BIBLIOTECA CENTRALA A UNIVERSITĂŢII DIN BUCUR EŞTI Nn. Curent ......H '........ . Format............ Nr>, Inventar.................. ..... Anul............. Secţia................................... ... Raftul............ ■W im. . MATERIALURI FOLKLORISTICE ' CULESE Şl PUBLICATE SUB AUSPICIILE MINISTERULUI CULTELOR ŞI ÎNVEŢÂMÎNTULUI PUBLIC MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE, PROFESOR LA UNIVERSITATE, DIRECTOR AL MUSEULUI NATIONAL DE ANTICHITATI "---—i volumul ifg BUCURESCI TIPOGRAFIA „CORPULUI DIDACTIC" C. ISPASESCU & G. BRATANESCU 30, Strada Academiei, j’O. 1900 * «.I DIN LITERATURA POPORANA A AROMÂNILOR COLECTIUNE FORMAŢI Şl RÎnoUITI DE PERICLE PAPAHAGI PROFESOR LA ŞCOALA COMERCIALA ROMANA DIN SALONIC Literatura coptlărauc.I. Medicina populară. Ghicitori. Proeerhe ei idioţi» me Unde. I aparudele. Lazaretul. Leagănul Sărbătoarea Sirienilor ,au Taoiani. Luna no DcceurL Poesia populară. i PRECUVÂNTARE LA VOLUMUL AL II" MATERIALURI FOLKLORISTICE Dtii aromunUche VolksHed Ut dem oSlli-ţlf" ErlOtchen nahe. daruher leann. kein Xureifel bettehen. Es iii ctaher keine dank-bare vad keine er/reuliche Auftjabe gcwe-een, die Triimmer clei- eirist reichen Litte-ratur :u sammeln. finstnv Die Aromunen, li, p. i\ Dacă pentru adunarea materialurilor folkloristice ale Românilor din Nordul Dunării se mai pote avea răgaz, pentru fraţii noştriî Aromâni lucrul nu .mai îng-ădue nici o întârdiere. «Cântecul aromânesc este aprope să se stingă, ne spune d. profesor Weigând, despre acesta nu încape nici o îndoială... Politica a întăritat spiritele, lupte crâncene de partidă s’aîi încins în satele cele maî depărtate, cântecul poporan insă nu pote prospera de cât în viaţa tihnită». După constatările aceluîaş autor, în cele mat multe localităţi de la Aspropotamos de mijloc şi de sus, ca şi în satele, tîrgurile şi oraşele Macedoniei, Greciei şi Epiruluî în genere, cântecul aromânesc a amuţit; cântecul poporan grecesc a cucerit si dilnic cuceresce întreg domeniul sudic şi Olympul. Far-şerioţiî din Albania cântă maî mult albănesce, de cât cântecul lor naţional; Valachiî Meglenuluî numai bulgăresce, cel din Istria numai cântece croatice. De şi colecţiunea de faţă nu confirmă pe deplin prevederile pesimiste ale d-luî Weigand, totuşi adunarea materialului poporal aromânesc trebue făcută cât maî grabnic, căci orl-care va ■VI fi sorta fraţilor noştri din Balcani, un lucru rămâne de netăgăduit : că maî curend sau maî târziu eî vor uita şi vor da părăsire! o mare parte din obiceiurile şi datinele lor, din credinţele şi superstiţiile lor, din cântecele şi poveştile lor. Mulţămită vie-ţeî comerciale şi industriale, — aprope unicul isvor de traiti pentru denşii, — eî sunt puşî în atingere cu tot soiul de neamuri, cu tot soîul de cultură. Apoî se observă că în satele unde a pătruns şcola română, tineriî carî învaţă carte românescă şi se numSră printre aceîa carî simţesc româneşte amestecă în limba lor o mulţime de cuvinte şi expresiunî daco-române ; fie-că eî voesc printr’acesta să arate că au trecut prin şcolă şi că sunt maî culţî de cât cei-Palţî compatrioţî aî lor ; fie că se feresc a nu întrebuinţa cuvintele străine din dialectul lor. Aci stă un mare pericol, care ameninţă ca în câte-va de-ceniî, dacă şcolele nostre din Balcanî vor progresa, să coprin<|ă întrega limbă aromânescă şi să-î schimbe firea eî actuală. Un aşa resultat pentru sciinţa limbeî, nu va fi, de sigur, de cât o ireparabilă pagubă. Decî trebue cât maî repede şi cât maî exact şi complet posibil să se culegă şi să se cristaliseze dialectul aromânesc în creaţiunile sale poporane, iar aceste crea-ţiunî să rămână depuse ca într’un archiv şi să serve drept documente istorice. Pentru aceste cuvinte am credut că este bine şi folositor ca .volumul al Il-lea din acestă publicaţiune şi alte volume viitore să fie consacrate în întregime folkloruluî aromânesc adunat şi es-' plicat de către unul din cei maî eminenţî aî noştri elevi macedoneni, d. Pericle Papahagi, profesor la Şcola Comercială română din Salonic. Spre a preţui în deajuns valorea colecţiuneî de faţă, cată să ne amintim că dialectul aromânesc a fost forte puţin studiat până în present şi nu îndestul de serios. Macedonenii — institutori sad profesori — cari fură chemaţi să facă ceva în privinţa aceasta, neavând pregătirea necesară pentru studiul dialectal al limbeî lor, s’au mărginit la publicarea unor cărţi didactice alcătuite după modelul operilor similare din ţara noastră şi menite să înlesnescâ elevilor priceperea limbeî literare (daco-române). Aşa sunt cărţile didactice ale d-lor; VII Athanasescu, Iliescu, Cionescu, Bagav, etc. Valoarea acestor luctărî, din punct de vedere dialectal, este aproape nulă. Ceî-1 alţi cari s’ail interesat de tesaurul poporan al Aromânilor, în dorinţa lor de a prezenta dialectul aromânesc cât mai apropiat de limba daco-română, tot materialul ce au cules băii reprodus alterat. Urmarea a fost că şi studiile învăţaţilor, bazate pe operele acestea, să fie în mare parte greşite. Nu ne înşelăm, deci, afirmând, că dialectul civomânesc se % află încă neexplorat, cu toate colecţiunile poporale, de alt-fel mentorii, ale d-luî Taşcu Iliescu, Vanghele Petrescu *), Burada, Obedenaru2), I. Caragiani, etc. şi cu tote cercetările d-lor E.' Picot «Les Roumains du Pinde» ; «Un Valaque du Pinde», «Ies Grecs, les Valaques, les Albanais et l’Empire Ottoman»; Po-pilian, «Românii' din Macedonia» ; Mihăileanu, «Studii asupra dialectului macedo-român», etc. Toate lucrările acestea şi altele, pe car! ne scutim de a le maî cita, sunt de o valoare secundară pentru acela care se ocupă cu studiul ştiinţific al dialectului aromânesc şi vrea să-l studieze în mod serios din punct de vedere fonetic, etimologic şi sintactic. Ilustrul slavist Miklosîch, care cel dintâiu a întocmit3) asupra elementelor lexice aromâne un preţios memoriu, n’a avut la disposiţiune alte materiale, de cât cărţile luî-Th. A. Kavaliotis (i77°) Ş1 Daniel, cele mai vechi monumente tipărite în dialectul aromânesc. Şi dacă câte-odată învăţatul profesor greşeşte, cu referinţă la acest dialect, aceasta provine numai din cauză că materialul pe care s’a bazat era neîndestulător şi nu tocmai transmis cu exactitate, Este meritul d-luî Gustav Weigand, profesor la Universitatea din Leipzig, de a fi întreprins în timpii din urmă, studii şi cercetări întinse, stăruitoare şi metodice, după toate cerinţele ştiinţifice, asupra Aromânilor4). Densul a călătorit şi trăit printre Aromâni, a cules un material preţios folkloristic al lor şi l’a dat ’) Mostre de dialectul macedo-romdnu, Bueuresci, 1880, 1881. !) Texte macedo-romăne, basme şi poesiî poporale de la Cru.şoia culese de Dr Obedenaru, Bucurescî 1891. *) Bumănisehe TJntersuchungen Istro-vnd Macedo-Bum. lundern 18811. — Beitrăae zur Lautlehe cler Bumunischen Dialekte, 1881. o. i îrTnen; Land UDd L(:ute LeiPzi«’ 1895) î Volkslitteratur der Aromunen ţll, 1894); Bie Sprachc der Olgmpo-Walachen, 1888; Vlacho-Meglen, (Leipzig, 1892). VIII la lumină în chip maestru. Dar şi colecţiunile d-sale sunt folositoare mai mult pentru cine vrea să studieze dialectul sub raportul fonetic, de cât sub cel etimologic şi sintactic. Trebue ca cine-va să cunoscă adânc dialectul aromânesc, ca să poată prinde toate formele şi întorsăturile limbeî. Apoi trebue sa formeze o colecţiune cat se pote mai bogată si maî variată, daca nu completă, de producţiunile aromâne poporane şi să le publice în condiţiunî strict şi absolut scunţifice. De aci urmează marea însemnătate a lucrăreî întreprinse de d. Pericle Papahagi. Acesta operă, ca şi cele-l’alte scrieri asupra folkloruluî aromim, datorite d-sale, întrunesc strict toate condiţiunile cerute, sunt desbrăcate cu totul de orî-ce tendinţe şi consideraţiunî patriotice reiî înţelese, neurmărind de cât adevărul, singurul în stare a contribui la limpezirea multelor probleme relative la istoria limbilor romanice în genere şi a limbeî române în special-. Din punctul de vedere al fidelei transcrieri a limbeî, opera d-luî Papahagi nu lasă nimic de dorit prin silinţa ce ’şî-a dat de a întrebuinţa un alfabet cu totul fonetic',uur ^ fie-care literă servă pentru unul şi acelaş sunet. In chipul acesta învăţaţii cari se ocupă cu studiul fonetic şi morfologic al limbeî române şi al varietăţilor eî dialectale, pot găsi aci un material cu totul exact, rânduit bine şi sistematic. Ca material folkloric, lucrarea, după planul adoptat de autor, \a îmbrăţişa toate diviziunile şi subdiviziunile literatureî poporale, posibil reprezintate în literatura poporană aromână. Volumul de faţă coprinde: I Cântece de leagăn (31); II Diverse formulete (24); III For-mul etc comutative (14) ; IV Jurăminte copilăreşti (33); V Satira la cojii (29), \ I Păcăliri copilăreşti (5 7) î VII Instrucţiunea copiilor întrecut (14); VIII Jocuri copilăreşti (201) ; IX Cântece adresate la insecte, păsări, etc. (43); X înjurături copilăreşti (14). , AcCStf.10 categ°nî încheia prima parte din literatura copilă-resca, rămâind ca basmele, frânturile de limbă etc , să intre în volumul al douilea. Apoî urmeză tot în volumul I: XI Medicina populara partea I (269) ; partea II (66) şi parte*a III Diverse reţete (16); XII Ghicitori (186); cu variantele peste tot (303); XIII Proverbe şi idiotismc (2744); XIV Colinde ("23); XV Paparudele (o)- XVI Lazaretul (5); XVII Legănul (6); XVIII Sărbătorea Sinzienilor IX saiiTaviani (4); XIX Luna nouă ({$ XXDecerni (34); XXI Poema Populara (431)- Volumul se încheia cu un index general conţinând întreg coprmşul maternelor tractate. * Voi II, (|„ preparaţii,ne) va coprinde Borne (in număr de \re o 400}. o , III : a) Gesturi; b) copiilor ■ c) Di- verse eresuri fi obiceiuri; Voi. IV a) Credinţe pi superstiţLi; h) Juramn e; c) Duioşia Aromânilor la diferite oeasium solemne;Voi. V Nunta; Voi. VI m,„tarea ş, Voi. VII Anecdote, tc. Un dicţionar al tutulor cuvintelor intrate în limbă cu diferitele lor accepţiunT, va forma obiectul unui volum deosebit. De şi nu avem înaipte-ne întregul material adunat de d P i apabag', totuşi putem a ne face o idee despre marea lui însemnătate, după volumul de fată. Este o comoră naţională nepreţuită a careia culegere a reclamat timp, lucru şi bani. Nu seim cum ar trebui maî mult încurajat şi lăudat autorul, cum mat mult îndemnaţi ş, ajutaţi toţi aceia cari vor urma zelul şi strădaniile lui-căci pentru asemenea, lucrări se cer nu unul, nu doui ci cât ma, mulţi cu pricepere ca să colindeze în peninsula Balcanică printre Aromam din oraş în oraş, din cătun în cătun, să se expună la tot fe-ul de lipse şi neajunsuri, ba, de la un timp încoce chiar şi la primejdie de viaţă, spre a scăpa cu un minut maî înainte ce a mai remas din acele nestemate, cari oglindesc t.ite comora sufletescă a unui nem, pe care’] iubim şi cu care ne mmdrim, căci este rupt dintr’una şi aceiaşi tulpină sădită de mana divinului Ira.an, e d un sânge şi d’o lege cu fraţii lor R0-mam din Nordul Dunării. ’ Cunbscerea literali,rel aromâne poporane face si mal strinse legaturile unei origini comune. Scăparea de la uitare a produ. cerilor ei şi redarea lor grabnică naţiunel întregi in forma lor curata şi adevârată, este deci o operă de cel mai mare interes naţional, căci ea servă drept trăsură de unire intre toti membrii uneia şi aceleiaşi nobile rase : a rasei Latine din Orient 1 Octombrie 1900 Gr. G. Tocilescu IMPORTANŢA LITERATUREI POPORANE Importanţa literatura! poporane este astăzi netăgăduită. Literatura poporană, multe veacuri lăsată tn părăsire, nebăgată In seamă şi dispreţuită ca şi poporul — autorul producerilor folklorice —, cu schimbarea condiţiunilor sociale, datorite învăţaţilor din secolul XVIII, a trebuit să atragă atenţiunea bine-voitoare a unora dintre cel mal distinşi cugetători, literaţi sau erudiţi. Ast-fel, cu cit preocuparea pentru îmbunătăţirea soarteî popoarelor devenea mal caldă, cu atît creştea şi interesul pentru producţiunile populare. Fie-care din genurile populare e cultivat cu ardoare. E destul ca fraţii Grimm să înceapă cu adunarea poveştilor poporane şi să atragă atenţiunea asupra importanţei lor, ca asemenea colecţiunî să se facă de la un capăt ptnă la cel alt al lumii, ca popoarele cele mal înapoiate să fie explorate. Azi mal toate popoarele din Europa, Asia, America, Australia şi Africa sunt străbătute în lung şi lat şi explorate supt raportul tradiţional. Filosoful Herder, atras de frumuseţea estetică a producţiunilor folklorice, întreprinde traducerea unei colecţiunî de poezii populare de la popoare diverse şi o publică supt caracteristicul nume de (glasul popoarelor), dînd ast-fel pildă frumoasă, ca toată lumea să fie explorată în această privinţă. O suflare de înviorare subt toate raporturile străbate omenirea prin adunarea comorilor ascunse tn popor, şi ce mari sunt bine-face-rile ce ni le dă In schimb? Poeţii se adapă însetaţi de această nouă hrană, care felurit le îmbogăţeşte fantazia. Cine nu ştie azi, că cele mal geniale creaţiunl ale lui Gbthe şi Shackspeare, de pildă, ca să ne mărginim la cîte-va exemple, nu se întemeiază de cît pe creaţiunl populare? Faust, Regele Lear, Ilamlet, Macbeth, etc. Cit tarmec, cîtă viaţă nu vor fi absorbit poeţii din aventurile'ca-valerescî şi mal ales din lumea basmelor? cît de mult nu se vor fi inspirat şi din poezia poporană, cea simplă în formă, sinceră, atingtnd sublimul une-ori prin naivitatea el?f) 1) Vezi : Introducere ia Batmele Ho mă ne de L. Sâineanu. XII Ca să senim la literatura cultă română, ce nu- va li datorit lite-raturei populare, «acel rege al poezii române», Vasile Alexandri ? Clte din doinele şi baladele sale etc., nu vor fi inspirate din poezia poporană? Apoi însuşi maestrul viersului românesc, marele Eminescu Mihail, nu s a înjosit a Împrumuta muzei populare viersuri Întregi. Astăzi literatura populară cu poveştile şi cîntecele sale, cu bocetele şi proverbele sale, cu erezurile şi datinile sale, cu glumele sale etc. etc., sunt preţuite, adunate, studiate şi comparate, in ctt .aii dat naştere la o ştiinţă a parte, numită Ethnopsicholoqie. Prin modul acesta, producerile folklorice, ori cit de zmerite şi neînsemnate vor fi, nu pot fi nebăgate In seamă şi dintr’un alt punct de vedere: Ele sunt legile, cari au guvernat popoarele, nutrimentul, carele-a cultivat inima şi sufletul lor, unica distracţie intelectuală pentru popor In timp de secole. r 1 Că multe din aceste produceri, erezuri, obiceiuri, etc., nu mai aii raţiune să perziste, că multe, paraleL cu propăşirea culturel omeneşti sunt oslndite să dispară, nu Încape îndoială. Pentru Îndoit motiv deci creaţiunile poporane trebuesc adunate m oa e colţurile urnei, ca studiat,e şi comparate, să rămîe ca într’un muzeu unde vmoar A generaţiunî să poată vedea ceea-ce alcătuia viaţa intelectuală a strămoşilor lor. Xmte ast-fei de consideraţiuni ne aii călăuzit să Întreprindem publicarea folklorului Aromînesc, Imbrăţişlnd toate diviziunile şi sub-di-' iziunile, posibil reprezintate tn literatura orală aromtnească, pe cit ne-a tost cu putinţă şi pe ctt ne-au permis slabele mijloace. Ar fi o impietate din parte-mi să nu însoţesc lucrarea aceasta cu un cuvînt de mulţumire şi recunoştinţă, faţă de aceia cari rn’au Îndrumat şi susţinut pe calea activităţii folkloristice. In piinu i rtnd aduc prinosul meu de recunoscinţă regretatului şi înţeleptul^ .nstitutor : Tulliu Tacit, care cel d’întlî a sădh In mine* sentimentul naţional, primul impuls temeinic către muncă pentru mine • apoi repausatuluî Gh. Z. Teodorescu, pentru influenţa bine-făcătoare ŞV de î«văiâminte, rezultată din operile sale-cele d’lnttiu ce ffUt !n mtnă* carî deşteptat dragostea nemărginită, penti u tot ce pmesce literatura populară. - Omagii de respect şi ad- T”*» P-ofesorilor m,t Todlescu, .&Jm şi si mâî'muk r rrel,oasole cunoştinil, cart au tntrejinut şi cimentat Şl mai mult dragostea pentru folklor. Pentru sacrificiile mari făcute de unchii mei Ioan şi Alexandru Caragtam, precum ş, de prea bunul şi răbdătorul meu cumnat şi prietin Stene G. Ciumetti, le sunt nemărginit recunoscător. Salonic, Septembrie, 1900. Pericle Papahagi. TABLA DE MATERII Pag. 1 Cintece de leagăn . . 1-16 2 Leagănul ." . . 2 3 Cînteee de leagăn de culcai 4-11 4 Cînteee de sculare sau joc 11-14 5 Cînd pruncul începe să um- ble . . . 6 Diverse forniulete, formul. feţei, etc..... 16 7 Formuletele degetelor . 17-20 8 «Frîndi liturghia» .. . 20 0, «Cu aspîrearea» ... 20 10 «Stumbul araplul» . . 20 11 Cum asculta copiii . . 21 12 Parale din genuchiu. . 21 13 «Guş-cuş«_earacuş . . 21 14 A face preot pe cineva. 21 15 Cînd vezi un Iepure . 22 16 «h’avra-n', b'avra-n' piste» 23 17 «Iu s-şed». 23 18 Başur . 94 19 Forniulete comutative . . 25 20 Cocoşu Roşu . . . 25 21 «Pricazmu lu lisila» . 26 22 Alte forrn. comutative . 28-35 23 Jurăminte . 36-39 24 Neînţălegerl la joc . 39 25 Stricarea jocului . 40 20 Cine strică jocul. 40 27 «Grirea tu mină» 41 28 «Amăi» . 41 29 «Abolirea». . 41 30 «Anvarligalul» 41 31 Starea .... 41 3^ Să cîştigl la joc . . . 41 33 Lucrul găsit .... 42 34 Căpătarea darului . . 43 35 «Sutata» .... 44 Hag. 36 Satira la copii . . . ‘ . 45.54 37 La un Met fricos ... 45 38 Celui care plânge ... 46 30 Altele......................4 7 40 Iun Constantin .... 48 41 Celui care se numesce Toda 48 42 » > » » Nieolae 40 43 Celui numit Dumitru . . 40 44 celor cari se numesc Ion . 49 45 celui numit Nasta ... 50 46 celei numite Tasa . . . 50 47 la un moşneag . , . *. 51 48 la o bătrînă...........51 49 Un copil cu capul ehiei . 52 50 La niveste.............52 51 Formule ta porcului . . . 53 52 La un scurt de talie . . 53 53 La unul care se uită saşiu 54 54 Alta...................54 55 Păcăliri copilăreşti . . 55-63 56 «G-'uf»................55 57 «CUI suntu ..... 55 •>8 Cum creşte Ic. M, mustăţi 55 59 Cum stau ?.............56 60 «Di neâfiă»............56 61 «Iu va şed îoM. . . . 56 62 Indiscreţia...........56-58 63 Congedierea............58 64 Urare . . . . . . . 58 65 Cînd cineva stă în picidre. 58 66 Celui care fixeză. ... 58 67 Pentru cine se laudă . . 59 68 După mîncare...........50 69 «Fic'or»...............59 70 Cînd n’aude cineva . . . 59 71 Gîud cineva nu vede, nu 06‘•f................60 XIV Pag. 72 Cînd cade cineva ... 60 73 Cînd trece un cerşetor. . 60 7 4 Cînd trece un zdrenţeros . 60 75 La un măgar................61 76 Urare......................61 77 Altele.....................62 78 ccduduu»................. 62 79 «Penura»...................62 80 Mâniosului.................63 81 supăratului................63 82 Cînd fluera cu gura. . . 63 83 Cînd se sărută copilul . . 63 84 Cînd doi copil se ceartă . 63 85 «Mîşcă-ţî limba» .... 63 86 Instrucţiunea...........64-70 87 Pedepse ce se aplică şcola- rilor ; «Pinaclu» ... 66 88 «Arap».................... . 67 89 «Falangul s. sfalaugul». . -67 90 «tu oasi» ; ch'imitiriu . . 67 91 Pe coji de nuci . - . . 67 92 «Fudirea de la şcoală». . 67 93 satirizarea dascălului . . 68 94 «simte dumnidale» ... 69 95 Ay’-o; o 0soţ .... 69 96 ’A^toţ.....................gg 97 Satirizarea lui alfa-vita . . 70 98 Jocurile copilăreşti ale Aro- mi ni tor ................71-186 99 Jocul (origina sa) . . . 73 100 Importanţa jocurilor copil. 73 101 Elementul dramatic în joc. copilăreşti.............. 75 102 «Lo-am bun, bun» ... 77 103 «Cu dica». ..... 78 104 «Puîl'u vecii»...................79 105 «Tea-buum........................80 106 «Ţe lingură dai la numtă . 80 106 Ţe Pai tini ?» .... 81 107 Ptîu-cîcî........................81 108 Cîcă! cîcă!......................82 109 Altu maltu ; birbec-birbicuş 83 110 Amestecarea picioarelor. . 84 111 Ambîturlarea cailor.- . . 84 112 Brutiearea...............85 113 Cu mutrirea..............80 114 Cu arîdearea.............85 115 Cu pâlmili...............85 116 Cu avinarea..............85 117 Cu antriţearea .... 86 118 De-a ncalar..............86 119 Dă-n' foc................86 120 Ţicna....................87 4 Pa*. 121 Pecea . . , , 87 122 Dai mamă pale? Ch'itriţeaoa 88 123 Ano-Chirchir-Ano. . 88 124 Cu scoaterea untulemnu 90 125 Jocurile pe bani : Tura gh'ază .... 90 126 Tu căciulă. . 90 127 Cu fic'lu . . 91 128 Iu-î cuclu, îu-î vimtul ? 91 129 Vine moară . . . 92 130 Curmarea rîulul . 92 131 Zboară, zboară 92 132 Cu Iepurii. . . . 92 133 Stlup..... 93 134 De-ach'idicarealuî . 93 135 Cu băgarea capiul în şoput 93 136 (Ju finirea mî nîl'eî în şoput 93 137 Cu luarea ch'itriţeaul'eî. . 93 138 Pataloni . . . 94 139 Cu ch'atra pri apă . . . 94 140 Cu vîrvura .... 94 141 Cu ascuch'atlu . . . 95 142 Cu plîscînirea frîndil'eî. 95 143 Ţilistră; zîzî .... 95 144 Pişpacă ; pleofcă. . . 95 145 A ţibara; a murara . . 96 146 Afumarea . . . 96 147 Cu ch'atra a scundere . 96-100 148 Pri un cic'or . . . IOC 149 Cu nuţli tu guvă . . 101 150 De-a c'ap...... 101 151 Cu cupili..... 102 152 Cu arcarea . . 102 153 Cucu dan etc. . 102 154 A sclaea etc. . . L03 155 Ch'ich'ir-mich'ir etc. 104 156 Cu pirustia etc. . , . 105 157 Cu fic'orlu..... 105 158 Cu castrulu . . 105 159 De a capra etc. ... . 106 160 Lasă-spată..... 106 161 Cu sch'inarea la cur . . 107 162 Ch'isa cu paradislu . . . 107 163 Cu sulili .... 108 164 Darea a drîmbală 108 165 Cu tîbaclu. . . 108 166 Cu scoaterea carne . . 109 167 Tu guvă cu adunarea . . 109 168 Tu guvă di diprisupră . . 109 169 Cu ţara..... 110 170 De-a aşi...... 110 171 Aprindi-n' ţeara .... 111 172 Angh'ilu şi draclu . . . 111 XV Pag, 173 Cu funea; orbu-gh'ani etc. 112 174 De-a ocl'il' ligari. . . . 112 175 Pri e'eflă .... . 113 176 Cu arucarea ch'atra . . 113 177 Alumtarea. . . . 113 178 A valma .• . . . 114 179 Cacada-Macada . . 115 180 Cu tilc'lnili . . . . 117 181 Cu v'iraelu. . . . . H7 182 Cu pul'lu .... . 118 183 Lună-soare. . . . . 121 184 Cu sfurla .... . 121 185 Analtu ; pri sfurla . . 122 186 Cu simniclu etc. . . . 123 187 Cu bî.şarea . . . . 123 188 A soirluî etc. . . . 124 189 Cu fic'lu : cur fic'lu; cu fiu 124 190 Glucîu..... 191 De-a greasca . . . . 125 192 Jocuri cu arşice . . 126 193 Dutî â lachî . . . . 126 194 H'eca..... 195 A cazaca-Pişti . . ' . 127 196 T-a cucoşa . . . . 128 197 Cu c'imc'irea . . . . 128 198 A turnava .... . 128 199 Cu avinarea . . . . 12!) 200 Tatafchia etc. . . . 129 201 Pri mină .... . 129 202 Şenc ...... . 130 203 Cu soirlu .... . 130 204 A scunda .... . 131 205 A şuirarea . . . 131 206 Cu pariu .... . 131 207 Cu tombulu di-mpadi . 132 208 Tombulu cn darea . . 132 209 Cu ch'itnţeaoa . , . 133 210 Di ţe ocl'u eâsti aestu . 133 211 Cu tombulu suror c'ic' ari 135 21§ Tombulu cu casa . 135 213 iJocuri cu căc'ula . 136 214 De-a scoală scufl etc. . 137 215 Cu darea căc'ulilor . . 137 216 T-abiişala .... . 137 217 Aflâ-fî cloc'e pul'i . . 138 218 » » puîl'î . . 138 219'Cu clcVilili . . . . 139 220 Cu iopa . . . . 140 221 Topa cu darea . . . 140 222 Cu topa ancîlicari etc. . 141 223 Topa cu merlu . . 141 224 Tu guvă . . . . 142 225 Topa V'imbur-V'imbur . 143 Pag. 226 Cu papa etc..... . 144 227 De-ancîlicarea etc. . . . 146 228 A topa n-mur etc. ! . . 146 229 Topa a mer .... . 147 230 A taea-tuca . . . 147 231 A puf ana . . . , . 147 232 A bişca etc. . . . 147-148 233 Cu [oapitli . . . . 149 • 234 Cu murminjîl'î . 149 235 Corimboc'-mboe* ? . . 150 236 Tu guvă cu azvlrnîearea . 151 237 Pri şcop : pri pul ân . . 152 238 A c'ulenga pri mină . 152 239 Şel'cn^a .... . 153 240 Cu lemnul pri cjeadit . . 153 241 Cu antrisărlrea . . 154 242 Tu una . . . . 154 243 An treilea . . . . 154 244 » » cu artisirea . . 154 245 An treilea ghi’fteaşte . . 155 246 Pri un c’icYiru . . . 155 247 An treilea ct siilili . . 155 248 T-aminal'a ec. . . 15 6 249 Ta scamnach'a . . . 156 250 Barba mea de-asime . 158 251 C'ingăr-c'ingăr . . . 160 252 Jocu cu casa . . . 161 253 De-avariga. . . . . 161 254 N'-am nă giscă . . 161 255 Cu aducli'irea . . 162 256 Clu neircarea . . . 162 257 Avi nîtorlu , . . 163 258 Ciu furl'i . . . . 165 259 Bşarea .... . 164 260 De-a ligînarea . . . 165 261 V'alaca. . . . 165 262 Cu trldearea . . . 166 263 Cu triotea. . . . 166 264 Cu zmeulu . . . 167 265 Cu păpuşile . . . . 167 266 Mirtitoarea . . 167 267 Mer mer aroş . . , . 167 268 Cu abeâlili . . . 168 269 Proaştea . . . . 171 270 Lemnul . . . 172 271 Peana . . . . 172 272 Arcul .... . 173 273 Cumbura . . . . 173 274 Tengala..... . 173 275 An câlar . . . 174 276 Cu oîli . . . 174 277 Gîrgară .... . 175 278 Figuri de hârtie . . . . 176 XVÎ Pag. 279 Garlu . . . 176 280 Figuri...... 176 281 Ţingh'ilâc . . . 177 “282 Moaşe .... 177 283 Pat..... 177 284 Scarmiu .... 178 285 Mînîstirlu . . 1 78 286 Noadele . . 179 287 Arăzboiul . . 179 288 Căeiule .... 180 289 Maţul..... 180 290 Zîmbuni . . . 180 291 Fluere copilăreşti , 181 292 Alixirea deăditlor . 181 293 Flituri . . 182 294 Dindirlu .... 182 295 G'ung’unaiiu . . ' . 182 296 Gu laspea.... 182 297 T-a buşala . . . ' 183 298 De-a eulutumba . . 183 299 Cu arucutirea . 183 300 Boşa..... 183 301 Cu anvîrtirea . . 183 302 Pri cap .... 183 303 N'-adăr av'in’a . 184 304 Ea ded .... 184 305 Cu ţintarul . . . 184 306 Cu Iepurii . . . 184 307 Scoală tine s-şed îo 185 308 Viersuri ce se elnlă la, stri¬ carea adunărilor copii. . 185 309 Cî/itece adresate ta pa¬ seri .... . 187 -202 310 Curcubeul . . . 189 311 Cînd e ploae cu soare 190 312 Cînd copil schimbă dinţii. 190 313 La o gărgăriţă . . 191 314 Bucuvală . . 192 315 La omidă .... 192 316 Cînd într’o casă fumul nu merge drept prin coş . 192 317 Cînd sosesc berzele . 193 318 La un vultur. 193 319 La o guguc'e . . 193 320 La can'a .... 194 321 La un cocoş sau puiu de găină .... 194 322 Cînd copiii văd un cuc, mtnz, ete. . . . 194 323 Alte. ..... 324 La un iepure . . 196 325 Inşi biserică . . . 196 326 Paseri «teda-todu» . 196 Pag. 327 La un mîelc .... 197 328 Ca să găseşti mlelcl . 198 329 La un bivol .... 198 330 Blîslemlu..... 199 331 Cînd se dan pe gluaţă copii 199 332 De frică ....... 199 333 Cînd se apropie Dumineca. 200 334 Formulă numerică . . . 200 335 Alta........ 201 336 înjurături copilăreşti. . 203-209 337 Weigand şi Aromim! în în- jurat...... 203-206 338 Înjurături adresate grecilor. 206 339 Cînd grecii batjocoresc pe Aromînî. . . . . . 207 340 Alta (la adresa grecilor) . 207 341 Grec, lai grec. . . . . 208 342 La Bulgari. . . . ' . . 208 343 La Ţigani ...... 208 344 La Albanejî . . . . . 209 345 La Turci...... 209 346 Alta........ 209 34>7 Medicina populară a Aro- mîni/or.....210-340 348 Introducere..... 213 349 Importanţa med. popul . . 214 350 Boala de oameni. . . . 219 351 Doctorii în medicină . . f2l 352 Doctorii populari.... 222 353 Mişcaţii,...... 222 354 V'atri di Zagori .... 223 355 Moăşili....... 223 356 Termini întrebuinţaţi p. a exprima boala şi mîersul ei 225 357 Uşurarea bolii .... j225 358 Ca cine va să nu se îmbol- năvîască. . . . . . 225 359 Agliiazmâ...... 227 360 Cit durează boala . . . 227 361 Despre boale..... 228 362 Ape vindecătoare. . . . 229 363 Ape vindecătoare cu carac- ter religios..... 230 364 Ape cu caracter nereligios. 230 365 Albele, dinele..... 231 366 Cum se vindecă de «agudit» de albe...... 233 367 Cînd trebuie să vizitezi zînele 235 368 Dinele din Gruşdva . . . 236 369 ■> » Molovişte . • 236 370 » » Vlacho-Clisura 236 371 » » Cobeşti . . 237 372 » » Perivole . . 237 XVII. Pag. Pap. 373 » » Avela . . . 237 - 410 P. fugirea buricului . . . 256 374 Descîntece de «loat» de albe 238 411 Cînd te muşcă buricul. . 256 375 De «luări din afoară» s. de 412 După ce cade buricul de la «hali»...... 239 copil, ...... 256 376 Tot pţntru «luare de dine» 239 413 Cînd se boşorogeşte cine-va. 256 377 De «vazuip»..... 240 414 Cînd cine va suferă de căi- 378 Descîntece de «umflătură» binare....... 257 etc........ 240 415 P. cine nu-şî poate vărsa 379 Deochiul...... 241 * * udul....... 257 380 Cine poate fi deochiat . . 241 416 P. căderea şelălor. . . . 257 381 Cine poate deoclna . . . 241 417 Cînd te dor oasele . . . 257 382 Cum se cunoaşte deochînl 242 418 Cînd cine-va nu poale muri. 258 383 Cum nu pot fi deochîaţî co- 419 Pentru durere de stomach. 258 piiî . . 243 420 Ca, să te păzeşti în contra 384 Scuipatul...... 243 a orî-ce boală. . 258 385 Cînd deochiatul nu e des- 421 Ieşirea şezutului . . , . 258 cîntat,...... 244 422 Pentru capse..... 259 386 Descîntece de «diucl'are» 24 5-249 423 P. scoatere afară. . . . 259 387 P. «luare de lună» . . . 249 424 P. nescoatere afară . . . 259 388 Descîntec de tăere. . . . 249 425 P. surdisire. . 259 389 Descînlec de grăunţe (bube) 250 426 P. apostemă..... 260 390 De «Plăscare»..... 250 427 P. dezinterie . . . 260 391 De friguri...... 251 42S Cum se vindecă trînjii cu 392 Pentru friguri învechite. . 252 scurgere de singe. . . 260 393 Cum se tale sulfatul. . . 252 429 Cînd este fără scurgere de 394 Ape de friguri..... 252 sînge....... 260 395 Ca copilul să fie prezervat 430 P. bătae....... 2C0 contra a ori ce rău în 431 P. vizicătoare..... 261 viaţa luî...... 252 432 P. ameţeală . . . 261 396 Ca să nu se «aumbrea De dilacă .... Ca lupul să nu mănânce Sinţiî Surghinaţi . . Cum adoptează oaea un Alta................ De guvujdel ... După ce fata oaea . P. riie la oi . . . Tuşea oilor . . . Şuricoan'e .... Culeanda la oi . . Cum se vindecă «noatinlu virlu» .... P. rana la oi‘. . . Cind o vilă are viermi P. vărsat de vite . C.um se vindecă vitele atinse de trăsnet .... vit nîe 307 307 308 308 308 309 309 309 310 310 310 311 311 311 311 311 312 312 312 312 313 315 315 310 316 316 316 317 317 317 317 318 318 318 318 818 319 XX 634 Peatra astămîtiri . . . . 635 P. a vindeca oile cari.... 636 P. muşcătură de lup . . 637 Pentru «gălbadă» . . . 638 Cind şi cum se iea şi se întoarce laptele la vite . 639 Ca să nu ţi fure laptele . 640 Ca să furi lapte de la vite etc. 641 Ca să nu se substragă lapte , de la vile.................. 642 Ca să nu se stîrpîască oile 643 Ca oile să producă lapte mult.................... 644 P. ca oile sâ se mărlîascâ 645 P. ca vitele să nu împuţi- neze laptele .... 646 Cînd oile se îea de lapte 647 P. riie la capre .... 648 Cînd o oae sau capră Bu-şî iubeşte mielul sau iedul. 649 Cum se înţearcă iezii . . 650 P. rana cauzată calului de samar ...... 651 P. oprirea udului . . . 652 Tot p. oprirea udului . . 653 P. răcire la cai şi alte ani- male ................... 654 P. «butură»............... 655 Cînd se aprinde calul la picior.................. 656 Ca să crească unghia ca- ldlui .................. 657 De aprindere.............. 658 Cum se vindecă şirigelu . 659 Pentru cîrciorî .... 660 Pentru riie la cai . . . 661 Cărăcuşul la cai. . . . 662 P. cuculachi sau usic . . 663 Cînd un animal suferă de zurlumă................. 664 De inimă . . . * . . . 665 P. boala calului «Faţi n-guşi» 666 Cînd se calcă calul pe picior 667 Pentru muşcătură de şarpe 668 Ca vacile să nu fie muşcate de şerpi ............... 669 Gurliţa................... 670 Ca să faci pe cîlnî a nu se mai întovărăşi cu lupii . 671 Cînd un cine, ele., prinde viermi.................. 672 Cînd o vită işî rupe pi- cîorul ................. Pa?. Pa*-. 319 673 Cînd nu ouă o găină . 330 319 674 Pentru ca o găină să nu clo- 320 cla s că...... 330 330 675 Ca să se îngraşe găinele . 331 67 6 Ca să ouă găinele neîntrerupt 331 321 677 Ca găina să ouă în cuibul său 331 321 678 Cum se cunoaşte puiul de 322 găină dacă are să fie co- coş sau găină. . . . 331 322 679 Cum se stîrpesc păduchii de 322 lemn...... 331 6S0 Pentru stîrpirea muştelor . 332 322 681 Pentru a nu avea pureci . 332 322 682 Pentru a face ghiulsu . . 333 683 Ca cotoiul să nu mănînce 323 pisoii...... 333 323 684 Ca o pisică să nu prinză 323 n şoareci...... 333 685 De «suhăţi» . . . 333 323 686 Diverse. . . 324 687 v’arv’ir..... 337 688 Pentru a vindeca pomîatăcatî 337 324 689 Ca să prinzi paseri. . . 337 324 690 Cum se păstrează strugurii 324 mult timp în bună stare . 338 691 Cum se ţine vinul dulce . 338 325 092 Pentru ca vinul sâ miroasă 325 plăcut ...... 338 693. Ca să nu se strice vinul . 338 320 691 Spre a întoarce pe eine-va de la moarte . . . 338 326 695 Cum poţi prinde un iepure . 339 326 696 Cum se conservă hainele în' 326 contra moliilor. . . . 339 327 697 Cînd e lună nouă . . 339 327 698 Cum se prind peşti din rîu . 339 327 699 Ca să înceteze furtuna . 339 328 700 Pentru a visa vise plăcute . 339 701 Ca să înceteze grindina . . 340 328 702 Ghicitorile Aromini'or . 341-412 328 703 Introducere în ghic . . . 343 329 704 Cum se numesc ghicitorile . 344 329 705 Cine petrece cu ghicitorile . 344 329 706 Scopul ghicitorilor . . . 345 707 Geneza ghicitorilor . . . 346 329 708 Colecţiuni de ghicitori . . 347 329 709 Aclu (acul) . . 348 710 > cu li'ir (acul cu aţă) . 348 330 711 Albinele şi roiul. . . . 349 712 A Piu (usturoiul] .... 349 330 713 Amarea ş-ari’urli .... 350 714 Arilu (anul) . ... . 350 330 715» ....... 351 XXI 716 Apa..... _r a*. 717 Apala (sabia). . . 351 718 Arapuni (ciorchină) . . 351 719 Ariciă . . . 352 720 Ariulu (rîul) . . . 352 721 Arîzboiulu (războiul). . 352 722 Aroida (rodia) . , 353 723 Aua (strugurele) . . 353 724 Aumbra (umbra) . . 354 725 Barba. . . , 354 726 Bilc'iclu dicîntare (tocul cân¬ tarului) .... 354 727 Birbec, ţap. . . 355 728 Bişica (ardeiul). . . 355 729 Boţa (sticla). . . 355 730 Bruma .... 355 731 Budic (ulcior). . . 355 732 Burete . . . . 356 733 Buric . . 356 734 Bute. ..... 356 735 Bafea..... 356 736 Gale..... - 356 737 Gap..... 357 738 Capra..... 358 739 Cartea .... 358 740 Casa cu oameni . . . 358 741 Cavurlu (racul). . . 359 742 Călăreţ..... 359 743 Căţea , . 359 744 Ch'âptîn' di lină (piepteaii de lină ...... 360 745 Chetrile di moară . 360 746 Ch'icutli (picăturele de ploae) 361 747 Ch'ipru (clopoţel). . . 361 748 Ghirîmizli (cărămizile) . 362 749 Ch'uşaţi (colţurile camerei). 362 750 C'oarle şi câada caluî (pi¬ cioarele şi coada calului). 362 751 C'irăaplu (coptorul) . . . 362 752 C'ubuca (Luleaua). . . 362 753 Ciomag. . 363 754 Cilcîn'i (câlcte) . . 363 755 Căldarea . 364 756 Căldarea şi maiul 364 757 Cintarul. . . . 364 758 Cindila. . 364 759 Cipistearj . . 365 760 Cîravea . . 365 761 Cârligele de împletit. . 365 762 Aţile de mplâtire. . . 366 763 Cârligul ciobănesc . 366 764 Ctstîn'a (castana) .... 3bt> 765 Clfaea şi.cl'iţa (Broasca şi cheia).................... 367 766 Cofa (plosca).............367 767 Cucallu (cocoşul). . . . 368 768 Cundil'u (condeiii) . . . 368 769 Condeiul şi slovele . , , 369 770 Curcubeta (dovleacul) . , 369 771 Curcubeul. ..... 370 772 Dinţii de pieptene . . . 370 773 Degetele ...... 370 774 Ziua şi noaptea .... 371 775 Fintina ....... 371 776 Foaie etc.................372 777 Foarfece..................372 778 Foc................... 373 779 Fumul şi focul .... 373 780 Fum.......................373 781 Furnica...................374 782 Fusul.....................374 / 83 Gastrulu, pita, tîpsia (capacul, plăcinta şi tipsia) . 374 784 Gazlu (un fel de opaiţ). . 374 785 G'epea (buzunarul) . . . 375 786 Găina.....................375 787 Găina şi oul . . , . . 37* 788 Ghiaţă ....... 376 789 Jurămîntul, cununia. . . 376 790 Groapa........................376 791 Gugul'. ni (ciuperca). . . 376 792 Gura cu dinţii .... 377 793 Humuniclu (pepene verde) 377 794 Hivanea şi stumbul) (piua şi pisălogul) . . . . 378 795 Ibricul ....... 378 796 Icoana........................379 797 Lampa.........................379 798 iepurele şi lătratul cînelui. 379 799 Lihnarlu (opaiţ) .... 380 800 Limba 380 801 Limba clopotului. . , , 380 802 Limidură (meliţă). . . . 381 803 Lingură.......................381 804 Lindură (rîndunică) . . . 381 805 Lfpuda (ciorapul) . . . 382 806 loc ; lostur. ..... 282 807 Luminarea ..... 383 808 Lima . :......................383 809 Masa..........................334 810 Mătura........................384 811 Minciuna......................384 812 Mintea........................385 813 Mănuchiul.....................385 XXII l'ajr. 814 Moara...............; 355 815 Moartea........................386 816 Mulsul.........................386 817 Muma greauuă etc. . . . 386 818 Negura (ciaţa).................387 819 Nelu (inelul...................387 • 820 Norul . >......................387 821 Nuca........................ . 387 S22 Nuc...........................388 823 Numele......................388 824 Oae.........................389 825 Oala........................389 826 Oara (ceasul)...............389 827 Ochii.......................390 828 Omul........................391 829 Omul care mulge . . . 391 830 Oul ........................391 831 Paraua......................392 832 Patlu a mortului (sicriul) ; 392 833 Pătich'ele (iepele de la rez- faoiu)..................393 834 Penura. (cuiul) .... 393 835 Pescui (peştele) .... 393 836 Pirostria...................393 837 Piuviţa- (lipitoarea) . . . 394 838 Pîpuţî (ghete). . . . . 394 839 Pl'umbul (glontele) . . . 394 840 Poaha (plasa)...............395 841 Poarta......................395 842 Prag . , . 30.x 390 844 Poliţa...................39O 845 Pul'lu (paserea) .... 396 846 Purecele . . . . . . 397 847 Sac......................397 848 Scaun...................’ 397 849 Scară Ia D-zeu etc. . . . 398 850 Scrisul..................393 851 Sfredelul . ... . . , 393 852 Sindueh'a (lada) .... 399 853 Sita............................. 854 Soarele.....................399 855 Soarele şi luna etc. . . 400 856 Soba........................400 857 Somnul......................400 858 Spata de rezboiu. . . . 401 859 Streaşină casei etc. . . . 401 860 Sufletul şi trupul. . . . 401 8G1 Sulurile războiului . . . 401 862 Suveică.....................402 863 şarpe.......................402 864 Şoarece ...... 402 865 Şipot.......................402 Pag. 866 Talari (putină) . . 403 867 Tigae................' . 403 868 Toporul..................403 869 Toaca . ................404 870 Tufech'a (puşcă) .... 404 871 Turta........................405 '872 Ceapa ....... 405 873 Ţerlu (cerul) etc. . . . 406 874 Ţerlu cu steălili (cerul şi stelele).................‘.406 875 Ţirlu (Ciurul).............406 876 Ţiruh'a (opinca)...........407 877 Ţiţe.................. 407 878 Ţiţă de vacă...............407 879 Ug'aelu (coşul) .... 408 880 Urmele de cal . . .. 408 881 Vatra........................408 882 Vearea (cercei), . . . . 408 883 Verii ul (varza). .... 409 884 Vîntul.....................409 885 V'ilia (oglinda) . . . . 410 886 .V utăganea (sabia) . . . 411 887 Xurafea (briciul). . . . 411 888 Zigâ (cantar)..............m 889, Zmelciul (mielcul) . . . 412 890 Proverbele Aromînilor 413-706 891 Introducere................415 892 Proverbe...............418-706 893 Colindele la Aromînl . 707-721 894 Descrierea obiceiului -. . 709 895 Giumegile- colindarilor . . 711 896 Colacii....................711 897 La colida adet (Meglenia)-. 712 898 Gîntece de colinde . . 713 721 No. 1-23 - 899 Paparudele la Aromînl 723-729 900 Descrierea obiceiului papa- rudelor ..................725 901 Cînt. despre paparude . 726-728 No. 1-7 902 Paparuda la Rominii din . Meglenia................728 No. 8-9 903 Lăzărelul la Aromînl . 731-736 904 Descrierea obiceiului . . 733 905 Gîntece de Lazăr . . 734-736 906 Lăzărelul la popoarele bal- canice .....................736 907 Leagănul la Aromînl . 737-741 90S Descrierea acestui obiceiu . 739 909 Cintec de leagăn la o fată 739 ■910 » de leagăn la un băet 740 911 La o nevastă.' . . . . 741 XXIII Paş. 912 La o bătrînă..................741 913 Tavan'/ (Sinziene) la A- romin/..................743-749 914 Descrierea obiceiului . . 745 915 Gind se slring fetele la «gă- leată» .....................747 91G Gind se porneşte «găleata» 747 917 Idem 747 918 Forma* femenizatâ * Stă- gh'ană«.....................749 919 Luna nouă la Aromînl 751-755 920 Deceurl la Aromfnl . 757-816 921 I. De ce rîndunica îşi face cuibul prin case . . . 759. 922 II. Pasărea ciocârlie (Pul'lu picurâr). ..... 7<;i 923 III. De ce oaea are coada groasă şi linoasă ? . . 701 924 IV. Pentru ce capra paşte singură şi ţine coada însus? 766 925 V. Pentru ce cîniî rod oa- sele şi pentru ce se miros la coadă.................799 920 VI. De ce ursa n-are căl-. cîe la picioare ? . . . 757 927 VII. De ce nu putrezeşte broasca ţestoasă?.. . . 769 928 VIII. Viermele de mătase . 770 929 IX. Variantă . . ' . . 770 930 X. De ce n-are păianjenul noroc şi albina are? . 773 931 XI. De ce luna Iul Februa- rie este mal scurtă de cit cele l-alte luni? . . 773 932 XII. Variantă (Baba Codru- ghionuluî)...............774 933 XIII. Fata cu cirişele in luna Iul Martie.................775 934 XIV. De ce turmele sunt _ păzite de cînî? . . . 777 935 XV. Cum s’a făcut melcul? 778 936 XVI De ce privighîetoarea ciută aşa irumos şi de ce ^ barza mânlncă broaşte ? 780 93/ XVII. Cum se făcu cucuvaia? 782 938 XVIII, De ce cinele goneşte cif r Pe lup? ..... 787 939 XIX. De ce fură ciobanii? 787 940 XX. De ce omenii sunt măgari? 789 941 XXI. De ce nu ştie omul clnd va muri ? . . . 739 942 XXII. De ce omul trăeştemult? 791 943 XXIII. Soarele şi luna . . 793 ■ Pag. 944 XXIV. Varianta .... 793 945 XXV. De ce catîrul (mula) ■ nu fată?....................795 946 XXVI. De ce pasăre! aroată i se zice şi impărătuş ? 795 947 XXVII, De ce baciul nu are noroc şi este negru? . 797 948 Legenda Peristereî (variantă) 799 949 XXVIII. De ce spicul nu pro- duce mult grtu ?. , . 803 950 XXIX. De ce dracul e cu un ( __ Picior ?...................804 0.)1 XXX. De ce moartea este . . , ,surclă ?................806 9o2 XXXI. De ce pe boi iî goneşte musca în timpul vere! şi de ce nu se răs- pîndesc oile ? . . . . 809 9.>3 XXXII. De ce turma este păscută de cîdî? . Sil 954 XXXIII. Calea lactee (Dru- mul lui Traîan) . 812 955 XXXIV. De ce ursul n-are coadă .... 814 956 Poezii pop. la Aromînl. 817-1055 957 Introducere: Numirea poeziei populare; expresiunî referitoare la ea; adunarea poez. popul.; producerea de poezii şi pe limbi străine; modul de cintare; coleeţiunl de poezii populare arămîneştl. . 819-827 958 Poezii popul, de vrere (dra- _ goste) No. I-CXXIV. S28-872 959 Cîntece de străinătate (xeane)............. 872-903 960 a) Despărţirea, No. I-XXVI 872-885 961 b) Străinăt., No. 1-XXVII 886-896 962 c) Revederea, No. I-X . 897-903 963 Cintece de joc No. I-XXVI. 904-914 964 Cîntece de nuntă, No. I'XLI...................915-928 J6.j Diverse (cîntece), No. , „ J'XMI.................. 929-957 966 Cite-va disticliuri No. _ I-XXXV.................. 958-962 967 Bocete la Aromînl, No. ,, I-XLVIH. ■ . .-.963-000 968 Cintece haiduceşti, No. „ 11111 • • • . .991-1033 969 Balade, No. I-VIII. . . 1035-1056 970 Index ...... 1057-1072 CÎNTECE DE LEAGAN De oarece ne am propus să publicăm materialul poporan aro-mmesc, in toată întregimea luî, vom căuta cit ne va fi cu putinţă, să ne ţinem de clasificarea, care adoptează drept punct de bază: etatea omului, incepînd cu etatea copilăriei trecînd la cea a bărbăţiei şi apoi la cea a bătrineţei, neputind-o divide în proză şi poezie, de oarece nici nu există în producerile acestea deosibirea, pe care o face literatura cultă. Aşa fiind, «cintecele de leagăn», deşi sunt creaţiunî copilăreşti, noi le vom trece in literatura copilărească, fiind făcute pentru copii ]). file sunt primele produceri, cari incintă urechea fragetă a pruncului, cari il adorm şi cu cari se deşteaptă. Cu melodia lor muzicală, înceată şi melancolică, cu farmecul cel armonios, influenţează asupra 'fizicului şi moralului şi poate această influentă a armoniei se exercitează mai mult asupra fizicului, in această virstă, cind viata intelectuală e slabă şi noi nu existăm de cit prin viaţa organică 2). Cintecele de leagăn prezinte parte sint culese de noi, parte ne sunt comunicate de prieteni şi elevi ai liceului romîn din Bitolia, Macedonia. Melodia acestor cîntece foarte importantă, din mai multe puncte de vedere, după cum se poate vedea din studiul d lor Montei şi Lambert in: Chants populaires du Languedoe, lipsindu-necultura muzicala, cu părere de rău declarăm, că n’am putut-o culege, ca să putem da o idee deplină despre acest gen de literatură poporană la Aromini. ClNTEC de leagăn Cintecele de leagăn la Aromini se numesc cî’ntiţi di n'ifî (ein-teee de mici), cîlnti(i di culcări, şi mai obicinuit: cintid di leaqin sau di nani. Cînţec de leagăn fiind răspîndit la toţi Romînii, l-am adoptat şi noi ca titlu pentru a desemna' cintecele cu cari se culcă şi se scoală copiii la Aromini. D Hasdeu : cursul universitar 1892/93. Chants populaires du Lanquedoc par Montei et.Lambert p. 18. 2 Cântece de leagan Pentru noţiunea de a adormi pruncul, se întrebuinţează mai ales cuvintul nani, de pildă : nani, nani n'iclu tr., dormi, dormi, micule, pruncule; sau în legătură cu verbul a face : fă nani=dormi, adormi. fă-l nani=adoarme-l! fă-l nani—cîntă-î cîntece de leagăn, ca să adoarmă pruncul. Cu aceleaşi sensuri ne întimpină «nani» aproape la toate popoarele romanice, pri cum şi la D-Romîni '). La Italieni : far a nanna, andare a nenna ; Ia Francezi : faire nenna, fa nenna, aii atit senzul de cîntec de leagăn (c.hant de bpr-ceuseji cît şi acţiunea însuşi de a adormi, de somn, după cum se vede din opera DD. Montei et Lambert *). ^ lot cu acelaş senz îl găsim şi la grecii moderni, cari de sigur Ita^ie'tdi^1 UmU^a^ de 3 ^l0,n'n' din venirea lor în contact cu La Aromînî, «nani» mai înseamnă şi leagăn, cum de exemplu în expresiunea următoare: ' bagă-l natlu tu nani (bagă-1 pruncul în leagăn). „„„„ Xa”iT*am ca refreţ1 se întrebuinţează ori de cîte ori mama, m.rnp?nrtdn tpru”cu vrea sa vocalizeze. Atunci se repetă de mai ^rr,Un t0n Ş1„trist’ a?a cum convine mai bine stării rea pruicuhîf ^ CHita S3U Cum se crede raaî bine Pentru adormi- Lulu-la. Pe lingă nani-nani un al doilea element, nelipsit aproape m cîntecele de la leagăn aromâneşti este : P lulu-lu, lulu-lă, • de^eagTn^ca^rellen a'eS’ Ca Ş* nani'nani’ ,a sfârşitul cîntecului nu ai?iîededcUănna^ /M1M’ la'll’ se,Pro,?unîă foarte nedefinit, în cît nu auzi de cit un l simplu sau liu, hu, liu. Cuvintele nani, lulu, lala, sint întrebuinţate cîte odată singure. unulAdf„fca™eteîeSfeaPrU“CUl’ Ci"d " leag8nă 11 “““ In privinţa origineî lui lala din lallare din l. latină vezi in *chants populaires» de Montei et, Lambert p. 141 şi urm. ’ nriin(Mdniri', .;ijU 0.se,blre imnului se adresează ca să vie să adoarmă £ăn p«!' S i terU, -?e suPra-natural al somnului în cîntecele de lea- f$i ^Ţ u.«™|^nu zicem'c4 este 0 ''ăma?its din mUo- 1 e lingă somn se învoacă însă şi stimîria, S-ta Mărie, cîte o-data o pasere, cum se vede în cinteeul de leagăn cules din Lunzin' Leagănul mbîiMsf^innmifp^0' Se- nilmeşte’-Ia lăa9în, Gopeşî (Maced.) sîr-tea: mînuşe. 1 expiesiuni, nani; se mai numeşte la Mulovjş- * 2 ') v- Naşterea la Roraînî de S. Marian. 2)_ Chants populaires de Languedoo par Montei et Lambert n îS Paris tSăn P. 18 şi sqq. arată că origina cuvîntului «nani, este latină P' ’ l88° CÂNTECE DE LEAGÂN 3 fiuvintul cei maî răspîndit pentru leagăn însă este sîrmînită. , , blesteme întimpinăm şi cună de pildă: fo-/î davacu cunaI trad. sa-ţi lea dracul leagănul! ' Leagănul se face din seînduri in diferite forme, mai în toate insă se cere ca cele două extremităţi să fie prevăzute cu nişte scindurî semicercuale, pe cari este construit leagănul şi cari servesc să-l facă sa se legene cu uşurinţă. Verbul leagăn este întrebuinţat cu acelaşi sens caşi in D. Romina. Cîntecele de leagăn, cele maî multe, nu sint de cit improvizaţii Dintre aceste improvizaţii, cîte odată nu reuşesc a se cristaliza supt rnr^nîdepClntiC de, 4efaSan» decît cele mai P«Hin frumoase la Aromim. Cauzele suit diferite. inK J[n c.'PleceIa de JeaSăn mamele îşi reproduc une-orî sentimente dinsele' t3n sufletcştl Particulare, pe cari nu le cintă decit pentru De aci marea greutate de a le face să-ţi spuie cîntecul de leagăn ca sa-1 culegi, mai ales cind eşti străin. Un exemplu va ilustra în- tlcSllll âCGâStcî. „inH,îîeLalt? ,un.eî,n?4e- \ntrun 4,JPă Prînz de vară, turmentată de gindul ca bărbatul sau este în străinătate, îşî adormea pruncul legănîn-au-l in monotonia tristă şi melancolică a următorului cintec de Jea- de r“' că "" putea sa zboare "> «■*' nani-nani, pul'lu âli mani ; neni duşi in cîrvani, di nu ş-ari turnări dormi, dormi puiul mamei, tata se duse in cărăvane, de nu se maî întoarce ca nu-n h'iu un pni'iu, mărata, si-n azbodir niurata si-n1 mi duc, cu el s-me-adun s-nî v’inim doi'i deadun că nu sunt o pasere, sărmana să zbor eu cea întristată, să mă duc cu el să mă ’ntălnesc, să venim ambii împreună. după cari urmau refrenurile obicinuite de nani-nani, lala, lulu, care nu laşa nimic ce sa poata trăda, că n-ar fi un adevărat cîntec de leagăn Rugind-o după aceasta să-mi dicteze cintecul de leagăn asa de i?,Kmi'atdf aLaVclace.la nu a fost cîntec, ci a?a -dorlu a Ueu cine-va o ascultă1 ^ 83 Ştl. Ţana Civica, CÂNTECE DE LEAGAN 7 1- Traducere. Nani nani, micuţule, — în leagăn de argint, tn __ leagăn cu perină de busuioc, — 5- . nani, nani,—lulu-lu, Nani nani puiu frumos, — dor rupt din inimă ml — ochi dulci 10. de sorbit, dormi fără nici o grijă! — nani nani — lulu-lu. Alt. 1. Nani, nani, lulu-la, v’inu somu di- n! lu l'a, şi n'i-1 du la casa fa _ ş-apoî Sar adu-n' lu aoâ. 5. nani, nani, nani lulu, lulu, hilu. nani, nani tdpimu, topimu, galopimu, cara s-ti ştăa mamă-ta 10. că Ti eşti a l'eî ficior, mari doari vreaţ-aducă: cu lupani hrisusiti ş-cu mîtasi chi’ndisiti. Sirmîniţă di asimi 15. cu nă faşe di brîsimi ş-cîpitun'u malamatern'u. Mărata cari nu-n! ti şti mult naraoa-n’ ti mutreaşte şi ti tine dor nu-l' ăaste. Cules de la Mia Adam, Vlaho-Clisura, Maced. 1. Traducere. — Nani (dormî), nani (dormi), lulu-la, — vino somnule, de mi-I îea — şi mi-1 du la casa ta — şi apoi iarăşi adă-1 5. aci. — nani, nani, nani, — lulu, lulu, lulu. Nani, nani topimu *) topimu, galopimu 2) — dacă ştia mama ta, — că tu eşti copilul 10. ei, — mari daruri era săţi aducă : — scutece aurite—şi cu mă-_ lase brodite, — leagăn de argint — cu o fâşie de borangic ibri-15. şim şi pernă aurită. Sărmana daca nu ştie, te priveşte cu (ochii) răi — şi pentru tine dor nu-î este (şi nu te doreşte). ’ Nota.—Se zice în cântec că mama priveşte cu ochi răi pe copil, casă nu-i iie copilului rău, să nu fie deochiat diucîdt. . Alt. 1. Nani c'uc’lu-n', . nani n'iclu-n1, nani bunlu-n1, nani scumpu-n1. I) corupţiune din t6 ratiSi-p’ (greceşte) . 2) galopimu din vjaIo iraiSî-p’. 8 CÂNTECE DE LEAGAN 5. nani-n tendă, Peri voie lala lalala la la la ! Traducere. Nani cuicmlu nani micul, 1. --- nani bunul, --- nani scumpul --- nani în plapomă. 5. lala lalala lalala! Notă. Cîntecul acesta nu ieste complect. Avela, Epir. Alt. La o fată 1. Nani-nani, n'icăză, n-sîrmînită de-asiraco, cu cîpitun'u di vasilco, nani, nani lulu, lulu. Nani-nani, b’iLe, ca h!l‘e di v îşi Pe an fişa ţă, dizn'irdată 10. di laea-tî mită mirată, ţe-n! ti doari şi-n1 ti va, ca oci’il1, ca inima, nani nani lulu-lulu. 1. Tana Civica. Traducere. — Nani nani. micuţă, _____ in leagăn de argint, — ' cu perină de busuioc, ^ nani nani 5- lulu, lulu tO Kp"!’ fică ~ ca fică de craid, — înafăşată, dezmierdată şi inimad b< ‘ ta mama‘ ~ Care te rubeşte te doreşte, ca ochii nani nani, — lulu lulu. Alt. La băeţr. 1. Nani-nani, si-n1 creşti mari, s-ti duţ ia agru, si-ţă duc poîni, 5. poîni cu câigină. Lunzirn Hrista Stavre i) In limbagiul copilăresc, copilul se numeşte spre dezmerdare; ciuc'u. ad. micuţ. CÂNTECE DE LEAGAN 9 . Traducere. — Nani nani, — să-ml creşti lSlu> să-jî duc pline, — pline cu jumărî. mare, şi să te ducî la Alt. La fată. 1. 1. Nani nani si-n1 creşti mari, si-11 duţî poîni cu câigină ’ T 5. la beibi-tu. Lunziny Traducere.. Nani nani, — să-mi creşti mare — cu jumărî la beibi (bebe) al tău.! Hrista Stavre. — să-T ducî plîne Mâlâcaşl. Alt. L v'inu, soamne, v'inu bune, vinu n’iclu di-n’ lo-adună! nani, nani. uliu liu liu ; uliu lîu. 5. stîmîria ţăa muşată, culcă n'iclu aii dadă ; nani, naaani. u liu lîu, u lîu-lîuu....... zdrodlu plimje şi zgh'ileaşte, 10. şi tu leagîn s-tîrculăaşte ; lo-avdi dada şi nu-1" grăaşte că laea clrtită ş-easte. nani naaani . u liu lîu lîu.... 1. Traducere.—Vino, somnule, vino bunule,—vino să-mi culci micul- ~ nanb nani- — u liu lîu... 5. - S-tă Maria cea frumoasă, adoarme-mi micul mamei ; nani nani etc. lO- dezmierdatul (copil) pltnge şi se vaită, şi In leagăn se zbate ; — -aude mama şi nu-î vorbeşte, căci biata Întristată este. nani naaani u lîu liu-Iîu. Alt i. Nani-nâ şi nani-nă muşata mSa, durută mea. tată-tu mea nu-n1 ti va, ş-lo mintea ş fu T. Şunda. Traducere. Al (nă), fată, la surcele — să te sărut tocmai pe sprţncene ; al fată ptnă In plaiu,—să te sărut la ochiul negru ;— o. ai tată după rug,—să te sărut căci mă voiu duce (pleca) ; — aî fată la ftnttnă, să te strîng niţel de mină. Alt. Ună feată arumină, g’onTi rna ş-u zdrumină zdrumba, mba _ zdrumba-mba. 5. fă-n’ te, feată, cama ncoa. ună feată ndâlică chipurlu-n biseârică zdrumba-mba, zdrumba-mba CÂNTECE DE LEÂGAN ti 10. creaşten’-o fiti'ta mea. Tum tum ease fum fuz1, feată, că va ti zgrum *). 5 °Hfa‘a ur°Sati0âV“- n?căiI (iuniI) o zdramici, - 5- n TT zdr,umba-,ba —.fil-(mi) te, fată maî tncoce. L tata delicată,—clopotul tn biserică,—zdrumba-ba,—/.drumba-ba 10. - ere şti-m î-o fetiţa mea. - Tum tum ese fum, fiW fată că te voiu sugruma ° > dld> Cd te Alt. 1. Gugufcu, pisufeu, ţe porţi an guşi? ^ — un cap di cîtuşi 5. — La cari la duţî ? — La maî micu fic'or. Lunzini. Hrista Stavre. Traducere. reî carne Guc/ufcu (pasăre de mărimea porumbelului si acă-se măntncă, ea trăeşte tn oraşe), — pisufcul. Ce y Ia «*t?-Un cap de pisică.-La cine-1 duci ?-La băeml cel mai mic* „ 1 m: Pasarea wwfeu, numită de cei 1-alţi Aromînî : guguc'e este considerată ca stinta şi respectată atit de creştini, cât şi de Musulmani. A o omorî este a comite o nelegiuire. In schimb însă pisicile le pîndesc şi le prind, De aci ura în contra unor ast-fel de pisici şi plăcerea ca şi o gugufcu să ducă capul unei ni-sici neligimte. ' Alt. 1 Le hîrsăâ-n’-lu n'lculu, n'lculu, başurulu ţe-n’ lo-adusi v’iftulu, v’iftulu, curbetulu, 5. trum şi ncoa, trum şi nculeâ. Le hirsăâ-n Iu v’iftulu, v’iftulu uri’tulu, trum-trum-trum 10. şi trum trum trum ! 1. Traducere.— Inveseleşte-mî micul,—micul, başurul,2) aduse ţiganul,—ţiganul, curbetul3) trum şi ’nooace, trum şi colea. Inveseleşte-mî ţiganul, — ţiganul, urttul, trum etc. — ce mi-1 5. Noiă. Epitetele de ţigan, başur, se aplică drept dezmierdare 1) com. de d. T. Şunda. 2) başur înseamnă când un copil se murdăreşte la fată cu ceva 3) Ţigan nomad. 14 Malâcaşi. CÂNTECE DE LEAGAN Alt. 1. Nda tu nani n'-lu culcai, «gadu» ncoa şi nclo-1' cîntâî, nda tu nani lo-adurn'H, di-ocl'u arău lo-afiriî ; nda dit nani lu sculai, pri «Jinucl'u n' lu g'ucâl; trum-trum-trum şi ear trum trum! Maria Zimulo. ' /ya(fuce'‘e- Ctnd In leagăn îl culcai, — prunc tn coace şi-ncolo _ 1 f-ntai, ^înd In nani 1-adormiî,—de ochiu rău îl păzii (feriî) : o. clnd din leagăn (somn) 11 sculai,—pe genuchî mi-1 jucai; trum-trum-trum şi iarăşi trum-trum. Bitoiia. Alt. 1. Creaşti-n'-u, creaşti-n'-u, fă-n'-u mare, Dumnitale; Stimiria ţea curată, 5. creaşti-n-u, fă-n'-u muşată. A cui n'-u feata estă ? — aii dadi ş-ali tati ; trum trum; trum, trum, trum. Pacbea. 1. 7 raducere. Creşte-mî-o, ereşte-mî-o, — fămî-o mare, Dumne- zeule ; — S-ta Maria cea curată,—creşte-mî-o, fă-mî-o frumoasă. 5. — A cui mî-e fata aceasta ? — A mamei şi a tatălui ; trum, trum; trum, trum, trum. Alt. 1. 01! of! of lele, acuî n'-u g'onile ? of! of! of lele acui n'-u g'onile ? 5. gîonile muşâtulu, g'onile purumbulu. g'oacă-n', g'oni, g'oaeă-n', g'oacă şi arsari-n', ta si-n' creşti mari, 10. mari şi g'uneali! Breaza, Epir, 1. Traducere. Of, of, of lele, — a cui mî-e voinicul ? — of of ot lele,— a cuî mî-e voinicul, voinicul, frumosul,—volnicul, porum- D. belul, — joacă, voîmcule, joacă, — joacă si sări în sus — ca să creşti mare, — mare şi voinic. Cântece de leAgAn 15 Burada. Când copilaşul începe a merge în picioare, mama iî cîntă : 4. Bor, bor pitu ubor, cu cîmeaşa di fuior, _ . bor, bor 5. pit urzică cu cîmeaşa burungică. Convorbiri liter. XXVI, p. 49. boL~prin curte^ - cu cămaşa de fuior; i pun urzică, cu cămaşa burungică. Cînd pruncul începe să umble. 4- Papu lai papu ade s-n'anjim 1-agru, sî scutem cîc'uba, ta s-nî ngîlijîm dol'i o. cu plosca m plină di v'in spinijurată la cîpitîn'u, ’ z-bemu, s-mîcămu, Aii Ngh'ele s-no-alîsămu, ună cocă tu cîţînă. Meţova. Aminciti. T. Şunda. de mincat" Umh^'ul coPiilor S«P* “=bcâv se înţelege orî-ce fruct, orî-ce lucru bun DIVERSE FORMULETE Formuletele feţei. etc. i Formuletele feţei, degetelor etc. le găsim, cu oare-carî deosebiri, la diferite popoare. Copii cei mici, cari abia încep să vorbească, găsesc un deosebit farmec in acrst soiu de petrecere. • j ,El le învată de Ja mamele şi de la frăţiorii lor mai mari şi se îndeletnicesc, cu parte din ele, mai cu seamă în timpul îerneî, cînd Irigul ii constrînge să stea acasă în jurul vetrei, la foc. a) Acul i faţa ? (cui ieste faţa) Copilaşii dezmierdaţi în tot felul de cei mari, se ieau in braţe si se întreabă : r * A cui u dai faţa (cui o dai faţa? — AI X.............cutăruia X. . . ocl'ill al J... . ochii lu J. narea al Z. . . . nasul Iui Z, etc., şi aşa mai încolo. Apoi fiecare din cei prezenţi sărută pe copilaş la partea oferită lui. b) Ou aroş, făţă aroşi {ou roş, faţă rd$e). In dimineaţa Joii din septămîna mari (septămîna patimilor), foţi copiii se strîng în jurul bătrineî care boieşte oule şi îndată ce un ou a fost vopsit, batrîna atinge cu el faţa fie-căruîa copilaş de trei ori şi zice: * ou aroş ou roş faţă aroşi faţă roşe. ca fie-care copil să fie roş la faţă şi sănătos în tot cursul anului. Cei mari nu se lasă să Ii se facă ou aroş-faţă aroşi, ci îşi fac singuri. c) Copiii cei mici sînt prinşi de unul mai mare de buza inferioara şi superioară şi pe cînd acesta le mişcă buzele, lipindu-Ie şi deslipindu-le iute, li se zice să pronunţe anumite cuvinte. Cine poate să le pronunţe desluşit, capătă bomboane, etc. d) Cînd va v'ină păştili In apropierea Paştelor, copiii nu încetează de a întrebă pe mamele şi sorioarele lor mai mari, «cînd va v'ină păştili»=cînd vor sosi raştele, ca să poată mincâ carne, să capete ouă roşii, haine noi etc. DIVERSE FORMULETE 17 ^ Mamele şi sorioarele lor îî tot ţin cu vorba şi cu promisiunele şi cina nu mai trebuie mult pînă la Paşti, le spun lor: — A stingi suntu pri creaştit, — Mini va dipunăpri frîmti, — Pîîmîni pri nari, — Alantă pîîmîni pri mustăţi, — Apoea pri butfî şi în ziua de Paşti, se coboi ş-apoea «hap /» în gură, astăzi sînt pe creştet, miine se vor coborî pe frunte, poimîne pe nas, alaltă poimîne pe mustăţi, apoi pe buze, paştele în gură : ş-apoî «hap» în gură. La Lugunzini se înşală copii, spunindu-le, că acuma sînt în cutare sat, apoi de acolo vin in cutare sat mai apropiat etc., pînă sosesc în satul lor şi în casă. După ce sosesc în casă, Paştele se introduc prin coşul casei şi coborîndu-se în cămin, pe cînd copiii dorm, se introduc pe corpul lor şi se aşază după ceată. De aci apoi pornesc încetul cu încetul, aiuno- pe creştet, frunte, nas şi în ziua de Paşti în gură. (Hrista Noe). Formuletele degetelor. a) «Tricu un Iepuri» J). Copii ţinîtid palma stingă deschisă (discîcîrată) vertical cu degetele în sus, plimbă arătătorul mîneî drepte prin tie-care disciciră-tură, şi începind cu cea formată de degetul mic şi inelar, zic : tricu un Iepuri pre avă, la tie-care discîcîrâtură şi revenind la degetul cel mic, zic : aestu fn'iclu) lo-aciţă', = degetul mic l’a prins, aestu-1 tîl’e, acesta (inelarul) l’a tăeat, aestu-1 fripse, acesta (degetul mare) l’a fript, aestu-1 din1 ică', acesta (arătătorul) l’a dumecat şi pîlicarlu-lmîcă', şi policarul l’a mîncat, l1 deadi nî cumata i-a dat o bucată şi celui mic. [ş-a n'icluî. Vezi diferite variante: Petri t. XIII bibi. d. tr. pop. No. 9. „ Dolland : Rimes et jeux, p. 21 sqq. dă mai multe variante ase-manatoare cu ale noastre. b) De ce policarul (pîlicarlu) are numai două închieturi — doauă noadi. „ „ povesteşte, că cele cinci degete odată erau cinci fraţi sau tova-raşi. Line ştie din ce împrejurări, au ajuns într-un ast-fel de hal de sărăcie, in cit nici ce mînca nu aveau. Era cît p’aci să moară de toarne. Lelui mic mai ales îî era aşa de muit foame, că mereu cerea ') La Avela se zice Iepure cu 1 nemuîat, caşi cildare, pe cînd în cele-l’alte localităţi se zice l\epure f cir dare. 18 DIVERSE FOMULETE “ar. ^ se a(^resa a^a,lcl fratelui (tovarăşului)'de lingă dîn- Degetul mic: Mi lo foamea! inelarul : te s-mîcam? deg. mare : ari Dumniqlâ'u. arătătorul : aî s-furam, policarul : vai aspun. crîşt! capiu. Mi-e foame ! ce să mîncăm ? bun e Dumnezeu (lit. hai să furăm, voîu spune crîşt! capul. are). Cînd policarul a spus, că-î trădează, dacă fură, degetul arătător tiage sabia şi-i reteaza capul dintr’o dată (crîşt capiu), in cit de atunci bietul policar a rămas fără cap. Cind copilul zice «crişt capiul simulează retezirea capului de la policar, cu palma minei, ca cu o spadă. c) Dialogul degetelor la Lugunţa ieste următorul ■ — As urucîdm! — cu ţi ? — cu ţi dedi domnu. — ai s-lu furom di la popa vric'a di n'ari. — va spun. — şi r-ul tăl'ară capu la policaru. *) Traducere.—Aî să prînzim ! — cu ce ? — cu ce a dat domnul. aî să furăm de la popa oala cu miere ! — voîu spune. şi-î tăeară capul la policar. d) « V'iu i mortu-i ?» Copilul îşi încleştează minele şi introduce unul din degetele din mj] oc, inelarul sau degetul mare, în partea interioară a minei. Prezintă apoi unghi le policarelor, care se razimă pe deasupra degetelor unul lingă altul, Ja un copil şi-î zice: ° zgrîmâ ada z-ve^i, v'iu i mortu-% ? zgirîe aici să vezi, e viu sau mort? o a .s&r*iae Pe unghi şi cele două mini, fără să se deşcleşteze, duDă^Sm rnnKYt ,?tefnor’ degetul, care se mişcă sau stă nemişcat, după cum copilul întrebat a respuns mort sau viu. e) Un băet mai măricel, apucînd mîînele copilaşului, i le plezneşte una de alta mcet-incetinel, zicînd : pac-pac-pac ! şi pe nesimţite îl loveşte peste faţă zicînd : tac-tac-tac. f) gîdă, gîdă. nraa i^araei*ej sa^/r^or“ sori°arele mai mari, fac să rîză copilaşul gadilîndu-1 in diferite moduri şi supt diferite pretexte. P ' 5 ) Pttri voi. XIII. 8. pag. 55: Chistu havi fami. diverse formulete 19 pe lingă copjj^^™c"a’ facind sa umble degetele, unul după altul, v'ini eu ta tam-tam-tam şi faţi ham, ham, ham. r/'™rf““re--tesţ?s:&bstrflăresc: c,,M,e> «“••**>- 9) Alte formulete de gădilare : v’ini b°şa') gîdi, gidi Ş» faţi gîdi, gîdi. M pîitalM &. -• 8jdâ, gîdă, ctţălicul gîdălieă-l, şj n’iluşul, ^1.lcur1> Şi n’iluşul, ciţalicul, birbicuşul, . gîdă, gidă. Traducere.-gîdă, gîdă, gtdelăd, gtdelă-I pe căţeluş, pe căţeluş şi mieluşei, şi mieluşel, berbecuşul, gîdă, gîdă.... ' uja. f0ff-rFoî'meIe arbculate în al ale substantivelor din formulete de mai sus • ftf1™1 m oc.de, ciţalidu, după cum în genere se uzitează Ia Aromînî în cuvin' e e terminate mir o singura consoană, sînt de formaţiune copilărească aci’ întrZte ţaţe numai cînd se vorbeşte cu copiii sau cînd vorbesc copiii. Numai o parte dintre Aromim^ obiemuesc această formă articulată, şi nu in toate cuvintele termkate cu o consoana. Aşa la Gopeşi se zice: omul, pomul, anul ; dar: perlu, ţerlu etc. i) «Mină, mînă moartă.» stîngal^iceT11^ mîna copilaşuIui naîv S* legănînd-o în dreapta şi «mină, mînă moartă» apoi pronunţînd : o 1 «dn-ti pin la poartă» du-te pînă la poartă, îl plezneşte la ţaţa pe copilaş cu mîna lui proprie. La Lropeşl copiii zic următoarele : Mină, mînă moartă, mînă, mînă moartă, ai s-narzim la numtă, hai să mergem la nuntă, z-bemu, sa bem, s-mîncămu, să mîncăm, acasă s-ni turnă'm acasă să ne întoarcem ajun, ajun flămînzî, flămînzi, ca emile al lingără. Ca cinele lui Ţingără. Rolland : Rimes et jeux p. 34, da mai muite variante asemănătoare acestora. Panînd mina pe capul copilului, se întreabă dacă are o vă-nura (cum), copilul raspunzînd că nu are, cel-l’alt aşază mina stînga ') Boşa este fiinţa supranaturală, cu care se sperie copiii. tr. mînă, mină moartă 20 DIVERSE FORMULETE în formă de pumn pe capul băetului şi loveşte cu cea dreaptă, ca să-î puie cuiu. — Aî penură aoa ? (aî cuiu aci!) — Nu! — Stăî si-1'bîgă'm. (Hai să-î punem!) Tot aşa se tace şi cu ori-ce altă parte a corpului : spate, ge-nuchî etc. «Primii liturghia» Pe cînd un copil stă în picioare distras, un altul merge şi-1 apucă pe la spate de umed, apoi punîndu-î genuchiul la mijloc’îl îndoieşte, încercind să-l dea jos şi zicînd în acelaş timp : n! (Jisi preftul an’ia s-ţî frîngu liturghia. Traducere.—’rm zise preutul mie, să-ţi rup prescurea. , Cu aspîrearea. Copiii ţin mult să apară voinici. Aceasta este ambiţiunea lor cea mai mare socotesc. Ei pling chiar, cînd li se spune, că un altul i-ar întrece în voinicie. La copilaşi modul de a se încercă în privinţa voi-niciei este aceasta: Cel care se pretinde a fi curagios e întrebat ast-fel: Tricuşi prit pîduri ? Tricui. Aflâşi nă ursă-n caii ? Aflâi! Te-aspîreâşî ? Nu me-aspîreâî. trecuşi prin pădure ? trecui! aflaşî o ursă in cale ? aflai! te speriaşi ? nu mă speriai. şi cel care-1 chestionează, spre a se convinge, ii spune să ţie ochii deschişi, ca să-l sperie cu mina şi dacă, cînd îi face vînt pe lingă ochi, nu-i închide, se dovedeşte, că într’adever copilaşul e voinic şi curagios. Tot aşa e şi la romînii din Rominia, singura deosibire e că ursul este înlocuit de lup. S t u m b u l a r a pl ui. (pisălogul arapului) Cînd cine-va merge pentru întîia dată într’un oraş, la stînă etc., şi n-are nici o idee de acestea, cei ee-1 însoţesc, îi spun, că la intrarea oraşului (tu intrată), în faţa stineî, etc., se află un negru-arap, care ţine un stumbu pisălog şi mai negru şi pe care trebuie să-l sărute toţi cîţi merg acolo pentru întîia diată. Aceasta face pe copiii să se îngrijască in tot drumul. La stînă, dacă se duc pentru întîia dată şi dorm, bagii îi ine-gresc la faţă, ca să le meargă bine, să nu se deocheze brînzeturile, cînd se fac. Rolland : Rimes et jeux p. 47 spune, că acelaş lucru se face cu copiii cei mici din jurul Parisului cărora îi se spune, că vor avea «â embrasser le cui du pauvre homme â la bariere.» ') Supt stumbu se înjălege membrul viril în cazul de faţă. DIVERSE FORMULETE 21 Nu patine sî-nţ împrejurările în cari copiii sînt trămişi după di- mLSfp!mChi SrSe înl°-arcf. curînd de unde sînt trămişî, mamele îSf * fel unt. Cu osebire Ji se spune să vie curînd, căci dacă în-tir/ie, vor muri. Pentru aceasta se scuipă jos într’o parte şi li se zice. z-v!in' pînă s-ascuch’u, ea ascuch’âi. (să vii pînă să scuip, eacă am scuipat). mmt? î?1’ Cf’ daca întîrzie „ Pînă ce scuipatul se usucă, au să uni curînd Twiii' 6 Nlel'menoascua c- De aceea trebue să vie cit mai < urind. Gind se vede, ca ei vin curînd, şi scuipatul e să se rnTb^em^nr nntî"1 faC-ă ?ă f-e ascuItător‘ S» in viitor, mai scuipă in absenţa lor puţin, ca ei sa gaseasca scuipat. Cum ascultă copiii ? Mamele fiind ocupate une-orkcu una cu alta in casă ca să facă sa nu se mişte copiii din locul, unde-î aşază, ’i amenintfcu mS, tea: cari s-ti scoli, si ştii că mori! (Traducere. Dacă te scoli (mişti), să ştii că şi mori). Ceea-ce tace pe copii să asculte şi să nu se mişte de loc, pină vine earăşî mama de-î îea si-î dez-meardă tn tot felul, că au fost ascultători/ Parale din cjenuchiu. MfiS p^rliŢ'™ dC ml m'"te “rt Pe^rînc*> ceea-ce‘pro(iuce j i ,Dopiii întreabă dacă au şi ei parale în genuchî. Li se răsminde da!nu Ies de o cam-dată, flind-că sini mici şi numai clnd vo. de\em mari, vor putea şti cum se scot paralele din genuchî. aCuş-cuş, car acuş.» v înţorcînd fesul pe dos, după ce-1 freacă de părulcapului îea un paiu şi de la o mica distanţă, îl atrag cu fesul lor zidrîd pentiu ca atragerea să fie şi mai lesnicioasă: ’ v°r rpSSf* ââ^îf' Această credinţă se găseşte şi la alte popoare: P ' . _ * Jand un entant ne veut pas se laisser pu^ner on Ini dif mip Ies poux entortilleront ses cheveux pour en faire des cordes et l’en iralner dans larmere') , Pineau L. Le Folklore du“oitou p 523 f . inea}i însoţeşte^ aceasta cu nota de mai jos, ceea-ce ni se si a?eeaşî credinţă fiind în tocmai 'la popoare diverse fii m aVUt Iegaturî aşade intime cu popoarele germanice Astfel tot aşa sperie şi grecii moderni din Tesalia pe copţii Tor Cind un copil mănincă ceva, cei-lalţi se strîng în iurnl lui si simuhnd ca şi cum văd ceva scîrbos în mina copilul"/ En să !l dune din nas şi sa facă cu gura semnul dezgustului ce le inspiră • acela "devine buni* ^ ^« *1 te taftul Cind vezi un iepure. ,,ţ vez* un iepure, îl poţi prinde, spun copiii, dacă cu o piatră poate ieSrg£e * P1C1°r’ °ăd atUnCÎ îepureIe schîopătează şi ni mai punde*înd Un C°Pl1 Z1Ce’ Ca 316 ° bubă’ ca scdasi un gîrnuţ, i se răs- — Şi poarca scoasi un la ţîţă. (şi scroafa scoase o (bubă) la ţîţă). Dacă un copil spune, câ-i bolnav i se zice : li doari c.... Te doare c ... Acela care, fiind bolnav, are totuşi poftă de ţină încredere de bolnav, de aci : mîncare, inspiră pu- Cari nu pdati ? Cine-i bolnav ? — Nu poati fic'orlu. — Ţe-ari? — Drac ari ! Nu pdati s-mică ca orn'u ? Cine mănîncă ca un corb mare ? E bolnav băetul. Ce are? (De ce suferă). Drac are. )Dans I antiquite germanique, il existai! un genie, «pilviz» que aimait fort a emmler Ies cheveux: geme redute des enfants. Avec le temps.de genie Lv“t un sorcitr ou un tnagieieii, et son nom prit la sigmfication d’une insulte. Ce crenie a dispăru chez gfna 32r,S S0" S°UVenlr fSt r£St6 5 16 P°U a pn'S sa place- Cf‘ Grimm MtPt I. pa! DIVERSE FORMULETE 23 Bl* nio? m”moUve:i'IC5"' ** bo,“*v' * «™l ■«* Ş* în cele . Miţa, mănîncă pe şoarece, şoarecele să roadă puşca, Dusca să rapuşte lupul lupul să mănînce capra, capra să Bă muluruT Knsnl 5 ba*ă moşneagul, moşneagul să bată baba şi baba să îeâ maîe fniă i! arga Vmor"^1 Mîta Pa ascultat. A dat îndată ri nSl !, ’ şoarecele fuga la puşcă, puşca fuga la lup, lu- £aPra uga Ia mugur, mugurul fuga la moşneag picforufuli f g 3 baba’ b ‘ba a luat fmoru?ul a Şters coceşeiului Lăsăm să urmeze aci formuletele comulative de la Arominî: Pricazma lu lisiţa 1. Aş ve una lisiţa un g'ăngărâş şi-l> zişi la un pin : «Nam Momgăngăraşu, îou să mi duc să fur gal'ini, să La zăcăţo di pin g'ăngăraşu şi si duşi să fură găl'ini si li mănco. 5 ZîsiViSi|anga Pîmi’ ™ CrisCat nalt şi nu put6>sa Ia 1 să te bea-» 20. Valea zise: «Du-te.» Vulpea: «Aî, boule s-o bel valea.» Boul zise : «Nu viii.» Silise?.Du-?eă.d'‘C' ** SpUifi lupuluî' •» •* >**».• 2o. Vulpea: «AI, lupule, să mănîncî boul » Bupu zise : «Nu viu.» Vulpea : .0 să mă duc, să-I zic vtnălorulul, să vie să te o-Lupu zise: .Du-te,. 30. Vmfculti'sef.Nu “v'fif lmpU?‘' '“PUU VlnăPtorui0zi8se "“S **" ** "■* Vulpea: «al, şoarece, să-I mănincî urechile vlnătoruluî. r _ Şoarecele zise: «Nu viu.» 35' Şoa'Serisel "" d'lBm piSi°a si le 28 FORMULETE COMULATIVE Li: «Ai, pisică, să mănînci şoarecele.» Pisica zise : «Unde este ?» Pisica după şoarece, şoarecele după vlnător, vtnătorul după lup, lupul după bou, boul după vale, valea după foc, focul după coada toporului, toporul după pin şi-1 tăie pinul, şi vulpea Işî luă clopoţelul şi se duse acasă. 40. Şi eu veniu de acolo. Alta 1. Duşi un ficior si li pască boii' şi vut-au un cloput: lăsat-au, la zăcăcîot-au cloputu-Ijdi un spin ţi mbotă şi zis-au: «ţon-la tu, iou s-mi duc si beu âpu di la izvorcă.» Z-dus-au, că biut-au apu şi turnat-au şi la flat-au spinul criscut. Zts-au la spinu : do-n' la cJoput. «îerîel1 zis-au: «nu st-la dau». — S-ti spun la băltia di s-ti taîl'i ? — Spuni-mi. 5. — Băltie, ai coluo si tail' un spin. — Nu voi. — S-ti spun la focu di aţ ardă coda. — Spuni-mi. — Foculi, ai să arşi ună codă. 10. — Nu voi. — S-ti spun la vali di s-ti stingă. — Spuni-mi. — Yali, ai să stins un foc. — Nu vin. 15. — S-ti spun la boii' di s-ti bc. — Spuni-mi. — Boi, aîdiţ s-u beţi valea. — Nu vrem. Alta 1. I raducere. — Se duse un băet să-i pască boii şi avut-au un clopot; lăsat-au, atîrnat-au clopotul de un spin ce pute şi zis-a: «ţine-1 tu, eu să mă duc să beau apă de la isvor». S-a dus, a băut apă şi s-a Întors şi 1-aflat-a spinul crescut. Zis-au spinului: «dămi-1 clopotul.» ear el zis-au: «nu ţi-1 dau.» — O să te spun la topor de o să te taie. — Spune-mă. 5. — Toporule, ai colo să tai un spin. — Nu voi. — O să te spuiu la foc de-ţi va arde coada. — Spune-mă. — Focule, ai să arzi o coadă. 10. — Nu voiu. — O să te spuiu la vale de o să te stingă. — Spune-mă. — Vale, ai să stingi un foc. — Nu vin. 15- — O să te spuiu boilor de o să te bea. — Spune-mă. I FORMULETE COMULATIVE 29 ... Şi va spunem la lupu di z-va mănâncă. 20. — Spum. — Lupu li, aî să mă nanţ nişti boi. — Nu voi. S-na duţem săspunim la luvac'u, di z-va tălc'ască __ — Spum-mi. 25- — Luvâc'uli, ai să uc’iijî un lup. — Nu vin. — Va s-ti spunem la şoariţî di si st-li mănâncă urecl'ili. — Spum-mi. >JA ~ Şoariţî viniţî să mâncaţi urecl’ili la luvac’u 30. — Nu vinim. — Să va spun la maţa di z-va mănâncă. — Spuni-nă. — Mâţă vin să mănanţ şoariţil’, că rdasiră traţa. __ — Iundi-să şfiariţii’. 35. Şi licoru aii' spusi şi căn si zălăgă maţa dupu şdariţi, şftari-ţil dupu luvacu, luvac’u dupu lup, lupu dupu boi, boilî dupu vali, valea dupu foc, focul dupu codă, băltia dupu spin, tan-tin, tan-tin, Lu tăl’a spinul şi lu lo clopotul. (Com. de elevul din cl. I-a a liceului romîn din Bitolia : D. Noe din Lunzi). Traducere. — Boî aîdeţî să o betî valea. — Nu vrem. on — 9 să vă sPunem lupului de o Să vă mănînce. 20. — Spune. Lupule, aî să mănlncî nişte boî. — Nu voî. 0 . — Spune^ăUCem Să Spunem vînătoruluî, deosăte împuşte. Vtnătorule, aî să ucizî un lup. — Nu vin. 1 — O să te spunem şoarecelor de o să-ţî mănînce urechile — Spune-nă. ‘ on " Şoarecilor, veniţî să mîncaţî urechile vînătoruluî. 30. — Nu venim. — O să vă spunem mtţeî de o să vă mănînce. — Spune-nă. — Miţă, vin să mănîncî şoareciî, că roaseră tărlte. _ — Unde sunt şoareciî? 3,). — Şi^ băetul lî arătă şi cînd se repezi mtţa după şoarecî, şoarecii după vtnălor, — vînătorul după lup,—lupul după boi, bon după vale,—valea după foc, focul după coadă, toporul după spin, tan—tin, tan—tin, . II tăîe spinul şi-l luă clopotul. # 3o FORMULETE COMULAT IVE 1. 5. — 10. 15. Alta. — Mi lo foamfia. — Ţe-s mîcăm ? — Nă pita di uscaţi. Cu ţe va u cuţem ? Cu pariu aţei strîmbul? Pariu atei strimbul îu easti-1 ? Lo-arsi foclu. Foclu aţei îu easti-1 ? Lo-asteasi ploaea. Ploaea tea iu easti-u ? U bîură boîPi. Boii1 atei’ îu suntu ? Făcu agru. Agrul aţei îu easti? L-mîcară pul'i. Pul’i aţei1 îu suntu-11 ? Tu cîcîula (sau cîciua) prettuluî. bam bum, scoati fum. 1. Traducere—Mă luă foamea, (m’a apucat foamea) Ce să mîncăm ? O plăcintă de uscate r). Cu ce o vom coace ? 5. Cu parul cel strîmb. Parul cel strîmb unde-î f L-a ars focul. Focul acela unde este? II stinse ploaea. 10. Ploaea acea unde este ? O băură boii. Boii acei unde sînt ? Fac ogor f=ară). Ogorul acela unde este ? II mîncară păserile. Păserile acele unde sînt ? In căciula popei. Bam-bum, Scoate fum, _ Alta. 1. Elisa. Curbelisa, Puriu tru amare, Amarea-n1 deăde sarea, 5. Sarea u ded a bâireî, Oaea-n' deade n'elu, N'elu e-a lupluî, Luplu-n1 deade ch'alea, Ch’alea u ded a fâvurluî, 10. Fâvurlu-n' deade stîmnic'ă ftat,JPS.sînt Di?te urz,cl de munte’can după ce se usucâ ia soare>servesc FORMULETE COMULATIVE 31 Stîmnic’a e a fintînîl'ei, Fintîna-n1 deade apă, Apa u ded auşluî, Auşlu-n1 deade urăc'unea, 15. Şi de-atumţea eseu c-a)gh'na. (Adunată de Papazi (Nijupulean) Revista Macedonia, No. 5, p. 104. 1. Traducere.— Elisa, Curbelisa, Paserea în mare, Amarea îmi dede sarea, 5. Sarea o dedeî oii, Oaea ’mî dădu mielul, Mielul îl dedeî lupului, Lupul îmi dădu pielea, Pielea o dedeî ferarulul, . 10. Ferarul îmi dădu ulciorul, Ulciorul îl dedeî flntîneî, Fînttna îmi dede apa, Apa o dedeî bătrînuluî, Bătrînul îmî dede binecu vlntarea, 15. Şi de atunci stnt (fericit) ca albina. Alta. 1. Mîcâş pini ? — mîcâî. N'-lîsâş an'ia ? — ţ-alîsâî. Iu u bîgâş ? — pri ugeâg. Mutriî, nu o-aflâî. — u mică cîtuşa. 5. Gî’uşa îu e ? — sun Ieamni. leâmnili iu sundu (suntu) ? -- le*arsi foclu. Foclu 111 easti-1 ? — Jo-asteasi ploaea.. Ploaea îu 6aste-u ? — u bîură pul’i. PuFi îu suntu ? — triş tu cupâc'u, 10. Cupac’lu îu ăasti-1 ? — 1-mîcară căpîrli. Găpirli îu suntu-li ? — li mică luplu. Lupu îu easti-I ? — Spin^urât di poarta-l dispotî. 1. Traducere..—Mîncaşî pine? — Mîncal. Imî lăsaşî mie — Iţi lăsaî. Unde o băgaşî? — Pe cămin. Căutaî, nu o găsii? — O mlncă pisica. 5. Pisica unde este ? — Supt lemne. Lemnele unde sînt ? — Le arse focul ? Focul unde este? — II stinse ploaea. . Ploaea unde este ? — O băură păserile. Păserile unde sînt? — Tocmai pe copaciu. 10. Copacul unde este ? — II mîncară caprele. Caprele unde sînt? — Le mlncă lupul. Lupul unde este ? — Spînzurat de poarta arhiereului. Alta. !• — Cum te-acl'amă ? Traducere.— Cum te cheamă ? — soarbi (Jamă. — soarbe zeamă. 32 FORMULETE COMULATIVE — Cum tî Strigă — Bubulică. 5. — Iu ti dut ? — La furnîţi. — Ţe cafti ’ — Si-ni fa ii saţli ? — Ţe-P vrei sa’ţl'i ? 10. — Tra z-bag nuţli. — Ţe li vrei nuţli ? — S-cresc pâtili ? — Ţe li vrei pâtili ? — S-poartă leâmnili. 15. — Ţe li vrei leâmnili? — S-ardu c'ireaplu. — Ţe-1 vrei c'ireaplu ? — Tra si-ni coc pinea. — Ţe u vrei pinea. 20. — S-u mic. — Si-ţ mîţi capiu ş-ciolîlu. Copiii cintă, ca să depărteze 1. Negură, Pegură, L'a-ţ tîmbarea ^ Ş-fiuJi de-ac'i 5. — Citră iu si-n’ plec? Ţe-si-n' mîncu, Ţe si-n! beau ? — ’nu giTină chipitoasă, ’nu cucot v'irminos 10. — Stre {e si-1 tabu ? — Stre un cap di strop. — Stroplu iu-1 easte ? — Lo-arse foclu. „ — Foclu îu-1 easte? 15 — Lo- astease ploaea. — Ploaea {ea iu easte ? — U biură boîl'i. — Boîl'i aţeP îu suntu ? — L'-mîncară hăşc'ili. 20. Hăşc'ile iu-le suntu? ~ Tu guva al Carosi. 1. Mor Tamtareso, Mor bucareso, Viniră j-văsle, barba n1 vin'e 5. Şîcl'oapa nu-n1 vin'e. Pri iu n' ţ-alîgâş, — Prin gîm-gîm, Prin cdast-arao, Ţe ţ-aflâş? 10. Un pul'u de aiSoni — Cum te strigă ? — Bubulică (cărăbuş) ? — Unde te duci? * — La furnici. — Ce cauţi ? • - Să-mi îeau sacii. — Ce-î vrei sacii ? — Să bag nucile. — Ce le vrei nucile ? — Să cresc raţele. ' — Ce le vrei raţele ? — Să poartă lemne. — Ce le vrei lemnele? — Să ard coptorul. — Ce-1 vrei coptorul ? — Să coc pinea. — Ce o vrei pinea? — Să o măninc. — Să-ţi mănlnci capul şi falca negura. 1. Traducere. — Ceaţă, Pegură, Iea-ţî mantaua, Şi du-te de aci. 5. — In cotro să plec? . Ce să măninc ? Ce să beau ? — O găină ciupită, Un cocoş vîermenos. 10. — Pe «e să-l taiu ? — Pe un cap (vîrf) de prăjină. — Prăjina unde este? — O arse focul. — Focul unde este? 15. — 11 stinse ploaea. v, — Ploaea unde este? — O băură boii. — Boii acei unde sînt? — Iî mlncară coţofanele. 20. — Coţofanele unde stnt? — In gaura lui Carosi. Alta. ' 1. Traducere.—Fă Tamtareso, Fă bucareso, Veniră şi vacile, Oarba veni, 5. Şchioapa nu veni. Pe unde alergaşi ? — Prin gfm-gtm Pe costişe iele. — Ce aflaşî? 10. — Un puiu de privighetoare, DIVERSE FORMULETE 33 Ş-un di maradoî. — Stre ţe si-1 tal'i ? — Stre un cap di strop. _ — Stropiu îu-1 easte ? 15. — Lâ-arse foclu — Foclu îu easte ? — Loasteasi ploaea. — Ploaea ţea îu easte ? — U bîură boîl'i ; 20. — Boîl'i aţei' îu suntu ? — Făcu agru. Agrul atei îu-1 easte? L-mincară hăşc'ile. _ Hăşc'ile îu suntu ? 25. Tu guva ai Garosi. şi unul de maradoi (sticlete?) — Pe ce să-l taî? (o să-l tai?) — Pe un cap (vîrf) de prăjină. „ — Prăjina unde este ? 15. — O arse focul. — Focul unde este? — II stinse ploaea. — Ploaea unde este ? — O băură boii. 20. — Boii unde slnt ? — Ară (fac ogor). — Ogorul unde este ? — II mîncară coţofanele. — Coţofanele unde stnt ? 25. — In gaura lui Carosi. A Ita 1. A bree, a breee! — E! — Tricu un Iepuri pră-aclo ? - Tricu. 5. — L5-acî(âşî? — L6-acîţdî. — L-tîl'âşî ? - L-tîl'âî. — L-bilîş? 10. — L-bilIî. — L-fripsişî? — L-fripşu. — L-mîcâşi? _ — L-mîcâi. 15. Ana an'ia nu-n' alisâşî ? « — Ţ-a lisai. — lu-1 bigâşî? — Tucuşugludidighîos. nu aiŢ te s-feaji? ■^0- — L-mîcă cituşa. — Cituşa îu e? — Se-alina pri potane. Potanea ţe s-feaţi ? — O-arsi foclu. 2o. — Foclu ţe s-feaţi? — L5-astimsi ploaăa. — Pldaea ţe s-feaţi ? u— U bîură boîl'i. qo ~ Boi£ie s-feâţiră ? ^o. Giclură tu amari : ^ Giumba-bababăaa. Coe Adam 1. Traducere.—Măi, măî, (bre, bre)! — E ! (auz). — Trecu un iepure p-acolo ? — Trecu. 5. — II prinseşî? — II prinsei. — II tăîaşlî — II tăiai. — II jupuisî? 10. — II jupuii. — 11 fripseşî? — II fripseî. — II mîncaşî? _ — II mâneai. . 15. — Dar mie nu-mî lăsasî? -T- Iţi lăsai. — Unde o băgaşî? — In dulapul din (rîndul) de jos. — Dar nu e, ce^e făcu? 20. — 11 mlncă pisica. — Pisica unde este? — Se urcă pe grindă (mare). — Grinda ce se făcu ? — O arse focul. 25. — Focul ce se făcu? — II stinse ploaea. — Ploaea ce se făcu ? — O băură boii. — Boii ce se făcură ? 30. — Căzură In mare : Giumba-bababâaa. Ohrida. U Fripsişî carni ? Fripşu. Alta 1. Traducere.—AT fript carne? —-Am fript. 3 34 ÎMVEflSE FORMULELE Ia u bîgâşî ? Ta sinduchea cu n5auă cl'eî. 5. Nu-ari, ţe s-feaţi ? U mică' cîtuşa. Cîtuşa îu e? Ea-u pri grendă. Grenda îu e? 10. O-arsi foclu. Focla îu e? L5-astSasi valea. Valea îu e ? U bîură boîl'i. 15. Boil’i îu sun ? L!-mîcă' luplu. Luplu îu e ? Avină capra. Capra îu e? 20. U tîl!em Ş-utri chealea l’-6-adrâ'm. — Unde aî băgat-o ? _ — In lada cu 9 chei. 5. — Nu e, ce s’a făcut ? — O mlncă pisica. — Pisica unde este ? — Iată-o pe grindă. — Grinda unde e ? 10. — O arse focul. — Focul unde este? — II stinse rîul (valea). — Valea unde este ? — Au băut-o boii. 15. — Boii unde sunt? — I-a mlncat lupul. — Lupul unde este ? . — Vtnează capra. — Capra unde este? 20. — Am tăiat-o, şi burduf pielea l-am făcut Lunzint Alta 1. Vîrte găbu, gabii,1) toati vaţli viniră Pusta cusă nu-u ari. _ Iundi-î s-u ubidirn ? 5, La fusu di moră, Iundi-î fusu di moră ? la luă vale. ’ Iundi-î vale ? Au biîu bou. 10. Jundi-î bou ? La mînco Jupu. Iundi-î lupu ? La uc'isi luvac’u. Stavre Hristu. . 1. Traducere.—învârteşte gabu, gabu,1) Toate vacile veniră, Pustia cusă, nu este (n-a venit) Unde-î să o căutăm ? 5. La fusul de moară. Unde-î fusul de moară? II luă valea. Unde-I valea? O bău boul. * 10. Unde-î boul ? II mîncă lupul. Unde-î lupul 7 11 ucise vînătorul! 1. Vîrti găbu-găbu, Iundi-î fusu di mSară, I) Vezi dicţionarul la sfîrşit. DIVERSE formulete 35 LunzinI 5 La furii an apu; Apu îundi-î fusu di mdară ? 5. La duş an Vardâr Şi flaî un pul'u di gâigur Şi la friş an foc Şi la raoncâi. Noe Demetru, elev, cl. I liceală. 1. Traducere. — Invîrteşte, învîrteşte gabule, Unde-î fusul de moară ? L-am aruncat în apă, Apă, unde-î fusul de moară ? . L-am dus la Vardar, Şi aflai o pasere de gâîgur, Şi o-am fript în foc, Şi-o am mîncat. JURĂMINTE „ ^ulte din formuletele copilăreşti nu sînt de sau reamintiri de principii sau practicări juridice, au pastrat in jocurile lor.» cit «-supravieţuiri pe care copiii le Melusine, t. III, p. 156. jortalSS copiiâScCredint°existente saa rămă5ite de credi"îe- Aşa «Tal'u carni, Taîu carne , «beai sîmji ?» bei sînge ? * nn cA ^d un judecător este lovit pe mînă sau faţa, pe care adică re Jare nS'?’eru nU 1686 Ce' atins Ca arsU> sc^, dacă cel care pretinde, ca l-a ars sau scos, nu bea sînge. A bea sînge de om se consideră ca mare păcat şi copiii cred că SSleldcănin “Jfl A beau ast-tel de sînge, de unde în contestările aceasta prin t-fe ^ °Vltura nu se Prmde> cel atins mai întăreşte «tal'u carni, «tbeai sîn este cînd o bandă de copii nu poate .a scape timp mult de rolul nefavorabil, pe care îl joacă. .0 ,asam, s.a urmeze aci jurămintele cele mai obicinuite nrintre “Tlclfllr daesprePal«s,Ceî Ş' de ^‘™Ua sS vorbim codeai! tiSg! paT derăm4şitele UMidrept «G’uratlu a lepurilm» Jurămîntul iepurelui. JURĂMINTE, NEÎNŢELEGERI LA JOC ETC. 37 nrSnSntrU61^"11/6?’ pentru cine depune jurămînt fals, că a făcut de1ocin^U iePure U1 (9uratlu « lepunlui), adică, ca şi cum n-a jurat La copii jurămîntul îepuriluî se face ast-fel : ^ Pe cărarea formată de policar şi arătător se aşterne o parte din nama, pe care se pune un paVu (paiu). Pentru copilul, care a minţit a joc, care n-a jucat, care în sfârşit a făcut ceva, ce, ca să fie crezut, 2\w/Sa Jr> .l™ln.tu (lel maî obicinuit ce trebuie să facă este Ua^u.„a iepunlun şi deci el trebuie în prezenţa tuturor celor- rwL C°pi)’ ?a ,e,a cu liraba pa?ul ce s'a Pus Pe haină între degete. L)'ca reuşeşte, el a spus adevărul; dacă nu, a spus minciună. De multe ori insa cel care prezintă paiul, pe cînd copilul îş pune limba ca sa-l lea, i-o prinde cu degetele şi toţi rid şi strigă, zicind : dovadă, ca a spus minciuni (semnu că ţlisi minduni). *Bîşarea cruţiVei» (sărutarea cruceî). „ Pot pentru aceleaşi motive arătate la g'uratlu a lepurilui, copilul pant de minciună, ca să fie crezut, că spune adevărul, trebuie să buşc (sărute) crulea. Unul dintre ceî-l-alţi copii face din degetele arătătoare ale celor două mini o cruce şi o prezintă băiatului părît, ca sa o sărute. De sigur că copiii consideră păcat a săruta crucea pentru minciună, cu toate că o sărută adese ori. Une ori însă, acela care oferă crucea acuzatului pentru a o săruta, pe cînd acesta e gata să o să-îute, îi loveşte cu unul din degetele cari servesc de cruce, peste nas. Aceasta, pentru că văzimb că copilul acuzat va sărută crucea, e de prisos să o maî sărute, căci e păcat. Une ori insă şi pentru a face haz. G'uratlu cd-ascuch'ăt. (Jurămîntul cu scuipat). La unele din jocurile copilăreşti, cel care se faţi se cere să nu se uite de loc, pînă cind cei-l’alţi jucători nu s-au ascuns şi pină cînd nu 1 s-a dat semnalul, sâ-şî deschiză ochii. Fiind-că se poate întîmplâ ca micul ştrengar să se uite pe furiş, unul dintre jucători, cel maî cu vază de obieeîu, păşeşte in faţa lui, ca să-l sprig'ură (să-l leagă prin jurăminte că nu va vedea. ... ,Aci.e! întinde palma mîniî stingi, scuipă într-însa şi apoi cu tăişul minii drepte, loveşte în scuipat (ascuch'ât), cruciş de două ori, zicind una din formuletele următoare: a) Cari s-mutreşti, s-ţi creapă ocldl1 îm patru, cum creapă ş-ascuch’atlu. Traducere.—Dacă te vei uita, să ţi crepe ochii în patru, cum creapă şi scuipatul. lot aşa găsim şi la Rominiî din Romînia, jurămîntul următor, care prezintă mare asemănare : «înainte de «ascunse» (p. 195, Poezii populare Glţ- Dem. Ţeodorescu), 38 JURĂMINTE, NEÎNŢELEGERI LA JOC, ETC. I. Cin’ s-o uita, să-î sară ochii mă-sei. II. Cine s-o uita, să-î sară ochii ’m patru, cum sare scuipatul! Alta. b) Cari s-mutreşti, videari ai, videari s-no-ai. Dacă vei privi, vedere ai, vedere să n-aî. cj sau simplu de tot, i se zice Care s-mutreşti, s-urgh’eşti. Dacă priveşti, să orbeşti. AscucKatlu (scuipatul) venind°ln'flta^cilni1 -°Ypun adevărul. Ast-fel copilul părît venind in ţaţa celui ce-1 acuza de ceva, scuipă jos şi zice: Ptiu, cari s-nu h'ibă acşi. ptiu! dacă nu o fi aşa. Melusine III, p. 158.: suportera îe" paţuie””1 “ mChM "euf f°is P" ^re. Le diable Tot de scuipat se servesc copiii, casă alirme că cine-va e mincinos: ptiu! minc'inoasel i se zice celui care minte. piciorul,032"1 di" "rmă 8cuiplntl- imediat copilul şterge scuipatul cu JURĂMINTE, NEÎETELEGERI LA JOC ETC. 39 La Rominii din Lunzin" (Meglenia), copiii obicînuîesca jura precum urmează : Prezintă indexul adunat în forma de mai jos şi zic: aşa si-n' si facă zeîztu. Traducere : aşa să mi se facă degetul, Duplicitate copilărească Cînd un copil priimeşte ceva cu gîndul de a nu se (.ine de cu-dnt, ca sa nu fie inţăles pînă să-şi ajungă scopul, jură. că va li de bună credinţă, însă la sfârşit adaugă un nu mai încet. Crede atunci, că jurămîntul n-a avut loc şi că nu-î nici un păcat, dacă nu se ţine de cuvînt. Cînd fură ceva arşice, ca să nu fie constrînşi să jure fals, se în-voiesc doi şi procedează cum urmează : Cel care le fură, le dă tovarăşului-Cind e apucat de scurt, furul jură, că nu le are dinsul; apucat tovarăşul, care le are, jură că nu le a furat dînsul. ’ Ei cred, că jurămîntul nu se prinde fiind-că aii jurat pe adevăr in modul acesta. Neînţelegerile la joc. Un proverb aromînesc sună : Atia z-bat, a(,ia s-ag'dacă, ca nîşti fic'uriţi. (Aci se bat, aci se joacă, ca nişte băeţî). Intr-adevăr, motivele pentru cari copiii se ceartă şi se împacă sînt foarte neînsemnate şi caracterizează perfect natura vioae şi mereu in dezvoltare a copilului. Pentru cel mai mic cuvînt injurios adresat lui, pentru cea mai mică nedreptate, pentru un neajuns ori-cit de mic, dacă e sigur el, că se poate folosi de «la raison du plus fort», sare imediat asupra adversarului şi-l înhaţă, iar dacă nu e loc de bătăe îi răspunde ţanţoş, etc. Foarte adese-orî el nici nu aşteaptă să i se dea motiv de neînţelegere, ci dă el, aşa din plăcere, ca să se certe cu cine-va. In micele lui neînţelegeri se conduc şi ei de anumite dizpozi-ţiuni pentru regulare i şi aplanarea lor. Noi vom da cîte-va din de referitoare la neînţelegerile copiilor la joc. Cînd părţile nu convin, apelează la un al ţrejlea, 40 JURĂMINTE, NEÎNŢELEGERI LA JOC ETC. înainte de alegerea unei a treia persoane, care să se nmnunip partea care se simte nedreptăţită şi care stăruîeşte pentru consultarea unei asf-fel de persoane indiferente, întreabă partea adversă dacă va ssrîtf&s.r- aceasia pereoans-“■ .««•păss Alta cm .AJîU*&hD&^K ti .g&şj,* sfrftainpar,ea Ve$ cum (Şiră minciunii tu padi ? Traducere.~Vezi cum s’aii dovedit minciunile? Piuă S orl”,eiTîi.S!ira 51 de.asP dat4 din Wrt« a «pe» jjiua ia trei ori şi a treia oara este hotăntoare! Stricarea jocului lor, mf^oateTii-S ‘Î5,'"'1 j°curile «mt dintre cele plăcute pe diferite tonuri îniurător?™aî^ u'61 •l-0Ca uî‘ Atuncî înceP să-î cînte, intervenirile dp â I mai„m.ult sau mai puţin satirice, dacă toate mtervemriJe de a-1 determina sa intre în joc, nu au avut nici o trecere. Cine strică jocul. eesc - W» « 84' Cari asparsi gîoclu, gîoclu dit Mureauă, mîsa-I* calugreauă. 7raducere.— Cine a stricat jocul, jocul din Morea, mamă-să (să devie) călugăriţă. (Avela) sau : Cari asparsi gioclu, si I'-u dăm cu cioclu; (s.) si-1 aspargă cioclu. Caracota N. Cine a stricat jocul, să-î o dăm (lovim) cu ciocanul ; s. să-l strice ciocanul. (Nijopule) sau : Cine a stricat jocul, jocul din Morea, măsa rămase grea Şi născu o căţea, tn mijlocul zăpezii. T. Şunda, Cari asparsi gîoclu, gîoclu din Mureauă mîs-armasi greăiiă ş-feaţi nă purţeauă, tu mesea di neauă. Cni^ova, JURĂMINTE, NEÎNŢELEGERI LA JOC ETC. 41 Gr ir ea tu mină. (vorbirea în mină). Dacă, in momentul cind un copil joacă, un altul greaşte tu mină adică vorbeşte într-adins, ca să-î detragă atenţiunea spre a-1 încurca, acesta, nenimerind, pretinde să dea pentru a doua oară, fiind-că Vi gri tu mină = i se vorbi în mînă. Amă'i=\răjî Spre a face pe cine-va să nu câştige la joc (cu arşice, nuci etc.), î se face amai. Amăile se fac ast-fel : u Un copil îea un beţişor şi sgăriind pămîntul în formă de cercuri, de asupra cărora descrie diferite linii neregulate, doreşte jucătorului nesimpatic nereuşită. Ahulirea — aburire Se îea norocul «s-Z'a hîireaD, cînd arşicele, nucile, etc., ale unui copil se ahulesc, adică: cînd un alt copil, venind pe lingă cel care câştigă, îi abureşte cu gura «hu, hu'D arşicele, nucile, etc. Anvarligalui. La jocurile cu «soir», care se joacă cu arşice, sfurle, sfîrleze, cînd un jucător vine jur împrejur de soir şi se codeşte, nedecis de unde să joace mai cu folos, ceî-l’alţî li zic: Anvarligalui tut v'in' şi viră nu va scoţi. Traducere.—Vii jur Împrejur şi nici un arşic, (sfirleazâ), nu o să scoţi. Starea. tN'ista» se zice, cînd jucătorul crede, că dacă nu cîştigă, de vina este vre-un băet care azistă la joc şi pe care îl consideră de neta vorabil pentru dinsul. Să cîştigî la joc 1. _ Ua să cîştigî = s-aminti la joc, arşicele, nucile, banii etc., pecari 11 câştigi, să nu 1 pui în buzunar, ci să-î ţii în mină, fiind-că se duce norocul alt-fel. 2. Dacă n-aî câştigat la început să te bucuri şi să nu desperi, fiindcă cine câştigă la început, pierde cu siguranţă ia sfârşit. lot aşa are să peardă cui vine rîndul să dea întîîul, cînd începe jocul, de unde: «protă dari,^ îrtîe dare, (începere), bună chirdeari.» bună perzanie, ngr.: protu smaSi palo xipuluma. 42 JURĂMINTE, NEÎNŢELEGERI LA JOC, ETC. Cinci nu-ţi merge la joc. Cînd Hu-tî merge la joc, fiind că se poate ca cine-vă să-ti fi fă- CT,rai et-c'j ^ve/î maî sus), c.a ele să nu maî aibă putere ne-favoi abila ţie, prinde-ţi c... sau dă-ţi-o (loveşte-ţi) posteriorul. MinciunVi—miuciunele Ga să se constate, că un copil nu spune minciuni, e dus lanrnhă ^™e;. u” ^pil îi apasă cu cele două policar"nSJS în PSpîe îadacjna şi daca nu ies pe nas nişte purici albi, se zice că a spus adevărul, din contra i se zice, că minciună'= minţi, de oare-ce minciunele î-au eşit pe nas=?‘ işiră mincîun‘ li pri nari. «an’urzirea tră minciuni» a negă!"? “zice1?1 M”Uit deculPabil Pe“tr" <**« Si perzistă intru stai s-te-an'urzescu lraducere. — stăî să te mirosesc pabilitatea!1 ^ la gU,ă’ mîn1, haîne etc‘ spre a se costată cui-sat, «TrfdeSSnl5' CU'Pabil1 Sa“ "U Se SUpUn la accasl4 lncercare Lucrul găsit / n „ P PrePt pentru lucrul găsit are cine pune mîna şi cine-1 vede Daca cel care a pus mina pe lucru! găsit refuză împărţirea i se răspunde: ş w-l viţlui—şi eu l-am văzut! H ' 6 rds ^ 2. înainte de a deveni cine-va stăpinul unui lucru găsit, întreabă daca cine-va a pierdut vre-un lucru şi cum era. Dacă se constată că lucrul găsit are stăpîn, i se zice acestuia: ’ J ţe dai a cui lo-află ? ^ u Traducere, — (ce dai, cui l-a găsit?) şi după convenire, se restitus lucrul persoanei, care l-a pierdut. 3. împărţeala se face ast-fel : ‘ . „n^G.ine impărţeşte, alege în urmă şi anume, dacă sînt obiecte cari ncap in miini, ascunde miînele şi zice: din stînga sau dreapta ceri sau. unul dintr-inşn e întors cu ochii să nu vază, şi cel l-alt desem-nînd cu degetul spre unul din obiecte zice : A cui s-hHbă aestă ? . , „ A cui să fie aceasta ? şi după respuns este şi posesiunea. fnmirJ Notă:~ha Aromînî acest fel de împărţeală se face ori de cîte ori membrii unei amilii cari pîna acum au trăit împreună, se despărţesc şi trebuie să-şi împartă în mod frăţesc tot ce posedă în comun, oi, cai, haine, etc. * 1 „ 4- Ghid un copil află un lucru, de care nu este pe deplin sio-nr cg-1 va sfapani în pace, face schimb pentru mai mare siguranţă.0 ’ JURĂMINTE, NEÎNŢELEGERI LA JOC ETC. 43 faptul acesta dă motiv la o mulţime de neînţelegeri printre copii. Adevăratul stăpîn al lucrului găsit, îl pretinde la cine-1 posedă. Acesta-1 tramite la cine i l-a vândut sau la cel cu care a făcut schimb. Natural, ca acesta să se lepede şi să nu vrea să ştie de nimic. De aci apoi certe şi neînţelegeri Adevăratul stăpîn pindeşte atunci pe orî-cine din posesorii lucrului său, ca să-şi facă dreptate, răpindu-le un obiect identic sau de altă natură, foarte des: căciula. Dara şi-a făcut dreptate pe socoteala ultimului posesor, acesta la rindul său uzează identic în contra răpitorului şi în contra vînzăto-rului de lucru străin, şi aşa se mişcă in cerc viţios, pînă se uită de lucrul găsit sau pînă cînd unul cedează. 5. Aflind un lucru oare-care un băet şi întrebînd: cine l-a pierdut ? dacă nu se prezintă nimeni, zice cître toţi copiii prezenţi: s-hHbă ameu ? să fie al meii ? şi dacă i se respunde şi de păgubaş: a tău s-h'ibă! al tău sa fie! îl arată şi devine stăpînul lucrului găsit. Căpătarea darului. . 1. Cînd un copil capătă un dar: zice : — Ameu s-h’ibă? — a tău! — s-nu-n’ lu cafti? — s-nu ! să fie al meu? al tău ! să nu mi-1 ceri ? să nu 1 In cazul acesta, un ast-fel de dar, nu se poate relua: şi chiar daca se pretinde, cu tot dreptul se refuză. Une-orî, cînd se pretinde un lucru dăruit odată, acela care-1 poseda, de necaz, îl aruncă fie în apă, fie pe casă, zicînd : na ş-tini, na ş-îo = na şi tu, na şi eu. Tră custură. (Pentru briceag) Cind un copil vrea să taie un pom şi împrumută de la un alt copil briceag, acesta, împrumutîndu-l, după ce pretinde o parte din pom, hmd-că î-a dat briceagul, mai pretinde şi pentru briceag = tră cistura sau tră cuţut. Ne tu mîseauă. Un copil nefîind tocmai mulţumit cu bucăţica de pom ce i s-a dat, pretinzind şi alta zice : aestă ne tu mîseauă nu-n' intră'. Traducere. Aceasta (aşa de puţină a fost) în cît nici In măsea p-a intrat (nici pentru măsea n-a fost destul), 44 JURĂMINTE; NEÎNŢELEGERI LA JOC ETC. Suţata. , . i T?,,v,ărăSia = SMjato între copii se face ast-fel : se prind cn degetele aratatoare şi strîngînd în semn de strinsă legătură, zic : „ h'im soţi = sîntem soţi sau n-acîţă'm soţ = ne am prins soţi. . tovărăşia se face în obiecte (arşice, nuci, etc.) se cere «ă ? ,0fte.la„ UI? toc şi să le depuîe la unul dintre dînsiî de iceiu intr-o traista, şi ori de cîte ori se duce unul să îea arşice pentru a se juca, se cere să fie şi tovarăşul prezent. * P nt'U lipsa ^ovarâşuluTsItt. ar^Icelele I"1*. ■>» » ™ «linge de dinsele In cind tna"adprin*ra?„eleăIo!. ““ ?î “ “ treilea " ,re' Ruperea tovărăşiei = A «suţâtăl’el» Ruperea tovărăşiei la copii se face, luînd o sfoară, o ată sau un şTexţSuîea5!1 Ş' ,ie'care de cl,e ° P*‘W« "p^nde *0 arupsim c'oara». tr. am rupt sfoara. pentru a arătă ruperea relaţiunilor cu cine-va SATIRA LA COPII Quintilian a zis cînd-va: Satura quidem tota nostru est. Cu toate acestea copiii tuturor popoarelor din lume, cu multă dreptate pot pretinde, că nu tota romana est, ci tota puerilis est. Intr-adevăr ja„ n'9I o vlrst,a omenească dorinţa de a ride de altul, de a petrece păcălind pe altul, nu apare cu atîta învederare ca în vîrsta copilă-îeasca. LI ride de toate, fiind-că pe toate le consideră ca obiecte de joc. LI nde şi de ce este bun şi de ce este rău, tiind-că stă în firea acestei etăţi, sa simtă necesitatea de a petrece, de a se distrage. „ ŞŞa de generală această notă antropologică de batjocorire in tot telul, in cît o întâlneşti în literatura copilărească a tuturor po-poareloi, lipsita^ bine înţeles, de nota moralizatoare a satirei culte ai tificiale, ea păstrează cu stricteţa neseriozitatea amestecată cu oare-caie lautate, singura notă caracteristică şi potrivită etăţii copilăreşti. La un băet fricos. " Băeţifi cînd găsesc vre un copil, care se teme de cîîni sau î-e trica de ori-ce, îl batjocoresc, cîntîndu-i viersurile următoare, cîntate şi grecilor, cari trec in ochii Aromânilor de oameni foarte fricoşi. ') 1. Lai fic'or c-un c’ic’or, vin'i greciu tu ubdr (var.: aţei ch'or), cîftă pîni, ciftă caş, 5. dîsi: «nvea vois-u baş» îşi auşlu cu ţupata, işi dama cu lupata, seaspîre greclu ş-fudî,— inimă de Iepuri. * Avela- EPir' Tache Papleacu. ') In privinţa aceasta, Aromîniî au proverbul următor: greclu 6-ari stricătdarea aruptă, vrînd să-inţâleagâ că-1 lipsit cu totul de curaj. 46 SÂTIR LA c6pii 1. Traducere. — Măi băete, — cu un picior, — veni grecul tn curte (var.: acel chior), — ceru pîfne, ceru brlnză, — zise : «nevasta o. vom s-o sărut. - Eşi bătrtnul cu securea, - eşi oama cu lopata, — se temu grecul şi fugi, - inimă (curaj) de iepure. N°ia. — Oamă se numeşte femeea care împlineşte un secol de traiu (nă dă). Celui care plînge îi k £ n<* p lng.e,tUj baet, cei-l-alţi, ca să-l necăjească şi mai mult, il ibatjocoresc, cmtîndu-i viersurile următoare. Une-orî copilul care plînge, vazind că ceî 1-alţ.î îl necăjesc, ca să nu facă pe placul lori tace. 1. Azgh'ară, azgh'ară rumarlu, că-11 cî$u sumariu, după casa-1 hog'i, treţî plîn'ăr di-1 scoală. Nijopule, Macedonia. Bitaracu Tache- 1. Traducere. — Zbeară, zbeară măgarul, — căci tî căzu samarul — după casa lui hoge (preot turc),—treci plîngătorule şi scoală-1 (rădică-1). Notă — Cuvîntul plin'dr din plîngm'dr. Se mai aude în senz batjocoritor-dapsumira dm gr. xXa^ojxoipa şi clapsa de gr. xXaijia, cari însemnează : plîngîtor. Alta. AurJă, aurlă luplu, după casa al Papuli. Samarina, Epir. Diamandi Giogea Traducere. Urlă, urlă lupul, — după casa lui Papuli. Notă. — Când plînge un copil, ceî-l-alţî nînd, că aud pe un măgar zbierînd, încep să-l cam în felul următor: se sti-îng în jurul luî necăjască, adresîndu-se şi presupu-unul altuia, Ţe-ari jumarlu di plinei, (azgh'ară) ? (De ce plînge sau zbiară măgarul ?) ît nacă va pal'i? nacă va adăpare ? (Nu cum-va adăpat™ m' CU” Va " trebu,c paIe* nu cum-va trebuie Apoi făcind ca^ şi cum in poală ar avea tărîte sau paie, se duc tnnro r°^^rea P^lnSatorului şi i se adresează prin apelativele următoare, prin care se chiama măgarul la mîncat: prîc'i-c'i, prîc'i-c'i, yumîric'u ; Satira la copii 47 . Plîngătorul une-ori se supără şi maî mult, iar ceî-l-altî îl necăjesc şi mai mult. Daca tace, copiii schimbă tactica şi-î zic: De ce nu cZ pffgeaplîogătorul? ma? sa(1 imtaZS, Alta. 1. Bre fic'or c-un c'ic'or, paşti oîli gh'ini, s-nufe-acâf di mî’nică, 5. di ţe-aruc tu feârică, făârica ti şuiră, Boulu te-ambuiră, gh'iftul ti mpeâtică, gh’ifta ti dispeâtică. Tache Papleacu. 1. Traducere. Măi băete —cu un picior, — paste oile bine__ca să o. nu te apuc de mlnecă,-de te arunc tn ferigă, -feriga te flueră — desUctrpeeş“ePUflSe CU COarnele> ~ feanul te cîrPe§te, - ţiganca te Alta 1. Fic'or, lai fic'or, c-un c'ic'or, ca s-te-acâţ di mînică, va s-tă-aruc tru ferică. 5. Ferica şueră, c'upularlu triiră, broasca firmintă cu cîc'ula de-âlică, cu mînjeaoa Vinită Rev. «Macedonia» p. 167, Argintin, Gopeşî. 1. Traducere. Băete, măî băete,—cu un picior, — dacă te apuc de _ te voiu aruncă tn ferigă.—Feriga şueră,—şoptrla treeră_ o. bioasca frămîntă—cu căciula roşe,—cu mărgeaua vlnătă. ' Alta. 1. Am nă sapă ş-un tupor, va-n' li vindu j-va-n' mi-nsor, laîli mbaşi mor di dor, 5. laîl'i auşi g'oacă n-cor. Rev. «Macedonia» p. 167, Argintin, Gopeşî. 1. 5. Traducere. — Am o sapă şi un topor, — mi le voiu vinde si mă voiu Însura, — bietele fete nu mă iubesc (vor), — bietele bătrîne mor de dor (iubire), sărmanii bătrtnî joacă în horă. SATIRA la copii 48 Adresate lui Constantin 1. Custantin, ţe paşti giFin', tu livadea t6a cu sch'in’, cu un tastru di bişin1, 5. trîş tu traplu di gîl'in1, nîpoî si nu-j;î ’v'in1. CuţufleanI, Nijopule etc. 1. Traducere.—Constantine, —care paşti găini—tn livedea cea cu spini (mărăcini),—cu o treastă de b...,—tocmai tn părîul de găini,—să nu mal vil îndărăt. Notă.—Trap propriu înseamnă o vale, părîu puţin adine şi pe unde nu mai curge apă. Alta Celor cari se numesc Constantin 1. O lai Costa, Costa, te stai aţia? Nu, nu grescu aţîa, că grescu a fumarlui; 5. -/umarlii mică pal’i şi io mîcu n’el'i şi Costa cîţăl’i. 1. Traducere.—Mal Costa, Costa (Constantine),—ce stal acolo?—Nu, 5, nu grăesc ţie, (Nu te chîem pe tine), — ci chîem, — măgarul; — măgarul mănincă pale—şi eu măntnc mieii — şi Costa căţeii. Alta. Unul băet, care se numeşte Toda (TeodorJ. 1. Toda, Boda, ch'ali laie, cap di gaie, oile la moară, 5. cîcîrăcjU-n dală, dala cripă', Toda le-aştiptă' 1. Traducere.— Toda, Boda piele neagră, cap de gale (cioară), oile la moară, 5. căcărezl tn oală, oala crepă, Toda (Teodor) le aşteptă. SAl'IRA la copii 49 Alta Băetuluî, care se numeşte Nicolae 1. Cola, lai Cola, Cola, Bacola, sau : mangola, ţ.e-n' turâşî piştola, di u bîgâşî tu mi'nică 5. di u mîcâşî Duminică. 1. Traducere.— Cola, măiCola—Cola, Bacola, sau: mangola. — Ce-mi 5. furaşi pistolul, — de-1 băgaşi tn minecă, de-1 mincaşi Duminecă. Notă. — Cola este prescurtare din Nicola. Celui numit Demetru. Mitri, caţitri, pipirv’auă aroşi, cur discât, tu mesea di c.... Samarina D. Geogea Traducere. — Mitre, — cajitre, — ardeiu roş în mijlocul c... Notă. — Caţitri nu înseamnă nimic. c.., despicat,— Alta Celor cari se numesc: Ion. 1. O lai V’ane, cac'u-V’ane, ţe va mcăm astară, pită di păspală, turtă di c'inuşi 5. cu zmăana di guşi, spincjurât di uşi. . Mâi tu Jane, cîciu Jane, ce vom mlnca de sară. plăcintă de păspală, turtă de cenuşe, — cu izmenele de git, attrnate de uşe. Notă. Ciău, caciu, este un epitet aplicat măgarului. Corespunde, aplicat o-muluî, cu : măgar. Ex. cac’u Vane = măgaru-Jane. 1 'ăspală este o plăcinta de făină de porumb. Păturul de pe deasupra plăcintei este înlocuit cu făina pispălitâ, de unde ş-iea numele. 1. Traducere.— 5. Alta. 1. Nach1, Nach’ baba Nach1, L'a-ţ niveasta si ţ-5 adach1, doi boi, 4 SATIRA LA COPII . 5. dinîpoî, doauă oî dinîinti, cu baliga pri cîrinti. Gopeşl. 1. Traducere — Nachî, Nachî, baba (tată; voinic) Nachî, îea-ţî nevasta să o adăpî, doî boî, 5. de înapoi (îndărăt), două oî pe de nainte, cu baliga pe cărinte. Alta. 1. Nai Milueane, Gh'anlu al cîldîruşi, cap di cîtuşi, spinijurât di uşi. Avela, Epir. Tuliu A. 1. Traducere.— Naî Milueane,—Ioan al căldăruşeî,—cap de pisică,— spînzurat de uşe. Alta Celui numit Nasta. 1. Nasta, hîrhasta, oîli la moară, cîcără^î im poală, tastrul di guşi, plin cu cinuşi. Ohrida, Diamoane M. vl 1. Traducere.—Nasta, coţofano, oile la moară, căcărezî în poală, 5. traista de gît, plină cu cenuşe. Alta. Fetei numite Tasa. Tasă, carasă pîstrîmălu a v'ifţîlor. Selia. D. Ciumetti. Traducere.—Tasă, — carasă (de culoare neagră-roşe)—pastrama ţiganilor. SAÎIRA LA COPli 51 La un moşneag Unui moşneag, care bate pe copii, i se adresează de aceştia viersurile următoare: ' 1. Tatăl a nostru din ţer, mică pini cu piper, tatăl a nostru din Sărună, mică pini cu sîpuni, 5. Tatăl a nostru din cupdc'u. mică pini plac1, plac1, plac1. 1. Traducere. — Tatăl nostru din cer, mănîncă pline cu piper; tatăl nostru din Salonic, mănîncă pine cu sapon, 5- Tatăl nostru din copac, mănîncă pine placi, placi, placi. _ Notă. riact este cuvînt imitativ, după modul cum mănîncă pîîne cei bătrînî, lipsiţi de dinţi. Către un moşneag. 1. Pap, lai pap, s-te-acâj, di cap, s-te-aruc tu trap. Avela> EPir' Tache Papleacu. 1. Traducere. Moşneag, măi moşneag,—să te apuc de cap,— să te arunc în vale. v La o bătrînă. Copiii, dacă aii a face cu o bătrînă, cu care nu se împacă o sa linzeaza in modul acesta: ’ 1. Baba moasi cu dou boaşi, died moş, cu un boş. Lunzin'. Hrista Stavre. 1. Traducere.—Babă bătrlno, — cu două boaşe, — un boş. moş, moş cu Alta 1. Moaşe gîgoaşe, dă-11 pini al Tase, z-v'ină astară s-ti başe; 5. cu ţe va-1 filipseşti ? c-un tîvă' di peşti. 52 satira la copii Traducere. — Bătrîno, — (ca o) gogoaşe, — dă-î piîne lui Taşe, — să vie de seară să te sărute; — cu ce o să-l ospătezi? — cu o tavă de peşti. Alta Moaşe, Cucoaşe, pîstrîmălu a v’ifţîlor. Selia (Veria) Iota Traducere. — Batrlno, ca o nucă ghîeboasă, — pastrama ţiganilor. Alta. Unui om cu capul chel îi zic copii: 1. Curcubetă-betă, caplu-ţi cîrîfetă; curcubetă-betă, ^ curcubetă h'artă. Cuţufleanî. 1. Traducere.—Dovleac, vleac, capul tău cheleş, dovleac, vleac, dovleac fiert. Alta. Plac'e, Placăică, toarţi ş-arucă, după casa-1 Mucă, Costa zgh'ileaşti, a Plac'a s-hîriseaşti. ■ Nijopule. Traducere. — Place, Placîucă,— toarce şi aruncă— după casa lui Mucă.—Constantin zbeară, —placea se înveseleşte. Notă.—Toarce şi aruncă se. întrebuinţează, ca să arătăm, că după ce se toarce firul de lină, se adună pe fus, jur împrejur, după care fapt, se continuă mai departe a se toarce altă lină. La niveste. Se cintă fetelor şi nevestelor, cînd se duc sera să care apă de la fin tină : 1. Toacă, mori toacă, trei nveasti g’oacă ; Riţă, mori Riţă, . trei pîrecl’i di cusiţă, SATIRA LA COPII 53 5. distimeli âlică, ch’iper di biseârică. Avela, Epir. Traducere.-.-Toacă, fă toacă,—trei niveste joacă,—Riţă, fă Riţă,— trei perechi de cusiţe,—năframă roşe,—piper de biserică. Alta Cind un Met nu ascultă pe mamă-sa, ie ameninţat ca să păţească ca băetul din viersurile următoare: Ş-irâ un fic'or ş-ul feţe dadâ-sa călugăriţă şi-l’ tăl’e daole cusiţă, l'-li băgă sum nă puliţă, ş-Ii mică' laăa mul’iţă. Gopeşi. Ioan Papahagi (Institutor romîn). w Traducere.—Era un băet - şi-l făcu mamă-sa călugăriţă, — şi-î tăie cele două cusiţe,—i le băgă supt o poliţă — şi le mîncă o biată molie. Formuleta porcului. Şi era nă mbaşe şi un auş, ş-avea un părţel; îl tăFară şi-l fripsiră; şi z-dusiră-m pădure, ca să tal'e sule; ş-află un gh'iftu : n'anjim îm pădure, ca s-tăl!em sule; aflai un părţel în căpistere şi il-ea este tu firidă. Gopeşi. Ioan Papahagi. Traducere-—Era o bătrînă—şi un moşneag ; — ş-aveau un purcel ;—11 tăeră şi-l fripseră şi se duseră tn pădure,—ca să taie sule, (ţepuşele) ;—şi găsesc un ţigan: —mergem tn pădure, — ca să tăem sule ;—aflai un purcel în căpestere—şi eată-1 este la fereastră. Notă.—Această formuletă nu este complectă. 1 Alta La un scurt de talie. Şcurtu, şcurtabecu, Trad.—Scurtule, scurtabecule şcurtabecu, becu, şcurtabecu maimun, şcurtabecu jabecu. scurtabecule, becule, scurtabecule maimun, scurtabecule jabeculş, 54 SATIRA LA COPII Notă.—Şcmiabecu înseamnă un individ scurt de tot. Se întrebuinţează numai pentru deridere, şi cînd voim să insultăm pe cine-va. ■Jăbec se numesc soldaţii turci aduşi de prin Asia şi cari sînt de statură scurtă şi umblă cu picioarele goale pînă la genuchî. Alta La unul care se uită şaşiu, chiorîş. (arom., strîoacliş). Altu mtreaşti Alt priveşte ş-altu veadi. şi alt vede. mini mtreşti, ş-cu el ti ngacî. Apiri, ntunică', trapsi, arupsi, mpitică', vini furlu, lo pîgurlu; vini ţifta, arupsi pita ; vini moaşa lo cucoaşa; vini auşlu lo cunduşlu ; vini n'iclu lo pur'iclu. sau: - la mine te uiţi şi cu dînsul te cerţi. Alta Trad.—Se făcu zi, se făcu noapte, trase, rupse, cărpi, veni furul luă păgurul, veni ţiganca, rupse plăcinta ; vine bătrîna, luă nuca; veni bătrînul, luă scurteica; veni micul, luă purecele. PĂCĂLIRI COPILĂREŞTI Tendinţa copiilor de a petrece pe socoteala celor simpli şi naivi, păcălindu-î în tot felul, îşi are origina in spiritul lor de satirizare. Sculparea-n gură. Supt diferite pretexte, unul mai ştrengar provoacă pe băetul naiv să deschiză gura, ca să-i vază limba sau cerul gureî etc.; dacă naivul o deschide gura, cel ştrengar îl scuipă frumos într-însa şi o rupe la fugă, pe cînd ceî-lalţî rîd de simplitatea celui păcălit. ’ G'uf. Pe cînd un băet se uită în dreapta, un alt băet se pune în partea stingă lingă dinsul; apoi îndreptează degetul arătător în direcţiunea nasului celui cu capul întors şi îi zice : Ea mutreâ, mutreâ, ţe v'ini dc-adaea. (Ean te uită, te uită, ce vine de acilea). Băetul se întoarce să vază ce-î. Cel alt atunci îl izbeşte pe nas : gufl şi zice : agalea s-nu ti nch'adiţi. (încet să nu te împedecî). Citi suntu? Un băet, prezintînd două degete, arătătorul şi degetul mare, — unui alt băet, îl întreabă: — Citi sun aesti ? — Cite sunt acestea ? — Doauă ! — Două. — S-ţî scot doPi. — Să-pi scot cei doi (ochi). In acelaşi timp face cu cele două degete o mişcare, ca şi cum ar scoate ochii băetuluî naiv. Cum creşte barbă, mustăţii Copiii au mare dorinţă să apară mari. Ei îşi fac barbă şi mustăţi cu cărbunele sau îşi pun lînă une-ori, Dar tot ştiu ei, că acestea nu 56 PĂCĂLIRI COPILĂREŞTI tin mult şi tot se întreabă, cum creşte barbă^ şi mustăţi,? Cei cu barbă şi mustăţi le spun, dacă vor să le creasca şi lor, sa le praşasca cu yl'inat, găinaţ. Cum stau ? Unul dintre copii se laudă, că poate să ghicească, fără să vaza, cum stă cine-va. Neîncrezătorul se oferă să easă din camera, ca sa fie ghicit, cum va sta. . . . . . n Pe cînd el întreabă, după ce iea o poziţiune oare-care . Cum stau . şi se aşteaptă să i se răspunzâ, ghicind cum stă, cel din camera 11 zice : Stai ca ţel dit ploae...(c...) (Stai ca cel din ploae...) Intrînd in odae, toţi il primesc în rls şi batjocură, ba unii îl miroase şi apoi îşi prind nasul, caşi cum ar vroi să oprească mirosul cel urît, ce răspîndeşte cel venit din ploae. pi neaua. Un copil invită pe cel lalt să zică, de ex. ’. — pi neaiiă, — Neaiiă. — Mî-ta rmasi greaîiă, — Zi zăpadă (nea), — Nea. — Mamă-ta rămase ş-feaţi nă ciţauă şi născu o căţea s. nă purţeauă. s. o purcea. grea (deveni sarcină), lu va şed io? Iarna cînd toate locurile din jurul căminului sînt ocupate, dacă un băet nu găseşte loc de şezut lingă foc, tot vine in jurul celor i-a!ţi şi zice : lu va şed ? Unde să şez ? . u cei 1-alţi îi răspund : iu nd-ari neaua, unde nu-i zăpadă. s. Pri c'umaga al dispoti. Pe ciumagul arhiereului. Indiscreţia — Ţe hîbărî? — Mîniţî di tîmpărî. — Cum te-acl'amă ? — Soarbi-4amă. 3 — Cum ţî strigă? — Bubulică. Traducere.—Ce ştiri (noutăţi)? Mînecî de mantale (ad.nimic). 2 — Cum te cheamă? — Soarbe zeamă. — Cum te strigă? — Bubulică. PĂCĂLIRI COPILĂREŞTI 4 4 — lun'erdi ? — Iu s-intregh'i (s. lu-csusun). — Unde mergi? — Unde să întrebi (s. Undexusu.n). 5 5 — Ţe faţi ? — Ţe s-ţi creapă. sau: Ţe s-ti pîtîxeşti. — Ce faci ? — Ce să-ţî crepe (ochii, capul) s. Ce să te miri. 6 6 — Ţe-Î — Ce-Î ? — Ţ6api (s.ţeapi ntr-ocl’i) — Cepe (s. cepe în ochi-ţi). 7 7 — Ţe ? — Ce ? — Ţeca. — Ţeca. 8 8 — Iu ti duţî ? — Iu s-ţ ansară; s. Iu s-ţi creapă. — Unde te duci? — Unde să-ţî răsară (ochii) s. Unde să-ţî crepe (ochii). 9 9 — Cili ori sunfu? — Cite ore sînt? — Citi eră ş-aerî ahtari — Cite era şi erî la ora asia. oară. 10 10 — Cîtu-î oara ? — Cit e ora ? — Cit nă ţăapă. — Cit o ceapă. 11 11 — Cîndu ? — Cindu m’caşî un sac di clindu. — Cind? — Cind mîncaşî un sac de clindu. ’) 12 12 - Cum ? — Cumari2). 13 — Cum? — Cumare2) 13 — Cum? — Cum s-intreghî s. Cum s-ţ-ansară. s. Cum s-ţi creapă. — Cum ? — Cum să întrebi s. Cum să-ţî resară-s. Cum să-ţî crepe. 14 14 — Cari? — Cine? ’) Clindu este lină scărmănată bine. 2) Cumari este un fel de fruct, care se produce în Tesalia. 58 PĂCĂLIRI COPILĂREŞTI Carî-aî di Mboli') 15 Cari mică' pita? Care ghiftu. — Pe cine ai din Constantinopol. 15 — Cine a mîncat plăcinta? — Care cel ţiganu. 16 16 — Cum h'iî? — Cum mi veiji. Cum eşti ? Cum mă vezi. 17 17 — Cum eşti V — Cum eseu ? Ca un pescu. Cum eşti ? — Cum sînt ? Ca un peşte 18 Congedierea. Oară bună Oară bună Cu câada tu mină. Cu coada-n mină. 19 Aspuni-n! plitărli. Arătă-mi dosul, s. Aspun-n’ cîlcîn’ili. Arătă-mi călcîile. 20 Urare. S-ţî crească urecl'ili. Să-ţî crească urechile. 21 Cînd cine-va şede în picioare. — Şedh de ! Şezi! — Voi s-crescu — Vreau să cresc. 22 Te nu şedi împadi ? Ce nu şezi jos. Stai îmbrostu, cîndu va Stai în picioare, par-că o să ne iei nî Faî suflitlu *) sufletul. 23 Celui care fixează. Ţe mi mutreşti ? Ce te uîţî la mine ? Ţe mi mutreşti canda Ce mă priveşti parcă o să mă [va me-acumpîri! [cumperi ? Ei, nu h’iu tră vindeari. Ei, eu nu-s de vînzare. Cite odată i se dă cu arătătorul şi cu degetul mare în faţa ochilor ca şi cum î-ar scoate. ') CarSaî aci poate fi luat şi ca nume propriu : Careai. s) Se crede, că. venind charul (moartea), ca să lea sufletul cuî-va, nu Stă nici un moment jos, pînă nu îea sufletul ca să zboare, PĂCĂLIRI COPILĂREŞTI 59 24 Pentru cine se laudă. Muri ghHfta ţe te alîvdâ. (Muri ţiganca, care te lăuda). Alavdă-mi, gură, că ti bat. (Laudă-mă, gură, că te bat). 25 După mîncare. - Mîcâşi ? — Mîncaşi ? — Mîeâi. — Mincaî. L’a-ţî jinguric’a — lea-ţi şi linguriţa Ş-mîcă-ţî ş-cîcîtic'Iu. Şi mănincă-ţi c... 26 Alta — Ţe mîcâşi ? — Ce mîncaşi ? Io^ micai pini cu carne — Eu mîneaî pline cu carne ş-tini s-miţi ch'etri ş-leamni. şi tu să mănîncî pietre şi lemne. 27 Une ori părinţii înşală pe copii lor, spunîndu-le, că în genuchî se găsesc bani. Aşa cu cele două mini încleştate, lovesc genuchiul de mai multe ori consecutiv, ceea ce produce un zgomot asemenea ălui produs de bani. Apoi li se spune, că aceşti bani nu-i pot obţine de o cam- data, ci cind vor creşte şi dacă se vor sili să fie vrednici. 28 — Fie'or! — E! — Cum, împărţi trei pali la doi turnări? — Nu ştiu. — s-ţî aspun io? — Aspuni. Un pal'u îl dau la un tumâr, alantu la alantu şi... — ş alantu? — Alantu aţîa. ^ Ţraducere.—Băete, băete !—Poftim !—Cum tmpărţeşti trei paie la doi măgari? Nu ştiu.—Să-ţi spun eu?—Spune.—Un paîu 11 dau la un măgar, celalt la cel alt...—şi cel alt?—Cel alt ţie. 29 Cînd n-aude cine-va. — Oi, nd-av$î? s. Li mprumutâşî urecl'îli? s. Le-ai imprumutată $■ tiui greşii, tini av^lî. Mai, n-auzî? s. Le ai imprumutat urechile? Le ai dat cu împrumut ? s. Tu vorbeşti, tu auzi. 60 PĂCĂLIRI COPILĂREŞTI 30 Cînd cine-va nu vede, nu observă. dişcVidi-l1! sau : disfă-l1 (ocl’il1). (deschide-i ochii). sau : disfă-li pîlîbirli; (desfă ferestrele). sau: Apiri; sau: ai pană la ocl'i (s a făcut zi; ai întunecime la ochi). sau: urgh'işî! (aî orbit). 31 Cînd cade cine-va. Vrea catjî ningă puţî’n 1 — (Era să cazi încă puţin). Puţîn lipsi s-ţi mişti nării! — (Puţin a trebuit să ţi rupîgitul) PS-agalea s-nu ca(Ji ! — (Încet, să nu cazi), sau : Ţe-aî cu loclu? — Ce aî cu pămintul ?) sau : se duce copilul şi se uită lung in locul, unde a căzut cel l-alt şi zice : Mîratlu di loc 1 mutreâ ţe guvă l’-adrdşî. (Bîetul loc! ean te uită ce gaură î-aî tăcut). Un copil dind brîncî celui l-alt zice: Nu-ţî arîdi cu loclu ! (Nu-ţî bătea joc cu pămîntul). 32. Cînd trece un cerşetor: Aţia ţî prindu armaţii: Tastrili şi oicanich'li >) ^ Traducere. — Ţie îţi stă bine armele: traiste şi ciomege cerşetoreştî. 33. Când trece un zdrenteros, copiiî caută să se păcălească. Unul se adresează cître altul şi-î zice: — Ţe-aî pri cîcîulă? (Ce ai pe căciulă) ? Acesta crezînd că doar căciula este murdărită, o scoate să vază ce-i; atunci cel l-alt ii zice, arătîndu-î pe zdrenţeros : s-ai urâciunea a pap-tuî s. a lală-tuî etc. (să aî bine-cuvîntarea buniculuî-tău, unchiuluî-tău etc). i) Sicanichi este băţul cerşetorilor greci, cari cutreeră Tesalia şi Epirul. PĂCĂLIRI COPILĂREŞTI 6l 34. Alta. Ţe-ai pi nari ? (ce ai pe nas)? dacă acesta se şterge pe nas, remîne păcălit şi cel l-alt îi zice: Cîuncşt, cîuncşiapelativ întrebuinţat pentru măgar. 35. Cînd vre-un măgar este în apropiere, cel care-l observă, prefă-cîndu-se, că a găsit ceva, întreabă: Cari ch'iru ţival (cine pierdu ceva)? Dacă se găseşte vre-un copil, care din dorinţa de a căpăta ceva, se propune ca păgubaş, ijse zice : du-ti caftă fumărlu, că nîs lo-ari, (du-te caută măgarul, căci el îl are (lucrul pierdut; 36. Cînd un măgar se pişe A cui l'-u sgati? (Cui i-e sete ?). Dacă cine-va spune: mie, mi-e sete, e trămis să bea de la sipo-tul măgarului. 37 Urare Ş-cu nveastă di vîră oară. (şi cu nevastă la anul). — Tut acşi-n' 4Hiţ' Şi. nveasta tot la mă-sa easle). (.iot îmi spuneţi aşa şi nevasta 38 — Ţe-aî, le leata mea? — — Nu pot. — — Nu vrei s-ţ-adră’mţiva ? —■ — Nu-n1 si mîcă. - — Nu vrei s-acl1 imă’mv'atrulu? — Nu-I’ batji laâa ! cu voce mai înceată: — Nu vrei un g'one. ^ Fatarîzînd: — Taţi, că mi faţî s-ari’d, cîti ori zburăşti acşi. 39 Cînd e chemat cine-va şi drep sau a !, în loc de avijîi, orsi (poftim) tot la mamă-sa este). Ce ai, fata mea? Sînt bolnală. Nu vrei să-ţi gătim ceva. N-am poftă. Nu vrei să chemăm pe doctor ? Nu-1 dai dracului. Nu vrei un‘bărbat (mire) Taci, că mă faci să rîd, cînd vorbeşcî aşa. răspuns, că a auzit zice, e! o!, i se răspunde: 62 PĂCĂLIRI COPILAREŞfl — «E! «la oî s. după oi J) sau: «e «csusun — O! — «O 1» la boi. s. «o!»-csusun —a 2) — a ca. sau : — «a !«-csusun 41 Cînd un copil vrea să mănînce de dulce, in zile de post, i se zice: Nu, că v'ini preftul di-ţ tal'c limba cu fuartica «crişt!» (Nu, căci vine popa şi-ţî taie limba cu foarfecele «crişt!»). Un băet întâlnind pe altul îi zice: 42 — Eî cuşuri! — D-îu pin îu? — Cum d-îu pîn îu? Tată-nTi şi tată-tu: oamin1; Mamă-mea cu mamâ-ta: mu Teri; Şi io cu tini ficiori. Yeijî că him cusurin1 — Eî neică (vere). — De unde pînă unde? — Cum de unde pînă unde Tatăl meu cu tatăl tău: oameni; mamă mea cu mamă ta : femei; Ear eu cu tine: băeţî. Vezi, că sîntem veri ? 4 ‘6 Duduuu, duuu.... Cînd un copil se urcă pe un pom străin, să culeagă poame, cei 1-alţî, dacă nu sînt învoiţi cu dinsul să împărţească, încep să strige: duduuu-duuuu pri pomlu al X Tot acelaş lucru îl fac, cînd văd pe cine-va pişindu-se pe lingă casa cuî-va. 44 Penura (Cuiul). 1) Cînd se mînă oile, se servesc păstorii de interjecţia «e/, e !», sau de * / o /» cu care se mînă şi boii, de unde se consideră ca ofensat cel căruia drept poftim i se zice e, sau o. 2) «a !» exprimă mal mult durere şi după credinţa poporană, cine după cum face, după cum se tîngueşte sau doreşte, aşa i se întîmplă. Dacă mereii te plîngi că-lî merge rău, râu îţi va merge etc. Deci acel «a !» e nepotrivit ca răspuns şi cel cărui îl adresezi, ţi-1 întoarce şi mai obraznic ţie. PĂCĂLIRI COPLIAREŞTÎ 63 Copiii, cîte o dată şi cei în vîrstă, ca să facă să veştejească un pom, un arbor, 11 înfig un cuiu. Aceasta o fac ei mai ales, cînd au necaz în contra stăpînuluî acelui pom, pentru diferite motive, dintre cari cel mai de căpetenie, e ca nu-i lasă să culeagă şi ei poame. 45 Mâniosului Te acîţă’ v'inatea — Bea puşcă s-ţî treacă Dacă te-aî mîniat, Bea oţet să-ţi treacă mînia 46 La «cacfiâs»=supâratulut. Cînd, cine-va face pe supăratul la masă şi nu vrea să mănînce ce„1 soda, părinţii nu-1 mai roagă, ci dă celor 1-alţî porţiunea lui, 0 5ata 0 dă la cîne, ca să-l facă să nu se mai supere, să nu cicliluseasca, sa nu se nîirească. Atunci i se zice : — Vrei sau nu vrei. — Nu ! — Na cut Caraman (nume de cîne), dacă nu pofteşti. — Vrei i nu vrei — Nu voi! — Na cut Caramân, cari nu vrei. . „ ^otă' ~ Expresiunea «Na cut Caraman» se întrebuinţează, cînd vrem să arătăm, că nu vom mai ruga pe cine-va, eă nu ne pasă de refuzul cuî-va. 47 Cînd fiueră cu gura Cînd cine-va şuiră cu gura, cei 1-alţî copii îl întreabă: „ Cm-} vinft şuiratlu? Cum îl dai, vinzi flueratul? ca să-l facă sa nu mai fluere aşa din senin. 48 Cînd se sărută copilul N'i ti başi mama tu guşi, Ta s-nu ti nîireşti dupu uşi Traducere. — Mi te sărută mama la gtt, Ca să nu te superi după uşe. 49 . w u Cînd douî copii se ceartă, cei I-alţi, ca să facă haz cum se bat, îşi prind, douî cîte douî, degetele aratatoare şi-i întărită prin interjecţiunile : sîi sîi azmuţire ce se obicinuite şi cînd vrem să aţîţăm clinii. Copiii cred, ca daca tac aceasta, cei înhăţaţi la bătae, se vor bate mult timp şi cu aprindere. r ¥ 50 Mîşcă-ţî limba Cînd^ cine-va spune un lucru, nu tocmai la locul său, cei 1-alţi 11 zic : Mişcă-ţî limba—muşcă-ţî limba, ca cele zise nepotrivit, să nu e pnnză. INSTRUCŢIUNEA D. NenHescu') Se exprimă cu privire la cultura Aroraînului ast-fel: «Dar nu numai curăţenia2), hărnicia şi buna stare se văd în casa Armînuluî ci şi vădite semne de cultură. Mulţi dintre eî sînt cunoscători ai literatureî elene şi franceze, se ţin în curent cu mersul politicei în imperiul turc şi în Europa, îşi dau destul de bine seama de relaţiunile dintre state, cunosc cu de-amănuntul relaţiile comerciale, ca unii cari sînt foarte inteligenţi comercianţi şi, nu în puţine case armîneşti, se găsesc biblioteci de valoare. Chiar în oraşul Pârleap se află un Armîn băcan, care a urmat şapte clase liceale ale liceului romîn din Bitule, şi sînt in cite-va case fete, care au terminat cu succes cursurile azilului «Elena Doamna» din Bucureşti. Dar şi acei dintre Armîniî cari nu au făcut un curs regulat, totuşi sînt deschişi la minte, priimitori de cultură şi se poate sta la vorbă cu ei, căci toţi sînt oameni dezgbîeţaţi, şi mai toţi au călătorit departe de casa lor şi au văzut şi au auzit multe. Şi nu numai acum, ci şi mai de demult Armînii au reprezentat stratul cult al Peninsuleî-Balcanice, şi au făcut mirarea călătorilor străini. Încă de la începutul veacului F C. H. L. Pouqueville, consul al Francieî la lamina, pe lingă tiranul Ah-Paşa vorbind despre Armâni, în cartea sa: Voyage en Grece, zice. Valachii, cari au călătorit, ceea-ce fac cei mai mulţi dintre eî, vorbesc mai multe limbi şi au biblioteci, destul de asortate cu cărţi franceze şi italiene. Ei posedă bune ediţiunî din clasicii Gieci, şi un străin găseşte la eî cărţi pe ca'-e numai cu greutate le ar purta cu sine în călătorie. Dar ceea-ce e mai surprinzător este spiritul de ordine ce domneşte in familie şi în oraşele lor». Aşa vorbeşte d. Neniţescu. „ In adevăr rar se întîmplă să întâlneşti Aromîn, care sa nu ştie citi, scrie şi calcula. Cu multă dreptate N- Popilian se exprimă cu privire la cultura Aromînuluî în modul următor: „ dnvăţămîntul este înapoiat; abia există clase primare; totuşi trebuie să spunem in interesul adevărului, că rar întâlnim Romîn casa nu aibă cunoştinţe elementare de citit, scris şi calculat. In treptele cele mai de jos ale societăţeî romineştî, găsim cunoştinţele mai sus pomenite. Este necesar să mai adăugăm, că în împrejurările cele mai grele, în restriştele deosebite prin cari au trecut populaţiile din Peninsulă, >) I. Neninescu : De la Românii din Turcia europeană, Bucureşti, 1895, p. 65. s) Puqueville vorbind de curăţenia romînilor din Pind, zice : Dacă ar fi să iu-decâm civilizaţia unui popor după curăţenia ţinută în casă, ar fi să considerăm pe Aromînî printre cel d’întîî. INSTRUCŢIUNEA 65 Rominn âu fost cei mai zeloşi şi devotaţi apărători aî conservării bisericii şi şcoaleî şi aî drepturilor acestor aşezămintp, pe cariei le privesc ca cele mai însemnate locaşuri de scăpare în vremuri rele *). „ S>6tea Aromin ului pentru cultură nu trebuie pusă la îndoială ci-tuşi de puţin. Noi aci ne vom mărgini a arăta întru ce conzistâ în-văţămîntul in trecut în şcolile satelor aromîneştî. Aromîniî în fie-care sat plăteau cîte un învăţător, pe unul dintre aî I01, cîte o dată pe însuşi popa. Bineficiile de cari se bucurau dascălii în satele aromîneştî întreceau cu mult valoarea reală acestora, totuşi aceasta arată însemnătatea ce se acorda celor culţi. Bogat şi darnic, Aromînul resplătea cu prisosinţă pe învăţătorul sau, plătindu-î pe lingă un modest salariu din venitul anual al bisericilor, nutrimentul, îmbrăcămintea şi locuinţa. Considerat intelectualiceşte, învăţătorul se bucura de cea mai perfecta atenţiune; in toate ocaziunile solemne ale sătenilor lua parte, fiind ospătat în tot telul, şi nu mici erau darurile, pe cari le căpăta cu ocaziunea aceasta. Spre deosebire de satele greceşti, unde instrucţiunea se făcea in trecut in biserică sau în pridvorul—haiatea—bisericeî, Aromîniî—excepţie tăcind pe Fărşeroţi—ş’au avut localuri aparte pentru şco î, în fie-care sat. Şcoala şi biserica sint cele două instituţiuni, cari au contribuit in trecut la fixarea lor 2). Nu puţin rîd ei de vre un sat aro-mînesc, cînd ar fi lipsit de biserică şi şcoală, întiî de biserică si apoi de şcoală. r Fârşeroţii, singurii dintre Aromînî, carii nu posedă satul lor, ci se duc «unde-î poartă oile cu nevoile,—de nu-ş mai lasă oasele, unde-şi tac ei casele», cum se exprimă un poet aromin, duc cu dînşii pe învăţătorul lor, care mai în tot-d-auna este unul dintre dînşii, obicinuit cu viaţa lor nestatornică. Instrucţiunea ce se făcea în şcoli era toarte mărginită. Şcolarii începeau cu Alfa-vita, abc, scrisă pe o bucată de hirtie (pi nă frîndă) de însuşi învăţătorul. Une ori, in lipsă de hîrtie, se scriea pe nişte pmati, (table de lemn, avind pe de asupra lipită o hîrtie albă) care servea tuturor elevilor, să înveţe în comun. Mai tirau s-au introdus şi'piuaţi cu litere de tipar. loţî copiii, cari învăţau aceeaşi lecţiune, erau aşezaţi in aceeaşi banca, avind cîte un monitor. Gînd spuneau lecţiunea, sestrino'eau tofi in jurul învăţătorului şi începea întiiul să citească; cei 1-alţf repetau după dinsul şi aşa se urma pină Iacei din urmă. Une ori prin deasa repetare a lecţmnei, ştrengarii o învăţau pe de rost şi deşi nu ştiau deosebi li tenie, spuneau’ în mod mecanic, lecţiunea fără nici o o-reşală. , învăţa Alfavita, căputa ftuihea (âxToVjXsiov) apoi gradat căpăta spăltirea (cJiaXtTjpiov), wpoXoştov, apostolul şi evangelia. Gme trecea prin toate acestea, se credea desăvârşit si era bun de preot sau dascăl. Aromînul mai practic însă se ocupă mai mult cu cititul, scrisul şi socotitul. Mai ales socoteala era principala preocupare a şcolarului aromin, ea iiindu-i indispensabilă in toate daraverile sale. Chiar dacă ') Romînii din Peninsula Balcanică, cercetări de N. Popilian, Bucureşti, 1895, p. 15) io. i) îndată ce un trib aromînesc nomad îşi aranjazâ colibele pe un munte, ce şi-a ales ca locuinţa văratică, îşi improvizează şi o biserică, în care-şi transpoartă icoanele. Dacă gindeşte să se reîntoarcă şi anul viitor în acelaş munte, el îşi clădeşte o biserică de peatrâ, şi încetul cu încetul se obicinueşte şi-i vine grea sa se despartă de locaşul simt, in care-şi depuse sfinţii. ‘ 5 66 INSTRUCŢIUNEA din diferite împtejurări nu frequenta nici o şcoală, socoteală şi carte cit să poată să-şi'zgîrie numele, învăţa neapărat de la particularii cu cari venea în contact. . u Mai tărziu Aromînii, mulţumită stării lor economice bogate, au introdus îmbunătăţiri însemnate în şcoli, introducind programele statelor apusene, pînă cînd elenizmul nu influenţase cu nenorocita tendinţă de deznaţionalizare a poporului Arornîn, tendinţă condamnabilă din toate puntele de vedere. Ce e mai mult, în Muscopole şi Vosco-pole, arom. Muscupolle, oraş căzut în ruine, patria atîtor vestiţi Aromim, în diferite ramuri ale vieţei, încă din veacul trecut a existat inprimerie unde se tipărea cărţi şi în limba aromînească1). Chassiotis G., în cartea sa cu tendinţe eleniste: L’instruction pu-blique ches Ies Grecs, se exprimă în modul următor despre colegiul din Mascopole: «Muschopolis, en Epire, viile nouvelle et florissante par son corn-merce et son industrie, cultiva de bonne heure Ies lettres. Nous y voyons en 1700 un college dirige par Chrysanthe, Epirote de Zitsa, qui possedait bien le grec et le latin; en 1724, le grammairien Nicolas Stignis de Janina y professait. Cette ecole appelee en 1744, Nouvelle Academie, sous la direction de Sebastos Leontiadis, fut ^ bientot re-nommee. Sebastos, eleve d’Anthrakite, avait acheve ses etudes â l’a-cademie de Padoue, et devint un orateur distingue; un professeur adjoint, Gregoire Moschopolitis, y faisait des lecons elementaires. Le succeseur de Sebastos, en 1760, tut Theodoritos Gavaliotis, eleve d’Eu-gene Boulgaris. et auteur d’une grammaire grecque, et d’un diction-naire grec, valaque et albanais; il eut beaucoup d’eleves et fut rem-place par Constantin Moscopolitis, eleve de 1!Academie athenienne. On etablit encore une bibliotheque, et, en 1710, une imprimerie dans le monastere du Saint-Naoum, sous la direction de Gregoire Constanti-nidis et ensuite sous celie de Constantin Moscopolitis. Les ouvrages des professeurs de l’ecole, et un certam nombre d’autres livres furent publies par cette imprimerie. L’influence qu’exerşa le college de Mos-copolis aux environs fut donc considerables.» Puţinele monumente rămase In limba aromînească din trecut se datorese in mare parte, nu cultureî greceşti, ci unor capete distinse şi luminate de influenţa spiritului neesclusivist din Austria şi Italia, unde mai ales se adăpau creştinii din Turcia în veacurile tretfute. Elenizmul cu secolara sa înrîurire directă şi indirectă asupra poporului aromin, n-a influenţat decît negativ, tinzind la distrugerea unităţii neamului aromînese, la nimicirea limbei şi naţionalităţii sale. In schimb multe şi nepreţuite au fost foloasele câştigate de elenizm din partea Arominuluî bogat şi luminat. Din sîngele lui a resărit independenţa Greciei, ear din dărnicia lui, instituţiunile culturale de tot felul, cari fac mîndria grecilor. De le ar fi meritat cel puţin şi de s-ar fi făcut demni de nişte asemenea sacrificii! Pedepse ce se aplicau şcolarilor în trecut. Pinaclu Cînd un elev altă dat. nu se purta bine in clasă, spre pedeapsă, se punea în genuchî în prima baneă =(cu arină 2) şi i şedea să poarte în mină un pinac = un fel de tablă albă. ’) Dacă nu găsim nici un document scris în limba aromînească şi publicat în Moscopole, cauza este, că aceste publicaţii au fost urmărite şi distruse de clerul grecesc. INSTRUCŢIUNEA 67 arap Dacă pedeapsa era ceva mai gravă, vinovatul se tăcea negru = arap la faţă şi aşezat pe lingă uşa şcoalei, ca .toţi elevii, cind sfir-şeau, sa-! scuipe in rînd pe faţă. Spre complectarea descriere! acestui scubos mod de pedeapsă, vom maî adăuga şi ambiţiunea elevilor de a nu îeminea mai pe jos decit dascălul lor, cînd treceau în fata nenorocitului arâp, dâruindu-1 rău şi îndesat. De cînd cu introducerea limbei romineşti în şcoale, toate aceste pedepse, menite sa îndepărteze pe elevi de la carte, au căzut în de-zuitudine. Fâlangul sau sfâlangul Cea mai usturătoare pedeapsă pentru elevi era însă falanqul be luau doua lemne tari, egale şi bine lustruite, de vre-o 50 ctm in lungime. lIJ- De fie-care din cele două capete se lega cîte o sfoară tare de tot. ... Nenorocitul elev condamnat să supoarte această pedeapsă, era ti mtit la pa mint, descălţat frumos, şi apoi răsturnat cu picioarele în sus, in aceasta poziţiune, i se introduceau picioarele intre cele două lemne, cari apoi se stringeaîi tare prin ajutorul sforilor. Urma apoi o bătae straşnică pe talpele picioarelor. Bătaea se făcea cu nişte vergele de corn, pînă cînd bietul elev leşină. Cu ceasurile după aceasta nu mai putea să-şi re vie şi să poată umb'ă. •1 Nu descriu aci toată desperarea şi strigarea precum şi încercările şi zba iea copilului, tinzind a se scăpa sau a face să'nu-î se aplice pedeapsa. a Tu oasi; chimitirîu. In satele romineşti din Peninsula Balcanică, pe lingă fie-care biserica, exista o mică clădire, în care se pun oasele morţilor dimă dezgropare şi care se numeşte: oasi sau: chimitirîu. 1 Copu cred, că dacă se duce cine-va acolo şi stă maî mult timn vin morţii şi-l chmuesc, cîte o dată îl şi omoară chiar. ’ Dascălii obicinuesc a ameninţa pe elevi cu depunerea lor în oasi daca nu se vor purta bine. ’ Depunerea unui elev vinovat se face de cître dascăl, ajutat de e,e.V11 «ivwmei, carise oferă bucuros în asemenea ocaziunî,'simţind o deosebita plăcere, ca se bucură de favoarea învăţătorului. Pe coji de nuci. învăţătorul aducea coji de nuci, sparte şi le resfira pe jos. Apoi desculţa I® Şcolarul vinovat, şi-l silea să stee cu genucliii peste ele. Lite o dată 1 se mai da să poarte în mîînî şi o greutate. Fudirăa de la şcoală. îngroziţi de nişte ast-fel de pedepse, de bătăi straşnice, elevii, cind credeau, ca n-au învăţat in destul de bine lecţiunea şi ştieau ce-i as-teapta, 111 loc să se îndrepteze în spre şcoală, o tuleau prin păduri şi munţi, după ce aveau grije să-şi îea de merinde pentru toată ziua. Dascălul, cum vedea, că vre-unul din ai celor cu obraz subţire din sat, absentă, imediat trămitea să întrebe acasă de ce n-a venit. INSTRUCŢIUNEA să urmeze pedeapsa, care plăcută nu putea ti. ' u „ . , , Spre răzbunare elevii pedepsiţi, se întovărăşeau mai mulţi şi una trecea dascălul,, il aşteptau şi-l alungau cu pietrele pină acasa. Nu arare ori s-a intîmplat, ca dascălul să plătească scump pedep sele aplicate elevilor săi! Satirizarea dascălului. Aâsrale pîi’Sâscale, c-un cdc'or di lemnu, pita di-untulemnu, tratje-arina, bea bişina. Traducere..—Invăţătorule,—pirŞascale,—cu un picior dc lemn, — plăcintă de unt-de-lemu,— trage nisipul,—bea b.,.. Notă.—Pirtascale ca şi pîrtascalc, cum apare în viersurile satirice, cari urmează, este o corupţiune din ngr. "6p5o;=bişină şi Şâcx'aXoţ. Cu un picior de lemn, se face aluziune la obiceiul' dascălului de a purta ubas-ton, ceea-ce părea foarte curios atunci, cînd nimeni nu purta. Tra<ţi arina, trage nisipul. Am spus mal sus, cum începeau şcolarii să înveţe, ca să citească prin ajutorul pinaţilor, tăbliţelor de lemn, pe cari se serieaAlfavita. Gînd şcolarii începeau să înveţe a scrie pe Alfavita, din lipsa de hârtie, prima bancă era destinată în acest scop începătorilor. Ea era plană şi plină cu nisip lin, încăput în pereţii unor seînduri. Prin ajutorul unul clişeu bine potrivit de pereţii scândurilor, ce opreau ca-nisipul să se resipeascâ, se da o formă netedă nisipului. Dascălul, punea atunci pe şcolari să-I scrie diferite litere din Alfavita, cîte odată silabe întregi. îndată ce banca se umplea de scris, dascălul da drumul discului de la un capăt al băncii la cea-1-altă, în cit toate literile se ştergeau şi nisipul îşi lua forma netedă. Apoi earăşî urmau exersiciile mal departe cu diferiţii şcolari începători. La puţina seriozitate a acestui mod rudimentar de predare, ajutat .de mijloace şi mal elementare, face aluziune viersul de mal sus: trăiţi arina, adică: netezeşte, prin ajutorul discului, nisipul. Avela Epir. Alta Aăscale, Pirtâscale INSTRUCŢIUNEA 69 Nu-n’ ti du ca moară, Că bâlili-n1 ti loară. Di s-nu-ţi ucjî şi poâlile, Cu bâlile, ca bâlile. Perivole, Epir. Traducere.— Dascălule, — pirtascftlule,— nu mi te du ca moara (a vorbi fără şir),—căci balele mi te luară (căci Începură balele să-ţî curgă) — şi să nu-jă uzi şi poalele — cu balele, cu balele. Alta. Dascale, pascale - că-ţî căzură coastele, coastele şi zmeânele, ţ-adunară glAmele. Gopeşi, Cruşova_, etc. (Macedonia). Traducere. — Dascălule, — pascalulc, — tţi căzură coastele, — coastele şi izmenele, — tţi adunară ghîemele. Notă. — Pascale este format din : pîrtascale, format asemenea din pîrSascale. Simte dumnidale! Simte dumnitale, simte foârticâ, simte gug'ufoârtieâ, n'luea-nă pi noi! Traducere.— Sînte Dumnezeule, stnte foarfece, slnte urechelnijă (!), milueşte-ne pe noi. ’A-po? 6 0s6<; cu capiu digh'os, a~(ioc hcs/y/jc, un cme-arin'os, cqio? aQtxvatoc fâ-te sinîtos. bA-poc 6 6s Stnte Dumnezeule, cu capul In jos, sînte tare, un cine ritos, sînte fără de moarte, fă-te slnătos. yA£ioc vA£tos a£to? dă-1’ curlu digh’os; ăiioţ y.ai Trăită?, turta, Vinlu agon’a daţi; gramati s-nu ştibă, măasa bună s-h'ibă. Vlaho-Glisura Simo Nesa. Traducere. — Demn, demn, — dă-î c... de pămint ;—demn şi de preot, -turtă şi vin curînd să daţi;—carte de nu va şti,—masa bună să fie (masa să trăească). Notă.—Gînd un şcolar sfîrşea o carte, ca să iea altă, aceasta echivala cu ceea ce ieste azi, cînd treci o clasă. Aceasta se făcea cu o pompă deosebită. Atit la şcoală cît şi în casa vrednicului copil, era o adevărată sărbătoare. Părinţii şcolarului 70 INSTRUCŢIUNEA preparau mîricurî şi invitau pe cunoscuţi la inasa; car şcolarul, pus intr-o velinţă, era purtai de la şcoală la casa părinţilor^ săi de eeî 1-alţi şcolari, cari, pe tot parcursul drumului, strigau: a£ioţ zal mură?, demn şi de preot. Odată ajunşi aci, lise da copiilor diferite fructe, cîte odată şi parale. Dascălul însă remînea la masă, ear cînd pleca la sfîrşitul petrecere!, i se ţră-mitea acasă o turtă preparată bine, niscai pui fripţi, cîte o dată un miel fript şi o ploscă cu vin.- Satirizarea luî alfa-vita, abc. Al fa-vita, s coapsi pita; vini v'ifta arupsi pita; vini furlu lo pÎYurlu; vini paplu ş-mîca capiu. Alfa vita, se coapse plăcinta; veni ţiganca, rupse plăcinta ; veni furul luă pă'turul; veni moşul, îşi mincă capul. Notă.—PlŢitr este un vas făcut de plumb sau de argint de argintarii aromim şi serveşte numai pentru pus rachiu într-însul. Alta Plasticizarea alfabetului, ca mijloc mnemotehnic, obicinuit altă dată în şcolile deprin Turcia, unde cultura se. făcea in jimba greacă. Alfabetul se cinta de copiii pe aria doxologieî. a alfa ca oală, (oală) [3 vita ca piştbală, (pistol) Y Yama ca cîrligu, (cârlig) 3 Selta ca bindiricu, (cocoş de rasă bună) s epsile ca pul’u di ţeară, (figură de ceară ca o pasere) C zi ta ca hîng’ară, (hangear) 7] ita ca mişicu, (arşic) 6 0ita ca suvaliţă, (suveică) t iota ca cumbură (pistol) y. capa ca c'inghVru, (cinghel) X lamda ca nă zigă, (cîntar) |j. mi ca lupată, (lupată) v ni încusurată, (gheboasă) 5 xi i încîrşil’ată, (încreţită) o o micron ca guvă (gaură) it pi ca dumată (pătlăgea roşe) p ro ca fupuzgană, (buzdugan) o sima ca mîc'uc di zigă (daraoa cintaruluî) t taf ca ţu pată, (secure) o ipsile ca cuvată, (covată) cp li ca foârtieă, (foarfece) X hi ancilicată, (încălecată) psi ca mînali,' (sfeşnic împărătesc) w omegâlo ca nării al Halcîu (ca nasul luî Halciu luî Galo). [al Galo Auzită de la D-nii T. Şunda şi Dimoane M. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE ROMÎN LO JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR JOCUL D-l Groos Karl în excelenta sa operă «Spicle der Thiere», în primul capitol despre «die Erklărung des Spiels durch Kraftiiberchuss» dovedeşte, că teoria luî H. Spencer, dezvoltată după principiul stabilit de poetul Srhiller, care explică origina jocului, cauza care î-a dat naştere prin «prisosul de putere», nu este îndestulătoare şi trage con-cluziunea următoare, unde instinctul formează fundamentul : . Aşa dar, cel puţin la origină, instinctul în primul rînd şi prisosul de puteri au dat naştere jocului. Neapărat, ca ori-ce lucru, a trebuit să fie la început simplu de tot, o pregătire, preexersare, care treptat, treptat s-a dezvoltat, contribuind la această dezvoltare diverse împrejurări şi felurite cause. lmporanla jocurilor copilăreşti,. Importanţa jocurilor copilăreşti este mare. In ele găsim remăşiţe ale timpurilor celor mal primitive. Multe din ele nu sînt decit imitarea unor lucruri mai sprioase, practicate altă dată : «En nos temps civilises, nos enfants jouent â la dinette, aux che-vaux, â la chapelle; de meme Ies enfants des sauvages ont pour principal amusement d’imiter ces occupations qu’ils auront â prendre au ') Groos Karl, Spiele der Thiere, p. 21. 74 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROmInILOR serieiix, quelques annees plus tard, et leurs jeux deviennent ainsi de vraies lecons». ') D l Edward Tylor in monumentala sa operă asupra «’civilizaţianei primitive» ţ. I, 80 sqq., în capitolul despre «Supraveţuirî» îa civilizaţi une, ne dă o mulţime de exemple in această privinţă. D-l Floru în «Convorbiri literare» explică cîte-va supraveţuirî în jocurile copilăreşti romîne, inspirat de studiul sus pomenit al lui Ed. Tylor. 2) Peizistenţa unor rămăşiţe din timpuri străvechi şi importanţa ce' rezultă din acssţ punt de vedere este cu prisos dovedită şi constatată mai în toate genurile literatureî poporane. Iată cum se exprimă in această privinţă D. Tylor in opera sus menţionată : «Quant un usage, un mot, uneopinion a fait, â son heure, entree dans le monde, des influences contraires peuvent, pendant longlemps, Ie. combittre si faiblement que son cours ne s’en poursuit pas moins d’âge en âge — comme un fleuve qui, s’etant une fois creuse un Iit, coulera pour des siecles. C’est lâ, ă proprement parler, ce qui constitue la permanence de la civilisation. Et ce dont on a droit de s’etonner, c’est que Ies changements et Ies revolutions des affaires humaines aient permis un si long cours aux plus faibles ruisseaux. «II y a dix-huit siecles, Ovide mentionne l’aversion generale ohez Ies Romains pour Ies mariages celebrees au mois de Mai, et qu’il est fonde â expliquer par l’incidence en ce mois des ceremonies funeraires des Lemuries: Nec viduae taedis eadem, nec virginis apta Tempora. Quae nupsit, non diuturna fuit. Haec quoque de causa, si te proverbia tangunt Mense malas Maio nubere volgusait. • Ovid, Fast. v. 487. «Le dicton, que Ies mariages au mois de Mai sont malheureux, a cours aujourd’hui encore en Angleterre, exemple frappant de la per-sistance d’une idee, dont le sens c’est perdu avec le temps, mais quj, ne subsiste plus que par la simple raison qu’elle avait existe. 3) «Grâce â la tenacite de ces survivances, on peut decouvrir si la civilisation du peuple qui Ies fournit est derivee d’un etat enterieur, ou ces choses ont leur juste place et leur signification propre; ori arrive ainsi â colliger tont un ensemble de faits, susceptibles d’etre exploitees pour l’histoire â la faqon de veritables mines.» 4) Două elemente principale predomină şi în jocurile copilăreşti ca în.întreaga literatură poporană: un element antropologic, al cărui principiu de universalitate a natureî umane, a fost demult enunţat de filozoful italian Giambatista Vico : «La mente umana e naturalmente «portaţa a dilettarsi delL Uniforme. Idee uniformi nate appo intieri «popoli tra essi loro non conosriuti, debbon avere un motivo commune «di varo», in «Scienza Nova’», Firenze, 1847 p. 48; şi un element etnic, datorit condiţiunilor locale : unor remineseenţe istorice, obiceiuri locale, ') Tylor, Civil, primit, p. 84. I. ’) Convorb. Iit. XXXVII, p. 1009 sqq. s) Tylor Ed., Civil. prim. p. 80, I. *) Idem, p. 82. I. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR 75 credinţe, mitologie, superstiţiuni, etc., copilul nepulînd a se sustrage mediului ambiant ce-1 împresoară şi fiind supus de o potrivă consi-deratiunilor psihice şi etnice. Pretutindeni copilul va imita : «Spiritul de imitaţiune este primul şi principalul caracter al copilăriei şi acest spirit e consemnat intr-însul, cum e necesitatea de a mînca şi bea «zice Pitre p. XXII, în opera sa: dei Giuochi fanciuleschi». Aşa in cît un joc ca tde-a baba oarbă» se va putea naşte pretutindeni, unde se vor găsi orbi, în cît el poate ti universal, după cum şi este. £1 ne întîmpină la toate popoarele aproape; la grecii vechi pîvSa, la francejK colm-măillard, la italieni, la germani: Blindekubspiel, la slavi, etc., avînd drept, cauză a producerii sale elementul antropologic comun tuturor copiilor : imitarea şi satirizarea celor, cari nu văd. Nu pretutindeni insă se poate vorbi în jocuri deBasarabi, de Greci, Italieni etc., după cum se vorbeşte în jocurile copilăreşti romîne Aceasta ramîne să fie prepriu Romînulut, şi să ne arăte note particulare din viaţa lui naţională. Ci te nu ne poate vorbi cîte o dată despre istoria unui popor un singur joc! «Armaşul», un joc răspîndit şi la alte popoare, a căpătat la Romînî o notă etnică proprie, botezîndu-se supt acest nume şi oglindind prin modul acesta o instituţiune de tristă memorie din epoca fanariotică. ') Elementul dramatic în jocurile copilăreşti D. Hasdeu în cursul universitar al D-sale 2) pune drepUorigină a dramei, natura omenească. Analizind eîte-va din jocurile copilăreşti, găseşte în ele primele începuturi de acţiune dramatică; aşa că in primele manifestaţiunî omeneşti, a stării celei mai fragede, se datoreşte origina celei mai superioare creaţiuni din cîte genuri literare există; fie că singur se joacă copilul, fie că joacă cu alţii, cu lucruri însufleţite ori neînsufleţite, el face o piesă de teatru, in cit drama este înăs-cută naturei omeneşti. După D-l Hasdeu, D. D Dem. Constantinescu în Revista Nouă anul X II 1894 p. 268: a tratat elementul dramatic mai pe larg. Reproducem aci partea care tratează elementul dramatic in jocurile copilăreşti la Aromînî. «La Macedo romînh zice D-l Con stan tinescu, mulţumită colecţiu-nei D-lui P. Papahagi-Vurduna (Jocuri copilăreşti culese de la Rorni-niî din Macedonia), găsim de asemenea jocuri copilăreşti, cari cuprind un element dramatic şi cari îşi găsesc echivalente in jocurile Daeo-Romînilor. Aşa sînt: Ano-Chirchir-Ano, sau chira-chira culi apropriat de al nostru d’a fe ele; cu cheatra a’scunderi=d’a v-aţ.1 ascuns din Daco-Romînia; cu v'iraclu—d’a baba cjaea. Există însă tot la Ma-cedo-Romini jocul: Barba mea de asime, in care găsim o mare pro-funditate. Jocul se petrece cam ast-fel: Un copil, care e cel mai în vîrstă, face pe bacul, adică pe bătiinul, simulind, că sapă un puţ şi avînd lingă sine un vas alb — vasul de argint — şi in vas o lingură. Cei 1-alţî copii formează ceata, in care unul face pe căpitanul şi altul mai mic îea numirea de coadă. Copiii se învirtesc în jurul bătrînului, chitind cu toţii «Barba mea de-asime ') După cursul universitar al D-luî Hasdeu : despre literatura poporană, s) Anul 1892—93. 76 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR apoi se opresc şi căpitanul întreabă pe bătrîn, ce face acolo. Bătrinul răspunde, că sapă un puţ. Copiii încep earăşi să se^ învîrtească în marş în jurul baculu,î se opresc din nou şi căpitanul îi cere vasul să bea ap ă.' Bacul îl dă şi vasul trece din mină în mînă, de la căpitan la toată ceata pînă la coadă, care-1 ascunde. Bacul îl cere; căpitanul şi fie-care spune, că nu e la dinsul, ear coada adresează bacului ci-te-va cuvinte insultătoare. Acesta indignat le răspunde cetaşilor, că le va aiăta el, să batjocorească pe acela, caie le-a făcut bine şi caută să-î prinză. Căpitanul se opune. începe o luptă şi cînd întreaga ceată e prinsă şi pusă la închisoare—intr-o odae—de bătrîn, căpitanul cade mort. Bacul omoară apoi pe toţi copiii şi, după ce-î caută pe limbă, spune, că numai căpitanul se va duce în raiu. In jocul întreg e ideea de dreptate: la sfîrşit dreptatea respla-teşte pe unii şi pedepseşte pe alţii. Virtutea principală e recunoştinţa. Căpitanul intră în paradis, fiind-că mai intîi n-a ascuns el vasul şi al doilea, fiind-că a apărat pe cei 1-alţi ai săi; deci aci e indicată şisolidaritatea. Un joc aşa de profund şi cu o tpndinţă aşa de moralizatoare nu ne află'nu numai la Daco-Romînî, dar la nici un alt popor. In el ne intimpină două resorturi principale: 1) Resortul dramatic şi 2) Resortul etic sau moral. S-ar putea zice, că jocul întreg alcătueşte o dramă în 4 acte: 1) Săpatul puţului, sosirea cetei, distribuirea apei; II) Furarea vasului de ai gint, revendicarea lui din partea bătrînului, insultele cetaşilor; III) Lupta intre băfrin şi ceaţă, învingerea şi robirea cetei, moartea căpitanului şi IV) judecata, iadul şi paradisul. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMiNILOR ') 1. Lo-am bun, bun?; A cui easti X.... Copiii de multe ori, iarna mai cu seamă, cind se adună în jurul focului la vatră, se întovărăşesc doi câte doi, şi se întrec să laude sau să satirizeze pe cei l-alţi, după cum cred ei de cuviinţă şi după cum sunt micele lor simpatii şi antipatii, fată cum se face jocul acesta : Fie cei doi tovarăşi copii A. şi B. Unul întreabă pe cel l-alt: A. Lo-am bun, bun pri (cutan ) L-am bun, bun pe (cutare) B. Pri ţe-1 badl ? Pe ce-1 bagi? A. Pri nă cipistăari. Pe o căpistere. _ B. Cari s-cadă ? De va cădea ? 5. A. S-mtcă nă turtă di n’ari *). Să mănînce o turtă de miere). A. Lo-am bun, bun X.. B. Pri ţe-1 bacjli ? A. Pri nă casă. B. Cari s-cadă ? 10. A. S-mică nă căţauă gr A. Lo-am bun, bun X.. B. Pri ţe-1 bacji ? A. Pri un mîşe B. Cari s cadă ? 15. A. Si s-facă pişe. A Ita L-am bun, bun pe X. Pe ce-1 bagi ? Pe o casă. De va cădea ? i. Să mănînce o căţea grasă. A Ita L-am bun, bun pe X. .. Pe ce-1 bagi ? Pe un cleşte. De va cădea ? Sa se facă paşă. efe., ctc. *) Cea mai mare parte din jocurile copilăreşti de faţă, au fost publicate în «Analele Academiei Române» sub titlul: «Jocuri copilăreşti culese de la Romîuii din Macedonia, de P Papahagi-Vurduna», Bucureşti, 1893. Colecpunea prezenta însă este complectată cu mult. a! Se caută ca răspunsul cel din urmă al lui A să rimeze în tot-deauna cu cu-vîntul din urmă al răspunsului ce dă la întrebarea : Pri ţe-l baţll? (Ex cipist6ari=n!ari, casă=rgrasă, eţc.) şi cînd un copil n-a găsit bine rima’, cei l-alţi îl batjocoresc şi-i zic : Cilcaşi tu pită adaţi (aci al călcat în plăcintă), adică : ai scrîntit-o. 78 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROmIniLOR Altă dată, în loc să înceapă cu : Lu-am bun, bun, se începe în modul următor: A. A cui easti X....? B. A meu (a mei). A. Iu lo-afldşî ? B. N-deană. 20. A. Ţe fiţeâ? B. Ş-aundeâ faţa cu nă Al cui e X....? Al meu. Unde 1-aî aflat ? in geană (pe colină). Ce făcea ? 3ană. îşi ungea faţa cu o pană. Alta. A. A cuî easti X..? B. A meu. A. Iii lo-aflâşî ? 25. B. Tu grîd ină. A. Ţe făţed? B. Bileâ ună gîl'ină. Al cui este X... Al meu. Unde l’aî aflat? In grădină. Ce făcea? Jupuiâ o găină. A. Ţe lo-ai X? Ce-1 aî pe X...? B. Frate. Frate. 30. A. Iu lo-afldşi ? Unde 1-aî aflat? B. După casă. După casă. A. Ţe titeâ ? Ce făcea ? B. Ncîlicâ pri nă iapă arîn'oasă. încalecă je o iapă rîîoasă. şi lot pe tonul acesta caută care maî de care a se satirisâ sau a se lauda. Jocul este foarte răspîndit printre copiii mici şi pe la toţi Arominiî. 2 Cu d î c a. Copilaşii, cind se slring iarna in jurul focului, între alte diferite jocuri pe cari le obicinuesc, aii şi jocul : Cu ţlîca (Cu zicala). Unul dintre copilaşi, adresindu-se către un altul, ii spune să zică un cuvînt oare-care. Zicind acesta, el caută să-l păcălească sau nu*' printr-o tficâ (zicală). Fie cei doi copilaşi A. şi B. A. (către B ) Di : şapte! B. Şapte. A. S-miţî turlă cu lapte. A. ţ)i: ci'For I 5. B. Ci'c’or. A. Mi-ta feaţi un fîc’or. A. pi i Armîtulă'! B. Armîtulă? A. Tată-tu s-feaţi pipă'. Zi : şapte! Şapte. Să mănîncî turtă cu lapte. A Ha- Zi : picior! Picior. Mamă-ta născu un fecior. Alta. Zi : armato] ! Arma toi. Tatăl tâii se făcu popă. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR 79 10. A. Di : gurguhutds B. Gurgul‘utds. A. S-rnîţi un porcii gros. A. Di: cap ! B. Cap. 15. A. S-ii ba şi un arap. Alta. Zi : rotund ! Rotund. Să mănîncî un porc gros. A lla.. Zi : cap! Cap. Să te sărute un arap. A Ita. A. Di: ch'in! B. Ch’in. A. S-miţi un nVl cu stilicp plin. Zi : pin ! Pin. Să măninci un miel cu stafide plin A Ita. A. Di : lo•! 20. B. Loc. Zi: loc! Loc. Si tdagude-ască gh'iftul cu uncîoc. Să te loviască ţiganul cu un ciocan A. Di; mină! Zi: minai a' S.,na- „ . Mină. A. ţme s-ţi dau una pri mină. Ţine să-ţî dau una pe mină. 25. A. Ri: nidri! B. Nidri. A. Cu feată di uvreu s-ti A Ita. Zi : nori! Nori. nsori. Cu fată de Ovreu să te însori. A Ita. A. Di: muşdt! Zi: frumos. L. Muşat. Frumos 30. A. S-ti ved ca gh’iftu mbitât. Să te văd ca ţiganul beat. „ „ Ş* tot Pe toddl acesta continuă mai departe. Aită dată, în loc ^a-şi adreseze unu! altuia păcălelile acestea, le adresează unui al treilea care este esclus din dialog. Ast-fel: ’ A. pi: prun! Zi: prun ! B. Prun. pru[). A. X.. mică un cine di Lăsun. X... mănincă un cine de Alasona. [etc., etc. 3. P u'l u v e d I ? Doi, trei şi chiar patru bâeţi, se apucă de dosul palmei cu cele doua degete, iie-care apucând dosul palmei altuia. 8o JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOtt Apoi se ciupesc din ce în ce mai tare, zicînd în gură mare, în repeţite orî : pu'l'u veţli? vezi pasere ? pu'l'u vedi ? vezi pasere ? pină cînd unul din ei vâzînd o pasere zburînd, strigă plin.da bucurie: pu'l'u ved, pasere văd, pu'l'u ved. pasere văd. Toţi trebuie să se lase atunci şi încep alt joc, dacă s-au săturat de acesta. Numai copiii pină la vîrsta de 9—12 ani se joacă cu acest joc. (Comunicat de d-1 Dimoane Mihail profesor). - 1 TS a-b ii u m. Copiilor celor mici, printre alte distrări, li se face şi următoarea: Pe cînd cine va îî ţine în braţe, sau se găsesc după un scaun, masă, etc., unul dintre cei mai măricei, aplecînd capul spre capul copilului, care se ascunde, cum îl vede, îî zice: teeea... adică : ţe-am văzut; copilul atunci îşi întoarce capul in cea l-altă parte rizind, ear cel care-1 distrage, iute caută să-l vazi şiîncea l-altă parte. Dacă-1 vede, cam încreţeşte din sprincene şi-î zice : buuu, buuu ceea ce în limbagiul copilaşilor exprimă frică, spaimă- Iarăşi îşi duce copilaşul capul in direcţiunea cea l-altă, şi earăşi i se face: tea, după care urmează: buuu, pină ce se plictiseşte de acest mod de petrecere. 5. Ţe lingură dai la numtă? Jocul acesta conzistă, ca un copilaş să prindă pe altul de ureche şi să-l întrebe : Ţe Ungară dai la numtă? (Ce lingură dai la nuntă?) Dacă copilaşul spune «mare»,, cel l-alt i-o suceşte, zicînd :' Stăi s-u fîtem ma n'ică (Stai să o facem mai mică); dacă spune «mică»,^ cel lait i-o suceşte, zicînd: Stăi s-u fiiem ma man (Stăi să o facem mai mare); şi dacă spune : Ţe lingură va lipsească (După lingura ce va trebui), îl lasă în pace, şi la rindul său prinde pecel l-alt de ureche, repetînd acelaşi lucru. La Romîniî din Meglenia jocul se face ast-fel : . Cu ţi s-la dap magaru la nuntă? ') Un fic'orî la trazi di ureacl’i şi-l! zîţi. Cu ţi s-la dap maguru la nuntă ? E descris chiar în limba Romînilor din Meglenia. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR 8 r Aţei1 ţi nu ştiu îl' spun : Cu ăpu caldă, şi tunţea lă trazi di ureacl'i pînă zîţi: cu âpu raţi. La Ohrida se face ast-fel : Un copil prinde pe cel-lalt de ureche şi-î zice : — Ţe apă îl' deadişi a ■jumarlui ? (ce apă i-aî dat măgarului ?) — Arapi, (rece). — N'i lo-arîţişî yumarlu (Mi l-ai răcit măgarul) şi-l trage de ureche. Băetul tras de ureche imediat schimbă şi zice: caldă, crezînd că scapă. Dar cel l-alt îl trage de ureche şi-i zice : N -ul upurişi yumarlu. (Mi i-aî opărit măgarul). Tot aşa se face şi la Samarina, Epir. Ţ e Ta I tini? lama, ci ud copiii cei mici se adună in jurul focului la vatră, îşi pun diferite întrebări, dintre cari una este şi: Ţe Vai tini (Ce iei tu) ? la care copilaşii răspund, numind un lucru, care să conţină in sine cîl se poate mai multă materie. De obiceiu jocul se face între doi copilaşi, cari răspund pe rînd : A. Ţe Tai tini? B. Io Tau, cit trăiţi amarea. A. Io l’au, cît trăiţi arina. B. Io, cit trăiţi fă rina ş-amarea. A. Io, cît trăiţi frînda. arina şi [steâlili. * B. Io, cît trăiţi dă-aoâ pînă la Dumniiţă'u T) Ce iei tu ? Eu îeau cît conţine (trage) marea. Eu îeaii cit conţine nisipul. Eu cit conţine făina şi marea. Eu, cit conţine frunza, nisipul şi u [stelele. Eu, cit conţine de aci pînă la Dumnezeu *). A. Io, cit z-veadi pri lumi. Eu, cit se vede pe lume, B Io, cit veadi soarili... Eu, cît vede soarele, etc... şi pe tonul acesta continuă, şi după ce zice fie-care tot ce a crezut el ca conţine cea mai multă materie, se întreabă cei l-alţî, cine a spus mai mult (can luă nia mult) şi copiii intre ei se pronunţă, sau că amindoi au tost egali, sau că unul dintre ei, spre a supără pe cel-lalt. 7. Ptiucîcî. , Ja|,na, cind copiii se string în jurul vetrei şi fac zgomot mare, aşa in cit mamele lor nu pot să lucreze, acestea îi îeau cu binele şi ’) Copiii numesc cerul Dumnida u, şi ori de cîte ori vorbesc despre cer, îi dau această numire. ^ ' 6 §2 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR le spun să se joace Ptîu-cîcî. Băeţii atunci se învoesc să tacă toţi şi pentru aceasta, cineva vorbi, după ce scuipă unul dintre dinşiî şi zice’: Pîu-cîcî, adaogă : Aţei ţe va grăască, Şi va zburască, S-mîcă nă cupan’e di v'ern'i, Şi si-11 bagă draclu -n gură.. Tru oară ţe va s-avdă d-îu işi [boaţea Cine va grăi, Şi va vorbi, Să mănînce o copaie cu viermi. Şi dracul să-î bage-n gură (cutare [lucrul îndată ce va auzi de unde a eşit [vocea. Şi toţi în timpul acesta scuipă în cenuşe, şi zicind : Ptiu-cîcî tac. Fie-care copilaş tace ore intri gî şi se teme să vorbească. Cînd ci-ne-va uită şi rupe tăcerea, chiar pentru moment, toţi cei lalţî într-o voce îi spun: Li mîcâşî toati, ş cu sînătati; cum eară ? (Le ai mîn-cat toate şi să-ţi fie de bine; cum erau ?) şi însoţesc aceste cuvinte şi altele pe cari i le adre-ează, prin semnul dezgustului şi al scîrbeî: âî tătă-ta, tătă-ta. Copilul de multe ori protestează şi zice, că cutare motiv l-a făcut să vorbească, şi dacă motivul invocat de dînsul parece-lor-!alţi bun, toţi declară că nu se acaţă grirea (nu se prinde grăirea), şi jocul reîncepe. Motivul adus decopilaş este mai cu seamă, că un altul l-a făcut să vorbească (altu mi zburî, altul m-a făcut să vorbesc) sau că vreunul dintre ceî-lalţî, cari nu joacă, spune ceva care provoacă risul copilaşului. 8. C î-c ă ! cică! Iu le-ai m î n'l i. Jocul acesta se joacă de copii mici, mai cu seamă îearna, cînd se adună în jurul vetrei. îşi pun toţi copiii minile una pestealta pe ge-nuchiui unuia dintre eî, care ştie diferite recitative. Acesta, atingfnd la fie-care pronunţare de silabă a recitativului mina copilaşului, cînd termină recitativul, î-o apucă cu cele două degete şi l-o ridică in sus, strigînd : cică, cîîîîcăl (cutcurigu!) Copilaşul ascunde mina aceasta spre a nu fi văzută de copii, căci cum i-o vede cine-va, se repede şi i-o ciupeşte. După ce toate minile copilaşilor au fost ascunse de fiecare, cel care făcea (care pronunţa recitativul şi ridica minile copiilor, spunind in momentul ridicăreî: cică, cîîică!) după ce-şi ascunde şi el mina pe care o avea la joc, pe cea cu care făcea o muşcă cu gura şi după asta o scoate ţinînd o lingă gură, şi întreabă pe fie-care copilaş: lu le-ai mînHi? (Unde ai minile?) Fie-care copilaş întocmeşte o minciună, înşelind pe cel care-I întreabă. Iată mai multe răspunsuri, cari se obicînuesc mai cu seamă a se da la întrebarea, ce li se face şi caii de obiceiu sînt tipice : Intr. Iu le-ai mfiTli? Cop. Mi duş întră leamne Şi aflai nă moaşe-n cale. Me-aciţă', mi dipiră', 5. Mtn'li n' tilie Ş-tu puţ In1 ]e-arucă\ Unde ai minile? Mă duseiu să car (intru) lemne Şi^ afla) o bătrină-n cale. Mă prinse, im) zmulse părul, Minile îmi tăie, Şi-n puţ mi le aruncă. Sau: Unde le ai minile? Le aruncai în foc. Intr. Iule-ai min’li? Cop. Le-arcâi în foc. §3 Jocurile copilăreşti ale aromânilor Intr. Trî-ţe le-arcaşi în foc ? 10. Cop. Că plîndăâm Şi zghileâm, Şi me-av^î mumea, Şi vine, n’-li tîl'e Şi-n foc n'-le-arucă'. Pentru ce le aruncaşi în foc ? Pentru că plîngeam Şi zbieram (strigam tare), Şi mă auzi mama mea, Şi veni, mi le tăie Şi-n foc mi le aruncă. Sau: 15. Intr. Iu le aî mîn'li ? Cop. Mi duşu la oi Cu cîrliglu dinăpoi, Şi aciţâî un n'el Cu dinţii' di h'er, 20. Ş-cum îl hîriseâm, Hap! n'i le-acîţă' Şi n'i le mică'. Unde le aî minile? Mă dusei la oî Cu cîrligul dinapoi (îndărăt), Şi prinseiu un miel Cu dinţii de fer, Şi cum îl mîngîîam, Hap! mi le prinse (cu gura) Şi mi le mîncă. După ce toţi termină cu cauzele, pentru cari aii perdut minile, toţi încep să le scoată încetul cu Încetul din haină şi din sîn cîntînd intr-un glas: la-le, îa-le, Iată-le, iatâ-le, Iu-şi v'in, Unde (îşi) vin, Iu-şi v'in ca la pînîghir, Unde vin precum (ar veni) de la bîlciu) Ancircat’ di muşiteţî, încărcate de frumuseţi (lucruri frumoase) Di muşiteţî şi di gh'neţî. De frumuseţi şi de bine (lucruri bune). Sau: Iea-le laîle iu şi v'in, Iată-le bietele unde vin Dit pădurili cu ch'in, Din pădurile cu pin, Di la stăn'li cu găleati Dela stînele cu găleată, Albi, albi ş-sîturati Albe, albe şi săturate, Cu alcă dulţi şi cu lapti. Cu zmintînă dulce şi cu lapte. şi scoţindu-le toţi, le amestecă unul cu altul şi se pişcă cu degetele imitînd din gură lătratul cînilor: ham, ham, ham! După asia reîncepe jocul. 9. Altu-Maltu; Bir bec, birbicus. Jocul acesta se joacă de copilaşi după ce se fac. Cine rămîne îşi pune capul în poala unui alt copilaş, numit mumă, cu trupul în sus. Cei 1-alţî copii îl lovesc pe corp cu palma mînilor, însoţind fie-care lovitură cu una din silabele cuvintelor următoare : Al-tu, Mal-tu, A-cuî mîn' s-a-nal-tu ? Birbec, bir-bi-cuş, A-cui ) Tot aşa se face, pînă cînd toţi copiii îşi ascund picioarele, după care fapt se întreabă, ca şi la jocul de mai sus, unde le sint picioarele. Potrivit răspunde fiecare copil şi la sfîrşit toţi dintr’o dată, le arată în cintarea lui : ea-le, ea-le iu şi vHn, etc.. şi le amestecă, care cum poate, pînă cînd fie-care loveşte picioarele celor l-alţî zicînd : * se-ameâstică. z-dizmeâstică, si mpeâtică, z-dispăâtică. Traducere. Se amestecă, se desamestecă, se ctrpesc, se desctrpesc. 11 Ambîturlarea cal1 lor. „ Un singur copil, şezînd, prin atingerea succesivă şi regulată, cînd a pieptului, nnd a pulpelor cu cele două mîînî, produce un zgomot, care îmiteaza foarte mult tropăitul cailor. Jocul acesta se numeşte : ambîturlarea sau : ambîtrularea cailor de la ampatruleţl, care înseamnă, fac ca calul să meargă cu cele patru picioare, iute de tot. K ') Copilaşii pînă la vîrsta de 10-12 ani, îmbracă gomă, haină făcută ca o fustă de tată. E făcută de lînă, une-ori neagra, de obiceiu roşe. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR 85 12. Bruticarea • ~ B"e>ii,°,bi?în"es1c S:1 imiteze zgomotul broaştelor. Pentru aceasta îşi umfla ţuicile şi după ce pun mina stjngă în formă de pumn la guia, eu degetele de la cea 1-altă mînă, împreunate prelungit, dezumfla fălcile, Jovindu-Ie de mai multe ori in continuu si product nd ast-tel o bruticare, o orăcăire, identică cu a broaştelor 13. Cu mutrirea (Cu privirea n ochi) Se apucă copiii şi se uită-n ochi, fără să închiză de loc pleoapele. Cine rabdă mai mult, se zice, că este mai voinic. 14. Cu arîdearea (Cu risul) „ , Ş'n^ unb copii, cari se laudă, că pe dînşiî nimeni ou-î poate face sa riza, aşa de mult pot să se stăpinească şi fac prinsoare cu diferite obiecte, daeă-î aride, dacă le provoacă risul, cine-va. Cine priimeşte prinsoarea, începe să facă diferite strîmbături cu miinile, gura, ochii etc., zicînd fel de fel de glume mai mult sau mai puţin licenţioase, d. e. cum a trecut cine-va prin livede şi a găsit o căţea moartă, a apucat-o de coadă şi trecind prin faţa lui (X) cel care nu nde, l-a întrebat, «de ce stai aşa ca un mut?» şi fiind că X nu ii-a răspuns î-a trântit una cu căţeaoa la căpăţină, in cit bietului X i-a trecut de ris etc. Se observă, că cei din jurul celui care nu ride, iea mai mult parte în contra lui, tinzînd a-1 face să rîzâ. Une cri jocul acesta stirşeşte cam tragic, de oare-ce disperind de a-l mai face să riză şi nevrind să remie păgubaş, ii cirpeşte o palmă seriosului şi nevăzut se face. 15. Cu pâlmili * Doi copii se pun unul in faţa celui l-alt. Fie-care îşi izbeşte palmă cu palmă, apoi loveşte in palmele adversarului, urmează să-şi atingă fie-care pieptul, să-şi izbească earăşî palmă cu palmă şj să lovească cruciş in palmele adversarului şi earăsî să-şi atingă pieptul, etc. ' Toată dibăcia acestui joc. conzistă în a face mişcările cit mai repede, ceea ce presupune oare care atenţiune şi exersiciu. Plezniturile ce rezultă din atingerea a palmă cu palmă în mod regulat, produce haz la copii. Jocul sfirşeşte de obiceiu, prin cărpirea unei palme a unuia din jucători. Aceasta se face cu oare-care dibăcie şi anume, în loc să caute să atingă palma celui din faţa lui, îi trage o palmă şi o şterge. Baeţiî se aşteaptă la una ca aceasta în totdeauna si nu rare ori vezi, cum abia cârpind unul o palmă, a şi căpătat la rindul său imediat răsplata printr-una şi mai zdravănă. 16. Cu avinarea. Doi băeţi spre a vedea cine aleargă mai mult, îşi propun să joace cu avinarea (cu vînătoarea). Pentru aceasta se fac mai intîî, şi'cine rămîne, trebuie să alerge să prinză pe cel l-alt. 86 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR Acela care va fi vinat (avinât), spune celui l-alt să prezinte palma şi el; lovind-o cu a sa, el zice, la fie-care lovitură, cîte un cuvînt din vorbele următoare: Tini | merlu j ţe-n1 | dideşî J Ţine mărul ce-mi ai dat, Tâ| l’e-t-lu, Taie-ţi-1, Mî|cî-ţ-lu, Mănîncăţi-1, Ş-alâgă | tra s-mej-acâţi | Ş-aleargă să mă prinzi. Şi cînd termină, fuge iute în cotro îi place, iar cel l-alt se sileşte să-l prinză. După ce-1 prinde, jocul se continuă prin schimbarea rolurilor. 17. Cu antriţearea, Copiii fac prinsoare cine poate să alerge mai iute pînă la un loc anumit, numit semnu. Pentru aceasta pornesc amîndoi dintr-o dată, silindu-se lie-care să alerge cîl mai repede. Cel care ajunge întîîul, încalecă pe cel rămas de la semnu pînă la locul de unde au pornit. 18. De-a n c a 1 â r. Doi copii stau alături unul lingă altul, prinşi pe după spate cu cile una din mîînî, pe cînd cu cele l-alte fac tot pe după spate două scări. Al treilea băet eşit la numărătoare încalecă pe cei doi copii, căl-cind pe scări şi călăreşte ast-fel pînă la un loc hotărît de comun acord şi numit semnu. După aceasta se numără, s-fac iară, şi cine iese întîîul, acela încalecă. D ă-n’ foc. Jocul acesta îl joacă copiii cei mici, doi cîte doi. Unul lipeşte vîrfurile degetelor de mînî, fie-care deget dintr-o mînă cu corespondentul său din cea-laltă, şi după aceasta deschide degetele ast-fel lipite şi face prin modul acesta să fie oare-care spaţiu între fie-care păreche de degete. Toate perechile de degete se numesc scară. Cel-lalt băiat, atingînd cu degetul arătător al minei sale drepte prima treaptă a scărei, formată de cele două mici, zice: dă-nK foc (dă-mî foc). Acesta ii răspunde: Du-te ma-nsus (dute mai sus) sau : asună ma-nsus (sună mai sus), şi băiatul se urcă pe treaptă imediat superioară a degetelor mici, unde face tot aşâ, pînă ajunge pe treapta formată de arătători. Aci mai zice băiatul: Dâ-n’ focI şi cel-lalt îi răspunde: Du-ti nauntru (Du-te înăuntru.— Va mi mişcă cînili! (Are să me muşte cinele !) — Nu ti mişcă că-i legat. (Nu te muşcă căci este legat). Atunci băiatul se încrede în cuvintele celui-lalt şi viră mîna în deschizătura formată din împreunarea arătătorilor şi degetelor policari. Atunci cel-lalt îi prinde mîna cu amîndouă minele sale şi imitînd pe cîne, î-o aduce la gură ca şi cum l-ar muşcă. Cel-lalt, făcînd mare haz, rîzînd, se preface că se sperie şi strigă, după cum se strigă cînilor, cînd vin să te muşte: oşti, oşti, ti-ia, tit! Apoi jocul reîncepe prin schimbarea rolurilor. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR 87 La Ohrida ') se petrece dialogul, după cum urmează. — Clîuc, clîuc! — Cari esteaţia? — Mini c'iliparu. i căfţi ? oc. — A.lin-ti cama-nsus Cliul, clîuc ! Cine este acolo ? Eu brutarul. Ce cauţi ? Foc. Suîe-te mai sus. Cind ajunge la poarta cea mare, pdarta mare, formată din po-licare şi indexuri, întreabă : — Are cuc'i-mac'i — N6-are. — Are vulpe ? — N6-are. — Are ursă ? — No-are. — Are bou ? — No are. — Nu me-a îzi tini? — Nu. Atunci copilul introduce încet mîna şi cel cu tocul îi face : ham, ham, ham. Notă.—Cuc'i-cudi se numeşte cîuiele în limbagiul copiilor; ear mac'i, înseamnă, care mănîncă, care muşcă. 20. Ţ i c n a ! Bâeţiî obicînuesc a se adună mulţi la un loc şi, şezînd toţi jos, încep a spune la basme. Cînd e să plece, toţi se scoală de odată în picioare, strigînd: ţie na ! şi cine e foarte distras, în cit întirzie a se sculă in picioare în acelaşi timp cu ceî-lalţî, îl prind cei-lalf: unul de mîni, altul de picioare şi-l dau trei. ori di padi (îl trîntesc ’de trei ori la pămînt). Ţinea se numesce şi cînd se afumă mincarea. La Romîniî din Meglenia, cind copiii se fac ca să joace, dacă unul întirzie să îea parte la joc, cei-lalţi îi cîntă ; Aidîţî^ Trad— Haideţi ca biţi, ca nişte tauri, nu staţi nu staţi ca vaţi, ca nîşte vaci, ca z-va 1'au di maţi, căci o să vă îeau (apuc) de maţe, z-va turesc an carnâţi. o să vă arunc în cărnaţî. Hristu Stavre. 21. P e c e a. Se zice simplu: ai si ne-ag'ucam «Pecea» (hai să ne jucăm d-a Pecea). 0 Jocul acesta constă în a se face băeţiî mai intiî, şi cine ră- ') Com. de D-l Dimoane Mihail, profesor. *) La Ohrida în Macedonia. 88 JOCURILE COPILĂREŞTI A’ E AROMÂNILOR mine, treime şa alerge să prinză pe unul din cei-laltî. Totî băetiî se sul fare în7otm '? Un Semn toti Pe depărtează de din- treime să-Uea locul,P ° ™"“* * •>u“e «oaM **• * l*i* 22. Dai mamă paie ? ‘) Cu ch'itriţeada 2). o cai'i dă peatra se numeşte mumă. Muma iea ?n hirnî% if i ?1; ?' dupa Ce t(?U Jucătorii se aşază în picioare Darte?rnpeatra Ca~ la J0Cul: 0u cN'înfiata (vezi mai deci trebne să n u 3 escepJ-le> .ca rauma nu poate să o ascunză asupră-i, c nd ce luî nu TUm dmtre •'U1căt1orî- Acela caie a primit-o, pe cina cei lalţi nu-1 observa, o rupe la fugă şi se duce la un loc determinat de^mai înainte, la o depărtare de 30 de paşi de unde se dă chitnţeaoa, şi care se numeşte semn. Ceî-!aitî jucători aleargă dună treb,,ie * » l»tW IndiSI^ sedl m Ine h semnu ”U 6 prl,,S' l0fl “'-"“P » '-“°ro, şi el râ- In timpul acesta, fie-care dintre cei-lalţi jucători Va un lucru adica spune la urechea mumei: io lîau lucrul X.... (eu iau ale^ cutare lucru), şi numeşte un lucru. De obiceiu copiii numesc lucim iile ce e mai puţin comune in viaţa de toate zilele, ast-fel • ochib de bn- ' ’ [ănnTV^tnr d‘“aC’ grauQte dln marginea locului, etc. După ce toţi au spus cite ceva, cel de la semn întreabă pe mumă: Dai mamă zestre? . Dai mumă paie? Muma : Dau. — Ţe dai ? Muma: Cundil'u şi cîlîmâr. ~ Ţe greaşti, ţe scrieaşti Muma : Greaşti şi scrieaşti. . . Dau. Ce dai ? . Condeiu şi călimări. Ce grăeşte, ce scrie ? Grăeşte şi scrie. — Ţe l(ai, Ţe alâşî ? Ce iei, Ce laşi ? şi acela de la semn numeşte numele unui lucru din cele «mise Hp muma, şi daca nimereşte numele unui lucru din ce c luate L Un din jucători, jucătorul acelui lucru se duce la semn peSîu a fa ică lecat de ia semn pînă la mumă; iar dacă nu nimereşte trebue să vie dc '*semn plnă la mună' cârei’a«* toţi stau cu caciulele în gură, caută să-l atingă cu căciula si dacă I nimeresc, inapoiaza chitnţeaoa şi jocul reîncepe. ’ c ' 23. Ano-Cliirchir-Ano; Chirchira Culi. aşa cfrLlofe'de'bSlr"ă * “ * de ««•11 ™tn descrie. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR 89 va„* Ş® Prind copij de mină in formă de horă. Doi dintre cei mai c„ Capul : Ano-Ch'irch’ir-Ano! Coada: Orsi, ch’itare. Capul: Aî g‘oni tră-nsurari ? Coada : Am. Capul: Cari îl’ dai ? Coada : L'-daii (cutare). Ano, Chirchir Ano! Poftim, chitare. Aî flăcău pentru însurătoare? Am. Care (fată) îi dai? lî dau (cutare). Capul: Ctrirch’ira-Culi. Coada: Orsi, ( Iritare. Capul : Aî g'oni tră-nsurari ? Coada: Am. Capul : Cari îi1 daî ? Coada : L‘ dau1 (cutare). Sau : Chirchira-Culi. Poftim, chitare. Ai flăcău pentru însurătoare? Am. Care (fată) iî dai ? Ii dau (cutare). Sau cînd Capul : Ano Clrirch'ir Ano. Coada : Orsi, ch’itare. Capul : Aî feată tră miritari ? Coada : Am. Capul: Pri cari u dai ? Coada: Pri (cutare). se joacă de fete: Ano-Chirehir-Ano. Poftim, chitare. Ai fată pentru măritare? Am. După cine o daî (o măriţi)? După (cutare). ;l! "ume5te ari Pe “nul dintre jucători, iar copiii cei i-aiti strici fată în fată fără » - r ;ist:fel Ş» capul şi al doilea copil să vie ^înrce - “»' a m ce dea mînâ')l‘uf,?"1 CU ^ ,asă lantul format ast-fel şi se duc să Me^?y^i5d V”8 râmafla fnc^t^sub mri la banda armatoare şt jocul continuă, pină ce unul din ™t râmlne ■) Vezi pentru «darea minei» la jocul «Pri un cicior 2) Vezi acelaşi joc. 90 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR fără copiii, şi atunci, după învoiala ce au avut la începutul jocului, trebuie să facă diferite figuri caraghioase, pe cari le ordoană cei 1-aiţî copii, şi să treacă pe sub mîna fie-cărui jucător (trecînd mai întîî pe sub mina capului învingător) spre semn de dezonoare. ^ La fete, cea învinsă umblă intr-un picior cu limba scoasă afară. Fetele, cari se joacă cu jocul acesta, nu întrec vîrsta de 10 ani. 24 Cu scoaterea untulemnu. Se alege un zid (muruj pentru jocul acesta, şi băetiî, după ce se lipesc de dînsul cu spatele, se strîngde o parteşi de alta, zicînd : Puscâ-untulemnu (o[el, unt-de-lemn) sau: sedaţi untulemnu (scoate unt-de jemn), şi cel care ese prin strîngerea ce i se face, capătă cîte-va lovituri în timpul acela de la cei I-alţî, dacă nu se zmunceşte iutedin rîndul lor. Acesta apoi se duce la fine şi împinge pe cei 1-alţi. Aşâ se continuă jocul mai departe. Cînd capătă lovitura cine-va, mai aude din partea celui care l-a lovit şi cuvîntul puscâ‘1 fotet). Adică l-a ars tare ori nu? Acest mod de petrecere se obicînueşte foarte mult la Pind. Aci bărbaţii, în zilele de sărbătoare, adunîndu-se în misuhori, se aranjază în lungul zidului unii într-o parte alţii într-alta şi se împing şi din cînd în cînd scot din rîndul lor cîte unul pe care-1 ustură cu pumnii. Cel bătut n-are voie să răspundă la bătaie, ci iea loc imediat în una din părţile, cari se războiesc. JOCURILE PE BANI r Jocurile pe bani sînt foarte puţin răspîndite printre Aromini. Totuşi se joacă cîte-odată, deşi foarte rar. 25. T u r a - g h' a z ă. Pentru jocul acesta se cere o monedă turcească. Pe o parte a monedei ieste iscălitura Sultanilor — turaM, — ear pe cea I-altă ieste însemnat locul şi data : Gh’ază. „ Gh'ază vine de la verbul gheazmac, a scrie. Se joacă numai în doi băeţi. Unul aruncă banul în sus şi zice celui l-alt: Ţe Val ? ce iei tură i ghează? Dacă banul cade cu tura în sus, câştigă cine a ales partea acesta şi cel l-alt plăteşte. 26. Tu căciulă Jocul acesta nu diferă de cel precedent. Se joacă tot între doi baeţî şi se serveşte tot de o monedă turcească cu tură şi gh\ază. „ Singura deosebire ce prezintă, stă în faptul, că moneda nu se P™1 arPn(:ă c*„s? Pune într-o căciulă şi după ce se lasă să cadă jos, fără să se rădice căciula, ca să se vază moneda, fie-care din jucători alege unul tura, altul ghăază. Apoi se rădică căciula şi câştigă unul sau altul, după cumrnoneda a căzut cu tura sau cu gh'azâ în sus, Are dreptul să aleagă întîî, cine nu dă cu căciula, adică cine nu JOCURILE COPILĂREŞTI ALE ARAMANILOR 91 lasă să cază banul supt căciulă, de oare-ce acesta ar putea uneori să ştie cam cu ce parte a căzut moneda jos. Jocurile acestea nu se joacă numai pe bani, ci şi pe obiecte, nuci, migdale, arşice, etc. cfr. La latini: «caput aut navis»; la greci: «mâCsiv; la italieni: «croce o testa»/ la francezi: «croix ou pile». Vezi Pitre: Giochi fanciuleschi p. XXXIII, XXXIV, despre acelaşi joc la diverse alte popoare. 27. Cu fi c' 1 u. Cu ftc!lu de peatră se joacă ast-fel: Se pune un fidu de peatră. Se caută să fie rotund. Fie-care jucător pune pe fic'u cite un ban şi se numără, cine să dea intimi în fl-cial cu bani de la semnu. u Semnul se pune la o distanţă de vre-o 7—8 paşi de la ficiu, ear dacă jucătorii sînt mai mari, distanţa este şi mai mare. L’e la un semn se dă cu un adul în ficiu. Cine nimereşte ficiu 1 face ca^ toţi banii să cadă de pe dînsul şi dacă vre-un ban din ghează cum au fost puşi pe ficiu, a căzut tura, jucătorul îl cîştigă şi dă mai departe. Darea mai departe se face ast-fel : Strînge toţi banii unul peste altul cu ghează tn sus şi apoi cu adulu caută să-î atingă pe margine, ca banii să se întoarcă cu tura, şi cîţi se întorc tura, îi cîştigă şi continuă să dea şi mai departe, tot aşa. Dacă nici un ban nu a căzut tura, urmează să dea cui ieste rîndul după acest prim jucător. Apoi după acesta urmează altul pînă se cîştigă toţi banii. Jocul se reîncepe, fiind întîîul cine a nimerit ficiul cu bani de la semn, al doilea cine a câştigat după acesta etc. 28. Iu-I cuclu, îu-i vimtul? Jocul acesta constă în a ghici cine-va în care mină copilul a pus nucile, alunele, migdalele, etc., şi dacă ghiceşte, le cîştigă, iar dacă nu, dă acelui cate a pus atîtea nuci, etc., cîte a avut in mină. Acela care pune, întreabă pe cel l-alt, prezintînd mtnile închise:; Iu-î cuclu, Unde-i cucul, Iu-î vimtul ? Unde-î vintul ? Copilul atingind mina în care crede, că nu-i nimic zice : Aoa-î vimtul Aici e vintul Apoi, atingind pe cea-laltă mină zice: Ş-aSa i cuclu Şi aici e cucul. şi cind copilul spune pentru o mînâ, că aci e cucul şi sînt nucile intr-insa, el le cîştigă ; din contra, dacă nucile sînt in mîna pentru care el a spus că este vînt, pierde atîtea nuci. 92 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR 29. Y i n e moara? Se duc copiii la un şipot (şoput) cu copaie (cupan'e) şi dupăce-l spală, adecă după ce golesc apa din copaia şipotuIut prin ajutorul minei, îş bagă unul dintre eî buzele în şurcă (ţeava) şi închizind ochii, strigă celor-lalţîVine moar al vine moara/ ') adică s-a umplut copaia, ca să înceapă să curgă prin şurcă, şi toţi cei-lalţi îi spun in gură mare: nu vine! dacă nu s-a umplut copaia. Cind se umple copaia, toţi strigă: vine, vine (a venit; şi copilaşul, deschizîndu-şî ochii, bea întîiul. Şipot; 1) cupanie; 2) cu. pania mare; 3) şurcă.’ 30. Curmarfia r î u 1 u i. Copiii se string la un riuşor şi-l «curmă» = abat cursul apei şi după aceasta earăşî ii dă drumul în vechea-î albie. Cînd riuşorul îşi reia cursul, cind v'ine, copiii cîntă in cor: gh'ini bine vini veni tămbura! tâmbura! 31. Zboară, zboară! Se string copiii în picioare sau jos stînd şi pun toţi cîte un deget pe masă sau pe genuchiul unuia dintre ei, şi unul, cel mai vîrst-ni?V „Vlne conducătorul jocului. Conducătorul, repetind cuvîntul «zboară» de cîte ori voeşte, numeşte o vietate oare-care, zburătoare sau nu. şi pentru ca să înşele pe cei-lalţi a spune contrariul de ce tace vietatea numită, dacă aceasta este o vietate zburătoare, el nu ridică de loc degetul, pronunţînd numele acelei vietăţi, şi mulţi, luin-du-se după exemplul său, îl imitează involuntar şi ast-fel trebue să capete cîte o lovitură de la toţi cei cari aii jucat bine. Cind numeşte o vietate, care nu zboară, conducătorul ridicămîna de odată, cerînd ast-fel a-i amăgi. -• Tot aşa continuă jocul mai departe. 32. Cu Iepurii. Se pun băeţiî doi cîte doi în picioare în formă de -cerc şi departe fie-care păreche de cea-laltă. Perechea de cîte doi băeţi e formata ast-fel, ca unul din cei doi băeţi să fie la spatele cduî-lalt, şi ,^a.,aceas*a băeţi se fac : unul iepure Iepuri) şi cel-lalt ogar (Iurtă)2). Iepurele poate să alerge în jurul cercului format de pere-chne de băeţi precum şi prin faţa lor. Ogarul insă nu poate alerga de cit după perechi. Cind îppurele se vede strîmtorat a fi prins de ogar, se pune în faţa unei perechi şi aci fiind trei băeţi, al treilea, care este ultimul începînd de la cel care a stat înaintea perechei, pleacă iute spre a nu fi prins de ogar. Dacă este prins, devine el ogar şi o') Vine moara (a_ venit moara) se întrebuinţează propriu la mori. Cînd se aduce apă la moară şi aceasta începe să lucreze, se zice: vin moara ţa venit moara adecă: a început sâ lucreze moara). 8) Ogarul, se mal numeşte ; cine de avinare şi zigăr. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR 93 £aruf devine iepure, care, dacă este ostenit mult, se pune în fata unei perechi, şi al treilea de aci se face iepure. * . F’6™ iepure are dreptul să se puie îndată, dacă vrea, în fata une] perechi oare-care, şi neapărat trebue al treilea să devie iepure. Umărul nu scapa de cît după ce prinde iepurele. Jocul se joacă şi de fete mici. 33. Ş 11 u p. Băetaşiî, umflîndu-şî fălcile, cu amindouă minile, le lovesc sure nume1eSllinfla’ CCea R’oduce zeomotul •' ?tluP> de unde i-a venit şi . n- mu^e 0I ' baiatul, după ce-şî umflă fălcile bine, ţinînd o mină la gura, cu cea-lalta loveşte o falcă încet şi de mai multe ori, ceea ce fîme şi cTfaica c^a-laltf01 asemenea broaStelor (broatiţlor). Tot aşa 34. De-anchidicăr8alui. Băeţii, cînd se găsesc în livede, unde de obiceiu se joacă, se duce unul şi punindu-se ghemuit îndărătul unui alt băiat, care stă in picioare, un al treilea împinge pe acesta, care, împedicat de cel ghemuit cade pe spate. Aceasta de obiceiu nu se face decit de ceî mai tari la cei mai slabi, şi mai cu seamă atunci, cînd se spune de vre-unul care 86 C°n^T^ai sT,ri?r celor-laiţi, să stea jos^şi aceştia nu ascultă. De txnch idicar Salut, înseamnă: de a impedecarea 35- Cu băgarea capiul în şoput. (Cu băgarea capului în şipot). Băetaşiî, ca să arăte că sint voinici, se adună in jurul unui siuot şi se prind, cine poate să sufere mai mult apa. Cei mai voinici îşi vila capii sub şurca (zghiabul) şipotuluî şi lasă să curgă apa pedîn-ceila.Ui In timpul acesta numără, şi tot aşâ se face si cu cei- printre c^nafT^^ ^ mUit SG declară câPitân Ş‘ are biin nume 36. şoput. Cu ţ i n i r e a m î’ n î T e î în (Cu ţinerea mîneî în şipot) „ . Jocul acesta se face tot ca cel de mai sus; singura diferenţă e ca, in loc de a pune capul sub şurcă (zghîab), se pune degetul sau mina întreaga in copaia şipotuluî sau sub şurcă. la numărnMnnar‘îm °bicinuesc' reUi?esc, a ţine mina sau degetul pînă a numaiul 100, 200, şi une-ori mai mult, ceea ce este o adevărat, bravura pentru copilaşii cei de 4—9 ani, avind în vedere că la Pind rnifloc^fverei?6311^ Se oblcinue?te Jocul- alJa e foarte rece chiar în 37. Cu luarea c h1 i t r iţ e a ui’eî (Cu luarea petriceleî) Şipotele în comunele romîneştî sînt prevăzute cu cîte o mică al-Dle’ la'in ra,.a curge apa şi care se numeşte cupcm'e. Copilaşii, spre a arătă cine poate să sufere apa mai mult, aruncă 94 JOCURILE COPILĂREŞTI ale aromânilor o petricea (ch'itriţeauă) în cupan'e şi unul dintre dînşiî, care se dă de voinic, inchizîndu-şî ochii, îşi vîră capul în cupan'e şi fără să adie o bucată de vreme, caută să găsească peatra şi apucind’o cu gura, să o scoaţă afară. Cind reuşeşte, îşi ridică capul cu mîndrie şi e plin de bucurie. De multe ori insă, nereuşind el, spală copaia şipotuluî şi, aşteptînd să se umplă, aruncă petriceaua şi un altul se oferă pentru a o scoate cu gura din copaie. Acest joc serveşte a-î deprinde cu apa rece şi a le întări pielea. 38. Pataloni. Jocul acesta conzistă în a se prinde doi copilaşi de mînă, iar un al treilea să se puie de-a curmezişul pe mini le lor ast-lel prinse, şi aşa să fie dus dintr-un capăt al curţii pînă într-altul, cîntîndu-i: Pataloni-loni Pataloni-loni. In le-aţom (aduţem) aestu... Unde-i ducem pe acesta... Nu este complect. Cînd sfirşeşte cîntecul, se dă jos al treilea băiat, şi prinzîndu-şi mînile cu unul din ceî-lalţi, cel care rămîne de astă dată, se pune pe mînile lor să fie dus pataloni, aşa se numeşte ducerea pe mini *). Şi după ce şi acesta a fost dus pataloni, vine rindul celui care n-a fost dus de loc, şi tot aşa se succed pe rînd fîe-care. 39. Cu ch'atra pri apă. Cu bîşarga apăl'ei. (Cu peatra pe apă). (Cu sărutarea pe apă). Se îea o peatră netedă şi subţire şi se aruncă pe apă cu latul ei. Băiatul, a cărui peatră face mai multe salturi pe apă şi merge mai departe, se consideră învingător. Pentru fie-care atingere a pietrei pe apă, se zice că peatra bîşe (sărută) apa, de unde şi numirea jocu lui cu bîşarea apil'ei. u : In Germania jocul acesta are mai bine de 40 de nume. Cfr. Floru: Educaţ. la Eleni, p. 30: Jooul d-a lipiile (’Eitosraxtajxo;) ; Polux, IX, 119 40. Cu vîrvura. Se îea coaje de pin şi, după ce se netezeşte bine cu o custură (briceag), se rotunzeşte şi i se tac două găurele, prin cari se trec cele două extremităţi ale aceleaşi sfori (c'oarăj. După aceasta, se leagă aceste două extremităţi. Apucind cu amîndouă mînile extremităţile A şi B ale sfoareî îndoite, se învîrteşte vîrvura de ^ mai multe ori, pînă ce distanţa dintre A şi _________f . B B devine foarte mică. Atunci băiatul, prin a ________V *""7 depărtarea şi apropierea mînilor sale, face —x să se întoarcă vîrvura în jurul sfoareî foarte Vîrvura. iute, în cît nici că se distinge une-ori dacă se întoarce sau nu. Cfr. Jocuri şi jucării de P. Ispirescu, p. 8 : sfîrleaza. ') La Farşeroţl, pataloni se numeşte lerghîa. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÂNILOR Şcj 41. Cu ascuchiatlu. (Cu scuipatul). Bâetiî, scuipînd într-una din mini, lovesc cu dunga celei lalte mim in scuipat, şi în care parte a sărit scuipatul mai departe, se zice, ca doarme norocul băiatului pentru care s-a dat in scuipat. In pai tea aceea încă va fi mireasa, cu care se va căsători dînsul. 42. Cu plîscînirea fr indii'ei. (Cu pleznitura frunzei). Copilaşii, împreunînd virfurite arătătorului şi policarului, astfel ca se formeze un cerc, aşează bine o frunză de nuc, de fag sau de ori-ce alt arbore, destul să fie largă, şi cu cea-laltă mină IoviRd-o, frunza se găureşte, şi in timpul acesta produce şi un zgomot. Cu cit se produce mai mult zgomot şi se găureşte mai mult frunza, cu atit copilaşului ii pare mai bine, căci ştie să dea (să lovească) cu dibăcie. Acest joc, probabil, stă in legătură cu jocul. IIXatoYwvtov. Era oracol de iubire, scos din zgomotul petalelor de şi arătătorul mac şi nemone (Polux, X, 127). Puneau frunza pe degetul mare şi mlinei stingi şi Joveau apoi cu mina dreaptă, iar zgomotul era tălmăcit, ca arătind sau nu iubire. Ea noi se întrebuinţează mai mult deteiu, de nuc sau de dud *). 43. Ţilistră 2); Zîza 3). Se scobeşte o rămurea de soc (usîc), lungă cit două şchioape si jumătate. După aceasta se alege un lemn tare, de obiceiu alun, şi se face un fif,^ adecă un lemn care sa încapă in una din găurile socului scobit, zîzeî sau ţilistreî, după ce însă se găureşte frumuşel cu un ac sau cu o undrea supţire. In gaura liberă a ţilistrei se introduce un piston, numit sul, care la extremitatea ce se introduce in gaură e invîrtit cu ciup (fire supţire de cînepă) spre a se lipi bine de păreţiî ţihstreî. După aceasta se duc şi trag apă, pe care o asvirle în aer sau trag cu ea la ţintă. De multe ori băeţii îşi încarcă ţilistrele şi asvirlă asupra fetelor şi nevestelor, cari sunt p-acolo, zicînd, că le doresc binele, eu toată protestarea lor, şi cu această ocaziune ei reci-tează diferite formule mai mult sau mai puţin convenabile. Cfr. Isp. op. cit. p 12 : Puşcociul cu apa. 44 Pîşpacă 4); Pleofcă. Pîşpaca se face tot aşa ca şi zîza, cu singura deosebire, că aci nu se pune fi ful. In schimb insă se fac două dopuri de ciltî, cari se numesc cmchi sau plumbh Cu ajutorul pistonului (sulului) se împinge unul pina Ia marginea fiîşpaceî şi punind şi pe cel-lalt, prin presiu-pac ,Ce Se aCe aei u u'’ ^ace ca Primul dop să izbucnească cu zgomot: . Bieţii se întrec cu pîşpacele, cine aruncă ciupul (dopul) mai sus in aer sau cine trage mai bine la ţintă, etc. La greci puşcociul de soc se numea: xXs. unde se aduce de vînzare şi carne crudă sau friptă în teapă, se prind, cine poate să taie o bucată oare-care de carne, picior, coaste, cap, etc., intr-un număr oare-care de lovituri, după învoială. Operaţia aceasta se numeşte : scoatere carne. Se fac prinsorî pentru aceasta, şi dacă nu reuşeşte cine se angajază să scoată carnea, pierde prinsoarea. Prinsorile sint de obiceiu, carne friptă, vin, cite o cinste la cei cari ieaii parte la prinsoare, etc. Cu carnea cind s-a făcut prinsoarea, se strîng cei cari s-au prins, o frig, mai cumpără ceva vin şi apoi petrec, cîntînd şi jucind. Modul acesta de a se juca se face printre bărbaţi. Băeţilor nu le este permis. 67. Tu g u v ă cu adunarea. (In gaură cu adunarea). Fetele obic.înuesc a juca şi ele cu sîmburi de roşcove numite : ţinţifi, etc. Pentru aceasta se face o gaură cit o nucă de mare şi după aceasta, dela oare-care depărtare de acolo, se duc de aruncă, în gaură cu ţinţifi, etc. f ie-care caută să arunce ţinţifa, sa în gaură, sau cit se poate mai aproape de gaură. Cine a putut aruncă ţinţifa în gaură sau mai aproape de gaură decît cele-lalte, acea are dreptul să adune. Adunarea se face ast-tel: cu unghia policarului caută să pue în gaură toate ţinţifile. Pentru fie-care ţinţifă are dreptul să o adune in gaură din trei lovituri cu policarul. Dacă in trei lovituri n-a putut sa o adune, lata a cărei /inţifă eră mai aproape de gaură după acea a primei tete, are dreptul să adune. Aceasta adună insă numai ţinţifile, pe cari nu le-a putut pune în gaură prima, aşa că lucrarea devine mai lesnicioasă pentru dînsa. Cine a putut să adune toate ţinţifile in gaură, le suflă cu gura, şi cite scoate afară din gaură dintr-o singură suflă tură, le cîştigă. N-are dreptul să sufle decît o singură dată, şi după dînsa va sufla acea care urmează in ordinea depărtării ţinţijîlor dela gaură. Asâ se continuă, pină ce cîştigă toate ţinţijîli. multe orî în loc de ţinţifi, joacă cu gazeti (monedă falsă cu coloare aurie), aspri, pîrftiţl (părăluţe purtate de obiceiu Ia git), etc. 68. Tu guvă cu adunarea diprisupră. Jocul acesta, pe care-1 obicînuesc numai tetele, se joacă tot ca şi cel precedent, cu singura deosebire, că în loc de a aruncă de la oare’) Codur (Clisura, Gopişte, etc.) şi misuhbri (grec.) înseamnă mijlocul satului, unue de ordinar e piaţă. Aci se strîng sătenii şi stau de vorbă. Aci se fac adunările pentru ori-ce priveşte satul. Aci se fac vînzările şi cumpărările şi se găsesc toate băcăniile, magazinele, măcelăriile, şi circiumele. HO JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR care depărtare cu ţinţifili sau cu celedalte obiecte cu cari joacă, aruncă chiar de pe deasupra gaureî, adecă îşi pun fetele raînile în cari ţin ţinţifili deasupra gaureî, la oare-care înălţime, în mod perpendicular, şi de acolo, pe rînd, lasă fie-care să cază ţinţifa■ Fata a cărei ţinţifă este mai aproape de gaură, adună cea întîia. După aceasta urmează, cum am spus în jocul precedent. 69. Cu ţara. Fetele cele mici obicinuesc a se juca pe gizeti, aspri, pîrţliţî, etc. cu jocul ţara. Pentru aceasta se aduce nisip, şi după ce fetele se fac, cine rămîne, amestecă in nisipul cel subţire atîtea gizeti, cîte sînt şi fetele, cîte una de fie-care fată,— şi după aceasta face ţara (nisipul cel subţire) ast-fel amestecată atîtea tocuri x) (grupuri) cîte fete sînt. Apoi spune fetelor să şî aleagă fie-care cîte un toc (grup), rămiind ca dînsa să îea tocul cel din urmă ce î vor lăsă fetele. Fie-care fată după aceasta îşi dezveleşte grupul său şi cîştigă cîte gizeti s-or află într-însul. De sigur că se intîmplă de mulle ori ca într-un grup să fie una sau mai multe, şi Intr-altul de loc. 70. D e-a eşî. Jocul se joacă numai de fete şi anume de trei perechi. Două perechi A şi B se pun faţă în faţă la o distanţă de vre-o ^0—30 paşi, cîte odată şi mai mult, a treia pereche G se pune la mijlocul distanţei dintre cele două perechi şi aşteaptă, uîtîndu-se una către o pereche, alta către cea-laltă, ca acestea să easă. Eşirea se face ast-fel: In strigătul de îndemnare: de-a eşî, cele două perechi extreme A şi B, se despartă fie-care de tovarăşa sa şi caută să dea mină reciproc, adică, fie-care din cele două fete din perechea A caută să se întîlnească cu una din fetele pereche! B, cari urmăresc acelaş lucru. Cele din mijloc caută să prinză pe ori-care din cele patru fete, înainte ca acestea să ajungă la semn. Dacă una din fetele, cari compun perechile A şi B, este prinsă de una din cele din mijloc, cea, care a prins-o, scapă din mijloc de rolul nefavorabil de a prinde şi-l îea cea prinsă. In momentul, cind perechile A şi B pornesc de la semnele lor, ca să dea mînă intre ele, strigă fie-care, către cea care la care se în-dreptează, in gură mare : De a eşî hai da eşî, de aeşî, hai da eşî, pe cînd cele din mijloc : acaţ-u, prinie-o acaţ-u, prinde-o. Jocul îl joacă fete mai mari şi niveste în locurile unde se strîng femeile Duminica, ca să petreacă şi unde bărbaţii nu sînt admişi. Azistentele aii ocaziunea să vază cine este mai vioae, îndemî-natică şi sănătoasă cu această ocaziune. ’) Tocurile se mal numesc şi suraţi. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR III „ întiraplă une-ori ca o fată să fie cerută de nevastă fiind-că î-a părut eî Ia joc, — că fată e bună pentru casa eî. Jocul se joacă iarna şi, după nume, pare a fi grecesc, de a eşi fiind o derivaţiune poporană din ngr. Ta U, care însemnează cele şase (tete, jucătoare). 71. A p ri n d i-n' ţeara. „ de 5 fete, patru se pun în formă pătrată in de- părtare de 15—20 de paşi de la una pînă la alta, iar a cincea, cu un baţ in mina, vine în jurul lor sau stă în mijlocul fetelor şi întreabă, prezintmd beţişorul : Aprindi-n? ţeara! aprinde ceara mea. — Du-ti mă nclo, du-te maî încolo, ssd: du-ti la viţina-n' sau: du-te la vicina mea, ii răspunde lie-care fată. - Gînd cele patru fete socotesc oportun, îşi schimbă locul, căutînd lie-care sa ocupe locul vecinei sale. „ , ^ot acelaş lucru caută să-l facă şi a cincea şi dacă reuşeşte, cine ramine tară loc, aleargă cu ţeara=ceara, luminarea. ... /oc}1^ continuă pînă cînd fetele nu maî vor să joace. Se joacă atit de fetele mici cît şi de cele mari. 72. A n g h'i 1 u şi d r a c 1 u ')• Se adună^fetele toate în picioare şi se orînduesc în formă de cerc, una lingă alta. Una dintre ele se face mamă si le întreabă : te lia, ce îea fie-care. Una spune, că vrea o rochie, alta o floare, un fruct, cutare pom, etc., etc. După ce toate aii ales cîte ceva, se chîamă îngerul, ănqhilu, care, împreună cu dracul, a stat ascuns mai la o parte, ca să nu auză ce alege ne-care fată. El ţine două pietre în mină, pe cari le sună, ciucuteaşte, tac-tac-tac, venind şi apoi ie întrebat de mamă : Mama : Cari asună ? îngerul : Io ânghilu. Mama : Ţe cafţi ? îngerul: Voi nă lilic'e Mama : Ţe lilic'e . . îngerul : (Atare), şi aci numeşte el o floare oare-care. Dacă nici o fată n-a ales o ast-fel de floare, îngerul se duce şi vine dracul. Şi acesta vine tot ca îngerul sunînd întîi şi vorbind ca mai sus. Cine sună ? Eu, îngerul. Ce cauţi ? Caut o floare. Ce floare. (Cutare). Dacă nimereşte să numească un lucru ales de vre-o fată, fata aceea se duce cu dracul şi devine a lui. , ^uPf drac, vine earăşi îngerul şi tot aşa se continuă pînă cind toate tetele sint luate, unele de drac, altele de înger. _ După ce s-au împărţit in două tabere, începe lupta între drac şi înger. Pentru aceasta toate fetele cari aparţin îngerului, se prind de haina de pe la spate una după alta, fiind îngerul in frunte; tot aşa ') Com. de D-şoara Tasa Beza, elevă în clasa IlI-a gimnazială în Bitolia, i*2 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROmInILOR fac şi cele-lalte cu dracul. Dracul se apucă de mîinile îngerului si trage. Din cele două tabere trebuie una să fie mai puternică şi ori de cite oii reuşeşte să tragă în partea sa tabăia cea-laltă, îî îea o fată. Aşa continuă, pînâ cind dracul sau îngerul rămine fără tete. îngerul sau dracul rămas, ie apucat de toate fetele, pus la pămint, şi i se face o înmormintare închipuită. Pe cind mortul stă liniştit, se duc fetele şi-l ciupesc, care de unde poate, zicînd : Aşi ti mică v'ernHV (Aşa te mănîncă viermii). Mortul atunci se scoală şi le bate, dacă le prinde. Jocul se joacă şi de băeţî mai mici. Vezi Ispirescu op., cit., jocul : de-a feţele. 73. Cu f u n e a ; orbu-ghîani; cu ochii’ 1 i g â ţ I. (Cu funia) (orbu-lani) (cu ochii legaţi). A g u tu f u n e 2) , Se aduce o fune (Jrînghie) ale cărei extremităţi se leagă, şi în-tr-insa intră toţi jucătorii. Se fac, şi cine rămîne îşi leagă ochii şi caută după aceasta să prindă pe vre-un jucător şi să-l recunoască. Dacă-1 recunoaşte, el scapă şi recunoscutul se leagă la ochi. Ochii se leagă de obiceiu cu o batistă. ' „ ,cîn(? cel legat caută să prinză pe vre-unul dintre jucători, cei-iaIţi îl ciupesc de braţ, sau îl trag de mînecâ, şi ii fac fel de fel de şicane. La Gopeşi, după ce i s-au legat ochii celui făcut, cei-lalti dă semnalul, că poate să prinză, prin cuvintele: Agu! Acest joc e cunoscut in Rominia supt numele de «de-a baba oarba» şi 1 găsim la toate popoarele. 74. D6 a ocl'il1 ligari. - Pentru jocul acesta se alege un loc plan, o livede, şi se face un cerc- be tac baeţii, cari joacă şi cine rămine, se leagă la ochi. „ hie-care din ceî-lalţi băeţi alege un loc şi îea în mină două pietre, pe cari din timp in timp le ciocneşte, ca şi cel legat la ochi sa le priceapă unde sînt jucătorii, după sunetul pietrelor şi să-şi în-drepteze paşii intr-acolo. Nici un jucător nu poate să se mişte din locurile prinse la început, după legarea lui orbu-ghlani, cum se numeşte cel legat, afară daca orbu-ghiam a dat peste unul din eî şi după ce l-a pipăit la cap, nas corp, dupa ce l-a mirosit, şi totuşi n-a nimerit cine este, acesta are dreptul sa-şi schimbe locul cu un altul. - ponţin.u^ P*nă cind cel legat prinzînd pe unul din jucă- tori, ghiceşte şi cine este el. In cazul acesta, cel ghicit se leagă la ochi. rie-caie din jucători, cum se vede, că orbu-ghiani se apropie de dinsul, încetează de a mai Iovi cu pietrele, ear cei-Ialţî de cari orbu-ghiam este departe, sună tare de tot, ca să ducă după dînşiî. s) La Gopeşi, Mulovişte, Bitolia. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR U $ Cel prins, după ce s-a pronunţat orbu-gMani, trebuie să-şi spuîe numele, ca orbu-ghiani să recunoască după vocea lui, dacă a ghicit sau nu. Une-ori băeţii ghiciţi îşi prefac vocea şi dacă orbu-ghxani s-a încrezut, a rămas păcălit, continuind a li mai departe tot el cel legat. Ori de cite ori n-are încredere în vocea prelăcâtoare, orbul ghicirii are voie să se deslege la pehî, ca să se convingă, dacă nu cum-va a ghicit. i se leagă din nou ochii şi toţi jucătorii îşi schimbă earâşî locul. 75. P r i c’ e fl ă. Băeţii joacă jocul acesta cu oase de prune, cu migdale, nuci, etc. Pentru aceasta se iea un par (băţ mic lung cît un deget şi subţire) şi se înfige puţin in pămint. Altă dată in loc de par se pune un cuiu. Pe par sau cuiu (penură) se pune jumătate din migdală, după ce i se scoate simburele; aceasta se numeşte c'eflâ (coajă), ca şi toate oasele, nucile, migdalele, etc., stricate. Dela oare-care depărtare de acolo se determină un loc, numit semnu; după ce bieţii se fac cine să rămiîe la ceflă, cei-lalţi seduc şi aruncă dela semnu pri c’eflâ, eunuci, migdale, etc., adecă cu ce joacă. De obiceiii se aruncă cu cite o singură nucă pe dată, şi dacă aruncătorii] nu loveşte c'efla aşa ca să cadă jos, nuca cu pare a aruncat i-o cîştigă cel care şade la c'eflâ. Aşâ se continuă pină cînd unul dă c'efla jos de pe par sau cuiu; în cazul acesta el şade la ceflă, după ce i se dă din partea fostului la c'eflâ două nuci, migdale etc. 76. Cu arucarga ch'atra. Jocul acesta este obicinuit de băeţi ca şi de flăcăi şi de bărbaţi in zile de sărbători. Pentru aceasta se determină un loc, numit semnu, de unde trebue să arunce peatra. Jocul e de două feluri : cu loc sau fără loc. Fără loc se face ast-tel: toţi jucătorii trebue să arunce peatra dela semna fără să-şi dea vint. Lu loc: toţi jucătorii se duc la oarecare depărtare dela semnu, in partea opusă aceleia unde au să arunce peatra, şi de acolo dindu-şi vint (luînda loc), adecă in iuţeală mare, ţinind 'peatra pe mma dreaptă şi rădicată mai pre-sus de umăr, ajung la semnu si de aci o aruncă cit pot mai departe. ' i u Altă dată, se convine de mai nainte, să arunce peatra cu amin-doua minile. r Cine a putut să arunce peatra mai departe dela semnu acela se declara învingător. 5 E de observat, că une-orî, cînd sînt vre-o zece tineri mai de aceeaşi puteie, şi care mai de care ambiţios să arunce peatra mai departe, lumea vine cu grămada să aziste. 77. Alumtarga. „ „ rodite ori, spre a se şti cine este cel mai voinic, se îeau a tnnta doi cite doi şi cine e trîntit, e mai puţin voinic decît rrinteala (arcarea sau mai bine zdupunirea) se face prin luptă alumtare, cu pîedecă (chiadica) şi fără piedecă. , 7 ^eu°bipeiu, cînd băeţii se ieau la trîntă, se apucă sau de gulerul dulamei sau de mijloc. Cînd se apucă de mijloc, unul dintre ei trece 8 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR ÎI4 una din mînile sale pe la subţioara minei contrarii a celui-lalt, iar a doua mină 0 duce pe umărul băiatului, şi ast-fel îşi uneşte cele două mini, la spatele adversarului, care face tot aşâ. După ce se apucă aşa, unul dintre băeţiî spectatori dă semnalul luptei (alumtăriVel) prin cuvintele următoare: ptiu.' l*-u ţlîsim (ptiu, î-o zisem) şi băeţiî caută să se trîntească. fiie-care dintre ei, după ce se începe lupta, are drept, dacă-î vine la socoteală, să apuce pe adversarul său cum poate mai bine, mai cu seamă cînd se invoesc dela început, ca să se lupte cum vor putea. Spre a se consideră, că unul din băeţiî cari se luptă a fost trîntit, trebue să fie trîntit pe spate, ast-fel ca plîtarea sau coasta (omoplatul) să atingă pămîntul. De aci se vede că a rămas şi zicâtoarea cu care se laudă de obiceiu cei voinici, băeţî, flăcăi sau bărbaţi: nu-n' mînca coasta ţară pute (nu mî-a mîncat (atins) coasta ţarina niciodată). Copiii cei mici trebue să se lupte de trei ori, căci aşâ este bine, spun e!’ de °?re;ce„ d?c?„ nu se 7or lupta de trei ori, îl* mîncă cînd’i di la 01 (ii mănîncă ciniî dela oîj. Cine cade la a treia oară, acela este învinsul şi cel-lalt e voinicul (g'onili). 78. A valma; vîlîmâ. Jocul acesta se joacă de obiceiu de flăcăi şi bărbaţi. Numele-î provine de la vîlmd (păstor de iepe, îergheliî). Se face în modul următor : Toţi cîţî vor să îea parte la acest joc se prind unul de altul de dulaniâ de pe la spate, şi doi mai glumeţi se pun, unul la început şi cel-lalt la fine. Cel dela început se consideră stăpinul (domnul) iepelor, căci toţi cei-lalţi dela cel dela început pînă la ultimul se consideră ca iepe. Cel dela fine este vîlîmălu (servitor al domnului). Domnul pune diferite întrebări vîlîmălux şi prin răspunsurile glumeţe ce ştie să dea acesta, provoacă rîsul publicului spectator. Cîte odată vîlîmălu se dă de Grec, şi în cazul acesta vorbeşte stricat romîneşte, ceea ce provoacă şi mai mult rîsul în public. Mai cu haz e însă, cînd domnul se dă de Grec şi servitorul (vîlîmălu) de Romîn, căci la întrebările ce-i pune domnul, cînd întrebarea nu-î convine vîlîmăluî, acesta se preface că nu pricepe greceşte şi-î vorbeşte romîneşte, ceea ce face să se supere domnul, care aleargă după vîlîmă cu o veargă ca să-l bată şi se întoarce cînd intr-o parte, cînd intr-alta, şi rîd oamenii de se prăpădesc de rîs. Jocul^ se tace la sărbători, după ce se termină hora (corlu). La băeţî, întîmplarea cea mai obicinuită a jocului este puţinul interes al servitorului pentru iepele stăpînuluî. Anume, stăpînui întreabă pe servitor cam în modul următor: Dom. Oi vîlmă ! Vîlm. (Indemnind iepele să meargă şi prefecîndu-se, că nu aude), zice : Iii, iii! (Şi aci urmează vre-o înjurătură la adresa stăpînuluî şi mai ales la adresa stăpînei lui). D. No-avdî yre ? N-auzi măi. V. 1 ra(Ji moara nu pot s-avdu. Trage moara de nu se aude. D. Ţ6-ari Sapa ţea di şcl'oâpică. Din ce cauză şchiopătează . [eapa ceea. (In timpul acesta unul, dintre băeţiî consideraţi iepe, şchiopătează). J6CURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR 115 V. De! ştiu io ? z-du si z-bea apă De! ce ştiu eu ? s-a dus să bea şi u mîşcâ' un broatic. apă şi a muşcat-o o broască. D-nul. (Se supără şi înarmat cu o vargă se repede să bată pe vîlmă, care tot prins de coada iepelor, caută scăpare în partea opusă, de unde vine stăpînul): Cum bre! cine, tine va-n’ Cum, cîîne, tu o să-mi omorî psuseşti ') eâpili tuti! toate îepele. După ce se liniştesc, începe ear stăpînul. D. Am aţea bal'a, iu Dar cea breaza, unde ieste, easte-u V. Duşi s-pască şi u mişca un S-adus să pască şi a muşcat-o [şarpidi ureacl'i ş-psusi un şarpe de ureche şi a murit. Din nou se înfurie stăpînul şi din nou caută să-l bată cu vergeaua. Servitorul se păzeşte, cît poate şi continuă a îndemnă îepele să meargă, înjurîndu-le de stăpin şi stăpină. D. Am ch’alea ţe l‘-o Dar pielea ce-î ai făcut-o. adrâşi. V. L'-o adrdî vună a mul’ari-taî D. Cum bre, cine, no-ari mufari-mea Yună, di-va-l! adari tini? La fie-care răspuns stăpînul caută să bată pe servitor. Am făcut-o blană soţiei tale. Cum, cîîne, n-are soţia rnea blană, că să-î faci tu ? D. V. D. Vil. D. V. C’oarli ţe-l‘ li adrâşi Li ded a mufari-taî s-facă pic’âţî Petali ţe li feaţişi Li ded a mul'ari-tai s-facă lingh'eri, că no-ari tu ţe s-mîcă. Urecl'ili ţe li feaţişi ? Li ded a mul'ari-taî s-facă linguri, s-aveţi cu ţe s-mîcâţî. Ce î-aî făcut picioarele ? Le am dat soţiei tale să facă piftii. Potcoavele ce le ai făcut. Le am dat soţiei, tale, să facă farfurii, căci n-are in ce mînca. Urechele ce le ai făcut? Le am dat soţiei tale, să facă lin guri, ca să aveţi cu ce mînca. Tot aşa continuă stăpînul a se interesa de soarta iepei moarte şi de fie-care parte a corpului său. Răspunsurile une ori se deosibesc, după cum cel care face pe vilmă ieste mai mult sau mai puţin deştept. După ce se isprăveşte cu soartea iepei moarte, începe cu alta. La Romînii din Meglenia jocul acesta se numeşte: Cer. 79. Câcada Mâcada. Jocul se joacă de băeţi sau de flăcăi. De obiceiu se joacă la petreceri. Se prind toţi jucătorii de mînă în formă de horă’ şi după ce se pune în fruntea horei cel mai glumeţ ca să-i conducă, jocul se începe, cîntînd toţi şi venind în jur. Cînd se joacă de băeţi, se cîntă ast-fel: ') Din ngr. iţur-pŞ, se întrebuinţează pentru animalele; numai oamenii mor. ii6 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOft Caca da Mâca-da Şi purdeşi anâpuda. Cînd se joacă de flăcăi,. aceştia improvizează diferite cântece, mai mult sau mai puţin licenţioase şi la adresa celor urîţi de popor in genere. După ce se cântă de vre-o două-treî ori, conducătorul (capiu) se opreşte de odată şi toţi îl imitează. Acuma el, prezintind spre centrul horei, cînd piciorul drept, cînd pe cel sting, la fie-care prezentare de picioare care trebue să fie imitată de toţi jucătorii, zice iute: an-dreptul (dreptul picior), astîngul (stingul sub'. înţ. picior). Pe cînd ţoţî fac această mişcare, capiu, numind cu vocea mai apăsată şi brusc, care picior să prezinte toţi spre centrul horei, sau, —dacă crede el,— care picior să fie pus călare pe cel-alt picior, el face contrariul de ce spune spre a induce in eroare pe cei-lalţi. Cine a făcut contrariul de ce a spus capiu, se pune in centrul horei. După ce mai vinde două-trei ori în jurul lui, ceî-lalţî se opresc de odată şi capiu, adresîndu-se lor, le zice : Ia lîr$iţî-vă s-nî videm! (lan lărgiţi-vă să ne mîndrim, lit. să ne vedem). Hora lărgindu-se, el continuă: — Ţe s-h’ibă aestu 1 Nacă-i Vurgar? Nacă-î Grec? Nacă-i lup? etc. Ce să fie aceasta ? adică cel din mijlocul horei). Nu cum-va e Bulgarii? Nu cum-va e Grec ? . Nu cum-va e lup? etc. etc. şi după ce-şi exprimă îndoiala ast-fel, adaogă, că oare după cutare parte a corpului seamănă a cutare, ba că după cutare seamănă a cutare, etc. La urma urmelor se pronunţă definitiv pentru una din cîte a spus, şi toţi jucătorii îl aprobă în gura mare : Acşi easti! ai ndreptu! (aşa este! ai dreptate! etc). Capiu după ce a fost aprobat, că a nemerit.şidupăce face cîte-va caraghiozlîcurî spre semn de satisfacţie, sau îşi răsuceşte mustăţile sau se strimbâ, cind într-o parte, cind într-alta spre publicul spectator, mişcînd din sprincene şi voind să arate: aţi văzut ce deşteptam fost, etc. etc., — se întoarce spre tovarăşii săi şi le zice : Ţe-li lipseaşte? (Ge-i lipseşte?) Aceştia daii din umeri şi Iasă să răspundă tot el, şi după cum e grec sau vurgar sau lup sau ori-ce altă vieţuitoare sau lucru, capul găseşte de cuviinţă, că-i lipseşte un lucru şi adresindu-se către ceî-lalţî, le zice : Viu dăm? (II dăm?) (lucrul ce-î lipseşte ad.) şi toţi în gură mare aprobă: L-dăm, l-dăm! (II dăm, îl dăm) şi toţi apropiindu-se de dînsul, ii daii lucrul trebuincios. Dacă este lup, capiu zice să-l gonească de acolo şi toţi strigă: Duuă, lupei (Huideo, lupulel). Dacă este grec, capiu zice, că nu ştie săracul să vorbească bine cutare limbă şi toţi sint de părere să-l înveţe a vorbi şi încep a declama diferite viersuri mai mult sau mal puţin satirice, pe tonul stricat cu care vorbeşte Grecul limba străină ce e numită, şi ride publicul de se prăpădeşte de rîs. După aceasta continuă capiu a prezintă iarăşi picioarele, după cum am arătat mai sus, şi cine greşeşte, iea locul celui care stă în mijlocul horei şi care scapă. Dacă nimeni nu greşeşte, iarăşi continuă JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMtNILOR 117 a veni în jurul celui din mijlocul horei şi iarăşi se repetă scena de mai sus. Jocul acesta esta foarte râspîndit printre Aromînî, precum şi jocul a valma. 80. Cu t u c1 i n i 1 i. (Cu tăciunele) Băeţii, cind se strîng iarna în jurul focului, obicinuesc a juca cu tuc'inile (tăciune). Unul dintre ei iea din foc un tăciune, care să aibă ilacăre şi prezintindu-1 celui de lîngă dînsul îi zice: Dî: tim-tim-tim (Zi: tim-tim-tim). — Tim-tim-tim. — Ţine s-ti bişlm (Ţine să te băşim). Şi zicînd aceste cuvinte, dă acestuia tăciunele şi-l trage puţin de urechie. Acesta la rlndul său prezintă tăciunele la un altul, cu care se petrece aceeaşi scenă, şi tot aşa se continuă, purtînd tăciunele pe rînd la toti băeţii, de la dreapta spre stînga şi vjcevers. Acela la care se stinge flacăra tăciunelui, e tras de ureche de toţi cei-lalţi, şi jocul continuă mai departe, după ce se aprinde iarăşi tăciunele. Cel tras de urechie, se crede, că va trăi mai puţin ca toţi cei-lalţi. Jocul acesta prezintă asemănări cu jocul, care se practică in Occident sub numele: «Petit bonhomme vit encore» l). 81. Cu v'iraclu8) (Cu uliul) Se prind băeţii unul după altul ca la jocul a vîlma,şi un băiat, care-şi însuşeşte prin consimţimîntul celor-lalţi calitatea de v'irăc (uliu), aleargă cînd intr-o parte, cind intr-alta, ca să prinză vre-un băiat de la coadă. Toţi băieţii cari s-au prins ca la jocul d vîlmă afară de întîîul, se presupune, că sunt pui, iar întîîul se presupune a li cldcie (cloşcă). V'iraclu, alergind, cînd intr-o parte cînd intr-alta, vede că clocia îi sare totdeauna în faţă şi i se opune straşnic, imitînd cu vocea sa strigătul ce adevărata cloşcă îl scoate, cînd cine-va voeşte să-î răpească vr-un pui sau cînd vre un cine o ut măreşte să o prinză. Atunci el i se adresează şi îi zice: Dă-n' foc (Dă-mi foc) Du-te la hiVe m&a (Du-te la fiica mea), îî răspunde cloşca, şi scuipă imediat în ceva, presupunind, că scuipă într-un pahar. V'iraclu, după ce simulează, că a căpătat foc, se pune iarăşi să alerge după prinderea vre-unuî pui. e Pcine dintre pul pune mina îl iea şi-l duce intr-un anumit loc, de unde nu mai are voie să plece. Aşâ face el, pînă reuşeşte să iea toţi puii de la cloşcă, afară de unul. Cloşca rămasă cu un singur puiu, se duce intr-o parte, unde se presupune, că este şi grădina ei, şi aci pune capul în poala puiului său, care o caută la cap. In acest timp, v'iraclu tramite pe unul din puii răpiţi la cloşcă şi-î spune să-i ceară cheile, cu care să deschidă mama sa lada, ca să scoată hainele cele noi, de oare-ce vrea să în *) *) Mfelusine I, 170 ; II, 429. 2) Comunicat de Gheorghe Cică, elev la liceul din Bitolia şi originar din Câ-live (Selîa). II8 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMtNILOR soare pe unul din copii. Cloşca, dîndu-î un oare-care obiect presupus ca chei, îî zice : Du-te cama-nv'ie (du-te mai curînd). Acesta în loc să plece, pişcă puiul cloşcei de braţ, de picior, etc. şi puiul începe să strige : ţiu, ţiu, ţiu. Cloşca atunci se mînie şi înfuriată se repede asupra venitului care speriat pleacă în grabă mare la v'irăc, căruia îî spune cele întâmplate. V'irăclu Irămite pe altul să-i ceară de astă dată ghetele cele noi, cu care să mărite pe o soră a sa. Venind puiul la cloşcă, se petrece aceeaşi scenă ca şi cu precedentul. Scopul pentru care se trimet diferiţi pui sub diferite pretexte, este ca să vadă dacă puiul rămas la cloşcă e bine păzit sau nu. Intre acestea cloşca se preface că adoarme şi îndată ce află v'irăclu aceasta, imediat trimite pe puii săi să-î aducă şi pe ultimul puiu rămas la cloşcă. Aceştia luîndu-1, după ce se depărtează întru cît-va dela casa cloşcei, încep să strige: brum, brum. Cloşca, rămasă fără nici un puiu, caută în sus caută în jos, strigă, se vaetă, cheamă pe puiul său, şi după ce vede că nu vine, iea o furcă cu un fus şi se duce să caute pe la vecini, nu cum-va s-o fi dus p-acolo. In drum întîlnindu-se cu v'irăclu, ii spune : — V'irăc, v'irăc, nu-n' viăuşl singu^lu ameu hil'u? (Ulinle. uliule, nu văzu şi unicul meu fiu?) — Ţî-l viţiul (Ţi-1 văzui). ' — iu feaţe? (Unde s-a dus?) — Cum era ? (Ce fel era puiul ?) — Aro’ş. (Roşu). — Calea roşi Io (Calea roşie apucă). < Şi cloşca, după ce caută în partea arătată, se întoarce iarăşi la v'irăclu şi îî spune că nu l-a găsit. V'irăclu îî arată alt drum, zicîn-du-î, că p-aci trebue să fi apucat. După ce cloşca caută în cîte-va drumuri, pe care i le arată v'irăclu, se întoarce şi ii zice : V'irăc, v'irăc, scoate si-ţl ved pvlii. (Uliule, uliule, scoate să-ţi văd puii). V'irăclu se opune; cloşca atunci îi trage una cu furca şi ii zice: Scoate pul'i (scoate puii). V'irăclu iarăşi se opune şi cloşca îî mai trage una. Dacă vede aşa v’irăclu n-are încotro şi îî scoate pe foţi, afară de puiul căutat de cloşcă. Cloşca îî observă mai întîî la limbă, apoi la picioare, la aripi (mînî) etc. «Mai lipseşte» zice ea. — «Nu lipseşte» răspunse v'irăclu, Ba că lipseşte, ba că nu lipseşte, cloşca înfuriată mai trage una v'iraclul. Acesta de frică mai scoate ultimul puiu şi zice: — la veŞt, nu-l a tău (Ian vezi, nu-i al tău). — Z-vidâm (Să vedem). Şi cloşca căutîndu-1, după limbă, după picioare, aripi, etc., îl cunoaşte, şi luîndu-1 cu sine pleacă în grabă mare, simulind a fi bucuroasă, Ast-fel se termină jocul. 82. C u p u 1*1 u. Intr-un loc şede baba cu un pul'u şi pul'lu caftă in cap pe mu-mă-sa; ceva mai încolo stă grupul de fetele jucătoare în jurul mumei; toate fetele sînt considerate de pul', pui. Muma trămite o fată la baba cea cu un pul'u, ca să-î ceară o rochie, fustani, cu care să mărite o fată. Fata pul'u vine şi-i cere: JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMInILOR 119 — N' disi mumea si-n1 dai [nă fustani, ’trasmirităm sor-mea. — Cîndu dadă-ta mica, ct-nile aţei friptul, an'ia nu-n1 dîdeâ; fuijî şi surpî-te de-aţia. Fata se duce şi muma trămite zice : — In( (Jisi mu-mea si-n1 dai fluriile, că va mirtă'm sor-mea. — Cindu dadă-ta mică cî-nile aţei friptu, an’ia nu-n1 dîdeâ, fiujî şi arupi-ţ-u de-aţia. — îmi zise mamă mea să-mi dai o rochie, ca să mărităm [pe sora-mea. — Cînd mamă-ta mînca clinele cel fript, mie nu-mi da ; fugi şi cară-te de aci. alt pul’u, care, venind la babă, — îmi zise mamă-mea să-mi dai galbenii, căci vom mărita pe sora mea. — Gind mamă-ta mînca clinele cel fript, mie nu-mi da, fugi şi rupe-ţî (gîtul) de aci. Aceasta se duce de asemenea şi vine alta, care capătă un răspuns identic. Apoi vine fie-care puiu şi cere cîte-ceva, pînă ce zestrea fetei de măritat ieste aproape terminată. Dacă vede muma că nici una nu capătă ceva, se duce în persoană, urmată de toate fetele, ca să ceară mach'iduniş mărar, fiind-că-î trebuie pentru bucate: — Si-n1 dai nă h'am di ma- — Să-mi dai niţel mărar ch’iduniş zbîgăm tu mîcari. să bag în mîncare. — Ţini cl'aea ş-Fa din gră- — Ţinecheea şi îea din grădină. ' dină. zice baba de frică, cînd o vede venind cu aşa alaiu după dinsa. Mama prefăcînd, că merge-n grădină, se întoarce în dosul babei. Puiul babei îi zice atunci: Ncl’idi mamă ocl'il1, şi cir- închide mamă ochii şi scrîş- ţîneâ-l! dinţii1, că l'-u foame ami- neşte dinţii, căci îi ieste foame răluî. împăratului. Baba auzind una ca asta, se culcă şi se preface că doarme. In timpul acesta i se fură pul'lu de către muma cu pul1 mulţi, care-lasă un puiu din ai săi. Dormind, babei i se face sete, şi cere apă să bea. Puiul îi dă apă (presupusă) upărită. Baba bea şi se upăreşte, ceea ce o face să tresară din somn. De aci, înţelege, că puiul acela nu poate fi al ei. Pentru aceasta îl goneşte cu o vargă şi apoi se pune să caute pe al său. Vine la mama cu pui mulţi şi întreabă : — Nu-n1 vitjut voi pul’lu ? — Ţe turlii erâ ? — Nu-mi vazurăţî puiul ? — Ce fel era ? 120 JUCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMfNILOR A roş ! Aroşa caii lo. — Roş ! — Roşa cale apucă. si SP Lnrăcî* pe CaIea r0?e ?i nu'* găseşte ; se întoarce îndărăt V* w lOdi'ci CtticiŞJ. — Nu-n1 vidut voi pul'lu ? — Cum eara ? — Veardi. — Veardea caii lo. — Nu-mî văzurăţi, puiul? — Cum era ? — Verde. — Verdea cale apucă. npmJlu? 06 t0t ?,eargă . mîhnita babă pe tot felul de căi galbene, negie etc., se reîntoarce şi-i zice mamei cu pui mulţi: S-me-alâşi s-ţî ved pul'i. Im veadi-1'. — Să mă laşi să-ţî văd puii — Iim, vezi-i. c^lce baba şi se uită la mîînele, picioarele, limba puilor etc apoi 11 miroseşte pe la haine şi zice : Aeşti nu-s amei! Ăştia nu-s ai mei. Dar cind ajunge la al său, exclamă plină de bucurie: Aestu-i, aestu-î! Acesta-î, acesta-î! câ-T aparţine^ ISB^'ÎÎ b“a muSf * recap4ti apo1 * - J“cemS: — Iu n1 erai, lai pul'lu a meu ? — La. teta — Ţe-ţî deadi s-mîţî ? — C'ireaşi — An'ia ţe-n1 adusişî ? — Ţivâ. — Ama ţivâ, surpătede-aoâ. — Unde-mi ierai, puiul meu ? — La mătuşa. Ce ţî-a dat să mănîncî ? — Cireşe a — Mie ce-mi aduseşi. — Nimic — Dacă nimic, cară-te de aci. mnmf - Jate l1'1 gone-?te de acasă. Se duce apoi la muma, care sta alaturi de pui, răsturnată, ca şi cum ar li într-ade-vat moarta, se preface ca o plînge, îi pune la cap băţul, cum ar pune r ur?aPare aprinsa şi cautind pe lie-care puiu mort supt limbă îl apuca de urechie şi-i dă drumul în raîu, zicind: ’ «Du-ti tu paradis, tu zahari ş-tu lic'i.» Traducere.—Du-ti în paradis, în zahar şi în flori. « t Sa-Su *««*•. se scoală muma din groapă şi apucind bătui 11 trage doua babei şi ast-fel se sfirşeşte jocul ’). f Qomunicat de d-şoara Tasa Beza, «levâ în clasa IlI-a gimnaziala în Bitolia. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMtNILOR 121 83. Lună s 6 a r e. Mumîn'li dau mină, ca la jocul «pri un cfc'or» şi se fac două bande A, B. Fie-care bandă îşi are o mumă şi toţi băeţiî se prind de după haina mumii'ei, mamei lor. Se trage o linie orizontală şi cele două mumi venind faţă in faţa pe linia orizontală, numită ’semnu, se apucă de mînî. Toţi cei apucaţi in urma mumilor unul de altul de după haină, trag cu putere, cercînd să tragă peste semn pe muma cea-laltă cu sau tară vre-unul din tovarăşii mumi'lei. In acest caz, cel din urmă din banda trasă peste semn se desprinde şi se prinde la banda învingătoare. Apoi începe lupta earăşi. „ ,A?a se face pipă ce toţi dintr-o bandă trec în banda cea-laltă si ramine o mumă, singură fără nici un jucător. Aceasta, asemenea unei cloşce, care îşi pierde puii, aleargă încoace şi încolo să-î găsească şi cind vine pe lingă cloşca cu pui, a-ceasta-i taie drumul, opunîndu-i-se cu o vârgă şi întrebînd-o. — Ţe tut caţţî pri la noi? (ce tot cauţi pe la noi ?) — Pul'i caftu, am le voi. (puii caut, da ce să vreau). şi se repede să-şi răpească vre-un puiu, pe cînd mama cu o vargă viţă) o arde una şi toată coada ei de pui se dă în partea opusă, păzin-du-se să nu fie răpiţi. Jocul se sfirşeşte cind mama reuşeşte încetul cu încetul să a-ţingă rind pe rînd cîte un pui, care devine al său şi apoi, cînd şi-a împlinit numărul de puiu ce a avut, reîncepe jocul, însă se dă mină din nou, ca să nu fie mumile cu aceeaşi tovarăşi. Jocul se numeşte lună-soare pentru-că în darea mînă mumin'li se servesc numai de lună şi de soare. începutul acestui joc variază din localitate în localitate. In Epir de pildă începe aşa : „ Cele două mumi se prind de mînă şi stă una în faţa celei-lalte. Apoi cei-lalţi copii în cor cîritînd un cîntec oare-care, pe cînd sfir-Şeşte, se opresc în faţa mumilor şi le întreabă, dacă e permisă trecerea. Li se răspunde, că da şi toţi trec, afară de ultimul, care este oprit cu de asila, apoi ie întrebat, ca să nu auză nimeni, ce iea, lună sau soare. După cum ceea ce iea băeatul aparţine unei mumi sau alteia, el se prinde de haina din dos la una sau la alta. Tot aşa se tace pină cind toţi băeţiî sînt distribuiţi între cele două mumi, însă in mod neegal, ceea ce uşurează lupta dintre mumi, cea cu mai mulţi partizani învingînd mai in totdauna. Jocul se mai numeşte punţi, sau hani, mumele prinse, prezintînd puntea pe unde trec cei liberi şi hani, unde unul trebuie să se oprească. CU SPURCA (Sfîrlează) Jocurile cu sfurla se fac va’ra. Sînt mai multe feluri de sfurle: cicricoan’e, care se face de lemn dela cicric şi care ţaţe, face, (se întoarce în jur) mai bine de cît toate şi doarme in tăcere* adică ţi se pare că nu se învirteşte parcă de loc; eadirişe, pixarişe de eadiresau pixare (ederej, cari pe lingă că fac bine, mai au avantajul de a fi ina- 122 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROmIniLOR tacabile loviturilor ce primesc in jocurile cari urmează; pîrnirişe făcute de părnare, un fel de arbust tare, acestea sînt tari, dar nu fac bine şi mult, pentru aceea se obicînuesc maî mult Ia jocul analtu, unde nu se cere să facă mult sfurla. In ce priveşte forma lor, ele sînt de maî multe feluri: gurgul'i-toase (rotunde) ; spirlungoase (lungăreţe) ; cucul'ate (cu cucul'u. Vezi tig.); dardare se numesc acelea, cari cind se întorc în jur, nu stau într-un loc, ci se mişcă şi fac zgomot. Sînt unele însă cari fac zgomot, dar cari eu toate acestea fac cucuim. bine, şi copiii cari vor să aibă ast-fel de sfurle, le găuresc prin mijloc. Acestea se numesc: zvîngînoase. Toate sfurlele trebue să aibă cîte un sul de fer pe care se învîrteşte sfoara, numită sfurnoscliil, şi în jurul căruia se învîrteşte sfurla. Sfurlele maî pot fi adunate (învîrtite cu sfurnoschilul) şi dela cucul'u. Cu-cul'lu tot-deauna e de lemn şi se face odată cu sfurla. Sulul se face din cuiu, pe care îl pun băeţî sau Ţiganii, cari lucrează ferul. Sfurlele şi le fac copii înşişi; sînt însă şi sfurle cumpărate, dar acestea sînt mai proaste. La grecii vechi, sfurlele după numirile, pe cari le aveau, ne lasă să înţelegem că se obicîhuiau foarte mult. Ast-fel ele se numea.u: psftjÎTjî . Se pune o peatră mică şi rotundă pe pămînt, numită fic'u sau fif. La o depaitaie de 10 sau 20 de picioare de la ficiu se face o gaură şi i se da numele de semnu. T) P- Ispirescu op. cît. p. 46 : jocul de-a puiul. V Asmada se mal numeşte pe alocurea amadă şi tnadă. Jocurile copilăreşti ale aromInilor Î23 Toţi cîţi se joacă, se fac, cine să acaţă loc la semna mai înainte. Facerea se face ast-fel: Unul dintre ei iea toate asmăfi.île în mînă şi, punîndu-le una peste alta, le rostogoleşte înaintea lui. A cui asmadă se duce mai departe, acela acaţă (ocupă) loc la semna mai întiî. După dinsul va urma acela a cărui asmadă e mai departe după aceea a întîîuluî, şi tot aşa urmează şi ceî-lalţî. Si acaţă loc la semnu înseamnă, ca fie-care să arunce asmada sa de la ficiu la semn, cit se poate mai aproape. După ce totî aruncară la semn, a cui asmadă este mai aproape de dinsul, acela dă intitul, adecă cu asmada sa loveşte mai întiî asmada fie-eăruî jucător, numarînd la fie-care lovitură, una cind loveşte pe intîia, două lovind pe a doua etc. După aceasta trage de acolo ca să lovească ficiul, şi dacă-1 nimereşte, numără cite picoare încap din locul unde a tost ficiul pină unde s-a dus, socotind şi loviturile de pe asmăfii. Dacă numărul este tocmai acel învoit de la începutul jocului, acesta scapă şi continuă ceî-laltî; dacă nu, el continuă, şi după ce a dat pe ficiu trebue să dea pe asmăfii. Cînd nu nimereşte pe ficiu sau pe asmăfiî, dă al doilea. Acelaşi lucru se întimplă şi cu acesta. Dacă toţi au putut să facă numărul convenit şi numai unul singur n-a putut, acestuia i se permite să dea încă odată, şi dacă şi de astă dată nu le face (aşa se zice), rămîne să fie încălecat de fie-care jucător. Încălecarea se face aşâ : Gel care rămîne stă cu picioarele deschise, iar între ele se aşază o asmadă şi pe dinsa ficiul, Unul dintre jucători, mergind pe la spatele lui dă în ficiu cu asmada sa şi apoi fuge în partea opusă de unde s-a dus ficiul, anapoda, cu calcîile îndărăt. Cel rămas se repede iute la ficiu, îl apucă cu mîna şi în grabă mare se întoarce să prindă pe acel care merge pe călciie anapoda ; de unde-l prinde, cel rămas este încălecat pînă la ficiu. Acelaşi lucru se repetă şi cu ce-lalţi jucători, şi după ce termină toţi, jocul reîncepe. 89. Gluciu. Acest joc se joacă de trei băeţi. După ce se fac, cine rămîne se face cal şi unul din cei-lalţi doi îl încalecă. Cel liber iea trei pietre, două Ie pune in mina stingă şi una in mîna dreaptă. Stind într-un picior, cu cea din mina dreaptă loveşte pe cele din mina stingă, şi cîteşi-trele cad pe pămînt. Trebue ca in distanţa de la o piatră la alta să încapă cel puţin odată talpa piciorului, căci altminterea se zice, că s-a făcut gluciu, şi cel care a lovit pietrele devine cal, iar fostul cal călăreţ. Dacă nu s-a făcut gluciu, jucătorul caută in trei sărituri într-un picior să lovească cu una din cele trei pietre pe cele-lalte două. Dacă reuşeşte, încalecă dinsul pe cal şi fostul călăreţ trebue să dea cu pietrele. Jocul continuă, şi dacă cel care dă cu pietrele le dă gluciu sau nu reuşeşte în trei sărituri să le lovească, devine calul fostului cal şi al treilea dă cu pietrele. 90. D S-a g r S a s c a. Copiii, cari îeau parte la joc se împărţesc în două tabere. Fie-care tabără îşi alege un semn în depărtare de 50 de paşi, unde aşază trei plăci, numite papi, cari vor trebui să fie date jos şi anume se fac, care tabără să înceapă întiî să dea. î 26 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNIL0R Darea se face aşa: Fie-care jucător dintr-o bandă dă de la semnul lor de trei ori cu cîte o mică peatră în papili din tabăra adversarilor şi după ce toţi dintr-o bandă dă, încep să dea şi cei din cea-laltă tabără. Dacă şi de o parte şi de cea-l-altă papili se surpară, (au fost date jos), jocul reîncepe din nou în aceeaşi ordine. Dacă însă numai papili dintr-o parte s-au dat jos, pe cind în cea-l-altă parte au mai rămas, acei de la papele rămase, vor fi declaraţi învinşi şi prin urmare spre pedeapsă încălecaţi de la semnul învingătorilor pină la semnul celor învinşi, unde şi rămin învingătorii. După aceasta jocul reîncepe de-a capo. Jiocuni CU ARŞICE . Arşicul la Aromînî are diferite numiri: mişic, ip, nip, aşîc,işic, vişcl'e visil'e. Arşicele sint de mai multe feluri: anv* Hidoase, fripţi, beali, cari sînt cele mai preţuite; earc'i, arşice mici şi frumoase. Tot aşa sînt cele numite amîg'ic pl. amîg'iţi. Apoi cele maî puţin preţuite sînt: arşicele arî-n'dasi, riioase şi gîgin'oasi, dingin'oasi. Mijloci upreţuite sînt cele h'arte, fierte. Numirile diferitelor părţi ale arşicului sint următoarele : ') Arom.: Dutl, duda, (Ţicura, munţii Mirihuva); adapi (Samarina, Rom.: om. Rom.: gaură, hoţ. Arom Lachl sau Alăchi 2). Rom.: siciu, armaş. Arom. Cazaca sau cajaca (Ticura), Cată, (Selîa, Veria). Rom.: beiu, domn. Arom. C'urla, dura (Ohrida). Romîneşte: ţuţ. Sungalus, dungalus, (Samarina), curdincu (Selîa), scunda (Ţicura). Jocurile, cari urmează, le vom descrie aşa cum se joacă la Avela, Epir, de oare-ce mai toate aceste jocuri se joacă diferit din localitate in localitate. 91. D u 11 â lac hi. Jocul acesta se joacă de cîte doi băeţi, cari, după ce se aşază jos," fac alumaţ'li (ichiurile 3), adecă: alumalu care stă cazaca (armaş, siciu), sau ciurla (domn, beiu), dă drept posesorului său să arunce in-tîi arşicele. Se pune cîte un arşic la joc, şi dacă arşicele se duc a-mîndouă duti (om), ori Iacii* (hoţ, gaură), ori cazaca (armaş), ori c'urla (domn), băiatul care le aruncase cîştigă. Dacă n-au căzut arşicele după cum am spus, aruncă cel-lalt, şi tot aşa se continuă jocul. Cînd aruncă jucătorul arşicele, se zice că: le dă. ’) Denumirile obicinuite în Romînia, sînt extrase din opera iui Ispirescu : Jocuri şi jucării copilăreşti de copii, Sibiu, 1885, p. 74, 75. s) D-l Weigand în opera sa : Die Aromunen, II, p. 283, T. 2, Vr. 5 da pentru duti şi lachl doue denumiri obscene, pe cari le-a auzit la Ochrida. Interesîndu-mă am aflat, că şi la Ohrida se zice tot duti şi lacM şi câ d-l Weigand a fost, de sigur, indus în eroare de către un oare-care glumeţ G. Moc, cum mâ asigura d-l Dimoane Mih. *) Alumălu (ichiul) se mal numeşte : cutumă, amadi, made, madă, psaltu, saltu, cocan, Aceste două numiri din urmâ se obiclnuesc la Vlaho-Clisura, Ohrida, unde nici una din numirile cele lalte nu există. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR ni 92. Heca. Pot lua parte la joc orî-cîtî bâeţî vor voi. Se aşază jos în formă de cerc şi-şi fac alumaţU'i spre a se vedea cine trebue să dea întîi. Alumâlu care l'-u ţlisi (a stat) cazaca sau c'urla, dă drept posesorului său să dea întîi. După el va da acela al cărui alumăl'u <]Âsi c'urla sau cazaca după întîi ui, şi in aceeaşi ordine, va urma fie-care să dea. După aceasta seaşaşază jos, in ordinea în care trebue sădea, informă de cerc. La joc se pune,_ după învoială, cite unul sau mai multe arşice. Nu se primeşte la joc ori-cine n-are minimum cinci arşice. Acela care trebue sădea, după ce depune fie-care jucător partea ce se cuvine, stringe toate arşicele în mină şi le dă în mijloc. Dacă dintre toate arşicele date, stă unul sau mai multe cazaca, fără a fi nici un arşic c'urla, el cîştigă toate arşicele cari sint cazaca, precum şi cele în duti şi tot dinsul continuă a da. Pierde dreptul de a da, dacă n-a stat nici un arşic cazaca, şi atunci dă cel din dreapta sa. Dacă se întîmplă ca, pe lingă arşicul sau arşicele cari stau cazaca, să mai stea unul sau mai multe c'urla, atunci se zice, că s-a făcut heca şi cîştigă toate arşicele acela care are dreptul să dea după dinsul, adică cel din dreapta lui. Aşa se continuă jocul, şi îndată ce se isprăvesc arşicele, fie-care pune iarăşi la joc partea cu care s-au învoit la începutul jocului. Dacă cui-va nu l-a rămas de cît un singur arşic şi dînşiî joacă cu cite două sau mai multe, i se dă dreptul să puie la joc numai unul, dar nu i se permite să joace, dacă, dnpă ce i s-a cîştigat şi acesta, mai scoate din buzunar şi vre-un alt arşic, pentru că de două ori nu poate să joace cine-va cu curtus (aşa se numeşte cel din urmă arşic ce posedă jucătorul). 93. A cazaca. Pişti1)- Pot lua parte la joc orî-cîtî băeti vor să se joace. Se fac alumâ-0i cine să iasă întîi. Fie-care doreşte să fie cel din urmă în eşire la acest joc. După ce s-au regulat cum trebue să iasă, fie-care pune, după învoială, cîte unul sau mai multe arşice in linie orizontală, cazaca sau c'urla, şi de acolo cine-este întîiul, iese, adică aruncă la oarecare depărtare, după cum i se pare lui că este mai bine, alumâlu său. După dinsul ese cel care a fost al doilea la facerea alumătîlor, şi aşa mai departe. Cine ese mai departe de cit tofî, adecă al cărui alumă e mai departe de unde s-au aşezat arşicele, dă intiiul in arşice cu alumâlu său, şi dacă le loveşte in cît vre-un arşic sau mai multe se duc, după cum se duce şi alumâlu său (insă duti ori lachi), cîştigă arşicele acelea şi cu cele-lalte procedează ca la jocul: Dutiă lachi, cu singura deosebire, că aruncă şi alumâlu cind aruncă arşicele şi dacă alumâlu său l'-u ' c0“- cîornMmJLT? SC?,ate î°uă arşi,ce, de 0 dată> caută să calce cu pi- Înainfp |Mma 1 ; da?a cel'laltl .)ucătorî reuşesc să-l calce mai nainte de dînsul, acesta, ori pune cele două arşice ce a scos şi nu mai are voie s, dea p nă să-i vie din nou rîndul, ori nu le pune şi n cazul acesta alumalu său, împreună cu arşicele rămase în soir ’ se grupează in mijlocul soirluî, şi acela care a scos două arşice, dă’în-tnul inti-insele, avind ca alumă pe unul din arşicele scoase Gruparea c™asl%reSIlyŞT„Toir0'“m“'“i’ de 0are-Ce as- cele, H dtM S6irlu pe-alocurea se numeşte tircol şi ţercl’u. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR şicelor din soir, cînd se pune la mijloc, şi începînd dela cel care a ciştigat cel din urmă arşic, toţi pe rind caută să scoată alumălu. Cine-1 scoate, ciştigă dela stăpinul alumălul atîtea arşice cîte a pus la începutul jocului. r Dacă se^ întîmplâ ca un arşic să fie aproape de soir, în cît cel wre unMază după cel ce dă, îl ajunge cu degetele piciorului, avînd calciiul pe soir, se zice că arşicul este fdic'u, sau fit, sau fiteă’i. Cine are un fiticu, are dreptul să iea arşicul cu mina şi să-l puie la o depărtare mai mare spre mijlocul soirluî, în apropierea celor-lalte arşice, şi sa l -u da fitici sau elită. Modul acesta de dare este un mijloc prin care cine-va poate să cîştige toate arşicele cîte se găsesc in soir, pentru că pi in telul acesta de a lovi, se opreşte aluămălu tot în soir şi în apropierea celor-lalte arşice, pe cari le face fiticu dacă depărtarea dintre afuma şi arşice nu e mai mare decît talpa piciorului aceluia care traqe. După ce toate arşicele se scot, se începe jocul, şi dă ia început acela care a scos cel d intii dela semnu sau u bîyă (cazaca sau c'urla). După dinsul urmează cel care-î urma in jocul precedent. 102. A scunda. Se pun arşicele scunda (sunc/alusj şi apoi se dă de la semn în arşicele puse ast-fel şi numite finji. Cine nimereşte, le cistigă. Se cis-tiga numai cele atinse. ’ ® 9 103. A şuirarfia. Al cui alumă l’-u dî^i (stă cazaca sau cxurlă) mai mult în trei şuiratun, ciştigă, după învoială. JOCURI cu (TOHBVI.VI Jocurile cu tombulu sint foarte mult gustate de băeţii aromim • Pentru ca cine-va să iea parte Ia acest fel de joc, trebuie să fie robust, ca sa poata suferi bătăile pe cari le primeşte în cursul jocului. Se joaca, unele din ele, în zile de sărbători, după ce sfirseste hora şi in orî-ce anotimp. ^ ? 104. Cu pariu. (Cu parul). . a^e£e pentru acest joc un loc plan (padi) şi se înfige în pă-mint un par mic—-cam de două decimetre—de care se leagă un brîu lung sau o funie. După aceasta se fac toţi băeţii spre a se vedea cine trebue sa pazeasca parul (s-aveagl'e pariu). Toţi ceî-lal ţi, afară de păzitorul parului, tiebuie să aibă cîte un tombul, ’), pe care-1 depun lîngă par, după care fapt începe jocul. Păzitorul parului vine în jur şi se sileşte a păzi tombulîli, căci ceî-lalţi caută prin toate chipurile a i le lapi, pazindu-se insă a nu fi atinşi de păzitor cu talpa piciorului sau cu mina (după învoială), căci în cazul acesta, cel atins îi iea locul si păzitorul scapa. Păzitorul, care ţine capătul liber al brîuluî sau funiei, nu se poate repezi pe cei cari voesc a-î răpi tombulîli decît pînă unde ajunge fuma sau brîul. Dacă se întîmpiă să lovească pe jucător fără ) Tombulu se numeşte orî-ce brîu îndoit după ce e bine sucit, aşa ca să devie tare, şi care serveşte Ia jocurile acestea. La Aromînil din Ţicura şi de prin Albania se numeşte : băr, brin, ear nu tombul. Î32 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR a Jine în mină brîul sau funia, nu se iea în consideraţie această lovitura. Dacă jucătorii reuşesc a-î luâ toate tombulîli, încep să-l lovească pe corp cu dînsele, păzindu-se a nu ti atinşi de păzitor cu talpa piciorului, căci în cazul acesta, după cum am spus mai sus, cel atins devine păzitor şi jocul reîncepe. 105. Cu tombulu di-mpadi J); a dâlili *); tistimelSa după cur 3). După ce se fac toti bieţii, cine rămîne îea tombulu. După aceasta tojî ceî-lalfi se aşază în livede în formă de cerc şi în depărtare unul de altul de trei patru paşi. Cel cu tombulu, după ce-1 ascunde sub poala duiumului, vine în jurul băeţilor şi-l lasă pe nesimţite în dosul unuia dintre dinşii. Dacă acesta a simtit că i s-a pus tombulu la spatele lui, se scoală repede, îl apucă şi începe a urmări pe cel care i-1 pusese, şi dacă-1 ajunge, îl loveşte pe spate, pînă ce urmăritul reuşeşte să se aşeze în locul celui care îl urmăreşte. Cel care posedă tombulu se numeşte tombularlu. ' Dacă nu simte, tombularlu îndată ce ajunge la tombul, îl iea şi începe să lovească pe cel după care era tombulul, şi care la rîndul său se scoală şi vine în jurul băetilor cu mare repeziciune, de oare-ce tombularlu continuă a-1 lovi, pînă ce ajunge la locul său. Ca să devie cine-va tombularlu, trebue să simtă cind i se pune tombulu la spate şi să se ridice a-1 luâ. Nu e pei mis ca ceî-Ial ţi băeţî să spue, cînd tombularlu lasă tombulu la spatele cui-va, căci atunci nu se prinde. 106. Tombulu cu darSa. La jocul acesta se fac două bande, cari se aşază una departe de alta la vre-o 20—2o paşi. Fruntaşii bandelor ies in mijlocul distantei ce le separa, ca să înceapă jocul. Se lovesc pe rînd cîte o lovitură cu tombulu şi se zice că alixiră lombuli (că au schimbat tombuli). • .ii ca,re a ]ov^ ma’1 se întoarce la semnul de unde a pornit şi cel-lalt îl mai loveşte de cîte-va ori. Cum ajunge în banda sa, imediat prezintă tombulu unuia din tovarăşii săi, care zice că ari (are) “in banda adversă, pentru care cuvînt îl şi loveşte, fără ca acesta sa-i întoarcă lovitura, ci se întoarce imediat la banda din care face parte şi face acelaşi lucru^ pe care l-a făcut şeful cel-lalt. De aci, cel care a luat tombulu, alungă pe cel din banda adversă prin lovituri din ce în ce mai tari. Iot aşa urmează pînă la fine. Cine îea tombulu mai in urmă, acela se zice că are. Pe la Pind jocul acesta este foarte răspindit, şi la fie-care sărbătoare, după cor (noră), cârvănaril cu picurării mai cu seamă se întrec care mai de caie să dovedească că sint mai voinici. Loviturile de multe ou devin periculoase,^ şi ca să se puie un capăt jocului spre a nu degenera in bătăi adevărate, intervin spectatorii şi jocul încetează. • j periculos e jocul acesta cind se dă între Aromîni şi Greci, cînd se coboară Arominii în Tesalia- Multe certe povestesc Ârominii iscate dm cauza acestui joc, şi mult rid femeile aromine de Greci, cind n ved cum o leau la fugă, în loc să stea să primească loviturile din 2 Aşa se numeşte la Avela, Perivole, Turla, Bâ6asa, Xirolivad, Avela-Nouă. şi din jW Bito"ieLeŞ Vlah°-Chsura’ Cornu> P^leangu, la Romîniî din Tesalia •) Aşâ se numeşte numai la Ohrida, unde şi tombulu se mal numeşte şi tistimeli. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR 133 partea adversarilor, după obiceiul jocului. Un caz hazliu este şi acesta: La Dămaş este un rîu anume galugăvra. Dincoace de rîu, într-o zi de Paşti se angajase jocul Tombulu cu darea intre Greci şi Aromînî, şi cînd unui Aromln ii veni rindul să lovească pe adversarul său Grec, acesta opărit de o lovitură, la a doua o rupe la fugă, şi cum Aromînul îl urmăreşte, nici una nici două, Grecul trece prin Galugăvra dincolo de rîu, în rîsul jucătorilor, şi mai cu seamă al femeilor aromine. 107. Cu ch’itriţgada Se aşează toii băeţii în rînd unul lingă altul, şi după ce se face cine râmîne îea tombulu in mină şich'hn/eada (petriceaoa). Pune tombulu sub-soară şi lipind cele două mînî prin palmele lor, după ce Introduce ch'itriţcada într-însele, începe dela cel d-întîî băiat să dea pe rînd ch'itriţeada. A da ch'itriţeaoa înceamnă ca băîtaul tombular să treacă mînile sale lipite în care se află petriceaoa, printre mînile a fie-căruîa dintre ceî-lalţi băeţî, cari le închid îndată ce şi le trage tombularul pe ale sale, spre a nu vedea cei-lalţi jucători că i s-a dat lui sau nu ch'itri-ţeaoa. Tombularul ori o dă peatra la vre-unul dintre jucători, ori o ascunde asupra lui însuşi. După aceasta începe de la cel d-întîî, care întinzînd mina, tombularul îi trage una cu tombulu şi-l întreabă: Cari 6-ari ? (La cine e petriceaoa?) Băiatul zice pentru cine i se pare lui că trebuie să o aibă. Dacă a ghicit, mai capătă o lovitură sărată din partea tombularului şi devine el tombular; dacă n-a ghicit, tombularul se duce la cel numit de băiatul lovit şi repetă acelaşi lucru. Tot aşa se continuă jocul pînă cînd unul dintre băeţi trehue să ghicească peatra, şi prin urmare să devină tombular spre a reîncepe jocul. 408. Di ţe ocl'u gasti aestu; A ochi') La jocul acesta pot luă parte ori cîţî băeţi vor voi. Unul dintre ei, care are renume de imparţialitate, se alege mumă. După ce i se aduce mumei tombulu, ea se aşază pe un scaun de pietre făcut în grabă, şi prinzind tombulul de la vîrf, cu mîna dreaptă, lăsînd capătul cel-lalt a ii apucat de băeţi, îea cu cea-laltă mînă un fir supţire, din care face un . ochiu (o gaură reprezintînd un ochiţi de o fiinţă oare-care, după mărimea găureî), se adresează băiatului care a apucat capătul liber al tombulului, pe cînd toţi cei-lalţi jucători stau in jurul lui: Di ţe ocliu dasti aestu? {de ce ochiu este acesta?) Băiatul, după ce observă ochiul in toate direcţiile, întrebă : zboară fiinţa cu ochiul acesta? (azboâiră v'aţa cu ocl'ul aestu?) şi alte diferite întrebări la cari muma îi răspunde mai mult sau mai puţin, după cum doreşte. In fine băiatul numeşte o vieţuitoare, care-î pare lui că va fi cea adevărată. Dacă n-a ghicit, un altul îi îea locul. Acelaşi lucru se petrece şi cu acesta, pînă ce unul ghiceşte. Să presupunem că ochiul a fost de oaie. îndată ce băiatul a spus: de date, muma îi răspunde. Oaies2) ş-agudes (oaie şi loveşte). *) *) La Fârseroţi se numeşte aşa. Forma ochi în loc de ocl'i, cum se obiclnueşte la Aromînî, pare a fi aci de formaţiune copilărească. Tot aşa în limbagiul copiilor se aude chlem pentru ch’em, găină şi ghină pentru găl'ină. *) Finala s probabil să fie este. 134 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR Şi aceasta începe să lovească cu tombulu pe orî-cine dintre jucători pe cari-i întîlneşte, pînă ce aceştia ajung la semnu. Semnul este locul depărtat dela acela 'unde stă muma cu 20—30 de paşi. După ce toţi au ajuns aci, tombularlu întreabă pe mumă: Citi tombuli minţi, citi nîpoi? (ad. de cîte ori trebue să măsor de la semn cu tombulul înainte spre mumă, şi de cîte ori în partea opusă?) „ UuPa cum va spune muma tombularul va măsură dela semn cu măsură tombulului înainte sau înapoi de semn, şi undeva merge capătul tombulului la ultima măsură, acolo se va pune tombularul. v , Une-orî muma, dacă crede ea că tombularul e voinic şi aleargă iute, n ordonă să măsoare înapoi, şi cînd vede că este vre-un debil, n ordoana să măsoare înainte de semn. Toţi cei-lalţi băeţîstau în picioare la semn în linie dreaptă, distribuiţi de o parte şi de alta, lăsînd în mijlocul lor un fel de cărare prin care trebue să treacă tombula-rul, care este mai încolo de semn, dacă i s-a spus să numere înapoi, tombularul se plînge apoi, ba că-î împinge la o parte, ba că cărarea nu-i destul de largă ca să poată trece, .ba că una, ba că alta, cercind prin toate^ chipurile să treacă prin mijloc şi să nu poată li prins de dinşii pînă să ajungă la mumă. Dacă a reuşit să nu fie prins el scapa şi jocul reîncepe. Dacă a fost prins, el se zmunceşte din toate puterile, ca să le scape cu de a sila şi ţine ţeapăn tombolul. Ceî-lalti insa, îl pun jos şi tot cu de a sila caută să-î îea tombolul. Tombolâ-rul cde odată, cînd jucătorii cei-lalţi l-au prins aproape de mumă, îi a-Ţunpâ tombolul, şi dacă muma l prinde, scapă ; dacă nu, îl îeau ceilalţi baeţi cari joacă. Cu alte cuvinte, dacă tombolul î-a fost luat de jucători, urmează următoarele: Toţi băeţii cari joacă, afară de tombularul căruia i s-a luat tombulul, se duc intr-un loc ascuns, unde se ascunde tombulul asupra unuia dintre dînşiî. Apoi învîrtind totî băeţii poalele de ciulamale, spre a se crede că fie-care are tombulul, se întorc la mumă cintînd : Duşi turcul la agă’ S-a dus turcul la aga Di mică un trîhînă’. De a mîncat trahana. Aci muma întreabă pe tristul tombular : ţe vrei sî facă, nacâ cu-noaştim cavi lo-ari tombulul (ce vrei să facem, nu cum-va cunoaştem la cine este tombolul?) Acesta le spune mai întîi să facă cîte o colu-tumbă(fr. culbute), apoi încă cîte una, să rădice mînile în sus, să deschidă picioaiele, să vie cîte odată în jur etc. şi după ce băeţii fac toate acestea, vin în jurul mumei lîngă care stă la stînga tumbularul şi dinsa-şi dă părerea, zicînd: aestu mi fură (numind pe un băiat) ş-aestu lo-am (numind pe un altul). Tombularul ţine sau nu socoteală de părerea mumei, după cum crede că muma are sau nu dreptate şi la rindul său zice, numind pe un oare-care băiat dintre jucători: aestu mi fură (acesta mă fură) şi, numind pe cine crede el că posedă tombolul, zice : ş-aestu lo-ari (şi acesta îl are). Dacă n-a ghicit, îşi pune capul în poala mumei şi prezintă spatele băeţilor, cari, după ce muma-l loveşte încet pe spate cu tombulul, de atîtea ori cîte haine poartă şi-i ciupeşte încet de braţ la fie care lovitură, încep pe rînd jucătorii ai trage pe spate cîte trei lovituri, mai dulci sau mai sărate, după cum doreşte fie-care. Dacă s-a întîmplat ca cine-va să dea vre-o lovitură mai mult, tombularul băgat i-o întoarce. Paca tombularul, cînd a spus .• ş-aestu lo-ari a ghicit, el scapă şi lovituiile le capătă acela la care a fost tombulul. După aceasta, jocul reîncepe. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMIniLOR 135 La Aromîniî din Ţicura, Maced., muma se numeşte tetă (mătuşe). Cel condamnat la bătae, capătă atitea lovituri, după cum şi vieţuitoarea este mai mult sau maî puţin vătămătoare omului. Dacă a fost şarpe, fie-care jucător loveşte cite 8 lovituri. Cînd se dă ocVu, teta are obiceiul să explice la cererea jucătorului, cit de mari sînt picioarele, capul vieţuitoarei , cam ce fel de păr are, cu ce se nutreşte etc. Cei mai îndrăzneţi numai cer aceasta, dorind a se expune şi a desfide pe jucătorii cei-lalţi. Cei slabi şi neputincioşi se feresc a ghici de ce ochiu este ochiul pre- zintat de tetă, precum şi a priimi să devie ascunzătorii tombululuî. ‘ * 109. Cu tombulu sum c'ic 6 ari Copiii se aşază în cerc şi cu picioarele întinse şi lipiţi unul de altul. După ce se fac, cine rămîne trebue să alerge după tombul. Astfel acesta stă in mijlocul rondului format de copii şi caută să vază la cine e tombalul. Pe cînd el este întors cu spatele spre acela care posedă tombalul, acesta îi trage o lovitură cu dînsul şi iute îl ascunde supt genuchî, de unde îl trece unui alt băiat de lingă dînsul. Toţi băeţii ţin mîînele supt genuchî şi fie-care comunică cu cel de la dreapta şi stînga sa prin una din mînile sale. Pe cînd cel din mijloc caută tombulu într-o parte, dintr-alta se pomeneşte cu o lovitură, şi pină ce să se întoarcă aci, tombulu iarăşi dispare pe supt genuchî. Jocul durează pînă cînd cel din mijloc reuşeşte să apuce tombalul în mina unuia dintre jucători, şi in cazul acesta el scapă, şi rolul său îl joacă acela în ale cărui mînî s-a prins tombulu. Ast-fel începe jocul nou şi continuă maî departe. . 110. Tombulu cu casa Jocul acesta se face in modul următor: Băeţii cari vor să îea parte la joc se aşază in cerc în jurul unei mese, sau dacăsînt afară, în jurul unui loc plan, şi începînd de Iacei maî mare, fie-care aruncă un arşic. Dacă arşicul cade cazaca (v. joc. cu arşice), îea tombulu şi devine domnu, dacă arşicul cade c'urla, îea ochee, sau orî-ce alt lucru, destul însă că i se dă numele de chee (cl'ai) şi posesorul său se numeşte casă. După ce s-au aranjat ast-fel, se continuă cu aruncarea arşicului şi la cine nu cade cazaca ori c'urla, i se dă aceluia atîtea pe mină cîte ordonă casa, căci casa ordonă şi domnul plăteşte, şi ca să nu meargă pe favoruri la joc, trebue să ordone mvroase-zîhîroâse, ş-an-sîrati împipirati», răminînd la disposiţia casei numai numărul loviturilor. Dacă s-o înlîmplâ să dea domnul vre-o lovitură pe mina inculpatului fără ordinul casei, acesta are tot dreptul să 1-0 întoarcă, lo-vindu-1 cum 1-0 plăcea. De multe ori'se aliază in număr egal de o parte şi de cea-laltă şi se fac două tabere (tiburl), şi cînd casa în cazul acesta este într-o tabără, iar tombulu (domnul) în cea-laltă, casa nu ordonă lovituri pentru partizanii săi, şi ordonînd pentru cei din tabăra inimică, domnul le dă dîptoase», în cît în cazul acesta se continuă pînă ce atît casa cît şi tombulu trec într o singură tabără. Se convine de maî nainte ca loviturile să nu treacă peste o sută şi fiecare din partizanii unui inculpat îea parte la pedeapsa lui şi tinde mina, ca să primească un oare-care număr de lovituri, altmintrelea 136 JUCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMELOR ar fi imposibil inculpatului să sufere. Nu se permite să dea în locul domnului un altul, nici să se facă schimb între casă si domn adecă* unul sa îea locul altuia. Întrebările se fac aşâ : ,. Doro^pl ' Ti întreb casa, cît si-11 plîtîm ? (Te întreb casieriile cîte sa-i plătim 1) Casa: ahîti.... — Cum si b'ibă ? — Lîptoase, bîmbicoase, Că deneavra tricu prim pîzari, Acumpîră zahari, Pitruzahari, Di nî-u mpîrţi a noauă. — Atîtea... — Cum să fie ? — Lăptoase, ca bumbacul, Căci adineaori trecu prin tîrg, Cumpără zahăr, (tot un fel de zahar), Şi ni l-a împărţit nouă. (Făcînd aluziune că şi inculpatul la rîndul său nu î-a lovit tare), bau cînd e vorba să ardă pe cine-va: Domnul: Ti-ntreb casa: citi si-11 [plîtescu ? Casa : Ahîti... — Cum si b'ibă ? — Arcuroase, cîrţînoase, pravatoase, Că deaneavra tricu prim pîzari Acumpîră nă grundă dă-albă sari, Ş-tu loc di zanari Nî u deadi di u mîcă'm, Di suflitlu nî cutrimburăm. — Te întreb, casieriile, cîte să-î plătesc ? — Atîtea... — Cum să fie ? — Răcoroase, zdravene, tari de tot, Căci adineaori trecu prin tîrg, Cumpără o bucată de sare, Şi în loc de zahar Ne-o dete de o mîncarăm, Că sufletul ni s-a cutremurat. Mcontinuă mai departe, improvizînd diferite pricini pentru caii ţrebue sa le plătească într-un fel sau într-altul. La uhnda ) jocul se numeşte : cu nelu, cu inelul. nr,-r,r)i°«U ^J0iacă iast'feI»: se. aruncă inelul in sus şi se caută-a se prinde cu podul palmei. Apoi jucătorul caută să-l introducă în unul dîn„ degetele sale. Dacă-1 introduce în degetul mic scaDă si nu cnn-Uă nici bărnul (tombulu), nici ciubuca, ciubucul, care se obicinueştePaci In locul cheu. Dacă nu-1 introduce în nici un deget, capătă bătaie din partea celui cu bărnul, după ordinul cîubucciuluî. dacă 1 ^ntmrlnrl0^06 V161111 în, deget,ul arătător capătă bărnul, iar uâca 1 întioduce m inelar, capata ciubuca- cum ar fumâ.M&MCa’ ^ in mînă UQ be*işor ?bl ţine Ia ^ura ca S* In Romînia jocul acesta foarte asemănător cu cel descris aci <*p numeşte: Jocul în Armăşie8). se JOCURI CU CÎCIU1A ioacâJ™Sde btf"fa 86 &C t0‘ ln llVeZ'' l0(!ur, deschise’ * *) Com. de d. Mih. Dimoane. *) Ispirescu P. op. cit. pag. 84. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR 137 111. D £ - a scOală-scufi; cu dare-a cîc'ua. __ u Toţi băetiij cari vor să joace jocul acesta, trebue să aibă fîe-care cîcîua sa. După ce se fac, cine rămîne îşi pune cîdua pe pămînt şi o păzeşte^ de ceî-lalţi băeţi, cari voesc să o lovească cu piciorul. Păzirea căcîuleî constă în a căuta să lovească cu talpa piciorului (sau cu mîna, dacă au convenit de la început) pe vre-unul dintre jucătorii ce vin în jurul luî^căutînd a-î lovi căciula şi a î-o duce departe. Dacă a putut să atingă pe cine-va, atunci acesta îi îea locul şi pune ci-ciua. Cînd vre-unul dintre băeţi a putut să-î lovească cu piciorul cî-ciua, păzitorul nu mai are voe a atinge pe jucători cu piciorul, ci trebue să caute a luă cîdua cu mina şi a atinge cu dînsa pe ori-care dintre jucători, înainte ca aceştia să poată scuipa la semna. Semnul este locul unde se pune cădua spre a fi păzită. Dacă a lovit pe cine-va cu cîcîua în mină, păzitorul o poate aruncă din depărtare asupra jucătorilor, ca să-î lovească. Dacă nu-i nimereşte însă, aceştia o împing cu piciorul departe, şi nu se întorc la semn de cît după ce au dus-o foarte departe, sau dacă păzitorul a reuşit să o apuce. Cînd o aruncă păzitorul, dacă loveşte pe mînă nu se prinde, pentru acelaşi motiv arătat la: Jurăminte pag. 36; iar dacă jucătorul o prinde în mînă sau în poala hainei, tot nu se prinde, şi în cazul acesta jucătorul o lasă jos şi o dă înainte cu piciorul. Dacă jucătorul nu ie păzitor, şi din greşeală apucă cîcîua cu mîna, se arde şi se face el păzitor. Cînd păzitorul, păzind cîcîua, stă foarte aproape de dînsa în cît cei-lalţî nu îndrăznesc să se apropie de ea, se zice că păzitorul u chişe (o pişe) şi, după meseria pe care o are tatăl său, dacă e păstor, ceî-lalţi băeţi îl invită să se retragă de la cîdua şi să tacă ca distanţa să fie mai mare, ca să poată trece oile tatălui seu, ori îi spun că caii se sperie a trece pe o cale aşa de strimtă, şi altele de acestea, după care păzitorul se retrage, căci în cazul contrariu mor oile sau caii, de oare-ce păzitorul nu voeşte să le facă cale spre a trece şi printr-o cale aşa de strimtă nu pot trece de cît puţine oi şi puţini cai. Jocul se numeşte scăală-scufi, probabil de la scoală şi scufi (rădică scufe un fel de cîcxuă mai proastă). Cîdua se mai numeşte şi cîcîulă la Aromim. 112. Cu darea c î c1 u Iilor. Fie-care jucător îşi pune cîcîula la un loc, numit semnu. Căciu-lele se pun una lingă alta în linie orizontală. Fie-care jucător se duce la oare-care depărtare de semn şi după ce îea vanţu (după ce-şi dă vînt), vine iute şi loveşte cu piciorul cîcîula sa cît poate mai tare, spre a se duce departe de semn. După ce au lovit toţi, acela a căruia căciulă este mai aproape de semn, este încălecat de toţi ceî-lalţi, şi anume de fie-care din locul unde i s-a adus căciula, pînă la semn. După aceasta, jocul reîncepe. 113. T-abuşala. (D’abuşelea) Se împărţesc toţi băeţii în două bande, A şi B, precum la jocul Pri un cicîor, şi tot ca acolo se face un soir. Se fac cele două bande şi cine rămîne intră în soir şi se dă d-abuşala, urablind ca brotăceii (broatiţli) pe mini şi picioare. Trebue ca toţi aceştia să aibă în cap cîcîuă. După aceasta intră şi banda cea-laltă în soir şi caută prin 138 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR toate chipurile să îea cîcîulile brotăceilor, păzindu-se tot de odată a nu n atinşi de dînşii cu piciorul, căci ori-cine este atins sau scos din soit se arde, adică nu maî are voe să joace, ci stă la o parte pînă se va termină jocul acesta, ca să reînceapă altul. Dacă cei din picioare au reuşit să răpească toate cîcîulile brotăceilor, se duc de le ascund intr-o parte^ şi întorcîndu-se, spun celor fără cîciule, di scufuţilor să alerge, ca să le găsească. In timpul acesta, cei învingători cîntă la adresa celor învinşi: Alagă, alagă poarca, Aleargă, aleargă scroafa, Poarca cu purţePi, Scroafa cu purceii, Purţel’i loara padea, Purceii luară poiana, (au apucat în poiană) Poarca lo pîdurea. Scroafa luă (apucă) pădurea. . „ Pac.ă le găsesc, jocul se reîncepe prin schimbarea rolurilor. Dacă insa declară că nu le pot găsi, atunci li se arată locul unde sînt ascunse, insă jocul se reîncepe, jucînd fie-care bandă rolul de la jocul precedent. J Dacă brotăceiî au răuşit să ardă pe tofî cei din banda adversă, ?a aceŞtia. să poată lua toate cîcîulile, scapă, si se fac brotăcei cei din banda adversă. 114. A fl ă-ţ I c 1 o c' e p u 1' i. Băeţii cari vor să se joace cu jocul acesta, trebue să aibă cîte un Ies (căciulă). Jocul se începe ast-fel: Toţi băetii îşi asază fesurile ca la jocul do-a scoală-scufi şi tot ca acolo le lovesc. Al cui fes s-a dus mai aproape de la locul unde au aşezat fesurile, şi care s° numeşte semnu, se face cloc'e (cloşcă). E de observat că, lovind fesul cu piciorul, ne-care caută, în lovitura ce-î face, să-l prindă, căci prinzîn-du-i îl aiuncă cu mîna pînă unde poate, şi în cazul acesta e sigur ca nu ramîne mai aproape de semn spre a deveni clocîe. .Fesul docîeî se îea de cei-lalţi jucători şi, pe cînd unul dintre dinşu ii fme ochii închişi cu mina, ei îi ascund şi, întorcîndu-se la dînsul, îi zic, spre cutare parte fi-am ascuns fesul, acuma caută sa-1 găseşti, şi toţi jucătorii ţinlndu-se după dînsul îi zic: află-li ^ clocîe pulhl (Află-ţî cloşcă puii). Dacă răuşeşte să-l găsească, caută sa lovească cu dînsul pe vre-unul dintre jucători, înainte ca aceştia sa ajungă la semnu (la locul unde s-au pus fesurile), şi lovitul devine clocîe. Dacă nu loveşte pe nimeni, tot el rămîne clocie. 115. Află-ţî cloc'e puîl'i. • Se joacă de obiceiu de copiii mici. Se alege pentru aceasta o masă, scîndură, iar cînd se joacă în Jivede, fie-care băet întinde un deget pe livede, pe un loc determinat, în fata lui. Se face ast-fel un cerc din degete. Unul dintre ei le face degetele cu una din formulele cunoscute de la jocul «cu ch'atra a ascundere» pînă cînd rămîn numai două degete, prin urmare doi băetî-„ Fie-care din cei cari ies, cînd se fac, îşi scuipă degetul, atinge apoi pieptul cu dînsul şi ducîndu-1 la cap zice: Ch'ih'irigu ! Ch'ich'irigu! (Cucurigu 1) JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMtNILOR 139 Pe ceî doî rămaşi îî face un al treilea, care, punind palma între degetele rămase, la fie-care pronunţare de silabă a recitativului de mai jos, atinge cînd un deget, cînd cel-lalt, şi zice: Aci cara cara, bum bara bara, bum bara lachi criş, miş, cucu ! Băetul, la degetul căruia sfîrşeşte cuvîntul «miş» trebuie să ascundă ochii celui rămas, unde s-a sfirşit cuvîntul «cucu». Ceî-lalţî băeţî îea căciula celui băgat şi-î o ascund; ear dacă n-are căciulă, i-ascund alt vr-un obiect. Apoi, după ce au ascuns-o, strigă odată tare «cucu/», ca cel băgat să ştie în ce direcţiune să alerge să-şi găsească căciula; ceî-lalţî cîntă, cînd el caută : Află-ţî cloc'e puil'i puil'i, puil'i ată'i. (Trad. Aflăţi cloşcă puii, puii, puii tăi). Aşa se continuă jocul mai departe pînă ce şi află căciula, şi jocul reîncepe din nou. (Com. de d-1 Dimoane M., Ohrida). 116. Cu c î c'u 1 i 1 i. Se aşază în ordinea de mai jos atîtea cîciule, cîţi jucători sint : capăt pînă la cel-lalt şi vice-vers şi acesta a scăpat. Apoi cel care-i urmează face acelaşi lucru, şi dacă toţi au reuşit să se dea, să ducă pînă la sfirşitcondiţiunile de mai sus, jocul reîncepe. In caz de unul ră-mîne, i se îea căciula şi i se ascunde. Pe cînd el aleargă să o găsească, cei lalţi îî cînlă : Apoi se fac cine să înceapă. Se cere ca intr-un picior să vie In jurul că-ciulelor de trei ori, după cum arată săgeţile. Apoi fără să se 0-dihnească de loc, să vie odată în sensul arătat de linia a a a fără cum-va să atingă pe vre-una din căciule, căci în cazul acesta, ar arde. Dacă a reuşit; mai sare într-un picior deasupra căcîulelor de la un Alagă, alagă, cloc'a. cloc'a s-află pul'i, 140 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR Traducere.—Aleargă, aleargă cloşca, cloşca să afle puii, puii fac {iu-ţiu-ţiu, află-i, cloşca, află-î ! Dacă cum-va jucătorul nu poate să-şî găsească căciula, ceî-lalţî ii supără în tot felul, trămi|îndu-l cînd într-o parte, cînd într-aJta, pînă cînd li se urăşte şi spun adevărul. C IJ T O P A. (Cu mingea) Jocurile cu topa, mingea, erau foarte răspîndite la popoarele vecni. La greci erau întrebuinţate, ca un mijloc pentru dezvoltarea agilităţii, gratiei şi predelectiunei corporale. Bărbaţi, fete şi femei luau parte şi găseau mare plăcere la acest joc. La gimnazii dascălul îi iniţia în arta jocului cu mingea1). file erau felurite, ceea-ce dovedeşte însemnătatea de cari se bucurau aceste jocuri: Ăroippotig, oopavta, irctaxopo? sau ifijpm-fj etc. Jocul cu mingea s-a găsit ia toate popoarele, cari au făcut un pas pe calea civilizatiunei. Mexicanii construiseră şi case, spre a servi de loc ai jocului şi simţeau plăcere, să-l joace la sărbători. N-a lipsit mei in America centrală. 2) Jocurile cu topa cari urmează aci, se obicinuesc de copiii mari, şi anume de cei de la 9—15 anî. Ele se joacă mai cu seamă în timpul primă verei şi verei. Mingele le tac copiii înşişi, şi ele sînt de mai multe feluri, după cum sînt şi jocurile: tari (streasi), moi (moali) şi săritoare (ansîritdan'e) sînt cele mai obicinuite şi ele se fac: cele tari, din sfoară, din petece de lină învîrtite cu sfori şi bine strinse; cele moi> de păr, pe care copiii îl zmulg de la vaci şi-l pun în apă spre a se întări şi a luă forma rotundă a mingeî, sau de fire de la răz-noiu; cele moi pot servi şi ca săritoare, cu toate acestea ele se fac mai de obiceiu de meşin învîrtit cu sfoară. lopa se mai numeşte : topcă, la Ohrida tobă, la Gopeşi şombură-, minge, la Vlaho-Clisura : şucă. 3) * 117 Topa cu darea. Jocul acesta se face în modul următor : , Unul dintre jucători, de obiceiu acela care posedă topa, se pune in mijlocul celor-lalţi şi aruncă topa în sus cît poate. In timpul acesta toţi ceî-lalţî se depărtează de dînsul, care în cotro-î place. Că-zind topa, acela care o aruncă în aer, o îea şi loveşte pe cine poate. lopa odată aruncată, jocul s-a început, şi ori-cine poate, îea topa şi loveşte. Jocul constă în a se lovi cu topa. Une-ori se fac toţi băeţii două bande, şi ori de cîte ori un băiat dintr-o bandă îea topa, loveşte cil ea tot-deauna pe unul din banda adversă. *) Guhl und Koner p. 379 : Griechen und ROmer. ’) Grasberger 84 şi Polux. IX, 103-107; vezi Floru : Educaţiunea copiilor la Greci, p. 31. •) Noi am păstrat numele de topă, cum se zice la Avela (Epir). JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR 141 118. Cu topa ancîlicari '). Pirustia *) ; Toba ncalâr 3). La jocul acesta se strîng toţi băeţii cari îeau parte la joc, şi stau in picioare în formă de cerc. Unul dintre ei loveşte fopa de pămînt ca să se ridice sus. Fie-care dintre ceî-lalţî băeţî se încearcă s-o prindă în momentul cind s-a rădicat topa în sus. Dacă nimeni n-a prins-o, trebue să lovească topa de pămînt un alt băiat. Dacă o prinde cine-va, acesta încalecă pe cel care a lovit topa de pămînt, şi de călare o aruncă în mijlocul băeţilor, cari stau în jurul călăreţului, căutînd să o prindă. Dacă o prinde vre-unul, descalecă călăreţul şi încalecă cel care a prins-o, care la rîndul său face acelaşi lucru. Şi încălicatul se încearcă încă să o prindă, şi dacă reuşeşte, călăreţul devine cal şi calul călăreţ- Dacă o prinde însuşi călăreţul, nu se dă jos de călare, ci urmează. Cind nimeni nu o prinde, toţi fug în grabă în cotro le vine mai bine,^ şi încălicatul se repede la topa şi trage să lovească pe cine crede că-1 poate nemeri. Dacă a reuşit, cel atins devine cal şi cel care a lovit călăreţ, Şi jocul se continuă. Dacă n-a lovit, topa se îea de cine poate şi e azvirlită de unul dintre jucători pînă cind unul va fi lovit. „ topa, lovită de pămînt de călăreţ, după ce s-a rădicat odată, mai atinge pâmintul şi se mai rădică odată, nimeni nu trebue să o prindă, căci cine o prinde devine cal, şi calul călăreţ, de oare-ce atunci se zice că topâ mică ţară (mingea a mincat pămînt. Nu se prinde lovitura, cind înainte de a fi lovit cine-va topa a atins pămîntul, căci şi în cazul acesta topa mică ţară. Tot asemenea, cînd cine-va e lovit pe carne, adecă pe mină sau fată şi cel care a lovit stărueşte în a-1 incălicâ, lovitul ii zice: tal’u carni, beai simji (taiu carne, bei sînge?), şi numai dacă primeşte să bea sînge de om, aşa se prinde lovitura. In cazul acesta lovitul se zgîrie la picior cu un ac şi ii zice să bea, dacă pofteşte. Dar lucrul acesta nu se întîmplă decît foarte rar, după cum am arătat la jurăminte, p. 36, căci băeţii consideră de mare păcat a bea sînge de om, de oare-ce atunci se fac uvreî, (evrei), in limba copiilor: uvridâ (jidan), căci evreii, spun băeţii, aii băut şi beau sînge de creştin. Dacă cine-va cînd se aruncă topa, reuşeşte să o prinză, cel care a aruncat cu dînsa devine cal şi cel care o prinde devine călăreţ. Gfr. Ispirescu, op. cit. p. 44: Jocul de-a calda, care este asemenea celui descris aci. 119. Topa cu merlu. Toţi băeţii se fac două bande ca la jocul: Pn un c'ic'or. După aceasta, cele două bande se pun faţă in faţă la o depărtare ut?a„ a^a 20—25 paşi, după cum sînt băeţii mai mari sau mai mici. Se alege tot-deauna pentru jocul acesta o livede. După ce fac cu arucarea ch'atrîl'el (cu aruncarea petrei) cine să arunce topa mai iutii, fie-care dintre fruntaşii celor două bande, cari se numesc a parte mumă, îşi aşază copiii în ordine pe semnu (locul unde stau cele două bande) şi jocul se începe. Una din cele doue mumi aruncă topa ca mer {de unde şi numele jocului) la muma din banda adversă A. Dacă a prins-o, se zice, că banda A a luat semnu. Apoi o aruncă muma ') La Avela (Epir) se numeşte Topturdop. *) Pe la Aromînil din Kuţufl’anî, MâlâcaşT, Aminciu. *) La Ohrida. 142 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMiNILOR bandei A la muma bandei B, care la rindul său caută să o prindă, şi prinzînd-o se zice că a luat semnu. Gind se aruncă topa dintr-o, bandă într alta, nu numai mumile respective, ci toţi băeţii cei-lalţî caută să o prinză. Dacă o bandă după ce a luat semnu o mai prinde, ori de cîte ori va fi, va trimite la fie-care prindere pe cîte unul din băeţii săi să încalece pe tovarăşul ce a avut la darea mină în banda cealaltă. Şi cel călare mai de curînd, cînd vede că muma calului său prinde topa, o rupe la fugă spre a nu fi lovit de dinsa cu topa. Muma n-are voe să tragă cu topa după călăreţ decit dela semn, şi dacă-1 loveşte, acesta se întoarce la banda lui. Pină cînd într-o bandă vor fi călăreţi, nimeni din această bandă nu poate să încalece pe vre-unul din banda cea-laltă, ci caută să se scape. Cînd toţi dintr-o bandă au reuşit a incălecâ pe cei din banda adversă, muma învingătoare se duce şi încalecă pe muma învinsă şi toţi călare îşi schimbă semnul, adecă cei învinşi încălecaţi se duc pînă la semnul învingătorilor, şi acolo descalecă călăreţii şi se întorc la semnul învinşilor, după care fapt reîncepe jocul. 120. Tu guvă. (în gaură) Se face după cum se vede în figură atîtea găuri in şir, cîţi copii joacă. Fie-care gaurk-guvă este destinată cîte una pentru fie-care jucător. . ^a„° depărtare de eîţi-va paşi se pune semnu de unde unul din jucători, acela care ese întîîui, cînd se fac aruncă o minge în una din găurile aci arătate. Cînd aruncă mingea, îi cîntă : bir ma n sus _ bir ma ngh'os ca mincea să meargă în una din găurele celor-lalţî şi nu într-a sa. Dacă se duce mingea în gaura unuia, acesta imediat o apucă şi caută să dea într-unul din cei-lalţî jucători, cari imediat o rup la Jocurile copilareşîi ale aromînilor *43 fugă. Nu se poate alerga în contra acestora de cît numai cu doi-trei paşi pînă unde se hotărăşte de la început. Lovind pe vre-unul, i se pune în gaură o peatră; dacă nu nimereşte, se pune în gaură celui care a dat şi n-a nimerit. ’ Apoi ear continuă a se arunca mingea în gaure. Intemplindu-se ca mincea să nu intre în nici o gaură de trei ori pe rind, aruncătorul îşi pierde dreptul de a mai dă şi lasă la semn pe cel care stă imediat după gaura lui. Adică fiind al 3-lea, i va urma al 4-lea. Fie-care însă caută să ajungă la semn, căci atunci are mai puţine probabilităţi de a arunca mincea în gaură. In gaura cui s-au strîns 12 pietre, se strîng toate pîetrile din ceie-iaite ^huil Stăpînul acestei găuri se pune descăcărat peste pietre cu posteriorul întors între semn şi cei-lalţi pe rînd îl izbesc întiî cîte una de la semn; nimenndu-I se aproprie cu un pas mare de cel care cluceşte şi-i mai dă una; nimerindu-1 se mai aproprie cu un pas şi-l mai izbeşte una. Dacă însă nu nimereşte cum-va, docea scapă şi devine cloc'e cel stingaciu. Aşa se urmează jocul, pînă nu cade nimeni. In timpul cînd cineva cloceşte, cei-lalţi îî recomandă ce pui să scoată, u unul i se zice să-î clocească găvran, corbu mare, a tul mălini, pasere neagră de mărimea mierlei; altul qîrîvd’i etc. altul guguci, puîu de raţă, de gîscă etc. Iar cînd cel de la semnu dă şi îî cîntă mingeî viersurile sus pomenite, cei-lalţi răspund : cu c... nsus, cu capiu digh'ios. (Trad. Cu c... tn sus, cu capul în josj. Cules de d-1 Dimoane Mih. Ohrida. 121. Topa V'imbur-V'imbur sau V’im-Y’im 1). La jocul acesta baeţiî se tac doua bande ca la jocul Pri un didor. lot ca la jocul: Pri un c’idâr se face un soir mare, care se mai numeşte şi semnu. Se aruncă peatra sau se tace ştu-cara, pentru a se vedea cine trebue să intre in soir. e 86 faue în modul următor: Cele două mumi se pun ţaţa in ţaţă la o depărtare de vre-o 7—10 paşi şi, punînd prima mumă piciorul drept, zice: ştu. Fâcînd tot aşa muma a doua, zice: cară Apoi prima mumă, rădieînd piciorul sting şi lipind călcîiul de piciorul drept, zice iarăşi: ştu! Făcînd tot aşâ muma a doua, zice: cară. 91 tot aşa urmează să facă pînă ce se apropie una de alta din ce în ce mai mult, şi cînd depărtarea e aşâ de mică, în cit nu mai încape talpa piciorului, aşâ in cît piciorul mumei căreia este rîndul să puie, atinge piciorul mumei adverse, se zice că aceasta că$u şi prin urmare banda sa trebue să joace partea neonorată a jocului, adică a intrâ ') La Ohrida se zice: Cluc-Cluc ; la Aromînii din Ticura se numeşte jocul • Cu topa a scundeari. 144 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR Banda cea-laltă se duce mai într-o parte, unde să nu poată fi văzută de vre-unul din banda adversă, şi acolo se dă topa unuia dintre eî. Toţi apoi se întorc la semnu fie-care cu mînile in buzunar, sau ascunse in poala hainei, cercind a induce în eroare pe cei din banda contrară, şi a-î face să creadă, că topa este la cine nu ie. In semnu (soir) intră din banda cea-laltă (A.), întiia dată unul singur. Cel care posedă topa, îndată ce-i vine la socoteală, loveşte pe acel din semnu, de la soir însă tovarăşii săi (din banda B) trebue să plece care în cotro poate. Imediat unul din cei din banda A, îea topa şi caută să lovească pe orî-cine din banda B. Dacă n-a lovit, cel din soir se arde şi ese afară, iar în semnu intră toţi, tovarăşii săi, şi din banda B dă tot cel care a mai lovit pe întîiul, şi cind loveşte pe cine-va din banda A, tovarăşii săi nu inaî pleacă, ci numai el singur. Tot ca mai sus, şeful bandei A se repede imediat să îea topa şi caută să-l lovească. Dacă-1 loveşte, se arde acesta şi-î îea locul un altul, tot din banda (B), care face acelaşi lucru, şi dacă primul intrat din banda A în soir n-a fost scos (ars), adecă n-a fost lovit sau a fost lovit, însă cind fugeau cei din banda B, unul dintre eî a fost nimerit cu topa de unul din banda A, rămîne în soir tot acela, şi acuma trebue să dea unul din banda B, nu acel ars însă, şi dacă-1 nimereşte, toţi tovarăşii săi trebue să plece, şi imediat unul din cei din banda A îea topa şi dă în cine poate. Dacă-1 nimereşte, se arde şi trebue să dea un altul. Dacă nu-1 loveşte, cel intrat din banda A e scos, şi intră toţi tovarăşii săi şi se urmează cum am spus mai sus. Dacă toţi din semnu au fost scoşi, jocul reîncepe şi rolurile bandelor nu se schimbă. Dacă toţi din banda B s-au ars (se ar şiră) fără să poată scoate pe cei din banda A, rolurile se schimbă şi jocul reîncepe. Cei din banda A, care trebuia să intre în semnu (soir) se numesc: di năuntru, cei cari trebuiau să scoată pe cei din soir, se numesc: di afară. Se consideră scos şi cînd cel din soir ese afară din semn. Jocul la Ohrida se zice: Cluc-cluc, fiind-ca jucătorii, cînd se întorc cu topa ascunsă, cîntâ imitind glasul de cloşcă, cînd aceasta îşi cheamă să-şi ascundă puii: clu-clu, clu-clu. 122. Cu papa ’); topa semnului 2); topa-n ch'âtră 3); topcheri l). Tot ca la jocul Pri un c'ic'dr, şi aci băeţii se fac două bande şi aruncă peatra spre a se vedea cine trebue să şază la papă ori semn. Papă se numeşte o piatră mare cît capul unei vite, netedă şi care se pune la semn. Să presupunem că a căzut bandei A să dea topa de la păpă, şi banda B să joace rolul cel-lalt, care constă in a prinde topa dată, sau cînd nu pot a o prinde, a cercă, să loveaecă papă cu topa, din locul unde s-a dus in urma loviturei din partea unuia din banda A. Iată cum se face jocul acesta. Unul din banda A stă in picioare lingă papă şi, luind topa, o aruncă puţin în sus ca mer şi, cînd topa se scoboară cam in faţa jucătorului, ii cplică o lovitură în partea băetilor din banda B, care caută să o prindă şi cari se pun la o depărtare mai mare sau mică de ’) Cu papă se zice la A vela. *) Topa semnului la Vlaho-Clisura, Muscopule şi la Fârşeroti. *) Idem. 4) La Ohrida şi la Aromîniî din Lunca, Iancoveţ şi Beala. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMfNILOR 145 la semu (papă) după cum cel care e să dea (să lovească) topa, 0 dă mai mult sau mai puţin departe. Dacă topa e prinsă de vre-unul din Danda B, cel care a dat (deadi) se arde şi trebue să-î îea locul un alt to^araş. Dacă nimeni n-a prins-o, şeful bandei B îea topa şi din locul unde s-a dus se încearcă să lovească papa, şi dacă a lovit-o, cel caie a dat se-avsi. Dacă nu s-a ars jucătorul socoteşte una şi maî dă. In momentul cînd aplică lovitura, trebue si zică şi cîte lovituri are sau simplu cite are. De exemplu cînd este să lovească topa pentru a doua oaiă, zice că : am ddauă sau numai: docţuă l Dacă se intîmplă ca jucătorul sâ^ nu spuîe, cei din banda adversă scuipă şi-1 zic în guiă mare: ptiu, te-arsişî, (ptiu, te-aî ars) şi toate cîte a tăcut pină atunci nu se consideră de loc. Din Causa aceasta se nasc certe printre baeţi, mai cu seamă cînd jucătorul a făcut multe lovituri. Tot aşa se intîmplă cînd jucătorul greşeşte cite are, şi in loc să spuie adevăratul număr, spune mai mult sau maî puţin. In cazul întiîu ie cons-tnns să înceapă dela unu, fiind-că nu i se consideră cite (lovituri) are; in cazul al doilea (cînd spune maî puţine lovituri decit are) şi revine la adevăratul număr, nu i se consideră decît atitea (lovituri), cite a spus în gura mare. Cînd vre-unul din banda B a prins topa după ce mică’ tară (a atins pamintul), nu se îea în consideraţie. Cînd topa a căzut pe o casa sau pe un arbore, şi de acolo căzînd, vre-unul din banda B o prinde atunci se îea in consideraţie, fiind-câ casa şi arborul nu e tară. Lind topa fiind prinsă de unul din banda B, se întoarce bandei A, trebue să o lovească odată de pămint, ca să mănînce (ară, căci în cazul, cînd li se aruncă ast-fel ca cei din banda A să o prindă în mina, jucatoiul de la pâpă i-ă păcălit şi nu se arde, de oare-ce topa nu mică ţară. ^ După învoiala dela început, spre a putea să aibă banda A o cî-vala. tiebue să facă 10, 20, 30 sau une-ori şi mai multe lovituri, plus in tot-deauna încă o lovitură care se numeşte talie şi după care toţi , 1 j 4 î|lcaJe(;â pe cei din banda B, fie-care pe tovarăşul ce a avut la darea mină, de unde s-a dus topa la taVe pină la semnu. Banda învingătoare începe jocul fără schimbare de roluri. De multe ori la jocul acesta se intîmplă ca jucătorul, cînd loveşte opa, nu o mmeieşte bine; dacă- topa lovită prost cade în apropierea jucătorului, 111 cit distanţa dela pâpă pînă la topă nu-i mai mare decît poate sari mtr-o singură săritură jucătorul, acesta dacă vrea poate să nu consideie lovitura aceasta şi să maî dea încă odată. Atunci se zice, ca banda adversa B are o uch'i (pealocurea se zice cufă surdă). Nu i se peimite jucătorului mai mult de trei uch’i. Dacă şi a treia lovitură a fost tot uthi, el (jucătorul) şi-a trecut rindul (ş tricu arada). Dacă . insa n a fosta doua sau a treia lovitură cufă (uch’i) ci a lovit-o bine, cei din banda B, înainte de a trage cu dînsa pe pâpă, trebue să arunce uch a. Iată cum se aruncă uch'ile : Unul din banda B îşi prinde cu mina stingă urechea dreaptă şi trece mina dreaptă, în care tine şi to^a, intre piept şi mina stingă, şiapoicît poate, aruncă topa in spre papa. Lei-lalţi din banda A în timpul acesta stau în jurul lui şi caută sa o apuce. Dacă au apucat-o, se zice, că au făcut una. Dacă n-au putut s-o apuce, acela care a aruncat uch'a trage cu topa asupra pâpel de acolo unde este topa acum. Dacă a putut să arunce uch'a ast-fel ca sa treaca dincolo de semnu (pâpă), atunci s-a ars jucătorul din Banda A. lot aşa se aruncă cînd sint şi două uch'i. Cind Me-unul din banda B, în momentul cînd dă un jucător IO Î4& JOCURILE COPILAREŞÎI ALE AROMtNILOR din banda A, poate să lovească cu mina topa, aşâ de tare în cît să treacă semnul, jucătorul s-a ars. Se învoesc de la început, dacă se primeşte a se da şi strîmb ori nu, şi dacă, cînd se dă strîmb, se permite a eşi drept cu papa sau a se da chiar de unde s-a dus topa. Gfr. Ispirescu P., op. cit. p. 41: «Jocul de a Cărămizioara», prezintă asemănări cu jocul acesta. 123. De-ancîlicareâ; a topa ncalâr; cu pirustia. Tot ca la jocul Pri un c'ic'or, şi aci se fac două bande (A şi B). După aceasta fac cine trebue să se facă caî (cal1) şi cine călăreţi (călări, căvăV) prin aruncarea pietrei, sau prin ştu-carâ etc., şi jocul începe. Presupunem că cei din banda A sint caî, iar cei din banda B călăreţi. Călăreţii încalecă fie-care pe tovarăşul său şi se pun în formă de cerc, fie-care^ păreche departe una de alta cu vre-o 10 paşi. Unul dintre călăreţi îea topa şi o aruncă unui alt călăreţ din dreapta lui şi strigă: una! Acesta caută să o prindă, şi dacă o prinde, o aruncă la călăreţul din dreapta sa şi zice: două! Tot aşâ fac şi următorii, şi dacă se fac zece, se mai face încă una, care se numeşte talia, şi călăreţii îşi schimbă caii, fie-care mergînd la calul călăreţului din dreapta sa şi continuă ca mai sus. Dacă se întîmplă ca vre-un călăreţ să nu poată apuca topa, iute toţi călăreţii o rup la fugă, fie-care în direcţia ce-i place. In timpul acela unul din banda A iea topa şi caută să lovească pe vre-unul din banda B. Dacă a nimerit, cei din banda A devin călăreţi şi cei din banda B cai, şi jocul continuă, precum am arătat mai sus. Dacă n-a lovit pe nici unul, jocul continuă, păstrînd fie-care rolul pe care l-a avut Cînd cel din banda A trage cu topa, nu trebuie să se depărteze mai mult de o săritură de semnu (aci semnul e cercul pe care stau perechile de cai şi călăreţi). Dacă lovitura se dă pe carni nu se prinde pentru aceleaşi motive arătate la jocul cu topa a-ncîlicari. Cînd o bandă s-a schimbat de atitea ori în cît fie-care călăreţ a ajuns la calul său, îndată ce se mai face zece şi tal'e, în loc să se schimbe caii şi fie-care călăreţ să treacă la calul tovarăşului său, se aruncă topa in mijlocul cercului şi fie-care călăreţ o rupe la fugă, ca şi in cazul, cînd cine-va n-a prins topa. Dacă cei din banda A au putut să lovească pe vre-unul din banda B, se continuă jocul prin schimbarea rolurilpr, iar dacă nu, tot cei din banda A râmîn a fi cai/ Cfr. Ispirescu P., op. cit., p. 46: „jocul de-a eraîa-ncălecată“ ieste identic. 124. A top a-n mur; toba murlui. Cu jocul acesta nu se pot juca decît cite trei băeţî. Se alege pentru joc un zid înalt şi unul (orî-care) dintre cei trei iea topa şi, iovind-o de zid, cînd e să cadă, o aşteaptă în mină. Dacă o prinde, se zice, că ari unâ. Tot aşâ continuă pînă să facă 10, 20, 30 etc. după cum se învoesc, plus tara. Tot aşâ fac şi următorii doi. Dacă toţi au reuşit să le facă, reîncep tot ca mai sus, pînă cînd unul din cei trei nu poate să facă numărul cerut şi topa îi cade. Atunci acesta e încălecat de unul din cei-lalţi doi, iar al treilea continuă a face cu topa în mur numărul ce se cere. Dacă reuşeşte, descalecă călăreţul şi încalecă dinsul, iar călăreţul trebuie să facă numărul cerut. Aşâ se continuă, şi cînd cine-va nu poate să facă numărul cerut, ci-i cade topa, devine cal, şi fostul cal devine călăreţ, iar al treilea continuă a da topa-n mur. JOCURILE copilăreşti ale aromînilor 147 runce 125. T a p a a m e r. tJ0^ul,C0nzistă în ase arunca topa în sus cît se poate mai mult totî hăetVsnînS tCada m\e\’ -mar’ !n aPr°Pierea aruncătorului pecînd toţi baeţn stiînşi in jurul lui se sforţează să o prinză. Lina o aruncă în sus jucătorul se fringe puţin De sDate în dreapta sau 111 stingă, după cum ie drept sau stingaciu. P P Alta data jucătorii fac un cerc mai mare sau mai mic după cum cLre Sde£lSVŞ1fdin ,mi'iloc„ul cercului aruncă topa mer fie-caie jucător, cercind sa faca topa sa caza in cerc. _ , T116 rămîne’ adica> cine 0 a™ncă topa in ast-t'el de mod că nu Lddisin lovind succesiv topa de -i ’ ara ca sa 0 Pnnza sad sa 0 lase să cază la pămint. Loviturile se numesc ticitun, de la taca-tuca, cuvînt imitativ.P • „ Pr°duce prin modul acesta o mare întrecere printre jucători cine sa faca mai multe tîcîturi. H 1 to n’ A P II LI A » * .. Jo9uţile acestea se obicinuesc numai de băeţi şi se joacă de obi-cem pnmavara şi maî cu seamă toamna. Băţul cu care ei joacă se f pITlrnf?ul.an’?C0P’ loaptt, cut, Şl se tace de orî-ce lemn. SeJ preferă cel de coin fund-ca este mai tare şi loveşte maî bine. Tot aşa in ceea aalTTnnZ furce!e/numitfe la Aromim: şd'engi, c'ulică, c'ulfngă, tin-Sd â,e/i’se?rrefera Ce e de corn’ fiind-că merg mai departe te servei Te un băţ M an“ 86 mime?te 0li'ce ioc> în care trebuie să Jocurile se numesc în general: a puVana, a fmg% cu c'ulenga. 127. A bişca (biclca) '); dS-a cotea 2); cu pOarca 3); De alixandra 4). Pot luă parte la joc ori ci ţi băeţi ar voi. Ei fac o groapă mare de ld!!imetrU,tCare se numeşte biserică 5), toţi băeţi! au cîte un băţ, caie se numeşte şcop. In jurul bisericeî, la o depărtare de doi, trei Îîrfni Itacuu °.1gaurâ iguvâ) mică, Cit să încapă 11 ful ŞLopului srA\i. Găurile baeţilor se afla depărtate una de alta cu p Pa^!‘ ,uPa ţeasta se fac, cine rămine trebue să pască poarca, aceiea, se iace sau ca Ia jocul: Cu ch'atra a-scundire, sau unul dintre dinambln,eai ?coaPelev Şi» duP.ă ce îe face mănuchiu, ţinîndu-le din mijloc, le aiunca peste cap, şi după aceasta umblă cu călcîile înV A bişca sau biclca se numeşte la Avela, unde se dâ şi scroafei de obiceiu numele acesta cmd o îndeamnă să meargă. 2) Se numeşte jocul aşa la Aromînil GrămustenI, Vlaho-Clfsura, etc. s) Pretutindeni. 4) Numai la Vlaho-Glisura. °) La Gopeşi biserica se numeşte : hor hor. 148 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR dărăt spre partea, unde a aruncat şcoapele, fără a se uita într-acolo, şi stăpînul lemnului pe care îl va călca se tace porcăr. Sau se mai face şi în modul următor: Toţi băeţiî se adună la biserică, unde pun vîrfurile şcoăpelor lor. Unul dintre eî numără pină la un număr convenit de mai înainte şi cind finesc, fie-care caută să prinză o gaură, aidcă să puie vîrful şcopuluî într-una din găurile tăcute, şi fiind-că găurile sînt cîţi băeţî mai puţin una, unul dintre eî trebuie să ră-miîe fără gaură. Acesta se face porcăr. Poarca este un guguciu') (cocian), un os de cal, sau de un lemn rotund. Ca să se înceapă jocul, se pune poarca pe marginea bisericeî şi unul dintre jucători ii trage o lovitură. Porcarul se duce şi o adună cu vîrful băţului şi caută să o puie în biserică. N-au drept, atît porcarul cît şi cei lalţi băeţî, s-o apuce cu mina. Cind porcarul voeşte să puie poarca in biserică, ceî-la 1 ţî cearcă prin toate chipurile să î-o lovească tare şi ast-fel să o depârteze de biserică. Porcarul o păzeşte cu şcopul său, pe care, in momentul cind cine-va voeşte să lovească poarca, îl pune înainte ca acesta să lovească pe şcop. Cînd băeţiî rădică şcopul spre a lovi poarca, se păzesc ca nu curn-va porcarul să le apuce gaura mai înainte. In cazul acesta, porcarul, care a găsit gaură, scapă, şi devine porcar cel scos din gaură. Cînd porcarul reuşeşte să puie poarca în biserică, fie-care trebue să schimbe gaura şi să prindă pe o alta. Porcarul, încă, în momentul cînd se face schimbul, caută să prindă şi el o gaură, şi cine rămîne fără gaură, devine porcar. Jocul apoi reîncepe. La Vlaho-Clisura, cind se schimbă găurile, se strigă de toţi băeţiî: Alexăaandra, probabil corupţiune din cuvintul grecesc: &XâCo>, schimb, fiind-că jucătorii schimbă găurile. Biserica aci*se numeşte tot : Alexandra. La Samarina2), cînd porcarul aduce poarca în apropierea bisericeî şi ieste aproape să o puie în gaură, jucătorii cintâ, cercînd să o depărteze : Gh’ine vin'ie poarca, poarca al visil'e, cu mcărî şi cu beri; cîte sun aclo, z-v!ină aoâ, ş-cîti sun aoâ, z-ducă aclo. . Traducere.—Bine a sosit scroafa, — scroafa regelui,-^cu mtncărî şi cu băuturi; — Cîte stnt acolo, — să vie aci,—şi ctte stnt aci,— să se ducă acolo. Cind o lovesc, jucătorii spun : Na ! că-n1 mîncă fîrina ! (Na! căci îmi îmi mîncă făina). Na ! că-n’ mîncă sarea (Na I căci îmi mîncă sarea). Cfr. Ispirescu, op., cit., p. 48: «Jocul de-a poarca», care ieste la fel cu al nostru. ’) La GopeşI se numeşte poarca, gotcă, ear la Ohrida cotcă. ') Gom., de d-1 Diamandi Geogea, student în Medicină. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMInILOR 149 128. Cu ţ o a pitii. „ Se fac jucătorii cine să păzească cotea, (un gug'u) şi apoi toţi ceî-lalţî jucători se aranjază la semnul mari. Fie-care jucător ieste înarmat cu un ţdupit cu care caută să lovească în codă. Dacă nimereşte cotea, cel care o păzeşte, aleargă iute să o aducă la loc, pe cina cel care a tras în cotcă, dacă vede, că poate, se duce şi-şi îea ioapitul şi se întoarce la semnul mare. Păzitorul coteai caută în timpul acesta, după pe a pus cotea la locul său, să lovească cu un cocean pe cel venit să-şi îea /oapitul şi dacă-1 nimereşte, scapă el şi păzeşte cotea cel atins. SEMNicOi.. It BOŢEA SEMNUL MARE Cind jucătorul vede, că nu ie chip, că păzitorul a pus imediat cotea la locul său, nu iese de loc de la semnul mare. Ţoapitul lui rămîne ast-fel la cotcă. Dacă are timp numai să-şi îea ioapitul nu insă şi să se poată întoarce la semnul mare, se refugiază la semnic, semnul mic, şi aşteaptă, cind un alt jucător nimereşte cotea, să se reîntoarcă la semnul mare, înainte ca păzitorul să fi pus cotea la locul său. Cind cotea nu ie la loc, nu poate lovi pe nimeni. u Dacă presupunem, că toţi au dat în cotcă şi nimeni n-a nimerit sau a nimerit prost în cît păzitorul a pus cotea imediat la locul său, păzitorul stă şi păzeşte şi cum vede pe cine-va că iese din semnul mare sau din simnic îl loveşte cu coceanul şi scapă, ear fie-cara îşi îea ioapitul şi jocul reîncepe. Distanţa dintre semnul mare şi cotcă, precum şi cea dintre cotcă şi simnic este mai mare sau mai mică, după cum jucătorii sînt mai mari sau măi mici'). 129. Cu murminţîli. La joc pot luă parte orî-cîţi băeţi. Fie-care băiat are şcopul său cu care îşi face o guvă (gaură) mică, după ce se aşază in vre-o 4—6 paşi departe unul de altul şi în formă de cerc. Locul unde se joacă baeţiî trebuie să lie plan (padi). După ce fie-care băiat îşi îea 'locul lingă gaură, unul dintre ei—cel care a rămas după ce s au făcut — 9 Com., de d-1. Dimoane, profesor. JUCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMiNILOR 150 aruncă c'ulica celui de Ia dreapta sa, care o aşteaptă, ca să o lovească cu băţul. Dacă a atins-o, toţi, afară de cel care o aruncase, trebuie să meargă să puie vîrfuî băţului lor in gaura aruncătorului (z-da di guvă==sădea de gaură) şi să se întoarcă la găurile lor, unde trebue sa ţină virful băţului înăuntru. Aruncătorul în timpul acesta aleargă după c'ulică, şi luînd-o, caută s-o puie în gaura unuia dintre mcători, înainte ca acesta să aibă timpul de a se întoarce la gaură, sau cînd cine-va din nebăgare de seamă nu ţine băţul în gaură. Dacă reuşeşte la aceasta, cel căruia^ i s-a pus c'ulica în gaură, trebuie să o arunce la băiatul din dreapta sa. Dacă n-a reuşit s-o puie în gaură, tot el trebuie să o arunce aceluiaşi băiat. Cînd o aruncă, dacă cel care o aşteaptă să o lovească, nu o nimereşte, trebuie el să o arunce la cel din dreapta sa. De multe ori, după învoiala de la început, pe cînd unul dintre ei aruncă c'ulica celui din dreapta sa, cei-lalţi—afară de cel care aşteaptă c'ulica — stă pe lingă aruncător şi, îndată ce o aruncase unui şi o lovise cel-lalt, ei încep să-î sape gaura cu beţele lor, cari sint ascuţite la vîrf. Tot scopul jocului constă în a se face prin săpături pe pămînt, în-cepînd de la gaură, o imagine de om. Unde e gaura, se face o mică groapă cît mărimea capului jucătorului respectiv ; după aceasta i se tac gîtul (guşa), mijlocul, picioarele, mînile. Atunci se zice că s a fă-jucătorului mormintul (murmintili), şi cînd s-a isprăvit de tot, băieţii întreabă pe jucătorul respectiv, ce doreşte să devie în viaţa sa: căpitan, păstor, dascăl, armatol, (armîtulă'), neguţător, etc., şi după meseria ce-şi alege, băieţii sînt. datori să facă şi trei ustensile aparţinînd acelei meserii. După ce i s-a îndeplinit cea din urmă dorinţă şi nu mai rămîne nimic de făcut, jucătorul respectiv este inmormîntat, adecă aşezat ca mort în mormintul ce i s-a făcut, şi în jurul său băeţii înting şcoa-pele, presupunînd că sînt luminări, după cum se obicîiiueşte la mort. După ce vin în jurul lui de trei ori, cîntind ca preoţii prin nas diferite cîntece, între cari şi pe : Alison, balison, etc., toţi se depărtează ln graţa cea mai mare, căci mortul iese din mormînt, şi apucînd beţele începe să le azvîrle asupra celor-lalţî, voind a-i lovi pe corp, dar nu nimereşte mai nici odată, căci toţi se depărtează. După ce s-au azvîrlit toate şcoapele jocul se reîncepe. 130. Corimboc'.-mboc1 ?—mboc’; coriinbiri mboc'?—mboc1. La jocul acesta toţi băeţii se fac două bande (A şi B), precum la jocul Pri un c'ic'or. După aceasta se dă c'ulenga. Darea c'ulengeî x) se face precum urmează: Cu rîndul începînd băeţii dintr-o bandă, fie-care apucă băţul (şcopul cam dela mijloc cu mîna dreaptă şi fă*) Darea tfulengîVel se numeşte şi corimboci, mbocî. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROmInILOR 151 cînd ca cea-laltă jumătate parte a băţului să-î vie subsoară, ţinindu-1 ast-fel in linie orizontală, cu mina stingă apucă c'ulenga dela mijloc şi, aducînd-o asupra băţului, o lasă şi începe să o lovească de cîte ori poate. Acela care dă înainte de a lăsă c'ulenga şi a incepe să lovească, trebue să puie celor din banda adversă întrebarea: Corimbocî sau corimbiri-mbocî, şi numai după ce i se respunde: mboci sau boci trebue să înceapă a lovi (se zice la joc: să facă sau z-da) şi dacă cine-va dă fără să puie întrebarea de mai sus, sau după ce întreabă nu aşteaptă şi răspunsul, nu se socotesc cîte (lovituri) dă şi trebue să înceapă de nou. Loviturile trebue să se facă de jos in sus, c'ulenga fund asupra băţului. Cînd lovitura se face de sus în jos, această lovitură se zice: di pri gh'os (de pe jos) sau (la Ohrida) uoh'i. De cîte ori loveşte cine-va c'ulenga, atîtea lovituri are să dea, cînd va începe jocul. Loviturile se numesc: dări (dare pl. dări). Cei dintr-o bandă ţin socoteală pentru cei din banda adversă, adecă socotesc cîte lovituri face fie-care din acea bandă şi cîte au peste tot. Banda care are maî multe (Iovituri=dări) dă intîia. Fie banda A, care are mai multe. Această dare se face în modul următor : Fie-care din banda A loveşte c'ulenga începînd dela semn în spre partea convenită dela început, de atîtea ori cîte dări (lovituri) are. Pe cînd aceştia dau, toţi cei-1 a 1 ţi din banda B caută să prindă c'ulenga ori să o lovească cu beţele îndărăt spre semn Dacă o prind, o dau jos s-mîcă ţară şi o întorc celui care a dat, ca să dea iarăşi de unde a dat, de oare-ce acesta a ars cu o lovitură şi trebue să dea restul, dacă maî are ; iar dacă nu maî are altele, trebue să dea un altul din banda A. Cînd c'ulenga e lovită cu beţele îndărăt, jucătorul continuă a da restul, dacă are, de acolo unde s-a întors c'ulenga. Cînd termină unul, continuă a da cel-lalt din locul unde s-a dus c'ulenga la cea din urmă lovitură. Loviturile di pri gh'os se dau ast-fel: Cel care are să dea o astfel de lovitură, stă pe piciorul drept şi, ridicînd piciorul sting, loveşte c'ulenga pe sub acest picior. După ce toţi din banda A au dat, încep să dea cei din banda B, de acolo unde s-a dus c'ulenga la cea din urmă lovitură a celui din urmă din banda A, în spre semn; adecă, pe cînd cei din banda A se depărtau din ce în ce maî mult de semn, cei din banda B caută să se apropie din ce in ce mai mult Dacă, după ce toţi diri banda B au dat, şi c'ulenga n-a ajuns pînă la semn, ei sint încălecaţi de cei din banda A, de unde a rămas c'ulenga pînă la semn. Dacă însă c'ulenga a trecut semnul, ei încalecă pe cei din banda A, de unde s-a dus c'ulenga pînă Ja semn. Cînd distanţa dela c'ulengă pînă la semn nu e maî mare de cît poate sări cel maî bun săritor din bandă, nu se încalecă nimeni, şi jocul reîncepe. La încălecare, fie-care dintr-o bandă încalecă pe tovarăşul ce a avut la începutul jocului, cînd s-a dat mină. (V. jocul Pri un c'ic'or). 131. Tu guvă cu azvîrnîSarSa. Se face o pură (guvă) lungăreaţă şi mică. Se^ pot juca doi sau mai mulţi băeţi; cînd se joacă maî mulţi, se împărţesc in două bande, ca la jocul: Pri un c'ic'or. Vom descrie jocul, presupunîrid doi jucători, pentru că ceea ce se petrece cu doi se petrece şi cu maî mulţi. Cei doi jucători se fac şi cine remîne, stă la guvă. Fie acesta A şi cel-lalt B. 152 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR Apune vîrful băţului în guvă şi pede-asupra virfuluî, pe guvă, pune c'ulenga, şi apucînd bătui dela mijloc aruncă c'ulenga cu vîrful băţului cit poate mai departe. B, care stă la oare-care depărtare de acolo, caută sau să prindă c'ulenga sau să o lovească cu bătui său spre gaură îndărăt. Dacă reuşeşte să o prindă sau să o lovească aşa în cit c'ulenga să ajungă la gaură, A se arde şi prin urmare trebue să-şî schimbe rolul său cu B. Dacă nici o prinde nici o loveşte, B apucă c'ulenga şi trebue să o arunce lingă gaură. In timpul acesta, A azvîrnleaşti (tîrăşte) bătui şi caută să lovească c'ulenga. Dacă c'ulenga s-a dus lingă guvă, aşa în cît depărtarea de la gaură pînă la c'idenga nu ieste mai mare de cit lungimea băţului, A se arde. In cazul contrariu, dacă încape lungimea băţului de odată sau de maî multe ori, A socoteşte atitea. Acest joc se joacă pînă la 10, 20, etc., după învoiala de la începutul jocului, şi cînd cel care dă a făcut numărul convenit, maî dă încă odată cît poate, şi de unde se duce c'ulenga, de acolo încalecă pe adversarul său pînă la gaură. Lovitura cea din urmă se numeşte cal. 132. Pri şcop; pri pul'ân '). Jocul se face după cum am arătat maî sus. Diferenţa conzistă în aceea că, în loc de a azvîrnîi bătui, se aşază cruciş pe gaură, şi dacă B aruncă c'ulenga şi nu loveşte băţul, A, aşezind c'ulenga pe marginea găurei, o loveşte puţin spre a se ridică în sus, şi cînd s-a ridicat, caută să o lovească tare, spre a o depărta de gaură. Ii mai dă o lovitură tot aşa de acolo unde s-a dus c'ulenga, şi după aceasta încă una pînă la trei. Dacă după trei lovituri, B nu poate să sară în trei sărituri, de unde s-a dus c'ulenga pînă la gaură, A începe să numere de cîte ori încape bătui său de la c'ulenga pînă la gaură şi dacă face numărul convenit la începutul jocului, dă încă odată, după cum am arătat, şi de unde s-a dus c'ulenga, încalecă pe adversarul său pînă la gaură. Această din urmă lovitură se numeşte cal. Dacă însă B a lovit cu c'ulenga bătui aşezat pe gaură sau a putut să sară în trei lovituri de la c'ulenga pînă la gaură, A se arde şi rolurile se schimbă. u 133. A c u } e n g a pri mină. Se joacă tot în guvă. Aci însă, în loc să puie c'ulenga în gaură ca apoi să fie azvîrlită cu băţul departe, se apucă băţul de la miner, şi se ţine în formă de luminare cam pe la înălţimea pieptului aceluia, care joacă. Apoi se pune c'ulenga pe mină lingă băţ, adică pe unghiuleţul format de băţ cu degetele minei, cari ţin băţul. Se ridică mina de jos în sus, ca c'ulenga să sară în poziţiunea orizontală ceva mai sus de capul jucătorului şi pe cînd e să cază, o loveşte jucătorul, ca să se ducă departe. Cel-lalt sau ceî-lalţi, dacă sint mai mulţi, căută să o prinză. Dacă o prind cel care a dat arde şi urmează altul. Dacă nu, aşază băţul pe guvă şi se urmează ca la jocul precedent. Aşa se continuă a se da pînă să împlineşte numărul convenit, *) La Muscopule, Albania, jocul acesta se face tot aşa şi se numeşte : Tingălea. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE ARAMÎNILOR 153 după care unul sau altul rămtne invins şi capătă prin urmare un biş, (sumar sauzdîrtă), după cum se mai zice, sau se încalecă. 134. Ş c l e n d a. Jocul se joacă şi intre mai mulţi băeţî, împărţiţi in două tabere, după cum se joacă şi numai cu doi. Pentru mal mare uşurinţă, îl vom descrie cum se joacă de două persoane- Se fac cine să râmîe la guvă, de unde se dă şcVenjta, punînd-o transversal pe guvă şi impingînd-o cu băţul. Dacă adversarul o prinde, rolurile se schimbă. Tot aşa cind toacă, adică neprinzînd-o, jucătorul aşază băţul transversal pe guvă, care la Gopeşî se mai numeşte fiju şi cel-lalt aruncă şclenija şi dacă loveşte băţul se zice, că tucă, a tocat. Dacă însă nici n-a prins şclemja nici n-a tocat, jucătorul,, care dă a făcut un fij şi ca fijul să fie întreg, trebuie să facă şi calul. Pentru aceasta se aşază şcVenjta şi o loveşte peste cap, ca să sară în sus, şi atunci o mal loveşte odată in vint. Aceasta se face de trei ori. In caz de reuşită de a o bate departe cit cel-lalt să nu poată sări de la şclendă pină la fij în trei sărituri, numără un cal. După ce face nouă cal, intră în maţe. Maţele se fac din cal numai şi la sfirşitul lie-cărui cal, se mai dă o lovitură fără nici un cîh. Cmpurtirile se consideră ca lovituri bune. Ciupurtire se zice, cînd ating! niţel şclentja şi nu o baţi departe. Maţele sint tot nouă la număr. Din maţe intri in cofi, cari se fac tot ca maţele. Atit la maţe cit şi la cofe, distanţa dintre fiju şi şcVemjă trebuie să fie mai mare de cît poate ajunge, dacă se întinde jucătorul şi lungeşte în acelaş timp şi băţul său şi el are interes să ajungă, fiind-că atunci are dreptul să dea pentru a doua oară, cind speră să o bată mai departe. După cofi, intrâ-n mesi, cari sint şase şi cari trebuiesc făcute una după alta fără întrerupere. Caii, maţele şi cofile se socotesc, cind jucătorul arde, pentru cealaltă dată cind îi soseşte rîndul, pe cind mesele nu. Apoi se face ugeacul tot aşa şi cine rămine ca calul mare, care se face ca primul cal, nefâcut, este încălicat de adversar de unde se duce şclenda bătută pină la fij. Apoi reîncepe jocul. Cu mai mulţi calul mare se face mai curind. 135. Cu lemnul pri d e a d i t. Unul dintre jocurile obicinuite de copii este şi acesta. Jocul con-zistă in a luă băţul cu care se joacă sau orî-ce alt băţ şi, punindu-1 pe deget, caută să-l ţină cît se poate mai mult. Degetul obicinuit pe care băiatul aşază băţul vertical, este cel arătător. Pe cînd băiatul se mişcă cînd într-o parte, cind într-alta, căutind să păstreze echilibrul, ca să nu-î cadă băţul, cei-lalţi copii numără, pînă-icade. Cine a putut să-l ţie mai mult, acela se declară învingător. 154 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AftOMÎNILOR CC AHTBItlRIBEi, (Cu sărirea) ... Jocurile cari urmează sînt cele maî mult gustate debăeţii de la Jo—40 ani şi, după cum vom arăta, ele nu sînt despreţuite nici de Ele se dau de obiceiii în zilele de sărbători, şi cel care se distinge, are renume şi* trecere printre tovarăşii săi. E destul să amintesc pe revoluţionarul de la 1878 căpitan Leonida-Hagi-Biră, care trecea m tot Epirul şi fesalia de cel mai bun săritor în jocurile cari urmeaza. Poporul spune, că el putea şă sară peste trei iepe, aşezate una lingă alta în şir, dintr-o singură săritură. El era originar din bamarina, orăşel aromînesc de pe coastele Pinduluî in Epir. Fetele mea preferă pe aceştia în locul celor lalţi. Termenii întrebuinţaţi pentru a sări sunt : ansdr, a antrisăr, } sar. arsâr. ) 136. Tu una. Se pune un semn şi apoi toţi jucătorii de la o depărtare, călcînd pe semn, sar într-o singură săritură, cine seduce mai departe. Se sare cu picioarele unite saii nu, după cum se învoiesc la începutul jocului. Cînd se sare cu picioarele unite, se sare maî puţin departe. 437. An treilea. La locul acesta pot luă parte ori-cîţi băeţi vor voi. „ „Să joacă atît de băeţi cît şi de flăcăi şi bărbaţi, de obiceîu la sărbători după terminarea horei. Se trage o linie pe pămînt, care se numeşte semnu, şi toţi cîţi se joacă se aruncă în trei sărituri, călcînd pe semn, după ceiea vantu (după ce-şî dau vînt). Scopul jocului este a se vedea cine poate sări maî mult (maî de- ** parte), în trei sărituri (an treilea), şi de sigur acei maî iuţi şi maî uşori la picior sar maî mult. De multe ori se fac prinsori de maî înainte între jucători, cari se provoacă, ba că cutare sare maî departe, ba că nu cutare, ci cutare. Prinsorile constă, în a da o petrecere cine va pierde. Cînd se fac prinsori se determină de mai înainte, de cîte ori trebuie să sară cei care au pariat, şi numai ultima săritură (antrisîriri) se prinde. Cine întrece la ultima săritură în trei (an treilea), acela cîştigă. 138. An treilga cu artisirga. P^ne, caA la j°ucu} precedent, un semn, şi tot ca la jocul precedent, baeţii sar în trei sărituri, călcînd pe semnu. Cine rămîne adică cine a sărit mai aproape de semn, se bagă. A se băga cine-va, înseamnă a sări, călcînd pe semn cu amîndouă picioarele, o singură săntură, şi acolo unde a sărit, să se aşeze in picioare şi cu capul aplecat către pămmt. Ceî-lalţî sar peste dinsul, dela semn. Gel care a sărit mai departe la începutul jocului, devine mumă şi prin urmare este cel d-întîî, care sare peste cel băgat. Cînd sare JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR 155 muma peste cel băgat, unde s-aii dus picioarele mumei, după ce a sărit peste dinsul (l-antrisâriri), acolo se pune băgatul spre a fi sărit şi de ceî-Jalţî. Cine în trei sărituri dela semn nu poate să sară peste cel băgat, se bagă la rîndul său, şi muma va deveni fostul băgat şi tosta mumă devine ultimul săritor. Băgarea acestuia se face precum am spus mai sus. La jocul acesta caută fie-care să fie ultimul, de oare-ce e mai puţin ameninţat a se băgă, fiind precedat de alţii. 139. An treilea gh' iftSaşte. Jocurile de mai sus «An treilea» şi «an treilea cu artisire'» se mai joacă şi în felul ţigănesc: «gh'iftescu'». An treilea gh'ifteaşti se joace ast-fel: După fie-care săritură din cele două ansiriri, dela început, face şi un pas natural. Aceasta da vanţu (vimtu) celui care sare şi-l face să ajungă mai departe. 140. P r i un c' i c' 6 r. Se mai joacă: an treilea pri un c'ic'or, adică fie-care săritură o face lntr-un picior, fără ca să-l atingă pe cel-lalt de pămînt. La jocurile de mai sus an treilea tot-dauna distanţă străbătută de cine-va se consideră cit a putut, sări el de la semnu pînă la ultima săritură şi anume pînă unde se cunoaşte urma călciilor de picior. Nu se consideră vîrtul talpeî, pentru că se pretinde, că unii pot să aibă talpă mai mare şi cei cu talpă mică sînt nedreptăţiţi prin modul acesta. Dacă jucătorul sare cu picioarele neunite, aşa cum nu se obicî-nueşte la aceste jocuri, se iea drept semnu dă arcare (aşa se zice distanţa de la semnu pînă la puntul unde ajunge săritorul) jumătatea distanţei dintre cele două călcîe. Nu se consideră de bune săriturile, cari se fac, călcînd la prima săritură peste semnu, nîinti, cum se zice, fiind-că cari calcă un c'ic'or nîinti, l'a trei ma nclo, (cine calcă un picior înainte, se duce cu trei picioare mai departe) de cum s-ar fi dus, dacă ar fi călcat tocmai pe semnu. Dacă însă calcă pe semnu analtu sau nîpoî, săriturile sînt bune. 141. An treilga cu s uliii. La jocul acesta cele trei sărituri se fac într-un picior. Se îeau trei suli (beţe mici şi ascuţite la vîrf), şi cel care se aruncă an treilea, la fie-care săritură se opreşte şi înfige în pămînt o sulă. Cel care va sări după dînsul, trebue să se oprească la fie-care săritură şi să caute să ajungă sulili înfipte în pămînt şi să le scoată din locul acela spre a le înfige ceva mai departe. In timpul acesta nu trebue să atingă piciorul rădicat de pămînt, precum şi haina, căci dacă face aceasta, se arde, şi după învoiala ce aii făcut la începutul jocului, trebue să vie în jurul sulilor de mai multe ori într-un picior, pe cînd ceî-lalţi îî adresează diferite formule batjocoritoare, ceea ce provoacă rîs in public. Aceasta se face mai cu seamă, cînd joacă băeţii. 156 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMtNILOR Une-ori, dacă s-au învoit, cel rămas ieste încălecat şi ţinut să vie o dată sau de mai multe ori în jurul sălilor, adică cit tine de la ultima sulă pînă la semnul unde calcă cei cari sar într-un picior. 142. T-a mînal'a; c'oari a păsărite1). La jocul acesta, fîe-care băiat îşi are şi tovarăşul său, şi după ce părechile se fac, cine rămîne se bagă, adecă cei doi dintr-o părecbe se aşază jos şi-şi lipesc talpele picioarelor, de-asupra cărora sar păre-cliile cele lalte, cîte unul şi păzindu-se a nu atinge cu piciorul sau cu haina, în momentul sărirei, de picioarele celor băgaţi. După ce sar toate părechile, cei băgaţi îşi pun fie care cîte o mină pe degetele picioarelor, de-asupra cărora sar perechile iarăşi, şi dacă toate au sărit bine, fără să atingă întru nimic de mînile celor băgaţi, aceştia mai pun şi mîna^ cea-laltă pe de-asupra minei băgate, şi părechile iarăşi continuă a sări peste ele. Dacă şi de astă dată perechile au sărit bine, cei băgaţi îşi ridică picioarele cît se poate mai sus, şi peste dînsele trebue să sară toate părechile cele-lalte. Dacă părechile sar şi de astă data bine, jocul reîncepe dela început, rămiind să se bage tot aceiaşi fiareche. Dacă însă vre-nul dintr-o păreche, pe cind a sărit a atins cu piciorul sau cu haina de mînile sau picioarele celor băgaţi, atunci se bagă părechea din care face parte acesta, şi jocul continuă mai departe. Numele de l-a mînal'a vine dela faptul că se pun mînile una peste alta. C'oari a păsările, înseamnă: Picioare a pe sărite. 143. T-a scamnach’a. Pentru jocul acesta se alege o livede întinsă şi numeral jucătorilor trebue să fie mare. Jocul se împarte în mai multe figuri: Figura I. Scamnulu. (Scaunul). Unul dintre jucători se pagă scamnu, adecă stînd în picioare, îşi razemă mîinile de genuchi şi îşi pleacă capul, întocmai ca cel băgat la jocul: an treilea cu artisirea. Peste acesta sare un alt jucător, care*1 după ce a sărit, se bagă scamnu şi el, ceva mai departe de primul. Apoi sare un al treilea peste amîndoi, şi la rindul său se pune şi el scaun. Tot aşa se urmează, pînă sar toţi. După ce a sărit şi cel din urmă, primul băgat scamnu se ridică, şi începind dela cel mai apropiat băgat scamnu, sare peste toţi, şi imediat cel sărit de dinsul se rădică şi face tot aşa ca el. Fig. II. Scamnulu cu doauă cic'oare sau cîmara. (Scaunul cu două picioare sau cămara, bolta). După ce primul şi al doilea băgat sar peste toţi, fac amîndoi un singur scamnu, adecă întorcîndu-se cu spatele, îşi lipesc mai întîî corpurile, şi ast-fel lipiţi, îşi apleacă fie-care capul în spre dinaintea sa. Peste scamnulu ast-fel format sar cei-lalţi băeţî, mai întîî unul cîte unul şi imediat ce au sărit doi, fac şi ei un scaun ceva mai departe. Tot aşa se face şi cu cei-lalţi. După ce au sărit toţi, sare şi ') Se numeşte ast-fel la Ohrida, Lunca şi la Fălşerop. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROmInILOR 15? fîe-care din părechea care a început figura peste toate scamnele băgate, începînd cu scaunul cel maî apropiat, şi tot aşa fac şi cei imediat săriţi de dinşii. Fig, III. Cu loarea-mbraţă sau cîmarâ. (Cu luarea în bra{e). După ce au sărit peste^ toţi, se pun tot ca mai sus, însă acuma sar peste dinşii, doi cite doi jucători. Adecă unul dintre jucători, îea pe tovarăşul său care este cu capul in jos, in braţe, şi aruncîndu-1 peste scaunul format de cei doi jucători, acesta cade în picioare şi el rămîne cu capul în jos în braţele tovarăşului său. Ceva mai încolo formează la rindul lor un alt scamnu. Peste aceste două scaune sar alte părechî lipite (aşa se zice) şi cari, după ce sar, se pun şi ele scaune. După ce au sărit toţi, sare şi părechea care a început figura aceasta peste toate scaunele bigate, începînd, după cum am arătat şi mai sus, cu scamnulu cel mai apropiat; tot aşa fac şi cei imediat săriţi de dinşii. Fig. IV. Scamnulu cu 3 Pic'oare sau culutumbă. (Scaunul cu 3 picioare sau culutumbă, Fr. culbute). Sărind peste toate scaunele, se pun iarăşi tot ca la figura de mai sus, însă se ataşază la scaunul ast-t'el format şi un al treilea jucător din părechea imediat următoare. Acest jucător se bagă scamnu lipit de cei doi, şi anume îşi pune capul la incheetura celor doi şi, prin-zîndu-şi mînile de picioarele lor, îşi întinde corpul spre partea de unde vor sări jucătorii cei-lalţi. Acest al treilea jucător se numeşte alîchit (lipit). Peste scaunul ast-fel format sare tovarăşul celui lipit, făcînd o culutumbă (fr. culbute), adecă rezămîndu-şi capul de cel lipit, se întoarce cu picioarele peste cei-lalţi doi şi cade dincolo de scaun în picioare. Cum a sărit, vine şi îea locul celui lipit, care la rindul său sărind^şi el, vine de se lipeşte un altul din părechea care e să sară. Tot aşâ se^ întimplă şi cu acei din părechea aceasta, cari sărind pe scaunul băgat, fac tot aşâ ca şi cei cari au sărit înaintea lor. După ce sar şi cei din părechea care a început figura aceasta, cei imediat săriţi de dinsa încep figura următoare- Figura V. Culutumba-mbraţă. Această figură se face tot aşâ ca maî sus, cu singura diferenţă, că în loc de a sări cite unul pe scaunul băgat, sar cîte doi de odată, ca la figura III. Urmează după aceasta fig. VI. Figura VI. Prit nelu. (Prin inel). Aci o păreche face din mini un cerc, adecă cei doi jucători îşi prind mînile şi le lărgesc cit se poate. Prin cercul acesta sare fîe-care jucător, căutînd să fie cît se poate maî elegantă săritura prin cerc, şi haina sa să nu atingă de loc cercul, dacă se poate. Cercul este ceva JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNtLOR 158 maî sus de pe pămînt, şi cei cari îl formează stau numai cu un ge-nuchiu pe pămînt. După ce doî jucători au sărit prin cerc, formează ceva mai departe un alt cerc prin care vor sări jucătorii, după ce vor fi sânt prin întiîul. 1 Figura VII. Pri punţi sau pri mină. (Pe punte, pe mînâ). Această figură începe ast-fel: Cei doî jucători dintr-o păreche se Priţ?~ C1 e l,na din TTiînile lor şi, stînd în picioare, toţi ceî-laltî jucători sar peste mînile lor ast-fel prinse. Imediat ce sar doi jucători, se„ Prln„d de mînă ceva mai departe de părechea întîia. Se sare peste parechi cum am văzut mai sus. Figura VIII. Pri capiti. La figura aceasta, jucătorii dintr-o păreche îşi împreunează capetele, şi cei-lalţi sar unul cîte unul, fără să atingă de loc, nici chiar cu haina, de parechea băgată. Figura IX. Unul se întinde la pămînt pe spate în linie orizontală ; cel-lalt se pune cu faţa pe dînsul (pri dinii), şi jucătorii fac culutumba, ră-zimindu-şi capul de spatele celui aşezat întors. sa nu cază cum-va pe capul celui întins pe spate, acesta tine mnnele întinse de-asupra capului şi-i ajută să cază oare-cum în picioare peste capul său. Pentru aceasta se cere ca cel întins pe spate să fie şi robust în braţe. Figura X. Pri su mină. (Pe sub mînă). La figura aceasta, jucătorii dintr-o păreche îşi împreunează mînile, şi pe sub mînile lor trec unul cîte unul toţi cei-lalti, şi ast-fel se termina jocul. 144. Barba mea d S-a siine. Jocul i-barba mea de asime» se joacă diferit. Noi vom reproduce varianta cea mai răspîndită. Cel mai cu vază copil face pe auşlu, bătrinul. El alege un loc şi aşeztndu-se simulează, că sapă un puţ cu un băţ, presupus că ie sapa. Lingă sine are un vas alb,—vas de asime, de argint—şi în vas °. L^gură. Ou capul plecat, auşlu îşi caută de treabă, săpind mereu, şi bina din cînd în cind, ca să se mai răcorească de atita osteneală. loţi ceî-lalţî copii formează ceata, în care unul face pe căpitanul, şi ie prins jn fruntea cetei, ear cei-lalţi se prind unul de altul de pe partea hainei din dos şi ultimul prins îea numirea de coadă. Ceata se învirteşte în jurul bătrînului chitind cu toţii: Barba mea de asime, şi a ta di ciuch'i 1), ’) In unele variante viersul acesta sună : cioclu ameţi di c'dacă (?) (ciocul meu de c oacâ (?) sau data di cîocu, în care clata trebuie să fie corupţiune din : şi a ta. jocurile copilăreşti ale aromInilor *59 crech1 Iaî, creh\ tute amele suntu. Traducere.—Barba mea de argint,—şi a ta de fire de ctnepă, — să crepî! să crepî! — toate ale mele sint. Apoi se opresc şi săpitanul întreabă pe auş: — Papu ! ţe fatl aţia ? (Moşule, ce taci acolo ?) Dacă auşlu, bătrînul nu răspunde, ceata se invîrteşte earăşî încă odată în jurul lui, cîntind mereu cu toţii: «barba mea dă-asime». Apoi ear se opresc lingă bătrîn şi căpitanul întreabă: — Papu ! ţe faţî aţia ? (Moşule, ce faci acolo ?) Dacă moşul tace earăşî sau răspunde: n'-adâr puţlu sau în' sap puţlu. (îmi dreg putui sau (îmi sap puţul), ceata ear se invîrteşte în marş în jurul bătrinului, cîntind pe : «barba mea de-asime», pînă cînd îi vine gustul moşului, ca să răspunză şi atunci dialogul acesta are loc între căpitan şi auş : Căp.—Papu ţe taţi aţia ? — Moşule ce faci acolo ? Auş.—Aflu fluria flc’oruluî. — Caut (aflu) galbenul băetului. Căpitanul ii arată limba şi-l întreabă: aestă ăasti ? (asta ieste ?) şi tot aşa face fie-care din copiii cari compun ceata pînă la cel din urmă. Moşul necăjit vrea să prinză pe cel din urmă. Căpitanul văzînd că moşul nu glumeşte strigă: «Pap, pap, ţi mîncară grînlu găile.» (Moşule, moşule, ţî-au mîncat griul cioarele). Moşul trebuie neapărat să dea fuga, ca să gonească cioarele şi după ce în fugă mare vine pînă la locul său şi strigă : «cşi, cşi!» cîoarelor, ca să-i lase griul în pace, earăşî se întoarce la ceată. Dar căpitanul eară îi zice: Fudî, pap, că-ţî mîncară grînlu gătle ! ^ (Fugi moşule, căci ţî-au mîncat griul cioarele) pînă cînd moşul se aşază la locul său şi-şi caută de puţ. Copiii încep earăşî să se învirtească în marş în jurul moşului, cîntînd pe «barba mea de-asime». Se opreşte din nou şi căpitanul ii cere moşului apă de băut: Căp.—Atiş auş aî tcpă tră vindSari ? (Bâtrinule, bâtrînule, ai apă de vindut?) l60 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR Auş—Apă tră vindeari nb-am ! (Apă de vindut nu am). Căp.—Tră vindeari nb-ai, tră beari nb-ai ? (De vîndut n-aî, de băut n-aî ?) • Auş.—Tră beari am (De băut am) şi bătrinul le dă vasul de argint, ca să bea. După ce bea căpitanul il trece din mină in mină la lie-care cetaş. In timpul acesta vasul se goleşte de mai multe ori şi se dă bătrîuului, care îl umple şi iar îl dă cetaşilor să bea. Coada, după ce bea, îl ascunde. Bătrînul îşi cere vasul; căpitauul şi iie-care cetaş spune, că nu ie la dinsul. Cind vine rindul coadei, aceasta îşi bate joc de moş şi de vasul său de argint, pe care-l califică de «Puvăn'u», ţucal,îi arătă limba şi-l insultă, pe cind cei lai ţi cetaşi rîd. Bătrinul se indignează şi-i ameninţă, că le va arătă el, să batjocorească pe acela, care a fost aşa de bun, ca să le dea apă să-şi potolească setea. Bătrînul îşi încuie oare casa şi caută să prinză pe cetaşii căpitanului. Acesta se opune şi strigă mereu, cind vede, că nu-î scăpare: Pap, ţî-mîncară grîidu găili, dar de geaba, moşul nici nu aude de una ca aceasta şi unul cîte unul îi prinde pe toţi cetaşii. Se consideră de prinşi toţi pe clţî pune mina bătrînul şi cari odată atinşi, stau' nemişcaţi intr-un loc, ca şi nişte sclavi. Dacă toţi cetăţii au fost prinşi, afară de unul.se începe lupta disperată între căpitan şi auş. In zadar însă, că tot auşlu învinge de prinde pe ultimul cetaş al căpitanului, care de desperare, cade mort pe loc. Bătrinul vine la închisoare şi omoară cu o varga pe toţi cei prinşi, apoi îi caută pe limbă şi-i găseşte pe toţi păcătoşi, din care cauză îi trămite în iad, zicînd pentru fie-care: Tu ch'isă, cătrane, aţi şi cuţuti (In iad, îî zmoală, în ace şi-n cuţite) Cind vine rîndul căpitanului, îl trămite în paradis, zicînd : Tu li lipi ş-tu muşuţâţî (In flori şi în lucruri frumoase), şi ast-fel se sfirşeşte jocul. Se joacă numai de băeţi, nu şi de fete. 145. C1 i n g ă r, c* i n g ă r. Se fac copiii perechi, perechi şi apoi se dă mină, cine cu cine să fie şi după ce se fac două bande, se aruncă ch'atra cine să se bage. Băgarea constă in a li încălecaţi tie-care dintr-o bandă de tovarăşul său respectiv din cea 1-altă bandă. Călăreţii desemnează pe unul dintre dinşiî, ca să cînte viersurile de mai jos şi la sfirşit să închiză ochii calului pe care se află cu o mină şi să-l întrebe, cîte degete pune cu cea 1-altă. • Jocurile copilăreşti ale âromînilor i6i Dacă ghiceşte, călăreţii devin cai şi caii-călăreţi. Dacă nu, tie-care călăreţ descalecă şi încalecă pe calul din dreapta sa. Iată viersurile : Cingăr, cingăr ceairâ; fur fură tagairâ, inini sti pişti, cealma, ti palma, dao măari, dao greali, duri, duri, cîte? 146. Jocu cu casa Se joacă de copiii mici cu pietricele. Fie-care copil trebuie să aibă un număr anumit şi egal de pietre ca toţi cei 1-alţi. Se pune cîte treî-patru etc. pietre de fie-care băiet şi cine iese intîîul, joacă. Adică adună pietrele de jucat şi aruncîndu Ie grămadă în sus cu îngrijire spre a nu se răspîndb caută să prinză o pereche sau mai multe cu dosul palmei şi atunci se zice, «că are o casă. Făcînd 7 case şi o bică '), şi-a trecut rindul; şi începe să joace cu mina stingă şi dacă mai face, cîştigă din pietricelele celor-lalţi. Cine termină pîetrile în cît nu mai are cu ce juca, se zice, că a rămas şi fie-care din cei l’alţi jucători îi aplică cîte atite clitide cîte pietre i-a cîştigat. dClîndăD fr. chiquenaude, se numeşte faptul de a lovi pecine-va pe frunte cu degetul din mijloc. (Com. deHrista St. din Lunzilx). 147. DS-avariga Se înfige în pămînt un cîrlig, in lipsă un băţ, şi se alege drept semnu un loc, departe de acei cârlig cu vre-o 50 de picioare. Cine vrea să ştie dacă are hulii sau nu, încearcă aci. Pentru aceasta de la semnu, îşi prinde cu mina stingă urechia dreaptă; apoi pe mina dreaptă o trece prin spaţiul dintre mina stingă şi piept şi atinge cu degetul arătător pămîntul. Ţinînd lipit arătătorul de pămînt, copilul descrie 5—6 cercuri in jurul lui propriu, fără să-şi iea mîna stingă de la urechie. După ce a descris 5—6 cercuri după ţe s-anvîrti hnţi şasi ori, la semnu, tot prins de urechea dreaptă cu mîna stingă, iar cu cea dreaptă îndreptată spre cîrlig, se duce să-l atingă. Dacă reuşeşte copilul acela n-are hulii, ci e sinătos zdravăn. E curios să vezi însă cum în loc să meargă să atingă cîrligul, de cele mai multe ori, cîndcred, că au ajuns la cîrlig, se află la oare-care depărtare de acolo. Jocul se obicînueşte printre păstori mai ales. 148. N'-am nă gîscă. Se aranjază băeţii in formă de cerc, aşezaţi unul lingă altul, şi cel din stînga întreabă pe cel de la dreapta: l l) Bică se numeşte a opta cosă. II i62 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMtNILOft a. — N’-am nă gîscă. am o gîscă. b. — cît u vimjî ? cît o vinzi ? a.— un gros. un piastru. b-, este obligat să răspunză horcăind: u-hr un/, ca şi cind vorbeşte din gît şi nas. Apoi b se adresează la rindul lui la băetul din dreapta sa (c), cu care se repetă acelaş dialog şi ast-fel merge gîscă pe rînd de la copil la copil, cresclnd mereu preţul sau la 10—20—30 etc. de piaştri, ce trebuie să fie plătiţi tot ca mai sus, numărind mai mult prin gît şi pirn nas şi încă repede. Drept gîscă serveşte un obiect oare-care. 149. Cu aduch’irea. Băeţiî şi fetele cînd lucrează ziua in timpul vereî pe paturi mari, mai mulţi împreună, sau earna, cînd stau tirziu de tot, fiind noaptea destul de mare, unul întreabă să-î ghicească familia despre care vorbeşte el, numind: numărul bătrinilor, bărbaţilor şi femeilor, al băeţilor şi fetelor şi cîte o dată, cînd e cam greu de ghicit, pentru mai mare înlesnire se introduce deosibirea între bărbat—femee—şi însurăţei. Cuvintele cari se întrebuinţează pentru bătrîn, bătrină, bărbat, femee etc-, sînt acestea : burhon'u = auş; burhoan'e — moaşi; hurhon'ă = bărbat; hurhdan'i = mul’ari; pirpilon'lă = gioni; pirpildan'i = niveastă; firfîruş = ficior ; firfîru,şi = feată ; Trad. bătrîn ; bâtrînă ; bărbat; femee; tînăr însurat; nevastă ; băet; fată. Jocul acesta e menţionat şi de D-l Weigand în Arom. II, p. 284, aşa cum l-a auzit în Vlaho-Livadi; Kurk6n=bărbat, kurkoane=femee; hurhutulâş=băet; flrfiriţă= fată. u 150. Cu ncîrcarSa; cu ch'atra. Df-şi pot lua parte la joc mai multe perechi, presupunem de o cam dată numai două perechi, pentru a face ca jocul să fie bine priceput. Vom desemna sub A şi a, pe cei doi tovarăşi din întîîa pereche, prin B şi b pe cei din perechea a doua. Se trage la sorţ cine să devie măgar (■;umăr), care, după convenţie, ţine o peatră de o greutate mai mare sau mai mică în mină sau pe genuchiu. Tovarăşul încărcatului se tinguieşte unuia din cei din perechea adversă şi zice, presupunînd, că acesta e A : A. Nu-î crimă ş-picât mari s-n'i sta ^umarlu ameu încîrcat cu ahintă furtie? B. Am cari s-u poartă? A. Tini! b. Ci ţe nis? A. Nu ie păcat mare, ca să-mi stea măgarul meu încărcat cu atita povară ? B. Dar cine să o poarte. A. Tu! b. De ce el ? JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR 163 A. Am cari ? b. Soţu-tu. A. Cî-ţe soţ-n'u ? b. Am cari altu. A. Dar cine ? b. Soţul tău. A. De ce soţul meu ? b. Dar cine alt? Şi aşa continuă jocul mai departe. Trebuie să observe jucătorul, ca ori de cite ori i se adresează direct lui, să tacă, ca să răspundă tovarăşul său în locu-î. Dacă cine-va greşeşte şi respunde pentru dînsul, apărindu-se singur, e condamnat să se-ncarce cu piatra. Tot acelaş lucru se întmplă, cînd cel în drept să răspundă, în-tîrzie niţel. Pentru jocul acesta se cere o mare băgare de seamă şi pătrundere de spirit, căci adesea, în loc de a se spune direct «tini» sau «soţu-tu» se întrebuinţează alţi termeni. Aşa de ex.: A. Nu-î crimă ş-picâts-n'i sta Yumarlu ameu încărcat? B. Am cari vrei tini ? A. Atei ţe ntreabă. b. Am tri-te aţei ţe ntreabă ? A. Am cari ? b. Cari se-aî dim Poli a. Am că ţe nis? b. Am cari altu ? a Soţlu aţiluî ţe ntreabă (= soţu-tu). b Am că ţe nîs ? a. Cari altu ? b. Soţlu a Yumirîţlui te ş-u poartă. a. Gă-ţe nîs? b. Am cari ? a. Afindia-ţi di baligă. B. Am că-ţe nîs? a. Am cari ? B. Gh’ini ş-6-ari cari ş-6-ari. A. Nu-i păcat, ca să stea măgarul mieu încărcat ? B. Dar cine vrei tu (să fie încărcat)? A. Ce ce întreabă (ad. B: tu), b. Dar pentru ce acel care întreabă ? A. Dar cine ? b. Cine să ai din Constantinop.(tu). a. Dar pentru ce dînsul? b. Dar cine altul? . a. Soţul celui care întreabă (ad. soţul tău, B). b. Dar pentru ce dînsul ? a. Dar cine altul ? b. Soţul măgarului ce o poartă. a De ce dînsul? b. Dar cine ? a. D-ta de baligă. B. Dar pentru ce dînsul ? a. Dar cine ? B. Bine o are, cine o are. Mai încurcat e jocul şi mai atent trebuie să lie cine-va, cînd sînt trei sau patru perechi, mai cu seamă că jucătorii, pe lingă termini! arătaţi mai sus pentru exprimarea lui «tini» şi «soţu-tu», întrebuinţează diferitele porecle cu care e desimnat fie-care, vre-un defect al fie-căruîa, sau de ex. acela care stă în casa cu pomul cutare, dacă e caracteristic aceasta, etc., etc., etc. 151. «Avinîtorl u.» Unul din copii se dă de vînător-avinîtor şi întreabă dacă primeşte vre-unul să răspundă la fie-care-punct din povestirea sa : «Şi îo» şi eu. Daca se găseşte vre-unul, care nu cunoaşte jocul, avinîtorlu începe să-i povestească cam în modul următor, căutând să păcălească pe credulul copil. 164 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMlNILClft I.—Mi duş avinare. R.—Ş-îo. I.—Aflai nă pitruuicl'e, R.-Ş-îo I I—Trapşu ş-nu o-agudlî. R.-Ş-îo 1 I.—Ma nclo scoş un lup. R.-Ş-îo! I.—L-vîtîmâî. R.-Ş-îo! I.—11 biliî. R.-Ş-îo. I.—L'i scoş mâţîli. R.-Ş-îo. I.—Cî'nili li mica R.-Ş-îo. I.—S-ţî hibă cu sinîtati. I.—Mă dus la vînat. R.—Şi eu. I.—Aflaî o potîrnichîe. R.-Şi eu ! I.—Am tras şi nu o am lovit. R.-Şi eu I I.—Maî încolo am scos un lup. R.-Şi eu ! I.—11 împuşcaî. R. —Şi eu! I.—II jupuiu. R.-Şi eu. I.—Iî am scos maţele. R.—Şi eu. I.—Cîînele le mîncă. R.—Şi eu. [.— Să-ţî fie cu sînătate. Prin modul acesta, copilul naiv este surprins şi păcălit în hazul celor-lalţî copii, cari aşteaptă să-l rîdă. Acest joc este răspîndit şi la alte popoare. Să joacă chiar şi în familii la Bucureşti. Com., de d-1 Diamandi Giogea, student în Medicină). 152. Cu f u r 1 ’ i. Băeţi simt o deosibită plăcere să se joace de-a furVi. Cind eî sînt maî mici şi puţini, vre-o zece de pildă, trag la sorţ cine să fie fur hoţ, şi apoi îl lasă niţel s-Va c'ic'or, să se depărteze, şi cînd s-a depărtat în destul, toţi ceî-lalţî se pun în goana lui, ca să-l prinză. După convenţiunea făcută, dacă joacă în sat, nu trebuie să easă pe cîmp sau pe punte, ci trebuie să se ascunză printre case, printre buruieni etc. Din cind in cînd, cînd ie unul maî iute la picior, iese în faţa pîgânîl'ei, potereî, şi earăşî dispare. Dacă vre-unul maî debil, maî slab de cît furul, se încearcă să puîe mina pe dînsul, acdâta îl împinge şi se zmunceşte din mîînele sale, înainte ca ceî-lalţî să aibă timpul să-î vie în ajutor. Aşa continuă jocul pînă furul ieste prins, legat cu mîînele in dos şi dus între baionete de băeţi la unul, care se consideră şeful piganî-Vei. Aci i se face judecată, după care ieste condamnat. Cind jocul se face intre băeţi maî mari, în loc de unul, se fac hoţi 3—5 aleşi dintre cei maî voinici şi maî iuţi la picior. Trebuie să spunem, că fie-care are ambiţiunea să fie maî de grabă hoţ de cît aseheri, cari joacă rolul de pîgană, rol care se consideră maî puţin onorific. Cei deveniţi hoţi ies. După ce s-au ascuns unde-va, şefulpîganei dă soldaţilor ordinele necesarii, trămiţînd pe unii într-o parte pe alţii intr-alta, ca să prinză poziţiunile pe unde pot trece hoţii şi apoi jocul ieste început. Cîte odată se străbat munţi şi văi atit de hoţi cît şi de soldaţi, unii ca să nu fie prinşi alţii arzînd de dorinţa, ca să-î prinză. Hoţii prinşi sînt aduşi la un băeat maî mare, care nu aleargă, ci stă la semnu, (locul de unde au pornit hoţii şi soldaţii), şi are rolul de caimacan, suprefect. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMInILOR 165 Aci apoi sînt judecaţi şi condamnaţi a fi bătuţi pe talpa picioarelor cu vergele, bătăi adevărate, cari de multe ori le stoarce lacrimi. Sînt unii încăpăţînaţi, cari, în momentul cînd li se îea interogatoriul, nu voiesc să se umilească şi să se ncl'ină, să se închine, supuîe cal-macanuluj ; pe aceştia îi prinde caîmacanul, îi leagă de mînî şi de picioare şi-i bate pînă ce devin mai blînzî. Apoi toţi sînt puşi într-un loc, unde sînt păziţi de soldaţi şi lăsaţi acolo pînă cînd îi place căi-macanulul. Une-orî se face un simulacru de decapitare, după care încetează jocul. Dacă vre-o întîmplare hoţească ieste la ordinea zilei, băeţii o reproduc aşa cum se povesteşte. De pildă, cînd capul lui căpitan Leonida Hagi Bira a fost dus la Grebena, Epir, se zice, că mama lui, ţinută ca prizonieră în acest orăşel, a fost chiemată să recunoască pe fiul său. Aceasta, nevrînd să bucure pe turci şi să-şi arăte slăbiciunea de mamă în fata lor, a zis cu sînge rece, fără să plîngă şi fără să emoţioneze, că acela nu-i capul lui Leonida. Faptul acesta era un eveniment în toate satele aromineşti ale Epi-ruluî şi mama lui Leonidata Hagi-Bira admirată de toată chrîştini-tatSa, de toţi creştinii. Mî-aduc aminte, că ori de cîte ori băetiî jucau de-a furl'i în A-vela, era imposibil, după prinderea şi decapitarea închipuită a unui căpitan, presupus căpitan Leonida, ca să nu apară un băet ca mama lui Leonida, care să protesteze şi să zică că acela nu-î capul fiului său. Acest joc durează une-ori 5—6 ore, une-orî şi mai mult. 153. B î ş a r S a De multe ori băetiî dintr-un sat se împărţesc în două tabere, după mahalale mai ales şi se războiesc cu pietrele, fie cu toţii, fie parţial. Dacă unul dintre dînşii devine prizonierul celor din tabăra adversă, ie supus la diferite schinjuiri, intre cari bătăi, înegrire pe faţă (arap) cu cărbune etc. Este scutit de toate numai dacă prizonierul primeşte săsărute= z-başi un pap s. papean=o figură de căpitan sau caraghios, lipit pe pieptul şefului lor. Această umilire însă fiind considerată de cea mai josnică, rar se supun micii ştrengari să o priimească ca, preferind să supoarte toate chinurile, ce soarta de prizonieri le impune. Une-orî în loc de pap, se pune o cruce. 154. D S-a ligînarSa. Se aşază doi copii lipind picioarele unuia de picioarele celui-lalt şi apucîndu-se apoi de mini, se rădică niţel sprijiniţi de picioare şi se leagănă ast-fel cînd în sus cînd în jos. 155. Y 1 a 1 a c a. Se face o groapă mică, cît încape călcîiul piciorului; se dă ch'atra şi la cine rămîne, acaţă (prinde) groapa, adică îşi pune călcîiul piciorului în groapă. El ca să scape din groapă, caută să lovească cu piciorul liber pe vre-unul din cei-lalţî jucători. Pe cînd el pindeşte pe jucători, ca 166 JOCURILE COPILĂREŞTI ALB AROMtNILOR să-î atingă cu piciorul liber, ceî-lalţî caută să-l scoată din gaură şi odată ce nu mai are călcîiul în groapă, îl snopesc în bătăi. Scapă din groapă, dacă loveşte pe cine-va, care să-î îea locul. Jocul acesta se practică la Samarina, Epir. (Com., de Ercule Papageorgi, institutor). 156. Cu trîdearga. A Doi copii trag o linie orizontală şi punind virfurile picioarelor pe acea linie, se trag de mîînî şi cine e tras peste linie, se consideră de învins. 157. Cu triotga; în jireşcă1). Şodron. „ face pe pămînt uscat şi neerbos o figură (1, 2, 3) şi doi sau mai mulţi băeţi, după ce se fac, cine să înceapă, îşi aleg fie-care o peatră netedă de cîte-va centime, de obiceiu rotundă şi dă. Fig. 2. Fig. 3. Darea se face ast-fel: aruncă cheatra în prima despărţire a fi-gureî (A) şi apoi sare într-un picior şi o scoate afară. După aceasta o aruncă în B, C, D, E, etc. şi tot intr-un picior o scoate afară. Dacă, aruncînd peatra,acoperă o parte din linie sau nu se duce în despărţirea anumită, acel care da (aţei ţe da), arde şi trebuie să dea un altul. Tot aşa arde, dacă, încercînd să scoată peatra, aceasta nu ese prin linia a—b, ci pe dealături. Asemenea cind jucătorul calcă pe *) LunzilI, (Meglenia). jireaşcă, înseamnă : linie. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMtNILOR 167 vre-ună din liniile figurei, numite : semnu saii nu poate să stea continuu într-un picior. Cel care arde, ca să mai dea trebuie să aştepte pînă ce şi ceilalţi să dea cîte odată. Cine reuşeşte să o scoată triotea, adică să facă, ca peatra să treacă prin toate dispărtirele figurei, scapă şi cine rămîne, după învo-eală, este încălicat de fie-care jucător şi ocoleşte de trei ori periferia figurei. După aceasta jocul reîncepe cu cel care a sfirşit întliul. Fie-care din dispărţirî are cîte un nume: pat, ochi, urechi, etc. 158. Cu z m e u 1 u. Jocul cu zmeul nu este răspîndit decit pe la Aromînii, cari nu se coboară earna în câmpii. Se face din hârtie şi i se leagă o coadă de hărţii sau de petece. Băeţii se joacă puţin cu dînsul şi mai mult în timp de toamnă. 159. Cu păpuşile. Cel mai plăcut joc pentru fete este de sigur jocul cu păpuşile. Toate păpuşile prin sate sînt tăcute de înseşi fetele din diferite stofe. Rar poţi vedea şi din cele cumpărate. Tot fetele singure fac leagănul păpuşilor. Naşterea şi nunta formează principalele distracţii in jocurile cu păpuşi. Aci fetele reînoesc toate obiceiurile şi toate datinele ce se ţin de naştere şi nuntă; aceleaşi cântece, aceleaşi dansuri etc. Silinţa fetelor este să aibă păpuşi cit se poate de frumoase, cari să întreacă pe toate cele-lalte. 160. M î r t î t 6 a r e a. Una dintre fete, cea mai cu vază şi mai pricepută, după ce se aranjază fetele in şir, se duce pe la fie-care şi o întreabă : «Am nă feată tră mîrtare, dârfînă hiu, nu dai ţivă s-agiuţi ? Fie-care fată promite ajutor, cine o roche, cine cîmaşe, şorţuri etc. După ce toate au promis cîte ceva, fata mamă, care mărită fata, vine să adune lucrurile promise şi apucînd pe fie-care fată de nas şi bărbie, îi zice : « Ţe deădişi,» ce ai dat, şi pe cînd fata spune ce a dat, mama îi ciocneşte dinţii, închizînd şi deschizînd gura fetei, ceea-ce face ca cu-vintul să fie pronunţat în mod cu totul pocit, ceea-ce produce mare haz. Cu cit cuvîntul promis este mai lung cu atit devine mai greu de pronunţat. nMîrtitdare» se numeşte fata mare, ajunsă a fi de măritat: 161. Mer, m e r a r o s. Se joacă mai ales de fete. Să îea un inel şi după ce fetele se aşază în cerc, una lingă alta, cu mîînile supt picioare, una dint-însele ţine inelul in mină, gata a-1 da vecinei din dreapta sau stingă sa, cînd fata rămasă şi care se gă- 168 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR seşte în mijlocul cercului format de jucătoare, caută să puie mina pe inel. Dacă reuşeşte să prinză inelul, făta rămasă scapă şi ceea în mîi-nile căreia s-a găsit inelul, se face să prinză inelul. Tot aşa continuă jocul mai departe în rîs şi haz mare. Pe timpul cînd jocul continuă, se aude mereu : mer, mer aroş. Gtndfata armasă nu ştie unde se găseşte inelul, aceea care-1 are, l-arată iute zicînd: mer, mer aroş şi earăşi repede-1 ascunde. 162. Cu abeâlili; cu cutumâdili. Obiceiul de a se juca cu cinci pietre rotunde, numite la Aro-mîni : abeali s. cutumaifi, se practică mai ales de fete. Băeţii rar de tot se joacă şi în acest caz trebuie să fie mici. Fetele îea cele cinci abeale şi apucînd pe unul dintre ele, care este ceva mai gros, cu indexul şi policarul, îl aruncă în sus, pe cînd cele patru le întind frumos pe jos, după cum cere rîndul jocului. Se cere să nu fie nici odată lipite; intr-un asemenea caz, fata, care dă—aşa se zice pentru cine joacă, — arde şi trebuie să dea cea care vine după dînsa. Mai arde cînd jucătoarea nu prinde abelul pe care-1 aruncă în sus, după ce îea, precum şi dacă nu îea bine. Iutii jucătoarea trebuie să îea cîte un, pe cele patru abeali, fără ca în timpul acesta să atingă pe vre-unul din cele-lalte. Apoi se cere să îea două cîte două abeale, apoi odată trei şi odată un şi apoi pe cîte-şi patru dintr-o dată. Sfîrşind de-a una, de a doauă, de a trei ş-unu, de a tuti, trebuie să facă baca. Baca se face ast-fel, pe cînd aruncă abelul cu care joacă în sus, lasă două abeale jos şi două le tine, în fie-care mină cîte unul. Âruncînd din nou, lasă pe aceste două şi le îea dintr-o dată. Apoi face: ncruţiş — în cruciş, adică trebuie să îea abealele două cîte două în formă de cruce; fără să atingă de vreunul din cele-lalte. Alaxiţa—schimbul, le îea de patru ori schim-bînd, lăsînd două şi luînd două abeali. După aceasta face: Preftul. Din policar şi degetul mare încălicat de policar face un fel de poartă. Preftul. Apoi dă ast-fel ca abcalile să vie în partea mînei drepte. .Jucătoarea trebuie să le treacă pe aceste abeali prin preftu, unul cîte unul, fără să atingă de loc pe cele-lalte, spre a nu arde. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROmInILOR 169 Jucătoarea care dă, observă, care abel este mai greu de trecut dintr-o singură aruncătură şi numindu-1 zice: Preftul trebuie trecut dintr-o singură aruncătură, adică aruncînd adulu sus, jucătoarea il trece fără să mai fie trebuinţă de a mai da o dată. Dare se numeşte, cînd aruncă adulu în sus şi înainte de a-1 prinde, îea abelul, sau îl împinge să treacă prin preftu, sau îl mişcă niţel după cum rîndul jocului cere. După ce a făcut doi, trei, zece prefţi, după cum s-a convenit, trebuie să facă şi cruţea, adică aruncă adulu în sus şi atinge cu mîna pămîntul, pieptul şi apoi prinde adulu. Dacă una se arde, avînd un preftu, ori fiind numai în a doua, treia etc. se socotesc cînd îi vine rîndul. Cine rămîne, drept pedeapsă, trebuie să găsească abealile, cari se ascund unde-va în casă şi pe cînd jucătoarea rămasă aleargă în toate părţile, cele-lalte fete o necăjesc, zicînd : păcălind-o mereu şi făcînd-o să crează, că sînt, unde nu-s. Dacă le găseşte, jocul reîncepe. Cine nu se supune pedepsei, este exclusă din joc pentru tot d-auna. Prefţîlî une ori, se fac dintr-o dată cu fie-care abel. Fetele mari joacă cu o mînă, adică după ce string abealile de jos cu o mînă, nu prind adulu cu amîndoauă mînile, ci numai cu una In Vlaho-Clisura abealile se numesc sing. cutumâg pl. cutumaţli; acolo se zice : tu una, tu doauă, tu trei, tu mîna mplină ; preftul se numeşte poartă şi Ia poartă nu se pune preftu ci cine. In unele localităţi preftul se numeşte chiar cîni. După preftu (poartă sau cîni) se mai face pirustie, care cere ca fie-care cutumâg să fie trecut prin mîna stînga ţinută în formă de pirustie; apoi se face tabac: adică se ţine mină în pumn, în formă de cutie cu tabac şi fie-care cutumâg trebuie trecut printr-însul. Apoi se face inelul, din policarul şi arătătorul minei stingi, pe unde se trec toate cuiumaflili precum şi tot cele trece prin cap fetelor, mai ales cînd sînt îndemnatice în a da. La Ohrida se joacă ast-fel : Figura întiia se face, luînd cite un singur abel la fie-care dare şi zicînd în acelaş timp : La a treia figură îea trei dintr-o dată şi pe unul singur, dar zice : Aestu bag preftu sau: (poartă). io li ved şi eali mi ved, Eu le văd şi ele mă văd, Eseu tu una (sînt la una). La a doua figură îea cîte două şi zice : Eseu tu dao (sînt la două). JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR 170 Eseu tu trei, (sînt la trei). Cind ie la a patra figură, le iea pe toate patru şi zice: Eseu tu cîp ! Cine face cinci cîpurî dă odată mina jos şi le trece de oficiu abelele, ca să dea cea care urmează. După cinci cîpurî urmează : Pînea-l Dumneţlă'u, pîînea lui Dumnezeu. Se aranjază abele în linie ceput. Dacă reuşeşte mai face dreaptă, şi se cere ca jucătoa-rea să le iea unul cite unul pe toate de trei ori. Dacă se întîmplă ca să nu reuşească, jucătoarea pierde toate cîpu-rile şi trebuie să dea de la în un cîp, adică iea toate abelele dintr-o dare. Urmează apoi cruţli, crucile. Se măsoară locul unde se aruncă, abelele ca să fie o dis- tanţă de două palme în formă de cruce şi la extremităţi se pune cîte un abel. (vezi fîg. de mai jos). Se cere, ca jucătoarea să iea abelele cruciş, AA, întîi şi apoi celelalte două BB. B A Bi Cruţli. Reuşind jucătoarea, face un cîp şi le trece abelele la cea care urmează să joace imediat după dînsa. Apoi face pînea porţilor, pîînea porcilor. Pînea porţilor se tace, după cum am arătat mai sus, vorbind despre preftu. După pînea porţilor, urmează. Pînea pul'lor. Pentru aceasta se tace din mînastîngă un fel de pîlnie întoarsă şi cînd se dă, se pun în pîlnie abelele unul cîte unul la fîe-care dare. Apoi jucătoarea le lasă toate grămadă şi se cere să le iea dintr-odată. Urmează vilânţlîle, velinţele, care ieste figura cea mai grea. Se cere să arunce adulu şi să iea un abel. Abelul luat îl ai uncă cu a-dulu in sus şi iea alt abel de jos, şi dacă apoi prinde adulul şi abelul aruncat în sus, ie bine. Urmează acum să iea al patrulea abel, după JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR 171 ce aruncă pe cîteşî două abele cu adulul în sus şi luîndu-1 se cere să prinză adulul şi abelele aruncate in sus. Reuşind, face încă un cip şi trece în grîpc'i. Gripc'île se fac, dacă jucătoarea deschide palma stingă şi pune la extremitatea fie-căruî deget cîte un abel şi le îea, la -fie-care dare, unul cite unul. Aceasta ie figura cea mai uşoară şi se face la urmă de tot, cînd una din jucătoare a rămas. Cine reuşeşte să facă gripc'ile, loveşte pe jucătoarea rămasă pe dosul palmei, o pişcă niţel, şi făcind din mină pumn, ornai izbeşte 0-dată. La fie-care din aceste bătăi şi pişcare se zic şi anumite cuvinte, pe cari nu ni le reamintim1). 463. Proaste a. Proaştea, praştea, se face de copii în mai multe feluri şi cu mai multe hiri, fire, servind de ustură, anume cu 5—12. Proaştile cu 12 hiri sînt cele mai încăpătoare şi cele cari bat mai departe. Ele nu pot fi în trebuinţate însădecît de băeţii mari. Se lucrează tot-dauna de doi băeţi în modul următor : Se leagă ustura aranjată pe un lemn de brîul fie-căruî băeat, care lucrează proaştea. Lemnul pe care se aran-jază firele de ustură este prevăzut cu atîtea şanţuri, cîte sînt şi firele. Aceasta, fiind-că f fie-care fir se întoarce odată în jurul şanţului, făcind să fie egal depărtat de cele-lalte fire. Apoi trama se lucrează pe firele de ustură şi cînd s-a lucrat de o parte şi de cea-laltă pînăla lemnul, pe care ie aranjată ustura, se scoate lemnul şi se împinge de o parte şi de alta trama în firele de ustură, ca să iea praştea o formă de cuvată. Apoi se înoadă şi se împletesc cozile praşteî. Una din cozi se termină cu un nod, în care se pune depetul arătător, ca să servească prin modul acesta să nu ne scape praştea cînd împroşcăm. Unele prăşti sînt lucrate colorat, cit arădî, cu rîndurî, după cum se zice, şi acestea sînt cele mai preţuite. Ca să pleznească prăştile, cînd împroşcăm, se lucrează cu mătase extremitatea cozii, căreia îi dăm drumul improşcind. Se servesc de prăşti numai băeţii, ca să arunce pietre, intrecîndu-se cine bate mai departe, cine azvirle piatra mai sus in vint, cine ochîeşte mai bine, precum şi în certele lor, mai ales in timpul iernei, cînd Aromîniî locuiesc în sate greceşti şi cînd prin urmare se războiesc *) *) Comunicat de d. Dimoane Mihail, profesor. *) Ustură se numesc firele pe cari se ţese cu o suveică cea-laltă lină, mal puţin trainică şi numită tramă (urzeală şi bătătură!). 172 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMInILOR copiii de romînî cu copiii de greci. Nişte asemenea certe se fac maî cu seama în zile de sărbători şi cu osebire în a treia zi de Paşti. Une-orî băeţii se învoesc pentru aruncarea pietrelor de ciltâvetă. jartiera, in loc de praştie. Distracţiile pe cari le fac copiii cu praştea precum şi cu arcul, lemnul, cari urmează, sînt nişte rămăşiţe din timpurile cele mai vechi, ca o imitaţie din partea copiilor a unei practicări serioase de altă dată. *) 164. Lemnul. Tot pentru a arunca pietre se servesc băeţiî de un lemn, pecari il despica intr-una din extremităţile sale, ca să introducă piatra. A- pucînd băţul de cea-laltă margine, după ce-1 învirtesc odată pe deasupra capului, îi dă drumul pietrei. 165. Peana. Să iea un beţişor şi se supţiază în formă de sulă la una din ex-ti emită ţi, ear la cea-laltă se despică şi se introduce una sau maî multe pene de paseri. Această peană se aruncă în vînt şi cade tot-dauna cu partea subţiata in pămînt, unde se şi înfige, dacă pămintul e moale. 'J Cfr, Tylor : Civil, prim., I, 84—85. JOCURILE COPÎLAREŞTl ALE ARAMÎNILOR i?3 166. Arcul. Arcul se face din scîndură în felul figureî de mai jos, asemenea unei puşti. Pe partea superioară, unde se pune săgeata, e săpat frumos, ca să alunece bine săgeata şi să nu se oprească cum-va. La capătul arcului, printr-o gaură, se trece un lemn tare şi mlădios in acelaş timp, de extremităţile căruia se leagă o sfoară de cînepă, şigimi, care, cînd e vorba să se săgeteze, se trage pînă în dreptul coacei de săgeată şi prin tragerea cearcului, se izbeşte săgeata. De arc se servesc copiii pentru a trage la semn, şi a omorî pă-serele. In locul săgeţilor, copiii obicînuîesc une ori şi pietre potrivite arcului. 167. C u m b u r a. Cumbura (pistolul) se face din fluerul oii, după ce i se scoate sucul şi se adaptează bine pe o scîndură, lucrată în forma unui pistol, de care se leagă frumos, ca să nu se mişte, cînd împuşcă băetul. Une ori, în locul flue-rului, se pune un cartuş gol. După ce se încarcă cu praf de puşcă, se descarcă, punînd foc pe agzotea, praful de puşcă din dosul combureî, prevăzut cu o mică gaură. 168. T e n g a 1 a, 1 a s t i c a = gumă. Copiii din lastică (gumă), pe care o scot din ghete sau o cumpără b de prin prăvălii, fac un fel de arc în miniatură. Pentru aceasta îea o scîndură şi după ce o potrivesc, după cum se vede în figură, de cele două capete a, b, leagă capetele lasticei. Pe la mijlocul lasticei se potriveşte o bucată de mişin. Copiii se servesc de lastică, ca să arunce pietricele mici în vint, să tragă la semn sau să omoare păserele. Peatra se aşază la jumătatea lasticei în mişin şi apoi, intinzînd, i se dă drumul. Cu tengala nu se joacă copiii de la şcoală, fiind opriţi de învăţătorii lor, fiind-că sparg geamuri şi omoară paseri. Tengala se obicînueşte mai mult prin sate rar. Tengala. (Dr. Praştie). oraşe, ear prin 174 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROmInilOR 169. An c ă 1 a r. a) . Copil din prima lor virstă fac din baston sau din orî-ce băţ un cal, după ce-i leagă Ia unul din capete o sfoară, ca să ţie loc de friu sau căpăstru. Apoi îl încalecă şi aleargă în sus şi in jos, izbind din cind în cînd cu biciul pe coada închipuitului cal. b) . Eî mai fac un cal cu care transportă mici greutăţi de lemne, saci făcuţi anume pentru joc de dînşii etc. Acest cal se face din'vergele flexibile. Se iea o vergea, se îndoieşte şi i se leagă cele două capete cu o sfoară. Aceasta-i samarul calului (1). Apoi două alte vergele de mărime egală (2, 2) se introduc cu virfurile în samar şi fac picioarele calului. O vergea dreaptă (3) se introduce între picere pe supt samar şi se fixează prin ajutorul unei sule (4) de cal şi constituie ast-fel corpul calului: cap, trup şi coadă. Calul ast-fel compus, va avea forma aceasta : Apoi de cap i se leagă o sfoară (căpăstrul) şi diferite alte sfori se leagă la samar, cari reprezintă funiile şi scările indispensabile la încărcat. Prin modul acesta copii construiesc caii lor de lemne, cu cari se joacă, transportînd făină, lemne etc. dintr-un loc într-altul, unde unii dintre dînşii fac pe cumpărători. Acelaş copil are cîte 2, 3 şi mai mulţi cai, şi-î trage, legaţi unul de altul. 170. Cu oile. Tot aşa din diferite obiecte, d. e. pietricele, oase de prune etc., ei fac oi,'cărora le dau diferite numiri şi pecari Ie psac în livezi, con-struindu-le tot ce le trebuie, coşare, etc., imitînd în totul viaţa părinţilor lor. De obiceiu se joacă primăvara. i75 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOÎt 170. G î r g a r ă. a) Se iea o nucă şi i se face două găuri perpendicular prin burtă şi o altă gaură pe de alături. Prin ajutorul unui cârlig, cuiu, etc., i se scoate tot miezul şi prin cele două găuri perpendiculare i se pune un cuiu, de mijlocul căruia se leagă o sfoară «c'dară», al cărei capăt liber se scoate' prin gaura de pe de-alăturî şi i se leagă un mic beţişor numit «■eh'adică» —piedică: C'5ar& Părţii inferioare a cuiului introdus în nişte petece de rae-şîn tare, i se imprimă o mişcare, ceea ce o face să se învârtească în juru-i şi să facă în acelaşi timp ca sfoara să se învârtească ne partea cuiului din interiorul nucii. Printr-o repede tragere a sfoareî prin ajutorul piedicei, cuiul se invîrteşte în dreapta sau în stînga, producînd un zgomot de gîr-gîr, de unde i s-a şi dat numele de «glrgarâ.» b). Se face «girgară» şi din jumătatea cojii de nucă. Se curăţă de sîmbure şi se înveleşte bine cu o piele supţire, — după ce se pun în interior cîte-va pietricele. Apoi se caută nişte peri de coadă de cal şi se introduc prin două mici găurele, făcute pe faţa gîrgareî. Extremitatea perilor se inoadă în formă de inel şi printr-a-cest inel se introduce un beţişor, pe care copilul îl întoarce mereu, făcînd ca gîrgara să se învirtească în jurul beţişorului, producînd un sunet cam analog cu cel pomenit mai sus. 176 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOît 171. Figuri de hârtie. Copiii reuşesc să facă cu ajutorul unei hărţii pătrate, după un mod particular de a o îndoi fîgurele următoare: ladă = sinduche; apoi cocoş = cucât, izmene—zmeanâ; navă—cîrave ; discîcîrărî ; o figură pîc-pac, pe care apucînd-o de cele două extremităţi şi fâcin-du-i vînt, produce o pleznitură: pac, peşte, etc. Se fac patru roate «ghirgal'» s. «aroâcuti,» de lemn de cicric mai ales, apoi se îea patru scînduri pentru a forma cei patru pereţi şi o altă scîndură mai lată şi lungă, ca să servească de pat şi se a-şază pe cele patru roate, după aceasta se leagă la capătul carului o sfoară, cu ajutorul căreia se trage carul. Copiii se servesc de car spre a se plimba într-însul. Cu ajutorul degetelor de la cele două mîinî se mai fac o mulţime de figuri, ast-fei 1) Iadk=sinduche l, apoi 2) iepure=Z'epure, u dacă se prind cele două degete mici unul cu altul precum şi arătătorii. Această figură se face numai noaptea la lumina nopţeî, cînd pro-îectindu-se umbra mînilor ast-fel prinse pe un zid alb, se reproduce iepurele în umbră pe zid, cu urechi cu tot, şi după mişcarea degetelor se mişcă şi umbra, ceea ce face să se crează că este un iepure viu. 172. C a r 1 u. 173. Figuri. Jocurile copilăreşti ale aromînilor 177 174. Ţinghilâc. „ „Se încalecă degetele unei mini unul peste altul, avînd drept bază arătătorul şi se formează^ ast fel un fel de ţinghilâc, iglită, cu rare lucrează fetele. Gite odată se încalecă un singur deget. (Vezi tig). 175. Moaş e=bătrînă. Intîîa falangă a degetului policar se întoarce spre intimi meta-carpian, nîcînd ast-fel un unghiu cu acesta. Figura aceasta o asamănă copiii cu o babă cocoşată, de unde şi numele de moaşe: MSaşa. . 176. Pat. Se încleştează degeţele ambelor miîni cu virfurile în interiorul palmelor şi apoi se închid mîînele, lăsînd să se vază numai ultimele lor falange, tormînd ast fel figura numită «pat.» 12 J7§ JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROmInILOR In forma aceasta copiii prezintă monastirea la altî copii şi-i întreabă de unde le place să bea apă? Cei neştiutori de ce reprezintă 177. Scamnu. ■ Scamnul = scaunul se face cu patru mîînî şi anume fie-care din cei doi copii îşi prinde cu mina dreapta gitul minei stingi şi apoi cu cele stingi gitul- miinilor drepte reciproc unul altuia. Din degetele celor două mîîni se fac o figură, care se numeşte ministir. Are lorma această (1). a) Se presupune a fi edificiul monasticei; bb) canalul de seur-sori al monasticei; c) izvorul sfînt şi d) fintina cea cu apă lină şi bună la băut. ■ JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMtNILOR 179 fie-care parte din figură, se înşală şi cer de băut tocmai din partea care reprezintă canalul, ceea-oe face pe copilul cu monastirea să-î spuîe: • A teatea, l&atea, calugreaua s ch., ş-tini 62ai=câlugăriţa sa p.. şi tu bei. 179. Nbadele. Copiii leau. o sfoară şi o leagă la cele două capete. Apoi prin nişte moduri particulare şi foarte meşteşugite inoadă diferitele degete ale miiniî, în cit te lasă să crezi, că numai r'upind sfoara, se vor dez-noda. Cu toate acestea, deznodind un singur nod, şi trăgind sfoara, iese* fără să se oprească, deşi este înodată- de fie-care deget. Ast fel de inodărî se fac pe fie-care deget, pe unul singur, pe patru degete etc. 180. Arăzbo'ul. Cele mai frumoase şi ingenioase figuri ce se fac cu sfoara, c'oxra, şintcelece se fac cu amindouâ miinele, pe cari din cauza subtilităţilor nu le putem descrie. Le vom pomeni numai aci : Arăzboiul, o figură care samănâ foarte mult cu războiul adevărat cu care se ţese la Pind. Pnemea=ferestrăul, asemenea adevăratului ferăstrău care produce scîndurile. Copii prind aci cu gura unul din capătul sfoarei îndoite, de cel-lalt capăt ţine un alt copil cu degetul, iar cu cele două miini ale sale trage pe din lături de sfoară şi prin aproprierea şi depărtarea continuă, imitează modul de tăere al adevăratului fercstrău. Peşte; Scamnul, seraănind mai mult a un jeţ mişcător. Fereastră, acestea samănă între ele, numai că poarta ieste de mărime Poartă mai mare. Arîu; Privată ; Colibă, etc. Aceste figuri se fac succesiv, cînd de un copil, cînd de altul, adică: dacă t'oara a format o figură pe minele unui copil, figura următoare o va face un alt copil, ca e tea sfoara de pe mîtnele copilului pe degetele sale,dind naştere la o nouă figură, anunţind tot-do-dată de mai nainte ce figură va forma, ca să nu se zică, că a format-o ia întimplare şi că prin urmare nu ştie să joace bine şi să formeze orî-ce fel de figură ii place. Atîrnă mult de la iscusinţa copilului. JOCURILE COPILĂREŞTI ÂLE AROmInILOR î8o 181. „Că ciule". Din trestie sau papură obicînuesc copiii să facă căcîule, pe cari apoi le poartă pînă se usucă,—o zi, două maximum. Au forma următoare şi sint împletite de ei înşişi. Se numesc smg. cucuviţă, pl. cucuviţe.. 182. Maţul. Se îea un maţ;, mai gras, se leagă la unul din capete şi apoi se umple cu apă. . După aceia i se face o gaură şi apăsind din partea superioară, pe unde' se introduce apa, ţîşneşte din gaură apă, cu care copilul stropeşte pe cei-lalţi.' Tot aşa se face şi cu fus -a sau bişica de bou, care este mai tare şi durează mai mult. 183. „Z î m b u n i“ de salcie. Actsie fluere tzimbunv.> se fac de lemn verde de salcie, după ce iutii i se scoate coaja (scoarţa), ca partea superioară a lemnului, unde JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMlNtLOR 181 se face limba, să se mai netezească niţel (a) şi apoi, punindu-se cdajâ din nou, se lace zîmbuna (b). Figura 2 arată o zîmbună înconjurată de coaje de salcie şi care tace, ca sunetul să semene cu cel din trompetă sau bucium, 184. Fluere copilăreşti. De paiu de secară sau de griu se fac cele mai multe fluere de felul acesta. Aceste fluere, ca şi cele făcute de lemn de salcie se numesc: flueri sau zîmbuni şi se pun in gură mai cu toată partea superioară, ca să se acopere limba flueruluî. Limbă se numeşte tăetura ce se face paiului in partea superioară şi care, după cum se vede din fisurile aci aratate, sint de trei feluri. 185- AlîxirSa deâditlor. Schimbarea degetelor Un copil prezintînd degetul mare şi arătătorul pe palma deschisă, se adreseaza către^ un alt şi-i zice, că el poate face ca degetul arătător mai mic de cit cel mare—să treacă în poziţiunea degetului mare, iar cel mare în locul celui arătător. Pentru a reuşi în aceasta, izbeşte degetele de palmă de mai multe ori şi in această repezeală, ascunde arătătorul şi arată pe degetul cel mare cu inelarul, care fiind mai mic, unii copii simpli, cred, că în a-devar degetele ş-au schimbat poziţiunea lor, i82 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROmInILOR 186. «F 1 i t u r I». Nu maî putină plăcere simt copilaşii în primăvară, cind aleargă după flutur)=*fliturn, pe cari ii prind şi-î string in eăcîule, de unde scăpind cîte unul, izbucnesc în hohote de rîs. 187. «D i n d i r 1 u», fel degreere. Insecta aceasta o prind copiii şi o înmormîntează in livede, cre-zind că a doua zi, desgropînd-o, vor găsi in locul ei, o para. 188. «G’ung'unarlu».1) Copiii pînă la virsta de opt ani obicinuesc în timpul verei să prinză insecta «g'wng'unăr» pe care, după ce o leagă cu o ată supţire de pe la mijloc, tîind din capătul liber al aţei, îi dau drumul in vînt. «G'ung'unârlu» zburind, bîzîe în vînt, ceea ce procură plăcere mare copiilor. , u Acelaş lucru se făcea cu lăcustele 2) mari la Grecii vechi: MiXoXâv67j. 189. Cu lasp&a. Se joacă de băeţiî cei mici. Ei tac nişte globuri de argilă; se cere, ca argila să fie, egală. Pentru aceasta copilaşii se servesc de balanfe rudimentare, cari reamintesc cele preistorice şi pe cari le fac din cărămidă. Anume se îea două cărâmizioare, egale în mărime, şi rotunde. Apoi cu ajutorul unui cuiu de fier, li se face trei sau două găuri prin cari se întroduc nişte sfori. ... Sforile se inoadă frumos şi egal atît la o cărămidă cît şi la cealaltă şi servindu-se de un beţişor, balanţa ieste gata. După ce fie-care băet şi-a luat egal porţiunea de argilă, începe să o frămînte bine, pînă ce o face maleabilă. Apoi, cu ajutorul degetelor, o sapă şi-î face o gaură informa unei ceşti şi o aşazâ pe mîna dreaptă cu fundul, făcînd ca partea găunoasă să fie în sus. Mai alege o piatră netedă de care izbeşte argila cu partea scobită. Aerul comprimat în gaură face, ca argila să pleznească şi să capete o gaură deschisă în forma unui inel. u u u A cui argilă a făcut guvâ, gaură, mai mare, capătă de la lotî cîte o mică porţiune de argilă, fiind-că î-a întrecut. După aceasta începe iarăşi frămîntarea argilei, scobi rea ei cu degetele şiplîscînirea, pleznirea, de piatră. Natural, că acela care l-a întrecut prima dată, avind argilă maî multă, are avantajul să o frămînte maî bine şi să-î facă o gaură mai mare, cind o plezneşte de piatră. _ . Prin modul acesta el cîştigă încetul cu încetul toată argila de la ceî-laltî. . Copilaşii simt o deosebită plăcere, cînd frămîntă argila, sforţîn-du-se să-î dea o formă supţire, ca să se găurească bine. Une-orî ei joacă şi pe obiecte, creioane, condeie, hârtie etc. 3) i) La A vela : Zînginăr». *) Arom. : lîcustă, carcalăţ. *) Corn. de D-l Mih. Dimoane, profesor, JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR I83 190. T-a b u ş a 1 a. In casă, copiilor nil le este permis să meargă t-abuşala, d-a buşi-lea, fiind-că se consideră aşa ceva păcat. Cind părinţii văd, că un copil face aceasta, il bat şi-l sfătuiesc să nu mai facă aşa, iiind-că vede D-zeu şi-l pedepseşte, să umble ca broaştele: îV l'a c'oarle, îi tea picioarele D-zeu. Afară în livede copiii obicinuesc a se juca de de-abuşilea. Pentru aceasta sj aranjază pe rind, cu miinile şi picioarele la pămînt şi apei pornesc umblînd ca broaştele pînă la un loc desemnat de mai nainte. 191. D e-a culutimba. De-a culatumba sau curtumba, cum se mai zice p-alccurea, se joacă copiii pină în vîrsta de 10—1‘2 ani. Pentru aceasta se alege o livede înverzită şi nepietroasă, unde copilaşii încep a se da peste cap, de-a berbeleaca, de mai multe ori consecutiv. 192. Cu arucutirea. Tot copilaşii petrec cu acest joc. Se alege un povîrniş,— aripidină — înverzit; se întind băeţaşii jos în mod' transversal cu povirnişul şi apoi încep a se rostogoli în jos de mai multe ori. Aceasta ii ameţeşte cind ajung la poala povîrnişului. Dacă însă se rostogolesc —arucutescu — de mai multe ori, se obicînuîesc şi nu le mai vine mintea divarliga, nu li se mai întoarce mintea. 193. B o ş a. Un copil mai măricel, din cei îmbrăcaţi încă în gomă, fel de haină purtată atit de băeţi cit şi de fete în vîrsta copilăriei, îşi dă poalele gomei peste cap intr-o odae, unde nu se găsesc alţi copii şi apoi vine în odaea unde sînt strinşî ceî-lalţî (opii, ca să-î sperie, fu-cînd : buu, buu. Geî-lalţi îl apucă care de picioare, care de miim şi în rîsete vor să-l descopere la faţă, pe cind el se ţine bine. Aşa se continuă în gălăgie mare, pînă cind il dezvelesc boşei, capul. Boşa ie o fiinţă supranaturală cu care se sperie copilaşii cei mici. 194. Cu a 11 v î r t i r e a. Copilaşii cred, că dacă omul se întoarce în jurul lui de mai multe ori, poate să vază, cum pămintul se mişcă. Pentru aceasta, fie acasă, fie în livede, unde să joacă ei, dacă-î apucă pofta, se anvîrtescu, se întorc în jurul lor, pînă ce pot să vază, cum pămintul se mişcă. . 195. P ri cap. Copiii, printre alte figuri gimnastice, încearcă a sta pe cap, adică răzimaţi pe miîni şi cap de pămînt, rădică picioarele în vînt. Acest mod de petrecere ieste imitat mai mult de la cei, cari reprezintă prin oraşe diferite figuri de gimnastică. 184 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR v 196- N'-adâr av'i'na. Cu acest joc se căută a se păcăli cei neştiutori. Se înveleşte o baligă de vacă cu nisip mult şi apoi se înfig in nisip şi prin urmare în baligă mai multe beţişoare. Băetul zice at unei că şi-a făcut avi'n'a, viea. Aceste toate le face, fără ca cel pe care vrem să-l păcălim să vază. Cind vine şi el şi cere să-i spunem ce facem, noi îi răspundem, că lucrăm viia. Facem prin ori-ce chip, ca el să se intereseze de lucrul nostru şi-î spunem, că in nisip ie ascuns vre-un obiect oare-care, un ban,condeiu etc. Ii propunem să-l găsească dacă poate şi să fie al lui. Dacă dînsul se încrede, îşi vîră mîînele în nriip şi prin modul acesta se păcăleşte. 497. „Ea d e d“. Ambiţiunea copilaşilor une ori n-are margini in micile lor neînţelegeri. Ori-ce ceartă de obiceiu o încep ei în modul următor: Unul făcînd că atinge pe adversarul său cu mina, zice: ea ded, eacă te am lovit. Cel-lalt tace tot aşa şi zice asemenea: ea dedş-io, eacă şi eu am lovit. Şi ca să nu se lase mai pre jos unul de altul, abia sfirşeşte unul, că începe cel-lalt. Apoi din ce în ce se bat mai mult, pînă cînd se îneaeră bine de tot de păr. 198. Cu ţintarul. Ţintarul se numeşte trioti, fiind-că se cere ca să aranjezi trei pietre din ale tale pe rind pe una din liniile, cari mierg orizontal sau diagonal. Se joacă la ţintar cu cîte trei sau cu cîte nouă pietre de fie care din cei doi jucători. 499. Cu Iepurii. Cu Iepurii se joacă după cum urmează : Se face o figură ca cea de mai jos. Unul din cei doi jucători joacă cu peatră, presupusă iepure, ear cellalt cu trei pietre, numite cîînî. Se aranjază cei trei cîîni fie-care pe unul din puntele 2, 3, 4 sau 5, iear iepurele în mijloc la 1. Iepurele iese întîî. După fie-care ieşire de iepure, iese cîte un ciine în goana lui. JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMtNILOR I85 Fie care ieşire, fie pentru iepure sau cîine nu poate ti mai mare decit arată distanta de la un număr la altul. (Adică de la 1, iepurele poate merge la unul din puntele 2, 3, 4 sau 5, care se cere să nu fie ocupat de un cline). Tot aşa şi un cîine, nu poate face decît o săritură la unul din puntele vecine şi neocupate de un alt cîine sau iepure). Cînd iepurele este adus, prin săriturile ce le face iei şi dinii din goana lui, in ast-fel de poziţiune în cit nu mai are loc liber, unde sări, se zice, că iepurele a fost prins. In figura de mai sus3 iepurele poate fi prins pe unul din cele trei punte mărginaşe ale fie-cării din cele patru elipse ale cercului. Anume fiind iepurele în punctul 8 şi cei trei cîînî, unul în punctul 6, altul în 7 şi altul în 8, se zice, că iepurele ie prins. „ aşa, cînd iepurele se găseşte de pildă în 7, ear tie-care din cei trei dini se găseşte în 6, 8 şi 20. Iepurele nu mai are unde sări şi se zice, că-î prins. In mijlocul cercului nici odată nu poate fi prins iepurele. 200. «Scoală tini, s-şed e o.» Cînd un copil se scoală, un altul ocupîndu-î locul zice: a Scoală tini, s-şed io~» «Scoale tu să şez eu. Cfr. La place prise. Mei. I, col. 29. C’est^ aujourd’hui la saint Hurbert, qui quitte sa place, la perd. — C’est aujourd’hui ia saint Laurent, qui quitte sa place lar’prend. (Variante p. 52 I, Mei. I, II, etc). Ca să nu-ft ocupe altul locul. Ga să nu-ţi ocupe altul locul, cînd te scoli, scuipi şi zici: Ascuch'ăî Am scuipat. Se crede atunci, că cine so pune in acel loc fără voia celui, care a scuipat, prinde viermi = v'irmineaşti. Sau îl ahuleşti (abureşti cu gura) şi nu ie bine ca cine-va să ocupe un loc ahulit. 200. Viersuri ce se chită la stricarea adunărilor copilăreşti. Copiii obicînuesc în serile de vară, cînd nu mai pot juca, fiindcă nu se mai vede, să se grămădească mai mulţi la un loc şi să asculte cum unii dintr-înşiî povestesc la basme. Cînd sfîrşesc. însă şi trebuie să se ducă, fie-care mîergînd înspre casă, cintă in gura mare vre una din strofele următoare. Ei fac aceasta şi de frică, ca să nu le apară ceva fiinţe supranaturale. Cînd se duc copiii a casă. Ca6'. un a casă, Stimîria n-casă, Un pară pri measă, Luna pristi casă. (Var. un c... dupu casă). Avela, Epir. 186 JOCURILE COPILĂREŞTI ALE AROMÎNILOR Traducere.—Fieşte-care a casă (să meargă)—S-ta Mărie in casă (se află),—o para pe masă,—luna pe casă.—(Var. un c... după casă). Alta. Ca6i un a casă, luplu dupu casă, stă măria -n casă cu cindila apreasă, un pară pri measă, luna dupu casă. Albania. Traducere. — Fieşte-care acasă (să meargă), - lupul (însă) după casă,—S-ta Maria în casă—cu candela aprinsă,—o para pe masă, — luna după casă. Alta Cari finji, cari vini, cari armaşi, lo-agudi, Maea Gaea. Ohrida; CuţufleanI, Malâcaşî. Traducere. — Cine fugi, — cine veni,—cine rămase—îl lovi, — MaSa—Gaea. Notă.—In toate casele Aronn'nilor se află cîte-o icoană, mai ales cea a Maîceî DomnuluI=Stîmîria, care e considerată ca patroana-tuturor Aromînilor, cea ce ne explică pentru ce e sărbătorită de Aromînî maî mult de cît orî-care alt sftnt. Icoanelor se obicînueşte a li se aprinde în fie-care sară o candelă cu unt-de-lemn, la care se face aluziune în viersurile de mai sus. Copiii cred, că dacă pronunţă tare numele Stîmîriet saii a candelei sale, toate spiritele rele se fac nevăzute din faţa lor. Maea Gaea, este fiinţă supra-naturală, despre care se crede, că răpeşte pe copiii, ce-î găseşte noaptea singuri, pe la marginea satului. Alta. La Lunzilî (Meglenia), sara, după ce copiii se scoală casă se ducă a casă, fie-care loveşte pe cine este maî aproape de dînsul şi zice : tar I (Povară). Cine loveşte pe altul, crede că-î lasă acestuia povara, lenea sa. ClNTECE ADRESATE LA PASERI, INSECTE ETC. CINTECE ADRESATE LA PASERI, INSECTE ETC. Cure u 'b e ul. . Cind apare curcubeul, copiii îi adresează viersurile următoare, crezînd, că prin modul acesta le va creşte părul. Fac aceasta mai ales tetele. Curcubeu, beu, tini mîtî, • tini beai, . perl'i a mei' cît coada calui.. Avela, Epir. Traducere.—Curcubeule, beule,—tu mânîncî,—tu beT,—perii mei cit coada calului (să-mi crească). Alta. Curcubeu, beu, tini mîţi, , tini beai, . aţia ţî-creaşti coada, an,ia-n' crescu perl'i. Perivole, Epir. Traducere. Curcubeule,—beule,—tu mlnfnci,—tu bei,—ţie-ţi creste coada,—mie mi creşte părul. Alta Curcubeî, bei, Pon s-ti pleti si bei, Una pică di apu, La min-i-n' criscură perii1 ppn di bron. Lunzili, Meglenia. Noe Demetru. Traducere.—Curcubeule, beule,—ptnă să te pleci să beî—o pică* tură (puţină) apă,—mie-mi crescură perii ptriă la brlu. Credinţa poporului arominesc, este, că unul din capetele curcu- igO CÎNTECE ADRESATE LA PASERI, INSECTE ETC. beuluî soarbe apă din rîu, iar cel-lalt se odihneşte pe o colină, măgură (ţleană). Se mai crede, că dacă un băeat trece pe supt un curcubeu îşi schimbă sexul, devenind fată. Tot aşa şi fata devine băeal. La A vela şi Lunzil1 (Meglenia) cine-va îşi s;himbi sexul, dacă trece pe supt curcubeu. . Un băeat schimbat în fată sau o fată schimbată in băeat, moare după trei zile, (Meglenia). cfr. Melusine ii, p. 12 (2) L’arc-en ciel boit de l’eau de la terre; p. 17 (11): L’arc-en ciel fait changer le sexe. Se crede, că curcubeul este trămis de Dumnezeu, ca să ne a nunţe, că ploaea va înceta. Cină plouă şi soarele luceşte în dcelaş timp se cîntă mersurile următoare: a Soari cu ploaie, Ghifţîf îm pîzare, Dusiră s-l'a sare. Avela, Epir. a Trad.—Soare cu ploae, Ţiganii în ttrg, Se duseră să îea sare. Alta. La Lunzil1 se zice: Si nsoară gh'upţîl' • (Se însoară ţiganii). Hrista Stavre. Cină copiii schimb ă d inţ ii. Cind un copil scoate un dinte, ca să-î crească altul în joc, aruncă dintele scos pe acoperişul unei case, după ce zice de trei ori cuvintele, cari urmează : C'oara-boară sau : c’ara-bara, di la moară, na di os, dă-n'-di h’er. Traducere.— -Cior-bor.—de la moară, — ţine (na) de os (dinte),— dâ-mi de fier. Alta Lă Lunzil’ se zice precum urmează: «Cond lu scoţi n‘icu dtntili di prima, ziţi : CÎNTECE adresate la paseri, insecte et.c. icjî C'oru, boru,-do n' un di blizna, na-fi un di os. - Traducere.— Cfor bor,—dă mi un de fier,—na-ţi un de os. Cir. Un enfant quiperd une dent ne doit pas la jeter au hasard. Avallee par un chien ou un chat, el le serait remplacee par une dent de chien ou de chat dans la bouche qu’il l’a perdue. II faut la jeter au teu en disant: . Tiens feu, voilâ ma dent, Rends-la moi, dans un mois, Blanche comme l’argent. Melusine, I, p. 365. . La o gărgăriţă. Se cîntă ast-fel la gărgăriţă. In partea unde va zbura gărgăriţa, de acolo va fi nevasta copilaşului. ncâlţi-ti, mbaltî-ti, că-ji fudiră soaRli Dfhuva ş-Miilhuva, c-un birbil’u di v’in ş-cu nă mnată di sari. Acelaş lucru îl găsim şi Trad.: Incalfă-te şi pune-ţi balţul, căci s-au dus scafele tale, la Dihuva şi la Mirihuva, cu un bocal de vin şi cu o mină de sare. la Rominii din România: gărgăriţă mărgăriţă în cotro ai zbura, acolo m-oiu însura. Alia. . La o gîrgîriiâ. Pul'u, pul’u aroş, (jamă, (jamă di gugoş, Spuni-n' ca'^a oilor,- , . a oilor ş-a boilor, că ti tal’u cu coarda, cu coarda-1 Dumniijau. CuţufieanI, Epir. Traducere. — Gărgăriţă, gărgăriţă roşie, — zeamă de gugoş, — spune-mi drumul oilor,— oilor şi boilor,—căci te taiu cu sabia,—cu sabia lui Dumnezeu. ' Alta. Tot la o gărgăriţă: . Păscăl'ifă, l'ifă, adu-n’ pipuţâ, 192 ctNTECE ADRESATE LA PASERI, INSECTE ETC. pîpuţă noaiiă, . si-n’ li bag tră Paşti, cu oâuli aroşi. Avela, Epir. . Traducere.— Gărgăriţă, riţă,— adă-mT ghete,— ghete noi,— să le tncalţ la Paşti,—cu oule roşi. Bucuvală. . Copilaşii, amestecînd fărîmături de pine, brînză şi unt, o st.rîng intr-un fel de năframă, ca să-î dea o formă rotundă. Amestecătura aceasta se numeşte bucuvală, care, ca să capete forma rotundă, se cere, ca copilaşii, să zică viersurile următoare şi cind desfac năframa, să nu vorbească nimeni, căci se strică : Stumbu, stumbu Trad. Stumbu, stumbu l) papiti . papi ţi tu pipuţa tati-tui, în papucul tatălui tău, ş-tu ţiruhia papu-tui. şi în opinca bunicului tău. sau: Bucuvală, vală, dă-n' misura vală, bucuvală vală, dă-n1 pîni cu dală Avela (Epir). Obs. La Romînii din Lunzilî, parnic» din păpară. bucuvală, vală, dă-mî fajfuria vală, bucuvală, vală, dă-mi pine cu lapte acru. (Meglenia), bucuvala se zice ipo- L a o m i d ă. Prinzind copiii o omidă, o aşază pe un băţ şi-i cintă : Oi, oi di la oi cu c'umaga dinipoi cîni, cîni di la oi cu cîumaga dinipoi. mai, mai de la oi, cu ciomagul înapoi. sau: ' cîine, cîine de la oi, cu ciomagul înapoi. Cmd într-o casă fumul nu merge drept prin coş. Cind întrm casă afumă, copiii ca să facă ca fumul să-şi caute de drum prin coş, cintă: ' ■ Fiuji fum cîtră-n sus * că-ţi mîcară pita găili. *) Cuvînt imitativ ; pisălog. cIntece adresate "la paseri, insecte etc. 193 Traducere. — Fugi, fumule, In sus,—căci îţi mîncară plăcinta cîoarele. La Lunijil’, cînd fumul afumă pe cine-va, ca să facă să nu-1 mai afume, zice : la tini alb, La tine alb la mini negru. la mine negru. Cînd pr imăvara sosesc berzele, copi ii cum le văd, încep să le cînte: ulaleca, Trad. c’apateca, via-mdoo, via-tdooo, dâ-n! păpnţă, afindicd Oh rida. barzo, ceapateca ') via-mdoo 1)... ina toooo dă-mî ghete, stăpîne, domnule ! M. Dimoane. Alta Lelicu, Purlelicu, iu sun n’il’ili di oi, — ia le*ac(l)o{i dinapoi barză, purlelicu ') unde stnt miile de oi, eată-le colo In urmă. La un vultur. la Fârşeroţl. Cînd copiii zăresc zburînd un vultur, ii adresează cuvintele următoare : hută-hu ! şarpe laiu! d-îu vinlşî, d-îu te aflâşî? puPi a tă'i cu ocl’i ncl’işi. vulture, şarpe negru (rău), de unde ai venit, de unde te ai găsit ? puii tăi cu ochii închişi. Adam C. Ohrida. La o g u g u c' e. Gugucea este o pasăre de mărimea porumbelului. Trăsşte în Macedonia prin oraşe2; şi carnea ei este gustoasă. Ea cîntă, articulînd : gugu-guu I se cîntă de copiii ast-fel: 1. — Gugu-gu! — Gugu-gu! guguc'e, guguce, maruce, maruce, ') N-au nici un senz. a)Vezî nota de la p. 13. *3 Î94 cIntece adresate la paseri, insecte etc. te taţi aţiaaa? 5. — culateee I — dă-n’ ş-an’ia. — surpă te de-aţia — că-n’ţ-o aduse Stîmîria (Ohrida). ce faci acolo? — colace! — dă-mi şi mie, — surpă-te de acolo, aducă ţî-ar S-ta Mărie rău ! La c a n' a. Caria este un fel de corb mare. Se numeşte aşa de Romîniî din Lunzil', Meglenia. Părinţii sfătuesc pe copii, ori de ci te ori văd această pasere sa-i adreseze viersurile următoare, dacă vor să nu fie leneşi în viaţa lor : can'a can'e ~ man'a man'e tini leni, tu lene mini scoc eu joc se zice de trei ori şi lenea trece de la copil la paserea can'e. (Comun, de elevul Dumetru Noe din Lunzili). La un cocoş sau pu iu de găină. 1. Puîfu, puil'u pul'işor, dai di mini, nu ţ-u dor; cucutlc'u dipri cuprie, Pa-ţî gil’in'li, du-te Arnie, 5. adună-ţi casă ş-cîtîndie; lai cucoate, lai buboate, t-eari puTa di nu-ş poate ? — că-ş mică' tigăn1 nicoapte. Rev. «Macedonia» p. 167. Argintin, Gopeşan. 1. Traducere.—Puîu, puîu, puişor,—dai de mine, nu ţî-e dor; — coco'şule de pe gunoiu, —iea-ţî găinele şi du-te în Armă, a- 5. dună-ţi casă şi căsnicie ;—măi cocoşule, măi boboşatule,—ce are puica de nu-şi poate (de este bolnavă ?)—A mtncat tigăi necoapte. Cînd copii văd un cuc, mlnz, viţel, eapă etc. 1. Frate, frate, cucul bate, cucul bate la nă parte, 5.’ epa fucje, mîmjul sutje. 1. Traducere. — Frate, frate, — cucul bate (ctntă), — cucul 5. bate (ctntă),—la o parte, —eapa fuge, — mînzul suge. Rev. «Macedunia» p. 167, idem. La o rîndunică. 1. — O lai Tega Beba, — l’-aflâş cal'i ? cîntece Adresate la paseri, insecte etc. 195 — uu-h-aflâi. — ţe-aflaşi ? 5. — un pul'u aroş. . — pri ţe-1 bîgâş? — pri un gîgdş. — cum fiţeâ ? — «Ţiri viri, maţi viri 10. curcubetă h’artă linte-amisticată chfiper di biseârică distimeli alică.» 1. Traducere.—O, măî Tega Beba,—ti aflaşî caii?—Nu î-aflaî— 5. Ce aaaşi ?—Un puiii roş.—Pe ce-1 băgaşi ?—Pe un cocean. — 10. Cum făcea ?—«Ţirioiri, maţioiri,—dovleac fiert,—linte ameste cată,—piper de biserică,—năframă roşe.» Notă. — Ţiriviri, maţiviri imitează ciripitul rîndunicelor. Alta 1. Ţeâţiri, vîţiri, mâ(Jîri, curcubetă h'artă, 5. me arucâi deanâparte, n’-aflâi dao fliture, dao mine dao tine, dao h’il’a Paparuşi, 10. Ancă, le Ancă, cari ţ-o astimse ţăara ;* — ună feată n’ică, n'ică, cu pra^il'i di cusiţă, tringă, trîngă işi Papa Dima, 15. cu fesea ţea veclb, s-mîşcă nveasta di urechi. 1. Traducere.—Ce, cere (naut) viţiri, mazere, dovleac fiert, 5. mă aruncai dincolo (am trecut dincolo), am găsit două fluturi, două eu, două tu, două fiica lu Paparuşi. 10. Ancă, fă Ancă, cine ji-a stins ceara (lumânarea) o fată mică, mică, cu fluturii de cusiţă. trîngă, trîngă x) eşi Papa-Dima, ') Tringă, tringă, arată modul cum umblă cine-va încet şi leneş. 196 dNTECE ADRESATE LA PASERI, INSECTE ETC. Ohrida. Nijopule. 15. cu fesul cel vechiu, să muşte nevasta de ureche. Dimoane Mihail. La un iepure. 4. — L'epur, l'epur, îu ţ-u coada? — Ea u, ea u tu cupâc'u. 5. — Ţe laţi ? — Mică h'iţi ş-ancîneaşti! — Cari le-adusi — pimă al Zeală. Tache Bitaracu. 1. Traducere.—Iepure, iepure,—unde ţi-e coada?—Iată-o, iată-o,— 5. în copac.—Ce face?—Mănîncă zmochine şi geme.—Cine le a adus?—pima lu Zeală. Inşi biserică. Inşi biseârică stî casa Recită Recită Boeasă, adară pita nveastă ! — Nu-n1 voi afendi, că-n' mîcâî la mama. — Ţe ti filipsiră. — Curcubetă h'artă pini di zbarnic (!), v’in di lâliţă. Traducere.—Eşi (sfârşi) biserica, pe casa Recita (?) Recita Boeasa, Găteşte plăcinta nevastă ! — Nu vreau tată, căci mtncaî la mama. — Ce le ospătară ? —Curcubetă (dovleac) fiartă, pine de zbarnic (!) vin de laliţă. Aminciu (Meţova), Epir. P a s e r ei «t e t a -t o d u» i se cin t ă a s t-f el: Stricupeîu, peîu, Trad. : Do-n dichel'u, So-n! sap vin’a, S-o-n' da uă; ti ao(u)verî c-ua ? So-n da răch'ia; ţi ao(u)verî cu râchia? Si fac nunta; (noanta ?) ţi ao veri cu nunta ? Si l'eu nivăastă ; ţi ao(u)verî cu niveastă ? Si facă ficior (pl.) ţi l'i veri cu ficiorii1? Con s-anlunzască si l'i bat. sticupeiu, peiu, dă-mî sapa, să-mi sap via, să dea struguri, ce-î vrei strugurii ? să-mi dea rachiul; ce-i vrei rachiul? să fac nuntă, ce o vrei nunta? să ieu nevastă (mireasă); ce o vrei nevasta ? să nască copil, ce-î vrei copiiî? cînd să nu se poarte bine, să-î bat. Lungini, Meglenia. Nota.—Sticupeiu este un alt nume al aceleaşi paseri. CtNTECE ADRESATE LA PASERI, INSECTE ETC. 197 La un mt el c. Copiii simt plăcere, ca prinzind mîelcî, zmelc'i, să le vază coarnele. Pentru aceasta le adresează diferite cuvinte de rugăminte sau ameninţare, după care fapt cred dinşii, că se vor supune mielcii, ca să le arate coarnele. Zmelc'u, zmelc'u cârali, Scoati, scoati coârnili, Si s-ag'oacă fic’orl'i, Fic'orl'i cu feâtili. Avela, Epir. Traducere. — Mîelcule, mîelcule negru,—scoate, scoate coarnele,— să se joace băeţiî,—băeţiî cu fetele. Alta. Zmelc'u, zmelc’u, Scoati, scoati coârnili, tra si-ţ vedU oili, Cum s-ag'oacă cu fie'oril'i. Avela. Nicolae Şaşamuti. Traducere.—Mîelcule, mîelcule, scoate, scoate coarnele,—ca să-ţî vezî oile,—cum se joacă cu băejiî. Alta. Zmelc'u, zmelc'u, Scoati, scoati coârnili, Că va ţi li tal'u cu foârtiţh Cu foârtiţli al Dumni Prin euferaizm se înţelege boală, conzistînd dintr-o bubă rea şi foarte perico loasă, cmd nu se găsesc doctori să o caute. • r *) Nu înseamnă nimic, înjuraturi copilăreşti înjurăturile copilăreşti nu diferă mult de cele bărbăteşti. Ga şi aceştia, se injură de mamă, tată, etc. Dintre c’ele-lalte înjurături obicinuite mai ales la copii sînt următoarele : cadicîne, c... de cîîne; pusţeane, berbantule; sau: puşti. tar di tar faptu, măgar de măgar născut ; cine de cine faptu, cîîne de cîîne născut, andihriste, ante-hristosule, ch'urhane, etc., etc., etc. înjurături vîersilicate au maî cu seamă acei din Epir, cari, în timpul îernei, vin în contact cu Grecii. Maî toate acestea sunt îndreptate în contra copiilor de greci, cu cari trăesc în duşmănie şi cu cari se războesc cît durează îearna. Nu rare-orî ţi se dă ocaziunea să vezi cete de copii greci cum se bat cu pietrele cu cete de copii aromîni. Cînd se înlîlnesc în drum ei se înjură în tot felul. Copiii romînî ştiind şi greceşte, înjurăturile vîersilicate sînt unele în romîneşte, altele în greceşte. Fiind cea mai mare parte din ele licenţioase, cu părere de rău nu putem reproduce aci de cît cîte-va. Reproducem între altele şi următoarea şi aceasta fiind-că Dl. Weigand G. în opera sa «Die Aromunen» v. II, p. 118, se exprimă, cu privire la simplitatea Aromînilor, precum urmează : «Sie (Die Aromunen) begniigen sich mit so wenig und so einfa-«cher Speise, dass sie sich sogar deshalb den Spot anderer Nationen «zugezogen haben. Die Griechen în Epirus singen folgendes Spottlied : «Vlah’i, vlah'i ţinţara, «pos ton tros ton bagaga, «me laSi ch'e me xi8i «ch’e me tis ?atas to copsiSi «d. h. Walachen, Walachen Zinzaren, «wie fresst ihr den Dreck (li «mit Ol und Essig «und mit zerhackter Katze. 204 ÎNJURATURI COPILĂREŞTI «Die Gastfreundschaft wird von denHirten gerne geiibt, weniger «aber bei den andern Stânden, und wenn ich personlich zwar den «Ortsehaften des Nordens mit Freundlichkeit und Zuvorkommenheit «aufgenommen und reichlich bewirtet wurde, so geschah das, weil ich «bei naţional gesinnten Leuten einkehrte, die sich fur meine Studien «interessierten. Im Siiden dagegen ist es mir so schlimmer ergangen «und reichlich babe ich die Beherbergung lohnen miRsen. Der Aro-«mune ist zu geizig (!) um wirklich gastfrei zu sein. Bei den Grie-«chen dagegen findet man diese schone Tugend besonders entfaltet. Aber auch Tiirken und Albanesen thun ihr moglichstes, um den «Fremden zu befriedigen.». «In gleicher Weise verhâlt es sich mit der Mildthâtigkeit. Ich «wandte mich des Ofteren an Bettler, darunter auch an Deutsche, «die das Land bis tief nach Albanien hinein durchstreifen, um von «ihnen dariiber Auskunft zu erlangen. Der arme bulgarische Bauer «teilt sein letztes Brot und weist eine Stătte zur Ruhe an, auch der «Turke giebt gern ein Almosen, aber der wohlhabende Zinzare weist «Kurzer Hand den Bettler zuruck. Dass auch die Hirten habsuchtig «und neidisch sind, erhellt am besten aus dem Umstande, dass die «Bewohner von Peri voii im vorigen Ia'hrhunderte mehrere aromunische «Dorfer im Umkreise zerstorten, um aliem die Berge zu besitzen». Credem, că D-l Weigand greşeşte de la început pînă la sfirşit în aprecierea ce face, prezintînd pe Aromim, nici maî mult nici mai puţin, cu nişte adevăraţi calici! Animaţi, ca în toată această operă, numai de sentimentul adevărului, chiar cînd avem ceva, care nu este în favorul compatrioţilor noştri, vom analiza cu sînge rece cele afirmate de D-l Weigand G. Intru cit priveşte traducerea viersurilor batjocoritoare de mai sus, observăm, că traducerea nu este fidelă. Trebuie tradus ast-fel: Romînule, Romînule ţintare 1), (nu: Romînî, Romînî ţinţarî), cum îl mănîncî brotăcelul 2) (nu: cum îl mîncaţi escrementele, c.....) cu untdelemn, cu oţet, - cu coada pisiceî (nu: cu pisică tocată). De sigur, că nu D-l Weigand va fi vinovat de traducerea necredincioasă a textului grec, ci acei de la cari a cules şi cele-lalte aprecieri defavorabile şi puţin fundate despre Aromînî : Ge rezultă din viersurile de maî sus ? Afară de cuvîntul: Vlahi, vlahi ţinţare, cele-lalte le aplică Aro-minul cu aceeaşi graţiozitate grecului, după cum se vede din următoarele viersuri : Grech’i, grech'i, greca-ca! pos tun tros tun bâcaca s. bagaga. mi la§i, mi £i8i, mi tis ratas tu cupsiSi ’) Ţintar a, dacă ar fi fost la pl. ar fi făcut : ţinţarides, 2) Broască, care trăeşte în apă. Înjuraturi copilăreşti 205 Trad. grecule, grecule, grecaca ! cum îl mănîncî brotăcelul, cu unt-de-lemn, cu oţet şi cu coada pisicei. Noi credem, că aceste viersuri se adresează exclusiv grecilor, fiind mai natural să se aplice lor, ca unii a căror mincare de preferinţă e gătită cu unt-de-lemn şi oţet, producţiunî curat greceşti in partea de sud a peninsulei balcanice, decît Arominilor, cari au a face cu brîn-zeturî. Un al doilea element important în aceste viersuri este : coada pisicei. Ori Rominii din Epir, dedaţi cu păstoritul şi cu viaţa nomadă, singurii cari vin în atingere mai directă cu grecii, n-au nici pisici. Se ştie, că animalele acestea iubesc foarte mult casa şi sînt lipite de dînsa, ear nu de stăpînul casei. Aceasta face, ca pisicele să nu se poată obicînui cu viaţa romînească nomadă, care le ar face să-şi schimbe oare-cum firea, ceea-ce este peste putinţă. Mi-aduc aminte, la Avela, o familie avea o pisică. Gînd să plece toamna, a luat-o şi pe dînsa şi ca să nu se reîntoarcă în sat, a fost pusă intr-o traistă. Prin ce mod nu ştiu, că a doua zi nu s-a mai ştiut, ce a devenit pisica. Ea dispăruse. La întoarcere primăvara, a fost regăsită tot in sat. Prin urmare şi de pisică, ca obiect de redicularizare, nu putea să se folosească grecul, ci Arominul, care nu puţin rîde de viaţa grecilor şi in special de a grecoaicelor, cari, ziua toată, cit e iearna de mare, nu ştiu alta decît să se joace la vatră cu coada pisicilor. Intru cît priveşte ospitalitatea exemplară şi recunoscută a poporului aromîn, contestată numai de D-l Weigand G. din cîţî scriitori, — fie amici sau duşmani ai Arominuluî, — s-au interesat de dînsul, credem, că nu trebuie să o luăm in serios, D-l Weigand fiind, probabil, indus în eroare şi aci, ca şi în viersurile batjocoritoare de mai sus. Numai zgîrcit nu se poate numi un popor, care este fără pereche întru ce priveşte sentimentul de generozitate şi bine-facere in toată peninsula balcanică, cît ieste ea de întinsă. Şi nu numai în peninsulă s-a arătat cu revărsare nemăsurata lui generozitate, înzestnnd-o cu instituţiuni culturale de tot felul, ci ori unde i-a călcat piciorul 1). Ceea ce ne miră şi mai mult este, cind vedem pe D l Weigand, proclamind pe ţăranii greci—căci nu credem să înţeleagă peAtenienî —ca cei mai ospitalieri (!), mai ospitalieri şi decît Turcii şi decît A-romînii şi decît Albanejiî! Lipsa de milă la Âromînî, de compătimire pentru aproapele său, precum şi exemplul adus de Dl. Weigand cu Perivolîaţii, cari ar fi distrus mai multe sate, ca să stăpînească munţii este tot ce poate fi mai grăbit cercetat. Lăsăm la o parte cîte au suferit Aromind din partea popoarelor conlocuitoare în cursul veacurilor, starea lor înfloritoare şi civilizătoare nimicită de cupiditatea şi invidia vecinilor lor, oraşe ca Muscupolie, Jarganî, Nicoliţă, Birina, Gramoste, etc, distruse din cauza geloziei şi lăcomiei, ce inspira vecinilor bogăţia stăreî lor economice, şi ne oprim la exemplul adus de Dl. Weigand, ca să-i spunem, că acele sate din jurul Perivoleî au fost toate romî-neşti, că n-au fost distruse, ci părăsite de locuitorii lor, cari s-au stabilit de bună voe in Perivole, făcînd prin acest mod un orăşel puter- ') Albumul Macedo-romîn, p. 102: Les Roumains macedoniens en Autriche et en Hongrie par Emil Picot. • 206 ÎNJURATURI COPILĂREŞTI nic şi capabil a ţine piept atacurilor şi jafurilor prădalnice ale Ar-năuţilor în sec. trecut: Ear parte au emigrat de acolo. Dacă Dl. Weigand avea timp să se intereseze mai de aproape de părăsirea satelor din jurul Perivolei, ar ti auzit, că şi pe la începutul acestui secol, era să fie părăsit tot satul Perivole, pentru motivul căcelnicul Exarhu, stabilit cu fălcarea lui în aproprierea de viile Perivoliaţilor, a vrut să se ducă din pămîntul Perivolei; ca să nu se facă un început rău, Arominiî din Perivole trămit o deputaţiune dintre cei mai notabili ai satului să-l roage să-şi schimbe gîndul şi fiind-că motivul, pentru care voiea să părăsească pămîntul Perivolei, era nesiguranţa avutului său. şi ălor cari depindeau de dînsul—fălcarea lui,—Perivoliaţii îl priimesc în sat şi-î clădesc în acelaş timp un castel, care pînă astă-zi durează; că din bine cuvîntatele motive ale lăcomiei străinilor, a sentimentelor lor de hrăpire, satul Perivole a fost pînă acuma de mai multe ori depopulat ca şi multe din satele romineştî ale Epirului1). Că şi poporul nostru, ca toate popoarele clin lume, are pe lingă calităţi şi defecte, nici vorbă. Noi la locul său vom arăta în ce con-zistă aceste defecte. Pînă atunci d-1 Weigand va fi de acord a ne recunoaşte, că in oraşul Atena, unde a petrecut atîta timp, cu ocaziu-nea călătoriei sale în peninsula balcanică, toate instituţiunile culturale de însemnătate, sînt făcute de Romini, începînd cu universitatea, opera lui Şina şi Dumba şi sfârşind cu Stadion, opera lui Averof. Va fi de acord a recunoaşte, că numai rasei romîneşti se datoreşte rolul civilizator al Peninsulei Balcanice, cu toată durerea ce simţim, că acest rol n-a eşit la iveală, nu s-a manifestat în senz naţional. Ga şi noi, d-1 Weigand va recunoaşte, că celebrităţile greceşti nu sînt decît Aromînî. Pentru aceasta socotim, că nu e bine, ca, bazindu-te pe nişte viersuri batjocoritoare falşe şi ca text şi ca traducere, să tragi nişte con-cluziunî rău-voitoare pentru un popor, a cărei misiune civilizătoare în Orient încă nu s-a sfirşit 1 , Pentru aceasta zicem, nu ie bine, ca, bazat pe informaţiunile unor cerşetori, să afirmi in toată lumea ca ceva sigur, că un popor întreg este lipsit de sentimentul de bine-facere şi caritate, cind faptele dovedesc contrariul de nemărginita dărnicie a poporului Aromîn,, de proverbiala lui ospitalitate. Acestea şi alte multe, pe cari d. Weigand nu le a ştiut, cind a afirmat un neadevăr supărător pentru Aromînî, ar putea să alcătuiască una din paginelecele mai meritorii pentru titlul de glorie, a Aromînului în Peninsula Balcanică ! Credem, că învăţatul german va recunoaşte dreptatea celor spuse de noi. înjurături adresate grecilor de copiii aromînî. 1. Grech'i, grech'i grecâca, ' pos tun tros tun bâcaca ? mi laSi, mi 4i8i, 5. mi tis ratas tu cupsiSi. ') Din Avela sunt locuitorii satelor Selia, Mar uşa, Dolianî, Xirolivad, Proia, etc. Din Perivole satul Călivele Perivoliaţilor de lîngâ Ohrida, Colivele Iul Prapă, de lîngâ Veria ; etc. {muraturi copilăreşti 207 1. Traducere. — Grecule, grecule, — grâcaca, — cum o mănîncî 5. broasca? cu unt-de-lemn, cu oţet,—cu coada (bucata) pisicei. Notă. — Orecaca este un cuvînt imitativ, prin care copiii aromîm batjocoresc modul de a vorbi al grecilor, pe cal îl aseamănă cu orăcăitul broaştelor. Iată in privinţa aceasta şi o frîntură de limbă, intitulată: cum strigă broaştele: Grec, grec mică mîrcat, grec, grec mică c..... Alta. Cină grecii batjocoresc pe Aromini cu cuvintele : «Vlah'i, Vlah'i Aromînule, Aromînule, burtjo-viah'i». buriJo-Arominule! copiii de aromini le răspund: San ime vlahu ti se vlavu ? san s-tu vanu, Sen s-tu vranu ? Traducere.— Dacă stnt aromln, — întru ce Iţi stric?— Dacă ţi-o bag,—nu ţi-o scot ? Notă. — Grecii din Tesalia, de unde sînt culese acestea şi cei din Epir, în derîdere, cînd se ceartă cu Arominii, îi poreclesc: biirdo-daliH şi mai rar cuţovlah1/'. Alta. Arominii, cind se coboară cu trupele lor in cîmpiile Tesaliei, foarte des vin în ceartă cu locuitorii satelor greceşti, pentru păşunea livezilor, pe cari Arominii le cumpără de la proprietari, ca să pască vitele în tot timpul îernei. Gind Grecii prind vite de ale Aromînilor, în pămînt ce nu le aparţine acestora, le închid şi cer ghiză (amendă). Viersurile următoare se adresează păzitorilor greci, cari închid vite de ale Aromînilor. Grech'i, grech'i. mangarech'i, var ta v’iSv'a pisu, ch'i ela na si tripisu. Traducere. — Grecule, grecule,— mangarecule,—goneşte caprele înapoi, — şi vino să te înţăp. Alta. 1. Grech'i, grech'i, crech'i, crech'i, 208 ÎNJURATURI COPILĂREŞTI crech'i, crech'i, ş-plîscîneâ, pliscîneâ şi dîngîneâ; dîngîneâ tu ch’ali, tra s-te-arue tu vâli. Traducere.— Grecule, grecule,— să crepî, să crepî, — să crepî, să crepî şi să plezneşti,—să plezneşti şi să dîngîneştî,—să dingîneştî tn pYele,—să te arunc tn piele. ' Nota.— Dîngînescu înseamnă : pleznesc. Este cuvînt format prin imitaţie de la dmg, zgomotul ce-1 face, cînd cade cine-va dintr-o dată. Alta. Grec lai Grec, capu şcret, l'au un per di ed, v'in a mî-taî di l'-u ved; l'au un per di ţap, v'in la mî-ta di l'-u nţap ; l'au un per di porcu, v’in la mî-ta di l'-u torcu; l'au un per di lup, v'in la mî-ta di l'-o-astup. Traducere. — Grecule, grecule,—cap sec,—îeau un păr de Ted,— vin a mamaî tale de î-o văd ;—îeau un păr de ţap,— viii la mamă ta, de ° jnţăp ; — îeau un păr de porcu,— viu la mamă ta de î-o torc; —îeau un păr de lup,—viii la mamă ta de î-o astup. La H u l g a r i. Dintre diferitele înjurături adresate bulgarilor, reproducem numai următoarea : -* Vurgare putoare, cap gros, biducl'os. GopeşI, Macedonia. Traducere. —-Bulgarule, —putoare,—cap gros—păduchios. La Ţ i g a, n t. Gh'iali laie, cap di gaie, cap di gaîe, fură oae. GopeşI, Macedonia. Traducere.—Pîele neagră,—cap de gaîe—cap de gaîe (cîoară), — fură oae. ÎNJURATURI COPILĂREŞTI 209 Alta. • Gh'ifta curbeta, c’angala tabeta. Traducere.—Ţiganca, ţiganca (cea nomadă), ciatigala tabeta),— (n-au nici un senz cuvintele din urmă). La Alb a n e j i. Pentru Albanejî cunosc numai aceste două viersuri : Arbineşî fir di cîmeşi. Traducere.—Albanejî—fără cămăşi. La Evrei. Evrei nefiind prin satele romîneştî, copiii de prin oraşe le cintă pe greceşte : UvriBa casiSa. Traducere.—Evrei, rlîoşî (leproşi). La Turci. Cea mai straşnică înjurătură o adresează copiii Turcilor. Fiind din cale afară îndicentă, nu o putem reproduce. Alta Dar nu numai pentru greci, bulgari etc.., aii înjurături copiii, ci şi pentru sătenii romini din satele vecine. Aşa de piidă la Avela, copiii înjură pe copiii din Samarina ast fel : Simîrn’ate, gurgul'ate, eşi în geană, beşi tu z-meană, alasă mula, . acaţă p.... Traducere.—Samarineanule,—rotundule,—eşî pe colină, — b., în izmene,—lasă catîrul,—prinde... 14 MEDICINA POPULARĂ A ĂROMÎNILOR MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR INTRODUCERE De cînd ie omenirea a trebuit să existe boit şi prin urmare instinctul de conservare a făcut pe individ să caute şi mijloacele de combatere. Acest lucru se poate urmări cu oare-care succes chiar şi la animale. La om însă preocuparea pentru buna stare a sănătăţii a luat o dezvoltare însemnată, mulţumită gradului superior al inteligenţei sale. Pentru aceasta, din anticitatea cea mai înaintată, întîmpinăm felurite încercări ale omului, tinzînd 1a. uşurarea suferinţelor sale. La Greci, în documentul cel mai vechiu al literaturei lor, în «0-mer», vedem pomenindu-se de doctori şi de vindecări *). In aceste timpuri, cînd ştiinţa în genere era exclusă şi înlocuită aproape esclusiv de credinţă, e foarte natural ca acelaş individ să fie în aeelaş timp, vrăjitor, preot şi doctor şi caracterul medicineî să fie esclusiv religios. «De tous temps, spune Dl. Tuchmann, et en tout lieu la religion «a fait concurrence â la medecine et, chez Ies incivilis&s, le mâmein- confrunţînd în această privinţă o dizertaţiune a Di. Lostache Vernav : Physiographia Moldaviae, Budae, 1836—in 8,— acesta atinge şi ştiinţa medicală a babelor,—cu preceptele medicale, pe cari ni le-a tranzmis bătrînul Pliniu, constată marea asemănare ce exista între unele şi altele. Reproducem după D-l Haşdeu acest studiu: «in dureri de cap ţăranul nostru pune la frunte şi la ceafa foi de varza « Vernav, op. cit. p. 57). 9 «Pliniu (Hist. nat. XX, 33) repeţind un precept şi mai vechiu ‘) P- 257- ' *) Solomon Reinach : Manuel de Philologie classique p. 350. »). Arhiva, organul societăţii ştiinţifice şi literare, VIII, p. 253, 254. Iaşi 1897. 4). Hasdeu : Columna lui Traian, anul III No. 33 (143) p. 297, 1872. MEDICINA POPULARA A AROMÂNILOR 215 al celebrului Gatone (de rustica 157 : De căpiţe et de oculis omnia deducet), zice, ca toate felurile de varză sînt de minune la dureri de cap : Cate crăpăm brassicam—maxime probat, dein laevem grand-i-bus roliis, caule magno; prodesse tradit capitis doloribus. • mie taranid nostru recurge la suc de ceapă (Vernav, 58). „ 1 iiniu ne spune, că pentru îndreptarea vederii este foarte bine macar a mirosi ceapă, dar mai cu seamă a-şî freca ochii cu sucul ei;. ‘Gaepaet silvestres non sunt;salivae olfactu ipso et delacrvmatione caligini medentur, magis vero succi inunctione. (PI. N. XX, 20). (Vernav 6(fiCeSe u'me iranul nostru întrebuinţează plătăginea. «Pliniu atribuie acestei ierbi întocmai aceeaşi acţiune «vis mira YYvCCon\ - ,densandocfue corpore cauterii vicem abtinens. (H. N. medetur (H N^XXVf4 87) ’ ( Studenţii macedoneni, cari urmează la Atena au ajuns proverbiali în această privinţă, in cit: «v'atru di AOina» ieste sinonim cu «doctor nepriceput în medicină. Aceştia pleacă din Macedonia la Universitate pe la Crăciun, se întorc odată cu berzele pe la Paşti şi după patru ani, se întorc doctori în medicină cu diplome «bune» pentru ori ce stat, numai pentru Grecia nu. . S.C0PuI Pentru care K se liberează cu atîta uşurinţă diplome, Ieste ca să se întoarcă in Turcia şi să facă propagandă grecească. . gumele plantelor, metalelor, medicamentelor sînt redate în acest soiu de cărţi, m limba turcă şi cea grecească, poporul crede, că vin de la Arabi şi sînt antice, datorite profetului Solomon. * ’ 224 MEDICINA POPULARA A AROmInILOR Intrebind diferite bătrine despre modul cum îşi însuşesc ele medicina populară, mi s-a răspuns, că în primul rind profită de ştiinţa părinţilor lor, cari pe cit tiăesc, au grija de a le arăta tot ce ştiu, iar după aceasta din propria lor experienţă şi din experienţa altor persoane, cari se pricep în astea. Intr-adevăr, cînd e să moară o bătrină sau un moşneag, care este cunoscător de boale, cbiamă pe cel mai iubit dintre fiii săi, de obiceîu o fată, care este în stare să ţină minte tot ce-i spune şi îi arată toată ştiinţa sa medicală, după ce i se promite prin jurămint, că are să practice medicina această băbească, gratuit, fără a pretinde nici un ban, ci numai pentru «sufletul» său şi al părinţilor săi, — adică pentru iertarea păcatelor acelora cari practică această medicină,—şi aceasta fiind-că poporul crede, că prin bine-facerea ce face cine-va, îşi atrage buna-voinţa cerească prin urările ce i se aduc din partea celor ajutaţi şi vindecaţi; apoi, că n-are să divulge secretul vindecării unor anumite boli la nimeni şi mai cu seamă să se păzească de a-1 împărtăşi vre-unui doctor, căci acesta va căuta să "monopolizeze tratamentul spre ajupui de bani pe săracii de oameni; şi în sfârşit, că la rindul său, moştenitorul acestei ştiinţe cînd va fi spre sfârşitul vieţeî sale, va face cunoscut toată ştiinţa ce a căpătat la un altul, căruia îi va pune aceleaşi condiţiuni. Nişte asemenea recomandaţiuni, făcute de pe patul morţii acu gram de moarte», cu limbă de moarte, după cum se zice în dialectul aromîn, fac ca adunarea diferitelor formule din Medicina poporului, să fie foaite anevoioasă, mai cu seamă pentru partea aceea, care prezintă un caracter mistic oare-cum, precum sînt descîntecele, vrăjile, farmecile etc. _ O altă cauză pentru care culegerea acestei părţi importante a folk-loristiceî prezintă greutăţi, mai e şi credinţa populară, că cine se întreţine despre boli şi despre vindecarea lor, se îmbolnăveşte şi cine spune ce cunoaşte despre vindecarea bolilor, cînd cine-va nu este bolnav, i se îmbolnăvesc copii. Gind e vorba despre descinlece, se crede, că dacă spui descântecul la o altă persoană, îşi pierde «virtutea» puterea şi prin urmare, cînd te serveşti de el nu produce efectul dorit. Pe lîngă aceste categorii de doctori, mai in fie-care sat se găseşte cîte o persoană, care să se priceapă mai mult sau mai puţin în modul de a vindeca o anumită boală în mod radical. La Vlaho-Clisura, Macedonia, există un oare-care Fani Peasa, care, în vindecarea frigurilor învechite, reuşeşte de minune prin tratarea bolnavului cu un medicament preparat din earbă amară, din care, după ce o fierbe, extrage o zeamă, cu ajutorul căreia face nişte hapuri. Pe lîngă aceste categorii de doctori mai toate femeile se pricep mai mult sau puţin în vindecarea bolilor şi primele îngrijiri şi ajutoare, ce se dau bolnavilor, vin din partea lor, după cum am zis. Pentru măsele şi ventuze, cei mai specialişti sînt bărbierii. MEDICINA POPULARA A AROMlNlLOR 225 1. Ier meni întrebuinţaţi pentru a exprima boala şi mersul el. lincjlidiri ; nu pot; nu ca pot; h'iu lîndit; nu n'-u gh'ne ; mi cîrtl (lingoarea ; h'avra, etc,) (se arată felul bolii), n'i se-asparsi ch'efea, nu z-dufi tră mîinti; ' nu frimsi (lingoarea); (lîmjitlu). nu turna (lingoarea etc.) tot tră nipoi z-duţi ; lo-arcă' greu, nu poati greu; (căiţii g -eu) ; ea şi scoală, ea nu ; duţi (trăiţi ndreptu) lî'ncjitlu, lo calea lantă ; ■ nch’isi tu lumea alantă; 1‘ bîgă' mină lingoarea; ncărcâ' lî'mjitlu ; ncarcă cit duţi li'niţitlu ; 2. Uşurarea bolii: Turnă' (lingoarea); turnă deadi tri nipoi ; frimsi; scîtţu (lingoarea); lo tră nîinti; lo pri nis; no-ari ţivd; ascîpă'; (z-duţi) easti cama gh'ini ; s-feaţi gh’ini (sau : bun, la Vlaho-Clisura) ; si sculă'; si nsină'; z-vindică'. i Ce) mai .întrebuinţaţi termeni însă pentru exprimarea noţiunii de îmbolnăvire, bolnav sînt : lintfit, niputut (bolnav), acest din pentr u° a ni male ^ b° naV lntrebuinfat maî rault Pentru oameni, nu şi , ,.Iar Pentru, noţiunea^ de însănătoşire avem: sin, sînîtos ; după boala . sculat, vmdicat, insînâl ; şi vindicari, însînari, sculări. 3. Ca cine-va să nu se îmbolnăvească. Să ţii, ad. să nu lucrezi, în ajunul Joiei, fiind-că «G'oea» îţi păzeşte copii de boale şi le prelungeşte viaţa. ]) ' In ajunul Vinerii nu e bine să lucrezi, trebuie s-o ţii, fiind-că ‘) Com- de D'1 Tuliu Carafoali, din Xerolivad, Macedonia. 15 226 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOlt « Vin'irea» te păzeşte de ochi, adică te păzeşte de a căpăta durere de ochi. h La Gopeşî, Molovişte, şi în alte cîte-va sate aromîneşţi, Vinerea nu se lucrează de loc, se ţine di lingoare. 2) b . Să te «cumîniţî» împărtăşeşti, regulat pe fie-care post, dacă vrei să fii în tot-dauna sănătos şi să nu scuipi de loc după împărtăşire, căci se intimplă ca vre-un cîne să lingă scuipatul şi te îmbolnăveşti rău de tot. Asemenea cînd îti curge jinge după împărtăşire, să-l înveleşti cu pămînt sau să aduni tot pămintul stropit cu sînge şi să-l arunci în nu, căci dacă îl linge un cîne, vei muri. c Să mergi regulat la biserică Duminica şi în zilele de sărbători şi să nu lucrezi în ast-fel de zile : «s-ţinl sirbîtorli». ^ . d X {_Să posteşti Miercurea şi Vinerea regulat, în toate posturile şi mai cu seamă în «septămina mare». Ademenea să posteşti in 29 August în ziua tăîereî capului S-tului Ioan Botezătorul; nepostind, |ie lingă un mare păcat ce faci, îţi vei mai atrage şi vre o boala asupra ta sau asupra copiilor tăi. Prima zi din luna lui August «se ţine» — se posteşte pentru sănătate şi e bine să nu se mănince in loc de mîncare decit usturoiu, dacă vrei să nu capeţi friguri, de cari să suferi un an întreg. e Dacă vrei să Iii sănătos în tot cursul anului, îndată ce te scoli din somn la anul nou, să mănîncî un căţel de usturoiu şi să te speli cu apă rece. Apoi ca să nu-ţi miroasă gura în cursul anului întreg să mănîncî, în această zi, o bucăţică de zahar. /* «-* La primă-vară se obicînuîeşte, ca îndată ce cine-va se scoală din somn dimineaţa, să între in semănături spre a se «’nroua» la rouă lor, căci este foarte bine pentru sănătate. 9 Toţi e bine, ca să poarte «marţu•> 3) in luna lui Martie la mini şi la git, fiind-că prieşte sănătăţii. h Poporul crede că blăstemele, fie ele drepte sau nedrepte, dar mai cu seamă cînd sînt drepte «acaţă» prind pe cel blăstemat şi de acea *) Gom- de Mitri Beza, elev, Avela, Epir. a) Com., de d-1 Caracota G., Gopeşî. 3) «Marţul» e ceea-ce se numeşte înRomînia «mărţişor». MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 22^ omul cu copii se teme foarte mult de ele, căci de obiceiu după credinţa poporului, păcatele părinţilor le expiează copiii lor. Asemenea să nu juri «strîmbu» pe nedrept, căci D-zeu te vede şi te pedepseşte, une-ori chiar cu moarte. . i După ce moare c.ine-va, a doua zi trebuie să se spele toate ru ■ fele celui mort, plapomele pe cari şedea şi cu cari se învelea, precum şi rufele acelor cari ingrijau de dinsul. Casa trebuie să se «spulbiret adică.să se curăţe de praf, să se spele scîudurile, ete. j La primăvară să cauţi a nu te «fringe» x) vre o pasere din cele cari te fac să te îmbolnăveşti. 4. Aghtazma. «Aghîazma» este apa sfinţită de preot şi care se crede, că nu se strică pe un an de zile. Apa care serveşte pentru «aghîazmă» trebuie să fie neîncepută. Dacă vrei să fii sănătos, să bei dintr-insa, căci are virtutea de a alunga boala şi spiritele rele. Asemenea e bine în ziua de Bobotează, după aruncarea crucei in apă, să se scalde Qameniî in apă, ca să îea «aghîazmă» fiind-că (lupă aceasta nu se vor mai îmbolnăvi. lot aşa poporul crede, că dacă vitelor sau oamenilor bolnavi li se face aghîazmă, se vindecă. '>• Cît durează boala cuî-va. Pe tot timpul cit durează boala cuî-va, pacientul este vizitat de toate rudele şi cunoscuţii săi, cari intrind la dinsul, după sălutarea obicinuită, ii doresc Însănătoşire grabnică, zicind: nntreâită'» x) adică să fie boala trecătoare, pasageră şi urmată de o convalescentă fericită cit mai curind. Vizita aceasta se face ca să nu i se murască» bolnavului stînd singur şi ca să i se arăte interes din partea celor cari ţin la dinsul, precum şi să-l încurajeze. Femeile cari vin să-l vadă, îi aduc de obiceiu cîte ceva de mîn-care, precum fructe şi alte diferite lucruri, cari poartă numirea de arustico de la cuv., grecesc agoajoţ «bolnav», de unde ceea-ce se aduce bolnavului, său : pînadă. După însănătoşire, bolnavul întoarce vizita celor cari au avut buna-voinţă să se intereseze de dinsul. Poporul crede, că dorinţa oa- _ *) A te frînge «s-ţi frîngâ» o pasere însemnează a auzi la întoarcerea primăve- reî, pentru întîîa dată şi fără a fi mîneat ceva «aghht» flâmînd, cîntecul uneî paseri călătoare precum este rîndunica, barza etc., sau al unei paseri cîntâtoare, care cîntă în revărsatul zorilor. *) In treacăt. 228 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR menilor, urarea lor pentru însănătoşirea cuî-va, este ascultată cu bunăvoinţă de Dumnezeu şi pentru asta ţine, ca bolnavul să aibă cunoscuţi şi rude multe, ca în ast-fel de împrejurări grele să fie adus aminte: lu aşeucWe nâ hoară, Mălină nă moară. Trad.—Unde scuipă un sat Macină o moară, zice poporul, cind vrea să arăte cit pot oamenii prin voinţa lor şi ei cred cu toată convingerea în această putere miraculoasă. Întreţinerile ce se fac in timpul acesta în camera bolnavului au în vedere mai mult boala sa, îl întreabă ce a luat, cu ce s-a căutat, cînd a luat cutare medicament cum i-a mers, şi lie-care, din experienţă, pe cît şi cînd se pricepe, îl sfătuieşte să încerce şi cu cutare sau cutare medicament spre a vedea, cum are să-î meargă, aşa in cît aci se face o rememorare a diferitelor recete băbeşti referitoare la boala aceea; sau se povestesc diferite lucruri de natură a distrage pe bolnav şi a-1 face să simtă mai puţin durerea ce-î pricinuîeşte boala. La plecare asemenea îi doresc însănătoşire şi-l incurageazâ să nu se teamă de boală, că nu-î nimic şi că are să-î treacă. Sint foarte mişcătoare une-orî aceste întrevederi. Rude din depărtări mari, auzind că unul din ai lor suferă, se scoală şi se duc sa-l vază, să-l încurajeze. Dar chiar dacă e să moară, se crede, că o nemărginită consolare se aduce iui, fiind-că vede cu ochii, că nuiesin-gur, părăsit, şi uitat în ultimele momente. Şi aceasta este o uşurare şi pentru rudele bolnavului. Momentele de întîlnire acelor depărtaţi cu rudele bolnavului, sînt tot ce poate li mai dureros. Iubirea amestecată cu durerea, încredinţarea prieteniei îndelungate in momente grele, zmulge lacrimi din ochi tuturora. După ce se sărută şi-şi doresc sănătate, cel sosit nerăbdător să vază bolnavul vrea să sboare la dînsul. Cei din jurul lui, dacă cum-va bolnavul - e greu, îl sfătuiesc să aştepte, ca să previe intri pe bolnav, ca nu cum-va prezenţa lui neaşteptată sâ-i facă rău. O dată introdus, cei din jurul bolnavului încep să-î vorbească de cel nou sosit, dacâ-1 cunoaşte, dacă nu-î face plăcere să-l vază etc. etc. etc. - 6. Despre boalele cari nu se pot vindeca prin ajutorul medicamentelor şi al descîntecelor. Ast-tel de boale sînt: nebunia, apoplexia, orbirea, zacerea în pat mai mulţi ani de-arîndul de ori-ce altă boală învechită asupra cărora doctoriile şi descîntecile n-au avut nici un efect sâlutariu. Pentru nişte ast-fel de boale se recurge la alte mijloace şi anume: 1) Bolnavul este adus la unele biserici, cărora li se atribuie o putere miraculoasă. Ast-fel de biserici sau monastici sînt cunoscute de popor, după diferitele legende ce se povestesc asupra puterii lor vindecătoare. La nişte ast-fel de biserici sau monastici bolnavii dorm lingă altar una sau trei zile de-arîndul şi promit in gîndul lor diferite lucruri sfinţilor sau sfintului căruia este închinată acea biserică, dacă le va veni în ajutor ca să scape de boală. MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 229 Cind se duc la nişte ast-fel de biserici, aduc untdelemn, cu care se aprind toate candelele bisericeî, ceară şi alte diferite daruri, după voinţa şi după putinţa bolnavului. Acest act solemn se numeşte : «.dişcHdirea biseăricăVen. Pe de altă parte nu trebuie să meargă decît Miercurea sau Vinerea, de oare-ce se crede, că în serile acelea se întorc îngerii din călătoria lor şi prin urmare fiind în biserică, cînd va dormi bolnavul, vor putea să-I comunice prin vis ce trebuie să facă, spre ase vindeca ')• In vis sfinţiiI bisericeî acelea sau un înger îl sfătuiesc ce doctorii să useze, ce bine-facerî să facă, ce trebuie să promită bisericeî etc. dacă vrea să se însănătoşască. Altă dată îi face cunoscut păcatul pentru care el suferă de o ast-fel de boală şi îi spune dacă se poate vindeca sau nu şi mijloacele prin cari poate ajunge la aşa ceva. Tot-d’auna insă trebuie să promită de cu seară, înainte de a-1 apuca somnul, că dăruieşte ceva sfintuluî, fie un lucru cît de neînsemnat, dacă vrea să viseze. Une-orî, după partea corpului de care suferă bolnavul, promite simţului bisericeî respective că-î va dărui partea aceea de argint sau de aur dacă-1 ta vindeca, ast-fel dacă e paralitic de o mină, îi promite o mină de argint sau de aur ş. a. m. d. şi se crede, că acest dar are un efect mai bun de cit toate cele-lalte, ce se pot oferi sfinţilor. Se înţelege, că asemenea daruri costisitoare se fac bisericilor de cei bogaţi mai mult. 7. Ape vindecătoare. Apele vindecătoare sint de două feluri: ape vindecătoare cu caracter religios şi ape vindecătoare cu caracter nereligios. Cele cu caracter religios sint apele cari se găsesc pe lingă monastici şi puterea lor bine făcătoare se atribuie suiţilor de la monas-tirele acelea şi cari ape au apărut o dată cu fundarea miraculoasă a monasticilor şi mai toate monastirile posedă cîte o legendă prin care se arată modul miraculos, cum s-au fundat, fie prin revelaţiunea vre unei persoane, fie prin altă minune — ori în urma vre-uneî minuni ulterioare. Puterea acestor «ape» conzistă în a te spăla cu dînsele sau a bea dintr-insele. Puterea lor une-ori e bine-făcătoare pentru anumite boale ast-fel că sint «ape» bune numai pentru dureri de ochi, de picioare, de urechi etc. Cind te apropii de ele, trebuie să păstrezi cel mai pios respect şi înainte de a te spăla sau a bea, trebuie să depui un «semn» adică să laşi în dulapul sau cutia acelei «ape», o monedă de argint, un fir rupt de pe haină sau orî-ce alt lucru se găseşte asupră-ţî in acel mo ment, dacă vrei ca apa să producă efectul său favorabil. Din contră durerea ta se înăspreşte şi mai mult. *) *) Comunicată de Mitri Beza, elev din Avela, Epir. 230 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 8. Ape vindecătoare ca caracter religios La Vlaho Clisura se află o ast-fel de apă in aproprierea orăşelului spre răsărit în altarul sfîntuluî Prodrom; bisericuţa este în pădure, şi apa curge picătură cu picătură. Cine suferă de durere de ochi şi se spală la această apă se vindecă imediat, după credinţa poporului. Aîanarghiri, este o monastire în depărtare de vre-o doue ceasuri din Vlaho-Cli-sură spre N-V. Aci de asemenea se află o apă sfintă, care une-orî cur-gînd produce o melodie plăcută, ceea ce contribuie şi mai mult la re-numele puterei sale bine-făcătoare. Aci vin oamenii de se spală de orî-ce boală şi se crede, că e imposibil să nu se vindece. La sfinta Treime din A vela, Epir de asemenea se află o ast-fel de apă sfîntă, unde se spală sănătoşii, ca să nu se îmbolnăvească. Apa este limpede, rece şi uşoară, ast-fel că e foarte bună de băut. Este in curtea monastirei şi lingă dînsa se află un chiparos frumos. La Molovişte de asemenea se găsesc ast-fel de ape şi anume: La «Sîntu G'org'u» numit şi la sîntu dingh'os1), unde se duc de se spală oamenii pentru boale de mină, picioare, ochi etc. Este spre Sud de Molovişte la o depărtare de 10 m. Apoi la o depărtare de l1/*—2 ceasuri de satul Molovişte, se află oapă la biserica, Aghiu-Spas pe munte. Apa izvorăşte dintr-o peşteră prăpăstioasă. Drumul spre a ajunge la această apă este foarte periculos, fiind-că ar trebui să te sui agăţându-te cu mîînile de muşchiul pietrelor. De asta, apa pentru spăferea celor bolnăvicioşi, se cară devre o persoană indemnatică- Biserică aci nu este, ci numai o icoană, căreia se aprinde can-dila în ziua hramului său, care vine la 40 de zile după Paşti. Aci sînt urmele unei cetăţi şi colosala poartă ce se vede căzută şi sub care poporul trece cu mare religiozitate, dovedeşte aceasta. Nu e locul aci ca să vorbim despre diferitele legende ce se povestesc despre dînsa. De asemenea la Samarina, Epir se găsea o fîntînă, care acuma s-a stricat, la care se duceau să se spele oamenii bolnăvicioşi. Această fin-tînă a devenit sfintă numai în urma predicelor sfîntuluî Gosma care povăţuîa pe oameni lîngă dînsa să-şi lepede limba lor şi să nu vorbiască de cit în limba în care a vorbit şi vorbeşte Dumnezeu, adică în limba greacă, căci D-zeu afară de limba greacă nu pricepe alta/'«Ca dovadă, spunea el, pentru iubirea ce-mi veţi păstra in viitor şi ca o reamintire a predicelor mele să vă tie fintîna aceasta, pe care eu cu puterea ce mi-a dat Dumnezeu o declar de sfîntă şi toţi cîţî se vor spăla la dînsa să se vindece, dacă vor ti păstrat cu sfinţenie cele spuse de mine». 9. Ape cu caracter nereligios «Ape» cu caracter nereligios sînt isvoarele zînelor (zînilor) sau ielelor (albilor). Puterea acestor «ape» este tot aşa de bine-făcătoare, cînd pacientul îndeplineşte anumite condiţiunî, despre cari vom vorbi mai jos asupra «albilor», ca şi ceea a «apelor» despre cari am vorbit mai sus. •) •) Prin Epir se zice «sîmtu» în loc de «sîntu» după cum se zice la Molovişte Macedonia. MEDICINA POPULARA A AROMiN(LOR 231 In1) această categorie intră şi «apele» numite după numele zilelor, săp-tămîneî şi arborilor mari. Să nu se creadă însă că poporul recurge la mijloacele descrise mai sus numai în cazul cînd boala nu s-a putut vindeca prin ajutorul medicamentelor şi al descîntecelor, căci el consideră de bine servirea cu mijloacele de mai sus chiar şi pentru boalele cele mai neînsemnate. 10. Albele, {Unele. «Albele» se crede că sînt nişte fee mitologice de o frumuseţe extraordinară. «La Molovişte, Macedonia, se crede că «albele» sînt nişte neveste «frumoase, cu părul de aur, cu ochii mari, îmbrăcate numai în «albe», «haine albe»8) «Albele» la noi se mai numesc şi «ijîne». Despre ele se crede că sînt nişte fecioare candide, cari se bucură de o mare putere asupra muritorilor. îmbrăcămintea lor favorită, se crede că este cea albă ca zăpada, curată de tot3). De asemenea la Ohrida există aceeaşi credinţă asupra lor. Credinţa populară le atribuie în cele mai multe ori o putere rău făcătoare. Ast-fel : cînd «cădi vîră din nafoară» cînd e lovit de nebunie, paralizare a diferitelor membre ale corpului, poporul crede, că aceasta a provenit de «goada», lovirea, «albelor*. Aceasta provine din mai multe cauze şi anume sau că nebăgindde seamă le calci, sau din altă cauză 4). «Les Formoses ou Ies Belles, appellees en Roumanie Iele, sont des esprits inventes par la croyance populaire chez les Roumains de Macedoine. Mechantes et d’une rare beaute, el Ies exercent une grands puissance sur toute la vie de l’homme, auquel elles peuvent donner le bouheur ou le malheur. Ellesonten mains les maladies et peuvent les guerir. Un berger a-t-il eu un bras paialise, c’est qu’l s’est assi dans un aibre hanţe par les Formoses6). «Albile»6) sau Muşatile sînt nişte zîne, cari, în timpul nopţii, umblă prin prejurul caselor (pitu chicute), pe lingă streaşine. Ele lovesc cu boală (agudescUj închicutează) pe toţi aceia cari, în timpul nopţii, stau în chicute sau se p. .. în acele locuri. De aci zicetoarea foarte obicinuită: «Nu ti chişe tu (în)chicute, că ti-nchicuteazâ». Suferindului de inchicutare (lit. impicutare) sau dambla îi se zice : Albă şi hărioasă vine, albă şi hărioasă s-fugă, (z-ducă)!» Un alt romin macedonean, d Andrei C. Bagav, a bine-voit a-mi comunica următoarele: «Ielele, la Maeedo-romînî, pretutindinea se numesc albile, iar nu muşatile. Credinţa popular ă le atribuie aceiaşi putere rău-făcătoare ca şi Ielelor, adică: paralizarea diferitelor membre şi părţi ale corpului, a limbeî, a auzului chiar. Expresiunile consacrate pentru a desemna pretinsa boală căpătată de la albe, sînt : agudit de (di) albe (lovit de *) Com. de către d-1 Papă Sterescu, institutor romîn la Cruşova, Macedonia. s) Com. de d-1 Todi Trif. Nîrte din Molovişte, Maced. 8) Com. de d-1 I. Sterescu din Cruşova, Macedonia. ' 4) Com. de d-1 Tode Nîrte din Molovişte Macedonia. Bolintineanu, Brises d’orient, p. 364. 6) V. Şaindnu (L), Ielele et p. 25. com. de Iutza M. din Cruşova. 232 M EPICINA POPULARA A AROMiNILOR Iele) sau loat de albe. Adjectivul muşatele (Inimoasele) este mai mult un termen de exorcizare. Cînd cine-va e agudit di albe, vin babele cunoscătoare de leacuri şi, după ce întrebuinţează tot ce tradiţiunea le a iasat pentru a face, ca albele să se milostivească a ieşi din corpul celui lovit de dînsele, stabilesc apoi o conversaţie directă cu din-sele, (albele) şi mîngîmdu-le, le dau numele cele mai dezmîerdâtoare, de pilda: Ieşiţi, lea muşatile, lea bune, etc. etc. şi alte calificative de telul asestora. «Dzînele, Dulcele, Muşatile, albele, sînt epitetile, ce dau Macedo-romîncele Ielelor, In Ohrida pe lingă aceste numiri, le mai zic şi ar-ghiandele, şi anume cînd este vr-o vjjilie mare şi vintul suflă fluerînd asemenea se zice, că trec arghîandele. In Bitolia, Prilep, Velesu şi în cîte-va părţi, unde Romîniî au venit în contact cu Bulgarii, le zic si samovile ^ Une-ori chiar lovindu-te, ele îţi vorbesc, «strigă», din cauză că le-ai călcat. Tot-dauna cel lovit, suferă de partea corpului unde a fost lovit, şi cînd lovitura a fost fare de tot, te poate paraliza pe loc sau te poate asurzi sau chiar nimici. Locuinţa favorită a «albelor» este în dumbrăvi, pe la izvoare line., fîntînî, prin văţ frumoase, prin peşteri ripoase etc. «pînele sau albele, după credinţa populară, numai pe la miezul nopţii părăsesc locaşul lor, ca să se plimbe, cînd toată lumea se re-pauzează. v u Lor le place mai mult să petreacă în acest timp pe la morile din văi, pe sub straşinele caselor, pe la răspintii, unde deobiceiu le place să-şi îndestuleze^ foamea «si s anîfîtească». Ele beau apă din orî-ce vas a^ „0araen*]01' ^oţi se P^esc in ast-fel de timp să iasă din casă, sau să azvîrle apă pe sub streaşinî de teamă să nu stropîască masa «finilor», căci în cazul acesta persoana aceea îndată va fi lovită «a-gudită» de «albe», şi se va îmbolnăvi de vre-o boală «dinafoară»8). o ,Ua P^Uda3) se cre(ie de asemenea, că ele numai noaptea apar şi rămîn pînă cîntă cocoşul, supt umbra unui nuc, unde nu trebue să stai în timpul nopţii, căci te lovesc «te agudesc». Pentru a nu te în- tîlni cu ele să nu fluerî noaptea, să nu te p.... şi cînd faci aceasta să te păzeşti a^ o face sub streaşină casei sau supt nuc. ** Nici să treci prin asemenea locuri nu este bine şi cînd eşti nevoit, înainte de a trece, să scuipi de trei ori sunător: pâ, pâ, pâ, ca auzind «albele» să se retragă, lăsîndu-ţî loc liber. Cînd cine-va se deşteaptă din somn subit părîndu-i-se că, ci-ne'7a î! cPeamă pe nume — aceasta se intim plă mai ales la femei însărcinate şi la fecioare distinse prin frumuseţe — să nu vorbească de loc, să nu se scoale din «aşternut» şi nu’cum-va să se înşele sa deschiză ferestrele, căci «albele» geloase de dînsele caută să le ademenească şi să le facă rău- Ast-fel le cheamă afară sau le roagă să le răspunză la vre-o întrebare, ca îndată să le îea «feoa/ea»4). „ Une-ori ele văzînd tineri frumoşi de cari se îndrăgostesc fetele, sau văzînd fecioare frumoase sau ori-ce alte persoane pe cari poartă necaz, le ies înainte, cînd acestea trec prin locuri mai retrase şi caută b Şâineanu (L). Ielele etc. p. 26 com. de d-1 Lăzărescu-Lecanta, carele a cules de la o bâtrînâ din Gopeşî. V Com. de d. I. Sterescu, instituror romîn la Crusova, Macedonia. 8) Comunicată de d. Dimoane Mihail. *) Să le lea vocea, şi prin urmare să fie mute din momentul acela. MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 233 le ademenească prin fel de fel de chipuri, ca să le facă rău. Aceasta mai tot-d auria se face în timpul nopţii cînd «apa doarme şi cînd toate lucrurile tac». La Ohrida1) se crede că «albele» umblă prin miezul nopţeî mai multe la un loc, că cîntă şi că s-ar fi întimplat multora să vază şi să auză chiar aşa ceva. 11. Cum se vindecă de uigudit» de albe. Apa din care se crede că au băut «albele» sau «finele» e bună pentru vindecarea boalelor de «dinatoară», aşa se numesc de obiceiu boalele căpătate de la albe 2). Alta Cînd mei'g să se spele la izvoarele albelor, trebuie să se imbro-bodiască cu un tulpan alb de tot, să îea un buchet de busuioc, de «busuioc», uscat legat cu o aţă roşe, «tortu a roş», unsă cu miere şi cu un ban de argint «aspru», care se pune în apă. Sosind la apa Albelor, se aprinde o lumânare şi după ce se lipeşte de rădăcina arborilor ori de o peatră de sub care ţîşneşte apa, pacienţii adresează următoarele cuvinte : Pină albă, pină curată,-ţ)înă fără mingh’inadă, pînă tară pîngîniri, fa vin'u la tine, Iuţită ; N'-ese criştină curată, Ca asimea stricurată, Dă-n1, albă sînătate, Că n' h!iu fără picate, Vindică-mi di lingoari; Ca nă amiroan'i mari, S-ai n’ilă ş-cama mari, Că om fui şi me-arişu : Că nu mutrîi,/îu călcâi, No-aduchii, iu ascuch'âi. Zînă albă, Zină curată, Zină fără prihană, . Zină fără spurcăciune, Iacă venii la tine, strălucită, Sînt creştină curată, Ca argintul strecurat, Dă-mi, albo, sănătate, Căci sînt fără păcate, Vindecă-mâ de lingoare, Ca o împărăteasă mare, Să aîbi milă şi mai mare, Căci om am fost şi mă înşelai: Căci n am băgat de seamă, unde am călcat, N-am simţit, unde am scuipat. După aceasta în grabă mare se spală şi pleacă printr-altă cărare, fâră a-şi intoarce privirile îndărăt. De se întoarce prin acelaşi drum, râu are să i se întimple8;. j Une-ori pe lingă buchetul despre care am vorbit mai sus, se mai iea şi piine care se lasă la apa de la «Albe.» Pacientul 4) obicînuieşte să se spele la partea unde suferă, după ce-şi face crucea de trei, ca să-î ajute. La Gobeştî se obicînuieşte în modul următor: *) *) Comunicată de d. Dirnoane Mihail, profesor. 2) Comunicata de d-1 Sterescu, institutor romîn la Cruşova. 3) Com., de d-1 I. Sterescu, institutor romîn la Cruşova, Mac. *) Com., de d. Iani Papahagi institutor romîn la Cruşova. 234 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR Cine suferă «dinafoară» se duce la fintîna albelor şi după ce face o mătanie şi crucea către soare, îşi acoperă capul cu o năframă, «petică», albă, aruncă în fintînă un «aspru» ban de argint, iar ceara, busuiocul, zaharul, tămîîa şi o turtă unsă cu miere le lasă pe «buza» fintîneî şi punînd mîna lîngă fintină zice: Albili şi dulţili, Albelor şi dulcelor, s-viniţî si-arîdiţ] n'iţilM, să veniţi să desmierdaţi pe cei mici, ţen’i dedet, ce-mi aţi dat, s-n'î loaţî; să-mi luaţi; ţen’i loat, ce-mi aţi luat să-n' daţi. să-mi daţi. După aceasta, lăsind «asprul», ceara şi cele-lalte la fintînă, pleacă fără a se mai uita îndărăt. Darurile de mai sus se aduc cu scopul de a îndulci minia albelor, cari ar fi supărate in contra-ţî din momentul ce te-au lovit. 7 Alta. «Cînd o Romîncă îşi blăstemâ copilul ei neascultător, îi zice : ch'icuta s-ti agudeascâ adică «să te loviască damblaoa sau picătura», căci se crede, că Zînele stau seara mai adesea sub streaşină casei, de unde cad picăturele, cind plouă; de aceia murmle se feresc, ca copii lor, să nu intineze noaptea acest loc periculos. — Cind cine-va suferă de paralizie, se zice : l-agudî ch'icuta. Femeile cari sufer de ochi, de urechi sau de reumatism, îşi caută leacul la fintîna Dzînelor în chipul următor (bine înţeles bolnavele, cari nu sint. doborîte in pat şi pot umbla): Din Joia mare pină în ziua de sfinta Cruce (14 sept.) pacientele, însoţite şi de altele sănătoase, vizitează de două ori pe săp-tămînă aşa numita fintînă a Dzînelor, situată la o distanţă de vre-o 7*—ZU de oră de oraş. Ele pornesc pe la revărsatul zorilor de-acasă bine premenite şi cu cîte o cirpă albă la cap şi ceva de mincare (ouă, brînză, lapte şi turtă). Ajungind la depărtare de 20 paşi de fintină, se opresc, lasă toate lucrurile şi haina de asupra, dacă au, şi pe urmă în tăcere se duc pe lîngă apă şi toate se roagă ast-fel : Albele şi Muşâtele, Albele şi Dulţele, Stămăria z-vă şuţă la gh'ine Voi s-nă l'irlâţi Că h'im gal’in' oarbe Ş-nu seim iu călcăm ; Ţi nă 16at, s-nă daţi Ţi nă dedit, s-nă loaţî. Că nu putem s-râbdâm, Că h’im criştine şi pătiijate. Albele şi Frumoasele, Albple şi Dulcele, S‘a Mărie să vă întoarcă spre bine, Voi să ne iertaţi . Căci sintem găini oarbe Şi nu ştim, unde călcăm; Ce ne-aţî luat, să ne daţi (sănătatea), Ce ne-aţî dat, să ne luaţi (boala). Că nu putem să răbdăm, Că sintem creştine şi botezate. Pe urmă se spală bine, beau puţină apă şi se întorc cu spatele vr-o ciţi-va paşi de la fintînă. Spâlîndu-se, fie-care aruncă în apă cite o monedă de argint, un colac gătit acasă, o luminare de ceară galbenă şi cîte-va flori, unele lasă şi cite-va fire de bumbac. Apoi, min-cind ceva, se întorc acasă, pină cînd răsare soarele. s) l l) Auzit de la bâtrîna Maria Pacociu din Gobişte, Macedonia, *) Şăineanu (L.) Ielele p. 26—27. MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 2 35 La Vlaho Clisura, Macedonia se face in modul următor: Cine suferă de «lingoare dinafoară» (boală de (ţine), să facă trei colaci pe cari să-i ungă cu miere, să îea o «tufă» (buchet) de busuioc şi trei «aspri» (bani de argint supţirî de tot) şi să se ducă în pădure la fintîna «albelor». Dacă sînt mai multe locuri unde se crede, să sint «albe», să preferă locul visat de suferind ca cel mai bun. Fiind in apropierea fintineî, îşi înveleşte capul cu o batistă şi strigă: Albili ş-muşâtili, Dulţili, alîvdâtili, şi trandafil âtili şi garufil'ătili, s-mi n'ilulţi, z-vâ diznîiriţ.1, că io chirută fui ş-nu viijuî, Ne ţe-adrâi, Ne ţe cîlcâi. Albelor şi frumoaselor, Dulcelor, lăudatelor, Şi trandafiriilor Şi carafiriilor, Să mă miluiţi, Să nu fiţi supărate, Căci eu proastă (pierdută) am fost, Şi n-am văzut, Nici ce am făcut, Nici unde am călcat. După asta asprii se pun pe apă încet de tot şi dacă nu se cufundă, e probă că «albele» îţi acordă cererea. Dacă se cufundă ele sînt supărate şi trebuie să repeţi încă odată. 12. Cină trebuie să ■vizitezi zînele Vizita la «Albe» trebuie făcută mai in tot-dauna în revărsatul zorilor, şi cată să fii flâmind,căci în cazul contrariu înseamnă batjocură pentru dinsele, ceea ce le supără şi în loc de a le îndulci, le necăjeşti şi mai mult, aşa că ai să pleci de acolo pedepsit. iată ce fac ele in ast-fel de cazuri : îşi însuşesc vocea vre-uneî persoane la careţii mult şi chemindu-te pe nume, prin vorbe dulci şi fermecătoare te determină a le urma fără a-ţî lăsa timpul să-ţi dai seamă, — unde mergi şi ce cauţi acolo, pină ce te aduc pe marginea unei prăpăstii, de unde căzînd, te duci pentru tot-dauna. Sau chiar de te împing ori te lovesc şi fac ast-fel să capeţi vre-o boală periculoasă din cele «dinafoară» precum e apoplexie în vre-o parte a corpului, după care eşti scăldat intr-o sudoare rece. Dacă cel care le vizitează este aşa de naiv în cit răspunde la întrebările «finelor» la moment amuţeşte sau pierde vre-unul din simţurile sale, precum e: surzenie, muţenie, etc. şi devine în acelaşi timp bolnav de boala copiilor numită «lunatic»'). Singurul mijloc de vindecare după aceea constă în a vizita toate «tţînele», prezentîndu-tecuo mare pocăinţă pentru batjocura ce le-ai adus. De obiceiu ele sunt mai mult rele de cit bune. Lor nu le place să iii mîndru, ci tot-dauna plecat. Pentru asta ele nu lovesc de cit pe cei cu calităţi distinse, cari par că ar vroi să le întreacă in frumuseţe. (Comunicata de d-na Mia Adam, Vlaho-Clisura), *) Vezi mai departe. 236 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 13. T)%nele din Cruşova l) «ţ>îna de la Camberiţa», care se găseşte în aproprierea satului romînesc Tristinic- Se zice, că dînsastă supt un alun mare şi frumos de supt rădăcinele căruia izvorăşte o apă limpede ca argintul şi care curge în mici cascade. In faţa acestei fîntînî se află un platou mic; poziţia este dintre cele mai pitoreşti. Această «cjină» precum şi cele-lalte se venerează atît de creştini cit şi de turci. u u Dina de la Hurhungh'ale se numeşte: «Hurhunghiale». Locaşul său este supt un nuc mare şi măreţ din aproprierea orăşelului Cruşova, în spre Nord-Est. Apa acestei zine are cursul lin şi este de asemenea limpede de tot. Dina de la Ch'irch'inez («Chirchinez» se numeşte şi un fel de pasere de mărimea corbului, care-şî face cuibul prin peşteri) se află pe o peşteră de pe un mic platou. Apă nu «există de loc aci. Dina de la Lipă îşi are locaşul pe coasta muntelui «Ţitate» de lingă Cruşova. Apa izvorăşte din creerul muntelui în abundenţă şi merge prâbuşindu-se repede, vuind tare de tot. pîna de la gîtun'u, numită ast-fel fiind-că îşi are locaşul sub un gutuiu «gutun'iu» de la schitul vecin al oraşului, unde creşte ismâ «av'iazmă» şi tot felul de flori mirositoare. 11. 1,linele din Molovişte La Molovişte (Macedonia) albele sînt în curia') de la gulă. Locaşul lor este lingă un loc întărit supt un fag stufos pe lingă care izvorăşte apă puţină, dar tot-dauna. Lumea cea sănătoasă se sperie să treacă p-aci de teamă să nu calce «albele» cărora le place singurătatea, de teamă să nu-şi atragă vre-o pedeapsă. Aci vin de se spală toţi cei «16aţî» de albe şi cei îndespuşi şi dacă cine-va, care n-a fost bolnav trece p-aci şi nu i se întîmplă nimic, se crede, că albele nu erau acolo în acel moment. * 13. tr'niele din Vlaho-CU sura ) La Vlaho. Clisura se crede că locuinţa «albelor» este la ava {ea 'raţea (apa cea rece) spre Vest de orăşel, într-o pădure deasă şj de o frumuseţe încintâtoare, despre care romincele din Vlaho-Clisura zic, că este amica lor, care se întrece in frumuseţe cu dînsele, ca să le aducă pe «gionilH» mindrii lor din străinătate. Apa de asemenea este toarte bună de băut şi izvorăşte din rădăcinele unor fagi frumoşi. Apoi se crede, că mai sînt «albe» la «albele» depărtare de vre-o 7S de oră din Clisura. Sînt nişte peşteri mari şi albe. La o depărtare de ’/t spre sudul orăşelului se află Roibul sau fîntîna di la Roibul, unde de asemenea se crede, că sînt albe. Fîntina este în mijlocul unei păduri frumoase de fagi. Apa de asemenea este impede şi foarte bună de băut. *) Com. de d-1 I Sterescu, institutor romîn la Cruşova, Macedonia, iCurie. înseamnă dumbravă. MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 237 16. 1} in ele din Gobesţi La Gobeştî se crede, că sînt albe la fîntînă numită «fîntină Albelor» ’/4 de oră departe de sat. Fintîna este-n pădure şi apa care izvorăşte din rădăcina fagilor este dintre cele mai bune. „ ^ Gobeştî ca şi ja cei-lalţî Romînî din Macedonia se obicînuîeşte să se chîeme vr-o trei, patru femei bătrîne, la casa unde se află un bolnav, ca să doarmă aci şi să caute a visa ceva pentru cel îmbolnăvit, anume cam la ce apă să fie adus bolnavul pentru a se spăla. După apa visată, bolnavul trebuie să meargă să se spele cu încrederea, că se va vindeca. Ast-fel de ape sînt următoarele la Gobeştî : 1. Şoputlu dipi ch'atră (şipotul de pe piatră) unde apa izvorăşte din piatră ; 2. La fintîna di la ţinţil' fraţi (fintîna de la cei cinci fraţi) şi o. La 12 fintinî (la cele 12 fîntînî) unde de asemenea apa izvorăşte din piatră. 17. /linele din JPecivole La Perivole (Epir) se crede că locuinţa finelor este la muntele numit iJîna, un munte de toată frumuseţa împodobit cu păduri de pini şi fagi, unde izvorăsc nişte fintinî line, despre cari locuitorii din Perivole spun, că dacă ţi se intîmplă să mergi odată să bei de acolo, ţi se naşte misterioasa dorinţă de a le don in tot-deauna şi pururi să nu-ţî iasă dit minte (să nu-ţi iasă din gînd, din memorie). Păstorii la întorsul primăverei se ceartă cine să ocupe acest munte mai na-mte. loţi însă se tem să doarmi sub umbra fagilor, unde se crede că se repauzează finele. ÎS. 1 linele din Avela La Avela (Epir) se crede că sînt. dine la treili fîntînî (la cele trei fintinî) spre vestul satului ’/3 de oră depărtare, într-o *vuldagâ» pajişte fi umoasă şi în jurul ei sunt păduri de fagi. De asemenea se mai crede ca ele aparla tchîatra gîoîe» piatra Joie în aproprierea satului. La Vlaho-Clisura se vindecă precum urmează: . Se îeaapâ mută şi se pune sub «poala» casei în ajunul Lunei, V inerei sau Miercureî, după ce se aruncă într-însa un aspru si i se pune un buchet de busuioc legat cu lir de mătase. Cu această apă se stropeşte prin ajutorul buchetului de busuioc toată casa împrejur zic mdu-se: J Ţe-P lăsâşî al... Si-P Pai; Ţe-1! loaşî, Si-P o-aduţi, Gă-î piti^ât, Că-î m’irusit, Ş-nu poăti se-aravdă. Ce-î lăsaşi (cutăruî) Să-î iei ; Ce-i luasi, . Să-î aduci, Căci e botezat, Căci e miruit, Şi nu poate să sufere. 238 Medicina populara a aromînilOr Aceasta se face de teamă ca nu cum-va suferindul să lî fost lovit de «(ţine» în vre-unul din aceste locuri. După ce apa a fost lăsată o noapte sub «poala» casei, dimineaţa viitoare, o femee care se pricepe in descintece, il spală cruciş şi cu podul minei la faţă zicînd cuvintele de mai sus şi-i dă să înghită bă-şicele cari se formează pe busuioc. (Auz. de la Tina aii Viacă din Vlaho-Clisura, Mac.) 19 Deschitec de «loat» de albe. Iu-n’ h’iţi, iţi'nili, Iu-n1 hiţî sl'rbili, Albili ş-muşâtili, Şapti-tţâţi şi doauă di limbi ş-g!u- [mitati, Iu-ţi h'iţi: Tu munţî h’iţî, Tu prăvcţî h’iţî, Z-vă adunaţi Şi z-v'inîţi la X.... Iţi-11 loat, S-f-aduţeţi ; Iţi-T lăsat, S-l’-u loaţî Că-î mirustt, Că-i păticjât Ş-nu poati si-ş aravdă. Cum cură căî’urli, Cum cură âpili, Cum cură ari'urli, S-cură dorlu dila X.... Unde (mi) sînteţi, zînelor, Unde (mi) sînteţi, drăgălaşilor, Albelor şi frumoaselor, Şapte-zeci şi două de limbi şi ju- [mătate, Ori-unde sinteţî: In munţî sînteţi, Printre animale sînteţi, Să vă adunaţi Şi să veniţi la X.... Ce î-aţî luat, Să.-i aduceţi; Ce-î aţi lăsat, Să-î o luaţi, Căci este mir uit, Căci este botezat, Şi nu poate să sufere. Cum curg drumurile, Cum curg apele, Cum curg rîurile, Să curgă dorul de la X.... După acestea zice, dacă este seara, cînd descîntă pe cel «loat» de albe Bună dimineaţă Bună dimineaţă Ş-cîtu-î dimineaţa, Şi cit este dimineaţa, Ahăntu s-te-află dorlu dimineaţa ; Atita să te afle dorul (durerea) [in dimineaţă; Dacă însă se descîntă dimineaţa, se zice: Bună seară Bună seară Ş-cîtă-i seara Şi cît e seara Ahăntu s-te-află dorlu seara. Atîta să te afle dorul în seară. După acestea dorul are să treacă suferindului. (Auzit de la Via al Bibi din Vlahu-Clisura Macedonia). *) Streaşină. MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 239 20 De cdoari dinafoară» sau de «hali» Poporul înţelege maî acelaş lucru prin «dinafoară» şi «hali». Sub «hali» însă se înţelege anume boala de care suferă cine-va, cind aiurează, un fel de zmintire periodică, după care cel care suferă «pali» credecă vorbeşte cu morţii etc. Şi boala aceasta, după credinţa poporului, provine de «luarea albelor» sau de «luarea» vîntuluî turbat, pentru asta se maî zice «ca luat di vimtu» ca luat de vint, unuia care se poartă ca zmintit. lata cum se vindecă: Cînd cade cine-va «dinafoară» sau pate de «hale», să sape, după ce-i trece criza, la locul unde îl apucase boala şi se crede, că va găsi acolo un cărbune. In locul cărbunelui să îngroape o cămase din ale sale şi altă-dată nu-1 va maî apuca. sau: Să bei «hulia» veninul din berea corbului, ucis de un om, care zice înainte de a împuşca într-insul: Ţine-ţî coarbe h'area Ţine ţi, corbule, fierea, Ii'arăa cu hulia Fierea cu veninul. Dacă omul in momentul cînd împuşcă, nu zice cuvintele de mai sus, corbul respîndeşte tot veninul din fiere1). sau: Să mănînci carne de sobol «muşuron’u» şi nu te va mai apuca halea2) sau : Din frunză de nuc se face cataplazmă, care se aplică celor «loaţî» de zîne şi are un efect din cele mai bune3). sau: Dacă tai viţă, maî tot-dauna încep să curgă nişte picături, pe care poporul le numeşte lacrămile viţei. Aceste lacrimi adunate într-un vas curat, servesc de medicament pentru cei «loaţî» de zîne. 21 Tot pentru „loare de flîne“ fMuldaha», Ramura de oliv nefructifer, Usucul, Nucul şi Feriga se venerează ca plante medicale pentru combaterea boalelor provenite de «luarea» zânelor. *) Corn. de d-1 Papahagi Iani, institutor romîn. 2) Com. de d-1 Iancu Dalametra din «Călive-Badralexi», Macedonia. *) Com. de d-1 I. Sterescu, institutor romîn la Cruşova, Macedonia MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 240 De asemenea şi cuiburile rîndunelelor.1) * Afară de acestea romîniî din Macedonia au un deosebit respect pentru fîntînî. Mai toate fintinile aii cîte un mic zid de peatră, în care se află cîte o mică «dulapi» un fel de deschizătură patrată făcută în zid, unde, toţi aceia cari beau apă de acolo, trebuie să depuîe cîte un mic dar, conzistind de obiceiu dintr-un cdi’ir» tir, aţă de pe haina lor, sau dintr-o floare nemirosită, ori dintr-o lămurea, petricea etc. Cauza pentru care se face aceasta, este credinţa, că ar putea să li se întimple rău din partea albelor sau altor fiinţe supranaturale cari păzesc fîntînele. ,, , ace&sta, înainte de a bea din şurcă2) sau cupan'a3) fintîneî, e bine să sufle de trei ori pe apă şi să-şi faca crucea. 22. 1) e «i? a z m o». „ «Vazmo» este durerea ce se iveşte la ochi şi la dinţi. Se crede, ca provine din «goadă» lovire «dinafoară.» Se vindecă ast-fel: „ Să iea puţin floc de lină, se înmoaie în ud şi se şterge cu el ochiul sau dinţii, pe dinafară, zicînd: Pînă s-mi pîngîneşti tini, va ti pîngînescu io, că n'i eseu pătidlât, că n'i eseu n'irusit, şi nu pot se-aravdu. Se zice Piuă să mă spurci tu, am să te spurc eu, căci sînt botezat, căci sînt miruit, şi nu pot să sufer. de trei ori. Une-ori în locul udului, se întrebuinţează c.... de prunc, cu care se şterge ochiul sau dinţii pe din afară. (Cules din gura bătrînel Tina aii V'acă din Vlaho-Clisura, Macedonia). 23. Descmtec de «umflătură» şi de «aprindere» la faţă, (fit. , Cîte odată ca din senin ţi se umflă sau ţi se aprinde faţa sau gitul, în cit nu-ţî dă pace de loc. Boala este pericoloasă, căci se poate întinde peste tot corpul, în cit să-ţi pricinuiască şi moartea chiar; de aceea trebuie să recurgi îndată la descîntece, singurul mijloc prin care se poate vindeca. Pentru aceasta, acel care deseîntă iea o lupată şi o încălzeşte bine la foc. Apoi aproprie lupata ast-fel arsă de «umflătura» bolnavului, zicînd următoarele, dacă descintarea se face dimineaţa : ') Com. de d-I I. Sterescu, institutor romîn din Crusova, Macedonia. ) purca se numeşte canalul supţire pe unde curge apa ; 8) Cupan'e este o albie mică, dacă este între şurcl şi mare, dacă este supt surea, unde curge apa din fintinâ şi serveşte ast-fel a aduna o cantitate mai mare de apa de unde se adapâ dobitoacele. p MEDICINA POPULARA A AROMiNILOR 24t Gită-î seara ^ Gît (durează) seara Ahlntu s-ti află lingoarea Atîta să te afle (să dureze şi boala). (de trei ori). Iar dacă se descîntă seara, se zice : ■ Bună-ţî dimineaţă, Şi dimineaţa s-nu te află, Că nîs (sau : nisă) i pătiijât, Că nîs i n'irusit Ş-nu poati se-astîrxească: Traducere.— Bună-ţî dimineaţă, şi dimineaţa să nu te afle,—căci dînsul îe botezat căci dtnsul îe miruit şi nu poate să tă sufere. După aceasta scuipă în lupată, şi o loveşte de fier. Dacă scuipatul nu se lipeşte de lupată, se crede că «umflătura» sau «aprinderea» s-a vindecat şi i se mai face îndă odată, după care se crede că neapărat trebuie să treacă. (Auzit de la Tina aii Vîacâ din Vlaho-Clisura, Macedonia). 24. Deochiul, «diuctfarea» Ca pretutindeni există.la Aromîni credinţa în deochiu. 23. Cine poate fi deochiat. Se crede, că cei mai expuşi a fi deochiaţî sînt mai ales copilaşii cei frumoşi cu calităţi pronunţate ca să poată atrage atenţia şi să zmulgă un fel de mirare din partea acelor cari se uită la dinşiî. Apoi odrasla tinără a vitelor, precum sînt mieii, viţeii, iezii, etc. După aceştia vine: lehuza, flăcăii şi fetele cele frumoase, voinicii şi mai toate vitele. Rar de tot se pomeneşte de barbaţî a fi deochiaţî. L)e batrîmi insă cari ajung o vîrstă înaintată şi cari totuşi se bucură de o sănătate perfectă, in cît se pot mişca în libertate şi pot să-şi caute de micile necesităţi, se pomeneşte. 26. Cine poate deochîa. . cfe^î,I?ta Poporului tot omul poate să deoache, prin urmare să aibă ochi răi, chiar cînd el ar fi omul cel mai bun, cu inima cea. mai curată. . Deochiul cel mai periculos însă este acela, care provine de la oamenii cunoscuţi în sat cu ochi răi şi cu inimă rea. Deochiul se consideră de foarte rău, cînd el vine din partea unei femei, căreia nu-î trăesc copiii. Numai atunci deochiul îşi produce efectul său, cînd pe lingă o privire fixă asupra cuî-va, se măi uneşte şi «ziliul» rîvna, dorirea arzătoare şi răutăcioasă. 16 MEDICINA POPULARA A AROMIniLOR $42 27. Cum se cunoaşte deochiul. Semnal după care se cunoaşte deochiul la copii, vite, etc. e, că îndată, ca din senin, încep a se văita, a geme şi a le veni ameţeală la cap. «La Cruşova, semnul după care se cunosc copiii că suferă de deochi, e că li se roşesc ochii şi că simt un fel de fierbinţeală la cap1)». 28. Cum nu pot fi deochi aţi copiii. Copiii deştepţi şi drăgălaşi sînt mai expuşi deochiuluî de cît cei proşti. De aceea mama, cînd cine-va îi laudă copilul, încrunt înd din sprincene într-adins, protestează şi adresează epitete urite copilului, numindu-1 prostuţ, urît, pocit, etc. Tot pentru a nu-î li copilului de deochiu, mama nu-1 ţine înfăşurat în scutece frumoase şi dacă-1 ţine, caută ca să fie pe Ungă ele vre-un lucru care să facă contrast cu frumuseţea lor. De asemenea multe femei obicînuîesc după spălarea copilaşilor, cari încă sug ţîţă, să-î înegrească puţin cu un cărbune la frunte, pe vîrful nasului sau pe unde se împreunează sprincenele, căci prin această «afumare» copilul capătă puterea de a deturna puterea ochilor răi «frînzi ocTili arăî», fringe ochii răi. • % Pe la Pind se obicînueşte ca fetele şi băeţii pe cît timp sînt încă mici să-şi facă la frunte cite o «steauă» stea, pentru a nu le fi de deochiu. Pentru aceasta se servesc de un ac cu care înţeapă de mai multe ori locul destinat pentru stea şi ieşind singe, pun pe de-asupra-î cărbune pisat şi prin modul acesta se face o stea care rămîne ne-ştearsă pentru tot-deauna. Altă dată in locul cărbunelui se servesc de praf de puşcă «bi-ruti», care, după ce se amestecă cu apă, ca să devie moale, se pune acolo şi prin ajutorul unui chibrit i se dă foc şi steaua apare la moment pe frunte. Tot pentru a nu fi deochîeţî copiii poartă asupră-le un «aj,‘u» usturoiu atîrnat de git. Puterea «al’ului» după credinţa populară este dintre cele mai mari. Nici odată un copil nu poate fi deochiat dacă va purta usturoiu 2)». In locul «al’uluî» poţi întrebuinţa in contra deochiuluî «coarni di bubulic» coarne de cărăbuş; sau: După ce copilul a fost înţărcat odată, să nu-1 mai laşi să sugă pentru a adoua oară, căci atunci se deoache cu foarte mare uşurinţă. Apoi tot pentru acelaş lucru se atîrnă copilului «mînochir» fr. amulette. De asemenea dacă prinzi un sobol «muşuron’u» şî-i scoţi omoplatul («plitarea») drept, pe care după aceasta îl atîrnî de «căciula» copilului, el va fi prezervat in contra deochiuluî. Copilaşul, care încă nu împlinise anul, după ce mamă-sa îl infaşe pegenuchî in fie-care dimineaţă şi în fiecare seară, cînd îl «adună» pentru culcare, trebuie sâ-î facă cruce pe dinsul cu mîna ei şi să-l tragă puţin de nas, căci ast-fel devine mai puţin apt de a fi deochiat. Sau: A treia seară după naşterea unei femei, moaşa «baba» se duce la lehuză şi luind o pine «cirveal'e» rupe dintr-însa o bucăţică «muşcâ- i) Corm de d. Papahagi lani, institutor romîn la Cruşova, Macedonia. s) Com. de d. Iani Tuşu Papahagi, institutor romîn la Veria, Macedonia. Medicina popîilara a aroMînilor 243 tură», pe care după ce o înmoaie într-un pahar cu vin în care pusese un cărbune, o face două bucăţele şi împreună cu «lulach'u», temîîe, sare, onţ, «ţaparico» şi usturoîu învirteşte fie-care bucată într-o batistă sau petec, pe care-1 coase bine cu un fir de mătase. Unul dintre aceste petece ast-fel preparate, îl poartă lehuza pe subţioara dreaptă, iar cel-lalt se leagă de faşa pruncului. Une-ori prin firul de mătase de la petecul lehuzeî se mai leagă un inel de argint, iar de la acela al copilaşului un nasture de argint. Lehuza poartă petecul patruzeci de zile; iar petecul legat de faşa pruncului se lasă un an de zile şi aceasta se face ca lehuza şi pruncul să nu fie deochîaţl sau loviţi de spiretele necurate, ca zînele «albele» etc. 20. Scuîpatu 1 „ Cînd un copil sau ori-cine altul ţi-a atras atenţia in cit chiar fără voie l-ai fixat, ca să-l admiri pentru vre-o calitate frumoasă a sa, trebuie, scuipind încetinel la moment, să zici «s-nu-l‘ h’ibă di ocl’u» să nu-i fie de deochiu, căci in cazul contrariu foarte posibil să se deoache din cauza «ziliului, ce-î ai făcut. «Tot-dauna să scuipi şi să spui încet: să nu-i fie de deochiu, cînd eşti cuprins de mirare şi de mare «ziliu» pentru vre-un copilaş, voinic, fată frumoasă, viţel, miel, etc. căci aceasta este şi în interesul tău, de oare-ce dacă ai şti, că ai putea să deochezî pe cine-va şi a-î face-o aceasta într-adius, la descîntarea ce i se va face celui deochiat, se poate foarte posibil să se împlinească descîntecul babei, care numai milos nu este în c&le mai multe ori faţă de cel cu ochii răi — şi atunci o păţeşti*)». «Aceasta trebuie să o facă mai cu seamă acela care se cunoaşte, că are ochi răi1 2)». «in Macedonia se pune de-asupra uşeî din odaia unde se află lehuza, un tir de aţă albă şi altul roş răsucit, formînd numai unul, ca mărţişorul in Rominia. Un asemenea fir se leagă şi Ia lehuza împreună cu inelul de cununie, ca să fie ferită de ochii răi (deochiu). Atît firul de la uşe cit şi cel de la gitul lehuzei se păstrează 40 de zile» 3). «Iu timp de trei zile de la naşterea unui copil să nu se spuie adevărul de e băiat ori fată, tot pentru a nu fi deochiat». «La Veria, Macedonia, îndată ce se naşte pruncul, «baba» spune cu voce tare: «ficior» băiat, dacă s-a născut fată şi vicevers dacă s-a născut băiat. Aceasta, ca venind spiritele rele şi negăsind ce a spus «baba» (moaşa), să se întoarcă îndărăt, fără să facă vre-un rău născutului, iar pe de altă parte să nu fie deochiat de mirarea celor prezenţi în momentul naştereî». lot pentru motivele arătate mai sus se pun deasupra uşeî de la camera lehuzeî nişte ramuri verzi legate cu fir roş4). Băiatul dezmierdat se deoache mai curind de cit cel nedezmîer-dat mai de nimeni. Copilul cel rău rar se deoache5 6). 1) Com. de d-1 Clacma, institutor romîn la Turia, Epir. s) Corn. de d-1 Chelef, institutor romin la Floru, Epir. 3) Auzita de la d. P, Badralexi. 4) Credinţa aceasta se pâstreazâ la Vlaho-Clisuia, Macedonia. Comunicata de d-na Mia Adam (n. Tacit). 6) Auzită de la batrîna Tina Ghiţi Papahagi. MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 244 Copilul care suge de la ţigancă, nu mai ieste atins de puterea deochiului. Lăuzei i se leagă la cap un tulpan alb şi poartă un galben pe frunte, ca să nu se deoache iar de asupra aşternutului un căţel de usturoîu. Ca să nu se deoache copilaşul nu se arată la ori şi cine pînă la patru-zecî de zile 1). Le Mălăcaşi (Tesalia) se obicinuieşte ca cămaşa în care a fost învelit pruncul în momentul naşterei, să se păstreze înfăşurată într-o batistă curată şi să se poarte cele patru-zecî de zile d-întîiu ale naş-tereî de lăuză pentru a nu fi deochiată. Vilelor, spre a nu li deochiate, li se atirnă de git pe lingă usturoiu şi alte diferite oase, colţi de lup sau dinţi de rinocer, cari se cumpără de la preoţii ce vin din sîntul Munte, precum şi diferite alte scoici. 30. Cînd deochîatul nu e descîntat. . Dacă deochiatul nu se caută imediat, moartea grabnică va urma cu siguranţă după credinţa populară, cel deochîat «creapă». De aceea nu trebuie să laşi nici-odată să treacă mult timp, ci imediat să chemi pe cine se pricepe în de astea, căci se poate întimpla ca copilul sau vita să doarmă şi ast-tel să se ducă. Se îea un vas plin cu apă mută (neîncepută) şi după aceasta, femeea, care ştie să descînte, îea cu un cleşte un cărbune aprins «jar» şi făcind cruce de-asupra vasului, zice la fie-care atingere vorbele următoare : Hristolu (Hristos), cînd atinge creştetul vasului. Şi Stămăria (şi sfînta Mărie), cînd atinge partea opusă «primei [atingeri. Şi dosprî$aţl'i apostuV (şi cei doî-spre-tîu, ptiu, şi el îşi va reveni in starea de mai nainte. sau: Să se «afume» cu păr de lup şi cu păr de urs, adică să se aprindă perii de lup amesticaţi cu perii de urs şi să se despuîe ca fumul lor sa treacă prin fata celui spăriet. (Auzite de la d-nu Mih, Dimoane din Ohrida, Macedonia). 39. Pentru cine are un dinte găurit. Cine este cu vre-un dinte găurit, să-î puie o bucăţică de ch'atră a calului şi durerea-î va trece. (Comunicat de d-1 Şunda din Cruşova, Maced.). (iO. Ca să ţii dinţii curaţi tot-dauna. Să-i speli în tot-dauna după mîncare cu apă sau cu vin. Sau : să-î speli cu praf din pin sau cu cenuşe de pin ori de brad. (Comunicat de Iani Papahagi). sau.: Să-î speli cu tăriţe. (Comunicat de d-1 M. Dimoane). Ol. Pentru cine are durere de dinţi. Să îea tămîie şi după ce o va pisa bine, să o puie la dinţii cari îl dor şi durerea va trece. sau : Să puie pe puţin bumbac cîte-va grăunţe de sare şi să se aplice la locul durereî, că durerea trece. 256 MEDICINA POPULARA A AROMlNILOR sau : Sau să se ţie mult timp in gură rachiu tare sau să se pute tabac. sau : Să iei urzici, să le pisezi şi amestecîndu-le cu sare, să le pui pe dintele care te doare şi vei face să înceteze durerea. (Comunicat de d-1 Şunda Taşcu student în Medicină, din Cruşova, Macedonia). sau : Să iei bucăţele de dadă şi să le fierbi cu oţet.. In sucul care rezulta înmoi o bucată de vată şi o pui la durere, că-ţî trece. sau : Pui bumbac muiat în «ghizapi» acid sufuric. 62. Pentru fugirea buricului Dacă se întîmplă cui-va să-î fugă buricul atunci se chîamă o babă, care cunoaşte de aceste boli ; ea treacă mai întîiu pe suferind la pîntece, după aceea se scoală în picioare, îi pune degetul pe mărgeaua buricului şi venind in jurul lui, dacă amurţeşte degetul babei, se zice că bolnavul intr-adevăr suferă de buric şi cu tratamentul ce i s-a făcut, se va vindeca. 63. Cină te m uşcă buricul Cînd te muşcă buricul (cînd te doare inima), să iei rădăcină şi frînză de păl'ur şi după ce le fierbi cu vin, şă bei din zeama aceea*? că muşcarea de buric va înceta. 64. Pupă ce cade buricul de la copil Căzînd buricul copilului, se pune serum de postav de lină. 63. Cirul se boşorogeşte cine-va Cînd se boşorogeşte cine-va (cînd se vearsă m-puntf,i, cînd se varsă în pungi), ca să se vindece, să mănînce cuştavdr1), amesteeat cu miere în fie-care dimineaţă şi în fie-care seară, pină cînd se va face bine. Notă.— Cuştavdr este un fel de floare lăptoasă, de coloare roşe-albă. ') D-1 Şunda T. din Cruşova, Macedonia. MEDICINA POPULARA A AROMÎN1LOR 257 07. Chiri cine-va suferă de gălbinare „ Cînd suferă cine-va de gălbinare, să îea o limbă de gîscă, să o ar?ă bine, să o reducă in cenuşe şi amestecind-o cu apă, să bea în lie-care dimineaţă dintr-însa cîte o ceaşcă. Apoi să mai îea clţi-va castraveţi sălbatici, să-î usuce bine, să-facă tabac şi să tragă în nas dintr-insul, că se va vindeca de gălbinare in curînd. (Com. de Papa Nicola Tegu, Vlaho-Clisura, Macedonia). sau _<>• ^ __ Se bea zeamă de atrimerum 1). > CAll OL I 'r „ 'Ti. ’J ‘7^ sau Se taie frîul limbeî şi se lasă sin fi, adică se lasă ca sîngele să curgă, după care operaţie, gălbinarea se va vindeca. (Comunicată de d. Şunda din Cruşova, Macedonia). OS. Pentru cine nu-şi poate vărsa uriul Cind cine-va nu-şi poate vărsa udul, se zice, că are piatră «chîatră». „ Spre a se vindeca, să îea «pindani», să o piseze şi amestecînd-o cu apa, să o bea şi efectul produs se crede, că este minunat. (Com. de d. Tuşu Badralexi, institutor roraîn la Câlive-Badralexi, Macedonia). Prinderea udului se crede că provine, cind cine-va bea apă, fiind asudat, şi numai cei născuţi dintr-o femee, care în momentul naştereî fund înăduşită, a băut apă, prind peatră. (Com. de d. M. Dimoane din Ohrida, Macedonia), 09. Pentru căderea şelelor „ ^ind cine-va suferă de durere la şele, se zice, că-î câfurâ sălile (i-au căzut şelele) şi pentru a se vindeca, trebuie ca cine-va să-î tragă tare vinele şi de mai multe ori. (Comunicat de d. Şunda T., din Cruşova, Macedonia). 70. Cind te dor oasele. Cind te dor oasele, îea baligă de lup, pe care o poţi găsi dimineaţa prin copace, de oare-ce este albă, şi să o bei după ce o fierbi cu apă, că-ţî va trece durerea de oase. (Auzit de la d. Nicola Damaşotî din Avei a, Epir). *) *) Un fel de floare. I? 258 Medicina populara a aromînilor 71. Cînd cine-va nu poate a să-şl dea sufletul», să moară. Se crede, că une-orî omul ajungînd pe puntul de moarte, «nu-şi poate da sufletul»; ceî din împrejur văzîndu-1 cum se luptă cu moartea şi ştiind, că în tot-dauna moartea ese învingătoare, caută prin toate modurile să-î înlesniască eşirea sufletului. Intre altele se crede, că su-ferindu-1 îşi poate da sufletul şi prin mijlocul următor: îndată ce-1 vezi că se zbate bolnavul şi vezi, că numai e scăpare, ca să moară odată maî curînd, să descuîezi o scindură sau să desfaci războiul. (Com. de d-1 Petre Badralexi, din Câlive-Badralexi, Macedonia). 72. Pentru durere de stomah. Cînd cine-va suferă de durere de stomah (îl doare pînteca), durere provenită din cauza răceleî, ca să treacă, să-î se arunce oala pe pintece spre a i-se scoate toată răceala (tot vîntul). Obs. — Oala se aruncă de o femeie care se pricepe în ast-fel de boli, şi se face cam în modul următor : Se îea oala şi se pune cu gura pe pintecele pacientului, după aceasta femeea aceea o întoarce de trei ori în jur, uşor însă, ca să se lipîască frumos şi să nu se verse apa căldicică ce conţine. După cît-va,—un sfert sau jumătate de oră, după împrejurări, căci depinde de cît poate suferi pacientul,—se scoate oala şi suferindul scapă de durere. (Com. de d-1 Tuliu Carafoli din Xirolivadi, Macedonia). 73. Ca să te păzeşti contra a orl-ce boală. vt Ca nici o boală să nu se atingă de tine, să iei un pintece îndată ce e scos din animal, să-l scuturi ca să-i cază baligele ce conţine şi fără a-l spăla de restul băligei depusă pe pereţii săi, să-l frigi şi să mănîncî dintr-însul. Puterea de a te păzi contra tuturor boalelor, vine, după credinţa poporală, de acolo că el este compus de lapte şi de toate verdeţurile cu cari se vindecă bolile. (Com., de d-1 Şunda T. care a cules această credinţă de la Fârşeroate). 74t. Ieşirea şezutului Ieşirea şezutului (Prolapi al mucosei rectale) se reduce de o fe-mee cu mina unsă de unt de-lemn; se apucă conturul părţeî prolabite cu virful degetelor minei; se apasă gradat şi cu îngrijire şi cînd începe să intre, se împinge in sus în anus şi apoi se menţine vre-un sfert de oră cu degetul sau cu mototolul de cirpă pînă nu mai iese. (D-1 Şunda T., student în medicină din Cruşova, Macedonia). Medicina populara a aromînilor 2S9 75. Pentru capse Se pune clistiru cu apă caldă sau un fel de clistir făcut din clis-tir ordinar din potasă, se reduce cu un ţăpuş, se unge cu unt-de-lemn, şi se pune in şezut şi suferindul, mai cu seamă cînd e copil, se face bine. sau: Să mănînce mure şi se face bine. (Corn. de d-1 Şunda Taşcu din Cruşova, Macedonia). 76. Pentru „scoaterea afară“ Să îeî coarne şi după ce le fierbi, zeama lor să o amesteci cu puţin zahar şi să o bei, căci e bună pentru a te scoate afoarâ sau : Să iei prune şi după ce le fierbi cu zahar, bei din zeama aceia şi te va scoate afară sau: Să îeî soarbi (sorbusancu parius; cruşi) căci produc un bun efect. 77. Pentru neseoaterea afară Ca să nu te mai scoată afoarâ, să iei sămînţă de pindane, să o fierbi bine şi zeama, care va rezulta, să o bei, că te scapi curînd. sau: Să îeî cNetru-bobuli (fructul îenuperului g'uneâpini) şi după ce le fierbi bine, să bei zeama lor, căci folosesc mult, cind te scoate afară. Zeamă lor e bună încă pentru răceală. 78. Pentru surdisire Surdisirea este ieşirea afoarâ, mult însă. Pentru a se vindeca cine-va de ieşirea afară: surdisire, se recomandă să bea rachiu de drojdii, fiert bine cu cenuşe şi filtrat apoi cu apă. (D-l Şunda din Cruşova, Macedonia). sau: Să îea cafea turcească amară (fără zahar), în care să se puie un grăunte de măzie (nux gallica) arsă şi pisată, se face infuzie şi după aceea surdisitul să bea vre-o 30 gr. şi îi trece. (D-l Şunda din Cruşova, Macedonia). sau: Să mănînce orez necurăţit şi nespălat, fiert fără sare. 266 MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 79. Pentru apostemă Frînza pindaneî, muloâhăl'ex (nalbă) sălbatice, a lăpăluî şi seli-nului fără sâmînţă, pisează-le şi pune-le pe stomach, că te vindeci. 80. Pentru dizenterie Cine suferă de dizenterie, să îea sînge de (ap amestecat în mîn-care şi se face sănătos. Auzit de la Stama Chibricu din Mălâcaşl, Tesalia). sau: Să îea o splină de capră şi după ce o frige bine de tot, să o mă-nince şi de sigur că-î trece dizenteria. sau: Să îea sînge de (ap amestecat în mîncare şi-î trece. Să nu mănîncî sărăturî. 81. Cum se vindecă trînjii cu scurgerea de sînge Cînd cine-va are trînji (suhâ'ft) cu scurgere mare de sînge, să-î se dea cite o ceaşcă de zeamă de mâzie (nuca galica, gogoşi derestic) după ce se fierbe bine. (Şunda Taşcu din Cruşova, Macedonia). 82. Cînd este fără scurgere de sînge " Cine suferă de trînji (suhăţi), să se păzîască de mîncărî sărate, piperate şi de acrituri. Ga să se scape de ele, să puie în foc usturoiu şi să stea cu şezutul pe deasupra focului, ca să-l bată fumul de usturoiu. (Auzită de la d-1 Tegu N’an’ia din Avela, Epir). 83. Pentru bătaie. Cînd cine-va este bătut tare, în cit tot corpul îi înegreşte (IV murnSaşteJ,sk jupuieşti ooae sau un noatin şi să pui pielea aşa caldă pe corpul vînă't de bătaie ; să stea apoi pacientul ast-fel cîte-va zile şi se va vindeca Dacă nu i se aplică acest tratament, e pericol de moarte pentru cel suferind De aci se vede, că vine şi expresiunea de: va ti bag tu chiale (am să te bag în piele) cînd voîeştî să ameninţi pe cine-va cu o bătaie straşnică. MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 26l 84. Pentru ridicătoare. Să prinzi muşti verzui şi mai mari de cît cele comune, să le scoţi aripele, pecari, după ce le faci ca praful de supţirî, le presari pe aluat şi le pui ca vizicâtoare. (Tuliu Mihail din Avela, Epir). 85. Pentru ameţeală. Cînd cine-va suferă de ameţeală (andrală) care-1 prinde des, ca să se scape, trebuie să mănînce, flămind fiind, ficat fript de măgar. (Perivole, Epir.). sau : Cînd cuî-va ii vine ameţeală simplă (lişinare, ameliej, trage-i cite-va palme, stropeşte-1 cu apă la faţă şi la piept, şi dacă ameţeala ieste grea în cît suferindul e să moară, atunci trebuie să se dea cu puşca în vînt, ca să se sperie spiretele rele, cari au venit să îea sufletul a-celuî ameţit. (Turia, Avela, Epir). 86. Cînd are cine-va contuzie la craniu. Cînd are cine-va o contuzie forte la craniu, ca să dispară, să-şi acopere capul cu ouă fierte ca jumări in unt şi zahăr. (D-l Şunda din Cruşova, Macedonia). 87. Cînd scoate blîndă cine-va. Blinda sînt nişte bube roşii ce ies pe deasupra pielei şi cari provoacă o mîncărime. Ele provin mai cu seamă de întristare mare. Ca să-ţi treacă, unge-ţî corpul pe unde ai blinda, cu apă sărată, numită: salamură. 88. Pentru aruvirsare (herpes critic) Cînd se aruvearsă cine-va, să înţepe aruvirsăturile (bubele acestei boii) şi să le ungă cu unt proaspăt de vacă. (D-l Şunde din Cruşova, Maced.) 89. Pentru aprindere la mici. Cînd se aprind micii intre coapse, să se spele cu sfungu (burete) şi cu apă rece. Apoi să presară praf de cafea prăjită. 262 MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 90. Pentru muşcătură de dine, cal, etc. Cind te muşcă un ciîne, ca], etc. să îeî păr de la acel animal, să-l puî deasupra muşcătureî şi să-l legi cu o cîrpă, că-ţî va trece. sau : Să îeî caş bătut, să-l faci felioare şi să-l puî pe rană, unde eşti muşcat şi-ţî va trece. sau : Se face următoarea preparaţie care se pune şi la alte răni şi boale de piele: Se îea ceară albă, se topeşte, se pune într-însa usîncjă (slănină) proaspătă), unt proaspăt o linguriţă, puţin său de la rinichiul unui berbece, avaijiva (un lemn colorat) şi terebentină, care formează baza doctoriei. După ce se amestecă toate la un loc şi se încălzesc ca amestecătura să se facă şi mai bine, se întinde pe o cîrpă şi se pune pe rană. Observaţie. — Se crede că muşcătura cîneluî negru este mai periculoasă de cît a celor-Ialţi cîînî. 91. Pentru muşcare de cîîne. Cînd te muşcă un ciîne şi-ţi pune «dinţi» adică îşi lasă urmele colţilor săi, mijlocul de vindecare este dea lua cîte-va boabe de fasole şi despicîndu-le în două, să le aplici la rană şi să le legi, spre a nu se mişca din loc. (Comunicată de d Iancu Dalametra de la Câlive Badralexi, Macedonia). sau : Dacă muşcătura este făcută în partea mărginaşe la bucă, etc. se taie «carnea laie» carnea neagră şi apoi pacientul se vindecă, urmind tratamentul ce se obicînuieşte pentru vindecarea ranelor. - (Comunicat de Iani Papahagi din Avela, Epir). sau : Să îeî o felie de caş sărat şi după ce-1 frigi, să-l puî la locul muşcat şi te vei vindeca. (Comunicat de d. M. Dimoane din Ohrida, Macedonia). sau: Să puî păr deal cîînelui carete-a muşcat, ca cine ţi-a dat muşcătura acela să o îea. (Comunicată de la d. N. Tacit, institutor romîn la Avela, Epir). 92. Muşcătura de cîîne. După ce te muşcă un cîîne, îeî o bucăţică de pîine cu care ştergi rana şi apoi să o dai bucăţica ca să o mănince cîînele, care te a muşcat, MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 263 93. Pentru tâeturâ sau pentru muşcătură de cine cînd curge sînge. Cînd cine-va se taie în vre-o parte a corpului, să arunce apă rece pe tăetură pînă cînd partea aceea va amorţi şi sîngele va înceta de a mai curge. sau: Să se stropească rana cu rachiu tare, pe rană apoi să se puie piper şi pe de-asupra piperului să se puie vată (bumbac) stropită cu rachiu. După aceasta se leagă rana cu o cîrpă şi la fie-care patru ceasuri se toarnă rachiu tare pe rană. Dacă rana este mare, la fiecare 12 ceasuri se schimbă legătura. sau: Să se spele rana cu ud in loc de rachiu şi se urmează ca mai sus. sau: Spre a opri sîngele, cînd rana este mică, se pune pe dînsa curea rasă sau pînză de păianjen. sau: Se pune de-asupra ranei balsam. sau : Se pune în unt-de-lemn o plantă numită: «iarbă de tăl'are» iarbă de tăiere, se fierbe şi din aceea se pune pe rană, unde eşti tăet. . (Comunicată de d-1 T. Şunda, din Cruşova, Maced.) sau: Să iei frunză de «pindanică» numită în Rominia platagină sau «iarba oaîeî» şi după ce o ungi cu lapte de femeie, pe care stropeşti şi pu{in zahăr, o pui pe rană şi închide îndată. Aceasta se face cînd rana să închide şi cînd trebuie ca închizînd să nu se distingă, că a fost rană. (Com. de d-1 Mihail Dimoanie din Ohrida, Macedonia). sau : • 94:. Cum se închide o rană. Să iei peri nespălaţi, baligă de oaie, viermi roşi din pămînt şi var; după ce le arzi, le pisezi toate acestea la un loc pînă să fie reduse în praf. Pune apoi din praful acesta pe rană şi se va vindeca pe deplin, dacă o vei lega tare de tot şi o vei lăsa trei zile. sau: lea putrifinie (făina lemnului putred) şi amestecînd-o cu gli-canţu şi vin, pune-o pe rană şi se va închide. (Bâtrîna Sia Mona, Vlaho-Clişura, Maced.) 264 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 95. Cum se închide o rană. Amestecă gVindt (găinaţ) de potărniche cu sapon, făină de grîu şi cu seu de porc sălbatec şi după ce le amesteci bine de tot, pune din amestecătură pe rana deschisă şi se va închide- Pînza de păianjen încă e bună. 96. Pentru cine suferă de anguşă. Ca să-ţî treacă angusa, să strecori pleumîna vulpeî şi să bei din acea zeamă. Angusa fr. angoisse. ’v 97. Remediu de rană. Să iei lînă nespălată şi gîgîraţă de oi. Apoi să găseşti viermi roşi din pămînt şi var. Toate acestea puse la un loc se ard bine pînă ce se reduc în praf. Din praful acesta să pui pe rana cui-va şi să*) legi rana tare, ca să dureze aşa patru zile. In a patra zi, cînd o vei dezlega, rana va fi vindecată pe deplin. Tot pentru rană se mai întrebuinţează ceapă. Se pune ceapa în spuză pînă ce se frige bine şi apoi se scoate, se lasă niţel să se răcească, se unge inima eî cu unt-de-lemn şi apoi se pune pe rană, şi se leagă cu un petec. Se schimbă de două sau trei ori pe zi acest tratament, pînă cînd rana se curăţă şi se închide. 98. Ca să rupă o rană (uîme). De multe ori se fac nişte umflături şi se strînge acolo puroiu. Ca să rupă, se pune pe absces pindarică (plătagină) după ce se unge cu unt-de-lemn. > Tot pentru ruperea ranei ie bună sămînta de in, amestecată cu albuşul oului. 99. Cînd îţi curge sînge din nas. Ca să-ţîu înceteze curgerea sîngelui din nas, să legi tare degetul mic al minei corespunzătoare nării din care curge sînge, cu un îirde mătase. Alte ori în loc de a lega degetul cel mic, se legă policarul. sah : „ pune creştetul capului sub apa curgătoare a unui şipot, ca sa curgă apă rece, după care se răceşte şi fruntea. MEDICINA POPULARA A AROMlNILOR 265 sau: Să pui pe frimtea celui căruia îi curge sînge din nas, peatra numită : Stămătiri împreună cu un fir de mătase şi sîngele va înceta de a curge. 100. leac pentru raniţe omului de la mmî şi picioare. Să iei ceară albă, uleiu. sau unt-de-lemn, terebentină, săpun, pucioasă (tefij şi toate la un loc să le amestici bine. Vei obţine prin medul acesta o alifie (e care, dacă o pui pe rana omului de la mini sau picioare, se va vindeca. sau: Să caufi a găsi cîte-va foi de zmochin (h'icj şi după ce le vei . usca, le vei reduce în praf, din care presărînd pe rană se va vindeca. (Comunicat de d. Beli Baidechi din Nijopul Maced.) sau : Te serveşti de prepaiaţia «buiuîineî» iarbă de tăl'are, după ce ai fiert-o în unt-de-lemn. (Comunicat de d-1 Şunda T., din Cruşova, Macedonia). sau: Să stropeşti rana cu pişat de copil. sau: Gind cine-va are o rană, o poate închide prin «ţirdt» un fel de muşama făcută de pînză şi ceară. Rana se curăţă cu totul prin ajutorul acesteia. 101. Acăţarea -n inimă. Acăţarea -n inimă (prinderea -n inimă), este boală, care provine din cauza colicilor Intestinali. Spre a te vindeca de aceasta, să te înveleşti, ca să asuzi bine. Pentru asta să pui la picioare tuvlâ (olan) încălzită, iar pe burtă o pînză cu tărîte încălzite bine. sau : Să bei rachiu de cel tare amestecat cu piper negru, ca să te încălzeşti în interior şi ast-fel să asuzi, că-ţî trece. (Comunicata de d-1 Şunda T. din Cruşova, Macedonia). 266 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR Cînd te ţine inima la linguric'e, adică cînd te doare inima la lingurică şi te frăminta pe din năuntru. să aduni cîcîstori (căcărezi de şoarici), să-î pui intr-un pahar cu apă, casă setopiascăşi să bei în toate dimineţele cîte o ceaşcă, şi să fii sigur, că durerea te va lăsa. (Comunicată de părintele Popa-Nicola Tegu din Vlaho-Clisura, Macedonia). 102. Pentru ameţeală provenită de neghină. Cînd mănîncă cine-va pîîne în care se cuprinde şi neghină, căpătă o ameţeală şi o tulburare de cap. . Ca să te scapi de dînsa să cauţi sau să verşi, sau să ieşi afară in aer liber. Iţi face bine. încă dacă faci o baie rece. 103. Cînd scoate cine-va pracav iţă. (pojar) Spre a se vindeca cine suferă de prucuv'ilă, trebuie să se păzîască de a vedea foc, căci se asplinsescu grînufîle (se înăspresc bubele). Nu „ ,!e vazlste unde se gătesc bucatele; să nu mănînce nici un fruct căci tace sa crească erupţiunea; să mănînce pîine, lapte şi carne gătită mai mult cu legume; să nu mănînce peşte de loc; să nu iasă afară din odaie şi să îea vre-o cinci boabe de cîrmeze (coccionelli ?) în rachiu. (Com. de d-1 I. Şunda, din Gruşova, Macedonia). Obs. In fot timpul cit ţine «prucuv'iţa» se cere să nu speli rutele pacientului, să nu faci foc şi să nu boleşti, căci se înăspreşte boala. 101. Cînd cine-va scoate cur de găină. Cînd cine-va scoate cur de găină, ca să se scape de dînsul; să-l ungă cu gălăţidă1). (Com. de d-1 Iani Papahagi, din Avella, Epir). sau: „ Se freacă «curul de găină» cu cenuşe sau cu un oii proaspăt înmuiat in cenuşe. (Com. de d-1 M. Dimoanie din Ohrida, Macedonia). sau : Se arde muchia toporului şi cu fumul care se depune pe dînsul ungi «curul de găină» şi trece. (Com. de d-1 I. Dalametra din Câlive-Badralexi, Macedonia). ') Un fel de buruiană, care dă lapte cînd o rupi, asemenea lăptucel. MEDICINA POPULARA A AROMInILOR 267 105. Cînd silf eră cine-va de reumatism (dor în oase). Să îea măduvă de cămilă, să-şî ungă încheieturile corpului, rnai cu seamă pe unde simte durere şi durerile vor înceta. (Com. de d-1 Tuşu Badralexi din Câlive-Badralexi, Macedonia). 106. Cînd te doare urechea. Cînd te doare urechea, să o ungi cu seu de vulpe şi-fi va trece durerea. sau : Să strecori în ureche din grăsimea săuluî de ţap, amestecată cu său de giscă şi-ţi va trece. * (Perivole). sau : Laşi să se dezolve şoricei în unt-de-lemn şi dacă arunci din amestecătura această în urechea, care te doare, durerea îţi va trece. (Auzit de la Papa Nicola, Vlaho-Clisure). sau: Să fierbi orez în oleiu, jumătate oca, pe gura oalei în care se fierbe orezul să pui o pînză, după ce scoţi orezul însă, şi punînd urechea ce te doare pe deasupra pinzeî, ca să intre intr-însa abur, durerea-ţî va trece. . Acest tratament se aplică şi cînd se astupă urechile omului, de nu poate nici chiar să auză bine. (Sili Bibi din Vlaho-Clisura). sau: Să pui mai mulţi căţei de usturoiu pe abur, ca să se înmoaie bine, după care le strecori zeama-n ureche şi durerea trece. Alta Iei unt-de-lemn pe care-1 fierbi cu ceapă sau usturoiu. Apoi îl strecori în urechie şi-ţi trece. 107 Pentru curăţirea urcehei. Pentru curăţirea ureche! ie bună axunghie (său de porc), sau unt-de-lemn, grăsime de găine, gîscă sau bou. Cu una din acestea se înmoaie un fitil şi se pune în ureche, unde stă, mai multe zile şi cînd se scoate, urechea le curăţită. E bine, ca toate doctoriile cele lalte referitoare la urechi să le întrebuinţezi numai, cînd ai curăţit urechia bine. 268 MEDICINA POPULARA A AROmInILOR 108. De ar curat, arăţi!. Cind cine-va răceşte, se freacă cu un remediu preparat din unt-de-lemn, săpun şi ceară, fierte toate Ia un locpină se îngroaşe şi pe cari se presare siod un fel de piper. După aceia îl acoperă cu lină nespălată. „ Une ori, după ce-1 tragi cu preparatul de mai sus, îl ungi cu miere amestecată cu siod şi apoi îl înveleşti cu lînă nespălată. După ce s-a frecat aşa, îea de băut : 100 dr. săpun, 200 dr. unt-de-lemn şi tot atîta miere, amestecată cu rachiu şi apă de leşie, preparată din cenuşe de vită şi care se fierbe pînă devine clară de tot. Din această amestecalură se bea cîte o ceaşcă pe fie-care zi dimineaţa o dată, şi seara, după trei ore de la cină. 109. Orbul găinilor. Urgli'irea gîl'in'lor ieste o boală, prin care se îea vederea cui va, i se pune pană, pierdea la ochi. Iei ficat negru de la un noatin negru, îl pui într-un coteţ, ca să-l pişte, chipină, găinele. După aceasta îl pui pe foc, ca să stea la abur. Se dă după aceasta celui ce suferă de orbul găinilor şi se vindecă. (Com. de d-nu George Budralexi, Selia, Veria). 110. Pentru durere de dinţi Să iei tămîîe, să o pisezi bine şi să o pui la dintele care te doare, ca după puţin îţi trece. Alta Afumă cu dinte de cal dintele care te doare, că-ţî trece. Alta Zeama ce rezultă, cînd arzi lemn de salcie verde, dacă o pui la dintele care te doare, şi durerea îţi trece. Alta Buruiana «mîseauă» îe bună, cînd o fierbi să stai cu gura pe aburul produs de dînsa, fiind-că face ca viermii toţi să cază din gură şi durerea să înceteze. 111. Cînd „muVarea“ nu-şi are „arămii gWini‘6 Pentru aceasta e bun rozmarinul. Notă. — Arădi sînt regula femeii, cînd îî vine luna. MEDICINA POPULARA A AROMtNILOlt 269 112. Pentru durere de mitră Cînd curge singe din mitră, se poate opri, dacă femeea aceea poartă cu sine prat de broască. sau : . Să b?a Praf ,de corn de cerb amestecat cu vin roş. In fie-care dimineaţă să bea cîte un păhărel şi se va vindeca cu totul. 113. Pentru durere de splină Să iei castraveţi sălbateci, să le estragî zeama, pe care să o a-mestecî cu tot atîta cantitate de unt-de-lemn bun, şi să fierbi amestecătura aceasta. Udă cu aceasta o pînză şi pune-o apoi pe splină. Alta Se iea o hîrtie pe care se scriu anumite cuvinte. Apoi se udă hirtia şi se zice: Cum arde cartea, aşi s-cli'ară splina di la X. Trad. Cum arde hirtia, — aşa să piară şi splina de la X. 111. De ochi. La durere de ochi ie bună doctoria preparată din castraveţi sălbatici. 115. Cînd cine-ra nu vede clar. Să se iea zeamă de busuioc, să se strecoare in ochiu şi va căpăta o vedere clară. 110. Pentru a, curăţi ochiul. • Serveşte-te pentru curăţirea ochiului de amestecătură de fiere de potărniche amestecată cu miere şi cu balsam1). 117. Pentru lovitură la ochiu. Cind ai durere la ochiu (ai goadă, ai lovire în ochiu) fierbe oţet şi pune intr-insul albuş de ou. După aceasta pune-o la ochiu de mai multe ori şi te vei face bine *). *) Tegu N'ani din Avela, Epir. *) I. Chibricu din Mâlâcaşî, Tesalia. 270 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 118. Pentru a avea vedere foarte bună Să iei corpul şarpelui şi după ce-î tai capul şi coada, spală-1 bine şi făcîndu-1 bucăţele multe, fierbe aceste bucăţele cu unt-de-lemn, vin şi sare şi după asta mănincă dintr-însa. 110. Pentru cine are tălpi (salpi) la ochiii. Să se toarne în ochiu apă conjuctivită şi gh'ulsu (bleferit uleios, de rose)'). 120. Pentru durere de ochiii cu albeaţă şi cu per - dea (ţipă). Să iei un dram de camforă, zahar din Veneţia trei dramuri, un dram de mărgăritar şi pe toate acestea să le pisezi pină le vei face praf. Apoi să se ceară praful acesta cu o sită supţire de mătase şi din praful ast-fel cernut veţi presăra în ochiul suferindului. Repeţiud acest tratament de cite-va ori, ochii se vor vindeca pe deplin. . sau: Să iei cite un dram de mărgăritar, chehlibar, găoace de ouă de barză, scrobeală, pe cari amestecindu-le, să le pisezi bine şi să pui în fie-care seară, cînd te culci cîte un grăunte din această doctorie in ochiu. • Repetă de mai multe ori acest tratament şi te vei vindeca. (Comunicat de preotul popa Nicola din Vlaho-Clisura, Maced.) 121. Cînd ochii sînt roşii. Cînd ochii cui-va sînt roşii şi lăcrimează, să-i speli cu pişat de om sau mai bine de copil şi roşaţa va dispărea. Auzită de la d-1 Beli Bajdechi din NTijopule, Macedonia. 122. Pentru cine nu vede bine. Să îeî iarba «hiiidun'auă» numită, şi după ce o fierbi bine, cu apa ce rezultă din această fierbere, să speli ochii în fie-care zi şi de sigur te vei vindeca. Observare. — Iarba aceasta se mai numeşte şi «alîndurişe» din cauză, că numai rîndunicele o cunosc. Se poate găsi, dacă prinzi puiul unei rîndunici şi îi faci rău la ochiu. Mama sa îndată ce vede asta, aleargă imediat după iarba sa, ca să-l vindece şi observînd în *) *) Com. de d. D. Şunda, doctorand. MEDICINA POPULARA A AROMlNILOR 271 cotro merge şi unde se depune din zborul ei, cauţi şi acolo trebuie sa o găseşti. Pliniu ne spune că ceva analog exista şi în anticitate : «Chelidoniam visui saluberrimam hirundines monstravere, vexa-tis pullorum oculis ilia medentes Cart. VIII, cap. XLI, 2. 123. Pentru cine suferă de sprîncene şi este cu ochit înroşiţi. lea albuşul oului, încălzeşte-1 puţin, mai îea % dram de chimen pe care să-l pui de-asupra oului. Acest medicament ast-fel preparat, pune-1 la ochiu şi reînoeşte tratamentul de două ori pe zi, că te vei vindeca de sigur. „ sa;l a?ez> hi tot-dauna pe scamă de pînză de in si apoi să-l pui la ochiu, unde-1 vei lega cu o sfoară, batistă etc. (Auz. de la Stama din MâlăcaşI, Tesalia). 121. Citul te scuipă Cuiul. C'ulul, un fel de insectă cu picioarele lungi, scuipă, după credinţa poporului, în ochiul, nasul, gura omului şi vitelor, pe rană etc. şi din causa acestui scuipat se nasc îndată nişte viermi, cari iţi cauzează dureri. Poporul zice, că c'ulu nu numai scuipă, ci aruncă chiar viermii vii. Une ori scuipă pînă în gîtul omului sau al vitei. Se poate lecui cine-va de această boală, dacă trage in git fum de ţigară, cînd e scuipat în gît.; . Sa de.a fumul prin nas, cînd e scuipat în partea aceasta şi viermii vor pieri, fiind înveninaţi de fum. Cînd te scuipă in ochiu, să iei caşbun (brinză) şi dulce (nesărat) sau mai bine străgl'ată, să o pui pe ochiu şi să o legi cu un petec ca să stea cite-va ceasuri. Toţi viermii vor ieşi din ochiu şi se vor introduce în străgl'ată sau in brinză. Cînd eşti scuipat pe rană trebuie să-î curăţi viermii cu (ungursula (un fel de sulă) sau ţimbida (un tel de cleşte mic) şi pină nu-î vei sioate pe toti viermii, nu te poţi linişti, atîta durere îţi cauzează. Ca să nu te scuipe c'ulul, să ţii în gură frunză de fag şi cînd vorbeşti şi cînd dormi, mai cu seama cînd dormi supt cerul liber si pe la stîne, unde mai cu seamă se găseşte c'ulul. 125. Cum se vindecă «grănuţlu aţei bimlu» (panariţiu). Chid °îne'va Sf,oate grinuţlu bun, ca să să se scape de dinsul, să-l ardă adine cu coada de lingură şi după aceasta să se panseze cu frunza de nuc. (Corn. de d-1 Şunda Taşcu, Cruşova, Macedonia). Iei iarba di grînuţlu bun şi după ce o pisezi binişor, o amestici MEDICINA. POPULARA A AROMtNlLOR 272 cu stafide şi o pui pe buză. Repetînd aceasta de mai multe ori şi păzind de a zgiria buba, te vindeci la sigur. (Steriu D. Caragiani din Avela, Epir). Obs.— Grănui bun, bubă bună, se numeşte prin eufemizm, de oare-ce mai rea bubă de cit aceasta, mai mari dureri ce causează dînsa şi mai periculoasă nici că poate fi alta. Chiar dacă te vindeci de dinsa, îţi rămîn urmele ei printr-un semn care reaminteşte că ai suferit de buba bună». Ea nu apare de două ori la aceeaşi persoană şi locurile» unde de obiceiu iese sînt: fruntea sau pe la închieturile corpului ori pe la subţiori. Nu e bine să spui vorbă rea {urîtă), cînd suferi de grănuţşi mai cu seamă relativ la dinsul. Alta «Grănuţlu aţei bunlu» se mai poate vindeca, dacă, îndată ce apare, i se pune pîngînătate spre a-1 spurca. Alta Se iea un brotăcel «broatic» şi despicîndu-se în două, se presară cu puţin zahăr şi se pune deasupra bubei şi ast-fel se va vindeca. Auz. de la d-1 Dalametra Iancu, Câlivele-Badralexi, Macedonia. 126. La Abscese. La abscese se pune aldat, uns pe deasupra cu unt-de-lemn. Alta *■ Se pune acrime de prune (curcuduşe). o Alta Se pune pindanicâ, plâtaginea, ■ după ce se încălzeşte niţel şi se unge cu unt-de-lemn pe deasupra. 127. Pentru cine e ofticos. Cel care este ofticos, se poate vindeca, dacă doarme o vară printre oile sterpe şi dacă în tot cursul verei bea în fie-care dimineaţă $âr curat, adică din cel ce se aşterne în fundul talarului (un fel de putină mare) şi care se scoate prin canea (til). Mirosul provenit din băligatul oilor încă contribuie foarte mult pentru sănătatea ofticosului. (Auzită de la Ghiţi Papahagi din Avela, Epir). MEDICINA POPULARA A AROMÂNILOR 128. Cînd răceşti la gemicliî Să iei ţeasta unei broaşte şi după ce o arzi bine, să o pisezi să o amesteci cu cenuşe şi să faci un tel de alifie cu care, dacă te unui ci te-va zile pe rînd, iţi trece răceala de la genuchi. (Auzită de la d-1 Ghiţi Papahagi din A vela, Epir). 129. De gurmăz (tarinjită). . Cînd cine-va suferă de gurmâz, să îea lamele de ţaparico şi să înghiţi! pacientul cit poate suferi, căci gurmazul îi trece. (Com. de d-nu Şunda Taşcu din Cruşova, Macedonia). 130. Pentru cine scoate bube. Cmd nu te poţi scăpa de bube, dacă vrei să-ţi treacă, să omori o broască ţestoasă şi să-î scoţi plătarea1) pe care să o porţi cusută de haină. Pînă să dispară plătarea vor dispărea şi bubele. Auzită de la bâtrîna lal-Tacola, Avela, Epir. 131. Pentru cine scoate bube pe limbă. Se crede, că dacă cine-va mănincă pine din care au mîncat şi şoarecii, scoate bube pe limbă, cari nu produc mari dureri şi pentru cari nu există nici un leac, ci trebuie lăsate să treacă de Ia sine. Durata este de două, trei zile mult. Auzit de la mama mea, Avela, Epir. 132. Cum dispar bubele. Cînd cine-va scoate bube, le arucă (le-aruncă, le face să dispară) ast-tel: să îea o bucată de ticat negru sau de rinichiu (buburecK cu care, trecînd bubele de trei ori, zice la tie-care frecare : Cînd va mic altă oară de-aestu, Atumţea si scot gărnuţă. Trad. — Ctnd voiu mtnca altă-dată de acesta, Atunci să scot bube. Bucata aceea o aruncă apoi unui cîine negru, ca să o mănînce. (Comunicată de fratele meu Iani N. Papahagi din Avela, Epir). Alta La Molovişte spre răsăritul satului, vre o 10 m. departe, se află un izvor, numit «apa di grinuţă» apă de bube, unde, dacă se spală oamenii cu bube, se crede că se vindecă. *) *) Omoplatul. 18 1VÎE£>ICÎNA POPULARA A AROMÂNILOR ‘ 2^4 Oamenii cei sănătoşi nu trebuie să treacă p-acolo de oare-ce Şe crede, că dacă vor trece au să îea bubele pe cari le-aii lăsat cei cu bube «grînuţoşl'i». Apa de aci nu se bea. (Comunicată de d. Todi Tr. Nîrte din Molovişte, Macedonia). 133. Pentru «sfirnuţel». Să îea o stafidă şi se pune pe sfirnuţel pînă ce să îngălbinească. la virf şi să dea proiul afară (să arupă). După ce rupe la vîrf, se strînge tare, ca să iasă mai cu înlesnire puroiul (pron'ul) din sfirnuţel. sau: li pui muci şi trece la sigur. Obs.—S/îrnuţelul este o bubă, care apare mai cu seamă la sprinceană, frunte, ureche şi închieturi. El nu este periculos, dar dacă nu-1 cauţi remine umflătură fără ca toate astea să-ţi cauzeze dureri. 134. Pentru ca să nu fii atins de plumb. Dacă vrei ca nici-odată să nu te poată atinge plumbul, cînd împuşcă cine-va în tine, să porţi asupra-ţî alemnul a Hristoluî» lemn de al lui Hristos, adică de crucea pe care a fost restignit mîntuitorul. 135. Cînd ai aride (negi). Iei atîtea grăunţe de grîu cîte aric'e ai şi ducîndu-te la un mor-mînt, le îngropi unul cîte unul, zicîndla fie-care îngropare de grăunte : Cînd va si anv'iază mortul, *• Atumţea se-anv'iazâ ş-aric'ili. Trad. — Ctnd va Învia mortul, Atunci să Invieze şi negii. Şi plecînd, fără să-ţi mai întorci privirile către mormînt, arîc'ile vor dispărea. sau : Te duci la o apă curgătoare şi frecând aricele de trei orî, zici la fie-care frecare : Cum fu fii apa, Acşî s-fugă ş-aric'ili Trad. — Cum fuge apa, Aşa să fugă şi negii. Medicina populara a aromMilor Şi plecînd de acolo fără a te mai uita într-acea parte, negii vor pieri toţi in curînd ')• sau : Te duci la un mormînt şi freci aricele de trei ori cu ţărnă (ţară), zicînd la tie-care frecare : Cînd si si scoală mortul Atumţda s-dasă aric'ile diznâu. Trad. — Ctnd seva scula mortul, Atunci să iasă şi negii de nou (iarăşi) ? s) sau : Eşind noaptea afară, te uiţi la stele şi determini un număr oarecare dintre ele, pe care începi să le numeri pe dos de trei ori. De ex. luind un număr de şase stele, le numeri ast-fel: şase, cinci, patru, trei, doue, una. Cînd numeri, ţinî mina pe aric'i şi la fie-care sfirşire de numărare, o slobozeşti în spre stele. După aceasta, intri în casă, tară a mai privi către stele şi aricele vor pieris). 136. Pentru ulc or. Cînd ai ulc'or, ca să nu mai scoţi altă-dată şi să-ţi treacă acuma, să iei trei grăunţe de orz dintr-o baligă de cal şi mergînd la un mor-mînt, —turcesc, dacă se întîmplă săsegăsiască,este mai de preferit, — să zici de trei ori: Ti seamin, Te samăn ti fitrusescu, te sădesc, si creşti să creşti. şi cînd va v'in s-ti seaţir şi cînd voiu veni să te secer atun'ţea s-mi creşti an’ia. atunci să-mi creşti mie şi îngropînd acolo grăunţele, pleci fără a-ţî mai întoarce privirea într-acea partel). sau: îndată ce ai ulcior, cauţi să găseşti o baligă de cal cu orz. Iei un grăunte de orz de pe baliga aceea şi atingînd cu el odată ochiul, odată baliga, zici, cînd îl pui la ochiţi: Add tă-afldî (aicea te aflai) iar cînd îl pui pe baligă : Add te-alds (aicea te las). 0 D. Tuşu Badralexi din «Câlive-Badralexi», Macedonia. *) De la elevul BalamacI N. din Pleasa, Albania. 3,1 Com. de d. Tuşu Badralexi, din Câlive-Bardalexi, Macedonia. *) Iani Papahagî din Avela, Epir. 276 Medicina populara a aromînilor u Faci aceasta de trei orî şi lăsînd grăunţele pe baligă, pleci fără a-ţî întoarce privirile în acea parte şi ulciorul va pieri sau : Gînd ai ulcior, eşi la lună (îl scoţi la lună) şi femeea sau băr-bătul care te descîntâ, zice încet privind spre lună: — Ţe-aî la ocl'u? Ce ai la ochiu ? — Grînişor ’) Ulcior. — Grînişor are Ulcior are şi şi poarca la ch... scroafa la p ... Această întrebare se face de trei orî, după care pleci incasă fără a mai privi spre lună. Tot aşa se face cînd ai ulcior şi pe limbă2;. sau: Aruncă o nuia pe drum şi mai cu seamă pe la răspîntii şi cine o va lua, la acela se va duce şi ulciorul tău, dispârînd de la sine. 137. Pentru copii cart plîng noaptea. Dacă vrei ca copii să nu mai plîngâ noaptea, fă această formulă : - ■ ; , «;• IC XC NI KA Iisuse, vrute Hriste Iisuse, mare n'ilîos a suflitluî an'eu, ai n'ilă di pa61u an'eu, Iisuse n'ilioase, andulţeâ-n'i Inima, ai n'ilă di minf Hristoase, di truplu an'eu tra s-ti mirescu şi duxisescu pri tini. d d d d p. După ce o scrii pe o hirtie proastă, o pui in sinul copilului care plinge, şi de atunci el va dormi foarte liniştit 3). sau : Aruncă noaptea faşa cu care se infaşe copilul pe unde trec vacile, ca, trecînd ele pe dinsa, să-i îea plinsul. (Luşa Papahagi din Avela, Epir). *) P-alocurea se numeşte şi ast-fel în loc de ulcior cum se numeşte de obiceiu. ') Auzit de la d-l Tuşu Badralexi, institutor. ’) Aceasta este comunicată de părintele papa-Nicola Tegu din Vlaho-Clisura, Macedonia. MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 277 138. Pentru cine este impotent. Gind cine-va suferă de impotenţă, se zice că i s-au făcut vrăji (amăî) Şi este ligât în cit nu poate să se împreune cu femeea. Ga să-î piară impotenţa aceasta, (ca să fie dizligdt), să scrii formula următoare pe o hîrtie, şi să o dai să o poarte impotentul (li-gatlu), cînd se culcă cu femeea-sa : «Dipuni doamne Hristoase la ch'isa şi dizleagă aţei1 Iigâţi, dizleagă şi sclavlu atău (cutare). Pitricu amirălu şi 1 diziigă'; 4 5i:'0. 5 ft xX? 5 {xv, fi t

) Bitolia. 312 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR Se aşază o funie şi o mătură jos şi pe ele şade fata, cui i se rade părul. Se crede că prin modul acesta i va creşte părul lung ca funia şi des, fundutâs, ca mătura, 266. De m/uşcori. Cînd te muşcă ţînţarii «muşcon'l'n, să nu te scarpini de loc pe partea unde ai fost muşcat şi ai mîncărime, ci să rabzi o zi, două, suferind toate înţepăturile şi apoi ori-cit te vor mai înţepă, nu-tî va mai păsâ, fiind-că te vei obicinui. Alta Să pui îndată ce te-a muşcat un tîntar, pămînt umed şi să-l laşi acolo mai mult timp, că-ţi va trece. Alta Balega de vacă însă este bună. St cere însă să fie cu totul proaspătă. 267. De d a v a n Tăunul se numeşte davan sau tavan. „ Tăuni se găsesc muIU pe cîmpia Salonicului şi cînd dorm căr-vanarn şi cei-l-alti în timpul vereî prin partea locului de aci, suferă toarte mult din partea lor. Ei pătrund chiar pe haine cu înţepăturile. De înţepăturile lor să te ungi fie cu pămînt, fie cu oţet. 268. Musca de cal. V* Muscă de cal, oestrus equi, dacă vine la tine, să o prinzi şi să-i tai capul, fiind că dînsa te vesteşte, că o rudă sau oaspete îţi vine dm depărtare şi dacă nu-î tai capul, fa se duce şi-l întoarce din drum. 269. M u ll i ţ ă. De molii (mul'ită), ţinea tapezzela^te scapi cu frunze de tutun. Mirosul acestei plante le omoară. i Ca hainele să nu fie mîncate de molii, să le scuturi, să le expuî la aer din săptămînă în săptămînă sau să le înveleşti în pînză de bumbac, fiind-că molia nu atacă bumbacul. BOALE DE ANIMALE BOALE DE ANIMALE 1. I) e d îl a c ă Dalacul, dălaca, se cunoaşte, cînd i se umflă vitei întîiu pînte-cele şi nu mănîncă, nu merge. De boala această suferă attt oamenii cît şi vitele. • . Cînd boala bîntuîe printre vite, iată ce se face: Se iea două lemne de alun şi se freacă de doi inşi cu mina stingă pină ce se aprinde şi cu focul rezultat din frecarea lor, se face un foc mai mare servindu-ne de orî-ce alte lemne. Vitele, cari suferă de dalac, sînt constrînse să treacă peste focul acesta. Apoi sint conduse, imediat, să treacă peste o apă curgătoare şi în curs de patru-zeci de zile se cere să nu mai fie minate de loc prin părţile acestea, căci ala-fel nu se vindecă ')• Alta Dalacul, atît la oameni cît şi la vite, se face, cînd rămîn vara la cîmp şi bea apă proastă. Se vindecă însă atît oamenii cît şi vitele îndată ce schimbă clima, ieşind la munte, la aier curat2). 2. Ca lupul să nu mănîncevite. La 11, 12, 13 şi 14 ale lunei Noembrie nu este bine să «desfaci de loc foarfecele», că se deschide gura lupilor. «A închide gura lupilor» înseamnă a-i face să nu poată mînca vite din turme. Aceasta stă în legătură cu credinţa superstiţioasă următoare : Cînd lupul se deşteaptă din somn, din lojarul său, cu gura închisă, se zice, că nu poate mînca de loc vite în acea zi. In cazul acesta poate trece chiar prin turme şi nu va putea să le facă nici un rău. # Ca să poată să-şi dezlege gura, trebuie să se culce din nou in «lojarul» său, să adoarmă şi numai dacă se scoală din somn cu gura deschisă, aşa va putea gusta carne în aceea zi. *) *) Com. de d-1 Iota N. Iota, student în litere din Călivele-Badraleju, s)_Culeasă de la d-1 Beli, Bajdechi, din Nijopule,^ 316 MEDICINA POPULARA a AROMtNILOR 3. Sînţiî Sur ghin aţi. vr Şurghinâfi», sînt în număr de 12 cu încenerp rlp la M Noembrie sau din ajunul s-tuluî Mină. ef)ere de a - SH'SHSS86 ps?trj^ Z^^^r^iiSiSSS & SS3?°“ w «.ite sporiască turmele’lor^i’caTupiW se^lS' KuS. ^ ^ Să 86 Aceste precauţiunî şi altele durează pînâ la finitul acelor 12sfinţi (Comunicată de d-nu I. Stereo, institutor romta, la Cluşov " MacedoJa) 4 Cum ad°Pteăză o oa ie un m iel străin ca pe al său. o altâGoa1e°cJSeafaftta?1?* moare’ Păstorul iea un miel de la l-altâ dală din Vrtek “ateralsLffr“ “Pî'"' °el BP'e coadă ¥i cea-treceri a mleluluTpeVfb buria‘de oaie ‘ ° Cele <,0Uă ca d»r Ss!andV,rv.p“w'pi"4«-<£*5"Tpîîs (Cui. de d. Iota Naum, student, din Câlive-Badralexi, Mac.), de °m,e ”kS CM » »* ™ »» -H '*■* “ 3. Cum o oaie priimeşteun alt miel ca pe al său. (va-l l'a). c ş e crezlnd, ca este mielul sau, îl va adopta că ta^eff^rfLT'nJ^^ÎS^^Sr45*6 mie,U'' es,e 6. De guvujdel. «Guvujdelul» este un ţăpuş cam pătrat, care se găseşte prin Te- MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 31? salia şi pe care călcînd vitele cele mici, le intră în picior şi le face să şchiopăteze. Ca să le vindeci, le scoţi «guvujdel'i» cu un cleşte supţire de tot şi apoi pui «v'ar» sau var ca să mănînce carnea cea rea şi vitele nu maî şchiopătează 1). 7. După ce fată oaia. Se ţine ca îndată ce fată o oaie să-şi lingă şi să-şi mirosească mielul, ca să-l recunoască ca pe al său, căci în cazul contrariu îl consideră ca pe un străin. De asemenea mielul trebuie să sugă corastră îndată ce e fătat, spre a-şî recunoaşte pe mamă-sa şi a fi sănătos. De aceea se zice pentru un miel slab şi scurt: «cîndu nu supsi culastră», parcă n-a supt, corastră2). 8. Pentru rîie la oi. Cînd vre-o vită arîn'asti (e atinsă de rîie), pentru a se vindeca, să iei 10 dramuri de tutun şi să-l fierbi in apă. După aceasta cu o c'umă (bucăţică de lină) pe cari o înmoi în apa ast fel preparată, să freci vita riioasă şi se va vindeca cu totul. • ’i . sau: In locul tutunului poţi întrebuinţa zeamă de pucioasă, amestecată une-orî şi cu unt-de-lemn. 9. Tuşea oii or. Tuşea la oi se numeşte cind provine din cauza frigului sau de «uscătiş» adică din păşunea ierbei uscate, care face, ca să în-vieze in plăminii vitelor «nişte nîpirtifi», nepîrci, ca perii de cal. Vitele apucate de boala aceasta, se vindecă de la sine dacă le schimbi nutrimentul şi le mini să pască iarbă verde. . Cînd ele sînt. răii atăcate, nu mai e chip de scăpare. (Auzita de la d. Beli Bajdechi, dm Nijopule, Macedonia). 10. Ş u r i c 6 a ril e. Ca să peară şoarecii, li se dă să mănînce şuricdan'e. Şuricdaw'a se prepară din aloat de făină de grîu cu otravă ; ea se pune lingă găurele pe unde sînt şoareci. Aceştia gustînd, se îmbolnăvesc şi mor. ') Auzita de la Beli Bajaechi, din Nijopule, Macedonia. ') Auzita de la d-1 Ghiţi Papahagi, Avela, Epir. 3i$ medicina populara a aromînilqr 11. Culeanţla la oi. si SSurSKfe‘«35S«“ (Auzită de la unchiul meu Ghifi Papahagi din Avela, Epir). 12 Cum se vindecă „noâtinlu vîrlu“. rSSm^5SSsSssra (Auzită de la Beli Bajdechi din Nijopule, Macedonia). 13. Pentru rană la ol. pe ranâCşi teîf'viwmS^or pffi 'taveninlndu'^rf’ p-e™re f"1 -aruncl te “"VWntrîSta & Medicina populara a aromînilor 3*9 Acul se trece apoi prin urechea fîe-căreî vite neatăcată de boală, ca firul să lase o parte din puroiu în urechea vitelor. După această vaccinare, vitele nu mai sint atăcate de vărsat'). sau : Să se dea vitelor spre mîncare muşchiii de fag amestecat cu sare2). sau: Să se adape cu vin vechiu de trei ani şi se vor vindeca. sau: Să fie trecute, toate oile cari suferă de vărsat, de trei orî prin «brîul» unei femei de trei ficiori, adică brîupe care-1 poartă o femee, care a născut trei băeţî, şi vitele se vor vindeca3). 16. Cum se vindecă vitele a,tinse de trîznet. Poporul crede, că trăznind în apropriere de vite, acestea cad in amorţeală şi mor chiar, dacă nu se găseşte nimeni in acel moment, ca să le vie in ajutor. Se zice atunci pentru vite, că sunt sfulqlirate (fulgerate, trăznite) şi pentru a se scula din amorţeala în care cad, trebuie să fie atinse de mina stingă a unui bărbat, care în tof timpul cînd le atinge, trebue să nu vorbiască de loc. (Auzita de la d. Ghiţi Papahagi din Avela, Epir). 17. Peatru astimitiri Cind eşti ameninţat de a vedea, că oile încep să făteze înainte de timp, aşa în cît cele mai multe stîrpiesc (astrîch'escu), să te serveşti de peatra astîmîtiri, ca să le opreşti de la aceasta. i Pentru aceasta să o îngropi la rugă, uşa staulului şi să mînî oile toate să treacă peste dinsa şi toate oile acele care aii trecut nu vor mai stîrpi. Peatra aceasta se întrebuinţează şi la alte boli ca remediu, aşa ca să oprească singele vre-unui animai, etc. Observaţie. — Peatra aceasta se consideră ca sfintă şi de obiceiii se aduce de la s-tul Munte sau de la Ierusalim, de călugări sau de aceia cari se duc acolo în pelerinagiu. 18. Pentru a vindeca oile cari mănîncă «fînnăc». Dacă gustă oile din iarba fîrmac se înveninează şi dacă nu li se dă ajutor grabnic, pot să moară chiar. *) *) Corn. de d. Iota N. Iota, student în litere. *1 Auzită de Ia d. Iota Naum din Câlive-Badralexi, Macedonia. 3) Auzite de la Beli Bajdechi din Nijopule, Macedonia. 3^0 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR Sint insa turme întregi, cari păscînd des în locuri, unde se găseşte în abundenţă această iarbă, nu numai că nu le face rău, ci din contra le face bine. Remediul cel mai bun ce trebuie să se dea oilor nfirmăcate (înveninate din cauza fărmaculuî) este a li se da petmez *)• (Auzită de la Iota Naum din «Călive-Badralâxi», Maced.j sau: Să le adăpî imediat ceai simţit că au gustat buruiana «fărmâc» că se vindecă. Din contra mor. Gite 100 dr. de apă trebuie să se dea la fie-care. 19. Pentru muşcătură de lup. Cînd o vită e muşcată de lup (aciuată de lup—gv\ nsă de lup) spre a se vindeca, să se îea seu de porc şi după ce se topeşte, se aruncă pe rană spre a o frige. Rana după aceasta nu mai prinde viermi şi se vindecă iute. sau : Să iei un «zvol» iarbă scoasă cu pămîntul în care se găseşte, şi după ceG încălzeşti puţin la foc, pînă ce începe să scoată aburi, îl aplici pe rană şi te vindeci după cît-va timp. ^ Observaţie. Muşcătura de lup e considerată ca foarte rea şi îndată ce o vită a fost muşcată, se chîamă preotul ca să-i citească anumite canoane, de oare-ce vita s-a spurcat, considerîndu-se lupul ca creatura dracului. (Auitâ de la păstorul Beli Bajdechl din Nijopule, Macedonia). 20. Pentru „gălba^ă66. „ Această boală provine din aceea, că vitele mici pasc iarbă cu rouă din varco 2) sau din cauza grindinei. îndată ce păstorul simte, că oile sale suferă de această boală, caută o ţărină (agru) semănată cu orz (liăsil'iu) şi aduce oile să pască acolo vre o lună de zile, după care gălbaia oilor se îneacă, adică piere, trebuie însă ca aceasta să se facă cit mai curînd. sau; Se mină oile gălbăgx6ase Ia munte, unde locul de păşune este mai mult nisipos (arinos). b Fărmacul este o iarbă asemenea trifoiului, ceva mal albă, cu floarea galbenă; este lînoasâ ca şteaia. Ea creşte primăvara pe la poalele munţilor (tu aridîmuri) şi prin pîrnări (un fel de arbust). *). «Varco» este locul mocirlos cu apă stătătoare foarte puţină însă, în cît dispare şi apare, însă în tot d-auna locul acela este înverzit. Medicina populara a aromînilor sau : Trebuie, ca o persoană, goală de tot, să fure un purcel şi după ce-1 tură, să nu mal priviască de loc în partea de unde l-a furat. Să arunce apoi purcelul furat, de viu, în foc, şi după ce e ars, să adune cenuşa, şi să o amestece cu cenuşa provenită de un roiii de albine, care roiu se fură tot noaptea, după modul cum s-a furat şi purcelul şi se arde aşa cum s-a ars şi purcelul. In amestecul cenuşei de porc şi roiu, se pune sare şi se dă oilor 1dase, ca să o mănînce. ocul unde se dă oilor această amestecătură, încă trebuie să fie observat, şi anume trebuie să fie un loc, unde să fie imposibil, ca să treacă o altă turmă. (Corn. de d. Ciumetti St., inginer, din Câlive—Badralexi, Macedonia). Cind oile suferă de gîlbatfct, pat di gîlbagtă, să le goneşti dintr-un loc într-altul şi pe cind ele merg, să impuşti o dată in vint cu un pistol. Se crede că detunătura pistolului le face să se vindece de gîlbaijă. 21. Cind şi cum se îea şi se întoarce laptele de la vite. Dacă «sîn-G'org’u» Sintul George cade Miercurea sau Vinerea, se crede că în acel an «măcsulea» (laptele, productul vitelor) va fi neînsemnată, căci are să o mănînce sintul şi bieţii păstori nu-1 mai venerează, ci din contră îi zic : *) «Simte fe n-adrâşi, Sinte ce ne-ai făcut, «Mixuleaniu măcâşî, Productul (de vite) ui 1-aî mincat, «Oarfăn1 n-alăsâşi, ^ Săraci ne ai lăsat, «Ga oile nă stricurâşî». Ga pe oi ne-ai strecurat. In ajunul zilei acestui sînt, mai toţi ciţi posedă oi, capre şi vaci, veghează toată noaptea pe calea vitelor; unii ca să păzîască să nu li se fure laptele vitelor lor; iar alţii ca să fure lapte de la vite străine. Aceasta se face ast-fel: Să cauţi ca drumul pe unde vei duce vitele tale să nu fie din cele umblate, căci se poate intr-un ast-fel de drum să-ţi fie întinsă cursa de a-ţî lua laptele de la vite, care se face precum urmează : *) Audunată din Călivele Micîu Bardă.», Tesalia. Alta 22. Ca să nuţî fure laptele. 21 322 MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 22. Ca să furi lapte de la vite străine pentru vitele tale. Să te duci în calea pe unde au să treacă vitele, să faci un şen-tuleţ de nouă centimetri adînc; apoi presari tărîţe şi te duci de le dai vitelor străine, ca să ie mănînce şi pe cînd a doua zi alţii se vor plinge, că vitele n-au lapte, ale tale vor fi foarte lăptoase. Acei cărora li s-a furat laptele de la turme, chiamă pe preot să le citească anumite rugăciuni şi după aceia dă vitelor să mănînce nişte tarîţe într-o farfurie, după care se crede, că laptele vitelor se va întoarce. (Corn. de d-1 I. Sterescu, instituror romîn din Cruşova, Macedonia). 23. Ca să nu se substragu laptele de la vite. Toţi ciţi posed vite, nu trebuie să mănînce înlîia zi de Paşti ouă roşu, înroşite la Jouî-mare, căci după credinţa poporului «seiea» laptele de la vite, adică cine nu păstrează acest obiceiu, va atrage împuţinarea, substragerea laptelui de la vitele sale. * (Com. de studentul Iota Naura, din Câlive-Badralexi, Mac.). 24:. Ca să nu stîrpiască oile. ,. . „ Ca să nu stîrpiască oile, toţi ciţi se ocupă cu creşterea lor să nu Iriga bnnza nici o dată. ' Asemenea nu este bine, tot pentru acelaş motiv, să prăjeşti pîine pe cărbuni aprinşi. J ^ (Com. de Iani Ciumeti, elev la liceul din Bitolia Maced.). 25. Ca oile să producă lapte mult. Să nu le goneşti mult cînd ie să fie mulse şi să nu le dai sare ■ j 0 dată pe săptămină şi încă puţină, de oare-ce sarea le îngrase şi «taie» tare laptele. e v (Auzită de la d. Beli Bejdechi din Nijopule, Macedonia). 26. Pentru ca oile să se «mîrlească». ritp n ntca oile -t({atefsă ss ratrlească într-un mic interval de cite-va zile, pentru ca şi la tatare să fete toate cît mai curînd, căci au mai puţina bataie de cap în cazul acesta. Pentru aceasta ei «ansarâ», dă sare oilor, cu o zi sau două îna* sSfmfidesc 6 ameSteCa cu berbâcii Şi toate oile într-o săptămînă mult (Auzită de la Guşu Cealera, păstor din Avela, Epir). MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 323 27. Pentru ca vitele să nu împuţineze laptele (s-nu lî si Va lăptili să nu li se ia laptele). Pentru ca vitele să nu-şi împuţineze laptele, ori de cîte ori mă-nîncî lapte, tot-deauna să nu-1 mănînci tot, ci să laşi puţin în farfurie. Cind trămiţî, ca dar, lapte cuî-va, acesta trebuie, ^ după ce-şi opreşte laptele, să-ţî întoarcă vasul nespălat şi cu puţină apă într-însul. sau Să nu le dai sare de cit odată pe săptămînă şi încă puţină şi să fie seara, căci dimineaţa nu este bine. (Auzită de la Beli Bajdechi din Nijopule, Macedonia). 27. Cind oile se tea de lapte. A se lua oile de lapte este o boală rea de tot, după care oile nu mai produc lapte (se agudescu tu u$ire=se \oyesc in uger) şi orbesc. E bine ca îndată ce o oaie se agudî tuwpre, sa se isoleze de cele lalte 01, pentru că boala aceasta este contagioasă. „ „ Dacă insă se întîmpiă să se llea oile de lapte şi încep sa orbiasca, singurul remediu este acesta: Să li se treacă prin ureche cite un fir de mătase şi vederea li se va întoarce. „ ., „ A.( Alţii obicînuîesc să chieme un preot, ca sa citească ditente noane şi să roage pe Dumnezeu să întoarcă vederea oilor, de oare-ce se crede, că boala aceasta provine de la Dumnezeu. Păstorii în timpul acesta se feresc foarte mult de înjuratul 1. (Com. de d-1 Iota Naum Iota din Câlive-Badralexi, Macedonia). 28. Pentru rîie la capre. Să iei 100 dramuri de uleiu, 100 dramuri de gudron Wrane) si putină pucioasă (teafx). Toate acestea să le amesteci şi sa le încălzeşti bine'î a foc. Cu amestecătura aceasta să ungi caprele rnoase şi se vor vindeca. sau: Să te serveşti de modul arătat mai înainte despre vindecarea oilor de această boală. 29. Cind o oaie sau capră nu-şî iubeşte mielul sau iedul. De multe ori se întîmpiă ca o oaie sau capră, să nu-şi cunoască mielul safi iedul său şi pentru aceasta ele nu suferă ca mielul sauie-dul să su°-ă din ţîţele lor, (nu vor s-lu aplică). Atunci pastorul lea*,a mama, care nu-şî recunoaşte născutul, intr-un pdtulu, unde-i pune ş 324 Medicina populara a aromIniloU, mielul sau iedul Aci se ţine vre-o trei-patru zile, bătută une ori, pînă cina se^ lasă să fie suptă de bună-voie (pînă şi-l cunoaşte tră a l’eî= pină îşi îl recunoaşte pentru al său) şi i se dă drumul in turmă. lv se dă oii să guste, pentru îndulcire, dintr-o buruiană. 30. Cum se înţearcă iezii. Cjnd_ vrei să înţerci «s-curn'i» un ied, unge ţiţa caprei cu baligă de vacă şi el va refuza de a maî suge din cauza mirosului cel unt al baligeî. (Auzită de la d-1 Guşu Papahagi din Avela, Epir). Pentru rană cauzată calului de samar. Ca să treacă rana, se pune pe dinsa ceapă friptă sau baligă proaspata. ® sau : Se spală rana bine cu vin vechiu de maî multe orî. sau : Se pisează «v'ar» şi se stropeşte pe rană. sau : Se adună fum mult de la cuptor şi se pune pe rană. 32. Pentru oprirea udului. I se pune în instrument un păduchiu, care îl gîdelă şi face ne cal sa se pişe. v sau: Se plimbă calul de trei orî in jurul bisericeî, după ce scrii pe piciorul cel drept de înainte al calului, cuvîntul: Fison, la cel stîng urm^^Gion ra^lS' ^ ^na’n^e: Tigris, şi la cel drept din numJhinlţiaiele ^aCe lin^ea ca^u^uC cuvintele se scriu întregi sau (Comunicat de d-1 G. Cionga, student în drept la Constantinopol, «Călive-Badralexi»), 33. Tot pentru oprirea udului la cal. Iei un paiu cu arătătorul şi cu degetul cel mic, împreunînd MEDICINA POPULARA A AROmInILOR 325 aceste degete, în momentul apucăreî paiului, peste cele-lalte degete, nu în partea palmei, ci spre podul palmei. u u Paiul ast-fel apucat se aruncă pe deasupra calului şi se îea iarăşi, in modul arătat mai sus, pe supt pîntecele calului. Aceasta se face de trei ori şi calul plimbat puţin după aceasta se va pişa. . . , ^ . (Auzită de la bâtrinul pimă Bazda din Avela, Epir), sau: Dacă se constată, că are peatră, să se piseze corn de cerb mărunţel şi amestecind praful obţinut cu apă, să i se dea calului şi el se va scăpa de dinsa. (Auzită de la Guşu Papahagi din Avela, Epir). 34. Pentru răcire la cai şi alte animale. Să îea orz şi după ce se fierbe, se pune într-o traistă, care se pune de gilul calului, ca aburul ce se evaporează din orz să intre in nasul său. Dacă aceasta nu are efect, se pune orz fiert şi pe supt pîntecele calului. sau: Cind calul e foarte mult răcit, în cît cu anevoie mişcă spatele (ăaste aciţât de plîtârî=e prins de spate), ca să se vindece, i se întinge cu ţungursula (sula) «spingiul» în piept de o parte şi de alta, după ce se usucă. Une-ori în loc de spingîu se întrebuinţează pindanea, plătăginea. sau: I se dă să mănînce orz fiert sau i se aruncă cuvată încălzită la pîntece, adică se încălzeşte cuvata şi se pune pe pîntecele calului, unde se întoarce de cîte-va ori în jur spre a se lipi bine de pîntece. Această operaţie se face ca să scoată vimtul (răceala) calului. sau: Se ţine calul în picioare şi se aprinde paie supt dinsul. 35. Pentru «butur ă» sau «ticnifez». Butura sau ticnifezul este tot un fel de răceală, din care cauza calul tuşeşte mereu. u Cel mai bun remediu pentru aceasta este să scoţi calul în aer liber, ca să pască verdeaţă şi să doarmă în aer curat. (Auzită de la Beli Bajdechi din Nijopule, Macedonia), sau: II scalzi în apă rece de rîp. 326 MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 36. Cînd se aprinde calul la picior. Aprinderea calului la picior se face în interiorul unghiei, in cazul acesta cu o căstură se taie toată carnea stricată pină la puroiu şi după ce se .scoate puroiul, se umple cu sare, cu baligă sau cu praf de puşcă udat, în cît să devie moale şi durerea se vindecă. Cînd se umple cu praf de puşcă se aprinde aceasta cu un chibrit şi calul se vindecă la moment. Sau, i se pune păcură in unghe şi se vindecă. (Auzită de la Beli Bajdecbi din Nijopule, Maced.) 37. Ca să crească unghia calului. Se unge din toate părţile cu păcură' «cîtrabe». Aceasta, cînd uneori, din nebăgare de seamă, la potcovire i se taie unghia prea mult. 38. De aprindere. Aprinderea provine din osteneală mare la vite. Li se umflă plămîniî şi splina, că se îmbolnăvesc une-orî rău de tot. Cînd simţi, că^ calul ieste aprins, să descaleci, iar dacă ieste în-carcat, să-l descarci şi apoi după ce-1 ştergi bine de sudoare, îl plimbi de cîte-va orî de sus pînă jos, pînă cînd el se odihneşte şi se pişe. Dacă însă s-a îmbolnăvit, să-î dai orz fiert. Aburul de orz îi tace bine. 39. Cum se vindecă «şirigelu». Şirig'elu este o boală care loveşte mai cu seamă în cai, catirî etc. Laiul care suferă de această boală, se umple de bube. Boala este molipsitoare pentru eeî-lalţî cai şi mai cu seamă cînd un cal miroasă pişatul calului, care suferă de şirige, prinde şi el îndată această boală. L-i Ca să vindeci calul de şirige, să-î treci prin vina de sus a urechilor liilidrun auă şi tot puroiul din corpul calului se va da afară prin partea aceasta şi sîngele calului se va curaţi cu totul. (Caramiha din Dolîanî, Macedonia). sau: ,.„Şe 1ea„os fe„Iup,?i după ce se pisează, se amestecă cu tărîţe (tirţa;, cari se dau calului, ca să le mănînce şi se va vindeca de şirige. . (Caramiha din Dolîanî). sau : ™£ană -Şi-rigf^ ,e w“sc,wr (masculin), i se taie muma (se mai zice şi capul) şirigelui de unul caiese pricepe şi calul se vindecă. MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 327 sau : Dacă e feamin (femenin) i se trece prin ureche sping'u, cînd e lună nouă, în timpul nopţii şi se zic şi nişte formule, adresate, după cum mi s-a spus, luneî nouă, casa influenţeze la nimicirea şingelui. (Iota Naum). sau : Să se panseze cu mihlfwe (fel de alifie) făcută din păi ţi egale de ceară şi unt de-lemn, încălzite bine la toc. 4 (Sterghiu Gh. Papahagi din Avela, Epir). 40. Pentru «cirdori». Calului, care suferă de «cîrc'ori» circei, să i se lase singe pe cruce», apoi să i se puie unt-de-lemn cu piper. , . . „ Dacă calul este aşa de bolnav in cit nu poate sta in picioare, sa fie atîrnat cu funii. , , , , „ , . Obs. 1.—«Cruce» este partea din dosul calului, unde se crede, ca în adevăr este o cruce formată de ceea ce numeşte francezul «croupe» Aromîneşte: cipul'e, cu împreunarea corpului. A . , . , 2. Se zice, că un calare «circ’ori» cînd el merge stnmbind, cind într-o parte, cind intr-alta, parcă ar avea ceva in inimă. 41. Pentru rîîe la cai. Cind vre un cal suferă de rîîe se spală cu săpun şi cu apă caldă şi după aceea se unge cu gaz amestecat cu nefte (fr. naphte)şi rna calului va dispărea. . (Steriu Ghiţi Papahagi, Avela, Epir). sau: Apă de păcură, «v’are», gaz, fişat de om, unt-de-lemn bun, amestecate toate la un loc fiind, se spală calul şi-î trece. 42. Cărăcuşul la cai. Cînd calul scoate «cărăcuş», ca să-l vindeci, trebuie să-l masori de trei ori cu un megit (monedă turcească de argint, valorînd patiu Igî şi ceva *). . . nCărâcuşuU este umflătura ce se face calului la picioarele de îndărăt, pe la arşic. i) Com. de d. Petre Badralexi, Câlive-Badrakxi, Macedonia. 328 MEDICINA POPULARA A AROmInILOR sau Şe coace o turtă de secară şi cînd se scoate din coptor, caldă cum este mea, se pune la «cărăcuş», după ce maî nainte se pun nouă oua crude. Apoi se leagă cu un petec şi se vindecă. P 4:3. Pentru cucalăchî sau: ust c. Usiclu sau Cucalach'a, cum se maî numeşte, este o umflătură ce seJacR !a genuchiul animalelor (prâvrjîlor), provenită din cauza marii greutăţi cu care se incarca, sau din marele zor ce li se dă une-orî LMn momentul acela, animalul şchiopătează şi poate chiar muri. Centru a se vindeca, trebuie să se încarce cu greutate mare ast-îel ca usiclu să se coboare cu un deget maî jos de genuchiu, după caie fapt, animalul acela trebuie lăsat să se odihnească vre o două seplamim şi sa nu fie pus la nici un lucru. Deşi usiclu va rămîne sub genuchiu, animalul departe de a suferi durere, se face mai sănătos ■). 44. Cînd un animal suferă de zurlumă'. Zurlumă' se zice boalei animalelor, cari se calcă la picior. E rea aceasta boala, căci dacă nu e căutat animalul, începe să şchiopăteze măgar*6 SChl°P pentru t0t d"auna- Ea se ive^te la cal, catir, Să Să V™\h'ilidrun'auă şi să o pui la zurlumă. , a, ^grijeşti insa de a nu o laşa mult timp, căci această buruiană începe sa roada şi carne, dacă este lăsată îndelung. (Caramiha din Dolianl, Macedonia). sau : ^ „,A ®e,,ăsa. ir]dată sînge şi i se pune «pîngînitate», unde s-a ivit «zuilumalu» şi peste cit-va se vindecă de sigur. (Auzită de la Beli Bajdechi din Nijopule, Macedonia). 4 3. De inimă. Cînd calul suferă de inimă, să-l încalec! şi să-l alergi pînă ce va asuda, apoi sa-1 ştergi bine cu o pătură de lînă sau căprină şi să-l pui in grajd, ca să nu rădaşcă. p * 1 (Auzită de la Beli Bajdechi din Nijopule, Macedonia). sau: «p SG SC°ate sîn?e din- ?as orî din cerul &areî> ca să-l lingă ori i se da sa manince pine, ca-i trece. !) Culeasă de d. Caramiha din Dolianî, Macedonia, MEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 329 46. Pentru boala calului: „Faţi în guşi“. Cînd calul «taţi în guşi» face în gît, suferă de gît, să se aida un lemn de zmochin şi apoi să fie ţinut aproape sau chiar lipit de gitul calului pînă să-î cadă părul de acolo şi se va vindeca. (Auzită de la unchiul med Ghiţi Papahagi din A vela, Eprr). 47 Cînd se calcă calul pe picior. De multe ori cînd calul se grăbeşte, îşi calcă unul sau ambele picioare de dinainte şi dacă nu e căutat, poate foarte uşor să moară din cauza aceasta. Ca să-l vindeci, să-î pui unde s-a călcat samsacîz şi rachiu spirtos, pe cari să le legi cu vată şi să le laşi ast-fel pînă iî cade pielea din partea aceea. Pentru aceasta secere să razi partea aceea înainte de a-î apleca doctoria. (Auzită de la Beli Bajdechi din Nijopule, Macedonia). 48. Pentru muşcătură de şarpe la vite. Cînd o vită e muşcată de un şarpe, se înţeapă locul înveninat prin muşcătură cu un ac sau cu o undrea (andr&auă) de mai multe ori. Pe cînd sîngele se scurge în jos, se freacă locul înţipat cu urzici de către cine-va, iar un altul toarnă apă pe deasupra. Această operaţie continuă, pînă cînd umflătura provenită de muşcătura şarpelui dispare cu totul. E preferabil, dacă, în locul undreleî, aî avea un os de peşte şi în locul urzicilor te-aî servi de nisip ori, ceea ce este şi mai folositor, de lapte. 49. Ca vacile să nu fie muşcate de şerpi. La S-tul Iremie să se puie pe unde vor trece vacile, de o parţe şi de alta, o baligă uscată de vacă şi o urzică. Băligele se aprind, cînd trec vacile şi se crede, că ele, fiind afumate în modul acesta, nu vor mai fi muşcate de şerpi. 30. G u r l i ţ a. «Gurliţa» este un fel de boală molipsitoare la porci, după care porcii slăbesc şi mor. îndată ce un porc a fost apucat de o ast-fel de boală, trebuie să-l izolezi de restul porcilor, dacă vrei să nu-î apuce pe toţi boala. Mijloace de scăpare nu există în contra acestei boale. Cu toate astea se recomandă schimbarea climei şi anume să-î mînî spre munte. 330 MEDICINA POPULARA A AROmInILOR 51. Ca să faci pe cîinî a nu se mai întovărăşi eu Itipii. Se crede, că sînt cîinî, cari se înţeleg cu lupiî, în cît venind a-ceştîa la turme să răpîască vite, eî se prefac că nu-î simţesc şi numai după ce se depărtează oare-cum încep a lătra şi a alerga după dînşii şi aceasta o fac, ca să aibă şi eî partea lor de pradă. Nişte ast-fel de de cînî se numesc. îndată ce păstorul simte şiretenia şi necredinţa lor, dacă vrea ca şi ceî 1-alţj cinî să nu se îea după exemplul cineluî necredincios, să-l lege de viu de un par înalt şi să-l lase acolo pină ce va muri de foame lătrind şi urlînd, în cit să se sperie şi lupiî. (Auzită de la unchiul meu Ghiţi Papahagi din Avela, Epir). 52. Cînd un cîne sau altă vită a prins viermi la rană. Dacă atîrnî cineluî sau viteî, careta prins viermi la rană (care v irmmi), o bucată de piele de porc, după cite-va zile toţi viermii se vor stîrpi de pe rană. (Com. de studentul Tuliu Mihail din Avela, Epir). 53. Cînd vre-o vită îşi rupe piciorul. Cînd o vită îşi rupe piciorul, se iau două scîndurele, care se pun de o parte şi de cea-l-altâ a piciorului şi se strîng, legindu-le cu o sfoară tare. Aşa se ţine piciorul legat, pînă ce vita începe să calce bine, fără a mai şchiopăta. Dacă se rupe pielea de tot, nu se vindecă. (Auzită de la Beli Bajdechi din Nijopule, Maced.). 51. Cînd nu ouă o găină. Găina, care nu ouă, are sub limbă o $ifcă 1), care, dacă i se scoate, va începe să ouă. Găina aceea se numeşte ţlifnitsitâ. (Auzită de la mama mea, Avela, Epir). 55. Pentru ca o găină să nu clociască. Ca o găină să nu clociască, trece-i prin nas o pană zmulsă chiar din aripele sale. sau : Prinde-o şi pune-o în apă de trei ori şi nu va mai cloci. (Tot de la mama mea). ') Un fel de carne groasă asemenea limbel sale. MEDICINA POPULARA A AROmInILOR 331 56. Ca să se îngraşe găinele. Să cauţi buruiana numită : seulu a gil'inil'ei (seul găineî) pe care să o dai la găini să o mănînce şi se vor îngrâşa foarte mult. 57. Ca să ouă găinele neîntrerupt. Să cauţi a găsi prin livezi sau prin poiene (vulofi) baligă de iepure, pe care să o amesteci in tărîţe şi să o dai găinelor să o mănînce şi din ziua aceea toate vor oua pe fie-care zi. 58. Ca găina să ouă în cuibul său. Pentru ca găina, care se duce de ouă în alte case, să nu se mai ducă, să o cauţi la cur în cîte-va rîndurî, îndată ce începe să circile «circareaijă», semnul prevestitor, şi că-î-a venit să ouă, să-i pui piper roş la şezut şi ea crezînd, că-î o fi venit momentul de ouat, se va pune în cuibul cel mai apropriat, care este cel din casa cui aparţine găina şi ast-fel apoi se obicinuieşte şi nu mai aleargă prin cuiburi străine. 59. Cum se cunoaşte puiul de găină dacă are să fie cocoş sau găină. Dacă vrei să ştii aceasta, să prinzi pe fie-care puîu de găină de coadă şi după ce-1 împingi şi-l tragi de trei ori spre tine, zici la fiecare impingire: cocut disi, du-ti, (cocoş dacă—subinţ.: eşti,—du-te) iar la fie-care tragere spre tine: şefi, disi gâlb'ină (şezi, dacă eşti găină), Apoi îi dai drumul şi dacă, după liberare, puiul nu se pune jos, cum se pune găina cînd îi vine să ouă, ci aleargă iute pînă ajunge la cloşcă, unde se întoarce şi-şi pişcă coada cu ciocul, el este cocoş; la din con ră el este găină. (Despa Papahagi, Avela, Epir) 60. Cum se stîrpesc păduchii de lemn. (ar. „tar- tabic((, pl. ,,tartabiţi“). Să se introducă mai multe nopţi de arîndul în casa cu păduchi de lemn, vite (oi sau capre), cari să doarmă acolo şi mirosul cel urit al băligatuluî lor va stîrpi toţi păduchii de lemn. 332 medicina populara a aromînilor sau (*'.A"o.teTSd«Sffl'de l™S"t v»^Mot'lde lem" CU “ere sau : fiind to?efereZ'li«iT0e1i,U"d,e slnt PMuchI de lem" Si. închise pirea Iar 51 u5a’ abunilce «evaporează, contribuie Ia ştir- sau ; — Ţe va mică tartabifl'i? — Căpitli a lor • Ce o să mănînce păduchii de iemn Capetele lor. Şi să Iii sigur, că toţi păduchii de lemn vor pieri cu desăvirşire. sau: Să aduci furnici de cele mari (furi) de prin pădure si să Ip dai ca petele.Pnn găUFe,e,e păduchilor de ifnde fipnnV fie tata sau : Să închizi bine toate ferestrele, să pui un mannal cu cărhnnî neaprjnşi bine, şi aruncînd vre o sută dramuri de piper ros închide uşa şi toţi păduchii de lemn se vor stîrpi. PP °?’ mchlde 61. Pentru stîrpirea muştelor. Să iei îb6j (boz), să-l atîrni într-un colt din odae şi seara toate mus f“-aide «'* wn Aceasta se tace şi cu busuioc. sau: . Sa iei un păhar cu miere, să pui pe deasupra paharului o cuă (coaje de pune) găurită în mijloc. Muştele, venind să guste din aoa îndulcită, li se lipesc picioarele şi nu mai pot scăpa. P 62. Pentru a nu avea pureci. Dacă vrej sa. n-aî pureci în casă, să nu ţii nici odată finul în-maî la o’pîrtf’ grajdu Care Serveşte şi Penmi păstrarea finului, kEDICINA POPULARA A AROMtNILOR 333 63. Pentru a face ghhilsu. Să fierbi roze şi licidul ce va rezulta să-l put într-o butelie, pe care să o astupi bine pentru ca să nu iasă mirosul. Balsamul e bun pentru boale, ast-fel pentru tuse, tăetură etc. şi se tace şi din alte flori. , 64 Ca cotoiul să nu mănînce pisoii. Să ştie grija pişi cei de a-şi ascunde pisoii în locorî, unde să nu poată veni nici un cotoiu. Cauza este că ea se teme de cotoi, iiind-că aceştia caută să-î mănînce. Dacă vrei ca nici un cotoiu să nu se atingă de dinşii fâ-le un semn şi anume să le tai ori o ureche ori o coadă, aşa că venind cotoii şi mirosindu-i după obiceiul lor, îi vor lăsa în pace îndată ce le va mirosi, că nu sînt «întregi» adică fără a le lipsi vre-o parte din corpul lor. 63. Ca o pisică să nu prinză şoareci. Dacă vrei ca o pisică să nu mai prinză şoareci, n-aî de cit să-î scoţi mustăţile. Aceasta se face de necaz mai mult, pentru că nimeni nu vrea ca pisica să nu prinză şoareci. 66. De S u h ă ţ i. Trînjii se numesc aromîneşte: Suhăţi. De trinjî scapă o vită, cînd ie curăţată cu mina de unul ştiutor in această boală. Boala nu ie aşa periculoasă pentru vite, şi cînd nu se găseşte cine să curăţe vita, ie bine să o speli la anus cu apă câldicică şi cu săpun, mai multe zile dearîndul. DIVERSE DIVERSE 1. V‘arvlr». Poporul crede, că dacă cine-va aruncă «v'arvir» argint viu, în-tr-o livede sau semănătură, peste cît-va timp acelea se vor usca cu totul; livedea n-are să producă nici un tir de iarbă, îar semănătura asemenea nimic. Cauza este că «v'arvirul» are particularitea de a nu se opri nici odată într-un singur loc, ci caută mereu să sape pămintul alergînd în continuu pînă ce roade toate rădăcinele semănăturilor şi plantelor. De unde şi expresiunea: «Fucji ca v'arvir» fuge, se furişează ca mercu-riu, aplicate unui om care îţi scapă de odată din vedere, fără ca tu să bagi de seamă. La Xirolivad, Macedonia, este o ast-fel de livede în care s-ar fi aruncat «v'arvir» şi care nu produce iarbă, pe cind livedea care este alături de dînsa produce. Se mai crede că «vîarvirul» aruncat în «cupan'a» albia unui izvor, fîntînă sau şipot, i-o strică. 2. Pentru a vindeca pomi atacaţi. Poporul are un fel de respect către paiele de griu. La «Boboate» Bobotează se depun la locul unde se face sfinţirea apei, mai mulţi mănuchi de paie de griu şi după terminarea sînţirei de apă, se îea de acolo şi cu dînsele se leagă arbori şi pomi atăcaţi şi revenirea în starea lor primitivă bună e sigură. (Corn. de d. I. Sterescu, institutor romîn la Cruşova, Macedonia). 3. Ca să prinzi paseri. Cînd vrei să prinzi pasările cari dorm pe arborii din grădină sau dincurte, să iei sulfureşi să o pui pe foc pe subt arborii aceia şi paserile îmbătate de fumul sulfureluî ce se va evapora, vor cădea şi le vei prinde. (M. Dimoanie din Ohrida, Macedonia). 22 33§ MEDICINA POPULARA A AROMÎN1LOR Cum se păstrează strugurii mult timp în bună stare Pentru aceasta trebuie să alegi dintre strugurii cari, în apropierea culesului viilor, n-au fost apucaţi de ploaie, mai multe ciorchine şi în coada fie-cărel ciorchină să întiingi cîte un grăunte de strugure. După aceasta să le atirni într-un loc, unde să nu fie nici prea cald nici prea rece şi vei avea struguri proaspeţi tot-deauna a). 5. Cum se ţine vinul dulce. Cine vrea ca vinul să fie dulce in tot cursul anului, cind se trage vinul nou, să-i puie vre-o sută de dramuri de sinapizm şi vre-o zece ocale de vin vechiu. Vinul nou ast-fel amestecat, va ti dulce în tot cursul acelui an. 6. Pentru ca vinul se miroase plăcut. Să se puie în butoaiele cu vin conare (cuculice) de «mînucfi», un fel de brad care miroase frumos de tot. Sau să se puie vinul în butoaie făcute de lemnul acestui arbor, căci prezervă vinul de a fi stricat. 7. Pentru a drege vinul care a început să se strice, să se acreze. Se îea o oca de stafide la 100 ocale vin, şi punindu-se intr-o pungă de pînză, se bagă în butoiul cu vinul cam acrit, şi din momentul acela vinul se îmbunătăţeşte şi-şi recapătă gustul de mai nainte. 8. Ca să nu se strice vinid. Ca să nu se strice vinul, după ce speli butoiul, să-l afumezi cu (schifure), adică să pui in buloiu pe o cărămidă cu foc puţin sul-fure şi astupînd bine toate găurile butoiului, el va căpăta un miros, care va prezerva vinul de a se strica. 9. Spre a întoarce pe cine-va de la moarte Cind un bolnav este în pericol de moarte «îl* cade greu» adică este aşa de bolnav în cît trage să moară, se obîcînuîeşte a se da cu puşca spre a-i întoarce sufletul la viaţă. x) Culeasă de la Hiota Hagi-Bealu, din Vlaho-Clisura, Macedonia. Medicina populara a aromÎnilor 339 10. Cum poţi prinde un iepure. Cind vezi vre-un iepure (lâpuri), dacă vrei să stea, scoate-ţî sînge de la genuchiu cu o piatră şi iei îndată va şchiopăta şi nu va putea sa umble aşa în cît îî poţi prinde. ? H 11. Cum se conservă hainele în contra moliilor. a™<=wtnt/U să Jiu atace hainele, să se puie în buzunarele acestoi a frunza de nuc sau mal cu seamă de boz (ibâj) şi prin mirosul ce îaspindesc aceste frunze, moliile (moliile) se depărtează. 12. Cînd e luna nouă. ,,, bine fă „începi vre-un lucru cînd este dună nouă,, căci iau iţi \a merge. Mai cu seamă să te păzeşti de a-ţl spăla capul cu Păzeşti a"* săiîf rpvaVn Cadea P“6Ste cît‘vatimPtot părul, asemenea să te păzeşti a sădi ceva pomi, sau a semana alt-ceva in grădină. 13. Cum se prind peşti din rîu. Se lea psaru-votan şi se amestecă cu pîne ori cu viermi. Amestecătură aceasta se aruncă în rîul cu peşti Toţi peştii cîţî gustă din aceasta, se înveninează şi mor după ce varsa ceea ce le causase moartea, şi care contribuie la moartea altor peşti. ■ ... “oiti plutesc pe suprafaţa apel, de unde cine-va cu uşurinţa u poate pescui. v sau Se lea, buruiana numită alipirii, *) care asemenea este veninoasă fLflînClnd^ln £lrlă> .după ce se face fără mit urî, amăreşte apa şi tace ca peştii sa moară şi să plutîască pe luciul apel. 11. Ca să înceteze furtuna. r . C*a să înceteze furtuna, se pune sub streaşină casei (sum străahă. o pirustie pe dos şi pe de asupra se pune un «ou roşii din Joi mare*!, din Joia patimilor. ' lo. Pentru a visa vise plăcute. Sa dormi pe braţul drept, fiind-că omul avînd un înger şi un *). Alipini este o floare groasă cît mîna omului, lungă fi cu flori galbene. MEDICINA POPULARA A AROMÎNILOR 340 drac cari îl dispută suflatul, dormind pe braţul drept, faci plăcerea îngerului, care stîud lingă capul tău cit timp dormi, face să vezi vise plăcute. Atunci dracul crapă de necaz. (Dimoanie M., Ohrida, Lunca). 16. Ca să înceteze grindina. Ca să înceteze grindina, să iei pirostia şi să o arunci anapoda în curte dinaintea porţei şi să mai pui pe dînsa un cleşte. Alte ori, cînd grindina grindin&atjlă se dă cu puşca, ca să întoarcă, după cum se crede, pe vulturul care aduce grindina. Dacă vulturul se întoarce, grindina încetează îndată. u . Obs.— u cfr. Goroveî op. cît. p. 55 ; Căldarea şi securea. Notă. Mal'u ieste un lemn, care la un capăt ieste mai gros şi tune netezit, ear restul serveşte de coadă. De el se servesc femeile la spalat, să bată hainele de lină, ca să se spele mai bine. , „ Pu *e lradus la d-1 Goroveî prin secure, numită la aromim : tipor, ţupată. 49. C î n t a r e a. (Cîntarul). Ţe-i n'ic cît ou Iu ş- pbati cît boulu ? Traducere. — Ce e mic cît oul şi poate cît boul ? Alta. Necă moartă, necă v(ie, maşî coada l1 adil'e. Andrei Balamaci (institutor romîn la Corcea, Albania). Traducere. — Nici moartă, nici vie- numai coada îî adie. cfr. Gorovel op. cit. p. 58 cîntarul. 30. C î n d i l a. Ună fîntînic'i cu ună lilic'i. Traducere. — O fîntînea, cu o floricea. GHICITORiLE AROMtNILOR 365 Variantă. Ună steaua namisa di amari. Arom II, 270, 6, Muscopol'e. Traducere. — O stea tn mijlocul mării. Ghic. Alb.: Nh iii ndă mes tă deetit. (O stea în mijlocul mării). Melissa, p. 36, 36, JSPi şcăndiă ndă mes tă deetit. (O scîntee în mijlocul mării). Melissa p. 37, 53. Cfr. Gorovei p. 38, candela. 51. Cîpisteari. Tu pîduri n’-acriscui, tu pîduri me-adirâî, ş-acasă cîndu vin’u, protul mini fui. Pleasa, Albania. Andrei Balamacî, institutor romîn în Corcea, Albania. Traducere. — In pădure crescui,—In pădure mă făcui, şi acasă ctnd venii,—lnttiul eu fui. 52. Cîravea. Meţi că sufl.it nu ari, poartă sufliti p6-amari. Auz. de la d-şoara Beza Tasa (elevă la gimn. de fete din Bitolia). cfr. Gorovei p. 100, Corabia. Ghic. Alb.: Şpiirt şpie, spiirt bie, spiirt mbă vetehe nucu ca. (Suflet duce, suflet poartă, suflet într-însa n-are). Melissa : 35, 22. 53. CîrUţlili de ampîltiri. (Cârligele de împletit). Ţinţi surîriţă t-ună gh’urdiniţă ; I sS-avină, tut se-avină şi nu pot să se-agiungă. Traducere. — Cinci sorioare—tntr-o sălbioară,—se gonesc, tot se gonesc,—şi nu pot să se ajungă. 366 GHICITORILfe Â&OMÎNILOR Variantă. Ţinti fraţi un puţ adară da s-ag'ungă ş-nu pot eară. T. Iliescu. Ţara nouă p. 54, 49. Traducere. — Cinci fraţi un puţ clădesc, dă să se ajungă (unul pe altul) şi totuşi nu pot. Variantă. Tinţi fraţi adară un puţ. sau : Ţinţi g’on' adară un puţ. Arom. II, 268, 5. Nevesca. Traducere. — Cinci flăcăi (fraţi) construiesc un puţ. 54. Aţile di mplătire. (Acele de împletit) Ţinţi surăriţe (ă.) tu ună cămişiţă; aclo z-v'in, tra si (s) acaţă. Arom. II, 274, 28. Veria. Traducere. - Cinci sorioare, Intr-o cămase, mereu caută să se pnnză. J 55. Cîrliglu. (Cârligul ciobănesc) Pidurda-n’ me-avu, pîdurea-n' nu ch'iru : ş-cu tini ş-tîră tini. Traducere. — Pădurea mă avu, — pădurea mă pierdu: —«si cu tine şi fără tine !>. * 56. Cîsthva. Stran'lu n’-daste laiu, GHICITORILE AftOMÎNlLdk 361 cîmăaşa n'-easti aroşi, truplu n'-easti albu. Traducere. — Haîna-mT corpul îmi ieste alb. ieste neagră,—cămaşa-mî ieste roşie,— cfr. Gorovel op. cit. p. 48. LVIII. 37. CVaea şi cliţa. (Broasca şi cheia). Lălăi cărteaşte, ş-teta zgh'ileaşte. Traducere. — Unchiul ctrteşte (se atinge) şi mătuşa zbiară. T. Iliescu, Ţara nouă p. 52, 28. cfr. Gorovel, op. cit. p. 31. Broasca. 38. Cofa, plosca. (Plosca) Am nă făată mult muşată, di cusi{ă-î spimjurată ; cînd u l'aî îmbraţă - ş-o muntreştî în faţă, u strimjî cu vreare ş-n gură u başl, ti saturi di n'are ş-nu-ţî v'ine s-6-alâşi. Iliescu, op. cit. p. 50, 1. Traducere. — Am o fată, — foarte frumoasă,—de cusiţe spînzu-rată (attrnată),—cînd o îeî In braţe—şi o priveşti fn faţă,—o strîngi cu vrere (dragoste)—şi-n gură o săruţi,—te saturi de miere—şi nu-ţîvine să o laşi. Varianta. Nă feată cu mîn'li n-g'ech’, u l'aî m-braţă făr s-u ntregh1, cu seate mare o başî în gură, ş-ti saturi di lâptili ţi-1* cura. Iliescu, op. cit. p. 54, 47. Traducere. — O fată cu minele în buzunar,—o Tei In braţe fără să o-ntrebl,—cu sete mare o săruţi în gură—şi te saturi de laptele-T ce curge. Variantă. Ne urită-î, ne muşată-i, 368 GHICITORILE AROMÎN1LOR ama tu bişare, dulţăame ş-are. Samarina, Epir. Diamandi Gîogăa. Ghic. alb. cova : Judeţ n’uiîă e mutet, deel’mă brec e cotet. (Se confundă în apă şi se îneacă, iese pe colină şi cască). cfr. Gorovel p. 294. Plosca. 39. Cu coti u. (Cocoşul) La c’ic’oari, arlşcUitoari dinîpoî poartă cusoari şi pri cap un ch'aptini ş-ari. Traducere. — La picioare, răschitoare,—îndărăt poartă cusoare— şi la cap un pieptene are. Variantă. Ţe-î cind baţi trumbeta, draţri ş-fringu beta ? Traducere. — Ce-î ctnd bate trompeta, dracii îşî frîng (rup) capul ? Cfr. Gorovel, op. cit. 93, Cocoşul. 60. CundiVlu. (Condeiul) N’ic eseu, drac eseu, tută lumea u zburăscu. traducere. — Mic sînt,—drac slnt—toată lumea o vorbesc. Variantă. Mut eseu, nu grescu, cu tută lumea zburăscu. Traducere. — Mut slnt, — nu grăesc, cu toată lumea vorbesc. cfr. Gorovel op. cit. p. 97 sqq. Condeiul. GHIC1T0R1LE AROmInîLOR 36^ 61. CundiVlu cu grămatli. (Condeiul şi literile) Cînd fet 10, trei mi ţin, ş-puF a meF nîpoî n'-armî'n. Traducere. urmă, rămtn. — Ctnd făt eu,—trei mă (in,—şi puii mîeî,—nâpoî, tn ofr. Goroveî, op. cit. p. 97. Condeiul. 62. Curcubeta. (Dovleacul) Nă bisearcă fîră intrări, h’arbi di lumea ţe ari. Traducere. — O biserică fără intrare,—fierbe de lume ce are (de lume multăj. Ghic. Alb. Rumbulâc, strumbulâc, me ţa fFutura ndă bare (Rotund, lung, cu nişte fluturi în pîntece). Melissa p. 39, 73. Variantă. (vezi h'umunic) Tindu funi ş-adun gFami Traducere. — întind funie şi strtng ghieme. cfr. Goroveî op. cit. p. 26. Bastonul. Variantă. Tinde tune şă s-adun cFen*. (1) Arom II, 270, 12, Muscopole. Traducere. — întinde funie şi se adună ghemuri. (!) Notă.—S-adun cfen\ cum e dată ghicitoarea, trebuie să fie greşită, în loc de: s-adun gteme. 24 370 GHICITORILE AROMÎNILOR 63. C u r cub eul u. (Curcubeul) Muşât ş-mîrât pristi (Jenurî şade-arcât. Traducere. — Frumos şi duios, peste coline şăde aruncat. Variantă. Distimele ch'indisită, stri nidri arucutită.' II. loc. cit. p. 51, 22. Traducere. — Năframă brodată,—pe nori rostogolită. Cfr. Gorovef loc. cit. 123, Curcubeul. 64. Dinţîl' di ch ăptmi (Dinţii de pieptene). Nă'şti cîţă'l1 alagă m-pîduri si scoată Iepuri. Traducere. — Nişte căţei aleargă tn pădure să scoată Iepuri. 63. JQeăditle; tfcfjiitle. (Degetele) V'ngh’iţi fraţi cu ploc'li *) n-cap. Traducere. — Două-zecî de fraţi cu plăcile tn cap. Variantă. Ţinţi nveste su tâsurile n-cap. Arom. II, 274, 25, Gopeşl. Traducere. — Cinci neveste cu farfuriile In cap. >) Varianta d-luî Weigand, Arom. II, p. 274, 30, pune.- plotle, aşa cum nu se aude în Veria. GHICITORILE aromînilor 3ti Variantă. Ghic. Alb. : Dietă motăra rae nga n'i sini rabi eriie. (Zece. sororî cu cite un disc în cap). (cfr. Goroveî loc. cit. p. I29, Degetul. 66. T)ua şi noaptea. (Ziua şi noaptea) Gloc'a albă cîndu Vini, pul'i tuţî l!-arispînd6aşti, cloc’a laîe-1' l‘a la sine , şi cu vreari (sau II.: şi cu ârpitle) l’-anvîleaşti Bagav. 63, 19 ; II. loc. cit. p. 54; 51. Traducere. — Cloşca albă cînd vine,—puii toţi îî răspîndeşte,— cloşca neagră îi îea la sine — şi cu vrere (sau II.: şi cu aripele) îi înveleşte. Variantă. Ţe-s doauă sură'rî, ţe nu pot să z-veadă. Traducere. — Ce-s două surori, care nu pot să se vază. Variantă. Sun doauă sură'rî (Jeâmini: una-î tut jilită, alantă 1 hîrsită. Traducere. — Stnt două sororî gemene: una-î mereu jelită, cea laltă-î bucuroasă. cfr. Goroveî op. cit. p. 137, Ziua şi noaptea. 67. Fîntîna; şoputlu. (Fintîna). Nă nveastă adirată, di tuţî i bîşată. Traducere. — O nevastă gătită, — de toţi îe sărutată. 372 GIIICITOEltE AROMtNILOR Alta Urită, m’şată tu ţi mi başi. Traducere. — Urîtă, frumoasă,—toţi mă sărută. cfr. Gorovel p. 143, Fîntîna. 68. Foaie, utre; sac. (foaie, burduf; sac) Ţe i gros şi no-ari os Şi cînd lo adun' iu vrei îl pun1 ? Ad. de d-şoara T. Beza, Traducere. — Ce-î gros şi n-are os—şi c1nd 1-aduni (îl strtngî),— unde vrei 11 puni? 69. Fdărtica. (Foarfecele) Ţe-s doi fraţi, ţe tutu z-başi. Traducere. — Ce-s doi fraţi, ce tot se sărută? Varianta. Doauă sură'ri cu un buric, nise aspargu, nise adară ; - nise ni nvescu earnă, veară? II. op. cit. p. 53, 42. Traducere. — Două sororî cu un buric,— dînsele strică, dînsele dreg dtnsele ne îmbracă earnă, vară ? cfr. Gorovel loc. cit. p. 154. 70. F o c l u. (Focul) Am un bou ardş iu nîs paşti, earbă nu creaşti. (Com. de d. Ilie Papahagi, profesor la Berat, Albania). Traducere. — Am un boii roş, unde el paşte, earba nu creşte. GHIC1T0RILE AROMÎNILOR 373 Am un ţap aroş, îu se-arucuteaşti, earbă nu creaşti. Traducere.—Am un {ap roş, unde se rostogoleşte, earbă nu creşte, Cfr. Gorovel op. cit. p. 151, Focul. Mică şi s-eacă ş-nâaptea tu c...l‘ z-bagâ. Com, de d. Ilie Papahagi profesor le Berat. Ghic. Alb. : Tîrî ditîn eîet, natin mbul'ahet me mutîn e vet. (Toată ziua se cacă, noaptea se nveleşte cu c..... său). Melissa, 34, 13. 71. Fumlu şi foclu. (Fumul şi focul) Tatăl ningă (ninca) nifaptu, h’il'lu la Dumnitjău (m-Poli) traptu. Iliescu 51,7 ; Bagav 44,4. Traducere. — Tatăl încă nenăscut, fiul în cer (la Constantinopolj pornit. Alta Un cîlugru firă 6asi. Traducere. — Un călugăr fără oase. Alta Costa lungu fîră oasi. Traducere. — Costantin cel lung fără oase. I ati pâa Feeri, i biri morri seferin. (Tatăl nu s-a născut, fiul mîerse in armată). Melissa 34, 13. cfr. Gorovel op. cit. p. 157, Fumul. 72. Fum. (Fumul). — Iu ti duţi, fune lungă ? — ţi mi ntregh', pre fund a preş? Arom. II, 272, 18 Muscopole. 374 GHIC1TORILE AROMiNILOR Traducere. fund aprins. Unde te duci, funie lungă? — Ce mă-ntrebi, la Cfr. Gorovel loc. cit. p. 161, Fumul şi Coşul. 73■ Furnigă. (Furnica) N'ică-î j-din'ică D-goara Ţasa Beza, elevă. Traducere. — Mică-î şi prăpădeşte (lit.: dumică). cfr. Gorovel p. 169, Furnica. 74:. Fuslu. (Fusul) Cari-i h'inu, ţe hîrstt murmură ca un cîrtlt ? Traducere. — Cine-î fiul, care dezmierdat,—murmură ca un Întristat. 75. Găstrulu, pita, tipsia. (capacul, plăcinta, tava de plăcintă). Arap de-asupra, arâp digh'os, nveastă tu mesi. Traducere. — Negru de asupra,—negru de desupt,—nevasta (mireasa) In mijloc. Ghic. Alb. : Ch'el părsipăr, ch'el părrăpoş, n'i FuâQ ndă mest. (Cer deasupra, cer de desupt, şi o livede la mijloc). Melissa p. 39, 74. cfr. Gorovel", op. cit, p. 38, No. LI. 70. Gazlu. (Un fel de OpaiJ) Un arâp cu lilic’a n cap. Traducere. — Un arap cu floarea în cap. GHICIT0R1LE AROMlNILOR 375 Variantă. Un g'one cu lilic'a n-cap. Arom. II, 268, 4. Nevesca. Traducere. — Un voinic cu floarea tn cap. 77. Gepea. (Buzunarul) Cota cu nimi u trag min'li tu nisă di-n’ bag. Iota N. Iota, student. Traducere. — Plosca cu mine o port,—minele lntr-lnsa de-mi pun. cfr. Goroveî op. cit. p. 36, Buzunarul. 78. GîVina. (Găina) Ună mulic'i, ncîrcată cu scinduric’i. Traducere. — Un catîr mic, încărcată cu scîndurele. Variantă. Ună mulăriţă ncărcată cu seînduriţe. Arom. II, 274, 24. Gopeşî. Traducere. — Idem. cfr. Goroveî p. 169. 79. GîVina ş-oulu. (Găina şi oul) Viul 11 faţi mortul, ş-mortul faţi v'iulu. Traducere. — Viul naşte pe cel mort şi mortul naşte pe cel viu. cfr. Goroveî loc. cit. p. 169. Găina şi oul. 376 GHICITORILE AROMtNILOR 80. GVaţă. (Ghîaţă) Divarligaluî di casă sta ţerî aspintjurate. Bitolia, Macedonia. cfr. 174, Gorovei, Ghiaţă. Traducere, - In jurul casei,—staâ ceri (tumînărî) atîrnate. cfr. Goroveî, 174. Ghiaţă. 81. Guratlu; cur una. (Jurămtntul, cununa) ’e nod, cu gura s-nâadă, -cu mîn'li nu z-dizn6adă ? Bagav 63, 17 Traducere. noadă? — Ce nod cu gura se înoadă-şi cu mtnile nu se dez- Variantă. Nodlu cu gura ţi s-noadă cu mina nu si dizndadă. II. op. cit. p. 52, 29. cfr. Goroveî op. cit. p. 121. Cununia. 82. Groapa. Cînd l'aî, creaşti; cînd daî, scadi. Auz. de d-1 Tacit Nicolae, institutor romîn. Traducere. — Cînd îeî, creşte ; cînd daî, scade, (se miceştej. cfr. Gorovei p. 182, Groapa. 83. GuguVana. (Ciuperca) Nă bisearcă gurgul'ată pri un stur adrată. Traducere. — Nă biserică rotundă pe un stîlp lucrată. GHIC1T0RILB AROMlNILOR 377 Variantă. Una casă pri-un c'ic'dr, Cu umbrela ăaste sor, II. ip. cit. p. 51, 15. Traducere. — O casă Intr-un picior cu umbrela este sor. Variantă. Meţi că suflit nu ari nţapă loc ş-natoară arsari. Traducere. — Deşi nu are suflet, tnţapă pămînt şi răsare afară. Variantă. Un om cu nă tingere n-cap. Arom. II, No. îl. Traducere. — Un om cu o tingire tn cap. cfr. Goroveî, op. cit. p. 83, ciuperca. 85. Gura cu dinţii1. , (Gura cu dinţii) Nă biseârcă cu cal’ algh'i (griv’). Traducere. — O biserică cu cal albi. Ghic. Alb. : N'i cuti pl'ot me ing'i. (O cutie plină cu mărgăritare). Melissa p. 36, 30. cfr. Goroveî loc. cit. p. 131. Dinţii; p. 183. Gura. 86. H'umuniclu. (Pepene verde). Nă biseârcă văardi cu icoani aroşi. D-şoara Tasa Beza, elevă în cl. IV gimnazială. Traducere. — 0 biserică verde,—cu icoane roşii. 37» GIIIC1TORILE AROmInILOR Variantă. Am nă călivă mplină cu n'el', pin s-n-o frîmji, nu dai di el'. T. Iliescu, Ţara nonă p. 50, 2. Variantă. Tindu funi ş-adun gl'ami. Traducere. întind funie şi strlng gheme. Bitalia, Macedonia. Notă. — Se aplică şi la «curcubetă», dovleac. Variantă. Curlu a firtatlui, tu gîrdina argatluî. . I. Papahagi, profesor la Berat. Traducere. Curul fărtatuluî In grădina argatului. cfr. Goroveî op. cit. p. 26, Bostanul. 184 : Harbuzul. fi 7. Hîvanea şi stumbul. (Piua şi pilugul). Mama (sau 11.: dada) sta şi tata-11 da. Traducere. — Mama sta şi tata-î da. cfr. Goroveî p. 292. Piua şi pilugul. 88. I b r i c l u. (Ibricul). Un tic'dr eu puţa n-bîrnu, s-pare ca un cal cu firnu. II. op. cit. 51, 23. Traducere. — Un băet cu puţa tn brtu, se pare ca un cal cu frlu. GHICITORILE AROMtNILOR 379 89. Icoana. M-pîduri me-amintâî, rn-pîduri mi tîl'âi, m-bîs6arcă cum n’i ntrâî, mari-gros me-adrâl. Traducere. — In pădure m-am născut,—In pădure m-am tăiat, în biserică cum am intrat,—boier (mare şi tare) am devenit. cfr. Gorovel p. 187. Icoana. 90. Lampa. Circa, firea c'ercul, tu mesi cilaQa. Auzită de la d-1 Nic. Papleacu, Tîrnova, Grecia. Traducere. — Circa, firea cercul,—In mijloc coşul. 91. Iepurii şi alîtratlu a cî nilul. (Iepurele şi lătratul ctînelul; Fis-fis ^ prit tufiş; /^purele g’eu, g’eu, I cîinele prit gibjeu. / Traducere. — «Fiş-fiş» prin tufiş, «geu-geu» printre arbuşti. Variantă. Un n’el nitumtu tru ergh’i-î ascumtu. 11. op. cit. p. 59, 21. Traducere. — Un miel netuns, In erburî ascuns. cfr. Gorovel p. 188. Iepurele. Variantă. Alinată, bilinată, spechiu mungusit. Papleacu Nicolae. 38q GHIC1T0RILE AROMtNILOR 92. Lihnarlu. (Opaiţul) Un auş ţe-11 cură narea. Traducere. — Un bătrtn căruţa II curge nasul. 93. Limba. Un pornic n'ic, şi ună aclo fă-te cama nclo. D-soara Tasa Beza, elevă. Traducere. — Una aci, una acolo, dă-te maî încolo. cfr. Goroveî, 222 Matura. 105. Mineuna. Ţe tricu pră-afoară, di orbul u vir*ra caî Yomâr s-ăşt’e samar ca, ngaa do şcon, arv’and iaşon. (Bou nu îe, şi are coarne, măgar nu îe şi are samar, pe ori unde trece, lasă argint). Variantă. Un auş cu casa după nîs. Traducere. — Un bătrîn cu casa după dlnsul. Varianta. Capră niţi gumâr eram, căarne şi sumar aveam. Traducere. — Capră, nici măgar eram,—coarne şi samar aveam. Macedonia p. 104. No. 5. Cfr. Goroveî, p. 118 sqq. PROVERBELE AROMiNILOR PROVERBELE AROMÎNILOR Proverbele la Aromînî' se numesc: Zbor Ex. : Ca zborlu ţe 2. Aţl'i z-bat şi tarl’i pat. (Armăsarii se bat şi măgarii suferă, trag). 143. Şi de aumbră-Y l'-u frică. (Ii ieste frică chiar de umbra sa). Lt. umbram suam metuit. 144. No-arîdi de aâşi, că ş-tini vai auşeştl. (Nu rîde de bătrîni fiind-că şi tu o să îmbătrtneşti). cfr. Ispirescu 1651. 145. Auş, auş ca Dumniijâ'u. (Bătrln, bătrtn ca D-zeu) 432 PROVERBELE AROmInILOR 446. Auş. că cjîţgaî lo-agîrşf Dumniijă'u tu lumea aestă. (Bătrtn de ziceai l-a uitat D-zeu pe lumea această). 147. Auş, că lo-agîrşl moartea ; di cîndu bineadă ş-moartea 16-agirşl (Bătrtn, că l-a uitat moartea ; de cînd trăieşte si moartea l-a uitat). * J 148. Auşdticlu i greu. (Bătrînetea e grea). 149. Ş-auşlu citu-î di auş, tot lo-ariseaşti merio-aroş. (Şi moşului, cit e de bătrtn, tot li place mărul roş). Iî plac femeile, fetele frumoase. 150. Omlu ma auşaşti, bagă di glîreaşti. (Omul dacă tmbătrîneste, tncepe de tnebuneşte). 151. Omlu auş ca natu s-faţi. (Omul bătrtn ca copil se face). Diir. 51. I, 24: Alte Leute sind zweimal Kinder, Lt. Bis pueri senes. 152. Viruşi aHş viţearcu, ahtari ş-tinir fu. (Dacă ai văzut un bătrtn viţios, — să ştii, — aşa a fost şi ttnăr). ngr. iSis v’eru palavo, te6ch!os itan ch’i s-ta n’ata. / 153. Auşl'i vor pini moali Batrîniî iubesc pine moale. (Adică femei tinere). 154. Auşl'i vor pini moali şi v'in vecl'u. (Bătrtnii poftesc pîîne moale şi vin vechili.) 155. To-Avgustu z-ved mirumln’ili. (In luna Iuî August se văd mirumin'ili). Z. şt. Milescu. ^ntă i lnnâdV- una U1 Augllst> încePÎnd cu prima, repre-Hp • a ni ?! Ş anume pnma zi reprezintă luna lui Janua-® d°u®’n pe.a.{ul Februarie şi tot aşa pînă la ziua a 12-a, care reprezintă pe Decembrie. pStăT1 ce vaface în aceste zile’vor fi Şi ,llnile cere’ PROVERBELE AROMÎNlLOR 433 156. H'il'eivrâ de-A'vgustu, cJi-P: an bun. (Frigurilor din August, să le zici: an bun). f‘'igUrI luna luI Au*ust’ le ■“< l«* un 157. Avuţia tuti hărli le ari. (Bogatul toate calităţile le are). 158. J-dracIu aduţi avuthiî Soari. (Şi dracul aduce bogatului daruri). 159. Alagă dup civ'isteri. (Aleargă după comoare). Caută lucruri deşerte. 160. Duşi av'u si s-facă, di draţi nu p*tu să-ascapă. (S-a dus să se facă sfînt şi nu se putu scăpa de draci). Cfr. ngr. 0iXei va yuxaig x’6i df^oXoi 3sv touv aiptvoov. 161. Axenlu ti scarch'ină, iu nu ti mică. (Scăinul te scarpină, unde nu te mântncă). Z. II, 3751. Milescu. 162. Iţi azboă'iră, nu-s mică. (Orî-ce zboară, nu se mănlncă). Nu tot ce zboară se mănîncă. 163. Azbăiru boulu. (Zbură boul). A arăta imposibilul. 164. Azbuiră pul'lu. (A zburat pasărea). A scăpa o ocaziune favorabilă. 165. Azguria mică—taPe—şi h'erlu. (Rugina mănîncă—tale—şi fler). 166. Lucrul di azi nu-1 lasă ti mine. (Lucrul de azi, nu-1 lăsa pentru mtine). Z. 49. Milescu. ✓ 28 434 PROVERBELE AROMÎNILOR 167. Azi ploae, mine grindine. (Azî ploae, mîine grindină). Z. 43. Milescu. 168. Am are, ăzî mică. (Azi are, azî mănîncă). . Z. 33 Milescu. 169. Z-bîne4 di azi pînă mine. (Să trăiesc de azî pînă mîîne). Z. 40. Milescu. cfr. A trăi de azî pe mine. 170. — Ba, că-î şbaric ! — Ba-Î cîtuşî! — Ba,-îe şoarece! — Ba, îe pisică ! Vezi la sfîrşit : anecdota referitoare la No. 170. 171 Nu bagă (arucă) piper tu micari xeană. (Nu băgă (aruncă) piper în mîncare străină). Dur. 273. I. 138: Was dich nicht brennt, solist du nicht loschen. lt. Tua quod nihil refert, percontari desinas. 172. L1 cură bâlili. (A-î curge balele după ceva). z. ii, 4879. 173. Cu bana tuti si-ndreg. (Cu viaţă toate se dreg,—toate se orînduîesc). 174. Bană di cîni. (Traiu de cline). Traiu rău. 175. Cari ş-ari barba, ş-ari ş-ch’âptinli. (Cine îşî are barba, îşi are şi pieptenele). 176. Nu-n' baţi capiu. (Nu-mî bate capul). 177. Tini 1 baţi şi el si-ngraşi. (Tu 11 baţi şi el se îngraşe). Cin cine-va îe perzecutat, el se oţeleşte şi devine deştept in acelaş timp. In loc să peardă, cîştigă. PROVERBELE AROMÎNILOR 435 178. Şi z-beaî şi namă bună s-aî, nu s-faţi. (Şi să bei şi nume bun să aî, nu îe cu putinţă). Adică: A fi beat şi lăudat, nu se poate. 179. Cari băasi, amputi. (Cine bese, pute). 180. Cu bişin' nu z-vipsescu oâuli. (Cu b.... nu vopsesc oule). 757. Cu gogoşi nu se cănesc oule. 181. L-biu di v'iu. (L-a băut de viu). A prăpădi pe cine-va. 182. Arucuteaşti bizbil'i. (Rostogoleşte, bolovani). A vorbi prostii. 183. Cit bînefiî, ahîtu-nveţî. (Cît trăeşti, attt înveţi). 184 Sîiffcn saclu * si «*■•* ™ «**.— i“j5nrrfrc:tueă_cu sacul ?i femeeasă scoatiicu 185. Dă-n1, ale, bărbatlu a tău, şi tini ţîni-ţl mal‘lu a meu. (Dă-mî,—fa pe bărbatul tău, şi tu ţine pisălogul mieii. Isp. 1617. 186. Bărbatlu cu cruţea în cap, mTarea cu draclu tu Inimă. Z. 2756, II, N. St. Nijopule. (Bărbatul cu crucea în cap, muierea cu dracul în inimă). 187. Sturlu a câsăl'eî easti bîrbatlu. (Stîlpul casei este bărbatul). cfr. Z. II, 2755. 188. Numia câsăl!ei i bîrbatlu. 436 Proverbele aromInilor (Susţiitorul casei ieste bărbatul). Arată însemnătatea bărbatului. 189. Lo altmsiră bolti. (II linseră boii). A fi spin. Vezi : vcitii. 190. Di borg'i-\ pin di guşi. (De datorie-î pînă In gft). 191. Boulu s-leagă di coarni şi omlu dijlimbă. (Boul se leagă de coarne şi omul de limbă). Diir. 700 II, 398; Das Pferd beim Zaume, den Mann beim Worte.—Lt. Verba ligant homines, taurorum cornua funes. cfr. Isp. 496. 192. Tut boulu 1-mîcă' ş-la coadă s-curmă'. (Tot boul l-a mtncat şi clnd a ajuns la coadă a ostenit). Diir. 761. I 399 fr. Quand on aavale le baeuf, il ne fa ut pas s’arreter â la queue. Cfr. z. 1331. 193. Bea apa ca bou. (Bea apă ca un bou). 194. Cu un boii nu s-ară. •* (Cu un bou nu se ară). Z. 427. Milescu. 195. Bou, z-dusi, boii vin’i. (Bou s-a dus, bou s-a Întors). 196. Z-duse bou şi vine vacă. (S-a dus bou şi s-a Întors vacă). Din prost şi mai prost. Z. 1337. Dan. 197. Ca boulu mică. (Ca boul mănîncă). Z. 2642. A avea burtă de viţei sărac., PROVERBELE AROMInILOR 437 198. Cu brăţUi dişcl'isi. id. Cu braţele deschise. (A primi bine, cu iubire pe cineva). 199. Tră brdască, brusconlu-î: soari. (Pentru broască, broscoiul ieste, ca un soare). Dur 818. I. 434 Jedem gefăllt das Seine. 200. Ş-mişcă' buţia. (Ş-a muşcat buza). In semn de căinţă, de întristare; regret pentru ceva. 201- Dipusi buflîli. (A plecat buzele). Gata să se supere; gata să plîngă, cind e vorba de copii. Z. II, 2814. 20 2. Cu buflîli cri pa ti. (Cu buzele crăpate). A fi întristat. 203. Vulturlu scoate buf, şi buflu vultur niscîndi ori. (Vulturul naşte bufniţă şi bufniţa vultur ctte odată). Dur. 654 I.[342: Manch gute Kuh bat ein tibet Kalb. Die bessten Eltern haben oft ungeratene Kinder. 204. Se-adunară orn’il1 taţi, di bigară buflu cap. (S-au adunat toţi corbii şi au ales de fruntaş pe bufniţă). 205. Omlu aestu ti taPe cu bumbaclu. (Omul acesta te taie cu bumbacul). 7. 470 Milescu. 206. — «Bună ţe u vrei mintea ? Tacit. idem. 254. Capiu s-h'ibă gh’ini, scuturi citi z-vreî. (Capul să fie bine, mizerit ctte să pofteşti). Isp. 772. 255. Mută’ cap. (A rădicat cap) 1 A se întrema, a se răsculâ, a se încumetă, a nu se supune. 256. Ş-faţi di cap. (Işî face de cap). Adică: Cobeşte rău pentru sine. 257. Lo-adră' capiu. (L-a făcut capul). Adecă: S-a îmbătat. 258. Lo-adră’ cu cap ş-cu coadă. (L-a făcut cu cap şi cu coadă). Ceva adevărat, desăvirşit; dovedit pe deplin. (In senz rău maî mult). 258bis Nu se-alăafji, iu-î capiu ş-îu-î coada. (Nu se distinge, unde-î capul şi unde-î coada). A nu avea nisî capăt, nicî sfirşit. 259. Cum îl! l’a capiu vimtu. (Cum îî îea capul vînt). Adică: după cum îî trăzneşte. PROVERBELE AROMÎNILOR 443 260. Cari aî cap tră discari, du-ti la măară. (Dacă aî cap de asurzit—lit. despicat—du-te la moară). 261. Cari aî cap tră discari, du-ti n- ”P“1 i* vînăt, ca a i pielea să fie caldă P P “ Unuî noaten- JUP^ de curînd, Se crede că prin modul acesta se vindecă pe deplin. L' poati Ch'aUa. ■ (Ii poate pielea). A fi om de valoare. 29 450 PROVERBELE AR6MÎN1L0R 322. Ch'ali ş-oasi. (Piele şi oase). • Adică foarte slab. Cfr. Plaut. Aulul. 564 Onia ossa ac pellis totus est. 323. Ch-atra ţe s-arucuteaşte, muşel'u nîsâ nu ş-acaţă. (Peatra ce se rostogoleşte, muschiu nu prinde). z. 996. Bag. 324. Ctiatra ţe s-arucuteaşti, muşcl!u no-acaţă. (Peatra ce se rostogoleşte muschiu nu prinde). Musco la pis volutus haud abducitur. 325. Ca di ch'atră. (Ca de peatră). De loc; nici odată; imposibil. 326. Ţinu ch'eptu. (A ţinut piept). A fi voinic. 327. Acîţa s-arucă ch'etri. (începu a arunca pietre). A semăna discordie; a Insultă; Înjură. 328. Arucă ch'etri. (Aruncă pietre). A pune intrigi, a cleveti. 329. Ch'etri mîţî. (Măntnci pietre). A spune lucruri neadevărate. A birli. 330. Cîndu ch'ari ţinivâ calea ş-ch'etrili l'i ttisescu. (Ctnd pierde cineva drumul şi pietrele-i stnt de vină). A nu-î mierge cuiva. 331. Pină ş-ch'etrile plîngu di nîs. (Cbîar şi pietrele pltng de dtnsul). Despre unul care se pllnge mereu; pllngător, care se jelu ieşte mereu pentru nimic. PROVERBELE AROMÎNILOR 45 i 332. Şch'etrile s-plîngu di nîs. - (Şi pietrele se pltng de dînsul). A ii om rău, în cit toate lucrurile să se plîngă de cine-va. 333. Ch'tcută di ch'lcută, s-faţi bară mari. dr. Picătura cu picătură lac mare se face. 334. Di eh'lentă, ch’îcută, s-faţe baltă mare. (De picătură, picătură se face lac mare). Arom. II, 278, 95. 335. 336. 337. Si-1 neacă tu nă ch'îcută di apă. (Sâ-1 înece lntr-o picătură de apă). A duşmăni pe cineva. — Ţe ţ-u h’era cîsiSoase? — Ch'ilipoş di mîrgiritare. (— Ce mi-ţî îe, rîîosule? — Tichie de mărgăritar). . Mărăcine Mih. Pârleap. Cfr. Ce-î lipseşte chelului, tichie de mărgăritar ? Tră surdu, mac-asun1, tră orbu macă Qimn’iţeşti şi tră mbitât macă vai meşti, ch'irdută va z-ducă. (Pentru surd dacă suni, pentru orbu dacă cădelniţezi şi pentru beţiv dacă cinsteşti, pierdută (zadarnică) va fi). 338. Ch'irăâsuva val vindi curcubete. (La Chereasova o să vinzi dovlecî). Com. de d-! Diamandi G. Samarina, Epir. La Chereasova se produc curcubete de tot felul şi dintre cele mai preţuite. Este un sat aproape de Samarina, Epir. Germ. : Dem Gârtner willst du Blumen vercaufen V 339. Ari ch'iro si-11 v’ină mintea. (E timp să-î vie mintea). Se zice ironic pentru unul care deja este în vîrstă. 340. Nu-ţî ch’ari ch'irolu. (Nu-ţi pierde timpul). Cînd ai a face cu unul, care nu pricepe. 341. Ţe un ch'irut leagă, (,1a ţi mi oţioşi nu pot z-dizleagă. 452 Proverbele aromIniloR (Ce un nebun leagă, zece mintoşi — Înţelepţi — ilu pot s-o dezlege). Grm. Was ein Narr in einem Moment spricht, konnen die Weisen in einen Iahr nicht erklâren. 342. Va v’ină cli'izda tu c'inuşe. (Va veni p.... în cenuşe). Adică va veni şi rîndul meu. Cfr. O să-mî vie şi mie apa la moară. 343. Ch'orlu ntră orgh'i easti a miră'. (Clnorul printre orbi este Împărat). 344. Tu hoara orgh’ilor, ch'orlu-i domnu. (In satul orbilor, cel cu un ochiu e domnitor). Isp. 1030. 345. Va-n' 4Hi chior, va-ţî dic orbu. (Imî vei zice ■. chior, tţt voiţi zice orb). Paria paribus respondimus. 346. Mică' cîcăt. (A mîncat c...) V Z. II, 4993- Loaşi cîcăt! adică : nimic ; Micâşi c..., di ti pîngînîşî. (Aî mlncat c.., de te-aî spurcat). Nu se prind cite spui şi cite faci. Credinţă: Cînd o vrăjitoare ie prinsă şi silită să-şi spurce gura, toate vrăjitoriile şi farmecile, pe cărî le va tace in viiitor, nu se vor împlini. . ..... Pentru o ast-fel de vrăjitoare se zice, că ieste pinginta, pîngînită. « 347. Ya si ştibă umplutlu di c..., că 16-ascuch'. (Vrea să ştie — ti pasă puţin—cel umplut de c..., daeă-1 scuipi). 348. U cică' huzmetea. (A feştelit-o). 349. „Scoati cîc'ula s-me-agudeşti* ! PROVERBELE AROMInILOR 453 (Scoate căciula să mă loveşti). C1nd şi cel care ne Impută ceva, nu Te mat de treabă. Potriviţi, cfr. Diir 242, I, 122 : Das Blind spottet das Hinkenden. 350. L'i se-aru pse'cîcbtîa. (Is-a rupt căciula). Ctnd capătă cine-va ceva fn abundenţă, pentru cine l-a cu. pleşit binele, fericirea peste măsură. 351. Necă voi si ştiu d-îu ţ-u cîc'ula. (Nici nu vreau să ştiu de unde ţî-e căciula). Dezinteresare complectă. 352. Nu ti ntreb d-îu ţ-u cîc'ula. . (Nici nu te Întreb de unde ţî-e căciula). Nepăsare, dispreţ pentru cine-va, nebăgare în seamă. 353. Va-11 v'nkcuhia divarllgaluî. (O să-î vie căciula jur Împrejur). Adică: a regreta, a se căi. 354. L!-criscu cîc'ula. (I-a crescut căciula). A căpătă onoruri, a deveni mai mare. 355. Cnmîcanlu Ta ş-alasă, ma pîşelu ţî-vindi ş casă. (Caimacamul (suprefectul) îea şi-ţî lasă, dar paşa (prefectul) Iţi vinde şi Ccisă) Adică, cu cit mai sus cauţi să găseşti dreptate, cu atlt maî mult trebuie să cheltuieşti. 356. Bîgăm cîldari azi. (Am pus azî căldare). Pentru a zice : «am pus să spălăm azi rufele». 357. Clică’ tu pită. (A călcat tn plăcintă). A făcut-o boacănă. A scrînti-o! Er ist in die Patsche gekomen- 358. Cu cî’lcin'ili niinti. • (Cu călclîele Înainte). 454 PROVERBELE AROMÎNILOR Se întrebuinţează, ca să arătăm imposibilitatea de a se duce cine-va unde-va. . 359. Cîlîtorlu ş-lînditlu no au pîreasin' şi sîrbîtori. (Călătorul şi bolnavul nu cunosc zile de post şi sărbători). 360. Ahtă’rî ca tini, l’-trag di cllţîvetă io. (Aşa ca tine, tî port legaţi de jartieră eu), Adică iî tîrăsc pe mai mulţi dintr-o dată. A consideră de nimic pe cineva. Se arată superioritatea cuî-va. 361. Cafţî di la cini cîlţîoetă? (Ceri jartieră de la cine ?). cfr. A cere lină de la broască. 362. Ca cîlugîrlu si-ndreatji-(Se găteşte ca călugărul). ° cfr. Z. II, 2752. Povestea care ne o dă d-1 Zanne după Dem. Cantemir, se povesteşte la noi despre un călugăr. „ „ Acesta, găzduit într-o casă, unde erau două neveste, ai căror bărbaţi îerau în străinătate, s-a luat cu binele pe lingă ele şi le-a convins, să-i facă voia. u , Bine dar s-a ivit neînţelegere între ele, cine să fie întna, care să se bucure de graţiile călugărului. „ u Călugărul le-a sfătuit să se îea la trîntă şi cine o fi mai voinică, cu aceea să înceapă. Zis şi făcut. _ u Pe cînd ele se căzneau cine pe cine, călugărul începu îndata a se găti. Atunci ele l-au întrebat, că ce face? ^ — Apoi, zise călugărul, ori-carevafitrîntită, mi-e totuna. 363. L'-trapsi cilupea. (I-a tras calopul). A înşela pe cine-va. 364. I di cîili si-ş bea şi cîmeaşa dipri nîs. (E în stare să bea şi pe cămaşă). A fi beţiv din cale afară. 365. J-deadi ş-cimeaşa dipri nîs. (Ş-a dat şi cămaşa de pe dînsul). A da tot ce are. 366. Cindu s-mi vecţi ningă nă bară, si s-facă doaiiă ori! (Cînd să mă vezi încă o dată, să se facă de două ori!) PROVERBELE AROMÎNILOR 455 367. Cari cAndu va ş-cari cîndu poati. (Cine clnd doineşte şi cine ctnd p5ate). Isp. 492. Bogatul mănîncă cînd îi e foame, şi săraculcind găseşte. 368. No-ari cîm&aşi pri nîs. (N-are nici cămaşe). A fi sărac prăpădit. Vezi : zmeană, 369. Cu cîmdaşa dipri nîs ascîpă'. (S-a ales numai cu cămaşa de pe dtnsul). Adică : Cu absolut nimic. 370. M-aproapăa n'-u clmeaşa de tuti strân'ili. (Mat aproape mî-îe cămaşa de cele-l-alte haine.) 371. Cari nu-ş va cîm&aşa ? (Cine nu şi-Tubeşte cămaşa?) Numai un nebun ar fi în stare să nu-şî iubească cămaşa. De unde blestemul: 372. S-nu-ţî vrei eimSaşa dipri tini! (Să nu-ţi iubeşti, să refuzi cămaşa de pe tine!) Sinonim cu ; a înebuni. 373. Vrîndaluî cîmila coarni, pin j-dî-urecl'i şută armaşi. (Vrlnd cămila să aibă coarne, a rămas şi fără de urechi). 374. Ntribară cîmila-. — Di ţe o-aî guşa strimbă ? — Am ţe-n'-u ndreaptă, di guşa n'-u strîmbă ? (Au întrebat pe cămilă : «De ce ţi-e gttul strtmb?» «Dar ce mi-e drept, ca să-mi fie gîtul numai strlmb ?)». 375. Va-ţi astingu cîndila ! (O să-Jă sting candela !). A omorî pe cine-va. Credinţă. Aromînul crede, că fie-care creştin are în cer, de îndată ce se naşte, o candelă plină cu unt-de-lemn, care arde mereu. Cînd unt-de-lemnul se isprăveşte şi candela se stinge moare şi muritorul respectiv. 456 PROVERBELE AROMlNILOR 376. Turbatlu cîni, domnu-su vai mişcă prota. (Turbatul cine, pe stăptnul său va muşca înttî). 377. Un cîni di la oî daţi (Jaţi cin' de-acasă, ma la oi! (U/i ctne de la oî, preţuieşte cit zece de ceî de casă, Insă, clnd se află la oî). Fie-care preţuieşte ceva în elementul său ; la locul său. 378. Caş bun tu foali di cîni. (Brtnză bună In burduf de clîne). 379. Iţi cîni arana ş-alimji-(Orî-ce cine se linge la rană). cfr. Fie-care se leagă, unde-1 doare. 380. Cî'nili, cîndu-F v!ini s-psusăască, s-ch'işi la g'imie. (Clnd îe să moară cinele, se pişe la geamie). Un cine, care trece măcar pe la o moschee, ieste împuşcat la moment de d urei. 381. Ca cî’nili, ţe-arupsi foâlili, prit pălâ0iri. (Ca cinele, care rupse burduful, îese prin fereastră). Ca cinele care a lins putina ! 382. Aurlă ca pri cîni. (Urlă ca pe un cline). A huidui pe cine-va ca pe un cîine. ** 383. Cari s-nu sîrgl’escu cî'nili! (Dacă n-oîu asmuţi ctînele!). Ameninţare puerilă, ce o facem în contra cui-va. 384. Afireâ-ti di cî'nili, ţe no-avină ch'atra. (Păzeşte-te de clinele care nu urmăreşte peatra). 385. Ca cî'nili cu cituşa z-duc,. (Trăesc — se duc — ca clînele cu pisica). Sie lebenTwie Hund und Katze. 386. Z-vor ca cinele cu cituşa. (Se iubesc ca clînele cu pisica). Z: 1546. Dan. A trăi foarte rău. proverbele aromInilor 457 387. Oaspi vecl'u, cini vecl’u. (Prietin vechiu, cine vechiu). cfr. z. 1540. 388. Cin'l'i trag di nis. (Clinii trag de dînsul). A fi cine-va în neagra mizerie. 389. Maşî un cini-i coluv ? (Z. 1453. Numai un cline e scurt de coadă ?) Vezî : gumdr. 390. Mică cinili moari zări ! (Măntncă clinele varză acră). Z. 1 483. Cinele Tuculuî, la nevoie, mănlncă şi mere pădureţe. Anecdotă macedonească: A fost un bogat şi a avut un ciîne, la care ţinea mult. 11 punea cu sine la masă şi-l nutrea cu tot ce avea mai gus-tps. Murind el, moştenitorul ura foarte mult rasa cîînească şi aşa a vinduţ clinele pe nimica la un ţigan. Acesta, să se nutrească pe sine nu putea, ci nu să dea şi cîîneluî. Aşa, „PPf se satura, da şi cîîneluî din ce rămînea, dar ţî-aî găsit cline sa mănînce ! El era obicinuit cu ceva ales. ţiganul văzînd, că clinele nu mănîncă, bucurie mare. Tocmai aşa ciîne boieresc îî trebuia lui, care să nu mănînce mult. Aşa o zi, aşa două, pină cînd i s-a făcut foame bietului cîîne. ţiganul tocmai sfirşise o mîncare cu varză acră, acră de iţi acrea ficatul. «Na 1» zise el cîîneluî, «doar ţi-o plăcea azi sa maninci!» ba-I fi văzut atunci pe cîîne, cum mînca. 391. Fudi, ca cini upîrlt. (Fuge ca cline opărit). 39i Tricu ca cinili pritapă. (A trecut ca ctînele prin apă). Z. 1881. A trecut ca gîsca prin apă. 393. Pinăjiu cîrteşti cinili, nu ti muşcă. (Pînă nu atingi clinele, nu te muşcă). 394. Ca cinili la hasapbo. (Ca clinele la măcelărie). Z. 1498. Milescu. 395. Si nviţâ’ ca cinele lacăsăpniţă. (S-a obicinuit ca clinele la măcelărie). Z. 1542. Dan. 45§ PROVERBELE AROMlNILOR 396. Avăagl‘i ca cînili la hîsâp. (Păzeşte—îşi petrece timpul—ca clinele la măcelar). 397. Cupii fîră cîn\ (Turmă fără de cînî). Unde toate mîerg de a valma, talmeş balmeş. Ngr. Ermu mândri v'umatu lich'. (Staul pustiu plin cu lupi). 398. S-mică ca cîni'i. (Se măntncă ca clinii). Z. 1547. 399. A lagă ca cîni firă domnu. (Aleargă, rătăceşte, ca cine fără stăpln). A fi fără căpătîîu. 400. Da ca pri cine. (Dă ca pe un cine). Fără milă. 401. Cînili te-alatră, nu mişcă. (Ctînele ce latră nu muşcă). • Z. 1499. 402. Hrănăa cini, s-ti alatră. (Nutreşte cline, să te latre). Z. 1521 Milescu. 403- Di ch’ali di cîni utri nu s-faţi. (De pîele de cine, burduf nu se face). z. 1523. 404. Sită di mitasi di coadă di cîni ! (Sită de mătase de coadă de cine!) 405. II1 mică cîn'l'i dit tastru. (A-î mînca clinii din traistă). A fi prost. 406. Afireâ-ti di cîni ţe no-alatră. (Păzeşte-te de clinele care nu latră). PROVERBELE AROMÎNILOR 459 407. Nu-1 cirteâ ctnili ţe doarmi, di vrei s-nu ti mişcă. (Nu-1 atinge clinele, care doarme, dacă doreşti să nu te muşte) Com. de d-1 Tacit Nicolae. 408. Lucr&idă ca chil ş-mîcă ca domnu. (Lucrează ca un cline şi mănîncă ca un domn). 409. Cum va-l! chită, acşl va g'oacă. (Cum o să-î clnte, aşa o să joace). Germ. Er hăngt den Mantei nach dem Wind. 410. Se-arucuti cipach'a, di ş-află' ting’irlu. (Se rostogoli capacul, şi-şî găsi tingirea). Diir 468, II, 259: Kein Topf so schief, er findet seinen Deckel 411. Aveagl!i-ti di cîrbunnile-anvîlît. (Păzeşte-te de cărbunele învălit). De om prefăcut. 412. Ş lo tut cîrcîndălu. (ş-a luat toată căsnicia). Z. 1612. Cu căţel cu purcel. 413. Lî-da cîrinti. (dr. li arată colţii). 414. Cirîfetă groasă. (cfr. Ceafa groasă). Om care nu pricepe. 415. Cîsmetăa-î barbă: iu da, da! ş-îu nu da, nu da 1 (Soarta e oarbă: unde dă, dă; şi unde nu dă, nu dă!) 416. Fă-mi cu cîsmeti, ş-arucă-mi n-cu prii. (Fă-mă cu noroc şi aruncă-mă în gunoiu) Ein Gliickskind darfst du auch auf den Mist werten. 417. Doarmi, ma cîsmetea-V lucrează. (El doarme, dar norocul tî lucrează--li merge.) Pentru cel norocos. 460 PROVERBELE AROMÎNILOR 418. Cîşar&a s-h'ibă gh’ini, că oîli psusiră. Sltna să trăiască—să fie bine,—căci oile au murit.) 419. Cîşari di porţi nu s-faţi. (Sttnă de porci nu se face) 420. Cind cîtnşa nu-î acasă, şoâriţl'i g'oacă pri măasă. (Cind pisica nu-î acasă, şoarecii joacă pe masă). 421. Cîtnşa ma no-ag'unţje pescui, (JHe că-î ampuţi't. (Pisica, dacă nu ajunge peştele, zice că pute). z. 2323. n. St. 422. Cîtnşa ma nă-ajunze pescui, ascuch'e. (Pisica dacă nu ajunge pestele, scuipă). Z. 2323. Milescu. 423. Cari cîtuşe nu-1 va pescui ? (Care pisică nu doreşte peşte?). 424. Z-g'ură' cîtnşa s-nu mică şâariţî. (S-a jurat pisica să nu măntnce şoareci). z. 1740. Cotoiul s-a călugărit şi s-ajurat, că nu mai mănincă şoareci. 425. Vrei, cîtuşe, pescu ? (Doreşti, pisică, peşte?) Vezi: Cal. 426. Cîţaoa, ţe s-av'useaşti, scoati cîţă'l1 orgh’i. (Că(eaua, care se grăbeşte, naşte căţei orbi). Dur. 340. I. 172: Eilte die Hiindin nicht, sowiirfe sie nicht blinde Junge. It. Caniş festinans caecos parit catulos (catulos facit caecos). 427. Pin nu da coada cîţaoa, nu s-l'a cînTi după nisă. (Ptnă ce nu bate coada căţeaua, nu se ţin etnii după dînsa). 428. Canda-1' tită' cîţaoa. (Parcă î-a fătat căţeaua). Se întrebuinţează ironic, cind cineva se bucură mult de un lucru, care în realitate, nu merită aşa ceva. PROVERBELE aromInilor 461 429. Angînă' ciţaoa. (A cluemat căţeaua). A murit, a plecat. 430. Ciţauă di cupii ş-niveastă di soi. (Căţea de la turmă, şi nevastă de neam). 431. Cioc'a ţe nu se-aşteărni tu cuibar, pul1 nu sedati. (Cloşca care nu şeade tn cuib, nu scoate put). 432. Uluc'aşti n-casă. (Cloceşte In casă). hotă.—Se zice pentru cine stă mereu in casă, cine ie molatic. El se mat numeşte şi mufuruşcu—muîeroiu înfenimat. 433. Ari cl'ag. (Are chîag). A prins avere; are avere, stare bună. 434. Li deadi cVeili. (Le-a adat cheile). A muri; a se supune; a eşi din funcţiune. 435. Ea s-nicâ ş- «cl'eîli, cl’eîli 1» strigă. (Ea se Înecă şi «cheile, cheile!» striga). Femeea cui-va, din cauza purtării rele şi necinstite a fost aruncată în rîu de bărbat, ca să se înece. Ea adueîndu-şî aminte, că cheile casei sînt la dînsa, a strigat: «cheile, cheile, bărbate». 436. L’-bagă coadi (Iî bagă coade). Z. 1177. 437. Tut coadi l'-află. (Tot codiţe lî găseşte), Z. 1717 A afla codiţă cuî-va. 438. Va-ţi cadă coada. (O să-ţî cadă coada). Se zice de cine nu vrda să facă ceva supt vre un pretext nefundat. 462 PROVERBELE AROMÂNILOR 439. Mută-1 di coadă. (Mută-1, ridică-1 de coadă). ad. A înălţa pe cine-va, a-i face complimente. 440. Da coada. (Dă din coadă). Se zice de femeile cari încl'ină a deveni uşoare în moravuri. Vezi : ciţada No. 427. 441 Gorţul ctiada dinîpoî o-are. (Părul coada îndărăt o are), cfr. La toamnă se numără bobocii. 442. Pi coada di cîrpitor. (Pe coada de cărpător.) adică : niciodată. 443. Va n' Pai coada. (O să-mî iei coada). Se arată nepăsarea. 444. Coada cap easti la noi ! (Coada cap Teste la noî). Cind un nemernic, un incapabil, un parvenit, ajunge a conduce afacerile în vre o chestiune. Z. 1702. 445. L'a-iV coada, lupe! (Iea-mî coada, lupule!) Povestea : Lupul prinzînd o capră şi vroind să o mănince, aceasta s-a rugat de dînsul să-î dea voie, să se urce pe stîncă, să vie trei ori în jurul ei şi apoi, să o mănince. Lupul a consimţit şi capra la fie-care ocol în jurul vîrfuluî stînceî, îi zicea lupului, vorbele de mai sus. Tacit Nicolae. Vezi No. 284. 446. Cumu z-duc puPi-ţi coarbe? — Di ţe z-duc, liescu. (Cum Iţi merg puif, corbule ? — Din ce mîerg, devin maî negri). Adică: Din rău in maî rău ! Tacit Nicolae, Turis. PROVERBELE AROMfNILOR 463 447. — Cumu-ţi n'erg pul'i coarbe ? — Aţia de-aţia lîîescu. ■ . (Cum 1(1 mîerg puii, corbule? — Din ce în ce înegresc). 448. Bigară coardă, (Au pus spadă). Notă. — Cînd Turcii sau hoţii începeau să taie fără deosebire de ba-trîn sau tînăr, omorînd şi nimicind pe orî-cine întîlneau. Se întrebuinţează pentru a desemna un mare pericol, o mare spaimă ; măcel straşnic. 449. coapti ş-crudi. Z. 1232. Verzi şi uscate. 450. Nu-n’ mică coasta ţară. (Nu-mî mănlncă—atinge—coasta pămînt niciodată). Niciodată nu mă trinteşte cineva; sint invincibil. Cind se îeau la trîntă două persoane, ca să se constate cine îe maî puternic, se cere ca cel învingător săltrîntească pe adversar pe spate, pe coaste. 451. Da-n coasti. (Dă tn coaste). 452. Frîntji coasti. (Frtnge coaste). Se aplică cui tace dificultăţi, cînd i se spune să facă ceva. A sta nehotărît; a fi nepretenţios. 453. L’-u coc. (I-o coc). cfr. A purta Simbetele cuiva. 454. Fur di Colon'a. (Hoţ din Colon'a, provincie tn Albania de sud). Adică : Albanez. Arominii din Cruşova, Bitolia, prin: «fur di Colon'a», înţeleg pe Greci. Vezi : Arbines. 455- Col'a, mbol'a, V'an cuşirl (cusurin). («Col'a-mbol'a», Ion vere!). Cind cine-va se împrieteneşte cu toată lumea, aşa din senin. Notă.—«.Cofa, mbol'a» sunt cuvinte întrebuinţate de Ilăşoţi, Gupăcîan, Aromim grecizaţî. Cofa, înseamnă lipeşte, mbol'a, altoîeşte. 464 PROVERBELE aromîniloe 456. NSacîţât tu cor, mulţi cî'ntiti ştii. (Neprins tn horă, multe cînteee ştii). mult" d„?ecUe Xlî" h“r6' P”“ lra,u8,'a xer3' AfarS *H>rS 457. Care s-acaţă n-cor, lipsăaşte să g'oacâ. (Cine se prinde In horă, trebuie să joace). Arom. II pgg. 278, 18. 457hisTe-acîfâşî în cor, prinde z-g'oţî. (Te-aî prins In horă, trebuie să joci). 458. Cari se-acafă n-cor, va nu va, vai g'oacă. (Cine se prinde tn horă trebue să joace). ?nipM8n 11 ?°9’ Dieir^ komt, moet spelen=Wer zum Spiel kommt muss spielen. it. Chi e in ballo, ha da balla™ 459. Hrîneâ corbul s-fi scoată ochii'. (Nutreşte pe corb, să-ţî scoată ochii). S ilanl' u12 A Erziest du dir e’hen Raben, So wird er dir cr “eia tyeux 'gen aus^en. Fz,. Elâve le corbeau, il te 460. Corbii ti dusişî, orn'u vintşî. (Corb te ai dus, orn'u-corb din ăi marî-te aî Întors). Din prost, mat prost. 461. Di la corbu, fă vai avqlî l—Crau ! (De la corb ce o să auzi de ctt: era 1 cfr. Z. 1723. 462. Cînd va-n1 baş cotlu. Z (Ctnd lmî voiu sărută cotul). Niciodată. 463. Cînd va-n'ved cotlu. (Ctnd o să mî văd cotul). PROVERBELE AROMÂNILOR 465 4(54. Ş-dasti «erau!» (Este «erau 1») A nu şti nimic. Notă - eraţi! este strigătul corbului. 465. Din crdaştit pin tu c'ic'oari. (Din creştet pînă în picioare), cfr. Din tălpi şi pînă în creştet. 466. Crech' tu ch’ali? (Crepî în piele ?) crech' i plîscîneşti! (Crepî sau plezneşti?) A se necăji. 4(37. Nă plîtnjem di Turti, j-di criştin' nu putem s-ascîpă'm. ■ (i\e plingem de Turci, şi nu ne putem scăpă de creştini). Se înţelege clerul grecesc, care se poartă mai rău deci t Turcii. 468. CWc-mîc, s-nu faţi. (Crtc ! mtc ! să nu faci). A nu vorbi nici o vorbă, a nu crăcni. 469. Divarliga di Cric un buijîli nu pot s-n'-adun. (In jurul Crăciunului nu pot să-mi strtng buzele). Adică: în Crăciun este tare frig. 470. Di Crî&un-Crăciun. (Din Crăciun în Crăciun). • Adică foarte rar. 471 Fă-lî nă cruţe. Are aceiaş Senz ca şi : a pune cruce cuî-va, adtca a tace un semn spre a găsi lesne cele însemnate. Obiceiul se păstrează printre păstori, cind numără oile. Crucile le lac pe un băţ. 472. BagăT erupea. ' (Bagă-î crucea). A părăsi pe cine-va; a-şi lua ori-ce speranţă de la ceva: a-l considera mort pe cine-va. Probabil fiind-că la lie-care mormînt se pune o cruce. 30 466 PROVERBELE AROSltNlLOR 473. Cruţea treţî în gură, ca cruţea s-ti usî'ţî-(De cruce pomeneşti, ca crucea să te usuci). 474 Ca0i cucot pri cuprii-11 cîntâ. (Fie-care cocoş ctntă pe gunoiul său). Diir. 755 I. 395 Der Hund ist tapfer a uf seinem Mist. fr. Cliien sur son fumier est hardi. Isp. 1683, 475. Doi cucoţl t-ună cuprie, nu s-faţi. (Doi cocoşi pe un gunoiu, nu se poate). 476. Doi cucoţi pi una cuprie nu cîntă. (Doi cocoşi nu cîntă pe un gunoiu). Z. 1689. Capsali. 477. Ma gh’ine s-h'ii ună Şi prăpădit: de lln bătrin, care mu mai 537. C-un c'icdr natoară ş-co-alantu tu grdapă. (Cu un picior afară şi cu cel l-alt în groapă). Adică foarte bătrin. Isp 1513. 538. Pri un c'ic'or sta. (Stă într-un picior). Adică, gata să servească pe ori-cine. 539. Ş-lo mintăa la c'icdari. (Ş-a luat mintea la picioare). cfr. A-şî luâlumea încap; a umblă fără căpătiiu. 540. Da c'ic'darii. (Dă din picioare). Se întrebuinţează, cînd propunem o împăcare oare-care cui-va şi acesta nu o piimeşte. Atunci zicem: Da c'ic'darli l Adică : se arată nemulţumit. Se mai întrebuinţează a arătă, că cine-va ie pe ducă. 5M. Pină s-nu ncaliţi, s-nu dai c'ic'darli. (Ptnă să nu încalecî, să nu dai din picioare). 542. Şâmijdol'i micădit un c'inac. ■ (Amtndoi mănîncă dintr-un cenac). A fi asemeni. A fi prietini intimi. 543. GaOiim c'inuşa citră nis ş-u trăiţi. 474 PROVERBELE AROMÎNILOR (Fie-care trage cinuşa cttră sine). Adică, fie-care îngrijeşte de sine. 541 Ca0iun cinuşa pri turta Iui u tradi. (Fie-care trage cenuşa pe turta lui). 545. Di dinuşe albă nu se fa ţi turtă. (De cenuşe albă, nu se face turtă). Z. 521. Milescu. 546. Tu ţi cu c'ir&ăşili ş-noi cu mic'âşili. (Toţi cu cireşele şi noi cu gherghinele). Ad. Fie-care la timpul său, numai noi nu. Arată : întârzierea unui lucru. 547. Lo-aveagl'i ca c'irSaşa {ea coapta. (II păzeşte ca pe o eiraşă coaptă). 548. Coară se-adară. (Sfoară se face). A se destrăbăla. 549. Sta cu c'darie un pre-alantu. (Sta cu picioarele unul peste altul). A-î merge bine. A ti impertinent, cîndîeunul, căruia, deşi nu-i merge bine şi totuşi stă, cum am zice: cu picioarele'unul peste altui: 550. Iu-î c'oara ma minută, aclo se-arupi. (Unde-i aţa mai supţire acolo se rupe). 551. L'i se-ar upse c oara. (I s-a rupta aţa). A murit. 552. Va 6 arupem coara (O vom rupe aţa). Adică: vom strică prietenia. 555. Mac-u tratji c'oara multu, vas-arupă. (Dacă tragi sfoara mult, se va rupe). 554. Cari cu c'oclu, cari cd-amonea, PROVERBELE AROMÎNILOR 475 (Unul cu ciocanul, altul cu nicovala). Z. 1613 b. : Unul zice «ais!» şi altul «cea». 554 bis. Clică' cu e'or andreptu. (A călcat cu picior drept). A aduce fericire. 555. Nu-P dă cu c'ot-lu, că s-nu-ţî v'ină dorlu. (Nu-î da cu piciorul, căci să nu te ducă — vină — dorul) Cfr. Z. I, 4861. Nu dispreţui nimica, căci la o vreme poate să-ţi prindă bine. 55ti. J-bea c'ubucJi'a co-arihati. (Işî fumează ciubucul In linişte). A fi mulţumit. Notă. — Se aplică cuî e mul{umit de starea lui şi trăîeşle cinstit şi liniştit în deplină pace, fără să facă rău nimănui. 557. CulSaşti1) di diparti. (Ciuleşte de departe). A ascultă cu băgare de seamă ; a bănui. 558. Ţe că-î lioară firă cin', c'umciga nucîrteaşti. (De şi-î sat fără elini, ciomagul nu strică). 559. Iu-î c'umlech'a aii Pictată? (Unde-i cîumlechea repauzateî?) Anecdotă. A fost odată un bărbat, care se obicinuise^a mîncă' ifelul de mîncare numit «dumleche» afumat, fiind-că soţia lui n-a-vea răbdare să stea mereu lingă foc, ca să-l păzească. El însă s-a obicinuit aşa de mult cu clumleche afumată, că cîumlechea bine gătită nici nu i se părea bună. Murindu-i prima nevastă, el s-a însorat din’nou. A doua nevastă căuta prin toate chipurile "să-i facă mereu pe plac, pâzindu-se să nu-l nemulţumească cum-va, şi să-l facă ast-fel să zică, că trăia mai bine cu prima nevastă, lntr o zi văduvul î-a spus să-î gătească o dumleche. Beata nevastă s a ars la foc de dimineaţă pină la prinz, ..gătind ast-fel o superbă dumleche• Bucuroasă, că o să-î facă ,9 Yerbul Cittlescu, se întrebuinţează pentru a arata modul de ascultare al cailor. * 476 PROVBRBE1.E AROmInh.OR mul tu miie bărbatului, a servit Ia masă, cind ee să Abia a gustat o lingură bărbatul şi a exclamat: a uză. «Iu î c'umlech'a aii l'irtată !» (Unde-î cîumlechea repozateî!) nevastă, auzind una ca aceasta, a rămas ca Sărmana trăznită. După cite-va zile s-a pus într-adins şi a mai făcut pentru a doua oara ciumleche şi ca să nu se zică, că găteşte cu putină îngrijire, a chemat şi o femee din vecinătate, să fie martoră. 91 devasta dată cîumlechea a fost superbă! lotuşi bărbatul, gustînd dintr-însa,n-a putut să nu exclame: «lu-î c'umlech'a aii l'irtată!» (Unde-î cîumlechea repozateî ? Beata nevastă nu ştia ce să mai facă de părere de rău. Lind a 1 ugat-o bărbatul să-î mai tacă ciumleche, ea a pus-o a toc şi nu s-a mai interesat de dînsa, căci gindea, orî-cît °?sa Ş* bună s-o tac, tot el nu se va mulţumi. Natural, că cîumlechea s-a afumat cu totul şi fiind-că nu mai era timp să mai gătească alt-ceva pentru masă, a servit cîumlechea aşa afumată cum era. Bărbatul, abea a gustat, şi plin de bucurie, ş-a sărutat nevasta şi a zis : «Ea ciumlech'a li l'irtată !» . (Eacă cîumlechea repozateî!) Atunci a văzut şi nevasta ce va să zică obiceiul la om ! 560. Se-adră' c'urla şi cazaca. (S*a făcut cîurla—beî—şi cazaca—armaş—). A se imbătâ lemn. Aceasta vine de acolo, că jucînd copiii jocul cu arşice: îneca /», cind dă unul şi se duc arşicele cîurla şi cazaca,^ cel care a dat, a scrîntit-o de tot şi ciştigă cel care-i urmează să dea, după dinsul. 561. Fă-ti soţ cu draclu, pină s-treţi puntea (Fă-te tovarăşi cu dracul, pînă să treci puntea). 562. N'aciţâi daraelu (draclu), lu alâs, nu me-alasă. (Am prins pe dracul, tl las nu mg lasă). Analog: Am prins un lup, îl las nu mă lasă. proverbele aromInilor 47? 563. Ş-a cîţă' davaclu di coadă. (A prins pe dracul de coadă). A-şT găsi beleaua. 564. Adră lucrulu a daraclui. (A făcut lucrul dracului). A se găsi în încurcătură. 060. Z-dusi Ia davăţî. (S-a dus dracului). . A se prăpădi. 566. Cu dar&a treţî ş-amarea. (Dacă dai bani, poţi trece şi marea). o67. Mică j-beâ co-a tău, şi dari-ldari nclo. (Cu omul tău, (prietin, rudă), mănîncă şi bea, dar dara-veri să nu ai). 568. Ţe dai, aţeâ Faî. (Ce dai, aceea iei). 569. Va-n' alin1 datln ? (îmi vei urcă impozitul?). 5/0. Nu ştii dimineaţa, ţe te-aşteaptă seara. (Nu poţi să ştii dimineaţa, ce te aşteaptă sara-ee ţi se va întîmpla plnă de seară). ;>71. Cari si scoală di dimineaţa diparti ag'umţe. (Cine se scoală de dimineaţa, departe ajunge). Z. i2i. Milescu’ ;>72. Care nch'isăaşte dimnSaţa, cît pe anarga s-imnă cunacb'a va s-o ag'ungă. ’ Arom. p. 278. II. (Cine porneşte dimineaţa, cît de încet să umble, cunachea o va ajunge). Nota. Cimactie ieste drumul ce-şî propune să facă o persoană într-un anumit timp. • >73. Ună oară dimineaţa faţe trei ca după prîmju. (Un ceas de dimineaţă face cit trei ceasuri de după prtnz). 478 PROVERBELE AftOMÎNlLOR 574. Dinţi s no-aveâî, lapti vrea miţi. (Dinţi dacă n-aveaî, lapte aî fi supt). Pentru cine se consideră încă mic. 575. Ţ-cad dinţîli. (Iţi cad dinţii). Se zice cuiva, cînd refuzăm a-î da, ce ne cere. 576. Struxeâ-ţi dinţii'. (Ascute-ţî dinţii). Cu acelaşi senz de mai sus. 577. Dinţii' (mîseîli) din gură fiiscdasi. (I-a scos dinţii, măse'ele din gură). Isp. 317. 578. Nu cuteacjlă sî-ş a rimă dintili. (Nu cutează să-şi scobească dintele). . Pentru cine nu trăeşte liber; pentru cine ie păzit Ia orî-ce mişcare. 579. Cu dinţii' cîtră nsus. (Cu dinţii în sus). A muri. Se aplică celor bătrînî mai ales. 580. Nâ-ari cu ţe si-ş aridă dintili. (N-are cu ce să-şi Înşele dintele). Z. II, 5873: A nu avea cu ce-şî stropi măseaoa. 581. La nisciuţi tal'i dinţii ş-la nîscînţî labi limba. (La unii taie dinţii, şi la unii taie limba). 582. Da dinţii1! (Dă dinţii!) A-î fi frig tare. 583. Cum iţi din'icâşi, acşiţi mîcă-ţi. (Cum aî dumicat, aşa şi mănîncă). cfr. Ier. Prorm. 318 tute hoc intristi, tibi omme exeden dum est. Auson. id. 6, 5. tibi, cjuod intristi, exedendum est. Proverbele aromînilor 479 584. Si nveaţă disputat şi l-e-arşini nviscut. (Se obicînuîeşte se învaţă — despoiat si-î Teste ruşine (să meargă), îmbrăcat). " ' Diir. 559. I. 310: Gewohnheit wili Hecht haben. Lasă-n' (Jică «doamnă mari», şi-lasă-n' mor laea di îoami. (Las’ să-mT zică «cocoană mare» şi las’ să mor biata de foame). ;>SG. Multa : «doamne, doamne», ş-al Dumniijau l’-angreacă. (Prea des: «doamne, doamne», şi lui Dumnezeu 1T vinegreu). Şi Dumnezeu se plictiseşte de prea multă rugăminte, ngr. To poli tu «ch’r-eleison» ch'-u 0eos to angricâî. Idem. Se întrebuinţează, cînd plictisim pe cine-va cu vre-o cerere, rugindu-1 mereu. 587. Mi leg, iu mi doari. (Mă leg—pansez,—unde mă doare). 588 Omul s-leagă, îu-1 doari. (Omul se leagă, unde-1 doare). Milescu. 589. Ca0e un s-leagă aclo îu-1 doari. (bie-care se leagă acolo unde-1 doare). Z. II, 5193. Ghicu. 090. Ca0i un şi şti, îu-1 doari. (Fie-care ştie, unde-1 doare). 591. Maşî tini ştiî îu ti doari (Numaî tu ştiî, unde te doare). Bag. 174. 592. Ti doari curlu. ~ (Te doare curul). Gind se .tînguîeşte cine-va, tară motiv. 593. Gind nu ti doari capiu, s nu-1 leijî. (Gînd nu te doare capul, să nu-1 legi). Z. 5200. D. Dan. etc. 594. Cari doarmi, nu l’-u toami. PROVERBELE AROMÎNILOR 4§0 595. (Cine doarme, nu-i e foame). Cine nu munceşte, nu trebuie să mănince. be aplica de obiceiu copiilor, cari nu vor să sp «nmip ,1 mmeafa la timp şi rămin fără «ngustare», gustare. Doarmi: lemnu (mortu, buc'um). (A dormi, ca un lemn, ca un mort, ca un butuc). Mult şi greu. Z. II 5162. 596. Doarmi dus. (Doarme dus), adică: liniştit. mti. — Supt dus se înţelege : mort, dus în lumea cea-laltă. 597. Doarmi di mprostu. (Doarme de a-n picerele). Om cam prost. 598. L'-deadi doVi apreftuluî. (A dat cei doi preotului). A muri. Notă. Probabil, fiind-că se obicînuîa a doî groşi. se plăti altă dată preotului f>99. Aspuni-fi dori a Ia omlu a tău, ş-nu ti dă la xenlu. (Spune (t păsul la omul tău şi nu te arată străinului). 600. Domnu easti greu s-aguntji, huzmich'âr poţi glua tută. (Domn este greu să ajungi, servitor poţi fi ori-ctnd). 601. Ţe f-u c-avuşî tată domnu, cînd tini nu eşti omu! (Ce ţi-e că al avut de tată un domn (om toate privinţele), cind tu nu eştî om). cum se cade tn 602. Isp. 918. iată-tu domnii ş-tini necăom. (Tatăl tău domn şi tu nici om). cfr. Ispirescu, op. cît. 15S2. 603. Ocl'ul a domnului u ngraşi tutlputa. (Ochiul stăplnuluî tngraşe vitele. Diir 713 I. 372. Proverbele aromînilor 481 604. 605. 606. 607. 608. 609. 610. 611. 612. 613. 614. 615. Caie alîxeaşte mulţi domn'i, huzmich’âr auşâşti. Aron II p. 278. 19. (Cine mulţi stăpîni schimbă, servitor îmbătrtneşte). Draclu ti nveaţă s-furî, ma nu şis-ascundî. (Dracul te învaţă să furi, dar nu şi să ascunzi). Fugii cu draclu di per di lup. (Fuge ca dracul de păr de lup). Dumnezeu însufleţind pe lup, opera dracului, î-a ordonat Sg?rnsfPSpta4ieAcesta de dacă-> msx, Vezi il Şezătoarea An. IV, Di te dradu-l c-un cicior. ^ U(?i ca draclu di 6imn'amă. (Fuge ca dracul de tămtîne). Ispirescu 2308. Fă-ti fraţi cu draclu pînă s-treţi puntea. (bă-te frate cu dracul pînă să treci puntea). Isp. 2194. Aclo l-bagă draclu ! (Acolo 11 împinge dracul!). Cind ci ne-va comite vre un lucru rău, ceva de reprobat. U faţi draclu tfech'i. (O face dracul puşcă I). Diacul ieste în stare să tacă ce nu te aştepţi. Cindu draclu lucru nu ari, ş-traiji coada tu cîndari. (Ctnd dracul n-are de lucru, îşi clntăreşte coada). Draclu 01 no aveâ, şi umlu vindeâ. (Dracul 01 n-avea, şi unt vindea). Apnndi ş-a draclui nă ţeară, s-nu-ţî aspargă lucru. (Aprinde şi dracului o luminare, să nu-ţî strice treaba). Cari z-duţi cu draclu, draclu va-1 l*a. (Cine se duce cu dracul, dracul o să i îea). Ne draclu s-lu vrdlf, ne cruţea s-ţî faţi. Corn. de d-1 N. Tacit. Id. dr. Nici pe dracul să-l vezi, nici crucea să-ţî taci. 31 4§2 PROVERBELE AROMÎNILOR 616. Ne draclu s-astâl1 (s-lu veiji), necruţea s-ţ-u faţi. (Nici pe dracul să-l tnttlneştî—vezi,— nici crucea să-ţi o faci). 617. Fu draclu aţei n'iclu, nu fu aţei marii. (A fost dracul cel mic, n-a fost cel mare). Cind se întimplă o mică nenorocire. 618. Ş-arupsi draclu pîpuţîli-(Ş-a rupt dracul ghetele). Dracul, devenind sfătuitorul unui om de bine, pe care l-a purtat prin palate, şi l-a făcut să guste tot ce ambiţiunea omului aspiră, la urmă l-a împins la furt şi a făcut, ca omul de bine să ajungă la spînzurătoare. Pe cînd îl duceau la spînzurătoare, iată şi dracul apare în drumul lui cu nişte desagi plini cu ghete rupte. Atunci îi spune omul de bine: — In loc să aduci bani, ca să dai să scap de la spinzu-răteare, tu vii cu desagii plini cu ghete rupte ? — Le vezi pe toate acestea, îi răspunde dracul ? Mi-a trebuit să le rup pe toate, ca să te pot aduce în starea în care te văz. 619. Draclu punţi nu faţi, ma ch'adiţi bagă, sau : punţî aspariji. (Dracul poduri nu face,dar piedici face, sau: poduri prăpădeşte). 620. Duşi av'u să s-facă, di draţi nu p’tu s-ascapă. (S-a dus sînt să se facă, de draci n-a putut să scape), ngr- Y'.a vâ Y'.âTţ], Byz. Zeit. pg. 555 No. 365 621. Pînă s-ag’unijh la Dumniijă', ti mîcă draţl'i. (Plnă să ajungi la Dumnezeu, te măntncă dracii). 622. Lo acîţară draţl'i di urecl'i. (L-au prins dracii de urechi). A se înfuria. 623. D iu nu-î şi Dumniţlă'u nu ari ţe-s l'a. (De unde nu ie, şi Dumnezeu n-are ce lua). Diir. 186 II 102: Wo niehts ist, hat der Kaiser das Recht verloren. It. Ubi nhill est, Caesar jure suo excidit. 624. Dumniţlă'u amină, ma no-agirşaşti. (Dumnezeu amină, dar nu uită). Diir. 624. I. 324 Gott kommt langsam, aber, wohl.; it. (si) Diu e lagnusu, ma no scurdusu Gott ist langmutig, aber nicht vergesslich. proverbele aromînilor (325. Canda acîţă' Dumniţlă'u di poali. (Parcă a prins pe Dumnezeu de poale). Pentru cine se crede prea mult. (326. L-l'irtă’ Dumniţlău. (L-a iertat Dumnezeu). A muri. 627. Cindu va Dumniţlău si-1 eh'ară, îl‘ l>a mintea. (Cînd D-zeu doreşte să pearză pe cine-va, tî îea mintea). 628. Ari Dumniţlă . Isp 741- (Are Dumnezeu,—e un Dumnezeu). Se întrebuinţează cînd cine-va suferă vre o nenorocire si ă»?PpSulndSr bunul Du™e2etl- nu le pîerdit 629. Dumniţlă'u da, ma nu 6-aduţi a casă. (Dumnezeu dă, dar nu aduce acasă). 630. Dumniţlă'u s ti veadă. (Dumnezeu să te vază). A laşa pe cine-va în judecata, în plata, lui Dumnezeu. Tot aşa : Dumniţlălu s- ţ- o-ad ucă. (D-zeu să (t-o aducă). 631. Dumniţlă'u s-u facă... (Dumnezeu s-o facă...) , G’n,4 e,vorba de ceva nefiresc, silit, lipsit de posibilitatea de a fi aşa cum m se spune. Despre ceva nereuşit. 632. Omlu al Dumniţlă’. (Omul lui Dumnezeu). Adică: Drept, simplu, naiv, care nu se pricepe la drăcii. 633. Dumniţlă'u tră tu ţi, şi ca6iun tră nîs. (Dumnezeu pentru top, şi fie-care pentru sine/ 634. Canda cîdu Dumnlţlă u di-P apitrusu (Parcă căzii cerul şi-i cupleşi). Pentru a exprima o spaimă. 4§4 proverbele aromInilor 635. No-ari Dumniţlă'u pri nîs. (N-are D-zeu asupra-î). Se zice pentru omul care e capabil să tacă ori-ce rău, fără cea mai mică mustrare de cuget, fără nici o teamă de păcat. 636. Duşman vecl’u, oaspi nu s-faţi. (Duşman vechiu amic nu se face). 637. Ma gh'ini un duşmăn cu minţi, dicît (Jaţi oaspiţi glari. (Maî bine un inimic cu minte, de cît zece amici proşti). Uleig, Arom. II, p. 279. 638. Apa dâarmi, duşmanlu nu doarmi. (Apa doarme, duşmanul nu doarme). 639. A duşmanlui pişti nu-11 dă. (Să nu te tncrezi duşmanului). 640 Z-duţi şi v'ini. (Se duce şi vine) cfr. Calea-valea. 641. «du-ti, v'inu». («Du-te, vino»), idem ngr. : «sirta-ferta». 642. «Fumeal'a al pa mă. (Familia lui Zamă). Se zice cuî-va, care are copii mulţi şi neastîmpăraţi. Se aude prin Samarina, Avela, Perivole, etc. prin Pind. 643 papi vai dau, ş-ună vai misurî. (Zece o să lovesc, şi una vei numără). A ameninlâ pe cine-va cu bălae straşnică. 644. Cari ţlSadit va tal'i, di nu va ti doară ? (Pe care deget ai să tai, şi n-o să te doară?) Pe care copil al tău o să-l pierzi, ca să nu te doară ‘l PROVERBELE AROMtNILOR 485 645. Ţinţi fâdtiti tu mînă, ş-un cu alantu nu sunt ună. (Cinci degete tntr-o mină, şi unul cu altul nu stnt una asemenea). ’ 646. Tuti {l&dditle nu-s ună. (Toate degetele nu stnt la fel). 647. S-fî fac ună, ţe s-ţî mişti ţledditli. (Să-Ji fac una, ca să-ţî muşti degetele), cfr. Plaut. Pseud. 884: Ipsus sibi faciam, ut digitos praerodat suos. 648. J-bîgă' jl^ăditlu. (Ş-a băgat degetul, s-a suptscris). J\°tă. Amintire frumoasă din timpul, eînd oamenii nu ştiau a scrie şi trebuiau să suptscrie cu degetul, lucru ce şi azi încă se "obiclnueşte pentru femei. Pentiu aceasta se înmoaie degetul cel mic în cerneală şi se calcă pe hîrtie drept iscălitură. 649. Pri deătjiti li ştiu. (Le ştiu pe degete). A şti ceva foarte bine. 650. Lo-aspun tuf! cu ţlMditlu. (Toţi tl arată cu degetul). Cind cine-va e renumit în bine sau rău. 651. Cari-j bagă mina tu n'ari, ţUdditlu va ş-alingă. (Cine îşi pune mîna tn miere, degetul tşi va linge). 652. Ne pri fliditic nu tă-am tini. (Nici la degetul cel mic nu te consider pe tine). cfr. Ispirescu, 283. 653. După ţUană, ang'ur ş-amirălu. (După culină, înjur şi pe Împărat). 654. J}im$d di multă lumi ţe earâ. (Gemea, de lume multă ce era). Arată mulţimea. 4^6 PROVERBELE AROMÎNLLOR 655. Tră finiri oauă ş-cucotlu. (Pentru ginere şi cocoşul ouă). 656. Cu «flî, că mîcâşî» nu s-umpli pîntica. (Cu : «zi, că aî mlncat» nu se satură burta). Dixr 714 II, 406: Worte Iiillen den Bauch nicht. fz. le ven- tre ne se rassassie pas de paroles. 657. Jpiii fripţi l'-faţi.’ (Iî face zile fripte). Z. II. 5128. 5129. 658. Ari ţlili mulţi. (Are zile multe). Pentru cine are mult de trăit. 659. jpîlili îl1 suntu misurati. (Zilele îi stnt numărate). Pentru cine e ameninţat cu moartea de cine-va, care este foarte redutabil. 660. No-ari {lîli. (N-are zile). Z. II 5132. 661. Jpîsi şi s-feaţi! (Zise şi se făcu). Isp. 65. A zis dracul şi s-a făcut. Ngr. Efjtsv xaî Ifyetvev. 662. Ţ>îsi, (Jîsi pină-1 duru gura. (Zise, zise ptnă ce l-a durut gura). Cînd lăsăm pe cine-va să birfească fără să ne pese de ce spune dinsul, fără să-l băgăm în seamă. 663. Nu-n' ţliţi: «Stăî ma-nclo». (Nu-mi zice : «Stăî, dă-te maî încolo)». A fi bine tratat de cine-va, tratat după voia noastră. 664. Jpua ţăa buna, z-veadi di dimneaţa, (Ziua cea bună, se vede de dimineaţă). cfr. Z. 103. PROVERBELE AROMÎNILOR 487 (365. Ţ)««t-mbară di diminâaţa z-veadi. (Ziua favorabilă de dimineaţă se cunoaşte). z. 103. N. St. 666 Bună ţlua, tută (Jua- Z. 109. Bună ziua, toată ziua. 667. jpua de mini, vîră nu u cunbaşti. (Ziua de mîne, nimeni nu o cunoaşte). 668. X>uă noauă, cîsmeti nâauă. (Ziuă nouă, noroc nou). cfr. Nu te îngriji de ziua de mîne. 669. Ari fină di bană. (Are ziuă de traiu). 670. Va ţ-u mîc ţlua. (O să-ţi măntnc ziua). Adică o să-ţî ridic viaţa ; A prăpădi pe cineva. Z. II, 5130. 671. Ţi-u coc ţfom. (Iţi coc ziua). cfr. Z. II, 5131. A-î pîndi zilele. 672. Ţ-u h!erbu ţlua. (Ţi-o fierb ziua). 673. Află-P ţlua, scoati-11 mîdua. (Află-î ziua, scoate-i mădua). z. 5433, n. 674. Nu-11 da ţluă albă. (Nu-i da «ziuă albă»). Z. 106. 675. X>uă laie ţe vai verjî. (Ziuă neagră ce o să vecji). A necăji pe cineva; a nu-î da pace. z. 107. 676. J}ua futji di n’el'i ş-noaptoa arîstâarnă boulu. 488 PROVERBELE AROMlNILOR (Ziua fuge de niîeî, şi noaptea răstoarnă boul). cfr. Z. 89: Ziua fuge de tauri şi noaptea îî apucă de coarne. 677. Azi l'-u (lua. (Azi li este ziua). • \ ® momentul favorabil cui-va; a fi rindul cuiva să şi sa spinzure; să facă după plac. taie 678. Faptu n-ţluă di Paşti. (Născut tn zi de Paşti). Om fericit. 679. Ya-n1 v'ină şi (Lua mea. (O să-mi vie şi ziua mea). Va veni şi rîndul mieu. 680. O-adrâşî lală. (Ai făcut-o dală *). A o face boacănă. 681. Sicun’âr di Primetî. (Cerşetor din PremetI). N°tă:~ E/„e notat- că în Peninsula balcanică cerşetorii sînt bulgari sau greci Albaneji foarte rar.Mal ales cei din Premetî Albania de Sud sedau cerşetoriei din cauza sărăciei; Romîni de loc. Tot asa nu se pomeneşte de Evrei. * \ Turci cerşetori se găsesc prin oraşe şi se deosibesc de cei laltî prin aptul, ca cerşind, cîntă în gură mare diferite clntece de milă sau balade. 682. Cîţi ş-Ia mîn’Ii, cu 8ispotl mîcă pini? (Ctji îşi spală mlinele, cu arhiereul stau Ia masă?). Diir. 877. I: Nicht jeder ist auf die Hochzeit geladen. Anecdotă : ^iereu Srtc> ducîndu-se într-un sat arominesc, a fost f nrdnnlî1 Casa. !inu^ n°tabd. Acesta voind să-l mulţumească a oi donat sa gateasca tot ce poate fi mai bun. n s\a?ez? la masă’ duPă cum ie obiceiul, a venit reni «ftnH Ib-ncu!i C!a goarne ® se spele la mîini arhie-nnri ! tCei Can bubuiau să se puie cu dînsul la masă. - turnat la tolî ca sa'?' sPele mlinele, a turnat şi stapinului casei, ca să şază şi el la masă. Vazind una ca aceasta arhiereul, a zis: «Toţi citi îşi spală mnnele, stau cu arhierul la masă?». ' [ ^ *) Fel de lapte bătut, PROVERBELE AROMÎN1LOR 489 Cînd a auzit una ca aceasta stăpînul casei a rămas încremenit şi imediat a ordonat să ridice masa şi să lase pe arhiereu cu întreaga lui suită numai cu pofta. 683. Arău-î Turcul, ma ningă cama rău-î oisputara^ălu. ngr. Cacos ini n-6-aŢâs, ma pl’o cacos u Sisputârayas. (E rău Turcul, dar şi mai rău arhiereul). Notă. — Cele ce suferă sătenii greci şi grecizaţi din partea arhiereilor, smt de nepomenit. Aşa că cele suferite din partea Turcilor sînt un nimic pe lingă acestea. 684 Vin’i Sispotâ în hoară, şi prefţîl’ s-facu nveasti. (Dacă a venit arhiereul tn sat, şi preoţii se fac neveste). 685. A dara casă no-asparqli. (Darul casă nu strică). 686. Puşca di §oară, ma dulţi-î j-di n'ari. (Oţetul de dar, e mai dulce şi de ctt mierea). 687. Calu di hoară, nu s-caftă la dinţi. (Calul de dar, nu se caută la dinţi). Dur. 305 11,171. Einem geschenkten Gaul sieht man nicht in’s Maul. lt. Noii equi dentes inspicere donaţi. 688. Nu-ţi lipseaşti cl'in s-ţî cos, că-ţi lipsescu 8răn\ (Nu-ţi lipseşte clin, să-ţi cos, căci Iţi lipsesc dramuri (greutate, minte). 689. «Io u voi, ningă ea z-va ş-tuti sunt îndreapti». (Eu o iubesc, încă dtnsa să consimtă, şi totul ieste gata). Aşa spun tinerii cari iubesc vr-o fată, dară care nu-i iubeşte. Ei speră totuşi, zicînd că jumătate din împlinirea dorinţei lor, ie împlinită, din momentul ce ei o iubesc. 690. —«Cari ţ-u tată mulâ ? —«Eapa n'-easti mumă !» — Cine ţi-e tată, catîrule ? — Eapa mi-este mamă I) (Se aplică acelor cari Ii-e ruşine de tatăl sau mama lor cînd aceştia sînt de condiţiune mai proastă. 69P Cari s-nu eară, nu se-aspuneâ. (Dacă uu era, nu şe spunea). 490 PROVERBELE AROMÎNILOR Tivodvts xi spununte. (Se fac şi se spun). Prov. hăşotesc. Se întrebuinţează cind vorbim de ceva nesigur şi care totuşi a trebuit să existe; de pildă cele ce se povestesc în basme, poveşti 692. Eră, ţe nu-ş eră, cari s-nu eră, nu se aspuneâ. (A fost, ce n-a fost, dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit). Cînd spunem lucruri de necrezut, cari totuşi se povestesc de toată lumea. E începutul basmelor aromineştî formula aceasta. 693. Pr-iu calcă, iarbă vâardi nu creaşti. (Pe unde calcă, nu creşte iarbă verde). Om rău din cale afară. 694. Earbă paşti. (Paşte earbă). Om prost, vită, necioplit. 695. Creşte ca iarba sum ch'atră. (Creşte ca earba supt peatră). Z. 785. Milescu. 696. Ascîpă'm di iarnă, earnă bună. (Am scăpat de earnă, (la anul earăşi) earnă bună). Pe cele-lalte anotimpuri nici nule socotesc măcar Aromi-niî. Ei se tem şi se interesează numai de earnă, fiind-că a-tuncî le fată oile şi dacă face earnă rea, li se duce toată averea. 697. -- Ţe-tî cură muţi ftrtate. — Di iarnă. — Ti ştiu j di veară. Isp. 1690. ngr. asemenea : — Ti aoD vps-^st Vj jJWtpaTjie ? — ’Airo iTjV •/_Y(p.ova. — Es £spco xat y.Tto zo xaXoxatpt 698. Earna-i bună, raa tră domn’i. (Earna-i bună, dor pentru cei bogaţi). ngr. U calos u nicuch'iris, tu h'imona h'erite. (Bunul gospodar, earna se bucură). PROVERBELE AROMtNILOR 491 099. JEamă grăuuă cîdu. (Iarnă grea a căzut). Pentru un om foarte leneş. 700. Iu s-8asă, s-easă ! (Unde o eşi, să easă). Alea jacta est. Z. II, 5204 Prov. lat. 701. Iu s-£asă, z-beasă. (Unde o eşi, să b....) Intimplă-se orî-ce. 702. Ma bun easte un ehtru mintinen, di cit cjaţi oaspiţî glarî. Arom. II, 278. 21. (Mai bine e un duşman cu minte, de cit zece prieteni nebuni). 703. mao numirată. (Bob — fasole — numărată). Z. 454. Bob numărat. Tot aşa : cucbaşi misurati. (Nuci numărate). 704. Ţ-u (Jîc în faţă. (Ţi-o spun în faţă;. 705. Urî’t ca faţa locluî. (Urlt ca faţa pămîntuluî). 706. Faţă curată. (Obraz curat. Z. II, 4154). 707. Macă lî dai faţă (a fîc'orlor), ti ncâlică pri guşi. (Dacă le dai obraz — copiilor — te Încalecă pe gtt). 708. Ti mică faţa. (Te mănlncă fala). A avea poftă de vre-o palmă. 492 PROVERBELE AROMÎN1LOR 709. Nu-P dă faţă. (Nu-î dă obraz). cfr- z. II, 4095 : II, 710. Ari faţă. (Are obraz). Z. II, 4135. A fi cu obraz. 711. 6-ari faţa groasă. (A avea obrazul gros). A fi fără pudoare, neobrăzat. Z. II, 4141. 712. Di cum faţi omlu, află. Boiadscbi gr. rom. (Cum face omul, aşa găseşte). 713. Fă bun, s-afli ară-'u. (Fă bine, să găseşti rău). Undank ist der Welt Lohn. 714. fe prindi s-fa ţi, fă-o noară cama ninli. (Ce se cade să faci, fă-o o dată mai curlnd). 715. Făata, nveastă cumu s-faţi, cîtră soacră va ş o-ad (Fata nevastă cum se face, cîtră soacră seamănă). 716. F&ata cumu s-faţi, cîtră soacră tratna, au fost atacate de armatele turceşti, şi multe distruse, producîndu-se ast-fel spaimă şi zăpăceală mare în acelaşi timp. 732. Baţi fir&asta s-aduch'ască uşa. (Bate fereastra să priceapă uşa). bROVERfiELE AROMtNILOR 494 733. Nu ti fileă, cîndu eşti gh'ini, di vrei s-nu-fi h'ibă arşini, a-tumţea cînd ti scatji. (Nu te mlndri, cînd ieşti bine, dacă doreşti să nu-ţî fie ruşine, atunci cînd te seazî, cînd sărăceşti). 734. Va tra să-s fUăască, ş-arîn’a nu 16-alasă. (Voieşte să se mîndrească şi rîia nu-1 lasă). 735. Canda-11 mică' fîrina fumarlu. (Parcă î-a mtncat făina măgarul) 736. O-adrară di firină. (Au făcut-o de făină). Adică: s-a logodit. Notă. — îndată ce se logodeşte o fată, se obicinueşte, ca toate tovarăşele şi cele lalte femei rude ale sale, drept felicitare, să o înălbească eu făină pe la fa[ă, gît etc., dorindu-I toate fericirile. 737. Cari z-duţi la moară di firină să-adară. (Cine se duce la moară, de făină se face). 738. FitiVa nu şti ţe-î sucril'a! (Fetele nu ştiu ce-î socrimea). 739. Iu nu ti seâmină, aclo fitruseşti (Unde nu te seamănă, acolo răsări). ^ 740. — pi, firină ! — Firină. — x.... te-avină. («Zi făină»! « — Făină». ^ «x.... te prigoneşte»). Se aplică acelor, cari suferă vre-o ruşine din partea cuiva. 741. H'arbi fisul'u. (Fierbe fasole). A dormi adine. 742. L'-intrară flituri în cap. (I-au intrat fluturi în cap) Z. 1892. A avea greeruşi în cap. PROVERBELE AROMtNILOR 495 743. Lo-adră' foali. (L-a făcut foaie). L- umflă ! (foali). (L-a umflat). Notă. — Yine de la umflarea ce se face meilor, oilor, cînd se taie, ca sâ se jupuîască cu mat mare înlesnire. Se cere să fie bine umflate şi pentru aceasta se bat ca să se umfle bine. 744. Foaie se-adra di nvifătură. (Foaie s-a făcut de Învăţătură); ironic numai : cfr. S a făcut burduf de carte. 745. Me-adrâşî foali. (M-aî făcut burduf). cf. mă umpluşî de Hilipeştî. 746. L’ algh’iră burlidli di foami. (I-au tnălbit scoîcele — ochii — de foame). 747. Di pri foc u mică mîcarăa. (De pe foc o mlntncă mtncarea). 1. Petere cibum e flamma. Wolff. p. 39 II. 748. Cari arată foclu cu mina, s-ardi. (Cine prinde focul cu mina se arde). 749. Cari nu s-arde, di foc nu se aspari. (Cine nu se arde, nu se teme de foc). 750. Di scinteafe n'ică, mare foc s-aprinde. (De sclntee mică, mare foc se aprinde). Weig. Arom. II, p. 279, 17. 751. Si nh'icli n-foc ca orbu. (Se înfige In foc ca un orb). 752. Iu nu-î foc, fum nu easi. (Unde nu e foc, fum nu Iese) Diir. 677 II. 383. Wo Rauch ist, muss auch Feuer sein. It. hlamma fumo proxima est. 496 PROVERBELE AR0MINIL6R 753. Focu nveaţă. (Foc învaţă). Vezi: mnata, piră, apă. 754. Nu te-ag’oacă cu foclu. (Nu te juca cu focul). 755. Nu bagă foclu ningă bîruti. {Nu băgă focul ltngă praf de puşcă). Se aplică, cînd un tinăr se lasă cu o tinără. 756. Nu mintea foclu! (Nu aţtţă focul 1) Z. 2575. Nu deşteptă pe urs'cînd doarme 757. Foc tu foc. (Foc tn foc). Cînd, după un rău ce ni se face, fără să aşteptăm ca să ne liniştim şi să judecăm cu singe rece, ne înfîerbintăm la moment, şi căutăm să căpătăm satisfacţiune. A învăţă foarte bine. 758. Focu s-feaţi. (Foc s-a făcut). A se înfuria. „ 759. Acaţă foc cu gura. A apucă foc cu gura. (A afirma cu energie un adevăr, a se pune în pericol). 760. Scoati foc din gură. (Scoate foc din gură). A afirmă lucruri falşe cu energie. 761. Iu nu ari foc, nu ari ş-c'inuşi. (Unde nu-î foc, nu-î şi cinuşe). . Z. 696. Milescu. 762. Nu z-bagă foc pi ningă vulbură. (Nu se bagă foc pe lingă, praf de puşcă). Z. 195. Mii. proverbele aromInilor 497 763. 764. 765. 766. 767. 768. 769. 770. 971. 772. 773. Pină nu faţî foc, fum nu easi. (Pînă nu faci foc, fum nu iese). Zâne : 582 Milescu. Nu ti du «/oc tu foc». (Nu te du «foc tn foc»). Fraţi fraţi nu hrineaşti, ma cavâî di cari nu lo-ari. (Fratele nu nutreşte pe frate, dar vaî cine nu aVe un frate). Frate cu frate nu-z doare, Ma cavâl di cai nu lo-are. Com. de d. Tacit, Magarova. (Frate cu trate nu se doreşte, dar vaî de cine nu are frate). Pentru că în caz extrem, cînd top te părăsesc, tot fratele ip vine intr-ajutor. Fraţi, fraţi, ma caşlu-î cu paraţi. (Frate, frate, dar brînza e pe bani). Ngr. Fiii, fiii, ma ta pungh'a mas ahorv'a=amici, amici, dar pungile separate. — Cari tî-P s 6asi ocPiP ? — Fraţi-n'u. — Tr-aţSâ-s adîncoşî. (rtCine ţi î-a scos ochii?—Fratele mîeu —De asta-s aşa adine scoşîj. Isp. 1239. Iu s-încac'i doi fraţi, anâmisa s-nu ti baijî. (Unde să ceartă doi fraţi, la mijloc să nu te bagi). Di frică ngl'ţâ'. (A Îngheţat de frică). Li gînusi di frică. (Le a spoit—picioarele—de frică). Frica ndreatji, frica-spanp. (Frica drege, frica'sparge). Frica z-da c'ic'oari. (Frica îţî da picioare). 32 498 Proverbele aromînilor Adică: de frică omul merge, chiar cînd nu-1 mai ţin picioarele. r 774. L'-bîgă' frica iu oasi. (I-a băgat frica In oase). 775. Cari nu va s-frimintă, tută 'ă: de la om la om. 918. Cu gura oaspi, ş-cu inima ţ-u h'arbi. (Din gură prietin şi din inimă ţî-o fierbe ziua). 919. Di gură z-bati capiu. (Din cauza gurei se bate capul). 920. L!i ncl’isi gura. (I-a închis gura). L-a redus la tăcere. * 921. Cari gura nu-1 doari munţii1 disică. (Pe cine nu-1 doare gura, despică munţii). Arată, că cine n-are altă treabă de făcut, de cit mereu să vorbească în vînt, poate să strige în cit să răsune şi munţii. 922. Gura lilic'e şi inima c!ernic'e. (Gura ca o floare şi inima neagră ca o dudă. Z. II, 3491. Milescu. 923. Gura nu caftă ch'irie Ii zburîre. (Gura nu cere chirie pentru vorbire). - Vezi No. 906. Z. II 3444. Milescu. 924. Gura nu dîţe : ni mâl ! (Gura nu zice : destul). Milescu. Z. II, 3461. 925. Nu-11 taţi guriţa. (Nu-î tace guriţa). Se zice de flecari, de răi, mai ales de femei. 926. Nu-1' se-avdi guriţa. Nu i se aude guriţa). Se zice de nevestele cele cari se poartă bine. 927. Aşteaptă pînea n gură PROVERBELE AROMiNILOR 5î3 (Aşteaptă plinea în gură). De a gata. 928. Pînă n gură h’iu sîtul. (Pînă-n gît stnt săturat). 929. Gură largă. (Gură largă). Cfr. Gură lată. 930. Ţe-1’ v’ine la c...., li 4U* {fură. (Ce-i vine la c...., le spune la gură). 931. Gură ari, gură no-ari. (Gură are, gură n-are). Ghicu, Abela 3556 c. Z. II. Se aplică nevestelor cari ştiu să se poarte bine faţă de soacre. 932. Z-başi-n gură. (Se sărută în gură). Pentru a arăta că sînt prieteni buni. 933. Cu gura munţii' scoli. (Cu gura munţii scoli). 934. Nu ţe intră-n gură, ma, ţe easi din gură easti amîrtie. (Nu ce intră în gură, ci, ce iese din gură este păcat), cfr. Z. II, 3429. Ţi ese din gură e arări, nu ţi bacjU. 935. Gura ndreaiji, gura aspar^i. (Gura drege, gura strică). 936. N'ică-î j-broasca, ma gură mari ari. (Mică-Î şi broasca, dar are gura mare). 937. Gura nd-ari siturari: cîtu-1’ dai, ahi’t caftă. (Gura nu se satură, cit ÎI dai, atîta cere). 938. N’i si uscă' gură. (Mi s-a usucat gura). Cind cine-va vorbeşte mult, clnd ii ieste sete. 33 aituimnibun 939. M'i si uscară buţlUi. 1) (Mi s-aă usucat buzele). De sete. 940. Va-n1 badl gura sun nari. (O să-mî pui gura supt nas). Gînd vrem să arătăm nepăsarea faţă de cine-va. 941. Gură s-aveâ vrăaî grească. (Gură să fi avut, ar fi vorbit). Gînd căutăm ceva, care este lingă noi şi pe care nu-1 putem găsi totuşi. 942. U-gurl&aţlă mâţîli. . (Ii vuîesc maţele). 943. II1 -si duşi gura la ureacl’i. (I se duse gura la ureche). 944. Adră' gura ntrbapă. (A făcut gaură In apă). 945. Cari niluă.işti guvojdul, ch'ari ş-petala. (Cine milueşte guvozul, pierde şi potcoava). nt^r' 7f>l, I. 393. Eines Hufeisens willen, verdirbt oft das rterd. tr. Pour un point, Martin perdit sen âne. 946. Adară guvojdi. (Face cule de potcoave), se înţelege: cu dinţii. A-î fi tare frig, a clănţăni dinţii. Vezi : dinţii’, timpirălu. 947. L'-intră’ guvojdul. (T-a intrat gtvozul). Vezi: sfina, sch'inlu. 948. Din G'oi pînă Viu'irî. (De Joi ptnă Vineri). Lucru care durează foarte puţin. Z. 163. De Joi pînă mai apoi. f) Acest No. din greşalâ ieste aci. Trebuia sâ fie după No. 202. proverbele aromInilor 515 949. După 6ara j-g'ucorSa. (După moment, aşa şi hora-jocul). ngr. Cata ton ch'ero, che ton horo. (După timp şi horă). 950. G'uglu ari ş-aripidină ş-aripidina g!ug. (Suişul are povtrniş şi povtrnişul suiş). cfr. Fericirea este ca o roată. Das Gliick ist ein Rad. 951. C-alghinaal G'uvara să-n' precupseşti. Samarina. (Să procopseşti ca albina lui Giuvara). Adică : A li fericit. . ^otS" Giuvara s-a ocupat în trecut cu cultura albinilor, cari de si m munte, au prosperat şi au tăcut ca Giuvara să devie bogat şi proverbial. 952. Ca yambro di Bobişti. (Ca mire de Bobişte,—sat bulgăresc lingă Vlaho-Clisura). — Chsurenii. îşi bat joc de modul cam primitiv cum se îmbracă 11111 dm satele bulgăreşti din împrejurul frumosului şi bogatului lor orăşel. 953. Nu hhu yumăr s-mi ncaliţî pri urechi. (Nu stnt măgar, ca să mă las a fi încălecat pe urechi) eraţi Vt * ™im *“ J04. Cu Ţumarl'i s-tundi, priumuveara, (Se tunde odată cu măgarii, la primăvară). verbul'T lueatC'nasSrpeâriamîn^ C6Va pentru Primăvară. PreschimbăpftruV ? ' aC010’ CH măgariî Povara îşi 955. Ca yumarlu tu 01. [ (Ca măgarul în 01).' Z. 2085. Şede el intre noi, cu măgarul intre 01. 956. yumăr aspelî, sîpunea ţ-ch'eri. (Măgar speli, saponul ţi se duce tn zadar). Z. 2109. 957. Ca rumarlu la numtă. 5i6 PROVERBELE AROMÎN1LOR (Ca măgarul la nuntă). Adică mereu Întrebuinţat să servească la necesităţile nunţii, fără ca în schimb să îea parte şi la plăcerile eî. 958. Şi-I ligă' yumarlu di par. (Ş-a legat măgarul de par). Ş-a asigurat poziţiunea. 959. yumarlu sapă loclu şi tut pi năs 1-arucă. (Măgarul sapă pămtntul şi tot asupra lui l-aruncă). Se zice despre cel care se loveşte singur. 960. Şi Sispoti s-lo adâri, yumarlu tot Ynmâr armîne. ^Şi ca pe un arhiereu să-l îmbraci, măgarul, tot măgar rămîne). 961. Li plintă', cu yumarlu pri punţi. (Le a impltntat ca măgarul pe pod). Com. de d-1 tacid. Cînd cine-va se încăpăţinează. Vezi No. 896. 962. yumarlu la Yumâr tra^i. (Măgarul la măgar trage). 963. Macă lu sch’in1 yumarlu, s-aştepţî bişln1. (Dacă-1 aţtţî măgarul, să te aştepţi la b... de la dtnsul).^ 964. Nu-1 cirteâ yumarlu, s-nu beasă. (Nu-1 atinge măgarul, să nu beasă). 965. yumăr di la CizîclarPi. (Măgar de la Clăzăclar). Adică: măgar mare, mare neruşinat. N°tă. —- Găzăclarl'i sînt un sat în Tesalia, unde se cresc măgarii cei mai renumiţi. 966. Nu ştii s-imbartă pal'i la doi turnări. (Nu ştie să împartă paie la doî măgari). 967. L-bigară pri ■{umăr. (L-au pus pe măgar). A da pe cine-va de ruşine în faţa întregeî lumi. PROVERBELE AROmInILOR 517 Notă. — Aceasta şî-a luat naştere din obiceiul, care exista altă dată, ca atunci cînd o femee nu se purta conform bunilor moravuri, să fie prinsă şi pusă pe măgar, după aceia plimbată prin sat, în sunete de tîmpînă (toba) ca toată lumea s-o vază. 968. Maşî un lumăr i m-pîzari ? (Numai un măgar este la ttrg ?) Dur 85. II. 50. Es gibt mehr als einen bunten Ilund. fr. Plus d’un âne s’appelle Martin. 969. La uşa ta s-puseaseâ •ţumarlu ? (La uşa ta să moară măgarul ?), ca după aceasta să crează, că tu l-ai omorlt şi să-l plăteşti prin urmare. 970. S-mîşcă yumarVi, ară'u va n'argă. (De se muşcă măgarii, rău o să meargă). Semn rău. 971. Ştii yumarlu s-mică mach'iduniş. Ştie măgarul să măntnce mărar), cfr. Ştie ţiganul ce e şofranul. 972. yumăr încîrcât cu hrisafi. (Măgar Încărcat cu fire aurite). Pentru unul care e bogat şi prost. 978. Ganda tini ti feaţi Stîmîria ş-mini yumara ? (Parcă pe tine te a născut S-ta Mărie şi pe mine măgăriţa ? Şi tu şi eu de om sîntem născuţi, prin urmare egali. Se întrebuinţează, cind cine-va pretinde favoare, preferinţă la ceva pentru care nu are mai mult drept faţă de un altul. 974. yumarlu la Yumâr trăiţi. (Măgarul trage la măgar). Asemene la asemene. 975. L’i fită' f umarci. (I-a fătat măgăriţă). Cînd ne bucurăm de ceva nu tocmai grozav. 976. Cari se-ameâstică prit yturnări, cluţă'ţî vai mică. (Cine se amestecă printre măgari, cluţă'ţî— lovitură din picior—măntncă). SIS proverbele aromInilor sen die9Săiîe. 58'' Wer Sich mischt unter die KIeie> Den fres- 977. Şcl'oâpică yumarlu di ureacl'i! (Şchiopătează măgarul de urechîe!) 978. S-turnă' rumarlu z- că n-aii absolut nici un vitiu Aci a pus întrebarea următoare: Cine nu are darul he-Dei, al jocurilor de cărţi, cine nu e curvar etc. etc b „_„,ntţe marea mulţime ce se adunase nu s-a găsit de cît unul singur, care sa se propuîe ca om fără nici un viţiu tradimhoge™*’ C& tU HU 3Î nid Un vi*ia ? 1'a intrebat Nas— Adevărat. — Nu beî, nu joci cărţi, nu eşti cheltuitor etc. etc. etc.? duASlTăglraî'15tM alin‘h°eea CStre °mul care '5' Pier- «Iată-1 măgarul tău, acesta ieste! Poftim de-1 îea!» 981. L'-vin'i di Jiach'i. (I-a venit de hac). 982. Acîţât di hali. (Luat de ală). A fi nebun. 983. Harami vin'i, harami z-dusi. (De haram a venit, haram s-a dus), cfr. Unrecbt gut, gedeiht nicht. Diir. I, No. 647- PROVERBELE AROMÎNILOR 519 984. Cum vin'i, acşi z-dusi. (Cum a venit, aşa s-a dus). 985. Nu-1 acîţâ somnul di har aud. (Nu-1 prindea somnul de bucurie). 986. Nu-1 ţîni loclu di har aud (Nu-1 (ine locul de veselie). 987. Nu lu ncapi casa di haratid. (Nu-1 Încape casa de bucurie). 988. A ahâristuluî l’i si l'a har6a. (A ingratului i se detrage gratitudinea). 989. Maps&a tră 6amin‘ i adiată. (Închisoarea pentru oameni ieste făcută). Pentru voinici ie moartea. 990. Hascd gura. (Cască gura). A hoinări, a ti haimana. 991. Avem hîbdrl ningă. (Avem ştiri încă). 992. Nu-n’ ti hîrs&â', hîrsite, nu-n! ti nvirină, nvirinale! (Nu te bucura, bucurosule, nu te Întrista, Intristatule!) Căci fericirea şi nenorocirea este nestatornică. 993. N-gură u Jiîscă. (O căscă gură). A iubi mult pecine-va; a fi supus, bună voie în toate cuî-va. 994. Ca hîscari om di om. (Ca căscatul om de om). z. 5026. II. Notă. — Aceeaşi snoavă culeasă de A. Pann, există şi la Aromînî în jurul acestei zicătorî. 995. Iu-ascuch’i nă hoard, mâfină nă moară. (Unde scuipă un sat macină o moară). Dur. 542. II. 300 Viei Hănde machen bald ein Ende. (t. Multae manus onus levant (levius reddunt). 520 PROVERBELE AROMÎNILOR 996. Aflâşî hoară fîră cin’, imn’i firă lemnu. (Ai găsit sat fără cinT, umbli fără lemn). Isp. 86. 997. Udară fîră cin’. (Sat fără cîinî). Anarhie mare. 998. Nearsîrît traplu, nu (Ji: «hopa!». (Nesărind şanţul, să nu zici: «hop!»). ben^is?4 H19: Rufenicht: Iuch ! bevordu uber dem Gra- 999. Mutreâ-11 hrana, si-1’ cunoşti bana. (Uîtă-te la hrana lui şi cunoaşte-I viaţa). 4000. Armaşi cu hrisăh'li. (A rămas cu... beteala. Pentru cine remine cu lucrul neisprăvit. 1001. SM beai tu hrup1). (Să-l bei In oală). 1002. Care alîxeaşte mulţă domn'i, huzmich'ăr auşaşte. (Cine schimbă mulţi stăptni, servitor Imbătrtneşte). Weg.. Arom. II p. 270. 1003. Lf* umflă h'area. (I-a umflat fierea). 1004. Fu<}i ca scîpât dit h'ari. (Fuge ca scăpat din fiere). Se face aluziune la deţinuţii în închisoare şi la nebunii de pe la monastiri, cari sînt legaţi de stilpi în modul cel mai neomenos. Aceştia scăpînd din intîmplare, îşi iea lumea în cap. 1005. Herlu ţe nu-1 bacji pi lucru, ma cît lo-alaşi arucjineaşti. (Fierul ce nu-1 Întrebuinţezi, îndată ce-1 laşi rugineşte). 1006. H'erlu nilucrât, armîne aruijinât. (Fierul nelucrat, rămlne ruginat), *)• Oală proastă şi spartă. PROVERBELE AROMÎNILOR 521 1007, Baţi h'erlti pînăî caldu. (Bate fierul ptnă-î cald). 1008. H'er arsu l’-tricu prit Inimă. (Fier ars ti trecu prin inimă). A avea frica. 1009. L'-u h’erbu. (I-o fierb). A purta Sîmbetele cuî-va. 1010. Ama ţe h'icăt. (Da ce maî ficat). Anecdotă .Fiind în aj unul sărbătorilor de Stîmîrie (S-ta Mărie), pe cînd toată lumea tîrguîa de a le mîncăriî, numai un sărac, sta şi se uita cu jind la toate. Trecînd pe lingă dinsul un bogat, l-a întrebat, dacă a cumpărat ceva pentru Stîmîrie. — Aş cumpăra, răspunde săracul, dar n-am cu ce! — Ai să-ţî cumpăr eu. Să duce la măcelar bogatul şi cumpără pentru sărac un ficat, şi i-1 dă să-l ducă acasă, ca să mănînee şi dînsul cu familia lui în ziua următoare. De atunci ori unde bogatul întîlnea pe sărac îi zicea : «Aşa-i c-a fost bun ficatul, da ce mai ficat». Ear săracul cu un fel de recunoştinţă îi răspundea mereu : «Da, da, a fost foarte bun!». In sfirşit săracul s-a cam plictisit de chinul l-a care-1 supunea bogatul, fiind-că acesta nu se jena de loc să-î reamintească binefacerea în faţa tuturor oamenilor. Pentru aceasta, să scape o dată pentru tot dauna de îndatorirea făcută, a cumpărat un ficat şi s-a dus să i-1 dea. A nimerit pe bogat în mijlocul unei mari mulţimi de oameni. Ca de obiceiu bogatul îi zice: «Aşa-i, că ficatul a fost foarte bun ? Ce maî ficat!» «Da ! zice săracul, a fost foarte bun!» şi izbind ficatul cumpărat de capul celui bogat îi zice: «na ţi-1, şi nu-mi minca urechile cu el!». 1011. H'tâ amoni: avavdă ! ş-cînd h’ii c’oc: umflă. (Dacă ieşti nicovală, rabdă; şi cînd ieşi ciocan, umflă, bate). Dur 174, I, 350. Man muss Hammer oder Ambosssein.it. Quando l’uomo e incude, bisogna soffrire, quando â martello percuotere. 1012. Muri h'iVinlu, duşi cumbîril'a. (A nturiţ finul, s-a dus, s-a sfîrşit cumetria). 522 PROVERBELE AROMÎNILOR ngr. P£6ani u cumbarus, pai i cumbarv'â. idem. 1013. Cbaji di h'imunic, nu s-alîch'aşti di bur'c. (Coaje de pepene verde, nu se lipeşte de buric). 1014. Coaji di h'imunic, nu s-Iich’eşte di buric. (Scoarţă de pepene verde nu se lipeşte de buric). Z. 991. Milescu. 1015. Di h'ir-[y\n\. (De fir—fune, o face). Gînd cine-va exagerează. 1016. Di h'ir, lo-adară funi. (De fir îl face cit o funie). A exagera ceva. 1017. Di h'ir-h'ir. Isp. 836: Din fir pină în aţă. ' Cu de amăruntul. 1018. H'irlu m-patru-1 discâ. (Firul In patru îl despică). Cu de amăruntul. ' 1019. M'iri-h'iri l’-tricură. (Fire fire îi trecură). A-î trece fiori cuiva. 1020. Inglezlu l ac. , (Englezul este ac). de^afţiiUmeSC ^romîn*' PeEnglejî, cînd doresc a nu fi înţăleşi 1021. N"-fu Z. 8o6. 1060. Lemnul aţei strimbul, foclu maş lu ndrea^i. (Pe lemnul cel strtmb, numai focul îl face drept). Adică, îndreptarea lui se face, cînd dispare. 1061. Z-dusi lemnu şi vine furtutire. (S-a dus lemn şi s-a întors furtutire »). Din prost mai prost. 1062. Di un lemnu faţi : ş-cruţi ş-lupată. (De un lemn faci: şi cruce şi lopată). groapa şi să-î^u/ţTSruce' ** °m°n pe CIne'va’ să-> &< , f ln,rebl"“tează. <=* arate, că răul Teste uşor de tăcu lUbd. Z-dusi lemnu, s-turnă' şcop. (Se duse lemn, se întoarse băţ). 1064. Lemnu z-dusi, lemnu vin'i. (Lemn se duse, lemn veni — se-ntoarse). Adică : tot aşa de prost. sau : Lemnu z-dusi, buc'um s-turnă'. (Lemn se duse, butuc veni). 1065. Ma g’hini un Iepuri tu sulă, di 4jte cu doru: Ţi n'i inţdch'i cheiea cu fddrfica, canda vrei, să me bileşti, nu să metuniji? S-este că te lipseaşte carne, doamnă, laşi vină hăsaplu şi elu va să me tal'e tr-oară, e s-este că te lipseaşte lănă, laşi v'ină barberlu, să me tundă şi să me scapă. M. Bolagi. pielea. nemalo ţeeste lănă şi nu ch'elda. (Intr-un loc o văduvă avea o oae care, clnd vrea să-î tea lina, o tundea rău, că tăia împreună cu lina şi carnea; şi oaea Ii zise cu dor : Ce-mî Înţepi pielea cu foarfecii, parcă vrei, să mă jupuieştî, nu să mă tunzi? Dacă Iţi trebue carne, stăplnă, las’ să vie măcelarul şi el să mă tunză şi să sflrşească). Boiagi Gram. Tom. p. 194 (214). Proverbele aromInilor 53* 1103. L’a-n’ lina ma nu şi ch’alea. (Tea-mî lina, dar nu şi pielea). 1104. Z. 2454. Ună lî’ndură nu fa fi veara. Boîagi p. 135. (Cu o rînduuea nu se face vară). Adică: Cu o faptă bună nu te poţi arăta om mare. 1105. A lî'nţlitlut tuti l!i ftisescu. (Bolnavului toate ÎI stnt de vină). Adică: Gind omul suferă, crede, că toate îî sînt de vină. 1106. Ca lînţlit zilipseaşti. (Pofteşte ca bolnav). 1107. întreabă lin(litlu‘. vrei sînîtati ? ■ (întreabă pe bolnav: doreşti sănătate?) Vezi : cîtuşe 423 ; cal 241. 1108. Lîngdarea lui, sînîtatea noastră. (Boala lui, sinătatea noastră). Z 4944. II. 1109. iţi lingoare, no-aduţi moarti. (Orî-ce boală, nu aduce moarte). 1110. Lingoarea v‘ini cu carlu, şi easi prit gura acluî. (Boala vine cu carul şi Iese prin gaura acului). cfr. Zâne. 4922. 1111. Di lingouri ma zburăşti, va ti lînijLicJăşti. (De boală dacă vorbeşti, o să te îmbolnăveşti). 1112. Ş-lînoasă, ş-liptoisă ş-cu oara a casă, nu s-faţi. (Şi lănoasă şi lăptoasă şi de vreme a casă, nu se poate). A cere un lucru desăvârşit, ceea ce ieste peste putinţă- cfr. Z. 2208.- idem. 1113. Ndreptu ai, ma no-aî tră loari. (Dreptate aî, dar de luat n-aî). Celui lipsit de dreptate. 1115. Locul (loclu) laiu şi gărnul alb. (Pămtntul negru şi griul alb). 532 proverbele aromIniloR Adesea ori de părinţi răi (negri), se nasc copii buni. Z. 828. Milescu. 1116. Ga işit dit loc. (Ca eşit din pămînt). Urît de tot! 1117. D6 alantă parti-l toarnă loclu. (întoarce pămîntul de cea l-altă parte). 1118. Nu-1 aveâ loclu. (Nu-1 avea locul). A nu-şî găsi astimpărul. 1119. Tu loclu a tă'ii şi ch'etrili di mpadi ţ-ag'ută. (tn ţara ta şi pietrele de jos Iţi ajută). 1120. Nu lo-ari loclu. (Nu-1 are locul). Nu-1 ţîni loclu. (Nu-1 ţine locul). Se zice pentru cine nu poate sta locului. Z. II, 4709: Pe trepădatele, că nu s departe satele. 1121. Tutî h’im di un loc. (Toţi slntem de un pămint). 1122. N-u s-mină di mpadi, s-nu ţiva di-P arîţeaşti loclu. (Nu se mişcă de jos, ca doar să nu-î răcească locul). Se zice de cei leneşi. 1123. Mi ngrupă' loclu. (M-a îngropat pămîntul). A se ruşina foarte mult. 1124. Intră' tu loc. (A intrat în pămint). A dispărea, a se face nevăzut. 1125. Va ti pingu s-mişti loclu. (Te voiu împinge, ca să musti pămîntul). PROVERBELE AROMÎNILOR 533 1426. Fu(Jî di luch' şi dai di urşi. (Fugi de lupi şi dai peste urşi). 1127. Gu luch'Vi se-adună, ca nîşi vai aurlă. sau: cu luch'l’i te aduni, aurlă. (Cu lupii se strtng, ca ei o să urle) sau: (Te însoţeşti cu lupii, urlă şi tul) cfr. Z. 1990. 1128- Ga luch'Vi se-aurn'iră. (S-au năpustit ca lupii). Z. 2064. A se stringe ca lupii la hoit. 1129. Cari di luch' se-aspari, nu s-faţi picurâr. (Cine se teme de lupi nu se face păstor). 1130. Laie mandră mplin di luch'. (Vai de staulul plin de lupi). (Clnd toţi cei meniţi să păzească, să supravegheze ceva răpesc, fură, care cum poate). Cfr. Satul lui Holbur. 1131. Lucr&aţlă tu g'unatic, s-ti tiniji tu auşatic. (Lucrează în tinereţe, să te întinzi—să te desfătezi—la bă-trîneţe). Spare in der Zeit, so hast du in der Not. 1132. Lucru xen, nu ţîni cîldură. (Lucrul străin nu ţine cald). 1133. Lucru cu v'ie, orbu va 16 adâri. (Lucrul în grabă, prost—“orb,—11 vei face). 1134. Lucrul dS-azi, nu-1 alasă trî mine. (Lucrul de azi, nu-1 lăsă pentru mlîne). 1135. Ga dit lumea lantă. (Ca din cea laltă lume). Urît, infiorător. Vezî loc. 1136. Easti pri lum8a alantă. (E pe lumea cea laltă). A nu fi în apele sale; a dormi. 534 PROVERBELE AROMInILOR 1137. Gîndu va z-v'ină vîră dit lum&a anantă. (Ctnd se va ntoarce vre unul din lumea cea 1-altă). Adică : niciodată. 1138. Cu luna easti. (Cu luna este). Z. 170. Se schimbă ca luna. A fi nestatornic. 1139. S-6 aspun1 ş-tu luvn&a lantă. (S-o spui şi-n lumea cea-l-altă.) A ameninţa pe cine-va cu ceva de care s-o pomenească mult. 1140. După mini lumSa s-ch'ară. (După mine lumea să piară). Aşa spun egoiştii, nepăsătorii. 1141. Aţîa, an'ia, ş-lumda tută. (Ţie, mie, şi la lumea toată.) Cind cine-va spune vre-un secret la toată lumea. 1142. Lup vecl'u. (Lup vechili). Pentru om îmbătrînit în rele. 1143. Lup cu ch’ali di oae. (Lup cu piele de oae). Pentru unul prefăcut. 1144. Aduţeâ luplu la grâmati ş-el «Jiţeâ: «loară cor». (Aduceau lupul la carte şi el ^icea: se depărtează—oile). adu? iÎPJLF* Să înveîe,Pe fiul său carte. L-a luat şi l-a adus Ia şcoala. Aci, pe cind învăţătorul se silea să-l facă să SelfSneThmm’r dm ?lfabet’ r.)uîul de luP> auzind clopo-învătător S fP îrefea Pn? aPr0Pîere, întrerupse pe pârtat—oile ! ' Mara COr au luat picior> adică : «aude- Se aplică acelor, cari nu sînt făcuţi pentru carte. 1145. L!-lipseâ lupluî îm pîzari? (Trebuia, ca lupul să easă tn tir») Pe cind un ţăran venea cu măgarul său la tîre eatâ si lupul în drumu-j, ca să-î mănînce pe măgar. Bietul ţăran PROVERBELE AROMÎNILOR 535 neavînd ce face, s-a rugat de lup, să i-1 cruţe pînă s-o duce în tirg şi cind s-o întoarce, el tot p-acolo o să treacă, aşa că i-1 poate mînca atunci. — «Da ce o să faci în tîrg, întreabă lupul ? — «Să-mi aleg vr-o zece măgari, ca să-î duc acasă. — «Cum aşa? — «Apoi în tirg vin măgarii de la sine şi vin şi oameni, ca să-şi aleagă şi să iea cîţî măgari poftesc. — «Dacă viu eu, pot să aleg şi eu cîţî măgari îmi place. — «Cum să nu, răspunde ţăranul. De cît, ca să nucrează lumea, că ieşti cine ştie ce, vino să te puiu călare pe măgar. Lupul ademenit, a consimţit dar cînd s-a văzut în tîrg, toată lumea a început să-l bată şi să-l huiduească. 1146. Ca luplu în pîzari. (Ca lupul tn ttrg). Adică, huiduit de toată lumea. Se aplică celor răi, cînd se duc in societatea celor buni. 1147. La luplu alb. (La lupul alb). Z. 2061, Boiagi. Adică: niciodată. 1148. liagă luplu după oi. (Bagă lupul după oi.) Wolfflin. 8, 1. Lupus apud oves. 1149. Lo-acîţâşî luplu di urecl'i. (L-ai prins lupul de ureche). Z. 2044. cfr. W. 64, 3 Lupum auribus tenere. A fi intr-o poziţiune primejdioasă. 1150. Tu nă sut di an' ş-un lup mîncât di oae. (La o sută de ani şi un lup mîncat de oae). Isp. 2240. Fie şi un lup mîncat de oae. 1151. Luplu stiteâ şi j- în sîn. 1323. N' ligă' mîn'li. (Mi-a legat mîînele). A fi în neputinţă. Z. II, 3836. Mînî legate. 1324 Ligât'di mîn' şi di c'oari. (Legat de mîînî şi de picioare). A fi in datorii pînă îngit; pentru unul care nu poate face nici o mişcare. z. 11, 38311325 Şfrîndeâ mîn'li. (îşi frîngea minele). A fi descurajat, deznădăjduit. 1326. Easti tu buni mîn'. (Este în bune mîînî. A fi în siguranţă. 554 PROVERBELE AROMÎNILOR 1327. Cu mingii n-ch'eptu. (Cu mîînele tn piept). Incapabil să vie în ajutor. 1328. Cu mîn'li n-sin. (Cu mîînele tn stn). A sta neocupat. cfr. Wolfflin 322, ILiv. VII, 13, 7. Cur... «compressis, quod aiunt, mambus sedeas?» cfr. Z. 3813. 1329. Cu cumbuloăa tu mînă s-priimnă. (Cu mătăniile In mină se plimbă). A face pe boierul. 1330. Cu mîn'le dinîpoî s-priimnă. (Cu mîînile îndărăt se plimbă). A face pe boierul. 1331. NP-si tîl'ară mîn'li. (Mi s-au tăiat mîînele). Cînd cine-va este lipsit de ceva, fără de care nu poate tace nimic. p 1332. Aspeală-ţî mîn'li. (Spală-ţî mînele). A-şî rădică speranţa). cfr. Z, 3790. 1333. Cu mîn'li acîţati. (Cu mîînele ocupate). A fi ocupat cu ceva. 1334. Loaşî mîntila, cari aspusişî. (AI luat basmaoa, dacă aî spus?) Z. II 6001. Luaşi basmaoa, dacă spuseşî ? La Aromînî îe obiceiul, ca acela, care merge înaintea nuntaşilor, ca să anunţe pe mireasă de venirea nuntaşilor cu ginerele, capătă în dar o basma. 1335. Tră micari mîsa-l' h’iti, ma tră lucru, doi pârâţi nu fac. (Pentru mîncare, «măsa-î sînt», dar pentru lucru, nu fac două parale). PROVERBELE AROMtNILOR 555 1366. Ne tu mîs&auă nu ag'untji; nu ncapi. (Nici în măsea nu ajunge; nu încape). Foarte puţin. Z. 3870. II. Cit să puie pe-o măsea. 1337. Cîrvel’a ne tu mîsgaăă nu-11 intră. (O pine întreagă nu-î intră nici în măsea). A mincâ mult. 1338. Mî-ta ti purtă' noauă meşi di (Jîli ş-tini n6-arav(Jî necă ună minută? (Mamă-ta te a purtat 9 luni de zile şi tu nu rabzi nici un moment?) Celor cari sint nerăbdători. 1339. Casă fîră m'Vari, casă fîră hari. (Casă fără femee, casă fără gra(ie). Vezi ; mul'ari. 1340. Macă ti faţî moali, ti bag ş-tu foali. (Dacă te—laşi—faci moale, te bag în foaie). cfr. Ispirescu 1983. 1341. Cari z-duţi la moară, s-umpli di fîrină. (Cine se duce la moară, se umple de făină). Isp. 1347. 1342. Ca la moară, cu ara8a. (Cu rlndul ca la moară). Notă. — Cînd se aduce făina la moară, se macină pe rînd, întîî făina acelui care a venit întîî, apoi făina celui de al doilea, şi aşa mai departe cui e rîndul. 1343. Ţ-vin’i apa la moară? (Ţi-a venit apa la moară?) A-şî veni în fire, a se lămuri, desluşi; a ne mîerge bine; a fi rîndul nostru. 1344. U bîgă' apa tu mdară. (A băgat-o apa la moară). A-şi asigura viaţa, a avea cu ce trăi în tihnă. 1345. Moara bună ş-ch‘etri masnă. (Moara cea bună şi pietre macină). 556 PROVERBELE AROMtNJLOR 4346. La mdară ş-la drîşteală. (La moară şi Ia viitoare). Adică: La lumea toată. femeile' la m0ară la dr¥eală, ™de se strmg temelie, este ca şi cum l-ai spune Ia toată lumea. 1347. Maşî la mdară, la drîşteală ş-la hoara tută. (Numai la moară, la viitoare şi la tot satul). Adică: la toată lumea. 4348. Moară aspartă. (Moară stricată) Adică: gură stricată. 4349. J-dăadi foc a moârîVeî s-a.scapă di şoariţî. (A pus foc la moară, ca să scape de şoareci). Arşi moara, se-ascapă di şoariţî. (Arse moara, să scape de şoareci). 4350. Traiji moara di nu s-avdi. (Vuîe moara şi nu se aude). A tace pe surdul. 4354. Di mdarte vîră n6-ascapă. (De moarte nimeni nu scapă). 4352. Gind u caftî moartea, fugii, ş-cînd nu mintuîeşti, v'ini 5fvn\T ° “Ce^ nloartea> fuSe Ş1’ cînd nu te gtndeşti, vine), ctr. Nu ie după cum va omul, ci după cum va domnul. 4353. Moartea nu v'ine, cînd 6-acfen'î. (Moartea nu vine cînd o chîemî). z 5493, Milescu. 1354. Moartea v'ine ş-neacl'imată. (Moartea vine şi neinvitată). 4358. Moartda tă-află ş-tu fundul a Iodul. (Moartea te găseşte şi In fundul pămlntuluî. 1355. Işî viglu mdartda cu ocl'il'. (Îşi văzu moartea cu ochii). PROVERBELE AROMÎNILOR 557 A fi trecut printr-o mare primejdie. z. 5515 II. 1356. Agîrşâ-nMu moarte. (Uită-mi-1 moarte). Aşa se zice, cînd vedem un copil foarte drăgălaş. A fi ceva ales. * 1357. No-ari moarte. (N-are moarte). t Pentru un lucru foarte trainic. 1358. Mdarti di cini. (Moarte de cine). A muri cine-va părăsit de toţi. 1359. Fără itie vira nu moxri. (Fără pricină nimeni nu moare). 1360. Mdartâa Ii bagă cîpach’i la tuti. (Moartea pune capac la toate). Moartea le împacă pe toate. 1361. Moartea no-aleadi. (Moartea nu alege). Adică ; moartea nu face deosibire nici de vîrstă, nici de sex, nici de nimic. 1362 Mortu ş-ningrupât. (Mort şi neîngropat). A ii slab ca un mort ; a nu mai avea multe zile de trăit. 1363. Nu s-toarnă mortal de la groapă. (Nu se întoarce mortul de la mormtnt). Z. 5460. 1364. Morţii' cu morţii1 şi v'iil’i cu v'iîl’i. (Morţii cu morţii şi viii cu vii). Diir 17. II 9: Halt’s mit den Lebendigen. 1365 Morţii' nu s-toarnă. (Morţii nu se întorc;. 55» PROVERBELE AROMInILOR 1366. Tră morţi. (Pentru morţi). Z. II, 4690. De sufletul morţilor. Cînd se varsă vinul ţuica, se zice: tră morţi (Pentru morţi)-laşa b&a şt morţii' ! fLas să bea şi morţii). [ ’ Aceasta este un semn de bun augur. 1367. Cari mpartă, i ma mult i ma puţin. (Cine împărţeşte sau mai mult sad mai puţin). Vezi: No. 1208. 1368. mpăatic-u. (Cîrpeşte-o). Isp. Cîrpeşte-o minciuna. 797. 1369. Ca ţel ţe-şî cîftâ mula n-g’epi. (Ca acela care Îşi căuta cadrul tn buzunar), cfr. Isp. 819: Căta Nan eapa şi el călare pe ea carvanar n-avea de eît un catîr, cu care îşi nutrea fasT ’nPe Ctnd d?^ea afară’ unde l-a apucat noaptea, s-apus ÎLlTi . T C6a UmWat după dtasu1’ cercetînd Pe toţi, şi toate ascunzatorile posibile, nu ştia unde sa mai caute. Intilnind pe cine-va, acesta după ce l-a ascultat povestind cum a căutat prin toate părţile, ca sa taca haz l-a spus. F * ’ «Na că-i în g’epi ?» Nu cum-va ie în buzunar. - bufunbaretUl Să"ŞÎ dea S6amâ’ a încePut să se caute şi î„ 1370. Mulţii-u oaea, ma nu-1' scoati sîntjili. (Mulge-o oaea, dar nu-i scoate sîngele). 1371. lu-î multă minţi, i ş-multă glîreaţă. (Unde-I multă minte, e şi multă nebunie). Wo viei Lichi ist, ist auch viei Schatten. 1372. Mulţi ştii, mulţi va tratjî. (Multe ştii, multe o să tragi). 1373. Iu avtjî franci mulţi ş-l[aî cinestra aţeâ n'ica. (Unde auzi fragi mulţi să iei coş mic). cfi. La pomul lăudat nu te duce cu sacul mare. 1374. Cari se-acaţă di mulţi, nu biţeaşti viră. Proverbele aromînilor 559 (Cine tneepe multe, nu sftrşeşte nimic). 1375. Cart va s-facă mulţi di nă oară, armîni tu mesi. (Cine vrea să facă multe dintr-o dată, rămtne tn mijloc) Diir. 552 II 307: Wer zu viei fassen wil, lăsst viei fallen. 1376. Mulţi văadi omlu cit binea4ă. . (Multe vede omul cit trăeşte). . 1377. Ca mul'ari greaiiă, ţe veadi, caftă. (Ca femee însărcinată tot ce vede, cere). 1378. Poali luncji (mul'arda) ş-minti şcurtă. (Poale lungi (femeea) şi minte scurtă). Cusiţă luncji ş-minti şcurtă. (Cosiţe lungi şi minte scurtă). Diir 609, II, 341 lt. femina vestis longa et longior amentia, Weiber haben langes Haar und kurzen Sinn. cfr. Z. 3928. 1379. Birbatlu s-poartă cu saclu, ş-mul'area să scoată cu aclu, casă nu să-adară. (Bărbatul să care cu sacul şi femeea să scoată cu acul, căsnicie nu se face). Diir 480 I 246: Die Frâu kann mit der Schiirze mehr aus dem Hause tragen, als der Mann mit dem Erntewagen ein-făhrt it. Quando l’omu porta cu la navi, la donna lusfacu la scorcia di la nucidda. 1380. Mular&a ţe laţi, ne draclu nu u disfaţi. (Ce face femeea, nici dracul nu o desface). cfr z. II, 2706. 1381. Mul'arda l’i scoasi peri algh’i a dracluî. (Femeea a scos peri albi dracului). z. ii, 3946. Notă. — Snoava pe care o dâ d. Zanne la No. 3946 există şi la Aromim cu oare-carf deosibiri. 1382. Mularea ţe nu vas-friminlă, dua tută nţSarni. (Femeea, care nu vrea să frămtnte, toată ziua cerne). Z. II, 33 48, 3949. 1383. Ca ţea (muCar&ă) ţe plimjeâ sun gorţu. PROVERBELE AROMtNILOR (Ca ceea care pllnge supt păr). Notă. - O femee, căreia i-a murit bărbatul, se ducea la părul semănat de acesta şi plîngea, de grija, că ce are să fie cu băetul pe care l-ar naşte dînsa, cînd acesta o creşte şi s-o urca pe păr. Se poate în-tîmpla să cază şi să se lovească şi să moară. Se aplică celor cari duc grija unui lucru depărtat. 1384. Tu (Jâtili zboari, ascultă ş-un de-a mulărilei. (La zece vorbe, ascultă şi una din ale muereî). Z. 3925. 1385. Minţi mulirdască. (Minte femeească). adică: minte uşoară, gr. Tova«t6ţ (ppăpsţ. It. Mulieris animus. 1386. Mularda Io-a uşi draci u. (Muierea l-a Imbătrtnit pe dracu). Z. 3336. 1387. Mularda-1 cripă' draclu. (Femeea a făcut ca dracul să crape). Z. 3946. 1388. Mutarda pişti no ari. (Muerea n-are credinţă. Z. II 3952). “ 1389. Dă ş-fucji di mul ari arao. (Dă şi fugi de muere rea). 1390. Mularda araiiă easti ca casa ţe-afumă. (Femeea rea este ca casa care fumă). 1391. Mularda ş cîtuşa au citi noauă sufliti. (Muierea şi pisica au ctte nouă suflete). Z. II. 3978: Muierea cu nouă suflete. 1392. Mularda bună-t, gh’ineaţa casă bei. (Femeea bună este fericirea casei). 1393. Si ngac’i ca muierii. (Se ceartă ca femeile). Ziua toată şi pentru un lucru de nimic. proverbele aromînilor 56i 1394. Mutarea nu-i cîmeaşi, s-6-ălixeşti cindu vrei. (Soţia, nu-i cămaşe să o schimbi clnd îţi place). Se cere, cind e timpul să te însori, să te gîndeşti bine la femeea, care-ţîva li soţie, liind-că e dată de însori pentru totdauna. La Aromini nici nu se pomeneşte de divorţ, chiar cînd temeea e foarte rea. 1395. Mutarea \ ma drac şi di drac. (Femeea-i mai drac şi de cît dracul). 1396. Mul'ariki-X evă! (Femeea-î evă) Adică: înşelătoare, ademmătoare. 1397. MuVar^a-X lucrulu a draclui. (Femeea-i lucrul dracului). 1398. QimeTlu a câsil'eî easti mutarea (Temeiul casei ieste femeea). 1399. Care ş-bate mutarea, îşi bate capiu ; care-ş bate mula, işî bate punga. (Cine îşi bate nevasta, îşi bare capul ; cine Îşi bate cattrul, îşi bate punga). Arom. II, 276,2. 1400. Mutarea, calu ş-tufech’a nu si mprumută. (Femeea, calul şi puşca nu se împrumută). 3319. Zâne II. Povestea teh ritoare la aceasta, să se vază în basmele aromîne 1401. Tin'ia-î la muXari, musut6a(a ţea ma mari. (Cinstea la femee, e frumuseţea cea maî mare). 1402. Mutarea ţea buna ş-tin'iseaşti bîrbatlu. (Femeea cea bună îşi cinsteşte pe bărbat). 1403. De cît s-n'i plîngă mum8a, ma gh’ini s-ţî plîngă mî-ta. (De cît să plîngă mamă-mea, maî bine să plîngă mamă-ta). Adică : in loc să mă omorî, maî bine te omor. 36 $62 Proverbele aromînilor 1404. Ban ca nă mumă. (Bun ca o mamă).. 1405. Ca un sin di mumă (Ca un stn de mamă). Pentru un om bun. 1406. Muma gion'lor plinei. (Mama volnicilor pltnge). Fiind-că cei voinici îşi expun viaţa. 140/. Di tată no-armî n fic'orl'i oarfin1, ma di mumă arroî’n. (De tată nu rămtn orfani copiii, de mamă însă rămîn). 1407bis Ma curundu hrîneaşti nă mumă şapti tie'ori, di cit santi nc'ori nă mumă. ' p (Mal curînd nutreşte o mamă şapte copil, de cit şapte copii o mamă). ‘ 1 1408. Firă mumă, ca pul'i firă cloc'i. (Fără mamă, ca puii! fără cloşcă). 1409. Muma doari. (Mama Iubeşte). 1410. Mumă ş-tată nd-aflu, muluri citi z-vrei. (Mamă şi tată nu aflu, femei cîte să pofteşti). 1411. Ună oară mi făaţi mumăa. (O dată m a născut mama mea). cfr. Pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. 1412. Muma di la gură ş-ţîni trî tie’ori. (Mama ’şî ţine de la gură pentru copil). 1413. Aşteaptă z-v ină măntili la nis. (Aşteaptă să vie muntele la dtnsul). cfr. Daca muntele nu vine Ia noi, să mergem noi la dtnsul. Se zice pentru cei leneşb 1414. Munţi cu munţi nu se adună, ma om cu om!... (Munte cu munte nu se adună, dar om cu om !) Proverbele aromînilor 563 Adică: om cu om să se adune e uşor. Z. 589. Deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om I 1415. MUntili di neauă nu se-aspari. (Muntele nu se teme de zăpadă). 1416. L'-aspuni munţi. (Iî arată munţi)- A spune cuî-va greutăţi. 1417. Lo munţii' nîpoi în sus. (A apucat munţii In sus). Notă. ■ A fugi şi deveni ast-fel liber şi independent. Munţii la Aromînî au fost azilul tuturor celor perzecutaţi de tiranie. Dacă cine-va nu putea să plătească birul, îşi găsea refugiul în munţi unde îşi petrecea viaţa ca haiduc, în cit: sg-aciţă' di munţi, s-lo di munţi sînt sinonime cu: a scăpat, s-a pus la adăpost de ori-ce perzecuţiune. 1418. Aşteaptă, lai murgii, s-crească earba. (Aşteaptă murgule, să crească iarba). cfr. Z. 2162. Trăeşte, murgo, c-o să-ţî dau earbă verde, ngr. Zişi, mavre, ch'i carterv'a, v'a na fas mavra stafll'a. (Trăeşte, negrule, şi aşteaptă, ca să mănlncî struguri negri). Lt. Exepecta bos olim herbam. 1419. Muri nveasta, duşi cuscri Ta. (A murit nevasta, s-a sftrşit cu scria). 1420. Muri cumbarlu, duşi cumbîril'a. (A murit finul, s-a sftrşit cumetria). Dur. 904 I, 491. Wenn ’s Kind tot ist, hat die Gewatter-schaft ein Ende. lt. Mortoil figliuolo, non v’e piu compare. 1421. Nu plîntji pi murminti xen, s-nu ti doară och'il’. (Nu pltnge pe mormînt străin, ca să nu te doară ochii.) Adică: Nu duce grija altora. 1422. Ca ţel cu musca pri nari. (Ca cel cu musca pe nas). Diir. 844 I. Wen ’s juckt, der kratze sich. fz. Qui se sent galleux, se gratte. 564 proverbele aromînilor Poveste : Un judecător a vrut să constate, cine aflase un inel de aur pierdut, pe unde un grup de mai multe persoane au trecut. Fiind-că top negau, judecătorul a recurs la ur-. mătoarea şiretenie. El zice, că nu poate să fie altul cel cu pricina, de cit cel cu musca pe nas. Gel cu pricina, crezind, că în adevăr are o muscă, imediat ş-a adus mina pe nas şi s-a dat ast-fel de gol. In loc de nas, se maî aude şi căciulă». Aşa se zice: Ga ţel cu musca pri cîc'ulă. (Ca cel cu musca pe căciulă). 1423. O-agudişî ca musca pri c... (Aî nimerit-o ca musca pe c...) Arată nepotrivire; a o nimeri prost, cfr. Se nimereşte ca nuca în perete. 1424. Di muscă, o adară mulă. (Face din muscă, catir). cfr. Faire d’une mouche un elephant. Pentru cei obicinuiţi a exagera lucrurile. 1425. Ndrea(Ji-ţî mustăţii. (Drege-ţi mustăţile). Aibî răbdare. 1426. Arîdi pi su mustăţi. ~ (Rîde pe supt mustăţi). z. II. 4055, A rîde pe ascuns; a ne plăcea ceva. 1427. Muşităaţa treaţi, ma mintea armîni. (Frumuseţea trece, dar mintea rămîne). 1428. S-fiţăâ muştili tuti n'ari, vrăa u mîcă v'ifţil' cu c’ubana (Dacă toate muştele produceau miere, ţiganii ar fi mtnca-t-o cu lingură ciobănească—mare) 1429. Se adună ca muştili pri n'ari. (Se strtng ca muştele pe miere). Z. 2187. Adică în mare număr. 1430. Tute muştile nu fac n’are. (Toate muştile nu fac miere). Nu toţi oamenii sînt de soiu. Weig. Arora. II, p. 276. PROVERBELE AROMtNILOR 565 1431. L'-arcă' muşti. (Iî aruncă muşte). A provoca pe cine-va. Notă. — Cinci unui cal, catîr. măgar, bou, li se arunca muşte, devin neastîmpăraţi şi încep a da din picior, fiind excitaţi. De aci se întrebuinţează apoi în senz figurat şi pentru oameni. 1432. Algh’ina te-aduţi la n!ari, şi musca la c... (Albina te duce la miere şi musca la c...) cfr. Z. 2173 : Cine se îea după muscă, il duce la scîrnă. 1433. Acaţă muşti. (Prinde muşte). A fi un pîerde-vară. 1434. S6-adună ca muştili pri c...t. (Se adună ca muştele pe c....) Pentru cine, poftit, nepoftit, se adună unde-va; pentru cei cam neobrăzaţi. 1435. MutrM-ţi urfan’a. (Vezi-ţî, caută-ţî de sărăcie !) Pentru cine nu-şî caută de nevoile sale, ci se bagă şi în afacerile comunale generale. 1436. Mutr&a-ţî di irn'ie ! (Vezi-ţî de pustia=casă). Se zice acelor cari se amestecă în lucruri ce nu-î privesc). 1437. L'-aspuni mutri. (Ii arată mutre). Z. 4058, II. A se arăta neprimitor faţă de cine-va. 1438. Di puşi mUtrili. (A cobortt — a făcut — mutre). A-î părea rău. 1439. Fa ţi mutri. (Face mutre). A face nazuri, a arăta greutăţi. 5^6 PROVERBELE AROMÎNILOR 1440. Ahtă'rî mutri! (Aşa mutră!) Adică : Aşa om. 1441. Arîdi muţoslu di bîloslu. (Rîde cel muţos de cel bălos). A fi asemeni atît unul cit şi cel l-alt. 1442. Susunu nar&a. (Cu nasul sus !) Z. II, 4119: A umblă cu nasul pe sus. 1443. L1 ci 1452. N’-adusi suflitlu la nari. (Mî-a adus sufletul la nas). A necăji peste măsură. 1453. Spintjură' nării. (A splnzurat nasul). A se supăra. 1454. N'-vin'i tu nan. (Imî veni la nas). A necăji, a aduce la disperare pe cineva. 1455. Ş-adună nării. (îşi adună nasul). In semn de dezgust; a se recunoaşte. 1456. Lo-ari tu nări. (II are In nas). A nu putea suferi pe cine-va. 1457. L’-til’e nării. (Iî tăie nasul). 1458. L’-frimsi nării. (lî frînse nasul). Z. Ii, 4120. 1459. L’-plîc'ută' nării- 568 PROVERBELE AROMÎNILOR (li turti nasul). A umili pe cine-va; Z. 4121. 11. 1400. Nu ari nări. (N-are nas. Z. U, 4124). A nu îndrăzni; a nu fi considerat. 1461. Ari nări buni. (Are nas bun). A fi prevăzător; a mirosi de departe ce-î, ce nu-î. 1462. Li aplică' nării. (Le plecă nările). Z. II, 4072: A i se muîâ nasul. Sau: Z II, 4121. A lăsă nasul în jos. 1463. L-tradi di nări. (11 trage, duce, de nas). L. nare trahere. z. II, 4114. 1464. Umflă nării (Umflă nările). - A se supără. Z. 4062, 11. 14t>5. L’i li scoasi prit nări. (A le scoate prin nas). Se zice l)cînd ne face cine va un bine şi cu care ne asasinează la fieşte moment; 2)cîndnu lăsăm să-şi bată joc cine-va de binele ce i l-am făcut. Z. II, 4092, 4093. 1466. Nu-î di nării a tali. (Nu-î de nasul tău). 1467. Narea 6 ari mari, ma nu ari hari. (Nasul îl are mare, dar n-are graţie). Pentru un parvenit care vrea să facă peboieru şi nu ştiecum. 1468. Ţ-cură n şi ndoauă alasă. (Clnd te cerţi cu omul tău, ctte-va (vorbe, insulte) să zici 1 şi ctte-va să le laşi). Pentru că cu om din neamul tău, deşi certat, va veni momentul să te împaci şi atunci îţi va fi ruşine de vorbele rele ce î-aî zis. 1471. NdrSdtjli-ţi dinţii1. (Drege-ţi dinţii). cfr. Pune-ţi pofta in cuiu. 1472 Fudl d-iu si ncac'e, traqli di nă parte. (Fugi de unde se ceartă, trage la o parte). Nu te amestecă în certuri străine. Arom. II, p. 278 20. 1473. Cari ncălică mula altui, z-dipuni tu mesea de caii. (Cine încalecă catîrul altuia, descalecă în mijlocul drumului). Dur. 044 I it. Chi dei panni altrui si veste, presto si spoglia. 1474. Cari aravdă, ncli'irdăsSaşti. (Cine rabdă clştigă). Vezi No. x 15. 1475. Gaftă ncîc'ari cu ţeara. (Caută ceartă cu luminarea). cfr. Isp. 867, idem. 1470. Jtfcîc'ari firi biliari, no-ari gustu ! (Cearta fără bătae, n-are gust). Isp. 100. 1477. Pârâţi firă ncăc are la draţi! . (Parale fără ceartă la draci 1) Se spune despre cei încăpăţînaţi.1) Anecdotă. A fost un cărvdnăr, care era foarte.bun, dar avea 570 PROVERBELE AROMÎNILOR defectul, că trebuia să se certe cu toţi aceia, cari iî închiriau catîrii, cînd trebuia să tie achitat. Intr-o zi a fost întocmit să ducă familia unui bancher dintr-un oraş într-altul. Pe drum a căutat, ca să facă să nu suferă de nimic familia bancherului, în cît acesta a rămas pe deplin mulţumit. Cînd a fost vorba de plată, bancherul chîamă pe cîrvîndr, ca să-î plătească. 11 întreabă cît tace, şi acesta răspunde de pildă, atîta. Numai de cît bancherul scoate şi-i plăteşte în aur. încăpăţînatul cărvîndr trînteşte aurul la pămînt şi-i zice : «Nu voiu aur, voiu argint». Bancherul, care cunoştea viţiul său, nu s-a supărat de loc, ci a scos să-î plătească în argint. Abia î-a oferit argint şi nărăvitul cărvîndr îl trînteşte din nou, zicind că vrea aramă. Oferindu-i-se bani în aramă, îi trînteşte ia pămînt şi zice: «Parale fără ceartă la draci să se ducă.» 1478. Nu mi ncîlţlaşti. (Nu mă Încălzeşte). . Se zice, despre un lucru străin, ceva care nu ne preocupă, nu ne face cald. 1479. Nu ti du ngacl'imât iuvâ, tra s-nu ti scoată afoară. (Nu te duce neînvitat unde-va, dacă vrei să nu te scoată afară). Dur 503 11 277: Ungebetene Gâşte setzt man hinter die Thur. it. Chi vâ alle nozze e non e invitato, se ne torna svergognato. 1480. Neamţul i c'ic'or di sicară». ~ (Neamţul e «picior de secară»). 1481. II voi ca năada n sin. (11 iubesc ca zăpada In sîn). Adică: de loc. 1482. Albă ieste şi neaua, ama arde. (Albă ieste şi zăpada, dară arde). Weig. Arom. II, p. 276. 1483. Albă-î ş-neaoa, ma u ch'işi cînTi. (Albă e şi zăpada, dară o pişe clinii). cfr. z. 337 1484. Ne cap, ne c'or nu se-alea^i. (Nu se alege nici cap nici picior). A fi un lucru foarte încurcat. 1485. Ne albă, ne laie. PROVERBELE AROMÎNILOR 57i (Nici albă, nici neagră). Pentru cine nu priimeşte nicî una nicî alta ; cine-î greu de împăcat. 1486. Necă lînfjit, necă v’atru. (Mai bine—nicî bolnav, nicî doctor). 1487. Va-n1 arucă nelu nipoî! (O să-mî întoarcă inelul). Se obicînueşte la Arominî a se da un inel din partea mirelui miresei şi din partea miresei, mirelui, cînd se logodesc. Ear cînd se strică logodna, se întoarce din partea nemulţumitului inelul. Aceasta este o mare dezonoare pentru tînăr sau fată. Aci exprimă nepăsarea, fiind nelogodit sau însurat acela care vorbeşte aşa. 1488. iNgîrta-mîrta» z-duc. (Trăesc «ngîrta-mîrta»), A trăi rău. Notă. — Ngîrta—mfrta este cînd mîrie cinele în contra unui alt cîne, muşcîndu-se din cînd în cînd. 1489. Canda-11 si nicară cîrăv’li. (Parcă i s-au înecat navele). A fi trist, mihnit. ■ 1490. JSicatlu di ploae nu[se-aspari. (Cel înecat nu se teme de ploae). 1491. Citi ştii nicuch'irlu, nu li ştii musafirlu. . (Cîte ştie stăplnul, nu le ştie musafirul). 1492. Ninviţatlu cît x) avut va s-h!ibă. easte huzmich'âr a nviţatlui. Arom. II, 276, 1. (Neînvăţatul cit de bogat să fie, îeste servitor celuî învăţat). 1493. Mîcă niorl'i. (Mănîncă norii). Pentru a exprima repeziciunea cu care se duce cine-va. Se zice mai ales de cai. cfr. mănîncă pămintul. 1). Ahît în loc de cît nu se aude la Samarina. 572 PROVERBELE AROMfNILOR 1494 Niţi de arină h'ir, ni ti di pldai f'ustani. (Nici de nisip fir; nici de ploae, rochie). Z. 910 Milescu. 1495 S-niură' Vasiliţa. (S-a Inorat muntele Vasiliţa). ■ Avela, Epir. Se aplică celui care devine posomorit. 1496. S-niură' Gumara. (S-a tnorat muntele Gumara). Vezi : No. 1495. Samarina. 1497. S-niură' Valea-Caldă. (S-a Inorat muntele Valea-Caldă). Vezi: No. 1495. Pervole. Epir. 1498. Ag'un(Ji pin la niveastă. (Ajunge ptnă la nevastă). Adică a li foarte aproape de cine-va saii de ceva, prin favoare, de oare-ce e greu să ajungi piuă la mireasă, dacă ieşti străin mai ales. 1499. Va nivdasta cuframbolu, lumea tută va. (Dacă vrea mireasa şi mirele, toată lumea vrea. Vezi : nveusta. 1500. HivoVa ti nveaţă minţi. (Nevoia te învaţă minte). 1501. Pin nîinti cari bîneaqlă, cari moari. (Ptnă la anul cine trăeşte, cine moare.) Z. 11. Pină la anul cîte capete rămîn fără căciulă. 1502. Ş-nîinti arău, ş-nîpoî ma laiu. (Şi Înainte rău şi Îndărăt şi mai rău). 1503. Nîiritlu ncic’eri scoati. (Necăjitul aduce ceartă). 1504. Pul'u di nîpîrtică. (Pu'u de nepîrcă). Adică : Om ingraţ. ProVeRbele aromInilor 5?3 Credinţă. Se crede de popor, că nepîrca. cind e sa nasca pui, aceştia ii rup pintecele şL ies, omorind ast-fel pe cine !e a dat viaţă. t505. Cieaşti pul'u di nîpîrtică ! (Creşte puiu de neplreă). Se aplică celor nerecunoscători. 1506. Iu ti torn'i, di nîs dai. (Unde te’întorci, de el dai). Cind e nelipsit la orî-ce cine-va. 1507. Ca nîs, nu-î altu. (Ca dtnsul, altul nu-î). Peătru cine se crede prea mult. 1508. L'-fec'u ună, ţe s-oaspună pin tu noauli brini. (Ii am făcut una, ca să o spuîe pină tntr-a noua spiţă). 1509. Nociptâa u faţi dlla • (O face noaptea zi) Se zice pentru cine e foarte muncitor, care nu lasă să treacă nici un moment nefolosit. 1510. B’aţi ndapt^a (Juă ŞÎ 4ua noapti. (Face noaptea zi, şi ziua noapte). A fi harnic. 1511. Si scoală cu noapUa n-cap. (Se scoală cu noaptea 1n cap). Adică foarte de vreme. 1512. Ascâpită noduri. (înghite la noduri). A-şi inghiţi necazul. 1513. Ţ, Noduri, noduri l'i si duţi. (A Înghiţi cu noduri). 1514. Dit_ch'irolu al Noe. (Din timpul lui Noe). Z. 957. De cind lumea şi pămintul. 574 PROVERBELE AROmInILOR 4515. Nă oară si-nsdară omlu, tr-aţeâ sî-ş dişcl'idă ocl'il1. (Odată se însoară omul, de aceia să-şt deşchidă ochiT). 1516. Cu ntribar8a ag'umjî şi-m-Poli. (Intreblnd, ajungi şi la Constantinopol). 1517. No-ari om z- care avea un băet, dedat numai spre rele. Mereu îi spunea tatăl, ca nici odată iei nu o să devie om cum se cade. Băeatul într-o zi a dispărut de acasă, şi s-a dus să-şi caute norocul in lume. Fiind deştept, a ajuns în curînd să ocupe o poziţiune distinsa şi mai tirziîx să devie împărat. Odată înălţat la această treaptă superioară, ce-a gindit dinsul. «lean să aduc pe tata să vedem, ce are să spuie, cind o să mă vază ca împărat!» Imediat ordonă, să i se aducă cutare persoană din cutare sat. funcţionarii inferiori, creztnd, că ie vorba de vre-un tăcătoi de rele, il prind, îl leagă in lanţuri şi-l pornesc la împăratul. Adus aci imediat ordonă împăratul să-l scoaţă lanţurile, căci acela este tatăl său. Apoi prezintindu-se lui şi sărutîndu-î mîna, îi zice ; PROVERBELE AROMtNILOR 593 1705. 1706. 1707. 1708. 1709. 1710. 1711. 1712. 1713. 1714. 1715. «Eli taică, aşa e, că am devenit om ?» Atunci tatăl îi răspunse: «Şi cu toate acestea n-aî devenit om cum se cade, căci dacă te făceai om, nu ordonai să aducă pe bătrînul tău părinte în lanţuri, drum de mai multe zile, şi să-l faci să sufere cele de nesuferit!» Di ţe se aspari, no-ascapă omlu. (De ce se teme nu scapă omul). Isp. 1689. Zic. Mică, bea cu omlu a tău, şi fuqli di darilâari. (Măntncă, bea cu omul tău şi fugi de daraverî). Isp. 1428. * Omlu prindi z-mintuească ş-niinti ş-nîpoî. (Omul trebuie să segtndească şi Înainte —In viitor — şi îndărăt — In trecut). Ţe-i di om ? (Ce-i de om ? Adică omul este un nimic. Omlu-î faptu s-imnă, cum i pul'lu s-azboâiră. (Omul e născut să umble, cum e pasărea să zboare). Omlu cum si nveaţă, acşt bînea^ă. (Omul cum se tnvaţă, aşa trăeşte). Omlu ari j-bană ş moarti. (Omul are şi viaţă şi moarte). Z. 6290 II. Omlu ţe s-tindi, beasi. (Omul ce se Întinde, şi b.. ) Omlu linîvos, i va s-tindă, iva z-beasă. (Omul leneş sau se va Întinde, sau va beşi). Omlu ţe-1 doari capiu, tuti le-alagă. (Omul pe care-1 doare capul, toate le tncearcă,—ad. aleargă după toate remediile). Nu va ti faţî om tini! (N-o să te faci om tu I) ■ 38 594 proverbele aromIniloR 1716. Omlu faţi straniu, nu straniu omlu. (Omul face haina, nu haina pe om). 1717. Armaşi orbii. (A rămas orb). Adică: fără carte, neînvăţat. 1718. Acaţă orbul, seoati-l1 ocl'il'. (Prinde pe orb şi scoate-î ochii). Dur 24 II 12: Den Krebs lehren, vorwărts gehen. cfr. Diir. 92. II. 55. 1719. Di la orbii nu caftă ocl'i. (De la orb nu cere ochi). z- 5633. Dan D. 1720. Si ndoapiră orbul di mur şi 11 si pari că ma nclonu easti loc. (Se razemă orbul de mur şi i se pare, că mai Încolo nu ieste pămint). Se induperă orbulu di muru, şi 11 se pare că ma incolo nu este locu. Bojadschi 194. Z. 5329. 1721. Deadi orbul di mur, şi-P pini, că ma nclo loc nu-î. (Dede—atinse—orbul de zid şi i s-a părut, că mai încolo pămînt nu-î). 1722. Or ţiul l-ară boi 11 şi-l mîcă caii. -(Orzul 11 ară boii şi-l mănlncă caii). 1723. Ori ori, va, ori-ori nu. (Ceasuri, ceasuri doreşte, ceasuri—ceasuri—cite o dată nu). 1624. Nu-î tu ori. (Nu-i — In fire, — In oare). Z. 45. A nu Ii în apele sale. 1725. L6-acîţară orii. (L-au prins orele). A se înfuriâ. Notă. — Orii se crede că sînt flinte supra naturale, cari vin şi asemenea Furiilor din anticitate, turmentează pe simplii muritori. PROVERBELE AROMÎNILOR 595 1726. Ţi-vin'işî tu ori ? (Ţî-ai venit în fire ?) A-şi reveni. 1727. Ca orn'ul pri mirşe. (Ca corbul—mare—pe stîrv). 1728. S-aurn’iră ca orvUi-V pri mirşe. (S-aii năpustit ca corbii pe stîrv). Z. 2687. Unde e stirvul acolo şi vulturii. 1729. Ca orn'u mică. (Mănincă cit un orn'u). A mîncâ foarte mult. 1730. Iu vedî orn'i, Ieşi aşteaptă. (Unde vezi orn'i, la stîrv să te aştepţi). 1781. L'-poati oslu. (Z. 4391. Mult Ii poate osul). 1732. N'i si deadi di os. (Mi s-a dat de os, mî-a ajuns la os). Z. II, 4393: A ajunge la os. 1733. Osci, osa, easti. (Este osa, osa). A fi prost. Notă. — ooa, este cuvînt grecesc şi înseamnă ; cîte. Cei proşti îie-Ştiind sa judece, ori cît li se spune, că costă ceva. cinci e vorba de tîrguîală, consimt şi ei. 1734. L'-av'isi oslu. ' (I-a devenit sfînt osul). Pentru cine face fapte bune. 1735. Canda tini feâţişî oiilu aţei aroşlu ? (Parcă tu ai făcut oul cel roş?) Pentru cine pretinde a fi considerat mai mult, fără să o merite. 1736. Lo-aveagl'i ca oiilu aţei aroşlu. 596 PROVERBELE ÂROMÎNILOfc (II păzeşte ca pe oul cel roşu). Notă. — La Paşti se voposesc ouă, atît pentru oameni cît şi pentru vite. Se mat vopsesc ouă pentru icoană. Ouăle destinate vitelor—oilor— şi cele pentru icoane se păzesc cu mare îngrijire, cele pentru vite pînă în luna Mai e, cînd se începe stîna «cînd bagă cişarh, cu care ocaziune se îngroapă în locul unde se tace stîna, ca oile să fie productive, ear cel de la icoană se păstrează pîna la anul, pentru că aduce fericire în casă. 1737. Cum iî oulii di găl’ină albă, aşi-î şi ouiu di găl'ină lae. (Cum e oul de găină albă, asa-î şi oul de găină neagră). Se zice despre cele cari sint la un fel şi maî cu seamă despre femei. Z. 2230 D-na Atena Buia: Doui tineri, fiind intr-o zi la Curte, îşi spuneau unul altuia dorinţele lor. Unul zise, că ar dori să poată intra în vistierie şi să tea cîţî bani ar vroi ; iar cel-lalt arăta focul ce-1 avea de a se culca cu Împărăteasa. Această din urmă, ascunsă intr-o odae vecină, auzindu-î porunci ca să se aducă indată două ouă, unul de la o găină albă, altul de la o găină neagră şi le arătă celor doui tineri, punîndu-î să ghicească, de la care găină e fie-care ou. Tinerii neputînd deosebi ouăle, cari li s-au arătat împărăteasa le trimise vorbă, că precum nu este cea mai mică deosebire între oul de găină albă şi cel de neagră, de asemenea nu ieste nici o deosebire între o împărăteasă şi o femee din popor. 1738. Cama gh'ine az un ou, de cît mine un bou. (Mai bine azi un ou, de cît mine un bou). . Z. 29. Arom. II, 276. 1739. A'stînqli furt ou, mini va furi boii. (Azi furi un ou, mtne furi un boii). 1740. Nica-I! zăţi a oului cocă. (încă ii zice oului «cocă»1). Se zice despre copii cart fiind deja mari, se poartă ca nişte copii mici faţă de părinţi, nerenunţînd la alintările acestora. 1741. Ari ş-ch’atra ş-oiilu n-g'epi-11. (Are şi piatra şi oul în buzunar). Cînd vre-un lucru depinde de unul puternic, care după plăcere ni-1 poate acorda sau nu. 1742. Oiilu a viţinluî totna ma mari easti. (Oul vecinului tot-dauna maî mare este). *) Vezi la dicţionar. Z. 2231. N. St. PROVERBELE AROMtNILOR 597 1743. Cu un oii nu si satură. (Cu un ou nu se satură). Z. 2232. Milescu. 1744. Di ou, lo-adară bou ! (De ou îl face cit un bou). Pentru cine exagerează. 1745. Dă oitlu, s-l'aî gil’ina. (Dă oul să îeî găina). Diir. ‘26 II, 13. Wer das Feuer haben will, muss den Rauch leiden. 1746. Padăa ohtu ş-ohtul padi val faţî. (Şesul deal, şi dealul şes veî face). Se zice celor lăudăroşî. 1747. la-u pad&a. (Iată şesul). Cînd cîne-va se laudă, i se zice: ea-u padea, dacă-ţi dă mina, dacă eşti capabil, poftim de-ţî arată voînicia in faţă aci, casă te vază toţi. 1748. Te-aduc Pădîaţli divarliga. (Te ocolesc Padiaţiî). Adică: O să mănîncî bătaie. Corn. de d-1 Diamandi, Samarina. Notă. — Văd} este un sat aromînesc lingă Samarnia, Epir. Vădiaft se numesc locuitorii satului. 1749. Palmă nu mi bat dă-aoâ. (Nici cit o palmă nu mă mişc de aci). cfr. Wolff. VI, 327. «Keinen Finger breit weichen». Plaut. Aulul. 576: hercle tu ex isto loco digitum transversum aut unguem latum excesseris. 1750. L!-ded pălmili. (I-an! dat palmele), A goni pe cine-va : a da afară pe cine-va cu de a sila. 1751- Pri palmi 1-crescu. (11 cresc pe palme). A creşte cu iubire, a ne inţeresa de aproape: 598 PROVERBELE AROMInILOR 1752. 1753. 1754. 1755. 1756. 1757. 1758. 1759. 1760. 1761. L-ţîni pri palmi. (11 ţine In palme). Z. II, 4414: A ţine în palme. A îngriji bine de cine-va. L-g'oacă pri palmi. (II joacă pe palme). A Ii jucăria cuî-va. A face ce poftim din cine-va. Ga n-palmă. (Ca în palmă). cfr. foarte bine, toarte uşor. Z. 441b. Ţe ţ-6-ai, că mic paVi? (Ce crezi, că mănlnc paie ?.) , Că sint nepriceput ? Gapu mplin di paVi. (Cap plin de paie). Adică: prost. Hîirea pângului s-aî. . (S-aî norocul păianjenului). V'inu, pap, s-ţ-6-aspun îu o-ari maea. (\ino, bunicule, să-ţî arăt, unde o are bunica). cfr. Poma dare Alcinoo; Grm. Holz in den Wald tragen. Ta 11 paparleli. (Taie papardele). A spune la minciuni. Paplu vecl'u ma multe ştie di fic'or cu mintea ţe-azboară. (Bătrînul învechit ştie mai multe, de cît băeatul cu mintea zburătoare, neaşezată). Di par-par, va ţi intră vîră parpâlangu. (Din par, par alergînd, îţî va intră vre un par din cei mari). Isp. 1192. Cine sare garduri multe, îî dă cite un par în c... Se aplică celor, cari se amestecă în lucruri nu tocmai curate, in treburi cam periculoase. PROVERBELE AROMÎNILOR 599 1762. Ag'umsiră la par. (Au ajuns la par). Adică: la bătae. 1763. Ţe ţ-u c-aî pardţi, şi n-aî minţi. (Ce-ţî e că aî parale şi n-ai minte?) 1764. «N-6-aspuni, că s-fac paraţVi cîrbun1». * (Nu spune, căci se fac banii cărbuni). Pentru cine se ascunde, cînd cîştigă ceva parale. Credinţă : Dacă visezi, că o comoară se găseşte ascunsă unde-va, scu-lîndu-te a doua zi, sănu pomeneşti la nimeni de visul tăii, ci se mîergî drept la comoară şi vei găsi banii. Dacă spui şi la altul, înainte dea pune mina pe comoară, vei găsi numai cărbuni în loc de bani. efr. Pliaedr. V, 6, 6. Carbonem, ut aiunt, pro t/iescturo in-venimus. 1765. Ai parăţii tr-arcari, fă-ti ch'ifil'u. (Ai parale de pierdut—de aruncat—, fă-te garant). 1766. Pârâţi fureşti casă nu adară. (Parale din hoţie casă nu fac). Numai ce ciştigî cu sudoarea feţei, se crede, că nu se cheltuieşte şi nu se prăpădeşte. 1767. Paraţi algh’i, tră s-n’-âpiră. (Să mi se lumineze de zi ziua Stntului George! Un păstor, căpătind un loc la un bogat, s-a tocmit, cu el, după cum se obicînueşte, de la S-tul Demetru, pînă la S-tul George. Acesta mulţumit, sara, cînd s-a culcat, ş-a exprimat dorinţa ca dormind, cînd s-o deştepta să fie ziua S-tului George ca să-şî îea salariul şi să se ducă fără să li servit de loc. 2010. Tricu sîmîrălu pri la X-(A trecut şelarul pe la X...) Adică : a fost bătut X. Tot aşa: Ya treacă sîmîrălu. (O să treacă şelarul). Cînd ameninţăm pe cine-va cu bătaea. 2011. Şi simţul s-ţ-ag’ută, va s-l’ aprinzi cîndila. (Şi sfîntul, ca să-JT ajute, trebuie să-i aprinzi candelă). cir. Munera, crede mihi, capiunt homines deosque. Ovid. a. a. III 653. W. p. 210, 30. 2012. L-mîcă sinţlili. (II mănîncă singele. cfr. II umblă păcatul. A avea mîncărime de sînge. 2013. Va-1’ cură sinţlili?. (Nu cum-va o să-î curgă stngele ?) Z. 5813 II. Că doar n-o pica sînge. Adică, nu îe mare pagubă. 2014. Sinţlili apă nu s-faţi (Stngele apă nu se face), ngr. tu ema niro Sen v’enite. 40 626 prOVerRele arOMÎniloR 2015. Sî’nflili strigă sindi. (Stngele strigă stnge). 2016. Sî’nţlili caftă sîncli. (Stngele cere stnge). (Vendeta foarte mult obicinuită la Albanezi, la Aromtnî e rară. Expresiunea de mai sus, se aplică în sensul, că cel mort contribuie singur la răzbunarea lut, stngele său strigând mereu ptnă ctnd asasinul şi-a găsit răsplata). 2017. Sî'nţlili a Hristoluî. (Stngele lui Hristos—adică : vin). 2018. J-biu tut sî'nţlili di frică. (Ş-a băut tot stngele de frică). Se aplică celor fricoşi. 1019. Mi mică sî'nţlili. (Mă măntncă stngele = am mîncărime). cfr. Der Puckel juckt mir. It. dorsus totus prurit. W. 332,6. 2020. Cu curşumea s-loagudeâî sînţli nu-1' ch'icâ. (Cu glontele să-l fi lovit, stnge nu curgea). A fi necăjit peste măsură. 2021. Ma bună di sînîtati, ţivd nu-î. (Mai bună ca sănătatea nu-I nimic). 2022. Ma bună di sînîtati, sînîtati. (Mai bun de ctt sănătate,—sănătate bună). Adică nu-î nici un lucru mai bun ca sănătatea. 2023. Sînîtati au şi v’ifţil1, ma imnă cu pi'ntica goală. Sănătate au şi ţiganii, dar umblă cu ptntecele gol). 2024. Sînîtati au şi v'jfţip. (Sănătate au şi ţiganii !) Com. de d-1 Facit. Pentru ca un om să trăiască bine, nu e destul sănătatea, ci mai trebue şi ceva parale. 2025. Sînîtatea noauă şi h'avră a Uvreîlor ! PROVERBELE AROMtNILOR 62? (Nouă stoătate si boală—friguri—Evrei'or). 2026. Crep di sînîtati (Pleznesc— crăp de—de sănătate). Arată, că şi cînd îi merge bine omului, lot nu ie mulţumit. 2027 Sînitatâa nu s-acumpîră cu groşi. (Sănătatea nu se cumpără cu parale). 2028. Sinîtoslu nu pistipseaşti pi limjit. (Sănătosul nu crede pe cel bolnav). 2029. Nu fe-acaţă sîrbitorli di fucarâţă. (Nu se prind sărbătorile de ceî săraci). Adică : Cei săraci nu simt de sărbători, avînd a lupta cu nevoile. 2030. Sîrbitorli lilitori, ş-lilitorli—sirbîtori. (Sărbătorile le face zilele de lucru, şi zile de lucru, sărbători. Se aplică femeilor, cari, cînd ie să lucreze, ele se plimbă şi cînd e de plimbat, ele arată zel de lucru. 2031. Sîtulu (sîturatlu) nu piştipsăaşti ag'unlu. (Sătulul nu crede pe cel flămtnd). Ngr. U hurtatus Sen pistevî tu nistico. Idem. Dur. 281 II, 158: Der Satle glaubt den Hungiigi n nicht. 2032. Sîtulu tră tuti cjiti, că nu-z buni. (Sătulul pentru toate zice, că nu slnt bune). 2033. Soacra ună.nveasta doauă,—casă nu se adară. (Cînd soacra zice una, nevasta răspunde două, nu se face căsnicie). 2034. Calotihă di pul'lu, ţe nu ş-ari soacră. (Ferice de paserea ce nu-şî are soacră). Aşa se pling nurorile de soacre rele. 2035. Nu va ti bag soacră. (Nu o să te fac soacră). . Adică, slăpîn peste mine. 628 PROVERBELE AROMÎNILOR 2036. Cari o-ari soacra nu u va, ş-u caftă cari nu o-ari. (Cine are soacră, nu o vrea, şi o cere cine nu o are. Fiind-că soacra pentru noră ieste foarte trebuincioasă; ea ca femee cu experienţă îî ajută la creşterea copiilor, fiind mai pricepută şi la toate de cite are trebuinţă casa. 2037. Soacra casa noril’eî adară. (Soacra casa nororei sale face). 2038. Tră toţi da soarli ună. (Pentru toţî răsare soarele deopotrivă). cfr. Sol omnibus Încet Petron 100 a. li. Die Natur verteilt allen ihre Gaben. W 17, IV. 2039. Suarile tră toţî da. (Soarele pentru toţi răsare). Z. 270 Milescu. 2040. L-mutreâm ca soari. (II priveam ca pe un soare). A iubi pe cine-va ca pe un lucru de care avem mare trebuinţă. 3041. Şi soarli, ţe-î soari, nu poati s-li ncîldască tuti. (Şi soarele, care-i soare, nu poate să le încălcjească pe toate lucrurile). 2042. Soarle -î soare şi nu încălzaşte toată lumea. (Soarele e soare şi nu încălzeşte toată lumea). Z. 272. Mii., Gopeşl. 2043. Cît e soarle di mare, nu puo s-li ncăl^ască toate. (Cit e soarele de mare şi nu poate să le încălzească pe toate). Bagav. 2044. Soarle a morţilor. (Soarele morţilor). Gind un bătrîn face pe tînărul. Z. 276, Milescu. cfr. Z. 277. A trecut soarele de amîază-zi. Notă. — Soare a morţilor se numeşte apusul soarelnî. credîndu-se, că într-acolo se duc sufletele morţilor, în lumea cealaltă. PROVERBELE AROMÎNILOR 629 2045. După sdare. (După soare—să te duci). Adică: acolo, de unde nu se maî întoarce nimeni. Notă. — A trimite pe cine-va după soare, înseamnă a-1 da dracului, a nu-i maî vedea. be crede, ca după soare se duc sufletele, adică dincolo de apusul soarelui. 2046 Eu il vizui soarle cama ninte di tine. (Eu l-am văzut soarele maî Înainte de tine). A fi mai bătrîn, a şti mai multe. Z. 277 b. Milescu, Gopeşî. 2047. Soare cu dinţi. (Soare cu dinţi). Z. 278. Milescu. Soare friguros de earnă. Se zice asemenea pentru cei bogaţi, dar zgîrciţi. 2048. Nu se-ascundi soarli cu mutafea. (Nu se ascunde soarele cu plapoma). 2049. Iu nu intră soari, intră v'atru. (Unde nu intră soarele, intră doctorul). Notă.—Aromlnul le pătruns de bine-făcătoarea influenţă a soarelui asupra sănătăţii, omului. Aceasta a făcut ca maî toate satele aromîneşti să - fie aşezate în surin, spre soare. 2050. L-teâsiră cîtră soari. (L-au Întins In spre soare). A muri. Notă.—Gînd moare cine-va imediat ieste întins cu capul cifre partea de unde răsare soarele. 2051. Va mi scoată dit soari s mi bagă to-aumbră şi dit aum-bră tu soari ? (Mă va scoate din soare să mă bage In umbră şi din umbră In soare ? Notă.—Gînd ni se spune să ne îngrijim de cine-va de la care nu ne aşteptăm la nici un folos. 2052. Ş-cîcă' toată soia. (Ş-a c... tot neamul), de frică. 630 PROVERBELE AROmInILOR 2053. Ş-arnisl tută soia. (Ş a negat tot neamul). . A se lepăda de neam, de idei, de cuvînt, din cauză de frică. 2054. S-6-avin’ soia pin tu noâuli brîni. Să-l cauţi—urmăreşti neamul—bun plnă lntr-a noua spiţă). 2055. Soia la soie va se-arucă. (Neamul la neam se va arunca). 2056. " Soda la soie z-duţi. (Neamul la neam se duce). 2057. Ni lom după aveari,di n-asparsim soia (Am căutat avere, de ne-am stricat neamul). Gind cine-va iea in căsătorie o fată bogată, dar nu de neam bun. 2058. Tu soni cari aridi. (La sfîrşit cine ride). Fr. Rira mieux, qui rira le dernier. 2959. Sonda aleaiji. (Sftrşitul alege). Diir. 412. I. 206: Das Ende kront das Werlc. 2060. L'-coapsi un ocl'u di somnii. (I-a copt un ochiu de somn). 2061. L-fură’ somnul. (L-a furat somnul). A dormi uşor, dulce. 2062. Ti Ta somnul si stai s-lo asculţi. (Te apucă somnul de aî sta să-l asculţi). 2063. Somnulu ngl’agăoslu. (Somnul încheagă os). 2064. L’-cdapsi un somnu, di qliţeâi, că-11 bîgară ţară di mortu. (II coapse un somn, de ziceai, că-î băgară ţărlnă de mort). Proverbele aromInilor C’3i A dormi adine şi greu. Notă. — Se crede, că dacă pui ţarină de mort la cine-va, doarme ca un mort. 2065. Somnul i g’umitate di moarte. (Somnul e jumătate de moarte). Ionescu 5960 b. Z. II. 2066. Ş-lo sor-sa caii di guşi. (Şi-a apucat pe sora sa cale de glt). A porni pe drum. 2067. Şi spin şi bun, nu s-faţi. (Şi spin şi bun să fie, nu se face, nu se poate). 2068. Iuti lucrili si ndreg, maş barba spinluî nu creaşti. (Toate lucrurile se dreg, numai barba spinului nu creşte). 2069. Ti voi ca spruna n-sin. (Te Iubesc ca spuza tn stn). Diir 661, II 378 Willkommen sein wie dieSau im ludenhause. 2070. Cit traiji spruna. (Cit e spruna). Mulţime. Vezi : arinci, frindti, metura, steălilî. 2071. Misură stSălili. (Numără stelele). A hoinari. cir. Wolfflin IV, 16 (Petron. 62). Sedeo cantabundus et stei las numero. (Diogen, I, 15 Paraemigr. gr. II, p. 4): aotspa; api0p,et<;. 2072. Ch’icât din steali. (Picat din stele). Frumos de tot. 2073. Cit trag steălili. (Ctte stnt—cit conţin—stelele). Mulţime, Yezî : urina, frînţla, spruna, nietyra, 632 PROVERBELE AROWInILOR 2074. Stîzmili au urecl'i. (Zidurile au urechi). 2075. Nacă tini ti feaţi Stîmîria, ş mini sumara? (Parcă pe tine te-a născut S-ta Mărie şi pe mine măgăriţa ?) Adică: toţi sîntem născuţi de o mamă. Diir 821. I, 436: Ieder hat ein Iiemd von Menschenfleisch. 2076. Se-adunară ca tră stîmîrie. (S-au strins ca la S-ta Mărie). Gind se strîng intr-un sat toţi cei din străinătate, cind vin mulţi înstrăinaţi. • Notă. — Aromîniî de la Pind obicînuîesc a sărbărori pe S-ta Mărie în mod cu totul deosebit. Toţi cârăvănariî şi înstrăinaţii caută să tie în satele lor în această sărbătoare, cari durează uneori opt zile. 2077. Tricu Stîmîria, tricu veara tr-Armi'n1. (A trecut S-ta Mărie, a trecut vara pentru Aromtnî), Notă. — După sărbătorile S-teî Marii, Aromîniî încep să se prepare de plecat în Arniu. 2078. Stîmîria n-casă! (S-ta Mărie tn casă). Gind cîne-va simte o bucurie mare. Se întrebuinţează şi în senz ironic, pentru cine se bucură fără un motiv serios. 2079. Fă stînă (cîşari) cu birbeţi! (Fă stînă cu berbeci !). (Den Bock melden). . Vszî: No. 419. 2080. Nu lu ncap strân'ili. (Nu-1 încap hainele). 1. De gras. 2. De bucurie mare, de îngînfare. Z. 4550 bis. Vezi : ch'atea No. 313. 2081. Stran'lu faţi omlu. (Haina face pe om). 2082. Streslu s-l!a ştie, nu şi z-da. (Avarul să îea ştie, nu şi să dee), PROVERBELE AROMÎNILOR 633 2083. Streslu ş-aspîrgîtorlu: «l!a un, dă pre-alantu» sun. (Zglrcitul şi risipitorul: «iea pe unul şi dă în cel lalt, sînt). Adică la fel, de condamnat. 2084. Streslu 6 ari mina tră loari, nu o-ari ş-tră dări. (Zglrcitul o are mîna pentru luat, nu şi pentru dat). Dur. 556 II 289 : Des Geizes Schuld, Ist ohne Grund, it l’uomo avaro e l’occhio sono insaziabili- 2085. Şe4i strîrnbu şi grea ndreptu. (Şezi strîmb şi vorbeşte drept). 2086. Nu-1 ari tu stumăh. (Nu-1 are la stomah). cfr. Pentru cine ne displace. . Z. 4657. 11. 2087. Ya ti bilescu cu sturnarHa. (Te voiu jupui cu cremenele). A tiraniza pe cine-va. 2088- Nu lo-ari subaşi la loc. (Nu-1 are zapciul la loc). A fi scrîntit la creer. 2089. No-ari cu ţe sî-ş suflă nării. (N-are în ce să-şî sufle nasul). A fi lipsit, liit pămîntuluî. 2090. Doauă sufliti t-un trup. (Două suflete într-un corp). Amiciţie foarte strinsă, iubire nemărginită. Wolff. Y, 386 Cic. de Amic. 25, 92. Nom cum amicitiae vis sit in eo, ut unus quasi animus Hat ex pluribus. 2091. Un suilit tu doauă trupuri. (Un suflet în două corpuri). z. II, 4718. 2092. Ari noauă sufliti ca vulpea, ciluşa, mufarea. (Are nouă suflete ca vulpea, pisica, muierea). 634 PROVERBELE AROMfNILOR 2093. Nu putea si-ş ţină suflitlu. (Nu putea să-şî ţie—stăpînească—sufletul). Din cauza spaimei, de frică. 2094. N'i ncîrcâi suflitlu. fMI-am Încărcat sufletul). A păcătui. 2095. L-l'au pi sa flit. (Ii îeau pe suflet). Z. II 4677: A luă pe sufletul său. A-şî lua răspunderea. 2096. Tră suflitlu a mu-meai. (De sufletul mamei mele). Cînd dăm ceva fără nici o siguranţă; cînd facem o pomană. 2097. Tu suflit n' easti. (In suflet îmi este). Pentru cine-I iubim tare de lot. 2098. T-un suflit vin'i. (A venit într-un suflet). Foarte iute; într-o suflare. 2099. No-ari suflit. (N-are suflet). Om nemilos, rău. Z. 4680 II. A nu avea suflet: 2. A fi om rău, nemilos. 2100. Ş-l'a suflitlu cu bunlu. (îşi iea sufletul cu binele). laCpHnzmanînCă cine‘va dimineaţa, ca să nu-î fie foame pînă nînă Z1Ce ln s-plc.ial celor, cari in loc de ngustare, mănîncă pina se satura bine de tot. 2101. Ş-lu mutreaşti suflitlu. , dŞî Îngrijeşte de suflet). A-şî căuta de interese, PROVERBELE AROMÎNILOR 635 2102. L'-vin'i sufiitlu la loc. (T-a venit sufletul la loc). A-şî reveni, după o spaimă mare. 2103. N'-adusi suflitlu la gură. (Mî-a adus sufletul la gură). A fi necăjit pînă la disperare; a ajunge cuţitul la os. 2104. N’i scoasi suflitlu. (Mî-a scos sufletul). cfr. Z. II, 4676. 2105. Suflit foc, suflit bîrbât, frati-n’u s-mîcă c... (Suflet foc, suflet bărbat, frate-meu să măntnce c...). Xota. — Fata, după ce se mărită, frate şi rudă mai de aproape are numai pe bărbat, 2106. Armaşi ca Sulta cu ucnălu. (A rămas ca Sulta cu cana). A ram ine cu un lucru neisprăvit; a se face de ruşine. Notă. — Proverbul de mai sus se aude la Veria, A vela, Samarina, Perivole. Se obicmueşte, cînd se face o fată mireasă să-şi boească părul şi unghiile. Acest lucru se face in ultimul moment. Aci e vorba de o mireasă care s-a gătit şi a rămas nemăritată, cine ştie din ce motive mirele ne-vrînd să. o iea, ceea ce se consideră de mare ruşine. 2107. Lasă-şî aspargă sumărili. (Lasă-şî spargă samarele). A se bate. 2108. Baţi sumarlu s-aduch’ască ?umarlu. (Bate samarul să priceapă măgarul). z. 2464. 2109. Ş-arupsiră sumărili. (Ş-au rupt samarele). Notă. — Aluziune la măgari, cari, cind se ceartă, se muşca, pînă îs rup samarele. A se bate. 2110- Di pi şao pi sumdf. 636 PROVERBELE AROMInILOR (De pe şea pe măgar), cfr. Din cal măgar. Z. 2484 Milescu. 2111. L'-apirî Sumedru la poartă.'" (I s-a luminat de zi la poartă ziua S-tului Dumetru). A se găsi fără port. ~ La S tul Demetru şi la S-tul George se lichidează plăţile. Iu acest timp se fac toate întocmirile. Mai există zicătoarea următoarea : întrebuinţată de cei săraci: Doamne s-nu me-amşnăfi tră sumedru s-tră , tmi/orgu (Doamne să nu mă dai de ruşine la S-tul Dumitru si la S-tul George). Aceasta, fiind-că atunci trebuie să plăteşti pe băcan, ° măcelar, pieot, croitor, etc. şi dacă n-aî, te dai de-ruşine. 2112. La poarta surdului, aurlă di nu ai lucru. (La poarta surdului, dacă n-aî treabă urlă). entendnf7 U 426 fr' 11 117 a pire que cellliclui ne veut pas 2113. Sutili mîrită hutili. (Sutimele mărită nebunele). Cu bani mulţi se pot mărita toate cele slute. 2114. L'i sta ca şaoa pi gumâr. (Ii sta ca şaua pe măgar. Z. 2482 Dan. 2114illsLi si du ţi şapte-optu. (I se duce şapte-opt). A-i fi frică. Vezi: No. 1783. 2115. Cari încilciaşti şarpi, nîs va mişcă prota. (Cme şarpe Încălzeşte, pe dînsui o să-l muşte întîî). Undank ist der Welt Lohn. 2116. Asfâl1 .şarpi, ch'iseatjă-l’ capiu. (Intllneştî şarpe pisează-î capul). Pentru om foarte rău. 2117. Şarpi laiu. (Şarpe negru). 2118. Cari to-amari cădi, j-di şarpi se-acaţă. (Cine cade în mare, şi de şarpe se prinde). Dur. 4201, 212 Wer im Ertrinken ist, ergreift jeden Strohhalm. 2119. Cari s-nu-1 căiţi pri coadă şărpili, nu s-toarnă s-ti mişcă. PROVERBELE AROMÎNILOR 637 (Dacă nu-1 calci pe coadă pe şarpe, nu se întoarce să te muşte). Z. 2492. 2120. Hrăneâ şdrpili n-sin. (Nutreşte şarpe în sin). 2121. Arsîri ca muşcat di şarpi. (A răsărit ca muşcat de şarpe). A se înfiora. 2122. Şcoplu şi arşinea nu ies. (Bătaea şi ruşinea nu iese, nu se şterge). Isp. 440. Bătaea şi ocara nu se mai întoarce niciodată. 2123. Lo-aduţi şcoplu, divarliga. (L-aduce prăjina jur împrejur). A avea mîncărime; a avea poftă de bătae. 2124. Ca Şcurtul di Marţu. (Ca Februarie de Martie). Arată vecinătatea. 2125. Şicălu s-ţî hibă, ca sarea tu mîcari. (Gluma să-(i fie ca sarea în mîncare). 2126. L’i se-auraşti a omluî şi di şid&ari. (I se urăşte omului şi de şedere). Adică: şi de traiu bun. 2127. J-di şideari bizirseşti. (Şi de şedere te plictiseşti). 2128. Şidearea nu aduţi mîcari. (Şederea nu aduce mîncare, —de mîncat). 2129. S-cadă şoăricUi ş-frîmji nării n-cîpisteari. (De ar cădea şoarecele îşi rupe nasul în căpistere). A fi sărac lipit pămîntuluî; a nu avea nici făină în căpistere 2130. Un şdaric nă mică' firina, şi-l’-avină'm tuţi şoâriţii. (Un şoarece ne-a mîncat făina şi-î urmărim pe toţi). 638 proverbele arom(nil61i 2131. Cari l'a n'ari! şdăric cîdu nauntru, domnul nu u mică. nul°roCmâK)mtereţ SOareC,! S CSZU‘ naUn,ru * sBP'- Anecdotă : rece^i^dnnăFf*pVr/n^ ^ ?af]ete ni?te mîere’ 3 prins un ?oa-ce şi dupa ce l a omorit l-a uns cu mîere şi apoi a spus stăpînu l ui, ca a găsit un şoarece în mîere. ’ P P cif.plfnul ’"a orclonat să îea oala cu mîere şi să o vînză/ Servitorul, facind pe prostul, a eşit in sat si a încermt «ă strige cuvintele de mai sus. Bine înţeles că nimeni nuPputea sa cumpere nişte mîere spurcată. P Sn[efaiă-S’a i5t(?rsJa, staPÎn cu oala de mîere nevindută. «De ce n-ai vindut-o ? l-a întrebat stăpînul. nă~ §tlu eâ ? Eu am strigat ziua toată: «Cine cum- Sf,d,:m,3)te, şoarece a căzut năuntru, stăpînul nu o mănîncă» dar de geaba nimeni n a vrut să cumpere u mauinca», Atunci stăpînul necăjit, îi zice: ' «Mănînc-o tu, dacă ieste aşa!» — O mănîncă săracul, răspunde servitorul, că păţind mierea. 2132. Ş-moara vai ardă, ma şi şdăriţl'i, draclu va-11 l'a. (Şi moara o să ardă, dar şi pe şoareci dracul o să î îea). Ispirescu 280. 2133. Las nu ştiî îndoauă c-au.şeşti agon'a. (Las să nu ştii ctte va, căci îmbălrtneştî curtnd). Cine ştie multe, multe griji are. 2134. Avtjîd {e gre°şti ştiutlu. (Ascultă ce vorbeşte Învăţatul). 213o. Se-alină' Stoic'e in cipistere şi tracji c'ubuch'a. (S-a suit Stoice în că pis te re si trage din ciubuc). A fi sărac lipit. _ M — Supt Stoice se înţălege .şoarecele botezat cu un nume propriu bulgăresc, de oare-ce şamanii cu un bulgar, îmbrăcat cu cojoc. 2136. L'-tiicu tâstrulu (I-a băgat traista). A înşe'â. 2137. Şi di tată mintuit, s-easi h'ilu c'icănit. (Şi de tată tnjelept, cu minte, se iese fiu nebun). 2138. Nu va ti fac tată! Proverbele aromÎniLor 63$ (Căci n-am să te fac tată). Hor. sat. II, 3,88. Ne sis patruus mihi. 2139. Cari taţi, faţi. (Cine tace face). 2110. Care lucrează şi ţaţe, cama multu faţe. Aron. 11,278,12. (Cine lucrează şi tace, maî mult face). 2141. Va l’i aşternu taverna. (O să-î aştern (să şază 6a în) tavernă) ! Adică : 0 să-l poftesc la mîncat şi la băut, fără să şi lucreze în acelaş timp ! 2142. O aştirnă' taverna. (A aşternat taverna). Pentru cei stricaţi, pentru lîî de bani gata, cari cheltuiesc paralele fără să producă in acelaş timp. 2143. «Tărţl in părţi». (Tărîţe tn părţi, în bucăţele), cfr. Jaf în ciuperci. 2144. «Ai tea-tea, cum il bea şumarl'i». (irAi tea-tea, cum îl bea măgarii»). Poveste. O nevastă de ruşinea socrilor, cînd aceştia' îi spuneau la masă să bea, zicea, că dinsa nu bea vin : viu lo-ari tu bearh cu toate acestea, obrajii şi nasul nebăutoareî de vin era cam roş şi un roşu ca acel provenit din vin maî mult. Ispitit socrul, a vrut să se convingă, dacă intr-adevăr nevasta nu bea vin. Fiindcă nevasta era aceea, care se ducea şi aducea vinul din pimniţă, socrul a urmărit-o şi a păzit să vază ce face nevasta acolo. Nevasta după ce a umplut cana, a dus-o la gură şi l-a dat tot vinul peste git. dintr-o dată. _ Apoi, după ce s-a şters frumos pe buze, a strins din nas şi-a zis: «Ai tea-tea cum ul bea Ţumarl’i?» (Ai tea-tea, cum îl bea măgarii ?). Socrul, de acolo unde era ascuns, îi răspunde : «Cu v'ilia, mori cîţaăă, şi după measă, ma nu cu cinata ca tine». (Cu paharul, tă căţea, şi după masă, ci nu ca tine cu cana). 2145. Li tSasi (timsi). 640 (Le a întins). A muri. PROVERBELE AROtotNILOR 2146. Tiflupendar ş-easti. (E ban orb). A fi lipsit cu totul de bani. N°tă. — Tiflupendar de la greceşte : t«pX6c=oi-b şi 5C8Vrdpa=cincî bani. 2147. CaQiun cu tih'a-W (Fie-care cu norocul său). 2148. Timbelu v'ern'il1 îl mică. (Pe trtndav îl mănîncă viermii). cir. In casa trîndavului ie sărăcie lucie. 2149. Tindi-ţ 1 c'oărli, cit ţ-u c'erga. (Intinde-ţi picioarele cît ţî-e (lungă) plapoma). Diir 402 II. 222 Strecke dich nach deiner Decke. 2150. Tini haşti, ş-altu «paşti». (Tu căşti şi altul se împărtăşeşte). 2151. Tini gliţi, tini aviji. (Tu zici, tu auzi). Cind ai a face cu unul care nu pricepe care este încăpăţînat. care nu ascultă, 2152. Io dîc, io avdu. (Eu zic, eu aud). cfr. Z. 5134. 2153. Taţi tini, si zburăscu eu. (Taci tu, să vorbesc eu). Milescu. Z. II, 6071. Se zice pentru cei obraznici. 2154. Scoală tini, ta s-şed mini. (Scoală tu, să şed eu). ngr. 04x00 36, vă y.â-30o '•(«>. (idem). 2155. Firă z-greşti tini, nu s-faţi. PROVERBELE AROMtNILOR 641 (Fără să vorbeşti tu, nu se poate). Cind cine-va se bagă la orî-ce. 2156. Cindu ti ţeaî tini, io mi turnăm. (Clnd tu te duceai—să Înveţi—eu mă Întorceam). 2157. La tini m’cari-beari ş-la mini cîntari. (La tine mlncare—masă—si băutură, iar la mine ctntare). 2158. Ţe taţi tră tini făli, ţe dai tră tini dai. (Ce faci pentru tine faci, ce dai, pentru tine daî). 2159. Tinich'e easti. (Tenecliea este). A ti fără nici un ban. Isp. 2095. Este ififliu, Lefter de parale. 2160. L’i spinrjurară tinich'elu. (Iî atârnară tenecheaoa). A goni pe cine-va cu ruşine faţă de toată lumea. Notă. — Pentru a face haz uneori se leagă de coada clinilor cîte o te-neeliea care face ca bietul cine să o tulească la fugă, pe cind cei 1-alţî cîînl se ţin după dînsul şi-l latră. Probabil că zicătoarea de mal sus ş-a luat naştere din acest obieeiu. 2161. Tinireaţă Fzurleaţă. (Tinereţe este nebunie). 2162. Tinireaţă, muşiteaţă. (Tinereţe este frumuseţe). 2163. Tin'ia, tin'ie no-are ş-calotih di cari u are. (Cinstea, cinste n-are şi ferice de cine o are). 2161. Ma gli'ine oarfin tin'isit, dicit avut pizuit (Mai bine sărac cinstit, de cit bogat batjocorit). Weis. Arom. II, p. 279. 2165. Tîbăc nu-ţî dau. (Tabac nu-ţt dau). Adică: nimic. 41 642 PROVERBELE AROMfNlLOR 2106. U spini^ură' tîmparea. (A atlrnat-o mantaua). Adică : S-a pus pe şedere. Notă. — Se obîeînnîeşte a se purta mantale earna, cînd plouă sau ninge. E obiceiul cînd vine eine-va în casă, să i se îea tîmparea si să se atîrne în cum cit timp stă în casa. A atirna mantaua deci, însemnează a se pune pe şedere. 2167. Tratji la timpuri (Trage la manta). Poveste : Se zice că Nastradin-Hogea, a vrut să vînză o casă a sa, cu condiţiunea ca un cuîu, ce se găsea tocmai în camera din tund, unde nu puteai ajunge de cit trecind prin cele-Ialte. Cumpărătorul văzind că casa îe ieftină, a cumpărat-o cu condiţiunea propusă. Abia a cumpărat-o şi Nastradin-Hogea, ca să-l facă să se plictisească şi să fugă din casă, ce făcea? îşi atirna mantaua de cuîu şi tocmai cind dormea noul proprietar, începea să sune tare de tot, ca să-î descliiză, fiindcă vrea să-şi îea mantaoa. Une ori, fiind earnă, venea plin de noroiu pină la genuchî de-i murdărea toate mobilele, trebuind să treacă, ca să meargă să-şi îea tîmparea. Aşa a mers pină cind noul cumpărător t-a înapoiat casa pe un preţ foarte redus, neputind trăi chinuit de gusturile lui Nastradin-ITogea. 2167. bis-Silghsl tîmparea sau : tracji tîmparea azvarna. (A Întins pe jos mantaoa, sau: trage—ttreşte—pe jos mantaua). A da motiv la cearlă A fi om rău, care caută cearta cu luminarea. . 2168. Ni-1 ficu capiu ti’mpînă. (Ni l-a făcut capul ca o tobă). 2169. Ganda l'-adună'm cu ti'mpînă. (Parcă î am strlns cu toba). 2170. Da tîmpîvăla. (Cîntă din tampara). Vezi : guvojdi, dinţii*. 2171. L'-u til'e cu tîporla (ţupata). (I-a tăiat-o cu securea). . A zice ceva din topor, în mod brusc; a spune verde. 2172. Tir-tir îl' si du ţi. (Tîr-tîr ti merge). De frică. PROVERBELE aromInilor 643 2173. Scumbu la tîrţă ş-eftin la fărină. (Scump la tărtţe şi eftin la făină). 2174. TîţSarga i ca n'area. (Tăcerea e ca mierea). 2175. Tîţed, ch’atră dipri murminti. (Tăcea ca peatra de pe mormtnt). 2176. Tîţed ca nî cîtuşi. (Tăcea ca o pisică). 2177. Tîţ&â «c“itus». (Tăcea citus. Notă. — Citu.s este semnul tăcerii. Se obicînmeşte mai mult ctnd se vorbeşte copiilor. Tot aşa &muţus» cu acelaş senz. 2178. Toclu mică capiu. (Dobtnda măntncă şi capitalul). Se zice despre acei, cari dorind să cîştige mult, împrumută capitalul cu dobîndă mare şi apoi în schimb pierd şi capitalul. 2179. Arcă' topa. (A aruncat tunul). A muri. 2180. Albanezeşte: Toscă pa besă, Gh'egă pa măntă. (Tosca nu are credinţă, ear Ghega nu are minte). Vezi : Arbines. Notă. — Albanejiî se împart în Toscă, pi. Toscî, cari locuiesc în sudul Albaniei şi în Ghegă pl. Gheghî saîî Ghegan pl. Ghcgant: albanejiî din X. Albaniei. Vezi : No. 820. 2181. N'iţli nu li vreai, mării li ciflâi, fraţii ş-tini. (Lucrurile mici nu le doreai, pe cele mari le căutat, trage, suferă şi tu). Isp. 246. Cele mici le-ai lepădat, cele mari ai căutat, acuma înoată ca un ciine, ca să poţi scăpa mai bine. ngr. Tx tpavâ Ssv ao'î api£av, tâ as’faXa yîp'.oe; tpaoa yspooSiâistAs. (Cele mari nu-tî plăceau, cele mici doreai, suferă dracule). 2182. Apă di trandafir. PROVERBELE AROMlNlLOft (Apă de trandafir). Adică: curat. j Vezi: liturvne. 2183. Di sch’in trandafir j-di trandafir sch'in. (De spin trandafir şi de trandafir spin. cir. Z. 1205. 2184. Nu-î trandafir firă sch’in. (Nu-î trandafir fără spin). Z. 1197. Milescu. 2185. Pînă z dîţî: trei. (Pînă să zici : trei...). Se întrebuinţează pentru a exprima adverbialul de timp: într-o clipă. 2186. Iu sînt doi ş-nis: trei. (Unde sînt doî cu el trei !). Pentru cine e nelipsit de la ceva; pentru cine e indiscret. [2187. Va ţî-1 adâr truplu ma moali dicît pî'ntica. (Ţi-1 voiu face corpul mai moale de cit ptntecele (burta). 2188. Anvilt tuc'lnili. (A învelit tăciunele). A fugi, a plecă. 2189. Tuc'ini anvîlit. (Tăciune Învelit). Om veclean. Vezi: jar. 2190. Galu, mul’area ş tufech'a altui s-nu li dai. (Galul muierea şi puşca altuia să nu le încredinţezi. cfr. Z. 1408. Vezi : Basmul referitor la acestea în : basmele aromine. 2191. Nu te-ag’oacă cu tufech'a. (Nu te juca cu puşca). Nu te încrede puştei. 4 2192. O-arca tufech'a. (A împuşcat din puşcă). S-a logodit. PROVERBELE AROMÎNILOR 645 2193. S-tunisi că s-făaţi. (S-a căit, că s-a născut,). A fi trîndav. 2194. Turcii ară’u. (Turc rău). 2195. Dă ş-fufjî di Turcii. (Dă şi fugi de Turc). 2196- Canda bigară turţiV cuţut. (Parcă Turcii aii băgat cuţit). Arată spaima. Notă. — A băga «cuţut» înseamnă a tăia fără deosibire de tînăr saă bătrîn, bărbat sau femee; a face măcel. 2197. Turcul lo-acaţă Iepurii cu arîbălu. (Turcul tl prinde Iepurele cu carul). 2198. Turcul lo-acaţă Iepurii cu carlu. (Turcul 11 prinde iepurele cu carul). Adică cu mare diplomaţie '). Turcul nu se sinchiseşte ci e răbdător, aşteptînd încetul cu încetul să se îndeplinească ceea ce urmăreşte. Arată că el ştie să se poarte ca un diplomat încercat. 2199. Ş-nîs turcu, ma ş-10 un suflit (cap) hursescu al Dumnidă'. (Şi el e turc, dar şi eu un suflet — un cap — datoresc luî Dumnezeu). Aşa spun muntenii aromînî. 2200. Dă-1’ maşina Turcului, s-l'aî vitîlahlu. (Dă-î măslina Turcului, ca să Tei burduful plin cu unt-de-lemn). Com. de d-1 Mit. Mărăcine. 2201. Ti ncl’inâşi la Turcu, ma rău va ti calcă. (Te-aî Închinat Turcului, mai răii te va apăsa). 2202. Turcul u caftă ngîc’arăa cu luminarea. (Turcul caută ceartă cu luminarea). Supt orî-ce preţ. 1). Jn Zweiter lahresbericht, p. 177, No. 335 traducerea e falşă. 646 PROVERBELE AROMIniLOR ■2203. Turcul la sîrgl'aşti brinla sl-1' lu călii. (Turcul 11 lasă brlul pe jos, ca să i-1 calci). Adică : dă motiv de ceartă. 2204. Turma n’arcji după birbee. (Turma merge după berbece). 2205. Turma firă cîni, u mică luplu. (Turma fără cline o mănîncă lupul). 2200. L"-turnară apă. (I-au turnat—l-au stropit—cu apă). A fi în pericol de moarte. Credinţă. Cind cine-va trage de moarte, cădi greu, îî vine greu, rudele, ca să-l readucă la viaţă, îl stropesc cu apă. Tot aşa se stropesc cu apă şi cei cari se sperie. Aceştia pe lingă stropire, bea şi puţină apă. 2207. Firă di fîrină, nu s-faţi turta. (Fără de făină, nu se face turtă). 2208. Turtă s-feaţi. (Turtă s-a făcut). Cînd cine-va bea pină se îmbată, în cit nu ştie unde îşî-are capul. Cfr. Z. 1770. A fi cuc. 2209. Ca turtură l!-si duţi gura. (Ii merge gura ca la o turturică). A vorbi mereu a se tîngui, în cît să-ţi facă milă. 2210. Di-f vrei ară'u alintul, tu mîn’ turţeşti s-lu vecjî. (Dacă-Î doreşti rău cuiva, tn mtnî turceşti să-l vezi). 2211. Lucri turţeşti. (Lucruri turceşti). Necurate; neregulate; zăbovitoare. 2212. Ca turţiV cu bîiramăa. (Ca turcii cu baearamul). A nu fi sigur de ceva. Turcii, conducindu-se după lună, nu pot să fie siguri cînd PROVERBELE AROMÎNILOR 647 vino baîaramul. Ast fel, acei cari au văzut luna nouă, încep baîaramul, pe cînd alţii cari se află intr-un loc unde cerul ieste acoperit cu nori, aşteaptă să li se aducă vestea că s-a văzut luna nouă, sau să se însenineze, ca şi eî să înceapă baîaramul. 2213. Si ngac'i criştinTi, TurţiV s-hîrisescu. (Dăcă se ceartă creştinii, Turcii se bucură). 2214. Ascipâşî di mîn’ fureşti, s-cadi tu mitfl turteşti. (Scăpaşî din mîini hoţeşti, să cacli în miinî turceşti). Din rău in mai rău. 2215. Tu min1 fureşti i turţeşti cadî, un darâc easti. (In minile hoţilor ori în ale turcilor cazi, acelaşi lucru este). Dur 763 I. 400 fr. 11 vaut autant etremordu d’un chien ou d’une chienne. Notă.'— Supt Turteşti să se înţeleagă tot dauna autorităţile turceşti, şi sa nu se confundă cu poporul turcesc, care, în genere, este bun şi cu totul neresponsabil de cele ce fac autorităţile. 2216. Canda v'in turţil'. (Parcă vin turcii). Arată spaima; Cînd se grăbeşte cine-va sa isprăvească vre o treabă, i se zice : ce te grăbeşti aşa sa isprăveşti, paică au dat turcii ? 2217. Tutiputa bună z-vindi dit munţi. (Vitele bune se vtnd clin munte, — fără să fie trebuinţă ca să fie arătate cumpărătorilor). 2218. Canda ch’iru tutiputa tată-sui. (Parcă pierdu averea tatălui sau). A fi trist. 2219. Iuţi s-Pi ntregh" j-di mintea ta s-nu ieşi. (Pe toţi să-î întrebi, să le ceri părerea, dar din mintea— părerea—ta să nu eşi). Să procedezi cum mintea ta te sfătneşte, 2220. S-eara taţi avuţi, cari vrea sapă â gri li ? (Dacă ar fi fost toţi bogaţi, cine ar fi săpat ogoarele?) Dur 31. I. 14. Tu mare, eu mare, cine să tragă cibotele ? 648 PROVERBELE AROMInILOR 2221. Ţani cu Gării. (Ţane cu Gane). Adică mofturi, nimicuri. cfr. «Tanda cu Manda» de la Romînî. Mai arată o legătură sufletească. 2222. Acaţă, muliji ţaplu. (Prinde şi mulge pe (ap). Ab asino lanam petis. Arată imposibilul. 2223. Di ţară h'im, ţara va nî mică. (De ţărînă sîntem, ţărlna ne va mîncâ). 2224. II’ bîgă' ţtapi. (I-a băgat cepe). A bate pe cine-va straşnic. Notă. — După bătae se obieînueşte a se pune pe locul bătut cepe încălzite şi pe deasupra unse eu unt-de-lemn. 2225. Va-ţî aprindu ţăara. (O să-jl aprind luminarea). A muri. . Notă. — Se obicmuîeşte la moartea cuiva a se aprinde ten, luminări. L'-apriasi tiara, î-a aprins luminarea, înseamnă, l-a omorit. 2226. Cari ţăari, nu ch'ari, ma nccă-î tr-alivdari. (Cine cerşeşte, nu piere, dar nici de lăudat ieste). 2227. Ţe dai, aţeâ l’aî. (Ce dai acea îei). Dur 664 II 364: Wie die Arbeit, so der Lohn. 2228. Ţe-ţi, cîftâşî aţeâ ţ-aflâşi. (Ce ţî-aî căutat, aceea ţî-aî aflat). 2229. Ţe avui şi ţe ch’irduî ? (Ce am avut şi ce-am pierdui). Isp. ii66 Ips. 890. 2230. Ţeapi ntr-ocl’i. PROVERBELE AROMÎNILOR 649 (Cepe în ochi). Răspuns la cei indiscreţi. 2231. Ţerlu aţei sirinlu nu se aspare di furtună. (Cerul cel senin nu se teme de furtună). 2232. Ţer sirin furtună no-aduţi. (Cer senin fortună nu aduce). Z. 68. Cerul curat de trîznet nu se teme ngr. 06 xa6apo? otspac, acpajt<& Ssv ţpoo6âta-.. (Aerul cel senin nu se teme de trlznet). 2233. Canda căzu din ţer. (Parcă a căzut din cer). 2234. U ţimsi coarda. (A încins sabia) A deveni haiduc, a se revolta. Z. 76. Milescu. 2235. Li ţimsi. (Le a încins—armele). A se revolta, a deveni haiduc. Notă. — Cînd cine-va se revolta, primul lucru ce făcea, era sa încingă o spadă şi să se înarmeze cu o puşcă. Apoi eşind la munte îşi schimba costumul, îmbrăeînd pe cel haiducesc. 2236. Ţinţi scoati, (Jaţi mică. (Cină scoate, zece mănîncă). A ti risipitor. 2237. Trie ut prit ţir ş-prit sită. (Trecut prin ciur şi prin sită). A fi umblat mult. 2238. Apă cu ţirlu vai portu la numta ta. (Voiu purta apă cu ciurul la nunta ta). Notă. ■— In basmele aromîneştî, între alte încercări grele, la cari îe supus eroul său eroina basmului, ie şi aceasta, să care apă cu ciurul. cfr. Wolfflin. III, 224: Ivoovivip 55wp avdeîţ (Plutarch. Paroe* miogr. I, 344). 650 proverbele aromInilor 2239. Ningă sucji ţîţă. (încă suge Ia ţtţă). Pentru cel prost; pentru unul cu mintea încă necoaptă. 2240. Canda ieri ti curmaşi di ţîţă. (Parcă ieri te ai înţărcat). Se aplică celor, cari se poartă ca nişte copii mici. cfr. a lacte nutricis; a lacte infantiao. Wolftiin. 357, V. 2241. Udaţiu (amol'Iu) di ploai nu se aspari. (Cel udat nu se teme de ploae). cfr. înecatul nu se teme de apă. . 2242. Nu iuti ugâeurli ţe-afumă au nieuch'irată. (Nu toate coşurile cari turnă au căsnicie). Diir 18 I. 9: Alle sind nicht Jăger, die das Korn blasen. 2243. Uliţă dit bâirli dit inimă. (Ofta din adtncul inimeî). 2244. Umtulemnu pişti foc. Unt-de-lemn peste foc. A aţîţa pe cine-va. z. 705. 2245. Umtulemnu pristi apă. (Unt-de lemn peste apă). Om drept; ironic întrebuinţat pentru om nedrept. 2246. L'-si biţi umtulemnul. (I s-a isprăvit unt-de-lemnul). Vezi : cîndila. A murit. 2247. No-ari umtulemnu pri nîs. (N are unt-de-lemn asupra-î). Notă. Se aplică celor răi, cari n-au de loc milă ţi se poartă ca nişte păgîni, nebotezaţî şi prin urmare neunşi cu unt-de-lemn. In genere se înţelege: turcul. Tot aşa : om nin'iruit, om neuns qu mir. 2248. Pină z-qlîţi ună. PROVERBELE AROMÎN1LOR 651 (Plnă să zici una). Adică: îndată. 2249. Nu sta pri ună. (Nu stă pe «una»). Gfr. A vorbi în doî peri. 2250. Necă ună, necă doauă. (Nici una, nici două). A nu sta la chibzuială, a se hotărî dintr-o dată. 2251. Va-n’ (Jiţî : ună ; va-ţi (Jic: doauă. (îmi vei spune : una, îţi voiu spune : două). Aut einen groben Klotz, gehort ein grober Keil. Diir 050 II: Wie du mir, so ich dir. 2252. TJngl'i ş-carni. (A fi: unghe şi carne). A ti prietini intimi. Albanezul zice'. Mişti ngci tioi s-ndaheti. (Carnea de unghe nu se desparte). 2253. UngVe. (Nici ctt unghia). De loc, de fel. 2254. J-bîgă' ungVili. (Ş-a băgat unghile). S-a năpustit asupra cuiva. 2255. Ş-mîcă di su ungl'e. (Işî mănîncă de supt unghie). Z. 4741 II, Milescu. Se aplică celor zgirciţi. 2256. Cari s-nu unzăască, va s-an!urzăască. (Dacă nu va semăna, va mirosi. Z. II, 4857. Milescu. Se aplică la fii şi nepoţi faţă de părinţi şi unchi. 2257. Cari s-upîr&aşti tu lapti, suflă ş-tu mîrcât. (Cine se upăreşte în lapte, suflă şi-n iaurt). 652 PROVERBELE AROMÎNILOR Cine ie muşcat de şarpe, se teme şi de şopîrlă. Gr. Gebranntes Kind scheut’s Feuer. 2258. Di uscîc'uni mare, bună-î j-grindinea. (De secetă mari, bună-î şi grindina). 2259. Cin du va-n’ ved urgacl'a. (CInd îmî voiu vedea urechia). Adică, niciodată. 2260. Pi urgacl'a {ea ndreapta culcă-ti. (Culcă-te pe urechea cea dreaptă). Rămîî liniştit, fără grije! 2261. No-avdi di nă urgacl'i. (Nu aude de o ureche). Se zice pentru cine face pe surd; pentru cine se face că nu înţelege. 2262. Pe aţea urecl'e s-ti badi. (Culcă-te pe urechea aea). Ironic: Rămîî sigur, liniştit! 2263. Pi tu ună urgacl'i n!-intră, pit alantă n’-ăasi. (Printr-o ureche îmî intră, prin cea laită îmî îese). “î . Z. II, 4755- 2264. S-ţ-u (Jîcă după urgacl'i. (Să-ţî citească, să-ţî-o zică după ureche). Obiceiul preotului dea citi Ia capul cui-va, după ce moare. S-ţ-u (Jîcă la cap preftul. (Să ţî-o zică popa la cap). Vezi; No. 1925. 2265. Aţei ţe-are urecl'i de-avcjire, s-avdă. (Cine are urechi de auzit, să auză). Bagav, p. 181. z. 4752. II. 2266. Fudul di urecl'i. (A fi fudul de urechi). Cfr. A fi tare de urechi. PROVERBELE AROMÎNILOR 655 2267. N'-mîcă' urecVili. (Mî-a mtncat urechile). A nu fi lăsat în pace. 2268. N’-arupsi urecVili. (Mî-a rupt urechile). cir. Z. II, 4792. A-î roade urechile. 2269. Pină di urecl'i. (Pînă în urechi). Aproape intreg. 2270. S-acîţă' tirecl'ili. (Ş-a prins urechile). De mirare cînd aude ceva înpsăîmîntător, cind i se in-tîmplă vre-o grozăvenie. 2271. Culeâ gh’ini urecVili. (Ciuleşte bine). 2272. Dislă-ţî urecVili. (Desfă-ţi urechile). Observă bine, bagă bine de seamă. cfr. W. 314, VI, Arrlge auris 1 (Ter. Andr. 933); (Virg, Propert). 2273. Pin di urecVi i di borg'i. (A fi dator ptnă la urechi). 2274. Le-ari urecVili astupaţi cu bumbac. (Iî stnt urechile astupate cu bumbac). 2275. No-ari ma greauă lingoari ca urfan'a. (Nu îe maî grea boală ca sărăcia). 2276. Urm nu se-aspare di ţir. (Ursul nu se teme de ciur). Z. 2573. Dan. 2277. Ursa di (cu) furnizî nu si satură. (Ursul cu furnici nu se satură). Z. 2574. Milescu. 654 PROVERBELE AROMtNlLOR 2278. Ca ursa la n'ari. (Ca ursa la miere). Se zice pentru cine ţine la ceva foarte mult. 2279. G'oacă ursa di bil'e'. (Joacă ursul de belea). 2280. Vru să sîrmă Iepurii, şi scoasi ursa. (A vrut să scoată iepure şi a dat peste urs). 2281. Se-adunară ca pri ursă. (S-au strîns—să se uite—ca la urs). Adică, ca la ceva rar, neobicînuit. cfr. Z. 2592. A se uita ca la urs. 2282. Azi goacă la mine ursa, mini la tini. (Azî joacă ursul la mine, mlTne la tine). Adică : nu trebue să te bucuri, cind mi se înlîmplă un rău, căci şi ţie are să.-ţi vie : Azi mie, mine [ie. 2283. Vindi ch'alea ursăl'ei, ş-ursa tu pidure. (Vinde pielea ursului şi ursul In pădure). cfr. Z. 2585. 2284. Ca havră livrească. (Ca havră jidovească). Adică : neregulă, zgomot mare, gălăgie. 2285. SinîtatSa noastră, h’avra Uvreilor. (Sînătatea—să fie—la noi, şi frigurile—să fie—la Ovrei). 2286. S-ţîn ca UvreîVi. (Se ţin ca Evreii). A fi uniţi, a se ajută in cazuri grele de mare nevoie. Tot aşa : 2287. Se-ag’ută ca Uvreili. (Se ajută ca Evreii). 2288. Fuijli ca Uvrealu di ciriviSă. (Fuge ca Evreul de rac). Notă. — Se crede, că Evreii au groază mare de raci, că nici nu-î mănîncă şi nici nu vor să-î vază. . Proverbele aromînilor 655 2289. Fricos ca Uvreu. (Fricos ca Evreu). 2290. Auria ca Uvrioă. (Strigă ca puiu de jidan). 2291. Nu n' vicjuî, no-avijU'i ca Uvreu. (N-am văzut, n-am auzit ca Evreu). A nega, a nu spune adevărul ca Evreul. Notă. — Evreii sînt recunoscuţi, ca oameni cari se ajută între sine. Şi cînd e vorba să mărturisească ceva în contra compatrioţilor lor, nu o fac în ruptul capului. . 2292. Aricii ca Uvreu (Inşală ca Evreu). 2293. Uvreulu şi du şi strigă. (Evreul şi dă şi strigă). A li vinovat şi cu ţoale acestea a se plinge ca un nevinovat. 2294. Cură ca Uvreu. (Jură ca Evreu). A jura falş. 2295. S-leagă ca Uvreulu. (Se leagă—de om —ca Evreul). A se ţine de capul nostru. Arată spiritul comercial al Evreului, Împins ia extrem. 2296. Murdări ca Uvreil'i. (Murdari ca Evreii). In mahalale evreeştî de prin Salonic, Bitolia, Evreii, fie că tră-esc mai multe familii evreeşti la un loc, fie că serviciul municipal nu ieste aşa de riguros, domneşte o mare necurăţenie, care a trebuit să dea naştere zicătoareî de mai sus, care se aude şi in turceşte. 2297. Ţe u vrei, că vaca ţ-umpli cîldarea cu lapti, ş-tu soni-11 da cu cloţa. (Ce ţi-e că vaca ţî-umple căldarea de lapte şi tn urmă ţi-o varsă cu piciorul). 2298. Bună-i vaca, ma-i viţearcă. (Bună ieste vaca, dară ie viţioasâ). 656 PROVERBELE AROMÎNILOR Fiind-că după ce o mulgi, îţi varsă laptele. 2299. Di la vaca. (De la vaca). Adică: din Grecia. Notă. — Cauza pentru care în limbagiul figurat Âromîniî numesc Grecia : Vacă, ieste, că pe greceşte se numeşte: SXXaSa, ear Âromîniî de prin Macedonia şi Albania, neputînd pronunţa bine IXXaSa, pronunţă 'feXâda=vacă. 2300. L'-fită’ vaca (poarca). (I-a fătat vaca). A li vesel. Vezi: că'pirli. 2301. Aţei din vale. (Acela din vale). Adică: Dracul. Notă. — Se crede, că locuinţele dracilor sînt văile cele prăpăstioase. 2302. Tuţî calea, nîs valea. ■ (Toţi—mierg—calea, dlnsul — mîerge—valea). Pentru cine nu se poartă aşa cum toată lumea se poartă. 2303. Vatra (casa) xeană nu ncîltjaşti. (Căminul străin nu încălzeşte). Diir 334. I. 469: Eigen Feuer und Ilerd koeht wohl. 2304. Tu vatra ta ş-c'inuşa ardi. (In vatra ta şi cenuşa arde). Lîngâ căminul tău toate îţi fac cald. 2305. Alimtu di văţi. (Lins de vaci). Se zice în batjocură acelor spini; femeilor cari se sulemenesc. 2306. If bate-a visară. (li clntă a vară). Dr. Ii cîntă cucul. Germ. Sein Weizen bliiht. Cind îî mîerge bine de tot. PROVERBELE AROMÎNILOR 657 ‘2307. Tatu vSara «cîr cîr cîr», tută earna «ngîr» şi «mîr». (Toată vara «ctr cur cfr»—în rîsete, adică,—şi toată earna «ngîr şi mîr»,—In certuri). Se aplică acelor, cari, cit ie vara petrec şi nu muncesc, pe cind earna apoi, simţind nevoie şi lipsi de hrană, se ceartă intre ei în familie. Tot aşa: 2308. Yeara tută tu cintare, ş-Sar na tută tu uhtare. (Vara toată numai In cîntare, şi earna toată în suspine). 2309. Ş-tini s-creclr, bîrbate, io veduă nu armî'n. (Şi tu dacă ai crapă, bărbate, eu nu rămtiu văduvă). 2310. «Cum mi ve0 şi cum ti ved». («Cum mă vezi şi cum te văd»). Isp. 57. Adevărul este cum te văz şi cum mă vezi. 2311. Albanezeşte: Vela me via iştă via. (Aromlnul cii frate sînt frate). Notă. — In localităţile, unde Aromîniî trăesc în contact cu Albanejii, se împacă foarte bine, ducînd o viaţă frăţească. 2312. Ilsvf. B'kiyo’. Iva jcaCâpi, Sixa ypsxot Iva Yoojxâp’.. (Cinci Aromlnî, un tirg, zece greci, un măgar). Notă. — Grecii, ca să arate firea vioae,. energică a Aromînului, zic despre dînşiî, că e destul ea cinci Arominî să facă un tîrg întreg. Aromînul explică precum urmează zicătoarea aceasta. «Cinci Aromînî, zice el, sînt în stare să facă un tîrg întreg, pentru că fie-eare din ei poate să vie în tîrg cu cel puţin cinci' catîrî încărcaţi cu marfă. Pe cînd zece greci nd sînt capabili nici un măgar să încarce, fie-cînd se duc în tîrg, fie-eînd se întorc, de oare-ce fieşte-cine dintre dînşiî se duce să tîrguiască ăl mult marfă cit încape într-o traistă, ceva orez, unt de lemn, niscai fasole, etc. 2313. Viţiul ş-pîţi'i. (Văzui şi păţii), cfr. Cu chiu cu vai. Adică cu mare greutate, şi după multe necazuri. 2314. Vimtu seamin1, furtună adun1. (Vînt semeni, furtună aduni). Isp. 1216. 2315. Loat di vimtu 42 65 8 PROVERBELE AROMtNILOR (Luat de vlnt). Germ. Der ist vom Wind genommen. A fi sărit in minte. 2316. Vimtul baţi şi muntili aurlă. (Vlntul bate—suflă—şi muntele urlă). Pentru cine se laudă cu munca altuia. 2317. Ţe vimtu te-aduţe pe la noi ? (Ce vlnt te aduce pe la noT). Z. 334. Milescu. 2318. Baţi vimtu tu hîvani. (Bate vlnt). cfr. gr. ’Avăjiov Yswpyetc. Zenob. I, 99; Diir. II, 379. 2319. Nu suflă vimtu curat. (Nu suflă vlnt curat). A nu mirosi bine. 2320. Baţi vimtu. (Bate vlnt). A aiuri. cfr. Bate apa-n piuă. Germ. Şeii aus Sand, vrie halit das Bând. i|j.ou t/o-vîov 7lXsxs'.c. Greg. Cypr. III, 46. W. p. 27, 4. 2321. Lucrul dit ciţină totna-î cama bun. (Lucrul din vecinătate, totdauna ieste mai bun). 2322. S-nîiri vîcarlu (cîprarlu) pri lioară. (S-a supărat văcarul (căprarul) pe sat). Povestea vorbii despre supărarea văcarului pe sat, dată de A. Pann în Povestea vorbei, Buc. 1883, p. IUI, se aude şi la Aromînî. 2323. Bagă-11 vîfia. (Bagă-î vopseala). A părăsi pe cine-ca. Vezi : bagâ-l< cruţea. Proverbele aromînilor 659 2324. Fă ţe dî ţ.i vîngh'eVlii ma nu ş-ţe nu (Jiţi. (Fă ce zice Evangelia, dar nu şi ce nu zice). Povestea vorbei: Un călugăr citise în evangeliecă, dacă îţi dă unul o palmă, să-î întorci şi pe cea-laltă. Intîlnit de un Albanez, a căpătat o palmă şi apoi a întors şi pe cea-laltă. Văzînd Albanezul că călugărul ie moale, îl constrînge să-l ducă în circă pe un suiş. Călugărul conformindu-se preceptului e-vangelic s-a supus. Abia a făcut cîţi-va paşi cu Albanezul în spinare, cînd acesta a început să lovească cu picioarele pe călugăr, ca să meargă mai iute. Dacă a văzut aşa călugărul, «a! zice, asta nu o spune evangelia!» şi trîntind jos pe Albanez l-a junghiat cu ferestrâul. 2325. Va li von' tuti. (O să le borăşti pe toate). A ieşi prin nas cui-va toate. 2320. Criştin di Vreăştina. (Creştin de Vreaştina). Vreaştina. este un sat în Epir, unde toţi sătenii sint de re-ligiune musulmană. Se zice în batjocură pentru cine nu e creştin cum se cade, care mănîncă de dulce in zi de post, care e rău- VezJ: Tur cu. 2327. Ga Mihâlî di Yr&dştina. (Ca Mihali din Vreaştina). Pentru cine vorbeşte alandala. 2328. Ca oulpSa cu coâl'ili a ţaplui. (Ca vulpea cu coaele ţapului). Adică : A aştepta ceva în zadar. Notă. — Vulpea văzînd, că se clatină c.... ţapului, a crezut că vor cădea să le mănînee. 2329. Se-acîtă' di pâtruli (c'ic'oare) vulp&a. (S-a prins de clteşi patru picioarele).. Z. 2677. A intrat vulpea în sac. 2330. Vulp&a cît este de şireată, cădi tu stîpiţă). (Vulpea cit este de vicleană cade în cursă). Z. 2671. Milescu. 2331. Cît este şireată vulpea, multe ori maş cade n-princă. Andr. Bagav. p. 99. 66o PROVERBELE AROMtNILOR (Cît e vulpea de vicleană, de multe ori cade în cursă). z. 2671. 2332. Vulpe vSacl'e. (Z. 2685. Vulpe bătrînă). . 2333. Ţe vulpe tăcută-î! (Ce vulpe tăcută ieste). A fi prefăcut. 2334. Şi vulp&a se-acaţă di pâtruli c'ic’oari. (Şi vulpea se prinde de cfteşî patru picioarele). Dur 120. i. 58 : Man făngt auch wohl den geschickten Fuch’s. 2335. Se-acîţă' vulpea di pâtruli c'ic'oari! (S-a prins vulpea în cîte patru picioarele). Borchar 873 s. 350. Da stehen die Ochsen am Berge. Syll 137. Nune meae in arctum coguntur copiae. 2336. Vulp&a cari nu ag'uncjeâ auîli, $îţeâ că-s acri. (Vulpea dacă nu ajungea strugurii, zicea că stnt acri). 2337. Vulp&a cind z-vitju fir coadă, vru s-li facă tuti coluvi. (Vulpea, etnd s-a pomenit fără coadă, a vrut să le facă pe toate berci). z. 2675. 2338. Cap de Vurgar. (sau : vurgîrescu). (Cap de bulgar). Cap prost. Notă. — Bulgarii sînt consideraţi de copite grdase. Vezi Ocan, Zdăngan. 2339. Ună minţi ş-aţeâ vurgărSaseă. (O minte şi acea bulgărească). Adică: proastă, mitocănească. 2340. Nişti ari Vani tu tastru. (Nişte (ceva) are Iani în traistă). Notă — Iani a prins pe nevasta lui vinovată şi o batea cu traista. Nevasta plîngea şi lumea se mira, de ce plînge, căci o batea cu traista, care nu doare. Bine dar Iani avea ceva în traistă: o peatră. PROVERBELE AROMÎNILOR 661 2341. Canda v’in v'aniţarli! (Parcă vin jenicerii!). Exprimă spaima. cfr. Parcă au dat Turcii. 2342. Ca v'anlţar face. (Ca ieciner face). A se purta rău, furios cu lumea, a nu se împăca cu nimic. 2342. Vaspe easte- (Z. 2628. A fi ca o viespe). Adică: înţepător. 2343. Arsîii ca nţăpât di v'asjri. (A sărit ca înţepat de viespe). 2344. D-îu si-11 dau la v'atru, îl1 dau la hîsâp. (De unde să dau la doctor, dau (mai bine) la măcelar). 2345. Di cîndu işiră v'ăţrîVi, mor lumea cama multu. (De ctnd au eşit, au apărut, doctorii, moare lumea maî mult). 2346. Ca v'aro'ir. (Ca mercuriu). Adică, care-ţî fuge din mină. Banii sinţ ca mercuriu, adică care nu stă la un ioc. Z. 429. 2347. Ari v'ermu la cur. (Are vierme la c..). A fi neastîmpîrat. Z. II, 2830: Iî joacă şoarecii ’n călcîe. 2348. Ca v'ermul s-minteaşte. (Se zvtrcoleşte ca un vierme). Pentru cine nu se astimpără. 2349. Ari v'ermu la inimă. (Are vierme la inimă). 2350. V'ermul aţei n’iclu, pescui aţei mare acaţă. (Viermele cel mic, prinde pe peştele cel mare). 662 PROVERBELE AROMlNlLOR 2351. L-mică v'ern'iV. (II mănlneă viermii). De necurăţenie; de sărăcie mare. 2352. Va v'ină vic'a -mbîrv'ic’a. (Va veni v’icea -mbîrv’icea). Se obicînueşte la nuntă, ca rudele miresei să fie invitate la mire şi ospătate: Apoi sint invitate rudele mirelui la mama miresei. Faptul acesta din urmă se numeşte: mbirv'icea. Se întrebuinţează ca să arătăm, că va veni şi rindul nostru. 2353. Murt v'iftci te te-alivdâ. (A murit ţiganca care te lăuda). Se zice pentru cine se laudă singur. 2354. Afireâ-mi, doamne, di cîtigurii viftâască, şi di uspiţîl'e turtească. (Păzeşte-mă, doamne, de calomnie ţigănească, şi de prietenie turcească=referitor la funcţionarii turci). 2355. V'iftul ş amiră' s-ag'ungă, tot v'iftu v-armînă. (Ţiganul şi Împărat să ajungă, tot ţigan o să rămîe). 2356. V'iftul cînd amiră’ intră’, tată-su ninte spîncjură’. (Ţiganul clnd a intrat — s-a făcut — Împărat, pe tatăl său lnttî a splnzurat). 2357. V'iftul (ag’umtu) vîsil'e, tati-su ninte ş-tîTe. (Ţiganul dacă a ajuns rege, pe tatăl său Înainte a tăiat). 2358. V'iftul ş-c’elnic, la cîrbun' va-1’ h'bă mintea. (Ţiganul şi celnic devenind, la cărbuni o să se glndească). ngr. Cal'a pendi cârvuna, ch'i perv'a hjil'a provata. Mai bine cinci cărbuni, de cit o mie de oi. 2359. Ca6i v'iftu tirlu ş-alavdă. (Fie-care ţigan îşi laudă ciurul). Tot ţiganul îşi laudă ciocanul. Iedem Narre gefăllt seine Kappe. Dur 827. I. 441. Ieder Krămer lobt seine Ware. 2360. Viftul j-vîsil'e, amonea ş-cîftâ. (Ţiganul şi Împărat dacă a ajuns, nicovala işi cerea). PROVERBELE AROMInILOR 663 Dur 426. I. 216. Dor Esel ist ein Esel, und kâm’er auch narh Rom. U. Bos, bos dicetur, terrisuticumque videtur (mit)- 2361. Cindu vru z-g'oacă v'iftul, s-arupsi tî'mpîna. (Ctnd a vrut să joace ţiganul, se rupse toba), rfr. UndM aţa mai supţire, acolo se rupe. 2362. Cindu vru şi v'iftul z-g'oacă, să-ar lipsi coarda. (Cînd a vrut şi ţiganul să joace, se rupse coarda de vioară). 2363. Ag'urmim ş-1101 v'ifţîV, ma laiu di greţl’i. (Am ajuns şi noî ţiganii mai rău de cit grecii), ngr. Ch’-imls i v'iftî catlndisâmi h'irotirî ap tus Grech'. (Aşa spun ţiganii din Prevezza). 2364. Ploai cu soari, v'ifţîV îm pîzari. (Ploae cu soare, ţiganii la tlrg). cfr. Treanca, fleanca, mere acre. 2365. S-nu-i veadă v'inlu tu mîn' xeani. (Să nu-1 vază vinul în mlinî străine). Pentru cine umbla mereu beat. 2366. V'itria ţinţi paiădî easti, ma cari u şti? (Doctoria cinci parale costă, dar, cine o cunoaşte?) 2367. V'itria-î di-un pară', ma cari u şti. (Leacul se face cu un ban, dar cine-1 cunoaşte). 2368. Moartea ş-tu v ilii te-află. (Moartea şi în sticlă te află). 2369. V'izmade! (Ctnd cine-va e alungat dintr-o parte, pentru tot-dauna). 2370. Cîşarea al Zamă. (Stîna lui Zamă). Adică: Stînă fără noroc, care nu aduce nici un folos. 2371. Zboari multe, ftoh'e mari. . (Vorbe multe, sărăcie mare). Z. II, 6363 Ghicu. 664 PROVERBELE AROMlNILOR 2372. L'-cîdu zborlu mpadi. (I-a căzut vorba jos). A nu 1 fi ascultat cuvintul, rugămintea. 2373. Din zbor-zbor, easi cîvgălu. (Din vorbă In vorbă iese cearta). 2374. Zborlu aţei urîtlu ca cimbana s-avdi. (Vorba rea se aude—departe,—ca un clopot de biserică). 2375. Zborlu arău-î ca gugoşlu. (Vorba rea îe (iute) ca glontele). 2376. Zborlu ară'u, ne cu cal, ne cu zr/âr lo-acăţî. (Vorba rea nu o prinzi nici cu calul nici cu ogarul). Dur. Gered’t gered’t, man kann’s mit keinem Schwamm auswischen. 2377. Zborlu dulţi, mult ăduţi. (Vorba dulce mult aduce). Diir. 709. II. 403. Mit guten Worten fângt mandie Leute. 2778. Aduşi zborlu. (A aduce vorba). 2379. Omlu cu minţi, z-bati cu zborlu. (Omul cu minte se bate cu vorba). 2380. Nu işi di zbor (N-a ieşit de cuvtnt). A se ţine de cuvînt. 2381. P'îu l'-dasi zborlu, l'-easi ş-suflitlu. (Pe unde-î iese vorba, tî iese şi sufletul). Pentru cine este om de cuvînt. 2382. Zborlu dulţi oâspiţl'i adaogă. (Vorba dulce prietinii adaogă). 2383. Zborlu aduţi zbor. (Vorba aduce vorbă). PROVERBELE AROMInILOR 665 2381 Di zbor-zbor, ag'un^i la ful'or. (Din vorbă In vorbă ajungi la fuior). Adică la ceartă, la înhăţare, la pus mîna în păr (fuior). 2385. Si zburî'm tra s-nu durn'îm. (Să vorbim ca să nu dormim). z. II. 6479. 2386. Cari mulţi zburaştî, lucru nu bîţeaşti. (Cine multe vorbeşte, lucru nu isprăveşte). 2387. Cari zburaşti, vindi; cari ascultă, acumpîră. (Cine vorbeşte, vinde; cine ascultă cumpără). 2388. Zburaşti cu morţii1. (Vorbeşte cu morţii). A aiuri, a vorbi alandala. 2389. Aoâ li zburîm, aoâ s-le-alîsă'm. (Aci vorbim, aci să le lăsăm). Arată discreţie. 2390. 'Dadun zburîm, ahorv’a ’cîch’isim. (împreună vorbim, separat Inţălegem). Z. II, 5990. Amîndoi vorbim, dar başca ne inţălegem. 2391. Cî ţe s-nu zburî m, cînd va dăm paraţii (De ce să nu vorbim, parcă o să dăm parale). 2392. Cari zghileaşti, lucru nu biţeaşti. (Cine se jeleşte, lucru nu isprăveşte). Z, 53806. Ghicu. 2393. Si zgrîmă n-cap. (Se zgîrie la cap). Se zice, cînd cine-va rămîne cu pofta în cui. Tot cu acelaş senz: Si zgrîmă iu nu-1 mîcă. (Se zgîrie, unde nu-1 mănîncă). 2394. Si zgrîmă, iu-1 mică. (Se scarpină, unde-1 mănincă). 666 PROVERBELE AROMÎNILOR 2395. Zgaria mică şi h’er. (Rugina măntncă—roade—şi fierul). 2396. Zînatea-l bilig'ic de amâlamă. (Meşteşugul ieste brăţară de aur). 2397. Zînatea nveaţ-u ş-las' nu lipsească. (Meşteşugul lnvaţâ-1 şi las' să nu trebuiască). '■2398, Omlu cu zînati no-ag'ună. (Omul cu meşteşug nu flămtnzeşte). 2399. No ari zmăană la c... (N-are nici izmene la c...) A fi cu totul săraca Vezi : cîmeaşi. 2400. Ş-umplu zm&dnili. (S-a umplut izmenele). De frică. 2401. Zmolciil nu se-aspari di neaiiă. (Muntele Zmolcu nu se teme de zăpadă). Notă. — Muntele Zmole este aşezat spre V. de Samarina, Epir. 2402. Lu zmulsiră. (L-aii zmult). Se zice pentru cine este înşelat şi jupuit. 2403. ZorSa scoati untu-lemnu. (Nevoie scoate—produce— unt-de-lemn). Diir 190. II, 105. Not bricht Eisen. 2404. Tu zori j-draclu (Iuplu) ac aţi di urechi. (In nevoie şi pe dracul (lupul) tl prinzi de urechi). 2405. Zorea h’ari frîndi. (Nevoia fiere rupe). 2406. Cu zor&a poţi s-l'aî, nu poţi z-daî. (Cu forţa poţi să îeî, nu poţi să dai). PROVERBELE AROMÎNILOR 667 2407. Cu sore s-adară, lişor s6-aspar(Ji. (A nevoie se face, lesne se strică). 2408. Cu auriu z-baclî mintea, zurlu h’iî. (Cu nebunul tjt bagi mintea, nebun eşti). cfr. Spune-mi cu cine te insuţeştî, să-ţi spuiu cine eşti. 2409. Zurlul, zurlu lu aduţt n-cali. (Pe nebun, nebunul 11 regulează). Diir 358 II. 179: Ein Keil treibt den andern. lt. Cuneus cuneum trudit. Cuiu pe cuiu se scoate afară. 2410. Zurlul no-ari coarni si-1 cunoşti. (Nebunul n-are coarne să-l cunoşti). 2411. Zurlu fu tînir, zurlu ş-auş. (Nebun a fost ca tînăr, nebun e şi bătrln). Ngr. ISis v'eru palavo, teQch'os itan ch'i s-ta n'ata. (Ai văzut bătrln nebunatic, aşa a fost şi In tinereţe). 2412. Faţi zurleţi, ca lic'or. (Face nebunii ca băet). 2413. Ş-lo averea. (S-a luat gitul). Z. 572. A se duce pe copcă. A se prăpădi. / ADAOS LA PROVERBE, ZICĂTORI, IDIOTISM, ETC. 2414. «Aclo si-P h'ibă». (Acolo să-î fie). Notă. — Se zice, cînd vrem să abatem răuc. Să-î fie răul de cap acolo, nu aci la vre-unul din cei prezenţi. 2415. O agudi! (A lovit-o !) A şters-o. 2416. *Atdi-dîdiy> easti. (A fi cine-va: «Aide-alde»), ieste a fi prost. O persoană care judecă nu consimte imediat să facă ce-î spui, fără să judece intiî şi fără să vază prin urmare, ce-i, ce nu-î. Vezi No. 1733. 2417. Nu 16 alSapsi di ţivâ. (Nu l-a ales de nimic). A ocări pe cine-va. 2418. Me-algh'i. (M-a tnălbit). A ne căzni prea mult. (Ca albina e plin). 2419. C-algh'ina-% plin. Bogat, că nu-î lipseşte nimic. 2420. Ca algh'ină-i avut. (Ieste bogat ca albina). 2421. Ca Alipîşe ti porţi. ADAOS LA PROVERBE, ZICATORI, IDIOTISM, ETC. ‘2414. «Acid si-11 h'ibă». (Acolo să-î fie). Notă. — Se zice, cînd vrem să abatem răul. Să-î fie răul de cap acolo, nu aci la vre-unul din ceî prezenţi. 2415. O agudi ! (A lovit-o !) A şters-O; 2416. «Aidi-aidi* easti. (A fi cine-va: «Aide aide»), ieste a fi prost. O persoană care judecă nu consimte imediat să facă ce-î spui, fără să judece intîî şi fără să vază prin urmare, ce-i, ce nu-i. ,, Vez. No. 1733. 2417. Nu 16 al&apsi di ţivâ. (Nu l-a ales de nimic). A ocări pe cine-va. 2418. M.e-algh'i. (M-a înălbit). A ne căzni prea mult. (Ca albina e plin). 2419. C-algh'ina-î plin. Bogat, că nu-î lipseşte nimic. 2420. Ca algh'ină-1 avut. (Ieste bogat ca albina). 2421. Ca Alîpîşe ti porţi. 670 PROVERBELE AROMÎNILOR (Ca Ali-paşa te porţi). A se purta ca un tiran. 2422. Bineadă d e - ani in c'unitâa. (Trâeşte cu minciuni). Se zice de cel, care este sărac prăpădit, care o duce greu. 2423. Loclu amîrărescu toţi îl ursescu. (Loc Împărătesc—public—toţi II stăptnesc). cfr. Lt. Nemo quemquam ire prohibet publica via. 2424. De-afoară h’il’u de amirăş-tu pungă no-ari pară. (De pe din afară fiu de Împărat şi tn pungă n-are ban). Comunicat de d. I. Marcu, Nijopule, Macedonia. 2424bisVa ligari 1-av’u Andoni. (Trebuie legat la S-tul Anton). A fi nebun. In Peninsula balcanică, s-tul Anton ieste sfintul prin excelenţă, care persecută pe draci, şi-î alungă din corpul oamenilor. La bisericele sau monastirile acestui sfint se aduc alienaţii ca să se vindece. 2425- Ca to andîrsia ţea marea. (Ca In revoluţiunea cea mare). Notă. — Prin revoluţiune mare înţeleg. Aromîniî de la Pind revoluţiunea de la 1854 cînd comunele Samarina şi Avela au încercat a se scăpa de supremaţia turcească, împinse de spiritul de creştinătate şi de agenţii greci. Se întrebuinţeaţă ca să arătăm zăpăceală şi spaimă. 2426. L'-angînă' ună! (L-a ctrpit una !). Notă. — Angdn, propriu înseamnă: chîem (cinele, oile, ete.). 2427. Va ansîrari. (Ii trebue să fie sărat. A avea poftă de bătae- 2428. Cîtr adâ feâţită alanţî. (Pe aci au apucat cei lalţi) Ngr. oaâ ou> IV.apav ol aXXot. Idem. PROVERBELE AROMÎNILOR 671 2429. L'-da apă. (Tî dă apă). A înşela pe cine-va. 2430. II' curmă' apa di la moară. (I-a curmat—î-a tăiat—apa de la moară). 2431. Tu nă apală z-duţi. (S-a dus într-o fugă). Notă. —• Apala înseamnă: spadă, fulg, lină albă şi bine scărmănată. 2432. L-bîgă' pri api-V. (L-a băgat în apele sale). A-l îndupleca. 2433. Nu da arată. (Nu dă rînd—la vorbă). A vorbi fără nici un şir. 2434. L-bişară araţi. (L-au sărutat rece). Adică: mort. 2435. Ţ-fati ară'u. (Iţi face rău). Adică: şterge-te pe buze. 2436. Ună minţi ş-aţea' cirbînşască. (O minte şi acea albanezeascâ). Adică: nebunatică, zburătoare, nechibzuită. Vezi No. 95 p. 427. 2437. Pină s-intră aric'lu tu casa broâticluî ş-a poîa lu scoati dip. (Pînă ce să intre ariciul in casa broaştei şi apoi tl scoate cu totul). D-l Tacit Nic. Arată ingratitudine. Ariciul s-a rugat de broască, sâ-î facă un loc în casa lui, «căci», zicea el, după ce se adunase cu totul şi se făcuse mititel, «uite, mie nu-mî trebuie decît foarte pufin loc». Broasca, văzîndu-1, că este aşa de mititel şi aşa de zmerit, l-a poftit, să intre. 672 PROVERBELE AROMiNILOR Abia introdus ariciul şi începu puţin cite puţin să se umfle şi pe cît el se umfla pe atit broasca se da maî la o parte. «Dar ce faci, frate, ii spune broasca, nu vezi, că mă scoţi cu totul afară. Dar şiretul ariciu rîzînd în barbă zise : «De! dragă, aşa mă apucă pe mine cite o dată. Umflă-te şi mereu umtlă-te, biata broască s-a văzut silită să easă cu totul din casă-î. 2438. Cît tra^i arinii. (Cit e arina). Arată : mulţimea. Vezi: Frinţla, spruna, metura, steâlile. 2439. Nu va te-arisească. (N-o să-ţî placă). A răbda, a-şî pune pofta în cuiii. 2440. L lo ariulu. (L-a luat—tlrtt—rtul). Cind opinia publică, cînd mulţimea nenoroceşte pe cine-va. 2441. Aronda—arondu. 2442. Armîneaşte! (Romlneşte). Adică: verde. A spune ceva pe şleau. 2443. Seâmină ar6o (urov). (Samănă ovăz). A avea frică. 2444. Cari no-ari arşini di oamin’, no-ari şi di Dumniijă'u. (Cine n-are ruşine de oameni, n-are nici de D-zeă). 2445. Co-arusfetâa ascâch1 şi di cap di om. (Cu mită scapi şi de cap de om). Adică, chiar cînd omorî om. 2446. Pină s-ascuchi. (PInă să scuipi). PROVERBELE AROmInILOR 673 îndată, in timp cit se poate de scurt. Vezi p. 21, rîndul I—12. 2447. Ne te mica asăară nu ş-aduţe aminte. (Nici ce a mincat asară, nu-şî aduce aminte). A ti uituc. 2448. Canda l1 (Jiteâ vira : «aspuni!» (Parcă-î zicea vre-unul: spune !»). A nu putea păstra secretul. 2449. Nu cunoaşti cit îl’ ţîni aiimbra. (Nu cunoaşte ctt îî tine umbra). A nu-şi cunoaşte vîrful nasului. 2450. Cit auş s-h'ibă omlu, bana-î dulp. (Cit de bătrln să fie omul, viata este dulce). 2451. Tora tu auşcimi (auşatic), scoţi, cal, g'unami (g’unatic). (Acuma la bătrînete, arată, calule, voinicie). ngr. Tora s-ta v'irâmata, ma0e v’eru vrâmata. Acum la bătrinefe învaţă bătrînule carte. 2452. Me auşi. (M-a tmbătrinit). De necazuri mari. 453 Nu z-dute la avinare cu tufech'a goală. (Nu se mîerge la vlnătoare cu puşca goală). 2454. Ş-u bîgă' apa lo-aclăch'u. (Ş-a băgat-o — a adus-o — apa tn canal). Vezi No. 1344. p. 555. cfr. Er bat sein Schâfchen în’s Trockne gebracht. 2455. Lo acră', -(L-a răcorit). A-l freca. 2456. AUi lucrează av'in'ili ş-alţi stricoară buşii. (Alţii lucrează viile şi alţii strecoară butoaele pline cu vin). 43 674 proverbele aromînilor 2457. — Ba ! — Baea Nihori. («Ba!» — «Baea ieste la Nihori». Cind cineva răspunde «ba!» ceea ce arată un răspuns obraznic, aşa cum nu se cade să se răspunză, atunci i se răspunde prin: Baea Nihori. Notă. — Nihori este un sat în Tesalia. 2458. Baligă! (Baligă). (Se zice unui nemernic, om moale). 2459. Ciclu tu haltă. . (A căzut în lac). Adică : s-a pierdut. 2460. Ca cal bal'u. (Ca cal breaz). Se cunoaşte ca cal bal'u, ca cal breaz. 2461. Bană acîţată cu h’rrlu. (Viaţă prinsă cu aţă), cfr. Viaţă cârpită cu aţă. 2462. Nu-11 da bană. (Nu-î dă viaţă). A nu lăsa liniştit, a nu da pace cuiva. 2463. Omlu ari şi bană ş-moarti. (Omul are şi viaţă şi moarte). Pentru aceasta trebuie să lucreze mereu, ca să trăiască bine, dacă trăeşte, şi să nu lase pe drumuri pe copii, în caz de moarte. Notă. — Nihori este un sat în Tesalia. 2464. Cişarea al Barba-Vani. (Stlna luî Barba Ianî). Adică: fără nici o regulă, fără nici un folos norocos. 2465. Bar (Iul! La întrebări cari nu sînt la locul său, cind cine-va ne plictiseşte cu o stăruitoare întrebare despre un lucru oare-care, i se răspunde prin: bardul (cel breaz), ca să înceteze de a ne mai întreba. 2466. Te-adrâşi BazdagU'ănî. proverbele aromînilor 675 (Te au făcut Bazdaghianî). Adică : A deveni păcală. Notă. — Anecdotele referitoare la Bazdaghianî stnt numeroase şi se vor vedea la : Anecdote Ammîneştî. 2467. Uh! bărbaţl'i cumu-1 bea. (Uh, bărbaţii cum 11 beau). Vezi anecdota referitoare la aceasta in «Gazeta Macedoniei», No. 17, p. 3., datorită d-lui D. Vulcan. cfr. No. 2144. 2468. Ca birbee easti. (Este ca berbecele). A ii gras, bine făcut. 2469. Ş-6-aspusi bicîrea. (Ş-a arătat arama). Z. 423. A-şi arăta arama. 2470. Birbît&aşti. (Flecăreşte). 2471. Casă di bir devii. (Casă de bîrden'i). Adică proastă, nedurabilă pentru mult timp; casă sărăcăcioasă. Notă. — Bir den'Ui sînt nişte plante, cari cresc în Tesalia. 2472. Aţia ţ-adară brînlu, ş-an'ia n1- h'erbu grî'nlu. (Ţie îţi dreg brtul şi mie îmi fierb griul). Aşa e lumea: unul rîde, altul plînge. Notă. — După ce mirele îe gătit cu toate hainele de mire la sfîrşit 1 se dă şi briul, ca să se încingă. Aceasta se zice : a drege (împodobi) brîul. Grîul se fierbe, îndată ce cine-va a aiurit, aşa că la îngropare, se dă celor cari însoţesc pe mort, ca să-l ierte. ■ 2473. M-Brusa ! (In Brusa). Aşa se răspunde celor cari nu sînt mulţumiţi cu locul cari ocupă. Notă. — In credinţa poporului Brusa ar fi un oraş foarte depărtat şl nu tocmai favorabil. A trămite pe cine-va în Brusa, echivalează cu a-1 trămite în depărtări, în exiliu, de unde nu se ştie, dacă se întoarce sau nu. Probabil ieste oraşul Brusa din Asia mică, unde altă dată şe trămi-teau deţinuţii, de cari acum se trămit Î11 Icnim. ■ 676 PROVERBELE AROMlNlLOR 2474. Ari bubuliţl în cap. (Are cărăbuşi In cap). A avea gărgăuni. 2475. Tot-na l'-aridi buţla. (Mereu II rlde buza). A li fericit. 2476. Nu-1' arîsi huria. (Nu-T rtse buza). A fi nefericit. 2477. Alincji-ţi buţlili. (Linge-te pe buze; şterge-te pe buze). 2478. Strîmbă' buflili. (A strtmbat din buze). Omul stiîmbă din buze, ca să-şî arate; neîncrederea nepăsarea, putinţa. ’ 2479. Trî bun ţ-u faţă? (Pentru bine (T-o faci?) Cînd cine-va face ceva extraordinar. 2480. Bun&aţa ţe u faţî, totna s-u ta(î. (Binele pe care-1 faci, tn totdauna să-l tacî). 2481. L-mîşcă buriclu. (II muşcă buricul). A iubi, a ţine cu iubire la cine-va. 2482. Ti voii ş-tini, ma tră mini, buriclu n'-si bagă m-padi. (Te Iubesc şi pe tine, dar pentru mine mi se topeşte ini-01a — 111. mi se lasă buricul In jos). 2483. N' fuijl buriclu. (Mî-a fugit buricul). A se speria. Notă. — Se crede, că buricul se mişcă din loc si ca sâ fie readus la loc, se recurge la babe. (Vezi p. 256 No. 62). * PROVERBELE AROMÎNILOR 677 2i8i. Cîti brîni ma mulţi l'-badî a butii'ei, ahîntu ma sînitbasă s-faţi. (Clte cercuri mai multe lî pui butoiului, cu attt maî tare 11 faci). Cu cît il siringi, îl pregoneştî pe cine-va, cu atîtmaî mult 11 întăreşti. 2484bis- Nu calcă mpadi. (Nu călca pe jos). De veselie mare, de mîndrie. Com. de d-1 T. Marcu, Nijopule, Macedonia. 2485. Di mprostu doarmi ca pal’u calu. (Doarme de a-n picerele ca un cal bătrln, prost). ctr. Haec cantherino ritu mulier astans sominat, trăumt stehend wie ein Gaul. Plaut. Men. 395. 2486. Lo-adusi n caii. (L-a adus în cale). A înduplecă pe cine-va. 2487. Arca nă cale. (Aruncă o cale). Notă. ■— Drumul ce-1 fac eărvănariî, de unde încarcă ceva, pină unde silit întocmiţi, ca să descarce ce au încărcat, se numeşte «calc». Arcă nă calc, deci însemnează, a făcut o dată drumul pînâ unde s-au întocmit să aducă marfă încărcată. 2488. Lo caii. (Luă cale). Isp. 160. A lua cale multă. A înainta. 2489. S-nu ţî-1 astâl1 în caii. (Să nu-1 întîmpinî în drumul tău). Pentru cine este rău, cum n-a mai făcut firea. 2490. Cap friptu. (Cap fript). Adică: grec. Vezi : No. 875 şi sqq ; 1078, 2491. Cap di grijii. 678 PROVERBELE AROMÎNILOR (Cap de grijii). A li încăpăţînat. Notă. — Grijă ieste un arbore foarte tare. 2492. U scoasi n-cap. (A dus-o, scos-o la capăt). A izbuti. 2492. S-l1 arâch' capiu şi s-fudi. (Să-î răpeşti capul şi să fugi). Aşa se zice, cînd cine-va este frumos de tot. 2494. Ş-mîcă' capiu. (Şî-a mîncaVcapul). A muri. 2494'âs.Nu mi doari capiu. (Nu mă doare capul). Adică : altă grije n-am! 2495. S-acîţă' capiu. (Ş-a prins — cu mlTnele — capul. Din cauza mîniei sau a unei neplăceri oare-care, ori a mirării, cine-va îşi prinde capul. cfr. Woiff. 6,319. Ut frontem ferias. (Cic. ad. Att. I, 11), Vor Zorii und Umwillen schlăgt man sich wohl vor die Ştirn. 2596. Ca carcanţlal si nh'idi. (Se înfige ca un carccmţlal). Pentru cine se introduce în toate părţile, prin toate as-cunzătorile. 2497. Ta Fi tu carni v'ie. (Taie în carne vie). . ' Woiff. VI. 338: lt. ad vivum resecare = bis zum Fleisch. 2498. Baţi că'VurH. (Bate drumurile). A umbla fără căpătîîu. 2499. Ch'atra greauă tu loclu a l'eî şede. PROVERBELE AROMÎNILOR 679 (Piatra grea tn locul eî stă). Dimoane Mih. Omul bogat nu merge în străinătate. 2499. bis- Ciclu ch'atra ş-n'-aciţă’ cHc'oarli. (A căzut peatra şi mî-a prins picioarele). Cind cine va ne cade pe spinarea noastră şi trebue, de voie de nevoie, să-l nutrim. Com. de d-1 T. Marcu. 2500. Ş-ul deadi capiu di ch'atră. (Şî-a bătut capul de pîatră). Dimoane Mih. A-i părea rău; a se căi de ceva. 2501. Arcă' ch'atra nipoî. (Aruncă peatra la spate). A nu se mai Întoarce. Notă. — Se obicînuieşte a se. lua o pealră şi a se arunca din faţă in spate peste' umăr. Şi apoi acela care o aruncă nu se mai întoarce îndărăt, ca să se uite. Aceasta se explică, ca acela nu se va maî întoarce pe acolo. 2502. Ş-11 deadi n-ch'eptu. (ŞT-a dat-o, — s-a lovit — tn piept). A jura răzbunare, a-şi propune să poarte Simbetele cuî-va. Notă. — Această ameninţare se exprimă, lovindu-se în acelaşi timp cu pumnul în piept. :-': 2503. Cu cli'irolu treaţi dorlu. (Trece cu timpul durerea). 2504. S-aî ch'iro s-16-asculţî. (Să aî timp să-l asculţi). Cind vorbeşte cine-va fleacuri, cind flecăreşte. 2505. Ch'irutlu zbnraşti şi nu mindueaşti. (Nerodul vorbeşte şi nu glndeşte). 2506. «Oî/i-miliD. Se întrebuinţează, cind cine-va ne-avînd încotro, caută cu mofturi să se scuzeze, cu cîh-mîh. 2507. Li cili! (A şters-o). 68o PROVERBELE AROWÎNILOR 2508. Pr-îu u scop cîmSaşa ?. (Pe unde o scop cămaşa?) Adică, cum scapi din încurcătură. 2500. Ş-easti cu cimSaşa dila nuna. (E cu cămaşa de la naşa). A ti nepriceput, a fi sărac. 2510. Cum îl fSaţi mîsa ş-easti. (Este cum l-a făcut măsa). Adică : A fi sărac de tot; a fi prost copilaş. 2511. L-tricu prit cîm&aşi. (L-a trecut prin cămaşe). A adopta de fiu pe cine-va. N°tă. — Vine de acolo, că adoptarea de fiu a cuî-va se face, trecînd copilul prin cămaşă de cître femeea care 1 adoptează. Femeea îmbrăcată numai în cămaşă, îl trece de trei orî prin gura cămeşii. Aceasta echivalează ca si cum l-ar fi născut. 2512. Nu faţi uiţi cît un cîni arîn'os. (Nu face nici cît un cine rîîos). cfr. Nu face nici cît o ceapă degerată. 2513. Ca cînili h'ip maşî cîndu ti slrindi earna greauă, atumtea ţî-adup aminti di cîtindie. (Ca cinele eştî, numai cînd te strînge earna grea, atunci p-aducl aminte de căsnicie). Cî'nili, veara, cltţînich'irolu bun, (Clinele, vara, cît durează timpul necă s-mintueaşti si ş-adară viră eel frumos, nici nu gtndeste să-şî cîtîndie, îu sî se-acumtină tu ch'iro facă vre o căsnicie (vre-un rost), greu ; cîndu aca{ă earna cu friglu unde să se adăpostească In timp şi cu neurliaţŞali greâlili se-adună greu; cînd începe earna cu frigul cap cu c'ic'oari ună, cit un gumo- şi cu zăpezile cele grele (năpras-1 u şi trimurînda pîţi : nice), se adună cap cu picioare «Ţe ch'irut fuî ş-îo veara tricută împreună, cit un cocoloş si tre-şi nu-n1 adrâi nă cîlivă ? Na ! cît murind zice : h'iu îo? Nă palmă lungu-largu! pa- «Ce prost am fost şi eu vara tru par) cît c'oarli a meali, ună an- trecută, de nu mi-am făcut o co-vîlitură şi cilivuc'a era adrată!.... libă ? Na! cît sînt eu? 0 palmă Minţi tră di ceară». lung-larg ! patru pari cit picioarele Ma v'ini veara, cu soarle aţei mu- mele, o învelitoare şi colivioară şât şi duguros, ţe-tî dizgl'ată toati era ca şi făcută!.... Minte pentru oasili amurţîti di earna, na-1 ş-ci'- vara viitoare», nili tes la soari cu zgl'oâtili «una îndată ce soseşte vara, cu soa-greaşti ş-alantă no-avdi». rele cel frumos şi dogoritor, care PROVERBELE ÂROmInI LOR 68l «Cîlivă? di li el, «iu ti ncapi cî-liva, mardtc’ini I cit lunga h'ii ş-cît largu; va grenojî, nu pari. Aoâ va casă se-adări, nu va cîlivă ş-cîli-vuc’i!» Şi după te mină capiu doaiiă trei ori’, mintueaşti : «Nu-s fati cîlîndii! Şi acşi cî'nili cu g'udicata lui armîni totna firă citîndii. Itî dezghiaţă toate oasele amorţite de earnă, eată-1 şi cîînele întins la soare cu labele «una vorbeşte şi alta nu aude» (adică foarte Îndepărtate una de alta): «Colibă ? zice el ; «unde te încape coliba, biet cline ! cit de lung sînt eu şi cit de larg ; trebuesc grinzi, nu pari. Aci trebuie casă să faci nu trebuie colibă şi coli-bîoară !». Şi după ce mişcă capul două-trei ori, glndeşte: «Nu se face căsnicie ! Şi aşa clinele cu judecata lui rămlne mereu fără căsnicie (fără adăpost). 2514. Di la maslu di cîni, sîrmă di pini. (De la maţul de cine, (ceri) fărimătură de pine ?) 2514bisŢe stai ca cî'nili pi coadă. (Ce stai ca cinele pe coadă). Com. de d. T. Mareu. Cind nu stă bine cine-va. Cinele cind stă întins, stă bine. 2515. Cî'nticlii aţei maţii! (Clntecul cel mare) Adică, fără sfîrşit. cir. Z. 863. înşiră te mărgărite. Poveste. Dracul a făcut prinsoare, — cu o fernee, ca reciproc să se poarte în cîrcă, fie-care să poarte pe cel lalt, pină va isprăvi un cîntec. Dracul a încălecat pe femee şi după oare-care distanţă a sfîrşit cîntecul venind rîndul femeii, aceasta a început să cînte trilala trilala, cîntec, care n-are sfîrşit, păcălind prin modul acesta pe drac să o poarte în cîrcă mereu- Com de d. Tacit Nicola. 2516. Ca cî'nli ţi mbitîrneaşti di leani. (Ca clinele ce lmbătrtneşte de lene). - Com. de d. Mareu. Pentru cine este foarte leneş. 2517. Cîntă-l nă h'amă. (Ctntă-1 puţin,). cfr. A descinta pe cine-va ; a sfătui pe cine-va. 2518. Ş-cu cîrliglu-ţî s-ti ntregh’. 682 PROVERBELE AROMÎN1LOR (Şi cu cîrligul tău să te intrebî). Ori-ce sfat ie bun în tot dauna. Notă. ■— Printre anecdotele noastre se va vedea cea referitoare la ciobanul care se sfătuieşte cu cârligul său. 2510. Cismetea (tih'a) vîră nu u şti. (Norocul nimeni nu-1 ştie). 2520. No-adâri cîşari tini. (Nu faci stînă tu). A nu face căsnicie; A nu fi om de treabă. 2521. Cîtuşa cu ch'ipru nu acaţă şoariţi. (Pisica cu clopot nu prinde şoareci). Z. 2134. Miţa cu clopoţei nu prinde şoareci. 2522. Furâşi cVeîli di la bisearcă. (Ai furat cheile de la biserică). Aşa se zice pentru cine ieste negru la faţă, de cerneală sau de alt-ceva. 2523. Coada cap easte la noi ş-luplu picurâr la oi. (Coada cap ieste la noî şi lupul păstor la oî). Aceasta e varianta Ia No. 444, p. 462. 2524. O adună' coada. (A adunat-o coada). cfr. A ieşi cu coada între picere. 2525. L-tal’i coardi, coardi. sau ; Coardi-coardi l'i si du ţi. \ (II taie săbii, săbii, sau : săbiî-săbiî i se duce). De iubire sau de Irică. 2526. Va scoţi cornul ? (Parcă vei scoate cornul ?) Adică : tot acelaş lucru ie; tot nu o să devii ceva mai mult de cit ieşti. 2527. Crîsţinlu! (Creştinul). PROVERBELE AROmInILOR 683 Om ban, blind, drept. 2528. Zbura crîştin&aşti. (Vorbeşte creştineşte). Adică: de priceput, biind, drept, aşa cum se cade, aromineşte. 2529. Iu si-1 vedi, cruţea s-ţî taţi. (Unde să-l vezi, crucea să-ţi faci). A ti om rău ; a ti asemenea duhurilor rele. 2580. Un cmc no-aduţi prîumuveara. (Un cuc nu aduce primăvara). Diir 371. I. 188: Eine Schwalbe macht keinen Sommer. Vezi No. 1072. 2531. Se-acîţară ca cucoţl'i. (S-au înhăţat ca cocoşii). A se lua la bătae straşnică, încăpîţănată. 2532. S-feaţi cucută. (S-a făcut cucută). A se imbătâ tun. 2533. Ş foşti acum ii’ dîţi». (Este cum «lî zicb)-Adică: simplu, naiv, prost. Vezi «Osa». No. 1733. 2534. Va ţ-u mic cumata. (Ţi o voiu mînca bucata). Notă — Covrigul preparat anume pentru mort se numeşte : cumata. Vezi, grînlu No. 886. 2535. Iu sun doăuă cumnaţi, armî'n vâsili nilati. (Unde stnt două cumnate, rămîn vasele nespălate). Dur 543 II 301. Viele Koche verderben den Brei. 2530. Ti cxmoscu dinăuntru şi dinafoară. (Te cunosc pe din năuntru şi pe din afară). A preţui bine pe cine-va. Wolfflin: 334 (Pers. 3,30): Ego te «intus et in cute novi.» 684 PROVERBELE AROMInILOR 253Bbls-De aoâ pînă n cuprie nu afli ca el. (Nici de-aci pînă In gunoiu nu găseşti ca dtnsul). Adică : cîţî să pofteşti, cînd e vorba de persoane ordinare. 2537. L’-adună curăîli. (Ii adună curelele). A face observaţii severe cuî-va, spre a fi luate în semă. 2538. Curcul>eti! (Dovleac!) Fleacuri 1 2539. Curcubetă 16 ari capiu. (Dovleac îî ieste capul). Adică: Cheleş; prost. cfr. lt. «curcubita calvior». 2540. Gap di curcubetă. (Cap de dovleac). Adică : cap gol, sec. cfr. Wolfflin: IV, 194: Apul. Metara. 1,15 Nempe etsi tu alicuius facinoris conscius scilicet mori cupis, non cucurbitae caput non habet mus, ut pro te moriamur. Wir sind keiue solchen Strohkopfe (der Kiirbis hat Ahnlichkeit mit einem Kopfe, ist aber im Innern hohl). 25 41. Cure ufeli ! (Mofturi 1) 2542. Curcufexali! (Mofturi I) 2543. Nu-11 ţini curoeaoa (Nu-î ţine curdeauă). A fi fricos. 2544. Nu-şi mină' curlu ma nclo. (Nu şi-a mişcat c... mai încolo). Pentru unul care încă nu şi-a părăsit patria să călătorească în alte ţări. 2545. U c'ună \ PROVERBELE AROMÎNILOR 68$ (A şters-o !) 1546. Ca daraclu si-l mîcă. (Ca dracul să-l măntnce). A face un lucru cît se poate de rău: bun, să fie mîncat de draci. 2547. Ţini-11 c'oarli a boului, cînd domnu-tu va si-l tal'i. ((Ţine-Î picioarele boului, ctnd stăpînul tău vrea să-l taie). 2548. Cum va-ţî aşterni, acşt vai dorn'i. (Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi). 2549. «S-crea pă draclu /... (Să crepe dracul). Cînd cine-va convine, să zică cuvintele de mai sus, înseamnă, că nu se mai încăpăţînează, aşa cum îl îndeamnă dracul, ci cedează în contra voinţei acestuia. Notă. — Eîdstă credinţa, că un drac plezneşte, cînd o afacere încurcată se limpezeşte prin consimţîmîntul reciproc al neînţeleşilor. 2550. La draţi şi cama nclo. (La draci şi mai departe). Adică : foarte departe. 2551. Ti doari capiu, du-ti la drîşteală. (Te doare capul, du-te la viitoare). Pentru cei cari nu ştiu să se poarte aşa cum interesul lor o cere. Notă. — Se ştie câ la moară, la dîrştecdă, 'bitari!e, prione, se face zgomot asurzitor, caro înăspreşte şi mai mult durerea de cap. 2552. Ş-loară duhurli. Ş au luat respiraţiile). A se potrivi la caracter, a trăi prieteneşte, 2553. jpadă s-adră'. (Zadă s-a făcut). A se îmbăta tun. 2554. Ti ţlineri cîntă ş-gîl'ina. (Pentru ginere ctntă şi găina). OoD PROVERBELE AROMlNlLOR 2555. Dîntili n-rlin(lie creaşti. (Dintele în gingie creşte). Copii numai susţinuţi de părinţii lor, se întăresc si devin mari şi puternici. 2556. L-u scîrchl 8v'ava. (I-a sflrşit-o 8v’ara). A distitui pe cine-va. Notă. — 8vlam ieste o monedă de două parale. 2557. Nu-ş da bună (lua. (Nu-şî da bună ziua). A fi certaţi rău. 2558. Frg'a 1-muşuţaşti oinlu. (Cinstea îi împodobeşte pe om). 2559. JErg'a la om, i ca liluSa la pom. (Cinstea la om, e ca floarea la pom). 2560. Tu faţă una-ţi zburaşti şi dinapoi alta-ţl c(u)ruăaşti. (In faţă una îţi vorbeşte şi dinapoi alta Iţi croieşte) 2461. Jşi cu faţa albă. (Eşi cu obrazul alb). A eşi cu faţa curată. 2562. Făţi, făţî scutea. (A schimba feţe-feţe). 2563. Cari nu mirită feată, nu ştii ţe-î tată. (Cine n-a măritat fată, nu ştie ce ieste tată). Vlaho-Clisura. Arată greutatea ce simte tatăl pînă să mărite fata. 256'i-. Di cit fSată, ma gh’ine ch'atră. (De cît fată, mai bine peatră). Z. 3251 Dan. 2565. Di fete multe casa nu se asparze. (De fete multe casă nu se strică). Z. 3252 Milescu. PROVERBELE aromîniloR 687 2566. Şi fic'orl'i nu s-fac cu punga di guşe. (Şi băeţiî nu se nasc cu punga de gtt). I. Neniţescu. Rom. Maced. 283. Adică nici fetele nu sint fără noroc, căci şi băeţiî nu se nasc cu bani. ' 2567. Fic'orî acăţâţă Simbăta. (Copii concepuţi Simbăta). Neniţescu. Rom. Mae. 164. 2568. Omlu pină-î fic'or, iţido nveaţă lişor. (Omul plnă-î băet, orî-ce Învaţă cu uşurinţă). 2569. Cu fic'orii s-nu miţî lapte, că te pruscuch'escu. (Cu copiii nu mtncâ lapte, căci te stropesc). . Z. 3311 Dan. 2570. Fic'orî s-h'ibă, mea fete cite z-vreî. (Băeţî să fie, dar fete cîte vrei). Z. 3309. Milescu. 2571. S-nu ni fiţem fîrtâţî ! (Să nu ne facem fartăţî). Adică: O să te bat. 2572. Di nă oară l'a foc. (Dintr-o dată îea foc). Pentru unul, care se necăjeşte la cel mai mic motiv,; pentru un nervos. 2573. L'i se-acîţară alaţîli di c'ic’oari di frică. (De frică i s-au prins laţele de la picioare). 2574. Pină si-P v'ină chbfea avutlui, moari fucarălu. (Pînă să-i vie placul bogatului, moare cel sărac). 2575. Faţled di loclu mică. (Fugea, că mlnca pămtntul). 2576. II1 lo furnlu. (I-a luat fumul). - A nu putea prinde pe cine-va. Notă. — 'bilrebuinţează figurai pentru b... 688 PROVERBELE AROMELOR 2577. Scoasi furniga peani I (A scos furnica aripi), cfr. Bre! a prins mămăliga coaje ! 2578 Me aligh'lşî ca ocl'ul aii gale. (M-aî fericit ca ochiul cîoarei). Adică : m-aî procopsit. Com. de D. T. Marcu, Nijopule, Macedonia 2579. Va-1' cadă galodnili ? (Ii vor cădea galoanele ?) In senz ironic întrebuinţat, pentru unul, care n-are ce să pîarză. 2580. Gîl'ina cari cluc'aşti, vîrnăoară nu si ngraşi. (Găina care cloceşte, niciodată nu se tngraşe). 2581. Gli'eslu! (Vezi: Bardul). 2582. Ma gh'ine să aruşască di cit să ngîlbinească fa (a. (Maî bine să roşască de cit să Îngălbenească faţa). Z 3294. Milescu. 2588. Grdmatli no-au mărgini. (Cartea—tnvăjătura—n-are sftrşit). 2584. Greclu o-ari stricătoarea aruptă. (Grecul are strecătoarea ruptă). A fi fricos. Vezi: No. 875 fi 599. 2585. Gribing'ân" gilbig’oşi. (Locoitorii din Grebene sunt gălbăgîoşi). Notă. — Orăşelul Grebine are o climă foarte păcătoasă în timpul ve--reî> din care cauză moare multă lume. Toţi oamenii sînt palizi la faţă. 258(5. Să s-aleagă grlnlu di ch'â'ni|ă. (Să se aleagă griul de neghină). 2587. Ună minţi ş-aţeâ grîţgască. (O minte şi acea grecească). Adică: proastă. Vezi: 875 urm. PROVERBELE AROMInILOR 689 2588. Umplu groapa. (A umplut groapa). A muri! 2589. Gumarlu, (măgarul) figurat uricl'ăt, plahurcu, eîc'u. ie numit: Apoi apelativele: zuru, zări, cîc'u. clîngliră’, zinglîră’, 2590. Gura 1‘ giîţ,i, narea l'-avdi. (Gura ti zice, nasul îî aude). Pentru cine vorbeşte încet. Com. de d-1 T. Marcu. 2591. Ţe-F v'ini n gură (Ce-î vine la gură) A spune orî-ce fără să se gîndească. efr. Wolftlin VI, 315: Quid-quid in bucam venit. etc. Idem. VI, 316: Oi Ipo0|j,sv ou vov yJ)' iul iz'jua. 2592. T-ună gură. (Intr-o gură). A afirmă ceva mai mulţi dintr-o dată. 2592'jis. Qanda avea jarlu n-gură. (Parcă avea cărbunele In gură). A nu putea păstra secretul. Com. de d. Tacit Nicoiae, 2593. Ţi-alasă gura lapte. (Iţi lasă gura lapte). A iubi, a dori ceva. 2594. Din vuloaga stî'nîFei, Ve A fătat boul ? — A fătat. Se adresează celor proşti. 2054. Mula viţearcă traiji furtie greaua. (Catîrul nărăvit duce sarcină grea). 2655. Dă-li s-li mulţlem. ngr. Var-ta na t-armexumi. (Bate—oile—să le mulgem). Se întrebuinţează la adresa celor simpli. s-a dfTS.Tr mUlSUi 0il0r> dl,lJă toale fost mulse. ducă hT o,r h! a P ® T “ P1'0,dltS’ Ş1 a gîndit că oile trebuie să pro-C“e “ k *> “““ păstorilor, o, sile 2656. Dă-1' munţlîV ş-alasă-1. (Dă-f cu tifla şi Iasă-1). cfr. Dă-1 dracului. 2657. 2658. Minc'una se-aleaiji ca untu-lemnul pişti apă. (Minciuna se alege, ca untdelemnul pe apă). Com. de d. T. Marcu. Murlu ari urechi. (Zidul are urechi). 2659. Muşată: ţe si-f l’aî (ardeii') capiu si s-fudi răpeşti, ca- 2660. Muşufâaţa boârîl'eî, urîţamea câsăreî. (Frumuseţea satului, urâţenia casei). 2661. S-u băal tu cupă di muşutdaţă. (S-o bel în cupă, de frumoasă ce-I). 2662. Mută' loclu. căuttndScevaaetc!^m'ntUl^ de S,ri8ă'' de de cercetare 2663. Ningă h'iî cu muţVi la nari. (încă eşti cu mucii la nas). Adică: copil, neexperimentat. PROVERBELE AROMÎNILOR 697 2664. Ti cunoscu şi di nauntru şi dinafoară. (Te cunosc şi pe din năuntru şi pe din afară). A cunoaşte perfect pe cine-va. cfr. Pers. 3,30 Ego te «intus et in cute novi». 2665. Vreari di n&arcă ! (Iubire de vitrigă !) Iubire nesinceră, falşă. 2666. Deadi n&aîiă, s-acupirl torlu. (A nins, s-a învelit urma). Com. de d. Teodor Marcu, Nijopule. Maced. 2667. Căţel cu nelu, «de-aclo tal’i!» (Cu cel cu inelul : de acolo taTe !). Se aplică mai mult Albanejilor. Koiă. — Un albanez căpătînd un inel de aur, s-a dus la măcelar să cumpere carne. Aci ca să facă să i se vază inelul, arata cu degetul de unde să-î dea carnea. Măcelarul neobservîud la prima arătare, Albanezul îşi schimba gustul şi cere carne din cutare parte a vitei, pînă cînd măce-iaj’ul în sfîrşit a priceput şi i-a zis Albanezului: «Cu sănătate, cu sănătate să-l porţi». Atunci Albanezul satisfăcut a răspuns : «Taie acuş de unde-ţi place.» 2668. Armaşi adrată, ş-nibîşcită. (A rămas gătită şi nesărutată). . „ . . Com. de d. Marcu T. A ramine cu ruşinea. A otă. E cea mai mare ruşine pentru o fată a se găti şi a rămine nemantată. Vezi: Sulta No. 2106. 2669. JSTicuch'ir ţ-eşti, pită-ţi mîţi. (Stăpîn îţi eşti, plăcintă mănîncT). Auz. de la d. Chita I., Neveasta. Adică, faci ce pofteşti în casa ta. 2670. Ş-ascipită' nodlu ş-tîcu. (Ş-a înghiţit nodul şi tăcu). A înghiţi o s-uferinţă în tăcere, fără să zică nimic. 2671. După «o/* şi soare. (După nori şi soare). Z. 208 Milescu. 698 PROVERBELE AROmInILOR 2672 N'-o am ca nuca n-sîrîtor (sînîtor). (MT-o am ca nuca tn ghiozdan). Cînd nî-e drag cine-va. A iubi. De pildă mama pe fiul său unic. Notă. — Sînîtor sau sîritâr se numea traista, in care altă dată copiii îşi puneau cărţile, ca să meargă la şcoală. 2673. Va ti fac nun ! (O să te fac doar naş!) 'Adică: oare o să te consider ca pe un naş ? 2674. Ca nunlu la numtă. (Ca naşul la nuntă). A fi înconsiderat. 2675. Nunlu are numă mare. (Naşul are nume mare). 2676. Easti cu cîmăaşa di la nună-sa. (E cu cămaşa de la naşa). A fi încă copil, simplu, prostuţ. 2677. Nv&asta easti bună, ma nu easti Armînă. (Nevasta-î bună—frumoasă—dar nu-î Aromtnă). Aromînul nicî-o-dată nu se căsătoreşte cu fete de alt neam. 2678. Nv&asta ta, ca araSa ta. (Nevasta ta, după rtndul tău). 2679. NvSasta tea buna: nibunili, le-adară buni. (Nevasta cea bună (cuminte): lucrurile nepotrivite, le consideră de bune). Căci numai ast-fel se poate trăi cu soacra. 2680. Tutu nv&aţă omlu, ş-ninviţdt moari. (Tot tnvajă omul şi nelnvăjat moare). 2681. Niti tri tu nvesti, niţi tri tu feti. (Nici Intre neveste, nici Intre fete). Z. 3246. Milescn. 2682. 1Y'el Sasti. PROVERBELE AROMInILOR 699 (Miel ieste). Blind. 2683. Vrei s-treţi cu alantu ? Fă-ti raa n'ic totna. (Dacă vrei să trăeştî cu altul, să te faci mai mic). Adică : să nu-i vorbeşti în contra. 2684. II' lo n'irlu. (I-a luat miru). A umili pe cine-va. 2685. II1 cură n'irlu după... (Ii curge mirul după...). A dori ceva. Notă — In aceste două proverbe prin mir se înţeleg mucii nasului. 2686. Gh’atra crăapă, ş-omlu nu creapă. (Peatra crapă, omul nu crapă). Com. de d. T, Marcu. 2687. Om mari ş-firă hari. (Om mare şi fără graţie). Ţe că-i mare ş-minte no-are. (Ce e că ieste mare şi minte n-are). 2688. Oulu nu s Pa cu curlu. (Oul nu se îea cu c...). Adică: De a gata, de la sine nu se ciştigă paralele. Com. de d-1 T. Marcu, Nijopule. 2689. Di un patu nu faţi mal'u. (De un paiu, nu se face maiu). 2690. Plînfti nibitut. (Plînge nebătut), 2691. Va te-acâţ poartă ? (O să te fac, consider, poartă ?). Adică: Te voiri ţine de lucru mare, de lucru important? Notă. ■— Prin poartă se înţelege familie de însemnătate. Cine are poartă mare la casă, trebuie să aibă şi casă mare şi să fie deci însemnat. 7oo proverbele aromîmilor 2G(J2. So-aciţă' di pdartă mari. (S-a prins de poartă mare). torfburfî ^enfru c^ne caP^tă onoruri, pantru cine are susţii- 2G93. Nu-î hoară fîră preftu. (Nu îe sat fără popă. 2G94. Prufit după Hristo, rumâr easti. (Profet după Christ e măgar). Crr. icâc îtpo^nj? gsta XptOTov, ydcîSapoa soţi, (Ori ce profet după Crist e măgar). 2G95. Pul'lu aţei bunlu, s-cunoaşti dipi creastă. (Puiul cel bun se cunoaşte după creastă). Cam. de d. T. Marcu. 2G96. Gaî sum purnu, mîcă purni. (Cine e supt prun, mănlncă prune). Com. de d-1 T. Marcu, Nijopule, Macedonia. 2697. Niţi putriţlîn'a pom, niţi furlu om. (Nici—lemnul—putred pom, nici hoţul om). “698. Ducb’a-ti sac di după uşi. (Pricepe, sacule, de după uşe). Com. de d. T. Marcu. efr. Bate şaua‘să priceapă eapa. 2699. L’-se astîl'6 si’nflili. (I s-a stricat slngele). De iubire, de frică. 2700. Di om slab, largu 1 (De om rău, departe). 2701. L-bagă pi somnu. (II bagă pe somn). A înşela, 2702. Ga subaşî s-poartă. (Se poartă ca un subaş). PROVERBELE AROMlNltOR 701 2703. 2704. 2705. 2706. 2707. 2708. 2709. 2710. 2711. 2712. Adică, rău, în mod tiranic. Notă. —- Subaş pl. subăşăfl, erau în trecut conducătorii poterelor, o rînduite în contra haiducilor. Purtarea lor era foarte aspră faţă de săteni, în cît aceştia se mulţu meau maî mult de hoţi, de cît de apărătorii de hoţi. Sujiit bun (arău, laiu, antihristu, fără n'ilă, n'ic, mari). (Suflet bun—rău, negru, antechrist, fără milă—mic, mare). Tu guvă di şarpil (In gaură de şarpe !) Adică : dispari, nevăzut să te faci din ochii mei! Di şcVinc'amSa tatălui, armîne h’il’lu orbu. (De zgîrcenia tatălui, rămtne fiul orb, — neînvăţat). ŞiVi ntr-ocl'i. (Praf în ochi). Cari ştii s-tack, easti totna amintât. (Cine ştie să tacă, este totdeauna folosit). Zâne, II, 6074 b. Ta-o to. (A fi cine-va «ta-o to», înseamnă a fi prost). Notă—Ta-o to iese modul da altă dată do a silabizâ alfabetul grecesc. Vezi : No. 1733. Ţi deadi tăstrulii. (Iţi dete traista). A da drum cuî-va din serviciu, etc. Iţido di tehni s h’ibă, nu-î ară'u omlu s-u ştibă. (Ori-ce meşteşug să fie, nu ie rău omul să-l ştie). Tih'a, ş-u faţi omlu. (Norocul şi-l face omul). Dacă lucrează, dacă se arată vrednic, omul îşi face sinaur viitorul. ® Timbelu aşteaptă n-gură. (Trîntorul aşteaptă în gură—d-a gata), cfr. Z. 2563. Trîntorul d-a gata mănîncă. 702 PROVERBELE AROMIniLOR 2713. Cari s-nicâ tîmparSa, a deadi tră suflitlu a tată-suî. (Dacă s-a înecat mantaua, a dat-o de pomană, pentru sufletul tatălui său). Com. de d. T. Marcu. 2714. Tîpor firă tîpîrîşti. (Topor fără coadă). Aşa se zice celor cari sînt capabili, dar n-aii sprijin, ca să-şî arate capacitatea lor. 1715. Cari tixeaşte, z-birbiteaşte. (Cine înjură, se insultă pe sine). Notă. — Tîxescu, se întrebuinţează pentru a înjura pe cine-va de părinţi, morţi, neam. 2716. Cari s-uplreaşti tu lapti, suflă ş-tu mîreât. (Cine se opăreşte în lapte suflă şi în iaurt). 2717. L’-ded ţiruh'li tu mină. (I-am dat opincele în mînă). A goni pe cine-va din serviciu. 2718. Va udare. (Trebuie udat). (Obiceiul de a stropi cu apă pe cine-va, cînd se logodeşte, cînd Îmbracă o haină nouă, etc). 2719. Cari s-upr&aşti tu culeâş, suflă şi tu mărcdt. (Cine se opăreşte în ciulama, suflă şi în iaurt). Vezi : No. 2257. cfr. Z. 5623. 2720. Urbarda s-ţ-u da. (Să ţî-o dea—să te izbească—orbirea). 2721. Criscură uvţlîţli, s-acupirl cupriea. (Au crescut urzicele, au acoperit gunoiul). Cind o fapta urîtă se acoperă, prin altele maî frumoase. Ex. Cînd copii crescîndşi fiind oameni de treabă, spală greşelile părinţilor necinstiţi. 2722. Vrţlîca ti urzică. (Urzica te urzică). 2723. Va si ştibă ursa di bîlîtîn1? (Ii pasă ursei de alice ?) PROVERBELE AROMÎNILOR 703 2724. VSardi veaştid s-feaţi tu faţă. (Verde veştejit se făcu la faţă). A se mlniâ. 2725. Cu vimtu bineacjă. (Cu vînt trăeşte). Se zice despre o persoană, care ieste foarte delicată la corp, slabă de tot. 2726. Ti vindi ş-te-acumpîră. (Te vinde şi te cumpără). A fi priceput. 2727. L'i se-acîţară vînili. (I s-au prins vinele). De frică. Se aplică celor fricoşi. 2728. Mustăţii ngh’os, Armîne, . ngr. Vlahii, cat ta mustach'a. (Aromtnule, mustăţile—dă-le tn jos). Aşa se zice, cînd cui-va i se reduce din putere. Notă. — Autorităţile turceşti, ca să mai cioplească pe supuşii lor, introduseseră obiceiul de a nu permite nici unuia să-vie cu căciula îndoită şi cu mustăţile răsucite, în oraş, ceea-ee arăta ceva haiducesc. Pe cine-1 prindeau cu mustăţile răsucite si cu căciula îndoită după modul haiducesc, îl arestau şi-l puneau în închisoare ziua toată, cit ţinea tîrgul. 272fJ. Ga suptu di vombiri. (Ca supt de vombiri). Notă. — Vombiru sînt (iinţe supranaturale rele ; se crede că numai copil cari mor nebotezaţî devin vombiri. Aceştia ime-orî li e foame şi a-tuncî sug pe mamele, cari alăptează copii. De aci, se întrebuinţează pentru cine îl este foame. Tot cu acelaşi senz : Canda li siipsiră cituşili. (Parcă le-au supt pisicile). 2730. Vv&ar&a di ia ocl'i acaţă. (Dragostea de la ocht Începe). 2731. L-lo di dacă. (L-a apucat de umăr). A înhăţa pe cine-va, a lua la bătae. PROVERBELE AROmInILOR 2732. «Muri v'ifta ţe te-alîvdâ». (A murit (iganca care te lăuda). Aşa se zice cui se laudă, că a făcut cine ştie ce. 2733. Viftul fiară trăgăc'ica ş-caftă. (Ţiganul earăşî traista — de piele— tşî cere). cfr. No. 2358. Com. de d. Marcu Teodor. 2734. L-bîgă' v'iliile. . (l-a băgat ochelarii). A înşela pe cine-va. 2735. T'inaUa lu urgh'aşti omlu. (Mînia îl orbeşte pe om). 2730. Tu xSani noaiiă an', ş-a casă cu doî asldn1. (In străinătate nouă ani şi a casă cu doi leT). Com. de d. Marcu T. 2737. Zboari fîră n'eiŢ (Vorbe fără miez). 2738. Niscos zborlu din gură. (Nescos cuvîntul din gură). Adică: îndată, la moment. 2739. Nu t-u mic (cuvenda) sau: zborlu. (Nu (î-o mănînc vorba). A nu putea suferi auzind pe cine-va vorbind. 2740. Zdangan'. Adică: vită, dobitoc, greoii) la minte. Aşa se numesc bulgarii la Hrupişte, Gramoste, Bitolia, etc. JWc/. Zddngan ieste apelativ pentru măgar. Vezi; Vurgar, Ocan. 2741. Zînăţli tuti-s buni, maş oamin'l'i-s ară'î. (Toate meşteşugurile sînt bune, numai oamenii stnt răi). 2742. Di zori şi bîiŢirli z-disică. (De zor şi bolovanii se despică). PROVERBELE AROMÎNILOR ?os 2743. Pi zvercă s-mS-aî. (Pe git să mă ai). Adică: Ta să Iii acela, care să suferi păcatul celor ce fac eu. Aceasta, cînd facem ceva după sfatul sau îndemnul altuia. 2744. Di sum casă, na-1 pri measă, di pri measă vru ş-tu c'ergă, pină ş-adună’ pri zvercă. (De supt casă, eată-1 la masă, de pe masă, a vrut si în pla-pomă plnă ce a căpătat şi pe gît — bătae). Se povesteşte, că unul, apucîndu-1 ploaea, s-a rugat de stă -pinul unei case, să-l lase un moment, ca să se adăpostească supt straşina casei. Acesta l-a lăsat. Dacă a văzut aşa apucatul de ploae, s-a rugat să-l lase să intre niţel şi în casă, ceea ce i s-a permis. In catul de sus se auziau lingurile‘şi farfuriile cum sunau, ceea ce arăta, că se gătea de masă. S-a mai rugat apucatul de ploae, ca să fie aşa de buni să-l primească *şi la masă, căci de, la ora asta—era noapte—unde să meargă să mănînce. L-au lăsat să vie şi la masă. . Dacă a văzut cel plouat, că mierge aşa de uşor, ce şi-a zis1? Se vede,^ că aci mierge mai uşor de cum 'te gîndeşti. Stai să mai cer ceva. Şi a cerut să i se permită să doarmă odată cu nevasta cea frumoasă, aşezată la masă lîngă dîn-sul. Atunci aii sărit cu toţii asupra lui, care cu lingura, care cu furculiţa, care cu ce a putut, şi l-au bătut şi gonit din casă. Se aplică celor, cari nu se mulţumesc cu puţin. Prin W-ollflin am abreviat: Archiv fur Lateinische Le-odkographie und Grammatik mit Einschluss des Aelteren Mittellateins als verarbeit zu einem Thesaurus Linguae La-tinae, lierausgegeben von Eduard Wolft'lin. (voi. I—VI) Leipzig. 45 COLINDELE LA AROMÎNI COLINDELE LA AROMÎNl Obiceiul ce există în Romînia, ca copiii să umble noaptea din 24 spre 25 Decembre din casă în casă, ca să anunţe naşterea luilsus Christos şi cunoscut supt numele de «Moş Ajun», se numeşte la Aro-mînî: colindi sau colinde. Cîntecele cunoscute în Romînia supt numele de colinde, se numesc la Aromim cîntiii di anlu nou, cîntece de anul nou, sau ciuliţi de ovxu Vasilî, cîntece din S-tul Vasile şi se cîntă numai pe greceşte, după cîte ştim noi, şi numai de citre Aromîniî din Tesaiia, de cei cari se coboară earna prin partea aceea, precum şi de Gărăguni. Copiii Aromîniî cu o zi înainte, cîte o dată cu mai multe zile, se întovărăşesc, se-acăţă soţi, să umble colinde împreună, s-imnă colinde, s-alagă colinde, s-culindeaţlă d-adun. u Pentru aceasta, în clasele pastorale, se duc copiii să-şi prepare ciumege, pe cari le taie din pădure. Cei de prin satele, unde locuitorii sint stabili, sau îşi pregitesc ciumege singuri, sau cumpără de-a gata. Cîumegele se numesc: dumagă pi. duma di; mîducă, pl. rniduţi; colindă pl. colinei1). Ciomagul copilaşilor, vopsit pe din afară cu roşu-alb, se numeşte buzdugan sau stupagană. In ajunul colindilor, toţi cei întovărăşiţi să umble împreună, se string să doarmă la un loc, ca să se scoale cu toţi împreună pe după miezul nopţii, după cintătorî, cînd după credinţa poporană, spiritele rele au dispărut. Apoi, după ce fie-care culinddr, colindător, îşi pregăteşte pe lingă ciomag, şi o traistă, pe care o trece de gît, cîntă cu toţii în casa unde au dormit pe «colinde, melindey>, şi capătă fieşte-cine cîte un colac, ceva fructe etc., după cum se obicinuîeşte în partea locului. in ţaţa fie-cărei case se opresc şi încep să sune în poartă, ca să le deschiză. Intrînd culindarl'i într-o casă, primul lucru ce trebuie sa-l facă, ie să ureze: «Bună diminăaţă»; «Hristolu s-făaţi». (Bună dimineaţă; Hristos s-a născut). La Elbasan, Albania. 7io COLINDELE LA AROMÎNI Li se răspunde : «Z-v-algh'ască faţa» (Să vă fnălbească faţa). Si-n' criştefi (să-mi creşteţi) ; z-bînâţi muşdfi culindări (să trăiţi frumoşi colindători) şi alte urări de natura aceasta. Colindătorii cîntă, după dorinţa celor din casa în care se găsesc, o dată sau de mai multe ori pe: «colinde-melinde» şi capătă colacul tradiţional şi fructele obicinuite, cîte o dată şi ceva parale. Aromîniî păstori, la cari acest obiceiii se serbează cu mare ardoare, — fiind-că există credinţa, că Christ le protege turmele în acest timp şi face, ca vitele să fete cu mare înlesnire, — după cedau fie-cărui colindător cîte un covrig, fructele şi anume năutul fiert, bil-bic'ili sau nibilbia, se aruncă pe pardoseala casei şi colindătorii trebuie să le culeagă, imitînd behăitul oilor: «beea, beea». Păstorii cred, că Christ, auzind behăitul de oae, îşi reaminteşte cum oaea l-a scăpat de Evrei, ascunzîndu-1 cu lina ei, şi bine-cuvintînd-o, zice, să se înmulţească oile în casa celui care se ocupă cu creşterea lor, ca sprua focului, ca stelele cerului şi ca frunza pomilor. D-l Weigand greşeşte, cînd spune ţ) că obiceiul colindelor este puţin serbat printre clasele pastorale «bei der Hirtenbevolkerung ver-den die Kolinde weniger gefeiert.» Cînd se retrag culindarl'i, urează la ani mulţi şi la anul, «di vîră oară», cum se zice pe aromîneşte. Colindează numai băeţî pînă la vîrsta de 15 ani. Copilaşii colindează numai ziua şi sint conduşi pe la rude decî-tre fraţii sau sorioarele lor mai mari. Fete nu colindează de loc. Bărbaţii şi flăcăii se duc numai pe la cunoscuţi, rude, ca să-şi ureze fericire unul altuia, să mai bea cîte un păhărel de ţuică, să mănînce ceva castane, nuci, mere etc. In unele sate, pe lingă traistă se servesc băeţii şi de o sfoară legată de brîu cu unul de capete, ear de cel-lalt se leagă un mic ţe-puş — «sulă», — făcută anume pentru colinde şi toţi colacii căpătaţi se pun în sfoară. La Elbasan, băeţii de aromînî, înainte de a începe să colindeze, se duc la biserica din mahala şi numai după ce vin de trei ori în jurul bisericei, încep să colindeze prin case. A nu priimi pe colindători în această zi, se consideră de cel mai mare păcat şi numai un nelegiuit ar fi în stare să facă aşa ceva. De vre-o zece ani de zile s-a introdus obiceiul, ca băeţii să umble cu steaua în ziua de 24 Decembrie şi mai mulţi la un loc. Acest obiceiu adus din Romînia, a fost pus în executare întîiu de elevii liceului romîn din Bitolia, Macedonia, apoi încetul cu încetul s-a introdus şi prin sate. Băeţii fac din hîrtiî o stea mare şi frumoasă, pe care o poartă pe un băţ şi pe de o parte şi de alta e zugrăvită naşterea lui lsus Chnstos. Dacă nu ştie nimeni să facă chipul lui Christos, se introduce o icoană cu imagina lui Christ. Colindaţii sînt priimiţi cu bucurie în case şi părinţii pun pe copii să sărute steaua, care vine să anunţe naşterea lui Christos. l l) Weigand, Arom, II, p. 127. COLINDELE LA AROMÎNI Cîumegele colindarilor Ciumegele colindarilor au formele următoare: 711 şi pe he-care dintre ele obicinuiesc băeţii a face cîte o cruce, ceea ce , „ e.’.uca e e sa considerate oare-cum ca sacre. Din această cauză Daeţii nu se servesc de ele de cit pentru sara de colinde, adică in noaptea de 2k spre 25 Decembrie. Nu le jîntrebuinţează la ioc, fiind că Ie cade Ue saca) mina. Forma (fig. III) se^obicinueşte mai mult de băetaşî si se cumpără de De la prăvălii. ^ Colacii Colacii ce se obicinuesc a se da în aceasta zi colindătorilor se fmnsIi-aPa ne’.nc®I>ufa- caşi liturghiile, prescurele, fiind destinaţi a se împărţi in amintirea celui mai curat prunc, din citi au axistat. ri , J5® . la Aromim numai do făină de griu şi sînt frământaţi de temee batnna, de o fecioara sau de ori-ce altă femee. care însă n-a venit in contact cu bărbatul său cel puţin în cele 3 zile'din urmă. fi Au di ten te formQ din cari dăm cele mai obicinuite: P Vezi : G. Dem. Teodorescu: Poesii populare, Bucareştl, 18S3, p. $6 : la griii curat credinţa aceasta la cel vechi. 712 COLINDELE LA AROMÎNI , . ,AP01 * “P* ,ln fo.rma ,de cocoşe! (curuţăl), şerpi, în formă patrată şi avind pe o faţa imaginea lăsată de simnitor, un mic instrument de lemn, care pe lingă alte semne, are şi următoarele litere: I H NI KA formele 1,2, 3, 4, se împărţesc la oameni; ear formele de colaci, ?• obicinuite la Aromini! păstor! se dă la vite, după ce se fac larimaturi şi se amestecă în sare. Aceasta se numeşte dpsuma caVlor > şi se face în ziua de 7 Ianuarie, cînd «s-leagă cru\ea» şi cu care ocaziune, toate oile sînt tulite, stropite cu apa sfintă, de un preot. „ La Molovişte, Macedonia, se obicînueşte, ca în ziua Sf. George sa se dea la vite cîte o amforă din colaci! făcuţi laMoş-Aiun înadins pentru acest scop, care muiaţi în apa Bobotezei, se păstrează pentru aceasta zi. ) Pe lingă colaci! pentru oameni şi vite, se face unul, destinat pen-ti u icoana casei, care se ţine une-orî pină la anul viitor Colaci! se numesc: Culac pl. culaci; Colinde sau colinde pl. colinei sau colinei. h:,h:J-nlcte}e cele mai la ordinea zile! sînt: năut fiert, nibilbie sau bdbici, castane, nuci, mere. Ban! se dă mai rar. Dacă însă în trupa de cuhndari se găseşte un băet păstor, acestuia neapărat pe lingă co- rrâscut Ghris'tosS° ^ Ş* parale> fîind'ca el a anunţat întiîul, că s-a La Bomînii megleniţî obiceiul colindelor se petrece ast-fel3): La colida adet La Megleniţî, copiii, în ajunul lui Moş -Ai u n, se strîn0, în cete cete ş‘ clupa ce fură lemne de prin case, fac un foc mare, şi acolo în jurulI căIdurei, aşteapta cu nerăbdare să cinte cocoşii, anunţi’nd miezul nopţii, ca sa se pornească după colindat. ' ’ Toţi sînt înarmaţi cu cîte un ciomag, cu care se păzesc de cîni folkîăCăie ^ anUnfa ^ Cd CU P01'tile închise- Giomagul se numeşte: Pe drum ei ţipă (ţopă): colida! „ , lrJD.d *9 casa cu’va> prima lor îngrijire e să le anunţe că s-a n iscut Chrisf, le urează la mulţi ani şi răscolesc cu colidele lorspruna din foc, care trebue sa arză in această noapte pînă la ziuă. Apoi zic sa trăeasca copiii, purceii şi tot ce o fi mai avind. După aceasta cintă: l) Respectiv «ipşuma oilor, a căprilor*. 8) Com. de d. Const. Belimace. 3) Descris de un. bâet din Lunzil1, elev în cl. I a liceului romîn din Bitolia. COLINDELE LA AROMÎNI 713 No. 1. Colida colidiţa, colidiţa, varvariţa, paşte poarca prin borniţa, tupe-tupe ticfiniţa, două culaţî di borniţă, li se dă cîte un colac la fie-care şi urind la mulţi nnî, se retrag1): Cules de Nae Dumitru, ele în cl. I la liceul romîn din Bitolia. 2. Cîntece de colinde Lăsăm să urmeze diferite cîntece de colinde, culese de noi, cari in fond nu se dcosibesc muit. 1 Colinde, melinde, zâvala cundilala; 5 dă-iV tetă, culaclu, că va-ti l'au cucotln, di va-1 fac tilii, filfi, şi va-1 bag tu nă tipsie, tra si-1 mic tră Stîmîrie. Perivole, Epir. Traducere. — Colinde,—melinde,—zao al a, cundilala,—dă-mî, mătuşe, colacul,—căci iţi voiţi lua cocoşul,—de-1 voiu face felii, felii,—şi-l voiu pune în tipsie,—ca să-l mănlnc la S-ta Mărie. Notă. — Zavala, cundilala nu se ştie ce însemnează. Tetă, însemnează pro propriu mătuşe. Dar se adresează acest cuvînt la orî-ce femee necunoscută şi în virstă, de citre cei mai puţin vîrstnicî. 3. Variantă Colinde melinde, ţiţi, caca, dă-n' maîe euiaca, 5 ca va ţi acâţ vaca, vaca cu vdţălu, că s-l ea ţi Hristolu. *) *) Vezi în poesil populare, Bucureşti 1885, de Gh. Dem. Teodorescu, p. IO, obiceiul lui «Moş-Ajun» la diferite popoare. COLINDELE LA AROmINI 714 tu pihnia boilor tră v’natăa Uvreilor, 10 tră-an' mulţi j-di vîră oară. Traducere. - Colinde,— melinde,0, cacă, —dă-n'i, bunico, co ’ac» căci îţi voiu prinde vaca,—vaca cu viţelul,—fi ind-că se născu Christos,—în ieslea boilor,—pen tru necazul Evreilor,—la ani mulţi—şi la anul! 4. Variantă Colinde, melinde, dă-n‘ culaclîT, tetă, v'a, harâ, cai-mera, 5 bruum dupu uşe. Aminciu, (Meţovo) Epir. Traducere. — Colinde,—melinde, — dă-mîcolacul, mătuşe,—viaţă bucurie, bună-ziuă, — brum după uşe. ‘ . ~ Cuvintele din viersul 4 sînt greceşti: neîntrebuinţate în vorbirea A- 1 omiliilor : ţskx (sînătate), yv/j. (bucurie*), xoV (lipa (bumx ziuă). Acest cîntec de colinde a fost orinduit pe note de nuzi (j., profesor de muzică la liceul romin din Bitoli.i, către d. Chi-Mac don in: 5. Variantă Colinde, melinde, Saravagudina, dă-n' culaclu, tetă, 5 brum după uşe. 1 1) Arom. harăuă. Magarova. COLINDELE LA AROMÎNI 715 Traducere. - Colinde,—melinde,—cu plin,—dă-mî, mătuşe, colacul,—brum ! după uşe. Notă. — Saracu-godina sînt cuvinte bulgăreşti sarava (plin) godina (an). Aro-muiul din Magarova, ca şi cei din Macedonia, de şi ştie bulgăreşte, nu pricepe sen zid cuvîntului: Saravagudina. Lăsăm să urmeze melodia acestui cîntec de leagăn, după d-1 Chiriazi. -i-o--- r r . . i r\ -li / i ^ « n r <9 m * m r r\ a jfrrrf 9 9 « m 9 » - - 9 a -m T ►II v 4 • * H ^ JJ dă-ni cu la clu te tă bruni du pă u şe 6. Variantă Cooolinde, coiindeee! că s-feaţe Ilriştolu, tu pîhnia boilor, di frica Ovreilor, 5 mula 1-dizvileâ, boulu lo-anvîleâ. Vlaho-Clisura, Macedonia. Traducere. — Colinde,—melinde,—căci s-a născut Christos,—tn ieslea boilor,—de frica Evreilor,—catlrul îl dezvelea,—boul îl învelea. Notă. — Christ născîndu-se şi aflînd Evreii despre aceasta, s-au pornit, după credinţa populară, ca să cerceteze prin toate ascunzătorile să-l găsească şi să-l măcelărească. Din cauza aceasta el a fost nevoit să se aseunză, ctnd Evreii cercetau în grajdul unde s-a născut mântuitorul, rînd pe rînd, supt coada catîrului, a caprei, boului, a oii. Capra n-a vrut să-l aseunză, ci imediat ş-a rădicat coada în sus, din care cauză a fost blestemată să o poarte totdeauna în sus ; Tot aşa a făcut şi catîrul, din care cauză Christ l-a blăstemat să nu nască niciodată. Boul însă l-a ascuns. Tot aşa şi oaea, care a fost bine-cuvîntată de Christ 1). l) Vezi deceul referitor la oae şi la capră publicat de noi: în Revista Nouă, anul V, p. 462. 716 COLINDELE LA AROMInI 7. Variantă Colindă, melindă, ţâreva godina 1 ţinţi vake(!) 5 dă-n‘, babo, nă culacă, să bîneaijă vacă, vacă cu v'iţel! Weig. Arom. II, 132, No. 75. Monastir. 1 reducere. Colinde,— melinde, — an măreţ; — Cinci vaci _________ dă-mî, babo, un colac, - să trăiască vaca, — vaca cu viţelul 1 S. Variantă Colinde, melinde, daţi vă din alagă, _ că s-feaţe Hristolu 5 tu păhnia boilor di frica (ă) Uvreilor. Weig. A rom. II. p. 134 No. 76. Hrupişte. Traducere. — Colinde, — melinde, — daţi-vă alergare (adică gră- , 1’)» s_a născut Christos, — In ieslea boi- lor, — de frica Evreilor. 9. Variantă Colinda, melinda, dă-n’ culaclu, tetă! _ pul’ă cu căţel, (!j 5 di vîrnăoară ma gh’ine. Arom. II, p. 134, 77. Vendişta. Traducere. — Colinda, — melinda, — dă-mi colacul mătuşe ! putu cu că,el — la anul mai bine. ceea ce ieste greşit. • Jr Varianta n‘a fost bine caleasă de d. Weigand. Trebuie spus nu . pui u cu cafel, ceea ce n-are nici un sens, ci : pufU cucutei (puiu cocosel). un Iei de colac, ce se obicmuieşte a se face in forma unul cocos. L Weigand traduce pe: di vîrnăoară prin: niciodată, Trebuie tradus : la anul. v ^'u senzul c'e niciodată, nu se întrebuinţează cu prepositiunea vmiaoară. ' “ Se vede dar clar, că cîntecul are sens deplin şi nu Ieste «cu ,mSll ue senz», după cum spune d. Weigand: Wie man sieht, sind die Lieder arg verstUmmelt das aus Vendişta ist fast sinlos V ’ *) Weig. Arom. II, p. 127. di. ci simplu: totul lipsit de COLINDELE LA AROMtNÎ ni 10. Variantă Colinde, melinde, sare aclo didinde, didinde culacă. 5 sp'/_s'«’. ’itsp^sxai da-vă-ţî cu de-alagă, Hriştolu s-facă, Dumnidă'u z-v-adavgă. . * Ohrida, Albania. Traducere. — Colinde, — melinde, — sări acolo dincolo, — dincolo colacul, — vine, — se duce, — daţi-vă cu grabă, — Christos să facă, — Dumnezeu să adaugă. Notă.—Băeţiî cred, că cuvintele greceşti £p-/etai ’TtspXetai, ar fi nume de fructe. 11. Variantă Colinde, melinde, al amirărescu, 5 ’ităfffiXxai, Ilristoulu s-feaţe ; tră nă scafă răc'iă tră mulţi an!. Prizdrena. M. Mârâcme. Traducere. — Colinde,—melinde,—al Împărătescului, vine, se duce,—Hristos se născu.—Pentru un pahar cu ţuică,—la mulţi ani. 12. Variantă Satiric Colinde, melinde, dă-n\ maie, clura, că v-ţi frîng misura, 5 di va-ţî h’erb plîstura, său: (prîstura). Avela, Epir. ' Traducere. — Colinde,—melinde,— dă-mi, bunico, colacul,—căci Iţi voiu sparge farfuria,—de-ţi voiu fierbe pîntecele. 718 COLINDELE LA AROMtNÎ 13. Variantă Colinde, melinde, ţe va m'căm astară, pini di sicară, 5 curcubetă h’artă, Dumniqiă'u s-nî l'artă. Traducere. — Avela, Epir. Colinde, melinde,—ce vom mlnca de sară,—pine de secară,—dovleac fiert,—D-zeii să ne Ierte. 14. Variantă Colinda melinda, dă-n’, naaîe, culaclu, că se-află' Hristolu, 5 Hristolu si pitică', la Dumnidă'u se-alinâ criştnTi s- hirîsescu, drafl'i plîscînescu. Traducere. C^Un^e ~ pfIinde’~ dă'mî bunico- colacul,-căci se născu Christos,—Christos se hoteză,—la cer se urcă, creştina se bucură,—dracii pleznesc. Cîntece de colinde albanizeştî 15. Colendră melendră sarava godina tiu ţiu, vac, vac n’ă-m moi babo n'e kulâc; ap derăn e zoterisă, nijic culac e şen Mărisă dil moi dale1' e bar§ă gh'er mot me n'e 8v'ăale dil moi dale1' e cuch'e gh'er mot me n'e nuşe. Traducere. — 9°]”lde- “elinde>—,an Pliu,—fiu, |iu, vac, vac, -dă-mi, babo, un colac; — deschide usa Doamnă — scoate colacul S-teî Marii; - eşi fă nevastă albă, la anul cu un copil;—eşi fă nevastă roşe,—la anul cu o mireasă. * ’ COLINDELE LA AROMÎNt 719 16. Variantă Colendra melendra sâravâra godina ţiu ţiu, vac, vac nă-mî, moi babo, n'e colac se tă bie me c'omâg tă bei cocăn me gheac se tă bie me dufec pa tă e6nă mună ndec. Corcea, Toma Avram. Traducere. — Colinde, — melinde, an plin, — ţiu, {iu, vac, vac, — dă-mî, fă babă, un colac, — căci te bat cu un ciomag, — de-ţî fac capul cu sînge, — căci te lovesc cu puşca, — de te arunc tn şanţ. 17. Variantă O colendra, coloîec, Trad.—-Colinde colinde, dă-mî, n'ă-m, moi babo, n‘e curâc. fă babo, un colac, căci se tă bie me dufec, te lovesc cu puşca, de pa tă e6nă mu nă ndec; te arunc in şan{ ; eşî dil zon'e e zoteruar, doamnă, şi domn, de la ngaî zoti ch'ofch i gh’eruar (!). D-zeu bucurie şi (li. Cîntec de colinde greceşte 18. KoXXtma, [liXDVta, So-p.’ jXîtdjiico!) xXoopa, vă rcâvoo xt itapexia, vâ xdcaoo vâvâou cpdoo _ Tesalia. Traducere. — Colinde, — melinde, dă-mî, babo, colac, — să mă duc maî încolo, — să şez să-l mănlnc. 19. Variantă ^platoo'fwva, Xpioroo'pWa, «bpa -/piaio? Ţivvs'ct, •p.vvst'. vl SawriCtxt, a’ touv oopavov mjţatvsi, 0X01 a-f^Xo'. ya'poovr-. xi tâ oiij.ov.a axaCoov. Cules din Grebene de d-1 Diamandi G. Colindele la aromîni Traducere. Crăciun, crăciun,—acum Clirist se naşte,—se naşte şi se botează, — şi tn cer se duce ; — îngerii se bucură, — şi dracii pleznesc. Bulgăreşte 20. Colida, neda, Patni greda, Dede se cac’e, maica se plac’e, Oasne, oasne, colida baba. Cules din Ohrida. Traducere. — Colinda, ncda,—căzu grinda,—moşul se supără,— mama pltnge,—oasne,—oasne,—Colinde babo. Notă. Cuvintele subliniate n-au nicî un senz. 21. Variantă Coleda, meleda, sili baba, silina şcb'endi, şch'endi, mialfa. Notă. — Mai toate cuvintele din acest colind Coleda (colinde), meleda (melinde). nu înseamnă nimic, afara de 22. Variantă Colede, leda, patjnalo greda, otepalo deda, deda se blec’i, maica go plac’i, olele starc'i, cusotu magarc'i, za mnogodini. Cules din Bitolia. Traducere. — Colinde, melinde,—căzu grinda,—omorî pe moşul,— moşul sejelui—marna îl pltnge;—auleu bătrînule — piele măgărească;—la mulţi ani ! Traducere. GOLlfoDELE LA AROMÎNI 72I Variantă Coleda led a, pacni greda, uşti-mi deda, deda mi cac'i, maica mi plac’i, otfori baba-ch'incu. Cu/es d.n Nijopule de d-1 T. Marcu. Colinda, leda,—crepă grinda,—încă moşule,—moşul me ceartă,—mama mă pltnge; —deschide băbuţa mea. 46 PAPARUDELE LA AROMÎNI PAPARUDELE LA AROMÎNl «Avem şi la noi Paparude, insă le numim Pirpirune. După Duminica Tomii, dacă trec două, trei săptămîni fără să plouă, Romînii găsesc că e de lipsă a pune să joace Pirpirunele, ca să aducă ploae. ' . O fată din cele mai sărace este acoperită peste tot corpul, şi mai ales pină la briu, cu ştevie sau cu ferică (plantă numită ia Carpaţi ferugă, şi în limba franceză fougere). Pe tata asta o însoţesc multe alte fete de Rominî, şi mierg din casă in casă la vecini. Pir pir una joacă ; altele cîntă. Şi la noi este obiceiul să se arunce apă pe neaşteptate, pe ascunse, asupra Pirpirune!. Sătenii noştri cred, că aceasta e necesar pentru ca să plouă. După ce a colindat peste tot satul, Pirpiruna şi amicele ei, tac plăcintă cu făina şi cu untul obţinut; o coc şi apoi mierg de o mii-nîncă la fintină. Insă ritul cere ca plăcinta să. fie mincată, stind h-tele cu picioarele în rîuleţul, unde trece apa de la tintînă1).» Dar nu numai cu ştevie şi ferigă se acoperă pirpirunele, ci cu aşa numita plantă iboj, cu flori de mac, numite la Aromîni şi Greci : pirpirune şi cu tot felul de verdeţuri. Înainte de a li se da din ale mîneării, sau bani, se toarnă pe un ciur purtat de pirpiruna pe cap, apă. Apoi nu numai după Duminica Tomii, ci ori de cîteori este secetă, fac fetele obiceiul cu pirpiruna. In satele unde sînt ţigance, pirpiruna se face o fată de ţigani, pe cînd fetele de Aromîni mierg după dinsa şi cîntă şi din ce obţin dau şi ţigăncii, care pe lingă fructe mai capătă toate hainele vechi, lîna obţinută, ce prisoseşte din făină şi unt, după facerea nelipsitei plăcinte. Melodia după care se cîntă viersurile referitoare la paparudă ieste deosebită de cea care se aude in Rominia, precum şi de cea greacă şi bulgară din Macedonia. ^ Vezi acelaşi obiceiu la Rominiî din Romînia in, Poesii populare, de G.Jjem. Teodorescu. Rucureştî 1885, p.208; încercări critice, Bucureşti, 1874 p. 128 — 134; Acelaş obiceiu există la Grecii, Bulgarii şi Ţiganii din Turcia. J) Iliescu Taşcu (din Cruşova), Albumul Macedoromân, 1880, p. 102 : Pirpirunele saii Paparudele în Macedonia. 726 PAPARUDELE LA AROMtNI Cîntece despre paparude 1 Pirpirună, se readună, dă ploae, dă ploae, ca să crSască âgrile, 5 agrile şi av'in’ile avi'n'ile şi îergh’ile, îegh'ile şi curiile, curiile şi verdeţile. T. Iliescu, Cruşova (Vezi Albumul Macedo-Român p. 102) Traducere. — Paparudă,—se adună,—dă ploae, dă ploae,—ca să crească recoltele din ctmp, — recoltele şi viile,— viile şi Ierburile —ierburile şi pădurile,—pădurile şi verdeţurile. -ăottî. Viersul (2) pe care d. T. Iliescu îl despartă, in toate variantele auzite de noi, sună: Sarandună, nu : readună. Aci deci pare a fi descompus în mod arbitrar de către d. Iliescu, din dorinţa de a-î da un senz. 2. Varianta Pirpirună, sarandună, dă ploae, dă s-crească âgărle, âgărle ş-av'in'ile, iergh’ile ş-livă'clile. Weig. Arom. II p. 136, Cruşova, Ciunescu Sterie. Traducere. Paparudă, — Sarardună, dă ploae, dă,— să crească ogoarele,—ogoarele şi viile,— Ierburile şi livezile. 3. Variantă Pirpiro Sarago, aruvineadă âgărle, âgărle şi măgărie, ch’icuta cît prăulu, gărnuţlu cit ţeâţ.irea mînucl'ul cît fortuma. Baba Nicolae, elev, Vlaho-Clisura. Traducere. Paparudă,— Sarago (!), — stropeşte ogoarele,—ogoa rele şi slăbitele, — picătura (să fie) cit paraua (de mare), grăuntele cit năutul,—mănuchiul cit povara (de cai, catir). Notă. Hlagăr, macru sau macăr, înseamnă negras, slab, lipsit de vlagă, PAPARUDELE LA AROMÂNI 727 4. Variantă Pirpirunâ, _ 01 dodule, 01 bojule; Săragâra, 01 dodule, 01 bojule *) da na ploae, ploae mare, s-facă turtă cit nă aroată, s-facă pită cit n-argh'ie; s-iacă ch'icuta. cit parălu. ' Gopeşi, Macedonia. Traducere. — Paparudă, oi dodule, 01 bdjule— Saragara (!)— oî dodule, oi bojule, dă o ploae, — ploae mare, — să facă turta cît o roată,—să facă plăcinta,—cit o arie, să fie (facă) picătura,—cit paraoa. 5. Variantă Pirpiro bre Salavo, dă-n1 aioauă, re zurle, si-n’ crească grînârile grînarle, sicârurle, grînârurle, ovezele. Gom de D-l Şunda T. (Amincu, Epir. Traducere. — Paparudă,—măi Salave(!)—dă o rouă, mai nebunule —să-mî crească cerealele,—grlnele, secara,—grînul şi ovăzul. 6. Variantă Pirpirună, Sarandună, dă nă ploae cu găleata, s-adună'm v'iptul cu m’nata; ea bigâtî-vă c'ijmile, s-adună'm av’in’ile; ea bigăţî păpuţîle, se-adunăm gărnuţîle. de Ia Fârjeroţiî din Nijopule, >). Se repetă la fie-care viers, 728 PAPARUDELE LA AROMÎNI li aducere. Paparudă,—Saranduna (!) — dă o ploae cu găleata (adică: torenţială) ; — să adunăm viptul cu pumnul ;—ean băgaţi-vă cizmele,—să adunăm (culegem) viile ean băgaţi papucii,—să culegem grăunţele. Notă.—Găleată este un instrument de lemn în forma unei căldări, în care se mulg oile. 7. Variantă Pirpirună Sarandună, dă pldae, dă, tra si crească îergh'ili, . îergh’ili, virdeţurli, s-aibă s-pască oili, oili şi cal'i; Pirpirună, Sârandună, dă-nă ploae, dă, tra si crească av'tn’ili, av'fn’ili şi âgrili. Ch'îcuta cit gîleata, Gîrnuţlu cit ţeâţirea. Neveasta, Macedonia. Traducere. Paparudă,—Sarandună,—dă ploae, dă,—casă crească ierburile, ierburile şi verdeţuri le,—să aibă să pască oile, — oile şi caii. — Paparudă, —Sarandună,—dă ploae, dă,—ca să crească viile,—viile şi ogoarele,— picătura cit găleata, grăuntele cit năutul. Paparuda la Romîniî din Meglenia La Romîniî din Meglenia,Macedonia obiceiul acesta se face precum urmeaza: b etele se string şi dezbrăcînd pe una din ele o îmbracă peste tot corpul cu planta care se numeşte ladîşiî: buzeu. Această fată se numeşte : paparudă sau duduleţu. Apoi aleargă din casă în casă unde cîntă viersurile următoare: 8. Paparudă, rudă,x) s-nă dea ploie, s-nă crească gronele; gronele, gronişorele, s nu li bată grindinea (sau: gărduşcă), s-na dăa poîne multă s-au moncom cu sănătate. Com. din Lunzifi de cître elevul Nae Demetru. *)• In ce priveşte fidelitatea transcrierel cuvintelor, fiind scrise de un elev 6e poate să se fi strecurat cîte o mică greşeală la sunete sau vocale, PAPARUDELE LA AR0MÎNI 729 Traducere. — Paparudă, rudă,—să ne dea ploae,—să ne crească grînele,—grtnele şi porumbul,—să nu le bată grin-dinea, — să ne dea pune multă, —s-o mîncăm cu sănătate. 9. Variantă Paparudă, rudă, vino de te udă, paparudă, rudă, vino dă ploie multă, să crească grpnele, să crească gronişorele, cit grandinele, idem. Traducere. — Paparudă, rudă, — vino de te udă, — paparudă, rudă, — vino dă ploae multă, — ca să crească grînele, — să crească porumbul, ctt grindinea (!) Şi se dă din partea femeilor cite un ban vechiu, numit •para de timp diznît şi alte lucruri. Paparuda poartă în cap o dăştină, sită, pe care la urmă o rostogolesc şi dacă sita stă pe dungă, nu va ploua. Dacă cade însă, va ploua cu siguranţă. Apoi se duc intr-o vale şi acolo dezbracă pe fată şi buzelu il aruncă în rîu şi apoi se întorc acasă şi împreună mănîncă lucrurile adunate, adunăturile. LĂZĂRELUL LA AROMÎNI LÂZĂRELUL LA AROMÎNI Sărbătoarea cunoscută în Romînia supt numele de Lăzărel, se numeşte la Aromim «Larar». ^ Acest obiceîu se face în ajunul Duminicei Floriilor Ară Vaim. In această zi, fetele pină la etatea de 42 sau 15 ani, după ce se îmbracă în haine de sărbătoare, îeau cîte un coşuleţ în mînă şi o pornesc de cu dimineaţă, colindind din casă în casă şi cîntînd cînte-cele de mai jos. Coşuleţiil ieste îmbrăcat înflori naturale, pe cari fetele le adună în ajun de prin văi şi livezi, mergînd mai multe împreună şi cîntînd diferite cîntece pe tot timpul culesului. Aceste flori sint păstrate in apă cu îngrijire pînă în ziua următoare. Se cere, ca fetele, însăşi să-şi împodobească coşuleţul. La Fărşeroate, fetele, după cese adună mai multe la un loc iau un mal'u, lemn cu care se bat hainele de lină la spălat, şi-l îmbracă în haine de voinic, sau de băet. Ele caută să-l facă cit se poate de frumos. Apoi una dintre ele îl poartă în braţe şi cu iei mierg din casă in casă, cîntînd pe Lazare-pazare, şi povestind în glumă, — altă dată poate în serios — cum frumosul Lazar a fost omorît, împuşcat sau străpuns de vre-o fiară sălbatică, pe cînd păştea turma în pădure, sau învocînd diferite alte motive. Fata, care îl poartă în braţe, cînd intră în casa cui-va, face pe întristata, dacă ieste vre-una mai glumeaţă şi care nu se ruşinează, fiind-că cei cari primesc pe Lazarine, — aşa se numesc fetele cari umblă cu Lazar,—o tachinează, zicîndu-i că «frumos mire ş-a ales», fă-cind aluziune la mal'lu dinbraţe-î. Apoi îi mai spun: toramal'lu ş-nîinti cu un g'oni aleptu, acuma cu mal'ul şi la anul cu un fât-frumos, şi altele de acestea. Pentru aceasta fetele aleg o fată mai mică, care n-ar aveavîrsta de măritat, ca să poarte mal'lu, şi pe care prin urmare să nu o atingă aşa direct urările, ca şi împunsăturile glumeţilor. Aromînii din Tesalia obicinuiesc a face o păpuşe, care reprezintă un băet şi pe care o poartă de mînă două fete sau doi băeţî, fiindcă aci umblă şi băeţîi cei mici cu Lazarul. Apoi mîergînd din casă in casă, cîntă cîntecul grecesc de mai jos, care a fost cules din Tir- 734 LAZARELUL LA AROMÎNI nova, Tesalia. Fie-care lazarină sau lazarin poartă cîte un cosuleţ. împodobit cu flori naturale J). La Vlaho-Clisura umblă singură fie-care fată. Li se da celor cari umblă de a Lazar,ouă, fructe şi uneori bani. Cînlece de „Lazar“ No. 1. 4 • Lâzare, - pazare, cînd va z-v'ină Pâştile? — Mine, 5. pîîmine, alantă duminică, feâtile s-cumînică, Afendul da toacă, prifteasa s-incl'ină, 40. cu pescui tu fîrină, Astară vearijă h'arte, pîîmine oauă aroşi. Prizdrena. Com. de d. Mărăcine Mihail. Traducere. — Lazare, — nefericitule, — clnd vor veni Paştile ? — Mîîne, — poîmflne, — cealaltă Duminică, — fetele se împărtăşesc,—preotul toacă, — preoteasa se închină, — cu peştele In făină, — de sară veri deţurî fierte, — poîmtine ouă roşii. Notă.—Se obiemueşte în Duminica Floriilor să se servească la masă peşte, la prînz. ear sara din ajunul Duminiceî Floriilor, la cină verdeţuri gătite cu unl-de-lemn. 2. Variantă Lâzare, păzare, Clnd va z-v'ină Paştile? — Mine, pîîmîne, Duminică alantă. feti le va z-g'oacă, maşi aţeâ raa n'ică, laea va z-din'ică. De la fârşiroata Nasta Nacea. Traducere. — Lazare,— nefericitule, - clnd vor sosi Paştile ? — Mtîne,—poîmlne,—Duminica cealaltă Fetele vor juca;—numai cea mică,— beata se va dumica (ad. se va rupe de pllnset). *) Com. de d. Papleacu Nicolae, student în medicină. I.AZARELUL LA ARONitNI 735 Observare.—Am tradus în ambele aceste cîntece pe pâzare prin nefericit, aşa cum l-a explicat bătrîna fărşiroată Nasta Naeea, de şi pare a fi mai mult o derivare după Lazare. Compară : colinde cu melinde ; aţei: ş-maţel; etc. Bătrîna fărşiroată ne a istorisit, că cea mai mică fiind logodnica închipuită lui Lazar, rămîne mireasă gătită şi neîncunonată : adrată ş-niluaiă ; adrată ş-ninch'irdisilâ, gătită şi nenorocoasă. 3. Variantă Lăzare, pâzare, Cînd va v'ină Pâştile ? - ■ Mine pîîmînQ; ea-le, ea-le, dupu uşe, cu n'elu di guşe. Corn. de elevul Ionescu Demetru, din Călivele Ţicura. Traducere. — Lazare, — nefericitule, — ctnd vor sosi Pastile?— Mtîne,—poîmtne,—eată-le,—eată-le, după uşe,—cu mielul de gtt. 4. Variantă grecească KoXtj ’jispa, 7M.il am ’jxspcc; TjpQc AiCap’o, TjpQav toi 6aia. — ITooaav XăCap, Ttouaav xpopivo; ? —-a’tâ •/avtdz'.a -/âvcaxoujiivoţ. Too AâCapTj, zou AâCapT], z\''r(6 a’to'j xouţivâvu. toi) y.'i'yţi'tăy.’. OsX’ a’r[6 x'-q ztjkrcq ;xoo v.mv/j. Tîrnova, com. de d. Papleacu Nicolae, Traducere. — Bună ziuă,—bună-fî ziuă ; — a sosit Lăzărelul, — a sosit Duminica Florilor; —unde erai, Lazare? — unde erai ascuns?—In şanţuri scufundat. Luî Lazar,—lui Lazar,—oul In coşuleţ.—Co-şuleţul vrea ou—şi buzunarul fruct. 5. Variantă AâCaptva, xooxomiva 736 LAZARELUL LA AROMÎNf 6ak' aoyâ cs'tijv xaX«6tva, x[ zapt8yia (jLsa’too ţCăm. Grebeni, cules de d. Diaraandi G. Traducere. — Lazarină, — cocoşoaîcă, — pune ou în coşuleţ,—şi nuci în buzunar. Obiceiul acesta este practicat în Peninsula balcanică, în toată splendarea sa, de cître ţigancele turcoaice. Acestea se îmbracă cu flori la cap, pe corp şi apoi cîte 3—4, umblă din casă în casă. Una dintre ele, cea mai bătrînă, cîntă cu daiereaua şidingură, pe cînd cele l-alte două sau trei dansează, avind pe piept şi pe cingătoare diferite obiecte sunătoare, asemenea celor atirnate de căluşari da alungul piciorului. Cele auzite de noi în Bitolia cîntă în limba ţigană, romînă, turcă şi mai des în cea bulgară pe la creştini. De sigur, că ţiganii au împrumutat obiceiul de la popoarele creştine din Peninsula balcanică. Ele se numesc Lazarch'i sau Lazareti, Lazarini. Li se dă bani sau piine şi ori ce pofteşte fie-care. Tot aşa de răspîndit ieste obiceiul printre Bulgarii şi Grecii din Macedonia, Tesalia. In unele orăşele aromîneşti, acest obiceiu nu se practică de loc. «Tema recitativului, după cum observă d. Teodorescu (G. Dem.1), este moartea nefericită, chiar din preziua nunţii, a tînărului Lazâr, a cărui mireasă e reprezintată printr’o copilă, spre a înduioşa mai mult pe spectatori.» Din descrierea pe care d. Teodorescu o face acestui obiceiu şi din colindele referitoare la Lâzărel, se vede o mare asemănare cu Lazărul aromînesc aşa cum se practică la Fârşeroţi, căci şi in colindele romî-neştî despre Lazăr se povesteşte, «că Lazăr, cerînd mamei sale să-î facă azimă şi aceasta nevoind, el a plecat la pădure cu oile, s-a suit p-o cracă, ca să scuture frunze oilor, dar bătind vintul tare, craca s-a rupt etc.» ; sau «că s-ar fi străpuns cu fusul, pe care mamă-sa îl scăpase din mină2). Nu e oare o reminiscenţă a frumosului Adonis omorit de mistreţ, plîns de toţi şi transformat de Venera, care îl iubea, în floare? i) Teodorescu : Foesil populare, Bucureşti 1885 p. 202—2dţ. !) idem. LEAGĂNUL LA AROMÎNI 47 LEAGĂNUL Printre diferite obiceiuri ce se practică in ziua de sf. George, şi despre cari la credinţe şi obiceiuri vom vorbi de ele, se caută cu mare scrupulozitate a se împodobi casele cu verdeaţă. Ast-fel la uşi şi ferestre se atîrnă ramuri verzi de pomi, ierburi, ferigă. Dar tot în această zi se ţine şi obiceiul de a se da pe leagăn, Iată cum descrie d-1 Const. Belimace, aromîn din Molovişte acest obiceiu: «Imediat (în dimineaţa sf. George) se grăbeşte a se îmbrăca bine, apoi a merge la biserică, şi pe urmă a se îndruma spre casele acelora, cari posed pomi mai mari şi mai bătrinî, cu crăcile mai întinse, pentru ca să lege funiile de crăcile lor şi să facă legendarul leagăn. «Leagănul, un fel de dulap primitiv, este o funie trecută pe după crăcile unui pom şi legată la ambele capete. De nod se leagă o altă funie, curmu, care se serveşte la minarea omului aşezat în leagăn. Cu ajutorul curmului cel din leagăn e mişcat cu putere din dreapta în spre stînga şi viceversa. Fata ori flăcăul, care voieşte a se da pe leagăn, trebuie să aibă flori in mină, o mică petricică pe cap, şi un ou roşu în buzunar. Credinţa poporului despre aceste trei lucruri sună ast-fel: florile reprezintă simbolul primăverii, pietricica sănătatea, ca să fie omul ca piatra, ear oul veselia (haraoa). «Tot despre acest ou, credinţa Aromînilor mai vrea să zică şi următoarele : Acel ou trebuie să fie încondeiat în ziua de Joia mare, tot în acea zi înroşit, mergînd la înviere cu el, şi tot cu el dîndu-se cine-va pe leagăn în ziua de sfintul George. Aşa că cine posedă un atare ou în casa lui, acea casă focul nu o arde, apa nu o îneacă, hoţii nu o atacă (calcă) şi ieste ferită de ori-ce boală etc. «Cum am zis, avind aseste trei lucruri şi aşezindu-te pe leagăn, cei de prin prejur, aşezaţi în două grupuri, cîntă următorul cîntec: Dacă este fată — A cui ie feata di pri leagăn ? — A mî-sai co-a tată-sui, ş-cama multu a g'onilui. 740 LEAGĂNUL La AROMÎNÎ Traducere. Acui ie fata de pe leagăn?—Mamei sale şi tatălui său—şi mai mult flăcăului. • Altă formă : Narga feata ligănâţi-n'-u, Că i funea putridîtă, că-î lumach'a v'irmindasă, că i loclu multu surpu. Traducere. încet legănaţi-ml -o fata,— căci e funia putrezită,— căci e ramura viermănoasă (scorboroasă),— căci e locul prea prăpăstios. Dacă e băeat — A cui e g’onle di pri lâagăn ? — G'onle aestu nveastă no-are. — Care no-are, va să-l1 dăm, va să-l' dăm, si-1 hărisim, va s-l’-u lom, s-lu nvirină'm. Traducere. — Al cui Ie flăcăul de pe leagăn ?—Voinicul acesta mireasă n-are.» — «Dacă n-are, îi vom da.» — II vom da, ca să-l înveselim ; — i-o vom lua, ca să-l întristăm. „ 4?a (^arL ^llPa ce se termină cîntecul, fata ori flăcăul se dă jos, cei azistenfi îi urează la mulţi ani, pe urmă urmează un flăcău ori o alta fata. „ Este foarte caracteristic cheful care se face de către azistenţi si mai cu deosebire din partea celor cari cîntă cintecul leagănului, pentru că pe lingă cintece şi urări, imediat trebuie să îea parte satira si comedia, şi uite cum: Cum am zis, după ce s-au schimbat mai mulţi flăcăi, fete, neveste etc., Ia urma urmelor vine şi rândul babelor bălrîne a se da pe leagăn. Aci e totul. îndată ce se suie vre-o babă a se da pe leagăn, şi întimplarea va face ca să fie soacră a mai multor nurori, şi ştiind-o anume că cu cutare noră nu prea trăeşte bine, atunci cucoana* soacră o pate cit de bună. Păţania babei constă din următoarea farsă : îndată ce s-a incocoţat baba pe leagăn, începe cîntecul şi în zicerea de: cine e baba de pe leagăn,... este a fiilor, a nepoţilor, a surorilor şi mai mult a cu tarei noră, adică tocmai aceleia cu care cucoana soacră trăesteca pisica cu şoarecele^ Ast-fel că toată lumea de prim prejur, care cunoaşte viaţa întinsă a acelei familii, rîde de se prăpădeşte de bobir-nac.^J hăt rinei; iar soacra, cu toată autoritatea ei la Aromini, cam înroşită Ja faţa, după ce se dă jos, o tuleşte fără paşaport, ceea-ce escită şi mai mult risul azistenţilor J). . A'em de observat că, în Vlaho-Olisura şi prin cele-l-alte sate aro-mineştj, oul roşu se pune ca cine-va să fie la faţă, în cursul anului-pina la Sf. Gheorghe, roşu ca oul. MaoedonSnNnntlx ®elimace : Credinţa despre luna lui April la Macedoneni, în «Gaz. LEAGĂNUL LA AROMÎNI 741 La o nevastă — A cure-î leata clipi lăagăn ? — Aestă feată g'one ş-are, ' g'onle al'eî fugât to-axeane ; tora agon’a va si-11 v'ină, s-umplă casa di lun’ină. va l’-ul dăm, sî-u hîrisim, va l’-ul lom, sî-u virină'm. . Cules din Gopeşî, Macedonia. Traducere. — A cui îe fata depe leagăn? —«Această fată bărbat Îşi are,—bărbatul eî e plecat In străinătate ; — acuma curlnd va veni,—să umplă casa de lumină.— II vom da eî, să o veselim, i-1 vom lua, să o Întristăm. La o bătrînă — A cure-î teta dipi leagăn ? — Este a h’il’lor ş-a nipoGor. — Si-1’ băneaijă şi z-băneadiă, roşe, roşe ca un merii, Crehtă, crehtă ca virdeaţa. Gopeşî, Macedonia. Traducere. — A cuî este mătuşa de pe leagăn ?—«Este a fiilor şi a nepoţilor». — «Să-î trăiască (liî şi nepoţii), şi să trăiască (şi dlnsa), — roşe, roşe (!) ca un măr, — fragedă, fragedă ca verdeaţa». Şi tot aşa se continuă a se cînta fie-căruîa, după vîrsta, sexul, ocupaţiunea şi alte circumstanţe cari sînt Ia ordinea zileî. O bătrînă săracă din Gopeşî, servitoare la liceul din Bitolia, acîntatunuî flăcău desfrinat cam în glumă, cam în serios cîntecul următor de leagăn : Laî gumâru dipi leagăn, nu vrei leagăn că vrei tuni, funi lungă, funi mari, ca ţi h’iî te-a spiudurari. Traducere. — Mai măgar de pe leagăn,—nu-ţî trebuie leagăn, căci îţî trebuie funie, — funie lungă, funie mare,—căci eşti de sptnzurat. TAV'AN'l LA AROMÎN! T A V' 41 A N‘ I Tav'an'i este sărbătorită de toţi Aromii cu mare pompă şi se poate considera pur aromînească în Peninsula balcanică, de oare-ce popoarele conlocuitoare nu o sărbătoresc în felul aromînilor. Iată cum se face la Vlaho-Clisura : In ajunul sf. Ioan, adică în 23 Iunie, toate femeile, nevestele şi fetele, ies în grupuri, grupuri la marginea orăşelului prin poiene şi pădure, ca să găsească buruiana numită: cusiţă. Fie-care nevastă sau fată cum găseşte această buruiană o s&amnă, o înseamnă., adică o leagă cu un fir roşu şi apoi o acoperă cu frunze, ca nu cum-va să vie altă nevastă sau fată şi să î-o găsească. Apoi se duce mai încolo, căutînd mereu după cusiţe. Fetele şi nevestele din acelaş grup nu se păzesc unele de altele, ci, pe cînd unele seamnă cu-siţele cele lalte se uită să nu vie vre un alt grup. In tot drumul acesta, fiind sau nu însoţite de vre un bărbat, fac să răsune pădurea cea încîntătoare ce se întinde ca o coroană de-a-supra orăşelului, de cintece. Aşa se plimbă prin pădure, pină înserează de tot, cînd tot în cîntece se reîntorc in orăşel. Fetele, pe lingă semnarea cusiţelor mai aleg tot felul de flori, printre cari nelipsita sulh'inâ sau sur fină, cum se mai zice, numită şi găleată, trebuind să facă gîleata la întoarcere in sat. Pentru facerea gîletei se strîng mai multe fete într-o casă şi după ce îea un ghîum sau ibric, pe cînd unele cîntă cîntecele obicinuite la gătirea miresei, cele lalte gîtesc gîleata, împodobind-o cu flori de tot felul. Ele au ambiţiunea să o gîtească cît se poate mai frumos şi cu flori cît mai felurite, aşa că în ziua următoare, cînd două grupuri deosebite se vor întimpinâ in drum să nu rămîe cu ruşine, că găleata alaltă a fost. mai frumos adratâ. Apoi, mărindu-se grupul cu neveste, fete mici, femei şi curioşi, găleata, purtată de două fecioare îmbrăcate in haine de sărbătoare, e dusă, ca şi mireasa, la trei şopute sau cum se mai zice : la trei fintîni. De la fie-care fîntină se îea apă şi cînd se pune gîleata la gura şipotuluî, cele lalte cîntă : Umple, soro, vearsă frate, si-11 dăm apă alicripate etc. (Umple soro, varsă frate, să-î dăm apă întristatei etc.). Cîntec ce se cîntă şi miresei cu aceaşi ocuziune. Se înţelege, că tot orăşelul e în mişcare şi răsună de cîntece. 746 TAv’aNI LA AR0MÎN1 Pe la miezul nopţii fie-care se retrage a casă, după ce mai iutii a rost condusă găleata la culcare. In dimineaţa viitoare, în 24 Iunie, atit fetele cit şi nevestele, deşi obosite din ajun, că s-au culcat tirziu, se întrec a se scula des de dimineaţă şi tot grupuri grupuri, îmbrăcate în haine de sărbătoare şi in cintece se duc se culeagă cusiţele şi să prindă, dacă vor putea şi din cusjţile celor-l-alte grupuri. Fe-care fată şi nevastă din grup îşi are cusiţa sa, pe care o zmulge cu munele anapoda, întoarsă fiind cu spatele spre cusiţă. „ Nevestele se cere, să-şi lege mijlocul cu ele, ca să fie sănătoase, sa conceapă cu înlesnire şi să nu simtă dureri în momentul naşterii cetele îşi lăagă capul cu ele, adică, le înfăşoară de a-lungul cosiţelor, ca să le crească cusiţele. „ Intorcindu-se apoi, umblă fetele cu găleata gătită din casă în casa, cmtînd în tot timpul acesta şi avînd pe lingă dînsele, cîte doi, trei baeţi cu săbiile de lemn, ca să le păzească, fiind-că alţi băeţî, tot înarmaţi ca săbii de lemn, pe cari şi le prepară de mult, le taie drumul prin ulicioare, cercînd să le taie găleata. Aceştia sînt g'on'li, voinicii. Dacă două grupuri se întîlnesc în drum, fetele dintr’un grup înconjoară găleata, ca cele din grupul cel-l-alt să nu le o vază, putin-du-se mlîmpla ca găleata acestora să fie mai frumoasă şi să se dea de ruşine ast-fel. , Daca văd însă că găleata grupului advers nu ieste bine împodo-P,lta clI ^or'> n-o ascund de loc, ci o arată şi provoacă şi pe celelalte sa taca tot aşa, dacă le dă mîna. Atunci să vezi epitetele ce capătă galeata rău gătită. 1 v G'on'l'i din cele două grupuri cearcă să taie găleţile adverse, din care cauză se iea la ceartă, pe cînd bietele fete tremură de frica pericolului de a-şi vedea găleata tăeată. Pentru ele stricarea galetei se explică a le merge rău în tot anul acela, ca şi cum găleata ar avea o influenţă favorabilă sau defavorabila asupra lor. Jn casele unde se duc, dă cîte puţină apă şi capătă cîte un ban de argint şi altă apă curată în schimb. Cu apa din găleată îşi udă părul, ca să le crească cusiţe mari. După ce aii umblat în destul, se întorc la casa de unde au por-mt cu galeata, şi din banii ce au cîştigat fac o plăcintă şi alte de ale mincarn, petrecînd ziua toată cu cîntece şi dans, apoi se retrag împărţind apa şi florile şi dorindu-şî la anul mai bine. Aşa se practică acest obicei u la Vlaho-Clisura şi mai acelaş lucru se tace in fie-care sat arominesc cu mici deosebiri. La Bitolia fetelor cari umblă cu găleata li se dă făină, unt-de-lemn şi bani. Florile obicinuite sînt sulfina şi marandu. Petrecerea ce se face la sfîrşitul găledtil’eî se zice a-beare, fac a beare. La Aromînii din Veria şi jurul Verieî, Xirolivad, Selia, fetele, cînd fac galeata, aduc fie-care asimicale, obiecte in argint, cu cari, după ce ie înşiră într-un fir roşu, înfăşoară găleata. Seara o gătesc şi o laşa sa doarmă după ce se întorc de la cele trei fintînî,ear'dimineaţa umbla cu dinsa. Dacă două găleţi se întîlnesc în drum, fie care din cele doua conducătoare de găleată, îşi dă reciproc cîte un ban de argint. Cînd se strică găleata, apa se împarte între fete şi se păstrează, fund buna de spălat la cap, ca să le crească părul şi să albească la fată. iot aşa se tace şi la Nijopule, unde se crede, că asimicalele spă- tav'ani la aromIni 747 late cu apă aceasta nu maî înegresc nici o-dată. Se obicinueşte in linele părţi, cînd se scoate prima cusiţă (Nijopule: ferigă) ca fata sau nevasta să aibă o mlşcătură (bucată de pine) in gură, tiind-că aşa îe bine. In unele părţi se explică în rău, dacă asimicalele depuse în apa de găleată au înegrit. In cazul acesta stăpîniî obiectelor înegrite vor avea să suferă cine ştie ce nenorociri, pe cind cei ale căror obiecte au înălbit vor trăi fericiţi şi le va merge bine în cursul anului. La Avela şi mai în toate satele aromîneştî din Pind se serbează în mare splendoare tav'ani■ Aci bărbaţii, adunaţi toţi în misuhori, fac, pe unul mai grumeţ, mireasă şi după ce îl pun călare pe măgar, străbat satul în lung şi lat, cîntînd şi împuşcînd in vînt, de ai crede, că nu îe petrecere, ci luptă. Apoi, trecînd pe la cele trei trei fintînî, unde pun pe mireasă să se închină (să si ncl'ină), după cum este o-biceîul, se strîng iarăşi în misuhori şi aci jucind şi cîntînd la lumina (fadei, petrec aşa pină des de dimineaţă, pe cînd femeile sfirşesc obiceiul cam pe la miezul nopţii. In Magarova, Tirnova, Cruşova, bărbaţii ies împreună cu femeile în ajunnl sf. Ioan şi liind-că serbarea aci se face foarte frumos, mulţi locuitori din Bitolia vin să aziste. In privinţa numelui Tav'an'i vine din gr. a-p-o? IwdvvTjc. cfr Sim-ziene. Totuşi observăm, că deşi în 24 Iunie este naşterea sfintuluî Ioan Botezătorul, poporul pe aceasta din urmă o numeşte av'u V'ani (sf. Iani), pe cînd prin Tav'an'î, sau: Tag'hani, sau : Stăghîană (Vezi p. 749, Notă), cum se mai aude, înţelege obiceiul descris de noi maî sus. Cînd se strîng fetele la «găleată» — Tav'ani, v'anismatâch'a. Cdâcîza ş-ma n'icăza, iu n'-ăarâî, iu n'-alîgâî, Cu ţe g'one n'-amintâi. — sunu meru, sunu peru, Sun aumbra di c'ireşu. Vlaho-Clisura, Mia Adam. Traducere. — Simziene, ocln de stmziene (1),—(roşie ca) gheor-■ ghina şi cea maî mică,—unde erai/unde alergai, cu ce voinic (flăcău) te ndrăgosteaî. — Supt măr, supt păr, supt umbra de cireş. Notă. —• V'anismatâch'a este o etimologie populară. Am tradus-o după însemnarea ee rezultă din descompunerea cuvântului în v'anis şi matachea. Observ însă, că pe cîţi am întrebat din popor nici unul n-a ştiut să-î dea o explicaţiune. Guvîntul amintaî înseamnă propriu cîştuj (a eîştigâ). Numai la Vlaho-Clisura l-am auzit şi cu senzul de : mă îndrăgostesc, fac amor. Pomii: mărul, părul, nucul, castanul, cireşul şi alţi cîţî-va, sînt consideraţi de Aromînî, ca sfinţiţi. Cînd se porneşte «găleata». Tav'ani, v'anizmata, coacăză ş-ma n'icăză! 748 tav'ani la AROmIni iu neh'sîşi di-n' te adărâşî di z-băgâţî g’uplu ş-măruna, di-n t-umpluşi măînle cu neale, di-n' ţ-umpluşî g'ech'li cu rneare? — Inch'işiî la naol'i fraţi, naol'i fraţi tuţî ninsurâtî, ninsurâţî, niisusiţî, ni Ia nun, ni la furfăt ni la nveastă ma muşât. Weigand, Arom. II p. 134, 78, Magarova. Traducere. — Simziene, v'cinismata,—gheorghină si cea mai micăi -unde ai pornit de mi te-ai gătit' de ţi-aî băgat giuplu, şi maruna — de mi Jî-ai umplut mîinele cu inelOj de mi ţ-aî umplut buzunarele cu mere? ,l'-faţi Stămăria, «cum di -1 ţinuşi culaclu trîş-tră tu soni ?» «Am ţe s-hi'bă, h'il'e? diţeam, să-l dau a cama muşatluî fi-c'or, ma di cîţî vieţui, vîrnă nu-n! si păru ’ma niuşât di a mei. Veiţi-l ţe primtu şi ţe livendu-î». G. Mulţi aveâ avdită Stămăria pînă atumţea, ma cîndu aveţi' şi aestă nu putu să-şî ţină arîslu. Arisi acşl di cara şi tră nîscîndă oară l'i tricu a-rîslu şi smitun'usl, că ţe s-~ aridă acşiţi în cot şi firă min-duiri. Şi ntribă' tnima-F di mamă şi află', că nu-î tră mumă ma muşdt di cit fu-meal’a-r. Si nvirină' atumţea luţita-11 faţă şi tra s-nu se-a-caţâ arîslu-11, ascuch'eşi ascu-ch'atlu-1' fu vîermu di mîtasi. 7. Stămăria 1-vluisî şi-l1 eţisi: «Frindi s-mîţî, sirmă si scoţi». Tr-aestă nu-î gh’ini să scoţi zbor urî t tră v,ermul di mîtasi, necăz-daî di nisş-eîndu el faţi mîtasi, nu prindi şi zburăşti, că moari troară. sca, cine ştie cum îî veni Sfintei Marii, căci î-a părut rău, de ce să nu împărţească cu mina sa, şi nici una, nici două (ad. fără să stea la îndoială), a pornit şi s-a dus şi dinsa la şcoală. 4. Aci ce să vază? Ţaţa broască îşi căuta de treabă. Trecea de la băeat 1a. băeat şi-î dedea bucata şi tocmai la sfirşit, cînd a ajuns la broscoiul ei, scoate şi-i dă colacul cel mai frumos. 5. «Te-aş întreba», îi zice Sf. Mărie, «cum se face de l-ai ţinut culacul tocmai pînă la sfirşit?» «Dace să fie, fiică (ad. dragă, maică) ? gindeam (lit. ziceam), să-l dau la cel mai frumos băeat, dar din cîţî am văzut, nici unul nu mi s-a părut mai frumos de cît al meu. Vezi-1 cit de mîndru (lit. prins, cfr. a-1 prinde bine hainele etc.) şi cît de levent este». 6. Multe auzise Sf. Mărie pînă atunci, dar cînd auzi şi pe aceasta n-a putut să-şî ţie rî-sul. Rîse deci şi după cit-va timp l-a trecut rîsul şi s-a căit, de ce să rîză aşa în zadar şi fără cuvint (lit. fără gindire). Ş-a întrebat inima ei de mamă ş-a aflat, că pe drept a grăit beata broască, căci nu este pentru mamă mai frumos (alta) de cit familia (ad. copiii). S-a întristat atunci strălucita ei faţă şi ca să nu se prinză rîsul ei, a scuipat şi scuipatul î-a fost viermele de mătase. 7. Sf. Mărie îi binecuvintă şi-i zise: «Frunzăsă mănînci, mătase să scoţi». Pentru aceasta nu ie bine să pronunţi (lit. să scoţi) cuvînt urît (ad. prost) pentru viermele de mătase, nici să dai (ad. să-l atingi) de dinsul şi cînd el face mătase, nu trebuie să vorbeşti, căci moare la moment. 772 DECEURI LA ÂROMÎNI IX Variantă (Versiunea următoare a fost publicată franţuzeşte de D 1 Lazar Duma, aromin din satul Pisuderi, Macedonia, în : Revuc des Traditions populaires, Paris, 1893, voi. VIII) p. 284. Noi o redăm în Aromîneşte şj Romîneşte). 1. Cîndu Isiîs Hristoki earâ a-adus la Golgota (si-1 baga pri cruţi), Stămăria, mumă-sa, n'iriţeâ după nîs, plîngînda şi (Jimînda. Calea, vi<ţu, că şi nă brbască n'irdeâ după lumi, a-ţeâ ţe o feaţi s-arîdă. 2. Ghmi-ma tr-oară b-ampiru ară'u,di te s-aridă ; si blăstimă' şi cţisi: „Gură bună tră aru-cari la v'ernfi». Puţin după aestă ascuch'e şi ţe z-vecjfi. V'ern'il aveâişitâ din gură-’h. Aeşti v'ern'i fură v'ernil'de mătase, cari sun şi pînă âs-tinrjfi. X Di ţe 116-ari pangul hîiri ş-algh’ina ari? 1. Pangul cb-algh'ina 6ara h!ii’ dî-ună mumă. Nă cluă, aclo iu ţîsga pangul to-arîzboiu, vi-n'iră di-P adu şiră urita ştiri, că mî-sa traci i tră moirti şi că caftă si-ş veadă fumeal’a ninca nă oară. Pangul, n-loc si se-astragă tu oară, s- 5-ag'u-ngă cu graîlu n-gură,ni z-bitu dit arîzboiu, ma lî u turnă' aţilor ţe l'-adusiră ştirea ţea urita : «Am cum, moari mu-mea di cârişti! s-n'-a!âs io arizboîuluşi ţisîtura tră nisă. Nu pot s-mi duc.» 2. Tut atumţei Pi vin'i urita aestă hîbariş-a algh'inîl'eî, ţe cit deadi de-at ^i', l'i si mută' 1. Pe cind Iisus Christos era condus la Golgota, Fecioara Mărie, mamă-sa, mîergea în urma lui, plîngind şi gemind. In drum veţţu, că şi o broască ţestoasă miergea după convoi u, ceea-ce o tăcu să riză. 2 îndată însă îi păru rău, de ce să riză, se blăstemă pe şină şi zise: Gură bună pentru viermi (fr.cfue ma bouche soit livree aux vers!) Puţin dupe aceasta a scuipat şi ce să vezi ? Viermii eşiseră din gură. Aceşti viermi au fost viermii de mătase, cari sintşi pînă astăzi. X De ce n-are păianjenul no roe şi albina are ? 1. Păianjenul cu albina erau fiice de o mamă. Intr-o zi, acolo unde ţesea fad. pe cind ţesea) păianjenul în războiu, au venit (soli) şi i-auadus u-rîta ştire, că mumă-sa trage de moarte şi că cere să-şi vază familia încă odată. Păianjenul in loc să se repezeascăjla moment, ca s-o ajungă, trăind (lit. cu vorba in gură) nici nu s-a mişcat din războiu, ci răspunse acelora, cari aduseră ştirea cea urîtă. „D-apoi cum să nu ! moare mama de mare pagubă (lit. de cine ştie) ! să-mi las eu războiul şi ţăsă-tura pentru dinsa. Nu pot să mă duc !» 2. Tot atunci a sosit această urîtă ştire şi albinei, care îndată ce auzi, i se rădică pă- DECEURI LA AROMÎNI 773 perlu din cap ; ş-alîsă' lucrili baltă şi zgh’ilinda, dipirînda, ş-u deadi alaga tu un suflit tra si-ş ag’ungă mă-sacu gură. Cit u vjn di pri apoăa apucă' pri ună cilişoară şi n'arsi ndreptu nîinti, îu s-u sco ită, s-u scoată. Imnă' cit imnâ' şi ag'umsi tu mârdinea pîduril'ei, îu ană' nă ch’aii di capră; u Io Ş1 Ş’u J%ă' pri nisă. j 1. Dă-aclo, calea-calea, ag'um-si la un şoput, ţe s-aflâ sum pil platan. Ea s-alină' analtu şi şidu acid. Nu tricu multu şi vin’i şi huzmich'arlu a a-mirăluî, tra s-l'-adapă calu a h îl'-sui. Calu, iţi lo z-bea aP?; s-trapsi di nă oară aspî-reat, că aveavidută n-fîntînă faţa featil'eî, ţe z-videâtuapa şoputlui. 12. U Ta huzmich'arlu cu bun-u, u Ta cu zorea, ma ţivă! Calu nu vrea z-bea apă. Atum-ţea z-dusi di-1' aspusi a h’il'-luî deamirâ', ţe,cindu avqlr ca calu nu va z-bea apă, z-du-si singm s-16-adapă. Io. Calu dară, ma cit ş-apru-chă capiu tra z-bea, di ună oară se-aspîreâ şi şi-l tr;deâ nîpoi. Hil'lu amirăluî cripâ di c'udie. Tumârdini ş-apli-că' şi nis capiu, tra z-veadă s-nu po s-h'ibă ţivă n fintină, £34 .4 j-e z-veadă? Muşuteaţa featileî nv'ilic'â ca un Iuţeaţi1’ î11 ,aPa Şoputlui. Di ună oară şi scoală capiu şi cîndu veadi n-sus pi platan feaia nviscută cu ch'alea di capră Fi si pligui inima di muşu- ceasuri, sororile nu mai veneau? Soarele se cobora citre apus şi pădurea, puţin cîte puţin, se întuneca. 9. Franga, rămăind singură, îi fu frică şi începu să strige şi săplingăcu aşa putere, că se despica (parcă) de plînset. Atunci înţelese biala fetiţă, că sororile sale o lăsaseră ’a-colo, ca să o pîarz'ă. Dar Dumnezeu a vrut alt-fel. 10. Şezu dinsa, cit şezu în pădure, apoi apucă pe o potecă şi mîersedrept înainte, unde o eşi să easă. Mîerse (lit. umblă) cît mîerse şi ajunse Ia marginea pădureî, unde găsi o piele de capră; a luat-o şi a îmbrăcat-o. 11- De acolo, calea-calea, (ad. continuîndu-şî drumul), ajunse la un şi pot, care se alia supt un platan. Ea se urcă sus (pe dinsul) şi şezu acolo. Nu trecu mult (timp) şi veni servitorul împăratului, ca să aylape calul fiului de împărat. Galul, cînd vru să bea, se retrase dintr-o dată speriat, căci văzuse în fintină faţa fetei, care se vedea în apa şipotuluî. 12. încearcă servitorul cu binele, încearcă cu zorul, dar nimic! Galul nu vrea să bea apă. Atunci se duse şi zise fiului de împărat, care, cînd auzi, că calul nu vrea să bea apă, se duse singur să-I adape. ld. Galul earăşi, îndată ce-şî apropie capul ca să bea, din-tr-odată se speria şi şi-l trăgea înapoi. Fiul de împărat crăpa de; mirare. In slirşit îşi aplecă şi dinsul capul, ca să vază, nu cum-va ie ceva in fin-tînă, cînd colo ce să vază ? Frumuseţea fetei strălucea ca un luceafăr în apa şipotuluî. Dintr-o dată îşi rădică capul şi cînd vede sus pe platan pe fată, îmbrăcată cu piele de capră, îi se răni inima defru- DECEURI LA AROMÎNI 785 tăaţa a hei năaspusă şi-ş bî-gă' tu minţi s-u l’a nveastă. 14. Ma cum s-u dipună di pri platan?... Zburi' cu nă mo'aşi şi-l1 disi, că va-l! da tut ţe si-1* caftâ, maşî s-u facă si z-dipună dipri platan. 15. Moaşa lo nă cîpisteari, fi tină, şutala şi ună sită, z-dusi sum platan şi se aciţă' si n-ţearnă cu cipistearea pri dinţi şi cu sita anâpuSa. Feata cîn-du vidu că mâaşa nu ştii s-frimintă acăţâ' si-1' d.icâ: 16. «Nu acşi, le moaşe, nu s-trimintă acşl!» «Am cum, alea h’il’e, l'-tur-nă'zboriu moaşa, îo nu ştiu; ea dipuni-ti nă h'amă s-mi nveţî, acşx z-bînedi». 17. Feata z-dipuneâ nă h’amă, citi nă h'amă. Moaşa aciţă s-frimintă tut contra di cum ii' cţiţeâ feata, pînă ţe u di-pusi de acutotaluî. 18. Atumţea l’-gri a h'il'luî de-amiră', cari u loşi u ncrună% cu tut că nu vrea mă-sa şi tată-su tra s-l'a z-bagă n-casă nă capră, acşi dîţeâ nişî. 19. Franga nu şi scoasi vîrnă oară ch'alea, tra s-u veadă virau ; ditr-aestă soacră-sa eră mult nvirinată. Ună oară si dusiră la numtă tuţi din casă, maşi Franga nu u loara, tra s-nu l'i facă de-arîdeari. După ţe fugiră tuţi, nisă şi scoasi ch'alea, u bigâ' sun bondlă (pontţă), diprea-poea si nviscu cuaţealicama muşâtili stran'i, ţe-aveâ, si duşi la numtă şi se-aciţă' n-cor ningă niveasta. 20. Soacră-sa, ma cit u vicju, l’i si c'ihtisi mintea de-ahintă muşuteaţă şi 1' (Jisi a h'il'-sui cu nvirinare. «Vecji tora, h'il'lu a meu, ţe niveastă earâ si-ţî dăm, museţea eî nespusă şi-şi propuse in minte s-o îea de nevastă. 14. Dar cum s-o coboare de pe . platan ? Vorbi cu o bătrînă şi-î zise, că-i va da tot ce-î va cere, numai s-o facă să se coboare de pe platan. 15. Bâtrina luă o căpistere, făină făcăleţşi o sită, mîersesupt platan şi începu să cerne cu căpisterea pe dos şi cu sita anapoda. Fata, cînd văzu, că bătrîna nu ştie să trămînte, începu să-î zică: 16. «Nu aşa, fă bătrîno, nu se frămîntă aşa!» «Dar cum. fă fiică, îi întoarse vorba bătrîna, eu nu ştiu ; ean coboară puţin să mă înveţi, aşa să trăeştî!» 17. Fata se cobori puţin cîte puţin. Bătrina începu să fră-rninte fot pe dos de cum ii zicea fata, pînă ce o coborî de tot. 18. Atunci chîemă pe fiul de împărat, care o luă, o inco-nună (se căsători cu dinsa), cu toate că nu dorea mama sa şi tatăl său, ca să îea să bage în casă o capră, aşa ziceau eî. 19. Franga nu-şî scoase pielea niciodată, ca să o vază vreunul, din această cauză, soacră-sa era foarte raihnitâ. Odată se duseră la nuntă toţi din casă, numai pe Franga nu o luară, ca să nu-î facă (dea) de ruşine. După ce fugiră (se duseră) toţi, dinsa îşi scoase pielea, o băgă supt bontfă') apoi se îmbrăcă cu cele mai frumoase haine, pe cari le avea, se duse la nuntă şi se prinse in horă lingă mireasă. 20. Soacră-sa, de atita frumu- . seţe i se pierdu mintea şi-î zise fiului său cu întristare : «Vezi acum, fiul meu, ce nevastă era să-ţi dăm, dacă ‘) Un vas în care se coace plăcintă de mălaiu. 50 ^86 DECEURI LA AROMÎNl ma s-nu ti nsurâi cu capra? «Am nu veijfmamă, l'-cjiţi atumţea h'il'lu, că nisă easti nvgastă-mea? Caftă sun bonijă, cari vreîs-l'-afli ch'alea.» După ţe r-o aflarâ ch'alea, o-ârsiră şi Franga feaţi, trei fic'ori. 21. Surărli a l'ei, după ţe o-aveâ alăsată m-pîduri, tricî’ndaluî mulţi an!, z-dusiră, s-l'afli oâ-sili, mânu aflară ţivâ. Atumtea loara ş- nisi cîlişoara, ţe, o-aveâ toată şi sora lor, şi ag'umsiră pînă tu hoara, iu se-atlâ Franga cu bîrbatlu a l'ei. Di zbor-zbor, avtjîră, că ună Frângă se-aveâ miri tată cu h'il lu amiralul ş multu firmâc li intră’ tu inimă. Tra să-şi scoată foclu, s-prifeâţiră ţîripîni şi z-dusiră ş-la sora lor, tra s-lă da ţivâ. 22 Vitjî'ndalui, că Franga nu li cunuscu,l'-cîftară si şadă huz-mich'ari nă <^uă şi nisă li vru. Săara li bigâ' s-u caftă n-cap şi nisi, de aclo di îu u cîltâ, l'-h'ipsiră citi un acu n-cap şi doauă tu mini şi di ună oară nisă s-feaţi cucuveauă (cucuvaîe). 23. Di pre apoea nţipară ş- fi-c'orl'i a l'ei, cari ş-nîşî s-feâ-ţiră pul’ di cucuvaîe şi az-buirară pri un ârburi ningă mama lor, şi acîţară s-cîntă multu muşât. 24- Soacră-sa, după ţe ş-cîftă', ş-cîtţa noraşi lic'orl'i.si ciusi n-gridinăsi z-discurmă năh'amă. Aoaţi av. «Picurare, tini ţe mi vruşî, s-n'-aî urăc'unea. Totna nvi scut şi totna avut s-ti ved. Di t'urtu mină s-nu tracii si necă z-vedişi s-paţîdi fu,tu.» Af^dea s-turnă' ci tră v'iftu şi-l‘ (Jisi: «V'iftu ş-laiu s-ti vedu totna. Hîiri s-no-aî pute şi cu Pi ntica nălbiră s-imn'i totna. Dispul'ât şi cacurizie. De-atumţea v'iftamea, ţe-11 r]lc şi: «tara Hristoluî» tratji nitra.ptiii, şi pieurarlu citu bun ş-curatu s-h'ibă, va da tu tehnea ţe li dimindăH rpistol u. . 2. Evreii, cînd văzură, eă ntl sint cuie (ad. că lipsesc cuiele), începură să facă ca nişte turbat'-Caută în coace, caută in colo, aii dispărut (cuiele) de lingă dînşiî. «Cine le luă ? cine le luă», întrebau toţi ca (nişte) zăpăciţi şi nimenea nu putea să zică : «cutare!» 3- In acel moment, eacă şi un ţigan trece p-aco!o. De ia linul, de la altul (ad. întrebind pe unul, pe altul), află că Evreii aleargă după(raută)cuîe. «Cuie cere{i ?» întreabă din-sul, «dacă e vorba de cuie, nu vă sinchisiţi (lit. nu vă o mîncaţi inima), căci va aduc eu mai bune.» 4. Şi aşa ţiganul merse şi făcu nişte cuie ţigăneşti, cari, cînd începură să le bată in corpul iui Christ, îşi văzu bietul cele nevăzute (ad. a suferit ceva de neînchipuit). _ Atunci Christos zise : 5. «Ciobanule, tu care mă iubişi, să tii binecuvintat (lit. să ai bine-cuvîntarea mea). In lotdauna îmbrăcat şi mereu bogat să te văd. De furat să nu te laşi (lit. să nu tragi mina) şi nici să suferi pentru furat.» - Apoi se uită necăjit la ţigan şi î zise : «Ţigane şi nenorocit (negru) să te văd in totdauna. Noroc să nu ai niciodată şi in totdauna cu pîntecele afară să umbli. Despoiat şi prăpădit !» De atunci ţigănimea ce-i zice şi: «neamul lui Hristos» sutVra ce nimeni n-a suferit, iar ciobanul, cit de bun şi curat (cinstit) să fie, va uza d-meşteşugul, lăsat (lit. ce |e porunci) Christ. Avela, Epir. DECEURI LA AROMInI 789 XX Di ţe nîscînţî oamin5 sun tu mari ? 1. Cindu făaţi 111 mea Durnni-tţălu, după te le-adră' tuti cum îl til'e capiu, bîgă'se-a-dară Turnări şi tu soni, oa-min1. 2. După te i'-adară, s-toarnă să-l1 mutrăască, tra z-veadă rum sta? ma te z veadă? Tuti gh'ini le-aveâ fantă, maşî urecl'i se-agirşi s-li bagă. 3. Nîriit cum earâ, acaţăş-nis s-li cruească a tutlor citi nă pîreacl'i di urecl'i şi tra s-nu s-minlească aţeali di om cu aţeali di 'fiimâr, fumăreştili - lă-adră’ cama mări. 4. Gh'ini ma, adară tutadară, nîrîit s-h'ii şi vrei s 6-aî mintea tu loc? Acşt, c-al Dutnni-(Jă’u, câri şti iu l'-aligâ tu oara aţeă, că adrâ' cama mulţi ure-cl'i di oamin’ şi ma ndoauă di Turnări. 5. De-aestă, după ţe lă bîgă' a fumarlor cîti urecl'i vamă-reşti avea, alînîor ţe-arrnâsiră, lă ch'ică' urecl'i di om. De-aestă, ntră oamin' se-află şi Ţumârî cu tut că au urecl'i ai om şi nu s-cunoscu lişor. XXI Di ţe nu şti omlu cîndu vai moara ? 1. Cîndu Dumnicjălu feaţi lumea, l'-deadi tuti bunetli şi tuti muşuteţli di pri Ioc, tra s-nu-1' si plingă inima di tivâ! Bre şi moartea ş-aţeă ningă, feaţi s-u ştibă, cîndu va-11 v'ină, că, di cum s-fiţeâ XX De ee unii oameni silit măgari ? 4. Cînd Dumnezeu cree lumea, după ce le făcu pe toate, cum îl tăie capul, băgă să tacă măgari şi in sfirşit oameni. 2. După ce-i creează, se întoarce să-î privească, ca să vază cum par ? (lit- stau) Dar ce să vază ? Toate bine le făcuse, numai urechi uită să lefică. 3. Necăjit cum era, începu şi dinsul să le croească tutulor cîte o pereche de urechi şi ca să nu se amestece acele de om cu cele de măgar, pe cele raăgăreşti le făcu mai mari. 4. Bine dar, fă mereu fa, ne- căjit să fii şi vrei să ai mintea la'loc? Aşa, că lui Dumnezeu, cine ştie unde-î umbla (gîndul) în momentul acela, că, făcu mai multe urechi de oameni şi mai puţine de măgari. ’ 5. Pentru aceasta, după ce le băgă măgarilor cîte urechi mâgăreştî avea, celor-lalţi cari au (mai) rămas, le trinti urechi de om. De asta, între oameni se află şi măgari, cu toate că au urechi de om şi nu se cunosc cu uşurinţă. XXI De ce nu ştie omul cînd va muri ? 1. Cînd Dumnezeu făcu (cree) lumea, îi dete toate fericirile şi frumuseţile de pe pămînt, ca să nu-i plîngă inima (ad. ca să nu ducă lipsă) de nimic ! Chiar şi moartea şi aceea încă, făcu să o cunoască, 790 DECEURI LA AROMÎNI ca6iun, şi şteâ cît vaî bineaiţă şi cîndu vrea li tindă. 2. Bună ma, omlu ca ora ţe easti, lucră ţe lucră şi macă videâ, că l'i se-aproach'i oara si-1’ da dol'i a preftuluî, u bîgâ tu zefch'i şi tu bană, di nu s-mintueâ tră mini şi tră fumeal'i. Lumea s-ardea na-foară, a lui ş-mutreâ nîs! Durn'â pînă s-fîţeâ dua n’adă-prîndu şi ma si sculă, cu v'ifţî şi cu avv'ulii, di piteai, că «n-casa iui s-făaţi Bristolul». 3. De-altă parti, fumeara-b las si zghileâ şi s-c'irşâ tră nă raîşcătură di pini şi las z-cji-4iră de-arcoari şi di frig, dîs-sculţî, dispuTâţi, ca s-tă-âpîră Dumnitjă'u. El! niţi ş-u mîcâ inima tră nîşî, că ţe (Jîţeâ? «Eu mor aoânăpartişi va mu-trescu fumeal'i ş-nu ştiu ţe ?» 4. Ma vicju acşi Dumniqiălu, «hacass «Jîsi, «nu n'arţli aestă ţe fec'u io, că z-dişuţîră di cu tot oâmin'l'i». Aşteaptă să-ş v'ină oâmin'l'i tu calea ţea buna, nu ari! Pitreaţi un angh'il, pitreaţi doj s-îî cjîcă, că nu-i bună aţeâ ţe fac,—cari se-ascultă ? Oâmin'l'i îl1 loară nîinti cu ch'etrili. «Aveţi lucru?» li 4'ţeâ, «i no-aveţî ? Di-si nu aveţi, duţeţî-vă s-aflâţî, că noi nviţari di voi nu vrem». 5. Acşi, ş-lî dîdeâ caii. Al Dumniijă'u artî^c, tu nări îl1 vin'i neascultarea şi , dişuţîrea lumil'eî. Ahî't nîs şi tra s-l-adună curăîli, dimîn-dă, că de-aoâ şi nclo, vîră s-nu ştibă oara moărtil'eî. 6. Din mulţi, nu ştiu cum va u scot nâ-parti. Arig'ai mari ţî-fac, fă cum vai faţî, ma şcurteacţă-n’-l'i la (ţaţi.» 3. Omlu, de-aclo iu şideâ a-dunât, arsâri: tot chipul să muncească cit maî mult pentru familie şi pentru dinşiî. O văzură prostia (lit. orbirea), de ş-o de-teră intr-un ochiu, ca să le sară cel-lalt (ad. se căiră), dar ce folos (lit. dar ce o vrei) căci a fost târziu. Pentru aceasta nu ştie omul cînd va muri. Cules din Avela, Epir. XXII De ce omul trăeşte mult ? 1. După ce Dumnezeu cree tot ce cuprinde pămîntul şi (tot ce se află) de aci (de pe pămint) pină în cer, făcu şi pe om, cu toate animalele şi le hotărî (lit. le băgă) cit să trăiască (lit. ce vîrstă să tră-ească. Omului îi dete trei zeci de ani de trăiri, fără necaz şi fără întristare, ci mereu în fericire să o ducă. 2. Acesta, lacom cum este, cînd auzi, că numai aşa (a-tîta) puţin va trăi, mult se întrista, dară n-avu în cotro (lit. n-avu ce să facă) : şezu într-o parte (intr-un colţ), ca să-şi plîngă soarta. După ce se retrase omul, veni boul: «Tu, îi zise Dumnezeu, vei lucra mult, omul acela din colţ îţi va fistăpin şi vei trăi tot treî-zecî de ani.» «Mult te rog (îţi fac mare rugăminte), doamne: şi lucru greu şi ani mulţi, nici nu ştiu cum o voiu scoate la că-pătîiu (lit. cum o voiu scoate dincolo). Rugăminte mare îţi fac, fa cum vei face, dar scurtează-mi anii la zece (ad. fă să trăesc numai zece ani). 3. Omul de colo, unde şedea ghemuit, răsare ; 792 DECEURI LA ARNMÎNI «Dă-n'-l'i amia, doamne!» «A tăi s-h'ibă» <}isi şi Dum-niglălu. Apoea vini araSa a eînilui : «Avdî aoâ, cine, dfiţi Dum-nidălu, omlu va h'ibă domnu-tu, va te-aurlă, va ti bată, cîrc s'^u faţî ; ţe s-ţî da, a{eâ si mîţî şi altă cîştigă nu va s-aî dicî't cum di cum s-lu ave-gl'i cama gh'ini. An1 vai bi-nedi 30 şi tini. «E doamne, bîteari-n' dai, aurlari-n1 dai, mî cari nu şi ningă tuti aesti n'-daî ş-an' multî? La tini ş-la D-glău, scadi-n’ vîrâ v'ingMţî, că mulţi suntu.» Omlu,de-aclb iu şideâ, ar-sari : «Dă-n1 Ti an’ia, doamne! «A tăi' s-h'iba’!... ]!-disi du-mnicjă'u. 4. După cîni, vini araSa li maîmuă. L'-disi s-aişteî D-dălu : «Va s-aî domniromlu. Te vai vcd.î, aţeâ vai adârî. Şu-perlu a lumiTei tini va ’h'iî şi an1 va z-bîneqlî 30. Ş-maîmua, cîmju avtji' a-estă, l'-cîdu a Dumniijăliiî, s-l'i şcurteaijă vîră v’inghMţî. Omlu de-aclo iu şidea, ar-sari eară : «Dă-n’-l'i an’ia, Doamne 1» «A tăi’ s-h'ibă !» l'-disi Dum-nicţălu. 5. Ditr-aestă omlu, pină tu treiqlătl’i di an’ bînăadă fîră cripăTi, di qlîţi, c-aluî i bana. Di la treiijăţi şi nclo lucreadă ca hîmâl ş-ca bou, di-1’ arsâr ocl’il' pină tu ţinqlătl’i di an'. An'l'i a boului. Dit tincjăţl'i şi nclo pină tu 70 sta ş-aveagl'i ca un cîni amintâticlu te feaţi. An'l'i a ei’nilui. Şi dit 70 şi nclo duţibană .,Dă-mi-i• mie, doamne!» «Ai tăi să fie !» zise şi Dumnezeu . Apoi veni rîndul cîinelui. „Ascultă aci, cîine, zice Dumnezeu, omul va fi stă pinul tău ; va striga in contra ta, te va bate, cîrc să nu taci : Ge-ti va da, aceea să mănînci şi altă preocupare nu vei avea de cit, silindu-te în tot chipul ca să-l păzeşti cit se poate de bine. Ani vei trăi şi tu trei-zecî. „Vai, Doamne, bătaie imi dai, strigări (!) îmi dai, mîn-care nu, şi pe lingă toate acestea imi dai şi ani multî ? Te rog (lit- la tine şi la D-zeu) scade-mi vre-o două-zecî, căci sînt multî». Omul de colo unde şedea, răsare : «Dă-mi-i mie. doamne !» «Ai tăi să fie !» îi zise Dumnezeu. 4. După cîine, veni rîndul maimuţei. Ii zise şi acesteia Dumnezeu: «Vei avea de stăpin pe om. Vei face, ce vei vedea. Bat-jocora 1 urnei tu vei fi şi ani vei trăi tre-zeci.» Şi maimuţa cînd auzi aceasta, se rugă de Dumnezeu să-î scurteze vre-o două zeci de ani. Omul de colo, unde şedea, răsare iarăşi: «Dă-mi-i mie, Doamne.» «Ai tăi să fie!» îi zise Dumnezeu. 5. De asta, omul, pină la virsta de trei-zecî de ani, trăeşte fără necazuri, de zici că lui îi aparţine viaţa. De la trei-zecî şi încolo, munceşte ca un hamal şi ca un bou, de-î răsar ochii pînă la vîrsta de 50 de ani. Aceştea-s anii boului. De la cinci-zeci şi încolo pînă la vîrsta de 70 stă şi păzeşte ca un cîne cîştigul ce tăcu. Aceştea-s anii’cîinelui. DECKUR1 LA AROMlNI 793 di maimuă, c-auşaşti di nu şti ţe fa ţi, ca fic’or n’ic, di diţi că de-alih'a oralu bîneaijă an'I'i di maîmuâ Şi de ia 70 şi încolo duce traiii de maimuţă, de oare-ce imbătrîneşte de nu ştie ce tace, ca un copil mic, in cît zici, că într-adevăr omul tră eşte anii maimuţei. (Cules din Avei», Epir). XXIII XXIII Soarli şi Luna Soarele şi luna 1. Soarli şi luna eard ma na-intea fraţi cu sor. Şâmijdol'i lun'ină ro-ara3a: soarli lu-n’ină, dna, ş-luna, noaptea ş-cumu?— Cindu s-curma soarli, lun'ină luna, ş-cîndu s-curmă luna, lun'ină soarli. 2. Cărişti di ţe, nă (juă, soarli se-anc'upă' cu sor-sa di peri. El s-nîiri ahîntn mulţii, că 6-aripu di cusiţă şi u zdupunl di padi, si-11 creapă h'area. 3. De-atumţea se-aspire mu-şata lună ahintu multu, că si ngîlbini tu faţă di ş-azi tr-azî l'-armasi gîlbinarea. De-atumţea ningasuntu cîrtfţî şi neadunâţi doi'i de adun. 1. Soarele şi luna erau altădată (lit. măi înainte) frate cu sor. Ambii luminau cu rin-du 1 : soarele lumina ziua şi luna, noaptea şi cum V—Gînd obosea soarele, lumina luna şi cind ostenea luna, lumina soarele. Cine ştie din ce (cauză), intr-o zi soarele se înhăţă cu sora sa de păr. El se necăji aşa de mult, că o apucă (lit. răpi) de cosiţă şi o trinti jos, să-î pleznească fierea. 3. De atunci se sperie frumoasa lună aşa de mult, că se îngălbeni la faţă, în cît şi pînă în ziua de azi ii rămase gâl-benarea. De atunci încă sînt supăraţi şi neadunaţî ambii împreună. (Cules de Tache Popleacu, Tîrnova, Tesalia). XXIV Variantă * (Această variantă culeasă şi de noi, fiind dătă în versuri de d-1 Murnu G. un distins poet aromîn, din Căli vele Badralexb, Macedonia, şi într-o limbă curat aro-mineascâ, o reproducem, transcriind-o cu ortografia adoptată de noi. E publicată in «Macedonia» No. 8, p. 152). 1. Va z- v-aspun părmiO nea spus: Ea ascultâţî-n'i zboarle. Virtos muşât cu pertu arus Eră un g’one stiarle. 1 Vă voiii spune basm nespus: Ean nscultaţi-mi vorbele (povestea). Foarte frumos cu părul blond Era un voinic (flăcău) soarele- 794 DECEURI LA AROMÎNI 2. Aleptu ş cunuscut erâ Tru tute adunărle; Di muşuteaţă-1' tuţi s-n'iiâ. C-aveâ el tuti hărle. 3. Ma luna, vruta sora lui Erâ mult ma muşată, Cit muşyteaţa soâriluî, E adU ma lurtinată. 4-. Unlu co-alânt z-viea mult ca fraţi Şi doi’i imnâ ca deamin' Ş-ahă't erâ nîşî alăvdâţi Şi c'udisiţi di oamin'. 5. Ma cînd dSadun cîntîndaluî, Nă (Juă s-priinmară, S-curmară doil’i imnPndaluî Ş-la izvur z-discurmară. 6. Ma cînd s-plicară apă z-bea M utri ta lă le-ascapâ ; Ţe nv'ilic'ire trimurâ, O, Doamne nuntru to-apă ! 7. Ma di ziliu soarli de-aclo Nîpoî co-arşine s-tra(jle, Di muzgă nă minată lo Pre-a sor-sai faţă astrale. 8. Ş-fudi.... De atumţea damînddi Tră totună z-dispartă. Cu tut c-alagă dinapoi Şi tora z-vor şi s-l’artă. 2. Ales (distins) şi cunoscut era In toate adunările; De frumuseţea lui toţi se mirau, Fiind-că avea el toate graţiile. 3. Dar luna, iubita soră a lui Era mult mai frumoasă, Cit frumuseţea soarelui, E azi mai luminoasă. A. Unul cu altul se iubeau mult ca L fraţi, Şi ambii umblau ca gemeni i atît (de-mult)erau ei lăudaţi i admiraţi de oameni. 5. Dar cînd împreună cîntînd Intr-o zi se preumblară, Se osteniră ambii umblînd Şi la izvor se odihniră. 6. Dar cînd se plecară apă să bea Privirea lor le scapă ; Ce strălucire tremura, O, Doamne năuntru in apă ? 7. Dar de gelozie soarele de acolo înapoi cu ruşine se trage, Noroiu un pumn luă Şi pe a sororeî sale faţă o azvîrle 8. Şi fugi!... De atuncea amîndoi Pentru totdauna se despartă, Cu toate că aleargă înapoi (ad. că [se urmăresc) Şi acuma se iubesc şi se iartă, DECEURI LA AROMÎNI 795 9. Tr-ateâ, cînd ăase noaptea nsus Sta Luna nvirinată: Mutrita l'ei di dor neaspus I multu tulburată. XXV Di ţe nu feată mula ? 1. Cindu Uvreil’i avinâ, se-acată Hristolu, aestu intvînda tu ahuri, vru si se-ascundă tu pâl‘ili dit pîhnia îu mică mula. Aestă, viţearcă cum easti, mută’ c[orlu, s-l'i da cluţată şi cindu Hristolu şideâ as-cumtu tu pal'i nisă îl dizvî-leâ cu gura. 2. Atumţea Stimîria sta di u blâstimă-şi-l1 (JHi ’• «S h'iî blîstimată, mula, pute s-nu ti faţi mumă!» De atumtealuî mula nu a-mintă fumeafi. 9. Pentru aceea, cînd iese noaptea în [sus , Sta Luna întristată: Privirea eî de dor nespus E foarte turburată. De ce catîrul nu fată ? XXIV 1. Cînd Evreii urmăriau să prinză pe Christ, acesta, in-trînd în grajd, încercă (lit. vroi) să se ascunză în paiele din ieslea catirului. Acesta, viţios J) cum este, rădică piciorul, să-l lovească; ear cînd Christos şedea ascuns în paie, el îl desvelea cu gura. 2. Atunci Sf. Mărie stă de-1 blestemă şi-î zice: «Să fii blăstemat, catîrule *), ca niciodată să nu te faci mamă!» De atuncea catîrul nu naşte. (Culeasă din Avela Epir). XXVI Di ţe a pulluî aroatâ, îl’ ţlîc ş-amiră ? 1. Ca tută lumea, ş-puPi vrură s-aleagă ş-el’ un amiră'. Tr-aestă se-anară tuţi tu un cimpu largu, z-veadă cum va o-află cu caii. 1. Ca totna tu ahtă’rî lucri, greu si si ndreagă tuţi. Vi-deâi băn(Ji, băncii di puP cu-mu j dîdăâ mintăa unalantu: Gâili cu gîl’in’li di nă părţi; de-anantă parti: ali'ndurli XXVI De ce pa serei aroata i se zice şi împărat? 4. Ca toată lumea şi păserile vroiră. să aleagă şi ele un împărat. Pentru aceasta se strînseră toate într-o cîmpie largă, să se chibzuească (lit. să vază) cum o vor găsi cu cale. 2. Ca în totdauna în asemenea lucruri, greu să se înţeleagă (lit. să se dreagă) toate. Vedeai bande, bande de păseri cum îşi dau părerea (lit. mintea) unul cu altul: J, Viţearcu, este un epitet care se aplică catîrilor, cailor, etc. cari nu sînt as-tîmpăraţî, ci lovesc cu piciorul pe cei ce se aproprie, nu se lasă a fi încărcaţi etc. Prin extensiune se aplică şi oamenilor viţioşî. *1 Mula pe aromîneşte e femenin. 796 DECEURI LA AROMÎNI cu orn'il'; ma nclo: ţurţuri, c'on', vulturi, cudubâturi, li-Purări, sfrînteâl', cum auria «ba,z-bîgăăn gh'irăch'ina, că-î ma alba di tuţî pufi, di va-1' prindă tr-amiră». Alt!: «ba z-bîgă’m vulturiu, ca mag'o-ni> Pilii ân\ pripiliţi, ang'iţi, pitrunicl'i rdîdeâ mintea, că-î ma gh’ini s-aleagă ali'ndura, că-î ma mintioisa şi cama ştiuta di tuţî. 3. Cuclu cu şicaţl'i a lui dî-ţeâ, că nis i tră misircă. Şi caQiun cu mintea lui şi cu hivăIu-11, di nu si ndrideâ îuvaşiuvâ. AtumJSa si scoală l'irtatlu di vultur, fudiil şi fricos şi li greaşti : * Ved, că âstindi vă u deadi urbarea. De aestă vă dic.: a-mirălu a pul'lor va h'iu eu, ca ma g’onili di tuţî pul'i. Vai di cari va (Jîcă «nu !» •4. Vrură ni sein di pul'i z-dică, «nu ti vrem» ma di nă oară si nh'umusi vulturiu şi 1-a-rupsi capiu, di l’i ngrupul'e. Tu fi pul'i ngl'itarădi frică ntră fuviroslu vultur. Maşî a-roata, ţe-1' iţic şi tripusâchi, s-mutâ şi greaşti: «Ţe-n1 tul birbiteşti şi bîbî-leşti, ch'irute? Ea io cjîc : nu ti voi tr-amirâ' şi cari poţi ursea di fâ-n' ţi vă !» 5. Vulturiu, d-iu şideâ ca domnii, di nă oară se-arcă' ca nă siită pri aroată, ma ţ-a-tlâşi pul‘u s-acâţi. Aestu troa-ră si nh'ipsi tu un sch'in şi cîndu vulturiu mutreâ s-16-a-cafă, nîs Ti scutea limba şj-ş biteâ peză cu nîs. 6. Macă vi^ură acşi pul’i a- Cioarele cu găinele pe de o parte: pe de cealaltă parte: rindunicele cu şoimii; mai Încolo : turturele, vrăbii, vulturi, codubaturî, îepurarî (ulii), sfrînteâl'(I), cum urlă «ba, să băgăm pe lebăda, că-î mai albă de cit toate păse-rile, de-î va sta bine ca împărat». Altele: «ba să alegem pe vultur, căci e mai voinic». Berze, prepeliţe, vrăbii, po-tirnichî: erau de părere săa-leagă pe rindunică, căci e mai cu minte şi mai înţăleaptă de cit toate. 3. Bucul cu glumele lui zicea, că dînsul e pentru curcan (!) Şi fie-care cu mintea (pă-terea) şi cu gustul său, de nu se înţelegeau cu nici un chip. Atunci se rădică repozatul de vultur, fudul şi înspăimîn-tător şi le grăeşte: «Văd, că astă-zi sînteţi orbi. Pentru aceasta vă zic: împăratul paserilor voiu fi eu, ca cel mai voinic de cit toate păserile. Vai de cine va zice : «nu !» -4. Vroiră cite-va paseri să zică «nu te vrem» dar dintr-o dată se năpusti vulturul şi le rupse capul, de le reteză. Toate păserile îngheţară de frică în faţa înspăimîn’tătoru-luî vultur. Numai roata, ce-i zice şi tripusâchi, se rădică şi grăeşte : «Ge-mî tot flecăreşti şi vîerşi bale, prostule ? Eacâ eu zic, nu te priimesc de împărat; dacă poţi, poftim de fă-mi ceva!» • o. Vulturul, de unde şedea ca domnitor, dintr-o dată se az-virlj ca o săgeală în contra im-părătuşuluî, dar ţi-ai găsit pasere să prinzi. Aceasta îndată se înfipse într-un spin şi cînd vulturul încercă să o prinză, dînsa ii arăta limba şi-şi bă-tea joc de dînsul. 6. Dacă văzură păserile cele- DECEURI L.\ AROMtNI 797 nanţî, li pini gh'ini şi haide ! strigară na oară cit putură, ca a roata s-h'ibă arniră’ şi firrr a/buirară tuţi de-aclo, di-1 a-lisarâ pri vulturlucu arşi nea. De-aţed l'-annasi aioâtil'ei, ţe-l’ dic şi tripusăch', numa di cerniră' ş-amirăruş. lalte aşa, le păru bine şi aide 1 strigară odată cit putură, că impărătuş să fie împărat şi firrr zburară toate de acolo, de-1 lăsară pe vultur cu ruşinea. De atunci îi rămase împă-rătuşuluî ce-î zice şi tripusâ-chi, numele de împărat şi impărătuş. Cules de d-1 George C. Diamandi, Samarina, Epir. XXVII Di ţe cîşarlu no-ari hîiri şi easti totna laiii şi nţlernu. 1. Stih'olu di Zmoclu1) eaid fărtat cu un picuiârdi Vasi-Iiţ.a2). El ş-aved mari vreari. Firtîţil'a oaved ascumtişaluî şi totna cîndu z-duţed picu-rarlu s-l!-aducă a firtaţă-suî ţi va lapti, ţiva caşuri, mn-treâ cum di cum s-nu-l Ta vîră pri dinapoi. 2. Nă duă picurarlu acl'imă' la uspeţ firtată-su stih'olu şi aduşi tră fridiri un vilul'u timpuriu şi gras, ţe nu-1 a-cîl.d cintaiea. Ma-1 til'ară, araţară să s sinirsească, cari si-1 umflă. 3. «Ba umflă-l tine», tjiţeâ un, «ba umflă-l, tine», diţcd a-lantu, «că aî dublu ma curai» piuă ţe tu mdrdini lu-mplu stih’olu şi ma mică' pi curarlu, cara-11 vin’i nă pu-teari, s trunduea loclu pri iu imnâ. Gindu s-turnă' la cişai i şi bîgă's-mulgâ, cit 161 si stringă unirea, 1,-armined tu mină. 4. «Bre ţe-adârî aclo, 1-aurlă XXVII Do ce hagiul nu are noroc şi este negru ? 1 Zmeul din Zmolcu x) era fărtat cu un păstor din Va-silita2). Ei se iubeau foarte mult. Fărtăţiaşi prietenia o a-veaii pe ascuns şi în totda-una, cind păstorul se ducea să-î aducă fărtatălui său ceva lapte, niscai brinzeturi, căuta in tot chipul să nu-1 urmărească cine-va. 2. Intr-o zi păstorul invită la chef pe fărtatâl său Zmeul şi aduse ca să frigă un vătuiu timpuriu şi gras, că nu-1 prindea cântarul, (adică: aşa de gras, că nu exista măsură pentru a-1 cintări). După ce-1 tăiară, începură să nu se invoească, cine să-l umfle. 3. «Ba umflă-l, tu» zicea linul, «ba umflă-l tu», zicea cel lalt, «căci aî respiraţia mai curată,» pină cela urma urmalor îl umflă (lit. umplu) zmeul şi dacă mîncâ păstorul, îi veni o putere, de se clătina pămîntul p1 unde umbla. Cind se întoarse la stină şi (începu) să mulgă, cit apuca să stringă ugerul, îi rămînea (acesta) in mină. 4. «Măi, ce faci acolo, îi zice >) Vîrf de munte, aparţinînd orăşelului Samarina, (Epir). *) Munte, aparţinînd satului, A vela, Epir. 798 DECEURI LA AROMIŞI c’elniclu, ţe-î avearea tată-tuT, s-Iî scoţi utjîrli a oilor ?» Cari vidu acşiţi picurarlu, si sculă' dipri scîmnicm ş-a-lîsă’ s-mulgă altu. După nîscîndi dbli a picu-rarluî îl' vin'i un dor tra să se-arucă ţu lac, iu bînâ fîr-tată-su stih'olu, că nu putu să s-ţină. 5. Elu z-vrea şi z-durgâ maşi cu cîşarlu şi niinti ţe s-facă lucrulu aestu, lo-acPamă şi-l1 (Jiţi; «Ea ş ea ţe pîţî'j; nupotsî stau ma nsus; în' v'ini s-me-aruc tu lac, ma n!-u jali, că va v-aiâs. Tr-aţeâ, v'inu nă oarăn-iţuă, cîndu no-ai lucru, s-nî videm şi mutrgâs no-as-pun' a vîrnui, c-apoga duşi uspiţîl'a.» S-ligară, ca semnul a vi-deâril'eî s-h'ibă flueâra. Cîşarlu, cîndu vai va să z-vgadă s-gasă n 4eană şi z-bată cu flueara. 6. Ş-acşiţi, citi ori cîşarlu bî-teâ. picurarlu faptu stih#, inşâ di s-adunâ şi z-videâ. Mul'area picurări ui ma viqhi, că nu-1' v'ini bîrbatlu, ună siptimină, doauă, trei... acîtă' s-nu o află loclu. Pi-trgati după bir bat nă oară, pitreaţi doauă, no-ari z-v'ină bărbatu-su ! Ntieabă un, n-trgabă alantu, c'elnic picurări, ţe s-fgati bîrbatlu, vîră nu ştga si-11 da vîră caii. 7. Maşi cîşarlu şideâ minduit. Tu mârijini l!-bigară zori a cişarluî, că nîs prindi si ştibă ţe s-fgaţi soţu-su. Cîşarlu, macă u vidu stre-asă şi cari l'-earâ n'ilă "di mira ta dimul'ari, 1-aspusi tu soni, ţe-î ş-ţe nu-i. Tra s-l'i umplă celnicul, ce-î averea tatălui tău, ca să le scoţi ugerele oilor Dacă văzu aşa păstorul, se sculă de pe scăunel şi lăsă să mulgă altul. După cîte-va zile îi veni păstorului un dor, ca să se arunce în lac, unde trăea şi fărtată-su zmeul, că nu se putu ţine. 5. El se iubea şi se dorea nu* mai cu bagiul şi înainte ce să facă acest lucru, îl chiamă şi-i zice : «Eată şi eată ce păţii ; nu pot să stau mai mult; îmi vine să mă arunc în lac, dar mi e jale, că vă voi lăsa. Pentru aceasta, vino o dată pe zi, cînd n-ai de lucru, ca să ne vedem şi caută să nu spui nimănui, căci apoi s-a sfirşit prietenia.» Se legară (ad. conveniră), ca semnul vedereî să fie flu-erul. Bagiul, cînd va vroi să se vază, să easă pe colină şi să cînte din fluer. 6. Şi aşa, de cîte ori bagiul cînta, păstorul, devenit zmeu, eşea şi se intîlneau şi se vedeau. Muierea (nevasta) păstorului, dacă văzu că nu-i vine bărbatul, o săptămînă, două, trei... începu să fie neliniştită (lit. să nu o afledocul). Tră-mite după bărbat o dată, tră-mite de două ori. bărbatul nu mai vine! întreabă pe unul, întreabă pe cel lalt, pe celnic, pe păstori, ce se făcu bărbatul, nimeni nu ştia să-î dea vr-o informaţiune (lit. să-i spuie un drum). 7. Numai bagiul şedea gîndi-tor. In sfirşit, îl zoriră pe bagiu, (zicînd), că dinsul se cade să ştie ce se făcu soţul său. Bagiul, dacă văzu, că n-are în cotro şi de oare-ce îi era şi milă de biata nevastă, DECEURI LA AROMÎN1 799 di cu tot, îl’ lo şi l'-adusi z-veadă. 8. După ţe mu l’area picurări ui' cu tuţi ananti se-ascumsiră, apîrn'i cîşarlu s-l> u (jhcă cu flueara. Na-1 atumţea şi stih’olu iu easi dit baltă şi tradi ndreptu la cîşâr. Mul’ari-sa, cttu-lviiju, nu putu si s-tină, ma di nă oară gri: «Birbate ! cum bîneiji tu baltă ? Birbate, fumeal’a cui o-alâşî ? birbate, fumeal’a nu ti doari?» Di noară stih’olu blistimă' pi cîşâr ş-1’ (jlîsi: «Hîiri şi gh’inăaţă pute s-iio-aî! totna cîşâr s-armi'n’, cîşâr laiu şi lujer nu !» 9. Apuea se-arcă' tu lac şi nivi-(Jutu s-feaţi. De-aţeâ cîşarlu no-ari hîiri cit multu s-l’a; acşl, 1-vedi totună cu sfirlic’lu tu mină, cum alagă primuveara tu alinarea Arumîn’lor tu munţi, ca vîră Sicun'âr după c'elniţî. Picurarlu faptu stih’o şi pînă n-(Jua di âstincji easti-1 tu balta dintră munţît Va-silita, Zmolcu şi Gramoste. le spune în sfîrşit, ce-î şi’ce nu-î. Ca să-î convingă de'tot îi luă şi-î duse să vază. 8. După ce nevasta păstorului cu toti cei lalţî se ascunseră, începu bagîul să cinte (lit. să-î o zică) din fluer- Na-1 atunci şi zmeul unde iese din lac şi trage drept la bagiu. Nevasta, îndată ce-1 văzu, nu putu să se tie (ad. să se stâpineascâ), ci dintr-o dată grăi : «Bărbate! cum trăeştî in lac? bărbate, copiii (familia) cui îi laşi ? bărbate, nu te doare (ad. nu-tî iubeşti) familia?» Dintr-o dată zmeul blă stemă pe bagiu şi-î zise: «Noroc şi fericire nici odată să n-ai ! tot-dauna bagiu să rămîî, bagiu negru». 9. Apoi se aruncăv în lac şi nevăzut se făcu. De aceea bagiul nu are noroc cît de mult să îea (să cîş-tige); ast-fel, îl vezi în tot-dauna cu sfărliciulin mînă alergînd primăvara, cînd se suie Arominii în munţi, ca un cerşetor după celniţî. Păstorul devenit zmeu şi pină in ziua de azi este în lacul dintre munţii Vasiliţa, Zmolcu şi Gramoste. Auzit de la unchiul meu Chiţi Papahagi. Legenda Peristereî (Legenda următoare, prezintînd mari asemănări cu versiunea de mal sus, o re-producenTaci, omiţînd cuvintele introduse de repauzatul Bagav, şi cari nu se aud în dialectul aromînesc). 1. — «ţ)ite-că pri to aeste lo- curi, aoâ, Peristera,—ma easte multu ‘ de atnmtea—eră doi picurări fărlâţî, cari pîşteâ oîli (jleadun. Triteâ bană ami rărească pritu 4en’'i aiştor 1. «Se zice, că prin aceste locuri, aci la Peristera—dar e mult de atunci — erau doi păstori fărfatî, (fraţi de cruce) cari păşteau oile împreună. Duceau traiu împărătesc prin Este un instrument cu care bagiî bat laptele, ca sa facă unt şi brînză. 8oo deceurÎ la aromInî munţi muşâţî, că una lumi ntreagâ l'-zilipseâ. 2. Una (Juă, cîndu şideâ teşi sum aumbrata faglui atilui de-acid, ţe s-lă veadă ocl'il'? Doi zmei, g’on' şi muşâţî, se-aveâ acăţată la g'oc cu topile de neaua. Unlu bigâ seu tru tbpili de neauă ţe-adărâ şi arucâ cu nişele s- agudească pre-alantu , care dişcl'ideâ gura şi li ngi'itâ; alantu bigâ sari tu topile a lui şi le arucâ şi nîs oţilui d-înti'n'u, care şi nîs li ngi'itâ. Se-alumtară aşi, di cu dimineaţă pînă cîtră seară, cîndu zmeulu ţe-avea ngl'itatâ tdpili cu sari cripâ' di una oară, ear alantu, ţe a\eâ inglitata aţăali cu seu, nu păţi ţivâ. Picurarl'i a noştri ma ş-mutreâ de-aclo iu şideâ şi aştiplâ z-v&idă, că ţe va s-cură dup-aestă. 3. Zmeulu, care armase v'iu, se-apruch'e de-aţel mdrtulu, l'i scoase din ch'eptu Inima şi h'icâtile, li nh'ipse tu nă sulă şi li bigâ', să s-frigă. Di pre apoea acl'imă' un di făr-tâţî şi-l1 (Jise :—Eu lipseaşte s-mi duc năh'amă, că am lucru pînă tu un loc; tine si stai aoaţe şi s-n'-avegl'i frip-tal'lu,s-nu-l mică vira zulape; ma, mutre? gh'ine să nu ti pingă picatlu (amirtia) şi baună oară.» Şi aşi feaţe zmeulu : dis-lichu aţeâ şcarpă di tru c6-asta munţii ui şi o-arucă' aoâ iu u veimâ Diraul’a, Samarina, Epir. XXXI > XXXI Di ţe boîri veara l‘-adună musca şi di ţe nu se a-rîspînţlâscu oîli? 1. Eră vgara, nă 4uS dugu-roasă ş-caldă, de-ardeâ soarli nafoară ca tu c'ireâp. Dumni4ălu tu eta ţea imnâ pri padi, adrât ca auş şi vi-deâ ţe-î ş ţe nu-î. Cîndu vi-deâ vîră strîmbîtati, mutrăâ cum di cum si-ndreagâ şi cari s-nu puteâ, cavâi di omlu strimbu. 2. Acşiţi nă duă 16-acîţă'’ cîl-dura tu cîmpu, di-11 cută a* sudorli pri ţaţă, că (Jiţeai, «duşi auşlu aestu, s-tuch!i di cîldurâ». Ş nă seafi, un foc ţe-1 earâ, şi ţe-l'aveâ uscată grumazlu, di 4jteâi, că«torea creapă tră semnu ş-nişani mari». 3. Acl6, iu z-dirinâ mîratlu d6-auş, si-11 pliruji n'ila, na iu astal'i un vicar. Aestu earâ agun’isit, că-l fu(Jf un bou şi mutreâ s-lo-ag'ungă şi s-lo aducă, s-lu bagă tu vîcîreatjă, iu se-a-umbrâ ş-alanţi boi şi văţî. 4. Dumnitjălu 1’- păru gh'ini, că deadi di nîs şi-l1 (JDi : De ce pe boi îi goneşte musca în timpul vereî şi de ce nu se răspîndesc oile? 1. Era în timpul vereî, o zi dogoritoare şi caldă, de ardea soarele afară ca în cuptor. Dumnezeu in vremea aceea umbla pe pămint, transformat în bătrîn şi vedea ce-î şi ’ ce nu-î. Cînd vedea vre o strîmbătate,(nedreptafp) căuta întotehipul să odreagăşi dacă nu putea, vai de omul strîmb (nedrept). 2. Ast-fel, într-o zi îl prinse căldura în cîmpie (Tesalia), de-î curgeau sudorile pe ţaţă că ziceai, «se sfîrşi» (lit. duse) cu moşul acesta, se topi de căldură. Şi o sete, un foc ce-î era şi ce-î usucase gîtlejul,de ziceai, că «acuşi plezneşte, spre minune !» 3. Pe cînd se chinuia sărmanul de bătrîn, ca să-î plingî de milă (ad. în mod lamentabil), eacă întîmpinâ pe un văcar. Acesta era grăbit, fiind că îi fugi un bou şi căuta să-l ajungă şi să-l aducă, ca să-l bage în văcărea$ă*), unde şedeau la umbră şi ceilalţi boi şi vaci 4. Lui Dnmnpzeu îi păru bine, că-l întâlni (lit. dete de el) şi-î zise : 1) Văcărgafiă este staulul boilor şi vacelor. 8 io DECEURI LA AROMtNI (fAviJi ncoa re! Nu-n' dai nă ch'îc de-apă, eă va crep di seati ?» «Crech1 ş-nu creoli',» l'-u turnă' vîcarlu,«nu vecţi, că-n1 fuqli boulu? S-alâs io boulu, s-t-aduc aţîea apă ?». Şi nu vru, ne e-Ti da apă, ne s-l’-aspună, îu poati s-află, 5. Dumnidău ş-cîftă' di caii. N'arsi cit n'arsi şi da di un picurâr, ţe-alîgâasudat ş-cur-mât, şi cu capiu discufut. «Aveţi ncoa», l'-tţlţi Dumni-(Jălu, nu poţi si-n' dai nă ch'ic’ de-apă, că cripâi di seati ?». «Si-ţi dau» îl1 iţiţi picurări u, ma-n1 fudiră oili, di nu ştiu cum va le-adun tuti d-adun». 6. Şi picurarlu duşi ma nclo după nă mîgulă, iu ştea, că cură nă fintină, lo apă tu cî-c'ulă şi-l' deadi auşlui di biu şi di-şî astimsi seatea. Atumţea s-turnă' Dumni-dălu, li vluisi oili şi lî di-mîndă', s-h'ibă pravda Dumni-(Jăluî. Tu ciloari vîră oară s-nu s-arîspîmţască şi s-no-a-rîească. 7. Apoea ş-adusi aminti di vicar şi-l blistimă' şi-I( (ţîsi : «Totna musca si-F l'i adună boil'i veara, cîndu vai ardă soarli şi cîndu vai h'ibă ciloari şi dugoari mari, trase-alagă' vîcarlucu limba scoasă, ca acîţât di nafoară». 8. Di aestă oili imnă tuti da-dun,unăningă alantă şi vgara, cîndu-î cîldură ş-foc, eali se-dună sun aumbratâ to-ami-ricjlu pînă frîngli cîloarea. Tut tr-acşi a boilor lî da veara musca, di-şî i'a perlu şi fug, fug, canda sînt acî- «Măi ascultă aci! Poţi să-mi dai un pic de apă, căci (mî-e) să crep de sete ?» «Crepi şi (sau).nu crepi» îi răspunse văcarul, «nu vezi colea, că-mi fugi boul ? să las eu boul, să-ţi aduc ţie apă ?» Şi nu vroi, să-î dea apă, nici să-i spuie (arate), unde poate găsi. 5. Dumnezeu îşi căută de drum. Mierse ce mierse şi întâlneşte (lit. dă) pe un păstor, care alerga asudat şi obosit şi cu capul descoperit. «Ian ascultă încoace», îi zice Dumnezeu, nu poţi să-mi dai un pic de apă, căci pleznii (ad. pleznesc) de sete ?». «Să-ţi dau», îi zice păstorul, dar îmi fugiră oile, în cît nu ştiu cum le voiu aduna pe toate la un loc (lit. împreună). 6. Şi păstorul se duse mai încolo după o măgură, unde ştiea, că izvorăşte o fîntînă, luă apă în căciulă şi-î dete bătrînuluî de bău şi de-şî stinse setea. Atunci se întoarse Dumnezeu, le binecuvintă oile şi le ordonă, să fie vita lui Dumnezeu. In căroare nici o-dată să nu se risipească şi să nu se răspîndească. 7. Apoi îşi aduse aminte de văcar şi-l blestemă şi-î zise : «In tot-dauna musca (de cal) să-î adune (ad. gonească) boii vara, cind va arde soarele şi cînd va fi căroare şi dogoare mare, ca să alerge văcarul cu limba scoasă, ca un posedat. 8. De asta oile umblă toate împreună, una lingă alta şi vara, cind e cald şi foc, ele se strîng supt umbră în a-merirjiu 1) pînă se potoleşte că-roarea. Tot pentru asta, pe boi ii goneşte musca în timpul ve- *). Amirî^u e locul unde se odihnesc vitele pe la miezul zilei. DECEURI LA AROmInI 8 i i taţi di ţivâ draţi şi mîratlu di vîcâr alagă-alagă, ca laîu ş-corbu, s-f-apreadună tu v’ia a cîldâril'eî şi creapă di seati, ca el ţe nu va. De aestă ta cîmpu Dumni-(jtfilu, no-alîsă' di cit maşi în doaiiă fînti’n*. reî, de-şi îeau lumea în cap, şi fug, fug, parcă sînt posedaţi de ceva draci şi sărmanul de văcar aleargă, aleargă, ca un nenorocit (lit. negru şi corb), să-î adune în miezul căroareî şi crapă (suferă) de sete, aşa cum nu doreşte. De asta în şes (în Tesalia) Dumnezeu nu lăsă de cit numai cîte-va fintîni. (Cules din Mălăcaşî, Tesalia.) XXXII Di ţe turma-î pîscută di cin' ? 1. Dumniţlălu tu eta aţeâ, cîn-du tuti bunili earâ pri loc, bînâ ş-nîs îm padi. Tu nă (JM chîiru calea şi işi tu vuloaga unei pidurî greauă ; aclo deadi di un picurai’, ţe-ş pîşteâ turma.Al Du-mniijă' l'-earâ seati şi-F cîftă' a picurarluî si-1’ da nă ch'ic, de-apă, si-şi astingă seatea. Picurarlu f-dîsi, că no-aritu buclă. 2. «Du-ti ş-l>a di la lîntînă! cjîsi Dumnitjălu. ’ «Fîntîna, auş, i diparti, dîsi picurarlu. «Las’- s-h'ibă ! «Las’ s-hiibă, ma v’ini lu-plu di-n' mică turma toată, cari s-6-află singură. «Nu ţ-u frică, (Jisi Dumni-4ălu, că ţ-o-avegl’u io. «Macă-î acşiţi, adapsi picurarlu, mi duc- Mas-mutreşti un lucru : cari z-Dînă luplu, si-lî dai maşi un numabu, ma nsus nu, că acşi aem zbor». «Gh’ini! i maşi cit s-cură lâptili pu-ţi'u citi puţin' că pină z-ducă acasă cumbarlu, lâptili tut si stricură' dit chiel1. Dimineaţa, sculinda nunlu, veadi, ca giletli ş-tâlarl'i sun gol!. Caftii ncoa, caftă nclo, ntreabă un, ntreabă alantu, picuiârî, citi’, ţivâ! Vira nu ştea ţe s-feaţi lâptili. Cîndu easi pufî’n ma nclo, veadi calea, c-alglhaşti di lapti. «L6 acîţa'm furlu», ^.isi el, «aoâ lo-avem». Ahi't şi nu ch5ari châro, ma s-ha calea-calea dupu urma lâptiluî virsât şi agdimji pină la casa limbului. «Bre!si-I mică luplu, si-1 mica el ario 1 ..»j-4isi nis n’i-rât şi ciudult, «cumbariu-n( s-6-adră' muşutăaţa aestă ?». Nu-I1 vineâ si s-umplă, cum cumbarlu s-fură di la nun, îuvaşiuvâ! fure laptele! şi ce să vezi ? nimeri flit. afla) ceasul cînd totî cîînil dormiau, ear acei cari îl simţiră (ad. cari prinseră de veste), nici (il) lătrară, căci îl cunoşteau de totdauna. 2. După ce umplu pieile (burdufurile) pe deplin, le încarcă frumos, îşi luă măgarul de căpăstru şi p’aci ţi-e drumul. Dumnezeu, care nu ştie ce-î somnul ziua sau noaptea şi care nu lasă nimic nevăzut, îndată ce văzu ticăloşia a-ceasta,—ca finul să fure de la naş—la moment trămise pe un inger să-î vierse laptele din piei. 3. Îngerul, mai al dracului de cit Dumnezeu, ce-şi zise (în sine:) de unde (ad.in) loc să-l viers aşa tot dintr-o dată, mai bine puţin cile puţin, ca să se afle mine şi urma celui, care îl fui ă. 4. Ast-fel el (zise) şi-i face două găuri numai cit sa curgă laptele puţin cite puţin, in cit, piuă să mearga ţinui acasă, laptele tot se strecură din piei. Dimineaţa, sculîndu-se naşul, vede că găleţile şi putinele sint geale. Cercetează încoace, cercetează in colo, întreabă pe unul, întreabă pe altul, pe păstori,clini, nimic I Nimeni nu ştiea ce se tăcu laptele. Cînd iese puţin mai încolo, vede, că drumul albeşte de lapte. «Il prinserăm pe hoţ», zise el, «aci il avem». Apoi nu pierdu timp, ci apucă drumul după urma laptelui vărsat şi ajunge pină la casa linului. «Măi! sâ-1 mânince lupul, să I mănînce pe el acolo! (ad. tire-ar al dracului,să fie)», îşi zise dînsul mirat şi nedumerit, «finul să-mi fi făcut isprava (it. frumuseţea) aceasta ?». Nu-i venea să crează, cum finul să fure de la naş, cu nici un chip 1 «Bună ziua, finule!» 5. «Bună ţi oară, cumbare?». 5. deceuri la anomIni 814 «Gh,ini vimişi», se-astrapsi cumbarlu ună ş-ună mprostu, ca ţel cu musca pri nari, «ţe hibă ri, nune ? ţe vimtu te a-duţi pri la noi ?» Cumbarlu mutreâ s-u cb,ară calea. «Cumbare, cumbare, 10 nu vinm tră şideari, ma ştii că va o-aspînjem cumbîril,a ? «Aha ! că ţe, nune ? «Că ţe ? ti faţî, că nu ştii, că te ? c-adrâşî muşuteaţa la omlu a tău, ca lupju tu si-reauă, am că ţe I». «A I nune, nunee ! nu scoati foc din gură, cîndu 10 nu n‘-am hîbari di ţivâ. Ea spu-ni-n‘ ş-amia, ţe easti ?». 6. Atumţea nunlu h dlisi «ţe-i ş-cum»,ma cumbarlu nu vrea s-avdăîuvaşîuvâ,«haşa,ş-haşa!» se-acîţâ di steali, canda eara apă di liturv’ie. Atumţea nunlu lu scoasi di-1, aspusi torlu alîsât di lapti, ţe ningă s-cu-nuşteâ şi-li glîsi : «E, cumbare,ş-tora vrei s-nâ bacji v'iltî la ocl'i? luplu 1-vi-dem şi urma b-ciftăm, faţî tini. 7. Ma viqlu cumbarlu, că se-acîţă; tu prăşi, tîcu şi-lr cîiju bar Son si-1 hartă : «io u fecm, tini s-nu u faţî, nune!» I, fjisi el, «ved ş-îo, că fui tihn-lăiu cu uriteaţa te-adrâî, ma lucru ţe s-feaţi,s-feaţi». 8- Ţeu vrea b-adară ş-nunlu, că lo-alisă' si-ş o-află di la Dumniqlă'u şi tră semnu armaşi de-atumţea lâptili virsât şi niuscât, că ş-azî tr-azî il veiji, de-aţeâ se-acl'amă : calea iăptilui. «Bine venişî (ad. bun sosit), sări dintr-o dată linul în picioare, ca cel cu musca pe nas, «ce veste, naşule ? ce vînt te aduce pe la noi ?» Finul cerca s-o încurce (lit. să peară, încurce drumul). «FinuJe, finule, eu nu venii să şez, ci ştii, că vom strica cumetria ? «Ei, da de ce, naşule ? «De ce ? te taci, că nu ştii, Fiind-că făcuşi isprava (rea) la omul tău, ca lupul în domeniul său, de asta (lit. căci de ce alta !). «Naşule, naşule, nu scoate foc din gură, cînd eu n-am habar de nimic. Ean spune-mi _ şi mie, ce este?>. 6. Atunci naşul ii zise «ce-î şi cum», dar finul nu vrea să auză (de aşa ceva) cu nici un chip, ci nega mereu ! par-că t ar fi apă (curată, ca apa) de prescure.Atuncî naşul il scoase . şi-î arătă urma lăsată de lapte, care încă se cunoştea şi-î zise : «Ei, finule, şi acuma vrei să-mi pui ochelari la ochi ? pe lup îl vedem şi urma îi căutăm, faci tu. 7. Dacă văzu finul, că se prinse în prăşi, tăcu şi-î ceru pardon, să-l ierte: «eu o făcui, tu să nu o faci, naşule» îi zise el, «văd şi eu, că fui ticălos cu fapta urită ce făcui, dar lucru ce se făcu, se făcu». 8. Ce era să-îfacăşi naşul, il lăsă să-şi o afle de la Dumnezeu (ad. în plata Domnului) şi drept minune rămase de atunci laptele vărsat şi neuscat, in cit şi azi il vezi, de aceea se numeşte: calea Iăptilui: calea lactee. XXXIV Di ţe ursa no-ari coadă ? 1 Şireata di vulpi, vicjh'ndaluî dipri nă deană' că un piscâr XXXIV De ce ursul n-are coadă 1. Vicleana de vulpe, văzînd depe o colină, că un pescar DECEURI LA AROMtNI vineâ n-calâr, cu calu ncăr-cât cu doăuă cuşorî di peşti, ai, îl’ tîl'e calea, s-teasi m-padi şi s-feaţi psoah’i. Piscarlu ma u vicţu, o lo ş-u bîgă pri sumar, s-6-aducă acasă, s-u bilească, tra s-l’-a-dară ch’a lea g ună a m u l’ari-saî. 2. Aestă, un citi un, acîţă' di-11 arcă' peştii1 dit cuşori şi cindu vicju nisă, că l’-ag’ungu, s-a-rucă' pri la cipul’i mpadi şi calăa-calea nipoi, l’-adună' peştii’ tuţi şi l’-adusi s-l’i mică tu lujdr. Acşî nisă, tră nîscînti dili, ngusiâ, prindă, mirindâ şi tină maşi peşti şi nu z-duţeă dip avinari, că no-aveâ a-nangh’i. 3. Nă (Juă treaţi bacara di ursă pre-aclo, ş-u veadi cum ş-alindeâ bucjili. «Nu ti ntrpb, cumbară, te miţî aţia, l‘-(Jisi ursa “? «Am ţe s-mic, nună, eaac-şiţi ş acşiti, nişti peşti, l’-u turnă' şireata di vulpi. «Am d-iu l’-aflâşî tini peştii1, că după citi ştiu, ne ta-tă-tu, ne mă-ta nu eră pis-cârî? tra s-h’ii ş tini ? 4. «Acşi-i, nună, ma foamea ţe nu ti nveaţă s-faţi ? Cari mi streasi foamea şi nb aveam te z-bag in gură, si-nî 1‘au suflitlu cu bunlu, aclo iu şi-deâm tu mărginea de-arîu, cu coada tu apă, na iu s-adunară peştii’ s u mică şi cindu u trag nă oară, te z-vecjî ? furtiî di peşti scoşii.» 5. Ursa avea ş-nîsă atumţea nă coadă mari, ş-muşată, ma mari ş-cama muşată şi de a vulpil’ei. «Am io, ntribă' nisă, vai 8i5 venea călare, cu calul încărcat cu două coşuri de peşti, hai, ii tăie drumul, se întinse pe jos şi se tăcu moartă. Pescarul cum o văzu, o luă şi o băgă pe samar, ca să o ducă acasă, să o jupuească şi să facă din piele, blană pentru nevasta sa. 2. Aceasta, începu să arunce peştii din coşuri, unul cîte unul şi cînd văzu dînsa, că-î sînt destui (lit. că-i ajunge), se aruncă pe la coada calului jos şi mergînd de alungul drumul străbătut (lit. şi ca-lea-calea înapoi), adună totî peştii şi-î duse să-i mănince în vizuina sa. Aşa ea, în timp de cîte-va zile.’gusta dimineaţa, prînzea, merinda şi cena numai peşti şi nu se ducea de loc la vî-nat, căci n-avea necesitate. 3. Intr-o zi, trece nespălatul (bădăranul) urs p-acolo, şi o vede cum îşi lingea buzele. «Te aş întreba, tino, ce mă-nincî acolo, ii zise ursul ? «Da, ce să mănînc, naşule (arom. naşe) eacă aşa şi aşa, nişte peşti, îi răspunse vicleana vulpe. «Da, de unde îi aflaşî tu peştii, căci după cîte ştiu, nici tatăl tău, nici mama ta nu erau pescari, ca să iii şi tu ? 4- «Aşa-i naşule (ar. naşe), dar foamea ce nu te învaţă să faci? Dacă mă apucă foamea şi nu aveam ce să bag în gură, ca să-mi îeau sufletul cu bi-nişorul (ad. ca să-mi împac, astâmpăr sufletul), pe cînd şedem la malul rîuluî.cu coda in apă, eacă se adunară peştii, să o mănince şi cînd o trag o dată, ce sS vezi ? poveri de peşti scosei». 5. Ursul avea şi el p’atuncea o coadă mare şi frumoasă, mai mare şi mai frumoasă şi de cit cea a vulpei. «Dar, eu întrebă el, voîu 816 DECEORI LA AROMlNt pot ş-îo se-acâf, cara s-mi duc ? «Cum s-nu pofi, sor ? Cari vrei s-acd(.î cu cama lişurăaţă, du-ti di cu seară şi nh’itji-u tu apă şi aşteaptă pină dimineaţa şi si ştii, că va: acâţî _ tară de-altă». 6. Ursa, ca ch'irută, ş-lo mintea Ia c'ic'oari şi hai! 1-aifu se-acaţâ peşti cu coada ! Carii u bigă' to-ariu, nu s-mină' dip pînă dimneata, acşi cum u nviţâ' vulpea ţea mine unoasa. Eră n’acjă earnă, di fi|eâ n-arco ari ş-un frig, că cripâ ch’etrili di (Jer şi di virver. Acşi, că coada a budăloa-n'il'ei di ursă, ngl'ifă' to a-riu şi cîndu trapsi dimneata SU si oată peştii’, te s-pată ? Coada-i si curmă' ditu ară-, datină. Şi tră aestă, de-atumtea ursa 8fflasi fără coada, că no-avu minţi şi că lotiâ buni zboârili a Ii şiieatâ di vulpe. putea şi eu să prind, dacă mă voi duce ? «Cum să nu poţi, sorioară ? Dacă vrei să prinzi cu mai mare uşurinţă, du-te de cu seară şi înfige-o în apă şi aşteaptă pînă dimineaţa şi să ştii, _ că vei prinde fără doar». 6. Ursul, ca un prost, îşi luă mintea la picioare (ad. porni fără să raţioneze de Ioc), şi hai! la rîu să prinză peşti cu coada! Daca o băgă în riu, nu se mişcă de fel pînă dimineaţa, aşa cum îl învăţă vulpea cea mincinoasă. Era pe la miezul iernii în cît^ făcea un frig, de cră-pau pietrele de ger şi de vifor. Ast-fel în cit coada prostului de urs, îngheţă în riu şi cind trase dimineaţa să scoată peşti, ce i se întimplă ? coada î se curmă din rădăcină. Şi pentru aceasta, de atun-cea ursul rămase fără coadă, căci n-avu minte şi că consideră de bune vorbele vic-lenei de vulpe. Cules din Veria, Macedonia. POEZII POPULARE LA AROMÎNI POEZII POPULARE LA AROMINI Sie (die Poesie) lebte in Ohr des Volks, auf den Lippen und der Harfe lebendiger Sânger ; sie sang Geschichte, Begebenheit, Geheimnisz, Wunder, und Zeichen : sie war die Blume derEigenheit eines Voiks, seiner Sprache und seines Landes, seiner Geschăfte und Verurtheile, seinei- ueidei schaften und Anmassungen, seiner Musik und Seele.» Herder, Allg. Werke, Zweiter Bând, Volkslieder p. 61. Poeziile populare se numesc la aromînî : cîntic, pl. cî'niiţi. . apoi: . cîntic di vreare (cîntec de amor), cîntic dî xeane (ctntec de străinătate;, cîntic di numtâ (cîntec de nuntă), cîntic vecl'u, (cîntec bătrtnesc) mirv'uloav'i sau ) , t cîntic di mortu ) cînti{i fureşti sau căpităneşti (clntece haiduceşti) cînticlu al x etc. etc. Pentru a exprima cîntarea, se zice: Ind. cîntu (cînt). Pentru a cînta cu instrumentul se întrebuinţează verbul: bat sau cîntu. d. ex. bat cu ftueara (clnt cu fluerul) bat cu flaut a (clnt cu flautul) etc. Tot acest verb se întrebuinţează pentru a exprima cîntarea paserilor, aşa se zice : pul'i bat (paserile cîntâ). Se zice însă şi: pul'icîntă, dar mai rar. 820 POEZIÎ POPULARE LA AR0MÎN1 îndemnul de a cînta: Va un cîntic, i acaţă un cîntic, ! . $î un cîntic, j Clnta un cîntec cîntă un cîntic j sau simplu: $î-V-u (zt-i-o!) A produce cîntece se zice : scoală cîntic (scoală clntec, creează cîntec). Apoi : Vi sculară cîntic (i se făcu cîntec, fie In bine, fie in rău. I scoate cîntic (creează cîntec). adară cîntic (idem). mută cîntic (idem). Cînd cine-va cîntă frumos, se zice: cîntă, di dipuni pul'i di pri arburî. (ctntă, în cît ceboară păserile de pe arbori) ; ăngh’iVi dipuni (îngerii coboară); ca birbil'u cîntă (cîntă ca o privighetoare); ma pri boaţi-V (pe vocea lut, adică îţi vine să juri pe vocea lui, atît e de frumoasă, lntr-atîta o doreşti). Tot aşa : ma pri cînticu-V 1 (pe cîntecul luî !) D-îu u sedaţi ahtari boaţi ? (de unde o scoate aşa voce frumoasă?) s-avcjtî boaţea-V şi z-tfîţî ţe-î aestă ? (să auzi vocea-î şi să zici uimit: —ce-î asta ?) si stai s-lo-ascul{î şi altă nu ! (să stai să-l asculţi şi alta nu). Z-bîtu hoara di cîntare-V (S-a zguduit satul de cîntarea luî, aşa frumos, aşa cîntec a cîntat). S-nu tî saturi di ascultări. (Să nu te saturi ascultînd); Ld-adară cî’nticlu (îl drege, ştie să producă efect clntînd). POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ 821 hari di la Dumnitfau easti cintarea. (Cântarea—ad.: a cînta frumos—este dar de la Dumnezeu). t L'-cîntară $înîli n-treia seară. (îî eîntară zînele a treia sară) se zice pentru cine are darul de a cînta frumos. Notă.—Se face aluziune la cele trei parce, cari după credinţa populară, vin în a treia sară, după naşterea cuî-va, şi-î menese soarta viefeî. II măari cînticlu (11 moare cîntecul) cînd cineva cîntă, ţiind vocea mult timp, fără să adie. Cind cine-va nu cîntă frumos, se zice: cîntă ca di la stăarpe- (ctntă, aşa cum se cîntă la — oile — sterpe), adică prost de tot. Notă.—Această zicătoare s-a născut din observarea, că doar păstorit cart păzesc-şi pasc oile cele sterpe, ar li cam proşti şi nepricepuţi la cîntat. S-ţ-astuchV uricl'ili cîntă. (cîntă, în cît îţi vine să-ţi astupi urechile); V s-ld-av$î şi s-faţl năparte. (Auzindu-1, să apuci încolo, în a parte), adică, îţi vine să fugi, cînd el cîntă. Te-acaţâ n'irlu, cîndu cîntă. . (Iţi curge mirul—ad. mucii de la nas—cînd cîntă). Ţî si tdarnă măţîli, cîndu cîntă nîs. (Ţi se întorc maţele— adică: te scîrbeştî, — cînd el cîntă). ţ)i cînticlu aţei, ţe te aguniră di la numtă. (Zi cîntecul cel din cauza căruia te au gonit de la nuntă) se zice cui-va, care nu ştie să cînte, care cîntă din cale afară prost. Cî’ntîclu aţâl marii. (Cîntecul cel mare), adică a cînta un cîntec fără început şi fără sftrşit, a cînta alandala, ori ce*i vine în gură. Cî’nticlu aţei di dup-alantu. . (Cîntecul cel de după cel-lalt), adică nici unul şi ori-care. 1 822 POEZIÎ POPULARE LA AROMInÎ . - CaOi un ş-cî’nticlu. (Fie-care cu clntecul), adică asurzeală mare, mare zăpăceală, clnd fie-care clntă cu cel mai mare dezacord. 11 treămură (11 tremură), se arată prin această expresiune modul particular de a cînta, modullnd vocea în tot felul. • Ci'nticlu nd-ari domnu. (Clntecul n-are stăpîn), aşa se zice, pentru a arăta mobilitatea perpetuă, la care este supus clntecul, menit să se schimbe In trecerea sa din gură In gură. L-cîntâ. (11 clntă, adică : 11 Incintă, 11 sfătueşte, 11 ademeneşte, lî bate capul. S-j,î clntă preftul după ureacl'i. (Să-Jt ctnte preotul după ureche), adică să mori. Notă. — Gînd moare eine-va, înainte de a fi mutat din casa, vine preotul şi citeşte diferite rugăciuni. El citeşte stînd la capul reposatuluî. S-ţî cîntâ preftul la cap şi hog'a la c'ic'dare. (Să-ţî clnte popa la cap şi hogea la picioare). N'i si clntă. (Mi se clntă), adică am poftă de clntat. Tot aşa: Nu-n' si clntă (nu mi se clntă). Cintarea şi g'ucarea, j-va mîcarea şi bearăa. (Ca să cinJi şi să joci, se cere (trebuie) mtncare şi băutură). Pină nu-l' si clntă di nauntru nu z-dupi ci'nticlu. (Ptnă nu se ctntă din năuntru—adică : plnă clnd nu eşti dispus,—nu merge clntecul). Cînd cine-va arată uşurinţa cu care ştie el să isprăvească o afacere, zice : îl' cîntu un clntic şi s-faţi (lî clnt un ctntec, şi se face, se sflrşeşte afacerea). Ca să aratăm cuî-va, că sîntem în stare să-l silim să tacă chiar imposibilul, îî zicem : Va-l faţi şi val . S’au mai publicat apoi poezii populare prin diferite foi periodice. Numărul lor însă este redus. I. POEZII POPULARE DE VRERE (DRAGOSTE) I Lasă-ţî furca ş-fuslu-ţi, tini, ş-eşî ni, vrută, tu pîIOiif eş-fii tu pîlBiri, vrută, cînticlu amel l-ascultă, si-ţi aspun d-îu acaţâ vrearea si:ţî aspun d-îu acaţă vrearea. Di la ocli apîrnaşti şi la budi nîvîleaşti di la binji-ţî chică-n sin di-şî acaţă arîdîţin’ aiîdi tin1 se-aciţari vrearea no-ari vindicari, no-ari vrearea vindicari dicît maşî cînd omlu moari. Lasă-ţî furca şi fusul, şi eşî, iubită, la fereastră, eşî la fereastră, iubită, cin tecul mieii să asculţi, să-ţi spuiu de unde începe iubirea. De la ochi începe, (porneşte) şi la buze năvăleşte (se coboară), de la buze îţi pică în sîn, unde prinde rădăcini, rădăcină de ar prinde, iubirea nu are vindecare, nu se mai vindecă iubirea, decît numai cînd omul moare. (Cules de la Mia Adam, Vlaho-Clisura/ Dao fete niculc'ane, ch'isiră si z-aducă a bere, ş-aflară doi gW în cale: II Două fete niculcene porniră să meargă la petrecere: ele întâlniră (lit găsiră) doi voinici în drum: An. Enciclopedia romină voi. I, fascicola 3, Sibiu 1897, art : Arămănil. Vezi răspunsul dat acestei păreri de d. Bogdan-Duicâ în revista «Liga Româna» 11, 12, Martie 23, 1897. 6 POEZli POPULARE LA AROMtNÎ 829 — loaţî-nă gW, că h'im muşate. — Nu tora, că este noapte, mine tah'ina dimneaţă. Ohrida Gîte stele sun în fer trandafir lai caramfir, tută-alune si si facă, şi le-adun tu tfstimele, si le-aduc a vrutil'i: — Vrută îu-ţ lo-aî g'onili ? — Tu Vlăh'ie şi Mag’arie. IV N’-aveam tu munte n-av'in'e, ş-anamisa mer dălţi, tricu vruta di-ş lo-arupsi ş-îo mi dedu cu dă-alagă, aoa s-6-aeât, acolo s-6-acâţ, n'-o-acîţâi şi u bîşâi, di daule măn! n'i 6 aciţai. — Strintji-mi, g'one, cît poţi, dă-aoa ninte ata-nl ’escu. Ohrida V — Ţe stai feată nîriită, — Nu va dada s-mi mirită, — Tini feată g'one-avuşî, g'one avuşî, ţe lo-alisâşî ? — Nu n'-ul vream 10 aţei g'oni, galbin ca ună limon’i, cu mustăţii ca de-aric'u, 10 va-n! l'au un ch’iparişu. — Eşi feată tu misuhori, tra s-ţ-aleeji tini un g’oni. V laho-Clisura. VI Sus tu munţi i nă cruţi, trîş sum cruţi nă lilic'i, nă lilic'i, nă nişani, easti earbă de agîrşari; «Luaţi-nă voinicilor, căci sîntem frumoase», — Nu acum, căci este noapte, mine des de dimineaţă. Gom. de d. Dimoane M. Ilt Gite stele sînt în cer, trandafir, caramfir, toate alune să se facă, să le adun în năframă, să le aduc iubitei — Iubită, unde ţi-e voinicul (iubitul) ? — In România şi in Ungaria. Aveam în munte o vie, şi-n mijloc (un) măr dulce 4) trecu iubita şi-l rupse şi eu alergai iute (după dînsa), aci s-o prinz, acolo s-o prinz, o prinsei şi o sărutai de cele două mîîni o- prinsei; «strînge, iubite, cit poţi, in viitor a ta sînt. Dimoane Mihail — De ce stai, dragă, (lit. fată)ne- căjită ? — Nu vrea mama să mă mărite. — Tu fată bărbat avuşî, bărbat avuşî, de ce-1 lăsaţi ? — Nu-1 iubeam eu pe cel bărbat, galben ca o lămie, cu mustăţile ca ale unui ariciu, eu voiu lua un (bărbat frumos ca) chiparos. — Eşi fată in mijlocul satului, ca să alegi tu un bărbat. Sus în munte ie o cruce, tocmai supt cruce o floare, o floare, o minune, este earbă de uitare, 1) care face mere dulci, ci nu sălbatic, care se numeşte agromin sau agramba pin gr. âppo(ji-f)).o;. 830 P0EZ1Î POPULARE LA AROMÎN1 cari 6ae duţi ş- paşti, n'elu a l’ei şi 16- agîrşaşti. Z-duc jiliti ş- 6- an'urzescu, şi di vruţi îşi îgarşescu; 6- an’urzii şi mini laea, şi tut nu-n' treaţi sivdaea; nu-n' treaţi sivdaea ţe-am tră un gione picurâr. care oae se duce şi paşte îşi uită de miel. Se duc nenorocite şi o mirosise şi de iubiţi uită; o mirosii şi eu sărmana, şi tot nu-mi trece iubirea; nu-mi trece iubirea pe care o am pentru un voinic păstor. VII Io pi munte şi soarle după munte, după munte nî livade vearde, tu livade nî fintină arate, de-aclo bea caiti-do şi treaţe. Aclo ş-irâ nî feată muşată, nâ feata muşată cu faţa scriată. Mea şi) A fi nenorocit. J) Lit. nu-mî dă viaîă. 836 POEZIÎ POPULARE LA AROMÎNÎ le n'-aAâi ch'eptul disfaptu şi Auriile mintite, s- furi căi di vrutlo-a meu, halani si-11 b'ibă, ş- furi că-î di g'onli ameu, harami si-1' h'ibă. Vlahoclisura. Ţe-iV adrâşî, lai dada mea, di-n‘ mi măritâşî mult n'ică, multu n'ică ş-nicriscută, nicriscută ş-ag'amită; mult diparti mi dîdeşi, noauă hdari şi trei munţi; Galotihă^ di voi lai munţi, ţe-aştiptâţi z-văv’ină veara. veara cu Mailu deadun cind j-dişcl’id trandâlili, trandafili ş-lilic'ili. Calotihă di voi la munţi, nu ştiţi jali, nu ştiţi moarti; laea-n' io, laea-n' di mini, ori-ori-n1 v'ini s- plîngu, orî-ori tra se-arîdu. ' îmi aAaî pieptul desfăcut $i galbenii neorînduiţî de o A de iubitul mieu, să-i fie de bine ; de o A de bărbatul mieu, haram să-î Ae. (Mia (Tacit născută) Adam. XXVI Ce-mi făcuşi, fă mama mea, de mă măritaşi prea mică, prea mică şi necrescută necrescutâ şi nevristnică (necoaptă); prea departe mă dedeşî (peste) nouă sate şi trei munţi; fericiţi voîmunţilor, cari aşteptaţi să vă sosească vara, vara împreună cu Maie, cind înAoresc trandaAriî, trandaAri şi Aorile. Ferice deî voi munţilor, cari nu cunoaşteţi ’ jele, nu ştiţi . [moarte; beata de mine, sărmana de mine, din cind în cind îmi vine să plîng, din cind in cind să rid. XXVII Ţinţi di cara u başe: «sc'aptă pîn di [toamnă ; «toamna vine ş-priumveara a- [g'unsi. Paserea strigă : ai fată la apă, sau la apă sau în li vede, în livede, (e) şipot cu apă rece, lingă şipot mangal cu flori, cu flori şi cu busuioc alb, pe busuioc o scrisoare albă, scrisoare albă şi cu slove negre, slove negre, jalnic scrise: «Vai de cine sărută fete pînă cînd s-o sărute: te voiu lua [fată! după ce o sărută : aşteaptă la [toamnă. Toamna veni şi primăvara sosi. Cruşova, T. Şunda. 838 P0EZ1Î populare LA AROMÎNl XXXII M Nă feată muşată nî-aveâm tu mîhîlă', dadă veduă ş-aveâ, ţe şideâ di u ncîc”â, «Nu-n' mi ncac'i dado, «şi nu-n1 mi vîrv'â, «sî-n1 ţ-aspun, le dado, «care-n' mi bîşe «ni dit xSane ş-ăaste, «ni dit dipîrtos, «un g'oni grîmîtic, «ou ocl'ul ch'indrisit. «Tu portă-n' şideâm, «la nîs în1 mutreâm, «v'inu muşată, v'inu, «că nu ş-u tinivâ; «v(inu muşată, v'inu, «că nu-ţî fac ţivâ, «nă oară bîşari «ş-aţeâ cu vrearea ta. O fată frumoasă aveam in mahala, mamă văduvă ş-avea, care şedea şi o certa. «Nu mă certa, mamă, «şi nici nu mă ocări, «ca să-ţi spuiu, fă mamă, «cine mă sărută, «nici din străinătate este, «nici din depărtare, «e un voinic cărturar, «cu ochiul zugrăvit! «In poartă şedeam «la dinsul mă uitam, «vino, frumoaso, vino, _ «căci nu ie nimenea; «vin, frumoasă, vino, «căci nu-ţî fac nimic, «o dată sărutare (ad. te oi săruta [o dată) «şi asta cu vrerea (consimţimîn- [tul) ta. XXXIII — Ai, lea n'ică, s-nî priîmnămu dol'i-nă! Tu curii s-n-alîgâmu ; singuri! — Nu pot, g'one, nu pot bune, dol'i-nă ! S-nu n'i scoală cîntic în hoără, singuri! —Ş-nacă-1 scoală, ş-naeă-1 cîntă, vruta-n'i I Noi s-nî lomu, noi s-nî vremu, scumpa-n'i! — S-furi ndreptu zborlu atău gioni muşât, Si n'i te-avdă Dumniijău gioni scump! Duşi n'ica tu curie moi singuri 1 Di si feaţi pîrvulie dol'i nîşî 1 — Ai, fă dragă, să ne plimbăm, amîndoi 1 In pădure să alergăm ; singuri! — Nu pot, dragă, nu pot bunule, amîndoi ! Ga să nu-mi facă cîntec în sat, singuri 1 — Şi dacă-1 scoală, şi dacă-1 cîntă, draga mea! Noi să ne luăm, noi să ne iubim, scumpa mea ! —De o fi drept (sincer) cuvînlul tău, voinic frumos! Să te auză Dumnezeu, voinic scump ! Merse micuţa in pădure, singuri! Şi se făcu istorie (de rîs, în gura lumeî), amîndoi! Z’-dăadi sdarli după lună, stăî n'ică, stat bună, stăî, să-n' ţi (Jîc ţivâ, trâ tini n' ardi inima. Stăî braţ di braţ s-ti l'au, XXXIV Se dede soarele după lună : «stăî micuţă, stăî frumoasă, stăî, să-ţi zic ceva, pentru tine mî-arde inima, stăî, braţ de braţ să te eaii (apuc), POEZIÎ POPULARE LA AROMÎNÎ 839 si-n’ ti-aduc tu casa mSauă. Să-n1 ti fac niveastă nauă. — Nu-n'i stau, g'onili a n'eu n’-u frică di ocl'ul ată'u că-n1 rai soarbi, n'-mi tuch'aşti, că n!ica ’ndilicată ş-easti. să te duc în casa mea. Să mi te fac mireasă nouă. — Nu stau, iubitul mieii, mi-e frică de ochiul tău, căci mă soarbe, mă topeşte, şi micuţa delicată este. XXXV — Tini g’oni, braţ di ch'in, mea-n’ ti ved şi mea-n’ susch’ir; mea-n’ susch'lr ditu h’icate, pre-aţel ocl'u mii(Jiiât, tini g'onS,-aumbră di fag tindi-ţî braţlu si-n5 mi bag; si-n5 mi bagu şi si-n1 adorrau, somnu lungu, dulţi somnu. Tu voinic, (ca) braţ de pin, mi te văd şi mereu suspin, suspin din ficaţi, după ochiul acela mărgelat; tu voinic, umbră de fag, întinde-ţi braţul să mă culc; să mă culc şi să adorm, somn lung (îndelungat), dulce [somn. XXAVI — A moi ffiată, moi muşată, muşuteaţa d-iu-n1 ţ-6-aî aflată ? disi di Dumni4ă'-î dată, cu cundil’u easte scriată ? — Nu-î dată, ni-î scriată, că Saste acumpărată, ună n‘il'e ş-ţinţi sute n’il'a easte-a tatî-sui, suta 6aste-a frati-sui. — Fă fată, fă frumoasă, frumuseţea de unde o ai aflat ? oare de D-zeii ţî-e dată, cu condeiul (penelul) este zugrăvită ? — Nu ie dată, nu ie zugrăvită, căci ieste cumpărată, o mie şi cinci sute, miea este a tatălui său, suta este a fratelui său. XXXVII Mi luă somnul si-n1 mi bagu sumu dega ţăa di fagu: mi luă somnul si-n1 mi ncl’inu simu dega ţea di chinu. Glo ş-i nâ fîntină araţi di-ş u alavdă cari-ş treaţi. Mi aplicai si-n1 beau apă n1 câ(Ju şimia s-mi creapă; cari s-6-află sn!-u pitreacă pri nă feată nimărtată, pri nă pul'e niuoată, că n'i fu di vruta dată. Mă apucă somnul să mă culc, supt tufişul cel de fag; mă apucă somnul să mă închin, supt tufişul cel de pin. Acolo e o fîntînă rece, pe care o laudă ori cine trece. Mă aplecai să beau apă, îmi căzu năframa, ca să mă întristeze; cine o va găsi să mi-o trâmită, cu o fată nemăritată, cu o puică care n-a ouat, căci mi-a fost de iubita dată. XXXVIII Puful ş-azbdară, pi caii ş-fuzi ş-câlea tu axeani nîsu ş-si duţi. «Trei an', feată, zbor n'-azburâi, ca tini altă no aflâi; îo va-n1 alagu şi ningă trei Paserea zboară pe drum fuge, şi colea în străinătate se duce. Trei ani, fată, în zbor zburai, ca tine alta nu aflai; eu voiii alerga (umbla) şi încă trei 840 POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ cari si-n' ^tţî feată, că nu-n1 mi [vrei 5 — Ţe si-ţi qUc joni, va-n' pJîscî-, „u [nescu, ma n -eseu feată şi nu piio z-grescu. Gopeşî. dacă-mî vei spune, că nu me vre; „ ([iubeşti), — ce sa-ţî spun, voînicule, îmi vine „ [să pleznesc, dar sint fată şi nu pot să vorbesc. XXXIX Făata z-dute ta s-l'a apă, g'onjle muşât va s-creapă ; «stăi lea feată, nu ţ-6-arşine, că v'in ş-mine după tine, stăi s-ţă portu vâsile, s-t-arăpasă brâţîle. Se-arîse feata ş-lo aştiptă', g'onle vase nu-1' purtă', ma un ocl'u îl' fură’ pri sum deane ş-sufrîmţeale, di se-av$î' ş-pînă tu xeane. Fata se duce să iea apă, tînărul frumos e tare supărat. «Stăi, fetiţo, nu-ţi fie ruşine, căci vin şi eu după tine, stăi să-ţî port vasele, să-fi odihnească braţele. Se înşelă fata şi-l aşteptă, tînărul vase nu-î purtă, ci un ochiu (ad. o sărutare la ochiu, [îi fură, pe supt gene şi sprincene de se^ auzi pînă în străinătate (adică : în cît îi merse vestea pînă în străinătate). xxxx Un om ţi ş-are sivdae, ningă năs şetjî şi-l1 zbură; lu zbură, 1-pîriŢurseă, cum îl1 va inima lui; a lui inimă l’-u laie maşî tră vreare şi sivdaie. Vlaho Clisura, Un om care iubeşte (lit. are dra- [goste), lingă dînsul şezi şi vorbeşte-i; ’ vorbeşte-î şi consoală-1, cum îi doreşte inima lui ; inima lui (îi) este neagră (arsă) numai pentru dor şi dragoste. Tana V. Bibi. ‘ XXXXI — Nâ0ima mă-ta, mori feată, * , ,• « .• , 4 morî nă0ema-ţî ţe-n1 ti feaţi ahit muşată; di-n1 arcâî ocl'ul pri tini, di-n' mi c'ildisii di minţi, de-agărşie di-n' durn'ii, di-n’ fuiţiră oili to-agru, di-n’ curmară multă zn'ie; ca0e n'elu şi minată, ca6e oae şi mînucl'u, şi birbeclu nă cîpiţă. Afurisită (Qe) mama, fă dragă, afurisită (fie) 1 care te născu aşa frumoasă; că-mi aruncai ochiul pe tine * (adică : în cît privindu-te), mă zmintiî (lit.: mă scrîntii in - 4 „ - . [minte), in cit uitai şi adormii, ŞFmi fugiră oile in ogor, şi-mi făcură (aduseră, lit: curmară) u [multă pagubă: fîe-care miel, o mină plină, fle-care oae, un mănuchiu, şi (fie-care) berbece o căpiţă. POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ 841 — Taţi, lai g'one, taţi nu creapă moi g’oni vrut, tută ch’ârdirea ţi feaţişi, mpartu ndoauă părţi tini, g'umitate-alasă a n'ia, g’uraitati tini tîni. Weig. Arom, — Taci, iubite, taci nu te intrista, măi voinic iubit, toată paguba ce suferişi, împartă-o în două părţi tu, jumătate lasă-o mie. jumătate tu să o ţii. , 22, 17, comunicat de P. Papahagi. Notă. — Aria acestui cîntec e redată de mult regretatul Caireti Gostică în revista Macedonia, p. 153. XXXXII Mi sculai tah'ina dimnăaţă, moi lili-lilic'a mea! di-n1 mi lai tu min1 ş-tu faţă, moi tranda-trandâfilă 1 Ş-me-alinâi pri-un munte-analtu, şi cîntâî ca picuraru diştiptâi cîrvănarl'i, cîrvănarl'i ş-picurarli, diştiptâi ş-nă muşată, ţe-ş durn'â moi tu v’uriane ; di-n' deadi doauă blîsteame. «Crima s-aî a bre g'uneale, ti sculaşi di dimineaţă di-n1 mutaşi g'onli di mbraţă. Mă sculai în zori de dimineaţă, fă floarea mea! mă spălai la mîini şi faţă, fă trandafirul mieii! şi mă urcai pe un munt nalt, şi cîntai ca un păstor, deşteptai pe cărvănarî, pe cărvănarî şi pe păstori, deşteptai şi pe o frumoasă, care dormea in plapomă, şi care-mi dădu două blesteme : «Păcat să ai, măi tinere, care te sculaşi de dimineaţă şi-mi sculaşi pe iubit din braţe. XXXX1II C'udie, laie c'udie, ţe ş-feaţi tu rumănie, -ti nă feată, nă g'adie, băgă g'on'l'i tu zălie, hoara tută to-amărtie. Loaţi-o ta s-u spintjurăm, soia de-arşine s-6-ascăpă'm. Minune, ce mai (lit. neagră) minune, ce se făcu (petrecu) în romănime, pentru o fată, o stricată, care băgă pe tineri in zeliu (adică; care a pus în draci pe tineri), satul tot in păcat. Luaţi-o sa ospînzurăm familia (lit. rudenia) de ruşine să scăpăm. XXXXIV Ţi e bună, multu bună, Feata n'ică, feata armînă, dimineaţa ea si scoală, ş-l'a vâsile z-duţe ntre-apă, la fîntîna din livade, tu livadea aţeâ vearde, ş-creaşte nă trandafilie, pi trandafil gramă scrie: «caii başi feată di ş-o alasă, «Dumnicjă’ l'-o-astincli a lui casă». Cit e de bună, mult (toarte) bună, fata mică, fata aromînă, dimineaţa dînsa se scoală, îşi iea vasele se duce la apă, la făntina din livede, în livedea cea verde, îşi creşte un trandafir, pe trandafir slove scrie: «cine sărută fată şi o lasă, «Dumnezeu i-o stinge a lui casă». Comuni cată de sora mea Anastasia, Bitolia, Macedonia. 842 POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ xxxxv Vruta-n' şade tu firidă vrută ş-lele! 10 ma-1’ grescu, vruta no-avde. vrută ş-Iele ! «bună-ţî oară, vrută ş-lele î» — «Gh'ine vin'işî, bre g'uneale! — «Ţi nu-n‘ greşti, vrută ş-lele! «A-nă n!ică ta s-nă lom, «si nă lomu, si nă vremu, «şi nă faţim dol'i soţi. — «Nu lai gîone; nu g'uneale ! curbane ş lele! «nă h'im soîe di nu-şî cade, curbane ş-lele! — «Meţi, vrută, dol'i s-nă lom, vrută ş-lele! «vrearea noi si nă o-avem, «ş-a vărnuî s-nu aspunem! — «Nu lai g'one, nu g'uneale, XT ,curbane ş-lele ! «Na h im soîe di nu-şî cade. Vlaho-Clisura. Iubita-mî şede Ia fereastră, „ _ u iubită şi dragă ! eu îî tot grăesc (o tot chîem) iubita nu aude] iubită şi dragă ! — «bamă-ţi ziua (lit.ceas), iubită . [şi dragă !» — «bine venişî (ad. bun sosit), voî- [nicule I — «de ce nu răspunzi, iubită şi . [dragă ? Vino, micufo, să ne luăm, să ne luăm, să ne iubim, să ne facem,ambii soţi. — Nu voinicule, nu tinerelule! , . jertfă şi dragă! sîntem rude şi nu se cade, jertfă şi dragă ! — Cu toate acestea, iubito, ambii să ne luăm] iubită şi dragă ! dragostoa să o avem (să o păstrăm) şi nimănui să nu o spunem! — Nu voinicule, nu tinerelule! jertfă şi dragă! Smtem rude şi nu se cade. XXXXV1 Nă făată arumînă, g'onle ş-lo cu vreari, soacră-sa vrea creapă di v'inati mari. Nă <ţuă, un prîmju, mîcare-1' adară, mîcă' laea feată di dor di vrea*ş moară: — Ţe ş-fu laea mîcare, f mori mumă cîţauă mîcâi ş-mi nfirmicai, soacră mul tu arauă. Pescui tigînsftu pescu el nu ş-fu, ş-fu uh'el'i dit arburicu di-n1 mi nfirmică 1). O fată (a)romîncă, bărbatul il luă cu dragoste, soacră-sa era să crepe de mare necaz. Intr-o zi, într-un prinz, mîncare le prepară, mîncă biata fată, de durere era să moară. — Ce fu ticăloasa de mîncare, fă mamă căţea, mîncaî şi mă otrăvii, soacră foarte rea. Peştele cel fript, peşte el nu fu, ci fu ţi par din arborel, (şarpe) din care cauză mă otrăvii. XXXXVII Ea nu mutrăâ, ş-nu-n' teascundi, n'ică tu pilî6ire! pitrunicl'e scriată, că eu va-n'l‘au nă doamnă frîncă, V. Var. Weig. Olymp. p. 115, XI. Ean, nu te mai uita şi nu mi te [ascunde, mică în fereastră! ..........poţirniche zugrăvită, căci eu îmi voiu lua o doamnă [franceză, 843 POEZII POPULARE LA AROmInÎ va-n' u ncl'id nuntrn n-udae, va-n‘ u ntreb tut tră sivdae că sivdaea ş-easte dulţe, mî-o voiu închide năuntru în odae, şi mi-o voiu întreba despra dra- [goste, căci dragostea este dulce. XXXXVIII Pri la poarta ta n'-triţeâm, moi, lilic'a mea! moi, tranda-trandafilă ! boaţea ta mini n'-o-av4âm, moi, lilic'a mea! etc cu mă-ta ma n’-ti ncăc'âî, ti ncăc'âî şi u nviţâî: s-facă numtă cu simiţi, cu simiţî tuti stăh’iţî, _ s-trăacă cuscri aimătulâţi tu fustă’n’, tu haîmalâţî, baţi vimtul, s-gîrţîească, ^ n'ica mea si-n1 si mărească ; cu mă-ta ma n'-ti ncăc’âî, ti ncăc'âî şi u nviţâî, s-facă numta cu v'in dulţi, si-ndulţească cuscărl'i, si s-hîrsească oâspiţl’i. Pe le poarta ta treceam, fă floarea mea! fă trandafirul mîeu I vocea ta eu auzeam, fă floarea mea! etc., cu mama ta te certai, te certai şi o învăţai: să facă nuntă, (oferind) covrigi (in [loc de pine), covrigi numai (lit. toţi) cu stafide, să treacă (vie) nuntaşi armatolî, în fustanele, în zurgălăi, suflînd vîntul, să răsune, micuţa să se mărească; cu mamă ta mi te certai, te certai şi o învăţai: să facă nuntă cu vin dulce, să îndulcească pe nuntaşi, să bucure pe oaspeţi. S- ag'oacă feata cu meru, moi s-ag'oacă! lo-amină sus, lo-aşteaptă n-mănă, moi s-ag'oacă! «Acuî l'-ul ţăn’, feat’ atei meru, acuî l’-ul ţăn'! — «A unui g’one, unui pabesu, «ţă-are trei an'i, ţi şade m-Pole, moi s- ag'oacă ! «di nu-n' pitreaţe ni carte, ni zboru, • a lui îl ţăn ! «di va-n’ crep laea di dorn ! !aea-n'! L Tinireaţă ' albă faţă, no-are cari s-6-acaţă, ah ! ah! lăa dada măa ! ţi nu ntregh’ inima mea, că ţi-n' va. Se joacă fata cu mărul, măi se joacă! îl azvîrle în sus, l-aşteaptă în'mină, măi se joacă! «cui îl ţinî, fată, acel măr, acuî îl ţinl ? — «Unui tinăr, unui necredincios, care are (sînt) trei ani, ce şade la [Stambul, măi se joacă ! şi nu-mi tră mite nici scrisoare, [nici vorbă (bună), lui îl ţîu! şi-mi vine să crep de dor sărmana ! Tinereţe, albă faţă, nu ie cine să o prinză (răsfaţă) ah! ah! fă mama mea ! de ce nu-ntrebî inima mea, că ce-mi doreşte (vrea). 844 POEZIÎ POPULARE LA AROMÎNÎ Cu dulţeaţă s-mi I'a m-brată, s-mi başe tru faţă, ah! ah ! lea eu mărata, dado, n’i-ncl’isişi n’ata, tea muşata. Dado, vine gîonle vine, ma nu e tră mine ah ! ah ! lea dado sor, tihta n'-loaî di dor, şi va-n1 mor. Cîntat de d. Taşcu Telescu •). S-n\ ntreb mama cu tot tata, b-lau duşelu cu gh’urganea, ta s-n-aşternu tu grădină, sunu meru, sunu peru, sum tufa di trandafiru, z-v’ină vruta, z-durn'fm dol'i: — «Vrută, aseară, iu-n1 earâî, vţn'u acasă, nu-n1 te-aflâi, noaptea tută mea n'-cripâi în’ cripâi şi n’ plîscănii, ’ pin to-apirită nu-n1 durn'fî. Vlaho-Clisura. Cu dulceaţă (ad. cu blîndeţe) sa mă iea în braţe să mă sărute în faţă, ah ! ah ! eu biata, mamă,îmî închiseşitinereaţea cea frumoasă ! mamă, vine,' iubitul vine, dar nu îe pentru mine ah ! ah! fă mamă ftizia luai de dor, şi o să mor. LI întreb mama cu tot tata, sa iau salteaoa cu plapoma, să-mi aştern în grădină, supt un măr, supt un păr, supt tufişul de trandafir, să vie iubita, să dormim împreună : — «Iubită, asară unde mi-erai, venii acasă, nu mi te aflai, toată noaptea mă necăjii (lit.crăpai), ma necăjii şi pleznii, pînă la zi nu dormii. LII Ma nu earâî tini ţe-n1 (Jiţeâi tini te-n* (cjî) ţăai şi îţi dîţeâm, si n’i creşti, si-n' ti l'au; ma-n’ criscuşî ş-ti îsusişi ai crîscuşi ş-ti măritaşi ş mini lailu me-alăsâşî. Pri cângh'ili ma-n1 te-alinâî, tu pălîQiri n'i işâî şi cu mini ţ-aridăâi. S-aveâm un meru si aruc, se-arucu, si _te-agudescu, P. i'aţă s-n'i ti lăvuescu, braţăli-ţî s-li hrisusescu. Selia (Câlive-Badralexi) Nu erai tu care-mi ziceai tu, care-mi ziceai şi îţi ziceam, sa creşti mare, ca să mi te ieau rnpvaQfpl • ci, crescuşî şi te logodişi, ’ ci, crescuşî şi te măritaşi, şi pe niine nefericitul mă lăsaşî. Pe balcon mi te urcai, la fereastră eşai, şi de mine rîdeai. De aş fi avut un măr să arunc, să-l arunc, să te lovesc, la braţe să te rănesc, braţele-ţî să le auresc. Cîonga George. Bucureşti, 1889" No" 341" Pusă ln muzică, culegere din ţoate ţările romene POEZII PUPULARE LA AROMÎNÎ 845 — V'in Tănuşe, z-dun'im dol'i, Tană, Tănuşe, albă ş-aroşe! — Nu v'in, g'one, că n‘-u frică, g'one, g'uneale, ch'icât din steale! — Va-n! v'in noaptea, si-n' ti fur. Tană, etc. — N'-am un tată, ţe-n'me-aveagl'i. g'one, etc. li'-am nă mumă, ţe-n! mi doari, tută noaptea şadi ş-toarţi! — Pistă-avlie va-n' me-aruc, ş-mini, vrută, va-n' ti fur ! — N'-am un cîni tu avlie, tută noaptea aveagl'i casa. — Tată-tu la 01 va z-ducă, muma ta la agripnie, cînili va-1 vatfm mini, ş-pali va-n' ti fur ! LIII — Vin Tănuşe,să dormim amîndoi, Tană, Tănuşe, albă şi roşe! — Nu viu, dragă, căci mi-e frică, tinere, tinerelule, ’ picat din stele I — O să viu noaptea, să mi te fur, Tană, etc. — Am un tată, care mă păzeşte, tinere, etc. am o mamă, care mă doreşte, toată noaptea şede şi toarce! — Peste (zidul) curţii mă voiii a- [runca, şi eu, iubită, te voiii fura ! — Am un cîîne în curte, toată noaptea păzeşte casa. — Tată-1 tău ia oi va merge, mama ta la denii, pe cine îl voiu omorî şi earăşî mi te voiii fura! LIV Mult an dare-n’ ti sculâşi moi lilic'e, moi trandaflă purungh'il' di-n' diştiptaşî, di-n' intrară tu grădină di-n' mintiră vasilăaclu, vasilâaclu şi garoafli, vasileaclu a g'dn'ilor, garoafiii a nveâstilor. Mi lo somnul şi ncl'inarea, singur nu po-n1 dormu ! N'-am muşata tu viţină, cu nîsă va-n' dormu! ş-ari tată, nu ş-o-alasă, di Dumniijă' si-ş 6 află! ş-ari mamă di ş-u ncac'i, s-l'-o-aducă LIristolu! «Ea chl'mâţi-u vruta ncoa, napa va si-şî v'ină! Prea în zori mi te sculaşi, fă floare, fă trandafirule ! porumbeii îmi deşteptaşi, şi intrară în grădină, şi-mi amestecară busuiocul, busuiocul şi garofilele busuiocul voinicilor, garofilele nevestelor. LV Mă apucă (lit. luă) somnul şi în~ [chinarea, singur nu pot să dorm! Am frumoasa în vecinătate, cu dinsa voiii dormi! are tată, nu o lasă, de la D-zeii să şi-o găsească|! (adică: fire-î-ar să-î fie de la [D-zeii!) are mamă, care o ceartă, fire-î-ar să-î fie de la Hristos! (lit. să-î o aducă—să o pedep-u [sească—Hristos!) «Ean chîema-ţî-o pe iubita Încoace, doar o vrea să vie! 846 POEZlî POPULARE LA AROmInÎ — Vruta noî 6 acl’imămu, ea nu va ta z-v'ină ! — Ea tîxiţî-l'i brăn curâtu, napa va ta z-v’ină! — Brăn curat noî îl’ tîxim, ea nu va ta z-v'ină. — Ea tăxiţî-l’i fluriî mulţi, napa va ta z-v'ină! — Fluriî mulţi îl1' tîxlm, vruta nu va ta z-v’ină — Ea tîxiţî-l’i muşât g’oni, napa va di şî v!ini! — Gîoni muşât noî 11’ tîxim, ş-u deadi alaga vini. Vlaho-Clisura. — Pe iubita noî o chîemarăm, ea nu vrea să vie! — Ean promiteţi-î brîu lucrat în , x . , [fir, doar o vrea sa vie! — Briu curat (lucrat în tir) îî pro- [miserăm, ea nu vrea să vie! — Ean promiteti-î galbeni multî. doar o vrea să vie! — Galbeni mulţi noî îîpromiserăm iubita nu vrea să vie, (apoi i se mai promite multe alte lucruri frumoase şi la urmă): — Ean promiteţi-î tinăr frumos, doar o vrea să vie ! — Tinăr frumos noî îî promiserăm, se grăbi şi veni, (lit. şî-o dede fuga şi veni). LVI Ţe l’i fec’u mine a lui? lea dada mea ! pri la pbarta lui tricuî, vru s-mi başi, nu-n’ şiqluî, el mi pimsi, îo-n’ cîtjiu, în’ cîtjuî, in’ me-agudiî, me-agudii tu daoli făţi, daoli făţî meari aroşi, el mi trapsi, n’-mi sculâî, mi sculai, ni-azburâî, tu v’inate hi o-adrâî ’). In‘ tricuî^ pri la fintînă, di-n1 vieţui nă feată armînă ; lasă feata vâsile, di si duşi a casă-l’i, di-şî încl’isi porţile, s-nu o-ag’ungă g'onile, di l'-acaţă mîn’ile, di l’i frîncli neâlile, neâlile ş-mărijeâlile, di-l’i sutţi fă'ţile, di nu u vor g’on'il'i. Ge-î făcuî eu luî ? fă mama mea! pe la poarta luî trecui, vroi să mă sărute, nu şezuî (no [consimţi!), el mă împinse, eu căzui, căzăî, mă lovii, mă lovii la cele două feţe la cei doî obraji roşii, el mă trase (mă ajuta), eu me [sculai, mă sculai şi zburaî, în necazul luî o făcuî. LVIT Trecui pe la fîntînă, văzui o fată aromînă, lasă fata vasele, şi fugi la casa eî, şi-şî închise porţile, să nu o ajungă tînărul, de-î prinde mîînele, de-î frînge inelele, inelele şi mărgelele, de-î suge feţele (obrajii) de nu o mai iubesc (lit. vor) tinerii. (adică: de nu o maî îea nimeni de [nevastă). ') Acelaş cîntec e reprodus în Arora. p. 28, No. ix, cules de d-1 Weisrand de la glumeţul Cică ZabulI, numit şi Dascalu ; sfîrşitul cînteculuî este aşa cum îfdam noi. POEZlî POPULARE LA AROMÎNÎ 847 LVI1I Buzbuch‘eauă ş-trandafhauă, ţă-amînâşî şi dişclu••••••• —Bună 4uă, mori muşată, —gh'ine vineşî, lai g’uneale, —îu-ţ-u tată-tu, lea feată? —Tată-n'u 1 la nă numtă, la nă muntă amirărească, amirărăască şi cristinăască. Dincolo (in a par te) de marea-neagră, îmi lău4ară şi o frumoasă; cum să fac bietul, să o văd? — Incalecă-ţi calul, voinicule, şi du-te, dă pînă Ia frumoasa. — Bună ziua, fă frumoasă. — Bine venişî, măi voinice. — Unde ţi-e tatăl tău, fă fată ? — Tată-mîeu e la o nuntă, la o nuntă împărătească, împărătească şi creştinească. — Unde ţî-e mamă-ta, fă frumoasă? — Mamă-mea este la o nuntă, la o nuntă împărătească, împărătească şi creştinească. — Aide, fată să ne luăm (căsătorim), să ne luăm, să ne iubim, ca să mergem în ţara noastră, acolo unde cîntă paserea vara, şi privighetoarea primăvara. (varianta) POEZIÎ PUPtJLARE LA AROMÎNÎ §52 Iu-ţ-u mita, moi muşată ? —mu-mea easte la nă numtă, la nă numtă amirărească, aimrărească ş-criştinească. —aide feată si nă lomu, si nă lomu si nă vremu, si nă fem tu loclu a nostru îu s-murearim i s-ch'irearim *) tu nă groapă si ni bagă, doauă trupuri t-un murminti, unu s-nască mer aroş, alantu s-nască ch’iparoş, s-treacă g'on'l'i si l'a m6ari, featili s-l'a ch'iparoşi la nă pîşilească, pîşilească ş-arbinsşască. Căn işâî pi ohtu, ţi-ţi căftâi la focu ? ţă şică'i cu gura nu cărteâ cu măna, că nă vedu lumea, tut cu noi în gură- Căn ţi vineâî la focu, ţi-ţi căftâi la soţi? fă şică'î cu gura etc. Bună ţ-6-aveâi frămteâ, ţi ţ-u vreâî fluria? fă şică'i cu gura etc. Bună ţ-6-aveâi guşa, ţi ţ-u vreai gh'urdanea ? fă şică’î cu gura etc. Bunu ţ-16-aveâî ch!eptul, ţi ţ-u vreai ch'usteca? fă şică'i cu gura etc. Ţicura Mitruş călămarlu m-bărnu, mă si pare cal cu fărnu ; duse păn Tricol păzare, se c'udi şi n'ic şi mare; unde de om muri ori pieri, intr-o groapă să ne bage, două trupuri intr-un mormînt, unul să devie măr roşu, altul să devie chiparos, să treacă voinicii să îea mere, fetele să îea chiparoşi, la o nuntă de paşe de paşe şi albanezească. LXIX Cînd eşaî pe colină (!), ce-ţi căutai la foc? fa glume (ad. glumeşte) cu gura nu te atinge cu mâna, căci ne vede lumea, tot (mereu) cu noi in gură. (adică: mereu de noi vorbeşte). Cind (ad. Dacă) veneai la foc,’ ce căutaî la tovarăşi ? glumeşte cu gura etc. Bună ţi-o aveai fruntea, ce-ţi trebuea galbenul ? glumeşte cu gura etc. Bun (frumos) ţi-1 aveai gitul, ce-ţi trebuea colanul ? glumeşte cu gura etc. Bun (frumos) ţi-1 aveai pieptul, ce-ţi trebuea chiosteca? glumeşte cu gura etc. Cola-Ban LXX Metruş, (cu) călămărul în briu, parcă se pare cal cu frîu; se duse plnă la Tricala în tirg, se miră şi mic şi mare (adică : toţi se mirară de frumuseţea lui). POEZII POPULARE LA AROMÎN1 853 Mitruş c'oariţî cu măgor, băgă feâtile tru dor ; ma li bagă ş-li mutrăaşte, vără nu şi-l ariseaşte. Din Tricol la Mălăcâşî, o, lai Mitre feată aflâşi, feată aflâşi, făată no-aflâşi, dadă-ta cit u cri paşi. Lele 1 z-vă mi fac curbane, ligate ca căpitane, ma s-păreţi, că h'iţi daîl'ane, lele! z-vă mi fac curbane. Toate mveaste, toate aleapte, toate tu nâlile armate, ca icoane tră nclinare, lele! z-vă mi fac curbane. Coe Adam Metruş, (cu) cioareci cu şnururi, bagă fetele in dor ; ci le bagă, şi le priveşte, nici una nu-î place; Din Tricala pînă la Mălăcâşî, măi Mitra, fată aflaşi (de nevastă); Fata (de nevastă) aflaşi, fată nu [aflaşi, pe mamă-ta numai că necăjişi. LXXI Să mă jertfesc vouă (aşa frumoase [sinteţî!), legate (la cap) ca căpitane (şefi de [haiduci), păreţi a fi nişte dalîane l) să mă jertfesc, vai ! vouă. Toate neveste, toate alese, toate (îmbrăcate) în noi costume, ca icoane de închinat, vai ! să me jertfesc vouă! LXXII — Ţi-n! port'i sârica pră-anumir, lai g'one muşât, muşât ? — Di sivdaea ţi-am pri tine, o, dudi-dudia mea! — Ţi-n1 por[î armatile timtu, lai g'one muşât, muşât ? — Di mirach’a ţi-n* băgaşi, lea dudi-dudia mea ! Ţi-n' mutreşti şi tot susch'iri, lai g'one muşât, muşât ? —• Di muşuteata ta, lea vrută, o, dudi-dudia mea! ea dipune pin la uşe, lea dudi-dudia mea! si me-aruc, si-n' te arăch'escu, lea dudi-dudia mea ! mine si-n1 tench'irdăsescu, 16a dudi-dudia mea! — Ce-mi porţi sareca pe umăr, voinicule frumos, frumos? — De dragostea ce am pentru tine, fă, dudu-duduea mea ! — Ce-mi poiŢi armele încinse, voinicule frumos, frumos ? — De pasiunea ce-mi băgaşi fă dudue, duduea mea! — Ce mi te uiţi şi tot suspini, voinicule frumos, frumos ? — De frumuseţea ta, fă dragă, fă dudue, duduea mea! ean coboară-te pînă la uşe, fă dudue, duduea mea ! să mă arunc (reped), să te răpesc, fă dudue, duduea mea! eu să mi te ciştig fă dudue, duduea mea! LXXIII Dol'i s-nă lom, dol'i s-nă vrem, dol'i nă inimă s-avem; ş-a mumilor s-nu 1-aspunem, că mumiii ştiu zboari mulţi, Amîndoî să ne luăm, amîndoi să [ne iubim amîndoi o inimă să avem; şi a mamelor să nu le spunem, căci mamele ştiu vorbe multe, t) Daliani, a fost căpitan aromîn de frumuseţe şi vitejie superioară. §54 POEZIÎ POPULARE LA AROMÎNÎ j-dipun frintjîli din munţi, surpă şi g'on'J'i dipri punfi. s-fugim diparti de-aestă lumi, sî s-agirşască ş-anoastrâ numă. văl uri s-aleadim că-a pi curaţi, i pîduri, cari sun nicîicati ş-iu lîlucjli sun neadunati ş-aclo cili vă s-nă fiţem şi bana singuri s:nă u triţem, şi di vîrnu aminti s-nu n-aduţem, şi cari s-ch'irem, cari s-murim, dori, dol'î si nă h'im. şi coboară frunzele din munte, surpă şi pe voinici de pe punte. Să fugim peparte de această lume, să se uite de al nostru nume; să alegem văi cu ape curate, sau păduri, cari sînt necălcate, şi unde florile sint neadunate, şi acolo colibă să ne facem şi viaţa singuri să ne o trecem, şi de nimeni aminte să nu ne a-„ u . [ducem, şi daca e să perim, sau să murim, amîndoi, amîndoi să ne fim (adică : singurî-singureî să fim). înteIeger°eI^ăi^tiWeîliH ArUmM;fac log0. O fată jirgăniată, şi un voinic muscupulean, amîndoî îşi vorbesc, şi mare taifas (conversaţie) îşi fac, la dughiana dintîrg: «Aide, fată, să ne luăm «să ne luăm, să ne iubim, să ne facem frate cu soră, ^ «să mergem în ţara noastră, «acolo unde cîntă paserea vara, «şi potîrnichea în miezul verei, «şi deşteaptă pe cărăuşi; _ «amîndo'i să ne luăm, amîndoî să [ne iubim, d-îo ! Ocl‘uI scos nu-11 lu vjîjui mărata-n* d-îo ! că-h bîgară zi von gros ş-nu-11 duch'ii ocfiul scos. — Vai, mamă, ce-mi făcuşi ? sărmanul de mine! nevastă oarbă îmi dăduşî, vai, mama mea ! — Fie, fiule, tu să trăeşti, o, fiul mieii ! căci îi bagi ochiu de argint, iubitul mieu! pe la poartă, cînd trecui, sărmana de mine ! ochiul scos nu i-1 văzul, sărmana de mine! căci li bă gară văl gros, şi nu-î simţii ochiul scos. LXXXX Ună Tană căpitană, zurli lumea aestă earnă ; Ună Tană mavromată, nişi lu dideşî, ma-m dideşî un lai auşii, un auşu ş-lîngurosu si-l suiTi cade di gh’osu. leu în* voi ades'e-ameale a lui corbul 1-easte leane; n‘ eas'e dor ti un laî sacii, cu ţi laî g^one si-l bagu; n* easte dor s-es a prinmare nîs corbul n‘-armîne n-cale, stăî, stăî, că ţi va-li făcu: va-ni bau un aueâr afiâtu, si-l mic seara nda s-mi bag, s-rd-aper dinmăaţa se-ascâp. T. Şunda. Di oară ţe-n* ti viijuî, N'ică, tu patu-n1'cadiuî, ş-meti tuţi im $ic e’stî laîe, nu-n; ti scot îo dit sivdaîe, ş-meţi toţi dîc: îeştî arauă, anha pari ca eşti steaua. Las alatră, nu huî bună, nu ti dau necă pri lună. «O laî Cole, o laî frate, Dă-ţî capotlu la nă parte, si-n1 ti vor featile toate. «O n>-ul ded. laîlu-n", n'-ul ded CVII Am o neagră (ticăloasă) de earnă, şi o ticăloasă de vară, (în cari) ziua şi noaptea plîng, mă vait şi mă frîng, cu lacrimile pe faţă, ah, cum nu e un voinic, de mîîni să mă prinză, la cor să mă scoaţă, ca să-mî joc la soaţe. CV1I1 Ce mai măritare proastă îmi făcuşi, tovarăşi potrivit nu-mî dăduşi, ci-mî dăduşi un biet bătrîn, un bătrin şi un bolnăvicios, să-l sufli cade jos, eu doresc obiceiurile mele, luî, corbul, îî este lene. îmi e dorinţa pentru o blană ! cu ce soţ (iubit) să o bag. (adică: cu ce bărbat să es la braţ, [îmbrăcată cu blană ?) îmi place să es la plimbare., el corbul îmi rămîne în cale ; stăî, stăî ce-î voiu face: voîu lua (cumpera) pentru, un duear [şoricîoaîcă, să mănînc seara cînd m-oiu culca, ca-11 dimineaţă să scap. CIX Din ora ’n-care te văzui, dragă, în pat căzui (mă îmbolnăvii) şi deşi toţi îmi zic eşti neagră (rea), nu mi te scot din dragoste (ad. eu tot te iubesc), deşi toţi zic: eşti rea, mie îmi pari, că eşti stea. ias’să latre: nu eşti bună, nu te dau (schimb) nici pe lună. CX Măi Cole (Nicolae), măi frate, Dă la o parte măntăluţa, să mi te iubească fetele toate. «■O dădui, bietul, o dădui, 55 POEZII PAPULARE LA AROMIŞI 866 ş-feâtile nu pot s-li ved. N'ica ţe n'-u caftu mini j va dulmec’i di brăsimi. «Lai Gole, fratile a n'eu Fratile a meu, g'onile a meu, Fă-11 ş-dulmecm tră-ahtari vrută, că va-ţî-u aî tră eta-ţî tută. şi fetele nu pot să le ved. Pe micuţa care o cer eu pretinde (vrea) dulmeci1) de ibreşim. «Măi Cole, fratele mîeu, Fratele mîeu, voinicul mîeu, fă-î şi dulmeci pentru ast-tel de [iubită, cacî o vei avea viaţa toată. CXI — Aidi feată Yrin' cu mini, să-n1 ti fac tută de-asimi. Feată mea, aleapta măa. — Nu v*in g‘oni, că-î arşini, ş-câ nă h‘im făr di curuni, g'onli a meu, sifterlu a meu I — Aîdi mică să-n' ti ncrun, su-aumbrata ţea di eh'in, z-bigă’m nunu aţei sâare ş-aţeâ lună nună mare cuscri ch'inl'i anoştri soţi, tra s-creapă duşman'l'i toţi. — Aî fată, vin cu mine, să mi te fac toată de argint. (ad. să^ mi te îmbrac în argintării). Fata mea, aleasa mea ! — Nu vin, tinere, că-î ruşine, fiind-că sîntem fără coroane (neîn- „ . [cununaţi) iubitul mîeu, aquila mea! — Aî mică, să te incunun, supt umbrarul cel de pin, să punem nun pe acel soare, şi pe cea lună, nună mare, drept nuntaşî pinii, tovarăşii noştri, să crepe duşmanii toţi- GXII Boaţea ta ca di birbil'u, n'-av) Vezi: Arom. II, p. 88, No, 59 variantă. POEZII POPULARE LA AROMÎNI 869 bagă-n'-te g'one bagă-n‘-te, s-mi başî pi frîmte, apleacă-te. — Z-duc ieatile, la sclie scoală-n'-te etc. — Nu sînt feate că s-gîl‘in!le bagă-n'-te etc. — Strigă hog'a pri g'amie. scoală-n'-te etc. — Nu e hog'a, că e luplu bagă-n1 te etc. Nu-i totna tinireaţă, nu-î totna muşitSaţă. dormi, iubite, dormi, să mă săruţi pe frunte apleacă-te. — Se duc fetele la şcoală, scoală etc. — Nu sînt fete, ci-s găinele dormi, iubite etc. — Strigă hogea pe geamie, scoală etc. — Nu ie hogea, ci e lupul dormi, iubite, dormi, etc. Nu-î în totdauna tinereţe, nu-î în totdauna frumuseţe. VARIANTA — Deadi soarle pri gh'urgane, scoală-n'-te, n'ică, scoală-n'-te, scoală-n’-te, pitrunicl'e din [munte 1 — Nu ie soarle, că e luna, bagăn'-te, g'one, bagă-n'-te, tine trandafir curat I —Cintă cucotlu to-apirit, scoală-n1 te, vrută, ndreaiji-te, piruşană dişteaptă-te- u —G'one, ş-cîntă di cu seară, bagă-n'-ţe g'one, bagă-n'-te, cu vruta dizn'ardă-te 1 —Z-duc soaţă le-ţi labisearcă, scoală-n'-te, n'ică, scoală-n'-te, scoală-n'-te moi birbil'u muşât. ---Nu snnt soaţă, că sunt moaşe, bagă-n'-te g'onie bagă-n'-te cu scumpa dizn'ardă-te!1) Avela, Epir GX VIII Naparti pre atei lai munţi, ş-easti ş-ună fintînăauă fintinăauă cu apa rati, iu z-discurmă cîtuşî treaţi. me-aplicai si ni beau apă, n* cî(}u laăa distimeli, cu nâ sută di Aurii; io ni-n> crep laîli Aurii, ma-ni crep diştimelea ţea lucrată, si di vruta mia dată. cari si-m o-află s-n'-u pitreacă, pri un g'oni ninsurat, pri un cal nincilicât. Dincolo (în aparte) de ăl munte, este o fin ti nea, fintînea cu apă rece, unde se obihneşte orî-cine trece. Mă aplecai să brâu apă, îmi căzu biata batistă, cu o sută de galbeni; eu nu jelesc galbenii ci jelesc năframa cea lucrată şi de iubita mea dată, cine o va găsi, să-mî-o trămită ou un voinic neînsurat, pe un cal neîncălecat. >) Vezi: Aram. II, p. 82, No. 53 Varianţa din Aminciu culeasă de d-1 Weigand, 870 POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ GXIX --- «Piruşană laie, ---u «Fă cu păr frumos, apă, că-n' cripai, (dă-mî) apă, căci crăpat, dă-n’ nâ ch’ică de-apă, dă-mî un pic de apă, suflit, nu-n1 mi creapă». suflete, nu mă crăpa (necăji)». --- «No-am tu ţe si-ţî dau --- «N-am în ce să-ţî dau, g’one trandafiru, voinice trandafir ! ş-apă 10 nu-n1 amu, şi apă eu nu am, g’onu garufiru!» voinice garofir!». --- «Dă-n’i gura tao, --- «Dă-mî gura ta, gură di dudie, gură de dudie, gură di dudie, gură de dudie, gură di nămlie, gura de feavă (mică). --- «Gura n’-6-am tră mine, --- «Gura 0 am pentru mine, g’one, g’one aieptu, voinice, voinice ales, , g’one, g!one aieptu, voinice, voinice ales, trad.i-ţ,î calea ndreptu! trage-ţi în cale drept (ad.: caută-tî de drum). --- «Apă-că-n1 cripai, --- «Apă, căci crăpai, piruşană laie etc. fă cu părul frumos etc. --- No-amu te si-ţî dau, --- «N-am ce să-ţi dau, g’one trandafiru! voinice trandafiru ! --- Dă n’i frimtea tao. --- «Dă-mî fruntea ta, piruşana măao! fă cu părul frumos! --- Tradi-ţî calea ndreptu, --- Trage-tî calea drept g’one, g’one aieptu, (ad.: caută-ţî de drum), n’-am frate livendu, voinic, voinic ales, căpitan tu munte, am frate elegant, cap di fur aieptu, căpitan in munte, ţî dă cu pl’umbu n-ch’eptu. cap de fur distins (renumit), îţi dă cu glontele în piept. CXX Cara s-mi vrei, s-mi vrei lea, Dacă mă iubeşti, să mă îubeşţî fă, cara si nu, s-mii spunu ; dacă nu, spune -mi-o ; si-n> spunţi ta si-n‘ fugu, să mî-o spui, ca eu să fug, tu munte si-rn mi ducu; la munte să mă duc ; îo va-n; mi duc tu munte, eu 0 să mă duc la munte, ta s-n*-adâr nă căli vă, ca să-mi fac 0 colibă, s-mi ncl’îd, s-nfi plingu jaiea, să mă închid, ca să-mi plîng jalea, s-plîngu mărăzle a meale, să-mi plîng suferinţele mele, de-apoea şi a tale: apoi şi pe ale tale : POEZli POPULARE LA AROMÎNÎ 87I munţii1 s-facă cundifie, marea s-facă milane, niorl'i s-facă carte, s-n'i scriu mărăzle a mâale. Cîte steale ţerlu ş-are, ahîte orî si te minţi ş-Sar veduă s-arminfi ş-cu mine s-ti ncuruni. — Giţi pul1 azboară pit nori, ahîte orî s-nfi ti nsorî ş-ear veduu si armîn1, ş-cu mine s-ti ncuruni. Cruşova să se facă munţii condee, marea să se facă cerneală, norii să se facă hârtie, să-mi scriu suferinţele mele. Gîte stele sint în cer, atite ori să te măriţi şi ear văduvă să rămîî, şi cu mine să te încununezi. —Gîte păsări zboară în nori, atite ori să mi te însori, şi ear văduv să rămîî şi cu mine să te încununezi fad. [căsătoreşti). Zaha Buşa GXXI Loaî vâsile ş-mi duş s-bau apă inşi ş-un gtone n-cale s-raî creapă: „dă-m, lea, feată, nî cinică de-apă“. ş- mine apă a lui vrea-h dau, in1 (ţrie-astimtul «va s-ti bau» nâ8ima oara ţi-n1 neşu, La şoputlu di la Cireşu, (bis) di frică m-pade mi teşu. Tu sucach'e la Bîrdiclu » di frici n'-fucjă buriclu; cîtu-n* bigai si umplu, n; inşi gjonele ascumtu, irâ noaptea ş-fÎY di lună : «stimte, h*im fin di curună, «ma irâ noaptea ş- niurată, «singură, astimte, fîr soaţă». Luai vasele şi mă dusei să ieau apă, eşişi un voinic în drum, să mă ne- [căjască : «dă-mi, fă fată, un pic de apă», şi eu apă beau era sâ-î dau, îmi zise blăstematul «te voiu lua». Afurisit (fie) ceasul în care mersei, la şipotul de la Cireş, (bis) de frică jos mă întinsei. In uliţă la Bărdicul, de frică îmi fugi buricul; cit băgai să umplu (vasele cu apă), îmi eşi voinicu cel ascuns, era noapte şi fără lună, ' «blestemate, suntem fără cunună ; «ci era noapte şi nourată, «(şijsingură, blestemate, fără soţă». CXXII Aseară noaptea, n'a N°. 43- 878 POEZIÎ POPULARE LA AROMÎNÎ X Toamnă, laie toamnă, mult arao toamnă, ’ n-aguneşti g'onTi, n-aguneşti fic'orl'i, di-1' pitrefî tru xeane. xeane multu greale. Fuu printre sprincene fă! pn numele să-mi scriu. Să scriu biata durere a mea şi bietul mieii de dor. Nu ştiu care mamă (Jieea, oă fraţii nu se doresc, fi aţii străbat (lit. despică) munţii, şi sororile (străbat) şesurile (căm- , [piile). mama străbate mările, şi largile nuri, străbate marea neagră ea, cu fiii să se adune (să se întâlnească) Despa Papahagi. Avela, Epir. POEZIÎ POPULARE LA AHOMÎNÎ 879 XII Pri la poartă-ţî trecu, eşî, n'ică, s-mi veţli, va z-(Jic «aî sînîtate !» n'ică, s-nu lîcrimetp I --Nupot s-n'-esu, g'one, la poartă s-ti ved, muma nu-n’ mă-alasă, la poartă si-n! es. —Eşî-n'i tu firidă, n'ică, si-11' mi vecji, va z-^Lic: «aî sînîtate», n'ică, aşi z-binetjh ! —Nu pot s-esu, g'one, tu firidă s-ti ved, tata nu-n' me-alasă, tu firidă s-n'-es. —Anâ6ima-ţî măta, măta cu tut tata, ţe nu n'i te alasă ta si-ţî eşî la poartă, si-n' ti ved măratu, măratu nfărmăcatu l). Vlaho Clisura Pe la poarta ta trec, eşî, dragă, să me vezî, îti voiii zice: «rămîi sănătoasă!» dragă să nu lăcrimezi! —Nu pot să-mî es, tinere, la poartă să te văd, mama nu mă lasă, la poartă să ies. —Eşî în fereastră, mică (dragă) să mă vezî, îţ.î voiu zice: «rămîî sănătoasă !» dragă, aşa să trăeştî. — Nu pot să es, voinice, la fereastră să te văd, tata nu mă lasă, la fereastră să es. —Blăstemată fie mă-ta, măta cu tot tata, cari nu mi te lasă, ca să eşî la poartă, ca să te văd eu întristatul, întristatul, înveninatul. Vantia Mărgărit XIII — Multu-n' pari, vrută, ară'u, că-n' ti 16aî n'icăză. — Nu-n' pare-ară'u, g'onile-ameu, că-n' mi loaşî n'icăză, ma-n' pare arau şi-n' v'ine greu, că-n' me-alaşî singură. Toarnă-te, lai vrutlu a n'eii, ş-armîni-ţî tu loclu a tâ'u, loclo-atău i hrisusit, hrisuslt şi neahîrzlt. Ah! laî toamnă, toamnă corbă, cara da di ş v'ine toamna, di-şî fug g'on'li pitu xeane, laile nveste si nvirină *) — Mult îmi pare, iubită, rău, că mi te luai mititică. — Nu-mî pare rău, iubitul mieii, că mă luaşî mititică, ci-mî pare rău şi mi vine greu, că mă laşi singură. Intoarce-te, iubitul mîeu, şi rămîî in pămîntui tău, pămîntul tău este aurit, aurit şi nestimat (nepre(uit). XIV Ah ! neagră toamnă, toamnă nefericită (ca corbul) cînd dă de vine toamna, de fug voinicii prin străinătate, bietele neveste se întristează. *) Varianta. Olym. Wal. p. iu, III 88o POEZIÎ POPULARE LA AROMÎNÎ Z-duc viţinile ş-lă grescu ; «P aveţi, nveste, di plânditî, «mea di plănui, di vă frăndiţl? «bârbasl'i îu vă l'-aveţî ? «frâ nvilâţî cu ziafeţi ’ «di n'el' friptă, de apă arate «di ş fugiră laîl'i de aoaţe.-«căndu ş-fug, ş-fug învirinâti. «fără tinti lai paraţi ; «căndu j-v'in, v'in hârioşi «că ş-aduc n'il'i di groşi T im o va Se duc vecinele şi le grăesc : «ce aveţi, nevestelor, de plingeţî «de plîngetî, de ve frîngeţî, ’ «pe bărbaţi unde mi-î aveţi ? «Erau învăţaţi de petreceri, «de miei flipţi, de apă rece, «şi se duseră bieţii de aici. «cînd fug, fug întristaţi, «fără cinci parale, «şi când vin (se întorc), vin voioşi, «căci aduc mii de groşi (lei). Lazâr Atanasescu XV N'ică n'-erâm, n'ică mi loaşi, g'one, no-aî trei meşi dă-anda mi loaşi, îu va s-fuiji, di va n' mă-alâşi? — N'ică, va-n‘ te-alâs cu mă ş-cu [tată ; — bone, tată şi dadă n'-am şi . , [mine, ma ti s-n'i fac ti un ca tine, ca s-mi primnă cum voi mine. — N'ică, va-n'i te-alas cu soră şi cu frate. — G'one, soră ş-frate n'-am şi mine, ma ti s-n'i fac ti un ca tine, ca s-mi primnă cum voi mine ? — N'ică, va n1 te-a!âs cu casă nao, Foclu s-intră s-ardă casa, puşcl'a s-v'ină s-mîca mă-ta, s-mîcă mă-ta şi afendu-tu, şi eu va si-n! v'in cu tine. G'one, fâ-n' ma nă pitrnnicl'e, ca s-mi bane, oară bună, io va-m plingu dipriună; mulţi an5 tu xeane s-nu şeijb s-nu-n' bacjf, g’one, an’ia mirăzî; ş-cîndu z-v'in1 si-n' dai hibari, s-ungu porţili cu n'ari; cindu z-disfaeă, s-cirţinească, s-avdă dada s-hirisească. Veni vara şi miezul vereî, fug voinicii, se duc în străinătate, fuge şi iubitul frumoasei, frumoasei, întristatei. Eşî, frumoaso, să-l trămiţî, încă o dată să ţi-1 vezi, «drum bun» tu sâ-i urezi. —Nici îl trămit, nici mi-emilă de el, două vorbe mî-e să-î grăesc : du-te voinice drum bun, eu voîu plînge mereu ; mulţi ani să nu şefli în străinătate, să nu mă faci, iubite să sufer ; şi cînd să vii să dai de ştire, să ung porţile cu miere; cînd să se desfacă, să scîrţîie, să auză mama să se bucure. VARIANTA XXI (Bis) lină veară ş-prîumuveară ş-acîţă ş-nă toamnă mare, cînd tuţi gWf'i ş-fug tu xeane, fuiji j-g'onie aii muşate. —Eşî, muşată si-1 pitieţî. —Ni 1 pitrec, ni-1 n'iluescu, dao zboare maşî va-1' grescu : «g’one ti pîrîcilsescu, «mulţi an' tu xeani s-nu stai «ş-cindu z-v'inî s-nă dai tu şteari, «s-unqlim porţile cu n'ari, «cindu s-intri s-cîrţînească, «s-avdă dada s-hîrisească «sora si-n' ti isusească «cu un semnu, cu nă feată, «ca mine laea cripată ! Varianta Burada op. cit. 9 Jntr-o vară, primăvară, începu o toamnă rea, cînd toţi flăcăii pleacă în străinătate, şi pleacă şi voinicul frumoasei. —Eşî, frumoasă, să-l petreci. —Nici îl petrec, nici nu mî-e jele [lit. milă), două vorbe numai îi voi ii grăi: «dragă mi te rog, «rnutţîanî in străinătate să nu stai, «şi cînd te vei înapoia, să ne înştiinţezi, «ca să ungem porţile cu miere, «cînd vei intra să scîrţie, «s-auze mama să se bucure, «sora, să te logodească, «cu o minune de fată, «ca mine biata întristată. Vlaho-Clisura XXII Cîpd va s-fuzî, jone, to-axeani, s-no-agărşeşti zboarle-ameali. Din Sufle, di diparti, si-n1 pitreţî totuna cârti, cârti albă j-gramă laie, îngrăpsită cu sivdae şi va s-umplu ameali sini, tot cu cărţî di la tini. Ş-am s- li ţin în sin încl'isi, Cînd vei fugi,voinice,în străinătate, să nu uiţi vorbele mele. Din Sofia, de departe, să-mi trămiţî mereu carte, carte albă, şi slovă neagră, scrisă cu dragoste. Şi am să umplu ale mele sine, tot cu cărţi de la tine. Şi am să le ţiu în sin închise, 884 POEZIÎ POPULARE LA AROMÎNÎ noaptea z-ved muşati gh'isi. S-no-ami’n', jone, mult to-axăani, că z-duc tinireţli a meali. După un an tu turnată, va s-mi afli ma muşata. Ga s-nu gh'in1 trei an" acasă, s-mi ştii că eseu lînguroasă, după nao an1 di turnată, va s-mi afli ingrupată. Gaz. Mac. 3. noapfea să văd frumoase vise. Să nu aminî, voinice, mult în străinătate, căci se duc tinerelele mele. După un an, la întoarcere, mă vei găsi şi mai frumoasă. Dacă n-eî veni trei ani a casă. să ştii că sînt bolnăvicioasă, ear după nouă ani de întoarcere, mă vei găsi moartă. Gopeşî. XXIII G'one, nviţâi, că futji tu xăane, s-no-agîrşeşti zboarile-a meale, s-no agîrşeşti bunile-a meale. Du-n1 te, g'one, oară bună, si-n‘ me-aduţi aminte totună ; du-n1 te, du cu sînitate, s-no-agîrseşti s-pitreti carte; s-h'ibă cartea co-atnînpte, si nu-n' trag greao zahmete; carte albă, laie gramă, z-dişcl'i(Ji inimă di mamă ; va-n1 tretî, g’one, prito-amare, si-n1 ti ţină"domnul mare. Iubite, aflai, că fugi (pleci) în străinătate, să nu uiţi vorbele melp, să nu ui ţi bunele (bunătăţile) mele. Du-mi-te, iubite, drum bun, să mă aduci aminte întruna; du-mi-te, du(mi-te) cu sînâtate, să nu uiţi să trămiti carte ; să fie cartea cu amanet, să pu sufer grea suferinţă; carte albă, neagră slovă, să înveseleşti (lit. deschizi, inflo-[reşti) inima mamei; îmi vei trece, iubite, prin mare, să mi te ţie Domnul mare. XXIV Nu-ţi buiseâ, le perl’i ahăntu, nu ţă l‘-adară ahăntu lai! că io măne n’-lug tu xeane, xâane puste, xeane grea le ! — Du-n’-ti, g'one, oară-ţi bună, şi cavâi di a ta mumă, scoate-ţi cundil’lu de-asime, si-n' scrieşti truplu tine, truplu a n'eu ca di sirvfl'u, frămţeaoa-n' ca di cundfi'u, gura măa ca di birbl u; tu xăane, g'one. iu n‘ei câ cănii, mî-e reii pentru o vorbă ce auzii, unul cu altul ve vorbirăţi, să fugiţi, să mă lasaţi. Vă rog, pe voi, o soţilor : acel gind, dacă aveţi, aici pe nefericitul de mine să nu [me lăsaţi, în acest pustiu de loc, căci vin fiarele să mă spargă (sfişie); sus pe munte, să me urcaţi, acolo pe nefericitul (de mine) să [mă lăsaţi, supt vre o umbră de fagi, umbră de fagi, umbră de pin, acolo fiarele nu vin. Toamna dacă va veni, o soţilor, voî pe acasă vă veţi duce ; prin satul mîeu, dacă veţi trece, cintece să nu care cum-va cîntaţi, puşti să nu cum-va descărcaţi, căci vă va auzi sărmana mamă, va eşi în drum şi vă va întreba; să nu-î ziceţi, că murii, să-î ziceţi, că mă însurai, locul (pămintul) mireasă, peniru a v [doua oară imî' luai, soacră piatia pentru a doua oară [imî făcui 1 P- 712. Taşcu Şunda. Nich'isiî s-mi duc tu hoara mea, lele-n' pnl'u albu dit munte, lele-ni xifterlu ao*eu ! nch'isii s-mi duc la muma mea, p’oae j-gri’ndine j-dîdeâ; alea n‘ îm h'i^fi la soră mea, vimtu ş-furtună bîtea, n* incb'isfî la nveasta mea' Pornii să me duc în satul mîeu, pasere albă din munte1) fă, aquila mea! pornii să mă duc la mama mea, ploae şi grindine făcea (da); pornii şi la sora mea, vînt şi furtună batea; pornii şi la nevasta mea, soare şi frumuseţe era. Teohareanu soare ş-muşufeaţă eră. Magarova *) Epitete adresate Iubitei. Se repeta la fie-care rine POEZII POPULARE LA AROMÎNI 889 Lî'ndurle ma v'in şi fug, laîlu io di cura mi duc, nu-ri' rai tornu şi nu-nr v!in, ma tu laea xeană armî'n. Laea feată n’-da blîsteame, laea mumă tut me-achamă. Mia Bendu. Muntăanaltu j-dipărtatu, apleacă-n1 ti, laî munte-analtu, ş-fâ-n1 te vale cama ncoa, si-n1 ti ntreb tră vruta mea, vruta mea tută tru na le, si-11 dimăndu dao zboare, dao zboare multu greale, vrutlu nu s-toarnă din xeane; dao zboare nfărmăcoase, vrutlu tu xâane ş-aruiase, 16 agudi lăngoare grSao, si nu moară ca dun’ao. VII Rîndurele mereu vin şi fug, bietul eu de cum mă duc, nici mă întorc (in patrie), şi nici [nu viu, ci în neagra străinătate rămbu. Beata fata (iubită) imî dă blesteme, beata mamă mereu mă chiamă. Vlaho-Clisura. VIII Munte înalt şi îndepărtat, apleacă-te, munte înalt, şi fă-mi-te, vale, mai încoace, să mi te întreb de draga mea, draga mea in haine de sărbătoare, să-î trămit două vorbe, două vorbe prea grele, iubitul nu se întoarce din străinătate ; două vorbe înveninoase, iubitul în^strâinătate rămase, fl lovi boală grea, ca să nu moară ca lumea. Mia Adam. IX Alai pul'u, a lai birbil'îi, n‘-am un h'il’u, un scumpu h'il'u, nclo tu pondili di xăani, nu-n* aduţi una hîbari. Di n'i-1 ve^î laî pul'u pri caii, ndreaptă-1 tut prit calea mari, s-nupu si toarnă din caii. Calea lui nă muşuteaţă, si-n' v'ină ma curundu mbraţă. Vlaho Clisura Pasere, privjgîetoare, am un tiu, un scump fiu (unic [fiu), în colo în pustia străinătate, nu-mi aduci oare o ştire. Dacă mi-1 vezi, pasere, pe cale, indreptează-1 tot spre drumul mare, ca nu cumva se întoarce din cale. Drumul (să-î fie) o frumuce[e, să-mi vie mai curînd în braţe. Mia Bendu. X Ch'irg’i, mi fac curbam, s-n'-aduţî g'onili din x6ani, Cari s-16-aduţî prin calea mari, ţi dau Auria aţeâ mari; s-16-adutearii pritu munţi, ţî-dau Auriile ţe-am tu frîmte; s fure munţii' cu niârî, ţî-dau s-mi baş' di trei ori, s-me-aduţi aminte pînă s-morî. Cărăuş, mă jertfesc ţie, ca sâ-mî aduci voinicul din străinătate, dacă îl vei aduce prin calea mare, îţi dau Auria acea mare; de-1 vei aduce prin muţite, iţi dau Auriile ce am în frunte; de or fi munţii cu nori, te las să mă săruţi de trei ori, să mă aduci aminte pînă să mori. 890 POEZII POPULARE LA AROMÎNI XI Ngilbiniră faijl'i toţi, fugiră bărbaţl'i a noştri, dusiră să s-păitească, că nu-i care s l’i hărnească. Si pundiră munţîl’i, că fudiră turmili. Toamna cît easti de-arao n-adnţi cârtiri greao, nă z-gulesc câsili nali, di g’on’l’i ţe fug tu xeani. Beala. îngălbeniră fagii toţi, fugiră bărbafii noştri, duseră să lucreze (să găsească de „ „ „ . [lucru), căci nu-i cine să-i nutrească. Se pustiiră munţii, căci fugiră turmele. Cit e toamna de rea, că ne aduce întristare grea. Ni se gonesc casele noi, de voinicii, care se duc în străinătate. Banu. XII Ţ'-n fiţe^î, lai fendi ş-tine, ghoea mi dideşi pi gh'ine, cindu z-vefi, fi laie gb'ine, am trei an’ de-anda nu j-v'ine ; cum v'in sos-l’i pit vitine. Uite cu câsile pline, io la ea cu măn'le n-sine, a lui, corbul! cum nu-l’-o arşine ? (com. de D-l Taşcu Şunda) Ce-mi făcuşi, tată şi tu, parca mă dăduşî la bine, când să vezi, ce mai bine, am trei ani (sînt trei ani) decind . [nu vine, cum vin (se înapoiază) soţii din [vecinătate. toate cu casele pline, eu biata cu mtinele in sine, luî, nenorocitul! cum nu-i este [ruşine ? XIII — O moî feată, moi muşată, d-111-n ţ-6-aî muşuteata aflată! — Di Dumniijâu n’-easti dată, cu cundil’u n' easti scriată. —Dă-n1 ţ-u muşuteaţa, feată, ş-citi pârâţi si-n’ cafti, caftă. — Taţi lai g'onenu-n’ mi creapă, că muşuteata nu si vindi. n'-am un g’oni aclo tu xăani, n'i-ancl’isi n'atili meali ! n’-an un g’oni n-xinitie, cind va v'ină nu si ştie. c-aţeâ pondă di Vlih'ie, ncljidi n’ati ş-ilicbbe. — Fă fată, fă frumoasă, de unde ţi-aî găsit frumuseţea ? — De D-zeu îmi este dată, cu condeiul îmi este scrisă. — Dă mi t-o frumuseţea, fată, şi cift bani să-mi ceri, cere-mi. — raci, voinice, nu mă întrista, căci frumuseţea nu se vinde. Am un voinic (iubit) departe în „ . [străinătate, îmi vesteji tinereţele mele. Am un iubit în străinătate, cînd va veni nu se ştie I căci acea Românie, închide (vestejeşte) tinereţe şî virste [fragede. POOZII POPULARE LA AROMtNI 891 XIV Pul'u, lai pul’u, cari s-nterdh a casă, [pul’lu a n‘eu, tu avlia şi tu vatra noastră, mama va s-easă s-ti ntreabă, j-va-n’ ti ntreabă, laea nvâastă : «îu-l-u g’onle di nu-şî v’ine, «cum v’in g’onli tu viţine ? Ţi ma ninte laea să spun, mărăzle lea diti Crăc'un, mărăzle lea diti Crăc’un, me-arîse g'onle, «că va v’in»; n'-adirâî nă laî fustane, aşteptăm g’onle dit xeane. Mi ţîneamu pi ci mări va-n! v’ină preasinle mări şi-n1 vini pîrâijU şi carte, «va-n1 v’in vrută aprindu Paşte; i cama gh'ine te-agh’ugh'orgh’i, s-nă z burăm cu gura doi 11 n'-dimîndă' un singur graîu, vrută va-n> v’inu tiştu Maiu; Laîlu-n1 mi cîrtii tu ch’eptu va-n1 v’in vrută ti sîm-Ch’Ctru; di tine me-arupse mila va-n5, v’in vrută, tr-a Şutiră ; n’-vine carte ş-piriŢurie va-n1 viin, vrută, ti Stămîrie; n’-o-aveâm lailu mine tu minte, si-n1 viineâm le-afiul Dimitri ; primnă-te, vrută, dă-11 u fora, că va-n1 \TÎin ti-aî Nicola Ţi ma nclo laea si spun, nu vine niţi t-av’ul Naum; Ţi ma ninte laea si spun, nu v’ine niţi ti Crăc’un. Cruşova s-1î spum pulju, că mi nsurâî, nveastă nucă mine-m loaî: groapa' ţea tu loc di nveastă, chiatra ţea tu loc di soacră, mine virnă nu-n'1 mi plămsi, mi plă'msiră maşî puln, paPi şi cu tot birbiPi. XV Nefericita nainte ce să spuiu, suferinţele de la Crăciun, Suferinţele de la Crăciun, mă înşelă iubitul «c-am să viu»; îmi gătii o rochie, aşteptam pe iubit din străinătate. Mă mîndream, că va veni în postul mare şi (cînd colo) îmi veniră bani şi carte, «voiu veni, dragă, în ajun de Paşte; «sau maî bine pe la sf. George, «să vorbim cu gura amîndoî » Im porunci o singură vorbă, «iubită, voiu veni tocmai în Maie; «nefericitul, sufer de piept, «vom veni pe la sf. Petru. «De tine mă rupse mila, «voi veni, la schimbarea la faţă a [Domnului ; îmi veni carte şi mîngiere, «voiu veni, iubită, la sf. Mărie. «Gîndeam nenorocitul de mine, «să viu pe la sf. Dumitru; «plimbă-te, iubită, fără de jenă, «căci am să viu la sf. Nicola Ce maî încolo, nenorocita, să spuiu, nu veni nici la sf. Naum. Ce să spuiu nenorocita maî nainte, nu veni nici Ia Crăciun. Zăha Buşa XVI A voi g'on1, a voi miraţi, cara daţi di \i nsurâţi, niţi nu vî mint uiţi, cara daţi di vi fudiţî voi di loc-vî v-aguşiţi, nveâstile vî le-aiisâţi, si vî li Pa alţi bîrbâţî. A voi g’on1, a voi mîrâţî O voi voinicilor, o voi sărmanilor, dacă (daţi de) vă insoraţî, nici nu vă gindiţî, dacă (daţi de) fugiţi, voi ţara voastră uitaţi, ni vestele vi le lăsaţi, să vi le iea alţi bărbaţi. O voi voinicilor, o voi sărmanilor, 892 POEZII POPULAEE LA AROMtNI s-nu-n' vicjut g'onele-an'eu ? Ţ-ul viclum ş-ţ-ul cunuscum amînete ţ-adu{em, v’ingh'iţî Aurii gdlbine : ncl'inăc'unî a mâmăPej, S-cama multe-a nveastiFeî. Tine dada lui cîrtită, (Ji-1‘ a nveâstiPei si s-mîrită, c-aşi-li fu tih'a nvripsită, mea ş-arPia, m6a ş-a voauă, mpîrţîrea i multu greaua. Io aoa, singur ţi s-iac, oaste un an de cîndu dac, singur (Jac tru aştirnut, nu rii-am niţî un cunuscut. Nl u frică laîlu s-nu mor, cu măraze şi cu dor, nivicjut di mamă ş-sor, şi di laga mea niveastă, ti o-alâs tamâm tru mată. Frumjă vgardi di sicaiă, ş-es feâtile nafoară, şi eu mirata di mine şed încli'să ca tu guvă ; Ţoii g'onTi z-ducu j-vdn, şi furtunatlo-ameu nu z-veade di la ermile-al Gulachi; vream si-n1 v’ină niputut si-n1 lu-bag tu aştirnut, şi si-P dau v’itrieamară ş[ eu s-es la av'u-Triadă; to-atea 4Sană, to atei munte, iu da soarte cama ninte. Aminciu (Me{ova) Cari fâaţi sibepe xeana, Dumrii(Jâ'u s-P-astingă bana; stin4'-P numa ţe-are faptă b’iP di mumă si-s dispartă ; cite blîsien* ş-pa di nveaste, cap s-nu-ş aducă d-îu easte; ş-cama mult di laile feate, că ş-armîJn nimiritate. Io şiijuî, Pi scriaî nă carte, z-vdnâ gionle di diparte, nu cumva văzurătî pe voinicul „ „ . [mîeu ? — II văzurăm şi-l cunoscurâm, amanet îţi aducem, douăzeci Aurii galbene : închinăciuni .mamei şi mai multe nivestei. Tu, mama lui întristată, zi-î nevestei să se mărite, căci aşa i-a fost soarta menită; şi pentru mine şi pentru voi, împărţirea e foarte grea. Eu aci singur ce să tac, este un an de cînd zac, singur zac în aşternut, nu am nici un cunoscut. Mî-e teamă bietul să nu mor, cu suferinţă şi cu dor, nevăzut de mamă şi de sor, şi de nefericita nevastă, pe care o las tocmai în tinereţe. XVII Frunză verde de săcară, es fetele afară, şi eu sărmana de mine, şed închisă ca în gaură; toţi voinicii se duc şi vin (se întorc), şi al mîeu bătut de soartă nu se [vede, (să vie) de la pustiile (o) ale lui Colachi; aş dori să vie bolnav, să mi-1 bag în aşternut, şi sâ-î dau doctorie amară, şi tu să es ia sf. Treime (biserică); în acea colină, în acel munte, unde răsare soarele mai curind. T. Şunda. XVIII Cine fu cauza înstrăinării, D:zeu să-î stingă viaţa ; stingâ-i-se numele cui făcuse, Ai de mamă să se despartă; cite blesteme îşi îea de neveste, cap să nu-şi aducă de unde este; şi mai ales de bietele fete, căci rămîn nemâritate. Eu şezui,îi scrisei o carte (scrisoare), să vie iubitul din depărtare, POEStI POPULARE LA AROMtNI 893 i si vrină i s-nu spună, i di mine s-tragă mină. că nu-n» esc de aţele-armînă : tu nă stîmină nî-hau un altu, di-15-alâs s-Fi creapă capiu I). Gîoga Zişi sau să vie sau să-mi spuie, sau de mine să tragă mină, căct nu sint din aromîncele cele: Intr-ro septămînă îmi ieau un altul, de îl las, să-î crepe (pleznească) [capul (de îl las, să-şi bată capul). XIX Voi lai gW, voi lai muşâţî, cara daţi di vă fugiţi, loclu a vostru Io-a lisaţi şi nîpoi nu vî turnaţi. Sta mumăn'li di v-aşteaptă, ■ di-şî muntrescu că'Furle, di şi plingu hă'Furle. Şud muşâtile de-aşteaptă, cîlitorFi toţi întreabă, «nu vidut, lai cilitori, vruţFi a noştri, a noştri g!on‘?» Tu ţi z-ducu, tuţi vhnu, Gh'orghie a nostru armase n-cale, trîşî la pungh’a di Sturnare ; «Staţi soţi, staţî fraţi, si ngripsescu ună carte, ună care ca di moarte, si dimindu dao zboare, ale maică ţi mi doare, ş-ali iaie di muFare, că o-lâs tu an1; tu n'ate. Iute rnulile s-li vindă, lailu Marcu si nu’l vindă, se-aplicâ di ncălirâm, se-aplicâ di dipuneâm.» Voi voinicilor, voi frumoşilor, cind apucaţi de plecaţi (lit. fugiţi), locul (ţara)vostră vă lăsaţi (părăsiţi), şi îndărăt nu vă întoarceţi. Stau mamele şi vă aşteaptă, de privesc drumurile, şi îşi plîng necazurile. Şed frumoasele şi aşteaptă, pe călătorii toţi iî întreabă : «nu văzurăţî, călătorilor, pe iubiţii noştri, pe voinicii noştri?» Toţi se duc, toţi se întorc, Gheorghe al nostru rămase în cale, tocmai la puntea de la Sturnare; «Staţi soţi, staţi fraţi, să scriu o carte (scrisoare), o carte ca de moarte (jalnică), să poruncesc (I) două vorbe mamei care mă doreşte, şi bietei soţii, căci o las cu ani, in tinereţe. Toţi catirii să-î vînză, pe bietul Marcu să nu-1 vînză, se apleca să încalec, se apleca ca să descalec. XX Mori Armină, ş-mori muşată, ţe mi stai invirinată ? — Taţi, lea dadă, nu-n1 mi crăapă, că-nLam g'onile tu xeani, aoâ şi dosprătjâţi di an'i. Ning-un an io va-ns lo-aşteptu ş-apoea va-n1 mi mîritu, ta si-n’ hau un gîone-aleptu, gîone-aleptu primîteftu, cu haraoă si-n* lo-aşteptu 2). Măi Aromîncă şi măi frumoasă, de ce stai întristată ? — Taci, fă mamă, nu mă supăra, căci mî-e voinicul în străinătate, aci şi doisprezece ani (ad. de doî-[spreze ani plecat), încă un an mi-l voiu aştepta, şi apoi mă voiu mărita, ca să-mi ieau un voinic ales, voinic ales, negustor, cu bucurie să mi-l aştept. ’) Varianta. Weis. Arom. II, 84,55. *) Ver. Burada. op. cit. 4. POEZII POPULARE LA ARAMtNI 894 Toamnă, laie toamnă, cara dai dî-ţî v'in', lea toamnă nă fug g'onTi şi nu s-toarnă, ' si duc tu xeana laie, cama nclo di Marea lae. Z ducu gW, z-ducu muşâţî nă v'in auşi mă rât 1; nă si duc ca trandafiri, nă s-toarnă ca nişte sch'iu'. Vlaho-Clisura. XXI Toamnă, neagră toamnă, cînd daî de-ţi soseşti, toamnă, nă fug voinicii şi nu se întorc, ni se duc în neagra străinătate, maî încolo de marea-neagră. ’ Se duc voinici, se du frumoşi, şi ne sosesc bătrîni sărmani; ni se duc ca trandafiri, se întorc ca nişte spini. XXII lini puPu azburător pi tu vimtu şi pit nior. du-te-acasă tu ubor, la a mea dadă şi Ia sor, ca s-mi plîngă, că va s-mor : şi la nveasta m<5a tea bună, iste zboară s-nu-f li spună. Tu hapsane-s di nao an*, di tra închizma di duşman1. Şi am h'ari in c'ic'oare, nu yed lună, ni ti soare ; Inaţi cariiurle-n1 căzură, toati oasele-n* asună, zua ncl'is şi noaptea nclbs istă nopţi vizui gliis : că mi duş la cumnicart carf-1 vedi, aţei moari. Gaz. Maced. 3. Tu pasăre zburătoare prin aer şi prin nuori, du-te a casă în ogradă, la a mea mamă şl Ja soră, ca să mă plîngă, căci o să mor şi nevestei mele cea bună, aceste vorbe să nu le spuîe. In închisoare sint de nouă ani, de pizma de duşmani. Şi am fiere în picioare, nu văd lună nici soare ; Toate cărnurile îmi căzuseră toate oasele îmi sună, ziua închis şi noaptea închis, astă noapte văzui vis: că mă dusei la comunicare (im. [părtăşire), cine-1 vede, acela moare. XXIII Cînd 6râm gione ninsurât, ninsurât, nimustăcât, pritu xeani n‘-alâgâm, şi muşâtili mutreâm, cari j albă, cari e-arusă, cari ăaste cu ocl'ul laiu. Eu lailu n1 mi nimtueâm, cari se-alâs,cari s-l'au nu şteâm ; si-n1' l’au alba, s-l’aii arusa? s-l'au afeâ cu ocl'ul laiu. Când eram voinic neinsorat, neînsorat, fără mustăţi, prin străinătate umblam, şi pe frumoase priveam, cine-î albă, cine î blondă, cine este cu ochiul negru. Eu bietul mă gindeam, pe care să las, pe care să ieau nu . „ . „ [ştiam, sa-mî ieau pe cea albă, să ieau pe v „ [cea blondă V sa ieau pe cea cu ochiul negru. Vlaho-Clisura. Mia Adam. POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ 895 XXIV Di tine, mori arad, di tine mori căţao, n'-ftuji fic’orlu a n’eu, s-ţ-6-aducă Dumni4ă'ii ! Toţi gWl'i z duc şi v’in tu a mumăn’lor sin, maşî h’il’lu a n'eu nu s-toarnă, dit ponda ’ţea di xeană: De tine, fă rea (nevastă), de tine fă căţea, îmi fugi băeatul mieii, aducă-ţî-ar (ad. pedepsească-te-ar) m „ [D-zeii! Toţi flăcăii (voinicii) se duc şi vin in al mamelor sin, numai fiul mieii nu se întoarce, din pustia cea de străinătate. XXV —Tini lună nv’ilic'oasă, ţi eşti analtă şi dipîrtoasă, di-ţî vedi oameni, di-ţi ve4i lume, nu-n’ ve4uşi g'onle a n’eu ? —Ţi-i viijuî' a le muşată, muşată şi nvirinată. -Nu-1’ 4Hi lună nv’ilic’oasă, nu-11 4Uî lună z-v’ină a casă? Poarta lui l’i si ric.l’ise, oâspiţl’i l’i si tăl’ară, pirguriile l’i sicară şi cucoţl’i l’-amuţîră; fintînil’i îl’ astrîch’iră ; 4Mî, lună, ta s-v’ină nv’ie, nă şi 16-aşteaptă fic’orl’i că ş-16-aşteaptă niveasta. —Tu lună strălucitoare, ce eşti sus şi îndipărtată de vezi oameni, de vezi lume, nu văzuşi iubitul mieii ? —Ţi-1 văzui, fă frumoaso, frumoasă şi întristată. —Nu-i spui, lună lucitoare, nu-i 4ici, lună, să vie acasă, căci poarta i se închise, oaspeţii lui încetară de a-î mai vi, [zita casa, viţele îi secară (se uscară), ear cocoşii amuţiră, fintinele se stinseră, zi-î, lună, să vie curînd, căci îl aşteapiă bieţii copii; căci îl aşteaptă nevasta. XXVI Mori tu lună nv’ilic’oasă, mult analtă şi dispîrtoasă, di-ţî ve4> oamin’, di-ţî ve4î lume, nu-ţi viduşî muşatlu a n’eu? Spuni-n1 lună mult analtă, cu cari vrutlua n’eu z dizn’ardă ? A cui mîşiţă strin4i nîs, ş^a cui bu4ă başi ? Ea 4î-l' lună z-v’ină acasă, că mult inima n’-u arsă. Fă tu lună lucitoare (care eşti) foarte sus şi îndepărtată, care vezi oameni, vezi lume, nu văzuşi frumosul mieii? Spune, lună de prea sus, cu cine iubitul mied se dezmîardă ? • Ale cui mini stringe el, ale cui buze sărută ? lunA să vie a casă, căci mult inima mî-e arsă- XXVII (varianta) - Ah carabei), lai carabei), cu peane de curcubeu, s-nupu n’ vi4uşî g’onle-a n’eii, di nao an’ tu xeane dus, cu ocl’ul laiu, cu perlo-arus, §96 POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ muşutâaţa-l‘ nu-î di spus ! — Ţi-1 vitjuî şi ţi-1 cuuuscuî, ş-cu nîs multe graîe avui, trîş tu mesSa di pînîgh'ir, g’one-av^i't, şi nicuch’fr, îşi învjştea părmătie, Caşimir şi Sam-cutnie, veşto-aroş, veştu carpez, veştu fin şi sănătos, şi veştu nao turlil ţi-1 poartă nveasti şi dudii. — Carabeu, iaî carabeu, cu pgane di curcubeu, v’in ascultă şi dorlu a n'eii, du-te, spuni-P z-vbnă a casă, că nveasta va şi-ul alasă, va ş-lo-alasă ş-si mărită, că i tiniră ş pripsită, că fic’orPia Peî muriră porţili-l1 si vulusiră şi ug'âţili-r ciqlură, toata casa luî se-asparse, şi nveasta iui di dor ş arse, ca lilic'a tea muşată, ţi ş-armine neadăpată, ngilbinită şi uscată. Pri aestă dimîndare, agbimsi g'omie n călare, nâ intrată di la ’uşe, ş-acătă nveasta di guşe, ş-u strîmse di daoli braţă, Ş-u blşe tu daoli faţă di cu seară pînă dimneaţă. Penins. Bale. I, 23, 1893. Culeasă de T. Telescu. c) REVEDEREA Anâ6ima-li xeânili, aţeali dipîrtoâsili nă n'il' di ori anâOima ! Mi bîgâî lăîlu si-n‘ dormu, di-n1 vi(Juî un v'is tu somnu, că n'-aveâm nă pitrunicl'e, ş-n'-azbuirâ' di pri (JinucTi: si ştiţi, că-n1 me alasă nveasta, şi s-mîrită co-altu asteasa. că n'-am dospraţî de an1 tu xeane. — «Bună-voară» voî fic'ori! — «Gh'ini vfnişî a bre doamne ! — Ndreacţiţi calu aţei ma bunlu, aţei ma bunlu, azbuîrătorlu.» N'-loai calu şi nch'isii ; duş-me, duş-me pînă n-cale, n'-aflâî tată-n'u tu jale : — «Bună-ţî oară, moi călugre 1 — «Gh'ine vinişî, lai g'uneale L — «Ţi şi bat tîmpîn’li n-hoară? — «Mi ntribâşî, va ţ-aspun : ş-mini avăâm un h’iî'u ca tini, n'-ari dosprâţî de-an‘ tu xeani, fără cârti, fără şteari ş-azî înveasta l’-si mărită, că ş-afeî se-ari lăită.» Duş-me, duş-me pin la şoput n'-aflâî dada calugreauă, — «Bună-n' ţ-6ară, călugriţă, — «Gh'ine vinişî, lai g'uneale 1 — Ţi şi bat tîmpîn'li n-hoară, — Mi ntregh', g'one, va ţ-aspun ş-mine avăăm un h'il'u ca tini, Afurisită (fie) străinătatea, acea îndepărtată, o mie de ori afurisită! Mă băgat bietul să-mî dorm, şi-mt văzui un vis în somn, că aveam o potirniche şi-mî zbură de pe genuchî: să ştiţi, că mă lasă nevasta, şi se mărită cu altul, blăstemata, căci am doisprezece ani în străinătate. — «Bună vă ziua, voî tinerilor ! — «Bine venişi, boierule ! — «Pregătiţi calul cel mai bun, «cel mai bun cel zburător.» îmi luai calul şi pornii, mă dusei, mă dusei pînă în cale, aflai pe tatăl mieii în jele : -- «Bună-ţî ziua, măi călugăre ! — «Bine venişi, măi flăcăule. — «De ce bat tobele în sat? — «Mă întrebaşi, îţi voiu spune : şi eu aveam un fiu ca tine, este de doisprezece ani în străinătate, fără carte, fără veste (ştire), şi azi nevasta lui se mărită, căci şi ei i se urîse.» Mă dusei, mă dusei pînă la şopot, aflai mama călugăriţă : — «Bună-ţî ziua, călugăriţă ! — «Bine venişi, măi flăcăule! — «De ce bat tobele în sat ? — «Mă întrebi voînicule, îţi voiu [spune şi eu aveam un fiii ca tine, 57 8g8 POEZII POPULARE LA AROMÎNl n'-ari 12 de an' tu xeani, fără cârti, fără ştăari. ş-azî înveasta i’-si mărită, . ca ş-a l'ei să-ari lăită. Duş-me, duş-me pin la poartă, n'-aflâî cu cărl'i t-ub6ru : — «Bună v-oară, voi lai cuscri! — «Gh'ini vinişi, g'one axenu ! — «Faţiţi cale, ca si-n' trecu, s-easă nveasta si n'-u mescu, că n'-o-am soe, că n!-o-am veară.» Duş-me, duş-me pînă n-casă n'-aflâi muşata-n' iriveastă: «Bună ţ-oară, moi muşată! «Gh'ini vinişi1 lai g'uneale! «Oară bună voi ah cuscri, Aestu n1 easti g'onle a meii g’onle ameii, durutlu a meii!» aJe„ doisprezece ani în străinătate, fără carte, fără ştire Şi nevasta i se mărită, căci şi ei i se inegrise (viaţa). Mă dusei, mă dusei pînă la poartă, îmi aflai nuntaşii in ogradă — «Bună ziua, vouă nuntaşilor! — «Bine venişi, voinic străin ! — «Faceţi drum, ca să-mi trec, să easă^ mireasa să o cinstesc, căci mî-e rudă, căci mi-e vară.» Mă dusei, mă dusei pînă la poartă, îmi aflai frumoasa mea nevastă : — «Bună-ţi ziua, fă frumoasă 1 — «Bine venişi, tinere 1 Mergeţi cu bine nuntaşilor, acesta este voinicul mieii, voinicul mieii iubitul mieii. II Dospraţi de-an'i fec'u tu xeani, oi, bele! măratlu-n'i ! (a) Dospraţi de-an'i fec'u tu xăani, , oi, lele ! cavâi di io! *) (b) Şi tu ducă gh'ini duşu, tu turnată cînd mi turnai, muma tută tu lăî n‘-o-aflai; me-aplicai dî n'-u bîşâi, şi apoea n'-u ntribâi: — «Spuni-n!, mumă, te jileşti? — «H'ii'ii, va-ţî (Jic, s-nu-n' ti cir -t „ , [teşti «Nveasta vgi, si mărită' «altu g'one nîsa ş-ldă,» Laea tu cari deadi xeana, Dumniijă'ii s-l'-astingă bana, că nă şcrituiră hoara ; fugu g'on'i'i ş-lasă nveaste, lasă feate nimîrtate. Foclu s intră tu Sirbie, tu Sirbie ş-tu Vlibie, voiu g'on'i'i z-v'ină a casă, es vlîhutili nu l'-alasă. >) Fie-care viers se repeta de două a doua oară (b). Doisprezece ani făcui in străinătate, vai! sărmanul! Doisprezece ani făcui în străinătate, vai ! vai de mine! Şi de dus bine mă dusei, la întors cînd mă întorsei, mama toată în negre o aflai; mă aplecai şi mî-o sărutai, şi apoi mî-o întrebai: — «Spune, mamă, ce jeleşti ? — «Fiule, îţi voiu zice, să nu te [întristezi, «nevasta fugi, se mărită «alt voinic dînsă luă ! III . Nenorocirea in cine dădu (făcu) u [străinătatea, Dumnezeu să-î stingă viaţa, căci ne pustiiră satul ; fug voinicii şi lasă neveste, lasă fete nemăritate Focul să intre în Sirbie, în Sirbie şi în Românie, vor voinicii să vie a casă, es romîncele şi nu-i lasă. ori şi la prima dată se repetă refrenul (a), POEZII POPUCARE LA AROMInI 899 Aştearnă-n\ vrută, pi sufate, să dorn'im ca sor cu frate, ti ntreb tră ţi-n’ ţin' cach’e ? «Tră nao an1 futjit diparte făr un graiu, fără nă carte, fără ncl'inăc'une sănătate. Mută-ţi stran'ile g'uneşti, s-ti nveşti cu călugăreşti, că tră mine bun nu eşti. V Fec'u -şapte an1 tu xinitie, trîş nauntr- Anatulie, n’-vin'i dorlu s-n!erg a casă, dol'a nveastă s-nu-n1 mă-alasă. Lăili xeani ţe sun greali, greali, greali făr di caii! n'-aflâî muma caluYieauă, caluŢreauă ca bueauă. — Bună-ţî (Juă cakiYreauă! — Ghini vinişi, lai dîavate, lai dîavate, lai mărate, lai mirate, nvirinate! nacă v'inî de-Anatulie, i di laea di Vlăhie. — Jo h'iu, dado, h’il'lo-ată'u, laea n' despiră mul'ari, spuni-n’, dado, ţini n'-o-ari ? — Tini 6 aî, tini nu 6-al. (Lipsesc aci cîte-va versuri, în cari de sigur se arată, că femeea s-a călugărit). — Vream, lea dado, si mi nsor, ma di Tina n* v’ineâ dor xeânili în! fură greali, că di voi in1 v’ineâ jali. IV Aşterne-mî, iubită, pe şofate, să dormim ca sor cu frate, te întreb de ce eşti supărată pe mine? «Pentru nouă ani plecat departe, fără o vorbă, fără o scrisoare, fără închinăciuni, sănătate. Schimbă-ţi straiele de tînăr, să te îmbraci cu călugăreşti căci pentru mine bun nu’ieşti. Făcui şapte ani în străinătate, tocmai înăuntru în Anatolie, îmi veni dorul să mierg a casă, duioasă nevastă să nu mă lase. Neagra străinătate cit e de grea, grea, grea fără măsură (lit. fără [cale!) îmi găsii pe mama călugăriţă, călugăriţă ca boiul (de neagră). — Bună-ţi ziua, călugăriţă! — Bine venişî, măi călătorule, mâi călătorule, măi sărmanule, măîsărmanule, măi întristatule! nu cum-va vii din Anadolia, sau din neagra de Valabie. — Eu sînt, mamă, fiul tău, pe biata desperată a mea muiere, spune-mi, mamă, cine mi-o are? — Tu o ai, tu nu o aî. — Vroeam, dragă mamă,samăîn- [sor, dar de Tina îmi venea dor, străinătatea îmi fu grea,, căci de voi îmi venea jale. Notă.—Arommiî cred, că ceî dintr-înşii, cari se înstrăinează în ţara romîneaseă nu se mai întorc acolo. Aceasta o atribuîesc la fericirea şi pacea, în care trăesc aici oamenii în raport cu tirania din Turcia, apoi la frumuseţea sexului femeesc de aci, care face pe bărbaţii lor să se însoare şi să remîe aci I. Caragiani. VI Ntunîcai Anadolie, Mă apucă noaptea în Anadolia, n-apirii în Vinitie, ear Ia zi am fost în Veneţia, ahurh'iră vimturle s-tragă, începură vinturele să bată, (lit. [să tragă), I 900 POEZIÎ PUPUL ARE LA AROmInÎ acîţară frîncjîle s-cadă; loaî calu mi duş s-16-adapu, n'-aflâi muşata Ia şoputu. — Bună-ţi oară, moi muşată. — Gh’ine vinişî, a bre g'one; — Dă-n! taslu ta si-n' beau apă. Pin la dausprăcjâţi di tasuri gura nu dişcl'ise z-grească, ocl'i no-anîlţă' s-mutrească, ma ş-susch'irâ, ma ş-licîrma. — Ţe-aî, n'ică, di susch'irâşî, ,susch‘irâşi şi lîcîrmâşi ? — Mi ntribâşî, io va ţi spun, ş-minS-aveâm g'one ca tine, n'-are doi spraţ(z) de-an1 tu xeane. — Tine n' eşc'i vruta mea, ş-mine-n' ţ-escu vrutlo-ată’u. — Gara ţ-escu vruta ta, ţi semno are casa mea ? — Mer aroşu-n' ţ-aî pi poartă, baită di lapte la scară, cuclu ţ(z) bate pi sîfate, şi birbil'lu tu cîfase. — Ai tricută ş-aî viiţută, ai ntribată ş-ai av» apropierea Vlaho-Clisurel, tapodobit cu POEZII POPULARE LA AROMInÎ 907 VIII N’-aveâm un calu, calu lai calu, n’-aveâm un calu, cal ag’amitu ; eu 1-aduţeamu 1 -Apa-ţea-raiea, năs me aduţeâ tu un loc ursuzu, t-un loc ursuzu la Papa-Nicola, Papa-Nicola ş-aveâ trei feate, trei lai feate, trei muşate, ţea cama marea : «gh'ine vinişi !» ţea ditu mesi: «ursea-nă n-casă !» ţea cama n’ică : «dă-n’ calu g’one ! «calu, lai calu, cal ag'amitu, «doi vă vinit., ş-trei va s-plicaţî . «ş-mine ma n’ica cu voi va-n1 mi [ldaţi. Vlaho-Clisura. Aveam un cal, cal voinic cal, aveam un cal, cal ageamiu; eu îl duceam la Apa cea rece el mă conducea într-un loc rău; într-un loc rău la Papa-Nicolae, Papa-Nicolae avea trei fete; trei fete, trei frumoase, cea mai mare (imî zise) «bine ve-[nişi (bun sosiţi)» cea mijlocie: «poftim în casă !» cea mai mică: «dă-mi calul, voî- [nice! «calule, voinicule cal, cal ageamiu [nebun), «doi venirăţi şi trei vă veţi duce, «pe mine cea mai mică, cu voi [mă veţi lua! IX — Mul’eri j-bărbâţî, bărbatlu va-n1 lo-alâs ! — Lasă-ţî Iu mărată, mărată nfărmăcată 1 — Duse la v’in’e ş-agărşt cusorlu; ş-agărşi cusorlu, si-1 tal’i Hristolu. — Lasă-ţi-lu mărată mărată nfărmăcată! — Duse ntră lăamne, ş-agărşi tăpoara; ş-agărşi tăpoara, si-1 tari lingoarea. — Lasă-ţî-lu mărată, mărată nfărmăcată 1 — Duse Luşniţa, ş-agărşi bucl’iţa, ş-agărşi bucl'iţa, si-1 tal’ prucuv’iţă. etc. etc. — Muieri şi bărbaţi, pe bărbat mi-1 voiu lăsa 1 — Lasă-ţi-1 sărmană, sărmană nenorocită 1 — Merse la vie, îşi uită cosorul, îşi uită cosorul, să-l taie Hristos. — Lasă-ţi-1 sărmană, sărmană nenorocită 1 — Se duse la lemne, îşi uită toporul, îşi uită toporul, să-l taie boala (lingoarea). — Lasă-ţi-1 sărmană, sărmană nenorocită! — Se duse la Luşniţa, îşi uită bucliţa, 2) îşi uită buclîiţa, să-l taie pojarul, etc. etc- ') Este o fîntînă spre apus de Vlaho-Clisura ; se numeşte aşa, fiind-căapa de aci este foarte rece şi foarte bună de băut. In timpul vereî aci es clisurencele cu bărbaţii lor de se plimbă şi petrec. Vas de lemn, în care se pune apă, vin. 908 POEZII POPULARE LA AROMÎNI X Mulţi eram, mulţi nă Mm, ş-a priîmnare nă işim ; vruta n-cale o tilflisim, pîn di un li vrute P grim ; vruta s-trapse la nă parte,’ nă o feaţe tu inate. Altă pară s-u tih'isim va veadâ^ ţi masturî hum, oel ul^laiii, ocPul de amură, ţaţa bei s-tuchTaşte n gură. Vlaho-CIisura. Mulţi eram, mulţi sin tem, şi la plimbare eşirăm, pe iubita în cale o nimerirăm, pînă la unul iubitei îi vorbirăm : iubita se trase la o parte, ne o făcu în necaz. Altă dată de o vom întâlni, va vedea ce meşteri sîntem, ochiul negru, ochiul de mură, la ţa (obrazul) ei se topeşte în gură. - °^fervaile- ~Cît durează logodna se obicînueşte în Vlaho-CIisura, ca rudele dtonelul SST? ^,;T^coT,h P"’T; “si»<*-«*• “ «'<■£££&£ n, - ■ G te 0 data lnsa rudeIc isusiteî ies a parte si rudele tfioncliă tot : ; ie;0blCelU cere. c? * «e aproprie de logodita lut. pe eînd ruddeTcestda I opresc, ca pedeapsa de ce sâ nu o fi invitat, şi scos la plimbare Un Lî fe de le-aTcubo rla m Cmte!Ul ^ maî SUS- Rudde tiDâruluî sînt suPărate> <* drăguţa XI — Ţe-amînâşî, lîluSă, s-eşi, Tîrnînă, { Se ^Petă laitie-’ } care rtnd. ~ N!-amîndî şi va-m amî'n, ca m-u frică de aţei g'oni, ţe-n' mi l'a di mînă-mînă di-n mi scoati la fintînă, Ja fîntină stră fintînă, m z-duc feâtili ş-la lină, dţ Vin g'On'Pi di 16-avină, di li stnngu mî’n'ili, di li frîngu neâlili, nealţii ş-mîr^eâlili. Avela, Epir. — De ce întîrziaşi, floare să eşi (să [apari ? Tîrnănă, Intîrziaî şi voiu întirzia, căci mi-e frică de acel voinic, care mă îea (apucă) de mină, şi mă scoate la fintînă, la fintînă, deasupra fîntîneî, unde mierg fetele şi spală lină, unde vin voinicii de le gonesc, şi le strîng mîînele, le frîng inele inelele şi mărgelele. XII Ţe va-n1 g’oc, ţe va-n’ ansâr, că n’am tată cîrvinâr, cîrvînâr cîrvel'a n-sin ş:furtutirea cîpitin'u şi cu plosca plin di v'in. Vlaho-CIisura. Gă-mî voiu juca, că voiu sări, căci mî-e tata cărăuş,n cărăuş cu piînea în sin, şi cu furtutirea ca perină, şi cu plosca plină cu vin. POEZII POPULARE LA AROMÎNI 909 XIII Aoa didindi dî Sîrună, ş-easti ş-nu v'anîţâru cu tîmpirălu tu mînă. «Bati-ţî, caîmene, tîmpîră, «bati-ţî tora tu hirv'ie, «cînd z-duc g'on'l'i avinare, «coch'ile tr-apă araţe «s-treacă n'ica si-n1 o-arâp. _ Mia Adam. Aci dincolă de Salonic, este un ienicer, cu tamporaoa în mină : «cîntă, sărmană, tampara, «cîntă acuma în zori, «cînd se duc voinicii la vinat, «verginile (fetele mari) pentru apă [rece «să treacă mititica să-mi o răpesc. Vlaho-Clisura. XIV Munte analtu n’ me-alinâm, Gh'argh'arină, ş-apă araţe dipuneâm, şi grădina n' o-adăpâm, n‘-si nviţănă pitrunicl'e. ta si-şi v'ină tu grădină, o-avigl'âî şi n'-o acîţâi ş;a bîgâî tu nă cutie, si-n' cintă ditu hărgh'ie, s-avdă vrutele z-dişteaptâ, s-l'a vasele z-ducă tre-apă la făntăna ţăa din (Jeană, iu z-duc g'on'il' s-li mintăască. cu fundele di bosil'âc, un co-alantu s-arisească, s-arisească şi isusească. Munte-analtu n'-alînăm v'ârv'iră şi-apă araţi-n'dipuneâm şi gărdina n'-adipâm; nă pitrunicl'e îş v'ineâ dimineaţa di-şi cîntă, s-6-avdă vruta si-n' si scoală, ntreaptă cu vasili s-n'argă, s-poară apă din fîntînă, din flntînâ ţea din dl^ană si-n' da n'ia tra si beau, şi nveastă apoea s-u l'au. Munte înalt urcam, argintină ! (curată ca argintul viu), şi apă rece coboram, şi grădina adăpam, se obicinui o potîrnichie, ca să vie în grădină, o păzii şi o prinsei, şi o băgai într’o cutie (colivie) ca să mi cînte în zori de zi, să auză cele îndrăgostite, să se deş-* [tepte, să îea vasele, să se ducă la apă, la fintîna cea de pe colină, unde mierg voinicii să le curteze, cu fundele de busuioc, unul cu altul să se placă, să se placă, să se logodească. Molovişte Munte nalt suiam, şi apă rece coloram şi grădina adăpam ; o potorniche venea, dimineaţa de cîntă, ca s-o auză iubita, să sesooale (să [se deştepte), la apă cu vasele să meargă, să poarte (să care) apă din fîntînă, din finllna cea de pe deal, să-mi dea mie, ca să beau, de nevastă apoi s-o îeau.- 9io POEZII POPULARE LA ROMiNIA XVI Ţe n'-u dor, lea dado, dorii si se-alinc'ască' g'onTi n-corii, şi îo-s-mutrescu dit ubor, cari g’oni s-me-arisăască, co-aţel dada s-m-isusească c-un g'oni fără mustaţă, s-nu-n1 mi sch'ină pişti faţă, di-n1 l'a albeaţa ş-aruşaţa di-n! si ch'ardi muşuteaţa. Mac. io ; Burada, 19 a. c. Ge-mi-e dor, fă mamă, dor, să se prinză voinicii in horă, şi eii să privesc din curte, care voinic să-mi placă, cu acela mama să mă logodească, cu un voinic fără mustaţă, să nu mă ghimpe pe faţă, b de-mi iea albeaţa şi roşeaţa, de mi se pierde frumuseţea. De la teta Zee. XVII Di Gustur, vai amân, di Custur n’-agich'igseâm, n'-agîch'iseâm ună muşată, nă muşată, nă scriatăJ pasa Viniri ea-nr si la, ma ş-si la, ma ş-se-aspilâ, misch’ie sipuni j-dideâ. Din Gastoria, vai aman! din Castoria (fată) iubeam, iubeam pe o frumoasă, o frumoasă, parcă zugrăvită, în fie-care Vineri ea mi se spăla mi se spăla, mi se îmbăea, cu sapon mirositor îşi da. Vlaho-Clisura, XVIII Aprindi-ţî, n'ică, lea finare şi dipuni-ti to-amare; -Amarea ş-are furtună, di-n'-u frică s-nu-n1 mi necu ; frimţeaoa-n' ca di cundil'u, gura mea ca di birbil’u. s-nu-n' nec truplu-n! di sirvil'u, Vlaho Clisura. Aprinde, dragă, felinarul şi coboară-te la mare ; — Marea îşi are furtună, de mî-e frică să nu mă înec, să nu-mi înec trupul de chiparos, sprinceana încondeiată, gura mea ca de privighietoare. AIA Di sti migdal, vai amân, di sti mig-tal in' cîijlu, în' cîijuî ş-mi vîtînâî, agapea mi mutreâ din (Jeană, agapea mea şi prota vreare. De pe migdal, vai aman, de pe migdal căzui, căzui şi mă lovii (vătămai), iubita mă privea după colină, iubita mea şi întîea dragoste. POESII POPULARE LA AROMÎNI «v'u la vei ş la Dumnidâu s-pîrea că-i g’onle-an'eu,’ g'onl-an’eu şi vrutlu. ameu, ea rucâţi-lu sti cîrave, sti cîravea ch’indisită z-v'ină agapea s-lu vindică, z-v‘ină 4i’nili slu plîngă.» Vlaho Clisura — Aî mori feată s-ti mărit si-n‘ ţă dau un pulitu un pulit, lin astrăchit. — Nu-ns voi dadă îo pulit, şade-m Pole ste-aştirnutu, vinde simite mprumutu ş-eu a casă s-trag arale, făr di fârînă n căpisteare. — Ai s-ţă dau un pîrmăteftu. — Eu pîrmătettul nu n'-il voi, tută tăxişî ! — Fă-ne o închinăciune, şi scoboară, mireasă, scoboară ! — Nu mă dau jos, nu mă dau jos, căci cer (vreau), mamă, ce-mi pro- [miseşi. XXVIII Cînd mireasa intră în casa mirelui Di sum ună săljioară, ş-u lo (jinirle sumsoară, ş-azbură cu ea în casă, s-nî bîneacjă hîrioasă, hîrioasă şi luncjiină, albă ca nă gărăchhnă. s-nă bîneiji, lea sor, măr4eăuă s-nă umpli casa di harauă 3). *) i se cîntă: De supt o sălcioară, ş-o luă ginerele supsoară, şi zbură cu ea în casă, să ne trăească bucuroasă, bucuroasă şi lungi ani, albă (candidă, curată) ca o lebădă. să ne trăeştî, soro, (ca) o măr- [gea, să ne umpli casa de bucurie. *) Vezi varianta în revista pentru istorie archeologie şi filologie, Anul I, v. II, F. II p. 420, din 1883 : Nunta la Romînil din Macedonia de T. Burada. a) Femee care împlineşte un secol de traiu. s) Vezi varianta în Nunta Ia Români de T. Burada op. cit. p. 423. 924 POEZII POPULARE LA ARAMÎNI XXIX Cînd se prinde mireasa în horă Albă si-n' ti ved, lea sor, ţe mi tă-alîch;işî in cor, tra s-nî faţi noauă fic'orî, ca luţeâfirî şi ca sorî. doi si-11 bîgă'm pic,urări, tra s-n-aducă untu ş-raş; doî si-1* bigâ'm pîrmătâri, . tra s-n-adară, fustă n1 nali; doî si-11 bigă'm hrisiţî mari, s-nî facă neali ş-mingHişi. doî si-lj bîgă'm gunusârî s-n-adară cildă'ri ş-cîldîruşi; ma şi unluaţel fidân (al noulea) s nî-1 fa fim gioni căpitan, tra se-apîră pri optul* fraţi; ea tra a fost un distins celnic din Samarina care în anul 180*7 ^lVTe^VKu„P,e ”,e* “ tat" ■" 2) E fructul juniperulul. a) Nume de localităţi de prin Tesalia şi Grecia. PCEZIl POPULARE LA AROMInÎ 935 pin s-ti vinqî ş-la hîsâch1; l'aî paraţl’i cu mprumut, nu t-armîne ne-aştirnut; no-avem pîne, no-av£m sari, ag'umsim lail'i tră vindeari ; ţi dăsi un c'elnic mari, cavă! di ern’il1 picurări; ţi 4ăsiră ş-picurari, c'einiţî tu sulă vreţi fritjăari, di voi tracei laea urfan'i. pînă cînd te vinzi la măcelari; iei banii cu împrumut, nu-ţî rămîne nici aşternut ; nu avem pîne, nu avem sare, ajunserăm sărmanii de vînzare ; ce zise un celnic mare, vai de mizerii (pustii) pastori; ce ziseră şi păstorii, celnifi în frigare meritaţi să fiţi , [fripţi de voi suferă saracn. Păstorul îşî deplînge monotonia XIII Tut cu ah, cu susch'irare, n'-u trec (Jua di co-antjare, mea cu căn'l'i me-angrîn’escu, şi cu oile n’i zburăscu; căn da di v’ine sărbătoarea, no-are margine criparea : pri la un şi pri la nantu, stau ca n’el ag'un măratlu. Vilenda. Tot cu ah 1 şi cu oftare (suspinare) mi-o petrec ziua din zori de zi, cu cîîniî mă gîlcivesc, şi cu oile vorbesc; cînd dă şi vine sărbătoare, n-are margini întristarea: pe la unul şi altul, stau ca miel flămînd sărmanul. Ma 4Ueţi bobo, bobo, Tă earna di Armiro, câ-alăsă'm bec'ile aco, bec’ile ş-caleşile, di nă dor h’icâtile. Ea 4'teţi lele, lele ! că n-armî'n fumel'ile, nu-s viţate 6ale tu cămpu, că-s viţate to-apă araţe, si-ş facă călfv1 afară, putea capiu s-nu li doară. Câlive «Zicu» XIV Ci ziceţi bobo, bobo, l) pentru earna din Armiro,' căci lăsarăm (oile) albe acolo, albele şi pe cele caleşe 2), în cît dor ficaţii Ean ziceţi lele, lele *), căci ne rămîn familiile, şi nu sînt obicinuite ele în şes ci-s obicinuite cu apă rece, să-şi facă colibi afară, niciodată capul să nu le doară. Observare.—Cuprinsul acestui cântec este : Anumite familii, aparţinînd, pe semne, de un singur celnic, din cauza ternei aspre, pierzînd parte din avutul lor în oî, şi neavînd cu ce se plăti pe la datornici, ca să poată eşi la primăvară în munţi, cum obicînuesc, se plîng de nenorocirea ce î-a găsit. 9 Interjecţiune de întristare şi vâitare. 2) Caleşe sînt oile albe şi cu dungi negre pe la cap, corp, picioare. Sînt oi frumoase. 936 POEZII POPULARE LA AROMÎNI Blestem către puntea din Artă XV Nch'isiră oile tra s-fugă, picurarl'i nu vrea z-d'ucă ; picurarl'i di la oi, tut ma fug ş-mutrese năpoi; dusiră pîn la Sch'ipari, ş-ang'urâ cu boaţi mari, şi laili mul'ări a lor, blîstimâ cu capiu gol, blîstima cu capiu gol, di s-a\'4â pin tu nior : «O moi lai punte din Artă, «s-cadă sfulgul si te-aspargă; «s-easă arîulu si-n1 ti nească, «s-no-aîbă oile pri iu s-treacă, «să s-toarnă băibaţl’i a casă «s-n-adună'm de-adun pri measă, «că nă h'im ca vai! di noi, «mpărţile ca n'el' di oî. Gioşa Zişi, cuţitar. Porniră oile să fugă, păstorii nu vroeau să se ducă ; păstorii de la oi, tot se duc şi privesc înapoi; se duseră pină la Schipare, şi înjurau cu voce mare (tare), ear bietele muieri ale lor blestemau cu capul gol, blestemau cu capul gol, de se auzea pină în'nor: «Blăstemată punte din Artă, «să cază trăznetui să te spargă ; să easă (ad.: să se reverse) rîul să o . [mi te înece, «sa n-aibă oile pe unde trece, «să se^ întoarcă bărbaţii a casă, «ca să ne adunăm împreună'la [masă «căci sintem vai! de noi, «împărţite ca miei de oî. Tînăr căzut victima morţii XVI Ţe-alatră cîn'l’i pri deână, îu e Ndona ta s-l'-agană ? oi, oi Ndonalo-an'eu, oi, oi grambolo-an'eu. N'ul pitricui Ndona tră h'iţe, rf-ul vîtîmară la mătriţe, oi, oi Ndonalâ-an'eu, oi, oi grambolo-an'eu. N -ul pitricui Ndona ş-tră sare, n'-ul vîtîmară buija dă-amare, oi, oi Ndonalo-an'eu, oi, oi grambolo-an'eu. Ndona vrut, Ndona muşât, cum s’armî n fără birbât ? ■ oi, oi Ndonalb-an'eu, oi, oi grambolo-an'eu Ndona sdari, Ndona birbtl'u, cum si-n' fac laea far h'il'u? oi, oi Ndonalo-an'eu, oi, oi grambolo-an'eu. Ndona un tru şapţe feate, Ce alatră cîîniî pe colină, unde-î Ndona ca să-i cheme ? oi, oi Ndona al mieii, oi, oi mirele mieii! Mi-1 trămisei pe Ndona pentru zmo- . , . [chine, mi-1 uciseră la (oile) mătriţe oi, oi Ndona al mieu. oi, oi mirele mieu. Mi-1 trimisei pe Ndona şi la sare, mi-I omorîră pe malul de mare. oi, oi Ndona al mieii, oi, oi mirele mieu ! Ndona iubit, Ndona frumos, Cum să rîmîîu fără bărbat ? oi, oi Ndona al mieu, oi, oi mirele mieii. Ndona soare, Ndona privighetoare, cum să-mi fac (ce mă fac) fără [de fiu ? oi, oi Ndona al mieii, oi, oi mirele mieii. Ndona un in şapte fete, POEZII POPULARE LA AROMfNÎ 937 cum s-faţîm fără di frate ? oi, oi Ndonalo-an’eu, oi, oi grambolo-an'eu. Plingu ş-laîle cusurine, Ndona duse ş-nu ma v’ine oi, oi Ndonălo-an’eu, oi, oi grambolo-a n'eu. Gîoga Zişi cuţitar. cum să facem (ce să ne facem) fără [de frate ? oi, oi Ndona al mieii, oi, oi mirele mieu! Pling şi bietele verişoare, Ndona se duse şi nu ma! vine oi, oi Ndona al mîeu, oi, oi mirele mîeu. Nenorocire din cauza războiului XVII Plîncji picurarlu, plîncji şi cîrvînarlu, cum mirluxescu moâşili, cind îşi plingu morţîFi. — Ţe.plincjeţî laî picurări, ţe plindeţl laî cîrvînârî ? — Ţe s-nu plînŢem şi s-nu uhtă'rn, Polim greu pri noî n-asparsi, oîli nă li loară toati, ş-caFi nî-P loară n-g’umitati, di nă dor laîli h'icati. Cum s-nă ţin, cum s-nă turnă'm, acasă noi cum s aspunem ? Di-şî plingu laî Pi picurări, di-şî plingu Pil’i cîrvînârî. Plînge păstorul, plînge cărăuşul, cum se bocesc bătrîneie, cînd îşi pling morţii. — Ce plîngeţi, bieţi păstori, ce plîngeţi, bieţi cărăuşi ? — Gesănuplingemşisănu oftăm, războiu greii pe noî ne strică, oile ni le loară toate, şi caii ni-î luară pe jumătate; în cît ne doare la ficaţi cum să ne ducem, cum să ne întoarcem, a casă noi cum să spunem? Şi pling bieţii păstori, şi plîng bieţii cărăuş'. Cărăuş nevenit din cărăvane p-acasă XVIII Ună veară mare, mare, nu-ţi vinişî, laî picurare, ta si dai pin di mufare, si dai semnu că ti doare. —Cum si v!in, nveastă curbane, cu cari s-las oile nu are, v'ini luplu di-şî li taFe. —Las’ li taFe, las’ li măîa, pin di ună s-li din'ică, ş-tine z-daî pînă di casă, c-aî fumăal'j, c-ai niveastă. —O vară mare, mare nu venişî, măi cîobane, ca să vezi biata muiere, să dai semn că te doare, —Cum să viu nevastă dragă (lit: [jertfă) cu cine să las oile nu este, şi vine lupul de le sugrumă (lit. [taie). —Las’ să le taie, las’ să le mănînce, pînă la una (ad.: la ultima) să le [prăpădească, dumice, şi tu să dai (ad. să vii) pînă acasă, căci ai copii şi ai nevastă. Despa Papahagi Avela 938 POEZiî POPULARE LA AltOMÎNlf Prevestire de moarte XIX O lai Janâchî s nu n'erdî la oi, îţi vigui vislu, că va s-morî. —O cari si moru, cari si nu mor, s-n -âscultaţi un singur zbor, Ia turuşte s-mi ngrupâţi, ’ primuveara cind z-vâ turnaţi s-treacă oîli, si-n' le-acâţ. ’ Si-nî lă-acdţ şi si-n' li mulgu, şi cu mina mea s-li tundu rlueara s-n'-o-avdu dipriună, cîndu oili va se-adună. Tra si-n' h'iu şi după mâarti, ni di sotî, ni di-oî diparti. Avela. Mai Enache, să nu mergi la oi, visul, că aî să mori ! ’ —Dacă mor, dacă nu mor, să-mi asculta^ un singur’cuvînt la stină să mă îngropaţi, la primăvară eînd vă veţi întoarce sa treacă oile să mi le prinz, sa le prinz şi să le mulg, Şi cu mina mea să le tund. lriuerul să mi-1 aud într-ună, cind oile se vor adună (ad.: se vor „ „ u . [mina ia culcat), ria sa nu fiu^ şi după moarte, nici de tovarăşi, nici de oi doparte. Ţal-Şaşamuti. Păstorul îşi deplînge soarta rea O/ inarâţi, mărâţi di noi, plîmjem ca n'iţi'i fic'ori, (bis) ca n-artnasim făr di oi-Li ch’irum di earna greauă, n‘el i tu fîtâl’u di neauă, oile tră plătire mandra, jî. vindum tute co-arada-Di bir beţi g'ilep plîtim, di no-avem cu ţe s-fudlim ; dăm şi dăm şi tut vindem hîiri pute no-avem. XX O, sărmani, sărmani de noi, plînem ca nişte mici copii, (bis) căci râmaserăm fără de oi. Le pierd urăm de earna grea miei in timpul fâtării de nea ; oile pentru plata mandrei (locul [de păşune pe timpul îerneî) le vindurăm toate pe rînd. De berbeci gilep *) plătirăm, de nu mai avem cu ce să plecăm . [la munte): dam şi dam şi mereu vindem şi noroc niciodată nu avem ’ cărăuş mort în cărvane XXI Nu-ţi (Jiţeamu, lai G'oga frate, ca Bosna easte diparte : doi meşi ţine îmnâtura, Ş-alţi ahînţî turnătura ? SoţI'i al G'oga tuţî s-turnară, Nu-ţi ziceam, măi Gioga frate, ca Bosnia este departe, două luni ţine drumul, şi încă atîta întorsul. Tovarăşii lui Gioga toţi se intoar- ş-nîs tu xeane lo-alăsară. Lailu G'og-armase n-cale ’) Gilep este darea anuală t Pe ,e* în străinătate 11 lăsarâ. Bietul Gioga rămase în cale, pe fie-care cap de vită ce se face către stat. P0EZ1 POPULARE LA AROMÎN1 939 trîşî tu ponda di nă vale. S-toarnă soţl'i di-1’ zburăscu cu graîlu dulţe şi frăţescu : — Aide, G'oga, aide, frate! v'in a casă, s-taţî rihate. — Duţeţî vă, voî fraţi, a casă, că lingoarea nu me-alasă, şi nu-n' pot măratlu-n' d-eu, si ncalic pi callu a n'eu. — G'ogă, nu putem s-fudim, fără tine si nch’isim; va s şidem noi ningă tine, pînă cînd s-ti faţî raa gh'ine. ţ)ua lantă fu m-arăii ş-eiâ G'oga cama greu. Soţl'i atumţea lu ntribară, cînd din mină lo-acăţară: — Ţe si spunem noi a casă-ţî, a marâtăl'eî niveastă ale mame ţe ti plîntje, şi a soră-taî ţe s-frîndie? — Multe ncl'inăc'uni s-lă daţi, ş-alor multu s me-alăvdâţî, că n'-u gh'ine şi-n' bînăfi, pi tu xeane iu n'-arne) Vas de argint, foarte scump, întrebuinţat pentru servirea celor sfinte. 942 Poezii Populare la aromIni —«Pepă dă-nr ună băşare, sun mal'ot şi sura timpare, s-nu fure bîşarea bună, si-n1 dai Pepă ningă ună. -«Nu-n1 mi strindi lai g'un&de, că-n' hhi tu stranie nali, nu-n! mi bagă g’one m-pade, că-n' mi fac tută birbate. Moaşe moi, moaşe moi, ioai cărigu s-neg Ia ol, (Jăsi nveastâ: «nu ti voî, «că no ai perc’e dînîpoi; «Ch'ipuric’u moi dada meao : «si-n1 pitreţi un cîlîric'u, «si-n1 cos şcretul di dulmic’u; «Ch'ipuric’u, moi dada meao, «si n’ pitreţi per di căţao, «si-n1 cos şcreta di pudv'ao» loaî tufech’a di mîgor sclpitâî munţălî cu nior, loaî tufech’a di curao, seîpitâî munţă’l' cu neao, s-o aflarimu nvfiasta ţeao, va s-u tal'u mine pi dao. Ţicura. —«Pepă, dă-mi o sărutare pe supt mal'iot, pe supt manta de n-o fi sărutarea bună, să-mî daî Pepă încă ună. —Nu mă strînge, voinicule, căci sînt în haine noi, nu mă băga, voinice, jos că mă murdăresc cu totul. XXIX Fă bătrîno, fă bătrîno, luai cărligu să mîerg ia oî, zise neYasta: «nu te iubesc, «căci n-aî plete (chică) după cap: «ra mamă... chipuriciu (!) «să-mi trimiţi nişte caer, «să-mi cas pustiul de dulamă. * . nianQă'-- chipuriciu «să-mi trămiţi pâr de căţea, «sa-mî cos pustia de poală». Luai puşca de măgor apusei după munţii cu nori, luai puşca de curea, apusei după munţii cu nea, de-aş găsi nevasta mea, în două (bucăţi) o voiu tăea. Cola Ban. G'one^ lai, ţi nu-n' ti nsorî pin sîntu făâtile eftine, citi ună, citi dao, citi trei tu pîră' ? Că de-apoea va-ş si scoală, va-ş si facă una n’il’e, ună n’il’e ş-ţinţi sute aţeâ ma buna dao n'il’e, j-g’one lai, nu poţi ta s-afl'i, ni-n Pole, ni-n Misirie, ma-n Vlih’ie poate s-afl'i, c-aclo ş are feate multe, feate multe j-dizn'irdate. Cruşova. XXX Voinice, de ce nu te însori, pînă cînd sînt fetele eftine, cite una, cîte două, cîte trei într-o para? Căci apoi se vor rădica (la preţ), se vor face o mie, o mie şi cinci sute, cea mai frumoasă două mii, Şi voinice, nu poţi să afli, nici în Constantinopoi,nicî in Egipt, doar in România să poţi afla, căci acolo sînt fete multe, ’ fete multe şi dezmierdate. Sunda T. Duminică cîtră mirindi, Bilina s-alîc'i di munţi. — Mori Bilină, mori lăită, nu stîteâî pin t-apirită ? Billina XXXI Duminică în spre merinde, Belina se turbură de minte. Fă Beli no, fă nefericită, nu stăteai pînă la zi ? POEZII POPULARE LA AROMÎNI 943 — Nu stîtăâm că n1 erâ frică di Stamatî, că mi din’ică. — Iu ti ţeaî mori buisită, ca icoană ch’indisită ? bigâşi laea di lîlî'n1, di lîlî'n1 şi titî'n’. ju ti ţeaî noptea pri Jună, tîn< âî verii s-nu-ţ asună. Bărden’iii trei mîhîlâţî, Belina li feaţi mîscîraţî. Notă. — Fidelitatea şi supunerea femeilor aromîne la bărbaţii lor este cîntată în multe cîntece poporane din cari am dat două numai, (3,4) unde se poate vedea. Insă şi femeile cele rele au şi ele cântecile lor, cari se cântă spre perpetuarea pedepsei pentru abaterile lor. Aromînii, când o femee se află în neînţelegere cu bărbatul ei şi ea ar vrea să se despartă, nu pot să înţeleagă despărţirea şi dacă o femee provoacă aceasta, zic : «.s-alîc'i di minţi». Despărţirele sînt foarte rare şi cei despărţiţi sînt consideraţi de oameni răi. I. Caragiani XXXII — Nu stăm căci mî-era frică de Stamatî căci mă prăpădeşte. — Unde te duceai fă nenorocite, ca icoană zugrăvită ? Ai băgat nenorocirea în unchi, în unchi şi în părinţi, unde mergeai noaptea pe lună, ţineai cerceii să nu sune. Bărdenile trei mahalale, Belina le dede de ruşine. Aseară aoaltazi mi ncîc'ăî, mi ncîc'aî cu vrutlo-an'eu, cum si-n' fac s-mi fac cu bun, n’-loai ligh’enea tu nă mînă, ş-ibriclu to-alantă mină. — V'inu, vrute, s-ţă lai mîn’le, ch’icusl nu vru ta s-v’ină ; cum si-n1 fac, s-mi fac cu bun, bîgâî sofră, s-mîcâ’m pîne: «V'inu, vrute, s-mîcă'm pîne» eh’icusi, nu vru tas v’ină ; cum si-nî fac s-mi fac cu bun, aştirnâî tu odă analtu, «v’inu, vrute, s-nă bigă'm» ch’icusi nu vru ta s-v’ină, vrui nu vrui în’ mi bîgâî. Tiş tu mesea noâptil’ei, acîţă ploae minută, neş a vruţi ui si Fi strig n’i io-aflâî sun trandafir, anda mi duc cîtră la cap, în’ ved dao căpiţe, un cu fesi ş-un cu cusiţă-Anda mi duc cîtră c’ic’oare, în’ ved laea patru c’ic’oare, dao irâ cu stifaleti, şi dao irâ cu c’oariţî. Cruşova. Alaltă sară mă certai, mă certai cu iubitul mîeu, cum să fac să mă fac bine (adică : [să mă împac); îmi luai ligheanul într-o mină, şi ibricul în cealaltă mînă. —Vino, iubite, să-ţi speli mîînele» se supără nu vru să vie; cum să fac, să mă împac ? băgaî masa, să mîncăm pîne, «Vino, iubite, să mîncăm pîne.» se supără nu vru să vie; cum să fac, să mă împac ; aşternai în odae sus (nalt), «vino, iubite să ne culcăm» se supără nu vru să vie. Vrui, nu vrui mă culcai Tocmai în mijlocul nopţii, începu ploae măruntă, mersei, să chiem pe iubit. 11 găsii supt trandafir cînd mă duc cître la cap, văd două capete, unul cu fes, altul cu cosiţă; cînd ma duc cître la picioare, văd sărmana patru picioare, două erau cu ghete de lac, şi două erau cu cîorecî. Adunat de d-ş6ra Zaba Buşa. 944 POEZiî POPULARE LA AROMÎNÎ Ţi-ş durn'â feata pi ch'atrâ, nidurn'ită, nisumnată, şi cum durn'â în sin J'-intră un şarpe v'iu ş-u deade dealaga lagă, şi n'arse la laîlu tată : «Tată bagă-ţî mîna n sin, «că-n! intră un şarpe v'iu. — Altă feată îo va n-' fac «ş-mîna n-sin io nu u bag. şm deade dealagă alagă si duse la laea mamă, «mamă bagă mîna n-sin «că-n1 intră un şarpe v'iu.» — Altă feată îo va n1 fac, «mîna n-sin îo nu u bag.» ş-u deade alagă alagă si duse la laea soră, (frate etc.) Ş-u deade alagă-aiagâ, si duşi la Jaîlu g'one : «g'one bagă-ţî mîna n-sin «ta si-ţî scoţi un şarpe v'iu. — Mina n-sin io va-n' u bag «altă ca tine nu aflu.» Mîna în sin el îl băgă, şi de şarpe o scîpă. Cruşova Durn'â feata sum trandafir şarpi v'iu 1" si nh'ipsi n-sin, îj bîgă’ feata s-aurlă, şi si strigă ca nă zurlă : «tate le, tate mirât, «bagă-ţî mîna io-aţel sin, «si scoţi şârpile-aţel v'iu, tate-aţel nu cutifjâ. «dado Jâ, lă dada mea, «bagă-ţî mîna to-aţel sin, «si scoţi şârpili aţei v'iu. Dada ţea nu cutiijâ. «g'one, lai g'one muşât, «bagă-ţî mîna to-aţel sin «si scoţi sârpile-aţel v'iii. G'onile şi d-ascultâ' mîna-n sin nis u bîgă'. Vruta lui îşi 6-ascîpă'. XXXIII Că dormea o fată pe peatră, nedurmită şi fără somn, şi cum dormea în sin, îi intră un şarpe viu, şi alergă în fuga mare, şi merse ia bietul tată : «Tată, bagă-ţî mîna în sîn, «căci îmi intră un şarpe viu. — «Altă fată eu voiu naşte, «mîna în sin eu nu voifl băga Alergă în fuga mare, şi merse la beata mamă: «Mamă, bagă mina in sin, «căcî îmî intră un şarpe viu». — Altă fată eu voiu naşte, «mîna in sîn eu nu o bag». Alergă în fugă mare, merse la biata soră : (şi tot aşa, merse la frate, văr). Alergă in fugă mare, merse la bietul iubit: «Iubite, pune mîna în sin, «ca să scoţi un şarpe viii. — Mina in sin eu o voiii băga, «alta ca tine nu găsesc». Mina în sîn el o băgă şi de şarpe o scăpă." Zaha Buşa XXXIV . Dormea1) fata supt trandafir, şarpe viu i se-nfipse in sin se puse fata să urle, şi să strige ca o nebună: «Tată, biet tată, «pune mîna în acel sin, «să scoţi şarpele cel viii». Acel tată nu cuteza. «Mamă, fă mama mea, «bagă-ţî mina in acel sin, «să scoţi şarpele acel viii». Mama cea nu cuteza. «Iubit, iubit frumos, «bagă-ţî mina în acel sin, «să scoţi şarpele acel viu. iubitul o ascultă, mina în sîn iî băgă, pe iubita îşi scăpă. ’ 9 Var. Weig. Arom. II, 150, 90, POEZIÎ POPULARE LA ABOmInÎ 945 . Fată logodită fără voea el XXXV N’-easti feata lîmjită, Undită şi văâştida. —Ţe-aî, lea feată, di nu-n1 poţi ? —Nu-nî deadeşî, dado; bun soţ. —Cuscri Fi v'in tra s-ti l'a. —Dă-lă, dado, s-mică, z-bea, bagă ş-mina ng’epea mea ş află, scoati Gl'aea mea, si dişcl'icjî snduch'a mea tra si scoţi şi peea mea, şi n’i ndreaqji soră-mea, si-i1 u dau tra si u Ta. Ţia, soru, ţ-cîntă nveâstili, n'ia, soru, n1 cîntă moaşili (bitirnili); ţîa, soru, z-bagă veri, n'ja, soru, n'-adară ţeri; tine, soru, ti ţing cu brin, n'ia, soru n’-h'erbu grîn; tine, soru, te-aşteaptă caiu, mmi, soru, me-aşteaptă scamnul"; tini, soru, te-aşteaptă soacra, mini, soru, me-ateaptă groapa. Notă.Ţ-Gîntecul de iată reprezintă fata, care se consultă şi pere victimă ne-consimţireî la soţul, ce părinţii ei alesese. Sora sa se vede, că se supune şi îl îea ea. Acest cîntec este scos de pe muntele Pindu San-Marina, chiar la nuntă, după m*s'a *pu!' Aromîniî nicI nu mărită fete cu Greci şi cu alte neamuri, nici nu îeau. Batrîmi au luat de mult această măsură, ca să nu peară neamul românesc de acolo numai^ o concesiune se face, adică un străin ne-român sâ iea fată romînă de nevasta numai dară se angajază sâ trăiască pentru tot-d’a-una în patria nevestei sale ca copn lor să rămîe totromînî. Iată cum se exprimă întrV poezie populară o fată’ careia i se propune să iea de bărbat pe un grec : * suflitlu meu limpidit, ti ntreb a lui si-1 dau ?. nu, nu, nu,_ scumpa mea dadă; cama gli’ini-n foc di dadă ? mor armînă (Rumănă Frş.) ş nîs nu-1 l‘au : ^‘reseL cinci o gătesc, îî cîntă tetele şi nevestele cîte un cîntec la fie-care straiu ce o îmbracă, asemenea cînd îî pun inelele, brăteletele, cerceii etc. Ea se porneşte călare pe cal, şi ast-fei ajungînd la casa mirelui, cînd intră i se dă unt cu care unge partea superioară a porţii şi lină, pe care o răspîndeşte în semn de abun-cenţă şi noroc ce aduce. Nunta ţine o săptămînă în genere, şi cel bogaţi invită din satele dm prejur vînătorî buni, călăreţi, dănţuitori, cîntătorî, glumeţi şi tot ce se pote contribui la solemnitatea nuntei, se fac concursuri de dat la semn, de danţmi, diferite unul de altul, de ciutele, de scoatere de cîntece improvizate, de glume, de curse de cai, etc. şi învingătorii priimesc din mînile miresei cite un dar spre suvenire. Cerile şi griul despre 'care se face vorbă în această poezie se împart la oameni spre a ierta pe mort. 1 I. Caragiani. 60 îmi este bolnavă fata, bolnavă şi veştejită. —Ce aî fată de eşti bolnavă ? —Nu-mî dăduşi mamă bun soţ. —Nuntaşii vin să te îea. —Dă-le, mamă, să mănînce, să bea, bagă şi mina în buzurarul mieii, şi află, scoate cheia mea, să deschizi lada mea, ca să scoţi şi zestrea mea, şi găteşte pe sora mea, să-î o dau (zestrea), să o iea. Ţie, sor, îţi cîntă nevestele, mie, sor, îmi cîntă bătrinele ; ţie, sor, îţi bagă cercei, mie, sor, îmi gătesc ceri ; pe tine, sor, te încing cu briu, mie, sor, mi se fierbe grîu; pe tine, sor, te aşteaptă calul, pe mine, sor, mă aşteaptă sicriul pe tine, sor, te aşteaptă soacra, pe mine, sor, mă aşteaptă groapa. 946 POEZIÎ POPULARE LA AROMÎNI XXXVI Cîntec în contra celor cari introduc nouă modă europenească în îmbrăcăminte. Soţi a more soţi, adunaz-vă toţi, ta s-nă plăndim hala, nă se-asparse hoara : «tute hirioase, «cu fustăn! cu oase, «ş-alte nica multe, «cu fustăn' cu furte, «tu mînă cu umbrelă, «în cap cu capelă, «tu s-easă a prinmare «s-nu li veadă soarle. Tovarăşi, voî tovarăşilor, adunaţi-vă cu toţii, ca să ne plîngem starea, ni se strică satul: «toate voioase, «cu rochii cu oase, «şi alte încă multe «cu rochii cu furte, «în mînă cu umbrela «în cap cu pălărie «ca eşind la plimbare «să nu le vadă soarele. Zaha Buşa XXXVII Samarina j-dSadi neauă, niţi ploae, niţi neauă, h’il'a-1 ţ)imă ş-easti greauă, cum va s-easă tu dun’auă ? magh'ini s-facă calugreauă va s-u ţemu-n Viliştin, cum va s-easă tu viţin\ va u ţemu pînă n Voi, . lumea tută o-au n zbor. La Samarina ninse (lit. dede nea), nici ploae, nici nea, tîica lui ţ)ima este grea ; cum va eşi in lume ? mai bine se face călugăriţă, o vom duce la Veliştin, cum va eşi printre vecini. o vom duce pînă la Volu, lumea toată o are in gură (lit. lumea toată o are în vorbă). Şunda T. XXXVIII N’ic earâm, drac n'-earâm, pritu păduri n’-alăgâm, pilisteri n’-avinâm, pri-ună (Jeană ma işeâm, un lai fur io videâm, feată sclavă el ş-purtâ, faţa l'ei îl1 hrisusăâ, truplu tut îl' trimurâ, la6a nisă n‘i strigă, «fâ-n! te, g'one, cama ncoa, «si-n1 ti ntreb di muma măa, «cind va v’ină si-n' mi l’a. «G’one, ţi mi fac curbani, «bagă tradi tu nişani, Mic eram, drac eram, prin păduri alergam, porumbei vînam, pe o colină eşeam, un biet haiduc vedeam, fată sclavă el ducea, faţa ei aurie, corpul tot ii tremura, biata dinsa îmi.striga, «fă-mi-te, voînicule, mai încoace, «să mi te întreb de mama mea, «cînd va veni să mă îea (să mă „ . . „ . „ [scape?) «Voinice, ma jertfesc ţie, «ocheşte şi trage, POEZII POPULARE LA AROMfNl 947 «mini laea s-me-agudeşti, «s-ascâp ditu mîn1 fureşti. Io atumţea aminâi, furia aţelu 1-vîtîmăi, feata io n’-u ascîpaî, şi niveastă n'i-u loaî. «pe nenorocita de mine să mă lo- [veştî, «ca să scap din mîinî haiduceşti. Eii atunci împuşcai, pe haiducul acela îl omoriî, pe fată o scăpai şi nevastă mi-o luai. Fată otrăvindu-se XXXIX Ună feată limpidă, din munte se-aleâpidă ; trîşi în vale la pîrnare, ş-astîl'e doi tur,ti in cale, un nîpoi-1', un nîinte, si ch'iru feata di minte. — «Daţi-vă, turţi, la nă parte, că n'-u calea mult diparte daţi-vă, turţi, daţi-vă cîn1, n'-h'iu, criştină, h’iţî pingî’n'. O lele ! mărata feată, di doi turţi fu băşată ; di doi turţi fu băşată di se-află înfărmăcată. O fată strălucitoare di munte se coboară, tocmai in vale, la parnare, intimpină doi turci in cale, un îndărătul ei, altul înainte, se pierdu fata de minte (se zăpăci), — «Daţi-vă turcilor, la o parte, căci mî-e calea prea departe; daţi-vă, turcilor,daţi-vă (la o parte) [cîini, sînt creştină, sînteţi păgînî. Vai ! sărmana fată, de doi turci fu sărutată ; de doi turci fu sărutată, în cit se află înveninată. Obs.—Fiind necinstită de doî păgînî şi nevrînd să mai trăească, s-a otrrăvit. Fată logodită după un miac şi dispărţită Sţindi-r numa, stintji-l1 fana, Li Galiope al Garapana. Taţi Caliope, taţi lăa sor, Că t-armînlu io va-n* mor. M'ercuri seară u isusiră, Sîmbată u dispîrţîră. Me aplicai ta si-11’ başu, toţi an'urţleâ al'u ş-praşu ; toţi de-aţel1 di pilu hoară, şi de-aţel' ţi-şî vindu dală. No-am ni zori, no am ne frică, că-şî bîgară nă muzică. Nu am zori^ niţi-n' creapă, că nu-n' l'au soacră miacă. «Ţi cara că eşti muşată, Di miaţi eşti bişată. —Ată lea, ţi va-n1 ţă fac, XL t Stinge-i numele, stinge-i lumina, Caliopei lui Garapana. Taci Galiope, taci fă sor, căci pentru romînul eu o să mor. Miercuri sara o logodiră, Simbătă o dispărţiră. Mă^ aplecai, ca să-î sărut, toţi mirosea usturoiu şi pras; toţi de cei de pe la ţară şi de cei ce vînd lapte acru. N’am nici un zor, n-am nici o frică, că întocmiră o muzică. N-am nici un zor şi nici nu mi pasă, că nu ieau soacră miacă. «Şi ce-î dacă eşti frumoasă, de miace eşti sărutată. —Mamă dragă, că ceam să-ţi fac 948 POEZl POPULARE LA AROMÎNÎ Va l alâs laîlu Miac. Ansări Papa-Nastasi, «îu daţi feata la miati! «taţi cu stran’i di şiaţi. Ş-ansări Mia al Papazi: «lu daţi feata ca birbeacă ? «nu-11 dăm noi soacră miacă.» Ţi cara c-au casă mare, soacră-sa n-c'ic’oare goale. Nu-n’ voi Za har ia cuscră, ţi-şî mică pine cu puşcă. Craşova. îl voiu lăsa pe bietul miac. Răsări Papa-Năstasi : «unde daţi fata la miace ? «toţi cu haine de aba. Şi răsări Mia luî Papazi : «Unde daţi fata ca berbeacă ? «nu-î dăm noi soacră miacă.» şi ce dacă au casă mare, soacră-sa (umblă) cu picioarele ^ , [goale; Nu-mi doresc pe Zaharia ue cuseră, căci mănîncă pine cu oţet. Şunda T. — Ţi-n' ţ-aî buiţa cripată, feată, moi lai feata ? ţi-n' ţ-aî capiu ligât, ş-tu soare băgatu ? Disi n'-ti h’uvreaşte, disi capiu n’-ti doare, disi-î de-auă albă, disi-î di apă araţe ? — Ni Ifavră mi h'uvreaşte, ni capiu n’-mi doare, nu-i de-auă albă, ni de apă araţe, că ş-u di mirach'e, că-î di laie vreare, ti un g'one c-aslanu, stimutul Cruşuveanu. — Taţi, lea Lenă, taţi, c-aţelu nu-î ti tine, va-ţî dau un ma mare, c-aţelu nu-î ti hare — S-crech'i, s-plîscîneşti, Ţi ai di mi cîrteşti. Tîrnova, Macedonia. XLI — De ce mi ţi-e fată, fă fată ? buzaţ crăpată, de ce mi ţî-e capul legat, şi în soare băgat, doar suferi de friguri, doar capul mi te doare ? oare-î din cauza strugurilor albi [ (foarte dulci), oare-î de apă rece ? — Nici de friguri nu sufer, nici capul nu mă doare, nu-î de struguri albi, nici de apă rece, ci e de dor, e de dragostea mare, pentru un voinic ca leul, stinsul 9 Gruşovean, — Taci, fă Eleno, căci acela nu-î de seama ta, îţi voiu da pe unul mai mare, căci acela nu-î de ispravă. — Să crepi şi să plezneşti, ce ai de mă mîhneştî ? Lazăr Atanasescu. XLII Cîntecul unui flăcău, Vîrv'â-mi, mumă, ncac’i-mi, fă-mi, s-n'j s-aurască, si-n' l'au perl’i şi si-n' fug, ni soţl'i s-nu-n’ zburască ; s-mi duc diparte, îu-şi se duc, care nu trăia bine cu mamă-sa Cicăleşte-mă, mamă, ceartă-mă, fă, să mi se urească, ca să-mî leau perii şi să fug (ad. [să-mî îeău lumea în cap), nici soţii să nu-mi vorbească; să mă duc departe, unde se duc, POEZÎ POPULARE LA AROMÎNI 949 lindurle ş-pilicanTi, s-mi susch'rî, mamă, totuna, plingînda s-numiri an'l'i ; s-adaşti, mamă, tas-mi vedî, pi mine nincă noară, şi s-treamurî ma va z-daî ta z-veqlî vir soţ deamel' din hoară. Di marea ngusă ţi va s-ai, de-arăii, di multă jale, si-ir apirî, mumă, şi s-murcleştî, mutrtndului în cale’; s-aştepţi g'on'l'i aţei’, ţe v'in, _ dit locuri dipîrtate, s-intregh' tră scumpul h'il'u a tău, un gol tru şapte feate, pri cîlătoiTi ţi va z-daî, s-lă faţî mare ntribare, şi di la vîrnu s-nu poţi s-aî, ' ^ măcâr una hălaare 1 Că îeu tru xeane va s-armî'n, aclo si-n! putriclăscu, C-ahtare bană ţe ri trec îo, că eseu, că nu eseu ! rîndurelele şi berzele, să suspini după mine, mamă, tot- [d'a-una, plîngînd, să numeri anii ; să adaşti, mamă, ca să mă vezi, pe mine încă odată, şi să tremuri, cînd s-o ’ntîmpla ■ [să vezi pe vr’un soţ din ai mei din sat. De mare durere de suflet ce o să ai, de rău, de multă jale, să ţj se facă ziuă şi să înserezi, privind în cale ; - să aştepţi pe voinicii cei cari vin pin locuri depărtate, să întrebi de scumpul fiu al tău, unul singur (unic) între [şapte fete, pe călătorii ce veî întâlni, să le faci mare întrebare şi de la nimeni să nu poţi să ai, măcar o noutate 1 căci eu în străinătate o să rămîiu, acolo să putrezesc, căci viaţa asta ce fac eu, sînt şi parcă nu sînt. Cîntecul unui haiduc, care se lasă de haiducie şi se decide să plece în străinătate Scoală nveastă, că va-n‘ fug, nclo diparte va-n! mi duc, scoală dă-n* treile piştoale, si-n‘ li portu pline greale, treile hoare si s-hîrseascăx) nveasta mea si-n1 si cîrtească, si-n1 amin ună piştoală, s-trunduîescu ntreaga hoară; si-n' o-amin di doaM' ori, si-n‘ mi avdă munţi ş-niorî; si-n' o-amin ş-an treia oară, si-n1 mi plingă tuţî din hSară. — Umpli-ţ-u, lai g'one aleptu, si-n' disfac muşatlu-n' ch'eptu, la s-n'-amin', ună piştoală, s-nu-n1 armî'n' fir di tine n-hoară. *) Aluziune la trei sate albanizeşti, pe la numele său. XLIII Scoală, nevastă, căci voiu pleca, în colo departe mă voiu duce, scoală, dă-mi cele trei pistoale, ca să le port pline, grele, cele trei sate să se înveselească, nevasta mea să se întristeze, să-mi descarc un pistol, să se zguduie întreg satul; să-l descarc de două ori, să mă a uză munţi şi nori, să-l descarc şi a treia oară, ca să mă plîngă toţi din sat. — Umple-I (încarcă pistolul), voi-„ „ [nic ales, să-mi desfac frumosu-mi piept, in care să descarci un pistol, ca să nu mai rămîn fără tine în [sat. BSala-de-Sus, cari haiducul aromîn le făcu să tremure 950 .POEZII POPULARE LA AR0MÎNI XLIV (VARIANTA) Amină, g’one, nă piştoală, s-trunduească ntreaga hoară ; că va s huji tine to axeană ; amină, g’one, dao ori, că va s-fucli (Juă cu nori, nu si şti bîneiji i mori. Trei le boare va s-hîrsăască, n'ica tâ va si s-cîrtească. Va-n' ti duri cu sînătate, va-n‘ armî'n pi susch'irate; pin tu laea di turnare, va-n’ armî’n tu nă uhtare. împuşcă voinice, din pi-tol o-dată, să se zguduie tot satul, căci vei pleca tu în străinătate, împuşcă, voinice, de două ori căci vei pleca în zî cu nori, nu se ştie (dacă) trăeştî sau mori; cele trei sate se vor bucura, draga ta se va întrista. Mi te vei duce cu sănătate, voiu rămine suspinind (pe suspinate) ; pînă la nefericita întoarcere, voiu rămîne într-o oftare. XLV Mi sculai mult tah'inâ, n'erşu ndreptu la vruta mea, aflai vruta, că durn'â; stau şi mi mintuescu, aii vrute cum si-11 grescu ; vruta si n-o nărăescu. Mă a-aplicâî, vruta n'-băşâi. ditru somnu n'-u diştiptâi; ea pri mine s-nărăi. "'Taţi, lea vrută, taţi lea sor io tră tine mor di dor.» vruta atumţea arsări di guşe n'i me-arăch'i, g‘one, tră tine glărescu, şi di azi a ta va s-escu. Mă sculaiu tare dimineaţă şi am a mers de a drept la iubita mea, aflai pe iubita, că dormea; stau şi me gîndesc iubitei cum să-i vorbesc, ca să nu o supăr. Mă aplecai, pe iubita sărutai, din somn mi o deşteptai, ea se supără pe mine. «'Taci, dragă iubită, taci dragă soră. eu pentru tine mor de dor.» iubita atunci a sărit de gît m-a apucat : voinice (iubite), pentru tine îne- . , fbunesc, şi de azi a ta voiu fi. XLVI Muşuteaţa feâtilor, bagă h’avră a g’on’ilor, di-şî pitrec cîrăvî vîrach’e, pîn tu Vinitia veacl'e, balsam di bunlu s-aducă, si-1 aducă şi si-1 bea, si-1 bea, si-11 a lasă h’avra, h'avra di feate muşate ; h’avra di feate muşate, nu si vindică cu balsam. Feată cu perlu flurie, zborlu a tău maşî i v'itrie. Vilardi (Beratl Frumuseţea fetelor aduc (bagă) friguri voinicilor, de trămit corăbii aurite pînă in Veneţia vechie, balsam de cel bun să aducă, să-l aducă şi să-l bea, să-1 bea, ca să-i lase frigurile, frigurile de fete frumoase, frigurile de fete frumoase nu se vindecă cu balzam ; fată cu părul auriu numai cuvîntul tău e doctorie. POEZII POPULARE LA AROMInÎ 951 Di la tine pin la mine, înî ch’irduî poala cu cl'ine, poala mea tută mătase ; care s n( o-află, s-u pitreacă, c-ună feată nimărtată, că di vruţiu n'i fu dată. N'-earâm feată dizn'irdată, dizn'irdată şi cîftată ; tu noauă fic'orî nă feată, n'-earâm feată dizn'irdată, di mi nviţâ' hoara toată. Las să nveaţă şi să ştibă, ş-an'ia cu ncb’erdu si-nr h'ibă n'i-1 viijui şi n’i-1 vrui di cîndu cu gura-11 grii; si-n' bine4î muşatlu a meu, si-n’ ti ţină Dumnicjă'u. XLVII De la tine pînă la mine, îmi pierdui pestelca cu cline, pestelca mea toată de mătase ; cine mi-o aflla-o, să mi o trămită printr’o fată nemăritată căci de iubitul uii-a fost dată. XLVIII ' Eram fată dezmierdată, dezmierdată şi căutată ; în nouă băeţi eram unica fată, eram fată dezmierdată, că mă află (lit. învăţă) satul tot. Las’ să afle şi să ştie, şi mie cu folos să-mi fie ; mi-1 văzui şi mi-1 vrui, de cînd cu gura îi grăii, să-mi trăeştî frumosul mieii, să mi te ţie Dumnezeii. XLIX Di tini, mori lai mumă, di-n' fu, lai melu a n‘eu, spum-ns ca să ştiu ş-eu? Earbă vearde, doamna mea, ti-î crehtă ca faţa ta. — Ţi-n1 biuşi, lai n’elu a n>eu, di-n1 ş-amia, pul'lu a meu ! — Apă araţe, doamna mea, ţi luţ’eâ ca mastea ta. — Gae m-ti bătu, o n’elu a n’eu, că plînqleâi şi te-avcjâm ş-eu? — Picurarlu, doamna mea, pri inate-ţî castilea ! LVI 11 Undemi-eraî, drag miel al mîeu. spune-mi, ca să ştiu şi eu, căci mă apucă dorul de tine ? — In pajişte, doamna mea, care este ca tinereţea ta. — Ce făceai acolo, drag miel al . „ , [mieii, toata^ ziu fara de mine ? — Păşteam, o doamna mea, şi mintea la tine îmi era. — Ce păşteal, drag miel al mieii, spune-mi, ca să ştiu şi eii ? - Earbă verde, doamna mea, care-i fragedă ca faţa ta. Ce băuşi acolo, drag miel al „ . [mieii, spune-mi şi mie, puiul mîeu, — Apă rece, doamna mea, care lucia ca figura ta. “7 Cine mi te bătu, o, mielul mîeu, ca plîngeai, şi te auziam şi eu ? — Păstorul, doamna mea, în necazul tău, într-adins (adică: Intr-adins, ca să-ţi facă ţie [in necaz). Poes. pop. Vuipian p. 54. ; Obidenaru, p. 134 Cîntec de a Tră-avWi. (drăgaîca) La-ţi gileata j-du-te ntreapă tu cusiţă gâlbină, tu trandatil-alică, ocful lai di maşină, sufrînţeauă di giîtân, spuni-n1 cai-nî ţ-ai arân ? — Un g'one VuscupuTân tu fustăni ca căpidân. Vedî pag. 745. LIX lea-ţi găleata şi du-te la apă, tu, cosiţă galbenă, tu, trandafir roşu, ochiul negru ca măslina, sprinceana de găitan, spune-mi pe cine ai iubit. — Pe un voinic Voscopolean, în fustăni ca căpitan. Cîntec de leagăn LX Valea, valea pul'i fug, lea d-iu-n' v'in ş-ea îu-n1 mi duc ; opaî, opai, topai, topaî! Valea, valea păserile fug, eacă de unde viu şi eacă unde , , , [rae duc; hop ! hop! topai! topaî! ăOEZlî populare la aromîni 957 îu ti duţî, lai h'il'lu al Topaî? — C(l)o în (jeană, tu livade, aco sânt feate muşate, meare aroşe te-a băşare, dao faţă te-a muşcare. Vedi" pag. 1-16. unde te duci, măî fiul luî Topaî? — Colo-n deal, în livede, acolo sînt fete frumoase, mere roşii pentru sărutare, doi obraji pentru muşcare. Nani-nane pulTu alî dadi, nani-nane lai beulu a n’eu, tu sărmăniţă ţea de-asime. Ţe-aî lai h’il’u di-n1 plăndi tine ? fă-m-ţă nane h’il'lu aii maîe, aii maîe, aii sivdaîe, ca maea va-rn ţă da cocă, s-u taţi mam cu a ta jongă. Notă.—mani, în limbagiul copiilor tele lor în limbagiul copil. LXI Nani, nani, puiul mamei, nani, nani, boierul mîeu, in leagănul cel de argint ; ce aî fiule de plîngî ? fă nani (dormi) fiul bunicei, al bunicei, al dragostei, căci bunica mi-ţf va da cocă, s-o faci mam cu a ta jongă. (ad. s’o mănîncî cu dinţii tăî). înseamnă orî-ee mănîncă ei ; jongă e din- LXII Cîntec de joc la copil, — Ţaţă Kiraţă ! — ţe vindî lalo ? — Peşti Sultano, — cît îl1 dai ucălu ? — un pară ucălu, — Dă-fi un ucă tră X.... — Ţaţo Kiraţo ! — Ce vinijî unchiule ? — Peşti Sultano, — Cum daî ocaua ? ' — O para ocaua — Dă-mi o oca pentru X... (aci se pune numele copilaşului, care se joacă). LXIII Altul G’oacă muma tu pîrpocjî că va soară doi nipoţî. corba ţi-şă l‘-aveâ m-păzare, ţi-şî l’-avea corba ti hare. Cînd dideâ di-şî vineâ, corba, ţi ni poţi aveâ, tută hoara s-c’udueâ. Joacă mama în ciorapi, căci va însura doi nepoţi, biata ce-î avea în tîrg ce-î avea biata în graţie. Cînd apucau de veneau, biata ce nepoţi avea, tot satul se mira. CITE-VA DISTIHURI PuDu s-feaţi muşata, pitrunicbe scriată; 19 va-n' mi fac alâfu si treacă si n‘-o acâţu. PitrunicPe di nimpade, vdn Ia mine pi crivate. La poartă stîteâî, făţeâi sirgh'ani r,. ... [Loara, Komineşti şteai, nu-m greai: bu- [nă-ţî oara. Doi ocl>i mi mutrescu şi suflitlu n'-tucldescu V Va n1 fug, laîlu-ni, va-nî fug, diparti va-n1 mi duc, arali s-pat, s-aravdu, di vruta si nu avdu. VI Ma oî Iele I şi 01, bobo I pe-a{el fic’or ţe cîntă acid. Pasere se făcu frumoasă, potărniche zugrăvită, eu mă voiu face cursă, să treacă să o prinz. Potirniche neastîmpărată, vin la mine in pat. III La poartă stai, priveai satul, romineşte ştieaî, nu-mî spuneai: [bună-6ară (bună ziua). IV Doi ochi mă privesc, şi inima îmi topesc. Mă voiu duce, sărmanul, mă voiu , [duce, departe mă voiu duce, rele să sufer, să rabd, de iubita să nu aud. Ci aoleu, şi bobo! pe cel fecior care cîntă acolo. POESIÎ POPULARE LA AROmInÎ 9S9 r f-; Pitruracl'a mea scriată, în1 ch'er bana pe-a ta nsată. Pitrunicl'e dit curie v'in la mine pit avlie. Du-n5 ti, doru, după ariig, si-n; ti baş ş-apoea s-fug. Sufrîmţeale-amisticate, arseşî g“lonli tu hucate. Faţa ta di mer aroş, fă, nă 6ară si u baş. Ocl'ul laiu ca mură si tuch’aşti n-gură. VII Potîrnichea mea zugrăvită, îmî pierd mintea pe a ta tinereţe. VIII Potîrniche din pădure, vin la mine prin curte. IX Fă mi te, dorule, după rug, să mi te sărut ş-apoî să fug. X Sprincene îmbinate, arseşî voinicul în ficaţi. XI Faţa ta de măr roşu, fă, să o sărut odată. XII Ochiul negru ca mură, se topeşte în gură. Ună feată arîimină, g'onili ş-u zdrumină. XIII O fată rumenă, voinicul o dezmîardă. XIV Citi fintin' tu munţi sun, şi citi [fintîniţi, di la tuti apă bîuî şi foclu [nu-n1 se-astin(Ji. Glte fintinî în munte sunt . [şi cîte tîntănele, de la toate apă băni şi focul [nu mi se stinge. XV Nu iii-am ne tată, nu nLam ne dadă, ma n'-am un frate, ţe tut mi bate. N-am nici tată, n-am nici mamă, dar am un frate ce tot mă bate. 96o POEZII POPULARE LA AR0MAN1 Nu-n* am ne tată, nu-ns am ne dadă, ma m-am nă vrută, tră lumea tutu. Fintî'n1 şi fintîneali, dit munţi şi dit vali, nicâţi durerii a meali, ţe inima ni-u tafli. XVI N-am nici tată, n-am nici mamă, dar am o iubită cit lumea toată. XVII Fintînî şi fintînele, din munte şi vale, înecat! durerile mele, car! inima im! taie. XVIII Wţnnă tu ubor, Voinicul se plimbă prin curte ocl u laiu d bigă' n-dor. ochiu negru il băgă în dor. XIX Tutu loclu lo-alăgâî, ca tine, vrută, nu-n* aflai, ningă t-un loc îo va-i mi duc, ş-apoea m-brată-ţî va me-aruc. Iot pămintul îl alergai (umbla!;, ca tine, iubită, nu aflai, încă într-un loc mă voiu duce, ş-apoî în braţe-ţ! mă voiu arunca. Feata dit grădină gtfnili o-avină, leata tut vîrgh'â, g'onli u băşâ. XX Fata din grădină, voinicul o urmăreşte, lata tot strigă (certa), voinicul o săruta. XXI Nu-n' ti cîrteâ le n'ică, şi nu-n1 ti [nviriă, un ocFu ş-ună gură, pute arau [s-nu-ţ! v!ină. Nu te întrista dragă, şi nu te su- . [pâra, un ochiu şi o gură (dă-mî), ca [niciodată rău să nu-ţî vie. XXII Pul1 tu vintu ţe-asbuirâţ! ş-alin-[durî vo! muşati, nu-î vrută n-lumi ca de-amea, cu [(Jeânili scrieati. Paseri in vînt care zburaţi şi rîn-u u . [dunicî frunoase, nu-î iubită în lume ca a mea, cu [sprincenele zugrăvite. Poezii populare lâ aromIni 961 XXIII Feăta z-dusi Ia fîntînă, Fata se duse la fintînă, eonili ş-u Io di mina voinicul o apucă de mină. XXIV Di cîţ.1 v'atri sun pri loc pin di . [un io P-alăgâi, şi lingoarea ţe-n' sirgPişî, ne pin [azi n-o vindicâi. De cîţi doctori sînt pe pămint pînă . [la unul îi vizitai, şi boala ce-mi dăduşî, nici pînă [azi nu o vindecai. XXV PuP voi d- Elbasâni, puP voi d- [Elbasâni, nu-n vigul muşata di trei patru an!. Paseri din Eibasan, paseri din El- [basan, nu văzui frumoasa mea, de trei [patru ani. XXVI Si nu-n' ti vrui im, vrută, s- nu-n' ti vrurim, durută, citi sun tu steâlili, si-n' h’ibă a n'ia arâlili. Dacă nu te-a.şî iubi, iubită, dacă nu te-aş iubi, dorită, cîte sînt stelele, să-mi fie relele. XXVII Arî'u dipus si treacă, dorlu si-n1 Iu neacă, dorlu [e-n! băgâşi, cîndu me-astîPâşi. Rîu răvărsat să treacă, dorul să mi-1 înece, dorul ce-mi băgaşî, cînd mă întîmpinaşi. XXVIII Vrăarăa ţe vini cu dor, Iubirea care vine cu dor, ţ-ul ta[i suflitlu laiu mor. ţi-1 face sufletul negru ca nor, XXIX Va-n1 trec pri la murminti, s-n’-aduc di vruta aminti. Voîu trece pe la mormînt, să-mi aduc de iubita aminte. 962 POEZII POPULARE LA AROMÎNI XXX Trandafir, supţire h'ir, tră un g'one 10 susch'ir, g'onle a meu gură di n'are, ţi-î dulţe ca prota vreare- Trandafir, subţire fir pentru un voinic eu suspin, iubitul mieu, gură de miere, care-i dulce ca întîia dragoste. XXXI A lea feată, a lea doru, ştimje-n' foclu, că va s-moru. Dragă, fată, dorule, stinge-mi focul, căci o să mor. XXXII N’ari nu m’că vruta, ş-l'-u bugla 4 , „ „ „ [dulti n’ari, tă-arîsişi noara ş-u bîşâşi, di 6a [no-aî sîturari. Miere nu mincă iubita, şi-î este [buza dulce ca miere, te ai înşelat să o săruţi o dată, de [ea nu te mai saturi. XXXIII Vruta nu-n’ mi jileşti, vruta nu-n’ mi jileşti, îo-n? că<|uî tră mdarti, şi ea s-armătuseştf. Iubita nu mă jeleşte, u iubita nu mă jeleşte, eu căzui (mă îmbolnăvii) de moarte, şi ea se găteşte. XXXIV Birbil’u băteâ n-grădină, sfrînleâl'u el diştiptă', sfrînteal’lu vru s-16-acaţă, birbil’lu l’-ascăpă'. Privighietoarea cîntă în grădină, uliu ea deşteptă, uliul vroi să o prinză, privighietoarea însă scăpă. XXXV Merlu-i bun si-1 mîşcu, feata si u ch’işcu, feată sămărn’ată, ca tine nu ari altă. Mărul e bun să-l muşc, fata să o pişe, fată samarineană, ca tine alfa nu-î ! BOCETELE LA AROMÎNI ^m arata pe scurt acest obiceiu jalnic, de a plinge la moartea cuiva, rezervind descrierea tuturor amănuntelor culese de noi şi reti-ntoaie la acest obiceiu, in lucrarea: Inmormîntarea la Aromim. n 1 cu? - j?ne,.,c^ Neniţeseu I., tocirea la Aromînî, în lucrarea: JJe la Homanu din lurcia europeană l) p. 437 şi urm. : • . murindul îşi dă sufletul, îndată i se leagă fălcile şi i se incnid ocini ; apoi 1 se spală, i se tunde şi peaptănă părul şi ’] rade pai ba. Dar daca mortul este o femee, nu i se împletesc cositele, pen-iu ca sa nu aibă greutăţi înaintea judecăliî deapoi, înodîndu-i-se norocul. După ce mortul se îmbracă cu hainele cele mai noî, se aşază pe un aşternut in mijlocul camerei, tot cu picioarele spre răsărit, apoi 1 pune pe buric o că lată (o luminare de ceară făcută ca o cealma înaltă), o candila, şi o icoană. O dată terminate aceste d’intiî datorii, rudele se îmbrăcă in haine negre ; femeia mortului insă—dacă a fost însurat, şi daca e ti nara—se îmbracă cu haine în mătase în culori deschise, şi le poarta paria ce se întoarce de la inmormîntare, cînd se îmbracă şi ea in doliu, toate celalte femei, vecine şi rudenii, îşi acoperă capul, in semn de doliu, cu o maramă neagră, ear bărbaţii şi bâeţii îşi aco-peia fesul cu un voal negru. După ce îmbrăcarea în negru se termina, toata lamina se aşează in jurul mortului şi începe bocirea. Fe-meea cea mai în virstă incepe a arabdăsi, adică, a boci, a zice în bocet cuvinte mişcătoare, privind pe incetatul din viaţă, pe un ton prelungit şi funebru. In bocetele acestea este înmagazinată mai toată psi-cnologia şi metafizica poporului aromînesc; în ele se oglindesc în chip c , credinţele despre nemurirea sufletului, despre trecerea pe lumea cealalta, despre răsplata binelui şi pedepsirea răului făptuit în viaţă, despre calauzirea în spre cei-l-alt tărîm a unui suflet tînăr şi neespe-rimentat de citre sufletul unui om mai bătrîn, cunoscut ca binefăcă-toi . lot in aceste bocete, din care unele sunt comoară de poezie, si de lubne. şi de adinei sentimente, se oglindesc credinţele despre felul’vie-ţei, sau mai bine: a supra vieţui sufletului, despre natura fericirilor şi suteiinţelor de dincolo, în tine in bocete mai mult de cit in toate cele-alte manifestări poetice ale ininrH, ale minţeî şi ale credinţei, poporul aromme.se, adică fidela şi sfinta femee aromînă, a vărsat toate bogăţiile bogatei ei naturi de mamă devotată, de soră gingaşă şi de soţie statornică pină la moarte.» y *) Bucureşti, 1895. 964 POEZlî POPULARE LA AROMIM La început pling (bocesc) numai rudele. Clopotul satului începe a fi tras, rar, lugubru, ca să anunţe, că cine-va a murit şi rind pe rînd, cunoscuţi şi necunoscuţi, prietini şi neamici ai reposatului sau ai famtilieî reposatului, uîtînd toate neînţălegerile avute, vin sâ-şî îea ultimul adio şi după ce depun buchetul de flori cu ţeava, (o mică luminare de ceară) la capul mortului, se aşază in jurul mortul şi prin cuvinte jalnice, caută să mîngîîe pe nenorociţii crud loviţi. Numărul celor cari pling se măreşte ast-fel şi plângătoarele, se impart în două părţi, şi pe cînd boceşte grupul d’întăi, cel lalt se vaită, sau stă mut şi ascultă ce zice intîiul grup, ca la rîndul său să răspunză sau să continue bocetul improvizat mai departe, in acest caz una din femei începe şi înşiră cuvintele, ear cele-lalte o urmează. Din cînd în cînd vre o femee care de curînd a fost lovită greu prin moartea vre unui iubit al ei, începe să cinte şi ea despre fiinţa scumpă inimei ei. __ Atund 0 Şerie de bocete se produce. Noi plînsete, noi vaiete, cari îţi sfîşie inima de durere. Totuşi acestea nu sint de cît nişte episoade, menite să distragă parcă pe rudele nefericite ale mortului prezent, pentru un moment. Apoi earăşi se începe a se vorbi numai de mortul întins, a i se arăta calităţile, a-î lăuda iubirea lui de casă, de mamă, de soţie — dacă este însurat,— de frate, de sororî etc ; i se descrie tinereţea şi frumuseţea ; se blastemă moartea, ceasul în care l-a găsit ea, şi în genere toate scenele gingaşe şi mişcătoare din viaţa nefericitului. Cu vre un ceas înainte de scularea mortului (înainte de rădi-carea mortului pentru a fi dus Ia înmormîntare), vecinile şi cele lalte femei îşi îea ziua bună de la mort şi-l roagă să transmită salutările lor la iubiţii şi scumpii duşi in lumea cealaltă. A boci: 1-plingu, 1-cîntă, l!-u la altî soţi şi noi şcreţi singuri n-alâşî. De la Românii din Penins. Bale. pe iubita ta soţie... şi pe luceferii tăi? (adică copiii). Cu cine te supăraşi, că din lume ai fugit! ah! nefericita de mine, cu cine m-aî lăsat? Vino ! iubitul mieii... Intoarce-te din cale... la scumpa a ta mamă ! Vino încă odată, atîte inimi nu răni ! Tu pleci la alţi soţi, şi pe noi pustii singuri ne laşi. I. Neniţescu, p. 438. La un fecior holteiu III H'il‘lu a n’eu ţi-n1 fiţeşi! ţi fiţeşi, ţi n-adărâşî? cu curuna n-cap fugişi, făr di altu mă-alăsâşi, casa mea n‘iu nefiseşî, vuia laie n'-u băgâşi, cu cătiane n!-u lâişi, uşa cu cl'aea n'-u ncl'iseşî, oâspiţl'i n'i l‘i tâl'âş*, barei li n'i li ch'iruşi, sivdăile nu li triruşi, (Jinire nu înch'isişi, ne la nun, ne la fărtât, ne cu cuscri amisticăt. Ţi si-n' fac şi eu laia, singură ca cucuveaoa? Vîrnă cale no-alăsâşî, pe-acui guşe me-arucâşî ? tară frate, fără soră, fără tih'e, s n'i l'au noră, ţi s-n'i fac, h'il’u, fără tine, că-n‘ ti duseşi di Ia mine. Ag'utâţî-n'i a mele soaţă, şi voi cusurine toate, mină di mînă s-n-acăţă m, praglu s-treacă s-nu-i alăsă’m. Ţi e lilic'a ţi pitriţem ? di căile cum nă fiţem?! Pul'i a vearăl'eî ţi-şî bat, şi cintă birbil'i la cap. Tută lumea s-hărişeaşte, mine moartea mi jileaşte ! Fiul mieu, ce ne făcuşi! ce făcuşi, ce ai dres? cu cunună ’n cap fugişi (adică : tînăr in curînd mire), fără de altul mă lăsaşî, casa mea mî*o ’nchiseşî, pecete mare tu îmi puseşi, cu catran mi-o inegrişi, uşa cu cheia mi-o inchiseşi, oaspeţii mi-î oprişi de a veni, bucuriile mi le pierd uşi, amorurile nu Ie trecuşi, rnire (ginere) nu pornişi, nici la naş, nici la fartat, nici cu cuscri amestecat. Ce să fac şi eu sărmana, singură ca cucuvaea ? Nici o cale nu lăsaşî, pe-a cui spinare m-aruncaşi, fără frate, fără soră, n-avui noroc să-mi ieau noră, ce să fac, fiule, fără tine, că mi te duseşi de la mine. Ajutaţi-mi soaţele mele, şi voi verişoare toate, mină de mină să ne apucăm, Pragul să treacă să nu-l lăsăm. Ce e floarea ce trămitem? cum ne am hotărit? Păserile vereî, ce mai cintă şi cintă privighetorile la cap. Toată lumea se bucură,— pe mine moartea mă jeleşte; POEZII POPULARE LA AROMÎN1 967 loclu tut el si dişcl'ide, h’il’lu a n'eu tu loc si ncl’ide; pit Vlăh’ie n’-alăgâşi di furtună n'-ascăpâşî şi în casă în1 vinişî, ma di moarte'nu fugişi. *) pămîntul tot înfloreşte (lit. se deschide), fiul mieii în pămînt se închide; in Valachia mî-aî umblat, de furtună mî-ai scăpat, şi în casă mi-aî venit, numai de moarte n-aî fugit! La o fată mare IV Făată, tu ilich’ie murişi nveastă nu ti fiţăşî, cu cuscri nu tă amisticâşi, g’one tine nu-n’ luaşî. Tu loc di g’one, murminte-ţi dau, şi culâţî di ţeară la capu-ţi stau. Vream să-n’ ti scot din casă,* nvăastă cu tel’urli pri faţă şi tora armăseşi feată tu loc îngrupată. *) Fată în virstă murişi, nevastă (mireasă) nu te făcuşi, cu cuscri nu te amestecaşi june tu nu-mi luaşî. In loc de june, mormînt iţi dau, şi colaci de ceară la cap îţi stau. Voiam să mi te scot din casă, nevasta cu peteala pe faţă, şi acum rămăseşî fată, în pămînt îngropată. La o nevastă tînără H’il’a mea, vruta mea ! ti măritai, ti pitricuî, cu dor mare tă-aştiptâi, nicuch'iră n’i ti fec'u, doî an’ nicâ nu umpluşi. Nicriscută, nidizn’irdată, ţ-alăsâşî păea nipurtată ; tru soaţă nică niişită şi nică nihărisită; sivdaea protă, haraua protă! Cu cuscrimea nivitjută, nimisticată, nicunoscută, şi nica niurdinată. Laăa di mine ti măritâi, ti vifjui, ti hărisit, va z-ved mine soţlu cu altă şi mine armî’n mărată. Fiica mea, iubita mea ! te măritai, te petrecut, cu dor mare te aşteptai, gospodină mi te făcui, doi ani încă nu împlinişi, necrescută, nedezmîerdată, îţi lăsaşî zestrea nepurtată; cu soaţele încă neamestecată, şi încă nealintată ; întîîa iubire, intîîa bucurie ! Cu cuscrimea nevăzută, nemestecată, necunoscută, şi încă nedată în lume. Sărmana de mine te măritai, te văzui, te alintai, O să văd mine bărbatul cu alta, şi eu remin tot amărîtă. Burada : Cîntece de miriologhi, Convorbiri lit. XVI Iaşi, 1883, p. 491. 9 Burada: Convorbiri literare, A. XVII, p. 37. '*) Burada, Convorbiri lit., XVI, p. 490. 968 POEZII POPULARE LA AROMÎNI La un bărbat, care şi-a lăsat nevasta văduvă eu mal mulţi copil mititel. . vi Aveţi vrutlu soţlu a n'eu, îu mi alăsâşî ? îu mi dimîndâşî fumel'a cui 6-alasâşi ? ! Scoală-ţi muşatlu capiu a tău, şi nu nă fă aestu ară'u, se-alâşî fîc’orl’i fără tată şi mine fără nicuch'irată. Vimtu laiu şi vipatu şcret, tine nu me-alâşî ca s-trec. Me-alăsâşî făr umbră m-pade şi-n’ alăsâşî fumel’a n-cale; soârile si n’-6-ardă, ploăăa si n!-u bată; cl’eile a ch’isăl'eî n'i dideşi, bunili tuti n’i li tăl’âşî ; te-adărâşî, te-armătusişî, tu altă lume înch’isişî âaspiţl'i nu l’i mutrişî, şi cu gura nu lă grişî, ne-aşteptâşî, ne pitricuşî, ţi-î foclu ţi nă tiţeşi ? Taîfâ, frati-tu adună, toacă şi cîmpan-asună tută lumea tra s-adună, tru murmintu să-n’ te-apună. Auzi, iubite soţ al mieii ! unde mă lăsaşî ? cui mă încredinţaşi, copiii cui lăsaşî ? ! Ridică-ţî frumosul cap al tău, şi nu ne fă acest reu, să. laşi feciorii fără tată, şi pe mine fără gospodărie. Vînt negru şi vînt pustiu, tu nu mă lăsaşî să trec. Mă lăsaşî fără umbră (ad. fără a-[jutor) pe pămînt, şi-mi lăsaşî copiii în drum : soarele să mi-i arză, ploaea să mi-î bată; cheile mizeriei îmi dăduşi, bunurile toate mi le tăiaşî; te gătişi, te înarmaşi, în altă lume pornişi, oaspeţii nu î-aî băgat în seamă, şi cu gura nu le grăişî, nici aşteptaşi, nici petrecuşi (oas- [peţî), ce e focul ce ne făcuşi ? Tovarăşi, fratele adună, toaca şi clopotul sună, toată lumea, ca să se adune, in mormînt să mi te puie. La moartea unei bătrîne VII Ţi s-feaţe azi la noi a casă! Dada lae nă ie teasă; nă fudi dada din casă; ea trigeţî, incl'ideţî poarta, si nu nă fugă dada, că ş-are un h'il’u tu xeani, di lo-aşteaptă, că şi-l doari. S-aştepţî, dado, dao (Jîli că nch'isi h'il'lu şi v'ine; si-1 aştepţi, durută mumă, Ce se face azi la noi a casă I mama sărmană este întinsă [(moartă); ni se duse mama din casă; ean trageţi, închideţi poarta, ca să nu ne fugă mama, căci are un fiu in străinătate, şi-l aşteaptă, căci şi-l doreşte. Să aştepţi, mamă, încă două zile, căci se porni fiul şi vine; să-l aştepţi, dorită mamă, POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ 969 s-ti pitreacă «oară bună.;; ca sâ te petreacă «drum bun» Ţi-şî v'ine nă carte lae! tră cari îatse grama lae ? — Ne tră (cutare) ne tră (cutare), că-î tră dada, dada noastră. Tra si fugă si n-alasă. Fă-t pişmană, dadă, s-ti torn!i. că-şî vine o carte neagră ! pentru cine este slova neagră ? — nici pentru (cutare) nici pentru (cutare)'), ci-î pentru mama noastră, ca să ne fugă din casă. căeşte-te, mamă, şi întoarce-te 1 Notă.—Apoi continuă a-i spune, că unde merge ea, nu există nici telegraf, nici cărăuş şi nici poştă, ca să scrie şi se priimească veşti de la rude şi sâ le scrie despre starea eî. La moartea unei fete, prietinele (soaţîle) el, îl cîntă : VIII Ea sculaţi, le soaţă voi, s-nî fiţem nă stizmă noi, stizmă mult analtă, analtă, să ncl’idemu erma poartă, s-nu nă fugă laăa soaţă, laea soaţă-nă dim braţă. Ean scolaţi-vă, soaţe (tovarăşe, [prietine) voi, să facem un zid noi, zid foarte înalt, nalt să închidem pustia poartă, să nu ne fugă biata prietenă (soaţă), biata prietină din braţe. La moartea unui june Ag’utâţi, soaţîle a meale, si-11 cîntă’m cîntiţe nale, si-l1 faţim arada di nsurare, a g’onilui, grambeului; «groapa l'-easte nvăasta lui.» IX Ajutaţi, prietinele mele, să-î cîntăm cîntece noi, să-i facem rîndul de însurătoare, voinicului, mirelui; «groapa este mireasa lui.» Oi, oi, mărata-n’i, n’i si duşi g'bnile, , < • * Oi, oi, cripata-ni, n’i si duşi sturulu, sturulu di casă-n’i. g’onile, g’onile Vai, vai, nefericita de mine, mi se duse voinicul (bărbatul), voinicul! voinicul! vai, vai, crepata (amărîta) de mine, mi se duse stîlpul, . stilpul de la casa mea. Tutuloru va lî stau, g’onile io nu-n' lu dau. g’one, ocl’u di lun'ină, me-alăsâşî tută căn'ină. >) Pentru vre-un nefericit, care Tutulor mă voiii împotrivi, pe voinicul mieii eu nu-1 dau. Voinice, ochiu de lumină, mă lasaşî toată în căinire. e sâ moară şi se căzneşte în zadar. 97o POEZIÎ POPULARE LA AROMInÎ Nevasta plînge pe bărbatul el X Vai di mine, vai di mine, cum s-armî'n flră di tine, singură firă direc, cama gh'ine si-n1 mi nec, rpu , . ai, ai.., le-aştipfam ca6i stămină, ,s-nă v'in’, g'one, di la stînă ; tora cari laea-n' va ’şteptu? n'-azburâşi lai puTu aleptu o „ , ai, ai... bcoala, g one; scoală, bune, că ţ-auriă pondul cine, ~ . ai, ai... bcoala, g’one; scoală, aleapte, că ti plîngu daole fedte, . ai, ai.. ma pri v'islu dă-aerî seară, cu mu si-n' ti h’ig tu ţară V , 4 , , ai, ai... biga z-da erma di toacă, cari o-adră', mina si-T seacă! Toaca da, s-n’-arapă g'onli, mastur, si-n1 ţă seacă măn'li! Adunâţî-vă soaţă ş-soţi, s-n-acăţă'm di bărnu toţi s-nă big'am tu erma poartă, s-nu dăm g'onle si lu-ngroapă. Vai de mine, vai de mine, cum să rămîîu fără de tine, singură fără susţiitor (stîlp), maî bine m-aş înecă rp , aî, aî... ie aşteptam in tie-care septămînă, să ne viî, voinice, de la stînă; acuma pe cine voîu aştepla nefe- . „ , [ricita? îmi sburaşî, drag puiu ales c ,v „ . ai, ai... bcoala, iubite, scoală bunule, căci urlă pustiul de cine 0 „ . , ai, ai... bcoala, voinice, scoale alesule, căci te plîng cele două tete D . ' . „ ai, ai... re visul! ce visai en sară, cum să mi te înfig în ţărînă ? , „ ai, ai... Începu să fie trasă toaca, cine o făcu, mâna să-î sece! Toaca da (sună) ca să-mî răpîască [pe june, meşter, seacă-ţî-ar mîînele! Adunaţi-vă soaţe (prietine) şi soţi, să ne prindem de briii toţi, să ne băgăm în pustia de poartă să nu dăm pe jnne să-l îngroape. Rudele plîng pe verişoara lor XI Soie voi, soîe muşată, s-n-adună'm ţuti la poartă, s-n-acăţâ’m di mănă-mănă, s-nu dăm laea cusurină. Cusurină vrută ş n’ică, nu-ţî fu n'ilă, nu-ţi fu frică, de-aţâ groapă ţară lae, s-ţ-alâşî mumă, moi sivdae. DişcTide ocTil', scumpa noastră, nglima ta nu easte bună. Neam, neam frumos (binevoitor) să ne adunăm toate la poartă, să ne prindem de mină-mînă, să nu dăm pe biata verişoară Verişoară iubită şi mititică, ’ nu-’ţi a fost milă, nu-ţî a fost frică, de acea groapă, cu ţărînă neagră, ca să te desparţi de mama, iubito! Deschide ochii, scumpa noastră, căci gluma ta nu ieste bună. POEZII POPULARE LA AROMÎNI 971 Marna îşi plînge fata XII Nă mumă, nă jil'oasă îşi apiri lîhtîroasă; că turţi, lăî v'aniţarî îl' cupăsiră u-casă: «criştină, dă-nă feata, criştină, dă-nă hfil'a!» «No-am h'il'i, turţi, trădare, no am feată, turţi, tră dare.» şi turţil'i v'aniţaiî'i, n'-u loara, n'-o-arîch'iră. 0 mamă, o jalnică (mamă), 1 se făcu zi înspăîmîntâtoare ; căci turci, cruzi ieniceri îi poftiră în casă; «creştină, dă-ne fata, creştină, dă-ne fiica b — «N-am fiică, turcilor, de dat, n-am fată, turcilor, de dat.i> şi turcii, ienicerii, mi-o luară, mî-o răpiră. La moartea unui băiat XIII A lai pul'u, a lâi birbil'u, aii dodi durut h'il'u, ţe tîcuşî di nu nă greşti, ş-ali dadi l'-cîch'useşti ? ai.... ai.... Alai pul'u, pul'u curbane, muma si tuch'i di jale, că-n" ti veadi cîtră soare H'il'u, si ştiu că ş-mine mor, nu ti dau a turţilor1) h'il'u. si ştiu că mi din'ic, tu ţara laie nu-n‘ ti h‘ig. Drag puiu, dragă privighitoare, al mamei dorit tiu, de ce tăcuşi, de nu mai vorbeşti, şi pe mamă te superi? ai.... ai... Drag puiu, puiu iubit (jertfă), mama se topi de jale, căci mi te vede cîtră soare (adică: [mort). Fiule de-aş şti că mor, nu te dau turcilor, fiule, de-aş şti că mă prăpădesc, in ţărînă nu mi te înfig. Moi curbane trandafiru, bana-n' tută va-n' susch'iru, oi, oi, gabrolu a n'eii, oi, oi, birbeclu a n'eu. Iubitule (lit. jertfă) trandafiru, viaţa toată o să suspin, vai, vai mirele mîeu, vai, vai, berbecele mieii. Cînd se desgroapă mortul XIV Bună-ţi oară, h'il'lu a n'eii, va s-ti ntrebu, h'il'lu a n'eii cum tricuşi trei an' di (jili, firă uşe, fîră ping'eri"? Buna ziua, fiul mieii, o să te întreb, fiul mîeu, cum petrecuşi trei ani de zile, fără uşe, fără fereastră ? l) Aşa numeşte mama pe cel cari vin sâ-i rădice pe Iubitul ei din braţe şi să-l pornească la mormint. Ciocli la Aromînî nu se găsesc, ci rudele cele mai apropiate, de partea bărbătească, rădică mortul şi-l conduc pînâ la mormînt. 972 POEZII POPULARE LA AROmInI cele-Ialte femei cari însoţesc pe mama, îî răspund in cor : —Ţi ti faţi hută (cutare), di n'i stai, di lu ntregh'? cu ţi gură s-ţî zburască, cu ţi ocl’i s-ti mutrească, cu ţi c’ic'oari si se scoală ? Mama : —Anvitâţî-mi, soaţă voi, ţi si-n1 tac cu g’onle n'eu ? —Ascumbusea-ţă daule braţă, fa-ţă pâlmili lupati, ungfili s-ţă le-adâri sapă, ş-arucă ţara la nă parte, scindura de-alantă parte. Aci urmează apoi ceva înfiorător, pe timp ce groparul, săDind scoate oasele mortului. Grupul de rude întrebă: P Ţi băgăşî şi ţe scuseşi ? fee băgaşî şi ce ai scos)? ear mama face nişte antiteze din compararea membrelor a ce aii fost şi ce stat. Tot ce se leagă ca amintire dulce de mina tata, Shiî voinicia, deşteptaciunea, cumenţenia celui stins etc. etc. mama le reaminteşte in viersuri improvizate, pe cind celelalte o urmează, înecate rprată ° acrar?1, Sfir?ind dînsa> fiica nemîngiiată sau nevasta indura ata, urmeaza cu inşirarea descriere! nemărginitei lor dureri E ceva grozav ceea ce se petrece la mormînt şi în multe comuni, cari aQ avut rennmflVrta|aba C‘ t Cll mi(nte’ P-rin stăruinţele acestuia, aii i enunţat tle la acest trist din cale afară obiceiii, aşa că rudele nu mai au Aoie sa aziste la dezgroparea celui mort. — Ce te faci naivă (numele celei . [care plînge)? şi ştab de-1 întrebi ? cu ce gură să-ţi vorbească, cu ce ochi să te privească, cu ce picioare să se scoale ? —Invăţaţi-mă, prietine voi. ce să fac cu voinicul mieii? -Cele două braţe să-ţi sumeţi, fă-ţî palmele lupeţî, unghile să ţi le faci sapă şi aruncă ţărina la o parte, scindura de altă parte La moartea unui tată XV Du-n' ti, tată, du-n‘ ti, du-n1 ti dară bună ; lele tată, cara s-n‘enji astară la ASanasi,1)’ cor mari va-n1 te-aşteaptă, tuţi^de-atăi va si h'ibâ, fraţi, tată, ş-cusurin‘i. Ţi pîlîcîrsescu, tată, la vira si nu ti duţi, maşî la tata n'eu s-ti duţi, ') Biserica din marginea satului, unde Du-mi-te, tată, du-mite, du mi-te drum bun ; dragă tată, dacă mergi de sară la sf. Atanasie, horă mare mi te va aştepta, toţi din ai tăi vor fi, fraţi, tată şi verişori. Ţe rog, tată, la nimeni să nu te duci, numai la tata al mieii să te duci, se afla cimitirul la Vlaho-Clisura, PCEZIÎ POPULARE LA AROMlNÎ 973 si l'i spuni, lele tată, si l'i spuni di a casă, că Nach'i lu nsură’m, că Lionida e fugatu. ca să-î spui, dragă tată, să-î spui de a casă, că pe Naclii il însurarăm earcă Lionida e plecat în străinătate. şi aci urmează descrierea stăreî casnice, care stoarce lacrimile tuturor azistenţilor. La moartea fiului său, după ce î-au murit mal mulţi fii XVI Nă mumă multu arsă, nă mumă arăii jil'oasă. cu pli'nguti va doarmă, cu pli’nguti va scoală; că tuţî h'il’l'i îl5 teasi şi singură ş-armasi. O mamă foarte arsă, o mamă foarte jalnică, cu plînsete va dormi, cu plinsete se va scula, căci toţi fiii îi întinse (muriseră) şi singură rămase. Nepoatele nefericitei mame (Tasa Tacit), o mîngiie: — Ah ! le, tetă durută, noi tuti va ti vrem, ca mamă va ti vrem, nu plîmji, tetă, nu plîntji. — Ah I dragă mătuşă iubită, noi toate te vom iubi, noi ca pe o mamă te vom iubi, nu plînge, mătuşă, nu plînge. Notă.— Aceasta — Tasa Tacit —• a fost nefericita mamă a unuia dintre cel mai inimoşi institutori aromim din Macedonia Tuliu-Tacit, Ea a avut nefericirea să pearză în interval scurt trei fii, toţi bărbaţi însuraţi şi de valoare, dintre cari Taci şi Tuliu au lăsat mari regrete printre compatrioţii lor. Cruda soartă a făcut ca ea să trăească şi să vadă murind, rînd pe rînd mai toată odrasla tinără a scijmpilor ei fii şi să nu-î rămîe de cit o fiică — Mia, care trăeşte şi, care în zadar s-a silit să-î îndulcească momentele din urmă ale vieţei, căci nefericita mamă a murit neconsolată şi amărîtă de loviturile grele ce suferise. Aromîniî de la Pind datoresc mult bărbatului ei, Ghîor-gachi Tacit. In revoluţiunea de la 1854, făcută de satele Avela, Perivole şi Samarina, a fost unicul om mai capabil, care s-a distins, nu în lupta pentru criştinătate, creşti-nizm, căci el era în contra acestei revoluţiunî, ca unul care pricepuse bine manope-rile agenţilor greci, cari vroiau să tragă toate foloasele pentru marea lor idee pan-elenică, ci în spiritul de reconciliare a satelor răsculate cu autorităţile turceşti. Lui se datoreşte, că aceste sate n-au fost distruse cu totul şi nu s-au ruinat cu desă-vîrşire. Eternă fie memoria lor ! La moartea unei fete XVII . Moi trandâfilă liiic'e, Maî trandafiriile, floare, casa cari si n'-u nv'ilic'e, casa cine mî-o va luci, o laea-n1, laea-n' mărată. vaî nefericita, nefericita de mine. 974 POEZII POPULARE LA AttOMÎNÎ Moi lilic'e ditru Maiu moarti fac şi nu-n‘ (i dau ! ... 0 laea-n', laea-n1 mărată. N-ara nă h'il'e di asimi, , va-n'-u ţin tră tot na mini . , oi, oi mărata. va n -u bag tu nă v'ilie, tra s-n'-u ved ca6i hărv'le, si 1' grescu, si-l‘ zburăscu, tot cu zdroda s-mi hîrşeseu oi, oi Jaea-n1. Măi floare din Maiu, moarte fac şi nu mi te dau! vai nefericita, nefericita de mine. Am o fiică de argint (nepreţuită), mi-o voiu ţine pentru totdauna eu. „ vai nefericita! mi-o^ voiu băga in sticlă, ca să mi-o văz în fieşte-ce dimi- [neată să-i grăesc, să-î vorbesc, ’ tot cu zdrodita să mă distrag, vai, vai, nenorocita. La moartea unui elev XVIII Fie or bun şi mintimen ; d;îu te-aflj? laea ch'icută, * di-n ti nch'icută mirat, ti pasprîv'inv’iţî di sihăţî; d-îu te-află anangh'a s-ti mică ? Laîlu gurmaqlu ţi-ţî vine d-îu te-află laîlu pi tine ? ca bîgatu ş-ca sculatu, că tine nu ti pistipseai, că-ţî ciulişi iîn^itu m-pade, ca tine mamă aoa no-aveaî. T. Şunda. Fecior bun şi cuminte, de unde te află neagra dambla, că mi te împicută, bîetule, în 24 de ceasuri, de unde te găsi ananghea, ca să te [mănince ? Neagra anghină ce-ţi veni, de unde te găsi pe tine? ca băgat şi ca sculat, căci tu nu credeai, că ai căzut greu bolnav, căci tu mamă nu aveai. La moartea unu! tînăr XIX S-nu le-arîgli, s-nu-l fati, s-nu faţî aistu lucru, c-aistu lucru nu i bun ; ved tă alîxişî şi că te-adrâşî. pipuţîle n-c’ic'or bigâşi, ta s-nî fiuji ti eta tută, ti eta tută si n-alâşî Ag’utâţî tute anvirlfga, s-încl’idem uşile ş-firizle, s-no-alisă'm s-nă fugă g'onle, si- fatim un bun a tat-suî, si-1 faţim un bun a mî-sai, şi a frăţior co-a surărlor tea s-arm in' ti eta tută. Să nu te înşeli, să nu-l faci, să nu-1 faci acest lucru, căci acest lucru nu-i bun ; văd, că te primenişi şi că te gătişi ghetele în picior băgaşî, ca să fugi pentru totdauna pentru totdeauna să ne laşi. Ajutaţi toate Împrejur, să închidem uşile şi ferestrele, s(Lnu ^săm să >fugă voinicul, să-î facem un bine tatălui său, să î facem un bine mamei sale, şi fraţilor cu surorilor, ca să rămîe pentru totdeauna. POEZI POPULARE LA AROMÎN1 975 La nevasta unui mire, după trei zile de însurătoare. XX Moî laî g’one, cum ti fiţeşî di ciile, pi n’ata ta ţea muşată, ş-pi g’unaticlu a tău, si fugtf tine, si ne-alaşi? eşc’i Yrâmbo cu curuna n cap, şi o-aî numta nică n-casă, nveasta cu tel uri ş-asch'epe nica [pi ţaţă. Nica Dicunuscută cu Yi'ambo, ş-cu tut noi di pe-anvarliga, ma ti pîlîcirsim ' şuţi-ti ta si zburî’m, si zburască dada cu tine, di ca cum zbură di totînă, Şuţî-ti di mutreâ tine, ti fac pîrinţil' ti tine, ţi faţi nvăastă ti tine, nveastă nao, nicunuscută. Nu şc’iu, h’il'u, cum si-l‘ grescu, nu sc'iii, h’il'u, cum si-11 zburăscu că nisă nica g'one nu cunuscu, ni harao nu-ş cunuscu ca cum săntu soaţîle-al'ei, alîxite ş-adirate, adirate ş-priimnate. ~ c. Măi voinice, cum ai fost în stare (adică : cum te hotărîşi), pe tinereţile tale cele frumoase, şi pe voînicia ta, să fugi, şi să ne laşi ? eşti mire cu conuna în cap, şi o ai nunta încă in. casă, (ai) mireasa cu peteala încă pe faţă care e, încă e necrescută cu mire şi (ai) pe toţi noi din jurul tău. Ci te rugăm, întoarce-te, ca să vorbim, să vorbească mama cu tine, precum vorbea de obiceiu (in tot- [dauna). Intoarce-te şi priveşte tu, ce fac părinţii pentru tine. ce face nevasta pentru tine, mireasa nouă, necunoscută. Nu ştiu, fiuie, cum să-î grăesc, nu ştiu, fiule, cum sâ-i vorbesc, căci dinsa bărbat incă nu cunoscu nici bucurie nu-şî cunoscu, precum sint tovarăşele ei, primenite şi gătite gătite şi plimbate. La moartea unul voinic, omorît după vre o septămînă de la însurătoare XXI Nu s-mută' numta di mpadi, că c®-‘ at* Aromîniî de a nu cînta un cmtec_ de cit pina cind un nou eveniment, sau chiar, un simplu tapt, gruia ei 11 dau proporţiile unui eveniment, vine să-t îea locul. { . “e alta Parte h1.1 9U-J Place să-şt iaude şi să-şi slăvească faptele. Cind un erou se distinge în lupte, Aromînul îl ciută mai mult satir.z ndu-J, de cit proşlăvindu-1. Dacă eroul cade, atunci numai iî cînta faptele savirşite, dar şi atunci mai mult, ca să-şi arăte durerea din care cauză cintecul eroului samănă mai mult cu un bocet Rar vitejia vestiţilor eroi este cintată. In schimb cele Jalte popoare cu cari traesc împreună î-au cintat în tot felul, de parcă-ţi vinesă zid să i lodnte U & ^ memt Sa faCa fapte mari’ ear cele Jalte P°Poare , , » Putinele poezii haiduceşti, culese de noi de pe la bătrîne si bă-trîni, am dori sa deştepte atenţia celor chemaţi să lumineze pe Aromim in Macedonia şi să culeagă la dudui lor tot ce ştii StrS* referitor la trecutul avut al poporului aromîn ! QiioiQDaSpre °„^iceile haiducilor, despre expresiunile lor, limba°-iul si altele de cari am cules o mulţime, vom trata cu altă ocaziune. ’ ’ IJ d-6fPrC Aromînî în privi'Ma trecutului lor este : Balcanică, Creşti ^ aSUpm Romînilor din Peninsula hinp Ha un hÎ !tlînVra“torul se 0CL1Pă cu cercetarea Aromînilor de mai bme de dO de am. Noi nu o cunoaştem de cît după citaţiile făcute de Bucur e$'1895.m UCrSrea S" : De la Rominil din Turcia europeană Lucrarea n-a apărut- cu totul şi nu este deci pusă în vinzare. Cintecul de jale a comunei Şipisca I O, voi genuri, o voi munţi, tru ţi jale h'iţî căluţi; ’ ea mutriţî nih'âm la noi că multu nă-i dor tră voî. Şipisca in foc şi fieacă şi pîngînTi n'il* di n'ii'i ună maîe cu doî h'il’, ah’urh'iră g'enga s- facă. O voi dealuri, o, voi munţi, în ce jale sînteţî căzuţi; ean priviţi niţel la noi, căci mult ni-i dor pentru voî. Şipisca în foc şi flăcări, şi pînginiî mii de mii, o bunică cu doî fii, începură genga s- facă. O, voi linte şi sch’ifterî ţi zburaţi în sus pri ţer, dâlăgâţî dinaparte, treţeţi marea la nă parte, Ndomor şi pi Munţî-Aroşi şi păduri di ch'in’ tufoşi ' pri cărărle a norl'ilor ’ videţî Valea-Corgh'ilor O voî vulturi şi aquile, cari zburaţi în sus pe cer, alergaţi (grăbiţi) dincolo (în a . , [parte), treceţi marea la o parte, (şi m unţiî) Ndomor (Tomor) şi mun-. . . [ţiî-roşî, şi pădurile de pini tufoşi, pe cărările norilor, videţî Valea-Corbilor, POEZII POPULARE LA AROMInI 995 n'ardeţi nih’âm ma nainte, vah1 v- aduţiţi voi aminte codrul tilor noauă fraţi, şipiscânî g'on' ningrupâţi. El’ aclo ca zmei z-bătură, cu pîngî'n’, piste di cî'n\ tră Hristolu nîşî că (Jură, ma eu flâmbura Iru mîn’. O, lai fraţi, o, lai g!uname, las vă n'argă a voastră name, s- avdă Armîn'l’i di diparte, şi z- vă plingă după moarte. mergeţi niţel mai nainte, doar vă aduceţi voi aminte, codrul celor nouă fraţi şipiscani voinici neîngropaţî. Ei colo ca zmîeî se bătură cu păgîni, credinţă de cînî, pentru Hristoş ei căzură, dar cu steagul în mini. O, fraţilor, o voinicilor, las’ să meargă a voastră faimă, să auză Arominii de departe, şi să vă plingă după moarte. Notă.— Şipisca, e oraş din Gora şi Mocra, în Albania ; în secolul trecut avea peste 4 mii de case, plus biserici şi cătune precum şi un fel de jocuri olimpice (aşa numita g’engă); O oră şi jum. depărtare de Voscopole (Museopole), între doi munţi mari, împărţită de un rîu, astăzi ( pela 1855) abia numără vre o 120 de case. Cin-tecul acesta a fost cîntat de fraţii lor Voscopolenî, fugiţi de groaza paginilor (adică a populaţiuneî sălbatice din împrejurimi) şi emigraţi în părţile meridionale ale Italiei cu privire spre patria lor natală. Hfistu Milea Ohrideanu. Penins. bale. 1894, No. 62, II. Cîntecul căpitanului Salamura II Voi cumbare, armî'nili, Cumbare sărcăc'ane, armînili, sărcăc'anele! tu Maiu voi s-nu vă ndritjeţî, armata s-nâ-armîtusiţî voi, şi la bisearcă s-nu n'injeţi, c-a voauă nu vă prinde. Flurii armîne s-nu băgaţi, cămara s-nu ii tratjiţi, că Saramura se-agudi, di cînTi Custac^an'i. Trei tufech'i l'-deâdiră, mea treîle-araoa, raoa. Una şi-l io prisupră fi, ş-alanţă trăşf pri capii, ş-alantă plina di fărmăc, şi-l io trăşi tu in'oară. Voi cumetre aromînce, cumetre sărcăcîane, ,se repetâ !a armîncele, sărcăceanele • 9 Chiare se numeşte partea locului, aşezată în spre apus. POEZIÎ POPULARE LA AROmIni 997 Murminte lăite, a morţilor case, di tuţî agărşite, la duşmân1 armase,— fără cruţe ş-ch'atrâ, fără ţeri aprimte, gW niplimşi n-vatra, şi ni loaţî aminte; Muma voastră plinele, plînde duâ ş-noapte, cu lăcrin' di sînde, a voastre fapte,— fapte bărbăteşti tră soia pîngînă, cari ni li plîteşte ca lucliTi la stînă. 3. Nu e duşmănească gură blîstimată, cari s-nu pruscuch'ască cu bala-11 turbată pristi tot virinlu • tra s-nă ch'arâ bana, s-n-aducă dirinlu şi s-n-astingă fana. A vostru g’unatic, o ! bărbâţî cu numă, nu fu amintatic a voastrăl'eî muma; virsât sînde, văfurî, tră viţin'l'i a noştri, s-nă lăsaţi prit căi'uri, pri noi hil’l'i a voştri. 5. Armîneasca numă nu vă dede n-minte, c-aveţî şi voi mumă, a vostru părinte c-aveţî mese ş-case, vâtri părinteşti cu funiei' armase ş-locurî armîneşti, 1. Morminte inegrite, ale morţilor care, de toţi uitate, la duşmani rămase,— fără cruce şi piatră, fără lumânări aprinse, voinici, neplînşi în vatră (adică : în cămi- [nul părintesc) şi ne băgaţi în seamă; 2. Mama voastră plînge, plînge ziuă şi noapte, cu lacrimi de sînge, ale voastre fapte,— fapte bărbăteşti, pentru neamul păginesc, . care ni le plăteşte ca lupii la stînă. 3, Nu e duşmănească gură blăstemată care să nu stropească cu bala turbată pretutindeni veninul, ca să ne pearză viaţa. să ne aducă (otravă) prăpădul şi să ne stîngă lumina. 4. A voastră vitejie, o! bărbaţi cu nume (renume) nu fu cîştig pentru a voastră mumă; vărsarăţi sînge, grozav, (lit. văi, rîurî), pentru vecinii noştri, ca să ne lăsaţi prin căi, drumuri, pe noi fiii voştri. Romînescul nume nu vă dădu în gînd, ■ c-aveţî şi voi mumă, (c-aveţî) al vostru părinte, c-aveţî mese şi case, vetre (căminurî) părinteşti, cu familii rămase, şi cu locuri romîneştî, POEZII POPULARE LA AROMÎNI 998 Alumtât tră cruţe, criştinescul semnu şi nu v-u se-aduţe, niţi măcar di lemnu. Că duşmanlu nu da virtute şi lavdă, Armînluî el nu va ni numa si-11 se-avdă. Murminte lăite, a morţilor case, di tuţi agîrşile, la duşman* armase ! 6. Luptarăţi pentru cruce, creştinescul semn, şi nu vi se aduce, nici măcar (cruce) de lemn Căci duşmanul nu da virtute şi laudă (slavă), Romînului el nu vrea nici numele să-î audă, 7. Morminte inegrite, ale morţilor case, de toţi uitate, la duşmani rămase! Cîntecul lui căpitan Daîliani V Lai DaîFânî, lai fundă mare, di ţe nu treţî prim păzare, se avtjî ş-tine nă hîbare, năhîbare ţe ti doare ? Laea-ţî despiră muFare, u bîgarâ pri mulare, ş-o litiră n-Viljştin, cu bc'orlu pristi sin. Lai curâţî ţe vi hrînăaşte aţei DaîFânî cu Ieşi turţeaşte, spuniţi lui DaîFânî se-ansară pîn mirindi, pin di seară di la Turţi si me-ascapă, cu bc'orlu si me-arapă. Lat DaîFânî, laî fundă mare nu ti ncl'ină tră muFare! multe mul'erî sun şi niveaste, ma DaîFânî unu ş-ăaste şi tră Greţî şi tră Arumî'nî, si F ascapă di pîngî'n*. Măî Daîlîanî, măi canaf mare, de ce nu treci prin păzare (tîrg), să auzi şi tu o ştire, o ştire ce te doare? Nenorocita ta disperată muîere, o băgară pe catîr, şt o porniră în Veliştin, cu feciorul peste sîn. «Voi corbilor ce vă nutreşte acel Daîlîanî cu leşuri turceşti, spuneţi lui Daîliani să sară, pină în merindi, pînă de sară de ia Turci să mă scape, cu feciorul să mă răpească. Măî Daîliani, măî canaf mare, nu te închină pentru muîere, multe muieri sint şi niveste, dar Daîlîanî un este, şi pentrn Greci şi pentru Romini să ne scape de păgînî. - T — Dailam; duPă eum mi s‘a spus trăia Înainte de revolutiunea greacă in iesaha. El se revolta în contra autorităţilor turceşti, ameninţînd pe paşa, iudecă-torn şi pe toţi diregatorn turci de a-i pune în ţeapă pentru cea‘mai mică nedreptate filTn °T ; ŞI, PedePsea Pe Romtaî f* pe Greci, car! s-ar dovedi, ca ar fi plătit impozitele ilegale, puse de eître autoritatea turcească si cerea oaresi cari drepturi exclusive pentru Romîni. Mult timp se luptă cu oştirile turceşti, ducînd cu sme un numer mare de voinici, şi atâta pierdere aducea furcilor. în’ cit lesile ce iacea pe cimpule de bătae deveniseră fabuloase. Poporul zicea, ca Datt’anî era atit de bun, în cit mgrija şi de hrana corbilor. Dar în fine Turcii, neputînd să-l facă POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ 999 prin forţă armată, ca să se supuîe şi să depuîe armele, (ceea ce Aromîniî exprimă prin a se incl'ina), reuşiră a-î luă pe nevastâ-sa cu un copil ce avea în vîrstă de doi ani, şi o porniră în Veleştin, oraş cu fortăreaţă în Tesalia, unde Turcii erau închişi, crezînd cu aceasta, că l-ar face să se supuîe. Dar nu se supuse şi nevasta sa şi copilul fură iăeţî împreună cu alte rudenii de ale lui Dail’anî. Cea mai mare parte din cîntecile populare ale Aromânilor sînt eroice; în ele se cîntă într’un stil melancolic moartea şefilor căzuţi în lupte în contra Turcilor. Poporul Aromin preţuieşte, mai presus de toate virtuţile, virtutea militară, bărbăţia în lupte pentru că prin această virtute numai, crede, că poate scăpă de supt jug, pentrn care făcu atîtea sacrificii. I. Caragiani. Moartea căpitanului VI Crima di g'onle lîntjit, crima di tinireaţă-1' şi di a lui muşiteaţă. No-are mamă ta să-l plângă, şi ti el mănli să-şî frângă ; no-are tată ta să ] caftă, singur lailu cum ş-aravdă ! no-are frate, no-are sor, sâ-1 mutrească mea cu dor ; i-plăndi noaptea, 1-plăntJi clua, l-plăncji şi ună muşată, l-plăndi şi mea lu zburaşte: — «Scoală, g'one, scoală vrute, srolă s-mănţi, scoală ta z-beai, scoală vimt curat să-ţî Tal.» — «Eu laîlu-n’ vă (Jîc, nu pot, şi tine-nT (Jiţi, s-mi scolu; ag'ută-n!, vrută, să-n' mi scol, şi dă-n'i tlmpărălu, si bat un cîntic mult jil’os, s-l!-u 4îc nică nâ oară. Păcat de voinicul bolnav, păcat de tinereţea lui şi de frumuseţea lui. N-are mamă, ca să-l pilngă, şi pentru dinsul mîînele să-şl frîngă; n-are tată ca să-l ceară, singur bietul cum rabdă 1 n-are frate, n are sor, să-l îngrijească cu dor; îl plinge noaptea, ii plînge ziua, îl plînge şi o frumoasă, îl plînge şi-î vorbeşte: — «Scoală, voinice, scoală iubite, scoală să mănîncî, scoală să bei, scoală aer curat să iei.» — «Nenorocitul de mine vă zic : [nu pot, şi tu îmi zici, să mă scol, ajută-mi iubită să mă scol, şi dă-mî tamparaua, să cînt un cintec prea jalnic, să-î o zic încă o dată. Cîntecul lui Cacîandonî VII Un Cac'andoni şi G’org’a doi, doîl’i cîpitan'i noi; doîl’i-l' ci ţară şi-l1 ligară şi Ianina l’-aminară; mea tu brăncji il1 bîgaiă, di j-vizură nă lîhtară nă lîhtară, nă trumară os de os mea-11 din'icară lail'i g'on' ţi şă păţară 1 Un Gaciandoni şi Gîorgea doi, amîndoi căpitani noi ; pe amîndoi îi prinseră şi-i legară şi la Ianina îi transportară; in fiere îi bă gară, de văzură o grozăvenie, o grozăvenie o înspăîmîntare, os de os îi dumicară, bieţii voinici ce suferiră! 1000 POEZIÎ POPULARE LA A ROM î NI Prinderea lui Cacîandoni VIII N'-u seati, G’org'a, seati n'-u, crep tră nă ch’ică de-apă, ea du-ti, G'org’a, ş-adu-n'i, din sus 1-Apa-ţea-ratea. Şi n-tre-apă G'org'a cum duteâ, cintînda şi vîzinda, da di tiburili turfâştî di cînTi de-Arbineşî. Plînginda s-toarnă G'org'ulu, . „ Plînginda şi zgh’ilînda, si toarna^ Andoni ş-lu ntribă', si toarnă di Iu ntreabă: *Ţe aî> G’org’u-n’, di-n' ti cîrteşti, «te ai, frate di-n’ plindi ? —Andone, cara mi ntribâsî’, ascultă si ţ-aspunu; aclo iu ntrg-apă mi duţăâm, cintînda şi vîzinda, ded di tîburile turteşti di cîn’I’i de-Arbinesi. EI zborlu lailu nu-I biţi s-aplucusiră turţil1, şi di pri supră j-di pri gh'os, tu mesi di-l‘ băgară. «Ah. fuiji, Gorg’a, ascapă-n’-ti, „ j.A’ scumpe G'org’u, ascapă. —«Ţe cjiţi, te de la Apa cea rece. Şi ta apă George pecîndse ducea cin tind şi vuind, întîmpină batalioane turceşti, clinii albaneji. Plingînd se întoarce George . Plîngînd şi strigind, se întoarce Andoni şi-l întrebă. ' se întoarce şi-l întreabă, —Ge ai, George al mieii, de mi te [întristezi. ce ţi-e, frate, că plingi ? — Antone, dacă mă întrebi, ascultă, ca să-tî spuiu ; pe cînd la apă mă duceam, cîntînd şi chiuind, intim pin batalioane turceşti, pe albanejiî cei clini.» El bietul nu sfîrşi cuvîntul, şi năvăliră turcii. Şi de sus şi de jos în mijloc ii împresurară. «•Ah! fugi, George, scapă, higi, scumpe George, scapă. — «Ge zici, ce zici, tu frate Anton, «renumite Cacîandoni, «nu cum-va sînt noaten bolnăvicios, «sau nu cum-va sînt bătrîn _ x [gîrbovit? «nu eşti tu Anton cel renumit, renumit şi pînă laStambul? Pe umăr el îl azviriea, ’ . Şf luptînd fuge : «îndărăt, îndărăt ciînilor albaneji, «îndărăt tăiaţilor (împrejur) » . . „ , , turci. «Anton pina cind este viu, «de nimeni nu se teme.» Şi se luptă George, se luptă, pînă cînd isprăvi earba de . „ ... [puşcă, pina cind 1 se rupse sabia lui, pînă cînd omorî vivo trei sute. POEZIÎ POPULARE LA AR0MÎN1 IOOI IX (varianta) Tu Maiu dişcl'idu fâijil'i, tu Maiu ArmînTi esu, lai Cac'andonî nu ti viruşi aestă veară s-eşi, s-ti baţi cu cin' dirvinăgâţi, s-ti baţi şi co-Arbineşi. — Ţe s-fac io a mălţeâijil'ei, ţe s-fac aii lingoari, di nu-n' am miri1 pala se-acâţ, no-am c'oari s-u fac fora. In Maiu înfloresc fagii, în Maiu Romîniî se suie (la munte), măi Cacîandonî nu te văzuşî în vara asta să eşi (la munte), ca să te lupţi cu cîîniî dervenagale, ca să te lupţi cu Albanejii. ' — Ce să-I fac eu vărsatului, ce să-i fac bolii, căci n-am mîni sabia să apuc n-am picioare să fac fora. Observare.—Cind haiducii se văd împresuraţi de armată, saucînd vor să dea dovadă de curaj, de nepăsare în faţa morţii, zmulg iataganul din teacă, îşi leapădă căciula, si învirtind mereu iataganul în vînt, ca să-î dea vînt—si l'-da vimtu, dau năvală în duşman şi-şi fac loc de scăpare atît lor cît şi celor lai ţi tovarăşi ai lor. Acest act de eroizm se numeşte: fora, adică pe faţă, cu iataganul, ear nu cu puşca. Expresiunile obicinuite silit: u feafi fora, a dat năvală cu iataganul; u g'oacă apala sau v'utăgawea, dă vînt învirtind sabia sau iataganul; u zmulse (supt-inţeles: apala, v'utaganea) a zmuls-o, a dat năvală printre duşmani. * * * Cacîandoni făcea parte din tribul aromînese al Fărşiroţilor, trib înzestrat cu calităţi de vitejie superioare; el e tribul cel mai războinic şi cel mai oţelit din Peninsula balcanică. Este îndrăzneţ, inimos, bun cu cei buni, drept, supus şefilor săi şi răzbunător in contra nedreptăţilor ce i s-ar face. * * * Fauriel, in Chants populaires de la Grece, p. 160 sqq, zice despre fraţii Cacîandoni, cele ce urmează, ca precuvintare, la două cîntece populare greceşti, publicate de el: «Cei trei principali actori ai evenimentului despre care se vorbeşte în cintecele de mai jos, sînt cîteşi trei celebri în istoria recentă a Epirului şi Acarnanieî. Unul este însuşi Veli-Ghega, numit deja intr-o altă piesă, şi despre care voiii zice încă cîte-va cuvinte cu prilejul eîntecelor de mai jos. El era albanez, după cum îl arată şi porecla'de ghegă, prin care se arată tribul din care făcea parte. Ali-Paşa, în serviciul căruia intrase de timpuriu, apreciind voinicia lui, îl numi Dirve-naga, adică comandant militar al soldaţilor pentru a păzi trecători le drumurilor. Devenind in slujba aceasta neapăratul duşman al haiducilor, el a desfăşurat în contra lor calităţi, cu cari ar fi strălucit in mijlocul lor. un curaj îndrăzneţ, o vigoare trupească încercată în osteneală şi multă prezenţă de spirit in împrejurări grele. Succesiv, în incăerările avute cu cea mai mare parte din capii bandelor din Epir, Tesalia şi Acarnania, el a stîrpit mulţi, a silit un mare număr la supunere, şi a făcut să he temut de toţi pînă in ziua in care a fost trămis contra lui Cacîandoni. Cacîandoni, sau Kitzandoni, era din munţii Agrfa (nescrişî) şi cel mai mare din cinci fraţi, dintre cari numai doi îmi sînt cunoscuţi; 1002 POEZII POPULARE LA AR0MÎNI unul anume Lepenioti, numit aşa după satul Lppeni, unde a fost năs-eut, Şi cel lalt George'), cel mai tînăr dintre cei cinci fraţi be afla in Grecia, dar mai ales în Tesalia şi Acarnania, păstori no-mfu,!', cari vara, conduc turmele lor pe înălţimele Pinduluî şi ale diferitelor sale ramificaţi uni, pînă în munţii Macedoniei ear earna le coboara pe marginele câmpiilor şi în vecinătatea mării. Aceşti păstori ioimeaza o naţiune aparte în mijlocul Grecilor; obiceiurile lor au ceva interesant şi pitoresc; simplicităţii pastorale, ei adaugă curajul războinic; nu invidiază nimic celor, cari trăesc în şes; nu se tem de haiduci, cui cari trăesc frăţeşte in munţi, aproape tot aşa de independenţi ca şi dinşii şi cu mai puţine riscuri. F } Dar Ali-Paşa, al cărui dispotizm avid străbatea pretutindeni şi ajungea totul, veni să turbure viaţa retrasă acestor sărmani nomadi întocmai cum făcu şi cu poporul aşezat prin oraşe şi pe la ţară. ’ ' Prin confiscare a cîştigat turme nenumărate, cari de atunci au mineat earba celor lalte turme; el avea păstorii săi, cari se credau în dreptul de a se purta rău cu cei lalţi păstori. In sfirşit a pus pe ca-pualul şi pioductul vitelor impozite extraordinare, cari au ruinat familiile cele mai fericite de pînă atunci. Cacîandoni şi fraţii săi făceau parte din aceste familii de păstori nomazi, şi uneia dintre cele, cari avură să sufere mai multe turmentări din partea lui Aii. Firea nu-1 făcuse să suferă cu răbdare nedreptatea şi insultele: el vorbea adesea-ori să’şî răzbune, să se facă haiduc şi sa răscumpere la rîndul său pe storcătorii lui Ali-Paşa. Era însă m'c la trup şi cam uscăţiv, avea o voce puţină, blinda şi piţigăiată, in cit ameninţările sale de a se tace cleft, provocau la el risul de aceea, era puţin băgat în seamă. Cu toate acestea, împins pînă la'extremitate prin insulte, el se ţine de cuvînt: vinde ce-i mai rămăsese din turme, arde colibele şi corturile, îmbracă costumul şi armătura haiduceasca şi caută voinici. Fraţii săi au fost cei d’intîi cari l-au ur- mniila tn-fU^aU-întirziat a se Prezinta în scurt timp a strins mai mulţi de cit dorise. Cacîandoni, afară de un exterior impozant,—avea tot ce-î trebuia pentru a ajunge un haiduc inspăîmîntător. Era viteaz pînă la nesocotinţa, cu o flexibilitate şi uşorinţă de corp minunată, avea spiritul tecund in viclenii, cunoştea de minune tot labirintul munţilor săi şi insetoşa după răzbunare în contra acelor cari îi făcuseră vr-un rău be stabih in partea tesaliană a munţilor Agrafa şi se plimba cu voinicii m aceteaşi locuri pe unde îşi conducea altă dată turmele. De pe aceste înălţimi se puse a face năvăliri in pămînturile turcilor, iefuindu-le şi pustnndu-le fara milă, necruţind de loc nici pe ale Grecilor. «Cefut de ces hauteurs qu’il (Cacîandoni) se mit â faire des descentes sur Ies terres des 1 urcs, Ies pillant, Ies ravageant sans merci, et ne mănage-ant guere celles des Grecs.» Din care cauză el era urît şi de Greci şi de lurcţ şi nu-1 putem pune printre căpitanii haiducilor, ale căror meiavun au fost inobilite şi temperate prin motive patriotice şi sentimente naţionale. în nnni'"^fSa’ „car?îa .1?.9au.za,în scurt timp, pagube imense, trămise n contra Juţ, in deosibite nndurî corpuri numeroase de armată, cari nu reuşiră sa-i facă nimic. îndrăzneţul Cacîandoni ie respinse, cînd opunindu-le o vie rezistenţa, cînd scăpindu-le printr-o întimplare miraculoasa,^ sau prin stratageme, de cari se mirau atit duşmanii cit şi oinicii sai. Am auzit, povestindu-se o ast-fel de stratagemă, care de *) Supranumit şi Hăşîatul. POEZII POPULARE LA AROMÎNI 1003 sigur nu este cea maî renumită, cu toate astea aşa de stranie în cît merită să fie menţionată. Caciandoni ocupa o dată, nu ştiu în ce munte o poziţiune aspră, unde nu putea să meargă cineva decît prin două trecători strimte, depărtate una de alta aproape cu o jumătate de milă. El a fost trădat de sigur; Albanejiî alergară, împărţiţi în două trupe tari şi ocupară cele două eşirî, prin cari Cacîandoni ar fi putut să se retragă. Voinicii lut crezură, că sînt pierduţi, căci nu era chip de a străbate prin locurile ocupate; nu le rămînea altă cale deschisă decît povirnişul unei stîncî înaltă, goală, alunecătoare şi aproape ascuţită. Nimănui nu-i putea da prin gînd, să scape pe' acolo; Cacîandoni insă le ordonă să vază cum are să facă el şi să-l imiteze. Taie cu sabia o ramură tare de pin, o curăţă la capătul de care se ţinea de arbore, fără să atingă spaţioasa tufă a ramurilor, şi descinde caşi călare (â califourchon) cu această ramură pe povirnişul stinceî, deasupra căreia alunecă fără multă osteneală şi fără mare pericol, reţinut oareşi cum prin frecarea ramurilor de coasta stinceî, pe care o mătura, şi pe care apăsa cu toată greutatea corpului său. Haiducii imitează pilda dată cu acelaş succes, ear armata albaneză nu află de scăparea lor de cît din noile alarme ale ţăreî. _ ... Dintre toate faptele renumite ale lui Cacîandoni, moartea lui Veli-Ghega fu una dintre cele care făcură maî mare zgomot şi în care el evu cel maî mare noroc. Inspâimîntătorul Dirvenaga îl căuta în Acar-nania, în capul unui numeros corp de armată şi se ostenea în zadar urmărindu-1; nu putea să-l ajungă. Iritat de a fi ast-tel zădărnicit în căutarea sa, Veli-Ghegă devasta, schinjuia, răscumpăra satele Acar-nanieî supt pretext de a fi in complicitate sau în înţelegere cu Cacîandoni. Acesta a fost pus în cunoştinţă cu totul, şi fie pornit de o mişcare generoasă în favoarea celor apăsaţi, fie pentru plăcerea de a învinge pe un om, care nu se aştepta la aceasta, scrise şi trămise lui Dirvenaga o scrisoare cam cu acest conţinut: «Veli-Ghegal mi se spune, că mă cauţi şi te plângi, că nu mă poţi găsi. Dacă doreşti această in adevăr, vino la Griavrisi — Apa-raţe—, unde mă aflu şi te aştept.» Veli-Ghigă se afla la un preot în momentul cînd a priimit scrisoarea d° înfruntare şi desfidere. Atins viu, ordonă Albanejilor împrăştiaţi să se adune în grabă şi fără să aştepte ca toţi să fie gata şi să-l urmeze, apucă nainte cu ciţîva din voinicii săi, şi zboară cu toată uşurinţa picioarelor spre locul, unde Cacîandoni î-a dat întâlnirea. Cacîandoni pindea la drum cu voinicii săi. După injurii de o parte şi alta (căci haiducii şi Albanejiî în aceasţâ privinţă, cum şi în alte multe, asemenea eroilor din Homer, nu se incaeră la luptă, decît după ce se atacă întîî prin cuvinte), lupta începe şi Veli-Ghega cade lovit de două sau trei gloanţe, lntimplarea această atinse teroarea ce aveau oamenii de Cacîandoni, şi furia lui Aii-Paşa în contra lui atinse culmea. Noi armate şi noi dervenagale porniră, să-l nimicească ; a fost expus la noi pericole, la noi supărări; a rernas totuşi nebiruit sau cel puţin în neputinţă de a fi prins şi niciodată n-a visat să trateze cu Ali-Paşa. ’ Insulele ionice şi în special Santa-Maura erau la trebuinţă refugiul lui Cacîandoni ; aci venea să se vindece, cînd era rănit sau cînd dorea să fie in deplină siguranţă, în intervalurile inactivităţii silite. Fie-care din aceste apariţiuni atrăgea mulţimea, care venea de bunăvoie să admire pe teribilul haiduc, pe care-1 cunoştea numai după renumele său- Dintre toate aceste apariţiuni ale lui Caciandonila Santa-Maura, 1004 POEZII POPULARE LA AR0MÎN1 TmmcJto'S/rS cea din 1805-Se “*» tn această in- rr nlra m îi pl,: ° “nspiratiune mare ln contra Portei si conţi a lui Aii-Paşa. Era vorba de a pune la cale, in Grecia o am fa fnsule e onicf dacfn^inS-1 ?i li^er,ătn- Ru^. cari stăpîneâu atunci iri. uiere ionice, daca nu inspiraseră acest proiect, îl spriiineau cu zel ear Grecul care conducea pe tot! fiii, era un om foarte intelLnt-’ din manele^u“eiG°Pasa temap3rialuLGre™j- Scăpat ca prin minune um mintie iui Ali-I aşa, se aruncase in insula Santa-Maura npntm a se deda cu totul preparaţiunilor patriotice şi centru a face un pas deceziv in îndeplinirea acestui scop, porunci să‘vie în 1805 cănit anii de haiduci,—pe corporali unea cărora conta,—spre a le dainstructiu-ţmni e,—fie generale fie particulare,-impuse de împrejurări, i v :?n/u‘ a 01S a Sainte-Maure un snectacle curieux • celui de tons leş chete de bande de l’Acarnanie, de l’Etolie, de rEph ’efde la Thăs W.r.To'urS ,«TrS 4 la™î? d’“" bomme qSiVitalt paldîs dans’l’fnt^Lr t 1 fe que CR} homme avait â leur commander dans linleiet et. pour lagloire de la Grece. Pour Katzandonis ce fnt cIam fd ’ u ri e^vnC 6 paraîti:e a,I1 mili<3« de cette fonie de braves, pro- â distinfer 'V °S braVe de t0USa et entre tous fa«le sorte aS â oeMte Je d-u SOn aire’ ,qui contrastait, en quelque Parts sur sa d® •?’ et Par 1 or qui, etincelant de toutes Klephte. Pei‘-onne- Y relevait encore le costume pittoresque de nra Care banuia‘ sad chiar Ştia ce se urzeşte la Santa-Ma- u a şi la Corfu, pusese vr-o 5—6 mii de oameni la Preveza ca să donî se îmîiî gata de 3 înabuşi izbucnirea a ori-ce răscoală. Cacîan-„ .1'opuse, Pe onoare şi pe capul său, să prinză vii sau morţi repri'nderiî fa fosf îf"fde albatneP’ numai cu voînici> săi. Capul în-mitP să îndemnp^ra ^ Sa ^ tolos din aceasta> ci s'a multu-tni un moflrn nfa"C 1d°ni -a‘?î păstreze acest act de vitejie pen-!■ °Pl,rtlin> Şi aşteptînd, l-a rugat, să se poarte cu l’pfprpf rr°d mai fratesc. de cit fum făcuse pînă atunci: «â traiter °Nif an,etaPUîS fraterne,Ie> qo’i1 ne l’avait fait juscjue Jâ.» haide-î saf ril a “e?s,at.în ,urma acestei adunări a căpitanilor de rlpiandnnl a T r ,ai faJz,ul dar tot Ia Santa-Maura, şi cam pe atunci, Lac îandom a fost atins de vărsat. Pentru un om ca dînsul carp nu respirase niciodată de cit aerul plin de v^fal mfnldor care fu ,n si pentru scft fi'fn ac°penŞun ?] ln„tre ziduri, de cit doar întîmplător dată ce seff fi f ’i ma'mare rau?ra să stea închis într’o odae. In-n âi hi n r n G ?' bine, părăsi Santa-Maura şi se reîntoarse in giana, pe continent, la scumpii sai munţi. 10(17 rare insâ’ ca.s_a vindecat numai pe jumătate. Asa, apărind la ţiloî SffamS-f;Sltliata pe Pind saP inPartea orientala a mun-„ «iif;grfa’ pentlu „a ndlca ceva contribuţiuni, căzu greu bolnav si tu silit sa se oprească mai multe zile. " ' trasf f iPoelSr?UîSe Şi mf°na?tirea inspirîndu-î neîncredere, se re-fratele său fenfp V munţi, care-i era cunoscută. Cu dînsul rămase *4 - JSchVS!, «,? b?K dat Ş1edenuentţ lîf AH Şşî® Că'°gări’ de Una sab de aH«* el * trâ- Inchipuiţi-vă bucuria acestuia ! imediat trărnite şase-zecî de AI-banej, de elita, cu ordinul de a-î aduce viu pe Caciandonf şi pe fratele “ f Se"Z1CI de AlbaneJi Pornesc, grăbesc, urcă munţii şi vin de se a,aza la mirarea peştereî arătate. George se găsea acolo în mo- POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ 1005 menitul acesta, şi voind să easă, se întâlneşte faţă în faţă cu soldaţii lui Aii. Reintră îndată, înştiinţează pe fratele său de ceea ce se petrece, îl îea In spate, apucă iataganul cu dinţii, puşca în mînă şi în această stare recîştigă deschizătura peşterei. întinde dintr-o împuşcătură pe primul albanez, care se prezintă ca să-i împedice trecerea, iese în loc deschis, şi fuge atît de uşor cît poate spre o pădure puţin depărtată. Albanejiî îl urmăresc; el depune pe fratele său la pămînt, se reîntoarce earăşi şi cu o lovitură de iatagan răneşte de moarte pe un al doilea Albanez. Din nou îea pe fratele său în spate şi se pune pe fugă în spre pădure. Şi aşa, fugind şi oprindu-se rînd pe rînd pentru a depărta pe Albaneji, omori deja sau răni trei sau patru, pe cînd cei 1-alţî, ruşinoşi şi furioşi de a fi înfruntat! pînă într-aşa grad de un singur om, 'se răped vre-o zece dintr o dată şi pun în sfirşit mina pe cei doi nenorociţi fraţi. Au fost duşi la lanina, unde au fost condamnaţi să-şi vază membrele inferioare strivite cu ciocanul! Cel însărcinat cu executarea acestei sentinţe a fost un nepot al lui Veli-Ghega, omorit de Cacîan-doni. Sentinţa a fost executată în piaţă, în fata populaţiunei turceşti, care se silea să adauge ceva la schingiuirile celor două victime. Ca-cîandoni, al cărui suflet, enervat, fără îndoială de boală, ne mai avînd tăria de a se înăspri in contra durerilor fizice, scoase nişte ţipete ascuţite, mai cu seamă cînd ciocanul îi sfărâmă oasele gen 11 cinului. George se iută la dinsul pe jumătate mirat, pe jumătate mîniat de slăbiciunea lui şi-i zice ; «Ei, ce! o, Cacîadoni, tu ţipi ca o femee ?«. Şi el (George) suferi, fără să verse o lacrimă, fără să scoată un gemăt, atîtea lovituri de ciocan, cîte au trebuit sâ-i strivească toate oasele de la şold pînă la policar! In ce priveşte pe Lepinîatul, după sfirşitul tragic al celor doi fraţi ai săi, mai rămase cît-va timp haiduc de munte. Constrîns în urmă ca să se supuîe, se supuse supt condiţiunea, ca să nu fie ţinut să apară in faţa lui Ali-Paşa. Mai fericit decit fraţii săi, sărmanul de Lipinialul, îşi asigură cel puţin prin acest tractat o moarte grabnică şi neprevăzută. Pe cînd se ducea, însoţit de adjutantul său, nu ştiu unde, ca să petreacă de Paşti, pe drum a fost atăcat de asasinii lui Ali-Paşa şi a rămas mort pe loc. Adjutantul său scăpă şi azi luptă pentru Grecia; el este viteazul Gionga. Cele două eîntece cari urmează se ocupă de acelaş subiect, de expediţii!nea şi moartea lui Yeli-Ghegă. Intr’unul casi într’altul im-p rej ură rări le faptului sînt aceleaşi şi dispuse în aceeaşi ordine; de altmintrelea, al doilea este cel mai frumos din cele două, în toate privinţele ; amănuntele istorice într-însul sînt mai precise şi mai clare, accesoriile poetice mai dezvoltate, şi viersurile frumoase mai numeroase; el e compus în Acarnania, cel-lalt pare a ti făcut în Epir.» Iată acum şi modul cum descrie d. loan D. Caragiani omerica intîinire de la Criavrisi, adecă: fintina rece, între uriaşul Veli-Gheaa şi uscăţivul Cacîandoni : «Cintecele populare greceşti... spun. că lupta a avut loc cu pustele, şi ca între cei ucişi a fost şi Veli-Ghega, împuşcat de însuşi Cacîandoni. Cintecele fărşeroteştî insă, ce posedam noi şi informaţiunile noastre de la bătrînii din familia Caciandoni, spun, că lucrurile'se pe-trecură cu totul altfel, adecă : Caciandoni cu trupa sa era aşezat in nişte tufişuri de lingă .Criavrisi, cînd avant-posturile ii anunţară, că Veli-Ghega, cu oştirea sa se apropie, venind, nu pe drumul mare, ci pe cărări lăturalnice din partea opusă a drumului. La apropierea ambelor oştiri, începură înjurăturile pe de o parte şi alta, în limba al- ioo6 POEZII POPULARE LA AROMÎNÎ baneză,u căci toţi Fărşeroţii ştiu albanezeşte, şi Veli-Ghega cu trupa sa, erau Albaneji. înjurăturile şi ocările, după cura spune şi Fauriel, se taceau caşi intre eroii din Omer înainte de a se încăe-a.’După înjuraturi veniră la întălegere cu parola de onoare (albanezeşte: Bessa-ie-bessa) a eşi cite 20 din fie-care parte a oştirilor inamice, Caciandoni in fruntea Fârşeroţilor şi Veli-Ghega in fruntea Albanejilor, şi a nu se da nici un toc, ci numai cu săbiile şi cu iataganele să se lupte intre ei. La semnalul dat înaintează din tufişuri, spre drumul mare, pe de o parte şi alta patruzeci şi doi de voinici, uriaşul Veli-Ghega, in iruntea Albanejilor şi micul şi uscăciosul Caciandoni în fruntea rarşeroţilor. Caciandoni roagă pe camarazii săi să-i lase lui pe Veli-v e',s^ se încaere cu cei la 1 ţi ; tot acelaşi lucru recomandă si Veli-Ghega tovarăşilor săi, să nu atingă nimene pe Caciandoni, căci şi-l rezeiva pentru îngustarea sa, cum zice cîntecul fărşerotesc; In-caerarea a fost tot ce poate fi mai sălbatec şi de o parte şi de alta, şi rezultatul a fost răniri din partea Fârşeroţilor şi cite-va cadavre din partea Albanejilor, între cari şi uriaşul Veli-Ghega, trîntit jos la pamint de Caciandoni. Măcelul nu ţinu mult, căci un soldat albanez din tufiş, văzînd pe Veli Ghega căzînd de pămînt, trase cu puşca asupra^ lui Caciandoni, pe care îl răni uşor, şi lupta încetă şi’se îetrasera earaşi in tufişuri ambele părţi. De acolo îndrăzneţul Cionqa, nepotul lui Caciandoni, în grindina gloanţelor, se repezi şi tăie capul lui Veli-Ghega, şi intrînd cu el în tufiş se făcu nevăzut, împreună cu Caciandoni şi trupa sa. Asf-fel s-au petrecut lucrurile 1).» Cel care zace în închisoare X Noauă an’ eu fec!u în hapsi, ş-alţî trei fec'u tubrangă, vîrnă nu vin’i s-mi veadă ni di fraţi j di cusurîn' niţi di laifi-n' viţîn1; maşî durută, vruta mea, cărţi ascumtu-n' pitriţeâ şi ascumţa-n1 dimlndâ: «Vrute di tru ponda hapsi, «si-ţî Iau peâtica pitreaţi, «că n'i ţ o al multu zmîrv'ită; «ca merlu aroşu mvîpsită. «Io cu lăcrin' va-n' ţ-u Iau, «şi năpoî ear va-n' ţ-u dau. Vlaho-Clisura. Nouă ani făcui în închisoare, şi alţi atîţîa făcui în fiare, nimeni nu veni să mă vază, nici dintre fraţi, nici dintre veri, nici dintre bieţii vecini ; numai dorita iubită a mea, scrisori pe ascuns îmi trămitea şi pe ascunsţîn secret)îmi spunea: «Iubite, din pustia închisoare «să-ţi spăl batista trămite, «căci ţi-e tare înegrită; «ca măru roşu boită (vopsită). «Eu cu lacremi ţi-oiu spăla-o, «şi earăşî ţi-oiu da-o ! Blăstem luneî Martie XI Marţu tine, anaQimale, Marţule, blăstemat (fii), cu chirolu gj'eu ţe jaţi, cu vremea rea (lit. grea) ce faci, di nă chiruşi oîli toati, de nă pierd uşi (prăpădişi) oile toate, ) Caragiani . Studii istorice cisupra Rom, din Penins. Bale. n 112__it^ (după : I. Neniţascu : op. cit. p. 542). ’ J POEZlî POPULARE LA AROMÎNI IOOi oili toati cu tut căpri, şi di n-agunlşi lic'orl’i, di si dusiră cu fur di. «Voi lai fic'orî, fic'orî armîn', «fic'orî di nicuch’iri, «fic’ori tră furi voi nu fiţeţi, «fuiil'a nu -vă prindi; «turnâţî-v’ a casă, voi armî'n1, «a casă la părinţi. — Mumi'n’, a casă nu v’jnim. ma va nă ţem cu furl'i; tra s nă batem cu turţil’i, cu turţil1, cu pîngîn'l’i. Casa noastră-i muntili, aţei munţi de-Agură. oile toate cu tot caprele, şi ne alungaşi feciorii (flăcăii), u de se duseră cu hoţii (de devenira [hoţi de munte, haiduci). «Voi feciorilor, feciorilor aromini, «feciori de gospodari, «feciori, pentru furi voi nu faceţi, «furia (haiducia) vouă nu stă bine; «înapoiaţi-vâ a casă, voi Aromini, «a casă la părinţi. u . — Mamelor, a casă numai venim, ci o să ne ducem cu furii, ca să ne luptăm cu turcii, cu turcii cu pingînii. Casa noastră e muntele, acel munte de Agură. Observare. — Pentru Aromînii, cari se ocupă cu păstoritul şi cari earnă îşi mină turmele prin locurile mai joase, şi mai, calde, cea mai mare nenorocire ce-î poate lovi, ar fi, ca in lunile remuaue şi Martie, cind fată vitele şi cînd mieii şi iezii sînt înca^ necrescuţi, şi neîntăriti, să fie vremea aspră, să fie de pildă .friguroasa., ca sa dege-reze noi’le creaturi plăpinde şi să ningă, ca pămîntu, sa fie acoperit de zăpadă şi vitele să n-aibă ce minca. O ast-fel de nenorocire se pare că 5-a izbit, în cîntecul de mai sus, din care cauza, tinerii pastori, rămîind fără turme de păscut, au apucat drumul codrilor, eai mamele lor nemulţumite de purtarea lor şi amărîte, ca toate acestea le-a adus vremea rea din luna lui Martie, o blestemă, chiemindu-şi pe feciorii lor la viaţa cinstită şi liniştită a oamenilor pacmici. Cîntecul căpitanului Zidru XII Zidurlu ditu pădure, cu dulberea faţi sire, tu ping’eri iu mutreaşti feată di preftu amţîreaşti soţ Pi acl'amă, soţ'h adună, şi la preltul ndreptu z-duţi: «Bună-ţi oară, tine prefte, tine prefte şi prifteasă. — «Gh'ini vin'işi, căpitane, cupăseâ nauntru n-casă, cupăseă di şeiji pri measă. —Io nu-nî vin’u tră pri measă,^ Că-nî vin’u tră h’il'e di prifteasă. Av’u feata s-u scuteţî, că vă tal'u pri tuţi ca îecjî.» JPreftul feata Pi o-adusi, Zidurlu pri (JinucBi u puse. G'on’Pi al Zidru di nafoară Zidrul din pădure, cu binoclul se uită, la fereastră unde priveşte fată de preot zăreşte, pe soţi chîamă, pe soţi adună, şi la popa drept se duc : «Bună ziua, preotule, preotule şi preoteasă ! —«Bine venişi, căpitane, poftim năuntru în casă, poftim de şezi la masă. —Eu nu venii pentru masă, căci venii pentru fiică de preoteasă. De grabă fata să scoateţi, u u căci vă taîu pe toţi ca pe nişte iezi. Popa pe fată aduse, Zidrul pe genuchl o puse. Voinicii lui Zidru din afară ioo8 POEZIÎ POPULARE LA AROmÎNÎ bagă boati di strigară : «aiasă-ti Zidru, alasă feată alasă-ţi feata ş muşavera, că ş-ag'umsi nă pîgani. cu voce tare strigară: «Lasă, Zidrule, lasă fată lasă-ţi fata şi amanta căci ajunse peste noi o poteră Nota. Haiducii cred, că cine umblă după femei pe cît timp este liaîduc îl prinde glontele, îl umblă moartea. „ (de la păgîn) se numeşte armata, de obiceîu turcească şi cu săteni pe cari soldaţii turci îî tea cu sine, ca să le arate drumul munţilor şi. locul unde se'află Cînteclu a g'onilui Iani al Papa-Nicola din Samarina XIII Trei pitrunicl'i şideâ analtu pri Gudron iţă, cu plîngurî amâj cîntâ ’ ca oarfină fetiţă. «Ţe sun bîirâch'li ţe v'in din cţeanâ di la Greclu, aripidina şi dipun ş-ariiilu anostru trecu?» Iani de-acloţi îu stiteâ îşi mină, mină capiu, citră a casă-Pi m'injeâ ş imnâ ca ayru ţaplu. Şt cum ag'umji a casă-Pi îşi ţimse v'u tija nea luă tufech'a-n nînâ-Pi, şi trapsi cîtră-n Şicană. Şi mîsa-1 Pa pri dinipoi plînginda şi zgh'ilinda. — Jani-nM ea stăî si-ţt dic voî : nu fu) Pauqueville, Voyage de la Grece, II, p. 329, 330. l) Vezi : Niniţescu : de la Românii din Turcia europeană : p. 342____351. POEZIÎ POPULARE LA AROMtNI IOI3 s-feaţi nă Oamă mare; j-vîtinară un căpitâm un căpitan şi un aslân; şi-l vîtimară cu aplân, la mînîstirSa ţea din Şan1. — Iu h'iţî voî lai frasl'i an'eî, îu h’iţî voî lai sosl'i an'eî, ^ s-nu-n1 daţi capiu tră Custur di n'-ul spindură di stur s-nu-n'-l treacă prit cîrave, că ş-16-ascuch’i n'icu ş-mare. se făcu o minune mare, se omorî un căpitan, un căpitan ca un leu; îl omorîră cu înşelăciune, la monastirea din Şanî. — Unde sînteţî, voî fraţii miei, unde sînteţî voî tovarăşii miei, să nu-mî daţi capul pentru Castoria, căci îl atîrnă de stîlp; să nu-1 treacă prin barcă, căci îl scuipă mic şi mare. Căpitan Zerva XIX Murich'a ţea pirifana şi fagîo-aţel scriatlu, ţe-11 feaţit voî furil'i, ţe-1 feaţit lailu Zerva. — Me-arî’siră ş-prudăâdiră, Blăc’aţl’i aţei1 cînTi, _ di-n1 mi loară co-aplân, aplân, la mînistirlu aţei di Şan’, laîlu-n1 mi vîtămară, capiu n'i Iu tîl'ară. — Murichea cea mîndră, şi fagul cel zugrăvit, ^ __ ce-î fâcurăţî voî pe haiduci, ce-1 făcurăţî pe bietul Zerva ? — Mă înşelară şi mă trădară, Blaciaţiî acei cîîniî; mă apucară cu plan, plan, la monastirea cea din Şanî, bietul mă omorîră şi capul mi-1 tăeară. Notă. — Zerva, romîn din Vlalio-Clisura, auzind, că în Turcia este nesiguranţă şi fierbere cu ocaziunea stării puţin liniştite, în care se afla eu R.usia, a alergat în patria lui, atras de viaţă eroică a căpitanilor şi de dorinţa de a deveni renumifi contribuind şi el la liberarea creştinilor! De oare-ce nici unul din compatrioţii săi nu l-a urmat, a fost nevoit să-şi mai astîmpire intuziasmul, trăind de colo pînă colo, urmărit straşnic de autorităţi, dar ştiind mereu să scape teafăr. Orăşelul Blaţa fiind ameninţat cu distrugere, a fost nevoit să-l trădeze şi să fie omorît în mod mişelesc într-o monastire. Se zice că a fost omorît chiar de către călugări. Vlaho-Clisura. ^ia Adam. Cîntecul căpitanului Bacola XX Un pul'u muşât, un pul'u işeâ, işeâ din Dirpideani, (Juă şi noapti azbuirâ, (Juă şi noapti azboară. Si duţi nîs, s-ag'ungă nîs, cîpitînăţli a furlor. «oară-ţî bună, lai căpitan, «lai căpitan Bacola. O pasere frumoasă, o pasere eşea, eşea din Dirpideani, Ziua şi noaptea zbura, ziua şi noaptea zboară. Se duce ea, să ajungă pe şefiile haiducilor. «Mergi cu bine, moi căpitane, «măi căpitan Bacola. i) Se repetă la fie-care rind. ioi4 POEZIÎ POPULARE LA AROMÎNI «s-aî urăc'unea mea, si n'-o-aî dai căpitan avditu, «aoâ nî plîng patrioţl'i «aoâ nî plîng armin'Pi; bnî plîncji ş-feata preftuluî, «nî plinei nă muşată, «că nî fucjlm, că nu u lom, «Că o-alîsă'm nîpoi. «să ai urarea mea, să ai, «măi renumit căpitan, «aci plîng (suferă) patrioţii noştri «aci plîng (suferă) Aromînii, «plînge şi fata preotului (iubita [căpitanului), «plînge o frumoasă, «căci plecarăm, că nu o luarăm, «căci o lăsarăm îndărăt. XXI Cînticlu al căpitan Cari va se-ascultă plî’nguti, jil'oasi mirgh'uloav'j, si-şî treăcă pritu Grebini, şi pritu Samarina: «dadă nu-n1 voi io pli’nguti, «jil'oasi mirgh'uloav'i, «mini n'-mi plîngu pul’i, «mi plîngu h'ilioon'li, «mi plîngu j-doauă cumnaţi, „ «niveasti al Hag’i-Bira.» Tu pîlîOiri ea şideâ, şi căl'urli mutreaşti ş-cîţî cilîtori, cîţi pul' îşi trec, mîrata şi-l' intrăabă : «Nacă vi(Jut, nacă aduch’it, «dol'ilu-n' Liunida? — Noi ţî-1 vi^iunu, ţî-1 vi de ‘„depende”^ ...ionalâ, Mal „pală fost ^ C.ipitan Sterghiu, după îmformaţiunile pe care le avem, a fost un bo°-at celnic a e cmu! turme umpleau earna toată Tesalia şi toată câmpia Caterineî. El este pomenit cula. "* °U“ele * ** tntr-un ctntec grecesc, Kivtasv ou 6Xd^oo-£rspyioc, fla va 7T7.Ţ. ara SXâyfoD-yfwpyta (adică: Pomi aromind Sterghiu, Ca să meargă (să easâ) în satele aromîneştî. XLV Cîntecul de jale al celor trei fraţi căpitani Dimachi, Toii si Constantin, din Grainoste originari. Le ! ţe-i arăulu ţe pîţî'm, noi măraţî-11- di furi, Veli-pîşâ n-asparsi toţi, Veli nă lo mul'erli şi Tîrnova le-ascăpitâ', şi-n Tirnuva le-aduse Niinti z-duţi ţal Dimâch' dup-ăa laăa ţal Toii, ş-nîpoî, nîpoi ţal Custanlin, cu n'iculu-11 îm braţă. V eli-pîşe ma ş-li mutre'a, de-anâlt di pri sărae. Vai, ce rău păţirăm, noi sărmanii de furi, Veli-Paşa ne strică pe toţi, Veli nă luă muierile. ’ Şi Tîrnova Ie asvîrli (lit. apuse) şi la Tîrnova le aduse. Nainte merge nevasta lui Dimachi după ea nefericita nevastă a lui j-rpoJj şi îndărăt de tot nevasta lui Con. [stan ti n cu micuţul ei în braţe, Veli-Paşa mi li privea, de sus din palat. (Necomplect). ^-Evenimentul cîntat tn acest cîntec s-a petrecut pe timpul lut Aii Pasa la Tiraova, „ pe car. „.Hac, 0„ pu.i aâj pS ZapropIS. 0rd“ "* ’* p* '“'»*«• radelor Llor li.işlilâAC“n„™sLe:'BPn” ™l0r“i|il0r ?i 8 Promite' ci » duce o vi,,5 nefinare (închinare) ; . nclin, mă supun, mă închin. Şi se facea cu o deosebită ceremonie. POEZII POPULARE LA AROMÎN1 1029 XLVI Prinderea unui fiu de celnic din Muzachia de către hoţii albaneji Pr-îu tricură, lele fic’ori, pr-îu tricură furl'i a seară ? — Pri la oili, lele fic’ori, pri la oîli Arumi'n’ilor, di-şî loară oî, ş-loară birbeţi, ş-loară şi birbeclu aleptu, ’ ş-loară h'il’lu di c'elnic, îl loară dispul'aţl'i, dizbrînaţl'i, disşuţiţl'i, etc. şi dusiră, mamă, dusiră, şi nîpoî nîşi nu-şî v’inu. El ş-erâ, lele fic'orî, el ş-erâ un ş tut a mă-sai el ş-erâ un ş-tut a tat-suî. Ntreaga fără, lele fic’orî, ntrăaga fără ş-alăgâ, şi si-1 află nu putea, mă-sa laea, mă-sa corba, se-arupeâ, si zmul^eâ, mîn'li ş-frindeâ cu zgh’ic zgh'ileâ, h’il'lu ş-cîftâ, hi Piu duşi, mumă, duşi, şi nîpoî h'il’lu nu v'ini. C’urbăgîoan’a, c’ilnicoan’a, • asimco da, turmi tîxeâ, etc. h'il'lu si-1 veadă, di la furi si-1 scoată, ma duse, mumă, duse, şi nîpoî h’il’lu nu v’ini. Pe unde trecură, dragî feciori, pe unde trecură hoţii a sară ? — Pe la oile, dragi feciori, pe la oile Aromînilor, şi luară oi, şi luară berbeci, şi luară şi berbecul distins, şi luară şi pe fiul de celnic, îl luară despuiaţii, descinşiî, ’) desşuţiţiî etc. şi se duseră, mamă, se duseră, şi îndărăt ei nu mai vin. El (fiul de celnic) era, dragi feciori, el era unicul la mamă-sa, el era unicul la tatăl său. întregul trib, dragî feciori, întregul trib alerga şi să-l afle nu putea, Mă-sa nenorocita, mă-sa sărmana, se rupea (de disperare), îşi zmulgea (părul), miinele îşi frîngea, cu ţipăt ţipa, fiul îşi cerea, fiul s-a dus, mamă, s-a dus, şi îndărăt fiul nu vine. Boereasa, celnicoaîca argint da, turme promitea etc. fiul ca să-şi vadă, de la hoţi să-l scoată, ci s-a dus, mamă, s’a dus, şi îndărăt fiul nu vine. XLVII Chi ale Laie (Fragment) Ţi ş-insi ni Ch’ale-Laie, Eşi o Gh’ale-Laîe (piele-neagră) (!) di so-av’in’ile di Bosn’a, din viile din Bosnia, s-adună citi nî feată, să adune cîte o fată, ’) Epitete de derîdere la adresa hoţilor albaneji, cari de multe ori nici cămaşă n-au. -C/3 '*r/2 1030 POEZIÎ POPULARE LA AROMÎNÎ nî făată din seară n-seară ; vme-ara§a ş-la lancu Voîvoda Bună seară, lancu Voîvoda. — Gh'ine viniş1, Ch’ale-Laîe, ea ursea di şetjî în pade ! s-ţî bag mea sa s-mîcă'm păne. Nu vinim ti micare păne, si-n1 dai sor-ta tora seara. ■ Ş-ah'urh’i feata si-şî plângă: — «taţe-n1 soru, di nu-n1 plăndi, ma la-n ţî calu di raănă, ’ di-n ti du la nalbanlu, ta si-n' tî ncalţî calu. — Bună-ţî oară, moi nalbane, — Gh'ine vinişi sora-1 lancu. — Mi pitricu Iancu-Voîvoda, tas-n'i ncaltî calu. — Cara s-n'i dai ocPul laiu, aşi va s-ţî nealţii calu. ş-ah'urh'i feata si-şî plângă. — Ţi-n' aî soră di ma-n' plăndi ? — Aşi n1 iţise nalbanlu, cara si-n1 dai ocl'ul laîii, aşiţe va-n' ţî ncalţu calu. — Taţe-n’ sorii, di nu-n1 plăndi, ma l'a-n ţî calu di mănă, şi du-te la simîrălu, — Bună-ţî oară, sîmîră' mi pitricu Iancu-Veîvodă, ca s-n'-adârî şaoa caluî o fată din tară, sară; veni rîndul şi la lancu-Voivodă. — Bună sară, lancule-Voivodă. — Bine venişî, Chîale-Laîe, ean poftim de şezi jos! ăs-ţî bag masă, să mîncăm pîne, — Nu venirăm pentru mîhcare „ „ , „ [pîne, sa-mi dai pe sora ta acuma sara. Şi începu faţa să plîngă, «tacă, soră, nu plînge, ci îea calul cu mîna, mi te du la potcovar, ca să-ţî potcovească calul. — Bună ziua (lit. oară), măî pot- [covarule. — Line venişî, sora lui lancu. — mă trămise lancu-Voîvodă ca să potcoveşti calul. Dacă m-eî da ochiul negru, aşa iţi voiu potcovi calul. Şi începu fata să plîngă. — Ce aî, soră de plîngî ? Aşa-mî zise potcovarul, dacă m-eî da ochiul negru, — Aşa ţî-voiu potcovi calul. — Taci, soră, nu plînge, ci îea calul de mină şi dute la şelar. — Buna-ţî ziua, şelarule, mă trămise îancu-Voîvod, ca să-mî faci şaoa calului. Cules de d. T. Şunda. (nec om pleci) Cruşova. XLVIII Cîntecul căpitanului Căcărănda bÎ1’03» pri ningă amare, Avqi'ţî nă hăbare mare ; -treaţe Gh’anach' al Căcărandă treaţe cu tută a lui g’unăaţă. — Ghanâch1, turbeta ş-tîmbîrălu ea, îu v’ine Avdi păşălu. Cara v'ine, gh'ine v’ine, -«aoaţe va lo-aştept şi mine. «Lai Gurgoţa cusurine, «l'a dulbia, mutreâ gh'ine «Pa dulblia mutrăâ gh'ine, Aci pe jos, pe lingă mare, auziţi o ştire mare, trece Ghîanachî lui Căcăramjă, trece cu toată voinicia Iui. — Ghianachî, trompetă şi tamparâ eacă vine Avdi-paşâ. — Dacă vine, bine vine aîrî îl voiu aştepta şi eii. «Măî Gurgoţa verişorule, «iea binoclul, uîtă-te bine, «îea binoclul, uîtă-te bine, POEZII POPULARE LA AROmInÎ 1031 «mutreâ cită asch'ere v'ine. — Ţi s-ţî <Ţic Gh'anach'e trate, si umplu nă laie pade. — Lai Gurgeţa, tivich'ele, te-aspîreâşi de-ahîntă asch’ere? loaţî tufech’li şi sculaţi ş-acîţâţî cîte doi brasi: «Voi masturî, ah! voî mărâfi, cu mbărăaţă ţelucraţi! îu e puntea te-adărât, şas-an'-îndreijî te lucrtât» — «Doamnă, ş-noî nâ c'udisim, puntea dă-anda 6-ah'ursîm, 4uă ş-noapti tujî lucră'm, ş-nu putem tra s-u mprustă'm. Ma-marlu nă dimîndă', cu giurât nă sprig’ură', astămjî priniju cari se-aducă, s-nu-1 alăsă'm tra si-şî fugă, ma n-Qimeal'i si-1 bîgă'm/ puntea s-putem s-6-adără'm.» Ea laea nu ş-si duchVi, măşturl'i te Pi zbura. Pri bărbât-su ma ş-mutreâ şi-l videâ că tut plindeâ. Cu dor mari lu ntribâ, cit. vidăâ, că lăcrima .-«Vrutiu a meu g’one bărbat voî s-n'-aspun' ndreptu ş-curâb tră te plîniji ş-lîcrimeijî ? spuni ndrept acşi z-bîne JOC copii. p. idem p. 139. cttdare, ghic. p. 364 ; - a şi mal'lu, ghic p. 364. cilărie (cîlcîe), ghic. p. 363. cîmară (de-a-), joc copil. p. 105. cîmila băgată, (cu), joc copil, p 104 cu cîmila mprftastă, p. 105, joc copil cinclila (candela), ghic. p, 364. cine, ghic. p. 330. cîntare, ghic. p. 364. cintec, p. 819-1416; - de vrere, p 828-872,. No. I-CXXIV; - de străinătate (xeană), p. 873; despărţirea, p. 8/3, No. I— XXVI; străinătatea p. S<56, No. I—XXVII; revederea p. 897. tN°™X;“* j0C’ p- 904> No.' l—XXVI; - de nuntă, p. 915, No. I—XLI; - diverse p. 829, No. I — LXIII ; — distichurî p. 958 — 962, -So-1—XXXV; - bocete, p. 963 — 990, Xo. I XLVIII; — e haiduceşti, . 99J~ 1034; — balade, p. 1035-105 cîpisteari, (căpistere), ghic. p. 365. cîrave, ghic. (corabie), p. 365. circ'ori, med. popul. p. 327. cîrhdili de-ampîltiri (cârligele de împletit), ghic. p. 365. cîrlig, ghic, p. 366. cîstîn'a (castana), ghic. p. 366. claca şi ctiţa (broasca şi cheia), ghic. p. 367. coarda (sabia), ghic. p. 351. cocă, (îu limb. copil.), p. 15. cocoş, cuvinte adresate la — , p. 194. cofă (ploscă), ghic. p. 367. colinde la Aromînl, p. 707 — 722: colaci de — , p. 711; cîntece de — , n 713, No. 1—23. xoXXaSl^stv şi : y.oUa£%k, joc copil, la vechil greci p. 84. congediere, p. 58. Constantin, satirizarea numelui de____, p 48; —în balada blîstemlu di mamă. p. 1049, 1051 ; cîntec 1028. consţipape, med. popul. p. 259, No. 77. contuzie de craniu, med, popul. p. 261, corimboc' -niboâ, joc copil. p. 150. cotea, (de-a - ), joc copii. p. 147. cotoiul, med. popul., p. 333. creştere (de), la copii, med. popul. p. 253. cucalăcli, med. popul. p. 323. (boală de caî). cuc/U-victli, joc copil. p. 102. cocoşa (t-a), joc copil. p. 128. cucât (cocoş), ghic. p- 368. cum-dan, joc copil. p. 102. cucu-mpaâi, joc copii. p. 102. ■cuc'dn (varză), ghic. p. 409. cuâi, cîne, căţel (apelativ in limbauiui copilăresc). culcări (cîntec de leagăn de — ), p. l-l ] cuUamja (la 01) med. prpul. p. 318. culutumba (de-a — ), joc copil. p. 183. cum să faci, ca să-ţî trăiască copiii p. 291 ; - să cîştigî un proces, p. 291. cumbura, joc copil, cu pistolul, p. ] 73 cuna, (leagăn) p, 3. cunditu, (condeiu), p. ghic. 368 ; - cu gra-mati, ghic. p. 369. capiii (cu), joc copil. p. 102. cm de găină, med. popul. p. 266. O» -a INDEX 1063 mrcubetă, ghic. p. 369. curcubeu, ghic. p. 370 ; cuvinte adresate la — pentru creşterea părului, p. 189. curmarea rîuluî, jac copil. p. 92. Curniâa, nume de oae ; baladă cu acest nume, p. 1045 — 1048. curşume, gliic. p. 394. curună (cunună), ghic. p. 376: O1 c'ap (de-a), joc copil. p. 101. c'eflă (pri - ), joc copil. p. 113. cHtfiâr (prin un-), joc copil. p. 100; — in sărituri, p. 155. c'imc'irea (cu), joc copil, cu arşice, p. 128. Singur, joc copil. p. 160. c'irddp, (coptor) ghic. p. 362. c'dară-bdară, (cuvinte spuse, pentru a căpăta dinţi noi), p. 190; 191. e'Gari a păsările, joc copil. în sărituri, p. 156. . 1D Dăîlîani (căpitan), haiduc, p. 998. dai mamă paie, joc copil, p. 88. dalăc (la om — ), p. 290; 315. davan (de), p. 312. dă-n' foc, joc copil p. 86. Deceuri, p. 757 — 816. No. I —XXXIV degerare, med. popul. p. 296. deget (aprindere de — ), p. 295. deochiu, med. popul. p. 309. descîntec, p. 233 — 236, 238 — 241, 244-250, 254, 274-276, 285, 298, 229, 303, 310, 321. Dima al Fură, p. 1024. Dimdch' (căpitan), p. 1028. dinte (de — găurit), p. 255 ; ca să ţii — curaţi, p. 255; durere de — , p. 255, 256* 268. dinţi de ch'apt ine (dinţi de pîeptine) ghic. p. 370. cfeddite (degete), ghic. p. 370. dinei ir. joc copil p, 152. custură, p. 43. cuş, formul. diverse, p. 21. Cuştareli (căpitan), p. 1031. cutumdcţili (cu), joc copil. în cinci pietre, p, 168. (vezi: abeâlili). cuti-cuti, p. 10. cuţandăch1 (T-a — ), joc copil. p. 100. c'darie şi cdada calai, (picioarele şi coada calului), ghic. p. 362. e'ubuca (ciubuc), ghic. p. 362. fuc'u, prunc (în limbagiul copil.) p. 8. c'ulenga (a.—pri mină), joc copil. 152. ciulul, cînd te scuipă în ochi, med. popul, p. 271. c'umdg, ghic. p. 363. c'up, glonte de puşcociu, p. 95. c'utca (a) joc copil., descris la p. 137, No. 111. diuctare, p. 241 (deochiu) ; Cine poate fi, deochiat, p. 241, 242; cine poate deochia, p. 241 ; cum cunoşti deochiul, p. 242 ; cînd cel deochiat nu este des-eîntat, p. 244, 245 ; ilescîntece de deochiu, p. 245 — 248. dîlacă, med. popul. p. 315. doctori (în medicină), med. popul. p. 221; — pupulari, p. 222. doctorie (de nuc), med. popul. p. 303. dorinţa, cum se împlineşte, med. popul. p. 308. drîmbală (darea a — ), joc copil p. 108, daduu, p. 62. Duminică (viersuri referitoare la — ), p. 200. _ _ Dumnica şi vrutlu-a-îei, baladă, 1037. dut-ă-lach', joc copil, cu arşice, p. 126. rţica (cu — ), joc copil p. 78. <ţine, numirea lor, p. 231—233 ; vinde-. 1064 INDEX P- 233-235, 239; cinci ymtează - p. 235 - din Cmşova, p. J6o , — am Mobvişte, p. 236 • -din Vlaho- Olisura, p. 236; - din *»*■ ţ: “V - P- Y1 ; - p. 237 : AKMce * - , p. 238, 239. şi ndaptca, ghic. p. 371. Ea ded, joc copil. p. 184. (Iarbă amară, med. popul. p. 224. eiroOTaxiajwc, joc copil la vechil greci, p. 94. eşl (de-a - ), joc copil p. 110. Falanga, pedeapsă aplicată Ia elevi, p. 67. faţi-n-guşi, med. popul, p 329 F7n? P;f1’ 1002’ 1003-' 1004, lOOo, 1006. femTf poate avea ]apte ~>» p’ Oo , ca — să nu mărturisească totul, p. 307. Fetu-Mare (căpitan), p. 995. ]'efu (dirvenaga), p. 1026. fiola (cu), p. 91, joc copil; idem p. 124 fie orlu (cu), joc copil p. 105. ncuriclu (cu) joc copil, p. 105. fif, sul, piston, la joc copil, p. 95- ,oc copil, de-a puiul, p 124. figuri (jucării de hîrtie), p 176 fistulă, p. 294. fîntină, ghicit, p. 371. firmăc, med. popul. p. 319. flituri, joc copil, p. ] 82. • fluere (copilăreşti), joc copil, p, 180, 181 foaie, ghicit., p. 372. ' foărtică (foarfece), ghic. p. 372 foc, ghic. p. 372. formulă numerică, p, 200, 201. formulele (diverse), p. 16 — 24 \ - deqe tetor v 17-19; - feţei, p. 16 ; poştelor, p. 16 ; — mîniosuM, p od; - cuch'osului (supăratului), p. 63 ; — cînd săruţi copilul' p. 63 • — comula'ive, p. 25—35. fnca, (cum se alungă-), p. 199, 255. fucos (satira celui — ), p. 45 friguri, med. popul. p. 251 ; - uwe-chite, p. 252; ape de-, p. 252. fucţirea, (de la şcoală), p. 67. fum ghic. p, 373; cuvinte adresate pentru alungarea- Iul, p. 192. funea, (cu), joc copil, p. H2. furii (cu), joc copil, p. 164. furnigă, ghic. p. 374. furtuna (ca să înceteze —) p 339 fus, ghic. p. 374. ' O- Găgăriţa (viersuri adresate la -pentru noroc), p. 191, 193. găină med popul., Cînd nu ouă -, p. 380; cînd cloceşte -, p. 330 ; ca să se îngraşe- , p. 331; să ouă neîntrerupt p. 331, No. 57, 58. gălbada, med. popul. p. 320, 321. galbinare, med. popul. p. 257- de — la copil, p. 302. gastru, ghic. p. 374. 9az< (opal)), ghic. p. 374. genuchl (răcire), med. popul. p. 273. Ghicitorile Arominilor, p. 341__i 12 ■ cînd se petrece cu -, p. 343 . cam se numesc ghicitorile, p. 344: cine petrece cu-.p. 344; scopul -lor. p. 34o ; geneza - lor, p. 346 : co- 8$L4V' P- 84,i P- g/fdsujcum se face-), med. popul, p. 333. gîdu, form. diverse, p. 18, 19 gîl'ină, (găina), ghic. p. 375 ; - ş-oulu, ghic. p. 375. v IN'DEX IO65 (firgară, jucărie copil. p. 175. gîscă, (n'-am nă-), joc copil. p. 161. gît (de) med. popul., p. 281. gttlej (de) med. popul. p. 281 ; bube în -, p. 281. gluc'u, joc copil. p. 125. gtaţă (ghîaţă), p. 376. gf înduri, med. popul. p. 294, 306. guadă (batae), med. popul. p. 304. graiu de moarte, med. popul. p. 224. grănuţlu aţei bunlu, pariţiu, p. 271, 272. grănuţă (de bube), p. 250. grSască (de-a), joc copil. p. 125. grindine (ca să înceteze —) p. 340. griria tu mină, neînţelegeri la joc, p. 41. groapă, ghic. p. 376. O-' . 398 scwparm în gură, păcălit, copil. p. 55 scuipatul, med. popul, ca prezervativ în contra bolilor, p. 243. sctr~iflec9i7de ~(Ieagăn)’p- n> scunda (a), joc copil, cu arşice, p. 131. scurt., satirizarea celui scurt, p. 53. sfalangu (vezi falangu), p. 67. SfUlt> (P1j^j',0C f°pil- cu sfîrleaza, p. şfrZâdinili (sfredelul), ghic. P. 398. sfirnuţă, med. popul. p. 274. Şina (căpitan), p. 1027. sicriu (ghic.) p. 390. sminiclu (cu), joc cu sfidează, p. 123. smducha, ghic. p. 399. Slm cînd suferă femeea-, med popul. p. '306, 307. sirtu, g-hic. p. 382 sita, ghic. p. 399. simte Dumnitale, satirizarea rugăciunei: domte dumnezeule», p 69 -~rse purifică med- p°pii]- sîrmîniţă, leagăn, p. 2. slubic'-ni mari, med. popul p. 273. iNDtX P,r‘" •* »" te muşte ,p. -84 : eai’ba de-, p. 283- n oLmU?CătUfă de ?arpe la oameni,' P- -»4 .- - m pîmece, p. 284 ; cum dispar şerpii, P. 284, 285 ; muşcătură de- la vite, p. 329 : ca vacile să nu ^muşcate de-, p. 329 ; - ghic. p. şdenefa, joc. copil. p. 153 §cop (pri-), joc copil. p. 152. Şele (de), med. popul. p. 257. şenc, joc copil, cu arşice, p. 130. şemt, (de-), med. popul. p. 258. ■e - Iul, p. 190 ; soare, viersuri adr,^ ghic. p. 399; 4, sobă, ghic. p. 400 soim (t-a) joc copij sfidează, p. 124. soirlu (cu), joc cofcu arşice p. 130 - a—1, joc copil. somnu, ghic. p. 40 caracter supranatl leagăn, p. 2 ; pre spata, ghic. p. 401 splina (durere de -) ed. popul. p. 269, starea (neînţelegeri joc), p. 41. fâprilîiniof î- ’ _ * sterilitatea ia ol: ci med. popul. p. 35 P- 300; 307. stomach (durere de 258. streaha (streşina), gi se combate-------, cum se obţine —. med. popul. p. , 1 /! p. 401. str/oachş, satirizarea tluî —, p 54 struguri, cum se pătază -, med. popul. p. 338. stumbul, diverse fon ete, p. 20 suftiflu şi truplu (sufil şi trupul), ghic. p. 401. suh㧠(tdnjî), p. 33 sulfatul (de chinină), ,, silUU (cu), joc copil. suluri de arăzboiu sfidează, p. 124. — întrebuinţat cu 1 în cintecele de gire de-, p. 309. surdmre, fîeşire afară)sd. popul. p. 259 nl.irnhwni* fcîm t.’r \ i . 1 - 7 • - - ^ UIUUI Surgh'mâfî (sînţil -),' sufita, (întovărăşirea) l'eî, p. 44. 1 suvălintfă (suveică), p, 402. Sipiscu, nume de corn Albania, p. 994. Şirgăn'âfl, p. 1016. şirig'elu, p. 326, 327 şoarec, ghic. p. 402. şoput (cu ţinîrea mini] p. 93 ; cu băgarea c pil. p. 93 ghic. Ştlup, joc copil. p. 93 şuirarea (a), joc copil. şuricoan'e, p. 317. §>\tiU, med. popul. 30C ;d. popul. p. 252. 108. 401. d- popul. p. 316. 44 ; ruperea -i- a romîneascâ în în-, joc copil, filuî în—, joc co-371 ; 402. arşice, p. 131. INDEX 1071 T Taca-tuea (a), joc copil cu mingea, p. 147 talari cu vearcji, (putina cu varză) ghic. p. 403. ialpi (la ochi), med. popul. p. 270. tatu carni jurămînt copil. p. 36. laşa, satirizarea numelui —, p. 50. tatafch'a, joc copil, cu arşice, p. 129. Tav'arfi (sânziene), p. 743 — 750 ; 956. tăetură, med. popul. p. 306. tătare, med. popul, (de tăere), p. 249. tea-bum, joc copil. p. 80. Teja, nume de erou aromîn, p. 1020. tengala, juc. copil. p. 173. teta-todu, (viersuri adresate la paserea -), p. 196. ticnifez, med. popul. 325. ţigane, (tigae) ghic. p. 403. tîbaclu (cu), joc copil. p. 108. tîpor (topor, secare), ghic. p. 403. tipsia (ghic.) p. 374. toacă, ghic. p. 404. Toii, p. 1028. Toda, satirizarea tbmbulu (cu), jo darea, 132:-cu casa, p. 1 35 topa (eu), joc cojii, cu mingea, p î cestui nume; copil. p. 131 di mpadi, — p. — cu darea, p aneîlicarea, p. {ap, ghic. p. 35 1. {ară (cu), joc copil. p. 110 ţeapă (ceapă), p. " /e Mnţhiră dat la Ţe foii tini, joc {er (cer), ghic. p. 406 ţibara (a), joc c< (icna, joc copil p. 48. ; — cu . 132 ; -sum c'ic'oari, p. 135. 140; 140, No. 117 ; cu - 141, No. 118; — cu 405. numtă, joc copil. p. 80. opil. p. 81. pil. p. 96. 1. 87. ud (de-), med popul. p. 257 ; cînd se opreşte — ui la cal, p. 324. ug'ac (coş) ghic. p. 408. ulc'or, med. popul. p. 275, 276. ■umflătură, med. popul. p. 240 ; 281. una (tu-), joc copil. în sărituri, p. 154. tipărire, med. popul. p. 279. merlu, p. 141, No. 119; — v'imbur-v’imbur, p. 143; No. 121; -semnului, p. 144, No. 122;—-n ch'atră, p. 144, No. 122 ; — n-calar, p. 146, No. 123 ;—n-mur, p. 146 ;— a mer, p. 147, No. 125. topch'eri, joc copil, cu mingea p. 144. treăţirea semnului (cu), joc copil, cu sfir-lează, p. 123. treilea (an), joc copil. în sărituri, p. 154 ; an — cu artisirea, joc copil. p. 154; an— gli'ifteaşte, p. 155 ; an— cu sulili, p. 155. triotca (cu), joc copil. p. 166, 184. Tp'jTta, p. 101. trîrlearta (cu), joc copil. p. 166. trînji (cu şi fără scurgere de sînge), med. popul. p. 260. trîznet (de), med. popul. p. 319. tuc'inili (cu), joc copil. p. 117. tufech'a (puşcă), ghic. p. 404. Turna (căpitan), p. 1023. tura-gh'ază, joc copil. 90. turbare, med. popul. p. 285—287. turnava (a), joc copil, cu arşice, p. 128; tuse (cu flegmă), med. popul. p. 277 . — simplă, p. 277. turtă. ghic. p. 405. {distra, jucărie copil. p. 95. Unglilăc, jucărie p. 177. {ir (ciur), ghic. p. 406. pruh'a, (opinca), ghic. p, 407. {Ui (tiţe), ghic. p. 407 ; — de vacă, ghic.. * p. 407. {oapitli (cu), joc copil. p. 149. ţupată (topor), ghic. j». 403. TT urare, p. 58, 61. ureche (durere de — ), med. popul. p. 304, 305 ; 267 ; curăţire de —, p. 267. urmele de cal, ghicit, p. 408. usic (boala de cai) med. popul. p. 328. utre, ghic. p. 372. VERiHcĂT 2007 ] INDEX i072 vo.Ha di Ianina, cîntec, p. 1009. 1010. valma (a), joc copil. p. 114. vatră, ghic. p. 408. vazmo (boală de ochi, dintî), med. popul. p. 240. vărsat (de), p. 282; - la vite. p. 318. veară (vară), ghic. p. 408. verbul (varza) ghic. 409. mersuri, rostite la stricarea adunărilor copilăresc!, p. 185, 186. viermi, la vite, med. popul. p. 318. viespe, cînd te înţapă ; med. popul. p. 292. vimtu (vînt), ghic. p. 409. ’ vine moara? joc. copil. p. 92. vinul, cum se poate păstra, p. 338, med. popul., - ca să miroasă plăcut, p. 338, dresul vinului, p. 338. vizicătoarea, med. popul. p. 261. vil ană, joc copil. p. 114. v/rlire, med. popul. 318. vîrvura (cu), joc copil. p. 94 voamere (de), p. 295 med. popul vrăji med. popul. 310; cum se alungă - le, p. 310, 311. vultur, cuvinte adresate la-, p. 193 v V'alaca, joc copil. p. 165. y'ane, satirizarea numelui Iane, p. 49-varv'ir, argint viu, med. popul. p. 337. 1 atri di Zagori, (doctori populari din Zagor). v'ilia (oglinda), ghic p. 410. vm-v'im, joc copil, jm mingea, p. 143. viraclu (cu), joc copil. p. 117, v'iă, form. diverse, jp. 18. v'ută'ianea (sabia), ghic. p. 411. w Weigand’ P- 5* 98 ; 126; 203-206; 347 ; 716; 826-827. xurafla (briciul, ghic. p. 411. Zafirach', p. 1025. «zbSară» joc copil. p. 92. Zerva (căpitan), p. 1012 1013. zdarzdîr, joc copil. p. 103 (vezi: Zidru, (căpitan), p. 1007. Ziga (cantar), ghic. p. 411. X . i f ■ ‘ i “ (ii ‘ . - ■ zimbuni, joc copil, pi 180. jucărie copil. p. 95. '« (melc), "ghic. n 110 ztză, d. zmelc'u p, y (melc), ghic. p. 412. zmeiuu (cu), joc copil, p zurlumă, med. popuj. p.