[1] 1. DORULO ROMÂNCEf. Unu proverbu străvechiă dice : «mulţimea copiiloru, bucuria Ronuîmtlttz» sau «mulţimea copiilorn, avereaIiomânulus.» Decî una dintre dorintele cele d'intâi ale noilorii tnsurăţol, si cu , , , deosebire ale tinerel neveste e şi aceea ca prea bunulu şi prea puterniculu Dumnedeu Să-I binecuvinteze cu nascere de fiI şi fiice sau, cum se mal dice, cu g� Câtu, de mare şi ferbinte e Însă dorinţa nevestei românce de a ave şi ea, dacă nu mal mulţî, măcaru 1,tnit singuru co­ pilaşft, credu că nime n'ar pute-o esprima mal bine şi mal potrivită, de cum a cântat'o ilustrulu şi nemuritorulă nostru poetă V. Alecsandri, in poe sia tntitulată « Dorulă Homâncei», care urmeză aicl : De-ar vre bunulii Dumnedeu Să-ml asculte dorulii meu! De-aşI ave unu copilaşi, <: Dragulu mamei îngeraşll Câtii e diua, câtă e noptc, l-aşI şopti cu blânde ş6pte, Câtă e n6pte, câtii e (Ji, ToW lâ sînuml l'aşt păzi! JJlan'ctnfi., Naacerea In RomânI. 1 [2] -2- L'aşî păzi, l'aşl desmerdâ, Mir de sărutărl l-aşI da, Şi l-aşI dice 'ncetişoru : Nani, nani, puişoru : De-ar fi cerulu cu priinţă Să 'mplinesc' a mea dorintă, De mi-ar d« unii băieţolu, Dragulu mamei voinicelu ' N'ar fi pruncii mai fericită Şi pe lume mal iubită.' Altii copilă n'arîi fi ca elLt Mititelii şi frumuşclu ! Obrăjelu-I ca do spumo N'ar ave semănă pe lume! N'ar fi ochit nimăruî Dulcl ca ochişoriî lUI! Iar eLI mândra măiculiţă Pe-al sel ochi, pe-a sa guriţ(1 Ne 'ncetatu l'aşî săruta, Săruta şi I-aş! cânta. Si l-aşI tace-o descântare Să ajung'irnti viteză maro, Unii viteză ce-ar străluci, Cun� n'a fostii, nicl n'ar mal fi � Şi l'qŞl pune să se culce Pe am meu sinii, leg-ănii dulce, Şi r-a$r dice 'ncetişorîi : Nani, nani, puişoru l \ Acesta e dorinţa românceîl Şi daca nu se ved� curendu în stare binecuvîntată, dacă­ dorinţa el nu so trnplinesce în primii anl al căsătoriel sale, I I ,1 I [3] atuncî, temendu-se ca nu cumva să remâc lungii timpii sau chiar pentru totu-d'a-una sterpă, şi bărbatulu el să nu prindă mal de grahă-a-i:l.-l'll3.1 târdiă a se plânge şi a "le căina pe dînsa, a se-'sllî;era şi-a o mustră, numind-o ş.t��piţ�trâ, cau­ tă t6te chipurile şi mijl6cele tncuviinţate, cum ar pute mal de grah.l purcede qrea. Incepe mal întâi şi tntâi a se ruga din totă inima lui Dumnedeu, a umbla pe la mănăstirl ŞI bisericî ca să i se cetescă, a face lumini câUt statuii; ei, ele -- lztngl şi a le aprinde, ca să ardă la icona Maiccl Domnului, apol atâtu ea câtu şi bărbatulu ei �Iăti să rinda re, acaiiste şi liturghi'i, a înc'�tnjtm"(, biserica şi a îngenttnchi(� sub clanll?� (1�1 şi în fine a ţine posturile, cu deosebire însă lJOstztlt1 Vzne1'il metri, (2) şi Dnnile (3). (11 « Ce-ţi-e scrisii, în frunte ţi-e pUS'I�1I poveste publ. 'În "Tera nouă,» Tom. UJ. Buourescî 1887. p. 44.4, «Unu ncgutătoru forto bogati1 era insuratu de vr'o dece an! şi nu avea nicl unu copilă, totii se ruga lui Dicmncdei: sd le dea 'li lort; mlt'î copilîi. Ba ce «ca­ tiste ! ce lituroliii ! ce sărind are ! nu le mat remltsese biserică la care sI1 nil se fi dus}/'; şi în sfirşitLl de te Dumnodcu de li se împlini pofta ... Dumucdeu le ascultase rugăciunea şi făcuse să aibă şi eI unu copilu.» Ioanu Kovary, Stati-Cotă, poveste, publ. în "Gazeta Transilvaniei »an. LI!, Braşovu 1889, No. 259: «Stati-Cotă avea de tate cu prisosinţă, dar pentru aceea elu numai Iericitu nu era, căcl Ii lip sin Iericirea seraculur, averea Ro­ mănulur, - îl lipsiau copiii. EILl n'avea copiî, şi aceslu lucru HLl punea pc g,î,n­ clurI. F,/'cnt'a 1'!tgt'tciuni, ţimtt'a postit/'ile, dat'a 8t�'/'inrlare, cunjul'ata biseriert, fnglzemmc7tiat'a 81tb daruri .. In zadarll, luI DUllllle(,leCl nu i se mCll milă de ellt.» (2) Sub "PostuM Vinerii mari,)) se 'nţelege o septclIlânii îlltdgii, în care ne­ v ------ ' Nu pocni, Prin 6se nu te porni' Matriciii prin sete, Matriciu prin Iome, Matriciu prin deochiu, Matrici II prin ostcnelă, Matriciu prin fierhintelă Matriciii prin spaimă, Matriciu prin neoclihnă. Matriciu ele 99 ele feliurî, 1· I [7] Din trupă şi din t6te încheeturile Te-oiu lua Şi'n Marea-negră te-oi ii mâna, Şi acolo te-citi aşeza, Acolo-I sta, Acolo-I bea, Acolo-I mânca, Şi pe N. în pace îl lăsa. N. să remâe curată Şi luminată Ca Durnnedeu, când a făcut'o, Ca maică-sa, când a născut'o, Ca argintulu strecuratU.- Cum e de Dumnedeu lăsată, Ca sorele pe senină, In veciî vcciloru, aminti! -7 Matriciu de 99 ele soiuri, IeşI de unde eşti: Din pieptu, De sub pieptii, Din inimă, De sub inimă, Din şelc, De sub şele, Din braţe, Şi elin maţe, Din t6te încheeturele Şi elin t6te ciolanele! Că tu de nu mi-I eşi, Cu 99 ele c6se te-oiii cosi, Din trupă şi din tote oselo Te-oitl porni. Cu 99 ele seceri te-oiu secera, Descânteculu acesta, după cum mi-a spusă Gafiţa a lUI Iacobu 'i, în sţ((}'ea darului, O [am mare însă, care se a�lă în asemenea Împrejurări, se elice dt e bur­ duhosă, burâuh.ătuisâ, cu pântece7,e pâll('t la ,qu/'Ît, el! ciolane în pântece, iar, după ce-a născută, se numosoe în eel� mai multe părţi din Bucovina, cu deosibire însă la munte, ved((Jl(t. [11] 11- apucate din moşî strămoşl, dureză totii timpulu de când a simţită că a purcesii grea �i până după nascere, atâtîi în de­ cursul II ocupaţiunilorii sale de tote dilele, câtu şi în timpulu mâncăriî şi a beutulul: atâtii în decursulu gătirlî, preumblăriî şi petrecerii, câtă şi in celu alti odihneî, mal pe scurtă la ori şi care ocasiune. Aşa din mornentulu când a simţitîi că e in altă stare, se încinge necontenită peste totii timpulu îngreunăriî. De lucratii nu-l vorba că se apucă ea singură la lucru, atât li prin casă câtu şi pe-afară, unde şi când cere trebuinţa, dar în totii timpulii tnsărcinărll se Ieresce ele a se osteni din cale afară, prea bine sciindu ca ostcnela cea mare precum şi rădicăturile forte lesne POtLI Să-I strice. Cele mal usi tate datine şi credinţe în timpulu lucrăril simt decl următorele ; fC13.. o femee tnsărcinată să facă lesne, de câte ori mătură şi iea gunoiulLI în polă, aruncându-lu, să dică: «cum aruncă gunolulu acesta ele iute, aşa să şi facu de lesne.�J Femeea însărcinată, care va culege surcele în polă, copi- """'--,.. ... "" IulLI ce-In va face va ave pe corpii nisce pete de diferite mă- rirnl ; iar aceea, care va culege în polă surcele eşite din rîndea, va face copilulu cu perulu creţu Ql:J Să nu pună vre-o legătură după capă ca s'o depene, că apol are să fie copilulu cu buriculii pe după capă (2); iar dacă trece cine-va peste o femee tngreunată şi nu-şl aduce ele grabă aminte, atuncî copilului i se tnvlrte burioulu pe după grumazLI (3). Să nu desculţe pe nime., nicl să nu tragă ciorecii eul-va, (1) G. S. Iouenu, Mica: colccţiune de superstiţiile, pop. rom. Buzeu 1888, p. 6. (2) COIll. ele d-Iă Itomulu Simu, înveţătol"Ll elin Orlalll În Transilvania . • (:3) DicL de Mm-iuca Nistol"ll, HomâncZt din eOlllUlluIul pi(' anulU corn. 188D. an. IV. SibiiCl, p. 73, (4) S'a observaU'[ a,lescorl d� o semit de fcmel îngTl�lmate, carI aVl�ll(ll[ pe de-�' parte mare/ig'll. pe de .alt� yarte îns� crlpet�lldl[ fdul'l.'/;c_ gustul'i, un el':, mal CIUdate clecat altele, mandu, clar mal multLl pc aSI;UJlSLl, cndâ, ImciTfl de sare, VM·Il., c(l1'buni, hU1Iu1, ci1n'tmid<'l., lnM dela g1lrCl cuptorul/ii, etc. [13] f " Şi femeea; de al' fi câtu de sfiioiosă şi ruşmosa, nu se opune, sciindu ea prea bine că, dacă n'ar gusta, lesne al' pute mal pe urmă să-I fie rell (1) r-: (Dacă o femee ingreunată poftesce dela cine-va vre-unu felii ele mâncare sau băutură şi acela nu-I dă, atunct spună Românil elin Bucooin« că e pecatulu celul ce nu i-a dati), şi cu câtll e femeea mni pofticiosă, cu atâta şi pecatulu res­ pectivului e mal mar� Românii din Moldoua credu şi spunu că dacă ţi-a cere ceva o femee însărcinată şi nu i-l da, aii Să-ţI rodă şorecil lucruri din casă (2), Dela credinţa cea forte respân.lltă în tote părţile locuite de Homânl, că adecă o păcatu a nu da Iemeiî tngreunale ceea ce poftcsce, vino apoi şi datina că cel mal mulţi, când Ved(l pre vre-o femeie îngreunatA şi credit că i-ar fi elin ceva reu, îndată îl dau de gustare. Adese-ori tnsă se 'nternplă că unele femel tngreuuate, fără să vadă pre cine-va mâncâridu sau bendu, capătă poftă ca (1) Protutindcne în Buooviua, apot în 'I'rausilvania COlU, ele el-nil It 8imu şi 1. Georgescu. -In Moldova dict, do M. NistOl'Ll: «femeea tngrcunată S[L nu poftescă nimicu, iar dacă poftcsce să i se dea ori ce ar fi, că ele nu pcnlc.» - «Şec}et6rea)), dircctoru Al'tUl'Ll Gorovel, an, 1. Fălticent 1892. p, 52: "Fe­ meea îngreumJ.[{L trebue SrL g'uste din totu ce vede, să-şi aducă anunte dt-I ingTcunată la yederea tulurOl'llluel'Lll'ilol'll urîte, şi SiL nu ţie ll1ânile în CI'U, ,Ci�ll pc pânleee.» In BanaW, com, de el-ILl IoanLl Popovici, Îlw6ţătoJ'Cl în Opatiţa: "Sunt unele femel gre6ie, eăl'ora ve<;16nclLt ce\'a lJUnLl şi gUStOSLl de lm\nCal'e, îndal{L li se las(� (pofteseCl) a mânca, Ded femeile eele seiute şi păţi te iti el'alc de astea, îll(lată dael elin cele ce aLl fcmeiI celei -ingreunate, c)iefmdCl: «na, C,t seiCl ca ţi .s'a lăsa, şi S'1 llU lepe(Ji băYalulu:" lai' eele llepractice şi nepăţile nU-l cJau şi apoi femeea, ce a ve�lulll şi n'a dLpetalLl să guste, fiindu-i g,\ndulLt totll acolo, şi dacă-] cste l'uşine şi nu cerc, nu' multCl după aceea lapedă băiatulCL» --In Ungaria, eOl11, de el-Itl Elia 1'OPLl, înveţătorLl în Şomeuta-marc: «Femeea îngreunată, daeă inlră în cutare-va eaSrL şi yede atarc m,\neare prin ca1'C i s'ar căşuna eeva, trebue să-\' ela\' să mănânee sall eelu puţinii să guste,)) (2) El. Se\'astos, Căletoril prin 'j'6ra-roIIHlnesdt, Iaşi 1888, p, 48. [14] -14- elin senină te mirt ele ce lucru. Atunci bărbaţii lorii se facu luntre şi punte ca să le aducă lucrulu poftitii (1). Neputendîi însă bărbaţi) a le aduce şi a le ela la timpii cele poftite şi vec,lendll că începe a Ii se Iace reu, alergă ele grabă Ia moşă sau la o babă sciutore, care se pricepe în ale lecuriloru, şi o chiamă ca să vie să le facă ceva, doră nu plerd lI. i Moşa sau baba sosită iea de grabă 8- 9 8îmb�wI de pepene şi vr' o doue rărnurele de cimbru bum1, adecă cimbru de qrâ- I dinâ ; piseză bine. atâtu sîmburi! câtu şi rămurelele şi puin­ . du-le apol în rachiu sau şi apă, dă femeiI bolnave rachiu / ele acesta să bee. După ce a beută, pune vr'o câte-va cojt ele cepă Intr'unu hârbu cu cărbuni şi o afumă cu fumulu I ce iese elin coji. Băutura şi alumatulu acesta se repeţescu mal adese-ori. Făcendu-se acesta se dice că femeiî i se face bine, nu pierde, şi dacă coprlulu e viii, îlil poriă mal departe, până ce-l so- , sesce timpulu ca să nască (2). Alte femel din contră, vădendii pl'e una' tngreunată că e fară 'vreme pitlitâ şi că se află în periculu ele a perde, o afumă cu nasit (nări) de vulpe. Făcendu acesta, Ierneea, dacă nu i-a fostii sosltu tirnpulu, nu perde, iar dacă e cu vreme, nasce cum se cade, fără, să i-se intemple ceva dincausă că a afumat' o. r»: / Cu nări de vulpe se afumă nu numai acele femel, cărora l{ s'a-făcută reLl elil) caus3, că alI fostu poftitLt ceva şi nu li s'a dalti la timpll,. ci şi cele ce s'au spăriatu de ceva (3'(:.1 In J11.oldovct unele femel, cari sunt 1n periculrl de-a perde, ---��--�--�"------�---,_. \ (1) Com. de el·ILI Ioanll Be)ttriLl, parochLl în Stroescl. (2) Dict. de Catrinallacolţa\din Calannndewl. (3);Dict. de Paraschiva Lehaeill·LeuştcDll elin Fumlullt-ivIoldovel, clistrictulLI C,\m[lulunglllui. [15] - 15,- caută ele grabă cruce de nucă (1) şi sămînţă ele pepin: (cras­ taveţt), le râsnescu sau piseză hinisoru Ia unu locă, le ) " , amestecă cu rachiu, vinii, apă, adecă cu ce le vine mal ele grabă din demână, şi apoi le beii. Altele ardii bumbi ele sumanii ele 01'1 şi ce colore, punu scrumulu ce se face dintr'ln­ sil în apă, şi apă de aceea beii în trei restimpurl. Şi iarăşî altele" avendu c6det de păztm't (2) strînsă, o usucă, o rtşnescu bine, şi apol, amestecându-o cu apă, iarăşl o beu. Dacă e chemată moşa sau o altă babă sciutore, aceea, pe lângă întrebuinţarea mijloceloru mai sus arătate, mal încăldesce încă şi o cărămidă, o aruncă intr'o strachini), cu r-achiu, şi apoi cu aburulu ce iese diutr'acesta ahuresce de jos în sus corpulîi femeii, ce e în periculîi de a perde. Dacă nu-l ajută acesta, l�ală ic6na Maicil Domnuluî şi-i dă apă de aceea de băutîi : sau iea o cosă, deschide o ferestrâ, prinde cosa de măsea, o plecă puţină cu virvulu în jos pe Ierestră afară) tornă apă ele trel 01'1 pe pânza cosel, astii-felu ca să se scurgă pe lângă vargă tntr'unu vasu şi apot din apă de acesta dă femeii de treî ort de beuli:'!, iar cu restulu o spal� n�aI rntâl pe capl\, ap�I pe vtotu cor�)ul� , Dupa tate acestea, care trebue sa se faca oâtu se pate .. de iute, iea terti; de înveţăttrră, adecă de acela Ia care s'au înveţatîi întâia 6ră copilele a torce, Îlu de,?iră, i!u udă pu­ ţinti, şi apoI o legă cu cllnsultl peste pântece, şi asili-felu legată trebue să umble treI �lile, aelică până ce a tr�cutll\ t6tă primejdia (3). O femee îngl'eunată trebue mal departe Se'), se ferescă f6de tare de-a mânca fie ce, pentru că 71 acesta încă p6te f6rte .lesne Să-I sll'ice. (1) Sîmbure de nucii, pentru Crt acesta e cu crucc. (2) Coda de ]J(lllm7 � uni:'l felLl de floricică, (3) Com. de mai multc rOl11<\11CC din Bucovina !?i l\Ioldova, [16] ; Aşa nu e bine să mănânce doue prime, cai'! sunt cres­ cute şi lipiteuna de alta, sau după cum spunu Bucovinenil şi Moldovenii, să nu mănince nicl unu felii ele pome inqe­ măna-te, căcl va face copil qemen: (1). Nu o bine să mănâuce elin merft rupta, începutii, adecă netăiată, că face copiii: cu semnu, CCt şi când ar fi muşcaii: .de-umi; cânc (2). ' Să se ferescă, în timpulu cât e grea, de mâncarea pome­ Iori: crude, dar avendu poftă să i se tmplinescă, căci la elin -contră nasce fără timpii, şi netmplinitorulul i se imputeză .acesta ca unu pecatu elin cele 11181 mar! (3). /'Asenîenea nu o bine să mănânce Duminica fructe păs­ taiose, căci copilulu se face bolândi; şi tîlT�Pli la minte, şi totă viata lUI comite nurnaî fapte rele. (( Dacă Dumnedea vrea , , ea te-bata, îţl iea miniea,» dioe proverbulu, dreptii aceea se cuvine ca prin postă să se depărteze ace stă nenorocim dela copilă (4). Să nu mănânce carne netăiată din frigare că face copi­ Iulu cu limba prinsă (6U Să nu mănânce borşu umplutu în c,li de secu, căcl copi­ lulll va ave unu fel li de bubusore numite focuri (6). Să nu mănânce nici când, Câtll timpii e îngreunată, DI'Ipl de găină, raţă, gâscă" sau şi de altă pasăre, căci copilulu, după ce-lu nasce, capătă morbulu numi tu aripi (7), (1) In Buco\'illa �i "dict. de M. l\'i>itorCt. VecfI G. S. 10ncl1l1, op. cit. p. 5.­ «Şe(Îet6rea)), elir. Arlurii Gorovel, an. I, p. 127: « Lucrur! î!l!=,."cll1(�nllle stI LIU Ill�\mlncl, că faCI copil'". gemenI.» (2) Com. de d-llt H. Rimu, (3) AurelCI rana: «Credinţele la nasccL'!. elin pr\rţilc Oraviţer,Jl publ. În «Fa­ milia» an, XXV. nradia,mare 1880, N-ro 41, p. 483. (4) Dr. I-leinr'ieh Y. \V'I\,;]oeki, Aus dem LcbcJl cler Sil:buillJi'LL'geL' HUIll�i!lcn. lIamburg 1889, p. G. ' (5) �OLll; ele cI-ICL l,�' vSiJ�':l. , (6) I�l. Scvastvs, CaletoJ'JJ, p. b9, ,F) DicL tIc mal llllllle rOllli\nce din BllCO\"ina. I [17] 17 In fine, în totu timpulu ingreunănf, trebue să se ferescă ca să nu fure nimicu de ale mâncăril, pentru că fiindu prinsă, în ruşinea el, lesne arii pute să se prindă cu mâ­ ni le de obrazu, şi prindendu-se, copilulu ce-lu nasce se ivesce cu semnulu lucrului furată pe trupă (1). De-aceea în Ţera-Iiomânescă se recomadă mameloru, carl puftescu la ceva şi cari dorescu mal ()U sernă p6me, pe carl nu le potii ave îndată, de a nu pune mâna pe corpulu loru, de temă ca copilulii să nu p6rte aidoma insemnată în acelă locu obiectulu ce ele au voită să aibă I I Credinţa acesta se găsesce şi în Francia, Lotaringia, şi la multe alte popore, deşi sciinţa modernă o respinge ca ne 'ntemeiată, cu totă autoritatea contrarie a lUI Hippocratu, Galienu, Aristotu şi Voltaire (2). In tîmjJttUî gătirii: Să nu-şî lnnode pletele, că face copilulii cu limba tmpledecată. Să nu-şî pue 1161'e la brâu, că face copilulu cu semnu (3). In timpulu preuanblării. Femeea ingreunată, când va fi cu o lună înaintea vremi! nascerif, să umble multii, şi să bea mintă fiertă cu vinii sau Iimbrioariţă albă (4). Femeii tmpoverate să nu-I trecă nimeni pe dinainte totii timpulu câtu se află În ace stă stare, căcî acela în ceea-laltă lume o portă în spinare. Asemenea să nu svîrle cu vr o flore într'tnsa, că copilul li se face cu semnu (5). Femeea îngreunată, atâtu după credinţa Rornâniloru elin (1) Com. de d-lu Victoru 'l'ocariu. invăţătoru în Valea-Puntef, (2) T. G. Djuvara, Superstitiunî populare la Român! şi la diferite 'popore, publ, în "Tera 1l0Ur\» an. II, Bucurresct 1885, p. 248. '(3) Com. de d-lu H. Simu. (4) Lupaşcu, Medicina babeloru, p. G2. (5) Com. ele d-lu R. SilllLl. fila1'ianit, Nascerea la R,omânl. 2 [18] --- 18 - Bucovina câtll şi· a coloră elin Transilvania, să nu S6 uite \ -l2j.�I __ ��!l.� lungii şi cu prea mare pasiune la lucrurî şi oment sluţf, urlţl, olog], schiopl, orbî, mal pe scurtă să nu se uite, cum se spune, uitându-se la ceva, fie omu, animalii defec­ tuosu, tnsernnatu, ci indată cum a vedutu ceva să-şI aducă aminte că e în stare bine-cuvîntată şi că, prin urmare, nu \ e bine a se uita multă şi lungu la ni mică, că atuncî copi­ l' \ f lulu--se nasced-upă.cum a arătată luorulu sau ornulu ce l'a vedutu. 1" In părţile Ora viţei din contră e datină că, vădendii femeea în restimpulu etăriî bine-cuvîntate ceva urltu (omu şchiopu, orbii, sau altii lucru), spre a nu fi nou- născendulii asemenea, dice: (C!1U vedll unulu, ci vedu dot.» Asemenea nu este iertată să fure in acostu restimpu ceva şi de se va întîmpla unu astu-felu de casii, apol să nu ducă mâna la fată, în credinţă ca nu cum-va acelu obiectu să se facă la celu nou-născendu, şi să dică: «nu ieau unulu, ci ieaii dOI» (1). In alte părţî ale Banat1tIut se dice că muierea gre6ne, sub totu decursulu lnsărcinărli, nu e bine să iasă din casă şi să morgă în loourî de acelea, unde al' ave prilej II să vadă lucruri stră-ordinare, prin cari i s'ar pute apel 'atra­ ge şi insuşî fetulul, ce-hi portă, nisce asemenărl şi mişcărî ele ale aceloru lucrurî, persone sau animale, ce le-ar vede. r- I Dacă Însă o muero l2.rin vedere şi mirare a atrasu deja fetuluI Seli unele însuşirt nefirescî, cart după nascere şi până într' o lună de r,lile se cunoscu forte bine, atuncî trebue să urmeze astu-felu : Să iea Într'o Dl/mu.niâi tînem (2), pe timpulLI acela când (1) Amelll bna, Credinţe la nasceri, publ. în «Familia» an. XXV. Or�ldia- " \ mare 1889, No. 41, p.483. \ (2) SLlb "Duminica ttneră"\se 'pţt'lege llLlmilJica din[;1i după lunit nouCI. [19] - la- se află omeniî în bisercă, şi anume cam pe la mijlocul li­ turghiel', pe copilulu celu cu semnu în braţe, să se aşeze cu dlnsulu pe pragulu sobez (a chiliei), unde locuesce şi, ţint'mdu-Iu în pole, Să-I dee ţîţă, aducendu-şî în acelaşt timpii aminte si gândindu la aceea ce a vedutu si s'a mii-atu, să , , , se r6ge in gânduIll SeLl lUI Dumnedeu ca acesta să depăr­ teze t6te insuşirile nefiresoi şi neomenescl dela fiulă sau fifca el. Cam la vr'o două minute după acesta să se scole ele acolo şi să se pună să şet;lă pe pragulu dela�uin� (cu- _ t--_ ... , .... ­ lină) în mijloculu usel si iarăsl Să-I dea tîtă. AI)OI si de )" 1 , , aci să se scole şi, puindu se pe pragulu dela coridoru, sa şesUt,ţinendll piciorcle pe pămtntu, chiar unde picură apa din stresină oasef, asemenea Să-I dea tîtă aândindă la celea , , " c.J ce le-a vedutii, rugându-se la Dumnedeu si dicendu : , , " '«Dc)l11ne, Dumnedeule, a-totu-puternice, care al tăcută pe o 111 II după chipulu şi asemănarea ta, indepărteză dela fiulu (fiica) meu N. TuLo apucăturile �i tote 'nsuşirile Cele nefirescl Şi neomenescî. N. să remână. Curată Şi luminatll Ca a urulu strecuratu, Ca sfânta Maică Marie, Ce l'a lăsată, Ca roua 'n câmp ă, Ca steoa 'n cerii I Aminu ' Acestă procedură sa se repetescă de trei orf, adecă în trel Duminecî tinere, în timpii. de trel lunI, şi după ce va [20] -- 20 - fi făcută acesta, se crede că t6te semnele �i însuşirile cele neornenescî şi nefirescl trebue să dispară de la copilă (1). In Traneiloonia, dacă copilulu are semne pe faţă 01'1 pe trupu, mama sa se pune şi şede in timpulu acela, câtu stă in casă, pe pragulu casel in sese Vineri şi totu-deauna scuipesce pe copilu. Iar dacă nu-l trece în restimpulu acesta, face şi de altă dată . orl şi când p6te umbla prin casă (2). In Bucovina şi 'n unele părţi ale Transilvaniei se crede că dacă femeea tngreunată va fura ceva, copilulu ce-Iu va nasce, va fi hoţu (3). Dacă va vede vre-unu focii mare, vre-una sau mal multe case ardendu, să nu pue de felu mâna la faţă, nicl să nu se mire, căc! noulu născută va ave pete roşit pe obrazu, şi m,.� alesii acolo, unde a pusu mai tntâi mâna (4). s Ve1€mdu unu mortii, spre a nu fi colorea nou-năsoutuluî palidă, rostesce cuvintele, ce le rostesce când vede pe vre-unii omu diformă, adecă: «(\1U vedi:i unulu, ci VMlI dOI (5).)) / Mal departe femeea îngreunată' să nu dee cu piCio���l,ii in vre-unu câne, căci copilulu ce-11:1 va face, va fi cânosu la inimă (6), fO;).U după cum spunu şi credu Românii elin Tranedoania, oopilulu femei! ce va da cu pioiorulu în vre­ unu câne sau mită, va fi flocosu şi perosii ca animalulu, pre care l'a lovitiî' (7). Dacă vre-o femee în stare bine-cuvîntată prinde vre-unii porcii de peru, sau umblă şi cu peri de porcii în mână, (1) Corn. ekl d-lu 1 Popovici, Î Jl\'0JţiHol' LI (2) Corn. ele d-lu 13. Iosof'u. (3) C01n. de, el-IL! R Simu. (4) Pretutindenc ln Bucovina. (5) Aurelu Iapa, op. cit. N. 41, p. 48,3. (6) G. S. Ion�\l1L!, op. cit. p. b. (7) Com. de c\-Ilt Il. Simu. [21] .- 21 -- atuncI copiluli'i, după ce-Iti nasce, cap Mă morhnlu numitu : JJrJruh� porC'ulwt (1). 1· omânit slavisaţl din Moravia spunu că unel femel tngre­ unate nu-l este iertată să umble cu capulu golu, nici să lovescă vre-unii câne sau mâţă cu piciorulu, pentru că în casulii acesta va naSC0 prea de grabă. Iar despre caiî, pe cad căiăresce o femee tngreunată, se crede că asudă tare (2). Femeea însărcinată care va călca eu piciorulu pe vre-unu toporu , va [ace copilulu cu nisce semne pe pieptu ca cres­ tăturile de toporu ; iar care va călca eu piciorulu pe focii, va eşi pe copilulu ce-lu va nasce unii Ioliu de facu nu IIIHll «foci!' vii{)) (B). y-'emeea tnsărcinntă să nu stea jos pe vre-unu pragu, căcl pote veni în urrnă-I vre-unu vrăjmaşii să dea cu toporulu în pragulu pe care a statu, şi atuncl face copilulu cu o buză crăpată ca o tăietură, Femeea îngl'eunată să nu trecă peste o funie, că face co­ pilulii cu buriculîi tncurcatu pe după gâb�l; nici nu trebue �ă stea pc vre-unu sacii, că va nasce greLl. Femeea tnsărcinată, care va şede pe treptelele unel scări: dela casă, va face copilulu anevoe, iar aceea, care va şede po vr'o ��je, va nasce fată. Femeea însărcinată, care cunună, îl va muri pruncuJu; iar aceea caro se scic că este Îns[trcinnt2i şi nu spune când esle Într'ebată, va nasee eopiluJLl mutU. Femeea îngl'eunat2i, care pl)rt�i mat greu, va nasce băiah'::l, dac:t por/ti mal lJşOrll, va nasee fată (4). \ (1) Cred. Ham. din Jli(�c,sd, comun�L îl1 district. Succvi'î. J§l_L....:'::�!�: J�l1�Ic!·:".J ])('I'Molk�,îlcll1·ol'l Ro;'llau ]n \liihrcJl I�Jj(l "QinD. "Cmp;e- lI, lJl!llg"cn. \ViCll 1872. p. ;3H. .. \ ('3) C'. S. Ion('llLl, op cit. p. G. (�.) COll1. ele IOllic�t alCl Ionlachi LsacCl, agl'icullol'LI iil :\Jahala, dislrietulU C'ernClu\ullll. [22] - 22- Dreptu aceea tate femeile însărcinate, cari sciu ciş ceva carte, să citescă în fie care c,li Visulii Maicii Domnului, căci atunci voru nasce uşoru şi le va trăi prunculu (1). In fine o cimilitură elin Bucovina descrie pre femeea În­ greunată ast-felu : Merge duda pe cărare, Patru ochi, patru piciore, Patru-decl de unghişore. lat' o ohiuitură din ţinutulu Sălişteî, în Transi1vania, adre­ sată uriel femel îngreunate, care uită că în scurtu timpi) are să se restorne carulu, sună precum urmeză (2): Lasă-ţi, mândră, dragostea Şi-ţt caută faşia ; Lasă-tt, mândră, urîtu Şi-ţI caută scutecu; Peste-o lună, peste două Iţt trebue trocă nouă, Trocă nouă de lemnii verde, Că prunculeţulu ţi se vede I (1) G. S. Ionenu, op, cit. [l [) ,;,i G. (2) Com. de el-JCI IL D. Iosofu. "0 \ [23] -- 23 - III, S B URĂ TOR 1 U L O. De multe orI femeile lngreunate sunt espuse a perde copiii, după credinţa poporulut, nu numal din causa celoru arătate în capitolulă premergătoru, ci şi din causa unoru spirete rele. Unulii dintre acele spirite e şi Sbztrătoriulu_ /Sburătorittlt�, după credinţa poporului din Tera Românescă, e unu spiritu reu, ca unu Smeă, care întră noptea pe coşă sau hornii în casele omenilorîi, subrormăde--�rpeşT-��---Y aparenţă de flacără, şi care chinuesoe tată noptea pre fe­ meea, ce are lipl·turq,_��î�P;e._?-9�e.�, care se scală derni- ne tâ-rKră--I)Lite;i, sdrobită de ostenelă si cu vinetele pe corpu, 1 � "--, Femeea .• care e cuprinsă de acestă fiinţă rea, simte pe totu corpulîi el o mare greutate, muşcături, ciupeli şi gâdă­ Iiturl, şi din causă acesta apoi, dacă se află în stare bine­ cu vintată, nasce copilulu mortii. DeCI fie-care femee tngreunată, care a avută nenorocirea să ne visitată de Sbttrătorift, voindii a scăpa câtă mal de grabă de lipitnră, adecă de bala căusată de acestii spiritu, [24] I l -- 2J- chiamă într'o MarţI saii Vinerî pre moşă sau şi pre o altă babă sciutore, ca S�L-I doscânte şi s'o vindece. Moşa sau baba chemată aduce apă ne'ncepută şi o tornă într' o căldare. lea apoi noue feluri de plante şi) punendu-le şi pre acestea pre rlndu în căldare, dice: Avrămesă, Cristinesă, Leuştenii, Şi orlolenu, Mătrăgună, Sânge de nouă Iraţl, Iarha ci uter, Şi mama păduri] (1). Cum se sparge târgulu, (Cum se sparge oborului, Aşa să se spargă faptulu Şi lipitura Şi sburătoriulu Cum se respândescu respântiile, Aşa să se spargă farmecele Şi lipitura Şi sburătoriul u. Cum se respândescu respântiile, Aşa să se răsipescă vrăjile Şi lipitura Şi shurătoriulu ' lDupă acesta, pune căldarea la' Iocu ca sa fiarbă dimprc­ ună cu cele nouă feluri de plante. După ce a fiertu de ajunsă şi anume pe timpulu când «se sparge târgulu» (în Bucuresct (wborttht»), bolnava se scal­ dă în scăldătorea tntr'acestu chipu preparată. Gătindu-se de scăldatu, moşa, sau cine este, iea scăldăturo ----------·----r (1) Aceste plante �i rădecinl. sunt adunate de hahe sa(lţigance în luna lu î l\.!aj(l de prin pădur] şi cliC pe cnmpurr. I [25] - 25- şi o aruncă la răspântii c' o mare 61ă nouă, în trei dile pronun(ându versurile de mai sus dela 1-13. Afară de scăldătorea şi descânteculu acesta se mai facu contra lipiturei şi a Sburătoriului încă şi hapurl cu lucrurt disc «sfinte», adecă cu tămâe, smirnă, miru mare, târnoselă, prafU de fOI sfinţite, cad se punîi la icone pe timpulu câtn femeea e însărcinată, iar când nasce şi până ce «iese la molifta»; peste 40 de dile, iea câte două hapurî de acestea, după ce se închină şi face câte 15 mătănil (1). (1) G. Dern. Teodorescu, Pocsii populare romane, BUCUl'cscl1885. p. ;379-380. [26] - 2G -- IV. SAMCA SAU AVESTIŢ A. Unu altă . spirilii neQ1u:.g,tu.). cu multii mal tnfiorătoru şi perioolosu decât S!?itT�toriuli!:, este..§qmca,numită altmintrelea în Bucovina şi Spurcata, iar în Ţera-Românesoă Avestiţa, aripa Salanez. Acestii spirită răU, care după credinţa Româniloră şi cu deosebire a celorît din Bucovina, e celu mal viclenu şi mal pericolosu dintre tate, spiritele necurate, şi care după unii are 19, iar după alţl până Ia 24 numirl şi totu pe atât-a reutăţî in sine, se arată femeiloru tngreunate mal alesii când acestea se află în'. patulu nasoeril şi nu numai că le înspăi­ mîntă, ci totu-odată le şi frămîntă, le tortureză şi le smintesce, aşa că cele mar multe dintre dînsele sau moru îndată, mal Îna­ inte de ce ar fi apucatii a nasce, sau remânu pentru totu­ deauna schimosite \şi neputinciose. TOtLl aşa face elu şi cu pruncil nou născuţl, de cum-va aceştia nu moru mar nainte de a se nasce, adecă pe când au fostii mamele loru maltratate de dtnsulu. Pe aceştia tncă I [27] - 27 - il tortureză şi schimosesce în totu chipulu ; aşa că partea cea mal mare dintre dlnşiî trebue numai decât să morii) iar cel ce mal remânu în viaţă capătă b6la numită, pe lângă Smncă, încă şi Beulu sau Rădaiea copiilori; şi Spasma, care asemenea îl muncesce şi schimosesce în totu chipulîi, şi din causa căreia, dacă nu se caută din bună vreme, încă rnoru. (S�mca se mată Iemeiloru îngreunate şi pruncilnru atâtu diua câtu şi noptea în diferite chipurl, precum: ca muscă) cărăbuşu, pasăre, mâţă, câne, păingenu, ""găină, capră, porcii, cioră, broscă, precum şi ca multe alte animale şi insecteLJ numal ca oie, viţelu şi porumbelu nu se pote arăta.ţ fiindu că acestea representă nevinovăţia şi curăţenia, şi din causa acosta apol nu se p6te nicl când preface in chipulu loru. I De casa sali persona aceea însă, la care se află t6te numi- rile sale scrise, nu se pote nicl de cum apropia, de ore-ce ea pe când avea să nască prea-curata fecioră Maria pre Dornuulu nostru Isus Christosu, voindu a merge ca s'o smin­ tescă şi pre dînsa, fiindu tnttmpinată de Arhanghelzllu lJIi liaila şi aflându acesta din propria el mărturisire ce are de gândi:i să facă, atâta ce rni- o bătu cu unu biciu de Iocu, până ce-l promise că nu se va apropia nici decum de casa sau persona la care se voru afla numirile el scrise (1). Dreptii aceea mal fie-care femee ingreunată şi mal alesu acelea, carl ali Iostu, Încă pe când erau mici, atacate de acesti'! spirrtu retI, temendu-se ca nu cum-va sa fie cuprinse şi maltratate de dtusulu şi în timpulu nasceril, pună ca să li se scrie în formă de cărticică unu felu de rugăciune, numită În unele părţl ale Bucovineî «ruqaciunea sf, Arhangelu Mi­ hail�'tJ)) care nu numaI că cuprinde in sine tate numirile sale, ci e totu-odată şi îndreptată în contra lUI, şi pre care -------- (1) Cam ele cl-li::i G. Tamoiagt., cant. bis. Dar să se vaqă şi rugrwiunea ee a reproelueemu mal la vale. [28] - 28 - femeile o portă apoi ca amuletu la sine, de cum s'au sim­ ţitll că au purcesu îngreunate şi până după nascere, unele chiar si totă viata. , , Se caută Însă totu-deauna ca să li-o scrie unu moşnegu betrânu şi neputiuciosii, care, cum se dice, «şi-a trăitu tra­ iulu şi şi-a mâncatu mălaiulu;» nici cândfnsă unii feciorii sau o fată mare, unu bărbatu sau o nevastă, pentru că Samca se legă apoi de celu ce a scris'o, pe când de moşnegl nu se legă aşa ele uşoru, i','i chiar dacă se şi legă, nu le p6te ni­ micu alta strica decât doră numai Că-1 face să qrisc� noptea prin somnu elin dinţi şi din măsele, mal multii nimicu. Celu-ce se prinde că va scrie-o, şi care dreptii răsplată pentru intreprinderea şi munca sa capătă de multe ori şi până la 4 fl. v. a, o scrie totîi-deauna pe numele femeii ce are Samcâ sau se teme că va căpăta-o, şi care apoi trebue să O porte la sine, dacă voesce să nu se lege Sarnca de dînsa. Scriitorulu, dacă e deprinsă, desernnă mal intâiu chipulu Samcel şi alu Arh. Michailu, bătondu-o cu' unu biciu ele focu sau străpungăndu-o cu o sabie) şi apoi îi scrie tote numele şi rugăciunea îndreptată contra ei (1). Mulţi inşi indătîneză de-a scrie cele 19-24 numiri ale Samcei şi pe unulu dintre păretiî casei sau şi în altu locu din casă, crcdendu că de nimenî apoi din casa, unde-I sunt scrise numele şi-I o desemnată chipulu cum o bate Arh. Michailu, nu se lj,6te apropia; iar dacă cine-va din casă a fostă atăcatu de dînsa, Hu părăsesce şi nu se apropie mal multu de dinsulă. Iată acuma si \, vorba: n\găciunea) despre care nc-a fost·Ll mal sus \ \ (1) Dict. de hwaschiva I�ehacIu-Lcu�LelJCI diiJ FUJldulCI-'IJolduvel, comullrl În dislr. CctmpUlllllguluL [29] - 29-- «In numele Tatătul, şi alu FiuluI şi alu sllntulul Duhu, Amin. S. S. S. D. S. ( Eu sfintulii Arhanghelulu Mihailu voevodulu oştiloru ceresel, pogorându-me în muntii Eleonuluî, tnttmpinaî pe .. Aoizuch«, aripa satanei, şi era forte gr6znică: perulu capu .. lUI ei era până în călcâî, şi mânile el erau ele fieru şi un­ ghIile la mâni şi la pioiore ca la secere; ochi! erau ca stelele. Şi o intrebarii Arhanghelulu Mihailu : (de unde vii tu, duhu «necurată, şi în cotro mergt, şi cum îţi este numele leu ?)) Iar ea a disu : «Eu sunt vaşca-Avizuha, aripa satanel, şi mă «ducă În Vcfleernulu Iudeei, c'am auditu că vrea să nască pe SUSlI Chr. din Maica fecioră Maria; şi mergu să o smintescu «pe ea.» Atunci o luă Arhang. Mihailu ele perulu capului el, si o băgară în lantu de fieru si i-a PUSll palosulu in , (, , , costele el şi o bătură f6rte tare, ca Să-I spună t6te meşteşugurile el. Iar ea a disă : «ELI rne facu ogară, şi «broscă, şi oioră, şi porumbu (1), şi muscă, şi păiajenii, şi să­ «getă gr6znică; şi aşa intru în casele omeniloru şi le smin­ «tescu bărbaţii şi le bolnăvescu femeile şi prunciî, şi omoru «În pripă şi dobltocele loru. Şi am 19 nume: 1 mă chiamă « Vestita, alii 2-lea Naoodaria, alu 3-1ea Solnomia, alu 4-len, «Silina; alu b-lea 'Llnicoida, alu 6-lea Auieuha, alu 7-lea « Scarmila alu 8-1ea Mzlw, alu 9-loa LeZJ1'ha, alu 10-lea Gripa, «(ah) lUea Stana, alu 12-lea Naconta, al II 13-lea Atana, alu d4-lea H�tbiba, alu 15-lea Huba, alu 16-1ea Giona, alu 17-lea ( Ghtbina, alu 18-lea Isprava, alll 19-1ea Tihana; şi unde ((sunt aceste nume. ale mele scrise şi chipulu meu, eă de ((acea casă nu me potu apropia atâtu câtu de 70 hotare de (clOcll.)) AtuncI i-au <;lisu el Arhangelulu Mihailu: dată îţi «(spuiu si-ti dicll tie si te legu cu numele DomnulUI nostru , " I , (1) P6Le că aiec ar tL'ebui să stee cio,·c'i po1"tuJlbă, căd în porumbLl, dupr� cum s'a mMalLl mal sus, nu se p6tc preface. [30] -- 30 -- «Is, Hris. Dumnedeu, să n'al putere a te apropia de casele «robiloru lu Dumnedeii N. N., şi de fiiî loru N. N., nicl ele ce dobit6cele 10rl1, nici de câştigulu 101'1'1 datu. Dumnedeu dice «să te duel în munţl pustil, unde ornulii nu locuesce şi co­ «coşulu nu cântă, în pietre secl, acolo să-ţi fie locuinţa ta în «vecî, Şi iar te jurii cu numele Domnului nostru Is. IIrist. .... " '-"�_a �-unll et6g�\, S{l n'o strînesci, - ... -., _" ·.· .. �'v.'.-·M''"' S�i nu o pocescî, Tote acestea le lasă apol acolo până dimineţii. Dimineţa (Mierourî) merge descântătorea ::,;i vede de cum-va s'a ves­ tejitu buruiana şi din colacl ore mâncatu e? şi daca da, atuncî femeea, pentru care se desoântă, are lecu şi nasce în cesu bunii, iar dacă colacii nu sunt mâncatl, este semnu retl. .�, ) . Se crede că în n6pte aceea vine o insectă negră, numită l' 2� care mănâncă din colacî şi rode rădăcina buruenel .. [40] - 40- şi prin acesta Iăcendu-i-se în destulă, nu mal pocesce prc bolnavă.J Cămaşa se dă spre tmbrăoare femeil celei ce pătimesce, iar cu brecirile se încinge, însă pânza:şi oruceril rel�1ânll descântătoreî de lecii şi pentru ostenelă După acesta, venindu mal pe urmă descântătorea la pa­ tulu bolnavel ca să-i descânte de.� î:şl face CI'LlGe ele trei ori si elice: �"" \ , , Crepî izdate Necurate Odată; Crepî izdate �_)!;I'J4.� Necurate De doue ori; Crepî izclate Necurate De trel ori; Crepî izdato Necurate De patru ori; Crepl izdate Necurate De cincî 01'1; Crepî izdate Necurate De şese ori; Crepî iz date Necurate De şepte 01'1; Crepl iz date Necurate De şepte-decl de ori ŞI şepte. Şi S�L fugă netrebnicu, �itl"!,\ Urît"'! �zclatU) Din capii, din mâni, Din venl, Din pici ore, Din inimi6re, Din jlgi.!:LQL6l:,Q," Din fiere, Din putere, Din crescetu până 'n degeţele. Iesl din tate inchieturile Şi S�\ apuci pădurile, In codri mutî Şi surdl, Unele nu-I l.s�9.h��(�şchie) sărită De voinicii tăiată, NiCI glasu de cocoşii, t:3ă se ducă'n petri muşchiate, Ne mal umblate I In fine, ternendu-se bărbatulu salt altulu ore-care dintre farnilianţi ca nu m\m-va prin vre () vrajă să se vatăme fe­ meea bolnavă, iea \�ămaşa acesteia şi o duce la descântătore spre a-l descânta de întorsf1. [41] Napot să se'ntorcă, De-o fi mânatu de străin! De vecinl Napol sit se'ntorcă, De-o fi din Hale Lecii să slobodă, De-o fi dela Dumnedeu Mila Să-ŞI întorcă. Să se întorcă Şi mal înfocată Şi mal mâniatu Beteşugurile, Visurile rele, Visurile grele Dela N. N. (1) ._- 41 -- Descântătorea, luându c�maşa, o întorce în continuu ŞI pe faţă şi pe dosu până descântă şi dice : Cine-o fi făcută cu una 10·1 Întorci) 0U doue, Cine-o fi făcută 0U două 10-1 intorcu cu trer, (Până ls noue] Cu noue nOI, Cu noue-eJecI de hot Inclereptu inapol, Şi mal înfocate Şi mal pipărate, T6te făcăturl, T6te mânăturl, T6te unsurl. De o fi unsii De o fi pusii VrZijI pe N. După cele arătate pana aICI femeea nu se depărteză de Ielu de pe lângă casă. Iar cind o cuprindu durerile nasce­ ril începe a pregăti tote cele trebuinoiose pentru copilă, precum şi patulu în care are să petrecă totii timpulu câtu VD, fi bolnavă, iar bărbatulu e celu d'tntâiu, care ale rgă după m6.?!!:.: _ Sosindu moşa, lucrulu el celu d'lntâlu este ca tote cele trobumoiose la_ l1u�Ji!..ii._.§ă-I fie dindernână (2). Intre multe altele trebue să fie pe lângă patu şi o ţ�_ ca fiindu pericolu de morte, să-I potă inspira aeru pe gru­ mazii, sau fiindu astupată, o femee sciutore îl scote ceva materie de pe geumazLl, prin care s'a tmpedecatu respirnrea (3). Depărteză apoi pre toţl copiii cel mal mari, dacă sunt, do acasă, trimiţendu-i în vecinI salI pe la consângenr, ca să se (1) Aur-elCl lana, "Credinţe la nascer1, 'clin p{\rţile OraviţeT,)) în «Familia,)) an. XXV. Oraclia-maJ'(� 1889, No. 41, p. 483, No. 51, p. 603 şi 60.1. (2) Pretutindene în BUGovina. (::3) j\. lana, Familia Git. p. 483. [42] - 42- loce, căci copiiloru mal mărişorf nu le este tncuviinţată a petrece în odaia, unde se află muma loru. Cel mal miel de regulă se scotii în altă odae sau, după imprejurărî, l'crnLnu şi acolo, Bărbatului, în totii timpulu nascerii, îl este iertată a intra în odaia soţiei sale, Despre unele femel se dice chiar cii nicl nu potu nasce, pâna ce nu vinii bărb aţiî loru şi asistă la actulă nas ceril (1). NU-l este însă iertată nicl lUI şi nici rn6şe1 a istorisi despre casurt nenorocite (2). Cei mal multi bărbaţi însă nu stau în casa, unele se află soţiile loru, parte pentru că nu sunt nicî ele cum suferiţi ele soţiile loru, parte din causă că sunt prea miloşi (3). In părţile (Iraoite: nemijlocitu înainte ele ce nasce femeea ",e pune lângă patu a furcă de torsu, unu toporu şi ° hotă (măciucă), însernnându că de va nasce pruncă, să tragă la furcă, iar ele se va nasce prun cu ca să tragă la toporu sau hotă, diccndu : De va fi fată S{\ iasă la furcă, De va fi feciorii Să iasă la toporu (4), Dacă moşa se pricepe bine la moşitu, dacă e usoră la mână) femeea bolnvă nu se rnuncesce multu, ci îndată hăladuesce. '-.. Când o femee nasce grei] se pune în genunchi şi începe a se ruga. Romanii credeau că îngenunchiarea grăbesc e nascerea (5), (r� unele părţi ale Transilvaniei, când o femee nu pote să nască, bea apă de pe icona Maiciî Domnului, iar bărba- (1) In Bucovina, corn. !"te d-lu V. 'I'urturcnu �i alţil. Â.. Ia11a, Familia, at�, XXV, p. 483. (3) In Bucovina, corn. de; d-lu Vict, Tooariu şi V. 'I'm-turonu. (4) J\. Iaua, Familia, an. ':XXv. p. 483. (5) L. 1'1'81181', Romische Mythologie. Dl'itt8 Â.uflagc. 11. ELI. lledin 1883, p. 20;)· [43] tulu el dă cu pUi?C8, peste casă, şi moşa de trei 01'1 cu pi­ cioruHi în uşăJ1). In alte părţi, tob) din Transilvania, când tncepu durerile nasceril, bărbatulu iea două topore si le tnplântă înorucisu în unulu dintre stâlpil acopererntntulul dela casă (2). Unele mose din Bucovina vec,!i'mdi"i că femeea nu pote iute nasce, punu sub aşternutulu el unu toporu, unu cu­ ţittl seu) altii lucru de metalu, anume ca S':t-1 alineze durerile si să grăb6scă nascerea (3). AHe mose, nu numai din Bucovina ci şi din Unqaria, sunt de părere cii, afară de dînsele, altuia nimerul nu-I e iertatu să scie că cutare femee se trudesce de nascere, pentru cii cA ţi ornenî vor soi, atâtea ore nu va pute femeea nasce (4). In Macedonia, când o femee este aprope să nască, se ieau tote precauţlunile de mumă-sa sau de socra el, ca să nu afle cum .. va vecinii sau rudele de momentele nasceril. Îndată ce se manifestă primele dureri, o femee betrână chernă o babă (rno­ să), care trebue să vie pe ascunsă, ca să nu o afle nimeni, căcî este credinţă în pOP0l'Ll. ca şi în Dacia traiană/(;ăfemeea nasce cu mare anevoe, dacii lumea scie despre acestu ]ucrL::'1 Simplulu faptu că o femee scie că alta are să nască esplică, după credinta Macedonenilorii, truda la facere, şi pentru a uşura pre bolnavă, se chemă femeea presupusă că . are ounoscinţă, s'o stropescă cu apă din gură, sau s'o afu­ me cu o bucăţică elin vestmintulu cu care (:'\ îmbrăcată. In Vlatio-Clisuro este obiceiulu numai, că aceea femee f';[t-Şl sectă veriga din degetu şi s'o pună la bolnavă (5), (·1) Călindarulu poporului pc anulu, comunCI 1889, ,111. 1\'. f3ibiill, p. 73.­ COIl\. de el-let B. losofLL \2) De. 1 L Y. \Vlisloel,i, op. cit. p. 7. Com. ele el-lCI TocariCI, înyeţ{\torCI În Valp.a-Putl1(�r, (,l) COllL de d-lel Ionici1. aiCI 11.11 Ior-elachi Isacll, şi el-lll Elia POpCI. (o) T. T. Blirada, Obiceiurile la nascel'ca copiilorLt poporuluI romfmLt din l\l:tl'CdOI;;�Îll "UonY(lI'bil·r literare,)) an. XXVI. BUC:lil'eScl 18H2, p. 3H. [44] -- JJ ._- Nesciindu nime şi cu tate acestea neputendu nasce, atunci moşa iea şi întorce tote lucrurile din casă, câte se potu In­ t6rce, şi anume: coveţî, lopeţi, cociorvă , vătrai LI, mătură, ole, ceaone etc. în credinţă că în urma acesta va, nasce mal uşoru. Intîmplându-se ca atuncî, când se trudesce ferneea ele nascere, să vie cine-va străinii la acea casă, moşa prindându de veste, îl iase de grabă înainte şi-i dice, dacă e bărbatu: «(11U te băga în nuntru căţ'i-OI'LI lua cuşma orî pălăria 1)) ia!' dacă e femee: <01U întra că ţî-oru lua hrâneţele l » lÎJe cum-va, însă a intratu pe nesciute şi pe nosimţi te în casă, atunoî nu-I dau drumulu să ruergă de unde a venitu, ci-luţinu în casă până după nascerea pruncului. Dacă s'ar lăsa să mergă, ar urma o nascere şi mal gl'ea (1). In BanaM precum şi 'n alte părţî, din contră, cum a sini­ ţitll femeea simptonele nasceril, cad se numesou curmăiuri sau strinsuri, şi nu pote nasce în restimpu de o oră, ioa tămâe orl smirnă, şi mal alesii ele aceea ce o are elin cădelniţa preo­ tulul dela serbător'I marl, precum: Cr.iciunll,.Bote7.LI şi Pascl, despre care crede ea Că-I eu multii mal folositore ; o pune pe oărbuni aprinşi, îşI face cruce şi, afumându-se cu dinsa, se rogă lui Dumnedeu, şi mal cu semă la prcacurata fecilJl';\ :\1aria, în speranţă că acesta, ca pr'otect6eea femeilorll ce nascu fir, cunosc€mclu durerile şi gl'eutăţile nasceri'î, mac:Jx că ea n'a n�tscLltu în durerI şi chiliul'� ca femeile cpIe pe­ căt6se, se va pun� pentru dînsa pe lâng;\ fiulll sM, :şi acesta, ca Dumne<;le,Ll a-totll-puternicll, îl ya ajuta :;;1 u:;;uro, greutăţile nasceriI (2). Dacă cu tate acestea femeea bolno,vet totUŞI mi p(Jte n:1- sce de grabă, do,că �{ngă'hws(;e şi se chinue:sce mal rnulte -�._._-�------_._-- -Ţ----" Il) Com. de el-ICI Ionică nlC� ILII 10l'dachi lsacLI ?i ci-ICI l�:i;t l'opu. (2) Corn. de el-ICt 10s. Olal'iCI şi 1. Popovici. [45] -- 4:") - ore sau chiar şi dile întregI, atuncl este datina în Bucooina şi Moldova că se adună mal multe muerî la U111':'1 locu, mal alesu dintre nemurI, şi se consultă între olaltă ce e de În­ ceputll şi de făcutu ? Unele dintre femeile adunate, fiindu de părere că pote prunculu are o construcţie puternică, şi din causa acesta mă-sa nu-Iu p6te nasce de grabă, altele ia­ răşI că pote bolnava s'a ostenită prea tare pe timpulu pur­ tăril, sau n'a umblatu de ajunsu, ci a statii mal multii pe acasă, sau că prunculu e prinsă prin ceva în năuntru, tntre­ buinţeză tote mijl6cele ce cugetă ele că ar pute folosi şi grăbi nascerea. Şi iarăsl altele, creq6ndu că i-a /ăctdtt cine­ va pe ursita, adecă vre-o fată be trână -- stătută, ce a trasu mal nainte nădejdea hărbatulul el, sau vre-o vădană, căreia i-a muritu bărbatulu, şi acuma, umblându cu vrăjî şi fă- / căturI, i-a tăcută să moră anume ca bărbatulu bolnave! mai Ulrqiii s'o ien pe dînsa de soţie, sunt de părere ca, de cum-va nu i-a dePl.!.!:!.uti1: sau f:�J2t_§.lL"mal înainte de ce a apuoatu a \ se holnăvi, să-I desfacă acuma (1). Credinţa din urmă mal cu sernă e forte respândită la po­ porulu de rîndă. Din causa acesta apol, în credinţa sa cea deşartă, poporulu în casurl de acestea alergă până şi prin alu treilea satu, ba une-ort şi mal departe, până ce află şi aduce pre nisce babe sau moşnegI, despre cari au auditu că aru pute desface de ursiiă, şi care desfacere babele vrăjitore o întreb:�i�ţ��ă'la t6teb6lele cele mal grele, precum: lwngârea (1) Corn. de mal multe Romănce din Bucovina, precum şi de d-nii G. '1'0- molagă, cant. his., şi V. Turturenă, preotu: «Când e o femee spre nascere. in cele trei lunl elin urmă şi o luilă elup�t nnscere, duşmancele îl POtll fiice pe ursitil, şi când are s{t nască, potti s'o ol11ore. Dacă femeea capetfl înainte de nascore de repeţite ori cercăr-T, e unll semnii eă i-a făcutu cine-va, deci e bine să se caute şi si1-�l de8fac(� de ursiti1. Asemenea e bine să-şI aleg�t de patronll unll sfîntll, eare s'o păzescă şi ferescă.» Com_ de M: NistoI'll şi alte rOllu\nce din MălinI în Moldova: «Dadl se întîmplă la facere ciI o pillesce de ursifl'l, şi nu se află nime ca să-I desfacă, atuncI more.)) [46] Nu-ţi amesteca Blidele Şi ling-urile, Şi strachinele ()lele, j1Jldgi.ei:1 C""" Şi strecurătoril e, Casa Şi masa, Crt ele te-I apuca Şi te-I amesteca Cu toporulu acesta, Capulu ţY-oiu tăia I \ - 46- nebuna, felurile friguri, la dureri de dinţi şi de măsele şi la du­ rere de capu, însă mai cu semă la nascere. Deci, presupunendu-se că. bolnave] i s'a făcută pe ursită si temcndu-se ca nu cum-va S8 moră în cele mal orâncene , durerî ale nasceril şi ale ursi tel: şi pe urmă să-i ocupe Ioculu fata betrână sau veduva, care i-a Iăcutu pe ur­ sită, una dintre femeile adunate, care se pricepe în ale descăntăriî, apucă de grabă unu topora, merge mal tntâî în unghiulu casel de cătră icone spre resăritu ; şi, făcendă acolo cruce cu toporulu, dice: Ha! vacă roşă, Poroşă, (1-Io! vacă negră \J=>ol1<;lgr[t) . (1) Nu te asupri; Nu te nărăvi, Nu te năvăli, Nu te năpăsti, Copiii nu-mi serăci 1 Nu te-amesteca, N II te apuca, N LI amesteca Copiit tel ou acesteia 1 N II te apuca, După ce a sftrşitu da:- rostită cuvintele acestea, irnplântă toporuhi în unghiulu GaSeI. ApOI, merge la cele-lalte unghiuri şi face asemenea. In urmă se duce la 1ne}tel'-grinclrJ" ele este, f I "--- nnplântă tntr'acesta. toporulu din t6te rITiteii1e, şi acolo î!u lasă , apoi peste t6t� n6plea următcre. In chipulu acesta crede şi dice descântătorea că legă pre femeea ce-a ursitu, şi deslegă pre cea tngreunată, care, născendu, se mântuesce ele morte şi se însăn�toşeză (2). ---_.-----------_._�- \ (1) Adecă după cum e fat�L' ::;all văduvă, despre care so pl'esupl111e U{L arLl 11 făGlltll femeii bolnave pc lll'sit�L. (2) Com. do d-lll G. Tomoi",g·�t,. [47] --- {7 -- Altl��!�.:_�_���_..!����:�_i��lJ;i anume din Satulii-n1::\re, \ dist�tulii Rădăutulul, care asemenea se descântă nu o dată femeilo1'll ce nu potu nas ce, şi mal alesii celoru mal' tinere, sună precum urrneză 1-10 vacă roşă, Poroşă I ---'�'--, v Ho vaca nega Ponegră l l-=roliâifă--f&rmecă torc, Ha haită de fată mare, Hochî înapoi să te 'ntorcî -bela: N. N. Că de nu te-I inturna, i Efi îndată VOit1 lua i De-unde-oră fi, de-unde-oiu aflal Vr'o câtl-va terusl , "h_".'." __ J.,,·��, Ori nisce ţopuşî �i ţi le-oitl-bitt) In creştetulu capulul, Şi ţi Ieoiii sc6te în 00111 �i ţi le-oiu bate în ochi, Şi le-oiu sc6te în măsele �3i le-oiii hate în măsele, Şi le-oii'l sc6te în ����ll:gts Şi le-oi6 bate în andreJe, Şi ţi le-oit! sc6te în pieptli Şi ţi le oi6 bate în pieptll, Şi le-oitl sc6te în plămâI Şi ţi le-oit! bate 'n plămâI; Şi le-oiLI sc6te 'n inima Şi le-oitl bate 'n inimă, Şi le-oitl sc6te în rărunchi Şi le-oi(1 hate în rărunchI, Şi ţi le-oi 6 sc6te în splină Şi ţi le-oitl bate în splin{l, Şi ţi le-oiu scate în şele �i ţi le-oiLI hate în 'Şcle, Şi Ie-oiu scote În şC(,1IIIII Şi le-oiu bate 'Il şecFitu,"- �i ţi le-oiu scote în 0613so Şi ţi leoiii bate în copse, Şi le-oiu scote în genuncht Şi ţi le-oi ti bate 'n gonunchj, Şi ţi le-oiii sc6te în pulpă Şi ţi le-oiu bate in pulpă, Şi ţi le-oiii scote în fluoru Şi ţi le-oiu bate în flueră, �i ţi le-oiii scoto în glesnă f3i ţi Ie-oiu bate în glcsnă, f3i Ie-oiu scote în călcâiu, Şi ţi le-oi ti bate 'n călcâiu Şi Ie-oiii scote în Q.-."_--';' _, ...... _., , norccoşî însă sunt C81 ce S8 nasou după miedulu nopţil până În diuă. Mal departe se dice, atâtu în Bucovina câtu şi 'n Moldova, că dacă unii copilă se nasce în camesă, adecă tnvelitu tntr'unu ........ !.-. Ielu de poliţă, va fi forte norocosu, iar dacă se nasce fără cămeşă, va fi mal puţinii norocosu. In Ţera-Iiomâneeca asemenea se crede că copilulu, care se va nasce CUC,ă7:ţct pe capu, va fi norocosu. Acea Sî}iţă însă să se usuce şi să se lege de gâtulu copilulul din când .În cândvfiindu bună de deochl (1). In alte părţl, totii în Ţera-Românescă, din contră se crede că copilulii, care se nasce cu caiţă pe capii, după morte se va face strigoiu (2). In JJIaceclonia, de se întîmplă ca noulii născută să se nască în cămeşa, ceea ce se întîmplă forte rarii, toţt se bu- -�� .cură in casă, căcl are să fie cu norocu tată viata sa, iar �� , de este băiatu, acea cămeşă se pune la o parte pentru mo- mentu, CăCI se crede că este unu talisrnanu de mare preţu, ce are putere de a apera viaţa cel�;�6- ce s;�rll afla in pri­ mejdii, şi a veni în ajutorulă oelul ce se servesce de ea pentru ca să i se tmplinesoă totu ceea ce doresce. Pentru ca acestii talismanu să capete acea putere, trebue mal întâi să stea patru-deci de dile în altarulu- bisercil sub s-ta masă, apol s�� iie purtatll pl'in treI oraşe marI, capitale a trei ţed, în "Fmn·ilia)) an. XXVI. Oeadia-Mar'e 1890, p. 7: «Cine se nasce în qiua dc Pasci, sub resLÎmpu]lt tW,!tceil clopotclorl[ 1<1 bisericii, este omll norocosu ÎIl înt.rega vieţ�l.}' (1) lon6nll, op, cit. p. ll. (2) Ionenlt, op, cil. p. 41. )llail'am'i, Nasc(,l'ea 13 RomfluI. 5 [66] __ o 66 - pe urmă să se potrivescă, ca să Ilo pusă sub unu podu, pe când are a trece peste elă vre-unu tmperatii saii vre-unu paşii, vre-unu mitropolitii sau vre-unii archiereii, acesta Însă în trel rînduri diferite; după aceea acelii talismanu îşI ca­ petă putere, şi cehi ce are nevoe se pote servi de elu; aşa, d, e. avendii cine-va o judecată, pentru ca judecătorulu Să-1 Iacă dreptate, şi să nu-lu strtmbăţescă, să iea acea cămeşă pe care o case mal întâf într'o bucăţică de postavu şi o anină de gâtu cu unu găitanu negru de mătasă, puind'o subsuara dreptă sub strae ca să nu se vadă. Când vine înaintea judecătorului şi acesta nu vorbesce tn favorea lui, atunoi apasă mâna de C01'PU ca să strîngă legătura in care se află cămeşa, acesta o face pentru ca vorba judecătorului să nu aibă putere să mergă mal departe şi să remâe numai acolo, în judecătorie, fără efectu : iar dacă voesce ca vorba lui să fie ascultată de judecătorii, atunci ridică mâna ce apasă cămeşa, pentru ca să-I mergă vorba mal departe şi să fie ascultată, dicendu atunci în gândulu seu: cum are trecere vorba Im/peratului, a Mitropolitulul saii a Paşei, aşa să aibă trecere şi vorba mea. Mal departe credu şi spunu Români! macedoneni ca 10- timplându-se să se nască copilulu pe timpii reu şi furtunosu, atunci are să aibă multe valuri în viaţa lUI de tntimpinatu, "- iar dacă timpulu e frumosii, atunci are să fie cu norocu. Când se nasce vre-urni monstru, se crede, ca şi în ţe­ riie române de rlincoce de Dunăre, că femeea s'a uitată 13, • " . !. "v1'e-o dihanje, S<\Ll că părinţii au pecătuitu Iorte ; şi de aceea trebue să se pocăescă tată viaţa loru prin rugăciuni şi po­ meni, pentru ca să le fie bine pe lumea cea-laltă. De se nasce CO�ilulu insemnată cu vre-o pată pe COl'PU; [67] atuncI se crede că femeea însărcinată a mâncatu vre-unu fructu pe care l'a furată (1). Când unu copilă se nasce şi are testicule cam marl sali, cum spunu Buoovinenil, C(llnţ mare, dicîi Românii din Tera­ Românescă că are apă în ele (2). In cusulii acesta, ca să. peră acea apă, se duce mă-sa Ia UDLI puţîi de unde se bea apă, şi tornă apa dintr'o doniţă, dicendu : «nu tornii apă din doniţă, ci pe cea din testicu­ lele �opilulul meu (3).)) Dacă unu copilă are o venă albastră pe frunte, credu Românil din Transilvania, că va, fi ,�sE!l�u periculeloru de apă; dacă însă are o dunguţă roşă pe grumază, atunci va muri de focu. DeCI, spre a-f�!!�p: periculele acestea, e bine ca tatălu şi mama lUI să se taie Ia degetulă celu rnicu dela mâna stângă şi să lase ca să cadă trel picurf de sânge sub legănulu copiluluî, dicendu în acelaşi timpii : «iea şi ne apera pe noi pe totl ele focic şi de apă, de fiera şi de petl'd, de b6lâ .��' de nepricepere (bolân�ie.))) Aceste cuvinte sunt îndreptate cătră scliima casei, o fiinţă col?'3:l:ltică, pe care orî şi care familie o venereză forte multii (4).:J Iiomamit aveau o deiţă scutitore de legănu, numită Cunina, care, după credinţa loru, păzia copilulu in legănii de orl şi ce stricăciune şi vrăjitorie (5). (l'1orn&.nil au tnlocultu pre dcita acesta cu schima casei. Dacă o mamă a avută sese fete după olaltă si tote tră- , , eseu, şi a şepte oră a căpătată iară-şi o fată, crede popo- rulu română din Bucovina, că cea de pe urmă trebue numai \})"Duracla, Obiceiurile la nascerea coPiilor II în Macedonia, în op. cit. p. 3D, 40 şi 41. (2) Ionenii, op. cit. p. 11. (3) IOIJeni:'l, op. cit. p. 18. (4-) vV1islocki, op. cit. p. 8. (b) Pr'eJler, Rom. :\Jyth. IL p. 210. [68] - G8 - decât să fie strig6icâ. Dreptii aceea strig6icele acuma din diua nasoeril sale începi"! a o cerceta şi a o inveţa tote meşteşu­ gurile Ioru, şi nu o părăsoscu nici odată, ne botezată orl nu ':1). Dar nu numai strig6icele sunt acelea, carî vinu după nasc ere ca să smomescă pl'e copilele, despre cari ne-a fostii vorba, ci şi Samca sau Baba 06jă, despre care amu vorbită in cap. IV, apoi Ielele, Tricolicn, Stahiile, Moroi«, Mama­ pădurii, Uscaciunea, Pociiuriie, şi multe altele. T6te spiritele acestea se crede că vinii de regulă înainte de miedulu nopţii şi nu nuruai că chinuescu şi sohimosescu in totu chipulu pre copii! nebotezaţl, ci pre mulţl chiar îl şi fură, tnlocuindu-I cu alţiî urîţi şi schilodt de-aî loru. Deci, ca să nu aibă spiritele cele necurate şi rele putere de-a se apropia de casă şi copilulu nou născută, e, după credinţa poporului din Bucovina, de neapărată trebuinţă, ca din diua nascerii încependă şi până după botezulu copilului să ardă în fie-care nopte ne 'ntreruptu o lumină de ceră cu­ rată în casa unde dorrne elu (2). Românii din unele părţt ale Transiloaniei din contră credu şi spunu că o femee, pre care au lovit'o durerile nasceriî, ca să potă lesne nasce ; şi mulţimea spirlteloru rele, precum Strl,gele, carl au chipu omenesoii şi codă lungă ca de oâne, (insă mai cu sernă Baba C6jă, regina tuturoru spirlteloru rele, să nu potă strica nerrîică copilulul nou născu tu, e bine să se încingă cu UI?-u săcuşoru umplutu cu ţernă din ţinterimii amestecată cu busuiocu, si aprindându-se lurninl sfintite de \ " , preotultl să se pl�e la gura hornulu'î ca să arcUi, pentru că fiinţele cele rele finu de regulă pl'in ho1't1ulu ease;}se­ menea se aprinde \şi o candelă, care se află mal în fie-care \ '+ \ . (1) Com. ele el-b�l G. TOlrloiagă, şi alţI Rom. elin BucO\·inct. (2) Com. ele el-Iu G. TO�lOi;gu, canto bis .. precum şi de alţY Homân'i elin Bucovina. " [69] --- 09- casă românescă, de 'naintea iconet familiare, în genere a sf. Ioanu Botezătorulii, a sf. Petru sau sf. Nicolae, şi atâtu odaia câtu şi patulu se stropescu cu apă sfinţită. Iar după ce s'a născută acuma copilulu e bine ca până la botezu să ardă o lumină lângă legănulLl SeLI, şi să se păzescă noptea (1). In alte părţt din Transiloama, precum bunii ură în 01'­ latii, câtu rtimpu e nebotezatu copilulu, se aprinde în totă sera în casă o sdrania ele lână negra, şi atâtîi copilulu câtu şi muma se afumă cu dînsa în totu timpulu acesta, ca să nu se apropie lucru slabi: de dinşil (2), In Macedonio, se vede că spre acela-şi SCOPL1, îndată după nascere se aprinde în odaia �useJ candela care arde ne­ contenitu 40 ele slile (3). In acela-şt timpii nu e bine, după spusa Româniloru din Tronsilbania, ca nepota să iasă fără lumină aprinsă sera nici măcaru până în tindă, iar în alte locurf fără mătură (4). De asemenea se bagă de scmă ca să nu se pue n6ptea luminarea prea apropo de ochii copiluluî, căci nebăgându după aceea moşa de semă, copilulu crudă şi slăbănogu fiindu încă la vedere, forte lesne DT căpeta aprindere de ochi, şi uşoră şi-ar pute apol perde vederile (5). �H!}ge .. �� spiritele cele rele şi mal cu sernă de ) . §'�?:i/l/lj6) âffiCi1fimLl ai ce că şi Romanii încă credeau că arii fi periculose copiiloru, atâta numai că el aveau cu totulu (l)Wlisloeki, op, cit. p. 6-8. (2) Com. de d-lu Rom. Simu. (3) Burada, Obiceiurile la nasccrca copllloru În Macedonia, op. cit. p. 4D. (4) Com. de a-io Hom. Simu. (5) Auc!itii dela ll1al multe Rom;J,nce din Bucovina. (6) Aceste fiinţe mitologice, se numescii în Bucovina mal multii strig6ice, sing. strigaic(l, masc. strigaili; În unele părţI din Transilvania şi BanatU însă mai multCI stri!Je sing. stl·igit. [70] -- 70 - altă închipuire despre forma corpului Ion) de cum alt astădt Românil. 8tn'gele, după Închipuirea Romanilorii, erau nisce fiinţe înaripate forte urtciose, cu capii mare, cu ochi bolditi, cu ciocu ca de pasăre răpitore, cu pene cenuşii şi cu ghiare mari ascuţite, cari, cladi doica nu lua bine sama, se furisau noptea în casă, luau copilulu din legănu şi-I sugeau sângele. Ele se numescu strige dela striclcre, cn:p[Csty, pentru că şosăeeou noptea tntr'unu chipu înfiorătoru ; însă cum s'au născutu nu se scie, ori de sunt unii soiu anumită de pa­ serl sali pote nisce femei betrâne, cari după mortoa 10n'1 s'all prefăcutîi în asemenea paseri prin influenţa unoru vrăjî. 8trigele rntrară şi 'n odaia luî Proca, fiuIll:l egelul latinii, care, fiindu abia ele cind dile, era câtu pe-aci devină prada loru, Ele îl subseră sângele din inimă, şi copilulii în zădaru ţipa după ajutoriu. Doica, audindu, alergă la dinsulu şi vede urma ghiareloru pe obrazulu lUI celu fragedu : co� pilulu avea deja o col6re ca frunda cea veştedă ele pomu. Doica, vec;lendLl acesta, îşI iea refugiulll la deiţa _���1 .. ��t, care pe locu se apropie de legănulll miculuî principe, mângâe prc l)ărintl si le ajută la nevoe, Ea atinao mal întâ'i usoriî si , , '...-1' , pragulu 11:;;e1 de trei orl cu fn.mq{i, de frăgarll (Erdbeel'baum), apoI stropesce ÎnLearo(» cu 8pă ,;,i iea mc)runtaele unul Pl1I'­ celll în mttna sa. ��pă acesta rostesce {orm1.1la: "cruţaţl, voZ pascri nocturny, meruntaele cO]Jl'lulul, gz'ng(tş(L vd(i sâ .fÎe pentru .cJingaş/'du 1Jălat�1, inilJtă pentrn inim(i, mentntae pentru menmtae, sufleUt iJ.enlnt sufleM" , După ae�')sta doica pune bucăţelele de purcelll afar:\ şi nimEn1ul nU-l este iertatLl a se uita înderepti\ dPP�t dînsele, In fine pune varga cea de pcducelu a lUI Ianu� în ferestr,'), şi apoi nieI o strigă nu p6te \ intra mal multi:l în <\8să, şi copi1111u capt;Ui iaraşI co16rea sa:..} Str'ipele, după cree!'inţa 1,whllori{ Gred 7i ltal1'enl, mănâncă [71] -- 71 - mima şi meruntaele copiiloru mort], puind în Ioculu aces­ tora pale, sorbu meduva celoru viî şi şoşăescu în aeru ca strigele sau strig6icele nostre (1). m","' __ " Din cele înşirate până aicî resultă că Românii au mal totu acea credinţă despre Str/ge şi tntrebuinţeză mal totu acelea-şI mijloce în contra loru ca şi Romanii, cu acea de­ osebire simplă numai că, pe când Rornaniî credeau oă ele mănâncă inima şi meruntaele copiiloru morţt şi punu tn looulu lod:'! paie, pe atunci Românil spunu că pre cer mal mulţi îl fură si-I tnlocuescii cu de a'î 101'll; mal departe, pe când Romani! puneau o vargă de. măceşu sau păducelu în ferestră, Iiomânil de pretutindene punu usturoiu, credendu că acesta e mijloculu celu mal bunii ele apărare În contra strigeloru, In fine, pe când deiţa Carna le punea spre mân­ care măruntae ele purcel ii, Românil, după cum ne vomu încredinţa mal la vale, le aruncă meni şi grâu. C�\,..se."a.tingţl_ ele datina Româniloru ele-a aprinde după nascere o lumină şi a o lăsa apol în fie-care nopte pana după botezu ca să ardă în casa unde petrece copilulu nou­ născută, trebue să amintimu aice că ea, ele şi în altii înţe­ lesu, se afla si la Iiomani. Asa una dintre deitele romane, , , , , cari ajutau la nascere, era şi J}cra/lilzjj11:Q, pentru că la nas­ cere se aprindea o lumină, probabilă ca simbolu alu luminei, la care ajungea copilulu prin nascere ; şi anume trebuia să fie numai o lumină, nicl de cum însă o candelă, pentru că mirosulll unei candele, care se stînge, se considera ele forte periculosu (2). G?'ecil ce� vech>t adorall asemenea o qeiţă de nascere, nu-o mită }fJilez.·th?{a, pre care monedele din Aegion ne-o înfăţişeză (1) PreIler, Hi:im. Myth. II. p. 238 şi 239. (2) Plin. I-I. N. VII. 43: Miseret atque eliam pudet deslimantem quarn sit Irivola animantium superbissirni origo, cum plerumque aborlus causa odor .a lucernarum Dat extinclu. - Preller, Hom. Myth. II, p. 208. [72] - 72- dela capii şi până la piciore învelită Într'o ţesătură, o'o mână spre ajutoru, iar în ceealaltă (z'nendu o f((clie, simbolulu nas­ cerii la lumina lumii (1), In fine se caută ca femeea, ce a născutu, să nu doi-mă de felii nemijlocitii după nasc ere, şi anume dacă a născută �� ........ " noptea, totă noptea aceea, iar dacă a născută diua, totu restul ii dileî pentru că se crede că la femeea care dorrne ; se arată spiritele cele necurate şi o ohinuescu până ce more, Dreptii aceea fie-care rnoşă tnţeleptă Gu o lasa de felu ca să dorrnă, ci o deşteptă anume ca să nu-l înceteze circu­ larea sângelui, ceea ce forte lesne ar pute Să-I aducă morte. (1) L. Preller, Gricchischc Mythologio. I. Band. m. Auflagc, Berlin 1872. p. 422. \ ! r- [73] -- 7:3 --- VI. PER D ERE A. Dacă o femee, câtu timpu e tngreunată, nu caută ca să se terescă ele t6te acelea, cart puteau Să-I ne spre stricăciune, adecă dacă muncesce şi se obosesce prea tare, dacă alergă sau rădică ceva prea gem"!, dacă se tncordă şiso întinde prea sus, dacă nu se feresce ele l'ecelă; mal departe dacă se spărie sau cade de undeva forte reLl, dacă-I vine doru de ce-va să mănânce sau să bea şi nu capătă îndată, orI dacă capătă poftă când vede pre alţi oment mâncându sau bendu şi nu se incumetă a cere ca să-I dee şi el de gus­ tare; în fine daca viseză prin somnă că vede ceva bună de mâncatu sau de băutu si când se trezesce nu află ceea ce , a visatu ca să guste; atunci nasce fără vreme, şi copilulu născută e mal totdeauna mortii. Multe femel insa nascu CODi! morti încă si din causa SpU1"- < , , caiet adecă a Samcet, care avend-o de copile miel, adeso 01'1 le trântesce şi le maltrateză, precum şi din causa mor­ buluî numitii matrice (1). (1) Dict. de Măriucă Nistoru, Itomancă din C0ll111lm :\I{t1illl, jud. Suceva, în Moklova : «Matricea sparge loculu copilulur, de aceea perde femeea. Şi ca Sr\ nu perdă i se descantă ele l11,'ttrice.)) [74] \ - 74 Despre o atare femee, care nasce copil morţi, se dice pretutindene în Bucovina şi Moldova că a perdutu, mal raru că a avulu pecate sau a născutii. făTă vreme, iar în Tran­ silvania, Ungaria şi Bauatu că a lepeclatu, a stî1'pitil, i s'a caşunaia sau i s'a looiii; 1'('311 (1). lf�'emeea, care a perdută sau a lepădată, crcdu Români) din unele părţii ale Transiloaniei că trebue să fie de cine­ va leg lt�Decl, ca să nu i se mai repeţescă lepădarea, tre­ bue numai decât să fie deslegată şi anume de cătră preo­ tulu (2). Mal departe atâtti în Transilvania câtii şi 'n Bu­ covina se crede şi se dice că o atare femee a perdută co­ pilulu pentru păcatele sale sau ale părinţilor sel, şi e mare tntristare În familie când se 'ntimplă aşa ceva (3). Când o femee ingreunată a fostă maltratată şi bătută de bărbatulu Sell sau de altulu cine-va şi din causa acesta a perdută, atuncl totă vina şi pecatulii cade asupra aceluia, iar ea nimică n'are să respundă înaintea lUI Dumnedeu pen­ tru perderea prunculul. Când însă prin nebăgare de semit şi nepăsare a pierdută adecă a născută copilulu morlu, atuncI se dice că a mâncatu sau a perdută unu sufletii, pr� care nu-Iii pote mal multii nicăerî afla. Prin urmare are unu, păcatu forte mare, pentru care va trebui Să-ŞI. dea "ema înaintea lUI Dumnedeu ,în cea-laltă IU;11e (4), O femee, care a perdută cu intcnţiune, adecă care a Iă- cută nisce boscone a beutu lecurl venin6se anume ca (1) Corn. de el-nil H0I11' Sirnu, 1. Georgescu şi Elia Popu : vcdi şi «şeq.e­ torea» an, Il. Buda-Pesta 1876. p. 29 şi 47.- Verbulu a leped a sall lapeda, de unde subst. lepecZil1'e S(tLl UîZJC'idare; În inţelesu de a peeele (abortiren), e CllnoscLltLl :;;i'n Bucovina, îns{t eHi se 'ntrebuinţez{, numai cu privire la ani­ male, nicI când însă "la fel\1e'L Iar sub verbulLl a stîrpi se 'nţclege Cilnel a în­ Cet.a.tll de a mal da lapte. \ (2) Com, ele el-Iu Hom .. Siml!. (3) Com. ele d-ILl L BBl'arih, parochu în Strollscl şi 1. GeOl'gescLl. (4) COlll. de d-lll V, 'l'ur[uren(l şi, El. 1'op(l. [75] I -- 75 - să-ILl om6re şi să-lii perdă ca să scape de g1'l}"ă şi să 1'2- -mâe tot-dea una frumâsa; după cum crede ea, nu numai că € forte reti vedută şi vorbită de omenl, nu numal că după credinţa generală are forte mare pecatîi pentru acesta, fi totLl-odată se crede că 'n cea-laltă lume va servi ca talpă '1.:0- dulul şi va fi acaţată de limbă, iar copiil ce i-a lepedatu, se VOl'U pretace-frlşerpi oeninoşi, cad VOl'Ll suge-o (L), ��!?�.�lg8 de copiii perduţt, respective morţî născuţl,? \ precum şi de aceia, cart moru nebotezatl şi cad de 1'e-( gulă se inmormtnteză lntr'unu locu separată, într'o margine! '" . -, , = sau ungheru alllţinterimuluI, crede poporulu rornâuu din Bucovina că se prefacu tntr'unu felă de spirite necurate şi reutăoiose numite �carI iesu noptea din mormtntu, facu omeniloru şi tu deosebire mameloru loru diferite ne­ plăceri şi daune şi până la alu şeptelea anii strigă in fie-oare nopte hotezu, In Moldova atâtu copiiî perduţl, câtu şi cel ce s' atI năs­ ou tu vil dar au muri tu nebotezaţl, se numescu, ca şi în Bucovina Morei, şi făcendu-li-se unu secriaşu îl îngr6pă tatălu 101'u sau m6ş:} mal la o parte în ţinterimu. El, după credinţa Româniloru din unele părţi ale acestet ţerJ, iesu la şepte ani, după ce s'au îngropatu,Lşi se arată în vedeniî mal alesu oând e lună, şi atunc'i intt'ă pe le1'estră în oasele ornenesc'i şi SUgLl rărunchii copiilor!:l oeloru mio.!jDe aoeea omulu la casa oăruia se arată, trebue neînoetatu să stee ou feresteile astupate. Dară ei se arată 6meniloru şi-l superă atât!:l pre aoeştia câtu şi pre vitele lor!:l, nu numaI atunc'i când sunt îngropaţI lângă oasii, oi şi Rând îl supet>ă şi pre dînşiI cine-va. Daoă sunt îngeopaţl în ţinterimll se (,lice oă atuncI nu se arată nic'i la o oasă (2). (1) Com. de d·lLl Rom. Simu, L Georgescu şi El. Popii. (2) Cred. Hom. din MălinI, judcţulu SucGva, dieL de Mariuca N'is[oru.­ V c(F şi Seyaslos, C{detori'i, jl. 98. [76] -�� 7fJ - In Tera-Romcînesca, comuna Grebănu, copin ce morti D_e­ hotezati sunt socotiţi ca martaciuni; nu merge să-i îngropa ""', ....... ,."'-'�" �--,'� nici popa, nici dasoălulu ; se ducă fără oosciugu, fără porneue i?Î fără rugăciun'î şi se îngl'6pă în grădină sub perjî, în pă­ tulu, sau după casă (1). Rornânil elin unele părţi ale Banatttltd credii că copiii PC1"­ daţi, Gindi'! nebotezaţî, mergu în cea-laltă lume la unu locu 1'eli, şi nici de cum la unu locu bunu împreună cu cel ho­ tez.aţI. Acolo se prefacu apot tn tâlhar: şi trăescu numai din cea ce fură de pe la copiii cei botezaţi, cărora ma­ mele lorii le dau felurite lucrurt de pomană. Tot-odată se l11ClI spune că fie-care copilu perdută are în cea-laltă lume câte o -tl'aislă, o olă �i unii băţu, carl obiecte le ceru şi le capătă dela mamele loru ele pomană. In traistă punu atâtu celea ce li se dau şi loru din când în când de pomană în lumea acesta, cât şi celea ce le fură şi le răpescu de pe la alţI copii; 61a o umplu cu apă, care asemenea li s'a datu în lumea acesta de pomană, iar cu băţulucse apcră şi fUgLl ele alti copii, cad voescu să le iee cu, de-asila celea ce le au în traistă şi în 61ă, şi care, uitându mamele loru-cu to­ tulii de dinşil şi nedându-le nimică de pomană, nu alt alta ce mânca şi ce bea decât numar ceea ce fură. De copilulu, care I:lU arc traistă, olă şi băţă, e val şi amaru ; acela nu arc nimicii în cea-laltă lume, căci totu ee aru pute si aibă vinil ceialalţl copil şi sau i-o fur::\' sali neuvendu eu ce s"o apăL'<.\, i-o ieaLI cu ele-a sila (2). l10mânil din lrllprejurimea Şomeuteî marl, Comita!ulll SatmarLI în Un!Jar�'a, creclii şi spunu că copiii perduţl se (1) Sevastus, mdelOl'iî, 9S: "Aici in Greb�mLl nici J1]ortilOl'Ll ccloJ"ll-!alţt Illl li se facLl pomene ca p(\ la nOI (adec{t ea in J'lloldovn) ele 3 (,lilc, de 6 e)ite, de 9 e)ilc, tolll 6tte noue corael fnl111oş'i şi de ile-eare colacli C planlr�\ eare crese!? prin lutlel f,i din care Iaell 6111enii "TCt- dinuţo. ' ,'" (5) l'0ljchiy01'ult'i e o l)lll'i(m{� midl eu f16re gallJenă. [85] « I -- 85 - sănetosu ca oulu, şi uniura de unu purcelu (1). iarăşl clatină ca în apa, în care să fie unu Ou ca nepa , ]J01"cz1 că să se tngraşo ca In Tera-Iiomânesca este , se scaldă unu copilă micii pentru lntâia 61'ă, să se pună 01"(71/', porumbii şi flort. şi acesta anume ca copilulu să aibă pirte ele cereale şi să fie plăcută ca florile. Totu în T(;ra- RnmlÎnescă se mal pune în întâia scăldătore tnoă şi sare, care după unii însemneză ca copilulu să nu se opărescă, iar după alţii ca simbolu alu prieteniei; apot puţinii unUI de lemnit şi o moneda. cad representă belşugulu; în urmă se sparge unu OLt în ea, ca să cresoă şi să se trnplinescă copilulîi ca oulu (2). Unele moşe tndătineză a pune în scăldătorea primă nu­ mal oue ele raţă. De aice vine apoi, după credinţa Româ­ nilorii elin Tera-Române8că, că le place copiiloru a se juca în apă, când se scaldă (3). O semă de moşe, când punu obiectele înşirate mal SUSll in soăldătore, rostescii, ca şi nernijlocitu după. ce au rădi­ ca tu copilulu, urrnătorele cuvinte, şi anume, dacă e băiatii: Să fie sănetosu > Şi norocosu �i mintosu Şi voiosii Şi frumosii -{şi drăgăstosu Şi 'nveţatii Şi bogată, Omii ele trebă �i 1 natii la scmă l il) DieL. de i\Iăriuer� Nistorri din �I{dinl. i2) Iononu, op. Git. p. 1;). şi 14. - T. G. Djuvara, în «F�I'a nouă» p. 218 -.- 2J9: "Indată ee se nasco copilulu, se pune in baia, în care va fi scăldat«, [>11 ţinLl untu-de-lomuu, o monedă şi sar-e. Un tll-de-lmnnulu şi rnoneda n;prcsentă l!plşu.gulll, iar i3<'1rea e simbolulll prietenieb (3) Ionunll, op. eit. p. 25.: "OopiilorCl le plaee Srt se .Joce ÎJl apă .. ei'te! cAlld .sc naseCl, m(,şele in sei'lldăt6re punll ou<� de raţ{u [86] - 86 - .. Iar dacă e copilă: mi fie sănetosă Şi norocosă Şi mintosă Şi voiosă, Şi fru mosă Şi drăgăstosă Şi 'nvetată Şi bogată Femee ele trebă Şi luată la semă l (1) După ce a arunca tu tote obiectele, cart se înţelege de sine că trebuescu să fie de mal nainte preparate, în năuntru, moşa începe a-lu scălda, adecă a-Iti spăla peste totu corpulu până chiar şi în gură. Dacă sunt gemeni se scaldă de regulă în una şi aceiaşi soăldătore. In Jlla cedo m'a , indată ee noulu născută a vequtu lumina dileî şi s'a datu mumei primele îngrijir'f" mosa îlu scaldă cu apă caldă într'unii lighianu mare de aramă, păzindu ca să nu-In ajungă apa pe capii, căci atât în Magaroza câtu şi în alte părţi, este obiceiulu ca copilulu, după ce a lmpli­ nitu unu. anii, atunci numai să 8e spele pe capii. In Vlolio- Ulisura; l[1dat�L ce se nasce copilulu, moşa îlCl presură cu sare multă peste totu corpulu, şi-Iti lasă aşa timpu de doue-spredeoe ore şi mal multă (2); şi după aceea numai tlu scaldă' ClI apă caldă, în care tornă şi v inu, spc­ lându-lu şi pe capu. Acesta se face pentru ca copilulu sti ne sănetosu (3). \(1) Dict. de 1\1. Vasilu��l din I'oinna-Starnpil, {2) Presurarca copnloră nou născu\1 cu sare e usi laltlşi la AnJW11'ii ori­ ental! din Bucovina. Romănoele din Dacia-trainnă şi cu deosebire cele din Bucovina, după e[;t(l scil! leu pănă acum, n'o Iaell acesta nicf dind, din causă că, după cum SPUJ1"(t ele, numaf Yiţeiî şi micif de cllr6ndll f(jlaţl se presarit eu sare. (8) Buracla: Obiceiurile la I nascerea eopiilol'l"l, pubL Îll O]). cit. p. 41. [87] -R7 - Mesele din unele părţI ale Transl'lval11'ez, nernijlocitriIna mte de-a vid pre copiit nou-născuţl în prima scăldătorc, îndătineză a-l cumpeni, mesurA, credendă că copiluhi, care înainte de acesta se cumpenesce, nici când nu se deâche (1), măcaru că, după credinţa unora, copilulu nebotezatu nu se deoche nici odată, căcî nu este creştinatu (2). Totu asa tacu si mesele din unele părţl ale Tere: Iiomâ- , " " nesct. Iată ce Ee spune în privinţa acesta d-lu Ionenu : «In- dată ce unu COpilLI se nasce, să se cântărescă, ca să nu se lipescă farmecele de eZit nici odaia.» «Dacă unu copilu la nascere este cântăritu, să;: se ţină minte câtă geeutate a avutu, ca descântându-i se vre-odată de lecii, să i se descânte în atâta apă câtu a cântări tu la nascere, căcî numai asa va ave lecu (3)))) , '1 In alte părţi, totu din Tera Românescă,eopillllu, până nu Iii lJoteză, îlll trecii prin spiţele roteloru de carii anume ca să nu turbeze (4). In Vloho-Ulisura este asemenea obiceiulu, ca îndată ce se nasce copilulu sa se cântărescă, punendu-se de o parte a cumpenel copilulîi, iar pe cea-laltă parte o petră de aceeasi greutate ca copilulii, ca să nu bată cumpăna mal multii de-o parte sau de alta; apoi îlu ducu la biserică şi-li; punu pe pragulu bisericei ca să-lă găsescă cine-va şi să-lii boteze, făcendu-se apoi obiceiulii, care se face în casulu când nu trăeseu copiil in fam ilie (5). Dacă din intemplare se află şi alte femel de faţă pe când BcaJdă m6şa copilullt, atuncI femeile respective în cele mal multe 10cUeI îndătineză nu numaI. ele a arunca în scăldăt6re (1) COD1, de d-ILI Rom Simu. (2) 10 lH:ll LI, op. cit. p. 17. (3) IonenCI, op, cit. p. 7. (4) Rcvista pentru ist. şi arch. an. II. \01. III, p. 388. (b) BLlI"ac1a, Obiceiurile la nas cer-ca eopiilori:'!, publ. în op. cit. p. 50. [88] - 88 -- diferite florl şi bani de argintu, ci totu o dată de a pune pe unu momentu la capulu copilului şi diferite unelte, mal alesu de acelea, cu carl nou-născutulu ar ave să se OCLIpe În viaţă sa, anume ca, după ce va cresce mare, să fie har­ nicu şi pricepetorii la tote. In multe locuri băeţiloru li se punu în mână cttrţ'i şi condeie spre a ave talentu la carte si scrisă. iar alti! si mal alesu meseriasif acu. sulă, ferestreu, , ,/ " ,,/ sflederu, bardă, gialM, mal pe scurtii la ceea ce dor-eseu el ca copilulu loru stt aibă mal mare aplecare şi talentu (1). ,..--- . JJ!Ioţz'z asemenea punu la cap ulu copilulut tote instrumentele meseriilorii pre cad le profeseză el, ca semnu privitoru la sorta ce HLI aşteptă (?)j Moşele din unele părţl ale Unqarieî, pe lângă acesta, îl mal dau încă şi puţină apă de beutu diutr'unii clopoţelu sleită, anume ca să fie cântăreţu mare (3). După ce l'a gătitu de spelatu, îlu trage puţinii de nasii, ca acesta să nu fie iurtitii sau borcanosă, apoî UU mesurâ în crucisii, adecă îl aduce genunchiulu piciorulul dreptii până apropo de cotulu mânel stânge şi genunohtulupioiorulut stângtt până la cotulu mânel drepte. Măsurarea acesta se face. pentru aceea ca, fiindu cum- va copilulu sclintitii sau şolditu, să se îndrepte. Sfîqindu-Iu şi ele me.:suratlJ_. îlll scote ele capu afară, anume ca să nu fie scurtă ci lungii în grumazu, şi acesta, cu scopu CLt, după ce va cresce mare, să nu fie espusu la o mulţime de bole de gâtu,'. precum: .gâlc'l, şopâl'laiţă, etc. Cum l'a scosîitatară sună' asuprascăldătoee'f în crucişu. şi apoI stupesce Îi;ltr'însa. Acestă suflare şi stupire însem­ neză C:1 să se clep'ărteze tote spieitele cele rele, in�ă mal cu \ \ \ (1) Com. de el-lLt G. TOJl'ţoiagiî, eant. biser. (2) Vn\nca :;;i C:'\.udrea, op. cit. p . .147. (:3) Com. de d-lLt Aurc!lt Chin tonnll. [89] - 89 - sem;). st1'ig6icele, să nu se potă apropia ele copilă, căcî pe la cel nou-născutf, după cum am amintită, adesc-orî um­ blă strig6icele ca să-I fure. Apoi urmeză infaşorea. Obiectele, cad servescu ele comunu unel femel mal avute dela ţeră spre în/ăşarea unul copilă, sunt următorele: O [aşâ; Un11 brâneţU sali frânghl"c, mal multe pelinct, nu­ mite altmintrelea şi cârpe, apol vr'o câte-va scutece, un îi oqheloşa, unii tulpănaşic şi o căi(â. Faşa o UI11l felii de brâuşorii lătăreţu, făcută din lână sau din bumbacu. Româncele din unele părţl ale Transiloaniet tndătineză a lega, respective a cose, (fritr'\lI1lI capetu ală acestef Iaşe tret fire de usturoiu, trei de piperu, trel fire de grâu de primă­ vară şi tref de t6mnă, trei ele tămâe, trei de sare, tret sfă­ râmături de pâne şi trei bucăţele din casa copilului, de tote noue IelurI anume ca copilulu S<1 nu se deoche (1U In Banată, unde este datină ca Iaşa să se fad. în genere elin lână de oio împletită in trei vite şi cam de 2 metri de lungă, rnoşa legii în unulii din capetele acesteia unu peticu de pânză nouă, în care se află unu bauu de argintu, tămâe, puţinu prau (pravu), sare şi aiu (usturoiu) Totu la capetulu acesta ma! legii încă şi trei toporele de metalu cam ele 2 cm. de marl. 'I'ote obiectele acestea se crede a Ii apărătore pri.nculuî ele lJlama-poduTii şi de llioşuli't Gud1'uhtz. De multe ori însii m6şele din acestă ţeră, când înfaşă prima 6ră p1'o copil, îl încingu cu unu lanţu ca să fie tarI ca iierulu (2). j}râ,�e�!!:,l!.f pl. ..l!��?, e unu, brLtUşOl'U asemenea celorll \ ce le înteebuinteză femeile la încinsulu catrintelorLl. , , Frânghiu, care e asemenea fa�eI, o împletesce ele regulă (1) CO]]\. ele d-lll Hom. Simu. (2) Com. de d-llL Jos. OI:wiCl. [90] - 90- românca singura din lână colorată, 111 ... -1 alesi) însă tricolor-ă: albastră, galbenă si rosie. I ' , ( &lincele, sing. pelinca, sunt nisce bucăţele miel de pânză; \ de reg��ă"'��"i;;'t'�ebui�1flză spre SCOPUlll acesta cămăşt vecht ) Scuiecele; J3ing. scuiecii, sunt nisce mindiraşe sau salteluie } pătrate şi făcute din pâ��ă cu multii mal gr6să decât cea elin care se facu pelincelo : Unele Românce, mal alesii pe la oraşe, mtrebuinţeză în locu de scutece chilotute sau cluloţele, tăcute ca nisce perinuţe. " ' O:;helaşulU e unll-"oghia]u în miniatură, In fine: Qdzţa e o cepsuica mică sau bonetă, care se pune co­ piiloru pe capii, anume ca să le fie mal oa ldu şi să arete mal frumoşi. Atâtll în Bucovina câtu şi în cele-lalte părţt locuite de Ro­ mân! e datină ca să se puie în partea de dinainte a căiţel, care vine pe frunte, unu sem nu specială, precum o corde­ luiă T08ie sau unu bănutiJ., si acesta anume ca vedendu-lu , ) ) , , ornenil şi în specialu femeile cele rele de iochî să-şI aducă aminte pre cine au dinaintea loru şi sa nu-li: di6c71e (1). Totu în contra diochilllu'i tndătineză Iiomânli din cele nul multe părţf a lega copiiloru miel încă şi o cordeluia, dar 111a1 alesii lâl1c't roşie la mâna dreptă, iar la grumazii a le pune ghiocez (2). ...... Rom a nii, voindii a. apăra pre copiil 10I'u de 01'1 f?i ce făr- mecătorie şi vrăjitorie tfascinatioş, le puneau la grulTlazu în diua lustrărif (dies', lusiricusş diferite măruntisurl înzestră- , ' 1 , , __ ---------------- ._---', (1) J Il Bucov. şi Trans. cam. de d-ICI 1. GeOl·geseu. - Djuvant în «'!.'era-nOll�l» p. 261: "Se obieinuesce a sc îrnbrilca copii! cu roşu Sali a le a[{mla de SCit· fite fumlc de panglic{t'roşie\)) (2) Pre .r;7âo(:wii aceşti<'t înd�tine:d\ Homâllcclc elin I3ucoyil1a a-I puu.c mal îll­ hH Ioa o llll�1 1:('C� cu pasca, pe�\are o sfinţes�e preotulu_ în <;liua de Pasc!, at:Ulll<� ca sa-I s[lIIţesca ŞI pl'C clll1ŞI', 'in abia dupa aceea a-[ lega la grLlrnazulu (',0- piilorCl. [91] 1 . I -- !îl - tore (c�p.�al:l�·(l)._precum şi bulla, adecă unu medailionu sau în forma inimei, care conţinea în sine diferite materii de apărarc în contra diochiuluî şi a invidiel numite praebia (1) f7l care se purta regulată de cătră băeţt până la primirea. togel virile (toga virili,;), iar ele cătră copile până ce se măritau. Bulele acestea) cart se purtau de cătră toţi pueTz' l:ngenuz', erau de două feluri, şi anume unele de auru iar altele de piele; pre cele de auru le purtau numai copii! cei nobili (2)) iar pre cele de p'iele cei serrnanl (3). T'ote obiectele arătate mai sus şi le prepară fie-care femee singură cu vre-o câte-va dile sau chiar septămânl înainte de nascere, Unele dintre dînsele le capătă dură botezulu copi­ lulul deja cumaira cea rnare�nânaşa copilulul. In Ţera .. Iiomâmesca, dacă părinţii voescu ca unt} copilu să ţină mal multii la tatălu seu, î!u înja§orct, când se nasce, într'o cămasă de-a tatălui seu, iar de voescu să tină mal , , multii la mamă-sa, îlu infăsoră într'o cămaşă de a el (4). (1)''.::: IT o Qe 1."L. 7. 108: pracbia a praebendo, quo.l sint remedia in coll« pucris. (2) Rtatius silv, 53, 116, dice despre tatăILl Sell: Non tibi deformes obscuri sanguinis ortus, Nec sine luce genus ctcnim te divite ritu Ponerc pu1'pureos infantia adegiI amiotus 8tirpis honore datos el nobile pectoris aurum. Juvcn. 5. 164: antiquitus nobilium pueri hullas aui-cas habcliant. paUpeI'LlIll de loris, signum libe1'latis. Unu exemplu despre Ullli bi'tial(l, care, fiil1cW eă a devenitLl cu -[otUILl ser­ manll, nici bulla de auru nu o poseda mai multii, ni-Iu arată Cie. ac. in Ve!']'. 1, 58, 152. (B) .hl\'en. 5, 164: Cjl.lis enim tamnudus, est illurn Dis ferat, Etrc:sC1ll11 puero si eo'nLigit aUl'um VeI nodus tantum et si,Q'nurn de paupere 101'0. Copii! cel serman'i aşa dar pUl'tau amuletllILl într.'o punguţă de piele, sau îliI înnodaLI. într'o cureI uşă, pc care o pmlall În prejllrulLt grllmazullll. Ve(,n despre t6te acestea lllai pro largu: Prellel': Hom. lVIyth. II. p. 210, şi 1. l\Jarquarllt: Das Privatlehell der Hămol'. 1. Th. Leipzig. 1879. p. 81 - 84. (4) lon(mu, op. eit. p. 15. [92] - 92 --- Totu asa facu şi Româncele din unele părţl ale Banatului şi Bucooinet, precum bună oră cele din ţinutulu DOI'ne1 (1). O sernă de moşe, după ce l'au înjdşatu în obiectele mal sus arătate, astu-felu ca Iaşa să formeze o cruce la pieptu :';li una la spate, anume ca să nu se potă apropia spiritele cele necurate de dtnsulu (2) şi după ce l';).u imbroboditii ceva cam str-insii c'unu tulpănaşîi ca să nu capete capu mare, bo­ locănosu, ci micii, rotundă şi frumosii, îl facu cruce cu de­ getele pe faţă (3), şi apoi îlll ducu la Ierestră, C;1 să vadă lumea, şi acolo îlu închină Ursitelora. Iar după ce l'au dUBLI la Ierestră, mosa dice : --- Ui tă-te la lume: cicla! cicia ! (frumosă, plăcu tă) (4). ApOI îlll ducă şi-lll dau marnei sale, care, mal alesii dacă nou-născu lulii e COpiEI, sărutându-o pe frunte, îl ureză: -- Draga mameî ! cum te iubescu eu, aşa să te iubescă lu mea! . . Să fiI norocosă şi frumosă, şi ori-ce lucru vet prinde în mână să-ţi fie dragu a-lu găti! În acelaşI timpii îl pune degetulu dreptii pe barbă, cre­ c,ltlndLl că făcendă acesta, s'ar face în mijloculu barbel o aşe�lctturâ (bortiţă, gropiţă), care, când cresce copilulu mare, 111:11 alesii dacă e fetiţă, îl stă fot-te bine. Apoi îl pune de­ sretele cele marf dela amendoue rnânile Ia amendoue fetele � , obrazuluI spre acela-şl s2.0pu, adic{l aSemenea ea să capete gropiţe şi în obraz!:'!. După acesb, 1l1ânclu-o în braţe, o S{t­ ruta din 16tă inima pe obrazll (,licendll: -«Draga mamel�! cll'agă să fiJ la 6monI şi la tată Jume::t !J) S:lLl « Deaga mea! dragă şi cinstită să m: b t6tă lumea 1(5))) (1) UOJll. de I. Popovielşi de Petru. Ul'sLllll, fostll canL bis. in Ci,\Jl(lrcn1. (8) In Bucovina şi T[ansilll<1nia, ve(,l1'\Vlisloki, op. eit. p. D: «;1uch wir'el das ]land 1ll it welchem die Bid�lelll bcJe�tiget sind, so umgeschnicrt, (LISS 8S eim KreLlz bildet.n ., (3) Datinrt forte respc\nclit�tîll Bucovin::t. «10) COI11. ele d·lll 1. l3erarill,\Jreotll. (5) Cum. ele el-Ili G. TOJ1loiag{t şi P. L. LCU�[l�illl. [93] - \33 -- Luându-lă in braţe, fie băiatu sau fetiţă, nu e bine să-lu pue la piciore , căci punendu-se la piciore se crede că tota viaţa lUI va remâne totii la piciorele altuia (1). Asemenea nu e bine ca maică-sa până a treia di, adecă până ce nu se scaldă, Să-Jl1 culce cu dînsa alăturea in patu, pentru că în casulu acesta, şi mal cu semă, când, ostenită şi sornnorosa fiindu, ar uita şi s'ar întorce cu spatele la dinsulu, capătă �r când acuma e mare şi eşitu" tn lu­ me, totă lumea se întorce cu dosulu cătră dtnsulă.iBa, ce .este şi mal reu, în casulu acesta, chiar şi atunci când al' fi lumînare în casă, spiritele cele necurate pottl să vie la .dlnsulu ca să-lu sohimosescă, să-lii ornore, SQU chiar să-lii Jure şi să-ILI lnlocuescă cu altulu (2).) Toti) asa credu si Românii din Muntii apuseni al Transiloa- " , niet, El c,licu că după nascerea copilului mama trebue să privigheze şi să nu dormă cu spatele spre eHI) fiind-că Sme­ âicele s'aru folosi de o asemenea ocasiune ca să schimbe copilulu cu unu altulu, care de regulă e ioniii, habăucu, sunZa"Jw """""",""",.,�� .. """"",,,��,�, <-"-""�' • contra acestei fiinţe (1), Ce se atinge de stupitfl (scuipitu, scuipară), despre care amii �------ disu mal sus că se tntrebuinteză la Irămentarea lutului din , , care se face benghiulu, trebue să amintimu că şi elu ase­ menea e consideratu în t6te ţerile locuite de Rornânt ca unu mijlocii apărătorii în contra dioohiulul. De aicl vine apa! şi datina că ltomânccle, voindu U feri pre copiii loru de eli .. ochl tot-d'auna de câte 01'1 il scaldă, după ce-I scotu, stu­ pescu în scăldătore, iar când cine-va se uită prea lungel la dlnşi), î!li ragă să nu se rn ire şi să stupescă (scuipe) ele trel orl spre copil (2), ceea ce orl şi cine o face, chiar şi în casulu acela, când muma copilulul nu rar fi Iăcutu luătoru de sernă rostindu în .ncelaşl timpu cuvintele: «să nu-t; fie de dioc1l'l!» sau «sa nu ve fie de dioc1d /» \J.St�L��, (Jice.P.el'slLl, II, 31·-34, când copilulu era . � -'".� .�.>>c�,_,,..,,�-,," """ < "',� ''-' ,"-i .,,,. de-a săptămână şi trebuia să i se dea un� nume, după ce era tmbăiatu, doica îl ungea buzele şi fruntea cu scuipatu, pentru ca să-lu păzescă de ochiî cel reI (3), . In Transiioania mosa, după CO a sciilclă16' si tnfăsatu co- , , , pilule!, îlu închină la Maica DomnuluI, apoI bo,gă Cl'ucoa în- temeI bliclll-CU apă şi stropinclCl Cl! ară de aceea pre noulLl nascutu elice: "- , --1 nchină-se robulLl sau raba lUI Dumneqell (Ioanll sau Maria) în numele ,TatăluI, alLl Piului şi alu s-Iui Duchu I ApOI, ating(�ncllhlCi do vab-ă şi ele UŞ,'l" urm6âi: , (1) In Bllcovina provinc ,numele aceslel fiinţe În unnrlt6relc j'osrl!'T, uarY .�(' adrcsuz{, mal alesel COPiilo-I�1 celorLI neasLempera\i: du-te la B.:nga j llf(l·te-it:ii Benga 8'l te iee j la Bcnga cu. tine! . (2) Vec;ll şi Djuvara în «T�ra nouă" an, II, p, 251. (3) Djuvara, Îll "Tura !laur,» an, lI, p. 251. ........ _- [97] ca cuptorulu, ca vatra, ca uşa! ... puţinii, asa 'tnfăsatu cum este, sub , " , - 97-- --Să [il bunu să taci După acesta Ilii aşeză »nasă (1). Cum a făcut li şi acesta, moşa, luându banii cel de ar­ gintll, carl s'au PUStI mai nainte în scăldătore �i cad sunt -de regulă meniţî pentru dînsa, îl strînge, iar scăldătorea o scote şi o aruncă afară. Acie de obeervatu că atâtu scăldătorea acesta, în care s'a scăldată pentru prima 61'ă copilulă, câtu şi tote scăldă­ .torile următore nu se aruncă în fie ce locu, ci totii-deauna tntrunu locu retrasă, curatu, unde nu umblă nimene, şi acesta din causă că, după cum amu amintită mal sus, se' pune într'însa apa sfinţita, şi fiindii acestă sfinţită, e pecatu să se arunce în fie-ce locii (2). Mal departe nu e nicIodată bine ca scalduşele, în cari se scaldă copilulu, să se arunce asupra sau pre sfîntulu sâre, pentru-că s6rele dă lumil lumină şi ne tncăldesce, ci totu-deauna în altă parte, de cornunu spre miedulu noptii. J Moşn sau mama, cad aruncă scăldătorea spre sare, are mare pecatu, iar copilulu mamel respective, îndată cum illl scaldă, face bube pe trupă. \ Asemenea nu e bine a �arLlnca.,��'-2!cl unu cân­ .tecii poporanu din Transiloania dice: Măicuţă, ali} meii norocu L'a! tipatii cu ciupa 'n focii. Măicuţă, a mea ticnelă O-al tipatti cu ciupa 'n pară! (3) Int�ia scăldătore a copiiloru e bine să se arunce mal -cu semă pe flori, anume ca copill să fie frumoşI şi atrăgetod (1) Com. elo d-1Ll Hom, Simu, (2) In Bucovina, TI'itl1sil\'ania şi Banati:t, com, de CHLl 1. Georgescu şi 1. Popovicl. (a) Com. ele el-lLl T. OHenel. Jl1a,/'imt'l/.) Nascerea la Homân1. 7 [98] --- 98 -- (ca florile (1), orl la trupina unul nucii, m)jru, sali pau" anume ca precum orescii şi rodesou pomii aceştia aşa să crescă şi să rodescă şi copiil, carl s'au scăldatu tntr'tnsa (2),) După ce a aruncatii acum scăldătorea afară, şi după ce a căutată iarăşî de nevastă, ca să nu i se 'uternple nimicu � reii, dacă nou născutulu e băiatii, moşa aşteptă plină ele ____ "",J�ucurie până ce întră t_�tăIlI Sell în casă; ia!' dacă a tntratu, - Îlu poftesce să ocupe locu pe unu scaunii sau pe laiţă, căc! ea are să-I aducă o veste bună, o veste forte îmhucurătore. Tatălu copilului se aşeză pe scaunulu arătată şi aşteptă cu cea mal mare nerăbdare vestea trnbucurătore. In să moşă nu-I spune de o cam dată nimicii, ci se duce mal întâ'I la unu dulapu sau în altii locu, sc6te unii şipu de rachiu cu miere, tornă tntr'unu paharii şi după ce în­ chină la dinsulîi şi cinstesce ea mal Intâiu un paharu, umple elin nou paharulă şi apol întindendu-i-lu dice : Tinde mâna, Că ţior vina! Bărbatulii primesoe paharulu şi-lii cinstesce şi elu ele bine. Moşa îl apucă acum cusma şi o pune tntr'unu cuiu- de­ asupra nepotei, unu sernnu acesta că nou năsoutulu este băiatu şi cum că are sa se ingrijescă de dinsulu ca să-li cumpere vestminte bărbăţescl, şi până ce nu şi-a rescum­ pont-o eu banî sau cu vr'unîi altă daru.vmoşa nu vrea să i-o retntorcă, In alte locurl e clatină că moşa, după ce Întră tată16 noulut născută in casă, după ce-lll poftesce să ,?esIă şi-Iu cinslesce, să-Iu elesci�gă de brâu şi pre acesta să nu i-li:l eleo îndoreptu, până-ce nu-Iu rescumperă. ,- \ Tatălu băiatuluI sc6\� cu cea mal rpare bucmie şi dă_ (1) Dat. Ham_ din cele mal 111Ulte părţT a18 BucfJ\'incL (2) COIl1. de d-lll G. 'fomoiagă. I [99] - - �)D- moşet darulu pretinsă, şi acesta cu atâta mal de grabă, ele ore-ce atâtu în Bucovina, câtu şi 'n cele-I-alte locurl lo­ cuite de Români, tatălu totu-deauna se bucură mal multii de nascerea unul băiatu, a unul fecioru decât a unei copile, cI'.; f pentru-că,printr'înşulLI p�rte,şi,:� câştigatu un LI nou suc- \(J ���,�!:l�,�,��la care sp8r�zăî11'âÎ mare aj�lt�-rll şi hrană d�:� li r cât ele la o fată, parte şi elin acea causă că femeea e con-' {{' _.',�, ''''''''� y siderată cu multii mal pe jos decât bărbatulu, şi totu- odată avendu o posiţie mal grea în viaţă (1). Pe când dacă noii născutulu e o fetiţă sau, după cum spunu Transilvăneni], baiata, se bucură mal multii mama sa (2). -_.--� SCurtll disii : mal fie-care Românii e cu multii mal bu- curosu dacă are mal mulţl băeţt decât fete, caci prin băeţî numele de familie se perpetueză, pe când dacă are numal fete, acela se perde, şi numai atunct nu, când băr­ batulu adopteză numele de, familie alu soţi el', ceea ce Însă forte raru se 'ntemplă. Dacă noii născutulu e fetiţă, lasă moşa pre tatălu SeLI în pace. Când întră însă VI" o femee in casă, o desbrobodesce pre aceea de stergaru saii îl descinge brâneţele anume ca să fie pentru nou născuta, că el de acestea, îl trebuescu, şi Până ce nu-î dă si femeea vr'unii darii ore-sî care nu-l tntorce , , lucrurile luate. Totu asa facu si mesele din Moldooa. , , , «Când întră tatălu în casă - dice repausatulu Lambrior --baba moşă, pe a căreî sbârcită faţă, deprinsă cu poso­ moritu, se vede o rază de seninii, îi sare înainte sprintenă ca o copilă şi-I spune voi6sa veste că are unu băeţelll sau (1) Com. de - d-lLl Hom. Simu. (2) In Bucovina şi Transilvania, com. de el-li:'! V. TurcurullLl: «P{trinţil se bucurit de regulă mal multLl de băieţL decftc de copile, pentru C{l băieţiI parcă numele tatăluI. Mamele se bLlCură de copile, pentru crl prin copile mal e{lşcigit unii fiel, aelecă pre ginere.)) [100] --- 100 - o fetiţă. Dacă noulii născutu e băiatu, atunci baba se re­ pede şi-1 smulge căciula din capu, vestindu-I prin acesta, înainte de ::1,'1 spune vre-o vorbă, că are unu tecioru, că­ ruia îl trebue astu-Ielu de lucrurî. Totu asemenea face şi cu alţI bărbaţi, ce se ivescii în casă (1).» In MClCeclon1,'Cl, când femeea nasce băiatu, acesta se con­ sideră ca unu evenimentU fericitu şi atunci în casă este mare veselie. Moşa vine În grabă de anunţă acesta tatălui, luându-I ea tnsasl mal tntâî fesulu de pe capii, când tatălu atunci plinu de bucurie, o mulţămesce pentru vestea ce i-a adusu, dându-i bani; din contră când se nasce fată, veselia în familie este restrînsă, şi moşa anunţă acesta tatălul cu ore­ care vorbe de mângâere,�are se mâhnesce şi simte în su­ Iletulu seu împreună cu nep6ta unu regretă, despre cea ce i s'a intemplat�� După ce s'a anun.tatll tata, se trimite unu băiatu ca de vr' o doi-spre-dece ani, să dea de scire despre acesta pe la tote nernurile şi ounoscinţele mal de apropo, Acel mounosoi­ intaţî, dau dreptii mulţămire băiatului cinci sau dece parale alţii mal cu dare de mână şi mal multii (2). După ce i-a Iuatu căciula sau l'a descinsu si după ce a primi tu banii d� rescumpărare, rnoşa îi arată' copilulu ce se află sub masă sau sub laiţă, adecă unde l' a fostii PUSLI cu puţinu mal înainte de acesta. 'I'atălu se scolă acum de pe scaunu,se duce până lângă masă, unde se află copilulu, se plecă, îlu rădică si sărutându-lu mi duce şi-lu dă maioei sale. A9_�stă datină de � rădica tatălu pl'e copiif nou născuţl dela pămtntii şi a-l da rnaicel 101'1) se vede că e ele origine ro- i --------�---- \ /1 (1) LambrtorvOhiceun-f şi', credinţe la Rornănf, În «Couvorl.. litcr.» an. IX, _ .. 1' \ laşi 1875 - 76, p. 2. \ (2) Burada, Obiceiurile la nascerea copiiloI'l:t, publ. în 0]1. cit. p. 40. [101] - 101 - mană, pentru că Ramaniz, când le recunosceaii paternitatea, încă aveau datină de a-I rădica dela pămîntu. Iată ce ne spune d-ILI Dr. At, M. Marienescu în privinţa acesta: «In diua de nascere, după datina veche, se punea prun­ culu pe părntntii, ca să se probeze dacă e de vieţă şi dreptii iar nu strârnbu ? Tata avea dreptii S(t-lL1 rădice sau ba, şi dacă îlLI rădica, recunoscia că e alu Reu, are vieţii şi tre­ bue să-IL1 crescă, şi atuncl se invoca luna Leoana (rădică­ t6rea); dacă nu-lii rădică, atuncl sau nu-lu recunoscea de alu SEl\\ sau prunculu era unu monstru, şi în casulu din urmă avea, dreptu să-IL1 omore de 10Cl1 cum cind vecin) au constatată că prunculu n'are vieţă : iar dacă era dubiu, atunci în alu treilea anii avea dreptii să-lu om6re, de re­ gulă să-lii tnnece, şi dacă abusa tata de acestu dreptii ÎŞI perdea jumătate din avere (2).» Datina de-a lua bărbaţiloru cusma din capii şi 0,-1 Cles­ cinge ele brâu sau curea, iar pre femel a le desbrobodi salt a le descinge de brâneţe se repeţesce elin diua nasceril şi până după botezulu .. prunculuî. Aş:1 când întră vre-unu bărbatu după nascere în casa unele se află femeea bolnavă de nascere, luânduI cuşma dice : «Uz iat( cuşma, cd-1, fecioră I» iar când vine o femee :« Uz , , , l'afi tulpanula, ca-t fata Il) Şi nime nu se pune ele prJcma, ci fie-care, bărbatll,au_ \ ":;, I muere, Iecioru au Iată, îl dă ele noroculu copilului câte unii - miCLl presentL1 sal� plătesc(l câţl-va crucerl m<'>şel c::t să-I înt6rcă lucrurile luate. De aice apoI, dela acestă elati�ă vino şi �licala: «nu te duce la cutw'e cascl, ca ţi-anllua CltşnW smt tulpanultt» aelecă: (2) Cultulll pă tulbure sau amestecată cu felurite ............... _�.- ingrediente nu e nicî de cum bună de scaldă pentru copi- lulU-'110l1-născutll) căcl o astu-felu de apă e simbolulu nenoro- '. . . ciril. . Dovadă despre acesta mal roproducemu încă şi ur- mătorea doină din ţcunduh't-Moldove'i în Bu_c!wina � FI'Lm(�i�j6ră meru măruntă, Mămuta când m'o făcută , \ (1) Sevastos, Cautccc, p. 21\ (2) Canian, op. ci t., p. 188. [109] 1 I 109 -- Tare bine i-o părutu, Iară când m'o legănatu Tare reu m'o blăstematu Cu blăstămă amaru de plânsu, Tare de mine s'o prinsii. C'unii piciorii m'o legănatu Şi din ochi o lăcrămatu Din gură o blăstematu , Dirnineta m'o scăldată 111'0 ecăidou; cu apei linâ Ca sâ fiu, mamă, stretinâ, LJ amia Cju cu-apei din _.�slţ().r;:i;L) 1), Ca set nu ma; am. tW1'OCU, Sera cu apet din iazu Ca set Jilţ (OUl de năcazii (2). Dacă apa se iea dintr'unu părîu curată şi repede curge­ toru sau dintr' o fântână, care după credinţa poporului e cea mal potrivită, atunci băiatulu, ce se scaldă tntr'insa, va fi să­ netosu si bine crescutu ; iar dacă va fi luată de sub vre-o , "-. '\ ""'-�� .. "� .. ,�'. '�-. , 1?.":���.L atunci. va fi v['tezu de munte�Iată ce ne spune o doină poporală şi in acestă privinţă: Spune-mi maic' adeveratu Cu ce apă m'ar scăldatu I OrZ Cit apă de pc'irîtl Set porii: pistole la brtiic? Ot''i cu apă de fântână Să porti; sabia J nir o mână? 01'1, cu apă de sub punte Să jitl vitezult1 de munte! (a) Pe lângă plantele înşirate mai sus, ��,��,\lnt îndătinate ;1 a se pune în prima scăldătore a copilului, mama acestuia, .c"�� .. ,� ,.--� ... (1) In Moldova cuveutulu acesta se rostesce lăptocii. (2) Dict. de Paraschiva L. Lcuştcnu. (3) P. N. Oltenescu: «Căntcce POP,)) În «Amiculu poporulut,» an, 1. Pesta 1867, p. 295. I ru li 1, ,1 , li, :i ;, t , 1 [110] - 110 -- după ce se tnsănetoşeză şi se rădică din patu, mal pune , c, după împrejurări şi trebuinţă încă şi multe altele, parte pen­ tru ca copilulu să nu se di6che (l)',J��_,pentru ca să se tntărescă, să fie frumosii, sănătosii şi voi nicu. Cele pentru întărire sunt mal cu sernă r0:!2(:Ln�'�ct! mz'l�tq 9teţ4_ şi negr:IJ._ După botezulu oopiluluî mal pune încă şi câte-va ţire de grâu, car! insemneză că precum e gd,ull1 mal alesii şi mal căutată dintre tote pânile, aşa să fie şi prunculu nou-năs­ cutii. Şi grâulu de-aceea se pune abia după botezu în scăl­ dătore, pentru că elu, după credinţa poporului, e şjJnty, .. JXL. .", şi mz'ndu (2), de ore ce, după cum arată şi următ6rea� g�l1dă diJ� Maramureşu, e făcută din carnea Domnulul nostru 18. Chr. când a fostii restignitu : r (1) Corn, de d-Ill Ham. Simu. \ (2) Dict. de lIIal'ia Vasiluţu elin Poiana-StampiL \ \ Dumnedeu când a umblatU Ţoţi sfinţii l'au întrebată: --- «Grâulu celu curată, Vinulu strecuratu, Şi mirulii ce111 sfîntă Din ce-sti pe pămîntri ? Din ce sunt făcute, De-si; aşa plăcute? - «VOI prea hine sciţi, Decî ce mai voiţi, Bine, forte bine, Căci aţI fostii cu mine, Când noi am eşitii La câmpii părăsită Sus la Husalimu, Ca să mal privimu Grâne fără spicii Şi ViI fără vinuri Şi flori fără mirurf Indată în cale La fântână 'n vale, Rece ventti uşoru, Paltinii gălbinoru, Sub frunde mărunte, La umbră rotundă BOI, vacî adăpămă Şi nOI însetămu. VOl aţi şr-adormitu, ELI am strejuitu Tiranit, Evreii, Mânioşi ca leii, Au şi au ditii, La nof au venitu, Voi toţi aţi scăpată, Dar eu m'am lăsată Să patii pentru vOI Şi turma de oî, Şi el me Iegară [111] Şi prinsă me purtară Până la Pilatu, La casa de sfatii. Legea îmi punea Din care eşia Să fitI restignitu Şi batjocoritu Pe cruce ele bradii Precum vrea Pilatri. ApoI m'au intinsu Şi tare m'au strîns II , Carnea jos{t cădea, Pe unde pică Grâu bunu se făcea. -- 111 Cue de otelu Dându cu maiu de frenI, In mâni, în pici6re, Cuele bătea, Sângele-mi curgea, Pe-unde picură, Vimt lmmt se făcea. Şi spin! aduna Şi me 'ncunună, Tare mă 'mpungca, Sudorea-mi cU1°gea, Pe unele pice/' H' � A fl f.l' lY.L!JJ:lL°:t-'�·n- -o-rett'y ') .» � •. �.��, Româncele din Transilvan/a, pe lângă unele din plantele arătate mal sus, mal punu tncă şi o ..!!:uq!L,!J.1:ic�ă:. .,ca aluna, pentru c��c2�iill.1.�!"S,_ELţ;,\;l,._so01(1ţ\,Jntr'însa să nu se .vateme, / iar dacă b6şele i sunt ceva mari, să scadă; la copile să nu .,..,..-_.--.;".,,'" le crescă prea marLJU�I�_(2L Româncele din Ţera-Românescă, scăldându copiil în diua de Sân-lodel'u punîi în scăldătore pietricele şi fiori de femi\ ) ca să fie sănetoş'l ca petra ş�' drăgăstoşz ca florile (3). I Pe lângă acesta mamele mal întrebuinteză încă �i o mul-,' ţime de descântece, farmece şi vrăji în tirnpulu scăldărfî, şi anume: descântecele ca stingerea cărbuniloru în scăldătore, pentru ca să nu se �li6chc, "apoI şi pentru ca să fie feritu de tote reutăţile, belele şi spiritelo cele necurate; iar farme­ cele şi vrăţile, mal alesii dacă e fetiţă, pentru ca acesta să fie frumosă, atrăgetore, încântătore şi farmecătore. Iată ce ne spune, cu privire la, acestă datină forte res- (1) FamiLia, aIl. VIII, Pesta 1872. p. 198. (2) Com de el-Ill Hom. Sinl\l. -- O fatKt, care are ţîţe mari, nu e frum6să, ci cu mUll e mal trasă cu atâta c mal frum6srt. (3) Ionenll, op. cit., p. 21 [112] - 112 -- ipândita printre Români şi V. Alecsandri în «Legenda Rân­ .dunicat : » o dînă coborîtă din zodia cerescă Veni să o descânte, s'o legene, s'o crescă, Să-I dee farmccu dulce, podobe, scumpe daruri, S'o apere 'n vieţă de-a dileloru amarurl. Ea-l puse-o scăldătore P,U apă ne'ncepută, "i5e ploie neatinsă, de sore nevedută, Şi 'n apa încăldită cu lernnu mirositoru O trestie, unu faguru şi-o flore de bujoru, Menindu prin şopte blânde copila să devie N ăltuţă, mlădiosă ca trestia verdie, La graiu ca mierea dulce, la chipu fărrnecătors, Şi ca bujorulu mândru ele ocht atrăgetore (1). Datina de-a pune diferite plante, şi mal alesu flori miro­ sitore, în scăldătore copiiloru, e usitată nu numai la Românii din Bucovina, ci şi la cei din alte ţerI. Dovadă desprea ace­ sta avemu nu numai esperinţa de tote �lilele, ci şi o mul­ ţime de doine. Iată una din Transiloania: In cea verde dumbrăviţă Şede-o dalbă copili tă Tenără ea şl-o mlădiţă, Câtl voinic! C[I o vedea TotI �lm---g��:i ÎI dicea : , , - Copilită, -draga mea, lan trageţi tu cununa De pe ceda ochiuluî i Mal pe, vîrvulu capului, Că tu in lume .de-I trăi M�11ţLykL1.li.9j îl nebuni, - Nu-I .de vină cununa, Că-Irle vină maica mea, De ce m'� făcutu aşa. (1) Opere complete, PocsiL VoI. 1ll,13uclll'cşc'î 1875. Lcg er.de, p. 80. [113] 113 -- Frundă verde lemnu de bradii, Cc'1 pe mine m'a scăldau: Tota în rosmarină şi fior; &i fi{, dragă la feciori, In rosmarinic de ceH, verde Sa fiu dJ"a.c;â .qL!('r!�1f vede (1J. Ba, mamele trebue să iee forte bine soma nu nu mai la ceea ce punii în scăldătore, ci chiar şi 1,��vă!��ţ�#,sau cood­ ţica, În care se scaldă copilulu, din ce felii de lernnu e fă­ cută acesta, precum f;li la aceea, pe ce timpii se cuvine a se scăldâ copilulu, Dacă e vănuţă, trebue să fie făcută din lemnă de bradă, iar dacă e covătică mai cu sernă de te ii;', Din arinii Însă , _"" -,-',-"""''''','''.-i?! nu e bine să se facă nicî una nicl alta, căcî În casulu ace- sta nou-născutulă copilă, când va fi mare, va pet!§ffL 1YWt multi; prin. strains, �- Copilulu trebue scăldată totii-deauna înainte de apusulu sorelut. Dacă se scaldă când apune sorele sau mal târdiu, atunci capătă plânsort şi nu pote de felii dormi (2), In Tera-Homâncsca credu Româucele că. e bine. si de-aceea , ' , şi 'ndătineză, de a scălda copilulu numai dimineţa după re- săritulu soreluî şi sera mal nainte de-a apune, ca să nu-l pieră vederile când se va face În verstă (3). In timpulu scăldăriî, dacă copilulu e !!E.'U:J:QatiJ.,4 e bine, după credinţa Românceloră din Transiloania, să se bage în scaldă »iorele albe şi câja de salcă, după ce mai întâi par­ tea de-asupra, adecă cea verde, i s'a rasii (4). Totu pentru spurcată se mal observă încă şi urrnătore a procedură: i se face în treî Vlnerl scaldă de lapte mulsu (J) L Popii Rotcganulu Trandafiri. şi viorelo, p. 89. (2) PrcLulindene În Bucoyin:1. (;3) 10n6n(l, op. cit. p. 15. (4) Com. de d·ill Hom. Simu. lJlariaml) N a.sceren. la RomânI. 8 \ \ [114] -- 114 - t",'dela trei vad în treî Vineri de t1'ezrnLLer'Ljert'1t� adecă be- 1 trâne. Iar nemijlocită după scaldă se�'��iIC� .. it�;ă râncedă ele căpătată, Untura acesta se pune de-asupra la unu cornu, unde adecă se întâlnescu doue gardurl sau ziduri, iar- lap­ tele se varsă peste untură (1). Româncele din Bucovina spală nu numai corpulu copilului, ci şi guriţa acestuia, anume ca să nu capete ?..lesÎ�!.:. __ , După scăldare mal fie-care româncă tndătineză a unge pre copilulu scălda tu cu untu sau şi cu altu-Ielu de unsore, anu­ me ca să i 3e m6ie ciolanele, şi; dacă cum-va e sclintitu, şolditu, sau are unu altu defectă oreşi-care corporală, s,1-lLI potă 2in"euJ)ună,_vreme afla şi îndrepta. Datina acesta se vede şi din urrnătorea poesie pop. din BârgăU în Transilvania: Pân' ce-sti negru, nu-sti tiganii, Că-sti copilă de moldovanu, Get m'o unsi; mama cu unu: Să fiu iuiuroric plăcută; Că m' o uneă mama cu zară Să fi'il plăcuHt la o ţe�â (2). Mal departe adesc-orl indătineză mamele după scăldare, nu numai a înfăşa pre copiiî loru, fie băetf sau copile, in obiectele necesare spre acestu scopă, ci totu-odată a-I şi lm­ podobi cu diferite florl. O doină poporană, cate ne amintosce datina acesta, sună precum urmeză : ", Mândră mămuc' am avută, Frumosii copilă m'a făcută, .M' Ci '11jăsatu cu flori de munte, , r . Toţ'l gura să mi-o asculte, Jlândrele să rn'l-o sărute (:3). ----------�-'----'--. - \ -, (1) Cam de d-ILl Ham. Simy. (2) 1. POPLl Rotcgannlu, Ch'iyitueI, de cart strigrt fcciorif în joc«. Gherla. 1891, p. 99. \ (3) Poesil pop. În «AmicLllU pop.» an.!. Pesta 1867. P 26-.1. [115] -- IIi) - Precum după scăldare, aşa şi după ce l'au tnfăsatu şi PUSll în lE�găn(l ca să adormă, fie-care mamă atâtu din Da­ cia-traiană câtu şi din Macedonia, iea cu degetele stupitu elin gură şi-Iu unge la ochl, îl face cruce de trel 01'1, dacă e botezată, şi-Ill trage de nasu până la 40 de 1ile, ...JJ.!;1Lta,. după cura am spusu şi mal susu, ca să nu se potă apro- pia spiritele cele necurate de dînsulu, şi parte ca să fie r i vioiu şi nasulu se-li si capete o formă frLlffi6SăTi). Când aruncă scăldătorea afară nu e ele ajunsă în cotro şi unde o aruncă, ci totu-odată şi când o aruncă. Aşa, după credinta Rornânceloru din Transilvania si Moldova, nicl odată , , nu e bine de a se arunca scăldătorea afară după ce înse- reză sau chiar în decursulu nopţiî, ci totu-deauna înainte de acesta. De aceea se şi dice apoi că copilulu nu e bine să se scalde înainte, de apunerea s6reluJ{2). Totu aşa credu şi Româncele din unele părţt ale Eomâ­ niei. Iată ce ne spune în privinţa acesta d-Iu Ionenu : �urile, în carI se scaldă unii copilu, să nu se mal arunce afară, dacă a scăpătatu sorele, căcî capătă copilul II plânsu, suspinu şi murdărie în capii (3).» --X�s-err18nea, nu tndătineză de-a arunca scăldătorea pe vre­ unu gardul CăCI dice o doină poporană din Transilvania: Spune-mI maic' adevărată Scalda unde ml-aî Jipatll ? (1) Datina şi Cl"cJinţa Romaniloru elin Bucovina. - Bmad.:},",-_ Obicoiurije ia nascerea copitloru, în op. cit., p. 4.0: «După ce copilulu s'i înmşalu �.i s'a pusă în sănnăn.iţă (16grmu) ca să adormă, ruuma iea cu degetele scuipatu din gUl'[' şi-lrt unge la OCh1, îI face cruce de trc-l' ori, de e botezatCt, şl-lLi trag-e de Ilasu pan{, la 40 de (iile, pentru ca sr, ne vioiu.)) (2) C0111. de d-lU Ham. Simu; - "Şc<:,lel6rca», edit. Ar luI' LI Gorovei, an. 1. Fiihiccl1i, 1892, p. 52: "SciildM6l'ea copiilorCt nu e bine s'o daln6plca afal'iu ('1) IOnenlt, op. cit, p_ 17. [116] -- lUi - Dor in vîrvulu qardulu: .Set fiit sluga satului Cătana 'mperatului? (1) Altă doină, totu din Transiloania, care asemenea ne amin- tesce despre credinţa acesta, sună: Spune, maic', adeveratii In ce scaldă m'ar scăldată: In scaldă ele JOI seră Ca să 'nconjuru maic' O ţE�ră? Spune, maic', adeveratii Unde scalda m'i-alţipatll: Peste unii gardu cu spini Ca să fiu totii în străinl ? Spune, maic' adevăratu : Unde scaldă mîal tipatu : Peste unu gardu cu �(!_ Ca să fiu totu ele năcazu Şi cu lacriml pe obrazu ? (2) Dacăc.voescă. 9a copiluJg'i să-I mergă bine, să se tngraşe, atuncî Româncele din unele părţ) ale Transiloaniei tndăti­ neza de-a arunca scalda în apropierea unel c�((i:a"e�::;;au cqJ.fl�3�.,. însă şi în casulu acesta se iea tare bine sema ca loculii, unde se aruncă să fie curati) (3). In alte părţi, totu din Transilvania, au datină de-a versa apa, În caro şi-au scăldată copiii si cu deosebire copilele, nu numai într'unîi locu c'Uratu, ci totu-odată şi la tulpina unu1 nuci!' (4), şi acesta din urmă cu scopu ca totă făptura ._-�. ,., . , ! (1) Ioanu Stapa Poesi! PQp. din Scrprcuşiu, comitatulă Aradului, în «Ua- 7,ela poporulul,» an. IV. 'l'imişora 1888, ]\0, 19. (2) Eufrosina S�m(}ianll, «Doiue şi hore din poporu» În ((Şe(F,t61'eil)) ed, de Jos. Vulcanu, an. VIU, Oradta mare, 1882, p. ilS. (3) Corn. de d-lu Rom. Sin\u. (4) .Iarnik şi B!ll'SeULl, op. e\L p. 332: «i\scme1l8a faeCl şi felele cu apa, îl! care s'aCl spelatiL Totll-oclală i0erulll, ce le rumtll1e Iii pleplrtllalCl, îlLl yîr;\ fu­ te,le Într'o v scorburii de nucLl, 0:\cl aslCl-felCl CT(xlLl ele, e(t. Torc, an) totLl-c1eaUI�a code lungl ŞI frumosc.» T i , f ) I [117] - 117 - şi statura corpului 10rl1 să fie frumosă şi atrăgetore, Dovada despre acesta avemu, între altele, şi urrnătorole versurî dintr'o doină poporană : --El], lele, ele dorulu tei"i, Nu potu sluji domnu-meu, Nic\' s'ascultu pe tată-tăii ! --Baele, nu te supărâ, Că (�M nu e vina mea Ci-I vina măicuţa mea. Ea frum6sa m'a Iăcutu E?i eu ţie ţI-am plăcutu Ca piperulu Greciloru, Ca tămâia popiloru. Când măicuţa m'a scăldată Ea siupa că mî-a tipatu TaU'! în umbra nuciloru Spre chinulu voiniciloruAl). Totu spre SCOPU1L1 acesta, adecă C::1 copilele, când voru ajunge fete marl, să placă juniloru, lndătineză şi Româncelo elin Banatii a arunca scăldătorea, în care-şi scaldă copilele când sunt miel, în resvo'!-'l:flu m:nilorit (2). Iată o doină şi din acestă ţera, care ne arată nu numai unde se aruncă scăldătorea, ci totii-odată şi aceea în ce o tncăldescu, adecă într'o olă nouă, ca şi Româncele din Bucovina, şi mai de­ parte ca şi ele lndătineză ::1-171 scălda copiiî în lapte dulce: Pe câmpulu cu seminicii Ară badea şi-unu voinicii, -Bunu lucru, hade, la plUgll, Hine tragă boit în ·.jUg'lI. -�1ulţamuJ mândră drăgăstosă, Ce scit (lâ vorbă frumosă ' (1) Jarnik şi Bărsenu, op. cit. p. 17. (2) Jn rcsvorulu viiloru. [118] -- 118 - -Nu-sti (le vină 01\ băc1iF\, Ci-I de vin-a mea măicuţă: Că mama mea m'a sci'ildaÎil Şi scciZdl{ş' a lepidati: In resoorulă minilarii 8c1 jizl draaă juniloric. Nu-sti de vin' eu, bădiţă, Ci-I de vin-a mea măicuţă: liP a scăldaţi; din oUt nouă Ca set fiu dragc't şi coue. Nu-să de vină 011, bădiţă, Ci-I ele vin-a mea măicuţă: }l1'a scăldaţi; din uUI verde Er7 fdZ draqă cui 111e vede. Nu-sti (le vină eu, bădiţă, Ci-I de vin-a mea măicuţă: foi' a ecăldată 'În lapte dulce Set (it'i, mândră ca ş'i-o cruce, Şi scillduŞ' Il lepedatu, De câte ori m'a scăldată, In resooruli; uiniloric Să fiu dragâ [uniloră (1). Precum scăldătorea nu e bine de-a se arunca în fie-ce IOClI, totu aşa nu e bine ele-a se pune şi vănuţa sau co­ văţica, in care s'a scăldată, copilulu, ori şi unde. Dacă qJ.ÎQ.�(Q"ovăţica) de scaldă se pune cu gura În josu orI cătră părete, atuncî credu Homâneele din Transilvania că copilulu more (?)). ': In fine vr'o câte-va\, cuvinte şi asupra P����I2.d'I, şi apoi inchiemu capitolulu ac�sta. Pelincele unul copilu se spală de regulă în scăldătorea '" \ În caro s'a scăldată ace\�. Nu este însă bine ca ele să se r I \ r \ (1) G" Tritmt. În Familia. an" 1866. (2) COIn. de d-Iă 110llL Simu, I Pcsta [1. mJ:Î" [119] - 119 -- :spele pe dosu, pana ce copilulu nu va împlini trei ani, căd j,' se va întorce fii lu�.�u J!..P_ dosu Ll)·o Pelincele sau cârpele unul copilă să nu se usuce la s6re .nici la ventîi, până nu este botezată, cact se pârlesce când va umbla prin săre. Când se pumi cârpele unul copilă afară să se usuce, să 'nu le apuce sfinţitulu sorelui, ca copiluli; capetă pldnsu muliii ; dacă însă le apucă afară, să le scuture pe tocu, apoi 'să le aducă în casă (2). Iar dacă lea adusu şi voesce să în­ feşe copilulu, să le afume mai întâi cu secarica; căci numai dacă le afumă nu capătă copilulu plânsor; (3). Dacă pelincele copilului remânu peste nopto afară, se crede că spiritele necurate, despre carî arnii amintitii deja mai sus, le pocescu. Iar dacă au remasu şi, aducendu-se după aceea, se tntrebuinţeză, atunci lesne ('se p6te întâmpla copilului ceea ce i se întâmplă în casulu când remâne sin­ guru (4). In Banaii: se crede asemenea că scutecele nu este bine -a se întinde să se usce (sventeze) pe gardu, pe prăjini sau pe sforî, ci ele să se pună la sventatu pe o rotă ele caru sau de trăsură, adusă anume Sf\re sco15l11u acesta si pusă / ...,.-,-�� , în chilie lângă cuptoru sau sobă. Când se punu la uscatii mama sau mosa trebue să dică : , '1 « Cum e rota de iute şi de ageră, aşa să fie şi nepoţe- lulii sau nepota mea N. de iute, ageră si tndămânatică l» i , / Făoendu-se acesta se crede că copiii, pentru cari s'au uscată în chipuhi acesta scutecelo, voru ave o deosebită agerime şi isteţime ' (5). li) Ionenu, op. cit. p. 18. (2) Ionenu, O]). uit. p. 17. (3) Dat. şi cred. 1"\,0111. elin Bucoyina. (4) Com. ele el-ltl G. Tomoiagă. - «Şeqet6rca» edit. ArlurLl GOl'O\'CI, an. 1- FiilticCD\ 1892. p. 52: «8cuteeile copiilorLl nu trebue lăsate n6plea afat'il.)) (5) Com. de el-lCl 1. PopovicL % Sl [120] \ -- 120 - Copiluli:i miel) SD, nu se ştergă I,:_g���'ă:._.9_u cârpe dela şec,lu!��tLLJuI, căcî când se va face mare îl va mirosi gura (1). '--'-A�emenea nu e bine, din diua în care a inceputii copilulu a se înfăşa şi până după botezu, ca pelincele menite pen- \ tru dinsulu să se tntrebuinteze de cel de casă ca obiele , �;:':;<;::<�"'''''II� (§Lr:tg:,.�QlJjaJă), - fiind că se crede şi se dice că aceli: copila nici când nu poie fi omu insemnata, cu »ada în lume, iar când ajunge în etate de 2-3 anl începe a-l puţi din gură, şi aşa-I pute apol până ce more (2). In fine mama română din Bucovina şi Transilvania, după ce a scăldată copilulu, după-ce l' a tnfăşatii şi i-a spelatu pelin cele, trebue nurnal decât să se spele şi ea în altă apă curată şi abia după aceea să-I dee ţ,îţă, căcî alt-felt� îl: curga urechile (3). In Ţera-Românesca în scăldătorea unul copilă nebotezatu moşa îşI spală piciorele, ca copilulii. să umble curendi: în piciâre .?z· să fie iute la mersă (4). După ce s'a botezată copilulu, nu e mal multă nirnărut iertată Să-ŞI spele piciorele în scăldătore, căcl ° pecatu (5). (1) Iononu, op. cit. p. 19. (2) Com. de d-lu G. Tornoiagă. (3) Corn. de d-lu Rom. Simu. " (4) Ioncnu, op. cit. p. 17. (o) Credinţa Romăniloru din Bucovina. \ \ \ I ! I ? \ I , [121] - 121 �. VIII. SLOB01,?IREA CASEI. în cele mal multe părţî locuite de Români este datină ca în aceiaşi di, în care s'a născută prunculu, să se facă şi .sloboiţi1'ea casei. Acesta se face ast-Ielu : /:Preotulli, tnsoiinţatu fiindu de cătră unu familiantîi alu Iemeiî bolnave, se duce la locuinţa acesteia, şi ajungendu la starea loculul face mal întâI sfinţireet cea micâ a GZJeZ după rînduiala bisericescă. Apoi, aprindendii o lumină şi cădindă totă casa cu tămâe, începe: Bine cuointatn. este DU1nne�leulu nostru; .. , Sfinte Dumnedeule; , , , Tatăh'l nostru; . , . Câ a ta este împerăţza :;;i tropariula �lile'l sau ali; sfiniulu; de rîndu, După acesta, puindu rpitrac1n'lulU pe capulă ne­ poteî, cetesce rugăciunile prescrise din rugăciunariu (molit­ venicu) pentru. grabnica e� însăn;�toşa1"e fii radicore din pa­ tulit durerilor-a precum şi pentru curdiirea de tr5tă spurca­ ciunea ş/ întinăaunea irupesca; apoi pentru păzirea a ele tâta iiramia diavolnlnz şi de tota ruiualirea duliurilorii celorii ne­ veqnte; de neputinţă, slabiciune, rîvna, 1�nvid1'e şi deocht ; [122] r f - 122 iar' pruncului nou-născută ca sa fie pazita şi feritu de iâta iermecatura şi reutatea, de iotă viforuU!' protionicului yz' de duhurile viclene din �N şi cele din n6pte, şi ca să se potă tnvrednici a se închina bisericef pămlntescl, care este de IJwr;-���lell pregătită spre preamărirea numelul seii celuî sflntu într'insa. / \ ,�:!�?ci�2."M ?up,ă ce s' aii cetitu rugăciunile acestea nepotei, luândii moşa, care a rădicatu prunculu, pre acesta in braţe şi tngenunohlndu cu dînsulu, preotulu il cetesce şi el rv.rJc'i­ ciunea de curăţire. Dacă, afară de moşă, au mal statir şi alte femel Întru aju- ." ton) nepotei la nascere, atuncî preotulu le cetesce şi acelora rugăciunea de curăţire, Sfirşindu preotulu de cetitîi t6le rugăciunile usi late la acestă ocasiune şi făcendîi încheierea, dă nepotei din apa sfinţită de treî ar! de beutu, stropesce apoî în crucişu atâtu casa câtu şi pre nepotă precum şi pre toţi cel ce se mal află în casă, dându în acelaşf timpii fie-căruia s-ta cruce de sărutatii. Cu acesta apoi se încheie tntrega rînduială usi tată la �lo­ loifirea une; case (1), î�e0.r.?,m·a� asemenea se chemă preotulu, nu multii după nascere, ca să facă aghiasmii, cu care se stropesce apa} co­ pilulu.v lehusa şi totă casâ : apol moşa, lehusa şi t6te fe­ meile, car'[ aii fostu tn casă înainte de sosirea preotului, se spală pe mânl cu acea aghiasmă (2), în multe locml însă nu e d:1tină C:1 preotnlu să facă 810- \ boefz'rea case'l în aceea?} 1i, în care s'a născuti\ prunculU, \ , (1) I.D}�ll.covina şi Homânia \ycqr Ion6nll, p. 8. îll Bamtlllşi Ullgaria, caut. de c!-lu 1. Popovicl şi El. Popu" «Sloboc)il'ea .caseI se faccaşa : ;;() sll'opesee casa cu ap�, sfinţi tr" şi apoI e i�l'tatli 01'1 şi eUl a întm într'ins::\.» (2) Burad:}, Ohieciurile la nascerca copiilol'lt în l\1aeudoni<î, op. ei[. p. J.O . .. _"", .. ",.�,-�.,,,,.,,,., i - [123] I ! I I ! 1 I I 12�j o ci cu VI" o câte-va dile sau chiar şi septămânî mal târdiu, şi anume atunci, când nep6ta s'a rădioatu din pată şi p6te umbla prin casă. In acele locurf deci, unde se află datina din urmă, în­ dată ce o femee a născută, se duce moşa la preotulu Iocalu cu un văscioru, o =teclă de apă curată, cu unu struţă de husuiocii PUSll în gura steclel, ca preotulu să facă rugăciu­ nile apel (1). Preotulu face sfinţ'l'rea 'mz'că a apel, ca şi 'n casa nepotei, apoi oetindu mosel ruqaciunea curateniei, îi dă apă sfinţită ca s'o ice cu sine. Moşa, luându apa sfinţită şi întorcenduse la casa nepotei, îl dă ccsteia dintr'insa de trei ori de beu tii şi totu de atâtea orl o stropesce, apoi o spală pe mâm şi pe faţă anume ca să fie curată şi abia după aceea mănâncă şi bea, căci altu­ felu lehuea este spurcată (2). Stropesce după aceea şi ea totă casa, ca şi preotulu, cu o parte din apa sfinţită adusă; cea-laltă parte însă o păs­ treză, ca să aibă ce pune şi 'n scăldătorea pruncului, şi anume cam atâta, câtu i-ar pute ajunge pentru trei, cinci sau nouă scăldătorî. De regulă se păstreză cam atâta, câtu i-ar ajunge de pusti în treî scăldători măcaru câte unu micu păhărelu, Iar apa acesta se păstreză şi se pune în scăldă­ torea copilului de aceea, ca acesta să fie feritu de bole, de diochiu, de ferrnecatorit, precum şi de multe alte I'eutăţL (1) In Bucovina, It.omania, BallalCI şi Ungi\l'i,> corn. de li-nil 1. Popovicî şi EL POpCI. (2) In Bucovina şi la Ioncuu, op. cit. p. 8--U, şi dict, de Martuca Nistoru, 1'0- mancă din comuna Mălini în Moldova : «Slobooirea caset se face după nas­ ccrc ; se faco aghiasmă, cu care se spală nevasta şi moşa, cea dintâiu, eli, să p6trL eşi pânrL afară, cea din urmă ea să p6tă merge şi în altu loeu. La ae6- stă oCi\siune dă nevasta m6şeI, pentru eă ae(;sla i-a lurnatu aghiasmrL pe mftnl {:a srt se spele, o păreche de m[mecl de mlJşă. [124] - 124- Atâtu femeea, care a născută, câtu şi moşa, care a radicatn sau a apucatii prunculu, sunt, după cum am amintită �i mal sus, considerate de poporu ca necurate, întinate, spurcaffi. De aceea atâtii uneia câtu şi alteia i se cetesce rugăciunea ele curăţire şi se stropescu cu apă sfinţită. Despre moşă, care se 'ncumetă a eşi din casa nepotei şi a întra în altă casă străină, înainte de ce i s'a cetită ru­ găciunea de curăţire, se crede şi se spune că spurcă totu satulă. Dreptii aceea nicî o moşă creştină, respective română, fl.U se iflcurn�!�dY.Je.lu"".§t_.m§rge�,.Jn altu locu, înainte ele ce i s'a cetitu rugăciunea acesta, doră numai la preotulu, însă şi aice anume nurnal ca să i se cetescă rugăciunea acesta. După ce i s'a cetită rugăciunea de curăţire, moşa pote ori şi unde să morgă. Pe câttt timpii însă se ocupă cu pre­ gătirea mâncării 10 nepotă, şi voescc s� se ducă" acasă, pici odată �u e bi!1g .a,��,§ă. 111�r·găh.�tl mâna g61ă, ci ori ele câte orî s'ar duce e bine ca să i se elee, ele nu alta" măcar o bucăţică ele pâne sau unu blielu,ele făină şi acesta elin causă ca copilulu să nu fie earacaciosu, ci să aibă, totu­ deauna de unde ela, să fie avutu şi indestulatu în viaţa sa, precum s'a tndestulatii şi moşa (1). Nepotei însă pană la 40 ele dile nu-l este de Ielă iertatu să iasă sau să insereze peste hotarulu gospodăret sale. Iar dacă iese după apusulîi sorelui elin casă, atunci celu puţinii să se tmbrobode ; nefăcendu acesta, se crede ele obi­ ceiu, că spiritele c�le rele potu să o pocescă, şi orl o ame- \ ţescu, ori o nebune�cu, ori o schimosesou: ba se crede, ea o potu lua chiar şi .pe sus şi apol nu se p6te mal multii uicăirî afla (2). .\ Nep6ta, c;;;;� cutez� a umbla fără de rugăciunea ele 40 ______ • __ o \ (1) Com. de el-Iti G. Tomoiagă şi alţI Hom{ml din BUG(,yina. (2) Com. de el-lCl G.Tomoingă. [125] r \ " (1) Cam. do d-lii 1 Berari(l, parohiI şi oxal'hil. (2) Endorş, op, cit. p. 39 (3) Cam. de d-lti El. Popu, (4) Durada, Obiceiurile la naseerca copiiloril în Macedonia, op. cit. p, 48. do dile prin satu sat! numai prin vecini, e privită de cătră cele-Ialte femel ca o călcătore de lege, necredinciosă şi mare pecătosă. Dreptii aceea raru cine îşI face de lucru sau vor­ hesce cu dînsa (1). J După credinţa Homâniloru slavisatl din JJloravia, nepotet asemenea nu-l este nicl când inouviinţatu să iasă din odaie şi din casă în timpulii ce101'1::1 şese septemân'l. Dacă nepota s'ar încumeta să iasă sub cerlulu liberă, atunci s'ar face vinovată viitoreî batere ele ghiaţă (Hagelschlag) (2). In Unqaria, femeiî care a născută, nu-l este de felii iertată până la 40 de dile să între în ţarină (hotaru) din aceea�l, causă, din care nu-l este iertată nici celel din Moravia. Asemenea nu-I este iertată să mergă b fântână şi la vale, pentru că, dacă merge, îl rernâne acolo ţîţa. Care vrea să mergă la fântână şi totu-odată să aibă şi ţîţă, după ce a ajunsă să mănânce o bucată de pâne şedendu lodbele (di�fle,t<;;l�) .fântânel (3). In Macedonia Iehusa până la patru dect de dile nu iese din casă după ce a asfinţitu sorele. Când se duce pentru prima dată prin ogradă, îşI acopere pieptulu cu perulu ca să nu-i fugă laptele; în Vlaho-Clisura şi în alte Ioourî îşI pune codile în gură (4). Şi precum moşei şi nepotei, până ee nu li se oetesou rugă- ') ciunile de curăţenie, nu le este în�?��viint��"u a .��lca ... p.e�te .1 \ pragulu altei case, aşa şi ort-cărel femel care are .rînclY:JJ11}.�/ ;:". _, considerată fiindu de poporu asemenea de necurată, nu-l \, hu",j §r�" este iertată, o septămână tncependă din diua nasceriî, chiar (1 t'! fili'n"casuh) acel.�? .. "Gând s'arJl, botezatll copilulu în restim) v, Îl- 1�/:1crt f'l î , ( I II' 1 f \ [126] pulu acesta (1), ba după unit chiar şi până Ia şese sep­ temânf (2), a se duce În casa, unde se află vre-o nep6tă, ca copilulu nou -născutu să nu capete b6la numită rasata Sa Lt _. ..... -.J--..J ... ,.,=. \ rofi; precum si alte bube rele. Şi dacă cu t6te aceste, din �;�;Ziinţă sau din altă causă 6re-:;;1 care, o aslii- felu de femee întră într'o casă, unde e unu copilă noii-născutîi, e tndătorită să spue marnei copilului posiţia sa. Şi atunci copilulu nu capătă ��par dacă tăinuesce adeverulu, atunci copilulu ele bună semă mal de vreme sau mal târdiu capătă roşaţă. Şi de se tntemplă una ca acesta, atuncl mama copilulut se ,.. supără grozavii de tare asupra femeii, care i-a tăinuitu sta- , rea sa. ,J1 A,\ Spre a se evita însă o astu-felu de neplăcere, ca să nu -�', capete copilulu roşaţă, mosa sau, dacă acesta nu e în casă, apol mama copilului sau şi altă femee întrebă pre femeea. ) ce a venitu orf de este curată. Dacă fe�:;;;-este curată spune, iar ele nu atunci se duce .. la copilă şi prindendu-lii de picioruţe dice : să fi! mai curatu şi mal frumosii de cum sunt eu acum (3)., . . Totu pentru ca să nu capete copilulu roşaţă unele moşe �llJIJ,ă unu scmnu roşii de-asupra uşel în casă, el. e. o, bu­ cată de strămătură roşă, o cordea roşă, unii peru roşu, etc. Făcendu acesta se crede că copilulu e Ieritu de 01'1 şi ce recI (4'. .... In unele părţi elin Transiloania se face Slobo(,lirea casei (1) Dict. de P. L, Leuştcnu. (2) Cam. de d-lu G. Ton\oiag{t. (3) Dict. ele P. L. Lcuştenu.c--In Transilvania, scrie d-In B. Iosofu, dacă vre-o femee care tocmaî atunci este cu rcndurilo Icmccscl ccrcell:7.{, pc ceea ce a n{,sclltt:l ele cureneltl. şi Îl\tr�\lldu în cas{, nu (Jice, uiL�'nclu·se şi admil'ândCl pe cO]JihL «eLl sunt m31ul'ită\elec<\t tine,)) alunci copilLllll se umple ele bube.­ 'l'otCl asa e usitatCl si la HOllkmii din Ungar'ia, cam. de el,jL, Elia POpCL (4) C:JI11. de cJ·nil r. DerariCl '�i V. Tocarii:'t, 1 [127] / f --- 127 -� �bia ciupi), şese septemânr, în altele însă, ca şi'n Bucooina, mal nainte şi mal alesii când e lucruhi câmpuluî. Prin ur­ mare în totii timpulu acesta nu-I este permisă să iasă şi să mergă mai departe, decât curtea (ograda) casei, nici să casă, sau să arunce och il spre sore, căcl e pecatll. Ba în unele locurt femeea apl'ită septernâna întâia trebue să .J1�..s.. in patu, în care timpii nu se cuvine nioi măcar 8;1 ) atingă părnintulu 011 pici9!,ulii (1). Dacă femeea se duce unde-va afară din curte, până nu slobodită din casă, îşI pierde ţîţa. Iar dacă o slobode preotulu elin casă, când merge întâia 61'ă la fântână, după ce a slo­ bodit'o din casă, trebue să verse mal întâI apă pe piciorc.j ,./ şiaj)o'î să se lntorcă cu vasulu acasă (2). /Ma'î departe, când iese nepota din casă până afară în tirnpulu celorîi şese septămânf trebue să pună peste pruncu sau lângă dtnsulu în legănu ceva fierii precum: unu cuţitu, unu forfece, etc.; dacă nu e fierii, măcar o mătură; iar la capă să i se pună V/sula Maicii Domnuiui, că de nu face acesta, vinii Puternicele şi i-lu schimbă. Asemenea şi mama, trebue să iee la sine vre-o bucăţică câtă de mică de fieru anume ca- să-nu se apropie lucru. slabt't �i de dînsa (�2:J « Copilulu, pe c;ltu timpii nu e botezată, - scrie \V. Schmid t, -- se păzesce cu cea mai mare grijă ca să nu fie depărtată din casă nicl să se pue la pieptulu altel femel decât nu­ mal la alu mamei sale, pentru că arnendoue acestea aducu nenorocire. «Asişderea copiii nebotezaţl njl se lasă nici când singJ.u·[ Iără ca să li se pue sub periuuţă ca scutii o bucăţică de fierii sau o mătură contra spiriteloru rele sau contra strigeloru. (1) COil1. de d-lu Rom. Simu. (2) COlll. de el-ILI B. losofli. (::3) Cum. de el-nil Ham. Simu, B. 1080fu Şl 1. Geurgescu. r 1;', /(1 [128] - 128- Pentru acesta se 'mpiedică mal cu sernă ca la întorcere spre casă să nu fie lntr'unu chipu neplăcutu suprinsă de cătră unu copilă uriciosu, adecă de cătră unu monstru. Dacă însă se află unulu ca atare atunci să se bată fără cruţare, până ce spiritulu celă reu sau str/ga nu aduce copilulu Iuratu iarăşî indereptU (1).)) Câtu ele lăţită e credinţa acesta la Rornâniî din Transil­ vania se pote vede şi din următorulu pasagiu, pre care-In reproduoemu dintr'o poveste intitulată « Nu 1n1:nţZ)): «Nu multii după botezulu copilulul, când era crăiasa sin­ gură acasă şi-şi legăna copilulu, întră zina Ilina la ea şi o întrebă: -- «Spune-mi dreptu : intrat'al în casa de cătră resăritu ? «Ea făcu cu capulu că nu, .- « Nu al Intratu ? -- «Nu ! «Atunci dina ioa copilulu din legănll si se face nevedută. , " «Cu câtii fu bucuria de mare la nascerea pruncului, cu atâtu fu acum supărarea mal mare. Vremea însă le schimbă tate. Peste unii anu are crăiasa altu copilu, ma) Irumosii decât celu d'Intâiu. « Acum bucuria le era nespusă de mare; ospeţe peste os­ peţe, veselii peste veselii, dar odată, când ora iarăsî numai crăiasa singură acasă şi-şl scălda copilulu, se ivesco zina Ilina, pe unde şi cum scia ea, şi dice crăcseî: - «Foet'al în casa de cătră resăritll a palutei mele? «Crăiasa iar face din capii, că nu a fostu. (Atunci dina iar se, face nevedută, duccndu cu sine si l)e , \ , - ) acestu copilu. «Supărarea acuma nu avea mărgini, Nu se puteau din des­ tulu mira cum şi c�ine l\e fura copH'I, unult'( dz'11 leganu yt' (1) Op. cit. p. 26. r \ [129] I I - 129- altuh'î din cz"upă (scaldă)! Uni'! curteni �Şl dau cu socoteli, că crăiasă �' Îl�""I�'găt�ll:ă cu necuratulu şi acela-I fură copiii : altii diceau, si cu deosebire muierile, că mamonulu a neno- 1) , .. ___ rocit'o de s'a făcutii crăiasâ şi că ea il e dătore să-I dea lui rodulu pânteceluî ; alţi\: diceau, că e strigâie şi-şi om6rii ea copiiî, orf îl mănâncă (1).» In unele părţi din Banaia din diua nascerii rncepăndu îna­ inte şi până la botezulu unui pruncu, dacă mama acestuia e singură acasă şi avendu trebl pe afară, 0_ Sill��l}isa�._ .. ,l copilulu ne,�oJ;��0tlLtliDguru în casă, pune la căpetâiulu sM ; 1 o buoătică de ori. si oe felă de fieru, credendu, că în ab- . " , i senţa el sau a altei pers6ne ce rar păzi, acea bucăţică de fieru îlu păzesce si fcresce, spre a nu se apropia duhulu celii rM si necurată de dtnsulu., Dela timpulu botezăriî ina- , r inte Însă p6te rămâne şi singură, căci duhulii celu reu nu se apropie mal multă ele dinsulu, fiindu copilulu acum datu în scirea Tatălui cerescii şi avendu pe îngerulu sM păzi­ toru, care-la păzesce şi leresce nu numai de tate relele, ci ;şi do t6te spiritele cele necurate (2). Totu aşa credu şi Româncele din părţile Oram'ţeZ- Ace­ stea încă �icu�lLţimpu e copilulu nebotezatu, nu oste ! bine;' ca să se lase singuru în odae, ca nu cum-va necu- ratuh:i Să-,IU fure; dar, dacă s'a�' inter�p)� să re.mâe singuru, I .oste bine să se pună lângăaînsuIll unll obiedu de metalu, de comunll'unu cuţitU (3) In Ungaria femeea, după ce a născutu, trebue tare bine să câte de copih'::l, ca nu cum-va să vie Pădurena şi să-lu schimbe cu a1l1 01\ căc'i mal alesu când d6rme copilulu atuncI îlu p6te, Damne ferI, mal iute fu�,'l" şi când se scală ană (1) 1. Popii-Heteganulll, Poveştl ardelenesc!. Partea V. Braşovu 1888., p, 20. (2) Com. de d-lll LPopovicl. (3) Aur. lana, în Familia, an. XXV, p, 483 Jlar'iam'1, Nascerea. la Român!. [130] { -- 130 pe allI Pc'tdw'eniz, care e hld li, peri tu, uscată şi perosll până chiar şi pe obrazii. Iar dacă femeea are de rnersu până la o ve­ cină după ceva sau numai până afară după vre o trebă 6re-ş1 care, atunci trebue să pue pe pieptulii pruncului, care se află in legănu, mătura dela uşă şi forfecele, căcî apoi Pâ­ durena nu-lu �p6te nicl cum schimba (1). In Moldoia se crede că copilulu" micii nu e bine a-lu lăsa , �'U':;''''''"' .. ,;<�""",,,,,,,,,,, ,� '�'� singurii în. casă, din causă că întră NeCUfethdu în eltl; iar dacă se lasă singurii, trebue să se pună lângă albia lui o mătură ori unu cuţitii (2). Bomâni'l din Bucovina asemenea credu şi SPUllU că îna­ inte de botezu, ba chiar şi după acesta până la şese sep­ temânl, nu.o bine ca să S8 Iese copilulu sin guru în casă � ...... "".,�...,--;.�",. , fără a i se pun�, când e culcată în covăţică sau în legănii, clesc;Zc cTe7l;;ll;�;N(, focula sau vătrariulu, ori matura sau alte lucrurî de fiert'! orl de Iemnu elin casă tncrucişu pe le­ gănu, anume ca să nu se pată apropia spiritele cele necurate ........,....,"" __ �.. �"""",·,,-�.!o>···_A ele dtnsulu. Intrebuinţarea fierulut ca mijlocii de apărare contra spirite­ Ioru necurate este ele origine forte veche. Ea era usitată -,.,;.." '- şi la Iiomant, Iată ce ne spune în privinţa acesta natura- Îi�tulu Pliniu (XXXIV, 44): ce Fierulu servesce tncă şi spre alte mijloce vindecătore ... aşa folosesce elă contra vrăjitoriilot-u stricăoiose atâtu Ia cel înaintat'( în vîrstă câtă si la copil, dacă se descrie cu dtn- , , sulă imprejurulii Ion) unll cercu sa(l dacii 8e p6rW. o armă (sabie) în prejuruHi Jaru, mal departe gontra. spirlteloru noc­ turne, dacă cuie sc6s� ele pe m;:tusolee se battJ. în praguIll uşe!... » \ .\ (1) Cam. de d-lll El. Popu. \ (2) ('�;l'()iilfJT'(,a», an. 1. F�dlicep'i 1892, p. 52. - Idem. p. HJ: «C\llld ('Şl din casă şi ieşI copilulllin albie sill�'l1ri1, S�\ pUI L{llg�t elet mMllr;, ori unLl cuţiLll, ca Srt nu inLre NecurnLulll ÎI1 ('1l[") 1 I I r \ I [131] -- 131 - Lăsându-se prunculu singură până Ia şese septemân'î în casă şi nepuindu maica sa, chiar şi când iese numai până afară sau se repede după ceva la o vecină, nisce clesce. mătură, coleşeria (melesteii), sau măcaru unu simplu beţli în crucişii peste h�gănull1 sau covata, in care e aşezată, atunci vinii spiritele cele necurate la dînsulu'�,i ce felii de spiritlJ, I� rel1 vine mal înt�tl la dtnsulu, .. aşa lucreză şi cu prunculu. de reu, adecă unulu e în starea S<,Ul1 muţesca, altulii să-lu calicesca, alu treilea să-lii schimosescă, alu patrulea să-Il)! strimbe, alu cincilea sa-lii Chl�Te.sC(t., alu şeselea să-lii usuce,' alu septelea să-lii nebumesca, şi multe bole şi neputinţe potii Să-1 causeze. Mal departe spunu şi credu Românii din Bucovina că până la şese septămânf şi mal alesu până după hotezii nu ' � e nioî de cl�..?�9��_.9.PE�:ulu afară după �pusulu fir sorelui, căoî şi în casulu acesta încă p6te să i se întâmple . vre-o nenorocire (1). -�,." .,.-, -- ,�.� . Totii din acestă causă, până nu iese femeea elin casă la şese săptemânî, nu e bine să usce cârpele copilului afară (2). Aceeasi datină si credintă se află si la Româncele din , , , 1 Macedonia. Iată ce ne spune în privinţa acestă d-Iii �da� «Nicî odată prunculii nu se .1.�să singurii în odae; de se tntemplă ca muma să mergă măcar până în odaia de alăturî, atunci ,ea pune lângă elu o mătură, care ţine locu de o �---''''''''' per86na;·ca.claltmintrele�. se crede că vine strigm'uUt îndată şi-lu schimbă, ver;l.endu-lt1 singurt1, sau îlu face'l2.u'!!!..pj!'ll (li­ liacu). «Asemenea şi hainele copilulUI' nQ se lasă __ ln ogradă după ce a sfinţitu s6reIe, decât numaI după ce a împliniti:'! (1) Com. de cl-hi G. Tomoiagă, (21 C0111. de rl-hi Hom. Simu. ) [132] - 132 - Zînele, cari sunt forte iubitore de în hainele loră ca Să-I iee apoi cu j. I Tora-Românescă esistă credinta, că nu e bine ca , , o leuză să se vadă cu alta 40 ele dile, căcl dacă se vedu " ' le voru muri pruncii. Când din tntâmplare se vedu doue leuze mai nainte de a se împlini 40 de dile, facu schimbă între dînsele cu ace, şi anume: ceea ce are.băiatu dă acu cu gămălie, iar ceea ce are fată, unulu cu urechl, şi portă acestu schimbă până ce unu anu. Se crede că copil miel, aducu bolă . ele (1).» La Sloboqi1'ea ţemeit din casă moşele din Transilvania tndătinezâ de-a pune copilului ..... a��şi grâu_I::tJaşă p�ntnL_ deocll//:u; iar când ese femeea din casă afară, se crede că nu e bine să se ducă nicăirl de acasă, ca să nu se facă cop ilulu . • .l1}ltşDUQii�2} ! In Moldova esistă credinţa, că pe unde umblă o nepotă fără molifta de 40 de dile, pe acolo arde pămîntulu. De aceea, de cum a născută şi până după 40 de dile, nu e bine S3 mergă la fântână nicl la vite, că e mare pecatu. Iar trei dile, după ce începe a eşi afară, trebue să iea �oci0rY� în mână, pentru diochitl, ciasii ref/' şi alte rele, ca să nu se lipescă de dînsa (3ti In Ţera-Românescd se crede din contră că, dacă o femee leuza se uită pe vre-o câmpie cu erbă verde, se va usca acea erbâ. Mal departe se dice, ca şi 'n Moldova, că nu e bine ca o femee leuză să se ducă la vre-unu puţu sau fântână să iea apă" CăCI luân dii va seca acelu putii sau fân­ tână (4). Tottl în \ (1) Obiceiurile la nascerea e�)iilOrLl în Macedonia, ÎIl op, Git. p. 44. 45. (2) Corn. do d-Iii Rom. Simu. ' (3) Dict. de Măriuca Nistoru l'IdtlinL (4) Ioncuu, op. cit. p. 9. f I L - �- - -� [133] _ 133 .-- se împlinescu 40 de dile. Acesta se face ca să nu le moră prunciI (1). In Macedonia asemenea nu este iertatu ca o lehusă să veq.ă pre altă. Iehu să înainte de 40 de dile dela nascere. Dacă se întemplă una ca acestă, lehusele sehimbă între ele câte o pâne, pe care dupa 40 de dile şi le dau iarăşt În- dereptll (2). O femee, câtll timpii este leuză, de câte 01'1 iese atară, dacă nu i s'au cetitu rugăciunile de curăţenie, e bine ca să iea cu dînsa o mătură şi unu CUţitll, ca să se apere contra duhuriloru rele, căcI îngerulU nu se pate apropia de dînsa s' o apere, fiindu sp�trcată (3). Femeea, de care nu se atinge bărbatu în cele şese seJ2te- mânlde leuzie, când iese la biserică se dice ca «se duce âia cu ,,-nielulU în gură,)) iar dacă este atinsă «se duce coţeua cu căţelulU în gură)) (4). Ca şi. la Românil din Dacia-traiană, totă aşa f;li. la cel din Macedonia, muma remâne 40 de q.ile în casă până la bine-cuvîntarea bisericei sub cuvîntu că oste necurată- Focu nu se împrumută la vecinI din casa, unde este leuză, în aceste 40 de dile ; în acea casă nu se cânta, nu se jocă în timpulii leuzie'l; şi unu străinii ce aru intra noptea în casă, este îndătoratu să păşescă peste unu tăciune de tecii ce se aduce înadinsu în tipsie (5). Dacă o femeie a pm>dutu copilul'li, atuncI preotulll nu se duce de felă la dînsa acasă ca să facă sloboifirea casei, nu sfinţesce apă, nici nu cetesce rugăciunile, ce se cetescll uneî femel care a născutll pruncll viii ; ci femeea respectivă merge (1) Iooeoll, op. cit. p. 10. (2) Burada. Obiceiurile la nascera copiilol'll în l\lacedonia, în op. cit. p. 4.6. (::l) lon(,nu, op. cit. p. H. (-1) Ionenu. op. cit. p. 15. (5) Bolintin6nll, crtletoril ];, făină de grâu sau ele păpuşoiu; din fructe: smochine, strafide, mere, pere, pâme, povir?ă, p6ma de vie, nuci, faguri ele miere sau zahăru etc. şi în fine: pânză, ştergare de îmbroboditii, scutece, precum şi multe alte lu­ crud trebuincose mal alesii pentru copilulu nou-născută. Totu Ia acestă ocasiune unele mal aducă încă şi câte unu Şipll de r5\phiu fierb"! cu miere sau cu zahării şi o bucăţică de sare. /Vinll însă nu aduce nici una, pentru că acesta, tur-o burându liniştea din năuntru a omului, lesne ar pute să strice nepotei (2), şi acesta pentru 01'1 ce în lume nu ar voi să i se întemple-l Rodinil sau mal 'ljine disii aducerea rodiniloru, care se esprimă prin a se duce şi a merge în rodini sau în rodine, dureză în cele mal multe părţI din diua în care s'a năs­ cutii copilulu şi până după botezulu acestuia. După ce se boteza, nime nu mal merge în rodinî. In totu restimpulii dela nascere şi până la botezu nu e mal nicl o singură di, în 'care să nu vie una sau mal multe femel În rodinl. Totu odată e de ipsemnatll tncă şi aceea, că nom6.ncel� t.!111j1tinezit",Sl:�"V1(31:g�., îp rodinî .�:�._��umal Ia 3celea, cu cart sunt înnemurite, ci şi' Ia cele străine, şi avutele nu numaI Ia celea ele sem a 10rl1,\ ci la celea mal serman';), numai Homânce să fie. \ \, \ . ' ,�.� ,,�, \ _ • (1) Corn. de d-W I., PopovicT. � . o' ,(2)'-'ln Ducovl.l1a ŞI fransJlvHma., corn. de Rom. SmlU. [137] -- 137 -- In caeulu din urmă, intr'unu satu cu omenî buni şi dar­ nicl, adese-orf copiif unul omu nevoiaşu aii de tate; astă-felu -că CU ocasiunea căpătăriî unul noii frăţioru sau sori6re tră­ eseu, cum dice Rornânulii, ca şi in slnulu lUI Dumnedeu, ne mal sciindu prin vr' o 3 - 7 dile ce e f6mea. După ce au sositu la starea 1,., � � .. -- teia, sau la piciorole patului, şi atingendu-o cu mâna dice : -":::. Dumnedeu să te rădice ! , . . Dumnedeu să te'ntă- , , reseă!.. Dumnedeu s[{-ţl dee braţe pline ! , . Saii aşa: Bine v'amu găsită! Intr'unii cîasii bunii cu norocă ' Şi totu bine să ve fie De-acum şi până 'n vecie. Dar cu ce ve lăudaţl : Cu fete orl cu ieciorf ? Să ve trăiască odrasla Intru mulţi ani tericiţf. S'ajungeţr s'o botezaţi Şi s'o cununaţi! (1) ApoI, tntorcenduse spre copiluJ;li dorindu-i şi �.g:��_ \"'''"'' crescere uşoră, viaţă îndelungată, sănătate, minte si norocă, stupesce asupra lUI dicendu: «să nu-i fie ele diochia.: Moşa sau şi altă femee, care stă deobşte lângă nepotă, primesce darurile aduse şi, dupa ce le pune într'unîi locu anumită, sc6te dintr'unu dulapu sau de pe unu blidariu unu Şipll cu rachiu şi cinstesce pre fie-care femee care a venitu in rodiul câte c\mll paharli sal1 el,oue ele rachiU, dându-l în acelaşI timpu şi ceva de gustare. Dacă nepota e sermană şi nu e 'n stare să primescă � I �I (1) Corn. de el-jl[ V. Turlurenll, preotlt. [138] ,.' i -- 138 --� .. " tomeea ce i-a adusîi darurî cu: ceva dela sine, atunci moşa o primesce şi cinstesce cu cele ce i-a adusl� Femeea, primindu paharulu în mână, treblie'11-l�;�1al decât să-lii cinstescă de bine, căci numai asapote fi copilulu curatit, pe când din contră copilulu devine mucosii pentru totă viaţa sa. Unu stropit însă totuşi trebue lă-lii Iese pe fundu, ca să aibă ce arunca jos, CăCI aşa o bine! (1) Cele mai multe femel, după unu paharu dane de cinste şi mal cu semă dacă vinii una câte una pe rendîi, luându-şt rernasu bunii, Re ducii pe acasă. Dacă din tntemplare s'au adunată mal multe femel de­ odată, atuncl, mal alesii în Moldooa, după ce a uratii fie-care la vremea sosire! sale sănătate nepotei şi veacîi lungii cu norocu copilului, se punu la cinste şi iotic inrlesândii paha­ rele do rachiu îndulcitu cu miere îSI deschidă din vorbă , , ) J:În vorbă totă inima. Ie::,�:!!.�2 întâi prilejii de vorbă dela nisce stative (resboiu) ce zacă în casă, sau dela nisce ghc- f me, ce stati po cordă, orl dela o furcă ce stă zăhiii tii hornu do când gazda este bolnavă, şi apol grăesce fie-care de pânzele şi gospodăria sa, în vreme ce paharele se toti:i umplu şi se deşertă, �i sănetăţile mergii după obiceiu. Cârma totă a acestei miel ceremonii o are viitorea nănaşă, cumătra Iehu zel, care de obiceiu este nuna cea mare. Câte prietenii nu se legă şi se mtărescu cu asemenea pr-ilejuri] Dar vremea intârdie si bărbatil ati să vină clela mora, " , dela p�tclure, din târgu sau dela câmpu; una mal grijilie 10 v0slesce acest:1 şi atun�'l se deschide vorba despre apl'igo. purtare şi chiar 1:,;1SăID}gja, bărbaţiloru. Fie care �lice eâto ceV:1 despre ah:i seu: po când unele îşI spunu năeazurile şi viaţa chinuită, altele se l:llângll, că de când s'au mf:tritab\ b,'\,rbatuJll nici măcarll lc-h pomenilu că-l sunt negri ochil; ------------- \ (1) Datina Homt\nilon�l-t1i!1 Crasna şi Calafîndc;oel. [139] - 139--- iar altele mal ascunse la inimă, cu totă puterea rachiuluî, l'ospundi:i oftându: « bărbatil ca bărbaţii, si mal bine si ma 'j , 1 1 , rel1, aşa-'i' la gospodărie!» Negurile sereî începu a se versa şi femeile se rădică şi, luându-şi diua bună dela lehuză, dau somnu copiluiut şi iesu mal întrebândii odată: pe cându botezulii 9 (1) In Transiioania cum a năsoutîi nevasta în pace, nemurile şi vecinele mergii de o felicită, dar, ea şi cele din Bucovina si Moldova, nu mergu cu mâna golă, nu facii visită ca dom­ nele, pe 1/4 de oră, ci o caută totu mereu, adesea se în­ tâlnescu câte 2-4 de-odată în casa nouel mame, Una îl aduce uni'! puiuţu friptă, alta nisce plăcintuţe numai cu lapte şi cu oua frămîntate, alta o lecă de băutură bună indulcită cu miere de stupii orf cu zăharu, alta tăiţel de găină şi aşa mal departe, dar nimenî nu vine la ea cu mâna golă. Care cum vine 1171 descopere cu vorbe prietenesct bucu­ ria, că a scăpată Dumnedeu în 'pace pre noua mamă de durerile nasceriî. Şi aceste visite ţi,nll în Transilvania şese septemânf, în care timpu adecă'î�ama română nu-l iertată să iasă din casă (2). ---- ._- In Banată din contră este datină că baba, adecă moşa, după ee a rădicatu copilulu şi a căutată cu cea mal mare luare de semă de nepotă ea acesteia să nu i se întemplo nimiou, şi după ce i-a adusă molifta, adecă apă sfinţită dela preotulu, se duce la dînsa acasă ca să-I aducă şi ceva de mâncare şi de beutii, precum: pogace albă, supă bună, friptură, şi aluaturi gătite cu bunii gustă, apoi porno, mere pere, strugurl: şi o sticlă de Q·ac1n'u. de prune. Aduceroa acestoru mâncăr'î şi beuturl, numite et'nste sal1 (1) A. Lamlwior, în op. cit. p. 2-3. (2) «(hzela Transilvi\liiell) an. LIV Bl'a';lOYl'! 1891. ':\0. 32 în «Foiletollll», \ , I [140] 1 � I 140 - t crt1val�u, se face în Banatu de două orl pe 4i în cele trel dile după nascere (1). In fine) totii cam astu-felu de daruri ducu nepotei după nascere şi Româncele din Unqaria (2), precum şi cele din Macedonia. «A doua 4i după nascere, - scrie d-lu T. Burada, cu privire la Româniî din Macedonia, - rudele începu a vi­ sita pre leuză; nimeni nu întră să o vadă, cu mâna gală, i se duce ca darii szim'tă sali gog6şe cu untii-de-lemnu nu­ mite tlgăn'i, pilahi, vinii roşiu intr'o sticlă acoperită cu unu testimelu colorată, şi altele de ale mâncăril, pentru ca le­ husa să aibă multii lapte, căoi nu se află ca o mamă Să-ŞI dea copilulu la doică să-lu alăpteze; simita se pune pe per- --'., na lehuseî dicendu-f : «aistu puţinu lucru ti laptele a fizc- luz'» (3) = acestu putinii lucru pentru laptele micuţulul. Dacă .noulă-născutu e băiată, i se mal dice : «s' baneză, s' gione ;mare, nunta ş'lz'u macam, curuna ş'liu băşăm» = să tră­ 'escă, să fie mare, voi nicu, să mâncămii la nuntă, Să-I să­ rutămu cununia; iar de este fată se dice: «s'b(m6ză p,-trinţz'z, s'băneză şz' nuna cu tihie, şi la feciorii s'jim'm» (4) ==�ă trăiască părinţiî, să trăiască şi nasa cu norocu, şi la băiatu să venimu ' (5) In scurtă disu Bodz'niz sunt pretutindene usitati. �--,!,",},,�-� -',..,,,,� ....... ' Afară de cele înşirate până aici trebue să mal amintimu încă şi aceea că femeile betrâne din Macedonia, când intră -�,----�, � . în casa lehusei, lndătineză ca Să-I spună tncetişoru : «maşa- (1) Cam de d-lu 1. Popovict (2) Com, de d-ILl AurelLI Chintoan(L (3) ii = gn italienesce, \ (4) Punemll '( grecescll pentr�� a reproduce cu fidelitate sunetuli'l particularLl maceclonenll, care nu pote fi reţJl'OdUSLI cu O literă romană. (5) Ohiceiurile la nascerea copi\lorLl În i\Jaeedonia, in op. de. p, 42-,43. [141] -- 141 - la»; apol tare: «ghin8 că dete Dumnedea că jăceşi cu uşu­ Tetă») == bine că dete Dumnedeu că făousl cu usurintă ! , " " \ Când cel ce au venitu ca să vadă pre lehusă se retragă pe la casele lorîi, lehusa nu le dă mâna nicl le dice după " obioeiu : închinăcz'unz a câsă sau ··;,�rsea cu ·�te (poftimu cu sănătate), ci tace, acesta ca să nu se ducă laptele cu cel ce au venitu s'o vadă (1), (1) Burada, Obiceiurile ln nascerea oopiiloru, În op. Git. p. 40--41. [142] �. 142 --- x. L APT ARE A. Iiomâncele de pretutindene, după. câtu SClU eu pana acu­ ma, nu indătineză a ela copiiloru nou-născuţl îndată după nascere de suptu, ci abia a treia sau a patra di, adecă până după trecerea Ursitorilora, când le-a venitu laptele, CăCI ade­ se orî se tntemplă că celoru mal multe mame nu le vine laptele până după a treia ·>(Ji şi anume după ce le-a scăI� datîi moşa. Până atunci copiii se nutrescu cu lapte de vacă răritu eu puţină apă şi tnduloitu cu zahăru, Unele moşe din Bucovina: dau pruncului nou- născutu În­ tâia oră să sugă printr'o petecuţă curată lapte acru, anume ca să fie iute, sprintenu, să nu fie desmierdată si gingaşu I ,........, , la mâncare, Să-1 priescă ori şi ce telu ele bucate, şi abia după aceea prindă 3-1 da lapte dulce. Totu aşa facu mal pe urmă şi mamele, cad au Hu!;inll lapte. Acelea ieau zahăru salt Iranzolă muiată în lapte i dulce şi, puind' o într' o petecuţă ��ratăJ o dau copi luluî el� suptu. A treia di, când copilulţl pote să Iie \ aplec?:�u, se cade că mă-sa să-I elee mai întâI ţîj;a de suptu, iar nu altă fe- [143] mee, ca în viaţa luz să nu. aiârne de la bucdtura altuia (1). Atunci, infăşindă moşa copilulu CitLl se pote de curată şi aşezându-i-lă la pieptu , mama scurge mal: întâi laptele celu reu elin ţîţe, se spală apol cu aghiasmă, şi abia după aceea îl dă să sugă (2). In acelaşî timpii însă trebue tare bine să iee serna ca de astă dată dându-t ele suptă să nu-Iu tie pe mâna stângă. , o , nici să nu-lu lăpteze elin ţîţa stângă, căcî tată viaţa luî va fi apof stdngaciu; ci să-Iuţic pe mâna dreptă şi să-I dea de euptii din ţîţa dreptă, căci în casulu acesta îl va fi tndă­ mână a lucra t6te lucrurile cu mâna dreptă, iar nu cu stânga, ceea ce causeză o mare neplacere şi disgustă personeloră, cari vinii în atingere cu unu ornii stângaciu, care tale tre­ bile le tnplinesce totu numaî cu mina stângă (3). Dacă însă nioi până a treia di nu i-a sositii mamei lap­ tele, şi fiindu temere ca nu cum-va să se bolnăvescă co­ pilulă, atuncî moşa chernă pre o femee cu copilă micu din apropiere şi mal cu semă pre una, care e înrudită cu ma­ ma sau tatălu copilului, ca aceea să-I dee de suptii. Fe­ meea respectivă însa trebue sa fie mal nainte de tate (',U­ rota, apoi harnica şi ou minte (4), şi când iea copilulii în braţe spre a-l da să sugă să-lii pue pe mâna dreptă şi S8.-1 elee de suptă elin ţîţa dreptă din aoeeasi causă, care s'a amintitii mal sus (5). Aducendu-se o femee ca să lăpteze copilulu micii, tatălu �- '-'" .-.�� acestuia, moşa, sali cine este, caută s'o hrănescă şi s'o oin- -�� (1) IOneIJLI, op. cit. p. \:J, \ii com. ele J·ILI 1. Popovicl. (2) In Bucovina şi Moldova, COl1l. de mal multe Romancc din comuna Mălinf. ('î) Com. (le u-li:t Ionică ahi lUI Iorclachi IsacCl, propriebrll in l\fahala, r;;i 1. Popovid,il,veţători.l în Opatiţa. (4) Com. do cl-li\ G. Tomoiag·ă. (ii) Com. (10 ll-nil Ionic{t alU. lUI Iordachi IsacLL şi 1. Popovic'i. [144] -- 144- stescă cum se cuvine, ca copilulu să se sature de grabă şi să nu umble după mâncare (1). Femeile, car! alăpteză copiil şi li se umflă vre o ţîţă, din care causă simtii durere. e bine să se ducă la Iatrină si să , , le storcă în ea dicendu: « La ce ai paftiUt, aici qasesci,» căci îl va trece; sau să caute prin sare pisată nouă peri şi Să-I pună în apă şi să-I bea (2). Se întemlpă nu o dată că la unele femel le vine cu multu mal de grabă laptele decât la altele. In casulii acesta, ne­ putendu copilulu suge totu laptele câtu se strînge, fiindu prea slabă spre acesta, d.�, numaI Qă li se..J?J21(),�(J'I}�s.9iJJîţele'..�_ ci _de multe-orl"capetă şi frlqur; de lapte. Decl moşa, sciindu 'p;ea bine că friqurtle de lapte sunt forte periculose, nu aş­ teptă până ce vorii învechi, ci caută din bună vreme ca să le depărteze. Intre multe alte mijloce, ce le tntrebuinţeză moşa spre depărtarea friguriloru acestora, e şi urrnătoriulu descântecu : lea unu 0\\ îl1i sparge la capulu celu mal grosu, în care scuipă bolnava, şi tăindu din fie-care unghie at,ată dela mânl câtu şi dela degetele pecioreloru, pune câte unu dărăbelu ..-.---.'� .",,'�' în elu. lea apot unu *'t părăsită măsurată după mărimea bolnavei, îlă face moichlia (3) si-lă pune peste spărtura de ou. ApOI luândii unii firu dE! mătură cu care mestecândii în ou dice: /«Cum se mătură gunoiulu din casă, asa să se măture I ' florile, trernurile, frigurile dela N.)) După t6te acestea, l\Jându oulu, llu duce la o propia de garclu şi îngropându Ill\ dice : \ \ \ (1) Sevaslos, Căletorn, p. 46. " (2) Ionenu, op. cit. p. 23. \ T t I I [145] Când din ăstu ou puiu va mal învia, După � o plece .. Şi cloţa oră pleca, Şi dcmâncare le-o ela Şi puii 01'1'1 mânca, Cu picior; oru umbla, Cu ochiî orii vede, Cu aripi oră sbura, AtunCI să mal vină frigurile, Fiode, Tremurile Dela (cutare). Iţ,ula îlll duce şi-li) pune unde se despartă drumurile, şi dice : Cum se despartă drumurile, A;;;a să se despartă ele N. florile, Tremurile Şi t6te frigurile! (1) l\Ia'i departe e de amintită încă .;�L�.�_C!-_,�.c�, �.după c!'e- \1 dinta poporului, e bine ca în cea dintâiu Duminecă dela nascerea unul copilă, să-\: dea mă-sa ţîţă pc prag-uit'! uşeî, ca să nu capete arţag-u la plânsă {9J-J Iar în cele sese sel)temân'i dintâiu nu e bine să sedă cine- , , , va, mal alesu bărbatu, pe patulii în care e copilulu şi pe asternutulu mamei sale, căcl dacă sede, femeii i se umflă titele , 1 , , şi i se iea laptele (3). Din contră, când vine o femee ce are încă copilă micii în casă, trebue numai decât să mulgă ţîţă pe copilulu de casă (1) Aurelu Iana. «Din credintele la nasoeri», în «Familia» an. XXV. Oradia­ mare 1B8!J, No. 51, p. 604. (2) Ioncnu, op. cit. p. 16. /2\ ('my, clp. el-nil Rom. Simu, şi D. Iosofu, 10 [146] - 146- sau pe aşternutulu nepotei, ceea ce in sernneză că-I lasă, lapte (1). In tirnpulu câtu unu copilă suge, femeea ce-ILI alăpteză, set nu bea apd, căcî iea copilulii ventă în nasii (2). Iar dacă-I dă ţ}ţă cu mânile pline de aluatu, capătă frasu (3)., Când unel femel, care alăpteză vre-unu copilă, n vine ţî­ ţă şi curge singură, se crede că copilulu ce alăpteză doresce ţîţa şi trebue să-I dea (4). Dacă unei femei până la trel dile nu-I vine ţîţă , este semn (1: că nu-It va trrlz prunculă (5). Dacă unei femei, din nebăgare de semă cu apa ce-a beut'o, i s'a întâmplatll să bea şi vre-unu peru, atunci capela morbulu numitii astuparea ţîţeZ (6). In Macedonia prima alăptare se face după ce �u trecuti} 24 de ore, şi se potrivesce ca să fie odată cu răsăritulu s6- relul, punendu-se atunci pe capulu lehusel o sită şi înăuntru o pâne, pentru ca să aibă multă lapte; câte odată se trece­ gurguiulu printr' o verigă, lăsându astu-felu să sugă prunculu, apoi se rupe o bucăţică din pânea ce a fostii-pe capulu 10- hl�J şi muind'o în vinii, i-o dă să o măninco.' Din odaia lehusel, după asfinţitulu soreluî, nu se scote nici lumînare aprinsă, nicl cărbunl aprinşi şi nici vr'unu altii obiectii, căcl se crede că dgcă s'ar face astă-felu, acesta ar atrage după sine perderea laptelui lehuseî (7). I -.J , (1) �Com. 'de el-nil Horn. Sin�u, şi 13. Iosofu: Dacă pe cea ce a născutu o cor­ ccteză în timpulu acela catu �tă în casă (40 dile) altă muiere, ce incă Iăpt6zfl unu pruncu, şi dacă acesta nu l�ulge lapte pe aşternutuhl născute: ele cur6ndu, îl duce tîtn la acesta, cc a cercetat'o. , , \ (2) Ion6nu, op, cit. p. 15--:, \ (3) Com. de el-Iel HOI11. Siinu.\ (4) Ion6nu, op. cit. p. 2'1 ' (5) Jon0nu, op. cit. p. 8. (6) Com. de el-Ill Elia popel. (7) 13urada, Obiceil1l'i:e la naseerea cop'iiloru în l\Iacedonia, în op. cit. p. J H. I [147] - 147 -- In Bucovina elin contră există credinţa, că pana ce nu se boteză copilulu nou-născutu, nu e bine de a se ela niol unu lucru din casă; de aceea, ca nou-născutulu, trăindu, să se ţie de casă, Dacă se dă ceva din casă, atunci copiluh; respectivă tată vieţa lui e numaî 6spe acasă, numai pe dru­ muri şi prin satu trăesce (1). Mai departe este datină la Românii din Macedonia să se pazescă ea nu cum-va perdelele do la fereşti să tie rădicate, pentru ca lehuza să nu vadă lumină la vr o altă casă, căci atuncl îl fuge laptele. Asemenea nu se lasă lehuza singură în casă până ce nu se boteză copilulu, nici nu pote nimene întra la dinsa după ce s' a culca tu. Iar înain te de culcare S8 acoperă ogli ndile cu prosope, apoi se afumă cu tămâe şi se tnchidu uşile; acesta se face până la 40 do dile dela nascerea pruncului. Lehusa nici odată nu dă cu mâna sa vr'unii obiectu sau parale, căcî se crede că-şi dă laptele (2). In Ţera-l[omânescd femeile, ce nu alt lapte, ieau păsat II cu sernlnţă de măraru �i ferbendu-le, beau zama ce iese din­ tr'tnsele ; sau icau mazere cu rădecint de pătrunjelu 1;'i ros­ marină şi flore ele nucşoră, facu ciorbă dintr'tnselo, şi în totă vremea o mănâncă nelipsitu, pe lângă altele ce mai aii gustu (3). In fine, credu Românil din unele. părţi ale Bucooinet că dacă unii copilă more îndată după nascere, fără de a gusta tlţa mâne-sa (mă-siî), acela nurnai dacă i s'a rostitu formula botezului se face ingeru (4). De se tntemplă să fugă laptete dela lehuză, atunci se toc- (1) Corn. de d-Iu Ionică alu lUl lordaohi Isacu. (:3) Burada, Obiceiurile la nascere, op. cit. p. 43. (3) Lupaşcu, op. cit. p. 62. (4) Com. ue d-Iu Ionic�t ahi luI IOl'uachi lsacu. [148] -- 148- mesce unii ornu, ca să iea turta ce a fostii tăcută pentru caş- ' 1�_(ursite), s'o înm6ie în apă curgetore sau într'o Hintiu1ă:-­ şi după aceea s'o dea lehuset s'o mănânce, pentru ca S{1-j vie laptele (1). Româncele din Transiloania din contra, daca îşI perdu laptele, facu o gaură în loculu acela unde a născută, varsă puţină apă intr'însa, şi apol bendu cu o ţevă apă din gaura aceea, credu ��peta iarăşî laptele tnderăptu. Mal departe, dacă o femee îşI perde laptele, este datină totii în Transilvania, că ioa o fălie de pâne se duce şi se pune din jos de roţile moril,pne pânea acolo unde stro­ pesce rota tnvârtindu-se şi apol, mâncându acea fălie de pâne, crede ��_�_ap�ţă Iarăşl laptele la locă (2),) (1) Burada, Obiceiurile la nasccrca copiiloru Îll Maccdonln, în op, GiL p. 4G. (2) Com. de d-Iu R Iosof'ă, . r , ,\ i ! , 1 l \ 1 \ ţ;' I [149] -- lA!) - XI. U H SIT ORE L E. Urs�'t6rek,� numite altmintrelea şi 1l1'§jte, iar la Românii d in Macedom'a':flJire, a�be, hăr:ăsî'te şi !:Jlşmete, sunt tret fete -_ ..... -- ...,..� sau mal bine qisu treî .s,lîl1:f} (1), cart, după credinţa unora, vinii, ca să croescă ursiia copilului noii-născutu (2), totu­ deauna în septemâna în care s'a născutu unii copilu , în nopţile fără de soţu, adecă: a treia (3), a cincea şi a şeptea (1) Burada, Obiceiurile la nasccrca copiiloru în Macedonia, în op, cit, p, 44: «Aceste trei mire, numite şi olbele sau hdn�sitele sall şi caşmetele (ursi tele], - "- �� "-'-''''.'-/·0 1rn l)P:iP,�llp, în albu, cart stau [150] n6pte (1); după a altora însă în cele trel nopţi dintâl după nascere (2), şi cu deosebire în cea dintâiu (3); şi iarăşl după a �ra abia într'a opta nopte. I ' ! Mal nainte însă de a porni, a veni şi ::1 croi sortea se slli.t���CLL,gBJlpra �copilulul. Cea mai bătrână întrebă pre cele-lalte: ce sorte să-i crocscă ? Cele doue mal tinere respundu să-I croescă bine. Ea însă ursesce după cum a Iostu mulţămită sau nu, adecă bine sau reu, dicendu : «si: aiba traiul�l mea din (cutare) qi şi somnulii mea din (rutare) nopie.» Cele-lalte două, sciindu prea bine că în aceea c,li şi n6pte ea n'a fostă mulţămită, o r6gă să fie milosă (4). După ce s'au intelesii în privinţa Ul'selez, se porneschLs­ trele la casa unde se află copilulu nou-născutu ca să-I ursescă. In timpurile vechi, pe când omenil erau mal bun], mal drepţi şi mal 12I.!1D2lg§.� şi nu aşa de rei, invidioşi şi pe­ dtto�l ca în diua de astădf , se dice că multi le vedeau când vinii şi le audiau cum ursescii, cu deosebire Tnsă moşele, ( cari priveghi au pre copiil nou-născut; precumş�namele acestora (5)., In timpurile de faţă însă nu se mal arată nicl nu mal spunu nimărul nimicu, pentru că m6şele precum şi alte per- und der Bukovina, Viena 1881.'p. 167. - «'ftra nouă», an. III. p, 445: «Dar veni diua Ursitorilorii, adecă la trei dile după nascere, la miedulă noptii ve­ niră",să dea hotărh-o de ceea c\e are s{t p{tţ(\scă oopilulu, când (l să ajungă ornCl.)) (1) Fl'ârÎCu op. cit., p. 148.\ (2) «'I\\ra nouă», an. II. Bt\,curesci 1886. p. 250. - Bolintinenu, Căleloriî în l\Iac�donia, p, 89: "Ca şi \ţeranii noştri din Principate, Homânir Mace­ c10nl alt Ursitorile. TreI qile dela nascCJre, creclu că treI femel spirite "illCI Îl! casa unele s'a născutii pruQGulCt\şi ţinu sfatu la e[tpetciiulii legănulur despre it lur ursită.,,'\ (;3) Şeeiet6rea, redact. de 1013. Vulcanu, an, Il. p. 26. (4) Fr<\ncu, op. cit. p. 148. \ (5) Corn, de el-Iii 1. Georgescu. - "Tera nou{t>l, an. III. p. 444: "Pe c[md lumea bun{t era şi ursil6rele le aU(!ia.» 1 il 1· ,. I I I Îi! y t [151] -- lb] sone din timpurile trecute carl le vedură si le audiră, au " , destăinuitu tote secretele 101'll, şi de aceea acum se ferescu de urechile lumi! şi cu atâtu mal multu de ochi'( Sel. Afară de acesta Hiel: nu e bine ca omulu Să-ŞI scie înainte ursita sa, căcî atunoi, după cum spune unu cântecu din Bucovina: De-ar soi ornulu ce-arii păţi, De 'nainte s'ar feri, De-ar soi ornulu ce-ar păţi, Nicl elin casă n'ar eşi. r,,- ŞT de-orece în timpulu de faţă nime nu scie nicî nu vede, când sosescu ursiuirele, pentru că ele vinii de regulă pe la miedulu nopţii, când toti cel din casă dormu, si anume , " , câtu se pote de inoetişoru şi vorbescu şoptindă (1); de- aceea, după credinţa Româniloru din unele părţI: ale l-"ere>t­ RomânescZ, e bine, când unu copilu se nasce şi când se presupune că aparu ursitorele la ferestră să se ţină uşile şi ferestrele deschise, şi să fie cea mal mare linişte în tim­ pulu facerii (20 Asemenea -e bine ca cptu c;lile dela nascerea unul copilă părinţii lul să fie totu veseli, iar nu trişti, căcî dacă sunt triştî, se'ntristeză si ursitorile, si cum voru fi ele în acele , , , optă dile, aşa va fi apol şi copilulu în vieţii (3). Mal departe fiindu ursit6rele adese 01'1 forte tonatice şi superăciose, Rornâncele caută din cu bună vreme t6te ehi- � 1, purile şi mijlocele cum le-aru PUt6i;;;{�bine întra în voe, (1) Corn. de d-lu G. Tomoiagă, (2) Ioneuu, op. cit. p_ 8. (3) Ionenu, op. cit. p. 11. - Negoescu, Credinţe pop. publ. în «Lumina pentru tOţI)), an. III. Bucurescl 1888. p. 473: «Nu este bine ca părinţii copi­ lului, în cele dintâl optii c}ile să fie trişti, pentru că scarbescu UrÎst6rele şi, cum vorLl fi ele atund, aşa va fi şi noulu-născutLt.)) [152] -- 152 - ca să ursescă nou-născutuluî copilă o vieţii îndelungată, bună, senină, liniştită şi fericită. Aşa în unele părţî alo Transiloaniet nemijlocitu după ce \ a lnceputii femeea a se trudi de nascere, rnoşa pune pe masă l unu cotu de pârlZ::{"�;;-O'�ă:-fină -şi curată, iar pe pânză UnL! blidu plinu cu fărină cernută de grâU; apor, sare, pâne, unu caeru de lână şC-;:;nu deceriu, Tote obiectele acestea trebue să rernâe treî dile şi 1ter�"n-opt'I pe masă. Când se'mplinescu trei dile dela nascere se vede pe fărină urma ursitoreloru. r Dacă în restimpulu acestoru trei dile, câtîi umblă ursitorele, nu află aoestu darii, se supără [7i urscscu ca nounăscutulu copilă să n'aibă nirnicii in vieţa sa '(1). In alte părţf totu din Tran,nlva1�ict se punu asemenea pe \ masă, care e frumosii şi curatit aşternută trel talgere cu , grâtl-1iel�tu, treî [pahare cu apă şi Irei cu untu-de-lemnu, iar într'o scăfiţă o sumă anumită ele bani, anume ca prin acesta să le despue bine. Apa, după credinţa poporului, în­ semneză vieţă, iar untulu de lernnu, avuţie. Şi acun!;.J19_ când membriî familief, stându într/o anumită depărtare ele ma��ă:' murmură unele rugăciunIL pe atuncl moşa, cum se apropie miedulu noptii, prinde a lauda bunătatea şi puterea ursitoreloră priutr'unu cântecu, care se numesce ( Cânteculi: ursiieloră (2).)) In Banatic în sera a treia după nascere, când, după cre­ dinţa Româniloru elin acestă ţeră, vinii ursitorile ca să m­ sescă sortoa prunculuI nOLl�născutu, pune m6şa la C;)PUILI c()_· piluiul o pogace făcută elin făină ele grâu curatLl, iar deasupra pe pogace treI cruced (3), apoI o oglindii, unu piepLene şi (1) Cam de d-lti Halll. Simu. " (2) Slavicf, ap. cit. p. 167.-· Wlisl�.cki, ap. cit. p. \)--10.' "(3) D��ă �Ul=e numar �n�l singllrLl.f:'Llccrill, :1 L:!Jlcl ui'sitorile îI1C'�[lCl. a 8e, sfael!, :1Jll caret dm ele sa JlC crLlccrmlu, ŞI aşa sJaellllelLl-sc urSC:>Cll cO]lllu!\ll vieţă rea. Ins{t c1acit sunt 3 CI'. afuncl fie-car'c ursi l6rc îşI ica cl'llCcrili III SC'LI şi îndestuh\ndu·se cu aCesta urscscC( capillilul bine. "­ \ [153] - 1hJ -- o linguri), cu untură; anume ca, viindu ursitorile, să aibă .fie-care câte unii cruceriii de cheltuială) apol ce mânca, în ce se căuta şi cu ce 80 pieptăna, Totii atunci mal pune ea de­ asu pra pogaceI 'Încă şi o păreche de braciri noue. Adoua eJi ele dimineţâ mosa încinge cu brăcirile pre nepotă, iar pogacea, untura şi orucerif îl duce şi-1 dă porcaruluî satulul Salt altul păstorii 8" tescu ce trece pe stradă şi mână vitele la păşune, şi anume: pogClcea C<1 s'o' mănânce, cu untura să se ungă pe capu.Iar prc cel treî crucerl să-şl cumpere ceva (1). In C1.1te părţI totii elin Banatn moşa pregătesce în spre sera a treia după nascere o cină, numită cina sau cinişâra ursitori­ lor«, în următorulu chipu : lea cam pe timpulu când e sorele la chindie, o sinie (2), şi o acopere cu o bucată de pânză curată şi ne mal purtată. Imprejurulu sîniel pune nisce brăciri nOI, iar la mijloculu el unii bhdaşelu curată, în caro tornă do 3 Of'! câte 3 mânl de făină de grâll cernută prin o sita desă ; de-asupra făinel pune o lingură nouă cu sare şi alta eu untu şi unu paharu nou şi curată cu apă do isvoru neincepută, adecă din care n'a belltlt nime. Prinde apoi 3 lumini de ceră de tortelo blidaşeluluî, iar rmprejurulu lUI pune totu Ielulu de cereale precum: grâu, cucuruzu, pasule, etc, După ce a pregătitu t6te acestea, mesură statulu pruncu­ Iu'! nou-născută cu trei fire de mătasă roşie pre cari le în­ ftişma apoI împrcjurulu paharuluI cu apă de pe sînie. l"iindll astll-ielll sînia - masa - preparată o pune la caplllll nep6tei şi a nou-născutulul sau nepoţeltI, aprinde cele treI luminI de cera de pe t6rtele blidaşelulul, face de trel ori cruce şi apoI se r6gă rnal de mul,te ori ctitră Dumne<;leu (1) COlll, (le d-lU Ioanll Popovic'i, înv6(iitol'll. (2) Sînie se llllmese,� o masit rotundă - tămu aici că ea, fie 'n bine fie 'n rell, fie ori 9i cum va fi aceea, după-ce au rostit-o odată şi au scris'o intr'o carte, numiti « Cort. a Sorţii)) (4), nu numai că trebue să se îm­ plinescă, ci ea rămâne vecinică, neschimbată, nimene în lu­ me, afară de uniculă Dumnedeii, care e mal mare şi mal puternicii decât dînsele, de s'ar pune luntre şi punte şi de ar întrebuinţa orI şi ce ar voi, nu e în stare să prefacă ceea ce au ursitu ele odată; 01'1 să-lu scape din pericolulu (1) "Familial!, an. XIX, p. 312. (2) «Familia)), an. XIX, p. 302. 313, an. XX, p. 586. (3) "Familia», an. XIX, p. 302. (4) 1. Popii RcteganulLl, Poveşll, Partea IV, p. 50. - Uredinţa HCllm\nilol'ti din Bucovina. I [158] - lb8 --- sau martea care i-au predestinat'o (1). Unu singurii mijlocii pr-in care s'ar schimba ursita unul ornu, e numai acela: dacă audindu-le ce au ursitu, s'a!' ruga nemijlocită după acesta şi anume până ce n'au apucatu a i-o scrie în Cartea Sorţii, să-I croescă altă ursită mal bună. Dacă însă au apucatu acuma a o scrie, atuncl e în zadaru (2). Unu copilu, Ia oăpătâiulu căruia ursitorele nu s'au pututu inţelege, va ave o viaţă sbuciurnata în bine şi în re1l (3). Credinţa în ursitâre, în nemărginita loru putere de a croi după voinţă sortea fie-cărul ornu şi nestrămutabila 101'u hotă­ rh-c, nu numai că e forte respândită şi adâncă înrădăcinată in sinulu poporulul românii, ci ea este totu-odată şi forte veche, de are-ce, după cum ne vornu încredinţa din şirele următore, Românil au rnoştenit'o dela străbunll 10rl1, dela vechii Iiomant, Romanii aveau, ca si Românil de adl, trei dtne de nascere , " pre carî le numeau în genere Parcae, dela verb. pario-p artus a nasce, iar în specie pre una Parco., dela actulu nascerii, prc a doua Nona şi pre a treia Decuma, dela lunile a noua şi a decea, în cari se nască omerul. Mal pe urmă însă, voindu a le asimila MoereloJ'u (Motpo.) greoesol (4), elimi­ nară pre Parca şi adaoseră lângă Nona şi Decuma pe .M.orta ca cJină a morţil, pentru că în nascere se cuprinde şi ]}16rtea. "- Apariţiunea şi lucrativitatea acestoru tre't suror'/, torcet6re sau ursit6re se citeză decătră poeţiI şi sculptura romana, (1) Corn. de d-lLi Hom. Sinm,. - «Şee!etcirean, ed. de 1. Vu!eaMI, an. JI, p. 27. (2) Corn. de d-lCt AntonLI GeJ,rgiu, din Transilvania. (3) F'rcLl1eU, op. cit. p. 148. \ (4) Grecii cei vechi credea LI Crl "într'o peşteră întunec6să nu departe de tri­ bunalulU. suteranu se afla lt'trei �îne de sade, pre cart le numiall el cu Ulltl J1UlIle eolectivlt Matpo., iar în deoseb\ pl'e cea dintâiLI K":;U �I pre rjînele elin cestiune cu z şi ltU cu 8, Ul'c)itore =l(1În�L) în IOCll ele ul'si!o}'e (asemenea qîn�L), ceea ce însrL n� e corectiI. [161] Hil XII. BOT E Z U L U. Dacă prunculu noii-născutu o de o constituţie sănetosă, părinţiI sel în genere nu-lu boteză de grabă, ci-Iti lasă până a opta di, uni! chiar şi mal târdiu, adecă până ce se în­ sănetoşeză şi rădică nepota; iar dacă e ele o constituţie slabă, bolnăviciosă, atuncî caută ca să-lii boteze câtii mal de grabă, ca nu cum-va să moră nehotezatu. In genere însă caută, ca fie-care pruncii să se boteze câtti se pote mal de grabă, ca să nu crescă ca pă.c;âm'l (1). /Românii slavisaţt din Moraoia credu şi SPUl1l1 că copi­ lulu, care nu se boteză timpii mal îndelungatu, va ave ochl mari, şi asta de dorulii botezului (2;. (1) Romani] din unele p2\rţi ale Transilvaniel, după cum ne scriu d-nif R. i:)imu şi 13. Iosofu, credu că copiii uehotczaţl, ca păgfml, crescu ou ruultu mal repede dcc;U cel increşunatt. in comitatulu Solnocă-Doboca, după cum mi-a scrisLl Aurclă Chintoanu, stud. gimn., dacăcopiluh; nu e slab(l jlCt ţinti 2-3 rlile, iar alţi! îli1 ţinu până într'o di de serbătore şi apof îlu boluzrt cu Golcm­ llilata. - Jn 1�iaceclonia, copilulu se botezi'\; de ordinaru la a şoptea eli, potri­ vludu-se ca si, fie în qi ele Duminccă, cănd pc la cel mal cu dai-o de mauă SCI L1Ce atuuci şi masă mare. Vcc}J Bru-ada, Obiceiurile la nascorca copiilor-n, în op. cit., p. 4(i. (2) Emlers, op. cit., p. :39. )!Iarianz/', Nascerea la nOl11f�Di. 1J [162] \ -- Uî2 -- Mal înainte însă ele co vomu trata despre datinele şi cro­ d� româ;-��;�TtaLe 73�tezu, vornîi vorbi puţinii deSI)I'O , . , naşi Salt nânaşz, adecă despre personele cad ţintI pruncii la botezu şi fără de cad nici unu pruncii sănătosu nu p6te să, se 'ncrestineze. Obicciulu de a cere dela aceia, carl se boteză câte unt]' naşi: sau nănaşu, care să garanteze pentru buna oredintă şi vieţă a 101'u, este forte vechiu şi ajunge până la timpu­ rile apostolice. Unif vedu în persona apostol ului Andrciu pre intâiulu naşu, basându-se pe cuvintele s-tulul evangc­ listu Ioanu, I, 40--42: «Unulu din cel dOI, cari audiseră ele Ioanu şi-I urmaseră, era Andreiu, fratele lUI Sirnonu Petru. Acosta a aflată în­ tâI pe Simonii, fratele sM, şi a dlsu : (([101 aJUlI aflată pe (( Mesia, adecă pe Christosu. Şi l'a adusi; la lsusti. » Inootenstabilu însă este, că institutiunea nasilortc este celu , , putinii totu aşa de veche ca, şi botezulu copiiloru miel. Este evidentu că copiil miel nu puteau să vie singur! şi să ceră botezarea loru, prin urmare sau trebuia să remâe nebotezaţl, sau trebuia să, fie cine-va, care Să-I aducă la botezu şi să cerii pentru el harulu sacrarnentalu (1), care să-I ţie in bra­ ţele sale in timpulu botezului ('2), şi care, după cufundarea Ioru in api'i, Să-I eMice şi Să-I primescă (3). Afar;), de acesla, celu ce �e boteza" trebuia să depună m6r·­ turisil'ea ereclinţei sale şi să renunţe la diavolu!ll şib operelo lUI şi la cultulu lUI şi "Ia t6tă pompa luI. Acest�\ mă,durisiee şi renunţare ora imposibţ!u să o faeii copiii: era deeI neeesarlL ca să fie cine-va, cate să hlărtmisescă şi să răspundă în nurnele (1) Off'eru au baptisl1lulll, ael P�'('ipiendalll "pir'itLlaIeli1 g'l'aliam. (2) Gestar'U l.Ilauibus, tenere in J�aptismo, super foritelll in ulnis tCllcre. (3) SLl'>0i pere a fan tl�, a"sacramen\to baptislllalc; es. sacro fon te; de baptislllo,. ele sacra [unte filios spiritualitel' sLlscipcrc; clcvare de sacro fonte. [163] copiluluI şi Set Iăgăduescă în loculu IUJ, căcî altu-Ielu ar fi foslll trebuinţă să schimbe orenduiala botezului păzită 10. botezarea copiiloru, Dar biserica, admiţendu CC\ la botezii să respundă na­ şulu în loculu copilului, n'a avutu în vedere numal ca să păs­ treze ti pulii sau formele obicinuite ale celebrării acestuî SLl­ crarnenlu, ci a ��l�atii dcl_t, eretz'cil; cat'eh2tmeniz, cel aflaţl în penitenţă şi , 1 t' v l' ·t' ] \ . t v v t· v A fi ,cel posec a,l sau IpSI,1 ne, I11Il1 ea sanc osa) precum 111 me 111c'l 6menil neculţI. laI' pdntru ca să fie signră despre ca- [167] --- l(i7 -- paoitatea 101'1:1, biserica regulase ca numele loru să se În­ scrie în registre şi să se publice înainte de a se severşi hotozulii. Câtu privesce în fine numerulu nasiloru nu era fixatu, se pote însă admite ca regulă generală, că la fie-care botezu era unu sing: tr11 naşu. Biserica desaprobă obiceiulu unora de o lua mal mulţi naşi, căci, afar� de alte ineonveniente ce avea acestu obiceiu, apoi mal era şi interesulu ele a nu se întinde prea multu rudenia duhovnicescă, caro constituia unu impedimentu ele căsătorie (1), Tote aşezămintele biserioescî, câte s'au tnşiratu până aicI în privinţa naşiloru, precum şi tate dătorinţele faţă de fiil J01'U sufletesci, cari sunt numiţi de cătră dtnşii pretutindene, tn tate ţerile locuite de Români, finI, sau C1:ni sing. finu, dim. -, (im'ş01'u, finucil, finuţu, tem. fină, finl�,,6răJ finuca, finuţa, ros­ titii şi ână, eina, c'l'niş6ră, şt'nz:?6ră, cinuca, şinuca şi cinuia, şt'nuţă, mrom, chz'lirru Iem. ch.ih'nă, sunt usitate, cu puţine modificărl şi abateri, după cum ne vomu încredinţa din şi­ rele urrnătore, până a�ll la poporulu românii. l\la'î pretutindeni, n!;}��!.�,L_!!L13ucovina, ci şi în celelalte ţer'} locuite de Românî, este clatină ca nep6ta a do1Îa sau a treia di, după ce s'a soulatu din patu, să se pue la cale cu hărbatulă seu cam pe când să fie botezulo. nou-născutulut copilu şi pee cine anume să puc de cumătru sau cu1nătnt (2) (1) «13iseriua Ol'toJOX�t rornân5,,)) jumalll llel·iodi.cu-eclesiaslicLl, aiI. VI. Bu­ curescl 1882, pag. 300-30'L (2) Cihac, voindii, precum se vede, Ilo,mal decM sit al'gumenteze oă Ro­ mânii at'i jostii 'increştinaţi de dltrâ Slovenii din Panonia (Dict. d'0lym. daco­ rom. t. II. p. VIII.), derivă cuv. rom. cum(�tru, cU1net1'(� şi cumătl'ie (cuv. dim. cwniltriţă, c'umMrc(ţ, verb. (t se încnmiUd şi adj. înc�t11u'ttl"ittl-i't nU-l sunt cunos­ cute) dela vsI. ct'imotru (compaler) şi cumotl'a (commatel'). D-lLl D1'. D. Onciulu însă e de părDre oă cuv. l'om. cnmătru \'ine dela lat. [168] - H38- respective de naşi: (1). De regulă cel maf mulţt lnsurăţel în dătinoză a lua ca cumntri respective ca nuş?' la primii 10r!'1 copil pre nasiî, cari i-au cununatu pre dînşil. De aicl se vede că vine apol şi numirea ele nanaşt sau nânaşl, care e după părerea mea, compusă elin nuni; şi naşu, şi care se ţlă, mal alesii în Bucovina şi Transilvania, tuturoru perso- con-matrius (((ConvorbirI lit.» an. XIX. Bucuresci 1886. p. 183.). De accoaşl părere e şi d-Iu A. D. Xcnopol (Istoria Romaniloru, voI. I. Iaşi 1888, nota dela p. 153.) Care dintre aoeşti dornnf are dreptate, alcgă filologil.Ei::1 numar atăta VOiLI să dicu cr, Romani], cand au inceputu aş! boteza copii), a întrebuinţa cuv. botczic, butejune, botezătoriii, botescaii-â şi a botesă, carr cuvinte, după cum re­ cunosce şi Cihac Insu-şl (op, cit. p. XIII.) vinu de la lat. Laptizo, alI trobuitu sit numescă şi pe pers6nele, cari le-au ţhtUt'l� copiii la boteeă, asemenea c'unu cuv. de origine latină. (1) Ciluic, din aceleaşî motive, cari s'au al'iHaLu în nota precedentă, voindu cu 01'1 ce pl'eţu să arăte că şi cuv. rom. nl/na)�lt, naş-it, 1!('tnay'l, naşi: şi nit­ şiclt (Iorrn. nânaru, nânaşă, nâllllşuCit, nânăşuci; şi nânltfiec1 nu le cunosce), cu cm'j inLitulL'ză copii! românj de pretutindene pe pcrs6ncle ee i-au ţinutll la botezll, sunt de origine slavonă, le amestec{t la unei IOCll cu· cuv. rom. nanâ, "'�lledî, nene, nea, ue-icii, şi neiculiţâ, ca cu atâta mal lesne să p(jl{t ajung'e la, resultatulll dOl'itu. Uil{i ins;l, sau nu voesce Srt scie cl naş il faţrt de finiilol'll sunt numiţI şi p,'iril1ţi suftetesel spre deosebire de JH'îr'infi·f corjJoraU al acestO!�a. Mal departe saLI nu scie sau nu voesce să scie, dt per-sonele. cari sunt nu­ mite de cMri, fini! daco-rol1l. nafi sau năna)'i, şi nâlut:ji, t1nir 1ll1'0m. le nu­ meSCll nunt. Nnmt S(J nU!118SCe în MaceâLluia ornulLI care botczc't Untl copile:., iar nu se ()ice naf!'i. Când copilultl,,? botezatll dc o muere, aeesk1 se numesce nunlt, iar nu nalj'/' (Vang. Petrescu Cruşovenu, Mostre de dialectulll macedo­ I'om. Basme şi poesH pop. BLlCUl'esc! 1881, pag. HI6.) Prin botezzt, după cum ne învaţ�t s-ta SCl'iptur;"t, copiiz se 1W8Clt de a doua 61'(/, iar nrtscGloriT lor(l ele a8,Lrt-dalr, sunt cel ce-) tintl la botezll, adeeă nasii. Pl'-;mij născGtor1 sllf'Jete:,cl .tl copiilor-LI ce se bOl0zrl aLl fmCCI, dup(t ('Ulll �m VG(!utll şi mar sus, Însişl păJ.:inţii Ioru corporal!, iar mal pc Il l'nl{t lIWlii, aded, pers(Jnele, carI aLI cununatLI p1'e pltrinţiT loru. Naşii insă sunt nu numar piirinţii sujle!esci, ei totQ-odat:t şi lloitn'i sau non­ nae-le f1niloru, adecă cresci!.tol'ii 101'Ll, căc! cuv. lat. nonnus-i şi ilOItlW-ae {Freund, vVărterbuch der lateinischen Siî\ache; III Bd. Leipzig ,1846 p. 436--437), dela care cl'eclLt ei\, se deriv{, CllV. rom. nuni! şi nunti = paşll şi naşA, :l1Sellll1ez(t nu numai c{t!ugărtl şi ci!Iuger-iţ;t, \ei lotll-odat;t şi cl'esci!toJ'li (En-:ieher); prin urmare personule ee ţinCl pre copil la botezll sunlÎn acela.ş'i L:mpLI şi nUI/; şi JUf!)t pI'eseu:.��aLLt uniti:' -no,'?u == ucţna§'(l-·-nltJlCt§,t7. i 1 I \ t 1 .,. [169] --- 16�) � neloru, ce ţinu la botezîi nu numaî pre primii născuţî, ci şi pre ceî-lalţf copil. /SIa1"" pe urmă, dacă au mal mulţt copil, ceea ce se în­ templă celoru mal mulţi lnsuratl, atunci iaii ca n aş� sali nânaş't precine voescii şi cine le mal e dragu, în genere însa dintre consânzenl, iar în lipsa acestora şi pee alţi'i (1). Dintr'unu satu străinii numai rare-ori se indătineză a lua cumătri, şi dacă se şi Iau atunci respectivii trebue să fie rudeniî. De altă le�;e, mal alesii la poporulu de jos, 130 • '" '-' .., 1 iau numai rare-orI.:,_.,) După ce s'au pusu acum la cale cine să le fie'cumătnc şi nou-născutulul copilu naşy" ioa bărhatulu unu şipu sau o ploscă cu rachiu sau cu vinii, se duce la respeotivulu, po " , care doresce să-lu aibă de cumairu. şi spuindu-I SCOPU1Ll pentru care a venitu, îl închină cinstea adusă, In JJlacedoniu, g,�ll1> ar:� .. J1QmWl1J.tl să vie ca să boteze, i se J-:Y ducu cu trel dile mal înainte mal multe darurt pe unu tafta I v (tablă): cofeturt, tigani, rac7u'u) distimele (prosope), părpozt (colţunf), câfiane (batiste de rnetasă), şi altele; tate acestea acoperite cu una cevre (batistă) brodaiă cu peiela ; dicen- du-f : «Sursiţ't la bieerica a pategiune» == poftiţf la biserică la botezu ! Celu ce a adusă aceste darurî primesce unu pia: cu uriz (o farfurie cu crezu) saii paradei (parale) (2). Bărbatulu sau femeea pOnmt ca naşă nu se pune ;ll.c .. L;! 5)�Il�L de pricină, ci, după ce primesce pre viitol'u1tl seu Cll- \ (1) Com. de d-Iu Vasile TUl"Lur6uu, rii'coL(:'t: «de nafi se laLl III prima li­ nie cel ee au cununaLLl pl"e p:ll'inţi'î copilului, apoi şi alte n(muI'1 şi amicT.» --R. t:\imu, înveţătorLI în OrlatLl, precurn şi aJţY Hornânl. -Buraua, Obiceiurile l�t naSCl)I'ca copiilorll în Macedonia, în op. cit. p. 47: «Este obiceiulll că accla (;e a cnnunatll Sr\ şi botc:oe, şi numaI în casii când îl eşLe cu nepulin\ii" aLllllcl p�\\"inţiY copilulUI caut,], unLI altl't nllnaşl!.l) (2) BUl'ael::t, Obiceiurile la ll:lSCerca copiilor-LI în Macedonia, în op. cit. p. 47. [170] --- 170- mătru tntr'unu chipu câtă se p6te de amicalu, îl promite 1 că, numai dacă nu va fi cum-va }Q.1Q(,l_(lec_illlJ, îl va împlini cu cea mal mare bucurie şi dragoste dorinţa, şi acesta cu _ ......... �.,"";" .... .,." .•. ,.�.�..,.."'< ............. 1· atâta mal de grabă cu câtu că, după credinţa generală a - 1, \nomânilorLl fie-oare crestinii adeverntu este dătoru a se , , prinde cumătru, de aru fi celu ce-Iu)mbie unu omu orr şi câtu ele săr-manu şi nebăgatu în sernă ; de ore-ce pentru fie-care copilă botezată i se iartă câte unu pecatu şi se face mal plăcută lUI Dumnedeu : apol şi ele aceea pentru că şi Domnulu nostru 113. Chr., când a urnblatu cu Sân-Petru pc pămîntu, încă nu s'a PUStl nicIodată de pricină, ci nu odată a botezatu până chiar şi celoru mal sărmanl omeni, carl l'au poftită ca cumătru, Cehi ce refuză primirea oficiuluî de naşi: are, după cre­ dinţa poporului �f� f6�·te mare pecatu, iar celu cu pri- ,1 mesce şi boteză de bună voe, acelL�i�_ m��1Umal că pentru fie-care copilu botezată i se iartă câte ,unu păcatu, nu numar ci are pomană, ci totu-odată îl aduce fie-care jnc-;'eştin�1i;e mare norocu şi multii bine. Domnulu nostru Is, Chr., când umbla pe pămintu, boteza \ nu numal celoru ce-lu rugau, ci elu adese-ori se îrnbia şi ! sii�;),J);;i6re n'ar f unu pecatu strigătoru la ceru, credu si dicu Iiomânil, daca el ar face mal altmintrelea f de cun� a' făcută Mântuitorclu lumi]? Dreptll aceea mult.! .ti, insi nicI nu mal asteptă a fi îmbiat'î si rugaU, ci sin!!url , '.' t , '---' se în�bje cu 4ile, ba cl#ar �i cu septemân'i înainte, ca să fie primiţI ca cumitri. Mal alesll cel rilal avuţI şi fără ele copii se apucă de-a rîndultl ca cumătri, şi care a botezatll pre unu COpilll, boteză de regulă şi pl'e cel-lalţL \ � Datina şi credinţa acestd, J?u num!'lJ.� că. e forte rE:spânclittl \ printre RomâniI de pretutindene, �"ţ,-.,se afJi\ exprimatft -,..-: .. , 1 ... .... [171] -- 171 - chiar şi 'ntr' o sernă ele cântece poporane, Aşa balada «Ro­ mârn'(, Grue G'r'ozovonuh't» ne spune în privinţa acesta ur­ mătorele : Apcî Grue se pornesce Şi 'n Moldova se ivesco Ca unii sere, ce 'ncăldcsce, Incăldesce Şi rodesce. Gâ multi: bine 'n lume face SufletuNi să şi-lU impace: G1'eştinr5zâ Şi botezcl " Dă de fim'i Câte-unu treiinic, Şi de fină () treii uel. . Iar Alecsandri, oulegetorulu baladei din cestiune, dice cu privire la versurile acestea: « Românil sunt forte bucurosi de curnătrie, judccându după marele nurneru ele cumătre ce se găsescu în fie care sat5!-.Q).» (Dacă more cumătrulu sau curnătra, daca sunt tmpedecaţt sau bolnavi, atuncl cop iii Iorii tinu la botezu, Şi numaf atunc; se schimbă cumătrulu celu dintâiu, când nu mal remâne nime mal apropo din seminţia lui. rcâ�ld se boteza unu Jidovu sau altii necredinciosă, atunci ele rezulă se prin du mal multi fruntasi ca nasi. Il facu chiar CJ '" f;li vestminte românesci, îl dărucscu banî şi pămtntu ca să devie şi elu gospodaru în rindîi cu dtnşii ; iar dacă e 1101- t�iu ca�tă de-lu Şvi în/oră, ca să ·nu umble �lela şi mal pe urmă \ / sa dovie apostatu;._l Ce se atinge de numerii, se iea în genere pentru unu co- �"'---......,,�, "_�"""1'"'�r' (1) Poosii pop. ale Romănilor, Bucurescl 18GG, p. 81 şi 84. [172] - 172- pilu numar câte unii singură naşu, rarii câte doi, şi de totii raru mai mulţi decât dol. Escepţiune dela acestă regulă generală se face numai in casulu acela, când unei femel nu-I trăescu copiil, eu tote că nasce mal În totu anulu câte unulu, credendu că dacă va luă mal rnulţl curnătri, atuncl îl va trăi copilulu (1). Asta se face, ca şi în vechime, mal multii din causă ca să nu se 1 ătescă şi înmul ţescă prea tare rudenia eufletesca, căcl Ia Iiornânl înrudirea prin botezu tnsemneză mal multii chiar şi decât unu frate. Dovadă despre acesta avemu următorea împrejurare, că bote­ zându unu frate sau soră Ia unu altii frate sau soră, el nu se nurnescu mal multii frar?' saii badica şi leiica, ca mal înainte, ci cumairu şi cumătră. Mal toţI membriî dintr'o comuna sunt curnătri mal depărtaţi sau mal apropiaţt, Acestă înrudire spirituală îl ţine apoî pre toţI Ia olaltă, acesta îl tnşghebă şi întăresce. Totii din acesta causă unu cumătru are forte mare tre­ cere la altu cumătru. De-alee vine apol că cumătri cel SEll'-' manl sunt forte multii ajutoraţi de cătră cumetriî Ioru cel' mal avuţi. Şi dacă cumatri; intre olaLtă se 1,'inLt asa de aprope lnru­ ditJ, cu atâta mal multii e considerată înrudirea dintre nas; , , sau nanaşt �i dintee {imi botezaţi de dînşil. Din causa acesta apoI' nici 9.�DcJ nu se pate încheia o cii­ sălorie intre unii fim'l si n;;;�;;, si vice-versa. Acesta al' fi , ' ''(, -, pecatulLl celu mal mare, Dreptii aceea nime nicl nu se încumc­ tă a gân,:!Ll§t aşa ceva. B�--�i�1-";;Eiarfiii cumătrilorll, clup(t """""�-'.'�-"" \ , \. (1) Com. de el-ILI IonidL iL· lUI Ior�achi IfacLI: «Dacă imei fomol liU-] ll'itCSr-.CI copiii, CI.l tale C�L naSCJ În tol!'l aDultI câte ul1ulLl, trobue să-�i ica 12 C'.umel:J'i la b()I:CZI�I, �i iLtuncr îl ViL trăi copiiulCl.)) I �i fi'��� l' j/' , ,1 I \ .... I \ . 1 I I [173] credinţa poporului românii, nu potu să se căsătorescă între olaltă, căci el sunt consideraţi ca şi fraţi. «In t6te părţile - scrie d-sora Elena Sevastos, - unde am intrebatu, mi-au spusu, că rudenia în Christosu e multu mal puternică decât cea de sânge; că bună oră mai curendu al pute lua in căsătoria sora decât cumătra, că naşulă e mal multii decât părintele, ele vreme ce unulu ţi-a datu nu­ maî vieţa, pe când celalaltă te-a creştinatu; şi acestu peoatu numai atuncl ţi s'ar ierta, când, după ce ţi-al unsii tru­ PUlll cu ceră şi i-ai dată focu, al pute scăpa tcfăru (1).)) Dovadă despre acesta credinţă şi datină forte lăţită avemu pe lângă experinta de t6te dilele, încă şi o mulţime de po­ esif poporane din tote ţerile locuite ele Rornâni. Iată ce spune unu finu naşei sale, care voia ca Iinulu SelI s'o iee ele nevastă: Să me ierţi naşă, pe mine, Nu mă potu iubi cu tine, Nicî să fiu bărhatulă tell, C'asta nu vrea Dumnedeii Unu finii Ş1-0 naş'a se iubi, N'a fos t\1 , şi nici n'a mal fi! (2). Şi acum, după ce arnu vequtu când, cum şi pl'e cine alegli Româniî ele cumain' respective naşi şi ce credu el despre dlnşii, să trecemu la credintele si datinele dela boteza. , , , Cumate», după ce aii fostii tnvitaţi şi au primită asupra loru îndătorirea ca să fie naşt, prepară următorele obiecte, cad sunt de neapărată trebuinţă, parte�·iîl decursulu botezu­ lUI, parte mal pe urmă, şi anume: (1) Nunta la Romănl. Stmliu istorico-ctuograflcă comparativu. EJiţiunca Ac[\demiel române. Bucurescl 1889, p. 26-27. (2) AvramCt GOl'cca, «Hozanu» baladă pop., în «Tribuna», an. VI. SibiiCt 1889. N-ro 267. [174] L'um,inile de ootezu. Acestea mDI ele multii le preparau nasit singur! din ceră curată galbenă sau şi albă. In tim­ PUIll de taţă însă" pe cind mal totu comcrciulii e în mâna stră­ inilorîi, le ieaii ";;-;i=-;;-zc;r�' şi ele prin dughent. Luminile le lrnpodohescii cu diferite florl naturale, mal alesii cu hu­ suiocu, apol cu strămătură, cu humbăcelu, cordele de mă­ tasă, precum şi cu alte obiecte colorate, Pe lângă acesta mni h�gă de dinsele încă si vre-o câtl-va coti da citu sau de '--' )), L'\,n:\ orI unu ŞăJUţlJ, sau unii şalu dar mal cu semtt o bu­ cală de pânză albă ea la dOI coţ; de lungă, orI unu şlel'­ g<:trill sari tulpanu. Afară de acesta mat ducu la botezu încă şi o altă bucati ele pânză albă, Salt unu ştergarll frumosii, care se numesco crz}'mrJ, în unele părţt însă faşă, şi în care de cumunu se pune şi se învălesco copilulu, după ce-Il! scote preotulu din apa în care l'a cufundatu şi botezată, Atâtll din crijma acesta dtll şi din pânza cea albă, ce se, legă la lumină, se face mal pe urmă cameşa pentru cop i­ lulLl botezatll (1). Cu cămeşa acesta/se îmbracă copllulu, când e de 3-4 lunî. / ------../ . După rânduiala bisericeî însă crijma al' trebui să se păs- treze până la m6rte, când se pune pe făţa repausatulut ; do regulă însă i se face în cele mal multe părU clin(r'însa unu '" ' vestmîntll albll, simholulCl vieţiI nepetate. Din coţi! cel ele lână îşI face mama eopilullll o fotă, o fusti't şi unll şaeafa nll (2). \ In fine, m::11 prepară şi\ duell naşil îneă şi scutece, crJz'ţă în capLl, unu oghclaş/l, Ul1l1 brâneţu forle fe1ll110suţesutil, (1) COlll, de d-ICI IOlJic;\ iL Iiil Ionl;�lli I»acCl, agl'iCClllOl-CI în Mahala, disll'ic­ iulCI CernăuţulllJ. "Din c1"1Jnw, cu cm"e s'a ţillutCt copilulll la botczl�, se face c;\l1lcşuică, totii p,'tnza se !JllllC în acd" c.ămcŞrl" nimic[t nu se lepikIă)), (2) OI'. DJujan,Rki, in «/\lbina Cm'pa\;ilor-ll,J)- an, IV, p, 75. [175] \ \ 1 ., \ ) -;. I II \ \ l I i \ f _ 175 -- numitll în genere cc/aşeZ,» apoI nu1ncC't precum şi alte vest- 1�1inte rn.::tl mici menite pentru copilulu ce are să se bo­ teze, aceste<:\' din urmă însă, afară de brâneţu, nu le ieau cu sine la botezu, ci le lasă acastt Ia nepotă- In unele locurI este c1:1tinii ca preotul\l cu bdwZU sali 7J)'âneţulii (fai,?a) acest:), să stropescă pre copilLI după ce l'a botezatu, în loci" de a-lL1 stropi cu buretele. In Transilvania nasa p�l:c:pară asemene:), scutece, cârpe, fa- �;a, în cad îll1 duce pre copilu la botez\l. Pânza, care () aduce nasa trebue să fie atâta de lungă, câtu să se p6tii încinge cu dînsa, adecă sa o cuprindă pre naşă (1). -rr�România esisL[t eredinţ:), că dacă [aşa, ce se dă unul. copi\U de naşLl, se brodesceprea lungi\, se va însura Gopiluhl bet)'ânu, iar ele va fi se·urlă se va însu,ra tîne1'fi (�. Totu în România se crede că cu betele dela botezuli\ unul copilLl nu e bine să se încingă ma-sa, pentru că tmbe­ trănesce Cl1fE;ndl1 şi va li mal multii bolnăvici6să dedtJ sănet6să (3). In Ungaria, comitatulll Satrn�U'1\ înainte de botezulU unul pruncl\, nân::1ş8. duce finului seu ca darii o bucată de giolgill, numită C1'M.?mă. Dacă se întemplă Să-I moră finull1 îndată după botezLl, orl şi mai târ4iL1 pftnă 1:1 unii anu, atuncI nănaşa sa numaI dec�lt îl c6să o cămcşă elin cruşma aCt�sta f;\i-lll îmbr:w(\ cu dînsa, cre4encl� că la jucleţulL1 ele pe urmă 1 v ' ti D" v v • d se va scu a cu cameşa aces '<�. al>;a nanaşa nu l-ar a cruş· ma ac(�sta, atuncI flnulLl seu ar treblli lajudeţii să se sc61e cu pielea g61ă (4). (1) UOlll. llu u-lu Hom. SiJllu. (2) lon0l1u, op. cit. p. 27.- "ŞclF\LCll'ea» al\. 1. F{tltiecnil892 p.12§: "C'l.ml \)"L0;61 copil s[, le da] faşr, lllng�"» (3) IOl1l'llU 0]1. cit. p. 2(). - «Lmnina pentru toţI,» ::m. nI, p. L[73. (J<1 Com. (\t) el-Jlt El. VOPlt, înviN,torlt în şOll1euLa·mare. [176] -- 17G In JJlocedr)niet lucrurile ce le primesce prunculu la botezu ca dari) sunt: fuştanice (rochiţă), p arpozii (colţunl), fesa (scufiţă) de zoţe sau de sultănie (stofe de mătasă şi lână) cu dantele, avendu aninatu în mijloculu el o fiurt"e (nione­ C!:), de auru), fesa se mal face şi din mentina, curazet şi gt'amfezct (stofe de mătasă); tote acestCf Iucrurl se numescu în Magarova armata el iliclui, iar în Vlahoclisura şi alte locurl se numescu iacimea a fiiclui (1), Sosinclll diua, în care are să se boteze copilulll,· atâtu mosa câtu si cumătr i, cad ieau cu sine t6te cele pregătite , , .... ./ pentru botezu, se adună mal întâl la casa nepotei şi de aicl apoî, luându moşa copilulu, se ducu cu dtnsulă sau la biso­ rică sau 1:1 preotulu acasă, adecă unele «re să fie botezulu, căci mal alesă în Bucovina unii preoţi tndătineză a boteza la dînşiI, alţii însă, şi cu deosebire cel din Macedonia, nu­ mal la bisericii (2) Inainte de plecare, dăcă nou-născutulă e băiatii, moşa îli:i scaldă frumosii si-lii înfasă într'o cămesă albă de a " , tătâne-seu, dacă-I copilă intr'una de a mâna-sa. (3), In unele părţî totu atuncl moşa tndătineză de a-l PUt1q Între scutece sau în faşă şi anume pe pieplu o franzolă sau o bucăţică ele pâne şi una ele sare, une orl chiar şi banl, cu scopu ca totă viaţa sa să aibă pâno �i sare, să fio, după cum spune românulu, nu numai llorocitu, ci totll-oclală şi bUl1l1 ca pânea ce<1 de grtîll (4), \ (1) Burac1a, OJJiceiUi'jic la n�flccrea copiilmu în l'I1acerlOJ.Jia, în op, ci!. p. 0.7-48, (2) Duraua, Obiceiurile, p, 47: '«13otezulll se face tolCl-UeaUJla la bise!'icr1 şi In lleIiinţa pr�rinţiJorCI; de ohiceill \nu yine nimenT străiui:l e1cc,\t cel îmilei('! mal din llaintc cu nohot1'1 'ti stmTi,de,,, (3) DicL M, Ursaca, " ('1) Com, de el-lCI Y, Tl1rlLll'liull, p;\eO[[I, [lt'eC'llm şi alţi Hom,tni lÎin 13L1COyiila. [177] , , -- 177 - In Suceaca precum şi în unele sate din�pl'G.iLl,l:ill.u..:1C'!§,ştda, Dând are să se boteze prunculu, 1111 îmbracă nănaşa sau cumătra cea mare în straele de botezu, iar maică-sa îl pune la pieptu nisce hani de argintu ca să fie cu norOCL1 (1). In Transiloania, când plecă la botezu, moşa vîră la faşa copilulul sare şi pâne, pentru ca să se facă avutu �i noro­ COSLl. lat' când î\u iea în braţe, ca să se ducă cu dinsulu la biserică, moşa dice : «ducă unt" păgânu ca să aduci: unit creştini:» La 'ntorcere dice : « am dusii unt: păgânu 1'/ ani­ ai;L�stl unt!, creştinull (2). In alte părţJ) totu din Transiloania, înainte de-a pleca la botezu sau în decursulu botezului, nănaşulu capătă unu să­ cuşoru de pâne pe care-In păstreză , ca su venire despre datoria sa; şi în casu ele trebuinţă spre a gt'iji pentru sus­ ţinerea trupescă şi sufletescă a nou-năacutulul (3). In părţile Oraoite; din Banatu, înainte de a pleca moşa cu celii nou-născută la biserică, ilii atinge cu crescetulu de pra­ gUll1 uşei de jos în scmnu ca să nu se prindă deoohiulu de c11\ dicendu : -Cum se aşezi pragulu sub lemnu, sub lume, sub ţeră, asa să se aseze si deochiulii la cehi nou-năsoutu. , " La eşi rea din casă 11u dă pe ferestră, dicendîi. -Cum se tine ferestra de casă) asa să se tină şi nou- , " născutulu de mama sa 1 (4). In alte părţî, totii din Banată, când iese moşa cu prun­ culu elin casă ca să morgă cu deneulu la biserică să-Iu bo­ teze) unulLl dintre casnic!. o întrebă: -Ce al, m6şă, în legăn(l? (1) Dlujanschi, în op. cit. p. 75. (2) Com. de d-JLl Rom. Simu. (3) VV. Schmidt, op. cit. p. 26, (4) Aurelii lana. «Credinţe la NaSC8rl,) în «Familia.» an. XXV. Ol'aclia mare, 1889 p. 483. \ Ma1'ia-mi, Nascerea la. Român']. 12 • [178] 178 l\16:ţ;�r, daca prunculu ce are să se boteze e băiatu, res­ punde : «unii moşii», iar dacă e copilă: «o maşal). --Moşu-m6şă- să dea Dumnedeu să, ajungă! - dice la acesta casniculu. Eşindu şi mergendu cu prunculu la biserică caută m6şa cu cea mal mare precauţiune ce felă ele ornenl va întâlni pe drum ii, căcî cum e înfăţişarea şi purtarea omeniloru co-t lntâlnesce aşa crede ea că va fi şi prunculu când va cresce mare. La biserică pune totu moşa mâna dreptă a nepoţelulut seu pe cartea preotului, rugândii pre Dumnedeu ea şi ne­ poţelulu seu să ajungă cărturariu şi omu mare (1). In imprejurimea ŞomcuteI-mad comitatulu Satrnaru, din Ungaria, când are să se boteze unu pruncii, i se pune la capii o cade, anume ca să fie cărturariu, orl o secure, ca să fie meşterii, orî alte obiecte cart le placu mal bine pă­ rinţiloru (2). In Ţera-Românesca, când S0 duce naşulu de iea pre copilă dela mama sa ca să-lu boteze, trebue să lase jos ceva a1'gl'ntif; spre noroculu copilului , în realitate însă argintulu acesta, e pentru moşâ (3). La Românii elin Istria, când se scote copilulu din casă spre a-lu duce la bisericii SQ, se boteze, se umple unu paneru cu ele alo mâncărif şi se duce CLI copilulu, ca vieţii prunculut V--"'�J să fie înbelşngată (4). ' 1< J. In cele mal multe l�ărţl ale Bucovinei e datină ca naşi], când mer'gll la, boteziî; să ducă preotulul :şi unu felii ele "'-.. \ (1) UOIl1. de d-1Cl IosifLl Oln.ri'(l, Îllve(,i'i,LoeLl in Domanll. (2) C0111. el" el-lll Elia POPll, }nv(jţ�\tOT'll îa ŞOl1lcllLa-mare. (3) «Lumina pentru toţl», an. �1I, p:1.g. 1173. (4) I3urada, "O d\letorie În saLele rom�'tnescI din Istria»), în "Triblllla)), :m, VIlT. Sibill 1891. �o. 161. � .. f.· [193] -- 193 - Du}, acesta îl dă copilulu şi pânea. Tot asa facu şi cumctti dându-I luminele. Mall). l�rimil1dtl copiluh':1 pânea şi luminele, sărută mâna mosei :1 multămesce atâtu acesteia câtu şi cumătrilorii di- , ' cenc!ll: -Mtiltămesctlj mosică dragă, şi d-vostră cumătriloru şi nânasilor�! Cum ;lţl ajunsă de l'nţl botezată, aşa sa ajungeţi - , "". nC'l I sa-lu SI oununrj . Cin�tesce �pol şi ea atâtii pre m 6şă câtu şi pre cumătri, După atelsta, dacă cumatria nu se face în aceea di, îşI ieau r8,lasu bunii şi se ducu cu top pe acasă (1). 10 lJ'rdtăuţulu-veckiil districtulu Rădăuţuluî, cum se tntorcu dela botezu, unulu de casă, 01'1 şi care, pune o perină pe masă, moşa pune copilulu pe perină iar la capulu luî pâne şi sare. După acesta nenele copilului cinstesce pre moşă, iar moşa pe cumătri cel mari. Fie-care trebue sa cinstescă câte unu paharu de bine în sănătatea copilulul. �Pă ce a cinstitii fie-care, aprindă luminele, şi dacă sunt mal multe cumătre sau cumătri ieau copilulu dimpreună cu luminele, pânea şi sarea, S0 ducă apol la nepotă, şi tnchinându-i-ls c,licu: Pottimu cumătră prunculă acesta Pe care l'amii botezată Şi încrestinatii Şi'n lege l'amă băgatu. Ti-lu dăruimu dumi-tale Cu pâne şi cu sare, Cu darulu sfinţieX sale, Cresce-lu uşoru Şi sănetosu! (V După acestă presontare şi închinare urmeză masa sau (1) Diel. de Aniţa Ursaehi. (2) Dic;t. de ZamJîra Ignăl6ici. 13 [194] _. JH4 - mal bine qi8l1 cumatria, despre care vomu vorbi capi- tolulu XVI. In alte părţ'î ale Bucovinei moşa, cum întră În csă, ln-, / �"_�_âml�ză copilul II nou-botezatu mamei �aJe) dicendu : ... -.�­ -Bine v'amu aflatu ! bine şi norocu eă dea Durmedeu prunculuî nou-născutii ' şi cresc ere uşoră ; �i de-asemenea şi D-tale, nepoţică dragă, sculare uşoră şi 'nsanetoşare! Să-ţi fie braţele pline, Casa cu nora cu şi bine! Acesta bine să DU crescă Dumnedeii altulii să ve dăruescă ! Precum aţI ajunsă pre acesta De l'aţl botezată Şi încreştinată, Aşa să ajungeţt Ca să-lii şi oresoett, Şi să ve Învredniciţi Ca să-Iti şi căsătoriţi! La care respundu părinţiI:. -- Dă D6mne, moşică dragă! , , , , Dumnedeu . să teaudă l.. să-ţî fie cuvintulii deplină, şi să ajungi şi el-ta cu nOI .la tote cele ce ne-ai uratu noue şi prunoulul! (1). In comuna Vama', distriotulu Câmpulungulut, sosindu nă­ nasulu cu finulîi seu a casă, 'tIu închină mal întâI po la ic6ne dicendii : Să fii, finule, cinstitii, De toti ornenil iubitii , , Ca şi sfintele icone ' Toţi să �'f3 uite la tine, Şi aşa să 'ţi se 'nchine Cum se 'nchină la iconc! \ ApOI, tntorcendu-se că�ă părinţi, le ureză dicendu : \ (1) Corn de u-lli G. Tomoiagrt. [195] r il 1.1 , f - 195 S�l trăiţl, cumătriloru ' S'ajungetl Să vedeţI Pe acestu finii căsătorită Şi deplină gospodăritu. Şi s'ajungetl să vedeţi Şi Gir Iiiloru seI Adecă pe nepotel ! După acesta, desbrăcându-se de cojocu şi puindu-lu pe masa cu perulu tntorsu în sus, aşeză pre finulu seu de-a­ supra cojoculuî, şi iară-şi ureză: Finule, să străescî, Şi să crescl Şi să te 'nmulţescl, S'ar atâtea 01 cu miel Şi vad cu viţel Şi norocu Câţr peri în acestu cojocu (1). In Transiloania, după ce s'au Intorsu dela botezu, pune moşa pre copilă de-a dreptulu pe masă şi chemă pre pă­ rinţî ca să-lii iea de acolo şi anume dacă e Ieoioru pre tatălu SOLI, iar daca e fată pre mama sa (2). In alte părţi, totu din Transilvania, după ce au sositii casă, copilulu se predă prin o cuvîntare serbătorescă din partea cumătriloru, mamei sale, iar acesta, primindu-lu îlLl pune pe masă, care e forte frumosii acoperită, prim indii în acela-şt timpii darurile din partea coloră de faţă. O masa animată încheie apoi acestă di însemnată, la care se înţelege de sine că nu lipsescu datinele şi părerile superstiţiose. Aşa de es., dacă-I pică eul-va trr timpulu ospeţului cuţitulu sau furculiţa jos şi se trnplântă în pămtntu, e unu sernnu (1) Cam. ele el-Iti Nicolaiu Lucanu, canto bis, din Vama. (2) Cam. ele d-lu Rom. Simu. [196] ! - 19() -- reu, căcî se crede, că copilulu va muri de o morte nenatu­ rală. Dar în diua acesta nicî vitele domestice nu sunt trecute cu vederea, elin contra gospodariulu ele casă le dă de astă dată nutretu mal bunu, dicendii în acela-st timpii: «mâncat; �i 1)13 TUgaţ� pent1'1.t copiZ;,llu meu h) fIn- Ul;ele locurI tnain te ele masa dela botejwne cumătrulii mare aruncă paseriloru meiu sau grâu, care a statu trei dile şi trel nopţi în le­ gănulll copilulul, dicendu: «să cânte tatalu; cerescu laudă şi onâre şi să-Uî râae ca Să-l dee copilulut saneiate! (1) » ,l Datina elin urmă ne revoca în memorie datina Romă;;z'ZO'ru de-a da măruntae ele purcelu 8tn'qeloî"u, pe cari le credeau el că sunt unu felu de paserl uriciose ele n6pte (2). In Ţera-Româneeca, după ce unu copilu este botezată, adusu acasă dela biserică, se pune pe o baligă ele vacă din oboru, apol se duce mă-sa şi-Il) iea de-acolo. Acesta se face ca �r!:._giba copilulii parte de vite (3). r- Totu în Ttfra-Rornânescă, unu copilii, după ce s'a botezată, în diua acesta se pune lingă elu unele dorme unu fieru, o mătură, şi se presară tărîţe şi spuză din focu, ca să nu vie Mama-padure; să-Iti om6re sau să-lu pocescă (4), J După t6te acestea urmeză cumairia sau, culn se spune în Transilvania: ospetarea, despre care vornu vorbi mal la vale, In Macedonia, îndată după hotezu în bisercă chiar, se îmbracă copilulii cu fustănîce, punendu-I şi fesa pe capu, şi apoi nasa îlu iea p,e braţe, precum şi doue lumînărI aprinse împodobite cu danteIp roşii şi ver<;11, pe cad le ţine una într'o mină şi alta În cea-laltă; şi a�a merge până la casa \ \ (1) vVlislocki, op. cit. p. 11\ (2) Prcllcr, Ham. Myth. t. II, p. 238. (3) lon6nu, op. cit. p. 27. \ (L1) Ton6nu, op. cit. p. 28. -''''''''''''­ a � \ I f [197] -- 197 - lehusel. Când întră in odaia lehuzeî, face m<11 tntâî cu o lu­ mînare apr-insă sernnulii crucii pe pragulu uşel, dicendu: « lYhi bună e'ancherdieasca parinţii, s'bănează sa-; macara numia (norocu bună, să se bucure pă rinţiî, să trăescă să-I mân­ cărnii nunta, adecă să mâncămu la nunta); iar de va fi fată: şi la feciorii să dea Dumnedeu.! După rostirea acestorii cuvinte pune lumînările aprinse într'o pâne anume, ca inima copilulu I să fie curată şi să ne belşugu la casa lut. 'Dacă se Intemplă de se stingii lumlnările pe drumu, atunci' oredu Româniî macedoneni, că copilulu n'are să fie cu no­ rocu, iar dacă nu se stingii şi e timpu frumosii în acea di, atunci copilulu V<1 fi cu norociL..J Dimpreună cu moşa şi naşi! sau nunz:'[ mergu şi totl, cei ce au fostă invitaţi la botezii, acasă la lehusă şi o Ielici­ teză; apoI li se servesce cafea, rachiu, Iucuml, nohotu, stra­ firle, tigăni şi vinii, apol se punu la masă (1). In fine, trebue să mal amintirnu încă şi aceea că, dacă copilulu nou-născută arată, simptone de morte, moşa sau şi altă personă pote să-lii boteze şi fără ele preotu ; şi asta din causă C<1 copilulii să nu morgă neincreştinatii in cea-laltă lume, unde, prefăccndu-se în lJJoToiu, l'aru aştepta cele mal crâncene torturi. In casulu acesta e ele ajunsă ca mosa, sau cine este, să-Ill stropescii cu <1pă sfinţită :şi să-i rostescl'ca la RomânI. - 209 - lJ.hpoea slaoona. Vasile==Ba<'i1ius, elim, VasiUeă, Siiica, Lieă, Vasz'lieuţă, Licuiâ, Vasilcu; acesta totu-odată şi ca nume de familie, Vilicift, Vilică. (Vedî despre acestea două şi «Familia» an, VIII, p, 280), Ţz'lică, +'z'lea, lacovu==Iacobus, nume ele familie Iacouiia. Poporulă de rlndu nu-lu intrebuinţeză mal de felii, ci numai uni) dintre rczcsî, la cari provine şi numele de familie citatu, Niczllaiu, dim. Niculaeşii, Niculica, Culiect, Niculuţa, Oll­ Hţă, Nz'colu(ă, Niculcea , nume de familie: Niculcea, Nz'eul1'ţct, Griqore, Glz'gore, dirn. Grigoraşu) Griqorita, Gr(r;oruţa, Grigo1'utu, Gogu, CJoguţu, CJoruţu; nume ele familie: G1'igo- 1'OŞU, Goraşiî, Gngorenu, CJ1'igoresczl, G1'igorcea, Gorcea, iNe, Ilea, elim, iliaşu, I!ieşu, Iliaca. Ilt'uţa, Iliuţft, Iluţct, lluţ'Ll, Luiâ ; nume de familie: Iliuiii, Luiâ ; satu: Sâni-Llie. Go-oril«, Gavn'Iă, elim. CJavrilaşu, o acriluţa, Gaoriluta, Vn'Zuţă; nume de familie: Goorilescu. Paoeiă, Pauelu, Pctvelaşu, Paoeiuca, Păveh,cfJ., Pavelică; nume de familie: Pavelea. Alexandru, Insandru, elim, Alexomdruia, Druta; Sandu, Sanduiu, Duiu, tem, Sanda, Aleeu, Alecuiu. 1Jlz'hailu vsl. rus, Mihail, Mihailo, MihaIl, ll1i/za/a, lJ1rlz'haiu, }·hhaz'zl, lJ1ni/uleşu, lJ1ihăilă, lJ1fiihă�'Iă, Nihăila, lJ!ftltctz'�ă, Mfii­ hal'ţeL, }hhăiţă, Mihăicuţu, JJ!lilwladucă, acestea doue usitate mal alesii În rrransilvania, Mdwluţă, lYlfll'hăluţă, Nzlulluţa, Mz'hăZuca, Nz'hălucă, JjlJihailaşu, Ml'hălaşu, Mnihalaşt't, MihăZa'u, 2VHhu, Mz'u; nume de familie: lYh,'hăilă, Mihăescu, lJ1ihălescu, .L�lihd!enu, 111ilwţă; sale: lYl/'katcea, Mihdz'Ze:n'l, Il6na==Helena, dim. Ilenuţa, Nuţa., I1enuca, Il/'nea, Ilin­ .('Uţa, llencuşo, llionca, Dina, Lena, JYena, Odochia, Dochia, OJoca, Odoehz'ţa, DJChiţa) Chiţa. 14 [210] ---- 210 - Paraechioa, Chiva, Parasea, Btrascuţa, Paraschiţa, Pa1'Ct­ schiiu ca, Paehiţa, CMţa, Pachiiuca. Mardolincz::' Magdalena, Mădăl�'na, Mădalinuţa, Nina. Vârvara, Vâ?'van'ca, VâJ'vă1'uea, Vârvăruţa. Samuilîi, Samoila, Samuilâ, Samoila, Şomolec, Samolaşa; ]Jiolieâ: 111. Epoca fanariota. Cosiandachiz:': Constantina, Costa ehi, Costachela, Costac1u·ţa. Dumurachi. Dumitru, Dumitrache, iv1itralache, Trach.e, Tacki, TăcMţă. Petrache = Petru, Petrachi, Pairachi, RttrcLeheli"i, Traclii. 21[crnole = Emanuil, Manoilă, JY[anuilă, Manolachi, Lachi, Manolaşa. ' Mihalache=Mihaiu, Milwlachi, Laclti. Aice trebue să notărnii, că tate numele cari se strrsescu , pe achi sau ache provinu numaî Ia Românii-de prin oraşe şi la rezeşî, la ţet'an'l însă numar raru. J1im'ghio!a = Maria, Ghiâla, JYlarghiolica, Ghiolica, l11arguli­ ţi7, Lita : Gheorghe == Gl'orgiu, Ghiorghiaşu, Glziorghieşu, Ghicrohica; Ghiorghiţă, Ghiţa, Glziorqhiţucă, Ghiţacă, Gkiorghiliţă, (]hior­ ghiuţă, Ghiuţâ, Iuta Gkio�a, Gogu, Gogu(ă, Guta; nume ele familie: Ghica, Glll:Org!ţiu, Gheorghescu, Ghiorghianu, Ghiţes cu , Gkiuţă, satu: Gheorgl�iten>t, Spiridoua. -:= 1:'lt8�pta,[roy, Schiridonti, Seriedonă; Scridonă: SC1'idonaşi1, Scritlonelu,'\ SC1'z'donucâ, Se?'z'cZonuţu, Nichi(01'tt -:= N�%'�rpopi)�, OlajoTu, Chi/uru, Chi/oraşu, Chi- jorelu. ; NI' - NT 'fI 10.'\' l • 1o.T' 1 ' 1 f l' ecndă _ 1 1.Y'/fjtJo,c;, LVZ(;mta, Lvzcmtuţă, nume (O ((mi lC: NichitWjtt, Nichitemt. \ [211] -- �11 Garoja, Goroţina, Garofiţa. Pinteleiu == llav9sAs[OV, Pântea, Piniea ; acestu din urmă şi ca nume de familie. Frosina == Eufrusina, Frosinca, Frosincuia, Froeinuia, F'tIl­ sina, Sinuia. Lisaveta == Elisabeta, Saoeia, Savetca, Saoetcuia, Veta, Ve­ tuca, Vetaţa, Sauetuia, Saf ta , Saftica, Să/tiţa, SăI tuţa. Smaranda, Smarandita, Mandiţa, Maranda, Maramdiia, 111.aranduţa, 111aranduca. Zamfira, Zamfirica, Zamfiruca, Zamfiruţa, Zanchira, Eira, Firona ; mase. Zarn/irit, Fira, Firică ; nume de familie: Zarn­ /h-escu. liucsanda, Iiuceanduşa, Casandra, Casamdruca, Casandruia. IV. Epoca romana. în acesta epocă o parte bunicică de părinţi şi nânaşî, până chiar şi din mijloculu poporului de rîndu, au tnceputu a da fiiloru, respective Iiniloru, nume de origine romană. Totu aşa facă şi uniî preoţi în comunele păstorite de dlnsil. /'Partea cea mai mare însă nicî acum nu se pote des) băra cu totulu de numele şi diminutivele străine, cugetându ( pe semne în mintea loru cea corcită, că dacă se voru îm-( popota în pene străine voru arăta cu multii mal frumoşi şi( nobill de cum sunt în realitate (� I ---------------- r> -C(l) Ve(F despre materia acesta şi studurlu «Numele române» în «Gazeta Transilvaniei" an. LV. Braşovu 1892 No. 118J' ... Unu poporu, ce nu-şî soie istoria străbuniloru Sel pote să cadă în arba ei-ore, de a iub; mai multii ce e ştnrinil, eugetândLl erI e mal bunu decât ee e a1i'l SeLt. Şi aoi în mare parte aparţine poporu1ll rusticu, care neavendLl tuminăt01'r în sînulU seu, cari S{I-1Ll deştepte, nu scie serrnanu1u oă se nurnee{1 şi elu între alte pop6re. Ba, ele es_, când bietul CI ţeranu aude pre preotu1ll ,seu, pre înveţătoru1ll Sei:l sau II l! '�" ",1. 1, [212] 212 -- Să sperămu însă că în curtndu fie-care Românii ade­ veratu va veni la cunoscinţă că haina străină, nu numai că nu-ILI încăldesce, ci încă îlu si diforrneză l , , pl'e altu inteligentă din satu, strigăndu-şr băcţiI cu numele de Ianoş ! Şandor ! Ma rişc« I cugetaţ! ca nu cade în osănda de a crede, că alu Iuî nume deloltt'l G1'igol'e, Toadert'l, sunt prostescî şi ncînsomnate, că ve�lI D6mne, de ar fi de ceva, domuulu lsta încă şi-ar pune la copil nUl118 de Ionii, Griţrore, etc, «Numai unu poporu care îşI cun6sce istoria şi şi-o iubesce cu pasiune, îşl va iubi cu pasiune numele, portulu, datinele şi căntecele sale, «Crcdetl că În timpurile vechi ale n6stre, când erau forte puţini, ba de 10CLi inteliginţl în poporu, poporulă era mar curatu În criteriile sale de naţionali­ tate, Ma! dc multii erau preotf cari eraufcomăul Întru t6te, - adecă nu se deo­ sehiau întru nemicu de) poporulu de răndu, şi astu-Ielu fiindu, aCI susţinute! criteriile de naţionalitate în Rornănu, BagaţI pe acostu adeveru, susţinomu aci, că de es. înainte cu 100, 200 de an] mal tin'c,liCi era CI mal multe nume romane în poporulu nostru, Atunci în timpm-i!e Întunecate, Rornănulă trăia ca rustică, şi în rusticitatea sa îşI apăra numele şi moşia, 1. Ah! ce timpă era atunor, Când Românii ca păstori, Ţera loru Ş1-0 apărau Ca şi bravii luptător], "Vedeţi că îndată ce unele familil române, treccndu ];1 altă confesiune, saCI nobilităndu-se, 01'1 făcendu-se grafi şi baronl, lăsându-şt naţiunea, îşI lăsară şi numele.» , \ , . t \ [213] - - 2W-- XIV, MĂRTURIILE. In Tera-Românescă este datină ca 10 decursulu hotczâri! , unul copilu şi anume când cântă preotulu «câţ''l în Ch1'istosu s' m1 boteza tu în Christosu s' a'u şi îmbrăca tu, a le lu. ia , » naşulu, carele a ţinutu copilulu în braţe şi, în numele finulul, ele trel ori «s'a lepedatu de Satana,» să bage mâna în pungă, ca, după ce a plătită preoţiloru şi dascăliloru, să mal împartă banl şi celoru ce f.\ll stătutii ele faţă la împlinirea tainei bo- -. tezului, şi anume tuturoru personeloru ce se aflii în biserică, fără deosebire de bogatii sau seraoă. ::;:%" (Fireflculu înţelesu, ce se atribue împărţirii acestorii bani, e că cel ce l-au primihi sunt «mariort,» cari potu atesta, jn. orî-ce împrejurare, că întru adcvăru noulu născută a trn­ brăţişatu religiunea creştină, cu tote dogmele şi după tate riturile bisericei. pe aicî apoi şi numirea de «marturii: dată monedeloru dăruite, Câte s'au împărţită, atâtea «mărturii» Vi), ave copilulu despre autenticitatea botezării sale. Dacă, prin vre-o necurată ispită, mal târdiu s'ar îndoi de acestu Iaptu, apol toţî câţ'î au primită «marturii: la a IUl creştinare [214] J - �14- şi cari s'au legatu pe tăcute s'o constate la vreme de ne­ voe, se consideri ca fiindu gata să «(mă1'turz:,escă» că în adevărîi copilulîi cutare în anulu, luna, diua şi biserica cu-­ tare, s'a tmpărtăşitu cu marea taină a botezulut. La ţară s'a obicinuită să se dea în totu-deauna numar monede ele aramă, Dacă naşulu e ornu cu dare de mână, apa! împarte de argintii, şi trebue să fie bogată de totu ca să împartă de aură. Acestu din urmă casă Re înternplă forte raru, şi numal în cerculu restrtnsă ahi avuteloru famliii, când botezarea se face acasă. In epoca Fanarioiiloris şi în totu timpulu câ.tll a circulatu În România moneda turcescă, cel bogat'i da mahmuelele, ico- v�� sari şi nisfiele ele auru. De multe orl, intre mărturiile date 'pcrsonalu miculul Iinu, se vedeau ..s0nsLantinaţ'i şi veclu monede de o adevărată valore pentru numiSm;;:tică. Adesea nasulu hărăzea copilului ban] de auru bătuţi de Greci \}i de Rornanr, ca lucruri fără nicl unii preţu pentru elu neprtce­ putulu. «Ce mal trehă, îşI dicea dinsulu, ele-alu de aceste" au şi Ţiganiî!» Câfu despre sărăcime, la care datinele se păstrezăstotă­ deauna mal cu t�ric, sărăcimea da lăscăî de 'argintu şi de aramă. Când se tntrebuinţa moneta nernţescă, mărturiile, consta, în orase ca şi pe laţart't, din «firfirict: de 13, 22 şi 23 de parale; cel bo-gaţl se suiau chiar până la jurne­ tăţi de ((s/anţ?'};» saă «sorocoteiii.» Particularitatea d� căpetenie aJ mărturiilorll era de a fl străpunse şi legate �Ie o mică roordea Ol'l 12..'!:llg.E�ăroşie sau (albastră, înodată cu '�'undă. AstU-felu se fixa cu unu acu pe pieptulu asistenţiloru'dela botezi:i şi erall purtate t6tă c;iiua, mal cu semă de l'loldeI'I( şi musafIri'! caseI) carI prăsnuiall noua cumătrie, \ A�n în sftrşitu săteni! \m31. sărad împartll ban! românesc! l \ l l 1 t \ [215] - 215- (le câte 10; cel mai bogaţi dau monede de 50 în argintii. Câttl pentru bogaţi, obiceiulu a luată o alta Iaţă ; căci pentru fie-ce botezii a�ume se facu medalii de argintu sau de auru, pe cari se inscriu data nasceriî, anulu şi numele noului născutu, diua botezărit, une-ori chiar şi numele naşulut. Inţelege orî-cine marea deosebire dintre mărturiile monedă şi mărturiile medaliî. Cele dintâi ali fostii, sunt şi voru fi în totu-deauna cheltui te, astă-felii tncât, de ne-amu ţine la stricta-le insemnare, putemu dice că copilulu botezată re­ mâne fără «marturii»; în casu de a ave nevoe de aceste ( documente autentice pentru a-şfconstata creştfnarea. Scopulu . dar nu o câtuşi ele puţi nu ajunsă, căci menirea Iuru e de a fi păstrate ca probe pipăite despre îndeplinirea rituriloru religiose, pe când în practică se transformă în nisce banl daţi de pomană, cari, indată după eşirea din biserică, potir trece din mână în mână şi călători, ca ori ce banii, din pungă în pungă. Şi in adevăru, din causa acestuî din urmă resultatu, unita: cu O interpretare despre care va veni vorba mal la vale, multii si de multi s'a totu credulu că «marturiile de botezul) , , , n'au fostă născooite pentru altă-ceva decât ca să fie o po < mană, nu se scie pentru sufletulu cărul răposată. Chiar prcoţiî nu le sciu da altă Însemnare; căcî dintre câţl am avutu ocasiune să cercetezu în acestă privinţă, toţi mi-au explicată lucrulă în acestă tnţelesu, că sunt nisce bani daţt de pomană, ceea CC, precum vom vede, e cu totulu departe de adevăru. Nu e însă totu astu-felu şi GU mărturiile-medaliî. Prin­ tr'lnsole, scopuh1 datinei se îndeplinesce de minune; căcl neput€mdtl fi cheltui le, remânu în păstrarea celUI ce le-a do­ bânclittl ca, la vreme de trebuinţă, să probeze faptulu spre pomenirea căruia au fostu anume pregătite. împărţirea Ioru [216] - 2lG - dar nu mal are caracterulu unel pomeni în ban], ci o V::1,­ lore genealogică, ca însemnătatea unul soiu de registru nu­ mismatlcu, f6rte apropiată de intenţiunea cu care s'a sta­ tornioitu acestii vechiii obiceiu. In urma acestoru expuneri, e loculă să ne tntrebămu: unde �i de când s'a lncepulu clatina, 1n ce chipu şi pentru ce serviciu? Ca multe din vechile ins�ir'i, ea îşI are originea în cre- f dintele religi6se, in mitologia greco-romană. A el închipuire pare-mi destulă de isleţă, ca să merite a ne atrage băgarea de sernă, De aceea voiu şi stărui asupră-I pe câtă se cuvine acestoru repedl cercetărl. (,�-- ) Nu p6te fi îndoială că nascerea omului a fcstă totu-deauna considerată ca unu Iaptii de maro însemnătate, la cel vechi, ca şi la modernî, la păgânl ca şi la creştlnl, la sălbaticl ca şi la civilisaţl. Analele feluriteloru popore Inregistreză cele mal ciudate obiceiurl păzite înainte ca şi după nascerea co-, piluluf. �I tatălu trebue să ajuneze şi să-postescă cu lu­ nile, pentru ca prunculu să fie feritll de o morte prematură, do viţiurl �i de infirmităţi corporale ; colo o nevoită sti ioa Ioculu lehuseî şi să rabde dela rude şi prieteni mulţime de neajunsuri; dincoce noulu-născulii e primitu cu sgomo­ tose petrecerî, aiurea cu doiose lacrirnî . ..... Spirltulu greco-latinu se schi depărta chiar dela Inceputu de eresurl atâtu do, complicate şi se rnulţămi numai să puie nascerea omului sub bine-voitorea ocrotire a dumnedeiriî. I ' [- / Câncl dar nOI dăm.il aql copiluluI numelo sfântulul, a c[u'uI . . \ I �li e sel'bătorită, în t.�mpulCl când s'a născu tu, nu facem (1 decât să urmămu, pe, nesciute, acestuI spiritll religiosll şi bisedcescll, creq€:mdu '\negreşitu, că punemtl pl'unclllCl sub imediata protecţiune a \fântulul 1n qiua' căruia s'a născutC. şi aICI c{lrul nume l' o.mu\ adopta tu pentl'U micull'! din bşă. I [217] - 217- Betrânii Greci nu mergeau atâtu de departe, şi nici 110- manil, deşi o puteau face prea bine ca politoiştî ce erau. E. 1 făr' a da nume de del si scmi-dei, puseră nascerea co- " , piiloru sub auspiciile Junonet, acestă suverană a dlneloru, cum o numesce Pindară, Junona lnsă, deşi suverană, şi tocmaî pentru că era suverană, nu asista la totc nascerile. Cu acestă misiune era Insărcinata fiica sa Ilitia, sora Eaiez, a Tinereţiî. Copilulu dar nu se născea fără religiune. Din con tră: cşia în lume profesându religiunea politeistă, căcl nu-şi dătora vieţa, după credinţele de atunci, decât divini­ tăţilorii Olimpulut. Pg,.că da:r la nOI crestinarea vine după I trei dilc si chiar mai târdiu, la dtnsii autoritatea religiunii ) , )' '--' se areta şi so exercita chiar din primulu minutu. Po aceeaşi Junona, totu-deauna suverană, Romanii o nu­ miau Lucina, pentru motivulii că asista la nascerea copiiloru. Lehusele se adresau la ea dicendu-I: «Juno Lucina, fer Op0111 , serva me, obsecro.: Te conjuru, Juno Lucină, dă-mi aju­ toru şi-mi slujesce 1 Iată credinţa religiosă, veche ca şi insă-şl rasa greco-latină, Dela dînsa până la datină nu era decât unu pasu, şi preoţii politeismului nu întârdiară să-lu facă. Ne-apărată că Junona cea atotu puternică şi atotu sciu­ torc ţinea prea bine minte câte nascerl se tntemplaă pe (ţi şi nopte, de ore-ce lua actii de dinsele prin mijlocirea Ilitiel. Cu tote acestea, registrele dumnedeesct nu erau la disposi­ ţiunea nimărul pe pămintu, şi 6menil trebuiau să scie şi dinsii ceea ce scia ,Tunona, Preotii dar - căcI multime elo , " instiluţiunl, cărora spiritulll celu.,practicu alu nomanilorll le-a clatu unu caractel'u civilu, la începutu nu erau decât privi­ legiultt esclusivll aHi preotilorti - preotiI se veclură siliti să ......., ,,), ţină şi dînşil o statistică ore-care despre numeru1l1 celoru născuţi, ca 'şi de am ce10rl1 reposaţI. [218] -- 218 -- Dar regulata păstrare a «acteloru stârel civile» nu e lucru uşoru chiar în dilele nostre. Ş'apol religiunea) care preru­ tindenl s'a silită să aibă în mânile sale ori-ce instituţiunî sociale, nu se îndura să dea unu caracteru profana acestei statistice atâtu de importante. Atuncl printr' o dibăcie forte desu întrebuinţată) ridicară unu templu dtneloru Junona-Ilitia, menită să servo dreptii cancelarie de înregistrare nascerilorii pe cad divinităţile le aveau sub a loru ocrotire. Acestu depositu, acestă al chivă sfinţită nu avea însă registre de conţinută şi ele păstrată, ci monede de aramă) de cele întrebuinţate în primele timpurl ale vechei Home. CăCI, la nascerea fie-cărul copilă, ca şi la mortea fie-cărel persone, - părintele de familie depunea în templu o monedă de acestea, ca să)�.e.rv'2 dreptii documcntu \ �Q!l.2�!o�u 2e actele nascerii făcute CU ajutorulu Junonel Lucine. Cite moneda se aflau depuse într'o lună) 8;1(1 lntr'unu anii, atâţia copil se născură în Roma: statistică primiti vă) _ ce e dreptii, dar uşoră şi plină ele câştigul- lat' fiindu-că, în chipuiu acesta se da Junonei o noua atribuţiune, apoi i se dcte şi unu nou titlu, ca proteotore a nasceriloru senu­ mea Lucina; ba ca protectore a statistice! prin moneda se numi şi Moneda. CeI ce voru să consulte ��ul'ile, potu găsi în acestă privinţă mulţime de amănunte în Cicetoone, Ovidiu, 'I'itu Liviu, Plutarchă, Valeriu lvlaximtl) Macrobiu şi Solină ; eu unulu le treoii, celu puţină aici, spre a nu obosi pre cetitoru. Iată dar În resumată originea monedeloru date în memoria nasceriî copilului. Datina dar aVl1 dela începutL1 unii ca·- " racteru religiosu, însă \unu scopu profanu în renlitate, căc'l. slLb formă făţiş� ţim�a \!OCUlll ((registreloru de stare (;[vi1ă)) şi în1esnia posibilitaiaa \mel statistice ma,! muJt(l sau mal puţini:1 regulate, care cohstata mişcarea, poporaţiunil şi nu- mel'Uh'l locuitorilor1:1. \ [219] 219 Când instituţiunea trecu din mâna preoţilorîi într'a cen­ soriloru, darea monedelorii rămase ca o biceiii, ca deprindere şi cu atâtu mai multii cu câtu nici o lege scrisă nu veni s'o desfiinţeze, de ore-ce nu prin legi scrise fusese înfiinţată .. Şi astă-Iolă se păstră până la ivirea oreştinismuluî, când noua dogmă, neputend' o sterge cu desevtrşire, se mulţămi s'o supuie - ca pre tote riturile şi datinele păgâne - unei pre­ facerl ele formă, unoru schimbări numai superficiale. In R§r[QQ.J!lv martiriloru şi persecuţiunilorii, adepţii nouel : / roligiunî urgie; t�rau nevoiţi să se strîngă pe furişă, în adânca nopţii ���C€)l'b,,, prin case retrase, prin pivniţe bolti te, �t prin scorburi depărtate. Aici îşI făceau rugăciunile, aicl 111- ! i deplineau sfintele taine, aicf botezau pre noii-născuţl sau preJ noiî-convertitl. Era dar lucru firescu ca datina împărţirii monedeloru de botezu să fie păstrată. Căcî pe ele o partea ser-via a constata I � .. _"_._-,,,., numerulu celoru ce tmbrătisau crestinismulu prin pt-imirea , , , botezului, adecă progresele noueî dogme; pe ele alta, elal I acestut actu înfăţişarea unei piose ceremonii, la care «mar>; turii» noului botezată dobândeau unu darii în valorca cu�l'" rentă, CU care puteau trăi de adi până mâne, el cad era.u isgoniţi din afaceri, răstigniţi pe cruce, aruncaţi în mijloculu Iiareloru selbatlce sau arşi de viî pc pieţele publice. .. In alu doilea periodu sorta ÎŞI schimbă pas ulu, Sub îm­ pel'atuJ(l Constantinu cehi mare, creştinismulll, din prigonitlj cum eea, deveni prigonitoru. G6na în contra păgânătăţil fu totu atâtu de amarnică din parte-I, căCI pe lângă pofta de resbunarea atâtoru suferinte mal el'a si năzuinta de a sterpi , ":'1 ' , unu inamicu pc jumet�tte surpatu, care nu mal teuia decât prin obiceiuri şi prin ceedi:"\ţe domestice, Acestu tristu şi sângerosu capitolu e de domeniull1 istorie] religi6se. Faptulll neîncloiosu e că creştinismnlu ar fi şters1) '-. I [220] ( - 220- cu desăvlrşire orî-ce amintiri, orl ce supersfiţiunl, orl-co instituţiunl păgâne. O îndoită pedecă îl stete însă in potrivă: Întâ'i că t6te deveniseră o a doua fire a lumil romane, şi apoi că nu se găsiml altele mal potrivite care să le înlocu­ iască. In acestă situaţiune, oreştinismulu nu putu decât să '\ le prenoescă, să le schimbe forma şi une-orl inţelesulu. I CâtLI despre preoţi, erau şi el ca preoţii tuturoru reli­ giuniloru. Dacă printre dlnşil s'au găsltu bărbaţi cu talentu, oratori, filosofî şi soriitorl de valore, apot marea:l(Lwajo­ ritate nu erau nicl mal sfintl, nici mal desinteresaţl decit pontificiî, sacrifioatoril şi auguril politeismulul. Astu-felă, în ducerea monedeloru la biserică găsiau şi el o nimerită oca- 1 siune de a face averi. Obiceiulu dar fu rnantinutu. A-Iu fi "'" ." �.��� CO..!11bătutu �Qra fără nioi unu Iolosu. Şi, ca să nu samene Intoc- maî cu celu păgănescu, avură priceperea de a-1I':'1 despărţi în douo. 1. La hotezu, mărturiile remaseră numai pentru asistenţi 1 şi li se dete gresita .lll1emp�r:Q de pomană. Cele destinate . preoţiloru sau comunităiil religiose, adecă detronateî Junone Monede, fură înlocuite cu o plată în numeraru, ceva maî mare decât o simplă monedă de aramă şi dată personală servitoriloru altarului. 2. Câtu despre Inrnormtntărl, biserica găsi că cea mai "- bună statistică e tragerea clopotulul, care era în stare să vestească tuturoru încetarea din viaţă a omeniloru. Astu-Ielu, afară de «ortulă pope�» se mal adause şi «ortuli: clopotuluă.: alu cărul glasu do al\amă se însărcina să ţle loeu](l 1'0- gistreloril scrise 'negru \pe albl1. Resumânclu dar faptele, le putemll � în moduh'J. acesta: ;-1a începutu, mctdilria� de botezu, fură simple monede de <1l'amă, duse la templu în" chipulu uneI declaraţiun'l de na8- core; sub creştinismll S(W�il'ă ca mijlocu de controlll pentru [221] - 221 --- numerulă noiloru creştin aţi, iar în urmă ca daruri de po­ mană, pe când a41 începu a-şI relua adevărata-le însemnare, acea de a fi nisce documente genealogice în sinulu lami­ liilorii, ceea ce e �niJ _pr:.9gre.�u. r�Fonalu şi m0palisatoru:._�_) Aceste diferite transformări au fostii firestI �ş-i�neapăl\ate:"" Unu lucru însă a remasii stătornicii în totu timpulu : nu­ mele; căcî, in totu timpulu existenţei lorii, mărturiile au avutu lnţelesulu ele «dooada» capabilă ele-a constata fie nas­ cerea ne botezarea individului. În sllrşitu, o altă particularitate demnă de observatii e tăria, cu care li s'a păstrată caracterulu religiosu chiar atunci, când, ca a41 bună-oră, legile civile le facu priso­ sit6re şi fără de Iolosu .�' (1) G. Dem. Teodorescu, «Archeologia literară» în «Convorbirf literare» an. XI. Iaşi 1877. p. 300-310. [222] --- 222 -- xv. SCHIMBAREA NUMELUI. Dacă unu copilă e atacată si maltrătatu de vre-unu spi­ ritu necurată sau e cuprinsă de vre-o bolă grea şi nu se p6te de grabă mântui de dînsa, româncele din Bucovina tndătineză a-l schimba numele de hotezu şi a-I da altu nume, credendu că prin acesta atâtu spiritulii celu reu câtu ,�şJ bola �-- se depărteză dela dinsulu şi se tnsănătoşeză. Procedura acesteî schimbări de nume e următorea : Unulu dintre căsasî iea pre copilulu bolnăviciosu şi-Iu dă uJl,e� vecine sau aIteI femel din satu. ( Femeea, luându copilulu;" se duce cu dlnsulu până la unu locu, îl schimbă numele de botczu, se întorce apol înded3ptLI şil-u dă marnel sale ()�eendu I că i-lu dăruesce, tot-odată îl spune şC CUlTI se chemă, adecă numele ce i l'a datu ea, I Mama copiluluî dintru tnceputu se face că nu voesce-a-h) primi, qicendi:i că el nu-l trebuescu astu-felu de copil) sau că, are prea mulţl ; mal' pe�\mmă însă totuşl HLl primesce, şi din minutulu acela apot \1icl ea nicl cel-lalţl căsent nu-lu numescu mai multu după \pumele seu de hotezu, CI după numele care i l'a datu femeea cea străină. [223] pus - 22:3- In alte părţi, totu din Bocooiua, dacă unele femei n'au no­ rocu de copii, dacii le totii moru, atunoi ca nu cum-va 91 cehi nou-născută să le moră, tndătineză de a-l vinde. Vindarea acesta se face astu-felu : Femeea respectivă, dacă bună oră nu are norocu de fete, caută prc o femee care a avutu mal multe fete şi pre tate le-a crescută marI, Femeea aceea vine la Ierestă şi tntrebă : =-N'aveţl cum-va vre o copilă? -Ba avemu!- respunde cea ele casă,- dar nu 'avemu norocîi să trăescă l -- Vindeti-mi-o clară mie că eu, mulţămită Domnulul, am norocu destulu l - Bine! ... ţi-o vîndu bucurosi ... câtîi mi-I da pe dînsa? -- Câtii ceri ? ' -Dă ... ce să-ţI spunu 1 ... cam multii, CăCI doră-I bu- [oru do copilă, nu alta! ... - Atâta potu eă-ţi dau pe dînsa, mal multii nu! . , ---Adă banii tncoce ! Femeea cea străină întinde acuma prin ferestră unu pu­ Î90ru sau VI" o câţi-va crucerî. Mama copilei iea banil prin ferestă şi tOtL1 prin acosta îi dă copila. Străina, luându copila în braţe, incunjură cu dinsa casa 9t apoi întră prin uşă in năuntru. Intrândă în casă dice: -Nu mi-ţl primi de masu, căcî sunt străină şi ele de­ parte, şi nu sciu in cotro să mal apucă .... şi apof mal am şi copila acesta cu mine şi nu sunt în stare ca să mergi, mal departe cu dînsa. . . -, -li;), te-omu primi, de ce nu!- respunde mama copilei . . . pottimu trecî mal apropo. Fvmneea pune copila pc pati) seu jos, dacii e mal mă- [224] --- ;224 - rişoră ; iar ca se aşeză pe o laită sau pe unu scaunii ca să şeclă, simulându că al' fi forte ostenită de drumu, -Da cum se numesce mititica?- întrebă acum mama copileI. Femeea îi spune numele ce i l'a datu. Cu acesta se mântuesce apoi tată procedura vindârif şi schim­ băril numelui, şi atâlu străina câtu şi mama oopilei credu că copila ast�-felu vîndută trebue să trăescă. In oraşulii Câmpulungii numele copilului celut bolnavu se schimbă astă-felă : Mama saă şi unu nernu de apropo alu copilului stii cu acesta în casă lângă una din fereştl, iar celii ce voesee să-lu cumpere stă afară totu la ferestra aceea. Ceh) din casă dice, pronunţândii numele schimhatu alu copiluluf : -Iacă aicî al pe N. fi-Iii vîndă cu atâtia si atâtia crucerl ' , ) , , Celu de-afară, dându-I cruceril ceruţi, iea copilulu pe fe­ restră în braţe, şi-lu duce pe uşă îndereptll. în casă. Astă-felu se repeţesce procedura acesta de .trel ori după olaltă (1). Totu aşa se schimbă numele copiiloru şi în Vicovulu de sus precum �i în alte comune din districtulu Rădăutulur, cu acea deosebire numal că Iiornânii din comunele ultime ........ o· ,�_ ,""._ �� __ ,>,' , sunt de părere că copilulu vîndută rămâne după dreptu colul ce l'a cumpărată, şi dacă părinţil sel voescu mal târdiu ca copilulu vîndută Sfl, fie iarăşl alu loru, trebue să-Iu rescum­ pere asemenea prin ferestră, căcl la elin contră, daeă nu-Iu rcscumperă, pe cea-laltă lume n'au parte de dinsulu (2). Datina schimbării Jiumelui de botezll nu numai că esistă şi în .Moldova, ci ea t�l\bue să fie totu-dată şi -f6rte vectle (1) Cam. de V. Burc1uhosLI, sţuel. giJ1ll1. (2) Cam. de el-Ill V. Turturl�nll, preatit [225] - 225 Ia Româuil din acestă ţeră, ca şi în Bucovina, căcl iată ce .ne spune Pr, S. S. episcopulu Melchlsedec în privinţa el: «Despre acest{;fi(i alu Marelui Stofanu, B�gdanu ahI, doilea, olBervămu că elu 111:11 avea şi supranumele de Vlad7'î. De aceea în o multime de uri ce ale Marelul Stefanu elu se , . nmintesce cu amendouă aceste numirl. ... «Obioeiulu de a ave doue numiri unulu din botczu, altulu adaosu pe urmă din motive superstiţiose, asistă şi �astăS�!.�.�l poporulu românii Cind unu copilu zace ele o bolă grea şi îndelungată, mal alesii însoţită de spasmurf, mamele schimbă numele bolnavului, credendii cii prin acesta arii ascunde ore cum copilulu de spiritulu celu reu, carele, după credinţa Ion), produce bob. Cu modulă .. acesta ccpilulu re mâne în totă viaţa cu doue nume, unulu celu din botezu, altulu cehi superetiţio sii, « In casulu de faţă pote că numele de Vladu să se fi adaosu lUI Boqdant; cela micii spre a-lă deosebi de Bugdanu ce111 rJW1·e, şi,a continuată une-ori a se numi astii-felu şi după mortea fratelui mai mare I30gdanLI (1) : «De nu-l trăesce copiii, - scrie dornnişora El. Sevastos, -cu privire totu la Hornânif din l.1oldova,- pe COpi1UILI ce i-a mal remasă îlu vinde pe fcrestră unul norocosu la copil, sau strînge petice dela nouă case ueprimenitc de face rochiţă copilulut va să trăescă (2). Cu privire la Românil din Ţera-Românceca d-lu G. 1. Ioncnu scrie urrnătorele : «Ca unu copilă să trăescă, îlu cumpără vre-o familie dela }1ărinţl (3).)) (1) «Biserica ortodoxă" all VI. BucurescJ 1882. p. 690-69l. (2) C{tletoril, p. 45.- VecF şi JO' ) \ 1 1 [229] -- 22H - XVI. ! CUM Ă T R 1 A. In cele mal multe părţ'î locuite de Românî este datină că în diua, în care'se boteză copilulu nou-născută, părinţil acestuia, de bucurie că au căpătată unu nou fetll, să dea unu prându, o masă. Si de ore-ce masa acesta se dă mal multii în ono- , rea oumătriloru mari, de-aceea se numesce ea mal pretutin- dene în Bucovina şi Moldova cumatrie. Cumatria se face în unele părţt din Bucovina diua şi anume nernijlocitii după botezu, sau mal bine �lisu după ce s'au în­ torsu cumătri cu copilulu dela botezu, în care casu se nu­ mesce ea şi botejune ; în altele în aceeaşi c,li sera, şi iarăşI În altele, precum bună-oră în ţinutulu Dornel, dacă copilulu se boteză Vinerl, curnătria se face Sâmbătă sera, iar dacă se boteză Sâmbăta, atuncl se face Duminecă sera; mai pe scurtă când le vine părinţilorii copilului= mal bine la socotelă. In timpulu acela, când moşa cu copilulu şi cu oumătri plecă la botezu, tatălu copilului sau şi altulu ore-şl cine din casă, se duce prin salu şi poftesce pre cel mal do apropo !2.!!l.c;!�t._" � precum şi pre vecini la cumătrie. [230] ) -- 230 -- Totu În timpulu acela nepota, dacă este d2plil1�1'�����,A iar de nu, o altă femee, care ţine loculii du bucătăr iţă, pre­ pară bucatele trcbuinciose pentru cumătrio. După ce s'au lntorsu cumătril cu copilulu şi cu moşa dela botezu şi au cinstită fie-caro pe rtndu câto unu paharu do băutură, după cum s'a arătată mal sus in capitolulu XII, şi după ce s'au adunată acum şi toţi cel poftiţî, bucătăriţa, sau cine este, Începe a aduce bucatele şi a le pune pe masă, iar gospodariulu şi gospodina de casă a pofti pre ospeţl ca să se aşeze la masă. -�.- Bucatele cele mal usitate la acestă ocasiune sunt, în dile de fruptu : zima, sarmale, friptura şi plăcinte, în dile de postu : b01'ŞU de pesce, qalusce, pesce şi oerdare. Cum s'a pusii sorbitura, toţt cel adunaţi, afară de cel de casă şi ele moşii, se aşeză la masă, şi anume În cele mal multe părţf bărbaţiî de-a parte, iar femeile do cea-laltă parte a meseî. DUI)ă ce s' au asezata cu totii si mal cu semă cumătri si , , , , nemurilo acestora, tatălu copilulul, Iuându un? paharu, În- chină la cumătru sau cumătra mare; iar dacă, sunt mal mulţi cumătri, apot la cehi mal verstnicu dintre dlnsil, qicenclll: - Nănasule sau oumătre ! bine ati venitu la nOI cu sănătate] , , - Bine v'amu aflată cu sănetate ' -- respunde cumătru; _ bine si noroou să dea Dumnedeu peste totu Ioculu, si mal ' , , alesii noulul nostru finuţu! -- Să trăitl] ... Precum ati ajunsă de l'atl crcstinatu, asa , \, '" să �, �.- Sc1 bea, căci dice elu: trebue să scie ornulu elin ce mână a heutu, din bună sau rea. Jlt�Et�� .. �s;s.��c1aeă al tnohinatu la dtnsulă ,;,i n'ai gustatu măcaru câtu de puţinii, nu primesce paharulu, -ci dicc: Nu mi-I vina, N LI 'ntindu mâna ; Câncl mi-t vina 'I'otii-deauna ' (11 Corn. de el-IL'! B. losof(L !fi [242] - 2-12 �- o sernă de Rornânl, cad sunt mal avuţl, facu adese-or-I: cumătrie cu lăutari, de cum-va aceea nu pică in vre-unu postu, şi cu deosebire în săptemâna mare. Iar dacă din ln­ templare nu potir căpeta Iăutarî, se multărnescu şi numnt câte c'unu cimpoeşu sau flueraru, să aibă numai cine le cânta. O astu-felu de cumătrie cu lăutarl, la care de regulă iea parte şi preotulu dimpreună cu dascălulu, dintre carl celu dlntâiîi stă în fruntea, iar cehi de-alu doilea in cornulu mesei, se numesce cumatrie .qrasa sau cumătrie în genunc7d, va tiD, dică până la genunchl de plină. C'/,frrultriz'Ze în genunchz) car! se facu ele regulă după ce s'a 1 tnsănetoşatîi cum se cade nepota, dureză cu multă mai lungu decât cele de rlndu şi voia cea bună e cu multii mai ani­ mată (1). In timpulu mesei cântă nu numaî Iăutaril ci adeso-orl şi ospeţil diferite cântece, iar după ce s'au sculatu dela masă prindu a şi juca. J Unulu dintre &1:ntecele usitate la acestă ocasiune, si mai s- alesii în tirnpulu mesei, a şi ceILI următorii: \ Lclea albă ca ometulu . Se iuhesce cu cumătrulu, Da cumătra să nu scie, Vorbă 'n casă să nu fie. Lalea albă cum e caşulu Se iubesce rcu nânaşulu, Da nânaşa să nu scie Lungă, vorbi) să nu Iic. 1 ... Bră.cl�naşu c� vîrlulu verde, \ .. Cumătra sprmccne negre, "Cine-o "vede mintea-şi pierde (2). ---------_ .. �--- ' (1) «Dacă în dccursulu lIne1 cumătrlf, - j](' scrie tI-ICl Io II ic;" alClIlI] lord,tchi hacu din I\Iahal 1 J Rostindu cuvintele acestea, dă mâna cu cel de casă şi, luându-şi remasLI bunii dela dinsil, se poruesce în cotro s'a indreptat-li Nemijlocitu însă înainte de pornire, grl.'Jd6ia casei dă na­ şului sau naşeî ca daru o maramă frumosă, iar moset o pogace, pe care sunt grămădite cărnurl fripte, aluaturi fine, iar de­ asupra ca la 8 -10 rifi ele pânză fină, alu oărei mijlooă vine dreptii ele-asupra pogacel şi a aluaturiloru, iar capetele se tragu (târlie) pe jos. Pogacea şi pânza acesta trebue s'o ducă moşa până la sine acasă ţinendu-o mal sus decât umerulu, alăturea cu capulu, iar capetele pânze! Iăsându-Ie să se tâ­ rîie după dînsa ca unu şlepu după o domnă, anume .ca.ctne va întâlni-o pe drumu, să stea loculul, să-I admiro darulu şi s,\ IJ6tă elice: «mare si frumosii daru i-aii datu �)) , , Cu acesta apoî, petrecuţi flindu nasii şi m6şa de cătră pă- rinţiI copilulu'î şi de Iăutar'î. până la unu 10Cll) une-ori cbiar �i până acasă" se ..g'.ată gostia sa1:1 adulll botezăriL I Cel m::t.l seracl, dacă nu potll în stiua botezări'î eb şi el Untl prc1nqll ca cel bogaţi, hotărescu a-Iii el::t. pe altă Dumi­ ned sau serbăt6re, une-ori chi::t.r şi Ia 2-3 septcmtî.ni. Atunci facii şi el o mică gostie, dar totli�'deaulla n,ai pe serăcie şi mal cu puţinll sgomotu (1). lI) Cum_ de d-llt 1. PopoYici. [254] In Ungaria asemenea e datil}lLdţl:�.,�� da unu ospeţu în ono­ rea cumătriloru marî şi a moşel, dar mal cu sernă numar după botezulu unul prun cu (băiatu). In _c!eclU�şl1lli ospăţului acestuia, caro, cu puţine abateri, se face mal totu aşa ca şi în cele-lalte părţî locuite de Români, nepota e dătore să spele mânile moşeî, ceea ce se face aşa: t6rnă apă curată tntr'unu blidu, şi ::lPOI, luând cu mânele sele apă de-aceea, spală cu dinsa mânile moşef ; iar după ce i le-a spălată îl dă o ştergură nouă cn să se sterg. ă. Atâtu ster- , � �" . .zura acesta, oâtii şi o nătrarnă, asemenea nOuă) care i-o dă mal pe urmă, remânu ale moşel ca darii pentru ostenela sa precum şi pentru mâncarea ce i-a preparat'o şi i-a adus'o, câtu timpă a fostii bolnavă. Spelarea mânilorii moşel ele către nepota sa trebue în ori ce oasii să se tntemple în vieţa acesta, oăcl dacă nu se tntemplă, atunct moşa în cea-laltă lume e totă până în cote sângi6să. Dacă nep6ta a neglijată în decursulîi vieţil sale actulu acesta alu spelăriî, şi s'a intemplatu să moră, atuncî moşa se duce la dînsa până a nu se înmormînta, şi nemurile el o spală pe mânî şi o ştergll cu pânza ce se află pe faţa repausateî{L). In fine în �Macedonia după botezu se pune masă la mar­ torî, :=;;i în timpulu mesei se aduce unu vasii cu vinii, la ne-care ospe care aruncă în năuntru bănişori sau parale) menite CI se , - - cose jie scufita copilulul. Cele-lalte formali Uiti se facu ca si . J 'J la Româniî din Dacia-Traiană, fttrti nicI o deosebire (2). (1) Com. du d-ICl.Eliet Pori.li, Îllveţ�\LOl'Cl în ŞOlllcula-ll1ClI·u. (2) Bolintil]('llU, C�\lutoril Ia HOlmlnil din :Uaccdoniet, p. 88· I'H Vc(!i ,i Bu- t > « Nună dela mine hiZz'nu (fina), dela Dumnedeă creştz'nu! (2)) După ce a predatu acum oumătra mare copilulu maicel sele, moşa scoţendii banii, carî i-au aruncată mal nainte cu­ mătrii precum şi cel-lalţl mesenî din scăldătore, ioa covăţica sau vănuţa cu scălduşoa, în care a fostii scăldată copilulii ca să o sectă afară. In acelaşi timpii cumătra sau soţia ou­ mătrului mare) luându lumina ele botezii aprinsă intr'o mână, iar unu şipii ele rachiu fiertu cu miere precum şi unu pa­ haru în cea-laltă mână, merge în urma el, iar cele-lalte fe­ mel, câte se mal află la scăldăciune prindendu-se de mână si formându unii Ielîi de dantu se ducu cu totele in urma , , 101'Ll petrecendu-le până la o apă l�g©lQl'e, dacă se află vre-o / atare prin apropiere, sau - în gr[tdiniţa cu straturile, Însă de regulă în pornătu, unde este, 7i anume totu [ucendu, cfm­ t(mdu (3) şi strigândLl: (1) Diel. de Parasl:hiva Ll!hadu--I ,euştl�n(l. (2) BUl'ada, Obieeiurile la Ila�ecrca copiilorLI, 111 ()P_ cit. p. 42 şi 48. (3) Datina Hom[{ncc!oru din eele mal rnultc comune din Bucovilla precunl dill Boimlii :;;i Mahala com. dl! el-lC[ lonicf. alti lur Iordaehi Isacl[ şi V. TUI­ Llirellll: «:\Ja'i nainte de a Pl'CScuttl copi!ulll n'i'inaşuluJ sau nfllJa:;;iT, nu)ş" sC(jle :;;i ym·:sC,. sc{dd�IL61'eaÎnLJ''Llll(1 10CLI CUl'alll sub ulli} pomLI sa(t ()' tufă etc. Fe­ meile mer'gll tole împreun�l cu rlltj:;;a �i ('li n{maşa eu IUlilina ele holeZLt il­ prins(p - DlIl VicovulLI-c!e-Sl1s :;;i Voitineh"l eom. ele el-lu Dumitru Cc1.r(leiCI, :lgrieullorll: "Femeilu lllCl'gll cu seă!cluşe:l arad\ cPmLctndCI ţi jueţulC!LI ca Srt joel' şi el el him', şi () Lorn{, apol la unLl P011\ll ca S�\ c.r·(;se1\ ea pomultl dc Incli:'l puţinll în [Apropierea, lui (3)� (1) Şit6re== ci llgel(Jrc, chi IlgrL, (2) Dict. do An. Pluloşi\ elill 11,Miişeni, şi \1. 'lisLm'Cl elill ".\Iălilll. (,'1) COIll. de el·ilt ToanCt Pnpo\'ici, ÎIlVGţ{ttOl'lt în OpnUţia. 1 il [276] -- 27G -- In ti nululu Dornez soăldăciunea se face totu-dauna în aceeasi , . di în care s'a scăldată copilulu şi anume nemijlocită în- l -..�.�,_�,._.,,,�,�,. .", ..... "...." .... " ainte de a se pune bucatele pe masă sali mal bine �lisll În- ainte de 'inceperea oumătrieî. Scăldătorea o prepară moşa din apă curată) adusă din­ tr'unu părăă curată, o incăldesce într'o 6lă nouă, asemenea curată) o pune într' o covăţică curată, în care mal pune Incă şi lapte dulce precum şi ap« sjinţitri de preotii Aceste obiecte se punti de aceea) ca copilulu să fie bunii) iutişoru, să crescă de �rabă si să dormă bine. L' , După acesta face cruce asupra scăldătorel şi apof bagă hăiatulu în năuntru. Când e acum băiatulii în scăldătore picură nânasa sau nâ­ nasulu, adecă celu ce l'a botezată, cu lumina de botezii, în scăl­ dătore şi anume dela drepta la capii, apoî din stânga la pioiore, dela stânga Ia capii şi pe urmă dela drepta Ia piciore. Acestă picurare se repeţesce de treî orl după olaltă. După ce a picuratu aruncă banî de argintii pentru moşa în scăldătore. Dacă cehi ce l'a botezată e bărbatu, atuncî Ilii scaldă moşa, iar dacă e femee, atunci îlu scaldă femeea respecti vă) şi totu. ea îlu scote, tlîi tnfaşă şi-lLl pune pe masă, iar apa, în care a fostii copilulu scăldatu, n'o scotu în aoeeaşi <;li afară, ci o păstreză până a doua q.i dimineţă, când apol o scote moşa şi o aruncă tntr'unu locu 2Uratu. Când pune. nânaşa copilulu pe masă, atunci toţI cei adu­ nap se află la masă. � După ce l'a pusu pe\ masă aşterne unu tulpanu pe peptu şi fie-caro dă ca daru Mile ceva băiatului, şi anume îl punti pe peptii dela 50 CI'. pană la 2 fI. Cine n'are banI, dă şi pânză. De multo ori îns�, şi anume cer mal avuţI, dăru­ eseu prunculuI totu atuIlcr,. câte o 6ie salt vitică pe eal'e s' o \ ' tie si s'o crescă în norocul\u IWUllculuJ boteZettll de dinsii. , , , [277] ! il 1 t f 1 -- 277 In multe locurl vita dăruttă se ţine şi so cresce aslu-fehi că inmulţindu-se şi vtndcndii prăsila oopilulu salt copila res­ pectivi e în stare n1(\1 pe urmă să-şl cumpere o Ialce şi mal bine de pămintii. După ce a datu acum fie-care ce a avută Sil. dea,iea 1116ş,1 copilulu dimpreună cu banii si-I dă nepotei. Acesta multămesce tuturoru pentru cele dăruite şi primite. Finindu-se şi acesta iea mosa o bucată, de pâne şi mer­ gţmdtt cu dînsa la fie-care ospe, tncependu dela cumătra sau cumătrulu mare, dice : Cine n'a ela părăluta I-a musca mâta mânuta '? , , , Făceudu acesta fie-care înGge în pâne câte unulii sau mai multi crucerl. Banii acesti a sunt ai moseî, , , , După ce a adunată acum şi moşa partea sa se începe masa. Stăpânulîi ele casă cinstesce mai întâ'i la nânasi sau cumătri şi de acelea merge pe rondu. Astu-felu totu mâncându, bendu şi veselindu-se stau la masă ca la vr'o doue până Ia trei 61'e. Apoi, mulţămindu cu toţii gospodarului şi gospodine'î de casă, se scolă dela masă şi porninclu-se mal întâi curnătra sau cumătrulu cehi mare înainte, iar ceî-lalţî după dtnsulu, se duce fie-care la ale sale, dorindu încă odată insănătoşare grabnică nepotei şi crescerc usoră prunculul. In fine mal e de observati'[ încă şi aceea că dacă 11161"0 copilulu îndată după ce a fostii botezată, atuncî nu se scaldă ele felll nici nu se fRce cumătrie (1). (1) Diut. de jIrerim;a 1J:'saca şi Vasile Di,wii din Dorl1a. [278] XVIII. SCĂLDĂ TOREA NEPOTEI. La o septemână după 8cdldddune, pe unele locuri cu multii mar'nainte de acesta, iar în altele chiar şi a treia di .după nascere, scaldă moşa pre nepotii. \ Scăldăt6rca acesta se face astu-Ielu: se pune intr' o căldare mare ca Ia 4 - 10 cofe de apă precum şi diferite plante şi' anume: mintă negl'a, marariu; Tomâniţa buna, {jâlbinele de cole ce mir6să frumosii, tâmâl'ţâ, smeurica (resedă), sulcina, n,albel, r: ,,��în:â-M�l1�ie'Z, =r: lemnulii Domnulu�) t�:J :';lI sf?'olzu de f'enu, A/atu Dpa catu :';lI plantele acestea se ncal­ desen bine până ce iese totă puterea dinte'însele, DIJol se tornă într'o vană mare in care se lasă până ce se sh�mpc['ă. După aceea se scolă nepota, se vîră în vană şi) stâridu în piciore, moşa o spală peste tob) corpulu. Nemijlocit1::t după acesta, ,ieşincl'li elin vană se tmbracă într'o căn�î--cl�i:Dtă, se tncinzebmo si se tmbr-obode, Iar mosa. 1 '--""\ ' , ' luându apă sfinţită, io tornă în vervulu capuluî şi prinde şi cu acesta a o spăla pe obr6zLl) pe mânî, pe piciors şi pe peptu anume ca să fie curată, \Jcnh'L1 cii tnainte de a se scălda [279] �� l, l �-� 279 -- 9i spe]a cu apă sfinţită se consideră de necurată precum si pentru aceea ca să potă face mâncare, să-i fie tncuviinţatii a nmbla pe lângă casă :şi-a aduce apă dela fântână, pentru cii până ce nu se scaldă nu-i este nicl decum iertată să, prindă ceva în mâna sau să iasă afară. Sfc1f:şindu moşa de scăldaiu şi do spelatii pre nep6tă, începe i acum acesta a spela mânele moşel totu cu apă sfinţită �i �1.nume de aceea pentru că şi moşa, după ce a rădicatu co­ pilulLI, încă se ţine de necurată. După ce a spelaL'o îi dă, în loou de ştergariu, o păreche de mâneoi de pânză nouă şi subţire de Iuiorii ca de dOI coţî de lungă, sau şi de câlţl) după cum adecă e şi nepota de avută, puindu-le pe mâni, încep6ndu dela grumazLl 9i până la vervulu degetelorll şi cu ncestea se şterge apoi moşa pe mânl (1). ClVlânecelc acestea, cari remânL1 moşel ca daru din partea nepotei, tnsemnă ca ea să aibă în cea-laltă lume cu ce aco­ peri stropiturile de sânge cu carl a fostii stropita după ce a strtn8U pecatele femeii, adecă după ce a rădicatu copilulu. I Dacă n'ar căpeta mânecele acestea, în cea-laltă lume s'arj vede totă împroşcată cu sânge. Mosa după ce s'a ştersu (2), împăturesce mânecele bine, le strînge şi le pune de o parte. Iar mal pe urmă, după ce le-a dusu acasă) isI face dintr'insele o cămesă sau unu , ' cărneşoiu. S{îqindu şi acesta ioa mosa oopilulu noii-născutu. î1u des- faşă şi-ILI petrece de trei orl, aşa golu cum este, prin că­ meşa, în care l'a născută mă-sa, şi anume băg6nclu-lll prin p610 şi scoţenc1u-lu prin gura. Petrecerea acesta se lace cu -- ---_ .. ----- ----,---_._----� (1) III Calafindescl dicl. do Catrina RacolLa şi îll VumlulCt-Moldovel diel. de P. L. Leu�l.l,n(l. (2) U sem;, de moşl' llU se ŞlCJ'g'll în lm\neeele aco�t.ea, ei înLl"Ullll şlet·- g'arCI sali alt;", pânzMnrrt. [280] scopu ca copilulu sa nu capete ?'I'!,uh'l copiilorii sau Somca nicl să nu se umple de rofil (1). După petrecerea copilulul iea moşa cămeşa şi o spala în scăldătorea, în care s'a scăldată nep6ta, iar după acesta, lu­ âudu scăldătorea dimpreună cu tote plantele ce aii fostii puse într'însa si scotend' o afară o aruncă intr'unii locu retrasă , , pe unde nu umblă nicî omenil nioî vitele, anume ca si nu calce intrlnsa şi să se bolnăvescă (2). O se mă de femei lepedă la ocasiunea acesta şi cărneşa, în care au născută, anume ca să nu capete copilulu bOld lu­ mesca (3). In unele localităţt din lJloldova, judeţulu Suceviî, unde este datină de a se scălda nepota cam de comună a treia; a opta sau a noua �li, punu în scăldătorea 'acesteia, dacă o iernă : strohi: de fenu, v�scl6ge sau bonce, sing. boncâ, oozu şi busuiocu iar dacă e vera : catuşnicâ, româniia, matura de yradina, boză, ooesu, malint; şi oetrice (4)) precum şi alte Hod de câmpii, cart după ce se fierbu mal tntâî tntr'unu ceaonu, ş0.,:..lg§ă ... până ce '-''''-''''"'"'''''- "'''-�-�' se potolescu, şi apol nepota se scaldă cu apă de acesta. Soopulu punerit acestoru plante e, după cum spunu unele, ca nepota să se tntărescă şi să se scule mal de grabă (5). După scăldare, nep6ta dă moşei, ca şi 'n Bucovina, o bu­ cată de pânză citii ar putQ face doue rnânecî la o cărneşă dintr-'însa. De acestll petecll de pânză se ştel'ge apoI m6şa, după ce s'a spelatu mal întâl pe m&l11. Dacă nep6ta nU-l dă nemică, atuncI m6şa, venindu mal pe urmă, se spat'i, şi se şterge de cămeşa rl\ţlp6tel; anume ca t6tă necurăţenia s'o (1) [JieI. de Parasehiva L. IAuştunu. (2) Diet. de P. L. Leuşt0nCl. \ (3) Ionenu, op. cit. p. 9, -B6�-lunu!sc('t = [ren ţe = .'ijJJliliei;'�. (4.) Vetricea e o plantă înaltă eh frul1(jă meruntieă, .f1arG g'alben��, i vieţa fiului Pentru care se ducu el nânasiloru va fi mal: fericită si În- , , destulată de tote bunătăţile (1). Cine nu e în stare si facă şi să ducă colaci, acela duce în loculu loru una sau doue pătrări de gl'ftll (2). ln diua colăcimet şi anume înainte de a se porni părinţii cu colacil la cumătri se adună mat mulţi dintre nemurl la aceştia şi tmpodobescu colacii cu feluri te flori naturale, se înţelege dacă e vară, apoî punu pr-intre dînşiî turte dulcf, smochine, strafide, o bucată de zahăru, ba de unu tirnpu In­ c oce chiar şi zaharicale, precum 7i 2-4, oca de sopollii, care (J) (:U111. de el-lCI U, Tomoia,:,;'r" !n Ui';',fili,. """"';;w.·,.w7."�);.�'Wl.,!,, SOţ(l, iar năfrarna, şervetulu, tulpanull\ sali ce este, îh�l punli ele regulă sub colacI anume ea aeeştia să fie descoperiţi. nare-od se învelescci, clar şi alunci numaI CLl ul1li tulpaml albii, care însemneză hevinovăţie. Tolli pentl'Li c�1���� .. ,�.�\p1orţl mal ducli încă şi unti pomiyon'l, pre eat'8 ilu împodobeseli cu lumineZe, nucI"mel\e, pere, perje, LUl'te dulcI, eovrigI şi ----._-------- \ (1) ln Bosand şi Mahala, CUl'�. (le G. 'l'oll1oi,lg;t, apoi în CiodtllCSeI, corn. de G. Burcut.0nCt. (2) Com. de d-lCI G. T0ll10iag\ [295] pupe;:;e făcute din făină de grau, precum şi unu şipii plinu cu mursă sau o ulcicuţă cu apă, care se dă de sufletulu co­ pilulul repausatu ea să-şi ude şi recoresca su.fietulu în cea­ laltă lume (1). Pomula sau pomişorulâ acesta, tncărcatu aşa de frumosii, trisemneză pomulU raiului, pe care crede poporulu că stă -sufletulu în cea-laltă lume, pre caro !';li-Iu tnchipuescu când ca o păsărică când ca unii omu ce stă la umbra unul pomu, creq€mdu-se că fie-care sufletu are pornulu seu (2). Pomulu se pune ele regulă între cel trel colaci !';li et!';la se duce (3). In unele locurî, precum bună 61'ă în Mahala, Bosanet şi Stroeect, dacă m6re finulu, nânaşulu trebue să-i ducă sălasulu la mormtntu, iar după înmormîntare cumătriî îl dau la 1'1'a8- niculti ce se face pentru sufletulu repausatulul unu rcndu de colacî sau pomene dimpreună cu umi pomii asemenea celuf descrisu mal sus, precum !';li unu şalu sau tistimelu. Iar nânaşulu, cum primesce pomulu, indată îlu tmpărţesce mal totu printre ospeţu ce stau la masă ele sufletulu Iinu­ lUI repausatu (4). In fine mal e de 'nsemnatu si aceea că dacă a rnuritu unu ............J ",,,,,,.._� ....... ,...>-_.' •. �,-.j>.' ""'''''.'' .• copilu, părinţi) sel nu aşteptă până ce cumătril i-oru pofti la colăcime, ci când au el timpu şi putere, atunci se ducu la dînşii cu colacî. In casulu acesta cumătriî, vrendu nevrendu, trebue să facă colăcime. Şi dacă li-I de petrecere, mal chiamă şi pre alţI cumătri şi finl, dacă nu, petrecll numaI cel ce all venim. In casulu acesta însă colăcimea niCI cind nu clu­ I'eză mal multll de 2-3 6re (5). il) In Crasll:1 şi 1[iŞC8CI. 12) Com. dc d-llL G. Tomoiag�\. ;\)ln Crasn:1 "i llişescl. (4\ 00111. de d-lCI 1. Beral'LI şi G. TOIHOi,t,C:';\. ({)) Dict. de M. ni1l'bu\{\. [296] ---- 29n -- Pregătiţi fiindu cu tote cele necesare) după cum s'a 0.1'8- tatu mal sus, cum a sositu timpulu ca să plece, se îmbracă, serbătoresce, ieau oolacil şi pomulu, adecă fie-care ce are sil, ducă şi se pornescu cu dînşii la cumătril sau mal bine (,lisLI' la Colăcime. Ajungendu la _.�_�::re�Joculu'f) cum au Intrată în cas(şi aii; dati), bună Cţiua sau bună sera) închină colaciî stăpânulut S3,ltl stăpân el de casă prin Q_QL?:tie,,,J?" [303] (1) "Şec!et6real1, fin. 1. Frdticelll, 1892, p.36---31:l. Să nu ve fie ele reu nerruca. Vremea CI fostii să aducă Acestea mai de multii, Dar nu s'au pricepută, C'aii trimesu carele In jos la Hârlău Şi-a fostii drumulu reLl; A fostii drumulu grunzurosu ŞI-alI picată buţile elin carii jos, Şi-au umplută fundurile Unghiurile Şi dogele P�!�g�ele1-.�.fo . Şi cercurile Bîlcurile ; A rămasă o buticică ologă Dintr'unu fundă şi-o dogă, Am întinsii mâna ŞI-m11 luatu şi eii una, Am venitii acasă la cumătri Să o duoemu să cinstimu, 8�t ne fie la toţi chielulii de­ plină (1). Este l'tmclulll Şi cuvîntulu MaiciI Precis tit Şi-a apostoliloru Şi-a tuturorLI sfinţilorll: Cinstiţi hoerI ele cinste! Este renelu Şi cuvÎntu Dela Dumne<;lell ceHi sfînt1i Întâia 6ră, Şi-a doua 6r�t Dumnia-vostră, După cum aţi fostii ostenitorl Şi cheltuitor! Poftimu fiţi bun! şi primitorî, Poftimii ele-asupra pe colăcel O basma mândră ele şese lej. La dumnia-loru le-ar fi Iostu Vremea ma! ele multii, Dar el nu s'aii pricepută Dumnia-loru arii fi făcută Colaci! câtii ele marl, Da nu alI avu tU Grâu la hambariu. Poftim(l dumnia- vostră Colacil îl primitt Şi la fin! ceva dăruiţl ; ln dosulu colăceiloru Coşărasulă mieiloru, In dosulu colaciloru Funicica vaciloru. Poltimu că mal avemu Unu hutoiu cu vinii Ca să ve fie chefulu deplinii. Dar fie şi. ele holercă In trnprejurimea Şomcuter-marI sau Chioru, comitatulu Sat­ maru în Ungaria, unde este asemenea clatină de a se duce cumătrlloră matl colacZ de nânaş't, se respuiuic la masă prin o staroste a.stu-folu : v j f '1 I j 1 I f I I J , . , ( ! j [304] 304 - J I 1 .� I f Dumnedcu să nl-o tr�tE�sc[t Ca �i de-acum să. mOf7('sc[l, Şi la dînsa nu putemu Z6U! să 1-0 întorcemu, F11Z1�că-I-o Dun:;n��iell. Dar nOI tOtCI îi răspundcmii O pâne do grâLl curată, Cum DumnC(JeLI l'a lăsatu, Si-o zadie de mătasă , "'- ."', -� Ca s'o parte SEl11ăt(>s[t. Avut-cun şi-urni ceterasu Inăltuţu şi driig'ălaşl\ Fără ele care N'am fi fost în stare Trt�b'acesta s'o Iăccmu, Şi lut În("(i-I respundemu Cu colacLI de grâu frumosii Ca peliţa lUI Christosti, S�\ strige şi ehi la Christosu Să dea DumnceJeLI uoroou Şi cresc ere la poroboou, Iar scimii dreptii şl-adeveratLl, Cum Durnnedcu il lăsatu. C'am avută şi urni chemătoro. OmL1 voinicii şi cu hUDLl sporu, Care pe totl ne-a chemată Şi aicr ne-a adunatU, Şi p:1n' ce ne-a adunatll SElrit'a elu multe gardurI, Trecut'a multe p1'ilazurl, Îl respunclemu cleci f7i lut Un colacL1 ele grâll fm1110sl1 Ca peliţa lUt Christosll- Să strige şi elL1 1101'OC(1 Şi crescere la porobocLl' Scimu clreptu şl-acleveratll, Cum Dumne<;leLl a lăsatCI, C'am avutll şi unt! socaciLI �_�{�";'1i! Iar a treia l'endL1 Este cuvintîi Dela gazdele ele 10cLl. Da-le-ar Dumnedeu norocu, Cinstiţi cumătri mari Ai nânaşi lorîi celoru marj. ScimL1 nOI dreptu si-adevărată] I Cum Durnnedeu a lăsatu I Cii cl6r�1 nol am avută Nu tocmat tare de multii O odraslă elin trupuli] nostru, Care 'n maica mănăstire Prin rostulu nânaşiloru Şi-a preotului de locu A primită slîntulu botezu. Dară una nOI nu scimu Cu ce să le mulţămimu, Şi-una nu ne pricepemu Ce o SEI le ÎntorccmL1? lntorcă-Ie Dumnec)eu Cu mia .Si cu suta! Dar şi nof totu le respunclemll Do! colac] de grâu Irumosn pa peliţa lUI Christosii ŞTstrigămL1 toţi la Christosu mi dea Durnnedeu norOCL1 <, IJŞi vieţii la P!;!..9]:.QPlt. I Si cu clol potilatr lat! , �.?-' Tocmai din-târg'u curnperaţt Din târgu dela Tiligraţlu; Nisce zadir de mrltaRi ': S{I le p6rte sănet6să -Cinstita gazdă de casă. \ :::3cimll dreptLl şl-adeveratţl, Cum Dumnec,leu a lăsatLl,\ C'am avutll, din întemplar�, ,;Şf-o cinstită 1116f711 mare, [305] Fără P1CU de Iundu lagact (1 Care multii s'a mal t;udiL-Ll Şi multii pe mânurl s'a friptii Tot-Ll puindu Şi luându Olelc dela focu . _ Îl respundemu decl şi lui Unu colacii ele grâu frumosii Ca peliţa lUI Christosu, Să strige şi elii la Christosii Ca să dea multii norocii Şi crcscere la rorohoc�!J.. .. (2) Cumătriî, primindă colacii şi prindendu-I în mână, in casii .dacă trăescu finit, pentru cart li s'au adusă, mulţămescu elin totă inima părinţiloru, dorlndu în acelaşi timpii Iiniloru vieţă mdelungată, sănătate, norocu, fericire şi mal alesii dacă sunt avuţi, promiţendu-le in schimbă pentru colacii adusî unu vi­ ţelii, o viţică sau o juncă, un') mielu, o cârlană sali o oie ctc.: mal pe sourtu ceea ce le dă mâna, ce potu, pee care în scurtu timpii o şi trimitu finului, căruia i s'a promisă (3). De multe orl se întâmplă că nânaşii, ne-avendu copil pro­ prii, �ste1}i la ocasiunea acesta tată, averea loru unuia sau altuia dintre finit b otezaţl de dînşii, care apoi, după martea nânaşiloru, o �i capătă in stăpânire (4). Dacă însă finulu, pentru care s' aii adusă colacii, a muri tu, .atunci dică : «Dumnedeii primesca, sa fie de sujletulfl z,,)� N !Jl Atâtu colacii câtu şi pomişoril, carl s'au adusă pentru finii repausaţi, cum i-au luată din mâna celoru ce i-au adusă in cele mal multe locurl din Bucooina il si îmI)ărtescu între , , toţi aspeţil adunaţ'i. Iar luminile, căci in casulu acesta se aducu şi luminile dela botezu, le lasă să ard;;'\, până spre sîîrşitu. Iar când Djnngu spre sfîrşitu iau mucurile, ce mal remânu, (1) Gaei cuv, gel'111.7=isrnene, (2) Com. de d-Iu Elia Popti, înveţrttorcl în Şomcuta-mare. (3) ln Ciocănescl precum şi în alte sale din munţii BucovineI. Veq.r şi V. Alecsandri, Poesil pop. p. 102.-«Şe(�et6rca,)) an. L Fălticen'f, 1892, p. 39: "Cu­ mătril 01'1 naşi!, primindu colacii mulţrunescll finilorLI şi tuturOl'LI colăcal'ilol'U �i le frtgăduescu în faţa tuturOl'LI Or! o juncă or] daue trei OI :;;i altele.)) (4) Din Stroescl, com, ele el·lCt L Berarill. 20 [306] --- .'30fî --- şi puindu-le sub masă le lasă acolo să ardă mai departe până ce se stiruru singure de sine, _ � ( Unulu dintre cei patru colac), cad se aducă pentru finit cel vii, nânasii îlu tntorcu părinţiloru cu scopu ca să-lii dea Iiniloru, iar dacă aceştia-să mărişorl şi au venitii şi el dirn­ preună cu părinţlt loru la nânaşi, atunci li se dă 101'1:'1 co­ laculu în mână. în unele părţi împărţirea acesta a colaciloru şi a pomi­ loru urrneză mal târqiu şi anume atunci când vocscu CC'l ce i-aă adusu să se ducă pe acasă. După ce s'au adunatii acuma toţi cel ce au a vutu să aducă colaci, după ce l-a tnchinatu fie-care cum a solutii, gospo­ darii de casă iau colacii adusl de po masă si-I punu în altii locii, iar în loculu loru punu pe masă diferite bucale, poltescu apol atâtu pre cumătri câtu şi pre oel-lalţi inşf ce se mal află de faţă ca să ocupe locu la masă, şi anume pre cel mal maintatl în vîrstă si mal cu vadă în satu Il punii să sedă , " ) în fruntea mesei, ia!' pre cel mai tineri tmprejurulu acesteia. După ce s'au aşezattl cu toţii cumătrulu 'celu maro, stă­ p;hmlLl ele casă, luându unu păharu ele rachiu cinstesce la celu nnlbtMc1nu dintre ospeţî, acesta la curnătra mare, iar' cumătra la cine o trage mal intâi inima, �i totu aşa, cinstin­ du-se unulu pre altulu, hcndu şi ospet:indli petrecli în voie' bun6, cam dela vr'o doue-trd ()['c de clupii amiae,JI şi pb .. ntt h:\t.ft tttrqiu n()ptca. , Dacă cumătrulLl nlaro, ci\l'uia s'au adustl cOlacl, e unt, ornll veselll şi petrccctolll, 9i ciad mal e înct\. şi :.1VU((I, atunc1 face colăcime 7Î cu ltl,ubd, In C�)SUltl acesta do mulle 01'1, dup[t ce s'au sculf1tu . .� , crătorî, de caută de, vite, � paserl sau de alte animale domestice, ie..lusră 1(1 cânepă sau ţese pânza trebuitore pentru îmbrăcămintea ,amiliel, de grijeşce în casă sau pe afară, mal pe scurtă d�-ar fi ori şi cât de învăluită şi ne- \ (1) A. Pailll, Povestea VO!'b. t. II. Bucurcscl Il. El:\' i .. [309] l ,. I -� B09 - căjiUi ea nicî când nu uită de copilulu seu, ci amuşu amusu alergă la dlnsulii să vadă ce face, �� nu plânge sau p6te , ---�Y îi trebue ce-va, şi după ce-lîi cauta şi grijesce se apucă iară şi ele lucru. Iar dacă se duce în câmpii la prăşitîi sau la seceratu, la adunatu f€mu S:1,U la culesu cânepă, ea nu-şi lasă copilulu de ţîţă acasă, ci-lu iea totu-deauna cu sine şi ajungendu II la starea loculul îndată caută o tufă sau îl faca o colibu ţă de buruene, Îlu pune acolo la umbră şi ELe_dă apol la lucru şi lucră din t6te �esP':lterile.)ar când Incepe .. 92.pil.ulu a plânge alergă la dlnsulu, îl dă de suptu, îl(l 'desrniardă puţinu şi adormindu-lu se apucă din nou la lucru şi lucră ne 'ncetatu până ce apune s6rele. Şi cu t6te Cc1 copiiI Ho!ninceloru ţărance s_1!.nLaşa dicendu . i . ţ r din momentulu nasceril Ioru şi până ce cresc O . marf LeSpl1şI' i' la o mulţime de neajunsuri şi nelndămânărî, cu t6te cii Iorte " adese orl sunt e�p�lşI ventului şi recelel, ploii şi arşitei s6- relul, totuşl experienţa de tote dilele ne arată că el sunt în­ decitu mal sănetoşl şi mal voinici de cât ai celoru, carl îi crescu cu cea mal mare băgare de semă şi K�E�lă .. ".atâtu , ele umbră câtu şi de sorc, după cum mer·ge vorba. Cunoscută ni-l tncă şi aceea, că partea cea mal mare a copilloru de ţet';::mu sunt cu multii mal isteţî şi mal ajunşi de capu la 01'1 şi ce tnveţătură, decât al celoru dintr'o stare mal înaltă. Dacii priceperea si de multe orI chiar şi mijl6eele unul tel'anll 3l' alLll1ge 1);1nă acolo ca să-SI p6rte COI)ii'i seila seCl]ă, . ]v' • �, '-" , '! atuncl f6rte lesne amll ave ocasiUlW de a ne mândri cu unii I dintre cel mal deştepţI şi culţI b[trbaţL Să sper-ămu insă CZt în curendu îndemnulu şi nă.zuinţa după îllveţătură va prinde rădecini adânc! �i în sînulu poporuluI ! românu dela (:eră. [310] (1 li ,,- :HO - Până atunci să ne tutorcemujarăşl la modulii cresocri; co­ piiloru de cătră Româncele nostre. Unu străină, scriindă xlespre datinele şi credinţele Ro­ mâniloru din Transiloania, spune in privinţa cresceriî co­ piiloru următorele : «Trecendu în sfârsitu pentru femeea sîrguinci6să cele şese ,w�pt6m.ânz de lehuzie, ea iarăşl iea partea activă în câmpu şi în pădure, în casă şi prin ogradă la afacerile bărbatului Sell, pe când sugetorulu adesea-ori rernâne dile întregI sin­ gurelu ca CUCUJLl ac asă, şi adese-orl capătă abia sera ele­ mâncare. «Cu tote acestea copilulu prospereză, măcaru că adese-ori e luată şi dUSI] ele cătră părinţi! Sel cale ele mal multe dilo pe păşunile muntose, unele nu o dată e destulă de expusu vitoriloru cari nu arare ori chiar şi 'n driculu vereI viţie pe câmpiile c3D--��înalte ale Carpaţiloru; elu cresce şi pros­ pareză asemenea floriloru de pe munţii tngustel sale patril, ele cătră tatălu si maica sa forte puţinu căutatu si înîlriJ'illl , , 'u , ba chiar prea puţinu băgată în sernă. Despre o relaţie in- timă între mamă �i copilă nici vorbă nu pote fi la Români, de aceea în genere luată, le ji lipscscu JOI'U cântecelo ele legănu precum şi cele ele copil, carî ni le înfăţişez,), P08- sia poporală ale celorll-Iq)le nr,ţil1nl prll1 adâncimea senti· l11entnlul şi a intimităţil sale înte'unLl ehipii a tc'\J LI de exce­ IcnLll (1).» . Pe câte şire, ma'( pe atitea neaclevel'ml., şi mal alesu în , ceea ce privesce relaţia �i inLimil,atea diriLre mo.mă şi co- pilulll seu HUgetoru f�e cleo parte, iar pe de altă parte c,\ 1 Homânil n'arL1 ave mal ele felu cânteco de legănu! ,1 \. C� __ �:,_,�_�_i��ge de int\�11itate am SPUSLI chial' la începutulLl (1) D-1' Ileilll'ich v, \VltslOGli.i\ J\ns dcrn Lebell dce Sichc:nbiirgen HumiltlUIL llambllrg 1.889, p, 1.1.. � I i I � [311] - :311 --- ncestul capitolu, şi o mal r�peţesci:i încă o dată, că Românca adevărată numai raru când 'c<>�� -acspărţesce bucurosă ele co- , pilulll Sell sugetcru, şi ea e totu-deauna cu gândulu la dinsulu ca să nu i se în temple vre o nenorocire. Sunt, nu-l vorbă, şi de acele mame cari nu-si prea batu capulu cu copiil 101'(1, datrli.ilii:()ruTLi'-acCl'oea, după câtîi sciu eu, e forte rmcu în comparare cu totalitatea Homânceloru­ Ce se atinge de cântecele de legănu, apot acestea nu pe �" ." <."" .' afară şi' cu atâta mal puţinii la lucrarea câmpulul potă fi audite ; ci ele trebue căutate în casă lângă ZCgc'lnu, dela care şi-aii căpetatu şi numirea. Insă acolo e cam greu a le�. �uJtj} şi mal grell �.J<2)l._dJlDa, pentru că cântecele ce le cântă Jlomânca fiiuluî sali fiiceijsale sunt mal mult nisce dorinţe sau taine ale inimei sele, nisce acordurl dui6se, cad nu prea bucurosă le descopere ea altora, cu atâta mal puţinii unul străinii. AL.. şi Rornâniî destule şi prea destule cântece ele legănu, dar precum pentru multe altele, aşa şi pentru acestea nime până acum nu s'a îngrijitu să le dea publicităţii şi pote că nicl nu i a datu nimeruî până acum mâna de a se apropia {le copilulu ce abia a Tnceputu să aţipesoă şi a constrînge· pre maica acestuia ca să i le dicteze. In şirele următore însă nOI ne vomu convinge că şi Ro­ mânii din t6te ţeeile încă au felurite cântece de legănu. Mal nainte Însă de a reproduce unele dintre cântecele de 16gănul cari ni-sti noue cunoscute, si vcd emu cum şi din! ce este compusă legănulLI Homânceloru? şi ce felu de numirI mal are acesta la RomânI? I;e.r;rJ.rmlu Homânceloru e în genere forte simplu. Elu e compusel din doue scândurele mal lungI şi doue mal scurte în fcwma unei Iădite sau mal bine disll a unul secriesu (co- , , , 'nârsell) orI COR,:U de Că1'ută, care e asezatu si întăritu l)e ;1-' , ' ", r: il< [312] - ;312 -- 1/ d oue piciore (tălpi) ��l1licGr.c.llale,� pe cari se şi legănă în colo şi înc6ce. La fund ti e de regulă mal îngustu, iar la gură. mal largll şi fără de acoperişu. Se mal facu legăne încă şi din nuele în forma unei co­ sercl (corfe) lungureţe. Dar şi acestea încă au tălpl serni­ cercuale pe cad se legănă. In unele părţi din Transilvania legănele din urmă se acaţă cu nisce Iunil de grindă, şi aşa se legănă (1). Româncele ..9.B��$ermane tntrebuinţeză in 10 eli de adeve­ ratulu legănii ";ctese-orI şi o cooaiica, care in unele părţi elin Bucovina şi 1J;[uldolJo, şi mal alesii dela ţeră, se numesce alghiuţrl. Româncele n?al inteligente precum şi ţer!lncele cele mai avute au adoptată de unu Iimpu în coce legănulu usi­ tati) la Gerrnani. O samă de Rornânce îndătineză de a culca pre fiii loru şi'n patu. Insă acesta după credinţa poporului românii din Transilvania nu e bine, elin contră e pecatu ca unu ângeru curată să dorrnă tntr'unu palti intinatii (2). Asemenea nu e bine de a se pune unu copilă în Iegănultl altuia, caci ie i crescutulii acelui copili: (3). Soândurelele, din carl se compune unu Iegăllll, sunt în genere ele bradii sau de paltinu, iar nuelele de aluni: sau şi de rachita. Din altu lernnu, afară Cîe cele insirate până aice, nu e bine să se facă legăl1ulu. Dovadă despre acesta avernu ur­ mătorea doină din Transilvania : Frundă \verue săcărea, Maică măiculiţa mea, Când aifostă cu mine grea, \ --�----_.�-----�._------- \ \ (1) Com. de Homulct SimLI, îbvetetoru în Orlalu. (2) COlll. ele el-lLI Hom. SimLI\ . (3) Jonenu, op. cit. p. 2"1. [313] I t \ � " '. \ ., Maică reu îţr mal părea. Dară dacă m'at făcută Tie bine ţi-a părutu, :vli-,a� fâcutU plaponi; de lână, Faşia de 1J1r'itJ'ctyună Şi 16yânlî ele maqherană Sa me legănil demâga1i11 (1). In legăni'i se aşterne de regulă unu păeriă micii umplută mai alesu cu Jenu sau cu pae do grâu sau de secară, şi la capu se pune o perinuţă. Fie-care mamă însă trebue să iea f6rte bine serna ca pintre fcnulu sau paele din păeriu Ră nu fie neghină sau vre-unu spinii, caei acestea potu să-i fie nu numai de stricăciune, ci şi de auguru reu. De aceea dice unu oântecu din Transilvania: Maică, când m'ar legănatu, Maică, reu m'aî blăstematu. In l(gânli mi-ai pusu neqhină Să nu am în veci hodină, Şi sub periniiă spini Sâ trăesci; între strain], (2) ... Şi acuma, după ee am vec;lutl[ cum şi din ce-şi facu 110- mânii l�gănu pentru copiiî loru, şi cum îlu tngrijescti, sa trecema la cântecele de l�Cjăll'Il. Am amintită mal sus ea Româncele, când sunt forte în­ văluite şi ocupate cu lucrulu, rare-ar! Indătineză de a adormi \ pre copiil loru cu cântece. Nu totu aşa facu ele şi în dile de serbătore când n'au de lucru, sau serile când au sfîrşitu totu lucrulu pe afară şi când s'au retrasă în casă. Atunci n�ijlQeitu după ce i-au scăldată, înfăşată, li-ali datu de suptu (1) Iuliu Moldovanu, Pocsil pop. publ. în «Gazeta Trallsilvanieh an. 1888. No. 235. (2) IuliCl Mold.ovanu, Chiuiturl pop. puhL h «Gazeta TransilvanieI)) an. LI. Braşovu 1888. NO.142. [314] -- 314 -- şi i-au culcatii În legănu, începu a-I'Iegăna şi a-l adormi prin cântecele loru !l�;Z'dulcl şi melodi6se, În cari cuvinte ca nani-nani şi lz"ull'u-lhllt'u resună ca o doiosă desmerdaro. lată unulu dintre cele mal frumose cântec� de legănu, prin, care tndătineză Iiomăncel» din 11foldova a- ŞI adormi fe­ ciorasii lorii: , Nan:i::�C!:.?1j, co P i 1 aş ii, Dragulu mamil fecioraşu I Că mama te-a legăna Şi mama te-a căuta Ca pe-o flore drăgălaşă, Ca pre-unu ângerelu în raş�l. Nani-nani cu mama, Că mama te-a descânta mt te facî unu vitezu mare Ca Dornnulu Stelanu colii Mare, Să fir verde la răsboiu, Să scapî tera ele ncvoi ; Nani-nani puiulu meu, Ferici-te-ar Dumncdeu ! Să fil ocheşii şi frumosii Ca unu sore Iuminosu, Fetele să te 'ndrăgescă Flori in calca ta să crescă (1) ! t ! • / 1 1 Aria cea mal respândită, pe care se cântă versurile ace­ stea, e cea urmâtore : Cuvintulu na(L1/)_' cu care se începe cânteculu reprodusă �,.;,., precum şi multe alte cântece de legănu alo Rornânilor-ă, ne \ (1) V. Alecsandri, PoesiT pOJl. Ale Itom. ]1, 381. (2) '1', '1', Bumda, Alrnnnachu musicalfi, an, 11, lt\7f:i, ]a,;] p, ""!' ! I I � I [315] aduce aminte de cântecele de legănu sau nenia cu oarî ma­ mele romane adormiau pre pruncii lor-il (f).""- Şi mamele italiene îXl�0 tndătineză, cu şi Româncele nostre, II a legăna pre copiiî lo1'l1 cu unu Ielu ele nani-nani. Ele cântă urrnătorea strofă: Dormi, dormi, ncl mio scno. Il mia cuor culla sara, Fa la nina, nana na (2). Dacă sugetorultl e fetiy6ra, atunci mamele din unele părţi ale Moldove'l î]il adormu prin următorulu cânteou : Nani, nani copilită, Draga mamei garoGţiî, Că mama te-a legăna Şi pe tată te-a spcla Cu apă dela isvore Ca să fir ruptă din soro. \ N ani, nani drăgulită, Cresce-al ca o garofită, Să fiI naltă trcstioră. AlbZI ca o H'tcrtlmi6ră, Blândă ca o turturea Şi Irumosă ca o stea (B) Unu cântecu din Bucooirui, care asemenea se'ncepe cu Nani, 1Wn/', �i care se cântă atâtu băeţiloru câtu şi copile- lor-il) sună aşa : Haida, nani, Nani, nani, I Puiulii mamil ; 1·, Puiulu mamii (1) lIoratii cpist. 1, 1, G2; Ca.nnen, 3, 28 1G. - l'hacdri, 3, prolog. 10. (2) Apud, V. Alecsandri, Poesit pop. p. 382. (3) V. Alecsandri, Pocsii pop. ale Ham. p. 381. [316] CeIU ele curcă, ELI te legănu Tu te culc,\; Puiulu mamii CeIU ele rată, ELI te legănu Tu teaşeză ; Puiulu mamit Celu ele domnu, Eu te legănu Tu adormt ; Eu te Iegănu _. ;3111 Linişoru, Tu te culcă Binişoru, C'a veni domnulu Cu somnulu Să-mi adormă Puişorulu, Şi-a veni domna Cu perina Să-rnl adorrnă Duduca (1). 1 -. ti Altii cântecu, totu din B�tCOVl1W, care aşişderoa se 'ncepo cu nara, nani, sună precum urrneză: Nani, nani, Dragulu mamit, Nani, dragulu meu, şi dorrnr, Diminsţa să te scolt Să fii mamir de-ajutorîi De pe vatră pe cuptoru, Tătutil de prăşitorri. Unele Românce din Bucovina, pe lângă cuvlntulu desmer­ dătoru nani, întrebuinteză f6rLe (l dese-on in cântecele loru , -� de legănu încă şi cuu. liuliu. Iată unu astu-fefii�--cfe--câ11tecll, în care prevină arnândouă cuvintele de mal SUB: \ Haida liuliu, puiule, Puiule, puiuţule : Haida [iuliu cu mama, '1 Că mama t�.a legăna (1) l.rin comuna Balaccna, com. Ik M. Jc 1I1ii il, stud. g-imn. I l' i [317] r I --- B17 - Şi din gură ţia cânta, Ti-a cânta unu cântecclii Sourticelu şi frumuselu, Doră-I cresce măricelu Şi te-l: face voinicelu. Haida liuliu, nani, nani, Liuliu, liuliu, puiul ii mamir, Că mama ţie ţi-a dice Unu cântecii mândru, duiosii, Ca s'adormi să fir frumosii, Părintiloru de folosu ; Haida liuliu, bi\eţelii, Dragulu marnil Iţ1îţîţeJL1, Doră-î cresce rnărişoru, Să fir mamiî dc-ajutoru. Haida nani, pa.,licaşu (1), Dragulu mamil fi ci oraşu, Doră-I cresce mal ele grabă, mi fir tatii bunii ele trebă ! (2) Unu altii cântecu de legănu, totu din Bucooina, şi anume --- .. _""�- din comuna Crasna, sună asa: .� , Hal fiuliuţu, puiu de pesce, Hal: liuliutu şi-adorrnesce Să te p6tă mama cresce, Să-I fil slujbă cu nădejde, mi fil mamii de-ajutoru Şi tătutif ele bunii sporîi ; Să fil mamil ierna 'n casă, 'I'ătutil vara la C6S[l Mână dreptă, de-ajutată, Ori-ce lucru de lucratu : \ r j I (1) Palicaşi: o unu cuvintu de desrnerdare, însă Romanca c ca dictatu du­ teculu n'a sciutu să spue ce lnsemneză. (2) Din Bălăcena, corn. de Mihaiu Jemna. [318] :ns -- De-adusă apă cu cofita, De-aprinsă sera luminiţa (1). o variantă a acestui cântecă, culesă asemenea din Crasna, sună astu-felu: Hal @liuţL1-dragulu marnil, Puiulii mamii, scumpulu mamil ' Hal liuliutu si-i dormi, Doră mal mărutii vel Ii. Hal liuliutu şi-aelormcsce,_ Şi-a�9E9.le.şce, l�O-�"cc, D6r te-ar pute mama crcsce, Să. fiI mamiI de-ajutoru Şi ntl�!.�JuluI ele sporu, MămuţiI tale în casă Iar nenutulut la C6SEt Dc-adusi:iL.âp{t cu cofita, Sera de deschisă portiţa 1 (2) � " J ! r (1) Dicl. de M. Bărbuţă. (2) Dict. de xr. Bărbută. Altă variantă, totii din Crasna, sună precum urmeză.: furagulu mamil puiu ele poscc, Haida liuliu §1adormesce �- Să te potă mama crcsce, Să te cr escă mărişoru Să fi'( mamil de-ajutoru -.,. Şi tătuchil de multu sporu, Să 8COtl boit din ocolii .' Pe Pr#W_u şi pe Bl..ltol1�, Şi la j�gu să mi-I înjugI Şi la p'�ugi:i să mi-te cluc:L..j ]oi1 etp1i-'î înjuga Si cLÎtata că-I ara (}râu'deha�l semăna \ \ ! 1 I ( ! r [319] --- :31!l -- Şi-a da Dumnedcii şi-a fi Câtii băiatulu va trăi Şi colacl frumoşl vomu face C'aşa băiatului place! La unu băiati; ce-va mal mărisoru : H aide Ji1llji!.,_lillLş,.�?l� Dragulu mamii puişorii, Doră-t cresce mărişoru, Să mi te vetlii că grăescî - Să nu me mal năcăjescî, Că destulă pieptulu mi-ar supui Şiţiţele mi le-al ruptu. Fă-te mărisoru şi cresc! Că totii draguhi mamiî eştl. Şi tu 'n câmpii cii mi te:! duce, l) Mama mâncare ţi-a duce Şi după ce mi-t lucra II sta putinii şi-! mânca Şi tata s'a hodini, Câtii cu tine-a mal trăi, Numar dacă-I ascultă Cum a dice tătuca, Durnnedeii s'a bucura. Şi ţie hrană ţi-a da: Câtii îl fi şi-I mai trăi Nernică nu ţi-a lipsi (1). Altulu : Dragulă mamiî, Ionică, Puisoru ele rîndunică ! Haida liuliu şi te culcă _.- D6r te-ar pute mama cresce Să Le dee la nev�r.; !_(2)- .. --,� (1) Amendoue oăntecelo acestea, culese din comuna Crasna, mi le-a co­ municatu cumnatulu meu d-lu Sa.m, Petrescu, parochn şi exarchu. 12) Din Mahala, corn. do d-Iu Jonic;\ aICI lUI Iordacht Isaou, agricultoru, [320] Altulu: -- 3�O -- La o copilă: Haide li Ll1iu�61raga marnil, .;;;...--�� Draga marnil, puica mamil ! Haida liuliu de-mi adormi - Deruincta să te scoli Să fiI neniî de-ajutoru B,LmamTîÎucru cu sporu. (Qâ�e florl aii fostă J)e şosil Fetele că le-au culesii Şi le-au strînsă în rnănunchcle Şi le-au PUSt1 în sînu la piele, Şi le-aii strinsir în mănunchru mare Pe la asfinţitii de s6re Şi mi le-aii PUSll subsuoră Ca copila să-rnl adormă. Şi se va culcă cu soro Să-I pară n6ptea mar mare. Şi aşa ml-a adormită Puiulu mamiI celu iubitu, CLI singură n'a sciutu �_optiţa când a trecută (1) f Draga mamil copiliţă, Scumpa mamiî garofită, De-ar sci mama cut te crcsce Nu ţf-ar mat trage nădejde! (2) La unii copilă, a cărul mamă a muritu : Haide lliili1!, dragulu tatiî, Căcl amu nu-l ţîţ� mamit l Tît{\ rea Şi. acră �\ Amu te aplecă Si mână străină _� i���Ve alină! (3). (1) Din Mahala, cam. de d-lu Ionică alu lul Iardachi ISn_ � I copilul li, prea bine scindu că � . Blăstemulu de mumă E rell ca ghiara de ciumă, sau: .. Blăstemulu de mumă Totu ca rana cea de ciumă, pe când: . . Blăstemulii dela tată In lume n'a fosti} vr'cdată. Aşa-I în Tera Rornânescă, U nde-I pânea voinicescă, S'aibă să se pornenescă (1). De aceea mamele, car! au copii forte hcnă, mal de grap_ă_.f}erl"jYbăgiultI .de macu şi sucul LI ace�tor'a le dau apol cţ�J?�lltl! Şl:1 scaldă intr'Insulji, decât să-I hla- �,"-_.",-"�"",""-,, .. --- sterne. Şi copiii imbătaţl fiindu ele SUCUlll .9.dl1.ameţitoru dormu ......- dusI. " ) Mama nerebdătore, care nu se poto reţine de a-şI blăste- ma copilulu, m�'1l..QQ,_Q'\1:7L�jut;), 11mllică prin acesta, ci din contră pote forte multu să strice miculuî şi neprice­ l�lfLlluI sg-�SLlgetorli, căci după credinţa generală a popo­ rului blăstemulu părintescu totă-deauna pică pe capulu fii­ loru set. Dovadă despe acesta avemu şi urrnătorulu cântecu elin Bucooina, comuna Todirescf : Maica mea, când m'o făcută Forte bine i-o părută. DarCI ea, când m'o scăldată, Forte reu m'o blăstematu. (1) D. V ulpianu, Poesia poporală pusă în musioă, culegere! din tate ţerile române. Bucurescl 1886, p. 14 şi 15. [330] - 330 __ o Maica! cu blăstămulii teu, Am ajunsă eu aşa reti! (1) Altii cântecu din Moldova, judetulu Suceva, comuna Mii­ linl, sună aşa: Mama dinceputii Când ea m'o făcută, Bine i-o părută; Când m'o legănatu Ea m'o blăstămatu, Totu blăstămă cu plânsii De mine s'o prinsă. Şi când m'o scăldată, Ea că m'o scăldată Cu apă de iazu Să fiu de năcazu, Cu apă din rÎtl1 Să fiu de urîtă (2). Iar o doină din Transilvania, care asemenea ne-arată câtu de reu e, când O mamă îşi blăstămă Iiif, sună precum urmeză : o mămucă, mama mea, Val de inimiora mea! Val şi de dilele mele, Una-I bună, c;lec;e.su rele. Fi-ţi-�,.,}.pamă, şi păcată, C;�aru m'al blăstematu, Când, mamă, m'al legănatii : Să am casa cucului Şi odihna ventuluî ' / Fi-ţ0'1,\ mamă, şi pecaW, Ci'( pe 'când m'ar legănatu, C'unu l'>iciorLl me legănat, -. \ Cu gur� me blăstemar : (1) Cam. ele Ioanu Avramti.vstud. girnn. (2) Dic.t. de M. Nistoru. [331] ) -- 331 - Să n'am ema cu-aşezare Nicr odihnă la mâncarE'::J(l) Ba) ce este încă şi mal: multii, nicl măcar în glumă, în rlsu, nu este unel mame ertatu a.:şlbl�§1�1a copiii: sei, dacă 1" voescc ca acela să fie fericiţi, )1E)"QUl)1 t[jţr'a,dinsu) căcl dice o altă doină, totă din Transilvania: H,eu, maică, m'al blăstematu Vinerea pe nemâncatu, Maică cu hlăstămu de Iocu, Ca să n'am nicl unu norocu. Nu sciu cum m'ar blăstematii Că de min' reu s'a lega tu: Ori în rîsu, 01'1 într'adinsu, I Că de min' tare s'a prinsu! ('2) După ce au crescută copiil mal mărisorl, după ce au eşitU r I acuma din pelinc't şi au în sau U, firu! .... 01'1: «(eil, cei, fîrf(, fînt!» c�cl sfîrulll nu-lll uită, nUl1181 nu-tu p6te \ esprima. OrI' că cel'că câte unu cuvîntu din versurelulll alu doilea, numar îl(1 ve�I că cu c1nSpta Î71 prinde pielea etosuluI mâneI stânge 7i'c,lic�: «popa)) ... «popa) ... apoI se ciu­ desce că nu mar scie c,l\ce, cl��l întrebă pe mama s�. Şi mama) \ (1) AtatLl clatina C�ItLl şi verlsurile acestea sunt llsitate \li 'Il Bucovina. [345] _. 345 �� ele are timpii; îl împlinesce voia, ele nu are îlu mângâie;' cit «rnintenasu,» iar copilulu consolatu dice �i elu «noşi:», ce E seră. Mama obosită de lucrulu de peste di ar adormi, dar piuulă mamit celu de doi an! a adormită, şi la di lUI nu-l e somnu, elu s'ar juca. De stinge mama sa lumina, elu se scâncesce, cere apă, sau se cere jos. Deci biata mamă ia!' aprinde luminarea, gândindu-şî : cu de-a tăria nu poţi face pe nime să dorrnă, nu mi-a fi nemică de voiu mai sta o lecă eu elu. Aprinde lumina, îl face totu ce scie, copilulu e voiosii, clar şi sornnulu par' că fuge dela ehi. Biată mamă se plicti­ sesce câtu a mal repetatu ; asta la vitei si Piiiqoia-qai« ... , , , . Dar ele-odată îl vine o ielee nouă. Pe părete sunt doue umbre: a el şi a copiluluî. Atrage atenţiunea copilului, elii nu se sparie, apol mama- îşI preumblă degetele pe părete imi­ tându mersulu păinginulul �i dioându: 'Merge g�c,l1ga pe părete Şi·apuc�\ copilulu do urecho! iar la vorbele (e0e ureche» îlu prinde cu degetele trumosu ele ureche, Iiresce, nu să-lii doră, căcî cum ar face mama eu voia ceva durere lC)._ ((ZJLuuM mamii?»: Iar copilulu năbuşesce /A într'unu dSLI voi��i;ropriu etăţil luI copilărescl. «Astu-felă se mal continuă şi astă jucărie unu bunii scopotll,. iar când vrea mama să o întrerupă, copilulii se scâncesco f7i dice: (efă, reche, rnamă !» Face şi reche mama, face şi ealu şi (ehi şi c(popa gri?":l»), pân(t în mmă copilulu d6rme el usu şi nu se mal de�teptă până a doua c,li, colo la prân<;lu, când vorba cea dlntâ'i e . . .. ((papă 1nC/?ncl /J) c( M::una ÎŞI iea puişo['ulu în b 1'; ţe, mI sărută, î1ii clesmiardă pe br8ţulii stângu, îlll ţine apr6pe de inimă, iar cu mâna clreptă descopet'e mămăliguţa de pe maBă. ((Copilulu \'eSlencl'o <;liee rîqendLI voiosu (cl(q(h. lat' mama, pate ore să nU-l facă unu versmelu până-i caută Iăptişorulu, [346] - 346 care-I călduţu lâng''î. focu ? Nu! Ea când îşI aude puişorulu dicendu «lzgrjy/, de' locu începe desmerdându-lu : Mămăligă Fiartă 'n glugă Dă la slugă Să nu fugă. « Copilulu rîde vo iosu, dice şi elu după mama sa: ligă gugă. dă SUgEI nu fugă! Mama rîde şi-li:i desmiardă cu dragoste, îl dă cu linguriţa mămăliguţă cu lapte repeţindu-I versurelulu, iar elu după fie-oare tmbucătură repeteză, câtu putu ţine în minte din elu. « De aci în colo, de câte orl vede pe mama umblându de dira mâncărit, totu-deauna î!u audî dicendu: Ligă fiartă gugă, dă sugă să nu fugă. «Ba adesea jucându-se prin casă n'}!!11ş,Lse trezcsce reci­ tându-şi versulu favoriti) alu mărnăligeî. «După ce se ur�sce, jucându-se pe jos, se cere tnbraţe. «Mama, dacă ��umal o lasă necazurile, iI şi implinesce cererea, îlLI iea în braţe, îl pune degctulu pe frunte şi dice : c aramâ,» iar copilulîi repeteză «arama», apol îl pune de­ getuli:i pe masă şi dice «catarama»; copilulu după ea (ira­ ma » apol îi pune degetulu pe buza de sus şi dice «Irumbii»: când copilulu dă să repeteze «bumba» trage degetulu peste buza din jos şi astLl-f�](l băiatulu respl9ă «bruml.u: şi rîde că el��oin�Ll să �ică \�urnbi1. a qisi)-uTumbU (1). (1) Totii aşa facu şi Româncele din Bucovina. . I ,. l , 1 i' i [347] - 347 « Micuta mamii e cea d'tntâi la părinţl. , , «Ori-ce nume să-I fi pusu popa, când a botezat'o. nu-l destulă de potrivi tu pentru dragostea mamil. «Ea-l dice : mică, dragă, scumpă. bună. Cu aceste nume se deşteptă micuţa, Când o întrebă cine-va, colea când se apropie de anulu alt1 doilea, cum te chiamă, drăguţă? Ea respundc desmerdată: scumpă, dragă, bună. «Mama varsa lacriml de bucurie, când o aude astă-felii r§spul1t,iendti, şi toţI al caseî sunt voioşl de isteţimea micu­ tel. Iar ea fu�indu prin casă r\jp_eteză: mică, dragă, scumpă, bună, dragă, mică, bună, scumpă! « E sera. Toţi sunt in casă. Aşteptă cina. Tata şede pe unu scaunu orf pe o laviţă. Micuţa umblă ca o răţucă dela unulu la altul il. «Scaunele si lavitele omeniloru nostri sunt multii mal suse'n " , piciore, decât să ajungă celu ee şede pe ele cu piciorele jos. « Micuţa s'ar urca la tată-seu în braţe, merge lângă elu şi i se sue pe picioru. Elîi o prinde de mânuţe să nu-l cadă de pe picioru şi o huţuţă pe piciorii cântându-I: «hinta, hinta l. « Copiliţa încă cântă după tată-s'o: « hinta, hinta l: ba de o pune jos scâncesce şi suindu-se iar pe piciorulu tatâne-seu dico : «face tata hinta l» «Mama o îngână: Face tata hinta, hinta Copila mâncă plăcinta ' «Copila aude, uită hinta, şi strigă: «mama hinta cinta !J) «Cel din casă ridu, iar ea rcpeţesce : «hinta, cinta! (1))) A';)a-şl crescc poporulu nostrucopiil sef : cu cântece, des- merrlărl şi diverse [ucăril până ce-I vede marl ' In fine merită a fi lnsemnatu aicl încă şi aceea, că 'n Bu- ) (1) Gazeta Transilvauicr, an. LI\', Braşovu lSn. No. il2, în «Focletonu.» [348] I \ J -- 3-18·- coinna copii) dela nascere şi pana la unu anu se numcscu fără deosebire de genll coca, dern. cocuia. Cele-lalte numirI ale copiiloru sunt, şi anume pentru bă­ ieţl : baiaii: (mal adesu băietu), baz'cţclzl, şi când e mal mare baiet anu ; baieiană, care e forte usitatu in Bucovina şi ca nume de familie, apol bâieiandru); copila, copilaşi: şi când e mal mare copilandru; ficiorel«, �:CiOTClŞU, .fic(OT'lc'fJ, şi abia când a ajunsu in etate de peste 18 anl jiciori1, ficiorii hol­ teiti, salt simplu lwlteiu; [une, fum:?anu, junişoJ'Ll, dela 18 anl În sus se mal numesce încă şi flacâuaşu, flăcâuandru, şi flăca'it, Salt flecaa : prunci), pruncuţu, prunczcşoril,p1'llncu­ leti1; +eti"t. , .1' Pentru copile: bă,f,rdă, baietica, se 'ntrebuinţeză mal multu în Transilvania; copilei, copilz'ţâ, şi după ce a orescutu mal rnărişoră copilandra ; prunca, pruncuiâ, pruneusdra ; ţetiia, feiuia, jetz'ş6ră, după ce a crescută mal mare fetuicâ, feti­ şcana, iar când i-a sositu timpulu de măritată Ietet, [eiâ 'n fi6re, feta-mare, şi fetocu sau jetm'u, dacă e naltă şi robustă. Românii, după cum amu vedutu, alt multă dragoste pentru copiiî loru. De aceea când unu copilu e singură la casa omului, el el este numitii :��"2.(gelulu; când sunt dor, el sunt chemntl oc!u:i capulu''t; iar dacă more vre-unulu dintre dînsif, părinţii <;licCl plângendu, că, l' el ÎJ..�drctgitil Dumneqeil (1). (1) V, Alec�andri, pocsji pop. p. 18 . ., \ \ [349] --- 349 -- XXII, BaLELE COPIILORO, Cele mal însemnate bole, de carl suferu copiii de ţîţă, sunt după spusa poporului urrnătorele : DiochiuUt, plânso'rl'te';-Tetdu copiiloră, cesuli: 1'I3U cu epariatti, roşaia sau rofiiie, aripele, bubele dulct, peruii: p01'CUhlZ, giun,qhiul1'l, pleenele, focurile, sochotele, rastula, gălbenarea şi babitele. Dacă unu copilă a căpetatu vre-unadin aceste bole, mama sa caută t6te chipurile şi mij16cele cum l'ar pute 'mal de grabă vindeca şi scăpa de bola ce l'a cuprinsă, In casulu însă când singură nU--::�"J.?2��,�_��.,,,E�1��!E_,,!?all nu este în stare ca să-lu vindece, atunci chiamă pre o babă sciutore, 9al'Cl.,m� după credinţa poporulul, cunosce mal bine chiar şi dec5.r­ eri-care medicii învăţată t6te belele precum şi t6te erburile carl de ce lecu sunt bune, Si dacă nicî aceste babe sciu- ��.<"", , "t6';:e, car! se pricepu la .vindecarea o���I b6le şi cari pe lângă diferite plante vindecătore mal intrebuinţeză pentru fie-care bolă în deosebl încă şi câte .... unulu sau mal multe descântece, nu potu să-I II vindece pre celu bolnavu, atuncl nirncne nu mal e în stare să-lii vindece, fără numal Dumnedell\ ''- ... -, .. " , l \ [350] -- 350 - Aşa crede poporulu, şi dintru ale sale e greu a-luscote. Inci multii timpu va mal trebui să trecă la mijlocii 'până ce se va pute aduce la cunoscinţă şi pricepere, că cele mal �i multe dintre mijl6cele ce le .!l:,��!,i,;:ţ�.:�"_�]� spre vindecarea I unel sau alteî bole sunt basate numaî pe tradiţiune sau în­ chipuire, nicl de cum însă mijl6ce adevărate şi binefăcetore. In şirele urrnătore noi vomu descrie fie-care dintre bolele înşirate mal sus şi vom areta totu-odată şi modulii cum se vindecă ele de cătră poporulu nostru. Vomu începe mal în­ tâî cu �iochiulu. Intre tote belele, câte s'au inşiratii mal sus, DiocMulu, numitii altmintrelea în Bucovina încă si diochia'l'e , � ........ � sau dioqhitnră, ocupă Ioculu primii. T6te pop6rele vechl şi moderne al! credutu şi credu că, privirea ochiloru are o putere magică şi periculosă, care nu se p6te înlătura decât numai cu nisce cerernonil particulare. Acestă superstiţiune se urcă, în vremile vechI până la In­ dieni, cari numcscu diochiulu drfr;ldz",...docka (1). Ea este respândită în Scoţia, (2) Bl'itania,-Prancia, Portu» qalia, Spania, Polonia, (3) şi mal cu deosebire în Italia, unele Neapolitanil punu celu mal mare crederntntu în [eitatura. Pliniu (4) ne vorbescc de vrăjitorii JZz:riani a căroru pri­ vire ameţea şi putea să -flea chiar mortea, Totu Pliniu, vorbindu despre diochiu, dice: «E de în­ semnată că aceştl 6menI au câte doue pupile în ne-care och.u.» (5) \1) Chesncl, Dict, des superstitious, p. titiL (2) :\Iigne, II. 880. . (3)'vV. Schrnidt, op. eit., pttgina 2G-27. "Credltlţa îl! oehill[Lt reCt, 0'P{}'ji'f1'i.,� ", \ �u,G'l.ayo� Plaut. Conviv. L Qu'(test. 7., «obliquus GculU8» la ]-IoraţiLl, ep. L 14, 37; iLalienesce «mal'occhioj" portug-alesce «olha l1WO»; spâniolesce «m'll clojo»; 8n­ g'lizesce «ev!I' e!le)) şi polonesci «U1'oki)) s'a resp,11iditLl peste t6tt� lumea. (4) l-!tst. 1). VII. IG. (5) lIist. llat. 1. VII. 2. [351] - :J5J Fiindu-că locuitoriî Pontuluî aveau nisce ochl marl me­ lancolicl ardentî si seriosî dăduse ocasiune la mal multi [i- " J J siologl din veculii olasicitătii ca să se ocupe mal in adinsu cu erorea causeloru pentru cari acestu poporu era aşa ele renumită pentru diochiare. Pliniu ne şi amintesce de unu anumită Filarchu, care astă-felu scrie despre el: «după cum se scie, el au într'unu ochiu o pupilă gemenă, iar in cela-bltll icona unul calu (1).» Anticii credeau asemenea că ore carI femel din Scitia puteau � , omori cu privirea (2). In totă Abisinia se crede şi asUicJi în diochi, şi când vre-o personă de distincţiune vrea să bea, o slugă îl pune Înaintea ochiloru o pânză ca să-lu apere de ochii reI (3). In Peloponezti de abia se nasce copilulă şi 111070, il aco­ pere capulu C11 unu volu şi pune pe frunte putinu noroiu luată dintrunu VaStI, unde apa a statii multii timpii (4). ArabiX, Turcit si Israelsti: (5) au si 'e) credinta diochiulul. , , , , Ba credinta acesta se intinde nu numai asupra copiiloru c.�LQriLf!:urn�oşI, ci chiar şi asupra semenăturilorii câmpulul şi a animaleloru, oari asemenea potă fi diochiate. Iiomanit, ca şi Românil, o credeau acesta, după cum prea lesne puternă judeca din urrnătorulu versii alu lUI Virgiliu: Nescio quis teneros oculus mihi fascinat agnos. (NLI sciu ce ochtu mi-au ameţită mieluseii.) (6) Spanioll'z lnsă au mersu ŞI mal departe. Abatele Migne (1) NiculaC! Dtll1suşianii, Scrutăr! mitologice la Homan!, in «Familia» al\. IV, Pesta 1868, p. 22il. (2) Montaigne, I. 20. (3) Curios. theolog. p. 147. (.1) iVJiglle, II. 879. (5) LaisJ1el, Traditions el leg'. du centre dela France. r, 26tL (6) Asemenea şi la Aul. GeliC! în «:'-!octes Atticae». IX, 4. [352] -- 352 - ne spune că unu spaniolă avea ochi atâtu ele ageri încât / uitându-se fixu 1(1 .. ferestrele unei case îl spărgea gemurile (1). Dar să ne 'ntorcernu iarăsl la Rornân'i. Acestia credu ca 1 '_'''''''_"."".,�"._,�,,. mai cu sernă unu copilă de tită nicl unei b6le nu e asa du �_ ... �"",._ ... _, .. _",_ _""'_ " , BXPUSU ca diochiului. De e grăsuţă şi frumuşelu, de are ochi Vl�'l şi nu e scumpit la rieu, cum se uită cine-va lungu la dinsulu, mai cu sernă însă o personă rea de ochi, sau una cu ochi albi, sau una cu sprîncene îmbinate, şi nu va dice tnrlată «să nu-l, fie de dioeht», stupindu în acelaşi timpu asu- �pra lUI, înclată se cli6che. Asemenea dacă se miră cine-va de unu copilu, sau îlll laudă că e frumosii, bunu, isteţu etc. încă se dioche (2). Şi dacă nu s'aru întrebuinţa immediatu diferite mijloce, co­ pilulu diochiatu lesne al' pute nu numai să tie boluăvescă, ci chiar să si moră. . "-' \. •• _0_- , Dreptii aceea Româucele, sciindu prea bine că numai co- � -"" �» • "c piil cel elin cale afară urîţI şi schilodt nu sunt expuşi dio­ chiulul, pentru că la aceştia nimo nu se uită uitându-se, pe când toţi cei-laltl se potu forte uşoru diochia, în trebuinţeză elin capulu locului, nemijlocită după nascore, după oumrarnu vedutu mal sus în capitolele premergătore şi după cum vornu vede şi mai la vale, diferite preservative. Aşa fie-care mamă, când cine-va se uită prea lungu la copillll�! seu. se r6gă cJul ce se uită ca să nu se mire, ci sâ-I spuo ca să nU-l fie ele cliochi şi să scuipe ele trei ori spre c1îllsulll (3). Româncele elin unele păl'ţl ale T"ansilvemiei, dup[t cum scrie \;V. Schmidt, voindu a apera pre copiiI lorll de inflLI- ._-_._----- \ ", (1) Migne, II. 879, apud D\uvara, op. cit. 250-252. (2) Vec)i şi \Y. Schrnidt, oi). cit. p. 26. (3) In Bucovina şi la Djuva\a, op. cit. p. 251. 1 [353] - 353- enţa diocheril sau a lucra contra acesteia, pe lângă Între­ buinţarea rnijloceloru arătate mal sus, mal lndătineză Încă de a-I da pe unu timpii scurtă unei ţigance sau unel femel recunoscute ca vrăjitore spre Iăptare (1). Alte Românce, totu din Transilvania, şi anume elin comuna Gârbova-de-sus, punii pe cine-va ca să le scrie unu felu de cărtioică numită Numeruşu, pe care copiil o portă apot ca .... ,. - amuletu la grumazii (2). De multe 01'1 însă nu numal privirea cea rea pote fi causa I � ce diocheril, ci şi alte tmprejurărl. -= Aşa Homâncele din unele părţl ale 1I1untenie't nu arată pre copiiî loru � miel în oglindă până nu îrnplinescu anulii, II căci, după credinţa loru, arătându-se, se dz'6c1w singuru ve­ r,lendu-şZ chzlJUlti (3). Alte Românce din contră nu sărută pre unu copilă micu, până nu implinesce anulu, căcl şi din acestă causă încă se di6che lesne (4). Şi iarăşt a��!(') __ nicî când nu punu dOI copil miel faţă în faţă, pentru că, după credinţa loru, asemenea se dioche (5). Dacă Însă cu totă precauţi unea şi Er���rvativele lntrebu­ intate copilulu totusî se deâche, atuncî nu le rămâne alta nernică , , de făcută decât să caute cât mal de grabă ca să-I II vindece. Mijlocele cele mal bune şi mal lolositore contra diochiu- (1) Op. cit. p. 26. (2) Familia, an. XIX. p. 64: «De deochî singuru alu soia să apere pe copiii orncniloru, prin aceea că le făcea Numiiru�uUt, la care singuru se pricepea în întregtl ţiuutulu. N umeruşulu aşa se face, că se serie mal întâI aceea ce trebue. După aceea hărtia se lmpătură frumosu, se punu treI fire de tămâe şi trel de piperiu, apoI coslmclu-se Într'unu peticLl curatil ele pânZlt, s'acaţă de grumazil copilulur, ca să-Iii p6rte cum porţ'l O salbă bună-oră. De deochi n'aI grijă C,Ui'l trrtesc:L .. )) (3) IOJ1cnu, op. cit. p. 20. (4) Ionenu, op. cit. p. 26. -- Asemenea nu e bine să se pupe Untl copilii la :tălpile pici6relOI'Ll, etîcl va face pi!duceL . Ionenu, p. 20. (5) Com. de d.-ICl Ionică alu lUI IOl'cladli Isacu. J/[al'iani'Z/ Nasc(ll'ea la RomânI. 23 [354] -- 3?A -- lui sunt, după credinta poporului, mal intâi stinqerea CGl'­ bunilora, iar după aceea descântecele de dl·ochi. Dreptii aceea nu e mal nicl o �Româncă, cu atâtii mat puţinii o moşă, care n'ar soi stînge cărbuni. Deci orl-care mamă, care presupune că copilulu el e dio­ chiatu, iea îndată nouă cărbunî aprinşf şi-I stinge tntr'urui paharu cu apă ne'ncepută, Dacă căobunil slârâe şi svârcolin­ du-se se cufundă în apă, o unu semnu că copilulu a f08tL1 diochiatu. De aceea mama iea apa, în care s'au stinsu aslu­ felii cărbunii şi care e bună de lecu, şi o parte dintr'tnsa o dă copilulul bolnavii de băutu, iar cu cea-laltă parte îlLl spală pe temple, pe pieptu şi pe capu. Dacă copilulu n'a. fostă diochiatu, atuncî cărbunii plutcscu de asupra apel. In, casulu acesta copilulu trebue să fie do altă b61:1 bolnavii şi prin urmare trebue să caute alte mijloco de vindecare. Datina de a stinge cărbunt se găsosce şi la Framcesi (1) şi arc asemenea obârşie păgână, ca şi credinţa în diocherc. Euripidii (2) şi Athenei; (3) ne spună că 'Grecii făceau apă lustrată (cum arnu dice aiasma loru), cufundândii în apă 010_ dinară de băutu unu tăciune luatu de pe rugnlu, pe care ar­ sese victima sacrificată deiloru (4). Ne ajutându-I copilului bolnavă stîngerea cârlnuulorii, cu t6te că de pe cufundârea acestora prea bine se p6te sci că e diochiatu, atuncî îZ dese/aua de dioch: (5). (1) Laisnel, I. 83. - Despre stîngerea cărlmnilon't S;'Î se vadă mal pe larg' CI S. Pl. Marianu, Descâl�tecc poporanc romane. Succva 1886, [J. 249. (2) Herc. fur'. V. 928., (B) Lib. IX, cap. 18. (4) Djuvara, op. cit. p\ 250-252. (5) Veeri şi Schmidt, op\ cit. p. 26--27: «Dacă Însă cu t6tă prccauţiunea acesta tOtu71 se di6che sa\;1 arată mmttr'ile uneI Cr\Utftturl rele, sali nu se cu­ nOSCLI causelc indispunerei\ sale, atunci se înlrebuinţeză Ulll1 felCI de tlescânlecc proj)ri'î, cari se roste.3cLI, ţinundLI În acelaşI timpCI de-asupra capulUI copilu­ lUI cu mana drc[)tă. unLI cutitCI saCI unll for-rece.» l' [355] - 35;3 - Numerulu descânteccloru ele diochî e torte mare. Colectiunî întregi s'aru pute face dintr'Insele. Cu toto acestea tnsă nOI în şirele urmă tare vomu reproduce numar trel şi anume: unulu din Bucovina) iar cele-lalte doue din Transilvania, credendu că pentru studiulu de faţă şi acestea voru fi ele ajunsă, Descânteculr; elin Bucovina sună precum urmeză : Do-r diochiată Maria (1) De fată mare Curată, Necurată, Cu ochil de vîrgolaci:i (2) Plosnescă-I ţîţele, Să-1 curgă sângele, S,1 se mire dihania, Cum s'o mi rat.u ca ele Maria. De-I diochiată Maria De femee curată, Necurată, Cu ochii de vîrgolacu, Plesncscă-I ţîţele, Să-! curgă laptele, Să se mire dihania, Cum s'o miratu de Maria. De-I dioohiată Maria Du omu curată, Necurată, Cu ochi de vergolacu, Plesnescă-I 129..:.�..cl.e,_ S[t-l curgă sângele, Să se mire dihania, Cum s'o miratii ele Maria. De-I diochiată Maria De câmpu mândru înflorită, Florile să-I pice, Iarba-I se usuce, Să, se mire dihania, Cum s'a miratii de Maria. De-I diochiată Maria Dc�c-oirru mare 'nfrunditii, Corlrulul Irunda să-I pice, Copacii i se usuce, Să se mire dihania, Cum s'a miratu de Maria. De-1 diochiată Maria De apă curată, Necurată, Să-I sece isvorclc, Să-I per,'i vitele, Să se mire dihania, Cum s'a miratu ele Maria. Da Maria să remâc Curată, Luminată, Ca argintulu strcouratîi, Ca Dumnedeu ce-o dat'o, Ca maică-sa ce-o făcut'o, Ca -sorolo În scn inîi. Aminii (3). (1) Aier se pUlie numele copilului diochiruu, (2) In cele mal multe prel'ţl ale 13UCOVillCI f1inţel mitologice, despre care se crede că miimtnG:1 luna, i 130 tjice Vi!rcoI,Clct'î in locLI de Vargalacil,. (3) Acesti} dcsdnlecCI e diclatll de Domnica l'UPCSCLl, n,om:meă din orrLşc!ulLI Ciudeill, din distl'icluW Stofo,lincţulul. [356] - 356- Româncele din unele părţf ale Transiloaniet. cind vedu că copiil 101't1 sunt deochiait, îl lingă de trei 01''1 pe frunte şi dicu: Fugi deochf Dintre ochl Ca Vplblu:�lpeste cale � ...... _"-"'> .•• -"�� Şi ca ventulii prcsto mare! Fugi deochl Dintre ocht Din templele capului, Din faţa obrazului Şi elin sgârciulu nasului, Din baerele inimei, Din capii, De după, capii, D· 99111 v 1 IV v . 111 >:.;+f e mac u an, Din 99 de înoheeturf. De va fi deochiatii De bărbatii, Să-I crepe 129�,/ Să-I curgă s?lllgeie. De va fi dcochiatu De nevastă cu hăiatu, Să-I crăpe ţîţele, Să-! curgă laptele. De va fi deochiatii ...... De fată 11181'0, Sr\-I cadă perulii Ca fuiorulii. De va fi deochiatu De vre-unu băiatii, Să-I crepe pulpele, S�\-r curge sângele. De va fi deochiatu De strigoiu Sau strigoică, Să mănânce fierulu Şi otelulii. Acestii deochiatu Să remite curată Şi luminată Ca D-f�ell, ce l'a lăsată. Să-l De de vorba mea Şi ele graiulu meu, Mai multii+dela D-sleLl! Cum va plăti Acelui cel dice De cu dragii Si de grah::'!, Aşa-! va trece ele curend ă ! (1) Altii clcscf.mtcCtl\ totu din Tramsiluania. sună aşa: DeOO}liuJu e iute ca vontuJu A Negruh; şi greu ca pămintulu. \ DoLo'vh'l rer că te-au v89LltL1, 1 Dot 00111 rei te-aii deochiatu, , \ , (1) Cam. de a-io Ham. Siml� învetătoru în OrlaLLl. - VeqY descănteculă acesta, cu puţine abaterl, şi la ,V. ScJnniclt, op. cit. p. 37. 1 [357] 357 Trei ochi buni ţi-ali ajutată Tatălu, Fiulii şi Duchulu sfîntă. Dela mine eştl născută Dela mine-ţi fie Ieculii l (1) Plânsorile. Dacă copilulîi ele ţît6, alti uneî femel atâtu diua câtu şi noptea nu p6ţe dc felu dormi, dacă plânge şi se vadă, ne'ncetatu fără ca să-IC1 doră ceva, se crede că cine-va elin nebăgare ele semă sali elin răutate, Însă mai alesu că o altă femee, care 'asemenea are copilu micu, i-a luată sommulii, sau i-a trimisii unu felii de morbu, care în cele mal multe păr·ţI ale Bucovinei şi .Moldove'l se numesce Plân- 02!!:.,-��ns1!!:.,> iar tn ţinutulu Domei precum şi 'n unele pă�tl ale Transilvaniei PlânsLl1'ell (2). C-L'ua1'ea somnului, du"P'iC����'poporulul din Bucovina, se p6te face în mai multe chipuri şi anume: Femeea, care voesce a lua somnulu, se duce la o casă unele se află unu copilă ele ţîţă şi fură o pelincă sali altu lucru de alu copilului aceluia, sau varu ele sub Ierestră unde scie că dorrne copilulu respectivii, dicendu : - ELI nu ieaii copilulu, ci somnulu şi odihna lUI U Rostindii cuvintele acestea apucă obiectulu furată, se duce cu dtnsulu acasă şi-lu pune în legănuli; copilului sei:!. Făcăndu acesta, cugetă femeea ca copilului, de unele a fu­ ratu ea obiectele sus amintite, 'i-a luati: somnula. Iar despre COpiILl, elin minutulu în care i s'a luatu somnulu în ehi­ pulu aretatu, se crede că nu pote mal rnultu de fel ii dor­ mi, cum a dormitu mal nainte, ci câ plânge mereă noue (1) Cam. de Rom. Simu. - Alte dcscantece de deochi să se vadă la S. Fi. Marianu. Descăntece. (2) "Ungari',,)) rel'istr� socială-ştienţifică-literadt, . Cluj LI 1882. No. 9. p. 378: «Sub plânstt rifi{, se înţelege mal ales(l morbulu copiiloI'Ll, cari nu dor-miI, ci incomodeză pc părin ţI cu plansu continuu, mal alesu n6ptea. Se crede şi aceea, că copii! respectiv1 arll fI şr�getaţl de nisce 6mel1t cu ochi reb [358] J (1) Dict. de Maranda Nastasi, H�;n{\Il('ă din Siretiu. I - 8b8 --- nopţI după olaltă, f?' dacă nu i so desface pote să / f?i moră, Din contră copilulu, pentru care s'a luatu sornnulii, dorm« forte bine Femeea, căreia îl plânge tare copilulu de ţîţă, mal ales(l însă serile, şi voesco ca să nu I1Ul plângă, pândesce unde se află la o casă cu copil miel sera lumină, şi cum a zăriti:l lumina, ioa conilulu în brate si pâne si sare într'o mână si t ", , " aşa se duce apol pe furişi; ca să n'o vadă nimeni în dreptulu lurninei dela casa respectivă, şi cum ajunge, aruncândă spre lumină pânea şi sarea, rostesce următdrele cuvinte :'j Bună vremea focuşoru Ardetoru, Si 'ncălditoru l . , Am venitii să-ml incăldescu Mânuţele Şi piciorutcle Fetei mele N. [Fcoioruluf meu N.); Si! icau cina Şi hodina Dela casa, Dela masa LUI N. N. Si c1ula tot! căscnil . , S'o dall fute] melc N (S'o dati Ieciorulul meu N.). Prin rostirea acestorii cuvinte crede ca că a luatu somnulu / \ dela copiiî, U1}c10 <:\ arsu lumina (1). De multc rorl în�.5. se 'ntemplă că femeea, alu cărei copilă plânge, nu voesco s'� se ducă ea singură CJ, să iea sornnulu, ci trimite pre o altă !ţ)l11eo, mal alesii însă pre o babă betl'ână, o vrăjitore, care nLl'sO teme a face cut-va rei:!. Dccl vră- \ [359] - 359- jit6rea respectivă, luându copilulu în braţe, o bucăţică de mămăligă precum şi trei surcele într'o mână, se duce după ce a asfintitu sorele, unde vede că arde lumina în casă si , , ajungendu rostcsco de trel ori după olaltă cuvintele: Focule, Focşorule ! Na-ţî somnulu Iiulul meu, Dă-mi somnulu Iiulul teu ! şi aruncă pe rendu, după fie-care rostire, o surcică şi câte o bucăţică de mămăligă spre casă. După ce a făcută acesta se 'ntorco cu copilulu acasă şi culcându-lu se dice că indată aţipesce şi dorrne cu multii mai bine, de cum a dorrnitii mai nainte. Iar despre aceia, dela cari s'a lualu sornnulu, se crede si se dice că din mo- , , mentulu acela nu potu mai multii de felu dormi sau numai forte puţină şi încă şi atunci reu (1). Din causa celoru înşirate până aicl apoi nu e nici de cum) bine, după credinţa Homânccloru, ca sera şi noptea din casa, unde dorme unii copilă de ţîţă, să se vadă lumină pe fe- I restră sau pe aiurea afară, căcl omerul cei reutăcioşf şi cu \ l-: deosebire vrăjitorele, cărora nu le e nimicu sfântu în lume, I vec,lendu lumina sau zarea de focu, începu a vrăji pre copilă, ( iar copilulu vrăjitu de cătră o atare femee fără de inimă, În-) data capătă Plânsort, şi atâta ce plânge până ce se bolnă-j vesce (2). Dreptii aceea, cum tnsereză, e bine ca să se astupe t6te ferestrele, unde e copilă de ţîţă în casă, că apoi nime nu p6te nimicu să-i facă, (3). (1) Dict. de M. Bărbută din Crasna. (2) Diot. de M. Nastasi precum şi alte Românce din Bucovina. (3) In Bucovina şi Moldova, vedl "Şeqet6rea)), an. I. Fălticeni 1892, p. 52: «Unde-I copilă mi cu în casă, trebue noptea astupate ferestrele, ca să nu fure cine-va sornnulu copilulul.» [360] - 360- Mal departe credu şi spunu Româncele elin Bueovina că din casa, unde se află unii copilă mieii, nu e bine să dea focă. fiindu-că prin acesta pote să i se fure somnulă, şi dacă, se şi dă, atunci să se arunce îndereptu peste pragLI unu căr­ buneclin partea celuî ce iea foculu, anume spre a înturna s0111n\11u copilulul nou-născută (1). Totu aşa cred ii şi spunu şi Iiomâncele din .Moldova. «Când ief focu dela casa cu copil,-- scrie d-şora Sevas­ tosJ- dai apol unu cărbune peste pragu, ca să nu z'ei sorn­ nuli; copiilori; (2b Iar când vine cine-va în casă, unde se află unu COpilLI de Eb\, fie bărbatu sau nevastă, tineru Salt bătrână, trebue nu­ mai decât să lase sornnulU cop ilu luz, adecă o ba eră, sali ort ';li ce dela sine. Făcendu acesta, se crede că copilului nu i se 'ntemplă nimicu, din contră dacă nu-l Iasă nimicu, forte lesne pote chiar şi pe nevrute respectivulii Să-I iea sornnulu (3). «Când te duel Ia o casă cu copilă în legănu,- scrie d-ra Sevastos cu privire la Românii din Moldova,- îl dal sornnu din câte-va fire de brâu, din blană sau Q codiţă ceva, în sfârşi tll din ceea ce al, dicendii : ----«Să d6r111ă bine ca mine, să crescă mare şi gras LI ca mine � « Iar de estî slabii dicl : , , -«Să fii grasu, nu ca mine! (4) ! Ce ._se .. �til;ge do T1·{initel'ea plânsoriloru, apol acesta se . face"�tstă-feILl: Femeea, alu căref copilă n'are somnu, când vede tntâiaşî dată unde-va lumină sera, se 'ntorce într'acolo cu copilulu \ şi dice : , -, (1) Com. de d-lLL G. Tomo\ag�\. (2) C�dGtoril, p. 46. " (3) Cred. Ham. din Bucovil\a şi Transilvania com. de el-lll HOll1. Simu. (4) CrdGtori'i, p. 46. [361] --- 361 - Dragulu mamiî puişoru, Iată colo unii focşoru ' Decf grăhesce Şi pornesce De-ti încăldesce , , Picioruţele Şi mânuţele Şi-ţi las' acolo: Plânsorile, Strânsorile, Durerile Şi t6te chinurile. �)i neodihna, Şi-ţi ie ele-acolo Odihna ţ�i crescerea Şi te 'ntorce acasă SănetOSll Şi VOiOSll! După rostirea acestoru cuvinte aruncă de trel orî pâne şi sare în partea aceea, unde a VeC,lutll lumină! (1) Alte Românce, precum bună oră cele din �!-!21.illL�'" dacă are vre-unu copilă plr2nsol'e, adecă dacă plânge necontenită ŞI nu voesce nicl să sugă nici să dermă, ieau pe la înserate o bucăţică de pâne, iesu cu dînsa şi cu oopilulu bolnavu afară, caută în tote părţile prin satu şi cum zărescii unde-va focii ardendu, indată începu a purta bucăţica cea de pâne trnprejurulu capului şi a dice: Ionică (2), dragulu meii i Nu fi tu aşa de reI"!, Mergi la foculu celu ele colo Şi te vîră pe Ierestă Şi te du până la vatră (1) Dict, de ;\1. Nastasi, (2) i\.djc[t după cum e numele copilulul bolnavă. [362] - 36�- Şi-ţi încăldesce Mânuţele Şi tălpuţcle, Şi lepădă ��(j.9i na, _ Nel�?clina, Şi-ţI ie somnulu, cc-ţt lipscsco Şi spre casă te pornesce, Şi vin'a casă Şi şcc]I la masă, Şi cinesce, Şi hodincscc, Şi somnulu mi ţi-lii plinesce! (1) In chipulu aretatu, după credinţa Rornânceloru din Bu­ covina, S8 iea somnulii dela copz:/' şi li se trimite plânsort. Dar precum în contra altoru bale, aşa şi în contra plân­ soriloru şi spre recâştlgarea somnuluî tntrebuinţeză diferite mijloce şi descânteoe. Aşa unele mame, voindu a recâştiga somnulu copliloru SeI, ieaă pae din bârlogulu unde dormu purceii+şi le punu în h�gănll, altele fură ceva dintre lucrurile copilulul, despre a cărul mamă presupunu ele că ar fi luatu somnulu, şi pu­ indu-le în h�gănulll copiiloru sel credu că aceştia tnceteză de plânsă, dorrnu ca şi mal. nainte şi S8 restaureză ve�lendu cu ochiî (2), şi iarăşi altele. îl scaldă în strohu sau cu som­ norâsă e(3) .. - Unele din contră cumpără o ulcică nouă, se ducu cu dînsa şi-aducă apă neincepută dela trel Iântâni, mal cu semă dela \ Iântânele, cart aii ciutură, ca cu atâta scoterea apel să fie \ (1) Dict, ele Maria Rabulaşca, Româncă din Boianu, şi corn. ele el-Iti V. Turturenu. \ (2) Datina şi credinţa Romăniloru din Bucovina.' (3) Sevastos, Călători! p. 48: \De copilulu nu dorrnc, scaldă-Ei cu S(:['Oh(1 sali cu sornnorosă şi-] fă de plânsori,» . [363] - 363- mai tndămânatică şi mal lesni��6să. Mergendî; şi tntorcendu­ se cu apa acesta nu vorbescu cu nimo nici unu)�uvinţeJlI, nici. nu se uită inapof, căcl dacă se uită, credu elo, că apa aceea nu e ele nicl unu folosii. După ce sosescu cu ulcica plină do apă acasă, spală co­ pilulă cu dînsa pe frunte, pe temple, pe mâni etc., îl dau vr'o câte-va picături să bee, iar cu restulu ce române se ducu mal cu semă la o casa unde e copilă micii, pe a cărul mamă au prepusu că a luatu sornnulu dela copilulu loru şi aicî, sosindu în dreptulu uriel fereşti, unde dorrne copilulu acesteia, aruncă apa rămasă în ulcică în cruoişii a­ supra ferestrei. Se apropie apol ele Ierestră, sgândăresce Incetu ca să nu o audă nicl s'o vada cine-va o lecă de tencuelă de pe părete dicându : - Eu nu iaîi copilulu, ci somnulu şi odihna acestuia! După ce a luatu tencuiala se 'ntorce, băgendll de semă ca să nu o vadă nime, acasă şi pune tencuela sub aşternutulu copilului în legănu. Prin ncestă procedură cugetă mama copilului că şi-a ajunsă scopulu, că copilul LI Sell iar are să dorrnă bine şi linistiti, ca şi mai nainte. Multe femel, de şi au prepusu pre cine-va că acela ar fi luatu somnul u copiiloru sol, sau le-ar fi trimesu plânsorI, totuşi nu vorii să-lii iea dela coplil acelora tndereptu, ci mal de grabă luându copilulu cu plânsort în braţe, iau o bucăţică de pâne şi una ele sare în mână, se 'ntorcu cu faţa cătră pădure, dacă e vre-o pădure prin apropiere, de nu, apoi chiar i?i numai cătră unu arbore, şi .Jicu: Bună \Temea pădure � Dumnia-ta al fete Şi eu am feciorI, Hal ne-om II Încuscri Şi ne-omu nemuri. [364] 3640 - lea dela Ieciorulii meu Plânsorile, Strînsorile, I ntinsoril e, Durerile Şi t6te chinurile, Şi ncodihna, Şi dă odihna Şi crescerea Copaciloru tel Feciorulur meu! SalI astu-felu : Bună vremea, I3ună vremea, Mamă căletoro ! Hai să ne 'ncuscrirnii ! Set ne nemurimii. Tu al fată, Eu feciorii. N a-ţI plânsorile Şi strînsorilc Şi 'ntinsorile, Pooiturile Şi răhniturile, Durerile Şi t6tc chinurile Fecioruluf meu Cu pâne şi cu sare. Iar tu dă cina Şi' hodihna Feteî tale \ , Feciorul nI meii ' Dacă copilulu bolnavă de plânsort o fată, atuncl �liCll aşa: \ Tu a� feciorii Eli an) fată etc. I Din pânea şi sarea, cu careIncunjură copilulu când des [365] - 366- cântă, aruncă totu câte o bucăţică asupra pădurii sau asu­ pra arbor-elui spre care descântă (1). Unele femel în locu de pâne si sare ieau treI surcele si , , o bucăţică de mămăligă într'o mână, iar copiluhi bolnavii ele plânsorl în braţe. şi eşindu după asfinţitulu sorelui cu dinsulu afară se îndreptă cu faţa spre pădure, iar cu spa­ tele intorsă spre casă şi apol cuvin teză: Mama) mama pădurii! Na-tl somnuli:i fiului meu Şi dă-mt somnulu fiului tei:i) Aceste cuvinte le rostesce de trel orî şi la fie-care ros­ tire aruncă câte o surcică şi câte o bucăţică de mămăligă peste capii spre casă. Făcendii acesta credu că copilulu ca­ petă somnii (2). In Strocscl, districtulîi Sucevil, când are unu copilu plân­ sorî şi nu p6te de fe1u dormi, z' se striga somnulii de regulă dela pădure, nici când însă dela vre-o casă) CăCI se crede a fi mare pecată, dacă i so strigă dela casă. Iar dela pă­ dure i se strigă astă-felii: Mama sau şi altă femee descântătore iea pro copilulii, ce sufere de plânsorl, în braţe, precum şi nouă cărbunl stinşi în mâna dreptă, iese apol pe la sflnţitulu sorelul, atâtii cu copilulu câtii si cu cărbunii afără si întorcendu-se cu fata , , , spre pădure dice : Hu, hu, hure, De pădure, Cea mal mare Şi mal tare 0, Presta t6te pădurile: (1) Dict. ele M. Nastasi. (2) Dict. de M. I3:"lrbuţ{t. [366] --- - :366 - I-Iu, hu, hure, Do pădure, N a-ţI plânsorile Şi 'ntinsorile, Durerile Şi suferinţele Copilului N. în s6mă. Să se ducă plânsorile Şi intinsorile, Durerile Si suferintele , , Copilului N. Iar tu dă liniştea Şi hodina FeteI tale Copilului N. Ce-l ele Dumncdcu născută. Şi tăcută, Să dormă, să hodinescă, Nimicii reii să nu gâncl6scă! Pe când rostesce cuvintele acestea sverle cărbunii spre pădure. După acesta, tntorcendu-so cu copilulu în casă, nu vor­ besce nimicu. Altă lemec însă, care se află în casă, cum o "- vede că întră în năuntru, întrebă: «Ce faceţt ?JJ; Iar ea res- punde: Ce Set t�cu? ia faeu şi eii Ce-a reriduitLl Dumnedeu. SCt dorrnă, să hodinescă, Nemică stI nu a-ândescă, Să clormă\uşor� ca mielul ii, S�i se 'ngraşe ca purcclulu ' \ Dupa acesta, puindu copilulu în legănLl, <;liclJ amendouă impreună : [367] - 367- Dă, D6mne, aşa si fie! Aistă copilă să se culce, Să dermă, să hodinescă, Nemicu reu să nu gândescă, Că-l născutii Şi făcută Tn piele de lupti învăscutu ! (1) Homâncele din oraşele Siretiu şi împrejurime, când li-su copiii bolnavi de plânsorl, îl laii după apunerea sorelui în brate si ducendu-se cu dinsil în grădină rostescii de trei , , , ar! după olaltă versurile ce urmeză.: Mama câmpulul! Şi tu al copilă Şi eu am copilă. A Iu meu mereu plânge, Iar alu te('1 nu plânge. Din ace stă seră AlU teu să plângă Şi alu meu să tacă! In fine unele luându asemenea copilulu în braţe, iar în mână trel b::tligl de calu şi intorcendu-se cu faţa spre unu dclîi dioii : , Sorele după cleIU, Plânsorile . Şi strinsorile, Pociturilo Şi răhniturile In baligă de calu l In timpulu rostiref acestorii cuvinte învtrtescu cele treI baligl de calu imprejurulu capultiî şi apoi le aruncă. După acesta mergu, până nu sfinţesce sorele, totu cu copi­ lulu în braţe la găinărie şi dicu: (1) Dict. de Aniţn Boca şi COIR ele d-ui L Bcraru, exarchLl şi parochu. [368] - 368- Bună vremea, Bună vremea, Cucoşule ! N 3- ţI pâne şi sare Şi iea dela copilulu meu Plânsorile, Strînsorile, Şi 'ntinsorile, Pociturile, Răcniturile, Durerile Şi t6te chinurile Şi ncodihna, Şi dă odihna Şi somnulu N evestelorii tale Copilulut meu! Iiostindu cuvintele acestea de trei orf după olaltă şi totu de atâtea orl tncunjurându copilulu câte cu o bucăţică de pârie �i una de sare dela pici6re la capu, după fie-care încunju­ rare le aruncă jos (1). In Ter'a-Românescă, când unu copihi n'are sornnu, mama lUI iese afară cu vinii, sare şi pâne, şi ce casă va vede tntâl cu tre) ferestre) aruncă Ci} acelu vinu, sare şi pâne spre ele dicăndu : ...... «Nesornnulu şi neodihna copiluluî meu C. să fie 10. vOI şi în casa vostră, iar în casa n6străşi la copilulu meu C. s,Lfie odihnă si somnii, si iată cu nesornnulu si ncodihna " " , din casa nostră wă d�tl şi pâne, sare şi vinu l (2)) In alte părţi) totu din Ţera-Rornânescă, murna, alu cărei copilă e bolnavă d� pl�nsorl) tlii iea pre acesta în braţe si o bucătică de mămăligă în mână) si apoi esindu astu- " \"-' , ' , (1) Dict. de l\Iaranda Nastasi, \ (2) Ionenu, op. cit. p. 19. [369] - 369- felii în ogradă şi tntorcendu-se cu faţa spre pădure, dice de trei orî după olaltă: Mama pădurii! Am trirnesîi unu semnu la tine Dela copilulu meu, Să-ţi dau strînsă Cu plânsii Şi să-mi dar somnul li Şi hoclina fetil tale, Ca să dermă ca butucu Şi să tacă ca chiticu. Cum dormu paserile în păduri Aşa să dormă copilulii la mine' După fie-care rostire a cuvinteloru acestora iea câte o bucăţică de mămăligă, care a fostii mal nainte, când a eşitu în ogradă, ruptă in trel părţl, şi o svirle spre pădurea cătră a căreî mamă s'a adresată (1). In .Jloldova, judeţulii Suceva, comuna Heciu, când copi­ lulu plânge n6ptea şi nu se p6te odihni, adecă când e strînsu fŞi are plânsort, atuncl o babă care descântă orl mama co­ piluluî, dacă scie, îi face de plânsorî aşa: sera, când asfin­ ţesce s6rele, iea copilulu în braţe, iese cu dinsulu din casă şi se duce în ogradă. Acolo se prepară de trei baligt de calu şi tntorcendu-se cătră asfinţitu, iea câte una pe rendu din aceste treî baligl, o învîrte de trel ori pe de-asupra capului copiluluî dicendii aşa: Sorele după delii, Strînsulă Şi plânsulă Lul N. în baliga asta de cală. (1) Lupaşcu, Medicina babeloru, adunare de descântece, reţete de doftorii şi vrăjitori! băbescl. Estrasu din Analele Academiei române. Bucurescî 1890, r- 45. !Ua1"ianu, Nascerea. la. Romănt .. 24 • [370] -> 370 -. I1u atinge cu dînsa peste frunte şi o svirle apo) cătru asfin ţitu. Aşa se face cu tate cele treî balig'i de calu, Acestu desoântecu se repetă în trei serl de-a renduh, şi copilului i se face bine, scapă de plânsori. Acestu c1escân­ te cu se face la sore. Unele femei rele Ia inimă, cari nu se gândescu la pecaW, facu, tocmal ca şi o semă ele Românce din Bucovina, la alte femel cu COpilLI micii, orl la orl-ce altă casă chiar şi fără de copilă. Astu-felu femeea, care voesce să facă reLT, iea copilulu în braţe şi trei boţurele ele mămăligă, iese afară şi se întorce cătră o casă în cotro vede lumina la ferestră iea pe rendu câte unulu elin aceste t,rcI botuşore de mămăligă, întinde mâna cătră ferestra casei cu lumină r;licendll aşa: « Cutare! (numele copilului) vedî luminiţa aceea ?» 'ro [li ea respunde, (ca vedu, mamă !» «Du-te acolo şi-ţi lncăldesce mânuţele şi tălpuţele, lasă-ţ1 strtnsuhi si plânsulu, iea-tl somnulu si hodina si vinii Ia . , , , , mama şi te culcă, şi dormi ca mielulu la ·aie!J) După rostirea acestoru cuvinte îlll atinge în frunte cu bo­ ţulu de mămăligă asvirlindu-lu cătră casa aceea. Aşa se repetă ele trei 01'1 cu fie-care din acele trei boţurî de mămăligă în trei ser'! de-a rendulu şi copilului se face ..... bine. Dar plânsorile fiindii trimise acolo la casa aceea, ei nu mai potii ave sornnu şi odihnă, nu potii dormi în nopţile acelea. De aceea femeile dela ţeră, cari al! copil miel, cum insereză şi aprindă lumlnarea salt lampa, punii vţolurt pe' ferestre ca să nu se zărescă lumina de afară spre a nu le trimete cine-va Plânso\'f, căci capilulll atunci t6tă n6pte:::l. plfmge şi n'are somnu '(1). . . \ (1) «Şc(}et6rca,» an. J, FăHicCll1 1892. p. 121. ! �i 1'" I 1 I \ I [371] .- :3'71 - Rornânoelo elin unele părţl ale 'l'mlls!lvaniei întrebuinţeză în contra plânsoriloru sau a plânsulut 1'ihl, după cum nu­ mescii ele morhulu acesta, următorulu descântecu : n I EşI duhii rell Din capulu SeLl, Din osele sal= Din ciolanele sale, leş! şi tc du! In munţiî cei pustii, Unde COCOŞ! negri Nu cântă, Unde mâtî negri Nu umblă, Unele cânl negri ;\Tu latră, Şi omu pămîntenu nu este, Eşi şi te du, Că te-oiu blăsterna Cu \:19 de crucl, Cu n�J de vanghclit. EşI şi te du Pc păreulu celu rell, C'acolo e lucru rell, Acolo junghie, Acolo prejunghio, Acolo ametesoe, Acolo tepenesce ' N. N. să saie, Să resaie Ca unu argintii curată, Ca unu strecuratu, Ca D-(Jell ee 1'0 datu ' Dela mine descânteculii Şi dela Dumnedeu leculu ' l.i Dacă plânsult: s'a iscatu elin causă că copilulu, care-lu arc, ar il fostii săgetatu ele nisce omeni cu oohlî reI, atunci nernijlocitu după descânteculu de mal sus, rostescii ca adausu încă şi pre celu următorii: fiJŞI săgetătură Te-ajunge leşinătură l EşI eiocă negră Cu cuşmă negră, Cu N. N. n'ai trebă ' Dela mine descânteculii, Dela Dumnedeii leoulu ! In timpulu descântăriî copilulu morbosă se atinge pc capii în crucişu cu yogipfva udată în apă. Recâştigarea odihnei copilului se crede a se esopera încă şi prin lufundarea hornulul cu haine de ale sale; la capii [372] - 372 - i se pune sub perină câte o petră, Hornulu se astupă, când nu e focu (1). Se pote însă forte lesne tnternpla ca unu copilii Să 12' aiba somnii şi să plângă din altă causă, nu numai din causă că unu bărbatu sau o femee ore-care i-ar fi luatu sornnulă. Aşa cine scote unu copilu afară din casă mal nainte de CI se împlini 50 de dilo dela nascerea luI�,�i se. va�reta_,.cu \ dtnsulu înaintea viteloru:.�.�_�r.:.?,,?:QSlştea vi nu sau se dUClI la păşiune, spunu şi credu Româncele din Ţera-RomâneSCă, că acelu copilu iea sbieretulu viteloră şi totă noptea nu dorrne (2). Deci dacă unu copilu şi-a pierdută în chipulu acesta som- � all� �_�"'O nulă şi plânge n6ptea, e bine ca sera să i se pună faşa de-a currnedişulu drumului, ca vitele ce vinii dela păşune să trecă peste ea, şi astu-felu încing€mdii copilulu cu ea, nu mai plânge; sau să se ioa eomnişorii după tufe şi să se lege la faşă, şi atunci nu mat plânge (3), sau să i se ţină scute­ culă la stele, si a doua eli să-lu înfase cu elu că apoi îz va , , , oent somnu (4). Dacă unii copilă dela nascerea lUI plânge 'continuu o sep­ temână, e unt! semnu că Uit, bântue duhurile cele necumte\5); prin urmare după credinţa Itomânceloru din Ţera-Românescă, nu e bine ca unu COpilLI să se scotă din casă înainte de 40 de dile dela nascerea lu!: căci scoţendu-se se lipesce MawJ­ pddU7'ii de dînsuliî (6). In fine când cine-va tine sera vre-unu copilă în braţe, să nu-lă aridice în SUS" mal multii decât statura celui ce-Iu -- \ ----_._-----�- \ (1) «Ungarla,» revista cit. p. 378. (2) Ionenu, p. 10, , (3) Ionenu, op. cit. p. 10 -'p. (4) Ionenu, op. cit. p. 18. \ (5) Ionenu, op, cit. p. 12. \ (6) Ionenu, op. cit. p. 11. II '!' . . " I , , [373] - 373 - ţine, oăol dacă îlu ridică mai sus, atuncî nepota va plânge multii (1). Făcendu cele înşirate până aice crede fie-care Româncă, că copilulu seu trebue numai decât să înceteze de plânsu si să dermă cu multii mai usoru si mal bine ele cum a dor- . , , mitu înainte de acesta. Totu aici credu că e loculu celu mal potrivită de a a­ minti credinţa unoru Români din Bucovina precum bună­ oră a celoru din Siretiii, cari spunu că) atunct când plângă copiii �'i: mic'i...,prin somnu, Maica Domnului îl amăgesce că \ aii muritu mamele loru, iar când ridu prin somnii, atunci se bucură, căci Maica Domnului le spune că n'a rnuritu, ci numaî i-a amăgitu, Copiii cari rldu in somnu, spunu şi credă Româncele din Ţera-Românescă, că îl mângâe Maica Domnulut (2). Totu asa credu si Românii din unele părţt ale Transii- " ) . oaniet. Iată ce ne scrie în privinţa acesta d-Iu Rom. Simu: «Când plânge copilulu micu prin somnu se crede că de aceea plânge, pentru că i se arată Maica sântă şi îl dice: «mâre mama ta», şi apol întorce vorba şi dice: (( iacă mama ta.!», după cart vorbe copilulu incepe a rlde.: Ce se atinge de Rornânil din Macedonia, la carî asemenea se �[nţâ-acesta, d-lu T. Burada ne spune urmă- torele : «De se tntemptă să rtdă oopilulu prin somnu, nu-l bine ca mama sau altii cine-va să se uite la elu, CăCI se crede că atuncl elă vorbesce cu ângerulu care îl spune că: i-a muritu tatălii lul, şi elii îl respunde rtdendă că: puţinii îl pasă, şi dacă după ce a rlsii se tntemplă de plânge, totu (1) Iononu, op, cit. p. 19. 12) Ioncnu, up. cit. p. 24. [374] -- ii74- / prin somnu, arunci se crede că ângerulu il spune că: i-a muritu mama lul, 9i atunci copilulu se mâhnesce, căcî scie că mama tlu iubesce cu multii mal multu decât tatttlLl. Şi întru adeveru femeea Macedonencă arată o iubire cătră copil) ce nu se pote descrie, in timpii ce tata este departe de a o ajunge (1).)) In fine Românil din unele păl'ţI ale Transilvaniei spunii �i credu că copilulu care plânge multii şi e feii când e micu, când va fi mare va fi bunii) iar copilul li care e hunu când e micii, se crede că) când va fi mare) va il l'eLl (2). In .Macedonia noulu născută nu se culcă cu faţa la lună până ce nu îrnplinesce unii anii, căcî se crede că acesta mI slăbesce. Iar de se 'ntemplă ca noulu născutu să plângă multu într'una) femeile dicu ca-Z luati: de lună) 'Şi pentru ca să nu mal plângă recurgă la urrnătorulu mijlocii superstiţiosu : ieau unii 011 si-Iu spargu într'o strachină de lutu, pe care o tl­ coperu cu o cămaşă de a noulul născută, şi 6 punu să stea astu-felu sub unii trandafiru o nopte tntregă. Dacă 'oulli dispare, mI mănâncă mâtele sau alte dihănil, femeile dicu că 'l'a , , mâncatu luna şi nu mal are nlmică cu noulu născută, pe care apo) îltl îmbracă: cu acea cămaşă şi tnceteză de a mal plânge: Dacă oulu nu dis-pare, femeile 116 observă) şi dacă le pare cum-va că găsescu miel schimbărl, se consideră acesta ca o împăcare cu eal când atunci cu toţi! se bucură, căc! cămaşa.noulut născutu capătă putere de vindecare şi e bună de lecu. \ Când muma voesce ;,ca copiIulli să nu mal fie fel'itllcle lumina luneI) atunc! miI scate în faţa el şi ill! promite �li- . ,-.\ cendu· 1 ţi-W daf" slaviJ. N micu, s'mi-b1 dai gione mare == ţi-li'! --(1) Obieeillrile la n3sce�'ea eOl;}ilorll, în op. cit. p. 4[)-4G. (2) Com. ele c\-lCt 1. Geol'[!·escll. � I [375] -- 375 - dau slabu şi micii, să mi-lă daf voinicii mare; - din mo­ mentulii acela copilulu nu so mal feresce de lumina lunel �i nici se teme ca uu fi luati; ele ea (1). De şi nu potu spune cu �g!;!�i��t2., totuşt lml vine a crede că in \mbinal'e cu credinta acesta despre lună stă si -- ,_,�� ,�, .. ,. � .' -, __ .:....,,�, �M!. următorulu fragrnentudintr'o poesie poporană din Bucovina, cOl1Îlliîa·"Q,,§;�l�)�, distc!si��� .. §.:;�����!)c��e mi l'a comunicată profesorulu şi colegulu meu d-lu - V. Bumbacu : � .. � Lună, lună, Oărgăună, Ce 'nserezf In t6te serile, Nu vedl Cum şefle Domnulu pe patii Şi mănâncă pâne de Iuratii Şi se rogă rugului Şi se 'nchină cucului, Cere cală de călărie Să purcedă la domnie, Ş'a auditu e'a făcută Sora sa Trei feţe Logofeţe: Una o pieritu, Una o muritu, Una pe munţi o fugitii. Munţii s'o cutrernuratu, Pietrile s'o despicată, In raiu o alergatu, ., Raiulu s'o deschisă, Maica Precista o în visii, Dumuedeu o risu. (1) Burada, Obiceiurile la nascerea copiiloru, în op, cit. p. 45. [376] - 376- / Reulă-Copiiloră. Sub ((reuUl-copil'lorU», numitii altmin- • trelea şi «bola: saţI «..,reu�aJeq,w f2R.�fl.gJ:i!:.», lnţelegu Homânil­ ,din cele mal multe părţi ale Bucooinet acea bolă, ce constă dintr'unii felu de cârcel de stomachu, carI frămîntă pre copii în năuntru şi-l sgârcesce une-ori aşa de tare, până ce-I facu ghiemu şi le du cu plciorele la gură. Alte ori copiii, ce sunt torturaţi ele acestă bola, facu spume la gură, schimbă felii de felă de feţe, ba adese-ori se sohimosescu, adecă li se su­ cesce vre-o mână, vr'unii picioru, se 'ncrucişeză, li se strîmbă fălcile, li se slăbescii t6te nervele şi remânii apol, dacă se tntemplă să nu moră, astă-Ielii schimositl pentru t6tă vieţa. Insă cel mai mulţi copil nu POtLl petrece şi scăpa de acestă bolă urîciosă, ci mal de grabă morii (1). In Muntenia sau Ţera-Iiomânesca morbulu descrisă mai sus, pe lângă «bâla» sau «reulă-copiiloră» (2), se mal nu­ mesce tncă şi apucată; încleştatu, strînsu, strinsura, strinsa­ tură şi încleştătură. Când vre-unu pruncii se svlrcolesce şi plânsulă îl este înăbuşită de durerî, atuncl babele şi moşele din Muntenia qicu că: «e apucate de inimă sau de rinichi» (3). Reulu-copiiloril se capătă, după credinţa Rornâniloru din Bucovina, mal întâl şi 'ntâl din causa spiritului - necurată şi reutăolosă numită Samca sau Avestiţa, care tortureză pre copil până ce-i cuprinde reulu acesta, apoi din spaimă mare, din lovire fără de v�ste peste mânl şi degete, prin răcnetulii fără de veste asupra oopiiloru, prin bătae în somnii, prin sunetu de puşcă şi de trăsnetu, prin căderea dintr'unu IOClI -,.,r:, , l I t \ J � Jj (1) Mariani:'t, Descăntecc, p:'i194-203. Totii acolo să se vadă mal multe des- cântece de ace stă b61ă. \ - (2) Hasdeu, I;,ict. limb. ist. ş1 �op. a Rom. t. II, �). 1426. (3) G. Dem. 1 eodorescu, Poesll pop" p. 362 ŞI 363. II t [377] Şi 'napot ve întumaţt, N. s'adormă Şi să dermă, Să se odihnescă, Somnulti să-şi plinescă, Faţa să-I rumenescă, Mar mare să crescă, Să fie grosu Şi sănetosii Şi voiosii Ca Maica Domnului Când 1'0 născută, Şi ca maica sa Când 1'0 ve(�utu; Să nu rămâe reu de lecii Nici câtu unu firu de macu In patru despicată, In Mare arunca tu ... Aminti, aminu, amin lI, Ca sorele în senină l Descânteculu dela mine, Leculu dela Dumnedeu Şi dela Maica preacurată ! - 377- reu, prin opărire sau frigere la focu, prin plânsu indelungatu precum şi când zacu prea multii de altă b6lă (1). Rornâncele din Bueooina, cart voescu a scăpa şi vindeca pre copiil ouprinşi ele acestă bolă ti)JJlQ,Qi6să .. �şi peRt91,116§�, ieaii trei fire deJ�actlY!!L şi le descântă rostindu pentru fie-care firu cuvintele următore şi tmpungendu-le în acelaşi timpii cu unu cutitu, , Demineta m'am sculată, Pe faţă că m'am spelătu, Pe N. În braţe-am luată, Pe cale m'am mănecatu. Pe cale frum6să, Pe cărare grasă Eu că m'am pornită Şi m'am întâlnitu Cu leulu şi cu leuoia, (t.. Cu ursulu şi eu urs6ia, Cu lupulu şi cu lupoia, Cu Samca şi cu s...�m:c6ja, .. Şi cum m'am tâlnitii, In locii m'au oprită, Pe N. l'au smintitii, Trupulu i· o 'ncordatu, Pieptulu i-o 'noleştatu, Spetele i le-o fărrnatii, Ceasu de morte că 1-0 dată ... Tu leule cu leoie, Tu ursule cu urs6ie, Tu lupule cu lupoie, Şi tu Samcă cu Samc6ie, Pe N. în pace-Iti lăsaţi " După acesta ioa o lecă de unUi, îlu pune într' o tig{tiţă şi descântându-lu şi po acesta rosteFice cuvintele de mal sus (1) Com. de d-lU G. Tomoiagă şi alţT Hom. din Bucovina. [378] 378 - eli\, Cu totuhi de fieru ' Da eu 10rG le-am disu : --PuiJoI'u de fieră ! Cu clonţulU de Iieru, Cu ari pl de Iieru, Cu perie de fieru, Cu totulii de fieru, Ce staţl de v& văctatl ? La N_ iute alergatl Şi ceasulu reli îI luaţl Din pieptu De sub pieptu, Din spate De sub spate, Din inimă De sub inimă, Din tate 'ncheieturile Şi din tate ciolanele, Că şi eu voiu ajuta, Ceasulu cellt reu 1'0iCl luf, Şi '11 Marea-negră vi l'oiit Ehi acolo� va aşteptit Cu mese 'ntinse, / asemenea de trel orl după olaltă. Apol dumicându Iirel« de J.l,�qlw.ă-ooscântate merunţelu şi punendu-le în tigăiţa cu untu ca să se prăjescă, cum s'aî; prăjitll bine, unge copilulu cu amestecătura acesta peste totu corpulu, dar mal alesii pe faţă şi pe pieptu. Făcendu acesta crede că copilului trebue Să-I înceteze du­ rerile şi sâ se vindice de «reuli;» de care e cuprinsă (1). Iiomâncele din Moldooa intrebuinţeză spre acelaşi SCOP!:l următorul II descântecu, care se descântă de trei orî după olaltă într'o �li de secii, şi mal alesii Lunia până a nu 1'0- \ �"",,-a...,,_ .. Qi;A. '.l!.,,%\"'�1 sărj .�§pr , In fine spună Româncele, că toţl copii], cari alI rofiî, după ce crescii mari se 'ngraşă şi capătă o faţă forte frumosă şi rumenă. /\ Aripele. ! Când unii copilu se 'ncordă, bate din piciore şi plânge forte multii, credu Românoele din Bucovina că a că­ petatu morbulu numitii «aripi», Decl mama, care voesce să-şl vindece copilulu de acestii morbii, iea, după ce l'a scosu din scăldătore, unii Iorfece şi cu acesta taie scăldătorea .adecă apa în care l'a scăldată, de trei orî în crucişii, dicândii c;1-1 tae aripele. Făccndu acesta crede şi spune fie-care mamă cii copilulu nu se înoordă mal multii, ei, trecondu-I morbulă se liniştesce, nu plânge mal multii şi dorme bine (3). După credinţa Româncelot'll din Moldova aripele· se� punti 11) Cam. de SL Dodnurescu, slud. gilllll­ (2) Diel. de P. L. LcuşV·nll. Iv3) Com. tie mal J11IlJtc HonHlnce dill ]3ueoyjll.",.!'\ mal pielea şi 6seleJ remftnll pe diusulu, atunci unele Rom§,nce din Bucooina, precum bună oră cele dinl\�, î!ti ieau într/o Sclrnbătă dimineţii, î1li punti într'unii saci) deşertu, îlu ducii la unu vecinii şi acolo îIll bagă apol de trei ori după olaltă pe gura cuptoraşulul, unele facu femeile mâncare peste vară. si totu de atâtea ori îlCl scotu afară pe borta unele stă cea- �lnulu. r -- .� I Neviridecându-se în urma acesteî procedurl, Îlu punu ase- menea într'o Sâmbătă dimineţă intr'unu sacu, în care mal nainte ele acesta a fostii făină, şi astu-felu mi dud! apoi în ţinterimu, unde puindu-lu pe morrntntulă unul copilă cu­ noscutu diou : }\f[d (Vasile) scumpul Li meii ! N a-ţi ţie aicl saculu teLl Şi mi-lă umple pe alu meu Cu carne, sânge 'ii cu SOLI! ti >,��d��n�emr�a!� __ însă Că,.."��1 când î!u ducu laţinteril11l1, când rostescu versurile acestea, cât si atuncî când se întorci'! , ' \ �îI'ldel��.etLI! nu le e ierta,tll să stea în drumu nici sit vorbescă cu cine-va, căol dacă SfPll şi vorbescă cu cine-va, totă pro­ cedura acesta nu are niCI Untl efectC!. Neajutându-r niCI Qupă\ acesta nemicu fîcrbll o scăfâdie \ (1) ]O!1()]]U, op. cit. p. 20. ' \ (2) 8enlstos, C{tWtoriI p. fi0. [397] - 397- părăsită de oalu şi-lu scaldă in zema ce iese din scăfârlia res­ pectivă. Făcendu acesta credu că copilulu bolnavii trebue numai decât să se vindece orl să moră : una din două. Voindu mama celui bolnavii numai decât să scie clei va trăi ori muri oopilulu, iea doue ulcele deşerte şi dându-le cui-va să aducă apă cu una dintre dinsele dice : «du-te cu arnendoue ulcelele acestea la fântână şi adă-mi într/una, în care vei voi tu, apă !» In acelasl timpii însă le menesce pre amendoue diceudu În gândulu seu: «Dacă va aduce-o pe acesta plină va trăi, iar dacă va aduce-o pe asta-laltă va muri.. Decî dacă din tntemplare trimisuhi aduce apă în ulcica cea menită pentru vieţă, copiluhi trăesce, iar dacă aduce în cea-laltă atunci more (1). Rastulu. Dacă unt'! copilu capetă rasiă, adecă dacă i se umflă Iolele, Româncele din Transilocmia când COCll pâne tndătineză de a-lu pune cu spatele pe pragulu casei şi apoi scoţendu doue pâni din coptorii le rumpu în doue şi astu­ Ielu, fie acelea ori şi cât de ferbinti, le punu peste f6lele copilului (2). In Tem- Bomânescă, după cum scrie d-lu Dim, P. Lupascu, bola acesta se vindecă aşa: «Să se pue nouă ghioce'i în oţetu tare-, să se pue la căl­ dură până se voru topi şi Să-I da} în totă demineţa pe ne­ mâncate bolnavului câte o linguriţă ea să bea. «Harbuzii coptu cu tărâţe pe petică şi să-lii înfă�;l unele va fi rastulu. -�"- ,-d"""" «Să'-iel jumătate de litru ele, lapte dulce, de dOI bani să- punu (prospetu) prostii, să radt in lapte, să amesteci forte bine, s�L-ltl [nJl la eălelmă treI (,!ile :şi apoI, înainte de a m,\nca, (1) Com. de Ionicr, alll ILlI Jordachi lsacll. (2) COlll. ele d-1Cl B. JosofCt. [398] să ungI frundă de tutunu tare şi să pul pe pântece câtu rastulu de trei şi patru ori; după care va pomi diarea şi vărsătură; În urmă va fi folosită (L). In Moldova este datină ca copiii, carii aLI rastă (înflătură în pântece) să se pună, când se gătesco pânza, cu pântecele pe sululu ele 'napol şi tăindu-se firele să se dică: - -c1rai natra să se taie rastulii lul N!» (2) Gălbenarea. De se tntemplă cum-va ca unu copil LI 8;;\ zacă ele gr;'llbenare, plur, gălbenărz, atuncl Româncele elin Ma- cedonia legă la gâtulu lul unu firii ele mătasă galbenă si unu altLl fieii de mătasă roşie şi după ce stau puţinii astu­ fel LI se pune pe ramura unul trandafiru ca să stea o !lupLe tntregă : a doua di iea firulîi celu roşu şi se I�gă apoi la gâtuItl prunculul, iar' ceILI galbenu se Iasă pe trandafiru (3). Babiţa, numită altmintrelea şi baghiţă, bazghiţă şi babg7liţcl, pl. babiţ'l şi baghiţi sau baighiţl, e unu felii ele morbu pre care îlll capătă mal cu semă copiii, cărora nu le-aii crescută încă tot! dintii. , , Copiii ce pătimescii de acestu morbu, spună Româncele, că li se umflă pântecele, capătă dureri crâncene de stornachu şi pântecare mare, elin care causă apol tngălhinoscu şi slă­ hescu asa ele tare, că multi si moru dacă nu sunt îngrijiţî , , , u , şi vindecaţi de gral)ă. \ "- Mo1'buJu acest<1 se' !)ute vindeca, după păl'erea celoru mal multe Homânce, prin aşa numituIll eeclescânteci:t de babiţlll. DescântăLorea, care voesce a vindeca pre copilulll ce pă­ timescc de acestu m�'rbu, iea o ulcică nouă, tornă Întl"însa apă ne'ncepută, apoI nl'?ue petricele albe, crude, cu deosebire (1) Medicina babelorll. Adun�re de desc,\.ulecr, ['('fete d(� dofLorii şi vritjilorii b'lbescL E,strasLl din Analele Ac�delllicl rUllHtnc. BUClll'�"Cr 1890, p. fl2. (2) "f;je(jăt6rea», an. J. Fălticen'i 18\J2, p. 163. (;3) Durada, ObiceiUl'il(� la llascc-rea c;JpiiIOl'll, în o[l. cit. p. 44. I [399] 1 I ! t 1 I ! I 1 , I \ I t -- 39\J - sw'eamâţe:Z, precum şi malaia rne1'Unţeltl sali pasata. După, acesta pune ulcica, astii -Ieli; umplută, la facu ca să Ierbă şi anume: Luni dimineta înainte ele răsăritulu sorelui, apoi totu în acea di, înainte de amedi precum şi înainte ele apusulu sorelut. Totu aşa face ea Miercuri şi Vineri. După ce a Iiertii apa dimpreună cu pietricelele şi mă­ laiulu merunţelu din ulcică. restornă ulcica cu cele ce se află într/însa Intr'o strachină corespundetore, car·e se ţine apoj pe buriculu copilului bolnavii Rau mal bine disii de asupra buriculul, ca acesta să nu se frigă de strachina tnferbintată, Mal nainte însă de a versa cele din ulcică în strachină caută şi pune ca să aibă dindernână 9 lingurl noue, 9 fuse noue, unu acu şi unii cuţitu. Deci cum a resturnatu ulcica, iea una dintre lingurile cele nouă, şi muindu-I puţină vlrvulu în apa elin strachină o ţine în mâna stângă cu adâncitura în sus, m6ie apoi a doua, lingură în zema cea de pietricele din strachină şi o ţine puţintelii deasupra celel clîntâI ca să picure unu stropu de apă intr'msa ; si totu asa face ea si cu cele-lalte obiecte , , , până ce le părendeză pre tote, rostindu în acelaşi timpu la fie-care muiare şi ţinere a obiecteloru mai sus înşirate următorele cuvinte: -Babghiţ� mâncăciosă, Babghită puturosă, Babghită uriciosă, Babghiţă prin sete, Babghiţă prin fonie, Babghiţă prin arsură mare Şi prin diochiulu celu mare, Ieşt din N. nu-lă giunghia, Nu-lii cJ��:eia, -- --""'_. Nu-Iii spăriă ; [400] - 400 Nu-Il! îngălbini, Nu-W vrăji, Nu mi-lă slăbi. Du-te ele ingălbinesce �i spărie şi-mfvrăjcsce La ogorulu cu păsatu, La pâriulu cu pietrele, La ţiganulu cu lingurile, La tiganulă cu fusele. La tiganulu cu acele, La tiganulu cu cuţitele. f;)i te du de spărie Şi-mi vrăjesce, Unde păsările nu umblă, Unele cocoşii neg-ru nu cântă, Ui1i:1e'-nu dă nimo «diua bună». N. si, rernână curată Ca argintulu strecuratii, Ca maica cea prea curată, Care l'a lăsată. Sfîrşindi:l de rostită cuvintele acestea suflă de asupra stra­ chinei în semnulii crucel şi stupesce jos. După acesta iea apa elin lingura primă) ce a ţinut'o în mâna -----....-''''�''-''�. �. ''''''''�.,._> , stângă cu adâncitura în sus) care s'a strInsu picurându de })e cele 8 lingurî, 9 fuse do pe am) si cutilu, si () tornă ....... ,) I copilulul bolnavii de babitl în gură, In fine tustrele apele, cari le-a iledll şi descântatu într' o di, dar cari nu le-a \ putut» întrebuinţa până intr'unu stropit, le duce si le varsă indată după descântătura a treia la o , " proptea de gardLt. Astu-Ielu cum s'a descrisu până aice, se repetesce des­ cântcculu acesta Luni)\ Miercuri şi Vineri din decursulu unei septemc\nL ' Dacă copilulu e morltosu de uabghiţd, ulcica resturnată, cu gura în jos suge l6Ui apa elin strachină, aşa că rernâne pe I [401] - 401- Iundulii el numai păsatulii şi pietricelele cele albe) iar dacii ulcica nu suge apa, atunol e unii semnii că copilulu nu e bolnavii de babghiţă, ci de altă bolă, prin urmare tr.ebue a-lă , .,...._,�..,'.�"'-" -�. C�Ll�ţ§t de bola jiceea, de care se presupune mal departe că, ar fi bolnavii (1). Altii descântecu de babghiţă şi a nume din Ţera-Româ­ nescă sună astu-felu : o purcesii o baghită căcăciosă, O baghiţă mâncăciosă, O baghită puturosă, Venită din sete, din Iome, Sau din ostenelă : Cu şepte linguri le-oiîi măsura, Cu cuţitulU le-oiu tăia, Cu chiatra le-oiii închietri, _,. ' f Prin chiatra morii le-oiii ela Şi le-oiu mântui; Cu fusu Ie-oiii împunge Din t6te încheeturelele, Din t6te mădulările. Să rămâie bolnavulii Luminată, curată, Precum Dumnedeu 1'0 lăsată. Descântătorea, care rostesce cuvintele acestea, pune într'o 61ă �ouă apă) puţine �upe) puţină cenuşă, larmă trel pe­ tricele miel, asemenea treî bucăţele marmură şi trel bucăţele cremene; le pune pre tote acestea la unu locu să ferbă la focii bine) şi apoî le răstornă într'o strachină cu gura în jos) ţincnd'o aşa pe pântecele copiluluf : şi des cântă cu 7 Iingurl, unii cuţitu, unu fusu, cu care .face cruce câtu descântă în (1) Acestă desoăntccu culesu din comuna Şehcia de lAngă oraşulu Succva, mi l'a comunicată d-lu P. Prelipccnu, iuvetătoru superiorii. - AlLil descăntecu de habiţl cu multii mar lung-ll şi totu-odată şi mal completă decât acesta s{� se vadă în colectiunca mea «Descăntece pop. rom.» Suc6va 1886, p. 32-39 . .lllariam1, Nascerea la RomânI. 26 [402] - 402 trel rlndurf ; repetă descânteculu în trei dilc de /secu, dându apă bolnavului să bea câtu se va ţine pe lingurt, dela fiE'­ care lingură câte de treî orî câtă s'a scurge, asemenea de pe cutitii şi fusu (1). (1) Dim. P. Lupaşcu, Medicina babeloru. Adunare de descăntece, reţete ele doftorii şi vrăjitorii băbescr, Estrasll din Analele Academier romane. Bucuresoţ 1880, p. 29. \ \ \ \ [403] - 403- XXIII. MASA MOŞEI. A treia di de �oboteză, diua de optîi Ianuarie, în fie-care am), este cu mare nerăbdare aşteptată de nevestele din Do­ brogea, românce şi bulgarce. In acestă di tate nevestele aceleiaşl moşe, fără deosebire de vîrstă şi avere se adună după amiadă-di la moşa lorîi şi petrecu atâtu în onorea el câtă şi într'a Ioru până ce se întunecă bine. ( Moşa în q..iua,-ele St. Ioanii cu unu paharu de sticlă cioplită, în elîi cu apă sfinţită, cu unu mânunchiu compusă din fOI verdl, din f:!!jh:'2�§a!::"!:J1 şi muşcată sau din altă fl6re şi din busuiocu uscatu, legate 011 unu firii de lână roşie se duce pe la tate nepoiele şi stropindu-le cu mănunchiulă rnuiatu, le invită. Pe lângă nepote mai în�,ită ea încă şi alte neveste, prietene şi cunoscinţe de ale el să vină ca Să-I vadă serbarea. Bărbaţi nu invită nicî odată, căcl fiindu serbarea acesta es­ clusivă numai pentru femel, bărbaţiloru nu li se cade să iea parte la dînsa. Clientela moşeî, ,PSu totu t�mpulll celti reu, care nu odată [404] \ 404 - / se află in acestă C;li in părţile .Dcbrogel, se adună intr\mu numeru destulă de mărişorii. Nu vorîi s'o lase cu irnma mâhnită, sc��u .J�I:e':1_�1?jn�_.să ai\, nevoe de dînsa tocmai când viaţa ornenescă e in mal mare primejdie. Masa e împodobită cu totu ce trebue mâncăriI, tnfrumn. - .. � �"'- Srţată.C.11 ;1tâte�jlticJe pline cu v�::ix9�E-_�le .. d<2Q.ş.ehiţtJ�jg;, câte ţ1ep6te aii venită la serbare, căcî fie-care din ele aduce şi câte unu plocona mamei moşe, pe care ploconii illl incununeză de obiceiu o sticlişoră de vinii Iată din ce se compune ploconulu nepoteloru moşoî: din câte unu colacu, de ceva carne de porcii orl trandafir; din porculu tăiatii la Crăciunu, şi câte o sticlă cu vinii mal mare sau mal mică; după cum dispune şi aducetorea. Cele cu vi! în genere aducu câte o sticlă mal mare. In mijloculu mesei se află unu colacă mare, la mijloctl o luminare mare nea prinsă ; acesta e colaculu moşeî făcută de ea. Afară de acestea se mal tmpodobesce masa de regulă si cu o farfurie în care sunt puse o multime de frunde de , " muşcată, de incZ1:uşaz'rnu şi de rozetă şi pe fie-care frundă se vede strălucindu câte o bucăţică de hârtiepoliită. ş'i lipită (, cu ··miere care însemneză: ca rnoşa să fie plăcută nC�6f��iii-- I� i?�g�_a.��il��l <2!� ... !Jl_LQ��.(l __ cl el� . florf, Până a nu lua locti la masă nepotele, prietenele şi cu- noscinţele învitaterfat�(��iţQtea)_ m�51�i �������, ducendu la fie-care tava cu dulceţă şi rachiulii preparată de ea' cu spirtu, zaliarll, scortisoră si sofra.ll-u r- ,� Nepotele, pl'Îet�nelc si ��nosci'nt�închină în sănătatea .' , mamei m6se. , \ Moşa şede Îl). calpulii meseî şi mulţămesce fie-căreia cu inima plină de g,.mQJ;iYJ,lc, şi fericire. ' Impărtindu-se duketa si rachiulu, mama m6sa ioa untl , \' , ) �l cu tămâe aprinsă, aprinde lumînarea cea neaprinsă, � I I � I j 1 [405] - 405- din colaculu din mijloculu mesel, spune rugaciunea Tatălu nostru şi tărnâeză pe fie-care din nep6te şi cunoscinţe, cari acum îşi ieaii loculu la masă, apoi împarte floljl�_IW1SlL� ! la fle-carecâte, una ş�, tgte le tnfigă în per�._ Preotesa, care de regulă încă iea parte Ia acestă serbare, căreia i se dă Iooulu de on6re în capulu mesei, îşI lipesce frunda verde in frunte pentru ouvintulii că preotesele fiindu intre mirene capulu legii, trebue să fie mal aşezate, mal sta­ toruice, nu trebuescu să porte florî la capu şi nici îmbră­ căminte cu florî vii .... Se aduce apoi ciorbă şi se dă tntâî în capulu mesel, unde se află preotesa, Până a nu începe lingurile să lucreze din capulîi cela-laltă alu mesel se aude iarăsl « TatălU nostru» recit9J;i:L totu de , ---- mama moşă: fie-care îşI face cruce şi începe să primescă dela ea câte o bucată din colaculu din mijloculii mesei, pe care puţi nu mal nainte de acesta tlii tăiase şi acuma îli:I Impărţesce, Din tote părtile rîsete si vorbe. Unele spună că le-a cădută " , bucata de colacii cu mal multii caltucu si au sa nasca unu ,� .. ��' băiatu, altele că le-a venitu b{lcata de colacu mal multii mijlocii şi au sa facă o fată; iar, celea cărora le-a cădută numai mijloculîi, că n' at't să mat facă copii. Se aducă apoi mal multe Ielurf de bucate şi pe urmă friptura, cari tate se punii la masă, tncependu totii dela preotesă. După friptură trebue să dea �lu.� �,-� Moşa cu multă modestie şi bucurie propune ca una din­ tre nepote să reguleze darea bacşişului. Una dintre nepote şi anume care e mal isteţâ şi mal In­ drăsneţă lea o farfurie pentru strîngerea bacşişului, pune tntr'insa unu paharii cu vinii, unu_picioru de gâscă sau şi de [406] 406 - " / altă pasăre şi .��ume friptii apropo fără de carne, o bucată de pâne, sare, pipe�u"şi;�f�ili�şT"G�ti�;<;lendll f;;f�u'ia în inij­ Ioculu mese'! strigă moşel: -Să fie moşa, la primejdie, iute ca ardeinlu l Preotesa aruncă cea dîntâî hacşişulu, pe urmă începu nep6tele, fie-care câtu le lasă mâna, Moşa, care şi de astă dată se află în capulii meseî, stă în piclore, şi la fie-care sunetu, ce s'aude'n farfurie, dice tare: -Dă Demne sporu şi berechetu cutăreia şi cutăreia, spu- indii fie-căreia pe nume, Unele dintre femel, când aruncă bacşişulu strigă: -Dela mine puţinii dela Dumnedeu multă, Iară altele, aruncându pe rendu banii, spunu: -Atâţia copil să facu, câţî banl lasu În farfurie! -Să-tI dea Dumnedeu !-respunde masa. , , , Stîrsindu-se bacşişulu, strlncătorea presentă moseî talerulu , ) 'u , cu bani! strînşl. 1\16şa îl primesce mulţămindu-I, muşcă 'din piciorulu de gâscă, iea din pâne, apol luându paharulu tnchină in Set­ netatea nepoteloru, dicendu: --Dumnec;leLI să ve dea sănătate la t6te, sperii şi bere­ chetu! .... -Să ajungernu şi la, anulu cu bucurie şi eLI inimă bună! După acesta bea vpaharulă pe jumătate şi-şi pune banil strtnşî, legat'î intr'unu coltu de basma, in slnii, , 1 l ) In timpulu mesel se aude din când in când indemnulu 1116şo'î, caredice : \ -LuaţI, tetelorul beţi,. mâncaţt, căcî d6ră spre acesta aţi venitll la mine!, \ . -\ Câte una din nev�ste, care e mal ;lsteţă şi mal glumeţă, dreptu respunsu la Îlylemnulu m6şe1, spune câte ceva să facă şi pe cele-Ialte să rîdă, bună-6ră: [407] ---, 407 - -Fa! sciţr vOI ce să faceţl, când ve veţi duce acasă? De-ţi vede pe bărbaţiî voştri că ve zlmbescii, VOI rîdeţi mal tare; de-I vedeţi supăraţl, că se uită reu la VOI, faceţi-ve şi mal superate şi băgaţi-ve pe după sobă, că el aii să vie după VOI să ve facă inimă bună şi aşa scăpaţl de a ve mal bom­ băni, Din t6te părţile se audă rîsete, o dovadă că auditorulu femeescu admiră pe nevasta, care a SPUSlI acestă glumă. OM.ocg.nQg:,�CăCI în.. _R9bx.Qge�&� sun.LIî}..29,!1!1211_��!ill��2:./\ inJi.i1_.şL�11..�a-faca�pl1ţiD.� Y�(),E}. �1!,nă, dice: ='c,,·_ "'c-;>,'.""'" -ApOI nu sciţl, acum unii anii, cându me duceamu acasă totu de-aicl dela mama moşa, intâlniî pe omulă meu; eu cum îlii veduf tncepuî să mătănăescu în stânga şi în .clţ'�p�taca şi cum n'aşl fi put�lbl me';ge; ell1i�cepu să rîdă dicendu­ mi: «da bine me femee, nevestele dioii că nu beii) că ele nu se'mbată, dar vedu că si ele nu se lasă de bărbatf. ... /, , facu pasulii mal mare decât el! ... )) Dar eu atuncî mal reii mă făceamu că-să betă ..... -Aşa sunt bărbaţi! tragu spuza totii pe turta lorl1 bietele femel totii reu facu! - re spun de una din altă parte. După ce aii mânca tu şi băutu de ajunsă, după ce s'a strinsii bacşişulu, mal petrecendă încă puţinii in glume şi rîsete, masa se ridică, se face locii largii în casă şi cu totele se pregătescu pentru jocu, îndemnându-se unele pe altele să începă. Acum se p6te vede cum de o parte se prindă bulqarcele la jocu, de altă parte româncele; şi iar de altă parte 1'0- mânce şi bulgarce la unii locii; şi .!l!.cepluLjllc.a_şi ��/ diferite JOCurI şi cântece fie-Q9:.t:e.Jn lillLq,a sa şi cum o ajunge mintea, ����gură pre9tesa stă impunătore de o parte pe patu sau în altii locu, privindu cum jocă oile din turma păstorită de soţuhr' set!. [408] - 408- / Dacă timpulîi e nefavorabilă, ceea ce forte lesne se pote [ntempla în Dobrogea, şi cimpoerulîi chemată nu p6te să vie la timpii ca să le cânte, atuncl j6că şi cântă şi singure, fără.iore-şî care .lăutarl până la unu timpii când apol se des­ părţescii, dicendă ca să se vadă pe la anulii pe acestă vre­ me cu bine, şi apol se duce fie-care a casă (1). (1) Zoe Creţescu, Obioeiurl dobrogcne, publ. În «Romănulă» an. XXXIV. Bu­ curescf 1890, No. din 2.1/'2 şi "l« Februarie. \ \ [409] - 409 - XXIV, TUNDEREA P�RULUI. La jumătate de anii după nascerea unul copilu, în unele părţf lnsă cu multii mal târdiu şi anume după ce a înc�� II acum copilulii a umbla, a pricepe şi a vorbi, e datină de a i se reteza sau tunde perulii. Acestă datină, numită Tunderea sau retezarea perulut, se etectuesce in unele părţi ale Bucovinei, precum bună oră 1 AL t I în satulu Crasna din distriotulii StorojineţuluI, de regulă În diua onomastică a copilului sau tntr'a tătâne-seu sau într'a mamei sale. Iar dacă nu este cu putinţă in una dintre ace- ste trei dile onomastice, atunci şi in altă di, se caută însă cu cea mal mare scrupulositate ca retezarea să se lnternple tot-deauna intr'o efi slobodă, adică într'o LunJ, Jot sau Sâm- bata. Marţea nu se reteză nici lntr'unu chipu, pentru că diua acesta după credinţa poporulul e cu naposte, şi copilulii care s'ar reteza tntr'acestă di, totă viaţa lUI ar trebui să tragă năpaste, Miercurea şi Vinerea nu e bine de retezatu de aceea, pentru că aceste douăidile sunt de secu. Deci ! părinţi), voindii ca oopilulul 101'u să-i mergă t6te în pUna, [410] 410 - trebue să-lii retezo într' o (ţi deplină, adică în luna de ft'uptll, sau după cum spunii Transilvăneni'i, într' o cIi de dulce . .A 80- menea nu e biI��_.9d�Jeteza Dumineca sau într'altă di de serbăt6re, pentru că aceste dile sunt legate do biserică si ,� , de aceea e păcatu, In ajunulu qile'î menite pentru tunsu sau retezatn, tatăltl sau mama copilulul, care are să fie reteza tu, se duce şi poftesce 1)1'e nasulu sau nasa sa ca să vie pe a doua di Să-SI ), , 1 reteze finulu, căcî el singuri nu se cade să-lii reteza, pentru că dacă l'arîi reteza, după ce va cresce mare şi se va că­ sători i-ar arde casa (1). Dacă naşulu e împiedicatll de a veni, p()te să vie şi soţia lUI, şi eli n contră, In casîi însă când sunt amendoj împledicaţl, p6te veni şi unulu str'ăinii ca să reteze. Acesta se numesce apol iu­ metate ele nasii, In casulu din urmă însă .nânasulă adeveratu ' , mal totii-deauna se superi pe cumetrit sel: de ce s'au grăbitrl aşa de tare, şi aii chiernatîi pre unu străină ca să tundă finulu ? Din causa acesta apoî cel mal mulţl părinţî chiamă pre unii străimi la tunderea perului numaî atuncî, când naşulu salt nasa oopiluluf alI muritu în !..�§timl:JJlhl� dela botezu şi până Ia tunderea acestuia. In diua tunderiî, părinţiî mal avuţi dau şi puţină masă, Ia care poftescu, pe lângă nânaşi, încă şi unele dintre ne­ murile cele mal de apr6pe precum si vr'o doi treî megieş!. , \;\-l\';d." Decî după ce s'au adunată acum toţi cel poftiţî, nânaşulu sau nânaşa aşteme p,ieptar'îlllu SE�U lângă o ferestră in dreptulll _._-�--------��- (1) Com. de Ionickt::lii l�r Iordachi IsacLl clinl\1ahala: «Se (�icc ert dae{t uUli b�tiaLll a erescutll măI��ş�r.i:'t:\ în,câ� cele lips{i ea s{� i s.e reteze. perUII'l de, p.� eapll, nu se cade ea parmţl, sa-ILl reteze, pentru ca, cand va flg'ospodal'Ll Il va arde casa, DreptLl aceea l\ărinţit Înt[tia adi 'îli:t ducLl la nânaşulLl SiJL't ca să,-Ill reteze, iar n{m�inde __ ::t.::.UL?:!3teza în cruoişi ca şi preo­ tulu după ce l'a botezată şi rniruitu. Tunderea sau retezarea acesta se. face totu-d'a-una intr'o eli lurninosă, într' o eli cu sare, nicî când însă într' o eli nou- " , rată, anume ca totă vieţa cehii ce se tunde să fie luminos ii si norocosă. Dacă rar tunele într'o eli nourosă, atunci viata lui , " ar fi nourosă, tulbure şi nefericită, După ce l'a retezat LI, strînge tOtLI perulă şi-1LI dă finului Setl in mână dicendă : - Poftimu, fine, ţine perulu acesta ca să ne poţi mai pe urmă da semă de ce-l, şi la ce ve! voi şi dori ca să-ţi mergă mai bine să ne spui ca să scimu si not. Si precum nu putemu nOI fără ferestră si fără sf. , , ' sore, aşa să nu pată şi omcnii cel de cinste >;li de omenie fără de dumnia-ta, şi precum ni-I nouă dragă lumina sorelul, aşa să I�'[_.şi durnnia-ta dragii tuturora! i După acesta mama copilului, luându perulii din mânile acestuia, îlii strînge tntr'unu locu anume ca atunci, când se va speria copilulii sau va căpăta alt�ţ��g:u, să-lu pată J afuma eu o parte dintr'tnsuluj' iar. cea-laltă parte o păstreză până mal pe urmă, adecă până ce copilulu cresce mai 111ă­ rişOrtl anume ca să-IlI întrebe: de ce felLl ele vietate e pe­ fuI il acela? Şi de ce 1'elt1 de vită spune copilultl, la timpultt seu, c:'l. e perultl ce i-lt1 arată, ele acelLl felu ele vit5. va ave mal mare parte şi norocu, [412] 412 - / Când aşeză nânaşulu pre finulu seu pe pieptaru îl pune dinainte şi o strachină cu apă curată neincepută, în cari' mal tomă încă !şi puţină aghiasmă. Strachina acesta o cum­ pără nânaşulii şi o aduce anume spre acestu scopu cu sine, când vine Să-ŞI tundă finulu. Iar după ce l'a tunsă, cu o parte de apă tlii spală, o parte i-o dă ca s'o bea, iar res­ tulu îlîi duce şi-lă aruncă pre unu pomii verde, anume ca să-'t mergă norOcttli1 ca dz'n apă. Când merge să arunce apa, iea pre copilă în brate iar strachina Într'o mână si asa se , , , duce si o aruncă. Atâtă strachina acesta câtă si pulşoril ce , , , i-a datii mal nainte precum şi fui orele ce i le-a PUStI pe cap li remânu finulul ca darii din partea nânaşuluî seu. După ce au aruncatii acum şi apa şi după ce s'a întorsii nânaşulii cu flnulu seu în casă se punii toţi cel adunaţi la masă, unde ospeteză şi cinstescii unii tirnpu oreşî care, în8;\ nu multii şi apel sculându-se, se ducă toţi, câţ'î au luatu p�t8',la acestii actu, pe 'acasă. / Dacă se 'ntemplă să moră copilulu înainte de a-l il sositu timpulu ca să fie retezatii, atunci vine nânaşulu când e mortii, si mesurându-Iîi mai tntâl cu o aţisoră, tlii re teză in'cru- , , , oisii, apol atâtă perulîi retezatu câtă si atisora cu care a , , ), Iostu măsurată, scoţendu unu cuiii din părete, le bagă în loculu acestuia şi bătendiJ. cuiulu iar la loculu seu, remână apol acolo pentru totu-d' a-una. i " , Acesta se face a�ume ca de' cum-va copilulu a fostu cu norocll, să nu se ducă noroCUltl cu dînsulu 1n pămînti:I, ci să remâe în casa pă\rintescă" Dacă se 'ntemplă să,moră înainte de scălduşcă (scăldăciulle), atuncI nânaşulu, �ând\ mI reteza ii pune banI pe pieptl'l ca si la scălduscă. Banii. �cestia 11 ieaă apoI părintil si-l intre- , , "\ ' , , buinţeză pentru lucrurile\ cele trebuinciose la înmormîntare (1)· (1) Dict. de Aniţa Ursachi. [413] 41:3 - In FundulU-Moldovez ca şi 'n ji'1'âtăuţulu vecMtt, copiiî nou­ născuţi se tundă de regulă la jumătate de anii Sosindii diua menită pentru tunderea perulu�, mama co­ piluluî se duce la o femee, fie aceea nânaşa copilulul saii alta străină, totu una-I, şi după ce a ajunsă îl dice : - Să vif să-mi tundî băiatulu sau copila! Dacă însă din tntemplare a venitii tocmaî atunci vre-o te­ mee la dînsa îl dice : , - Bine că al venitul. . . fi'! bună si-mi tunde 'băiatul-Ll că acuma, are"ciupt (sing. ciupu) 1 " ( -Ţi l' oiii tunde bucurosă, de ce nu 1 - respunde femeea. Femeea invitată vine apoi într'o Luni, Jo; sali Sâmbâtă, şi tunele fără multă ceremonie ciupii de peru al copilului, şi după ce i-a tunsu, stringându-I într'o hârtiuţă, ii duce şi-l îngropa la rădăcina unui pomii anume ca perulă copi- lului tunsu să crescă ca pomulu, Dacă mama copilului e avută, cinstesce pre femeea ce i-a tunsîi copilulu, dacă e sermană atunci numai îl mulţămesce, iar cât pentru cinstitii o cinstesce mal pe urmă când are cu ce. La vr'o câte-va săptemânl după tundere părinţii copilulul dimpreună cu mal multi inşi, nemurl de aprope sau cunos­ cuţi, se ducu cu colact la cel ce le-ali tunsă copilulu si-I închină ca si adeveratiloru nânasî al copiluluf. Dacă nu ali , , , colacî făcuţi, atunci ducă: grâu, zahăru, rachiu, etc. Mal pe scurtu ducu colaci, pe cari îl invelesou de regulă cu unu tulpanu, ca şi adeveraţiloru cumătri la colacime. Femeea sau bărbatulu, care a tunsii copilulu, dăruesce la acestă ocasiune copilului tunsu o viţică, o 6ie sali uni) cârlanu. Se puntI apOI cu toţii la masă şi ospeteză, cinstescll şi [414] I I j 1, \ r � I - 414 / se veselescii, caci gospodarulii de casă sciindu că voru veni, s'a pregătită şi cu puţină masă. In fine mal e de tnsemnatii încă si aceea că părinţi! co- , , pilulul şi cel ce le-aii tunsă copilulă se numescu din diua tunderiî incependii între olaltă cumătri, ca şi când cel din urmă ară fi botezată copilulu celoru d'ântâi (1).\ In unele părţI ale Transiloaniet tunderea părului, numită de comună tunderea sau taerea moţzduz, se lnternplă de regulă abia după împlinirea anului alu treilea dela nascere. Ea se săverşesce totu-d'a-una Intr'unti chipii solemnă în presenţa nemuriloru şi a celoru mal de aprope amiel al familief. Şi precum mal nainte, aşa şi la acestă ocasiune moşa j6că unu rolu f6rte însemnată proteţindu din crescerea perulul co-· pilulul, ce are să se tundă, viitorulu acestuia. Aşa spre esemplu, dacă peril capului de�"clJl)ajQt� al copilulu! crescu în fo�rrla d �,_�!lze, se ·.4Wl3 ��ă._elLaJ:_�a ye_..lll1lL-.C_Yi!L�JL. capll şi_cl1 pdn .. .urmare. va Ji�llnU,OJlliUJ;l�emU�.tiLşiJJl.t&lmll.u; dacă are unu pării forte desu şi mare tnsemneză, după credinţa po­ porului, că va fi voinicii si tare, avută si norocitii. � " Cum şi-a împlinită moşa ofioiulu seu începe naşulu, după, o cuvîntare serhătorescă, a tunde moţz'z copilulul cu unu for­ Iece nou, rumpe apol deasupra capuluî seu o turiâ' dreptii în doue, �_l2.��:?3Qgg:..-ru __ mănâncă o parte de turtă� ,<1,JuncLcopil11lu_jr:ebue�să, mănânce cea-laltă"p�ar:t!;;l. După acesta copilu,lu capetă atâtll din partea naşuluI Câtll si din partea tllturor(l celoru I)resenti câte unu darll. Nasulu ) l' , cam ��� îl dă\ unu daru mal însemnatll, ceva care Să-l remâe pentru t6tă vieţa, de obiceiu o vită de o deo­ sebită prăsilă. ApOI pl�jn unu ospetu veselă, la care nici. -\ ' � când nu trebue să lipse�că musica si jOCUlll, se închee acesti'\.. --� '.) (1) Dic:L. do Pal'. Lohac:ill- Lcust6nll. r [415] - 415- eJi forte însemnată pentru unu copilă românii dela satii, şi totu din acestă �li se numără 'copilulîi, căruia i s'a tunsu moţulă, la copiiî mal mărunţl Ia ale căroru jocuri şi alte veseliî pote de acuma înainte să iea parte (1). In Moldova nânaşulu sau nânaşa tunde numal ciupi! fi­ nuluî seu, pre carii îl aruncă apol în ocolulu viteloru anume ca să aibă norocii la vite. Totii atunci îi dă şi unu daru oreşl care (2). In ŢeJ'a-Româm!scă, în diua în care unu copilă împlinesce anulu, i se rupe _turta, adecă: se pune O doniţă în care e apă şi în ea o sticlă cu vinii şi bani de argintii. Copilulii stândii pe doniţă, o personă bătrână îl rupe o turtă în capu, apoi se scotu banii din doniţă şi se punii pe o tavă îm­ preună cu buchetele de florl, după __ �ceea se�!�s.�� copilulii 1 să se ducă singură la acea tavă. De va pune mâna întâi pe florî, în vieţă îl va plăce florile şi va fi iubită ca ele; iar de va apuca întâî banii, va ave mare norocu de banl. Turta ruptă se face mal multe bucăţele şi se împarte pe la asistenţi pentru mâncare ca să pâta şi copilulil să Q­ Jungă vârsta celu't betrânu. In unele localităţi din Ţel'a-Românescă se obiclnuesce acesta până la trel anî (3). In alte localităţi însă pâne la dece ant. Şi 'n fie-care anii se tace câte unu colacu sau o turtă care se rupe pe capulu copilulul la diua nas cerii sale, şi care o totu măresce cu o măsură mal mare (4). Totu în Tera-Românesca, când se tunde unu copilă în capă pentru prima oră, perulu lUI nu se aruncă orl şi unde aru fi ca să calce cine-va pe elii, ci .se pune Intr'unu locii pă- ------------ (1) Wlislockl, op. Git. p. 13-14.-Slavicf, Die Rumănen in Ungarn, Sieben- lJLil'gen unu der Bukovina. \Viea 1881, p. 167. (2) DicL de Aniţa Pletost:i, Românei\ elin Rădăşen'î, judeţulu_Suceva. (3) Ionenu, op. cit. p. 22. (4) Corn. ele d-lu G. Lateşll, preotll În R�\dr\şenl, jlldeţulu Sllceva. [416] , ,\ " 1. - 416 -- zitii, căcl a1ti;JAeltl, după credinţa poporulul ron{;inLl din acele părţr, când se va face mare va căpeta durere de capii (1) In fine totă 1n lira-Românesccl, când copilulii împlinesce .unii anii, i se pune în capii unu paharu cu vinii şi d'asupra, \0 aeimâ, pre care o rupe preste paharii, şi dil!",<;),a"s!?d:�,�Q.pilulul �ă mănânce muiată în vinulîi din paharii. Acesta este semnu ca să ureze ani mulţi, pânea fiindu în fie-care anii nutrimentulu omeniri! (2), 1 �rll'L,di,n . .fllace.clQrâa este.datină, cum era în Pn'n­ J cipoie (România) mal nainte la ţeranl,� copiiloru lIwţulil când aj ungu într' o vîrstă de câţi-va ani. Acestă tăiere de motu se face cu ore-care ceremonie; altiî în alte locuri fl'ânQ'll , ,� o turtă pe capulu copiiloru când sunt de unii anii (3), Cea mal mare parte a datineloru şi credinţelorii înşirate , mal sus eraii usitate şi la vechii Iiomani, 2.ţ!_._a���5'!!Epl!, il deosebire numai, că �. la Români ele so usiteză în 1 timpulu de faţă la jumătate de anu, la unu anii sau şi mal, 1 târdiii, pe ah��1.Ql la Romanl erau totu-dea-una usitate într'a ."",:, • .<,-,�J"''';''J>'i'''''' opta saii şi a noua q.i după nascerea unur copilu, adecă în aceeasi eli, în care până si 'n diua de astăcU biserica nostră , , " , ort, 01'. tndătinoză de a tunele pre copiiî noii-născuţî. Intr'a opta sau a noua <;E după nascere, în care se lustra si cură tia copilulu noiienăscutii în întelesă reliaiosii si 'n ) , ''--' " care se da numele, în aceeaşI <;li era datină ele a se duce sacrificiu pentru <;leiJ: de casă,-.1L§"sUlJchina şi sânţi câi)ulll'-' . prunculuI q.eiloru, "şi intru acestti Seml1l�1 a i se tăia apoI , , periI din capti, sal)..\.a�'3,\ (2) I. St. Neg-oescu, Cred'inţe populare în (,Lumina pentru loţIn. an. IJI, Bucurescl 1888, p. 4,73. \ (3) Dim. Bo1intinenu, CrLletoril În' Macedonia, p. 94. I [417] - 417- unul gcmu şi i se Iăcea unu prognosticu, adecă i secerea din semne viitorulu, .§J21:e��Qs}I§\ SC.0P.ţl se invocau t6te deităţile de sorte precum: Parcela, Fata Scribunc1a, Carmentes şi Fortuna (1). Datina Româniloru ele astădi ele a-şI tunele copiii abia 10. jumătate ele anu sau şi mal târdiu, după cum s'a aretatu in sirele ele mal sus, şi nu nemijlocită după botezu, cum iudătineză biserica, sau după lustrare, cum indătinau Homanil, credă că vine ele acolo că perUlll celoru mal mulţi copil nou-născuţi e prea micii spre a se pute tunele, apoi şi ele aceea că Homânil elin cele mal multe părţi n��!��lft.tJ!l��.L a l�]}1bla tunşl, ca Homanil, ci cu plete lungi. Decî.xlintim- .. pulu acela, când au tnceputu a-şi lăsa plete, credu eii că alt începută a tunele pre copiii 10rt1 cu multii mal târdiu, abia după ce le cresce acum perulu mărişorll,���te ca să aibă ce tunde şi parte ele aceea ca după ce i-au tunsii o dant cum se caele�-·sif··c��scă mal desu şi mal fl�UmOSLl. Tunderea peruluj, care e de origine orientală, se află de altmintrelea si la Iius; si mal alesu la cel din părţile sudice , " . " Băiatulii rusii, al LI cărul capii până în momentulu primei tunderl nu l'a atinsii nici unu forfece şi pote' că nici unu stropu de apă, . de ore-ce acesta, după credinţa Huşiloru; i-ară fi adusă nu numai ore-ei ea re L6]o., ci chia!' si m6rtea, , _ I J se pune pe unLl COjOCLl ele-asupra meseI; şi apoI pe eânc.L· Hlama sa ilLlţine de subsuorJ:, p@ atuncI tatălll seu iI tunde pel'L111�1. �. Prin tuneler'ea acesta�.§tX�9nn()sce eltl tottl odată ca O fijn\�ă bărbătescă, pe când m::lIl1ainte se nume1'a la genulll ---�'"' amestecatll.. (1) Maricncscu, GultulLl p�lg,\nLI �i o'C'�ljnll, t. J, p. 308-S0D. - J>rcHcr, rWll1. i\lylh. l. II, p. 210. Jhtrianil'J �;ascerea la TIom[mL 27 [418] 4]8 - / 1 ŞLQ���lld tatălu Setl il(:l tunde, iar cei-lalti membri a , familiei stau de faţă la acestă ceremonie, 'p",-��,tUE.9LrrlOşul(; băiatului adună intr'unii tălgeraşu banii, ce servescu spre acoperirea speseloru mesel, care e îndătinată a se da la ace­ stă ocasiune şi care firesce că nicî o dată nu pote să lip­ sescă (1). Am amintitii mai sus că după tunderea unul copilu mama acestuia, strlngendu-I perulu tunsu, cu o parte tlu afurnă cind se sparie anume ca să-I trecă de sp CI1'ia tu, iar o parte îlD păstreză până ce a orescutu mc'îruţu şi p6te acuma dis­ tinge tote lucrurile anume ca, aretându-i-Iîi, să vadă de ce va spune că este ..... Decl după ce a ajunsu acum etatea aceea, în care pute să distingă lucrurile unulu de altulu, mama copilului sai): că se duce cu dinsulu şi cu perulu păstrată la nânasulu set), sau că acesta vine la finulu sell acasă şi, aretându-) perulu, îlu întrebă dicendu: - De ce e perulu acesta, fine? Dacă copilulu răspunde cel, e de cutare sau de cutare vită e sernnu bunu, căcl va ave norocu la vite, dacă dice că e de câne, de mâţa sali de altă vietate necurată, e sernnu rell, căcî atunci nu va fi gospodară, iar dacă dice ea e de ornu, atunci e unu semnu că \C.1 fi Iorte cu minte si deşteptu la , , capii (2). In cele mal multe, părţi atâtu din Bucovina, câtu şi din Transilvania este dat�na de il păstra, pe lâng::), peru, încă ,';ii bu.riculu copiilorii dur)p, ce acesta s'a uscatll, s'a desfăcutll de unde a fostil legatuşi a căqutu jos, p:lnă C8 (;rescu mari 7i îneepu a pricep�, Îl� unele localiti:iţ'î chiar şi până după alu şaptelea anll dela iiua nasceri1. \ (1) Illustrirte Ohrollik UCl' jjeit, an. XX. Sllltt,c;'ard 1891. No. 20, p. 62G .. (8) Ored. �i dat. Ham. din· cele maT rnulte 'lJrn·tL ale BucoyineL " l' . [419] - 41\1- Deci de ,yonWQU }Jl, Glge,eaşi di, în care i se arată perulii, i se dă şi buriculuca să-lu desn6de. Şi dacă brliatuht, căruia i se dă ele desnodatu, mI pote lesne desnoda, se crede că va fi isteţu şi pricepută la orl şi ce lucru; iar dacă e co­ pila că va sci asemenea ori şi ce cose, ţese, etc. că, nimicu nu-l va căde grcă, din contră dacă nu-lă va pute ele Ielu desnoda sau se va munci forte multii, se crede că nu va fi prea ajunsă de capu. Uni) tndătineză a-i întreba, ca şi despre păru, de ce e bu­ riculîi ? şi ele ce felii ele animală spune că e, de acela va ave mai mare parte şi norocu în vieţă. In unele părţi din Transilvania buricul ii băeţiloru se pune :;;i se păstreză ele regulă în grindă, iară alu copileloru tntrunu 10Cli mal îndositu. După ce crescu copiil mari ���_�_�clin loculu unde a fostii pusu, se găuresce cu unu fusu atâta câtLl S3. se potă privi printr!îîisull:l, apoi se dă, ca să se uite prin ehi, credendu-se că celu alu cUI e buriculu, la ce felu de lucru se .. va .. uita şi-lLI va vede, fie acela ori şi ce va. fi, î!u va deprinde şi invăţa forte uşoru. (1) In alte părţi, totu din Transilnania, se crede că e bine.-· a se da buriculu copilului, când acesta incepe şi p6te a se juca anume ca, jucăndu-se cu dinsulu, să-lii percii��- să'�;��-'o lr se scle ce s'a (ăCUtLI cu elu,�2). In 'f'era-Românescă buriculu unul copili:�.E�!:!tr'6��_R:iDă ce copilulu respectivii 88 face mal mare, atuncî se m6ie în ----------------�- � ---.. apă şi i se dă să se uite prin elu, anume ca să se Iacă în- cl;lmtmaticu, şi să p6tă face tOtll �e va vede (3), (1) COIll. de domnit 1. Georg'esc.u, Rum. Simu şi B. Iosol'lL (:2) Corn. de el·lll 1. Georgescu şi Hom. Simu: ,,])acrl taie buriculLt la eopilll, parLca ce'l trtiatrt o pune în un(l loc.lL de p�\,strar(] şi c1up{t ş,'�pte an! îlel iea :;;i,W 1Il1l11{\ Şi-Jll elă la c.opilCI saLl fat�\ ca să se uite prin cli\ �i apoI senasce elill aCe'll ]JI'Unc.ll "'all prunc.;-t () pCT,,,6J1{t ingeni6s{\.l) ('Il J ()jJl'J1U, op. cit. p. 12. [420] - 4:20 Totu în Ţera-Iiomânesca este datină ca femeea, care iace . � celu d'intâl copilu, să se uite pe buriculu lUI, şi câte no- durl va vede pe elu, atâţia copil va mal face (1). Aceeasi datină si credintă existi), si la Românii din Bu- l , , , covina. In Banati; mosa. numită altmintrelea si «baba ele buricio , I ,,,,""_' 'q_,,,_,_ .. �_,,_,y,,,,,,,",,,-.. •. ,. .. ",,, .... ,_ ..... ,_,,,� după ce a tăiatu buriculu prunculul nou-născută pe unu beţll ele cornii, anume ca micuţulu să fio mlădiosu şi tare ca cor­ nulii, îlli tnvelesce tntr'unu peticu do pânză nou, curatit şi ! ne mal purtat lI, apoi dacă __ �t�d�:il_.§ .. ;;L.�·itu şi nepota sa, pe 1\. care o numesce de acul;Tt1ainte (şa, după ce a tăiatu buriculu copilului, îlll în6clă in şepte lOCţlrl şi imediatu după, aceea îlu spală cu o.pă rece, în credinţă \r-ă, făcendll acesta, nep6ta nu va mal nasce aHi) pruncl1 până'�lup�t aill şeptel ea anu, adec<1 până, ce nu von\ trece atiţia a\\l cclte noduri a făcutll ea în buricu (3). 1.1) IOlll'llu, op. cit. p. 1�\ (2) Com. de (l·m los. Olar-ill �i L PopoyicL (:1) COl1l. el\) el-lll Elia POHll. 1 1 [421] 421 - � ,v In fine de şi nu se ţine de materia ce 0, tratămu, totu�l credu că aici e loculii să amintimu încă şi următorea da­ tină, anume că la Durnmica tenera, adecă Duminica primă după lm;8, nouă, se î�;gau7'ă u;:�"�j�ize copiiloră miel spre a le pune cercei (1). După trei luni i se dă pruncului de beutii, mal alesu în unele părţi ,-1111 Banaiă, pentru prima oră dela nascere,! apti petrecută printrunii Ilueru sau clari netă, anume C:1 să capete şi elu versulu acestoru instrumente. După sese luni unele mame dUCl1 pruncii 10rl1 la moră :;:Î acolo apoî îl punu în COŞUlll unde se pune gr'2l,ulu sau po­ rumhulu de măcinată, pentru ca şi el să fie liberi la vorbă cum e cliich/)'ezulz� (2) dela moră (3) . ... ,....."'""_.�." ',��"""""'., ... _.,... " (1) «Luminătoriuhi» au. X. 'l'illliş'J]';i 188U. Xo. G5. (2i Ch icliirezulii o () uncltă dela CUŞtl, c.u-c aLin;o'o pc',ra iuvirtitorc �i Iacc de pici"\' grtmnţole sub p0tl·;\. (;3) Corn. de d-Iu 108. Olariu. [422] -'- 42:2 - xxv. î N Ţ ĂR CAR E A. 'Cea 'Inal mare parte de Homânce îm:"Uttineză! ;''1) dia! {i;'Cipiilol'll . SOl ele suptu unu ami f?i jumătate, unele însă şii lTl'a.fI rnultu, adecă până aprope la dOI anî, iar altele, ctLnd sunt !J1'clbz/;e ele alţ'i copil, când sunt g1:âse, le dau dnpii. împ2rejiuFl (:1) Buracb, Obiceiurile la na\eerea copii1orLl, în op. ciI. p. 50. . (4.) Tîl,a S� mosoresce (= bolohănesce) pe sub pele �i se faGE ghilotie (se ::>('ciGei. [427] - 42Î -- Dacă nu stirpesce de grabă ţîţa, adecă dacă totu il mal vine lapte, piseză usturoiu şi dându- se apoi în dosulii h01"­ nulul frecă cu usturoiulu pisată câtii p ote suferi atâtu ţîţele cât şi pieptulu, anume ca să indarateze (să stlrpescă ma! de grabă (1) iar laptele, ce-hi mulge din când în când, nu-l II aruncă jos, ci-lu îngr6pă anume ca să nu-lu lingă mâţa ort cânele, cii apol se spurcă ţîţa şi nu are mal multă lapte pentru alţi copil (2). O semă însă �atumă cu putTeqaiit de răchz'tâ asemenea � , _._�,. ." l. ca să sttrpescă laptele şi să nu le ardă pieptulu. Şi iarăşl o semă înferbîntă o cremene în focu şi aruncând'o într'o strachină, în care se află apă, se aburescă cu aburit ce iesu elin apa tncăldită (3). In fine mal e de însemnată încă şi aceea că, după cre­ dinţa poporului din t6;;1;��ovinciile locuite �le RomânI, tol;! co- piil cel întorş'i, adecă toţl acela carI au Iostu odată tnţăroaţi, clar după vr'o câte-va �lile sauseptâmânîmamele loru, vedenduI că prea tare tânjescu, sau din altă causă ore-şî care le-au datu ) Iară?I ţîţă de suptu, după ee creson mari, sunt. forte reI de ochî aşa, că în totă viaţa loru oru la cine se V01"ll uita, fie ornu Salt vită, fie ort ce va fi, respectivulu îndată se dioche şi se bolnăvesce şi cu nimicu alta nu se pote vin­ deca fără numai. cu stîngerea de cărbunî şi cu descântarea ele diocht. De aceea nu e bine nicl o dată. a întol'ce pre unu copihi inţărcatll, adecă a-l da înc�\ pe unu, restimpli de suptlt, 'ci dacă l'a înţărcatll o dată, înţărcatti să r(��i�·ă"i)entru totll-elea-una (4), (1) COl 11, de el-lLI V. 'l'urtur(:1Il1, ]\1. Ji:Il']Jll(ii şi i\J. Ni�loJ'(l. (2) Diel. de i\L NistOI'LI. (3) flict. de i\T. mlf·bu\��. .� (J) Diel. de :\I. D{�rhuţr� �i alte UOlll;lnce din 13lLGovil\a. __ o COIll. do ll-lLI V. 'J\IJ'lLlr0nll: ,(Cel întors, dela tîlil aLI ·J.JlI.leI'ea de a dioel ia chiar de ll1u]'[e. , , , [Iac;\ jn�i'\ i�r ;lducel aminte de ac(",t{� îll.sl1�il·e a ]or(t �i (,lieLt scuip;Înd(l: s,t [428] -- J:?8 --- nu. fie dcoclti» diochiulu UII se prinde. La din CIJlltl':1 OlllU1CI sali (;opilulCl dio­ ciJi;cLCl se bolnăvescc ele mortc, vila pute Srl-Şl rupă vre-unii picior-u S:ll1 s:l, ('rape etc. Puterea de �, diochia o aLI (le multe ori şi cel neîllLOl'şl dela tit,'" chiar p:lrinţil POLCl SCI, diocho pre copiir 10rCl proprir. Contra diochiulul e sii.;­ �e:rea de cărhunl.» - Corn. de d-uif Rom. fJilJlLl şi 1. GeOl'::;'escli din 'L'I':tIl­ silvania ; dict. ele 1\1. :\istOl'CI din :\Etlini, în ;\Ioldova: «Cei intorşt dcla\lţi', [,MI ce vudCl dioche.s-> Vel,!i �i loanu Cr(:ng:" 8cl'icrl t, I, bşl 1890, p, 217: «Dar uu se poto apropia nirne de cerbu, căcl este solomonitii şi nic] uru, Idel (lu el l'am:1 nu-lu prinde; îns� clri, ]lc care l'a z:u';, nu mal scapă cu Vil:VL De aceea tugc lumea de dinsulu de-şI scote ochi]; şi, nu numai aLilta, clar' chiar când se uitîi la cine-va, fie mmt s(di ori-ce diluine a fi, pe locă răm/cne mortii. �;i c:-61 () mulţime ele 6menl şi de sGlb:lt:\eimi zacC, f:LT':L suflare în pi\du rect luT, JlIL ]11:11 din astri pricinii" se vede câ este salomoniM, înto"s�� elela ţ,(d, saCt cll'llClllll seie ce mal are, clc-i a�a. de prilllcJdiosCl.>! - Tonenu, op, ciL, p, 21: (! [7'1/.1, copiUi 8l[ mt se întârccl delo tiţ'{, adcc(<:s{t-J Cl îll\arce, apo] iar S(I-l dea, cllei aceli, copiii! vet cleochia lesne pe due 'ca ]June ochii.)) -- «Gutinullt)), an, 1., Bai,j,-Illal'e: 1800, No, 30, în «Foili\," «(Jmenii, cari dc,)che elc COIllUllll S,tC, SUiiL Sh'igoi saCl aCl pleca.re ele a fi strig-o!. ALl[';L ele aceşti:', pl)lc deochia omulLI cal'U la « Chenvoi"n� se uiLeL la ([anu'I ",por �i acela C(we se inţarc,/' cet prunc'ii, m'iei! de daul! ori,)) - ((Şezet6I'C,U, au,!. F'(lIlicenl 1802, p, 15: "B6la de diochi prcAille diJl mar multc e