77 yj.. &o£ A/f? ■ /AV. f ACADEMIA ROMANA Institutul de Istorie si Teorie Literara "G.Câlinescu" î DOCUMENTE SI MANUSCRISE LITERARE - Serie noua - § Bucureşti, Bd. Schitu Măgureanu nr.l INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA "G.CÂLINESCU" ) IO AN CANTACUZINO POEZII NOUA Ediţie îngrijită de ANDREI NESTORESCU BUCUREŞTI 1 QQQ c, p, / /V * /CC&4 nelncheindu-se, următorul proprietar, pentru mai bine de trei decenii, a devenit prof. Gh. Ivânescu; în momentul de fată se află în 7 J colecţiile Bibliotecii Academiei Române, filiala Iaşi. Cartea a fost menţionată pentru 9 prima data în B.R.V., IV, 1944: "Cunoscutul cercetător Pr. D. Furtună din Dorohoi are o carte tipărită, de care ne comunică următoarele: Poezii noo de I.K.. Hîrtia pe care este tipărită poartă în filigrană anul 1795". In 1953 Gh. Ivânescu o descrie, o dateaza cca. 1791-1797, o consideră probabil opera unui scriitor muntean, dar nu poate preciza cine este autorul. Enigma este dezlegată de Gh. Ivănescu si N.A. Ursu în 1959, I...C... fiind ) cu certitudine identificat, pornindu-se de la o sugestie a lui Dan Simonescu din 1948, în persoana fostului spătar valah Ioan Cantacuzino. Confirmată de Dan Simonescu în 1962, prioritatea în atribuirea acestei paternităţi o are însă Al. Alexianu, care nu şi-a putut valorifica publicistic descoperirea din 1946 decît în 1967. (Pentru detalii, vezi Bibliografia selectiva, nr. 1-5). Textul din prezenta ediţie a fost stabilit după fotocopia (negativ) dăruită de Gh. Ivănescu Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti (C.V.R. 596 A), confruntată cu o fotocopie (pozitiv) recentă, superioară din punct de vedere tehnic, pusă nouă la dispoziţie de d-na Mariana Preotu. Din motive independente de voinţa noastră, nu am avut > 7 acces la original. In transcrierea textului, pe care am, dorit-o cît mai fidelă faţă de originalul chirilic, am aplicat, în general, principiile enunţate pe larg în Nota asupra ediţiei la volumul Scrieri literare inedite (1820-1845), Ed.Minerva, Bucureşti, 1981, p.8-9, ediţie îngrijită de Paul Cornea, Andrei Nestorescu şi Petre Costinescu, principii la care s-au raportat ediţiile ulterioare (publicate sau pregătite pentru tipar) din seria "Documente şi manuscrise literare". Am respectat, aşadar, formele de limbă specifice scriitorului, caracteristice epocii sau ilustrînd o realitate lingvistică regională, modificînd unele grafii şi operînd un număr de unificări considerate ca absolut necesare. Şi in cazul de faţă, deşi textul datează de la sfîrsitul secolului al XVIII-lea, i 7 transcrierea slovelor care prezintă dificultăţi de interpretare a fost rezolvată întocmai ca in Nota amintită. Avînd în vedere originea muntenească a autorului, am păstrat acele particularitaţi de grafie care certifică anumite fonetisme dialectale: pronunţarea dură a unor consoane (dă, dăcît, d-au, dîn, dintre, lacrim, îm, a-m, să-m, pă, p-a, tâ, t-oi, t-au, acuş, nu-ş, cîţ, t-oi, ţîne-ţ , az, zmimă, zmoalâ), iotacizarea verbelor (auz, crez, văz), alte pronunţii munteneşti (streine, poci, răgas); de asemenea, unele fapte de fonetica sintactică regională (ne-1, ţe-1, pentru ni-1, ţi-1). Realitatea textului a impus respectarea numeroaselor alternanţe fonetice (oscilaţii grafice): jucat, împungeţ, glumit, dat, sînteţ / umblaţi, rumagaţi, pasteti, beţi; dă / de ; pîna / pănâ; mitologhia / midologhia etc. Principalele modificări si unificări la care am recurs sînt urmatoarele: e iniţial sau la început de silabă a fost transcris ie în cuvinte ca: ieri, ierbuliţâ, trebuie, fluier; 03, oă si oo au fost transcrise ua si ua in 7 î cuvinte ca: ziua, turtureaua, doua, nouă; prefixul in- a fost transcris îm- înainte de labialele b, p : ^îmbrăca, îmbăia, împunge, împărţi; u si iu finale au fost suprimate, cu excepţia cazurilor cînd au valoare de articol hotarît sau cînd sînt cerute de măsura versurilor (Ex.: L-om pofti ca mustu/ Si i-om iubi gustu; Iată multu fericit / Si dăcît bou mai cinstit); la genitiv-dativul singular al unor substantive feminine s-au adăugat încă unul sau doi i : viaţii, uimirii, lumii, poeziii, viii (viei), veseliii. 12 Numele proprii au fost transcrise în forma dată de autor: Apolon, Avrora, Febus, Mitastasie / Metastasie etc.. Punctuatia, fără relevanta stilistica > » în original, a fost modernizata, reprezentînd, in consecinţa, soluţia adoptata de editor în interpretarea unui text adeseori obscur. Literele lipsă au fost puse între bare : /.../ Lacunele din text (pagini deteriorate) au fost indicate prin semnul +...+ ; lecţiunile propuse pentru cuvintele incomplete au fost grupate în capitolul de Note. Notele marcate cu asterisc sau cu cifre arabe aparţin autorului şi au fost plasate, ca în original, după poezia în care apar. La sfîrsitul volumului au fost adăugate un succint capitol de Note, o Bibliografie selectivă a studiilor cu referire directă la Poezii noua si un Glosar de cca. 70 de cuvinte i ( arhaisme, regionalisme, construcţii proprii) necesar înţelegerii corecte a textului. A. N. 13 POEZII NOUA Alcătuite dă 1 Predislovie Unele dîntr-aceste stihuri sînt tîl +...+ dupâ limbi streine, iar altele alcă +...+ dîn nou pă limba rumânească si cel ma +...+ tot drept închipuirea celor vechi p +...+ Toate acestea s-au făcut mai mult pentru petrecere dă vreme şi nu cu gînd a fi lucruri pă placul multora, sau cu gînd de a vesti o osteneală cu toată sâvirşirea meşteşugului poeticesc. Scriitorul, petrecînd ceasurile sale cele netrebnice în oarescare răsfătare a chibzuirii, acum arată si oarescum fiinţa tineretilor, si > ) ) 7 ’ ) şegile sale cele petrecute prin taină.// 15 2 Satiră: Omul +...+ lume are stare, + ...+ peşte, zburătoare; +...+ ania cea mai mică Ni +...+ tă ea nu-s strică. ; Omul, mîndru, să făleşte Că el toate stăpineşte. Ceriul însus s-ar fi dres ; Pentru dînsul, cel ales. Soare, lună, stele gloată, Cele dă sus, firea toată, Lui sînt gata spre slujire Şi/-n/ rai are iar gătire Să petreacă mult trufos Dăcit heară mai norocos. Ar fi avînd si alt lecas Nu sti/u/-unde, foarte vrăjmaş,// 3 Iad numit pă nume bun, Unde pă cel ce nu dă pun. Omul face şi preface Ce glagole si ce tace. Acu-i zice fericitul, Dar da-1 stii, zi-i ticăitul. El în cap e plin dă fum, Care sfîrsit n-are nicicum. j 16 Inima sa tot rugina, Care-1 roade p-a sa vina. El ce are nu-i ce-i place, Pofta-i creşte, nu-i dă pace. Or el ceva ce doreşte i Cu sudoare să strădeste, Mii dâ ani să n-aibă voie De-a trăi fără nevoie. Nici aceasta n-o gînaeşte // +...+ ste să trudeşte, +...+ poartă mai tot dă nas Iar zavistia leac nu-i dâ pas. Ciuda foarte îl pişcă râu, Drag argint stâ-n cîrcâ-i greu, Frica, spaima si minciuna, Fărăcalea prea nebuna, Clevetirea si pîra rea, CÎt să mişcă ele acolea. > Iar mîndria fumuroasă E la dînsul tot dâ casâ. Iată multu fericit Si dâcît bou mai cinstit. 1 Dar boalele fără seamă CS-i maretu nu bag seamă, Brînci lui dau fără dă veste Şi lui spui prea rea poveste. // 5 El ce zice câ-i iconit Asemenea si nimerit Ca fiinţa cea prea naltă, Ticălosul broascâ-n baltă Nici ruşine, nici simţire Sa priceapă c-a lui fire Este nimic, nimic curat, Să curmeze în lăudat. El, dă va vrea a fi ticnit, Va vieţui mai nemîhnit. Părăsească dâsărtaciuni, Iresuri si mult minciuni, Gură cască nu să lase După rele multe vase Fiarbâ-s pacea inimii lui Prea pa uşor ca pre un pui. Mulţumească soartii sale // > 6 Că să află la cea cale, Nu coprinză nici în sine Gînduri ce nu ies bine. Cel ce lumea au aşezat Tot prea bine-au vrut d-au dat Ca vercare p-a lui fiinţă r .> A avea a sa trebuintă. J Deci, vai celui ce s-abate Şi p-alt colnic capu-s bate ! i o Cintec păstoresc 0 fluier, fluieraşule, Spune az, vrăjmasule, Spune oitilor mele Că eu nu cînt pentru ele. Zi-le: singure umblaţi, // Paşteţi, beţi, rumâgaţi! Zi-le că ciobanul lor E dă tot dată la amor. Ah, iubiţi melusăi, 7 1 i 7 Voi vă jucat, eu pei, Voi vâ-mpunget, glumit, Dar păzit, nu iubiţ ! Lupul nu-i atît dă râu C-Amor cu focul său. El pune în stare rea Vită, om şi păsărea. Eu a păzi bine Nu poci nici pă mine. Turmuliţă dragă, Cum t-oi ţinea întreagă ? Iată, mureş Grivei ) 19 Stă tot pă lînpa ei. // 8 Eu merg să vâz locul Unde-m sta norocul. Pocitanie v t Un boier da laviţa, > Lacom ca o bâbită, ; Porunci pentru cina Sa-i facă o curca plină. 0 mîncă, crapâ, moare. Nu-i leac. Dîn peleş sare. Glistir muncesc s-apese, > Pă sus ii dau să verse. Nade ide nu-i la doftorie; Zisărâ popa să vie. Fraţilor, vel le zise, ; Tot ce-am făcut sînt vise. // 9 De vreme ce o sâ mor, Ca să aib sflrsit uşor, Ah, ziceţ, vă rog, să vie Cu ce mai e în tipsie. 20 Tlnguire Di ce atît dă rea Cu cel ce bine-t vrea ? i Dîn ceas ce t-au zărit Inima s-au rănit. Cum vei fi, dar, cu cei Ce-n vină pă ei vei ? Cu chipul cel frumos, Cu graiul cel sfătos. N-ai nici o trebuintă 1 A pune atît silinţă // Ş-a-m zice cu glas sigur Ca moartea să-m cer singur. Eu poci acum să piei Aceasta dă o vei. Dar nu ştii că-i păcat Unul ce rob s-au dat A vrea atît să piere A In loc dă mîngîiere ? 21 Sfat unui şâtrar amorezat ce avea în tot ceasu psihi mu în gură Nu ştii, psihi mu, psihi mu, satrar, Că dulcele amor e si amar, > Că are săgeţi foarte venoase Si multe mîngîieri mincinoase ? Ah, bădiţă, păzeşti-te bine, // 11 Sa nu-nfigâ săgeată în tine ! Fugi pă cote, frâţioare, Ochi frumoşi să nu te omoare! ) Amorul are într-însii lăcaş, a i întreabă macar şi p-alt pătimaş. Dar asa e, că nu şăguiesc; Badeo, a glumi ce dobîndesc ? Cîntec betivesc 1 Nimic nu-i ca vinu, El ne dă hodinu, Lumea sfîrsit n-are Cînd golim pahare. Cli, cli, cli, cli, cli ! l'lîhnirea n-o vedem Cînd cîntâm si mult bem, Nici frica ne-adapă, // Că-n vin pic nu-i apa. Cli, cli, cli, cli, cli ! Suge, măi firtate, Cit ai sănătate, Că nu ştim prea bine D-om fi vii si mîine. > Cli, cli, cli, cli, cli ! Păs, dăpărtat fiind dâ Tica Inimă, ce folos vezi A In tot ceasu căci oftezi? Stiu că gîndul e pricină A In peaptu-m dă n-ai hodină, Dar si el ce vei să facă, Chipul Tichii cum să-l tacă, // Chipul care cu lesnire Va da multă fericire ? Acum simt şi eu prea bine Cit amar este pă tine, Unde eşti prea dăpărtată Şi dă Tica poate uitată. Dar gindul ce folos are ? Ticălosul pace n-are, Ziua foarte să strâdeste, 9 9 Noaptea prea mult îl muimeşte. Vai si ah al tău cel mult j El nu-1 face căci este mut. Inimă, nu fii copilă, Amindoi sînteţ dă milă, Starea voastra negreşit 0 sâ-m dea curînd sflrsit ! // > Măgulire soţiii cei pocite Dâ n-ai fi urită, ai fi prea frumoasa; D-as fi un netot, ai fi prea mintoasă; Dă n-ai fi dă gheata, as fi tot dâ foc; Da nu m-ai degera, ar fi să ma coc; Dă n-ai clipi ochi, ai fi bute-ntreagă; Dâ n-ai rînji dinţii, ai fi numai şagă; Dâ n-ai fi prea neagră, ai fi albă cas; Dâ n-ar fi nasul pumn, ar fi drăgălaş; Da n-ai fi tîrcavâ, ai fi încondeiată; Dă n-ai fi soioasă, ai fi ca-mbaiată; D-ar fi gura mică, ar fi ca de baboi; Da n-ar fi cît dă somn, n-ai striga ca un i D-ai avea tîtite, n-ai avea tîtoaie; 9/. D-ai fi mai strujită, n-ai fi moşoroaie; D-ai şedea mai bine, n-ai fi broascâ-n pat; // 15 D-ai umbla mai drept, ar fi racul uitat; Dă n-as avea nas, ai fi mirodie; Dă n-as bleji ochii?t-aş plînge dă vie; Dă n-ai fi cam strîmbă, ai fi foarte-ntreagă; Da nu mi-ai fi groază, mi-ai fi foarte dragă; Dă n-ai fi pocită, ai fi minunată; Da nu t-as si huli, ai fi tot uitată. 7 > 7 Pofidă si imputare unii dîn trei surori ce lăsase pă cel ce zice A Intr-o frumoasă livede Trei păsărele să vede: Una foarte cîntătoare Crez că e privigatoare; Alta este turturea, Sade tot pă o rămurea, // Să dazmeardă, să găteşte Şi-n izvor tot să priveşte; Ceailantă, prea icleană, Schimba fete, umflă pană, Trebuie lant, nu colivie, )7 7 Ca s-o tii închisă vie; j Unde vede un copăcel 25 A, 1 ^ Ii curge ochii dupa el; Acum sade p-un putregai, Ştiu că curînd va cînta vai; Ieri era p-un mărăcine, Copăcel ce-nghimpă bine, Unde, păsarea icleana, Tu n-ai scapat făr' dâ rana. Cîntec grâdinăresc Frumosule trandafire, // 17 Tine-t feţişoara în fire, 3 5 » > ’ Fii, dragule, tot rumeior, Vestitor Bici dă mult dor. Nu mi-ţ plînge, tulpiniţă, Ca ti-1 iau din ramurită; } > ’ Floricea asa frumoasă Trebuie a fi si norocoasa. > Bucură-te, crai dă flori, Că o să vezi az doi ochişori ) Care omoară si care învie. j Ah, iubite, asa îm fac mie. 7 7 26 Nu-m mai dori grădiniţa, Că o sâ-i podobeşti cosiţa Unde în pârul cel drăgălaş S-au făcut amorul lăcaş. Iar dă t-o pune pă peptul ei, Ştiu, negreşit, că nu mai pei; // Toti or rîmni să te vază Si tu poti dori altă loază. i > Tine un ghimpe la-ndămînă Ca sa-nghipi s/t/reină mină, Care o vrea să fcă irăpească Si cu tine să mîndreascâ. } Poveste Un greire, cîntînd vara, Noaptea, la zori, la prinz, sara, El să gasi tot dodată A In iarnă făr' dă bucată Si neavînd nici o fârmitâ 3 i Dă mîzgă sau ierbuliţă Merse la vecina furnica Şi spuse cit foamea îl strică: 27 - Soro, dâ-m ceva codricei, // Că pă grindină văz ca pei Si pină în luna lui cuptor' Da nu t-oi da si eu, sa mor. i j Incâ-ti voi da înzecit, Crede-m, cu tot că-s flămînzit. Dar furnica n-a fost mare Niciodată împrumutoare: - Frate, pă călduri ce faceai ? Vreme aveai, dă ce nu-t s/t/rîngea Greerle îi zise: - Atunci cîntam Şi la iarna nicicum nu gîndeam. - Daca-i asa, să nu-ţi paie rău, Joaca acus, nimic nu-t dau, zău ! > i Cîntec păstoresc Pastoreaua cea-ndrăgită Poartă turma tot mîhnită. // Ei, floricica cîmpului Nu-i dă odihna sufletului Iar viersul păsărelilor 0 dau şi la mai mult amor. Toate-i par că sa jelesc, Para dragostei tînjesc. 0 fîntină preacurată Oglinda-i unde ea cată. Or dupâ chip n-o cunoaşte Ce-n inimâ-s simte a naşte. Faţa,-ai zice, foc curat, Ochii, suflet turburat. Ea cu lacrămile sale Mulţeşte apa spre vale, Zicînd: - Ta rog, rîule, spune Celui ce l-amar mă pune Că da curgi acum mai tare, // 21 Din lacrămi esti asa mare. t i Rîş mult Vesel om cin' e pă lume ? Eu sînt prea mult, căci cu glume Mintea-m întrec zi şi noapte, Rod şi crude, rod şi coapte. Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! Domnii toţi cei prea-nnăltati Nu sînt puţin îngînati. Griji, trude şi sudoare, Iată, ma, ce bune odoare ! Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! 29 Cine închina tot in plin ? Eu sînt, cel ce cu plac sug vin, Insa si stiu iar cind sâ stau, Mintii mele râgas sâ dau. Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! // 22 Iar boierul cel mai mare, Cu tuşea sa cea prea tare, Ha, hâ ! noaptea mai întreagă Şi tot măreţ; asta-i saga ? Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! Cui place si pita goală ? Eu sînt, ce nu tem rea boală. Am mai mult, mănînc bine, Dar nu cît să dea din mine. Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! Cei cu masă îndăstulată, Ei ce-mbucă nu mai cată. Apoi râu, apoi doftorie. Bat-o potca, ea nu ne-nvie ! Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! Cine-i Tichii pă mult plac ? // 23 Eu sînt, ce laude nu mai tac, Nici săgi, nici mîngîieri, Nici ce n-au număr pînă ieri Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! Văz pă scumpul cel bogat: Nu mai stă din numărat Si pin' la urmă tot sa duc, Fărâ număr mulţi i-apuc. Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! Cine rlde lumii în nas ? Eu sînt, mîhnirii nu dau pas A Ii zic: - Afară, babă rea, Căci tu cu mine n-ai ce vrea Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! Alţii prea mult sâ bocesc, Rău singuri ei îl cresc. Dăsărtăciuni că-i tot // i Ei a crede nici că o pot. Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! Cum ar fi a fi mai bine ? Eu sînt, pacea e în mine. Nu merg s-o cer la vecin, Nici cuvînt pă ea nu-nchin. Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! 31 Alti umbla, aleargă tare, Inima lor hodin n-are. Zvîc încoace, zvîc încolea. Oar' ce prinsâră ? 0 muscă rea. Ha, ha, ha, ha, ha, ha ! Acu încep tîlmaciri Veacul cel fericit sau cel scump 0, pă ce veac frumos părinţii noştri era 25 Laptile din pămînt atuncea izvora, Miarea şi cu mana curgea pîntre flori, Cîmpul udat numai era dâ lacrim dă zori (Că ochii oamenilor nu-ncepuse a vărsa). Firea darurilor ei peste tot le lăsa, Trandafirul avea tot o primăvară Si fata lui era mai tot rumeioarâ, ? } Iar pămîntul lăsat în grija naturii Nu primia sa sâ dea la truda arăturii. El după pofta lor da plodurle toate Si ochii lor vedea numai nouă bucate. ) N-ascundea capul său cel rău si spurcat, Şarpele, nici şedea supt floricea culcat Pă prea marele Ochean nici un vas nu meri Sărind pripăştile nici cu vîntul muncea) Ca să răpească aur din locuri streine 32 Sau sâ le sîngere prâdînd fârâ vine. // 26 Şi geabnica arătare, idolul uimirii, Tiranul întolat cu cinul măririi. * A încă nu turbura pacea oamenilor, Cu vrăjmaşă faptă şi jadnă dâ omor. Omul pravila lui atuncea nu căta, Dreapta inima sa el numai asculta. El încă nu ştia că pot să-l vineascâ, Caci cu mult drag urmează o poftă firească Şi fără prepus era încredinţat Ca cînd va fi cinstit ce-i place nu-i păcat. Atuncea pă covor dă iarbă şi-nflorit, Lîngă un izvor frumos ca sticla lămurit, Amorii sâ juca ca unii prunculeţi La umbra unor tei, fără arc nici săgeţi. Şi vedeai lîngă ei o blîndâ păstorea Cîntînd şi culegînd o mîndră viorea, Intinzînd-o rîzînd păstorelului său, // 27 Fărâ nici un prepus că face lucru rău. Şi-i vedeai că să pup sau câ să mîngiia, Ca nişte porumbei dâ nimic nu să sfia, Căci ruşinea în lume încă nu născuse, > ' Nici fiica pă sine straie nu văzuse. Ea putea prea lesne oareş în ce izvor Să vază cu mult drag ce-s are pa trupşor Şi des a unui rîu apa cea curată 33 Primia in sinul său un voinic ş-o fatâ. .Iar'.tu,, sluto,, Cinste, şi duşmana firii, Ai turbat pacea a noastrii uniri Si silind lipici să sâ-nsovoneascâ * Tu ai rîmnit ochi să-i poată privească Şi gura d-a lauda faţa rumeioară Cind ici, colea să află pâ faţă albişoară, A fi mult simţitor tu ţii drept mare rău, Tu ne propeşti d-un plac care a-1 lăsa n-e gri 28 Şi dă cînd tu pâ Amor supt taină l-ai pitit El s-au făcut duşman, fricos şi prea zgîrcit Şi darul care odată el ne-1 da cu drag noauă Tu l-ai schimbat acus în multe rele nouă. > Iată, strîmbă Cinste, cum ne dai inima rea; Dă-i Amorul duşman, tot eşti cu mult mai grea 0, tirana viaţii, stăpîna multor crai, Ajungâ-ţi atît, că lor pravilă dai, Turburînd odihna stâpînilor lumii; Nu merge la păstor, In lăcaşul glumii, Supt colibioara lui, unde sta în ticna, L'â schimbi pacea sa în rea neodihnă, Cu spaime dăsarte, cu trup fără iveală, Care dă blîndeţilor o foarte grea sfială, Căci noi sîntem făcut sa trăim la un loc, Sâ-mpărţim între noi ce-avem dă la noroc // 29 Si cerul ne-au zidit ca noi să ne iubim i 34 Cu cît firea mai mult va să ne zămislim ! Iubit, căci vremea trece, ia si nu mai vine ! > 7 7 t Soarile râspune lumina sa bine Din muntele Tabrus la marea Bosforii Si fără curmare dâ nouă fată Avrorii, Iar tineretile vin numai o data. Iatâ voia sortului si ea e nemutată. i J Lăcaşul morţii > » După franţozeşte tilmâcit A ^ Intr-un loc dăpartat, unde' craiul stelilor Cu greu îş trimete lumina zăril/o/r, Intr-un ostrov pustiu este o pripasti rea, Care milă dă-i cer nicicum nu v-o avea. Acolo pă brazi, dă stare hulită, // Cuibeazâ fiteşce pasăre pocite. Locu tot drept iarbă otravă plodeşte Şi iarna stă pă loc, nici scade, nici creste. Pămîntu dîn prejur e mormînt dâ-ngropat Şi mii dă riuri curg dă sînge închegat, Ce duc oase vechi şi trupuri moarte Şi drept să vîzîiascâ le-auzi gemînd foarte. Dîn ceputul lumii p-o vale mult In jos 0 capişte mare e, d-un trup dă tot rotos. 35 Patru porţi dă fer în patru o împart, După voia sorţului lumea aşa o dăspairt. 26 Una cată Apusul, alta spre Răsărit, Una vede pă arap, alta pă siberit. Aci vin grămadă, toţi amestecaţi, Prunci şi bâtrîni, săraci, împăraţi. Bătrînetea, boala si durerea cea rea Sînt străjari straşnici ce stau tot aeolea. 31 Straia lor e mîhnire şi pocitul lăcaş E negru şi hulit, vedit că-i ucigaş. Si fumul făcliilor ce sînt dă zmojili rea > Fac un întunerec şi dau o groază grea. 0 heară fără auz si fără vedere E bozul ce aci rog si tot milă-i cere. CJ j ; Moartea o numesc şi a ei împărăţie Sâ-ntinde peste tot ce are stare vie. Pricina stihurilor acestora este dîn midologhif 27 Tîlmâcirea lor după frantozeşte Poveste Amorul foarte întristat Mi-au spus ce s-au întîmplat JU Dafnii cei nenorocoase, Nimfii tineri, frumoase. // 36 Sau să le sîngere prâdînd fârâ vine. // Şi geabnica arătare, idolul uimirii, Tiranul întolat cu cinul măririi, A. ^ încă nu turbura pacea oamenilor, Cu vrăjmaşă faptă şi jadnă dă omor. Omul pravila lui atuncea nu câta, Dreapta inima sa el numai asculta. El încă nu ştia că pot să-l vineascâ, Căci cu mult drag urmează o poftă firească Şi fără prepus era încredinţat Ca cînd va fi cinstit ce-i place nu-i păcat. Atuncea pă covor dă iarbâ şi-nflorit, Lîngă un izvor frumos ca sticla lămurit, Amorii sâ juca ca unii prunculeţi La umbra unor tei, fărâ arc nici săgeţi. Şi vedeai lîngă ei o blîndă păstorea Cîntînd si culegînd o mîndră viorea, A Intinzînd-o rîzînd păstorelului său, // Fărâ nici un prepus că face lucru rău. Şi-i vedeai că să pup sau câ să mîngiia, jCa nişte porumbei dâ nimic nu să sfia, Căci ruşinea în lume încă nu născuse, > f Nici fiica pă sine straie nu văzuse. Ea putea prea lesne oareş in ce izvor Să vază cu mult drag ce-s are pă trupşor Şi des a unui rîu apa cea curată 33 Dafnis a ruga să găteşte, Dar curînd să osteneste. J Cînd amorul inima fură, Lesne piare slova în gura. Ea pofteşte, nu-ndrăzneşte, Tat-so i sa-mpotriveşte Şi cu o grabnică schimbare Opreşte focul cel mare. Dar a o scăpa dîn belea // 34 Dafnis, Dafnis nu-1 ruga. Cînd 1-Apolon să jeleşte, Strada sâ mai potoleşte S-îi schimbata stare rea. întinde brat dă rămurea ) Tot înspre ibomnicelul ei Strigînd: - Ah, tă piarz şi pei 0, Doamne, ce ceas veninos Unui ibomnic nenorocos Si ce vedere ofidită 7 La o inimă mâhnită ! Strînge în braţe un copăcel, Simte inimă bâtînd supt el. 38 Cu cît firea mai mult va să ne zămislim ! Iubit, căci vremea trece, ia si nu mai vine ! > 7 7 i Soarile râspune lumina sa bine Din muntele Tabrus .la marea Bosforii Si fără curmare dă nouă fată Avrorii, > » Iar tineretile vin numai o dată. i lata voia sortului si ea e nemutatâ. J J Lăcaşul morţii i » După franţozeşte tilmăcit A Intr-un loc dăpărtat, unde craiul stelilor Cu greu îş trimete lumina zâril/o/r, A * Intr-un ostrov pustiu este o pripasti rea, Care milă dă-i cer nicicum nu v-o avea. Acolo pă brazi, dă stare hulită, // Cuibează fitesce pasăre pocite. Locu tot drept iarbă otravă plodeşte Şi iarna stă pă loc, nici scade, nici creste. Pămîntu dîn prejur e mormînt dâ-ngropat Şi mii dă rîuri curg dă sînge închegat, Ce duc oase vechi si trupuri moarte Şi drept să vîzîiască le-auzi gemînd foarte. Dîn ceputul lumii p-o vale mult în jos 0 capiste mare e, d-un trup dă tot rotos. 35 36 Noaptea sâ-ncuibeaza Ca să nu sâ vază. Umbra sa slâbeste, 9 7 Un nor sâ iveşte, i 7 Sâ-nnaltâ si creste, i i > Dar ziua îl goneşte. Si cît ea s-arată, > 1 Draga nopţii fată, Smerita tăcere Vaz că-ndată piare. Iubeţul satiras'*', Marghiol si îngănaş, Aleargă în pădure Să spuie, să jure Rău inimii sale - - 2 Nimfii fara jale , Care, spăimintată, // 37 Fuge tot d-o dată. Pa fruntea-i zburlită Fata lui hulită i Scrisă-i dăsfrinare, 0 sete prea mare Şi-o grea robie 1-Amor, Al veseliii fecior. 40 Avrora s-arată^ Foarte luminată, Ea împodobeşte Cerul şi-l polieşte Si cit e arătoasă Floarea si frumoasă Care o înfloreşte, > 7 Fata asa-i luceşte. * - 4 Iar Somnul imparat , Cu mac împrejurat, // Intră-n car d-abanos Cu greu, fiind lenevos. E pâ lîngâ dînsul Minciuna şi visul Si-ndată văz zburînd > Amorul, trist, văzînd Că alba zi să iveşte Si ne-ntelepteste. y ) r > > Cînd nu-i noaptea tare Gluma n-are stare. Pa pat dâ trandafir Flora si cu Zefir^, » * Care oftează tare Stîndu-i la picioare Si Amorul icleneste t » Peptu-i dăzvăleşte. 41 Ea într-această stare // 39 Aşteaptă ziua mare. Prea vrednica albina A In cîmp, în gradina, Cată floricele Să sugă din ele. Fluturle zadarnic^* El, cu mult mai grabnic, Zboară tot far' dâ spor Din zâmbilă-n bujor. Pînă o floricică Tot nu să daspică, El mult sâ munceşte > Iar d-o dobîndeşte, Mulţumită n-are f Şi i să pare amare, L-alta năvăleşte,// 40 P-a dintîi huleşte > Si cit gustă o dată Pofta-i piare-ndatâ. Văz harnicul boar Puind boii sâi la car, Le zice dîn gură Că merg 1-arăturâ. Tinara păstorea Zmulge o viorea, 42 La piapt o sădeşte, Fata i să voieşte » > Şi-ş poartă oile sale Pa munte, pă vale. Cît e dă frumoasă Firea, si făloasă, Căci tot e înverzit // Si tot e înflorit. > 0, privigătoare, Cit eşt/i/ cîntătoare ! Glasul tău învie Pădurea pustie, Versul tău cel frumos Face un loc norocos. Văz pe mîndrul Febus^ Făcîndu-ş drum în sus. Pă cer cît sâ iveşte, Caru sau luceşte. A Insămnari asupra stihurilor dă mai sus 1 Satirul după mitologhie era dâ fire foarte iubeţ. Lâcuia tot păduri, foarte slut la chip, jumătate om, jumătate dobitoc. 2 Nimfele sau zînele era tot fete frumoase. 3 Avrora era dumnezeica dimineţii, după mitologhie. // '4 Somnul, dupâ mitologhie, numit este Morfe şi este închipuit petrecînd insoţiat cu toate ştiute nopţi. 5 Flora era dumnezeica florilor, Zefir era numele vîntului celui mai răcoritor închipuit după mitologhie, dă vîrstă copilandru şi vioi, iar pâ Amor crez ca nu face trebuinţa a-1 spune cum s-au iconit, el au fost si este si va fi. >3 6 Scriitorul, închipuind fluturile, au dat la iveală firea unui ibovnic nestatornic. 7 Febus este numele soarelui. Mitologhia zice că în toate zilele, suindu-sâ într-un car luminos, face drumul său da la răsărit la apus. Aci stă şi poetul a mai cînta dimineaţa, vâzînd ivită ziua mare. Stihuri tîlmacite după italieneşte din Mitastasie Prin obicei prea necurmat // Singura a ta iubi am învăţat Şi această dragă obişnuinţă Mi s-au făcut trebuintă. i Focul dulce ce ard foarte Tot v-arde pănă la moarte Si d-as vrea n-ar fi putintă Sa nu-t fiu cu credinţă. Eleghie, tllmâcitâ din Metastasie Ce rău ceas, ce nenorocire ! Niţo, iat-amara dăspărţire ! Cum o să trăiesc, vai dă mine, Atîta dăpărtat da tine ! 0 să trăiesc dâ tot intristat, Nu o sâ aib, puică, ceas mingiiat ! // Si tu, cine.stie, d-astâ dată Mai gîndi-i la mine vodatâ ? Suferă ca pă urmele măcar Pierduţi paci şi stări dă amar, Suferă a veni gîndurile mele Pa urma a alor tale piciorele. Totdauna pâ unde te-i va plimba, Niţo, eu tot lîngă tine m-oi afla. Si tu, cine stie, d-astâ dată \ 7 i 7 Mai gîndi-i la mine vodata ? \ Umbla-voi cînd pâ văi, cînd pă dealuri, Cuprins d-ale mîhnirii valuri, Tot întrebînd munte şi copaci: Iubita mea, unde esti si ce faci ? 7 t > Da la o zorie la alta t-oi căuta, T-oi chema si tot dă tine oi ofta. 45 Si tu, cine stie, d-astă dată // J 7 1 1 45 Mai gîndi-i la mine vodatâ ? Des m-oi grăbi şi oi alerga tare Spre dulcea margine dâ mare Unde, Niţo, simţeam prea bine Câ trăiesc norocit fiind cu tine. * Mii si mii dă aduceri aminte j M-or venina întrîndu-m în minte. Si tu, cine stie, d-astâ dată / > 7 Mai gîndi-i la mine vodatâ ? Iată, oi zice, vâzînd izvorul, Locul unde ne-nvrăjbise amorul, Dar unde, pentru sâmn dă-mpăcat, Ea mi-au dat si au luat un sărutat. i Ici tot oftam şi tot nădăjduiam, Colea, sătui, amîndoi adormiam. Si tu,, cine stie, d-astă dată > 7 i 7 Mai gîndi-i la mine vodata ? // 46 Viind la lăcaşul acest nou, îndată, ) 7 De cît te-i vedea împrejurată, Cît, crez, fără a nu te supăra, Amor şi credinţa ţ-or jura ! 0, Doamne, ce ştiu, tot ascultînd 46 Cu atîta dulceaţă tâ lâudînd, O, Doamne, ce ştiu, d-astâ dată Mai gîndi-i la mine vodatâ ? Gîndeşte, ce iute săgeată, Puică, im laş în piapt asta data, Gîndeşte si cît t-au iubit Filos ) 1 Fără a gîndi c-a fi norocos ! Gîndeşte, iubita mea inimioara, La această despărţire amară ! Gîndeşte... Ah, oar' d-astă data * * Mai gîndi-i la mine vodată ? // 47 Stihuri dupâ italieneşte Credeam că la iubire Este mulţumire, t ' Dar stradă prea mare Văz c-amorul are. Sâ pleci, sâ fugi, sâ las Ce ştii mai drăgălaş, Să sufer dăpărtat De ce stii c-ai lăsat. > 0, ce viată amară * i Inima-i răsare ! Vine Amor, nu vede, Cine tie-t crede ! Cîntarea cîntărilor Tocma dupa ovrei/i/e Cap. 1 1 El mult mă sărută // 48 Si piaptul me-1 pupa. <*■ Im zise ca odinul Lui nu e-1 dă vinul, Dar titele mele * i Cînd zace pâ ele. 2 Iar el, ca un trufos, Cu nume mult frumos, Cu chipul dăzmiardat, Cu ochiul atîtat i t Dă pofta feţilor Ca mirul chedrilor. 3 Toate ne zvirlugăm Să apucăm să-ndrugâm, Toate vesele mult Iubim cu cit. mai mult. Şi toate vom băga Pâ împărătiia sa, // 49 In cămările lui 48 L-om piti ca p-un pui, L-om pofti ca mus tu Si i-om iubi gustu. ) 4 Sint neagră iar frumoasa Si mult drăgăstoasă. Fetele locului Ierusalimului Poţi să le priveşti Ca sălase crâiesti. f • 5 Eu la chip neagră sînt, Dă soare si dâ vint. ( Fraţii sâ-nvrăjbiră, Pe maica siliră Să plec sâ păzesc Viia lor să străjesc. A lor am păstrat-o, // 50 A mea jaf am dat-o. 6 Spune-m, unde cîmpesc, Unde 1-amiaz umbresc, Unde, oitile tale, 1 i Iubite, în ce vale Pasc si să odihnesc, Să viu, să te găsesc, 49 Schimbată, neştiută, Ca o vita pierdută ? 7 Cum e pin putinţă, Frumoasă în credinţă, / T V . In ceas ce t-oi zari D-a nu te nimeri ? Cine urma turmelor Spre stau păstorilor ? Adu iadile tale Dîn deal mai la vale. // 51 8 Da eşti lîngă mine Mult îm vine bine, Frumos t-asămuiesc Şi mă vitejesc. 9 Ce esti frumuşică > 9 Cît o turturica, Cerbita ta îmbuna / Cît-o sculă bună. 10 Podoaba face-oi tie / Si mîndră voi să fie, t 7 Da aur frumos lucrat, Cu argint împistrat. 50 11 Craiul mult înduplecat Nardul mieu gust i-au dat. 12 Cu tltele meale i > El viata cu ele. t 13 Poamă 1-asemuiesc // 52 Cînd mult îl privesc. 14 Tu esti cea frumoasă, i * A mea drăgăstoasă. Porumbiţă înfocată, t ' Ochiu tau asa cată. i 15 Tu esti bun, frumos, Patul nostru umbros. 16 Si miros dulce > Si casa ne-aduce. } Cap. 2 1 Ca duhul viforelui, Câ ghiocelul cîmpului, 51 2 Ca trandafir între spini Şi ca crinul în grădini, Asa iubitul meu fălos ) Este între fete tot frumos. // 53 3 Sau ca un măr bun în livezi, Asa între voinici îl vezi. I Eu ardeam să mă-nnădesc Si cu el sâ mâ iubesc, i Pofta mea mi s-au împlinit, Iubitul la mine au vinit, Roada lui vîrînd în mine M-am uimit dă prea mult bine. 4 Ah, primită-mă unde beţi, Facet cu mine ce vreţi, y ) 7 Dar iubiţi fărâ măsură / Şi cu fapta şi din gură ! 5 Ajutâ-m tu cu miroase, Buzele Im sînt secetoase, Căci inima mi-ai pătruns Şi trupul bine este împuns. 6 Stînga ta-m este câpâtîi, // 54 Cu dreapta ta m-acoperii. 52 7 Vă jur, fetelor Sionului, Sâ dat odihnă somnului > Celui prea mult iubit al mieu. Câci dragostea nu doarme greu. 8 Iată cum simtă că vine / Prea frumosul meu spre mine: Sunet, troscot, răpăituri Auz pîn munţi, pîn păduri, 9 Căci el saltă ca un cerb Ce-n poftă vinele-i ferb. Aceasta des mi s-au tîmplat Şi la păreţi l-am aflat Cătind la mine p-o găurea Si cu guriţa iată ce-m vrea : 10 Scoală, scoală, porumbiţă, Ma vez cu cîtâ credinţă // / Iar m-am aflat lîngă tine Si plin dă dragoste-n mine. 11 Iată, iarna dă tot au trecut Şi grindina drumul ş-au făcut, 12 Florile toate au înflorit Şi plevia însă au nimerit. Privigâtoarea am auzit-o, Turtureaua am privit-o, 13 Zmochinul mult rod au plodit Si floarea viii dă tot s-au ivit. j Scoală, vino, frumoasa mea, Soro, nu-m face inima rea ! 14 Porumbiţa, ce t-ai pitit ? leş cu faţa la privit, Fa-mâ să auz graiul cel dulce, Să văz fata ce mâ-nvince, } 15 Sa prindem puii vulpuliţii // 56 Căci ai frunza in crăcii viţii. 7 16 Iubite, fie tot pâ voia ta, Tu esti al meu, eu sînt a ta, 17 Dar te rog, cum ziua va peri, Şi că noaptea să va zări, Vino, curlnd, frăţiorul meu, Că piar fără tine, zău, Vino ca fiul cerbilor \ Iute pâ vîrful munţilor ! 54 Cap. 3 \ „ 1 In patu-m noaptea am cautat, Iubitul mieu nu l-am aflat, Strigat-am cu prea mult suspin Şi«mi-am pierdut ş-al mieu hodin. 2 Sculatu-m-am s-am cercetat, // i 7 57 Dîn loc în loc mult am cătat. Nu stiţ, am zis, p-al meu iubit, Or nu cumva voi 1-at ivit, ; 1 Că inima mea sâ topeşte Dă cînd pă el nu-1 nimereşte. 3 Pănă şi strajea m-au aflat Că pă cel ce iubesc cat. 4 Şi mai mărgînd puţin nu prea, Găsii pâ cel ce inima vrea. Prins-am pâ el cu putinţă Si l-am dus cu a mea silinţă > ' La mumă-mea într-o chilie, Unde nimen n-avea să vie. 55 5 Şi pâ voi vă jur, fetelor, Pă tăriile cerurilor, Dâ-t dâştepta dragoste nouă // 58 Ca să vâ facă al mieu si vouă, / 7 6 Ce simtă rîdicindu-sâ, Din loc stufos umflîndu-să, Ca un bucium stă încordat, Zmirnă a lui l-au afumat, Atît este cu plăcere Cît inima mult îl cere. 7 Iată cîtă fericire Patul n-are părăsire. Loc crăiesc, loc minunat, Nici c-o spaimă însărcinat. 8 Vetejie multă intr-însul Căci noi râzboim pă dinsul. Noaptea ascultă şi ea tace Şi dă frică nâ dă pace. 9 Acest pat al craiului E dîn lemnul Libanului. // 56 59 10. Stîlpii săi d-argint curat, Plâcătorul în aur lucrat, Zâvasta cea împresurată Tot cu scule împresurată. Iată ce place fetelor, Aceasta-i cel drag loc al,lor. 11 Ieşit, fetelor, zăriţi Pe Solomon şi-l priviţi, Pă cap cu cununa sa, Ce i-au dat-o lui mumă-sa * In ziua gineriii sale, K In ziua ce m-au pus la cale ! Cap. 4 1 Frumoasă eşti, iubita mea, Nici mai este asemenea ! Ochii tai sînt tot iubire, Porumbiţă în multă uimire, // 60 Părul tău mătase moale, Mult lucesc tunsele tale, 2 Iar dinţii tăi sedef curat, t * A In mârgenaş Împrejurat. 57 3 Buzele tale înfocate Cu dragoste vor udate, Graiul tău cel dâzmerdat Inima toata mi-au prădat. 4 Grumajii cei fărâ seamă Nici caşul nu-1 bagă-n seamă, Albi, frumoşi, rătunjori, Numai cu ei pot s-omori. 5 Tîtele tale stau ivite 9 J Ca douâ mere în crin pitite. 6 Dar măgura cea dă jos Mai stătut-au loc frumos, Unde vâz iarbă măruntă // 61 S-unde dau unde să cruntă. » Piarz auz, piarz simţire Si sînt tot numai uimire. 1 Cit oi fi cu viată-n mine ! N-oi lipsi dă lîngă tine. 7 Toată esti prea mult frumoase Şi fără preţ drăgăstoase, Hulă nu e întru tine, Dar tot frumos si tot bine. 58 8 Din Liban, soro, scoboară, Mireasă, vino spre sarâ, Vino sâ ne mai dâzmiardăm, Dragoste multă sâ ne râzdăm Cîte târle sînt pâ munte Dâ flori multe i mărunte Stau dă noi bătătorite Si pesterle cârârite. // 62 9 D-a ta una căutare Inima mea răgas n-are, Ea s-aprinde şi-ndrăzneşte, Fericirea sa găseşte. 10 Tîtilor tale ma dau rob, ) • Rumenul lor în buze sorb. Soro, ce sînt asa frumoase Şi dulci si drăgăstoase ? Tot ce e p-a tâu trupşor E ca floarea mirositor. 11 Buzele tale mult î/m/ plac, Miare simt câ sâ prefac, Limba ta dulceaţă goala, Mîngiiere l-a mea boală. Grădină mult înflorită, Asa eşti împodobită, 12 Grădină păstrată bine, // 63 Cu izvor zleit dă mine. 13 Tot statul tău cel potrivit El sat n-are la privit. ' V 14 Eu lui mă rog, eu lui mâ-nchin, Tot ce am eu lui închin. 15 Eu izvorului celui viu, Eu lui rob primase să fiu, Celui cînd va asudeste t Iar cel mult arde, topeşte. 16 Bate-m, vinte, fă-m răcoare, Câ pofta o să m-omoare ! Cap. 5 1 Văz frăţiorul meu că vine Să să dezmerde cu mine. In grădina sa scoboară, Poama cea dulce doboară, Petrece în multă trufie // 64 Gustînd cu plăcere vie. 60 N 2 In grădina mea nimerii, Soro, nevastă, şi privii Toate podoabile sale Ce sînt la prea bună cale. Gustai cu multă plăcere Oar' dă ce inima cere. Mlncati si beti si voi > * » • Si vă-nveseliti ca noi. I * 3 Dormiam dar tot ingrijată Cînd la usă simţii dodatâ » y Frăţiorul meu câ venise / Si din gură iată ce-m zise: "Soro, dâschide mai tare Ca m-au bătut roua cea mare". 4 "M-am dăzbrâcat si sînt goală, Vez să nu faci năvală. // 65 M-am spălat pe piciorele Si cum voi pingâri pă ele ?" 5 El dă grab' mare ce-avea Virâ mîna sa p-o găurea Şi mă gâdîli peste tot, Pofta mă coprinse dă tot. 61 6 Mă sculai si-n grab' dăschisei, Nimic dă dînsul n-ascunsei, Frăţiorului cu drag dusei Tot ce mai scump avusei. 7 El poftind încă d-afarâ, Mă scoase dîn cale afarâ Si dâ plac mare leşinai. A w In fire viindu-m pa el catai Dar în zadar, căci lipsise, Sătul fiind, să dâspârtise. 8 Catatu-l-am si pîn prejur. // Strejarii nopţii, ce-ncunjur, Deterâ peste mine, Ei si mă jâfuiră bine, Brobodelnicul Im luarâ Si-m făcură mare ocarâ. I 9 Iar pâ voi, vă jur, fetelor, Să-i vestiti câ mor dâ dor 1 Să-i ziceţ celui prea iubit Câ dragostea lui m-au robit ! 10 Oar' cine-i acest fericit Ce pă cea frumoasă au pricit ? 62 Spune-1 nouâ, curînd sâ-1 vedim, Fiind jurate, şi să-l vinim. 11 Al mieu iubit frăţior I El e alb si rumeior, Dîn zece mii dâ-1 priveşti Pe el lesne il deosîbesti. // f 67 12 Prea mîndre sînt pletele lui, Fata lor, fata aurului, f 7 # ' 13 Iar ochii săi foarte iubeţi r De la ei dragoste-nveţi. 14 Fălcile cînd le priveşti Cu crinii le potriveşti Şi negreşit buzele lui C-un trandafir poci sâ le pui. 15 Mîinile lui oable frumoase Si ca caşul arătoase, i « 3 Trupşorul său foarte curat Cu mulţi lipici infâtat. 16 Iar vintrele si mai ceva i Nici mai stiu cum le lăuda l 63 Si fata sa cea iubeaţă < I » Ea la toate mă si-nvatâ. > i 17 Eu ce simţ îmi pare miare // 68 Si inima mult o cere. / 18 Oari ce s-o fi fâcut Iubeţul cel prefăcut ? El, care pă cea frumoasă Prea lesne din fire scoase, Ci blemati să-l nemerim, i 7 Cu dînsa iar să-l intîlnim. Răsuflare Verce neam ce-n lume vie Are îndemn la stihurghie Si sălbatec încă cîntă, / 7 Firea însă lui cuvîntă Iar noroade pricepute Au fătat cu multe cute ? Chibzuirea lor cea-nnaltâ // 69 Dînd poeziii drum dâ saltă Piste munţi, pîntre flori, Piste ape, pîntre nori. 64 Au întrupat nentrupiri, Au iconit nevediri. Firea si cu meşteşugire Ei au făcut o clătire. Limba noastră prea puţină Nu-i a nimui proastă vină, Căci însoată rău cuvintul ; In pirlejul ce dă gîndul. Mai cu vreme si cine stie. i t Prisosire poate sâ vie, Că scriitorii împodobesc Limba, patria-si slăvesc. Fie aceasta acuş cercare Mustra altor spre-ndemnare. 65 NOTE* Predislovie Pentru cuvintele incomplete, ca urmare a deteriorării filei, propunem următoarele lectiuni : j tîlmăcite alcătuite mai mult / mai ades poetici Satiră : Omul Posibile lectiuni pentru cuvintele incomplete : Totul în / Verce în Heară,/ Vită, * Ediţia aceasta este, totuşi, una de semnalare, de marcare în timp a unei priorităţi editoriale. Succintele date de istorie literara prezentate aici se cuvine să fie completate, în consecinţă, de către cei interesaţi, cu comentariile ample ce-şi află locul în versiunea definitivă din cuprinsul volumului VI al seriei "Documente şi manuscrise literare", pregătit de mai multă vreme pentru tipar. Jigania Niciodată Cît trăieşte Nevoia-1 Poezia este o prelucrare liberă a principalelor idei din An Essay on Man de Alexander Pope, pe care Ioan Cantacuzino insusi l-a tradus, în 1807, ) sub titlul Cercarea asupra omului, după versiunea franceză a lui Silhouette (B.A.R., ms. rom. 6002). Cîntec beţivesc Poezia apare, sub titlul Nimic nu-i ca vinul, şi în Spitalul amorului, broşura 4, de Anton Pann. Poveste Prima traducere în româneşte a fabulei La cigale et la fourmi de La Fontaine. Veacul cel fericit sau cel scump Traducere din poezia franceză a timpului. Autor neidentificat. 67 Lăcaşul morţii Poveste Traducere, prin intermediar francez, a unei poezii a preromanticului. englez Th.Gray. Traducere a poeziei Daphne (din ciclul Romances) de Marmontel. Dimineaţa poeticească Traducere libera a poemului Description poetique du matin de cardinalul Fr.-J. de Bernis. Stihuri tîlmăcite după italieneşte din Mi tastasie Traducere, prin intermediar francez, a unei arii din piesa Nitteti de Metastasio. Eleghie tllmăcită din Metastasie Traducere, prin intermediar francez, a cantonetei La Partenza de Metastasio. 68 1 Stihuri după italieneşte Posibilă traducere tot din poeziile lui Metastasio. Cintarea Cîntărilor Traducere extrem de liberă - si mult prescurtată - a primelor 5 capitole ale Cîntării Cîntărilor din Vechiul Testament. Se pot identifica, după opinia noastră, unele influente din versiunea cuprinsă în Biblia de la Bucureşti (1688). Răsuflare "Arta poetică" a lui Ioan Cantacuzino, suficient de semnificativă pentru ca Nicolae Manolescu sâ înceapă cu ea Istoria critică a literaturii romane (1990) si să considere că, dacă ar fi fost cunoscută, "ar fi avut în generaţiile următoare ecoul Testamentului lui Ienâchitâ". 69 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1 Bibliografia românească veche, IV, Adăogiri şi îndreptări, Bucureşti, 1944, p.lil tpoz. 247). 2 Gh. Ivănescu, Un poet român necunoscut din a doua jumătate a secolului XVIII, în "Iasul nou", V, 1953, nr. 3-4, p. 219-232. 3 Gh. Ivănescu şi N. A. Ursu, Un scriitor muntean de la sfîrsitul secolului al XVIII- » lea : Ioan Cantacuzino, în "Studii si cercetări stiintifice" (Iasi), Filologie, X, 1959, fasc.' 1-2,' p. 135-140'. 4 Al. Piru, Literatura română veche, Bucureşti, 1961, p. 562-567. 5 Al. Alexianu, Clteva date privitoare la viaţa şi opera fostului mare spătar Ioan Cantacuzino, în "Glasul bisericii", XXVI, 1967, nr. 5-6, p. 609-639. 6 Mircea Anghelescu, Preromantismul românesc, Ed. Minerva , Bucureşti, 1971, p.102-109. 7 Paul Cornea, Originile romantismului romanesc, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972, pf 143-146. * ‘ 8 Dicţionarul literaturii române de la origini pină la 1900,Ed. Academiei, Bucureşti, 1979, titlul Cantacuzino, Ioan, p. 147-148 (Florin Faifer). 9 Mariana Preotu, 0 carte unicat în colecţia Bibliotecii Academiei R.S.România - Filiala Iaşi : Ioan Cantacuzino, "Poezii noua", comunicare susţinută la Simpozionul Naţional "Valori bibliofile din patrimoniul cultural naţional. Cercetare si valorificare", IX, Brăila, 1988. 10 Poezia româna clasica (De la Dosoftei la Qctavian Goga), ed. îngrijită de Al.Piru şi Ioan Şerb, pref. Al.Piru, I, B.P.T., Ed. Minerva, Bucureşti, 1976 (poeziile: Răsuflare, Cîntec grădinâresc, Satiră : Omul, Cîntec păstoresc, Cîntec beţivesc). 71 GLOSAR arzos adj. - incandescent baboi s.m. - peşte mic; biban bleji vb. - a se holba, a se zgîi blemati interj. - "umblaţi!" boz s.m. - zeu, idol brobodelnic s.n. - broboadă capişte s.f. - templu cerbita s.f. - cerbice, gît cin s.n. - rang (boieresc) cimpi vb. - a poposi fărăcale s.f. - fărădelege geabnic adj. - zadarnic ginerie s.f. - nuntă, căsătorie glagole s.n. - isteţime; (aici:) posibilă construcţie proprie : pers. III sg. ind. prez. de la vb. a glagoli - a vorbi (cu iste time) gliştir s.n. - clistir heară s.f. - fiară hodin s.n. - odihnă 72 ibomnic s.m. - ibovnic iclean adj. - viclean iconi vb. - a înfăţişa; a zugrăvi împistra vb. - a împodobi, a orna imprumutor s.m. - creditor ingănas adj. - soptitor Insovoni vb. - a se îmbrobodi, a se voala înţola vb. - a îmbrăca, a acoperi jadnâ s.f. - lăcomie lămurit s.n. - curat, pur lecas s.n. - lăcaş i f marghiol adj. - deştept, isteţ mirodie s.f. - mirodenie motoi s.m. - motan rauimi vb. - a momi (?); a imita (?) mureş adj. - (animal) cu pete negre mustră s.f. - mostră; pildă nard s.n. - parfum (de nard) netrebnic adj. - fără ocupaţie; liber; inutil nimui pron. neg. - nimănui odin s.n. - odihnă pătimaş s.m. - victimă peleş s.n. - brăcinar pîrlej s.n. - prilej plăcător s.n. - (aici:) spătar plevie s.f. - pliveală )(aici:) tăiatul viilor 73 poetic s.m. - poet potcâ s.f. - necaz, belea pripasti s.f. - prăpastie, hău propi vb. - a opri rîmni vb. - a rivni (a dori mult; a invidia) rotos adj. - rotund (?) siberit s.m. - siberian sort s.m. - soartă t stau s.n. - staure, sâlas ' 4 stihurghie s.f. - poezie; versificaţie strada s.f. - chin, trudă strâdi vb. - a se strădui; a se chinui tarla s.f. - pajişte ticăit adj. - netrebnic, mizerabil; s.m. - om de nimic tlrcav adj. - chel, pleşuv troscot s.n. - ropot, trosnet trufos adj. - trufaş, îngîmfat tunsă s.f. - (aici :) sprinceană vedi vb. - a afla; a adeveri vel adj. invar. - mare (precedînd un rang boieresc) vercare pron. nehot. - oricare verce pron.nehot. - orice vini vb. - a învinui 74 vizii vb. - a bîzîi; (aici :) a susura voi vb. - a se înviora; a se înveseli zavistie s.f. - pizmă, invidie zăvastâ s.f. - perdea (?) zorie s.f. - auroră, luminat de ziua zvîrluga vb. - (aici :) a se înghesui 75 CUPRINS Argument, 5 Nota asupra ediţiei, 9 POEZII NOUĂ Predislovie, 15 Satiră : Omul, 16 Cîntec păstoresc, 19 Pocitanie, 20 Tînguire, 21 Sfat unui sâtrar amorezat ce avea în ceasu psihi mu în gură, 22 Cîntec betivesc, 22 Păs, dăpărtat fiind dâ Tica, 23 Măgulire sotiii cei pocite, 24 Pofidă si imputare unii din trei surori lasase pâ cel ce zice, 25 Cîntec grâdinăresc, 26 Poveste, 27 Cîntec păstoresc, 28 Rîs mult, 29 Veacul cel fericit sau cel scump, 32 Lăcaşul morţii, 35 l 7 Poveste, 36 Dimineaţa poeticească, 39 tot ce 76 Stihuri tîlmăcite după italieneşte din Metastasie, 44 Eleghie, tîlmăcită din Metastasie, 45 Stihuri după italieneşte, 47 Cîntarea Cîntărilor, 48 Răsuflare, 64 fote, 66 Bibliografie selectivă, 70 alosar, 72