This is a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project to make the world’s books discoverable Online. It has survived long enough for the Copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject to Copyright or whose legal Copyright temi has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that’s often difficult to discover. Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book’s long joumey firom the publisher to a library and finally to you. Usage guidelines Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. We also ask that you: + Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for personal, non-commercial purposes. + Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google’s System: If you are conducting research on machine translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the use of public domain materials for these purposes and may be able to help. + Maintain attribution The Google “watermark” you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. + Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other countries. Whether a book is still in Copyright varies firom country to country, and we can’t offer guidance on whether any specific use of any specific book is allowed. Please do not assume that a book’s appearance in Google Book Search means it can be used in any manner anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. About Google Book Search Google’s mission is to organize the world’s information and to make it universally accessible and usefiil. Google Book Search helps readers discover the world’s books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web at http : / /books . google . com/ G% II-b &arbatfj Collcge lilirarg FROM THE FUND OF CHARLES MINOT (Olaas ol 1828). Received I ^JL i f ^ C~°' Digitized by Google Digitized by ^ooQie Digitized by Googl Digitized by Googl Digitized by B. PETRfCEICU-HASDEO ETYM0L0G1CUM MAGNUM ROMANIC Digitized by ^ooQie Digitized by 6 ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIC DICŢIONARUL LIMBEI ISTORICE SI POPORANE A ROMÂNILOR LUCRAT DUPĂ DORINŢA ŞI CU CHELTUIALA M. S. Regelui CA ROL I SUB AUSP1CIELE ^OAJDE^IEI ROMÂNE DE B. PETRIOElCU-HASDEU Membru al Academiă Române, al Academiei Imperiale dehciinţe fi al Societăţii Imperiale archeologice dela St* Petersburgt al Societăţii de Linguisiică din Paris, al Academiei Regale din Belgrad\ al Societăţii Academice din Sofiaf al Syllogulul filologic ellenic din Constantinopole, al Societăţii Neo-linguistice Americane din Baltimore etcDirector general al Archivetor Statului; profesor de Filologia comparativă la Universitatea din Bucure să. Mănţinem dar aceste frumdse expresiunl Întrebuinţate de străbuni, şi nu ne temem de cuvinte cari aă căpătat de vecurl inpâmin-tenirea... CAROL I. ... mari şi nătede socotăle etimologhiceşti, adecă tâlcuitfcre de cuvinte Cantemir-voda (Ohron. i, 84). TOMUL IV. Introducerea BUCURESCI STABILIMENTUL GRAFIC I. V. SOCECti 59 — Strada Berzeî — 59 1898. Digitized by L^ooQle / Digitized by Google ( 0 NEGRU-VODĂ Un secol şi jumătate din începuturile Statului ţerel-Românoscl (1230—1380) ca Introducere la tomul iy „ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIC" DE B. P. HASDEU BUCURESCI 1898. Digitized by LjOOQle Digitized by PRE-CUVÎNTARE Aveam în cuget de a da în fruntea tomului IV al Etimologicului o introducere de vr’o trel-patru cole de tipar dup6 mustra tomurilor trecute. O înţelegere luata în sînul Academiei Române, în şedinţele din *27 si 21) Martie 1897, pune capet lucrării mele, îngăduinduinl urmarea numai piuă la anul 1898. Faţa cu acesta urmare, adecâ curmare din partea doctului corp, de vreme ce nu volu mal paşi înainte, mani hotărit de a mâ executa pe mine însumi printr’un după mesura mijldeclor mele. lata de ce „iSegru-voda” ese aşa cum esc. Este o datoria a nu»a de inima şi de minte de a rosti aci o adâncă, o nemărginită, o adevărata recunoscinţa care singur nra îndemnat la munca şi ml-a înlesnit’o. astfel ca Intemeiătoruluî Regatului Românilor i se închina studiul meu despre Intemeiătorii Statului ţereî-Românescî. voit eil a face, las Etimologicului un măreţ veşnic adio, măn-găindu-me cu vorba Stăpânului meu: „suit multe lacaşe" . . . Hasdeu Cămpina, 1 Ianuarie 1898. Digitized by Google Digitized by Google NIIGRU-VOD vi seiw. îl juMtite ■ iimaniE stdtuuii xoEi-itbaitiiEssi (1230-1380). Fie-care tom din Magnurn Etymologicum este preces de câte o introducere, cuprin^Ond o monografia istorico-filologică, pră-întinsă satl prăgenerală pentru a pută figura ca un simplu articol in şirul cel alfabetic al cuvintelor, dar menită a arunca o lumină metodologică asupra operei întregi. Tăte aceste introduceri vor formă cu timpul o colonadă de Propylee la Acropolea limbel române. Ca introducere la tomul al patrulea, mi-am ales anume pe Negru-vodă, cu care m’am ocupat forte mult sînt acum treizeci de ani, numai astăzi insă nu mă mal sfieso de a crede că am reuşit pe deplin în deslegarea acestei anevoiăse probleme. In studiul meO despre Basarabî am limpeZit mal întâlu elementul cel legendar ; îmi mal rămâne dară momentul cel istoric despre înte-meîarea Ţerel Românescî. Mal lămurit, din colectivitatea voevoZilor noştri celor Negri din văcul de mijloc, dintre acei Basarabî cari stăpâniseră numai câte o porţiune din teritoriul muntenesc înainte de unificarea Statului, trebui să precisâm acum într'un mod definitiv pe cel intâiu unificator sati pe unificatorii cel de’ntâlu, o represen-taţiune concretă, personalitatea satl mal bine epoca Iul Negru-vodă celui in specie. Atât în privinţa „Basarabilor", cât şi ’n acea a lui „Negru-vodă", sint fericit de a constata că din capul locului nemerisem punctul de plecare cel adevărat, astfel că tot ce'ml mal lipsla atunci 61,080. IV. 1 Digitized by II eraţi numai unele fapte documentale, dre-cari amărunte necesare pentru o desăvîrşită demonstraţiune. îmi mal lipsla încă ce-va: temperamentul. Vrîsta cu multă greutate mî-a dat sângele rece de a put6 judeca fără supărare greşelile une ori fdrte supărăcldse ale altora. Greşelile altora, greşelile mele, greşelile tuturor acelora cari se silesc a sparge o cale viitdre sad a îndrepta calea cea trecută, sînt simptome ale transformaţiunil succesive, sînt crize ale progresului; neiertate sînt numai greşelile celor îngurc eirîftrrov“. In acest mod Fotino ghicise cel de’ntâîu dualitatea sad chiar pluralitatea Negrilor-voevoţlî în prima periădă a istoriei Ţere!-Ro-mânescî, aşa câ’I lipsîa numai dără dea identifica numele Negru cu numele Basarabă. Un adept direct al lui Fotino a fost marele nostru Cogălnicănu, cănd la vrîsta de 18 ani, student atunci la Berlin, el a publicat franţusesce o istoriă a Romanilor. Deşi consulta mered pe Engel, el a preferit totuşi pe Fotino. După Fotino, sad mal adevărat după Cogălnicănu, urmăză Palauzow, mal observând că epoca emancipării lui Radu-Negru de sub dominaţiunea corăneî Sântului Ştefan era cea mal potrivită anume pe la jumătatea secolului XIII, de 6ră-ce tocmai atunci Ungaria era încurcată într'un răsbolu contra Veneţiei (1244) şi contra Austriei (1248—53), mal fiind ameninţată de Tătari (1261). Din cele-lalte două cărţi grecescl contimpurane lui Fotino, nu mă opresc de loc asupra lui Dimitrie Filippide, Iar despre fraţii Tunusli mă mărginesc a menţiona notiţa mea, intercalată in prefaţa Iul Sion la traducerea românăscâ a publicaţiuniî lor. Despre Dimitrie Filippide în parte mă tem a mă atinge în orl-ce mod, în bine sad în red, căci nepotul sad strănepotul sed, d. profesor Alexandru Filippide dela Iaşi, se supără foc când ed vorbesc despre Dimitrie Filippide, se supără ărăşl foc când ed nu vorbesc despre Dimitrie Filippide, şi de sigur se va supăra foc şi acuma când ed, fără a vorbi, $ic numai că nu vorbesc despre Dimitrie Filippide. Ierte-mă 1 Digitized by XX § 9- Aron Florian. - Hei iade. La Români primul manual didactic de istoria naţională, a fost „Ideea repede" a lui Aron Florian sad Florian Aaron, după cum se numla el la început. Publicată la 1835, cartea lui Florian este fărte remarcabilă pînă astăzi, nu ca o lucrare critică, ci ad narrandum, cu mult bun simţ şi intr’o limbă curat românăscă. în prefaţă Florian ne spune: „Intr’acăstă vreme, când Rumânii sînt puşi pe „drumul înaintării, când duhul şi chipul lor de a se gândi le che-„zăşuesce tot binele, trebuinţa de istoria ţârii s’a simţit mal mult „şi mal adânc decât totd’a-una. Dar o ast fel de istoriă a patriei, „care să corespundă cu trebuinţa şi dorinţa de obşte şi care să „se potrivăscă cu adevărul ce se cere într’acest văc şi după cea „d’acum stare a lucrurilor, este un fapt fărte îndrâsneţ, supus la „mii de pedice nebiruite şi care aduc la desnădăjduire şi pe cel „mal înfocat şi mal întreprinzător duh de Rumân. Isvărele ce păte „cine-va consulta spre a scăte fapte şi întâmplări spre a le clasi-„fica după vreme, loc şi persdne, ca să ur^escă şi sâ ţesă o istoriă „a Ţerel-Rumânescî, sint multe; aici insă pentru pildă numesc „numai două: hronografurile ţeril şi istoriile străine, şi din cercetarea acestora se va vedă greutatea la care e supusă alcătuirea de istoria Ţeril-Rumânescl. Dintr’o mulţime de hronografurl „ce se află pe la uniî-alţif nu se potrivesc două ; istoriile străine, „afară că nu conglăsuesc nici de cum cu hronografurile ţeril, apoi „şi ele singure îşi contrazic una alteia.. .“ Necunoscănd pe Fotino, căci nu sciea grecesce, Iar pe Samuil Micul şi pe Şiacal cunoscăndu’I numai din audite, căci nu erau publicate, Florian se conducea aprdpe exclusiv de cronica munte-născâ cea obicinuită şi de Engel. El a lăsat neatins pe Radu-Negru cel dela 1290, apoi retl a încâlcit pe urmaşii lui, pe Mircea cel Mare îl face fiîu al lui Dan-vodă, pe adevăratul Radu-Negru dela 1373 îl uită cu desăvirşire etc. Şi totuşi o lungă generaţiune de Români învăţaseră în şcălâ istoria română numai după Florian, atât de ademenitor prin frumuseţea limbel de pe atunci. Pentru mine însumi, departe în Basarabia, cea de’ntâlu carte românăscă, pe care o citii încântat şi o scieam pe din afară la vrista de şăse ani, att fost extractele din Florian, intercalate in Crestomaţia cea ruso-moldovenăscă a lui Hincu. Digitized by ^.ooQie XXI Al nostru Heliade nu era poet, nu era filosof, nu era istoric; dar totuşi era un om de geniu. Geniul nu scie, nu vede, ci bro-desce. Dacă geniul a învăţat multă carte, el păte să controleze, să verifice şi să rectifice ghicitura sa pe o cale metodică. Dacă n’a învăţat, remăne numai cu ghicitura, o ghicitură necontrolată, neverificată, nerectificată, adesea o singură picătură de adevăr între o mulţime de greşeli. Acea picătură insă merită de a fi semnalată, după cura merită a se scăte dintr’o movilă de năsip o foiţă de aur. Bătrănul Asachi, pe care unii îl compară cu Heliade, era învăţat, fărte învăţat, dobă de sciinţă şi de artă tot-o-dată, mal vorbind vr’o $ece limbi, —dar Asachi nu avea nici o schîntee de genitl: dela dinsul nu va vemână nemic. In privinţa Iul Negruvodă Heliade a dibăit, că punctul de plecare cel luminos se află numai la Cantemir. Apucând însă punctul de plecare, Heliade a împins conclusiunile prâ departe, lipsit cu desăvîrşire de metoda sciinţifică. El recunăsce că tuturor vechilor voevo^I din familia Basarabilor li sa putea S i ( Laurian, Heliade, fruntaşi, manualurile !<• care deosebit la locui-literatureî ndstre did Istoria critică a pro: compromisul d-lul 'I Digitized by LjOOQle XLV t u tor ii asociaţi dd. Scrabă, tact, deosebind legenda de iote acestea forte metodic pe ■a;: - . -Jiniir. uu. -ur.u _ uQIIi II. . J iias. ttriL . , _ pomposul titlu: „Tstoria naţio- ,»a, arma, casa şi mintea Romă* _ ile". Ca devisă : „Virtus Romana . încăpând alte cuvinte, nu se spune prefaţă insă autorul o spune, mal pretenţiunea de a fi un descoperitor u isesc chiar că tOte datele istorice din .nai din acea scrisă de D. Laurian. Dar a atâtea lacune şi o aşa confusiune, cât :iţi, ca D. Hasdeii spre exemplu, sint si-urmăririle lor mal mult prin inducţiune. In .idu-mă cu studiul istoriei naţionale ca pro* o mulţi ani, am avut şi eti ocasiune a mă din evenimentele, cari se presintă une ori in rcat sah contrazicător, ar fi putut a se urma în ast-fel a nemeri pOte mersul cel mal adevărat al l’entru mine sper şi sint convins că viitorul va operirî cari să justifice mal tOte inducţie..." : area unul „viitor" forte problematic, despre manualul o eQ nu mal pot vorbi. § 20. D. Oncîul. i). Onclul mă pune din capul locului în antitesă cu Rosler: mal mult succes decât Rosler a mănuit stilul criticei d. Ilasdefi i Istoria critică a Românilor. In cestiunea nOstră, atinsă numai .n lineamente generale cu ocasia cercetărilor făcute asupra altor „întrebări, critica constructivă a d-luî Hasdeii ajunge la resultate „mal îndestulătOre decât cele ale criticei mal mult destructive a „Iul ROsler. Ea privesce cu deosebire analisa tradiţiunil indigene „despre originile Principatului, înlăturată de Rosler fără a fi înlocuită prin o teoriă întemeiată, care să explice ceea ce tradiţiunea Digitized by L^ooQle XLIV D. Gî-allin se ţine de d. Tocilescu pinii şi cu „Liten-vodă biltu „în mal multe rîndurî pe Şerbi", mulţumindu-se a perifrasâ pînă şi greşelele. D. Secărănu urmeză şi el după eclectismul dlul Tocilescu. D. E. Ropală s’a încercat a împăca Istoria critică cu teoria Iul Şincai, dar într’un mod ciudat. El scie pe Tugomir Basarab înainte de 1310 şi recunosce că Radu-Negru este numai tatăl Iul Mircea cel Mare între 1372—82; totuşi pune pe un descălecător al Ţerel Românesc! la 1215, pe care’1 numesce Radu Basarab fără „Negru". Mal priceput într’o încercare analăgă, d. M. Andreîan începe cu Şincai, fixând pe întemeietorul Ţerel-Romănescî după 1210, dar nu pe un Radu, ci pe simplul „Negru vodă, ducele Făgăraşului", Iar pe Radu-Negru îl aşă$ă la 1372. Despre lungul interval de un secol întreg dela 1210 pînă la Alexandru Basarabă în 1310, d. Andreîan se strecără din încurcătură prin: „urmaşii acestui Domn nu se cunosc". Tocmai acel lung interval speriă cu drept cuvînt pe d. G. Cristescu. El §ice: „A spune copiilor din şcălele primare că în „curs de un văc aîi urmat la tronul ţerel mal mulţi Domni fără „a se sci numele lor, este pentru mintea copiilor un lucru grett „de înţeles". De aceea d. Cristescu urmăză după Istoria critică despre cucerirea Făgăraşului de cătră BasarabI înainte de 1210, apoi după Şincai despre Radu-Negru şi cei lalţi Domni pînă la Alexandru Basarabă, şi ’n fine dela 1310 Iarăşi după Istoria critică. Din aceiaşi direcţiune, forte pe scurt, este d. M. Ţintă. D. N. Beldicănu nu se desparte de d. Xenopol. Statul muntenesc a fost fundat la 1290 : „Tugomir Basarab, numit mal apoi Radu „Negru, trecu munţii Carpaţî în fruntea unul mare număr de Ro-„'mânî din ducatul Făgăraşului în Muntenia". După aceea d. Beldicănu desfiinţăzâ pe Vladislav Basarabă, unul din cel mal iluştri Domni al Românilor, şi chiar pe Radu-Negru cel adevărat, tatăl lui Mircea cel Mare, picând: „După Alexandru Basarab, mal mulţi „Domni slabi ocupară pe rind tronul Ţerel-RomânescI pînă la „anul 1386". D. A. Michaelescu urmăzâ de asemenea d-lul Xenopol, mai reproducănd legenda lui Bolintinănu despre Radu-Negru: Radu-Negru ’ntinde braţul spre hotare, Şi sub el Românii fac o ţ<5râ mare.,. Digitized by LjOOQle XLV în cartea didactică cea mal nouă, institutorii asociaţi dd. Scrabă, Negulescu şi Teodosifi, proced cu mult tact, deosebind legenda de cronică, iar cronica de Istoria critică, tdte acestea forte metodic pe înţelesul copiilor. Mai încă una. Cartea d-lui G-. Melidon purtă pomposul titlu: „Tstoria naţio-„nală pentru popor sati nemul, sapa, arma, casa şi mintea Româ-„nilor prin tdte timpurile şi locurile". Ca devisă: „Virtus Romana rediviva". Pe frontispiciu ne mal încăpând alte cuvinte, nu se spune că este o carte didactică ; in prefaţă insă autorul o spune, mai adăogănd: „Nu am nici cum pretenţiunea de a fi un descoperitor „în domenul istoriei şi mărturisesc chiar că t<5te datele istorice din „acestâ carte le-am luat numai din acea scrisă de D. Laurian. Dar „istoria nostră presintă încă atâtea lacune şi o aşa confusiune, cât „istorici din cei maî erudiţi, ca D. Hasdetl spre exemplu, sint si-„liţi încă a procede în urmăririle lor mai mult prin inducţiune. In „aşa situaţiune, ocupându-mă cu studiul istoriei naţionale ca procesor in curs de mai mulţi ani, am avut şi eh ocasiune a mă „gândi, cum fie-care din evenimentele, cari se presintă une ori in „mod atât de încurcat sau contrazicător, ar fi putut a se urma în „mod natural, şi ast-fel a nemeri păte mersul cel mai adevărat al „istoriei năstre. Pentru mine sper şi sint convins că viitorul va „aduce descoperiri cari să justifice mai t<31e induc-„tiunile mele..." In aşteptarea unui „viitor" fărte problematic, despre manualul d Iul Melidon eh nu maî pot vorbi. § 20. D. Onciul. D. Onciul mă pune din capul locului în antitesă cu Rosler: „Cu maî mult succes decât Rosler a mânuit stilul criticei d. Hasdetl „în Istoria critică a Românilor. In cestiunea năstră, atinsă numai „în hneamente generale cu ocasia cercetărilor făcute asupra altor „întrebări, critica constructivă a d-lul Hasdetl ajunge la resultate „maî îndestulătăre decât cele ale criticei mal mult destructive a „lui Rosler. Ea privesce cu deosebire analisa tradiţiuniî indigene „despre originile Principatului, înlăturată de ROsler fără a fi înlocuită prin o teoriă întemeiată, care să explice ceea ce tradiţiunea Digitized by ^.ooQle XLVI „tinde a explica". Si apoi urmeză: „Dacă şi ingenidsa teoriă a „d-lul Hasdeti, desvoltată cu cunoscuta'! măiestria, nu va pute fi „susţinută în întregimea el, de bună samă insă direcţiunea dată „de d-sa e singura dela care în mare parte putem aştepta resol-„virea cestiunil". D. Oncîul combate pe d. Xenopol, pe care’l numesce „oel mal hotărit apologist al şcdlel vechi" în privinţa Iul Negru-vodă dela 1290; spulberă cele şese pretinse crisdve ale Câmpulungului, cari tdte la un loc formeză o colecţiune de copie după un singur crisov dela Matelu Basarabă; şi constată că Radu-Negru cel descălecător al Ţerel-Românescl din cronicele muntenesc! este Radu-vodâ tatăl Iul Mircea cel Mare, un Domn fdrte bisericos, pe care călugării l’afi rădicat în slavă. Desfiinţânduse astfel mistiftcaţiunea cea scrisă, mal remâne totuşi în picîdre legenda cea poporană. Un Negru-vodă mal trăesce pină astăzi pe ici pe colo in gura Muntenilor şi a Ardelenilor. O asemenea legendă nu p<5te să fie ştdrsâ cu buretele. Criticul este dator s’o limpe^escă, cel puţin s'o scotocdscă. D. Onclul resumă următorul mod al meti de a vede acGstă problemă: „Negru vodă al tradiţiunil poporale nu e decât o perso-„nificaţiune a dinastiei Basarabilor pentru timpul mal vechiu, nume „poetic format de fantasia poporului din numele Basarab prin preschimbarea părţii arab cu negru (= arDin argumentele aduse „în sprijinul acestei ipotese, numim mal ales epitetul de negru dat „Munteniei de cătră vecini, la cari se găsesce chiar şi forma arap „pe lingă negru, şi capetele de arap în stema Munteniei după Levin „Hulsius (1597)“. Apoi în notă, despre epitetul „Arapi" şi „Negri" aplicat Românilor în eposul Slavilor meridionali, d. Onclul adaogă: „Arabisarea Românilor in poesia poporană sud slavică, asupra acestui „punct pr 6-puţin lămurit nu m& pot pronunţa hotărît, neavGnd „la mână colecţiunile cântecelor respective. Sub Arabia din Nibelun-„genlied şi din cronicele ungurescl cred însă că trebue să se în* „ţeldgă numai imperiul Arabilor din timpul Cruciatelor". D. Onclul are o deplină dreptate că eti am greşit despre „Arabia" din Nibelungenlied şi din cronicele ungurescl. Aşa este. AcGstă greşelă e un epizod care se va suprime în noua ediţiune a Istonei ciitice, fără a fi câtuşi de puţin solidară cu restul textului. Regret că am greşit, dar regret şi mal mult că însuşi d. Oncîul n’a putut să controleze pe Românii cel Arapi in baladele poporane bulgare Digitized by XLVII şi serbe; regret şi mai mult că, stema cea cu Negri! a Basara-bilor d. Oncîul a cunoscut’o—ca şi mai sus d. Urechia —numa! din Levin Hulsius dela 1597; ba încă aş putâ să mai $ic că regret şi maî mult că un bărbat ca d. Oncîul, un istoric fruntaş necontestabil, nu o reputaţiune usurpată, nu un savant de reclamă, sa grăbit a afirma că Basarabă n'are a face cu Negrul, s’a grăbit a afirma înainte de a'şl fi procurat întălu „colecţiunile cântecelor respective" şi înainte de a se fi încredinţat tot-o-dată că deja în secoliî XIV şi XV scutul cu Negri! era stema dinastică cea oficială a Basarabilor, după cum eti am demonstrat’o. Orî-unde în afară din Oltenia se arătaft cetele unu! Basarabă, tocmaî in afară din Oltenia era lucrul cel ma! firesc ca stâgul atât de caracteristic cu stema Negrilor să inspire altora pentru acele cete epitetul de Negri-Român! având în frunte pe un Negru-vodă. Nesocotind acest „punct prâ-puţin lămurit", pe cel maî lămurit după convicţiunea mea, pe cel ma! plastic şi maî simplu, d. Oncîul a fost silit a presupune că dela Tătarî căpătaseră Românii ce! din Muntenia epitetul de Negri, îar după aceşti Munteni s’aţjis apoi unui Domn al lor Negru-vodă, tdte acestea anume în afară din Oltenia Basarabilor. D. Oncîul $ice : „D. Hasdetl a caracterisat mitul lui Negru-vodă „ca personificare a originilor Statului la Românii numiţi cu epitetul „de Negri. Acest punct de plecare trebue recunoscut ca cel maî „nimerit şi maî sigur. In istoriă întâlnim, maî la tdte popdrele, „nenumărate caşuri de analogia pentru asemenea personificări, în-„cât ne putem crede dispensaţi de a ne maî opri la acest punct. „Întrebarea ce are să ne preocupe este: cinesînt Negrii-Români?11 La acâstă întrebare, pe care şî-o pune d. Oncîul, eti respunseî: Basarabii având pe stindarde imaginea unui cap negru, de aci pentru Domn epitetul de Negru-vodă, îar pentru cel supuşi Negri-Ro-mânî, ambele epitete înrădăcinându-se nu în Oltenia, de<3ră-ce acolo nu era ce-va noti care să impresioneze imaginaţiunea poporană, ci înradăcinându-se anume afară din Oltenia. La aceîaşî întrebare d. Oncîul respunde: „Avem a face cu o particularitate a popdrelor „turanice, care distingea posiţiunea dominantă saii centrul cu epitetul alb. Centrul fiind alb, o parte a periferie! devine prin contrast ncgră. picem numai o parte, căci nu tdta periferia e nâgră, „ci numaî partea din afară de teritoriul principal. Cu alte cuvinte: „ţâra impropriă sad supusă se numesce , spre deosebire de Digitized by LjOOQle XLVIII „ţera piopriă sah dominantă numită albă“. Prin urmare, Turaniîaii calificat Negri pe Românii cel supuşi, de unde Domnul acestora Negru-vodă. De aci conclusiunea : „Deci şi mitul lui Negru-vodă „p<5te fi primit numai ca personificare a originilor Statului la Ne-„griî-Românl, nu însă şi ca personificare a dinastiei Basarabilor". Mărturisesc eh-unul că nu înţeleg, dar nu înţeleg de loc, intriga doctrină a d-lul Onclul: cu centrul, cu periferia, cu nu tătă periferia, cu numai partea din afară etc. A fost o poticnălă nenorocită, care nu sa oprit cel puţin la timp, ci din pas în pas Pa împins pe d. Onclul la o teoriă excentrică, o teoriă nouă, pe care am pută-o numi bulgărescă. Din dată ce Negru-vodă nu este un Basarabă, trebui să căutăm pe alt cine-va ca să nu fie din dinastia cea oltenăscă, astfel ca să se potrivăscă neapărat cu „tradiţiunea despre închinarea Basarabilor, „care va fi avănd ăre-care temelu istoric", căci singurul punct la care d. Onclul mănţine cu stăruinţă in totalitatea relaţiuniî din cronice muntenesc!, este închinarea Basarabilor la Negru-vodă, deşi — fie (,lis în parentesl —aceleaşi cronice muntenesc! afirmă că Negru-vodă era şi el unul din Basarabî, ceea ce este mult mal important decât .particularitatea cea cu „închinarea". Urmărind dară pe atare Negru-vodă, căruia să i se închine Basarabii, d. Onclul îl află din Bulgaria. S'ar pută argumenta că primii AsanI, adecă cel trei fraţi, eraQ originari din România carpatină, Iar nu din cea balcanică. S’ar mal pută argumenta că prin acăstă origine se explică ajutărele ce le venlah lor dela Cumani şi dela Românii cis-danubianl în lupta contra Bizanţiuluî. Acestea s’ar pută argumenta, dar d. Onclul nu le utilisăză, nu le atinge măcar, ci privesce pe primii Asanl ca Români de peste Dunăre, şi totuşi susţine că el stâpânîaîl peste Bulgaria şi peste Ţăra Românăscă tot-o-dată: „Mitul lui Negru-vodă, „căruia se închină şi Basarabii din Oltenia, cată deci să represinte, „in forma sa originală (fără adaosul posterior despre pretinsul descălecat din Amlaş şi Făgăraş) domnia Asenescilor în Ţăra-Românăscă"; şi d. Onclul mal intăresce: „Trebue să ţinem la Asenescl. EI ah „pus temelia Statului român în stânga Oltului, şi lor s’ah închinat „Banii din Oltenia". Acăstă teoriă nu se dovedesce absolut prin nemic, de vreme-ce ea se întemeiază pe următorele imaginare temeiuri: Digitized by v^ooQie XLIX 1°. Despre diploma lui Ioan Caliman Asăn din 1250, în care împăratul se întitulăză „Domn al Bulgarilor şi Grecilor şi peste Moldovlachiau, d. Oncîul mărturisesce că este un „document falsificat", dar observă: „Părerea falsificatorului că Moldovlachia făcea „parte din imperiul româno-bulgar trebue să albă de basă „tradiţiunea". 2°. D. Oncîul dă o mare importanţă aşa numitului nikii, o istoriâ bulgărăscă scrisă la 1762 de cătrâ stareţul Paisie din Sântagora, o lucrare modernă fără nici o valdre seridsă, care ne spune că: „Asăn aluat in stăpânirea sa şi amindoue Vlachiileu, ceea ce constituă o g<3lă afirmaţiune, o afirmaţiune cu atât mai gdlă cu cât ea este în concordanţă cu din diploma cea falsă de mal sus, aflâtbre tocmai la Sântagora, unde scriea autorul. 3°. In diplomele cele slavice ale Asanilor: „împărat al Bulgarilor şi Grecilor şi al celor-lalt epărfi“, d. Oncîul ne asigură că prin „cele-lalte părţi" se înţelege Ţăra-Românăscâ, adecă Ţăra-Românăscă este un „et-caetera", „xaî ti Xotirâ“, un argument ca „lu-cus a non lucendo". 4°. în diploma regelui maghiar Bela IV din 1239, pasagiul: „circa partes Bulgariae in terra quae Zeuren nominatur", adecă: în vecinătatea Bulgariei ţăra numită Severin, d. Oncîul explică: „ceea ce va să $ică. cam atâta cât şi în părţile Bulgariei", ce-va ca proverbul: „baculus in angulo, ergo piuit". Atâta tot. Unde este dară acea stăpânire a Asanilor asupra Ţereî-Româ-nescl? Un vechîu document fals, de care se folosesce un notl călugăr agramat, apoi un et-caetera, şi'n sfirşit un „înlăuntru" în loc de un „aprdpe". Chiar dacă Asaniî şi Basarabii n’atl fost din aceiaşi castă ol-tenăscă a Sarabilor, totuşi legătura de amiciâ sad de alianţă între dînşiî este sigură. Există despre acăsta un preţios document din 1235, pe care eft îl volu reproduce mal jos,—un document nu ca cele patru argumente de mai sus. Un fiîu al bătrânului Asan s’a 4 01,080. IV. Digitized by LjOOQie L luptat in Oltenia pentru Români contra Ungurilor. Iată un fapt istoric. Dar o stăpânire bulgărdscă în regiunea Carpaţilor, nici după Asan, nici înainte de Asan, nu înfăţişdză nici o umbră de probă. Tocmai documentul cel din 1235 invederdză că întemeietorul Statului muntenesc n’a fost şi nu putea să fi fost din Bulgaria. Avdnd o consideraţiune cu totul excepţională pentru fdrte remarcabila activitate sciinţifică a d-luî Onclul, mal seiind că este încă tîndr şi are de’nainte'I un lung strălucit viitor pentru a se perfecţionâ din ce în ce mal mult, de aceea volu mal atrage atenţiunea’! asupra uneia din nesce greşeli destul de grave. Pentru a explica anexarea Făgăraşului cătră Ţera-Romândscă, d. Onclul $ice : „se află în posesiunea Domnilor români prima dată „în timpul lui Vladislav I ţinutul numit mal tăr^iti Amlaş la 13G6, „şi tera Făgăraşului la 1369“. De ce dară Făgăraşul nu înainte de 13G9 ? Fiind-că d. Onclul cundsce din colecţiunea Hurmuzachi diploma lui Vladislav-vodă din 20 Ianuarie 1368, unde Domnul îşi dă titlul: „Wo3’,evoda Transalpinus et Banus de Zeurino“ fără Făgăraş. EI bine, în colecţiunea Hurmuzachi diploma in cestiune nu este reprodusă intrdgă, anume fără pecete. Documentul original se păstrdză în archivul municipal al Braşovului. Acest original a fost pentru întâia dră reprodus la 1806 de cătră Marienburg cu amărunta descriere a peceţil. Pe pecete titlul lui Vladislav-vodă sună: „Weyvoda Transalpinus Ban de Zeurinio et Dux de Fu* grus“. Diploma fiind din Ianuaritl 1368, este învederat că pecetea fusese deja în fiinţă cel puţin din 1367, adecă: titlul cu „Făgăraş** este cu mult anterior anului 1369. Necunoscdnd pecetea, d. Onclul trage conclusiunea greşită că Basarabii stăpâniseră Amlaşul înainte de Făgăraş, şi prin acdsta motivdză în titulatura diplomelor ulte-ridre Amlaşul înainte de Făgăraş. Motivarea este tot aşa de neîntemeiată ca şi conclusiunea. Nu urmdză de loc că Amlaşul va fi aparţinut lui Vladislav-vodă înainte de Făgăraş, ci este probabil tocmai contrariul de a se da în titulatură prioritatea unei acuisi-ţiunl prdspete, întru cât ea era mal importantă pentru BasarabI prin posiţiunea mal în inima Transilvaniei, lată de ce Amlaşul, ca o acuisiţiune mal prdspetă, se numla o „ţdră nouă“ in alăturare cu Făgăraşul cel stăpânit mal de ’nainte. In diploma lui Vladislav-vodă din 1872 titlul este : „Dux Novae Plantationis et de Digitized by {jOOQie LI Fugaras", însemnând : „ducele Amlaşulul şi al Făgăraşului", după cum Fam stabilit efl în Istoria critică şi după cum a admis’o şi d. Xenopol, Iar nici decum „Novae Plantationis terrae Fugaras", după cum o afirmă dd. Urechia şi Oncîul, uitând amîndol că în diplomele latine ale Iul Vladislav-vodă ne întimpină numai „de Fugaras", fără „terra". § 21. Dr. L. Rethy. In privinţa istoriei şi a filologiei specifice române, d. R6thy este considerat între Unguri şi se consideră el-însuşî ca cel mal competinte ; ba încă printre Românii de peste Carpaţî el şl-a găsit un disciplu admirator pe d. Ioan Costa, care susţine că d. Rdthy ne-a pus în cbfâ pe noi toţi cei lalţi: „Numele lui Clain, Şincal, Maior, „Ciparîu şi HasdeCi vor stîrni in noi tot-d’a-una simţul devotamentului şi reverenţei adevărate, pe cari, convinşi noi de greşelile „lor, nu’I vom batjocori, ci închinându-ne naintea genialităţii lor, „le vom arăta smeriţi calea cea veche greşită—a lor—şi acea nouă „a adevărului", adecă a d-luî Răthy. Mersi personal că cel puţin „nu m8 va batjocori" d. Costa, şi mersi tot o dată din partea Românilor cis-carpatinl că a acordat măcar unuia din el un locuşor lingă cel patru trans-carpatinl. Nu volu desbate aci teoria fbrte nostimă a d-lul Răthy despre venirea Românilor de peste Dunăre în v6cul de mijloc nu din vre-o altă causă, ci numai şi numai fiind-că—argument serios — fonetica românăscă se asămSnă aşa de mult cu fonetica italiană, ceea ce înainte de d. Răthy neminea n’a observat’o. O las la o parte. Sint silit a m8 mărgini cu problema lui Negru-vodă. Nesciind că slavonesce -m este un sufix adjectival şi genitival, d. Răthy citesce intr’un document serbesc: „6acapa<5ttHy 3e*jno“, caşul acusativ dela „6acapa6raa seuia*, adecă „ţăra „terra Ba- sarabica", şi apoi conchide că numele cel organic nu e „Basarabă", ci este „Basarabm". Acăţându-se de flexionarul slavic n, care de loc n’are a face cu tulpina numelui celui românesc, d. R8thy gâ-sesce pe n în „busurman satl , precum numîatl po- „porele tătare şi slave ale Rusiei sudice pe mohamedanl", ungu- Digitized by v^ooQie LII reşce „bbszOimbny", şi etă’l că exclamă: „Basarabin este ", Iar prin urmare Basarabii nu erah Romănl, ci Cumani de cel ma-hometanî. Pentru a face pe Basarabl să'şl pbrţjă naţionalitatea şi religiunea dintr’o dată, era de ajuns d-luî Rbthy sufixul slavic ge-nitivo-adjectival -m, care n’are absolut nici un fel de legătură cu numele Basarabâ. Reposatul Bulgar Rakovski, om forte cum se cade, dar care nu sciea latinesce, zâresce la Ambdbe Thierry o ci* taţiune latină din Cicerone : „Belgarum", adecă genitivul plural din „Belga" despre poporul celtic Belgl, şi declară cu o profundă convicţiune că Cicerone vorbîa despre „Bulgari". Pe Rakovski l’a bucurat casualul latin -r, pe d. Rbthy casualul slavic -n. Dar măcar lătinesce scie bre d. Rbthy cel apoteosat de d. Toan Costa? Pentru a identifică pe „Basarabă" cu „Busurman", d. Rbthy citbză doue diplome fbrte interesante despre un Român din Transilvania de pe la jumătatea secolului XIV. In diploma din 1350 este: „Egidius filius Johannis de Bezermen-Zanchal" ; în diploma din 1361: „Egidius filius Bazarab de Zanchal". D. Rbthy argu-mentbză: „Prin aceste doue documente se elucidbză că numile Be-„zermen şi Bazarab în vbcul XIV aii acelaşi valbre, cea de’ntâîu „formă a numelui fiind maghiară, cea din urmă slavo română". O curibsă equivalenţă. Ambele documente se completbză la o-laltă aşa: „Egidius filius Iohannis Bazarab de Bezermen-Zanchal". Este vorba despre fiîul unul Ion Basarabă: „filius Iohannis" la 1350, „filius Bazarab" la 1361, avbnd satul Beszermbny-Szancsal: la 1350 „de Bezermen-Zanchal", la 1361 „de Zanchal", adecă: „Bazarab" despre om, „Bezermen" despre pămînt, Iar d. Rbthy $ice: „Bazarab" este „Bezermen". Ce-va mal minunat. însuşi d. Rbthy ne spune că numai la 1350 regele Ludovic a dăruit acelui Egidiii moşia Bezermen-Zanchal, pe care o stăpâniseră înainte „fllii Pauli dicti Pyrus de eadem". Deci pină la 1350 Egiditi nu avea pe „Bezermen". Totuşi tatăl seti se numla „Bazarab". Dacă dară „Bezermen" însemnbză „Bazarab", în caşul de faţă „Bazarab" nu putea să fi existat înainte de 1350. Consequenţa firbscă este că pînă la 1350 Egiditi trăia deja, dar nu avea încă pe tată. Resultă clar că Bazarab, tatăl Iul Egiditi, nu se născuse încă el-însuşî pînă ce filul şeii n’a reuşit a căpbta mal intâlu satul Bezermen, de vreme ce Bazarab şi Bezermen sînt tot una. Iată de ce etk mal întreb încă o dată .: măcar lătinesce scie bre d. Rbthy ? Cât despre d. Ioan Costa, îl las să admire „calea cea nouă a adevbrulul". Digitized by LjOOQle LIII Sufixul slavic *m şi teoria „filius ante patrem", atâta a putut s’o scoţă la lumină d. R<3thy pentru a dovedi mahometismul Ba-sarabilor. El singur mărturisesce că n’are alte probe documenta le, ci numai combinaţiunl etnografice, dintre cari cea mal originală este o domniă a Ungurilor Iazigl pe la 1330 in Ţ6ra-Român6scă. Şi cum aşa? Sub regele maghiar Carol-Robert, Saşii din Ardtil ajunseseră la o însemnătate politică atât de mare, încât pe la 1320 el nu s’ati temut chiar de a se rescula contra Ungariei cu arma în mână, conduşi de contele lor Henning: „comes Henningus de Villa Petri erecto vexillo, aggregata multitudine Saxonum". Saşii dară aveaţi pe atunci o armată propriâ a lor, de care îşi per mi tea ti a dispune intr'un mod independinte de Ungaria. La 1330 Bulgarii şi Românii purtând un resbolu contra regelui serbesc Ştefan Milutin, cu dînşiî eraţi aliaţi şi Saşii, o cdtă trimisă în ajutorul lui Alexandru Basa-rabă, de sigur fără autorisaţiunea Ungariei. Vorbind despre acel resbolu, un act serbesc menţiondză pe Saşi: „rocno^cTKo c na cjraBHCTHKaTa Bt Poitbhhh r. B. II. X'MKjţey)®- Apoi comparând pe d. Xenopol cu d. Oncîul, el se rostesc în favorea d-lul Onclul: „orl-cum ar fi, Onclul e mult mal aprOpe de adevăr (BctKaici, Onclul e «Horo no-6jiH3y jţo HCTHHaTa)“. El bine, acolo unde el se opresc pe larg asupra Iul Negru-vodă, dd. Mileticl şi Agura mă uită pe mine cu desăvîrşire, pe d. Onclul îl trec cu vederea, şi se asociază pe de’ntregul cu d. Xenopol, adecă cu RaduNegru dela 1290 cel cu faîmosele crisdve ale Câmpulungului. Dd. Agura şi Mileticl câştigă un plus prin ambilaterala erudi-ţiune a amîndurora, dar obţin un minus sub raportul consequenţel celei dualistice, eşind drept resultat un . Retr calculând matematicesce că doi lucrăză neapărat de doue ori mal spornic decât unul singur, ambii autori nu numai şl-ati făcut unul altuia nesce conciliaţiunl reciprdce în dauna sintesel, dar încă ati zorit a isprăvi lucrarea cu orl-ce preţ pră Iute, s’ati precipitat fără cale, căpătând astfel o valdre efemeră. Un exemplu. Dd. Agura şi Mileticl sciţi bine că ROsler dete o lovitură de morte aşa Şişului Notar anonim al regelui Bela. Orl-ce punct din* tr’un asemenea isvor suspect trebui respins fără cruţare, intru cât acel punct nu se pdte întemeia pe vre-o altă fântână sigură sati pe mal multe făntâne converginţl. Intre altele, contra unor autorităţi atât de respectabile ca Dilmmler şi BQdinger, ROsler a resturnat cu toptanul din sfera Notarului anonim teoiia anterioră despre existenţa medievală la nord de Dunăre a vre-unul Stat bulgăresc. Bulgarii stăpânind unde*va in Dacia cea medievală, este o curată fantasiă, $ice ROsler. De aceea Jire^ek, istoricul cel mal recent şi mal critic al Bulgarilor, se feresce cu stăruinţă de a vorbi despre Digitized by LjOOQie LXII Salanus, despre Kean, despre cel-lalţl „duces Bulgarorum" din regiunea Carpaţilor înainte de AsanL Dd. Xenopol şi Oncîul s’afi alunecat pe acest pripor ; dar nici într’un cas nu trebutati s’o facă dd. MileticI şi Agura, de vreme ce el sînt specialişti pe terenul isto rieî bulgare; iar de pretind că bine ati făcut’o, atunci eraţi datori a demonstra erOrea lui ROsler. NeavOnd destul timp şi socotind de prisos a lucra încetişor pentru a aprofunda cestiunea, dd. MileticI şi Agura nu se sfiese a vorbi cu siguranţă despre stăpânirea cea veche a Bulgarilor pe malul nordic al Dunării: principele bulgar Kean, principele bulgar Salanus, principele bulgar Achtum, principele bulgar Glad, principele bulgar Menumorut, Bulgari peste Bulgari. Nici după Asanî, nici înainte, nici in Temişiana, nici în ArdOl, nici in Ţdra-Romândscă, nici în Moldova, o dominaţiune bulgărOscă istoricesce dovedită n’a fiinţat. Bulgari bejenarî în diferite timpuri şi locuri ati fost, fără îndodlă, ca bună-6ră Bolgar-Cserged in Transilvania sah mal multe sate numite Şcheî pe aiurea; dar nicăirl Bulgarii la nord de Dunăre n’ati fost nici odată stăpâni satl cuceritori, afară numai de prima epocă a trecerii Bulgarilor, adecă a Slovenilor, în secolil VI—VII la Iornande şi la ProcopiQ. Am vS$ut mal sus, cât de şubredă a fost documentarea d-lui On ciul despre un Stat bulgăresc cis-danubian post asanic; tot aşa de şubredă este contra lui ROsler orl-ce documentare pentru periddele cis-danubiane cele ante-asanice. Ş’apol dd. Agura şi MileticI nici nu se incOrcă măcar de a documenta bine-reO. Insistând asupra unei fictive periode bulgărescl in România, dd. Xenopol, Oncîul, MileticI şi Agura, negreşit şi d. Krzyăanowski, toţi la olaltă combat în Istoria critică o interpretare a mea in legătură cu cea mal veche aşezare a Românilor Dunăreni în Făgăraş, adică a Negrilor-RomânI. O volu reproduce aci in-extenso: „Cea mal veche menţiune despre Făgăraş ne întimpină într’o „diplomă din 1231. Primul punct, care ne isbesce într’însa, este „că laturea Fâgărăşdnă se numla tot d’a una, chiar cu mult înainte „de secolul XIII, „ţdra Românilor": terra Blacorum. Acest dat, „expres în modul cel mal clar, se clocnesce cu o altă indicaţiune „de tot obscură, care nu pdte fi descurcată fără ajutorul unei la-„boriose critice. Actul povestesce, în ce chip satul Boia, deşi pri-„mitivamente nu făcea parte din jurisdicţiunea Făgăraşului, totuşi „mal la urmă i s’a supus prin forţă: „a temporibus jam, quibus Digitized by LjOOQle LXIII „ipsa temi Blacorum ttrra Bulgarorexlitisse fertur". Adecă: „ Numai de când se $ice c’ait venit Bulgarii în ţeră a Româ- nilor. Bulgarii năvăliţi în Făgăraş şi anexând cătră el un sătuleţ „dela margine, carele ţinuse mal ’nainte de un alt scaun, dcă o „adevărată cimilitură. Ş’apol să se bage de samă o împregîurare. „Intre anul diplomei şi între anul acelei cuceriri bulgare cată să „fi trecut cel puţin vr'o cincizeci de ani, de <5răce naratorul pre-„cis£ză timpul evenimentului numai printr’un se ca nesce lu „crurl depărtate, aflate dela bătrâni, nu v6$ute şi aurite. Ar urma „dară că Bulgarii vor fi cuprins Făgăraşul pe la 1160—1180. Insă „tocmai atunci el zăceaţi in sclavia Grecilor, de unde s'ati smuls „abia între 1190 — 1200. Este învederat că Bulgari din diplomă „insemn^ză alt ce va. Să aruncăm o căutătură asupra geografiei „din evul mediO, şi totul se va împăca. Bizantinul Leone Gramatic „din secolul XI, vorbind despre transportarea unor compatrioţi aî ,.sel pe malul nordic al Dunării în Ţ£ra-Român6scă, $ice: în garia de peste Istru. Carta catalană din 1375 dă României danu-„biane numele corupt de Burgaria, pe când Bulgariei propriti $ise „ii reservă forma cea corectă: Bulgaria. Cronicarul oriental Raşid, „carele trăia în Persia între 1250—1300 şi lucra după făntâne oficiale, când descrie o invasiune mongolă din 1240, numesce Bul-„ gariă acea regiune unde se afla „ţ6ra Karavlachilor şi a lui „sarabbanu, şi să se. observe că în acea expediţiune Tătarii nu „trecuseră de loc peste Dunăre. Acdstă confusiune nominală avea „in vedere mal ales banatul Severinulul, despre care la 1237, nu „mal şdse ani după datul documentului de mal sus, regele maghiar „ Bel a IV scriea cătră papa Gregoritl IX: „terram Zemram circa „ partes Bulgariae", Iar într’o diplomă din 1239: „gariae in terra quae Zeuren nominatur". Cu alte cuvinte, Oltenii „pentru Transilvani eraţi „Bulgari" prin vecinătate cu , în- tocmai precum pentru Românii cis-carpatinl sint pînă astăzi „„Ungureni" fraţii noştri din Transilvania prin vecinătate cu Un-„gâria: „circa partes Hungariae". Pină în timpii mal noul, Arde-„lenil ne botezat! pe noi câte o dată cu epitetul de Bulgari, încât „suburbiul muntenesc dela Braşov, remarcabil prin biserica lui N6* „goe Basarabă şi unde nu veţi aufli o singură vorbă bulgărSscă, se „poroclesce în limba maghiară „Bolgârszdk" sat! scaunul , „Iar românesce se $ice „Şcheî", precum cronicele ndstre cele vechi „numiati pe Bulgari. Sasul Reichersdorfer, scriend în prima jumă- Digitized by LXIV „tate a secolului XVr, se rostesce despre suburbiele Braşovului: „„unurn incolunt Bulgari, alterum Hungari, Saxones agricolae ter-„tium“. Cine Ore nu resunOsce aci sintesa celor trei naţionalităţi ale „Arddlulul? Cu câte*va rîndurl mal jos, însuşi Reichersdorfer pune „în loc de Bulgari pe „Valachi". Dar de ce să mal vorbim despre „Braşov, când avem o mărturiă tot atât de positivâ chiar în privinţa Făgăraşului? Un poet săsesc de pe la 1550 îl descrie în „următorul mod : „A.rx iacet ad ripas piacosae dives Alutae „Cui Fogaras prisci nomen tribuore coloni, „Undique cum fossis valido circumdata rauro... „Hanc babitant circum fodientet Traballi „Innumeri, quibus ara leges et iura ininistrat". „Adecă: „Pe malurile pescosuluî Olt stâ vestita cetate, căriîa ve-„chil locuitori îl impuseră numele de Făgăraş, incunglurată de „pretutindeni cu şanţuri şi cu puternicul zid, unde locuesc , „dedaţi plugdriei, nenumăraţii Tribal, supuşi legilor şi dreptului „dictate din acel castel". Celebrul Sas Eder, editând poema lui Sche-„saeus, observă : „Sub epitetul de , sinonim cu sint „înţeleşi Românii de lingă Făgăraş, precum tot Bulgari se numesc „Românii dela Braşov u.Aşa dară asupra numelui Bulgari în înţeles „de Români danubianl noi avem marturl: 1. Leone, scriitor grec „de pe la anul 1010; 2. Raşid, analist oriental din secolul XIII; „3. Mappa catalană din secolul XIV; 4. Reichersdorfer, autor transilvan din secolul XVI; 5. Schesaeus, compatriot şi contimpurdn „al acestuia din urmă : 6. Accepţiunea actuală a vorbei „Bolgârsz6k“ „la Braşov. Primele trei mărturie sînt preţidse prin epoca lor dintre „secolil XI—XIV; ultimele trei sînt nu mal puţin importante prin „aceea că emană tocmai din nesce sorginţl transilvane, Iar Schesaeus „mal cu samă se referă anume la Făgăraş. Ne resumâm: Braşovul „ca şi Făgăraşul, d’o potrivă aşezate la marginea Munteniei, priciseră în cursul evului mediii din porţiunea danubiană a Daciei „un noii contingent de element românesc, pe care Saşii, Ungurii „şi chiar fraţii noştri de peste Carpaţî nu scieaO cum să-l distingă „decât numai atribuindu-I porecla de , fiindcă venlail din „regiunea „circa partes Bulgariae", pe când Românilor transcarpatini li se reserva mal cu preferinţă, precum vedem în documentul „din 1231, epitetul de Blachi. Şi totuşi în puţine regiuni ale Pro* Digitized by ^.ooQie LXV „vinciet Traiane viţa română e mal neamestecată cu elemente „străine, mal pură ca în ţâra Făgăraşului. Fâgârăşeniî—flice d. Bariţ „—nu se încuscresc nici o dată cu ne-Românl. Exegesa unul singur „cuvînt, asupra căruia noi nî-am dat ostenâla de a grămădi probe „peste probe, împrăştiă tâtă negura. Termenul „Bulgari" din actul „dela 1231 capStă o deplină claritate: eraţi Români dela Dunăre..." Argumentaţiunea mea din Istoria , ori cine s’o fi desa-probat, eti o mânţin şi astăzi in fond. Pasaglul din diploma dela 1231: „terra Bulgarorum extitisse fertur" pdte să nu fie tradus: „se ţjice că s’ati aşezat Bulgarii", căci latinul exto însemnâză: a resâri, a se arăta, a fi de faţă. Schimbânduse expresinnea orl-şi-cum, sensul remâne acelaşi. Argumentaţiuniî mele neminea încă n’a opus o contra-argu-mentaţiune. Dd. Agura şi Mileticî in specie, cu obicinuita lor pripă colectivă, înlătură orl-ce discuţiune: „Provincia Făgăraşului aparţinuse în vechime Bulgarilor (otwiacTbTa $orapanr£ e npHHajţaeaaaa bb npt-ahuihh BptaeHa Ha E'MrapHT'h)41. Pentru el remâne necontestabil, „hbc&m-h6hhou, o nediscutabilă axiomă că: ^la Făgăraş in anul 1231 se „mal aducea încă a-minte primul imperiu bulgăresc, care stăpânise şi „peste Transilvania (itbpboto fajirapcKo iţapcTBo, ko6to e Maso MacTb h bb „TpâHCHHBaHHfl)". Atâta, şi tot. Acâsta se chiamă a face istoriâ voi d'oiseau. O singură contra-argumentaţîune s’ar putâ opune argumenta-ţiunil mele, şi tocmai eti-însuml o voîu face. In actul dela 1231 intre termenii „Bulgari" şi „Blachi" nu se manifestă un antagonism etnic, nu se vede nici decum o vrăjmăşiă internaţională, ci numai se menţionâză o schimbare de situaţiune juridică: de când s’ati introdus o nouă stare de lucruri. In acest act nu se . Digitized by LjOOQle LXXVIII De aci resultă că satul Cumanii, cu mult înainte de anul 1385, a existat deja sub caracteristicul nume de R«y 1241 „£tet {tetgfl-sos t6v &p<5vov tot> $x TpavatXpavtaţ eiţ rfjv BXayiav, xat ooyi xpotepov „?) jj^tăîreiToi...“ Cronica persiană conservă numai numele de familiă sati de castă: Basarabă, fără nici un nume personal. Intru cât lipsesce vre-o altă lămurire, acel Basarabă din Fazel-ullah-Raşid putea să fi fost un Mircea, un Ylad, un Dan, un Radu sati orl-şicum altfel. Să presupunem că era Radu;Negru-vodă era de sigur; cu Făgăraşul şi cu Amlaşul avusese a face. Ajunge a constata că: 1°. Intre 1230 — 1235 Basarabii perduserâ din totalitatea Olteniei Mehedinţul, pe care Taţi cucerit Ungurii, mal perind totodată nordul Yâlcil, cuprins de Saşi; 2°. Intre 1235—1240 Basarabii atl reuşit a goni pe Saşi din Vâlcea şi aii apucat peste Carpaţî hotarele Amlaşuluî şi ale Făgăraşului, fără totuşi a redobândi Mehedinţul; 3°. La 1241 Basarabii aii resistat cu vigore invasiunil Mongolilor. Representantul Basarabilor la 1241 nu se vede a fi fost altul decât acelaşi care se luptase la 1235 şi la 1230: un principe călit prin resbdie şi puternic printr’un îndelungat prestigii!, voevodul adecă peste toţi kinezil oltenesc! de atunci, căci vom vedă îndată că dintre mal mulţi kinezt se alegea la Olteni un singur voevod. Este un fapt positiv că Românii din Reşinar, un vechlu mare sat din regiunea Sibiîulul, mal corect din sfera fostului „ducat al Amla-şulul“ după cum o volu dovedi mal la vale, asiguraţi într’un proces la 1833 că peste părţile lor şi ale Cisnădiel un „Radu-vodă Negrul domnise la anul 6740“: „Principis Radul vodă Negru anno 6740 regnantis“, Iar anul dela zidirea lumii 6740 corespunde anului creştin 1232,—tocmai Radul tocmai atunci şi tocmai pe acolo unde trăia Basaraba cel din cronica lui Fazel-ullah-Raşid. Este o adevărată problemă. Reşinărenil susţineai! în aceiaşi ocasiune că acăstă cronologia a lui Radu-Negru o sciuseră deja strămoşii lor în timpul regelui Matelu Corvin la 1488. Neapărat, o asemenea aserţiune nu pdte fi considerată ca o fântână istorică propriii Kpajrjy... ... IIIto roBopH Kpajijy Majanao... ... ,Ho6po adopii Kpaajy M n j a h o. .. Intr’o variantă bulgară Liten-vodâ pdrtă numele Smeletin, „CiejieTna", care ar pute să fie o fusiune etimologico poporană din ambele numi: Miu-Letin: Un nume personal Smeletin nu se află în onomastica bulgară, nici in calendarul slavic în genere. Dacă nu e o transformaţiune din Miu-Letin, atunci Bulgarii n’ati făcut alt ce-va decât a aplica socrului numele ginerelui Mi lut in, ceea ce mi se pare a fi mai y JleftjaHy rpafty JIaTnHCKOiie y JIaTHHCKor Kpajrja Majaiuia... (în Ledlan, oraşul cel catolic, la regele catolic Mihail). Acest nume Mihail se repetă mereti in baladă: ,3,a un noiftHni bo Jlertena rpafta, Ta«y H«a apajia Cjie^eTHua... Digitized by CXXIX probabil: Smeletin = Smilutin.In ambele caşuri iniţialul este prote- tic, adăogându-se pentru ca numele cel neobicinuit să se apropie de termenul bulgăresc c*o: un fel de fibre de câmp. Să ne mal aducem a-minte că un împărat bulgăresc se chiămâ Smileţ, tocmai contimpuran cu Litbn şi cu Milutin. Mihail, ca nume de botez al lui Litbn vodă, respăndesce o lumină cu totul neaşteptată asupra unei probleme nedescurcate pînă acum din cronica muntenbscă: Mihail Basarabă urmând pe tron după Radu-Negrul. § 30. Nedeia-cetate şi Vermeghia. Bibliografia: Originile Craîovel p. 52 sqq. — Românii Bănăţeni p. 20 sq. —Ar-rhiva istorică III p. 155 sq. — Fotinn, Morooia t- II p. 8, t. III p. 299; cfr. Bauer, M£moires p. 200. - TjiacHHK ;ţpyuiTBa cpOcKe ciiOBecHOCTH t. V p. 66 sq., t. XXI p. 245.— Mauro Or hi ni, II regno degli Slavi, Pesaro 1601 in-f. p. 251, 255. — Monumenta Serbica, Viennao 1858 in-8 p. 54 sqq. — PaaiJCKailifl BX o6jiaCTH flyxOBHbixi, cthxob'I», în 3anucKH ÂKajejiiH HayKT>No. 3 (Peterb. 1880) p. 90.—Ideni, XpncTiaHCKaa JiereHjţa, jn iKypHajn. MnH. Hap. IIpoceimeHifl t. CLXXX1X (1877) p. 130. — G.D. Teodorescn,Poesil populare române, BucurescI 1835 in-8 p. 653-58, cfr, p. G39 nota. — Iepirescu, Filul vinătorulul, în Col. I. Traian 1876 p. 86—7.— Balade, Viena 1867 in-16 t. II p. 68—74. — T. Burada, O călătoria In Dobrogia, Iaşi 1880 in-16 p. 211—217. — (M. Drăgliicescu),Dunărea dela Orşova'la Mare, Galaţi s. a. in-4 p. 51-2. — Karadiif,op. cit. t. II p. 2, 132 sq. — Vcrkovit, HapOJtne Itec*e Ma-Ke/tOHCKH Byrapa, Belgrad 1860 in-8 t I p. 229 sq., 293. — op. cit. p. 26 sq., 117 sq., 395. — COopHHK (IltCHll) t. II p. 100, t. IX p. 81, t- XIII p. 104. — Le colonie commerciali degli Italiani in Oriente, Venezia 1868 in-16 t. II p. 5 sqq. ; cfr. Tafel, Symbolae criticae ad geographiam Byzantinam, MGnchen 1849 t. I p. 7 sqq.— I. Bogdan, Vechile cronice moldovenesc!, BucurescI 1S91 in-4 p. 185. — Notiţe istorice şi archeologice, BucurescI 1835 in-8 p. 37. — Basmele române, Bu- curescI 1895 in-8 p, 331. — Condica Sfintei mănăstiri Sadova, 1793 in-f., Mss. în Ar chiva Statuiul din BucurescI f. 36 sqq. — Du Cange, Glossarium Latinitatis, ed. Car-penteriit. IV advoc. Nundinae.— Pravila lui Vasile-vodă Lupul, Iaşi 1646 in-f. p. 127.--G. lannescu. Studii de geografiă militară, BucurescI 1894 in-8 p. 206, 215. — K'aramsin, op. cit. IV nota 387. — Muiinelli, Doi commercio dei Veneziani, Venezia 1835 in-8 p. 73-5. — Sagrcdo,Arti edificative in Venezia, Venezia 1856 in-8 passirn. — Di- zionario del dialetto Veneziano, etc. După fântâne istorice positive, în secolii XîII şi XIV se contractară numai doue încuscriri domnesc! între Serbia şi România : căsătoria regelui Ştefan Milutin cu fiica „Domnului României" pe la 1274 după Bizantinul Nicefor Gregoras, şi căsătoria regelui Vu-caşin pe la 1370 cu o fiică a lui Alexandru Basarabă după mărturia autentică a unei bulle papale. Prin urmare, întru cât se 51,060. IV. 9 Digitized by v^ooQle cxxx atinge de acel doi secol!, XIII şi XIV, orl-ce cronică serbăscă mal nouă va vorbi despre încuscrirea unul voevod românesc cu vre-un principe serbesc numit Ştefan, nu păte să fie în realitate alt cine-va decât Milutin. Iată dară un criteriti necontestabil. Am spus deja o dată (§ 29) că la Şerbi toţi regii şi împăraţii din dinastia Iul Nemania purtaseră unul după altul acelaşi nume de Ştefan. De aceea nu numai literatura poporană, dar şi cronicele serbesc! sint expuse a confundă pe acel mulţi Ştefani. Să leati aci ca cel de’ntâlu specimen pe învăţatul Ragusan Mauro Orbini de pe la 1600. El însuşi sciea fdrte bine că: „tutti i Re „di Servi a, che furono di casa Nemagna, si chiama-„rono Ştefan o"; ş’apol cu vre-o doă fol mal jos, uitând de a se feri de un quiproquo, el-însuşl aplică pasaglul din Nicefor Gre-goras la Ştefan Uroş cel orb, filul Iul Ştefan Milutin: „La sua prima „moglie fii figliuola del Principe di Valachia, laquale dopb essere „stata congionta seco in matrimonio etc.“, şi cităză lămurit: „come dice Niceforo Gregora." Să se calculeze matematicesce absurditatea aserţiunii. Ştefan Milutin a murit la 1321. La 1321 se urcă pe tron filul seti Ştefan Uroş cel orb. Căsătoria în ces iune cu fiica Domnului Românesc se află nu numai la Gregoras, dar se confirmă şi de George Pachymeres. Acest George Pachymeres a murit intre anii 1308—1310, cel puţin $ece ani înainte de urcarea pe tron a lui Ştefan Uroş cel orb. Astfel George Pachymeres more, şi apoi peste ^iece ani după mdrte scrie despre căsătoria regelui serbesc cu „la figliuola del Principe di Valachia". Ceea ce măresce confusiunea este că Milutin în crisăvele sale îşi dă tot-d’auna numele duplu de Stefan-Uroş : „Cre^aab Oypouib“. întocmai aşa se subscrifi amindol tatăl seîi şi filul setl cel orb : „Ore-(jiain, Yponib". In urmă strănepotul Iul Milutin, filul lui Ştefan Duşan, se iscălesce Iarăşi: „CTeaHb ypopb“ pentru „HHKHiKy jeey ao Tpn rnaBe: Ha jeflHe ly MOAap n.iaieH <5nje, A Ha jţpyre JiajţaH Bjexap Ayea; Kajţ ABa BjeTpa na rnaBa nanAjy, EanaMKa je aacno nojyfiHTn... Tn baladă deci furiosul Bălaclu, pundndu-se în fruntea a şdse-sute de Români, pornesce in gdnă după Şerbi. Miloş însă îl bi-ruesce, îl omdră şi „asvîrlă capul Iul Bălaclu de’naintea împăratului, primind drept resplată o miiă de galbeni": lipea Hjer’ 6au,n EananKOBy maBy, Il,ap ly aaae XHJtjaay AjKaTa... Digitized by CL Capul Iul Bălaclu a fost în realitate închinat Iul Milutin, dar nu tocmai cu ocasiunea cea nepotrivită a nunţel regelui cu fiica lui Lităn-vodă, când de sigur Românii şi Serbii nu se omorâţi unul pe altul, ci mal târzia, peste vr'o trel-patru ani, când domnlâ în Oltenia un alt voevod şi când, Domniţa cea românăscă fiind alungată cu ruşine din Serbia, s’a întâmplat un adevărat resbolu, resboîu menţionat într’o cronică serbăscă chiar din acea epocă, nu poetisat numai într’o baladă poporană. Noi seim deja că Lităn-vodă căzuse într’o bătălia contra Ungurilor la 1279. Dintr’o diplomă a regelui Ladislati Cumanul noi seim de asemenea că după Lităn-vodă fratele seti Bărbat a urmat pe tronul oltenesc şi mal trălâ încă pe la 1285, când s’a scris acea diploma. Noi seim apoi că pe la 1278, ce-va înainte de mărtea Iul Lităn-vodă, se rupsese deja legătura de amiciâ între Serbia şi Oltenia, şi astfel noul voevod Bărbat, unchiul Domniţei celei gonite de cătră regele Milutin, era acum vrăjmaş al Şerbilor. Noi seim, în sfîrşit, că Teleormanul, o regiune pînă atunci cumanică, ba încă mal 'nainte pecenegicâ, intrase de curând în sfera de acţiune a Basarabilor celor din Oltenia şi avea în capu’I kinezl BălăcenI, cari stâpânlati acolo peste un element românesc amestecat cu rămăşiţe turanice, de unde Serbii începuseră a'l numi une-orl Tătari, bună-ără „Tartari Bassarabi" intr'un text la Pejacsevich. Sciindu-se tote acestea, lesne vom pută înţelege un eveniment fărte interesant din anul 1282 sad 1283. Arhiepiscopul Daniil, unul din scriitorii serbescl cel mal vechi, care in tinereţe servise la curtea regelui Milutin, prin urmare fântână istorică în tătă puterea cuvintulul, ne spune că immediat după urcarea pe tronul bizantin a împăratului Andronic Paleolog o puternică armată de Greci, cu cari se aliase o mulţime de alte nămurl, Tătari, Turci şi Italieni (HHOiuemeiiLHu ieaunu, TaTapu h ToyptKu h poyru), năvăliseră asupra Serbiei. Milutin s’a retras, ferindu-se de luptă. Bizantinii ah pustiit tot ce le sta înainte pînă unde ah ajuns, şi apoi încărcaţi de prădă s’atl întors toţi, afară de o singură cătă, care a mers înainte pustiind pînă la riul Drin. Hatmanul lor eră numit Cap-negru: „crap'kHniHHoy hib rjarojueiaaro ^pBHorjiaBa", la Engel: „ihr Aeltester genannt Tchernoglawi oder Schwarzkopf“, adecă un Basarabâ de cel cu cap-negru pe stăg. Intre aliaţii Bizanţiului eră dară şi un contingent de Români, trimişi de Bârbat-vodă contra lui Milutin şi pe cari îl ducea un Basarabâ cu Capul negru pe Digitized by LjOOQie CLI stdg. Erâ kinezul Bălaclu cel devenit mal de'nainte vestit prin vitejia peste Dunăre. Deşi Drinul era mare, Oltenii şi Teleormănenii s’ati bizuit pe puterea cailor şi „ca nesce Dare flămânde" s’ati repezit în apă pentru a nemici pe Serbii de pe cel-lalt mal: „arco BB-fcpH „H6CUTH oycTpbMHme ce Ha CTajţo iphctobo, h ovnoBarotnie na CH.ioy Kont cbohxl „BbHHfl;omeu. Cel mal mulţi s’ati înnecat, intre cari şi hatmanul lor Cap-negru. Serbii l’att prins, Iad tăiat capul, î-aG făcut o cunună de mărgăritare, l’ati înfipt pe o suliţă şi l’ati adus în dar regelui Milutin : „OTbptaaBbiue rjiaBoy ie*oy oyKpameHoy (începu HbCTbKUHMH, h „BbHbabiue Ha KOHHie npHHecome Kb finaroqbCTHBOHoy Kpa.uo ihro napb“. Iată capul acela pe care Miloş îl închină lui Milutin in balada cea ser-bdscă. Poesia poporană şi cronica se completdză una pe alta, re-stituindu-ne siluetul îndrăzneţului Basarabă dela Bălaclu, care cu drept cuvint sa arătat un „nebun de vitejia", un „cap cu flăcări şi cu vint". Acum ne despărţim de preţidsa baladă serbă, care concordeză atăt de bine cu datele cele mal documentale. Ea se compune din dou6 părţi constitutive deosebite: jocurile cele equestre la peţirea fiicei lui Litdn-vodâ pe la 1274, şi peirea cavalerescului restrămoş al boierilor Bălăcenî într’o luptă contra Şerbilor pe la 1283. Balada peste tot, prin ambele sale părţi, se referă la impreglurări internaţionale serbo-oltenescl din prima jumătate a domniei regelui Ştefan Milutin, al carora sîmbure, trăsura lor de unire, este Domniţa cea romănescâ, de’ntâiu luată, apoi căutând a fi resbunatâ, — o miniatură de Iliadă. O importanţă cu totul deosebită pentru desfăşurarea formaţiunii succesive a Statului Ţereî-RomânescI ne oferă aci Teleormanul, ca prima verigă prin care Basarabii dela Jiîu se apucară a făuri cu o stâruitdre răbdare un Janţ ferecat din zală în zală pină la gurele Dunării. După fraţii voevo^I Litdn şi Bărbat, un pas mal departe îl face un Dan-vodă. § 32. Dan-vodă Bibliografia: Istoria critică p. 15 sq.— Cuvinte den bătrâni t. I p. . 402— Den-saşianu, Documente t. I p. 454, 483. — Foli 'la-copia t. ii p. 9. — De Palaeologis lib. II[, 26. — Laurian-Bălcescu, Magazin t. I p. 91, t. IV p. 233. — Istoria TCrel-RomânescI, ed. Ioanid, BucurescI 1859 in-8 t. II p. 3. — I. Bogdan, Ein Beitrag, Digitized by LjOOQle CLII tn Arch. f. slav. Philologie t. XIII p. 626, 580 nota. — Jirebek, Geschichte der Bulgaren, Prag 1876 in-8 p. 282, 285. — Dozon, Chansons populaires bulgares, Paris 1876 în-16 p-67. — IlepaoxHHecKO ciracaHHe, Brailal870 in-8 t. II p. 106. — Draganow, MaKeffOHCKO-cjiaBflHCKift c(îopHHKT>, Petersb. 1894 in 8 p. 216. - CfiopHHK sa napoAHH yMOTBOpeHHfl (irfecHH) t. II p. 4- 6, t. V p. 16, t. VII p. 16 t. IX p. 18; cfir. Schwandtner, Scriptores rerum Hungaricarum 1.1 p- 231. — Locusltnu, Dicţionar geografic, BucurescI 1889 in-8 p. 84. Bărbat-vodă domnise de sigur pinâ la 1285, p<5te să maî fi trăit încă pe la 1288, când îl cităză un document unguresc, nu însă destul de limpede. Cronica muntenăseâ nu’l menţionăză de loc, ca şi când Tar identifică într’o singură personalitate cu fratele setl mult maî celebru Mihaîu-vodă, şi d’a-dreptul după acel Mihaîu-vodă pune pe un Dan. Acordându-se Iul Bârbat-vodă intervalul cel istoricesce admisibil de vr’o ya- xipa zoo Aav Boep<58a ^sp.<5voc BXayîaţ". E CU putinţă. In acest cas SÎnt două căsătorii, pe cari le-a amalgamat Fotino: a) fiica lui Lităn-vodă cu regele serbesc Milutin, după Nicefor Gregoras; b) fiica lui Dan-vodă cu principele bulgar Mihail, după o cronică slavică; — două căsătorii cu totul deosebite şi ambele de o potrivă importante pentru istoria Olteniei din secolul XIII. Repet încă o dată: e cu putinţă; şi indicele fiind o dată căpătat, ar trebui urmărit. Sigur totuşi este numai atâta că Dan-vodă eră fdrte amestecat în afacerile Bulgariei, şi atât de Iubit acolo, încât numele lui a remas pînâ astăzi ca cel mal respândit Domn românesc în poesia poporană a Bulgarilor, ceea ce o volu arăta îndată. Cronica muntenăscă a contopit pe Dan-vodă cel dela 1298 cu Dan-vodă fratele lut Mircea cel Mare: „Dan-vodă ati domnit „ani 23. Acesta ah fost frate cu Mircea-vodă bătrânul, şi Vau „ Şuşman vodd Domnul Şerbilor, când era cursul anilor 6864 (1356).“ Constantin Căpitanul urcă cronologia ce-va mal sus la 6841 (1333) şi numesce mal cu reservă pe un „frate Mircea", nu pe cel Mare: „Acesta ah stătut Domn in Ţăra-Românăscă după Mihatu-„vodâ, avea şi frate pre Mircea. Insă ce să fie făcut în 23 de ani „al domniei lui, nu se pomenesce, fără numai scrie că Vau ucis „Şuşman Voivodul Sirbilor, dar pentru ce şi cum nu se scie. “ Cine Digitized by' CLIY a fost „Mihalu-vodă", am v&Jut’o; cine a fost „avea şi frate pre Mircea" o vom vedd la locul seti; aci m6 mărginesc a constata numai că Dan-vodă cel ucis de Şişman a trăit pe la 1290, pe când Dan-vodă cel cu un secol mal nod muri într’o luptă fratricidă cu Mircea cel Mare la 1385, descrisă în cronica ungurbscă la Thurocz. Să mal adaog că pe la 1333 şi 1356 n’a domnit nici un Şişman în Bulgaria, ci mal târ$ib între anii 1365 —1393 a fost la Tirnov un alt Şişman, care pe fratele marelui Mircea nu putea să’l ucidă, de vreme ce ’l ucisese altul Despre acest alt Şişman se va vorbi mal jos sub domnia Iul Radu vodă Negrul cel din secolul XIV, unde volu reveni asupra confusiunil între cel doi Dani. în scurt, un Dan-vodă, un Dan-vodă cel de’ntâîu, domnise în Oltenia pe la 1290 înainte de întemeîarea Statului Ţbrel-Româ-nescî. Negreşit, eră un Basarabâ; dar de unde bre? Să fi fost frate cu Litdn-vodă şi cu Bărbat, sad fiid al vre*unula din ace-ştila, adecă dintre Basarabii cel catolici dela Nedela? Să fi fost fiid al Iul Radu-Negru cel dela 1241, sad din ramura Basarabilor din Vâlcea? Nu. Nici Vâlcbn, nici Doljbn; ba nici din Gorj sad din Mehedinţ. Acest Dan-vodă fusese un kinez nu de aluri decât din Romanaţ, fdrte legat cu politica trans-danubiană înainte de a ajunge voevod, căci domnirea Iul, de vr’o $ece ani cel mult dintre 1288—1298, n’ar explică marea lui popularitate printre Bulgari, cari îl cunosc nu numai ca „voevod ci adesea ca pe Ban, uneori chiar cape „gelepin" sad „celebi" adecă boier = kinez. Este de adaos în acelaşi timp că, voevodatul oltenesc stăpânind peste Teleorman deja din epoca Iul Litbn-vodă, Romănăţbnul Dan Basarabă se va fi întins peste Vlaşca, pote încă peste Ialomiţa, învecinându-se cu Bulgaria mal întrbgă, in contact intim cu regiunea Vidinulul, dar mal ales cu împbrâţia Tirnovuluî. Înainte de a păşi mal departe, volu observa in trecdt că numele Dan, pe care '1 purtă acest Basarabă din Romanaţ şi’n nb-mul căruia se pare a fi fost familiar, după cum o volu arăta într’un alt loc, este o simplă scurtare poporană din Bogdan, mănţinân-du-se numai finalul, întocmai ca in „Din = Constandin", „Tache = Dumitrache", „Fânică=Stefânică“, „Sandu = Alexandru", italienesce „Colă=Nicola“ etc. Forma nominală intrbgă Bogdan o conservase acea ramură a Basarabilor din Romanaţ, care tot in secolul XIII emigrase in Maramurăş, dând acolo nascere dinastiei moldovenesc! a lui Dragoş. Reservându-se acbstâ cest.iune pentru §-ful Digitized by CLV următor, putem trece acuma la Dan-vodă în literatura poporană a Bulgarilor. Ţinând cu partitul bulgar grecofil, care îşi aducea din Constan-tinopole pe pretendentul Mihail, „einige griechenfreundliche Bol-jaren" după expresiunea Iul JireSek, Dan-vodă prevedea deja pericolul cuceririi otomane, şi tocmai acesta o cântă o frumăsă baladă poporană bulgară, tradusă franţusesce de Dozon sub titlul: „Les commencements de l’empire turc". Textul se începe aşa: Jiane 6aHe yeaenaHe, JţaH MH 6aH MH BHHO HHJ6. . . In traducere: „Banul Dan boierul, banul Dan bea vin cu sătenii, „cu fruntaşii. Sătenii îi cb hhmh hhhhth h Şi după despărţirea legii lui Hristos şi-ah zidit Lăţi nil o nouă cetate şi l-ah pus numele Noul Rîm şi ah chemat pe Romănenl la sine în lătiniă, în Noul Rîm; dar Românenil n’ah voit, d ah început luptă mare cu dînşil şi nu Digitized by i^ooQle CLXIII ue OTjyqHmawi orb stpu XpHCTOBU; h orb Toro ace BpeneHn 6uwa bo 6pa-hh ao AptxaBu Bjia^HcaaBa icopojia YropbCKoro. A BaajnicjiaB'b Kpajib 6i <5paT6Hb cbiffb CaBt, apxienacKony Ce-pbirbCKOiy, h apemeHi 6ucTb oti Hero h jţp'bacame B-fcpy XpacTOBy bo cepjţ-b;h Tafiao, a ssuromi h KpaabBbCRHib yKpameHieirb 6arae aaTbiHHHb. s’att despărţit de legea creştinăscă. Şi de atunci încoce aii fost mereu în luptă unii cu alţii pînă la domnia Iul Yladislav, craiul unguresc. Iar Yladislav craiul era nepot de frate lui Sava, archiepiscop serbesc, şi fusese botezat dedînsul şi se ţinea de legea creştinăscă in lăuntrui inimeî sale, dar după vorbă şi după podobele crăescî era lătin. SchlOzer recunoscuse cel de’ntâlu de de-mult, şi este chiar imposibil de a n’o recundsce, că „Vladislav craiul" din acest pasagiu este anume regele LadislaO Cumanul, care în adevăr se şi înrudla cu sfintul Sava al Şerbilor, de ărâ ce nepotul de frate al acestuia, Ştefan Dragutin, ţinuse în câsătoriă pe o soră a acelui rege unguresc, astfel că „Vladislav craiul" se putea numi în realitate nepot de frate al lui Sava; ş’apol, în acelaşi timp, Ladislaii Cumanul era în faptă „latin numai după vorbă şi după podăbele crăiescl", căci toţi catolicii cu Papa în frunte îl considerat! ca eretic. Aşa fiind, d. Onclul desnaturăză pe deplin textul cronicei anonime, când preface pe Vladislav în Ludovic, schimbând secolul XIII in secolul XIV, şi tăte acestea fără a ajunge cel puţin bine-retl la o expli-caţiune plausibilă a acelui text. „Vladislav craiul"—repet încă o dată—este pur şi simplu regele maghiar Ladislaii Cumanul, care domnise între anii 1272 — 1290. In acăstă privinţă este mal corect Engel, urmat de Szilagyi, de Wenzel şi de alţii, cari încal atl meritul de a conserva intact adevăratul punct de plecare cronologic şi nominal. Teoria lor cea explicativă, admisă şi de Răsler, cum-că acel Români din cronica anonimă însemnăză pe nesce Vlachî veniţi de peste Dunăre, nu se întemeiază absolut pe nemic serios, după cum ÎI obiectăză cu drept cuvînt d. Onclul; dar vreo altă teoriâ mal solidă, nici dînşil, nici însuşi d. Onclul, nu eraQ în stare de a o găsi, pe câtă vreme nu era cunoscută istoria celor două ramure ale Basarabilor: una catolică din Dolj şi cea laltă ortodoxă din Romanaţ. Aceste două ramure fiind în sfirşit destăinuite, cronica cea anonimă încetăză de a mal fi fabulă, „lauter Fabeln" după cum $icea Fessler ; şi n’ar mal avă nici măcar trebuinţă de a fi comentată, căci ea se limpe^esce acuma dela sine însăşi şi se confirmă pe deplin în tăte trăsurile cele esenţiale. Digitized by v^ooQle CLXIV Toemaî în intervalul de timp cât domnise regele Ladislad Cumanul, la voevodatul oltenesc, cel mal puternic Stat românesc atunci şi pînă atunci, se aşezaseră unul după altul Mihaîu-vodă Le ţinui cel dela Nedela şi Dan-vodă cel pravoslavnic din Romanaţ. Dela urcarea pe tron a Doljdnulul Mihaîu-vodă, adecă ce-va după 1242, catolicismul Basarabilor celor „lepădaţi de lege", deveniţi mal tari prin voevodat, cată să fl exercitat o presiune din ce în ce mal simţită asupra Basarabilor celor protivnicî papismuluî, dintre cari cel mal hotârîţl erad kineziî din Romanaţ, fdrte legaţi cu Bulgarii. Fiind un Domn mare prin braţ, prin minte şi prin pungă* Mihalu-vodă nu lesne putea să fie resturnat. Murind el la 1279 pe câmpul de bătaiă, fratele setl Bărbat usurpă tronul, în-ţelegându-se cu Ungurii, cărora le-a recunoscut suzeranitatea. Este învederat că kineziî cel ortodox! se resculati mereti, fie pe faţă, fie pe ascuns, în caşul cel mal bun murmuraţi contra voevodulul celui letin, aşteptând momentul propice de a’l premeni, ceea ce s’a şi întâmplat la mdrtea Iul Bârbat-vodă, pe la 1286 sati ce-va mal tăr^iti. întruniţi atunci la Vermeghia, kineziî ati înlăturat dela tron pe Basarabii cel dela Nedeia şi ati ales voevod pe Romănă-ţdnul Dan. Cronica anonimă vorbesce dară despre frămîntărî înainte de is-bânda Iul Dan-vodă. Ele ajunseseră la culme sub voevodul Bărbat. Era o luptă în vierşunatâ între Le ti nil, „JlaTraii", dela Nedela = „Roma cea noua" papistaşâ a Doljenilor, care se întinsese pină în Gorj, şi între Românii cel pravoslavnici din Romanaţ, unde există chiar din filele Iul Traian după inscripţiunl oraşul Romula, adev6-rata „Romă veche" a Daciei. însuşi termenul de douS ori repetat în cronica anonimă „PonaHOB'tn.H", formaţiune de tot ne-slavică, tradusă aproximativ de d. Bogdan prin „RomânenI" şi pe care SchlOzer o traducea prin „Romanenses", însemndză d’a-dreptul Românăţenl: „Romanaţl=Romulates“, cu n = l întocmai ca în „semen = simi/e“. Să urmăm înainte textul, revăzut şi tradus de d. Bogdan: H bt> jitia B Jia^Hc^aBa Kopajie-BXCTBa B03jj;BHaceca Ha Yrpu <5paHb ort TaTapt, otb KHH3H HenieTa ci. cbohxb KOHeBHmb, CB pliKbl IlpyTa H CB p'feKU Moa;ţaBbi, h npeHaoiua npeaB BbrcoKie ropbi h noneperb aeMjra yropbCKia Ep-^ejia, h apin^ouia Ha piîKy Mopenib h Şi în vremile lui Yladislâv craiul s’aii pornit cu resboift în potriva Ungurilor Tătarii cu cnâzul Neimet din pustiile lor dela apa Prutului şi dela apa Moldovei şi aii trecut peste munţii cel înalţi din Arddl şi dela ţdra Ungurdscă şi aii Digitized by LjOOQle CLXV CTa Ty. H cflumara xe YropscKiă Kpajit Biia^HCiiaBi. Haxoxeme TarapbCKoe, h nocnama BCKOpt bt. Ph«it. itb icecapio h nani, aa6n npnnuiH kt. Heny na no-kl hobhvb PninaHorB h kt. PoiaHOBiţerB nocsama se. HoBue xe PnuflHe n CTapue Pmuume coBOKynH-rnaca n npinfloma bo Yrpu BaajţncjiaBy Kopojno Ha nononţb. ajuns la apa Moreşulul şi s’ati oprit acolo. Aurind Vladislav, craiul unguresc, de năvala Tătarilor, trimise îndată la Rîm, la împăratul şi la papa, să-l vie în ajutor; trimise şi la noii Rîmlenl şi la Romănenî. Atunci s'att unit noi! Rîmlenl cu vechii Rîmlenl şi ah venit la ţâra Ungu-rdscă spre ajutor craiului Vladislav. Voîu corege mal întâîu în trâcât o scăpare din vedere. Textul: „npenRoma npeat Bucosie ropn n nonepert semn yropcKia Epaeaa" e tradus la d. Bogdan: „aQ trecut peste munţii cel înalţi din Ardâl „şi dela ţâra Ungurâscă", pe când traducerea cea corectă fdrte clară este: „aii trecut peste munţii cel înalţi şi curmeziş prin „ţâra cea ungurâscă a Ardâlulul". Aşa dară Tătarii pornind dela Prut şi dela Moldova asupra Ungariei, regele LadislaO Cumanul chiămâ pe Românii Le tini şi pe cel Rom an a ţi, cari î-aii şi venit împreună în ajutor. Eraţi Români nu din Ungaria, ci de afară, din vecinătate, deci Olteni. Când însă? Invasiunea s'a întâmplat tocmai în anul 1285, nu pe urmă şi nu înainte. Punctul cronologic nu admite altă controversă decât numai dâră cu vr’o câte-va luni mal sus In anul 1284, prin urmare în ori ce cas tot sub domnia lui Bărbat-vodâ. Deja vechiul istoric unguresc Katona a elucidat perfect sub anul 1285 invasiunea Tătarilor, ale cărora clambulurl ajunseseră pînă la Pesta, unde curtea regală tremura închisă în castelul dela Buda, astfel că regina mărturisesce ea-însăşi Intr’o diplomă: „quum „in Castro Budensi inclusae propter metum Tartarorum fuissemus „simul cum fidelibus Baronibus". Retrăgându-se încărcaţi de pradă şi de robi, Tătarii aii fost surprinşi şi sdrobiţl în apropiare de Transilvania. Din cele citate de Katona, documentul cel mal important chiar după dinsul este cronica austriacă, din care Iată pa-saglul textual: „ UGGLXXXV. Comani et Tartari cum innumerabili „multitudine intraverunt Ungariam, et vastaverunt eam, et occi-„derunt et deduxerunt ex ea innumerabiles viros et mulieres et „parvulos eorum. Tandem vero ab incolis terrae circa castra „turpiter sunt de terra fugati, occisa ex eis innumerabili multitudine ; „reliqui vero, qui evaserunt quamvis pauci, fugientes, latitantes „inter montes et valles nemorosas, di vino iudicio ibidem fere omnes Digitized by CLXVI „perierunt...“ Şi Katona comentâză acest text: „Non est dubium : „Tartaros etiam ab incolis terrae circa septem castra, seu Transil-„vanis, fusos et caesos esse". Neapărat, „Septem castra", nemţesce „Siebenbbrgen", slavonesce „Ce,wrpaxi.“, literalmente „Şâpte-cetăţl", însemnâză Transilvania ; Katona însă nu bagă în samă preposiţiunea „circa". Expresiunea: „incolae terrae circa septem castra" nu vrea să $ică : „locuitorii Transilvaniei", ci: „locuitorii de lingă Transilvania". Numai „reliqui", rosturile cele scăpate din bătălia cea mare, intraseră în interiorul Transilvaniei şi ab fost lovite acolo de cătră Săcul, după cum o atestă o diplomă din 1289: „quum perfida gens „Tartarorum regnum nostrum hostiliter et crudeliter adijsset, et „maximam partem regni noştri vastibus duris et spolijs peragras-„set, ac infinitam multitudinem incolarum regni noştri in sua fe-„roci captivitate abduceret, et ijdem Tartari spolijs, bonis et rebus „regni noştri honerati, ad propria remearent, predicti Siculi contra „insultum et rabiem eorundem Tartarorum pro liberacione patrie „gentis sub castro Turuskou (Toroczkd) se viriliter obiecerunt, et „contra eosdem Tartaros laudabiliter dimicarunt, et in eosdem con-„flictu ultra quam miile homines de miserabili et enormi captivitate eorundem Tartarorum liberarunt.. Cronica anonimă este într’un acord deplin cu preţidsa relaţiune a cronicei austriace: bătălia cea decisivă cu Tătarii nu se întâmplase chiar în Ardei, ci numai în apropiare : „circa septem castra". Armata creştină se compunea din Unguri şi din oştirea auxiliară cea oltenescă, pe care ca vasal o trimise Bărbat-vodă. Mers’a în capul el însuşi voevodul ? nu se scie. Când o cetâ de Olteni trecuse Dunărea în ajutorul Bizantinilor contra Şerbilor, Bărbat-vodă remase în Oltenia, trimiţând în locul şeii pe Basaraba dela Bălacîu ; e probabil că şi’n rîndul acesta în fruntea contingentului oltenesc se află vre-un Basarabă devotat lui Bărbat-vodă, de sigur dintre cel catolici. Primind porunca voevodulul, Letiniî şi Romanaţiî cu kinezil lor trebuîab să mârgă vrănd-nevrând împreună: „coBOKyim-maca“, măcarcâ ortodoxii şi catolicii nu trăiati bine unii cu alţii. Bărbat-vodă fiind catolic, i se înfăţişa acum ocasiunea cea mal propria de a expune la mbrte pe cel mal primejdioşl duşmani al sel dintre ortodox!. Acâsta ne şi face a o înţelege cronica anonimă, imaginând următdrea epistolă din partea Letinilor cătră regele Ladislab: Digitized by LjOOQle CLXVII HrfeioTi ci iuh <5paHB o B'fep'fc cTapue PaciriHe, He lOTame ci h&mh Bl HOBElfi pMlCKUă 3BROHI H XHBHIU6 bo" rpeaecRofi B^pt bo CTapoMi Pnit; a HUH^Ba ohh Bei npiHjţoma ci HaiH Kl Te6t Ha HOIOHIB, ejţHHfcl X6HEI H A^th Marne ocTaBHina bo OrapoMi Part; H HEI 6CMH CI TO60H) OftHHl 8aK0HT>, npiffreJieMT. cbohk. ochh 8aojHHi npia-tgjih h HenpiflTejieMi cbohmi ec*a sao-AHHi HenpiaTe.iH; a hxi 611 ecH noc-HajTB HanpejţH Bctxi juo;ţe8 npoTHBi TaTapi, hto6u ohh ho6htei 6euh, hhh ot-b TaKOBEixi Hxt Eon cbo6o^htt>, h TEI 6EI HXI OCTaBHJTE y ceda BO CBOeS 36MHH, TOHKO 6EI OHH HO BOSBpaTHJEHCfl BO CTapoS Pui, H HEI X6HEI HTE H A’&th noemen. kt. ce6i bt. phhckeiS SaKOHl. Vechil Rîmlenl sînt in luptă cu noi din pricina legii, căci n’ati voit să trâcă cu noi la legea nouă latinăscă, ci trâesc în legea grecdscă în vechiul Rîm. Iar acum ah venit cu toţii împreună cu noi spre ajutorul teii, lăsându-şî în vechiul Rîm numai femeile şi copiii cel mici. Iar noi sîntem de acelaşi lege cu tine, prietinilor tel sîntem prietini, duşmanilor tel duşmani; deci bine al face, dacă i-al trimite pe el înaintea tuturor celor-lalţl dmenl în potriva Tătarilor, că d6ră vor câde cu toţii în luptă; iară dacă Dumnezeii îl va feri de Tătari, să i laşi în ţdra ta, ca să nu se mal întdrcâ în vechiul Rîm, Iar pe femeile şi copiii lor ÎI vom lua în legea ndstră lăti-ndscă. Ca epistolele cele intercalate în orî-ce cronică medievală, seri* sdrea de mal sus nu este nici ea autentică, dar servesce fdrte nimerit a caracterisă situaţiunea Olteniei*., sub voevodatul celor doi succesivi BasarabI catolici. Urmarea din cronica anonimă: H ho MHory BpeieHH KHHyBmy, h 6eictb 6htbb BejiHRa BaajţHCJiaBy Kopo-juo YropECKOiy ci TaTapEi, ci Herae- TOMl RHH36HI, Ha JliRt Ha Thc6, H noHAOiua OrapEie Phhjehh6 Hanepe.ni Bcfexi h onocjri HHOine hbohh YrpoBe H PHHEHHH6 OflHHl JiaTHHECKifi BaKOHl, h no6Hma Taiapi npexe crapue Phme- JEHH6 H HOTOll YrpOB6 H H0BE16 PHHB-jhh6, h HOHHoro najţoma CTapEIXl Pn-hhhi. Kpajib ace BxaRHCJtaBi YropECKEifi BeHEHH pa^oBamecH o TaROBim nocofiin Eoxîh, a CTapEixi Phmjhht. bohhh xa-Jiya h HHjya sa hxi xpadpocTB, h no-Rasama hhi rpanoTy hobeixi Phhhhhi, TTO O HHXl HHCajffl H O HXT. X6Hail H nosBama hxi ki co6t cxyxHTH, j&6hi Şi nu după multă vreme s’a dat. luptă mare între Vladislav craiul unguresc şi între Neimetcn£zul tătăresc la apa Tisei; şi mal în-tâîu de toţi ati întrat în luptă vechil Rîmlenl, după el Unguri mulţi şi Rîmleniî cel de legea lătindscă, şi ah bătut pe Tătari mal întâîu vechil Rîmlenl, apoi Ungurii şi noii Rîmlenl, şi n’ati perit mulţi dintre vechil Rîmlenl. Vladislav, craiul unguresc, fdrte s’a bucurat de acest ajutor dumne*« p. 14 sqq. — A. Xenopol, Istoria t. II p. 77 sq. — Luccari, Copioso ristretto p. 49; cfr. Gebhardi, Gesch. d. Wal. p. 281. — D’Ohsson, Hist. dos Mongols t- IV p. 755 sq.; cfr. UpyH'B În iKypH. Mhh. Hap. IIpoCB'femeHifl 1878 t. CC p. 235. - Boliac, Topographio de la Rournanie, Paris 1865 in-8 p. 25. — Theiner, Monumenta Hungariae, Romae 1859 in-4 p. 513. — Io. Cantacueenus, Historiarnm I. IV, ed. Schopen, Bonae 1828 ir,-8 t. I p. 175, 475. - r;iacHHK JţpyniTBa cpOcne caoBec.HOCTH t. XII p. 450. — Danilo, /Khbo-th KpaJljeBa p. 181. — Kngd,Gesch. d. Bulgaren p. 445. — Hist. critica t. VIII p. 642. — Heinrich con Muglein, în Kovachich, Sammlung kleiner Stucke, Ofen 1805 in-8 t. I p. 92 sq, — Fejir, Cod. Diplom. t. IX voi. 2 p. 307. — Res Michaelis, în Papiu, Tesaur t. I. p. 31; cfr. Bauer, Mămoires sur la Valachie, Francfort 1778 in-8 p. 180; Sulzer, Gesch. d. transalp. Daciens t. 1 p. 837... Se întâmplase ca doi principi contimpurani din orientul Europei să domnăscă de o potrivă fie-care câte o jumătate de secol: Digitized by CLXXXII cincizeci de ani stătuse pe tron împăratul bizantin Ioan Paleolog dela 1341 pină la 1391, şi tot cincizeci de ani Domnul românesc Alexandru Basarabă dela 1310 pinâ pe la 1360 : o> regi-longevitate excepţională chiar In istoria universală. Afară de Ştefan cel Mare, nici un voevod moldovenesc sati muntenesc n'a îndeplinit fapte mai strălucite decât Alexandru Basarabă, cunoscute şi recunoscute în străinătate, vităz fără sămăn şi minte politică la culme; dar totuşi cronicarii noştri îl micşurăză, îl ciuntesc, îl desfigurăzâ, ba unii nici nu’l ating măcar. Pină şi cel mai critic, Constantin căpitanul Filipescu, se mulţumesce de a $ice: „Ce să fi lucrat el în Domnia lui, nimeni nu scrie". înainte de a se fi urcat pe tron, Alexandru-vodă luase în căsătoria pe fiica kinezuluî oltenesc Ivancu din ramura Basarabilor celor doljenî, dintre cari fuseseră voevo^il Mihaiti Litănul şi Bărbat, astfel că vechea duşmănia între Letinî şi între Romănăţeni s’a stins în persdna Aiului lui Mircea I. In primele două-trel decennie din domnirea lui Alexandru-vodă, socrul şefii Ivancu Basarabă exercită o mare înrîurire asupra afacerilor Statului. In următărele decennie o înrîurire tot aşa de mare o exercita Vladislafii Basarabă, filul lui Alexandru-vodă din prima căsătoria. Din causa acestor mari înriurirî succesive s’a produs o încurcătură în istoria muntenăscă, ştergăndu-se pină la un punct propria personalitate a lui Alexandru-vodă. In unele isvăre slavice cunoscute lui Fotino : IWoSâp“ şi „7) osppix-rj -/povoXoYia ,„ Ivancu Basarabă şi Yladislav Basarabă figurând în locul lui Alexandru-vodă cu titlul de„ voe-vo$i“, care după obiceiul serbesc nu însemnăză pe Domni, ci pe hatmani, de unde o firăscă confusiune, Fotino a pus pe ,,’Iv Baooa-p*pa Boep<$8a?“ şi pe «BXaSiaXâp Bosp<58aţ BaooapApaţ» ca nesce Domni deosebiţi înainte de Alexandru-vodă. Ivancu apare aci ca fost Ban al Craiovel, „Mrcâvoc rijţ KpaY««>paţ“, mai corect Basarabă din Dolj, ceea ce se potrivesce; şi pe dînsul, ca şi pe Yladislav Basarabă, îi face Fotino pe amîndoi fraţi cu Alexandru-vodă, ceea ce de loc nu se potrivesce. Căpătând astfel două numi, cărora le trebuiâ o ordine cronologică, Fotino combină pentru Ion Basarabă durata dela anul 1325 pînă la 1340, iar pentru Vladislav Basarabă 1340—1345, lăsând apoi 1345 — 1356 pentru Alexandru-vodă. D. Xenopol aşă$â pe Vladislav Basarabă la locul cel cuvenit, adecă după Alexandru vodă, şi acărdă acestuia din urmă o domniă Digitized by L^ooQle CLXXXUI de patruzeci de ani: 1320—1360, Insă totuşi II răpesce un decenii! 1310 — 1320, in care bagă pe acelaşi Ivancu Basarabă. D. Xenopol nu se întemeiază aci pe fântânele Iul Fotino, ci pe un alt text slavic, pe care eft l'am analisat deja în studiul despre „Ba* sarabl", de unde lată pasaglul: „Aci este locul de a vindeca un „text, pe care rett Taţi îmbolnăvit unii istorici al noştri, deşi în „fond el este tot ce pdte fi mal sănătos. Vestitul împărat serbesc „Ştefan Duşan, vorbind despre coaliţiunea tuturor popdrelor învecinate cari năvăliseră asupra tatălui seti Ştefan dela Declan la „1330, numesce între duşmani: iv»pa Kakrdpo/HTi h EacapabS „Hbahka TdCTd fliuâ«H^pa lyipa cyaurk HpkHuxxk TVrapk h „rocno^cTKo cdUiKo h npoMiH^k cKuiHH/Hk rocno^a”, adecă: Aldxandru „ţarul Bulgarilor, şi Ivanco Basaraba socrul ţarului Alexahdru al „învecinaţilor Negri-Tâtarî, şi domnia Sâsâscă, şi alţi domni cu „dînsul. In paleografia cirilică lesne confundându-se grupul ca cu „grupul w, fiiud-că în acesta din urmă * este legat cu a prirttr’o li* „niuţă care’l asâmănă cu cirilicul s, în loc de rocno^cTBo mujko“ „editorul Novakovid (Zakonik, 1870 p. XXTII) citise rocno^creo „raujKo, ca şi cănd ar fi vorba despre Iaşii din Moldova sati cine „mal scie despre ce, pe când sînt în joc numai Saşii din Transilvania, „dominium Saxonum", cauiKo fiind în vechea serbâscâ un „adjectiv dela Gaek, de ex.: cauiKH/Uk nSTCMk = viâ Saxonum" (Da* „nicic. Rjecnik, III. 81). Apoi pe Ivanco Basarabă istoricii 1’ati pre-„ făcut in Domn al Ţerel-Românescl, pe când el era numai socrul „Domnului: „tact â/ugtH^p aiţapa", Iar acel Domn nu era Alexandru „din Bulgaria, menţionat deja deosebit în acelaşi text, ci era celebrul „Alexandru Basarabă, pe care Ştefan Duşan îl numesce aci tzar „al Negrilor Tătari, înţelegând prin acâsta „Nigra Cumania", după „cum numlati atunci Ungurii România (Ist. crit. I, 99). Când d. „Xenopol $ice: „Ivancu Basarab, 1310 —1320, este urmaşul şi probabil filul Iul Radu Negru sad Tugomir Basarab. Despre acest „Ivancu se spune în legile sîrbescl ale lui Ştefan Duşan că el ca „Domn al Valachiel ar fi ajutat ţarului bulgar Mihail (1323—1331) „în lupta acestuia contra imperiului bizantin. Ivancu Basarab, ur-„mând exemplului dat de tatăl seti Radu Negru, mărită pe fata „Iul după Alexandru, nepotul şi urmaşul în tronul bulgăresc a Iul „Mihail etc. etc.“ — în tote acestea ne surprinde mal ales aritmetica „autorului, în puterea cârila un Domn mort la 1320 merge totuşi „la resbolu intre anii 1323—1331, după ce de de-mult murise..." Digitized by LjOOQle CLXXXIV încă o dată, in textul serbesc cel de mal sus se vorbesce fbrte limpede despre doi Alexandri: 1. Alexandru «n,ap Babrapoin.», 2. Alexandru «u;ap UpbHunx'b Taxapb», Iar Ivancu Basarabă este numit socru al celui de al doilea, nici de cum al celui de’ntâlu, şi deci nu pbte fi nici o umbră de in-doelă că nu e vorbă de socrul principelui bulgăresc Alexandru, ci anume al principelui românesc Alexandru. Ceea ce zăpăcise pe d. Xenopol este că în textul serbesc se menţionSză doi tzarl bulgă-rescl; atât pe Mihail, care domnia în realitate în momentul luptei şi a şi fost ucis în acea bătălia, precum şi pe Alexandru, care a devenit tzar în urmă immediat după resbolu şi luase de asemenea parte la acea bătăliă, amindol astfel tzarl bulgăresc! in cursul aceluiaşi an 1330, fiind menţionaţi cu acelaşi titlu în textul serbesc cel scris mai tăr^iti. Nici un voevod oltenesc Ivancu Basarabă ca la d. Xenopol n’a existat; Ivancu Basarabă însă din Fotino, deşi n’a domnit, totuşi e interesant prin particularitatea că fusese din Dolj, „Mirivoţ vtfi KpaYtwpaţ, ceea ce nu se spune acolo despre cel-lalţî; era dară din ramura cea dolj^nă a Basarabilor, pote fiiu al Iul Mihalu-vodă Lit6nul sail al Iul Bârbat-vodă, rudă de aprdpe in orl-ce cas. Pe când trăiâ încă Mircea-vodă, căsătoria filulul setl Alexandru cu fiica lui Ivancu era o alianţă de o înaltă înţelepciune politică, stingând vrăşmâşia intre cele două puternice ramure băsârâbescl şi asigurând la ulteriora alegere domnSscă ginerelui celui romănăţăn sprijinul socrului celui dolj£n. Desfiinţându se voevodatul cel imaginar al lui Ivancu Basarabă, după cum am desfiinţat mal sus pe al lui Ştefan Mallat Basarabă, să restituim lui Alexandru Basarabă întrdga durată reală a domnirii sale cu începere dela 1310, data ce’I fix6zâ cronica muntendscă cea veche din Luccari. Sub Mircea-vodă trebuiâ să fi început deja a se ilustra fiîul şefi Alexandru, care nu mal eră copil. Yrîsta acestui principe se pote calcula în următorul mod. La 1330, in răsbolul contra Ungurilor, el avea deja fii în capul oştirii, de sigur pe cel doi mai mari Nicolae şi Vladislav, cari nu puteati să fie atunci mal mici de vr'o 20 — 25 de ani, prin urmare născuţi pe la 1305—1310, aşa că ta- Digitized by ^.ooQle CLXXXV tăi lor era pe la 1305 cel puţin de 20 de ani. Aşa dară Alexandru, născut el-însuşî pe la 1280, era de vr’o 30 de ani când s'a urcat pe tronul oltenesc. Pină atunci, pe când Mircea-vodă era reţinut în Haţeg, fiîul setl Alexandru, viitorul prim întemeiător al Statului Ţereî-Românescî, începuse a se căli la lupte, pogorindu-se din Făgăraş şi cuprinzând pâlele Carpaţilor la stânga Oltului, mal întâlu Muscelul, apoi Argeşul. Cronica Iul Constantin căpitanul Filipescu nu scie nemic despre faptele Iul Alexandru Basarabă, dar îl dă un supranume fdrte caracteristic, pe care el-însuşî nu’l pricepe: „După ce aii perit Dan-„vodă, ati stătut la Domnie Alexandru-vodâ, care le zic să fie „fost de fellul Iul Câmpulungân", Iar în sumar îlnumesce: „ Alexandru-vodă Câmpulungân". Ca fiîu al Iul Mircea I, ca nepot de frate al lui Dan I, Alexandru-vodă era Românăţân, In ori ce mod Oltân, nici decum Muscelân. De unde dară acâstă poreclă de Câmpulungân? Pe Mircea cel Mare unii (§ 31) îl numîatl „Co-zianul*, fiind că clădise mărâţa mănăstire a Cozieî, de care s’a îngrijit tot-d’a-una. Alexandru-vodă insă n’a clădit nici o dată vre o mănăstire, nici pe aluri, nici la Câmpulung. Supranumele şeii de Câmpulungân cată dară să albă o altă sorginte. Pe la finea secolului XIII, pe timpul Iul Dan-vodâ sau ce-va mal ’nainte, un „Laurentius", fie Ungur, fie Săculu sad Sas, căci numele nu lămuresce, Român nu era nici intr’un cas, apucase Muscelul şi ’şl dedea titlul de „Comes de Campolongo", Tot ce se scie despre dinsul este o pâtră funerară cu inscripţiunea: „Hic iacet Laurentius Comes de Campolongo Anno MCCC". La 1300 dară el a murit. Nu cum-va în râsbolu? Alt conte străin n’a mal fost în urmă la Câmpulung; dar tocmai anul 1300 coincidă cu tinereţile acelui Alexandru-vodâ, căruia poporul îl pusese porecla de „Câm-pulungânul“, nu pentru că se născuse acolo, ci pentru că acolo a fost primul voevod oltenesc, aşezat in scaunul Muscelului ca într’un punct strategic, de unde sâ’şl întinZâ posesiunile mal departe, neapărat mal întâlu Argeşul. De aci tradiţiunea despre un Negru-vodă venit din Făgăraş la Câmpulung şi apoi la Argeş, tre când mal târZiti Oltul şi ales Domn de cătră Basarabl, da, ales Alexandru-vodâ la 1310 după mârtea tatălui sed Mircea I, ales insă nu pentru că era filu de Domn, ci pentru că se arătase deja ca cel mal vrednic dintre kinezî. La urcarea sa pe tron, afară de Oltenia, afară de Haţeg şi de Digitized by CLXXXVI Făgăraş cu o fâşiă teritorială intermediară din Sylva Blaeorun, Alexandru-vodă stăpânla în Muntenia Teleormanul şi Vlaşca la Dunăre, Muscelul şi Argeşul în Carpaţl. In intervalul dintre 1310 — 1330 sarcina cea mare a noului voevod era de a mal umple la cunele Munteniei în direcţiunea spre gurele Dunării. După preţidsa cronică din Luccari, Alexandru-vodă, numit aci expres Negro Voie vodă: „fabricb la cittă in Campolongo, e tiro alcune cortine di matoni in Bucuriste, Targoviste, Floc, e Busa". El terminase dară mal întâlu de tbte Câmpulungul, pe care în adevăr il apucase dela contele Laurenţitl încă sub Mircea-vodă pe la 1300, şi începu în urmă a întemeia treptat Tîrgoviştea, Bucurescil, Bu-zăul şi Oraşul de-FlocI. El n’a fundat nemic în Oltenia, căci acolo nu era trebuinţă de cucerire; nici în Teleorman şi’n Vlaşca, cucerite mal de'nainte de câtră unchlused Dan-vodâ, căruia i se da-torăză pdte direct sad indirect Turnul-Măgurele şi Gîurgîul. Pină la Braila şi pînă la Rîmnicul-sărat Alexandru-vodă nu ajunse în prima periddă dintre anii 1310 — 1340. Pe teritoriul cel cucerit eraţi mal mulţi voevoţll sad kinezl Români, aşezaţi acolo din trecut, după cum o seim deja din diploma regelui Bela IV din 1247, şi o mulţime de Cumani cu căpeteniile lor, intin^6ndu-se spre resărit peste Moldova, unde mal remăseseră încă Tătari sad Mongoli după măr tea faimosului han Noga. Este de regretat că orientalistul D’Ohsson, istoricul posterităţii lui Cinghis han pînă la Tamerlan, nu se preocupă de regiunea Dunării; din fericire însă el reproduce un extract din scriitorul arab Nowairi chiar din secolul XIV, de unde noi vedem că ce-va după anul 1300 Mongolii ocupad încă o parte resăritănă din Ţăra-Românăscă, apropiată de Dunăre şi pe care o numlad dînşil „Ava-lac", ceea-ce deja profesorul Brun a explicat’o prin „Valah". E de crezut că Mongolii se întindead cam pînă la Ialomiţa, unde vechiul Oraş-de FlocI, la Luccari Floc, n’are a face cu cuvintul „Flota": „viile des flottes", după cum o presupunea Boliac, care nu sciea că „Flota" nu avea sensul de corăbii nici chiar in limbile neolatine din Occident pînă la secolul XVI, ci Oraşul-de-FJocI este pur şi simplu o românizare din tătarul „Iflok". Districtul Ialomiţa pentru Mongoli era Iflok = Romani, precum districtul învecinat era slavonesce pentru Bulgari cu acelaşi înţeles: Vlaşca. Cuprin^ănd Iflocul, Alexandru-vodă găsise acolo pe Dunăre o localitate importantă, întemeiând Oraşul-de-Ifloc, adecă întărind un pjnct strategic Digitized by <^.ooQLe CLXXXVII şi comercial. De acelaşi natură cată să fi fost celelalte creaţiuni topice—Tîrgoviştea, Bucureştii şi Buzăul, nesce sate anteridre devenind tîrguşdre şi’n urmă tîrgurî: „tirb alcune cortine di matoni". Cucerirea Munteniei de cătrâ Alexandru-vodă fusese înlesnită pe de o parte prin numărdsa populaţiune curat românăscă de acolo, constituită mal de’nainte din kinezaturl saG mici Stătuleţe solidare între dînsele, pe de altă parte prin principiul de subordinare, nu de subjugare; cu alte cuvinte, voevodul oltenesc cel biruitor, acuma Domn al Ţerel-Românescl, nu se făcea stăpân, ci numai suzeran, Iar kinezil cel biruiţi nu cădeaţi în robiâ, ci devenlaG numai vasali, plătind un tribut pe an şi ajutorul de <5ste la cas de trebuinţă, nemic mal mult. Raportul kinezilor muntenesc! cătră Domnul Ţerel-Românescl era acelaşi ca şi raportul kinezilor oltenesc!, unii şi cel-lalţi de o potrivă din casta Basarabilor. Afară de marele drept politic de a alege pe Domn şi de a fi eligibili, acelaşi posi-ţiune kinezială o aveaţi căpeteniile Cumanilor din Muntenia, „şol* danii" şi „olanii", cari însă, dacă remâneaG în ţâră, nu întâr^iaG de a se româniza. împuternicit printr’o muncă de vr’o douăzeci de ani, considerat acum cu drept cuvint de cătră Slavi trans-danubianl ca „tzar al Negrilor-Tâtarî", căci stăpânia peste o mare parte de Cumani, Alexandru-vodă pe de o parte a gonit pe Unguri din Se-verin, dând ţerel pentru prima dră numele de „Ungro-vlachiâ", adecă teritoriO românesc şi unguresc saG pe ambele laturi ale Car-paţilor, Iar pe de altă parte s'a amestecat fbrte energic in afacerile Bulgariei. La 1323 rămânând vacant tronul imperial din Tir-nov, îl apucă Domnul Vidinulul Mihail, susţinut mal cu samă de Alexandru-vodă, care i-a dat o însemnată bste de Români şi de Cumani: „6 8s xVjv xs totav ox paxKiv 'T)va*|’a7ac siva:. âXXâ xo'jţ Trspav "hrpo’j Tstaţ, ojxooxs'jot toi? „Xx’bita’.? w; xâ îroXXâ s’w.v îitxoxoţ<>xat, xaxâ Tjajj.a/tav rcapovxaţ Trpdţ £xjrXyj4'.v „z-q Zwiikviţ aâX-’Yvt Se pdte $ice că ambii împăraţi succesivi Digitized by LjOOQle CLXXxvm dela Tîrnov, Mihail şi Alexandru, datoriseră cordna mal cu deosebire Domnului Ţerel-Românesci. Este interesant că în vechiul pomelnic al unei mănăstiri bulgare din Macedonia între binefăcători e înscris Alexandru-vodă, al căruia nume are aci o scurtare curiăsă O 1 ur : „Oaypa BoeBojţe Bjiax“, apropiată de scurtările slavice ale aceluiaşi nume: Olel, Olelko, Olui,dar diferind prin final. Se pare că lui Alexandru-vodă îi $iceati Cumanii „Oiur-vodă", căci un nume cumanic aprăpe identic „Ovlur“ ne întimpină de două ori în vestita poemă rusăscă medievală despre expediţiunea principelui Igor contra Cumanilor. Sub raportul religios Alexandru-vodă era din capul locului de o toleranţă extremă. Amic cu Cumanii, între cari erau maho-metanî şi eraţi şi buddhiştî, el trăia frăţesce cu pravoslavnicii Bulgari, dar nu era reilvă^ut nici la Roma. La 1327 Papa Ioan XXII îi adresă o bulă „Dilecto filio nobili viro Bazaras Woyvode Trans-alpino“, unde il numesce bun catolic : „tanquam princeps devotus catholicus", întocmai după cum se adresă cu aceiaşi ocasiune cătră voevodul Transilvaniei, cătră banul Slavoniei şi cătră contele Sa-lomon al Braşovului. Acesta din urmă, prieten cu Alexandru-vodă, se vede a fi fost acela care la 1330 a dat Românilor o cătă auxiliară de Saşi contra Serbiei. Să se constate că intre 1320 — 1330 elementul săsesc din Ardăl arată, mai mult ca ori când altă dată, o vide nesupunere la autoritatea ungurăscă, o neastâmpărată veleitate de neatârnare, şi de sigur că nu puţin a concurs la acăsta îndemnul lui Alexandru-vodă. Intr’o bulă papală contele Braşovului pus la 1327 pe aceiaşi liniă cu voevodul Transilvaniei, este ce-va care merită de a nu fi trecut din vedere. Despre resbolul contra Serbiei e0 am vorbit deja. Cronica con-timpurană a archiepiscopului Danilo ne spune că împăratul bulgar Mihail cu toţi aliaţii sel se mişcâ anume din Vidin : „BbBKBHn, ce n;apb „ct coaMH cbohmh OTb rpaaa CBOiero caaBbHaaro EbflHHa otb plina raarojiteMbne „,HoyHaBau. Prin urmare, contingentul românesc trecănd Dunărea la Calafat, e evident că se compunea din Doljenl, cu atât mai vîrtos că în fruntea lor se afla tocmai kinezul craiovăn Ivancu Basarabă, socrul Domnului, Iar cu dînsul se aflaţi şi Saşii, cari figuraţi în resboîu pe lîngă Români şi nici nu puteatl străbate în Serbia decât numai prin Oltenia. După textul serbesc cel dela Ştefan Duşan se înţelege că tot Ivancu Basarabă, afară de Români şi de Saşi, mai conducea alte câte-va cete senioriale aliate cu Saşii, păte din Săcuii Digitized by CLXXXIX cel nemulţumiţi de Ungaria: „rocnoflCTBo camico h npoHîHîi» cboihhkb roc-no«a“. Acâsta se petrecea in luna lui Iuliii. Isbânda Şerbilor a fost strălucită, graţiă mal ales lui Ştefan Duşan, atunci băiat abia de 18 ani. împăratul Mihail a fost ucis. Pdte şi Ivancu Basarabâ, despre care nu se mal scie nemic, deşi după fântâna cea slavică a lui Fotino s’ar pută admite că socrul Domnului s’a întors în ţâră şi va fi luat parte la lupta contra Ungurilor, luptă urmată nu mal departe decât în Septembre din acelaşi an. Regele unguresc Carol-Robert, creând pe Români sdrobiţî şi voind a’şl resbuna pe prima liniă pentru perderea Severinulul, pornesce o formidabilă armată asupra Olteniei, unde insă a dat pept cu însuşi Alexandru-vodâ însoţit de fiii sel: „Bazarab Olacum et filios ejus“, adecă de Nicolae şi de Vladislav, căci al treilea filu Radu-Negru nu se născuse satt se afla încă in copilăriă. Nici o dată Ungurii n’aQ fost bătuţi intr’un chip mal spulberat şi mal ruşinos. Resbolul a durat peste tot vr’o şăse septemânl, pinâ pe la 10 Noembre. îl descrie nu numai incidental o mulţime de diplome dela Carol-Robert şi dela filu-seîl Ludovic, dar mal ales pe larg doi contimpuranl: fântâna din Thurotz sad din Chronicon Budense şi Enric de Muglein. Carol-Robert întrâ în Oltenia, apucă Severinul şi puse acolo un Ban unguresc. Alexandru-vodă s'a grăbit a'I trimite o soliâ, propunând patru puncturl: 1°. cedâză de bună voe Severinul cu ocolul lui; 2°. plătesce 7000 maree de argint drept cheltuell de resbolu; 3°. se îndatoreză a plăti regulat tributul anual; 4°. va da ostatec pe unul din fiii sel la curtea regală. Să plece dară măria ta în pace, $ise Alexandru-vodă drept înche-iare, căci dacă vel merge mal departe, o vel păţi-o: „si veneritis ulterius, periculum minime evadetis". Carol-Robert a respuns solilor printr’o insultă grosolană, şi a mers înainte, căutând să întălnâscă oştirea românâscâ, pe care însă n’o gâsla nicâirla. Locuitorii din drum doslad la munte cu hrană, cu vite, cu tot. Falnica armată ungurâscă nu mal avea ce mâncâ. Pină unde ? Punctul de plecare fusese Severinul; punctul de ajungere a fost cetăţuea Argeşului, după cum nl-o spune fdrte precis regele Ludovic, filul Iul Carol-Robert, intr’o diplomă din 1347 la Katona: „quum genitor noster ,,ad recuperandas regni sui partes Transalpinas cum valido suo „exerciţii accedendo, ante cast rum Argas castra metatus „fuisset.. Faţă cu acest textpositiv, indicaţiunea localităţii e ne-controversabilâ. Deci dela Severin pînâ la Argeş Carol-Robert mersese Digitized by cxc prin regiunea cea mal muntdsă şi cea maî pădurdsă a Olteniei, prin Gorj şi prin Vâlcea, cu o oştire murind de f<5me: „in terra „ignota, inter alpes et montes silvarum, victualia invenire nequiret, „famis inedia ipse Rex, Milites, et equi sui laborare protinus in-„ceperunt". Cetâţuea Argeşului, „Castrum Argas", nu e Curtea-de-Argeş, care n’a fost nicî-o dată întărită, ci mai la nord în creerul Carpa-ţilor, chiar pe malul Argeşului, intr’o posiţiune selbatecă, este ruina numită Cetatea lui Negru-vodă. Aci, ca şi ’n cronica din Luccari, Negru-vodă e nu alt cine-va decât Alexandru Basarabă cel supranumit „Câmpulungenul". Pogorit din Făgăraş pe la 1300 pentru a goni pe Ungurii contelui Laurenţiîl din Câmpulung, în Muscel şi ’n Argeş el este Negru-vodă cel istoric al legendei poporane, maî mult decât anteriorii Basarabî cei cu capetele negre pe stăg şi mai mult decât fiii sei Vladislatl şi Radul, cari găsiră cuibul deja gata. D. Xenopol nu cunăsce „castrum Argas", întemeiându-se numai pe pasagîul cel citat de mine în Archiva istorică din călătorul polon Strykowski, unde $ice: „Regele ungar Carol rădicând un resbolu „năprasnic asupra domnului muntenesc Basaraba, fu bătut cu de-„săvîrşire prin stratagemă de cătră Munteni şi Moldoveni, astfel „încât cu puţini ai seî abia abia putu scăpa cu fuga în Ungaria. „ Pe locul bătăliei domnii muntenesd zidiră o biserică rădicară „trei stâlpi de pâtră, precum vtyul eu-însuml in 1574, întorcendu-mă „din Turcia, dincolo de tîrguşorul Gherghina, două $ile de drum „dela oraşul transilvan Sibiîu, în munţi...“ Strykowski confundă. Satl că el n’a înţeles in formaţiunea, ori că n’a fost bine informat, ori mai probabil a încurcat propriele sale notiţe de călătoria, în loc de „Negru-vodă" din Argeş, care în adevăr este în direcţiunea Sibiiului, punănd tîrguşorul Gherghiţa din Prahova, care are a face numai cu Braşovul. Biserica, despre care vorbesce Strykowski, se afla în realitate la cetăţuea lui Negru-vodă încă in secolul trecut, când o pomenesce generalul rusesc Bauer: „Ces villages sont si-„tuăs le long de la riviere d’Arges: Cita de Negruli Wodi, „chapelle sur une tres haute montagne". De asemenea la Sulzer: „Tsehetatie Niegrului Wodi, eine auf einem hohen Berge „nâchst dem Ardschisch stehende K ap el le". Tot ce pbte fi mai interesant, este rolul strategic al acestei localităţi sub Mihaiu Vi-tăzul, doi secol! şi mai bine după Alexandru-vodă, când ea erâ Digitized by v^ooQle CXCI deja o veche ruină şi purta atunci acelaşi nume de Negru-vodă. Contimpuranul Waltber, scriind In 1597 după o relaţiune a logofătului muntenesc Teodosie, tradusă polonesce, ne spune că pe la 1594, pe când Turcii se întărlaCi în Tirgovişte, Mihatu VitOzul, „aş-„teptând ajutore din ArdOl (vicini Transilvaniae Ducis desiderans „auxilia)" se retrăsese „în fundul munţilor în vechea cetate „vodă (in montium quasi fauces, ubi munitae olim arcvs „iooda)u, pe care „o dărâmaseră de de-mult Turcii (a Turcis olim „demolitae apparent rudera)" şi care totuşi în timp de resbolu „remânea un excelent loc de adăpost (loco receptui aptissimo)". NesciOnd românesce, ci traducând din polonesce, Walther volâ cu orl-ce preţ să înţelOgă numele local , şi pe Negru l’a priceput bine prin latinul „niger", dar pe vodă prin polonul „woda" care vrea să $ică apă, şi astfel a explicat peste tot prin: „Nigra aqua“. Lăsându-se la o parte acest qui-pro-quo, pasagîul din Walther e fOrte important. Sub Alexandru-vodâ castelul purtase dară mal întâlu numele de Cetatea Argeşului, după cum îl vedem în diploma regelui Ludovic; apoi după mOrtea lui Alexandru-vodă, în memoria victoriei acestui mare principe, s’a păstrat la popor pînă astăzi „Cetatea lui Negru-vodă". Carol-Robert nu înaintase dară mal departe de Argeş, „castrum Argas", şi aci a fost bătut pentru prima Oră. Istoricii noştri nu menţionOză două bătălie, dar ah fost doue în faptă, recunoscute într’un mod expres de cătrâ însuşi Carol-Robert intr'o diplomă din 1385, întărită apoi de regele Ludovic la 1354 : „nobis „in terra Transalpina, ubi per Bazarab Olaeura et filios eius dictam „terram nostram Transalpinam, in praeiudicium Sacri Diadematis „Regii et noştri infideliter detinentes, nobis et validum genţi no-„strae, ibidem nobiscum habiti insultus hostilis, semel et se-„cundo in quibusdam locis districtis et silvosis indaginibus, firmis „exstirpatis saevissime obviavit...“ Deci „semel et secundo" ati fost două bătălie, din cart prima lingă Argeş, unde Carol-Robert a fost atât de strimtorit, încât se v6$u silit a cere pace: „treuga ordinată cum Bazarad et data fide". Ce a făcut atunci Alexandru-vodă? Batjocorit de cătrâ semeţul suveran al Ungariei, de cătrâ unul din cel mal puternici monarchl al Europei, de cătră acela care stetea cu un picior la Neapole şi cu cela-lalt la Buda, Alexandru-vodă trebuia cu ori ce preţ să’l sdrobOscă, fiind-că altfel Carol- Digitized by v^oogle CXCI1 Robert ar fi revenit asupra României cu setea de resbunare, cu forţe noue şi mal bine pregătit. Generositatea pentru duşman însemnă în caşul de faţă o trădare cătră patriă. După prima bătaiă se mai împunea o a doua: „semel et secundo". Alexandru-vodă a dat călăuze, cari să scâţâ pe Unguri din ţâră în direcţiunea cea mal scurtă spre Timişâra, trecând din noti Oltul. S’a întins o groznică cursă în Gorj aprâpe de hotar. Maghiarii s’aO simţit d’o dată într'o văgăună rîpâsă, încunglurată de stânci peste stânci, din vîrful cărora Românii le aruncaţi săgeţi şi bolovani in curs de trei Zile, fără putinţă de fugă satt de apărare. Eram noi —Zice cronica cea ungurâscâ—prinşi ca pescil într’o mrâjă: „sicut pisces in gur-gustio vel in reti comprehensi" ; al noştri — adaogă ea — cădeaţi împreglur ca reşce musce: „cadebant in circuitu quasi muscae". Travestit, regele a scăpat cum a scăpat cu puţini al sel, dar pină la mârte nu s’a mal gândit vre-o dată de a se întârce în România. A mal domnit el vr’o dol-spregece ani, in intervalul cărora Ale-xandru-vodă n’a mal avut nici o supărare din partea Ungariei. Peste un secol şi mal bine, Ştefan cel Mare a scos pe socotâla Polonilor o nouă ediţiune a învăţăturel marelui Basarabă. Polonii dintr’o parte, Ungurii din cea-laltă, acusati pe Români de perfidiă. Negreşit că Goliath numla trădător pe David. De ’naintea lui Dumnezeii şi de 'nainteâ âmenilor, a scăpa ţâra sa este culmea virtuţii în orl-ce împreglurare şi cu ori-ce armă, — ori ce armă şi orî-ce împreglurare. In armata lui Carol-Robert era o mulţime de misionari papali, siguri mal de ’nainte de înfrângerea Românilor, pe cari se pregă-tlatl deja a’I intârce la catolicism cu voe sati fără voe. Mal toţi ah fost măcelăriţi. Cronica ungurâscă deplânge mal cu amărăciune acâstâ avangardă a Papei: „Proh dolor! propinavit illis amaritu-„dinem, cuius memoria flebilis est; nam ibi occubuerunt tres Pre-„positi, videlicet Magister Andreas Prepositus Ecclesie Albensis, „vir valde venerabilis, Vice-Cancellarius Regie Maiestatis existens, „cum Sigillo Regis periit. Item Michael Prepositus de Posoga, et „Nicolaus Prepositus de Alba Transilvana. Item Andreas Plebanus „de Sarus, et Frater Petrus de ordine Predicatorum, virhonestus, „dire morţiş poculum acceperunt; quia in cerebra capitum eorum „ligneos clavos miserabiliter affixerunt. Quidam etiam Sacerdotes, „qui erant Capellani Regis, sunt occisi...“ Cronica slavică [din Fotino observă şi ea: „Românii ucideati şi sfărâmaţi cu ciomegele, Digitized by LjOOQie CXCIH „că pe nesce lupi turbaţi, mal ales pe călugării papistaşl, cari se „ţineaţi (ie <5stea ungurdscâ". Totuşi personal Alexandru-vodâ nu ură pe Unguri, după cum nu ură nici pe catolici. Ce-va înainte sati ce-va după 1380, prima sa nevdstă, Româncă, fiica kinezuluî Ivancu Basarabă, muma viitorilor doi Domni Nicolae şi Vladislav, a murit; şi Alexandru-vodă, bărbat deja de peste cincizeci de ani, luâ în noua căsătoria pe Clara, catolică, fiică a unul magnat Ungur, muma lui Radu-Negru şi a două fiice. Despre ambele aceste însoţiri volu vorbi pe larg mai la vale. § 37. Alexandru-vodă: Periodul sub regele Ludovic. Bibliografia: Etymologicum magnum, v. Alimoş; ibid. v. B&descl. — Ioannes Kikul-leto,în Schwandtner, Script. rer. Hungaricar. t. I p. 174, 177. — Documente voi. I p. 697, voi. II p. 22, 25, 87, 5& 60, 99, 149, 181. — 'Is-cop-a t. II p. 18. — Tunuslil, trad. Sion p. 123. — ViHani,Croniche, Trieate 1859 in-8 t. II p. 83, 124. — Karamzin, HeTOpiff t. IV nota 253. — Chronicon Dubnitzense ap. Podhradczky, Chronicon Budense p. 277.—MiklosichetMuller, Acta Patriarchatus Constantinopolitani, Vindobonae 1860 in-8 t. I p. 383 sqq. — Radu Greeinu, Letopiseţ, Mss. in-4 la d. Gr. N. Mano. — N. Iorga, Acte şi fragmente, Bucurescl 1895 in-8 t. I p. 9. — MiJdosich, Monumenta Serbica p. 146. — G. Wenzcl, OkmAnyi kalâszat, Pest 1856 in-8 I p. 18.. — Xenopol, Istoria t. II p. 73, 77 sq. La lSf42 mdre Carol-Robert, filul seil Ludovic urmând pe tronul unguresc. Necunoscbnd apucăturile noului rege şi preferind în orî-ce cas a’l lovi din capul locului, pînă când nu s’a întărit încă, Alexandru-vodâ şl-a strîns dstea şi a îndemnat la revoltă pe Saşii din Arddl, cu cari trăise bine încă din timpul Iul Carol-Robert. Unii dintre boierii oltenesc! opunSndu-se resboluluî contra Ungariei, voevodul î-a pedepsit cu o extremă asprime, astfel că unii din el ati fugit la regele Ludovic, bună - 6ră Carapat cu tot ndmul Zărnescilor, despre cari vorbesce diploma regdscă din 1359: „nos attendentes fidelium serviciorum merita Karapath, „Stanislai, Negoe, Wlayk, Nicolai et Ladislai filiorum Ladislai „fiIii Zarna, Olachorum nostrorum fidelium, qui eo tempore „quo Alexander Bazaradi, Vajvoda Transalpinus, nos „pro Domino naturali recognoscere renuebat, ut „ipsos non rerum damna, non vastus Possessionum, nec morţiş in-„iurie, nec aliorum periculorum terrores poterant ab huiusmodi fi-„delitatis constantia revocare; imo relictis omnibus possessionibus „eorum et bonis in Transalpinia habitis, nostrae Maiestati se obtu- 61,060. IV. 13 Digitized by L^ooQle CXCIY „Ier unt fideliter servituros“. Yoevodul avea dară dreptul de a recurge la cea mai mare străşniciâ în privinţa boierilor celor nesupuşi in timp de răsboiu: confiscarea averii, tortura şi mbrtea. Cel patru boieri olteni fugind în Ungaria, s’ati distins acolo prin vitejia, mal ales in luptele contra Veneţiei la 1345, şi aii căpătat o mulţime de moşie dela regele Ludovic. In Transilvania insă resboîu nu s’a întămplat. Arătând multa energia şi dibăcia, regele Ludovic in 1343 pe de o parte a intrat in Ardăl cu dstea contra Saşilor, cari s’aO potolit, Iar pe de altă parte a isbutit a împăca pe Alexandru-vodă, care eră, mulţumit de a'şl asigura stăpânirile ardelenesc! cele vechi ale Basarabilor : Haţegul, Sylva Blacorum şi Făgăraşul, căci Severinul de demult nu aparţinea Ungurilor decât mai mult de nume. Domnul Ţerel-Românescl merse dară în Transilvania la întâlnire cu regele Ludovic, recunoscu pe suzeran şi i se inchinâ ca vasal feudal. Re-laţiunea contimpuranuluî Ion de Kikullew respiră marea bucuria a tuturor Ungurilor faţă cu supunerea unul principe atât de puternic şi atât de vităz, pe care Carol-Robert, smerit de dinsul, nu putuse a'l smeri nici o dată: „Cum autem esset Rex in partibus Transil-„vanis, quidam Princeps seu Baro potentissimus, Alexander Waivoda „Transalpinus, ditioni ejusdem subiectus, qui tempore quadam Ca-„roli regis, patris sui, a via fidelitatis divertendo, rebellaverat, et „per multa tempera in rebellione permaDserat"; şi din $iua aceea — adaogă cronicarul unguresc —Alexandru-vodă a remas pentru tot-d’a-una credincios regelui Ludovic : „ab illo tempore fidelitatem conservavit“. Acesta insemnăză că nici o dată regele Ludovic n’a atins stăpânirile cele ardelenesc! ale voevodatulul oltenesc; ce va mai mult: Ungurii pe Olteni şi Oltenii pe Unguri s’aii ajutat unii pe alţii frăţesce contra Tătarilor ; pe la sfirşit insă, după cum o vom vedă, Alexandru-vodă a crezut de cuviinţă de a supăra pe Unguri. Cronica lui Radu Grecenu, după o fântână necunoscută, re-presintă împăcarea Iul Alexandru-vodă cu regele Ludovic ca silită prin năvălirea Ungurilor în Ţăra-Român ăscâ, ceea ce e absolut fals, de vreme ce Ion de Kikullew, contimpuran şi chiar Transilvănen, nu numai fixăzâ locul, dar mal constată că Alexandru-vodă a venit de bună voe: „sua sponte". Fântâna lui Grecănu e totuşi interesantă prin finalul: „merse la Craiul cu mari daruri, cu o mie de „grivne de aur, de s'ati închinat şi se făgădui că’i va da dajde pe „an; de acăsta fdrte bine păru Craiului şi’l dărui cu frumdse da-„rurî şi'l slobozi ca să domnăscâ in pace“. Aceiaşi fântână necu- Digitized by v^ooQle cxcv noscută a Iul Grecănu mal cuprinde o altă notiţă fără alăturare mal importantă, pe care o volu reproduce îndată mal jos. Este învederat că cronicarii noştri posedaţi din cănd în când câte un fragment forte vechlu, remas necunoscut nouă, pe cari însă une-orî el nu le inţelegeati bine. Aşa este şi fântâna cea slavică a Iul Fotino, când ne spune că: „la 1347 Alexandru-vodă se aliâ „cu hanul tătăresc de peste Prut, năvălind amindol în Ardăl din „două părţi, astfel că regele Ludovic a fost silit a face pace". Năvala Tătarilor contra Ungurilor In Transilvania e adevărată; anul 1347 este ărăşl adevărat; participarea Domnului Ţerel Românescl e de asemenea adevărată; dar totalitatea naraţiunii e greşită. De Fotino se apropia apoi fântâna cea necunoscută din Tunusliî, care 7Ypo(3Xaxîac“. In scrisorile sale câtra Vodă patriarcul îl dă suveranului român următorul titlu: „Bine-născut, prâ-înţelept, prd-„vitâz mare voevod şi Domn a tdtă Ungrovlachia, prd-legitim, prd-„Iubit fiiu al smereniei mele Domn Alexandru (EofsvăotaTs, ooveuoxate, „ovSptxwtats pifa xal aodlvxa xdcaijc OtJYYpoSXa^îai;, ev âflq xve6jj.au „YvrjauoTate, xo^stv^tate oib tije ^[iwv jj.sTpt6tif]T0<;, xop 'AX^avSps...)“ şi arată ondrea ce o avea Kritopul de a fi plăcut „unui voevod aşa de Digitized by LjOOQle CCII mare: „tijj potfofyu; apoi se bucură de amicia Iul Alexandru-vodă cu însuşi împăratul Bizanţiulul: „xadapâv suvoiav xa- „aŢajnjv xai sic tiv âx frsoo xpatiatov xal â^cov [J.00 autoxpâropa, tov 'i^Xâxaxov „PaaiXda t(îjv rPtop.a[(ov“. Alexandru-vodă în acelaşi timp era in cele mal intime rela-ţiunl cu Serbii şi cu Bulgarii. Din cele două fete ale sale cu Ddmna Clara, pe una el a dat'o în căsătoriâ Iul Yucaşin, în urmă rege al Serbiei, iar pe cea-laltă împăratului bulgar Straşimir. Cu t<5te astea, el n'a vrut să lea pe mitropolit nici dela patriarcul şerb din Ipek, nici dela patriarcul bulgar din Ochrida, căci privla Ţera-Românescă ca egală cu Bulgaria şi Serbia: egali capii Statelor, egali deci şi capii Bisericelor. Inchinându-se numai de’naintea superiorităţii împăratului bizantin, el îşi cerd mitropolit dela patriarcul din Con-stantinopole. Tot din mândriâ, după 1359, sciind că principii bulgari îşi prepuneati numelui personal ca un fel de titlu imperial pe sati „IwaHirB" în memoria marelui împărat Ion iţă Asan, Alexandru-vodă l’a adoptat de asemenea, astfel că pe mormintul Aiului sed Nicolae apare pentru prima bră acăstă titulatură, trecută la următorii Domni al Ţerel-RomănescI şi apoi la Domnii Moldovei. Acest „Ioan" eră tot-o-dată, pbte, ca un omagiu adus Constanti-nopolil, fiind că ambii împăraţi de aţuncî, Paleolog şi Cantacuzen, eraţi de o potrivă IoanI. Tătarii fiind goniţi la 1851, de atunci, în ultimul deceniu al semi-secolarel sale domnii, faţă cu apropiata mbrte, Alexandru-vodă a crezut de cuviinţă, de sigur prin înţelegere cu kinezil cel-lalţl Basarabî, cu voe sad fără voe, de a întări posiţiunea celor trei fii, din cari primii doi erad deja bătrâni. Pe flîul cel mal mare, Nicolae, Alexandru-vodă şi-l’a asociat la tron ca al doilea voevod. Iată de ce dela dînsul Fotino cunoscu un crisov domnesc din 1352, şi ne mal adaogă, după o cronică inedită, că acelaşi principe trimisese 2000 de călăreţi peste Dunăre în ajutorul Bulgariei contra Turcilor. După mbrtea lui Alexandru-vodă, filul sed Nicolae, în scurtul interval cât a domnit singur, îşi dedea duplul nume de Nicolae-Alexandru, ceea ce mă împinsese în trecut la greşăla de a identifică pe ambii voevo^I, cu totul deosebiţi unul de altul. Cel mal credincios tovarăş al tatălui sed, Nicolae vodă îşi perde în istoriă aprbpe cu desăvîrşire propria Digitized by CCIII sa individualitate. Pe mormintul seti inscripţiunea îl numesce: „filul marelui Ba sar a bă", şi acăsta este deja o biografia. Pe filul al doilea, Vladislav, cel mal vităz din tus-treî, Ale* xandru-vodă l’a pus peste Carpaţî ca duce al Făgăraşului, unde se certă, cu Saşii dela Sibiîu pentru hotarele ducatului de Amlaş şi din care causă în tradiţiunea mănăstirii Tismăna la Ştefan Ieromonahul el figurăză sub titlul de „craîu al Ardălulul". In fine, pe Radu-Negru, filul cel mal tînăr, Alexandru vodă la făcut ban al Severinulul, ceea ce în poesia poporană serbă l-a dat porecla de „Severinănul", după cum o vom vedă mal la vale. Cea de pe urmă sublimă acţiune sati cel puţin atitudine a marelui înteraeiâtor al Statului Ţerel-Românesol nu reiese d’a-dreptul din materialul istoric, dar pare a se impune dela sine'şl prin concursul împregîurărilor. Moldova fusese fundată înainte de mortea lui Alexandru-vodă. Coincidinţa o observase deja Fotino. „Bogdan, „voevodul Românilor din Maramurăş, — h& prin-cipis filiaK. După fântâna Iul Fotino şi a Tunusliilor se pdte admite numele Mărgărită satl Marghita. Digitized by ccvm Din acea primă căsătoria remăseseră lui Alexandru-vodă doi fii, Nicolae şi Vladislav, cari eraţi flăcăi pe la 1330, cănd ajutati pe tatăl lor în lupta contra regelui Carol-Robert. Ce-va înainte satl ce va în urmă, Alexandru-vodă fiind văduv, luă în a doua căsătoria pe o străină catolică numită Clara, cu care a avut trei copil: două fete şi pe un al treilea cel mal mic filu Radu-Negru. Despre fiicele lui Alexandru-vodă în specie făntâna cea fun damentalâ este bulla lui Urban V din 1370, adresată Dămnel Clara: „nobili mulieri Clare, relicte quondam Alexandri Wayvode in Wlachia vidue", pe care Papa o laudă pentru că ea întOrse la catolicism pe fiica sa împărătăsa Bulgariei: „Imperatricem Bulgarie lllustrem natam tuam", şi o îndămnă a converti ,de asemenea pe cea-laltă fiică regina Serbiei: „alteram natam videlicet Ancham re-ginam Servie lllustrem". Intr’o bullă ulterioră din acelaşi an Papa scrie lui Vladislav-vodă, filuluî vitreg al Dăninel Clara, bucurându-se că dinsa lucrăză cu rîvnă la respândirea catolicismului în Ţăra-Românăscă: „catholiconim et religiosorum virorum, quorum mulţi „in tuo dominio, presertim ex operatione dilecte in Christo filie „nobilis mulieris Clare, noverce tue.. Din cele două fiice ale lui Alexandru-vodă, una era nevăsta regelui serbesc Vucaşin. Bulla papală o numesce „Ancha", de sigur insă era Lăncâ, fiind că fi $ice „Alăna" însuşi Vucaşin intr'o diplomă chiar din anul 1370, unde menţionăzâ şi pe doi fii al lor: Andrelu şi faimosul Marcu Crăişorul, eroul epic al Serbo-bulgarilor, duşman al Românilor, totuşi Român el-însuşî după mumă, văr-primar cu Mircea cel Mare: „ct nptBMjno&neHHOKE. KpameBtcTBa mh itpa-„jihuomb aypb Aji'bhomb n cb np%B(>3.Tio6jiieHHHMR crhobr KpajueBBCTBa ir Map-„koib h AHb^pt larneib..." A doua fiică a lui Alexandru-vodă din Dămna Clara era nevăsta împăratului bulgăresc Straşimir sad Sraţimir dela Vidin. Numele el nu se cunăsce, şi 'n zădar l’a căutat. d. Jirecek. Se scie că ea avusese doi copil, pe Constantin mort in Serbia la 1422, şi pe Doroslava sad Doroteia, căsătorită ce-va înainte cu regele Ştefan Tvertko al Bosniei, vără-primară cu Mircea cel Mare. Alexandru-vodă permitea Dămnel Clara de a catolici pe amîn-două fetele, deşi pe una ea n’a putut’o convinge; orl-cum însă Domnul a luat o înţelăptă măsură aşa picând de asigurare orto- Digitized by LjOOQie CCIX doxâ pentru băiatul seti Radu-Negru, câsătorindu’i cu o Bizantină, care de sigur nu va fi trăit pră-bine cu s<3cră-sa cea catolică. Se pare că Ddmna Clara se împăcă mal puţin cu propriul sed filu decât cu filul cel vitreg Vladislav-vodă. De aceea Papa Urban V nici nu vorbesce Dbmnel Clara despre filul ei, devenit ortodox înflăcărat, negreşit graţiă covîrşitbrel înriuriri a nevestei sale Grăca Kalinikia, muma lui Dan-vodă şi a lui Mircea cel Mare, acesta din urmă menţionând'o anume intr’un crisov pintre bine-fâcătoril mănăstirii Tismăna : „h BOR,bHHiţ& m,o e nponoxEia lOHacropio meth rocnoacTBa *h rocnoaca KaaHHHKifâ...*4 Numele femeiesc Kalinikia era întrebuinţat exclusiv la Bizantini. Alexandru-vodâ fiind prieten personal cu Grecul Iacint Kritopul, pe care ’l îşi adusese la 1359 ca mitropolit al Ungro-vlachiel, este de crezut că prin mijlocirea acestuia se va fi însoţit Radu-Negru cu Ddmna Kalinikia, Grăcă fără în-doălă în orî-ce cas, pdte chiar din familia imperială bizantină, o Paleologinâ satl o Cantacuzină, nu se scie de o cam dată. Dan-vodă, primul filu al Ddmnel Kalinikia, cată să fi fost cel puţin de vr’o 25 de ani la 1385, când s’a urcat pe tron, astfel că însurâ-tdrea lui Radu-Negru se urcă la anii 1359—1360, tocmai atunci când Alexandru-vodă se afla în dăsă corespondenţă cu împăratul Ion Paleolog şi cu patriarcul ecumenic Calist I. In acest mod noi dobândim următtfrea spiţă genealogică mal completă despre a doua câsâtoriă în specie a Iul Alexandru-vodă: Alexandru-vod& + Domna Clara. Kalinikia + Radu-Negru Ldnca + Vucaşin Fiica N. -f Straşimir Dan Mircea Marcu Andrelu Constantin Doroteia + Ştefan Tvertko Intrăga posteritate a lui Alexandru-vodă, din care Nicolae şi Vlaaislav din prima căsătoria se stinseră fără urmă, a fost datorită nevestei a doua, străina cea catolică Ddmna Clara; şi tot el s’a datorit în acelaşi timp întinsa reţea de alianţe a Ţerel-Românesc! în secolul XIV cu Bulgaria, cu Serbia, cu Bosnia şi cu Biza'nţiul. Cine bre să fi fost dară acea Domna Clara, muma Iul Radu-Negru, bunica lui Mircea cel Mare şi a Crăişorulul Marco, acela cătră care 6\,oeo. iv. 14 Digitized by LjOOQ ie ccx se adresă d’a-dreptul Papa Urban V şi care avea o mare trecere chîar la Vladislav-vodă, deşi î! era mumă-vitregă ? Volu începe prin a da un respuns aprioric, după care voîu procede apoi a'l demonstra. Dbmna Clara, a doua nevastă a lui Alexandru-vodâ, era o Maghiară, nepdta puternicului senior transilvan Micud, ore-când Ban unguresc al Severinulul, din antica familia Kukenus, a cărila des-cendinţă actuală românăscă este nămul Vâcărescilor. Iu secolul trecut era deja cunoscută vechea tradiţiune despre originea Yâcărescilor din ţăra Făgăraşului şi stema lor cea nobilitară represintând o cetate dre-care. Despre acăstâ particularitate vorbesce la 1803 Eder, după care apoi Engel la 1804. Amin-dol presupuneati că străbun al Vâcărescilor va fi fost Magistrul Ugrin cel vestit dela 1291, pe care el îl consideră ca Român: „Ugrinus Valachus", „ein gebohrner Walach Namens Ugrinus". Nu o dată pe acel Ugrin, mare duşman al Basarabilor, eh l’am pomenit în cursul operei de faţă. Fie Român, fie ne-Român, fie din Făgăraş sati de pe aluri, faptul este că nici un Ugrin n’are a face cu tradiţiunea cea propria a Vâcărescilor, cari atl putut sâ'l bage în genealogia lor post festum, luându-se mal târzia după E ler şi după Engel. Ugrin este o personalitate istorică dela 1291 sub Dan-vodă, mal figurând încă o dată în istoria română sub Mircea-vodă la 1308 (§ 35), Iar spiţa nămulul Vâcărescilor, aşa cum am văgut’o efi de de-mult la d. Teodor Vâcârescu, debută cronologi-cesce abia cu anul 1380, când apare străbunul lor nu mal departe decât sub Radu-Negru tatăl lui Mircea cel Mare. Reposatul mea coleg A. Odobescu cunoscuse acea spiţă a nă-mulul înainte de 1861, când a brodat asuprâ’I următdrea impro-visaţiune, forte fantastică în amărunte, adevărată însă în fond: „Pintre tovarăşii lui Negru-vodă se $ice că ar fi fost şi junele „Negoiţă, Domnesc Cocon al lui Dan, Voevodul Făgăraşului şi „nepot de soră al căpeteniei Românilor; acesta întemeia sate şi „biserici două-spre-^ece pe malurile Dîmboviţei cuprinse de dînsul; „el avu şăse fete şi doi feciori, Radul şi Şerban, cărora le lâsâ „moştenire, cu numele de VăcărescI, scutul părintesc ce purta „gravat pe dinsul Cetatea Făgăraşului..." Mal departe Odobescu vorbesce despre: „un urmaş al Coconului Negoiţă, Radul „Comisul". Digitized by LjOOQie ccxr Cu acelaşi rale$ adevărat ca şi la Odobescu, Heliade $icea la 1863 pe mormîntul Iul Ioan Văcărescu: „Venii a vorbi de Văcă-„rescl în genere. Originea acestei familie ilustre în istoria ndstră „este din Făgăraş; străbunii reposatulul trecură de peste Carpaţî „,o dată cu duca de Făgăraş Radu-Negru, descendentul Nigerilor ^Basarabî, şi fură dintre primii fundatori al Domniatulul României. . “ Data 1380, atribuită Iul Radu-Negru într’o genealogia a Vâ-^cărescilor scrisă înainte de 1860, este forte remarcabilă din punctul de vedere al criteriului, căci ea eră cu totul in desacord cu Radu-Negru cel dela 1290 din cronica munten^scă cea admisă de Engel, •şi deci data 1380 nu putea să fi fost imaginată ad-hoc. Data 1380 pentru Radu-Negru a fost stabilită prima Oră in a mea Istoria critică la 1873. Pinâ atunci nici un istoric român sati străin nu susţinuse acea dată. Este dară pe deplin autentificat punctul cel de plecare al genealogiei Vâcărescilor, în care ni se infăţişdză ca cel întâlu străbun la 1380: Negoiţă Coconul din Făgăraş, rudă cu Radu-Negru, adecă patru elemente de desbătut: 1°. Negoiţă; 2°. Coconul; 3°. Făgărăş6n; 4°. Rudă cu Radu-Negru. Negu, Negoe, Negoiţă, este o formă poporană pentru obicinuitul •nume creştin Nico=Nicolaus. La ţeranl un Ndgoe îşi serbdză numele la sfântul Nicolae. Când sînt doi Nicolal intr’o familiă, unul se diferenţiază în Ndgoe. E interesant un exemplu contimpuran cu strămoşul Vâcărescilor. La 1371 din familia boierdscă oltendscâ a ^ărnescilor fiind patru fraţi, din cari doi eraţi Nicolal şi doi Vla-dislavl, cel doi Nicolal se deosebiseră în Ndgoe şi Nicolaus, Iar cel doi VladislavI înLaykşiLadislaus. Ce-va mal anevoe este de a explica pe Coconul cel acăţat la Negoiţă în genealogia Vâcărescilor. Cuvintul nu are sensul de „en-fanttf satl de „fils“, după cum este în frasa lui Odobescu: „Domnesc •Cocon al lui Dan Voevodul", căci Negoiţă nu putea sâ fie filu al lui Dan-vodă, de vreme ce tot la Odobescu ni se spune că prin alianţă femedscâ el era „nepot de sor“ lui Radu-Negru, pe când Dan-vodă era tocmai filu al acestuia. A fi cine-va „nepot de filu“ şi „nepot de sor“ pentru una şi acelaşi persdnă este o absurditate. •Cocon dară nu însemndză „enfant“ sati „fils“, ci este numai d<5ră Digitized by CCXII porecla satl numele de familiă al Iul Negoiţă. Ndmul Văcărescilor dară se numîa la început Coconi satl Cocon-escI, înainte de a se fi $is după o moşia boieri ot- Văcăreşti, ceea ce apare în documente abia pe la finea secolului XVI. Limpe^rndu-se acum începutul genealogiei Vâcărescilor: 1880, Nicolae Cocon din Făgăraş, o rudă prin alianţă cu Radu-Negru,— e peste putinţă de a nu se deştepta immediat bănuela: <5re nu cum-va era din acelaşi familiă cu Ddmna Clara, muma Iul Radu-Negru? In acest cas Nicolae Cocon ar fi înrudit şi cu Vladislav-vodă, deşi mal departe decât cu Radu-Negru, orl-cum însă tot consângdn, „con-sanguineus", Vladislav fiind legat prin sânge patern cu Radu, care era legat prin sânge matern cu Nicolae Cocon, Iar după dreptul canonic legătura piin tată şi prin mumă se califică de o potrivă „consanguineitas". Trec d’a-dreptul la demonstraţiunea cea documentală, pe care m6 mir că n’a observat’o încă niminea şi pe care nici etl-însuml n’o observai în trecut, mâcar-că documentul în ceştiune a fost de de-mult cunoscut tuturora. Mărturisind aci o scăpare din vedere,, pe care nu ml-o Iert eîl-însuml, profit de acelaşi ocasiune pentru a mal mărturisi din parte’ml o grosolană greşdlâ, pe care am co-mis’o o-dată, când md alunecai de a confunda pe cel doi socri al Iul Alexandru-vodă,’ adecă pe Ivancu Basarabă cu Ianoş de Do-boka. Erorile analisel se rectifică prin sintesă, căol numai sintesă eompletdzâ lacunele. In istoria, în filologia, în filosofiâ, în sciinţele fisioo-naturale, pretutindenla progresul se operdză prin sintesă pestfr sintesă concentrică, dm ce in ce mal vastă. Gea mal importantă diplomă dela Vladislav-vodă este actul de donaţiune din 1372, depus dre-când în archivul mănăstirii catolice din Claj, de unde în secolul trecut l’a copiat Kornides şi l'a publicat tot atunci Frivaldszky. Vladislav-vodă dăruesce tîrgul Şer-cala şi mal multe sate, tdte in ţdra Făgăraşului: „in terra Fuguras prope Alt", boierului Magistru Ladislati, filul Magistrului Ianoş de Doboka, nepotul lui Mikud-ban : „magister Ladislaus, strenuus miles, .filius quondam Ianus Meister de Dobka, nepos Mikedbani", pe care. de vr’o cinci sati şdse ori îl numesce Iubit şi wedincloscon-sftng-6n al seîl: „noster consanguineus dilectus et fidelis“, apoi îl mal face carne, sânge şi ndm al setl: „noster caro et sanguis . et genitura", mal repetă drăşl despre legătura consângenităţiî: „propter consanguinitatis connexionem qua ligati sumus“. Afară de Digitized by LjOOQie CCXII1 înrudire, Vladislav-vodă. arată acestui străin o nemărginită prietenia, o adevărată frăţia de cruce: „nostro dilecto consanguineo et fratri“, amîndol luptători împreună împotriva Turcilor: „contra Thurcos; inftdelesK. Expansiunea amicieî exager&ză învederat termenii, mal adăogăndu-se tot-o-dată latinitatea cea de tot barbară a acestei diplome, dar faptul înrudirii remăne necontroversabil. O asemenea înrudire se explică numai prin Ddmna Clara, străină şi •catolică, muma bună a lui Radu-Negru şi muma-vitregă fdrte socotită de Vladislav-vodă, păstrând multă autoritate la curtea domndscâ chiar după mdrtea lui Alexandru-vodă, precum se vede din bulla Papei Urban V. Magistrul Ladislah, Iubitul „consâng6n“ al lui Vladislav-vodă, trebue dară să fie frate cu Ddmna Clara, amîndol copil al Magistrului Ianoş, care .era filu al lui Micud-ban. Ceea ce mal întăresce acdstâ conclusiune este că în diploma din 1372 noi regăsim pe însuşi’Negoiţă cel din capul genealogiei Vă-■cărescilor, Făgărăş6n şi rudă de aprdpe cu Radu-Negru: „si et „quando ipsum Ladislaum de Dobka, filium Janus Meister de Dobka, „nepotem Miked Bani, praedictum contingeret transire universae „carnis viam, Nicolaus filius ipsius Ladislai de Dobka etc.“ Acelui Negoiţă i se asigură moştenirea moşielor pârintescl celor din ţ6ra Făgăraşului*. In diploma Iul Vladislav-vodă trebui explicat în parentesa o particularitate: - predicatul nobilitar „de Dobkadat lui Ianoş, Iar prin urmare independinte de satul Dobka din ţ6ra Făgăraşului, care se dâruesce pentru prima <5râ lui Ladislati şi nu aparţinuse de loc înainte tatălui seU Ianoş, ba chiar se $ice explicit că în trecut acel sat era proprietatea unul Vârnav: „villam Dobka cum „omnibus suis iuribus et pertinentiis, quemadmodum possidebant „et iii possessione hab8bant olim filii Barnabae“. Predicatul corect al familiei lui Ianoş nu este „de DobkaK, ci „de DobokaK, dupiă numele vechiului castel Doboka în Sâcuime, în regiunea căruia Micud-ban stăpânla o mulţime de moşii. De almintrelea baronul Orbân a îndreptat deja de de-mult forma cea refl. eititâ a predicatului. ! I Digitized by v^oosLe CCX1V Să întregim dară flliaţiunea de mal sus a Iul Alexandru-vodă: Micud-ban L6nca regina Serbiei l\ Marcu Andrelu tanoş de Doboka Alexandru-vodă + Domna Clara Ladlslati rl I Radu-Negru + Kalinikla Negoiţă N. N. împ&rătdsa B ul gar iei I Doroteia regina Bosniei. Ban Mircea Deci Negoiţă, nepot de frate al Domnel Clara, eră văr-primar cu Radu-Negru, unchlu prin alianţă Iul Dan-vodâ şi Iul Mircea cel Mare, „consanguineus" ca şi tatăl seG LadislaG cu întrâga familiâ a Iul Alexandru-vodă. Vâcărescil mă preocupă exclusiv în privinţa acestui Negoiţă Cocon dela 1380. Dela anul 1560 în jos, amicul meu d. Ştefan Grecănu a urmărit descendinţa Văcârescilor cu obicinuita petrundere în eraldica romănă. Pentru a termina cu demonstraţiunea de faţă, cată să mal lămuresc porecla Cocon, prin care se va verifica definitiv flliaţiunea lut Negoiţă cu străbunul seG Micud. Micud purta titlul „Ban“ fiind-că ocupase funcţiunea de „Ban al Severinulul“, „banus de Zeurino“ din partea Ungariei, anume între anii 1275 — 1279, atunci când Mihatu-vodâ Lit6 iul domnia în Oltenia. Tatăl seG se numla tot Micud, având titlul de conte: „comes Mykud Numele de botez al Iul Micud-ban era Ştefan, după cum se vede într’un act din 1276, pe care Teutsch şi Firn-haber l’ab publicat greşit sub anul 1176, unde se vorbesoe despre nisce proprietăţi în Săcuime: „possessionis Zent Myklos magnifici domini Stephani Mikud bani. .Mikud dară nu este decât un fel de poreclă. Adevăratul însă nume de familiă ne apare într'un act din 1288 : „Nos Mykud banus filius comitis Mykud de genere Kukenus-rennolth". In „Kukenus-rennolth" sînt doue numi întrunite prin alianţă a doue familie maghiare deosebite, amîndouă de originea spaniolă: Kukenus şi Rennolth. Despre ambele la un loc vorbesce Chronicon Budense din secolul XV: „Kikinus et Renoldus Hispani. Kyquini quidem et Rynaldi origo- Digitized by LjOOQle ccxv „est de Hispania, cum regina Margaretha coniuge Bele Regis fîlii „Zaar Ladislai Pannoniam adeuntes", adecă nesce seniori spanioli aşezaţi în Ungaria pe la anul 1160. Tot aşa la Enric de Muglein, cronicar mal vechîu din secolul XIV: „Kugnyn und Rynoldi gesleht ist van Hyspanien". Numele de familiă a lui Negoiţă era dară Kukenus, pe care Românii nici nu puteatl să’l populariseze la noi altfel decât prin Cocon, ca şi când ar însemna „enfant" satl „fils", cu atât mal mult că porecla aceleiaşi familie era Mi-kud, aşa de asemănată cu vorba românâscă mic sad micuţ. Micud-ban avea mal mulţi copil, afară de Ianoş, socrul lui Alexandru-vodă şi rădăcina nâmuluî Văcărescilor. Intr’un act din 1297, el menţionâză alţi trei fii al sel: „magistri Nicolai, De metri et Petri, filiorum nostrorum". Din aceştiîa unul, Dimitrie, având predicatul „de Doboka" ca şi fratele şeii Ianoş, dispare de asemenea din Transilvania, unde remaseră numai fraţii Nicolaus şi Petrus. El s’a aşezat în România cu ocasiunea căsătoriei nepâtel sale Dâmna Clara, a trecut la ortodoxia, şl-a prefăcut numele în Dăbăceski şi apoi Dăbăcescudin „de Dobokaa, lăsă o posteritate DăbăcescI în Gorj: „na aCanemii oy flatfanemoirb^ şi la mortea sa pe la 1385 făcu Tismeneî o donaţiune, astfel că Mircea cel Mare îl pomenesce într’un crisov unde figurâză numai titoril din nâmul domnesc: „eme no e npooxHjri. ,3,hmhtpt. Jţa6aMem,cKU HacaepTH MOHacrapio npeapeneHHOMy, „no e 6tua 4-a MacTb ToroBa m jţafaaeinoi'B...“ Frate cu Ianoş, Dimitrie Dăbăcescu era bunic prin alianţă pentru marele Mircea. Dacă Dâ-băcesciî mal fiinţeză unde-va, fie in Gorj saG pe alurla, scăpând pâte printre moşneni sad chiar ţeranl, nu sciţi. Genealogia Dâmnel Clara se mal pâte completa. La 1374 Ladislatl de Doboka, tatăl lui Negoiţă, cumpără o bucată de pâmînt în ţâra Făgăraşului dela un frate al şeii uterin: „fratri suo cou-terino", anume „Petrus dictus Chewgh filius Ioannis de Venche", adecă — transcriindu-se din ortografia ungurâscă cea medievală — „dela Petru npopXaxîaţ“, s'a mal adaos la 1370 un al Digitized by OCX XXII doilea mitropolit, întitulat al părţii Ungro-vlachiel : „jnjtpojco-Xttţiipo'K OoYTpopXaxiac". anume Daniil Kritopul, fratele primatului, numit în călugăria Antim, care figurăză ca cel intâlu în vechea listă a mitropoliţilor Ţereî-Românescî. Care să fi fost (5re raţiunea de Stat a acestei reduplicărl ? Din capul locului se păte respunde positiv că interesul eră nu al patri-arcatulul, căci nu patriarcatul o ceruse, după cum resultă chiar din actele patriarcatuluî. In adevăr, înainte de 1370 mitropolitul Iacint fusese chiâmat cu stăruinţă la Constantinopole pentru a da acolo informaţiunî despre Ungro-vlachia, Vladislav-vodă însă, invocând diferite pretexturl, nu’I permitea cu nici un preţ să plece, nici nu l'a lăsat să trimiţă pe alt cine-va în locu’I, ast-fel că patriarcatul era fdrte supărat : to tcux; o»x ■ijXd'OV, (jloo ayis, xarâ „nptizov svzao&a xatâ t6v 6ptO[i&v rfj<; juyAXtjc âYto>auvT(]<; ooo, sji7td§iaâ \ioi 6 „{toeftoSaţ, irpo(3aXX<$|j,evoc ib (t^xoc njc 65o» xal to Sso<; to» Ovo»<; exslvo» to» „tdreo» îcoXXo» t»YXayapa ercîpH3MO rocno^cTBa mh npxrapeM EpanieBCKHM h PaacHOBn,eM h bxcch aeiuiH Ep'BC’fcHCKOH, îaKO ipo hmx ecT CXTBOpBÎIO rOCnOJCTBO 1B ipHCOByjI H aaKOHH, iţio ca niajie wt np’fcpojUTe.ien rocno^CTBa ih, TaKoacjţepe aa hmx ca yaHMaT h npH rocnojcTB'fc mh. Twro paaî, uapio AiiegaH^pe, Bape kto te ecT Baiem bx Pynepx, aa ly aanp'fcTHni ja yaHiaT Bai£ i(io ecT saitOH, a bhbko aa «e citeTX yiHHHT. H kohjihGo ipeT 6htx Baieiu nojţ Jl&OoBHipţ;, h tob Taacjtepe «a in yaHiaT, noHexe kto ca (5b no- KVCB.l fta BMX BX3ieT IlpiSb 3aKOB, BIET 61,080. IV. Ion Radu, marele voevod şi autocratul Domn a t6tă ţera Ungro-vlachia, am dat domnia-mea acăstă poruncă a domnie!-mele părgarilor de Braşov şi Roşnovenilor şi între-geî ţerl Bărseî, ca lor cele încuviinţate de domnia-mea crisov şi lege, «lupă cum avuseseră dela sţrămoşil domniel-mele, aşa să li se primăscâ şi pe timpul domniei mele; prin urmare, tzarule Alexand, oricine va fi la tine vameş în Rucăr, po- runceşti a lua vamă după lege, iar altfel să nu cuteze a face. ori-cine va fi vameş sub Dîmboviţa, să facă şi el tot aşa, căci orî-cine se va is- piti a lua peste lege, va primi o 16 Digitized by t^ooQle CCXLII npîfiTH B6JHIK0 310 H Wpri'X WT rOC-nojţCTBa *h. A hho fffecT no wpnaiy rocnojCTBa ra. f Iwarb Paaynx BoeBoaa, hmoc-tîx 6o*iex rocnojţHHb. mare pedăpsă şi urgift dela domnia-mea; şi altfel sâ nu fie decât după porunca domniei-mele. t Ion Radu voevod, din mila lui Dumnezeii Domn. Felul de înrudire a tzarulut bulgăresc Alexandru cu omonimul sed Domnul românesc Alexandru*vodă se represintâ prin ur-mătorea spiţă: Marghita t Alexandru-vodă f Clara Teodora t Tear-Âlexandr t Teofana Vladislav Radu-Negru Fiica N. N. + Şiţman Tzarul Alexandru şi Alexandru-vodă eraţi dară cuscri, Iar Radu Negru era cumnat lui Straşimir filul tzarulul Alexandru. Alianţă depărtată negreşit, depărtată mal ales cu Vladislav-vodă, care nu era frate din acelaşi mumă cu nevasta lui Straşimir. Amîn-dol Alexandri avuseseră copil din dou6 căsătorii; ia Alexandru-vodă însă copiii din Românca Marghita se lubîad frăţesce cu copiii Maghiarei Clara, pe când la tzarul Alexandru filul Straşimir al Ser-beî Teodora se ură la cuţite cu Sişman filul Evreicei. Din causa Evreicei, Tzarul Alexandru nedreptăţise pe filul mal mare Straşimir, lipsindu’l de dreptul primogeniturel în favdrea filulul mal mic Sişman al Evreicei, pe care II şi făcu tovarăş la împSrăţiă. SupSrat pe tatăl sed, Straşimir domnia în apanaglul sed la Vidin. Când semi-Evreul Şişman, un rar specimen de reutate şi de vicleniă in tot cursul vieţel sale, a desgustat pe tatăl sed, atunci unde bre mal putea să se adâpostdscă nenorocitul tzar Alexandru? Nu la Vidin, căci tocmai la 1365 Straşimir căzuse rob la Unguri. Tzarul Alexandru a fost îmbrăţişat cu dragoste numai in România de cătră familia reposatuluî cuscru Alexandru-vodă. Vladislav şi apoi Radu-Negru I ad oferit unul după altul o respectată posiţiune de vice rege al judeţului Muscel, ce-va aşa cum în secolul trecut regele Ludovic XV dete în Franţa alungatului rege polonez Stanislaw Leszczynski modesta demnitate de duce al Lorrenel. Documentul cel descoperit de Dr. Miletic rădică pe neaşteptate un preţios colţ de perdea de pe un mister ne’nţeles pînă a-ouma din istoria internaţională a Românilor şi a Bulgarilor: su- Digitized by LjOOQle ccxLur ‘bita dispariţiune a tzarului Alexandru, necertitudinea cea contra^i-■cătăre despre anul morţii sale, mal cu samă ne’mpâcata duşmănia a Iul Yladislav-vodă şi a lui Radu-Negru Improtiva împărăţiei bul-g irescl celei dela Tirnov. Şi totuşi vom vedă îndată că împre-glurările ad adus fără voe ca să se mal inrudăscă odată ftlul cel -mal mare al Iul Radu-Negru cu hainul împărat Şişman. In Istoria critică etî mă arătam adesea pră aspru pentru Fotino din causa că făntânele lut inedite cele slavice nu se potrivesc mal nici o dată cu datele istorice cele cunoscute de pe aluri. In opera de faţă, lârgindu’m! sfera de cercetări, etî aVul din contra dese ocasiunî de a mă convinge că acele fântâne, fărte verifice în fond, une-orî numai nepricepute saii încurcate de cătrâ însuşi Fotino, ceea ce cu atât mal bine vădesce nevinovăţia lui, servesc anume a completa lacunele celor-lalte isvăre. S’ar pută $ice că el-însuşl nu înţelegea textul slavic şi că alt cine-va din când în când i’l traducea sad i’l explica într’un mod greşit sad prolix. Nu este gred însă, în cele mai multe caşuri, de a limpezi printr'o critică omnilaterală pasagele cele necorecte, şi un cas de acăstă natură ni se şi înfăţişăzâ în privinţa familiei lui Radu-Negru. După o cronică slavică, „sx tf(; Sspfcxfjţ xpovotarfce8, Fotino ne spune că regele sârbesc Lazar, cel urcat pe tron la 1371 după mărtea lui Vucaşin, avusese cinci fiice, măritate aşa: 1° cu principele serbesc Vuk Brankovici; 2° cu principele albanes Balsa; 3° cu împăratul bulgăresc Şişman; 4° cu sultanul turcesc Amu-rat I; în sfirşit ^5°, cu Dan-vodâ fhul lui Radu-Negru; şi despre acăstă din urmă căsătoria Fotino o mal afirmă intr’o notă: „Zn rfjv jxsv {toyatepa toii Aaîâpo’j Asajrdtoo EspjSia; si; -pvatxa ooto; 6 Aâv Bosj3dSa;“. Să analisâm. După sorginţi autorisate, Engel înşiră cinci fiice ale regelui Lazar: 1° Mara, măritată după Vuk Brankovici la 1363; 2° Elena, măritată între 1359 — 1368 după magnatul unguresc Nicolae de Gara, in urmă după voevodul Sandal din Bosnia; 3° Despa, măritată de’ntâlu după Şişman dela Tirnov, apoi cu principele mon-tenegrin George Balsa; 4° Vucosava, măritată după marele erod serbesc Miloş ObilicI; 5° Mileva, dată sultanului Baiezid I. Digitized by LjOOQle CCXLIV Pentru Dan-vodă nu încape dară nicî un loc. Ce va mal* mult; afară de făta cea mal mică, trecută în haremul sultanului,, cele-lalte eraţi pră-bătrâne pentru Dan-vodă, care la 1385, după mărtea luî Radu-Negru, era de vr'o 25 de an!. Este însă fărte cu putinţă, ă-priori de o cam dată, ca Dan-vodă să fi ţinut în căsătoria nu pe o fiică, ci pe o nepătă de fiică a regelui Lazar, adecă pe o tetă a Iul Yuk Brankovicî, care luase pe Mara la 1363, prin urmare la 1380 putea să albă o fiică de 16 ani, tocmai potrivită pentru Dan-vodă. Introducem dară o ipotesă rectificativă în pasaglul din Fo-tino, şi acuma să procedem a o verifica. Printr’o diplomă din 1396 principele serbesc Ştefan, fiîul şl urmaşul regelui Lazar, dăruesce mănăstirilor oltenescl Vodiţa şi Tismăna yyXs<:..Numele cel pus în frunte MaopoxpaxoptxY}-' este evident vestitul Marko Kraltevicî, filul regelui Vucaşin, nepot de frate al lut Ugleşa. Intr’o confederaţiune este absurd de a pune în cap pe un filu mal pe sus de tată şi de unchlu. Originalul slavic, pe care l’a desfigurat Fotino, cată să fi fost cam aşa: Marko Krallevicl, filul lui Vucaşin, nepot al lui Ugleşa etc., astfel că singura persână activă era Crăişorul Marco, care dînsul va fi cerut ajutor dela Greci şi dela Români. Faptul însă este că, după mtfrtea lui Vucaşin şi a lui Ugleşa, acest nepot de soră al lui Radu-Negru, deşi a mal trăit mulţi ani, totuşi n’a combătut nici o dată pe Turci, ci încă trecu în serviciul sultanului si deveni chiar un vrăjmaş făţiş al Românilor. Textul cel fărte încurcat despre expediţiunea lui Dan-vodă peste Dunăre mă’ndâmnă, prin asociaţiunea de idei, a examina tot aci nesce texturi nu mal puţin încurcate din alte cronice slavice • despre omorîrea aceluiaşi Dan-vodă de câtră împăratul Şişman dela Tirnov. Cronica lui Moxa, scrisă la 1620 după „cărţi slavo-neştl", ne spune sub anul 1389: „Pre acla vreme ucise şi Şuş-„manti domnulti Şchăilorti pre Danii voevod domnul rumânescti". Intr’o cronică bulgărăscâ, descoperită de d. I. Bogdan, ne întimpinâ: „lIlHniiaHi n,apt (wrBrapcKH oy^HTt JţaHa BoeBojţx, 6paia Mapii BoeBOflt, bi .tîito 6 902, atenua cenTeiBpîa 23 adecă: „Şişman, împăratul bulgăresc, ucise pe Dan-vodă, fratele Iul Mireea-vodă, in anul 1393 septembre 23",— cu o fenomenală precisiune cronologică. Cronica lui Constantin Filipescu căpitanul se cam îndoesce: „scrie că l’ail ucis Şuşman voevodul Sărbi- Digitized by CCXLVIII lor, dar pentru ce şi cum nu se ştie“. La 1356 Dan-vodă, nu se născuse încă, de vreme ce tată-setl se căsătorise pe la 1360; la 1389 şi 1393 Dan-vodă nu mal trăia de de-mult, de dră ce căzuse în luptă contra fratelui seti Mircea cel Mare la 1386. De n’ar fi în acăstă privinţă o relaţiune la Thurocz, tot îpcă nl-ar ajunge pe deplin crisovul marelui Mircea din 27 Iunitl 1387, în care IţepKBH KT. MaTH^ EO- zieft y Chotphhh, to e iu khhbt. A-.TeKCaH^P'B n0TB6pzHBaeirB... Noi principe litvan principele Alexandru Koriatovicl, cu mila lui Dumnezeu principe şi domn al ţereî Podoliel, facem cunoscut prin a nâstră carte orl-cul o va vede, că ceea ce fratele nostru principele Juri Koriatovicl a dăruit o mdră bisericel Malcel Domnului la Smo-tricz, aceea şi noi principele Ale xandru o Întărim... Unde ore să fie aci măcar o virgulă despre mdrtea lui Iuga? înainte de a fi devenit Domn al Moldovei, el stăpânise Podolia, unde făcuse drecarl donaţiunl; plecând apoi şi cedând acel principat fratelui seh Alexandru, acesta trebuia după obicelu să întărâscă donaţiunile făcute, de dră ce era o schimbare de Domniă, dar nici decum vre-o mdrte. Dacă Iuga ar fi murit înainte de Martitl 1375, actul de sigur il numla reposat: „novHBnriă". In cronica lui Urechea cel doi ani de Domniă se referă la Iuga II cel dela 1399, care nici n’a făcut mal nimica; Iuga Koriatovicl însă, un principe care „întrecut’a pe Domnii cel trecuţi de mal ’nainte" şi căruia i se atribue o întrdgă organisare sad reorgani* 61,060. IV. 17 Digitized by L^ooQle CCLVIII sare a ţerel: descălecarea oraşelor, alegerea satelor, facerea ocalelor, dăruirea ocinelor la volnici ce făceaţi vitejii la oşti, — t<5te acestea nu se realisdză in fugă, ci necesităză un interval cel puţin de vr’o cincî-şdse ani. Nu e indodlâ că după Iuga Koriatovicî a domnit Petru Muşat; dar istoria cea documentală il menţionâzâ pe acesta pentru prima dră după anul 1380, nici o dată înainte; ş’apol însuşi Mircea cel Mare nu .putea să albă mal jos de vr’o opt-spre-^ece an! când Radu-Negru îl trimitea contra Iul Iuga Koriatovicî. La vrîsta de 18 ani Şerbul Ştefan Duşan, înainte de a se fi urcat pe tron, obţinuse strălucita victoria asupra tzarulul bulgăresc Mihail; cam tot aşa, nu mal mult decât atâta, i se pdte acorda marelui Mircea. Născut ce-va după 1360, el bătu dară pe usurpatorul Litvan între anii 1378 — 1379. Deci, plus-minus, Iuga Koriatovicî a domnit in Moldova dela 1373 pînă la 1378. Resturnarea Domnului moldovenesc Laţco avusese o causă cunoscută religfosă: el trecuse la catolicism, precum o constată Papa Urban V într’o bullâ din 1370: „nobilis vir Laczko dux Molda-„viensis, partium seu nationis Wlachie, nobis per dilectos filios „Nicolaum de Melsac et Paulum de Swidinicz ordinis fratrum Mi-„norum professores notificare curavit, quod ipse et suus populus „ducatus seu terre Moldaviensis licet christianitatis nomine glorian-„tur, tamen ipsi et eorum progenitores scismatici fuerunt hacte-„nus.Resturnând pe acest Letin, Moldovenii a0 adus la Domnia pe Iuga Koriatovicî, care nu era Român, dar ortodox. Revoluţiu-nea a fost curat religfosă. Noul principe fiind insă străin, şi’n specie ne-Basarabă, de almintrelea un Domn de frunte şi forte popular, Iuga Koriatovicî a fost resturnat la rândul setl, nu de astă dată printr’o reacţiune internă, ci din afară de cătră Radu-Negru. Motivul immediat al resbolulul a fost hotarele. Deja Alexandru-vodă cucerise dela Tătari Moldova de jos, a cărila graniţă era la Bârlad. Iuga Koriatovicî se încerca din capul locului de a’şl întinde posesiunile spre Dunăre. Cu acest scop el îşi alese reşedinţa la Bârlad, unde a şi fost scris crisovul cel din 1374, şi tot nu departe de Bârlad a fost el învins şi ucis de cătră Mircea cel Mare. Călătorul polon Strykowski $ice: „Iuga Koriatovicî a fost înmormîntat într’o „mănăstire de pdtră ca o jumătate de gi mal jos de Bârlad, unde „am fost eti-însuml la 1575“. in urma Istoriei critice se încinse o polemică între dd. A. Xe-nopol şi Onclul despre cel doi Iuga. Acdstă cestiune, flresce, riu Digitized by LjOOQle CCLIX p<5te să nu mă intereseze. D. Xenopol afirmă cu drept cuvîrit câ luga dela 1374 n’are a face cu Iuga cel dela 1399. D. Oncîul, din contra, susţine că amîndol sînt unul şi acelaşi Iuga, că adecă cel de’ntâlu nu fusese ucis In lupta cu Mircea cel Mare, ci a reapărut apoi peste 25 de an! tSfăr-sănătos, devenind Domn al Moldove! din ’ noti peste un pătrar de secol. In locdeaînviuâ pe Iuga Koriatovic! •după mdrte, d. Oncîul ar fi putut mal bine sâ’l studieze biografia înainte de 1374, de cănd există un document autentic, publicat sub No. 1 pe pagina lin Akth aanajţHoSPoccia, anume: tractatul de pace din partea principilor litvan! cu regele polon Gazimir şi cu principi! din Mazovia, scris puţin după anul 1340. Atunci IugaKo-riatovicl era minimum de treizeci de anî, căcî în tractat el re-pr-esîntă singur pe toţ! fraţi! se! şi intriga familiă a 'lui Koriat: „Btffaa to Kaxjţua HeaoB'feKB kto Ha thh ihctb hocmotphtb o>xe «a KHA3b Eoy-„HyTHH H KHCTIOTHfi H JIlodapTB, lOpblS HapHMOffbTOBHTB, K) p i> h t Kopxia-„TOBHHX, HHHHMtl MHpX TBepjţtffH HC K0p0H6IB KaaKlHpOMX... “ După teoria d-luî Oncîul, Iuga Koriatovic! va fi fost de vr’o 90 de an! când s’a presintat a doua <5ră candidat la tronul Moldove! în 1399. Să $i-•cern că era numai de 80 de anî, ba fie chtar de 70, şi tot încă credat Judaeus Apella ! . Pentru aserţiunea d-lu! Oncîul nu se află absolut nicî un te-meîu; ba se află tocma! un colosal ne-teme!u. Printr’o extremă uşurinţă, neobicinuită la un bărbat atât de serios, d. On-•cîul citâză doue documente cu desăvîrşire imaginare. Caşul fiind fbrte grav, sînt dator a’l demască. D. Onctul ne asigură că Iuga Koriatovic! „este adeverit cu documente ca în viâţâ încă in anii 1387 şi 1401“, şi drept probă ne trimite la paginele 250 şi 378 din Inventarium privilegiorum, littera quaecunque Archi- vio regni in arce Gracooiensi continent ur, confedum anno 1682, pu- blicat de Rykaczewski. In acel inventar nu se găsesce nicăirî nici un document din ani! 1387 şi 1401 despre Iuga Koriatovic!. La pag. 250 din 1387 este un „Georgius Belzensis“ şi „Georgius Slu-•censis“, dar nici un „Georgius Koriatowicz". La pag. 378 din 1401 ■este un „Georgius Mihalowicz dux cum Andrea fratre suo“, dar Iarăşi nicî un „Georgius Koriatowicz“, care nic! o dată nu se numla „Michalowicz“, măcar-că tatâ-sett se “. Ce-va mal decisiv este că la 1379, adecă în dată după înfrângerea lui luga Koriatovicî de «îătră Mircea, Radu-Negru începe a’şl da titlul de: „.stăpânind tdtă ţăra UJngro-vlahiel „şi laturile de peste munţi şi înc-ă spre ţerile cele tătâ-„rescî". Ajungem aci la un al doilea crisov dela Radu-Negru. La 1874, scriind Istoria critică, ed nu cunosceam acest crisov,. pe care l’am citat pentru prima Oră la 1878 în ediţiunea francesăr „une chrysobulle de 1379“, găsindu’l in Archivele Statului din Bu-curescl printre nisce hârtii întitulate „netrebnice", ceea ce însem-năză în stilul biurocratic pe cele nerelative la proprietăţi teritoriale. Pe dosul pergamenel e însemnat cu mâna reposatuluî Peşa-cov, vechlu translator slavic al Archivelor: „6927 (1419). Mart 18,. „cartea Radului Voevod cătră mănăstirea Cozia pentru apărarea „carălor mănastirescl de vamă". Acăstă adnotaţiune a cunoscut’o* Ioan Brezolanu, amplificând’o la 1882 In următorul mod fdrte curios : „6927 (1419) Mart. 18. Crisovul lui Radu duce şi domn, filub „lui Mircea duce şi domn, prin care scutesce carele mănăstirii de-„ver-ce taxe pe la trecători (Mon. Cozia)**. Data M19 din partea Digitized by Google CCLXI ’unul Radu-voâd mi s*a părut mie din capul locului problematică. Desfăşurând dară crisovul, după care se dă un fac-simile la capătul volumului de faţă, ra’am convins immediat că anul „^ks" ■e scris grosolan cu o altă cerndlă peste o scrisdre anteridră ştdrsă, din care se mal recundsce luna Martie: /Htţa pa^oyjib BeitHKbiH BoeBo^a. n rocnojţHHb (ofaajia&tjiois h rocnojţ-■^.TByxipOMoy B'bcea aeuui BbrrpoBJiaxlH-ickoh, h 3aMaHttHCKbm. eipeze kx ra-•TapcsbiKib CTpauanb. h auara» h (pa- t E& bine-credinclosul şi de Crist iubitorul Ioan Râdu, marele voevod şi Domn, stăpănind şi domnind tdtă • ţdra Ungro-vlachia şi peste munţi şi încă spre ţevile tătăreşti, şi ducele Amjaşulul şi al Făgăraşului, si Domn ■ 1 i ’ . Digitized by CCLXII rpauioy xepuer. n ctBepHHCKOxoy 6aH-ctb* rocno^HHb. h o>6a rio.ib no Bice-Moy noflsHaB'i'oy. jaace n ;ţo Bejnncaaro xopt. n ap^cxpx rpajoy Bxaaajien,b. (ÎJia-ronporoBOJH rocnojţCTBO xh cbohx 6jra-i’hmt. nponaBOJieHnesb, n incTUHMb cepjţnenb. n jţapoBa rocno^CTBO xh cbH BxcenecTHUH n 6.iaroa)6pa3Hun n HacTo^n xpncoBKjrb rocriojciBa mh. xo-nacTbipio CBMrfen n acHBOHavMflH'fcH Tpomţn. nacToaTenioHce cTapn,» nvp Co-(ţpamîEO, Tentraxb MwHa'.TupcKbix. jţa KojţMTb no acum rocnojţCTBa xn. h r,a;e-xe cm <»6pM(|iexb KoyxepKb nan icoy-neHb, nnn ueKsneHb. ^a cm hhxto cxtOTb noKKCHTH «>t Koyxepftfipb n ^a noaaSaBHT ejţHHoro ataca Bbiiue nncan-Hbtnx ptnex. Tonan nxaTb npnMTH mtBb 60HCÎH. H KJIMTBX CBMTbIXb TÎH (OTIţl. n uaKaab n wprnx wt rocno^cTBa xn. lano uptcTxnnnKb. xiicna xapî... al Băniei Severinuluî şi pe ambele-laturi ale Dunării pînă la Marea cea mare, şi stăpân al Silistrieî. Am binevoit domnia mea cu buna voinţă a mea şi din inimă curată de am dat domnia mea acest prd-cir.stit şi-bine-cuviinclos şi adevărat crisov al domniei mele mănăstirii sfintei şi de viăţă începătorel Treimi, precum şi stareţului actual Kyr Sofronie,. pentru căruţele mănâstirescl, ca să umble ele pe pămîntul domniei mele,, astfel că orl-unde se dă vamă pentru lucruri de negoţ saă fără negoţ, nimenea dintre vameşi să nu cuteze a se ispiti şi a opri măcar un fir de păr peste cele spuse mal sus, căci altfel va primi mânia Dumnedeăscă şi blăstemul celor 318 părinţi, şi pe-dăpsă şi urgiă dela domnia mea ca un călcător. Luna Martie... Un titlu atât de lung pentru un act aşa de scurt şi aşa de puţin Însemnat prin cuprinsul seti, o simplă poruncă de scutălă de vamă, nu se p<5te explica decât numai printr’un motiv psicologic lesne de înţeles: fericit de campania cea din Moldova şi de peste Prut, Radu-Negru în primul entusiasm îşi dă un nod titlu domnesc, şi cancelaria princiară s’a apucat în pripă a’l aplica la tdte actele, pînă şi la cele mal secundare. Ceea ce eră mal cu samă nod în acel titlu, este: ţerile tătăresc!. Deja Vladislav-vodâ cucerise Silis-tria cu gurele Dunării in resbolul sed trans-danubian cel din 1366-Deja şi mal de’nainte Alexandru-vodă, cucerind Moldova de jos, se va fi resboit nu o dată cu Tătarii de peste Prut. Victoria lui Mircea pînă la Kilia eră însă un mare pas înainte, mal ales in condiţiu-nile in cari s’a obţinut Radu-Negru avea acum nu numai dreptul de a se gdan-vodă din Moldova, mal indignat acuma de îndrăznăţa ardere a Tâlmaciului de cătră Vladislav-vodă, regele Ludovic proclamă resbolu ţerel-RomânescI. Scimd că Romănil sînt gata a respinge invasiunea, Ungurii ocolesc Oltenia, trec peste Dunăre în Bulgaria, surprind Vidinul, prind pe împăratul Straşimir, cumnatul lut Vladislav-vodă, şi aşăijâ acolo o garnizdnă maghiară. In acelaşi timp cel-alt împărat bulgăresc Alexandru dela Tirnov e gonit de fitul seft Şişman şi se adăpostesce la Vladislav-vodă, care 'I dă să traăscâ din venitul judeţului Muscel. Şişinan dela Tirnov, însoţindu-se cu o oştire turcăscă, se pregătesce a ataca Vidinul şi Oltenia. Vladislav-vodă, împreună cu fratele şefi Radu-Negru, atunci Ban al Severinulul, pre’ntimpină mişcarea Turcilor, trece Dunărea cu 20,000 de Români, lovesce 80,000 de inamici şi’I înfrânge, fugărindu’I pînâ la Tirnov. De aci surprinde Silistria şi cuceresce Dobrogea pînă la gurele Dunării. In acăstă campaniă se distinge prin vitejiă Ungurul Ladislau de Do-boka, fratele Ddmnel Clara, străbun al Văcărescilor, căruia Vladislav vodă îî dăruesce drept resplatâ mal multe moşii în ţăra Făgăraşului In legătură cu Văcărescil, datăză tot de atunci familiele boieresc! Ceu-cuţii din Făgăraş şi Dăbăcescil din Gorj, ambele stinse. Vestea strălucitei victorie asupra Turcilor se respândesce în Europa; se bucură papa Urban V; regele Ludovic şi-o atribue şie'şl ca su-z- ran al Iul Vladislav-vodă, se împacă cu Domnul Ţerol-Românesc!, poruncesce Saşilor de a nu mal turbura ducatul de Amlaş, şi pe unele monete ungurescl întipăresce capul negru al Basarabilor ca semn glorios despre vasalitatea învingătorului Turcilor. Cu ocasiunea delimitării ducatului de Amlaş, între vecinii din partea Transilvaniei apare un Ioviţă Basarabă, poreclit Tompa, purtând titlul de conte de Wintzberg sati al munţilor Sibiluluf. Pe do o parte poporul înmulţindu-se peste măsură în Oltenia, pe de Digitized by CCLXXVI altă parte fiind trebuinţă de întărirea elementului romănesc în posesiunile trans carpatine, Vladislav-vodă aduce şi aşăflă o numărosă colonia de Olteni în ducatul do Amlaş, căruia II dă latînesce numele de „ducatUs Novae Plantationis". 1367. Inflinţăză lingă Prut, la marginea teritoriului muntenesc din Moldova, la localitatea numită Salatină, un noii punct de vămuire pe calea spre stăpânirile hanului tătăresc. 1368. Acdrdă Braşovenilor un tractat comercial, oonflrmănd cele anteriăre din partea lui Alexandru-vodă şi a lui Mircea-vodă. 1369. Vladislav-vodâ întăresce clerului catolic drepturile acordate mal de’na- inte de cătră Alexandru-vodă. 1370. Fără a renunţa In formă la suzeranitatea Ungariei, adecă urmând de a'şî da titlul „Dei et regis Hungariae gratia V Vladislav-vodă trece pe neaşteptate in Bulgaria ţi gonesce din Vidin garnfsdna bngurescă, ceea ce'I procură o mare popularitate la Şerbi şi la Bulgari. „ „ Declarând moştenitor al tronului pe Radu-Negru, îl depărtăză din Se-verin şi’l trimite peste Carpaţî ca duce al Făgăraşului. „ „ O admirabilă baladă poporană serbă despre plecarea lui Radu-Negru din Severin, cunoscută Sub forma'I actuală deja în secolul XV. „ „ Vladislav-vodă ocupă Vidinul In numele cumnatului şefi Straşimir, mânţinut In robiă la Unguri. „ „ Regele Ludovic se mişcă cu o formidabilă armată pentru a strivi în-trăgă Ţăra-Românăscă: dintr'o parte însuşi regele prin Temeşiana asupra Vidimilul şi de acolo asupra Olteniei; din altă parte, voe-vodul transilvan prin Săcuime asupra Munteniei. „ „La sud Vladislav-vodă părăsesce Vidinul şi închide pe Unguri în Se- verin, mărginindu-se a împedecâ juncţiunea celor doue corpuri ungu-rescl; la nord Românii atrag pe Unguri întrio cursă şi’I extermineză. „ „ Victoria sedatorăză în mare parte lui Dragomir Basarabă, kinez din Dâmbovîţa, în urmă stareţ al mănăstirii Cotmăna. „ „ Regele Ludovic, învins, se’mpacă cu ţărarRomânăscâ, înapoiază Seve* rinul şi eliberdză pe împăratul Straţimîr, care se întdrce la Vidinr Iar Vladislav-vodă în schimb recundsce suzeranitatea Ungariei. „ „ Prin înţelegere cu patriarcatul constantinopolitah, Vladislav-vodă în-fiinţăză o a doua mitropoliă românăscă, cu reşedinţa in Severin, anume pe mitropolitul Antim, fratele mitropolitului Iacint Kritopul dela Curtea-de*Argeş. „ „ Se află tot-o-dată în bune relaţiunl cu papa Urban V şi nu împedecă propaganda catolică, în fruntea cărila se află D6mna Clara, muma-vitregă a lui Vladislav-vodă. 1371. Prima monetă românăscă, de argint, cu stema ţerel-RomânescI şi a Ungariei. „ „ După stăruinţa lui Radu-Negru, se hirotonisesce un episcop deosebit la Făgăraş, anume Chariton. „ „ Roman Muşat, un Basarabă înrudit cu Vladislav-vodă, lea în căsăto-riă pe fiica lui Laţcu-vodă din Moldova. „ „ Turcii, îndemnaţi de împăratul Sişman dela Tirnov, fac o invasiune în Oltenia, dar sînt surprinşi de Vladislav-vodă şi aruncaţi în Dunăre. „ „ In acest an şi’n anii învecinaţi călugărul Nicodim, în înţelegere cu Vladislav-vodă, întemeiază în Oltenia mal multe mănăstiri safi schituri: Prislop, Motru, Vodiţa, Tismăna. 1372. Corespondenţa patriarculul bulgar Eutimie dela Tîrnov cu mitropolitul Antim dela Severin şi cu călugărul Nicodim dela Tismăna. „ „ Vladislav-vodâ trimite daruri la Muntele-Atos. Digitized by CCLXXVII 137^ — 138 4.Radu-Negru Basarabă. 1375. Radu-vodă, supra numit Negru fiind că era fârte negricios la faţă în antitesă cu filul seti Mircea, căruia i se plicea Albu, s’a pogorît din Făgăraş la Câmpulung, apoi la Curtea*de-Argeş, în fine a trecut în Oltenia, întocmai ca predecesorii sel, şi a tost recunoscut de cătrâ Basarabl. „ „ Laţcu-vodă din Moldova fiind resturnat de cătră popor din causa catolicismului, tronul îl apucă un principe litvan ortodox Iuga Koria* tovicl din Podolia. 1374. Radu vodă confirmă Braşovenilor şi Bărsel întregi vechiul tractat co- mercial cu Ţâra-Românâscă, menţionând în specie vama dela Rucăr şi punând'o în vedere tzaruluî Alexandru, fiind el însărcinat cu ad-ministraţiunea judeţului Muscel. „ „ Radu-vodă încetâză de a mal plăti tribut Ungariei, deşi recundsce suzeranitatea regelui Ludovic, punend stema Ungariei şi a dinastiei Anjou pe moneta românâscă de argint. „ „ Iuga KoriatovicI se aşâflâ la Bârlad şi învinge pe Tătari peste Prut. 1375. M6re tzarul Alexandru. 1376. In acest an şi’ntr'un şir de ani, împreună cu călugărul Nicodim, Radu- vodă construesce sati împodobesce mănăstirile oltenescl cele începute sub Vladislav-vodă şi începe el-însuşl Cozia, a cărila clădire definitivă remâne pe viitor lui Mircea cel Mare. 1377. Regele Ludovic se plânge de neplata tributului din partea Românilor şi’I ameninţă cu un resbolu. 1375. Iuga KoriatovicI începe a împresura posesiunile Ţerel-RomânescI în Moldova. 1379. Radu-vodă susţine la Domnia Moldovei pe ruda sa Petru, fratele lui Roman Muşat, şi'l trimite cu filul domnesc Mircea în fruntea unei oştiri contra usurpatorulul Iuga KoriatovicI. „ „ Intr’o bâtâliă mal jos de Bârlad, Mircea înfrânge şi omoră pe Iuga KoriatovicI, aş&jă pe Petru Muşat Domn al Moldovei, trece apoi peste Prut, bate pe Tătari şi cuprinde pămîntul pînă la gurele Dunării la Kilia. „ „ Radu vodă începe a’şl adâoga la titlul domnesc „stăpânirea peste Si-listria şi spre ţerile tătăresci pînă la Marea-nâgră“. 1386. Filul domnesc mal mare Dan se câsătoresce cu o fiică a principelui Vuk Brankovicl, nepdtâ a regelui serbesc Lazar, prin care Radu-vodă întră în alianţă cu mal tote familiile princiare slavice de peste Dunăre. „ „ Murind mitropolitul primat Iacint, vine în locu'l episcopul Chariton dela Făgăraş, mitropolitul secundar Antim rămânând la Severin. Din acestâ Cronică a Basarabilor, şi anume a celor trei întemeiâtorl al ŢereI Românescî, resultă, nu 1 prin cuvinte, ci prin fapte, ca un fel de Decalog, următârele maxime de Stat, dela cari el nu s’ah abătut nici o dată. 1°. Când biruescî pe un duşman, nu'l împinge la desperare, ci pune-te la invoâlă şi să primescl pacea. 2°. Să înduri în ţâră orl-ce altă religiune, dar nici o dată nu 'ţi schimba pe a ta propriă, apărând’o cu o extremă energiă. 3°. In politica externă, ca şi în cea internă, să sciî a ţinâ la fond, cedând sub raportul formei. Digitized by Google CCLXXVIII 4°. Pe toţi Românii din afarâ să'! ajuţi pe sub mână, să nu te facl insft pe faţă solidar cu dînşil. 5°. Tronul fiind electiv în principia, fiii Domnului trebui să strălucăscă prin fapte mari înainte de mdrtea tatălui lor. 6°. In privinţa bisericel, dacă e nevoe de un patriarc din afară, atunci lea'l cât mal de departe, nu la vecini. 7°. Clerul e subordinat Statului, nu supra-ordinat, şi nici măcar co-ordinat. 8°. Nici o dată să nu uite Românii că el fac parte din Peninsula Balcanică, având interese familiare comune. 9°. Să nu’ţl întinai ţâra decât numai pas la pas, printrio asimilaţiune treptată, nu printrio cucerire pripită. 10°. Faţă cu duşmanii din afarâ, tdte vrăjmăşiele şi zizaniele din lăuntru să dispară într'o clipă, Iar cine nu se supune—strivesce’l! Pe aceste W. v. % ^ r * ţ ^ > ♦ A . ' * N : y r ' • , h Ahv j.CJ flf Iii» ? Ju A,f ArtM VrrtO f 44jţrr:| J$U- t j. * Â. ^ rr* »| .r--;% i* rt". li t A 11 m i« - v>- h n/ * * -A « y uimti.ik Vâ »* (( ■ / • f 11.V . , vA .\i<% ÎL*' Ă c *s i $-£- \ S v («.’* a >. a c« y r 8 /| m v' - Digitized by Google *ş« •■* -ST j «nfe-. w. 4Ai! V ^fl. i , ,. , • T 4 ** f*mtf 1V wL M tf-M#yc,^ V«Asi/y . . Mf!^Z - % * r«vCai(ic a i^|frrr#>i>i . ji » /— / 1 v C-jVi*<5 H f rrr 6 < A *# f rrr 'ţ h tf *t<*< | o vAA«(jJMi. "?i,’'rrj'if'*s lv %&*:<* n“ 4-*^W®4»mmvA T; u:?i^'i****.» oj j\ _.;:Vr ^ rffixfâ?* */• M* ?'M w m - - v ] :0: ■ ’!c- PcPbri, - /O i TrmS'T^ \ .1 ItlS VW' Digitized by ^ooQie Digitized by ^ooQie % L>l6irMS4t ţus* î »\t 1-i :|1 r-ru L 4< :? ' 5Lf>\? »LJ£ ^ > . î_s> c ^ ^ 3— i i^ip- j ft_ Pi j . B t L>; £3*5 SaJ .*j *5 AS ^ÎKV'! «t?i '? te 11 Ns t 1 ■î¥l vJ? 5 * 5 . t Vî KM• ^ ^ t1 â V. uki -y*î<ţp’S>/e i*6$ îQL^'ît •«Pî ^ - .Mi ta . S »s r-» f>, * ii ii fcfl V, ts> E| <* t Digitized by j î >3 -jri * rtpt s J» \ 1 % ’ £ 5 j ,H i t i $-*(» r . ^ * Digitized by 5tOăo -Stab.grafic I.V.SOCECU, Bucuresci. Digitized by ^ooQie Digitized by ! 4 ^ ,5 -rtT'î Digitized by Google Digitized by Digitized by ^ooQie ( Digitized by Google Digitized by ^ooQie Digitized by Googl Digitized by ^ooQie Digitized by Digitized by ^ooQie Digitized by Google 6211.6 voi 4 Ntorii Vod« : 3 2044 086 585 049