Radu Duma (Rodion Popovici) (Braşov), Istoria ruşilor şi viaţa Marelui Petru, monarhul ruşilor, şi vitejiile lor. Traducere. În ms. 3161 BAR, ff. 1r-186r, copie din 20 aprilie 1788 a lui Zanfir Marco.

[Dima, Dima, 2013, p. 151]
[fila 1]
Istoria ruşilor
şi viaţa Marelui Petru, monarhul ruşilor, şi vitejiele lor. Cartea politiei ruseşti şi
vitejiile rusilor, a monarhului Petru şi altor împăraţi şi stăpînitori. Istoriile
acestea sînt scoase de pe limba muscăcească pe limba rumânească de domnia lui,
chirio, chir Rodion Popovici, dascalul oraşului cetăţii Coronii. Şi după izvodul
acela s-au scris a doa oară de smeritul robul lui Dumnezeu Zanfir Marco
capitan, în zilele prealuminatului şi preaînălţatului Imperatorului Iosif al Doilea
şi arhiereului locului, preasfinţitului Ghedeon, neunit, la ano 1788, aprilie 20,
Braşov.

[Dima, Dima, 2013, p. 158]
LEXIC:
alişveriş 7v, blagocestie 44r, calabalîc 50r, călăraş 46r, cleveti 48v, dojeni
30v, gîlveavă 31r, lepăda 48v, meşteşug 44r, muscalilor 47r, namesnic 7r,
năvarnică „însărcinată” 27r, netocmire 44v, norocire 44v, numit
„renumit” 44v, a obrăznici 44r, pedepsit la... „deprins” 49r, pedestraşi
46r, pohvală 11r, povăţuire 47r, prăpădire 48v, preumbla 46v, prilăstitoare
„înşelătoare”, 31r, propovedui 48v, rachiu 45v, satanicesc 9r, sărac
„orfan” 9r, spurcate 48v, stricăcioase 48v, târgui 44v, turburare 49v,
urdinare 10v, verhovnic 47v, veselie „petrecere” 48r, voievodului 47r,
voroavă 46v, zaarea = zaherea 37v şi zahareaoa „proviziile” 28v, zavistii
48v, zăticni 49v. 

[Dima, Dima, 2013, p. 159]
f. 2r: Istoria ruşilor şi viaţa M arelui Petru, monarhul ruşilor, şi
vitejiele lui
Moscovia, carea despărţită este priimită, este una din cele
multe eparhii întru împărăţia rusească, adecă aceea care să adapă
din rîul sau valea Moscva, care este mitropolie eparhiei aceia şi a
toată Rusia. Iară obşteşte priimită sau luată să înţelege supt numele
Moscviei.
Tot locul acela să află supt stăpînirea şi supunerea însuşi
monarhului, care loc să numeşte şi Rosia cea Albă, pentru zăpada
care totdeauna nu lipseşte. Încă să numeşte Rosia cea Mare pentru
lăţimea şi mărimea ei, de vreme ce ea este cea mai largă împărăţie
a Evropei. Ajunge să zicem că să întinde după lărgime, cum scriu
[Dima, Dima, 2013, p. 160]
gheografii, // 2v din partea a cincizecea pînă la a şaptezecea, iară în
lungime pînă la a noauozeci şi doauo, cu cît dară împărăţia rosească
este mai largă decît a Galiei, Işpaniei, Italiei şi a Ghermaniei.
Aerul Moscului este atîta de rece cît spre părţile acelea despre
miaza-noapte nu să topeşte niciodată zăpada şi de aceasta pămîntul
este tot neroditor. Iară în părţile lui cele despre miază-zi nu este
aşa, că, măcară că şi acolo cade multă zăpadă, dară, cu toate
acestea, trei sau patru ale verii, şi mai vîrtos în vremea secerişului,
să arată toate cîmpurile îmbrăcate cu iarbă care poate fi mîncare
vitelor peste tot anul. Şi să face atîta mulţime de grîu cît sporeşte
din trebuinţa lăcuitorilor şi prisoseşte de vînd streinilor, mai vîrtos
olandezilor, carii încarcă pe an în opt sute111 de corabii şi zic aşa că să
fie Moscul în Olandia, unde altădată au fost ostrovul Secheliei cătră
cetatea cea mare a Romei.
Supărarea ce vine dintru această112 iarnă grea să împreună cu
alte folosuri, căci că zăpada cea multă ce cade // 3r pe locurile acelea
îngheaţă şi derege drumurile cît pe uşor pot umbla din loc în loc
pentru negoţătorii cu sanii care foarte iute merg pe drum, avînd nişte
cai mici şi iuţi, dară vîrtoşi şi neosteniţi.
Oamenii, ce sînt obicinuiţi cu acel ger, cu lesnire rabdă
ostenelele şi patimile cele rele. Natura oamenilor atîta este de tare
cît de multe ori să obicinuiesc să iasă dintr-o baie foarte fierbinte,
apoi să tăvălesc pe gheaţă şi-ş acopere tot trupul lor cu zăpadă;
într-alte ori în apele cele reci, cînd sînt fierbinţi să aruncă au pun
pe alţii de le toarnă apă rece pe tot trupul şi cu toate acestea nu
simt vreun junghi, pre carele nici îl ştie ce boală este, nici troană113,
nici tuse, nici durere de cap, ce numai din beţie cînd îi dor capul
să întind pre pămînt goli şi, acoperindu-ş tot trupul lor cu zăpadă,
să ridică peste puţin ceas, uşori de toată nevoia.
Moscva este rodnică. Afară din in şi cînepă, acolo să află
miere multă, ceară foarte aleasă, piei de viţei de mare, teleatinuri,
111 În ms., suprascris, 800.
112 În ms., greşit, aceată.
113 Troană „troahnă”.
[Dima, Dima, 2013, p. 161]
unt de peşte ce să numeşte valena şi ulei, răşină, catran, zmoală,
seu, funii // 3v şi alte.
În păduri să află gadini multe, urşi, lupi, rîşi, tigri, vulpi
roşii şi albe, zerdavade, samuri, cacumi şi alte multe feliuri de
gadini, dintru care peile lor aduc mult venit muscalilor, de vreme
ce, numai dintr-această neguţătorie întră în cămara împărătească
mai mult decît 10 milione de ruble în tot anul. Mulţi tîlcuitori ai
Sfintei Scripturi zic aşa că numele Moscon sau al moscalilor vine
din Mosoh, fiul lui Iafet şi strenepotul lui Noe, iară numele ruşilor
vine din Ros pre carele prorocul Iezechiil îl împreună la Mesoh şi
Thovel, precum poate cinevaş să vază într-o carte a celui preaînvăţat
Alexandru Mavrocordat.
Moscovitii să numesc de gheograful Ptolomei roxalani, să
numesc schithi de carii, cînd istornicii cei vechi scriu de războaiele
ce au făcut schithii, precum şi amazoanele, poate să să dea la
moscoviţi. Cu toate acestea, lăsîndu-le într-o parte, numai aceasta
zic cum că hronografurile ruseşti să potrivesc la aceasta că anii
6370 de la facerea lumii, după numărul Ţarigradului, care urmează
şi moscoviţii, şi de la anul de la Hristos 862, // 4r domnul Rurihos,
moştenind eparhiile care stăpînise fraţii lui, s-au făcut monarh la
tot neamul moscoviţilor. După aceasta au fost Igor, fiul său, carele,
după ce ş-au luat muiere pre Elvana, ce era fiică Plescovii, au făcut
multe războaie cu vecinii lui şi, biruindu-i pre ei şi supuindu-i,
biruit-au armele lui şi pînă la trachii şi întru întoarcerea lui, s-au
omorît cu vicleşug într-o pădure de drevlieni carii acuma sînt
neam cunoscut şi să numesc cazaci.
Acestui Igor nu i-au rămas alt fiu, fără numai Sfatoslavn care
era încă prea tinerel a să rîdica în scaunul împărăţiei, ci au
împărăţit multă vreme muma lui, Elva, şi au stăpînit ca o mare şi
minunată împărăteasă. Aceasta au putut de au răsplătit moartea
bărbatului ei, făcînd robi şi supuşi pre aceşti drevleni. După
aceasta s-au dus la Ţarigrad, la anul de la Hristos 941, şi au priimit
credinţa creştinească, numindu-se Elena, în scăldătoarea Sfîntului
Botez, iară fiul ei, // 4v Sfatoslav, s-au sfîrşit în idololatrie şi au
[Dima, Dima, 2013, p. 162]
lăsat împărăţia la doi fii, după legea lui, rîdicînd numai eparhia
Novogorod fiului său, lui Vladimir, celui ce nu era după lege născut,
carele, după moartea fraţilor lui, au unit luiş toată monarhia.
Acest Vladomir, întru începutul împărăţiei lui, s-au fost dat
spre viaţă desfătată, hrănind şase muieri şi adunare de ţiitoare
600, apoi, după îndemnarea maicii sale, damighela, adecă slujnica,
împărătesii Elvii, s-au făcut creştin şi s-au numit Vasilie 114 şi au
trăit cu dînsa creştineşte şi cu plăcere dumnezeiască 23 de ani.
Acesta au stat de au băgat în Rosia credinţa creştinească, silindu-se
de au tras din Costandinopoli preoţi şi monaşi carii au dezrădăcinat
idololatria şi au sădit cuvîntul Evangheliei, întemeind
cuvintele şi rînduielele Bisericii Răsăritului. Sfîrşitu-s-au la anul
1005 şi să slăveşte ca un apostol de muscali neamul lor, carii
luminat // 5r prăznuiesc pomenirea lui în 15 ale lunii lui iulie,
precum prăznuiesc şi pomenirea împărătesii Elvii sau Elenii în 11
ale lunii aceştia.
Hronografurile moscoviceşti scriu că să fie sădit în Rosia
credinţa cea blagocestivă de Sfîntul Apostol Andrei, dar mai apoi
de adesele porniri şi năvăliri ale tătarilor să se fie prăpădit de tot.
Nestesuran, de este acesta cel ce au strîns aducerile aminte ale lui
Petru Monarhul, ce s-au tipărit în Olandia, ca să grăiască de rău
întoarcerea lui Vladimir, zice aşa: „Vladimir au fost tare, de care
au ajuns de au tras lui aproape o mulţime de preoţi carii, dîndu-i
lui să înţeleagă cum că era de trebuinţă să întemeieze în locurile
împărăţiei lui o lege, mai apoi îi lăuda fieştecarele dogmele eresurilor
lui şi celelalte, ca cînd întoarcerea unui împărat ce era să
întoarcă la sineşi întoarcerea atîtea mulţime de noroade, nu să
cuveniia a să da din strălucirea cea cerească, ce din linguşiturile
cetăţeşti ale lor, // 5v preoţilor celor iubitori de argint şi a celor cu
mărire deşartă.
Ci Cluverie, măcar că era protestantori, pune ca o minune
această întoarcere. Acesta aduce din istoria lui Chedrin precum
114 În ms., urmează un fragment sărit la copiere, în care este vorba despre
căsătoria lui Vasilie.
[Dima, Dima, 2013, p. 163]
cînd s-au dus în Rosia propoveduitorii cei trimişi ca să propoveduiască
Evanghelia, lîngă celealalte, povestiia şi aceasta, cum că
Hristos au păzit de multe ori nevătămaţi pre închinătorii lui. De
care au cerut şi moscalii ca să fie o cercare ca aceasta şi la cartea
Evangheliei şi cum că acel arhiereu, ce era mai mare acelor propoveduitori
trimişi şi foarte rîvnitori, cu fierbinţeală au rugat
puterea Celui Preaînalt şi au luat acel dar ce îl cerea, că au băgat
Sfînta Evanghelie într-un foc ce gătise şi o au lăsat acolo pînă ce
s-au topit toată grămada de lemne şi apoi s-au arătat şi s-au aflat
întreagă şi nearsă. Această cercare a unui lucru minunat au stătut
atî // 6r ta de întărită muscalilor cît, cînd au fost trimis Papa cel
vestit Posevin, teologul al adunării isuviţilor, de Papa Grigorie al
treisprezecilea cătră împăratul Ioan Vasilievici şi au fost 115 înaintea
boierilor palatului ca să se unească cu Biserica Romei, atuncea alt
răspuns nu i-au dat muscalii fără decît acesta: strămoşii noştri au
fost idololatri şi nu s-au supus Evangheliei fără decît numai cînd o
au văzut nevătămată în mijlocul unui116 foc mare; puneţi dară şi
voi închietura credinţii voastre întru această primejdie şi, de să va
face minune, ne vom supune toţi întru închietura credinţii voastre.
Ce înţeleptul Posevin117 au socotit mai pre lesne să se cure cu
acea poruncă a Sfintei Evangheliei, ce zice: Nu ispiti pre Domnul
Dumnezeul tău!
Ieroslaos, fiul lui Vladomir, au lăsat cinci feciori carii au
împărţit între ei monarhia. După aceea cel de al treilea, neamul
dintr-înşii, au născut // 6v pre Vlodimir al Doilea, şi acesta iarăşi
au ţinut monarhia. Acesta s-au făcut prea viteaz şi vestit, pornind
război împotriva ungurilor şi vulgarilor şi spre Ţarigrad. Ce
împăratul Constandin, cu mijlocirea a trei arhierei şi daruri
împărăteşti, l-au potolit dîndu-i titulul de ţar, adecă însuşi stăpînitori,
iară Voselovod au lăsat 8 clironomi carii s-au întors iarăşi şi
au împărţit monarhia şi pricindu-se între ei cu războaie groaznice,
115 În ms., suprascris, neclar.
116 În ms., greşit, unului.
117 În ms., greşit, Posedin.
[Dima, Dima, 2013, p. 164]
au dat voie tătarilor să calce Rosia şi să o facă supusă pînă cînd au
luat bună norocire Vasilie Dimitrievici să întoarcă jugul robiei,
gonindu-i pre ei din cetatea Moscva.
Acest Vasilie, vrînd să iasă din lumea aceasta, au vrut să lase
pre Grigorie, fratele lui, împărat, înstreinînd pre fiul său, Vasilie,
pentru oareşcare bănuieli ce au luat asupra cinstei muierii lui.
Această socotinţă a lui Vasilie au pornit turburări căci că meghistanii
împărăţiei au stat cu partea lui Vasilie şi împrotivnicii lui
Grigorie. Ci Grigorie s-au păzit întru stăpînire cu puterea // 7r
armelor, iară la sfîrşitul vieţii lui, au rîdicat namesnic împărăţiei
lui pre nepotul său, măcar că avea doi feciori Ci aceştia nu au
suferit rînduiala tatălui lor de care lucrul au rîdicat arme împotriva
lui Vasilie, unchiului lor, şi pentru ca să nu mai poată cere împărăţia
l-au orbit. Deci meghistanii, văzînd atîta neomenie, s-au
cutremurat şi i-au urît pre ei. Pentru aceasta, au adus iarăşi pre
Vasilie în Moscva şi acolo au împărăţit pînă la moartea lui,
numindu-se V asilie cel Orb.
Iară Ioan, fiul lui, au luat numirea a biruinţii, Ioan, de vreme
ce au rîdicat biruinţă şi izbîndă împotriva tătarilor şi a marelui
domn a Lituaniei şi a împăratului Sfeţiei. Luat-au muiere, a doauo
nuntă, pre Sofia, fiica lui Toma Paleologul, şi stăpînul Poloponisului.
Dintru aceasta i s-au născut fii şi s-au făcut namesnic
împărăţiei, la anul de la Hristos 1505, numindu-se Vasilie
Ioanovici. Acestaşi monarh, biruind de multe ori pre // 7v lituani şi
pre poloni, s-au făcut atîta de vestit cît la anul 1514 Maximilian
Întîiul, stăpînitori al ghermanilor, au trimis cătră el o cerere foarte
vrednică de cuvînt ca să voiască cu el o ajutorinţă de război.
Acest Ioan Vasilievici au luat de la tatăl lui împărăţia cea
mai largă cînd era în vîrstă de ani 12 şi au împărăţit vro cîţiva ani
supt folosirea şi nevoinţa maicii lui, iară după moartea ei, pohtind
să facă pe supuşii lui politicoşi şi să-i deşchiză la meşterşugurile
cele ce sînt trebuincioase spre neguţătorie, au trimis cătră împăratul
Carol o cerere la 1548 şi au cerut să ia o mutare de mulţi
meşteri, ci foarte puţini s-au dus. Acesta au rîdicat război asupra
[Dima, Dima, 2013, p. 165]
tătarilor, supus-au împărăţia cazacului, ce să zice Cazan, şi marea
cetate Astracan, dînd voie ostaşilor să ia prăzi şi pleanuri.
Este această cetate foarte trebuincioasă la care să întrec de
merg mulţi oameni pentru alişverişi de neguţătorie: tătari, mogoli,
perşi, chinezi // 8r armeni şi gheorghieni neguţătorindu-se în
Marea Casiei. Iară cîţi musulmani au fost rămas de mînia lui
Nichifor, au vrut împăratul să-i î nece î n apă d e nu ar fi vrut să
priimească Sfîntul Botez.
Selin, marele sultan, au trimis o oaste de 300 de mii de turci
încungiurată de 40 de mii de săgetători trimişi de la Tatar Han al
Crîmului ca să ia Astracanul de la muscali. Ci au rămas păgînii
ruşinaţi şi de tot biruiţi, iară Sighismund, craiul Poloniei, s-au
aprins cu mînie asupra împăratului Ioan pentru luarea şi robia
Poloţchii şi au rîdicat asupra lui multe turburări, îndemnînd pre
tătari să între iară în Rosia, de care întrînd cu atîta sălbătăcie cît
au ajuns şi pînă l a Moscva şi au ars doauo, trei părţi ale ei.
Iară Stefan Vactorie şi namesnicul lui Sighismund au rîdicat
război împotriva ruşilor şi au scos din stăpînirea lor Poloţca şi alte
cetăţi. Afară din războaiele cele din afară ce au luat, împăratul
Ioan avut-au şi alte // 8v turburări întru împărăţia lui, ce cu toate
acestea le potolea cu norocire. Afară dintr-o întîmplare ce au fost
peste voia lui, făcîndu-se însuşi ucigători fiului său, celui întîi
născut, cu mîinile sale, că, mîniindu-se asupra lui, de vreme ce îl
bănuia a fi părtaş împreună turburării, cu atîta iuţime l-au lovit în
cap cu un toiag cît s-au sfîrşit acel ticălos în patru zile.
Această întîmplare au pricinuit în mintea tatălui său o scîrbă
nemîngîiată pînă la sfîrşitul vieţii sale, de care să nevoia să o
uşureze trimiţînd adeseori milostenii îndestulate la patriarhul
Ţarigradului şi Alexandriei şi cătră alţi ieromonaşi şi monaşi ai
Sfîntului Mormînt şi ai Sfîntului Munte ca să se roage lui Dumnezeu
neîncetat pentru iertarea greşalelor lui şi pentru sufletul fiului
său. Cu aceasta s-au sfîrşit, la anul 1584, de vîrstă fiind de 56 de
ani, lăsînd doi fii, pre Teodor, pre carele l-au rînduit şi l-au lăsat
[Dima, Dima, 2013, p. 166]
namesnic lui şi pre Dimitrie pre // 9r carele, fiind foarte mic de
vîrstă, l -au p us supt ep itropia l ui c nez Vogdan Velhi.
Aşa Teodor au luat schiptrul împărăţiei cînd era118 în vîrstă
de 22 de ani şi, luîndu-ş muiere pe sora cnezului Voris Gudenov,
înălţat-au pre acest cumnat al lui, făcîndu-l ca să fie în locul lui
împărat.
Ci Velhi, epitropul lui Dimitrie, fiind iubitori de mărire şi
vrînd el să chivernisească împărăţia, au cercat ca să puie în scaun
pre Dimitrie, pricinuind cum că Teodor n-au fost vrednic. Meghistanii
i-au stătut împotrivă şi l-au îndemnat să se despărţească cu
săracul Dimitrie la Uglici, care să află întru împărăţia Cazan. Iară
Vorie, văzînd că sora lui, împărăteasa, nu face copii, au pus gînd
să se înalţe la scaunul Rosiei. Făgăduit-au unui ostaşi, prieten al
lui, să omoare pre cel nevinovat şi fără de răotate Dimitrie, carele,
ca să-i facă voia lui cea satanicească, au găsit prilej, şi aşa au jertvuit
viaţa 119 obiditului şi blîndului Dimitrie. Trecînd vreme la
mijloc, tot acest Vorie, cu chip meşteşu // 9v git au astupat gura
tuturor şi chivernisiia împărăţia pînă cînd au murit împăratul
Teodor, cumnatului lui, ce i s-au întîmplat la anul 1597, cu bănuială
cum că otrava să-l fie împuţinat.
Sînt oariicarii de zic cum că muma lui Dimitrie cu vreme,
auzind hotărîrea aceasta ce făcuse Voris, să fie trimis pre fiul ei cel
adevărat în loc depărtat, şi în locul lui au pus alt copil de o vîrstă
cu Dimitrie. De aicea au luat început comedia cea vestită sau să zic
cîntarea cea dulce a mincinoşilor Dimitrii, precum să va arăta mai
jos.
Stingîndu-se dară la Teodor numărarea neamurilor vechilor
împăraţi ai Moscului, ce să trăgea din Rurih, s-au adunat meghistanii
împărăţiei să aleagă monarh nou, iară Voris s-au tras la o
mănăstire şi să făcea că va să părăsească lumea aceasta care iubiia
mai mult slava lumii deşarte. Acest vicleşug i-au fost lui cu norocire,
căci că boierii cei mai bătrîni s-au dus cu norodul la poarta
118 În ms., greşit, ere.
119 În ms., se repetă din greşeală, viaţa.
[Dima, Dima, 2013, p. 167]
mănăstirii şi atîta l-au rugat pre el cît au priimit a lua diiadima cea
împărătească. Ce nu o au cîştigat cu pace îndelungă vreme căci că
la Litua // 10r nia s-au aflat un tinerel frumos, de 24 de ani, şi
adeveriia cum că el este acela Dimitrie, fiul împăratului Ioan, a
căruia viaţă au vrut Voris să o piarză, ci au scăpat din premejdia
aceia cu bună ajutorinţa maicii lui şi cu îndurarea unuia arhiereu
şi, întru dovedirea acestui lucrul, arăta o cruce mică ce era făcută
de aur şi împodobită cu diamanturi, care zicea că au spînzurat-o
de grumazii lui în ceasul cînd s-au botezat, după obiceiul ce îl au
muscalii.
De care cetăţenii Poloniei au socotit cu cale şi potrivire să
ajute pre acest Dimitrie şi i-au dat o oaste de ajuns ca să-l aşeze în
scaunul moşilor lui; cu această putere, dară fiind întărit şi toţi
cazacii, să oştiia Dimitrie cătră părţile Rusiei şi acolo multe cetăţi
i-au deşchis porţile şi s-au unit cu el mulţi ostaşi şi boieri. Turburîndu-
se de acea dară de această veste, împăratul Voris au trimis
împotriva lui oaste de ajuns, îndemnînd pre patriarhul Moscului
să afurisească pre toţi // 10v aceia ce vor sta cu partea lui Dimitrie,
numindu-i vicleni, amăgitori şi fermecători. Deci, pornindu-se
oştile ruseşti asupra120 oştii Poloniei o au înfrînt, pornindu-o spre
fugă, şi au scăpat numai Dimitrie şi cu singur ajutoriul cazacilor.
Ci acesta, ca cel ce pohtiia să împărăţească, sumeţindu-se şi împuterindu-
se, s-au pornit spre altă parte cu singuri cazacii asupra
oştii ruseşti cu atîta iuţime cît, puind întru turburare pre cei
pedestri, au îndemnat şi pre călăreţii a fugi cu multă ruşine.
Această norocită a războiului biruinţă au tras multe alte cetăţi spre
partea lui Dimitrie şi au trimis veste ca să-l cunoască de împăratul
lor. Auzind Voris de această nenorocită veste, l-au cuprins o
urdinare cu sînge foarte rea şi s-au sfîrşit spre sfîrşitul lui aprilie,
la anul 1604, după ce au împărăţit ani 7.
Îndatăş dară bătrînimea au pus în scaunul împărăţiei pre
Teodor, fiul lui Voris, cu muma lui. Era atuncea de ani 15, iară
Dimitrie, urmînd drumul lui, au ajuns aproape de Moscva.
120 În ms., se repetă din greşeală, asupra.
[Dima, Dima, 2013, p. 168]
Atuncea norodul, ce pleacă totdeauna spre înnoire, s-au dus
mulţime multă în cetate şi // 11r au încuiat în temniţă pre împăratul
Teodor şi pre muma lui şi acolo s-au aflat peste puţină vreme
morţi.
Nu este de a să şti adevărat de s-au omorît de acei neînţelegători
ce au vrut ca să între în darul şi în buna priinţă a lui
Dimitrie sau să să fie otrăvit singuri pentru ca să nu între în
badgiocura şi în cazna lui Dimitrie biruitoriului. Acestea s-au
întîmplat aşa: întrat-au î n Moscva, î n 16 ale l ui iulie şi î ndatăş s-au
rîdicat însuşi stăpînitori de muscali şi au prăznuit întrarea lui cu
multă pohvală şi mare cuviinţă. Trimis-au şi în Polonia o cerere
foarte cu pompă mare ca să arate cătră acea politie bună cugetarea
lui şi să ceară muiere luiş pre fiica prinţipului al Sandomirii,
carele cu inimă veselă au priimit. Muscalii, neîngăduind pre
Dimitrie ca să cinstească pre cei streini la vrednicii, mai vîrtos pre
poloni, oareşcarele Teodor Ţuschie s-au făcut începători răilor
nemulţămitori avînd nădejde să se înalţe la scaun deaca va cădea
Dimitrie. Arătatu- // 11v s-au acest sfat şi, judecîndu-se de cei mai
mari ce era rînduiţi la aceste trebi, s-au hotărît să se omoare ca un
pizmaş ce era al împărăţiei.
Deci, vrînd Dimitrie să arate împărătească îndurare spre el,
l-au slobozit din moarte pre acel numit Teodor şi, socotind că, cu
această facere de bine l-au robit cu totuluş spre harul şi dragostea
lui, făcutu-l-au credincios şi iubit prietin. Socotind dară Dimitrie
că nu era de a să mai teme, urma ca şi întîi să socotească pro poloni
şi au început să bage întru împărăţia lui pre iezuvite, ce să zic cu
viaţa lui Hristos, dîndu-le o mănăstire mare, ce era aproape de
palatul împărătesc, şi arăta că să pleacă cu totul spre viaţa şi sfatul
lor. Acest mod al purtării de grije de a doauo oară au rîdicat
urîciune tuturor ruşilor carii sînt vrăjmaşi de moarte cătră cei de
altă credinţă, cînd nu ar fi de Biserica Răsăritului. La aceasta şi
meghistanii, afară din Ţuschiz, au semănat pizmă şi, în vremea
cînd Dimitrie făcea veselie cu fiica lui Sandomirian, făcutu-s-au
nunta după deprin // 12r derea şi legătura Bisericii Răsăritului de
[Dima, Dima, 2013, p. 169]
însuşi patriarhul carele afurisise mai nainte pre cei protivnici, şi
acuma, de faţă, dă blagoslovenia, urmînd veselia în multe zile.
O mulţime de aceia ce avea răotatea semănată în inimile lor
întrat-au în palat, pre la miezul nopţii, cu cumpăt şi, fiind toţi
plini de turburare, au tăiat pre toţi polonii ce i-au întîlnit sau îi
socotiia a fi poloni. Deşteptat fiind dar împăratul Dimitrie de
gîlceavă şi cunoscînd în ce primejdie să află, au sărit pe o fereastră
ca să scape, dară Ţuschis l-au prins şi l-au dus la locul cel de
judecată. Şi acolo, ca să păzească o judecată legiuită ce avea, au
poruncit de au venit şi văduva împăratului Ioan, care au adevărat
cum că fiul său Dimitrie s-au fost omorît din porunca lui Voris şi
cum că omul acela ce au fost acolo ţinut nu au fost Dimitrie al ei.
Şi aşa s-au tăiat ticălosul acela în mii de bucăţi.
Meghistanii au ales împărat pre Teodor Ţuschis. Acesta, mai
întîi de toate au // 12v scris şi au dat să se propoveduiască un
manifest, pretutindinea arătînd că acel înşelători Dimitrie au fost
un fermecători şi cu obrăznicie sîlnicească au răpit împărăţia şi
cum că au adus pre iesuviţi de au călcat toate cuvintele şi obiceiurile
Bisericii Răsăritului şi cum că au făgăduit Papei ca să dezrădăcineze
dintru Împărăţia Rusiei creştinătatea cea veche a grecilor.
De care, mîniindu-se ceriul asupra lui şi scîrbindu-se văzduhul
asupră-i, l-au făcut de ş-au luat dreapta răsplătire. După ce au dat
afară acest manifest, au poruncit de au ars trupul lui Dimitrie cel
mort şi i-au aruncat cenuşa în apă.
Ci iarăş alt amăgitori Dimitrie, şi acesta cu ajutorinţa polonilor,
s-au sculat să-ş turbure norocirea liniştii sale. Să lăuda acesta
cum că el este împăratul Dimitrie carele au fugit de turburarea
muscalilor şi cum că Ţuschis au omorît din greşală pre altul. Multe
cetăţi dară s-au plecat supt ascultarea lui şi i-au ajutat norocul
întru trei biruinţe ce au făcut împotriva lui Ţuschi cu multă prăpădire
a ruşilor, carii socotindu-se despre o // 13r parte pentru sfîrşitul
şi istovul polonilor cum că Ţuschi era urît lui Dumnezeu şi
despre alta cunoscînd că acel biruitori Dimitrie au fost cu adevărat
un amăgitori şi prilăstitori, au hotărît să aducă împărăteasca
[Dima, Dima, 2013, p. 170]
coroană a Rusiei lui Ladislaon, fiul lui Sighezmund, împăratului
Poloniei, carele o au priimit cu sîrguinţă. Pogorît dară fiind
Ţuschis de pre scaun, s-au despărţit la o mănăstire, ci acolo
împletea meşteşugiri şi s-au dat cu totul întru stăpînirea şi mîinile
polonilor, în vremea aceea cînd Dimitrie au fost junghiat de tătari
în Coluga.
Şi iarăşi iată, s-au mai ivit şi altul, al treilea Dimitrie la
iveală, carele fusese mai nainte scriitori la Moscva; acesta au
îndrăznit a să numi cum că este Dimitrie ce au fugit la Uglici de
sfatul lui Voris şi, la Moscva, de mînia lui Ţuschi, şi, în Cologa, de
meşteşugul121 tătarilor.
De care s-au unit cu el puţini ostaşi şi alţi oameni mai proşti
şi în puţină vreme s-au arătat cu o sumă mare de ostaşi // 13v şi au
propoveduit în toată Rosia un manifest, poruncind tuturor supuşilor
lui ca să-l ştie de împărat după lege. Şi dară i-au deşchis
porţile cetatea cea mare a Plescoviei, ci, de vreme ce s-au dat spre
tot chipul fărădelegii, s-au făcut atîta de urît şi lepădat cătră norod
cît nu numai au fugit de acolo, ce şi dară au fost în mîinile
adevăratului împărat şi din porunca lui l-au spînzurat afară de
zidurile mitropoliei Moscvii.
122Acest împărat au fost Mihael Teodorovici Romanof, pre
carele îl alesese cu puţin mai întîi moscalii în locul lui Ladislav, la
anul 1611. Fecior patriarhului Moscovei, era de vîrstă de 17 ani
cînd au priimit împărăţia, îmbogăţit fiind cu multe daruri de
bunătăţi. Urmat-au totdeauna ca să aducă dragoste şi cinste cătră
patriarhul, tatăl lui, şi cătră supuşi. Dintru acest Teodor patriarh,
dintru al treilea neam să trage Marele Petru, vestitul eros.