Radu Duma (Rodion Popovici) (Braşov), Viaţa lui Petru celui Mare. Traducere. În ms. 2476 BAR, ff. 4r-144v, copie din februarie 1783 a lui Ioan Zacione. Ms 2476 BAR include la f. 121v o însemnare potrivit căreia manuscrisul îi aparţine lui Radu Duma.

[Dima, Dima, 2013, p. 170]
216v Seremet au dat celor din cetate şi mai multe de cîte au
cerut, de vreme ce să dea semne bune ale dulcii sale chiverniseli.
Şi cu adevărat însuşi autocratorul au adaos la acele învoiri şi o
121 În ms., suprascris, de aceeaşi mînă, vicleşug.
122 În ms., marginal, Mihael să alege împărat Rusiei 1611.
[Dima, Dima, 2013, p. 171]
dogmă din marea lui sufleteasca îndurare, mişcat fiind, şi cu aceea
au întors boierilor din Riga toate averile care sfatul cel şfeţesc al
adunării lor îl întărise. Din 12 mii de ostaşi carii era păzitori
cetăţii, numai cinci mii // 217r au ieşit şi între dînşii mai jumătate
parte era răniţi. Şi, deaca au ieşit, au vrut Seremet ca prisosinţele a
vro cîtorva reghimenturi de-ale Carelii şi de-ale Vivurgului să
meargă în oastea lui, însă socoteala lui cea direaptă au fost aceasta
că de vreme ce acele eparhii era stăpînite de ruşi, nu să cade să să
numească şi să să soocotească ca nişte righimenturi şfeţeşti. Afară
dintr-aceasta, şi alţii mulţi din voia lor s-au adus la autocratorul
întru slujbă. Întru această cetate s-au aflat 500 dă tunuri şi puţintică
iarbă dă puşcă, iară din rîndul zaharelii nu s-au aflat nimica.
Pînă cînd au ţinut închiderea cetăţii, au murit într-însa dă ciumă,
şi dă foame şi la 60 dă mii.
Autocratorul Petru aştepta cu greu să-i vie vestea dă la oaste
pentru luoarea cetăţilor, iară deaca s-au înştiinţat, foarte mult s-au
bu // 217v curat şi au porîncit să să facă laudă de mulţămită lui
Dumnezeu şi să facă pătutindini laudamus sau dulalma123. N-au
vrut însă să lase vremea cea potrivită care au văzut că urmează
norocirea întru cîştigarea lui, ci pă loc au pornit oastea lui, la cetatea
ce-i zice Denemunda, care s-au închinat peste puţine zile. Iară
celelalte cetăţi s-au luoat cu osteneală mai puţintică. Cetatea
Pernavia au căzut supt biruinţa ruşilor la 21 august şi Kixolmia la
19 septemvrie, iară Revelul s-au dat cu tocmeală la 9 octomvrie,
măcar că din cincizeci dă mii carii era lăcuitori acolo de muriia dă
ciumă şi dă foame, abia au rămas 3.000.
Mai apoi, după atîtea biruinţe purtarea de grijă a lui ţar
Petru au fost să facă pă cetatea Livoniei să-şi cerce dulceaţa
chivernisirii ei124. Le-au întors drept aceea toate pronomiile, au //
218r înnoit cetăţile, le-au întărit iară toate tîrgurile lor şi au
chiemat fieştecare ce neam strein să meargă să lăcuiască întru acel
123 În ms., marginal, luoarea Dunemundiei şi altor cetăţi; dulalma = dunanma
„sărbătoare publică, festivitate”.
124 În ms., marginal, Petru cu mari daruri să arată la livoneni.
[Dima, Dima, 2013, p. 172]
loc frumos u[nde] război şi ciuma să contenise. Şi pentru ca să-i
îndatoreze şi să-i tragă în mai multă bună cuviinţă pă cei dă neam
mare, a u făcut 15 r ighimenturi dă ostaşi din Livonia şi au vrut c a
toţi ofiţiri să fie dintr-acei boieri ş i d omni.
Cu toate acestea, pentru ca să lase o pomenire vecinică a
pomenirii lui şi mulţămită cătră Dumnezeu dă la carele au
cunoscut atîtea blagoslovenii, au poruncit să să zidească o biserică
foarte încuviinţată întru slava şi cinstea Sfîntului Apostolului
Petru şi a Sfîntului Psampson, xenodosului, căci că mai întîi i-au
venit numirea aşa, iară din zioa prăznuirii de-a dooa oară au
aşăzat biruinţa cea vestită asupra sfeţilor care să prăz // 218v
nuieşte de la Biserica Răsăritului la 27 de iunie, care vine să stea la
8 dă iulie după calindariul lui Grigorie. Adaos-au de-au pus
înaintea aceştii biserici mari un stîlp foarte mare şi pă dînsul au
porîncit să cioplească şi să sape, după obiceiul atinenilor celor
vechi, istoria războiului lui, cel vrednic de pomenire.
Sfîrşitul cărţii a 4-a.