Matei Fărcăşanu (Ţara Românească), Viaţa Marelui Petru, aftocrator a toată Rusia, părintele patriei. Traducere din 1749. În ms. 2353 BAR, ff. 134r-304r, copie din anul 1755 a lui Rafail, monah la mănăstirea Hurez. [Dima, Dima, 2013, p. 57] // 134r Cine ar vrea socoti cu toată chibzuirea istoriile din toată lumea lesne ar vedea că ceriu va să arate pe pămînt, din vreme în vreme, unile înalte cu înţelepciune şi alese suflete, care numai dintru a firii învăţătură şi isteciune ajung la toată // 134v săvîrşirea şi la cel mai de bun neam meşteşug şi izbăvire de au putut la ceelalţi oameni a fi pildă de a i să potrivi arătînd minune. Unul dentr-acestea prea norocit duh au stăpînit fără sminteală al Marelui Petru, aftocrator Rosiei, care să arată că s-au născut în lume ca să fie la cei după urmă deadohii lui un scump chip la marele meşteşug a bine împărţi şi a o lăsa minune în ochii a toată lumea. Acesta s-au arătat din tînără vîrstă că s-au născut ales a face norociţi pe supuşii lui, care este adevărat scopos, ci trebuie să caute toată chibzuirea unui bun împărat. Acesta este cel mai ales monarh care fără a să învăţa de dascali, fără a ceti cărţi, fără politiceşti învăţături ale cărţii, încă împotriva unii rele creşteri, a învăţat de la sine a pune în gîndul lui să aducă cu norocire marele scopos, ca să întoarcă oraşăle împărăţiei lui şi să facă politic norodul lui şi de bun neam neamul lui, care pînă atunci [Dima, Dima, 2013, p. 58] era de tot prostatec, să nu zic încă şi varvar. Împărat cu adevărat vrednic de minune, de vreme ce au ajuns a schimba cu o minunată, dar şi adevărată închipuire, selbatece fiară şi ne // 135r pedepsite întru oameni politici şi pedepsiţi, pustietăţi întru cetăţi, bălţi şi umede locuri întru umblare cu vase, şi păduri spre învăţături acadimeceşti. Fiind îmbogăţite de fiară45 cu o căutare iute a isteciunii a mari lucruri şi cu o neasemănare mărire a sufletului a să obicinui cu o nedurută stare a aduce la săvîrşit, măcar că au întimpinat nenumărate împotriviri, care trebuia a să lupta şi a să bate, în toate zilele au învăţat a-ş lăţi hotarăle împărăţiei lui, care era şi mai nainte foarte largi, mai înmulţind şi întorcînd eparhiile, care era puse de multă vreme la cei dupe împrejur hotarnici, a alege cel mai bun şi de trebuinţă loc să zidească o mare cetate, aducînd la dînsa toate neguţătoriile despre partea miezului- nopţii, aşăzîndu-o în puţină vreme a să număra într-însa mai mult decît 60 de mii de case şi mai mult decît 300 de mii de lăcuitori, acolo încă unde de abia era patru colibi ale unor săraci pescari, a face den nimic înfricoşată armadă, [Dima, Dima, 2013, p. 59] puind în luciul mării Valdicului 60 de corabii mari de război şi 800 de catarge şi o nenumărată // 135v mulţime de vase de cele mici, a întoarce în vrednici corăbieri oameni munteni şi de pădure, a nevoi oştile lui la orînduiala şi stradania celor mai aleşi şi pedepsiţi ostaşi, a întemeia în locurile împărăţiei lui dăscălii de fieştece pricepere, osebit mai mult de umblat pe mare, a îndrepta vămile după obicei al celor prea pedepsite 46 stăpîniri ale Evropei, a întări pravile prea scumpe ca să se facă dreptate, a aduce la împărăţia lui cu puterea bogăţiei şi cu cele mari şi vrednice daruri pre cei prea destoinici meşteri cu toate acele meşteşuguri şi lucruri ca să slujască spre odihna şi împodobirea cetăţilor lui şi, aceia care trebuie a să numi mai cu anevoie, a scoate clirosul lui din cea adîncă necunoştinţă întru care arăta ca să laude îndemnînd pre cei besericeşti ca să se dea la învăţătură şi a să face filosof şi nevrînd cu cît a-ş tinde rîvnirea lui şi cătră întoarcerea eparhiei lor ce să afla în păgînătate idolească, îndemnîndu-i nu cu sabia şi cu puterea, ci cu îndemnarea şi cu rîvna propoveduitorilor preoţi de ş-au ars idolii şi au priimit creştineasca credinţă şi a zice toate cu un cuvînt a-ş face prea // 136r slăvit în lume neamul [Dima, Dima, 2013, p. 60] lui şi să facă fără de moarte şi întru pomenire neamului. Să nu să înşale cineva a crede că în veacurile cele dintîi era lucruri mari de să da în lume oameni cu mari suflete. În vremile noastre, cele îngheţate părţi ale miezii-nopţii au adus în lume doao arhistratige care pot a să pune întru asemănare cu cît să lăuda să fie avut în vremile cele dintîi Elada şi Italia. Fieştecare cunoaşte că eu vorbesc pentru Carol al Doisprezece, împărat şfeţesc, şi pentru Petru cel Dintîi, aftocrator Rosiei. Au stătut adevărat Carol un minunat iroos, mai sus decît au văzut pămîntul din multe veacuri, pentru că de tînără vîrstă au biruit oşti, au supus eparhii, au rîdicat şi au dat după voia lui coroane, au pus întru cutremur pe Danimarca, au înfricoşat Polonia, au luat dajdii din Saxonia, au adus frică pînă şi în inima chesariului şi la toţi domnii iapţeşti. Cu toate acestea să socoteşte mai mare Marele Petru carii o mărturiseşte singuri aceia ce s-au îndemnat a scrie măriile lui Carol. [Dima, Dima, 2013, p. 61] Au avut norocire de multe ori. scoposul lui Carol a pierde de multe ori cu puţin număr de şfeţi mulţime de oaste // 136v rusească, dar totdeauna în vremea cînd nu s-au aflat de faţă Marele Petru a povăţui oştile. Iară cînd au venit vremea a-ş alege între dînşii puterea lor aceşti doi războinici, Petru au luat mărirea nu numai a birui, dar şi a stinge pe acela care întru mulţime de războaie nu vrea să ştie ce va să se zică a rămînea biruit. A acestui iroos viaţă voi a ţi-o arăta, o, cititoriule, în limbă italienească, care o am scos încredinţat din multe scrisori ce s-au dat la lumină de mulţi istornici în Englitera, în Ghermania şi Olanda. Cele dentîi scrisori ce am găsit sînt acelea carele au scris la Londra un engliz anume Ioan Perinn47, care adeverează că au stătut în Moscovia 12 ani întru slujba împăratului ca un ingener. Dar, de vreme ce s-au lovit acestui istornic scîrbite cerţi cu unii din boierii curţii, aceia scrie cu duşmănie şi cu patos, şi adesea nu să ruşinează lucruri din minciuni a le zice adevărate, şi încă despre credinţa şi firea muscalilor. Afară dintr-acestea nu ajunge fără numai pînă la 1715 ani, care mai lipsesc cei dupe urmă [Dima, Dima, 2013, p. 62] zece ani ai vieţii lui Petru. // 137r În Ghermania pe urmă, după cinci ani, au scris pentru această treabă un boieri neamţ care, nedovedindu-şi numele, ne face numai să ştim că au petrecut resedent la Petriupol. Numai de vreme ce aceştia amîndoi sînt eritici, nu lipsesc cu neomenii a dejghina din credinţa muscalilor, încă la acele închieturi ce să potriveşte ruseasca beserică cu aceea a Romei. Adecă Peren nu să ruşinează a adevăra că oprirea numai aceasta este care să opreşte tătarîi cei ce sînt supuş Rusiei a priimi credinţa creştinească, necredinţa şi neînvăţătura muscalilor carii să închină icoanelor. De vreme ce tătarîi, zice acesta la foi 272 ale cărţii ce au tipărit în Pariş, că să scutură şi să cutremură socotind a priimi o lege ca aceasta. Că Dumnezeu nu să poate zugrăvi au a să pune de oameni ori în ce fel de chip. Înmulţeşte acest engles la acest loc, că avînd aceşti tătarî cu cei de supt lege lui Moamet oarece împreunare, tălmăcesc socoteala lor cu un lucru fără dreptate, zicînd că Dumnezeu este totdeauna fără închipuire, făcători a toată lumea, dintru carele priimesc viaţa oamenii, şi după moarte să întorc iară cătră // 137v dînsul, cîţi au trăit întru bunătăţi. Un om ce priimeşte şi laudă acest fel de socoteli, care stau împotrivă cu mult la Evanghelie, nu este cu [Dima, Dima, 2013, p. 63] minune a zice că au aflat pe tătari mai cu de măsură minte şi mai curaţi decît muscalii. Şi iară nesuferită îi este lui netrebnicia că iară zice că, de s-ar fi propoveduit credinţa la tătari aşa curat după cum să învaţă în Englitera, de dascalii aceia ce au viaţă îmbunătăţită, cum sînt englezii, pînă acum ar fi priimit-o numai tătarîi, dar şi alţi varvari idololatri, ce şăd la cele mai desăvîrşite părţi ale Moscoviei cătră cel de la amiază-noapte loc. Ca cînd nu ar mai fi alţii aleşi decît clirosul englezilor la petrecere şi la propoveduire, cum mărturisesc istornicii englezi, că nu sînt împreunaţi la acele zmintele, ci vor de le aruncă asupra clirosului şi al răsăritului besericii. Afară dintr-aceasta nu poate a să lăuda singur Perin că în zilele lui fără a nu fi silitori nicicum propoveduitorii Engliterii, ci numai cu propoveduitorii preoţi ce s-au trimis de la Rusia, s-au întors în creştineasca credinţă multe mii de închinători de idoli, după cum // 138r vom vedea înainte la această istorie. Pomenirile ce s-au tipărit la Antradam49, la anii 1725 în 4 tomuri, aduc numele a unui om [Dima, Dima, 2013, p. 64] Ioan baron Nestesuran, boieri muscali, care, cine va fi acest istornic, să arată că mai mult să pleacă spre învăţăturile eriticilor decît la ale pravoslavnicilor creştini şi ades arătîndu-se în doao credinţe la cele mai proaste temeie şi învăţături creştineşti. Şi iată în ce feli să arată acolo unde merge cercînd dentîi începutul muscalilor îndată la începutul cărţii zice: De va fi adevărat că împărţirea a toată lumea să fie fost în cîmpul Senear întru aceea, vrînd a să face întru mulţime de oameni lumea şi a o aşăza, să arată că părţile amiazăi-noapte să nu fie fost cu lăcuire de oameni, ci numai pe urmă după multă vreme şi încă acelea n-ar fi fost de lăcuire, fără numai cînd n-ar fi fost alte locuri şi aceasta pentru multe rele patimi ce acolo să află. Şi peste puţin iară zice: Nu poate cineva a nu bănui că neamul acesta a să fi mîntuit de apele Potopului, ci n-au acoperit părţile miază-nopţi; că încă să află acolo samie deşi, zemvliani şi lapones, ce au atîta neînchipuire cu aceştialalţi // 138v oameni? Cine nu cunoaşte că acestea sînt vorbe de om care nicicum nu cred stăpînirea Sfintelor Scripturi, ci nu ne lasă fără sminteală, că despărţirea limbilor să nu fie fost în pămîntul Senear şi cel a toată lumea Potop să nu fie înecat toate [Dima, Dima, 2013, p. 65] limbile pămîntului, care au ajuns de au acoperit pretutindinea vîrfurile munţilor celor înalţi? După ce arată acest cheriitori cu aceasta în ce cinste are Sfintele Scripturi, nu-şi pierde slobozenia, fieştece preoţesc şi călugăresc lucru ocărînd, batjocorind şi rîzînd taine, învăţături, preoţi şi călugări, episcopi şi patriarşi, cardinali şi papei. Ascuţindu-ş otrăvita lui limbă împotriva cuviinţatului sobor al efiveţilor, acum aduce aminte că părinţii eşteviţi nu vor să se numească călugări, neavînd nici o faptă bună, măcar că au toate greşalele. Acum ei răzbesc minunat pretutindenea, acolo unde nădăjduiesc ca să găsească vreun cîştig. Şi cum că ei pot să aducă mari împărechieri la fieştece împărăţie. Pentru aceea trebuie să fie urîţi de tot omul temători de Dumnezeu şi înţelept. Ci dar de vreme cele zise cărţi sînt stropite în fieştecare parte de aceste feliuri de îndrăz // 139r neţi şi smintesc vorbe, nu este bine nici cu trebuinţă ca să le descoperi la fieştecare cititori, tîlmăcindu-le din cuvînt în cuvînt, după cum s-au făcut pînă astăzi la multe alte vrednice cărţi, afară dintr-aceasta. [Dima, Dima, 2013, p. 66] De vreme ce această pomenire sînt în 7 tomuri şi aduce pricinile cu multă prelungire a vorbei, nu spre treaba istoriei, dar pe cum scriu cea din toate zilele, adecă cuvîntarea zilelor, fără alt ar fi adus zăbavă la cititori. Pentru aceea am fost mulţămit ca să scoţ cu nevoinţă singură spunerea lucrurilor lui Petru, înmulţind numai puţine vestiri prea verde ce am găsit într-alte cărţi şi, aducînd adesea pentru mai multa folosinţă iubitoriului de citanii cititori, vreun pe scurt stohasmos şi vreo pildă din cei prea l ăudaţi scriitori. [Dima, Dima, 2013, p. 69] f. 303v Această carte istoricească, ce într-însa este aşăzată viaţa Marelui ţar Petru, marele monarh al vestitei împărăţii Mosca, care s-au scos după limba grecească pe limba rumânească de dumnealui Matei Fărcăşanul, biv vel şatrar, şi s-au găsit acel izvod la Sfînta Episcopie Rîmnic şi s-au luat de s-au scris şi de noi cu porunca şi cu toată chieltuiala sfinţiii sale părintelui arhiereu chir Dionisie, igumenul Sfintei Mănăstiri Hurezul, din sud Vîlcea, prin osteneala smeritului între monaşi Rafail monah, din Sfînta Mănăstire Hurez. Şi find acel izvod scris rău şi soroacele nealese, au mai vîrtos a zice, fiind eu prost şi neînvăţat, ci precum au voit Dumnezeu am nevoit pînă o am isprăvit şi apoi o am protocălit din cuvînt în cuvînt după acel izvod. Ci, o, iubitori de citanie, oricarii vă veţi întîmpla a ceti pe această carte şi oriunde veţi găsi cuvinte cu anevoie de înţeles, // 304r au din nealegerea soroacelor, au din neaşăzarea oxiilor, au din neînţelegerea cuvintelor, cu duhul dragostei şi al blîndeţelor, să îndreptaţi, că şi eu pe cum am găsit, aşa am scris; iară mai mult, nu. Că nici din Scriptură învăţat nu sînt, că altă dăscălie n-am învăţat, fără numai Psaltirea rumâneşte, nici la cărţi istoriceşti sau [Dima, Dima, 2013, p. 70] de alt feli n-am cetit, ca să-mi fie mintea mai deşchisă, ca să poci îndrepta greşalele altora. Ci cu toată cucernicia, vă rog să nu vă fie numele mieu în ponos, ci să mă iertaţi, ca şi voi să aflaţi iertăciune în zioa înfricoşatei şi straşnicii judecăţi de la dătătoriul de plată, Hristos. Şi s-au scris această carte la anul de la zidirea lumii 7263, iară de la întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul 1755. I pis az, monogogreaşnîi Rafail, monah ot Mînăstirea Hurez. *** [Dima, Dima, 2013, p. 70] f. 132r Cuvînt dentîi cătră cititor Mare hrană şi nu puţină dulceaţă şi veselie socotesc cu adevărat că va aduce la oameni cetirea cărţilor istoriceşti, de vreme că dintru acestea învaţă mulţi înţelepciunea, pentru că nu că numai îş împodobesc obiceiurile şi cuvintele lor, dar iau multă pedeapsă citind şi înţelegînd dintr-acestea multe întîmplări şi poate cineva să-ş îndrepteze umbletele lui la calea cea bună. Şi [Dima, Dima, 2013, p. 71] încă oamenii, cînd n-au cu ce îş trece vremea, foarte este de folos a ceti acest feli de cărţi pentru ca să nu să obicinuiască la lene şi trîndăvie, căci că nici un lucru nu strică pe om ca lenea. Pentru aceea dar şi eu, cunoscînd cîtă folosinţă aduce la oameni citirea cărţilor istoriceşti şi încă îndemnîndu-mă şi eu dintru această pohtă, am hotărît să scriu această carte, adecă Viaţa marelui aftocrator al Moscoviei Petru, după limba grecească, spre înţelegerea vorbei rumâneşti şi să o alcătuiesc ţie, iubitule cetitori, care de o vei ceti cu luare-aminte şi o vei înţelege desăvîr // 132v şit, vei lua mare bucurie pentru că cărţile istoriceşti nu veseleşte pe om numai trupeşte, dar şi sufleteşte. Deci dar, o, cititoriule, nu te face vrednic a necinsti această carte folositoare, pentru că nu numai oamenilor, dar şi lui Dumnezeu te vei împotrivi; caută dar la odihna şi priveghierea mea, celui iubitori de osteneală, pentru că fiind împletit întru neaşăzările şi deşartele griji ale pătimaşăi şi mult necăjitoarei lumi, şi încă prea puţin fiind la învăţătura limbii elineşti, de vreme că nici gramatica desăvîrşit n-am învăţat, ci puţină cunoştiinţă numai den praxis luînd, noaptea şi zioa ca un fur am furat cîte un ceas de somn ca să săvîrşăsc această carte. Pentru că muzele, adecă iubirea de învăţătură, cer şi caută de la suflet fără turburare, şi fără putinţă este a-ţi povesti cu amăruntul cîte am răbdat pînă am cîştigat scoposul acesta, care la alt nu caută, fără numai la cel de obşte folos. De vreme că pînă astăzi neamul nostru să află lipsit de tot de acest feli de cărţi, pentru aceasta dar, vă rog pe voi, pe toţi, şi mari şi mici, priimiţi cu curată inimă această a mea proastă şi ne // 133r vrednică scriere care o am tălmăcit pentru folosul şi îndulcirea a toată obştea, şi la cea după urmă nu-ţi paie cu greu puţină mulţămită a-mi aduce, au mai bine a-mi dărui-o singur, şi de Dumnezeu plecată iertăciune. *** [Dima, Dima, 2013, p. 73] 140r Moscovia este una dintre acele eparhii ce aşază ruseasca împărăţie, aceea adecă ce să adapă din apa Moscăi, dintru carele priimeşte şi numele şi cetatea [Dima, Dima, 2013, p. 74] Mosca, care este mitropolie a eparhiii aceştiia şi a toată Rusia. Cu adevărat să socoteşte tot locul acela supt numele Moscovei. Care să află supt stăpînirea şi supunerea lui aftocrator, ce să numeşte şi Alba Rusei pentru zăpada ce o acopere cea mai multă parte a anului; să cheamă încă şi Marea Rusei pentru lărgimea şi mărirea ei, de vreme ce este cea mai mare împărăţie a Evropei. Ajunge numai să zicem că să tinde după cergrafia ce zice de la cincizeci de mile pînă la şaptezeci, iară de lungă, pînă la noauozeci şi doauo, care este cea desăvîrşită parte a Evropei fără a nu pune aceea ce stăpînesc muscalii întru cea tătărască Asie ce ajunge // 140v pînă acolo la o sută şi zece mile64. Ci dar numai împărăţia rusească vine a fi mai largă decît Franţa, Işpania, Italia şi Ghermania, toate într-un loc strîngîndu-se. Aerul Moscovei este atîta de rece cît înspre cele de amiază-noapte părţi nu să potoleşte nicidecum zăpada, pentru aceea pămîntul acela este totdeauna neroditori. Dar nu este aşa spre părţile de amiază-zi pentru că, măcar că acele locuri sînt acoperite cu zăpadă a trei părţi ale anului, cu toate acestea în trei au patru luni ale verii, au mai mult să zicem ale [Dima, Dima, 2013, p. 75] primăverii, să arată toate cîmpurile îmbrăcate de iarbă, care ajunge din destul hrana la dobitoace în tot anul şi rodeşte atît de multă mulţime de grîu cît prisoseşte de trebuinţa lăcuitorilor şi să vinde la streini, încă la olandezi, care încarcă cîte 800 de corabii în fieştecare an şi mărturisesc a fi Moscovia cătră Olanda aceea ce au stătut odinioară Ostrovul Sichílei cătră marea cetate Roma. Iară pricina aceştii îndestulări să arată de grăitorii de cele fireşti pentru mulţimea zăpezii ce cade că să face // 141r pămîntul roditori au că păzeşte căldura în pămînt şi cu a ei umezeală ca cu vreun gunoi îngraşă, au că cu răceala omoară jiganiile care, de ar rămînea vii, ar strica sămînţa ce să seamănă. Supărarea aceasta a acelui nenumărat frig le slujaşte lor şi la alte trebi, pentru că acea multă zăpadă ce cade îngheaţă şi-ş aşază într-acest chip drumurile cît cu mare lesnire pot de-ş mută marfa lor din loc în loc, obicinuindu-se tot cu saniile ce umblă cu multă grabă şi iuţime cu nişte cai ce să prăsesc acolo, mici la trup, dar foarte tari şi nicidecum obosind. Oamenii încă fiind obicinuiţi într-acel totdeauna frig, sînt daţi atîta la muncă şi la rea petrecere şi firea lor [Dima, Dima, 2013, p. 76] este atît de sănătoasă cît de multe ori ies din cîte o căldură a băii într-acel geros aer şi aşa năduşiţi să aruncă în apa vreunii bălţi şi nu pat nimic au să-i toarne cineva apă prea rece, neştiind ce este nici junghiu, nici trohna, nici măcar altă boală. Care de s-ar face ca acestea în clima locului nostru, ar aduce mare boală. Sînt unii între dînşii care le vine durere de cap, mai mult din beţie, şi să culcă pre pămînt // 141v şi le acopere tot trupul cu zăpadă şi aşa să scoală peste puţin ceas slobozi de fieştece rău. Moscovia este roditoare mai mult la in şi la cînipă. Acolo să află şi miere multă, care afară dintraceea ce chieltuesc ei de fac mied, viind la streini mare sumă. Încă şi unt ce să strînge acolo. Este una din cele alese neguţătorii, să tocmeşte neguţătoria lor încă şi de multe feliuri de piei de jiganii de cele din mare, ce le zic telatini, unt de peşte, ce-i zic ei valena, şi ulei mult, răşină şi catran, smoală şi seu şi talcon, catarturi de corabii şi lemne pentru fieştece lucru. Iară pădurile nasc şi prăsesc mulţime de urşi, lupi, rîşi, vulpi, jderi, samuri, tigri, cacumi, singeapi şi alt feli de jiganii ale cărora piei este cel mai mare şi mai ales şi scump venit al muscalilor de vreme că numai dintr-această neguţătorie a blanilor întră întru împărăteasca [Dima, Dima, 2013, p. 77] vistierie mai mult decît un meleon în fieştecare an. Mulţi tălmăcitori ai Sfintei Scripturi sînt întru această socoteală că numele muscalilor să trage // 142r de la Mosoh, fiul lui Iafet, nepotul lui Noe. Iară numele ruşilor să trage de la Ros, pre carele prorocul Iezechiil îl împreună cu Mosoh şi Thovel, care cine vrea să o înţeleagă să caute la cartea prea învăţatului Alixandru Mavrocordat. Muscalii să numesc de Ptolomeu, scriitoriul de [pă]mînt, roxalani, de Stravon sache, iară de Irodot şi Diodor şi de alţi scriitori să numesc de obşte tătari. Deci dar, cînd cei vechi istornici scriu pentru războaiele ce au făcut tătarii, precum şi amazoanele să arată a fi din muscali. Că toate acestea, lăsînd eu la o parte aceea ce să arată la cea dintîi cuvîntare a împărăţiei lor, de vreme ce poate să fie plină de basne, după cum este toată începătura a fieştecăria limbi, acestea numai voi să zic că letopisiţile cele muschiceşti să potrivesc la aceasta cum că la 6370 de la zidirea lumii, după numărul Ţarigradului, care ţin şi muscalii, şi la 862 de la Hristos, ighemonul Rurih, biruind eparhiile ce biruise fraţii lui, s-au făcut singuri începători la toată limba muscalilor. Acestui Rurih s-au făcut deadoh Igor, fiiul său care, după ce au luat [Dima, Dima, 2013, p. 78] soţie pe Elva, care era // 142v doamnă a Plescovei, au făcut multe războaie cu vecinii, biruindu-i pre ei şi supuindu-i, au pornit şi pînă la Trachia biruitoarele lui arme, dar, la întoarcerea lui, s-au omorît cu vicleşug înlăuntru într-o pădure de drevlieni ce sînt acum o limbă cunoscută şi să numesc cazaci. Acest Igor n-au lăsat alt fiu, ci numai pe Sfiatoslav care, încă fiind prea tînăr a să sui în scaunul împărăţiei, au împărăţit în locul lui multă vreme mumă-sa Elva, şi stăpîniia ca o mare şi minunată împărăteasă. Aceasta au putut de au răsplătit moartea bărbatului său, făcînd supuşi şi dajnici pe drevlieni. După aceasta s-au dus la Ţarigrad la 941 de ani de la Hristos şi au priimit creştineasca credinţă, numindu-se Elena, în scăldătoarea sfintei botejuni. Dar fiu-său s-au săvîrşit în idololatrie şi au lăsat împărăţia la doi fii ai lui, rînduind numai eparhia Novogorodului lui Vlodimir, fiului lui, ce nu-i era din cununie, carele, după moartea frăţini-său, au tras cătră dînsul toată împărăţia. Acest Vladimir, la începutul împărăţiei lui, s-au dat într-o viaţă curvească, hrănind şase muieri şi altă mulţime de muieri ca la // 143r şase sute de ţiitoare, dar apoi, din îndemnarea mumă-sa, ce fusese damighela, adecă fată în casă la împărăteasa Elva, s-au făcut creştin şi s-au numit Vasilie. Au luat întru [Dima, Dima, 2013, p. 79] împreunarea nunţii o sor a împăratului Vasilie şi au trăit cu dînsa cum place lui Dumnezeu, şi creştineşte, ani 23. Acesta au stătut cel ce au băgat în Rusia credinţa creştinească, aducînd de la Ţarigrad preoţi şi călugări carii au dezrădăcinat închinarea idolească şi au sădit Evanghelia şi au aşăzat poruncile şi orînduielele ale Besericii Răsăritului. S-au săvîrşit la ani 1005 şi să slăveşte de muscali ca un apostol limbii lor, carii îi prăznuiesc luminat pomenirea lui la 15 ale lui iunie, după cum încă prăznuiesc şi pomenirea împărătesii Elvei au Elinii la 11 ale aceştii luni. Vor letopiseţele muscalilor cum să se fie sădit în Rusia creştineasca buna credinţă de Sfîntul Andrei apostolul, dar în urmă pentru acelea adese năvăliri şi robii ale tătarilor să se fie pierdut de tot şi cum că Vladimir o au întărit iarăşi la sfîrşitul al zeciului veac de la Hristos. Nestesurani, de va fi acesta cel // 143v ce au strîns pomenirile împăratului Petru, cel ce s-au tipărit în Olanda, ca să nu adevereze întoarcerea lui Vladimir, cu acest feli de cuvinte o aşază aşa-zicînd: Vladimir au fost puternic, deci aceasta ajungea a trage cătră sine o mulţime de preoţi carii, dîndu-i să înţeleagă cum că este trebuinţă a întări în locurile împărăţiei lui vreo lege, deci i-au lăudat fieştecare ale lui dogme şi eresuri şi ca acestea. [Dima, Dima, 2013, p. 80] Ca cînd schimbarea legii unui împărat, care au putut de au întors toată mulţimea a aceii a-ş lipi nu ar trebui a să cunoaşte că au venit de la cereasca luminare ce ar fi din politiceştile colachii ale acelor iubitori de argint preoţi au de slavă iubitori. Dar Cluverie 65, măcar că era luter, arată această întoarcere a muscalilor ca o minune, aducîndu-mi istoria lui Kedrinos cum că, mergînd în Rusia cei trimiş propoveduitori ca să propoveduiască Evanghelia, au spus între altele şi aceasta, adecă cum că Hristos au păzit de multe ori nestricaţi din văpaia focului pre cei ce i s-au închinat lui. Deci au cerut a să face şi la cartea Evangheliei una dintr-acestea cercări şi // 144r cum că arhiereul, care era începători acelor trimiş rîvnitori şi propoveduitori preoţi, s-au rugat cu căldură la Cel de Sus ajutori şi au luat darul acela ce l-au pohtit. Pentru că s-au pus Sfînta Evanghelie înlăuntru acelor înfocate văpăi şi s-au lăsat acolo pînă s-au topit marea aceea grămadă de lemne ce fusese acolo strînse pentru acel lucru. Şi după aceea s-au aflat nearsă şi întreagă. Prícina aceştii minuni au stătut atît de întărită la muscali cînd au venit [Dima, Dima, 2013, p. 81] părintele Posevil68, prea lăudatul teolog al soborului iejuviţilor, fiind trimis de Papa Grigorie al treisprezece cătră împăratul Ioan Vasilovici de au arătat boierilor ai palatului ca de ar vrea să se împreune cu beserica Romei, alt răspuns nu i-au dat muscalii, fără numai acesta: Strămoşii noştri au fost închinători de idoli şi nu s-au supus Evangheliei, ci numai cînd au văzut că au rămas nearsă din mijlocul unui mare aprins foc, puneţi-vă dar şi voi cu învăţăturile voastre într-o primejdie ca aceasta şi, de să va face acea minune, ne vom supune toţi la învăţăturile voastre. Dar înţeleptul Posevin au socotit cu cuviinţă a răspunde // 144v cu această poruncă a Sfintei Evanghelii, ce zice: Nu ispiti pre Domnul Dumnezeul tău! Ieroslav, fiul lui Vladimir, au lăsat fii 5 carii au împărţit între dînşii împărăţia. După aceasta, cel al patrulea născut dintr-aceşti 5 au născut pe Vladimir al doilea, şi acesta au împreunat toată stăpânirea. Acest Vladimir au fost lăudat că au pornit război asupra ungurilor şi cătră Ţarigrad, dar Monomah Costandin, care împărăţiia atunci, au muncit de l-au făcut de s-au întors îndărăt pentru multele daruri ce i-au trimis prin mijlocirea a trei [Dima, Dima, 2013, p. 82] arhierei carii, vrînd mai mult a-l pleca spre pace, i-au dat cinste la împreunarea lor, numindu-l ţar, adecă aftocrator. Vosevolod, fiul lui Vladimir, au lăsat 8 clironomi care, întorcîndu- se, iară au împărţit împărăţia între dînşii şi, certîndu-se cu necontenit război, au dat prilej tătarîlor a prăda Rusia şi a o face dajnică, pe unde au avut noroc Vasilie Dimitriovici de au lepădat jugul robiei, gonindu-i din cetatea Moscăi ce ajunsese de o stăpîniia. Acest împărat au trăit pînă la sfîrşitul al patrusprezecelui veac şi, vrînd ca să // 145r moară, au vrut ca să lase împărăţia la frate-său, Grigorie, înstreinînd pe fiul său Vasilie, pentru oarecare bănuială că ar fi avut asupra cinstii muierii lui. Acest aşezămînt al lui Vasilie au pornit turburare pentru că boierii cei mari ai împărăţiei au stătut în partea lui Vasilie şi împotriva lui Grigorie. Dar Grigorie ş-au ţinut împărăţia cu puterea armelor şi, ajungînd la moarte, au lăsat împărăţia nepotu-său, măcar că avea şi doi fii carii n-au priimit orînduiala tătîne-său, ci au pornit armele împotriva împăratului, vărului lor, şi neputînd într-alt chip să mai caute împărăţia, l-au orbit. Iară boierii, văzînd o cruzime ca aceasta, s-au îngrozit, urîndu-i pe aceştea, şi iară au adus pe Vasilie la Mosca şi au împărăţit pînă în sfîrşitul vieţii lui, numindu-se Vasilie cel Orb. [Dima, Dima, 2013, p. 83] Ioan, fiul lui, au dobîndit nume de Biruitori de vreme ce au făcut biruinţă asupra tătarilor şi asupra marelui ducă al Litvei şi cătră împăratul Şfeţel că luat-au soţie întru a doaoa cununie pe Sofia, fata lui Toma Paleologul, domnul Peloponisului, dintru care i s-au născut fii şi // 145v s-au făcut diadoh împărăţiei la 1507 de ani de la mîntuirea lumii, numindu-se Vasilie Ioanovici. Acest monarh, biruind de multe ori pe litveni şi pe leşi, s-au făcut atît de lăudat, cît la 1514 Maximilian, cel dintîi împărat al nemţilor, au trimis o vrednică solie ca să facă cu dînsul un aşăzămînt ca să-i dea ajutori. Să păzeşte încă şi pînă acum acea scrisoare ce au adus acel sol şi într-aceea Maximilian numeşte de multe ori pe împăratul Rusiei imperator, adecă aftocrator. Acest Vasilovici Ioan au luat de la tată-său această prea mare împărăţie, fiind de 12 ani în vîrstă, şi au împărăţit puţini ani supt ascultarea mîne-sa. Iară după moartea ei, au socotit a face politici pe supuşii lui şi a pedepsi spre meşteşugurile ce sînt spre folosinţa umblării pe mare cu neguţătorii. Au trimis cătră împăratul Carol sol, la 1548, cerînd ca să-i trimiţă mulţi meşteri, dar prea puţini au venit. Acesta au pornit război împotriva tătarilor şi în doao războaie le-au [Dima, Dima, 2013, p. 84] luat întreagă împărăţia cazacului. De acolo au năvălit marea cetate Astrahanului şi biruindu-o şi aceasta la întîiul // 146r război au îmbogăţit ostaşii lui, dîndu-le voie ca să o prade. Este aceasta o cetate foarte de mare trebuinţă, de vreme că este că să face un bîlci la care să adună multe limbi, tătari şi mungali, perşi şi chiezi, armeni şi ghiurţii, carii să neguţătoresc pe Marea Caspii. Cîţi musulmani dar s-au atins de mînia vitejilor lui ostaşi, au vrut împăratul să-i înece în apă, nevrînd să ia sfîntul botez. [Dima, Dima, 2013, p. 85] Selim, marele sultan al turcilor, ci lor au trimis o oaste ca de 300 de mii de turci încungiurată de 40 mii de arcaşi trimişi de hanul tătărăsc al Crîmului ca să ia Astrahanul de la muscali, dar au rămas păgînii ruşinaţi şi desăvîrşit biruiţi. Sighismund, împăratul leşăsc, s-au mîniat pe împăratul Ioan pentru luarea Poloţcului şi au întors împotrivă-i multe turburări, îndemnînd pe tătari ca iară să între în Rusia şi s-au pornit cu atîta sălbătăcie cît au ajuns şi pînă la cetatea Mosca şi au ars a treia parte dintr-însa. Ştefan Vatorii, diadohu lui Sighizmund, iară au făcut război împotriva ruşilor şi i-au scos din stăpînirea lor Poloţcu şi alte cetăţi. // 146v Atunci Ioan, neputînd sta împotriva unui vrăjmaş atît de sălbatec, i-au căutat a cere îndreptare de la arhiereul Romei, lucrîndu-se prin mijlocirea iperatului romanilor pentru această cădere a împărăţiei lor, dar în deşărt şi fără de folos. Grigorie dar al treisprezece, ce chivernisiia atunci scaunul Romei, avînd nădejdea ce o au toţi papii a vedea Besereca Răsăritului supusă supt cathedra Romei, au trimis pe cel sus zis Posevin a îndemna pre craiul [Dima, Dima, 2013, p. 86] leşăsc, ca pre unul ce era ascultător de dînşii, să se împace cu muscalii. Deci Vatórie s-au tras puţinea vreme îndărăt, şi la cea după urmă au închiat pacea cu acest aşăzămînt, adecă împăratul Rusiei să aibă a întoarce Poloniiii partea ce stăpîniia la Litva, iară leşii să întoarcă Rusiei toate cetăţile ce le luase atunci, afară din războaiele ce au avut cu cei după împrejur. Împăratul Ioan au avut şi cu cei de împărăţia lui multe turburări, dar toate le-a potolit cu multă norocire, afară numai de una, că şi nevrînd s-au făcut ucigaş cu mîna lui celui întîi născut fiului său, pentru că, mîniindu-se pe dînsul, // 147r devreme ce-l avea în bănuială că ar fi fost amestecat întru vicleşugurile ce-i făcuse hainii împărăţiei, cu atîta iuţime l-au lovit în cap cu un băţ, cît s-au săvîrşit acel nenorocit în patru zile. Această întîmplare au adus tătîni-său o întristăciune foarte nemîngîiată pînă la sfîrşitul vieţii lui, care, muncind ca să o uşureze, au trimis adese bogată milostenie la patriarşii Ţarigradului şi ai Alixandriei şi cătră călugării Sfîntului Mormînt şi la Stagora, ca să se roage necontenit pentru greşala lui şi pentru sufletul fiului său. La cea după urmă s-au săvîrşit la 1584 de vîrstă de ani 56, lăsînd doi feciori, pe Teódor, pre carele l-au şi arătat diadoh, şi pe Dimitrie carele, fiind prea tînăr de vîrstă, [Dima, Dima, 2013, p. 87] l-au lăsat supt epitropia lui cnez Bogdan Vielhi. Deci dar, luînd Teodor schiptru împărăţiei, fiind de ani 22 la vîrstă şi luînd soţie pe sora lui cneaz Voris Gudenov, au înălţat pe acest cumnat al lui de l-au făcut chivernisitori împărăţiei. Dar Vielhi, epitropului Dimitrie, fiind iubitori de slavă, şi vrînd să chivernisească el împărăţia, au muncit ca să puie cu sila pe Dimitrie // 147v pricinuind că nu este vrednic şi destul a chivernisi numai Teodor, la care meghistanii i-au stătut împotrivă şi l-au îndemnat să se usebească cu Dimitrie la Ungliţ, ce să afla întru împărăţia Cazanului. Iară Voris, văzînd cum că soru-sa, împărăteasa, nu naşte fii, au gîndit ca să se înalţe în scaunul Rusiei. Deci ca să scoaţă împotrivirea ce-i sta împotriva mîndriei lui, au amăgit pe un căpitan cu mari făgăduieli, ce-i era prieten, ca să jărtvuiască viaţa celui curat şi fără de răotate Dimitrie. Au împlinit dar acel ucigaş spurcat cu toată pohta acea fărădelege poruncă, dar cneaz Voris, ca să rămîie lucru acoperit, i-au dat răsplătirea care să cuvine la unii ca aceştea, de sînge vărsători, că au pus de i-au luat viaţa cu vicleşug în vremea cînd s-au întors de la acea spurcată îndrăznire. Sînt unii carii zic cum că muma lui Dimitrie, înţelegînd mai nainte sfatul cel viclean ce au hotărît [Dima, Dima, 2013, p. 88] Voris, au trimis în depărtat loc pre cel adevărat fiu al ei, şi au pus în locul lui alt copil de acea vîrstă a fiu-său. Deci de acii au luat începătură, nu ştiu ce să zic, şi comedia au ciudata poveste a mincinoşilor Dimitrii care // 148r au fost arătată la toţi şi în marele divan al ruseştii împărăţii, după cum acum îndată vom vedea. Cu adevărat s-au înţeles la împărăţie că Voris au stătut lucrător aceii pîngărite ucideri, dar acest înşelători au putut îngrădi tuturor gurile într-acest chip de, cu meşteşug frumos, cît au ajuns de au chivernisit împărăţia pînă la moartea împăratului Teodor, cumnatului său, care i s-au întîmplat la 1597 cu bănuială cum că otrava să-i fie scurtat viaţa. Deci stingîndu-se la Teodor neamul vechilor împăraţi ai Moscoviei, care să trăgea de la Rurih, s-au adunat toţi meghistanii împărăţiei ca să aleagă nou împărat. Iară Voris s-au dus la o mănăstire, făţărnicind cum că va să lase lumea în vremea care el foartea pohtiia lumeasca slavă. Deci această înşălăciune i-au ajutat pentru că boierii cei mari au alergat cu tot norodul şi atît s-au nevoit cu rugăciuni şi îndemnări pînă la cea după urmă l-au făcut de au priimit împărăteasca coroană, care, cu cît făţărniciia a nu o priimi, cu atît el mai mult o pohtiia. Dar nu o au cîştigat în pace multă vreme, pentru că în Litva s-au aflat [Dima, Dima, 2013, p. 89] un tînăr ca de 22 de ani la vîrstă, a de // 148v verindu-se că este Dimitrie, fiul împăratului Ioan, a căruia viaţă au muncit Voris cu înşălăciune să o ia. Dar au scăpat din primejdia aceea prin chivernisirea mîne-sa şi prin milostivirea unui preot, şi pentru încredinţarea acestui lucru, arăta o mică cruce ce era de aur şi împodobită cu diamanturi, ce zicea să-i o fie pus la gît cînd l-au botezat după obiceiul ce au muscalii. Deci politia leşilor au judecat că cu dreptate este a ajuta acestui Dimitrie şi, dîndu-i oaste din destul cu această putere să-l aşaze în scaunul Rusiei, fiindu-i cu mare ajutor şi toţi cazacii, şi au pornit Dimitrie război cătră partea ruşilor şi ajungînd acolo multe cetăţi i-au deşchis şi s-au unit cu dînsul cei mai mari ai oraşilor şi din boieri. De o veste ca aceasta înţelegînd, foarte s-au turburat împăratul Boris şi au trimis împotriva lui cîtăva oaste ca să-l oprească şi, ştiind cît poate iubirea de Dumnezeu în inima norodului, au îndemnat pe patriarhul Moscovii ca să afurisească pe toţi aceia carii ar vrea a fi spre partea lui Dimitrie şi necinstindu-l pre dînsul cu multe şi grozave şi urîte // 149r numiri, făcîndu-l înşălători, şi ca acestea. Deci oştile ruseşti, făcînd năvală asupra oştii leşilor, au întors spre fugă şi au rămas Dimitrie numai cu singur ajutoriul cazacilor, dar [Dima, Dima, 2013, p. 90] de vreme că cel ce va să împărăţească nu trebuie să nădăjduiască mijlocul locului, ci numai au înălţarea scaunului, au surparea morţii, deci nădăjduindu-se şi îmbărbătîndu- se Dimitrie, cu dăznădăjduire Dimitrie s-au vărsat numai cu cazacii asupra oştilor ruseşti cu atîta năvală cît, puind la turburare pedestrimea, au făcut călărimea a să porni spre fugă cu multă ruşine. Această norocită întîmplare a războiului au tras pe multe alte cetăţi spre partea lui Dimitrie şi au trimis ca să-l cunoască de împărat. Deci dar Voris, înţelegînd această fără de noroc veste, l-au apucat o urdinare foarte cu sînge şi s-au sfîrşit la sfîrşitul lui aprilie 1604, împărăţind ani 7. Îndată dar bătrînimea au pus în scaunul împărăţiei pe Teodor, fiul lui Boris, împreună cu mumă-sa. Era atunci de ani 15. Iară Dimitrie, căutîndu-ş calea, au ajuns aproape de Mosca. Atunci noro // 149v dul, ce este obicinuit a să pleca totdeauna la schimbări, au alergat multă mulţime la cetate şi au închis într-o strîmtă închisoare pe împăratul Teodor şi pe mumăsa şi acolo s-au aflat peste puţin ceas în urmă morţi. Nu este cu adevărat a să fi omorît din neînţelepţia acelora ce vrea să între în dragostea lui Dimitrie au să se fie omorît singuri ca să nu ajungă la ocara celui biruitori Dimitrie. [Dima, Dima, 2013, p. 91] Acestea s-au întîmplat toate la Mosca la 16 ale lui iunie şi îndată s-au numit de muscali împărat şi au întrat cu mare slavă în cetate Dimitrie şi au trimis la Polonia soli cu mare pompă ca să arate cătră acea politie buna lui socoteală şi să-i ceară muiere pe fata prinţipului Sandomirii, carele au stătut mijlocitori întîi la această mare faptă. Într-aceasta, neputînd muscalii a vedea pe Dimitrie că cinsteşte mai mult pe streini cu boieriile, încă mai mult pe leşi, oarecare Teodor Ciuşchi s-au făcut întîiul începători celor nemulţămiţi, avînd nădejde ca să se înalţe în scaun de ar cădea Dimitrie. Dar i s-au aflat vicleşugul şi prinzîndu-se s-au hotărît // 150r de judecătorii ce era orînduiţi pentru această treabă să se omoare ca un viclean împărăţiei. Deci vrînd Dimitrie ca să arate împărătească milosîrdie, l-au slobozit din moarte şi, socotind să-l fie robit cu totuluş tot cu acest dar spre dragostea lui, l-au făcut cel mai credincios şi de casă prieten. Dar au văzut pe urmă cu puţin şi au cunoscut cîtă primejdie aduce la viaţa împăraţilor iertăciunea la cei ce împletesc vicleşuguri împotriva lor. Socotind Dimitrie a nu avea de ce alt a să mai teme, au început iarăşi a cinsti mai mult pe leşi şi au băgat la împărăţie pe efiveţi, dîndu-le o mănăstire mare ce să afla aproape de palaturile împărăteşti şi să [Dima, Dima, 2013, p. 92] arăta cu totul că spînzură la sfaturile lor. Acest lucru au întors al doilea la toţi ruşii urîciunea, carei sînt vrăjmaş de moarte la fieşce altă lege, cînd nu va fi după cum este al Besericii Răsăritului. Deci meghistanii, mai mult singur Ciuşchi, au luat prilej ca să puie la cale cel împotrivă sfat cînd Dimitrie făcea nunta cu cocoana acea de la Sandomiria. Deci dar, făcîndu-se blagoslovenia cununei după obiceiul Besericii Răsăritului de singur patriarhul // 150v care cu puţină vreme mai nainte afurisise pe toţi aceia ce s-au unit cu dînsul, şi acum de faţă i-au dat blagoslovenie şi, fiind în multe zile veselia nunţii, o mulţime de aceia ce să unise la vicleşug au întrat în palaturi la miezul nopţii şi, umplîndu-se toţi de mînie, au junghiat pe cîţi leşi au aflat, au pe cîţi i-au socotit că sînt luiş. Deci deşteptîndu-se împăratul Dimitrie de gîlceavă şi cunoscînd la ce primejdie să află, au sărit după o fereastră ca să scape, dar Ciuşchii l-au prins şi l-au adus în divan şi ca să păzească în oareşcare chip cea cu lege şi dreapta judecată, au făcut de au venit în mijlocul acelora ce făcuse acea pornire ceea ce fusese muiere oarecînd împăratului Ioan, care au arătat că au fost întru adevăr că fiul său Dimitrie s-au ucis din porunca lui Voris şi cum omul acela care era acolea prins nu este nici într-un [Dima, Dima, 2013, p. 93] chip fiul ei Dimitrie şi aşa s-au tăiat nenorocitul acela în multe părţi. Este socoteală nemincinoasă şi adevărată pentru că n-au putut niciodată vrun tiran să ucigă pe diadohul lui. Meghistanii au ales de împărat pe acesta Teodor Ciuşci. Acesta Ciuşci // 151r au scos o scrisoare de dovedire, ce-i zic italianii manifesto, împotriva lui Dimitrie cum că cu sîlnic lucru s-au descoperit de vreme că acel înşălători Dimitrie au fost un călugăr ce-i era numele Grisca Itropie şi au fost cîntăreţ la mănăstirea ce este aproape de palaturile împărăteşti şi cum că, dîndu-se spre meşteşugul fermecătoriei, la atîta pohtă au ajuns cît au putut a şupi cu tirănie scaunul Rusiei şi fiind întraceasta, au vrut să îmbogăţească pe leşi, despuind muscalii şi, ca să fie plăcut sfetnicilor lui, efiviţilor, au călcat toate învăţăturile şi aşăzămînturile Besericii Răsăritului şi au făgăduit Papei că va dăzrădăcina de la împărăţia rusească cea veche buna credinţă a grecilor, după cum s-au arătat din scrisori ce scrisese cătră dînsul Papa. Pentru care, mînîindu-se împotriva lui rău, l-au făcut de au luat pedeapsa ce i s-au căzut. Deci, după ce au întărit acest manifest, au poruncit de au ars trupul celui mort al lui Dimitrie şi au aruncat cenuşa în apă şi cu [Dima, Dima, 2013, p. 94] aceasta au socotit că-i va fi îndreptat povăţuirea lui şi // 151v că au făcut cu lege canonicească acea alegere a lui. Dar iarăş alt înşălători, şi acesta iarăş cu ajutoriul leşilor, a venit să turbure odihna lui. Să lăuda acesta că este el împăratul Dimitrie, care au scăpat de la gîlceava cea din Mosca şi cum că Ciuşchi au ucis pe altul cu greşală. Multe dar cetăţi s-au plecat supt stăpînirea lui şi, ajutîndu-l şi norocul, în trei războaie ce au adus împotriva lui Ciuşchi cu multă periciune a ruşilor, carii socotind despre o parte pentru pricina războaielor cum că Ciuşchi i-au urît Dumnezeu şi despre alta că acela ce biruia, Dimitrie, este cu adevărat un înşălători şi un mincinos, au hotărît ca să dea împărăteasca coroană a Rusiii lui Vadislav, fiul lui Sigizmund, împăratului leşăsc, care o au priimit cu dragoste, dar n-au mers în scurtă vreme ca să o ia. Deci pogorîndu-se Ciuşchi din scaun, s-au dus la o mănăstire, dar s-au luat de acolo cu sila şi s-au dat întru stăpînirea şi mîna leşilor într-acea avreme cînd şi Dimitrie s-au junghiat la Coluga de tătari. Dar iată şi altul, al treilea Dimitrie, de faţă. // 152r care au fost întîi la Mosca scriitori la o canţelarie. Acesta au îndrăznit a să lăuda că el este Dimitrie, care au scăpat la Ugliţ din vicleşugul lui [Dima, Dima, 2013, p. 95] Voris şi, la Mosca, din mînia lui Ciuşchi, şi la Coluga din primejdia tătarilor. Deci s-au unit cu dînsul puţini ostaşi şi apoi şi alţi oameni proşti şi în scurtă vreme s-au arătat cu o mulţime de oameni ce-i urma lui. Şi au trimis o manifest în toată Rusia, poruncind cu aceea tuturor supuşilor să-ş cunoască datoria şi ca să se supuie la cel pe lege împăratul lor. Şi dar i-au deşchis porţile marea cetate Plescovia, dar, de o vreme ce s-au dat în fieştece feli de fărădelege, s-au arătat de urît cătră norod cît, nu că numai au fugit toţi de la dînsul, cît, ca să li să ierte greşalele, l-au dat în mîinile adevăratului împărat şi s-au spînzurat din porunca lui, afară din zidurile Mitropoliei Mosca. Acest împărat este Mihail Teodorovici Romanof, care să alesese cu puţină vreme mai nainte de muscali în locul lui Vadislav, la anul 1611 pentru că, trecînd doi ani încheiaţi şi văzînd că n-au venit să ia împărăteasca // 152v coroană, care i-o dedese, şi încă avînd în bănuială pe leşi ca nu cumva vor încerca să facă eparhie Moscovia Poloniei, cnezii şi boierii au arătat de faţă în Mosca, văduvind scaunul împărăţiei. Deci au ales de monarh pre cel mai sus-zis Mihail, fiul lui Teodoro Monah. Era acest verhovnic despre partea mîne-sa văr premare împăratului [Dima, Dima, 2013, p. 96] Teodor Ioanovici şi, după ce s-au nevoit cu cinste ajungînd la dregătoria arhistratig al oştilor, au îmbrăţişat politia călugărească şi s-au suit la treapta patrierşască. Deci au alergat toţi cu socoteala lor ca să aleagă împărat pe singur patriarhul. Dar bunul credincios şi împodobitul acela bătrîn le-au arătat cele drepte cu toată dăsluşirea, aducîndu-le lor aminte pentru că besericeasca politie carea el o au priimit nu-i dă voie a să amesteca la lumeştile griji şi pentru aceea leau dat pe fiul său Mihail, care îndată s-au înălţat împărat de toată obştea besericească şi a bătrînimei ruseşti. Avea atunci Mihail 17 ani, dar era împodobit cu toate darurile care poate a fi un tînăr vrednic de împărăţie. Acesta s-au nevoit a aduce // 153r dragoste şi evlavie cătră tată-său care au stătut un arhiereu ce trebuie a fi vrednic de pomenire totdeauna în Rusia, de vreme că acesta este acela dintru care să trage, la neamul al treilea, Marele Petru, al nostru iroos. *** 300v Şeremet au dat celor închişi şi mai multe decît cele ce au cerut; de vreme ce ştiia că [Dima, Dima, 2013, p. 97] scoposul lui aftocrator era să dea bune semne pentru acea dulce a lui chiverniseală. Şi cu adevărat singur aftocrator au mai înmulţit aceste tocmele şi altă poruncă dintru a sa mărire de suflet mişcîndu-se şi cu aceasta au fost celor evghenişi ai Rigăi toate moşiile şi lucrurile care sfatul şfeţilor îi lipsise. De 12 mii de ostaşi ce fusese // 301r păzitori cetăţii, 5.000 numai au ieşit şi între aceştea pe jumătate era răniţi. Şi, deaca au ieşit, au vrut Şeremet ca ce le trece mai mult den miile Carelii şi ale Vivurgului să meargă în oastea lui, iară dreptatea cuvintelor era aceasta că de vreme ce acele eparhii era stăpînite de ruşi, nu trebuia să se socotească ale şfeţilor acele mii. Afară dintr-aceasta, mulţi alţii s-au dat de voia lor slugi lu aftocrator. Întru această cetate s-au aflat 500 de tunuri şi prea puţin praf de puşcă. Cît au fost ţinut închiderea, au murit în cetate de ciumă şi de foame ca 60 de mii. Aftocrator Petru care aştepta fără răbdare de la oaste veste pentru luarea aceasta, deaca au luat ştire, s-au bucurat foarte şi au poruncit să se dea lui Dumnezeu cea căzută mulţămită70 şi să se facă pretutindenea mari veselii. N-au [Dima, Dima, 2013, p. 98] vrut dar să lase vremea ce-i ajuta ca să urmeze a mai cîştiga. Deci au mutat îndată oastea la cetăţuia ce-i zic Dunemunda, care s-au închinat şi aceea peste puţine zile. Celelalte cetăţi ale eparhii s-au cîştigat mai cu puţină muncă. Pernavia au căzut supt stăpînirea ruşilor la 21 ale lui avgust, Kecsolmia la 19 ale lui septemvrie // 301v Revelul s-au dat cu tocmeală la 9 ale lui octomvrie, măcar că ciuma din 50 de mii ce era şăzători au lăsat numai 3.000. Pe urmă după aceste biruinţe întîia grijă a lui aftocrator au stătut a face pe litveni a cerca dulceaţa chivernisirii lui. Le-au dat dar toate aşăzămînturile, au înnoit cetăţile, le-au întărit neguţătoria pre mare şi au chemat pe mulţi streini să meargă să se sălăşluiască într-acel loc frumos carele războiul şi ciuma îl pustiise. Şi pentru ca să tragă la mai multă pohtă pe cei evghenişi, au făcut ei reghementuri de ostaşi dintr-acea ţară a Litvei şi au vrut ca să fie ofiţieri toţi dintr-acele neamuri de boieri. La cea după urmă, pentru ca să lase o vecinică pomenire a rîvnei luiş, a evlavii a da mulţămită lui Dumnezeu de la carele au cunoscut blagoslovenii, au poruncit ca să se zidească la Poltava o prea frumoasă mănăstire întru slava şi cinstea Sfîntului Apostol Petru şi a Sfîntului Sampson, priimitoriul de streini, de vreme că a celui dintîi sfînt îi avea numele, iară în zioa [Dima, Dima, 2013, p. 99] celui de al doilea au săvîrşit cea lăudată biruinţă cătră şfed care să prăznuieşte de Biserica Răsăritului la 27 iunie, după carendariul // 302r lui Grigorie. Au mai adaos înaintea aceştii beserici şi au pus un prea frumos şi mare stîlp de piatră şi într-însul au pus de au săpat, după obiceiul celor celor vechi antineni, istoria cea vrednică de pomenire a acestui război. Sfîrşitul cărţii a patra. LEXIC: basne 142r, botejune 142v, chelşug „(bani de) cheltuială”, 272r, cirtă „timp foarte scurt” 176r, a cura 286r, dajde 213r, dvorelnic 214v, fur 132v, gloabă „impozit” 213r, gropniţă 277v, iscoadă 185v, împotrivnic 156r, jărtfui 221v, jiganii 141r, mojicie „simplitate” 228r, 278v, obşte 169r, oltar 282r, pedestru 184v, 203r, 270v, ponos 281v, prepus 179r, propovedui 274r, rachiu 202r, sălăşlui 200v, 236v, 298v, slobozenie 279r, a se smeredui „ a se molipsi; fig.”, 166r, sobor 210v, soroc 300r, sudalmă 295v, tocmeală 241r, ţiitoare 143r, urgie 164r, 181r, urîciune 164v, a vicleni 155r, zăbală 159r, zăticni 299v. amazoane 142r, amiral 238v şi amiraliu 204v, 215v, 239r, armadă 135r, 186r, 203v, 269r şi armată 171r, 245r, canţelar 291v, cardinal 138v, 156v, 227r, climă 139r, 141r, 283v, cliros 135v, 137v, colonel 253v, comedie 147v, deputaţi 202v, diamanturi 148v, 204v, dogmă 143v, 154r, eléctor 197v, 253r, 260r, evghenicesc 278v, 213r, familie 164v, 172r, 193r, 299r, gheograf 298v, gramatică 132v, idololatri 137v, 298v, ighemon 288r, imperator 145v, 166r, 206r, madamă 204r, manifest 151r, 281v, 293r, monarh 134r, 195v, musici 206r, 290v, ofiţeri 163r, palat 144r, patos 136v, patrie 134r, 173r, 252r, 261v, pălărie 206r, politic 134v, pompă 149v, 163v, 226v, 292v, prinţip 161v, 166r, 295r, protimie 250r, psifos 210r, resedent 137r, 300r, rigă 207r, schiptru 147r, scop 214v, 232v şi scopos 132v, 134v, 167r, schimata 204v, tagma 158r, 162v, 205v, titlu 271r, tom 134r, viţăcolonel 277v.