ACADEMIA ROMÂNĂ Institutul de Studii Sud-Est Europene
                               'Fondul de carie Hora Valcriu Şuteu'
DICŢIONAR GREC-ROMÂN
               DUPĂ ALFABET
          Ediţie, introducere, studiu filologic şi glosar
                      de
                LIA BRAD CHISACOF
       BIBLIOTECA INSTITUTULUI DE LINGVISTICA INVENTAR CÂRJINR.
                     EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE
                               Bucureşti, 2005
                             Copyright © Editura Academiei Române, 2005.
                        Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii.
          Adresa: EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Calea 13 Septembrie, nr. 13, sector 5, 050711, Bucureşti, România Tel.: 4021-318 81 46, 4021-318 81 06 Fax: 4021-318 24 44 E-mail: edacad@ear.ro Âdresa web: www.ear.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Dicţionar grec-român / ed., introducere, studiu filologic şi glosar de Lia Brad-Chisacof. - Bucureşti : Editura Academiei Române, 2005 ISBN 973-27-1304-6
I. Brad-Chisacof, Lia (ed. şt.)
8 T374.8=14*06=135.1
                                Redactor: ADRIANA GRECU Tehnoredactor: MARJA CRISTOGEL Coperta: MARJA CĂLIN
                            Bun de tipar: 28.XI.2005. Format 16/61 x 86. Coli de tipar: 28,5. Tiraj: 250 ex.
                                 C.Z. pentru biblioteci mari: 475-3=59 C.Z. pentru biblioteci mici: 475
                                     Imprimat în România
                   INTRODUCERE
                           LEXICOGRAFIA GRECO-ROMÂNĂ ÎNTRE SECOLELE XVII ŞI XIX
       1.        Adaptând un principiu din sociolingvistica istorică, şi anume acela că foitele lingvistice care operează în prezent şi pe care le observăm în jurul nostru au operat şi în trecut1 2, şi cu avantajul datelor scoase la iveală de cercetările din ultima jumătate de secol, ne propunem să nuanţăm prejudecata pusă în circulaţie, în 1935, de Demostene Russo. El era de părere că „în pofida publicării în ţară în secolii trecuţi [a] sute şi mii de cărţi greceşti din toate ramurile de ştiinţă şi de literatură, dicţionarele greco-române aproape că lipseau”". Vedem aici o incongruenţă logică, căci una era activitatea tipografică legată de statutul autonom al principatelor şi de prosperitatea lor, şi cu totul altceva activitatea de traducere, care, dacă aplicăm principiul amintit la început, trebuia să se facă aproximativ în aceleaşi condiţii în care se face şi acum, aşadar cu ajutorul unor dicţionare. Astfel încât o altă remarcă a lui Russo cum că dicţionarele din secolul XVIII „n-au fost de folos sau au fost de un folos foarte mic”, nu are cum să se susţină. Probabil că nu am fi insistat atât de mult pe citatele de mai sus dacă spiritul „prejudecăţii”, nu ar fi fost preluat în principala lucrare monografică consacrată până acum istoriei lexicografiei române: „Epoca fanariotă nu a dat nici o lucrare lexicografică în care limba română să figureze, ca limbă componentă, alături de cea greacă”3.
       Să procedăm mai întâi la o încadrare a producţiei la care ne referim în lexicografia română şi în cea neogreacă. Vom face apoi o scurtă trecere
       1       Susan Romaine, Historical Linguistics: Problems and Methodology. în Ammon N. Dittmar, K. Mattheir, Sociolinguistics An International Handbook of the Science of Language, Berlin, New York, 1987/1988.
       2       Demostene Russo, Un cuvânt despre lexicografia greco-română, în Hector Sarafidi, Dicţionar grec-român, Constanţa, 1935, p. I—VIII.
       3 M. Seche, Schiţă de istorie a lexicografiei române, Bucureşti, 1966, p. 58.
V
în revistă a reperelor de analiză, pentru ca apoi să prezentăm intr-o logică categorială, care să defavorizeze criteriul strict cronologic piesele găsite în cursul investigaţiilor noastre de arhivă şi fonduri manuscrise sau pur şi simplu reanalizate.
       Dicţionarele în care sunt implicate greaca şi româna şi care, după toate semnele lingvistice şi datele istorice pe care am putut să le adunăm în legătură cu ele, au fost redactate pe pământ românesc, se înscriu într-o dublă tradiţie: românească şi grecească.
       2.        Practica lexicografică românească a avut spre sfârşitul secolului al XVII-lea realizări consemnabiie: glosarele slavo-române, cu punct de pornire dicţionarul lui Pamvo Berânda (1627). Erau şapte la număr, iar primul, glosarul lui Mardarie Cozianul, datează din 16494 5.
       Către sfârşitul sec. al XVII-lea şi în primii ani ai sec. al XVIIHea, această practică cunoştea o cotitură fundamentală, prin dicţionare bilingve sau poliglote în care locul slavonei era luat fie de latină, de o limbă romanică, fie, aşa cum va reieşi în continuare, de greacă. E vorba în special de dicţionarele alcătuite în Transilvania şi Banat, Anonymus Caransebensiensis şi de Lexiconul MarsHian, precum şi Dicţionarul latin-român, redactat înjur de 1700 de Teodor CorbeaC
       în Ţara Românească, la sfârşitul sec. al XVII-lea se alcătuia un vocabular italian-român, autorul lui fiind stolnicul Constantin Cantacuzino. în Moldova e de remarcat Scara numerelor şi cuvintelor străine tâlcuitoare6, ce se înscrie în registrul explicativ, anexată de Cantemir la Istoria hieroglifică (1705), precum şi vocabularul italian-român alcătuit în 1719 de călugărul franciscan Silvestro Amelio. Pentru a doua jumătate a secolului al XVIII-lea să cităm Lexiconum compendiarium latino-valahicum, alcătuit prin 1762-1776 de un român din regiunea Bihorului, precum şi vocabularele sârbo-român, şvabo-român, româno-şvab şi sârbo-şvab redactate, de un preot bănăţean în jurul anului 17677.
       4 M. Seche, op. cit.
       5 îbidem.
       6 în ediţia Ion Verdeş, P. P. Panaitescu, Bucureşti. 1978, voi. II, p. 206-226.
       7 Vezi ILR, p.17.
VI
        3.         Un prim dicţionar cu caracter explicativ care cuprinde şi elemente de neogreacă pe lângă greaca veche datează din 15238. întâia lucrare lexicografică autentică de neogreacă aparţine unui olandez9, este un dicţionar explicativ ce foloseşte ca intermediar latina şi recurge masiv la sinonime.
        Din secolul al XVII-lea datează câteva importante dicţionare de neogreacă. Dicţionarul în patru limbi a lui Gherasimos Vlahos, explicativ şi el10, a avut de departe cea mai mare circulaţie (confirmată şi de faptul că a servit ca model dicţionarului din prezenta ediţie). Un dicţionar trilingv neogrec-elin-latin11 aparţinea unui autor care, la o distanţă de câţiva ani, a alcătuit una dintre primele gramatici de neogreacă. îşi făcea apariţia un dicţionar greco-italian12, precum şi monumentalul dicţionar al lui du Cange13.
        Dintre dicţionarele secolului al XVIII-lea se distinge unul aparţinând unui preot călugăr catolic14. Este vorba despre un dicţionar bilingv grec-italian şi italian-grec, a cărui densitate din punctul de vedere al limbii greceşti l-a transformat în sursă pentru lucrări lexicografice ulterioare. în interiorul părţii greceşti a lemelor, Somavera recurgea masiv la sinonime, aşa cum făcuse şi Vlahos şi cum fac şi autorii dicţionarului editat de noi.
        Un alt lexicon cunoscut15 şi folosit ca model pentru dicţionarul din prezenta ediţie era tetraglot (elin-grec-latin-italian).
        Apariţia francezei în dicţionare multilingve în care să fie implicată greaca se leagă de Principate. E cazul unei lucrări pe care o vom aminti puţin mai jos şi care cuprinde şi româna, datând din 1769-1780. Franceza
        8 Guarino Favorino, Mâya Kal năw dxpâXipovtetgiKov.
        9 Ioannis Meursi, Glossarium Greco-barbarum, Lyon, 1610.
        10 Vezi discuţia din Studiul filologic.
        11 Simon Portius, ĂeţiKdvAccnviicdv, PwpaîKdv Kal EĂAt]vikov , Paris, 1635.
        12 Girolamo Germano, Vocabulario italiano etgreco, 1622.
        13        Charles du Fresne, Domini du Cange Glossarium ad scriptores mediae et infimae Graecitatis, Lyon, 1688.
        14        Alessio da Somavera, Gvoavpdq rrjg PcupaiKfjg Kal rrjg Opăyiaicqg rAdxjaag, fjyovv AeţiKovPcopaÎKov Kal tfpâytciKov, Paris, 1709.
        15       reoopYun) Kovaxavxlvoo, Oixravpdg rrjg EXXrjviKqg yĂdxjoijg, rjyovv Aeţixdv T£TpăyXaxjGov,7C£piâxov StjAccStj rog xeooâpag raikag SiaXâKrovg, 'EÂÂrjvvcrlv,
<xkXt\vPcupiocitc^iv, Aanvuc^v Kal itaXiic^v, Veneţia, 1757.
VII
şi italiana s-au introdus la academiile domneşti din 1776, prin reforma iniţiată de domnitorul Alexandru Ipsilanti. In 1784 se adăuga franceza dicţionarului tetraglot al lui Vlahos. Limbă de la care se porneşte a devenit franceza într-un dicţionar în trei volume: franco-italiano-grec. El s-a publicat la Viena, prin dorinţa şi cu cheltuiala domnului Alexandru Ioan Mavrocordat, în 179016. Dicţionarul era lăudat în mod special de Neofit Duca, unul dintre trei cei mai importanţi profesori ai Academiei Domneşti din Bucureşti, devenit şi directorul ei.
        4.        în aceeaşi logică a extrapolării, de data aceasta a unor criterii şi evaluări contemporane asupra unor date mai vechi şi în absenţa unei taxonomii asupra căreia să se fi pus de acord toată lumea, am considerat utile analizei lucrărilor lexicografice câteva categorii de referinţă preluate atât din manuale de lexicografie, cât şi din teoria translatologică, pornind de la premisa că unele dintre lucrări au modele de la care pornesc, sunt în esenţă opere de traducere. Ne întăreşte în demersul nostru o formulare ca cea întâlnită în titlul Dicţionaru eleno-românesc tradus după al lui SkarlatuD. Bizantie17.
        Vom invoca, aşadar, perspectiva, adică abordarea fie diacronică, fie sincronică a materialului, organizarea în ordine alfabetică sau pe alte criterii, modul de abordare (detaşat, didactic sau normativ), adică ceea ce din altă perspectivă s-ar numi tipul de dicţionar18.
        Ne referim la densitate înţelegând cantitatea de material cuprinsă într-un dicţionar precum şi despre modul de prezentare, în esenţă despre cât de complete sunt echivalările sau definiţiile.
        Există cazuri destul de frecvente, şi în dicţionarul editat în cartea de faţă, de absenţă a echivalenţelor. Această absenţă este, în termeni translatologici19, o omisiune imorală, căci există obligaţia găsirii unui echivalent, fie el şi perifrastic. Amintim dintre cauzele posibile ale
        16       recopylo'o Bevrorn, Aeţacâv TeipâyĂGXTcrov, rfjg rocXXvcfjg rfjg IraXuajg xai Pcopaiidjg SkxX£ktov, Viena, 1790.
        17 G. Ioanid, Dicţionar elino-românesc, Bucureşti. 1864.
        18       C. Landau, Dictionnaries, New Jersey, 1969, dar şi L. Zgusta, Manual of Lexicography, The Hague, 1971, precum şi R. R. K. Hartmann (ed.) Lexicography: Principles and Practice, Londra, 1983.
        19 Vezi T. R. Bell, Translation Studies, Londra, 1991.
VIII
fenomenului amintit mai sus lexicalizarea diferită a conceptelor, lipsa de echivalente datorată diferenţei dintre culturi (în cazul termenilor culinari, ai celor politici, sociali şi religioşi), precum şi diferenţele induse de realităţi geografice sau climaterice diferite, cu repercusiuni în termenii legaţi de faună şi floră. Desigur, din perspectivă translatologică şi dat fiind stadiul manuscris propriu-zis al multora dintre materialele noastre, lipsa echivalenţelor se datorează unei scăpări de moment sau pur şi simplu ignoranţei. Rezultă abandonul sau strategiile de compensare. Acestea din urmă constau fie în adopţia şi adaptarea termenului din limba-sursă (mergând de la schimbări de cod care nu ajung să se impună şi să devină împrumuturi, trecând prin variate forme de calcuri şi ajungând până la stadiul de împrumut), fie în indicarea unui hipernim (termen ce denumeşte o categorie generică), fie, în sfârşit, indicarea unui termen înrudit.
       5.         Primele realizări lexicografice ce implică româna şi greaca datează din secolul al XVII-lea. Să amintim glosarul ce însoţeşte ediţia veneţiană din 1638 a poemului Vitejiile prea evlaviosului şi prea viteazului Mihail-Vodă20 a lui Stavrinos, vistierul lui Mihai .Scris la Bistriţa, poemul cuprinde aproximativ treizeci de cuvinte româneşti, redate cu alfabet grecesc. Sunt termeni legaţi de dregătorii: voievod, doamnă, ban, serdar (explicat ca „general peste sate”), stolnic („dregătoria de prim ospătar”) sluger („dregătorie ”) şi câteva cuvinte uzuale.
       Cam din aceeaşi perioadă pare să dateze un vocabular dintr-un miscelaneu, foarte probabil un mathematarion, adică manual, în cuprinsul căruia găsim, după reţeta clasică a acestor instrumente pedagogice, maximele lui Cato, poezii ale lui Phocilides, fragmente din Lucrări şi zile ale lui Hesiod, Exerciţii ale sofistului Athonicos şi o versiune integrală (150 de file) a Lexiconului lui Chirii, patriarh al Alexandriei, practic un dicţionar elino-grecesc20 21. Modul de redactare e alfabetic, dar cuvinte le-titlu nu sunt date la singular nominativ, ci foarte adeseori le găsim sub diverse forme ale paradigmei, după cum devine cazul, nominale sau
       20 în greacă AvSpayaOetaig tovetioEpeorâtov Kod âvSpewyvărovMizaffiBoepâSa.
       21       Din catalogul bibliotecii domneşti, alcătuit de Calinic al III-lea. mitropolit al Proilavului, rezultă că în acea bibliotecă, spre pildă, se păstrau patru exemplare citată din lucrarea (Biblioteca de la Zagora, ms. 96, f. 246-254, poziţiile 23, 67, 153, 157).
IX
verbale. în acest manuscris, datat 1625, o altă mână, dar nu prea depărtată în timp, a inserat un vocabular grec-român, în care partea greacă e scrisă în alfabet grecesc, iar cea românească cu slove chirilice. Vocabularul preia articole din glosarul lui Chirii, cu aceleaşi defecte de prezentare a lemelor. I. Rizescu22 a întreprins o analiză filologică a părţii româneşti, la care, desigur, subscriem, ajungând la concluzia că dicţionarul a fost redactat în Oltenia, iar descrierea locului redactării i s-a părut a se potrivi cu biserica Ostrov, de lângă Călimăneşti. Nouă ne-a atras atenţia, ca eventual reflex al unui vorbitor nativ de aromână, / epentetic în etiopliani „etiopieni” (f. lv), e- iniţial şi p fiind redate cu litere greceşti. Din punctui de vedere al calităţii traducerii, este de remarcat excepţionala redare în sensul detaşării de semnificaţia terminaţiei greceşti a adverbelor în -mq: voepcoţ - cu gândul (f. 220r), yaXpiKCOC; - precum psalmistul grăieşte (f. 220r).Tot aşa prefixul crov- este redat prin împreună: împreună petrecătorii (f. 222v), dar şi contextual: m)vo5e'6ovxa, cu mine călătorind (f. 221r). Vocabularul este un ghid de traducere, emanat de un bilingv coordonat. Trăsăturile de limbă, precum şi grafia lasă loc, în opinia noastră, ipotezei conform căreia redactarea lui s-a făcut curând după copierea textelor greceşti. Ar mai fi de aprofundat cercetarea în legătură cu mănăstirea „dedusă” de I. Rizescu.
       Ar fi de amintit, în treacăt, dicţionarul heptaglot manuscris de la Oxford, databil între 1605 şi 1668, creaţie a unor cercuri reformatoare şi marcat atât în partea română, cât şi în cea greacă de o pronunţată oralitate23.
       Tot secolului al XVII-lea îi aparţine şi dicţionarul de la Biblioteca Metocului Sfântului Mormânt de la Constantinopol24. El datează, după toate probabilităţile, din 1678. A fost redactat la Târgovişte, avându-1 drept autor sau copist pe Mihail logofăt sin Oprea Diac. Partea grecească e scrisă cu slove chirilice şi, în general, întreaga redactare e marcată de oralitate. Nu pare a fi avut un model. Lemele greceşti dau uneori forme corecte de N sg, alteori forme adaptate deja la română în mod corect:
       22       I. Rizescu, Lexiconul greco-român dintr-un codice miscelaneu de la 1625, în SLLF. II, 1972, p. 393-407.
       23       Vezi A. Avram, Lexiconul heptaglot de la Oxford ca sursă de informaţii aspra graiurilor daco-române din sec. al XVII-lea, în Anuar de lingvistică şi istorie literară, XXX, A. Lingvistică, p. 283-288.
       24 Sub cota ms. 998.
X
antihrist, antipatru, temiana teopist „numit de Dumnezeu”, sau incorect: anepsii în loc de anipsios „nepot de frate”. In afară de articolele greco-române există şi o serie de altfel de leme, scrise tot cu slove chirilice, probabil segmentele unui dicţionar bilingv paralel interferent evreo-român.
       Să remarcăm cu tristeţe că o piesă esenţială, ce se plasează fie în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fie la graniţa dintre secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, de o mare densitate (ajungând la aproape 100 000 de cuvinte româneşti), foarte posibil dicţionarul grec-român al lui Nicolae Milescu, stă încă izolată într-o colecţie particulară, departe de curiozitatea ştiinţifică. Să amintim că începând cu 1661, Milescu tălmăcea pentru prima dată în română o versiune integrală a Septuagintei25. Dicţionarul, al cărui absenţă din circuitul ştiinţific o deplângem, putea fi foarte bine anterior acelei date!
       Ajungând la secolul al XVIII-lea, putem, în sfârşit, să ne ţinem fagăduiala de a nu trata materia după criterii exclusiv cronologice.
       Din punctul de vedere al pieselor pe care le avem, nu e nevoie să preluăm formularea „epocă fanariotă”, căci una singură dintre acestea e de emanaţie aulică.
       E vorba de un dicţionar decaglot26, păstrat la Iaşi şi redactat între 1769 şi 1780 de Lukas Iannouleos de la Roca27. Deşi conceput cu o densitate ieşită din comun, având drept model Dicţionar ium-u\ lui Ambrogio Calepino (pornit iniţial de la un dicţionar de latină şi ajuns ulterior endecaglot), dicţionarul e neterminat. Autorul său a funcţionat mult timp ca interpret al Porţii Otomane în Peloponez şi apoi ca interpret şi secretar al lui Carol de Bourbon, regele celor două Sicilii. Spre sfârşitul carierei a fost funcţionar delegat al Porţii pe lângă domnii Munteniei şi Moldovei. Dicţionarul reprezintă o noutate pentru lexicografia greacă, ce cunoştea mai degrabă dicţionare bilingve, cu precădere greco-italiene (dicţionarele Vlahos şi Konstantinou punând faţă în faţă două limbi
        25      Vezi Virgil Cândea, Raţiunea dominantă. Contribuţii la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979, p. 119—121.
        26 Păstrat la Iaşi, la biblioteca „M.Eminescu”, sub cota VI 31 (154)
        27      Vezi studiul Alexandrei Sfini, rXcoaaopăOeia fcai AeţiKoypcupiKâg ccTcâjteipEg cmg Hyepovteg (învăţarea limbilor şi încercări nereuşite de scriere a dicţionarelor în Principatele Române), în Eranistis, Atena 1999, p. 90-107.
XI
vorbite greaca şi italiana şi două limbi clasice elina şi latina. Dicţionarul a fost alcătuit la Braşov, unde autorul a petrecut şase ani, începând din 1769, şi era dedicat domnitorului Ţării Româneşti, probabil lui Alexandru Ipsilanti. Are nouă volume şi 2 350 de file. Limbile implicate sunt greaca veche, neogreacă, cele trei limbi otomane, turca, persana şi araba, ebraica şi româna. E monofuncţional, neputând fi folosit decât cu începere de la cuvântul-titlu. Cuvintele româneşti nu apar regulat, astfel încât rarele adjective {bun) sau substantive {ocna), ţinând de lexicul de bază, nu fac altceva decât să semnaleze lipsa cunoştinţelor.
        Cu oarecare legătură aulică e şi dicţionarul alcătuit de Calinic al IlI-lea, mitropolit al Proilavului, atunci când s-a aflat pe pământ românesc, între 1743 şi 1757, şi când a alcătuit şi o preţioasă listă, încă inedită, a cărţilor rămase în biblioteca domnească, precum şi o copie a Memoriilor istorice28 ale mareşalului Bauer. Dicţionarul său se păstrează în biblioteca sătească de la Zagora, în Grecia28 29. Are o densitate medie, respectiv 2 520 de cuvinte-titlu, şi e redactat exclusiv în alfabet grecesc. Pentru sunetele inexistente în greacă autorul recurge la adaptări, [ă] e notat [e] pex£&A,a (răceală) (f. 192) sau [a] cncapţiavdct (scărmănat), [î] e notat [i] yiv86ctk (gândesc) (199r). Există tendinţa de sincopă: micşrez (f. 198v).Observăm unele influenţe din graiul moldovenesc: asimilarea lui (a) matas (f.l98v), şalar (f. 197v). în mod semnificativ, lipsesc termenii legaţi de biserică sau termenii liturgici (Calinic slujea cu siguranţă în greacă), ca şi termenii abstracţi.
        O lungă serie de piese din secolul al XVIII-lea sunt ghiduri de traducere.
        E cazul unui vocabular greco-român30 evidenţiind fidelităţi exagerate în traducere, cpiA&ppovoţ redat prin iubită socotinţă, sau o serie sinonimică nominală anulată prin recurgerea la adjective. Astfel K&tax; „frumuseţe” este echivalat cu frumseţe (remarcăm sincopa), luminos, lin, blând, veasel.
        28Memoires historiques et geographiques sur ia Valachie..., Frankfurt şi Leipzig, 1778.
        29 Sub cota ms. nr. 101.
        30 BAR, ms. rom. nr. 3451.
XII
       Un alt manuscris^1 dă un text grecesc, alături traducerea românească, şi apoi un glosar grec-român-german (germana scrisă cu slove chirilice).
       Câteva manuscrise sunt ghiduri de conversaţie.
       E în primul rând cazul unui miscelaneu31 32 datat 1796. Partea grecească e scrisă cu slove chirilice, mergând până la adaptare. După o logică a graiului moldovenesc, [i], din greacă e perceput ca [e]: vevleon pentru PijiMov „carte”, to ambele pentru xb ă\in£ki „via”, vali to trapeze pentru (iAte totpa^i „pune masa”, ramă pentru pdpjia „cusătură”, podarie 7to5Api „picior”.
       Alte dou.ă manuscrise33 care au aparţinut unui anume Jean Capitaine de St(?) (dintre care primul e datat 1792), cuprind fragmente de vocabulare care combină în diverse feluri greaca, româna, franceza, latina, italiana şi rusa.
       Remarcăm trăsături moldoveneşti: e închis la i (<dişteptat, legumi -150 £).
       Ajungem, în sfârşit, la lucrări lexicografice de mare densitate. Al doilea în ordinea importanţei pentru limba română este un dicţionar trilingv greco-româno-rus, cuprinzând primul dicţionar româno-grec (30 de file). Manuscrisul34 provine din colecţia Gaster. După filigran e databil 1799-1807 sau, în cel mai rău caz, câteva decenii mai târziu. Din CMR rezultă sec, al XVIII-lea. Provine, după toate probabilităţile, din Ţara Românească, conţinând cuvintele rumân şi Rumânia, dar analiza fonetică şi cea morfologică relevă şi câteva trăsături moldoveneşti: [ă] trecut la [a], corabier, măciucă, madular (f. 86r), padurea (f. 89v); [o] etimologip, pozderii (f. 40r), coprindere, chiotori (f. 63v); pluralul în -i: cizmi.
       Dicţionarul conţine o serie întreagă de neolatinisme (şi anume: admirai, ambele, amor, austral, bancher, bălcon, capitala, coloniia, comitet, contract, copie, director, lues (cuvânt fără corespondent în Ierna româno-greacă), materia, medeteran, ministru, minută, moral, neutrul, poziţie, prezident, privileg, probe, propunere, regulă, respect, rebelist,
       31 BAR, ms. rom. nr. 1437.
       j2 BAR, ms. rom. nr. 3137.
       33 BAR, ms. 1104.
       34 BAR, ms. rom. nr. 1169.
XIII
sentiment, sunet, simplitate, spital „orfelinat”, temperament, triumf, umezeală) ce aveau să se impună.
       In sfârşit, dar de departe cea mai importantă lucrare lexicografică a sec. al XVIII-lea, este un dicţionar a cărui primă variantă pare să fi fost instrumentul de lucru al lui Antim Ivireanu. Cartea de faţă reprezintă ediţia unei versiuni a acestei lucrări (vezi mai jos Studiul filologic).
       în total, în partea românească a dicţionarului sunt cuprinse circa 60 000 de cuvinte. Ele ne indică o abordare sincronică a limbii de la sfârşitul sec. al XVIII-lea, dar păstrează, fie din dorinţa de a concura seriile sinonimice foarte generoase din greacă, fie dintr-o legătură cu dialectul aromân, probabil dialectul matern al unuia dintre copişti, eventual ultimul, multe arhaisme chiar faţă de sfârşitul sec. al XVIII-lea. Din acest punct de vedere dicţionarul este şi diacronic.
       Am confruntat unele dintre traducerile din greacă ale Obştii Paisiene cu lexiconul în discuţie, respectiv Exaimeronul Sfântului Vasile, tradus de dascălul Ilarion în a doua jumătate a secolului a! XVIII-lea şi Chyriacodromonul, publicat la Bucureşti, în 1816, de Gherondie şi Grigore. Concluzia este că lexiconul a fost folosit, soluţiile sale, atâtea câte erau, regăsindu-se în traduceri.
       Să mai amintim că numărul traducătorilor obştii a fost de 22, iar opera lor de traducere, în afara textelor tipărite, se păstrează numai la Biblioteca Academiei, în 500 de manuscrise.
       Circulaţia acestui manuscris se confirmă prin cel puţin două semne: existenţa lui în colecţia BAR de la Academia „Sf. Sava”, şi continuitatea evidenţiată de dicţionarul elino-roinânesc apărut în 1864, al cărui autor, G. Ioanid, a fost elev al Academiei Domneşti din Bucureşti.
       Din producţia de după 1800 se disting dicţionarele lui Nicolae Ianovici, pe care am reuşit să le punem în secvenţa lor logică. E vorba despre un dicţionar în două volume, pentaglot (elin-grec-român-german-maghiar), păstrat în colecţia de manuscrise româneşti şi de o schiţă a acestuia, păstrată în colecţia de manuscrise greceşti de la BAR35. Dicţionarele au fost alcătuite la Pesta şi provin dintr-o donaţie a cavalerului de Puşcariu.
       33 BAR, ms. rom. nr. 5450 şi 5451 şi ms. gr. nr. 1345.
XIV
       Dicţionarul trebuie datat corect 1821 (după însemnarea aflată la sfârşitul voi. al II-lea) şi este o lucrare alcătuită riguros, având şi o densitate remarcabilă, în dorinţa de a ilustra practic posibilitatea unităţii dintre română şi aromână. Astfel, constructul propus de Ianovici păstrează, spre pildă, dentalele (8) şi (0) în cuvintele greceşti şi ebraice theatrul, thronlu, Thoma, Sith, ceea ce ar putea să fie o descriere a unei vechi realităţi din limba română, de vreme ce (0) apare notat în foarte multe manuscrise de secol XVIII în cuvintele de origine grecească.
       Să mai semnalăm o serie de latinisme care, desigur, independent de lucrarea sa, au sfârşit prin a se impune în română sub chiar aceeaşi formă sau una apropiată: adoru, aptu, banchiru, castele, celebatu, citadele, comunitatea, discordia, imaginacia, plebe, prudenţia, publicuescu, respublica, statua, veneracia.
       Activitatea lexicografică a lui Iordache Golescu este cunoscută mai ales în legătură cu Condica limbii române, terminată în 183236. Dintr-o perspectivă foarte atentă, contrazicând opiniile anterioare conform cărora ar fi un „dicţionar unilingv” sau parţial unilingv, acest dicţionar, de remarcabilă densitate (7 volume, 2 500 file) şi de concepţie normativă, este totuşi un dicţionar român-grec. Este o demonstraţie a capacităţii românei de a figura pe primul loc. Se procedează pe criteriul echivalării familiei de cuvinte din greacă, ceea ce duce la un mod extrem de greoi de expunere. Alături de Condică există şi un manuscris presupus a fi un dicţionar român-grec, fiind în fapt o schiţă pentru o variantă definitivă a Condicii
       In sfârşit, databil 1848 (prin data unei invitaţii păstrate între filele sale), este dicţionarul grec-român37 în opt volume al aceluiaşi I. Golescu. El are o pronunţată perspectivă explicativă, mergând până la enciclopedism. Sunt extrem de multe lucruri despre câre se poate vorbi. Să amintim doar seriile sinonimice ce conţin dublete etimologice (unul format după logica limbii italiene, celălalt după cea a limbii latine) din care ulterior unul singur s-a impus: pExacppA^co „a traduce” schimb graiul, zicerea intr-alt fel, într-alt chip, tălmăcesc, traduc, întraduc, tălcuiesc, dăsluşesc, explic, esplic, exprim, esprim.
       36 Aflată la BAR, ms. rom. 844-850.
       37 Păstrat la BAR, ms. rom. 852-860.
XV
       Moartea, probabil, l-a împiedicat pe Golescu să-şi publice dicţionarele, pentru că s-a sfârşit din viaţă în 1848. Nu avem cunoştinţă de circulaţia lucrărilor sale.
       Dicţionarul lui Ioanid38 era, într-adevăr, aşa cum se arată în prefaţă, „o carte întâia în felul ei”, pentru că era în sfârşit un dicţionar tipărit. Modelul său39 avea la rândul său drept model dicţionarul lui Henri Etienne, ce se publica într-o a treia ediţie începând cu 1831. Mai preţios era însă dicţionarul de neogreacă al lui Vizantios, primul scris în Grecia liberă şi propunând-şi să îndrepte şi să îmbogăţească lexiconul lui Vlahos.
       Dicţionarul lui Ioanid fusese alcătuit în 1848 (adică anul morţii lui Iordache Golescu) şi conţinea 40 000 de cuvinte-titlu. Româna era redată în alfabet de tranziţie, adică prin „litere latino-chirilene”, deşi în 1863, când lucrarea a fost tipărită, alfabetul latin era, după cum aflăm în prefaţă, adoptat. Dicţionarul era dedicat memoriei lui Neofit Duca, „[...] spre dovadă de recunoştinţă din partea prea preţioasei sale patrii pentru multele şi feluritele binefaceri... Contribuind mare parte la luminarea şi liberarea ei” şi în prea iubita lui Românie, a doua sa patrie”. Autorul face în continuare o subtilă încercare de reconciliere între memoria lui Duca, fost director al Academiei de la Sfântul Sava, şi şcoala lui Gheorghe Lazăr, din pricina căreia academia îşi pierduse majoritatea elevilor dornici de a învăţa ştiinţe pozitive.
       Dens şi alcătuit judicios, consultând în mod evident40 o lucrare anterioară, cum de altfel era şi firesc, acest dicţionar elin-român, rămas până acum unic, în sensul cel mai literal, în cultura română era în sfârşit „lucratu şi tipăritu cu cheltuiala statului”.
                                 CONCLUZII
     Ca realizări lexicografice pe teren românesc, fie că e vorba de lucrări de o mare densitate, fie cel al lui de una foarte redusă, de emanaţiile unor minţi instruite sau ale unora mai modeste, dicţionarele
        38 G. Ioanid, Dicţionar elino-românesc, Bucureşti, 1864.
        39       AryiT]xpio\) ZKapX&xou toO Bo^avrlon, Eidmţiov A&ţţucdv rfjg iXXriviKfjg yhjoacnjg, Atena, 1839.
        40       Aşa cum încercăm să demonstrăm în ediţia de faţă, unde pentru litera A facem o comparaţie între lexiconul Obştii Paisiene şi cel al lui Ioanid.
XVI
arată o sincronizare cu cele cunoscute până acum. Lexiconul greco-român, din care cunoaştem varianta obştii paisiene, s-a scris cam odată cu Anonimus Caransebensiensis şi Lexiconul Marsilian, fiind în fond mai dens. Vocabularele sârbo şi şvabo-româneşti sunt contemporane cu dicţionarul de la Zagora. Propunem, aşadar, implicit includerea lor la locul ce li se cuvine în producţia lexicografică românească.
       Reluând ideea iniţială a acestei introduceri, aceea a concordanţei dintre alcătuirea dicţionarelor şi utilizarea lor, ni se pare că din datele expuse mai sus reiese legătura dintre cele trei dicţionare greco-române importante (dintre care unul totuşi nestudiat ) aparţinând sec.al XVII-lea şi al XVIII-lea şi o însemnată activitate de traducere din greacă.
       E vorba mai intâi de traducerile lui Nicolae Milescu şi de presupusul său dicţionar, apoi de opera antimiană, aflată atât de aproape de sursele patristice41, şi, în sfârşit, de prodigioasele tălmăciri ale obştii lui Paisie Velicicovski.
41 Dan Horia Mazilu, Introducere în opera lui Antim Ivireanu, Bucureşti, 1999.
XVII
                  STUDIU FILOLOGIC
                           DESCRIEREA MANUSCRISULUI
       Manuscrisul miscelaneu de la Biblioteca Academiei Române, păstrat sub cota nr. 1577, din care cea mai mare parte face obiectul prezentei ediţii, provine din biblioteca Mănăstirii Neamţ. A fost donat Academiei Române de Ministerul Instrucţiunii la data de 2 septembrie 1900 şi are dimensiunile 10,5 * 28,5 cm. Este legat, având coperte de carton. Numerotarea filelor s-a făcut mecanic şi numărul total de file este de 98 (ultima filă nu este numerotată).
       La f. 1, datată 1798, se află o scrisoare către egumenul Mănăstirii Agapia, unde se face referire la o proprietate a Mănăstirii Secu (Poiana lui Urechi), în legătură cu care exista o dispută ce urma a fi lămurită între cele două mănăstiri pentru a nu se ajunge la mitropolia laşului.
       între f. 2 şi 76 se află un dicţionar grec-român, intitulat Aeţiicâv pcofiaiKov fcal /}%axucov icară ăfapâfiTjTOV (Lexicon grec şi valah după alfabet), datat 4 iulie 1796. Textul este aranjat în pagină pe trei coloane, care se întrerup la subtitlurile dintre litere. Acestea marchează trecerea la o nouă grupare iniţială de două litere. Există file cu pauze foarte mari.
       în josul filelor 2r, 3r, 4r) citim următoarea însemnare: „Acest lexicon iaste obştii soborului stareţului Paisie. L-am afierosit eu, Ierodiacon Teodosie, pentru vecinică pomenirea mea”.
       Fila 75v se încheie cu o formulă consacrată de final, Kal 0eou Ao^a („şi slavă Domnului”), şi cu următoarea însemnare: „delicat lucru sau taină mare, om delicat, lucru delicat”.
       Adeseori, sub anumite articole de dicţionar găsim sublinieri sau asteriscuri care semnalează interpolările.
       Textul dicţionarului este scris în marea sa majoritate (care implică atât partea românească, cât şi pe cea grecească) de o singură mână, cu câteva intervenţii (f. 5r, 15r, 61r, 70v şi 72r) care aparţin unei a doua mâini cu un scris mai mare şi mai puţin regulat, uzând de o peniţă mai subţire.
XVIII
       în ambele limbi scrierea este cursivă.
       Hârtia de la f. 1 la 95 este de un singur fel, de grosime medie, îngălbenită şi bine conservată (doar f. 1 are urme de carii). Ea are mai multe filigrane, şi anume:
       1.        Un filigran reprezentând două iniţiale, VC, care apar la mijlocul filelor 2, 4, 5, 6, 12, 14, 16, 19, 21, 23, 25, 27, 31, 33, 35, 36, 38, 40, 42-^6, 50, 61, 63, 65-67, 69, 70, 72, 77, 90, 91-96. Conform catalogului lui Georg Eineder aceste iniţiale ar trebui citite VG şi identifică fabrica de hârtie Cordenons şi numele fabricantului Valentin Galvani.
       2.        Un filigran care vine pe locul al doilea în ordinea apariţiei, şi anume o pasăre într-un contur oval, înconjurată de o stemă a cărei contramarcă o reprezintă cele două iniţiale (f. 7, în continuare cu f. 17). Un filigran (aproape) identic am întâlnit în Eineder la planşa 143, fig. 507, datat 1792, şi provenit dintr-o arhivă din Triest. Identificarea fabricii şi a fabricantului sunt cele de mai sus.
       3.        Un filigran în formă de floare, ce apare la f. 47, 56-57, 59-60, 62, 64, 68, 71, 73, 74-76, 81, 83-85, 89, inexistent în vreunul dintre cataloagele pe care am avut posibilitatea să le consultăm.
       4.        Un filigran reprezentând un leu, ce apare la f. 197, la mijloc. Considerăm că acesta coincide planşei 259 nr. 187 din catalogul lui Eineder, unde este identificat ca provenind de la fabrica Cordenons a lui Valentin Galvani, şi este datat 1794. Provine dintr-o arhivă din Triest.
       în concluzie, foarte probabil, hârtia ms. rom. nr. 1577 este de provenienţă veneţiană, iar datarea este în consens cu cea a manuscrisului.
       Hârtia a fost aşadar achiziţionată cu puţin înainte de copierea acestuia.
       La filele 35r, 37r, 39r, 40r, 53v, 56v, 57v, 64r, 64v, 69r, 71r, 71v şi 75v apar mici viniete.
       între f. 77 şi 78 există un text românesc cu titlu bilingv, şi anume: Pentru povăţuirea copiilor. nXovrâpxov Ttepl mxiScov ăycoYfig. Incipit f. 1T : „Veniţi să socotim ce cinevaş ar fi putut a zice”; desinit f. 78v: „nici un folos mâhnindu-se de nedreptăţile acelora”. Caligrafia este total diferită de cea a dicţionarului. F. 79-95 sunt libere. La f. 96r găsim următoarea însemnare: „O, amar mie păcătosului că am venit la această sfântă mănăstire ca să mă pocăiesc şi eu zăcu întru nebăgare de seamă, oh, amar mie ce voi face ducându-mă la judecată, ce voiu răspunde pentru
XIX
lenevirile şi nebăgările mele de seamă”. Caligrafia este complet diferită de cea a lexiconului.
       La f. 97 găsim un început al unei noi copii a aceluiaşi lexicon. Ea încearcă să reproducă acelaşi titlu şi poartă aceeaşi dată: Aelgitcov PcojiăiKov K(ai)PZâ%iKov icam âhpâpTjrov 1796 7ovĂiov 4. Sesizăm încă de la titlu o scăpare: litera iota de după alfa, care schimbă sensul cuvântului pcojxauKov „grec” din titlul iniţial în pa)paîK6v „roman”. Aşezarea în pagină este tot pe trei coloane. Se impun două observaţii. Prima este provenienţa moldovenească a noului copist. El copiază veselie din manuscrisul de bază vesălie (97r). A doua are legătură cu greşeala din titlu. Astfel, la cuvântul dyaA|UX „statuie”, în care manuscrisul de bază trimite la dvTpi&vta „bust”, acest text trimite într-un mod cu totul nejustificat la verbul pavl^to „a mânia”, probabil din pricina unei dislexii.
       Ultima* filă (din care se păstrează doar partea de sus) este numerotată şi lipită peste o altă foaie cuprinzând reţeta unui remediu „pentru giunghiu”. Hârtia are, faţă de restul manuscrisului, o pronunţată nuanţă maro.
                               DATAREA
     Manuscrisul este datat 4 iulie 1796 la f. 2r. Acelaşi manuscris mai cuprinde două date, respectiv, la f. 75 data de 20 martie 1798, ca şi data scrisorii de la început (f. lr), 1798.
                           MODELUL STRĂIN
     Primii exegeţi ai lexiconului, respectiv Şt. Berechet, I. Ştefanescu şi D. Russo, au considerat pe bună dreptate că modelul acestuia este dicţionarul tetraglot al lui Gherasimos Vlahos, 0ijaavpâq rfig iYKVKXonaiSiKfjg fkxcrecog xexpâyXcoaaog {Tezaur în patru limbi cu temei enciclopedic), cu o primă ediţie în 1659, urmată de altele, apărute în 1723, 1784 (aici s-a adăugat şi franceza) şi 1801.
XX
        Acest dicţionar este, după expresia lui Konstantinos Th. Dimaras, „prima încercare serioasă în materie de lexicografie neogreacă şi care a servit de model publicaţiilor ulterioare de acest fel”.
        Dicţionarul are interpolări semnalate chiar de copistul său. Acestea au fost identificate de I. Ştefanescu. (v. mai jos).
                              PROTOTIPUL
     Presupunem că prototipul manuscrisului care face obiectul ediţiei noastre este cel care se păstra la Iaşi şi pe care nu l-am reperat, dar în legătură cu care avem câteva informaţii (v. Stema şi Exegeze asupra textului).
                                          STEMA
       Dicţionarul care face obiectul ediţiei noastre are trei variante (v. E?:egeze asupra textului).
       In ordinea datării vor apărea de acum încolo în text: A = dicţionarul descris la Şt. Berechet şi care e cel mai vechi, B = dicţionarul reprodus în ediţia noastră, C = dicţionarul de la Caransebeş.
       Din descrierea făcută de Şt. Berechet în 1936, A avea 238 f, lexiconul fiind cuprins între f. 1 şi 225. Deducem următoarele deosebiri faţă de B:
       1) Completări pentru varianta românească:
       HeptpX^TO). Caut împrejur” (A f. 152) apare în B (f. 59v) nepipXinxo „cautu împrejur, caut în toate părţile”.
       KnfΣpvf|Tr]5 (A 106v) „cârmuitoru, cârmă” (sic!) apare în B (47v) KupepvtŢniq cârmuitor, „îndreptător, chivernisitor şi cârmaci”.
       Articolele nepvypoqxB cuprinzu cu scrisoarea” B (59v) şi Kxrivofi&Triţ „chivernisitor” (B 47v) nu există în A.
       2) Simplificări logice ale variantei româneşti:
       Astfel, nepvypacpfi („descriere”), cuprinderea vre unor lucruri sau ale unor locuri cu scrisoarea” (A 152v) apare în (B 59v) nepvypoKpTi „cuprinderea vreunui lucru cu scrisoarea”.
XXI
Varianta A f. 106v                                      Varianta B f. 47v 
K/r&Jtoţ %epkov  Plesnitul mâinilor             Plesnitul mâinilor        
Krojtâ)          Lovescu                        Lovescu                   
K-rorab xa x^pta Plesnescu din mâini                                      
KDpepvnxriq      Chivemisitor                   Cârmuitor, îndreptător,   
                                                chivemisitor şi cârmaci   
Kvpăpvrjmi;      Cârmuire, îndreptare           Cârmuire, îndreptare      
Kv>Pepvrâ        Indreptez, cârmesc. Acest      Cârmuiescu, îndreptezu.   
                 cuvânt să zice mai osebit      Acestu cuvântu să zice    
                 Ia cârmuitorii corăbiilor,     mai osebitu la            
                 şi după aceea s-au             ocârmuitorii corăbiei,    
                 obicnuit de să zice            după aceia s-au obicinuit 
                 asemenea toată                 a să zice la toată        
                 căpeteniea, ori la domni,      căpeteniia, domni,        
                 ori la înpăraţi care-şi        împăraţi şi casnici.      
                 încărmuiesc ţările şi                                    
                 supuşii, ori la casnic, cari-ş                           
                 încărmuiesc îrebile casiU                                
                 care cuvânt îl grăim de-a                                
                 p[u\ r\u] rea şi rumâneaşte,                             
                 zicând că cutarele                                       
                 chiverniseaşte bine, cutare                              
                 iaste chivemisitor, bun, şi                              
                 la ace aste a-i om                                       
                 chivemisitor iu, muiare                                  
                 chivernisitoare.                                         
       3)  Completări cu articole greceşti:
       în B (54v), apare îîeptypAqxo „cuprinzu cu scrisoarea”, inexistent în A.
       4)         Schimbarea ordinii articolelor (nejustificată, denotând la copistul lui B un grad mai scăzut de cunoştinţe de greacă):
       în A (152v) rcepijioXi apare în ordinea alfabetică firească. în B locul acestui articol este după TOpiPoX&Ki şi înainte de TcepiPoXdprţţ, adică după o logică aberantă, pe care o regăsim pe tot parcursul variantei B.
XXII
       Din punctul de vedere al modelului grecesc, A pare să fi urmat ediţia din 1659, cu forme mai arhaice. Astfel, găsim în A (106v) Kxtimx; jceptxav, reprodus întocmai în B (47v), dar care apare în ediţiile Vlahos de după 1659, kt6tco£ xepyuov.
       B pare să mai fi consultat totuşi şi un original din dicţionarul Vlahos, de vreme ce formei arhaice din A icoScov („gutuie”) îi corespunde în B 10)863vi, ca în ediţiile ulterioare din Vlahos.
       C se păstra la Episcopia Ortodoxă Română a Caransebeşului, sub cota nr. 7233*. Are dimensiunile 21 x 5,50 cm şi conţine 286 f. Este datat 26 iunie 1799. Actualmente i s-a pierdut urma.
       Caligrafia era foarte asemănătoare cu cea a lui B.
       Diferă:
       1)        aşezarea în pagină. C este structurat pe două coloane paralele, prima cu lemele greceşti, cea de-a doua cu echivalentele româneşti.
       2)        ordinea cuvintelor. Astfel, în B, ăfiaxpoţ este al nouălea termen, ca şi în Vlahos, în timp ce în C este al cincilea.
       3)        conţinutul lemelor. în B, aXsTpaq (6r) are echivalentul „plugariu”, în C „plugar şi arător”.
       4)        probabil şi dicţionarul-model Vlahos. Până la litera K, C dă şi echivalentele franceze şi italieneşti ale cuvintelor greceşti, care apar în Vlahos începând cu ediţia din 1784.
       5)        probabil şi graiul copistului. în B avem djipoq „nisi”, C notează „năsip ”.
                                    COPISTUL
      B prezintă în afară de caracteristici regionale dacoromâne, pe care le pune în evidenţă studiul filologic, o trăsătură cu totul aparte, şi anume unităţi lexicale din dialectul aromân: ’Appafkoveţ. Căpară. subst. pt. „logodnă” (14r); (cf. însă ocurenţa în subdialectul bănăţean); EăXtvo. Sealină (65v) subst. „ţelină”; trî prep. (cf. DA, în care prepoziţia aceasta este citată într-un exemplu cules din Poiana Sibiului); subst. pl. gingiaie
        * Aşa reiese dintr-un articol manuscris al lui Al. Elian, pus la dispoziţia noastră de regretata Cornelia Papacostea-Danielopolu.
XXIII
pt. gingii, pl. lui gingie trimiţând la formaţiuni aromâneşti de tipul ciubăraie, elmaie, hăvaie.
       Apoi, este vorba de tratamentul şi notarea unor sunete. Astfel, e de presupus că păstrarea lui e accentuat trecut la ea din cuvintele moştenite se face şi în virtutea reflexelor din dialect.
       1)1 este notat /z/. Aceste elemente ne conduc la concluzia că unul dintre copişti, probabil ultimul, care, după analiza caligrafiei celui care „afieroseşte” manuscrisul, nu este acelaşi, era de origine aromână.
       Pentru limba română asistăm la o tentativă de îmbogăţire a vocabularului cu elemente lexicale din aromână. O încercare notabilă în acelaşi sens, şi ulterioară obiectului acestei ediţii, era dicţionarul lui Nicolae Ianovici, unde demersul era intenţionat şi justificat în introducere, dar nereuşit în redactarea propriu-zisă.
       Un examen al locului pe care îl ocupă cuvintele aromâneşti în cadrul seriilor sinonimice în care sunt implicate: logodnă şi arvună, căpară, sialină, ţeler, nu ne ajută la stabilirea locului exact al intervenţiei aromâneşti.
                          EXEGEZE ASUPRA TEXTULUI
      B reprodus de ediţia noastră a fost semnalat de D. Russo în prefaţa sa la dicţionarul grec-român al dr. Hector Sarafidi, apărut la Constanţa în 1935 (Russo, Un cuvânt). Russo îl data greşit 1797.
      Un an mai târziu, în 1936, Ştefan Berechet semnalează o variantă (A, posibilul model al dicţionarului) aflată la Iaşi, la Institutul de Istorie a Vechiului Drept al Facultăţii de Drept. Dicţionarul fusese adus acolo de preotul student Petre Pralea de la familia sa din comuna Păuşani, judeţul Iaşi, şi provenea de la Mănăstirea Hurezi. Dintr-o însemnare (1725) şi după caracteristici (în care Berechet recunoaşte duetul caligrafic al lui Antim Ivireanu, bine cunoscut lui dintr-un manuscris ilustrat, văzut la Kiev), dicţionarul părea a fi fost scris la începutul secolului al XVIII-lea, probabil de Antim Ivireanu. El mai avea două însemnări, datate 1805 şi 1814, în care nişte cititori neidentificaţi se felicitau pentru a-1 fi citit. Berechet conchide că „bogatul material al acestui dicţionar ar face, în altă ţară, obiectul preocupărilor filologice şi paleografice” (Berechet: 140).
XXIV
       De la articolul lui Berechet nimeni nu pare să mai fi văzut manuscrisul semnalat de el şi nici încercările noastre de a-1 repera la Iaşi nu au fost fructuoase.
       în 1937 Alexandru Elian facea o recenzie la articolul lui Ştefan Berechet (Elian, Bizanţul). El arăta că simpla datare 1725 sau duetul caligrafic nu semnalează decât un terminus ante quem şi că lexiconul putea foarte bine să fie scris în secolele anterioare.
       Elian identifica corect sursa dicţionarului, şi anume dicţionarul tetraglot, apărut în 1784, al lui Gherasimos Vlahos (1607-1668). Identificarea era făcută pe baza titlului variantei A, Ae^itcdv PcofiâiKov x(ai) pXâxiKovKccTă ăXqxZprjmv Grjoavpâq vfţq iyKVKXonaiSiicfjg ftâaeeog TETpâyXcoGaoq. Necunoscând amănunte în legătură cu semnificaţiile lexiconului lui Vlahos pentru cultura greacă, Elian (: 182) consideră că era natural ca acest lexicon să fi circulat în Principate, de vreme ce foarte multe dintre operele aceluiaşi autor erau cunoscute aici. în fapt, lexiconul lui Vlahos era una dintre cele mai importante şi răspândite lucrări din domeniu.
       Elian mai observă că A „este o variantă prescurtată” a lexiconului lui Vlahos, un fapt parţial real. Vlahos îşi structurează lucrarea în felul următor: cuvânt-titlu, echivalentul latin, italian, francez, apoi o serie sinonimică grecească mergând până la 15-20 de elemente. A, B şi C reproduc cuvântul-titlu şi selectează sporadic cel mult trei sinonime greceşti. Aşadar, lexiconul greco-român reproduce toate cuvintele-titlu din dicţionarul model, dar nu reproduce toate cuvintele greceşti din interiorul articolelor.
       Consultând catalogul bibliotecii Mănăstirii Hurezi, publicat de I. Ionaşcu, Elian ajunge la concluzia că dicţionarul aparţinuse fostului egumen Rafail.
       în 1940, Iulian Ştefanescu facea o descriere amănunţită a variantei B. Discutându-i sursele, găseşte că, pe lângă Vlahos, urmat şi epuizat din punctul de vedere al cuvintelor-titlu, B foloseşte şi dicţionarul elin-neogrec-latin al lui Gheorghios Konstantinou.
       După Ştefanescu, scopul urmărit de B era să pună la îndemâna călugărilor români un mijloc care să le permită cunoaşterea cuvintelor greceşti uzuale. El este foarte categoric în privinţa evaluării şi califică dicţionarul ca fiind „o lucrare slabă”, care însă dovedeşte „că pe la finele
XXV
secolului al XVIlI-lea se simţea nevoie prin mănăstiri de cunoaşterea limbii greceşti”.
        Aceeaşi variantă este amintită în treacăt, greşit datată 1785, în ILR (:33), în ideea unei realizări mult mai slabe decât erau lucrările lexicografice contemporane acesteia, elaborate de învăţaţii ardeleni. Varianta B este amintită şi de M. Seche (Seche, Schiţă 20). Autorul estimează numărul cuvintelor-titlu la numai 9 000, consideră lucrarea neterminată şi începutul noii copii de la f. 97 ca pe o încercare de a o completa. După părerea sa „se indică de obicei un singur corespondent românesc (ccB&vocToq „nemuritor” aGavaaia „nemurire”), mai rar lanţuri sinonimice...”.
        Reluând chestiunea dicţionarului grec-român manuscris, Al. Elian face o analiză atentă a variantelor B şi C pe care le-a avut la dispoziţie (C în microfilm). Elian presupunea că B este o copie făcută de doi călugări trimişi de Paisie Velicicovski la Şcoala Greacă (Academia Domnească) din Bucureşti, şi anume românul Gherontie şi sloveanul Dorotei.
        Altă supoziţie emisă de Elian este aceea că dicţionarul (A, B şi C) porneşte de la un lexicon elin-grec, făcut iniţial pentru nevoile şcolii greceşti şi ale lumii greceşti din Ţara Românească. După el, partea românească ar fi fost adăugată în 1791-1793.
        în opinia noastră, această din urmă supoziţie emisă de Al. Elian nu se susţine, cuvintele-titlu, ca şi dicţionarul model al lui Vlahos fiind cu preponderenţă neogreceşti. Arhaismele (v. mai jos, Studiul lingvistic) ne indică o simultaneitate între folosirea modelului grecesc şi echivalenţele româneşti.
XXVI
                   STUDIU LINGVISTIC
                                         GRAFIILE
       Textul grecesc al dicţionarului păstrat între f. 2 şi 76 ale ms. rom. nr. 1577 de la BAR întrebuinţează următorul inventar de semne: A a, B p, T y, A 8, E 8, Z H r|, © 0,11, K k, A X, M p, N v, S E,, O o, EL rc, P p, £ a q, T x, Y a), O cp, X %, ¥ \|/, CI (o.
       c medial are şi varianta c.
       Cuvântul prescurtat de o manieră tradiţională este dvGpamoţ (56v). Semnele diacritice folosite sunt: oxia (accentul ascuţit), perisponeni (accentul circumflex), spiritul lin, spiritul aspru, accentul subscris.
       Textul românesc al dicţionarului întrebuinţează următorul inventar de semne:
       A, B, B, r, A, e, >K, 3, M, K, A, A\, N, t, O, H, p, C, T, 0\f, şi U, 4>, X, W, U, H,
       w, m;,T,, io, IA, \|/, 0, u şi 4-p este notat b: umblut de iznoavă (8r); b este notatp: pozănar (70r);
       Slova \|f este adeseori scrisă ca un (p grecesc (5r); a final este cel mai adesea suprascris; n este adeseori suprascris; p final este cel mai adesea suprascris; c final este cel mai adeseori suprascris;
       0 notează dentala [0];
       1 nu [t] terminaţiile -ecm), - tu, sunt cel mai adeseori suprascrise. Locul accentului este marcat, dar nu regulat, pe [i].
       Slovele care prezintă probleme sunt următoarele:
       1)        "h, care se poate interpreta ca [î] sau [ă]. în două cazuri semnul h, inexistent în restul textului, este notat ca t*: jâlţ(64r), nnchieş;
XXVII
       2)        o\f, şi D notează, în egală măsură, sunetul [u]; în general, o\f apare la iniţială: otfCK'hHioNe (2r), dar există şi excepţii: ^ckatda (67r);
       3)        când nu notează sunetul [u], ci [i], v apare scris 13; între v şi paieric există o evidentă confuzie. Astfel, paiericul este notat sistematic ca un x>. Există cuvinte în care e clar că de fapt avem de-a face cu -u {Dumnezeu f. 57v, sau f. 49r).
       4)        e corespunde sunetului [e] din limba contemporană, provenit din [e] latin în poziţie [e].
       După consoane el notează diftongul [ea].
       Alte probleme:
       [ua] este notat oa zioa (36v);
       [uă] este notat oă sau o\ de amândoăpărţile (7V), pio (53v);
       [s] intervocalic din prefixul des- este notat fie 5, fie z: desarmez (31v), dezarmat (31v).
       în dicţionar se întâlnesc omisiuni de silabe: ascultoriu (72r) în loc de ascultătoriu, calog (44r) în loc de catalog, cunătoriu (67r) în loc de cununătoriu, dator{lA v) în loc de datorii şi mază (14r) în loc de mazăre.
                                     PUNCTUAŢIA
       Principalele semne de punctuaţie folosite în text sunt punctulQ, virgula (,) şi ghilimelele.
       Punctul are trei variante, conform tradiţiei bizantine (una joasă, una medială şi una înaltă). Varianta joasă tinde să fie folosită la finalul părţii greceşti a lemelor, iar celelalte două în interiorul acesteia.
       Virgula se regăseşte cu precădere în segmentul românesc: umărul, buca obrazului (50r).
       Ghilimelele însoţesc, în stânga jos, fiecare nouă Iernă, fiind un semn de introducere. Ele nu se închid niciodată.
       Asteriscul, ca şi liniile oblice, sunt semnul intercalărilor.
       Uneori asteriscul este aşezat în faţa lemei, semnalând un neologism în greacă: BaxavdAioc. Kapvaji&Xia. Ta 8iov6aia. câşlegi, cârnelegi „carnaval” (f. 18v).
       Unele cuvinte omise sunt notate marginal, iar în text locul unde urmează a fi introduse este semnalat prin câteva puncte orientate ascendent.
XXVIII
                         FONETICA
                                       Vocalismul
       Distingem următoarele fenomene din
       1) Moldova, după 1600:
         [ă] proton trecut la [a]: măslină (29r) strădanie (2r) zălog (30v); [ej trecut la [ă]: bălăgar (46r), cornişă! (6V), hărăstrăul (62v), păscărie (74v), sălbătăcesc (2V);
         [0]  închis la [u] în cuvinte de origine latină: ruşăsc, ruşală (45r), ruşii (4r);
         [ă] trecut la [i]: ridicat (71r).
       2)  Graiurile munteneşti, după 1600:
         [î] > [îi] câine (66v), pâine (14v);
         [1]  sincopat: dreptate (25r).
       Trăsături mai vechi decât cele curente, în perioada de redactare a variantelor A şi B:
         [ă] păstrat: mulţămesc (34r);
         [ea] nemonoftongat: bleastem (19v), bureate (2V), înţeleager (6V), obiceaiu (58v); hiatul [e-i] conservat: strein (55r);
         [ii] necontras: priiminţă (8V), priimiaşte (8V);
         [î] etimologic: busîocul (20v);
         [î] iniţial păstrat: îmblătură, îmblet (60v).
       Trăsături datorate contactului continuu cu slavona:
         [e] menţinut: premenit, (7r), trecerea lui [e] la [i] fiind generală şi în continuă expansiune;
         [i] neelidat: ispovedanie (31r).
                                    Consonantismul
      Distingem următoarele fenomene din
      1)  Graiurile munteneşti:
         [ş, j] duri: grijă, (28v), şăzut, slujăsc (71r); [r] dur: răpede (13r), răsipesc (66r);
XXIX
         [s,z,ţ] moi: înţercat( 12v), nesebuire (3V), neseţios (151);
         [s] trecut la [şl deşchidere (10v).
      2)  Moldova:
         [d]  moale: de (12r);
         [r] moale: scrinteală (55v), streduitoriu (67r), strimt (67r), scrintitu (67r).
      Fenomene comune Ţării Româneşti şi Moldovei:
         [e]  medial trecut la [i]: galbin (45r) (Gheţie, Introducere: 76), atestat la Horezu 1726, gălbinare (4r);
         [fj palatalizat: herăstrău (62r), hieru (46r).
                      MORFOLOGIA
                                      Substantivul
      Semnalăm următoarele forme:
      N sg: dughean (33r), formă etimologică şi indicând provenienţa moldovenească; osârd (32v), formă etimologică (inexistent în DLR);
      Ac sg: de steală (34v), deci forma etimologică;
      G sg. art.: înmulţirii (10r); credinţii (8r);
      N pL: brăţări şi brăţare (20v); degeţi (2r), care indică genul masculin, etimologic;
      G pl. art.: tablilor (35r).
      Articolul posesiv prezintă forme variabile, dar folosite incorect: „firi de simţire al dumnezeilor cele păgâneşti”, indicând o provenienţă din Ţara Românească (Gheţie, Introducere: 118).
      Pronumele posesiv are forma de persoana I singular masculin: al mieu (28v).
XXX
       Pronumele interogativ-relativ prezintă forma articulată: carele (3V). Pronumele negativ prezintă forma: nimenea (42r).
       Numeralele ordinale scrise cu litere au terminaţia -lea, trăsătură preponderent specifică Tării Româneşti (Gheţie, Introducere: 120): al doaosprezeacelea (27v).
       Numeralul colectiv se formează cu câte (40r).
       Pronumele reflexiv prezintă în covariaţie atât forma durificată să pare (71v)? cât şi pe cea moale: poate să se zică (46v).
       Pronumele nehotărât are formele: cinevaş ($3T),fiştecarele (40v), oarecine (42v).
                                          Verbul
       La indicativ prezent cele mai frecvente fenomene sunt:
       1)  covariaţia unor forme: săr (55r) şi saiu (55r);
       2)        apartenenţa la o altă conjugare decât cea din limba literară actuală: mă nervesc (1 lr), ofticescu (47v), ruginezu (66r);
       3)        forme iotacizate în [z]? [ţ] la verbele cu teme în [d], [t], care indică o provenienţă din Ţara Românească: mă ascunzu (47r)? auzu (28v), rozu (45v), scoţu{33v). Tot pentru un verb cu tema în [d] găsim o formă analogică în [g]: ucigu (2V);
       4)  formele: asemenezu (31r)? îndreptezu (39r).
       La participiu întâlnim:
       1)  fonne în [t] în loc de [s]: neînvintu (2r), nesmultu (71);
       2)  formă în [d] în loc de [t]: nefrându (16r);
       3)  o formă neînvânjit, care presupune un verb: a vânji „a invinge” (2r);
       4)  o formă cu [u] epentetic: jărtufuitu (381);
       5)  o formă care ne indică apartenenţa la o altă conjugare decât cea
din limba literară actuală: neajutoritu (2r).  '
                                        Adverbul
       Găsim pentru negaţie atât ba (56v), cât şi nu (56v).
       Foarte este în variaţie liberă cu prea şi cu multu: foarte mic (52v), foarte multu muncitor (62r), prea slăvit (71r), multu mâncăciosu (211), limbutu multu (22v).
XXXI
                                         Prepoziţii
      de cu sensul ,A\n”:de care face baleanul (18r);
      pe are atât forma pre: slăbescu pre altul, cât şi pe (38r) şi pă (38r);
      pre are uneori sensul „despre”: pre de ani (73v);
      tră (cu sensul „pe”): trî unde strângu apa (64v);
      întru are uneori sensul „de”: nebun întru amor (33v).
      Conjuncţiile i „şi” este curentă.
                                      SINTAXA
      Semnalăm câteva construcţii întâlnite în rarele articole explicative:
      1)        absenţa prepoziţiei de lângă pronumele relativ: patul de lemnu ce duce pe morţi la groapă (f. 40v);
      2)  absenţa pronumelui reflexiv: fierul corăbii cu care opreaşte (2V);
      3)        succesiune de două genitive, dintre care primul este o apoziţie acordată: fata dumnezeului idolului Dia (4r).
                   FORMAREA CUVINTELOR
                                          Sufixele
-alnic     grijalnicu (28v)
-ar(iu) arcariu (26r), brutariu (20r), cătârariu (53r), drumar (56v)
-are       deocheare (201), vindicare (27r), zburare (58v)
-areţ      gustareţu (adj), meşteşugareţu (61v)
-aş        boltaşu (21r), borcănaşu (60r), drumaşu (67v), ostaşu (61v),
            noriaşu (30v)
-ău        codău (57r)
-(e)ală    jărtfeală (38v)
-el        micşorei (52r)
-enie      slobozenie (29r)
-esc       pândărescu (adj) (421), stăpânescu (adj) (31v), puternicescu (adj) (3 lv)
-e(a)şte   filosofeaşte (72r), mojiceaşte (2V), oroşăneaşte (6îv)
            pieşte „pieire” (subst,, 12v)
XXXII
-eş        cinsteş (701), muierareş (23v)
-er        prăştier „trăgător cu praştia”(69r), chiminţer „violonist” (50r)
-eţ        măslineţ (29r)
-ic        nezăticnicu (8V)
-icesc     dogmaticescu (26v)
-ie        bătrânie (22r), chiminţie (50r), curăţie (58v), norie (30v)
-ime       fiime (71r), obştime (451), rărime (14r)
-inţă      pocăinţă (52r)
-ire       gărgăire (21r), împuire (27r), părtinire (12v)
-iş        goruniş(27r) răriş (14v), trestiiş (41r)
-işag      furtişagu (45r)
-işte      năsipişte (7V)
-iţă       mustiţe (60r)
-îc        cafaltâcu (45v), veselâcu (73v)
-oaică     bălauroaică (57r) zmeoaică (27r)
-oară grădinioară (59v, 88v), săbioară (66r), văcşoară (2V)
-oare      închisoare (58v)
-or(iu) dătătoriu (26r), săgetătoriu (26r), slobozitoriu (30r)
-os        bălegos (46r), grindinos (73r), ierbos (18r), verdos (49r), trestios
            (41r), vintros (45r)
-tor(iu) scoţător afară (38r), izgonitor (32r), puitor (57r)
-ură       presărătură (58v), arsură (44r), junghetură  (55r)
-uş        surpuş (28v)
-uţă       săbiuţă (60r)
                                           Prefixele
de-        destrângu (55v)
dez-       desfacere (43 r), desruşăscu (551)
în-        înurzica (55r), înhrănescu (35v)
ne- + subst. necioplire (18r), neploare (2r), nerâdare (2V) ne-+ adj, necioplitu (18r). neîmpărăcheatu (4r), neînţelegătoriu (18v), nenjugatu (4r), neprietenu (2r), nerîzătoriu (2V)
       Se constată şi formaţii neprefixate: cerc (verb 44r)9 cruntezu (4V), faţişare (71v), ghioldescu (2V), norează (68v), obrăzare „neruşinare” (1 lv), osebescu (38v), potrivă (adv.; 40r), spăimântezu (29v), spăimântare (29v). Acelaşi radical produce, prin sufixe diferite, sinonime concurente: chicăitură, chicotii (73v) chicotescu, chicăiescu (73v)
XXXIII
      gâdilitură, gâdileală, gâdilire (21l) gălbează, gălbijune (74r) împotrivnicu, împotrivitoriu (30v) învârtescu, învârtejescu (24v) învăţătură, învăţare (50v) mărie, mărime (51r) pătare, pătătură (49r) surpătură, surpuş, surpare (28v).
                                       LEXICUL
      Pe baza datelor din Gheţie (.Introducere: 132-138) am efectuat o analiză a ocurenţelor lexicale din B, constatând că apar: cearşafu (65v), trăsătură specifică Ţării Româneşti dughean (33r), ocurenţă specific moldovenească ladă, lacră (66r) „sicriu” os (45v), trăsătură specifică Ţării Româneşti paplomă (581), propriu graiurilor din Ţara Românească, întâlnit şi în zona Braşovului şi Sibiului, pâine (75r), dar nu şi pită
      pisică (21r), propriu graiurilor din Ţara Românească prune (24r), atestat în toate provinciile româneşti (în Moldova din 1436), care precede, în ordine cronologică, perje (24r), atestat într-un document moldovenesc din 1792
      tină, noroi (48v); primul termen e întâlnit în Moldova, în a doua jumătate a sec. al XVII-lea, al doilea este atestat pentru prima oară într-un document muntenesc în 1724
      rănichiu (541) - propriu Moldovei dar şi graiurilor din Ţara Românească
      zăpadă (71r), şi nu omăt.
      Consemnăm, conform DA, în afară de lista din Gheţie {Introducere), şi ocurenţa specifică Ţării Româneşti ibâncă („ţol”) (65r), precum şi expresia atribuită de DA, Moldovei, cu gaideîe („picioarele”) în sus (6V).
XXXIV
       Dacă încercăm să vedem care e raportul între ocurenţele specific moldoveneşti şi cele din Ţara Românescă, constatăm că cele din urmă predomină.
                                 încercări de normare
       La f. 2V găsim recomandarea ca adj. drăguleţ să fie preferat lui drăgăstos.
       La f. 45v ni se spune că tigvă nu e potrivit şi trebuie preferat tivgă. La f. 20r există o explicaţie pentru greacă: să zice şi fkxyâvi fkxyev&Kt.
                                Cuvinte latine moştenite
areate          subst. berbeace (47v)                                  
aveceare        subst. „pândă”                                         
avegheare       subst. „vicleşug” (30r)                                
aveghiu         verb   pândesc, văz (30r)                              
celar           subst. jâtniţă (12v)                                   
cerbice         subst. grumaz (15v)                                    
ciucur          subst. „ciorchine” (69v)                               
crier           subst.                                                 
custul          subst. rămăşiţă şi... rândul cel mai de jos şi scurt   
                       care arată începutul altei feaţe de foaie (12v) 
gingiaie        subst. „gingie”, pl. gingiai (23r)                     
legumă          subst. (63r) buruiană, legumă de mâncare               
neavre          subst. (54r) „nervi”                                   
perire şi peire subst. (12v)                                           
plumânii        subst. (61r)                                           
săninu          subst. (21r)                                           
sor                                                                    
sorţu           subst. (45r) „soartă”                                  
soţie           subst. muiare măritată (21r), om însurat (21v)         
strămurare      subst. „bold”                                          
strigele        subst. v. arom. striga                                 
tăune           subst. muscă de cal (6V)                               
undezu          vb.    „a fierbe” (20v)                                
XXXV
Cuvinte neolatine
amor         subst. (23v)                                     
colunel      subst. căpetenie peste ostaşi (45v)              
desputaţie   subst. „expunere, conferinţă” (25r)              
iştrumentu   subst. „unealtă” (20v)                           
humădu       adj.   (59v)                                     
notar        subst. scriitoriu (40v)                          
oraţie       subst. „cuvânt introductiv” (28v)                
satesfacţie  subst. (39r)                                     
referendariu subst. „procuror” (28r)                          
                    Cuvinte slave                             
basne        subst. „poveste” (58v)                           
bogoslavu    subst. „teolog” (37v)                            
bogoslavie   subst. „teologie (57v)                           
bortă        subst. „vas” (47r)                               
capişte      subst. „templu” (29r)                            
cogor        subst. „foarfece de vie” (45r), inexistent în DA 
colunu       subst. „măgar sălbatic”                          
croznie      subst. „sarcină” (72v)                           
dulâcuş      subst. „snop” (73v)                              
icnescu      verb   „îm vine greaţă” (8V), „plângu” (40v),    
odaniia      subst. „răsplătire” (12r)                        
otpust       subst. „slobozenie”, „lăsare” (12r)              
plaştaiţă    subst. „epitaf’ (32r)                            
pogonici     subst. „plugar” (35r)                            
polecră      subst. „poreclă” (33v)                           
postavă      subst. „loc de faină” (6V)                       
postri       subst. „smerenie” (32r)                          
rast         subst. „splină”(66v)                             
sprăjesc     verb   „gonesc” 12r                              
sprăjire     subst. „gonire” (12r)                            
strişte      subst. „noroc” (7V)                              
şiştariu     subst. (34r)                                     
tragă        subst. (70v)                                     
tripianeţ    subst. „triod” (70v)                             
XXXVI
Cuvinte de origine greacă
cambur       adj. „cocoşat” (35v)               
cardama      subst. „plantă” (5r)               
fliar        adj. „vorbăreţ” (4V)               
horă         subst. tindă (31v)                 
metoh        subst. „schit” (în DLR, sub metoc) 
             Cuvinte de origine turcă           
cafaltâcu    subst. fruştuc, gustare (45r)      
caluvri      subst. cioboţ, cioboate (30r)      
chiminţie    subst. lăută (50r)                 
             Cuvinte de origine germană         
fruştucu     subst. gustare (45r)               
spaţir       subst. „plimbare”(4 lr)            
bişugu (33v) Cuvinte de origine maghiară        
meşter (51r) subst. „belşug”                    
             Cuvinte de origine necunoscută     
ciocoi (llr) verb „a linguşi” (45v) „a răsfăţa” 
râfil        subst. „vîrtelniţă”                
zgripţor     subst. „vultur” (4V)               
Formaţii pe teren românesc din elemente de diverse origini
LATINE                          
amiazăzi  subst. (51v)          
cruntezu  verb „a sângera” (4V) 
curmăratu adj. „supăratu” (2V)  
XXXVII
făţuiescu     verb       „a colora” (74v)                        
gustareţu     adj.       „gustatu, cel ce poate să guste” (22r)  
împărăcheare  subst.     „răscoală” (32r)                        
însânuiescu   verb       „a-şi însuşi” (39r)                     
legiuitor     subst      Jurist” 54v                             
limburuş      subst.     „epiglotă” (32r)                        
mănuşă        subst.     „toartă” (73r)                          
meardere      subst.     „ştergere” (32r)                        
păscos        adj.       „cu peşte” (74r)                        
pieste        subst.     „prăpăd” (12v)                          
poporaş       adj.       „din popor” (28v)                       
purcăreaţă    subst.     „cocină5" (23v)                         
trufăşescu    verb       „a se mândri” (71r)                     
secăţâvu      subst.     „uscat”(55v)                            
uncheoaie     subst.     „mătuşă” (37v)                          
SLAVE                                                            
boltescu      verb                                               
dvorescu      verb       „stau de vreun lucru să se umple” (58r) 
gâceală       subst.     „prorocie” (74v)                        
iadovescu     verb       „a căsni, a chinui” (45v)               
împrelăstitor subst.     „amăgitor” (37l)                        
împrelastire  subst.     „amăgire de norodu” (3r)                
înhrănescu    verb       „a hrăni” (35v)                         
mosorâtu      adj.       „umflat” (66r)                          
năstăvescu    verb       „a inspira” (30r)                       
naimitu       adj.       „uimit” (20r) (38r)                     
nedumesnică   adj.       „neîmblânzită” 38r                      
pomesteală    subst.     „pardoseală” (59v)                      
povărnescu    verb       „a coborî55 (731)                       
prilestitor   adj.       „amăgitor” (66v)                        
prilăsteală   subst.     „amăgire5 (66 v)                        
sporavu       adj.       „cu mânie sălbatică” (3r)               
stânjâniri    subst. pi. „întreceri sportive” (66v)              
volnicu       adj.       „slobod” (3O1)                          
zavistuiescu  verb       „a invidia” (72r)                       
zăbrădesc     subst.     „a acoperi” (46v)                       
XXXVIII
DE ALTE ORIGINI
comiţăl         subst.    „vizitiu” (6V)
conăcescu       verb      „găzdui” (46r)
Posibile schimbări de cod (preluarea unor cuvinte străine)
anafora     avoccpopa    purtare de cuvânt să zice anafora (9r)                 
analoghion  dvaXbyiov    „suport pentru cărţi bisericeşti” (8V)                 
astronomie  aaxpovojila  (15v)                                                  
cămpănire   KoqiTcdviapa „bătaie de clopot” (42r)                               
canavăţ     KavaPdx^o    „canava, pânză tare” (42r)                             
caponu      Kowtovioa;   „cocoş îngrăşat pentru tăiere” (42v)                   
cătărgar    Kaxepydprjq  „şarlatan” (43v)                                       
colaină     KoXxxtva     lănţuş de aur (45v)                                    
ortografie  opGoypoapla  „ortografie, dreaptă scriere, scrisoare tocmită” (571) 
patrahil    7caxpa%lA,i  (60r)                                                  
podagrie    7co5dypa                                                            
prochimenon 1            „boală de durerea picioarilor” (61v)                   
            î            „cu condiţia să” (63r)                                 
proiestos   rcpoeaxa;    „şef al unei comunităţi în Imperiul Otoman” (63r)      
scumbrie    cncoupPpl    „scrumbie” (66r)                                       
stadiu      axdSiov      locu de stânjăniri „stadion” (4V)                      
trementine  xpepevxlva                                           „răşină” (70v) 
                                                                        Calcuri 
       ’Avapxta „anarhie”, nestăpânire, neîncepătorie, împărăcheare (8V) Kocivoxopla „inovaţie”, noao tăiare, noirea legii (40v)
       Kojijia tăiare „virgulă” (46r)
       Aiţioppayia curgere de sânge, ,,hemoragie”(4v)
       Noţiuni lexicalizate perifrastic
       „recapitulare” ’AvaKEcpataxiaxnq (10r) „închiiare, adecă închiiarea a multor cuvinte sau pricini întru un cuvânt sau într-o pricină, cuvânt scurt cuprinzând”).
       „colonie” (13v) ’A^onda. „Mutarea lăcuinţei la altu loc”.
       „epilog” ’EmXoyoţ. (32v) „Sfârşitul vorbei şi a scrisorii, coneţul cuvântului în care să cuprind şi să aleg şi să hotărăsc toate cele mai sus zise”.
XXXIX
       „etimologie” ’ETOj.LoX.oyia (33v) „Tâlcuirea cea adevărată a cuvintelor”.
       „labirint” AoJîtipivGoţ* (48v) „Grădină cu multe împletituri şi fealuri de loaze, în care nu ştii să te întorci pă unde ai întratu.
       „meterez” n<xpaaTfj8i f|TOi           (58v) „Tabiile cetăţilor sau
stangurile unde stau ostaşii de bat războiu sau coşurile cele umplute cu pământ pe zidul cetăţii, stând ostaşii după iale şi sprijinesc pe vrăjmaş să nu să apropie”.
       Termeni anatomici echivalaţi cu unităţi lexicale deja existente ’ApTripta „ arteră” vână (14v)
       AdpuyYOţ „laringe” gâtlej (48v)
       Probleme de traducere
       Bilingvismul coordonat al primului redactor reiese din varietatea adecvată prin care echivalează elementul lexical de compunere eu
       Euyvcoţioouvrj     „recunoştinţă”     mulţămită cunoştinţă   (34r)
       EuccpăaTn^         „mulţumire”        bună plăceare (34r)
       EoSOdjkx;          „bine dispus”      veasel cu inima (34r)
       Serii sinonimice
1) Serii sinonimice de doi termeni
       ajutor, ajutare (18r) arătare, arătătură (24r) cetăţeanu, orăşanu (61v) curvă, talaiţă (61v) desime, desiş (24r) doftor, lecuitor (39r) feluire, feliurime (61v) înţelegere, priceapere (12r) jir şi ghindă (18r) metoh, schitu (52r) movilă, măgură (18r) purcăreaţă, cocină (74r) purgător, mergător (52v) silitoriu, silnicu (8r) săgetător, arcariu (26v)
XL
       sitivire, sitireală (21r) stâlpare, ramură (50r) tina, noroiu (48v) ţol, ibâncă (65r) vargă, nuia (19r)
2) Serii sinonimice de trei termeni
       Substantive:
       basma, maramă, mânăştergură (51r) ciorală, ştirală, oţezeală (67r) diată, aşăzământu, teinuire (25r) felinar, luminător, candelă (50r) huietu, strigare, chiotu (67v) născător, tată, părinte (22r) născător iu, făcător, roditor (23r) neplecare, nesupunere, neascultare (15r) osârdu, sârguială, nevoinţă (32r) pâră, sicofantia, năpastă (34r) poiezeală, potopu, vărsarea apei (61r) stăpân, puternic, biruitor (31r) trufie, semeţie, mândrie (32r) vinaru, vinăriceru, cârciumaru (46r)
       Adjective:
       Curatu, lămuritu, născutu curatu (59r)
       Verbe:
       asudezu, mă năduşescu, făcu sudori (39r) întorcu, învârtescu, învârtejescu (24v) mă limbuţescu, răspunzu, nu-m astup gura (22r)
3) Serii sinonimice de patru termeni
       Substantive:
       certare, dojană şi gâlceavă, sfadă (26r) rânduială, aşăzământ, stare, aşăzare (67r)
       Verbe:
       căznescu, chemare, muncescu, iadovescu (26v) rustruiescu, tocmescu, punu la rânduială, aşăzu (37v)
XLI
       Adjective:
       osebitu, intr-alt chipu, altu fealu, cu deosebire (25r) viteazu, slobodu, de bunu neamu şi curatu al neamului (59v)
4)  Serii sinonimice de cinci termeni
       Substantive:
       diiavol, dracu, pârâş, pâriş sau luminatu (24r) îndestulare, bişug, norocire, berechet, ieftinătate (17r) neamul, fealiul, limba, naţia, seminţia (22r) răzvrătire, prăpădire, tăierie, prodare, stricare (25r)
       Adjective:
       alunecos, vâscos, unsuros, cleios, lipicios (22r)
Observaţie
       Nu toate seriile respectă riguros categoria morfologică a primului termen:
       ciocoiu, şiretu, mâlcomiş (39r) (cuvântul-titlu grecesc e un substantiv)
XLII
                   NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
       Din motive obiective, adică imposibilitatea de a consulta celelalte două manuscrise, ediţia de faţă reproduce din stema dicţionarului greco-român (cu trei variante manuscris), varianta de mijloc, datată 1796.
       Manuscrisul se păstrează în colecţia BAR sub cota ms. rom. 1577.
       Ediţia propriu-zisă cuprinde transcrierea şi o comparaţie cu sensurile contemporane din greacă pentru literele A-Q (indicate după bară).
       Pentru litera A se face o comparaţie suplimentară cu dicţionarul G. Ioanid din 1863. Ceea ce s-a preluat din acest dicţionar este trecut intre paranteze drepte şi reprodus anastatic. Din raţiuni de economie, primul sens al cuvintelor trecute între aceste paranteze drepte nu e precedat de cifra 1.
       Transcrierea textului dicţionarului s-a făcut fără modificări pentru partea grecească, care cuprinde atât greşeli, cât şi multe variante originale. Corecturile s-au făcut implicit după bară. atunci când termenii au corespondent în limba greacă contemporană (considerată într-un cadru foarte larg, respectiv consultând dicţionare cu aproximativ 150 000 de cuvinte (Babiniotis)). în felul acesta s-a evidenţiat şi caracterul preponderent neogrecesc al dicţionarului.
       Sensurile din dicţionarele de greacă modernă sunt date după bară. Sensurile din dicţionarul Ioanid sunt date între croşete.
       Ediţia noastră are ca scop, pentru segmentul românesc, transpunerea în alfabet latin a unui dicţionar românesc scris în alfabet chirilic. Am menţinut toate oscilaţiile grafice care decurg din uzul lingvistic.
       m a fost transliterat ca ia ia iniţiale de cuvânt şi de silabă şi ca ea în restul ocurenţelor.
       Succesiunea ’u* a fost menţinută.
       t* a fost transcris cu a sau â/î, după situaţia din limba literară de azi.
       oi*, o a care corespund segmentului [uă] [ua] din limba română contemporană, au fost menţinute ca atare.
XLIII
       Slovele suprascrise au fost coborâte în rând, fără a mai fi marcate în text. Omisiunile unor litere greceşti sau slove au fost completate între paranteze. De fapt, a fost vorba la partea greacă de cuvântul dvOpamoq şi la partea românească de cuvintele dragoste, voievod şi de numele lunilor anului,
          final apare atât după consoane simple, cât şi după grupuri consonantice. Neexcluzând reflexul unei maniere grafice, ne-am ghidat totuşi şi după logica unui vorbitor nativ al dialectului aromân (v. DIARO: XVII-XVIII, unde norma e -u general, asilabic după o consoană simplă şi silabic după un grup consonantic) şi am reprodus [u] final acolo unde îl marchează copistul.
       n aflat în faţa labialelor a fost transcrisă ca m.
       Formele neaccentuate ale pronumelor personale şi reflexive au fost transcrise cu cratimă.
       Numărul filelor a fost indicat interliniar.
           IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢĂ
Babinionis, Lexiko = Babinionis, Gheorghios, Aeţim vrţg vâag eÂÂTjvifcrfg yXtbooag, Atena, 1998.
BAR = Biblioteca Academiei Române.
Berechet, Şt. = Un dicţionar neogrec-român în manuscris de la începutul secolului al XVIII-lea, în Revista istorică, XXII (1936), p. 138-40.
Chivu - Gheţie, CILRL = Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Gheţie, Alexandra Moraru, Emil Suciu, Floarea Vârban, Florentina Zgraon (autori); Ion Gheţie, Gheorghe Chivu (coordonatori), Contribuţii la istoria limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), Cluj, 2000.
DA = Dicţionarul limbii române, tomul I, părţile I—III, tomul II, părţile I—III, Bucureşti, 1913-1949.
DDA = Tache Papahagi, Dicţionarul dialectului aromân general şi etimologic, Bucureşti, 1974.
DER = Alexandru Ciorănescu, Dicţionarul etimologic al limbii române, Bucureşti, 2002.
DEX = Academia Română, Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a Il-a, Bucureşti, 1996.
DIARO = Matilda Caragiu Marioţeanu, Dicţionar aromân (macedo-vlah), Bucureşti, 1997.
Dimaras = Istoria K. Th. Dimaras, Istoria literaturii neogreceşti, Bucureşti, 1968.
Dimitrakou, Lexikon = Dimitrios V. Dimitrakou, Neon lexicon,Atena, 1969.
DLR = Dicţionarul limbii române (DLR), serie nouă, Bucureşti, Tom. VI, 1965-1968, tomul VII, părţile I—II, 1969-1971, tomul VIII, părţile I-V, 1972-1984, tomul IX, 1975, tomul X, părţile I-V, 1986-1994, tomul XI, părţile I-III, 1978-1983, tomul XII, partea I, 1994, tomul XIII, partea I, 1997, tomul XIV, 2000.
XLV
DLRTR = Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780). Termeni regionali, Bucureşti, 1987.
Eineder, Paper Mills = The Ancient Paper-Mills of the Former Austro-Hungarian Empire and Their Watermarks, Hilversum, 1950.
Elian, Bizanţul = Bizanţul, biserica şi cultura românească, Iaşi, 2003,
       p. 262-266.
Gheorgopapadakos = A. Gheorgopapadakos, To peyâXo Xeţiicâ vqg veoeXXrjvtKTjq yXdxxootg, Salonic, 1980.
Gheţie, Introducere = Ion Gheţie, Introducere în dialectologia istorică românească, Bucureşti, 1994.
Ioanid = G. Ioanid, Dicţionar elino-românesc, Bucureşti, 1864.
ILR = Istoria lingvisticii româneşti (coord. lorgu Iordan), Bucureşti, 1973.
Pelin = Valentina Pelin, Colecţia bibliotecii mănăstirii Noul-Neamt (sec. XVI-XIX), Chişinău, 1989.
Rizescu, Lexiconul = I. Rizescu, Lexiconul greco-român dintr -un codice miscelaneu de la 1625, în SLLF II, 1972, p. 393-407.
Russo, Un cuvânt = Demostene Russo, Un cuvânt despre lexicografa greco-română, în Hector Sarafidi, Dicţionar grec-român, 1935.
Seche, Schiţă = Seche Mircea, Schiţă de istorie a lexicografei române, Bucureşti, 1966.
Sfini, Glossomatheia = Alexandra Sfini, FXaxjoopăOeia jcai XeţiKoypoupiicâg ano7teipeg ong Hyepovieg, în Eranistis, Atena 1999, p. 90-107.
Skarveli-Nicolopoulou, Mathemataria = AryeZtKtj XxocpfiâXTi-NikoXotiovXov Ma&rjfiarâpia rcov EXXtjhkcov oxoXeUov Karâ vqv TovpKOKpa'da, Atena, 1994.
SLLF = Studii de limbă literară şi folclor.
Ştefanescu, Opere = I. Ştefanescu, Opere istorice, Bucureşti, 1943.
Ursu, Şcoala = Şcoala de traducători români din obştea stareţului Paisie de la mănăstirile Dragomirna, Secu şi Neamţ, în Românii în reînnoirea isihastă, Iaşi, 1997.
Vârtosu, Paleografia = Emil Vârtosu, Paleografia româno-chirilică, Bucureşti, 1968.
Vlahos = Vlahos Gherasimos, Grjaavpdg rfjg eyKVKXoTcatSucfjg făaecog TexpâyXcoaoog, V eneţia, 1801.
XLVI
                 DICŢIONAR
             9
f.2r.
’APocviaxfiţ. AiâfioXoţ. Pârâtu. Năpăstuitoriu, [(al doilea termen):
1.  calomniator, zavistuitor 2. împotrivitor, de bănuit... (bis.): diavolu, Satana] / (al doilea termen) „diavol, Satana”.
’Afkxvioc. Aux|3oXfj. Pâră. Năpăstuire. [calomnie zavistnică, pâră, bănuială] / a|3avu4 1. „calomnie” 2. „pagubă”.
’A^ocvi^cd. AiaPAMxa. Pârăscu. Năpăstuiescu. [petrec ceva printr-altu ceva, sau de la o margine la alta].
’ApavumKtx. Cu pâră.
’Afkipexoţ. vezi AKoupacrroţ.
’APocadvtaxoq. vezi ’ATtpxbprixoţ.
’Aj3(iaTaKToq.vAT^ri0o<;. Nesuferitu. Nepurtatu şi nebiruitu însemnează, [neardicatu (de multă greutate); fig.: nesuferitu] / (primul termen) „insuportabil”.
’ApdcaxaKxa. ’AGAxjxax;. Cu nesuferire. Nepurtatu./ (primul termen) „de nesuportat”.
vA|ia(poq. ’AxpcojidTtaxoq. Nevăpsitu. [(primul termen): nemoiatu; nevăpsitu] [(al doilea termen): nefaţuitu, necoloratu, nevăpsitu] / „nevopsit” „fără culoare”.
’APfkiţ. Stareţu. Igumenu. Arhimandritu. Bătrânu / „abate”.
’ApSăMnc. B8ăAAa Lipitoare [(al doilea termen): 1. lipitoare 2. (rar) pSăAAxov] / (ambii termeni) idem.
Apăpoioq Neîntăritu. Nestatornicu. Neadevăratu. [1. (depre omu) nestatornicu, schimbăciosu. 2. (despre lucr.) neincredinţatu, îndoiosu, neautenticu] / „nesigur, neclar”.
’AJiePoaocrbvri. Neîntărire.
’Aptaoxa. ’Apt&atax;.. Fără de silă. Slobodu. De voie. [fără silă, de bună voe] /
1.  „de bună voie, fără a forţa” 2. „în mod spontan*.
’ApiaoToq. Nesilitu. [l.nesilitu 2. necercatu sau nepriimitor de silă, slobodu (în explicare de zicere sau înţelesu) nesilitu, firescu.] / 1. „neforţat, nesilit, neconstrâns, de bună voie” 2. „spontan, firescu” *.
vApAxxPa. ’ApXxxpcăţ. Cu nestricare. întregu. / „în mod inofensiv” „în chip întreg, nevătămat”.
         Urmează asterisc, ce semnalează o interpolare.
1
vApXe7Cxa. ’Aop&TCOQ. Nevăzutu. / (al doilea termen) „pe nevăzute”.
''ApXfTixoq. ’Aopaxog. Nevăzutu [nevăzutu sau nepututu a se vedea 2. (act. şi cu gen) nevăzătoru.] / (al doilea termen) „nevăzut”.
Ajiof|&r|xa. AjioriGiŢDCoţ. Fără de ajutoriu. / „fără ajutor/sprijin”.
’AJ3of|0rixo(;. Neajutoritu. [lipsitu sau nepriimitoru de ajutoru; netămăduitu, de nevindecat] / „lipsit de ajutor”.
’ApâXexov*.
vAPoXoţ. Târziu, [(calu şi alte dobitoce) care nu şi-a schimbatu încă dinţii tânăr sau 2. care nu-şi mai schimbă dinţii (adică) a crescut desăvârşit.] / (d. oameni) „nedaptat”; (d. lucruri) „incomod”.
Appocdji. Avraam / Avram. vAPpocaxoţ. Nefiertu. / idem.
vAppeKXO<;. vAPpex°?* Neudatu şi neploatu. [neudatu, neploatu] / (primul termen) „neudat” (al doilea termen) „neudat, peste care n-a ploat”. vAJ3uaaoţ. Adâncul cel fără de fund. [adică cel fără de fundu, foarte adâncu (şi fig.) nemărginitu, nenumăratu / (subst.) 1 .prăpastie, adâncime nemărginită
2.  abisu, mulţime nemărginită de ape sau apele în generalu şi 3. iadu, tartaru] /
1.  groapă oceanică 2. haos. 3. (fig.) prăpastie, distanţă mare 4. Iad, Infern” (vezi ’ASbvaxov.).
vApAxxaxoq. Fără de odrasle, [cel ce nu, sau anevoe resare, sau nu poate să dea vlăstaru, neroditoru (fig.) netrepnicu, nefolositoru].
’AJM^aaxoq. Nesuptu.
’ApoaKTjxoq. Nepăscutu. [locu care n-are (sau este neîndemânatic spre) păşune, sau nepăscutu încă].
’AfkxDAia. Nesfatuire. [1.nesocotire, nerozie 2. rea povaţă 3. lipsită de voinţă; nehotărâre.] /1. „nehotărâre” 2. „lipsă de voinţă” 3. (med.) „abulie”. ’ApobXrjxov. catEp Trapa xiţv yvthprjv fjpxov yLvexat. xoxrpov. Lucru ce să face afară de socotinţa noastră, întâmplătoriu. [ceea ce se face fără voea noastră, adică o nenorocire sau îmtâmplare] / (al doilea termen) „întâmplător”. APpoxux Neploare. [appoxta = avopPpta. Secetă, lipsă de ploaie]. ’Apupaewoţ 5ăppa. dv6pyaoxov Săpţia. Piele nelucrată, neargăsită. [ojMpoE'Oxoţ neargăsitu, netăbăcitu].
’AyaBd. ’Aya0âq. Bine.
         Urmează asterisc, ce semnalează o interpolare.
2
’AyaOcx;. ’EcGAdţ. Bunu. [(primul termen)l.bunu. 2. viteaza, curajos
3.  înţeleptu, cinstitu; virtuosu; (dar rar şi) frumosu 4. hamicu, îndemânaticu în ceva. 5. folositoru, bunu la ceva (mai cu seamă în med.) 6. (pentru vite şi neînsufl.) cel cu bune însuşiri, desăvârşitu în felul său] / 1. „bun” 2. „virtuos” 3. (d. lucruri, situaţii) „folositor, de bun augur”.
’AycxOooT&vri. Bunătate. [dyaGoxxtivri = ayaGomy; cualitatea bunului, bunătate.
2.  (biser.) fericire].
’AydXux. ’Hpăjia. Incetu. / „agale, încet, fără grabă”.
’AydAxa dydîtoa. |3d8r|v. încetişor. Cu linişte. Cu cumpătu. în vrâfu degeţilor. ’AyaMlaoiţ. Veselie, [bucurie mare, veselie; fălire].
’AyaAlxewoq. ’AKoXdKE'Otoq. Nerâzgâitu. Nerăsfăţatu. Neciocotiiţitu sau neşeretlicuitu. / (al doilea termen) „nelinguşit”.
’AydXXojiai. Mă veselescu. [1. (miji.) mă falescu, mă mândrescu mă îngâmfezu 2. mă bucuru, mă dezmierdu, aflu mulţumire şi plăcere la dobândire sau întrebuinţare de ceva.] / a se bucura mult; a se distra”. vAyaÂp,oc. vezi dvSpidvra. [l.or ce, pentru care se făleşte cineva, fală, podoabă 2. consfiinţire, prinosu, podoabă de templu. 3. idolu (icoană sculptată, săpată) statuă.] / (primul termen) „statuie”, (al doilea termen) bust”. ’AyavaKm vezi Mavt^co. [dyavaKT&a-a> l.mă doare (despre trupu şi mai cu seamă despre dinţi, când es întâi 2. (despre sufletu) mă necăjescu, mă mâhnescu, mă plângu]/primul termen „a se nelinişti”.
’Ayd7tr|. Dragoste. Liubov. [dragostea, amoriu] / „dragoste, iubire”. ’Ayajrripâva. ’AyaTrqTEpd. ’AyajrnTOQ. Cu dragoste, [(al treilea termen:
1.bucuros cu mulţumire 2. abia şi anevoie],
’AyaTcrjxucfi. 'Exaipa. Ibovnică vezi ’AStivatov. [prietenă, soaţă..., ţiitoare, .. .curvă] / [al doilea termen] „prostituată”.
’AyanriTiKog. Iubitoriu. [aplecat spre dragoste, prietenosu].
’AyaTcrjUKoq. ’EpcoriKoq. Ibovnicu. / (primul tennen) „amant”. ’AyaTrrjxiKourţiKoq. Drăgăstos. Drăguleţ mai bine a zice.
'Ay&m\G\ţ. Iubire. Dragoste. / idem.
’Ayarri^oţuxt. EuvtiBeţioa. Mă împrietenescu. Mă îndrăgostescu. *
       * Urmează asterisc, ce introduce o completare la margine: iubită şi priiatenă să zice âraipapăXXov („mai corect”) ipăcnpwt.
3
Aya7U^co. Eipr|VoroiG). împăciuiescu. [înpacu, învoiescu] / (primul termen) „a reconcilia”.
’Ayaiico. ’Epâ. Iubescu. [(primul termen): 1. iubescu cu dragoste prietenească sau amoroasă pe cineva... 2. mă mulţumescu, mă îndestulezu, cu plăcere priimescu.] / (primul termen) „a iubi”.
'Ayawco mAXA. mepqroAj6&. Prea iubescu. Foarte iubescu. ['6rcep(piXj©: iubescu prea mult] .
’Ayara) KaX,f|T£pa. ripoaipaOpai. Iubescu mai bine. Mai bine alegu. [(al doilea termen): iau (şi fig. hotărăscu) ceva dupe alegerea mai mult decât alta, preferu] / (al doilea termen) „a prefera” .
’AyaGoSorrjQ. Dătătoriu de bunătate, [dătătoru-oare de bune] .
’AycxGoet&nţ. Cu de bunătate, [cel ce seamănă a bunu, cel ce are faţă,
dispoziţie, aplecare de bunu sau spre bine],
f.2v.
’AyocSoepyriţ. Lucrător de bine. [aşa să numia în Sparta, cei cinci ce se alegiau în fie care anu dintre călăreţii cei mai bătrâni, care se trimiteau pentru trebi de ale statului unde era trebuinţă] / bine făcător.
’AyaTtTipivoţ. ’AyaTCTycoq. / (ambii termeni) „drag, îndrăgostit”.
’AyaBoTcpeTrfiţ. Cu bună cuviinţă. De bună cuviinţă, (sau) [1. cuviinciosu bunilor 2. gata şi îndemânaticu spre a face bine].
’AyaGoTcoia. Facere de bine. [idem].
’AyaOoTâteia. Săvârşire de bunătate, de bine. [săvârşire de bine sau desăvârşită bunătate].
’AyaGoxe^fjţ. Săvârşitoriu de bine, de bunătate, [săvârşitoriu de bine, sau desăvârşitu bunu].
’Aya0orcoio<;. Făcătoriu de bine, de bunătate, [binefacătoru] / „binefăcător”. ’AyaBorcpeTtGx;. Cu bună cuviinţă. încuviinţatu bine. [precum se cuvine bunilor].
’Aya0o(pi)f|q. Cu bună fire. [cel din natură bunu sau cu natură bună]. * * ***
         * Urmează asterisc, ce semnalează o interpolare.
           Urmează un asterisc care semnalează o interpolare.
         ***
            Urmează o cruciuliţă care semnalează încheierea interpolării.
4
’AyocvaKTG). Tânjăscu. Mă scârbe seu. Mă mân iu. [l.mă doare (despre trupu..) 2. (despre sufletu) mă necăjescu, mă mâhnescu, mă plângu...] /
1. „a se înfuria” 2. „a obosi”.
’AycMirţTâov. Să cuvine a iubi. Trebuie a iubi. Să cade. [’AyocTnyuăoţ vrednic a fi iubitu]/.
’AyotpiKov. Bureate albu care să face prin copaci, [un fel de ciupercă albicioasă ce resare pe copaci şi iasca se face dintr’însa].
AyydpEia. ’Ayyccpeia. Angara. Lucrare fără de voie. [1. treaba angarilor
2.  (la cei noi) slujbă fără de voie şi fără de plată] / 1. „corvoadă”
2. „clacă”3. „prestaţie”.
’Ayyopelxo. ftpoq qpopxtyiov. Biâ£co. Silescu la lucru far-de voie, la sarcină, [l.îndatorezu pe cineva cu sila a face ceva fără plată, angarezu 2. vezi vAyyapo<; slujescu ca angaru sau 3. slujescu la angara sau podvadă]. vAyyeXo<;. înger, [l.dătătoru sau aducătoru de ştiri,vestitoru (de unde)
2.  îngerii] / idem.
’Ayyapciov. Drumul sau sarcina, şi lucrul ce l-au facutu cineva cu sila, fără de voie. [ceea ce se atinge de angaru... alergarea de la o distanţă de angaru până la alta].
vAyyapoc; 6 dyyaponţievcK;. Cel silitu la lucru fără de voie. [1. curieru de Persia. 2. cel ce slujeşte de angara (mai cu seamă la poştă) muncitoru, cărătoru de poveri... 3. ţăranu, bădăranu, nepoliticitu].
’Ayyeîov.Vas. [vasu în care se păstrează ceva. (prin urm.) sacu ,cutii, Iade... 2. (med.) canale, vase care cuprind umezelele trupului, vinele, arteriile 3. (bot.) teaca seminţelor plantelor] / 1. „vas” 2. (med) „vas de sânge”.
’AyyelSiov.Văscior. [dim. al lui ’Ayyeîov]/.
AyyeioOf|Kri. ’AyyeiQfjKTţ. Tocu de vase şi locu de vase. [’AyyoGlţKTi
păstrătoru, dulapu de (sau orunde se ţin) vase]/.
’Ayye^ta. Veaste. înştiinţare, [ştire, veste 2. propunere sau poruncă făcută prin trimisu] / „ştire, veste, anunţ” „înştiinţare, comunicare”.
’AyyeXiKoq. îngerescu. [(bis.) încerescu] / „îngeresc, de înger”. ’Ayyoupi.atKUoq. Crastaveate. [5AyyonpiovvAyyo'Opov(T6) 1. crastavete 2. pepene verde] / (primul termen) „castravete” (al doilea termen) „planta de pepene”.
5
’AyyiaxpefXD. Aete&^co. Undescu. [(al doilea termen) puiu momeală în undiţă... (prin urm.) prinzu (fig.) momescu, amăgescu] / ayKiaxpdrvco 1. „a pescui cu momeală” 2. „a pune momeală în undiţă” 3. (fig.) a bloca într-un loc” (al doilea termen) „a momi”.
’Ayylcxpi. vAyictcrxpov.x6. Undiţă cu care prindem peşti, [undiţă şi orice seamănă cu dânsa] / idem.
’AyeAA&x.fj pofiq. Vaca. [(al doilea termen)l. bou; (fem.) vacă 2. piele de bou... curea; biciu... pavăză 3. un felu de monetă 4. un felu de plăcintă...
5.  un felu de peşte 6. bou, adică prostu]/ ayyeXdcSa „vacă” p68i „bouv. ’AyeXaSAici. BotSiov. Văcşoară.
’Ay&ocaxa. Fără de râs. / „fără a râde”.
’AyeXxxota. ’AyeXaaxia. Nerâdere. [nerâdere, posomorâciune] / „lipsa râsului”.
’AyâXocaxoq. Nerâzătoriu sau cel ce nu iaste vreadnicu de râs ci de întristare, de mânie. [1.nerâzătoriu, greu, posomorâtu 2. nepriimitoru de râsu, tristu vrednicu de milă] / 1. „morocănos posomorât” 2. „care nu poate fi înşelat”.
’AyăXti.aovii^u; £<jboov 67touov5t|71oxouv.Turmă şi cireadă. Adunare a orice fealiu de dobitoace, [ciradă de vite; (fig.) mulţime de oameni adunaţi la un locu] / 1. „turmă, cireadă” 2. (fig.) „mulţime dezorientată”.
’Ayăjiiaxoq. ’ArcXfipcDXOţ. Neumplutu. Neplinu. [(al doilea termen)
1. neumplutu sau nepututu a se umplea; 2. nedesăvârşitu, neîmplinitu
3.  (fig.) nesăţiosu] / (primul termen) „neumplut” (al doilea termen)
1. „neumplut” 2. „neplătit”.
’Ayăveia. Prostimea neamului. [1. prostie de neamu 2. cualitatea neamului necinstitu... 3. josime, prostie de simţământu] / „necuviinţă, grosolănie, mojicie, bădărănie;faptă necuviincioasă”.
’AyeveaAAynxoţ. Nenumăratu în neamu, după neamu.Cel ce nu i să ştie înceaperea neamului, [cel fără genealogie, adică necunoscutu despre origina sau începutul neamului său].
’Ayâveioţ. Fără de barbă, [cel fără barbă].
’Ayevnţ. Fără de neamu. [1. nenobilu 2. negenerosu, neviteazu 3. lipsitu de copii] / 1. „nerespectuos, nepoliticos, josnic, mitocan, trivial 2. „asexuat”.
6
’Ay^wnTOc;. Nenăscutu şi cel ce nu are începutu de naştere şi cel fără de neamu. Streinu. [1. nefacutu, necreatu 2. nefostu niciodată] / 1. „care nu s-a născut încă” 2. „care n-a născut încă”.
’AyevtKoc. Mojiceaşte. Prosteaşte.
’AT|6ffl<;.,A,n0ax;. Neobicinuitu. [peste cele obicinuite].
’Ayswia. Nebărbăţie.
’Ayewlfe. Nebărbatu. Moale. Fără bărbăţie.
vAyo'oaxoq. Negustatu şi flămându. Cel ce n-au mâncatu. / „fără gust, lipsit de eleganţă”.
’Ayo'iKTTtot. Negustare. Postire.
’AyedjpYiTTOţ. Nelucratu. Nearatu. [l.(locu, ţarină) nelucratu, neculivatu sau neplugăritu 2. (omu) neîndemânaticu, nedestoinicu la plugărie]. ’AyipocaTOţ. ’Aytpaxoq. Neîmbătrânitu. Netrecutu în vârstă. / ocyăpacrecx; „neîmbătrânit”.
’AyripacTia. Neîmbătrânire. vAyia.Ta.dyia t&v ăyixov. Sfintele sfinţilor.
vAyta.'AytQx;. Cu sfinţenie. Sfântu. Cu cuviinţă, [cu sfinţenie, curăţie, cinstire de Dumnezeu...] / „cu sfinţenie, în chip sfânt”.
'AyidCcD. Sfinţescu. [1. sfinţescu 2. curăţăscu de păcat... 3. consfinţescu, închinu lui Dumnezeu. 4. jertfescu jertfa de totu 5. respectezu, cinstescu, serbezu] / 1. „a sfinţi,a sanctifica” 2. „a stropi cu aghiasmă” 3. „a binecuvânta, a blagoslovi” 4. „a se face sfânt”.
'AytaaţiăvoQ fiyiaaţiâvoq. Sfinţitu. / idem.
‘Ayiaajxâq. Sfinţire. Sfinţenie. [1 .(bis.) sfinţire, consfinţire 2. curăţire de păcatu 3. prinosire, jertfa 4. cea întru Hristosu sfinţenie, curăţie, bună rânduială în fapte 5. sfinţire de apă] /l. „sfinţire” „sfinţirea apei” 2. „apă sfinţită”.
^Ayiaaxfipiov. Locu de sfinţenie, [locul cel sfântu unde se săvârşescu cele sfinte]*.
eAytaa|ia. 'Ayiaaţioq. Osfeştania.şi sfinţire, [(primul termen) lucru sfinţitu şi confinţitu 2. aghiasmă, apă sfinţită] / (primul termen) „aghiasmă, apă sfinţită”.
vAyiov P%ia. Sfântul jărtveanicu. / „sfântul altar”.
* Se repetă după dyuxCTTfiq.
vAyioţ. 'Ayia .''Ayiov. Sfintu (lucru) [sfântu, cur atu, respectuosu, cinstitoru de Dumnezeu...] / „sfânt, sacru”.
Ayuocn)vr|. 'Ayioxrig. Sfinţenie, [(ambii termeni) sfinţie sau sfinţenie] / cAyiocr6vr| şi ayiOTtiTCX „sfinţie, sfinţenie”.
'Ayiaavc\q. Sfinţitoriu.
'Aytaarnpiov. Locu de sfinţenie.
’AyKdcQi.cncdaXoţ. Mărăcinu. Spinu. x6 ockAvGi. [(al doilea termen) aKota)\|r păru, ţeapă, ghimpe] / (primul termen) „spin, ghimpe, ţeapă”.
’AyKocBepoc;. ’AmvGivoţ. Mărăcinos. [’AkAvOivck; facutu de râmpi de spini] / (primul termen) „plin de spini, spinos” (al doilea termen) „de (din) spini, spinos”.
’AymOriKi. ’AmOlq. Mărăcinaş. [(al doilea termen) l.un fel de pasere, stiglete sau piţigoiu 2. unu felu de plantă, cu a căria sămânţă se hrănescu caparii] / (primul termen) „ghimpe mic”.
’AyK&Aoaţ. Braţele.
AyKocXiA^co. Kal aya^i^co. îmbrăţăşăzu. [AymAA£o|JLat = ayicA^opoa îmbrăţişezu, iau în braţe] / „a îmbrăţişa, a lua în braţe, a strânge la piept”. ’AymAA ml. el ml. mfocep. Măcar deşi. Măcar că. [cu toate că, deşi] / (primul termen) „deşi”.
Ayicoc^taojxa. ’Aarcaa|i6<;. îmbrăţişare. Sărutare. Kal dyKaXiacTu;. ts5 abxo. [(al doilea termen) salutare sau sărutare] / (primul termen) „îmbrăţişare, strângere în braţe” (al doilea tennen) îmbrăţişare, sărutare.
’AyKapl^G). Kal dcyyapîţei to yaiSonpi. 'O 6voţ o/kAtcci. Zbeară măgariu. [oyKdoţiai sbieru (ca măgarul)].
’AyKdpiojia ml ayyApiapa. Glasul măgarului. Zbierătură*.
’AyKivApa. KivApa./(ambii termeni) „anghinarie”.
AyicnXxbvG). Kaxawrao. îmboldescu şi împungu. Ghioldescu. [(al doilea termen) înboldescu, înpungu aducând tare durere; (fig.) atingu prea simţit inima cuiva, îl aduc la compătimire] / (primul termen) 1. „a îndoi” 2. „a înţepa, a împunge”.
vAyKDAx>|iaTiA. Kăvnau;. îmboldire. Ghioldu şi împunsoare. [: Kăvxrjaiţ înpungere, sau înţepare, îmboldire].
’AyicnAxfova. x^vrpov. Boldii. Strămurare şi ţepligă.
* Urmează o cruciuliţă care semnalează încheierea intercalării.
8
’AyKuAâTomx;. Locu cu bolduri. Colţuros. Bolduros. înţeposu.
’AyicuXoycoţ. Bolduros. Colţuros. [încovoiatu, gheboşat] / „încovoiat, îndoit”. vAy*cupa. Anghi'ra. Fierul corăbii cu care opreaşte. [l.ancură (ferul sau racul corăbii, ce o ţine în locu); (fîg.) siguranţă, sprijinu, nădejde. 2. or ce instrumentu încovoiatu ca undiţa, cârligu; cuţitoaie de plivit; încovoiatul la vârfu ciomagu al ţăranilor] / „ancoră”.
AyKCDVtxq. ’Ayicajv. Cotu mâinii, [l.or ce îndoitură, încheietură a mădularelor trupului. 2. cotu... 3. marginea, cotitura, colţul unor lucruri...] / 1. „cot”
2.  „colţ (al unui lucru etc.)”.
’AyKcaVi^CD. Dau cu cotu mâinii. [înbrăţişezu şi ţin strâns...]. vAyXccocp(ovo<;. Cu glasu luminatu. Cel ce are glas prea frumos, [cel ce are curatu şi frumosu glasu.].
''AyljwaGoq. Fără de limbă, [l.cel fără limbă, (şi la flautu) fără limbuliţă; fără glasu, mutu 2. lipsitu de elocuinţă... 3. de altă limbă, barbaru] / 1. „fără limbă” 2. „mut”.
’Ayv&vua. vezi ’Av&vua.
vAyva<po<;. ’AXeuKavOoţ. Neînălbitu. [(primul termen) 1. nenălbitu
2.  nedărăcitu, nepieptănatu 3. nedatu la pioă.] / (al doilea termen) „nealbit”. ’AyvG&ptola. Necunoştinţă.
’Ayvoxsla. ’Acppocxâvrj. Nebunie, [(primul termen) necunoaştere (al doilea termen) lipsă de minte, neînţelepciune] / (primul termen) „lipsa cunoştinţelor” „ignoranţă” (al doilea termen) „nesăbuinţă, nesocotinţă”. vAyvcixrax. Fără de minte. Nebuneaşte. Cu nesocotinţă. / „pe neştiute”. vAyvcoaxoQ. Fără de minte. Nebunu. Fără socotinţă, [necunoscutu...
2.  neînsemnatu 3. neînţelesu] / 1. „necunsocut, neştiut” 2. „neidentificat”
3.  „de neînţeles”, f. 3r.
’Ayvoq-vp-vo. Curatu-tă. [l.nepângăritu, curatu 2. înfricatu, necoruptu.
3.  sfintu, neatinsu] / 1. „curat, neprihănit, pur, inocent, cast” 2. „neamestecat”
3.  „imaculat”.
’Ayo6îU. fivouX^ov. Gingiaie.
vAyvo)(ioţ. Fără de minte. / 1. „fără opinie” 2. „prost, nesăbuit”.
AyvrâptDV. Necunoscătoriu. Nemulţămitoriu. [l.nemintosu, negânditu, nepriceputu. 2. nemulţumitoru, nerecunoscătoru 3. nedreptu... 4. cel ce n-are
9
aceeaşi părere cu alţii... 5. cel ce şi-a schimbat toţi dinţii numiţi]/ „nerecunoscător, ingrat”.
’Ayvdbpiaxoq. Necunoscutu. Strein. Necunoscutu şi lucru necunoscutu. /
1. „necunoscut” 2. „de nerecunoscut”.
’Ayofjxenxoq. Nefermecatu. [l.nefermecatu, ne descântatu 2. neamăgitu]/
1. „care n-a fost fermecat” 2. „care n-a fost amăgit”.
’Ayovaxoq. xcoplţ yovaxa. Fără de genunchi, [cel fără genunchi: (la plante) fără noduri].
vAyovo£. Neroditoriu. Nenăscătoriu. Sterpu. [nenăscătoru de copii, sterpu, neroditoru] /1.„sterp, steril, arid, neroditor, neffuctuos” 2. „zadarnic, inutil”. Ayopa. Oâpoţ. Târg. Locul de cumpărare, [locu publicu, unde se adună norodul pentru trebi obşteşti, sau pribate, piaţă, târgu (al doilea termen): târgu, bâlciu] / (primul termen) „piaţă”.
’Ayopd^opai. Mă cumpăr. / „a se cumpăra, a fi cumpărat”.
’Ayop&D. Cumpăr, [petrecu, sau mă aflu des ocupatu de trebi în piaţă...
2.  târguiescu] / „a cumpăra, a târgui”.
’Ayopaîoţ. De târg. Cel rânduitu la târg şi omu neînvăţatu, prostu, de nimic, [l.târgoveţu, neguţătoru, precupeţu. 2.omu de rându; meşteru grosu; grosolanu] / 1. „de piaţă, de târg, al pieţii” 2. „de rând; obişnuit”.
’Ayopavqioq. Legiuitorul târgului. Mai marele. [cârmuitoru,epistatu al târgului, şi celor ce se vând într’ânsul, poliţianu] / „inspector al pieţii”. ’Ayopaau;. ’Ayotipaapa. Cumpărare. vQvncnţ. [(primul termen) cumpărare, târguire(al doilea term). dyopaapa. târguială. lucru de cumpăratu sau de vândutu.(al treilea termen)cumpărare târguire].
’Ayopaoxoţ. ’Anptaxoq. Necumpăratu. Neluatu. [necumpăratu, luatu în daru]. ’Ayopaaxoq. ’Ayopacpivoţ. cbvrjxoţ. Cumpăratu. / 1. „cumpărabil” 2. (fig.) „rar, scump.”.
vAyoupov. Necoptu. Crud. Ciumăratu. Ciumam. / (şi fig.) „necopt”. ’AypdjjjiocxoQ. Necărturariu. Neînvăţat la carte, [necărturaru, neînvăţatu 2. cel ce n’are, sau nu se esprimă cu înscrise] / 1. „analfabet, neştiutor de carte”
2.  „agramat, incult, ignorant”.
’Ayptd)i7tEXov. Vie sau viţă sălbatecă. Laură. fA/ptAjiiteAoţ viţă sălbatică, care rodeşte struguri selbatici].
’AypieAnrixx. Măslin sălbatecu. [l.măslinu selbaticu 2. cel din măslinu selbăticu] / aypisXui „măslin sălbatic”.
10
’Aypte'f*0- ’Aypt^co. Sălbătăcescu. [(al doilea termen) (med.) pricinuiescu dureri şi iritaţie, obrântescu] / 1. „a irita, a enerva, a speria 2. „a se înfuria”
3.  „a (se) îngrozi”.
vAypu)ţ- Sălbatecu. [1. selbatecu 2. (pentru ţarini) nelucratu, necultivatu
3.  (pentru oameni) nedomesticu, aspru, fierosu 4. cu totul datu, stăpânitu de vieo patimă] / 1. „sălbatic” 2. „nelucrat, necultivat” 3. „barbar, crud, neînfricat 4. „primitiv, necivilizat”.
’Aypu&vopm. Mă sălbătăcescu.
’Ayoupt&x. Aguridă / „aguridă, strugure necopt”.
’AypioyaiSapoţ. Măgaru sălbatecu. Colunu.
’AyptoyiSa. Aopicaţ. Căprioară. Capră sălbatecă, [(al doilea termen): căprioară] / (al doilea termen) căprioară.
’Aypioyoupouvov. K&npoţ. Porcu sălbatecu. Mistreţu. [(al doilea termen): l.porcu vieru (sălbaticu) 2. membru genitalu al bărbatului 3. un felu de boală a albinelor.] / (ambii termeni) „porc sălbatic, mistreţ”.
’AyptSi. Orptov. Feară sălbatecă, [(al doilea termen): 1....fiară sălbatică, sau veninoasă; vânatu; şarpe... 2. viermii pântecelui şi ai legumelor...] / (al doilea termen) 1. (şi fig.) „fiară, animal sălbatic” 2. „balaur” 3. „om robust”. vAypo«po<;. vAypa7rco<;. Nescris, [nescrisu...] / „nescris”.
’Ayptbromx;. Locu sălbatecu.
’Ayptdc&x. 'Epryxia. Pustiietate. [(al doilea termen): pustietate, singurătate... lipsă de] / (primul termen) 1. „privire dură” 2. „sălbăticie” 3. „duritate”
4.  „loc sălbatic” (al doilea termen) 1. „pustiu, pustietate” 2. „singurătate”. ’AyptâţiîiXa. Meare sălbatece. / „mere pădureţe”.
’AypioGcopcb. Cautu sălbatecu, groaznicu. vAypiKOţ. Ţăranu. Mojicu.
’AyptoOupoţ. Cu mânie sălbatecă. Sporavu. [sălbaticu la sufletu].
Aypioxiroxoq. OrpubSriq. Sălbăticos. Crudu. Mănios.[ (primul termen) trimite la ’AypioOujioq (al doilea termen) fieros, sălbaticu, dobitocos]/ (al doilea termen) bestial, fioros, animalic, feroce.
’AypioKdvoPov. Cânipă sălbatecă.//<sfem.
’AypioKdpSafiov. Cardama. [(plantă selbatică) cardama].
’AypioKdpiSov. Nucă sălbatecă. vAypiov KocpnSi.
’AypioKocpnSioc. Nucu sălbatecu.
Aypio7rr|yapov. Rută sălbatică. O iarbă.
11
’AyptâpviSa. Găină sălbatică.
’Aypiooâtavov. Selină sălbatecă.Ţelină sălbatecă.
’Aypuxrutaa. Smochinu sălbatecu.
’AypiâcruKov. Smochină sălbatecă.
Aypxodvco. Sălbătăcescu. întărâtu. Aţâţu.
’Aypuxruvn. Sălbătăcire. Kal ’Aypicmiţ. ’Aypiârri'KX. [’Aypiorriţ selbăticie]/
1.  „sălbăticie, cruzime, ferocitate asprime”.2. „ mitocănie”.
’Aypiepâvoţ ’Aypiopâvoq Sălbătăcitu./1. mânios, enervat 2. ameninţător. 3. îngrozit.
’Aypolicrixoţ Nepriceputu.
’AypotK© Pricepu. Simţu.
’Aypoţ Holdă. Ţarină şi totu locul de hrană oamenilor şi dobitoacelor. Izlazul. [1. ţarină, holdă 2. ţară, locurile cele afară din oraşu 3. moşie, sau vreo namestie de ţară 4. ţărănie,mojicie] / „ogor, câmp, lan”.
Aypuxpcovoţ. Cu glasu sălbatecu. [selbaticu, aspru la glas].
’AypioxT|VEţ. Gâşte sălbatece.
’Aypnjwia. Privegheare [nesomnie, nedormire,priveghere] / 1. „insomnie”
2.  „veghe”.
’Aypvwtvfi). Priveghezu./ 1. a nu dormi, asta treaz. 2. a avea insomnie. 3. a fi vigilent.
’Ay-upenxoq. Necăutatu. Necercetatu. /1. „necăutat” 2. „nedorit”
3.  „nevandabil” 4 „nefolositor”.
’Aytipuyto;. “Aaxpocpoq. Neîntorsu. [pt. al doilea termen .’Aa'tpejnoq nesucitu, neînvârtitu, neîncovoiatu; (fig.) neîntorsu neschimbatu] /1. „neîntors”
2.  „neretumat”.
’Aybprnţ oxXayooyoq. Adunătoriu de norodu. Strângătoriu. Pristavu. Imprilăstitoriu.
’Aynptî^co. Adunu norodu ca un vrăjitor [’Aynpxd^co strângu de milă, cerşescu
2.  făcu pe şarlatanu].
’Ayupreta.^evoociapjâţ. împrilăstire. Amăgire. Adunare de norodu la împrilăstire [(primul termen) meseria şarlatanului, şarlatanie. (al doilea termen) amăgire, înşelare] / (primul termen) 1. „şarlatanie” 2. „înşelăciune” (al doilea termen) „înşelătorie, impostură”.
Ayx'ivonq. ’Ayxlvooq. Isteţ. Dibaciu [ageru la minte , cel ce îndată înţelege, bine nemeritoru în aflări; răspunsuri] / „perspicace”.
12
’AYXfcnp0^**^ Sprintenu. Iute. [cel ce foarte iute şi lesne şi desu se schimbă,
nestatomicu].
’Aytfrytov. Dusoare. Chirie.[ 1 .neguţătorească povară 2. chirie ce se plăteşte pentru transportarea de povară] / aydirfi 1. „marfa care se transportă contra cost” 2. „plată pentru mijlocul de transport”.
’AYCDyi&Tr^. Ducătoriu. Chirigiu. / „cărăuş,căruţaş”.
’Ayc»>Y1<^TIK0V- dusorii. Chiria.
’AycoYoq. ffroi v&pay(ir{6c,. Urloiul care scoate apa. [l.conductoru.... 2. călăuză... 3. apăducu, sau olanu prin care se aduce apa] / (primul termen) 1. „canal, tub, conductă, ţeavă” 2. „cablu electric” (al doilea termen) „conductă de apă”.
'Ay&vaţ. ’Aycfrvocţ. Podvigu. Luptă. Stredanie. Nevoinţă fAycbv 1. adunare, strângere 2. luptă în carieră, concurinţă pentru premiu. 3. locul unde se săvârşiau luptele 4. sârguinţă spre biruinţă, resboiu, dispută, emulaţie, judicate 5. primejdie, nevoie, strâmtoare. 6. luptătoru stilu de cuvântu] / 1. „luptă” 2. „concurs, întrecere”.
AYG)vt^o|xai. Mă nevoiescu. Mă streduiescu. Mă sârguiescu. Mă osârduiescu. [l.mă luptu pentru premiu 2. mă luptu în judicătorie spre a supune pe potrivnicul meu. 3. mă disputu, mă cumulezu, mă sârguescu a săvârşi ceva
4. muncescu, sintu coprinsu de griji şi nelinişte, mă aflu în primejdie] / 1. alupta 2. a concura a lua parte la întreceri sportive 3. a se trudi, a se strădui. ’AYCovtaTtptov. Locu de strădanie, [locul luptei].
’AYawtaTtfe. Nevoitoriu. Streduitoriu. [luptătoru (în lupte publice, înresboiu, în teatru...) cei deprinşi în lupte] / 1. „luptător combatant, militant” 2. „atlet, sportiv”.
AyoovoGăTrjţ Puitoriu de nevoinţă. Stăpânul podvigului. Puitoriu de strădanie, începătoriul. [întocmitoru, judecătoru şi resplătitoru de lupte 2. judicătoru, respletitoru] /„organizator de concursuri sportive”. f.3v.
t6 ’A pexd Ton 8.
’A8oqi. Adam omul cel dintâiu ziditu care jidoveaşte să tâlcuiaşte focu. ’ASdtKpuroţ. Fără de lacrămi. [nelăcrămătoru 2. neplânsu] / „fără lacrimi fără supărări”.
’ASop&vxivoţ. Siaţiavxodvtoq. De diamantu [(primul termen) de diamantu] (al doilea termen ortografiat Suxpavrfevux;. „de diamant”.
13
’AStyiaţ. to Sicxfidvxiov. Diiamantul. Piiatră scumpă, [l.feru foarte tare, oţelu sau aramă 2. diamantu] / 8iocpdvn „diamant”.
vA8eia.Voie. Volnicie. Deşărtare. [nefrică, siguranţă 2. (la cei noi)voie, iertare îngăduire] / 1. „autorizaţie, permis” 2. „învoire, încuviinţare, permisiune”3. „licenţă, concediu, permisie”.
’ASeid^co. Am vreame. Am îndeletnicire şi şăzu fără de lucru şi deşărtezu. Golescu. ’ASdoau; Deşărtare. Golire. /1. „a se goli, a se deşerta, a se evacua”
2.  „a dispune de timp liber”.
vA8exoţ. Deşărtu. Golu./ 1. „gol, pustiu” 2. „liber, vacant” 3. „uşuratic”. vA5eia eîvoci. Iaste vreame şi slobozenie. Voie.Volnicie. Slobodu iaste. e^ăoTiv [8âv dSei^co.ckrxoAico Nu am vreame [(al doilea termen acuzu pe cineva cu treabă, [1 fac a se îndeletnici la ceva...mă îndeletnicesc la ceva] /ocoxoXodpai,, a se ocupa, a se îndeletnici”.
’ASdpoaToţ. Nepotolitu. Nebiruitu. Neînvintu. Neînvânjitu. [dat fără sensuri] / 1. „de neîmblânzit, sălbatic” 2. „nesupus, neascultător, răzvrătit”. ’A&Axp&KiA&AxptSiov. Frăţior / (primul termen) idem.
’ASeXiCpATOV. Frăţie. înfrăţirea. /ASeAxpAxo „comitet de conducere al unei instituţii filantropice”.
’ASeXxpfj. Sor [soră] / idem.
’ASeAxpiKd. Frăţeaşte. De fraţi. / frăţeşte.
’A&Axpocruvrj. ’ASeXxpbrnq. Frăţie [(al doilea termen) 1. frăţie 2. semănare
3.  (bis.) ffăţime, adunare de oameni...] / (primul termen) „frăţie” a8eXxp6rr|Ta „uniune, corporaţie”.
’A&Axpoq. Frate, [născutu dintr’acelaşi pântece, frate, soră 2. asemenea, deopotrivă] / idem.
*A8eToq. Nelegatu. [idem, slobodu] / idem.
vA8ektoq. Nepriimitu [idem 1. (bis.) aforisitu, lepădatu 2. nepriimitoru]. vA8cxpxoq. ’AKaaflycDTOţ. Nebătutu [(primul termen) nejupuit]. vA8eutvoţ.’A8eurvnToţ. Necinatu [necinatu, nemâncatu, flămându] / (ambele) nemâncat.
ASăKaaxoQ. ’A&opoSoicriToq. Nemitamicu. / „cel ce nu ia mită”. ’ASeXxpoKTOvoţ. Ucigătoriu de fraţi. [fratricidu,omorâtoru de frate, sau de soră] / (adj.) fratricid.
’ASeX^poKxoVta. Ucidere de frate, [crima fratricidului, omorâre de frate, sau de soră] / „fratricid”.
14
’A8t|[10VUX. Necazu. Mâhnire. [sufletească turburare, adâncă mâhnire, necazu] / „aşteptare”.
’A&npovco. Mă necăjescu. Mă întristezu. Mă mâhnescu. [sântu în necazu, în mare sufletească turburare] / „aştept cu nerăbdare”.
vA5r|Xov. Nearătatu. Neacoperitu. [vA8r|Axx;* neînvederatu, întunecosu; ascunsu, nevăzutu; neadevăratu, îndoiosu; necunoscutu, neînsemnatu] /
1. „ascuns” 2. „nesigur”.
’ASncpaYtoc. Nesaţiul mâncării, [multă, nesăţioasă mâncare] / „voracitate, lăcomie”.
vA&nq. Iadu. Tartor. Gheena, [iadu, imperiul lui Plutonu... moarte, mormântu] / (şi fig.) „iad, infern”.
’A5uxKpiaia. Nesocoteală. Nesebuire. Nesocotinţă. / 1. „indiscreţie”
2.  „neruşinare, obrăznicie”.
’ASidcSo^oţ. Neschimbatu. Nestrămutatu. [nesuccedatu, ...neprecurmatu, neofârşitu, vecinicu].
’ASidtKpiTOţ. Fără de socoteală. Nesebuitu. Neînţeleptu. Neiscusitu la socotinţă, [nedespărţitu, nedeosebitu, nedescurcatu, ...îndoiosu, nehotărâtu.] / 1. „indiscret” 2. „greu de distins”.
’A8iodp£TO<;. Nedespărţitu. Neîmpărţitu. [nedespărţitu, neînpărţitu] / „indivizibil, nedivizibil, de neîmpărţit, de nedespărţit”.
’ASiaKoraoţ. Neprestenu. Neîncetatu. [fără precurmare. neîncetat] / ceSidKom, „neîncetat, necontenit”.
’ASuxXeiktok;. Nelipsitu. Neîncetatu. De-a pururea, [trimite la supra]. ’ASt&taxKTOţ. ’AcpiX-lcoroţ. Neîmpăcatu. Neîmprietenitu. [(al doilea termen): neînprietenitu, de neînprietenit. (al treilea termen) neprimitoru sau călcătoru de lileaţii... de învoiri, de înpăciuiri, neînpăcatu] /aSidMxxKTOc; „de neînduplecat” (al doilea termen) „ireconciliabil”, (al treilea termen) „de neîmpăcat, ireconciliabil”.
’ASuiXwoq. Neslobodu. Netopitu. şi nedezlegatu. [nedesfacutu, nedesfiinţatu, nerisipitu] /1. „nedizolvat” 2. „insolubil” 3. „foarte întunecat”.
’A&dcvGporcoq. Fără ruşine. Obraznicu. Kod a8tdvxpo7rn.
’ASiavqxma. Neruşinare.
,A8ux(p6pcoţ. aSidccpopa. Fără deosebire. Fără de amestecu.
’ASuxcpopta. Nedeosebire. Neamestecare. [nediferinţă, nepăsare, neintereseţă] / „indiferenţă, nepăsare, apatie”.
15
’ASimpopco. N-am amestecu. Nu-mi pasă. Sântu neînpărtăşitu. [sântu nediferentu, nu-mi pasă; privescu toate de o potrivă, fără a mă interesa de ceva mai mult.] / „a fi indiferent, a nu-i păsa, a fi impasibil”.
A^uxoxdcxox;. Xcoplţ Suiaxamv. Fără despărţire, osebire sau măsură. ’ASifrnxa. Nepovestitu. nespusu.
’A&fjyTycoQ. Nepovestitu. Negrăitu. [nepovestitu. ne descrisu, neesprimatu]. ’ASlSaicxoţ. Neînvăţatu. [neînvăţat de cineva; neştiutoru 2. cel ce nu se învaţă de la învăţătoru, ci de la sine 3. nerepresintată în teatru]. vA8ikoc. Fără dreptate. / 1. „în zadar” 2. „pe nedrept”.
’ASticaaxoţ. Nejudecatu. şi neosânditu de judecată, [nejudicatu] / 1. „nejudecat” 2. „necondamnat la tribunal”.
ASiKTyrfiq. Făcător de nedreptate. / „persoană care-i nedreptăţeşte pe alţii”. ’ASikg). Făcu nedreptate, [nedreptăţescu, sânt nedreptu 2. tradezu pe cineva cu nedreptate...] / (şi fig.) „a nedreptăţi”.
’ASiKOKpixfjq. Judecătoriu nedreptu, strâmbu.
vA8iKoq. Nedreptu. [nedreptu] / 1.„nedrept, neechitabil, îngust” 2. „inutil, zadarnic”.
ASiopGcoxoţ. Neîndreptatu. [neîndreptatu; nepriimitoru de îndreptare] / 1. necorectat 2. dezordonat 3. incorigibil.
ASiopiaxoţ. Nehotărâtu. [nedespărţitu prin hotaru 2. nepriimitoru de hotărâre] / 1. nedeterminat, nedefinit 2. fără numire, fără post.
’ASiKOTipaYux. Lucrare şi faptă nedreaptă, [lucrare de nedreptate, nepăstuire] / 1. „comiterea unei nedreptăţi” 2. „nedreptate”.
’ASuipaxoţ. ’ATOptft&XTţxoq. Neumblatu. Cu anevoie de umblatu. [(primul termen) netrecutu (râu)... 2. nedespărţitu] / (primul termen) „greu de trecut”. ’AStax&icxax;. Fără de îndoire. / aSioxocKxa „fără ezitare”.
’ASoKfjxox;. AicpviSlax;. ’AvăXmaxa. Negânditu. Fără de veaste. Preste nădeajde. [(primul termen) pe nenădăjduite, negândite (al doiela termen) de odate, fără veste (al treilea termen) fără sau preste nădejde] / (al treilea termen) „fără speranţă”.
ASoKtjiaaxoq. Necercatu. Neispititu. [necercatu, necercetatu] / „neîncercat, neprobat”.
vA8oAxx. Fără de vicleşugu. / „fără vinovăţie”.
16
vA5o>xx; ov0(xo7ioq. t6 amo\
ASo^o&axoţ. Neslăvitu. [nepriimitoru de păreri, de idei, de probabilităţi, sau dări de socoteală. .. .ceea ce nu este părutu... ci există în fiinţă] / „fără glorie, neimportant”.
vA5opoq. ’Av6K8aproţ, fjyonv aySapxoq. Nejupuitu. Nebelitu. [(aSopoţ trimite la al treilea termen) nejupuitu (al doilea termen) idem].
A5ot)XG>xoţ. Nerobitu. Slobodu. [1. nerobitu nici o dată. 2. nepritmitoru de a robi; slobodu] /1. „nesubjugat” 2. „de nesubjugat”.
A8cr6tewo<;. Nelucratu. Neslujitu. [1.nerobitu nici o dată, nesuferitoru de robie 2. robu robind la cel dântâiu... stăpân] / 1. „nelucrat” 2. „neexecutat”. ASotaoroq. Fără de vicleşugu. Curatu. / 1. „fără viclenie,, 2. „nefalsificat, pur”.
ASpdKTi. vAxpaKxov. Fusul, [l.fusu 2.săgeată... 3. vârful catargului sau al antenei] / aSpăxu „fus” dcTpaxTOQ idem.
ASuvapla. Neputinţă, [neputinţă, slăbiciune] / 1. „slăbiciune” 2. „neputinţă”
3.  „preferinţă”.
’AStivaţioq. ’AStivaxo. Neputincios. Slabu. [1.trimite de la primul termen la al doilea: neputinciosu, nedestoinicu, invalidu 2. or ce e cu putinţă a se face] / (al doilea termen) „imposibil” „slab, fără putere,,.
’ASwoqit^G). Slăbescu pre altul.
ASuvaţuo. Slăbescu eu. [l.nu pociu, sântu neputinciosu 2. n’amu voe 3. e cu putinţă, nu se poate face ceva].
’A&vxrdwrriToţ. Neplecatu. Nemilostiv. Aspru, [l.neruşinatu, nesfiitu. 2. neîmblânzitu, neînduplecatu, nemoiatu spre ertare] / „nemilos, necruţător,
vA5moq. Neapus. [l.unde nu este ertatu a intra cineva, necălcatu, sfântu 2. (stea) neapusă] / „de nepătruns” „inaccesibil”.
’AScopoSoKTixoQ. Nemitamicu. [nemitamicu] / nemituit. f.4r.
dur”.
to ’A, ţiexd xo6 E.
’Aăpcxţ. Aer. văzduh. ’Aip/ F „aer” 2. „vânt”.
                                Fondul dc cartc> l lora si Valcriu Şutcu
         ' Menţiune în gr. „cu acelaşi sens” întâlnită foarte frecvent.
17
’Aepdb&nq. Văzduhos. De văzduhu. şi vânturatecu. [aerosu 2. norosu, ceţosu, tulburosu, întunecosu... sau nevăzut] / 1. „ca aerul, aerian” 2. „uşor”
3.  „subţire”.
’Aexoţ. Vulturu. [l.vulturu 2. steagu ostăşescu] / „vultur,, 2. „smeu”. ’Ad^e'UKToq. De-a pururea înjugatu.
’Adi^Gxx;. De-a pururea viu. Nemuritoriu. Vieţuitoriu. [vecinicu vieţuitoru, nemuritoru].
Aeriana. De-a punirea vieţuire, [vecinică viaţă, nemurire].
’AeiGo&ifc. De-a pururea înfloritu. [totdeauna neveştedu, înverzitu, ...în floarea sa] /1. „veşnic verde” 2. „veşnic tânăr”.
’AeudvriToţ. De-a pururea mişcător, [neîncetat mişcatu] / „în veşnică mişcare,, 2. „neobosit, energic”,
’Aăwaoq. Necurgătoriu.
’AeiroipGevoQ. De-a pururea fecioară, [pururea fecioară] / „cea pururea Fecioară,,.
’Adxpeyyoq. De-a pururea luminătoriu.
’Adppuroţ. De-a pururea curgătoriu. [totdeauna curgătoriu].
’AEpla. fj opl%Xri. Pâcla. Ceaţa văzduhului, [negură, ceaţă... aburu] / (al doilea termen) „ceaţă”.
’Aep^co. Răcorescu şi făcu văzduhos, aeros. [sântu curatu, strevăzosu ca aerul] / 1. „a aerisi” 2. „a primeni aerul” 3. „a face curent”.
Aepi^opat. Mă răcorescu. / „a se răcori”.
’Aăpioţ. evotăpioţ. De văzduhu. [1.aerosu, norosu, ceţosu 2. facutu, sau facătoru de ceva în ziori, prea de dimineaţă 3. locuitoru sau facutu, înălţatu în aeru 4. foarte mare. ’Evoâpioţ. care stă, sau sboară în aeru] / „care are compoziţia aerului” „de /din aer”.
’Aepofîaixo. Umblu în văzduh, [umblă în aeru 2. mă îndeletnicescu în zadarcine şi nefolositoare ocupaţii, umblu dupe vânturi] / „a umbla cu capul în nori”.
’AepocncoTtux. Cunoştinţă din aer, din văzduhu. [observaţie a stării aerului]. ’Aeporopoq. Umblătoriu prin văzduh, [umblătoru în aeru] / „căpitan /membru al echipajului unui avion”.
’Aepcxpopoq. Cu văpseala aerului. în chipul aerului, [cel cu faţă, culoare de aeru].
18
’Aexocpopoq. Purtătoriu de vulturu. Zgripţor cu doao capete. vOrcep Kal GTţperocpâpoq Aiyexca. care şi purtătoriu de semnu se zice. cel ce poartă semnu împărătescu. [purtătoru de stindardul (steagul)].
’AextfbSrţ;. Vulturos. Ca vulturul aseamenea. [cel de soiul vulturilor, asemenea cu vulturul].
’Aeupavrjţ. De-a pururea văzutu, arătatu. [1. totdeauna văzutu 2. totdeauna luminătoru].
XQ ’A Ji£X& XOO £.
’A^BuydepcDTOQ. âţeuKXOţ. Neîmpărăcheatu şi neînjugatu. [(al doilea termen): neînjugatu sau nesupusu la jugu. (fig.) neînsuratu] / (primul termen)
1.„nepotrivit” 2. „neîmperecheat” (al doilea termen) „neînjugat, neînhămat”. vA^euKTOţ. Neînjugatu.
vA£oycx;. Fără de jugu. [d^euKxoţ . neînperechiatu].
’A^uytaaxoţ. dox&Gprixoţ. Necumpănitu. Netrasu la cântaru sau la cumpănă, [necântăritu, nesocotitu; ...neprevăzutu, neregulatu; nestatomicu] / (primul termen) „necântărit”. aaxdOţiiaxoţ „necântărit”.
A^tipicotck;. Nepăgubitu. /I. „nepăgubit” 2. „nevătămat”.
A^npioxnţ. x6 aţfpixo. Nepăgubire. vA£upov. Azimă.
vA£t)ţiO<;. Fără de aluatu. Nedospitu cu aluatu. [fără aluatu] / „azimă” „pâine nedospită”.
vA^CDaxoq Kal ăţcovoq. Deşcinsu şi fără de brâu. [(termenii apar împreună)
1.  neîncinsu. (fig.) negata sau grabnicu 2. nearmatu] / (primul termen) „fără curea, fără cingătoare”.
xo a pexa xou fţ.
’ArjSla. Greaţă. Ingreţoşare. Nedulceaţă. Fără de a nu avea nostimadă. [1.neplăcere, nepoftă, scârbă, greaţă 2. ciudăţie .îndărătnicie 3. rea năzăvire, netrebnicie] / 1. „dezgust, scârbă, silă,, 2. „aversiune, repulsie” 3. „prostie”.
’Avfrfc- Greţos şi cel ce n-are nici o dulceaţă, [neplăcutu, greţosu, scârbosu
2.  ciudatu, îndărătnicu; greoiu; neregulatu rău nărăvitu] / „neplăcut, greţos”. ’ATjSt^opat. Mă îngreţoşăzu. [simtu neplăcere, greaţă 5mi e scârbă].
’At|56vi, xo fţ avri&jbv. Privighetoarea, [cântăreaţă 2. privighetoare 3. poetică melodioasă cântare] / „privighetoare”.
’Ar|8ov<ixo<;. Cu glas dulce ca de privighetoare.
19
’Aneng. Neobicinuitu şi fără de bune obiceiuri. Prostu. [neobişnuiţii, nou... 2. în care nu se arată năravurile oamenilor] / „neobişnuit” „necivilizat, lipsit de maniere”.
’Af|0eta. dtcroviT0eta. Neobişnuinţă şi neînvăţătură. Prostime. Neiscusinţă. [neobişnuinţă].
’AfiTTTjxoq. avucTycoc;. Nebiruitu şi neplecatu. [(primul termen) nebiruitu (al doilea termen) nebiruitu, de nebiruit... nebătutu] / (primul termen)
1.  „neînvins” 2. invincibil (al doilea termen) „neînvins, nebiruit”.
U) ’A (i£xd too 0.
’AGAvocto^. Nemuritoriu. [nemuritoru, vecinicu] / „nemuritor, etern”. ’AGocvaola. Nemurire, [idem] / idem.
vA0oc7rroţ. Neîngropatu. Neastrucatu. [neîngropatu 2. nevrednicu de îngropăciune] / AGaqrax;. „neîngropat”.
’AGatipaaTOQ. Neminunatu. [neadmiratoru de nimicu 2. neadmiratu sau nevrednicu de admirat].
’AGeiţco. Păgânescu. /1. „a fi ateu” 2. „a avea tendinţe ateiste”.
vA0eog. Păgânu. Nedumnezeitu. Cei ce s-au lepădatu de Dumnezeu.
[l.necrezătoru de Dumnezeu, nepiosu, ...nelegiuitu, nedreptu, facătoru de rele
2.  lipsitu, părăsitu de provedinţa lui Dumenzeu] / „ateu”.
’AOă^rjtoq. Nevoios. Fără de voie. [AJkri&îytOQ. nevoind] / „involuntar”. ’ABăXrjra. Fără de voie. / „în mod involuntar”.
’ABepe^itoroţ. Neîntemeiatu. /I. „fără bază/temelie” 2. (fig.) „neîntemeiat”. f.4v
’AGetbprjTOţ. Nevăzutu. [’ABăaToq. l.neprivitu, neluatu în băgare de seamă; necercetatu 2. nepriimitoru de teorie... neştiinţă] / 1. „nevizat” 2. „nerevizuit”. ’ABepivcc. Plevuşcă, peşti mici. fABepivri un felu de peşte prostu, foarte ghimposu] / „peşte mic „.
’AOrivoc. AGina. Fata dumnezeului idolului Dia. / „zeiţa Atena”.
’AGqvaîoţ. Grecu de la AGina. / „atenian”.
vA0Xux;. Ticălosu. Ticăitu. [ostenitoru; muncitoru; căznitu, ticălosu, (fig.) prostu netrebnicii; cu rele purtări... 2. neîndemănaticu, deprinsu la luptare] / 1. „mizerabil, mizer” 2. „nefericit” 3. „nemernic, ticălos”.
’AGXla. Ticăloasă. Ticăită.
’AGXicoţ. Ticăloşaşte.
20
’A0A*)06ttiG- Puitoriul de strădanie. Mai marele podvigului. [rânduitoriu şi împărţitoru de premii la luptători, prezidentu al luptelor] / „organizator de probe sportive”.
^ABXov. Darul strădaniei, [premiu de luptătoru, resplătire... 2. prinsoare, rămăşagu] / „trofeu sportiv”.
’ABÎdţca Kal a0Xa>. Mă străduiescu. Mă muncescu. Nevoinţă. puiu. / oceXofyLoa „a face sport”.
vA05lT|cyt5. Strădanie. Muncă, [luptare, deprindere, exersare] / 1. „probă sportivă” 2. „luptă”.
’AOdbXaxoQ. Neturburatu. Limpede.
’AOofcx;. Nevinovatu. [nevinovatu. neosânditu] / 1. „nevinovat, inocent, fără vină” 2. „naiv”.
’ABcoorriQ. Nevinovăţie. / ’AOcoornxa. 1. „nevinovăţie, inocenţă” 2. „naivitate”. ’ABGXjbvoo. Dezvinovăţescu. Curăţu de vină. Izbăvescu. [desvinovăţescu, slobodu de vină pe cineva] / „a dezvinovăţi, a declara nevinovat, a disculpa” . vA0a)4kx;. Fără de spaimă, [nesperiatu; îndrăzneţu].
’AOe&ţuov. Nevăzătoriu. Neprivitoriu. [neprivitoru de ceva].
’ABtoxoq. Nevăzutu. Neprivitu. [l.neprivitu. nevăzutu 2. neprivitoru, nevăzătoru] / „nevăzut” 2. „ascuns”.
’AOetoi. Nedumnezeire. Păgânătate. pAGeorrjTa. necredere în Dumnezeu, nepietate] / „ateism”.
’A0E|i6A,ioq. Fără temeiu, fundamenta. [şi ’A0ăpT|Xx)q. cel fără temelie, neîntemeiatu; cele fără fondu].
’ABepATOuroq. Netămăduitu. Nevindecatu şi neînpăcatu adică neodihnitu la cugetu. [l.necăutatu, neîngrijitu, nevizitat (în vreme de boală) 2. nepriimitoru de lecuire, netămăduitu] !\. „nevindecat” 2. „incurabil”.
’AO^piaxoq. Neseceratu. [nesecerată, care nu e de secerat... prostu, de trecut cu vederea] /l. „nesecerat” 2. „necosit”.
’AB^ppavxoq. Neînfierbântatu. [neîncălzitu sau neprimitoru de încălzire] / „neîncălzit”.
’A0Xt|tik6q. AycovtaxiKoţ. Streduitoriu. Muncitoriu. [(primul termen) cuviinciosu, protrivitu, priinciosu la luptare şi luptători, (al doilea termen) cuviinciosu, potrivitu luptei].
           Urmează asterisc care semnalează o interpolare.
21
’ABAocpopoţ. Purtătoriu de biruinţă, [câştigătoru de premii în lupte; biruitoru]. ’AOoAxurog. Neturburatu. [AQotaDtoţ neturburatu, curatu, strebăzosu] / 1. „limpede” „curat” 2. „netulburat”.
’ABpaoxiKoţ. Aducătoriu.
’AGupux. întristare. Scârbă. Mâhnire. [1.inimă rea, tristeţă 2. lipsă de voinţă, neîndrăzneală] / „proastă dispoziţie, indispoziţie”. vA0upoQ. Fără de uşă. [cel fără uşă, neînchisu].
’A&upoaxoţioţ. Fără de uşă la gură. Fliar. [’AQupoyXjQXTaoq fără uşă (neoprit) la luntea; obraznicu] / „flecar” „care nu-şi ţine gura”.
’AQootcxoTOQ Nejărtvitu.
’AQem Calcu, leapădu. Nu ţiu în seamă. Stricu. [calcu, desputemicezu; nu mă învoiescu, lepădu; desaprobezu] / „a încălca un jurământ”. to ’A petoc toO i.
Alya. Capră.
Aiya aypia. Capră sălbatecă.
AiyopdvSpoc. Staulu. Obor de capre.
AiyiaAoţ Ţărmure. [ţămiu de mare].
AiSdbţ. Sfiială. Stideală. [sfială, ruşine... 2. simţire, iubire de cinste; morală frică de cele părute, sau în fiinţă necinstite lucruri 3. smerenie, cumpătate, modestie] / „ruşine”.
Ai&îov. Coiu.
Alyeioq. De capră. [idem].
Ai06pcc<; AiOrp. Să cheamă şi văzduhul şi stihia focului şi ceriul, [(al doilea termen) 1 .aerul de peste atmosferă foarte 'naltu şi curatu; cerul, unde locuiau zeii; şi chiar atmosfericul aeru 2. seninul, curata lumină a cerului] / (primul termen)„văzduh, înaltul cerului”.
AiBtcwtaţ. Ai0to\|r. Arapu.
AiBiortux. Ţara Arăpească./ „Etiopia”.
Aîjia. Sânge. [1. idem 2. (fig.) omoru 3. rudenie 4. neamu, origină] / idem. AlOotxra. Şală+.
Alpaxepoţ odpa'Wjb&nq. Sângerosu. [(primul termen) oapaTipoţ sângeraticu (al doilea termen) sângerosu, pricinuitu din sânge; asemenea cu sânge] / odpaxrjpâq 1. „de sânge” 2. „sângeros” cxipatdb&nţ „plin de sânge”. *
          * Altă caligrafie.
22
AipxxTXOjiăvoţ. Sângeratu. Cruntatu.
AifL07c6rr|ţ. Băutoriu de sânge, [băutoru de sânge] / „vampir”.
Alpojii^toc. Amestecare de sânge, [amestecare de sânge sau crima de această nelegiuire] / „incest”.
AlpqitKTnţ. Amestecătoriu de sânge, [amestecătoru de sânge adică cel ce înpreună cu din sânge rudă a sa] / „persoană incestuoasă”.
AipoppaYta- Curgere de sânge, [emoragie, repede curgere de sânge] / „hemoragie”.
Alpat^vo). Sângerezu. Cruntezu. [cxipxxixo sângerezu, mânjescu cu sânge
2.  prefac în sânge].
vAiviYlia. Gâcitură. [enigmă, ghicitoare; alegorie] /1. „ghicitoare” 2. „enigmă, taină”.
Ai|Uo8ixx. Dureare de dinţi, [şi AiptoSuxopoq strepăzire, amorţire de dinţi]. Aivtaaopoa. ko& Aivixxo|ioa. 'OţiiAxu Si’evtypdcixDv Kal raxpaPoArov. Kal OKOUveoţ Vorbescu întunecatu, acoperitu. Ca prin gâceturi şi pilde, [vorbescu enigmatic, alegoric, anevoe de ghicit înţelesul].
Aîvoţ. Laudă. Slăvire, [l.cuvintu, vorbire 2. povestire fabuloasă 3. macsemă, părere, proverbu 4. laudă] / „laudă, elogiu, proslăvire”.
Aipexucoq. Ereticu: Osebitu de cel dreptu credincios, [l.cel ce alege, preferă ceva 2. alăturatu pe lângă o sectă ereticu, rău-slăvitoru...] / „eretic”.
Atpeau;. Eresu. [1.luare, apucare, prindere 2. stăpânire, robire 3. alegere
4.  părere, dispoziţie 5. idee, părere, sistemă, sectă (şi bis.) eresu, rea slăvire] / „erezie (religioasă) 2. sectă 3. premiză, condiţie.
AipecuipxTiq. începătoriu de eresu. [eresiarhu, începătoru sau întemeietoru de o sectă] / „conducătorul unei erezii”.
AîoOrjoiţ. Simţire, [l.prin simţuri lucrare, simţire, pricepere 2. organul simţirii, simţul 3. mijlocul prin care simţim] /1. „senzaţie” 2. „simţ.”. AioOr|T1Pta. Mădulările prin carele simţimu. [1 .(la sg.) puterea de a simţi, simţiciune 2. organu de simţire, simţu] / „simţ”.
AioOriTrjKOţ. Simţitoriu. [simţiosu, simţibilă (lesne simţitoru)] / 1. „estetic”
2.  „de chirurgie plastică” 3. „senzitiv”.
Avtux. Pricină. [1.pricină, început de un lucru... 2. pâră] / „cauză, motiv, raţiune, pricină”.
Aîxioţ. Pricinuitoriu. [pricinuitoru de un lucru] / „răspunzător, responsabil”.
23
Alcov. Veacu. [nemărginitul cursu al timpului, vecinicie 2. o parte, o dăinuire de timpu; spaţiul, vremea vieţei 3. (poet.) viaţa omului 4. (med.) măduva osului spinării 5. dăinuirea de 1000,.. .de70 sau 100 de ani] / aufrvocţ „secol”. Akovt^G). Veacuiescu.
AidbvtOQ. Veacinicu. [vecinicu, nesfârşitu, nemărginitu] / „etern, veşnic”. AlcOrixcx; Simţitoriu. Care se simte. Să pipăie, [simţitu, de simţit, supusu simţirii, obiectu al simţurilor] / „sensibil, perceptibil simţitor, evident, considerabil”.
Aioxpoţ. Scârnavu. Necuvios. [1. pricinuitoru, aducătoru de necinste, ruşinare; netrebnicu necinstitu neruşinatu, desfrânatu 2. urâtu, facutu rău, nefrumosu 3. rău voitoru... 4. nedestoinicu, neîndemânaticu] / „mârşav, abject, ticălos” 2. „imoral, indecent, depravat” 3. „mediocru”.
Aloxporriq. Aiox^vq. Ruşine, [(primul termen) urâciune, nefrumuseţe, netrebnicie (al doilea termen) ruşine /(al doilea termen) „ruşine, infamie, depravare”. f.5r.
AioxpoupYta. Faptă de ruşine, [urâciosă şi necinstită faptă, netrebnicie]. Arad^co. Pricinuiescu pre altul dacă iaste pricina de vină. [odud^ojioa mă pârăscu de către] / aixid^opai „a fi acaparat”. to Aîuov. Pricina. / „cauză, motiv”.
AiTLoAoyla. Pricinuiere de vorbă, [motivare, dovedire de pricina (dare de cuvântu asupra) lucrului] / „motivare, justificare”.
AiuoXxxyiKoq. Pricinuitoriu de vorbă. Iscusitu a găsi pricini, [arătătoru de pricină, sau potrivitu la arătare de pricină, dare de cuvântu asupra unui lucru] /1. „cauzal” 2. Justificator” 3. „de motive”.
AicpVtStoq. Fără de veaste. Neaşteptatu. Nenădăjduitu. / „bruscu, neaşteptat”. Aixpataoola. Robie [robie din războiu, prizonerie] / „prizonierat, captivitate”.
Aixpataott^oo. Robescu. [prinzu rob în războiu] / „a lua prizonier, a captura
2. (fig.) „a captiva, a fermenca”.
AixpdXxoxog. Robu. [prin arme robitu, prinsu în resboiu... cuviinciosu robului] / „prizonier”.
Aixpri. ti ocKoovri. Vârful suliţii. [aixpf| l.ascuţitu vârf de lance sau suliţă, şi (chiar) lance sau suliţă; resboiu, bătălie... 2. oaste... 3. vârfu de oricare ascuţitu lucru] / „capăt vârf al unui obiect ascuţit”.
24
’AuovioTriţ. Vecuire. / aivtoxrixa „veşnicie”.
Aîcopoţ. Mexoacopoq. înaltu. [pex&npoc; 1. cei mai presus sau pe d’asupra de ceva; 2. ardicatu sus, înălţatu, umflatu 3. atâmatu, îndoiosu, nehotărât^ nestatomicu, zăpăcitu, uluitu] / (al doilea tennen) pex&opoq 1. „care planează”
2.  „aerian” 3. „nedecis”. xo ’A pexd xo$ k.
’AKGcOapala. Necurăţie. [1. necurăţie (murdărie) 2. fîg. rea nărăvire, netrebnicie]/ murdărie, gunoi, resturi urât mirositoare”.
’AK&0otpxoţ. Necuratu. [1. necuratu soiosu 2. rău nărăvitu, netrebnicu
3.  necur [itoru sau neputinciosu de a curăţi] / 1. murdar 2. urât mirositor. vAicoupoţ. Fără de vreame. [1. cel fără vreme cuvenită; nepotrivitu; neciviinciosu; urâciosu 2. suprătoru, nediscretu... 3. cel ce n-are vreme..] 1. „inoportun” 2. „prematur” 3. „imatur”.
’Aicocida. Nerăotate. [nerăutate, simplitate, nevinovăţie; blândeţe] / 1. „lipsă de răutate” 2. „ingenuitate, inocenţă”.
vAk<xkck;. Fără de răotate. Neînrăutăţitu [nerău, nevinovatu, simplu] 1.„incapabil de a face rău” 2. „candid” 3. „naiv, credul”.
’Aic&taoxoc;. Nechiematu. [nepoftitu. neînvitatu. ] / „neinvitat”.
’AKaţiAxTiQ. Nelucrătoriu. Leaneş. Trândav. [aK&paTex; nesimţitoru de osteneală, neobositu. neîncetatu neprecurmatu] / „neobosit”.
’AKaţuxTOa6vrţ. Nelucrare. Lenevire. Trândăvie.
’AKdţuoxov. Nefacutu. Crudu.
’AKdţUDToq. Nefacutu. Nelucratu. /1. „nefacut” 2. „necopt”3. „nelucrat”. ’AKaţLTcdcviaxoţ. Necumpănitu.
’Aicavexd. Deajunsu. Din destul.
vAKap5oţ. Fără de inimă. [,AKdp5ioţ(6,fi) l.cel fără de inimă (îndraznuială) sau minte adică fricosu sau nemintosu2. (copaciu) fără inimă (miezu, măduvă)] / „fără inimă, nemilos”.
’AKOpma. Nerodire. [nerodire.nerodnicie] /„rod sărac;lipsă de rodnicie”. vAKap7ioţ. Neroditoriu. [nerodosu, neroditoru (fig.) nefolositoru, zadarnicu] / „fără rod; neroditor”.
’AKaxaSiKaaxoţ. Neosânditu.
’AKaxd^r|7ixo<;. Necuprinsu. [’AKaxdX-xwixoq (o,fi) neacoperitu, descoperitu].
25
’AKaTaTOVrycoQ, Nebiruitu. [nedomolitu, nebiruitu, neobosiţii, nedoborâtu]. ’Aicaxdaxaxoţ. Nestatomicu. [nestatomicu, neaşezatu; neliniştita; neregulatu] /l. „nearanjat” 2. „nepotrivit, ne la locul lui” 3. „nestatornic”. ’AKaxaaxocota. Nestatornicie, [nestatornicie, neaşezare; nerânduială; nelinişte] / instabilitate.
’AKaxdTrottXTXOQ. Neîncetatu. [neîncetatu, necurmatu] „neîntrerupt, neîncetat”.
’AKaxotKryKx;. Nelăcuitu. /„nelocuit”.
’AKăpaioq. întregu sau prostu. [1. neamestecatu; neprefacutu; curatu, simplu 2. neatinsu, nesupăratu, nerătăcitu, nebântuitu, întregu] / „integral”.
’AKăpaxoq. Fără de coame, [cel fără coarne].
’AKTjidSa.fj ’AKrpctţ. Gogoaşă de răstigu. De care facem cerneala.
’AKTjSta. Negrijă. Leane. [1. lene, trândăvie 2. nepăsare, neîngrijire
3.  închidere de inimă, melanholie] „nepăsare, neglijenţă”.
’AkIvSuvck;. Fără de primejdie, [neprimejduitu, neprimejdiosu, sigur] / „sigur, lipsit de pericole”.
’Akivtiytpxk;. Nevânatu. Negonitu.
’AKivriota. Nemişcare [idem] / „imobilitate, nemişcare”.
’Aidvnxoq. Nemişcatu. [l.nemişcatu sau de nemişcat, statomicu, neclintitu, nebântuitu, întregu (fig.) neschimbatu, întăritu în părerea sa; nesimţitoru, greu de capu 2. cel ce nu se cuvine sau nu i este ertatu a se mişca din locu] / „imobil,nemişcat”.
’AKivrjti^co.Facu nemişcatu. [stau nemişcatu,nu mă mişcu] /aicivrixd)l. „a szta nemişcat”2. „a imobiliza”.
vAkgc'UGXO<;. Neplânsu. Nejălitu [neplângătoru, neplânsu, nebocitu] / 1. „care n-a fost plâns, nejelit 2. „care n-a plâns”.
’AKotayoGcD. Urmezu. [mă ducu după cineva, îi urmezu, îl acompaniezu (fig.) sântu slugă] /l. „a urma” 2. „a fî adept”.
’AKoAxroGoq. Următoriu [următoru după cineva; slugă, ajutătoriu; alătulaşu; (fig.) ucenicu, imitătoru 3. asemănatu, proporţionatu, potrivitu] / 1. „ataşat” 2. „următor” 3. „fidel”.
’AKoAxrâGrjcriţ. Urmare. [1. urmare 2. continuare 3. sfârşitu].
26
’AkoJutdOux. Slujbă. Urmare. Slujba bisearicii [l.continuaţie; unire, potrivitate; ascultare, sau supunere, regulată urmare 2. următoarele slugi
3.  slujbă regulată după tipicu] /l. „urmare” 2. „suită” 3. „slujbă bisericească”.
’AKOipTjîoţ. Neadormitu [nedormitu, neîncetatu, vecinicu...] / 1. „nedormit” 2. „treaz” 3. „nestins”.
’AKOtprioia. Nedormire.
’AKopi. încă. / idem.
’AKopi Kal touto. încă şi aceasta. / „chiar şi asta”.
’Akojii Kal Teapa. încă şi acumu. /„chiar şi acum”.
’Akovi. Grease. Gresie.
’AKOvt^O). Ascuţu. /„a ascuţi”.
’AKOVtqiâvo*;. Ascuţitu. / idem.
’AKâmaatoq. Neostenitu. Truditu. Nemuncitu [l.neostenitu, neobositu 2. neaducătoru de osteneală, lesniciosu].
’AKOTuaaxa. Fără osteneală a trupului.
vAkotwx;. Neostenitor. Fără de osteneală, [uşurătoru sau apărătoru de osteneală] / „netăiat”. vAko7CTO<;. Netăiatu.
’AKOpSiaxcx;. Neîncordatu. Slabu.
’AKOpSl^co. Slăbescu. Lasu.
’AKoupm^opai. Mă reazemu.
AKotipmou;. Ajcoupmapa. Rezemare. Proptire.
’AKonpmaiJivoq. Răzimatu. / „rezemat, sprijinit”.
’AKOupm^to. Reazimu. /aKoo)p,7KÎ) l„a atinge” 2. „a se sprijini”3. „a depune bani la o bancă”.
’AKotipaaxoq. Neostenitu. / „neobosit”.
’AKotipaaxa. / „fără încetare”.
’AKotipewoq. Netunsu [idem] / idem.
’AKO'bpoE'Uxoţ. Neprădatu. / „nejefuit”.
vAKouapa. Auzire [or ce s-a auzit sau se aude...lecţie, învăţătură; famă, zisă, veste] /l. „ ceea ce se aude ”2. „ştire,veste”. aKofiq. Din auzire. / „din auzite”.
’AKooxrccx;. Vestitu. [1. auzitu sau de auzit 2. vreadnicu de auzit] /l. „care se poate auzi” 2. „vestit”.
27
’AKO'ixjpivoq. Auzitu. Vestitu. /„auzit, ascultat”.
’AkoIxo. Auzu. [l.auzu, ascultu 2. aflu, mă înştiinţezu 3) învăţu, sântu şcolaru 4) înţelegu, pricepu 5) ascultu-mă supuiu 6) dau ascultare] /l. „a auzi” 2. „a asculta”.
A£v ccicofxo. Nu auzu. /„nu aud”.
vAxpa. Margine. Vârfu. [partea cea mai de pe urmă, margine, căpătâiu, sfârşitu; vârfu orcăruia lucru] /„membrele corpului”.
’AKpaxortiVG). Beau vinu curatu, neamestecatu.
’AKpdrriToq. Neţinutu. Neopritu. Nestâmpăratu. [neţinutu, neopritu, nedomolitu] / „nestăpânit, neastâmpărat”.
’AKpaala. Neoprire. Nestâmpărare. [l.neoprire, neînfrânare, risipire 2. slăbiciune, neputinţă, atonie].
vAKpaxoţ. Neamestecatu. Vinu curatu. [neamestecatu, curatu] / 1. „pur, curat” 2. „sincer”.
’AKpipdc. Scumpu. /idem. f. 5V.
’Aicpl|leia. Scumpeate. [scumpete, straşnică iconomie] / „scumpete”. ’Aicplpeia. Cercare, cu de amănuntul, cu denadinsul. [l.ecsactitate, scumpă îngrijire, luare aminte de orice lucru; 2. desăvârşire covârşire] / „exactitate”.
’AKpipetiojxai. Mă scumpescu.
’AKpi|3cx; avGpomx;. Om scumpu.
’Aicpt&x. Lăcustă de ceale mari care strică holdele şi ţarinile, f AKpiq lăcustă] / idem.
’AKpvra. Fără judecată. / „în mod iraţional, fără discernământ/ judecată”. ’AKpoacrtQ. Ascultare, [ascultare 3. adunare făcută spre ascultare] / „ascultare, audienţă, auditoriu”.
’AKpoaTfpiov. Locu de ascultare, [auzitorie (locu de ascultare)] / „auditoriu”. ’AKpoorafe. Ascultătoriu. [ascultătoru, şcolaru] / „ascultător, auditor”. ’AKpoaral. Ascultători, auzitori. / „ascultători, auditori”.
’AKxăvtaToq. Nepieptănatu. / „nepieptănat”.
’AKTÎva. Rază. Raza soarelui. fAKtiţ l.rază, luminare, strălucire 2. spiţele roatei 3. trăsnetu] / „rază”.
AkuvoPoAeî. Sloboade raze. Luceaşte. Bate raze. / „emite raze”.
28
AktivoPoAoq. Strălucitoriu. Slobozitoriu de raze. [scoţătoru de raze, luminosu, străluciosu] / 1. „iradiant” 2. „radios”. vAKUGTOţ. Neziditu. [neziditu; necreatu]*.
’AKceSnjiux. Academie/zde/w.
vAKaXAxfouaTO<;. Neîmpodobitu. [neînfrumoseţatu, neîmpodobitu] / „neîmpodobit, neomat”.
vAKCXji7CXoq. Neînvictu. Neplecatu. Nemuiatu. [nemlădiatu; neîncovoiatu; neînduplecatu, neîmblânzitu, neplecatu spre milostivire şi ertare] /
1. „neîndoit” 2. „neînduplecat”.
vAKonxrco<;. Nearsu. [nearsu sau de nears] / aKawoţ 1. „nears” 2. „care nu arde”.
vAkoo)Axx;. Fără de vlăstariu. Necrescutu. [fără coceanu].
’AK£p5f|ţ. Nedobânditoriu. Necâştigătoriu. sau nefolositor. Fără folos, [necâştigosu; nefolositoru] / „neprofitabil, non-profit”.
’AKKi^opai. Mă făcu că nu voiescu cându mai vârtosu voiescu. Făcu nazuri, [mă înfrângu, mă prefăcu, că nu voiu, în vreme ce voiu] / „a face mofturi, nazuri”.
vAkA£10TO<;. Neîncuiatu. [neînchisu, deschisu]. vAKA£7tTOţ. Nefuratu. [nefuru; (fig) neamăgitoriu, sinceru; nefîiratu]. ^AicXipoţ. Fără de moştenire, [l.nepărtaşu în moştenire; cel fără avere; săracu, ninorocitu 2. nedatu cuiva prin sorţi] / 1. „fără moştenitori”
2.  „dezmoştenit”.
’AKXfpanoţ. Nemoştenitu. [l.neîmpărţitu... 2. neîmpărtăşitu din clironomie sau moştenire] / „nemoştenit”.
’AKXovriToq. Nemişcatu. Tare. întăritu. [necletinatu, nesguduitu, ţeapănu, neturburatu, linu] / „nemişcat, neclintit”.
’AkX&vtitoq. xcoplţ KXmvdpia. Fără de ramuri.
vAkXcooto<;. Nerăsucitu. Netorsu. Nesucitu. [întorsu].
vAKpd^co. Sosescu în vârstă. Viu în vârstă. Intinerescu. [sântu în floarea,
vârful vârstei (puterei, slavei) mele;] / „a fi în floarea vârstei”.
’AicpiV Vârstă şi desăvârşirea vreunui lucru, [tăişu ascuţitu de cuţitu 2. iuţeala, agerimea, floarea, cel mai bun şi alesu, cel mai de frunte] / 1. „muchie, vârf” 2. „punct culminant, culme”.
         Urmează linie oblică care indică o interpolare.
29
’AKOivdbvrjTOţ. Neîmpărtăşitu. [1. necuvenitu, nepotrivitu la toţi de obşte, necomunicatu altora 2. nepărtaşu din ceva 3. neîmpărtăşitoru, necomunicativu 4 neîndemânaticu în soţietate] / 1. „retras, nesociabil” 2. „necuminecat”. ’AKoXdcKcmoQ. Nerăzgâitu. Nemângâiatu. Neciocoiniţitu. [nelinguşitu, neamăgitu de linguşiri] / „nelinguşit”.
’AkoAxxgtck;. Nestâmpăratu. Pângăritu. Fără de saţiul curviei. [nepedepsitu, neîndreptatu, neînfrânatu, neînţelepţitu; neconştionciosu,          neruşinosu;
neopritu în desfrânări, datu cu totu la necinstite plăceri; risipitoru, coruptu, necurăţitu, necultivatu] / 1. „nepedepsit” 2. „desfrânat”.
’AkoAXtpxx;. Nelipitu. [nelipitu] / idem.
vAicoţi\|/oq. Fără de hazu . [neînfrumuseţatu; neprefăcutu, nemeşteşugitu] / „lipsit de eleganţă, neelegant”.
’AkoiV Auzirea. Auzul. [1.auzul, unul din cele cinci simţuri. 2. organul auzului, urechia. 3. auzire, vorbă din auz, veste] / „auz”.
Axouotcoq. Fără de voie. Cu sila. [fără voe, însilă, de nevoe] / „în mod involuntar”.
’AkouoxA^cq. Făcu pă cineva să asculte fără de voie. [făcu ceva fără voea mea].
’AKomî^co. Făcu pă cineva să auză. îl iscusescu spre auzire. şi ascultu. Mă supuiu. [fac pe cineva a asculta (sic), sau vre unu lucru a se auzi, învăţu... ascultu, mă supuiu].
’AKpecpvnq. Curatu. Lămuritu.
’AKpopoAxqioţ. Bătaie de aproape. [începere, dare de pricină de bătălie] / „lovituri de tun la distanţă”.
’AKpofhxjxia. Netăiarea împrejur. [... netăiere împrejur] / „pieliţa care acopere organul genital masculin”.
vAKpoycDVtaiO(;. Piatra în trei colţuri care să pune în capul unghiului, [piatră aşezată în colţul de sus, sau de jos al zidului] / „unghiular”.
AKpo8p\xx. Mugurul copacilor. Muguru de copaci, [rodu de copaciu cu coaja tare 2) copaciu rodosu].
’AKporcoAxq. Cetatea cea mai de sus, cea mai tare, cea mai din margine, [întărită nălţime a vreunui oraşu, cetăţuie] / „acropolă”.
Ta ocKpoBlvia. Pârga rodurilor. şi faguri [vârful... din grămada de jafuri care se aducea ca o pârgă de jertfa zeilor].
30
’AKp6ppt£o<;. Cu rădăcinile scurte. Micu la rădăcini, [cel cu rădăcinele în faţă, iar nu adânci].
To &Kpocra%c>v. începutul stihului. [1. începutul versului. 2. un felu de poemu...].
’AKpocţrofiQ. Isteţ de fire. [1. resăritu, prin vârfurile munţilor. 2. desăvârşitu în fireştele talente; de natură şi simţământu nobilu...].
’AKpovitfux. Marginea unghilor. [vârful unghiilor].
’AKTUpoowrj. Sărăcie. Necâştigare. [aKTî|ţiocr6p,vri neavere, neproprietate] / „lipsă de avere funciară”.
’AKTipta. Cârma carului. Proţapul.
xo ’A \ibt6l xoO X.
f.6r.
vAX,t[KO. Nărămzatu./dXiKoq,Ti,ov „foarte roşu”.
’AxpdSpua. Muguri de copaci, [l.rodu de copaciu cu coaja tare. 2. copaciu rodos].
’AAxx^ovrixx. Mândrie, [mândrie deşteaptă] / „imfatuare”*. f.6v.
AX&Pcdtoq. Nerănitu. / „care n-a fost rănit, fără răni”.
’AAdcKocipoq. Kod oXdcKoapoţ. Deplinu. întregu. Cu totul. vAXaţ. Sare. Kal dXdu [sare] / (al doilea termen) „sare”.
’AAxxxepov. Solniţă.
’AAxxti^G). Sărezu. îndulcescu cu sare. / 1. „a săra” 2. (fig) „a da sare şi piper unui lucru”.
’AXaxtapivoq. Presăratu cu sare. / „sărat”.
’AAdtTrjmţ. Sărătură. sărare.
’AAmonocaTopivoQ. Presăratu cu sare.
’AXaxoqxxyopivoţ. Mâncatu de sare.
’AAxxcpptţţ. Uşor. / idem.
’AXdcxexoq. Nenemeritu.
’AXâBco. Macinu. / „a măcina”.
vAX£iţi|xa. Seu. Untură, şi unsoare. [1. ungere... 2. alifie sau unsoare de uns ceva] / 1. „alifie” 2. „untură, seu” 3. „filodormă”.
          Se repetă mai jos ortografiat diferit şi cu alte sensuri.
31
’AA^upî]. Alifie. Unsoare, [alifie, unsoare, ungere 2. ştergere, stingere 3. totul ce slujeşte la ungere (dai mai cu seamă) seul şi untdelemnul].
’AXEippăvoq. Unsu. / „uns, dat cu alifie”.
’AXeuprnq. ’AXeItcttic;. Ungătoriu.
’AXctcpcD. Ungu. [ungu (cu orce) (fig)... îndemnu, întărâtu, zădărăscu, încurajezu; pregătescu] / „a unge, a da cu alifie”.
’AXeK&Tn. f] poKa. Furca. Kal to aSpdKu şi fusul. vAXeopxx. Măciniş. / „măcinare”.
’AXegtikov. Măcinătură.
’AXeopivoq. Măcinatu. / idem.
’AAsQp&ţ. Plugariu.
’AA^Gpi. vApo0pov. Plugu. / ocA£ipi „plug”.
’AXexpoTuaapa. ă%e0pr|. Coamele plugului.
’AXeGpi^o). opycfovco. Am cu plugul. / atexpl^co „a ara” (al doilea termen) „a ara” 2. „a cutreiera”.
’AAstipi. Făină. / /rfem.
’Atewaţ. Făinariu. / „morar”.
’AXeuporonoţ. Postavă. Locu de faină.
’AXeupopâvoţ. înfainatu. / „murdar de faină”.
’AXeupâ&riţ. Făinos. Pielmos.
’AXeupcfrvco. împielmezu. Pospăiezu. / „a murdări cu faină”.
’AArjGeia. Adevărul, [adevăru; curăţie, neviclenie, simplitate] / „adevăr”. ’AA,r[0iva. Adevăratu. [AXr|0iva>5 într’adevăru, adevărat; curat] / (cu) adevărat.
'AXvftebco. Grăiescu adevărul, [spuiu adevărul; sântu adevăratu; îmi adeverezu prin faptă cuvintele, sau fagăduială] / 1. „a proba” 2. „a se adeveri”. ’AXiiopxJvuipric;. Uitătoriu. cebăluitu.
’AX,r|opovnota. Uitare. Cebăluire. Năucire. / aArjajiovimA „uitare”. AXTjcpovo). Uitu. / „a uita, a da uitării”.
’AXxKTţ. Ocnă de sare. Kal afaxaiţ. ocne.
’AXupacncta. Jaleş. / oX-upacicui „o plantă medicinală”.
’AAxaAxvri. Sărătură. / „urma apei sărate pe un obiect/ trupul omului,,.
’AAxola. r\ koivox;, aXioipa. Leşie.
’AXkjbi. Dar. [1. ci, măcar, cel mai puţinu 2. fiindcă, însă 3. aşa dar 4. oare nu cumva 5. da, întradevăru] / „dar, însă, numai că”.
32
’AAxxYJiivcx;. Schimbaţii. Premenitu. / „schimbat”.
’Atonccnţ. Schimbătoriu.
vA5Uux^k;. ’AXXa^iA. Schimbu. [(primul termen) 1. schimbare, prefacere, schimbu 2. dare şi luare daravere 3. locu unde să schimbă cai de poştă, stanţă de poştă].
’AAJt&aoto. Schimbu. Primenescu. [schimbu, prefăcu, făcu ceva altfel
2.  schimbu, dau una şi iau în locui altă] / aMdc£a> „a schimba”.
’AAJl<ia<yo(JXXi. Mă schimbu. Mă premenescu. / aMdc^opai „a se schimba, a fi schimbat”.
’AWuxaaoyvcofico. Im schimbu mintea, gândul.
’AM&dc;. într-altu chipu, altu feliu. / cxX^txhţ „altfel”.
’AAXfjOcopoQ. împocişatu. încrucişatu la ochi. / „strabic”.
’AXJlrjBcopâ. Cautu cruciş. / aXXTjBcopit^co 1. „a avea strabism” 2. „a fi tulburat”. ’AXX,T|0Gţ>ioc. împocişare. Ponivoşire.
’AA^TfYOpixx. Cuvântul care altcevaş zice şi altă înţealegere are. Precum zice Apostolul că au băutu jidovu din piatra cea duhovnicească iar piatra era hătu. [1.arătare de vre unu lucru prin cuvinte sau icoane alegorice 2. esplicaţie alegorică] / „alegorie”.
’AAXrjyopiKbţ Tjorfoc;. Cuvântu descoperitoriu celui acoperitu. / „cuvântare, vorbire alegorică”.
’AAAayevrjţ. De altu neamu. [cel de altu neamu, de altă naţie] / „alogen”. vAXko 8t& âXko. Alta pentru alta.
vAMoq. Altul, [l.altu, deosebitu... 2. încă altu atâta 3. asemenea 4. cel altu
5.  de altu felu, soiu sau neamu] / „altul”.
’AAAxyiptoojjivoţ. înstreinatu. / „înstrăinat”.
’AXtattpufrvo). înstreinezu. [aXAoxpuxo l.înstreinezu, dau în mâini streine... 2. bagu urâciune, învrăjbescu] / „a înstrăina”.
vAAAoxe. Uneori. Alte ori. [într’altă vreme, altă dată, uneori, când şi când, din vreme în vreme.] /1. „altădată, demult” 2. „altă dată”.
’AXXou Aiurea. într’altu locu. [aXAxri) într’altă parte, aiurea] / „în altă parte”. ’AX-oyApriq. Î7nroK6p,oţ. Vizetiu. Comişăl. [(al doilea termen) îngrijitoriu de calul sau caii cuiva].
’AXcrydcKi. Căluşălu. / „căluţ”.
33
’AXoytaaixx;. Nesocotitu. Nebăgătoriu de seamă, sau nebăgat în seamă. [aXdyiaToq. 1. negânditu; nesocotitu, neghiobu, nemintosu 2. nesocotitu, nemăsuratu; ne număratu; nepovestitu] / „necugetat, nesocotit”.
’AXoyucn. Călăriia. Meşteşugul călăriei şi al calului.
’AAxxyoKdcpapov. Corabie de cai.
AAoyqruya. fj aXoyopeiya. Tăune. Muscă de calu. / 1. „tăun” 2. „persoană
plictisitoare/ enervantă”.
vAXoyov. Calu. [vită, dobitocu] / AAoyo „cal”.
’AXoyoaxaDXoq. Grajdu de cai.
’AXayorăxvri. Meşteşug de cai.
’AXoyotpocpfi. Hrană de cai.
’AXowKri). fj ’AXeroO. ’AAxîwceî;. Vulpe. / (al doilea termen) „vulpe”. ’AXotmoyowa. Blană de vulpe.
’AAx>\)7i68eppa. Piele de vulpe.
’AXotmoîiSiKoq. AAoamonSioţ. De vulpe. / ate7iao8iaioţ „de vulpe”. vAAxnxrcoq. Nelăutu. / „nespălat”.
’AXuTrrjxoq. vAXmo<;. Neîntristatu. Fără de întristare. / (primul termen) „nemilos” (al doilea termen) 1. „fără grăsime” 2. „care nu întristează”. ’AAaxjI&x. Lanţu. / idem. f. T.
’MaxtiMki. Lănţişor./ idem.
’AXixjoSepăvoţ. Legatu cu lanţ.
vAX'DTOţ. Nedezlegatu. [l.nedeslegatu, de nedeslegat 2. netopitu, neputrezitu
3.   nerisipitu, nedescurcatu; împlecititu, neesplicatu 4. nedesfiinţatu; neprecurmatu] /1. „nerezolvat” 2. „nerezolvabil, insolvabil” 3. „nelegat”. ’AAxdvi. Arie. [’AAjSţ 1. arie 2. lucioasa circonferinţă, sau conturul pavezei] / „brazdă”.
’AXxoviaopa. Treierişu. / aXxbvuypa „treieriş”.
’AtaflVt^co. Treieru. [trăiescu, petrecu, mă îndeletnicescu la arii] /1. „a treiera” 2. „a împrăştia” 3. „a se simţi în largul său” 4 „a hoinări”.
’AAovtGTnq. Treierătoriu. / „treierător”*.
                         * Urmează trei linii întrerupte orizontale care semnalează o interpolare.
34
AXdpoKnpov. Alavastru. Un chip de vas pentru mir. [dAdpaaxpoQ 1 .alavastru, unu felu de piatră albă cu vine prântr’ânsa... 2. vase făcute din alavastru] / „alabastru”.
’AAxx^covta. Trufie. îngâmfare.
’AAxfcOryECx; Kal aXdtfteinoq. Negreşitu. şi neascunsu. Neuitatu. [(primul termen) 1.neuitatu 2. de care nimicu nu poate fi ascunsu] / „care nu greşeşte”. ’AAaJUxyrj. Strigare. Glasuri de laudă, [gălăgie resboiască; cântare de biruinţă sau veselitoare; sunetu sgomotosu] / „zarvă”.
vAÎUi5lTi/co<;. vAppnTO<;. Negrăitu. [(primul termen) l.negrăitu, nespusu, neesprimatu 2. despre care nu s’a făcut de locu vorbă] /(primul termen) „fără glas” 2. „nespus” (al doilea termen) „nespus”.
vAJUxXoţ. Mutu. Nevorbitoriu. [negrăitoru, neglăsuitoru; mutu] / „mut”. vAA£\|nţ. Xpioiq. Unsoare, [(primul termen) ungere; încurajare, întăritare. (al doilea termen) ungere, spoiere] / (al doilea termen) 1. „ungere” 2. „miruire”. ’ABorîxx. otypla \idXaxa. Nalbă sălbatecă.
’AJiE^updppaKov. To dvxtcpdppxxKov. Doftoria împrotiva altor doftorii, şi ajutătoare împrotiva altora gonindu răotatea şi vătămarea altora, [(ambii termeni) doftorie de otravă] / (al doilea termen) „antidot”.
’AArjTtpioq. Becisnicu. Cu rău obiceiu. Stricătoriu. [ăXivcpvoq nepiosu; rău-facătoru, vinovatu de crimă; spurcatu; atrăgătoru asupră-şi de dumnezeiască urgie, urâcios].
’AXKata. fj oupoc xou X^ovxoq. Coada leului. / [(ambii termeni) idem] (al doilea termen) idem.
’AXXxx%o6. Intr-altu locu. Aiurea. [într’altă parte, aiurea].
’AX^eTaxAArjXla. împleticire una peste alta. [neprecurmată şiruire, sau grămădire de una peste alta sau urmare de una după alta] / „succedare”. ’AAXnXoypoqnxx. Coreşpondenţie. [corespondinţă a unuia către altul]/ „corespondenţă”.
’AA^rjXx^rixia. Vrajbă sau luptă şi războiu între cei ce mai nainte era una. ’AAArjXxroxia. Ţinearea unul cu altul. Dragoste, [reciprocă ţiitură, legătură a unuia de altul, coaţinere] / „conexiune”.
’AXXîiXoqxiYoq. Cel ce mănâncă unul pre altul, [mâncătoru, prăpăditoru unul pe altul].
’AXXriXxxpayta. Mâncare între dânşii şi hrana cea dimpreună, [a mânca unul pe altul].
35
’AA^TiXo(p0oVux. Zavistiia dintre dânşii, [pismuirea unuia cătră altul reciprocă].
’A^ArjXxxpovla. Uciderea dintre dânşii, [omorâre reciprocă].
’AAAriAxxpovoţ. Uciderile şi ucigaşii cei între dânşii.
’AXAoyAxjxraoţ. De altă limbă. De altu neamu. [cel de altă limbă, streinu]. AMoSamx;. nr\, rov. Streinu. nă. [cel dântr’altu locu, de altă naţie; streinu, ciudatu estravagantu] / „cetăţean (străin)”.
vAAXo0ev. Dintr-altă parte. Dintr-altu locu. [într’altă parte] / „din altă parte, de altundeva”.
vAMo0i. într-altă parte. [într’altă parte] / „alibi”.
’AAXoiaopai. MeTacrxTyiatl^oţioa. Pivoţiai âXXoţ. aAAxm Mă schimbu altul din altul mă făcu.
’AA^otoxiKoţ. într-altu chipu. altu fealiu. cu altă despărţire. / „diferit”. ’AAAoKoroq. 'O mxpd^evoq. Ciudatu. De mirare. Necuvios. [monstruosu; nefirescu; neobişnuitu; ciudatu, sau estravagantu] / „ciudat, straniu”. AMoqwAxopoQ. Schimbarea obiceaiului într-altul streinu. Ca cumu ar fi altă limbă, [năravuire şi legile celor de altu neamu].
AMxxpoXoţ. De altu neamu. De altă seminţie. De altă credinţă, [cel de altu neamu, streinu].
’AAorceSov. Iarba ce creaşte carea să naşte şi creaşte la locurile ceale înalte ale zidurilor. [’AA,i7ie5ov câmpie întinsă pe ţărmu... acoperită une ori de mare]. ’AXoTcrjytov. Ocnă fi &Mkt|. [salină (ocnă de sare de mare]. vAA<piTOV. Făină de orzu şi mălaiu de porumbu, adecă faină de porumbu. Kal aAxpixa Mămăliga. [1.faină (mai cu seamă de orzu) 2. orzu curăţatu de coajă... arpăcaşu sau bulguru 3. unui filu de coleasă de faină de orzu... unu felu de plăcintă... ca bogacea] / atapvro „fără (de orz) măcinată mare”. vAA^xnţ rcoXetoţ. Luarea cetăţii când să biruieaşte de vrăjmaşii săi. Robiia. Stricarea, [luare, stăpânire de cetate; prindere de robu, robire; perdere de judicată, osândire] / dAxoori „cucerire”, xo ’A pexd xoO ţi.
’ApayâpiaTOţ. Nespurcatu. / „care nu s-a murdărit”.
’Ajid&x. Jocul cu piatra ca şi cu ţurca. / „disc de piatră”.
’ApxifJujxoq. Nesmultu. / apx48r|xo<; „nesmuls; nejefuit”.
’Ajid^coKxoţ. Nestrânsu, neadunatu la un locu. / oqid^ewoţ „nestrâns, neadunat”.
36
’Ajia^oveq ai .Muierile ceale de odinioară fără de ţâţe. / „amazoane”.
’AţiocOrtţ. Neînvăţatu. [1.neînvăţatu, necărturaru 2. necercatu, fără esperiinţă, fără idee 3. neînvăţatu, neobicinuitu; neaşteptatu 4. nepractisitu, nedeprinsu, prostu, grosolanu 5. neştiutu, necunoscutu] / „neînvăţat, needucat”.
’ApdcBeux. Neînvăţătură. Neştiinţă, [neînvăţătură, neştiinţă, neesperienţă] / „neştiinţă, ignoranţă”.
’Ap&tfrrrcx;. Neînvăţatu. Fără învăţătură. / 1. „neînvăţat, fără experienţă”
2.  „nevinovat”.
’ApovtTrig. pavtixipi. Mânătarcă. [unu felu de alese ciuperci sau mânătărci] / (al doilea termen) „ciupercă”, f. T.
’Apa^dpr^. Cărăuşu.
’Apa^efxo. Cărăuşăscu. [cărăuşescu, sânt cărăuşu 2) călătorescu sau transportezu cu caru].
’Appdcfji. Apa^a. Caru. [(al doilea termen) caru... 2) (poet.) plugu...
3)  constelaţia celor şapte stele de către nordu, sau steaoa polară carul] / (al doilea termen) „trăsură; caleaşcă”.
’Apa^oKopoţ. Meşter de car. 6 âpa^07totoq.
'Apxxpr&vco. Păcătuiescu. [nu nemerescu; nu isbutescu; nu săvârşescu. 2) mă înşelu, mă amăgescu, greşescu; păcătuiescu] / apapxaivco 1. „a păcătui, a cădea în păcat” 2. „a greşi”.
'Ajiaprta. Păcatu. [nenemerire, greşeală; păcatu, călcarea de dumnezeeştele porunci.] / 1. „păcat” 2. „greşeală”.
'ApaprcoXoţ. X.ri. Păcătos, să. [păcătosu, adică greşitu, şi supusu la greşeli] / „păcătos”.
’Ajiaa%&A,r|. Supţioară. / idem.
’Apdcwroq. ’AvodpaKTOţ. Sângeratu. / (al doilea termen) „fără vărsare de sânge”.
’Ajidcxi. To amyrifiîţpa. Zălog. Amanetu.
vApa%oţ. Nebiruitu. [l.nebătutu, nerăzboitu 2. nesăvârşitu, neputinciosu
3.  (fig) covârşitoru, nemărginitu, nenumăratu] / „necombatant”.
’ApdXxoroQ. Nesfadnicu. Negâlcevitoriu.
’Agjidbvaq. Amvonu. I,ocu naltu osebitu în besearică unde citeaşte diiaconul Evanghelia. [’Apfkov l.buză întinsă şi întoarsă înăuntru de pavază, de povaru,... 2. şiru de dealuri, nălţime muntoasă 3. (bis.) amvonu] / „amvon”.
37
’AjiPpocta. Mâncare nemuritoare, [ambrosia, hrana zeilor] / „ambrozie”. vAji£. Mergi, du-te. / idem.
’Ajitj. Dar. însă. iar.
’Afj£kem. Lenevire. [negrijă, nepăsare, lene] / 1. „neglijenţă” 2. „nepăsare”.
           Leaneş. Lenevos, [negrijitoru, leneşu, trândavu 2. negrijitu, lenevitu] /1. „neglijent” 2. „nepăsător”.
’ApeXâ). Mă lenevescu. [negrijescu; nu’mi pasă; mă lenevescu] / 1. „nu-i păsa” 2. „a neglija”.
’Apăpcorog. Nedumesnicu. / „nedomesticit”.
’Aptewioc;. Necoptu. / 1. „necopt” 2. „imatur”.
’Apiooţ. vAji£aa. Fără de mijlocire şi far’ de cugetare. Mai nainte. Far’ de socotinţă, [fără mijlocire, nemijlocit] / (primul termen) „imediat” (al doilea termen) „indirect”.
’Apexaidvrixoţ. Nemijcatu. şi nemutatu. [nemişcatu, neclintitu din locu; statomicu] / 1. „care n-a fost mutat” 2. „nemişcat”.
’Ajiex&MxxKToq. Neschimbatu. / 1. „neschimbat” 2. „stabil”.
’Apexavorixoq. Necăitu. Nepocăitu. [l.necăitu, neschimbatu în părerea sa 2. nepricinuitoru de căire...; siguru, statomicu; neschimbăciosu] / 1. „care nu se căieşte” 2. „iremediabil”.
’Ap^Tocvorjota. Necăire. / „lipsa căinţei”.
’AjiexAaTaToq. Nemutatu. [nestrămutatu; neschimbatu; neprefacutu]. ’ApexaxelpUTixx;. Nepusu la treabă. Lucru sau om cu care nu să slujaşte neştine. [neîntrebuinţatu; sau neprimitoru de întrebuinţare, netractabilu (neeconomisitu] / „neintrebuinţat, nou”.
vAjxexpa. Fără de măsură, [fără măsură] / „fără măsură, exagerat”.
’Ap&cpixoq. Nemăsuratu. [nemăsurat] / „nemăsurat, nenumărat”.
^ţierpoţ. Necumpătatu. Fără cumpătu. [l.cel peste sau fără măsură, covârşitoru 2. (în poesie despre versuri) cel fără metru.] / „nemăsurat, nenumărat”.
vAjxiktoţ. Neamestecatu. [neamestecatu, curatu; neprefăcutu 2.... neapropiatu, nesoţiabilu].
’AjiţioSla. Năsipişte. / aţip.o5idc „nisip”. vAp.ţioţ. Năsipu. [nisipu] / idem.
’AjipxhSnţ. Năsipos. [nisiposu] / „nisipos; plin de nisip”. vApoipaGToq. Neîmpărţitu. /1. „neîmpărţit” 2. „care nu se poate împărţi”.
38
«'Ap.oipoţ. Nenorociţii. Fără norocu sau fără dare şi fără strişte. [1. nepărtaşu, lipsitu de ceva 2. nenorocosu, nefavoratu de soartă] / „fără noroc, ghinionist”. "ApotxKx;. Necărturariu şi fără de viersu. Nepedepsitu. [1. neştiutoru de musică şi poesie 2. nesimţitoru în relaţie cu frumoasele arte; cel fără gustu de frumosu; grosolanu, negraţiosu, necivilitu 3. neproporţionatu; nepotrivitu; neplăcutu] /1. „needucat” 2.”fără noţiuni de muzică sau arte frumoase”. ’Aţuhviov. 6 ’'Aiţjxoq Năcovalnă.
’AţuovâîjoAov. 6 ’Ar|ţt60etov. Buşteanul în care să înfige năcovalna.
AţwtEÂdoa. Viişoară / „ vie mică”.
vAţineAxxţ. AjiJtâXx Viia [1. vie 2. unu felu de maşină poliorcetică] / ambii termeni „vie”.
’ApîceXdK; Kal ’AţiJteXdtpiţ; Viiariu. Pândariu viei. 'O 5pocydtrr|q.
AţineXoup'yoc; Lucrătoriul viei. [lucrătoru, îngrijitoru de vii, vieru] / „lucrător în vie”.
’AţiJteXiKlţ. Meşteşugul viei.
’AţineXiKOţ Viiariu.
’AţuteX60urpa. Floarea, căpuşa viei şi floarea vinului.
’AţiJceMcmKoq ’AprcăXeioq De vie.
’AţutEXbtp'uXXov Frunză de viţă. / aţuceXâcpoMov „frunză de viţă”.
A|X7to8î£co. împiedecu. Zăticnescu / eţinoSi^co „a împiedica”.
’AprcoSuycpov. Piiadecă. Zăticnire. vAţi7KDopxx. împingere, cmpo^u;.
’AţirafoBco. cmpdjxvco. împingu. / (ambii termeni) „a împinge”.
ApmocrrtV;. împingătoriu.
vAţuwne<;. Măcar, o să fie./ Aţurora; „măcar”.
’Aţiby&xXa. Migdale [’Aţttyy&iXri.migdală] / „migdale”.
’AptrybaAid. Migdalu. / Idem.
ApnydaXăvioq. De migdal.
’Aţiny8aX6Xxx8ov. Untu de migdale. / „ulei de migdale”.
’Ap-upimxx;. Nemirositu. şi nemirositoriu. [neunsu cu mireasmă] / 1. „fără miros” 2. „nemirosit”.
’ApupiopbcSa. Nemirosire.
39
Aii^iP&Mxo. Mă îndoiescu. [1. puiu d’asupra sau împrejur 2. coprinzu, apucu, îmbrăţişezu 3. mă plecu spre amândoă părţile, mă îndoescu] / „a se îndoi, a pune la îndoială’'.
’AţupipoXoq. îndoitu. Cu îndoire, [lovitu de amândouă părţile;înconjuratu (de vrăjmaşi) / „nesigur îndoielnic”.
ApcpipoAce. Cu îndoire. [oqx<pi(}oXax; cu îndoială].
’ApcpiJioXia. îndoire. Nepriceapere. [îndoială, împărţire de părere în două
2.  strimtoare, mirare sau neştiinţă de ce trebuie a face] / „îndoială”. vAjia. Dimpreună, opau [1. tot deodată, într5 aceeaşi vreme 2. îndată cum sa într’aceeaşi vreme când 3. împreună cu 4.asemănător, precum că] 1. „când”
2.  „dacă”.
’Apodewoq. Nemoşitu. [1.nemoşitu, lipsită la facere de ajutorul moaşei 2. nici o dată moşită, adică fecioară].
’AjxAXntKTOţ. Nemuiatu. [nemoiatu aspru vârtosu, nemlădaitu, neîmblânzitu, neînduplecatu spre ertare] /l. „care nu s-a înmuiat” 2. „feciorelnic, pur”
3.  „„dur neîndurător”.
’Ap&VTEWoţ. Nevrăjitu. sau nedescântatu şi negâcitu. [1. nepreghicitu sau de nepreghicit 2. nepovăţuitude prooroci sau de oracole 3. neputiciosu. de a preghici] /neprevăzut.
’Apap&KOţ. Măgheranu [plantă mirositoare, maghiranu].
’Apxipavixx;. [neveştejita, totdauna înverzitu; nestricăciosu, vecinicu] /
1.  „neofilit” 2. „etern, peren”.
Apxxptivouq. Cel ce lesne greşaşte cu mintea [apoprlvooţ cel cu minte greşitoare (pierdută); ne mintosu; amintitu].
’Apdprupoţ Fără de mărturie. Kal dpapx6pr|Toq. nemărturisitu. neadevărat.
[ (ambii termeni) nemărturisitu, neputinciosu a se dovedi prin mărturii; nedoveditu; de necrezut] /l. „fără martori”2. „nemărturisit.
’ApcxaTfyanoQ. Nebătutu [ dpocatiYCOXoţ nebătutu cu biciul, nebiciuitu] / cxpaatiY(OToq„ care n-a fost bătut cu biciul”.
’Apaupoţ. întunecatu. Stinsu. [întunecosu, închisu, negru sau care abia se cunoaşte, abia se zăreşte; (fig.) slabu, învechitu;neînsemnatu] /I. „întunecat”
2.  „neclar”.
           Urmează o linie orizontală întreruptă care semnalează a interpolare.
40
’ApP^'Ovco.Tâmpescu. [tâmpescu; teşescu (stricu ascuţimea; (fig.) ac neactivu, neageru; slăbescu] /\. „a toci” 2. „a calma, a reduce din intensitate”.
          eîoc. 6. Tâmpu, Tâmpitu. [tâmpu, tesitu, netăiosu, neînţepătoru; (fig^eactivu, moliciosu, împitu la minte] /l. „tocit” 2. „slab, slăbit”.
               Tâmpitu la vedeare. Ponevos [’ApP^oxoTrnţ pătimaşu de tâmpiciunea văzului, scurtu la] vederi 2. pricinuitoru de slăbiciunea vederilor].
AppAAX07tta Ponevoşire [tâmpiciune, slăbiciune a văzului] /„slăbire a vederii”.
’ApPo^dt&nv. ’ApyoTcopivd. Târziu.
’AţiiPuaoţ Nebeţivu şi treazu [nebeţivu, neînbătatu; (despre lucr) risipitoru sau prenăzitoru de beţii] / apâChxnxx; „care nu e beat”.
’Apă^ycD.’ApipyG). Mulgu lapte [ (primul termen) 1. mulgu 2. iau, hrăpescu] / „a mulge”.
’Ape?wăTr|xoq. xrj.xov. 9A7cpopeAiTr|XOV. Neprocititu. şi necugetatu mai nainte. negânditu. [nepremeditatu, nepredeprinsu, nepregătitu la ceva] / (primul termen)” care n-a învăţat”(al doilea termen) fără premeditare. vAţiepmo<;. Fără prihană. [ l.nehulitu , sau de nehulit, neviciosu 2. cel ce nu se plânge.. .mulţumitu] /fără cusur, perfect.
Ap£ţi\|/ta. Neprihănire. [însuşimea, calitatea nehulitului].
’Apepnţ. Nedespărţitu. [1. neîmpărţitu în părţi, 2. nepărtinitoru].
’Apăpipvoq. Fără de grijă, [neîngrijatu 2. neîngrijitu] /„fără griji”.
’Ajxexdpaxov. Neschimbatu. Nemutatu. Care nu să schimbă. [’opETdtPaxoţ
1.  nestrămutatu, nemişcatu dintr’unu locu într’altul 2. (gram.) verbu nestrămutătivu (de activitate)] /(gram.) „intranzitiv”.
’ApetdpXTjToţ. Neschimbatu. Nemutatu. Care nu să schimbă [neschimbăciosu; neschimbatu ; neprefacutu] / 1. „ neschimbat” 2. „de neschimbat”.
’ApexdcSoxoq. Nedătătoriu. Scumpu. [neîmpărtăşitosu (nedamicu); sau de
neîmpărtăşit] /l. „netransmis” 2. „netransmisibil”.
f.8r.
’AjiexdGexoţ. Nemutatu. [ neschimbăciosu; neschimbatu; neprefacutu] / 1. „neschimbat” 2. „de neschimbat”.
’ApiBeKToq. Neîmpărtăşitu.Căruia nu poate să se împărtăşască nimic, [neîmpărtăşitu; nepărtaşu].
41
’A^exAîreuTTOţ. Neplecatu. al doilea. Care nu să supune [neîntorsu, neschimbatu dintr’a sa părere, nedesduplecatu] / „de neconvins”. ’ApEtdccrx'nM'^xioxoq. Neînchipuitu al doilea rând.
’ApeTdîiXxxaxcK;. Nefacutu al doilea şi dpExaTOiriTog. ’ApexaKdpcoxoq. [neprefacutu, nereformatu (al doilea termen) neprefacutu, neschimbatu] (toţi termenii) „nerefacut”.
AjjEidftTtDTOQ. Necăzutu din starea sa cea dintâiu. [ necăzutu; neschimbatu; neprefacutu],
’AjieT&Tpercxoţ. Neschimbatu. Statomicu. întăritu. [ neîntorsu înapoi 2. (fig.) neschimbatu, neînduplecatu, neîntorsu din părerea sa; sau nepăsătoru, neatinsu] /„neschimbat”.
’A]i£toxoq. Neîmpărtăşitu. [nepărtaşu, neîmpărtăşitu] /„neparticipant”. ’Apr|p7COO, eiţ orcoiov&fjnore toîiov. Ori în ce locu.
’Ap/fyviov.TO KivofJdpi. O \i\Xvx, Chinovaru. Minău [(primul termen) chinovaru. nelucratu (al doilea termen) chinovaru, miniu, faţa roşie] / Kawopdcpi „chinovar” (ultimul termen) 1. „chinovar” 2. „miniu”.
Ap,f|ixop. Fără de mumă. [cel fără, sau cu rea şi neiubitoare mumă].
’AţiTţxavS. ’AropG). ’Abripovo). Aiaxd^co. ’ApxptpAAAxo Kal aitoTOyxdvG). Nu mă precepu. Nu mă domirescu. Mă îndoiescu şi nu nemerescu şi nu ştiu ce voiu face. Nu ştiu cu ce sfatu să izbândescu cu ceia ce poftescu şi dorescu. [(primul termen)l. n’amu mijlocu, nu pociu 2. mă miru, nu ştiu ce să făcu. (al doilea termen) l.mă îndoiescu, mă aflu în nehotărâre şi chipzuire să făcu or nu ceva. (al patrulea termen) 1. puiu dasupra sau împrejur 2. coprindu, apucu îmbrăţişezu 3. mă plecu spre amândouă părţile (al şaselea termen) nu nemerescu, nu isbutescu; pierzu] / ( al patrulea termen) „a ezita” (al cincelea termen) „a se îndoi de ceva” (al şaselea termen)„a nu reuşi,,.
’Apfjxavov kAMxx;. Frumuseaţe nespusă, netâlcuită.
’Apfjxavov ea'd. Cu neputinţă iaste. Cu anevoie.
’Apiavxoq. Nespurcatu. Curatu. / „nemolipsit, curat, pur”.
’ApiXAdopoa. XKuept^opai. Mă întrecu. Mă osârduiescu. Râvnescu. [(primul termen) mă emulezu, mă întrecu, mă luptu să îmitu, să ajungu, sau să întrecu pe cineva la ceva.] / qitMxfyioa „a se întrece” 2. „a se compara, a fi de aceeaşi valoare”.
vAp,io9o<;. Fără plată [neluătoru de sau facutu fără plată, neplătitu; nefolositoru] / „fără salariu/ plată”.
42
vAjxvtpoq. %copiţ pvtpav. Fără mitră. Fără coroană, [neîncinsu; nemăritată]. ’A^tyiîyrog. Neurmatu. Neasemănatu. ArcapapotacTOc;. / (primul termen) „inimitabil”.
Apvrjaxloc.. Nepomenirea. uitarea [uitare; amnestie, ertare] / „amnistiere, amnistie”.
Apvlov. 'O upâvoa;. oroa 7tepiâ%ei to £p(3puov eu; xr)v prixpav. Peliţa sau pojghiţa, sau soarta care ţine sau cu care iaste îmbrăcatu pruncul în zgău [n(n)ieduşelu] / „placenta”.
Apoipfj. Schimbu. Răsplătire. împrumutare. [1. schimbu sau schimbare, prefacere 2. resplătire (de bine sau de rău); resbunare 3. respunsu] / „plată, remuneraţie”.
Ap6A,wto<;. Neîntinatu. Curatu. Nepângăritu. Nespurcatu. [1. nespurcatu, curatu, nemânjitu, nepătata 2. nemânjitoru, nemolipsitoru] / „nemolipsit, neatins de boală” 2 „integru”.
Apopyn* 'H Cerinţa. Drojdiile. Tina untului de lemnu. [(primul termen) 1. drojdii de untdelemnu sau de vinu 2. unu felu de floare 3. faţă roşie, purpurie].
vApox0o<;. Fără trudă. [1.nemuncita, neostenita 2. neaducătou de osteneală, lesniciosu].
ApuSpoţ. întunecata. Cel d-abia să veade sau să aude. [cam întunecosu; anevoe de deosebit; abia văzuta; puţin simţită] / „nedesluşit”.
’ApfeAxx;. Fără de crieri, [cele fără creeri].
Aplice;. Neînvăţatu tocmescu credinţii. Strein de credinţă. [1. neiniţiatu; necatehetatu; nebotezatu 2. neînvăţatu, neesperiinţatu; nedomiritu în ceva] / „neiniţiat”.
Apcpoxepi^G). Mă plecu spre amândoao părţile, [formezu de amândoao părţile, sau coprinzu în mijlocu].
ApqxnepâyXnxraoq. Cel ce ştie amândoao limbile şi cu amândoao să întreabă şi răspunde, [vorbitoru în favorul şi împotriva cuiva, apărând vicleneşte doă împotrivă între dânsele păreri].
’AjapoxEpoSă^ioţ. Vreadnicu şi iscusita dinspre amândoao părţile. Cel ce şi de una şi de alta. [1. cel ce întrebuinţează amândoao mâinile ca drepte 2. întru toate îndemânatâcu 3. cu doă tăişe].
’Agcporăpocu; X^P^tv. Cu amândoao mâinile, a. v.
43
vAv. 5e. av OeX-rjoa) De voiu vra. Kod âv eîvoa şi de va fi. / „dacă”.
’Avapde^G) Kod avaPtjî&^CQ. Suiu. [(al doilea termen) urcu, suiu 2. tragu afară la uscata 3. îmbarcu 4. înfăţişezi! pe cineva la judicătorie] / „a urca” 2. „a monta”.
’AvdpaotQ. Suire. ’Avtipaojia. [(primul termen) 1.suire, urcare 2. încălicare
3.  îmbărcare 4. ostăşească pornire de la ţărmu înăuntru pe uscatu 5. (despre râuri) umflare, potopu 6. înaintare, suire cu rândul] / avdcpcxoTj 1. „urcare, suire” 2. „montare” /avăpocpa „urcare, suire”.
’AvaPaaTtfe. Suitoriu.
’Avap&xriţ. Călăreţ. [1. încălicătoru de calu, călăleţu 2. armăsaru] /1. Jocheu”
2.  „exemplar (animal) pentru montă”.
’AvoPaxoq. Kod avePaxbq aprog. Pâine dospită, [(primul termen) lesne de suit].
’AvaPodvco. Mă suiu. Mă urcu. [mă suiu, mă urcu] / aneba... nw „a urca, a sui”.
’AvapXaaxdcvco. Răsaru. Odrăslescu. [1. resaru a doa oară, mă renascu 2. în locu siomplu resaru, vlăstărescu sau dau vlăstare 3. făcu a răsări]. ’AvaPAxxaixivei xo cpwov. Răsare pomul. Odrăsleaşte. înmuguraşte. ’AvaPAxfexricnţ. Răsărire. înflorire, [(al doilea termen) „răsărire, renaştere”]. ’AvopXxxaxripivoq. Răsăritu. înfloritu..
’AvopXo^co. Izvorăscu. [1. isvorăscu 2. făcu a isvori ceva 3. (despre râuri) viu mare, mă revărsu 4. colcotescu] / „a ţâşni”.
’AvaPpAţoo. Fierbu. Undezu. [l.ferbu sau făcu a ferbe ceva... şi a da în focu, sau a se vărsa 2. ferbu în colcote 3. izvorăscu, cisnescu].
’AvdppccoTj. Fierbinţeală, undă. [fierbere în colcote].
’Avappojcux. ’Ajîpoxwx. Seacetă. Neploare. / avaPpoxta „secetă, lipsă de ploaie”.
’AvoPpti^ei. Izvoreaşte.
’AvayăAocopa. Batjocură. Râs. / „derâdere”.
’AvayeXxxopăvoţ. Batjocoritu. De râs.
’AvayeAxxGTty;. Xoi&opoţ. Baţjocoritoriu.
’AvayeAxyOţtai. Xaaoa. Acctoci. Mă batjocorescu. Mă râzu. Te râz. Să râde. ’AvayeAo). Batjocorescu. râzu de altul, [râz tare, cu hohote] / 1. „a batjocori” 2. „a râde zgomotos”.
’Avayept^G). Umplu de iznoavă.
44
’Avaye^tGjiâvoţ. Umplutu de iznoavă.
’AvayâwrţoiQ. A doao naştere. Botezul, [renaştere] / „renaştere”.
’Avayewco. Naştere de iznoavă. [renascu] / 1. „a renaşte” 2. „a reînoi”. ’AvayewoOtioa. Mă născu de iznoavă.
’AvEyytatfTOţ. Neatinsu. Nepipăitu.
’Avayy^Copoa. Mă silescu. îm făcu silă. / „a fi silit”.
’AvdyKOCOiQ. Silă. îndemânare. îmbiare.
’Ayayicd^co. Silescu. Indemnezu. îmbiiu. [silescu, aducu pe cineva la nevoe, îndatorezu în silnicie] / „a sili”.
’AvayyoKTTty;. Silitoriu. silnicu.
’AvayKatoţ. De trebuinţă. De nevoie. OtXoţ priiaten. [l.neapăratu, care nu se poate face altfel 2. de nevoe facutu, silitu 3. supărătoru, neplăcutu
4.  aducătoru de silă, siluitoru] / „necesar, de trebuinţă”, f. 8V.
’AvayKodxx; Kaipoq. Vreame de trebuinţă, de nevoie.
’Av&yKri. Nevoie şi trebuinţă, [firească sau morală, ce în silă aduce efectul său, neapărată trebuinţă, nevoe] / „nevoie, necesitate”.
’AvayKexauKOQ. Silnicu. De nevoie, [silitoru, strimtorătoru] / „necesar”. ’Av&ykoktu;. Silă. nevoie.
’AvayKaîov. ’Ecpobe'onpiov. Umblătoare. Ieşitoare [(primul termen) 1 .plimbătoarea sau eşitoare. 2.rudă 3. mădularul genitalu ale trupului] / (primul termen) „latrină”.
’AvaycyoXiaojia. Greaţă, icnire. / „greaţă”.
’AvaycruXtd^co. Icnescu. Im vine greaţă. / „a-i fi greaţă”.
’AvoSăvco. Legu. [dva86co l.legu ceva d’asupra, sau împrejur; proclamu, numescu 2. îmi legu capul cu diademuri, mă încununu 3. legu ceva de ceva
4.  deducu, atribuescu; însuşescu ceva] / 1. „a lega sus” 2. „a remorca o corabie,,.
’AvotSeixvQ). Arătu. fAvoSeiicvoţii 1. ridicu ceva în sus ca sa’l arătu 2. învederezu, publicu, înalţu, rânduescu în postu publicu 3. întocmescu, înfiinţezu 4. consfmţescu, dedicu 5. deschizu].
’AvaSiS©. Izvorăscu. Răsar. / 1. „a da în sus” 2. „a se răspândi”.
’AwxSuiAdwo). Lndoiescu. / 1. „a îndoi încă o dată” 2. „a se aduna” 3. „a se replia”.
’Avoc8i7rXxopa. îndoială.
’Avd8o|xa. Umezeală. Reveneală. / „emanaţie”.
45
AvoSopivoţ. Umedu. Reavănu.
Avdc&>xoţ. Naş. Cel ce priimeaşte din sfântul botezu. [luătoru de ceva asuprăş, fagăduitoru de a săvârşi ceva; chezăşuitoru, naşu de botezu; cumătru] / 1. „responsabil” 2. „naş”.
A\*x8oxfj. Năşie. Priiminţă. Primire, [l.repriimire, reluare de puteri 2. luare asuprăşi de unu ce, adică fagăduire, chezăşuire] / „preluarea unei răspunderi”. Avoc^Tj-ra. Cercu. cercetezu. cautu. [caut cu multă scumpătate a găsi ceva] / „a căuta”.
’Ava^fiTrjaic;. Cercare. Căutare, [scumpă cercetare spre aflare de ceva] / ava£iyrr|cni „căutare”.
AvdQepa. Anatema. închinare răului. Blestemu. [l.oferinţă, prinosu, consfinţitură. 2) (bis.) streinu] / „blestem, anatemă”.
AvoGepatt^co. AnaGematisescu. [l.oferu, prinosescu, consfinţescu ceva 2. (bis..) dau anateme sau anatematisescu, aforisescu, blestemu] / 1. „a blestema, a afurisi” 2. „a da dracului”.
AvaBBpxxxtopoq. închinare răului, blestem. dcva0epxiTr|<Ttţ. [(primul termen) anatematisare, aforisire, blestemare] / „blestemare, afurisire”.
AvoBâixa. Puiu. închinu. Dau. [ccvatiGipil. puiu ceva cnalt, sau peste altu ceva; încarcu; mă încarcu, ardicu asuprămi; iau asupra mea, suferu, rabdu
2. puiu nădejdea 3, îmi comunicu,... raportu, ecspuiu 4. amânu ceva 5. strămutu 6. atâmu] /1. „a încredinţa” 2. „a consacra, a dedica”.
Av&Bpqipoc. ocv<i0p£\|nQ. Creaştere. Hrănire. [(primul termen) crescutu de cineva, (al doilea termen) rehrănire, reîngrăşare, întremare] / (primul termen) 1.„rezultatul educaţiei cuiva” 2. „creştere, educaţie”.
AvaBpeurnţ. Crescătoriu. hrănitoriu.
’AvctGpăcjxo. Crescu. Hrănescu. [avaxpeqxo crescu, întărescu prin hrană] / „a creşte, a educa”.
Avaxpocpfj. Creaştere. Hrănire [hrănire, creştere] / „creştere, educaţie”. AvotGp&popcxi. Mă crescu. Mă hrănescu / „a fi crescut, a fi educat”. ’AvcxGpocpiKux. TpeTCTiKd. Plata creaşterii. Hrănire.
AvoGnpui^ei fţ yq. Abureaşte pământul. Scoate aburu. [dvaGupidco) evaporezu adică scotu în sus aburu, sau fiimu; mă suiu ca un fumu sau aburu în aeru... mă aprinzu, reînviezu].
AvocGupiacnţ. ’Axvâţ. Abureală. Aburul pământului, [(primul termen) evaporaţie sau suire de aburi şi fumu în aeru].
46
AvaBupi^G). Aducu aminte.
Avo0upo6pxxi. îm aducu aminte. / „a-şi aminti din nou”.
’AvaKptvco. Cercu. Cercetezu. [cercetezu cu scumpătate, revizezu o judicată] / „a cerceta în amănunţime”.
vAvdcKpcroapa. înceaperea zicăturii. şi altă înceapere precum cuvântului şi întoarcere înapoi. /1. „retragere” 2. „interpretare orchestrală”.
AvaKauoţiâvoţ. Amestecatu. / „amestecat”.
AvaKaxdbvoo. Ameastecu. / „a amesteca”.
’AvaK&TJoxru;. Amestecătură. / cxvockAixooti 1. „amestec” 2. „amestecătură”
3.  „greaţă”.
A\kxkokA,1£co. Invăluiescu. Ocolescu. Invăluiescu mintea. [dcvaKUKXf|Q) învârtescu, aducu ceva iarăşi într5acelaşi locu; mă reîntorcu, ... circulu; repetu aceeaşi] / avaicoKXdbvcol. „a încercui” 2. „a face o mişcare circulară”. ’AvaKUKXiapa. învăluire.
’Av&Xaroq. Nesăratu. / idem.
’AvoXetxioţia. ’AvaXetXîTcru;. Prelingere. Vărsare.
AvaXdxco. Prelingu. Kod avatetxopai. [ştergu ceva lingând].
’AvoXeixuJTnţ. Prelingătoriu.
’AvocXriYopivoţ. Topitu.
Ava^T|y6vco. Topescu.
’AvocXfiycoaiţ. Topire pr^iţ.
’AvocXfr/coxoq. Netopitu.
Ava?iT|YCOXiiţ. Topitoriu.
Av&Xrpi/iQ. înălţare. Suire. Luare în susu. [1.redobândire, reluare 2.reîmputemicire, reîntremare, desostenire, odihnire 3. însuşire de copil
4.  învăţătură 5. reparaţie, dregere 6. repetiţie 7. (bis) înălţare Domnului Hristosu la ceruri] / dvdcXricpri 1. „primirea unui ordin” 2. „ridicarea unei sume de la bancă” 3. „Ridicarea la cer”.
AvcxAncpPdvopm. Mă înalţu. Mă iau în sus. Mă suiu.
AvoAxyoKxouidaoixa. AvaXouKTonidaau;. ’AvaX'oyylaaiQ. Sughiţare. Obicnire,
’AvocXf<iyyYu4^G). Sughiţu. Obicnescu.
AvaArîoţiOi. Mă topescu. / „a fi analizat”.
’AvoX'txo. Topescu. Dezlegu. [l.deslegu, sau destrămu; descosu; despletescu; desfăşura 2. desfăcu; desparţu 3. slobozu; izbăvescu 4. readucu ceva în starea
47
de mai’nainte 5. stricu, desfiinţezu; deputemicescu 6. mă întorcu... 7. moru] /
1. „a analiza” 2. „a topi”.
’Av&Aaxxiq. Topire. Dezlegare. [1. analisu...; stricare, desfiinţare 2. deslegare, ecsplicare; desfacere, isbăvire 3. întoarcere sau plecare, depărtare, desfacere din viaţă sau moarte] / „analiză” 2. „topire”.
’AvaAoytov. Analoghion. tetrapodu pe care cetimu în bisearică. / ocvocXoyto „suport de cărţi, în biserică”.
’Avoqxdcprrixoq. Negreşitu. Nepăcătos. [nepăcătosu sau nepăcătuitu; negreşitu (fără cusuru)] / 1. „fără greşeală 2. „fără păcat”.
’AvoqicxAXid^co. Năpârlescu. / 1. „a ciufuli” 2. „a i se scula părul în cap” 3. „a se scămoşa”.
’Avocfiaacrâ. Rumegu. Mripuid^co. [(primul termen) amestecu ceva cu mâinile, frecu, frământu; lipescu de sinemu, iau parte din ceva în sinemu (al doilea termen) rumegu nutreţul] / (primul termen) 1. „a mesteca bine” 2. „a mesteca din nou ţupuKA^co „a rumega”.
’Avop&oiajia. MrjpUKtoţxa;. /avcqidarpa „rumegare” prjpuKocapâţ idem. ’Avdqaeaa. ’AvapETa^f). între. Adecă între doi. între trei. / (ambii termeni) „între”.
’AvepTCoSioToq. Nezăticnicu. Neopritu. Neîmpiedicatu. [neopritu, neîmpiedicatu] / „fără piedici”.
’AvapoupSopa. întinăciune.
’AvapPoXla. Neîndoire.
’AvcqKpipoXoQ. Neîndoitu. / „cert, sigur”.
’AvavSpela. Nebărbăţie. [nebărbăţie, nevitejie] / avavSpla 1. „laşitate”
2.  „lipsă de bărbăţie/ curaj”.
vAvocv5poq. Nebărbatu. Leaneş. [l.nebărbatu; neviteazu, fricosu; afemeiatu 2. (femei) fără bărbatu, ... sau văduvă] / 1. „laş” 2. „lipsit de bărbăţie sau curaj”.
vAvav8poq yuvri. Muiare fără bărbatu.
’Av&vua. împrotivă.
’Avd^ioq. Nevreadnicu. [1. nevrednicu, nepotrivitu 2. nevrednicu; despreţuitu, de nimicu] / 1. „nedemn de ceva” 2. „neputincios” 3. „fără valoare, lipsit de importanţă”.
’Avoc^torriQ. Nevrednicie, [nevrednicie sau însuşirea nevrednicului] / ava^toTTjTa 1- „lipsă de demnitate” 2. „neputinţă” 3. „valoare mică/ neînsemnată”.
48
’Avdm'ixjiţ. Odihnă, [desostenire, resuflare, odihnire sau odihnă] / av&flooxrri 1. „odihnă, somn” 2. „moarte”.
’AvaTUXUiiăvoq. Odihnitu. /1. „odihnit” 2. „mort, răposat”.
’AvamxOTiKcx;. Odihnitoriu. / „odihnitor, relaxant”.
Avaîoxiiojxat. Mă odihnescu. / 1. „a se odihni, a dormi”.
’Avocnxxfei. Odihneaşte.
’Avotîiatxo. Odihnescu pe altul. [încetezu pe cineva din lucrul său şi’l lasua se odihni, odihnescu, dezostenescu; lasu ceva jos din mâini].
’Avaftvăco. Răsuflu. Adiiu. [îmi iau resuflarea, resuflu 2) dau cuiva vreme de resuflare, de odihnă...] / „a respira”.
AvowcvoTj. Răsuflare. Adiiare. [1.resuflare 2. odihnă, încetare din osteneală 3. resufletoare 4. evaporare, aburu] / „respiraţie”.
’Avdc7Co8a. Dandaratele.Pă dos. Cu capul în jos. KaraK&po&a. / (primul termen) „anapoda, invers, pe dos” (al doilea termen) „în cap”.
’AvattoSl^co. Mergu dandaratul. Pe dos. înapoi. [1.umblu dandaratele 2. întorcu pe cineva înapoi, făcu cuiva aceleaşi întrebări 3. cercetezu cu scumpătate].
Av&7to8oţ. îndărătnicu. / „ciudat, trăznit”.
’AvaTtSoyupi^G). Răstomu. / „a răsturna”.
AvocptBţiTixoţ. Nenumăratu. [nenumăratu, sau necuprinsu de număru, nesupusu la socotire; neînsemnatu; de nepreţuit].
’AvdcppxxTTOQ. Netocmitu. Nepotrivitu. [nepotrivitu, neproporţionatu, neînvoit; necuviinciosu] / „neadaptat”.
’Avappoatia. Netocmire. [nepotrivitate, neproporţie, neînvoire].
Avapxia. Nestăpânire. Neîncepătorie. împerecheare. [anarhie, lipsă de guvemu, sau de stăpânire] / „anarhie”.
vAvcxp%oq. Fără de începutu. Cel ce nu are începutu [l.cel fără începutu 2. nesupusu la stăpânire sau stăpânitoru] /1. „fără început” 2. „fără stăpân”. f.9r.
’Avapdbrrioiţ. întrebare cu denadinsulu.
’Avapcom întrebu cu denadinsulu. / „a întreba din nou/ „cu insistenţă”. ’Avaptxmţau;. ’AvacrtiKcoau;. Rădicare. înaintare. Suire.
’AvcwyuKchvopxxi. Mă rădicu.
’AvocodkAvo). Rădicu în susu. Lăstărescu.
’AvacroKcoţievoţ. Rădicatu în susu.
49
Av&cruppa. 6 oukXcx;. Citură sau tragă cu care scoate apa. [(primul termen) or ce s’a tras în sus şi s’a cunoscut văzânduse de faţă,.] / EucAoţ „ciutură”.
’Avacrtpco. e^avGXâ. Scoţu apă. [tragu în sus, suspendu (hainele) arătu, vădescu (al doilea termen) desertu totu licuidul din ceva, zleiescu ceva de totu] / (primul termen) 1. „a trage în sus” 2. „a scoate din teacă,, (al doilea termen) „a epuiza”.
’Avacnc&Ttm Dezgrop. Sapu. [desgropu, desrădăcinezu; surpu, prăpădescu] / avaoTcdpo) 1. „a săpa adânc” 2. „a face săpături arheologice” 3. „a dărâma”. Avacnc(i\(fijxov. Dezgropare. Săpare. dvdcjKocţux.
AvrianceXa. Cu faţa în susu. Pe spate. Cu gaidele în susu.
Av&arocapa. Zmulsură. zmultură.
’Avao7iâ. Zmulgu. Tragu. [1.tragu, smulgu, scotu în sus, desrădăcinezu
2.  tragu, târăscu înapoi 3. ardicu, strângu în sus 4. isgonescu, fiigărescu pe cineva] / 1. „a zmulge” 2. „a scoate din teacă,,.
’Avdaxaau;. înviiare. Sculare. [1. sculare în sus de omu 2. înviere de mortu
3.  strămutare din patrie în pământu streinu 4. revoluţie 5. înălţare, ordicare
6. aşezare sau reaşezare] / avdcaxocoT| 1. „ridicare” 2. „înviere” 3. „scăpare”
4.  „învierea Domnului”.
’Avoot6vco. înviezu. Scolu. [oftezu, suspânu din fundul inimei; plângu, mă bocescu] / avocaxodvG) 1. „a învia” 2. „a creşte, a educa” 3. „a da putere” 4. „a sărbători învierea”.
’Avaaxăvopoa. Mă înviezu. Mă scolu.
AvxxcrraaxiKoţ. Trăgătoriu. Lesne de zmultu.
’Avoccncaaţiăvoq. Zmultu.
’Avaaxevd^co. Suspinezu. Oftezu. [oftezu, suspinu din fundul inimei, plângu, mă bocescu] / „a ofta”.
AvoGTEvaYftcx;. Suspinare / „oftat”.
’AvocaxăAAei 6 f\fojoc,. Răsare soarele.
’AvaxoXfj. Răsăritu. [1. resărirea soarelui şi resăritul... 2. eşire în sus sau afară, resărire 3. albitura cea de lângă rădăcinele unghiilor] / „răsărit, est”. ’AvaxoXtKOţ. Din partea răsăritului. De la răsăritu. [resăriteanu] / „răsăritean; estic, de la est, de la Răsărit”.
’Avaxpixid^co. Mi să ridică părul în susu. Mă cutremuru. Mi să zburleaşte părul, şi zgriburescu. / „a tremura de frică/ frig”.
50
’Ava'tpiXUXopivoq. Zburlitu. Zgriburitu. Cutremuratu. / „care tremură de frică/frig”.
’AvatpiXtojioţ. ’AvaTpixiaajxa. Avaipixtocaiţ. Zburleală. Zgribureală. / (al doilea termen) „tremur de frică/ frig”.
AvoKpcxYux. Nepoftă de mâncare. Plecare. Greaţă.
Av&pepftoc. AcpiăpGxnţ. Afiroseală. închinăciune. Când închinăm vreun lucru lui Dumnezeu, [(al doilea termen) consfinţire] / (al doilea tennen) „dedicaţie”.
Avacp^pco. Aducu aminte. Aducu cuvântu vorbă. Nu vinu. [l.drum în sus, ardicu în sus, urcu, şcoţu 2. prinosescu lui Dumnezeu sau contribuescu publicului 3. atribuescu... 4. istorisescu, povestescu, spuiu 5. ţin minte sau îmi aducu aminte 6. esu d’asupra] / „a menţiona”.
Avacpopot. Aducere aminte. Cuvântare. Purtare de cuvântu şi jărtva să zice anafora. [1. urcare sau eşire în sus 2. mirosu, evaporaţie 3. venitu 4. oferinţă
5. relaţie, adresare către cineva sau ceva, deducere, punere de preună
6. scăpare 7. espunere 8. întremare] / „elogiu”.
Avocpopexim. Ceale aduse aminte, povestite şi ceale vrednice de povestire. AvoKpopextKoq. Aducător aminte.
Avcetpopetiţ. Vârteju. [ardicătoru în sus, urcătoru, pârghie sau cobiliţă]. Avdcpxojxoa. AvAuxofioa. Mă aprinzu.
Avdpxco. Avdwtm Aprinzu. [avocprdco..atârnu ceva de sus sau spânzuru... (al doilea tennen) 1. spânzuru, atârnu de altu ceva 2. atribuescu... 3. aprinzu 4. aţâţu, zădărăscu] / avapr<î) „a atârna” (al doilea termen) „a aprinde”. Av&xocojxa. Căscare.
Avaxocqiâpai. XaqiaopYoOţioa. Xaojioupyăaoa. XaapotDpyârai. Cascu. Casei. Cască.
vAva\|njQ. Aprindere, [aprindere, ardere].
Av8paycx6ia. Vitejie, [voinicie] / 1.„eroism, vitejie,, 2. „faptă vitejească”. ’AvSpaya0©. dv8paya01^a). Vitejăscu. Făcu vitejie, [arătu vitejie, făcu isbânzi] / (primul termen) „a face fapte de vitejie”.
Avax<jbvo). Dezgrop. [ovaxâvupi înalţu faţa pământului... 2. îngropu]. ’AvSpASeX^poţ. Fratele bărbatului. Cumnatu. [fratele sau sora bărbatului]. ’AvSpcxq. Bărbatu. [idem] / idem.
AvSpux. Bărbăţie, vitejie, [idem] /1. „vitejie” 2. „băbătie”.
51
’AvSpiaţ. Stat. Chipu ciopliţii, [statuă, sau asemănătură de omu] / ccvSpidvxaq „bust”.
’AvBpeîoţ. Viteazu. dtvSpiopăvoţ. [(primul termen) bărbătescu] / „viteaz”. ’Av8pi£opou. Mă îmbărbătezu. Mă vitejăscu. [dcv8pi£co îmbărbătezu, întărescu, învoinicescu 2. mă postu cu bărbatu, rabdu bărbăteşte...].
’Avbpiavxuraioţ. avbpuxvTOKopoc;. Fă<că>toriu de staturi, de chipuri cioplite, [făcătoru de statue] / (primul termen) cel care face statui, sculptor. "AvSp&ywov. Bărbatu cu muiarea lui. / avSpoym’o „cuplu”. vAvepd£© Kcd, npofh(3â^a). Suiu. şi înalţu la treaptă. / (primul termen) 1. „a urca, a sui” 2. „a mări” (al doilea termen) „a promova”.
’Avăpaxoq. Nedospitu. / aveţkxxcx; 1. „urcat, suit” 2. „crescut (cu drojdie)”. ’AvăPaopa. Suire. înălţare. /1. „urcare, suire, înălţare” 2. „preţuire mare,,. ’AveyKpdxeioc. Neţineare. Nepostire. Neînfrânare.
’AvdyXTixoq. Neispititu de nuntă. Cu feciorie. / 1. „ireproşabil” 2. „necondamnabil”.
’AveyKpotTlţ;. Kai âveyKpdxrita;. Neţinutu. Neînfrânatu.
’Aveyvouxopivoq. Fără de grijă.
’AveKSitţyrţTOţ. Nepovestita, [nepovestita, nedescrisu],
’AveKb'ucrixoţ. Neibânditu. [ neresbunata sau de nerăsbunata].
’AveXefpcov. Nemislostivu.
’AvEXetiOepoq. Neslobodu. / „care nu e liber”.
’AvăXmoxoţ. Nenădăjduita. Fără nădeajde.Preste nădeajde. / „nesperat”. ’AvepiKoţ. Vântaros. De vânta. vAvepoq. Vânta. Udem.
’AvepoCTtpbqmXo;. Vijelie. Furtună. /avepo<xtp6fhXo<; „vijelie”.
’Avepoxapaxf|. Vifor.
’AvepdbSnţ. Vântarata. [supusu la vânturi].
’Avepi^co. Vântura. [ mişcu prin vânta] / „a vântura”.
’Avâţu. Vârtealniţă pă care dapănă torta muierile. / avăpr) „vârtelniţă”. ’AvevăpYT|to<;. Nelucrătoriu. [neactivu],
’AvepnâSwrxoţ. Neopritu. Nezăticnitu. [neopritu, neîmpiedicatu] / „fără piedici”.
’Avepjttaxetnoq. Necredincios. Fără credinţă, care nu i să încredinţează. ’Av£i;o5oq. Fără cheltuială.
52
Ave^oSiaaxoţ. Necheltuitu. [cel ce n’are trecere; nepetrecutu, necheltuitu 2. cel ce nu poate eşi].
’Avem^toţ. Neîndămănatu.
Av£7UTr|5eioţ.   Neisteţ. Neiscusitu. [neîndemânaticu, nedestoinicu;
nepotrivita, neînvoitu; nefolositor; streinu, potrivnicu sau vrăjmaşu] / 1. „neîndemânatici. „nepotrivit”.
AveuAxxpîţ;. Necuceamicu. [cel fără sfială, sau bănuială; neprevăzutu; neevlaviosu către cele sfinte] /„ireverenţios”.
’Avsxinxi.’Avexinoţ. Nepoată Nepotu. [(al doilea termen) nepotu de frate, sau de soră şi văru bun] / (primul termen) nepoată (de frate) (al doilea termen) nepot de frate.
AvnKOuaTOţ. Neauzitu. [neauzita nici o dată sau nevrednicu de auzit] / 1. „nemaipomenit” 2. „îngrozitor”.
’Avripepoţ. Neîmblânzitu. [neblându, sălbaticu; neomenitu aspru] /„sălbatic, neîmblânzit”.
f. 9V.
Avnprcopoţ. Nepuncios(sic) .slabu /„neputincios”.
’Avd\|/riTOţ. Necoptu. Crudu. Nefriptu. [nefertu].
Av^eupoq. Neştiutu. /avr^epoţ „neînvăţat, fără experienţă”.
Avrjcpopoţ. Suişu. /”suiş,pantă suitoare”.
’AvGepOQ. înfloritor iu./ avOrpoţl. „plin de flori,, 2. „înfloritor”.
Av0i£co. înflorescu. [avG&o resaru, eşu, dau; înflorescu, sîntu în floarea mea] /„a înflori”.
’AvGtqiâvoq. înfloritu. /idem. vAv0oq. Floare. [idem\ /idem. vAv0pco7ioq. Om. [idem] /idem. vA\tipcoraipiov. Omuşor. Piticu.
AvGpcwcopăoKEta. Plăcearea oamenilor. Mărire deşartă, [(biser.) dorinţă şi silinţă de a place cineva oamenilor dar nu lui Dumnezeu].
’AvQpamopăcncoţ. Iubitoriu de plăcearea oamenilor [silitoru de a place oamenilor mai mult decât lui Dumnezeu].
’AvBpowrî^co. Mă omenescu. Făcu omeneaşte. Sântu de omenie [1. trăiescu, sau mă portu ca omu 2. (şi bis.)fac pe cineva a se face omu].
’AvGpdmva. Omeneaşte. / „omeneşte, ca oamenii”.
’AvGpQmoqxiycK;. Mâncătoriu de om. [mâncătoru de oameni] / „canibal”.
53
’Avtepoq. Nesfmţitu. Nepreoţitu. [nesfântu, pângăritu]/ „profan”.
’Aviktitck;. Nebiruitu. [nebiruitu, de nebiruit] / „neînvins”.
’Aviaco Kal y£vr|. De a fi. De să va face. vAv Kapptav cpopdv Xd%T|. De să va întâmpla. vAv Kakâi Kal. Măcar că.
vAv Xdcxco. De mi să va întâmpla. De voiu dobândi.
’Avtaoo Kal rcoBâţ. Deaca undeva.
’AvoTycoc;. Fără minte. Nepriceputu. [neînţelegătoru, nepriceputu, nerodu 2. neînţelesu] / „prost, tâmpit”.
’Awnota. Nepriceapere. Nebunie. Neînţelegeare. [nerozie, neînţelegere] / „prostie, tâmpenie”.
’Avopoioţ. Neasamănatu. Nepotrivitu. întocmitu. [neasemenea, de altu felu] / „diferit, altfel”.
’AvoţiotOTrjţ. Neasemănare. [neasemânătate, deosebitate] / avoţLOiOTryca „lipsă de asemănare”.
’Avopeţla. Nepohtă. Greaţă, [nepofta] / 1. „lipsă de poftă” 2. (med) „anorexie”.
’AvopeKxa. Fără poftă.
’Avoaxla. Nedulceaţă. Neplăceare. / „lipsă de gust (la mâncare)”. vAvooxo<;. Fără dulceaţă. Fără de gustu. [1. neîntorsu în patria sa; necoptu, crudu, anostu 2. din care nu se mai întoarce cineva] / 1. „fără gust” 2. „anost”.
’Avoaxefxo. Dezdulcescu.
’Avolyco. Deşchidu. [deschizu, destupu, desdoiescu, mtinzu; esu în largul mârii] / „a deschide, a destupa”.
’Avoiypivoq. dvoiKxoţ. Deşchis. [deschizu] / „deschis”.
’AvoiyoacpaXl^co. închizu şi deschizu.
’AvoiKîoq xorcoţ. Locu deşchis./„loc deschis”.
’AvaiyoaipaÂxD. Clipescu.
vAvoiypa. vAvoi4iţ. Deşchidere. [(primul termen) parte deschisă, uşă, fereastră, crăpătură] / „deschidere”(al doilea termen) „primăvară”. vAvoi4iţ. Primăvară, [deschidere şi deschizătorii] / „primăvară”.
’Avx&jia. Dimpreună. / „înpreună”.
’AvxapchvG). Impreunu. întâlnescu. / „a întâlni”.
54
’AvTajietfkD. Răsplătescu. [replătescu; respunzu] / 1. „a plăti” 2. „a
răsplăti”.
’AvTOtpeipTl. Răsplătire. Schimbu. [dvxapoi(}f| resplătire (de bine sau de rău)] / 1. „plată” 2. „răsplată”.
’Avaxowtofft&u. Răsplătescu. [dviaTCoSiScopi dau în schimbu] / „a da înapoi” 2. „a întoarce” (un bine etc.).
’AvTa7c65ocnţ. Răsplătire, [dare spre resplătire, întoarcere, resfrângere] /
1.  „răsplată” 2. „fapt întors”.
’Avxa7ro86xr|<;. Răsplătitoriu.
’Avxarcoicplvopxxi. Răspunzu. [respunzu în reciprocu sau împotriva cuiva... corespunzu] /l. „a corespunde” 2. „a face faţă”.
’AvxcwcoKpicru;. Răspundere, [corespundere adică respunsu la respunsu; sau respunsu înpotrivă] / avxowcoKpiari „corespondenţă”.
’Avxdpoc. Kaxeicvid. Ceaţă. / (ambii termeni) „ceaţă”. vAvxepa. Maţe.
’Avttixco. Răsunu. [resunu sau întorc sunetul] / „a răsuna”.
’Avxfixnaig. Răsunare. [întoarcere de sunetu, resunare] / avxrixnOTl „răsunet”.
’AvxTţxxiKoq. Răsunătoriu. / avxnxrixiKoq „răsunător”. vAvx£a. Pulpă xm dvxţt.
’AvxiPydvG). Scoţu de pe alta. / avxiPyaiva) „a se opune cuiva” 2. „a rivaliza”.
’AvxiYpoKpfj. Scrisoare după altu izvodu. Koa dvxiypacpov. Izvod. [l.înscrisu respunsu altu înscrisu 2. copiare dupe unu originalu 3. înscrisă îndreptare... 4. înscrisele sau hârtiele unui procesu] / „traducere” (al doilea termen) „copie”.
’AvxiypdqxD. Prescriu. [1.respunzu înscris la înscrisu 2. copiezu dupe originalu 3. mă îndreptezu înscris către o scrisă pâră 4. reclamu deopotrivă în scris] / „a copia”.
’AvtlScopov. Anaforă. [l.daru datu spre resplătire de daru 2. (bis.) anaforă ce se dă credincioşilor în locul sf. daruri] / 1. „dar în schimbul unui dar”
2.  „anafură”.
’AvTUcetjxai. Stau împrotivă. [sântu aşezatu înpotrivă de ceva; ţiu o înpotrivă posiţie, stau înpotrivă] / 1. „a sta în faţă” 2. „a se opune”.
55
AvxtKpo'âco. Plesnescu. [l.înpângu înapoi, mă împotrivescu 2. mă isbescu de unu trupu solidu şi mă întorc înapoi; întâmpinu piedici] / „a respinge”. ’AvtocvcxkXg). Răsfrângu. întorcu îndărătu. [dau prin resfrângere, întorcu înapoi] / „a reflecta”.
Avtocv&kAxxou;. Răsfrângerea. întoarcere înapoi precumu sunetul când să întoarce. Sau razele lovind înafară să întorc a lumina, a străluci de acolo îndărătu. [întoarcere înapoi a trupului celui asvârlitu pe ceva, resfrângere.
2.  întrebuinţare spre înfundarea protivnicului de aceeaşi zicere a aceluia, însă subt altă însemnare] / avavdcKXccori „reflectare”*.
’Avooxouprajbvco. Răsfrângu mâneca. / „a sufleca mânecile”.
’AwoKOUjimopa. AvaaKoupmDonţ. Răsfrângerea cămăşii. / (primul termen) „suflecarea mânecilor”.
’AveoKOupraiXTa. Am răsfrântu.
Avtucpu. împrotivă. De ceaia parte. [împotrivă, înfaţă, în (din) ceea-l-altă (din potrivă) parte] / „vizavi”.
AvravaKXaxoa f| aKxiţ npoţ eawr|V. Să răsfrânge raza spre sine.
AvuAiyco. Grăiescu împrotivă. Mă împrotivescu. [zicu înpotrivă, mă disputu, mă prigonescu] / „a contrazice”.
’AvuXoTta. Grăire împrotivă. împrotivire. [împotrivire prin cuvinte către cuvintele cuiva, dispută, ceartă; surpare prin argumente a enstaselor protivnicului; cuvântu de îndreptare] / „contrazicere”.
’Avrucăpa. De de-aici. De ceaia parte. [dvu7c£pav înpotrivă de ceea-l-altă parte] / „vizavi”.
’Avti7io8eţ. Picioare la picioare. Precumu zicu pentru cei din lumea cea de suptu noi. [cel cu picioarele opuse celor a le altuia; antipodu, cel supt aceeaşi meridianu, însă în ceea-l-altă margine...] / „antipozi”.
’Avracotepo). Stau împrotivă cu războiu. [mă resboiescu înpotrivă]. Avttaxcccyiq. AvGtaraou;. Stare împrotivă. [l.înpotrivire 2. comparaţie
3.  contra-fatrie] / ccvtiaxaoTi „rezistenţă”.
AvTtdTăKopxxi. Stau împrotivă. / „a opune rezistenţă”.
AvxtppTiuKcx;. ’EvavruopauKo;. împrotivitoriu. [cuviinciosu sau îndemânaticu, aplecatu la contestare sau înpotrivire la cuvintele cuiva] / (primul tennen) 1. „de obiecţie” 2. (gram) „adversativ”.
         Urmează asterisc care semnalează o interpolare.
56
Avttaxpotpoc. ’Avuatpcxpcoq. împrotivă. Dandaratu. [(al doilea termen)
l.dinpotrivă, dandaratele 2. în proporţie prin cele dimpotrivă] / „invers”. ’AvuTpfex®- Alergu împrotivă [alergu de ceea-l-altă parte sau înprotiva cuiva], ’AvwpdtpţuxKov. Doftorie împrotivă otrăvii, [doctorie, leacu înprotiva otrăvilor].
vAv t6%oi. De să va întâmpla.
’AvnSpta. Seacetă. [lipsă de apă (de ploae), uscăciune] / „secetă”. vAw)8poţ. Secetosu. Fără apă. [cel fără apă, neumedu, uscatu] / „secetos, fără apă, uscat”.
’AvtiitavSpoţ. Neînsuratu. / „necăsătorit, neînsurat”.
Av6îtav8pr|. Nemăritată. / idem.
’Avonopovitosu*. Nerăbdătoriu. Nesuferitoriu.
’Avonopovncjta. Nerăbdare.
Avonoxayfi. Nesupunere. / idem.
’AvoJtbrocKXOi;. Nesupusu. [1. nesupusu 2. neregulatu, amestecatu]/
1.  „independent, nesupus” 2. „indisciplinat (la armată)”.
’AvtxpavnV;. Ţesătoriu.
f. 10r.
’Avucpocvrpla. Ţesătoare.
’Avixpoeţiăvcx;. fjTot bqxxopâvcx;. Ţesutu.
’AvoxdtToq. Unghios. Cu unghile mari.
’Avdryeov. t6. dcvdryt. Foişor, [cameră în catul cel mai de sus al casei]. ’Avdovuţtoq. Nenumitu. Fără de nume. dvcovoţUKTToq. [anonim, cel fără nume; nefamosu, neînsemnatu, necunoscuta] / „anonim” .
’Avcovoţiotoia. ’Avoovuţtia. Nenumire. Fără numire, [(al doilea termen) lipsă de nume de famă, de însemnătate] (al doilea termen) „anonimat”.
’AvaxpeXliţ. Nefolositoriu. [nefolositoru] / „nefolositor, zadarnic”
2.  „păgubitor”.
’AvoxpâXeux. Nefolosire. [nefolosu],                '
’AvaxpăXcwa. Fără de folos.
’AvuxpA.rov. Pragu de susu Kal KaxdxpAiov. Pragu de jos. [pragul de sus al uşii] / avdxpAt „prag de sus”***.
          Exemplu de cuvânt scris în cele două alfabete.
            Se repetă cu aceleaşi sensuri după dvutco.
            Urmează linie orizontală întreruptă care semnalează o interpolare.
57
’AwP<45r|v. Cu picioarele în susu. [av'ocPaSov „încălicat”].
’AvapdXAcD tdv Koapov. Mutu. Prelungescu vreamea. întârziezu.
’AvaJîoXfi. Mutare. Prelungire de vreame. întârziere. / „amânare”.
’AvaPoXiKoţ. ’AvoePoXipoq. Prelungitoriu. Mutătoriu. [(al doilea termen) amânatu sau priimitoru de amânare] / (primul termen) 1. „întăritor”
2. „anabolic”.
’AvopAirao. Cautu în susu şi dobândescu vedearea ochilor [mă uitu, îmi ardicu ochii în sus 2) mă uitu în faţa cuiva] / „a se uita în sus” 2. „a-şi redobândi vederea”.
’AvdpXexinţ. Dobândirea vederii, [redobândiria văzului] / avdcpXe\|/T| „redobândirea vederii”.
’Avayapyoptico. Gâlgâiescu apa în gâtu. îm spăl gâtul cu apă. Sau cu băutura îm spăl gura. [făcu gargară].
’Avayyătao. Vestescu. T^ayyăAro. [înştiinţezu, vestescu, raportezu (al doilea termen) vestestescu publicu la cei de afară] / (primul termen) „a anunţa, a vesti” (al doilea termen) „a anunţa”.
’AvayivrixTKCo. 8iap&£co. Cetescu. [recunoscu, ţiu bine, înţelegu cu scumpătate 2. cetescu 3. înduplecu sau desduplecu] / (ambii termeni) „a citi”.
’Avdyvcoatq. ’Av&yvtooţia. Cetire, [(primul termen) 1. citire 2. înduplecare (al doilea termen) or ce citeşte cineva] / avdcyv(DOT| 1. „lectură” 2. „descifrare” (al doilea termen) „lectură”.
’Avayopenco. Propoveduiescu. Vestescu în vileag. înştiinţezu precumu să făcu înştiinţările şi vestirile, publicuirile în vileag pentru domnu şi împăraţi când să înnoiescu. [vestescu de faţă în publicu, înştiinţezu prin vestitoru sau programă; rânduiescu, sau naintezu pe cineva în demnitate] /1. „a proclama” 2. „a acorda un titlu”.
’Avaypcxppatl^co. Mutu slovele una în loc de alta. Schimonosescu scrisoarea. Scriu adecă deveare în loc de vedeare. Kod dvaypcxiipati^opai [formezu prin anagramatismul altă dintr’altă zicere] / „a anagrama”.
’Awypoqipxxxiojxoţ. Schimonosirea slovelor una în loc de alta. / „anagramat”. ’AvaypAcpco. Scriu. Tâlcuiescu. şi pomenescu. Aducu aminte şi tipărescu în minte pentru neuitarea. [1. scriu în condică, sau registru vre unu înscrisu
58
2. zogrăvescu izvodulu ce s’a făcut de mai ‘nainte] / 1. „a publica în presă”
2. „a macheta un teal”.
’Av&yco. Suiu. şi aducu aminte şi învăţu şi aducu. Scoţu afară, [l.ducu, tragu de jos în sus, la mai ‘naltu, ardicu, urcu, înaltu, mă suiu 2. ardicu, tragu în sus ancura 3. jertfescu, sau aducu prinoase, laude 4. raportezu, deducu 5. ducu, iau 6. crescu, dau educaţie] /1. „a ridica” 2. „a data din,,.
’AvaycoyiKâjq. Cu înţeleagere mai înaltă, tainică prin vorbă. / „prin transformare” 2. „prin referinţă”.
’AvaSevSpAq. AyptoKtapxx cmau yevvatai eiq toc Sdan erc&vco eiţ ta 86v8pa,
Viţă sălbatică. Laură care să face în pădure susu în copaci, [vie urcată şi înfăşurată pe copaciu].
Avoc&fxo. Amestescu. [l.amestecu, frământu 2. moiu ceva într’unu chipu ca să soarbă bine totu acel licuidu] / 1. „a amesteca” 2. „a tulbura”.
’AvaSăoţrn. Legătura capului. Podoaba muierească. [unu felu de diademă sau legătură de capu femeească].
’Ava5t8dcncco. învăţu iarăş. [învăţu de isnoavă, reînvăţu pe cineva; desluşescu, dovedescu mai bine; desduplecu...].
Ava8l8o)iai. Mă dau în susu. Precumu flacăra înalţindu-se sporeaşte întru mai multă ardere. [dvaSi&upx 1 .făcu a ieşi, a resări, a isvori ceva 2. înparţu
3. propuiu ceva închipzuire 4. mergu îndărăt...] / 1. „a trimite în sus” 2. „a răspândi”.
’AvaTt^pjm Inalţu. Trămiţu susu. [l.trimiţu în sus 2. dau afară] / 1. „a răspândi” 2. „a întoarce” 3. „a înălţa (spre cer etc.)”.
’Avoc5tK&£co. Judecu iarăş. [rejudicu, repetu cercetarea unei pricini judicate. mă judicu la judecătorie apelativă] /.
’Ava5i7cAaauiţ(0. îndoiescu iarăş. Făcu lucru sau cuvântu îndoitu. [reîndoescu sau îndoescu cel acum îndoitu o dată] / „a dubla din nou”. ’AvoSutXaoiaoţioq. îndoire şi socoteala înmultirei. Ambacu [îndoire de silabă printr’aceleaşi, sau corespondinte consune] / (gram) „redublare (a sunetelor)”.
’AvdSoou;. Dare. Sporire. Ieşire. Scoatere. Izvorâre Vărsare. [1. resărire, isvorâre; înprăştiere, înpărţire. 2. însuflare] / av&5oor| „emanaţie”.
’AvdStxnţ. Cufundare şi ieşire, [cufundare şi înălţare ieşire din fundul mării în faţă; 1. şi din groapă sau găură 2. codire, lepădare, apărare, călcare de fagăduială, căire, amânare] / ocvd5\)crr| „emersiune, apariţie”.
59
’AvdGeoiţ. t| ’AvapofoV 'Yn^pQeatţ. ’ApyoTcopia. Kal oaptipGXJu;. Zăbavă. Prelungire. Mutare de vreame. întârziiare şi afîerosire. închinăciune, [(primul termen) 1. dare, atribuire de pricină asupra cuiva 2. oferire la templu, consfiinţire 3. preîncepere (preludu) (al treilea termen) 1. trecere pe d5 asupra a ceva 2. amânare de vreme 3. aşezare de ceva mai presus / (primul termen) faptul de a încredinţa ceva (al doilea termen) amânare (al treilea termen)
1. „suprapunere” 2. „amânare” 3. „superlativ” 4. „metateză” (al patrulea termen) 1. „întârziere” 2. „lentoare” (ultimul termen) „dedicaţie”.
’Avoapecnţ. Ucidere. Rădicare. Lepădare. Călcare şi stricare. Piiardere. [1.luare, ardicare 2. restomare, desfiinţare; reputaţie; călcare de legi, năpădire 3. omorâre] / ocvaipeori 1. „infirmare” 2. „nerespectare” 3. „omor fără premeditare”.
’Avoopfi). Ucigu şi mi-a (?) stricu. Scoţu din mişlocu. Mă făcu fără tărie, de nimicu. [l.ardicu şi iau de jos 2. iau, ardicu, scoţu din mijlocu; stricu, răpuiu, prăpădescu; omoru, destrămescu, desfiinţezu, reputezu] / „a infirma”. ’AvaioGrjola. Nesimţire. împietrire, [nesimţire; nepricepere; prostie; neluare aminte] /1. „nesimţire” 2. „nepăsare” 3. „anestezie”.
AvaiofiTţm Mă făcu nesimţiţii, [nu simţu, sântu nesimţitoru].
’AvodoOrjXoţ. Nesimţitor, împietritu. [1. nesimţitoru, nepricepătoru, prostu
2. nesimţitu sau nesupusu la simţire] / 1. „nesimţit” 2. „nepăsător”. ’Avoicxxwtta. Neruşinare. Obrăznicie, [neruşinare] / „neruşinare”. ’Avorixrxwixx;. Neruşinatu. Obraznicu. [nesfiitu, neruşinatu 2. necinstitu] / „neruşinat”.
’Avod/rux;. ’AGcboq. Nevinovatu. [(primul termen) 1. cel fără pricină sau începutu 2. nedătătoru de pricină; nevinovatu, nehulitu; nepârâtu (al doilea termen) nevinovatu, neosânditu] / (primul termen) 1. „fără motiv” 2. „nevinovat” (al doilea termen) „nevinovat, inocent”.
’AvaKayx^o. Râzu cu hohote, cu glasu mare, nebuneaşte şi fără de ruşine, [râsu tare cu hohote].
’AvaKaiVtj^co. înnoiescu. ’AvaKaivoupyâva). ’AvavEâvco. [(primul termen) renoiescu.] / (primul termen) „a înnoi” 2. „a inova”.
’AvaKaivrjau;. înnoire. ’Avav&oaiţ. AvaKaivcmpYioxaţ [avaKodviaiq renoire (al doilea termen) reîntinerire sau renoire] / (primul termen) avaKodvtarj „înnoire”.
60
’AvaKEcpaXxxuooiţ. Inchieiare. Adecă închieiarea a multor cuvinte sau pricini, întru un cuvântu sau într-o pricină. Cuvântu scurtu, cuprinzător. [1. recapitulaţie, scurtă repetire a celor zise de mai ‘nainte 2. într’una şi aceeaşi de toate coprindere 3. înplinire] / avaK8(pocXodxocrn „recapitulare”. ’AvaK(o\|rn. încetarea războiului până la o vreame rânduită. Liniştirea, [vremelnică întrerupere de resboiu; oprire; stare în locu de corabie, amânare, oprire, ţinere înapoi] / „încetarea focului”.
’AvoXoyla. Potrivire. Cesluire. Asemănare cu măsură. Precumu doao spre patru şi trei spre şase. îndreptare, [proporţie, simetrie, potrivitate] / 1. „analogie” 2. „asemănare” 3. „proporţie”.
’Av&ÂoyoQ. vIaoţ kcA otiţijxexpoq Kaxa dvaXaylaţ. ’Epcpepf^ Kaxa avocXxyylaţ.
Dreptu şi cu măsură după cisluire. Aseamenea după dreapta chipzuire deopotrivă. Şuierau, [(primul termen) 1 .analogu sau proporţionatu; potrivitu. (al doilea termen) deopotrivă, asemenea; 2. netedu, şesu 3. potrivitu, dreptu
4.  acelaşi (al treilea termen) asemenea, de o potrivă la măsură; proporţionatu, destulu, potrivitu (al patrulea termen) asemănatu cu] / (primul termen)
1. „simetric” 2. „corespunzător” (al doilea termen) „egal” (al treilea termen) „simetric” (ultima expresie) „la fel de”.
’Av&AAXTtţ. Dezlegare. Slobozire, [l.analisu, desfacere de unu trupu sau lucru compusu... stricarea, desfinţare 2. deslegare, esplicare, desfacere, isbăvire 3. întoarcere sau plecare depărtare; moarte] / avdX'OOTj „analiză”, f. 10v.
’Avdpvriau;. Aducere aminte, [aducere a minte 2. pomenire, readucere a minte cuiva] / avAţivr|cni „amintire”.
’AvavAyKcxaxoq. Nesilitu. de voie. [nesilitu, de bună voe] / „nesilit”. ’Av&rcAxxau;. Facere de isnoavă. [l.replăsmuire; renaştere; de al doilea facere
2.  cea dintru ‘nceputu creare a unui lucru neînfiinţatu, sau mincinosu] / av&rcXao’n 1. „refacere” 2. „rememorare”.
’AvaTcAj&xm Făcu de iznoavă. [âvoc7tAdca<KO l.plăsmuescu, creezu din nou, prefăcu 2. creezu dintru începutu, formezu ceva după oarecare modelu
3.  închipuescu cu imaginaţia...] / avarcAdcOcD 1. „a reface, a recreea” 2. „a rememora”.
’Av&îtAECDQ. Yeţidxoţ. Plinu. [(primul termen) l.plin cu desăvârşire 2. umplutu de boală lipicioasă.] / (al doilea termen) „plin”.
’Ava^fipcocJtQ. împlinire, [umplere, împlinire] / avan\ryxiXTr\ „înlocuire”.
61
’Av&rcve'ixjtq. ’Avarcvofj. Răsuflare, [(ambii termeni) resuflare, odihnă]. Avaruvăco. Răsuflu. Adâiu. [1. îmi iau resuflarea, resuflu; îmi redobândescu puterile; aflu odihnă; mă odihnescu 2. dau cuiva vreme de resuflare...] / „a respira”.
A\wtoPA,tyco<;. Nelepădatu. [nelepădatu, nepierdutu; sau de nelepădat, de neperdut].
Awxn&ypaqxx;. Nescris, [neînscrisu în registre..netrecutu în catagrafie]. Ava7c65eiKXoţ. Nearătat. Neadeverit, [nevrednicu de aprobare, neaprobatu; nepriimitu de bunu] /1. „nedemonstrat” 2. „nedemonstrabil”.
Avara)8ia|i6<;. Mergere dandaratele, pă dos. [întoarcere dandaratele, sau înapoi; scumpă cercetare; repetare].
AvAtto^u;. Tâlcuire. descoperire şi deşchidere. [desdoire, deschidere; desluşire] / ocv&hto^ti „dezvoltare”.
AvarcTUoaco. %(o. Tâlcuiescu. Descoperiţi şi deşchizu şi arătu. [l.desdoiescu, deschizu 2. espîicu, desluşescu] / l.„a dezvolta” 2. „a deschide, a desfăşură”. ’AvocCTKei&aţa). avaip&ao. Stricu. Făcu de nimic. Calcu. Imblu fără tărie. Făcu netreabnic [l.strângu şi ardicu mobilele 2.ardicu din mijlocu, stingu, stricu, dezrădăcinezu, desfiinţezu 3. constructezu de al doilea, reclădescu, rezidescu] / (primul termen) „a infirma” (al doilea termen) 1. „a răsturna” 2. „a desfiinţa” 3. „a infirma” 4 „a zădărnici”.
AvaaKEufj. ’Avoripexnţ. AvoapoTn). Stricare. Facere de nimicu. Netrebnicie. Fără tărie. Mincinoase. ’Atco toQ ccvaaicetxiţG) kocI âvaipăraQ. Leapădu, stricu. Făcu mincinos, [l.ardicare sau transportare de mobile... 2. stricăciune, restomare 3. reconstrucţie (al doilea termen) 1.luare, ardicare 2. restomare, desfiinţare, reputaţie; călcare de legi, prăpădire 3. omorâre] / (primul şi al doilea termen) „infirmare” (al treilea termen) 1. „răsturnare,, 2. „desfiinţare”
3. „anulare, abrogare, invalidare, abolire, reziliere” 4 „zădărnicire”. ’Avaoicrpm ’AvaTrrţSoa. Săltezu. Saiu în susu. [dvacncipra saltu în sus, sau înapoi; săru de bucurie] / avaaiapTri) „a sălta (de bucurie etc.)”.
Avaaxpocpf|. întoarcere pe dos. Schimbare împrotivă şi petreacere vieţuire. Adunare dimpreună, cruvavaaxpocpfi. [1.restomare 2. (gram.) punere inversă a zicerilor, mutarea tonului 3. întoarcere înapoi 4. petrecere stăruitoare într’unu locu 5. purtare 6. ocupaţie, meserie 7. amânare, întârziere] / 1. „reîntoarcere, revenire” 2. „relaţie socială”.
62
’AvoccKppocyi^co. ^efkn)Âd)VOC>. Despecetluiescu. [(primul termen) despecetluescu]/ „a destupa”.
’Avamvco. Intinzu. [1. întinzu, ardicu ceva; aprinzu, înalţu mintea cuiva 2. ameninţu 3. mă înalţu cu mintea la privirea celor zeeşti 4. mă mândrescu, arătu o purtare grea. 5. mă întinzu, ajungu până la] / „a întinde”.
’AvateiXiC®- înnoiescu zidurile, zidescu de iznoavă. [renoiescu zidu]. ’Avaxp^Ttm Râgâiescu. Scuipu flegmă cu tuse din pieptu. [&vaxp£|i7iopoa tuşind scoţu flegme sau scuipând îmi destupu pieptul de flegme].
’Av&xpepxifu;. Râgâială. [lepădare, sau scoatere de flegme prin răpire sau tuşire din pieptu].
’AvaxcDvetxo. ^ava%(ovElxo. Lămurescu de al doilea şi mistuiescu de al doilea, [(primul termen) topescu de al doilea prin topitoare, (al doilea termen) „a digera din nou”].
’Avaxopci). Mă despărţescu. Plecu. Mă ducu. / „a pomi,,.
’AvaxcopiTfjq. Sihastru. / „sihastru, anarhoret”.
’AvBp&TraSoţ. Robu. [dv5pdc7ro5ov robu] / avSp&rcoSo „sclav”.
’Av5pa7co5la. Robie. Slujire. Supunere de slugă. Micşorare. Cuviinţă de slugă.
’AvGpQWtfcncoQ. Omuşor. Om micu. Piticu. 'O            6 v&voq .
’AvSpopicAa.
’AvBpocpcovoQ. Cel ce are glasu bărbătescu ca un bărbatu. [cel cu glasu bărbătescu].
Aveikogtoq. Neasemănatu. Fără de asemănare, [redatu cu socoteală, neghicitu].
’AvepopGpla. Stricarea aemlui, a văzduhului, [stricăciune de vânturi]. ’Avepoji'oAxx;. Moară de vântu. / idem.
’AvevSefiţ. Nelipsitu. Bogatu. [nelipsitu de nimicu, înbălşugatu]. ’AvevoxXtitoq. Nesupăratu. [nesupăratu, liniştitu] / „netulburat”. ’Ave^&teurcoq. Neştersu. Necurăţitu. Movipoţ. Sigum. întăritu. Statomicu. [neştersu, dăinitoru (al doilea termen) statomicu, nestrămutabilu; dăinitom; stămitoru] / (primul termen) „(de) neşters” (al doilea termen) „permanent”. ’Ave^ccTt&TriTOQ. Neamăgitu. Neînşălatu. [neamăgitu].
           Urmează asterisc, ce semnalează o interpolare.
63
’Ave^ripetivqTCx;. Necercetatu. Mai presus (de) priceapere. [nepriimitoru de cercetare; neaflatu prin cercetare, neînţelesu, misteriosu, tainicu] / „necercetat”.
’Ave^ăxaaxoţ. Necercetatu. Necăutatu cu cercetarea, [nepriimitoru de, sau nesupusu la cercetare, necercetatu] / „necercetat”.
Ave^fjynxoţ. Netâlcuitu. [neesplicatu sau nepriimitoru de esplicare, neesprimatu, nepovestitu] / „neexplicat”.
’Ave^iKocKog. Cel ce nu ţine minte răul. Răbdătoriu. [răbdătoru de rele] / „neranchiunos”.
’Ave^iA&orog. ’ASi&AAxxktck;. îmblânzitu. Neîmpăcatu. Neplecatu. Nemilostivu. / (primul termen) „neîmblânzit” (al doilea termen) „neschimbat”.
’Avs^tzVtaaToq. Neurmatu adâncu. Necercetatu. [nepriimitoru de scumpă cercetare, necercetatu cu amănuntul] / „nedesluşit”.
’Avtepxoţ. Fără prăznuire. Neprăznuitor. [l.cel fără serbători. 2. neserbătoritu, sau de neserbătorit].
,Ave7iaio0ri'coG- Nedumeritu. şi neînţelesu cu simţirea, [nesimţitu] / „vag, abia simţit”.
’AveTCoooxuvxoţ. Neruşinatu. Cinstitu. Cuviincios, [neruşinatu pentru ceva 2. neruşinosu] / „care nu jenează”.
’AveTcrpăcxaxoţ. Neispititu. Nebântuitu. Nevătămatu. [nesupăratu, nebântuitu] / „netulburat”.
’AvemJîotitemQQ. Nebântuitu. [nechipzuitoru de rău asupra altuia; nepătimaşu de rele uneltiri din partea altora].
’AvEîttYpoapoţ. Nescris deasupra şi fără tituluş. [nesuscrisu; nenumitu, neacreditatu sau de necrezut] / „fără inscripţie/ epitaf’.
’Avert&TiGTex;. Neuitatu. [neuitatu; neuitătoru].
'Avercifiovoţ. Neîntăritu. Nestatomicu. Nesigur, [nestăruitoru; netemeinicu; vremelnicu; nerăbdătoru].
’AveT&riXjUfixoq. Neizvoditu din gându. Nemincinos. [neplăsmuitu, nefaţuitu ce d’asupra, ne faţamicu, neprefacutu].
Avemarripcov. Fără ştiinţă. Neînvăţatu. Neiscusitu. [lipsitu de ceruta ştiinţă, nedeprinsu în ceva].
64
’AveTUTnSeioq. Meiscusitu. Fără isteţime. Nevoiaşu. [neîndemânaticii, nedestoinicu; nepotrivitu; neînvoitu; nefolositoru, streinu, potrivnica sau vrăjmaşu] / 1. „neîndemânatic” 2. „nepotrivit”.
AvemxnSewcK;. Nemeşteşugitu. Neiscoditu. [nefacutu înadins, sau cu meşteşugire] / „neprefacut, direct”.
’Avăpyaatoq. Nelucratu. [nelucratu].
Avet)XxxPpţ- Fără de evlavie, [cel fără sfială sau bănuială; neprepăzitu; neevlavios către cele sfmte] / „ireverenţios”.
AveiăpeTOţ. Negăsitu. [avetipeixx; neaflatu sau nepututu a se afla].
AvexinSo'Sq. Fecior nepotului. [avecpuxSaOq nepotu de văru sau de vară, şi de nepotu sau de nepoată].
Avexinorrg. Nepoţie. [verie sau rudenie de văru]. vAvr|0ov. Mărariu. [măraru, sau molotm] / „plantă aromatică”.
Av\)7i65r|TOţ. ^ero^moc;. Desculţu. Fără încălţăminte, [(primul termen) neîncălţatu, desculţ] / (ambii termeni) „desculţ, neîncălţat, descălţat”.
Avrpoov Kal vAvr|0cx;. Cimbru.
Av0ă(iT[. to aep\|/T)xov 6 dfidpaicoq. f| pxxvx^aupdva. Măgheranu. vAv0e^u;. Ţineare.
AvOriXicx;. Soarele ce să veade în nori. [pusu împotrivă cu soarele 2. un felu de perdea pentru prepaza ochilor], f. llr.
AvQricpopoQ. Purtător de flori. [dvGcxpopoq, purtătoru de flori] / avGocpopoq „plin de flori”.
Av6pl)vr|. Viiaspe. EcpfjKa. [o insectă, albină sălbatică].
’AvGpcwroKTOvoq. Ucigaş de omu. [omorâtoru, ucigaşu de oameni] /1. „ucigaş de oameni” 2. „ucigător”.
AvGpamopopqxx;. Cu chipu de om. [cel cu figură <Je om] / „antropomorf”. Avootoq. Necuvios. [1. necuviosu, spurcatu; nepiosu, sau necucemicu 2. neînvrednicitu de cele legiuite la îngropăciune] / 1. „lipsit de pioşenie” 2. „dezgustător”.
’AvoaioupYCO. Făcu lucru necuvios. [făcu faptă necuvioasă, crimă, vină] / „a se arăta necuvincios”.
’AvootcmpYla. Faptă necuvioasă. fără de leage. [faptă necuvioasă, crimă, vină] / „faptă necuvâncioasă”.
65
^Avercicrtpoqxx;. Neîntorsu Kal avraoaTpcxpoţ. Neîntorsu. Cel ce nu să întoarce îndărătu. [1.neîntorsu înapoi ca să vază, neîngrijatu, nepăsătoru, nebăgătoru de seamă, prea băgătoru de seamă, neîntorsu, pironitu la locul său 2. nevrednicu de luare aminte, neînsemnatu] / (ambii termeni) „fără întoarcere”.
vAvoaxoţ. t6 amo. Şi fără dulceaţă, [neîntorsu în patria sa; necoptu, crudu, anostu 2) din care nu se mai întoarce cineva] / „fără gust”.
’AvoxuTToq. âvuypoq. Neumedu. [(primul termen) neumezitu, uscatu, svântatu].
’AvonGăTTjVoq. Neînvăţatu. nepovăţuit şi neplecat, [nepovăţuitu sau nepriimitoru de povaţă, n’ascultă de altul].
’Avoboioţ. Fără fiinţă. ’AvbroxpKxoq 6                 f^mxp^iv Kal ouotav âXX'
ovopaolav pdvriv. [lipsitu de ecsistenţă, sau fiinţă] / (primul termen) 1. „fără gust” 2. „imaterial” (al doilea termen) „inexistent”.
’Avo%fi. îngăduinţă. Răbdare. îndelungă răbdare, [ţinere înapoi, oprire în locu 2. răbdare 3. resărire] / „toleranţă, îngăduinţă”*.
’Avxaycovi^opai. Mă nevoiescu împrotiva altuia, [mă luptu înprotivă, mă resboiescu; lucrezu înprotivă cuiva, mă certu] / 1. „a lupta împotriva cuiva, a combate” 2. „a se întrece, a concura”.
’AvraycovtGTfg. Nevoitoriu împrotivă. [împrotivă-luptătoru; protivnicu; rivalu] / „inamic”.
’AvuiMay|ia. Schimbu pentru alta. [ceea ce se dă, sau se ia în schimbu] /
1.  „schimb,, 2. „răsplată”.
’Avnipetxinx;. Răsplătire, [resplătire].
’Avxd^ioţ. Vreadnicu deopotrivă. După cuviinţă vreadnicu. [de o potrivă cu altul la preţu] / „de aceeaşi valoare”.
’AvxaTOKpivopai. Răspunzu [respunzu în reciprocu sau înprotivă cuiva, or către cel ce’mi a respuns corespunzu] / „a corespunde”.
’AvraitOKpuTlq. Răspunsu împotrivă. Răspunsul trebuinţei, [corespundere]. ’AvGdprrţ;. ’AmxrxAxriţ. Rădicătoriu împrotivă. Asupră vrăjmaş. Războinic, [(al doilea termen) 1. depărtatu, despărţitu de ceva, revoltatu, revoluţionam
2.  cântăritoru, judicătoru] / avxâpvry; „partizan” (al doilea termen) 1. „răzvrătit” 2. „apostat”.
           Urmează asterisc, ce semnalează o interpolare.
66
’Avwxcrm^ouxxi. Mă închinu. Heretisescu împrotivă deopotrivă, [salutu pe cel ce mă salută, sau întorcu salutare].
AvrevepyG). Lucrezu împrotivă. [lucrezu împrotivă cuiva, sau făcu o înprotivă lucrare] / „a reacţiona”.
AvremoT^XAm. Trimiţu răspunsu la scrisoare ce mi-au scris. Dau răspunsu [respunzu prin scrisoare].
’AvOeaTpocţipivoq. încurcatu. învârtitu. [dandaratele, dandoasele; dinprotivă]. ’Avrt acro. In locu de tine. în locu tău.
’AvnJ3Xi7ia). Cautu. Mă uitu împrotivă la altul, [văzu, mă uitu în faţă; îndrăznescu a mă înprotivi].
Avu5uxaxo>.f|. Deosebire. Despărţire una de alta. [despărţire, deosebire în înprotivă părţi] / „confruntare”.
Avtt&uccx;. împrotivitoriu. împrotivnic. Vrăjmaş.
’Avti8o£<4£g). Slăvescu împrotivă.Altă. minte am. [slăvescu pe cel ce m’a slăvit].
’Avri^riÂog. Zt|X6t0710<;. Cel ce îş teame muiarea sau ibovnica. împrotivă râvnitoriu. [(primul termen) contrăluptătoru; rivalu în amoru. (al doilea termen) jaluzu, temătoru] / „rival (amoros)”.
’AvriGeoq. împrotivnicu. împrotivitoriu lui Dumnezeu, [deopotrivă, asemenea cu zeu 2. inprotivitoru lui Dumnezeu.] / „diavolul, Satana”.
’AvttGemţ. Punere împrotivă. [punere inprotivă; contră-alăturare] / „antiteză; opunere, opoziţie”.
’AvuKpotxo. Lovescu împrotivă. împingu. Izbescu. [l.înpingu înapoi, mă înprotivescu 2. mă izbescu, întimpenu piedici, nu isbutesc, nu nemerescu] / „a respinge, a combate”.
’AvoXxxKti^G) Dau cu piciorul. Zvârlescu cu călcâiele împrotivă în cel ce m-au lovitu. [dau şi eu, lovescu cu piciorul de o potrivă].
’AvdracAxx;. împrotivă luptătoriu. Vrăjmaş. [împrotivă-luptaşu, vrăjmaşu 2. deopotrivă putemicu, proporţionatu] / „inamic”.
’AvxuwxpaPoXfi. împrotivă pildă. Asemănare, [reciprocă comparaţie]/ „comparaţie”.
’AvxiTcăpocţ. ’Avxutâpav. De ceaia parte. De ciia. [înpotrivă, de ceea-l-altă parte] / avnrcăpa „vizavi”.
67
’AvxiTOAxopKG). Bătu. războiu împrotiva celor ce mă bătu când încunjură cetatea cu ostaş. Bătu din cetate. [înpresoru pe înpresorătorii cetăţii în reciprocu].
’AvTtpprjcnţ. Stare împrotivă cu cuvântul spre stricarea altui cuvântu. [înprotivire prin cuvântu, contestaţie] / avtippîţori „obiecţie”.
’Avtippomx;. laopporcoţ. Cu de o potrivă cumpănire. Aseamenea şi cu aseamenea puteare. [plecatu spre cea din potrivă parte a cumpenei... proporţionatu aşezatu înpotrivă] / (primul termen) „opus” (al doilea termen) „echilibrat”.
’Avtiaocpiarnţ. împrotivă amăgitoriu. împrelăstitoriu. Isteţ să ştie împrotivă. [împotivitorul sofismelor cuiva].
AvrUrcocau; Kal avOurtocau;. Stare împrotivă. [l.înpotivire 2. comparaţie 3. contra-fatrie] / avctioraoTi „opunere, opoziţie”.
AvuT07tta. ’EvavuoxnQ. ,Av0iaixxatţ.ZKX>T|p6Tr|ţ. împrotivă. împrotivă. Stare de împrotivă. Cruzime, [(primul termen) însuşimea celor vârtoase, sau elastice trupului de a înpinge înapoi cele ce isbesc asuprăle; vârtoşie, tărie] / evavnorrixa. „opunere” pt. al doilea termen v. supra OTcXr|p6TT|xa „duritate”. ’Avtmmov. Izvodul cel asemenea după cel dintâiu. [asemănatură de pecete, copie întocmai] / avdTOTCO „copie”.
’Avtupaatq. Grăbire împrotivă şi răspundere. [1.contrazicere sau ceva zicu înprotiva celor de mai ’nainte de însuşi 2. propunere sau respunsu înpotrivă] / avtupaori. „contradicţie”.
’Avrupăpopai. Mă portu împrotivă.
’AvrtxpuTTOţ. împrotivnicu şi împrotivitor lui H(risto)s. [protivnicu lui Hristosu, mincinosu Mesia] /, Anti-Chrisf \
’AvuKoSriToq.                Desculţu. Neîncălţatu. [neîncălţatu, desculţu],
vAvco.,A;uivco. Susu. [(primul termen) de locu (în) sus ’nalt 2. de chipu] / (primul termen) „sus” (al doilea termen) „sus, deasupra”.
’Avrib5ivoţ. Fără dureare. [cel fără dureri de pântece] / avdb&ovoţ 1. „fără dureri” 2. „anodin”.
’AvdbQev. De susu. /I. „de sus” 2. „de la Dumnezeu”.
’AvihpcxXoţ. Nenetezitu. Strâmbu. Colţurosu. Zgrăbos. [nenetezit, nepotrivit, neregulat] / „anormal”.
68
’Avtim Sfârşăscu. [l.isbutescu, săvârşescu 2. înplinescu; urmezu până în sfârşitu 3. făcu treabă, ajutu, folosescu 4. aducu sfârşitul, prăpădescu 5. mă grăbescu, mă silescu...] . t6’A jiexa xaO ^.
f. ir.
T^ayAm Scoţu. Tragu.
T^ayXuJTrpi. Citură. Tragă.
’A^ayope'DTOQ. Neispoveduitu.
’A^ex^ptnxoţ. Nedespărţitu. /I. „nedespărţit” 2. „(de) neremarcat”.
’A^loc. Vrednicie, şi vrednică fameaie. [preţul; vrednicie, meritu... dregătorie] / „valoare”.
A£ux. Cu vrednicie. / „(în mod) valoros”.
’Ai^YYi. Seu.
’A^iimivoq. Vrednicu de laudă, [idem] / „lăudabil”.
’A^toyătaxatoq. Vrednicu de râs. / „rizibil”.
vA^toţ. Vrednicu. [l.cel de acelaşi preţu cu altu ceva; 2. vrednicu 3. meritantu, vrednicu de cinste sau de muîtu preţu] / 1. „capabil” 2. „valoros”. vA^ioţ Gocv&wd. Vrednicu de moarte, [vrednicu de moarte].
A^toXoycx;. Vrednicu de vorbitu. Vrednicu de povestitu. [vrednicu de cuvântu (vorbire, laudă), însemnatu, preţiosu] / „important, însemnat”. A^tojivnţiiiq. Vrednicu de pomenire. vA£ioţ xocXxxa|i,of). Vrednicu de pierzare.
’A^iortpTixoQ. Vrednicu de ci(nste). de laudă, [vrednicu de cinste].
5A^iocrupTcdcOioţ. Vrednicu de iertăciune.
Aţufovco. Invrednicescu. / „a aprecia”.
A£uo. Poflescu sau învrednicescu.
A^ixDţia. Vrednicie. Dregătorie. [1. demnitate, oficiu, gradul de soţială posiţie, rangu 2. reputaţie însemnătate; mărime, covârşire. 3. cuvântu ce n’are trebuinţă de dovadă, de sine doveditu, sau probabilu, acsiomă 4. voinţă cerere stăruitoare, pretindere, rugăciune] / 1. „demnitate (în stat)” 2. „axiomă”. A^iopaTtKoţ. Om de cinste. Căpetenie. [d^tcopxxxiKoq 1. cel cu rangu, demnitaru 2. cel ce arată demnitate, bună cuviinţă, oficialu, măreţu; cel ce vorbeşte cu filosofice acsiome] / „ofiţer”. *
         * Altă caligrafie şi altă cerneală.
69
’A^opiGTOţ. Nerasu. / „nebărbierit”.
’A^bAxoxog. Nebătutu*.
vA^covaţ. Osia carului, [c^cdv osie de trăsură] /1. „ax” 2. „axă”.
’A^t&yoaxoq. Vrednicu de minune, [vrednicu de admiraţie, de laudă]. ’A^iăpaoxoţ. Vrednicu de iubire, [vrednicu de iubit, de dragoste] / „demn de iubit”.
’A^iojxaKdtpiaxoq. Vreadnicu de fericire, [vrednicu de fericit] / „de invidiat”. ’A^iOTCOKTnxoţ. vA^ioţ dm)KTr|aecoţ. Vrednicu de câştigatu, de dobânditu. ’A^ioS&Kpuxoq. Vrednicu de plângere, de lăcrimi de jale. [vrednicu de plâns] / „vrednic de plâns”.
’A^toxpeox;. Vrednicu de credinţă. îndestulatu. Bogatu de prisositu. Galantom. Slobod. / „de încredere”.
’A£6A£DTOţ. Netăiatu. [din care nu s’au tăiat încă lemne] / (d. o pădure)
„virgină”.
xo a jietA xa6 o.
vAoojxck;. Fără de mireazmă. [cel fără mirosu sau cu rău mirosu, puturosu] / „fără miros,,.
’AolSryiog. De-a pururea pomenitu. Lăudatu. Vestitu. [aolSipoţ. vrednicu de cântare, de laudă, famosu, vestitu] / aolStjxoq „în veci lăudat”. vAoicvoţ. Fără casă. Fără lăcaşu şi nelăcuitu ’Ak&toikoc;. [nepregetătoru, neleneşu, necodetu, iubitoru de osteneală, nezbontu; îndrăzneţu, curajos] / „neobosit, neostenit”.
vAokvoc. Fără de pregetare. [ookvgx; fără pregetu, sau lenevie] / „fără preget, (în mod) neobosit”.
’Aoizkoţ. Fără de arme. Neîntrarmatu. [nearmatu] / „neînarmat”.
’Aopaxoq. Nevăzutu. [nevăzutu, sau nepututu a se vedea 2. nevăzătoru] / „nevăzut”.
’Aopyr|xcx;. Nemănios. Fără urgie. Blându. [nenecăjiciosu; blându; răbdătoru]. ’Aopyrjaxoţ. Neurgisitu.
’Aoptaxoq. Nehotărâtu. [lipsitu, sau nepriimitor de hotaru (sau hătărâre), nehotărâtoru, sau nearătătoru de ceva hotărâtu] / „nedefinit”. vAoop.oq. Fără mireazmă. [cel fără mirosu sau cu rău mirosu, puturosu] / v. mai sus. *
         * Urmează linie orizontală întreruptă care semnalează o interpolare.
70
xo ’A taO n.
’Afldfteux. Nepătimire. [neînpătimire] / „apatie, nepăsare”.
’Afla0nţ- Nepătimitoriu. Fără de patimă. Nepătimaş. Fără pătimire [l.nepătimitoru sau neonuţitoru, neturburatu 2. nepătimaşu sau de nepătimit, nevătămatu, nepriimitoru de vătămare; nepărtaşu] / „nepăsător, apatie”. Aflori&moţ. Nepedepsitu. Neînvăţatu. Mojicu. [necrescutu bine, lipsitu de bună educaţie; neînvăţatu; nedeprinsu, nepractisitu; neregulatu] / „needucat, fără educaţie/ cultură”.
Anoo&uoia. Neînvăţătură. Nepedepsire. [needucaţie, lipsă de bună creştere; neînvăţătură, neştiinţă] / „lipsă de educaţie” 2. „ignoranţă”. vA7axu;. Fără de copii, [cel fără copii] / „fără copii”.
’AraxXoq. Moale, [moale la pipăitu; fragedu, delicatu; blându, blajinu, dulce] / „delicat”.
AraXmva). Moiu. Kod dcmXxăvo). / a7ca^nva) „a muia”.
’AftataxJTrig. Moiciune. Moială. [drcocXorriţ molitate, frăgezime] / a7axX6rrţTa
„delicateţe, blândeţe”.
’Arc'&Mou Dintr-altă parte. / „din altă parte”.
ATiAvGpGWCOţ. Fără omenie. Neruşinare. Obrăzare. [neomenitu, depărtatu de isuşime de omu, aspru, nemilosu, nesoţiabilu 2. nepotrivitu omului 3. pustiu, nelocuitu de oameni] / „neruşinat”.
ArcavGpowda. Neomenie. Neruşinare. Obraznicu. [neomenie sau neomenitate] / „neruşinare”.
’ATUxXo^iKoţ. Molişor. Molcăluţ. / „molicel”.
,A7wiv5pe'OTri. Nemăritată / „nemăritată, necăsătorită”.
Ara5cv8pewo<;. Neînsuratu. / „neînsurat, necăsătorit”.
'Awavz&Xfo. Kal dc7cavxex(î)VC0. Aşteptu şi nădăjduiescu / 1. „a aştepta” 2. „a spera”.
’ATcdvTTfcrtţ. întâmpinare [întâmpinare, întâlnire; înprotivire; respunsu] / (X7CCCVTTfOT| „răspuns”.
’Anxxvra. întâmpinu. Intâlnescu. [l.întâmpinu, esu înaintea cuiva; mă înprotivescu; mă brudescu 2. frecventezu 3. se face, se întâmplă...
4.  respunzu] / „a răspunde”.
Arcdcvco K&m în susu. în jos. / „cu susul în jos”.
ATcavamopn. Portiţa de susu.
71
’ATOCpodTTjTOţ. Netăgăduitu. Nelepădatu [1. de nelăsat, de nelepădat; neapărata 2. nepriimitoru de rugăciune neîmblânzita, neînduplecata spre ertare] / „necesar”.
’ATcavnpăvoţ. întâmpinata. întâlnitu.
ATOcpaK&taaToq. Nerugata. Neîmbiata. / „nerugat”.
’Ajwxpaxtprtroţ. Nepăzita. [neobservata sau nepriimitoru de băgare de seamă] / „neobservat”.
’ATCcxpayopîiToq. Nemângâiata. / aTOtpriYopTiTOQ „neconsolat”.
’AroipQevoq. Desfeciorita. Cu fecioria stricată. / 1. „fecioară” 2. „neatins,
integru”.
f. 12r.
’ATtcxpBeVta. Nefeciorie.
’A7capvot)|ioa. Mă leapădu. Tăgăduiescu. [tăgăduescu cu total; mă lepădu de ceva; reftizu] / „a refuza”.
’ATcdcpvrjOu;. Lepădare. Tăgăduire, [refuzare sau prin tăgăduire lepădare de ceva] / aTtdpvnoTi „refuz”.
’Arcapra. Cu neluare.
Amxpxog. Neluata. / „(de) neluat”.
’Arcdoxpewoq. Necurăţita. / „necurăţat”.
’Ajwxaxpla. Necurăţie.
’A7iEiK(i^co. înţelegu. Pricepu, [l.asemănu ceva, imita portretai cuiva 2. compăru 3. dau cu socoteala] / 1. „a asemăna” 2. „a presupune” 3. „a înţelege” 4. „a recunoaşte” 5. „a se uita satent, a examina” 6. „a concluziona”*. ’AreiKaaLţ. dTcetKocoţia. înţeleagire. Priceapere. [(al doilea termen) 1. icoană, asemănătară 2. dare cu socoteala] / (al doilea termen) „presupunere, ipoteză”. vAflmmoţ. Neîncetata, [neîncetata, neprecurmata] / „neîncetat”. AîiocpaKivriToq. Neîndemnata. / „neîndemnat”.
vAjceipa. Fără de mărginire. Necercata. Necuprinsu. Neispitita. Nehotărâta. Fără de număr. / „la nesfârşit”.
Axceipla. Nemărginire, [necercare, neesperienţă, necunoştiinţă 2. mulţime nemărginită, nenumărată] / „lipsă de experienţă, ignoranţă”.
         Deasupra semn ce indică inversarea ordinii celor două cuvinte.
72
*Afl£ipoţ- Nemărginiţii. Neispititu. Nenumăratu. [1. necercatu, neesperiinţatu, neideatu 2. nemărginita, nesfârşita, nenumăratu] / „nesfârşit, nemărginit, infinit”
’Aflâm. Apoi.
’A1&KEÎ. De acolo.
’ATwtan* înşălăciune. Amăgire. [1. amăgire, înşelare, momire 2. mijlocu de amăgire, momeală] / „înşelăciune, fraudă” 2. „iluzie”.
’Aîtai£<{)V. Inşălător. [amăgitoru; vicleanu; mincinosu] / 1. „escroc, şarlatan, impostor” 2. „seducător”.
AflE^mcia. Deznădăjduire. [deznădăjduire] / „deznădejde” / Arafanapivoţ. ’Arcefonxypivoţ. Deznădăjduit./ „disperat, deznădăjduit”.
Aratori^opai. Mă deznădăjduiescu. [arâÂjri^co mă deznădăjduescu...] / „a se descuraja”.
’Ansfyo- Din afară, pe dinafară, „pe dinafară”.
Arcepocopivoţ. Trecutu.
’Aîtepvm. Trecu.
’ATceplepyoţ. Neiscoditoriu. Neluotăru de seamă [cel ce n’are lucru, nedichisitu, simplu 2) necuriosu] / „care nu e curios”.
’Arcepiâpyeta. Neiscodire. Neluare de seamă. [aTtepiâpryia neecsactitate, simplitate în lucrare 2) necuriositate] / „lipsă de curiozitate”.
AnEptn&ntToţ. Neumblatu. / aTOpratarvcoţ „neumblat”.
’ATrepuppccKTCx;. Neîngrădita. / idem.
AflEpupt&aKTOq. Nepăzitu.
’ATcepupaAxx^la. A(puAcesta. Nepăzire.
Arceatepripâvoq. Lipsita. / „privat (de ceva)”.
’ATKxytăpTjcyiţ. Lipsire. / „privare”.
’A7KXTt8petxo. Ajtoaxepa). Lipsescu. / (al doilea termen) „a priva”.
’A7cf|r|xiţ eraxv. Deaca; după ce.
’Aîttaaxoq. Neprinsu. / Arciacxoq „neluat în mână, neatins” 2. „nedefinit” 3. „nefolosit” 4. „neîntrecut”.
ArtiSt. Pară. poamă. / „pară”.
AtuSiA. Păr. Pomul. / „păr,,.
ArtiOavcv. De necrezuta. Care nu iaste vrednicu a să creade. [dwtiBavoţ Lneprobabilu, de necrezut; absurdu 2. neîndemânaticu nedestoinicu a îndupleca 3. neînduplecata, anevoe crezătoru] / „de necrezut”.
73
’A7ciax£Woc;. Necrezutu. / „de necrezut”.
’ATnatia. Necredinţă [1.necredinţă, neîncredere 2. neimpunere, neascultare] / „necredinţă, infidelitate”.
vA7tiaxoţ. Necredincios, [l.necrezătoru sau anevoe crezătoru 2. neînduplecaţii 3. nesupusu, neascultătoru 4. necredinciosu, vicleanu 5. necrezutu, de necrezutu] / „necredincios,,.
’Akigtg). Nu crezu. Kal dmaxoOpat. /1. „a fi neîncrezător” 2. „a nu-şi ţine o promisiune” 3. „a fi infidel (în căsătorie)”.
’AnXă. Prostu. Prosteaşte.
’ATiAdvrjxoţ. Nerătăcitu [nerătăcitu] / „nerătăcit”.
’ArctapcoTOQ. Neplătitu. / „neplătit”.
’ArcMfycoToq. Nerănitu. Nevătămatu. / „care n-a fost rănit”.
vA7cX,woţ. Nespălatu. [nespălatu sau nepriimitoru de spălare, necuratu,
mânjitu] / „nespălat”.
'AîcAdţ. Prostu. / „simplu”.
AjtXornţ. Prostime, [simplitate; nerăutate, curăţie, dreptate; neghiobie] / antârqm „simplitate”.
'A7cAxÎ)Vcd. Intinzu. / „a întinde”.
’AtcvIkxoq. Neînecatu.
’A7tdMxri). De aiurea. / „din altă parte”.
’AtoPy&vco. Gonescu. scoţu afară, şi izgonescu.
’ATcayaXaKtt^o). înţercu. [înţarcu copilu] / „a înţărca”.
’A7coy8i5vo|ioa. Mă dezbracu.
’ATOySuvco. Dezbracu.
’ATrayeupa. După prânzu. / „după-masă”.
’Anoyeoopoa. Gustu. [gustu puţinu din ceva de cercare].
’ATKyyeupati^o). Prânzescu.
’ATOTtvopai. Mă desfăcu, [mă ducu departe, mă depărtezu, mă desparţu; lipsescu, mă ducu, pieru; moru] / 1. „a se întâmpla” 2. „a decade”.
’ATOypOKplV Scrierea de seamă. [1.copiere 2. catagrafie 3. catalogu, listă] / „consemnare, evidenţă”.
’ATOyp&pco. Scriu seama, [l.zugrăvescu în imitare 2. însemnezu, trecu în catastihu 3. pomescu asupra cuiva până de judicată 4. trecu în registru publicu averea cuiva 5. mă scriu a face ceva 6. mă înscriu de cetăţeanu] /
1.  „a consemna, a ţine evidenţa” 2. „a termina de scris”.
74
Aroypocpp^voţ. Scris. / 1. „consemnat” 2. „terminat de scris”.
’ATCoyujivdbvco. Despoiu. Golescu. Lasu în pialea goală, [despoiu de totu, lasu golu de totu, iau totu; dau de faţă, descoperu].
’ATOX.npvcopăvoq. Despuiatu. / 1. „a dezgoli, a despuia” 2. „(fig.) a lăsa în pielea goală” 3. „a descoperi”.
AnoSet^K;. Dovadă. [1.dovedire, desluşire, ecspunere, arătare de (aţă?) publicare dare afară 2. rânduire, numire, aşezare 3. hotărâre pre ceva
4.  săvârşire] / a7co5ei^T| 1. „dovadă” 2. „chitanţă”.
AroSeSeiypâvcx;. Doveditu. / „dovedit”.
AroSet^iq. Dovadă. / v. mai sus.
’AtfoSeSetypâvoq. Doveditu. / v. mai sus.
’ATmyDpwjpăvoq. învârtitu. întorsu.
’Arcoyupt^CQ. Invârtescu. întorcu.
AîtoSeiKTiKoţ. Doveditoriu. / „doveditor”.
Arco5d,xvco. Dovedescu. [&7to5dxvo|ii dovedescu, arătu de faţă, făcu cunoscutu... esplicu] / „a dovedi”.
’Anâ&uuva. După cină. / am)8euuvo 1. „vremea de după cină” 2. „vecernie”. ’AroSeiTrvov. Povecemiţă. [rugăciune de mulţumire după cină] / <X7i68ei7cvo 1. „vremea de după cină” 2. „vecernie”.
A7io6eKaTi0p6r[. Zeciuială. Dijmă. / „decimare”.
’ATOSeKaiA^co. Zeciuiescu. Iau zeciuială. Dijmă. /1. „a zeciui” 2. „a decima”. AtoS^xohoi t]toi imo5ăxo|xoa. Priimescu. [1. priimescu ceva cu mulţumire de la cineva, aprobezu, laudu 2. înţelegu, pricepu] / (primul termen) „a accepta” (al doilea termen) „a primi, a întâmpina”.
’AîcoSoxfi ffaoi 'urcoSoxn. Priiminţă. [priimire cu mulţumire; încuvinţare, aprobaţie; laudă; cinste] / (primul termen) „acceptare” (al doilea termen) „primire, întâmpinare”.
’Arco8eKTiK&. Cu priimire.
’ATCoSeKTfţq. Priimitoriu. [priimitoru, strângătoru de bani publici... casieru] /
1.  „destinatar, primitor” 2. „receptor”.
’A7co5oxeîov. Casă de priimire. de scăpare, [locu de priimire sau de încăpere]. ’A7to5uxp(i^CD. Gonescu.
’Ato8i8co. Răsplătescu. / 1. „a restitui” 2. „a împărţi” 3. „a reda” 4. „a aduce venit” 5. „a da roade” 6. „a imputa, a face răspunzător”.
75
’Arco&xru;. Răsplătire, [l.dare înapoi sau plată de datorie 2. ecsplicare, ecspunere, descriere... 3. vânzare] / a7c65ocrr| 1.„redare” 2. „restituire, înapoiere 3. „acordare, atribuire” 5. „randament, venit, câştig, rod”.
’ATcoSoatţ xnq eopxfiţ. Odaniia praznicului.
A7Co6ubK(jo. Gonescu. Sprăjescu [gonescu afară sau departe].
’A7t65uo^i<;. Gonire. Sprăjire.
’ATioSoKipA^co. Defăimezu. [dupe cercetare sau cercare nu încuvinţezu, nu aprobezu ceva; lepădu ceva ca necuviinciosu şi netrebnicu] / „a dezaproba, a dezavua”.
’ATioSoKipeojxăvoţ. Defâimatu. Lepădatu. / „dezaprobat”.
’AiioSoKipaota. Defăimare, [lepădare, despreţuire de ceva ca necuviinciosu şi netrebnicu eşitu la cercare] / „dezaprobare”, f. 12v
vA7co5oq. Fără picioare.
’A7CO0odvco. Moriu. / „a muri”.
AroBocpivoc;. Mortu.
’ArcoB&ia). Puiu. Aşăzu. / 1. „a lăsa jos, a depune” 2. „a face o rezervă”. ’ATO&fycri. Jitniţă. Celar. [locu de păstrare, magazie, cămară, ambaru, jitniţă 2. lucru de pus în păstrare] / „magazie, depozit”.
’A7CO0£gxtu;. îndumnezeire. [înzeire, prefacere din omu în zeu] / (X7io06g)ot[ „apoteoză”.
’AitoQetopivoq. îndumnezeitu. / „zeificat”.
’ATOKocXtmTO). Descoperiu. [descoperu, dau de faţă... mă destăinuescu 2.
acoperu de totu] / „a descoperi”.
sATOK&A,D\|n<;. Descoperire. / aicoK(iX\)\rri „descoperire”.
’Am)K<im Dedesuptu. / Jos, dedesupt”.
ATOKardarocoiţ. Aşăzare de iznoavă. Facere de - iznoavă. [reaşezare într’aceeaşi stare; dare înapoi; punere la locu, de unde v’a luat] / aîroKaxdeataoTi „restabilire”.
’ATOKaTaoxâvta. Făcu de iznoavă. / aitOKaixxaxodva) 1. „a restabili” 2. „a face cuiva un rost”.
’ATOKaBapiSia. Curăţirile.
’ATOKEcpaAA^G). Taiu capul, [taiu capul] / „a decapita”.
’ATOKEip&Arjaiţ. Tăiarea capului. / aTOKEcpdX,r|crri „decapitare”.
’ATOKorcTopai. Mă oprescu. Mă taiu. / „a se izola”.
76
’AflOKCWtTCO. Oprescu. Taiu. [taiu... iau, oprescu] / „a tăia din ceva” 2. „a înţărca”.
’A?c6ko\|/i<;. Oprire. Tăiare. încercare. Depărtare.
’ATOKqiţiăvcx;. Opritu. înţercatu. / „izolat”.
AtokoijiI^co. Adormu pe altul. [1. culcu pe cineva aiurea 2. adormu pe cineva, îl fac să‘l ia somnul] / „a adormi (pe cineva)”.
’ATOKOijiaupxxi. Adormu eu. [adormu, iau unu somnu, dormu puţin] / „a adormi”.
ATOKOipiGjiâvcţ. Adormitu. / „adormit”.
’ATOKomixx. Gonoiu. Lepădătură. Prisos. Aţapocu. /1. „bucată ruptă, ruptură,,
2.  „înţărcare”.
'Am kovtA. De aproape. / idem.
’Atokoto*;. îndrăzneţu.Cutezătoriu. / „îndrăzneţ”.
’A7K>Kortf). îndrăznescu. Cutezu. / „a îndrăzni orbeşte”.
’A7COKot)p7U. Răzimătoare. / „sprijin”.
ATiOKOopTti^co. Razimu sau mă razimu.
ATOKoupmapâţ. Răzimătoare..
’A7iQKpăpo|Xoa. Mă atâmu. [atâmu, spânzuru... las să stea atâmatu]. ’ATiOKpejiaapivoQ. Atâmatu.
’AîcoKpetrcxaţioţ. Atâmare.
’ATOKpetxo. Lasu secu de came [a7C0Kp© lasu secu de came].
’AîtOKpuxîc;. Lăsatu de secu. / aTOKpteţ carnaval.
’ATOKplvopai. Răspunzu. [dau respunsu] / 1. „a replica, a da un răspuns, a răspunde” 2. „a-şi da cuvântul”.
’ATcoKpiadeprjţ. Solu. Elciu.
’ATOKpiaapia. Solie.
’ATOKpiaapeuco. Solescu.
’AnoKptatţ. Răspunsu. [despărţire, alegere... respunsu] / „replică, răspuns”. Am>Kpi6vopai. Mă răcescu.
’ATCOKpubvco. Răcescu.
’ATOKTnotţ. Câştigare, [pierdere de avere, înstreinare de proprietate] / „dobândire”.
’Atokt©. Câştig, dobândescu. / „a dobândi”.
’AroKTtopaT&Ki. Câştigelu. KiXuripi. Chilipir.
77
’AroAxxjjp&vco. Dobândescu ceiia ce am dorit şi mă îndulcescu cu aceasta. [1. iau de la cineva 2. iau pe cineva la o parte 3. despartu, deosebescu, acceptezu 4. oprescu pornirea cuiva, îl închizu undeva 5. mă apucu, mă ţiu de ceva] / 1. „a se bucura de, a se folosi de” 2. „a obţine, a câştiga”. ’ArcoAxxiiPdvtD t6l &pvaT&. Mă îndulcescu. mă răsfăţ întru ceale plăcute. ArcbAmxyu;. Dobândire. Răsfaţare. îndulcire, [dobândire sau întrebuinţare de ceva, folosire şi plăcerea cea dintr5 aceasta] / owtoAmxjri 1. „plăcere, desfătare, delectare, deliciu” 2. „folos”.
’AnoAEţicx;. Nerăzboinicu. / „fără experienţa războiului,,.
’Ano oXiyov. Câte puţinu.
AmjAoyla. Răspunsu. Părtinire, [apologie, respunsu tăgăduitoru la pâră, cuvântu de îndreptare; pricinuire] / „apărare”.
’ArcoXoyofipai. Răspunzu. Părtinescu. / „a se apăra/justifica”.
’ATOXxryiTriţ. Răspunzătoriu. / aTOXayOTijq „apărător”.
'AwoXvgxc,. Slobozire. Lăsare. Otpustu. [slobozire, isbăvire, desvinovăţire; plecsare sau voe de plecare] / a7ioX\xrr| „dezlegare, eliberare, absolvire” 2. „concediere, destituire” 3. „sfârşitul de război,,.
’ATO^jiâvoţ. Slobodu. Lăsatu. / 1. „dezlegat, eliberat, absolvit” 2. „concediat, destituit”.
’AtcoHko. Slobozu. Lasu. [l.dezlegu... despartu, slobozu, izbăvescu, ertu, desvinovăţescu 2.rescumpăru 3. lepădu de d’asaupra cmi hula 4. plecu] / 1. „a concedia, a destitui” 2. „a da certificat de absolvire”.
’AtoXeux. Perire. Peire. Pieşte. Prăpădenie. [pierdere, pagubă, stricăciune, prăpădire]/ „pierdere”.
’ATOXtiojioci. Mă slobozescu.
AtoMcov. Un dumnezeu elinescu. Apolon. Care îl zicu că iaste soarele. [Apolonu] / „Apolo”.
’Ato jKXKpd. De departe. / am pxxKpui „de departe”.
ATtopaKpodvco. Depărtezu şi mă depărtezu. [dc7coţiaKpt)V(o depărtezu ceva de la ceva] / „a depărta”.
Am>paKpai|i6vo<;. Depărtatu.
’Ano pioa. Din lăuntru. şi pă din lăuntru. / „dinăuntru”.
ATOpnpcăQ. Denainte. şi de dinainte.
’ATOvrpeOToţ. Fără de răotate. Fără vicleşugu. / „nerăutăcios”.
78
vAflovoţ. Fără dureare. [l.făcutu sau de făcut osteneală, lesniciosu 2. leneşu, neostenitoru 3. slobodu de durere... potolitoru de dureri] / 1. „neîndurător”
2.  „nedureros”.
’ATtofiovdcpi. Rămăşiţă şi custul. Lvaropovdpiov. Custul cărţii, [rândul cel mai de jos şi scurt care arată începutul altei fiaţe de foae].
AflX^vaxrtg. Instreinare. [înstreinare din patrie sau de năravurile patrii] / aTto^^voxTu; „înstrăinăre”.
ATOatEVtoţiăvoţ. înstreinatu.
’ATO^evdbvco. Instreinezu. [ot7io^r|vm făcu sau arătu la streinu de ceva, înstreinezu ecsitezu, fugărescu... mă făcu streinu; mă streinezu...] / „a înstrăina”.
             Răzuială. / anoJjeapa „razuială”.
’AwcEfao- Rezuiescu. / ano^ăco „a răzui”.
’Aro^wpivoq. Rezuitu.
A7eo^(0. Dinafară. De dinafară. / „afară”.
’Aîr6 tcAvcd. Deasupra. Pe deasupra / „sus”.
’Atco k&0£ păpoţ. Pe de toate părţile. / „din toate părţile”.
’Ato 7tiato. Pe dindăratu. / „în spate”.
’Atco mm Kal &cog 7tov. De unde şi până unde. / „de unde şi până unde”. ’ATUMXrfcwt. Năvădeală. Lovitură. / „apoplexie”.
’A7C07$tiktik6;. Cu năvădeală. Cu lovitură. Cu năbădăi. [pricinuitoru de apoplecsie] / „apoplexie”.
’A7C07EXfipdbvco. Plătescu şi împlinescu. Răsplătescu. [umplu, îndeplinescu] / a7C07cXîpdbvG) „a plăti tot,,.
’AtcotcX^pgxtu;. Plătire. împlinire. Răsplătire, [umplere de totu, îndeplinire, săturare].
’A7co7cXf)ţipxxTa. Lături. [dc7C07iAA)|ia lătură] / a7t67cAA)ga 1. „spălătură” 2. „sfârşitul spălatului”.
’A7iO7iX,i)VC0. Spălu lăturile, [spălând curăţu; limpezescu, spălăcescu] / „a spăla bine” 2. „a termina de spălat”.
’Ato tzoăXov. Kal ăno TzoXXfjg. De demultu de multu.
’A7co 7io0&;. De undeva şi de nicăiri. f. 13r.
79
’ATCopla. Nedomirire. Mirare. [1.lipsă de mijloace, strâmtorare, neştiinţa 2. reîncredinţare îndoială 3. lipsă, neavere, sărăcie, nevoe 4. primejdie
5.  neînlesnire] /1. „nedumerire” 2. „avonă”.
’ATtopQexoţ. Nejăfuitu. Neprădatu. [d7iop0r|TOţ nejăfuitu sau de nejăfuit] /
1.  „de necucerit, inexpugnabil” 2. „necucerit”.
’ArcopG). Nu mă domirescu. Mă miru. Mă îndoiescu. Nu mă pricepu. / „a se întreba”.
’ATOpvypâvoţ. Lepădatu.
’Aîioppixvopm. Mă leapădu.
’A7t6ppi\|/tQ. Lepădare, [asvârlire departe; amncare afară] / a7ioppi\|/T| „respingere”.
A7ioo7căpa oKp'eoTc^pa. de cu seară.
Arcocrcaola. Viclenire. împotrivire. Rădicare asupră. [1.dezertare, despărţire, retragere, înstreinare de avere; deosebire, neasemănare 2. revoltă 3. distanţă 4. întrerupere 5. magazie] / „dezertare politică, apostazie”.
’AmxTT<iTr£. Vicleanu. împrotivitoriu. zurbagiu, [depărtatu, despărţitu de ceva, revoltatu, revoluţionam 2) cântăritoru, judicătom] / „dezertor politic, apostat”.
’Araxjxam Mă viclenescu. Mă împrotivescu. Mă rădicu asupră. Nu mă supuiu. Făcu zurba, [l.stau departe; mă tragu de la ceva, ...îmi părăsescu postul 2. mă revoltu] / „a dezerta dintr-un partid politic, a comite o apostazie”.
’A7tooK:d«()TO). Sapu. Făcu şanţu. [l.săpând desgropu ceva; surpu, dobom la pământu; 2. taiu, desparţu cu şanţuri din toate părţile].
’AraxjTăAvco. ’ATtoaxăXAxo. Trimiţu. / 1. „a trimite departe,, 2. „a trimite într-o misiune”.
AkqgtoXjoc,. Apostolu. trimisu. / „apostol”.
’Aruoaxeţia. Bubă cu puroiu.
’AnoaTOţil^co. învăţu de rostu. Zicu. [citescu sau zicu pe dinafară cele cuprinse în carte].
’AmxTTOţri^©. Astupu gura a nu mai putea să răspunză. [dTioaTopm 1. închizu, astup gura cuiva 2. îngrădescu, astupu canalu 3. deschiz, destupu 4. stricu gura, tăişul lucm tăiosu...] / amxrtopjdbvto „a închide gura cuiva”.
’Ato xo axpcbfia. Din aştemutu. Din patu.
Aîio<T6pvopxxi. Mă tragu îndărătu. Mă dau înapoi.
80
’AflOCTOpvco. Tragu îndărătu. Dau înapoi. / airocrupco 1. „a retrage” 2. „a depărta”.
’ATroauponvi^co. ’ATCocPcpouyyl^a). Ştergu. usucu.
’AhoxeAeu&vq). Sfârşăscu. împlinescu. Isprăvescu. [Atcote^i© desăvârşescu sau aducu la desăvârşire ceva] / 1. „a termina definitiv” 2. „a termina/ omorî pe cineva”.
A.7tac£Â£inxytg. Sfârşire. împlinire. Isprăvire.
’Am mic, 56o pepaîq. De amândoao părţile.
9Am tÎ|v dvaxoXfiv. De la răsăritu.
9Am ttjv dpXTţv. Din începutu.
9Am TÎjV Tcopîov. De la poartă.
Am TÎţv pi^av. De la rădăcină.
’Atio tov 6e6v. De la Dumnezeu.
’A7c6 tg âXko ţiăpoţ. De la ceialaltă parte. De spre ceaialaltă parte. De dincolo./ „de cealaltă parte”.
’Aranp£7tco. Zăticnescu. Indărătnescu. [întorcu ceva într’altă parte, depărtezu; înapoiezu; oprescu; apucu altu drumu; fiigu de ceva, mă întorcu încolo, părăsescu] / „a face să se răzgândească” 2. „a preîntâmpina, a evita”. ’A7iOTpo7rf[. Zăticnire. îndărătnire. [desduplecare, oprire sau întoarcere de la ceva; depărtare, fugire de ceva] „preîntâmpinare”.
’ArcoxivAaaco. Scuturu. / „a scutura”.
’AîiorpiPoo. Frecu. [frecând ştergu, curăţu ceva de pe ceva 2. stricu prin deasă întrebuinţare învechiescu, rozu, prăpădescu...].
’ATCorptxjnţ. Frecătură, [curăţire prin frecare 2. stricare prin deasă întrebuinţare].
’AnOTpuYa. După culesu.
’ATCOTpuycjbvcQ. Sfârşăscu de culesu. [d7iorpuyd) culegu. daurodu din ceva]. AitorvxpAx&vcD. Orbescu. [drccmxpXm orbescu pe cineva de totu; închizu, astupu de totu] / „a orbi (pe cineva) definitiv”.
Atot&pXgxtu;. Orbire, [orbire totală].
’Amyroxoctvco. Nu nemerescu.
’Atco xtbpa. De acumu. / idem.
’ATOcpaoi^CQ. Izbrănescu. sau hotărăscu. / „a hotărî”.
’A7iocpccCTiq. Hotărâre. Izbrănire. [1. tăgăduire 2. positivă ecsprimare de părere
3.  respunsu] / „hotărâre, decizie”.
81
’A7ixxpaaiGTiK&. Cu socoteală. Hotărâtu. Izbrănitu. / „în mod hotărâtor”. ’ATtocpcxcnaiiăvoq. Hotărâtu. Izbrănitu, Ales./ „hotărât”.
’ATOcpcxotaTriq. Judecătoriu. Izbrănitoriu. Hotărâtoriu.
’Atio Tioaauţ XPovoug. De câţi ani.
’A7to o)\|/t|Aă. De susu.
Atiox^vco. Roiescu.
’Atoxdgov xa ţicXtcata. Au roitu stupii.
vA7ipaKT0Q. Neslujitu sau nelucrătoriu. [cel ce n’a săvârşit nimicu, nu’şi a nemerit scopul 2. nelucrătoru 3. de nelucrat 4. nesăvârşitu, fără ispravă, zadamicu; sau de neîndreptu] / 1. „nerealizat, care nu a reuşit” 2. „nefăcut”. ’Arcoxtiva). Mă slobozescu.
’AtoXH. Depărtare. Stare mai departe, im. ’Att^xco. [depărtare, distanţă; abţinere, înffânare] / „abţinere, abstinenţă, neparticipare”.
’AnpaKxa. Fără folos. [oaipdKxox; fără nici o ispravă, sau resultatu, în zadaru] / „fără rezultat”.
vA7ipera)V. Necuvios. Necuviincios. Fără cuviinţă. / dnpem)ţ „necuviincios”. ’AflplMxoq. Aprilie. Luna. / /AnpiXux; „luna aprilie”. vA7ipoiKog. Neînzestratu. [neînzestratu, lipsitu de zestră] / „fără zestre,,. ’Anpotarytaaxoţ. Nesocotitu mai nainte.
’Ajipocpdaiaxa. Fără pricină. [dnpocpoustaxcoQ fără pricinuiri, fără pregetare, sau amânare, neapărat] / „(în mod) sincer”.
A7ipo(pAaiaxoţ. Nepricinuitu. [necăutătoru, negăsitoru de pretexte, sau pricinuiri, binevoitoru, nepregetătoru în ceva; priimitoru de pricinuri, neapăratu] / „sincer”.
vA7ixataTOţ. Nevinovatu. Fără vină. [nepoticnitu; negreşitu; nemeritom] / „impecabil”.
’Arcxspcx;. Fără peane. [cel fără aripi; nesburătoru sau nesburatu; neuitatu] / „fără aripi”.
’A7c6pi. Pucioasă. Oidcpi.
’Ajcupăvioq. De pucioasă.
’A7cop6xo7Kx;. Locu de pucioasă.
vA7taye. Să nu fie. Departe să fie. Vai pentru hulă. [opritoru a porunci] / „să piară”.
82
’Aflxxyopelxo. Oprescu. Zăticnescu cu poruncă. [1. oprescu prin cuvântu, sau poruncă, zicu, poruncescu 2. tăgăduiescu, refuzu; părăsescu, lasu 3. obosescu, nu mai potu... 4. vorbescu fără sfială şi neobosit] / „a interzice”. ’AncuSaydbyrixcK;. Nepedepsitu de micu. Cel ce n-au crescutu la învăţătură de bune obiceaiuri. [needucatu, sau nepriimitoru de bună creştere, cel fără bună rânduială, rău-nărăvitu] / „needucat, prost-crescut”.
’Anodoioţ. Necuvios. Netreabnicu. Necinstitu. Scârnavu. [de restrişte] / „îngrozitor”.
Atoxitg). Ceiu datoriia. [ceru înapoi; ceru de datorie şi cu stârnire, a mi se cuvine] / „a cere, a emite pretenţii/ exigenţe”.
’AthxAAccytV Izbăvire şi purceadere. Plecare. Slobozire, [l.isbăvire, scăpare
2. plecare dintr’unu locu] / 1. „scăpare” 2. „concediere” 3. „eliberare din armată” 4 „absolvire de pedeapsă”.
’AflXXvraxoO. Pretutindenea. [în toate părţile, pretutindenea] / „peste tot”. AmxvxaxoGev. De pretutindenea. [din toate părţile].
"Anat,. O dată. Deodată. Singur odată, [odată] / „o singură dată”. ATOxpAXXxxKTOţ. Neschimbatu. Aidoma. Aseamenea. întocma. [neschimbatu întru nimicu, cu totul nedeosebitu, asemenea, întocmai] / „identic, neschimbat”.
AîtopcxAoyiaxoc;. Neînşălatu. Neameţitu cu cuvinte. Nemincinosu. Fără greşală. [neamăgitoru sau neamăgitu prin greşite argumentaţii]. ’ATKxpoqxbOrira;. Nemângâiatu. [1. neîntorsu la înduplecare 2. nemângâiatu
3. neîndreptatu] / „neconsolat”.
’ATKxpaadXEWoţ. Nemijcatu. Statomicu. [neclintitu, nemişcatu din locu, statomicu; neprefacutu, necălcatu] / „nemişcat”, f. 13v.
AraxpcxcriipEixoxoq. Neînsămnatu. Nescris în carte, [lipsitu de alăturate însemnări],
’A7capaoK£f)aoTO<;. Negătitu. [nepregătitu; simplu, lesniciosu] / 1. „nepregătit” 2. „neterminat”.
’A7Kxpaqn)XdKToq. Cu nepăzire. Cu neluare aminte, [neprepăzitu, nebăgătoru de seamă] / „nepăzit”.
Aroxpl0|iTjau;. Număru. înşirare. [numărare scumpă (înşirare); plătire deplină şi ecsactă] / a7ixxpt6(ir|OTi 1. „numărătoare” 2. „înşiruire”.
83
’AraxpiGjiâ). Număru. Puiu în număr şi înşiru. [număru câte una una de la începutu până la sfârşitu] / 1. „a număra” 2. „a înşirui”.
’Araxptvri. Iarbă ce să naşte în lemne. O buruiană, [unu felu de plantă, comăţelu].
’ATrcxppnolaaxoţ. Fără îndrăzneală. Sfialnicu. / 1. „care vorbeşte fără îndrăzneală” 2. „fără libertatea cuvântului”.
’AtoxpxiV IlpG)ToPo\)Xla. Pârgă. [cea dintâi din fiece lucru... pârgă, pe care aduce cineva sau jertfa lui Dumnezeu sau daru oamenilor...] / (primul termen) „început,, (al doilea termen) „iniţiativă”.
’ATcArap. Fără tată. [l.cel fără tată, bastardu, sau sârmanu 2. desmoştenitu, nevrednicii de tatăl său 3. cel ce nu seamănă la simţiminte cu tatăl său nevrednicu de numele tatălui său] / „fără tată”.
’A7Kxtfyao}ia. Strălucire, [strălucitoare lumină] / 1. „strălucire, sclipire” 2. „consecinţă”.
’ATceiBeia. Neplecare. Nesupunere. Neascultare, [nesupunere] / „nesupunere, indisciplină”.
’AtoiGg). Nu mă supuiu. [nu mă supuiu, n’ascultu; nu mă înduplecu] / „a nu se supune, a fi indisciplinat”.
’AneucoQ. Necuviincios. Necuvios. Fără cale.
’A7tEiA,f|. îngrozire. înfricoşare ce să dă. [1. ameninţare, înfricoşare 2. ameninţată primejdie 3. fălire] / „ameninţare”.
’ATOttoyuKoţ. îngrozitoriu. [coprinzătoru, aducătoru de ameninţare, îngrozitoru] / „ameninţător”.
’AtoiXg). Ingrozescu. înfficoşăzu. [ameninţu, înfricoşezu, speriu] / „a ameninţa”.
’ATidpaaToq. Nesupăratu. [l.necercatu 2. cel ce n’a cercat, n’are idee din cercare; negustatu, neîmpărtăşitu; necăzutu în ispite] / „neatins, intact, teafăr”.
’ATOipoKCtMxx. Neispitire. Neiscusire la bunătate, [nesimţire de bunu şi frumosu] / „prost gust”.
’ArceipoKaAoq. Neispititu. Neiscusitu la bunălate (sic). Nepedepsitu. Vârvar. [nesimţitoru, necunoscătoru de bine şi frumosu; nepractisitu, grosolanu prostu şi fără bună rânduială; speriatu] / „de prost gust”.
’ATOKSdxopxxi. bcvapâvco. 7cepipâvco, aKapxepcb. Aşteptu. îngăduiescu. Rabdu. [(primul termen) 1.aşteptu pe cineva de departe, nădăjduescu 2. înţelegu, dau
84
cu socoteală (al doilea termen) l.aşteptu, amânu vremea 2. rabdu, suferu (al treilea termen) aştepta, sântu păstratu] / (al doilea termen) „a aştepta”. Kocpxeptb „a aştepta”.
’AflE^ativo). Gonescu. Mânu. [l.izgonescu; oprescu; abatu 2. hrănescu (dobitoace) şi fiigu cu dânsele înainte 3. pleca, sau mă întorcu călare] / „a respinge de la graniţă”.
’AneAiyxco. Mustrezu. Certu. [mustrezu; vădescu şi surpu cu dovezi dinpotrivă cuvintele cuiva].
’ArceX&criTOQ. Necioplitu. [necioplitu; nelucratu; aspru, nenetezitu, nerosu, nevlăguitu; necultivatu] / „necioplit”.
’Afletefoepoţ. Slobode (sic) de slugărie. Să nu fie slugă, [robu desrobitu, sau ertatu] / „sclav eliberat, libert”.
’AflEpavrotaxyta. Vorbă iară sfârşitu. Poliloghie, [vorbire nemărginită, neprecurmată] / „vorbărie”.
’Afl£pavroXcryoţ. Fliar. Limbutu. Multu vorbitor preste măsură. Cel ce nu-şi mai sfârşeaşte vorba, [nemărginita, nesfârşitu în vorbire, bârfitoru] / „flecar, vorbăreţ”.
’A7căpavroţ. Fără margine. Fără sfârşitu. [nemărginita, nesfârşitu; becinicu 2. neresultatu sau fără resultatu] / „nesfârşit”.
’ATC^paaxoţ. Kal drcăpoatoţ. Netrecutu. Fără margine, netrecutu de ceaia parte, [(primul termen) netrecutu sau de netrecut] / (al doilea termen) „netrecut”.
’ATCEptxţirixoţ. Netăiatu prejuru după obiceiu jidovescu [netăiatu împrejur; de altu neamu, necredinciosu] / „căruia nu i s-a făcut circumcizie”.
’A7tepl0pO7coţ. dv87ttaTpocpoq. Neîntcrsu. cel ce nu să întorce.
’ATtăpiXToq. Fără prisos, [cel fără prisoase, cumpătata, simplu, nelucsosu]. ’ATcepiypamoţ. Nescris împrejur. Necuprinsu [nemărginita, nehotărâta, necoprinsu înprejar] / „nedescris”.
’ATC^pxoixca. Plecu. Trecu. Mă ducu. [1. plecu, mă ducu 2. moru 3. mă întorcu înapoi] / „a pleca, a se duce”.
’ATOuGavco. îndreptezu. Potrivescu. Făcu să fie dreptu. [l.îndreptezu, dregu, potrivescu 2. puiu la bună rânduială regulezu, dirighezu 3. guvernez
4.  întinzu către] /1. „a adresa” 2. „a se îndrepta către”.
’ArcâxOEtoc- Urâciune, întorcere despre vreun lucru, [vrăjmăşie, ură, antipatie] / „ură, duşmănie”.
85
’An&xfo. Stau departe, şi mă depărtezu de cevaş. Mă înfrânezu. [1. ţiu departe, depărtezu, oprescu 2. mi am dobândit, mi am luat ceva] / „a se afla la o distanţă”.
’ATcnyopeupăvog Opritu. Zăticnitu din poruncă. / amyyopeupâvcx; „interzis”. vA7rr|KTO<;. NeînchiegatU. [neînchegatu, neînţepenitu; nestatomicu, netemeinicu].
’ATrrţXTjpxx. Sunetul sau glasul cel de pre urmă. Sfârşitul cântării. Sau al zicăturii. [resunetu; conţionescu a sunetului; imitaţie, urmă 2) (hirurg.) rană ce se face înpotrivă de partea lovită].
AftAdcveia. Nerătăcire. Neamăgire. Neînşălare. [nemişcare, statornicie], AnXuatia. Nesaţiu. [nesăţioşie sau nesaţiu] / „nesaţ”.
’ATOpXâmo. Cautu şi am nădeajdea la cinevaş. Privescu la acela, [mă uitu de departe, şi cu băgare de seamă, îm întorcu vederile la ceva, am stimă la ceva, admiru, râvnescu; atâmu, aşteptu, nădăjduiescu de la cerere... mă întinzu, privescu, am relaţie către ceva...] / „a tinde la, a avea ca obiectiv”.
’Anoyovoţ. Strănepotu. [urmaşu de neamu, nepotu] / „urmaş”.
’A7Co5oKipd^G). Cu ispitire leapădu după ce cunoscu [după cercetare sau cercare nu încuvântezu, lepădu ceva ca necuvânciosu, şi netrebnicu] / „a dezamăgi”.
’AtcoSdototo). Mă scârbescu. Cu greu îm iaste. Tânjăscu. [din necazu, nemulţumire sau desnădajduire mă lepădu, mă depărtezu de ceva; mă descurajezu, mă sfiescu].
’AtcoGetikoq. Lăpădător. Cel ce poate să leapede, să puie şi să aşaze. Aşăzător. ,A7io&r]aa'opi4cD. Aducu. Strângu în jidniţă. Făcu comoară, [puiu comoară, în păstrare la o parte; strângu avere] / „a tezauriza”.
AroScoroţ. Nedoritu.
’AttokAeuo. încuiu afară, [l.încuiu afară pe cineva; isgonescu, oprescu; lipsescu de la ceva, acceptezu 2. închizu ceva bine din toate părţile; încuiu înăuntru, sau p’împrejur] / „a exclude”.
’Anouda. Mutarea lăcuinţei la altu locu. [colonie, trimitere, strămutare de o parte din locuitorii unui pământu într’ altul, şi chiar locul aşa locuitu] / „colonie”.
’ATOKaxcxGTaiVG). Aşăzu în starea cea dintâi. / „a restabili”.
86
7U0K&|J,vca. ’Araxjxăvto. Obosescu. Mă ostenescu. [(primul termen) obosescu, nu mai pociu duce la osteneală; încetezu, mă lasu de ceva] / (primul termen) obosi” 2. „a face până la urmă”.
’AflOKEijim. Sântu rânduitu, hotărâtu, îndatoratu. [l.sântu pusu la o parte în păstrare, ca să slujescu la vreme de trebuinţă 2. sântu prehotărâtu pentru ceva
3. zăcu departe lepădatu ca unu ce netrebnicu] / „a fi pus la adăpost”. Aroictipr^u;. Izgonire prin pristavu, cu propoveduire de obşte. /
1. „dezavuare, renegare” 2. „dezmoştenire” 3. „(bis.) excomunicare”. ’AflOKA&rtG). Fur pe suptu ascunsu. [furând scotu ceva de unde este pusu în păstrare, iau pe furiş; ascunzu, amăgescu, înşelu].
AtokAtp©. Făcu fără de moştenire, lipsescu de clironomie. [alegu prin sorţi
2. lipsescu pe cineva de moştenire sau făcu reportaşii de cea prin sorţi parte] / „a dezmoşteni”.
AroKpoixD. Leapădu. Scuturu. Gonescu afară, [lovind depărtez de la sinemi ceva, lepădu asvârlu departe d’asuprămi] / „a respinge”.
AîcoKxelvo). Omor. Ucigu. [omor].
’AtokuXIco koA dTCOKuXIţo). Răstomu. Prăvălescu. [rostogolind strămutu din locu].
Am)pav9(ivco. Uitu cele ce am învăţatu. [mă desvăţu, mă desobicinuescu de ceea ce am învăţat, sau m’am obicinuit].
’ATropdcOriaiţ. Uitarea celor învăţate, [desvăţare, desobicinuire, uitare de ceea ce a învăţat, s’a obicinuit cineva].
Arcopaxoq. Cel ce au ieşitu afară din războiu fiindu netreabnicu la războiu. [depărtatu de resboiu sau bătălie 2. nedestoinicu în viitoru de bătălie, eşitu din ostăşie, invalidu] / 1. „lăsat la vatră” 2. „pensionar, care s-a retras din activitate”.
’Am)p£ppTpi£ei. Lăsându grijile donnu. [lasu la o parte, uitu grijile, şi adormu].
’ATtopvripoveupxx. Istorie sau carte ce scrie lucruri vreadnice de pomenire, [cuvântu, sau faptă vrednică de ţinere de minte] / 1. „fapt păstrat în memorie” 2. „faptă demnă (de memorat)”.
Amwrepaifi). Scoţu la margine. Sfârşăscu. împlinescu [săvârşescu ceva cu totul, îi dau de căpătâiu, sau de margine] / „a scoate la capăt”. vAm)poq. Lipsitu. Săracu. Cel ce n-are nimicu. [l.netrecutu, de netrecut, fără locu de trecere 2. neputinciosu de a afla chipu şi mijlocu în ceva...
87
nedestoinicu, prostu 3. lipsitu de avere, săracu 4. nepututu, sau anevoe a se săvârşi 5. nedesluşitu, îndoiosu, de nedemirere-anevoe de deslegat 6. anevoe de găsit] / „lipsit de mijloace materiale, sărac”.
’ATOpprjxoţ. Negrăitu. [opritu 2. de nespus, vină] / „care nu se spune, de
nespus”.
f. 14r.
ATOXTKopaiaojxoq. Defăimare. Hulă. Prihănire. Mustrare. Izgonire. Lepădare. Călcare, [dare corbilor; izgonire; despreţuire] / 1. „a blestema” 2. „a respinge”. ’ATOxncdm'TO. Baţjocorescu. [asvârlu batjocoresc asupra cuiva, îl iau în râsu]. ’AmxjpitetXQ. Rozu cu dalta. Dăltuiescu. Sau cu. cuţitoaia. Sau cu broasca, [taiu, cioplescu, scofescu piatra cu dalta; cercetez cu amănuntul tractezu cu multă ecsactitate şi străşnicie].
’AmxJoPcQ. Izgonescu. Gonescu. Mânu. [1.speriind isgonescu pe cineva 2. mă ducu undeva în grabă...] / „a respinge; a îndepărta”. vAmxjoţ. Fără câtăţime. [nesupusu la câtime şi măsură].
Atogtocojjxx. Spintecătură ruptă. Partă ruptă, tăiată, despărţită, [frântură, bucată ruptă din ceva] /„fragment”.
’Araxrt&ctov. Carte de despărţire, [despărţire de căsnicie].
’Atotdxioc. ’Atoted^u;. Nenemerire. Nedobândire. [(primul termen) nemerire, neisbutire în ceva; nenorocire (al doilea termen) idem] / (primul termen) „nereuşită”.
’AroTijJxd. ^exipxo. Preţuiescu. [l.necinstescu, despreţuiescu 2. preţuiescu şi puiu ceva de zălogu 3. mă desfăcu sau scapu de,ceva plătind] / 1. „a evalua” 2. „a aprecia”.
’ATCODota. Lipsire. A nu fi de faţă cineva, [nefiinţă de faţă, lipsire; pierdere de avere, pagubă] / „absenţă, lipsă,,.
’ATKxpodvco. Adeverezu. Arătu. [l.scoţu de faţă, făcu cunoscutu 2. dovedescu sau vădescu, dau de faţă 3. raportu, arătu, dau în cunoştinţă; pârăscu
4. înfaţişezu 5. lucrezu spre a face ceva 6. vorbescu, mă ecsprimu, îmi dau părere hotărât].
’A7iocpodvopai. Adeverezu cu întărire. Cu temei. II. „a se exprima” 2. „a emite o părere”.
’ATOppvypa. Lepădătură. [aroppriypa bucată ruptă din ceva] / 1. „ceea ce se aruncă” 2. „avorton”.
’A7KXpuyfj. Scăpare. Fugire. [scăpare, desvinovăţire] / „scăpare, refugiu”.
88
’AîipooTixoţ. Neapropiatu. [d7tp6aiTOQ neapropiatu] / 1. „neapropiat” 2. „inaccesibil”.
t6ap£TCXTO\)p.
vApa. Ax)i7cov. Iată dar. [(primul termen) l.aşa dar, prin urmare 2. îndoiosu, poate 3. împlinitoru] / (ambii termeni) „aşadar, deci”.
vApocye. Td%a. Oare. [(al doilea termen) în dată ce 2. poate, de crezut] / (primul termen) „oare” (al doilea termen) „oare, cumva”.
’Apd&x. GTOÎxoq. Rându. Rânduială. / (ambii termeni) „rând”.
’ApaSiaGpivoţ. Rânduitu. / „aşezat la rând1 în ordine” 2. „înşiruit”.
’ApoSidţco. Rânduiescu. / „a aşeza la rând/ în ordine” 2. „a înşirui vnite şi nevrute”.
’ApotOup©. Mă mâniu. /1. „a fi irascibil” 2. „a tânji, a duce dorul”.
’ApdQujxoq. Mânios. Iute. Aprigu. /1. „leneş” 2. „irascibil”.
’Apaicdţ. Ţiţere. Un fel de mază talienească. [’ApaKoţ unu felu de năutu sau mazăre] / „fasole”.
vApa6pov. apoBpov. Plugu. / dporpo „plug”,
’Apdjcvr). Păianjănu. [1. păianjinu 2. casă de păianjinu 3. unu felu de stacosu de mare] / „păianjen”.
’ApoGpopdviKov. Coamele plugului.
’Apoxpeuco. ’Opydbvco. Am cu plugu. [(primul termen) lucrezu pământul cu plugul, am, făcu holdă] / apoipidbvcD „a ara” (al doilea termen) „a ara”. ’ApyriTa. Zăbavă. / „lentoare”.
’Apyd. Târziu. Cu zăbavă şi ram. Incetu. / 1. „târziu” 2. „rai”.
’Apy6q. Zăbavnicu sau fără lucm, fără treabă. [1. nelucrătom, lenevie 2. nelucratu; necultivatu, necioplitu; nefăcutu] / „lent, încet”.
’ApyoXoyco. Vorbescu în deşărtu . [vorbescu nefolositoare şi zadarnice lucmri, netrebnicu, de neîntrebuinţat].
’Apycă. Intârziezu. Zăbovescu. [stau fără lucm, mu făcu nimicu, şezu fără treabă] / „a întârzia”.
’ApycoAxjyia. Vorbă deşartă, în zadar, necuvioasă. [nefolositoare şi zadarnică vorbire].
’ApyupaMdKTTiQ. TpaTO^trnq. Zarafu. Schimbător de bani. / (al doilea termen) 1. „bancher” 2. „dinte molar”.
’Apyupiov. Argintu banu. [banu de argintu sau de altă materie].
’Apyopoq. De argintu. / l.„de argint” 2. „argintat” 3. „argintiu”.
89
’ApyupcxpXăPa. Vână de argint.
’Apyopdbvco. Argintuiescu. Fearecu cu arginta, [dpryupâ 1. acoperu, îmbracu cu arginta 2. plătescu sau resplătescu cu bani].
’Apâ^ei. ’Ap&ncei Place, poi <xpăo£i. îm place.
’Apeaxoq. ApeaKcrtjpevoţ. Plăcuta. După plăceare. [plăcuta, potrivita] / (primul termen) „plăcut”.
’ApăoKEta. Plăceare. [silinţă prin linguşire şi alte atrăgătoare viclene mijloace de a plăcea] / „faptul de a fi plăcut”.
’Aperi). Bunătate. Bună faptă. [1.destoinicie, îndemânătate, bună însuşire 2. virtute 3. cinste, reputaţie] / „virtute”.
vApnq. Războiul. Dumnezeul războiului. [Martu, zeul războiului, resboiu, bătălie, arme] / „Ares”.
ApiG^TUcrj. Aritmetica. Ambacul. [aritmetică (meşteşugul socotirii)] / „aritmetică”.
’ApiOpoq. Număru. Numărare [l.număru câtime 2. semn aritmeticu 3. felu chipu, însuşime 4. rându, clasu, gradu 5. câtime, grămadă neînsemnătoare] / „număr”.
’ApiBjirixiKoţ. Cel ce iaste învăţatu măestriia numărului, [(pl) aritmetici, desprinşi sau ocupaţi la aritmetică] / „aritmetic”.
’ApiaTOKpttria. Stăpânire de aleşi. Tara şi domnia carea ocârmuiescu boierii cei aleşi, [l.guvemu de cei mai aleşi, aristocraţie 2. cel mai bun guvemu] / „aristocraţie, nobilime”, f. 14v.
’ApiaTorăXrjQ. Aristotelu filosoful cel mare. / „Aristotel”.
’Apixnpixoţ. Raru la păru. Pleşuvu.
’ApKeî. Ajunge. Destul./ „ajunge”.
ApKEîoţ. Indestulatu. De ajunsu. [destoinicu; destulu, de ajuns] / „destul, suficient”.
’ApKco. Ajungu Sântu destul, [l.depărtezu vre unu rău de la cineva 2. ajutu, folosescu 3. sântu destulu, de ajuns, sau destoinicu 4. mă mulţumescu, îmi ajunge] / „a fi destul, a ajunge”. vApicXoc. Coşciugu. Ladă. Lână.
’ApicotiSa. Ursu. / idem.
90
’ApKQuSi^co. Umblu d-a buşilea*. / „a merge în patru labe”.
’Apji&ba. Corăbime de oaste. Corăbii de războiu. / „flotă de război”. ’Appxipu>v. Cămară. Cripăţu. Celar.
’Appdrax. Arme. Toc SrcAxx /(ambii termeni) „arme, armament”.
’Appdcfta. Clădărie. / 1. „lucruri întinse pe aceeaşi aţă/ sârmă” 2. „mulţime”. ’ApţtocSui^CD. înşâru. / ocppocBid^co 1. „a înşira pe aţă” 2. „a pune în rând”. ’AppxxT&Ki. Armă mică.
’Ap)ion:oOriKr|. Tocu de armă. sau casă de arme visterie.
’AppxxTOXjfa. înarmare. / 1. „arme, armament” 2. „panoplie” 3. „parte a corăbiei,, 4 „grădină,,.
’Apjiaxtopâvoq. întrarmatu. înarmatu. / 1. „înarmat” 2. „echipat”.
’Apţuxxdbvco. înarmezu. /1. „a înaima” 2. „a echipa”.
’Appiyco. Mulgu. / „a mulge” 2. „a storce de bani”. vApp£^iq. Mulsoare.
’Apjievov. Veatrilă. Pânza corăbiei, [unealtă de or ce meşteşugu; pânze de corabie înpreună cu frânghiile] / dppevo „pânza corăbiei,,.
’AppEVÎ^G). Rădicu sau întinzu veatrila. Pânza corăbiei. / 1. „a naviga” 2. „a călători” 3. „a se duce cu gândul,,.
’Appoţ. vAp0pov. închietură. [(ambii termeni) 1. încheietură; ţâţână de uşă 2. cuiu de lemnu 3. potrivire înpreună sau potrivită întocmire] / (primul termen) 1. „încheietură” 2. „despărţitură” Ap6po 1. încheietură” 2. „membru al corpului” 3. „articol”.
’AppoVtoc. Armonie, potrivirea cea cu bună chibzuire închieiată. [1. învoială, unire 2. rânduială regulă; combinare, întocmire 3. proporţie, simetrie; (mus) armonie...] / „armonie”.
’AppxDOtQ. închieiare. [potrivire, unire, conţinere; guvernare] / dpjixxrr| „potrivire”.
’AppcoaTriq. închietoriu. Tocmitoriu. [appocJTfţq comisaru].
’Appo^co. Incheiu. Tocmescu. [potrivescu; încheiu; legu împreună... logodescu... învoiescu; aşezu; întocmescu potrivit; regulezu, guvemezu] / 1. „a monta, a potrivi” 2. „a (se) potrivi”.
’Appoţoo. înpungu.
’Appo^ei. Să potriveaşte. Să cuvine. Să cade.
                        * /b/ notat cu/p/.Este şi cazul cuvintelor broboada şi broboaneiiy.indice)
91
’ApţropA&x. ’Afyilipa. vAXţiT|. Sărătură. Salamură [(ultimul termen)
1.  saramură 2. sărătură 3. marea] / (al doilea termen) 1. „salinitate”
2.  „saramură” (al treilea termen) 1. „apă de mare 2. „saramură”.
Apţiupoţ. ’AXţropoţ. Săratu. Trecutu cu sarea, [(al doilea termen) săratu; amaru, mâhnitoru] / (al doilea termen) „sărat”.
vApvr|(TtQ. Lepădare [tăgăduire] / dpvr|or| „negare, refuz”.
’Apvonjioa. Mă leapădu. Tăgăduiescu. [tăgăduescu, mă lepădu, refuzu, nu priimescu] / „a nega, a refuza”.
’Apvr|Tr£. Lepădătoriu. Tăgăduitoriu. [tăgăduitoru].
’ApViov. Mielu. [mieluşelu] / apvt „miel”.
’Apv&Kt. Mieluşălu. / „mieluşel”.
’Apvoyouva. Blană de miel.
’ApVknoţ. De mielu. / idem.
’Apatorriq. Rărime. Rărişu. [rărime] / apco&rnxa „faptul de a fi rar”.
’Apaioq. Raru. [raru, sau cu găuri, pori deschişi ca buretele; uşure, lesne de ardicat, subţire, uscatu; slabu; moale; moliciosu; neputinciosu, încetu la mişcare; micu, puţinu; strâmtu; îngustu; lesne de fărâmat, fragedu] / „rar”. vAp7iayaţ. Răpitor. Jufiiitor. / ,jefuitor, tâlhar” 2. „hrăpăreţ”. cAp7tayf|. Răpire. Jafu. [hrăpire, luare cu sila] / 1. Jaf’ 2. „răpire”.
'ApnA^co. Răpescu. Jăfuiescu. [hrăpescu, iau cu sila în grabă; furu] / „a răpi”. cAp7iaKTiK& Cu răpire. Degrabu. / „în mod rapace”.
’ApjcAyri. T6 'ifyyyiXvov Cârligu [unu înstrumântu cu cârligu, ca undiţia, sau cancea] / „carge”.
’Aprcaypivoţ. Răpitu.
’AppaPcovaţ. Logodnă şi arvună. Căpară. [oppajidw arvună].
’AppaPovidt^co. Logodescu. [/Appa|3a)Vt£a) arvunescu sau prin arvună asiguru o tocmeală] / „a logodi”.
’Appojîovuxqiivoţ. Logoditu. / idem.
’AppapovtaaxiKoq. Logodnicu. Logodnică ’Appajtovtaauicn / „logodnic”.
’Appapovuxaxtiţ. Logoditoriu.
vAppoapo(;. Necusutu. [necusutu; fără cusătură].
’AppoxTtia. Boală. [1.boală, slăbiciune 2. nevoinţă, nepoftă] / „boală”. vAppaxrtoţ. Bolnavu. [bolnavu; neputinciosu] / „bolnav”.
’Appaxrtfă. Mă bolnăvescu. [bolescu, sântu neputinciosu] / appaxjToavco „a înbolnăvi”.
92
’Apcrocvdo;. Locul unde stau corăbiile.
’ApoevaKOţ. Parte bărbătească, [bărbătescu, de parte bărbătească] / „masculin”.
’Aptf£voKoiTTjţ■ Sodomleanu. / „homosexual”.
’AposvoBrj^'OKoq. 'EppooppoSixoq. Feteleu. / (ambii termeni) „hermafrodit”. ’Apr^lvt. Pet^wi. Răşină / (al doilea termen) „răşină”.
’Aprrpla. Beregată, [l.arterie, cea mai vârtoasă şi mai mare vână; vâna cea mare a gâtului prin care resuflăscu, gâtleju 2. vâna pulsului] /”arteră”. vAproţ. Pâine, [pâine; hrană] / „pâine”.
’Apxcxpâpiov. Agniceariu. Cutia ce ţine agneţul.
vApropa. îndulcire. Dreagerea bucatelor, [orce slujeşte la gătirea, dregerea, sau darea gustului bucatelor] /1. „miroase” 2. „mâncare de dulce”.
’Aprtico. îndulcescu. Dregu bucatele. [întocmescu, puiu la rânduială, gătescu, alcătuiescu; îndreptezu, dregu; dregu bucate; ... uneltescu viclenii].
’Apx&ptcx;. Nou. Incepătoriu. Cel ce înceape a învăţa. / „începător”. ’Apx&TD7tov. Izvodu. T^oţucAxov. şi matca. Cartea ce dântâi iscălită, [(primul termen) modelu, originalu] / 1. „model” 2. „ediţie princeps”.
’Apxn- Inceputu. [l.semnu, hotaru, ... începutu 2. capătu, căpătâiu 3. basu, principiu, temeiu 4. întâia pricină 5. dregătorie, fondu politică 6. administraţia
7.  imperiu, ţinutu, stătu] / 1. „început,, 2. „principiu”.
’ApXîlYOQ. Căpetenie. Stăpânu. Mai mare. [întâiu începutoru; povăţuitoru, cârmuitoru; întâiu pricinuitoru, strămoşu, întâiu întemeietoru de neamu] / „conducător”.
’ApxTivm. începu. / ap^ivrib „a începe”.
’ApxtSiov. Coiu ’ApxiSia.. [mică dregătorie, sau foncţie] / opxlSi „testicul”. ’Apxtepe^. Arhiereu. Vlădică. Mai marele preoţilor, [arhiereu, căpetenia preoţilor] / „arhiereu”.
’ApxiEpocruvri. Arhierie. [demnitate şi lucrarea arhiereului, arhierie] / „arhierie”.
’ApxtspauKoţ. Arhierescu. Vlădicescu. Stăpânescu. [arhierescu sau cuviinciosu arhieriei] / „de arhiereu”.
’Apxtţo). începu. / „a începe”.
’ApxriţiTjVia. începutul lunei. / „începutul lunii”.
’ApxipavSpiTriţ. Arhimandritu. Mai marele staulului, [căpetenie de chinovie, sau monastire, egumenu, stariţu şi stariţă] / „arhimandrit”.
93
vAp%<x>vrocc;. Boiem. [âp%cov dregătoru, boeru, guvernatorii, căpetenie] / „arhonte, nobil”.
’Apxovxta. Boierie. / „nobleţe”.
’Apxovri^CD. Boierescu. [dpxovixo lovescu boerie, dregătorie] /.
’ApxovukA. Boiereaşte. / „ca un stăpân/ domn”.
’Apxovuaaoc. Boiereasă. Cocoană. / „stăpână”.
’ApxovuKOV. Casă boierească. / ap^ovruco „casă mare/ boierească”. ’ApxovxoAoyi. Boierimea. / „mai-marii, capii, lumea bună”, f. 15r.
’Apaptoc. Araviia. Ţara arăpească. Ţara Siriei. / „Arabia”.
’Apaxvujb&rjţ. Păienjinos. împăienjinitu. Plinu de păienjini [cel în felul casei sau ca casa de păianjinu]. vApo\|/. Apdc7rr[ţ. Harapu. Arapu.
’Apyla. Sărbare. Şădere fără lucru şi lenevire. Nelucrare. [nelucrare, lene; (bis.) încetare din lucru în zile de serbători; (despre preoţi) oprire din slujbă] / „sărbătoare,,.
’Apyupoei&nq. In chipul argintului, [cel ca argintul, argintiu].
’AplSriXoq. Prea arătatu. [tutulor cunoscutu, foarte învederatu; slăvitu, vestitu]. ’ApiaxEiai. Vitejie. ’Apiama. [voinicie, vitejie, isbândă vrednică de...]. ’Apiaxepâţ. Stângu. De-a stânga, [stângu; îndărătnicu, neîndemânaticu, neiscusitu; nepriinciosu] / 1. stâng 2. „de stânga”.
vApuyxoq. Alesu. [foarte resboinicu, viteazu; mai alesu, mai însemnatu de cât toţi în nobilitate, bogăţie...] / „foarte bun”.
’ApvoyXcoaoov. xo icevrdvs'opov. Plătânjică. Limba mielului. O buruiană care aşa să cheamă, [unu felu de plantă, plătagină sau limba oaei].
’ApxdyyeXoţ. Arhanghelu. [arhanghelu, cel dintâiu îngeru] / „arhangel”. ’Apxaîoţ. De demultu. Bătrânu. [anticu, de vremea vechie, de mai cnainte, de multă vreme; simplu, nerău, lesne de amăgit, prostănacu] / „vechi, antic”. ’Apxaiorr^. Vechime, [antichitate, vechime; timpu vechiu] / ocp^caorrita „antichitate” 2. „vechime”.
’ApxriK&paXoţ. începător răotăţii.
’Apxuxxpoq. Doftorul cel mare. [protomedicu, cel întâiu din doctori] / „medic primar”.
’ApxiţuiYepoţ. Stolnicu.
94
’ApXlT^KTfjDV’ Meşterul cel mai mare. [Arhitecta, căpetenie de clăditoru, de meşteri, întâiul meşteru] / opxixăKTOvaq „arhitect”.
T^isicrovudV Meşteşugul lui. [îndemânare la ori a lucru] / „arhitectură”. ’Apoapocxa. Mireazme. [dpcopa or ce bine mirositoru, aromă...] „parfumuri”. ’Apayyoţ. Ajutătoriu. Izbăvitoriu. [ajutătoru, apărătoru] / „persoană care vine în sprijinul altora”* *.
Apcoyn. Ajutoriu. [ajutoru, scutire, patronaju, conlucrare] / „sprijin, ajutor”, to A pexa toO a.
’AadXewoţ. Neclătitu. Nemişcatu. [neclintitu, statomicu; neturburatu; neîngrâjatu] / „imobil, nemişcat”.
Aoftecrais. Varul. / „var”.
’AoPscrcEtiva). Văruiescu. / „a vărui, a da cu var”.
AcJteaTopâvoţ. Văruitu. / „văruit”.
vAc5j3wxoq. Nestinsu. [dcPeoToq. 1 .nestinsu; neprecurmatu, vecinicu, nesfârşitu; 2.varu 3. unu felu de fontă].
Aaăpeta. Păgânătate. Necredinţă cătră Dumnezeu. Necinstire, [nepietate, necucemicie către Dumnezeu] / „impietate”.
Ao£pf|ţ. Păgânu. Necredincios. Necinstitor, de Dumnezeu [nepiosu, nerespectătoru de Dumnezeu şi de cele Dumnezeeşti, nereligiosu; netrebnicu, facătoru de rău] / „nerespectuos, necuviincios, ireverenţios”.
’AocPi^co. Păgânescu. [daepâ sântu nepiosu, necucemicu către cele dumnezeeşti; făcu sau zicu ceva nepiosu, mă portu fără respectu] / asebe „a fi nerespectuos/ necuviincios/ ireverenţios”.
Ao£pr|pa. Faptă păgânească. [faptă, sau cuvântu nepiosu, necuviosu]. vAq eîvoa. Fie. să fie. / „treacă de la mine, în fine”. vAţ eimyopoa. Să zicemu.
AoBăveux. Neputinţă, boală. [1. neputinţă, slăbiciune, boală 2. lipsă, sărăcie] / „boală”.
’Aoftevtfe. Neputinciosu. Bolnavu. [l.neputinciosu, slabu; nedestoinicu
2.  bolnavu] / „bolnav”.
Atfux. Asia. Partea răsăritului. / „Asia”.
’Aoip£voQ. De argintu. / „de argint”.
          * Altă caligrafie.
           * *
             Altă caligrafie.
95
’Aotţu. Argintu. / acrf|}Jii „argint”.
’Aaifidţ. ’AaipoKcwtoq. Argintam.
Acrqjxhvo). Argintuiescu. Ferecu. / „a fereca în argint”.
Acifwoxoţ. Neapropiatu.
AxrK&vGcxpoţ. Cărăbuşu. Oarecare gânganie. K&vGapoţ.
’AcncqTrjţ. Pusnicu. Streduitor. [care se deprinde, se îndeletniceşte la vre unu lucm; sihastru] / „ascet”.
’ACTKTppta. Pustnică, [sihastră].
vA<ncriau;. Nevoinţă. Strădanie, [ecsersare, deprindere, studiare, meditare; ocupaţie, meserie, profesie] /dcncrjorj 1. „exerciţiu” 2. „asceză”.
Amcrj. Burdufu.
AaicA,T|7n6Q. Dumnezeul doftorilor. Idolu. /„Asclepios”. vAcypiKXOQ. Neamestecatu. / „neamestecat, fără legături cu alţii,,.
’Aa7cdXxx0oq. Un feal de mărăcine. Spinu. [unu pomişom ghimnosu ca aloiul.
Aspalatu] / „un fel de plantă care creşte în tufişuri”.
vAo7capxoţ. Nesemănatu. [nesemănatu, de nesemănat] / „nesemănat”.
’AorttSa. Aspidă. Şarpe otrăvitu şi surdu. / „aspidă”.
’Aom&xpopoq. Purtător de pavăză, [purtătoru de pavază, armatu cu scutu; resboinicu] / „războinic cu spadă”. vAa7UToq. ooiKoţ. Fără casă.
Ao7tou8aaxoţ. Neînvăţatu. [nefacutu cu sârguinţă, sau silinţă, neîmngrijitu 2. nevrednicu de silinţă, nedoritu; de dispreţuit] / „care n-a studiat, neînvăţat”. ’AcmAxxyxvta. Nemilostivie. [nemilostivire] / „nemilostivire”. vAcmXxxyxvo5- Nemilostivu. [nemilostivu; cel fără durere de inimă 2. cel fără inimă, adică curajul, fricosu] / „nemilostiv”.
AoTiplţopoa. Mă albescu./„a se albi”.
’Aonpi^G). Albescu. / „a albi”.
’AajcpASi. Albeaţă. /1. „punct alb” 2. „albuş” 3. „albul ochiului”. vA<T7cpoţ. Albu. [unu felu de strejaru] / „alb”.
’Ao7cpiO|jivo5. Albitu sau înălbitu. / „albit, înălbit”.
’Aonpocpop©. Portu albe.
’AcmpO(popep^voţ. îmbrăcatu cu albe.
vAaxaxoq. ’Ao-baxaxoq. Nestatomicu. [(primul termen) 1. nestatomicu, neregulatu, neaşezatu 2. necântătoru] / (primul termen) „instabil” (al doilea termen) „nefondat”.
96
’Actaxâvioţ. Despicu.
’AcJT^X'0* Spicu. / idem.
’AaraxoXoyripa. Spicuieală. adunarea spicelor, f. 15v.
AaxaxoAoyoq. Spicuitor. Adunătoriu de spice.
'Agwl%oXvy&. Alegu spice.
’Aaxocxoţ. Stacosu. Racu de mare. [oaxaKoq stacosu, racu de mare] / „rac de mare”.
AaxăvaKTOţ. Nesuspinatu. [nesuspinatu, sau nepricinuitoru de suspinuri]. AaxepuiKoţ. Zveadă. steaoa. care o pune preotul pe discos. [steluţă] / 1. „steluţă” 2. „asterisc”.
AaxEptft&nţ. Ca steaoa. ca stealele. de steale. [cel din felul stelelor, stelosu] „stelar”.
’Aaxepoycoţ. însteoatu sau înstelatu. Plin de steale. / „în formă de raze”. 'AgxqXvbvx,. Neîmpodobitu. / „neîmpodobit, fără podoabe”.
’Aaxoxaaxoţ. Nechibzuitu. Nesocotitu. / „negândit, nechibzuit”.
’Aaxoxocola. Nesocoteală. Nechibzuire. / „nesocotinţă”.
’AaTOxaaxa. Fără socoteală, fără chibzuire. / „pe negândite”.
Agtgxco. Uitu. [nu nemerescu, nu isbutescu; mă înşelu, greşescu] / „a nu nimeri ţinta”.
’Aotoxux. Uitare, [nenemerire din nebăgare de seamă; abatere; scăpare din vedere] / „ratarea ţintei”.
’AaipdpcoToţ. Nestrâmbatu.
’AaTpdyocXoq. Gleznă, [l.câceiu de încheietura osului spinării şi a gâtului, arşicul de la gleznele piciorului 3. o învârtită şi melcoasă podoabă a capitelului unui Ionicu stâlpu 4. unu felu de plantă 5. cube sau zare de jocu] / „gleznă”.
’AcnpaTrfi. Fulgeru. [fulgeru] / idem.
’AcrcpdcTrrei. Fulgeră. / idem.
’Aaxp&'cewoţ. Fără oaste şi necălătoritu. [l.slobodu de ostăşie 2. neslujitu sau nevoitoru de a sluji în ostăşie] / 1. „care n-a făcut armata” 2. „neînregimentaf’. ’AcrctpiSi. Stridie de mare.
vAcnpov. Stea. [adunătură de stele, constelaţie, zodiu; soarele şi constelaţia Câinelui] / daipo „astru”.
vAaxpa dTctaxvij Kod d7cXdvr|Ta. Steale nerătăcitoare sau steale înfipte.
97
vAcrcpa 7iAxxv(jb)i£va. 7tAxxvqxoa. Steale rătăcitoare. / T&avrjTEţ „planete”. vAoipovopux. Astronomie, cunoaşterea stealelor [astronomie, ştiinţa astronomului] / „astronomie”.
AGipovoţioţ. Astronomu. Filosofii cunoscătoriu de steale [astronomu cunoscătoru de posiţia., mişcarea şi însuşirile stelelor] / „astronom”. ’AoTporceA&a. Fulgerătură. Trăsnetul. Kepauvoq./ (ambii termeni) „trăznet”. ’AaxponEteKiopâvoţ. KepauvopXrjxoq. eţiopdvrrixoq. Trăsnitu de fulger. ’AaxpocpeYyta. Săninu. Luminarea stealelor. / „lumina stelelor”.
’AcruyKpixoq. Fără de asemănare. Fără potrivire, [nepriimitoru de comparaţie sau asemănare, neasemănatu, de neunit; necomunicabilu, neînvoitu cu alţii; prea mare, foarte multu] / „incomparabil”.
’Acytiyxoxoţ. Neturburatu. [nepriimitoru de amestecătură, de confusie; neamestecatu, neprefacutu].
Acruyx^^Pnxcx;. Neiertatu. [neertatu; neslobodu] / „neiertat”.
’Aouvecplaaxoq. Neînnoratu. Fără nor.’Acruvecptocaxa. [ Acrovvecpfiţ nenegurosu sau neînnoratu].
’Acnnojîaaxoţ. Netocmitu. Neprieteşugitu. vAcmov6oţ. [(al doilea termen) nepriimitoru sau călcătoru de libaţii...neîmpăcatu] /(al doilea termen) 1. „de neîmpăcat, ireconciliabil” 2. „neîndurător”.
’A<mvf|0rjoxo<;. koci aauvfţOrixo. Neobicinuitu. / acruvr[0ioxoq „neobişnuit”. ’AcroAAoytGxoq. Nechibzuitu. nesocotitu. nesebuitu. / „nechibzuit, nesăbuit”. ’AouppouXla. Nesfatuire.
’AcropPot)A£'Dxoţ. Nesfatuitu. [nesfatuitu] / idem.
’Acyup7ia0rj<;. Neiertătoriu. Cumplitu. Neplecatu [necompătimitoru] / „antipatic”.
’Acy6p<pcovoQ. Nepotrivitu. / „care nu e de acord”.
’AcupqxoVta. Nepotrivire. Neîntocmire. Neunire, [neconglăsuire; nepotrivire, neînvoire] / „vrajbă,,.
’AotivGexoq. Nealcătuitu. [1. necompusu, simplu 2. neregulatu în compunere
3.  neînvoitu; nesăţiabilu 4. nepriimitoru sau nepăzitoru de învoieli; necredinciosu 5. netocmitu, neînvoitu].
’Acruvrpocptaaxoţ. Neînsoţitu.
’Acrbaxaxoţ. Nestatomicu. Neajunsu de minte, [neîntocmitu, cel fără sistemă sau şiru de bună rânduială; nedatomicu, neînvoitu cu sine, confusiatu] / „nefondat”.
98
vAckpocX<toq. Negreşitu. fără greşală. / „fără greş”.
*AcKpocA/to<;. Smoală, [asfaltu; păcură, sau catranu] / „asfalt”.
AcrqxxÂ/abva). Smolescu. întărescu. [dacpcc^xco. ungu cu asfaltu, cu păcură, cătrănezu] / „a asfalta”.
AoXT||iia. Grozăvie. /1. „urâţenie” 2. „necuviinţă”.
’AoxnptffO- Grozăvescu. / „a urâţi”.
’AaXT|poţ. Grozavu. [1. nefiguratu, neformatu 2. rău-figuratu, de hulit] / „urât”.
’Acrx'npoAxDryta. Vorbă grozavă. Ocară.
’AcKhpaTOţ. Fără trupu. Fără materie, [cel fără trupu, nematerialu]. vAacoroţ. Curvariu. Răsipitoriu. Neseţios. Neopritu. [l.nemântuitu, prăpăditu, nepăstrătoru, risipitoru sau cheltuitoru în desfrânări; rău-nărăvitu, destrămatu, coruptu 2. nemântuitoru, prăpăditoru] / 1. „risipitor” 2. „necuviincios” 3. „neîntrerupt”.
’Acrcotia. Curvie. Neoprire. [calitatea şi purtarea nemântuitului, prăpăditului] /
1.  „fel de a fi risipitor” 2. „necuviinţă”.
’AaaÂmyKTOţ. Netrâmbiţatu. [l.locu unde, sau vreme, când nu se aude, nu
resună trimbiţă 2. nevestitu, nechiematu prin trâmbiţă].
vAoapKOQ. Fără de trupu. [cel fără came; slabu, uscatu] / „osos, slab”.
’Aaoccpnţ. Neluminatu. Nearătatu. întunecata, [nedesluşita, întunecosu,
neînţelesu, nedoveditu] „neclar”.
vAoeutto<;. Neclătitu. Nemişcata. / „nemişcat”.
’Ao^Xyeux. Pângăriciune. Nestâmpărarea curviei. [desfrânare; obrăznicie, purtare necinstitoare, neruşinare, netrebnicie; necumpătate, covârşire] / „desfrâu, destrăbălare”.
’AreAyfjq. Pângăritu. Nestâmpăratu [necumpătatu, covârşitoru; nemărginita în poftele sau patimile sale, desfrânata; neruşinata, obraznicu; silaitoru, necinstitom] / „desfrânat, destrăbălat”.
vAo€pvoQ. Neomenitu. Necinstita. Necuvios. Pângărita, [nesfiita, neruşinata; rău-nărăvitu; netrebnicu] / „indecent, necuviincios”.
’AcrripdjCDXOţ. Neînsemnata, [netrecutu în însemnare; nelaatu în băgare de seamă; neînsemnata] / 1. „neînsemnat” 2. „neobservat”.
’Aofjpxxvxoq. Neînsemnata. Fără semnu. [1.neînsemnata, neîncunoştiinţatu
2.  nemarcatu, nepecetluitu; nepăzitu, neapăratu, nepovăţuitu 3. neînsemnătoru de nimica] / „neînsemnat, fără importanţă”.
99
vAOT|7rroq. Neputredu. [neputredu sau nesupusu la putrezire] / 1. „care nu putrezeşte” 2. „aseptic”.
’AauîwrrjTcx;. ’AotyriTCx;. Netăcutu. [(al doilea ternien) netăcutu, mult-vorbitoru, bârfitoru] / (al doilea termen) „care nu tace”. vA<TKa7CTOţ. Nesăpatu. / „nesăpat”.
’AaKapSoqiDKT©. Cautu cu ochii fără de a nu clipi mă uitu întânsu la soare, [mă iutu neclintit].
vAaocpoq. Neînţeleptu. Fără înţelepciune, [neînţeleptu; neînvăţatu] / „neştiutor, neînvăţat”.
’Acrcc&Axxî;. Cârtiţă. Şoarece orbu care face muşuroaie. [1. sobolu, şoarice de pământu 2. unu felu de plantă].
’Aaraxotocx;. Cu închinăciune. Cu heretisire. Cu bucurie, [cu bucurie, cu mulţumire].
’AoxaKoq. Stacoşu. Vezi aaixxKoţ. [stacosu, racu de mare].
’AaxpoXoyla. Cetirea stealelor. [cunoştinţa influinţei stelelor] / „astrologie”. ’AaipoAoyoţ. Cetitoriu de steale. [astrologu] / „astrolog”. vAaTp(OTO<;. Neaştemutu. [neaştemutu; neşelatu, nesamanatu] / „neaştemut”. ’Aaipcbpaxoţ. Fără aştemutu.
’AonvepiSrixoq. Fără ştiinţă. Fără socotinţă. Fără de minte. [1. cel ce n’are aceeaşi ştiinţă cu alţii despre vre unu lucru 2. neconştiinciosu] /
1. „iresponsabil” 2. „imoral” 3. „inconştient”.
’Aoqxiteux. Siguranţie. Păzire. Negreşală. întărire, [siguranţă; statornicie; nebănuilă; nefrică] / „siguranţă”.
’AotpaXâq. Negreşitu. Cu bună seamă. Cu întărire. Cu pază. [sigur, statornic; cu încredinţare; fără frică, sau primejdie] / „desigur”, f. 16r.
’Aoxnp&TiaTCx;. Neînchipuitu. Fără de chipu. [l.neformatu, nefiguratu; nematerialu, neîntrupatu 2. cel fără figuri, neînffumuseţatu] / „neformat” . ’Aaxrjpovco. Mă grozăvescu. Mă portu urâtu, necuvios. [mă portu urât, necuviincios, neruşinat, fără rânduială, făcu necuviincioase, nepotrivite shime, grimase, mă arătu urâcios, nu făcu bună figură] / „a urâţi”. vAoxnpa. Urâtu. Grozavu. / „(în mod) urât”.
’AoxoAra. Indelnicire la lucru, la trebi. Când n’are cineva vreame pentru altele. [1. ocupaţie, lucru, treabă 2. desocupaţie, oprire de la lucru]/ „ocupaţie”.
100
’A<TXpk&. Mă îndeletnicescu.
’Aotocppâvnaxoţ. Neînţelepţitu. Neînfrânatu. [aooxppoviaTOc; 1. neînţelepţitu, neîndreptatu 2. neînţelepţitoru sau necontribuitoru la înţelepţire]. xb a petec xoO t.
vAxaKTOţ. Fără rânduială. Cu năravu rău. Fără de minte. [1. neregulaţii, nepăzitoru de bună rânduială; amestecatu; neaşezatu, rău-nărăvitu 2. (ostaşu) nepusu la pândă... 3. nehotărâta, nefixatu] / „neregulat”.
’AxaKUO. Făcu lucru fără de rânduială, necuvios, nebunescu. [făcu nerânduieli, sântu neregulatu; nu mă aflu la rândul sau postul meu; îmi calcu datoriile] / „a face pozne”.
’Axoc^ia. Nerânduială. Nesocotinţă. Amestecătură, [nerânduială] / 1. „poznă,, 2. „dezordine, neorânduială, indisciplină”.
’Axo^tSeuxoţ. Neumblatu, necălătoritu pe mare sau necălătoritu la neguţătorie. / „care nu a călătorit”.
Ax&paxoq. Netulburatu. Neclătitu. Nemişcatu. [fără turburare, liniştit] / „netulburat”.
’Axapaţux. Neturburare. Linişte, [neturburare, linişte (sufletească)] / 1. „imposibilitate” 2. „calm, linişte”.
’Axapa^ta tot) Xaof). Netulburarea norodului. Liniştea.
Am%tatcx;. Nezididu. Nefacutu cu zidu. [neîmprejmuitu, sau neîntăritu cu zidu] / „neîncurajat cu ziduri”.
’AtcxX£l3Tr]to<;. Fără de sfârşitu. [l.nesăvârşitu, sau jumătate isprăvitu 2. fără sfârşitu] / „fără sfârşit” 2. „neterminat”.
’Ateteuoroq. Neisprăvitu. [nedesăvârşitu] / „neterminat”.
’AteXfjq. Nesăvârşitu. Nedeplinu. [1. nedesăvârşitu, neîndeplinitu 2. nesupusu la dajdie, fără cheltuieli 3. neiniţiatu] / „imperfect”.
vAtEKVoq. Fără de fiu. Fără de copii, [cel ce n’are sau nu poate dobândi copii] / „fără copii”.
’Atăpytoatoţ. Neşcolitu. Nepotrivitu. Care nu să loveaşte. / ataiptocatoţ „nepotrivit”.
vAtexvoq. Fără meşteşugu. Nemeşteşugitu. [nemeşteşugitu, naturalu, simplu, neprefăcutu; neînfrumuseţatu] / 1. „neîndemânatic, fără pricepere” 2. „lipsit de fineţe, grosier”.
’At^piatoq. Nelovitu. Nepotrivitu. Neaseamenea.
’At^dcKiatoţ. Neffându. şi nespartu. /1. „neîndoit” 2. „nespart”.
101
’Ai£aA£a. Scârnăvie. Spurcăciune. vAt£oXo<;. Scâmavu. Spurcatu.
A^iKViSa. fj x£aoKVt8a. Urzica. / (al doilea tennen) „urzică55.
’Axifxd^CD. Eextpd^co. Necinstescu şi descinstescu. [(primul termen) necinstescu, dispreţuiescu, mânezu] / (primul tennen) „a necinsti55. Axi|i<4£opxxi. Mă necinstescu.
Axipux. Necinste. Ocară, [necinste, adică lipsă sau ardicare de cinste, ruşine, ocară, despreţuire] / l. „necinste55 2. „faptă necuviincioasă55. vAxifio<;. Necinstitu. de ocară, [nepreţiosu] / „necinstit55.
’AxijidţniToq. Nepedepsitu. Nemuncitu. Nechinuitu. Nepăgubitu. [1. nepedepsitu 2. care nu’şi a resbunat, sau nu’şi poate dobândi resbunare, neresbunatu; neajutatu, neapăratu] / „nepedepsit55.
’AxittdbprjTa. Fără de caznă, fără de pedeapsă. / „fără pedepse55.
vAtAocq. Atlasu. Care zicea elinii că ţine cu umerii săi pământu. [mult-
răbdătoru, sau neputinciosu de a răbda, necurajos] / ,^Atlas55.
vAToAp,OQ. Neîndrăzneţu. Sfielnicu. Fără îndrăzneală, [neîndrăzneţu, fricosu] /
„neîndrăzneţ”.
vAtotco<;. Necuviosu. Fără de cale. [care nu e la locul său; care nu’şi are locul, nepotrivitu, necuviinciosu; ciudatu, neobicinuitu; de râs, nerodu, neghiobu] / „nepermis, necuviincios, deplasat55.
’Aorâg acn). însuţ tu. însuţi.
vATpe7tt;oQ. Nestrămutata, [neschimbatu, neprefacutu; nestrămutata; stăruitoru; nesperiatu].
vA0peţicx;. Nefricos. Fără frică. / „fără frică55.
’AGptmTjtoc;. Negăuritu. Nepătrunsu. [negăuritu] / axpU7rr|TOQ „negăurit”. vAto%o<;. Nenorocitu sau rău blestemata. Mişelu. Răzvrătita. [dt\)%f|5 nenorocita sau nenorocosu; nemeritoru sau neisbutitoru în scopul său] / „fără noroc”.
Aruxtoc. Nenorocire sau răotate. Blestemăţie. Mişălie. [nenorocire; nenemerire, neisbutire în ceva] / „ghinion”.
vAxaq>cx;. Neîngropatu şi fără mormântu. [lipsita de îngropăciune, neîngropatu] / „neîngropat”.
’AteV^cd. Privescu cu luare aminte, [mă uita aţintat, îmi am înfipta ochii, mintea la ceva] / „a-şi aţinti privirea”.
AtjiUJg). Fumegu şi aburescu. [scoţu aburu].
102
’ATJiiţ- Fumegare. Abureală, [aburu].
Atovia. Obosire. Slăbire, [atonie, neputinţă] / „moliciune, slăbiciune, slăbire, atonie., lipsă de putere”.
’Atovo). Obosescu. Slăbescu. [sântu neputinciosu, pătimescu de atonie] / „a fi slab”.
’ATO^ewoq. Nesăgetatu cu arcul, [nesăgetatu sau de nesăgetatu].
vAxo^oţ. Fără de arcu. [lipsitu de arcu sau nedestoinicu de a întrebuinţa
arcul].
vAxpiXo;. Fără de păru. [nepărosu sau cel fără păru] / „fără păr”.
’AGptiyriTOQ- oqxTcfeXx- Vie neculeasă şi fără rodu. [neculesu; neroditoru; fără fundu, nemărginitu].
’AtuuâţfQ. Vorbescu aGineiaşte. / „a vorbi sau a scrie ca în epoca clasicismului atic”.
vATU<poc;. Smeritu. Fără mândrie, [nemândru, neîngâmfatu, smeritu].
To a pexoc wo u f. 16v
Avyepiv&Q. Luceafaru de dimineaţă. / „luceafărul dimineţii”.
AuYn. Dimineaţă şi zorile, [lucire, lumină 2. faptul zilii, ziori sau crăpatul de zi 3. ochii] / „zori”.
Avyfii^a. Zorile. O^Tyei fj atiyrp^a. Să răvarsă zorile.
Auyo. Ou. / idem.
’AuyoXoYâ. Strângu oao. şi cercu de iaste ou.
’A'uyocpuAAov. A'uyoT^etpXov. Coajă de ou.
Auyoyewco. Făcu oaă.
AuyooaToq. Avgustu. Luna. / „august”.
AuXAki. Şanţişor şi brazdă. / „şanţ mic”.
        Curte. [1. curte de casă, bătătură 2. odaie, casă de ţară, târlă 3. curte, palatu; cabinetu guvemamentalu] / „curte”.
At^dcvco. Crescu, [crescu; înalţu, mărescu cu laude; întărescu, aducu în înflorită stare; mă hrănescu, crescu, mă înalţu, ajungu la vârful mărimii] / „a creşte”.
Au^riaiţ. Creaştere. [creştere, mărire]/&uf;T|OT| „creştere”.
Au^'quKoţ. Crescătoriu. [îndemânaticu a pricinui sau a primi creştere] / „de creştere”.
Atfpiov. Mâine, [mâine dimineaţă, zioa de mâine] / aupio „mâine”.
103
Ainâ&ehpoq. Frate bunu. [1. adevărata frate 2. cuviinciosu la frate, sau soră] / „frate bun”.
AuraSătapt]. Sor bună. / „soră bună”.
Awe^crixrtcx;. Singur stăpânitor. De sineş stăpânu. Slobodu. [de sine stăpânu, neatâmatu; de sine stăpânitoru, autocratu, monarhu absolutu] / „stăpân pe sine”.
Aweţouai6rr|Ta. Singură stăpânirea. De sine stăpânirea, [stăpânire de sine, neatârnare; slobodă voinţă] / „stăpânire de sine”.
AwdpKeia. îndestulare. [îndestulare din cele ce are, cumpătate, mulţumire de puţinu] / 1. „independenţă” 2. „autarhie”.
AwâpKr^. ’A pKCTOţ. îndestulatu. [1. destulu, de sine destoinicu 2. îndestulatu cu cât are, mulţumitu cu puţinu, cumpătatu] / „care se mulţumeşte cu ce are (al doilea termen) „destul”.
Aiyd. Auria. Ureache. Urechi. / „ureche”.
Aurkn) k&tkx. Tina sau cleiul din urechi Kod auturi) îcdcrca.
AuncTTîpi. ’QroyXuq)! Urechealniţă cu care curăţim urechile.
AutoGaupatoţ. De sine minunatu. Iubitor de sine. / autoGaupoatoţ „care se iubeşte pe sine”.
AutOKat&Kpitog. De sine osânditu. [de sine osânditu].
AuroKpArcop. Singur stăpânitoriu. împăratu [1. de sine, sau prin sine, stăpânitu; neatâmatu, deplin-împutemicitu, nesupusu la dare de socoteală
2.  autocratu, monarhu] / „împărat”.
AuxopAOnroţ. Atiro8i8aKToq. De sine învăţata. Singur / „autodidact”.
Autcx;. El. [el însuşi, el singuru] / „el”,
AuroO. Aci. aici.
Auyd^co. Luminezu. [1. făcu a străluci 2. văzu curat 3. strălucescu, dau lumină] /1. „a lumina,, 2. „a străluci”.
A60d8eia. Obrăznicie. / „obrăznicie, insolenţă”.
Au0a8td£©. Obrăznicescu. [făcu pe cineva obraznică, îi insuflu semeţie] / „a vorbi/ a se purta obraznic”.
Au0dSrţţ. Obraznicu. [următoml plăcerii şi voinţei sale; semeţu; îngâmfată, obraznica aspru, cmdu, neomenitu] / „obraznic, insolent”.
AuGaSoaTopoq. Obraznică la gură. Neruşinată, [obraznicu la gură, în vorbire].
AuGevreno). Domnescu. [stăpânescu pe cineva, sântu deplin-stăpânitom].
104
AuOevtta. Domnie, [stăpânire de sine; tărie].
AoOevxiKoc,. Domnescu. [autenticu, de crezutu, cel cu tărie] / „domnesc, princiar” 2. „autentic”.
AuOn|J£pov. Intru aceaiaş zi. [într’una şi aceeaşi zi] / „în chiar aceeaşi zi”. Ai)0r|pepiv6ţ. Dintru aceaiaş zi. [facutu, sau de făcut într’una şi aceeaşi zi]. Aiftxxxa. To xm xaO apoxpou. Fierul plugului.
AtfXoq. Nematerialnicu. Fără materie. Fără trupu. [nematerialu] „imaterial”. A$p(X- Vântul cel supţire şi dulce care răcoreaşte. / „adiere”.
AîxrnpoQ. Aspru. Cumplitu. [iute, stifosu, năspritu, acru; iuţitu, usturătoru, posomorâtu, greu; ecsactu, straşnicu, nemoiatu, neînduplecatu spre ertare]. AwTîpornţ. Asprime. Cumplire. Posomorâre. [awTîpoţ însuşimea sau haracterul lui] / aoaTrpoTrjToc „severitate”.
AnrevăpyriToţ. De sine lucrător. Care singur lucrează, [de sine lucrătoru, mişcatu].
Auxo&yaGoţ. De sine bunu. [de sine, fireşte, bunu].
Auxoa^fiQeia. De sine adevăru. [însuş, curatu adevăru].
AwoaXTţ&iTţ. De sine adevăratu. [de totu adevăratu].
Amcryvcofica. Făcu de mintea mea. De sinem. [urmezu, lucrezu dupe a mea proprie părere şi voinţă].
Anroy\xi)|iG)v. De mintea sa. De sine. [următoriu proprii sale păreri]. AfttOK&paAoţ. De capu său. [de capul său, de sine stăpânu].
AwonpooraKToq. De sine poruncitu.
AOTOKAXeaToq. De sine chiematu.
Awo7îpoodpexcK;. De sine. Din aleagerea sa. [lucrătoru de ceva dupe a sa proprie voinţă; facutu de bună voie, slobod de a sa bună voie, nesilitu de niminea] / „benevol”.
Au? Ttpdypa. De sine lucru. Lucru de sine. [autonomu, guvematu cu propriile sale legi, slobodu].
AuîâvcţiOQ. Slobodu. De sine. [autonomu, guvematu cu propriile sale legi, slobodu la păşune] / „autonom”.
AuxonpocKanoq. Singur. însuş cu faţa sa. [1. represintătom în teatru fără mască 2. cel ce vorbeşte, sau se înfaţişază însuşi în persoană] / „personal”. AuxoTCpoadwccDq. Cu însuş de faţă. / „personal, în persoană”.
Auroppi^cx;. Cu însuş rădăcinile sale. [1. cu rădăcină cu totu; sau din rădăcină 2. ţinutu una cu rădăcină sau temelia sa].
105
A-uroraTOţ. Abroţ 6 tStoţ. însuş el. Cu cesta însuş.
Abtoupyoc;. însuş cel ce au făcut. [1. lucrătoru însuşi cu ale sale mâini; muncitoru, plugaru 2. stăpânitoru singur de ceva] / „făptaş, autor”.
Awxxpovoţ. Aîmxpovewriţ. Ucigaşu de sineş. [omorâtoru cu mâna sa de sineş].
Avrotpwoq. De sine odrăslitu. Născutu de sine. [1. de sine născutu, resăritu, crescutu; naturalu; adevăratu, curatu, neprefacutu 2. aci în locu născutu, resăritu, pământeanu] / „(despre plante) care creşte singur”.
A'Kîtvoţ. Fără somnu. Priveghitor. [nedormitu, deşteptu; pătimaşu sau pricinuitoru de nesomnie] / „fără somn, insomniac”.
Arnoxeipa. Cu însuş mâinile sale. 'O amoxeip.
Amo\)/n. Cu însuş ochii săi. [chiar cu ochii săi].
To <x pexa xa6 cp. f. 17r
’AcpdXi. ’OpcpaXoq. Buricu. [(al doilea termen), buricu; mijlocul, ţelul sau centrul...] / (al doilea termen) „buric”.
’Acpavăpotoq. Nevăditu. Nearătatu. Nedescoperitu. / „nearătat”.
AcpaVt^co. Stricu de totu. Pier. [făcu ceva nevăzutu, ascunsu; acoperu, întenecu; stingu, năpedescu; sau stricu, deformezu; mă făcu nevăzutu, mă ascunzu, pieru] / „a face să dispară, a distruge”.
’Acpavtopoq. Stricare de totu. Prăpădire. Piiardere. [prăpădire, prăpădenie sau peire; ascundere] / „distrugere”.
’Acpavujpâvoţ. Stricatu. Peritu. Prăpăditu. / „distrus”.
Acpavuj'orjq. Stricător. Pierzătoriu. [pierzătoru, prăpăditoru; ascunzătoru]. ’Acpf). f) xpriXdKpriCTiţ. Păpăire. [(primul termen) pipăire; atingere, apucare] / (primul termen).„pipăit” (al doilea termen) „pipăire”.
’Acpebycoxoţ. Nefugitu. Nescăpatu.
vAcp9ocpToţ. Nestricatu. Neputredu. [nestricăciosu; nesupusu la patimi; neperitoru; nemuritoru] / „nepieritor, veşnic, etern”. vA<pr|pa. Lăsare.
Acpâvnţţ. Domnu. / „stăpân”.
'Aipe-oxenco. Domnescu. / „a stăpâni” 2. „a se pune stăpân peste”.
’Acpevrixx. Domnie. / idem.
’AcpevxiKa. Domneşte.
’Acpâvtiaaa. Doamnă. Knpia. fj. / „stăpână” (al doilea termen) „doamnă”.
106
                închinaţii. / 1. „dedicat” 2. „închinat”.
’AşiEfxfrv*0- închinu lui Dumnezeu, [diptepco consfmţescu] / 1. „a dedica” 2. „a închina”.
’Acpt^p®(xoc. închinăciune, danie. Kat dctpiipGxnq. [lucm consfmţitu] / „dedicaţie”.
’AcpiAxivBpamoq. Neiubitoriu de oameni, [neiubitoru de omu, neomenitu] / „care nu-şi iubeşte semenii” 2. „neîndurător”.
’AcpiXdcvGpoma. Cu neiubire de oameni. / 1. „fără dragoste de semeni” 2. „fără îndurare”.
’Acpi^vGpcDrda. Neiubire de oameni. Nemilostivire. [neiubire de omu] / „lipsa iubirii de semeni”.
’AcptAo^evoq. Neiubitoriu de streini. Nepriimitoriu. / „neospitalier”. ’AcpiXo^eVia. Neiubire de streini. Nepriimire. / „lipsă de ospitalitate”.
’Acpivto. lasu. / „a lăsa”.
’Acplvopai. Mă lasu. / „a se lăsa”.
vA(pemţ. Lăsare. / 1. „aruncare” 2. „(bis.) iertare, absolvire”.
’Acpofkx;. Nefricos. [l.nefricosu 2. neînsuflătoru de frică] / „neînfricat”. ’Acpopta. Neteamere. [nefrică] / „neînfricare”.
Acpbvxu;. De cându.
’Acpopiţco. Afurisescu. [1. despartu ceva prin hotare; deosebescu; ecceptezu; puiu la o parte; hotărăscu; rânduiescu 2. puiu hotaru 3. ecspatriezu, ecsilezu, isgonescu afară din biserică, aforisescu 4. zălogescu o proprietate] / 1. „a determina” 2. „a excomunica”.
Acpopiojxâvcx;. Afurisitu. despărţitu de bisearică. / „excomunicat”.
’Acpopioţioq. Afurisanie [despărţire prin hotare, eccepţie; hotărâre, ficsare, aforismu, scurtă definiţie sau sentinţă coprinzătoare de cele mai principale părţi ale înţelesului; (bis.) aforisanie] / 1. „aforism, maximă” 2. „definiţie”
3.  „excomunicare”.
Acpopj-ibcpa. Nebunie.
A(pop|xfi. Pricină. [1. pornire, plecare; depărtare; 2. locul, de unde se porneşte cineva spre or care întreprindere, motivu de or ce faptă... pretextu, pricinuire; ocazie, prileju] / „pretext”.
’A(popoujioi. Chibzuiescu.
’ApKouKpocojia. ’AcprjKpaoţia. Ascultare.
’AcpouKpoupai. ’A(pr|Kpd^co. ’AcpKpdc^co. Ascultu. mă supuiu.
107
A<p. 06. După ce. De cându.
A(ppi£(o. Spumezu. [făcu spume] / „a face spumă”.
Acppâq. Spumă, [spumă] / idem.
Acppoxoţ. AcppdbSriQ. Spumos. / „plin de spumă”.
Aqrăycoxoţ. Nescăpatu. Nefugitu.
A(pt)XxxKTa. Fără pază. Cu nepăzire. [aqmXxxKixog fără pază sau băgare de seamă] / „fără pază”.
AqrâAxxictCK;. Nepăzitu. [1. nepăzitu 2. de nepăzitu...] / idem.
vA<pcovo<;. Fără glasu. Mutu. [1. lipsitu de glasu, mutu, tăcutu 2. neglasnicu,
nesunătoru] / „fără glas, mut”.
Acpdbpaoiţ. Păreare. Bănuială.
Aqxxvrjq. Nearătatu. Nedescoperitu. dopavxot; [nevăzutu, ascunsu; neştiutu, necunoscutu; neînsemnatu].
Acpeyyltţ. Neluminos. întunecatu. [întunecosu; nevăzutu; orbu] / „fără lumină, întunecat”.
A<p06vrjTO<;. Nezăvistuitu. [nepismuitu, nezavistuitu].
vA<p0ovo<;. Fără zavistie, şi îndestulatu. [înbelşugatu, multu] / „din plin, din
belşug, îmbelşugat”.
A<ppuc*V Africa, o parte a lumii din ceale patru părţi. Africa iaste ameazu. / ,Africa”.
A<ppo8iTT]. Afrodita. Dumnezeoia curvarilor. [1. Affodita, sau Venera, ştiută zeiţă a amorului. 2. frumuseţe, graţie, lipiciu] / „Affodita”.
Acppovuata. Negrijă. Lenevire. Negrijire. Nepurtare de grijă, [neîngrijare, nepăsare] / „nepăsare, lipsă de griji”.
AqpooT&vrj. Nebunie, [lipsă de minte, neînţelepciune] / „sminteală”. vA(ppcov. Nebunu. Fără de minte. / „fără minte”.
Aqwrjq. Tare de capu. Greu la minte, [lipsitu de firească dispoziţie neiscusitu, neîndemânaticu nepotrivitu; simplu, prostu, fără duhu] „prost, fără minte”. Acpnta. Neiscusinţă la învăţătură, [fireasca neîndemânătate] / „prostie”. Acpfnemoq. Nesăditu. [nesăditu; neînţepenitu] „neplantat”.
AqnxSg. Fără iscusinţă. Groaznicu. Greotatea firii, [fără firească îndemânătate; nepotrivit; în chipu necuviinciosu].
Aqxjbxtaxoţ. Neluminatu. [neluminatu sau de neluminat; întunecatu; (bis.) nebotezatu, necatehisitu] / „neluminat”. x6 ă ţL£ia xaO X.
108
’AxoctSemoţ. Nerăzgâitu. Nemângâiatii. Negiugiulitu. / „nerasfăţat”. ’Axcxtp^TrţTCK;. Neheretisitu. Cel ce nu i-au facutu închinăciune, fără pozdravlenie. / axccipăTrixoq „nesalutat”.
’Axd^xa^ţ- Nestricatu. / „nestricat”.
’Ax^^ivcoxoQ. Neînfrânatu. Desfrânaţii. / „fără hamuri”.
’Axocftvalva). Mârşăvescu. Slăbescu. / „a slăbi”.
’Axo^voţ. Mârşavu. Slab. / „slab”.
’Axoc^vocn&vri. Mârşăvie.
’Axotpicrtia. Nemulţămire. [nefacere sau nerecunoaştere de graţie, nerecunoştinţă] / „ingratitudine”, f. 17v.
’Ax^ptaxoţ. Nemulţămitu. [1. nefăcătoriu sau nerecunoscătoru de graţie 2. negraţiosu, neplăcutu 3. nerespletitu, nemulţumitu pentru graţie] / „ingrat”. ’A%6?o). Un peaşte ce să numeaşte cu acestu nume aheli.
’AxiPâSa. Scoică.
’Ax^xiSa. Pară. / „pară mare”.
’Axvoţ. Aburu. / idem.
’AxopraTCCXOQ. Neseţios. [nesătulu; nesăţiosu] / „nesătul”.
’Axopxcxoixx. Nesaţiu. / „lăcomie”.
Axpeicxaxoţ. vAxpeioq. Netrebuincios. Netreabnicu. / (primul tennen)
1.  „nefolositor” 2. „de care să nu ai nevoie” (al doilea termen) „mârşav”. ^'Ax'oţioţ. Fără zeamă. Fără umezeală. Nezemos. [lipsitu de umezeli] „uscat, fără zeamă”.
vAxupoc. Paie. [paie de aşternut vitelor] / idem.
’Ax'Opdbvac;. Şiră sau claie de paie. Kocl axupdbvou;. „şură pentru paie”. ’Axcbveittoţ. Nemistuitu. [netopitu, sau de netopitu] /l. „care se digeră greu”
2.  „nedigerat”.
’Axtoveuola. Nemistuială. Nemistuire. / „digestie anevoioasă”.
’Ax<hpiaToq. Nedespărţitu. [nedespărţitu] / idem.
’Axc&pîlTOQ. Neîncăputu. [1. neîncăputu; nemărginitu; necoprinsu de minte, neînţelesu 2. neîncăpătoru de ceva] / „care nu încape” .
’Ax&p(XKXO<;. Neharacositu. Neînsemnatu. Netipăritu / „netrasat”. ’Axop&KCoroţ. Fără şanţ împrejur. Slab. /1. „netrasat” 2. „fără şanţuri”.
          Urmează asterisc, care semnalează o interpolare.
109
vA%apiq. Fără haru şi tristu, mâhnitu. Neveselu. [negraţiosu, neplăcutu; neatrăgătoru] / „fără graţie, neatrăgător”.
vA%eipo<;. Fără mâini. Ciuntu. [cel fără mâini, ciungu; neîndemânaticu]. ’A%eip07CQvr|T0<;. Nefacutu de mână. [nefacutu de mână] / 1. „nefacut de mâna omului”.
’Axexporovrixoq. Nehirotonitu. Nehirotonitisitu. Cel ce nu s-au pus mâinile pe capu de arhiereu a să sfinţi şi a intra la ceata preoţească, [nehirotonitu, nealesu sau neaprobatu prin întindere de mâini; (Bis) nesfinţitu prin punere asupră de mână] / „nehirotonisit”.
vA%0opoa. Mă doare la ceale din lăuntru. Cu greu îm iaste. Întristare am pă inima mea.
vAx0oq. PApoţ. Mwcri. Greotate. întristare, tânjire, [greutate, povară; necazu, tristeţă] /l. „greutate” 2. „supărare”.
A%0ocpopS. Portu greotate. [ardicu, cam povară; suferu necazuri, sântu coprinsu de mihniciune].
’A^Gocpopoţ. Purtătoriu de sarcină. Hamalu. [cărătom de poveri]. vA%voc. fi âxvrj. Pleava de multe ori să înţăleage şi spuma valurilor apei. [partea cea mai subţire de or ce lucru, floare, spumă smântână, fulgu, pufii, pleavă, prafii, fiimu, abum roă] / (primul termen) 1. „abur” 2. „şuier” (al doilea termen) 1. „pleavă” 2. „abur” 3. „rouă”.
vA%aAxx;. Fără fiiare. [lipsitu sau potolitoru de veninu] / 1. „calm” 2. „bun, cumsecade”.
vAA^t|gtoc;. Netrebuincios. Fără de folos. Nefolositoriu. Nebunu. vAxpeivoq. Fără de ani. fără de începutu. neziditu.
’AxpcopdxtaTOţ. Nevăpsitu. / „necolorat”.
’A%cap.(?) TroTrpdbSnţ. Xodpa xnţ Kecpa^fjţ Kal 7nmpi5a. Mătrăţos. Tina capului. Mătreaţa. [mătreaţă; soaie de capu; fulgerături în capu]. t6 a ţi£xa too \|/.
vA\(/ekto(;. Neprihănitu. Nedefaimatu. Nevinovatu. [nepriimitoru (fără pricină) de hulă, nepătatu, de nemustratu].
’Axj/fjQ. Iute. Aprigu. Ageru.
’A\|nv9iov. Pelinu. [pelinu] / „pelin, absint”.
’Ai(/oi)vioToţ. Netârguitu / a\p(i>viaxo<; „necumpărat”. vA\|/oyoţ. Fără prihană. / „excelent”.
110
vA\|roxoţ. Fără sufletu. [lipsitu din natură de sufletu, neînsufleţitu; mortu, rece, nelucrătoru] / „fără suflet”.
AAiflVptcJTOţ. Nebăgatu în seamă. Nesocotitu [1. nevotantu sau nevotătoru 2. nealesu prin votaţie].
’A\|/T|(p©. Trecu cu vederea. Nu bagu în seamă. Nu socotescu. / „a nu lua în considerare, a desconsidera”.
’AytSeţ. Obezile. Roatele. Obada. Obeadele şi crugu 1. cci|/Iq. / 1. „absidă” 2. „arc”.
’AxjrtjbcpiaTOţ. Nemortu. Dobitocu care n-au muritu, n-au iziditu. Neiziditu*. ’AyetiSetoc. Neminţirea. [neminţire].
A\j/£D5f|ţ. Nemincinosu. [nemincinosu 2. nefalsu, adevăratu] /1. „autentic” 2. „care nu e mincinos, care nu minte”.
’A\|/6vopxxt. Mă iuţescu. Mă făcu aprigu.
’AyriXdKpTixcx;. Nepipăitu.
’Axi/TjxriaTnţ. (peiSoXoţ. Neînduratu. Scumpu. / (pei&oAoţ „zgârcit”.
’Ayyxrpxq. ’A\|/r|xcxxuvr|. Neîndurare. Scumpeate.
’A\|fr|xâ). Nu mă înduru. Sântu scumpu. Şi nu mă înduru să iau sau să făcu vreun lucru.
’A\|ru/fa. Leşinare. Lipsirea sufletului. AeuioOofila. Micu la suflet. Fricos.
Slab de inimă p,iKp6\|n)%o<; Kal piKpo\|A>xia.
to a p£xa xoQ X.
vAcopa. Fără de vreame. târziu.
f. 18r.
Bfyrac petec xoO âXxpa.
Ba&X. Vaal. Dumnezeul tirilor. i domnu tirilor.
Bapd£(0. Bâlbăiescu. Vorbescu cu glasu nealcătuitu ca pruncii cei mici. Ameastescu vorba ca gângăvitu.
Ba|îî)£co. Blehăiescu. Latru / (kx|M£(D „a lătra”.
Boc(k)Ad)V. Vavilonul cetatea haldeilor. Jâdoveaşte să tâlcuiaşte turburare. Bâyya. Săpătură. Groapă. Surpătură.
BaYY^CD. Făcu groapă, surpătură, văgăună.
Bo5i4©. Umblu. Mergu. / „a umbla, a merge pe jos”.
BA£g). Puiu. / „a pune”.
* Urmează o acoladă orizontală care semnalează o interpolare.
111
Bd0og. Adâncime. Adâncu. / 1. „adâncime, profunzime, fiind” 2. „fond, esenţa”.
BdGpoocog. i8â fkipSaicog. ml PaGpcxKog. BopSaicog. Broască. / /<sfew.
BaBbvco. Adâncescu. Făcu adâncu. / „a adânci” „a aprofunda”.
Bocfhxi Adâncu / „(în mod) adânc. în adâncime”.
BoBuÂog. Adâncos.
BocBtig. Adâncu. /1. „adânc” 2. „profund”.
BaQurrţg. Adâncime. PcxB6rnxa / (al doilea tennen) „adâncime” „profunzime”.
Bdic/og. Baicxog. Dumnezeul beţivilor Vah. / „Bachus”.
BdAcraţiov. Balsamu. Floare mirositoare de care face balsamu.
Bcxppevog. Văpsitu. / Pajipâvog. „vopsit”.
Bdppa. Văpseală.
Bdvco. Puiu.
Bdvco draivco. Puiu susu.
Bdvco Kdm Puiujosu.
Bdvco Koopov. Puiu vreame. Prelungescu vreamea.
Bdvco jjiaoc. Puiu înlăuntru.
Bdvco eig xoug cojiaug. Puiu la umeri.
Bdvco cnjid. Puiu aproape.
Bdvco eig gpyov. Puiu în lucrare.
Edraxicng. pd7iuapxx. Botezu / (ambele) „botez”.
Bocrcti^co. Botezu. şi dau afundu. Cufundezu. / „a boteza”.
Baimapivoţ. Botezatu. / idem.
Ba7cuaTfpi. Scăldătoarea unde să botează şi pămătuful, busuiocul cu care botează / pcxcpxiaTipi „copilul care se botează” „fin de botez”.
BdpcxGpov. Noroiu şi surpătură. Prăpastie / „prăpastie, genune”.
Bapaivoţiai. îm iau cu supărare, cu greu.
Bapaipivog. îngreoiatu. Supăratu.
Bapaipdg. Ingreoiare. Supărare.
Bapodvco Kal (îaptivco. Ingreoiezu. Supăru / (ambii termeni) 1. „a îngreuia situaţia cuiva,, 2. „a avea greutate”.
Bapavtog. Greu. Supărătoriu.
Bdpjicxpog. Varvar. Mojâcu. Grubiianu. Necioplitu / „barbar, sălbatic”.
112
Bocppopârriq. Mojicie. Grubienie. Necioplire. / „barbarie”.
Baptcropoa. Mă îngreoiezu. Nu mă îndămănezu. Cu greu îmi iaste, peste mână. / (Jopiâpxxi 1. „a-i fi greu” 2. „a se plicitisi”.
Bapco. Lovescu. Dau. / „a lovi, a bate” 2. „a răni” 3. „a răsuna” 4. „a cânta la un instrument,,.
Bap&TTOV. Loveaşte-1. dă.
Bdpepxx. Lovire. /1. „lovitură” 2. „rană” 3. „îngreunare”.
Bdpica. Luntre / „barcă”.
Bdcpoţ. Greutate. Bap'fjTtjţ / (primul termen şi (3apwriTa) „greutate”. Bapepâvoq. Lovitu. /1. „lovit” 2. „plictisit”.
Bapecrrfţţ. Lovitor. Dătătoriu. şi bătătoriu.
Bapbvco. Supăr. îngreoiezu. / papodvcol. „a îngreuia” 2. „a plictisi” 3. „a avea greutate” 2. „a se înrăutăţii”.
Bapovopm. Im iaste cu supărare, cu greu.
Bapbţ. Greu / idem. f. 18v.
BapKdcpTjţ. Luntraru. / „barcagiu”.
BapwTrţîioţ. Cu sunet mare. Greu. Tare. epiySobxoq.
Bapu&uţioi;. Greu la mânie. / „fără chef’.
Bdeaava. Munci. Chinuri. /1. „chinuri” 2. „schingiuieli”.
Baaavi^oţuxi. Mă chinuiescu. Mă necăjescu. Mă căznescu. Pătimescu. /1. „a se chinui” 2. „a fi torturat”.
Bocoavi^co. Chinuiescu. Căznescu. Necăjescu. /1. „a chinui” 2. „a tortura”. Bccaaviapcx;. Chinuire, necăjire. căznire. muncire / „tortură,, „schingiuire”. Bccoocvujpăvoţ. Chinuitu. / 1. „chinuit” 2. „torturat”.
Bocoavurnjţ. Chinuitoriu. muncitoriu. căznitoriu. / „călău, gâde, torţionar”. Bdaccvoţ. Ispită, ispitire. / 1. „tortură,, 2. „cercetare amănunţită”.
BoccnLiaţ. BamXdtţ. împăratu. / (primul termen) ,/ege”.
BocoiXeta. împărăţie. / 1. „regalitate, monarhie” 2.”regat” 3. „domnie, împărăţie”.
BaoiXiKoq. împărătescu. / „regal, de rege”.
BcccjtXuraa. împărăteasă. / „regină”.
BaoiAoncwLov. Fecior de împăratu.
BamXo7ronXx2. Fată de împăratu. / „prinţesă, fiică de rege / împărat”. Bacnccdva). paxid^co. Deochiu. Deochezu. / „a deochea”.
113
Bcxamvux. p&xiocopxx. Deocheare. Dedeochiu. / „deochi”.
Baaxd^co. Portu. Ţiu. / „a suporta, a duce în spinare”.
Baam Portu. / „a duce, a purta, a ţine, s suporta, a susţine” 2. a reţine, a opri 3. a conduce, a întreţine”.
BoaTonţiai. Mă ţiu / „a se ţine, a-şi purta trupul”.
BaxciXi. Ligheanu.
BAtck;. *H fkxx^ni. Rugu / (primul termen) „tufiş spinos”.
Boccpetig. Văpsitoriu. / Poop&xţ „vopsitor; boiangiu”.
Bacptfi tou aiSipou. ax)dbpxoţLa. Căleală..
Boapeîov. Văpsealişte. Văpsitorie. Prăvălie de văpseală. / „vopsitorie”. Bdccpiaaa. P&Tnpeta. Văpsitoare.
Bdttpo). Văpsescu. / „a vopsi”.
B&pm ZTopoco. Călescu. întingu, / fkxqxo „a căli (fierul în apă)”.
Bdojnţiov. Văpsire*. / „vopsire”.
Ba|}od. o. Minune.
Ba0ţir|86v. Fără pripă. După rânduială / „treptat”.
BocGpoţ. Dreaptă rânduială. Vrednicie. / „grad”.
BaBuyfeveux;. Cel ce are barbă lungă şi frumoasă.
BaBtiyupcx;. Cel ce iaste întru adânci bătrâneaţă.
BccQuyXxoaaoq. Prea cuvântareţ. Adâncu.
BaBâvouQ. BotBtyyvcoţux;. Adâncu la minte. învăţatu. Iscusitu. / (al doilea termen) „profund în gândire, înţelept”.
BotBikXowoţ. Prea bogatu / „foarte bogat”.
Boc0r6ppi£o<;. Adâncu în rădăcini. / „cu rădăcini adânci”.
Bcncripia. Toiagu.
BotBuPcxpoqxovoQ. Cu glasu mojâcescu, grubienescu.
BapuKTOTCOQ (jXDVTp Glasu cu mare şi tare sunetu. / „voce puternică”. BocpuSeoţioţ. Legatu cu grea legătură.
BaptiyviGţicx;. Greu la limbă.
BaptiKapSioq. Greu la inimă. Neînţelegătoriu.
BocpmriBiiţ. Greu spre ascultare. Zădamic. Hainu.
Baptxpcovoţ. Cu glasu greu. cel ce are greu glas.
* Urmează o acoladă orizontală care semnalează o interpolare.
114
Baaavr|oxrjpiQV. Unealtă. Organu cu care munceaşte, chinuiaşte şi locul unde căznescu. / „loc de tortură”.
BacjaViaxa. Muncitoare. Chinuitoare. Căznitoare. Tirană. / (kxaavujxpux. „torţionară”.
BocoiAikoq. kt). kov. împărătescu. Kal x6 Paaitaxov. Busâocul. / „regal, de rege”; busuioc.
Baat^iKCOc;.BaoiXiKa. împărăteaşte / (al doilea termen) „împărăteşte”. BaaiXtKOţ. Basiliscu. Oarecare pasăre care aşa să numeaşte ca un şarpe. BaxoXayla. Vorbă deşartă.
BaxoXoyâ). Vorbescu cuvinte deşarte, de nimicu, Bârfescu.
Bo^avtWoa. Kcxpvapd^ia. x& Siovbaia. Câşlege. Câmelegi. x& (kx^etiţiaxa. Kal rtavriYpucrţ Tjpipa.
f. 19r.
BSăîiAxx fţ 6$8£)Jjx. Lipitoarea. / „lipitoare”.
BSăA-trypa. Urâciune. Spurcăciune. / „lucru scârbos /respingător”.
B&Xwcoq. Urâcios. Scâmavu. Scârbiciosu. împuţicios. xo p pexd Tob e.
Băpaia. Cu adevăratu. Intăritu. / „desigur, sigur”.
Băpoooq Xoyoţ. Adevăratu cuvântu.
Băpaiov 7tp&yjia. Lucru întăritu. / „lucru sigur”.
Be(3odjQXJu;. întărire, adeverinţă. / {tejJauDcrri „adeverinţă, certificat, atestare”. BeXxxvia. fjxoq (prtyoq fj (prjyoq. Fagu. copaciu ce se cheamă aşa.
BeAxxviKoq. (prtyioq. De fagu şi de jiru.
BeXdcvi. Jiru şi ghindă.
BeAxxVtţo). Scuturu ghindă sau jiru.
BeXovdcia. Acşor. / „acuşor”.
BeAovi. Acu. / idem.
BeAovoxpurox. Urechea acului.
BâXoţ. Săgeată / idem.
BeAovt. Suliţă. împungătoare.
BeXdbva. Undrea/ 1. „săgeată” 2. „ac de cusut” „andrea”.
Bevexla. Veneţia.
Băpya. Vargă. nuia / 1. „vergea” 2. „nuia”.
Băvxepa. Culesul viei sau altor roduri.
Bevxspt^co. Culegu. Strângu rodu.
115
BevrepurTife. Culegătoriu.
BeppeAAa. Bălegaru. Noroiu.
Bâpya. Vargă.
Bepyiţco. Bătu cu nuiaoa.
BepiKcoKOV. Zarzără. Un fel de poamă. / „piersică” .
BăpqAoţ. Spurcatu. Necuratu. / 1. „profanator” 2. „nelegiuit”.
BeeMtePobA,. Satan. Domnul draciloru. / „Balzebut”. to p \xzt6l to6 t\.
Bfjpa. Jărfeanicu. şi scaunu de judecată şi oltaru jartveanicu. To ayiov pfţpxx. To ayiov prjpa. Sfintul oltaru.
Brixaţ. Tuse. / idem.
Bfjxco. Tuşăscu. Kal pnxâ / „a tuşi”.
Bîi8A£ăp. Viltleemu.
Brpl&ţ. "Yrco&ripaTa. vEpi8eq. Cizme. încălţăminte. / (al doilea termen)
„încălţăminte”.
to P jiexdc toQ i.
Bia. Silă. Grăbire. /I. „violenţă” 2. „grabă”.
Bixi^opai. Mă silescu. Mă grăbescu. / „a se grăbi”.
B\j6£fo. Silescu. Grăbescu. Pripescu. / 1. „a forţa, a sili, a constrâng?” 2. „a viola” 3. „a grăbi, a zori, a urgenta”.
Blocioţ. Silnicu / „violent”.
Btoooq rcorocpoţ. Răpede râu. Gârlă reapede.
Buxcmic&. Cu silă. Degrab. / „în grabă”.
Biaoţiâvoq. Silitu. Pripitu. / 1. „grăbit” 2. „silit” „violat”.
Buxcrrrn;. Silitoriu. Silnicu. / „violator”.
Buxctok&<;. Silitoriu. / „grăbit”.
BiJ&toOlţKTi. Visterie de cărţi. / „bibliotecă”.
BipX,u3oa. Cărticică. / idem.
BiţiWov. Carte / fhjîXio idem.
Biţ}Xi0Jt6A,T£. BipXioTtoXixrn;. / (primul termen) „librar”.
Biţ&ioypdapoţ. Scriitoriu de cărţi.
BLytax. Streajă.
BiyXdcp'nq. Strejaru.
* Urmează acoladă orizontală care semnalează o interpolare.
116
Biy^co. Strejuiescu.
Bi^apa. Sugere.
Bi^bcvco. Sugu. / pt^odvG) 1. „a alăpta, a da să sugă” 2. „a suge” 3. „ a sorbi”, f. 19v.
Bii^wxcpot. Doică.
Bi^otptKov. Sugariu. de ţâţe.
Biţt. Ţâţă. Ţiţele. ia Piţiâc. / pu£t. „ţâţă”.
Bibtax. T6 pavotxrdKi.
Bt£aaip6p.u30o<;. Plata doicăi.
BioQ. fţtoi JtXouroq. Bogăţie. / (primul termen) „viaţă,, (al doilea termen) „bogăţie,,.
BiT^ot. Nuieluşă. Mlădiţă. / pltaa. I. „nuia” 2. „bici”.
BuxtepcD. Lovescu. Potrivescu. şi mă lovescu. Mă potrivescu.
BtOTiţpioţux. Lovire. Potrivire.
BnptbXov. fj Kapapnotdc. Calacanu. Un felu de văpseală. To Snotov Kal kXock&vOi tayeToa. / Papiota „vitriol”.
BioG&Xţuoţ. MaKpâpux;. MaKpafpepoţ. IIotaoeTfţi;. notaoxpbvioţ. Adâncu întru bătrâneaţe. De mulţi ani. / (al doilea termen) „longeviv” (al patrulea termen) „de mulţi ani”.
BionopUTUK6;. Cel ce dă hrana. Câştigător hrănii. De la carele să câştigă hrana. / „de subzistenţă”.
BioriKoq. Cel ce să cuvine vieţii. Buraicbv nptxyţia. Biouicri (ppovdSa. / „de
viaţă”.
Busxpetav;. Folositor vieţii. to P p£ta to6 ta
Btaxpepbţ. Vătămătoriu. Păgubitor. Stricătoriu. / „nociv, vătămător, dăunător”.
BMpr|- Vătămare. Stricăciune. / „daună, pagubă, stricăciune, pierdere”. BX&rcico. Vatămu. Stricu. Păgubescu. / „a dăuna, a vătăma”.
Btacatopoa. Mă vatăm. Mă păgubescu. Mă stricu. / „a fi vătămat, a suferi dauna”.
Btaxaxdcvco. Odrăslescu. înflorescu. / ptaxaxaivco „a da vlăstari, a încolţi”. Btakmipa. ptaicraţau;. Odraslă, odrăslire / (al doilea termen) 1. „încolţire, germinare” 2. „vegetaţie, floră”.
117
BXaaxoXayâ) îcAxiSauţ. Plivescu./ a7toKa0apt^(o. 1. „a plivi” 2. „a copiii” 3. „a tăia cozile viţei-de-vie”.
BXxxaxoX6yr|pa. Pliveală.
BAxxaxog. BAxxcrwipi. Odraslă. Vlăstariu. / (primul termen) 1. „tulpină” 2. „descendent” (al doilea termen) „vlăstar, mlădiţă”.
Btaxoşrjjiux. Hulă. / „blasfemie”.
BX&Kpt|p,og. Hulitoriu. / „blasfemiant, hulitor”.
BXoccKpripâ. Hulescu. Bleastem. / „a blasfemia”.
BXăppa. Căutătură / „privire”.
BXâţipa âyptov. Căutătură sălbatică.
BXăîcopoa. Mă vădu. Mă cautu. / „a fi văzut”.
BA&kd. Vădu. Cautu. / „a vedea”.
BXr|oi5i. Comoară şi câştigu şi daru. Chilipir.
BXfjXOV. BXr|0pa. Şiru.
BAmaog. Cu picioarele strâmbe, schimosite. Să zice. pteaog. şi cel ce nu poate să zică vreo slovă precum r. / „cu picioare strâmbe”.
BXcarcucog. Stricător. Păgubitor. Vătămătoriu. / „nociv” „dăunător” „vătămător”.
BAdc\|/ig. pXdoj/ov. Stricăciune. Păgubire. Vătămare.
BAxxxjdxppcov.pepXoqijiăvog eig x&g (ppăvag. Stricatu, smintitu la minte. Btepeotivco. Cautu sălbatecii. Groaznicu. Mă uitu urâtu, mânios.
BX£7ci5od|KO. Căutătură rea şi urâtă, cu ochii întorşi, strâmbaţi.
BXsqxxpi^CQ, XKopSoqxt^co. Clipescu des cu ochii. / (primul termen) „a clipi”. BtecpaplSeg. Geanele / „gene”. to P pexd xou o.
Bo5i. Bou. / idem.
Bof}. Strâgare. Vaiet. / „vuiet, vâjâit, larmă”.
Bocu. Bof^co. Strigu. Mă vaietu. / outţco „a vâjâi”.
BotSfţaiov. De bou.
BofjOeia. Ajutor. Ajutare / „ajutor”.
Bor[0f[Tpia. Ajutătoare.
Bor|06g. Ajutor. Ajutător / „ajutor, asistent”.
Bor|0G). Ajutu. / „a ajuta, a asista”.
Bor|0r|TiK6g. Ajutător. Gârtitoriu. / 1. „de ajutor” 2. „adjunct”.
Borjojiog. Văietare. Plângere. Strigare.
118
f. 20r.
B60iko;. Groapă. Gropană. Râpă.
Bopdaţ. Crivăţul. Vântul, /popuiţ./1. „Nord” 2. „crivăţ, vânt de nord”. Bopeivâţ. pâpeioţ. De la criveţu. de la miazănoapte. / „nordic, de nord”. 0opetv6v ţtâpoq. Partea despre crivăţ, despre miazănoapte / „partea de nord”. Bocncotpa. Păşune. koA Pocnciţ xo dcvco. / (al doilea termen) „păşune”. Bocncapuccx;. Păscătoriu.
BotnaKâţ. Păstor şi păscătoriu. xb 7coxţtf|v.
Bomcâţ. Păstoriu. / „cioban, păstor”.
B6cn«o. Pascu. / „a paşte”.
Boctkotojkx;. Locu de păşune. / „(loc de) păşune)”.
Bordcvt. Iarbă de doftorie / 1. „plantă medicinală” 2. „ierburi tămăduitoare”. Botocvov. Buruiană. Iarbă / 1. „plantă medicinală” 2. „ierburi tămăduitoare”. Boxctvi. Ierburi. Doftorii.
Boxavo^oyco fţ Poraviţco. Plivescu în grădină. / „a plivi”.
Borocvotpdtyoţ. Mâncătoriu de ierburi.
Bo'tavffr&nq. Ierbos. Ierburos.
Bcrupâc. Muteaşte. / „muteşte”.
Bonfkx. Bordei. Groapă spre păstrarea rodurilor, legumilor, zarzavatelor. BonpPdypa. Amuţirea. Tăcearea.
BonPaX.îţ(o. Neiscusitu sântu.
BofiPaXoq. Bonpd&t. Bivolu şi nesimţitoriu. Tare de capu. Tâmpu la limbă. / „bivol”.
Bou|3otivG). Amuţescu pe altul. Astupu gura. Făcu fără de glas. / „a reduce la tăcere”.
Bov>P6q. Mutu. / idem.
Bon868epji.a. Boi565eppa. Piiale de bou. BoiSlcnov 56ppa.
BonPotXĂţ. Bivolaru.
Bon5opdtv8pa. |k>iSiopdcv8pa. Obor de boi. de vite.
BoSuxKpAyoq. Junghietoriu de boi, de dobitoace, de vaci.
Bonic^vtpi. Strămurare. Boldu.
Boftţ. Bou. T6 |368i. T6 (îotbi. / (al doilea termen) „bou”.
BouSoPocncoţ. BowcoXoc;. Boariu. Păstor de boi.
BoDKoXefxo. Păzescu boi. Hrănescu.
119
Borbfax. Peceate. /1. „bulă ,pecete, ştampilă, sigiliu” 2. „bulină, pată mică”. BouA£\)Trjţ. Sfeadnicu. / „deputat”.
Bcroteiraicov. Sfatuitoriu. / „(de) parlamentar, al, a, ai, ale parlamentului”. BaoXeurtpi. Casă de sfatu. / Pouîiewtptov „parlament, sediul parlamentului”. Bcw£i(xd. Sfatuiescu.
Bo\)Xe/6opoa. Mă sfatuiescu. / „a se gândi” 2. „ a plănui” 3. „a delibera”. BouA,f|. Sfatu. / „parlament”.
Bcri&coţia. Pecetluire. / „pecetluire, sigilare, plombare, astupare” 2. „capac, dop”.
BouMxopâvoq. Pecetluitu. / idem.
BouMjtfbvG). Pecetluiescu. / 1. „a pecetlui, a sigila, a ştampila” 2. „a pune dop” 3. „a plomba un dinte”.
BouAAorrjpi. Peceatea cea pusă. fycoi tţ (toi&ÂAoc.
BouXoicăpt. Ceară tare cu care pecetluim. / „ceară de sigiliu”.
BouMxoTtfe. Pecetluitoriu.
BouAxd. Mă cufundu. Adâncatu*.
BouXixrpăvoţ. Cufundatu. Datu afund, în adâncu.
Bodv&kl. Aâqxx;. FfjXocpoq. Movilă. Măgură. / „munte mic”.
Bobvopov. Vână de bou. / „gârbaci, bici din vână de bou”.
BouvtâpiKoţ. BouvdbSnc;. De munte. Muntenescu. / (al doilea termen) „muntos”.
Bcrovi. (toovov. Munte. / (al doilea termen) „munte,,.
octo toc (toovdc. Dela munţi. De munte. Munteanu. / „din munţi, de la munte”. Boup8ovdcpt|<;. Cel ce păzeaşte dobitoacele pă munte şi de catâri de măgari. Boup5ovdXi. Grindă. Bârnă.
Bom^oc. Balegă de boi şi de vaci.
Born^ocţ. Butariu. Cel ce face buţi. / {tornado;, „dogar”.
Bo6toi. Bute. / „butoi”.
Bornyxx. Bute.
Bom^dici. Butoiu. To (tocpăXi. sau buticică. Bute mică să zice şi (tocyăvi. pocyevdcKi.
Bomi^co Kal (tout© împingu. Afundu. / (tomdco) „a cufunda, a muia”.
        * Adjectivul şters cu o linie. L-am păstrat pentru că se potriveşte cu seria sinonimică ce urmează în Ierna următoare.
120
Bouri, Kifkraov. Lădiţă.
Botirupov. Untu. / idem.
Botcotia. îl Ea5pi7co<;. ÎI ©rifkx. Mia £7tap%ia xrfe EAMSoţ. Viotia. Euripu. Tiva. un ţinutu al Ţării Greceşti.
BoAi£(D. Ptxvoo xb GKcwzâXi. Aruncu măsura şi cercu adâncul mării. / (primul termen) „a arunca un fir cu plumb”.
Boâxq-Scx; rj oxoivlov £%ov poXiSpi Kpepapivov \xi xb orotov oi vaw£ţ pexpauai to p&0oţ rrjţ BaAZcaoriţ. Funie ce are plumbu spânzuratu cu care corăbierii cearcă adâncul mării.
BopŢco. Bombănescu ca albinele sau făcu ca porumbul şi zbâmâiescu ca albinele.
Bopjîoq. Bombănire. Zbâmâire ca bombănirea porumbilor.
BopPuKiov. Orice gânganie şi muscă ce bombăneşte, precum ţânţarii şi alte aseamenea.
BâpP'bq. To okouXIki bnob yewa to \xzx6fy fjyouv xă kouko6A,ux. Vearmele ce face mătasea, adecă gogoşele. f. 20v.
BopPoKOiTrjQ. Zăcătoriu în noroi, în mocirlă.
Boppoplţco. Aseamănu cu noroiu la gustu sau în miros.
Boppopoq. Noroiu. Mocirlă. împuţiciune. Balegă împuţită. / „noroi urât mirositor”.
Bopfiopi^oov toc £vrepa. Chiorăie maţele.
BopPopuypo;. Chiorăirea maţelor. Turburarea.
Bcp(3opd)5r|(;. Noroios. Mocirlos. împuţitu. Bălegos. / 1. „plin de noroi, noroios” 2. „ticălos”.
Booropoq BpaKiKoţ. Strâmtoarea mării de la Vizantiia adecă de la Ţarigrad./ „Bosforul din Tracia”.
Boaxpuxoq. Părul capului cel împletitu să zice aşa. AâyeTOi Kal rcAorajioţ Kupuoq 5e x&v yuvoaKcov. / „buclă de păr”.
Boravt^co. Plivescu. Scotu din rădăcină buruienile cele reale şi fără folos şi păgubitoare /1. „a culege plante medicinale” 2. „a plivi”.
BouAipoq. Foametea cea mare.
BofaoXtţ. Tţ pooraAxSa. Grăierile cel negru de pe câmpu.
Booropiuoţ. Bouropăvioc;. De untu. / (al doilea termen) „de (din) unt”. t6 p \XExa tou p.
121
Bpajîetov. Dăruiala ce să dă la cei ce făcu vreo vitejie / „premiu” *.
Bpajfcwnţ. Dătătoriu. Dăruitoriu.
BpaPeîov. Să zice darul şi cinstea şi cununa care lua cel ce biruia la podvigu. Bpajîetico. Dau-dăruiescu. / „a premia”.
Bpoc8idc£ei. înserează. / „se înserează”.
BpASu Seară. / idem.
BpaSbvto. Zăbovescu / „a merge agale” 2. „a încetini”.
BpaSbq. Zăbavnicu.
Bpa&ornq. Zăbavă. / ppa&brrixa „încetineală”.
Bpdt^co <payL Fierbu bucate.
Bpaţei. Fearbe. Undează. / „fierbe”.
Bpaiocui. Bp&Ktcau;. Izmeane. / (la sg.) (primul termen) 1. „pantaloni” 2. „izmene” (al doilea termen) „şalvar”.
BpcocKoţiâvoq. Izmenatu. Incălţatu cu izmeane, cu nădragi.
Bpaopoq. Undă /1. „fierbere” 2. „dospire” 3. „furie”.
Bpocpoţ GaXdtoaaţ. Unda mării.
Bpaopăvoţ. Fiertu. / idem.
BpaxioX,ia. Brăţări. Brăţare. / „brăţări”.
Bpaxtoov. Vreju. /1. „braţ” 2. „mână” „braţ (al unui râu etc.).
BpAxvotq. Sitivitoriu. Răguşitoriu. / 1. „coşmar” 2. „motiv de teamă”. Bpaxvui^co. val Ppaxvto. Sitivescu. Răguşăscu. / „a răguşi”.
BpaxVuxou;. Sitivire. Răguşire. Sitiveală. Răguşală.
Bpaxviaopâvoq. Sitivitu. Răguşitu. / „răguşit”.
Bpax'oXcryta. Scurtă vorbă. / „concizie în vorbire”.
Bpax'oZoyoq. Scurtu la vorbă. / „scurt la vorbă, concis în exprimare”. Bpax'oXxryâ. Scurtezu vorba. Vorbescu scurtu. / „a fi scurt la vorbă; a fi concis în exprimare”.
Bpaxtiq. Scurtu. /1. „scund” 2. „puţin; scurt” 3. „concis”.
Bpax1^. Scurtare / ppaxbrnxa „scurtime” 2. „concizie”.
Bpfeppa. Udeală.
BpepţLâvoq. Udu. / „ud, udat”.
Bpăipoţ. Pruncul. T6 veoyv6v / „prunc, copil nou-născut”.
         * Cuvântul-titlu grecesc se repetă peste o lemă iar partea românească are următorul conţinut: Să zice darul şi cinstea şi cununa care lua cei ce biruia la podvigu.
122
Bp6%ojioci. Mă udu. / „a se uda”, gp^a. Ploao. / „plouă”.
BpeX^^P06, Pămătufu. Stropitor. Busuiocu / 1. „stropitoare” 2. „şomoiog, feleştoc”
gp^^co. Udu. / „a uda, a stropi” 2. „a agheznui”.
Bpovxft. Tună. / „tună”.
BpovrtV Tunetu / idem,
Bpoxepoq. Ploios.
Bpoxep^ţ Koopcx;. Vreame ploioasă.
Bpo^. Ploaie. / idem,
Bpdxoţ. Laţu. /1. „laţ,, 2. „capcană pentru păsări” 3. „ochi de plasă”.
Bptiov. <(x6ko<;. Brădiş. Tufari şi tufa. / ppiio „muşchi de pământ”.
Bpoaepoţ. Izvorătoriu.
Bpixju;. Izvor. Fântână. / „izvor”.
Bptixopcct. Răcnescu / „a mungi, a răcni”.
Bpuei. Ppfxo. Izvoreşte. Izvorăscu.
Bp6xel oSovrocţ. Scărşneaşte cu dinţii.
Bpcăpa. SioioSla. Putoare. / Ppopxx „miros urât, putoare”.
Bpcopepoq. Puturos. Pucios. / ppoţiepoţ „urât mirositor, împuţit”.
Bpcopiapivoţ. împuţitu.
Bpcopco. Putu. / Ppopxh„a mirosi urât, a puţi”.
BtjbXaicaq. PdbXa^. Pământu. Brazdă ce scoate plugu.
Bg)Aoko7«S. Taiu pământu, brazdă.
Bcopoq. Capişte. / „altar”*.
Bpa5nvcroq. Greu. Tâmpitu la minte. Greu de capu. / „care înţelege greu”. BpocStivoux. Greutatea. Tâmpirea minţii. Neascuţirea minţii. / „greutate în înţelegere”.
Bpaxt^ux;. Scuitu la viiaţă. / „cu viaţă scurtă”.
Bpaxwpdc^riXoq. Scurtu la gâtu, la ceafa, grumazi.
Bpaxwruvoţ. Cel ce să mulţămeaşte a dormi puţinu. f,21r.
to p pex& toC v.
* Urmează acoladă orizontală care semnalează o interpolare.
123
Bd0i£co. Cufundezu. Aflindu. Şezu. Dau afundu. / 1. „a arunca în prăpastie”
2.  „a cufunda” 3. „a afunda”.
Bu06ţ. Adâncu. Adâncime. / „fund (de mare, ochi etc.), adânc”.
BDpoo5e\j/T£. Tabacu. cel ce tăbăceaşte. dreage. argăşeaşte piei. / „tăbăcar”. Bo5X.i. Plumbu sau plumbari şi glonţu care să întrebuinţează la războiu, la bătaie. Iar mai vârtos pdAi iaste ghiolioa.
-t6r petec'toba.
rccpdcvt. Găvanu. Stal de cămare, de lemnu sau de pământu. ra^oqruXdcKiov. Visteriia sau cutiia bisearicii unde strângu banii. recbSriţ. Pământos. Ţărânos. / „de pământ, ca pământul, pământiu”. r&Axx. Lapte / idem. rccAxxflpeppăvoţ. Hrănitu cu lapte, rccXccKTOipăcpco. Hrănescu cu lapte.
rocXaKtcbSrv;. Lăptos. Kal yocXatepoq. rccXccKtepfi. Lăptoasă. / 1. „cu lapte”
2.  „lăptos”.
r<xXat60pe\)n<;. Hrănire cu lapte.
ro&tîviy Linişte. Săninu. â^eotepta. ebSîa. / „linişte”.
FodrivE'uei 6 oupava;. Să săninează. / „cerul se linişteşte”. rccX,T|v6ţ. Linu. Liniştitu. / „calm, liniştit, netulburat”, raXiotm. Galionu. Corabie mare.
rocXupia. Ciocoiniţie. / ycx^upux „faptul de a flata, măgulire”.
raXupi^co. Ciocoiniţescu.
rocXupiooa. Ciocoaică.
rccXicpoţ. Ciocoi. lyaKvpoţ,. „lingău”.
raţuxâq. De nuntă.
rapfîj. Nuntescu. Mă însor. Făcu curte, reepea. Futu. / „a futa”.
rdpog. Nuntă / 1. „nuntă” 2. „căsătorie, mariaj”.
raţutpâţ. Kal rapPpog. Ginere. Jenele sori meale. /1. „mire” 2. „ginere”.
rapyaAA^CD. Gâdilescu. / „a gâdila”.
rocpyapiopa;. Gâdilitură. gâdileală. gâdilire. / „gâdilare”.
rapyapicţicx;. Kal rapydcpujpa. Gărgăială în gâtu sau în gură când să facă
neştine. / „gargară”.
rapydcpa. Gărgăire. / „gargară”.
124
rotfW^®- Gărgăiescu. Gâlgâiescu. / „a face gargară” „a gâlgâi”.
           Borcanu. Un chipu de oală care să face şi cu doao mănuşi. / 1. „burtă” 2. „stomac” 3. „uter” 4. „burta unei oale”.
Tdcnpa. Ţestu. To Y<»yqpl. rdoxpa să zice şi ceva de pământu. Borti ş-alte. / 1. „burta unei oale,, 2. „ţest” 3. „ ghiveci, glastră”. rarttptţtocpYixx. Lăcomie. / idem.
raaxplţuxpYo;. Lacomu. Neseţios. Multu mâncăcios şi cel ce nu rabdă până ]a vreame ci mănâncă mai nainte. / „lacom”. raaTpiţuxpyâ. Lăcomescu. rAta. Pisică. Mâţă. / „pisică”.
Tâxoc,. dypiOjidTOţ. Pisică sălbatecă. / (primul termen) „motan”. rmrytCo)- Latru. / YotPy^co „a lătra”.
             Lătrător.
raayyw^ţia- Lătrare. / YdPYtcrpa. „lătrat”. ra'OYiatpiKd. Cu lătrare . rocXxxKTOTcoxrjţ. Băutor de lapte. rocXccTia. Galatiia . Ţinutu al Asiei cei mici. rocţiETn. Muiare măritată. Soţie, f. 21v
rcxpâTriQ. Om însuratu. soţie. / „gamet”.
Tot TaţilXia. Darurile nunţii.
rcqxOaoq. koA rcqiiKOQ. Lucru ce să cuvine la nuntă, pranidosă de nuntă raptXxoQ Xopoq.
raţiOKXxwtâ. Fur nunta. Stricu mireasa. Preacurvescu. rapoKAdTCOQ. Fur de nuntă. Preacurvariu.
raţLXifoq. Gârbovu. Ghebos. Cambur. KupSoţ. Ka^Tri&oq. / (primul termen) „cocârjat”.
Fa|i\|/ovD%6Q. Cu unghiile gheboase, întoarse, strâmbe în jos, plecate, încovoiate.
rapYcxp&Dv. 'O aToapuXfiTriţ xou XcapaO. Kal to aicpov Xdpuyycx;.
Limburuş.Omuşor. Gâlca care cade omul să înghită şi marginea grumazului, a gâtlejului./ idem.
TcxaipoXoYCK;. Cel ce vorbeaşte adeasea pentru pântece.
        * Urmează acoladă care marchează o interpolare.
125
raaTpovopiav. Leagea pântecelui. / „gastronomie”. rauAo;. Şiştariu. t6 r pexd tou A.
rSocppâvoţ. Jupuitu. Belitu. / 1.,jupuit” 2. „cojit, descojit”.
rSăpvco Kal ySăpco. Jupoiu. Jupuiescu. Iau piialea. / 1. „a jupui” 2. „a coji, a
descoji”.
rStivco. Despoiu. Golescu. Dezbracu. / „a dezbrăca, a despuia”.
Teqrâpi. fj r&pupcc. Podu. / (ambele) „pod”. to F pexd tod E.
Teidcacro. Fii sănătos. / „salut!”, rstrovaţ. Vecinu / idem. reixovetico. Mă vecinescu. / „a se învecina”, reixovid. Vecinătate. / „cartier”.
răAxxopa. Râs şi înşălăciune. / 1. „râs, râset” 2. „înşelăciune, păcăleală”. reXocanfe. Râzător şi înşălătoriu. / „şarlatan”.
TeXm. Râzu şi înşălu. /1. „a râde” 2. „a înşela, a escroca”.
    otov ăyive. De râs s-au facutu. r^Xoiov. Râs. / y&xo „râs”. reXoOpai. Mă râzu şi mă înşălu. / „a se înşela”, repdxoq. Plinu. / zr/em. reAmCdeprţ;. Făcător de râs. Imprilăstitor.
reXetCTTiKâţ. Râzătoriu. / „vesel, căruia îi place să râdă” 2. „hazliu”, răjirjau; (peyyapurî). 7tavo£Ar|voc;. Luna plină iar plinirea lunii întreagă. reptiapăvoQ. Umplutu. Plinu. / „umplut”.
Tevedc. Neamu sau rudă. / „generaţie”.
reveaXoyla. Numărarea neamului, rânduiala. / „genealogie”.
reveo&oyca. Rânduiescu sau răvăşăscu numele înceaperea şi urmarea
neamului.
râveoiţ. Facerea lumii. / 1. „creaţie, geneză” 2. „producţie” 3. „geneză”.
Făvetov. Barbă. / yâvi „barbă”.
reveidxoq. Bărbos. / yevdxoq idem.
revepocXdcxov. to. yrievepataxT. Stăpânirea ghenăralilor.
revepaXetxo. Portu ghenărălia. Sântu ghenăral.
t6 FevepdtXio. Ghenăralu.
126
f. 22r.
r£voţ. To ăGvoq. Neamul. Fealiul. Limba. Naţia. Seminţia. / (primul termen) ‘neam” (al doilea termen) „naţiune”. revrip£voQ. Născutu. / idem.
râvnjia. Naşterea. Odrasla. /1. „descendent” 2. „produs, creaţie”, râwnatg. Naşterea pruncilor. / yâwrpTi- „naştere”.
TewriTiKoţ. Născătoriu. Făcător. Roditor. / 1. „genital” 2. „genetic”. rewiŢropocq. Născător. Tată. Părinte. / „tată”, rewnipux. Născătoare. Mumă / „generator electric”. revvoOpca. Mă născu / yewtăfiai „a se naşte”, rewco. Născu. / „a naşte”.
repdc^co. fjxoi ripdoKQ). Imbătrânescu / (primul termen) „a îmbătrâni”. Teponcdcpriq. FepaKorpocpog. Curieriu. Hrănitoriu de şoimi. / „crescător de ulii”.
repdcKi. Curuiu şi uliu. / „uliu, şoim”, repavâq. Cocor. / 1. „cocor” 2. „macara”.
repaTSÎov. Ta ynpaxEÎa. Bătrâneaţele. T6 yepaxeîov. TepateiA „bătrâneţe”. Tepvco. Răstorn. Povâmescu. / yăpvco 1. „a suci” 2. „a se întinde” 3. „a opune”.
reporp&pco. FTjpoKopjfi. Hrănescu la bătrâneaţe. / (al doilea termen) „a îngriji bătrâni (mai ales părinţi)”.
Feporpoqxx;. rrpoKopoţ. Hrănitor bătrâneaţelor.
TepovrAia. Moşneanu. Uncheş. / „bătrânel”, răpcovro<;. yăpcov. Bătrânu. / ydpovxoq „bătrân”.
Tepovnaoa. Bătrână. / idem. repovuvoq. Bătrânicios. / „de bătrâneţe”.
Tepog. Sănătos. / 1. „sănătos,, 2. „puternic”.
Teponola. Bătrânia boierilor. Bătrânii ţării / 1. „senat” 2. „comitet de bătrâni”
3.  „oameni bătrâni”.
Fetiopoi. Gustu. / „a gusta”.
Te'Oau;. Gustare / „gust”.
reoojx^ipiiţ. Măsurător de pământu. Măiestru la gheometrie. / „geometru”. reoopeTpta. Gheometriia. Măsurătoarea pământului. Măiestrie filosofească spre a măsura. / „geometrie”. reoopeTpG). Măsor pământul.
127
retjbpyryia. recopia. Arătură / (al doilea termen) „agricultură”, recopyâ. Aru. Lucrezu pământu. / „a cultiva pământul”, recopyucri. Meşteşugul lucrării pământului, arăturii.
Fecopyoţ. Plugariu. / „ţăran”*.
re£voc. Gheena. Munca de veacu. / „Gheena”.
TA yev60Ara. Prăznuire de naştere. / 1. „zi de naştere” 2. „sărbătorirea zilei de naştere”.
rev£0>oov xo. Zioa naşterii în care s-au născutu cineva, prăznuirea aceii zile. revecnApxTiţ. începător neamului. Boiarul neamului cel mai mare. revucc&Q. yevuca. ko0oXiko. De obşte. Pes(te) totu. chiar. / (al doilea termen) „în general”.
revucdg Xdyoţ. Cuvântu de obşte.
Tevucri eopri). Praznicu de obşte. / „sărbătoare generală”, revucal operat. De obşte bune fapte. Cele mai mari / „virtuţi generale”, rewoîoq. Viteazu. Slobodu. De bunu neamu şi curatu al neamului / „viteaz, cutezător; brav”.
retXTTOţ- ovf\- <jtqv. Gustatu. şi gustareţ. ţă. ţ. Cel ce poate să guste. recoTiovia. Lucrarea pământului. / „agronomie”. to T \1£XA toO r\. rfj. Pământu. / idem.
rfiivoQ. Pământescu. / „de pământ” „pământescu”. rriPevtt^G). Defaimezu. în vileag. rTiPăvxiopa. Defăimare. rTiPevxiopivoq. Defaimatu.
Atc5 xî|v yf\v. Dela pământu. / „din pământ”.
Kara yrfc, La pământu. f. 22v.
ruxAâţ. Mare. to ytoAo / „mare”. rt8a. Capră. / idem.
rtvojioa. Mă făcu / „a deveni, a se face”, rtyaţ. Uriaş. / yuyavraţ „uriaş”. riyAvxtoq. Urieşescu. / „gigantic, uriaş”, rtyavratoq. Ca un uriiaş. Mare. / „gigantic, uriaş”.
* Urmează acoladă orizontală care semnalează o interpolare.
128
TuSua. Prânzii. / ytopa 1. „masă” 2. „prânz, amiază”.
ruopati^co. Prânzescu. / yeupaTi^CD „a mânca, a prânzi, a mânca de amiază” .
rXdco'tpa. Olane de flori.
   T petec toO X.
rXdcoî;. „ KouKoupdoa. Bufniţă. / (al doilea termen) „bufniţă, cucuvea”. raXavop&Tty;. Cu ochii albaştri. 'O yXat>K6rr|<; / „(persoană) cu ochi albaştri”.
rXetxpco. Lingu. / „a linge”.
rXrfyopa. Curându. de grab. iute. / ypfiyopa „repede”. rX.f|yopo<;. Iute. Ageru. / ypf|yopoţ „repede, rapid”.
FXriyoparrn;. Iuţime. Grăbire.
rWoXP°S- Alunecos. Vâscos. Unsuros. Kal ixj'uh&qq. Cleios. Lipicios /
1.  „zgârcit” 2. „sărăcăcios”.
rA.îţxd)VCO. Scapu. Mă izbăvescu. / „a scăpa, a se salva”.
FXriTtogoc;. Scăpare. Izbăvire. / „scăpare”.
TÂ/oicâSa. rXoKfţTiţq. Dulceaţă. Kal yXuKO, / „dulceaţă”. rX\>K&vtoov. Anasonu.
rXfnctopa. yXoidapaTa. Dulceţuri. / (al doilea termen) „dulciuri”. rXuKOKOip.oup.ai. Dormu dulce. rXoKoXoyla. Cuvântu, vorbă dulce.
rXuKoXoyoq. Dulce la cuvântu. / yXuKoXoyo 1. „cuvânt dulce” 2. „vorbe de dragoste”.
rXoKopiXta. Vorbă dulce. rXuKopiXulV;. Dulce vorbitor. rXuKâpiţXov. Măru dulce.
rXuKOipayouSffi. Hăulescu dulce. / „a cânta dulce”.
rXuKocptovoq. Cu glas dulce. / „cu glas dulce”.
rXuKbţ. rXuKEÎa. TXuko. Dulce. ce. ce / yXuKoţ- ui- 6 „dulce”.
rXujrxd. Chipurile cele cioplite, şi dăltuite. Idoli. / „sculpturi”.
rXujiTnţ. Cioplitor. Dăltuitor Kal yXunxiKoq. lucru cioplit, idolu. / „sculptor”.
rXtimpa. Daltă.
rXbatpîţpa. Alunecare / yX\kjtpr|pxx „alunecare”. rXrxTxepcx;. Alunecos. / yXiotepoQ „alunecos”.
         Urmează o linie orizontală care semnalează o interpolare.
129
rtoxnpa. Aiunecuş. /1. „loc alunecos” 2. „alunecare”.
rtaxrajpi. Glistiru cu care descuie oamenii cei încuiaţi. Instrumentu
doftorescu. Unealtă doftorească.
rA,ocrxpa). Alunecu. / „a aluneca”.
rX'oox'upâţ- Alunecos.
rA.uox'uporri'ca. Alunecare.
rA/occa. Limbă / idem.
rXaxKHX T^ex>8f|. Limbă şiscavă, peltică.
rAxooodţ. ’ASâXeoxoq. Limbutu. Multu vorbitor. Fliar. / 1. „vorbăreţ”
2.  „obraznic” 3. „bârfitor” (al doilea termen) „flecar”.
rXxixjaoPoXuTţia. Limbă rea.
rXxoaaoPoXoq. Limbutu. Cu limbă rea. rXfOCTOtb&nq.
rtaoacropoAfi). Mă limbuţescu. Răspunzu. Nu-m astupu gura.
rXaxTootpiXiţpa. Sărutare curvească. Muşcare.
rXGXJoaXyla. Dureare de limbă.*
rXdt^ei. Strigă şi întinde aripile.
r^aţi'opâţ. Cel ce îi curge ochii. Lăcrămător şi urduros.
rXo^. rocXxxvoq. Albastru. / (al doilea termen) „albastru deschis”.
rXfiKfropbţ. Adâncu săpatu, dăltuitu. Kod yXc«pup6q Xoyoq. Cuvântu frumos,
cu iscusinţă, cu hazu. /1. „neted” 2. „elegant”.
rtancâOuţux;. 'AraxA6\|roxoq. rA/OKoq. Dulce. Iubitor de sufletu. Cuvios.
rA,\)Ko0upia. <&iXoA)n)xia. Iubire de sufletu.
FA.'OKOpp^a. Rădăcină dulce. / „un fel de plantă”.
rXAxpeîov. To qriXxipi. Dalta şi strugul. Broasca cu care netezeaşte şi cuţitoaia.
rXaxjcnh&nq. Limbutu. t6 r perd toO N.
rvoopăotq. Nălbitor. / yvoKpefx; „înnălbitor”.
rvoKpeîov. Locu de nălbire.
rvoapuctţ. Meşteşugul nălbitului, înălbitorului.
rvdfpco. Nălbescu.
rv60co. Torcu. / „a toarce”.
rvăţux. Tortu. /1. „fir” 2. „caier”.
rvfjaioţ. Curatu. Lămuritu. Născutu curatu. /1. „pur” 2. „autentic”, rvtfbţuy 5oKT|mţ. Socoteală. Păreare. / „părere, opinie”.
130
f. 23r.
pvcojiiKov. Cuvântu de socoteală. / „maximă, aforism, dicton”. rvco^iKoţ. Cuminte. Cu socoteală. / „sentenţial”. rvcofJtoXoy©. Spuiu hotărârea mea, aleagerea. l^top^opai. Mă cunoscu. / „a fi cunoscut”, rvcopî^co. Cunoscu. / „a cunoaşte”.
rvcopijiia. Fvribpa. Cunoştinţă. Preteşug. / (primul termen) „cunoştinţă”, rvdbpipog. Cunoscutu. Prietenu. / „cunoscut, obişnuit”, rvfjbpunq. Cunoştinţă, rvcpptaxfiţ- Cunoscătoriu.
rvaxnq. Cunoştinţă. Cunoaştere. Priceapere. Minte. / yv6ar| 1. „cunoştinţă” 2. „cunoaştere”.
rvoxJTiKocj. Cuminte. înţeleptu. / 1. „gnostic” 2. „de cunoaştere” 3. „rezonabil, cuminte”.
rvaxJTiKd. Cuminte. înţelepţeaşte.
PvdcpocXov. tA KpoidSta. Părul cel scuturatu din lână ce să prinde pe haine sau floci a zice. fwcau 7îpoKi81^co. adunu perii de pe haine.
rvdjpxov. Indreptariu. linie. 6 yvdbpcovoţ / (al doilea termen) 1. „echer, raportor” 2. „regulă, principiu, criteriu, etalon”. to F pexd toO O.
Fayy^t. Napu. / ycryyuXi „nap”.
roYY^co. Gemu. Tânjăscu. / „a geme, a supina” 2. „a se plânge”. roTyoojxoq. Geamere. Tânjire. / 1. „geamăt” 2. „murmur (de nemulţumire)”. rayyuaTrjq. Tânjitoriu.
TopApi. Măgariu şi iau povară, încărcătură*. / „măgar (-iţă)”.
Tovatl^co. îngenunchiu / „a îngenunchia”. rovAxtopxx. îngenunchiiare. / „îngenunchiere”.
Fovaxiopivoţ. Ingenunchiatu. / „îngenunchiat”.
Fovcctov. Genunche. To yovi). / yovocto. genunche.
Foveîţ. Părinţi / /dem.
TovoicXiota. Plecarea genunchelui, ropyd. Curându. de grab.
        * Posibilă confuzie între măgariu şi un verb reflexiv(eventual mă car) de vreme ce seria sinonimică începută cu un substantiv continuă cu un verb.
131
raopyide£<B Kod x&dXxMjn. Făcu huietu, strigare şi ocărăscu cu glas mare, cu zgomotu.
rooyiaojKX. XouXuxap.a. Huietu. Strigare. Chiotu. roo81. Piuliţă. / idem. roo8ox£pi. Pisălug.
ToOXoţ. Negu. Negel.
To6X.i. Gingiaie. ro6A,ux. gingei.
To6va. Blană. Piiale. / „blană”. rouvu4£a). Imblănescu. Impielescu.
Fcnjpva. ratipva Să zice albia tră unde strângu apă sau albia fântânilor unde să strânge apa. Jgheabu care să zice prosteaşte. Sau prosteaşte hazna. roupoov&Ki. Purcelu. / „purcel, purceluş”. roupobvi. Porcu / idem.
roupouvoatauAxx;. Obor de porci. Cocină. Purcăreaţă. roopoDVlauKa. Porceaşte. roupooţutaXov. Retezu. Retevei.
rorixetxo. împrilăstescu. Vrăjăscu. înşălu cu vrăj. / „a fermeca, a vrăji”. r6t£. împrilăs (sic) / „seducător”.
rovtpoq. EtficapJKx;. Kapraxpopoq. Roditor. / (toţi trei termenii) „rodnic, roditor”.
rovâppoia. înfrântură. Sculamentu. Patimă de curgerea seminţii omului. /
„gonoree”.
x6 T p£TOt ton p.
Tpata. Mătuşă. Babă./ ypui „(femeie) bătrână, babă”.
rp&ppa. Slovă. Carte. Scriptură. Scrisoare. /1. „literă” 2. „scurisoare”.
rpappxxxeiix;. Cărturar. / „secretar”.
rpapţiaTUd). Gramatica. Meşteşugul cărţii. / „gramatică”.
rpappaxucâq. Grămăticu. Scritoriu. Logofatu.
rpctpţiauopăvoţ Cărturariu. învăţatu carte.
rpapţiăvoţ. Scris. / idem.
rpappa'Kxpopoq. rpap.ţuxTOKOţiiCTTţji;. Aducător, purtătoriu de cărţi, de scrisori.
rpax^ouvi^co. Zgâriu. / „a zgâria”. rpat^abvuTţux. Zgârietură. / idem. rpcwpfj. Scriptură. / „scris”.
132
rpcopetov. to kovt6A,i. Condeiul. / (primul termen) „birou” (al doilea) 99 condei”.
rpcxcpo^t)pd(pi. Briceag de condeaie. rpâuqxo. Scriu. / „a scrie”.
rpn&. Mătuşă. Moaşă. Babă. / ypid „(femeie) bătrână, babă”.
rpbOoţ. rpoetd. Pumnu. / idem.
rpoGi^co. Pumnescu. Dau cu pumnul.
p£ rpoOioîq. Cu pumnii.
rpoOtCTTnq. Pumnitoriu.
rpo0OKO7cr|jia. Bătaie cu pumni. Goldire.
rpoGoKorcco. Bătu. cu pumnii. Goldescu.
f. 23v.
rpoiK©. Simţu. rpoiKTţcnţ. Simţire.
rpoivux. Kaxncpewx. Mâhnire. întristare. Posomorâre.
Tpoividao. Mă întristezu. Stau mâhnitu. / yKpivtd^co 1. „a bombăni” 2. „a protesta”, rptiroţ. Năvodu.*
rpcxppaxoicucpcov. Nevoiaş şi de nimicu grămăticu. rp<5n|n|iov. Scrisoare, rându. / ypdcpipo „scris”, rprr/opco. Priveghezu.
rpnxei 6 xoîpoq. Guiţează porcu. Kal               t6 auro / (al doilea termen)
„guiţă”.
to r jxexd toO v.
rtxxAivtov. De sticlă / yu&kivoq. „de (din) sticlă”.
Poalei. Luceaşte ca sticla. roxxXt Sticlă / idem.
n)pv6£co. învăţu. Pedepsescu. Obicinuiescu. / „a antrena”.
Popvoola. Nevoinţă. Pedepsire. învăţătură, r^pvaopivoţ. Invăţatu. Pedepsitu. Nevoitu. / „antrenat”. rDpvcxaxriq. învăţătoriu. Pedepsitoriu. / „profesor de educaţie fizică”. rnpvcmoSoq. SwtotoyKx;. Cu picioarele goale. Desculţu. / (al doilea termen) „desculţ”.
Tv\iv6ţ. Golu. / „în pielea goală, golaş”.
PopvoTTiţ. Despuiare. / ynpvoniTa 1. „goliciune, nuditate” 2. „lipsă”.
133
r^voK&poctax;. Cu capu golu. rupv6rr|ţ a0Axa. Goliciune ticăloasă.
r'Uj.ivdbvco. Golescu. Despoiu. / 1. „a dezgoli, a dezbrăca” 2. „a devasta, a pustii”.
Fovocuca. Muiare. / „femeie”. ruvoaKâvaq. Casă de muieri. ruvaiK^piov. Muieruşă. rDvaiKCoSeţ. Muierescu. muieru.
FovoaKdb&rjţ. FovcaKoqnXoţ. Muierareş. iubitor de muieri.
Popeurtfe. Căutătoriu sau cerşitoriu.
Tvpei&G). Cautu. ceru. / 1. „a căuta” 2. „a pretinde, a cere” 3. „a cerşi”. ruptî^G). întorcu. învârtescu. Invârtejescu. / 1. „a (se) învârti” 2. „a (se) întoarce”.
Popi^co oAoyopa f] yupou ylipcro. Mă în vârtej ăscu sau mă întorcu împrejur. De jur împrejur. / „a se învârti de jur împrejur”.
R)pop(yxtapja. Jocu. Danţu.
Puplî/o tt|V yvd>pr[v. Schimbu gândul.
Pupii;© OTtto©. Mă întorcu înapoi, ruptojicx;. ytipunx;. întoarcere. / „întoarcere”.
TvponoSăxcx;. Cu poalele lungi.
PuporcoSi. Poale / idem.
Pupiţ Tob Tpo%cro. Obadu roatei.
rbpog. Ocolul. împrejurul. / 1. „ocol, înconjur” 2. „a cere, perimetru”
3.  „plimbare” 4. „tur” 5.”bordură” 6. „rotaţie” 7. „turneu”.
PD\|/6XA(oţ) fţ KO\(/âX,T|. Uleiul de stupu. / (al doilea termen) „stup de albine”. P&\|fOQ. Ipsosul. Varu cemutu. / „ipsos, ghips”. ru\|/(i)V©. Ipsosescu. / „a pune în ghips, a ghipsa”. ruţivdeortov. Şcoală. / „gimnaziu; liceu”.
Tuvaudi;©. Făcu lucru muierescu.
ruvcaKopocvia. Turbarea asupra muierilor. Dragostea muierească. Amor de muieri.
Pupfixopoc;. Kt)K>ioei5co<; KBKOjijxăvoq. Rătunjitu. Tăiatu rătundu.
TO F p£îdc tou ©.
r©vapdcKi. Unghişor. Colţişor.
r©vtâc. Unghiu. Colţu. / 1. „colţ, ungher” 2. „unghi”.
134
rcovuxîq xoO qijxaxioD. Unghiurile ochiului.
rcDVubSriQ. Unghiuros. /1. „colţuros” 2. „în formă de unghi”.
t6 A ţieij6l tou A.
Acx^tp. Davir. Se chiema evreiaşte sfintele sfintelor.
AapiS. David împăratul.
Aa8i Zadă. Lemnu de ce arde în chipul candelii sau lumânării.
AaîfLOvaţ. Demonu. începătoriul răotăţii. întunecatul duhu. / „demon”. Aaipovtopăvoq. îndrăcitu.
AocipxmoEToa. Să îndrăceşte.
AayK&vco. Muşcu. / SayKdbvco „a muşca”.
AayKocvuxpiKov. Muşcătoriu.
AayicaaTrjq. Muşcătoriu.
AayKOCfiăvoţ. Muşcatu. Mursecaţii. / SayKCopâvoţ „muşcat”.
AaKptico. Lăcrimezu. Kal 8aKpl£a> / SaKploo) „a lăcrima”, f. 24r.
Adicpuov. Lacrămă. / 8&Kpi. „lacrimă”.
A&KpuaiQ. Lăcrămare.
AAktoXov. Deagetu. / &5cktoXo. „deget”, dvdxeip. Deagetul cel mare. pfeyocţ.
6 ^ixavoq. Deagetul al doilea. Arătătorul care să zice şi SeiKxiKoq.
6 păaoq. Deagetul cel din mijlocu.
6 raxpcxpeaoQ. Deagetul de lângă cel de mijloc.
6 nelxnc;. o liiKpoq. Deagetul cel micu.
AaKTOXfţBpa. Năpârstocu. Degetariu. / 5oc^TO^T|0pa „degetar”.
AaKTuXISiov. Inelu / 5axxoXl5i „inel”.
AaKToXoSelxva). Arătu cu degetul.
Aocţi&taa. Biruiescu. Supunu. Potolescu. /I. „a sugera, a domestici, a îmblânzi” 2. „a stăpâni”.
Aoqidta. Junince. /1. „viţel” 2. „om greu de cap”.
AapdcncTiva. Prune, perje. / „prune”.
Aapxxcncnvtd. Prunu. / idem.
Aavet^opoa. Mă împrumutezu. Iau îndator. 1. „a fi împrumutat” 2. „a-şi însuşi”.
Aaveucd. Imprumutu.
135
AoveI^o). împrumutezu. / „a împrumuta”.
A&veiov. împrumutul, datori ia, / 8&veio „împrumut”.
AAveiotq. împrumutare. A&vciopa. Aaveiopoţ.
AaveujTrţQ. împrumutătoriu. / „creditor”.
Aocveuroxdpn. Aovbujukov ypocppAxiov. / Carte sau zapis pentru împrumutare.
Aaveiopivoq. împrumutatu. / „împrumutat”.
AoapvoAxxSov. Untu de neftu.
Aappăvoq. Bătutu. / idem,
Aapjxoq. Bătaie. / „bătaie, ciomăgeală”.
AAprnq. Bătătoriu. /1. „cel care bate” 2. „bătător”.
Adera;. Pădure. / idem.
AocoHpoq. Păduros.
AocnccxAxn)păvoţ. învăţatu. Nepedepsitu.
AocaK(xXetX)p.ca. Mă învăţu. Mă pedepsescu.
AaoidXD. îndesăscu.
Aaoiiq. Des.
Aocot&ttiq. Desime, desiş.
AauAoţ. Tăciune. t6 SodAI / „tăciune”.
Adapvrj. Dafmu. / „dafin”, „laur”.
AoKpvocrxBcpdcvi. Cunună de dafin.
Adcpvtvoq. De dafmu.*
Aa81ov. 26?tov             dvopiov. Zadă. / „surcea care serveşte la aprins
focul”.
AapdXoa oi nAproKEţ. Junei. Boi tineri.
Aaolitpixoţ. AoKTuGpt^. Des la păr. Flocos. to A pexd toO e.
AetKTiKoţ. Arătătoriu. /1. „demonstrativ” 2. „indicator”.
AetXux. Frică. Teamere. / 1. „timiditate, sfială,, 2. „laşitate”.
AetAxvov. Vreamea de către seară. înaintea cinei şi merindea. Cheltuiala drumului / 1. „chindie” 2. „timpul către seară”.
AeiAoq. Fricos / „sfios, timid”.
Ad^u;. Arătare. Arătătură.
AeiTuvoţ. Cină. /
136
        Cinezu. / „a cina”.
^EioiSoapovla. Sfială sau frică de Dumnezeu, pentru lucru ce nu iaste a să teame neştine, uneori să zice AeimSaipovlaq şi credinţa, eresul. / „superstiţie”.
A£tat5odpxov. Sfialnicu. Cuveasnicu. Fricos fără treabă. / 8eioi8al)xovaq
„superstiţios”.
ti&yyco. Ar atu. / „a arăta”.
AdKxriQ. Arătătoriu. / „arătător, indicator”.
A^rjou;. Rugăciune. Cearere. / Sărjcrrj 1. „rugăciune” 2. „rugăminte, implorare”.
Aâopoa. Rogu sau mă rogu. /1. „a se ruga” 2. „a implora” 3. „a avea nevoie”. A£k<x. Zeace. / „zece”.
AeK&Xoyoq. Ceale zece porunci din Leagea veache. / „decalog”.
AekoViki. Toiagu. / „cârjă, toiag”.
Aekocţ. SeKocpui. Zecime / (al doilea termen) „(aproximativ/ vreo) zece”.
A£koc %iXui5eq. Zeace mii. / „zece mii”.
AEKOCpxloc. Căpetenie peste zeace. Căpetenie de zeace.
AăKop%oq. Mai mare peste zeace.
AEKaTui. Zeciuială. Dijmă.
AEicori^G). Zeciuiescu. Dijmuiescu /1. „a dijmui” 2. „a face cuiva o pagubă mare”.
AEKaxtaxnq. Dijmariu. Zeciuitor. / „persoană care adună dijma”.
AâKaxoq. Al zeacelea. / „al zecelea”.
Aektikoq. Primitoriu / „receptor”.
AEKAxpovoq. De zeace ani. / „de zece ani”.
AEK^jipux;. Dechembrie. Luna. / „decembrie”.
AâXcpivocţ. Delfinu. Fiiară de mare. / „delfin”.
AepAxi. Sarcină. Znopu. Mănuşă. / „snop”.
AejjxxxI^co. Znopescu. / „a împacheta”.
AepxxxoXoyoc;. Znopitoriu. Aducătoriu de znop.
Abji6voq. Legatu. / zdew.
A£ppoc. 5eqi6ţ. Legătură. Nodu. / 8£fioc „pachet” Seopoq. „legătură”.
Aâoiţ. 8£mpov. Legătură. Strânsoare. Ateipov PiP^tcov / 8ăor|. „legare” Săcnpo. „legare” „legătură (de cărţi)”.
Aâvco. Legu / „a lega”.
137
AâvSpov. Copacu / 8£vrpo „copac, pom”, f. 24v.
A£v8pa. Copaci. şi pomi.
AevSpocpmEOXD. Sădescu pomi. Sădescu copaci.
Aev5poK07cd5. Curăţu copacii sau pomii. Taiu.
AevBpdbSrtţ zoTtoq. Locu păduros. Locu de copaci, de pomi.
AevSpoAayoq. Săditor de pomi, de copaci.
AevSpcovaţ. Copăcelu. Pometu.
A£v pi Kocpxei. Aăv pi pitei. ’ASixxtpopco. Nu-m pasă. Nu voiu să ştiu. Nu-m iau grijă. Nu greşăscu. N-am amestecu.
Aiv pi T\)%atvei. Nu mi să cade. / „nu mi se întâmplă”.
Mv emTD%oavco. Nu nemerescu. / „nu reuşesc”.
Ae^idt. De-a dreapta.
Aefyjoq. Destoinicu. / 1. „de dreapta, 2. „drept”.
Ae^ioţ xopoţ. Strane de-a dreapta. / „dans de (pe) dreapta”.
AE^tribvoo. Se^iotipm. Priimescu / 8â%op,oa „a primi”.
Ae^iofyiai xov (pitev. Priimescu pre priiaten.
Ae^uooLQ. Priinţă. priiminţă. / „recepţie”.
Aeppxxiivux;. De piiale. / SeppdcuvoQ „de (din) piele”.
Aeppdxi. Burdufii. foaie.
Aeppaix&vco. Pielescu. îmbracu cu piele.
Aâpvopoci. Mă bătu. / „a se jeli”.
A6pvcD. Bătu / „a bate”.*
Aeivaxo Kal 6 Setvaţ. Cutare / 8ri,va „cutare”.
Aeivo7ca0®. Rău şi greu pătimescu. / „a suferi”. to 8 pexd toO t|.
Ar|tet8ri. Adecă. / „adică”.
ATip.aycoy6q. Povăţuitor norodului / „demagog”.
Afjpr|Tpa. Dimitra. Dumnezeoa pământului şi pământu. / „Demeter”.
Afipooq. Armaşu. Gâde, / „gâde”.
AîipoKpatla. Adecă stăpânirea norodului. Acesta să zice stăpânire de obşte, stăpânire de norodu. Cade-să a şti că trei fealuri de stăpâniri sântu în lume. Baoiteia împărăţia iaste unde singur stăpânitor împăratu. ’ApiaTOKpaxia unde sântu stăpânire de cei aleşi şi AT|p,OKpatta adică stăpânire norodului aceste să zice stăpânire de obşte. împărăţia iar unde iaste un singur stăpânitor
138
împăratu. ’ApiaxoKpaTux unde sântu boiari aleşi sau mai puţini şi toţi ascultă de dânşii; şi totu să făcu după voia lor şi ArpoKpaua unde stăpânescu toţi şi toate lucrurile să făcu după sfatu tuturor şi în voia tuturor. / „democraţie”. ATţfioaietxo. Scoţ la iveală, vederea a totu norodul. / „a publica”. Aripocneboţiai. Mă scotu la iveală. Dau la iveală, mă păblicuiescu. / „a fi publicat”.
AryiocTioţ. De obşte. Al norodului. Al obştei / „public”.
Arjpiyopla. Vorbă, cuvântare către norodu. Vorbă către obşte. / „discurs public”.
ATipioupyoţ. A toate facătoriu. / „creator”.
AîlpoPopoq. Mâncătoriu şi pânditor de binele poporului.
AîipoKaTdpaxoq. Blestematu de norodu. t6 8 p£TO tou i.
Aia. Pentru.
Auxp<i£cD. Cetescu şi trecu / „a citi”.
AiofkiAAfl). Pârăscu. / „a calomnia”.
Aiâfkxou;. Treacere. / SiApocon „trecere”.
Auxpodvco. Trecu. / „a trece”.
Ai&Paajia. Cetire. / „citire, citit, învăţat”.
AuxPoaxnq. Cetitoriu.
AioPArriq. Trecător. Călător / „trecător”.
AiapoXfi. Pâră. Sicofantia. Năpeste. Năpastă / „calomnie”.
Ai&Potax;. Diiavolu. Dracu. Pârâşu. Pârişu sau luminatu / „diavol, drac”. Atayouţitţa). Pradu. Jăfuiescu / „a jefui, a prăda”.
AuxyaupujxriQ. Prădător. Jăfuitor / „Jefuitor”.
Aiayoupiapa. Pradă. Jafu. / „Jefuire, prădare”.
Aid8oxoQ. Priimitor de stăpânire sau de moştenire după rânduială/ „moştenitor”.
AiaSoxfV Priimire de stăpânire sau de moştenire. / „succesiune”.
AiaSox^l tou yevcroQ. Moştenirea neamului după rânduiala naşterii. f.-25r.
Xcoptţ SidSoxov. Fără de diadohu, moştenitor după rânduială.
Ai&Beaiţ. Rânduială, Aşăzământu. Stare. Aşăzare. / „dispoziţie”.
AiaBerriţ. Rânduitor. Tocmitoriu. / „testator, cel care lasă un testament”.
139
AuxBăm Rânduiescu. Tocmescu. Puiu la rânduială. Aşăzu. / l. „a pune în ordine” 2. „a folosi” 3. „a lăsa prin testament”.
Aux8fţicr|. Diată. Aşăzământu. Tocmire. / „testament”.
Aiodpeoiţ. Despărţire / 1. „împărţire, diviziune 2. dezbinare, disensiune 3. mat. împărţire.
AtaipeTfjg. Despărţitoriu. / (mat.) „împărţitorul”.
AuxipeTOQ. Despărţitu Kal Snpruxâvoţ. to auro / „divizibil”.
Aixxipâ. Desparţu. Despărţescu. / „a diviza”.
AiociTa. Rânduială. Cumpătare, şi socoteală / 1. „regim de slăbire, dietă” 2. „mâncare uşoară”.
Auxko7CXQ). Rupu. încetezu. / „a întrerupe”.
Suxkovgî). Slujăscu. Liturghisescu. / „a servi, a sluji”.
AiAicovoţ. Diiaconu / „diacon”.
Auxvovto. Calicescu. Cerşăscu.
Atoncovdpriţ. Calicu. Cerşător.
AuxKovdqpiaaa. Calică. Cerşătoare.
AuxKplvopoi. Mă osebescu. sau mă socotescu. chibzuiescu. / „a se distinge”. AuxKpvuiKbţ avOpomoţ. Om cu socoteală. Chibzuitor. Iscusitu. Sebuitoriu. / 1. „om distins.” 2. „om care judecă penetrant”.
Ai&Kpuju;. Osebire. Socoteală. Sebuire. Chibzuire. Iscus. / „distingere distincţie”.
AuxtaxAâ). Strigu în vileag. Spuiu. Vestescu. Propoveduiescu. /I. „a anunţa cu voce tare” 2. „a face reclamă” 3. „a preda”.
AuxAxx^TiTnq. Pristavu. Crainicu. / „crainic”.
Aia?t£KTriQ. Alegătoriu.
AuxXâyojiai. Mă alegu de altul. Mă alegu de cuvântu. Mă pricescu. / „a discuta, a sta de vorbă” „a fi ales”.
Aiateypâvoţ. Alesu. / /dbm.
AiaAiyco. Alegu. / „a alege”.
Ai&ta^iţ. Aleagere sau pricire în cuvântu. Desputaţie / 8uiX£^T| „conferinţă publică”.
AiccXeKTtKoq. Pricitoriu în cuvântu. /I. „dialectal” 2. „locvace” 3. „dialectic”. AuxAektlkti. Meşteşugu pricirii în cuvântu.
AiaXflyt^opoa. Mă socotescu. Mă bătu cu gândul. / „a gândi”.
Aia^oyiatg. Gândire. Socotire.
140
AuxXoyumKâş. Gânditoriu.
Au&Xoya;. întrebăciune. întrebare, şi răspundere la întrebare, / „dialog, discuţie”.
AuiX.'oau;. Dezlegare. / 1. „descompunere, dezagregare, desfacere” 2. „lichidare” 3. „diatiză”.
Aux^wnq. Dezlegătoriu. / 8uxM>rr|q „dizolvant”.
AiotX.’ba). Dezlegu. / „a descompune, a dezagrega, a desface, a lichida”. Aiajjdtvti. Diamantu. / „diamant”.
Auxpdtvnvoţ. De diamantu / Suxţumdvioţ „de diamant”.
Aiapapdc^co. împarţu.
AtOapdpaau;. împărţire.
AuxpEipaqxâvoq. împărţitu.
AuxjieipcKTTtţţ. împărţitoriu.
Aiapeipaapoq. împărţeală.
Auxpopcptbvco. Chipuiescu. /1. „a da formă, a forma” 2. „a educa, a forma”. Auxpopcpcocu;. Chipuire. /1. „fonnare” 2. „fasonare”.
Atanăpaau;. Treacere.
AuxnepacraKOQ. Trecătoriu. întrecătoare.
Aiocmpco. Trecu. Răzbătu. Pătrunzu. / 1. „a trece dintr-o parte în alta” 2. „a pătrunde”.
AuxotcpAI^co. Puiu peadecă cu picior. Inşălu şi păşăscu. / 1. „a păşi peste ceva”
2.  „a sări peste ceva”.
AuxcnceX.ujţi£vo<;. Impiedecatu. Inşălatu cu peadeca.
Auxok£Â.ut)i6c;. împiedicare. Inşălare cu piedica sau păşitură. / 1. „pas” 2. „distanţa între picioare” 3. „săritură”.
AuxcTKOpTri^O). Răsipescu. / 1. „a împrăştia în toate părţile” 2. „a face risipă mare, a cheltui exagerat”.
SuKTKOpTttopăvoţ. Răsipitu. [„împrăştiat în toate părţile”].
AuxcncopramTiţ. Răsipitoriu.
At&oxrpa. Depărtare. Măsură. / „distanţă”.
AtaoTriţiauKoţ. Largu. Latu. Depărtatu.
Auwrcp&pcD. Răzvrătescu. Răstomu. / „a deforma, a denatura”.
Aieaxpappivoq. Răzvrătitu. îndărătnicu. Schimbare a vrunui lucru. / „deformat, denaturat”.
141
Auxaipcxpri- Răzvrătire. Prăpădire. Peire. Pierdere. Stricare. 8rcep Kal 8uxaTp6\|n,|iov A^yexai. / 1. „deformare, denaturare” 2. „perversiune sexuală”. Aidra^u;. Rânduială. / „ordin, dispoziţie”.
AixxTaKTTjţ. Rânduitoriu.
AuxtAchtcd. Rânduiescu. Poruncescu. / Siaxd^G) 1. „a da dispoziţie, a da un ordin” 2. „a pune ordine” 3. „a sfătui, a îndruma”.
Ataxexaypăvoţ. Rânduitu. pusu în rânduială. aşăzatu.
AiaTr|pT]Tfiţ. Păzitoriu.
Aux'npqoiţ. Păzire. / „păstrare, menţinere”.
AtoaTipcD. Păzescu / „a păstra, a menţine”.
Auxil. Pentru ce.
Aid x6 07C0Î0V. Pentru care.
AtaxrpoOţLai. Mă păzescu. / „a se menţine”.
AicxTpij3f|. Petreacere / 1. „şedere (într-un anumit loc)” 2. „ocupaţie”
3.  „studiu, dizertaţie, teză de doctorat”.
Aiaxpiţko. Petrecu.
Aid to6to. Pentru aceasta.
Atacpavfjq. Luminos. Limpede. Privederos. SioapavxiKoţ. / „transparent” 2. „diafan”.
Auxqxxvorrjxa. Limpeziş. Priveadere / „transparenţă” „limpezime”.
AixxcpăyYet. Să priveade. Luminează de ciia parte. / „se păzeşte”. AtmpevTEOTnţ. Purtătoriu.
AimpevretXD. Părtinescu. / 1. „a conduce” 2. „a se apăra”.
Aimpăvreaxju;. Părtinire.
Auxcpriţtl^ci). Vestescu. / „a face reclamă”.
AuxqnţţuaTnQ. Vestitoriu. / „persoană care face reclamă”.
AioMpTjţiiqx^voQ. Vestitu. / idem.
AioKpăpco. Mă osăbescu. Am osebire. / 1. „a se deosebi” 2. „a se remarca”. Aioapopd. Osebire. Despărţire / „diferenţă, deosebire”.
Aidcpopoţ. Osebitu. într-altu chipu, altu fealu. Cu deosebire. / „diferit, altfel”. Atdcpopa Aoyux. Fealuri de cuvinte, adecă multe fealuri. / „diverse cuvinte”, f. 25v.
Auxtpopo). Dobândescu.
Auxtpopewnţ. Dobânditoriu. cămătaru.
Aidcpopov. Dobândă, camătă.
142
Ata%(upt£co. Osibescu. / „a despărţi” 2. „a distrige” 3. „a îndepărta”. Auxx^cnQ- Osebire.
Atxxxcopioţiâvoţ. Osebitu. /1. „despărţit” 2. „distinct” 3. „îndepărtat”. AiyXjCoaaoţ. Cu doao limbi. / „bilingv”.
AtSaKTnq. învăţătoriu.
AiSooko&eîov. Şcoală. / Sibocorcateto „seminar pedagogic” 2. „cursuri de perfecţionare a personalului didactic”.
At5acTKaA,la. învăţătură. / 1. „predare (învăţământ)” 2. „spectacol de teatru”. AtS&TKO&OQ. Dascalu. învăţătoriu. Pedepsitoriu. / „învăţător, dascăl; profesor”.
AtSaaKO&iKoţ. Dăscălescu. / „de învăţător, profesoral”.
AiSAokg). învăţu. Făcu cazanie. / „a preda (o lecţie etc.)”.
At5a%f|. Cazanie. / 1. „predare” 2. „învăţătură regligioasă, didahie, predică”. AiSuţia. Geameni / „gemeni”.
At5co. Dau. / „a da”.
Al5co elSnotv. Dau veaste.
AiSco to7cov. Dau locu.
AiSco xd xpeux^opEva. Dau ceale trebuincioase.
Avnyrma. SilŢyTiau;. Povestire. / „povestire”.
AiTYyriTriQ. Povestitoriu. / „povestitor”.
Airfyobpm. Povestescu. / „a povesti, a relata”.
AikA^ojioci. Mă judecu. / „a se judeca”.
AiKCXGTnţ. Judecătoriu. / Judecător”.
AiKcxiOKpiata. Judecată dreaptă. / Judecată dreaptă”.
AiKoooXoyoţ. îndreptătorii!. Judecător. Făcător de dreptate (?).
AiKaioXoyla. Vorbă, cuvântu de îndreptare / Justificare”.
Aimux;. Dreptu. / „drept, just”.
AiKoaocrbvri. Dreptate. / „dreptate,, 2. Justiţie”.
AiKatdbvoţioa. Mă îndreptezu. / „a-şi găsi dreptatea” 2. „a fi îndreptăţit”. Aucaufovco. îndreptezu. / „a da dreptate” 2. „a face dreptate”.
AucaviKOţ. Isteţu la judecată / „de proces, de tribunal”.
AiKaaTrpiov. Masă de judecată. / „tribunal”.
Aucăpaxoq. Cu doao coame.
AiK&paXoţ. Cu doao capete. / „cu două capete”.
143
Aiktdov. Sacu de peaşte sau plasă / Siktdo 1. „plasă” 2. „reţea”.
AiXrjjjjia. Cuvânta care să înţeleage în doao fealuri şi socotinţă de doao puneri înainte din care oricare vei mărturisi rămâi biruitor. / „dilemă”. AicopGdbvco. Indreptezu. / „a corecta, a îndrepta”.
AiopBcootţ. îndreptare. / 8top0axxr| „corectare, îndreptare”.
AiopOamg. îndreptător iu. / „corector”.
Aiopt^co. Hotărăscu. Rânduiescu. / 1. „a da un ordin” 2. „a numi într-o funcţie” 3. „a aşeza”.
Aiopioţiâvoţ. Hotărâtu. rânduitu. / 1. „numit” „aşezat (într-un loc). Aiopiouâvoţ Katpoţ. Vreame rânduită, hotărâtă. Sorocu. 50ev Stopurtq Kal Aioptcpoţ. Sorocu.
Auxti. Căci.
AucXA. îndoitu. / „dublu”.
AucAaatdc£a>. îndoiescu. / „a dubla”.
Ai7C>x)ecnao]ij6(;. îndoială. înmulţire. /1. „dublare” 2. mat. „înmulţire”.
Avjzka. Culcatu cu faţa în jos. / „alături”.
Ai7cXopivoţ. îndoitu. /1. „împăturit” 2. „dublat”.
AmAoţ. îndoitu. în doo fealuri. / „dublu”.
AurAobq xfj cpbcr]. îndoitu în fire, cu firea.
AlnAjOjia Kal SurAxbpaTa. Să zicu cărţile împărăteşti şi hrisoavele, toc *<pepfi<5cvia Kal toc xpuaoPouAa. /(ultimii termeni) „firmanele şi hrisoavele”. AuiA^oţia. îndoială. învăleală. Plicu. T6 toxk£u / „diplomă”.
AuiAriovcG. îndoiescu. Făcu în doao. / „a îndoi”.
Alroprov. Cu doao porţi. / Sutopro „cu două uşi”.
AurpootDKOţ, Cu doao feaţe. / „ipocrit, făţarnic, cu două feţe”.
AigoAkki. Disagi.
AIokoq, Discosul. Taleru şi rotocol şi cutiie de milostenie. / 1. „discu, placă” 2. „tavă” 3. „discos” 4 „cutia milelor”.
AujKdcpiov. Discosul, / 8taK<4pto „vas pentru anafură” .
Atcnt£vaa.
Aurid^ca. Mă îndoiescu cu gândul. / „a ezita”.
AuJToyiioţ. îndoiala cu gândul. / „ezitare”. * **
         * Urmează asterisc care semnalează o interpolare.
         **
            Urmează asterisc care semnalează o interpolare.
144
AIcjto^oq, Cu doao ascuţişuri / 1. „ca două guri” 2. „cu două ieşiri” 3. „cu două tăişuri”.
Atcrtporcov. Răspântie.
Ai%&Â/n Furcă de fânu. / SixdAxx 1. „orice obiect cu două picioare” 2. „furcă cu doi dinţi”.
Al%£ip°ţ> Cel ce cu amândoao mâini să slujaşte. / „cu două braţe / două mânere”.
Alxpovoq, De doi ani, / „de doi ani”.
Al%©ţ ^gwţv. Fără viiaţă. [„fără viaţă”].
Atxţ/oc. Seate / „sete”.
Ai\|raap£vocr Setos. însetatu. / „însetat”.
Ai>|/â). Setezu. îmi iaste seate. / „a fi sete”.
Amyypivoţ. Izgonitu. / „izgonit, alunga, dat afară”.
AuaypoQ Izgonire, gonire. / „izgonire, alungare, dare afară”.
AufrKopoa Kod Std&xvopoa. Mă izgonescu. mă gonescu / (al doilea termen) „a fi izgonit/ alungat/ dat afară”.
AtdbKco Kod Sufrxvco. Izgonescu. gonescu. / (al doilea termen) „a izgoni/ alunga / da afară”.
Atcopta. Sorocu.*
AtaPePaubvco. Adeverezu. întărescu. iscălescu. / 1. „a confirma” 2. „a asigura pe cineva de ceva”.
AuxJ}Itt£. Kopraiaov. to. Parghel. ţircular. capră. / SiaJ^Tr^ 1. „compas” 2. „diabet”.
Aux5ă%opoa. Priimescu dregătoriea cuivaş ca un diiadoh. / „a urma cuiva, a succeda”.
Aid&rpoc. Coroana împărătească. / „diadema”.
Aid&ocru;. Dare. împărţire şi punere în mână. Dare. 80ev SuxSiSsToa fj appaxrtia adecă să lăţeaşte boala să dă şi la alţii, să înmulţeaşte. / Sidfkxrn 1. „răspândire, propagare” 2. „zvon”.
Aid^eu^iq. Despărţire. Desferecare / „despărţire, separaţie, separare”. Auxţuyiov. Despărţire / (primul termen) „divorţ”.
Aioaam^G). în veaci petrecu. Rămânu. / 1. „a eterniza” 2. „a amâna la nesfârşit”.
AuxKopqq. Xopxaojxoq. Xoprdxoq. Aidicopoţ. Sătul. Săratu. îndestulatu. / (al doilea termen) „sătul”.
145
AiaKoauxnoţ. Al doao sutule. /„al două sutelea”.
AuiteKxcx;. Limba ce să vorbeaşte. / „dialect, idiom”.
Auxloyiojioc;. Gându. Socotinţă. / „gândire, cugetare, reflecţie, meditaţie”. AuxţupoSâa). flopocaipati^co. Mă abatu din cale încoace şi încolo. / (al doilea termen) „a se rătăci”, f. 26r.
Aidcvoioc. Cugetu. Gându. Minte. / 1. „minte, raţiune, inteligenţă” 2. „perspicacitate, acuitate”.
Auxppo^G). Intocmescu. Aşăzu. Alcătuiescu. Pui în rânduială.
Aiaaci(pr|oiq. Luminare, Arăre luminată. Tâlcuire. Tălmăcire. o0ev 5uxaa<pT]VÎţco. / 1. „clasificare, elucidare lămurire” 2. „declaraţie (vamală)”. Auxcncapup®. Rânescu. scurmu în pământu cu unghile. zgârâi 50ev (TKocptxpt^co. xo amo.
AidoKexjaţ. Privire. Socotinţă a minţii. Gândire / „conferinţă”.
AuicFixxotQ. Depărtare. Lungime şi despărţire. / 1. „dimensiune, proporţie” 2. „distanţă” 3. „despărţire” 4. „disensiune”.
AtaoTO^f[. Despărţire. Deosebire şi întindere / 1. „deosebire” 2. „dilatare, dilataţie”.
Auxaxp&pco. Răzvrătescu. Făcu întortu, sucitu şi răstomu. Stricu. Pierzu. / „a deforma, a denatura”.
AuxxăAxroţ. Neîncetatu. Nepregetatu.
Ai&xopoţ. SuxPaxiKOQ. SiaTCpaoxucoq. Trecător şi pătrunzător şi cel ce treace. / (al doilea şi al treilea termen) „trecător”.
AioKpCDVta. Dihonie. Dihanie. Neîntocmire. Neunire. Nedragoste. /„neînţelegere”.
Aia\|focA,i£G). \|/ata8i£(D Tunzu cu foarfecele. / (al doilea termen) „a tăia cu foarfecă”.
Aiyajxla. A doao nuntă. / „bigamie”.
AtyvtDjJLoţ. Indoitu la minte şi nestatomicu în cugetu. / „indecis, nehotărât”. AiSnpoq. Geamăn şi SiSupxipuca. Moghin. Geamen. SiSupdcpiKOV geamăn. AtBYEipoo. Râdicu. pornescu. Sieydpeiv xoq \|ro%a<;. a rădicatu. a deşteptatu sufletele. / 1. „a excita” 2. „a suscita, a trezi, a stârni, a provoca” 3. „a instiga”.
AieyepxiKoq. Cel ce are putere a rădica, a pomi, a deştepta. / 1. „excitant, stimulant” 2. „provocator, instigator” 3. „de revoltă”.
146
AiEOKEji^Koţ. Cu socotinţă. înţelepţeaşte.
AiriyTUicraKoq. Povestitor. Cuvântăreţ. Isteţ a povesti. / „de povestire, narativ”.
Aitpnţ. koA xpv^Tprţţ. Kop&jh pi; 8ixo koA xpla Koortia. Luntre cu 2. şi 3. vâsle, lopeţi.
AtoX'uP^°Iloa- SuJXVţpiCopm. întărescu. Stau împotrivă. Mă prigonescu. AuTKCxpnepâţ. De doao ori roditoriu.
Aik£A^.i. Sapă cu doao ascuţite, cu doao părţi şi sapa şi cazma. / „târnăcop cu doi dinţi; săpăligă”.
AlKepoq. Cu doao coame.
AiKpavnţ. Si^otAxoto;. Cu doao coame de părţi. In doao coame.
AiKpdooov. Furcă pentm fânu sau paie. / Sucp&vi „turcă”. jipoaoxQt^co. Urăscu. Mă îngreoiezu. Im iaste urâtu.
AtSupoxoKov npoPatov Kod ddmpxrcoica rcpâpata. Oaia face câte doi miei. Aircupov. xo rtoţiţuiSi. Pesmetul. / (al doilea termen) „pesmet”.
Afcroxoţ. De doao stihuri sau rânduri.
Ataxoixoq. De doao rânduieli, aşăzări, tocmeli.
Aur&XXaPoţ. De doao silave, slovniri adecă pa-ce. / „bisilabic”.
Aixoyvcop.ov. Cel cu minte neîntocmită, răzvrătită, iubitoare de pricini. îndoita la cugeta la minte, nestatomicu.
Aixooraota. Rădicare de dihonie, vrajbă, luptă. / „neînţelegere, dihonie”. AixoroţUB. Tai în doao. Despicu.
Atxâţ- în doao chipuri, feali şi în doao părţi. / Stxax; „fără”.
AtrjnţxiKâţ. Kiţ. kov. Pricinutor de seate.
Auoatfjp. Spyavov xetpcmpyiKov fjyonv |xt>X,iov p£ t£> otcoîov pyd^tnxn, ăwb xac, 7tA,Tjydt<; ta fioXia. Unealtă sau instrumenta cu care scoate din rane gloanţe, plumbul şi alicele.
Aicppoţ. Şeşleş. Scaunul chirigiului dinainte şi dindărăta şi scaunul vizitiului. Să înţeleage şi lontrele. / 1. „car de lupte” 2. „car” 3. „scaun tară spătar, taburet”.
t6 A petoc toO M. to A petei xo6 N. t6 A peta toO O. f. 26v.
Aaypa Dogmă. Poruncă. / „dogmă”.
147
Aoypa menea*;. Hotărârea credinţii.
AaypocTa aipexim. Dogme. Păreri ereticeşti.
AayjxaTi^a). Poruncescu. Hotărăscu. / 1. „a emite o dogmă” 2. „a face o afirmaţie fără acoperire”.
AoKtxpi. Grindă mică sau bârnişoară. Lânteţu. Laţul. / „grindă”.
AoKoq. Bârnă. / „grindă, bârnă”.
AoKrunţ. Păreare.
AoKip,d£®. Ispitescu. Cercu. / „a încerca, a proba”.
AoKipxxctia. Ispitire. Cercare. AoKip.fi. /1. „încercare, verificare” 2. „suferinţă, chin, necaz, încercări ale soartei”.
AoKipaapivoţ. Ispititu. Cercatu. / „încercat, probat, verificat”.
Aoicipxx. Cu iscusinţă. înţelepţeaşte. Cu rânduială. / „cu stilul unei persoane consacrate”.
Aoicipxx;. Iscusitu. Dibaci. Ales. Procopsitu / „încercat, recunoscut la gust, consacrat”.
AoKifioq. Nou. începător. Care iaste de curându pusu la cercare. / „începător, novice”.
Aotepoq. Vicleanu. Inşălătoriu. / „perfid, viclean”.
AoAxorrjţ. Viclenie. înşălăciune. / 8oA,i6xriTa „viclenie, perfidie”.
Aokoq. Vicleşugu. Amăgire. / „viclenie, tertip, şiretlic, truc”.
AoAxxpovco. Ucigu cu vicleşugu. / „a asasina, a ucide cu premeditare”.
AoAxfrva). Viclenescu. înşălu. Amăgescu. / 1. „a momi, a pune momeală” 2. „a altera, a falsifica” 3. „a înşela”.
Aotaopa. Râma sau momeala ce să pune la undiţă / „momeală”.
Aovxaypa. Cleaşte de măseale / „cleşte de scos dinţi”.
Aovrdţ. Aovrdtoq. Colţatu. Dinţos. / „cu dinţi mari”.
Aovxi. Dinte. / idem.
Aovrotipa. Măsea. 60ev Sovroupaiq. Măseale.
Aovndţca. Făcu dinţi. îmi crescu.
Ao^a. Slavă. Mărire. /1. „glorie, slavă, mărire” 2. „faimă, prestigiu”. Ao^dţopxxi. Mă slăvescu. / 1. „a fi slăvit/preamărit” 2. „a fi lăudat, elogiat, binecuvântat”.
Ao^d^o). Slăvescu. Mărescu. / 1. „a glorifica, a slăvi, a preamări” 2. „a lăuda, a elogia, a binecuvânta” 3. „a crede, a avea credinţă”.
148
^aqjivoţ. Slăvitii. Măritu. / „slăvit, preamărit, lăudat, elogiat, binecuvântat”.
Ao^oKjpoq. Slăvire.
Ao^ocaTtfe. Slăvitoriu.
Ao^otpdcţ. Săgetătoriu. Arcariu.
Ao^ocpeu^xvn* To^orrj^. Meşteşugu de arce, de săgeţi.
Ao^opoxexvrjTriţ. Meşter de arce.
Ao^dcpt. Arcu. to to^ov. / „arcuş”.
Ao^apoOnKTj. Tulba arcului.
Ao^apeuco. xo^ebco. Săgetezu cu arcul. / (al doilea tennen) 1. „a trage cu arcul” 2. „a răni cu o săgeată”.
Aop'ixpopa. Cinste împărătească. Pombă. sau domnescu alaiu a purtătorilor de suliţe şi paznicilor celor de tocu împărătescu. f. 26v.
Aofnxp6poţ. Paznicu împărătescu. Purtător de suliţă. / 1. „strajă” 2. „satelit”. Aoapoc. 7tapoxlV Dare. Dăruire, ml Socru;. / (al doilea termen) 1. „ofertă, punere la dispoziţie, procurare” 2. „furnizare”.
Aorr^. Dătătoriu. Aortp.
Aorn p£v tu; ă&DKev, ou Sort] 5e otfru; SfcoKe. Darnicului i-au datu oareşcine, cinevaş, iar nu darnicului nu i-au datu nimenea. / „donator”.
Aouaoa. Dătătoare. Darnică.
AonXxxvaBpepâvoQ. Slugă crescută. Slugă de casă.
AouXdxx. Treabă. Lucru. Robie. /1. „robie, sclavie” 2. „servitute”.
AotiXe'Dau;. Slugărie. Slujbă.
Ao\)X£inf|ţ. Slugă. Lucrător. /1. „muncitor,, 2. „om harnic”.
Aonteurpa.
AouAsmdpriţ. Muncitor, lucrătoriu. / „foarte muncitor/hamic”.
Aonteotuci. Căsnicie. Familia casei. Cuprinsul.
AoutetXD. Slujăscu. şi robescu. / „a munci”.
Aotitax;. Slugă, şi robu. /1. „servitor, slugă” 2. „sclav, rob”.
Aox>At|. Slujnică şi roabă. / 1. „servitoare” 2. „sclavă, roabă”.
Aoxeîov. Vas. / 8o%eio „vas”.
149
Ao%i6. HieaTipi. MAyyavov. Teascul care stoarce orice. 5rcep Kal bmAtjviQv X^yexoa. / (al doilea termen) „presă” (al treilea termen) „pompă de apă”*. AoypaTiKâq. Dogmaticescu. Ce urmează dogmele. / „dogmatic”. AoypauGTîfe. Cel ce dogmatiseaşte. Face dogme, porunci, şi părtinitor dogmei.
AoKrţdaocpoţ. Cel ce nu să pare că iaste înţeleptu nefiindu. / „prezumţios”. AoKifLotaTrjQ. Ispititor. Cercătoriu. / „degustător”.
AoXx&u\m pexăpxopai. Vicleşug Deprinzu. Meşteşugescu. întrebuinţezu. Deprinzu. Făcu.
AoAopfixavc^. ov Tr^.MTţxaveţnoa 56hyxx;. Cel ce moşteneşte măiestria de vicleşuguri. Viclenitu. Amăgitu.
AoAo7T£txo. XK&rropoa 5oXov. Cautu vicleşugu.
AoAotcXokuxi. împletituri de vicleşugu. / „uneltire, intrigă, urzeală, complot”. AoXonXoKoq. împletitor de vicleşugu. / „uneltitor, urzitor, intrigant”. AoAocppcov. Gânditor. Cugetător de vicleşugu.
Ao£a. Păreare. Socotinţă. Credinţă. Hotărâre/.
Aoţâfyo. Mi să pare. Socotescu. Crez. Aleg. Hotărăscu. (v. supra sensul 3.). Ao^oAoyla. Slavoslovie. / „tedeum, slujbă solemnă”.
Ao^ocxxpoţ. Cel ce i să pare a fi înţeleptu nefiindu însă.
Ao^opocvnţ. Cel ce turbează pentru slavă. Măreţu în deşărtu.
AopK<x5t£a>. ZopKoSl^co. Saiu ca o căprioară.
AopKocq. ZopK&5iov. ZapKdSi. Căprioară / (primul şi ultimul termen) „căprioară”.
Aopixpopoi. Ol poo&iKol (p6XaKe<;. 'OirXxxpopepăvoi Paznicii împărăteşti
înarmaţi.
f. 27. ’
AoxiKoq. Dătătoriu.
AooXccyoyy©. Robescu. Căznescu. Dârvărescu. Puiu la multă osteneală. Aox>XoJtp67t£ia. Cuviinţă de slugă. Lucru prost, de jos / „slugărnicie”. AoDAoTCp£7rf|<;. Cu cuviinţă de slugă, de nimic, nevoiaş. / „slugarnic, de slugă”.
Aoutetiva). Robescu. Făcu argatu, slugă.
Acn)Xoc7icEuf[. Robire. Slugire.
         * Urmează o linie orizontală care marchează o interpolare.
150
AotiXcoau;. Robire. Slugărie. t6 5 |i£TOC toO p.
Apay&Tnţ. Jitariu. pândaru. / „pândar, paznic de vie”.
Apayoop&voţ. Tâlmaciu. / „dragoman, traducător al Porţii Otomane”. Ap&KOvrou;. Zmeu. Bălaur. / „monstru, zmeu”.
Ap&KOiva. Zmeoaică. Bălauroaică.
Apeîuivi. Seacere. / „seceră”.
ApeTOXViaxfjq. Secerătoriu. / „secerător”.
Apemxvt^co. Seaceru. / „a secera”.
Apiţi^- Ştiros. Iute. Amărăcios. Ciumărâtu. Ciumaru. Aayepoţ. aspru. / 1. „acut, aspru, înţepător, pătrunzător” 2. „caustic, sever, dur”.
ApijrorrţTa. Toceală. Amărăciune. Ciumărare. Ştireală. / „asprime, violenţă, causticitate”.
Apoaepoţ. Răcoros. Râuros. / „răcoros, răcoritor”.
Apoof^G). Mă răcorescu. Râurezu. / 1. „a răcori, a stropi cu apă” 2. „a expune la aer, a aerisi”.
Apooiopivoq. Răcoritu. Râuratu. / „răcorit”.
Apoaoq. Roao. rţ Spocna. / (ambele) „rouă”.
Aptiţ Kal 8pta. Stejaru. ced(?). gorunu. / „stejar”.
Apoăvtoţ. Dă stejaru. Spmvoţ Kal 8p£vtov. / (al doilea) „de stejar”.
ApuoroTccx;. Spupoţ. Stejăretu. stejăritu. Goruniş.
Apoopa. Kal Spdapaxa. Părul cel dintâi ce iaste supţire.
Apdbvei toc yâveta. lase păru în barbă. Impăroşază barba.*
ApAypa. Znopu. T6 %eipo(îoXov. şi mănuşă de cânepă.
Ap&pa. Alcătuire poeticească. Poetică şi băsmuire alcătuită. Alcătuire de basnă. / „dramă”.
ApopaToAoycx;. Cel ce alcătuieaşte basne, şi poetici.
Apa7câxr|5. (puydcSoQ. Fugariu. fugitu. slugă fugită. / „evadat, fugar”. ApaîretivSa. Mija. Jocul ce să zice de-a mij. Cându un copilu închide ochii şi alţii fugu să nu-1 prinză şi strigă unul altuia fugi, păzeaşte-te.
ApaTOiicTKoq. AauAApiov. c&e'uydctov. Slugşoară fugită.
ApoCTKeXiA. Pasu. ApooKE^iaîţ. paşi. / „pas”.
ApoaTiKoq. Lucrător. Kf|. kov. / „energie, eficace”.
Apa%piV Drahmă, şi groşi de şase şi dramul fjxoi to SpApi. Apdcpiov. / „drahme”.
151
Aperaxvosi&fţc;. în chipul seacerii. / „în formă de seceră”.
Apopefx;. Alergătoriu. /Spopiaq 1. „alergător de cursă” 2. „cursor”.
Apqxoţ. Drum şi alergare. / „drum, stradă”.
Aptiicapna. Să zicu toate roadele copacilor.
Aptioxoq. fţ npoîri&x xoO TiXofon). Lemnul cel de pe fundul corăbiei.
ApdbTKXKoq. xo \|nXo)0pov.
Apowaxid^G). Zmulgu părul cu. to A pera xoQ u
A'odcţ. Aod&x. Doime. / „pereche”.
Ativoqioci. Pociu.
Auvapi^. Puteare. Kat fj e^croda. Biruinţa. Kai Swapornq. AuvaporriTa. / Suvauti „putere”.
Awccpxfrva). întărescu. / „a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) înzdrăvenî”. Adv&pgxtu;. întărire.
Aovaxoq. Putincios. Puteamicu. / 1. „puternic” 2. „posibil”.
Atio Kai Sixd. Doi. Doao. / „doi, două”.
Advcxtoc. Tare. / idem.
Ano AxxytSv. De doao sau în doao fealuri. / „de două feluri”.
AucPaxoq tgtkx;. Locu cu anevoie de umblatu. / „loc la care se ajunge greu”. Aixtlkoq. Aotuco;. Tkrrtâpioc,. Despre apus. Apuseanu. Tipa; Saxnv. către apus. / SwiKoq „de apus, apusean”.
Atiau;. Apusu. / „apus, asfinţit” 2. „vest” 3. „occident” 4. „declin, decădere”. AfxncoAxx. Cu anevoie. / „cu greutate, greu”.
AixncoXelko. Făcu a fi cu anevoie. / „a pune piedici, a îngreuna, a pricinui greutăţi”.
AwkoMoc. Nelesnire. / „greutate, dificultate”.
AooKoXavăpaTo;. Cu anevoie de suitu.
A'ixncoXouiipewa;. Cu anevoie de vindecatu.
AxKTKoAo0e<Dpr|To<;. Cu anevoie a să vedea.
AwKoXxmoXâpTiTa;. Cu anevoie de a să bate. f. 27v.
AvgkoXjoc, Tponoţ. Cu anevoie mijlocire. / „mod dificil”.
Aoaoupux. Zăpreală, încuiarea udului.
AtKJTU%ta. Nenorocire. Sărăcie. Scăpătare. / „nenorocire”.
152
AiXTTUxtai. riepiaxdaeiq. Primejdii sau nenorociri. Nevoi. / „nenorociri”. AixTTUXWJjiivoq. Nenorocitu. Scăpătatu. Săracu. / „nefericit, nenorocit”. Awtdx©- Sărăcescu. Scapătu.
A'OOKWEpia. Boală de inimă, urdinare.
Aixd. Anei 6 fţXioq. Apuiu. Apune soarele. / 1. „a asfinţi, a apune” 2. „a fi în declin”.
AoaaraiTiŢtoq. Cu anevoie de amăgitu, de înşălatu.
Ancocpxux. Cu anevoie stăpânire, voievozie, dregătorie.
AoxjpdtcnxxKxoq. Cu anevoie de purtatu şi de suferitu.
AoxjeiSfjţ. Urâtu la chipu, la faţă. / „urât la înfăţişare”.
AucEtSdoc. Urâtă împuire, faţă. Urâciune.
AnoE^AXeintoţ. Cu anevoie de ştersu. / „care se şterge greu”.
Anoe^avdXxoroq. Cu anevoie de stricatu, de biruitu.
Auo£mj3onA^iycoq. Cu anevoie de pânditu, de amăgitu.
AnoEmxdpriToq. Cu anevoie de apucatu. / „greu de mânuit”.
AnoeraxvopBcoToq. AncncoXoSiopGoyux;. Cu anevoie de îndreptatu.
AnaâpryoaToq. Cu anevoie de lucratu. de făcutu.
ADOEtipexoq. Kal 5noenpr[xov. Cu anevoie de găsitu. / „greu de găsit, rar”. ADC&ppiKxoq. AnoKoXcxpGaaxoQ. Cu anevoie de ajunsu.
AnoTjţiepia. Nenorocite zile sau nenorocită zi.
AnoOtpaxoq. Cu anevoie de vânatu, de prinsu.
Aoctaxoţ. AwKoAoGep&Ttewoq. Cu anevoie de vindecatu.
AnofjiEpoţ. ’Ax^pUTTOţ. ’A%Atnq. Nemulţămitu. fără bucurie şi fără har. neplăcutu. / (al doilea termen) „nerecunoscător, ingrat” (al treilea termen)
1.  „neplăcut” 2. „plictisitor, agasant” 3. „lipsit de bucurie”.
A'iXTKaTaythvuTTOQ. 8ixtkoXovikt|xcx;. Cu anevoie de biruitu.
AixncoAArjxoţ. 5uokoAx)k6M,t|to<;. Cu anevoie de lipitu.
Aixyiqxxota. Răotate de stomahu, de crasis. / 1. „repulsie puternică”
2.  „microclimat prost” 3. „boală cronică de digestie”.
AlxncpaTOţ. Cel ce are rău stomahu. plăpându.
AliaAxprcoq. AuaicaTA^TiKXCK;. Cu anevoie de înţeles, de priceputu.
Aixjţia&rjţ. Cel ce cu anevoie învaţă. 'O apPAtiwi*;.
Auoplveux. Vrajbă. Urâciune. / „dizgraţie” „ostilitate”.
Auojievnţ. Vrăjmaş. împrotivnicu. / „ostil, nefavorabil, defavorabil, neprielnic”.
153
AwKoXofj£T<$X,T|Toc;. Cu anevoie a să schimba, a să muta. 'O SiXTjjjeT^jSXriTo;. AuaiXExaxdpiaToq. AucncoXotiETaxdpiGToq. Cu anevoie de deprinsu, de întrebuinţat, de uneltitu.
Auovouq. Vrăjmaşu. Dârzu. Hainu. Rău. Urâcios. / „care înţelege greu, greu de cap”.
A'oaKoXoKatoiKqTOţ. Cu anevoie de lămuritu.
Auarcapd&Kxcx;. Cu anevoie de priimitu şi de înţeles.
AixmapaKoXcr6&nToq. Cu anevoie de priimitu.
A'OGKoXoa7uăP(XGXoq. Cu anevoie de trecutu.
AoaxpdcTOXoq. Cu anevoie de a glumi. Nevorbitor. Greu. ctimţ £vocvttov, enrpATOXoţ.
Aaxrcprijico. Defăimezu. Hulăscu. / 8tKTCpri}xt^© „a defăima, a ponegri, a denigra, a calomnia”.
Anocpripla. Defăimare. Hulă. Necinste / boxxpqpriari „defăimare, ponegrire, calomniere, denigrare”.
Aucrxepodva). Nu mă îndămânezu. îmi iau cu greu / „a avea greutăţi”. Aixrx^peta. Neîndămânare. / „dificultate, piedică, obstacol, impediment”. Axxmm. Rogu. Făcu rugăciune şi plecu. îndemnezu.
At>a<îwcr(Gti;. Rugăciune şi pricinuire de ruşine. Plecare. îndemnare. ’EpTcot'noiq. ’EvTpornfe.
AuacoJtux. Ruşinare. Sfială. Plecare. Supunere.
Axioumoupoi. Mă ruşinezu. Mă sfiescu. Mă plecu. Mă supunu.
Aixromicog. Greu. Aspru. Tare de cerbice. to A [izm toO co.
A65eK0C. Doaosprezeace. / „doisprezece, douăsprezece”.
AcbSeKa (popaiţ. De 12. ori.
AcoSeKdapfU^ov. Ceale 12. Neamuri ale lui Israil.
AcoSfemTOţ. Al doaosprezeacelea./ „al, a doisprezecelea”.
Acopa. Podul casii şi acoperământul casii.
Acopeoc. Dăruială. Dăruire. Dar / „donaţie, danie, dar”.
A(opr|paTiK6<;. Dăruitoriu. damicu.
Acopo5ă%o)iai. Primescu daruri.
AcopiTpaTiKâq. Cu dăruire.
Acopiavd. în daru şi geaba, f. 281.
154
Acopocpaykx. ScopoSoida. Luare de daruri. Mâncare de mită.
Acopo5oKia. Mituire. Dare de mită, de daruri /„mituire, dare de mită”. Acopocpdcyoc. AcopoA,fptTr|(;. Luătoriu de daruri. Mâncător de mită. Mitamicu. / (al doilea termen) „cel care ia mită”.
Acopofyioa. Dăruiescu.
AcopnTriq. Dăruitor. Hărăzitor. / „cel care dăruieşte, donator”.
AdJpnjxoc. Dăruire. Hărăzire. Haru. / „dar, cadou”.
Acopov. Daru. Ploconu. Peşcheş. / Sdbpo „dar, cadou”.
Acope(jCV eX6jkxe. Scope&v Sote fflrîv. în dar aţi luatu, în dar daţi-ne noao. /(primul termen) „gratis”.
AcoSeKaTocîcK;. De doaosprezeace zile.
AcoprjTtop. KtiTOp OiKo56fXOţ. Ctitor, cel ce au ziditu lăcaşu, / (al doilea tennen) „ctitor” (al treilea termen) „constructor”.
AcopoSoKoq. Cel ce dă daruri, şi cel ce ia. Miluitor. Mitamicu / „persoană care dă mită”.
to E pexa tou A.
’Eav. Deaca. / „dacă”.
vEocp. fj avOu^iţ. Primăvara. / (al doilea termen) „primăvară”.
Eaptvoq. Primavăratecu. De primăvară.
Eamov. Pre sine. / 6 eamcx;. „eu însumi/ însămi, persoana mea. sine”.
TO E flETOC tou B.
E|35opxi8a. Săptămână. / idem.
^EJJSopxx;. Al şaptelea. / idem.
EjîSopxx; auovaţ. Al şaptelea veacu. / „Al şaptelea secol”.
EpSoţifivra. Şaptezeci. / idem.
EPpccîoq. Ovrei. Jidovu. / „evreu”.
EpSojxiKoaxcx;. Al şaizecilea. / „al şaizecelea”. to E ji£T& toQ F.
’EyycxaTcpcopâvn. Grea. îngrecată. Năvamică. Burdioasă. / yicocaTpcopâvn
„însărcinată, gravidă”.
’Eyycxa/ipd)VG3. Ingrecezu. îngreoiezu. Năvâmicescu. îngroşu. / yKaGTp&vco 1. „a lasă însărcinată” 2. „a plictisi pe cineva”.
>EyyaaTp(jbvop.oa. Mă îngrecezu. Mă năvâmecescu. Iau în pântecu. LYY&aTpGxnţ. îngrecare. Zămislire.               / (ultimul termen) „concepere,
concepţie”.
155
vEyyujpa. Apropire. Atingere. B yyurpoţ. / dcyyujpja 1. „atingere uşoară” 2. Jignire”.
’Eyyi^oo. Mă apropiu. Atingu şi apropiu. /1. „a se apropia” 2. „a atinge”. "Eyyovoc;. To eyydvt. Nepotu de fecior sau de fată. / „nepot de fiu/ fiică”. ’Eyyâvrj. Nepoată de fecior sau de fată. / eyyovp „nepoată de fiu/ fiică”. ’E'YYOT|Tfte. KupiA,r£. 'O wcooxopevoq. Chezaşu. / (primul termen) „garant”. ’E'yyuoOpoa. Hvopai eyywjTiy;. KupiArn;. Iau în chezăşie, şi mă chezăşuiescu. / „a garanta”.
’EySăpvco. eKSeppatl^OL). Jupoiu. Jupuiescu. Belescu.
’Ey&xppâvoq. Jupuitu. Belitu. lEyScxppa. Jupuire. Belitură.
’EySupâvoţ. Dezbrăcatu. / ySupâvoţ „dezbrăcat”.
TEySopiva. Fără haine. Gol. Dezbrăcatu.
’Ey&bvco. Dezbracu. / ySbvoo „a dezbrăca”.
Ey86vopoa. Mă dezbracu. Kal JjevStiopai. Mă dezgolescu. / ybbvopoa „a se dezbrăca”.
vEy8\xnţ. "EtcSocn/;. ’E^âv&ixru;. Dezbrăcare. Dezgolescu.
’EySurrji;. Dezbrăcător şi jăfiiitor.
Eydpoo. Rădicu. Scolu. / 1. „a trezi” 2. „a ridica” 3. „a clădi, a ridica”. vEyepcru;. Sculare. Rădicare. / âyepcnţ 1. „trezire, sculare din somn” 2. ,ridicare la luptă”.
’Eyiccd.via. xa. înoire. Tâmoseala bisericei. / „inaugurare”.
EyKoavi^co. Inoiescu. Tâmosescu. / âyicoavuiţco „a inaugura”.
’EyKaivujTru;. înoitor. Tâmositoriu.
’Eyicdteopa. Pâră. eyicaX ?.
’EyicaXtb. Pârăscu. / 1. „a denunţa” 2. „a reclama”.
’EyKtxXeopăvoţ. Pârâtu. / „denunţat” 2. „reclamat”.
’EyKoAoOpoa. Mă pârăscu.
’EyKopbiaKa. Din inimă.
’EyicapbuxKoq cplAog. Priiatenu din inimă, iubitu.
’EyKapSuhvco. Dau inimă. Intărescu. / „a încuraja”.
’Eyicocp8uop£voq avGpconoq. Omu cu inimă. Inimos.
’EyKapSuocnq. îninimoşare. îndrăzneală. / eyicap8uooT| „încurajare”. ’EyKaxdcXcuin^. Părăsire. Năpustire. / ăyKocT&Xeuprţ. „părăsire, abandonare”. Eyica'caXeimD. Părăsescu. Năpustescu. / „a părăsi, a abandona”.
156
’gyKatoXEXeiiiâvoq. Părăsitu. Năpustita.
’Eyic&TOVKoq. Lăcuitor locului. / K&TOUCoq „locuitor”.
’EyKatoiKco. Lăcuiescu. / koctoikco „a locui”.
’EyKEvrpl^co. dţutoX.id£co. Altaiescu. e|i7ioX,id£co. / (primul termen) „a altoi”. f.28v.
’EYKEVxpiapjoq. ’Ap.jtoX,iaoţux Kod djj.JtoX.uxou;. Altaire. / (primul termen) „altoire”.
’EyKevtplop.aTa x&. xă dp.jr6X.ux. Altoile.
’Eyic^pocXoţ. Crierii capului. / „creier, encefal”.
’EyicX.lvco. Plecu. încovăiu.
EyidapivoQ. Katdpporro;. Plecata.
’EyKpdxeux. înfrânare. Ţineare. Postire. / „cumpătare”.
’EyKpaTriţ. înfrânata. Postitoriu. / „persoană cumpătată”.
’EyKpaxeuop.oa. Mă înfrânezu. Postescu. Ţiu.
’EyKpa'ce'ixo. înfrânezu pe altul.
’EyKpep.VtţcD. Kod Kprjp.viC,®. Surpu. Răstomu.
’EyKpepviapoq. Kprm.v6q. Surpătură. Râpă. Surpuşu şi surpare.
EyKpep.vdb5r|(;. Kprmvdb&riq. Surpător. Râpos. Surpătaros.
'EyioiicXoTCoaSia. Treacerea prin tot fealul de învăţătură. t\ eyicuKX.10; jtaiSia. / „enciclopedie”.
’EyKcopid^co. Laudu. / „a lăuda exagerat de mult”.
’EyKcop.uxcTTrţţ. Lăudătoriu. / „lăudător”.
’EyKoip.uxopivoq. Lăudata. / „lăudat, preamărit, proslăvit”.
’EyKtop.uxCTUKoţ X6yo<;. Cuvânta sau cazanie de laudă / „cuvânt de laudă”. ’Eyicdip.iov. Laudă. / eyK(fap.io „laudă, premărire, proslăvire”.
"Eyvoux. Grijă. / idem.
’Eyvoid^op.ai. Porta grijă. / void^opca 1. „a se îngrijora” 2. „a purta grija”. ’EyvoiaouKo;. Grijalnicu.
EyvouxoTi);. Purtător de grijă.
’Eydb. Eu. / „eu”.
vE7yiota. TiXvfnJbavxxa. Xip.p6xaxa. Prea aproape. Foarte aproape. / (primul termen) foarte aproape.
vEyypaxpoq. înscris. Luata scris. / dfypaipo „înştiinţare scrisă”.
’Eyypdwpa»;. înscris cu scrisoare. / „scris (de mână)”. vEyKX.T]ga. Greşală. Vină. / „crimă”.
157
’Eyxeipl^G). Dau în mână. încredinţezu în mână. /1. „a înmâna” 2. „a opera, a face o operaţie”.
Eyxeipt^opoa. Mă dau în mână. / „a se opera, a fi operat”.
Eyxeipiopâvoq. Datu în mână. /1. „înmânat” 2. „operat”.
’Eyxripuyu;. Dare în mână. / eyxdpncn 1 - „înmânare” 2. „operaţie”. Eyxeipitfţţ. Dătător în mână.
’EyxeipiUKoq. Isteţ de a da în mână, a încredinţa. / „chirurgical, operatoriu, de operaţie”.
vEy%<hpio<;. Pământeanu. De loc. Rumân. Omu lucrător de pământu. / „local, al locului”.
vEyKpitoq. Alesu. De frunte. / 1. „de vază, de frunte” 2. „admis”.
To E petd ton A.
vESaqxx;. Faţa pământului. / „teritoriu, suprafaţă”.
*E8ik6q pon. Al mieu. / bvmq pan „al meu”.
ESucd; aoi). Al tău / 8ik6<; aon „al tău”.
ESucd; ton. Al lui / 8ik6q ton „al lui, al său”.
E8iKoq. OiKEÎoţ. Rudă sau casnicu. De casă. / (al doilea termen) „obişnuit, familiar”.
E8g). Aci / „aici”.
’ESâ Kal 8KEÎ. Aci şi acolo. Aci şi colea. încoace şi încolo. / „ici şi colo”. ESocpi^co. Făcu asemenea cu pământul. Surpu jos la pământu.* vE8eopa. Mâncare. Bucată. / „mâncare”.
ESeotov. Totu lucru ce să mănâncă.
E8paîoţ. întăritu. Statomicu. / „statornic; temeinic, solid”.
To E petd ton Z.
T6 E petd ton 0.
E0vuc6ţ.Păgânu din neamu, din limbă / „naţional”. vE0voc; Neamu. / „neam, naţiune”.
TEGoq.Obiceai. / „obişnuinţă, deprindere, obicei”.*
’EGeXoKaida. Răotate de voie.
EBeXonotcoţ.De bună voie. Cu voia sa.
EBvdpXTg, Mai marele neamului, norodului. / „conducător al neamului/ naţiunii”.
To E petd to I.
EîSog. Chipu. Fealu. / „fel, sort, specie, soi, varietate, tip”.
158
Ei5ixa. După chipu. / „în mod special”.
EtSiKOQ. Cel după chipu. După pemoasă (?) x«paKTipiauK6ţ. /I. „special” 2. „specialist, specializat”.
Et&o5u>v. Idolu. Chipu fără de simţire al dumnezeilor. Cele păgâneşti / „idol”. Ei&oAoXdipTiQ. încântător de idoli. / „idolatru”, f. 29r.
EiScoXoXatpeia. închinăciunea idolilor. / „idolatrie” .
Ei5(DXo0uata. Jărtfa idolilor.
Ebcovoc. Icoană. închipuire. / 1. „imagine” 2. „icoană” 3. „ilustraţie”.
EiKOvi^o). închipuiescu. / „înfăţişa, a reprezenta” 2. „a descrie”.
EiKOVoaTdatov Iconostasu. / eiKOVoaxaai 1. „locul icoanei (în casă)” 2. „iconostas”.
EÎKoai. Doao zeci / „douăzeci”.
EiKoaxoq. Al doaozecilea. / „al douăzecilea” .
Eîpoa. Sântu. Eseu / „a fi” .
Eîpoa ko&oc. Sântu bine. Sântu sănătos. îmi iaste bine. / „sânt bine”.
Eîpai kovtoc . Sântu aproape./ „a fi aproape” .
Eîpxxi npordxepoq Sântu mai denainte.
Eîjiai TOtpov Sântu de faţă. / „a fi prezent”.
Etpm XEXOwq. Sântu acestu feliu. / „a fi de acest fel/ gen”.
Eîvoci Iaste. / „este, e”.
Eîvai âSeux Iaste voie. Iaste volnicie. Iaste slobodu.
Eipf|vrţ. Pace./ Idem.
EipiviKoţ /„de pace, pentru pace., pacifist” „paşnic”.
Eiprivorotcx;. Făcător de pace. / „pacificator, împăciuitor”.
EiivEnco. Făcu pace. împacu. / 1. „a pacifica, a împăca, a linişti” 2. „a trăi în pace, a se potoli”.
Eipnvenojioa. Mă împăciuiescu. Mă împacu.
EiupoovEiXQ Iau în râs cu cuvântu în chipu de laudă. / „a ironiza”.
Eipcoveia. Luare în râs cu făţărnicie de laudă.
EipcovLKbţ X&YOţ Cuvântu de luare în râs cu făţărnicia laudei / „cuvânt ironic”.
Eiaaycoyfi. întrare la învăţătură. înceapere. /I. „introducere” 2. „import” . Eiq.la.
159
Eiţ Kavsvccv xporov Nici într-un chipu sau fealu.
Eiţ KovxoXoyiocv. în scurtă vorbă.
Eiţ jxovo^uxv. în locu singurateca. în singurătate .
Eigâaov. înscâtu. întrucâtu. / „întrucât” .
EiaoSeuo) Intru. Făcu văhodu.
EtooSoq Intrare. Văhodu. / „intrare”.
Eig t6 pABoq. La fundu. /„în spate,în fund”.
Ei5 togov 5xi. Intru atâta câtu. întru câtu.
Eipij. Deaca, adecă.
Ei8r|pcov. Ştiutu. înţeleptu. învăţatu. Isteţ.
El&rpric;. Ştinţă. învăţătură şi veaste. Vestire şi isteţime. / „ştire, veste, mformaţie”.
EiSiKoţ. De un chipu. De un fel. Osebitu. De o parte. / „special; specific”. EISgoXeîov. Capiştea idolilor.
Ei&jbtaov. Asemănare de idolu.
EiScoXoOmov. Jărtfa idolească.
Ei^tjKpivnq. Lămuritu. Curatu. / „sincer”.
EiXîiKpiveia. Kal. EiXr|Kplveia. ko& . EiAj|KpivoTrp;a. Lămurire. Curăţenie / „sinceritate”.
EiA,T[Kpivax; Lămuritu. Curatu. Fără vicleşugu. Cu dragoste. / „în mod sincer, cu sinceritate”.
EiArpţo&fjţ ElXmoQq. Cel ce umblându îşi împleticeaşte picioarele şi le răsuceaşte.
EiArpov. Antimisu.
Eipxxppăvr}. H poîpa. Staştea. Partea. Norocul. / (ambii tenneni) „soartă, destin, ursită”.
Eipu to oupotvtov to^ov. Curcubeul. Arcul ceriului, /xo oupavtov xo^o-„curcubeu”.
Eipr|vocp6Axx^. Păzitor de pace.
Eiţ Svocţ. Unul. / (al doilea termen) „un” (art. nehot. masc.şi numeral). Eiaayye^UQ Vestitor. Referendariu. Arătătoru. Aducătorii aminte. / „procuror”.
EioayyeXta Arătăre la judecată. Chemare. Aducere aminte. Vestire. / „procuratură”.
160
Eiaaycoyet)q. Aducător înlăuntru sau purtător înlăuntru. / eiaayccryBocţ „importator”.
ElaayayyiKOQ/Apxdpioq. Nou. începător. / (primul tennen) „introductiv, de introducere” (al doilea termen) „începător”.
Eiaaydyyifioţ. 'O ^coQetpepoţievoţ. Cel ce să aduce de afară. / „exportabil”. EiaaKcrtxo. Auzu. Ascultu rugăciunea cuivaş. Mă plecu. / „a asculta, a se supune”.
EIgAtcov. Totu. cu totul.
Eio&TOt\|/. Deodată.
EioPoX'n. întrare înlăuntru cu năvălire şi intrarea unii ape într-alta care exPo^fj să zicu.tocîq bkPoXocqtou Tiorofiao. 1. (primul termen) „cotropire, năvălire” (al doilea termen) 1. „respingere” 2. „vărsare” (a unui râu etc.).
Eio6%0|iai. Priimescu înlăuntru.
EîoăXe\)aiţ.^jX7raatţ.Elao5o<;. întrare. /(al doilea termen) „intrare (acţiunea de a intra)” (al treilea termen) „intrare (uşă)”.
Eio&ieiTa. După aceaia.
Eioău.dKOţu.fiu. încă / (al doilea termen) „încă”.
Ekrrfyr|Triq. învăţător, sfătuitor. Dascal. / „referent, raportor”. EiotTipioţAoyoq. Cuvântu de întrare. Oraţie. EiaoSioţ Xoyoq .
EioKateoTrjţ. Chemător în lăntru.
Eiaoppxo.Năvălescu înlăuntru.
Eiaoxfi. Tragere înlăuntru. Plecare. întrare. Kal &;o%f| şi tragere, ieşire, rădicare afară, înălţime, vârfu. / (al doilea termen) „(localitate la) ţară”. Eio7căţiTO0.Trimiţu înlăuntru.
EK7rr|5ca. Saiu înlăuntru.
Euyjtlftixo. Căzu înlăuntru şi năvălescu asupra cuivaş.
EioTCOicb.oiKtoTtoi©. Făcu al mieu. Mă făcu stăpânu. / oiKetxmoiohţtai. „a-şi însuşi cu forţa”.
Eia<p£pco. Aducu înlăuntru. Bagu / „a contribui”.
Eîtoc. După aceaia. pe urmă.
Efae/rj Sau. / „sau, ori”.
TO E J16T0C t6 K.
f. 29v.
’EKatov. O sută / ekcxto „o sută”.
Exaidv cpopaîq. De o sută de ori. / emtcxpopeţ „de o sută de ori”.
161
"EKocTOvrci&x. Sutime. Sută. / „(grup de) o sută”.
’EKaTOVT<x5a7rXxiaioq. însutitu. / „însutit”.
’EKaxovTdpxnq. Mai mare de o sută. Căpitanu. / âKaxovTapxoţ „centurion, sutaş”.
’EKSiKaujbvojica. £K8iKo%ioa. îmi izbândescu. îmi făcu izbândă, singur îmi fac dreptate.
>EK8iK<bvco.eK8iKâ.Izbândescu./eK8iKcn)jxoa „a se răzbuna”.
T}k8ikt|(ju;. Izbândă. Izbândire. / £K&r|Kr|<Tr}, „răzbunare”.
’EKSncrjTriq. Izbânditoriu. / „răzbunător”.
Fiicei. Acolo. / idem.
’Ek8,6g). Dezbracu. / „a dezbrăca”.
"EkSuojioci. Mă dezbracu / „a se dezbrăca, a fi dezbrăcat”.
’EK&opivoţ. Dezbrăcatu. / eicSupăvoq „dezbrăcat”.
’EKEivoţ. Acela. / „acela” „el”.
^KBapPoq. Naimitu. întru mirare. / „uimit, surprins”.
>EK0cxpPd&. Mirăzescu. Făcu a să mira, a să minuna Kod 6K0apJkrâpoa. Mă mir. mă minunezu. mă înspăimântezu. / £K0otppd)va) „a uimi”.
TiKA£yG). Alegu. / „a alege”.
TikXektoq. Alesu. / „Ales, distins”.
’EicAxyyfi. Aleagere. / „alegere”.
vEKtei\|/i<; t^Iod. întunecarea soarelui. Lipsirea sau Trţq aeXf|vr|c;. / „eclipsă de soare”.
"Eioc^îtota. Bisearică. / „biserică”.
’EKKA.rjoiaouKa;. Bisericescu. / „bisericescu, al bisericii”.
’EKKX'ncruipxTiQ. Eclisearhu. Purtător de grijă al bisearicii. / „eclesiarh”
„îngrijitorul bisericii”.
vEiC7tXTj^iţ. Spăimântare. / „surpriză”.
’EKJtXfiTTopoa. Mă spăimântezu. / £K7tX,nxTG) „a surprinde”.
LK7EX,fjpGXTtQ. împlinire. / „îndeplinire, realizare, executare, împlinire”. TiKKXrpcb. împlinescu. / £K7cXx|pd)Vto „a îndeplini, a executa”.
TiK7cA,T|pcaTr£. împlinitor. / „executor, executant”.
FiKTCOpetXTtţ. Purceadere. / „provenienţă”.
’EKTtopEonoq. Purcezător.
TiiCTropetico. Purcedu. ies. /£Krope6o|iat „a proveni, a-şi avea originile”. vEk<7TOCTI<;. Spaimă. Spăimântare. Uimire / „extaz”.
162
’EKO'cauKoţ. Uimitu. Spăimântatu. /1. „extaziat” 2. „stupefiat”.
’EKOxauKoq Xcrfoq. Cuvântu de uimire.
‘Extoţ. Al şasălea. / „al şaselea”.
Ekx6vco. Răvărsu. / „a revărsa, a vărsa înafară”.
’EKjpXTu;. Răvărsare /âKxtxrn „revărsare”.
“Ekocctxcx;. Fieştecare. / „fiecare”.
'EKdxepcx;. Unul din doi. „fiecare”.
EKOttepdbSev. De amândoao părţile.
FKaxepă)9i. La amândoao părţile. Kori. âmtăpco.
EKaTOVxaeTrjţ. De o sută de ani. / idem.
Etcatocrixx;. Al sutălea. / „al o sutelea”. vEkPokju;. Săvârşârea.
EKj3o^fj. Scoatere. Lepădare şi vărsare. exjîoMl notocpoO eu; Trjv QâĂaaaav. vărsarea râului în mare. exPoXâţ /„gurile de vărsare ale unui râu”. vEk6ooiq. Dare afară. Tipărire şi alte asemenea. / âK&xnţ „ediţie, editare” 2. „extrădare”.
’EkSvxtu;. Dezbrăcare. Golire. / £k8ixtt]. „dezbrăcare, dezgolire”.
ExeîQev koA ân£Keî0ev. De acolo şi de dincolo.
EkkXîvco.’ATOxpeuyoo. Mă ferescu. Mă păzescu. Fugu. / (al doilea termen) „a evita, a se feri de...”.
EkicXeiji®. Pieu. Mă pierzu. Lipsescu. şi lasu. / eicAeirao „a dispare”.
EKJcn&b. Saiu afară.
Exm^co. ZttqxD QA-ipcovrocţ. Storcu strângându. Mustecescu.
Eoteopa. t6 ^coplov onou ctupetoci. Zeama cea stoarsă.
Expi^dovco. Dezrădăcinezu. / 1. „a scoate din rădăcină” 2. „a desfiinţa, a şterge de pe faţa pământului”.
Exotpateloc. Gătirea oştii spre ieşire la războiu. / „campanie”.
Exatpatetxo. Ies la războiu / „a pomi o campanie, a face o expediţie armată”. Eicmvco. Intinzu / extelvopoa a se întinde, a se prelungi.
Extern». Sfârşăscu. Săvârşăscu. / 1. „a executa, a îndeplini” 2. „a interpreta un rol”.
Exmvdeaoa). Scutura.
Extote. De atuncea. Dintr-acea vreame. / „de atunci”.
t6 E petec to6 A.
vEArx. Vino. / „vino, hai”.
163
’EXjoda. Măslinul şi măslină. / eX,ui 1. „măslin” 2. „măslină”.
T3AmoKo6icao8ov. Sâmburu de măslină şi boştinele adecă tescovina. Măslinele.
’EAmoTpiJieTov. Teascu de măsline.
’EAxxubv. Măslinetu. Liveade de maslinu. ’EXotâtp'Wov / eXoadwxţ „plantaţie de măslini”.
’EXdcxuopa. Meteahnă. Vină. / „defect, cusur, neajuns”.
’EXdctpi. Cerbu. / „cerb”.
eXdKpptove x6 miGoţ. Au alinat boala. S-au uşuratu.
’EXrwpptbvo Kal eXoappbvco. Uşurezu. şi alinezu. / (ambii termeni) 1. „a uşura, a despovăra” 2. „a alina, a micşora”.
’EXxxtppornxa. Uşurare. / 1. „uşurinţă” 2. „superficialitate”.
’EXxwppbţ. Uşor. / 1. „uşor”; 2. „facil, lejer” 3. „lin” 4 „uşuratic”. vEXey%oţ- Mustrare. Certare şi vădire. Arătare. / „control”.
’EAâyXoo. Mustrezu. Certu. Vădescu. / „a controla”.
’EXmvoq. Ticălos. Ticăitu. / „nemernic, mizerabil, deplorabil”. ’EXfrţp.oviTrjKa;. Milosârdu. îndurător. / „milos, caritabil, milostiv”.
’EAmvdt. Ticăloşeşte. / „(în mod) mizerabil”.
’EXerip.ovS. îmi iaste milă. Mă îndur. Kal eXer|ţu)Vob|xai. / 1. „a-i părea rău” 2. „a se îndura, a-i fi milă”.
E^efipcov. Milostivu. / şi eXfTţpxbvaţ „milos”.
EX£T|pocr6vr|. Milă. / „ajutor pentru săraci”. f.30r
EXebGepa. Slobodu. / (în mod) liber, nestânjenit.
EXeoGepta. Slobozenie. Voie. / „libertate”.
EXefiGepoţ. Slobodu. Volnicu. / „liber, slobod”.
’EAeuGăpioq. Slobodu la mână. / 1. „generos, galanton” 2. „desfrânat, depravat” 3. „liberal, liber”.
EXeuGepcouKbţ. x6 auro / „de eliberare”.
TiXEuGepcopâvoţ. Slobozitu. / „eliberat”.
EteoGeporoV;. Slobozitoriu. Mântuitor. / „eliberator, liberator, dezrobitor”. EXeuGepdbvopai. Mă slobozescu. Mă mântuiescu. / 1. a-şi căpăta libertatea, a se elibera 2. (d. femei) a naşte.
EXcuGepotuci. Plata slobozirii sau răscumpărării. Sau răsplătirea pentru răscumpărare.
164
^jexf&srtivoţ. De fildeşu. / 1. „de elefant, elefantin” 2. „de fildeş”.
Tyt&potţ. (piXi. Fildeşu. / şi eXixpavxoţ „elefant”.
                             ^UASa. Ţara Grecească. / „Elada, Grecia”, votţ. Elinu. grecu. / „elin, grec”.
EXXî]Vi^co. Vorbescu greceaşte. /1. „a-i imita pe greci” 2. „a vorbi greceşte”. *EX^TiviKa. Elineaşte. / „în elină, în greacă; greceşte”.
EAXîivucrt 8i&X£KToq. Limba elinească.
EAAJlvuca ypdppaxa. Carte grecească, elinească. /„cultura sau literatura greacă”.
î&toc tou Gtbjiaxoţ f| wu Tcpoadmau. Zmoala. Aluna trupului sau a obrazului. ’EXrtiSa. Nădeajde. / „speranţă, nădejde”.
’EX.Trij^co. Nădăjduiescu. / „a spera, a nădăjdui”.
’EXdxi. Bradu. eAdu, eXaxaîoţ, eXcctunov de brad. / ăXxxxo „brad”.
’EvXdyioq. Cuvântăreţ. învăţatu. / „cult”.
T6 E pexd toO ţi.
                            vEpJ3pt>ov. Pruncul din pântece. / „embrion”.
           Bagu înlăuntru. / ep|3(4^co „a trimite recomandat”.
’EpTiodKTriq. Ocărâtor. Batjocoritoriu.
Eji7toeo&. Tindă sau sală.
*£117100401). Batjocorescu. / 1. „a batjocori, a-şi bate joc, a lua în râs” 2. „a înşela, a păcăli”.
’EpTKXiypoţ. Batjucură. / 1. „batjocură, bătaie de joc” 2. „păcălire; înşelătorie”.
                             ’Efi7todvco. ’EfiPodvo). întru. / p7ccdvto a intra.
EjiTcoopSepăvoq. învălmăjitu. înfaşuratu în multe. Amestecatu. încurcatu. / pTtepStspivoţ „încurcat, amestecat”.
’EţiTtăp&pa. învălmăjală. învăluială. încurcătură. / pjtăpSepa „încurcătură, amestecătură”.
Ep7t£p8eix>poa. Mă învălmăjăscu. Mă învăluiescu. / pTtepSetiopoa „a se încurca”.
’EfiTOCTXE'opivoţ. încredinţatu.
vEţi7tXoca/cpov. Legătură de leacu. Plastur. / ăprctaxaTpo „plasture”. vEji7rveixnţ 0eî<x. Năstăvire. Năstavu dumnezeescu. Insuflare dumnezeiască. / „inspiraţie divină”.
’EpTcv&o. Năstăvescu. / „a inspira”.
’E^iTCvenaTÎiQ xmo 0eou. Năstăvitu de Dumnezeu.
165
vEjiTCve'oa£\\ f| gveooev 6 (teoQ eiţ Trţv KapSuxv tod. Au năstăvitu Dumnezeu inima lui. (a cutăruia om).
’EjiTCoSrjoiQ. Zăticnire. Zminteală. Oprire. / qinoSiorj „împiedicare”.
*E|i.7io8ifya. Zăticnescu. Oprescu. Zmintescu. / „a împiedica, a pune piedici, a opri”.
’E)X7to5io}xăvo<;. Zăticnitu. / „împiedicat”.
"EjlTCoSiaTnQ. Zăticnitor.
EpjcoXia. Acoperământul capului la muieri. îmbrobodelnicul.
’EpîtpocjGev. Dinainte sau înainte. / „înainte, în faţă”.
’EţiTcpooOâv pou Dinaintea sau înaintea mea. / „înaintea / în faţa mea”. vEp<ppaJ;i<;. încuiare. Zăprire. / 1. „astupare” 2. (med.) „obturaţie”.
>Epxpp&a<m încuiu. zăprescu.
’Epxpîxjijia. încurdare / epcpwrjjia „enfizem”.
’EţKptxJip.a 0eao etvoa 6 avOpcnrcoţ. încurdarea lui Dumne(zeu) iaste omul. ’Epqrooco. încurlu. încurlezescu sau suflu / 1. „a sufla” 2. „a insufla, a inspira”. ’EpJiA5u>v Kal âpP&Sux. Caluvri. Cioboţ. Cioboate. / epjiAţ „pantof de casă”. ’EpJ3p6vrn'Kx;. Detunatu. Nesimţitor. Umilu. Nărodu. / 1. „atins de trăznet”
2.  fig. „trăznit, uimit”.
"Epeicoţ. t6 ^ăpaopoc. Borâtură. Vărsare. / (ambii termeni) „greaţă, vomă”. Ep7KX0ox;. Cu patimă. Vrăjmăşaşte. / „cu patos/ patimă; cu ură”.
Ep,TOC0r£. Pătimaşu. Pătimitor. Cel ce pătimeaşte. / 1. „înverşunat” 2. „dârz”
3.  „furios” 4. „ranchiunos”.
EpTOiploc. Isteţime. Iscusinţă / „experienţă”. vEp,7tEipoQ. Isteţ. Ispititu / „experimentat, cu experienţă”.
*EjX7K)to5. flpo^evo). Pricinuiescu. Solescu. / (ambii termeni) „a pricinui, a cauza”.
’EţL7roir|cnţ. To aîxtov. Pricinuire. Solire cându să face pricină. Aducător, solitor de rău sau de bine. / to aluo „cauză, pricină”.
vEjiTOpo<;. npaypaTetyrfiţ. Neguţătoriu. / (ambii termeni) „negustor, comerciant”.
’EpTipAKTtoq. în faptă. Cu lucru. / ăţuipcocToc „de (în) fapt”.
’E)i7cpe7icr6p£voţ. încuvinţatu. împersonatu. Slăvitu. vEp,7tm KaxaTTTiKD. Scuipă cineva cu necinste. vEp7nxx;. Puroiu. Coptură. / ăpjnx) „puroi”.
166
"Ejicpavriţ. Arătatu. Descoperitu. Văzutu. Kod ep<pavo)q. Aiavea / (primul termen) „evident, vădit” (al doilea) „în mod evident”.
’Ejiqxxvi^co. Arătu. Descoperu. Făcu văzutu. /1. „a prezenta” 2. „a developa”. vEpcpoat<;. Dovedire. Arătare. Punere înainte, şi făţărnicie. / „emfază”. ’EfupovuKoţ. kt|. k6v. Doveditor. Cel ce dovedeaşte. / „emfatic”, f. 30v.
’Epxpdveia. Arătăre. Dovedire aiavea. xo amo Kal ăpcpaaiv. ârcep Kal vmKpvGv; voeÎToa.
vEp(pmoţ. Fireaşte săditu. Din fire. / „înnăscut, nativ”. vEpcţn)\|/oq. Insufleţitu. / „viu, însufleţit”.
,Eţi\|n)xcă. însufleţescu. / ep\)/'0%6va) „a însufleţi, a inspira curaj”. to E pera xoO N.
’EvASa. Unime. vEvaţ. Unul.
vEvaq ^vaţ. Câte unul / „câte unul; unul şi unul”.
’Ev&vuoc evavrixoţ. împotrivă şi impotrivă. De ciia parte. / „dimpotrivă”. ’Ev&vnoţ. împrotivnicu. împrotivitoriu. / „contrar, potrivnic, opus”.
’Evavtiov. împrotivă. / idem.
^vavdcopa. împrotivire. / idem.
"Evavtux. împotrivă. De altă parte. In preajmă / „împotriva, contra, în opoziţie cu..., în contrast cu..., în antiteză cu...”.
’Evavu&rrjq. împrotivire.
’Evavrtdbvopai. Mă împrotivescu. / „a se opune, a se împotrivi”.
’Evdepexoq. îmbunătăţitu. / „virtuos”. vEv5c4oţ. Slăvitu. Măritu. / „glorios”.
"EvSo^&rnţ. Slăvire. Mărire.
vEvfh)poc. îmbrăcăminte. Haină. / „îmbrăcăminte, haină”.
’Ev&opâvoţ. îmbrăcatu / vropâvoţ „îmbrăcat”.
TBv&5vopoa. Mă îmbracu / vrovopoci „a se îmbrăca”.
’EvBtxo. îmbracu.
’EvBuvapdbvopai. Mă întărescu.
’Ev&ovdqxcoau;. întărire. / evBuvdpcocrri 1. „întărire” 2. „încurajare”. ’Ev&ovocpdbvo). întărescu. /1. „a întări”. 2. „a încuraja, a da curaj, a îmbărbăta”. ’EvSuvapcornq. întăritor. / „persoană care dă curaj, îmbărbătează”.
167
*Ev68pa. Pândire. Vicleşugu. Avegheare. / „cursă, capcană, ambuscadă”. ’EveSporoTia;. Locu de pândire, de avegheare.
’EveSpetxo. Pândescu. Şăzu. Avegliiu. Făcu vicleşug. / „a aştepta, a sta la pândă, a pândi”.
’EveSpewnţ. Pânditor. Aveghitor. eveSpeuuKOc; îycoi emPouA£\>xiK6ţ. /
„persoană care stă la pândă”.
"Evăpyeva. Lucrare Firească. / 1. „acţiune, activitate, operaţie” 2. „efort” 3. „energie”.
"Evăpynpa. Lucrul cel isprăvitu al lucrării. / „acţiune, faptă”.
’EvEpTTjTiKoţ. Lucrătoriu. / 1. „de activitate, de acţiune, operaţional” 2. „activ” 3. „de efort” 4 „energetic”.
"EvepyriTiKbv pfjpa. Graiu Lucrătoriu. cbq Kal tox&t|xik6v p%ia. Cumu şi graiu pătimitor / „verb activ”; „verb pasiv”.
"Evspy©. Lucrezu. /1. „a acţiona” 2. „a lucra” 3. „a executa”.
LvOuprtotq. Aducere aminte.
5Ev0\)}xt|tik6<;. Aducător aminte. Cel ce-ş aduce aminte şi nu uită. / „evocator”.
’EvQup'HUKd.Cu aducere aminte.
"EvOupr|Tr|q. Aducător aminte.
"EvOnjit^co. Aducu aminte. / „a aduce (cuiva) aminte”.
’EvGupoupca. îmi aducu aminte. Ţiu minte. / „a-şi aminti, a-şi aduce aminte”. ’Evucd; dpiGpoţ. Număru de unul. (bţ koI T&TţOuvriKa; dptOpoq cumu şi număr de mulţime. / „numărul singular” „numărul plural”. vEvoux. înţeleagere fjxoi 5noai £votm a’decă ce feliu de înţeleagere are, cumu să înţeleage. / „sens”.
’Evopla. Norie. Popor. / „parohie”.
’EvopqTriQ. Noriaş. Poporaş sau poporanu. / „enoriaş”.
’Evopebco. Ţiu norie, popor.
"Evothq. ev6rr|TO. Unime. sau unire. / „unitate”.
’EvqxAd). Supăr. Turbur / „a deranja, a supăra”.
’EvoxXoupoa. Mă supăr. Mă turbur. Nu am pace. / „a fi supărat, a fi deranjat”. ’Evox^'npivoQ. Sup(ă)ratu/ „deranjat, supărat”.
Lv6%A,rtcaţ. Supărare. / 1. „deranj, deranjare, incomodare, stânjenire” 2. „indispoziţie”.
’Evox^TiTfjQ. Supărător.
168
’Evxoccpid^co. Îngîopu. Puiu în mormântu. / „a înmormânta, a îngropa”. Bvtdapta. Geale de îngropare.
’Evxcacpioopcx;. îngropare în mormântu. evracplaopa. / (primul termen) „înmormântare, îngropare”.
BvToapuxaTr^. îngropător. / „gropar”.
’EvxoapiaaxiKoq. De îngropare. / „de îngropare”.
’EvxooOux. Otroabele. Măruntaiele. Ceale din lăuntru / „măruntaie, viscere”. ’EvroXlV Poruncă. / „ordin, poruncă”.
’EvTpăTOpai. Mă ruşinezu. / vipânopoi „a-i fi ruşine, a se ruşina”.
’Ev'îpoirri. Ruşine. / vrpoTcfj „ruşine”.
’Evqxmd^opoa. Mă ruşinezu. Mă necinstescu.
’Evxpomdc^co. Ruşinezu. Necinstescu.
"EvTpoTndcprjq Kal evrpcwudpiKoţ. Ruşinos fără îndrăzneală şi cuceamicu. Bvrpo7ruxpocr6vr|. Ruşinare. Neîndrăznire şi cucemie.
’EvTpoTtiaqiăvoq. Ruşinatu. Necinstitu.
TiVTpomaajia;. Ruşinare. Necinste. Aiox6vr|.
’EvxpomaouKov. De ruşine. De cinste.
Ev6vco. împreunezu. Unescu. / „a uni”. vEvdxru;. împreunare. Unire. / „unire” „uniune”. f.31r.
"Evocăptoţ. Cel ce iaste în văzduhu. / „aerian”.
vEvap0po<;. încheiatu. Cu încheietură. / (gram.) „articulat, cu articol”.
’EvapiGpâ). emxpiGpxo. Număr. Puiu în număr.
’Evcxppovioq. Cu bună întocmire.
"EvacTXoAxyQpoa. Mă îndeletnicescu /I. „a se ocupa” cu ceva, 2. „a deveni”. ’Evaxevi^Q). Privescu. Mă uitu. / „a-şi aţinti privirea”.
TivSeife. Lipsitu. Săracu. / „sărac, lipsit”. vEv5eia. Lipsă. Trebuinţă. / „sărăcie, lipsuri”.
vEv5eiypa. Arătare. Pândă. Kal ăvSet^iţ %6 awo. / (al doileatermen) „indiciu”.
’EvSeKdociq. ăvSem (popaîţ. De unsprezeace ori. / fevSeica <pop„de unsprezece ori”.
’EvBăKaxoQ. Al unsprezeacelea. / „al unsprezecelea”.
’Ev8e?t£%EUx. îndeletnicire neîncetată. / „continuitate, durată”.
169
T}v58A£%fi<;. îndeletnicitor. Neîncetatu. 1. „conţinu, neîntrerupt5’ 2. „sârguincios”.
>Ev5eA(eoxi^ojioa. Mă îndeletnicescu neîncetatu.
’EvSexopevoq. |iâvr|. păvov. Ceaia de să poate să fie. Ceaia ce. Cel ce. / „posibil55.
>Ev5i(i0eTCK;. Cel ce să închipuiaşte şi să naşte în mijlocu. / „lăuntric”.
T}v8i8a>. Dau înăuntru sau cuivaş ceva. Kod evBt&xoa / „a ceda, a se pleca, a se supune”.
Ev8o0ev. Din lăuntru şi în lăuntru.
>Ev86jro%oţ. Ascunsu înlăuntru. / 1. „lăuntric” 2. „intim”.
’EvSoxaxoq. Prea înlăuntru .Cel mai din lăuntru / „cel mai dinăuntru”. "EveiKOVtţco. Aseamănu. Asemenezu cu icoana.
''Evekoc. Pentru. / „din cauză, pentru că”.
’Eveam;. Cel de acumu. / „prezent”.
’Evăx^P0V- Zalogu sau amanetu sau arvună. / „amanet, zălog, garanţie”. vEv0a. Unde. Acolo şi aici. evGdcSe. / „acolo unde”. vEv0eppoţ. Fierbinte. / idem.
^v^o'ixruxopivcx;. Uimitu şi ameţitu, cumu de vinu. Bezmeatecu. / „entuziasmat”.
^EvO^pripa. Socotinţă. Gându. / 1. „suvenir, amintire” 2. „entimemă”.
Tivioi. Unii. Oarecari.
TiVtOTE. Uneori. / „uneori, câte o dată”.
’Ewăa. Noao. / „nouă”.
’EwâocKLţ. De noao ori. fjtoi ew6a cpopaîq.
’EweaoTjaxi^ioi. Noao mii.
’Ewea7cAxioioQ. De noao ori îndoitu. înoaoitu. / „de nouă ori mai mare”. ’EwevrjKOvxa. ’EwevrivTa. Noaozeci. / (al doilea termen) „nouăzeci”. BwevtKoaxcx;. Al nooaezecilea. / „al nouăzecilea”.
’EvotKiov.xb. Chiria casii. / evoikio „chirie”.
’EvoiKid^co. Tocmescu casă cu chirie. / voiKitx^co „a închiria”.
’EvobaiOQ. înfiinţatu.
vEvoxck;. Vinovatu. / idem.
vEvaxcxcru;. Stare împotrivă. / (jur.) „contestaţie”.
’EvaxauKoţ. Stătător împotrivă.
’EvrofiOa. Aici. / „loco”.
170
’EvtsX.fiţ. Desăvârşita. / 1. „desăvârşit, perfect” 2. „total, cumplit”.
’Evtepufovri. fţ. Măduva lemnului. / „miezul, inima unui mugur/rădăcini”. TEvrepov t6. avtcpov. Măţul. / ăvxepo „maţ”.
’EvxoOGev. De aici.
vEvupoq. Cinstitu. / „cinstit, onest, corect”.
’Evtăpcoq. Cu cinste. Cu mare cinste. / ăvnpoc „cu onestitate”.
Evrorti^a). Pui în locu. / „a localiza”.
vEvt07C0<;. De locu, pământu. / „indigen, băştinaş, autohton”.
vEvtopvo<;. Datu în strugu.
EvipoTcoc^i^opca. Alergându. Mă întorcu înapoiu.
’EvrpTxpcojxoa. Mă desfatezu. Mă răsfăţ. / eveqnxpd) „a se delecta”. ’EvuTUVtdc^opoa. Visezu. / „a visa”.
’Evbirvtov. To Sveipov. Vis. / (al doilea termen) „vis”.
’EvtOTOCFTOTOţ. Ipotasnicu. înfiinţaţii.
TEwuiov. XKoXxxplKtov. Cercelu. / evrfrao, atcooXapiKi „cercel”, to E petec tou
E£ayop&£co. Răscumpăru / 1. „a răscumpăra” 2. „a mitui, a corupe” 3. „a ispăşi”.
’E^ayopoccTiQ. Răscumpărare. /1. „răscumpărare” 2. „mituire, corupere”. T^ayopccatiy;. Răscumpărătorii!.
T^ayopoccrriia. Plata răscumpărării.
E^dc&Axpoq. Văru. / „văr, verişor”.
T^a8£AxpT|. Vară. / „verişoară”.
E^odpeau;. Aleagere. / e^oripeern „excepţie”.
E^odpetoq. Alesu. / „deosebit”.
E^odoioq. Prea alesu. / „minunat, splendid”.
E^aicooioi. Şase sute. / idem.
’E^avepl^co. Vânturu. / „a distruge, a face să dispară”.
E^avepla. Vânturare. /e^avăpicrri- „distrugere”.
E^aTiXtjbvco. întinzu. / ^aTcXxbvto „a întinde”.
E^aTiAxopivoQ. întinsu. / ^a7i>uG>)iivoq „întins”, f. 31v.
E^aTiXjCoaiţ. întindere. Deschidere. / e£AntaoGT| „extindere, răspândire, propagare”.
171
Ti^cmAxară. întinsu.
’E^app.artbvoj. Desarmezu.
’E^apnaxton^voţ. Dezarmatu.
T^dppoxrrripâvoţ. întorsu din boală. Dezbolitu.
’E^appoxTTnau;. întoarcere din boală.
T^dppooom Mă întorcu din boală.
’E^OKpvtKd»;. Sjcwpvoc. Fără de veaste. / IjoKpvucd „brusc, deodată, dintr-o dată, (în mod) neaşteptat”.
’E^otpvucoţ. Fără veaste. / Jjapvucoţ. „bruscu, neaşteptat”.
’E^dopvon. De sineş. Sigur. Fără veaste. dbropdrcoţ / ^dcpvoo „laolaltă, dintr-o dată, brusc” atnopdrtoq „(în mod) sigur”.
’E^dmrco. Aprinzu. â£apm / „a stârni, a aţâţa”.
’E^erd^to. Cercu. Cercetezu. Ispitescu. / „a examina”.
’E^axctarJţq. Cercător. Ispititor. / „examinator”.
’E^âxocnţ;. Cercare. Ispitire. / „examen, examinare”.
’E^funcnţ. Tălmăcire. Tâlcu. / „explicaţie”.
’S-irFrrifc. Tălmăcitor. Tâlcuitor. / „interpret, tălmaci”.
’E^Tţ/Tipăvoi;. Tălmăcitu. Tâlcuitu. / „explicat”. li^Tfyoup.ai. Povestescu. / „a se justifica, a-şi găsi justificări”.
T^Tiycc). Tălmăcescu. Tâlcuiescu. / „a explica”.
’E^tj. Şase. / îfy idem .
T^ijvra. Şasezeci / „şaizeci”.
’E^rţ xiAidSeţ. Şase mii. / xtAid&ţ „şase mii”.
’E^iAocop.a. Imbunare. Miluire. îmblânzire.
’E^iAecopăvoq. îmbunatu. Miluitu. îmblânzitu. / „îmblânzit”.
T^eAeonpoa. Mă îmbunezu. Mă miluiescu. Mă îmblânzescu. / „a fi iertat”. ’E^rAedivco. îmbunezu. îmblânzescu / „a îmblânzi, a calma, a potoli”. ’E^iAexotiţi;. îmbunătoriu. Miluitoriu. îmblânzitor.
’E^iAaaxtKoq. Lesne de îmbunatu. De îmblânzitu.
’E^lorapai. Mă spăimântezu. / „a fi surprins, nedumerit”.
’E^djpyaAţta. Scoaterea afară.
’E^oSidţo). Cheltuiescu.
Ti^oSa- Cheltuiala. / „cheltuieli”.
’E^o5uxaxf|q. Cel ce cheltuiaşte.
172
’E^oSuxgukoq. Cheltuitor.
^oSib^OfLoa. Mă cheltuiescu.
^65105 fiţivoţ. Cântare de ieşire.
T3J;68iov. Cheltuială de cale.
’E^otioXoSrtcnx;. Mărturisire. Ispovedanie. / „mărturisire, spovedanie, spovedire”.
’H^ojioXoYripivoţ. Mărturisitu. Ispoveduitu. / „spovedit”.
TE^op.oAxDyn^nţ- Mărturitor. Ispoveditor. / „duhovnic, confesor”. T^op,oXoyofyioi. Mă ispovedescu. /1. „a se spovedi”; „a se confesa”. T^ojioXoyG). Mărturisescu. Ispovedescu / „a mărturisi”.
"Efymopu. Portiţa de afară.
’E^opiopoq. Izgoană. Izgonire. Surghiunu. / „exil, surghiun”.
’E^opi^co. Izgonescu. Surghiunescu. / „a exila, a surghiuni”.
’E^opi^ojioa. Mă izgonescu. Mă surghiunescu. / „a fi exilat/ surghiunit”. ’E^opurpivoţ, Surghiunitu. Izgonitu. / „exilat, surghiunit”.
’E^opKi^co. Puiu la jurământu. / 1. „a exorciza, a descânta” 2. „a conjura, a implora”.
’E^opKiapoq. Jurământu. / 1. „exorcizare, descântec” 2. „implorare, rugăminte fierbinte”.
’E^opKiaxriq. Jurător / „exorcist, cel/ cea care face descântece”.
T^oaxnţ. Foişor şi horă şi tindă Kal elogii. / e^dbaTr^ „balcon (şi la teatru)”. ’E^ouota. Puteare. /1. „putere, autoritate” 2. „conducere, guvernare”, î^cmat&^co. Stăpânescu cu puteare. şi biruiescu. / „a stăpâni, a conduce, a guverna, a domina”.
’E^otXJiaaTîfc. Stăpânu. Puteamicu. Biruitor / „stăpân, stăpânitor, deţinător al puterii”.
’E^oixnxxauKâv. Stăpânescu. Putemicescu. bu (?)* / 1. „care ţine de putere, autoritar” 2. „absolutist, tiranic”.
’E^otxnaatiKcoq. Cu stăpânire. Cu puteare. / e^ouauxauxA „în mod autoritar”.
’E^ocpAxroSov. Coajă a feştecăreia poamă.
"E^tffcvtpăvoţ. Deşteptatu.
         * Probabil variantă de început pentru cuvântul precedent dacă ţinem seamă de faptul că acest copist notează [b] cu p, deci confundă într-0 oarecare măsură cele două sunete.
173
T^mvaopar Kai e^mvco. Mă deşteptu şi e^wmţopoa. / ^mvoupai „a se trezi, a se deştepta”.
         Kai eţmvi^co. Deşteptu pe altul. / „a trezi, a deştepta”.
"E^dbKacnpov. Cetatea de afară.
’E^coxepiKoq. De afară sau streinu. De altu neamu. De altă limbă. / „extern, exterior”.
’E^coTEpucrj KploiQ. Judecată de afară, domnească sau boierească.
"E^co. Afară. / „afară, în exterior”.
TE^co xo£> Aoyopuxopou Afară de socoteală. IlapAAaov.
"E^oo xaO 7cpOK£i{xăvon. Afară din poveaste. Ilopăpiov. "TE^co xof> cncorcoO. Afară de scopos. Afară de cugetu. De gând*.
’E^aTyâXxo. Vestescu. / „a anunţa”.
’E^ayyeXxiKoq. Vestitor. Kai E^dyyeXoţ.
’E^&yeo. Scoţu afară. / „a exporta”.
T^aydyyiov. xa e^aydbyia. Fieştece neguţătorie sau marfa ce să scoate afară. / „marfa exportabilă”.
’E^afjpEpoţ. De şase zile ./ idem.
T^aupvrţţ. S^cupva. Fără de veaste şi de năpraznă.
’E^dKiq. cpopaîq. De şase ori. / (popăţ. „de şase ori”, f. 32r.
’E^aKoXonGâ. Urmezu înainte. / „a continua”.
T±J;aK6tan)0o<;. Următor înainte. / „continuu”.
’E^aKoaiQaTffe. Al şaselea sută.
T^&kodgtoc;. Vestitu. / „vestit, celebru”.
’E^aKpiP©. Cercetezu cu dinadinsul. Cu deamănuntul. / e^aKpiPdbvoo 1. „a verifica” 2. „a constata, a stabili exact”.
’E^riKptPcopivoq. Cercetatu cu deamănuntul. Cu dinadinsul. / e^aKpijîcDpivoq
1. „constat” 2. „verificat”.
’E^dXeixjnx;. Şteargere. Meardere. / 1. „ştergere, eliminare” 2. „radiere”. T^Apexpog. Stihu de şase rânduri. / „hexametru”.
’E^Aptfvoţ. De şase luni şi xo e£Apr|vov. Jumătate de an. / „de şase luni”, „semestru”.
’E^arcXAoioţ. De şase ori atâta. înmulţitu de şase ori. / „de şase ori mai mare”.
         * Urmează asterisc, ce semnalează o interpolare.
174
’E^aTtT^poycx;. Cu şase aripi.
’E^apKoupevoţ. ccpKexdc. bcavA. Dindestul. De ajunsu. / (al doilea termen) „destul”.
T^a'qiiCo). Fumegu. Vapăiezu. / 1. „a evapora, a transforma în vapori” 2. „a dispărea, a pieri, a se volatiliza”.
’EJjevawtuxţ. împotrivă.
’E^emrc&'nq. koct ETUxp&veiav. In faţă. Pe faţă. / (a doua expresie) „la suprafaţă”.
T^emTnSeţ. E7UToanou într-adinsu. Dinadins. / (primul termen) „intenţionat, dinadins”.
’EijăX®* întrecu. Covârşescu. / „a fi proeminent, a se distinge”. tE^iţ. Firea. Obiceaiul. Aşăzământul. / £fy\ „obişnuinţă”.
’E^urot). Deopotrivă. Asemenea. / „la fel de, deopotrivă de”.
’E^larapai. Mă spăimântezu. / „a fi surprins, a nu-şi explica”.
T^ayyeAAa. Vestirea. înştiinţarea. / „declaraţie, anunţ oficial, comunicare oficială”.
’E^ixvenei. Ulmă. Ulmează. Găseaşte urma. Caută şi cercetează. / e^ixwxţco
1.  „a dibui” 2. „a rezolva, a da de cap (unei probleme)”.
’E^oveipcoyjioţ. Curgerea ce să face în vis. Slobozirea.
’E^ooBevco. Kaxacppovco. Defaimezu. Nu bagu în seamă. / (primul termen) „a înjosi, a umili” (al doilea termen) „a dispreţui”.
"E^oxdtSeţ. f| aoxASeţ. Trăigi. Gâlci.
'EfyWÂ- Vârfii. Ţâfnă şi stanu de piatră şi înălţime. / 1. „ţară, sat”
2.  „vilegiatură”.
^oxoq. Alesu. Covârşitor. înaltu. / „eminent, excelent”.
           Deşteptu. / idem.
T^dwipouca. Cele ce să dau afară din zestre. / „bunuri parafemale aparţinând soţiei şi care nu sânt cuprinse în dotă”.
’E^tbacovco. Scoţu afară.
’E^dxTTnţ. Scoţător afară şi izgonitor (şi foişor) / „balcon” (v. mai sus e^OGTTjţ).
’KîdboOn Trjţ emaxoolaţ. S-au scos din dregătorie. Tot) oqxpudou e£<jbo0n. T^draxxoq. Prea de afară. Cel mai dinafară. / „extrem”. t6E, o.
’EopzâţfQ. Prăznuiescu / „a sărbători, a fi ziua cuiva”.
175
T3Qpra<xtife. Prăznuitoriu. / „mesean, persoană care ia parte la o petrecere”. ’Eoprrj. Praznicu. Sărbătoare. / „sărbătoare”.
’EopxAaipcx; fjp£pa (bq Kal KoqiaTBp^ f|pipa Zi de lucru.
TO E JiETOC TOO 7C.
’EuayyeXla. Făgăduinţă / idem.
"ETOXYyăXopoa. Mă fagăduiescu. / 1. „a făgădui, a promite” 2. „a profesa” 3. „a se da drept... a se pre-face”.
’ETOtTyăXopoa. Mă laudu. Mă bizuiescu.
’Erax'yye^Tnq. Făgăduitoriu.
’ETui'yyeAp.a. Rânduială. Cinu. Stare, şi făgăduinţă. Tagmă şi postri / „profesie, meserie”.
>E7iaive(xăvoq. Lăudatu. / „lăudat, elogiat”.
’Eraxivărnq. Lăudătoriu. / „lăudător”.
’ETcavda'rocnq. Răscoală. împărecheare. Turburare / „revoluţie”.
Ttaxxiw/coq. Lăudatu Kal smxivepăvoq.
ItaaivexiKoq. De laudă. / „de laudă, laudativ, elogios”.
"Emivoiipai. Mă laudu. / „a se lăuda”.
’Eflaiveo. Laudu. / „a lăuda, a elogia”.
vEflmvoq. Laudă. /1. „elogiu, laudăi 2. „distincţie, menţiune”.
’EnaKouofiai. Mă ascultu. Mi să dă ascultare.
>Etocko6cq. Ascultu. Dau ascultare.
’Etocko\xttti<;. Ascultătoriu. Cel dă ascultoriu.(sic) Kod ercaKooxraKoq. Eîiavoxpopi. Haina deasupra. / „palton”.
vEmxppa. Luare. ’Acpodpeaiq Kal rcdpe'upov /1. „culme” 2. „excrescenţă”. vE7iapcnq. Rădicare. înălţare. Trufie. Semeţie. Mândrie / 1. „ridicare” 2. „aroganţă”.
’Eraxpxux. Eparhie. Stăpânire. Domnia unii ţări atâta bisericească câtu şi
mirenească/ 1. „provincie” 2. „unitate administrativă”.
vEraxp%oq. Domnu. Dregător. / „conducătorul administrativ al unei provincii”.
TtoetSlV De vreame ce. / „pentru că, deoarece”.
vE7C£ixa. După aceaia. / „apoi, pe urmă, după aceea”.
f. 32v
^TnJknAsfxo. Viclenescu. Pândescu.
T7u|kmX£Wjiai. Mă viclenescu. Mă pândescu de cinevaş / 1. „a unelti, a complota” 2. „a subtrona”.
176
T}mJ3o\)A,T|. Viclenire. Pândire. / 1. „uneltire, complot, conspiraţie” 2. „tulburare”.
’ETdpcmXoq. Vicleanu. Vrăjmaşu. Pânditoriu. / „insidios, perfid, viclean”. TirttYpapjux. Scriptură deasupra. Scrisoare asupra vreunui oraş, spre laudă sau defăimare. Tituluş / 1. „epigramă” 2. „inscripţii în versuri”.
’Eraypaqyn. Scrisoare deasupra, şi tituluşul. / „inscripţie,, 2. „firmă (a unui magazin)”.
’Etu&^ioc. Cu vrednicie. Cu destoinicie. / „cu îndemânare, cu dibăcie”. Etu&^ioq. Vreadnicu. Destoinicu*. / „îndemânatic, dibaci”.
"ErcoSe^iOTrixa. Vrednicie. Destoinicie. Hărnicie. / „îndemânare, dibăcie”. ’EmftopAa. Pohtă, şi zburdăciune. Zburdare. / „dorinţă, doleanţă, deziderat”. Em0ojicd. Pohtescu. îmi zburdează inima. / „a dori, a vrea” 2. „a jindui după ceva”.
’ErcLKdXeaiq. Chemare. Rugăciune.
’EmKaAxyopoa x6v 0eov. Chemu pre Dumenzeu întru ajutor.
TMArryoţ. Sfârşitul vorbei şi al scrisorii. Coneţul cuvântului în care să cuprindu şi să aleg şi să hotărăscu toate cele mai susu zise. / „epilog”. npoAxryl^co ko& femAxyyl^CQ. începu vorba şi sfârşescu vorba. / (primul termen) „a prefaţa”.
Tlifâaimx;. Cel rămasu. Cel lăsatu. to £7tlXoi7iov. / „rămas; restul”.
’E7Ct|iăX£UX. Osârdu. Sârguială. Nevoinţă. / 1. „grijă” 2. „sârguinţă, silinţă” 3. „îngrijire, supraveghere”.
T3mp£XiTn<;. Osârduitor. Sârguitoriu. Nevoitoriu. / 1. „redactor” 2. „şef de lucrări, lector” 3. mar. „comandor”.
T}7nji£tanîjiai. Mă osârdescu. Mă sârguiescu. Mă nevoiescu. / 1. „a îngriji, a avea grijă” 2. „a supraveghea”.
TSmopKux. Jurământu strâmbu, mincinos. / „încălcarea unui jurământ”. TmopKoq. Jurătoriu strâmbu. / „care a încălcat un jurământ”.
’Eirippîma. Spre graiu. Care iaste o parte din ceale opt părţi ale cuvântului / „adverb”.
îiracyKOTcri. Episcopie. / 1. „episcopat” 2. „episcopie”.
’ETCUTKOTcetXD. Episcopescu. Stăpânescu. Sântu episcopu. / episkopî 1. „a supraveghea” 2. „a fi episcop”.
         * Cuvântul-titlu grecesc se repetă.
177
’E^tunconcx;. Episcopu. Care va să zică din locu naltu ia aminte de turma sa cea cuvântătoare.
’E7UCTK07CiK6ţ. Episcopescu. / „episcopal”.
E7TUTKO7UK0C. Episcopeaşte. Ca un episcopu. / „ca un episcop”.
’EmaTnp.rj. Ştiinţă. învăţătură. / „ştiinţă”.
EmoTrijKQV. Ştiutu. învăţatu. Kal eraoTryioviKbq. Ştiutor / emaTrţpovocţ „om de ştiinţă” ; „de ştiinţă, ştiinţific”.
TMaxoqiai. Ştiu.
"EtuxttoXti. Scrisoare. Carte. Trimitere. / „scrisoare, epistolă”.
’Emxdccpiov. De pogrebanie, de treaba îngropării şi plaştaiţa. / „epitaf’. Eîaxdcpioq \|/aA|ico8ia. Cântare de îngropare, de pogrebanie. / „psalmii de înmormântare”.
’EmTrj&toq. Isteţ, dibaciu / „abil”.
’Emxri&tioţioa. Mă pricepu. Sântu isteţ, şi mă meşteşugescu. Mă măiestruiescu.
EmTrjSenco. întocmescu. Aşăzu cu meşteşugu.
E7axf[5en(ia. Meşteşugire. Meserie, şi apucare de măiestrie. Iscusire. /
1.  „meserie” 2. „impozit pe salariu”.
Emxriprtau;. Certare. înfruntare. Mustrare / £7UTt]ţiTiOT| „mustrare”.
’Ewnuiia. Cinste. Laudă.
’Emxtipiov. Certare. Pedeapsă. / emtipio „pedeapsă dată unui preot”.
’ETUTOjxfi. Adunare în scurtu. Cuprinderea pricinilor în scurtu. / „compendiu, variantă abreviată”.
Tirtuponxx;. Epitropu. Ispravnicu. Purtător de grijă. Socotitor. Luător de seamă. Mijlocitor. / 1. „tutore” 2. „comisar” 3. „epitrop, administrator al unor bunuri”.
’Emiporce'ţxo. Isprăvnicescu. / 1. „a administra” 2. „a fi tutore”.
’EmTOxalvco. Nemerescu şi dobândescu dorirea. / „a reuşi”.
E7aTD%ux. Nemereală şi dobândire. / „succes, reuşită”.
’ETnxpdveux. Faţă adecă faţa apei. Faţa pământului şi a altor bunuri. / „suprafaţă”.
’Em%dpr|pa. Apucare de vreun lucru. înceapere. / 1. „argument”
2.  „încercare nereuşită”.
178
’ETaxeiplţojxai. Mă apucu. începu. Făcu. Koti emxripiotţ şi em%£ipdi. mă
socotescu*. / emxetpG) 1. „a întreprinde” 2. „a se apuca de ceva” 3. „a încerca”.
’ETcavaXapPdvco. Iarăşi iau. Iau iarăşi de susu, din începutu. / „a repeta”. ^luxfyâpaaxoc,. Vreadnicu de dragu, de iubire. ’A^iăpcxaTOţ. / (al doilea termen) „adorabil”.
’Eîwi^ioţ. Vreadnicu. / 1. „demn de... vrednic de...” 2. „merituos”.
TETca^lcoq. Cu vrednicie. / eradice „pe merit”.
îtoâpaToq. Kaxipapăvoq. Blestematu. Afurisitu. / (ambii termeni) „blestemat, afurisit”.
ItaxxpKfiq. îndestulatu. / „suficient, destul, îndestulător”. îiTHXpxtifrrriQ. Eparhiotu. Dintru aciiaş eparhie. / „provincial”.
Eîisydpco. Rădicu. Scolu. Deşteptu.
"EtieiSAv. De vreame ce.
’EîtiaaKToq. Streinu.
ETiEvOnprjOK;. Aducere aminte. Următoare aducere aminte.
’ETteţiŢyTiaiţ. Următoarea tâlcuire sau tălmăcire. / „explicaţie suplimentară, lămurire”.
’EîrăpzeToi. Urmează. Să întâmplă. XupPodvei &KoXo\)0eî. / ercâpxopai 1. „a surveni” 2. „a se produce ca urmare”, f. 33r.
Ercepcom întrebu cu urmare. / „a adresa o întrebare în parlament”.
’Erc&rav. Iaste. Să întâmplă. / en&rcn „a sosit”.
ErceuKTOţ. Doritu. poftitu.
E7nJ3aTUc6q. Suitor, sau călcător în susu. Urcător. Unnător. / „de pasageri”. E7upe|3aufov(fl. Adeverezu. Incredinţezu. / „a confirma, a adeveri a certifica; a atesta”.
EiuJ}AxxPr|<;. Stricăcios. Vătămătoriu. Păgubitoriu. Spre pagubă. / „vătămător, dăunător”.
ErtipAjipa. TcpoaOrţKî]. Adaos. Peatecu. Kod eTapo^fj. Emiteau;. adăogare. punere deasupra. / (al doilea termen) „anexă, apendice” (al treilea termen) „impunere”.
’Eitiyeioq. Pământescu. / „pământescu, terestru”.
                        * Urmează o linie oblică tăiată cu o cruciuliţă ce semnalează o interpolare.
179
TimyAtfral&x. Limburuşu. Acoperişul înghiţitorii. / „epiglotă”.
TiTCiyp&pa). Scriu deasupra. / 1. „a face o inscripţie pe un monument” 2. „a scrie datele adresantului/ destinarului pe o scrisoare” 3. „a da titlu unui text”. TM8et!;îlţ. Dovedire. Arătare. / „paradă, ostentaţie, demonstraţie (ostentativă). "EtuiS^ux;. Vreadnicu. Destoinicu şi iscusitu. Dibaci. / „îndemânatic, dibaci”. TSmSepplQ. Pojghiţa. Pielea cea mai supţire. / emSeppiSa „piele, epidermă”. TMSojia. Adaos care să dă cumpărătorului din dreptul său. / „indemnizaţie, alocaţie, ajutor bănesc”.
TE7ri5oaiţ Sporire. Procopseală. / era&xxri 1. „înmânare, remitere” 2. „rezultat bun/ pozitiv”.
’ETaSox'n. Primire şi dare.
T}7u£pojj,fj, Năvălire. Tâlhărie. Jafu./ năvălire”, „năvală”.
’E7ti£iKr|ţ. Dreptu şi blându. / „indulgent, îngăduitor”. îtfuţTUxiov. De pagubă. Păgubitor. / e7Ct£pp,ios „păgubitor” .
’ETttBeaiq. Punere deasupra şi adăugire. / „faptul de a aşeza lucrurile unul peste altul” 2. „atac” 3. „agresiune”.
TMGexoq otcoîck; 7tpoo0r|T£Toa. Adăugatu. Cel ce să adaogă, să pune deasupra. ’EmKaxâpaToq. Blestematu. / idem.
T^n^rpraKa;. Lunatecu.TmA,r[\|/la. Boală care după lună pătimeşte neştine. / (primul termen) „epileptic” (al doilea tennen) „epilepsie”.
’EîttXxDyog. Sfârşitul. închearea pricinii, cuvântului, şi a scrisorii. / „epilog”. ’E7opxxvtKiov. Rucaviţa preotului ce pune pe mâini.
’Empovri. Petreacere. /1. „insistenţă” 2. „încăpăţânare”.
TMvoia. Cugetare. Socotinţă / 1. „gând, idee” 2, „concepţie”. TMTOSoţ.xoTMireSov. Şăsu. Aşăzatu. Neatedu. / „neted”, „nivel”. T3m7r60nau;. Dorire.
TMaaypa,x6 aaţiâpt. Samaru. Şaoa catârului / „samar”.
Tmaicexţnţ. Cercetare. / e7ticnceyr|i „vizită”.
TMiaoiţ. Adăugire. Impăvărare. / e7ttTOGT| „intensificare”.
TETcixaxiKa;;. Adăugător. / „de intensificare”.
             Dobândire. Nemerire. ’ATTOKxrjcyu;. / emxeu^i\ „reuşită” aTOKirjari „dobândire”.
’E7Uxpo7ioaoţ. Cel ce să dă suptu epitropia altuia.
’EmveiSiOTOţ. Ocărâtu. De ocară. De batjocură.
180
’E7tovopxi^co. Puiu nume şi polecră. Numescu. Poreclescu. / „a supranumi”. Efloupavtcx;. Cerescu. / idem.
TiTi&Xh 7iXocvf|ta)V. Rânduială. Urmarea, treapta planitelor.
’Eîicovupia.Td emvopiov Porecla. Numele cel adăugatu. / 1. „supranume” 2. „firmă, titulatură”. t6 E perne toO p.
’Epyoccrioc.Lucru. Muncă / 1. „lucrare” 2. „nimcă”.
’EpyocauKoq. Lucrător. Muncitu.
’EpT'UTrjţ. Lucrător, argatu. / „muncitor, lucrator”.
’EpYo^opoa. Lucrezu. Muncescu / „a lucra, a munci”.
Tipyov Lucru. Treabă. / epyo 1. „lucrare” 2. „operă” 3. „fihn, piesă de teatru” 4 „faptă, activitate, muncă”.
’Epyauaaa. Lucrătoare.
>Epycxa/npi ml ’ApyaaTfjpi. Prăbălie. Dugheanu. / 1. „atelier” 2. „laborator”. ’Epeuyopoa. Râgăiescu. / „a râgâi”. vEpeorypa. Râgăitură. Răgăială.
’Epripxxqisvoq. Pustiitu.
’EpîHiocopoQ. Pustiire.
tEpryjxx;, Pustiul. Pustiia. / „pustiu”.
’EpîpiTriQ. Pustnicu. / „pustnic, eremit, schimnic”.
’Epîipixtaaa. Pustnică / idem.
’EpruimKOQ. Pustnicescu.
’Eppwvueq. laie. Strigele.
’EfnxriPq. Păliciune. Pălire. / „boală a grâului”.
’Epicpi. ledu. / idem.
"Epjcexa. Târâtoarele pământului şi ale apei.Jivinile / „reptile”.
Tipxopai. Viu. 7 „a veni”.
’Epxopoq. Venire. / idem.
"Tpcoxaq. Drag(os)te. Iubeşte. / „dragoste, iubire, amor”, f. 33v.
’EpcoTruxa Kal epavcrjaiţ. întrebăciune şi întrebare / (ambii termeni) „întrebare”. *
          * Se repetă peste patru leme cu acelaşi conţinut.
181
Tipcom întrebu. / pcoxcb „a întreba”.
’EpomKa;. Iubeţu. Iubitoriu.
Tipavoţ. Cutia de obşte unde strângu daru / „chetă, colectă (publice)”. ’Epdopooq. lubitu.
’EpyoXeîov Unealtă, şi războiul ţesătorului. / epryaXeio „unealtă”.
’Epyoxeipov. Rucodelie. Lucrul mâinilor. / epyo%etpo „lucru de mână”. ’EpejîivGoţ pocpi0i.T6 pofMBi. Năutu. Năhutul.
’EpeGî^co întărâtu. Aţâţu. rceipa^opai. / (primul termen) 1. „a excita” 2. „a irita, a întărâta” (al doilea termen) „a fi afectat”.
’EpiGdxx. Prigonire.
’EpiouKo;. Prigonitor. / „certăreţ, arţăgos”.
’EpfiîŢveia. Tâlcuire. tâlcu. / „interpretare”.
Tpcoxoţiavric; Cel biruitu de amor. Nebunu întru amor. / „pătimaş, etern îndrăgostit”.
’EpetSco. Sprijinescu. xb E pexa xob a .
’Eoeîţ.Voi / „voi, dumneavoastră”.
’Eob. Tu / idem.
TEopt^iţ. Amestecare.
’Eiaobrjjxa. Venitu. Câştigu. /I. „venit” 2. „rentă”.
>Eo7t€pa. Seară. / idem.
’Eoirepivcx;. Vecernie. / „diseară”.
"Eaxla.Kal.raxpeaxla. Vatra focului. / „vatră, cămin”.
’EotoxepiKoq. Din lăuntru / „interior, intern”.
"Eoxaxoyrpoc; Bătrânu foarte. / „foarte bătrân”.
vEoX(XT0<d- Celui de pre urmă. / 1. „ultim, extrem, maxim” 2. „cel mai rău”. ’Ea%âpcc. Grătaru. roşi(tu?). /1. „grătar” 2. „escară”. xo E [xexoc xaO T.
''Exal. Aşa. / exal „aşa”, txoi oncoj-ii. Aşa încă.
Tyuoi toAAă. Aşa multu.
*Exla. Ixeoc. Salcie. / (al doilea termen) „salcie”. vExoiţioc. Gata / idem.
TExoifiâ^co. Gătescu. / „a pregăd”.
182
’Exoifiocaia. Gătire. / „pregătire”.
TExoipoapevoţ. Gătitu. şi 2xoi)ioţ. gata. „pregătit”; „gata”.
’ExoipaaTnq. Gătitor.
’Exoipxxo'TiKoţ. Gătitoriu. Orânduitor spre gătire.
’Exofixoq. Acesta. / idem.
’Exupotayyia. Tâlcul cel adevăratu al cuvântului. / „etimologia”*.
Txaipa. Prietenă. Kal aya7tx|xucri. şi ibovnică / (primul termen) „hetairă” aya7rr|XiKtd „iubită”.
BxepoyAxoaooţ. De altă limbă. dMoyAjCDGaoQ. / „de altă limbă”.
’Exepoycvriţ. dMoyevf£. De altu neamu. / (primul tennen) 1. „de alt neam” 2. „eterogen” (al doilea termen) „de alt neam”.
ExepoSo^oţ. De altă dogmă. Ereticu. / „de altă credinţă/ confesiune”.
'Ext. încă. /I. „încă” 2. „în plus”. vEuoţ f| cpdjîa. Mazăre bătută / „Fava”. xo E p£Xoc xofr u
EaxxyyeXxov. Evangheliia. / „evanghelie”.
Euayye^ofiai. Bine vestescu. / „a aduce veşti bune”.
E'iyyâţco. Scoţu afară. / pyd£(o „a scoate”.
Euyalvo). Iesu afară. / Pyalvco. „a ieşi”.
Euyaipoi Kal euyrjţioţ. Ieşire.
EuyaAAro. Euyavto. Scotu. /pyaXfl) „a scoate”.
Exjyaopdţ. Enyatamţ. ’EkPoA-ti. Scoatere afară. / (al treilea termen) „ieşire”. EuysvGia. Bunu neamu. Nemieşie. Neam boierescu. / 1. „nobleţe” 2. „politeţe”.
Euyevnq. De neamu bunu. Neameş. /I. „nobil” 2. „politicos ”.
Boyevucd. Politiceaşte. Nemeşaşte. Boiereaşte. / (în mod) politicos, cu politeţe.
Enytaoxxla. Limbuţie. Ascuţirea limbii. Slobodă vorbire. / „elocinţă, elocvenţă”.
E^yAroxxoq. Cu bună limbă. Cuvântăreţ. / „elocvent, grăitor”.
EuSaipovia. Fericire. Bună norocire. / „fericire, bunăstare, prosperitate”. EuSaipxov. fericitu. Norocitu.
EuSta. Linişte. Seninu. / „senin, timp frumos”.
                       * Urmează linie oblică tăiată de o cruciuliţă care semnalează o interpolare.
183
Eoepryeota. Facere de bine. / „binefacere”.
Euepryâxnq. Făcător de bine. f. 34r.
EbepYexco. Făcu bine, facere de bine. / „a face o binefacere”.
E'oepYETiKoţ. Făcător de bine. / „de binefacere”.
EoOuţ. îndată. / „direct”.
EuKoopioc. Vreame bună. Deletnicie. Prilej. / „ocazie, prilej”.
Efrcoopoc. Cu bună vreame. La bună vreame. în deşărtu. în zadaru. EuKocipalvco. Deşărtezu. / euKoopd) „a avea timp liber, a se elibera de treburi”. EuKoapaKorax^G). în deşărtu mă ostenescu. In zadaru.
EtfKepoq. Deşărtu. / euKOipoţ „liber, fără treabă”.
EuKepoXâyoţ. Vorbitor în deşărtu. Bârfitor. Fliar.
EuKEpoXxyyla. Vorbă deşartă. înzadamică cuvântare.
E&coXa. Lesne. / „uşor, lesne”.
Et)Ko?ud)xepa. Mai lesne. / euKoXoxepa „mai uşor/ lesne”.
EuKoAdrcaTa. Prea lesne. / „foarte uşor”.
EtfKoAfa. Lesnire. /1. „uşurinţă” 2. „facilitate, înlesnire”.
EuKoAxr^dKiaTo;. Lesne de spartu sau de ffântu.
E'fiKoXoţ. Lesne, rjioi eîfcoÂog. xpoTcoq. Lesne mijlocire / „uşor”; „manieră uşoară”.
Empactoc. ââpoq. Bună cumpătare a văzduhului / „vreme bună” KAijiaxoq. E^Kpaxoţ. Bine cumpătatu. Bine potrivitu la amestecare. / „temperat”. BuAdcftetoc. Cucemie. Sfiiciune, / „evlavie, cucernicie, pietate, smerenie”. EoAxxpfiţ. Cuceamicu. / „evlavios, cucernic, pios, smerit”.
EuXajIoopat. Mă cucerescu şi mă sfiescu. / „a respecta, a fi respectuos”. EuXoyryxăvoţ. Blagoslovitu. / „binecuvântat”.
EuXoyla. Blagoslovenie. / „binecuvântare”.
EuAoytaîţ. Vărsatul. Bubatul / pXoyidc „variolă, vărsat”.
EuXoy©. Blagoslovescu. / 1. „a slăvi” 2. „a binecuvânta”.
EuAoyiTf^. Blagoslovitoriu.
Etyiopqxx. Frumos.
Eupopcpla. Frumuseţe.
Efyiopqxx;. Frumos. / idem.
184
Ew8g%uxi. Mă îndreptezu. îmi merge bine. Mergu bine. / BUoSdbvopoa „a merge bine, a intra în drum drept”.
ESpecnq. Găsire. Aflare. / el3peor| 1. „descoperire” 2. „aflare, găsire”.
EupeTriţ. Găsitor. Aflător.
E'UpeuKoq.KÎj. kov. Găsitor. Aflător. Găsitoare. Aflătoare.
Eupetua. Colacu. Dare pentru găsire. Câştigu.
Eupicncopoa. Mă aflu.
EupeolXoyoq. Aflător de cuvinte. ebp^TrjQ Aoyao.
Eupkrao. Găsescu.
Eupdwrr|. Evropa. O parte din cele patru ale lumii. / „Europa”.
Efxrâjieia. Bună credinţă. / „cucernicie, pietate, evlavie”.
EooEj3f|<;. Bine credincios. / „evlavios, pios, cucernic”.
EtxrepG). Bine crezu. Cinstescu.
B6<y7&aYX\4<x. Milostivire. Milosârdie. / „milă, îndurare”.
EfXTTcXayxvoq. Milostivu. Milosârdu. / „milos”.
EtxmAxxyxvt^opxxoi. Milostivescu.
EurrjVta. Euftqvtcx. Ieftinătate. Lesnire.
Ewqvov. leftenu. lesne.
Etxprrjve^KD. Ieftinescu. Kal euxriveuovToa. şi să ieftinescu.
Eurox®. Bine norocescu. / „a fi norocos”.
Eotox^iq. Bine norocitu. Bogatu. / 1. „norocos” 2. „foarte fericit”.
Et>ro%ux. Bună norocire. / „fericire”.
EtKppodvco. Veselescu. / „a da mulţumire, a înveseli”.
Eîxpopux. îndestulare de bucate, berechetu. bişugu. / 1. „rodnicie” 2. „euforie”. Efxppoouvri. Veselie. /1. „veselie mare” 2. „satisfacţie profundă”. EuxocpuTTryjivoq. Mulţămitu. / „mulţumit”.
Eoxaptatta. Mulţămire şi sfintele taine. / 1. ,^mulţumire” 2. „euharistie, împărtăşanie; cuminecătură”.
Euxdepiaxoţ. Mulţămitu cunoscător. Hamicu . / „plăcut”.
Eti%opiam Mulţămescu. / „a mulţumi”.
Eî>xfj. Rugăciune. Moliftă. / 1. „dorinţă” 2. „urare” 3. „binecuvântare”
4.  rugăciune.
Eox&rnţ. Rugător. / „cel care se roagă”.
Eikx. Eva. să înţeleage viiaţă. / „Eva”.
185
ExKXYye^iaTTjţ. Evanghelistu. / „evanghelist”.
EtxiAxDToq. Lesne de luatu. De astrucatu. De călcaţii. / 1. „uşor de cucerit” 2. „care cedează uşor”.
Bu&peatoq. Bine plăcutu. / „plăcut”.
Exxxptam Bine plăcu. /1. „a face plăcere” „a da satisfacţie”.
Exxipţioaxoţ. Bine potrivitu. Bine tocmitu. Aşăzatu. / 1. „uşor de potrivit” 2. „potrivit, armonios”.
EuapfoTTiptQ. Bună plăceare. / 1. „satisfacţie” 2. „plăcere”.
E'Bye oo\). Să-ţ fie de bine. Aferim. De laudă eşti. / „bravo ţie”.
E'oyvtnţiocTWri. Mulţămită cunoştinţă. / „recunoştinţă”.
Evyvcbţuov. Mulţămitor cunoscător. / „recunoscător”.
Ebripepux. Norocire. / 1. „viaţă bună” 2. „bunăstare, prosperitate”.
EuGuplcx. Bucurie, veselie. / „veselie, chef’.
EtiBujxco. Mă bucur. Mă veselescu din inimă. / „a fi vesel/bucuros”.
Ei50i)ţLOţ. Veaselu cu cugetul. / „vesel, jovial”.
E'oOnpxoq. Cu veseliia sufletului. Cu dragoste . / „cu veselie”.
E'OKoaţila. Bună podoabă / 1. „demnitate” 2. „bună purtare”.
EtfAjcryov. Cu cale. Cu cuvinţă. Binecuvântatu. / 1. „corect” 2. „îndreptăţit”. E\>pa0rjţ. Ebcpufiq. Lesne de învăţătură. Isteţ / 1. „care învaţă repede şi bine” 2. „dornic de învăţătură”.
Eopâveia. Dragoste. Blândeaţe. / 1. „simpatie, atitudine favorabilă”.
Etiţievriţ. Blându. Cu dragoste. / „favorabil”.
EifyiEvi&q. ’Epivbeţ. lalele. / „Eumenide; erinii”.
Etipevox;. Cu dragoste. Cu blândeaţe. / „(în mod) favorabil”.
E'upeT<ipX.T|TO(;. Lesne de schimbatu. / „instabil, nestatornic”, f. 34v.
E'upexaxdpiaxcx;. Lesne de uneltitu. De întrebuinţatu. / „uşor de mânuit/de manipulat/de folosit”.
E'Svoux. Dragoste. Prietenie. Liubovu. / 1. „dragoste” 2. „bunăvoinţă”. B&vo'UXtCot). Scobescu. / „a castra”.
Etioajila. Bună mireazmă. / „mireazmă”.
EmapdcSeKXoţ. Lesne de priimitu.
E\)7rr|0fi(;. Supusu. Plecatu. / ermei&nţ „ascultător, docil”.
EmdGexa. Supunere. Ascultare. / emeiBeta „docilitate”.
Emoţia. Facere de bine.
186
Etmopta. îndestulare. Bişugu. Norocire, Berechetu. Ieftinătate. / emopicc „belşug, îndestulare, prosperitate”.
Etmp&ceioc. Bună cuvinţă. / „decenţă”.
EonpeTnfc. Cu bună cuvinţă. ttţitoq. aEpvoq cel curatu. / „decent” (al doilea termen) „cinstit” (al treilea termen) „cuviincios, respectuos”.
EimpoaSeKToq. Bine primitu. / „primit cu plăcere, binevenit”.
E^xxyriyopoc;. rapixeip^ eiq wix; xatPextopxy6(; veaselu la heretisire. sau dulce la vorbă, şi cuvântăreţ. / „afabil, amabil, prietenos”.
EtmpootpoQ. Lesne de apropiatu.
E'Spoq. Vântul de răsăritu. / „sirocco”.
Enpî)X®po<;. Largu şi latu. / „spaţios, încăpător”.
Etipoxrcia. Sănătate, şi bărbăţie. / „vigoare, robusteţe”.
E'^parcoq. Sănătos, şi viteazu. / „viguros, robust”.
Eifoxpocpog. Sprintenu. Iute. e^KoXxyybpurxoţ. „agil, ager la minte, isteţ”. EnoxTipovG). Mă portu cu rânduială. Cu cinste.
Enox^ipovcoţ. Cu cinste, cu rânduială.
EîSraKxoţ. Cu bună orânduială. / „disciplinat, ordonat”.
Emoţia. Bună orânduială. / „disciplină”.
EweA,ife. Mai de jos. Prostu. 1. „ieftin, de nimic” 2. „de proastă calitate”. ExnpareAioc. xctptevuajioq. Glumă cu hazu, plăcută, şi facere de râs. EwpeTtt^co. Chitescu. Găbuiescu. Tocmescu. Aşăzu. / „a aranja, a pune în ordine”,
Etxfn)f|<;. eyxivoot; Kal dY%ivao<;. Isteţ. Ascuţitu. / „deştept, isteţ”.
E-uxoXdytov. Molitbeanicu / „carte de rugăciuni”.
Etfxojioa. Mă rogu şi rogu. Făcu rugăciune, molitve. / „a dori, a ura”.
Etfx'opoq. voarripoţ. Dulce. Cu bun gustu. / (primul termen) zemos, (al doilea) gustos.
EtxoSla. Bună mireasmă. / e'OGoSid „mireasmă, parfum”. to E jietoc xoft <p.
’EqxripEpia. Rândul ce ţine preotul la bisearică. / 1. „serviciu de gardă” 2. „garda” 3. „perioadă de timp cât preotul e paroh în parohie”.
Fuprjpipux;. Preotul ce ţine rându la bisearică / „preot paroh”.
’Ecprjpepta. Venitul pe toate zilele, fţ Ko0r\p£pivn npoaoSoţ. rţ xpoqnj Tijq fipipotq.
’Eqmivta. îndestulare. Ieftinătate.
187
*Ecp65iov. Cheltuială de cale. / 1. „provizie” 2. „resurse, mijloace”.
’EqxiTOC^. Deodată / „cu banii jos”.
’EcpextKOQ. Doritoriu / „(gram.) volitiv”.
>E<pr|p£piQ. Scrisoare de ceale ce să întâmplă în toate zilele. / ecpr|p£pit8a „ziar”. ’Ecpăxo ml (pătoţ. Astu anu. întru acestu anu. Acest an (altă grafie) / (al doilea termen) anul acesta.
To E pexa xon %.
’Ex^pi. to. fj "Ex^T^Tj. Coamele plugului.
13x6%. Ieri Udem.
’Ex0e(Jlv6ţ- De ieri. / X0e<n.v6<; „de ieri”.
vEx0p<x. Vrajbă. Vrăjmăşie. / „duşmănie, vrăjmăşie, ostilitate”.
’ExQpebqroa. Mă învrăjbescu. / „a urî”.
’ExOp^ţ- Vrăjmaşu. / „duşman, inamic”.
’ExGpexxn. învrăjbescu. vEx<o. Am. / „a avea”.
vEx© eyvoiav. Portu grijă. / „a avea o grijă”. vEx© pio96v. Am plată. / „a avea salariu”. vExoo x6v vobv. Iau aminte. / „a fi atent”. vEx© xa npcoxeîa. Am treapta cea mai mare. vEx(0 xpelav. Am trebuinţă.
Exevxpa. âxiSva. Vipere / (al doilea termen) „viperă”.
’Exxv°? o OKccvx^âxoipoq. Arici, şi un chip de steală. to E pexa xoO V|T. f. 35r.
’Exjrăţ. Ieri. / „ieri seară”.
Ttyeoivtx;. De ieri. De aseară.
To E |i£X& xoO <o.
"Ecoc,. Până / idem.
"Box; rcoxe. Până cându. / idem.
"Ecoţ ixbpa. Până acumu. / idem.
’Eaxwpâpoţ. 6 auyepiva;. Luceafaru de dimineaţa. / (ambii termeni) „luceafăr” (primul termen) şi „diavol”.
TâXoţ rob E.
x6 Z pexa xoO a.
188
Zay^P1- Og^ru / 1. „câine de vânătoare, ogar” 2. „om de nimic, javră”.
ZxiAxj. Ameţeală, şi furtună / „ameţeală”.
ZocXi^oţioa. Ameţescu. / „a ameţi, a-i fi rău”.
ZxxAi^G). Ameţescu pe altul. / „a ameţi”.
ZocXiopivoq. Ameţitu. / „ameţit”.
Zdpux. Zarurile de jocul tablilor, sau cele ale ţintarului. / „zaruri”.
Zapcoţi&Sa. Zapcopmta. Zbârcitură. Zbârceală / (al doilea termen) „rid, zbârcitură”.
Zocpcoţiăvoţ. Zbârcitu. / „zbârcit, ridat”.
Zapdbvco. Zbârcescu. /1. „a rida” 2. „a mototoli” 3. „a se chirci”.
Zcwpopoc. KpoKoţ. Şofranu. /idem.
2Â%(*pi- Zaharu. / „zahăr”.
T6 Z JiETCX toO E.
Zepatiţa). Opărescu. /1. „a opări” 2. „a pedepsi aspru”.
Zepaxtop^voţ. Opăritu /1. „opărit” 2. „aspru pedepsit”.
ZăjîAxx. fţ ZEifytax. Răsteu jugului. şi jugu. / (al doilea termen) „tânjală”. ZE&ypa. înjugare. ^e^ripov. / „punte”.
Zeuypivoţ. înjugatu. / ^epâvoq „înjugat”.
Zeppd. De-a stângă. Zepfhdc. / „la stânga”.
Zepfhov x^pt- ti dcpiaxepd. Mâna stângă.
ZepPoţ. Stângaci. / „stâng”.
ZepPoxriq. Stângăcire.
Zâaxa. Căldură. Caldu. / ££axri „căldură”.
Zeatodvo). încălzescu. / „a încălzi”.
Z£CTodvo(iai. Mă încălzescu /„a se încălzi, a fi încălzit”.
Zeatoţ. Caldu. / idem.
Zenyaptâ^G). Făcu păreache.
Zeuyaptopov. Părecheare.
Ze'oydpi. Păreache. / „pereche”.
ZeuytKov. De jugu.
Zeuyocţ. ^Etjyricnţ. Plugariu. Pogonici. 6 ZevyriXATriq. / (primul termen) ţăran. Zeuydcpiov. Păreache de boi / ^E'uydcpi „pereche”.
Zetiya). înjugu. / £gi&cd „a înjuga”.
Z&pupoQ. Vântul de la apusu. / „zefir, vânt de apus”.
189
Zâmţ. Fierbinţeală. Căldură. / ££<rr| „fierbere”. t6 Z ţl£TOt XOO T|.
Zr^riYOtţ. ZffcrjKOţ. Grearu. Kal 6 T^qt^tpaţ. Lăcustă. / TotxoiKai; „greier”. ZTţXdao. Zavistuiescu. / „a se strădui”.
ZqXla. Zavistie. Mânie. / £tjX,ux „gelozie”.
ZTjXuipnţ. Zavisnicu şi râvnitoriu. / „gelos”.
ZfţXoţ Qeîoq. Râvnă dumnezeiască.
Zriţiia. Pagubă. / idem.
Ztiţiu&vco. Păgubescu. / „a păgubi”.
ZqpuoTq;. Păgubitor.
Zrpuoţtâvoţ. Păgubitu. / „păgubit”.
Zp-tripa. Kal ţfţTncnq. întrebăciune şi cearere. / (primul termen) „chestiune”. ZiYnrrfV;. întrebător. Cercătoriu. / „iscoditor”.
Ztţ-m întrebu. ceru. /1. „a întreba” 2. „a cere”, f. 35v.
ZtiAxmmia. Pizmuire. Pizmă.
Zt\txo 6 paoiXe1>;. Să trăiască împăratul.
T6 Z pexât toO I.
Zidăvux. Mălură. Neghină / £t5&vto 1. „neghină” 2.
Ziyyo;. 6 w>v peXurorov pxoţ- Glasul albinelor.
To Z p£ta ton o.
Zoţirax. Kupmxru;. Gârbovire.
Zâţimx;. Gârbovu. Ghebos. Camburu. icoproţ.
Zouytaxpa. Strălire. să zice la un om ce are stricăciune la un mădularu al trupului.
ZouyW^go. Strâvescu.
Zo'uyXujpâvoţ. Strâvitu.
Z£fb'kv&. Pluştitu la nări. cu nările late. Câmu.
Zouţi&Ki. Zemşoară. / „zemuşoară”.
Zongl. Zeamă. / idem.
ZoupiTEpoţ. Zămos.
Zobpa. Kal ou^oupa. Camătă? / £oupa „depunere, drojdie” 2. „dezordine”. Zoupdpqq. Kal o^aupdfpr^. Cămătaru?
Zoupepăvoţ. Cămătăritu.
190
ZaopewiKa. Cu camătă.
Zoopetxo. Cămătărescu. Iau camătă, şi dau cu camătă.
ZoupAxiSa. Nebunie.
Zcxpoţ. întunearecu pâclă.
Z&pGXJtţ. întunecare. împâclare. x6 Z pcxot toO 0).
Zuyapia Kal ^uyiov. Cumpănă. / (primul tennen) „cântar”.
Zarfi. Cumpănă şi cântaru. 6 |3e£ev6;. / (primul termen) „cântărire” 2. „greutate de la firul cu plumb”.
Zuyui^co. Cumpănescu şi tragu cu cântaru. / „a cântări”.
ZuyuxaTqq. Cumpănitor. / „cantaragiu”.
Zfyuopxx. Frământare. / „frământarea aluatului”.
Zupxbvco. Frământu. / „a frământa un aluat”.
Z'biiTj. npo^tijii. x6 £i)ţi<ipi. Aluatul. / (primul termen) „maia, plămadă, plămădeală (al doilea termen) 1. „maia” 2. „început, debut” (ultimul termen) „aluat, cocă”.
Zuţu^co. ’AvEftorî£a). Kal aveJkcttţcQ. Dospescu. cu aluatu.
Zujxcotoq. avejknoţ. Dospitu. frământatu cu aluatu.
ZGyypatpi^G). Zugrăvescu. / „a picta”.
Zooypacpiapâvoţ. Zugrăvitu. / „pictat”.
ZayypdwpoQ. Zugravu. / „pictor”.
Zarixpiov. Gândacu. Gânganie. Jivină mică. / ^colxpio „gânganie”.
Zo3f[. Viaţă, lidem.
Z©. Vieţuiescu. Trăiescu. / „a trăi”.
Z©vdpi. Brâu. / „curea,,.
Ztfrvn. £dxnpa. Cingătoare. /1. „curea, cordon” 2. „zonă”.
Zdbvopxxt. Mă încingu. / „a se încinge cu, a-şi pune la brâu”.
Zdbvco. încingu. /1. „a-şi pune o curea, a se încinge” 2. „a încercui”.
Zcovxavoq. Viu. /
Zaxrcpocpoţ. Hrănitor de viaţă. / crescător de animale.
Zoxnpocpla. Hrana vieţii. Kal £©o0pocpia. / 1. „hrană vitală” 2. „hrană pentru animale.
Z©o0p&poţiai. lnhrănescu viiaţa.
Zoxrpivoq. Incinsu / „încins cu un brâu”.
Z©ov. Dobitocu. / £<ax> „animal”.
191
Zaraxog. Vieţuitoriu. / „vital”.
Zcooyov©. înviezu. Născu viu. Păzescu viu. / 1. „a înviora” 2. „a încuraja”. ZcDVxavtaTiKoţ. Vieţuitor.
Z&5iov. Zodie. / „zodie”.
Zco6uxk6q xiictax;. Cercu zodiilor. / „ciclul zodiacal”.
Zoxnpocpeîov. Hrana vieţii. / „crescătorie de animale”.
Zco axaKia Vieţuiescu scâmavu .
Zoodbvo). ^cootoiS. Inviezu. Dau viaţă. / (al doilea termen) „a înviora”, f. 36r„
Zcorjcpopoţ. Purtător de viaţă.
ZtooSorriQ. Dătătoriu de viaţă. De viaţă dătător. / „dătător de viaţă”.
Zdwcupov. to. Focu aprinsu acoperitu / 1. „tăciune” 2. „germene, nucleu”.
to H jxexd too y.
fj dX^rj fyjipa. în cealaltă zi. / xrjv âXkr\ pipa „în ziua următoare”. amoc, fi aAAoţ. Sau alta sau altul. / „acesta sau altul”. to ti pexd toO y.
Hyepx&v. Domnu. Dregătoriu. / Hyepjtfbvoţ „domn, conducător”. 'Hyoupivtaaa. Stareţă / idem.
"Hyoupeviov. Igumenie. / riyoopEVio „igumenie”.
Hyoupevoţ. Igumenu. / /âfe/w. vHyouv. Adecă. / „adică”.
"Hyep.ovla. Domnie. Prinţipatu. Dregătorie. /1. „principat” 2. „hegemonie”. 'Hyepovucov. t6. Partea cea mai aleasă a sufletului.
'HylyKQp. Povăţătoriu. / r|yf|Topaţ „conducător”. to ri pexd to6 8.
îlSovfi. Dulceaţă. Desfătare. / „plăcere, voluptate, desfătare, delectare”. *H8ovik6<;. Iubitoriu de dulceţi. De desfătări. / 1. „delicios, plăcut” 2. „voluptos, senzual”.
ÎI5\)7cd0eta. Iubire de dulceţi. De desfătări. / „senzualitate, voluptate”. TfSomxOrjţ- Iubitoriu de patimi. De dulceţi. / „voluptuos, senzual”.
’HBikov. învăţătură de bune obiceaiuri. / „moral”.
’HGiKoq dvOpomx;, împodobitu cu învăţătură de bine, obiceaiuri sau cu bune năravuri. / „om moral”.
192
ţ[0oţ. Obiceaiu. Năravu. / 1. „fire, caracter” 2. (pl) obiceiuri, moravuri*. ’HS&QS- Cu dulceaţă. Cu dragoste. / „cu multă plăcere”. vH0iov. Dulcişor.
’HSUov. Mai dulce. yXuidxjEpov. yH5iaxov. Prea dulce.
vH8una. Prea dulce cu prea multă dragoste. vH&6ocpov. Izmă. / „mentă”.
HS^tcvock;. Cel ce suflă dulceaţă.
’H&âţ. Dulce, şi drăgăstos.
’HGoXoyoi. întemeietorii obiceiurilor, învăţăturii. / „moralişti”. eO Kpiotopăvoţ. Cercetatu cu dinadinsul. Cu de amănuntul.
   H pexa tou X. f. 36v.
B^uxkoq ic&kXck;. Crugul soarelui. / „ciclul solar”.
'HXuda. Vârstă. / idem.
"H^iKtorriţ. De vârstă sau în vârstă..
TîXiKidrrn, riXiiodraţ Leatu de aceeaşi vârstă.
'HXioKaujjivoţ. Prigoritu de soare. / „ars de soare”.
Hliornupa. Prigorire sau arsură de soare. rjAioicapa.
î&iâ£opai. Şăzu la soare. Mă încălzescu la soare. / „a se sori, a sta la soare”.
'H^i68ev8pov. 'HXiOTp67rriv. Florea soarelui, sau soră soarelui.
^HXioq. Soare. / idem.
*H hxK&vf\. f| poKKcx. Furca, cu care torcu muierile.
î&iKadmtq. D-o vârstă. Xuyxpovoq**. / (al doilea tennen) „contemporan”.
pţ fjoOe. fiţi.
To H pexcc xoO p.
'Hpâpa. Zioa. / „zi”.
Hpâpa (JXpXry;. ’Eoprdcnpoq. Zi de sărbătoare. De praznicu.
'Hpipa dyta xb ain6.
Hpipa SiKdaipoq. Zi de judecată.
*Hp6poa xrjţ ejiSopdSoţ. Zilele săptămânii.
H KnpuxKTţ Tcro fiWon. Duminecă a soarelui.
         * Urmează asterisc, ce semnalează o interpolare.
            Vezi sub voce.
193
'H 8em£pa tty; ZeAr|vri<;. Luni a Lunii. / „luni (ziua) lunii.
'H Tptxîi ton iApecoţ. Marţi a lui Martu. / marţi (ziua) lui Marte.
'H Tetdptn xon 'EppoO. Miercuri a lui Mercurie. / „Miercuri (ziua) lui Hermes”.
TI năţurcn ton Atoţ. Joi a lui lovis. / „Joi (ziua) lui Zeus”.
'H IlapaaKE'ufl TTjQ AcppoSltriţ. Vineri a Vinerii. / „vineri (ziua) Afroditei/ Venerei”.
To Zdppatov toO Kpovtau. Sâmbătă a lui Satumu. / „sâmbătă (ziua) lui Cronos”.
'Hpepivoq. TIpepriaux;. De zioa. / (al doilea termen) „zilnic”.
'Hpepetxo. îmblânzescu / „a îmblânzi, a linişti”.
ÎJpepotfjţ. îmblânzitoriu.
Tfpepcfovopoa. Mă îmblânzescu.
Tlpepcbvco. îmblânzescu/ 1. „a dresa” 2. „a cultiva (plante)” 3. „a civiliza” 4. „a tempera”.
'HpepoAoyiov. Călindaru pe zile. /, jurnal”.
'HpiBavriq. Jumătate mortu. / „pe jumătate mort. to ti petec ton ţ.
U^enpco. Ştiu. /ţăpoo „a şti”.
to H petoc ton p.
vHpa. aîpa. Neghină. / râfe/w.
''Hpcoeţ. Viteaji. Iroes să zicea cei ce făcea în zilele de demult vitejii sau lucruri de mirare, i proci / „eroi”.
HpcoîLKoq ototxoţ. Verş iroicescu întru care să cuprindu fapte de viteaz / „vers eroic”.
t6 H petec ton n.
"UTieipoq. Pământu uscatu. Ioanina. în mijlocul pământului / „continent”, to H petec ton o. f. 37.
vHon%a. Cu linişte. încetu şi cu odihnă. / „(în mod) liniştit”.
‘HcmxocatiKoq ptoq. Viiaţă cu linişte, aşăzată, / „viaţă liniştitoare”, „viaţa de pustnic”.
Hanxdc^G). Mă odihnescu. Mă liniştescu. Sântu far de turburare şi mă astâmpăr. Mă aşăz. / „a (se) linişti”.
ţ'Hcro%o<; Ttotocpoq. Liniştită sau lină gârlă. râu. / „râu liniştit”.
194
xo H p£ta xoo x.
Tîxxa Biruire. Supunere, şi împuţinare şi primejdie. / „înfrângere”.
”Hxe. Sau. / elxe „sau, ori”. x6 H pexct xoO u ’HuX.îoOnv. M-am sălăşluitu. x5 H pexâc xoO (p.
îîqmaxioq. Focul şi un dumnezeu elinescu. / „Hefaistos”. x6 H pexdc xoo x-~HXOţ. Glasu. / „sunet”.
BxntiKoq. Sunător. Răcnâtor. /1. „de sunet” 2. „zgomotos”.
HxoXoyei. Sună şi răsună. / „a răsuna”, xo H jxexdc xoO \|/.
H\|/djniv. M-am prins. M-am apucatu.
Hxjrrjaa. £\|rr|aa. Am friptu. xo H pexd tou co.
ÎIcax;. f[ aiyyf[. Zorile. / (ambii termeni) „zori”.
©ocPdbp. Tavorul muntele. / „muntele Tavor”.
BdAxxjioţ. Cămară de nuntă / 1. „cabină” 2. „cameră” 3. „cazarmă”.
©dcXxxaaa. Marea / „mare”.
0aXaaoiv6v. De mare. koci BaAxxaaioq. / (ambii termeni) marin, de mare, maritim.
©aXxxaaoftxxou;. Fearberea mării.
©ataxaaovepov. Apă de mare. / BocXxxaaovepo „apă de mare”.
©aAxxaaorcexpa. Piatră de mare.
©oAxxaacmoXEpoq. Războiu de mare.
©otfipâvoq. Ingropatu. astrucatu. / „îngropat”.
Oaprahvco. Intunecu. Inegurezu. Zăticnescu vedearea. împănjinescu vedearea ochilor. Slăbescu. / 1. „a se opaciza, a deveni opac” 2. „a orbi din cauza luminii” 3. „a orbi cu lumină” 4. „a uimi, a lua ochii”.
©av&CTipxx;. De moarte / /dem.
©dvaxoq. Moarte. /
©avaxdbvco. Omor. / 1. „a omorî” 2. „a ispăşi pedeapsa cu moartea” 3. „a mânca zilele cuiva”.
©avaxiKov. TtavabKXoc. Moarte, ciumă. / (al doilea termen) „ciumă”.
195
0avri. îngropare şi cele de treaba îngropării. /1. „moarte” 2. „înmormântare”, ©otppexd. Cu îndrăzneală. Kod GappewiKdc. „cu îndrăzneală”.
©appenco. îndrăznescu Kal Gapenopoa. Mă încredinţez. / 1. „a îndrăzni” 2. „a crede” 3. „a spera”.
©deppoţ. îndrăzneală. / „curaj, îndrăzneală”.
0ceppa>. Gândescu. Socotescu. şi îndrăznescu. / „a crede, a-şi imagina”, ©apptivo). Dau îndrăzneală. îmbărbătezu.
©appe'imKoţ. îndrăzneţu.
Qâanxo. îngropu. Astrucu. / 0djÎG) „a săpa, a îngropa”.
©oOjia. Minune. / zdera.
©dpPoq. Uimire. Mirare. / 1. „orbire din cauza luminii” 2. „surpriză”, ©anpd^opai. Mă miru.
©anjid^co. Mă minunezu. şi laudu. / „a admira”.
©av^aTOuycx;. Făcător de minuni. / „făcător de minuni”, f. 37v.
0a'opaxonpryta. Facere de minuni. / „miracol”.
©aniiacndpriQ. împrilăstitor şi minunător.
©anfxaTonpyco. Făcu minuni. / „a face minuni/ miracole”.
©aujiaqta. Iudă.
©aupxxqia;. Mirare. Iudesie. /1. „admiraţie” 2. „uimire”.
©anpxxGTrjţ. Mirător. Minunătoriu. / „admirator”.
©anţiocaTOţ. Minunat. De minune. / „admirabil”.
©dcprcfl. îngropu. / „a îngropa”.
©d\|nţiov. îngropare. / 1. „îngropare” 2. „părăsire” 3. „desfiinţare”. ©avaTrjcpopoq. Purtător de moarte. / „mortal, letal”.
©anpacnoţ. Minunatu. / „minunat, admirabil”.
To 0 jxexd xo\> E.
06otpov. Privealişte. / 0ăaxpo „teatru”.
©eocTqţ. Privitoriu. / „spectator”.
0EÎa. Mătuşă. Uncheoaie. Sor cu tatăl sau cu muma. / „mătuşă”.
©eîoţ. Unchiu. Kal Getoq. / „unchiu”.
©eidcpi. Piatră pucioasă. / „sulf, pucioasă”.
©eiKoţ. Dumnezeescu. / 1. „dumnezeiescu, divin” 2. „minunat, perfect, splendid”.
196
©eîKOC. Dumnezeiaşte.
06Xt|pa. Voie. Volnicie. / 1. „dorinţă, voie, vrere” 2. „comision”.
©eXTpaxiKa. OeXijJiaxiKâq. Cu voia. De voie. / „(în mod) voluntar”.
©£ÂT|aLQ. Voire. Vreare. / 0£Â,rjcrri „voinţă”.
©eAipaTUcâţ. Din voia sa. / „voluntar”.
08^T|}xaT(ipTjq. Voinicu. / „comisioner”.
8lx®ţ ©6Xr|}xa. Fără de voie.
0ăAxo. Voiu. voiescu. / „a vrea, a dori”.
0eXui. Ppoxoţ. Laţu. cursă.
©ăţia. Temă. Aşăzare după sintaxis. Punere. / 1. „temă, subiect” 2. „chestiune, problemă” 3. (gram) „radical”.
©eţiâAxov. Temeiu. Temelie. /1. „temelie, fundaţie” 2. „bază, sprijin”. ©epeXuopivoţ. întemeiatu. / „întemeiat”, „fundamentat”.
©epe^lcovto. Intemeiezu. /1. „a pune temeliile, a întemeia” 2. „a fundamenta”, ©epe^uorriţ. întemeitoriu. / „întemeietor, fondator”.
©eoTiya7rr||jivo<;. Iubitu de Dumnezeu.
©eoqaAife. Iubitor de Dumnezeu. / „iubit de Dumnezeu”.
©eoAeryta. Bogoslovie. / „teologie”.
©eoAoyoţ. Bogoslovu. / „teolog”.
Geopdxoţ- Luptătoriu de Dumnezeu. Vrăjmaş. / „luptător a lui Dumnezeu”. 0eo|XTOdKTr|ţ. Batjocoritor de Dumnezeu. / „nelegiuit, persoană care îşi bate joc de Dumnezeu”.
©ecwteţnnxx;. Trimisu de Dumnezeu. / „trimis de Dumnezeu”.
©eoTcveucru;. Năstavu dumnezeescu. Luminare.
©eorcve'OGToq. Năstăvitu de Dumnezeu. / „inspirat de Dumnezeu, călăuzit de Duhul Sfânt”.
©eoţ.Dumnezeu. /1. „zeu” 2. „Dumnezeu”.
©eot /ttov *EAXnvcov. Dumnezeii elinilor. Idolii. / „zeii grecilor antici”. 0eoo£Jieta. Cinstirea de Dumnezeu. Credinţa. / „cucernicie”.
0£OOEpT£. Cinstitor de Dumnezeu. Credincios. / „cucernic”.
©eocEjîcQ. Cinstescu. Mă închinu lui Dumnezeu.
©eoxoKoq. Născătoarea de Dumnezeu. / „născătoare de Dumnezeu”.
©eoxoKoq. Născutu din Dumnezeu.
©eornq. Dumnezeire. / Becmywx 1. „Dumnezeire” 2. „zeitate” 3. „Sfinţenie”.
197
©epareuopat. Mă împacu. Mă odihnescu. Mă mulţămescu şi mă vindecu. / „a se vindeca”.
©epaîienji^voq. împăcatu. Odihnitu. şi vindecatu. / „vindecat”.
©cparela. împăcare. Odilinire. şi doftorie. Vindecare şi slujbă. / 1. „terapie” 2. „remediu, raparaţie”.
©epAraov. Slugă. Slujitor. /1. „slujitor al ştinţei” 2. „savant”.
©epArcaiva. kcci GepAroavu;. Slujnică.
©ept^oo. Seaceru. / „a secera”.
©epiapoq. Seceriş. / idem.
©epurapi. xo SpercAvi. Seacerea.
©epurn^. Secerător. / 1. „secerător” 2. „cireşar, luna iunie”.
©Eplcnpia. Secerătoare. / „femeie care seceră, secerătoare”.
©spiaxiKoq. Secerător. Lemne de seceratu. / „de secerat”.
©6po5. Vreamea seacerii. / „vară”.
©eppalvopai. Mă înfierbântu. Mă prindu frigurile. / 1. „a avea febră” 2. „a avea friguri”.
©eppodvto. înfierbântezu. / „a încălzi”.
0^ppr|. Fierbinţeală. Friguri. / 1. (şi fig.) „febră, temperatură” 2. „friguri”, ©ăppoţ. Fântână cu apă fierbinte.
©eppoţ. Ferbinte. / „cald, călduros, fierbinte”.
©EppoTrjţ. Fierbinţeală / Bepporqxa „temperatură”.
0eppoTO7K)ţ. Locu fierbinte.
©exfjQ Kal Bfexrjţ. Puitor.
06m Puiu. / 1. „a aşeza, a pune” 2. „a împărtăşi”.
©coopta. Socotinţă. Chibzuire. / 1. „teorie” 2. „aspect exterior, înfăţişare”, f. 38r.
©sapi/ufe. Socotitor, chibzuitor. / „revizor”.
©ecopco. Văzu. Stau la socotinţă. Chibzuiescu. / 1. „a vedea, a privi” 2. „a revizui un text” 3. „a crede”.
©eoopiTLKoq. Chibzuitor. iscusitu. / „teoretic”*.
©ea. Dumnezeoaie. Idoloaică. / „zeiţă”.
©ăapa. Privealişte. lucru vreadnic de privitu. / „privelişte, panoramă”.
* Urmează linie orizontală tăită de o cruciuliţă care semnalează o interpolare.
198
©eocxpi^co. Dau, arătu în privealişte. Spuiu în vileag. / „a face de râs, a ridiculiza”.
QtXmoq. Urgesitu de Dumnezeu.
©eipxovioc. Claie. Grămadă. / Gryjxovui „claie de fân”.
©etpxovui^G). Clăiescu. Făcu grămadă. / (hţjicovu^co 1. „a face o claie” 2. „a strânge”.
0eA,T|Tnţ. Voitoriu.
©epati^G). Puiu aşăzu temele.
©eoawyfiQ. Urâtu lui Dumnezeu.
0e6o£7iTOţ. Cinstitu de Dumnezeu şi cinstitor.
0eo(pp(ov. Gânditor de Dumnezeu.
©ecmâatoţ. Cinstitu de Dumnezeu / „minunat, excepţional”.
0ETEOV. Să cade a pune.
©etos i)6q. Pusu fiu. 'YoBeakx. Punerea de fiu / (primul termen) „fiu adoptiv; (al doilea termen)adopţie”.
%o © \xex& xoo H.
©rpcrv Teacă şi tocu. /1. „cutie, casetă” 2. „teacă, toc”.
©rţXia. Laţu. Cursă. / 1. „lasou” 2. „ştreang” 3. „butonieră” 4. „ochi de plasă/ tricotaj”.
0r|A/oicr[. Parte femeiască. / „femeiască, feminină”.
0tiAa)k6v yâvoţ. Neamu femeiescu. / GrjXuKo yâvoţ „genul feminin”.
©HAuKoq. Fămeiescu. / „femeiescu, feminin”.
©îpuxKiy ©epytaicq. Tiriiacu. / „antidot pentru muşcăturile de şarpe”.
©ipiov aviţpepov. Heară nedumesnică, nedumănicită. / „fiară nedomesticită”. ©rpuiXxDXCx;. Prinsu sau mâncatu de heară, de jiganii, de gadine sălbatice. ©rptoxoTtoQ. Locu de heară, de jivini sălbatici.
©rpuo&îx;. oadtv ©rjpiov. Ca o heară sălbatică, sălbăticeaşte. / „bestial, animalic, feroce, sălbatic”.
©ipuxpcoXea. Vizuină sau peaşteră de heară.
©rjaa'Opi^G). Adunu comoară. Strângu în jitniţă. / „a tezauriza, a aduna bogăţii”.
©naaupoq. Comoară. Vistierie. / „comoară”*.
* Urmează linie orizontală care semnalează o interpolare.
199
0T|Aj6£©. Aplecu. Dau ţâţă. Hrănescu cu lapte. mmAi^© / „a alăpta”; (al doilea termen) „a suge”.
©npoctrîQ. Vânător de heară.
(ShpencG. Vânezu hearăle. / „a vâna”.
TO 0 |i£TOC to6 I.
0iPr|. Sicriu. Lădiţă.
T6 0 jieto too A,.
0A,ijtepA. Jalnicu. Cu întristare / „(în mod) trist”.
©Xt^epoq. Jalnicu. întristatu. / „trist, melancolic”.
©Aiftewife. Necăjitor. întristător.
0)dJ3o|xoa. Mă necăjăscu şi mă întristezu.
0Ai(3co. Necăjăscu. Scârbescu şi strâmtorezu.
TeOAipgăvoţ. Necăjitu.
©A,i\|/iq. Necazu. / 0Xi\frr| 1. „tristeţe, mâhnire, durere, suferinţe” 2. „apăsare”. T6 © \iexă to6 N.
©vrţTOţ. Muritoriu. / „muritor”.
T6 © ţlETOC TOO O.
0oAA. Turbure. / „(în mod) tulbure, neclar”.
0oAd)V©. Turburu / 1. „a se tulbura” 2. a (se) încurca, a (se) amesteca. ©oAxooiq. Turburare.
©oAoţ. Turburatu. Turbure. / 1. „tulbure, neclar” 2. „înnourat”.
©oAoţ. Boltă. / „boltă, cupolă”.
©opufkx;. Turburare. Gâlceavă. / „zgomot, gălăgie, zarvă”, f. 38v.
©op\>P®. Turburu. Făcu turburare, gâlceavă. / 1. „a face zgomot/ gălăgie/ zarvă” 2. „a face tărăboi” 3. „a atrage atenţia”. t6 0 pexA to© p.
©pacrbrTiţ. Obrăznicie. Neomenie. Neruşinare. îndrăzneală. Semeţie. / OpacrbrriTa „îndrăzneală, impertinenţă”.
©pocotţ. Obraznicu. Semeţ / „obraznic, impertinent”.
©paoeuofioa. Mă făcu obraznicu, îndrăzneţu, semeţ.
©pcxoEţxo. Dau îndrăzneală. Făcu semeţ, obraznicu. / „(d. plante) a se umfla”, ©peppivoţ. Hrănitu. / idem.
©percuica;. Hrănitor. Gata spre a hrăni. / „hrănitor, nutritiv”.
200
0pe7CTr|q. 'xpcxpel*;. Hrănitor. Cel ce hrăneşte pe cineva.
©petplKKia. 0p£7ixipux. t&. Plata pentru hrănire.
©pecpoţiai. Kod ip&poţica. Mă hrănescu. / „a se hrăni, a se alimenta”.
0p&pca. K<xi xp&pco. Hrănescu. / „a hrăni, a alimenta”.
0p£\|/ipov. Hrănire. Hrană. / 0p£cpi|io 1. „vindecarea unei răni” 2. „hrănire, alimentare”.
©pnvoq. Plângere. Tânguire. / „bocet”.
©priviUKoq. Tânguitor. / „de jale”.
©pîtvotyiai. Mă tânguiescu. / „a fi bocit”.
0priv6. Plângu. Tânguiescu. şi mă tânguiescu. / „a plânge, a boci, a se jeli”. ©pTjcncda. Slujbă, închinăciune. / „religie”.
©prtoKEonjţ. închinător.
©prjcnceaxo. Mă închinu. Slujăscu. / 0pTjOK£fx)|iai „a fi practicant (religios), a practica”.
©pl^cnccx;. Cuvios (şi de altă credinţă) / „credincios”.
©puxpPeî)©. Făcu pombă. Scoţu în vileag, şi biruiescu. / „a triumfa”. ©ptapPcK;. Pombă. Scoaterea în vileag şi laudă pentru biruinţă cându să întoarce stăpânitor de la războiu cu biruinţă. Dare în vileag. / „triumf5. ©piv&Ki. Kod xpiv&Ki. Tâmul. Premeteala cu care să slujăscu lucrătorii la arie. Tortul. Să cam zice şi grebla.
©povoq. Scaunu. Jăţu. / „tron55.
©povui^G). Puiu. Aşăzu în scaunu. / „a aşeza”.
©powxpivoţ. Aşăzatu în scaunu. / „aşezat”.
©povuxoyoQ Kal e\6povuxapoţ. Aşăzare în scaunu.
©pocpfj, Tpocpfj. Hrană. / (al doilea termen) „lirană, nutreţ55.
©pocpoq. Tpocpoq. Doică. / (al doilea termen) „doică”.
©potipatax. xă. Găteji. Mărunţişuri. Uscături. Surceale. Aşchii.
0pox){kxA,l£co. Făcu găteje mărunte, surceale.
©pcroXAl^co. Frângu. mărunţescu.
©pooÂxopivoţ. Fărâmatu. mărunţitu.
©potiAxqia. Mărunţire. Frângere măruntă*.
©pdcKTj. Trachiia ţara în care iaste ziditu Ţarigradul / „Tracia”.
©paaxrtţ. Sfărâmare. / 0pa6crq. 1. „spargere, sfărâmare” 2. „distrugere”.
* Urmează asterisc care semnalează o interpolare.
201
0pdppa. xo. xd Tpă)ip.aTa. Dobitoacele ce să hrănescu. / (primul termen) (animal etc.) „crescut/ hrănit de cineva”.
0p£7tTT|pia. Plata pentru hrănire, pentru hrană, şi pentru creaşterea cuivaş. xo 0 pexd xob v.
©uyaxăpa. Fiică, fată / „fiică”.
©upijou; evGup.'noiQ. Aducere aminte. /I. „aducere aminte” 2. „amintire”, ©opid^co. Tămâiezu. Cădescu. Afumu cu tămâie. / (h)piaaxi£a> „a tămâia”. Bopiapa. Tămâie. / idem.
0D|ixaxov. Căţuie. Tămâietoare. / ©Djiiaxipi „cădelniţă”.
©upuxxrjpiov. Cădelniţă. / ©uptaxipi „cădelniţă”.
©ojioq. Mânie. / idem,
©upiopivoq. Mânios. / „furios, supărat”.
©opcbvopxxi. Mă mâniu. / „a se înfuria”.
©upa Uşă. / idem.
OupoKâpqaa. Balamalele uşii şi ţiţinile.
©upopoq. Portaru. / idem.
Ouctux. Jărtfa. / Jertfa, sacrificiu.
Buciiaapa.Qrxnaapoq. Jărtfiire.
©uouxopivoq. Jărtufitu. / Jertfit, sacrificat.
©\xnâţco.Jărtfescu. / „a sacrifica”.
©oaia dvaipaKxoq. Jărtfitor fără de sânge- / Jertfa, sacrificiu.
©uoiaoxfiq,. Jărtfitoriu.
©iXTtaaxipiov Jărtfeanicu. / „altar pentru sacrificii”, f. 39r.
©upîţSfjq. Veaselu cu sufletul.
©\)pr|5ia. Veselia sufletului. Dulceaţa sufletului / „veselie ironică”, xo 0 jxexoc xoo.
©copt. Priveală. Loc de priveală, vederos. / „privelişte, perspectivă, vedere”, ©omeia. Ciocoiniţie /1. „mângâiere” 2. „răsfăţ, dezmierdare”.
0GOKEUG). Ciocoinicescu /1. „a mângâia” 2. „a răsfaţa”.
0omeuţ. Ciocoiu. Şiret. Mâlcomiş. Kal 0co\|/. 1 ©Gwceuxfiţ, „persoană linguşitoare”.
©cbpaKca;. Pavăză. / „platoşă”.
0©paKi£co. Imbracu cu pavăză. 1. „a îmbrăca în platoşă şi zale” 2. „a înama”.
202
’ApXft roi)«•
/ţo I jietoc xao a.
laK6p. Iacovu patriarhul. Zămislitor cu călcâiele pe limba jidovească, laipetipa. Lecuire.
laTpux. Leacu. Doftorie. / „tratament, leac”.
’la'tpsbco. Lecuiescu. doftorescu. / „a vindeca, a lecui”, laipticn. Meşteşugu doftoriei. / „medicină”.
Iccxpucov. Iarbă de doftorie, de leacu.
toTpiKOq. Doftorescu. laxpauKoţ. / „medicinal, de doctor”.
latpoţ. Doftor. Lecuitor. / „doctor, medic”.
ly81Xcn)8i Piuliţă. Pio. /yooSi „piuliţa”.
îySomojxa.rouSoTuaop.a.ro'oSox^pi. Pisălugu.
xo I pet6c xcro A.
IStov. Al mieu. Al tău. Al lui.
TSioţ. însuş. Osebitu. Din parte. / „acelaşi”.
X) îSioţ awoţ. El însuş. / amoţ o iSioq „chiar el”.
tSioţ oiKOKtprjţ. însuş stâpânu casii. sau adevăratu stăpânu casii.
ISumoi©. însânuiescu. Făcu a fi al mieu. Mă făcu stăpânu vreunui lucru strein. / iSioroioupai „a-şi însuşi un bun comun”.
ISioTriq. 18i6xriTa. Osebire. Kal iSicopa. însuşire, osebire a firii. / (al doilea termen) „particularitate”.
18i6Trţq. Prostu. Om de gloabă, de obşte. / 1. „simplu cetăţean” 2. (med) idiot. TSou Iată. / idem.
18p6vco. Asudezu. Mă năduşescu. Făcu sudori. / „a transpira, a năduşi, a asuda” 5i%cck; iSpcbxa. fără sudoare.
ÎSporcaţ.Ta ISpcoxa. Sudoare. Sudorile. / „transpiraţie”.
'’ÎSpcopxx. Asudeală / „sudoare, transpiraţie”.
78ea. Chipu. fonna. / „idee”.
"15ia .^copiata. Deosebitu. / (al doilea termen) „separat”.
IStd^co. Mă osebescu. %copi£opoa.£G) £pn\v ISidţouaav. / „a se remarca”. ISioPauXioc. De sine sfatuire. Cu a sa sfatuire, sfatu.
ISumpaypcav. Cel ce iubeaşte viiaţă prostească de obşte. Cumu să întâmplă. 78igx;. Chiar, din parte. / „mai ales, îndeosebi”.
203
î8iorcei3cD. Petrecu viiaţă prostească, sătenească. 1. „a nu participa la viaţa publică” 2. „a se retrage din viaţa publică”.
ISumapoţ. însuşire a limbii de obşte. / iSiamaţioţ „expresie colocvială, idiotism”.
    1 |i£Tdc toO e.
îepaTEuco. Preoţescu. Lucrezu ceale sfinte. / „a fi preot”.
Tepeocţ. lepebq. Preotu. / (ambii termeni) „preot”, f. 39v.
lepocxeiov. Casă de cele sfinte. Bisereacă. Casă sfântă.
îepaxeîov. Ceata preoţească sau cinu preoţescu 07i£p ml lepaxeîa Anexai. /
„cler, preoţime”.
lepov. Bisearică. /tepo altar, sanctuar”.
lepoaoA'opxx. Ierusalim. Sfânta cetate Ierosalimului. / „Ierusalim”. îepoamAda. Furtişagu de cele sfinte. /I. „furt de obiecte sfinte” 2. sacrilegiu, profanare, pângărire, necinstire.
lepocruXoţ. Fur de cele sfinte. / 1. „hoţ de biserici” 2. „profanator”. TepocpuXaKiov. Sicriu sau cămară pentru păzirea celor sfinte. / „chivot al bisericii”.
lepocpntaxKa*;. Păzitor de cele sfinte, lepoţ. Sfinţitu. / „sfânt”, îepcbvco. Sfinţescu. îepocTUca. Sfintele odăjdii. îepopEVoq. Sfinţitu. preoţitu.
îepocmvri. Sfinţire. Preoţie. /1. „preoţie” 2. „hirotonisire”. lepapXT]ţ. Ierarhul. Arhireu. /„ierarh”.
lepapxâco. Arhierescu. Sântu arhireu, ierarhu. / i£pcxp%io „a ierarhiza”, îepapxia. Ierarşie. Arhierie. /1. „ierarhie” 2. „arhierie”.
Iep07rpe7rr|(;. De sfântă cuvinţă.
îepOKpa^ia. Sfinte (sic) lucrare. Sfânta liturghie. / „oficierea sfintei slujbe”.
îepoupY8G).a>. Lucrezu cele sfinte. Liturghisescu.
îepoupyia. Sfânta lucrare. Liturghia. / „oficierea sfintei liturghii”.
lepoopyoţ. Lucrător de cele sfinte. Preotul. / „preot”.
îeporeXeaTriţ. Săvârşitor de ceale sfinte. Arhiereu.
xo I [lETCX xou H.
îriao'Oţ. Iisus Mântuitorul. / „Isus”.
204
to I fiETO xo6 K.
iKavoîcoiriaiţ. Satesfacţie. Izbândă. îndestulare. încredinţare. împlinire. / „satisfacţie”.
1k(XVOîU)UQ. îndestulezu. împlinescu. Izbândescu / „a satisface”.
Txotvcx;. îndestulatu / „capabil”.
Ikcxvoc; ÎKavoc. Din destul / „în mod satisfăcător”.
Ikocvottiq. îndestulare. Puteare. t6 opicexov / iKocv&rnxa „capacitate, posibilitate”.
liceala. Rugăciune Kal iKETTţpia. / „rugăminte”, xo I pera xoO A,.
TAxxoxî'piov. Jărtfeanicu. îmbunătoriu. Curăţitoriu.
IXetopoq. Curăţire. îmbunare. Milostivire. / „ispăşire, expiraţie”.
TXeox;. Milostivnicu. Milosârdu. / „milostiv, milos”. to I ţlETOC tou ţi.
Tpdxiov. Cămaşă şi haină. / iţiduo „îmbrăcăminte, haină”. t6 I jxetoc tou N.
„Ina. ca să. t61 pexa xoO S.
T£oţ. Vâscu. /I. „vase” 2. „clei, lipici”. t6 I ţiexa tou o. f. 40r.
Îod&xîoq. Jidovu. / „iudeu”. lobAxoq. Iulie. luna. / „iulie”.
T61 ţl£T& tou II.
Îtc7cik6v. Călărimea.
T6 I ţlETOC to$ P.
Tpiq t6 oupaviov to^ov Curcubeul. / râfew.
TO I |i£TOC TOU O.
vIoa. Tocma. Potrivă. Dreptu.
vIaa /Iaa. Tocma tocma, dreptu dreptu. / „aproape că”. vIoa 7ipoq vIaa. Tocma pe tocma.
îad^co. îdreptezu. Potrivescu. / 1. „a îndrepta” 2. „a normaliza”.
vIoacţia. îndreptare.
latfbjiaaa. Câmpie dreaptă.
îaoaapov. Potrivă de greu. / „la fel de greu”.
205
îaooxocBjiov. îaaopporcov. îaopapăq. xo auxo.
laoyvtnjiia. Tocmirea minţii. Drepţii la cugetu. întocma cugetare. Dreaptă
cugetare. Bună minte (zic.).
îaoSooAoţ. întocmai slugă, deopotrivă slugă.
loo£6yiov. Potrivă la cumpănă. întocma la trăsătură. / Iao£6yiov „balanţă de plăţi”.
îaoGeoq. întocma cu Dumnezeu, deopotrivă / „egal cu zeii”. îaoK&vxoDVov. loay(i)viov. întocmai la unghiuri.
loipcxpia. Potrivirea zilei cu noaptea. Câte 12 ceasuri. / lOTjjxepux „echinox”. laopotpoto>(i^voţ. întocmai, de o potrivă împărţitu, dreptu.
’laoq. Dreptu. întocmai. / „drept, egal”.
laorrjţ. Potrivire. întocmire. / laoxrixa „egalitate”.
looxipia. Ce este de o potrivă. / „echivalenţă”.
îaoxipoq. întocmai la cinste. / 1. „egal în drepturi” 2. „echivalent”.
îaoxpovoq. întocmai la ani / 1. „care se ţine la interval regulat” 2.
„sincronizat”.
ÎCTTOpux. Istorie. Povestire în scris. / „istorie, poveste”, îaxoptţei. Povestescu istorii. / iaxopt£a> „a povesti, a istorisi”.
'IoTOpncoţ. Istoricos. povestitor sau scriitor de istorii. / „istoric”.
ÎGTOpiKov fhJ3?dov. Carte de istorie. / laxopuco pipXto „carte de istorie”, lotjbvco xov xotcov îndreptezu locul, rjxoi iat&^co.
Ia0|i6<;. Locu strâmptu pre doao ţărmuri de mare / „istm”. laaoppoTioc;. întocma la puteare. laoStivajioţ / „echilibrat”, loxpoq. 6 TioxapoQ AouvaPriţ. Dunărea / „Dunărea”.
Îcrx<5c5eq. Zmochine uscate, lox'ovcx;. Slabu nu grasu. / „slab”.
îox'opiţoţiai. Siiiox^tCoţuxi Mă întărescu. Stau împotrivă şi adeverezu / „a susţine”.
îox'opoq. Tare. Vârtos. / „puternic, tare”.
TlGX6q. Tărie. Virtute. / „putere”, xo 1 ţiexa xaO x. îxaAia. Italiia / „Italia”.
IxocXoq. Talianu / „italian”.
Îx6pi. Soţ. Pereache./xo xoripi”pereche”. xo I pexa xou %.
206
Vl%vcx;. Urmă / idem.
7%vefxo. Urmezu. Cautu de unnă. / „a urmări”.
ÎXvnMcxriţ. Copoiu. / „urmăritor”.
ÎXvnXocm Ulmezu. Aulmezu. / „a merge pe urmele cuiva, a urmări”. ÎXVoypOKpux. închipuirea urmărilor. Zugrăvirea pricinii /1. „desen” 2. „schiţă”, f. 40v.
KcxPaytdtSa. Păru frumos.
KaPayâSoţ. Cu păru frumos.
Ka|3<i8i. Caftanu. îmbrăcăminte de boierie de la împăratu sau de la domnu. 5rop Kal xriPoawa XhfExai.
KaPaMApr^. Călare. Călăreţ. / „călăreţ”.
KocjJaAAapla. Călărimea. / „cavalerie”.
KaPocX^iăpriţ. Călăreţ. Ostaşu alesu. / „cavaler (al unei doamne)”. KcxPaXXucelxo. încalecu. /1. „a călări” 2. „a încăleca”.
KaPaMtvaiQ. Balegi de cai. Gunoiu cailor. / KafkxAfva „balegă de cai sau alte animale”.
Kdpoupaq T| KapocpiSa.Racu.KaPpoq.Kapidvoq / (primii doi termeni) „rac de mare,, (ultimul termen) „rac, cancer”.
KdcyyeXxx. Obloanele ferestrelor. Chepengu/ „grile, grilaje”.
KayyeXdepioţ. Scriitoriu. notaru / „cancelar”.
KayyeXxjbvco. Pui obloane. Kavdxia (sau parmaci).
Kayvtopoţ. pnamoţ. Ponevos şi chior. / (al doilea termen) „nisip”.
Ka&Axfcxov. Patul de lemnu ce duce pe morţi la groapă.
Ka8£va. Şiru. Lanţu. Rându / „lanţ”.
Ka5evcojx6voţ. Legatu cu lanţu. înşiruitu.
KaSivrire^oţ. pdvraXoq. Zăvor.
Ka^Aica. Un chipu de haină supţire care să poartă pe deasupra în chipu de imirlicu / „cazacă”.
Kdc0e xpovov. în fiecare anu. în toţi anii. / „în fiecare an”.
KcxBoupdă. Leapădu. Pogor din cinste. Rupu. şi stricu. Spargu*.
Kcx0odpeatq. Lepădare. Surpare.
          * Se repetă imediat cu sensul „Leapădu. surpu din dregătorie”.
207
KaBoopeoiţ. Lepădare. Scoatere din cinu, din dregătorie. Pogorâre. Surpare / Ka0odpeGT| „destituire, degradare”.
KaOipnpivoţ. Lepădatu, surpatu din dregătorie.
KaBoopâ. Leapădu, surpu din dregătorie. / „a destitui, a degrada”.
Ka&nyriTriţ. Dascalu. învăţătoriu.
KaOripEpivoţ. De toate zilele / „zilnic, de zi cu zi”.
KaBdpioţ. Curatu.
KdcSccpoiţ. Curăţenie. Curăţie şi purgaţiia. / K&0apcrri „curăţenie, curăţare, purificare”.
KdBappxx. Spurcăciune. Gunoiu. / „lepădătură, mişel, ticălos”.
KaGapriKOQ. Curăţitor. Lesne a să curăţa. / „de curăţat” „purgativ”. Ka0cxpi£ojim. Mă curăţu / „a se curăţa, a fi curăţat”.
Ka0ocpi£co. Curăţu. / „a curăţa”.
KaGapioţiăvoţ. Curăţitu / „curăţat”.
KaGapoţ. Curatu. / 1. „curat” 2. „limpede”.
KoBocpiopcx;. Curăţire. / idem.
KaGocpa. Curatu. Alesu. Lămuritu. Cu lămurire / „limpede, clar”.
Ka0ocp6rr[Q. Curăţie. Curăţenie. / KaOopiOTTyta „curăţenie”.
KaBâSpcx. Scaunu. Jăţu. / 1. „catedră” 2. „scaun (episcopal etc.)”.
Ka06£opoci KdBoţioa. Şăzu şi mă aşăzu. / (al doilea termen) „a şedea, a se aşeza”.
Koc0££co kcA KocSt^co. Puiu să şază. Aşăzu. / „a aşeza”.
KdGiojxa. KAGioiq. To kcct^ijiov. Şădearea K<i0r|atQ / (primul termen) „loc”. KaGe^oţievoţ. KaBipEvoq. KABcovraq. Şăzându.
Kd0e £vaţ. Fieştecarele. / KoeBâvaţ „fiecare”.
Ka0oA,uc<i. Pentru totu. de obşte. / 1. „în general” 2. „la modul universal”. Ko0oA,ik6q. Pentru toţi. De obşte. Sobomicu / 1. „general, universal” 2. „catolic”.
KaBoÂou De totu. nici de cumu / „de loc”.
KaGp&rcriţ. Oglindă / KOcGpăcprrjţ „oglindă”.
Kaffâq. Precumu. / „după cum, precum”.
Kal. Şi / zdem.
Kaivoupioq. Nou / idem.
Kaivoupyoxriq. KaivcropYOcruvri. înoire. Noire.
208
Koavaupydbvco. înoiescu.
Koavoxojiia. Noao tăiare. Noirea legii. / „inovaţie”.
Koavoroţioc;. Nou tăietoriu. înoitor legii. Ereticu. / „inovator”.
Koopoq. Vreame. / „timp, vreme”.
KcopotpnXdTRB. Păzescu vreamea.
Kodoapaţ. Chesariu. 6 Kocujap. / „Cezar”.
Korixo. Arzu. / „a arde, a întrebuinţa”.
Kodopai. Mă arzu / „a se arde, a fi ars”.
KaKot. Rău.
Kaic<ipr|. Căldare / KaKK<4|}r| „oală de aramă”.
KaKKccptţţo. Cotcodăcescu.
Kajocdtpioţux. Cotcodacu. Cotcodăială. KaKotpropoţ.
KaKaPb^ex fj TtâpSuca. Prepeliţa cântă.
Kaida. Răotate.
Kaicuopâvoq. Mânios. / „furios”, „rău”.
Katcubvto. Măniu. Kal mă măniu. / 1. „a fi rău” 2. „a nu-i place” 3. „a se înfuria”.
KoocopooXla. Rău sfatu. / „rea intenţie”.
KaKoPooXoţ. Rău sfătuitor şi om cu rău sfatu. / „rău intenţionat, răuvoitor”. KaKcrp/ekoq. Vestitor rău şi ticălos.
KaKoyewripivoi;. Născutu rău.
KoocâyAxDaacx;. Cu limbă rea. / „rău de gură”.
KaKovXuxrola. KaicoAxyyla. Limbuţie rea. Clevetire.
KocKoSăXriau;. Voire rea.
KoocoBeX.'nTfji;. Voitor de rău. / „persoană care vrea răul altuia”.
K<xko0£Axq. Voiescu rău.
KaKOKapSî^co. îmi făcu inima rea. îmi stricu inima. / „a supăra, a indispune”. KaicoicapSia Kal KaKOKdpSiopa. Inimă rea. întristare. &&uţiux. KccKOKap8tojiăvoq. Cu inima rea. întristatu. Papu&upoq.
KaKOKepSla. aiaxopoKEpla. Câştigu rău. Dobândă rea.
KaKOKEpSatvco. Dobândescu rău. f. 41r.
KaKOKDvryyâţ. Vânător rău.
KaKoXoyta. Clevetire. / „bârfă”.
209
KaKoXoycx;. Clevetitor.
KaKoAxyyâ). Clevetescu. / KaKoXoycb 1. „a bârfi, a cleveti” 2. „a denigra”. KaKoXoyui^G). Cugetezu. rău.
KaKoAoYÎxxaiQ. Cugetare rea.
KaKoXoyicrate. Cugetător rău.
KaKO)xexoa(/eipi^o[ioa. Mă slujăscu rău cu vreun lucru. Am rea apucare, deprindere / 1. „a maltrata” 2. „a bate” 3. „a folosi greşit”.
KaKop£xa%eipicxţ. Apucare rea. Deprindere. Slujire. / 1. „maltratare, brutalizare” 2. „bătaie” 3. „folosire greşită”.
KaKO}itjiT[mţ. Râvnire rea. fjKaKoţrţ^la. şi urmare rea.
KocKO^igT|Tr[<;. KOKo^nAoţ. Râvnitor sau următor rău.
KccKOjxoipla. Nenorocire. Rea strişte. Rea parte. / KOKopxnpui 1. „nenorocire, mizerie”.
KaKOjxoipoq. Kaicojioiptiţ. Nenorocitu. Cu rea strişte. Ticălos. Cu rea parte. / „nenorocos, nenorocit”.
KaKoroxta. Rea nemereală, rea întâmplare, norocire. / „ghinion”.
KaKoroxoţ. Nenorocitu. / „ghinionist”.
KaKoe'oSujiâvoţ. Rău îmbrăcatu. / „prost îmbrăcat”.
KaKOVonoriţ. Rău de înţelesu. Cu anevoie.
KaKO^ecpavcornţ. Păţitu rău. Rău pătimicios.
KcncorcABeta. Rea pătimire. / „chin”.
KaKO7UX0odvco. Rău pătimescu. / „a se chinui”.
KaKorcavSpenpivoţ. Rău însuratu. / „însurat prost”.
KaK07cA,T|p6vcD. Rău plătescu. / „a plăti prost”.
KaKorcXripGrcfiq. Rău platnicu. / „rău platnic”.
Konco7cXtpoxjiţ. Rea plătire. sau rea plată Kal KaKorcXâpcoatQ.
KaK07ioiT|au;. Facere de rău. / „maltratare, brutalizare”.
KaKorcoioţ. Făcător de rău. / „răufăcător, infractor”.
KaKortoud. Făcu rău. /1. „a face rău cuiva” 2. „a maltrata, a chinui”. KcaKopi^oiKia. Ticăloşie, nenorocire.
Koncopi^oiKoq. Ticălos, nenorocitu. / 1. „nenorocit” 2. „sucit, cusurgiu”. KaKopt^oiKoxaxoq. Prea ticălos. Prea nenorocitu. / 1 .„tare nenorocit” 2. „tare sucit/cusurgiu”.
KaKoq. Rău. / idem.
KaKEvrrjq. Necăjitor.
210
KaKâxexvoţ. Meşteşutor de reale. Tocmitor de reale. / „prost făcut”. KocKdnepcx;. Mai rău.
Kcucdnocroţ. Prea rău.
Koncâaoupoţ. Nenorocitu. ticălos.
Kaicrţ oxpdxa. Rea cale. rău drumu.
KocKoaavandvrnpa. Rea întâmplare. Rău semnu.
KaKOcr&vrj. Răotate.
KaKo^Qeux. Rea obicinuinţă. / 1. „rea credinţă” 2. „maleguitate” 3. „necuviinţă”.
KaKoqxxtVETod jxou. îmi pare rău. / 1. „a mă supăra” 2. „îmi pare rău”. Kaioxpr|p.la. Nume rău. Vâlfâ rea. rău. I pacu să vesteaşte. / „renume prost”. K<XKO<pT|p.l^(D. Făcu vâlfâ rea. Vestescu de rău.
KaKocpripiCTpâvoq. Cu nume rău. Cu vâlfă rea. / „rău famat, cu renume prost”. Katcoqxxvia. Păreare de rău.
KaKO<p6pexoq. Cu rea purtare. Bănuitor cu păreare.
KoucoxoapexuTTfjţ. Rău închinător. Pozdravlenicu rău.
KaKoxoopem Rău mă închinu. Rea pozdravlenie făcu. închinăciune. Kooc6xt>ţtoţ. Cu rău smacu sau smagu. / „cu sos prost”.
KaKpxvpta. Rău smagu. / (med.) „degradarea umorilor organice”. KocKox'opo; ăvOptoitoţ. Om cu smagu rău.
Kala. Bine. lîdem.
KaAdt cwtoO. Bine că.
KaXd(0i. Coşu. coşniţă. / „coş”.
KaAApi. Trestie. / idem.
KaAapapo0r|KTi. Tocu de călimară.
KaAjOţidtpiov. Călimări. / 1 .„călimară” 2. „sepie”.
KaXopiviov. De trestie. / „de trestie”.
KaXap.ua. Mirişte.
K<*Xap.ubva<;. Trestiiş. / „suprafaţă acoperită cu trestie”.
KaXapdjSriq. Trestios. /1. „cu trestie” 2. „ca o trestie”.
KaXap.i/ro«; 7tâipa. 6 payVÎTriţ. Magnitul. Piatra.
KotXopooi/tapov. Paiu de grâu. / „porumb”.
KaXoavot0pep.păvoţ. Bine crescutu şi hrănitu. / „bine crescut”. KaXodat65eKxoq. Bine priimitor. şi priimitu. KaXoaîroSeKTOq. / „bine primit”.
211
KocXcotoSi. Calapodu. / „calapod, model”.
Kcddcvxa. Colinde. / idem.
KaXA,iYpd«poţ. Scriitor bunu. / „Caligraf’.
KotXXiypatpia. Scrisoare bună. / „caligrafie”.
KaXXtytepa;. Mai bunu. / KaXikepoq. „mai bun”.
KaMţ $pa. enStvopig. ijăviov*.
KaXivcopi£co. Fericescu.
KaXopcapoţ. Cu bună văpseală.
KaXoPouAoţ. Cu bunu sfatu. / „binevoitor”.
KccXoPobX'ncnq. Bună sfatuire.
KccXo yăwncni;. Bună naştere.
KaXoyâvoţ. Roditor. / KoAâyewoţ „care naşte uşor”.
KaXoyepefjopfltt. Mă călugărescu. / KocXoyepeixo 1. „a se călugări” 2. „a nu se căsători”.
KaXâvca. Calendă. Zilele ceale dintâi ale lunii.
Kd&ecţia. Chemare, ospăţu. / „invitaţie”.
KaXaîţiâvoţ. Chemaţi. / „invitaţi”.
KaXeoTtţq. Chemătoriu. / „cel care invită”.
KaXto. Chemu la ospăţu / „a invita”.
KaXAlţxepa. Mai bine / KaZntepa „mai bine”.
Kateotbcia. Ospeaţe. Chemări de la unul la alta mease. Veselâcu.
Ko&6(3oapov IvSopa. îmbrăcăminte cu bună văpseală.
f.4iv.
KaXA.iţtepeTXO. Imbunezu şi mergu spre bine. Procopsescu. / „a îmbunătăţi”. KaXâyepoţ. Călugăr. / idem.
KaXoyepetxo. Călugărescu pe altul.
KaXoypoda. Călugăriţă / Ka^âypux „călugăriţă”.
KaXoyepucf|. Călugărie. / „călugărie, viaţă monastică”.
KaM| YH- Bunu pământu. / „pământ bun”.
KaXoYvtopla. Bună minte. Socoteală bună. / KaXoY'xopui „virtute”. KaXoYvdbpxov. euYUchţuov. Cu minte bună. Cu bună socoteală. Bine cunoscător / „binevoitor, cumsecade”.
KaAobeKxoq. Bine priimitor. / „bine primit”.
         * Urmează asterisc care semnalează o interpolare.
212
KotXoev&Ofiăvoq. Bine îmbrăcatu.
KocXxxxjioGapi:voţ. Bine mortu.
KaAo0£A/r|<7u;. E\)yva)p.(XT6vr|. Eupiveux. Bună voire.
KocXoGB^Tixriţ. Bine voitor. / „binevoitor”.
KoXoB&xd. Bine voiescu.
KaXoQcopta. Bună vedeare. Bună privealişte.
KaXoGtopâ). Bine văzu.
KaXoKapocXAdcpîiQ. Bunu călăreţ.
KaÂOKoapux. Bună vreame. / „vreme bună, timp frumos”.
KaXoKodpi. Vară / idem.
KocXoKcapivoţ. De vară sau de primăvară / „de vară, văratic, estival”. KocXoKocXEGTnQ. Bunu ospătătoriu. şi chiemătoriu.
KaKOKdXeaxoţ. Rău ospătătoriu. chemătoriu.
KocAx>KoqjXD)xâvo<;. Făcutu bine. / „bine făcut”.
KotX6Kop5oq. Cu inimă bună. Veasel. /1. „vesel” 2. „bun”. Kcx^OKAjaxrpâvoq. Bine răsucitu şi torsu.
KoXoKoţiţtăvoq. Bine tăiatu.
KocAriKpiOux. Bună judecată.
KcxXoKTtoţiăvoq. Bine ziditu.
KocXoXxDyco. Grăiescu bine. Laudu.
KaXoTwjxvoţ. Cu bunu limanu.
KaAoAoyux. Grăire, cuvântare de bine. / „estetică”.
KaXoAoyoc;. Grăitor,cuvântător de bine.
KaXoţiaGodva). învăţu bine. /1. „a învăţa bine” 2. „a se deda la bine”. KaAop&Beux. Bună învăţătură, bună pedepsire.
KcxXoţicxOrujivoQ. învăţatu bine. / „răsfăţat”.
KaXo^exo^co. Cercetezu bine. / „a cerceta atent”.
KocXo^exaaTnţ. Cercetător bunu.
KaXopA&ncytQ. Bună învăţătură.
KaAoţiâTpriTOţ. Bine număratu.
KaAopiAj|TnQ. Bunu vorbitor.
KaXovolxjTiq. Isteţ.
KccXo^oSiaaTrjţ. Bunu cheltuitor.
KocAxwaiQeux. Bună pătimire.
213
KaXfinoa&x;. Cu buni fii copii.
KocXojcco&xtuvti. Naştere de feciori, de copii buni.
KaXoJtEuoiţco. Bine chibzuiescu.
KaXorctaxoţ.e'ueXidi;. Cu bună nădeajde. Bine nădăjduitu.
KocXoJtiaxoq. Bine credincios. / „sincer, de bună credinţă”.
KaXoTtslxepa;. Om de treabă. îndămânaticu. / 1. „norocos” 2. „cinstit” 3. „prosper, bogat”.
KciXoTttaxcrrrn;. Bunu împrălăstitor. Amăgitor. Aflător.
KaXxwcXepoypriq. Bunu platnicu. / „bun platnic”.
KaXoj&epdbvo). Plătescu bine. /1. „a plăti la timp” 2. „a plăti bine”. KaAonouo. Făcu bine.
KaXonEpucaxa). Alergu, umblu bine.
KaXopiţtKoq. Norocitu. / „norocos”.
KaXopiţtiaoc. Norocu bunu. / „noroc, şansă”.
KaXopptţopâvoq. Bine înrădăcinatu.
KaXoppapâvoţ. Bine cusutu.
KaAoOT||t<i8eUTO<;. însămnatu bine.
KaXooifyiavTOq. Cu bunu semnu.
KaXoCTupiwiflritoq. Lesne iertător bucuros a ierta.
KaXxxropjta0â>. Lesne iertu.
KaXootpmxoQ. Bunu de apropiiatu. Priimitor.
KccXdx;. Bunu. / idem.
KctAbţ KpiTtţq. Bunu judecător. /, judecător bun”.
KoAjOJQ 8eSiKctopi;voţ. Bine judecatu, hotărâtu.
KaXoo'qxxxov. Bună cale, drumu.
Kataxrxapavcopivoţ. Bine încununatu.
KocXoolivn. Bunătate / idem.
KaXîţ crovrjCteia. Bunu obicei. Bunu năravu. / „obicei bun”. KaAxxruvriQtoţtăvoţ. învăţatu bine. Obicinuita bine.
KaXoGTJvQexoq. Bine alcătuita.
KtxXcxrovdxoţ. Bunu. blându.
KaXcoq crov&i'KO Bine alcătaiescu.
KaXfi- KaXo£nX.la. Bună urmare. Bună râvnă.
KaXoq aiivTpotpoq. Bunu tăvaroşu. / „bun camarad”.
214
f. 42r.
KaXQTaljî&uţta. Bună călătorie.
KaXorexvux. Bunu meşteşugu.
KaXoxpexAxov. Bine curgător.
Katorpunrtoq. Bine găuritu.
KaAmeixtopâvoq. Bine ziditu.
KoXot6xîoc. Bună nemereală şi norocire, întâmplare.
KaX6ru%oq. Fericitu. norocitu.
KaXoroxla. Rea norocire.
Koncâroxoţ. Rău norocitu.
KocAowtdoa Kal. KocXndoa.
KaXo\)fr/i^(o. KaXA,tepyd). Lucrezu pământul / (al doilea termen) „a cultiva”. KaXoupyiqiăvoq. KaX^mfyyrpăvoţ. Bine lucratu. / (al doilea termen) „cultivat”.
KaAxro raxxpoc; i>6<;. Fecior de tată bunu. / „fiul unui tată bun”.
KocAocprip.l^co. Vestescu de bine.
KaXoqrrip,iojxăvo(;. Vestitu de bine.
KaAtxpcoVta. Glasu bunu. Bună glăsuire.
KaA/xpcovoc;. Cu glasu bunu.
KaXo%aipăTr|TO(;. Bine închinatu. Bunu la închinăciune. Bunu închinătoriu. KotXoxonpăTnou;. Bună închinăciune. Heretisire.
KccXjOXpovta. Bunu anu. Rodos / KaXoxpovui „an bun/ rodnic”. KocXoxpdbpaSoq. Cu bună faţă.
KaXoxdbvewoţ. Mistuitoriu.
K<xXox©ve6(0. Bine mistuiescu. / „a digera bine”.
KaAotpriTOV. Bun la friptu. sau friptu bine. sau coptu.
KaXmxpa. Imbrobodealnicul muierii. Broboada. Cârpa. Tichia.
KaÂ/6fh. Colibă. Pătul pândărescu. /1. „colibă mică” 2. „casă săracă”.
KaAxo. Chemu. /1. „a chema” 2. „a invita”.
KaAxfrraTOV. Prea bun.
Ka/Ubrocxa. Prea bine.
Kapdna. Păru sau haracu de vie. / „băţ de undiţă”.
Kotţtâpa. Boltă. / „arc, arcadă, boltă”.
215
Kafiapcbvro. Boltescu şi cautu cu poftă, şi mă umflu. Mă îngâmfezu. / 1. „a fi mândru” 2. „a admira”.
Kocpaponoq. Boltitu. şi ca bolta. în chipul boitei. / „mândru”.
Kapapidcpriţ. Boltaşu.
Kapapcbvei fj vbpxpq. Gobeaşte mireasa.
Kotţiaxeprţ f|pipa. Zi de lucru.
KapaxEpcx;. Lucrătoriu. /1. „de lucru, lucrător” 2. „bun de lucru/ muncă grea”. Koapivoq. Arsu. Pârlitu. / Kappăvoţ „ars”.
Ktxpapa Nopcpucfţ. Cămară de mireasă.
Kap.aptâpr|q. Cămăraşu. Cel ce iaste după aştemutu. / „camerist”.
KajxeXa'bxt- x6 Kopetaxuxiov. Cămilacu. Potcapiscu. / KapriÂorim „potcap”. Kap.f|Xa. Cămilă. / idem.
Kapia (popd. Vreodată, ca odată, şi uneori.
Kajiiav <popdcv. Niciodată sau măcar odată.
Kaţuvi. Căminu. Cuzniţă. / „furnal”.
Kdqxvto. Făcu / Kdevto „a face”.
KocpVpAxx. Un chipu de haină de vară. / „cămaşă largă pentru femei”.
K<fyivco â8uc6v pou. CKpexepi^co. Făcu al mieu lucru streinu. / orpetept^opou la uzurpa”.
Kdcpvco nJilvSotx;. Făcu cărămidă.
Ko)xouk6v. (pftuxfîUKov. Plata lucrului.
KajxouXdcţ. Adamascu. Frânghie.
Kocp.ndva. Clopotu. / „clopot”.
KoqiJtavotptov. Clopotniţă. / Ka^navapto „clopotniţă”.
Ka^raxvdpriq. Clopotaru. / „clopotar”.
Kap.raxvii/0. Cămpănescu sau dau în clopotu. / 1. „a bate clopotul” 2. „a suna ca un clopot”.
KaţUHivtoţia. Cămpănire /1. „bătaia clopotului” 2. „sunetul clopotului”. K<xţutap6q t6jkx;. Locu de câmpu. aşăzatu.
Kdjrma. Omidă. / idem.
KdqiTca;. Câmpu. Şăsu. / „câmp, câmpie, şes”.
Kapraxrov. Câtvaş. Kal Kaproxroţ. ot|. / „destul, de ajuns”.
Kaprarupriţ. Ghebos. Gârbovu. / „cocoşat, ghebos, gârbov, gârbovit”. Kaţtrcrtiptojxa. Gheboşitură. / Kotţuiobpiacjţta „gheboşare, gârbovire, cocoşare”.
216
Kapno'optbvo). Gheboşăscu.
Kotpxorriq. Făcătoriu.
Kdpcopa. Faptă. Kod KccpcbpaTa. Faptele. /1. „faptă” 2. „coacere”. Kaptopâvcx;. Făcutu. / „făcut”.
Kaj-itovopoa. Mă făcu. / 1. „a se preface” 2. „a face mofturi”.
KavaP&tţo. Canavăţu. / KCtvotpdxao „canava”.
Kavbtţh. Cânepă. / Kawdpi „cânepă”.
Kocvdncia. Răsfaţări. / „mângâieri”.
KavaKetkn. Răsfăţ. Gugulescu. / „a mângâia”.
Kocvdnceupa. Răsfăţiciune. / KavotKE(xa „mângâiere”.
KavdcXi. Urloiu. / 1. „şanţ” 2. „canal”.
Kav&ra. Cană. îcavi to. / „cană, ulcior”.
Kotveîţ. Nimenea. / „nimeni”.
K&vGapoq. Cărăbuşu. / idem.
KavGâq. Coada ochiului. / idem.
Kavimpi. Coşu. / „coş, paner”.
Kocvutkeixo. Poclonescu.
Kavkna. Poclonu. /1. „coş” 2. „dar, cadou”.
KavtOKaTtoSbxcx;. Primitoriu de pocloane.
Kawu^co. Clipescu.
Kotvovaţ. Canonu. Hotăra. /1. „riglă” 2. „regulă” 3. „canon”.
Kocvovucâg. Legatu cu canonu. cu rânduială. / „regulat”.
Kavovi^co. Canonescu. Legu cu canonu. / 1. „a aranja, a reglementa, a regla” 2. „a regulariza, a normaliza” 3. a pedepsi, f. 42v.
KavrfţXa. Candelă. KavnjXt. / „candelă”.
Kavtlva. Magazie. / „cantină, bufet”.
KcmâXov. Pălărie / KmtăXo „pălărie”.
Kcntettxvoq. Căpitanu. / idem.
Koatexavux. Căpetănie.
Kdjrri^aţ. Cârciumariu.
KajrrjXeftoi). Cârciumărescu. / KarcrjXeboţiai „a profita”.
KoarnXeîov. Cârciumă. / KantiXeio „cârciumă, tavernă”.
KaîcţjX.uiaa. Cârciumăreasă.
217
Koerc&CFi. Işlicu, sau pălărie.
Ka7tfcrcpi. Căpăstru. / idem.
KaTuaiţxhvcD. Puiu căpăstru. / „a înhăma”.
Ka7wepoq. Fumegos.
Karcvid. Funingine. / „funingine”.
KanwSoxcx;. Coşu. Homu. / „coş, horn”.
KaflM^opoa. Mă afumu. / „a se afuma”.
K<x7c\4£co. Afumu. /1 „a afuma” 2 „a fuma”.
Koacvoq. Fumu / idem.
K&itouec, (popaîq. Uneori.
Kd7COtoţ. Oare cine. / „cineva”.
KAtovou;. Caponu.
K<5cmn). Undevaş. Oareunde. / „undeva”.
KdîtTKX. Invălişu. pă tură.
KAratapi. Capere. / Kdc7C7iopr| „capere”.
K&7ipo<;. Vieru sălbatecu. / „mistreţ”.
KanotiXiapa. Sătură curvească, jocu. Săltare.
Kapdejit. Corabie. / „corabie, vapor”.
KapoPoKtiprjg. Mai mare corăbii, şi corăbiaru. / 1. „proprietar de corabie” 2. „căpitan de vapor”.
KapcxPor^Aicioţia. Spargerea corăbiei.
K(Xpajîotâxvr|. Meşteşugu de corăbii.
K6poc(3oţ. Umblătoare sau vasu de spurcăciune.
KapaPiSoc. Racu. / „rac de mare”.
KapPouv&priQ. Cărbunaru. / KapPcrovuipriţ „cărbunar”.
KotpPouvr]. Piatră ce să cheamă cărbune.
KcxpPonvoatla. Jăratecu.
KdpPoovov. Cărbune. / KdcpPonvo „cărbune”.
K&p&xpoq. Cardama. / K&pSoqio „creson, hreniţă”.
Kap&poq. Inimos.
KapSla. Inimă / KapSid „inimă”.
KocpSta xoO        Inima lemnului. Măduva.
Kap8oKTimoq. Bătaia inimii.
Kap8â7COVOQ. Dureare de inimă.
218
Kocpom^a. Căruţă, rătvanu.
Kocpcn)T^OT£xvlTr]ţ. Meşter de căruţe.
Kocpont^dKi. Curucioară.
KapTtepoţ. Rodos. /1. „roditor” 2. „puios”.
KcxpTti^co. Rodescu. / „a rodi”.
KocpKoq. Roadă. Rodu. / „fruct, rod”.
Kocpraxpapioc. Rodire. / 1. „rodire,, 2. „rodnicie”.
KapiKxpop©. Rodescu. / „a rodi”.
Kaptepux. Răbdare. / 1. „răbdare” 2. „insistenţă”.
KapTEpâ). Rabdu. / 1. „a aştepta” 2. „a răbda, a suferi”.
KaprepiKoq. Răbdătoriu. / „răbdător”.
KdptCa- Tţtot KâXxca. încălţăminte. Căţune. Şalvari. Turiiaci. / (al doilea termen) „ciorap”.
Kopt>8iA. Nucu. / zdera.
KopnSi. Nucă. / idem.
KapoSoqroXXa. Frunze de nucu.
KapuSot^ăcpXa. Coajă de nucu. / KapoSotaotxpAo „coajă de nucă”.
Kapcpt. Cuiu. Udem.
Kcxpcpi JjbXivov. Cuiu de lemnu.
KappojieX6va. fjtoi fj KooţiTcopăXova. Acu cu gămălie.
Kcxpqxoţiăvoq. Bătutu cu cuiu. / „bătut în cuie” 2. „aţintit”.
K&aoc ton anxiou. Cleiul urechii.
KocadXa. Ladă. / idem.
Kdota. Casiia.
KaotSa. Chelbăşie. Chelie. / „calviţie, chelie”.
KoatSuipriţ. Chelbaş. / 1. „chel” 2. „van”.
Kaatavtd. Castanul. / „castan”.
Kdotocvov. Castană.' Kdcatavo „castană”.
KaatăAx. Cetăţuie / 1. „cetate mică, cetăţuie” 2. „tum ascuţit”.
Kaatpivoq. Cetăţeanu.
Kdatpov. Cetate. / K&crcpo „cetate”.
K&ux. Pisică.
KatoP&Mxo. Biruiescu. / 1. „a învinge, a birui” 2. „a slăbi, a epuiza” 3. „a depune (eforturi)”.
219
KaxdPcxou;. Pogorâre. / KaT<5cpa<jn „coborâre”.
KaxePocojjivoq. Pogorâtu. / „coborât”.
KaraPoXxiSa. Butaşu. / idem.
KaTOcJtotetxo. Butăşăscu. / „a planta butaşi”.
Kaw0\)0t£(a. Cufimdu. / „a scufunda”.
KaTaP'oBiopoq. Cufundare.
KaTaPnQiapivoţ. Cufundaţii.
KaxaXăîiaaiţ. Râs. Batjocură.
KarayeAxxaTriq. Batjocoritor.
KaxayeAâ). Batjocorescu. / „a persifla”.
Karaytvoţiai eiţ xo yp(i\|np.o. Mă îndeletnicescu la scrisoare. / „a se dedica scrisului”.
KarayXuKctivco. îndulcescu.
Kaxay^Kcxapa. îndulcire.
Kaxa&xpci^G). Supui. Biruiescu. împresor. Potolescu. / „a îmblânzi total”, f. 43r.
Kaxoc&ipaaiţ. Supunere. Potolire. Venire de hacu.
KaraSapoaTlfe. Supuitor. Biruitoriu. Potolitoriu.
Kaxoc5ă%op.ai. Priimescu cu dragu. / „a găsi de cuviinţă”.
Kaxa&KTiKoq. Priimitoriu cu dragoste. / „amabil, binevoitor, prietenos”. KaraSexopoq. Priimire cu dragoste. mo8o%fi / (al doilea termen) „primire”. KaToSlSco. Pârăscu. Vânzu. /1. „a pârî” 2. „a denunţa”.
Kax&Sooiţ. Pâră. vânzare. / 1. „pâră” 2. „denunţ”.
Kara5uc<i£(D. Osândescu. / 1. „a condamna” 2. „a dezaproba, a blama” 3. „a sili”.
KaxocStKd^opoa. Mă osândescu. / „a fi condamnat”.
KaraSucacru;. Osândă, osândire.
KaxocSiKacpăvoţ. Osânditu. / 1. „condamnat” 2. „dezaprobat” 3. „silit”. KaTaSiKaoTiy;. Osânditoriu.
KaxoSticn. Osândă. / 1. „condamnare” 2. „dezaprobare, înfierare” 3. „martiriu, suferinţă, chin”.
KaToSornţ. Pârâtor. Vânzător. / „denunţător”.
KaxaKodco. Arzu de tot. / „a mistui, a arde total”.
KaraKapqxbva). Pironescu.
KaxaKaupcx;. Arsură rea. Pârjolire.
220
KataKaijiâvoţ. Arsu. Pârjolitu.
Koctockeixojxai. Zăcu în patu. Zăcu jos. / Kax&K£ip,oa 1. „a sta pe jos” 2. „a sta întins”.
Kocx&keitcx;. Pă zăceare. / „ţintuit la pat”.
KaxaK&paXxx. Cu capul în jos. /1. „în/ pe caz” 2. „cu capul în jos”. KaxaicX^co. Inecu. Potopescu. /1. „a îneca” 2. „a se revărsa”.
KaTOK^uajiâţ. Potopu. înecare. / 1. „potop” 2. „inundaţie, revărsare” 3. „dezastru, calamitate, cataclism”.
Koctockotitco. Taiu de totu. / KaxaKo(3co 1. „a tăia adânc” 2. „a tăia mărunt”. KaxaKoifLi^Q) uvA. Adormu pe cineva.
KaxaKOiţiujT^. Adormitoriu.
KaxaKotţLioţia. Kal KaraKoipTjatţ. Adormire.
KaTaKpdTrjatţ. înpresurare. Supunere. Biruinţă. / 1. „deţinere ilegale” 2. „ocupare ilegală”.
KawKpam Impresor. Supuiu. / 1. „a deţine (în mod) ilegal” 2. „a ocupa (în mod) ilegal”.
KaxaKpaTTjjjivoq. împresuratu. Biruitu. Supusu. / „deţinut (în mod) ilegal” 2. „ocupat (în mod) ilegal”.
KocTOKplvcD. Judecu. Osândescu. Vorbescu de rău. / „a dezaproba, a condamna, a judeca aspru”.
KaT&KptaLQ. Judecare. Hulire. Osândire. Vorbire de rău. / „dezaprobare, condamnare, judecată aspră”.
KaxaAncAfa. Clevetire. / „bârfa”.
KaxotaxXo). Clevetescu. / „a vorbi de rău, a bârfi”.
KaToXxxţiPdvo). Cuprinzu. / 1. „a ocupa, a stăpâni” 2. „a dobândi” 3. „a pune stăpânire”.
Kaxa^rpixâţ. Lesne a să coprinde, şi a să înţăleage / „uşor de înţeles”. Kax&?tTi\|n<;. Inţăleagere. Cuprindere. / KdXTjcpn L „ocupare, cucerire, cotropire” 2. „luare în stăpânire”.
Kax&taxy0?- Catastihu. /1. „listă” 2. „catalog”.
KaxdX'up.pxx. Sălăşluire. / 1. „loc de popas” 2. „cartiruire”.
KaTOÂAxa. Sălăşluiescu. şi stricu. şi desfăcu, şi dezlegu. / 1. „a poposi” 2. „a desfinţa, a distruge, a aboli”.
KaxAXixru;. Stricare. Desfacere / 1. KaxdXt)CT| „desfiinţare, răsturnare” 2. „cataliză” 3. „a hartî”.
221
Kaxoc|iocpodvo)xoa. Mă veştejăscu.
Kara^fjvia. toc. Sortirea muierilor după lună. Curgerea sângelui după lună. KaTavorjoiq. Inţeleagere. Priceapere. / KaTav6r|OT| „înţelegere”.
Karavoox Inţelegu. Pricepu. /1. „a înţelege, a pricepe” 2. „a arăta înţelegere”. KaTOvtiyco. Impungu.Imboldescu şi împungu inima spre umilinţă. Umilescu. Kaxovuyopm. Mă umilescu.
Kaidcvo^u;. Umilinţă. Umilire. / KaT&wfy\ „cucernicie, smerenie, pietate”. KaxaVDKTiKoţ. }jorfoq, Cuvântu de umilinţă. învăţătură. / „cuvântare plină de smerenie/ pietate”.
Kaxce^eoxiC®' Rumpu sau spargu de tot. Zdrunţuiescu. / 1. „a zdrenţui” 2. „a distruge, a face praf’.
Karaţâoxiojia. Spărtură.
Kara ^ea%ia]iăvoţ. Spărtigos. 1. „zdrenţuit” 2. „distrus, făcut praf5. Kara£o8tâ£co. Cheltuiescu rău. / „a cheltui mult, a risipi” 2. „a pune la mare cheltuieli”.
KaTO^oSiaaTtfe. Cheltuitoriu.
KaTO7caXcda). Luptu. Mă luptu şi biruiescu.
KaTa7cdXxxio}ia. Luptă sau biruire.
KaTa7iaTTyrr£. Iscoditor. Cercător. şi spionu. / „deţinător arbitrar al unui teren”.
KararoiTriaK;. Iscodire. Cercare. Şpionlâcu. / „încălcare”.
Kararcam Iscodescu. / 1. „a călca” 2. „a încălca” 3. „a spolia”.
Kavfaiaxxnţ. Odihnă. încetare. / KatdTOcaxrn „încetare”.
KaxaTOiGopoa. Mă plecu la sfatu. la cuvântu.
KaxaneiGa). Plecu cu cuvântul, cu sfatuirea. / „a convinge definitiv”. Kcxt&toictu;. Plecare.
KaTaTuuivopoa. Mă apucu. / 1. „a se ocupa cu ceva” 2. „a se apuca de ceva”. KaxaTUxiva). Apucu.
KaraTtuxaiţ. Apucare.
KarartiOpa. Gâtleju. înghiţitoare.
Kaxa7tiVQ). înghiţu. / „a înghiţi”.
Kara7rAxxK(bvco. împresor. / „a strivi”.
KaTa7rAxxK(orr[Q. împresurătoriu. Cutrupitor.
KaxaTrXdcKcooiQ. împresurare.
KaxaTiX&veatQ. înşălăciune. Amăgire.
222
KotxaTcXxxvS. înşălu. Amăgescu.
KaxarcviYopoa. Mă înecu.
KaTaTCViYG). înecu şi sugrumu. Puiu în ştreangu. / 1. „a sugruma” 2. „a
suprima”.
f. 43v.
KaxaTwepâvoq. Biruitu.
KaxaTiovcâ. Biruiescu. / „a osteni, a epuiza”.
Kaxa7covxi£co. înecu în mare. Prepădescu cu fundu. / 1. „a îneca în mare; a scufunda” 2. „a distruge”.
KawTOVTrjGtQ. înecare. / KaxaTOVxrjori „înecare, înec”.
KawrovTtGji^voq. înecatu. / „înecat, scufundat”.
Kaxoc7t6xr|Q. Şipotu.
KaxaTcpaivco. îmblânzescu. Domolescu. / „a domoli, a calma”. KaxaTcpaivuKoţ. Lesne a să îmblânzi. / KaxaTipaîvxiKoţ „calmant”.
Raxarax;. După cumu. / „după cum, precum, cum”.
Kocxdepa. Blestem. / idem.
Kaxapapâvoţ. Blestematu. / idem.
KaxocpoOfioci. Bleastem. / Kotxoeptâjxai „a blestema”.
KaxopaxrV;. Blestemător.
KaTopoA-lVcnţ. Dezlegător de blestemu.
Kaxappl%vco. Aruncu jos. Trântescu.
Katdeppt^tţ. Trântire.
Kocxdcppotx;. Cataroiu. Cursură rea. / „cataroi”.
Kaxdepxt. Catartul corăbiei. / „catarg”.
KaxdaKorcoq. Iscoadă. / „spion”.
KaxacncorolXD. Iscodescu. / „a spiona”.
KaxaaxoXdc^cQ. Strecor. / „a se depune, a se decanta”.
KaxocaxocAxi^ei. Pică. să strecoară./„se limpezeşte”.
Kaxocax&XaYjia. Picătură. Strecurătură. / 1. „depunere, sedimentare” 2. „rezultat”.
KaxocaxaAxxf|. Leşie. / KaxaaxaXxx%xf| /âfem.
Kaxdaxaotq. Stare. Aşăzământu. / Kax&axoor[ „situaţie”.
Kaxexaxcdvco. Aşăzu în stare. / „a face”.
Kaxaox£vco. etţ mrpecslav. Aşăzu, puiu în slujbă.
Kaxaaxp&pG). Răzvrătescu. / „a distruge”.
223
Kaxoaxpocpri. Răzvrătire. / „distrugere, nimicire, dezastru, catastrofă”. KocxAaxixov. Catastihu. / Kax&raxo „registru, catastif5.
KaxoacpaAiî^D. Inchizu. încuiu şi întărescu.
Kaxoco^pAXricru;. închidere. întărire. încuiare.
Kaxax&xxco. Puiu la rânduială. / KaxaxAaoto 1. „a clasifica, a pune în ordine” 2. „a înrola, înregimenta”.
Kaxdxa^iq. Rânduială. / Kax&xa^ri 1. „clasificare, clasament” 2. „înrolare, înregimentare”.
Kaxd xdţiv. După rânduială.
Kaxax^dcKTjcnţ. Sfărâmare. Frângere. Zdrobire.
Kaxax^aKUjpăvcx;. Frântu. Fărâmatu. / „spart în bucăţi”.
Kaxaip^XG). Gonescu cu vrăjmăşie. / 1. „a goni” 2. „prigoni, a persecuta, a hărţui”.
Kax&xpe^u;. Goană cu vrăjmăşie.
KaxaxpixpS. Mă răsfăţ.
Kaxaxpfxprjcnţ. Răsfăţare.
Kaxaxp6yco. Mănâncu de tot. / 1. „a consuma complet” 2. „a chinui”.
Kaxa xuxriv. După întâmplare / „la întâmplare”.
Kaxcapdycoixa. Mâncare de feară.
Kaxoopaycoxfiq. Mâncătoriu de tot.
KaxoccpiXco. Sărutu cu îmbrăţişare.
KaxoapiXTiţioc. Sărutare.
Kaxcapopxcopăvoţ. Prea încărcatu.
Kaxoapopxchvco. încarcu greu.
KaxacppoveţievoQ. Defăimatu. / „dispreţuit”.
Kaxooppovrţoiq. Defăimare.
Kaxoccppovrixnq. Defaimătoriu.
Kaxo«ppovc&. Defâimezu. / „a dispreţui”.
Kaxarcxixo. Scuipu. Ocărascu.
Kaxoapuyfj. Scăpare. / „refugiu”.
Kaxottpuyiov. Locu de scăpare. / Kaxocpdyto „adăpost, refugiu”. KaxaxocXxxopoQ. Stricare. Prăpădire.
KaxaxaXâ). Stricu. Prăpădescu.
Kaxe%vtot. Ceaţă.
224
Kaxa xpeoq. După datorie. / „conform datoriei”.
Kawxprtau;. Rea slujire. Rea apucare/. Kaxdxpncrn 1- „abuz, exces” 2. „delapidare”.
Kaxepâ^co. Pogor. Surpu. /1. „coborî, a lăsa mai jos, a apleca” 2. „a reduce, a micşora”.
KaxaPorivco. Mă pogor. /I „a coborî” 2 „a se reduce”.
KaxdPaaiq. Pogorâre. / „coborâre”.
Katocpaapevoq. Pogorâta, surpata din cinste. / „coborât, lăsat jos, aplecat” 2. „redus”.
KaraPocTOV. Faţa unii foi de la carte.
KateuoSujv.KotXoKaxeooSiov. Călătorie bună pre apă sau pre uscata-. KaxeuoSoupxxi. Bine călătorescu.
Kaxepyov. Catargă. / Kdxepyo 1. „galeră” 2. „ocnă, temniţă grea”.
Kaxepyâpîiţ. Cătărgar. / „şarlatan, excroc, şmecher”.
Ka't^apoţ.cyonpcx;. Creta. / (ambii termeni) idem.
Kat^tPeXoţ. Ţiganu / idem.
Kax£i£sXa.Ţigancă / idem.
Kavr^oxoipoq.OKavt^oxoipoq. Ariciu. / (al doilea termen) „arici”. KapT^ivopiTrjţ. Cu nasu plecata.
KaxiţYopoţ. Pârâta. Defaimătoriu. / „acuzator”.
KaTTŢyopîa. Pâră. Defăimare. / „acuzaţie, acuzare” „categorie”. KaTTfyopqpsvoq. Pârâta. Defaimata. / „acuzat”.
KaTnyopco. Pârăscu. / „a acuza; a învinui”.
KaTnyop© yâpaxa. Năpăstaiescu. «roKocpccvxâ).
Karpcpopoţ. Pogorâre /1. „coborâş, pantâ” 2. „declin, decădere”.
KaxoucrjTtţţ. Lăcuitor.
Kaxouda. Lăcaşu. / „locuinţă, domiciliu”.
Kaxourî^ro £xepov.KaxoiKcb. Lăcuiescu. / „a locui, a domicilia”.
KaxcopGtbvo). Isprăvescu. / „a reuşi, a izbuti”.
KaxdapQaxrtq. Ispravă.
KaxopGtopa. Faptă de săvârşita. Faptă de laudă, ispravă/ 1. „ispravă” 2. „realizare, succes, reuşită”.
Kaxaveuoo. Prinzu bucuros.
Avaveboo. Cuprinzu bucuros, f. 44r.
225
Kaxoupripoc. Pişatu.
KaxaopoyiaXi. Sticlă de pişatu.
KaxoupoXaivov. Pişătoare.
KaTOUp©. Mă pişu. /1. „a urina (pop.) a se pişa 2. a uda cu urină, (pop) a (se) pişa (pe) ceva”.
KocTdyyi. Beci. pivniţă. / 1. „magazie” 2. „pivniţă”.
KaxcbTcxTOţ. Prostu. De jos. Prea jos.
KaxdbTEpoţ.Mai jos. / „inferior, mai mic la număr”.
Kaxaxpeprjţ. Plecatu în jos. / „înclinat, în pantă, coborâtor”.
KaxoxpXiov. Pragul de jos. /KaxcbcpXu „prag”.
KauKaAov. Căpăţânâ. Capu. / KatiicocXo „ţeastă, craniu (la animale) cochilie”. Kanid Păharu de lemnu sau de lutu. /I. „vas de lemn” 2. „ţeastă, cochilie”. Kanjia. Arsură, pripecu. / „arşiţă, căldură mare”.
Kaupsvoq t| Kocppivoq. Arsu. Ticălos. / (al doilea termen) „ars” K(XT|p£vo<;„biet, sărman”.
KauauKoq. Arzătoriu. / „caustic”.
Kamepoţ. Iute. tare /l. „fierbinte” 2. „iute, picant”.
Ka\n>XT|pa. Laudă. Kan^rtou;. / „mândrie, orgoliu”.
Kau%cdpoa. Mă laudu. / Kau%ie}ioa a se mândri, a se lăuda.
Kauxcxonâpriq. Lăudăros.
Kocqxxcna. Cafasuri. Zăbreale, / „lădiţe pentru fructe”.
Kdcpaţ. Ceafa.
Ka\|/aM£co. Pârlescu. /1. „a arde uşor” „a pârli”.
Kon|/oc^iop8VOQ. Pârlitu. / „uşor ars, pârlit”.
Kenya. Zădufu. /1. „căldură mare, arşiţă” 2. „dorinţă arzătoare”.*
Kayxa^oo. Râzu fără măsură şi fără rânduială. Hăhăiescu.
Ka5iov. Putina / Koc8i „putină mică”.
KdSoţ. Putină / „cadă, hârdâu, cuibâr”.
Kavcbv. îndreptariu .
KapStoyvdxTTriq. Cunoscătoriu de inimi. / „cunoscător al inimilor”. KavoviKâq. După canonu, îndreptariu. / „în mod normal”. Kapxapo8ot>q.ovToq,. Cu dinţii ascuţiţi ca herăstrăul.
         (v. supra Kocvovou;).
226
KapamSeq. Vinele gâtului. / „carotidele”.
Kocacria. Casia. Un chipu de mireazmă, de floare mirositoare. Kaa<mepov.KaXdAiov. Cositor. / Kaaotxepoţ „cositor, stâniu”.
KaxăpaatQ. Pogorâre. Surpare. / Koaixepoq „coborâre”.
Kcrea|ioXfi. începutu. Temelie. / 1. „depunere” 2. „slăbire, epuizare”. Kaxdjîpcoţia. Mâncare.
Kaxayopeîxo. Descoperu taina.
Kaxaypacpq. Scriere. Luare. în scris. Kax&Âoyoţ. Calog. sau catastihu. / (primul termen) 1. „înregistrare” 2. „inventariere” 3. „recensământ” (al doilea termen) 1. „listă” 2. „catalog”.
Kaxa&saxEpoc;.KaxobxepoqTareivoxEpoc;. Mai dejos. Smeritu.
Kaxa&bpux;. ’Etpsxcx;. ^m^prixoţ.Tiapsvoţ.nEpiTioGnxoq.Doritu. lubitu. / (al treilea termen şi ultimul) „dorit, iubit”.
KaxoGsxto. Puiu jos. / 1. „a lăsajos” 2. „a depune”.
KaxaoxuvcD. Ruşinezu. Necinstescu.
KaxdKocproq. Plinu de rodu. Roditu.
KaxaXaXoţ. Clevetitoriu. / „calomniator”.
KaxaXocppa. Rămăşiţă.
KaxâXvfcbC,. Sfârşitu. Sfârşire. / KaxdXr^ri „terminaţie”.
KaxapopxupG). Mărturisescu asupra cuiva. / „a învinui, a reproşa”.
Koctoc povaţ.%copuJxa.î8ia. Deosebitu. (primii doi termeni) „separat”. Kaxavoâ). Pricepu. Iau seama. /1. „a înţelege” 2. „a arăta înţelegere”. Kaxa^i6vco. Invrednicescu. / 1. „a recunoaşte meritele cuiva” 2. „a face reclamă cuiva”.
KaxaTceipd^co. Cercu. ispitescu.
Katd7iAneo]JXX.x6 fyuiAaaxpov.Plastăru. Oblojitură./ (ambii termeni) „plasture”.
KaxarcoSoţ. Dinapoi. Aproape. / „(imediat) în spate”.
KaTa7roX£|XQ. Bătu războiu asupra cuiva. Biruiescu / „a combate”.
Kaxap%ocţ. întâi. începutu. / „pentru început”.
Ta KaxaxGovta. Cele de desuptul pământului.
Kaxaxpeoq. încărcatu. însărcinatu cu datorii multe.cpopxopevoq ano XP^n* îndatoratu.
Kaxdxpxxroq.Xpnaopivoq. Suflatu peste tot cu aur. / (al doilea termen) „aurit, suflat cu aur”.
227
Kaxcwuv. Katorci. 6rao9eiv. Pe urmă. Dinapoi. / (primul termen) „apoi, pe urmă”.
KAtoxoq. Cel ce să ţine. Următoriul înainte sau cel de pre urmă. Cel ce-a fost dinainte în scaunu să zice npoK&toxoq. / „posesor, proprietar, stăpân, deţinător”.
Kdxto. jos. / 1., jos” 2. „sub”.
K<5rao0ev. De jos. De la ceale de jos. / „de jos”.
KocoAâţ. Fusul sfeaşnicului, . şi trupul a tot poporul. / 1. „tulpină, trunchi”
2.  „lăstar”.
to K petdc to6 E.
Ke8p6vtoq. De chedru.
Kâfipoq. Chedru. Copaci naltu dreptu în susu în chipul bradului sau al molidvului, bun la învălitul caselor. / „cedru”.
Kevtoţiai. Zăcu. / 1. „a se găsi” 2. „a sta întins, a zace”.
KeXdcSurpa. Cântecu pasărilor. / KeXAiţStoţia „ciripit”.
KeAo&jbai ta naoXUx. Cântă pasările, f. 44v.
KeXXdprjţ. Chelaru. / KeXrfpr^ „pivnicierul într-o mănăstire”.
KeAll. Chilie. / KeX,l 1. „chilie” 2. „celulă (într-o închisoare)”.
KevoSo^la. Mărire deşartă. / 1. „vanitate, trufie” 2. „deşertăciune”.
KevâSo^oţ. Măreţu în deşărtu. / 1 „vanitos, trufaş”.
Kevotdttptov. Mormântu deşărtu. / „cenotaf’.
Kevo8o|â. Mă mărescu în deşărtu.
Kâvnţiia. Impuntură sau cusătură. /1. „broderie” 2. „cusătură”.
Kevtfjcrtpa. Cusătoare. /1. „brodeză” 2. „cusătoreasă”.
Kevtoupat. Mă împungu. Mă îmboldescu cu boldul, cu strămurarea / „a se înţepa, a se împunge”.
Kevtpl^fo. Altuiescu. /1. „a împunge” 2. „a îmboldi” 3. „a altoi”.
Kevtpl. Strămurare. Boldu. Kal icâvSpov t6 auto. bold. / 1. „ac” 2. „ vârf”
3.  „imbold”.
Kevtcb. îmboldescu sau cos. / „a coase, a broda”.
KepapPâXa. Koivrâq cTKirfxtpa. Poponeţu care punu la grădini pentru spaima pasărilor./ (al doilea termen) „sperietoare de păsări”.
KevnţTfîq. îmbolditor.
Kevrripa;. îmboldire.
228
Kepocjil&x. Vas de lutu sau cărămidă. / KEpajxtSt „ţiglă”.
KepapuSaţ. Olaru. Cărămidaru. / 1. „olar” 2. „meşter ţiglar”.
KepotţilSi. Cărămidă. / „ţiglă”.
Kepocatdc. Cireşu. / idem.
Kep&cnov. Cereaşă. / Kepdcca „cireşă”.
KepocaTnq. Păhamicu. / „care face cinste (cu o băutură)”.
KepaxotQ. Purtător de coame /1. „încornorat” 2. „blestemat”.
Kepa't&Toq. Comuratu.
Kepaxâvtoq. De comu.
Kepattţa). Impungu. Dau cu coamele.
KepaxiaTrjţ. Impungător cu coamele.
Kăpaxov. Comu. / Kăpaxo „coamă, corn”.
Kepax&ici. Comişor. / „corn mic”.
Kspaxocpopoţ. Purtător de comu.
KăpPepoţ. Câinele iadului să zice cherveros după cum bănuiescu. / „cerber”. KepPoijxăvoq. Dobânditu. Câştigatu. Biruitu.
KepSodvco. KepSodvco. Dobândescu.
K^p5oţ. Dobândă, câştigu. / „câştig, profit”.
KeplBpa. Keponrjxa. Fagur de miiare. / KepfţGpa „fagure”.
Kepf|. Ceară şi KEpi / (al doilea termen) 1. „ceară.” 2. „lumânare”.
Keptcncoţ. De ceară, ml Kăpivos; / (al doilea termen) „de ceară”.
KepicăÂi. Verigă, veriguţă.
Kepvco. Tomu în păhar. / 1. „a umple paharele” 2. „a trata pe cineva, cu ceva.” 3. „a da bacşiş”.
Kepa7d5i. xo icrpoTobi mi rceporuSi. to aapxdvi. Sfeaşnicu.
Kepdbvco. Ceruiescu cu ceară, ml Krpchvco. ceruiescu / 1. „a cerui” 2. „a se face. galben ca. ceara”.
Kăpcopa ml Kfpcoţia. Cemială. /1. „ceruire” 2. „paloare”.
Kecp&taxiov. Capu. Kal K&tpâXi. r\ mpaArj. Capul. / mpAXoto „capitol” (ultimul termen) „cap ”.
KeqxxXoţ. Căpăţânos. Kal KecpaXaiorriţ ml mpaAiicoq. IkxpUK&paXoq. Tare de cap. Greu, gros la minte. / mpAXoq 1. „cu capul, mare.” 2. „căpos, prost”. Kea<paX68ep|ia. Legătura capului.
KecpaXxwiovta. Dureare de capu. Kod mpaAorovcx;.
229
KecpocXo7rovoţ. Cel ce are dureare de capu. / „durere de cap”.
Ke<pocAx)7iovc5. Am dureare de capu şi îmi bătu capul.
Kecp&Xoţ. Chefalul. Peaştele. / (iht.) „chefal”.
Kexpl. / „mei”*.
KeipfiAiov x6. Comoară. Visterie. Avuţie. Binele mişcător şi nemişcător. / „relicvă”.
Kemov. govoţ. 6. Băutură alcătuită din multe amestecături.
KăiciAoţ. Cel ce are glasu slabu.
Kepanvoq. xo (krtpa7i07î£>i:Ki. Trăsnetul. Tunetul ce loveaşte cu furgeru din ceru. / „trăsnet, tunet”.
Kepidţ. Soţ. rj. fi aatxa xcov fxpavrav. r\ KepidSa. Sufâica ţesătorilor, „suveică”.
Keppxxti^Q). Schimbu un ban mare şi iau mărunţi. / „a mărunţi”. Kexopiqj^voţ. Osebitu.
KâvGco. Ascundu. (altă. grafie).
To K, jxexSc xo$ H.
Krptoupoţ. Grădinaru. / „grădinar”.
KîiPoCpi. Coşciugu. Tronu. / Kijîatipt 1. „coşciug” 2. „mormânt”.
KetoXxxţ. încă. însă. / KtoXocţ „deja”„nici măcar”.
Krptonpoţ. Grădinaru. / „grădinar”.
KTpcaupiKoţ. Grădinărescu. / „de grădinărie”.
KrptoopAKt. Grădiniţă sau grădinică. / „grădiniţă”.
KTpnyjxa. Proveduire. / 1. „predică” 2. „proclamaţie”.
Kfpu^. Propoveduitor. ko& icipn^iţ. propoveduire. / KfjpnKaţ 1. „vornic” 2. „avocat (al ideilor etc” Klpn^Ti „proclamaţie, declaraţie”.
KrpnacG). Propoveduiescu. /1. „a proclama” 2. „a declara”.
Kfycoţ. Chitul mării. / 1. „cetaceu” 2. „balenă, caşalot” .
KtpdSiov. Gogoaşă din care să face cerneala.
ToKjiexAxoOI.
Kifkipa. Lută. Chiminţia. / „chitară”.
Ki0api£co. Cântu cu lăuta sau cu chiminţiaoa. / „a cânta la chitară”. KiGapiaxfjţ. Lăutaru. Chimingiaru. / „chitarist”.
* Urmează o linie oblică care semnalează o interpolare.
   Urmează o linie oblică care semnalează o interpolare.
230
Ki0apiGTpiaaoc. Lăutăreasă. / KiOapiaipia „chitaristă”. f. 45r.
KivApapn). Chinovaru. ţicabor.
KivSdveixo. Primejduiescu / „a fi în pericol/ primejdie”.
Ktv&ovoţ. Primejdie. / „pericol, primejdie”.
KivBuvt&Sqq. Primejdios. / „primejdios, plin de primejdii”.
KlvrţoiQ. Mişcare. Mutare Kal Kivr|jia şi pornire. / Ktvrjcri „mişcare” (al doilea termen) „mişcare (politică etc.).
Kivco. Mişcu. Pomescu şi plecu / „a mişca, a pune în mişcare”.
Kivrixov. npdcYpa Mişcător lucru, viu şi mutător ce poate să se mute de la un locu la altul. / KivrjTO 7tpdcypa „lucru mobil”.
KiVTynfe. Mişcător. Cel ce pomeaşte şi mută.
Kivtîtik&. Cu mişcare, pornire. / „cu mobilitate”.
Kivrynxoţ. Mişcător. Cel ce să mişcă, să pumeaşte. / „cinetic”.
Ktvr|(ixx. Plecare. Purceadere. / „mişcare”.
Kivofyioa. Mă mişcu. Mă pomescu. / 1. „a se mişca” 2. „a se afla”.
Ktaaivoq. De iaderă.
Ktaacx;. Iaderă. foiahiu. / „iederă”.
Kwpiv<45a. Gălbinare / „gălbineală, culoare galbenă”.
KiTpivuxojxăvoq. îngălbenitu. / „îngălbenit”.
KnpiVÎ^G). Îngălbinescu. / „a îngălbeni”.
Kttpivoţ. Galbănu. / „galben”*.
KtJ3cQT)6g. fj Chivodu. Ladă şi corabiia lui Noe. /1. „ladă mare” 2. „tezaur”. Kiaaa. koci ydxxa. Gaiţă.
Kvipia. Pomul ce face chitrele. / „chitm”.
Ktxpov. xo. Chitra. Poamă. / KiTpo „chitră”.
Ki^Xxx. Turturea. / \d%Xr[ „turturea”.
RAolSeuţia. Butăşire.
KAccSewipi. Cogor de tăiatu la vie, la butaşi. / „foarfecă de pomi sau vie”. KAxx5ewr((;. Butăşitor. / „cel care taie crengile uscate”.
KAoSeoxo. Butăşescu. Tai viia şi punu butaşi. /1. „a tăia crengile uscate” 2. „a lăsa ciung”.
KXaSepoţ. Rămuros. / „plin de crengi”.
* Urmează o linie oblică cu o buclă mediană care semnalează o interpolare.
231
KAaSi, K^dtSoţ. Ramură. / (ambii termeni) „ramură, creangă”.
KXoSdctci. Rămurea. Mlădiţă. /1. „crenguţă, rămurică”.
KXocuo. Plângu. / „a plânge”.
KXau9(a.T|p6ţ. De jale. Olecăitoriu. De tânguire.
KAmiGţtâq. Plângere. Tânguire. / „plânset, bocet”.
KXa\j/<5cpT|ţ. Olecăitoriu. / KXa\|n&pr|<; „plângăcios”.
KAdcvco. Băsu. Mă băsu. / „a se băşi, a face pârţ”.
KAavufcprv;. Băşinos.
KAxfcxjnpov. Plângere. Tânguire. / idriupifta „plânset, plâns”.
KXei8apuk. Lacătu. / „încuietoare, lacăt”.
KXetSoOxPS- Cel ce ţine cheile. / 1. „cel care ţine cheile” 2. „cantonier”. Kdetfxbvco. Incuiu cu cheaia. / „a încuia”.
KAd&ootg. încheietură şi încuiare. încheieturi de mădulari. / KXdScooTţ „articulaţie, încheietură”.
KXfUTToq. încuiatu. / „închis”.
KXeîatpov. încuietoare. / Kteiaxpo „închizător (la armă)”.
KXeun. încuiu. Inchizu. 7 îcXetvco „a închide”.
Kteţtpâvoţ. Furatu. / „forat”.
KX&CTnq Kal td&pTnţ. Fur. Hoţu / (ambii) 1. „hoţ” 2. „haiduc”.
KAdxo. închizu.
KAămpa. KXâqnpa. Floaţă. / (ambii termeni) „hoaţă”.
KA&cho. KXăqnto. Furu. / (al doilea) tj tdi|3co „a fora”.
KXăcptţtov. Furtişagu. Kal ide\|dxx. x6 auro. / 1. „fort” 2. „răpirea miresei”. KXî|8ovtap6<;. Vrajă. Vrăjire.
KXljfia. Viţă. / „viţă (de vie)”.
Kd'npa'totpuXdov. Frunză de viţă. / KX.Tip.ax6(puXXo „frunză (foaie) de viţă”. Kdrpovopla. Moştenire. / idem.
KX,îj(pov6)i.oţ. Moştenitoriu. / „moştenitor”.
KX.'tpovojjjrâ. Moştenescu. / „a moşteni”.
KXfjpo;. Soartă, sorţu. /1. „soartă” 2. „moştenire: 3. „cler”.
KXlvta. Plecu /1. „a se apleca” 2. „a conjuga; a declina” 3. „a opta”.
KXIctu;. Plecare. / kXIoti „talent, aplecare”. *
        * Se repetă peste trei leme doar cu al doilea sens.
232
KXovdpi. Ramură. / KXmvopi „ramură”.
KXox^oq. Zvârlire cu picior. / kA6t<kx; „şut”.
Ktarc^co. Kod, tcXot^i^opoa. Kat KXxrc^â. Dau cu piciorul. Lovescu şi mă lovescu. şi zvârlescu cu piciorul. / kAotckd „a şuta, a da cu piciorul”.
KXobpiov. Clocitu.
KlouPt. Colivie. / idem.
KAxbBco. Răsucescu. Sucescu. Torcu. / „a răsuci (un fir); a toarce”.
KAxdctth. KXdxjpa. Firu de aţă. Firu de tortu. / „aţă (de cusut)”.
KXcoaaapui. kktoaoaQ. Cloşcă.
KAxoaao7to6Xi. Puiu de cloşcă. / „pui de cloşcă”. to K ji£Tdt xo6 N.
KvfţGopai. Mă scarpinu Kal ^oţioa.
Kvt)0co. Scarpinu.
Kvfţoţta. Scărpinătură.
Kvrjojtăvoţ. Scărpinatu.
KvrjCTdtpa Kal Kpiţaâpa. Sită.
Kviaaa. Sfara grăsimei care să face la arderea ei. Fumul de arsura cărnii grase. / Kvkwx „sfară”*.
Kvacpebq. 6 yvauţ&cu;. înălbitor. / yvcupetiq „înălbitor”. f. 45v.
xo K \jsx& xoO O.
KoXid. Pântece. / „burtă”.
KoiA.i6pr|<;. Pântecos. Vântros.
KoiXtoSpoţu. KoiXioXtxjla. Slobozirea pântecului. Robu pântecului. Lacomu. KoiXumovco. Sântu la chinurile naşterii. Mă doare pântecele / KoiXonovtfo „a se afla în chinurile naşterii”.
KoiXtOTCovrjţia. Durearea pântecului şi durerile naşterii.
KoiZtoupoa. Mă tăvălescu. / icoAiăţiat „a se tăvăli, a se rostogoli”.
KoiZuo. Tăvălescu. / icuArî) „a tăvăli, a rostogoli”.
KoiX.t6|'oXov. Tăvălugu.
KotX.lxT|q. Coios. Surpatu.
Koip.pcrtapa<;. Dormitător. Somnoros. Trândavu.
* Urmează o linie oblică care indică o interpolare.
233
KotfiîiTtpiov. Bolniţă. Locu osebiţii spre îngroparea morţilor. / „cimitir”. Koipi^co Kcct &7TOKOip,t£a> tivA. Adormu pe cineva / 1. „a adormi” 2. „a linişti, a calma”.
Koi^naTrjţ. dcTOKOijXTiaTiTq. Adormitoriu.
Koipoupoa. Dormu. / „a dormi”.
Koivoq. Koivq. koivov. De obşte. Obştescu / „comun”.
Koivoxrjţ. Obştime. Obşte. / KOtvrîmywx „comunitate”.
Koivovux. împărtăşire şi cuminecătură. / koivcqvux „societate”.
Koivcovco. Mă împărtăşăscu. Mă cuminecu. / „a se împărtăşi”.
KoivcoVt^CD. împărtăşăscu. Cuminecu.
Koixdţco. Privescu. Cautu împrejur. / „a privi, a vedea”.
KokocXx5cki. Oscior. / „os mic, oscior”.
KokkocXI^co. Rozu dâmprejuru osului, şi mănâncu oase. / KOKaXa&^io „a înţepeni”.
KoKKaXtaTriKoţ Kal KOKKaXăvtcx;. De os. şi osos. / (al doilea termen) „de os”. K6kkocAx)v. os. / kokkocAx) „os”.
Kokkiv&Scc. Ruşală. Rumeneală / „roşeaţă”.
Kokkivti OAXaoaa. Marea roşie.
KoKKiVt^opm. Mă ruşăscu. Mă rumenescu. / „a se roşi”.
Kokkivi^g). Ruşăscu. sau mă ruşinezu. Ruşăscu de ruşine. / „a înroşi”. Kokkivlo]x£vcx;. Ruşitu. / „înroşit”.
KoKKivoţ. kokkivti ov. Roşu. Roşie. Rumenu. / „roşu”.
Kokkivo^ikck;. Ruşior. Rumeor. / „roşior”.
KoAj&^cd. Căznescu. Chinuiescu. Muncescu. Iadovescu. / 1. „a pedepsi” 2. „a duce în ispită”.
Kotaxau;. Muncă. Iadu. Osândă. Chinuială. / 1. „pedeapsă” 2. „iad”. KoXxxap^voţ. Iaste (?) în iadu în muncă, osânditu. /1. „pedepsit” 2. „ispitit”. KoXocGTripiov. Locu de muncă şi unealtă. Instrumentai de muncă, de chinu. / „loc de tortură”.
KoAxxaxriţ. Muncitor. Căznitor.
KoAxxkux. Ciocoiniţie. / KoXocicdxx „linguşire, linguşeală”.
KoXoke\xo. Ciocotniţescu. / „a linguşi”.
KoXaKoţ. Ciocoiu. Şiretu. îmbunător. Mâlcomiş. / „linguşitor”.
KoXocKeliipia. Ciocoaică. îmbunătoare. Milcomişă. / „linguşitoare”.
234
KoXfox. Clei. /1. „clei, lipici” 2. „coadă”.
K6XXî|pa. Cleială. / „lipire, încleiere”.
KoXXrpţdpiKos. KoM.-ryn.Koq. Lipitor. Lesne de a să lipi. şi a să clei. KoAAripivcx;. Cleitu. Lipitu. / „lipit, încleiat”.
KoXAri,rr|ţ. Cleitor. şi lipitor.
KoAAoOţioi. Mă cleiescu. mă lipescu.
KoAAto Kod cckoXvoo. Cleiescu. / 1. „a lipi” 2. „a se apropia” „a nu se mai dezlipi de cineva”.
KoXXdpov. yepSdvi. Gheordanu sau brăţare. / KoXdpo „guler”.
Kohxîva. Colaină. Lănţuşu de auru cu cavalarie.
KoXooţov x5 KcwpeXtl. Cafaltâcu. Fruştucu. Gustare. /KoAatoto „gustare”. KoXioaGpa. Kal aaOpa. Guştere. Şopârlă. Colomâzdră. Şoparlă rea. / (al doilea termen) „şopârlă”.
Kotax|3d>vco. Slutescu.
KoAxb|3a)fija. Slutire.
KoXok60i Kal KaoXomdSi Kal koXokuv&ti. Tivgă sau tigvă a zice nu-i bine. / „dovleac”.
KoXouKiBdua. Tigvuliţă. / „dovlecel”.
KoAxbwa. Stâlpu. şi mai alesu de piatră cioplitu. / KoX6va „coloană”. KoAxow&ki. Stâlpşor. / „coloană mică”.
KoXcovâXoţ. Colunelu. Căpetenie peste ostaşi.
KoXoveXdtTOV. Oastea coluneilor.
Ko^.'U(i|3qTriq. înnotător. Scăldător. / „înotător”, f. 46r.
KoX.’OjxPcb. înotu. Mă scaldu. / KoXvpnd) „a înota”.
KoL'opj3r|0pa. Scăldătoare. / „cristeniţă”.
KoMpJiriaiţ. koA KoX'upjcriau;. Kal KoXupPqpa. înotare. / „înot”. KoXupfhţaruca; Kal KoXt)p.JtTjcmKâţ. înotător. Lesne a înota şi a să scălda. / KoX,upPqTiK6i; „de înot”.
K6p.î). Chică. / „păr”.
Koţityciţ;. Steaoa ce să veade vreodată zioa însemnând minune / „cometă”. Koppa. Tăiare. /1. „virgulă” 2. „partid”.
Koppdxia. Koppdua. Bucăţi. Fărâme. / „în bucăţi”.
KoppxxxdKi. Bucăţică. Fărâmă. / „bucăţică”.
Koppâvoq. Tăiatu. / „tăiat”.
235
Kopraksov. Pasu de meşteşugu. 'O SiaP^xrig. Capră. Ţircular. Perghel. / (primul termen).
Kofurl. Nasturu. Bumbu. Nodu. / Kaupm 1. „nasture” 2. „buton”. KopmjdpiKoţ. Nodoros. Năsturos. Cu multe (?) noduri.
Kop.7to5ăvco. Legu cu nodu. /1. „a înnoda” 2. „a lua în serios”.
Kop.noX6yta. Metanii / „mătănii, rozar”.
K6ţutoţ. Nodu.
Koveupa. KmaydjYtov. kov&ki. Conacu. Gazdă, /(al doilea termen) „cuib (de răufăcători) (al treilea termen)” 1. „locuinţă, adăpost” 2. „conac”.
Kovetxo. Conăcescu. Găzduiescu. / „a trage/ a înnopta undeva”.
KoviSa. Lindină. / „lindină, ouă de păduchi”.
Koviţatax; fj CTKOvrp Pulbere. / (al doilea termen) „praf, pulbere”.
Kovtodvo). Scurtezu şi apropiu. / „a (se) scurta”.
Kovxdt. Aproape. / idem.
Kovtoq. tv, tov. Scurtu. Tăiatu. /1. „scurt” 2. „scund”.
Kovxoxepa. Mai aproape. / „mai aproape”.
KovrapdtTOq. însuliţatu. Inarmatu.
Kovtâpt. Suliţă. /1 „băţ lung” 2 „suliţă”.
Kovrapetx». Lovescu cu suliţa.
Kovxetxo. Mă apropiu. şi scurtezu. / „a fi aproape, a se apropia”.
KovtbXt. Condei. / 1. „condei, creion” 2. „credit”.
KovroXoţi&xonpov. Briceagu de condei.
KovroXoyia. Scurtă vorbă.
KovroXoyâ). Vorbescu în scurtu.
KovTOcp0aXp.oţ. Ponevos. /1. „miop” 2. „cu vederi limitate”.
Kovro<p0aXp.ta. Ponevoşire /1. „miopie” 2. „limitare”.
KmtxSi. Turmă / idem.
KojtocSiKoq. De turmă.
Koraxvi^co. Pisezu. bătu cu maiu. /1. „a bate cu maiul” 2. „a pisa”. Kondcvtoţta. Păsătură. Bătaie, cu maiul. / „faptul de a bate cu maiul” „pisare”. Ko7tavuTrf|(;. Pisătoriu. Bătătoriu cu maiul.
K6rcocvov Kal K07cdcvov. / 1. „mai” 2. „pisălog”.
KonăXa. Slujnică. Argată. / „fată”.
Kojc6X,t. Slugă. Argatu. /1. „copil” 2. „slugă” „calfa”.
236
Komxi^CD. Ostenescu. Muncescu. / „a-şi da osteneala”.
Kcmxocojxăvoţ. Ostenitu. / „ostenit, obosit”.
Ko7nocaxiKa. Cu osteneală. / „cu greu, cu osteneala”.
KoTnxxaxiKoq. Ostenitor. / „obositor”.
K6noţ. ţioxOoq. Osteneală. Trudă. / „efort” (al doilea termen) „trudă”.
KoTttSi. Unealtă tăietoare. / „daltă”.
Korcpux. Gunoi şi balegă. /1. „balegă” 2. „gunoi de grajd”.
Konpi^CD. Gunoiescu. Puiu gunoi sau făcu gunoi / 1. „a pune gunoi de grajd” 2. „a murdări”.
Konpurpivcx;. Gunoiatu. / „îngrăşat cu gunoi de grajd”.
Kdnpoq. Gunoi. Bălăgaru / 1. „balegă, bălegar” 2. „murdărie morală”. Konpdbvoq. Umblătoare. Işitoare. 6%aX bale / „hazna”.
KonpdbSriQ. Gunoos. Bălegos.
Kcwcm Taiu.
Koxjfifiov. Tăiare. /1. „tăcere” 2. „rană” 3. „tăitură” 4. „durere de burtă”. Kotctikov. koq. Tăietor, care are putere a tăia bine. / „de tăiat”.
KoraEpov. Kal Kocpxepov. Ascuţitul. Tăişul. / „ascuţit, care taie”.
KâpaKaţ. Corbu. / idem.
Kopaid^o). Crohoiescu. Strigu ca corbu. / Kopaicui^G) „a face negru ca corbul” 2. „a-i fi foarte sete”.
KopocKtojiâq. Crohoială şi vorbă păsărească. KopocKiaxiK&.
KopaclSa. Fată. Fecioară. / „fetiţă”.
Kop8a. XopSri. Coardă. / 1. „coardă” 2. „nerv”.
Kop8t£co. încordezu.
Kopri. Fată. Fică. / „fiică”.
Koprţ oţipxxtlao. Lumina ochiului. Vedearea ochiului. / „pupilă”.
Kopnvî]. to poîwxXov. Măciucă sau ciumagu. Beldicu. Sopă. Chilomu. / (ambii termeni) „ciomag, măciucă”*.
KpoKoţ anyofi. Gălbinuşu oului. Gălbinarea oului. / „gălbenuş”.
KopjxapAţ. Trupeşu.
KopţiiKOţ. Trupescu.
Koppt. Trupu. / „trup, corp”.
        * Se repetă cu aceleaşi sensuri dar cu mai puţine sinonime.
237
Kopţicx;. Trunchiu / „trunchi”.
Kopvuxvt^co. Prăfiiiescu.
Kovtoproţ. Kal KOVtapKioţ. Prafu. Pulbere.
Koptxpoq. Creştetu şi vârfu. / „vârf, culme”.
Kofnxptfj ydXccKTOţ. xo TipoycoyaXoq. Kaiţi&Ki Zmântână. To 86 Kaiji&Ki ţuiXtaxa. Iar caimac mai vârtos lapte covăsitu.
Kopcpoq. 6koXjkx;. Sânu. II. „golf’ 2. „sân, piept”.
Kopdbva. Coroană. / Kopova „coroană”.
Kopcovui^co. încorunezu. 67uax6<pco.
Kopcovuxapivoq. încoronatu. f. 46v.
KookiVl£<q. Ciuruiescu. / „a cerne”.
Kocnavoyupoţ. Văcăliia.
Kookivov. Ciuru. / kookivo „sită, ciur”.
Koojiikoc. Lumeşte, Mirineşte.
Koojiixoq. Mireanu. /1. „lumescu” 2. „de lume monden”.
KoopxwcXdcaxrig. Făcătoriul lumii.
KoojioKpdnxop. Ţiitoriul, biruitorul lumii. / KoapoKpdxopaţ „stăpânul lumii”. KooporcAaola. Kooporcoua. Facerea lumii.
Kooţux;. Lume. /1. „lume” 2. „cosmos”.
Kor£utt8a. Molie, sau gărgăuţă. cncopoţ vierme.
Kor^upoq. koo. Koacnxpoq. Mierlă. Pasăre curată.
KoufiAXxapa. Cărătură. / idem.
KanPocX© vepov. Caru apă. /„a căra apă”.
KauPaAxaxfk Kal KonPavtaTi^. Cărător. / Koujk&riTiV; 1- „cărător” 2. „cel care întreţine familia”.
Kcropdcpi. Ghem. / „ghem, jurubiţă, sculi”.
Koujkcpi<4£(D. Ghemuiescu. Făcu ghem. / „a face ghem/ scul”.
KcroPapiaoţia. Ghemuire. Facere de ghem. / 1. „înfăşurare” 2. „ghemuire”. KooSauvi^co. Bătu în clopoţel.Tragu clopoţelu. / 1. „a suna din clopoţel” 2. „a răsuna”.
KouSoDvi. Clopoţelu. / idem.
KcroSdivujpa. Glasul clopoţelului. / „sunetul clopotului”.
Kao^ouAoq. Făr-de minte. Nebunu. Bezmetecu. Nepriceputu. / „nebun”.
238
KoDKKtA. Bob. / „linte”.
KooKidauKoţ. Ko'Dkk£viqq. De bobu.
KauKaupdyta. Bufniţă. Buhă. / 6 ţiTicKxpoţ. „bufniţă”.
KoOkkoq. Cucu. / idem.
KoukAoc. Păpuşă care fac fetele pentru jocu. Zăbrădere. Acoperirea păpuşii. / „păpuşă”.
KoUKAxopivoq. Zăbrăditu.
KouicAxjbvco. Zăbrădescu.
KotiKXxoţia. Zăbrădeală. Lucrul ce să acopere şi să împodobeşte în chipul muierescu să face ca o cucuvaie să giugiuleşte.
KoUKotiXi. Viiarmele care face mătasea şi gheoaga întru care să închide viermele din care să face mătasea. încă ko\)ko6X.iov să zice acoperemântul capului. Mai vârtos precumu obicinuiescu schimnicii a pune în capu. KCWKQtAiov poate să se zică tot lucru moţatu şi ascuţitu şi rătundu în chip de boltă. / „gogoaşa viermelui de mătase”.
KooKouvocpia. Copaciul ce face cucunarele. / „cucunar”.
KooKouvdtpia. Cucunarele. / „cucunar”.
KaoKOOpi^Q). Codocescu Kal koku^co. Cântu ca cucu.
KouAouk&ki. cncoXdcKiov. Câinişor. Căţelu. Kornâpi.
KoujiepKuipriţ. Vameş.
Koupipia. Vamă.
Kouţi7ioGpi. Tulbă. / „pistol”.
Kouvta. Leagănul. / Kotivux „leagăn”.
Kouviojia. Legănare.
Kouvăta. Iepure de cei mici albu sau şi negru. / „iepure de casă”.
KovorooAo;. Sfeatnicu. caimacam.
Kowm împingu. Povâmescu.
Kotivowtou;. KOUVOU7U. K(hvo\(/. Ţânţar. / (al doilea termen) „ţânţar”. Kcrovofiţiai. Mă leagănu. / Kouviâpai 1. „a se legăna” 2. „a se mişca repede”. Kouvca. Leagănu. / 1. „a legăna” 2. „a mişca”.
Koxma. Cupă. Păharu. / „pahar mare, cupă”.
Kcrvmo^uXov. Lemnu de vâslă.
Ko\)itt. Vâslă. Opacină. / „vâslă”.
KoomAdcTnQ. Vâslaru. / KGwerjAxiTrjţ şi Kao7taAdcTr|<; „vâslaş”.
KoTnXoda. Vâslire. / KcorcnXotola „vâslire”.
239
KowaXmto. Vâslescu. / K(07rr|Am<i) „a vâsli”.
KowcqX/xcrta Sui GaXStacniq. Vâslire pe mare.
Koupd^opai. Ostenescu. Mă ostenescu. Mă năduşăscu. / „a obosi”.
Koopaoiţ. Osteneală. Năduşală / KoupocoTi „oboseală; osteneală”.
Kaopăaţ. Koupevriji; Kal jiraxpp.7răprţq. Bărbier sau tunzător. / „bărbier, frizer”.
Konpepăvoţ. Tunsu. Rasu. / „tuns”.
Koupetxa. Tunzu sau razu. / „a tunde; a bărberi”.
Komewf|ţ. Tunzător.
Koupaetxo. Jăfuiescu. Pradu. / „a prăda, a jefui”.
KoupoEUTfjţ. Jăfuitor. Prădător. /,jefuitor”.
Koupoe'ojj.a. Jăfuire. Pradă. / Koupa£U.a „prădare, jefuire”.
Ko6pti|. aurn. Curte.
Koupn^dvoţ. Curtezanu. Curteanu.
KotxxtooSa. Streajă de ostaşu / „strajă, gardă”.
Kofxntoq.
KorndXi. Lingură bucătărească. / „lingură”.
KotneAov. x6 p£rawcov. Frunte. / KofneXo frunte.
KoryteXdcxoţ. peTOWiâaţ. Fruntos. Cu frunte mare frumoasă.
Kour^aţuiSa. Kal Kow£&Ypa. Şchiopătură.
Koux^oavco. Şchiopătură / KOWCTcdvco „a şchiopăta”.
Kow^oq. Şchiopu. / Kowooţ „şchiop”.
KowţoKe<paX,i4<o.
Kcrux^opiT^co. Slutescu nasu. Taiu nasu.
KcoxpouXiy;. Pleşufu şi rasu la păru. Puţinu păr avându. Smultu.
KotnXoţ. Coame. Comoratu. Aceasta să zice unui om spre batjocură, f. 47r.
KomouXco. Impungu cu cornul / „a împunge cu coamele”.
KotxpdSa. Asurzeală. KooKdyta.
Kcnxpcdvco. Asurzescu. / „a surzi” „a lăsa mut”.
Kcnxp6;. Surdu. / idem.
Kotxpioq. Secu. Deşărtu. / „sec, gol pe dinăuntru”.
KoixpcopdSa. Scorbură. / idem.
Kotxpdţ. 6. Cofă. Doniţă.
240
Kcxptvu Coşu. Coşniţă / „coş de nuiele”.
Koxfoâţ- Melciu. laXxârfKoq. / ocxXiyKdpi „melc”*.
Kâyctn. ’Ax'updtSa. Scoică, to %t>|3dt8iov. / ocxtPâSa „scoică”.
KoîXoţ. Găunos. / „găunos, sec”.
Koivofhov. Obştejitie. /1. „cenobiu, cenovie” 2. „comunitate”.
KoXoiâ;. fj Ka^uxKotiSa. Ceoacă. / (primul termen) „scrumbie” (al doilea termen) „stăncuţă”.
Kopjn. T6 KojijilSi. Comidu. Cleiu ce să face pe pomi uscatu. / „răşină”. Koprcdt^co. Mă îngâmfezu. Mă semeţescu. Kapaprhvopai / „a fi îngâmfat, a-şi da aere”.
Kopvj/a;. Frumos. Alesu. Plăcutu. Cu hazu. Iscusitu. / „elegant”.
KoviSa Kal Kâvxa. Lindină. / „lindină, ouă de păduchi”.
Kopvxpaîoţ. Verhovnicu. Mai mare. Capu. începător. / „corifeu, fruntaş”. KopoOva. fj Kop&vrţ. Cioară.
Kâcpux;. Cinstitu. De cinste împodobitu. De laudă. / „demn”.
Koupaxoţ. x6 pjtoppnepeîov. Bărbierie. / Koupeii; „frizerie”.
KoupeTÎq. 6 praxppTtăpTjţ. 6 ^DpoapuTTfjţ. Bărbier. / Konpăaţ „frizer”.
Kpd^co. Strigu şi chemu. / „a striga, a ţipa, a vocifera”.
KpdKTtK- Strigător. Chiemătoriu sau pristovu.
Kp&Yţiot rteteivonq. Glasu cocoşului.
Kpaypâvoq. Strigatu. Chiematu.
KpccpPiov. Varză. / Kpâpjfrţ „leguminoase”.
Kpapj36ppi^a. Coceanu de varză. to ţtapr^opdapPouXov. Orice fel de coceanu.
Kpotaaq. Vinar. Vinericeru şi cârciumar. / „podgorean”.
KpoKrdta. Vinişor. / idem.
Kpaal. Vinu. / idem.
Kpaol Kopţfrvoţ. Vinu stricatu, oţeţitu şi care să trage din searbădu. KpaooSopeîov. Pivniţă. Magazie.
KpourojxâXx. Mirsă de vinu cu miiare.
KpaaoXddvov. Borţi de vinu. Vas de pământu.
KpoCTonivoq. Băutor de vinu. Beţivu.
KpaoEpoq. Vinos.
         * Urmează linie oblică ce marchează o interpolare.
241
Kpocnram^co. Adăpu cu vinu.
KpaaoTcou^iTiiq. Vânzător de vinu.
KpAoiq. Stomahu. Stâmpărare. Acestu cuvântu să zice şi pentru firea omului şi la alte lucruri care sântu amestecate unele cu altele. / 1. „amestec” 2. „fire (a omului) 3. (gram) crază”.
KpaaorcouXeîov. Cârciumă. / Kparamteio „cârciumă”.
KpdoneSov. Poala hainei. / Kpâxme&o 1. „poală” 2. „capăt”.
KpocoTceScoxov (popepa. Haină cu poalele lungi să târăşte.
KpaxaOpoa. Kal Kpamaupoa. Mă ţinu şi sântu ţinutu. / Kpaxiăpai „a se ţine”. Kpam Ţiu. şi biruiescu. / „a ţine”.
Kpdrriau;. Ţinire. / 1. „împiedicare” 2. „detenţie scurtă” 3. „reţinere”.
Kpa'oyfj. Strigare. / „urlet”.
Kpdaţ. Carne. / idem.
KpePPaxdta. Pătişor / „pat mic, pătuţ”.
KpePP&u. Pata. / „pat, strat”.
Kpepaopivoi;. Spânzuratu. /1. „atârnat” 2. „spânzurat”.
Kpâppaou;. Spânzurare. Kal Kpepaojtâi;. spânzurătură. / Kpăpxxcrri 1. „atâmare” 2. „cădere”.
Kpepaaxapwi. Spânzurătoare. Kal KpepdGa.
Kpepdaxpa.Kal Kpep&0a Cârlige (?) / „cuier”.
Kpepvi^opoa. Mă surpu.
Kpep.vr£(0. Suipu. / yKpepl^co „a dărâma, a surpa”.
Kpepvujpo;. Surpuşu. Surpătură. Râpă. Sjtep Kod Kpepcx; XâyeTm. / „prăpastie”.
Kpepxo Kod Kpepvm. Spânzuru. Aninu. /1. „a atârna” 2. „a spânzura”.
Kpâcrca. T6 K0iKpavov. TI Kâpn toO TOxetvoO. Creasta cocoşului. T6 KâXhxvov.
KpfVm. Critul. Ostrovul Critului de o sută de cetăţi iaste./ „(insula) Creta”. KpiMpi. Orzu. / idem.
Kpi06vepov. Apă de orzu.
KpiBopi^ov. Arpăcazu. Orezu. De orzu.
KpiBcxpcopov. Pâine de orzu.
Kpipati^to. Bănătuiescu şi osândescu. clevetescu. / „a păcătui”, f. 47v.
Kplpa. Bănatu. / „păcat”.
242
Kptpomoţtivoţ. Pănatu. Kal Kpip.aTtapivr|. Pănătoasă. / „care a păcătuit”. Kpivopoa. Măjudecu. / „a fi judecat”.
Kpîvoq. Crinul. Floarea crinului. x6 £ap.7tdtp.. £ocp.roiia. / „crin”.
Kpivco. Judecu. / Kplvoo 1. „a judeca” 2. „a crede”.
Kptvoxonoq. Locu de crini plinu.
Kptpivoţ. Judecatu. /, judecat/ criticat”.
Kplotţ. Judecată. / îcpurn Judecată, raţiune” 2. „criză”.
KptTtjptov. Casă de judecată. Divanu. Judecătorie. / „criteriu”.
Kpvrr£. Judecător. / Judecător”.
Kpioq. Berbeace. Areate. xo Kpidpt. / „berbec”.
KptîCTUK6;. Kpiapicnoţ. De berbeace, de areate.
KpofxţtlSi. Ceapă. / KpapjnSi „ceapă”.
Kpop.p.u8oK£<paXf|. Capul sau căpăţâna ceapei.
Kpoppu86qroXXx>v. Foaie de ceapă.
Kpâroţ. Sunetu. Bubuitură. Plesnire. Trosnire. / „zgomot”.
KpootoM^io. Trosnescu. Plesnescu. Făcu sunetu, zgomotu. Kal icporaXl^G). to o6to.
Kpouco. Izbescu. Lovescu. Bătu. dx; Kpouco xf|v Ttopra. bătu în uşă. t^O'UkoA.î^g). / „a izbi, a lovi”.
Kpouaiţ. Izbire. Lovire. Batere. / 1. „izbire, lovire” 2. „ciocnire” 3. „încercare”.
KpudtSa. Frigu. Răceală. / „frig”.
Kpucopivcx;. Răcitu. Friguros. / „răcit”.
Kpixbvoa. Răcescu. şi îm iaste frigu. / 1. „a-i fi frig” 2. „a răci”.
Kpwrtopai. Mă ascunzu. Mă pitul. koA Kpu(3op.oa / Kpupopm „a se ascunde”. Kpup.pi.voc;. Ascunsu. / „ascuns”.
Kpujko. Kal Kpbjmco. / „a ascunde”.
KpwniXi. Criştalu şi gheaţă, „cristal”.
6 ndyoq. Kal nayemţ. /.
Kpixnc&ăvioq. De criştalu. / „de cristal”.
Kpucpa. Intr-ascunsu. Pe suptu cumpătu. / „pe ascuns”.
Kpu\|nţiov. Ascundere. / Kpbxjnpx) „ascundere”.
KparaiXTj. Beţie.
Kpavîov. Căpăţână goală. / Kpdcvio 1. „craniu” 2. „tigvă”.
243
KpdtCTu;. Amestecare. I5ă Kal avcoSev / jcp&ori „amestec”.
Kpotco&iZoc;. Corcodelu. Pasăre înfricoşată, mâncătoare şi omorâtoare de oameni. / „crocodil”.
KpoKoţ. to ocoppdXi. Şofranu / idem. xo K pex& xoO I.
Kt<xtc6Si. fjxoi oKxootbSi. Caracatiţă.
Kxevi^co. Peaptănu / „a pieptăna”.
Kxăvt. Pieptene. / Kxăvi „pieptăn”.
Kxevtop^voţ. Pieptănatu. „pieptănat”.
Kxiţictâ^opai. Ofticescu. Bolescu de oftică.
Kxrpaov. Oftică.
Kxrpaâprţq. Ofticos.
Kxfţvoq. Dobitocu. / „animal de casă”, „fig. dobitoc”.
Kxr|cnq. Câştigare. Câştigu. / Kxiţari 1. „dobândire” 2. „avere” 3. „ocupare (a unei ţări)”.
Kxiţoo. Zidescu. / „a construi”.
Kxipiov. Zidu. Zidire. înălţare de case. / Kxipro „clădire”.
Kxtopa. Zidire. / 1. „clădire” 2. „zidire (a lumii)”.
Kxlaxriq. Ziditor. / „constructor”.
Kxwrriţiâvoq. Lovitu. / idem. f. 48r.
Kxbrax;. Sunetu. Trăsnetu. Tunetu. Lovire. Zelesnire. / „lovitură”.
Kxbnoţ xePUDV- Plesnitul mâinilor.
Ktdjko. Lovescu. / „a lovi”.
KxiţvopAxnţ. Cel ce să culcă cu dobitoace, curveaşte. / „zoofil”. TbKţiex&xoftu.
Kupdpvrjmg. Ocârmire. îndreptare. Chivemisire. / Ktipăpvncrri „guvern”. KuPepvfjxrjţ. Ocârmuitor. îndreptător, chivemisitor şi cârmaciul corăbieru.Kal oiKovdpoq fjxoi KuPepvtxrţ;. / 1. „şef de guvern” 2. „guvernator” 3. „comandant (de navă)”.
Ku|iepvlţxtCTaa. Ocârmuitoare. îndreptătoare.
Kupepvco. Ocârmuiescu. îndreptezu. Acestu cuvântu mai ales la ocârmuitorii corăbiilor să zice mai vârtos şi la chivemisiri ale caselor, moşiilor şi veniturilor. Ocârmuitorii corăbiei după aceia s-au obicinuitu a să zice la toată
244
chepeteniia, domnii, împăraţi şi casnici. / 1. „a guverna” 2. „a conduce o navă, a manevra” 3. „a domina”.
KnSSvL. Gutuie. / idem.
KtiKAoq. Crugu. Ocolu. /1. „cerc” 2. ciclu 3. „cerc, grup”.
K'OKAxbvu). Ocolescu. / „a încercui, a înconjura”.
KtiKÂXDCTu;. Ocolire. / kukAxixtt] „încercuire, înconjurare”.
KnKVoq. Pasăre streină care după cumu zicu, asemenea cu lebădă. Căriia viiaţa îi iaste totu la locuri verdoase pe lângă ape. Şi niciodată nu cântă, fără numai cându li să apropie moartea. / „lebăda”.
KoXxajia. Tăvălire. Răsturnare. / 1. „curgere” 2. „rostogolire”.
KoÂiocm KuAxco. Tăvălescu. Răstomu. / KoXd) 1. „a rostogoli” 2. „a curge” 3. a cădea de a rostogolul.
Kfyioc. Valu. Nadă. /1 „val” 2 „nadă”.
Rupatii^o. Făcu valuri. /1. „a undui” 2. „a flutura, a fâlfâi”.
Rupcc^ei f| BdXxxaaa. Face marea valuri, undează.
K'opaixbSTiţ. Valuros. cu valuri / „cu valuri”.
Ktiţuvov. Chimenu. anasonu. / icopivo „Chimen”.
Kuvriydpriţ. Kwt|y£tt|Q. Datu după vânătoare. / (primul termen) „de vânătoare”.
KnvrtYOV. Vânatu.
Knvriyi. Vânătoare şi Knvr[yr|oiţ. xo crino. / „vânătoare” 2. „vânat”.
Kovrjyoq. Vânător. / idem.
Kvvrf/cd. Vânezu. / „a vâna”.
Rorcaptaoi. îamdpiaaoQ. Chiparos. Lemnu mirositor / „chiparos”. Kwaxptao^vtoq. De chiparos. / idem.
Kwaxpiactbvaţ. Livade de chiparoşi.
Rop. Jupâne. Doamne. / „nea, jupân”.
Ropot. Ropdci£a. Jupâneasă. / „cucuoană, coană”.
Ropia. Doamnă. Stăpână, „doamnă”.
Ropiorriq. Domnie. / Kopiorryra 1. „proprietate” 2. „dominaţie”.
Rnacnpi. Spumă.
K'oaoiptaTiKoţ. De spumă.
K'oacrrpthSr^. Spumos.
K^kttu;. Beşică. /1. „băşică” 2. „vezică” 3. „chist.
Kn^oq. xd^dcpux. Ţintar. / 1. „cub” 2. „zar”.
245
Kwjcxq. XtAArjxin^.’EYydaTpoxTu;. Zămislire îngrecare. / k6t|ot| „sarcină, graviditate”.
KuvoK&popoţ. Cu capu de câine.
R6poţ. xo Kupoq. întărirea. Adeverirea, şi stăpânirea cea ce întăreaşte. adeverează. /1. „prestigiu, autoritate” 2. „consideraţie” 3. validitate 4. „putere”. x6 K fiexdc ton cd.
Ko)X6p.TiXoc. Bucile curului.
KcoAxwiocVi^co. Infaşu în scutece.
KcoXoTiaviapăvoq. înfaşatu.
KcoAomva. xo KCoXomvov. Scutecile. Scutecu. (al doilea termen) kcoXottxxvo „scutec”.
KcaXoţ. Curu. / „fund, (pop.) cur”.
K(oXopd8i. Coada, fţ crupei. / (al doilea termen) „coadă”.
KcoXoiptma. Gaura curului.
KcoAooDpţux. Târâre pe curu. Târâtură. Cel ce să târeaşte.
KcoXodDpTîţţ. Târâtor pe curu.
KcopcoSia. Comedie. / idem.
KcQvaxavxivourcoAxQ. Ţarigrad. / Constantinopol.
K6\umocţ.Koovoom. Ţânţar. / (al doilea termen) „ţânţar”.
KovamoXoyiov. Pologu.
KcopaMxov. Mărgeanu. / KopaXi „coral”.
K(07iavovr| fi Kcotocvoq. Maiu.
Kcoraxvi^G). Bătu cu maiu. pisezu. / ko7C(xvi£g) „a bate cu maiul”. Kcoraxvicjxsvoţ. Pisatu.
KG3}i07r6^iQ. Oraş. / „comună”, f. 48v.
x5 X ţiexâc xou a.
Adcaţ.'O XiQoq Piatră.
Adppa. OXo^.Flacără. Arsură mare. Vâlvoare. /1. „arşiţă” 2. „supărare mare”. AaPnpivGoq. Grădină cu multe împletituri şi fealuri de loaze în care nu ştii să te întorci pă unde ai întratu. / „labirint”.
Aapcoţiaxia. Rană. Lovitură. / SararaocTo „rană”.
AocPcopevoq.Rănitu. Lovitu. / „rănit”.
Aafkbvo). Rănescu. Lovescu. / „a răni”.
246
Aaftxx. Măzdrei cu mulţi părinţi. / „ (într-o mănăstire) lavră”.
Aayapî^co x6 vepo. Strecor apa, o lămurescu /1. „a strecura” 2. „a limpezi”. Aotyapi^cD xb aoipi. Lămurescu argintul.
Aaypva Kal Aatvi. Urcior. Borţi. Vas de lutu./ (primul termen) „cană de lut, ulcior”.
AayKdSi. Vale. / „vale îngustă, vâlcea”.
Aayyovi. Deşărtul. Partea din josu a coastelor.
AaycoviKbv cncuAi. Ogar sau copoiu.
Aaycoq. Iepure. / Aayoq; „iepure de câmp”.
AaycroSdKi. Iepuraşu. Puiu de iepure. / „iepuraş”.
AaycoSiKoţ. Iepurescu. Kal Aayau&xoq.
Aayo\)6krioţ. De iepure.
Ad5i. Untu de lemnu. / „ulei, untdelemn”.
Aa8o7U0apov.Aa8iK6v Vas de untu de lemnu.
AaSorcouAixfiţ.Vânzător de untu de lemnu.
Aa&xpexxa. Drojdie de untu de lemnu.
Aa5(bvoo.Ungu cu untu de lemnu. /I. „a unge” 2. „a gresa” 3. „a mitui”. AoBalvco. Axx\#avco. Greşescu.
AaGoţ.Greşală. / „greşeală”.
Aa0o6pi. Mazăre. f[ cpAPa. / (al doilea termen) „bob”.
Aaiţiapyoq. Lacomu. / idem.
Aoopapyia. Lăcomie. / idem.
Aoipopyco. Lăcomescu.
AaîKâţ. Mireanu. /1. „popular” 2. „public”.
AaipoQ.Gâtu / idem.
AoipoaxoAiSia. Podoabele gâtului.
Aaîvoa; Olaru. Ulcioraru.
AdKoq. Groapă. Lacu. / „groapă”.
AaKxdpa. Pohtă mare. zburdăciune./ Xaj^xd pa 1. „poftă, dorinţă” 2. „emoţie” 3. „nerăbdare”.
AaKTopi^co.Pohtescu tare. şi mă bătu ca peaştele / Xaxxapi^co 1. „a tresări” 2. „a tremura, a dârdâi” 3. „a se speria”.
AaKxapi^et xo \|/âpi. Să bate peştele.
AaKTi^co.KXaox£co Dau cu picior. Lovescu. / (ambii termeni) 1. „a da cu piciorul”.
247
AaKUopjOţ.KAxyr^aîq Si&D. Lovire cu picior. Cu călcâiul. Zvârlire.
AocX-ia. Graiu. Vorbă şi glas. / „vorbire, voce, glas, grai, dialect”. AaXoţ.Limbutu. Cel ce multu vorbeaşte. Fliar. / „vorbăreţ, limbuf”.
AaXâ). Vorbescu. Grăiescu. / 1. „a vorbi” 2. „a ciripi” 3. „a răsuna”.
Aapvco. Vâslescu. / „a vâsli”.
Aâţivei xb Kcrord. Vâsleşte cu vâsla.
Aapvtqia.Vâslire.
Aaprcd&x. Făclie. / idem.
AapTUxSouxoq.Purtător de făclie.
Aap7ca8ot>%a>. Luminezu cu facliia.
Aapnpuvopoa. Mă luminezu.
Aaţi7îp\xjpa. Luminare. / „strălucire”.
Aaţnrpoc;. Luminatu. Luminos. / „strălucit” „luminos”.
Aa|X7ipuap8VOţ. Luminatu.
Aapnpbţ. fjxoi ovopaaTOC. Numitu. Vestitu. De neamu mare.
Aofirao. Strălucescu. Lucescu /1. „a străluci” 2. „a lumina”.
Adpxj/u;. Strălucire. Lucire. /A,dţi\|rr| „strălucire, sclipire, tucire, luciu, lustru”. AoqiTCDpo;. Strălucitor. Lucitor. Luminător.
Aavapi. Râfilu. / vârtelniţă.
Aocvcxpi^co. Râfilezu.
Aaţucupi^co. Lucescu. /1. „a tumina” 2. „a luci” 3. „a sclipi”.
AapTrupiopa. Lucire. /1. „luminare” 2. „luciu” 3. „sclipire”.
A<xvx^o6vl. H aKcovq. Vârful suliţei. Ascuţitul.
Aavr£ouvi£co. înţepu. Dau cu ascuţitul suliţei.
Aoc6q. Norodu. Mulţime de oameni. / „popor”.
A<xp8i. Came grasă de râmător. / „slănină”.
AotpUYY^-Gâtleju. / „laringe”.
Aao7ri£co. Intinu. Innoroiescu. / Axxarafrvco 1. „a unge cu noroi” 2. „a mudări cu noroi” 3. „a se încheia”.
Adcr7rr|. Tină. Noroiu. / idem.
Aao7KD|i£Vo<;. întinatu. / 1. „înnoroiat” 2. „murdar de noroi” 3. „încleiat”. Aaxpeia. Slujba. închinăciune. Cinste către Dumnezeu. Credinţă /„adorare”. Aaxpefxo. Mă închinu. Slujăscu. / „a adora”.
Adcpi.xb eXdcpi.Cerbul. / (al doilea termen) „cerb”.
248
AoKpiaaa. Ciută, cerboaică.
AoKppoq. T&ooppoq. Uşor. / (al doilea termen) „uşor”.
Ad%avov. Varză. / Axi%avo / idem.
Aa%ava ml Âaxavuca Tot feliul de verdeţuri. / (ambii termeni) „zarzavaturi, legume”.
AaxavoftonXvrnţ. Vânzător de verdeţuri, f. 49r.
Aa%aivei. Să întâmplă. / „se întâmplă”.
Aaxalvco. întâmpinu. Kal Djol%a.ătax%e. M-am întâmplat, s-au întâmplatu (ToppePrjKbq Kod crujiPdjxa. întâmplare. / 1. „a întâlni” 2. „a-i reveni” 3. „a se întâmpla”.
Aa%voţ. Sorţu. / „loz”.
Adyux.Axxyi5a. Fiu de iepure.
To A \xexd xou E.
Aecxiva. Leoaică. / /cfem.
Aepevxia. Tâlhărie. Jăfuire. / 1. „vitejie, voinicie” 2. „mărmimie”.
AePevrnţ. Tâlharu. Jăfuitori. / 1. „bărbat frumos” 2. „viteaz, voinic” 3. „suflet mare”.
AeJîevTâţoE). Tâlhărescu.
Aeydxov. Darul care să lasă cuivaş în viaţă la moarte.
Aeyco. Zicu. / „a zice”.
Aeyco ^eaxixov. ek aTrjTOix;. Zicu de rostu.
AEi7CoraKTr|(;. Pribeagu ce-1 ce-ş lasă rânduiala ostaşul ce fuge.
AeuEorodjia Lăsare de rânduială. Fugire de la oaste sau de la alt meşteşug. AeirarcaKm îm lasu rânduiala.
Aeimo. Lipsescu. Lasu. Nu sântu de faţă. Lipsescu. / 1. „a lipsi” 2. „a fi plecat” 3. „a uita”.
AemcQVtoq. Lipsindu. Nefindu de faţă. / Arfjcovtaq „lipsind”.
Aeixoupyia. Liturghie. Săvârşirea slujbei, a tainei. / 1. „funcţionare” 2. „atribuţie, funcţie” 3. „liturghie”.
AeiToupya;. Slujitor liturghiei. / „funcţionar”.
Aeixoopyd). Liturghisescu. Slujăscu. Făcu liturghie. /I. „ funcţiona” 2. „a se purta” 3. a-şi executa funcţia.
Aeixfjva. Pecingine. /I „lichen” 2 „boală de piele, spuzeală”.
A£h|/avov. Rămăşiţa. Moaşte şi trupu mortu. Mortul. / A£i\|/ovo „cadavru”.
249
Aeu|/6v. Azimă. Pâine nedospită. Şi tot lucru cu lipsă.
Aeuj/dq. Neisprăvitu. / „cu lipsuri, incomplet, lacunar, defectuos”.
Aeuopâvoq. Ştersu.
Aeufruo). Ştergu şi pierzu. Curăţu. Stingu.
Aercdcvr). Ligheanu /1. „lighean” 2. „bazin”.
Ae^ucov. Lexiconu. / Xe1;ik6 „dicţionar; lexicon”.
Aă£iq. Cuvântu. graiu. / Xi£,Tţ „cuvânt”.
Aeovxdtpi. Leu. / Xiovxdpi „leu”.
AeovxoSeppa. Piiale de leu.
AeovxortccpSoq. / „leopard”.
A£m. Solzu. / idem.
Aemhopâq. Solzos.
Aănpa. Lepră. Iaste aceasta o spurcăciune care la trupul omului să pricinuiaşte din vreo boală stingându-se sângele şi să pătează trupul de să face pe alocurea albu şi să zice rumâneaşte pătare sau pătătură. / „lepră”. Aeîtpâq. Lepros. cel ce are această lepră. / „lepros”.
Aejixodvco. fţ Xeictovco. Supţiezu. / (al doilea termen) „a subţia”.
Ae7txoXayla. Cercare a vorbei cu de amănuntul. / „minuţiozitate, migală”. Aejtxârrţţ. Supţiime sau mărunţiş. / X£7tx6xTţxa 1. „subţirime” 2. „fineţe”. AETtxoq. Supţire. şi măruntu. / 1. „subţire” 2. „slab” 3. „mărunt” 4. „fin, delicat” 5. „elegant” 6. „subtil”.
AE'OKcdvo). înălbescu. / „a albi, a înălbi, a face alb”.
Ae-ok&Si. Plopu.
Aa&icapa. AeuKavCTu;. înălbire. / (al doilea temten) „albire”.
AeooKaptd. Alunu.
Ae'OOKapa. Alune.
Aeîoq. Neatedu. Neaspru. Moale. Nepăros. / „neted”.
Aeittâripecoq. “Axaţivoţ. fe%v6q. Lipsitu de came. Slabu. Mârşavu.
Ae%<Sva. Lăhuză. Muiarea ce au născutu de curându / „lăuză”.
To X pexd xou iţ.
Alţycopa. fţxoi Xa.7to0up.la. Leşinu. Leşinare. / (al doilea termen) „leşin”. AiŢy6vco. Xa7to0upcb. Leşinu. / (al doilea termen) „a leşina”.
ArtGaprla. Boală somnoroasă. Năucire. / „letargie”.
Af|8apYoq. Năucitu. Cel cu această boală uită totu. / „letargie”.
250
Arjvcx;. Lin. Călcător de struguri. / „lin”.
Ariarelxo. Tâlhărescu. / „a tâlhări, a jelui”.
Artaxelxx. Tâlhărie. / „tâlhărie, jaf’.
ArjaTfV;. Tâlharu. / idem.
Ancrc&pxrii;. Căpetenie de tâlhari. / Ancndpxoq „căpetenie de tâlhari”.
Ar|0co. înşălu. t6 A petd to6 I.
Aibc^opoa. Sântu întinsă la soare. Şăzu, mă încâlzescu la soare. / „a se întinde la soare”.
Auxjco fţ ijAuxKov. Locul unde loveşte soarele, „terasă”.
AtpASi. Livede. Locu verdos.
Aipavcxpopoţ. Locul unde să face tămâia, f. 49v.
Ai^dcvt. Tămâie. Aipavoq. / „păşune, pajişte, fâneaţă”.
AiyiC®- Mă încovăi şi încovăi.
Aiyiapâvoţ. încovăratu.
AtyoaTeixo. oAiyoaxeixo. împuţinezu. / „a împuţina”.
Aiyvoc,. Mârşavu. Slabu. / „slab”.
Aiyo0v)(iro. Leşinu de la inimă. / „a leşina”.
AiBdpi. Piatră./„pietricică”.
AiQoJiAaoţiî^co. împodobescu cu pietre scumpe.
Ai9o|ioÂx». Ucigu cu pietre. / 1. „a arunca cu pietre” 2. „a omorî cu pietre”. Aîţux. to piv&. Pilă. / idem.
Aiţtdcpco. pwi£to. Pilescu. / (ambii termeni) 1. „a pili” 2. „a flecări”. Aiţuipioţia. ptvtapa. Piţură. / (ambii termeni) „pilitură”.
Aipapiopâvoq. pvvtopâvoq. Pilitu cu pila. /(ambii termeni) „pilit”.
Aiţuxopâvoc;. Leşinatu de foame / 1. „mort/ leşinat de foame” 2. „a muri de poftă”.
Aipdaoo). Mă aflu în foamete grea. / Aiţitx^co 1. „a fi mort/ leşinat de foame 2. a muri de poftă”.
AipoKxovco. Pieu de foame. / „a muri de foame”.
Aipoţ. Foamete. / „foamete mare”.
Aîp.vq. Baltă. Iazeru. Kal ţinâpa. Zice baltă. Eleşteul / „lac”.
AiţivtbSrji;. Bălturos. / „de lacuri”.
Atpvucdx;. Băltăreţu.
251
Ai^vtdbvto. Băltescu.
Atpvtdbvoq. Limanul unde stau corăbiile .Vadu.
Aivdpi. Inu. / idem.
Aivaploiov. De inu.
Ai^euco. Lăcomescu.
At^a. Lăcomie.
Ai^Aprjţ. Lacomu.
Aurycipi. Hârleţu.
AlGpa. Litră, care are dramuri 100. şi litra doftorească de cumpene. AiGpdpiKoţ. De o litră.
AixvtTffe. Vânturător.
Alxvtapa. Vânturare.//âfem.
AixvtaTtpi. Lopata cu care vântură.
A,i0o8ev6pov.
To X |i£TO tou o.
Aoyapidc^a). Socotescu. / 1. „a socoti, a număra, a calcula” 2. „a plănui”. AoYapiaopoţ. Socoteală /1. „socoteală” 2. „notă de plată”.
AoycxpuxaTfiq. Socotitor, hotărâtor.
AoGândescu. / „a gândi”.
Acrytcxopa. Aoyiaajx6<; ral Aoytopoq. Gândire.
AoTyoţ. oppdvi. Pădure. / „desiş”.
AoTYcfr&nţ. Păduros.
AoytSptov. Cuvinţel şi cazanie scurtă.
AoytKoţ. Cuvântător şi cu socoteală / „logic, raţional”.
AoyiKbv £coov XăyeToa 6 âvGpamoţ. Dobitocu cuvântător să zice omul. / „omul se numeşte fiinţă raţională”.
Aoytoq. Cuvântător. învăţatu. Limbutu. Isteţu / „savant, cult”.
Aoyiorrjţ. Cuvântare. Limbuţie. / AoyioTTyca „caracter savant”.
Aoytopoq. Gândire. Cugetare. / „raţionament, gândire, cugetare”.
Aoyoq. Cuvântu ral orori) BeoO Aoyoţ şi cuvântul lui Dumnezeu. / 1. „cuvânt” 2. „raţiune”.
Aoyl^co. Suliţezu. Dau, lovescu cu suliţa.
A6y%Tţ. Copie. Suliţă. /1. „suliţă” 2. „baionetă”.
Aourov. Ci dar. / „aşadar, deci”.
252
’l&ri) Xoitov. Iată dar.
A(y6ofiai. Mă Iau. Mă spălu. / Aol3£op,ai „a se îmbăia”.
Aotxo. Lau. Spălu. / Xou^co „a îmbăia, a face bate”.
AaoGTfpi. Baie de lăutu.
Aobopa. Lăutură.
Aquk&vikov. Câmatu. Trandafir. / AodkAviko „cârnat”.
AoUKWDid^co. Icnescu. plângu.
AouKtauKiajioţ. Icnire. Plângere.
AouAouStî^o. înflorescu. / „a înflori”.
AouXoubioţiâvoţ. înfloritu. / „înflorit”.
AcroAcmSi. Floare. / idem.
AouAxn)8&Ki. Floricică. Floricea. / „floricică”.
Aoti^yKaţ. A^iyKcxq. Sughiţătul. Sughiţare. / „sughiţ”.
Aon^nyKiA^ca. AuyKui^co. Sughiţu. Kal Au^tyKiA^G) sughiţu. / „a sughiţa”. Aoupl. Curea. / idem.
AoapoSejia. Legătură de curea.
AoupoSăpvo. Bătu cu cureaoa.
Aoaxrnpaţ. Tasul de la baie cu care toarnă apă cei ce să îmbăiază. / Aowipoa; „cadă de baie”.
Aowpdpriţ. Băiaşu / „proprietar sau slujbaş la baia publică”.
Aowpov. Baie. / Aowpo „baie”.
Aouxouveuei. Fată. fjyouv Aouxouveuei fţ ayeAASa Adecă fată vaca. şi alte dobitoace Kal âAAa Cjfoa.
AoPoţ. Pospaie. Teacă de fasole şi altele asemenea. /1. „lob” 2. „păstaie”. Aoyoypacpla. Scrisoare de cuvinte, de istorii. / „proză îngrijită”, f. 50r.
Aoyo0£Tr|Q. Logofatu. /1. „rang, titlu patriarhal” 2. „logofăt”.
Aoyo9eola. Logofeţie. KayKeAXopla. / (al doilea termen) „calitatea de cancelar al Germaniei/ Austriei”.
Aoyopxx%ta. Pricire în cuvântu. / „altercaţie, dispută, polemică”.
Aoyopa%<S. Mă pricescu. Mă prigonescu în cuvântu. / „a se disputa, a polemiza”.
Ao^A. nAAyia. Curmeziş. De curmeziş. / „pieziş”. t6 X p£xA toO u Awaiva. Lupoaică. / idem.
253
ADKaycrova. Blană de lupu. / idem.
AuKOKouycrDKov. A'okoko^xocPov. Kal X'UKOKomtfcPt. puiu de lup. / XvKcmmXo „pui de lup5'.
Amoţ. Lupu. / idem.
AuKOKovcaypa. Căutătură lupească.
Aopăxaî- Dezlegatu.
A6gu;. Dezlegare. / Aaxtt} „soluţie”.
Auaiţ Xoyou Dezlegarea cuvântului.
A\xo. Dezlegu. / L „a dezlega” 2. „a topi, a dizolva”, „a rezolva”.
Audiat. Tcepupăpqica Umblu de colo până colo rătăcindu-mă. / (al doilea termen) „a merge de colo până colo, a rătăci”.
Aa)7rr|. întristare. / 1. „tristeţe, jale” 2. „milă, compătimire” 3. „regret”. Aiwcr|pivQ<;. întristatu. / „trist, întristat, abătut, supărat”.
AwrriTepog. De jale. de întristare.
Amobţioa. Mă întristezu / „a-i pare rău, a regreta”.
Amdb. întristezu pe altul. / „a întrista, a mâhni, a îndurera”.
Amoujioci tivoc. îmi iaste milă de cineva.
A-tipa. Lăută. Chiminţia / „liră”.
AopiSTrjţ. Lăutaru. Chiminţeru.
Aoaid^a). Xvoo&. Turbezu. / A\X5G\£fO „a turba”.
Auauxoţiăvoq. Turbatu Kai X'ixraaapivoq. to awo. Kal X'oaacopavTy;. xo auro. / Xuaa(i)a<3]xăvoţ „turbat”.
Aoxjcrao|i6q. Kal toxnaojio;. Turbare.
AnoEvrepia. Boală de inimă. Urdinare.
Aiy/yoq. Sfeaşnicu. Luminător.
Aoxv&pi. Felinaru, Luminător. Candelă. / „felinar cu gaz”.
To X \izx6l Tob (o.
AcoX6l. Nebuneaşte. / „nebuneşte”.
AcoAxiSa. Nebunie. / 1. „nebunie, prostie” 2. „nesocotinţă”.
AcoXodvopai. Mă nebunescu. / „a înnebuni”.
AcoAoţ. Nebunu. / „nebun, prost, smintit”.
Ad)pT|. Gubăvie. Boală care aşa să numeşte. Boală ce mănâncă trupul. / Xxjbfîa „lepră”.
AcoPoţ. Gubavu.
254
x6 \i ji£TO toO a.
Md. avrl xaO aAAd. Ci sau dar / „dar, însă” (al doileatermen) „dar, însă”.
Md. Să pune la cuvântu înseninător de jurământu. adecă pd tov 0eov. Pre Dumnezeu. \ia xr\v mcrav poi). Pre credinţa mea. pd tt)v \|n)%TVv pot). pre sufletul mieu. / particulă „pe”.
Maycx^i. Magazânu. Magazie. Jitniţă sau casă de anne şi magazi să zice Cămară sau pimniţă unde să ţine vinul sau faina. / „magazin, local”. Mayapi^co. Mânjescu. Spurcu. / „a mânji”.
Mayapopăvoţ. Spurcatu. / „mânjit”.
Moncdpi. Măcar. / idem.
Mdymvov. Meliţă să înţelege şi teascu. / „roată de scos apa din fântână”. Maymvi^co. Meliţu (şi tescuiescu).
Mayda. Fermecare. Vrăjitorie. Descântare. / 1. „magie, vrajă, vrăjitorie 2. „farmec, încântare”.
Mayebca. Farmecu. Vrăjăscu. / 1. „a vrăji” 2. „a fermeca, a încânta, a fascina”. Maytoopivoq. Fermecatu. / payepâvoq 1. „vrăjit” 2. „fermecat”.
Mdytoaa. Fermecătoare. / „vrăjitoare”.
Mdyoţ. Fermecător. / „mag, vrăjitor”.
Mayeipiov ml payepeîov. Bucătărie, cuhnie. / payeipeto 1. „bucătărie” 2. „locantă”.
MayepâpcxTa. Mâncări, bucate, fierturi.
Mayăpepa. Fiertură. / paydpepa 1. „gătit” 2. „mâncare gătită” 3. lucrătură. Mdyeipocq. ml pdyspaq. Bucătaru. / zdem.
MayeipiKov ml payepiKov. Bucătărescu. /„de bucătărie”.
MdycroXov. Faţa obrazului. Umărul, buca obrazului. / pdyooXo „obraz”. MdSiopa. Zmulgere. / pd5r|pa „pleşuvie, chelie”.
Md&xrpa. Zmulsură.
MocSt^G). Zmulgu. Julescu. / poc5co 1. „a jumuli” 2. „a se rări (părul), a cheli”. MocSiopivoţ. Zmulsu. julitu.
Moc£L Dimpreună. / „împreună”, f. 50v.
Maţdbvco. Adunu. Strângu. Culegu. / 1. „a (se) strânge, a (se) aduna, a culege” 2. „a restrânge, a limita”.
Md^co^tţ. Adunare. Culegere. / pd^epoc „adunare”.
Moldav© to xpăoq. Strângu datoriia sau birul. / „a strânge datoria”.
255
Ma^OKTTjţ- Birar. Strângător de bir.
MaBodvco. Ma\$&vco. învăţu. / 1. „a învăţa” 2. „a afla”.
MdOipxx. învăţătură. / „lecţie”.
MaOruxăvcx;. învăţatu. / 1. „învăţat 2. „aflat”.
Moc0t]T£îxo. învăţu pe altul. / „a fi elev, a studia”.
MaOrpxipiov. AtSaaKo&EÎov. Şcoală.
MaQr|Tr|q. Ucenicu. / „elev”.
Moc0vipa. (icxSfiTpia. Ucenică. / (al doilea termen) „elevă”.
Md0r|mţ. învăţătură. învăţare. / p,d0r|OTi 1. „învăţare” 2. „experienţă”. Maîpoft. Maimuţă. / 1. „maimuţă” 2. „imitaţie ieftină”.
M&îoţ prjv. Luna lui Mai. / „(luna) mai”.
Maicapux. Fericită. / jjxxKccptdc 1. „prescură” 2. „pomana mortului”.
Mocicâpux;. Fericitu. / 1. „fericit” 2. „liniştit, netulburat”.
Mccicapi^co. Fericescu. / 1. „a ferici” 2. „a ura fericire”.
MaKapt6rr|Q. Fericire. / ţiaKapioTriixx „beatudine, mulţumire sufletească”. MaKocpidycaxoţ. Prea fericitu. / „Preafericitul. înalt Prea Sfinţitul”. MaKEXAxiprjq. Măcelaru. / paKcAdcpr^ „măcelar”.
MaKEAAsîov. Măcelărie. / pxxKeXeto 1. „măcel” 2. „măcelărie”.
MaKE>AefXD. Măcelărescu. / pocKeXelxo „a măcelări”.
Maxpdv. Departe. Kal pxxiqyoA. Kal ţuxKpdt. / paKpui „departe”.
M&Kpaipa. pdcKpuau;. /A7t6axacriQ. Depărtare. îndelungare Kal ţi&Kpoţ. 186 xouSe. / p&Kpqia „lungire”.
MaKpcdvopai. Mă depărtezu.
MaKpodvco. Depărtezu. / a (se) lungi, a se prelungi.
MaKpopXâTO). Văzu departe.
MaKpoftuţiia. îndelungu răbdare. /1. „răbdare” 2. „suflet mare”.
MaKpofrofioţ. îndelungu răbdător. / 1. „răbdător” 2. „cu suflet mare”. MaKpuftup©. îndelungu rabdu. / „a fi răbdător”.
MaKpoAmpoQ. Cu gâtul lungu. / ţuxKpoXodţir^.
MaKpoXayia. Vorbă lungă. / „vorbă lungă, vorbărie”.
MaKpoXoyoţ. Vorbitor îndelungu. / „vorbăreţ”.
MdKpoq. Depărtare. Indelungarea locului, şi lungimea, vreunui lucru . să-nţelege. /1. „lungime” 2. „durată lungă de timp”.
MaKpoxriţ. Depărtare. Indelungire şi lungime.
256
MaKpoq. Kocipoî). Lungimea vremii.
MaKpoxpovoţ. (j.aKpoxpovLoq. paKpoPioq. Cu lungime de ani. îndelungata în viaţă. / (ambii termeni) 1. „longeviv” 2. „de mulţi ani”.
MaKpovjxăpeixnţ. îndelungare de zile. de viaţă. / |XOKpor||iâpencrn „longevitate”.
MaKpi7to5aq. Lungu în zicere.
MocKpocnceXfjq. Lungu în craci. Cu craci lungi. / „cu picioare lungi”.
Moucpuc,. Lungu. înaltu. / „lung, lungureţ”.
Moncporocxa. Prea departe. / „foarte departe”.
Mcocporepa. Kal paicptkepa. Mai departe. / (al doilea termen) „mai departe”. Mo&dcooro. Moiu. Făcu moale. / \ialMjS} „a înmuia”.
MocXaKTUcâq. Muietor. / „emolient”.
MaÂaKo&vto. Făcu moale. Irunoiu. / paXaKdbvoa „a înmuia, a face (ceva) moale”.
MaÂaKEfdvoq. Făcutu moale. Muiatu. / po&aKoopâucx; 1. „înmuiat” 2. „moale”.
MocAcoda. Moliciune. Moloşire koA                 moloşire. / „masturbaţie,
onanie, malahie”.
MaXaid£oţioa. Mă moleşescu. Mă moloşăscu. Mă moiu. / 1. „a se masturba” 2. „a pierde timpul”.
MoXaKoţ. Moale. / idem.
MdtAopa. kcA jn&tocYţux. Aura. 6 %puo6ţ. / (toţi termenii) „aur”. MfldUxpffi'îăvioţ. De aura. / „de/ din aur”.
MoAapxxxoixfjţ. 6 xpwiKcx;. Auraru. Argintam. Coiemgiul.
Ma/uxpaixbvco. Aurescu. Poleiescu cu aur. / „a auri”.
MocX.1. Lână şi ţxaXui. Păru. / (primul termen) „lână” (al doilea tennen) „păr”. MoX,tctp6q. Păros. Lânos. Flocos. / paXÂuxpcx; „păros”.
MdcXtvcx; paAAxucoţ. De lână. / pdXXtvoţ „de lână”.
MaXor£%vn. Meşteşugu de lână.
Mcdivotexvlxrii;. Meşter de lucrul lânei.
MaXtvonooXvrtţc;. Vânzător de lână.
MoXivojioua®. Vânzu lână.
MătJacmx. Şi încă. Mai vârtos. Mai aiesu. / „Da, desigur”.
MdXXroţta. Certare. Dojană. şi gâlceavă. Sfadă. / p&Axoţia 1. „ceartă” 2. „dojană, mustrare”.
MaMdjvco. Certu. Dojănescu şi gâlcevescu. / |iaXxbvco 1. „a certa” 2. 5?a dojeni, a mustra”.
MaAAxorrjţ. Dojănitor. Certător. Gâlcevitor.
MaXAxondcpriQ. Prigonitor. Pricealnicu. Sfadnicu şi cârtitor.
Mapjieixo. Moşăscu.
MocpţilV Moaşă. / papii „moaşă”.
Moppoubi. T| poopouSi. Gărgăriţa ce strică grâul. Vierme rnicu. / „gânganie”. M&woc. Mană cu carea să slujăscu doftorii şi mana carea au mâncatu jidovii în pustie, carea avea gustul tuturor mâncărilor celor poftite de evrei. / „mană cerească”.
Mdwa. \n\x£pa. Mumă. / „mamă”.
MappcwAi^Od. Gărgăricescu. Făcu gărgăriţe, şi ruinegu fjxoi pnpiKÎ^co. MappobXiopa. pupiKiapoţ. Rumegare şi gărgăricia grâului în jitniţă. MocwoS&ki. pawdpiov. prjxpdpioq. Mumuşoară. Măicuţă. Mumuliţă. Mavdpa. Bardă.
MaVt^co. Mâniu şi mă mâniu. Mă pizmescu. / 1. „a se înfuria, a se mânia” 2. „a se supăra pe cineva”.
Mocvtadcpriq. Mânios şi pizmătareţu.
Mocvha. Mânie. Pizmă. / pdvrywx „furie”.
MaVuci. Mânecă. / „mânecă”.
Mavucopăvoq. îmbrăcatu pe mânecă.
Mavudpi. Mânătarcă. Bureate. / „ciupercă”.
MdvxocXoq. Zăvor. încuietoare. / „zăvor”.
MavxccXxjbvco. Incuiu cu zăvor. / „a pune zăvorul, a zăvorî”.
Movt&tov. Veaste. / pavx&xo „ştire, veste, înştiinţare, mesaj”, f. 51r.
MavxaxdpriQ. Şpionu sau pârâtor. Pârâş şi vestitor.
Mavxaxopetxo. Pârăscu. Vestescu. / pavraxE\xo „a depune mărturie împotriva cuiva”.
Mocvraxocpopoq. Aducător de veşti, de vestiri. / „vestitor, mesager”.
Mavxetxo. Gâcescu. Prorocescu / „a ghici”.
Mdvrrjţ. Gâcitor. Vrăjitor. / „prezicător”.
Mavrela. Gâciturâ. Vrajă. / „prezicere, prevestire, profeţie”.
MavrtXi. Basma. Maramă. Mânăştergură. / „basma”.
258
MavSpt. p&vSpa. Staulu. / (primul termen) „ţarc, stână, târlă” / (al doilea termen) 1. „teren împrejmuit” 2. „gard de zid”.
Modj'oAdtpi. npocnc&paXov. Perină. Căpătâiu. / „pernă”.
Mapayrcâţ. Meşter de lemnu. Lemnaru sau făcător de corăbii. / „tâmplar”. Mdpaflpov. x6 p£Xa9pov. Molotiu. Mărariu. / pdpocSoq Kt pdtpaOo „mărar”. Mapodvopxxt. Mă veştejăscu.
Mapodvco. Veştejăscu. / „a veşteji, a usca, a ofeli”.
Mdpcqra. papaojiâţ. Veştejire. / „veştejire, decădere”.
Mapaţiăvoţ. Veştejitu. Veaştedu. / „veştejit, ofilit, uscat”.
MapocvuKoq. Veştejitor.
Mapyapvrdpi. Mărgăritar. / „perlă, mărgăritar”.
MapyapvHxpăvtoi;. De mărgăritar. / „de (din) perle”.
Mapyaptxapâpi^a. Rădăcină de mărgăritar.
Mapyiotodc. Margiolie. înşălăciune. / „şmecherie”.
MoîpytoXoţ. Marghiolu. Vicleanu. / papyiotax; 1. „om şiret/ viclean” 2. „om capricios”.
MapyioXefxo. Marghiolescu. Inşălu.
Mapţiapăvux;. De marmură. / „de/ din marmură”.
Mâppapov. Marmură. / pdppotpo „marmură”.
Mapou^i. Lăptucă. / „lăptucă, mamulă, un fel de salată”.
MapouAoqroXXrx. Foi de lăptucă. / „frunze de lăptucă/salată”.
Mdtpxoq. Luna lui Martie. / Mdpuoţ „martie”.
Mdprupca;. Mucenicu şi mărturie. Marturu. / 1. „martor” 2. „martir, mucenic”.
Mapropla. Mărturisire. / 1. „mărturie” 2. „sacrificiu, martiriu”.
Mapropco. Mărturisescu. / „a mărturisi”.
Mdowjjxa. Mestecare în gură.
Mokt© rai podite. Meastecu. / „a mesteca, a morfoli” 2. (fig.) „a toca”. Maax&taţ. oqraaxALri. Subţioară. / „subţioară”.
MoKTKapdţ. jrodKTTjţ. ţupoq. yXeoTonoidx;. Măscărici. / (primul termen) 1. „persoană mascată” 2. „cabotin” (al doilea termen) ,jucător” (al treilea termen) „mim”.
MaoKapenopai. Mă măscăricescu. Glumescu. / „a se masca”.
MoKTTtyribva). Bătu cu biciul. / „a biciui”.
Mtxo'ctyrijra. Bătaie / poccrriycopa 1. „biciuire” 2. (fig.) „hărţuire”.
259
Mocotixi. Sacâzu.
MAaxopaţ. Meşter. xsxvixnţ. / „meşter, maistru”.
MaaxopiKA. Cu meşteşugu. / „cu măiestrie”.
MaaxopiKog. Meşterescu. / 1. „meşteşugărescu” 2. „meşteşugit”.
Maoxpowtdţ. Năstrapă. / „vas de lut, sticlă sau metal”.
M&xaia. în deşărtu. Geaba. / „degeaba”.
Maxoio^oyla. Vorbă în deşărtu. / 1. „flecăreală, pălăvrăgeală”.
M&xatoq. Deşărtu. Fără treabă. / „zadarnic, inutil” 2. (fig.) „gol”.
Maxat6xr|xa. Deşertăciune. / „zădărnicie, inutilitate; deşertăciune”.
MAtocux kotuA^cd. In deşărtu mă ostenescu.
Mdx£a. Ciomagu. Boată. / pdx|3on6Ki „ciomag”.
Max^oupAva. Apapavoq. Megheranu. Floare mirositoare. pocyEpAva. xo aoqx\|A)%ov.
MAxi. oppdxtov. Ochiu / (primul termen) „ochi”.
MocxAki. Ochişor. / idem.
MaxiA. Căutătură. Vedeare. / „privire”.
MgcxokAoSov. paxox^tvapa. Geanele. paxox^tvapov. paxoicAaSo Kt xcrlvopo
„geană”.
pa xf|v dX,f|0eia. întru adevăru.
Maxojpăvoţ. Sângeratu. / „însângerat”.
McropASa. Negreală. Negreaţă. / „negreaţă”.
Mabpri GdXaaaa. Marea Neagră. / idem.
Maupt^o). înegrescu. Cemescu. / 1. „a înnegri” 2. „a întuneca”.
Mat^opai. Mă negrescu. / 1. „a se înnegri” 2. „a se întuneca”.
MaOpoţ. Negru. / idem.
Maupocpopepăvoq. paupoşopoţ. îmbrăcatu cu neagre. Cemitu. / (al doilea termen) „îmbrăcat în negru”.
MaxcopAici. Cuţitaş. / idem.
Maxocipi. Cuţitu. / zdera.
MAxr|. Războiu. Luptă. / „luptă, război”.
Maxopai. Mă luptu. / „a se lupta”.
Maxnxng. Războinicu. Viteazu. Luptaci. Voinicu. / „luptător, războinic”. MdxrjV. în zadaru. / „în zadar, degeaba”.
T6 p pexa xou e.
260
MeyaXeîov. Mărire. Slăvire. / jieyocXEio „grandoare, măreţie, splendoare”. Meycx^nvopm. Mă mărescu.
MeyocXoepyoţ. Făcător de lucruri mari.
MeyocX,OKap5oţ. Cu inimă mare. Inimos, (să ia acestu cuvânt şi spre bine şi rău) / „cu inimă mare, inimos, generos”.
MeyaXoKOppoţ. trupeşu. mare,.
MEyocX-oXoyoQ. Cu vorbă măreaţă.
MeyocXoSovrnţ.Cu dinţii mari.
Mey(xXo7cp87ceia. Mare cuviinţă. Slavă.Vrednicie mare. / „grandoare, măreţie”.
MeyaXxwipeTcnţ. De mare cuviinţă. / „grandios, maiestuos”.
MeYocXxmpB7C©ţ. Cu mare cuviinţă. / „în mod grandios”.
MeyâXoţ. Mare. / idem.
MeyocXoaovri. Mărie. Mărime. / „măreţie, grandoare, splendoare”. MeyocXoSnvoqioq. Cu mare puteare. / 1. „cu putere mare” 2. „Atotputernicul”. Meycx^uvco. Mărescu. / „a lăuda, a preamări”.
MeyaXnxepoq. Mai mare. / idem.
MeycxXcbîaToq. Prea mare / „foarte mare”.
Meyo&oxjruxoţ. Mare la sufletu. îndrăzneţu. Viteazu şi damicu. / 1. „mărinimos, generos” 2. „răbdător.
MeyaXwva). Crescu. Mă mărescu. / „a (se) mări, a creşte”.
MeyeBoţ. Mărimea. / „mărime”.
MeGanpiov Poimâine / [idem].
MzQvCfo îmbătu/ pe&b „a (se) îmbăta”.
Mâ9r|.Beţie. / idem.
ME0ia|X8Voţ. Beatu. / „beat, ameţit”, f. 51v.
MeGuataKocţ. Beţivu. jiefroarriţ. / (primul termen) „beţiv”.
Meipa£<o. împărţescu. Imparţu/ poipc^co „a. împărţi”.
Meipaopevoţ. Impărţitu. / poipotopevoq „împărţit”.
Metpaap^.peipaopa. împărţire. / potpdopa „împărţire”.
MetpaaTife. împărţitor. / poipaaTr)<; „cel care împarte”.
MeXxxyxoXIoc. Melanholie. întristare. Mâhnire. / „melancolie, tristeţe”.
261
MeAaY%oX.iKO<;. Om melanholicu, întristatu, mâhnicios. Cel ce prisoseaşte în fearea cea neagră. / „om melancolic/ trist”.
MsAoeiva %dkr\. Feare neagră.
MeAovdSa. Vânătaie. / 1. „culoare neagră” 2. „vânătaie”.
MeX-dvi Kal jieA.dvTţ. Cerneală- / idem.
MeAxxv 65. Vânătu. Negru. / „negru”.
MeAxxvoxnţ. Negreală. / MeXavoxnta „negreală”.
MeXaxpoivcx;. Negrişor. Oacheşu. / jxeXxxxpivoţ „brunet”.
MeXcTryxa. Chiteala. Socotinţă sau alcătuirea vreunui cuvântu. / „dizertaţie, lucrare ştiinţifică”.
Me£Tr[Tr|ţ. Socotitor. Gânditor./ „cercetător”.
Metam Socotescu. Gândescu. şi procitescu. / „a cerceta”.
Toc ţisAxi xoQ awpocToq. Mădulările trupului. / „părţile corpului”.
MeXoţ. Mădularu. / „membru”.
MsÂx. Miere / idem.
MB^iKpatov. Miedu. Muscă de miere.
MeXippîtToqAoyoq. Cuvântu curgător de miere.
MeXiaaoc. Albina. / idem.
MeAiTpexdxoq. Curgător de miere.
MeAxaaoPoxavov. Mătăcină. / „o plantă aromată”. MeXiaaoPocncoq.ţiEXijaaoKoţioq. Stupariu. / (al doilea termen) „apicultor”. MeXxgoqvoo;. Stupină. / idem.
MeXiaaoTîiTa. Faguru de miere.
MeAd%aKai piAoxoc. Lobodă. / (al doilea termen) „stânjenel”.
MeAxoSia. Cântare tocmită. / „melodie”.
MetaaSuccîx; Kal ţieXxoSoq. Cântăreţ tocmitu / (al doilea termen) „cântăreţ”. MeXcoS®. Cântu tocmitu. / „a psalmodia, a cânta”.
MsXAei va £Aj0ei. Va să vie. / „va veni”.
MsAAxovdxa^tSenco. Voiu să călătorescu / „voi călători”.
Mbvcd. Rămânu. Aşteptu. Zăbovescu. / 1. „a rămâne” 2. „a sta, a locui” 3. „a se opri”.
Mâ 8Xa exoma. Cu toate aceastea.
Mâ aMxnx;. Cu toţii. / „cu alţii”.
MepiStov. Părticea. Părticică. / pepiSio „parte, porţiune, cota parte”.
262
MEpiC®. împărţescu. / „a împărţi”.
MepOTT&Seţ. ănb (xeptaTr[ţ. împărţitori. Din împărţitoriu.
MeptKot. Unele. / idem.
MepiKOCiq cpopaiţ. Uneori. /pepuceţ (popeq idem.
Mepurpoţ. împărţire. / idem.
Mepoţ. Parte. / idem.
Mepn Tcro xpovou Părţile anului. / „părţi ale anului”.
Motoc. înlăuntru. / „înăuntru”.
Mottj xnq vuKxbq.xoc peadvoKTa. Miezul nopţii / (al doilea termen) „miezul nopţii”.
îîjXEpovuKTtov.jXEpovuKTiov. Zioa cu noaptea. / pep6v\)%T0 „o zi şi o noapte”. Mecrujxepi. Amiazăzi. / peaipepi „amiaza, prânz”.
MOToypoqxpevov. Jumătate scris.
MeadXo. înjumătăţescu.
Motuxkoc;. De mijlocu. / „în indiviziune”.
Meaivâq. Din mijlocu. Cel din mijlocu. / ţiOTuxva; „de (din) mijloc”. Meai/ceia. Mijlocire. / „mediere, mijlocire, intermediere”.
Motittiq. Mijlocitoriu. / „misit, intermediar, samsar”.
Meaoyetov TtsXayoţ. Noianul mării cel din mijlocul pământului. / „marea Mediterană”.
MOTofjXiKoţ. Amiază ani. / „de vârstă mijlocie”.
MeaoKoppsvog. Tăiatu prin mijlocu, jumătate. / „cu durere de spate/mijloc”. MeaoXnpov. Jumătate de litră.
T6jiotov. Mijlocul. / pOTO 1. „mijloc” 2. fig. „proptea, pilă”.
MotookbXux. Vintrele.
MeaoxpeuAxx;. Jumătate pelticu. Şişcaru.
MOToxjnipsvoţ. Jumătate friptu.
Meaxopcvog. oSpipoţ. Coptu. / peoxcopsvoţ şi al doilea tennen „copt”.
Mexoc Tortka. După aceasta. / „după acestea”.
Mexaix) peotpepi. După amiazu. / „după-amiază”.
MBTOt|îdXAxj). Prepuiu. strămutu. / „a schimba, a preschimba”.
Mexoc|3aMx>pai. Mă strămutu. / „a se schimba”.
MerajioÂTi. Schimbare, mutare. / „schimbare, transformare, modificare”.
263
MexoPalvco. Mă mutu dintr-un locu într-altuf. / „a se deplasa” .
Mexdpaatc;. mutare. i5â. / p£xdpoccrr| 1. „deplasare” 2. „trecere, tranziţie”. MexoePofyisvoq. Mutatu. întorsu. schimbata. prepusu.
Mexa pfexţ. De abea. / „cu forţa”.
Mexayivofioa. Mă prefăcu. Altu fealiu mă făcu.
MExayXxoxi^G). Tălmăcescu. / pexayAxoxxi^o) „a traduce”.
Mexaytabxxrtaiq. Tălmăcire. / pexaytabxxtcrn „traducere”.
MexayXcoxtaxriţ. Tălmăcitor.
Mexayupi^o). Intorcu şi mă întorcu înapoiu iarăş.
MBxayuptojioq. întoarceare. învârtijire.
MexoSi&o. împart Făcu parte. / „a transmite”.
MexoSoxikcx; Damicu. împărţitoriu. pexoSoxtfe. dăruitoriu. / „transmisibil, contagios”.
Mexâ&xru;. împărţire. împărtăşire. / fiexdSoorr] „transmisie, transmitere”. MExâBemţ. Mutare. Prepunere /l. „mutare, mutaţie” 2. „amânare” 3. „transferare”.
MexocBcxo). Mutu într-alta locu. /1. „a muta” 2. „a amâna” 3. „a trece altcuiva”. MExaKotftecjia. Chemare iarăş.
MExccKaXfi). Chemu pre un om depărtatu. / „a invita, a chema”. MexaKaXEoyivoq fjXBov. Chematu am venitu.
MexaKiv®. Mişcu din locu. Umescu / „a muta”.
MexaKpd^co. Chemu iarăşi, de iznoavă.
MExocXAxxploc. Schimbare. / |xexdXArx^r[ (biol) „mutaţie”.
MexaXAxiacyco. Schimbu. Mutu. / ţiexocXX^a) „a muta”.
MexoMxx^evqv ptov. Au mutat viaţa. L-au mutat din viaţă.
MexaAapP&vto. Koivovto. Mă împărtăşăscu. sau mă cuminecu. / (primul termen) „a lua parte, a participa” 2. „a (se) împărtăşi” / Koivoovdb „a participa” „a (se) împărtăşi, a (se) cumineca”.
M£xdtXTj\|nţ. împărtăşire. Cuminecătură. / }i£xd:A,Tţ\ţnţ „împărtăşanie, cuminecătură”.
MsxoXiyo). Spuiu iarăş. Zicu.
MexaMEOTife. Făuraru. Rudariu. / „metalurg”. f. 52r. *
                                    * Cuvântul-îitlu grecesc se repetă cu sensurile „Trecu, mă mutu.mergu la altu locu”.
264
M&xoAAov. Rudă. Rudărie. Baie adecă mademi de orice. Ţărumânească (sic) are multe mademuri : aramă, argintu. fier şi sare. însă acumu numai sarea iaste de aici ale celorlalte au lipsitu meşteşugu./fi£xaMx) „metal”.
M^xaXAxx Xovmv eîvoci taina. Rudării dar sântu aceastea.
jfpfuaoţ Aurul. / „aur”.
cepyupoq. Argintul. / „argint”.
opetXaAxoţ. Arama de munte. / „aramă”.
oiSrpog. Fierul. / „fier”.
KaooixEpoq. Cositoriul. / „cositor”.
M6A,'i)P5oţ. Plumbul. / „plumb”. fkxXxx;. Sticla. Cliştaru / „sticlă”.
Kal ăXxxc,. şi sarea.
MexoMtfxorox;. Locu de rudă. Locu de mademu. Ce are vreunu mademi din cele mai susu arătate.
M£TaMjor£%vri. Meşteşugul mademurilor. / pexaMmexvia „tehnica prelucrării metalelor”.
MexcxAAo'opyâ. Lucrezu la mademuri.
MeToqxoBodvco. învăţu de iznoavă.
Mexăpiva. Cu mine.
Mex EKEÎvov. Cu acela.
Mex eo£voc. Cu tine.
Mex eoâţ. Cu voi.
Mexapopcpcjbvco. Schimbu faţa. chipul. / „a transforma, a metamorfoza”. Mexopopcoatţ. Schimbarea feţii. Schimbarea chipului obrazului. / ţiexapopcpoxTn „schimbare, metamorfoză”.
Mexdcvoia. Pocăinţă. Căială. / „pocăinţă, căinţă, regret”.
Mexocvog). Mă pocăiescu. Mă căiescu. / „ a se căi, a avea regrete”. Mexavorijxăvoţ. Po(că)itu şi căitu./ „care se căieşte”.
Mex&^i. Mătase. / idem.
MexarcAdcacKD. Prefăcu chipul. / „a schimba, a transforma”.
MexararoAixfiţ. ţwxTparaiq. Precupeţu. Predvânzătoriu. / „vânzător la a doua mâna”.
MexaTcaoAj©. Precupescu. / „a revinde, a vinde la mâna a doua”. Mexa7COuA,T|p£vov. Precupitu. / „revândut”.
265
Mex&axaaiţ. Mutare. / jiexdcaxocaT} „schimbare de loc, mutare” (med.) „metastază”.
MexaaTp&pco. întorcu şi răzvrătescu. / „a schimba direcţia, a întoarce”. MexoaipoqnV întoarcere. Răzvrătire. / 1. „întoarcere” 2. „întorsătură”. MeTOOi)pvG>. Târăscu înapoi.
Mexocxotu^g). Mutu din locu. / „a muta, a schimba locul”.
Mexaxomcjia. Mutare din locu. / „mutare”’
Mexaxcmxcpivog. Mutatu din locu. / „mutat”.
MexotqyoxeiXD. Presădescu. / „a răsădi, a transplanta”.
Mexocqhnei))ia. Presădire / „transplantare”.
Mexd zapog. Cu bucurie, cu drag(oste) / „cu bucurie”.
Mexa%£ipi£o)ioa. Mă slujăscu cu vreun lucru. Mă deprinzu. [1. „a folosi, a face uz” 2. „a trata”].
Mexaxdpiaiţ. Deprindere îndămânare. slujire cu vreun lucru. / p£xa%eipurr|
1.  „folosire, întrebuinţare” 2. „comportament, tratament”.
Mexa%nvcD. Vărsu de iznoavă.
Mexăzco. Mă împărteşăscu. Am parte. / 1. „a lua parte, a participa” 2. „a (se) împărtăşi, a (se) cumeneca”.
Mexo%fi. împărtăşire. / 1. „participare” 2. „împărtăşanie, cuminecătură”. Mexoxi. Metohu. Schitu. / „metoh”.
Mâxozoq. Părtaşu. / 1. „participant” 2. „acţionar”.
M&ipriaiţ. Măsurare şi cu măsurare. / ji£xpTjOT| măsurare, măsură, numărare, enumerare.
Me^pripivoţ. Măsuratu şi număratu. / 1. „măsurat” 2. „numărat”.
MăTpov. Măsură. Număru şi măsură de măsurătoare / p&ipo 1. „metru” 2. „măsură”.
Mâxptcx. Cumpătatu. Cu cumpătare. / 1. „cu măsură/ moderaţie/ cumpătare”
2.  „(în mod) mediocru”.
Mâxptoţ. Cumpătatu. Potrivitu. Cu bună măsură. / 1. „moderat, mijlociu, mediu, modest, potrivit” 2. „mediocru”.
Me'ipioxTţ;. Cumpătare. Chibzuire. / p£Xptoxr|xa „mediocritate”.
MeycxXovoux. înălţimea minţii. înaltă cugetare. înţelepciune.
Meytaxdvoţ. Boieru de frunte. Dar mai ales căpetenie. Voievodu. / lieyiaxdvaţ „om bogat; cap al armatei; stăpân”.
MeBopiov. Mejdină. Miezuină. / peOopioq „de graniţă, de hotar”.
266
MeiSico. %oqiayeAjo&. Zâmbescu a râde. / 1. „a zâmbi” 2. „a avea figură zâmbitoare”.
Măpxpopxxt. Prihănescu. Găsescu pricină. / „a mustra”.
Măpxpic;. Prihană. Prihănire. pâpxpu;. / „mustrare”.
Meoevx^piov. Burta pe lângă care împrejur sântu împletite maţele.
MeaoXxxP©. Prelungescu. Zăbavă puiu la mijlocu şi despărţire. /1. „a mijloci, a media” 2. „a interveni, a surveni”.
M£g6tgi%ov. Păreatele din mijlocu. / peaoTOixoq „perete interior”.
MexotPodvco. Trecu, mă mutu. mergu la altu locu.
MexdjîaoAxx;. Cel ce îndată îşi schimbă gândul, şi hotărârea.
Mexod%|xiov. pexocipt^iov. Meterezu. Măsura locului între doao oşti. / „limită”.
              Schimbare. / ji£T<$cMxx§r| „transformare”.
MeTOaxryiati^co. Prefăcu chipul. / „a transforma”.
Mexoccppd^a). Tălmăcescu. peTocyXtooi^G). / „a traduce”.
MexdappaGiţ. Tălmăcire. jiexayXdyrTipu;. / „traducere”.
MeT£ji\jruxoxTu;. Al doilea însufleţire. Eresu elinescu. / „metempsihoză”. MeT^pxojLioa. întrebuinţezu. Deprinzu. Obicinuiescu vreun lucru a face. / 1. „a întrebuinţa, a folosi” 2. „a exercita, a practica”.
MâxoiKoţ. Streinu. De altă ţară. Sgtic; 7t2opd)V£i pexoticiov cel ce plăteaşte chirie pe casă / „metec”.
Mâ%pi toXXou. 5ui 7ioXA,uv Koopov. în multă sau multă vreame.
Mexontopov. f} <p0iv6rcG)pov. Toamnă. Astă toamnă. to p, ţiexd xoO t|.
Mfj. Nu. / „nu” (negaţie verbală).
     yăvoixo. Să nu fie. să nu să facă.
Mr|86. Nici. / „nici, nici măcar”.
Mrj8£v. pn8ă tiTeoxeq. Nimicu /1. „neant” 2. „zero”.
Mrj8£vaq. Nimenea. / pn8et<; nimeni.
Mr| 5ăvoţ ţiT(5uiAAoq. Niciunul nici altul.
MTjS&tOTEţ. De nicăieri. &7t6 7rot>0£va.
MT|5ă7COX8. Niciodată*. / „în nici un caz, niciodată” MrfSexiTcoxfevioq. De nimicu.
                         * Cuvântul-titlu grecesc se repetă după fiTixaviKoţ. cu sensul „ca odată”.
267
MrjSenooeoţ. Nici de cumu.
Mt|X6oc. Mărul. Pomul. / ixnXui „măr”.
MfjXov. to. Măru. Poama. / |ii)Xo „măr”.
Mf|vaţ 6. Luna. / „lună (calendaristică)”.
Mfjva; KocS’dvopxx. Lunile anume.
jx<3tpnoţ. Martie. Marţu. / „martie”.
dnpiXXioq. Aprilie. Prieru. / „aprilie”.
pdooţ. Maiu. maiu. / „mai”.
iotivux;. Iunie. Cireşaru. / „iunie”.
iotSXtoţ. Iulie. Cuptor. / „iulie”.
ottfyoixmx;. Avgustu. Agustu / „august”.
o£7cxăpjîpioţ. Sempt(emvrie). Brumam cel micu. / „septembrie”.
OKxdbpPpioq. Octombrie. Bmm(am) cel mare. / „octombrie”. voăpJ3pioţ. Noiemv(rie). Răzciune. / „noiembrie”, f. 52v.
SeicâpPpux;. Dechemvrie. Undrea. / „decembrie”, lavndpux;. Ghenarie. / „ianuarie”.
(peDpoodpioq. Febmarie. Făuram. / „februarie”.
Mfjvupa. Vestire. Veaste. / „anunţ, veste, mesaj”.
MrivutiKUX. Colacu de veste.
Mriwmjţ. Vestitor. / „reclamant”.
Mrivdb. Vestescu. Făcu veaste. / „a anunţa, a trimite vorbă, a aduce la cunoştinţă”.
Mrpiov. Coapsă. / prpoq „coapsă”.
Mrpudţopai. Rumegu. / prpoKtx^co „a rumega”.
Miţniq. Năsos.
Mfitr). Nasu. / pn-rr) „nas”.
MTjToikţiKoţ. Cu nasu ascuţitu. Lungăreţu la nasu.
Mpu^co. Ascundu nasul, vârful. / pwi£co 1. „a adulmeca” 2. „a ascuţi”.
       Kovtapiou Vârful cuţitului.
Mf|Tri kovtoXIox). Vârful condeiului.
Mp-cri peXcovlov). Vârful acului.
Mf|Tri raruXiob. Ciocul pasării. 6 p&pxpoq. / (al doilea termen) „cioc”.
268
Mnxăpa. Mumă. / „mamă”.
Mr[xpcxpovidţ. prppocpovoq. Ucigaşu de mumă.
MriTpiKoq. Alu mumei. / „matern”.
M'niţxx5ăXjcpr|. Mătuşă. Sor cu muma. / „sora mamei, mătuşă din partea mamei”.
MiŢtpa. Zgău. / „uter”,
MrjTpoJeoXxq. Mitropolie. / pTpporoX'n „mitropolie”.
Mî]xpeid. Mumă vitregă. Mumă maşteră. / ţiT|Tpitx „mamă vitregă”.
Mrppetcx;. Tată vitregu. Maşteru. / prixpioţ „tată vitreg”.
Mrj%avenopoa. Mă meşteşugescu. / „a unelti, a complota”.
Mr|%averi)Trţţ. Meşteşugitor. Meşteşugareţ. Măiestru.
Mr|%avr|. Meşteşugu vicleanu. Măiestrie. prixavoupYla. / (primul termen) „motor, motocicletă, aparat, dispozitiv” / (al doilea termen) „tehnică, mecanică”.
MrixaviKoq. Meşter. Măiestru. /1. „mecanic” 2. „inginer”.
MrjSăTOxe. Nici o dată*.
Mt|K(i^et fj aîya. Zbeară capra. (ieAdc£ei. / (al doilea termen) „behăie”.
To p pexA xoO I.
Mia. Una. / „una, o”.
Mia <pop&. Odată, „odată; o dată”.
MlKpoipa. Micşorare. / plKpepa „micşorare”.
MiKpctivopai. Mă micşorezu. „a se micşora”.
MiKpodvco. Micşorezu. / „a micşora”.
MiKpoKOîtla. Kal piKpoKG7cid. Mărunţiş.
MiKpoţ. Micu. /1. „mic” 2. „tânăr”.
MiKpon&T^iKoq. Mititelu. sau micşorei./ „micuţ, mititel”.
MiKpoxaxoţ. Foarte micu. Prea micu. / „foarte mic”.
MiKp6xspoţ. Mai micu. / idem.
MlAxyKOQ. Kal pnwyKOţ. Tâmpla obrazului. / pqvlyyt „meninge”.
Mlpripa. Kal plpncru;. Urmare şi îngânare / plţirjcrn „imitare, imitaţie”. MiţLTţTnţ. Următor şi îngânător. / „imitator”.
Mipoupoi. Urmezu şi îngânu. / „a imita”.
Mipfppa. Următoare şi îngânătoare. / „imitatoare”.
          * Urmează linie oblică ce semnalează o interpolare.
269
Mxjioţ. Spurcaţii. Urâcios. / 1. „contaminat” 2. „spurcat”.
Mipog. îngânătoriu. /1. „mim” 2. „imitator”.
Mlva. Groapă săpată suptu pământu. Ascunzătoare şi surpătură. ruptură. / „mină (exploziv)”.
Mtviov. ’A|if|viov. Minău. Nicovaru de cel prostu.
Miaav(0pawi)oq. Urător de oameni. / „mizantrop”.
MtcEDjxa. p,i0Et)ji6q. Plecare. Meargere. / (al doilea termen) „plecare, înstrăinare”.
MiaoE&o. Plecu. Mergu. / „a pleca, a se îndepărta”.
MioewfiQ. Purgător. mergător.
Mtoepoţ. Pocitu. Slutitu. / „invalid”.
Mioepdbvo). Pocescu. Făcu căpos. Slutescu.
Miaxpăvoţ. Urâtu de oameni. / „urât (de alţii)”.
Mfeo<;. Urâciune. Urâre. / „ură”.
Mura. Urăscu. Vrăjmăşăscu. / „a urî”.
MioOioţ. Argatu. Năimitu. Slugă.
Mio96ţ. Plată. Simbrie / „salariu”.
Miaov. Jumătate, fjţiuxo. xo. / (al doilea termen), jumătate”.
Miaaopivoţ. Jumătăţitu.
MiaoSioopiva. eJ; fjp.iarixxq. De jumătate. Pă jumătate.
MlGpa. Mitră. Coroană. / piTpa „arhiereilor, mitră”.
Mtxoq. xo pdppxx. f| kXoxjtt|. Aţa. fini de aţe. / (primul termen) „fir” (al doilea termen) „aţă, calgut” (al treilea termen) „aţă”.
Miodvco. Pângărescu. Spurcu. / 1. „a molipsi, a contamina” 2. „a spurca”. Mioupovoq. Ucigaşu.
Miocupovia. Spurcare. Pângărire la ucidere.
Miopia. Spurcăciune. Urâciune. Scârnăvie.
Miopocpayla. Mâncare spurcată, necurată, pângărită, scâmavă.
MiKpofhoq. Scurtu în viaţă. / „care trăieşte puţin”.
Mt^oPdtpPapov. Amestecatu cu barbarii, cu proştii.
Mt£,oPap(3apiK&. Jumătate sau amecat (sic) cu prostime.
MurydyKEta. îcrţ. fj. 8ivr|. t} dpraraţ. învârtejirea apei. învârtirea. întoarcerea. mxAJppoia. cqi7toti^ei to '88poop. Să învârteaşte apa. Să învârtejăşte. / (al doilea termen) „vârtej” dpmorri „reflux”.
270
MujOarcoSocria. Răsplătire de plată, plata ostenelii.
Mlcxoţ. to kot£&vi orori) Kpaxeî eiq to 86v8pov to ămfii fţ to p/rjXov. Coada poamelor. / (ambii termeni) „coada unui fruct”.
MicroBeoţ. Urător de Dumnezeu.
MutokoXoq. Urâtoriu de bine. f. 53r.
Muţxxpopoq. Purtător de mitră.
To \i p£T& too N.
Mvfjţia. Mormântu. / „mormânt”.
Mvrpr|. Ţineare de minte. / „memorie”.
Mvripovebco. Pomenescu. / 1. „a menţiona, a pomeni” 2. „a face slujbă de pomenire”.
Mvrmove'DUKoţ. Ţiitor de minte.
Mvrmocmvq. Pomenire. / „ţinere de minte”.
MvTţaiKaidxx. Ţinere minte de rău. Pizmă. / „ranchiună, resentiment, dorinţă de răzbunare”.
MvrjoiKOCKOţ. Pizmaşu. / „ranchiunos, răzbunător”.
MvnoiKaKcb. Pizmuiescu. / „a fi ranchiunos, răzbunător”.
To \i pexd xoO o.
MoSoţ. Tporox;. Mijlocire. / (al doilea termen) „mod, manieră”.
Moîpa. Strişte. Soartă. Norocu. Scris. / „soartă, destin”.
Moipocu;. Ticăloşii sortite. / „parcele”.
Moipd^co. împărţescu. / „a împărţi”.
MotpoXoyi. Jălire. Jălnuire. / „bocet”.
Moipotarylopa. Jălnuitoare. Tânguitoare. Plângătoare. / „bocitoare”. MoipoXayoOjxoa. Mă jălescu./ „a se jelui, a boci”.
MotpoX-oytuKoq. Jăluitor.
MoixcxXISa. Prea curvă. / „femeie adulterină”.
Moi%dxx. Prea curvie. / „adulter”.
Moixeţxo. Prea curvescu. / „a comite un adulter”.
Moixoq. Prea curvariu. / „soţ adulterin”.
MoixiKOţ. Prea curvărareţu. / „adulterin”.
MoixoToaprx. Prindere în prea curvie.
MoXtipi. Plumbu. /1. „plumb” 2. „creion”.
MoX-'opâvioQ. De plumbu. / „de plumb”.
271
MoAa)P(S)vcq. întărescu cu plumbu. sau plumbuiescu. / 1. „a plumbui” 2. „a mâzgăli cu un creion”.
MoAA)(kxTK£TO^a). Invălescu cu plumbu. Acoperu cu plumbu.
M6vov. Numai. însă. /povo „numai”.
Movd&x. Număru de una / „unitate”.
Mova^ux. Singurătate. Pustietate. / \\jovafyă „singurătate”.
Movdcpxiiq. Singur stăpânitor. / „monarh”.
Movapxeixo. împărăţescu singur. / jxovocpx^ fi monarh, a domni”. Movapxia. împărăţie. Singură stăpânire. / „monarhie, regalitate”.
MovocaTtpi. Mănăstire. / idem.
Movdcţco. Sihăstrescu. Petrecu singur. / 1. „a trăi singur” 2. „a fi călugăr”. MovoAwnţ. Cu o ureche.
Mova%f|. Călugăriţă. Posnică. / „călugăriţă”.
Movaxucfi £colV Viiaţa pusnicească. /„viaţă monahală/ de călugăr”. Movayevriţ. Unul născutu. / „unic, unul la părinţi”.
Mova^oq. Monacu. Călugăr. / idem.
Movâ8a. Banu. Moneda să zice totu fealul de bani.
Movă8a koM) fj Kaicrj. Banu bunu sau rău.
Move&ipTiq. Schimbătoriu de bani. Zarafii.
MovoK^paxoq. Inorogu. / „unicorn”.
Movopxxxta. Poiediianocu. Războiu sau luptare cu unul. / „duel”. MovoţiţuxToq. povapBafyioţ. Cu un ochiu. / (al doilea termen) „cu un ochi; chior”.
Movovuxcx;. Cu o unghe.
Movoq. Singur. / idem.
Movexpayicc. Mâncare.
Mov6(pavo<;. Cu un glasu. / „pe o singură voce”.
MovojLtopcpoq. Cu un chipu.
Movoxepoq. Cu o mână. ml |xov&xeipoq.
MovoxptbţuxTOQ. Cu o faţă. / „într-o culoare”.
MoppoAfioov. Maşcară. Obrazu streinu. / popţioXuiCEio „sperietoare”.
Mopqrrj. Chipu. / „formă”.
Mopqxortiq. Făcător de chipuri.
MopcpoxriQ. Chipuire. / popcpcoori „educaţie, instrucţie, formaţie intelectuală”.
272
Mopqxfrvco. Chipuiescu.
Moox&tov. Kal pofTKdTOV. Vinu mirositor.
Mocucetxo. Kal porxnceixo. Moiu. Puiu în apă să se moaie. / „a (se) uda, a (se) stropi, a (se) umezi”.
Mocncepiva;. Muiatu. / „ud, stropit, umezit”.
Mooxoţ. Kal pâdKoţ. Moscu. Lucru mirositor. / 1. „viţel” 2. „mosc”. MoaxoKdp<pi. Kal poaKOKdpcpi. Nucşor mirositor.
MoaxoraipuSov. Nucşoară. / idem.
Mooxdpi- Viţelu. pooxopdKi. / „viţel, viţeluş”.
Mooxdpa. Kal pocncdpa. Viţea.
Mooxap6 Seppa. Piele de viţel.
Moâyapujpa. Mugire. Zbieratul vacilor. / „muget”.
MooyKpi^co. Mugescu. /1. „a mugi” 2. „a hui”.
Mao8id£co. Amorţescu / „a amorţi”.
MouSlaoţia. Amorţeală. / „amorţire, amorţeală”.
MouStaapivoq. Amorţitu. / idem.
Mow£aup6va>. Măscărescu. întinu. /1. „a murdări” 2. „a întina”.
Maovt^&vco. aM. / „a da cu tifla”.
MovnCoupoţipivoţ. Kal paovr^oţiâvoq. Măscăritu. întinat. / 1. „murdărit” 2. „întinat”.
MouXdpt. Catâru. / „catâr”.
MouXopdţ. Catârariu. „proprietar de catâr”.
MooXdwto. Tăcu. / 1. „a tăcea de frică” 2. „a ocroti”.
MovAxbpa. Tăceare.
Mouvî. Ktxm|. Pizdă. / (primul termen) „organul sexual feminin” (al doilea termen) „chist, fistulă”.
Mouvao%dpi- Berbeace bătutu.
Mouvouxli^o. Scopescu. / „a castra”.
Mouvouxujjia. Scopire. / „castrare”.
Modvo6xo<;. jioovotixvop^voq. Scopitu. / „eunuc”.
Mouppoupi^co. Mormăiescu. Şoptescu. / 1. „a susura” 2. „a mormăi” 3. „a şopti”.
Maupţiotiptopa. Mormăire. / 1. „susur” 2. „mormăială” „şoaptă”, f. 53v.
MoopţiaupujTrjq. Mormăitoriu.
273
MoaxnKTj. Muzica. Ştiinţa şi meşteşugul cântării. / „muzică”.
Mowikoc;. Cântăreţu învăţatu, ştiutu. / „muzician, cântăreţ”.
MaiXTC&Ki. Mustaţă. / idem.
Mofkrxoc;. Mustu. / idem.
Maux^crovov. Obrazu. (cu defăimare).
Moopxdpi. Pio.
Ma6%Xxx. pox>%taaap6c;. Mucezeală. / (primul termen) „mucegai, mucezeală”. MaujcXuxojxăvoq. Mucedu. mucezitu. / „mucegăit, muced”.
             Mucezeaşte. / „mucegăieşte, mucezeşte”.
MooxAoţ. Zăvor. încuietoare.
MoyXdcXoţ. Gângavu.
Movipoţ. Siguru. Statomicu. Tare. / „pemianent”.
Momdcxiov. xo povondu. Potecă. / (al doilea termen) „cărare, potecă”. MovoctdWucxPoq. De o silavă. / „monosilabic”.
Moppdb. Mormoana. Goga.
To p pexd xou n.
Mrc&Axopa. Cârpeală, şi peatecu. / „cârpire”.
MrnxA, coxdţ. koci proxAxopax&q. Cârpaci.
M7axp7cAia. xo PcxpPdcKi. Bumbacu. / (ambii termeni) „bumbac”. MTtapîcdcKivov. BoqiPaicâvtov. De bumbacu. / p7iapmKfevtov, PapPaicepoţ „de (din) bumbac”.
Mmxprcăprig. Bărbieru. / idem.
Mrcixţov. Palmă. / pmxxcnA „palmă, lovitură”.
M7rr|yco. epTrrfyco. înfigu. Bagu. /1. „a înfige, a vârî, a împlânta” 2. „a fixa 3. a începe, a izbucni.
Mrcopo). fj pTtopo). Pociu. / „a putea”.
Mnopexov. BouXexov. Poate fi. / (primul termen) „posibil, care poate fi făcut”. MnoeSiăpa. Steagu.
Mflaaxdp5oţ. De curvie făcutu. / „bastard”.
M7tax£t£cD. Dau palme. / „a pălmui, a da palme”.
Mtop8£vgd. încurcu. / pTcepSefxo „a încurca”.
MTOp&pâvog. încurcatu.
MTioyuxq. Gâdea. Hoheru. / „gâde”, „hingher”.
MrcoXux. Bropoadă.
274
To p pera ton v.
MneXA;. Măduhă. / „măduvă”.
M'oeXiopâvoţ. pep'DeXjCopâvoq. Măduhos.
Mvrya. tjtoi piya. Muscă, lidem.
MuyoSuoKTipi. Apărătoare de muşte.
Mn0uc6;. Băsnitor şi băsnitor. /1. „din poveşti” 2. „mitic” 3. „fabulos”. MoGoAnyla. Cuvântu de basmu. / „mitologie”.
M'oOoAAyoţ. Spuitor de basme. /1. „povestitor” 2. „specialist în mitologie”. MbOoq. Basmu. / 1. „basm, poveste” 2. „mit”.
MoOoAoyâ). Povestescu. Basmu. /1. „a spune poveşti, a povesti” 2. „a studia miturile”.
MnAmvAţ. Morariu. / „morar”.
MtiXoţ. Moară. / idem.
MuAxqvoO. Morăreasă. / „morăriţă”.
MnAxovuiuKov. ko& p'oX/D'rfxi. Oiemul morii.
Mnl;a. pAjocu;. Muci. / idem.
M\4^pn<î' Mucos. / polpdp'nţ „mucos”.
Mnpi^opoi. îmi miroseaşte. Iau miros. / „a mirosi, a simţi mirosul”.
Mnpî^oa. Mirosescu. / „a mirosi”.
M,upp.T|yKO&;. 6 pbpprţyl;. Furnică. / (primul termen) „furnică”.
M'upp.iŢfKeţ. Furnici. / idem.
Muppriyicui. Furnicam şi furnicile celei aripi. / „furnicar”.
Mbpiopa. Miros. / idem.
Mnpurp£vo<;. Acrescu. Miroditu. Mirositu. / „mirosit”.
MnpoSdxoq. Mirositoriu. / „aromat, bine mirositor”.
MopcoSla. Mirosire. / popooSidc „miros”.
Mupco5ta Ka^fj. Miros bunu.
MtipiauKCK;. Mirositoriu. / „aromatic”.
M'Opov. Mira. / pnpo 1. „ulei aromat” 2. „miros plăcut” 3. „mir”.
Mbpcopa. Miruială. Unsoare cu mir. / „ungere cu mir”.
Mtinţ. Nasu. / idem.
Mnpcopăvoq. Miruitu. Unsu. /1. „înmieresmat” 2. „botezat”.
M'upcbvco. Miruiescu. /1. „a înmiresma” 2. „a boteza; a unge cu mir”.
Muppa. apnpva. Smirnă. / (al doilea termen) idem.
275
MuppaxoQ. opupvioţ. De smirnă.
Mupnd. Mnpctvr). Mirsină. Copaciul verdos mirositor. / (ambii termeni) „mirt”.
M-oaxipiov. Taină. / )X\XTTr|pio / „secret, taină”.
MixiukA. Pre taină / „în secret”.
MixrxiKoţ. Tainicu. / „secret, tainic”.
Moatipta. eKKXTjCTWTUKA ercxd. Tainele bisericii şapte. / „şapte taine ale bisericii”.
Mixjtpl. Mistriia zidarului. / „mistrie”. to p pexd ton a>.
Mâjpoq. 'PeydSi. Meteahnă. / 1. „mustrare” 2. „zeflemist” (al doilea termen) „defect, meteahnă” / popia. Nebunie. / „prostie”.
Mcopoq. Nebunu.
Mtbpa. Mure. / 1. „apatie, inerţie” 2. „coşmar, vis urât”.
Moxrriq. Moisi prorocu.
MoopoXoyia. Cuvântare, vorbă nebunească. / „vorbărie prostească”. MropoAjâyoq. Vorbitor nebunu. / „cel care vorbeşte prostii”.
t6 N petei toO a. f. 54r.
Nd. avA i8o6. Iată. / „iată, iute, priveşte”.
Nd Ctfe- Kal vd Să trăieşti. Să vieţuieşti. vd £eî<; vd ţtţaeiţ Să trăieşti.
Nod. Naicnce. Aşa. Adevăratu. / „da”.
Ndpa. Apă. Râu curâtoriu. / „apă de izvor”.
Navapl^co. Nănăiescu. Cântu copilului nani nani puiul maichii.
Ndwoq. Piticu / vdvoţ idem.
Na6ţ. Bisearică. Lăcaşu sfântu. /1. „templu” 2. „biserică”.
Ndîcoq. Coiul muierii.
Ndm. Napu.
Ndp8ov. Unsoare.
Napdvtţp. Năramză. / vepdvt^i „năramză, portocală sălbatică.
NdpOnKou;. Lopăţea. şi tinda bisearicii. / 1. „aţele” 2. „pronaos”.
Nat)KX,tpoq. Corăbieru. Stăpânu. / „căpitan de vapor”.
NoOAoţ. Chiriia corăbiei. /1. „costul unei călătorii pe mare” 2. „navlu”.
276
NafaTis. Corăbieru. / „marinar”.
Noaraicov oxoivtov. Funiia corăbiei, de corabie.
Natrcncrj. Meşteşugul corăbiei. A o purta şi a o cârmui. / „marină”.
NaudooT|. Greaţă. Ameţeală. / vaintcxorj „rău de mare”.
Na6<;. Corabie.
Naupxxxixx. Războiu de corăbii. / „bătălie navală”.
NdopBa. Răşină dreasă cu alte amestecături ca să ia pre lesne focu. / „naft”. Ndpicr|. Amorţeală. Nesimţire. /1. „letargie” 2. „distrugere”.
NapKcb&rjQ. dvodaOr[TOţ. Amorţitu. Nesimţitor.
NdpKOXJiţ. Amorţire, nesimţire. / v&pKcoori „anestezie”.
Neâyocpjîpoq. Ginere de curându.
NeoKTiGTOţ oÎKoq. Casă făcută de curându*.
NeKpoKXexytoc. Furare de morţi**.
NeKpOKp&Patov. Patu de morţi. / veKpoKpăpcxTO „coşciug”.
Nexp6q. Mortul. / „mort”.
NăKpGxnţ. Murire. Moartea. Omorârea / 1. „moarte” 2. „nemişcare, stagnare”. ToNjiexaTofiE.
N£a. Tânără. / idem.
NeaKovrixoţ. De curând ascuţitu.
Neîtax;. Nilul. Râul cel mare care adapă vara toată EBiopiia./ „Nilul”. NâKpcopxx. ical v^Kpaxnq. Omorârea. Moartea. / 1. „moarte” 2. „stagnare”. NeKpcopăvoq. Omorâtu. Mortu. /1. „mort” 2. „inert”.
NeKpdbvto. Omor. / 1. „a omorî, a ucide” 2. „a paraliza”.
Neicpo<p6poi. Purtător de morţi.
NâKTOp. Băutură dulce / „nectar”.
NeoPAxxaTqpivoţ. De curându răsăritu, înverzitu.
Neoyewnjiăvoq. De curându născutu. / veayâwrjxoţ „nou născut”. NeoKoţipâvoq. Tăiatu de curându.
NeoXaPcopăvoq. De curându rănitu.
NeoKoqixopăvoţ. De curându facutu.
Neopxxţtopivoţ. De curându strânsu.
          * Se repetă după NeîXoţ fără oîkcx; cu sensul „de curându ziditu”.
          ** Se repetă după NeîXoţ, NeoKxiorxx;.
277
Neomncajxăvoţ. De curându prinsu.
NeorcÂomoţ. De curându îmbogăţitu / „proaspăt îmbogăţit”.
NeoTcX'Oţipâvoţ. Spălatu de curându.
NeoTionopăvcx;. De curându adăpatu.
Nâcx;. Tânăru. / 1. „tânăr” 2. „nou, recent”.
Neocncapivoţ. Săpatu de curându.
Necreteuopivoq. Isprăvitu de curându.
Neorriq. Tinereaţe / veoTrjxa „tinereţe”.
Neocpaycop^voţ. Mâncatu de curându.
Necxpdmaxoţ. De curându luminatu. / 1. „de curând botezat” 2. „de curând convertit”.
Nep&îSeq. laie. Strigoile / „Neraide, sirene”.
NepaiSoTcoppivoţ. Luatu de iale. / „cu minţile rătăcite”.
Nepov. Apă. / vep6 idem.
Neporcopoq. Gura apei.
NepoxapaxtV Turburarea apei.
NepofroAoţ. Moară de apă / idem.
NepoTTorrig. Băutoriu de apă.
Nepov Tttvoo. Beau apă.
NepotAidţco. Făcu apătos. / 1. „a deveni apătos” 2. „a se înmuia” 3. „a se seniliza”.
Nepo^mriţ. Jgheabu de apă. / „chiuvetă”.
NepdtKi. Apşoară. / „apică”.
NepojdGapov. Vas de apă.
Nepooxapvov. Vadră de apă.
NeporpouPtdq. O pio de haine.
Netxo. Priimescu bucuros. koA.
Netico. Făcu semnu. /1. „a înclina capul” 2. „a face semn”.
Neuţia. Semnu. Chipu cu capu sau cu mâna. / „semn cu mâna sau capul”. Neupcopivoq. Innebunitu. Intăritu din neavre, din vine.
Netiptvoq. De vână.
N&paAov. Nor. toc v&poctax. norii. / vecp£A/r[ „nor”.
NeqxxXdj&nţ. In nor atu. / vecpeÂd)Sr|ţ „înnorat, cu nori”.
Necppov. Rănichiu. / vecppo „rinichi”.
278
Nede^co. întinerescu. / „a părea/a fi tânăr”.
NeaVtcncoţ. Tineretu. / „tânăr, adolescent”.
Necoatl. De curându. Adinioaorea. / „de curând”. t6 N JlEtOC xofi T]. f. 54v.
         Pruncu. / vrprto „copil mic, bebeluş”.
NrpnoTrjQ. Pruncime.
NrjadKi. Ostrovelu. / „insuliţă”.
Nrjotov. vfjaoq. Ostrovu. / vrjoi, vfjaoq „insulă”.
Nrjaxrieux. Postu. /1. „foamete” 2. „post”.
Ntigteixd. Postescu. / „a posti”.
NrjcmKoq. Treazu. Postitu. Nemâncatu. / „nemâncat”.
Nt[axe\>Tr|(;. Postitoriu. / „persoană care ţine post/ posteşte”, to N jietdc toi) I.
Nujojioci. Kod ViTctopoa. Mă spălu. / „a se spăla”.
Nlfka Kod Virata). Spălu. / (ambii termeni) „a spăla”.
Niţipivoţ. Spălatu.
Niicq. Biruinţă / „victorie, biruinţă”.
Nucryjivoq. Biruitu. / „învins”.
NiKriTtptov. Plată pentru biruinţă.
NiKitnq. Biruitor. / „învingător, biruitor”.
NucquKa; fyivoţ. Cântare de biruinţă. / „imn de biruinţă”.
NiKoOţioa. Mă biruiescu. / „a fi învins”.
Nikco. Biruiescu. / „a învinge”.
Nirattpocţ. Vas de spălatu. Spălătoare pentru picioare. / „lighean, vas pentru spălat”.
Nu|n|iov. Spălare. / Vh|/i|io „spălare”.
To N \i£x& ton o.
NoăpPpioq. Noiembrie. / idem.
NoBeuo). Copilescu. / „a falsifica, a măslui”.
No0oq. Copilu. / „bastard”.
Noucdctcopou;. Cel de casă sau locu cu chirie.
Noiku4£g>. Iau cu chirie. Năimescu. / „a închiria”.
Noiki. voikiov. Chirie. / idem.
NoiKoicupdt. Stăpâna casii. / „stăpâna casei”.
279
NoiKQiri)pr£. Stăpânu casii. / „stăpân”.
Nopucoţ. Legiuitor. /, jurist”.
Nopipov £0oţ. Rânduială de după leage.
Noptpoţ. Pre leage / „legal”.
NopoSiMcncaXoţ. învăţător de legi. Dascalu legii. / 1. „profesor de drept” 2. „autoritate în materie de drept”.
NopoBecta. Legioire. Punere şi întărire de leage. /1. „legiuitor” 2. „legiferare”. NopoGem Puiu leage. Hotărăscu leage. / „a legifera”.
Nopov TWxpayApco. xaAâ). Stricu leagea, hotărârea legii.
Nopo06Tip£voţ. Pusu de leage. Legioitu.
Nopoţ. Leage. / „lege”.
NopocptiXcncoţ. Păzitor legii.
NopocpuXcd;ic;. Păzirea legii.
NocmpdSa. Dulceaţă. / „gust bun”.
Noonpt^co. îndulcescu. / „a da gust bun”.
Noatipiopa. îndulcire.
Noaxipoţ. Drăgăstos. Dulce. / „gustos”.
Noaudc. / 1. „sud” 2. „umezeală”.
Norucoţ. avepoţ. Vântu de austru. / „vânt din sud”.
Noroţ. Austru. / „sud”.
NooSeota. învăţătură Dojană. / „sfat, învăţătură”.
No\)0eTr|Tr(q. învăţător. Dojănitor.
NooGem Invăţu. Dojenescu. / „a sfătui, a da sfaturi, a învăţa”.
Nouţ. Minte. Gându. înţelesu. / „minte”.
Nofi>. Inţelegu. / „a înţelege”.
N6r|pa. Coprinderea înţeleagerii. / „sens”.
Norioiţ. înţeleagere. / varieri 1. „înţelegere” 2. „minte”.
Norpucoţ. înţelegător. / 1. „de înţelegere” 2. „inteligibil” 3. „înţelegător”
4.  „inteligent”.
To N p£T& xoQ u.
Ntiiaa. Noapte. / v6%xa „noapte”.
Nu%0r|p£pov. Noaptea cu zioa. / „zi şi noapte”.
Nt&ktoc peydAry Noapte mare.
Ni)KTEpt5a. Liliacu de noapte. / „fluture de noapte”.
280
N'OKiepivov ăpyov. Lucru de noapte.
NvKtidţet. N'OK'Hjbvei. înserează. înoptează. / (al doilea termen) „se înnoptează”.
Nt)KXâ7mjQ Trji; vokt»;. Fur de noapte.
N'OKXOţ îcepuwxTO. Umblu noaptea.
N'OKtâq (puXdeaoto. Păzescu noaptea.
NuKtonxpXoţ. Orbu de noapte. Cel ce are orbul găinilor.
N'dKKapa. înnoptare. / „înnoptare, venirea nopţii”.
Noktoc aKoxeivr|. Noapte întunecoasă.
Nfyupai. Zâna / „nimfe”.
NtiţKpTi. Mireasă. / vtxpq 1. „mireasă” 2. „cumnată”.
NnţuptKog BdXxxpoc;. Cămară de mireasă, de tinere.
Ntipxpux;. Mire. Ginere. /1. „ginere” 2. „mire”.
Nuaxdc^co. Dormitezu. îm iau somnul. / „a-i fi somn, a dormita”. N'iXTTccyţiâvcx;. Somnoros. / idem.
NtXTXOtYpoq. Adurmitare. însomnare. / „somnolenţă”.
       5vu|. Ungliie / (primul termen) idem.
Nu^Aki. Unghişoară /„unghiuţă”.
Nov6 vuxoq. într-o unghe. sau cu o unghe.
Nuxoppiţa. Rădăcina unghiei.
’AKpovnj(î5a. Vârfu unghiei.
Ovo%ux kojito). Puiu unghile. f. 55r.
Sav0î£co. Plăviţescu. / „a (se) blonzi”.
Hav0ayâvr|. Barbă plăviţă [„barbă blondă],
3av06ţuxAoţ. Cu chica plăviţă / „cu păr blond”.
E<xv06<;. Plăviţ. plavoş. / „blond”.
SavOotn^iKoţ. Plăvicior.
SccKoixnoţ âţaKovcnâg. Numitu. Vesti tu. / (ambii termeni) „vestit, renumit”. Bovoţiţii^o). Umplu de iznoară.
SavoaiK^vco. Rădicu de iznoavă.
Sanepvco. Trecu sau întrecu. / „a întrece, a depăşi”.
SootXcoţiâvcx;. întânsu. Răsfirata. / „întins”.
EaîrAxhvco Kal e^ajiXxhvco. întinzu. Răvărsu. / „a (se) întinde”.
281
SapyoC. Denadinsa. Cu sfatu mai nainte. Cu mai nainte socotinţă.
Sa7cepvS. Priveştescu. / ^eTcepvdb „a întrece, a depăşi”.
StaiEpocopâvov. Priveştitu.
SoKpVi^oţiai. Răsar. Mă sfiescu. / „a fi surprins”.
Eă%a}ja. Pleavă.
S.  e.
SePi^dvco. fjxoi dc7cayaXaKti^co. înţercu. Oprescu de la ţâţe. / (al doilea termen) „a înţărca”.
Eepi^aojiâvov. înţercatu. dTcoyoXccKTiapivov.
SePaoAx&vo). Despecetluiescu. / „a destupa”.
SeytaxnpG). Alunecu. / ^eyAxcnpd) 1. „a aluneca” 2. „a se fofila”.
Se^6vo|ioa. Mă descingu. / „a se descheia la curea”.
Se^coqiivoţ. Descinsu. / „deschis la curea”.
SeBejieXubvco. Destemeiezu. / „a dărâma din temelii”.
Se0r|Xt)K6va). Deşcheiu. / „a se descheia”.
SBOnXuKopivoq. Deşcheiatu. / „descheiat”.
SeOupalvco. îmi răzbunezu inima. Răsuflu. / 1. „a răsufla” 2. „a-şi pierde răsuflarea”.
Ee&opodvei. Răsuflă. / 1. „răsuflă” 2. „a-şi pierde răsuflarea”.
SeKocpotXiKefxo. Descalecu. / „a descăleca”.
EeKa0api£a>. Curăţu. Alegu. / „a clarifica”.
SeKdcţLVCO. Desfăcu. / ^eK&vco „a vinde ieftin” 2. „a omorî”.
E£k<xA/i£<&vco. Desculţu. / „a scoate ciorapii”.
EeKcxta£op£voq. Desculţatu. / ^eKocXxcKopivoţ „fără ciorapi”.
SeKapcpdbvco. Scoţ cuiul. / 1. „a scoate un cui” 2. „a descoase”.
Sekivco. Mişcu. / „a pomi”.
SekokovI^co. Dezruşăscu.
EeKoMxd. Dezlipescu. / „a dezlipi”.
HeKoţiTCid^o). Deznodu.
SeKOTtpx^co. Rânescu balegile.
Eekqovg). f] ^eKoovra. împingu.
SEKcroopt^o). %eipa\|nA,l£cD. Frângu junghetura.
SEKompiKiajiăvoq. Cu junghetura frântă. Deşălatu.
282
SeKampo\)Kiqi6q. Deşălare. Frângere de junghetură. Schilăvitu. / 60ev ^eKcnyqpooid^co.
SeKcnxpîţco. Asurzescu. Făcu surdu. / ^eKcnxpodvco „a asurzi (pe cineva)”. SeKcoXidbvco. Sodomescu. / „a epuiza, a osteni (pe cineva)”.
SeXoyu^co. ^euydvco. Scotu din minte pre cinevaş / (primul termen) 1. „a scoate din minţi, a înnebuni” 2. „a păcăli”.
EetaoAxxpâvoq. ^eXoyuxopâvoţ. Ieşitu din minte. / (al doilea termen) „scos din minţi, înnebunit”.
SeXcTtl^co. Cojăscu. Curăţu de coajă. Razu de solzi. / „a curăţa de solzi”. EepdcKpoaţioţ. Depărtare.
SepaKpcdvoo. Depărtezu. / „a (se) depărta”.
Sepaxcxipdbvco. Scoţ cuţitul.
Eepwr^co. Ştergu mucii. / ^eputi^co „a apărea brusc”.
Sevam)86xopoa. Priimescu streinii.
Seva7to5oxll Priimire de streini.
HevaTioSoxoq. Priimitor de streini.
Sevepi^co. ănaviTJb. Zleescu. Scoţu apa toată. / (primul termen) 1. „a se rătăci” 2. „a ieşi din apă” 3. „a se dezbăta” 4. „a primeni apa”.
Hevepiopa. Sleială / 1. „rătăcire” 2. „ieşire din apă” 3. „dezbătare”
4.  „primenirea apei”.
EBvepionjpi. Ciutură.
Sevropi^co. Scoţu vinele.
Sevecppi^co. Scoţu rănichii.
Eevetppiopevoq. Dezcodatu. luatu de peste mijlocu. apucatu de muşchi. Hewceia. Streinătate. /^evmd „străinătate”.
Eewceupa. Instreinare. / „înstrăinare”.
SevtTeupevoq. înstreinatu. / „înstrăinat”.
Sevtxeuopai. Mă înstreinezu. / „a se înstrăina”.
SevoSo%eîov. Casă priimitoare de streini / „hotel”.
Sevo5oxoq. Găzduitoriul, priimitoriul de oaspeţ. / „hotelier”.
Sew&wAeug). Lucrezu omenescu. Lucrezu lucru streinu / „a fi servitor, a lucra la alţii”.
Sewpa^coKrriq. Aducător de streini.
Ssvov. Streinu. Omenescu. / (chim.) „xeniu”.
2£voq. av(0pawi)o(;. Om streinu. / idem.
283
Eevrepi^co. Scoţu maţele. / „a scoate maţele”.
SevDKTi^co. Mâiu noaptea afară. / 1. „a veghea” 2. „a duce viaţă de noapte” 3. „a ţine treaz” 4. „a munci noaptea”.
EeraxpGevenco. Stricu fetiia. / „a dezvirgina, a deflora”.
SeTOxpBeveupsvoq. Desfeciorită. / „dezvirginată, deflorată”.
SeTcapGeviTnţ. Desfecioritu. Cel ce strică fetiia. / „cel care dezvirginează”. SsTiepva.Intrecu / „a întrece”.
Sejceapsvoţ Scăzutu. Sărăcitu. Scăpătatu / 1. „decăzut” 2. „scăpătat”.
E£7t8<pm Scăzu. Sărăcescu. / 1. „a decade” 2. „a scăpăta”.
Ee7i8<pm Săru de ciia parte. Saiu dincolo. / „a da buzna, a apărea brusc, a răsări deodată”.
EenAavG). înşălu. / ^87rXxxv£nco „a înşela”.
Ee^aveţia. Inşălăciune. / „înşelăciune, înşelătorie, păcăleală”.
Ee7tXxxTuvo). Lărgescu.
EercAttTOoţioţ. Lăţime.
SeTO^nco. Desculţu.
Se7ior)Xid^co. Scoţu pui. Clocescu. f. 55v.
SeTcoo^tocopoţ. Clocire. Scoaterea puilor.
Sepaivopoa.Mă usucu. / „a se usca”.
Sepaivco.. / „a usca”.
Sepoqxevoţ.Ka l Sipoqievoq. Uscatu. Kal ^ep6q fj ^rpoţ./ (toţi termenii) „uscat, veşted”.
SepoTTjQ f] ^ipoTriq. Uscăciune. / ^ipoTrpra „uscăciime”.
S8pTj. Uscăciunea vremii. / „uscăciune”.
SepoPf|xa). Tuşăscu uscatu. / 1. „a tuşi uscat” 2. „a tuşi cu înţeles”.
Eepoî^oAov. Lemnu uscatu.
SepoTtoxotpoq.Vâlcea. Pârâu secătivu, uscatu. / „torent, vale seacă”.
Se paapa.^epaxeîov. Borâtură. Vărsătură.
Sepv© Vărsu. Borăscu. /I. „a voma, a vărsa” 2. „a mărturisi tot” 3. (d. mare) „a scoate la mal”.
SepaxiC© £ercAxxTi£co. Scoţu spata. Spetescu. Deşălu. /1. „a scoate din umăr” 2. „a deşela, a speti”.
Sepî £copa. Dezrădăcinare / idem.
Sepi^dbvco. Dezrădăcinezu. / „a dezrădăcina”.
284
Seoxe^G) Dejghinescu. Dejghinu.
EeoKsfaojxa. Dejghinare.
Seoketio^g). Descoperu. / „a dezveli, a descoperi”.
EeaKemxaTrjQ. Descoperitor.
SeaKeTOcatoţ.. Descoperiţii. / „descoperit, dezvelit”.
EeaK^co^eo%i£a) Sfâşiezii. Spargu. Despicu. / „a sfâşia, a zdrenţui, a rupe în bucăţi, a ferfeniţă”.
5£a%iapa.^80Ki|ia. Fâşie. Spărtură. Treanţă. / „sfâşiere, zdrenţuire, rupere în bucăţi, ferfeniţire”.
Seoxtopevoţ. Sfâşiatu. Trenţos. / „sfâşiat, zdrenţuit, rupt în bucăţi, ferfeniţit”. Eecncovi^co. Spulberu. Ştergu pulberea. / „a şterge praful”.
SecTTCO). Zmulgu. / „a izbucni”.
££0710000vio Scoţu sabiia. / „a scoate sabia din teacă”.
EeoîUTOVopai. Mă înstreinezu de casă. / „a fi scos din casă”.
Eeojuxcbvco. Spargu casa. /„a alunga din casă”.
Eeoraupcovo). Pogor jos după cruce*. Aicea să zice scoţu din cruce. Eeotaupcooiţ. Pogorâre jos**.
Eeorfxou. De rostu.
EeoxoXi^oo. Despodobescu.
HeoTpayyou^G). Scrintescu.
EeorayyouXioţia. Scrintiitura.
EeoTpayyouX,iaţi8Voq. Scrintitu.
Eeooppcn)A£UG). Desfatuiescu. Stricu sfatul. / „a nu sfătui pe cineva să facă ceva, a deconseia”.
Eeoovr|0i£co. Dezobicnuiescu. Dezvăţu.
£eouvr|0i£o|iai. Mă dezvăţu. Mă dezobicinuiescu.
SeouvtiOiojxsvck;. Dezvăţatu.
Eeoovtpocpiâ^co. Dezsoţescu Kal mă dezsoţescu.
Eeouvtpocpiaoţia. Dezsoţire.
EeouvrpocpiaoTOQ. Dezsoţitu. Desparţitu de soţiia me.
HeocpiYyoo. Destrângu. Slăbescu legătura.
            * Şters cu o linie.
            ** Şters cu o linie.
285
SeaTn^O). Desfăcu. Dezvălescu. Desfaşuru. / ^emUyco „a desface, a desfăşură”.
SBTp8%co. Trecu cu greşală vreun lucru.
Eeqxxvxcbvu). Dezmierdezu. Mă ospetezu. / „a se distra, a chefui”. SeqxxvTOTOîroţ.. Locu de ospăţu. Locu dezmierdatu.
S&pdvTxopoc. Dezmierdare. / „distracţie, chef’.
He<pocvxco5d5e^. Oaspeţi dezmierdători.
Eecpdvxoxjooc; KOivaîq. Ospeţe de obşte.
Sscpavaoţisvoţ. Dezmierdatu. / „care s-a distrat”.
SeqKXX^XDrnţ. Dezmierdător. Iubitor de dezmierdări /„ iubitor de distracţii, chefliu”.
HecpXoi^co.e^oxpXoi^G). Mă plătescu de totu. Istovescu. / e^ocpXcb „a epuiza”. Ee<pA0o5i£co. Cojăscu. jupoiu de coajă. / „a coji, a descoji”.
SecpAxyoSuTţiBVOQ. Cojitu. Jupuitu de coajă. Belitu. / „cojit, descojit”. S&pomXi^G). Iau mucul lumânării.
SecpoixriXiTrpi. Mucări.
Se<popx6vco. Descarcu / „a descărca”.
EeqyoM^G). Plivescu frunzele / 1. „a plivi” 2. „a răsfoi”.
HetpuA^UTTfjţ. Plivitor de frunze.
SeXOtXiKcbvcD. Desfrânezu.
Sexocojievcx;. Ludu. Bezmeatecu. Năucu. / „uitat”.
SexeiX^G). Poiezescu / 1. „a deborda” 2. „a se revărsa, a da pe dinafară”. Ee%eiXi£ei o nmapcx;. Poiezeaşte, să varsă râul. / „râul se revarsă”.
Ee%£ftuCO)i(x. Poiezeală. / „revărsare”.
Eexeiţiovto^o). lemezu. / „a ierna, a petrece iama”.
Sexoptopi^co. Plivescu ierburile. / ^exoPraPl6Cco plivi”.
Sexpetcovco. Plătescu datoriia / Sexpechvco „a ierta de datorie” 2. „a-şi plăti o datorie”.
Sexpovi^G). Implinescu anul.
Ssxcopa.^excoptaxa. Deosebi./ (ambii) „separat”.
EeX^PT^rfi- Osebire.
SsxropiC®* Osibescu. Despărţescu.Kal ^exopiţopoa. 1 1. „a despărţi” 2. „a (se) distinge, a (se) deosebi” 3. „a prefera”.
SexcoptopâvoQ. Despărţitu. Osebitu. /1. „deosebit” 2. „preferat”.
Se\|A)XG). Im iase sufletul. / „a-şi da sufletul”.
286
3e\|n3%T||ioc. Ieşirea sufletului. / £e\|n3xiO}ixx „moarte”.
SriXotisvoq. Descusutu. / „descusut, desfăcut” 2. „dat afară din serviciu”. Sr|Â,cbvcQ. Descos. / „a descoase, a desface” 2. „a da afară dintr-un post, din serviciu”, f. 56r.
STjjxăpcopxx. La zio. De dimineaţă. Lumina de zio. / „răsăritul soarelui”. STira^oţiai. Mă spaiu. Mă sfiescu / %irai£opm „a se lăuda”.
ETpa4£(Q. Spăimântezu. /         „a se speria, a lua prin surprindere”.
Efptaapa. Spaimă. / Eiracapa „lăudăroşenie”.
ErpKXOjxăvog. Spăimântatu. speriatu. / %iraxop£voţ „speriat”.
ETpcoaTtpi- Sperietoare.
Eip65a. Uscăciune, seacetă.
SrpodvG). Usucu / „a usca”.
E. i.
EtSAypa fj ^ivdcSa. Acrime.
EtiSaiciA fj ^rţvdSa. Râgâială. acră. iute.
ErjSepov. ^i&poXdîvov. Urcior de oţetu.
Eîţ8ep 6ţ. ^iv oţ. Acru / (al doilea termen) „acru”.
StSui^G). Oţeţescu. / „a pune oţet”.
Ei5u4£ei. Să oţeţeşte.
EtSuxap£vov. Oţeţitu. / idem.
El5i. Oţetu. / „oţet”.
EiSoKpaaov. Vinu de oţet.
EiVt&x. o^oXdcaaSov. Măcrişu.
EivoaTdccpuXAov. Strugure acru.
Euplov. Peaşte de mare. / ^upuxţ, ^ixpicx; „peşte de mare”.
E. o.
Soavov. Idolu. Linsu. Chipu idolescu. Stătu cioplitu / %oavo 1. „totem” 2. „om nesimţit”.
EoSid^co. Chetuiescu / „a cheltui”.
E65uxopxx. Chelşugu. Cheltuială. / „cheltuială”.
EoSiaaxnQ. Cheltuitoriu. / „cheltuitor”.
SopjtXt. ^6tL7cXi. Izvodu. / 1. „model (de cusătură)” 2. „cusătură, broderie” 3. „bârfa”.
Eo|i7iA,ui£a). Izvodescu. /1. „a decora, a orna” 2. „a bârfi”.
287
Scxpopi. ă^axpopi. d7cavQXpopi. Tămbaru. Conteşu. Haina cea de deasupra. / raxvaxpopi „palton”.
E. u
Evyyi. Seu. / „grăsime, seu”.
EoXid. Bătaie cu băţul. / „lovitură cu băţul”.
EoAi^co. Bătu cu băţu. / „a bate cu băţul”.
EtiXivoq. De lemnu. / „de (din) lemn”.
EuXidbSrig. Lemnos. / idem.
SnXoKaxa. Pisică de lemnu. Prinzătoare de şoareci.
SoAxfovopoa. f\ d7cc^uXd)vojiai. Mă înlemnescu.
SuXoKorcm Taiu. leamne.
S'oXoKOTioq. Tăietor de leamne. Lemnariu. / „tăietor de lemne”.
E6X<x ţepă. Leamne uscate.
EoXoKOTudc. Lemnitu.
EoAcc. Leamne. /1. „lemne” 2. „beţe”.
E6Xov. Lemnu. /1. „lemn” 2. „băţ”.
Eo>X6cr7rr|Tov. Casă de lemnu. / fy^Xxxmixo „casă de lemn”.
EuAocrcqpog. Grămadă de leamne.
EuAocpdţ. Broască cu carea netezescu leamnele şi scândurile.
EuXorcvnţiâvoq. fj ^wtvriToţ. Deşteptatu.
Emvaopca. Mă deşteptu.
E&jwxpa. Deşteptare. / „trezire, deşteptare”.
Smvdb. Deşteptu. / „a trezi”.
EwtoAriTOţ. Desculţu. / idem.
SamoXtoOţiai. Mă desculţu. / ^moAxâţioi „a se descuălţa”.
Eupdcpi. Brici. / idem.
Eopl^co. Razu. / „a rade, a bărberi”.
Eupicsţxa. Răsură. / „ras”.
Euptopăvoq. Rasu. / (adj.) „ras” .
Eoqidpa. Scărpinătură. / „mâncărime”.
Euopxxxui. Zgârietură. / „zgârietură”.
Eurâţuxi. Mă scarpinu. / ^uvoţiai „a se scărpina”.
Eixnpa. Ţesală. Răzuşu. Kod ţwipt. to / „instrument pentru scărpinat”. Etxnpiopa. Ţesătură. /1. „scărpinat” 2. „ţesălare”.
288
Sbco. Scarpinu. Răzuiescu. / %uva> 1. „a scărpina” 2. „a răzui” 3. „(fig.) a rade”.
S.  o. f. 56v.
5d)Koccnpov e^doKotoTpov. Cetăţuie de afară.
Scocpetiyco fţ ^etpebycQ. Scapu.
O. a. p.
Occpl^co. Vorbescu cu muiere.
’OPeXoţ. cobpXa. Frigare, (ambii termeni) „frigare”.
’OPoWx;. Banu de aramă. Turceşte mangâr. / „(şi fig.) obol”.
Oy.
’0y56n- A opta. / idem.
’OySorţKoatoQ. Al optulea. / idem.
’OySovtaxpovoq. De optzeci de ani.
“OySooq. Al optulea. / idem.
vOctke .6x1. Ba. nu. / (al doilea termen) „nu”.
vOyKoţ. Greime. Umflare. îngâmfare. Umflătură. / 1. „masă, volum” 2. „importanţă prestigiu” 3. „tumoare, umflătură”.
’OyWjyopa. Curându. Degrab.
’OyX.'nyopeixD. Grăbescu.
Oytoţyopoi;. Grabnicu. Pripitu.
0.8.
'08fjyr|au;. Povăţuire. Povaţă.
'O&rţyoţ. Povăţuitoriu / 1. „conducător” 2. „şofer”.
'OSrţycb. Povăţuiescu. / 1. „a conduce” 2. „a călăuzi, a ghida” 3. „a însoţi, a petrece” 4. „a duce”.
’086vxux. Dinţi. / 86vna „dinţi”.
'OSdx;. Cale /1. „drum, stradă” 2. „cale”.
'OSoiTtâpoţ. Călătoriu. Drumaru. / „călător, drumeţ”.
’Oikuxkcx; dcv(0pawc)cx;. De casă om. Om al casii.
OucoKtiprjţ. Stăpânu casii. / voiKOKupr£ „stăpân (al casei)”.
ObcoKUpd. Stăpână casii. / voucoKupd „stăpână (a casei)”.
Oucovoţila. Isprăvnicie. Purtare de grijă. / „economie”.
0eîa oiKovopta. Dumnezeiasca purtare de grijă.
ObcovoţUi). Isprăvnicescu. Portu grijă de casă. / 1. „a câştiga bine” 2. „a găsi, a-şi cumpăra” 3. „a da”.
289
OiKoq. Casă. / 1. „casă, locuinţă” 2. „familie, clan” 3. „toţi servitorii dintr-o casă”.
OiKOUţiâvrţ. Lume. / „univers, întreg pământul”.
OiKoopevucâţ. A toată lumea. / 1. „mondial” 2. „de unitate naţională” 3. „economie”.
’QCâ piva. Vai de mine. / „vai, aoleo”.
Oudv6;. Vrăjitor. Prorocitor. / 1. „pasăre folosită în divinăţie” 2. „semn”. Kaicix; okovoţ. Rea vrajă. Rău semnu. / „semn rău”.
KcxXdţ okovoc. Bună vrajă. Bunu semnu. / „semn bun”.
O. K.
’OKvetxo. Mă lenevescu. /1. „a-i fi lene” 2. „a lenevi”.
’Oicvrpia. Leane. Pregetare. „lene”.
’OKvrpoq. okvcx;. Leaneş. / (ambii) „leneş”.
’OK-RXKoauxrxâi;. Al optulea, a opta sută / „al optsutelea”.
’OktockoSi. Cracatiţă. / „caracatiţă”.
’OKTdjpEpioţ. Luna lui octomv(rie) / „octombrie”.
’Chcxcb. Optu. / idem.
’OKxdb (popatţ. De optu ori.
O.X.
'OXdcKEpoţ. Intregu. deplinu. / „întreg”.
'OAxxvoiKtoq. Deşchisu de tot. / „complet deschis”.
"O/lri pipa. Toată zioa./ „toată ziua”.
'O orcoîoq. Carele, „care”.
'Oreâtocv. Cându. / „(atunci) când”.
"Oitou. Oriunde. /1. „oriunde” 2. „oricând”.
’EKEÎvoţ. oraru. Cel ce./ „acela care”.
"Oncm Kal av 0âX.Tţq. Oriunde vrei vrea. / „ori unde vrei”, f. 57r.
’Opa f| oupa. Coadă. / (al doilea termen) „coadă”.
’OpaSdxoţ. Kal oipa&ixo*;. Codoş, codău. vOpapa. Vedenie / „vedere, privelişte”. vOpaatq. Vedere. / 6paor| idem.
’OpaTÎjţ- Văzător.
’Opyavov. Instrumentu. Sculă. Unealtă. / „instrument” „organ”.
290
’Qpyetdi. Stânjănu.
V0pyava. Tobe. / 1. „tobe” 2. „instrumente”.
’Opyfi. Mânie. Urgie. / „furie, mânie”.
’Opyi^ojrca. Mă mâniu. Mă urgisescu. Mă scârbescu. / „a se înfuria”.
’Opyl^©. Mâniu. Invitezu / „a înfuria, a mânia”.
’Opyiapâvoq. Urgisitu. / „înfuriat, mâniat”. vOpy<Bţia. Arătură.* / „arătură”.
’Opydbvto. Aru. / „a ara”.
OpSivtaopa. Gătare. Rânduială.
’OpSivla. Poruncă.
vE8oxjev op5ivtov. Au datu poruncă de gătire.
’0p8ivtd£to. Poruncescu. Rânduiescu.
’OpSucoKTTtfyj. Rânduitor.
’Op6yopai. Poftescu / „a dori”.
“Ope^tQ. Poftă. / ope^t) idem.
’OpeKtiKâţ. Făcător de poftă. / „apetisant, ispititor”.
’OpGot. Dreptu.
’OpeoSo^oq. Pravoslavnicu. / „ortodox”.
’Op0o8oE,ta. Pravoslavie. dreaptă credinţă. / „ortodoxie”.
’OpGoypoopta. Ortografie. Dreaptă scriere. Scrisoare tocmită. / „ortografie”. ’Op0oYpd«pco. Scriu tocmitu. / opGoypcwpd) „a scrie corect”.
’OpGoţ. Dreptu. / idem.
’Op06nţţ. Dreptate. / opOomţTa, justeţe, dreptate corectitudine”.
’OpGpivtţ SărţtTu;. Rugăciune de dimineaţa. vOp0poq. Zorile. Dimineaţa. / 1. „zori” 2. „utrenie”.
'Op. Poruncescu. / 1. „a fixa, a stabili” 2. „a determina” 3. „a defini” 4. „a desemna” 5. „a comanda, a dirija”.
'Opujţxâţ. Poruncă / 1. „definiţie” 2. „ordin, poruncă dispoziţie” 3. „plăcere, plac”.
'Optico fjxoi Amxpaof^to. Hotărăscu. Izbrăvescu.
'Opirspoţ. ooiâqxxCTiţ. Hotărâre. / (al doilea termen) „hotărâre”.
"OpKOţ. Jurământu. /, jurământ”.
* Se repetă după proxima.
291
'Opid^G). Puiu jurământu. / „a pune să jure”. vOpKov K&fioo. Juru. Mă juru.
’OpKtopăvoţ. Juratu. / idem.
fOpţiT|. Năvală. Pornire. / 1. „elan, avânt” 2. „furie, vehemenţă” 3. „pornire, instinct”.
'OpţiîITLKoq. Năvălitor. / 1. „plin de elan” 2. „năvalnic, violent”. vOpp,t|oig. Năvălire.
'Opl-ii^G). oppco. Năvălescu. / 1. „a se avânta spre” 2. „a asalta, a lua cu asalt”. vOpvi0a. Găină. Udem.
’OpvtQapeîov. Găinărie. / opvt0ccpio „coteţ de găini”.
’OpvtBoPoaKOţ. Găinariu.
vOpvoq. fjxoi ftXvvQoq. Zmochină uscată.
*Opoţ. Munte. /1. „munte” 2. „limită”*.
'Opeivoq. TOicoţ. Locu de munte. / idem.
'Opeivoq &v(0pawr)o<;. Om de munte. Munteanu. / „om de la munte”. 'OponoSui. Poalele muntelui. vOpcx;. Hotaru. margine.
’Opo0£aiov. Semnul hotarului. / opoGăoto „bornă”.
’0pp6q. Zerul /1. „zer” 2. „ser fiziologic” .
’Optuci fj Spro^. Potâmiche. / opruKi „potâmiche”.
’Opcpaw.txo. Sărăcescu de părinţi. / „a rămâne orfan”.
’Opcpavia. Sărăcie de părinţi. / „starea de orfan”.
’Opcpavcx;. Săracu de părinţi. / „orfan”.
’OpxtSi. Coiu. / 6pxtţ „testicul”.
"Oactu; (popaîq. De câte ori. vOcncai. Ba. nu.
’Oopoopca. Am bine miros.
vOaţtlţ. Miros. Miroseală. / „simţul mirosului”.
vOctov. Câtu. / „atât cât”.
“Ooov eiq pâ. Câtu pentru mine.
“Ooov Suvopoa. Câtu poci.
Eiţ Sctov. încâtu. Precâtu.
* Se repetă cu sensurile „Margine. Hotar”.
292
"Oooţ. Câtu / „cât”.
"Ootov Xayu&v. De câte fealuri.
"Oonptov. Legumă.
vOcr7ipux. Legume. / ocntpux „leguminoase”.
’Ooipl8i. Stridie.
0.0.
"Otov. Cându / „când”.
"Ou. Căci. „că”.
"Ou Xoryfjţ. în ce fealiu.
"Ou Kal dtv eîvoa. Orice va fi. /"orice s-ar întâmpla”. O. d.
ObSăv. Ou5ext7toxe<;. Nimicu.
068£vaţ. Nimenea.
Obberaxrâ;. Nicidecumu.
OuSărcoTE. Nici o dată. / „niciodată”.
O65eno0ăq. Nicăiri.
M£ ov>8dva p68ov. Cu nici o mijlocire. OuSeurcoxăvtoq. De nimicu. f. 57v.
OuXf|. Vâmă. / „cicatrice, urmă de rană”. OupavixTKoq. oupavia. Bolta peste jărtfeanicu*. OupaVux crrpeîa. Seamne din cer. / „semne cereşti”. OupAvtoţ. dv(0poMt)a;. Om cerescu.
Oupdvioq âyyeXoq.îngeru din ceru.
’Atco xov oupavov. Din ceru.
Oupavâţ. Ceriul.
Oupavkncoţ. Foişor şi ceru gurii. / „cerul gurii”. Ouota. Fiinţă /1. „substanţă” 2. „esenţă”.
Ouaufr&nq. înfiinţatu. /1. „substanţial” 2. „esenţial”. Oupuopa. înfiinţare.
OuuSavoq. Netreabnicu.
Oupf|0pa. Beşică (altă grafie) / „uretră”.
* Se repetă după oupav&ţ.
293
O. (p.
’QpBoXfioc;. Ochiu. / „ochi”.
’OpiMxoţ. Şărpos.
’OpiSoSayKaopivoq. Muşcatu de şarpe.
’0(pi565epp.a. ortxpap. Pielea şarpelui.
’OcpiSoTpiwwx. Gaură de şarpe.
’OcpiSocruppa. Târâtură de şarpe.
’Ckpi&xppcoaxpia. Boală şărpească.
’Ocpiţ. Şarpe. / idem.
’OcpiKiov. Dregătorie. / „titlu, funcţie”.
’Opti^G). ottuo. Frigu. Cocu.
’Ocpxbq. djixoţ. Friptu. Coptu.
’Oqmaxriţ. ojzwjvcy;. Friptaru.
’o. %
’OxevSa. Năpârcă. Viperă.
’OjCOoţ. Râpă. Ţărmure. / „mal, ţărm”. vOxi. Ba. nu. / „nu”.
vO%i dcKopi. încă nu. încă ba. / „încă nu”. vC>xi pova%6ţ. Nu sântu. vO%i pova%a. Nu numai.
’Afifj ml. Ci şi.
vOxi fia tov 9eov. Nu zău. Pre Dumnezeu. vOxi nokbv Koopov. Nu multă vreame. vOx^oţ- Norodu. Prostimea. / „mulţime”.
’OxXxib&nQ. xocpaxdbSriq. Tulburător.
O. \|/.
vOx|n^. Faţa obrazului şi vedearea. / ov|rr| „înfăţişare, faţă, fizionomie, chip, figură”.
O. (0.
'O tov. 6 Qeoţ Cel ce iaste Dumnezeu. De-a pururea fiitor.
’Apxf) toO n.
nrjyalva). Mergu. Mă ducu / 7nţyodvto „a se duce”. nocYÎSa. Laţu. Cursă. / „cursă”.
294
naycopâvoq. îngheţatu. / „îngheţat”, ndcyoţ. Gheaţă / idem. riotythvco. îngheţu. / „a îngheţa”, nceythvoţioa. Mă îngheţu. / „a fi îngheţat”.
Flaydjvi. Păunu / „păun”.
Ilot^dpi. cpopoq. Târgu./ (primul termen) „târg, bâlci”.
HccBcdvco. Paţu. Pătimescu / „a păţi, a suferi”.
Ilde0r||ia. Patimă. Pătimire. / „nenorocire, necaz”. naOîţUKâ;. Pătimitor. /1. „pasiv” 2. „indiferent”, na&npivoţ. Păţimu.
notOvn. (pdxvrj. Iasle. / (al doilea termen) „iesle”. naiyviEpdcprit;. Jucător. naiyvtSi. Jocu. / mxtxvtfh. Joc”.
noaSayaryo^. Indreptătoriu. învăţător de copii. / „pedagog”. riooSdta. Copilaşu. / idem.
Ilod&'oau;. Pedepsire. / TcoaSeixrri „educaţie, educare”.
IIoaSeoTfţi;. Pedepsitor.
lloaSeoco. Pedepsescu. /1. „a educa” 2. „a chinui”. noaSepoq. Pedeapsea. jcodfierţnţ / „chin, chinuire”.
IlaiSl. Copilu. / idem.
IToa5io0ev. Din copilărie, f. 58r.
nonSioTnţ. Copilărie.
IlonSia. Copii. / noaSui idem.
IloaScwiaOXa. Copilaşă.
nooSojroua. Facere de copii. Naştere de coconi. noaSotpotpo;. Hrănitoriu de copii.
Ilod^co. Mă jocu. /1. „a se juca” 2. „a cânta la un instrument”, nori^co toc xapttât. Mă jocu în cărţi. nociCm xă Kocpu8ux. Mă jocu în nuci. norii;© tt)v vrauvTOUvav. Zicu în cimpoi.
norii;© TÎ|V (pXooăpav. Zicu în fluiera. Cântu cu fluierai, cu cavalu. na^otpâq. Pălăvatecu. / „trăznit”.
IlaXoriJi© Kal raxAmxo. Kal raxAauo. Mă luptu şi luptu. / ra&euco „a lupta”.
295
IlotXxxiCK;. Vechiu. / idem.
IlaXxxuD^voq. învechitu. / TtaXvtyikvoc, „învechit”.
naXmornţ. Vechime. / naXaioniTa „vechime”.
naXmorrpaţ. Mai vechi. / TUxXxximepoq „mai vechi”.
nocXmoxaxoq. TipeojimaTOţ. Prea vechiu. şi prea bătrânu. / (primul termen)
„foarte vechi”.
naAxxujbvo). învechescu. şi mă învechescu / tuxXujdvco „a învechi”. no&oiefV Ţiitoarea Pălăchidă / 7KxAAccKTţ „amantă”. ndXmcpxx. Luptă. / „stratagemă”.
ncxAmaxnq. Luptaci. / „sportiv specializat în lupte greco-romane”. natarixTCpa. Locu de luptă. / „palestră”.
IlocXdqxT|. Palmă. / idem.
IIcxXdTi. Palatu. Casele împărăteşti sau domneşti. / „palat”.
Ila^iKocpia. Voinicie. / „vitejie, îndrăzneală, curaj”. ricxXiKăpi. Voinicu şi june. / 1. „viteaz” 2. „bărbat tânăr”. naXiKapuna. Voiniceaşte. / „cu vitejie”, imiv. Iarăş. / Tcd&i „iarăş, din nou, iar”. riaXociomvov. Cârpă.
IldXoq. Pârghie.
IlaXonKi. Păru şi ţeapă. / „ţeapă, ţepuşi, ţăruş, stâlp”.
naXouKdmo. Bătu parul. Inţepu. Puiu în ţeapă. / „a trage/ înfige în ţeapă”.
Ilocvriyupt^co. Prăznuiescu. / „a sărbători” navriyopiţ. Paznicu. Prăznuire şi
bâlciu.
navriTiipioTriQ. Prăznuitor. / „chefliu” navTflnfrpi. Bâlciu. Târgu slobodu. /
1.  „bâlci” 2. „chef, petrecere”, navux. Pânze. / idem.
Ilavt. Pânză. / idem. riavuca. Pânzături.
flaviXivov. fţ XivdccpiKO mm. Pânză de inu. nava6icXoa. Ciumă. / idem.
navoDKXxd^G). Ciumezu. / „a se contamina de ciumă”.
IlavonKXuxoţiăvoQ. Ciumatu. / „ciumat”.
navonpYenojica. Mă isteţescu spre răotate.
navoufryta. Isteţime vicleană. Viclenie. / „şiretenie, viclenie”.
296
nawfrpyoq. Meşteşugareţ. Vicleanu şi isteţ Cuminte. / „şiret, viclean”. IlavaâXivoq. Plinirea lunii. / „lună plină”, ndcvrcc. Toate. / idem.
navr&Tcaoiv. De totu. /1. „total” 2. „de loc”.
navxeAxoq. De totu. / „pe de-a-ntregul”*.
riavTO&DVcqxla. Putere a toate. / „putere deplină”.
navxoStivoeţioq. Atotputeamicu. / „atotputernic”.
riavxouvd. De-a pururea. Veacinic. / „veşnic”.
riocvron. In tot locul. Pretutindinea. / „peste tot, pretutindeni”.
no£>ip<48i. Pesmetu. / „pesmet”.
naTKXY&tax;. Papagalu. Pasere streină. / „papagal”.
narocSia. Preoteasă. / 7ia7ta5id „preoteasă”.
riaTOiţ. Popă. Preotu. / „preot, popă,,.
ndcTcaţ. Popa de Râmu. Popă. Părinte să tâlcuiaşte. / „papă”.
n&rcXxopa. rţxoi £cpdc7iXropxx. Paploină. / (primul termen) „plapumă”.
naratoft;. fţ Tcdaucoţ. Moşu. / (primul termen) „bunic”.
narofrc^ia. qiJkxSeţ. Papuci. / (primul termen) „pantofi”.
IlapaPatvco xf|v £vtoA,t|v. Calcu porunca.
IlapdtpcxCTtq. Călcare de poruncă. Trecere peste poruncă. / Tcapâpaori „încălcare a legii”.
napapdcMxo. Potrivescu doao sau mai multe să se aleagă unul. / „a compara”. napaP&Tnq. Călcător de poruncă. / „contravenient”.
IlapaPapodvG). Supăru. Ingreoiezu. / 1. „a supăra” 2. „a (se) îngreuia”. napafîcipejia. îngreoiare.
napoPAimo. Trecu cu vedearea. Nu bagu seamă. / 1. „a nesocoti” 2. „a tolera, a trece cu vederea”.
Mă £7tap6pA£\|/e. M-au trecutu cu vederea, nu m-au băgatu în seamă.
IlapdpXEXinţ. Trecere cu vedearea. nebăgare în seamă, defăimare / 1.
„nesocotire” 2 „trecere cu vedere”.
napa{kAf|. Pildă. / 1. „comparaţie” 2. „parabolă”.
napaYYeXux. Poruncă învăţătură. / „comandă”.
napaTYâXco. Poruncescu. / „a comanda, a face o comandă”.
napayăpvu). ucocnceXt^opai. Mă împleticescu să căzu.
* Se repetă imediat cu sensurile: „Desăvârşim şi nicidecum”.
297
napayrp©. Prea îmbătrânescu. / mxpayepvtb „a ajunge la adânci bătrâneţi”. napaYpdapco. Stricu scriptura. Adaogu sau scăzu cele scrise.
Ilapaypcaprj. Stricare scripturii. / „prescriere”.
FlapaSăpvopm. Mă bătu cu tot lucrul.
IIapa86pvG) eu; Gdvaxov. Mă bătu a muri. napdt8etaoq. Raiu şi grădină. / „Paradis”. ncxpASeiypa. Pildă. Izvodu. / „exemplu”, f. 58v.
IlapaSiSa) pAOnpxx. Dau învăţătură. Dau maBimă. / „a preda (o) lecţie”. riapa515co. Dau în mână. Kod.
napaSl&D. Dau şi lasu obiceaiu. Leage rânduială. / 1. „a preda, a da lecţii”
2.  „a remite, a înmâna” 3. „a încredinţa” .
IIcxpdSocTu;. Obiceiu vechiu. Rânduială dată de la părinţi. / mxp&8oar| „tradiţie”.
£K 7iapa86aEG)(;. Din obiceaiu vechiu. De la cei bătrâni, napd&xru;. gk npoyovcov. Obiceiu datu de la strămoşi. riapaStSco. Pârăscu.
riotpASo^ov 0a%ux. Lucru prea slăvitu sau luminatu. Ciudatu.
IlapdSo^ov pwxipiov. Prea slăvită taină.
IlcxpdSo^oq yăwrjcnţ. Slăvită naştere.
IIcxpaBaXxiaCTiov. Ţărmurile mării, nopa&upi. Fereastră. / rcap&Bupo „fereastră”. riapaBupdbvco. Puiu fereastră, sau ferestri.
napatxnau;. Lepădare. Lăsare. /1. „demisie” 2. „abdicare” 3. „retragere”, napoaxofipoa. Mă leapădu. Mă lasu. / 1. „a demisiona” 2. „a abdica” 3. „a se retrage”.
napaiTco. fj 7uxpaxo0pai tt| v apxfiv. ttjv apxovua. Mă leapădu de stăpânire. Mă lasu de boierie.
napaKa06£opca. 7iape5peuco xivt.Şăzu aproape lângă cinevaş. flapaKdXeou;. Rugăciune. / raxpaK&Xecrri „rugăminte”.
IlapaKaXeaTnQ. Rugător.
IlapaKaXeaTEKcoq. Cu rugăminte. / TcocpaKocXeaxiKd „cu rugăminţi”. napaKaAjfî). Rogu. sau mă rogu. / „a ruga”.
* Se repetă după rcapdSomq cu formă identică.
298
napaKaTaOriKiq. Zălogu care să dă cuivaş ca să-l puie bine. / 1. „depozit în bancă” 2. „depunere” 3. „moştenire”.
Tf|v mxpaKatotOriKriv qn)Xxx^ov. Păzeaşte zălogul odorul. Păzeaşte porunca.
IIapaKaixx0rjKT|. Ascunzătoare.
nopaKaraBăm Puiu bine. / „a-şi ţine banii la cineva”.
Ilocpaiavripa. Kod 7îotpaKivnaiq. Invitare. îndemnare. / (al doilea termen)
1. „îndemn” 2. „stimulare”.
n<xpaKivr|p£voq. îndemnatu. învitatu. / 1. „stimulat” 2. „îndemnat, încurajat”. îlocpaKivriTnq. îndemnătoriu. învitătoriu.
riapaKivco. îndemnezu. învitezu. /1. „a îndemna, a încuraja” 2. „a stimula”. napocKofi. Neascultare. / „neascultare”. napTjKooţ. Neascultător. / 1. „neascultător” 2. „contravenient”. nocpaKcnm Nu ascultu. Nu dau ascultare. / „a nu asculta”. nccpdcKoxxpoq. awcoKoxpoq. Cam surdu. / (al doilea termen) „din afund”. napocXoYiapivoţ. Luatu de minte.
ITcxpaXayl^co. Sântu luatu de minte.
napocXoytapoq. Cugetu mincinos, amăgitoriu, înşălătoriu. Inşălăciune. /
1. „gând sau faptă absurdă” 2. „paralogism”.
IlapaXnpâvoq. Slăbitu. Slăbănogitu./ „desfrânat, dezmăţatu, destrăbălat”. riccpdXnaiţ. Slăbănogire. / „dezmăţ, desfrâu”. napaXuuKoq. Slăbănogii / 1. „paralizant” 2. „paralitic”. n<xpaMx)ţica. Mă slăbănogescu. napocţiEyAXoq. Prea mare.
ncxpoqxăvco. rccxpapovenco. Şăzu de păzescu. Stau de păzescu. Aveghiu. / (primul termen) „a rămâne” (al doilea termen) a sta la pândă, a pândi. Ilapoqxovenţux. Şădere la avegheare / raxpapoveţia „aşteptare”. napapovemfiq.Cel ce şade de păzeaşte. Aveghitor de rău. nocpoqxovrj. Ajunul. / „ajun”.
napaţiepăa.riapapipa. Departe. Deosebi / (al doilea termen) „la o parte”, napapm&ko. împingu. Dau brânci.
IIop* eţuipax;. Mai nainte. nopopuGi. Basnu. / „poveste, basm”.
TKxpavopta. Călcare de leage. / „ilegalitate”. nocpdvoţLoţ. Călcător de leage. / „ilegal”.
flocp&vopoq Ydqioţ. Nuntă far’ de leage, nelegiută. / „căsătorie ilegală”.
299
nopavqico. Trecu ale legii. Calcu leagea / 1. „a interpreta greşit” 2. „a fi în dezacord”.
IIcxpavofxd^Q). Poreclescu. / 1. „a da alt nume” 2. „a porecli”.
riocpavopcxopa. Porecleală.
riotpavopi. Poreclă. Kopovofxotola. 7cpoaa)vqx(xota.
napa^evefopoa. Mă făcu ciudatu sau mă ciudescu. / „a se simţi ciudat”.
napâţevoq dv(0pco7c)oq. Ciudatu om, far’ de socoteală. / „om ciudat”.
napaidvo). Prea beau. / „a bea în exces”.
IIapa7ioAAxi. Foarte multu. Prea multu. / „foarte mult”.
IIoepaTcovepa. nap&7tovov. Obidă. Jalbă. / (ambii termeni) „necaz”. napaTcovepâvoq. Obiditu. / „întristat”.
IIapam)vo\)poa. Mă obidescu. Mă jăluiescu. / „a se plânge”, napaitorapov. &x,Qoq. Râpa, ţărmurile râului. / raxpamrcajioţ „afluent”. IIcxpaTcpiKia. Darurile ţinute afară de zestre. / TOepanpoiici „zestre suplimentară”.
nopdcorijicx;. Pocitu. Om cu poznă. Poznitu.
IIcxpAoriixov. Potcă. poznă. napdaiTOQ. Ciocoiu de masă. / „parazit”. ricxpaaKEua^Q). Gătescu. / „a pregăti”. napacjKEuaaiţ. Gătire. nopocoToc^t^Q). Dvorescu. Slujăscu.
napAaîocau;. Dvoreală/ 7tapdaTaoT| 1. „spectacol” 2. „prezentare”. IlapcxcTeKdqievoq. Dvoritoriu.
flapaaxăKco. Dvorescu şi stau de vreunu lucru să se isprăvească.
IlapacrcâvG). Puiu de faţă. / TOcpaaTodvco 1. „a descrie” 2. „a prezenta pe scenă” 3. „a se preface”.
napaGTr|8i fjxoi          Tabiile. Cetăţile sau ştanjurile unde stau ostaşii de
bătu războiu sau coşurile cele umplute cu pământu pe zidul cetăţii stându ostaşi după iale şi sprijinescu pe vrăjmaş să nu să apropie. / „meterez”, f. 59r.
Ilcxpaatioc fj 7n)paaTia. Pirostrii. / „cămin, şemineu”. napcxaxpattţco. Mă abatu din cale / „a se rătăci”, napoccmpvco. Tragu. Târăscu. / 7iapaaâpvo:> „a trage, a târî, a doborî”. nocpAxa^tţ. Rânduială. Tabără / 1. „aliniere” 2. „rând” 3. „grupare”.
300
fIoqxxx£omA,i. Porecla / idem.
napaxipr|p,a. Băgare de seamă ce să face sau ce să lucrează. / (numai în expresii) „semn,,.
napaTipco. Bagu seamă. / „a observa”.
nopaxpfexco Tţ ţETpt%<o. Alergu mai tare. întrecu sau trecu din neluare aminte. / 1. „a pierde din vedere” 2. „a alerga prea mult” 3. „a se întrece la alergări”, nocpaxpdyyca. Prea mănâncu. / „a mânca prea mult”.
napa%d)prtaiQ. Slobozire. Lăsare. Părăsire. Depărtare. / 7tapa%(jbpT|<TT} 1. „dare, cesiune” 2. „concesionare, concesiune” 3. „concesie, îngăduinţă”. nopaxcppCD. Lasu. părăsescu. / 1. „a da” 2. „a concesiona” 3. „a face o concesie”.
napaxytvo). Prea cocu. sau răscocu. Prea frigu. / „a frige/ a prăji prea tare”. II<ip8aX,t<;. Pardos. heară sălbatecă. / „panteră”.
IlapfeKi. Mai încolea.raxpeKeî „mai încolo”.
ndpepyov. Fără treabă, sau de întâmplare. / „ocupaţie lipsită de importanţă”. Ilapeu06<;. îndată. Numai decât. Pă locu. Acuş „(foarte) direct” „imediat”. îlapeuGuq oîiao. îndată ce.
IlapTfyopta. Mângâiare. / „mângâiere, consolare”. napîTYopiTnţ. Mângâitor. / „persoană care consolează”. naprryopoGţioa. Mă mângâiu. / „a se consola”, ncxprţyopco. Mângâiu. / „a consola”.
IIcxppT|ola. îndrăzneală. Kal raxpprjata. de faţă / „curaj, aplomb”. napprtouxouKoc;. HyepovLKOc;. ’Ep.7ipemy6p£V0<;. Chipeşu. împersonatu. vederos. / (primul termen) „cu aplomb” (al doilea termen) „domnesc, princiar”.
ncxppTjoui^opoa. Iesu la iveală.Iesu înainte.Mă ivescu. Mă arătu. Mă vădescu. napprjoui^G). Vorbescu cu îndrăzneală. riapBeveoxo. Petrecu în curăţie.
IlapGevta. Curăţie. Feciorie. / raxpGevtA 1. „feciorie” 2. „himen” 3. „puritate”. riap0eviK6q BAXxxpoţ. Cămară de fecioare. riap0evoPuxaTr|ţ. Cel ce face silă fecioarei.
IlcxpBăvoQ. Fecioară sau fecior. Curatu. Cu feciorie. riapBevocpBopla. Stricarea fecioriei. napGevooToXfi. Podoaba fecioriei. napp&Kta. Palmaci. /„spiţe de roată”.
301
   n<xp}ixxK<&VG). Puiu parmaci.
   IlaptTOXţ. Surpată.
   riapuim. Căluşăl. Muşchie. Pobizdoc. Căluş, nappxx;. Luatu. Luotură. / „boală a oilor”, nocppivoq. Luatu. Prinsu. / „luat”.
   Movorcaptoţ. Luatu din iale.
   napoipxa. Pildă. Cuvântu de poveaste. / „proverb”.
   nopoipuxKbţ Aoyoţ. Cuvântu de poveste.
   IIcxp' oAiyov. Puţinu au fost. Făr’ de puţinu. Puţinu au lipsitu. o%e8ov mai.
   napojioioq. Asemenea. / „asemănător”.
   riapo^uvco. întărâtu. Zădărăscu. / „a întărâta, a stârni”.
   napo^axjjiog. Intărâtare. Zădărâre. /1. „întărâtare, stârnire” 2. „paroxism”.
   napouota. Venire. înfăţişare / „prezenţă”.
   naaadg. Fieşcare.
   napap^pa. în toate zilele. / „la o parte”, ndcv. npdcypa. Tot lucrul. nao7T&Xri. Presărătură. / „pulbere”.
   naoTcdTeupa. (ptiXAdaprjau;. Pipăire. / (ambii termeni) „pipăit”.
   naoTcaxetxo. Pipăiu. / „a pipăi”.
   nocntaTEurnq. Pipăitoriu.
   naaxpeoxo. Curăţu. Rânescu.
   naaxpiKoţ. Curatu. / „curat”.
   ndaxpa. Curăţenie. / idem.
   nacnoţ. Pastramă. Came neagră. / 1. „pastramă” 2. „murătură”. nacrwÎMO. Murezu. / „a face pastramă” „a mura”. naoTO\|/apov. Peşte uscatu.
   ndtaxcopa. Murătură, sau moare de sare. Salamură. / „murătură”, naxăpaţ. Tată. / idem.
   naTripototd. Urmă de picior. / „urmă de om/ animal”. naTtţp^voţ. Călcatu. / „călcat”. naTrjTtpi. Călcătoare. Linu. / idem. naxriTnq. Călcătoriu.
   ndTOţ. Fundu. / 1. „talpă” 2. „anus” 3. „fund (al unui obiect)”.
302
ndOoq. dyyeiov. Fundul vasului, ndxoq yqq. Fundul pământului, îldxog GaAdcroTfQ. Fundu mării, ndxoţ TKXTiom^uyo. Talpa papucului.
riato^za. rj TOCTcroaa. Talpa piciorului. / (al doilea termen) „talpă”. IlaxptdpxTig. Patriarhu.
Ilaxpuxpxeîov. Patrierşie. na^iocpxeixo. Patrierşăscu.
IIaxpi5a. Patriia. ţara. locu.
IlaxpiKd. 'TOrţpa. Obiceaiuri părinteşti. nonpiKog (piAoţ. Prietenu părintescu.
natpufrnig. eupjraTpujbrriq. De o moşie. De o ţară. De un loc / „compatriot, consătean”.
IIaipo(poVia. Ucidere de tată.
ndxoojixx. Pomesteală. Pardoseală, şi înfundare /1. „podea” 2. „etaj”, llaixfrva). Pomestescu. Pardosescu. şi înfundezu. / 1. „a pardosi” 2. „a pune fund (unei cutii etc.)” 3. „a atinge fundul (mării)”.
Ilat©. Calcu. / 1. „a călca” 2. „a trece” 3. „a frecventa”. nafiAoţ. Pavel Apostolul / „Paul” „Pavel”. naxcdvco. îngraşu. şi mă îngraşu. / „a (se) îngrăşa”. ndxoţ. Grăsime. / idem. f. 59v.
nax^Vcnţ. Osânză. Grăsime. / Tca%wr[Ta „grăsime”, naxtiţ. Grasu. / idem. ndxvrţ. Brumă. / idem. n. e.
He&dSa. Câmpie. / idem.
ne5ivoţ Txmoq. Locu de câmpu. / „loc de şes”.
ne8of)KX©ţia. împiedicare / 7ce5iKX©pa, 7rep5iK>ua)pa, TOpSouKAxopa
„împiedicare”.
ne5o\)KXd)VQ). împiedecu. / „a (se) împiedica”, neţetxo. Umblu pe jos. / „a coborî din şa”.
ne^iKoq. tteSoq. Pedestru. / (primul termen) „de uscat” (al doilea termen)
1. „pedestru” 2. „prozaic”.
ne^opoAoq. Capu de peşte. / „plasă de pescuit”.
303
ne£otiA,i. Prispă. Laviţă. / 1. „laviţă de cărămidă” 2. „întăritură de zid într-0 grădină”.
IleBepa Kod TcevBepd. Soacră. / idem.
IleGepbq Kal rcevOepcx;. Socru. / idem. neucdc^co Kod (OT£iK&^G). înţelegu. Semuiescu.
netKaqxa. Kod diteiKaapa. Semuire./ (al doilea termen) 1. „a asemui” 2. „a nănui, a-şi imagina” 3. „a înţelege” A. „a recunoaşte (de departe)” 5. „a examina” 6. „a ajunge la concluzia”.
Ileiva. Foamete. Foame.
Ileîva (leydXrj. Foamete mare. neivocpăvoţ. Flămându. / „înfometat, flămând”.
Ileivco. îmi iaste foame. / „a-i fi foame”, rieîpa. Cercare. / „experienţă”.
Ileipd^oo. Supăru. Bântuiescu. /1. „a supăra” 2. „a ispiti”.
fletpaKUKOţ. Supărătoriu. Bântuitor. / „piraterescu”.
rieipcx^iţ. Supărare. Bântuire.
neipoopoţ. Bântuire. Supărare. / „ispitire, ispită”.
neipoorng. Bântuitor. Supărător.
neîopxx. Pizmă. / „încăpăţânare”.
neiopaxdpriţ. Pizmătareţ. / „încăpăţânat”.
netoţiaiXA)vco. Pizmescu. / 1. „a se înverşuna” 2. „a se încăpăţâna”.
neiojiauKffiq. în pizmă. / „cu încăpăţânare”.
netOco. înduplecu.* / „a convinge”.
năXocyoq. Noianu. Ocheanu mării. / „mare”.
IleXEKdvoţ. Pelecanu. Pasăre streină carea scobindu-ş pieptul îşi hrăneaşte puiul cu sângele său precumu zic cei cercători de acestea.
IlăAEKu;. Bardă. / ki „secure, bardă”. neXEKiTriţ. Cioplitor. / TieXeicriTnţ idem.
FleXfiidSa. xal tceXekoO&x. Aşchie. / toXeko^Si „aşchie”.
IleXeKixov. Cioplitu leamnu.
rieXeKG). Cioplescu. / 1. „a ciopli” 2. „a tăia în bucăţi” 3. „a bate” 4. „a înjunghia”.
          * Altă grafie.
304
IleXeXdc&x f| roxAxxji&8a. Nebunie. Pălăvăticie / (primul termen) „nebunie, scrânteală”.
IleXrxpbq. Kal naAa|36ţ. Nebunu. Pălăvatecu. / (al doilea termen) „nebun, ţicnit”.
nâpiKD. Trimiţu. / „a trimite”. pETdOTeţiToţ. Chem atu. nâţiju» outo Kpioapknx;. Trimiţu soli. nâţnoq. Al cincilea, „al cincelea”.
IIevi)vxa. Cincizeci. / idem.
IIevr|vra (popaîq. De cincizeci de ori. jtevfţvrot <popăq De cincizeci de ori”.
IlevxeKovxda;. Numărul al cincizecilea. rievxaeTripTiq. De cinci ani. nevrdSa. Cincime. / idem.
Ilâvxe. Cinci. / idem.
ITâvte (popaîţ. De cinci ori. hthtre «popâţ „de cinci ori”. nevxdKiţ. De cinci ori pe atâta./ „de cinci ori”.
ITevxa SăeKTuXoq. Cu cinci degete.
IlevraKOCTUX. Cinci sute. / idem. nevr&xpovoq. De cinci ani. / idem. nâvre %\X\M£C,. Cinci mii./ idem. nevrivT&xpovoq. De cincizeci de ani. rievxdX'Oxpov. De 5 litre.
nevxaTcAxknoq. Incincitu. De cinci ori pe atâta. / „de cinci ori mai mult”. nevTtKoaxr|. Praznicul a cincizeci de zile. Rusaliile. / „a cincizecea”. nerofrvi. Pepene. / nen6vt „pepene galben”, năpa. De ciia parte. / „dincolo”.
năpctpa. Vadu. Trecere. /1. „trecere, vad de râu” 2. „bac, punte”, năpoaiţ. Trecutul. / 7tăpotcrr| „trecere, succes”, nepaopivoq xpovoq. Vreame trecută. nepaouKoq. Trecător. / idem.
IlepaTrjq. Purtător cu luntră / nepăcnţi; 1. „luntraş” 2. „trecător” 3. „stinghie”, nepaarrji;. Călător. Trecător. / „trecător”, nepd-criq. Kod dc7tep(XCTTtţi;. Zăvor. Stinghie.
305
nâp&xoc. Potâmiche. / idem.
Ilep0gx Strângu*. nepuxyKocX^co. îmbrăţişezu. nepiocvGiajievoţ.înfloritu peste totu.
IlepwxvG^CD. înflorescu peste totu.
riepi(3X£7CTO(;. Văzuţi de toţi. / 1. „vizibil de peste tot” 2. „vestit”.
nepiji?te7ra). Cautu împrejur. Cautu în toate părţile. /1. „a privi împrejur” 2. „a
admira”.
nepijîoXdKi. Grădinioară /„grădiniţă”. riepiPoAx. Grădină**.
IlepiPoXapriţ. Grădinaru. / idem. nepiJioXapucd .Seminţe de grădină. nepiPpeYlievoţ. Humădu împrejur. / „udat împrejur”. nepiYeAxxGpxx. Lucru de râs. /1 „persiflare” 2 „batjocorire”. nepiYeXxxcpivog. Luatu în râs. / „persiflat, batjocorit”. nepiYeXaoTfjQ. Luotor în derâs.
riepiYeXiov. Batjocură. Râs. / TOpiYstao „persiflare; batjocură”. nepiYeXâ. Iau în râs. / „a lua în râs, a persifla, a baţjocori”.
TLepiyiâXi. Ţărmuri de mare. / „malul mării, plajă”. nepvyXixpG) Lingu împrejur.
nepiYpcttpri. Cuprinderea vreunui lucru cu scrisoarea. / „descriere”. riepiYpoocpo). Cuprinzu cu scrisoarea. / „a descrie”. nepiYupîC®- încungior, f.60r
neptYDptatriq. încungiorătoriu. nepiyupiopevcK;. Incungiuratu.
riepiSepa. Legare împrejur. încunjoratu cu legătură. / „legătură, cordon”. DepiSevco. Legu împrejur. înfăşor. / „a lega; a înfăşură; a pune împreună”. nepiStaPd^a). Mă preumblu. / „a hoinări”. nepiSidpoopoc. Plimbare. / „plimbare, hoinăreală”, nepiâpryeia. Iscusinţă. Iscodire. / „curiozitate”.
306
         * Altă mână.
         ** Se repetă după 7t£pipotaxpuca cu exact acelaşi sens.
nepfepyoq. Iscoditoriu. / „curios”, nepiepyd^ojxca. Iscodescu. / „a cerceta, a iscodi”. nepi8%G). Coprinzu. / „a cuprinde”.
Ifept^cbvcQ. încingu. / „a împresura, a încercui”.
Ilepi^cofxa. închisoare. /I. „curea lată, cingătoare” 2. „şort”. nepi0âX7TG>. încălzescu. / „a proteja, a îngriji”. nepiGataret fj SpviGa. încălzeşte găina tot mn)Â,tA. puii. nepiK(x0i^co. Şăzu împrejur. nepiKocko. Arzu cele dimprejuru. nepiKatotK©. Lăcuiescu împrejur.
IlepiKocupotXxxia. Coifu.
IlepiKOTnxo Taiu împrejur. /rcepucoPcu 1. „a tăia de jnr împrejur” 2. (fig.) „a reduce, a tăia”.
Ilepioxn. îngrădire. / „zonă, arie”. nepiTcuicX^opxx. împrejurare. nepucoK^covco. Incongiuru. / „a înconjura” . nepiKuAoiojievoq. Tăvălitu. nepucoXoiojxoi Mă tăvălescu.
ITepiXuroţ. întristatu.
nepipxx^cbvco Strângu împrejur. / 1. „a strânge” 2. „a restrânge” 3. „a îngriji”. IlepiTOciyviov. Baţjocură.
nepurai^io. Făcu râs. îmi bătu jocu. / „a batjocori”. nepiKdTriaiţ. Umblătură. Umblatu.
nepiraxtS. Umblu. / 7t£prcoct6 1. „a umbla pe jos” 2. „a plimba”.
nepu&avâpm. Mă rătăcescu. / îtepiKXavtEjxai „a rătăci, a hoinări”.
ÎIepi7iX£Kco.împletescu. / „a încurca”.
riepiTrXxoKrj. Pleteră. /I „încurcătură” 2 „(med.) complicaţie”.
riepippavripiov. Râurare împrejur sau râurătoriu. / „sfinţire”.
nepippocvri^co. Râurezu împrejur.
nepippotvtiqxevoq. Râuratu.
Deplaaa. Prisosire.
nepiaaoţ. De prisositu. / „de prisos, în plus”, riepiaaeuei. Prisoseaşte / „prisoseşte”.
IlepiaoEUG). Prisosescu. / „a prisosi”.
307
IlepîaoE'opxx. to îtepuiov. Prisosul. Priseala. / (primul termen) „surplus”.
IlepuraoTEpov. Mai multu. idem.
năpiourapou Anul trecutu. şi nepai / „anul trecut”.
Hepotv oq. De anu / „de anul trecut”, nepiax aau;. împrejmuire.
Kal TcepiaTCxau;. Primejdie şi pricină. Nevoie. / Tcepiaraorj „împrejurare”. nepujTSKco. Stau împrejur.
IlepuTTepi. Porumbu. / „pommbel”.
Ilepiaxepoovaţ. Porumbaru. / „porumbar”. nepiaxepoTiXov. Porumbielu.
Ilepiaxo^i^co. împodobescu împrejur.
IlepiaToXiopoţ. Podoabă împrejur. nepioroXiapsvoQ. împodobitu. nepiGTOxdţopai. Iau aminte împrejur. Iau seama.
IlepiaipecpcD. învârtejăscu. / „a învârti”. nepiGTpocpn. învârtejire. / „învârtire”. nepiocpocXi^co. închizu împrejur.
IlepuTcpiTYQ). Strângu împrejur. / „a strânge tare”.
IIepim%i£co. Zidescu împrejur. / „a înconjura cu zid”.
IlepixepvryisA/cx;. Tăiatu împrejur. nepixqxf|. Tăiare împrejur. / „circumcizie”. nepitepvco.Taiu împrejur.
Ilepnpexco.Curgu împrejur. /I. „a alerga în unna cuiva” 2. „a alerga în toate părţile”.
riepiTpiyopi^CD. Ocolescu. /I. „a înconjura” 2. „a se gudura pe lângă cineva”.
nepiTpty6piapxx. Ocolire. / „înconjur”.
nepiTTjXrijJia. înfăşurare. învăluire.
nepiTn^aota. înfăşor. / 7cepiTuXiY(o„a înfăşură, a înveli”.
riepupavEuopca. Mă trufescu. Mă mândrescu.
nepwpîipoq. Numitu. Vestitu. / „vestit, renumit”.
nepKppayjJXX. îngrădire. / „gard”.
nepuppacoio. Ingrădescu. / „a îngrădi, a înconjura cu gard”. IlEpixpicTpsvoq.Unsu împrejur. IIepi%bvco. / 1. „a se revărsa” 2. „a uda complet”.
308
nepveo. Trecu. / „a trece”.
nspaaţia. Trecătoare. Vadu. / „trecătoare, vad” 2. „trecere”.
riepvco. Iau. / raxipvco „a lua”.
nâpcnţiov. Luare. / nâpcnfio 1. „hiare” 2. „cucerire”.
Ile'KxXov xou ctXoyou. Potcoavă de calu.
ITexa/ubvco.Potcovescu. / „a potcovi”.
Ilexoapa. Zburare. /ftâxapa 1. „zbor” 2. „aruncare”, riexrâ. Zbor. /I. „a zbura” 2. „a arunca”.
nemvoKpaopa. Glasul cocoşului. Glasu de cocoşu, de cântător.
riexeiva. Pasări.
nemvoţ. Cocoşu. / „cocoş”.
Ilexţevtfx; De piele. / îtâxcuvoQ „de piele”, nex^biţ. Curelaru. riex^LPiele. / idem.
Ilex^oKopaxa Petece de piele. / JtexaoKoppaxa 1. „mărunţiri” 2. „ucideri”, risipa. Piiatră. /„piatră”.
nexpaSdKi.jtexpliţa. Pietricea, (arabii termeni) „pietricică”.
Iletpivoq. De piatră. / „de piatră”.
nexpojio/aopa. împrăştiiare cu pietri. Ucidere cu pietri. / 7texpo|36X.T|ţia „aruncarea cu pietre”.
IIeipoPoA,U5p.evo<;. Ucis cu pietri. / „lovit cu pietre”. nexpo(îoAxo.Dau cu pietri. Ucigu cu pietri. / „a lovi cu pietre”. neTpoyU'xpT£. Pietraru. Meşter de peatră.
IletpoKOJieîov. Pietrărie. /nExpoKorcio „pietrărie, carieră de piatră”. nexpoKomb. Taiu pietri.
IlexpoPoXoq T| JtexpojioXiOTiiţ. împroşcătoriu de pietri.
IIeipop.aaxopTjţ. Meşter de piatră, nexpoxojcoq. Locu de peatră. „loc pietros”.
IleipdaSnq. Pietros. / idem.
Ilexpaxf|Xi. Patrahilu. Podoabă preoţească. / „patrafir”, f. 60v.
ITeim. Covor. / „covor de rugăciune/ mic”. ne'UKoq. TixeXăa. Ulmu. / (primul termen) „pin”.
IleuKivoq. TtxeXdvtoq. De ulmu. / (primul termen) „de pin”.
309
     n&njiov. Cădere. / 716014x0 „cădere”, n&pm rţ îrircm Căzu. / „a cădea”, năqmi) avdtOKEXa. Căzu pe spate.
     n. î].
     ITny&Si. Puţu. / „puţ”. ririycc56cia. Puţişor. nrţya5oaTOl3(i7co)ia. Puieţu puţului. ririyaSo KaOapiaTrjţ. Sleitor de puţu.
     IlriyaStaiov vepov. / irrjyaSloio vepo „apă de izvor”. nr|yoc86cncaţia. Săpătură de puţu. nrjYocSo^'oXoc. Vizdurile puţului. nrjyaSoSixaXov. Furca puţului, nffycxvov. Rută.
     nTjyaSo^oyov. Cumpăna puţului, nrţyaivco 6 ţiKpcoţ. Mergu înainte. niyoOvi. Bărbiia. / „bărbie”, nfj&ryia. Săritură / idem. rir|5r|Tr|(;. Săritoriu.
     IIt|5co. Săru şi saiu. / „a sări”.
     IIt|8g) (xtcAvcd. Săru în susu. niţKToq. închegatu. / „dens”.
     Ilr|Aoţ. Lutu. Tină. / „lut”.
     IlriAjdbSriţ. Lutos. Tinos. / „noroios”.
     IIiXdcA-riţia. Alergătură. / „fugă, alergătură”.
     nipobvt. Furculiţă.
     nf(CTOio. închegu.
     nfixa. Plăcintă. / idem.
     ririxid. Cheagu.
     riTiTOTiXdca'ipa. Plăcintăreasă.
     nfix\x;. Cotu. / TcriXTiţ „cot”.
     n. i.
     nidvopai. Mă prinzu.
     IIidcvcD. Prinzu. / „a prinde”. nlocCTu;. Prinsoare.
310
niaopxx. Prinzăturâ.
Iltaopâvog. Prinsu. / „prins”.
IIiEoxTTTp. pdyKavoq. Teascu. / meaTipto „presă, teascu”. nt|0a|if|. Palmă de măsură. / mGoqjri „lungimea palmei”.
IIiGavoQ Aoyoq. Cuvântu ce seamănă a fi de crezutu/ „cuvânt posibil”. IIiGavorriţ. Asemănare de crezutu. / mOavcmyia „posibilitate”.
IliBocvo^ayco. Vorbescu ce-ş seamănă cu adevărul. / „a găsi posibil”.
IliQapAq. Olaru. Urcioraru / „olar”.
IIiGcxpOTcaoXxDV. Borcănaşu.
IIiQdepi. Borcanu. / „oală de pământ,,.
IIiKpa. întristare, amăciune (sic) / „amărăciune”. riiKpap6vo<;. Tristu. / „amărât”.
riiKpodvco. Intristezu. Amărăscu. koA mKpotivoţioa. / „a supăra, a întrista, a amărî”.
IIivdcKi. Blidu.
IlivccidSi. Panachidă. / 7Uvaid5io „tăbliţă”.
nlvot^. Scara cărţilor. / idvaKOţ „tablă, tablou”.
ntvcc^ yeoyficwpiKoţ. Tablă gheogrăfească întru care arată părţile lumii.
nivco. Beau / „a bea”.
num*;. Băutor. / „beţiv”.
riurcov. Băutură. / moto „băutură”.
niTOpdtToq. Pipăratu. / idem.
Ilucăpi. Piperu. / idem.
nmOfâfo.            Viţco. Sugu. / (primul termen) „a suge”.
nuriXxqia. x^om^ouviopa. Sugere. şi aplecare. / (primul termen) „supt”.
Ili7nnpt£(D fjxoi Tpu^co. Scârţâi.
niaaa. Zmoală. / idem.
ntaaivoq. De zmoală.
IIiaaoţLâvoQ. Zmolitu. Datu cu zmoală.
niaotbvco. Lipescu cu zmoală.
niaxiKOţ. Păcuraru. Ciobanu. / „cioban plătit”.
Iliaxetxo. Crezu. / „a crede”.
Iliaixoaovri. Credere. niarriQ. Credinţă. / tAjgv(\ idem.
nurca;. Credincios. / „de încredere, credincios”.
nurcdc. Cu credinţă. / „cu credinţă”.
nurcdavoţioa. Mă încredinţezu.
nurcdbvco. încredinţezu.
nuTTo5i5o). Dau credinţă.
nituplSa. Mătreaţă. / idem.
nlxupa Kat irî/cepa. Tăriţe..
n. x.
nXdtyi. Laturea. / „latură, versant”. cot6 to nXdtyi- Pă de laturi. nAdtyux. De laturi.
nXocytd^co. Plecu într-o parte. Culcu. şi mă culcu. / „a se întinde”. nXdtyux;. Alăturea, şi curmeziş.
nXo'Ktibvco. împresor. / 1. „a placa” 2. „a se împreuna” 3. „a se lăsa (în jos)”. nXdoaoţux. împresurare.
nXdcveţta. înşălăciune. / 1. „înşelare” 2. „înşelăciune”. nAtfveţiâvoq. înşălatu. Amăgitu. / „înşelat, amăgit, păcălit”, f. 61r.
nAdcvoţ. Inşălător. Amăgitor. / 1. „înşelător, amăgitor” 2. „fermecător”.
nAavfVcoa. Stele rătăcitoare. /' „planete”.
euKoXortXdtvriaxa;. Lesne a să rătăci, a să amăgi.
nXccvoKoWux. Ciriş sau cocă* de făină.
nXccvoAAyoq. înşălător cuvântu.
nXavoOpca. Mă înşălu.
nAavto. înşălu. Amăgescu. /1. „a rătăci” 2. „a înşela, a amăgi” 3. „a fermeca, a atrage”.
nXovxotţiâţ. Sugrumare. nXocvm Sugrumu. nXavtotţiăva;. Sugrumatu.
nXdtorţ. Pospaiul. Floarea sau fruntea făinii. / 1. „facere” 2. „omenire, univers”.
nXdcoţia. Zidire. Făptură. / 1. „creaţie, facere” 2. „femeie frumoasă”.
         * Scris căcă.
312
nXoqjivoţ. Ziditu. Făcutu. / „făcut, creat”. nXaapâvoţ. Izvoditu din gând. / „imaginar”.
IlXdtaTrjq. Ziditoriu. /1. „creator” 2. „ziditor al lumii”. nXdccKKD. Făcu. Zidescu. /1. „a modela” 2. „a crea”. nXaCTXC*;. Mincinos. Izvoditu. / „fals, contrafăcut”. nAdnoq. Lăţime. Lărgime. / „lăţime”. nXamjq. Latu. / idem.
IlZaTvryXrooaoţ. Cu limba lată.
IIAdtxavoq. Paltenu. / „platan”. nXdcTT|. Spata. Dosul. / „spate”.
nXaTbnoSag. Largu în picioare. / TttaxTUjioSapoq „cu picioare late, care are platfus”.
nAmwciâpvycK;. Cu aripile late.
IlAxxTbxTţi;. Lăţime, lărgime, „lărgime”. nXxxtixpXo'oSoţ. Cu coaja lată.
nXxxTOcţroJiXoq. Cu frunza lată. / „cu frunze/ petale late”. nXaTOKauXoq. Cu căşiţă lată.
IlXăa 6%i. Nu mai multu.
IlXâa opnpSţ. Mai nainte.
nXeKxâţ. Impletitu. / „împletitu, croşetat, tricotat”.
IU£kcd. Impletescu. / „a împleti, a croşeta, a tricota”. nXă^tftov. împletire. / „împletire, croşetat, tricotat”.
nte^tSa. Cosiţă. / 1. „coadă de păr împletită, codiţă; (pop) cosiţă”
2.  „împletitură”.
raăco. Inotu. / „a înota, a se scălda”. nXetxnpov. înnotare. / kT&vgt] „navigaţie”.
tlAipcopa. Preţu. / rcAipcopa 1. „umplutură” 2. „echipaj” 3. „încheiere”. nJiepcoţifi. Plată. / idem. nAipcooiţ. Răsplătire.
roiepcojiăvoq. Cu plată. Cu simbrie. / 7tA,Tpcopivo<; „plătit”.
IltepâvG). Plătescu. / „a plăti”.
IIA£pcox6q. p.KJ0oyt6q. Năimitu. / (primul termen) „plătit” (al doilea termen) „salariat”.
ntepcorrjQ. Platnicu. / „cel care plăteşte”.
313
     n£Dpvrr|<;. Boala junghiului. / „pleurită”.
     nXenpov. Coastă. / rcXeupo idem.
     mirn. Rană. Vânătaie. / „rană”.
     nX-rf/coTriţ. Rănitoriu.
     nXîŢycDjiăvoţ. / „rănit”.
     nXtf/dbvopxxi. Mă rănescu. / „a fi rănit”.
     nXTiydbvco. Rănescu. / „a răni”.
     nXt|0ori,vcD. înmulţescu. / „a (se) înmulţi, a spori”.
     nXfjGoţ. Mulţime. / zafe/ra.
     nXr|0iap6(;. înmulţeală. / „populaţie”.
     nXrippupto. Poiezescu. / „a inunda”.
     7cXr|ţiptipioE x6 vepov. Au poiezitu apa. Au ieşitu din matcă. nXrippljpa. Poiezeală. Potopu. Vărsarea apei. / „inundaţie”. nXrpocpopux. încredinţare. / „informaţie.
     nXrpcxpoponţiai. Mă încredinţezu. şi încredinţezu. / „a se informa”. nXr|otov. Aproapele.
     IIXtvGoq. Cărămidă nearsă. / idem. nXivGoupyco. Fac cărămidă.
     IIXoKapoQ. Cosiţă. / 1. „coadă de păr” 2. „picior de caracatiţă”. nXopăoţ. wpcopetic,. Cel ce păzeaşte piscul corăbiei. nXouţu^G). împistrescu. / „a împodobi”, mouţd. împistreală. Floare. / „decoraţie”. nXooţiui. Flori cusute. / „decoraţiuni”.
     IlXonţiiopivoq. Cusutu cu flori. / „decorat”.
     nXooţiiaTrjţ. împistritoriu. Cusătoriu cu flori.
     nXooţilaxpa. Cusătoare.
     mebrnoq. Bogatu. / idem.
     meuouhxaToq. Prea bogatu. / „foarte bogat”.
     nXcnxTta xapiţco. Sântu damicu. Dăruiescu îndestulatu, de prisositu.
     nXonratvco. Mă îmbogăţescu. / „a (se) îmbogăţi”.
     TA 7tXa6rT|. Bogăţiile. Avuţiile. / „bogăţiile, averile”. nXontiţco. îmbogăţescu. / „a (se) îmbogăţi”. nXauxoq. Bogăţie. Aveare. / „bogăţie, avere”. meOTryrriq. nXonxoSornţ. Dătătoriu de bogăţie.
314
nXtippa. Vas de spălatu. / îtXtipa „spălătură”. nXup.pâvoţ. Spălatu. / „spălat”. nX'ovco. Spălu. / „a spăla”. nXuvopoa. Mă spălu. / „a se spăla”. nX.t>Tr|<;. Spălătoriu.
nX.'oaxpia. Spălătoare. / jiMxnpoi „spălătoreasă”. nifiGco. Umplu. / 7iX,t|0odv(o „a creşte, a (se) mări”, n. N.
nvefyiovaţ. Plumânii / „plămân”.
IlvetXD. Suflu. Adiiu. / „a sufla”.
IIve%ux. Duhu. / „spirit”, rivetipa,. Suflare. Răsuflare. rive'upaxiKoţ. Duhovnicescu. / „spiritual”.
Ilvefiau;. Năstavu. sau suflare.
nvfyoi. Injnecu. / „a îneca”.
nvt^u;. Ttviypoq. înecare./ (al doilea termen) „înec”.
nvfyto. Sugrumu. /1 „a sufoca” 2 „a îneca”.
rivof|. Răsuflare. Dihanie. / „respiraţie, suflare”.
Ilâaa 7cvof|. Toată suflarea, f. 61v. n. o.
noSdypa. Podagrie. Boală de durearea picioarelor / „podagră”.
IIo5ayp6ţ. Cu dureare de picioare.
Il68a<;. no&ipi. Picior, p£ xiţv âxpav toO îtoSâq. Cu vârful piciorului. / (al doilea termen) „picior”.
Al^coţ JtoSaţ. Fără picioare.
Il60ev. De unde.
n60o<;. Pohtă. Dorire. / „dorinţă, poftă”. noOtyccx;. Doritu. Iubitu. / „dorit, râvnit”. noiîTpxx. Faptă. / „poezie”, nolrjoiţ. Facere. / „poezie”.
nonţTfţţ. Făcătoriu. Kal îtonţTfţţ. Poeticu. Făcător de stihuri. / „poet”.
nota. Făcu. / „a face”.
noiKiAla. Mulţime de fealuri / „varietate”.
315
noipavxucog. Păstorescu. / „păstorescu, pastoral”.
TCOipevdpxiy;. Stăpânul tunnei. / (rel.) „păstor”.
IIoi|xăvcxţ. Păstor. / „păstor, cioban”.
IIoi|ivr|. Turmă. / idem.
rioijievfi xd 7ip6(3axa. Pascu oile.
noîov 0C7i6 xd 8w. Care dântr-amândouă.
noîoţ. Cine. Care. / „cine”.
notorriţ. Feliuire. feliuirime. / raxorrjxa „calitate”.
IToitovco. Făcu a fi în fealiu.
IIoKdpiaov. Cămaşă,, / 7iot>Kdp,iao „cămaşă”.
IIoKdpi. Lână. / „lână tăiată a unei oi”.
IIoiK&i T| moKotXi. Ugeru.
noMd KaXd. Foarte bine. / tcoM K<xXd „foarte bine”. noMxxîq (popaîq. De multe ori. / woXkbţ (pop„de multe ori”. rioXuTipaypocrv)vr|. Cercare cu de amănuntul. / 1. „multiple preocupări/ ocupaţii” 2. „amestec în treburile altora”.
noX.'OTCpdyţuov. Cercător cu de amănuntul. /1. „cu multiple ocupaţii” 2. „care se amestecă în treburile altora”.
no^mpaypovS. Iscodescu. Cercu cu de amănuntul. / „a se ocupa cu multe,,.
noMoi. Mulţi. / idem.
noUoti. Multe. / woXkb; „multe”.
noXepdpxoq. Mai marele războinicu. Ostaş. / 1. „conducător militar”
2.  „luptător viteaz”.
notepucoţ. Destoinicu la război. / 1. „de război” 2. „războinic”, nuxopivoţ. etQ xov 7c6Xe|iov. Prinsu în oaste, în războiu.
IloXepoq. Oaste. Războiu. / „război”.
noAspoţ ţtiKpoţ. dKpoPoXurpoţ. Hărţuire. învitare spre războiu. notepco. Bătu războiu. /1. „a lupta” 2. „a combate”.
Ylokxq. Cetate şi oraş. / hoXti „oraş, cetate”.
noAxxdpxriq. Cetăţeanu. Părtinitoriu cetăţii. Mai marele cetăţii.
FloXixeta. Politie. Mulţime de oameni, cetăţieni. / 1. „stat” 2. „oraş”.
IIoAixdxx. Vieţuire. Petrecere. Trai. Viaţă.
Ti Xoynţ Tco^ixeiav &X61- Ce feliu de viaţă are. Cum să poartă.
dv(0pco7i)oq KaXi]<; rco^ixeioţ. Om cu viaţă bună. Om cu purtare bună şi
petrecere aleasă.
316
rioXima K<xÂ,iV Purtare bună. Petreacere bună.
XIoÂxma KctKTţ. Petrecere, viaţă rea. Defăimată.
TloX-ima ţi£yd?iTi. Orăşănime mare. noX-UEioc ţiiKpfj. Orăşănime mică.
aKpa TioXima. Aleasă purtare. Aleasă vieţuire. Aleasă petreacere. noXxTEtioţioa. Petrecu. Vieţuiescu. Mă portu. / 1. „a lua parte la viaţa politică” 2. „a acţiona”.
n(oq TCoXtTEfiei. Cum să poartă, ce fealuri petrece.
IIoAxTiKbţ av(0pom)oq. Om politicos. învăţatu. Cinstitoriu. Ştiutu. a-ş purta
cinstea şi a da cinste fieşcăruia oroşăneaşte.
noXtxnţ. Cetăţeanu. Oroşanu. / „cetăţean”.
noAmaoa. Oroşană. Cetăţeancă.
noXiTUcrj. Curvă. Talaiţă.
U0X6. Multu. / „foarte”.
rioXudvGpCDTCCK; wokxţ. Oraşu sau cetate cu mulţime de oameni. rioX'vxxvacTSvaypăvcx;. TOXwtâvaKxoq. îngreoiatu cu multe suspinuri. noXtxxuBevtia. m>X,t)Koipavia. Stăpânire de mulţi domni. rioMPoutax;. Om cu multe socoteli. Meşteşugareţ. Vicleanu. Măiestru. / „cu multe opinii/ idei”.
noMyXflXjaoq. Cu multe limbi. / „poliglot”.
IIoA,<)8evSpoq. Cu copaci deşi. noM)8oJ;oq. Cu multă slavă.
IloXu^oSoq. Cu multă cheltuială. / „cheltuitor, risipitor”. noM^oupoc;. Cu multă zeamă, zemos. rioXuKoapt^cD. Zăbovescu. / „a învechi”. rioXuKcdptopxx. Zăbavă.
no^UKonpla. Vreame îndelungată, prelungită. / „vreme îndelungată”, f. 62r.
IIoX'UKdv&riXov. Policandru. Sfeaşnicu cu multe lumânări. / toXuk&v8tiAo „policandru”.
noXuKaprcoq. Roditor. / idem.
noXuKapwtux. Multă rodire. îndestulare. Bişug. / „belşug, rod bogat”. rioXuKaiXTTOţ. Foarte arsu. no^DKauxdîpai. Foarte mă laudu. noXuKcmaapăvoQ. Foarte ostenitu.
317
noXi)K07U<4£cD. Multu ostenescu. rioX'OKOTCiOKJTiKOQ. Foarte multu muncitor, ostenitor. noX-uXayta. Vorbă multă. / „vorbărie”.
noXuXoycx;. Limbutu multu. Vorbitoriu. Forfotitoriu. Fliar. / „vorbăreţ”. noX'uXoy®. Vorbescu multu, Forfotescu. / „a vorbi mult”. rioXuţuxOrţq. Om cu multă învăţătură. / „învăţat; care ştie multe”. noMjiouaoq. Cântăreţ. Ştiutu. învăţatu.
UoX^v Koopov. Multă vreame. no^DKaîjxăvoq. Arsu multu. noXuoxioţiivoţ. Părtigos. Trenţuros. trenţos. noXm^eupoţ. Ştiutu de multu. Ştiutor de multe şi învăţatu.
FIoA-n^oSuxcTTrig. Multu cheltuitoriu.
UoXvopK&. Incongiur cetatea cu războiu. Bătu cetatea împrejur. / raAiopKd) „a asedia”.
noXuopKUx. Incongiurarea cetăţii cu războiu. Baterea cetăţii împrejur. / „asediu”.
noMmocu;. Bogatu de copii.
IloXimXavepăvog. Prea rătăcitu. noXueTroaveţiâvoţ. Prea lăudatu.
rioX'imXocaui^co. Inmulţescu. / TioAXaTiXxxmdţco „a înmulţi, a spori”.
noXmXoccTiaaţu;. înmulţire. / 7ioXAxx^XmrioccT|i6<; „înmulţire, sporire”.
noX,mAxionoţ. Cu multu înmulţitu. /                 „sporit”.
notamAdcaioc;. înmulţitu.
noMmAouxoţ. Prea bogatu.
rioXamoOriToq. Prea doritu. / „mult dorit”.
noX\moiKr|Xxx;. De multe fealuri.
noXunoola. Multă băutură. Beţie multă. / „consum excesiv de alcool”. noX-Uîropyoq. Cu multe turnuri.
noXnppajiivoţ. ra&tipoapoq. Cu multe cusături. Kal iroXn&parcToq.
IloXlSţ. Sx^oţ. Multu norodu.
noXîxrnpxxvroq. Cuvântu ce are multe însemnări. / 1. „polisemantic” 2. „foarte important”.
noAAttdepocxoq. Multu tulburătoriu. / 1. „furtunos” 2. „aventuros”.
IIoX,UTeKvta. Naştere de mulţi coconi.
318
noXvtpwcoq. 7coX.tnpi57crţxoq. Cu multe găuri. noXtxpayla. Multă mâncare. / „mâncatul în exces”. noX'ixpaydu;. Mâncăcios. / idem. noXAzqpdby©. Mănâncu multu.
IloA.'OXpovta. Ani mulţi.
rioX'oxpovoq. De mulţi ani. / „longeviv”.
noXvxpov©. Rogu să fie mulţi ani. Să trăieşti.
noţijcenco. Publicuiescu. Dau în vileag. Ocărăscu. Defaimezu. Vorbescu de
rău. / „a face de râs în public”.
noţunţ Kator). Defăimare, ocară.
noţuriţ K<xX,tţ. Pombă pă cinste.
novrpla. Răotate. / „răutate”.
novrpebopca. Mă înrăotăţescu. Mă făcu viclean.
novrpo;. Rău. înrăotăţitu. Viclean.
Ilovrpca;. Cu răotate.
Ilovepot. Kal îiovoţ. Dureare şi întristare. / „durere”.
Ilovoq xiţţ yâwaq. Durerile facerii. Chinurile naşterii. / „chinul facerii”.
II6vo<; KEipaXfiq. Durere de capu. / idem.
Alxcoţ novoo. Fără durere. / idem.
nov©. Dorescu. /1. „a avea o durere” 2. „a face să doară” 3. „a compătimi”.
nov© xî|v KapocXfiv. Mă doare capu.
nov© TTţv KapSlav. Mă doare inima.
novrixi. Şoarece. / idem.
novuKOKdjiaoXov. Căcatu de şoarece.
novuKOJtidatpa. lindypa. Cursă. Prinzătoare de şoareci.
novxiKoPouxvov. Iarbă de şoareci.
ndjtava. Movârze.
nopSfţ. Băşină.
nopSrţXxiţ. Băşinos. / nopSaXA; idem. nopSdtaia. Burdufu de băşină.
nop5iC©. kXj6cv©. Băs. Mă băs. Băşăscu. / „a face pârţi”. napveux. Curvie. / „prostituţie”.
nopveîov. nopvoardcnov. Curvăsărie. Locu de curvie. Curvărie. / (ambii termeni) „bordel, casă de toleranţă”.
319
nopve&D. Curvescu. / „a prostitua”. n6pvr|. Curvă. / „prostituată”.
IlopviKOQ. Curvitoriu. Curvaru sau curvărescu. /1. „de prostituată” 2. Josnic”.
nopvopocncog. Votru. / „proxenet”.
nopvucog jOjoc,. Râs curvescu.
riopxa. Poartă. / 1. „uşă” 2. „poartă”.
nopxdprjq. Portaru.
Ilopqropa. Haină mohorâtă. / 1. „porfir” 2. „haină de porfir”, ricţxpopăvux;. Mohorâtu. / „purpuriu, roşu închis”, flopcpupdbvco. Mohorăscu.
nâaocu; cpopaîţ. De câte ori. / jtooEţ (popăţ „de câte ori”, nâaoţ. Câtu. / „cât”, f. 62v.
Iloxaptoţ. De gârlă. De râu. / „de râu”, noxapdoa. Gârlişoară. / „râu mic”.
Iloxocpoţ. Gârlă. / „râu”. noro)iT|86v. Ca o gârlă, noxă. Nici o dată. / „niciodată”, noxe. Cându. / „când”.
Iloxăpiov. Păharu. / rcotipi „pahar”.
IIoTipo9f|KT|. Tocu de păhar.
noxriCTu;. TOXiopoc. Adăpare. / (al doilea termen) 1. „udare” 2. „adăpare”. IIoti^G). Adăpu. / 1. „a uda” 2. „a adăpa”.
Iloxtapivoţ. Adăpatu. / 1. „udat” 2. „adăpat”, notkrtpa. Adăpătoare. / Jgheab pentru animale”. nouyp1'* Pungă. / „pungă”.
IIouAdepi. Mânzu. / zdc/Tz. nouXryxa. rcobXr|aiţ. Vânzare. / zV/ew. nouXrjTriţ. Vânzător / idem.
HoAxo. Vânzu. / „a vinde”.
IlaoXdcKi. Puişor. / idem. naoXoKivnyoţ. Păsărariu. Vânător de păsări. riouW, Pasăre. / zV/e/77. no\)X6cnrr|xov. Găinărie.
320
IIoO. Unde. / idem.
Stcod Kod av eîvoa. Oriunde va fi. / „oriunde ar fi”.
Ilcrt)jrr|. KupixoCTu;. Gheboşire. / (al doilea termen) „îndoire, cocoşare”. notOTiiţ. Kupxoţ. Ghebos, rioutdva. Curvă. / „prostituată”.
FIouTOtvdtKi. Curvalice.
Ilomavaplov. Curvăsărie. npdxypa. Lucru, lidem. napdcoTţţKx;. Pocitu. napdoripa. Potcă. / „decoraţii”, npayjimda. Neguţătorie. / „studiu”.
IIpaYpaxe6op.oa. Mă neguţătorescu şi arătu. Descoperu. / „a cerceta amănunţime”.
npaypmeixo. Neguţătorescu.
npayţuxTevnyţ. Neguţător.
ripaKttKa; ocv(0pawt)oq. Om slujitu. / „om practic”.
ITpd^iq. Faptă. /      „faptă, act”.
IIp&x;. Blându. / „blând”.
npaoriy;. Blândeţe. / Tcpa6xr|xa „blândeţe”.
npativco. Imblânzescu. / „a înmuia, a îmblânzi, a linişti”.
ITpativopoa. Mă îmblânzescu. / „a fi îmblânzit/ liniştit”. npaaivdc5a. Verdeaţă. / „verdeaţă”.
IlpaCTtvi^co. înverzescu. / „a înverzi”, npdoivov. Vearde. / npdoivo „verde”, npacnvujţiăvov. înverzitu. / idem.
Flpdaov. Prazu. / npdeao „praz”, npd-ny;. fţ pexanpATrji;. Precupeţ.
Ilpdxpa. Precupeaţă. pexanpdxurCTa. pexaTOroM'tpux. ripâjcei. Să cade. Să cuvine. / „trebuie”.
T6 npe7tov. Ceia ce să cade. / „Ceea ce se cuvine”. npeTtoupevov. Cumsăcade.
IIpeTtouţieva;. Cuvincios. / „cuvenit”.
llpîyyuroţ. Prinţ. Domn. / nplyiciîaxţ „prinţ, domnitor”.
Ilpiv. Până. mai nainte. / „înainte”.
nplv va y£vrp Până a nu să face. Mai nainte de a să face.
npîvoq. Copaciu de altă ţară. / „cedru”.
nptribv. Fierestrău. Herăstrău. / rcpiovi „fierestrău”.
IIpiovia|iivoţ. Hărăstruitu / „fierăstruit”. npttfmopa. Hărăstruire. / „fierăstruire”. riplcTKOjxai. Mă umflu. / 7ipf£opai „a se umfla”. ripta|ia. Umflătură. / 1. „prismă” 2. „punct de vedere”.
IIptorKxo. Umflu / 7Cpf£o>/ TipfiCJKCo 1. „a umfla” 2. „a chinui”.
nptopivoq. Umflatu. Băşicatu. / 7tpr|op£vo<; „umflat”.
npocripeoxc;. Voie. Voinţă. Aleagere. / npoaipecnv
ripoaipoupai. Voiescu. aleg. ceaia ce voiescu. mă înduru. / „a prefera”.
IIpofldcXXcD. Puiu cuvinte înainte. Cuvântezu. / 1. „a întinde” 2. „a înfăţişa”
3. „a replica”.
npopax&Ki. Oiţă./ idem.
npoPtOQ. De oaie. / /diem.
npoPaToPomcoţ. Păstori de oi.
npofkxxoc;. Oaie. / idem.
IlpoPia. Piele de oaie. /1 „piele de oaie netăbăcită” 2 „piele de animal”. IlpoPaxopdvSa. Staulu de oi.
npoPA&ra). Văzu cele viitoare. Văzu mai nainte cele ce vor să fie. / „a prevedea”.
npâpXîipxx. Cuvântu pusu înainte. / „problemă”. npoPoSâ. Petrecu, trimiţu. npoyvtDpi^G). Cunoscu mai nainte.
IIpayvQXJtg. Cunoaştere mai nainte. / 7tp6yvcoarj „previziune”.
Ilpoyovoq. Fecior vitregu / „băiat vitreg”, npoyovrj. Fată vitregă. / idem.
Hpoyovoi. Moşii. / „strămoşii”. ripo5i8dox:co uvd. învăţ mai nainte pă cineva. irpoSuxXâycfl. Alegu mai nainte.
IlpoSuxXeyjjivoc;. Ales mai nainte. npoSiSco. Pârăscu. / „a trăda”.
IIpo5oola. Pâră. / „trădare”.
npo56xT|ţ. Pârâtoriu. Vânzător cu pâra. / „trădător”.
322
Hpo5pojXCK;. înainte mergătoriu. / „precursor”, f. 63r.
Ilpoeoptta. înainte prăznuire.
npoeaxrix;. Mai mare. proiestos. / Tipoeaxoţ „conducător în timpul ocupaţiei turceşti”.
npoăp%opcci. Viu înainte sau mergu înainte, mi ercpoq* / „a proveni”, npoăpxexoa. Să pricinuiaşte. Curge. Vine. Să întâmplă. / „provine”.
Ilpo^fyii. Aluatu. / „aluat”.
npoGemq. Punere înainte. / 7ip60ear| 1. „intenţie” 2. „prepoziţie”. npoG&m Puiu înainte.
npoOuţistiopxxi. Cu bună voie poftescu. Mă osârduiescu.
Ilpo0\)|xia. Osârdie. Bună voire. / „bunăvoinţă”. npoOoţioq. Osârdnicu. Bucuros. / „binevoitor”.
Iîpoud^ca. înzestrezu. / „a înzestra”. npoiKa. Zeastre. / „zestre”. npoiKiojiâvoq. înzestratu. „înzestrat”. npoiKi^ca. Şăzu mai susu. Şăzu mai înainte.
IIpOK&teoiQ. Chemare.
IlpoKoc?oCO. Chemu. / „a provoca”. npoKaxdpxco. începu înainte. npoKaTa8iK<4£a>. Osândescu mai nainte. npoKaxaaxâvco. Aşăzu mai nainte. ripoKeipivov. Prochimenu / „subiect al discuţiei”.
npOK£ifiâvr| am60eoig. Poveaste sau cuvântu pusu înainte. / „chestiune în discuţie”.
TE^co (Xtco to npoKeijxevov. Afară de poveaste. afară de cale.
ripoKeiTojxai fj 7ipoKEipoa. Zăcu înainte. Sântu de faţă.
npoKOTnxo. Procopsescu. Mă adaogu. Sporescu înainte. / npoicopco 1. „a
progresa” 2. „a se ajunge”.
npOKOTCXCD dţ t6 koAov.
IIpOKCWlTG) etţ x5 KOCKOV.
IlpoKOTcn. Procopseală. / „progres”.
IIpoKopivoţ. Procopsitu.
                    * Corect ar fi fost prefixul 7cpoa- indicând ca posibil sinonim vb.rcpocrăpxoga1-
323
npoKptvco. Alegu ceasta din ceia. / 1. „a decide dinainte” 2. „a alege în prealabil”.
npoKpivco £(mtv 0av&TOV. Alegu viiaţa din moarte.
npoXiyco. Spuiu mai nainte. / 1. „a spune dinainte” 2. „a prezice”.
npoAoyoq. Inceputu cuvântului. / „prolog, introducere”.
Ilpop.avt£txo. Vrăjăscu sau gâcescu mai nainte. prorocescu. / „a prezice”. IlpopAxopxxi. Părtinescu. Stau înainte la războiu. / 1. „a fi în linia întâi” 2. „a apăra”.
np6pa%oq. Părtinitor. Ajutătoriu. / „campion”.
npopEtem Socotescu mai nainte. / 1. „a studia dinainte” 2. „a premedita”. npopeAiTiţau;. Mai nainte socoteală. / TcpopeAiTrţ „premeditare”, npo peXETrţpăvov. Lucru mai nainte socotitu. / „premeditat”.
Ilpo|iT|9eia. Aveare de grijă. /1. „aprovizionare” 2. „provizie”. npojiT|v6(D. Vestescu mai nainte. npop,fjv\)jia. Dintâiu veaste* / „prevestire”.
IIpovonTnţ. Mai nainte purtătoriu de grijă.
npovoux. Mai nainte purtare de grijă. / „grijă, protecţie”.
npovotyioa. Portu grijă.
Ilpovoptov. Cinstea boieriei după treaptă, după vrednicie. Privileghie. / „privilegiu”.
npovoţua. Tituluşuri date de împăraţi sau de domni. Privileghii. / „privilegii”, npo^evco kocAov fj kockov. Pricinuiescu bine sau rău. ripo^svco. Aducu la adunare. Logodescu. / „a provoca”, npo^ewctfe. Logoditoriu. / 7Cpo^evnTnq „peţitor”.
IIpo^eviTpia. Logoditoare. / 7cpo^evri/ipa „peţitoare”.
npootjiiov. începerea cuvântului. / 7tpooiţuo 1. „prefaţă, prolog” 2. „preludiu”.
ITpoopt^co. Hotărăscu mai nainte. / 1. „a predestina” 2. „a hotărî dinainte”.
npoopiqioţ. Mai nainte hotărâre. Mai nainte rânduială. / „predestinare”.
XlpcmmSux. începerea la învăţătură. / 1. „învăţătură prealabilă” 2. „carte de
aritmetică”.
npo7cdc7C7Kn>ţ. Kod TcporcocTUioţ. Moşu. Strămoşu. / „strămoş”.
IIpo7câpTOD. Trimiţu mai nainte. / „a trimite înainte”.
          * Altă grafie.
324
np07tqi7rr|. întâmpinare nainte.
ripoTcăpvo). Iau mai nainte. înfruntezu şi aducu înainte.
IIpoTtivto. Beau întâi.
IIp07c6pyiov. Stâlpu răzemator. Stâlpu de razim. npoepoom întrebu mai nainte. ripooExâţ ISuojia. Osebirea cea de aproape, npooexnţ f\xoi 7cpooeKTiK6q. Grijitu. grijnicu. / „următor”, npoooxft. Luare aminte. Băgare de seamă. / „atenţie”, npoo^xco. Iau aminte. Mă ferescu. / „a fi atent”, npooeuxn. Rugăciune. / idem.
npoae\)XTiTipU)V. Casă de rugăciune. / 7tpooeu%T]X(ipio 1. „carte de rugăciuni” 2. „loc de rugăciuni”.
npoosiaxopai. Mă rogu lui Dumnezeu. / „a se ruga”.
npooOăxo). Adaogu. / „a adăuga”.
npoG0tîicr|. Adaos. /1. „adaos” 2. „apendice”.
npocGivoq. epTipooOivoq. Cel dinainte.
npoq Koapâv. rcpbq âpocq. Până la o vreme. Intru puţin.
Ilpocncoapog. Vremelnicu. / „efemer, vremelnic”.
IIpoaKaXj©. Chem. Poftescu. / „a invita, a pofti”. npocncopTEpla. Aşteptare. Zăbavă. îngăduinţă. Răbdare. npoaKapxepco. Aşteptu. npooK&paXov. Perină. / „pernă”.
npooKpoixo. Lovescu. mă poticnescu. ml 7ipocncpo6o|ioa. / „a se lovi”, npocncpouojia. Lovire.
npoaKuXuo. Prăvălescu şi prăstăvălescu. Răstomu. npoamtiiţau;. închinăciune. npooKaurjTîiQ. închinătoriu. f. 63v.
npooTcrjvrixoţ. Vrednicu de închinăciune.
Ilpoaxaypa. Poruncă. / „ordin, poruncă”, npoaxayjxâvoţ. Poruncitu.
IIpoaxaKTfjţ. Poruncitor.
npoaTd^G) Kal TîpoaxdaaG). Poruncescu. / „a da ordine, a porunci”. npocFTaola. Părtinire. Ajutorinţă. Sprijinire. / „protecţie”.
325
npoaip^XG). Alergu cu rugăciune. / „a alerga înaintea cuiva”.
Upoq xâ âXkx) pipoţ. Despre ceialaită parte.
npocroAAxDyi^oiica. Mă socotescu mai nainte. / „a se gândi dinainte”. ITpocKpAyiov. Legumă de mâncare. Bucate. /npocwpAyi „mâncare (care se mănâncă cu pâine)”.
IIpocKp6pop,ai. Mă aducu pre sinemi. Mă dau. Mă închinu. / „a se pune la dispoziţie”.
IIpocrcpdpcD tcdv 0e©v Oucla;. Aducu lui Dumnezeu jărtfa. npoa*ps\>YG). Fugu la acoperământul cuivaş. Scapu. / „a recurge”.
IlpCKKpuyn. Scăpare. / 1. „refugiere, refugiu” 2. „recurgere”, npocpcpopăc. Aducere. Prinos. Dar. Prescură. / „ofertă”. npooomoXfprTrţţ. Făţamicu. / „părtinitor”. npoou)7coXT|\(da. Făţărnicie. / „părtinire”, npooumov. Obrazu. Faţă. / npoatarco 1. „faţă” 2. „persoană”. npooom&Ki. Obrăjor / idem. ripocxcopivoţ. Vremelnicu. / „provizoriu”. np6ao\|rtc;. Faţă. Chipu. / 7Cp6ao\|/r| „faţadă”.
Tlporocou;. Punere înainte. nporfjTSpa mai înainte./np6racrr| 1. „propoziţie” 2. „propunere”. nporf[TEpa. Mai nainte.
npotlpriotg. Cinste mai multă. / TtpotffiTţcyn „prefacere”.
nponpoupoci. Mă cinstescu mai mult. Mi să cade mai în toi. / „a fi preferat”.
nponfm Cinstescu mai mult şi aleg de bun. / „a prefera”.
ripcetoiţui^G). Gătescu mai nainte. / „a pregăti”.
npoexoiftocala. Gătire mai nainte. / „pregătire”.
ripoexoipcxaTf|q. Gătitoriu mai nainte. / „preparator”.
npoţiîywx. Cu faţa în jos. / pTipobprjxa „cu faţa în jos”.
Iloupvov. Dimineaţă. / rcoupvo „dimineaţă”.
’Aîio t6 Tcoupvov. De dimineaţă.
npocpaoi^opm. Puiu pricină. Pricinuiescu. / „a pretexta”.
Ilpcxpaatţ. Pricină. / îipocpcxcn] „pretext”.
Elpocpăpo). Vorbescu. Grăiescu. / „a pronunţa”. ripo<pop<4. Voroavă. Graiu. / „pronunţie”. ripo(pT|ma. Prorocie. / „profeţie”.
326
IţxxprixeTăco. Prorocescu. / „a profeţi”, npocpfjxiţq. Prorocu. / „profet”.
npotprjTiKOQ Xoyoq. Cuvântu prorocescu. /„cuvântare de profet”. npoqnţxaKxovoQ. Ucigător de prorocu.
npocpGdvco. Ajungu înainte. Aducu înainte. / 1. „a ajunge la timp” 2. „a apuca să”.
npfyivrţ. Partea cea dinapoi, dindărătu.
npdbtpo*;. Timpuriu. / 1. „timpuriu” 2. „prematur”.
îlpcoxEÎov. Treaptă mai mare. întâire. Cinste mai mare. / „trofeu”.
ripoxetxo. Ţiu treapta cea mai mare. Am stăpânire. / „a fi primul”.
rîpcoxoyaAov. xo. 7tîap xo. Zmântână. r\ KOfnxpfj. toC y&Xaicxoţ. KaipdcKi.
nţxoxoyâvvriau;. întâiu născutu. / Ttporaryeviy;. „întâi născut”.
IlpoycoK(x0e5pta. Şădearea mai de susu. /1. „locul întâi” 2. „întâietate”. npGycoKocOăSpoq. Şăzător mai întâiu, mai susu. / „întâiul vorbitor la un congres”.
np©TOKa0i^co. Şăzu mai susu. / „a se aşeza pentru prima oară”, npanojxdyeipoq. Stolnicii.
Ilparax;. Cel dintâi. / „primul”, nporax Kal ap%f|. Intâiaş dată.
Ilpcoxa. întâiu. / „prima dată”.
nporax; âpxcov. Boieru cel dintâi, cel mai mare.
Oi Ttpc&xoi âpxovxEţ. Boierii cei mari.
npcîrax; Tije; yeveâţ. Mai marele neamului. / „primul din generaţie”.
ITporax; ei<; xrjv fi^ixiav. Mai mare de vârstă.
lipeam KcxpTcol. Rodurile ceale dintâi. Pârga. Rodurile. / „primele roade”, nporaorimov. Cel întâi chipu. Matca. Izvorul cel dintâi. / „original”. Ilporaxpavăţ. întâi arătatu. Arătatu. Pârgă. / „evident”.
n. x.
nxoppt^opxxi Kod (pxoppi^opai. Strănutu şi stămutu şi străfigu. / (pxepviţopoa „a strănuta”.
nxccppbţ Kost qraxppoţ. Strănutare. / (pxăpvtojia „strănut”, nxăpva. Koa (pxăpvai Călcâile. / (ambii termeni) „călcâi”. nxepvi^G). Dau cu călcâile. nxepouya. Aripă. / idem.
327
nTEpaD^a). Dau cu aripa. / „a da din aripi”.
IlTEptjbvco. Pui aripi, peane. / „a da aripi”. nTepcoxoq. Zburător. Cu aripi. / „cu aripi”, riroopa. Kal (pruopxx. Scuipatu. riTUO). Scuipu. / „a scuipa”.
IlTudpiov. Kal qmxipi. Lopată. riTOapi^oo. Rânescu cu lopata, f. 64r.
nxcoxda. Sărăcie.
IIticoxeIxd. Sărăcescu. şi mă sărăcescu. nixoxiţco. Sărăcescu pă altul, nxcoxorpocpoq. Hrănitor de săraci.
IluoxoixxToţ. Prea săracu.
Iluoxn- Săracă.
nxooxiKd £©, Trăiescu sărăceaşte.
Hixoxeîov. Casă de săraci.
IItcoxikov. 7ipdcypa. Lucru sărăcescu. nxcoxoţ. Săracu.
n. u
nuicvd. Desu. / idem. nuKvdbvo). îndeşăscu / „a (se) îndesi”. nuKVOTrjg. Desiş. Desime. / 7roKv6xr|xa „desime”. nnKvâpxxXoţ. Desu la păru.
Iluicvoţ. Desu. / idem.
IL&pryoc;. Tumu. / 1. „turn” 2. „culă”.
nupydbvco. întărescu cu turnuri. / 1. „a înconjura cu turnuri” 2. „a întări”.
IT6p. Focu.
IIupeToq. Friguri, sau ferbinţeală. / „temperatură, febră”.
IIupeTodvQ). Mă prindu frigurile.
IP&pivoq. De focu./ idem.
FIupopoAakoc. Scăpărămite. / „focuri de armă”.
nupcopa Kal TcupQxru;. încălzire. înfierbântare. / 1. „încălzire la foc” 2. „înroşire în foc. încălzit. înfierbântatu”.
flupcojisvov. încălzescu. înfierbântu. /1. „a încălzi la foc” 2. „a înroşi în foc”.
328
n. g>.
ricopuca Poame. / „fructe”. ricopiKot pa^oivco. Strângu poame, ritoţ. Cumu. / „cum”.
'PaPSl. Toiagu. / „toiag, baston”.
'Pa)35i^co. Bătu cu toiagu. / „a bate cu băţul,, 2. „a bate fructele dintr-un pom .
'Paj38f|Trţv Kocpi&v. Bătu nucu.
'PaP&juxcx;. Purtător de toiagu.
'PotSiKi. Cicoare. / „nume dat multor legume”.
'Pouţco. Spargu. Crăpu. / „a crăpa”.
’Eppdtj t6 CTKEboc. S-au crăpaţii, s-au spartu vasul.
'Puiojia. Spărtură. Crăpătură / „crăpăturii”.
'Poqxţta. Aţă. Fir de aţă. /1. „aţă de cusut” 2. „calgut”.
'Papivoq. Cusutu. /pappevoţ. idem.
'Pap.voi;. Stâlpare. Ramură.
'Pavtx^to. Râurezu. Udu. Stropescu. / 1. „a şiroi” 2. „a stropi”.
'Pocvuopix; Kal.pdvnapxx. Stropire. Râureală. Udeală.
'PavtUTTripi. Stropitor. Pămătufu / „stropitoare”.
'PaitaviSa. Hreanu.
'Pâraxvoţ. perom. Rădiche. / (al doilea termen) „ridiche”.
'Pam. Vargă. Nuieluşă.
'Pdrcxriţ. Croitor.
'Pdîcuooa. Croitoreasă. Cusătoare.
'Pajrreîov.poapeîov. Croitorie. Casa croitorului.
'Pajt'Ko. Cos.
'Pdxjnpov. Cusătură. /1. „cusăturii” 2. „coasere”.
'Poapn. Cusătura hainei. / „cusătură”.
'Pd^rţ. Spinarea. Şi jâlţ. / „şira spinării”.
"Pepa. Curgătura. Cursoarea apei. / (primul termen) 1. „albia unui pârâu” 2. „pârâu” (al doilea) „curent”. *
        * Se repetă imediat mai jos cu sensul „bat nucul”.
329
'PeupaTiKoc Boala ce cade la picioare şi la şolduri din zemurile cele reale trupului. / „reumatism”.
'PeniSi Kal purffii. Apărătoare.
'Pe uyopcci. Râgâiescu. / „a râgâi”.
'Pnfnpov. Râgâitură. Râgâială.
'Peei. Curge.
P. Tj.
'Pripa. Graiu. Cuvântu. / „verb”.
'Pf|T0paQ. Ritor. Meşter de cuvântu. / „retor”, f. 64v
'Prixopebco Vorbescu cu meşteşugu ritoricescu. Ritoriceşte. / „a vorbi în public”.
'PrjTOpiKfj. Meşteşugul vorbei. / „retorica”.
n. I.
'Plyocţ. Craiu. / „rege”.
'Pi^a. Rădăcină, tulpină. / „rădăcină”.
'Piţaict. Rădăcioară. / „rădicina mică”.
'Pt^oPobvi. Rădăcina muntelui. / „poalele muntelui”.
’Ano tÎ|v pi£ocv. Din rădăcină. / „de la rădăcină”.
'Pi^oSovrtd. Gingiile. t6 youXi. „rădăcina dintelui”.
'Pîp ti p u£i. Orezu. / (al doilea termen) „orez”.
'PtîpKov. Norocu.Sorţu. Strişte. Parte. / pi^uco „noroc”.
'Pi^copa. Rădăcinare. / „înrădăcinare”.
'Pt^cbvopcci. Mă înrădăcinezu.
'Pt£(bva>. Rădăcinezu. / „a pune în pământ” 2. „a prinde rădăcini”.
'PtttTto.Tj plxvoo. Aruncu. Leapădu. Azvârliu. / (al doilea termen) „a arunca”. 'Punxo xd OKopcpvtd.îiTOi toc Kouida. Dau cu bobii.
'PiKTrtQ.fi piKTptQ. Bobăreasa. Ciia ce dă cu bobii.
'Pivl. Pilă. / idem.
'Pt\|npov. Lepădătură.
'PooxocX.i^G). Orcănescu în somnu. / „a sforăi”.
'PopiSi.Kal.'pepiSi. Năutu sau năhutu. / (al doilea termen) „năut”.
'Poya. Plată. Simbrie. / „plată”.
'Poyenoo. Tocmescu cu simbrie, /poyidţco . „a tocmi”.
330
cPoyo6oo)X£i3co. Slujăscu cu simbrie cu plată.
"Po&xvt. Roata cu care toarce bumbacul. / „roata de tors”.
'PoSocvfi/D. Lucrezu cu roata. / „a trage firul în sculuri, a bobina”.
'PoSov. Trandafir. / p68o. „trandafir”.
"PoSoKepiPoXov. Grădină de trandafiri.
"PoSoKoioavoq. Rumenu. / „roşu (ca trandafirul)”.
*Po Sokokkivi^co. Rumenescu. / „a se înroşi”.
'PoSoAxxSov. Ulei de trandafir.
ToSiarapa. Apă de trandafiri.
'PoScckivioc. Piiarsecu. / „piersic”.
"PoSdKivov.Piiarsecă. / „piersică”.
î)o5ioc. Rodiu. Pomul ce face rodiile. / „rodiu”.
ToSi. Rodie. / idem.
ePo5idcţ av0oq. Floare de piersecu.
'Po^oq. Tulpină sau nodul copacului. / 1. „nod în lemn” 2. „bătătură (la picior)”.
To^apiKoţ. Codoros. Tulpinos.
'Pokoc. Furcă de torsu. / „furcă de tors”.
Tokocvi^co. Rozu sau dau în strugu.
'Pokocvov. Strugu.
TPoKocva. încuietoare. Zăvor. /1. „rindea mare” 2. „fus de lemn”.
■pouGouvta. Nări. / idem.
"Pot3(pujpa. Sorbire. / „sorbitură”,
"Pcnxpâ.Kal.pocp©. Sorbu. Kal pcrox^ei orcăneşte x6 awo. / (primul termen) „a sorbi”.po%oM£co„a sforăi”.
"Pouxa. Haine. Unealte. / „haine”.
'PoOXOV. Haină, şi postavu. / „haină”.
'PoOxov kocXov. x^o%a. Postavu.
'PudKi.oxBTOţ. Pârâu. Râuleţ. / (primul termen) „pârâu” (al doilea termen) „canal subteran”.
'Pimopoţ. întinatu. Mânjitu. Nespălatu. Scâmavu. Necuratu. Urâtu.
p. co.
'Pdoya. Broboană. / „boabă de strugure”.
'Pcbyoc xoufh^l Vârful sau sfârcul ţâţei. / „sfârc”.
331
eP6fxr| vea. Roma cea noao. Ţarigradul.
^copxxîoţ. Grecu. / „roman”.
TcopxxiKoc. Greceaşte.
"Pcojiti 7KxAxxia. Roma cea veche. Râmul.
'PcojiaîoQ. Râmleanu. Romanu. Omu de la Roma / „roman”, f. 65r.
Xdjîavov. Pânza mortului. / „giulgiu”.
ZcxPavobvco. Pânzescu pe mortu / „a înveli în giulgiu”.
XapfkxTOV. Sâmbătă. încetare. Odihnă. / „sâmbătă”.
Zayfivn. Năvodu. /1. „farmec” 2. „momeală”.
Zayixoc Kal.Xatxa. Săgeată. / (ambii termeni) „săgeată”.
Zaîxccq. Săgetaru.
Ikxixewriţ. Săgetător. / „arcaş”.
Xaîxeuco Săgetezu. / „a lovi cu sageata, a săgeta”.
ZayoOvi Falcă. / idem.
STrocvaxydyauvov. Falca de susu.
Kaxaaayouvov. Falcă de jos.
Xdţopai Kal.iaa^o|xca. Mă aşăzu cu cinevaş. Mă tocmescu. / (al doilea termen) „a se îndrepta”.
XcckI. Sacu. / idem.
Zaid^co. Bagu în sacu.
IxxkouAxx. Tăgârţă. Traistă. / „plasă, pungă”.
ZaKonXi. Punga. / „pungă”.
Saiacoppacpa. Undrea.
IxxXăxa. Salatră. / „salată”.
ZcAepa. Clătire. mişcare.
XocAeîxd. Mişcu. Clătescu. /1. „a mişca, a (se) clătina”.
I&teuopai. Mă mişcu. /„a se mişca, a se clătina”.
Za^iayaq. Melgu. / „melc.
EaXidpriq. Bălos. / 1. „bălos” 2. „vorbăreţ”.
Zd&iov. Bale. / G<iX,io 1. „bale” 2. „scuipat, salivă”.
EaAipâpt. Frâu. Dârlogu.
ZccXriPap6vco. înffânezu.
332
Jj&Xniyţ. Trâmbiţă. /adXmyya 1. „trompetă, goarnă” 2. (med.) „trompă uterină”.
ZocXmyiaTnQ. Trâmbiţaşu. / aaXjryKTrjq „trompetist, gornist”.
X&Amojxa. Trâmbiţare. [ „sunet de trompetă/ goarnă”. laXTttfj®. Trâmbiţezu. / „a suna din trompetă/ goarnă”.
Xocpdpi. dcaxp&Pi. Samaru. / (primul termen) „samar”.
Zotpocpdbvoo. însămărezu. / „a pune şaua/ sămarul pe spatele unui animal”.
Xdv. Cumu. Precumu. / „cum, precum”.
ZocVtScc. Scândură. / idem.
XavtSdKi. Scândurică.
ZocviSi. Tablă. Pudină. / „scândură”.
ZaViScoţia. Podeală. Podire. / „podire”.
ZaviScopăvoţ. Poditu. / „podit”.
Zdvtojxa. Ţolu. Ibâncă. / aAyiopa „ţol care se pune sub şa / samar”. ZaviMvo). Podescu. / „a podi cu scânduri”. laitiLfo. Putrezescu. / „a putrezi”.
Jj6CTtryia. Zdwniaiţ. Putrezire. / oAmcpa „putrezire”.
ZaTrrijiăvoq. Putredu. / aowttapâvoţ „putrezit, putred”.
Zdc\|/aAov. Putregai. / adyaXo „lucru putregăit, putregai”.
Ixxnorbvi. Săpunu. / idem.
Xa7iouvl^a). Săpunescu. / „a săpuni”.
IxxpaKoarrj. Koti xeaaa paKocrcf|. Postu de patruzeci de zile.
Eap&vra. Patruzeci. Udem.
Zapavxdpi. Sărindaru. ZapocvxaX^xoupyov. / „monedă de patruzeci de drahme”(al doilea termen) „pomenirea cuiva prin patruzeci de slujbe complete”.
Xapocvxdtpriţ. De patruzeci. / „de patruzeci de ani”.
Xapdcvxa (popaÎQ. De 40. / „de patruzeci de ori”.
Eap86Axx. Sardea. Peşte de mare. / „sardelă”.
Edepica. Came vie. / „came (umană)”.
EapKdb&rjQ. Cărnos. / „cărnos, carnal”.
XdepKGxyu;. împeliţare. / adcpKoxrn „încarnare”.
ZopK(bvopoa. Mă încămezu. Mă întrupezu. / „a se încarna, a se întrupa”. Zdpcoţux. fţxoi. XKotmopa. Măturare. Măturătură. / 1. „măturare, măturătură” 2. „distmgere, dezastru”.
333
Skxfxfyxaxa. Gunoaiele după mătură.
Zapdbw). Mătur. /1. „a mătura” 2. „a distruge”.
Z&Tupoţ. Jucătoriu. / „un drac de om”.
Ejkxpt^ca. Târăscu.
zpaopi^o). Zbâmăi. Zbâmâiescu. şi făcu ca liştele. Bombănescu. / „a cânta din flaşnetă”.
Xpuvco. Stingu. / ojîfivco „a stinge”. xpfxiu;. Stingere. / opfjcni „stingere”, zpuaxiy;. Stingător.
X.y.
Xyonpoţ. Creţu. / /Jem.
ZyoopopaÂoc;. Cu păru creţu / oycropojidcXA.ric; „cu părul creţ”.
Z. 8;
Zăfkxţ. Cinste. Cucerie. / „respect”.
Z6Popai x6v 0eov. Cinstescu cu credinţă pre Dumnezeu.
ZăPopoa. Cinstescu cu cucerie. / „a respecta”.
ZeP&cjxiOQ. Cinstitu. Vrednicu de cinste. / „respectabil”.
Zetpd. Şiru. Şireagu. Rânduială. / 1. „ordine” 2. „şir”.
Zeipfjvoc. ZetpfivEţ. Zâne de mare. / „sirene”.
Zetopoţ. Cutremuru. / „cutremur, seism”.
Zdxo. Clătescu. Cutremur. / „a clătina”.
Zdpiyyoc. Fluieru. Cavalu. Surlă.
Zexpextipioq. Locu de taină.
ZeXăvrj. Lună. / idem.
ZeXivuxKoţ. Lunatecu. / oeXtivuxko; „de lună, lunatec”.
ZeXivtaopâvoq. Cu lovitură pre lună. / „epileptic”, f. 65v.
Z£A,t|VOV. Sealină. Ţeleru. / o£Axvo „ţelină”.
Z&Aa. Şaoa. / „şa”.
Zep,i8aX,iQ. Făină curată. / „griş”.
Zepvoţ. Curatu. Cinstitu. Ruşinos. Stâmpăratu. Sfielnicu / „demn”.
Zepvornţ. Curăţie. / OEpv6rr|Ta „demnitate”.
Zev&xov. Bătrânii cei de cinste şi de sfatu. Adunarea sfeatnicilor. Boierimea sfatului. / „senat”.
334
ZevocxopiKTl yvcjbjiri. Socoteala sfatului. / „părere senatorială”.
Xevxtva. Cipură. / „apa murdară de la un vapor”.
Xevrovi. Cearşafu. / „cearceaf5.
XevrcuK&Kt. Lăcriţă. / „lădiţă, cufaraş”.
Zcvtgukl Ladă. Lacră. / „ladă, cufăr”.
ZeîixăpPpioq. Septemvrie. / „septembrie”.
Xeprcexoq. Zvăpăiatu. / „vioi, zvăpăiat”.
XewXov. tox£i. Sfeclă.
Z.îl.
ZruxdcSi. Semnu. / „semn”.
Xr|p,<i8i. fţTOi evă^eipov. Zalogu.
XryiaSe'upâvcK;. însemnatu. / „înseninat”.
XT|pa5eixo. însămnezu. / „a însemna”.
XryjxxSeuco tov rcotepov. Dau semnu de războiu.
Zr|pxx5ei)Tfj(;. însemnătoriu.
Xrjpodva). Tocu*.
Xrjpxxola. însemnarea cuvântului. / „semnificaţie, sens”.
Xfjpavxpov. Toaca sau clopoţelu sau toacă de fieru. / cnţpavTpo „toacă”. Xfyiepov. Astăzi. / ofiţiepa „azi, astăzi”.
Enţiepivcx;. De astăzi. / „de azi, de astăzi”.
Xripeiov. Ciudesie. Semnu de minune. / OTjpeio „punct, semn”.
Xowtia. Supie. / „caracatiţă”.
X. i.
Xui£co. ioui^G). Tocmescu. Aşăzu. / „a aşeza, a aranja” 2. „a se împăca”. Xiyocvd. Cu încetul. XiyaXdc. / „încet”.
Xiyavoţ. XiyaÂoţ. Linu. / „încet”.
Ixyatâc, TOTocpoc;. Gârlă lină.
Xiyocveuco. Oprescu. Liniştescu.
Xfj&pa. Fiară. / oi&pa „fiare55.
XrjSepdţ. Fieraru. / atSep&q „fierar”.
Xî}5T|ptov. Fierărie.
Xf|5epov. Fieru. / ofiSepo „fier”.
         * Se repetă imediat mai jos.
335
ZTjSepăvioq. De fieru. / cn&păvioţ „de fier”.
XiSrpoCTKOopd. Rugină de fieru.
ZiSipojiâvcx;. Legatu cu fieru.
Ei&tp<jbv© Ferecu cu fier. / „a călca (cu fierul de călcat)”.
ZIkAxx. Vadră. / oticXtx; „cadă”.
Xuc<Dp£voţ. Sculatu. / OTiKcopăvoq „sculat”.
EiKdbvojioi. Mă scolu.OTpabvopoa „a se scula”.
ZiKdbvco. Scolu. / ot|k6v© „a scula, a ridica”.
Zucropa. Sculare. Rădicare. / <rf|KCD|j.a 1. „răscoală” 2. „ridicarea unei case etc” 3. „vindecare” 4. „trezire” 5. „înmormântare”.
ZifiA. Aproape. / idem.
Xipdrcepa. Mai aproape.
Xiprimvoţ. Vecinu. / mpxravoq „apropiat”.
Zipoq. Cu nasul adâncatu, turtitu. Câmu. / „cu nas turtit”.
Eipiovux. Vânzarea sfintelor daruri. Vânzarea de cele sfinte. / „simonie”. ZifUDVUXKâq. Cel ce vinde sfintele daruri.
Zipjdavco. Mă apropiu. / „a se apropia”.
Xigropoc. Apropiare. idem.
ZivAm. Muştaru. / „un fel de plantă”.
Zipyuivi. Primbare. Spaţir. Seir. / oepyuivi „plimbare”.
Zvrâpi. Grâu. / idem.
Xvwxpâvioc;. De grâu. / idem.
XvKxpoxjabpoKpov. Holdă de grâu.
Xvtapoocopcx;. Grămadă de grâu.
XupouVt^o). Zbicescu.
Eupobvuipa. Zbiceală.
’Eoupobvuje. S-au zbicit.
Zupowcci;. Vijălie. Vârteju de vântu. / „vârtej de aer, furtună”.
XixcxpEpcx;. Scâmavu. / „scârbos”.
Ztxc«TidpT|i;. Scârbealnicu. / „care se scârbeşte uşor”.
XiXacrux. Scârnăvie. / aixaaid „scârbă”.
ZiYXodvopai. îmi iaste scârbă. / cnxodvopoa „a-i fi scârbă, a se scârbi”. XutwcqXA;. Tăcutu. / idem.
Zuaim Tăcu. / „a tăcea, a nu vorbi”.
336
2. K.
Ek&Xxx. Scară. / idem.
2kcxA1 XKotanm. Treapta scării. / (primul termen) „treaptă”.
XKQ&taxipi. Sapă de prăşitu. / „sapă”.
2koM£cd. Prăşăscu. / „a prăşi”.
2KaXiOTT|ţ. Prăşitor. /1. „om care prăşeşte” 2. „sculptor”.
Zk&Xiojioc. Praşilă. / 1. „săpătură, praşilă” 2. „sculptare”.
2koA,vi. Scaunu. / okocjivi „taburet”.
XXKajxvdcKi. Scăunaşu.
2Kav8o&i£cD. Smintescu. /1. „a face scandal” 2. „a provoca”.
2k&v8oAx)V. Sminteală. /1. „scandal” 2. „provocare”, f. 66r.
2Kav5aXora)to<;. Făcător de zminteală. / „scandalagiu”.
2K<5epa. EG^dcpa. Scară. Grătaru de peaşte. / „grătar”.
XKdcopa. Crăpătură.
XKdCo). Crăpu. / 1. „a crăpa” 2. „a apărea, a se ivi”.
XKoooţiăvoq. Crăpatu. / 1. „crăpat” 2. „ivit”.
XKavi^oxotpoq. /AKocvOoxotpoţ. Arici, (ambii termeni) „arici”.
Xkocto. Căcatu. / „excrement”.
XKatidbvco. Spurcu. cu căcatu. „a murdări cu excremente”.
XKdcpri. Scafa. Căpistere. Albie. Copaie. / „albie”.
ZK&pipov. Săpătură. / idem. iK&nrrY;. Săpătoriu.
XKaTcdvrj. Sapă. / idem.
Xk&ttco) Koti GKdqnco. Sapu. / „a săpa”.
2koot<4£(q. Acoperu. învălescu. / „a acoperi”.
XKdmxojxa. Acoperemântu. / „înveliş”.
XKemxopivog. Acoperitu. / /dem.
Xx^Tcrj. Legătoarea capului. Zăbreaoa. Zăbranicu. / 1. „înveliş, acoperământ” 2. „protecţie” 3. „basma”.
ZK£7t<ipvr|. Teslă. / idem.
2icăpp(0)ia. Scorojală. / „îndoire”.
XKeppcop^voq. Scorojitu. / „îndoit, cocârjat”.
XKEppdîveo. Scorojescu. / 1. „a îndoi” 2. „a scoroji”.
337
Xk£Ao<;. Fluieru piciorului. /1. „picior” 2. „parte”.
XkeM^cd koA mooKe^co. Puiu piedică.
Xicefax;. Vas. / idem.
XKet)07toi6q. Făcător de vase.
XKetit| tou ottiuoO. Uneltele casii. / „vase din casă”.
ZKe'ofj. Arme. / „hamaşament”.
ZkeixxpdXAkiov. Cămară de unealte. / cncEaxxpuXdicio „locul unde se ţin în biserică lucrurile sfinte”.
EKeixxpnAjO^. Vistieru. Cămăraşu. / cncEOocpbÂxxKocţ „paznicul obiectelor din biserică”.
ZKTivoTrrţyia. Infingerea cortului. / „aşezarea corturilor”.
XKfjrrtpov. Toiagu împărătescu. /cncf[7iTpo „sceptru”.
Xki&. Umbră. / idem.
XKtaypatpia. însemnare de chipu./ „schiţă”.
Zkuxvo. Xkicc&îov. Umbraru.
Xku5c8io. Pălărie. /cncuiSi „pălărie ţărănească de soare”.
XKixi^co. Umbrescu. „a umbri”.
XKiepoţ. Umbros. / idem.
Xku5c£(d. îngrozescu. Spaiu. Speriu. înfricoşăzu. / „a speria, a îngrozi”. XKtd^oţioa. Mă îngrozescu. Mă speriu. / „a se speria”.
Zidita. Kod ax^oc. Despicătură. / „aşchie”.
Xki£co. crxt^cD. Despicu. / 1. „a rupe” 2. „a despica”.
Xkigtov. cxiotov. Crăpatu.
ZkXoPux. Robie. / /rfew.
ZicAdcfkx;. Robu. / „rob, sclav”.
XicAxxpopivoq. Robitu/. „înrobit”.
XKAxxixbvopca. Mă robescu.
ZKAapdMQ. Robescu. / „a lua prizonier” „a înrobi”.
ZKAxxfkarife. Robitor.
XKXxxPommÂXTriQ. Vânzător de robi.
XK^poniţ. Cumplire. Cumpliţie. învârtoşare. / oTcXTjporriTa „duritate”. XkXtipoq. Cumplitu. Vârtos. / „dur, aspru”.
XK?iT|pe\)op.ai. Mă cumpliţescu.
XK?apt)Vco. Cumpliţescu. / CTKX,r|pcbvco „a întări”.
338
XkviTKXiq. Muştiţe reale, /un fel de muşte.
Xkoivi. 0%otviov, Funie. Ştreangu. / „sfoară, funie”.
XkoAx4£cd. oxoXd^co. Sărbezu. Şăzu far- de lucru. / 1. „a se opri din lucru” 2. „a fi dat afară/ concediat” 3. „a ieşi de la şcoală”.
XkoXx^q). oxoXdc^G). Sărbezu. prăznuiescu.
XKaoXocpiKi. Cercelu. / idem.
XkoMqv. Xj^oAfov. Şcoală. / oxoAdo „Şcoală”.
Xkovt]. Prafu. pulbere. / „praf, pulbere”.
Xkovtocjxoc. Poticneală. / „împiedicare”.
ZKovrefxo. Poticnescu. Mă poticnescu. / „a se împiedica”.
Xk6tc£ÂX3V. Vârfu de munte fără de piatră. / cncoTteXoq „stâncă care iese din mare”.
Xkotkx;. Gându. Socoteală. / „scop, ţintă” 2. „cântec”.
Xic6p8ov. Usturoiu. / oKopSo „usturoi”.
XKopSooKsXtSa. Căţelu de usturoiu.
Xkop&Avgo. Usturoiezu.
XKopmo;. Scorpie.
IsKopvALfo. Răsipescu. / „a împrăştia, a risipi”.
XKoprctqjivoq. Răsipitu./ „împrăştiat, risipit”.
XKopjaoTnq. Răsipitor. / „risipitor”.
XKopJciOjxa. Răsipire. Răsipă. / „împrăştiere, risipire”.
Xkot&ki. XiKoxdnci. Ficăţelu. /idem.
Xkou Xikoxi. Ficatu. / idem.
Xicomvoc. Pe-ntunearecu./ „pe întuneric”.
XKomvdypa. Ponevoşală.
XKOti^opoa. Mă întunecu. / 1. „a ameţi” 2. „a avea durere de cap”.
XKOtt^co. întunecu. /1. „a întuneca” 2. „a ameţi, a zăpăci”.
Xkoteivcx;. întunecos. / „întunecos, întunecat”.
Ntiiaa cncoxivr|. Noapte întunecoasă.
XKoroq. întunearecu. / „întuneric”.
XKOTCopivoq. Ucis*. / „omorât, ucis”.
         * Se repetă după cncorcopa e^cxxt axeXocşi sens.
339
Ercotcopa. Xkoxcoctk;. Ucidere. / (primul termen) 1. „ucidere, omor” 2. „pedeapsă grea” 3. „pagubă mare” 4. „oboseală mare”.
XKOxdbvco. Ucigu. / „a ucide, a omorî”.
Xtcpocpot. Scroafa. / idem.
ZkouXIktj. Viiarme. / (TKOtAf|Ki „vierme”.
XkoiAuci&^co. Viermoşăzu. / cKcmXiţKid^co „a se umple de viermi”. XkouX.ik&ki. Viermuleţu. „viermişor”.
ZKouXiKuxopivoq. Viermănos.
XKOt&iKoqxxycopăvoţ. Mâncatu de viermi.
SKot)p7tpla. Scumbrie. Peaşte. / aiccropnpl „scrumbie”.
XXowox. Mătură. / idem.
EkooîCi^co. Măturu. / „a mătura”.
Xicotmop^voi;. Măturatu. / idem.
ZKOwedg. Măturaru. Măturător.
XKOOpd. ZKoopid. Rugină. / (al doilea termen) „rugină”.
Ziccrupiâ^co. Ruginezu. / „a rugini”.
Xicoupuxopâvog. Ruginitu. / idem.
XKottpSoOXa. Ciumă. rcavobicXa. / (al doilea termen) „ciumă”, f. 66v.
EKcnndpt. Pavăză. / „scut”.
ZKotnopcopâvo*;. Păvăzatu.
XKO'orăXi. Blidu. / idem.
XKotneXdcia. Blidişor.
XrcbpaXa. Gunoaie. / 1. „pleavă” 2. „gunoi”.
XicoXdoa. Căţelu. Câinişor / „căţeluş”.
Xio&Xog. Câine. / idem.
Xic6A,ivoţ. De câine.
Xtcontro. Mă plecu. / ojc6|3g) „a se apleca”.
Ercurjaţiov. Plecare. / cncuv^npo „aplecare”.
X.ţi.
Xp.tyeo. Amestecu. Impreunu. / „a amesteca” 2. „a (se) întâlni” 3. „a se uni”
4.  „a se căsători”.
XpxypCvoc;. Amestecata. / idem.
        Amestecare.
340
Z^iiKpoajia. Micşorare.
Xpucplva). Micşorezu. / apucpuvco „a micşora”.
Xpxtov ZjiiXâpi. Daltă. / (ambii termeni) „daltă”.
X. o.
Xofiapoţ. Greu. posomorâtu. / „serios”.
X68ipa. etaoSifia. Venitul. / eiao&rţpa „venit”.
XoSopia. Sodomie. / „homosexualitate”.
Xo8ojiitt|<;. Sodomleanu. / „homosexual”.
XcropXxx. Sulă sau frigare. / „frigare”.
XoupXl. Frigare. /1. „sula” 2. „frigăruie”.
T^ayKopo aabpXot. Sula cizmarului.
Xouooupa, aetacropa. koAxxtoOAxx. Codobatură.
Xotxppoc. Increţeală. încreţitură. / „pliu”.
Xmxppouvco. încreţescu. / acnxppchvco 1. „a încreţi” 2. „a fura, a subtiliza”. XcnxpiXAidc^co. Altoiescu. / ao\xpiA,ui£<o „a potrivi”.
Xo\xpiXXiopivoţ. Altoitu.
XotxpiMxoau;. Altoire.
Xocpux. înţelepciune. / wfe/w.
Xocpoq. înţeleptu. / idem.
Xocpiţco. Inţelepţescu.
Xocpxmriq. Amăgitor, prilestitor. / 1. „sofist” 2. „persoană ingenioasă”. Xotptapa. Prilăsteală. /1. „sofism” 2. „găselniţă”.
Xocpi^oţiai. Sântu aflător de măiestrii. împrilăstitor. / „a născoci”.
X. 7C.
Xîidyoţ. O7cdYY0q. Sfoară. / OTcdcyKOQ 1. „sfoară subţire” 2. „persoană zgârcită”. Xtkx0&ki. Săbiuţă, săbioară. / „sabie mică”.
XtkxO&toc;. încinsu cu sabiia. / 1. „încins cu o sabie” 2. „drept ca o lumânare”. XraxSt. Sabie. / „sabie”.
Xtkxv&ki. Spănacu. / „spanac”.
XraxpAYYi. Sparanghel. /1. „asparagus” 2. „sparanghel”.
Xîidcpryava. Fâşii. Scutece. / „scutece”.
XTtcxpyavcbvco. înfaşu. / „a înfăşa”.
X7tapp£vtx;. Sămănatu. / „semănat”.
Xitcxpxd. Sămănături. / „ogoare semănate”.
341
X?tdopa. Surpătură.
XTraojiâvoţ. Surpatu. Boţitu. / „spart”.
Xraxopog. Boală ce vine din mosorârea vinelor. / „spasm”.
Xtoxt&Xt|. Răsfaţiciune în mâncări. / „risipă”.
XraxxaXcD. Mă răsfăţ în mâncări. / „a risipi, a face risipă”.
XTOippa. Sămânţă.
X7t6pvto. Samănu. / „a semăna”.
XTOT^apeîov. Spiţărie.
XTOT^tdpriţ. Spiţearu.
XrotiSco. Grăbescu*. / „a se grăbi”.
X7cnXmov. Peşteră. / cnrriAxxu) „peşteră”.
X7npo6vi. TCTeponvtaxăpiţ. Pintene. / crcnpoovi/ rcxepviaTipac; „pinten”.
XTcrjOa. omvBip. Scânteaie. / primul termen şi CTmvOipoq „scânteie”.
X7n0cxpf|. mBaţifi. Palmă. / (ambii termeni) „palmă (ca măsură)”.
XTnpoovij^G). Dau cu pintenii. / cnupouvt^co „a da cu pinteni”.
X7rf|Ti. Casă. / ot&u idem.
XtuxAki. Căscioară. / „căsuţă”.
XjiAdcyxva. Utroabe. Cele din luntrul omului. / cmXdcxva „măruntaie”. X7tXncyxvt^opxxi. Mă milostivescu. îmi iaste milă. / ajtAaxv^°lioa „a compătimi, a-i fi milă”.
XrcXfjva. Splină. / idem.
X7iA,î]\a<ipTi<;. Splinos. Cu rastu. / 1. „bolnav de splină” 2. „persoană palidă” 3. „ipohandru”.
JjjtXijva. Rastu.
XicopA. Xrrnpcx;. Sămânţă. / (primul termen) 1. „însămânţare” 2. „perioadă de însămânţare” 3 „generaţie”.
Xropetiq. Sămănătoriu. / oropăaţ 1. „ţăran care însămânţează” 2. „semănătoare”.
Xîcopoq ^coxiKog. Sămânţă vie.
Xrcâpra. Coşu. coşniţă.
Xtou8&£g). Mă nevoiescu. / 1. „a studia” 2. „a întreţine la studii” 3. „a se grăbi”.
         * Alta grafie.
342
£7tou8aîog. Nevoitor. /1. „grozav” 2. „celebru”.
ZnouSfi. Nevoinţă. /1. „grabă” 2. „zel” 3. „studiu”.
Xx&yya. ţiox^oQ. Zăvor. / (al doilea termen) „zăvor”.
XxdtStov. Locu podvigului. / 1. „stadion” 2. „stadiu”*.
Zxdt£ei. CTTOtXd^t. Pică. / (ambii termeni) „picură”.
Xx&Stov. Stadiu. Locu de stânjăniri.
XxaBepoq. Statomicu. / ir/e»/.
Xxa8epoxri<;. Statornicie. / cxattepoxrixa „statornicie, constanţă”.
XxaOepdbvco. Intărescu.
ZxdK-nţ. Cenuşă. / axricxxri „cenuşă”.
XxaZaypcx;. axataxyjiaxux. Gută. Picătură, (ambii termeni) „picătură”.
Xx6£fj). XxocZ6£cq. Picu. / „a picura”.
XxaZaypâvoq. Picatu. / „picurat”.
XxoZIki. Prăjină. Laţ. / „cânnă a unei bărci”.
XxaÂXKtd^CD. Pui lânteţu.
XxocpaXi^co. Oprescu. Zăticnescu.
Xxapaxrb. Stau. Mă oprescu. / „a opri”, f. 67r.
Xxap.Vt. Borţi. / „urcior”.
Xxdtţirax. Ştaptă. Tipar. / 1. „pecete” 2. „urma unei peceţi/ ştampile” 3. „model”.
Xxaţutoc8âpo<;. Tipăritoriul.
Zxapjidcpa). Tipărescu. /1. „a ştampila” 2. „a întipări”.
Xxayyidtpco. Cositorescu.
Zxâyytvov. De cositor.
Xxbcyytov. Cositor.
XxavtKc»;. Cu sâla. / „cu sila”.
Xxaouxaxtţi;. Turburătoriu. Scomitoriu de gâlcevuri./ „revoluţionar, răsculat”. Xxdccnţiov. Stare. / ax&otţxo „oprire”.
Xxtknţ. Turburare. /axdoîţ 1. „staţie” 2. „poziţie” 3. „revoltă, rezistenţă”. XxouZl^co. Dvorescu.
XxotfîÂoţ. Grajdu. dcxobpi. / (ambii termeni) idem.
Xxaupbţ. Cruce / idem.
* Cuvântul-titlu grecesc se repetă imediat, dar cu alt sens.
343
XTonpG)ţi£vo<;. Răstignitu. / „răstignit”.
Exonpcbvo). Răstignescu. / „a răstigni”.
XTOUpoxrtc;. Răstignire./orai6pGXTr| „răstignire”.
XixropGydfe. Răstignitoriu. / „torţionar”.
XxoKplSa. Stafidă. / idem.
XxocpiSid^co. Stafidescu. / „a (se) stafidi”.
XxooptiXi. Strugure. / idem. •
XxoqmAoxpiplov. Teascu.
Xx&%0). Spicu. / idem.
XxaxoAoyTipxx. Adunare de spice. Spicuire. / 1. „adunarea spicelor” 2. „campanie”.
XraxoXoyoq. Spicuitor.
XxEyvovG). Usucu. / „a (se) usca”.
Xxăyvoajia. Uscare. / /Jem.
Xxeyvco|i£voţ. Uscatu. / „uscat,,.
Xxăyri. învălişul casii. / „acoperiş”.
Xxăyoxnţ. învălire. învăliş.
Xxeycjbvco. învălescu.
Xxdjia. Grămadă. / oxoîpa „stivă, grămadă”.
Xxeipd^co Grămădescu. Năsădescu. / axoipd^co „a pune una peste alta, a stivui”.
Xxdpa. Stearpă. / idem.
Xxeîpoq. Sterpu. / „sterp, steril”.
Xxdpaxnq. Stârpire. / „impotenţă”.
Xxeipdbvto. Stâlpescu. / „a castra”.
Xx£k<d. koci crcăKopxxi. Stau. / (ambii termeni) „a sta în picioare”.
Xt£k(d evocvtux. Stau împotriva.
XxEK&pevoţ. Stându./ 1. „stătător” 2. „care se ţine bine”.
XxăXvcD. Trimiţu. / „a trimite”.
XxaXpivoţ. Trimisu. / idem.
Xxd&mjxov. Trimitere. / ax&Ampo „trimitere”.
Xxev&£cg. Suspinezu. / 1. „a suspina” 2. „a deplânge”.
Xxevelxo. îngustezu. Strimtezu. / „a îngusta; a strâmta”.
Xxevoţ. Ingustu. Strimtu. / „îngust, strâmt”.
344
Ztevororoţ. Locu strâmtu.
SxEVOxeapia. Strâmtorare. Strânsoare. Nevoie. înghesuială. / 1. „supărare” 2. „înghesuială” 3. „strâmtoare”.
XxEVOXCQpryxăvoq. Strâmtoratu. înghesuitu. în nevoie. / „supărat, mâhnit, amărât”.
Xxevoxcop©. Strâmtorezu. Silescu. înghesuiescu. Dau. / „a supăra, a mâhni”. ExăpyQ). Voiescu. Poftescu. /1. „a primi, a accepta” 2. „a suferi”.
XxepXmov. Voire. Priimire. / OT£p%ipo „acceptare”.
Xxepeoc;. Intăritu. Statomicu. / „stabil, ferm”.
Xxepeorng. Statornicie. / axepeorrixa „stabilitate, fermitate”.
Xxep&jQpa. Tăriia. / „firmament”.
Xtep&Bpxx oupavou Tăriia ceriului.
XxepecfrvG). întărescu. / „a stabiliza”.
XTEpeorrriţ. întăritoriu. / „stabilizator”.
XT^prţcnc;. Neaveare. Lipsă. / aTăprjon „lipsă”.
Et£pva. Jgheabu. / „rezervor de apă”.
XtEpidc. axepeoc fpcetpoţ. Uscatul / (primul termen) „uscat” (al doilea termen) „continent”.
Xmp&vi. Cunună. / idem .
Xxeqxxvcofiăvoţ. Cununatu. / 1. „încununat” 2. „cununat”.
Xxecpdvcopxx. Cununie. / 1. „încununare” 2. „cununie”.
XxetpavdcKi. Cununiţă. / /dem.
Xxetpavorriţ. Cunătoriu.
Xt£(pccv6vco. Cununu. / 1. „a încununa” 2. „a cununa”.
XîE(pdvi. Cercu.
XxriGt.        Pieptu. / (al doilea termen) „piept”.
XTr|0dcxo<;. Pieptos.
Hvr\Xr[. Stâlpu. /1. „atelă” 2. „coloană”.
XTipiyye^. Propteale.
ZTtpîţoo. Proptescu. / „a sprijini”.
Xmipd)vi. Urzeală. / idem.
Zxodc. eatla. Focu. şi vatra focului / (ambii termeni) „cămin, vatră”. Xtifkxapa. Grâmădire.
Cuvântul-titlu grecesc se repetă imediat, dar cu alt sens.
345
XuYpf|. împuntură. Soracă. Tocică. / „moment, clipă”.
XuXPdbvco. Lucescu. Netezescu. / „a lustrui, a sculivisi”.
ZttXPcapa. Luceală. Netezeală. / „lustruire, scliviseală”.
Xtippa. Preţuire. / axtpa „stimă, preţuire”.
Etlv(rripa. Prinsoare. Rămăşagu. / „pariu, prinsoare, rămăşag”.
Bdvco ottxnpxx. Mă prinzu.
Xtlxoq. Stihu. Vierş. / „vers”.
Euxeîov. Stihie. Stihiile gramaticii sântu buchile la iar la filozofi sântu 4 stihii ale lumii apa, focul văzduhul şi pământul, dintru aceasta să alcătuiescu toate şi iar întru aceastea să dezleagă. /1. „element” 2. „stihie”.
ExoAASi. cuAtopa. Podoabă./ (ambii termeni) „podoabă, decoraţie”. XtoM^opm. Mă împodobescu. / „a se împodobi”.
Exo^topăvoţ. „împodobitu. / împodobit”.
EtoXiaTriq. împodobitor.
XxoXoţ. Corăbime. Oaste de corăbii. / „flotă”.
Ztopa. Gură. / idem.
5/ropaT&Ki. Guriţă. Gurişoară. / idem.
Exopdxi. Stomahu. Rânză./ „stomac”.
XTOgropa. Căleală. Călitură. / „tocire”.
Exopxhvto. Călescu. / „a (se) toci”.
E'coTjpraopa. Astupătoare.
ZtoupTKhvco. Astupu. / 1. „a îndopa” 2. „a îndesa” 3. „a se sătura”. ETOupTioopivoţ. Astupatu. / „îndopat” 2. „îndesat”.
EcotipraBou;. Astupare.
Etaojnd. aT&jtexov. Puzderii. Câlţi. / (ambii termeni) „câlţi”.
ExertOTiavoţ. De câlţi.
Expxd^opoa. Iau aminte. Bagu seamă şi socotescu. / „a se gândi, a reflecta”, f. 67v.
XTOxaopa. Kal crcbxaau;. Luare aminte. Băgare de seamă. / <xt6xoccrr[ „gând, reflecţie; gândire”.
XxoxcttmKoţ. Cu luare aminte. Cu socotelă. / „de gândire/ reflecţie”.
Xtpocjîcx;. Strâmbu. Poncişatu. întortu. / „strâmb”*.
XqpaPopXirao. axpaPoKoud^co. Cautu ponciş.
* Cuvântul-titlu grecesc se repetă imediat, dar cu alt sens.
346
Z'EpaPqi.&TTiţ. Cu ochi poncişi.
Xipapâq. Poncişatu.
ExpoiPopaua. Căutătură strâmbă, poncişată.
XTpocpoXoriţioq. Cu gâtu strâmbu. / „cu gâtul strâmb”.
XipapoJto&rjq. Cu picerele strâmbe. Strâmbănogu. / „cu picioare strâmbe”. ETpaPtopăvoq. Strâmbatu. /1. „strâmbat” 2. „orbit”.
EipapdMO. Strâmbezu. /1. „a (se) strâmba” 2. „a orbi”.
XipCxyoXoi;. âotpAyotXoţ. Gleznă. / (al doilea termen) „gleznă”.
Xxpayyl^o. Storcu. Strecor. /1. „a stoarce” 2. „a strecura”.
Etpdtyyujpa. £fj\|/iţiov. Stoarcere. / (primul termen) „stoarcere, strecurare”. X'tpdyyicru;. Storsură. / cnp&yyurn „stoarcere, strecurare”.
Xrpayyuyrnpi. Strecurătoare. / idem.
X'tpayyouAii^o. Stârvescu. Scrintescu.
XtpayyouXtopa. Scrintitură.
XtpayyouXujpâvoţ. Scrintitu.
Xipdxa. Cale. Drumu. / 1. „stradă” 2. „direcţie”.
Xtpdta ţieyd^ri. Drumu mare.
Xtp&xa Kdpvco. Făcu drumu.
X'tpaTOKOJtoţ. Călător. Drumaş.
XxpaTtiyo;. a'tpatdpx'nq. V(oie)v(o)d. Domnu oştilor. / (primul termen) „general” (al doilea termen) „amiral”.
Xrpaxojce&'oo). Tăbârăscu sau mergu la tabără. / „a face tabără”.
X^paua. Oaste. Tabără. / „armată”.
XxpaTubrnţ. Ostaşu. Tăbăraşu. / „soldat, ostaş”.
XTpd«puXXoc. oxâpqruXXa. Boştine. / (al doilea termen) „tescovină, hoaspe”. Xxpăcpo). Invârtescu. Intorcu înapoi. / 1. „a răsuci, a învârti” 2. „a întoarce” 3. „a vira”.
XtplyXa. Strigoaie. / CTTptyicXa „duh rău cu chip de femeie”.
XTpiţuopâvcx;. înghesuitu. / cnpipcoyţiâvo; „înghesuit”.
Xrpipdivto. înghesuiescu. / oxptţuhxvco „a înghesui”.
XTpâpXxx. Vârteju.
Xxprxpvoq. Amărâcios. Ciumărâtu. Ştiros. / 1. „cu gust iute” 2. „ţicnit, trăznit, scrântit”.
XxprxpvdSa. Ciorală. Ştireală. Oţezeală. / 1. „gust iute” 2. „scrânteală, ţicneală”.
347
’Lxpcrfo'kă. Rătundu. / „în chip rotund”.
ZtpoyyuXEixo. Rătunjăscu. / „a rotunji”.
ZrpcryyuXoq. Rătundu. / „rotund”.
CTpcrffvXonpboGmoţ. Rătundu la obrazu. / „rotund în obraji”.
ETpobcpiYyaţ. Kcd (npâtpiYyaţ. Ţâţână. Copilul uşii.
Zxprâpa. Aştemutu. / „saltea”, „aşternut”.
Zipdbpa vupcpiKov. Aşternutul tinerilor.
ZTţxDfiaxdoa. Aştemuţel. / „salteluţă”.
Ztpchvco. Aşternu. / „a aşterne”.
Xt6Axx;. Stâlpu. /1. „stâlp, coloană” 2. „pistil”.
2/coA6hquAov. Stâlpşor.
EToXdma. Pui stâlpi. Razemu. / 1. „a sprijini în stâlpi” 2. „a îngroşa/ întări o mâncare” 3. „a aţinti cu privirea”.
Ztojiukov. Strângător. Opritoriu.
ETU\|n. Piatră acră. /1. „restrângere” 2. „acreală” 3. „piatră acră”.
E. u.
EruPd^opai. Mă tocmescu.
XToPaopăvcK;. Tocmitu. Aşăzatu.
XTâpacspxx. Tocmeală. Aşăzământu.
ZuTYoepPpoc;. Cumnaţi care. ţinu doao surori. / (r&yaţtnpoq „cumnat”. Evyyepco. croYyrpd^co Kod cnrfyTpdcnca). îmbătrânescu împreună. / ouYyrpdtcrKco „a îmbătrâni împreună”.
Xuyyewiţpăvoq. Născutu împreună.
Euyyevriq. Rudenie. Rudă. / „rudă”.
2toyy6veia. Rudenie. Neamu. / „rudenie”.
X'oyyeveuop.oa. Mă rudescu. / „a se înrudi”.
Etiyyvcoţtfx;. într-un gându cu altul.
ZuyydSeSpoţ. De o treaptă de o cinste.
ZuyK<i0o|ioa. Şăzu dimpreună cu alta.
ZuyKd&eopa. Chemare la ospăţu.
ZuyKctXeopăvoţ. Chematu împreună la ospăţu.
ZuyKotXeCTTrţq. Ospătătoriu.
ZuykoAxo. Ospetezu. / „a convoca”.
348
ZDyKaxcxPodvco. Mă pogor sau mă plecu. Mă smerescu. Lasu. Hărăzescu. Iertu. / „a arăta bună voinţă/ condoleanţe”.
Xtrymxdpaatc;. Lăsare. Zmerenie. Pogorâre. / oi^axdjîaoTi „condescenţă, amabilitate”.
ZnYKaxajîaxiKoţ. Lăsător. Iertătoriu. / „condescendent, amabil”.
XuyKdxoiKoq. împreună lăcuitoriu. / „conlocuitor”.
EnyKaTOiKco. împreună lăcuiescu. / „a locui împreună, a conveţui”. XuyKăpocapa. Amestecare. Stâmpărare. /1. „amestec” 2. „armonizare”. ZuyKEpvcD. Stâmpăru.
ZuYKivSuvebca. Mă primejduiescu dimpreună sau primejduiescu.
XnyKXaico. Plângu dimpreună.
XuyKXrpovojxoţ. împreună moştenitor.
ZuyicA,T|povoţico. Moştenescu dimpreună. / „a fi comoştenitor”. f. 68r.
E\)yKOi|icn5|xoa. Donnu dimpreună.
Xrryicoivoovco. Mă împărtăşăscu dimpreună. / 1. „a comunica cu cineva” 2. „a avea înclinaţie spre ceva”.
XuyKoAAâ). Lipescu una cu alta. / „a lipi”.
XnyKpivco. Potrivescu un lucru cu altul. Aseamănu. / „a compara”.
X'byKpunţ. Potrivire. Asemănare. / onyKpior[ „comparaţie”.
Sv/Kpoţxo. Lovescu. una cu alta. / oxyyKpobopai „a se ciocni”.
Xxryxotipo|ioa. Mă bucur cu altul dimpreună. / ovyxodpco 1. „a se bucura împreună cu cineva” 2. „a felicita”.
Zxryxaipco aoi Mă bucur dimpreună cu tine.
XdyX'oau;. Turburare. / cruyx'iXTri 1. „confuzie” 2. „tulburare”.
X'07X'°(TP^vo<d- Turburatu.
XxiYXWTriq. Turburătoriu.
IxyfXfâto. Turburu. / 1. „a amesteca, a confunda” 2. „a tulbura pe cineva”. ZnyXpovoţ. Pre aciiaş vreame sau totu dupre o vreame şi de o vârstă. / „contemporan”.
XuyxtAWCTu;. Iertare. Iertăciune. / oTDyx^Pn01! „iertare”.
Xnyxepîipivog. Iertatu. / cruyxcopepâvoq „iertat”.
Xuyx^opriTiKOQ. Iertătoriu. / „iertător”.
Xt)YX®poxdpn. Carte de iertăciune.
X\)yx0)P®- Iertu. / „a ierta”.
349
      Xuvbeucvd). Cinezu dimpreună. / „a cina împreună cu alţii”. Z6v8ev8po<; xonoţ. Locu cu copaci mulţi. Desiş.
      XuXevypivoq. înjugatu dimpreună. împreunatu.
      Xd£(D. Vieţuiescu dimpreună. / „a convieţui”.
      Ztncapivui. Dudu. / „dud”.
      Xwcdpiva. Dude. / idem.
      Zdku&. Zmochinu. Smochinu. / „smochin”.
      Z6kov. Smochină. / ct6ko „smochină”.
      XoKâqwXXov. Frunză de zmochinu. / „frunză de smochin”. XwaxpAvTru;. Năpăstuitor. / „calomniator”.
      X'OKoqxxvtro. Năpăstuiescu. / „a calomnia”.
      Xfoccopa. Rădicătură. / 1. „ridicare” 2. „răscoală”.
      Zukgxtu;. Rădicare. Sculare.
      XDKtopivoq. Rădicatu. Sculatu. / „ridicat, sculat”.
      Xwabvopoa. Mă scolu. Mă rădicu. / „a se scula, a se ridica”. Zok6vo). Scolu. Rădicu. / „a ridica”.
      XuAAapf). Luarea slovei dimpreună. Slovnire. / „silabă”. XuXXapt^co. Slovnescu. / „a silabisi”.
      XiAXQytapoc;. Socoteală. / „reflecţie”.
      ZoXÂO'yî^opoa. Socotescu. Mă socotescu. / „a se gândi, a reflecta”. ZuXXwcoupcci. Sântu părtaş întristării. / „a condola”.
      X6pP<xopa. întâmplare.
      XopţSodvei. Să întâmplă. / „se întâmplă”.
      X'uppepqKo;. întâmplătoriu.
      Katd <yupj}e|lTţK6ţ. După întâmplare.
      XnpPouXeupăvcK;. Sfătuita.
      XupPouXe'OTffe. Sfeatnicu. /1. „consilier” 2. „co-deputat”. XbpJîonXoq. x6 cano. / „consilier”.
      X'opPon^e'onpiov. Locu de sfata.
      XnpPouX.fi. Sfata. / „sfat”.
      ZDppaţGOKnfe. Adunătoriu.
      Xnppa^davco. Adunu. / „a strânge, a aduna”.
      X'oppdoî^tc,. Adunare şi sfiială.
350
X'i)(i|ixx^(bvo|i€a. Kcd 7iepun)|iji(x^cbvo|ica. Mă sfiescu. Strângu haina pe lângă sineş.
Itopjioc&n'ttV;. Tovaroşu la învăţătură, dimpreună ucenic.
Xi)|ipa0odvco. Invăţu dimpreună, şi mă întovăroşăscu la învăţatu.
Z6pji£TpoQ. Cumpătatu. / 1. „simetric” 2. „măsurat cumpătat” 3. „de aceeaşi dimensiune”.
Znppeipta. Cumpătare. /1. „simetrie” 2. „măsură, cumpătare”. Enp|i€TpoO)ixxt. Mă cumpătezu.
ZtippiKTOQ. Amestecatu.
           Amestecare.
Z\)p,7i<i0£ia. Milostivire. /1. „simpatie” 2. „milă”.
ZopraiOLOV. Iertăciune.
v& ^xcojiev <ji)p7cd0iov. Să avemu iertăciune.
Znp7KxBryjivo<;. Iertatu.
Za)|i7ra0m. lertu. / 1. „a simpatiza” 2. „a ierta”.
Z'i)ji7KXTpuî)XT|ţ. De o patrie. De o ţară. De un locu / „compatriot”.
Ei)p,7t£0£p&. Cuscră. / idem.
Zoprc&tepoq. Cuscru*. / idem.
Xnprcăpaojia. Sfârşitu. Coneţ. Incheiare. (şi pâră, socotială hotărâre după socotinţă) / „concluzie”.
XujiTOpcdv©. Sfârşăscu. încheiu. Făcu coneţ. / „a ajunge la o concluzie, a concluziona”.
ZopTtXâKG). împleticescu. / „a uni, a împleti”, împleticire.
XnpT&ejiţifevoq. împleticitu. / cropTcXeYjifevoq idem.
Enp7iov&. Intocma mă întristezu. Deopotrivă îm pare rău sau dorescu sau împreună mă ostenescu. / „a compătimi”.
Zapitocrui^G). Mă ospetezu cu alţii. / „a benchetui”.
Xuprcocnov. Ospăţu. / «yopTtooto 1. „banchet” 2. „simpozion”.
ZnpmxytaaTiiq. Ospătătoriu. Cel ce ospetează / „persoană care benchetuieşte”. Zupcpopd. Primejdie. / „suferinţă”.
* Cuvântul românesc e scris de altă mână.
351
X'OjKpmcx;. întocma săditu. împreună săditu. / 1. „înnăscut” 2. „sădit împreună cu un altul”.
XnpcpcoVla. întocmire. Alcătuire. / 1. „înţelegere” 2. „simfonie”.
X6p<pG0vex;. Unitu .Alcătuitu. / 1. „de acord” 2. „conform”.
Xupqxovrî). Mă unescu. Mă alcătuiescu. / „a fi de acord”.
Xup\|/T)(pi£(D. împreună rânduiescu. / 1. „a extrage (dintr-o datorie)” 2. „a introduce (într-o notă de plată)”.
Xu)i\|/T|(po<;. întocma rânduitor. Unitu la tocmeală.
X6p,\|n)%o<;. Cu o inimă. Cu un sufletu. Cu o dragoste, f. 68v.
Xu%Aro|xa. Apropeare. / oificopa „apropiere”.
Xuţufrvto. Mă apropiu. / oxpcjbvco „a se apropia”, dcnăproxoţ. Neapropiatu.
XuvdcSpoiOK;. Adunare.
XovaBpoiţco. Adunu. / „a aduna la un loc”.
X'DvaKoXouOS.Urmezu cu alţii. / „a însoţi”.
X'ovoncoXouGia. Urmare cu alţii.
X\)VKoXcn)0oţ. Uimător cu alţii. împreună următor. / „însoţitor”. Xuvocvcxa'rpoqyq. Creaştere dimpreună cu alţii.
X'ovavccaipocpn. Adunare cu alţii. împreunare. Petreacere şi amestecare cu alţii.
X'ovavocaxpecpopoa.. Mă adunu. Mă ameastecu cu alţii.
Xvvafyq. Adunare. /1. „adunare, strângere” 2. „chetă”. întâlnire. întâmpinare. / 1. „întâlnire (întâmplătoare)” 2. „persoană / lucru (întâlnit) din întâmplare”. Xu\KX7iavm întâlnescu. Intâmpinu. / „a întâlni”. iDvaxi. Muştaru.
XnvaTcoGaivco. Mor dimpreună. / „a muri împreună”.
Euvappo^opai. Mă alcătuiescu dimpreună. Mă prinzu. Mă însufletezu. Xuvappo^co. împreunu. / „a potrivi; a asorta”.
XuvapjxoaţiBVOţ. împreunatu. / „potrivit; asortat”.
XuvdpţuooiQ. împreunare. Alcătuire. Potrivire împreună. / cruvâp|xooT| „potrivire”.
XnvappooTpQ. împreunătoriu.
Xuvaxocţ.oDvdxi Trohnă. / (al doilea termen) „guturai”.
XuvaxopevoQ. Trohnos. / „cu guturai (reg) gutunărit”.
352
Xw&uwcd. Cenezu dimpreună. / „a cina împreună cu alţii”.
X'DvSpoţLiţ. Ajutor. /1. „ajutor” 2. „contribuţie”.
ZnvScroAxx;. Tovaroşu la slugărie.
Xuvei8r|arQ. Cunoştinţa sufletului, „conştiinţă”.
Xt>veoprd£ca. împreună prăznuiescu. / „a sărbători împreună cu cineva”. XweopraaTT^. împreună prăznuitoriu.
Znveîcoavfîr Dimpreună laudu.
Xwepy©. Dau ajutor. /1. „a fi părtaş (la ceva rău)” 2. „a ajuta”.
Z'OVEpyoq. Dimpreună ajutor. / „co-părtaş (la ceva rău), complice”. Zwepiţojioa. Mă pricescu cu cinevaş. Mă împrotivescu şi mă întrecu la vreun lucru. /1. „a se simţi jignit” 2. „a intra în conflict”. Mr\ x5v cruvepi^eaoa. Nu te potrivi lui.
Znvecpta Noratu şi nor / <rove<pid „cer înnorat”.
Zo)we<pia^ei. Norează. / „se înnorează”.
Xnveqxx. Nori. / m)wâ<pa „nori”.
X\)V£<piacjievo<;. înnoratu / .crovvecpiaapevoq.. „înnorat”.
XnvriPâ^ojiai. Mă aşăzu cu cinevaş. Mă tocmescu. Mă împacu.
XuvriPd^co. Aşăzu. împacu.
Xnvfipaaţia. Aşăzământu.
Xwrifkxatţ. Tocmeală.
Znvrjpaop.8Voţ. Tocmitu.
EnvriPcxGTnq Tocmitoriu. împăcătoriu.
Zovr|0eta. Obiceiu. Deprindere, /idem.
Xi)vr|9iaţi8Voq. Obicinuitu. Deprinsu. / „obişnuit, deprins”.
ZuvqG^G). Mă obicinuiescu. Mă deprinzu. / „a (se) obişnui”.
ZuvGejicx fp’uvGeatQ. Semnu./ (primul termen) 1. „înţelegere” 2. „lozincă, slogan”.
XnvGecnc;. Adunătură. / „compoziţie”.
XwBepivoţ. Alcătuita. / „compus, alcătuit”.
XnvGeTrjq. Alcătuitoriu. / <jDv0STr[ţ „compozitor”.
Z'ovGeiXD. Alcătuiescu. / „a compune, a alcătui”.
XwKatpa. Dogoreală.
Zo)ţiKaioţica. Mă dogorescu. / „a se opări, a avea o iritaţie pe piele”.
XuvoSoq. Sobor. /1. „întâlnire” 2. „sobor bisericesc”.
353
ZDVOfiOirma. Adunare la vorbă.
E'OvofiiXTjKoţ. De o vârstă. De o seamă. / „persoană de aceeaşi vârstă”. Xbvopov. Hotaru. / „hotar, graniţă, frontieră”.
Xuvopuraoci. Hotărnici.
Xwopeuopoa. Mă hotărăscu. / „a se învecina, a avea graniţă comună”. Xovotxria. împreunare. / „împreunare, act sexual”.
XnvowuxaTrjţ. împreunătoriu.
Xuvopoaia. Tovăroşie de jurământu. / „complot”.
Xuvoţubvo. Mă tovăroşescu la jurământu. / „a lua parte la un complot”. Xovxa^iq fj onvGeaiq.Alcătuire. /auvratr) 1. „aranjare” 2. „compunere”
3.  „redacţie” 4. „sintaxă” 5. „pensie”.
Xwraaaco. Alcătuiescu împreună / 1. „compunere” 2. „compoziţie” 3. „sinteză” /1. „a redacta” 2. „a aranja”.
XuvxeKvrjaaa. Cumătră. / - „cumnata, cumătră”.
XuvreKvenQ). Mă cumetrescu. Mă făcu părinte copiilor cuivaş dupre botezu. Xuvr^aid^G). Răsfrângu. Spargu.
Xwcoţiia. Cuvântu pre scurtu. / „concizie”.
XnvTopoq. Scurtu la vorbă. / „concis”.
Xwco7iiTri<;. Dintr-un locu. / „compatriot”.
XuvTpa7te£o<;. Tovaroşu de masă.
X\)vrp8%(a. Alergu dimpreună şi ajutu. / 1. „a acorda ajutor” 2. „a colabora”
3.  „a coincide”.
Xuvxpipf|Kocp8idţ. Zdrobirea inimii.
Xnvtpi\|aQ. Zdrobire. Struncinare. /<ruvtpi\|/T| 1. „distrugere, zdrobire” 2. „mâhnire”.
X\)vrpijx8voţ. Zdrobitu. / idem.
XuvTpocpeuo) Kal cruvTţxxpid^co. Mă tovăroşăscu. Făcu tovăroşie. Mă însoţescu. / (primul termen) 1. „a însoţi” 2. „a ţine companie”.
Xuvtpocpcx;. Tovaroşu. Soţie. /1. „tovarăş” 2. „soţie”.
Xwawuţila. Tizime /1. „sinonimie” 2. „identitate de nume”.
Xwcbvuţiog. Tizu. /1. „sinonim” 2. „tiz”.
Xup^co. Şuieru. / „a fluiera, a şuiera”.
Xoptopxx. Şuierătură. / „fluierat, şuierătură”.
XuptaTnq. Fluierător din gură.
Xuppivoq. Târâtu. / crupţisvoţ oeppivoq „tras; târât”.
354
f. 69r.
Xtopjioq. Târâtură. / 1. „tragere” 2. „tren” 3. „modă” 4. „epidemie”.
Xnpvco. Târăscu. / <Tupco,a8pvco „a trage; a târî”.
Xnprrjq. Zăvor de la uşă. / „zăvor”.
Euprnq. Trăgătoriu. târâtor.
XuproQriAia. Laţu.
ZnaxaxiK5q av(0po7i)oţ. Omu statomicu.
Eixjtotikov ypdfipa. Carte de întărire sau de laudă / „scrisoare de prezentare”.
Xwxalvco. întărescu. grăiescu de bine. arătu / „a prezenta”.
Xuaraatţ. întărire. Laudă / 1. „compoziţie” 2. „înfiinţare” 3. „prezentare, recomandare”.
Xu%aivopoa. îm iaste scârbă. / „a se scârbi, a-i fi scârbă”.
Xuxocţiepâţ. Scâmavu. / „scârbit”.
Zuxcxpoţ. Veasel.
Xo%va. Adeasea. / „adesea, adeseori”.
X'oxvd^co. Mergu sau viu adeasea. / „a frecventa”.
Zuxvoq t] 7n)Kv6ţ.Desu. /(primul termen) „des (în timp)” (al doilea termen) „des (în spaţiu)”.
Xuopoa. Mă clătescu. / „a se clătina”.
Xtxo. Clătescu. Clatinu. / „a clătina”.
Xuopa. Clătinare. Cutremuru. Clătire. /.a „clătinare”.
2(pd£a). Junghiu. / „a injunghia”.
Xqxxyri. Junghere. /1. „omorâre prin înjunghiere” 2. „măcel”.
Xqxxyiov. Junghere de jertfa. / 1. „animal de sacrificat” 2. „animal sacrificat”. o<payi6. boala junghiului.
XtpaKTTiţ. Cel ce junghe. /1. „măcelar” 2., junghi”.
Xqxxypâvoţ. Junghiatu. / „înjunghiat”.
IxpaXkxo. Greşăscu. /1. „a greşi” 2. „a păcătui”.
XqxxAfia. Greşeală. / „greşealăl”.
Xqxxtepâţ Xoyoţ. Cuvântu de greşală.
IxpdXTTjţ. Greşitor.
Ikpaîpa. Rotocolu. Minge. /1. „sferă” 2. „obiect sferic” 3. „glonţ”. XqxxKeXxbvo). Dau cu deagetul în loc ocară. Ocărăscu.
XcpcxXi^co. închizu. / 1. „a închide” 2. „a încuia”.
355
EtpdXxopa. închisoare. /1. „închidere” 2. „încuiere”.
Ixpot>oaxT|px. încuietoare.
£cpaXiop£voţ. închisu. / 1. „închis” 2. „încuiat”.
2<pev86va. Praştie. / idem.
£<pev8ovi£co. Dau cu praştia /1. „a trage cu praştia” 2. „a arunca cu putere”. ZqKvSivuTTlV;. Prăştieru.
2<păv6oXceq. a<pev86Xi. Sfârlează. Presnelu.
Zcprpca. Viiaspe. / „viespe”.
ZtpTjva. Pană de lemnu. /1. „pană (de lemn/ metal)” 2. „pau2ă publicitară”. 2tyr|vd>vcD. împenezu. / 1. „a pune o pană (de lemn/ meta)” 2. „a strecura un lucru printre altele”.
Z(pT|vdKi. Peniţă.
XtpTivopâvoq. împănatu. / otprjvcopăvoi; 1. „fixat cu o pană” 2. „strecurat printre altele”.
5/plyyco. Strângu / „a strânge”.
2xpucxd. Strânsu. / „strâns”.
        Strânsoare. /a<pi^T| „strângere”.
Xcplpiopa. Şuierătură. / oqr&piypa „fluierat, şuierătură”.
Stpauyydpi. Bureate. / „burete”.
Ikponyyapîţco. Ştergu cu bureatele. otponyyl^aj. / „a şterge cu buretele”. Ixpouyydxov. Oao prăjite. Prăjitură de oao. / otpowyydxo „omletă”.
Eqwypcx;. Bătaia vinei. / „puls”.
2xpupt. Baros. Ciocanu. / „ciocan”.
EqrupoKOTioţ. Bătător cu ciocanul.
XtpupoKorao. Bătu cu barosul. / „a bate cu ciocanul”.
ZXÂJKX. Chipu. / „formă”.
ExTpati^u). Chipuiescu. / „a alcătui”.
SxTmaxwjpoq. Chipuiescu. / „alcătuire”.
Xxowf Funie. / „frânghie, funie”.
ZxoXâ^co. Lasu de lucru. încetezu. / „a se odihni”.
ExoXlţ. Lăsare. Sărbare. /1. „şcoală” 2. „odihnă, întrerupere”.
ExoLeîov. Şcoală. Locu de învăţătură. / a%oXdo „şcoală”.
Itbbiov. datoJKXxeîov. Umblătoare. Ieşitoare. xodiţ.
Stopa. Trupu. / idem.
356
ZeopaTued. Trupeaşte. / „din punct de vedere corporal”.
DcopaxiKoţ. Trupescu. / „corporal, trupescu”.
Zdb^O). Mântuiescu. /1. „a salva” 2. „a mântui”.
Ikjbvco. Ajungu. / 1. „a salva, a scăpa” 2. „a termina” 3. „a ajunge”. ZoapeDpăvoţ. Grămăditu. / „îngrămădit”.
XoopeikD. Grămădescu. / „îngrămădi”.
Zdpewu;. Grămădire. / (roopewrj „îngrămădire”.
Zoopcq. Grămadă. / idem.
Ecop6ţ. Adunare oaselor morţilor. / aopoţ „cadavru”.
ZGXjpâvog. Mântuitu. / 1. „salvat” 2. „mântuit”.
Zaxrpoţ. ownpla. Mântuire. / „salvare” ocoripta „mântuire”.
Zgxnog. întregu. / 1. „corect” 2. „întreg” 3. „drept”.
Zcemp. Mântuitor. 60ev oaropia mântuire. / compcxq „salvator”, „mântuitor”. Zdxppojv. Curatu. întregu la minte. /1. „înţelept” 2. „reţinut”.
Xoxppoowri. Curăţie. / 1. „înţelepciune” 2. „reţinere”.
ZGxppoVÎţco. înţelepţescu. / 1. „a înţelepţi” 2. „a pedepsi”.
Icocppovco. Sântu curatu. întregu la minte mă păzescu. f. 69v.
T. a.
Tapăpva. Sălaşu. Cârciumă. / „tavernă, cârciumă”.
T&yjixx. Ceată. / 1. „unitate militară” 2. „grupă” 3. „tagmă”.
Tayyd^et. Râncizeaşte. Cocleaşte. /„râncezeşte/ putrezeşte”.
Tayy6v. Râncezeală.
Td8e roi6q. Cutarele.
Td£opoa. Mă fagăduiescu. / „a se promite”.
Td£co. Făgăduiescu. / „a promite, a făgădui”.
Tdiojioc. Hrană. / 1. „hrănire” 2. „mituire”.
Taio)i£vo<;. Hrănitu. /1. „hrănit” 2. „ mituit”.
Ta'imf|g. Hrănitor.
Tocila). Hrănescu. / 1. „a hrăni” 2. „a mitui”.
TdKa. Tocu. Adecă tocu şi el în urmă. Sau troncu şi el pe urmă.
TocKTUcd. Cu rânduială / „în mod regulat”.
TaKTUc6q dv(0pco7c)oq. Om cu rânduială.
TaAmropt|p6voq. Ticălos. / „chinuit”.
357
    TaXocuKBpia. Ticăloşie. / „chin, suferinţă”.
    Taţiţiăvoi;. xaYţtâvoţ. Făgăduita. Dăruita. / (ambii termeni) „făgăduit”. Td^ipov. Făgăduinţă. / xtifyţio „promisiune, făgăduinţă”.
    Ta^tSuipTţQ. Călător pre mare. / „amator de călătorii”.
    Ta^iSebco. Mă călătorescu. / „a călători”.
    Tot^iSi. Călătorie pe apă. / „călătorie”.
           Rânduială. / xâfy\ „ordine, rânduială”.
    Td^iţ. xoO îraXâţiou. Rânduiala războiului.
    Ta^iopxfţ;. Polcojnicu. v(oe)v(o)d.
    Tajceivthva). Smerescu. / „a înjosi, a umili”.
    Taneivoţ. Smerita. Plecata. / „umil”.
    Taneivriovopai. Mă smerescu. / „a se umili, a se înjosi”.
    Tarcdvcooiţ. Smerenie. / Tandvaxrn „umilire, înjosire”.
    Tapd^co. Clătescu. Turburu. / „a tulbura”.
    Topa%f|. Turburare. Clătire. / „tulburare”.
    Totpcxxj/dbSr^. Turburător. / „tulburat”.
    Tdprapoc;. Tartarul.
    Totpixemâv Kpâaq. Pastramă.
    TauZa. Tablă. Masă. / xâfifax „masă”.
    Tafipoţ. Tauru. / idem.
    Tă%a. Oare. /1. „oare” 2. „zice-se”.
    Taxuq. / „rapid”.
    Tax^rriq. Grăbire. Iuţime. / Taxbnyca „viteză”.
    Taxbvco. Grăbescu. Pripescu. / „a grăbi, a accelera”.
    Tax<). De dimineaţă. / 1. „dimineaţă” 2. „mâine dimineaţă”. Taxorâpco. Mai de dimineaţă.
    Tdtpoq. Groapă. Mormânta. / „mormânt”.
    T. ei.
    TeiZidescu. /1. „a ridica un zid” 2. „a împrejmui cu zid”. Teixexov. Teîxoq. Zidu. (al doilea termen) „zid”.
    TeixoKacrcpov. Cetate de zidu.
    Tetxoyupi^co. încingu cu zidu.
    Tâicvov. Fiiu, Fecior. Copilu. / xăicvo 1. „copil” 2. „fiu”.
    Tăicva. Fii. Feciori. Copii. / 1. „copii” 2. „fii”.
358
Teicvcxpovla. Ucidere de prunci.
TâXeioq. Desăvârşitu. / „perfect, desăvârşit”.
TeXei6rnţ. Săvârşire. / xeXetonŢtot „perfecţiune, desăvârşire”. TeXeioţiăva;. Isprăvitu. / „tenninaf’.
TeAeU&vco. Isprăvescu. Săvârşăscu. / „a termina, a isprăvi”. TeXeuotrjţ. Săvârşitor.
TeAetti. Sărbătoare, sau jărfade taină. Ţeremonie. / „ceremonie”. TeXeDTOÎoţ. Cel dupre urmă. / „ultimul”.
TeXevko. Mă sfârşăscu. /1. „a termina” 2. „a se sfârşi, a muri”. Tetemfi. Sfârşitul de viaţă. / „moarte”.
TâAoq. Sfarşitu. / „sfârşit”.
TăXoţ. Ttdvxeov. Mai presusu de toate / „în sfârşit”.
TeXdbvpq. Vameş. / „vameş”.
Tetabvtov. Vamă. / xeJioveio „vamă”.
Tâvxa. Cortu. / „cort”.
Tăpaţ. Ciudă. Znamenie. / „monstru”.
TepaxdjSrjq. Ciudatu. / „monstruos”.
Tâpi. Soţ. Păreache. / xaipi „pereche, soţ”.
Tepidc^co. Potrivescu. / xonpid^co „a potrivi”.
Tăpiaoţux. Potrivire. / xoriptaoţta „potrivire”.
Tăaoepa. fj xâaaapa. Patru. / „patru”.
Tâaoapeţ (popaîţ. De 4 ori.
Teaaapa kooxîj. Patruzeci de zile postu.
TepaKoaxoţ. Al 40.
Teaaapdncovta. Patruzeci.
Teaadpcov Xoyirov. De 4 fealiuri.
Tâxapxov pipoţ. A patra parte.
Tăxotoq. Acestu fealiu. / „astfel”.
Texpayiovî^oc). Făcu în comuri.
TexptxSi. Miercuri. / xexâpxn „miercuri”.
Texpoucoaioi. Patru sute. „patru sute”.
TexpaKoauxTxa;. Al patru sutălea, „a patru sutelea”. Texpafyiepoq. De 4 zile. / „de patru zile”.
TexpanoSoţ. Cu patru picioare.
359
'Qţ TexpAîco8ov. Ca o jivină cu patru picioare.
TexpdoHXXoţ Qăicoq. Casă cu patru rânduri.
Texpdxpovo*;. De 4 ani. / „de patru ani”.
Texvdopoa. Mă meşteşugescu.
Tâxvn- Meşteşugu. /1. „artă” 2. „meşteşug”.
Tâ^vau;. Meşteşuguri.
Texvucoq. Meşteşugitu. / „tehnic”.
Texvixrji;. Meşter. / idem.
T.C
IţaYKapetxo. Cos cizme.
IţccyioipTii;. Cizmaru. / idem.
T^ayKctpiKfi. Cizmărie.
Iţaid^a). Frângu. Spargu. /1. „a ciobi” 2. „a sparge” 3. „a face tot posibilul”, f. 70r.
T^ocXaraxtco. Calcu în picioare. Ocărâscu. / „a călca (în picioare)”, l^ccpiti CTCKp'oXlo'O. Ciucur de strugure. / „ciorchine de struguri”. T^oprouvi^co. Bârfescu. / x£ap.7toov(jb 1. „a cânta fm fluier” 2. „a vorbi prostii”. l^apnouvtopaTa. Bârfeli.
Iţtxp.TKrovia'cfiq. Bârfitoare.
Tţipjcoupva. fj x^apnotiva. Tivloaie. / xaaprowva „un fel de fluier”.
T^am. Sapă. / idem.
Tţâvx^eXa. Kal (pâvxţeXa. Otreape.
IţeKobpi. Topor. / „secure”.
Iţărcru;. Bozănaru. / „buzunar”.
T£eu8i£(D. Pelticescu.
T^euSriq. Pelticu.
T^ouKaXocxomopa. Acoperişul oalei.
TţâKouSa. axăpcpuXnc. Pulgheţa broboanei. / ax£p<puÂo „tescovină”.
T^ucva. T^iKvdSa. Scrobeala bucatelor după oală. Afumătură. / „sfară”. Iţucvthvco. Scrobescu. Afumu. / xcmcviţoo „a prăji cu sfară”.
Tf&imapa. Pişcătură. / idem.
TtppTKO. Pişcu. / „a pişcă”.
HppîriSi. Cleaşte. / „cleşte”.
IfJpîtXa. Urdoare. / idem.
360
T^ipuxJuAppc,. Urduros. / „cu urdoare”.
TţlviCipaq. Griere.
T^lnoupa. Boştine./tcrt.naopo „băutură alcoolică de tipul masticii”. Tţvraţiâvov. Indesatu. Apăsatu.
T^rabvco. îndes. Apăs. / xCTitdbvco 1. „a întinde” 2. „a forţa”.
Iţi%)m. KixXa. Sturzu. / idem.
T^iKaÂEtxD. Făcu oale.
T^ouk&Xx. Oală. / „oală de pământ”.
IţooKocXx&ia. Ulcea. / „ulcică”.
IţouKocXai;. Olaru. / 1. „olar” 2. „vânzător de oale”.
IţooKVi&x. Afiimătură. Funingine. / „urzică”.
T^ooicvidl^co. înurzicu. / „a urzica”.
Tţn^ipl^ei. Ţâţăiaşte. Zbârnâiaşte. / „sfârâie”.
Iţ6xa. Postavu. /1. „postav” 2. Jocul de cărţi” 3. „om viclean”.
T^ooypt^co. Ciocnescu. / x^ov/yp^oj „a ciocni”.
T. tj.
TTţydvi. Tigaie. / zc/ewz.
Tiyocvl^to. Prăjăscu. / „a prăji”.
TriyavuTpâvoq. Prăjitu. /idem.
Ttfydviopxx. Prăjitură. / „faptul de a prăji”.
Truxovetxo. Cârmuiescu. / tqiovtdţ(0 „a ţine cârma”.
Tiptfm. Cârmă. / upovi „cârmă, timonă”.
Tipto. Păzescu. Cautu. Iau aminte. /1. „a păstra” 2. „a respecta (o lege etc.)”. Tfjprţau;. Pază. /TfjprţOTj 1. „păstrare” 2. „respectare”.
T. i.
Ttjkpu;. noxocpâq. Apa Tiverului. / „fluviul Tibru”.
TtypriC Tigru. / idem.
Ttfifj. Cinste ml Tip.fţ. Preţ /1. „cinste, onoare” 2. „preţ”.
Tip,T|p£vo(;. Cinstitu. / 1. „cinstit, onorat”.
Tipd). Cinstescu şi preţuiescu fjxoi ^etipro. / „a cinsti, a onora”.
TrţXTjTr£. Preţuitoriu. /1. „care onorează” 2. „preţuitor”.
Tip.ux;. Cinsteşu. Vreadnicu de cinste. / „cinstit”.
Tipropia. Caznă. Muncă. / „pedeapsă”.
Tipxopm. Căznescu. Muncescu. / „a pedepsi”.
361
Tivd^co. Scuturu. / „a scutura”.
TutoxEţ. Nimicu. / tlrora „nimic”.
Tu;. Cine.
T. o.
Teî%oţ. Păreate. / mxoq „perete”.
ToXjir|. îndrăzneală,, / „îndrăzneţ”.
ToXfx®. îndrăznescu. / „a îndrăzni”.
Tojiopăvtcx;. De piiale. / „de/ din piele”.
Toţiâpi. Piiale. / „piele”.
Tovoţ. Vână întinsă. Apăsare. întărire, o2;la. / 1. „accent” 2. „ton” (al doilea termen) accent ascuţit.
Tovog. Apăsare. întindere.
To^euţia. Săgetătură. / „săgetare”.
To^eurrjq. Săgetătoriu.
To^euco. Săgetezu. /1. „a trage cu arcul” 2. „a răni cu o săgeată”.
T6E,ov. Arcu. / xo^o /Vfew.
ToîaKoq. eKxcmxoţ. De locu. / „local”.
Totcoq. Locu. / râfew.
To7coxr|pT|xf|<;. Vechilu. Cel ce iaste în locul altuia. / „locţiitor”.
Topveupâvov. Datu în strungu.
Topveuco. Dau în strungu. / „a lucra la strung”.
Toaociţ (popou; - De atâtea ori. / xocra; (pop&; „de atâtea ori”.
Toaoţ. Atâta. / idem.
T6oov 7i^eimepov. Cu atâta mai multu.
Tara; rj rara. Atunci. / (al doilea termen) idem.
ToupXAţ. Cărămidaru.
ToOpXov. Cărămidă. / xouftfio „cărămidă”.
ToupXdbvco. Pardosescu.
Ta6pXfl)ţia. Pardoseală.
TouAxntfc&vt. Turşi./xauA,itdvi „tulpan, un fel de pânză 2. acoperământ al capului la femei”.
Taixpâici. Puşcă. / idem. f. 70v.
Tpdpa. Bârnă. Căprior. / „bârnă”.
362
Tpa|3d>va>. Căpriorescu.
TpaJM£<a. Tragu. / Tpafkb „a trage”.
Tpdpujjxa. Trăsură.
Tp&yivoq. De ţapu.
Tpayo68i. Cântecu. / idem.
TpayaoSiarpq. Cântătoriu. / „cântăreţ”.
Tpay<n56<;. Cântător cu jale. / „tragedian”.
TpayooSla. Cântare de jale. / „tragedie”.
Tpayou&o. Cântu. / „a cânta”.
Tpaîxo6paţ. Vicleanu.
TpaîTOUpta. Vicleşugu.
Tpavâţ. Mare. /1 „evident” 2 „bătrân” 3 „mare, important”.
TpumdapoXXov. Trandafir. x6 xpcmtap'oXXov./ xpiavxd«puXAo „trandafir”. Tpdrce^a. Masă. / idem.
Tpaîte^dia. Mescioară. /„măsuţă”.
Tpaîte^dcpriţ. Puitor de masă. /„călugăr trapezist”.
Tpdote^a lepa. Sfânta masă.fjâyia tpdre^a. pristolul.
Tpaite^ojxdvTrjXov. Şărvetu. Peşchir de masă. / Tpa7teţoţidvrrj^o „faţă de masă”.
TpanXt^co. Pelticescu. / „a fi peltic”.
TpanAoq. Pelticu. / idem.
Tpori&iaţux. Pelticire. / „faptul de a fi peltic”.
Tpdopoţ. Gardu. Şanţu. xpo«pd)Vco. xpoKpt^co. îngrădescu.
TpdcxriXoq. Gramazu. Cerbice. / „gâtul şi ceafa”.
Tpeîq. Trei. / idem.
Tpe^ASa. Nebunie.
TpeXoq. Nebunu. / idem.
TpeXâvopca. Mă nebunescu. / ipeXotvoţiai „a înnebuni”.
TpeX£vco. Nebunescu. / xpeXmvco „a înnebuni”.
Tpepxmiva. Tremuntinu. / xpeţiEVtlva „terepentină”.
Tp£pco. Tremuru. / „a tremura”.
Tp&pco. Hrănescu. / „a hrăni”.
Tp&jipov. Alergare. Kal tpă^ipov curgere. / xp^ipo 1. „alergare” 2. „curgere”.
363
Tpex&xoq fjAfie. Au venit alergându.
Tpâ\|/co. Alergu. / 1. „a alerga” 2. „a curge”.
Tpta. Trei / idem.
Tpuiq dyla. Troiţă sfântă.
TpuxK6otoi. Trei sute. / idem.
TpuxKoouxrroţ. Al treilea sută. / „al trei sutelea”.
TpuxKoor6q. Al treizecilea. Udem.
Tpuivra. Treizeci. / idem.
Tplpţia. Fărâma. / „fărâmă, bucăţică”.
Tptţipăvoţ. Fărâmatu. / „ras (pe râzătoare)”.
TpupTiţ;. Râzătoare. / „râzătoare”.
Tpuprfjţ. Fărâmătoriu.
Tpipco. Fărâmu. /1. „a freca” 2. „a rade”.
Tpiyopiip. Ocolescu. / 1. „a hoinări” 2. „a da ocoloale”.
Tpiy6ptqi«. Ocolitură. / „hoinăreală”.
Tpiyupoţ. Ocolu împrejur.
Tpiyoptatdc. De ocolu împrejur.
Tptycovov. în trei colţuri. / xptycovo „triunghi”.
Tpl8uiAo<;. întreitu. / „triplu”.
Tpîţto. Scârţâiescu. Scârşnescu. / „a scârţâi, a scrâşni”.
Tpiopâq. Tplopa. Scârţâitură.
TpucăcpotXoţ. Cu trei capete. / „cu trei capete”.
Tpifjţiepoq. De trei zile. / idem.
Tpi68i. Tptopaxov. Răspântie./ (al doilea termen) „răspântie”.
Tpin65t. Scaunu cu trei picioare. / „trepied”.
TptcrbyyovOv Strănepotu.
Tplxr|. Marţi. / idem.
TpVtoq. Al treilea. / idem.
Tpixdbvco. Tpurorâ. Intreiescu./ (primul termen) „a se întâmpla (repeta) a treia oară”.
Tptxa. Păru. / „fir de păr”.
Tpixpovid. Al treilea an. Sau în trei ani.
Tplxpovoq. De tri ani. /1. „în trei timpi” 2. „de trei ani”.
TpubSiov. Triodu. Tripianeţ / xptdbSio „triod”.
364
Tpopd^co. Mă îngrozescu. / „a (se) speria”.
TpopxxKUK&. îngrozitor. / „(în mod) înfricoşător”.
Tpopaojxâvoţ. îngrozitu. / „înfricoşat, îngrozit”.
Tp6pxo. Tremuru. / „a tremura”.
Tpoţfrxpa. Groază. / „spaimă, groază”.
Tpâjiog. Tremurare. Frică. Tremurişu. /1. „spaimă, frică” 2. „tremurat”. Tporaxtov. Semnu de biruinţă. / xporaxio 1. „trofeu” 2. „victorie, biruinţă”. Tpoîioq. Mijlocire. / „mod, fel”.
Tpouyav^co. Rozu.
Tpouydviaţia. Kod Tpaydviapxx. Roadere.
Tpauţiflăra. Trâmbiţă. / „trompeta”.
TpouţiTtexdcpriţ. Trâmbiţaşu.
Tpoqrtj. Hrană. / idem.
TpoxiC0*- învârtejăscu. Rotezu. / „a ascuţi”.
Tpoxoţ. Roată. Vârteju. / „roată”.
TpoXtcncov. Rotiţă.
Tpfryr|ţia. tpuyoq. Culesul. / (ambii termeni) „cules”.
Tpuyurrjq. Culegătoriu /1. „culegător” 2. „luna septembrie”.
Tpuyuiq. Drojdii. / TpuyiA „drojdie de vin”.
Tpiycov. Turturea. / tpuyovi idem.
Tptryco. Culegu. / „a culege”.
Tptma. Gaură. / idem.
Tpwcdcvi. Sfreadelu. / „burghiu”.
TpurcavcmxroXov. Pretcarea.
Tpuroxvo^'oXov. Mănunghiul sfredelului.
TptmAvtoţia. Sfedelitură / „gaură dată cu burghiul”.
Tptircr|jia. Găureală. / „găurire”.
TpUTCTjjiăvoţ. Găuritu. / „găurit”.
Tp\mo5ev8pfj(;. Gheonoaie. Gheoroaie.
TpU7m Găurescu. / „a găuri”.
Tpucpepcx;. Tânăru. Fragedu. / „fragil”.
Tfnxpfj. Desfătare. Răsfaţare. /1. „viaţă bună” 2. „desfătare”.
Tprxjx». Mă răsfăţ. / „a duce viaţă bună”, f. 71r.
365
Tp\xpdi)&n<;. Răsfaţatu.
Tpdjyco. Mănâncu / „a mânca”.
T. D.
TuAiaoo). Invălescu. / „a înveli, a înfăşură”.
TnX,iţiţiăvcx;. învălitu. / ToXiyţtăvoq „învelit, înfăşurat”.
Toproxvi^co. Bătu toba. / 1. „a bate toba” 2. „a bate pe cineva”.
Tup.7KXvtatpa. Toboşamiţă-, / TOpraxvtcnpia „femeie toboşar”.
Tv^mmaTfjg. Toboşaru. / idem.
Tfyuiavov. Tobă. / tujxtkxvo „tobă”.
Tdjh&vcd. Tipărescu. / 1. „a tipări” 2. „a edita” 3. „a imprima”.
Tbrax;. Tipariu. /1. „urmă” 2. „ştampilă” 3. „tip” 4. „tipar” 5. fig. „figură”. T6ronp.a. Tipăreală. / „tipăritură” „tipărire”.
Tupawux. Tirănie. / „tiranie”.
Tupawcb. Tirănescu. / „a tiraniza”.
Tbpawoţ. Tiranu. / idem.
Tvxpp6rn<;. Orbire / TixpAoTrţKX „orbire”.
TixpXoţ. Orbu. /
TwpAxbvoo. Orbescu. / „a orbi”.
T^xr). Norocu. Nemereală. / „noroc, soartă”.
Txxpoq. dcXxx^ovda. Fum şi mândrie. / (primul termen) (med.) „tifos” (al doilea termen) „trufie”.
T. co.
Tcbpa. Acum. / idem.
Tdipa. xdipa. Acum în grab/ „chiar acum”.
'Yppî^ro. Ocărăscu. / „a înjura”.
'Ypptola. Ocară.
'Ypptcţiâvoq. Ocărâtu.
"YppuTTtfe. Ocăritoriu*.
'Yyieta. Sănătate. / uyeia idem.
'Yyiodvco. Ocărăscu / ■oycrivco „a fi sănătos”.
'Yyvfc. Sănătos. / idem.
              *Cuvântul-titlu grecesc se repetă imediat mai jos cu exact acelaşi sens.
366
Yyalvo). Umezescu. / 'uyodvco „a umezi”.
Yypada. trypornq. Umezeală. / (primul termen) „umezeală” (al doilea termen) „umiditate”.
'YypoQ. Umedu./.
Y. 8.
vY8pa. Idra. Şarpe de apă cu multe capete. / „hidră”.
YSporuKoq. Bolnavu de idropică. vY8po)\|f. Dropică.
YoGeota. Punere de fiu. / moGeda „înfiere”.
YoBexog. Fiiu după dani.
YoGexo). Făcu fiu după daru. / moGexd) „a înfia”.
Yoq. Fiiu. / moq „fiu”.
Yoxtjq. Fiime.
Y. X.
vYXt|. Materia. / „materie, material”. vYXr\ fjxoi 8Aaoq. pădure.
‘YX'n. Adunare. Gătire. Strânsoare. Materiia.
Ytaicâţ. împeliţatu. / 1. „material” 2. „carnal”.
YÂd>. Materie.
Y.jx.
°Y|xvoţ. Cântare. Laudă / „imn”.
Ypvd). Laudu. Cântu. /1. „a intona un imn” 2. „a înălţa un imn de slavă”. YjiTcopS. Pot. / {XTiopci) „a putea”.
Ywtov. Fieru plugului, / ivi „fierul plugului”.
Yrcayco. Mergu. Mă ducu. /1. „a supune” 2. „a se duce, a merge”.
YraxKofi. Ascultare. Supunere. / „ascultare”.
Y7rî|K005. Ascultătoriu. Supus. / „cetăţean”.
Yhockouco. Ascultu. Mă supuiu. /1. „a asculta, a fi ascultător” 2. „a fi supus”. YwxvSpeuţisvoţ. însuratu.
YTOCv8peropivT|. Măritată.
Yrceppaivco. întrecu. / 1. „a exagera” 2. „a întrece, a depăşi”.
Y7cepPoA,ii întreacere /1. „exagerare” 2. „hiperbolă”.
YTceprypdveux. Trufie. / „mândrie”.
YTOfnxpaveuoţioa. Mă trufaşăscu. / „a se mândri”.
367
Y7tEpf|(pavoq. Trufaşa. / „mândru”.
"YTispjxeiţxx. Peste măsură. / „peste măsură, (în mod) exagerat”.
TrrepviKco. Biruiescu mai multu. / „a învinge”.
TrcepTcepioaux;. Prea de prisos.
             Prea alesu. Prea slăvitu. / „suprem”.
'YTnpecria. Slujbă. Treabă. / „serviciu”.
'YrnpsTriţ. Slugă. / „servitor, slugă”.
'YTnpsTtaaa. Slujnică.
eY7rrpem Slujăscu. / „a servi, a sluji”.
"YTWiâprig. Somnoros.
''Yîtvoţ. Somnu. / idem.
'Yrcvoava). Somnezu. / 1. „a adormi” 2. „a dormi”. ţY7caypoapf|. Iscălitură. / idem. eY7caypd(pco. Iscălescu. / „a iscăli”.
'YTtoGeoK;. Poveaste. / 1. „chestiune” 2. „ipoteză”.
Y7TO08UO. Puiu la socoteală. / „a presupune”.
Yfl»Kâp,iaov. Cămeşă. /. „cămaşă”. f.71v.
Ytok&to). Dedesuptu.
'YTCOKpivopoa. Mă făcu. Mă. faţămicescu. / 1. „a juca un rol” 2. „a se preface”. 'YîroKpioiq. Făţărnicie. /moKpurri 1. „ipocrizie, prefăcătorie” 2. „manieră de joc”.
*YrcoKpvnfe. Făţamicu. / „ipocrit”.
Mâ amoxpioTiv. Cu făţărnicie.
'YrcoXoucoq. Cel rămasu. Celălaltu. / „rămas în urmă”.
'Yîiopevco. Rabdu. Suferu. / „a răbda”.
'Y7copovouK6;. Răbdător. Suferitor.
'YTCopovfj. Răbdare. / idem.
YmwciEn(D.b7io7Ci^uopai. Bănuiescu. / (al doilea termen) 1. „a bănui” 2. „a suspecta”.
#Y7C07CT0ţ. Bănuitoriu. / „suspect”.
Yitoxj/ia. Bănuială. / z'Je/ra.
YnoaxauKov. Moşie,
Tirocxeaiţ. Făgăduinţă. Făgăduială. / Ymxrxecnv „promisiune”.
368
'Ynoaxqioa. Mă fagăduiescu. / „a promite, a făgădui”.
Yrcorayr(. Supunere. / „supunere, subordonare”.
Ttcoxockuko;. Supusu. / moraxuKoţ 1. „supus” 2. „subordonat”. 'Yîtoxdaaopai. Mă supuiu. / „a se supune”.
'Yîtexpepo). Rabdu. / „a suferi, a răbda”.
'YnoxtopGJ. Dau locu. Mă plecu. / „a ceda”.
''Ycxepa. Pe urmă / „apoi, pe urmă”.
Yaxepivoq. Cel dupre urmă / „ulterior”.
'YotEpoPouXcx;. Cel ce-ş ia seamă în urmă. / „ascuns, cu ascunzişuri”.
Y. cp.
Yqxxlvo). Ţesu. / „a ţese”.
Yqxxoţievoţ. Ţesutu. / „ţesut”.
Ycpavteîov Război de ţesutu sau argea (?).
YqxxvnV;. Ţesător şi pânzaru. / „ţesător”.
Ycpdvtpta. Ţesătoare. / idem.
"Ycpaapa. Ţesătură. / idem.
Ytpopotanţ. Bănuială.
Y. vp.
Y\|/r|^dc.Susu. La înălţime. / „sus, la înălţime”.
Y\|/r|X6ţ. Naltu. / „înalt”.
Y\|/riX6xepo<;. Mai naltu. / „mai înalt”.
Y\|rrjX6xatoţ. Mai naltu. / „foarte înalt”.
Y\|rrjXoTr|q. înălţime. / idem.
Y\|/î|X6<ppcov. Cu gându înaltu. Măreţu. Trufaşu /1. „mândru” 2. „înţelept”. Y\|nţXo<ppovrâ. Mă înalţu cu gândul. Mă trufescu. / „a fi înţelept”. Y\ţrr|Xo(ppoCTiJvri. înălţimea gândului. Trufie. / 1. „largheţe, mărinimie” 2. „trufie”.
Yvpovopoa. Mă înalţu. / „a se ridica, a se înălţa”.
Y\|/ovro. înaltu. / „a ridica, a înălţa”.
Y\|fdxnţ. înălţare. / „ridicare, înălţare”.
«bayaţ. Mâncătoriu. Lacomu. / „mâncău”.
®ayîa.(payr|tâc Mâncări. Bucate. / (al doilea termen) „mâncăruri”.
®ayty ppcbcru;. Mâncare. / <payî „mâncare” Ppoxrri „mâncare, hrană”.
369
(DaYorcoTi. Mâncare şi băutură. / „băutură şi mâncare”.
Oayobpa. Mâncărime după trupu. / „mâncărime”.
«Myouoa. Cea bubă. Buba cea rea. / „cangrenă”.
OayrjGEpov. De mâncare.
Oaycopivoq. Mâncatu. / idem.
^âSi.bcpdSi Bătătură de pânză, /(ambii termeni) „urzeală”.
«BaiveTOCi. Să veade. şi să pare. / „se pare,se vede”.
OociVETal poi. Mi să pare.
Kaxcopaivopcvo. Precumu să veade. Precumu pare.
Oaivopai. Mă văzu. Mă arătu. / „a părea” „a se vedea”.
Oaicrţ. Linte. / idem.
OaXxxKpaq. Pleşuvu. / „chel”.
GnxAuKpa. Pleşuvire. / „chelie”.
<MXi.op(paXxx; Buricu. / (al doilea termen) „buric”.
OajiT^ia. Toţi ai căsii. / „familie”.
OapTjXia. Soţie adecă bărbatul cu muiarea.
Oavapt. Felinaru. / idem.
Oavepdc. Aiavea. / „(în mod) clar, evident”.
OavEpoq. înfaţişatu. Ivitu. Văditu. / „clar, evident”.
Oavepdbvco. Infaţişăzu. / „a înfăţişa, a evidenţia”.
OavepGxrtq. Ivire. Făţişare. / (pocvâpaxrn „înfăţişare” „expunere, evidenţiere”. <Davrd£o|ica. Mi să năluceaşte. / „a-şi imagina, a crede”.
Kaxa.TO (paivopevov.După păreare.
Oavxaoia. Nălucire. / „fantezie”.
Odvxaopa. Nălucă, /„nălucă, fantasmă”.
OavraauKoq. Nălucitor. / „fantastic, extraordinar”, f. 72r.
Oocp5aivo). Lărgescu. /„a lărgi”.
OapeTpa. Turbă de săgeţ. /„tolba de săgeţi (din piele).
OapiSdxoţ. Fariseu. Făţarnic. / „fariseu”.
OcxppaKi. Otravă. / idem.
<&app£K£Dp6Voq. Otrăvitu. /1. „otrăvitor” 2. fig. „înţepător, înţepat”. <&cxppaKBpo<;.C)trăvitor.
OappaKeuopoa. Mă otrăvescu. / „a se otrăvi”.
370
Oappaiceua). Otrăvescu. / 1. „a otrăvi” 2. „a vrăji”.
Odpov. Zeamă de orzn.
«Mmcia. Scutece. Faşă. / cpacmd „scutec, faşă”. d»occnda)}ia. înfăşare. / ~.
4>occncuopevoţ. Infaşatu. / idem.
<E>OKTtamvco. înfăţu. / „a înfăşa”.
®aoKojiTjX,idt.otX.upo«Ticidi. Jaleş. Buruiană mirositoare. / „plantă medicinală”. <f>eyYâpi. Lună. / „lună (astru)”.
*5eyYÎTri<;. Fereastra bordeaielor. şi a locurilor celor întunecoase. / „luminator”.
d>£7Yoţ. Lumina. /1. „lumina lunii” 2. „lumină, strălucire”.
         Luminezu. / „a lumina”.
3>£poi|iov. Aducere. / „purtare, comportarment”.
^eppevo;. Adusu. / icfe/n.
Oepvco. Aducu. / „a aduce”.
Oeprife. Aducător.
Oenyaroţ. Fugaru. / „(care a) plecat”.
<&eu©. Fugu. / „a pleca”, dnr/f). Fugă. / „plecare, fugă”.
«Mtoai. Cruţă *.
4>. t|.
«£av6pi. Teacă./ „felinar”.
        Veaste. / 1. „renume” 2. „veste, noutate”.
«Inţpî^opm. Mă vestescu. / „a fi renumit”.
          Vestescu.
®Tjp.iaTfji;. Vestitoriu.
d>. 0.
$0dvco. Ajungu / „a ajunge”.
<&0dKnţiov. Ajungere. Sosire. / (ţrc&atpo „sosire”.
«f>0aap£voq. Ajunsu. Sositu. / „ajuns, sosit”.
<$0r|Vloc. &p0r|vux. Ieftinătate./ (pOqvta „ieftinătate, preţuri scăzute”.
<X>0rtx6<;. fj ătp&nvoq. leftinu. / idem.
          * Altă grafie.
371
OGivoropivoţ. De toamnă. Tomnatecu. / <p9ivora>piv6ţ „de toamnă, tomnatic”.
<Wiv6nopov. Toamnă. / (pOivoranpoţ „toamnă”.
«Ktovepoq. Zavistnicu. / „invidios, gelos”.
<E0ovepâvoq. Zavistnitu. / <p0ovr|p£vo<; „invidiat”.
«EOovoq. Zavistie. / „invidie, gelozie”.
$0ovoOpoa. Mă zavistnescu. „a fi invidiat”.
<£0ovco. Zavistnescu. / „a invidia”.
O. i.
<MSi. Şarpe. / idem.
GnSoSeppa. Piele de şarpe.
OtXovGpGWtla. Iubire de oameni. / „filantropie”.
OiXdcvGpowux;. Iubitor de oameni. / „filantrop”.
OiAxxTcoSăxopoa. Priimescu cu dragu.
Oi^roSoxiV Priimire cu dragu.
OiAxxfryxpixx. Iubire de argintu. / „arghirofilie, venalitate”.
OiAdepyupoq. Iubitor de argintu. / „arghirofil, venal”.
OtXdpexoţ. Iubitor de bunătate.
OiXxx'Otla. Iubire de sine. / „egoism, egocentrism”.
<£ttaxmoţ. Iubitor de sine. / „egoist, egocentrist”.
OitevdcSa. Prietenă. / „prietenă, iubită”.
Oitebopai. Mă ospetezu. / „a i se oferi o masă”.
OiXeixo. Ospetezu. /1. „a oferi o masă/ ceva de băut” 2. „a da un bacşiş”. OtA,f[. OiAripoc. Sărutare. / cpiXl / „sărut, sărutare” (al doilea termen) „idem”. OtAxo. Sărutu. / „a săruta”.
<£iA,ia. Prietenie. / idem.
OiXidbvo). împrietenescu. / „a (se) împăca”. dnXtKd. Prieteneaşte / „prieteneşte, (în mod) amical”.
OiXiKoq. Prietenescu. / „amical, prietenescu; de prieteni”.
OtAjoysXoq. Râzător.
OiXoSo^ia. Iubire de slavă. / „ambiţie”.
            Iubitor de slavă. / „ambiţios”.
OiAo^cooc;. Iubitor de viaţă. /1. „iubitor de viaţă” 2. „iubitor de animale”. OiXoţia&nq. Iubitor de învăţătură. / „dornic de învăţătură”.
372
OiAx)veiida. Pricire. prigonire. / (piXovuda „vrajbă”.
OiXo^evta. Iubire de streinu. / „ospitalitate”.
OtXo^evoţ. Iubitor de streinu. / „ospitalier, primitor”.
OiÂo^evco. Primescu pre streinu. / „a găzdui”.
OiXoţ. Prietenu. / idem.
OiXotKxpla. Filosofie. / idem.
OiXoaocpo&i. Vorbescu filosofeaşte. / „a filozofa”.
«InAoaocpiKci. Filosofeaşte. / „în mod filozofic”.
OiXoaocpoq. Filosofii. / idem.
OtAxmpia. Iubire de cinste. / „demnitate, cinste”.
OiXoxipoq. Iubitor de cinste. / „cinstit, onest”.
OiXxmpofipoa. Mă silescu. Mă nevoiescu după cinste. Am adăugatu cinstea. / „a fi cinstit, onest, demn”.
OiXoKoXoq. Iubitor de frumseaţe. / „de bun gust”.
OiXoaToX-UTTrjţ. Iubitor de podoabe.
OXayyiAx&va). Bătu cu biciul.
OAxxcncfi. Fedeleşu. / «pXacnd „ploscă (din dovleac uscat)”.
<E>AxxcncdcKi. Fedeleşcior. / „ploscă mică”, f. 72v.
OXx4p7tcropov. Steagu. / (pAxfyimyopo „steag de luptă”.
<î>A£|3oTop,ux. Lăsare singelui în vână. / „înţeparea vinei pentru a se lua sânge”. OXePoxopS. Slobozu la sânge. / „a lua sânge (din vine)”.
OAifkx. Vână. / idem.
OXePooîtcxapa. Rumpere de vână.
OX^ypa. Flegmă. / idem.
OteypauKo;. Flematicos. Pucios. / „flegmatic”.
OXeypov. TtXEpovi. Plămânu. / (al doilea termen) „plămân”.
Otepovuipriq. Plămânos.
OAoya. Vârvoare. / „flacăra”.
OXoyepoq. Vâlvârosu. / „arzător, înflăcărat”.
OAoO&x. Coaja. / idem.
«EXAXXpla. Bârfeală. / „vorbărie, flecăreală”.
OAAXXpoq. Bârfitor. / „flecar, vorbăreţ”.
OXuapS. Bârfescu. / „a flecări”.
373
   o.
<£o|3epi£cc>. înfricoşăzu. / „a înfricoşa”.
®oPepoţ. îngrozitor. / „îngrozitor, înspăimântător”.
<&opnţ6pt|i;. Fricos. / idem.
<&6pr)Tpov. înfricoşare. / (poPryqpo „sperietoare”.
®opăpr|(Ttq. îngrozire.
®6Poţ. Frică. / idem.
OopcyDpm. îm iaste frică. / „a-i fi frică”.
Ooivucid, Finicu. / „curmal”.
OotxiKoq. Curmale.
Oovuiţ. cpovăaţ. Ucigaş. / „criminal, ucigaş”.
Ooveupăvoq. Ucis. /„omorât, ucis”.
<E>ovefxa. Ucigu. / „a omorî, a ucide”.
Oovikov. Ucidere. / (povuco „ucidere, omor”, jila (popd. O dată. „o dată”.
OopA6a. Iapă. / idem.
«Eopepoc. îmbrăcăminte. / „rochie”.
Oopepăvoţ. îmbrăcatu. / „purtat”.
Oopepxx BXiPepov. îmbrăcăminte de jale.
Oopco. Portu. / „a purta”.
3>opro0va. Furtună.
Oopixopa. Povară, crosnie. / „încărcătură, povară”. cDoptiov. Sarcină. Crosnie. / (poptio / „povară”.
Ooprdbvco. împovărezu. îngreoiezu.
Oopxcojiâvoq. împovăratu. încrosniiatu. / „încărcat, împovărat”.
<Do6vxa. Ciucur, sau clidumaie (?) / „pompon”.
Ooupm. Spânzurătoare. /1. „furcă” 2. „spânzurătoare” 3. „furie”.
Ocropid^co. Spânzuru. Sugrumu. / 1. „a strivi cu furca” 2. „a atârna” 3. „a irita, a enerva”.
OoopKiopâvoq. Spânzuratu. / 1. „strivit” 2. „atârnat” 3. „irita, enervat”. Ooupvdpriq. Cuptoraru. / „brutar”.
OoupvBOTîpi. Lopată de cuptor.
Ee(poupvt£(D. Scoţu din cuptor. / „a scoate din cuptor”.
Ocrixrm. Băşică. / idem.
37 4
Oaocncojiăvoq. Băşicatu. Umflatu. / „umflat”.
OouoKotXlţa. Băşică de ploaie. / „băşică mică de ploaie”.
OowKopa. Umflătură. / cpcrocnccopa „umflătură”.
Oouok&vco. Umflu. Băşicu. / „a umfla”.
OooKixi. kccI cpoOKTO. Pumnu. Un pumnu de faină. dXEUpi. / cpotixxa „pumn”. O. p.
<&pd£(0. îngrădescu. / 1. „a îngrădi, a împrejmui” 2. „a împiedica”.
Opdcypa. cppd^ipov. îngrădire, (primul termen) 1. „îngrădire” 2. „baraj” / cppd^ipo „îngrădire”.
<Dp&KTr|ţ. Gardu. / „gard, îngrădire”.
<&p£va. Pierzare. Desmăţu.
Opevx^dTOV. Frunzaru. Umbraru.
«Epovipxi&x. înţelepciune. / „cuminţenie, înţelepciune”.
OpovLţicaxo. înţelepţescu. / „a cuminţi”.
<&p6vip,o<;. înţeleptu / idem.
«î^VL^attaţ. Cel ce să ţine pre sine înţeleptu.
<Epl5i. Sprânceană. / cppoSi idem.
OprSdxoţ. Sprâncenata. / (ppuSdxoq „cu sprâncene groase”.
^pfyyava. Surceale. „surcele”.
O. x.
Orolco. (prodco. Greşăscu. / „a fi de vină”.
Oxodopa. Greşală.
OxotaTrjţ. 7cxociaTT]ţ. Greşitu. / <prori,XTT}Q „vinovat, responsabil”.
OGdpviqxa. Strănutare. / „strănut”.
Oxevalvopoa. Mă supţiezu.
Oxevodvco. Supţiezu.
Orevocipo;. Supţiime.
Orevoţ. Supţire. / idem.
<Xn£pva. fj rcxăpva. Călcâiu. (ambele forme) „călcâi”.
OTEpvrjaxtpi. Pintenu / idem.
OxepVt^G). Dau cu penele.
Oxepov. ropov. Pană. / (pxepo 1. „pană” 2. „aripă”.
OxepoGya. Aripă. / idem.
^^cepcoTOţ. Zburător. Cu pene. /1. „cu aripi” 2. „cu pene” 3 „înaripat”.
375
®0i&vo). Făcu. împodobescu. / qradvca 1. „a face” 2. „a se îndrepta”.
<E0uxoi8i. Dres. Sulimanu. / cpruxoiSi „roşu pentru obraz”.
<&Tt6pi. Lopată.
Oruxopivoq. Făcutu. Dresu. / 1. „făcut” 2. „îndreptat”.
Oxtdoipov. Dresătură. Tocmire. / (jmdotpo „îndreptare, dregere”.
Oroopa. fţ 7tT6apa. Scuipatu. / <pr6pa „scuipat”.
Ot6cd. cnnxo. Scuipu. / (prbvco „a scuipa”.
OuyaSeupivoq. Izgonitu. rpoi e^copiapivoţ. / (primul termen) „erodat” (al doilea termen) „exilat”.
Ouycx8e/6opoa. Mă izgonescu. /„a fi ajutat să evadeze”.
Ouya&lXD. e^copi^co./ (primul termen) „a ajuta să evadeze” (al doilea termen) „a exila”.
OuyoSdţ. Fugaru. / (puydSaţ „dezertor”, f. 73 r.
OuXdcyopoa. Mă păzescu. / „a se păzi”.
          Păzescu. / „a păzi”.
          Pază. /(ptiAoEft 1. „pază” 2. „profilaxie”.
«ImAnocrj. închisoare. / idem.
^oXxxKcbvco. Pui la-nchisoare. / „a trimite în închisoare”.
OuXxxKdcTCOpoa;. Păzitor.
OuXxxKcopăvoţ. închisu la pază. / „închis, deţinut”.
OuXdtKGjpxx. închisoare de pază.
OuA/rj. Neam. Seminţie. / „neam, rasă”.
            Altoiescu în frunză.
OtiXAov. Foaie. Frunză. / (puXAo 1. „frunză” 2. „foaie”.
On?iXxh5r[Q. Foios. Frunzos. Stufos. /1. „foios” 2. „stufos, plin de frunze”. Otipapa. Frământătură. / 1. „aluat” 2. „drojdie”.
OupocGv;. Scădere.
Oupd^G). Scăzu.
Ouauca. Din fire. / „fireşte, desigur”.
OuoiKâţ. Firescu. / 1. „natural, firescu” 2. „fizic”.
OtiaLQ. Fire. / „natură”, „fire”.
Ofxyrţpa. Suflare. / 1. „curent” 2. (med.) „suflu”.
«înxrobva. Foaie care suflă.
376
dnxrd). Suflu. /1. „a sufla” 2. „(d. vânt) a bate”.
^nneuco. Sădescu. / „a planta, a sădi”.
Ome'orfV;. Săditor. / „plantator”.
O^TEDpxx. Sădire. / „sădire, plantare”.
Omda. Prăsadă. Prăsădire. / „plantare”.
Cnnov. Pomu. / (pura „plantă”.
O. CD.
dXoAeiXD. Cuibezu. / „a face cuib”.
OcoAea. Cuibu. / cpcoAid „cuib”.
<$covdc£co. Strigu. / „a striga”.
Ocjbvcxojxa. Strigare.
<£©vfj. Glas. / 1. „voce, glas” 2. „diateză”.
OcDvnxiKoq. Glăsuitor. / „fonetic”.
Ocjbpou;. Târgu.
^axJTipaţ. Luminător. / fig. „lumină”.
      Lumină. / idem.
<&coo(p6po<;. Luceafăru. / „fosfor”.
Otoxeivoţ. Luminos. / ufem.
Ocona. Focu. / idem.
<t>coxidcv &vdarao. Aprinzu focu.
4>©ti4o|4.0tt âm6 tov 0e6v. Mă luminez de Dumnezeu. / „a fi luminat de Dumnezeu”.
dXiyti^co. Luminezu. / „a lumina”.
<&coTUjţi£voq. Luminatu. / idem.
«fiomcraKcx;. Luminos. / „de iluminat”.
dxjmcţioQ. fj (pdmtCTu;. Luminare. / (ambii termeni) „iluminare”.
«Jx&nţaiţ 6teta. Lumină dumnezeiască.
<Foyri4<». Năstăvescu. / „a lumina”.
«Foraoţioţ QeiKo;. Năstavu dumnezeescu.
Xdcoţux. Prăpastie. / idem.
XdSi. Răsfăţare / „mângâiere”.
XaiSento. Răsfăţ. / „a mângâia”.
Xal5e6oţiat. Mă răsfăţ. / „a fi mângâiat”.
XatSeupa. Răsfaţiciune. / „mângâiere”.
377
    XoapăKaKoţ. Cel ce să bucură de răul altuia. / „răutăcios”. Xoapăxtofia. închinăciune cu sănătate. / „salut”.
    Xaiperâ. Mă închinu cu sănătate. / „a saluta”.
    Xcdpojioa fj x«ipco. Mă bucur. / „a se bucura”.
    Xodpe. Bucură-te / „salut”.
    XâXctLp,. Grindină. / xcDdffy „grindină”.
    XaXaLfji&r^. Grindinos.
    XaXceţdbvei. Bate piiatra.
    XaAxxcpo;. Stricătură. Pierzare. / „catastrofa”.
    Xo&aopivcx;. Stricatu. / „stricat”.
    XaAacrrfiţ. Stricător. / „distrugător”.
    Xatefao. Cautu. Cercu.
    XAXiKaq. Il'upoPoXoq. Cremene.
    XaXxvdpt. Frâu. Zabale. / „frâu”.
    XocXtvtojrâvoi;. înffânatu. /1. „cu frâu” 2. „înfrânat”.
    XaXivdjvco. înfrânezu. /1. „a pune frâu” 2. „a înfrânat”. XaXKEfxo. Arămezu. Lucrezu la aramă. / „a lucra în aramă”. XocA.keîx;. Lucrător la aramă. Căldăraru. / xa^Ktaţ „arămar”. XaXKoencoupd. Rugină de aramă.
    XdA.KOjpa. Aramă. / idem.
    XaAxtopmăvtov. De aramă. / idem.
    XaAropou. Mă stricu. / „a se strica”.
    Xakxa. Stricu. /1. „a strica” 2. „a schimba în monede mai mici”. Xoqjd&Tiţ. Cărătoriu. / „hamal”.
    Xapr|Xfx. Jos. / idem.
    Xap.r|XA; xojkx;. Locu de jos. / „loc jos”.
    Xap.T|X6q dcvGpawtex;. Om de jos plecatu.
    XcqxriXxhv©. Povăiescu. Pogor. / „a coborî”.
    Xap.oyâXjaap.a. Zâmbeală de râs. / „zâmbet”.
    XapnyeAx». Zâmbescu a râde / „a zâmbi”.
    Xaoji.o'tipytop.a. Căscare. / „căscat”.
    Xocqj.oupYoOpoa. Cascu. / xoopxmptipm „a căsca”.
    Xdtvopai. Pieiu. / „a se pierde”.
    X&vco. Pierzu. / „a pierde”.
378
f. 73v.
Xapoc. Bucurie. / idem.
XccpaKtfp. Chipu. / „caracter, tip”.
XapaK-rripii/u. Chipuiescu. / „a caracteriza”.
XapoqxdSa. Crăpătură. / „crăpătură”.
XapA^ro. Crestezu. Crăpu. / „a cresta”.
Xap&ooco. însemnezu. / „a încrusta”.
Xapd't^i. Haraci. Dajde.
Xopl^co. Dăruiescu. / „a dărui, a face cadou”.
Xdpiq. Daru. Dăruială şi mulţămită. / x&p'H 1. „farmec” 2. „calitate, dar”. Xdptopa. Daru. Danie. / 1. „dar, cadou” 2. „calitate, virtute”.
Xcepicrriq. Dăruitor. /„cel care dăruieşte”.
XapuxciKOţ. Damicu/ „în dar, de cadou”.
X&piv âx©. Am haru. Cunoscu binele.
Xotpixcopivoţ. Plinu de daru. / „drăguţ, cu farmec”.
XapoK07cla. Veselie. / xopoKom „petrecere”.
XapoKorao. Mă veselescu. / „a petrece”.
XapoKorax;. Veasel din fire. / xapoKdrox; „petrecăreţ”.
Xapojcoiâq. Făcător de veselie. / „care înveseleşte”.
Xdcpoq. 6 Bdvaxog. Moartea. / (ambii termeni) „moartea”.
Xapouţrevoţ. Veaselu. / „bucuros, vesel”.
XocpA p£ydX.Tj. Bucurie mare. / „bucurie mare”.
Xapodco. Veselescu.
Xapx&Ki. Cărticică. / „hârtioară”.
Xdcpu. Carte sau hârtie. / x«ptl „hârtie”.
XapTOnoayvîSi. Joc de cărţi şi cărţi de joc. / xapTOJiatyvio ,joc de cărţi”. XdaKto. Cascu. / „a căsca”.
XdCTicapriq. Căscău.
Xdmaopa. Căscare.
XAoţux yîjţ. Crăpătura pământului.
Xaxapt^o. Mă chicotescu. Mă chicăiescu. Râzu cu hohote. / %a%av\Zp) „a râde în hohote”.
Xdpujţu*. Chicăitură. Chicotu./xax<iviopa „hohot de râs”.
XeiAoo;. Buzatu. / „cu buze mari”.
379
XeiXokx. Buzişoară. / „buzişoară”.
XeîXoq. Buză. / idem.
XeiXxxTKăqxaxa. Crăpăturile, buzele.
XeiXoTtfiyaSov. Cunune .Vizdurile puţului.
Xeipovia. Iamatecu sau lubeiţă / xeipcovui 1. „iarnă” 2. „vreme de iarnă”. XeiţubvcK;. Iarnă. / idem.
Xeiţiovid^©. Iemezu. / 1. „a ierna” 2. „a se face iarnă”.
Xeipa x^pi- Mână. /al doilea termen) idem.
Xeiporâxviţ. Meşteşugu de mână. / xeipotexvia „lucru de mână”. Xeipo^coruco;. 6 ek t©v xeipcbv aurou £©v. Cel ce trăiaşte şi să hrăneaşte din mâinile sale.
Xeipoypappxx. Scrisoare de mână.
XeipAtcu. Mănuşă.
XeipopuXoq. Râşniţă. / idem.
Xeipomotopa. xepobXi. Mănuşă. Toartă, (al doilea termen) „toartă”. Xejp6repoţ. Mai rău. / idem.
Xeiporoveipăvoi;. Hirotonitu. / xeiporovripăvoţ „hirotonisit”.
Xeipoxâvnou;. Hirotonie. / xeporovr|aT| „hirotonisire”.
Xeipoxovâ. Hirotonisescu. / „a hirotonisi”.
Xeipoupyta. Lucrarea mâinilor. / „chirurgie”.
Xetpoupydq. Lucrător cu mâinile. / „chirurg”.
XeA,i6v. Rândunea. / xeX,tS6vi „rândunică”.
XeXrbva. Broască ţestoasă./ idem.
Xepui dXe'âpou. Mână de făină. / „mână de făină”.
Xepid. xepoPouXov. Mânuşă de seceriş.
Xeipo(k>X©. Făcu znopu. Dulâcuş.
XEpoKpoti© tcpar© xeîpaq. Bătu în palme. / xeipOKpotrib „a aplauda, a bate din palme”.
XepoKpoucrpa. Kpoxoq. Plesnetul palmelor.
XepoţuivTiXov. Peşchiru. Ştergaru.
XEpovopia. însemnare din mâini. / xeipovopla igest, gesticulaţie”. Xeporcptfbvi. Mănuşă herăstrăului.
X. Tţ.
Xlţva. Gâscă. / idem.
380
   XrivoXoyc*;. Păscător de gâşte.
   Xlpa. Văduvă. / idem.
   Xfjpoţ. Văduvu. / idem.
   Xfpetxnq. Văduvire.
   Xrpetx». Văduvescu. / „a văduvi”. exfaeuoEV A văduvitu.
   X. 0.
   X06;. Ieri.
   XGeaivâq. De ieri. ănb £%<&;. to auto.
   f. 74r.
   XtXux. O mie. / idem.
   XiXuiq. Mie sau miime.
   XiXuxiq cpopaiţ. De o mie de ori. / xiXiei- <popăţ „de o mie de ori”. XiXuxnâq. Al miilea, /idem.
   XiX.i6xpovoq. De o mie de ani. /idem.
   XiXioqroXXoq. De o mie de frunze sau de foi.
   XiXuxpxUx. Stăpânire peste o mie.
   XiAiapxcx;. Mai mare peste o mie.
   XiXiţimpi^co. xpEpe-ri^co. Nechezu.
   XiXtţilvrpiajia. xpepetujpâţ. Nechezătură.
   XiXA;. Zeamă.
   Xivtoq. Peaşte de mare.
   Xiovt. Zăpadă. / idem.
   Xi6vujfta. Ninsoare. / idem.
   Xiovi^ei. Ninge. / idem.
   Xiovtoţiâvoq. Ninsu. / idem.
   Xiovoxcoopivoq. împresuratu de zăpadă.
   X. X.
   XXuxtvco. încropescu. / „a încălzi uşor, a încropi”.
   XXuxpâţ. încropitu. / 1. „călduţ” 2. (fig.) „slab”.
   XXuaţia. Incropu.
   XXajpaoţiâţ.            Gălbează. Gălbiciune. / xXbpuwipa „paloare”.
   XXmţudc^co. Gălbejăscu. / %Xop.ui^a) „a gălbeji”.
381
        XAjoo^qq, Gălbejos. / %Ax)(x6ţ „palid”.
        XAxopoTrpxx. Gălbejune.
        XAxopoţ. Vearde. / (d. plante) „crud, verde”.
        XAxoporrjţ. înverzire. / xtaoporr|Ta „stare crudă”. XXxapodvo). înverzescu.
        X. v.
        Xvori^CD. Putu.
        Xvoxoq. Putoare.
        Xv6ro8a. Urma piciorului.
        X. o.
        X6fk)A/r|. dvGpaicui. Jăratecu. / (ambii termeni) Jăratec”. Xoipi^eo. Făcu ca porcii.
        Xolpivov Kpăotţ. Came de porcu. / „came de porc”. XoipofkxTKoq. Purcaru.
        XotpojJ,&v8pcx. Purcăreaţă. Cocină.
        Xoipopipi. Muşchi sau spată de porcu. /, jambon”. Xoiporaxcrcov. Came grasă.
        XoîpoQ. Porcu. / idem.
        Xoîpoq dypiog. Porcu sălbatecu.
        XoiporaroXov. Purcelu.
        XoipoSepji&Ti. Piele sau burdufu de porcu.
        Xotpoxplxa. Păr de porcu.
        XoA,id£co. Mă mâniu. / „a (se) supăra” 2. „a (se) înfuria”. XoXr\. Fiere. / idem.
        XoXiKoţ. Fieros. Cu fiere mare. / „de fiere”. XoAxaopivoq. Mânios. Tristu. / 1. „supărat” 2. „înfuriat”. Xovtpornq. Grosime.
        Xovqpoţ. Gros. şi mojicu. / 1. „gras” 2. „dur, grosier”. Xovxpocr6vr|. Grosime. Mojicie.
        Xopaxefxo. Glumescu. / xopaxefxo „a glumi”.
        Xopeîxo. Jocu. / „a dansa”.
        Xopeunfe. Jucător. / „dansator”.
        Xopoxăxvi]- Meşteşugu dănţuirii.
        Xopewpa. Jucătoare. Dănţuitoare / „dansatoare”.
382
Xopoq. Danţu / „dans”.
Xopoţ ayux;. Danţul sfinţilor.
Xopxcdvco. Satur. kocI mă satur. / „a (se) sătura”.
Xopraapa. Saţul. / „saţ”.
Xopxccojiivoţ. Kat xopxdxoţ. Sătulu./ (ambii termeni) „sătul”. XopxcxauKoq. Săţios. / idem.
Xopxâpi. %6pxoţ. Iarbă, /(ambii termeni) „iarbă”.
Xopxop&Ki. Ierbuşoară.
Xopxdpi. Fânu.
Xopxapăvtoq. De iarbă./ idem.
XopîOTKmoţ. Locu ierbos.
XopropoXxyy©. Culegu ierburi.
XÂaSaxiKa. Pietricele.
XoAAdc^co f| KOX^bc^CD. Undezu. Clocotescu.
XOX^xi^ei to t^cwk&Xi. Undează oala. Clocoteaşte.
X.p.
Xpda. Trebuinţă /1. „nevoie, trebuinţă” 2. „W.C”.
Xpetd^ojJLai. îm trebuie, /a avea nevoie”.
Xpeux^otijieva. Trebuincioase / „necesare, trebuincioase”.
Xpeioc^oţievoţ. Trebuincios. / „trebuincios, necesar”.
Xp&x;. Datorie / idem.
XpeaxTTfiq. Datomicu. / xpedKrxrjţ „datornic”, f. 74v.
Xpe6voţioa. Mă îndatorezu. / a se îndatora”.
Xpecoaxcb. Am dator. / „a fi dator”.
Xprjoţicx;. Prorocie. Gâceală. / „profeţie, proorocire”.
Xplopa. Ungere. / 1. „ungere” 2. „sfântul mir” 3. (fig.) „binecuvântare”. Xptcmfe. Ungător.
Xpi£co Kod Asud. Ungu /(primul termen) „a unge”.
Xpumocvoq. Creştin. / wfe/w.
XptcnoQ. Hristos. / „Christos”.
Ta XpUTTonyeva. Naşterea lui Hristos. Crăciunul. / „Crăciunul”. XpoviaptKoţ. De un an. / Wem.
Xpovucov. Leatopiseţu. / xpoviKo „cronică”.
383
Xpovuca. Pre de an. / „din punct de vedere al timpului”.
Xpovoq. An / 1. „an” 2. „timp”.
XpoVi^G). Zăbovescu. / 1. „a dăinui” 2. „a zăbovi; a trage de timp” 3. „a se croniciza”.
Xpua&pi. Fir. / „aur”.
XpuaoSepivoţ. Legatu cu fir.
Xpwopăvoc Auritu. poleitu. / „aurit”.
Xpraopopcpoq. Cu chipu de aur.
Xpuooq. Aur. / idem.
XptxroxâcK;. Zlătaru. / „bijutier”.
Xpuacofia. Poleială. / 1. „aurie” 2. „bijuterie de aur”.
Xpnotjbvu). Poleiescu. / „a auri”.
Xpcopa. Faţă. Faţă de postavu. / „culoare”.
Xpcopati^co. Făţuiescu. Făcu faţă. / „a colora”.
X. u
Xtijjta. Degrab. Curând. / „una peste alta, la grămadă”.
Xfyux. fj xlxnţ. Vărsare. / xaxrri „vărsare”.
Xujiăvov vepov. Apă vărsată.
Xt)p6(;. Xwiţiov. Vărsătură. / (primul termen) „zeamă, suc” / x^xnp.0 1. „vărsare” 2. „topire” 3. „ejaculare”.
X6vco. Vărsu. / „a vărsa”.
XoTife. NepoxlVrriţ. Jglieabu prin care varsă apă. / (al doilea termen) „chiuvetă”.
Xdbpa. Ţărână. Pământu. / „pământ”.
Xcoveiăco. Topescu mademuri. Argintu sau aur / 1. „a topi metale” 2. „a digera” 3 fig. „a suporta”.
Xowetxo. Mistuiescu.
Xâvetxju;. Mistuială. / xdbveoxyri „digestie”.
XcoveuxiKov. Mistuitor. / „digestiv, de digestie”.
Xcoveuriptov. Urcior în care să topeaşte aurul sau argintul. / 1. „laminor” 2. „osuar”.
Xcovl. Pâlnie. /1. „pâlnie” 2. „con”.
Xd&voţiot. Mă vărsu. / 1. „a pătrunde, a găuri” 2. „a se amesteca în treburile altora”.
384
Xdbvco. Vâru. înfigu. / 1. „a înfige în pământ” 2. „a acoperi cu pământ”
3.  „a săpa”.
Xcoojiâvoţ. Vârâtu. înfipta. /1. „înfipt” 2. „acoperit cu pământ” 3. „săpat”. Xdbpcc. Oraş. / 1. „ţară” 2. „oraş”.
Xoopoopdia. Arăturcă. Holdă mică.
Xcopdwpt. Arătară. Holdă. / „teren arabil”.
XcopuiTtţţ. Ţăranu. / „ţăran”.
XcopidcTUca. Ţărăneaşte. / „ţărăneşte, ca ţăranii”.
XcopidcTUCOţ. Ţărănescu. / „ţărănescu, de la ţară”.
XcopuiTtaaa. Ţărancă. Mojică. / „ţărancă”.
Xfflpuxxocrbvri. Mojâcie. / „starea de ţăran”.
X<bpia. Deosebi. / „separat”.
Xcopujţiâq. Despărţire. / „despărţire”.
Xcopi^co. Desparţu. / „a despărţi”.
Xcoproux;. Osebita, alesu.
Xoopioţiâvoţ. Despărţita, „despărţit”.
Xcoplţ. Fără. / idem.
Xcopco. încăpu. / „a încape”. *
*F. a.
'P&0a. Rogojină. / „pai”.
'FocXtSa. Foarfecă. / idem.
'f'aXxSdna. Forfeceale./ „forfecuţă”.
*FaA,t8l£a). Forfecescu. Croiescu. /1. „a scurta cu forfeca” 2. „a ciunti”. 'FaXiSicpa. Forfecătară. /1. „scurtare cu foarfecă” 2. „ciuntire”. vF&AAco. Cânta. / 1. „a cânta” 2. „a psalmodia” 3. „a lăuda”.
'FdcXpxx. Cântare.
'FocXţioq. Psalmu. / idem.
'FotXxripiov. Psaltire. / v|/<xX,Tnpto „psaltire”.
'F&A/nţţ. Cântăreţu. / „psalt”.
'PaXxucfţ. Psaltichie. / „psaltichie”.
'PocXpoq. Psalmu. 9pT\vryciK6q. cântare de jale. (v. m. sus).
'Pdtprpa. t) xjrdpenpa. Cărunţeală. / rgâpepa 1. „pescuit” 2. „iscodire”. 'Papilor încărunţescu.
'Papoq. Cărunta. / vgapfu; „cărunt”.
385
'Pcxpaţ. Păscaru. / „pescar”.
'Papetxo. Prinzu peşte. Vânezu peşte. / „a pescui, a prinde peşte”.
'Pdpeopxx. Pescărie. / „pescuit”.
'Pap&Ki. Peştişor. / „peşte mic, peştişor”.
'Pdpi. Peşte. / idem.
'Papucii. Meşteşugul păscăriei. / „pescuit”.
'FapoicoXXa. Clei de peaşte. / „clei”.
'FapoX.ipvri, Lacu de peaşte.
'PapdbSriq. Păscos.
'Paxvov Kp&xţ. Came macră.
'Paxvov. Pulpă, f. 75r. x¥. e.
'PeydcSi. Vină. Defăimare / „defect”.
'Păyto. Defâimezu. Defaimu. / „a condamna”.
'Pâtcrnq. Defăimătoriu. / „acuzator”.
'Pcktoc;. Voialnicu de defăimare. / „condamnabil”.
'Pâycx;. Defăimare. / „decepţie”.
'Febp.a. fj vj/ef&x;. Minciună / xţrâţux „minciună” (al doilea termen) idem. 'PeupaxdtKi. Minciunică. / „minciunică”.
'PeuSopai. Minţ. Grăiescu minciuni. / „a minţi, a spune minciuni”. 'Pe'uSoXâyoţ. Grăitor de minciuni.
'PeoSoAxryia. Graiu mincinos. / „minciuni”.
'FeuSopipoopa. Mărturie mincinoasă. YeoSopEpopla (al doilea termen) „mărturie mincinoasă”.
'PeoSogapropcb. Mărturisescu. / „a depune mărturie mincinoasă”. 'Pe'obojţxxpfiTru;. Prorocu mincinos. / „fals profet”.
'Peoatriţ. Mincinos. / „mincinos”.
'V. iţ.
'PriXatpi^co. Pipăiu. /1 „a atinge” 2. „a pipăi” 3. „a căuta”.
'PTjXd«pT|(Tu;. Pipăire. / xinţXdttprţoti; 1. „atingere” 2. „pipăire”.
'PriXcapriTife. Pipăitor.
'Pfip.a. \|/fjaipov. Coptură, friptură. / xj/fjcnpo „coacere”.
'Pppăvoq. Coptu. Friptu. / idem.
386
'Făvo). Cocu. Frigu / \|/f|vto „a coace, a frige”.
'Fipa. Păduche. / \|/dpa „păduche”.
'FipuipTiQ. Păduchios. / xi/eipidpriQ 1. „păduchios” 2. „murdar” 3. „zgârcit”. 'F'tpide^co. Păduchezu. / \|feipui£co „a se umple de păduchi”.
^rpiţopca. Mă păduchezu. / „a se umple de păduchi”.
xPr|pl£<fl. Păduchiu. / Teipt^co 1. „a despăduchia” 2. „a despica firul în patru”.
^ifptopot. Şoaptă. Clevetire.
'FiXoq. Supţire.
^FiXoAxxyla. Cercare cu de amănuntu.
¥iXodvrn. Supţiezu.
'Ft^jorrig. Supţirime.
^FfjXa. Fărâmă. / „miez de pâine”.
'FixaÂi&x. Picureală.
xFi%aXl£ei. Picurează. Râurează. / „plouă mărunt”.
'PixotXiqiăvoţ. Picuratu.
*¥. o.
'Foyoţ. Defăimare. Hulă 7 1. „mustrare” 2. „decepţie”.
Totivtqia. Târguială. / \j/6viopa „cumpărătură, târguială”.
'Fonvi^co. Târguiescu. / \|/co\a£(Q „a cumpăra”.
^owicnnrjg. Târguitor.
'Fcxpipi. Mortăcină. / „aruncat mort, mortăciune”.
'Focpob. Moriu. însă acestu cuvântu să zice numai la dobitoacele ce mor. Mortăcină. că nu zicem cwroGAvet to £©ov ci \|/o<peî tţ \|/ocp6c. / (d. un animal) „a muri”.
xF'i)M,ui£a). Făcu pureci. / „a (se) umple de purici”.
^nX^uipriq. Purecos. plinu de pureci.
'FuXXid^opat. Mă purecu.
'FnAAxxpoyopăvoq. Mâncatu de pureci.
'Pi&Xxx;. Purece. / „purice”.
¥u%orcod8t. Fecior de sufletu. / „copil de suflet”.
¥nxoa\xx0pepp£vcx;. Hrănitu crescutu de sufletu. xFn%ava0pă(pco. x6 awo. *
          * Altă grafie.
387
      'F'OXil. Sufletu / idem.
      'Poxticbv. Sufletescu. Drept sufletu. / xţruxiKO „îndurare, binefacere”. xP'0xlK6<3 dtvepawtoq. Om sufletescu.
      'P,0X0li<^ZTlCJl(9- Chinuială la ieşirea sufletului.
      'Po%opaxeî. Trage să moară. / idem.
      'FuxoxaZoKTTfiq.
      'P,6xpa. Geru. / „frig”.
      'P'oxpmvco. Răcescu. / „a răci”.
      'P'uxpdţ- Reace.
      'Pu^copa. \jr6xoxnq. însufleţire.
      'Pux®P^vck;. însufleţitu. / idem. vf',o%<Si)va). însufletescu. / „a însufleţi”.
      *P. co.
      Scoţii. Pâine. / idem.
      'Fcopdţ. Pitar. / „brutar”. vFcojio8t5co. Dau pâine.
      vPcopo^f|Triq. Cerşitor de pâine. Calic. / „cerşetor”.
      Tcopo^T|m). Ceru pâine. Calicescu. / „a cerşi”.
      'PoapojtaoZiTfiq. Vânzător de pâine.
      'Pcopo7tot)Xeîov. Pâinărie.
      'Ftbpa. Râie. /1. „râie” 2. „sărăcie cruntă”.
      'Peoptdpru;. Râos. /1. „râios” 2. „sărac lipit”.
      Tcopia^co. Râiezu. / „a (se) umple de râie”, f. 75v.
      £18.
      ’£28f|. Peasnă. Cântare./ „odă”.
      ’QSbvrţ. Chinul naşterii. / oSbvtţ „chin”.
      q. e.
      ’QOabpa. O minune.
      ’Dolpă. Vai.
      Xl oîpă 6 xâXaq. Vai de mine ticălosul.
      £1 K.
      ’£2Keocv6ţ. Ocheanul, maica mării / „ocean”.
      £2. jx.
      Tipa;. Umăru. / idem.
388
’Qjioq. Crudu. / idem.
’Qpocp&yoq. Cel ce mănâncă crudu. / „care mănâncă mâncăruri crude”. CI. o.
v£2ov. Ou. / idem.
vQpa. Ceasu. / 1. „oră, ceas” 2. „timp”.
“Opal. Vremi, şi ceasuri. wQpa. topivr|. Vreamea de primăvară. vQpa Bepivri. Vreamea secerişului. vQpa <p0ivoK0pivn. Vreame de toamnă.
"'Qpa x£t|teptvn. Vreame iematecă.
'Qpaîoţ. Frumos.
'Qpipd^ei. Să coace., să cocu poamele. / „se coace”. v£3pipo<;. Coptu.* ** / idem.
'OpiojifevoQ. Hotărâtu. rânduitu***.
'QpoÂoyiov. Ceasomicu. / „orologiu”.
CI. a.
'Qq fjxoi &oq. Până / „până la”.
&dq âv. Ca să.
'Qadcv koctkivov. Ca ciurul.
vQţ oioAfj. Ca câinele.
îto&v (Hpaîpa. Ca un rotocolu. Ca o roată.
'Qţ xdbpa. Până acumu.
'O5 Koc0dx;. Precumu. vQaov va Până a veni.
     Tioxe Până cându. vQaxe omyo. încă. vQţ xoaov. Până-ntr-atâta.
CI. cp.
’QcpeXeî. Foloseaşte.
’Qcpăteux. Folosinţă, folosire. / „folos, câştig”.
’QcpeXfl). Folosescu. / „a folosi, a fi de folos, a aduce câştig”.
          * Se repetă mai jos după cb^.
                                   ** Se repetă mai jos după cbptcpâvoq cu sensul „coptu”şi este anulat împreună cu acesta
prin două linii încrucişate.
389
      ’flKpeXvcife. Folositor.
      ’Qcpâtafux;. De folos. / „folositor, de folos”. kccI 0eo656^a. f. 76r.
      ndpepyov. Pre deasupra, supta lucru, fără treabă sau pe întâmplare. E'UveoxaXpâvoq. Strânsu. / „timid, modest”.
      Atacarăm*;. Depărtare. / Stacoxocari „distanţă”. npaKUKo;. Iscusita, slujita. / „practic”. vAîcpaKTo;. Neiscusita, neslujitu. / „inactiv”.
      AiaKpmKa;. Sebuitoriu. Cu socoteală. / 1. „distins” 2. „discret”. ’Ejripporox;. Povâmita. Plecata.
      IlepucoA&D, ta Incongiur.
      npotabv etc rob Ttarpâţ. Ieşindu, purcegându din tatăl. npoPoXerx;. Purcegătoriu. / npoPoAiac; „proiector”.
      «EXticxploc TcodSeom;. Limbuţie. ek Tfţg KaTntpâpau ypccp. ’APpocptamxxoi;. Prea răsfăţata.
      ’O^oawtaaraToq. Prea ascuţita la vedeare.
      Enxpouaxepa. Mai frumos.
      XQocţiocXAţ. Posomorâta.
      ’Qidx;. Iute. nXâGpa. Straturile.
      Xrpăppoc. jxâxcpov £koctov rcoSaplcov fjxox&aov pipoq rob axaSlou ’Opyolai. Stânjăni.
      Adşvrj. Nefta sau dafinu. / „dafin”.
390
         GLOSAR
                   A
adamascu, s.n. „frânghie” 216
adurmitare, s.f. „somnolenţă” 281
aeros, adj. 18
agniceariu, s.n. 93
agustu, s.n. (cu var. avgustu”) 268
aheli, 109
anaGematisescu, vb. 46 anghira, s.f. 9
aplecare, s.f 311 „alăptare” Apolon, s.m. 78 Araviia,s.f. 94
arăturcă, s.f 385 „holdă mică”
arcariu, s.m. 149 „arcaş”
areate, s.m. 243
argatu, s.m. 150, 181, 236, 270
Aristotelu, s.m. 90
armaş, s.m. 138 „gâde”
asemenezu, vb. 170
Asia, s.f. 96
aspidă, s.f. 96
astronomie, s.f 98
astrucatu, adj. 186, 195
astrucu, vb. 196
asudeală, s.f 203
asudezu, vb. 203
Atlasu, s.n. 102
aţapocu, s.n. 77
aulmezu, vb. 207
avegheare, s.m. 168, 299
aveghitor, s.m. 168, 299
aveghiu, s.n. 168, 299
AGina, s.f. 20
                   B
ba, adv. 289, 292, 294 bălturos, adj. 251 bărbierie, s.f. 241 („frizerie”)
bătrânia, s.f 127 „senat” boltescu, vb. 216 „a se mândri” boţitu, adj. 342 broboană, s.f 331 „boabă” bubatul, s.n. 184 buca, s.f 255
                                                      C
cafaltâcu, s.n. 235 „gustare”
cafasuri, s.n. 226 „zăbrele”
caluvri, s.f 166 „cizme”
camburu, s.m. 125, 190 „cocoşat”
capişte, s.f 123, 160
caponu, s.m. 218
câmelegi, s.f 115
căsnicie, s.f 149 „toţi ai casei”
câşlege, s.f. 115
catargă, s.f 225
cataroiu, s.n. 223
catartul, s.n. 223
cavalarie, s.f. 235 „decoraţie”
cădescu, vb. 202 „a tămâia”
cămpănescu, vb. 216 „a bate clopotele”
cămpănire, s.f. 216 „bătaia clopotelor”
căpară, s.f 92 „logodnă”
căpistere, s.f 337
căpriorescu, vb. 363 „a transforma în căpriori” căscău, adj. 379 căşiţă, s.f. 313 cătărgar, adj. 225 ceoacă, s.f 241 „stăncuţă” cerbice, s.n. 154, 363 cesluire s.f, 61 chelşugu, s.n. 287 chepeteniia, s.f. 245 cherveros, s.m. 229 chesariu, s.m. 209 chicăiescu, vb. 379
393
chilomu, s.n. 237 chimingiaru, s.m. 230 chiminţeru, s.m. 254 chiminţia, s.f. 230, 254 cinsteşu, s.m. 361 ciorală, s.f. 347 cipură, s.f 335 ciriş, s.n. 312 ciudescu, vb. 300 ciudesie, s.f. 335 clădărie, s.f 91
clătescu, vb. 332, 334, 355, 358 „a clătina”
clătire, s.f 332, 355, 358„clătinare” codau, adj. 290 „cu coadă” codocescu, vb. 239 „a cotcodăci” codoros, adj. 331 „cu tulpina lungă” cogor, s.n. 231 coiemgiul, s.m. 257 colaină, s.f. 235 colomâzdră, s.f 235 colunelu, s.m. 235 comedie, s.f. 246 comidu, s.n. 241 coneţ, s.n. 177, 351 conteşu, s.n. 288 copie, s.f 252 „suliţă” copilescu, vb. 279 „a avea copii din flori”
copilu, s.m. 151, 276, 279, 295, 348, 358
coreşpondenţie, s.f. 35 crasis, s.n. 153 cripăţu, s.n. 91 „cămară” cruntatu, adj. 23 cruntezu, vb. 23 cumpliţescu, vb. 338 cumpliţie, s.f. 338
curieriu, s.m. 127 „crescător de şoimi”
curucioară, s.f 219
curuiu, s.n. 127
custul, s.n. 79
cuţitoaia, s.f 88, 130
cuvântăreţ, s.m. 147 (şi adj. 165, 183,
    187)
cuveasnicu, adj. 137 „cuvios” cuzniţă, s.f. 216 „horn”
                                                    D
David, s.m. 135 Davir, s.m. 135
dârvărescu, vb. 150 „a corvodi” deletnicie, s.f. 184 „ocazie, prilej” desarmezu, vb. 172 desputaţie, s.f. 140 „dispută” destemeiezu, vb. 282 destemeiezu, vb. 282 dezcodatu, adj. 283 dezruşăscu, vb. 282 dezsoţescu, vb. 285 „a separa”
Dia, s.m. 20 „Zeus” diadohu, s.m. 139 diată, s.f 140 „testament”
Dimitra, s.f. 138 „Demeter”
din, prep. (~ auzire, 29; ~ destul, adv.
    25,205; ~ luntrul, 342) dogmaticeaşte, adv. 149 dogmatiseaşte, adj. 150 dormitător, adj. 233 drumaş, s.m. 347 dulâcuş, s.n. 380 „snop” dupre, prep. 349, 354, 359, 369 dusoare, s.f. 13 „preţul unei călătorii dvoreală, s.f. 300 „apariţie” dvorescu, vb. 300, 343 „a fi prezent” dvoritoriu, adj. 300 „prezent”
394
                                                    E
elciu, s.m. 77
elineaşte, adv. 165 „precum atenienii”
eparhiotu, s.m. 179
episcopeaşte, adv. 178
epitropia, s.f. 180
epitropu, s.m. 178
EGiopiia, 277
                                                    F
familia, s.f. 149 fameaie, s.f. 69 faţişare, s.f. 370 feiiuire, s.f. 316 feliuirime, s.f. 316 fîeros, adj. 382 foiahiu, s.n. 231 "iederă” forfecescu, vb. 385 friptaru, s.m. 294 fruştucu, s.n. 235 fugariu, s.m. 151 fumegos, adj. 218 furgeru, s.n. 230
                                                    G
gadine, s.f 199 gaide, s.f. 50 „picioare”
Galatiia, s.f. 125 gălbejune, s.f. 382 gălbiciune, s.f. 381 gărgăricescu, vb. 258 „a face gândaci” gâcitură, 23, 258 (cu pl. gâceturi, 23) „enigmă” „profeţie”
Gheena, s.f. 15, 128’ ghenarie, s.f. 268 ghenăral, s.m. 126 ghenărălia, s.f. 126 gheogrăfească, adj. 311
gheometrie, s.f. 127 gheordanu, s.n. 235 „guler” gingiaie, s.f. 9, 132 glistiru, s.n. 130 gobeaşte, vb. 216 goga, s.f. 274 goldescu, vb. 133 grijalnicu, adj. 157 grubianu, adj. 112 „grobian” grubienescu, adj. 114 grubienie, s.f. 113 gubavu, adj. 254 gubăvie, s.f. 254 gunoos, adj. 237 gustareţ, adj. 128 „gurmand”
                                                     H
haldei, s.m. 111 humădu, adj. 306
                                                      I
i, conj. (~ pacu, 211, ~ proci, 194)
lacovu, s.m. 203
iaderă, s.f. 231
ibâncă, s.f. 333
idolescu, adj. 287
idoloaică, s.f. 198
Idra, s.f. 367
idropică, s.f. 367
ierarşie, s.f 204
Ierosalim, s.m. 204 (cu var. Ierusalim, 202
ieşitoare, s.f 45, 356 igumenie, s.f. 192 igumenu, s.m. 1, 192 imirlicu, s.n. 207 inorogu, s.m. 272
instrumentu, s.n. 130, 147, 234, 290
395
Ioanina, s.f. 194 Iovis, s.m. 194 ipotasnicu, adj. 171 iroes, s.m. 194 iroicescu, adj. 194 iscus, s.n. 140 ispoveduitu, adj. 173 isteţescu, vb. 296 istoricos, s.m. 206 işitoare, s.m. 237 işlicu, s.n. 218 Italiia, s.f. 206 iudă, s.f. 196 iudesie, s.f. 196 izbrănescu, vb. 81 izbrănire, s.f. 81 izbrănitoriu, s.m. 82 izbrănitu, adj. 82
                                                     î
îmbrobodelnicul, s.n. 166 împâclare, s.f. 191 împersonatu, adj. 166, 301 împersonatu, adj. 301 împielescu, vb. 132 împielmezu, vb. 32 împrilăstitoriu, adj. 12 împrotivnicu, vb. 67, 68, 153, 167 împuire, s.f. 153 "înfăţişare” împungător, s.m. 229 împuntură, s.f 228, 346 împuţicios, adj. 115 încorunezu, vb. 238 încurdare, s.f. 166
încurlezescu, vb. 166 (cu var. încurlu, 166)
îndator, adv. 135 înfainatu, adj. 32 înfrântură, s.f. 132
înhrănescu, vb. 191
îninimoşare, s.f. 156
înoaoitu, adj. 170 „de nouă ori pe atât”
înpresurare, s.f. 221
însânuiescu, vb. 203
însomnare, s.f 281
înţinăciune, s.f. 48
întrarmatu, adj. 91
înurzicu, vb. 361
înviezu, vb. 46, 50, 192
învitare, s.f 299, 316
învitezu, vb. 291, 299
                                                    J
jărtufitu, adj. 202 jâlţ, s.n. 329 junei, s.f. 136 „tăuraş”
                                                   L
laură, s.f. 10, 59 lăcriţă, s.f. 335 lăstărescu, adv. 49 lânos, adj. 257
lânteţu, s.m. 148, 343 „căprior” lesnire, s.f 184, 185 lexiconu, s.n. 250 limbuţescu, vb. 130 lindină, s.m. 236, 241 „mazăre” lişte, s.f. 334 litră, s.f. 252, 263 lopăţea, s.f. 276 „atelă” luceală, s.f. 346 ludu, adj. 286 „nebun” luptaci, s.m. 260, 296
                                                   M
magazânu, s.n. 255 magazi, s.n. 255
396
mânăştergură, s.f. 258 margiolie, s.f. 259
Martu, s.m. 90, 194 (cu var. Marţu, 259)
maşcară, s.f. 272 măduhă, s.f. 275 măduhos, adj. 275 măiestruiescu, vb. 178 mănuşă, s.f. 137, 151, 380 măscărescu, vb. 273 măscăricescu, vb. 259 măslinetu, s.n. 164 mătăcină, s.f. 262 mătrăţos, adj. 110
măţu, 171 (cu pl. maţe, 55, 121, 267, 284)
măzdrei, s.n. 247
meardere, s.f. 174
mejdină, s.f. 266 „semn de hotar”
melanholicu, adj. 262
melanholie, s.f. 262
melciu, s.m. 241 (cu var. melgu, 332)
Mercurie, s.m. 194
meşteşugareţ, s.m. 269, 297, 317
meşteşugitor, s.m. 269
meşteşutor, adj. 211
miezuină, s.f. 266
mija, s.f. 151
milosârdie, s.f. 185
milosârdu, adj. 164, 185, 205
minău, s.n. 42, 270
mirăzescu, vb. 162
miroditu, adj. 275
mirsă, s.f. 241
mirsină, s.f. 276
mitarnicu, s.m. 155
moghin, adj. 146 „geamăn”
moiciune, s.f., 71
Moisi prorocu, s.m. 276
molitbeanicu, s.n. 187 moloşăscu, vb. 257 moloşire, s.f. 257 molotiu, adj. 259 monacu, s.m. 272 mortăcină, s.f. 387 movârze, s.f. 319 mucări, s.f. 286 muierareş, adj. 134 muieru, adj. 134 mumuşoară, s.f. 258 mursecatu, adj. 135 mursecatu, vb. 135 „a stoarce” muştiţe, s.f. 339 maGimă, s.f. 298
                                                N
naimitu, adj. 162 naţia, s.f. 127 năcovalnă, s.f. 39
năhutu, s.n. 182, 330 (cu var năutu, s.n. 182,330) năimescu, vb. 279 năimitu, adj. 270, 313 nălbescu, vb. 130 nălbitor, s.m. 130 nănăiescu, vb. 276 nărămzatu, adj. 31 năsădescu, vb. 344 năsipişte, s.f. 38 năstavu, s.n. 165, 197, 315, 377 năstăvescu, vb. 165, 377 năstăvire, s.f. 165 năstăvitu, adj. 165, 166, 197 năstrapă, s.f. 260 năvârnecescu, vb. 154 năvamică, adj. 154 năvârnicescu, vb. 155 „a împovăra” năvădeală, s.f. 79
397
neameş, s.m. 183
neastrucatu, adj. 20
necăire, s.f. 38
necărturariu, adj. 10, 39
neciocoiniţitu, adj. 30
neciocotiiţitu, adj. 3
necumpăniţii, adj. 19, 25
nedumănicită, adj. 199
negustare, s.f. 7
neiziditu, adj. 111
neîncepătorie, s.f. 49
neînşălare, s.f. 86
neîntărire, s.f. 1
neîntrarmatu, adj. 70
neînvânjitu, adj. 14
neînvictu, adj. 29
neînvintu, adj. 14
nelăutu, adj. 34
nelesnire, s.f. 154
nematerialnicu, adj. 105
nemeşaşte, adv. 183
neminşie, s.f. 183
nemitamicu, adj. 14, 17
neoprire, s.f. 28, 99
neploare, s.f. 2, 44
nepoftă, s.f. 51 (cu var. nepohtă, 54)
nepomenirea, s.f. 43
neprestenu, adj. 15
neprieteşugitu, adj. 7
neprocititu, adj. 41
nepuncios, adj. 53
nerâdere, s.f. 6
nerătăcire, s.f. 86
nerodire, s.f. 25
nesebuire, s.f. 15
nesfadnicu, adj. 37
nesmultu, adj. 36
neşeretlicuitu, adj. 3
neştine, pron. nehot. 38, 124, 137, 180
neteamere, s.f. 107
neveselu, adj. 110
nezăticnicu, adj. 48
nezăvistuitu, adj. 108
nicăiri, adv. 293
nicovaru, s.m. 270
noire, s.f. 208
noratu, s.m. 353
noriaş, s.m. 168
norie, s.f. 168
notaru, s.m. 207
                                                    O
oareşcine, pron. nehot. 149
oareunde, adv. 218
oaspeţ, s.m. 283, 286
obadă, s.f. 111 (pl. obezi, 111) „cerc”
obadu, s.m. 134 „bandaj de jantă”
obicnescu, vb. 47 „a sughiţa”
obicnire, s.f. 47
obştejitie, s.f. 241
obştime, s.f. 234
odaniia, s.f. 76 „răsplată”
oiemul, s.n. 275
olecăitoriu, s.m. 232
opacină, s.f. 239 „vâslă”
orăşănime, s.f. 317
oroşăneaşte, adv. 317
osăbescu, vb. 142
osfeştania, s.f. 7
osia, s.f. 70
ostrovelu, s.n. 279
otpustu, s.n. 78
otroabele, s.f. 169
oţetu, s.n. 287
oţezeală, s.f. 347
398
                                                    p
palatu, s.n. 296
palmari, s.m. 301
panachidă, s.f 311
pardos, s.m. 301
parghel, s.n. 145
patrierşăscu, adj. 303
patrierşie, s.f. 303
Pavel Apostolul, s.m. 303
păblicuiescu, vb. 139
pălăchidă, s.f 296
pălăvatecu, adj. 295, 305
pălăvăticie, s.f 305
păliciune, s.f 181
pănatu, s.n. 243
părecheare, s.f. 189
părtigos, adj. 318
păsătură, s.f. 236
păscaru, s.m. 386
păscos, adj. 386
păşitură, s.f. 141
pătătură, s.f. 250
păvăzatu, adj. 340
pâinărie, s.f. 388
pândărescu, vb. 215
pângăriciune, s.f. 99
pânzături, s.f. 296
pârâş, adj. 258 (cu var. pârâşu, 139)
pârâtor, s.m. 220, 258
pârâtoriu, s.m. 322
pelticescu, vb. 360, 363
perghel, s.n. 236
pemoasă, s.f. 159
picureală, s.f. 387
pielescu, vb. 138
pielmos, adj. 32
pieşte, s.m. 78
pilitu, adj. 251
plastur, s.m. 165 (cu var. plastăru, 227)
plaştaiţa, s.f. 178
plavoş, adj. 281
plămânos, adj. 373
plătânjică, s.f 94
plăvicior, adj. 281
plăviţă, s.f. 281
plăviţescu, vb. 281
pleteră, s.f. 307
plumbari, s.m. 124
pluştitu, adj. 190
pobizdoc, s.n. 302
podvigu, s.n. 13, 21, 122, 343
pogrebanie, s.f 178
poiediianocu, s.n. 272
poiezeală, s.f. 286, 314
poiezescu, vb. 286, 314
politiceaşte, adv. 183
pombă, s.f 149, 201,319
pomesteală, s.f. 303
pomestescu, vb. 303
ponciş, adj. 346
poncişatu, adj. 346, 347
ponevos, adj. 41, 207, 236
ponevoşală, s.f 339
ponevoşire, s.f. 41, 236 (cu var.
    ponivoşire, 33) posnică, s.f 272 potcapiscu, s.n. 216 potcă, s.f 300, 321 povăiescu, vb. 378 povecemiţă, s.f. 75 pozdravlenicu, 211 pozdravlenie, s.f. 109, 211 pranidosă, s.f 125 „dar de nuntă” prăsadă, s.f 377 prăsădire, s.f. 377 „plantare” prăstăvălescu, vb. 325 „a răsturna” prăvălescu, vb. 325 prăvălie, 114 (cu var. prăbălie, s.f 181)
399
pre, prep. 17, 24, 35, 75, 86, 138, 155, 177, 182, 206, 225, 228, 255, 264, 276, 277, 280, 283, 294, 326, 334, 349, 358, 373, 375, 384, 390 (pre taină, 276 „în secret”) precupit, adj. 265 predvânzătoriu, s.m. 265 premeteala, s.f. 201 „unealtă agricolă” prepuiu, vb. 263 prepunere, 264
pretcarea, s.f. 365 „burghiu mic” preteşug, s.n. 131 pricealnicu, adj. 258 pricire, s.f. 140, 253, 373 „vrajbă, dispută”
pricitoriu, adj. 140 prieru, s.n. 268 priinţă, s.f. 138
prilăsteală, s.f. 341 „găselniţă” prilestitor, s.m. 341 „om ingenios” prinţ, s.m. 321 prinţipatu, s.n. 192 pripecu, s.n. 226 „arsură” pristavu, s.m. 12, 87, 140 priveadere, s.f. 142 „limpezime” privealişte, s.f. 196, 198, 199, 213 privederos, adj. 142 „limpede” priveştescu, vb. 282 „a depăşi” prochimenu, s.m. 323 „subiect al discuţiei”
procitescu, vb. 262 „a studia” proiestos, s.m. 323 „conducător” proveduire, s.f. 230 publicuiescu, vb. 319 „a face public” publicuire, s.f. 58 „dezvăluire” pulgheţa, s.f. 360 pumnescu, vb. 133
pumnitoriu, s.m. 133 „care loveşte cu pumnul”
purcegătoriu, s.m. 390 purcezător, s.m. 162 purgaţiia, s.f. 208 purgător, adj. 270
                  R
raru, adj. 89, 90, 92 rastu, s.n. 342 rărime, s.f. 92 răriş, s.n. 92
răsfaţiciune, s.f. 217, 342, 377 răsteu, s.n. 189 răzbunezu, vb. 282 răzciune, s.f. 268 răzuiescu, vb. 289 „a scărpina” răzuşu, s.n. 288 „ţesală” râfilezu, vb. 248 râfilu, s.n. 248 râos, adj. 388
râpă, s.f. 119, 157, 242, 294 râpos, adj. 157 râurare, s.f. 307 râuratu, adj. 151, 307 râurătoriu, adj. 307 râureală, s.f. 329
râurezu, vb. 151, 307, 329 „a uda”
râuros, adj. 151 „răcoros”
referendariu, s.m. 160
ritor, s.m. 330
rodos, adj. 215, 219
Roma, s.f. 332
romanu, adj. 332
rucaviţa, s.f. 180
rucodelie, s.f. 182
rudărie, s.f. 265
rudescu, vb. 348
rumân, adj. 158
rumâneaşte, adv. 250
rumpere, s.f. 373
400
rumpu, vb. 222 (cu var. rupu, 140,207)
Rusaliile, s.f. 305
ruşior, adj, 234
ruşitu, adj. 234
rută, s.f. 11, 310
                                                       S
saiu, vb. 62, 150, 161, 163, 284, 310
salamură, s.f. 92, 302
salatră, s.f 332
sală, s.f 165
Satan, s.m. 116
satesfacţie, s.f 205
Satumu, s.m. 194
saţiul, s.n. 30 (cu var. saţul, 383)
sălbăticos, adj. 11
săpunu, s.n. 333
sărindaru, s.n. 333
sătură, s.f. 218
scârbescu, vb. 5, 86, 200, 291, 344
scârbiciosu, adj. 115
scrobeală, s.f 360 „sfară”
scrobescu, vb. 360 „ a prăji cu sfară”
sculamentu, s.n. 132
sebuire, s.f. 140
sebuitoriu, adj. 140, 390
secătivu, adj. 284
seir, s.n. 336 „plimbare”
setezu, vb. 145
sfadnicu, adj. 258
sfiiciune, s.f 184
sicofantia, s.f 139
siguranţie, s.f. 100
sihăstrescu, vb. 272
silave, s.f. 147
sitiveală, s.f 122 „răguşală”
sitivescu, vb. 122 „a răguşi”
sitivire, s.f 122
sitivitoriu, adj. 122 „care provoacă răguşală”
sitivitu, adj. 122 „răguşit” slavoslovie, s.f 150 slovnescu, vb. 350 „a împărţi în silabe”
slovnire, s.f. 350 slugşoară, s.f 151 smacu, s.n. 211
solescu, vb. 77, 166 „apricinui” sopă, s.f 237 „măciucă” soracă, s.f 346 „clipă” sortu, s.n. 232, 249, 330 spaiu, vb. 287, 338 (cu var. speriu, vb. 338)
spaţir, s.n. 336 spicuieală, s.f. 97 spicuire, s.f 344 spicuitor, s.m. 97, 344 sprăjescu, vb. 76 sprăjire, s.f. 76 stadiu, s.n. 343 stâlpare, s.f 329 „ramură” stâlpescu, vb. 344 „a castra” stârvescu, vb. 347 staştea, s.f 160 „soartă” stătu, s.n. 287 (cu pl. staturi, 52) „statuie”
stea, s.f. 97 (cu var. steală, 97, 188, cu pl. steale, 98, 100, 187, steaoa, 97, 235)
stideală, s.f 22 străfigu, vb. 327 strălire, s.f 190 „boală” strămurare, s.f 8, 119,228 strigă, vb. 130, 151 strigător, adj. 241 strişte, s.f 39, 210, 271, 330 stupariu, s.m. 262
401
sufâica, s.f. 230 supie, s.f. 335 „sepie” supuitor, s.m. 220 sutule (al), num. ord. 146
                     Ş
şală, s.f. 22 „sală”
şeşleş, s.n. 147 „capra vizitiului”
şiscavă, adj. 130
şişcaru, adj. 263 „peltic”
şpionlâcu, s.n. 222 „încălcare”
şpionu, s.n. 258
ştanjurile, s.n. 300 „metereze”
ştaptă, s.f 343 „pecete”
ştireală, s.f 151, 347
ştiros, adj. 151
                     T
tabii, s.f 300 „metereze” tablă, s.f 311,333,358 tăcu, vb. 273, 336 talaiţă, s.f 317 Tavorul, s.m. 195 tăbăraş, s.m. 347 „ostaş” tămbaru, s.n. 288 tetrapodu, s.n. 48 tipăreală, s.f 366 tipărescu, vb. 58, 343, 366 tipărire, s.f. 163 tipăritoriul, s.m. 343 tiranu, s.m. 366 tirănescu, vb. 366 tirănie, s.f. s.f 366 tituluş, s.n. 64, 177 Tiver, 361 „Tibru” tivgă, s.f 235 tivloaie, s.f. 360 tizime, s.f. 354 tocică, s.f. 346 „clipă”
tovaroşu, s.m. 351, 353, 354 (cu var. tăvaroşu, s.m. 214)
tovăroşăscu, vb. 354 (cu var.
    tovăroşescu, 354 tovăroşie, s.f. 354 Trachiia, s.f. 201 „Tracia” tragă, s.f. 50 (cu pl. trăigi, 175) trandafir, s.m. 253 „cârnaf5 tremurişu, s.m. 365 trestios, adj. 211 tripianeţ, s.n. 364 trohnă, s.f 352 trohnos, adj. 352 troncu, interj. 357 tronu, s.n. 230 trufâşăscu, vb. 367 trufescu, vb. 308, 369 trupeşu, adj. 237, 261 tufari, s.m. 123 turiiaci, s.m. 219 ©ivaiva, 121 „Theba”
                                                T
Ţara Arăpească, s.f. 22, 94 Ţara Grecească, s.f. 165 Ţarigrad, s.n. 121,201,246, 332 Ţărumânească, s.f. 265 ţeleru, s.m. 334
ţelină, 12 (cu var. sealină, 334 şi selină, 12) ţeremonie, s.f. 359 ţicabor, s.n. 231 ţircular, s.n. 145,236 ţiţere, s.f. 88
                                                U
udeală, s.f. 122, 329 ulmă, s.f 175 ulmezu, vb. 207
402
umblătoare, s.f. 45,218, 237, 356
uncheoaie, s.f. 196
undă, s.f. 44, 122
undescu, vb. 6
undevaş, adv. 218
undezu, vb. 44, 383
unghios, adj. 57
unghiuros, adj. 135
unime, s.f. 167, 168 „unire”
urdinare, s.f. 153, 254
urgesitu, adj. 199
urloiu, s.n. 13, 217
utroabe, s.f. 342
                                                  V
Vah, s.m. 112 „Bachus”
Vavilonul, s.m. 111 văhodu, s.n. 160 văpsealişte, s.f. 114 văzduhos, adj. 18 vâlvâros, adj. 373 vâlvoare, s.f. 244 vântros, adj. 233 vâmă, s.f. 293 vârvoare, s.f. 373 veatrilă, s.f. 91 „pânza corăbiei” vecuire, s.f. 25 vederos, adj. 202, 301 Veneţia, s.f. 115 verdos, adj. 251, 276 veselâcu, s.n. 212 viermoşăzu, vb. 340 viersu, s.n. 39 (cu var verş, 194, vierş, 346)
Viltleemu, s.m. 116 vinar, s.m. 241 vinos, adj. 241
vintrele, s.f. 263 Viotia, s.f. 121 „Beoţia”
Vizantiia, s.f. 121 „Bizanţul” vizdurile, s.n. 310, 380 vlădicescu, adj. 93 voialnicu, adj. 386 voievodu, s.m. 266 volnicie, s.f. 14, 159, 197 volnicu, adj. 164 votru, s.m. 320 „proxenet”
                                                      Z
zabale, s.f 378 zadă, s.f. 135,136 zaharu, s.n. 189 zalogu, s.n. 170, 299, 335 zâmbeală, s.f. 378 zarafii, s.n. 89, 272 zarzără, s.f. 116 zavisnicu, adj. 190 zavistie, s.f. 108, 190, 372 zavistnescu, vb. 372 zavistnicu, adj. 372 zavistnitu, adj. 372 zavistuiescu, vb. 190 zăbavnicu, adj. 89,122 zăbrădeală, s.f. 239 zăbrădere, s.f. 239 zăbrădescu, vb. 239 zăbrăditu, adj. 239 zădărâre, s.f. 302 zădărăscu, vb. 302 zăpreală, s.f. 152 zăprire, s.f. 166
zăticnescu, vb. 39, 81, 83,166, 195,343 zăticnire, s.f. 39, 81, 166 zăticnitor, adj. 166
403
zăticnitu, adj. 86, 166 zburdăciune, s.f 177,247 zburleală, s.f. 50 zelesnire, s.f. 244 zgău, s.n. 269 zgrăbos, adj. 68 zgribureală, s.f. 51 zgriburescu, vb. 50 zgriburitu, adj. 51
zgripţor, s.m. 19 zleescu, s.f 283 zmulsură, s.f. 50, 255 zmultu, vb. 50 zmultură, s.f 50 znamenie, adj. 359 zurba, s.f 80 zurbagiu, adj. 80 zveadă, s.f 97
404
                      CUPRINS
Introducere........................................................... V
Studiu filologic ................................................. XVIII
Studiu lingvistic .................................................XXVII
Notă asupra ediţiei............................................... XLIII
Izvoare şi lucrări de referinţă..................................... XLV
Dicţionar............................................................. 1
Glosar ...........................................................   391
405
               CARTEA A APĂRUT CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII ŞI CULTELOR