MATERIALE ȘI CERCETĂRI LINGVISTICE V LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ DE FLORICA DIMITRESCU k H- EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE 195 8 CUVÎNT ÎNAINTE Lucrarea de față constituie o încercare de a examina îndea- proape un fenomen gramatical mai puțin luat în considerație în studiile specialității noastre : locuțiunile verbale. Urmărind un domeniu restrîns al gramaticii limbii romîne, cercetarea noastră se adresează însă, în aceeași măsură- și teo- riei generale. Se poate constata cu ușurință imprecizia concep- tuală și, în consecință, întrebuințarea arbitrară a termenului „lo- cuțiune”, atît în lucrările mai vechi cît și în cele mai recente, în cele romînești, ca și în cele străine. Este o situație care contravine, de bună seamă, tendinței de definitivare a nomenclaturii științifice a lingvisticii. Iată de ce, în fața cercetării noastre, a stat mai întîi sarcina def inirii conceptului de locuțiune și a delimitării lui dintre ter- menii imediat sinonimi. Cu aceasta, lucrarea, părăsind preocu- pările de nomenclatură, a trecut la examinarea faptelor pe care le-a clasificat morfologic și le-a urmărit în întrebuințarea lor sintactică. Menținîndu-ne în perimetrul redus al unei singure categorii de locuțiuni și al unei singure limbi, am socotit că am avea de cîștigat în adîncime și în siguranța datelor. Acest mod de a gîndi ne-a condus la organizarea lucrării în cinci capitole. După capitolul de fundamentare teoretică ge- nerală consacrat definirii conceptului de locu- țiune, în care am luat în seamă toate categoriile de locuțiuni existente în limba romînă, am limitat cercetarea la locuțiunile verbale. Am urmărit astfel aspectul lor morfologic (în ca- pitolul Componența locuțiunilor verbale am distins principalele tipuri de locuțiuni verbale din punctul de vedere al elementelor alcătuitoare, avînd în vedere frecvența fiecărui tip în- limba ro- 4 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROVINĂ mină ),cel sintactic (în capitolul consacrat Caracteristicilor gramaticale ale locuțiunilor verbale am examinat comportarea sintactică a întregului grup de cuvinte alcătuitor al locuțizinii) și cel l e xi c al (în capitolul Rolul locuțiunilor verbale în formarea cuvintelor, am căutat să arătăm care este aportul locuțiunilor verbale la îmbogățirea cantitativă a vocabularului). în capitolul ultim am încercat să stabilim, în linii generale, o r i- g i n e a locuțiunilor în limba romînă. Concluziile cercetărilor noastre privesc problemele generale ale locuțiunilor verbale în perspectiva poziției lor în limbă. Unele capitole ale lucrării sînt cunoscute deja prin publicarea lor separată în reviste sau culegeri de studii (Componența locu- țiunilor verbale, în Studii de gramatică, I, 1956, p. 37—56] Rolul locuțiunilor verbale în formarea cuvintelor, în Studii și cercetări lingvistice, VII, nr. 1—2, 1956, p. 37—55] Asupra valorilor impersonale și aspective ale locuțiunilor verbale, în Studii și cercetări lingvistice, VIII, nr. 2, 1957, p. 151—159] Le concept de locution, în Melanges linguistiques, publies ă Voccasion du VHP Congres internațional des linguistes ă Oslo, Ed. Acad. B.P.P., Bucarest, 1957, p. 269—289). Astăzi ele apar complet sau parțial revizuite în funcție de concepția generală a lucrării. Pentru a înlesni consultarea și orientarea generală în pro- blemele tratate, am alcătuit o listă a studiilor și articolelor utili- zate, o listă a izvoarelor folosite, un indice al autorilor citați și un indice al locuțiunilor romînești discutate în cuprins. -k Lucrarea de față reprezintă teza de candidat în științe filo- logice, prezentată în iunie 1957 în fata^ Consiliului științific al Eacultății de filologie din București. în această situație, ea a profitat de un ajutor prețios din partea profesorilor îndrumători. Acum, în momentul apariției lucrării, gîndul nostru se în- dreaptă recunoscător către toți cei care, într-tm fel sau altul, au dat atenție strădaniei noastre de a studia locuțiunile verbale ale limbii romîne, îndrumînd, corectând sau discutând lucrarea de față. Acad. lorgu Iordan, conducătorul lucrării, a sîcpravegheat în- deaproape elaborarea ei, a citit-o cu minuțiozitate în întregime, și a îmbogățit-o prin completări substanțiale. Acad. Al. Bosetti, CUVÎNT ÎNAINTE urmărind progresul cercetării și stimulând eforturile noastre, ne-a oferit tot timpul siigestii și indicații de metodă valoroase. Conf. B. Cazacu a parcurs întregul manuscris al lucrării căreia i-a adus, în repetate rînduri, completări însemnate. în cadrul colectivului de gramatică al Institutului de lingvis- ticăal Academiei B.P.R. și al colectivului Catedrei de limba romînă a Facultății de filologie din București, observațiile acad. Al. Graur, prof. J. Byck și prof. D. Macrea au adus lucrării noastre ameliorări importante. Acad. Bm. Petrovici și prof. G. Istrate, făcînd parte din comisia de disertație, ne-au făcut, în referatele prezentate, observații de care am ținut, cu profit, seama. în sfîrșit, colegii noștri din colectivul Catedrei de limba ro- mînă, cu care am discutat adeseori probleme din lucrarea de față, ne-au furnizat, nu o dată, material și informații utile. Sentimentele noastre de gratitudine merg în egală măsură și către prof. Alf Lombard {Lund-Suedia}, care a avut amabilitatea să citească manuscrisul nostru, să ne trimeată pătrunzătoarele și prețioasele sale observații, iar în cursul vizitei sale în Romînia (octombrie 1956) să discute cu noi unele capitole din lucrare. Tuturor acestora — maeștri, profesori și colegi — omagiu si recunoștință ! ABREVIERI (limbi și dialecte) abr. alb. big. calabr. dr. engad. fini. fr. germ, gr. irp. it. lat. magh. neap. ngr. rom. sic. sp. sued. teram. tc. = dialectul din Abruzzi = albanez = bulgar = calabrez = daco rom în = engadin = finlandez = francez = german = grec = irpinatic (Campania) = italian = latin = maghiar = napolitan = neogrec = romîn = sicilian = spaniol = suedez . = dialectul din Teramo (Abruzzi) = turc BIBLIOGRAFIE* ACTESPREMIERCONGRES— Actes du premier Congres International des linguistes. ACTES DEUXIEME CONGRES Agavriloaiei, Argot. șc. AHMANOVA, Asoc. CllV. Leiden [1928]. — Actes du deuxieme Congres International des linguistes, Geneve [1931]. — Gh. Agavriloaiei, Din argatul școlarilor, în B. Ph. IV, 1937. — 0. S. Ahmanova, Cjioeocouenianue e coepeMeunoM amjiuucKOM sisbiKe ( Cu privire la problema asocierilor de cuvinte in limba engleză contemporană), în Izvestia Akademii Nauk SSSB, seria literatură și limbă, voi. 6, 1950. A. L. R. 11 — Atlasul lingvistic romîn, partea a Il-a, Sibiu-Leipzig, 1940. ARHIVA ARMEANU, Argot — Arhiva, dir. Ilie Bărbulescu, Iași. — C. Armeanu, Argot ieșean, în B. Ph., IV, 1937, V, 1938. Bally, Impr. et gram. — Ch. Bally, Impressionnisme et grammaire, în Mei. Bouvier. BALLY, L. V. BALLY, Lg. gen. et tr. BALLY, Styl. I-H — Ch. Bally, Le langage et la vie, Paris, 1926. — Ch. Bally, Linguistique generale et linguistique fran- gaise, Paris, 1932. — Ch. Bally, Trăite de stylistique frangaise. Geneve- Paris, I—II, ed. a IlI-a, 1951. BALLY, Val. aspective — Gh. Bally, Valeiir aspective de en en francais moderne, în Alei, Vendryes. * în această bibliografie nu se cuprind lucrările utilizate sporadic în lucra- rea de față ; acestea apar cu toate indicațiile bibliografice la locul unde sînt citate. Bibliografia noastră nu cuprinde operele citate în lucrările consultate de •noi (în primul rînd în Dicționare); indicații despre acestea se pot extrage din lucrările respective. LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA R0M1NĂ Eergaigne, E. — A. Bergaignc, Essai sur la construclion grummalicale, în Alem. Soc. Lg. Paris, III, fasc. 1, 1875. B. L. — Bulletin linguistlque, publie par A. Rosetti, Paris- București, Copenhague-București. Blumel, Einfuhrung — R. Blumel, Einfiihrung in die Syntax, Heidelberg, 1914. Boer, Intr. — C. de Boer, Iniroduclion ă retude de la syntaxe du frangais, Paris, 1933. BOGREA, A. Bogrea, Sem. BOGREA, Sem. rom. — V. Bogrea, Articole mărunte, în D. R., IV2, 1927. — V. Bogrea, Studii de semantică, în D.R., III, 1923. — V. Bogrea, Semantism rominesc și semantism balcanic,. în Omagiu lui I. Bianu, București, ,1927. Bonfante, S. C. — S. Bonfante, „Somnum capere”, în Rivista indo-greco- italica, 1934, an. XVIII, fasc. 1 — 2. B. PH. — Buletinul Institutului de filologie romînă „Alexandru Philippide”, dir. I. Iordan, Iași (1934 — 1944 — 1945). Bourciez, E. L. R. — E. Bourciez, Etudes de linguistique romane, ed. a IV-a. Paris, 1946. V. Brondal. E. L. G. — Viggo Brondal, Essais de linguistique generale, Copen- hague, 1943. V. BRONDAL, P. D. — Viggo Brondal, Les parties du discours. Partes orationis- Gopenhague, 1948. Brunot, p. l. BRUNOT-BRUNNEAU, Precis — Fr. Brunot, La pensee et la langue, Paris, 1922. — Fr. Brunot-Ch. Brunneau, Precis de grammaire histo- rique de la langue francaise, Paris, 1949. BULAHOVSKI, Introd. — L. A. Bulahovski, BBe£eHne b H3biK03HaHiie (Introducere in lingvistică), Moscova, 1953. J. BYCK, D. — J. Byck, Le datif en fonction de locatif, în B. L., VIL. 1938. J. Byck, Prop. — J. Byck, Propozițiile subiective și predicative, în Gaz. înv., 22 aprilie 1955. J. Byck-Al. Graur, Infl. pl. J. Byck-ai. rosetti. Gram. Qabej, P. A. — J. Byck-Al. Graur, De Vinfluence du pluriel sur le singulier des noms en roumain, în B. L„ I, 1933. — J. Byck-Al. Rosetti, Gramatica limbii romine, ed. a Il-a, București, 1945. — E. Qabej, Parallele Ausdrucke und Redensarten in den Balkansprachen, în R. I. E. B., II, 1935. Candrea, Elem. dub. — I. A. Gandrea, Elemente de origine dubioasă sau necu- noscută în limba romînă, curs litografiat, 1926 — 1927, București. Gandrea, Gram. roum. — I. A. Gandrea, Cours complet de grammaire roumainc,. București, Cartea Romînească [1928]. Capidan, Rap. alb.- rom. — T. Capidan, Raporturile albano-romîne, în D, R.^ II, 1921-1922. BIBI.[OCR M'IE 9 B. Cazacu, Infl. lat. — B. Cazacu, Influenta latină asupra limbii și* stilului lui Miron Costin, în Cercetări literare, V, 1943. B. Cazacu, — B. Cazacu, Notes de lexicographie et de morphologie roumaine, în B. L., XII, 1944. T. Cazacu, Context — T. Cazacu, Principiul adaptării la context, în 5. C. L.,. X, nr. 1 — 2, 1954, p. 211 și urm. CLfcDAT, G. II. — L. Clcdat, Ne garder Vheure, în R., XLV, nr. 178, 1919. V. chelaru, Lb. mah. — V. Chelaru, Din limbajul mahalalelor, în B I IV, 1937. C. I. L. ic L. — Contribuții la Istoria limbii romine literare in secolul al XIX-lea, voi. I, Ed. Acad. R.P.R., București, 1956. P. CIUREANU, Ar got CONV. LIT. C. V. — P. Ciureanu, Note de argot, în B. Ph., II, 1935. — Convorbiri literare, lași-București, 1867 și urni. — Cum vorbim, Institutul de lingvistică, București, 1949-1952. Darmesteter, Gr. hist. I-IV H. Delacroix, Lg. P. — A. Darmesteter, Cours de grammaire historique de la lanyue franșaise, Paris, 1925, I—IV. — H. Delacroix, Le langage el la pensec, Paris, ed. a Ii-a, 1930. Densusianu, H. L. R. — Ov. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, I, - București, 1929, II, Paris, 1938. Fi. Dimitrescu, Afirm. — FI. Dimitrescu, Procedee de afirmație în limba romină, în S. C. L., VI, nr. 3-4, 1955. Al. V. DOBRESCU, Argotul 33. R. — Al. V. Dobrescu, Argotul, București, 1936. — Daco-Romania, Buletinul muzeului limbii romine.- Cluj (1920-1948). DRĂGANU, c. S. C. — N. Drăganu, Cîteva cuvinte născute din subiecte ori complemente partitive, în D. R., VI, 1931. DRĂGANU, Molilv. — N. Drăganu, Cel mai vechi molitvenic rominesc, în D. R., II, 1921-1922. Drimba, P. tc.-rom. — VI. Drimba, Paralele sintactice și frazeologice turco- romine, in D. R., XI, 1948. Efimov, L. 0. — A. I. Efimov, 06 H3ylieHiiii H3biKa xyttOBKecTBeHHbix npoH3BeffeHMîî (Despre studiul limbii operelor literare), Moscova, 1952. Ernout-Thomas, Synt. lat. Fischee, Form. cuv. — A. Ernout et Fr. Thomas, Syntaxe latine, Paris, 1953. — I. Fischer, Unele probleme ale formării cuvintelor in limba romină, în S. C. L., V, nr. 3 — 4, 1954. D. FLOREA-RARISTE, Lb. șc. FOULET, X. G. — D. Florea-Rariște, Din limbajul școlarilor (studenți și elevi) în B. Ph., V, 1938. — L. Foulet, N’avoir garde, în R.., LXVII, 1944. 10 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ FOULET, P. S. FOULET, P. P. GĂLUSCĂ, Psalt. GAZ. ÎNV. GIUGLEA, C. C. R. Giuglea, C. L. Giuglea, Coincid. GOUGENHEIM, Per. verb. Gourmont, p. s. GR. AC. GR. LAROUSSE, Al. Graur, a. Al. Graur, d. l. Al. Graur, Expr. mii. Al. Graur, f. pr. Al. Graur, n. Al Graur, a. e. Al. Graur, si. lg. gen. Al. Graur - Al. Roseth, Trăit. GrEgoire, Lg. GR. s. GRober, Grundriss G. Guillaume, T. V. GUTIA, M. N. Haneș. Dezv. Ib. Ut. L. Foulet, Petite sgntaxe de Tancien francais. Paris. 1923. L. Foulet, Prendre parii, în R. LXIX, 1946. C. Gălușcă, Slavisch rumănisches Psalterbruchstuck. M. Niemeyer, Halle, 1913. Gazeta învățămîntului, București, 1955. Gh. Giuglea, Colncidences, concordances entre le roumain et d’autres langues romanes, în Lg. litt., I, nr. 2, 1941. Gh. Giuglea, Cuvinte și lucruri, în D. R.. II. 1921 — 1922. Gh. Giuglea, Coincidențe între romină și alte limbi romanice, în D. R., X, nr. 1, 1941. G. Gougenheim, Etude sur Ies periphrases verbales de la langue frangaise, Paris, 1929. Remy de Gourmont, Le probleme du sigle, Paris. 1925. Gramatica limbii romîne. Ed. Acad. R.P.R., voi. I—II. 1954. Grammaire Larousse du XXe siecle, Paris, 1936. Al. Graur, Argou, în V. R., 1938, nr. 7. Al. Graur, Deraieri lexicale, în Buletin științific C, tomul I, nr. 2, Ed. Acad. R.P.R., București, 1949. Al. Graur, Expresii militare și civile, în V. R.. 1940, nr. 3. Al. Graur, încercare asupra fondului principal lexical al limbii romîne, Ed. Acad. R.P.R., București, 1955. Al. Graur, Notes Roumaines, în B. L., XVI. Al. Graur, Notes d’etymologie roumaine, în R. L., IV. Al. Graur, Studii de lingvistică generală, Ed. Acad. R.P.R., București, 1955. Al. Graur-Al. Rosetti, Sur le traitement du lat. l double en roumain, în B. L., IV, 1936. A, Gregoire, La linguistique, Paris, 1948. Grai și suflet, Revista Institutului de filologie și folklor publicată de Ovid Densusianu, București, 1923 — 1937. Grundriss der romanischen Philologie, Strassburg, 1904 - 1906, ed. a Il-a. G. Guillaume, Temps et verbe, Theorie des aspecls, des modes et des temps, Paris, 1929. I. Guția, II metodo di negare nella lingua romena, în Orbis, I, 1953, II, nr. 1. P. V. Haneș, Dezvoltarea limbii literare romîne în prima jumătate a secolului al XlX-lea, București, 1904. BIBLIOGRAFIE 11 F. HASAN și L. VASI- LIU, Sint. inf. Hering, Expr. magh. -rom. I. Iordan, Dial. it. I. Iordan, Infl. rus. I. Iordan, L. R. A. I. IORDAN, L. R. Cont. I. Iordan, Metafore I. Iordan, N. I. Iordan, L. I. Iordan, Stil. G. Istrate, Sad. Jarnik, S. J. JEANJAQUET, R. A. JEANROY, G. H. Fr. Kainz, Psych. Sprache Kjellmann, C. KuriLovici, însemn. Laeaye, Dict. syn. E. Lange-Kowal, Red. fr. ii. Lindberg, Loc. LINGUA F. Hasan și L. Vasiliu, Unele aspecte ale sintaxei infi- nitivului in limba romînă. în St. gram. I. I. Hering, Expresii uzuale proprii limbii romme si maghiare, Timișoara (fără an). lorgu Iordan, Dialectele italiene de sud și limba ro- mînă, în Arhiva (Iași), începînd cu voi. XXX (1923), fasc. 1. lorgu Iordan, Influențe rusești asupra limbii romîne. în Analele Academiei R.P.R., Seria G, tomul I, me- moriul 4, București, [1949]. lorgu Iordan, Limba romînă actuală. O gramatică a „greșelilor”, Iași, 1943. lorgu lordan, Limba romînă contemporană, Ministerul învățămîntului, București, ed. a Il-a, 1956. lorgu lordan, Metafore din lumea animalelor, în Arhiva, XXXIII, nr. 3-4, 1926. lorgu lordan, Note sintactice, în S. C. L. I, fasc. 2, 1950. lorgu lordan, Note lingvistice, în B. Ph., III, 1936. lorgu lordan, Stilistica limbii romîne. Institutul de lingvistică, București 1944. G. Istrate, Mihail Sadoveanu, maestru al limbii lite- rare, în S. C. L. VI, nr. 3 — 4, 1955. Johann Urban Jarnik, Sprachliches aus rumănischeii Volksmărchen, Wien, 1877. J. Jeanjaquet, Recherches sur Vorigine de la conjonction „que” et des formes romanes equivalentes, Neuchâtel. 1894. A. Jeanroy, Ne garder Vheure, în R., XLIV, nr. 175 — 176, 1916-1917. Fr. Kainz, Psychologie der Sprache, I, 1941, Stutt- gart. H. Kjellmann, La construction de Vinfinitiv depandant d'une locution impersonelle en frangais, Uppsala, 1913 J. Kurilovici, 3aMeTKH o ananeHiiii CJiOBa (însemnări cu privire la sensul cuvintelor) , în Probi, lingv., nr. 3, 1955. B. Lafaye, Dictionnaire des synonimes de la langue frangaise, ed. a 9-a, Paris, Hachette, 1923. E. Lange-Kowal, Asupra redării sunetului francez ii, în Gr. S., VII, 1937. Lars Lindberg, Les locutions verbales figees dans la langues francaise, Diss. inaug., Uppsala, 189.8. Lingua, International Review of general linguistics. Amsterdam, 1949. 12 LOCLITENILE VERBALE in limba romină LG. LITT. Lombard, Conslr. nom. Lombard, Imper. Lombard, v. r. l. R. Marouzeau, L. term. — Langue et litterature, Academie Roumaine, Bulletin. de la Section litteraire, București, 1941. — Alf Lombard, Les constructions nominales dans le frangais moderne, Uppsala-Stockholm, 1930. — Alf Lombard, Un groupe d’imperatifs abreges en rou- main, în Studia Neophilologica, XXV, nr. 1 — 2, 1952-1953. — Alf Lombard, Le verbe roumain, etude morphologique, Lund, voi. I, 1954 ; voi. II, 1955. — Limba Romină, Institutul de lingvistică din București. Ed. Acad. R.P.R., din 1952. — J. Marouzeau, Lexique de la terminologie linguistique. Paris, 1933. Martin, Loc. prov. — B. Martin, Deux cents locutions et proverbes, Origine et explications, Paris, 1888. Meillet, Hist. Ig. latine— A. Meillet, Esquisse d’une histoire de la langue latine, ed. a IV-a, 1938. MEILLET, Lg. hist.et lg. — A. Meillet, Linguistique historique et linguistique gene- gen. MEISSNER, Phras. lat. rate, voi. I—II, Paris, 1926. — G. Meissner, Phraseologie latine, Paris, 1885 (traduite de Vallemand sur la quatrieme edition par Gh. Pascal). Mei. B. BOUVIER Mei. Ig. — Melanges offerts ă M. Bouvier, Geneve, 1920. — Melanges linguistiques, publies â l’occasion du VIII congres internațional des linguistes â Oslo du 5 au 9 aout 1957, Bucarest, 1957. Mei. Meillet Mei. G. Paris, — Melanges offerts ă M. A. Meillet, Paris, 1902. — Melanges linguistiques publies par M. Roques, Paris, Hachette, 1905—1907. Mei.. SAUSSURE — Melanges de linguistique offerts ă F. de Saussure, Paris, 1908. Mă. VENDRYES — Melanges linguistiques offerts ă M. J. Vendryes, Paris, 1925. mem. de la soc. de LG. PARIS MRM. SOC. N&O-PH1L. — Memoires de la Societe de linguistiques de Paris, Paris. — Memoires de la societe neo-philologique de Helsingfors, IX, 1932. Fr. Mikus, Rozwadowski — Fr. Mikus, Jan IV. Rozwadowski et le structuralisme syntagmatique, în Lingua, N, iulie 1955. E. NICOLIN, Expr. cyn. — Edgar Nicolin, Les expressions figurees d’origine cyne- getique en frangais, Uppsala, 1906. Al. NICULESCU, Constr. — Al. Niculescu, Observații asupra folosirii construcțiilor elipt. eliptice de predicat in stilul narativ al lui B. Delavrancea, în St. gram., I. NYROP, F. O. — Kr. Nyrop, Forblommede Ord, Kobenhavn, 1885. NYROP, Gr. hist. — Kr. Nyrop, Grammaire historique de la langue frangaise, voi. III—IV, Copenhague, Leipzig, 1899 — 1930. BIBLIOGRAFIE 13 H. Olsen, Synt. pron. - orbis - P. Papahagi, P. A. T. PAPAHAGI, M. F. Pasca, a. - PASCU, Silf. H. Paul, Prinzi pieii E. Petrovici, Al E. Petro viei, O. Philippide, I. L. R. (P)- Philippide, Gram. elem.- Philippide, O. R. I — 11 - PHILIPPIDE, Spec. V. POLĂK, Per. verb. S. Pop, Gram. roum. - El. PRADEZ, Dict. gali. - PROBL- FILOZ. PROBL. UNGV. N. N. Prokopovrt. 11 ifl. PUȘCARIU, E. L. R. PUȘCARIU, Etim. _ PUȘCARIU, L. R. - >Quicherat, Dict. Hedwig Olsen, Etudes sur la sgntaxe des pronoms per- sonnels et reflechis en roumain, Kobenhavn, 1923. Orbis, Bulletin International de documentation lin- guistique, Louvain, 1955. P. Papahagi. Parallele Ausdrucke und Redensarten im Rumănischen, Albanesischen, Neugriechischen und Bulgarischen, Leipzig. 1908. T. Papahagi, Manual de fonetică romanică, București. Casa Școalelor, 1943. Șt.Pasca, Din argol-ul românesc, înD.R.yn, 1931—1933. G. Pascu, Sufixele românești, București, 1926. Hermann Paul, Prinzipien der Sprachgeschichte, Ilalle, 1898, ed. a Il-a. Emil Petrovici, Note slavo-romîne. în D.R., XI, 1948. Emil Petrovici, Omonimia : brincă „main, erysipele”, în D.R., X, nr. 2, 1943. Al. Philippide. Istoria limbii romîne (Principii), Iași, 1894. Al. Philippide, Gramatica elementară a limbii romîne. Iași, 1897. Al. Philippide, Originea romînilor, I—II, Iași, Viala romînească, 1923. Al. Philippide, Un specialist român la Lipsea, în V. R., 1909-1910. V. Polâk, La periphrase verbale des langues de VEu- rope Occidentale, în Lingua, II. 1 august 1949, Haar- lein, Holland. Sever Pop, Grammaire roumaine, Berne, 1948. El. Pradez, Dictionnaire des gallicâsmes, Payot, Paris, 1927. Bonpocbi $KJioco$Hn (Probleme de filozofie), tradu- cerea în limba romînă a revistei sovietice. Bonpocbi H3BiKO3iiaHHH (Probleme de lingvistică) , tra- ducerea în limba romînă a revistei sovietice. N. N. Prokopovici, O bjiiihhhii cJi0B000pa30Ba- TejibHbix CBH3eîî qacTeîi penn na nocTpoeHiie cjio- BOCOBeTaHHÎt (Cu privire la influența legăturilor de derivare dintre părțile de vorbire asupra structurii îmbinărilor de cuvinte), în Probi, lingv., 1953, nr. 6. S. Pușcariu, Etudes de linguistique roumaine. Cluj- București, 1937. S. Pușcariu, Etimologii, în D. R., X., , 1943. S. Pușcariu, Limba romînă, voi. I, Privire generală, București, 1940. L. Quicherat-A. Davelny, Dictionnaire latin-francais, cd. 42, Paris, 1895. 14 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ R. RENKONEN, O. G. R.I.E.B. E. Riesel, Abriss Rohlfs, s. Rosetti, I.L.R. I-VI - Rosetti, Lb. rom. sec. - XIII-XVI AI. ROSETTI, Le mol - 14. Russo, S., II Sandfeld, Lg. balk. K. Sandfeld și H. Ol- - SEN, Synt. roum. ȘĂINEANU, Lg. par. Șăineanu, Sem. S. I. O. Saussure, C. L. G. Schiaffini, M omenii H. SCHUHARDT, Brev. - S. C. L. SECHEHAYE, Loc. el comp. Sechehaye, Str. log. Sechehaye, Styl. A. I. Smirnitki, F. — Spirkin, Form. gind. — Romania, revue trimestrielle, consacree ă Fetude des langues et des litteratures ronianes, Paris, din 1872. W. O. Renkonen, Sur V origine des gallicismes, Etude de semantique, Turunyliopiston Julkaisnja Annales Universitatis Turkuensis, Șarja Ser. B. humaniora osa tom. XXIX. Revue internaționale des eludes balkaniques, II, 1935. E. Riesel, Abriss der deulschen Stylistik. Moskau, 1954. G. Rohlfs, Sermo vulgaris latinus, Halle, 1951. Al. Rosetti, Istoria limbii romîne, București, diu 1938. Al. Rosetti, Limba romînă in secolele al XlII-lea — al XVI-lea, Ed. Acad. R.P.R. București, 1956. Al. Rosetti, Le mol, Esquisse d’une theorie generale, ed. II, Copenhague, București, 1947. D. Russo, Studii istorice greco-romine. Opere postume, voi. II, București, 1939. Kr. Sandfeld, Linguistique balkanique. Problemes et. resultats, Paris, 1930. Kr. Sandfeld și H. Olsen, Syntaxe roumaine, Paris, 1936. L. Șăineanu, Le langage parisien au XIX& siecle, Paris, 1920. L. Șăineanu, încercare asupra semaseologiei limbii, romîne, București, Academia Romînă, 1887. L. Șăineanu, Influența orientală asupra limbii și culturii romîne, voi. I—II, București, 1900. Fr. de Saussure, Cours de linguistique generale, ed. a ll~a, Paris, 1922. A. Schiaffini, Momenti di storia della lingua italiana, Roma, 1953. H. Schuhardt, Brevier, Haale (Saale), 1928. Studii și cercetări lingvistice, Ed. Acad. R.P.R., Bucu- rești, 1950—1958. Ch. A. Sechehaye, Locutions et composees, în Journal de Psychologie (numero exceptionnel), anul XVIII, 1921, 15 oct. — 15 nov. Ch. A. Sechehaye, Essai sur la siructure logique de la phrase, Paris, 1926. Ch. A. Sechehaye, La stylistique et la linguistique Iheorique, în Mei. Saussure. A. I. Smirnițki, AHaniiTiiHecRiie $opMM (Formele analitice) , în Probi, lingv., 1956, nr. 2. A. T. Spirkin, OopMnpoBaHiie aOcTpaKTHoro mbiui- jieHHH Ha paHHiix cynenflx pa3BHTHH nenoBena. (Formarea gindirii abstracte ia începuturile dezvoltării omului) , în Probi, țiloz., 1954, nr. 5. BIBLIOGRAFIE 15 L. Spitzer, F. P, L. Spitzer, Etim. ST. GRAM O. J. Tallgren-tuulio, Loc. P. S. Al. Vasiliu, Argot Vendryes, Lg. T. VlANU, Probi, stil. Vinogradov, Grup. sini. Vino grad ov, R. Vinogradov, Tip. fraz. Vinogradov, Tip. lex. V. R. Wagner, Rom. Phras. WARTBURG, Evol. WARTBURG, Fr. Leo Spitzer, Faire patelavre, în R-, 1935. Leo Spitzer, Etimologii, în D. R., III, 1923. Studii de gramatică I, Ed. Acad. B.P.R., București. 1956. O. J. Tallgren-Tuulio, Locutions figurees calquees et nou calquees. Essai de classification potir tine serie de laiigues litteraires, în Alem. Soc. neo-phil., IX. 1932. S. Ullniann, Precis de semantique, Berne, 1951. Al. Vasiliu, Din argotul nostru, în Gr. S., VII, 1937, J. Vendryes, Le langage, Paris, 1921. Tudor Vianu, Probleme de stil și artă literară, E.S.P.L.A., București, 1955. V. V. Vinogradov, Bonpocti nsyneHiiH CJiOBocoae- TaHHlî (Problemele studierii grupurilor sintactice) , în Probi, lingv., nr. 3, 1954. V. V. Vinogradov, PyccKHtî hsbik (Limba rusă), Moscova, 1947. V. V. Vinogradov, 06 ochobhlix Tiinax $pa33OJioru- necKMX b pycCKOM H3biKe (Despre tipurile principale ale elementelor frazeologice, în limba rusă) , în A. A. Șahmatov, CdopHHK CTaTeii n MaTepajiOB V. V. Vinogradov, OcHOBHBie iinti jieKciiHecKiix snaneHnii CJiOBa (Principalele tipuri lexicale ale cuvîn- tului) , în Probi, lingv., 1953, nr. 5. Viața romînească (seria veche). M. L. Wagner, Uber die Unterlagen der romanischen Phraseologie, în Volkstum und Kultur der Romanen, Ham burg, 1933. W. von Wartburg, Evolution et structure de la langue francaise, Berne, 1946. W. von Wartburg et P. Zumthor. Precis de syntaxe du francais contemporain, Berne, 1947. IZVOARE ALEXANDRESCU, M. — Grigore Alexandrescu, Meditații elegii, epistole, satire și fabule, Tipografia Națională a lui Ștefan Rassidescu, București, 1863. Alexandrescu, P.A.— Gr. Alexandrescu, Poezii alese, E.S.P.L.A., București, 1955. Alecsandri, P.P. — V. Alecsandri, Poezii populare ale romînilor, adunate și întoc- mite de. . . Tipografia lucrătorilor asociați, București, 1866. ARGHEZI, P.T. — Tudor Arghezi, Pagini din trecut, E.S.P.L.A., București, 1955. Bolliac, O.— Cezar Bolliac, Opere alese, Ed. de Stat [București], 1950. C. BĂLĂCESCU, B.E. — C. Bălăcescu, O bună educație, în Primii noștri dramaturgi, E.S.P.L.A., București, 1956. O. BLOCH, Dict. etym. — O. Bloch, Dictionnaire etymologique de la tangue fran- șaise, Paris, 1932. BYCK, T. V. — Texte romînești vechi, publicate de J. Byck, București, 1930. c.a.d.e. — I. A. Candrea, Gh. Adamescu, Dicționar enciclopedic ilustrat, Cartea Romînească, București, 1931. Călinescu, E.O. — G. Călinescu, Enigma Otiliei, Editura pentru literatură și artă, București, 1946. Camilar, A7., I—II — Eusebiu Camilar, Negura, voi. I— II, Ed. de Stat, București, 1949. CANTEMIR, H.R. — Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vla- hilor. publicat de Gr. C. Tocilescu, București, 1901. Car agi ale, Coțc. — C. Caragiale, Doi coțcari, în Primii noștri dramaturgi, E.S.P.L.A., București, 1956.’ Caragiale, O. II, — I. L. Caragiale, Opere, voi. II, Nuvele și schite. Ed. Cultura Națională, București, 1931. c. D. D. E. — I. Ă. Candrea și Ov. Densusianu, Dicționarul etimologic al limbii romîne (elementele latine), București, 1914. COCEA, F.Sl. — N. D. Cocea, Fecior de slugă, Roman, București [1933]. CORESI, 7'. — Coresi. Tetraevanghelul, 1561, exemplarele existente în Biblioteca Academiei R.P.R. Creanga, A. — I. Creangă, Scrierile lui. . . voi. II, Diverse, lași, 1892. CREANGĂ, p. — I, Creangă, Scrierile lui. . . voi. I, Povești, Iași, 1890. Tr. Demetrescu, O. A. — Tr. Demetrescu, Opere alese, Ed. de Stat, Biblioteca pentru toți, București, 1951. D. A. — Dicționarul limbii romîne. T. I, partea I, Librăria Socec și Sfetea, București, 1913 ; T. I, partea a Il-a, Tipografia Universul, Bucu- rești, 1929 ; T. II, partea I, Imprimeria Națională, București, 1934. ’2 - c. 801. i i f h X „fi v ■ 18 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ DELAVRANCEA, 7. V. V. — B. Delavrancea, între vis și viață, Socec, București, 1903. Delavrancea, S. — B. Delavrancea, Sultănica, Socec, București, 1908. Delavrancea, H. T. — B. Delavrancea, Hagi Tudose, Socec, București, 1903. Delavrancea. L. — B. Delavrancea, Liniște, Socec, București, 1922. Donici, F. — A. Donici, Fabule, Partea I (ediția a doua) — II, Iași, 1842. DOSOFTEI, V.S. — Dosoftei, Viața și petrecerea svinților, Iași, 1682. P. Dumitriu, B.F. — Petru Dumitriu, Bijuterii de familie, Editura pentru li- teratură și artă, București, 1949. P. DUMITRIU, P.F.— Petru Dumitriu, Pasărea furtunii, Ed. Tineretului [București], 1954. EMINESCU, A’. — M. Eminescu, Nuvele, Ed. Librăriei școalelor, Frații Șaraga, Iași [f.a.]. EMINESCU, o. — NI. Eminescu, Opere, ediție critică îngrijită de Perpessicius.. București, 1939. EMINESCU, P. — M. Eminescu, Poezii, E.S.P.L. A., București, 1950. Faca, Fr. — C. F'aca, Franțuzitele („Comoedia vremii”), în Primii noștri dramaturgi. E.S.P.L. A., București, 1956. Filimon, C. — N. Filimon, Ciocoii vechi și noi, E.S.P.L.A., Biblioteca pentru toți, București, 1950. FRÎNCU, M. — T. Frîncu și G. Gandrea, Rominii din Munții Apuseni (Moții).. București, 1888. Galaction, Bis. Răz. — Gala Galaction, Bisericuța din Răzoare, Socec, București, 1944. Galaction, O., I. — Gala Galaction, Opere, voi. I, E.P.L.A., București, 1949.. Galaction, P. — Gala Galaction, Papucii lui Mahmud, Sighișoara, 1939. G. C.R. — M. Gaster, Chreslomație romînă, I—II, Leipzig, București, 1891. GHICA, S. — Ion Ghica, Scrisori către F. Alecsandri, E.S.P.L.A., București, 1953. gr. N. — Candrea, Densusianu, Sperantia, Graiul nostru, voi. I—H, Socec,. București, 1906 — 1907. Hogaș, Dr.M. — G. Hogaș, Pe drumuri de munte, E.S.P.L.A., Biblioteca pentru toți, București, 1952. HOGAȘ, M.N. — C. Hogaș, în Munții Neamțului, ed. a IlI-a, Cartea Rominească.. București [1937]. 7/.E.M. — B. P. Hasdeu, Etimologicum Mag num Romaniae, tom. I—III, București,. 1886-1893. Ispirescu, L. — P. Ispirescu, Legendele sau basmele romtnilor, București, 1892. ISPIRESCU, U.S. — P. Ispirescu, Poveștile unchlașului sfătos, Basme păgineșlî întocmite de. . . Gu o precuvîntare de A. I. Odobescu, partea I, București, 1879. JARNIK-BÎRSEANU, D. — Dr. loan Urban Jarnik și Andrei Bîrseanu, Doine șt strigături din Ardeal, date la iveală de... ed. Academiei Romîne, București, 1885. MILLO, I. — M. Millo, însurățeii, în Primii noștri dramaturgi, E.S.P.L.A., Bucu- rești, 1956. Ms. Ieud, — Manuscrisul de la leud, Tip. Cultura Națională, București. 1925- Neculce, Cr. — I. Neculce, Cronica, voi. I— H, Ed. Scrisul romînesc, Craiova, 1932. NECULUTĂ, Ț.D. — D. Th. Neculuță, Spre țărmul dreptății, E.S.P.L.A., București- J 1950. NEGRUZZI, P. G. Negruzzi, Păcatele tinereților, Scrisul romînesc, Craiova, 1942. IZVOARE 19 Odobescu, S.A. — Al. I. Odobescu, Scrieri alese, Editura pentru literatură și artă, București, 1949. Camil Petrescu, U.N. — Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întiia noapte de război. Editura pentru literatură și artă, București, 1946. Camil Petrescu, U.O. I—II. —Camil Petrescu, Un om între oameni, I—II, Edi- tura Tineretului [București], 1953. CEZ. Petrescu, C.Dr. —Cezar Petrescu, Comoara regelui Dromichet, Ed. Națională S. Ciornei [București], 1931. Cez. Petrescu. R.E. 1—llE — Petrecu, Romanul lui Eminescu, I—III, București, 1943 — 1945. CEZ. Petrescu, S.R. — Cezar Petrescu, Scrisorile unui răzeș, Ed. Cultura Națională, București, 1922. Pann, A. — A. Pann, înțeleptul Arghir cu nepotul său Anadam, ediția a doua, Panii, București, 1854. Pann, P.A. — A. Pann, Pagini alese, E.S.P.L.A., București, 1953. Pas, Z., I —IV. — Ion Pas, Zilele vieții tale, Ed. de Stat. Voi. I—II [București], 1949: voi. III—IV [București], 1950. RS. SCH. — Psaltirea Scheiană, Socec, București, 1916. Rădulescu-Codin, I.R. — Rădulescu-Codin, îngerul românului. Din viața popo- rului romîn, T.XVII, Academia Romină, București, 1913. ROSETTI, B. — Al. Rosetti, Scrisori romînești din Arhivele Bistriței (1592 — 1638), Ed. Casa Școalelor, București, 1944. SADOVEANU, Av. — M. Sadoveanu, Aventură în lunca Dunării, Editura Tine- retului, București, 1954. Sadoveanu, B. — M. Sadoveanu, Baltagul, Biblioteca pentru toți, E.S.P.L.A., București, 1953. Sadoveanu, N.P. — M. Sadoveanu, Nicoară Potcoavă, Ed. Tineretului; București, 1952. Sadoveanu, O., I — VIII. — M. Sadoveanu, Opere, I—VIII, E.S.P.L.A.,Bucu- rești, 1940 — 1954. Sadoveanu, O.Â. — M. Sadoveanu, Opere alese, Biblioteca pentru toți, E.S.P.L.A., București, 1952. SEZ. — Șezătoarea, Revistă pentru literatură și tradițiuni populare [Fălticeni], 1892 și urm. Slavici, N. — I. siavici, Nuvele, Ed. Tineretului, București, 1953. Slavici, O. — I. Slavici, Opere, Ed. de Stat, București, 1952. Slavici, Păd. — I. Slavici, Pădureanca, Novele, Editura și tiparul Institutului tipograf, Sibiu, 1884. STĂNCESCU, B. — Stăncescu, Basme culese din gura ponorului, Haimann, București, 1892. STANCU, D. — Zaharia Stancu, Desculț, Ed. de Stat, București, 1948. T. d.r.g. — Dr. H. Tiktin, Dicționar romîn-german, Imprimeria Statului, București, 1903-1924. TEODORESCU, P.P. — G. Dem. Teodorescu, Poezii populare romine. Tipografia modernă Grigorie Luis, București, 1885. TOPÎRCEANU, B. — G. Topîrceanu,Bcztade vesele și triste, ediția alV-a, București,1931. GR. Ureche, Let. — Letopisețul Țării Moldovei pînă la Aron Vodă (1359 — 1595), întocmit după Grigore Ureche Vornicul, Istrate logofătul și alții de Simion Dascălul, ediție de Const. Giurescu, cu o prefață de Bogdan, București, 1916 (după Rosetti, Studii lingvistice, p. 17 — 32). Zanne, P. — Zanne, Proverbele romînilor din Romînia. . .voi. I—IX, 1895 — 1901. „Adevărata bogăție [a unei limbi] con- sistă totdeauna în locuțiuni, în acele țipaturi neschimbate, care se formează în curs de mii de ani și dau fiecărei limbi o fizionomie proprie ...” M. EMINE SCU Ms. Acad. 2257, f. 238. INTRODUCERE în studiile de lingvistică, în dicționare și în gramatici se poate constata întrebuințarea arbitrară a termenului locuțiune. O asemenea situație nu poate să contribuie la precizarea și defi- nitivarea unei terminologii științifice a cărei necesitate se face tot mai mult simțită. Dacă nu ar fi să amintim aici decît ple- doaria lui A. Meillet pentru preciziunea și adecvarea nomencla- turii lingvistice \ aceasta ar fi suficient spre a arăta preocuparea lingviștilor pentru coordonarea terminologiei științei lor. Grija pentru proprietatea termenilor științifici a animat de altfel si „Întîiul congres al filologilor romîni”, ținut în aprilie 1925, cu care prilej s-a decis înființarea unei comisii pentru rezolvarea problemelor de terminologie gramaticală. Mai recent, această chestiune importantă a fost pusă pe ordinea de zi a celui do al Vl-lea Congres internațional al lingviștilor (1948) 2. Pentru a se putea asigura o bună întrebuințare a termenilor științei, trebuie ca ei să aibă același înțeles pentru spe- cialiști. Or, tocmai această condiție lipsește în cazul construc- țiilor verbale de care ne ocupăm, numite locuțiuni sau, de cele mai dese oh, expresii. Definirea conceptului de locuțiune nu se poate face decît prin delimitarea de termenii cu care, de obicei, este considerat sinonim. Justificăm prin aceasta de ce este necesar a lua în considerație în partea introductivă, alături de locuțiuni, în primul rînd, expresiile. 1 A. Meillet. Sur la terminologie de la morphologie generale, în Lg. hisl. el lg. gen., II. ]). 29 și urm. 2 Informația aceasta o deținem din Ullmann. P. S., p. 210. 24 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Lipsa de unitate a folosirii termenilor în discuție se ma- nifestă în două direcții : pe de o parte, fiecare dintre acești termeni este folosit în sensuri diverse, pe de altă parte, cei doi termeni sînt socotiți a fi perfect echivalenți ca înțeles. a) Trecînd în revistă diferitele accepții ale acestor termeni constatăm, de exemplu, că termenul locuțiune este folosit cu sensul de ,,construcție (uneori ,,perifrastică”) gramaticală” de Ch. A. Sechehaye \ în cazul fr. f ai vu, sau de J. Marou- zeau 2, în cazul fr. faire savoir, entendre dire. G. Gougenheim înțelege prin perifraze verbale : les ,,locutions formees d^uu verbe, en general d un mode personnel, dont le sens propre est plus ou moins efface, et d^une forme nominale, participe ou infinitif d^un autre verbe qui, lui, a garde tout son sens” 3. Ch. Bally 4, ocupîndu-se de tipul perfect de locuțiune cu elemente separabile, arată că aceasta se găsește în timpurile compuse ale verbului (j^ai fait, favais fait, je suis venu, j-y suis souvent venu). Alteori, noțiunea de locuțiune se aplică unor forme gra- maticale simple, așa cum procedează, de exemplu, Sommer *, care consideră că dusse-je, dussiez-vous sînt locuțiuni. Uneori, locuțiunile sînt confundate cu construcțiile core- lative. Această concepție apare la Bally 6 și Sechehaye 7, care dau ca exemple de locuțiuni, corelativele negative franceze ne . . . pas. 8. După A. Dauzat9, grupurile de cuvinte frecvent folosite într-o anumită situație ca fr. s'il vous plaît, sp. vuestra Merced, germ, guten Morgen, sînt locuțiuni. Aceeași opinie o împărtă- șește și Marouzeau 10 : En un sens plus restreint (locuțiune în- 1 Styl., p. 180. 2 L. Terni., p. 39. 3 Per. verb., p. 1. 4 Styl., II, p. 55. 5 Cours complet de grammaire latine. Paris, 1885, ed. a Vlll-a, p. 294. 6 Styl., I, p. 76 ; II, p. 55. 7 Loc. et comp., p. 656. 8 Pentru limba romină, cf. N. Drăganu, Conjuncțiile de și dacă, în D. R. III, p. 282. 9 La vie du langage, Paris, 1922, ed. a IlI-a, p. 35. 10 L. Term., p. 114. INTRODUCERE 25 seamnă — FI. D.) union de plusieurs mots constituant une forme de langage usuelle; ex. : etant donnee que, par oui-dire . . . în alte cazuri se confundă locuțiunile cu asocierile de cu- vinte devenite proverbiale. în acest sens, L. Șăineanu 1 vor- bește de „locuțiunea proverbială” colac peste pupăză, iar în alt loc 2 notează s. v. bașca exemplul : una vorbim și bașca ne înțe- legem, comentat cu cuvintele „locuțiune ajunsă proverbială”. S. Pușcariu 3, referindu-se la înțelesul vechi al verbului a cere, îl ilustrează prin „locuțiunea” unde se găsește frîul se cere (în variante se caută) și calul. Tot S. Pușcariu citează „locuți- unea proverbială” germ. Heute rot, Morgen tot*. Este de remarcat că așa-zisele „locuțiuni” citate în ultimul paragraf cuprinzînd două propoziții sînt fraze, ceea ce — după cum vom vedea — contravine definiției locuțiunii. Pentru L. Lindberg5, locuțiune verbală este orice reu- niune fixă de cuvinte care conține un verb la un mod personal, indiferent de rolul gramatical al ansamblului. Potrivit acestei concepții, autorul include printre locuțiunile verbale o serie foarte variată de grupuri sintactice sudate, din care fac parte, de exemplu : peut-etre, voită, n^est-ce-pas, comme il faut, s'il vous plaît, c^est, dites-donc, nhmporte. Dacă în toate cazurile de pînă aici locuțiunile erau consi- derate ca îmbinări de cuvinte fixe, sudate, alteori se dă numele de locuțiune unor construcții lipsite de coeziune internă, „li- bere”. Așa procedează, de exemplu, K. Ringenson 6 care con- sideră „locuțiuni” formele page 30, chapitre 12 (p. 10), chapitre douze, article soixante-trois (p. 130). De asemenea pentru L. Sor- rento 7 o construcție siciliană specifică de felul lui veni cea a matri, constituie o locuțiune. Și termenul expresie este întrebuințat în mod divers în lucrările de specialitate. Marouzeau 8 numește cu acest termen o simplă construcție verbală ca fr. il est venu, il a vaincu. 1 Sem., p. 91. 2 L ()., II, p. 40. 3 L. R., p. 111. 4 Ibidem, p. 23. 5 Loc., p. 1. 6 Le rapport d’ordinaux et de cardinaux dans Ies expressions de la date dans Ies langues romanes, Paris, 1934. 7 Sintassi Ronianza, 1951, Milano, ed. all-a, p. 243. 8 L. Term., p. 38 — 39. *26 locl rn xiLi: verbale în limba romînă i Alții înțeleg prin expresie o combinație liberă de cuvinte : .Sechehaye 1 vorbește despre expresii ca je mets ce livre sur la table și je conserve mes fruits ă la cave. în sfîrșit, nu rareori expresia este folosită în locul terme- nului locuțiune — și această accepție ne interesează îndeosebi în lucrarea de față. Sechehaye 2 dă ca exemplu de „expresii” for- mate din verb și complement, locuțiunile fr. tenir tete, mettre -f in etc. La fel procedează S. Pușcariu 3, atunci cînd analizează „expresia” a făgădui marea cil sarea. Tot S. Pușcariu 4 discută problema „expresiilor glumețe” a prinde cu mîța în sac (de fapt locuțiune verbală echivalentă cu a descoperi), iar într-un alt loc ^analizează „expresiile perifrastice” (termen impropriu, ple- onastic), cu care denumește construcțiile de tipul rom. luare aminte, părere de rău (locuțiuni substantivale de fapt), a da •drumul (locuțiune verbală), afară din cale (locuțiune adverbială). Alteori, termenul expresie este considerat echivalent cu ter- menul cuvînt, așa cum apare, de exemplu, la A. Gregoire 6, •pentru care cuvintele : tunnels, ballast, tender, wagon, turf, sport, groom, handicap, sînt „expresii”. Și acad. Al Graur 7 înțelege prin termenul „expresie” orice cuvînt folosit, de obicei greșit (ca, de exemplu, ducimal pentru decimal) sau altfel decît în limba comună (grămaz, plointe), de către militari sau civili. b) Cel puțin la fel de numeroase sînt cazurile cînd ling- viștii identifică cei doi termeni socotind că locuțiunea este si- nonimă cu expresia. în definiția locuțiunii, Marouzeau no- tează : „En un sens general, synonyme d’expression (locution correcte, vicieuse)” 8. în Bally 9, folosirea celor doi termeni ca echivalenți perfecți este evidentă, deoarece, de exemplu, locu- țiunea avoir maille ă partir avec guelgu'un este denumită și cu termenul expresie. Aceeași concepție apare și la Kr. Nyrop 10, 1 Str. log., p. 162. 2 Loc. et comp., p. 664. 3 L. IV, p. 253. 4 Ibiclem, p. 211. 5 Ibidem. p. 392. 6 Lg., p. 219. 7 Expr. mii., V. JL, 1910. p. 110 și urm. 8 L. Term.. p. 114. 9 Styl.. I, p. 56. 10 Gr. hist., IV, p. 245. introducere; care numește construcția fr. ga ne se dessine pas o dată locuți- une și o dată expresie. în lingvistica romînească, dacă exceptăm lucrarea lui P. Pa- pahagi, Parallele Ausdrucke tind Redensarten ini Rumănischen, Albanesischen, N eugriechischen tind Bulgarischen (germ. Aus- drijck = expresie, germ. Redensart = locuțiune), unde — prin indicația din titlu — autorul devedește că nu a considerat echi- valenți acești termeni tocmai pentru a acoperi toate exemplele sale în care apar atît locuțiuni cit și expresii, întrebuințarea sinonimică a celor doi termeni apare la S. Pușcariu, de pildă atunci cînd discută locuțiunea adverbială de-a fir a păr x. Și Gramatica limbii romine a Academiei R.P.R. consideră că între locuțiuni și expresii există sinonimie, dacă judecăm după modul cum definește, folosind termenul ,,expresie”, locuțiunile prepo- ziționale (I, p. 342) și conjuncționale (I, p. 377). O concepție asemănătoare a stat desigur și la baza recentului Dicționar al limbii romine literare contemporane, în care se întrebuințează termenul expresie în denumirea unor construcții verbale de tipul rom. a-și călca pe inimă, a -face față, a i se tăia genunchii. Situația de fapt nu ar fi completă dacă nu am lua în con- siderare, pe lîngă acești doi termeni principali, și pe alții, cu o circulație mai restrînsă, care apar pentru a denumi locuți- unile. Izolare este termenul utilizat de H. Paul2 și — dintre lingviștii romîni — de Al. Philippide3 și lorgu Iordan 4. Acest concept are însă o sferă mult prea largă. Prin izolare se pune în relief punctul de plecare al unor locuțiuni, expresii, proverbe etc., ale căror elemente constitutive s-au detașat de ansamblul înconjurător și au devenit libere de celelalte părți ale propozi- ției 5. Izolarea este însă procedeul însuși, nu numele unui anumit fenomen (de fapt se obișnuiește ca numele procedeului să se dea și produsului : comunicare, de pildă, are și sensul de „pro- cedeu”- (= acțiune) și sensul de „rezultat” al acțiunii). Sub această denumire se cuprind fenomene frazeologice foarte variate. Astfel în Stil., în capitolul Izolări, I. Iordan discută locuțiuni (a beli vulpea, „a vomita”, p. 334, cusut cu ață albă, „ușor vizibil”, p. 296), expresii (cînd îi brîuză nu-i bărbînță, 1 L. R., p. 378. 2 Prinzipien, cap. X. 3 I. L. R. (P.). p. 88 — 120 și Gram, elem., p. 177 — 178. 4 în .special în SUL, p. 292 — 334. 5 Cf. Sechehaye,. Loc. el comp., p. 655 ; Lindberg. Loc., p. 8, 12. 28 LOCEȚfUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ p. 300, brînză bună în burduf de cîine, p. 300), proverbe (unde nu-i cap, vai de picioare, p. 302, cine se amestecă în tărîțe îl mănîncă porcii, p. 330, ai carte, ai parte, p. 324) sau chiar citate (a vedea paiul din ochiul altuia și a nu vedea bîrna din ochiul propriu, p. 343). Alături de ,,izolare” se folosește cu același înțeles larg, dar mai frecvent, și termenul ,,frazeologie”1. Pentru a desemna fapte de frazeologie specifice unei anu- mite limbi, unele lucrări de specialitate preferă termenii idio- tism și idiom. Și acești termeni suferă de aceeași racilă : se aplică unor fenomene foarte variate. Pe de altă parte, idiom ,,locuțiune” se găsește într-o supărătoare omonimie cu idiom ,,limbă”, termen folosit frecvent în studiile de lingvistică. Nici denumirile idiotismelor cu un termen care amintește limba din care face parte construcția (galicism2, germanism, elenism, latinism) nu sînt mai fericite. Foarte multe asemenea galicisme, germanisme nu s-au născut în limba în care se găsesc astăzi. Poligeneza locuțiunilor este în prezent un fapt unanim recunoscut3. Ajunși la capătul acestei sumare examinări, care relevă variația și aproximația înțelesului termenilor ce denumesc combinațiile de cuvinte cu sens și funcție gramaticală unitară, sîntem — credem — pe deplin îndreptățiți să ne propunem sarcina definirii și delimitării conceptului de locuțiune. Problema delimitării acestei noțiuni nu constituie o sim- plă discuție de nomenclatură — deși nici acest aspect nu 1 Cercetătorul are sarcina de a releva întreaga încărcătură frazeologică a limbii, îmbrățișînd diversele ei aspecte. Considerarea unilaterală numai a locu- țiunilor ca formînd frazeologia trebuie combătută. Iată ce afirmă A. I. Efimov în această privință : ,,Practica unor lingviști de școală veche, care socoteau frazeo- logie a limbii numai expresiile idiomatice (expresiile idiomatice, în terminologia lingvistică sovietică, corespund locuțiunilor — FI. D.) a dus la faptul că un uriaș material frazeologic rămînea în afara cîmpului de cercetare a lingvistului și, în chipul acesta, sărăcea calitățile și posibilitățile limbii și ale mijloacelor ei de expresie. Lingvistul se ocupa numai de idiomatică, ignorînd cu desăvîrșire celălalt material frazeologic, material care a jucat atît în limba comună a întregului popor, cît și în creația scriitorului, un rol de prim ordin” (L. O., p. 82). 2 Prin galicisme se înțeleg construcțiile specifice limbii franceze (v. Renkonen, O. G., p. 5) și calcurile după acestea, în alte limbi. Extinderea semnificației acestui termen asupra a tot ceea ce este neologism introdus din limba franceză — așa cum procedează, de exemplu, U. Jarnik în articolul O galicismech v rumunstine, în care, pe lingă galicisme propriu-zise ia în discuție o serie de împrumuturi din franceză, ca fantezie, delir, șofer (p. 2) etc. — este de bună seamă eronată. 3 Vezi discuțiile la al Il-lea Congres internațional al lingviștilor pe marginea referatului lui O. J. Tallgren-Tuulio, Locutions figurees calquees et non calquees. INTRODl CERE 29 trebuie neglijat, pentru că el joacă un rol important din punct de vedere metodologic — ci, în primul rînd, una de conținut. înainte de a încerca să întreprindem un asemenea studiu, este necesar să precizăm care este domeniul cercetării noastre. Spre a adînci problemele ne vom limita în lucrarea de față la un singur grup de locuțiuni: locuțiunile verbale. Alegerea aceasta a fost determinată de mai mulți factori. Un prim imbold pentru studiul locuțiunilor verbale ne-a fost dat de bo- găția lor în limba noastră. Am constatat că aproape orice verb cunoaște alături de el numeroase formații locuționale echi- valente \ în al doilea rînd, trebuie amintit faptul că locuțiunile verbale punînd probleme foarte variate în legătură cu toate ramurile gramaticii și ale lexicului constituie un subiect atră- gător de studiu. în sfîrșit, un rol de seamă l-a jucat absența unor lucrări speciale anterioare — romîne și străine — cu privire la această problemă2. Pentru limba romînă, de vină este desigur faptul că noțiunea de locuțiune verbală este relativ recentă (a apărut la noi în I. A. Candrea, Gram. roum. și în J. Byck- Al. Rosetti, Gram., p. 69 și apoi s-a făcut o sumară analiză a locuțiunilor verbale în Gramatica limbii romîne a Academiei I, p. 254 și în I. Iordan, L. R. Cont., p. 562). în capitolul consacrat definirii și caracterizării noțiunii de locuțiune vom porni în analiza noastră de la categoria locu- țiunilor verbale, conform cu subiectul propriu-zis al lucrării, ceea ce nu înseamnă însă că nu vom lua în considerație și locu- țiunile legate de celelalte părți de vorbire. Astfel, vom putea sublinia elementele comune, general valabile ale locuțiunilor. După acest capitol de fundamentare teoretică generală a locuțiunilor vom urmări aspectul morfologic (compo- nența)/ sintactic (caracteristicile gramaticale)3 și 1 e x i- c a 1 (contribuția locuțiunilor verbale la formarea de noi cuvinte) al locuțiunilor verbale și vom căuta să stabilim care este, în linii generale, originea lor în limba romînă contemporană. i Gf. Bally, Slyl., I, p. 72. 2 De altfel, nici celorlalte locuțiuni nu li s-au consacrat — în măsura infor- mațiilor noastre — lucrări speciale. Unele dintre acestea însă (locuțiunile con- juncționale, prepoziționale, adverbiale) se bucură de descrieri mai mult sau mai puțin minuțioase în gramaticile existente. 3 în acest capitol vom trece mai repede peste faptul că orice locuțiune verbală are caracteristicile morfologice ale verbului pe baza căruia este alcătuită locuțiunea și ne vom opri asupra însușirilor de natură sintactică ale întregului complex. I. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE Pentru a determina conținutul termenului locuțiune? este necesar să pornim de la noțiunile cele mai apropiate și să înlăturăm posibilitățile de identificare, stabilind diferențele. Ne vom ocupa astfel de îmbinările lexicale. Există două tipuri polare de îmbinări de cuvinte : îmbinări libere, efemere și îmbinări stabile, constante1. în definirea conceptului de locuțiune, pe noi ne interesează propriu-zis numai a doua categorie. în principiu, orice cuvînt poate apărea atît în combinații libere, cît și în combinații constante2. Combinațiile libere sînt asocierile de două sau mai multe cuvinte, în care fiecare element își păstrează autonomia semantică. De exemplu în: Patru clăi am ridicat Și le-am pus vîrf minunat; Numai una mi-am lăsat Și mi-am pus în gîndul meu, Să-i fac vîrf cu capul tău. (Sevastos, C., p. 305), cuvintele am pus vîrf sînt independente,, semantic, fiecare constituind o unitate lexicologică3, și apar^ într-o îmbinare trecătoare. Ele se pot combina liber și cu alte cuvinte decît cele din textul dat (vîrf înalt, vîrf ascuțit; pun o carte (în raft), punem hainele (pe noi). Spre deosebire de combinațiile libere, combinațiile constante sînt asocierile de cuvinte în care elementele componente se unesc foarte strîns 1 Corespunzător acestora. în gramatică se vorbește uneori de o sintaxă mobilă și de o sintaxă fixă, închegată (fr. figee) (C. de Boer, Intr., cap. VI) de relații sintactice obligatorii și libere (notivendige und freie Bezikhungen), (Bliimel, Binfuhrung, p. 9). * 2 Nyrop, Gr. hist., IV, p. 52, denumește, pe bună dreptate, combinațiile de cuvinte cu caracter constant, ,,unități compuse’". 3 Bally, Styl., I, p. 89. (OXCEI’TLL DE LOCIȚILAE 31 între ele, sensul lor inițial se șterge 1 sau se pierde cu totul și înțelesul întregului este independent de suma sensurilor ter- menilor alcătuitori2. Purtătorul ideii este întregul ansamblu, sinteza elementelor 3. în : „întâmplarea asta le-a pus vîrf la toate”, cuvintele subliniate sînt aceleași care au apărut în com- binația liberă de mai sus, dar coeziunea dintre ele este strînsă. Sensul unitar ,,a întrece” nu transpare din înțelesul separat al fiecărui termen, ci din îmbinarea lor. în cazurile acestea numai contextul ne poate lămuri dacă cuvintele formează o îmbinare liberă sau una constantă 4. Gradul de fuziune a elementelor în combinațiile constante este diferit. Un loc bine determinat printre>celelalte combinații fixe îl au locuțiunile; în imediata -vecinătate a locuțiunilor sînt expresiile cu care locuțiunile — după cum am văzut — sînt adesea, în mod eronat, confundate. Pentru a delimita riguros noțiunea de locuțiune se impune deci a determina și sfera noți- unii de expresie, problemă pe care ne propunem să o rezolvăm în partea finală a acestui capitol. Cuvîntul, în general, corespondentul noțiunii pe planul limbii (noțiunii casă îi corespunde cuvîntul casă), nu formează în toate cazurile o unitate lexicologică 5; două sînt situațiile mai evidente : uneori un singur cuvînt exprimă două unități de gîndire 6 | a reveni și bucureștean, de exemplu, din punctul de vedere al gîndirii, denumesc fiecare două idei, care s-ar putea exprima prin perifrazele a veni din nou și locuitor al Bucureștiu- lui. Alteori, noțiunea ^ste redată printr-o asociație fixă de cuvinte 7 : în locuțiunea a-si aduce aminte, cuvintele nu sînt autonome, ci, împreună, deșteaptă în minte o singură noțiune', desemnînd un singur concept, a-și aminti. Dintre combinațiile 1 Cf. Lindberg, Loc., p. 1. 2 Bally, Styl., I, p. 74. 3 Nyrop, Gr. hist., IV, p. 55 ; Sechehaye, Str. log., p. 87 ; id.. Loc. el comp.. p. 96. 4 Cf. în această privință interesantele exerciții imaginate de Bally în Slyl.. II, p. 58 — 59; pentru limba rusă, v. exemple în Efimov, L. O., p. 93 și urm. 5 „A l’unite de la pensee ne correspond pas toujours une unite lexicologiquic”, Al. Rosetti, Le mot, p. 18. 6 Bally, Slyl., I, p. 37. 7 Bally, Styl., I, p. 65 — 66, numește grupurile constante de cuvinte echi- valente cu o noțiune locuțiuni compuse. Considerăm că atributul compuse este superfluu, deoarece orice locuțiune este exprimată la origine prin mai multe cu- viiite'’(deci este ,,compusă”, așa cum arată chiar Bally, op. cit., p. 75). 32 LOCUȚIUMLE VERBALE IX LIMBA ROMÎXĂ durabile de cuvinte, cel mai aproape de cuvintele propriu-zise din mai multe puncte de vedere sînt locuțiunile. Parafrazând lapidara definiție dată de A. Meillet cuvân- tului \ putem defini în felul următor locuțiunea : un a n s a m- blu de cuvinte mai mult sau mai puțin sudat, cu un înțeles unitar determinat, care se comportă din punct de vedere gra- matical ca o singură parte de vorbire. Dacă gradul de aglutinare a elementelor alcătuitoare poate fi diferit, datorită ștergerii individualității semantice a compo- nentelor, ajungînd uneori pînă la reunirea lor într-un singur cuvînt, funcția gramaticală a grupului rămîne, în toate situațiile, unică. Proprietatea esențială a locuțiunii constă deci atît în caracterul individualizat al reprezentării bazate pe autonomia tradițională a grupului de cuvinte cristalizat (adică în ceea ce numește Bally 2 „deja vu”), cît și în funcția sa gramati- cală unitară. Pe baza definiției generale date mai sus se pot da defi- nițiile fiecărei locuțiuni după partea de vorbire pe care o re- prezintă 3 : locuțiunile verbale sînt grupuri de cuvinte cu sens unitar care au valoare de verb, locuțiunile adjectivale sînt grupuri de cuvinte cu sens unitar, care au valoare de ad- jectiv etc. Locuțiunile nu au toate, din~ punctul de vedere al sudării termenilor lor, aceeași situație. în unele locuțiuni elementele componente sînt complet și definitiv împietrite, sinteza absorbind toate cuvintele alcătuitoare într-o unitate nouă4 (a băga de seamă = a observa), în timp ce în altele elementele conservă, măcar în parte, valoarea lexicală individuală (a-și zbura creierii). în cazul primei categorii, sensurile lexicale ale componentelor sînt cu totul indiferente pentru înțelegerea sensului global5. 1 ,,Un înot est defini par Fassociation d’un sens donne â un ensemble donne de sons susceptible d’un einploi grammatical donne”. Lg. hist. et Ig. gen., I, p. 30 ; relativ la această definiție vezi si judicioasele observații ale lui Brondal (P. D., p. 67-69). 3 Styl., I, p. 70. 3 Afirmația lui Brondal : „Un mot contiendra donc par sa definition meme un element classificatoire, il comporte toujours et partout neceesairement un element de pârtie de discours” (E. L. G., p. 118) se aplică și la locuțiuni. 4 Vezi Sechehaye. Styl., p. 159, p. 182. 5 Vinogradov. Tip. țrciz., p. 346. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 33 Sensul acestor locuțiuni crește din contopirea semantică a elementelor alcătuitoare x. Deși între cele două tipuri extreme se găsesc nîăi multe faze intermediare, gradul de fuziune fiind în direct raport cu vechimea apariției lor în limbă, se pot distinge, în linii mari, trei tipuri de locuțiuni, pe trei trepte diferite de coeziune. Ele trebuie considerate în lumina rezultatelor cercetărilor asupra caracteristicilor locuțiunilor2, elaborate de Ch. Bally, Kr. Nyrop, Ch. A. Sechehaye, Alf Lombard. în special, ne vom referi la Bally, care, în prețioasele lui lucrări și mai ales în Trăite de stylistique frangaise, a studiat sistematic această problemă, deși, după cum a reieșit din exemplele date în partea introductivă a lucrării de față 3, uneori a acordat sferei noțiunii de locuțiune o extindere prea mare. încă din primul moment, se impune observația că o serie de indici considerați în mod implicit de Bally ca general valabili nu sînt aplicabili decît unui număr oarecare de locuțiuni; de exemplu, oprindu-ne asupra posibi- lității de a forma noi cuvinte de la locuțiuni, constatăm că, dacă aceasta se aplică în cazul lui a-și aduce aminte (de la care au luat naștere aducere aminte, aducător aminte, aminti) sau al lui a-și bate joc (a batjocori, batjocură etc.) nu se verifică în alte cazuri: locuțiunea a fi la curent nu stă la baza nici unei formații noi; la fel a-și zbura creierii. De altfel, chiar Bally notează într-un loc în legătură cu prezența arhaismelor în locuțiune: ,,Tout fait d’archaîsme est l’indice d’une unite dont il n’est qu’un element, autremerit dit, l’indice d’une unite phraseolo- gique. Sans doute, ce phenomene ne se verific pas dans tous les cas, mais la portee n’en est pas moins tres grande” 4 (sublinierea noastră— Fl.D.). Bally distinge, în interiorul locuțiunilor fra- zeologice, serii și unități și, la un moment dat, discutînd 1 Sechehaye, Styl, p. 179; Vinogradov, Tip. fraz., p. 358. 2 Pe planul mai larg al frazeologiei, aceste probleme au fost discutate de Vinogradov în Tip. fraz. și de E. Riesel în Abriss., în special în capitolele Peri- phrasen, p. 177 — 191 și Stehende Wortverbindungen, p. 218 — 247. Cf. și L. S. Barhu- darov în Probleme de lingvistică, nr. 1, 1956, unde sînt criticate încercările lui A. Kunin, Despre îmbinările frazeologice în limba engleză contemporană, Inostran- nîie iazîki v skole. nr. 3, 1953, și A. B. Kumaceva, îmbinările frazeologice ca parte a vocabularului, idem, nr. 6, 1953, de a stabili caracteristicile principale ale unităților frazeologice. 3 Vezi p. 24. 4 Styl., I, p. 82. «. 3 — 801. 34 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ „indicele cel mai general” \ care face să ne putem dispensa de oricare altul pentru a identifica locuțiunile („echivalența cu un cuvînt simplu”), mărturisește : „Ce procede n’est pas infa- illible; il n’indique pas exactement le degre de cohesion des groupes, puisqu’on peut identifier de cette fagon Ies series comme Ies unitds” 2. Afirmația lui Bally este exactă și, comparînd între ele diverse locuțiuni, ne dăm seama că o serie de caracteristici sînt comune tuturor locuțiunilor, în opoziție cu altele specifice numai unora dintre ele. Aceasta ne îndreptățește ca, mergînd pe drumul deschis de cercetările anterioare, să căutăm să des- coperim ce este caracteristic unui grup de locuțiuni, spre deo- sebire de celelalte. Este necesar să atragem, încă de la început, atenția că între cele trei grupuri de locuțiuni nu se pot trasa hotare fixe și sigure, ele confundîndu-se în mod imperceptibil. Vom încerca doar să arătăm care sînt cele mai importante particularități ale fiecărui grup. Scopul nostru este de a da cîteva puncte de reper pentru orientarea generală, așa îp.cît clasificările propuse în interiorul diverselor grupe de locuțiuni nu au nimic rigid și absolut. De altfel, este îndeobște cunoscut că faptele de expresie, datorită nuanțelor fine pe care le comportă, sînt foarte greu de cuprins în limite riguros trasate. înainte de a studia criteriile de grupare a locuțiuniloi în cele trei categorii, este necesar să stabilim căror părți de vorbire le corespund locuțiunile 3. Pentru limba romînă, gramaticile au distins în primul rînd locuțiuni conjuncționale, prepoziționale și adverbiale; mai recent, gramaticile și studiile de specialitate au înregi- strat și locuțiunile verbale, iar, de curînd, în Gramatica limbii romîne a Academiei R.P.R., a apărut și conceptul de locuțiune adjectivală. Dar și în afara acestor categorii de părți de vorbire se întîlnesc locuțiuni. Astfel, nimeni n-ar putea nega că aducere aminte sau bdgare de seama nu sînt locuțiuni și anume locuțiuni substantivale. Există în plus și locuțiuni numerale 4 : cîte și mai cîte = multe, o seamă de = cîțiva. Existența locuțiunilor 1 Ibidem, I, p. 77. 2 Ibidem, I, p. 77 — 78. 3 în legătură cu problema de față, vezi articolul Locuțiunile de I. loani- țescu, în L. R., 6, anul V, 1956, p. 48 și urm., apărut după ce au fost scrise aceste rînduri. 4 înregistrate de Gr. Ac., I, p. 234, sub numele de expresii. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 35 numerale nu ne surprinde dacă avem în vedere că numeralul exprimă însușiri cantitative și, cel mai adesea, are rol de ad- jectiv. Și printre interjecții pot fi găsite locuțiuni, ca, de exemplu : ferească Dumnezeu, vai de mine, pentru Dumnezeu 1 etc. O situație aparte o au pronumele. Multe pronume care într-o fază mai veche a limbii noastre erau alcătuite din gru- puri de cuvinte (cine-va, fie-care) astăzi apar unite într-un singur cuvînt (orice, fiecare, oarecine, fieștecare, fiecine). De altfel, și alte părți de vorbire considerate astăzi ,,simple” provin din locuțiuni. Este, de exemplu, cazul multor adverbe ca : altădată, cîtebdată, devreme etc. 2. Dintre toate părțile de vorbire au rămas fără echivalent locuțional numai articolele. Explicația acestei situații stă probabil în legătură cu extensiunea redusă a corpului fonetic al articolului și cu rolul lui în vorbire. în prima categorie de locuțiuni intră grupurile de cuvinte în care elementele s-au închegat definitiv și au căpătat un sens nou, sub imperiul înțelesului global al ansamblului frazeologic 3. Una dintre caracteristicile locuțiunilor este separarea în scris a elementelor lor componente.'AȘe poate constata că în cele mai multe locuțiuni cuvintele alcătuitoare sînt separate unele de altele. De exemplu, locuțiunile substantivale : ținere de minte, aducere aminte, băgare de seamă, locuțiunile verbale : a-și bate joc, a lua aminte, a da ortul popii, locuțiunile adverbiale : din nou, în veci, pe de rost, pe de o parte, locuțiunile prepoziționale : de față cu, afară de, locuțiunile conjuncționale : cu toate că, ori de cîte ori, după cum, locuțiunile adjectivale : ca aceea. Pe lîngă acestea există însă și cazuri cînd scrisul a reunit într-un singur cuvînt elementele componente din cauza strînsei coeziuni dintre ele și a desei utilizări a construcției: de exemplu locuțiunile adjectivale cumsecade, adverbiale : deasupra (de, mai) demult, laolaltă, basăma, pronominale : oricine, fiecare, oricare, prepo- ziționale : deasupra, dinaintea, dindărătul, împrejurul, împotriva, conjuncționale : vasăzică, basam, fiindcă, așadar. Acestea din urmă au devenit cu vremea, prin contopire, unități lexicale 1 Locuțiunilor interjecționale I. A. Candrea le-a consacrat un paragraf în Gram, roum., p. 267 ; v. și S. Pop, Gram, roum., p. 328. 2 Al. Philippide, I. L. R. (P), p. 92-96; I. Iordan, L. R. Cont., p. 473, nota 2. 3 Vezi A. I. Efimov, L. O., p. 81-82, 98. 36 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ propriu-zise \ Acesta este stadiul cel mai înaintat cu putință de sudare a unui grup de cuvinte. Astfel de locuțiuni își justifică astăzi numele de locuțiuni numai privite sub raport istoric. Pentru vorbitorul nespecialist contemporan, ele sînt cuvinte simple (pentru acesta lampă stă pe același plan, de exemplu, cu -fiecare). O altă caracteristică este ordinea invariabilă a elementelor alcătuitoare ale locuțiunii; ea apare la toate locuțiunile sub- stantivale, adjectivale, numerale, adverbiale, prepoziționale, conjuncționale și, parțial, în cazul locuțiunilor verbale. Dacă la unele dintre acestea (locuțiuni verbale ca : a-și bate joc, a-și lua cîmpii, a bate cîmpii) cuvintele sînt împietrite în această formă și schimbarea topicii interioare a locuțiunii ar duce la îmbinări ininteligibile (*joc îmi bat, ★cîmpii îmi iau) prin inver- sarea termenilor, alte locuțiuni ca : a-și aduce aminte, a lua (băga) seamă, a da ortul popii etc., au termenii mobili, sensul conservîndu-se intact și în construcția inversată (aminte îmi aduc, ortul îl dau (eu) popii). Este adevărat că astfel de construcții inversate nu sînt general caracteristice locuțiunilor verbale din această categorie; ele apar însă în limba mai veche și cu precă- dere în limba poeziei: Ce nici de una samă nu b a g u. Biblia, 1688, Faptele Ap., XX (ap. Bygk, T.V., p. 13). Tu ai căzut aici singur ori cineva brînci ți-a dat? PaNN, P.A., II, p. 50. La rîșniță el fu pus, Unde prost, în scăpătare, De tatăl său, măgar mare, El aminte și-a adus, Gr. AleXANDRESGU, AI., p. 292. Și dacă norii deși se duc De iese-n luciu luna E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna , Eminesgu, O., I, p. 193. Ne-a învățat multe de care aminte nu ne mai aducem, dar care au rămas în fundul sufletului ca semințe bune ce au înflorit bogat mai tîrziu. Sadoveanu, O., I, p. 159. 1 Despre procesul „lexicalizării” grupurilor, vezi Bally, Val. aspective, în Mei. Vendryes, p. 2; Lindberg, Loc., p. 1 — 4; Delacroix, Lg. P., p. 269. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 37 Bine le-a cinstit Bine le-a omenit Bine în samă le-a luat. Șez., IV, p. 19 (în Gr. 8., IV2, p. 364). Inversiunea în general fiind un procedeu care, cu trecerea timpului, a pierdut teren în limba romînă, este normal ca inver- siunea în locuțiuni să nu mai apară decît foarte rar. în normele limbii actuale, nu mai sînt în vigoare (la forma afirmativă) inversiuni ca cele amintite. Aceasta arată că în cursul dezvoltării limbii, locuțiunile verbale, ca și alte elemente ale structurii gramaticale, au căpătat o mai mare stabilitate. Și imposibilitatea separării locuțiunilor prin intervenția unui element străin este una dintre caracteristicile locuțiunilor din categoria de față. Acestui criteriu îi răspund locuțiunile adjectivale, numerale, adverbiale, prepoziționale, conjuncțio- nale, dar nu și locuțiunile verbale și substantivale. Intr-adevăr, în compoziția acestora din urmă se pot intercala, fără ca unitatea lexicală și gramaticală a locuțiunii să fie știrbită cu ceva, diverse compliniri. Putem afirma că aceste locuțiuni formează o unitate d i s o c i a b i 1 ă. între elementele componente ale locuțiunilor verbale se pot introduce diverse părți de propoziție care nu dăunează sensului unic al întregului construcției. I. Subiecte : Eni, adu-ți tu aminte pe acest lăudat Darie împărat. Cantemir, Div., p. 12. I-oi veni e U de hac. CANTEMIR, Ist., II, p. 119. Cînd vede că și-a bătut găina joc de dînsa, o prinde, și-o bate, și-o bate, pîn-o omoară în bătaie! Creangă, P., p. 70. Tot mînăstiri să croiești, dacă vrei să te bage dracii în seamă. Ibidem, p. 49. II. Obiecte directe : Să lăsăm pe ambițiosul nostru ciocoi în pace să-și facă planurile sale. Filimon, C., p. 48. III. Obiecte indirecte : Mîini vîrtej am să mă fac Să vin turcilor de hac. TeoDORESCU, P. P., p. 526. LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ IV. Circumstanțiale : ...Băgă apoi de samă că rîde din cerdac cucoana* Sadoveanu, O., VIII, p. 406. Du-te și cere să-ți deie să mănînci, cere să-ți deie și vin, dacă bei : pune-te bine la cale, și dacă nu-i avea unde dorini, vino aici în odaie. Hogaș, Dr. M., p. 84. în locuțiunile substantivale apar intercalate atribute : băgarea mea de seamă a slăbit, un punct nou de vedere etc.*- O caracteristică valabilă pentru toate locuțiunile aparținînd acestei prime clase este imposibilitatea transmutării termenilor, înlocuirea prin sinonime a termenilor din locuțiunile de tipul : ca aceea, a veni de hac, a avea habar, în veci etc., duce la pierde- rea coeziunii locuțiunii. Dacă, de exemplu, înlocuim pe a avea* din a avea habar prin neologismul echivalent a poseda, rezultă un grup de cuvinte incoerent, * a poseda habar. Posibilitatea înlocuirii locuțiunilor prin cuvinte . simple sinonime — prin ,,termeni de identificare”, cum îi numește Bally 1 — este o însușire limitată numai la unele locuțiuni din prima categorie. Cele verbale au aproape totdeauna ca echiva- lent un cuvînt simplu 2 (a băga de seamă = a observa, a fi atent, a face rost = a găsi, a da ortul popii = a muri); alteori însă, noțiunea redată de locuțiunea verbală trebuie exprimată prin mai multe cuvinte : a bate cîmpii == a vorbi mult (de obicei prostii); a trage mîța de coadă = a o duce rău. La fel se com- portă locuțiunile adjectivale care au fie sinonime simple (ca aceea = extraordinar), fie perifrastice (cumsecade = de treabă), dar locuțiunile substantivale, adverbiale și cele numerale se iden- tifică numai cu cuvinte simple (băgare de seamă = observație, atenție, aducere aminte = amintire, în veci = mereu, de-a-ndoaselea = invers, o seamă de = cîțiva, nu știu cîți, cu duiumul = mulți,~cîte și mai cîte = multe). în schimb, la locuțiunile exprimînd părți de vorbire invariabile (cu excepția adverbului), foarte rar se întîmplă ca unei locuțiuni să-i corespundă un cuvînt. Cazuri ca : vasăzică = deci, cu toate că = deși, afară de = cu excepția, pe lîngă etc. sînt 1 Styl; (, p. 77. 2 Nu trebuie pierdut din vedere că multe locuțiuni nu au un singur termen de identificare, ci mai mulți, după context : a~și aduce aminte = a-și aminti, a (rejmemora, punct de vedere = atitudine, opinie, idee. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 39 excepții în raport cu locuțiuni conjuncționale ca : ori de cîte ori, ca și cînd, ca și cum, locuțiuni prepoziționale ca : de-a lungul, din cauza, cărora nu le corespunde nici un sinonim exprimat printr-un singur cuvînt. Explicația ar putea fi în legătură cu faptul că locuțiunile conjuncționale și prepoziționale au apărut tocmai din necesitatea de a exprima alte raporturi sintactice decît locuțiunile și conjuncțiile existente. în privința sinonimiei dintre locuțiuni și un cuvînt unic, trebuie remarcat că, de obicei, locuțiunea posedă o mai mare forță expresivă și, prin însuși caracterul ei, are posbilitatea de a exprima nuanțe de sens x. O altă caracteristică a locuțiunilor din prima categorie este dispariția treptată a sensului elementelor alcătuitoare. Aceasta face ca locuțiunile să poată fi ușor detașabile din con- text, să se releve ca ,,unități lexicologice” delimitate. Locu- țiunile șînt în general neanalizabile2, tocmai din cauză că sensul lexical al termenilor alcătuitori nu mai transpare astăzi. Dispariția înțelesului propriu al termenilor bomponenți ai locuțiunii apare foarte clar în traducerile dintr-o limbă în alta. Experiențele făcute în acest sens, luînd ca bază locuțiuni, au demonstrat că persoane cunoscătoare ale limbii din care se traduce se izbesc de unitatea elementelor componente și, deși posedă sensul fiecărui cuvînt în parte, întîmpină mari greutăți în găsirea sensului nou al întregului grup. De exemplu s-a dat unui număr de 17 persoane, majoritatea studenți la limba ro- mînă și psihologie, să traducă batire froid d quelqu’un (a arăta răceală față de cineva, a-i tăia curajul) și il prend facilement la mouche (a fi arțăgos [din fire]). Rezultatul a fost că nici una dintre persoanele cu care s-a efectuat experiența n-a putut da traducerea corectă, deși fiecare afirma că înțelege sensul cuvin- telor luate independent3. Pierderea semnificației inițiale a cuvintelor se manifestă la locuțiuni de toate felurile. Cine se mai gîndește, de exemplu, că în locuțiunea pesemne, se găsește prepoziția pe și substan- tivul semn la plural? Situația este similară pentru un număr 1 Vezi V. Polâk, Per. verb., p. 72. 2 Wartburg, Fr., p. 18. 3 Exemplul este extras din T. Cazacu, Context, în S. C. L., V, nr. 1 — 2, lan.— iunie 1954, p. 211. 40 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ mare de alte locuțiuni, toate aparținînd primei categorii sta- bilite (vom vedea mai tîrziu, la discutarea locuțiunilor din celelalte categorii, că acestea mențin, măcar parțial, sensul elementelor componente) : locuțiuni adjectivale : ca aceea, cumsecade, locuțiuni verbale : a băga de seamă, a-și bate joc, a-și aduce aminte, locuțiuni adverbiale : intr-adevăr, alene, parcă, de locx, mătincă, basam2, locuțiuni conjuncționale : deoarece, vasăzică, fiindcă, locuțiuni prepoziționale : afară de. împrejurarea că în astfel de locuțiuni sensul reiese în mod strict din întreaga îmbinare de cuvinte și deci semnificațiile individuale se șterg, duce la două fenomene de natură să sub- linieze această situație : catacreza și păstrarea unor arhaisme. Astfel, în foarte multe locuțiuni, existența unui sens nou, necondiționat de semnificațiile proprii fiecărui element component, a făcut ca în limbă să existe asociații aparent absurde de cuvinte ca : bătaie de cap, a-și ține gura, a-și lua inima-n dinți, a-și arunca ochii (pe), a mînca din ochi (pe), a-și călca pe inimă. Dacă luăm izolat locuțiunile acestea se poate observa că sensul propriu al fiecărui termen este în contradicție cu posibi- litatea de a fi unit cu celelalte cuvinte 3, dar în context, prin pierderea semnificației inițiale, ele par firești: Fata cea mai mare își luă inima în dinți și-l întrebă într-o zi la masă că de ce este supărat. Ispirescu, B., p. 11. Aruncă ochii în toate părțile. Delavrancea, 8., p. 148. Între timp Frusinica își bătuse capul întrebîndu-se ce legătură poate să aibă acest Halepliu cu revoluția. Camil Petrescu, U. O., II, p. 110. Arendașul fusese găsit fără prea mare bătaie de cap. Ibidem, p. 289. O chemase și pentru că tot mai rămăsese flămînd de ea. O mai mîncă încă din ochi. Ibidem, p. 290. își ținu gura și o apucă repede printre șirurile de cami- oane descărcate. P. Dumitriu, P. F., p. 283. Dar catacreza nu se manifestă exclusiv în interiorul locu- țiunilor, ci poate apărea și în exterior, reieșind din construcția 1 J. Byck, Negația rom. de loc, în S. C. L., I, fasc. 1, 1950, p. 80 și urm* 2 I. Iordan, N., în S. C. L., I, fasc. 2, 1950, p. 274 și urm. 3 Pentru exemple din limba rusă si din alte limbi, vezi Bulahovski, Introdu II, p. 27-28. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 41' locuțiunii. Cine spune „am pus pe roate și această lucrare”, nu se gîndește că între locuțiune și complementul direct este, strict logic, incompatibilitate. Dar locuțiunea, perfect sudată, a evadat din domeniul unde a luat naștere (viața rurală, agricolă) și s-a generalizat cu un sens diferit de al cuvintelor din interior. în : Inima îi dete brînci și ea nu se putu opri, ci îl sărută. Ispirescu, L., p. 47 (ZL4, s.v. brîncă) nu se mai sezisează absurditatea ,,inimii” care a dat brînci („mîini”), din cau^ă că sensul propriu al componentelor locuțiunii s-a pierdut cu desăvîrșire. Prezența arhaismelor în locuțiuni este un indiciu al vechimii acestora; cum locuțiunile din prima categorie sînt dintre cele mai vechi, este natural ca ele să păstreze și cele mai multe relicve. Arhaismele conservate în locuțiuni1 nu aparțin numai lexicului, deși acestea sînt cele mai numeroase, ci și foneticii, morfologiei, sintaxei. Numeroase locuțiuni au conservat printre elementele lor componente o serie de cuvinte arhaice. Dar acestea, după cum cu multă dreptate remarcă Bally 2, nu pot face parte din locu- țiuni decît dacă sînt încă vii. Aparentul paradox dispare dacă comparăm un arhaism propriu-zis cu un arhaism „viu”. De exemplu, să luăm ca puncte de comparație substantivul fiastru „frate vitreg”, cuvînt folosit în textele vechi și reîntîlnit, reînviat, foarte rar, la scriitori (de exemplu la Eminescu3) și pe care, pentru a-1 înțelege chiar în context, trebuie să-1 căutăm în dicționare, și substantivul ort, necunoscut și deci fără o semni- ficație individuală, dar inteligibil, „viu” datorită locuțiunii „a da ortul popii”. Iată și alte arhaisme 4 conservate în locu- țiuni : în locuțiunea a grăi peste piezi „a vorbi anapoda, a lua peste picior” se păstrează lat. pedes 5; la fel se conservă habar în a nu avea habar, ghes în a da ghes, hapca în a lua cu 1 Pentru exemple din alte limbi în această privință v. Nyrop, Gr. hist., p. 54 Foulet. P. S.. p. 45, 131 ; Bally, Styl., I, p. 80 ; Riesel, Abriss., p. 224. 2'Styl., î, p. 81. 3 FI. Dimitrescu, Eminescu și limba veche, în Revista Universității „C. I. Par- hori’, nr. 2 — 3, 1955, seria științe sociale, p. 173. 4 Pentru exemple din limba franceză, vezi Bally, Styl., II, p. 03. 5 Cf. V. Bogrea, în D. R., II, p. 763. 42 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ hapca (japca), brîncă în a da brînci1. în locuțiunea adverbială dis-de-dimineață alterată în dinzi de dimineață (de exemplu, la Odobescu 2, dis nu este altceva decît forma normală dins, rezul- tată din de + ins 3). Prepoziția latină ad, dispărută în limba mai nouă romînească, se conservă în adverbele : aminte, alene, afund4, dintre care unele se mențin grație locuțiunilor (a-și aduce aminte, a se da afund); în limba mai veche, prepoziția a nu era încă aglutinată cu substantivul : Nice vă luaț a mente de ce spus voă5. în toate cazurile amintite folosirea cuvintelor este limitată la locuțiunea citată 6, prin urmare, nu au ceea ce se numește „sens nominativ” 7. în unele cazuri, arhaismele neînțelese din locuțiuni sînt înlocuite cu termeni curenți în limbă. Este cazul locuțiunii a da sfoară-n țară, provenită din a da șfară-n țară 8 în care sfoară a luat locul vechiului șfară. Un arhaism exclusiv semitic 9 întîlnim în locuțiunea verbală a lua la rost, „a certa” și în locuțiunea adverbială pe de rost10, „pe dinafară”, unde rost nu apare cu semnificația lui actuală (de exemplu din îmi văd de rostul meu), ci cu sensul gură, mult întrebuințat în trecut. Locuțiunea conjuncțională vasăzică conservă un fonetism vechi va (voare) volet n. în locuțiunile a băga în boale, (a-și) lua (bate) cîmpii, arhaismele sînt de natură morfologică. într-adevăr, substantivele boală și cîmp nu sînt de loc învechite, dar astăzi 1 Cf. E. Petrovici, O., D.R., X2, p. 360. 2 Cf. I. Vianu, Observații asupra limbii și stilului lui A. I. Odobescu, în C. I. L. R. L., p. 117. 3 C. D. D. E. (s. v. ins). 4 Cf. Pușcariu, Etim., D. R., X2, p. 286; idem, L. R., p. 118. 5 Ms. leud., p. 3. 6 Vezi Bally, Styl., II, p. 63; Bulahovski, Introd., II, p. 31. 7 Vinogradov, Tip. fraz., p. 344, 361 ; idem, Tip. lex., p. 19. 8 Vezi I. Iordan, Stil., 98 — 99. Un caz similar întîlnim în locuțiunea v. fr. avoir son olivier courant din avoir son alevin courant (G. Paris, Alei., p. 464 — 467) ; în schimb, locuțiunea v. fr. faire patelavre este o deformare a locuțiunii se laver Ies mains (d’une chose). (L. Spitzer, F. P., în R., 1935, p. 483). 9 Bally, Styl., II, p. 62. 10 Cf. D. R., XI, p. 184 — 185, unde E. Petrovici, arată că locuțiunea romînească pe de rost este un calc după slavul HansoycT'L, ii3i> oycTi> (rus, big. naizăst, sîrb. naizust), care la rîndul ei este un decalc lingvistic după gr. octtg ••OTO'zaToi; „par coeur, de memoire de bouche” ; cf. Șăineanu, Sem., p. 194. 11 Al. Rosetti, I. L. R., I, p. 138. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 43 au alte forme de plural \ pluralele din locuțiuni fiind cele vechi (cîmpi, reproduce lat. m. pl. campi). Arhaisme de natură sintactică 2 apar în construcția locu- țiunii a veni de hac sau a locuțiunilor a avea de furcă, a avea de gînd; verbele a veni și a avea nu se mai construiesc astăzi cu prepoziția de, în cazuri ca cele menționate. O însușire de o deosebită importanță a locuțiunilor din prima categorie este capacitatea lor de a da naștere la cuvinte noi, deci de a contribui la lărgirea tezaurului lexical, ca orice unitate lexicologică propriu-zisă ; așa cum, de exemplu, din adjectivul bun rezultă derivatul bunătate, iar din verbul a juca-jiicător, jucărie etc., din locuțiunile a lua aminte și cumsecade, provin respectiv luare aminte, luător aminte, cumsecădenie 3. Noile formații confirmă incontestabil ,,unitatea” grupului locuțional. Fiind formate din mai multe suporturi fonetice, locuțiunile, de cele mai multe ori, creează tot locuțiuni; din a băga de seamă provin băgător de seamă și băgare de seamă; de la a ține minte —ținere de minte, ăe la a aduce aminte — adtccere aminte. într-un stadiu superior de aglutinare, locuțiunile dau naștere unor cuvinte simple ca : batjocori, batjocură, batjocoritor, conjuncția basam(că), adverbul basăma. Un indiciu de mai mică însemnătate — din cauza numărului foarte restrîns de cazuri — al naturii frazeologice a locuțiunilor din această categorie, îl constituie pronunțarea. Prin deasa întrebuințare, locuțiunile își pierd o anumită parte din sunetele alcătuitoare, fiindcă cealaltă parte este suficientă pentru a putea fi identificate. Așa cum adverbul locuțional francez peut-etre 4 se pronunță neglijent p't-etre sau p^et5, în limba romînă familiară neîngrijită, locuțiunea conjuncțională vasăzică apare redusă la va-s'zică 6 : Bravos, domnule laneule, mă lucrași car* va-s’zică, Caragiale, O., II, p. 77, sau chiar la vas^câ. 1 Este adevărat că și astăzi mai circulă pluralul boale, dar din ce în ce mai rar. Viu este pluralul boli. ' 2 Vezi Bally, Styl., II, p. 63-64. 3 Formația aceasta interesează numai ca exemplu ilustrativ, ea nefăcînd parte din limba întregului popor. 4 Lindberg, Loc., p. 9 — conform principiului lui (v. p. 95) — consideră că peut-etre este locuțiune verbală. 5 Exemplul aparține lui Bally, Styl., I, p. 85. 6 Gr. Ac., II, p/260. 44 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎN Prescurtarea amintită nu mai are însă loc în momentul cînd termenii respectivi au sensul lor propriu, individual. Astfel, nu este posibilă pronunțarea neglijentă în : el vrea să zică că este ocupat. Cîteodată, pronunțarea deosebită poate duce la crearea unor noi. cuvinte ; se știe astfel că apariția adverbului basăma și a conjuncției basam se explică din locuțiunea verbală a băga seama \ tot prin pierderea unor sunete datorită perfectei aglutinări. Acestea sînt principalele caracteristici ale locuțiunilor din prima categorie stabilită de noi. Deși nu apar în totalitatea lor la fiecare locuțiune în parte, am considerat suficient pentru încadrarea locuțiunilor în această categorie faptul că răspund la majoritatea indicilor de recunoaștere care constituie în același timp însușirile lor specifice. Trecînd la locuțiunile din categoria a doua, vom constata că numărul lor este cu mult mai mare decît al locuțiunilor din prima categorie și că, în linii mari, și acestea au aceleași carac- teristici ca locuțiunile din prima grupă, dar în proporții dife- rite. De asemenea, vom descoperi, pe lîngă prezența în plus a unor alte cîteva caracteristici, absența unora aparținînd exclusiv categoriei întîi. în scopul de a scoate mai bine în evidență asemănările și deosebirile dintre locuțiunile inserate în prima și în a doua grupă, vom păstra ordinea prezentării caracteristicilor. _ Fiind formate mai tîrziu decît locuțiunile din prima cate- gorie, locuțiunile din categoria a doua nu au ajuns la stadiul superior al aglutinării elementelor. De aceea, despărțirea în scris a elementelor alcătuitoare este absolut obligatorie, fie că sînt locuțiuni substantivale : foc de paie ,,entuziasm trecător”, cal de bătaie ,,marotă, idee fixă, subiect preferat”, cai verzi pe pereți ,,fantezii, minciuni”, fie adjectivale : scos din cutie ,,ele- gant”, tot imul și umil ,,gospodar, vrednic”, cu stea în frunte ,,deosebit, distins”, fie verbale : a trage pe sfoară „a înșela”, a-i lăsa gura apă „a dori”, a se șterge (a se linge) pe bot ,,a pierde ocazia”, fie adverbiale : cu totul, zi de zi, nas în nas, pe alese, ba bine că nu, cu orice preț, prepoziționale : în urma, în jurul, peste drum de, conjuncționale : din cauză că, de vreme ce, în timp ce sau interjecționale : vai de mine, ferească Dumnezeu. 1 I. Iordan, N., în S. C. L., I, fasc. 2, 1950, p. 274 și urm. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 45 Ordinea invariabilă a termenilor componență ai locuțiunii este o trăsătură comună tuturor locuțiunilor din categoria a doua. Exemplele sînt inutile, deoarece, avînd în față locu- țiunile înșirate mai sus, ne putem da ușor seama că mobili- tatea elementelor ar duce, în cele mai multe cazuri, la dispariția sensului unic locuțioiîal. în cazul locuțiunilor folosite în locul părților neflexibile de vorbire, această inversiune este cu totul imposibilă. Unele dintre locuțiunile verbale au însă o oarecare mobilitate, ceea ce a permis unor scriitori să folosească o serie de locuțiuni inversate și aceasta nu numai în poezie, ca în : Peste apă nu sufla Ci la ea năvală da. ALECSANDRI, P.P., p. 5, ci și în proză, ca în : Dar la urma urmei, de omorît n-a omorît pe nimeni, în borșul nimănui n-a suflat. SLAVICI, N., p. 246. Strînsa reunire a elementelor alcătuitoare ale locuțiunii și, prin urmare, imposibilitatea dislocării printr-un termen străin de locuțiune este o caracteristică comună locuțiunilor adverbiale, prepoziționale și conjuncționale. Și în acest caz, locuțiunile adjectivale, substantivale și în special cele verbale au o altă comportare și anume pot primi compliniri în interior (și deci sînt disociabile). Astfel, locuțiunea adjectivală (om) numai piele și os poate apărea și sub forma (om) numai pielea pe ei și osul; îa fel locu- țiunea substantivală părere de rău față de părerea mea de rău. I. Locuțiunile verbale pe lîngă subiecte : Cină va fi vreme i-a face el știre. Neguice CR, II, p. 334. A început a se cam lua și e 1 pe gînduri de năzdrăvăniile lui. Creangă, P., p. 323. orice fel de compliniri: II. Obiecte directe : lorgu făcu scrisoarea bol în mina sa. Negruzzi I, (în T.D.R.G., s.v. boț). 4 III. obiecte indirecte : Poftiți pe ușă înăuntru.*. . strigă impiegatul făcînd ace- lui domn semn cu mina pe unde poate intra în birou. Caragiale, O., II, p. 35. 46 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ IV. și circumstanțiale : Și după ce mi-am venit puțin in sine am zis,,.. Creangă, A., p. 21. El însă o cam băgase pe mînecă, ISPIRESCU, L., p. 281. 0, dacă din neant ar mai fi încă să-ți iei pe aripile vieții zborul spre neamul tău, . . Neculuță, Ț.D., p. 19. De multe ori Nicoară se uita lung, mezin, se cobora cu gîndul în sufletul lui și dădea trist din cap, fără, să zică nici un cuvînt. Sadoveanu, O., I, p. 129. El putea ieși prin partea cealaltă și, luînd-o repede la picior, ne putea ajunge. Ibidem, VII, p. 336. Imposibilitatea înlocuirii unor elemente din locuțiuni prin altele, particularitate general valabilă pentru locuțiunile din prima categorie, nu este aplicabilă tuturor locuțiunilor din categoria a Il-a. Foarte multe dintre locuțiunile aparținînd. categoriei a Il-a sînt alcătuite din elemente mobile, comutabile prin sinonime. Este vorba de o particularitate specifică locu- țiunilor din categoria a Il-a, înlocuirea sinonimică 2, grație căreia puterea de expresivitate a locuțiunii sporește. în acest paragraf ne interesează — tocmai pentru că urmărim creșterea expre- sivității — numai locuțiunile în care înlocuirea duce la împros- pătarea valorii expresive 3. Fenomenul înlocuirii sinonimice apare frecvent în primul rînd la multe locuțiuni verbale. Uneori, sinonimia dintre ter- meni este evidentă : a face piftie (chiseliță), a face (cuiva) zile amare (fripte, grele, negre), a-și da sufletul (duhul, sfîrșitul), a-i veni în cap (gînd, minte, cuget) , a da (la) lumină (vileag, iveală, tîrgului), a avea gărgăuni (sticleți, papagali, păsărele), a da cu pușca (barda) în Dumnezeu, a se duce pe gîriă (copcă), a ieși basma (batistă) curată, a face mofturi (nazuri), a (se) face bortă 1 Aici, adverbul de mod cam vine imediat după pronumele o, înainte de verbul locuțiunii. 2 Termenul derivare sinonimică propus de M. Schwob și G. Guieysse și rapid răspîndit (v. la noi I. lordan, Stil.), nu ni se pare potrivit din cauză că derivare are o accepție precisă (v. Marouzeau, L. Term., p. 63). în ultima vreme s-a propus de către B. Migliorini pentru această noțiune termenul radiație sino- nimică, care, după părerea noastră, este preferabil celui discutat acum (v. S. Ull- mann, P. S., p. 184). 3 Acestea se deosebesc de locuțiunile în care înlocuirea duce la schimbarea sensului : cit păr în palmă = nimic, cit păr în cap = mult. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 47' (gaură) în cer \ a călca în străchini, a pune în (la) gros (butucr tumurlac, hediece) ; a băga în butuci (obezi, șpac, fiare, câtuși)2. Iată cîteva exemple în care locuțiunea a face praf apare în diverse variante : -1' ■ Cățelușii mei ... vedeți ...voi buturuga aia 1 Praf s-o faceți !. . . Auzind așa, se puseră cu toții și roade, și roade, de-o făcură cîlți. Stăncescu, B., p. 203. Bateti-mă, zdrobiti-mă, faceți-mă fărîmi. Alecsandrl T., p. 236. Sar la el să-l facăpămînt. CONTEMPORANUL, II, p. 799. M-ar mînca de m-ar putea Și m-ar scoate în joc la drum Și m-ar face praf și scrum. MîNDRESCU (în D.A., S.V.. a face). într-o clipală îl făcu bucăți. Eminescu, N., p. 50. Dacă mă potriveam, nu-i făceam fărime? Sadoveanu, O., II, p. 103 3. Alteori, firul înlocuirii este mai sinuos : a duce pe cineva cu vorba4 (preșul, zăhărelul, mîia, iordanul), a-și ieși din fire (pepeni, răbdări, țîțîni, balamale, șine) i-a sărit țandăra (țîfna7 bîzdîcul, muștarul). în unele cazuri, înlocuirea termenilor merge mînă în mînă.cu progresul tehnic : a lua în căruță (birjă, tramvai, automobil, balon, aeroplan, avion) a schimba macazul (tren)r manivela (mașină), placa (patefon). Din exemplele date s-ar putea părea că numai elementul nominal din locuțiune este supus înlocuirii. Și termenul verbal, este drept că în cazuri mai puțin numeroase decît elementul nominal, își dovedește mobilitatea în cazuri ca : a atînra (spîn- zura, pune) lingurile de gît, ă veni de (a da peste) bac 5. Noțiunea a înnebuni se poate exprima în limba romînă, printre altele, prin locuțiunile : Pe frunte-mi mina n-o s-o luneci Ca să mă faci să-mi ies din minți? EMINESCU, O., I, p. 211. 1 Prima variantă a locuțiunii se folosește în Moldova, iar a doua în Muntenia (I. Iordan, Stil., p. 299). 2 Cf. Rogrea, Sem., în D. R., III, p. 411. 3 Această locuțiune are varianta a face mii și fărime, derivată din a face mici fărime. 4 Vezi I. Iordan, Note și observații la articolele precedente, în B. Ph., IV, p. 171 si urm. 5 Ș. I. O„ II, p. 193. 48 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Ia și el.. . sărindu-și din minți își rupse ciubotele fer- feniță, jucînd împreună cu noi. Creangă, A., p. 98, născute prin varierea verbului. în cazul noțiunii a fugi, verbul locuțiunilor echivalente merge pe trei linii în înlocuirea sinonimică; în primul rînd s-a mers pe firul sinonimiei dintre a (o) lua, porni, apuca, tuli: O luară iute la picior, Col. Tr., 1872—259, r. 39 — 40 (Jarnik, 8., p. 22). O porni la sănătoasa1. IsPIRESCU, L., p. 19 (JARNIK, 8., p. 22). O apucă la sănătoasa. IsPIRESCU, L., p. 66 (JARNIK, 8., p. 21). O tuli d-a fuga. IsPIRESCU, L., p. 139, 12 (JARNIK, 8., p. 22), în al doilea rînd s-a apropiat sfera semantică a lui a mcpe 2 de a lui a croi (probabil pentru că atunci cînd croiești, rupi după fir stofa, pînza etc.) și apoi, prin intermediul lui a croi, de a împunge, verb tot din sfera ,,croitoriei” : O rupsei la fugă, simțindu-mă fatal atras și tîrît de pașii acelui necunoscut bizar. Delavrancea, T., p. 190. Apoi încet-încet, m-am furișat printre oameni și unde am croit-o la fugă spre Humulești. Creangă, A., p. 58. Vătăjeii au împuns-o la fugă. SADOVEANU, O., I, p. 533. și, în al treilea rînd, s-a apropiat sfera semantică a lui a pîrli de a lui a arde, din cauza ideii de ,,viteză, iuțeală” pe care o au în comun : Noi atunci am pîriit-o la fugă. Creangă, A., p. 42. Copiii au ars-o la fugă. în felul acesta, prin procedeul înlocuirii sinonimice, care, după cum am văzut, poate apărea la ambele elemente ale locuțiunii verbale, se îmbogățesc posibilitățile de variere ale comunicării și se măresc resursele de expresivitate ale limbii. 1 Cf. proverbul fuga e rușinoasă dar e sănătoasă, de unde a pornit identitatea semantică dintre substantivul fugă și adjectivul sănătoasă (Pușcariu, Etim., D. R., VIII, p. 127; idem, L. R., p. 125). 2 A o rupe exprimă caracterul violent, brusc, al acțiunii. Cf. Bogrea, Sem.f D. R., III, p. 436. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 49 Și la locuțiunile corespunzătoare celorlalte părți de vorbire se manifestă înlocuirea sinonimică. Este suficient să amintim cîteva exemple de tipul locuțiunilor adjectivale : tobă (burduf) de carte, adverbiale : de flori de cuc, de florile mărului, prepozi- ționale : din pricina, din cauza, conjuncționale : în timp ce, în vreme ce. Din exemplele date se vede însă că componența locu- țiunilor este supusă variabilității de intensitate a afectului vorbitorilor, în special în cazul locuțiunilor verbale și nominale. Alături de ,,înlocuirea sinonimică” se poate vorbi de „modernizarea” locuțiunilor prin substituirea termenilor dintr-un stadiu de limbă mai nou, cuvintelor mai vechi1 : a sta de băsău, a sta de vorbă; îi lipsește o doagă, îi lipsește o lampă 2; a avea proptele, a avea pile 3. In această categorie, deși nu este vorba de înlocuire sino- nimică, trebuie să încadrăm și situația în care același substantiv, precedat de verbe diferite, constituie o locuțiune verbală cu înțeles identic sau foarte asemănător. Este cazul locuțiunilor a da fuga și a lua fuga, cu înțelesul a alerga : Mîndruță. . . dă fuga la răzău De-ți caută leacul. Jarnik-Bîrseanu, D., p. 13. De frica bolii țin minte că puțini creștini a rămas pe loc; a luat unii fuga-n țara romînească, alții spre Rusia, cari- ncotro a văzut. Gr.N., I, p. 32 ; la fel: a-și pierde nădejdea și a-și lua nădejdea : Iliași Vodă . . . nu pierdu nădejdea, ci de iznoavă strînse oaste. Ureche, Let., p. 19. începu s-o caute. . . capra nicăieri. își luase nădejdea de la dînsa. Ispirescu (în T.D.R.G., s.v. nădejd^. în situații ca cele amintite, explicația înlocuirii unor verbe cu altele trebuie căutată pentru fiecare caz în parte, deoarece se bazează pe puncte de plecare deosebite. Astfel, în a pierde nădejdea și a-și lua nădejdea, locuțiunile sînt sinonime între ele, dar verbele se opun din cauza perechilor lor : a pierde nă- dejdea corespunde lui a mc avea nădejdea, pe cînd a hca nădejdea 1 Trebuie menționat aici că Gh. Giuglea, în C. L., D. R., II, p. 266, afirmă că magh. samă a înlocuit rom. cumpăt în locuțiunea a băga samă. 2 Cf. B. Cazacu, A'., în B. L., XII, p. 60. 3 Ibidem, p. 65. 4 — c. 801. 50 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ corespunde lui a nu-și pune nădejdea. Locuțiunile a da fuga și a lua fuga s-au putut constitui deoarece a da și a lua au în comun sensul a merge, a veni, a porni (cf. „mai dă pe la noi”y „ce-ai luat-o așa repede?”). între cele două locuțiuni există deosebiri de detaliu : față de mai vechiul a lua fuga (astăzi folosit sub formele : a o lua la fugă sau a o lua fuga}, a da fuga adaugă o nuanță de precipitare a acțiunii. Criteriul echivalenței locuțiunilor cu un cuvînt simplu este respectat de majoritatea locuțiunilor din această categorie : cai verzi pe pereți = fantezii, trăzneli, minciuni, cusut cu ață albă = evident, cu mîinile-n sîn = degeaba; cu o falcă-n cer și cu una-n pămînt = (foarte) furios ; numai piele și os (oase) = slab; între patru ochi == în intimitate; la pastele cailor = nicio- dată ; cît ai zice pește = într-o clipită; a bate apa-n piuă = a vorbi (multe) fleacuri, a spune vorbe de clacă, prostii; a face din cal, măgar = a coborî pe cineva, a-1 înjosi; a trage clapa=& înșela; a face pe cineva albie de porci = a-1 ocărî. Numeroase sînt locuțiunile adverbiale echivalente cu adv. da (de bună seamă, nici vorbă x, nici discuție, fără îndoială, ba bine că nu, fără doar și poate, de acord)2, și nu (de loc3, [nici] de fel, [nici] cîtuși de puțin, doamne ferește) 4. Locuțiunile prepoziționale : afară de, alături cu, dincolo de, în preajma, pe deasupra, peste drum de, și locuțiunile conjuncți- onale : pe motiv că 5, dat fiind că 6, avînd în vedere că 1 sub pre- textul că, din moment ce, în loc să, nu au echivalente simple. Locuțiunile din categoria a Il-a, spre deosebire de locu- țiunile primei grupe, păstrează, în linii mari, semnificația cel puțin a unuia dintre elementele componente. Acesta este prin- cipalul motiv care împiedică fuziunea deplină a elementelor alcătuitoare și permite înlocuirea prin sinonime. Sînt rare, în comparație cu locuțiunile din prima categorie, cazurile cînd toți termenii locuțiunii sînt folosiți cu o altă semni- ficație decît cea de bază a lor : a spăla putina, a lua luleaua 1 Pentru sensul uneori afirmativ, uneori negativ al lui nici vorbă, vezi I. Iordan, Stil., p. 286. 2 FI. Dimitrescu, Afirm., în S. C. L., VI, nr. 3 — 4, 1955, p. 271. 3 J. Byck, în S. C. L., I, 1950, fasc. 1, p. 80 și urm. 4 Gr. Ac., II, p. 55. 5 Această locuțiune este echivalentă cu locuțiunea conjuncțională de cate- goria I pentru că. 6 Idem. 7 Idem. CONCEPTUL DE, LOCUȚIUNE 51 neamțului, a i se aprinde călcîiele (după), a bate apa în piuă. Sensul nou, figurat, al unor astfel de locuțiuni, este nein- teligibil pentru un străin care ar cunoaște totuși semnificația individuală a cuvintelor și chiar pentru un vorbitor de limba romină (de obicei pentru copii) sînt de neînțeles îmbinări de cuvinte de acest fel. Astfel, cunosc cazul unui copil căruia i s-a făcut observația că a luat note mici la școală, spunîndu-i-se : „M-ai scos din sărite cu notele tale”. în altă zi, întorcîndu-se de la școală cu note mari, copilul a întrebat: „Acum intri în sărite Semnificativ este și următorul fragment din M-am făcut băiat mare de Nicuță Tănase, p. 24 (personajul principal este tot un copil) : — „Ce s-ar alege din toată truda mea, dacă aș lăsa la toți clienții cîte o mie opt sute ? Gîndește-te și dumneata, domnule Grigore, aș ajunge la pepeni. — Ce o fi însemnînd s-ajungi la pepenii N-am auzit nicio- dată vorba asta. Eu aș vrea să ajung o dată la o bostană cu pepeni. Știi că îmi plac pepenii cu pîine? (sublinierea noastră — Fl.D.). Mai numeroase sînt situațiile în care locuțiunile, deși conservă sensul fundamental cel puțin al unuia dintre elementele componente, folosesc celălalt termen într-un sens secundar \ derivat de la înțelesul de bază : a da în gropi, (a da = a cădea), a o lua la goană (a o lua = a porni), sau, mai adesea, într-un sens figurat : fără căpătîi (căpătîi= aranjament, situație), mare de gură (gură = vorbă) , a căuta nod în papură (nod = motiv, vină), a intra la apă (apă = ananghie, greu), a împroșca cu noroi (noroi = calomnii), a face gură (gură = gălăgie). Tot din această categorie mai fac parte și locuțiuni substan- tivale de tipul: soare cu dinți = vreme frumoasă dar rece, doamne-ajută = băț folosit pentru bătaie (Să nu te pomenești cu un doamne ajută pe spinare. Pann, Pov., p. 115. în Șăi- Neanu, Sem., p. 119). adjectivale : fie iertat = răposat (Fie iertat taică-meu. Slavici, în T.D.R.G.), adverbiale : cu mîi- nile-n sîn = degeaba, cu orice preț = oricum, de bună seamă sigttr, verbale : a da voie = a permite, a pune pe roate^^a aranja, a trage la măsea = a bea, a se șterge pe bot = a renunța, a pune bețe-n roate = a împiedica, ă zădărnici, a scoate peri albi = a îmbătrîni, în care, deși se menține ceva din sensul inițial 1 Sau „specific”, v. Kurilovici, însemn., Probi, lingv., nr. 3, 1955, p. 56. LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ al fiecărui element în parte, îmbinarea dintre ele este purtă- toarea unui sens nou. Și locuțiunile din categoria a doua păstrează arhaisme lexicale : a trage dhiulul, a mînca haram, a -fi la cherem, a-și veni în ori, „a-și veni în fire“ etc. Spre deosebire însă de arhais- mele din categoria precedentă, acestea nu sînt vii în limbă. De altfel, majoritatea locuțiunilor de acest fel nu iau parte la viața limbii. Unele din ele chiar sînt ieșite din uz : într-un buc = repede : Și intr-un buc am și ales năsipul de-o parte și macul de altă parte, Creangă, P., p. 264. De olac = repede, întins (olac = curier trimis călare, cal de poștă) : Surugiii minau de olac de scăpărau copitele cailor, Gane, III, p. 167 (Ș.I.O., II, p. 277). A bate ciamburul (ciambur = năvălire) „a trăi din munca altuia, a fi un pierde-vară” : Bate ciamburu, nu mai șede degeaba și se joacă, nu- mai-și trece vremea. Șez., V. p. 56 (Ș.I.O., II, p. 122). A aduce (a face) cuiva inaljosul „a micșora pe cineva, a nedreptăți” : Iar de au făcut cuivași și inalgiosul, tot pentru turci au făcut. Let., I, p. 192 (în D. A.). A prinde maia (maia = chiag) „a se mai înviora” : Buzunarul văz că-ți sună Văz că ai mai prins maia. Oraș., II, p. 69 (S.I.O., II, p. 243). JL da mangărul cel de apoi (mangăr = monedă mică) „a muri” : Ursache, închis în temniță* cu tîlharii, legat la pusce, bătut la talpe, pînă au dat mangărul cel de apoi. MUȘTE, III, p. 8 (Ș.I.O., II, p. 246). ’ A face (de) mascara (mascara = batjocură) ,,a-și rîde de cineva” : Mavrocordat făcea pe un boier mare mascara și-l închidea. Kog., p. 203 (Ș.I.O., II, p. 251). A da meșii cuiva (meși = un fel de pantofi) „a avea cura- jul, a cuteza” : Să se ducă acolo, nu-i da meșii. Isp., p. 255 (S.I.O., II, p. 257). CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 53 A tăia nartul (nart'=taxă, dare) „a fixa prețul”: Au tăiat nartul griului la schelele Dunării pe sase lei chila, Ghica, p. 512 {Ș.I.O., II, p. 270). A face tali (tali = plecăciune) „a se prezenta” : — Copilele mele. . . (încet, fetelor) Faceți tali frumos. Al. T,, p. 405 {8.1.0., II, p. 346). A sta pe tandur (tandur = un fel de masă acoperită cu covoare sub care se punea mangal de încălzit picioarele) ,,a nu face nimic” : Ședea toată ziua pe tandur. Al. T., p. 505 {S.I.O., II, p. 348). A face zapt (zapt = confiscare) „a lua în posesiune, stă- pînire; a sechestra” : Trimișii făcură scaunul zapt. Dum., p. 20 {8.1.0., II, p. 385). Iar după ce-i surghiuni, Drept la case năvăli Și toate zapt le făcuT ■ 8cule și alte ce avu. Hrist. (1818) {8.1.0., II, p. 385). A mînca schimbeaua (schimbea = burtă de miel) „a se pîrli într-o afacere” {8,1.0., II , p. 317). A pune la ciochină (ciochină = curelușa dinapoi a șelei de care drumețul își leagă traista de merinde) (Isp., Rev., I, p. 232), a spînzura la ciochină (Golescu) „apărăsi ceva, a-1 da uitării” {8.1.0., II, p. 130). A pune cuiva iacaua (iaca = gulerul unui veșmînt) „a ruga cu stăruință pe cineva” {8.1.0., II, p. 218). A lăsa pe cineva liș ,,a-i lua totul” (folosit în Banat). Locuțiunile din categoria a Il-a păstrează și arhaisme de sens : A face conac (conac = popas) „a popsi” : Nunta mergea agale-agale, făcînd conace pe la soroace. Basme, III, p. 29 {8.1.0., II, p. 143). A juca (cuiva) un dulap (dulap = roată pentru trasul borangicului, înșelăciune) „a amăgi cu mare dibăcie” ; a în- toarce (a învîrti) dulapuri „a înșela” : Aste dulapuri învîrtite la așa serbări politice, aste vîrtejuri, furtuni meșteșugite... Jip. R. Sat., p. 31 {Ș.I.O., II, p. 164). 54 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ A ieși la obraze „a se deosebi, a se înălța la o treaptă socială mai înaltă” : îl trămit la domnia ta să se roadă, să poată ieși și el, mine, poimîne, la obraze. Filimon, C., I, p. 602 (în JD.A.y A da în stambă (n. - gr. it. stampa - tipar) „a face cunoscut”. Reflexiv „a se da în stambă” — „ a se da în spectacol” : Să se dea în stambă și să mai cheltuiască pe deasupra. Log., p. 100 (I. Iordan, Stil., p. 329). Se poate observa că arhaismele conținute în locuțiunile din această categorie nu sînt de dată prea veche. Prezența cuvintelor de origine turcă în majoritatea cazurilor (excepție fac gr. stambă, lat. ori \ sl. obraz, buc, substantiv derivat din verbul îmbuca, ÎQialjos provenit din construcția în al josului (D.A., s.v. înaljos) și liș de origine necunoscută), dovedește că aceste locuțiuni s-au închegat în epoca influenței turcești, în care timp au avut o oarecare circulație, slăbită o dată cu dispariția ei2. In formarea cuvintelor se observă rolul mai redus al locu- țiunilor verbale din categoria a Il-a, față de cel al locuțiunilor verbale din categoria I. Astfel, substantivele formate pe baza locuțiunilor verbale : punere la cale, venire în -fire, luare în primire, luatul în rîs, luatul în balon, statul de vorbă, au o frec- vență mai restrînsă decît, de exemplu, luare aminte, băgare de seamă, aducere aminte, care ne întîmpină la tot pasul atît în limba scrisă, cît și în limba vorbită. Contribuția locuțiunilor de categoria a Il-a la nașterea unor noi verbe (e drept — nu toate de largă răspîndire) trebuie însă să fie luată în considerație. Astfel, pentru a explica verbele : a închiria, a încolți, a mușa- maliza, a iordăni, trebuie să pornim de la unitățile locuționale : a da (a lua) în chirie, a lua în colți, a face mușama, a duce cu iordanul 3. Pînă aici am analizat o serie de caracteristici comune4 locuți- unilor din categoria a Il-a șil; urmează acum să cercetăm, și unele caracteristici specifice ale locuțiunilor din categoria a Il-a. 1 Dacă acceptăm că provine din lat. horae-arum (T. D. R. G., s. v. ori1; S. Pușcariu, L. R., I, p. 266). 2 De cele mai multe ori, aceste locuțiuni sînt calcuri din limba turcă, în care s-a tradus numai elementul verbal. V. p. 172, 175 3 Vezi I. Iordan, Stil., p. 312. 4 Cu excepția „înlocuirii sinonimice”. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 55 O particularitate a unor locuțiuni din categoria a Il-a este compunerea lor din termeni care rimează1: talmeș-balmeș, calea-valea, harcea-parcea, treanca-fleanca, terchea-berchea, a tăia la lavre și palavre 2 (cf. lafuri și talafuri), a cădea Drăguș la căuș (a veni la îndemînă), a spune verzi și uscate, cu șosele, cu momele 3, moși pe groși 4 etc. O caracteristică valabilă numai pentru unele locuțiuni verbale din categoria a doua este prezența unui pronume care suplinește unul din elemente. Elipsa era simțită la origine și elementul absent subînțeles cu ajutorul contextului. Astăzi însă, nu ne mai întrebăm pe cine înlocuiește pronumele feminin la origine o în locuțiunile a o rupe la fugă \ a o croi la fugă, a o porni la sănătoasa, a o apuca la sănătoasa, a o pune de mă- măligă, a o întoarce pe foaia cealaltă, a o lua Iar drum, a o băga pe mînecă, a o face cu vîrf (și îndesat), a o face pe marele. Faptul că pronumele o stă în locul unui substantiv, ne permite să con- siderăm combinațiile alcătuite din verb + pronumele o drept locuțiuni propriu-zise 6 : a o zbughi, a o pîrli 7 ,,a fugi”, a o sfecli ,,a se speria”, a o rupe (cu cineva) ,, a se certa cu ...” : Na ! Dănilă zice el în gîndul său — așa-i c-ai sfeclit-o? Creangă, P., p. 56. Văzînd eu o vreme ca asta, am spariit-o la baltă. Idem., A., p. 64. Și cînd era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe acasă. libidem, p. 70. [Gorgovan] se ridică si o luă spre sat. Slavici, Păd., p. 18. 1 Despre contribuția mijloacelor eufonice, ritmice etc., la crearea carac- terului închis al grupurilor de cuvinte, vezi Vinogradov, Tip. fraz., p. 357/ 2 Ș. I. O., II, p. 281. 3 Forma originară a acestei locuțiuni a fost cu șoptele (din șoaptă), cu mo- inele (Ispirescu, p. 279, citat de Philippide, I. L. R. (P.), p. 139, în cap. Ritmul); vezi și explicația dată de Ov. Densusianu în Gr. S., VII, p. 281 — 282. 4 Philippide, I. L. R. (P), p. 139; explicația dată de acad. Al. Graur în 5. C. L., VII, 3 — 4, 1956, p. 276 (moși pe groși < moși păroși) nu pare a fi convingătoare. 5 Faptul că în numeroase locuțiuni echivalente cu a fugi, apare pronumele o, a fost remarcat încă din 1877 de U. Jarnik, în Sprachlich.es aus rumănischen Volks- mărchen, p. 21. 6 în majoritatea acestor locuțiuni lipsește un substantiv : a o lua (la drum, la fugă), a o zbughi (la fugă) etc. 7 Gf. Lombard, V. R„ II, p. 587. 56 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Este semnificativ că pronumele o se alătură unor verbe intranzitive, cum este, de exemplu, a tuli 1 : A tulit-o de vale. Aici se relevă o particularitate a limbii romîne la pronume 2 : forma feminină o are valoare neutră3. Chiar dacă uneori se poate identifica substantivul feminin pe care îl înlocuiește pronumele, alteori acest lucru este foarte greu sau chiar impo- sibil și de fapt vorbitorii nu simt nevoia să-l cunoască. Uneori prezența pronumelui o dă unei aceleiași combinații de cuvinte un sens nou 4. Să se compare a lua la goana : Baba m-a luat la goană, care înseamnă „a goni”, cu a o lua la goană : A luat-o la goană prin grădină, care înseamnă „a fugi”. Dacă comparăm limba romînă cu limba franceză observăm că în aceasta din urmă locuțiunile caracterizate prin elipsă sînt mult mai numeroase decît în limba romînă și posibilitățile de înlocuire, cum e și firesc, mai bogate. Față de o romînesc, în franceză elipsele locuționale se rezolvă prin pronumele il, elle, le, la, Ies 5 și adverbele y 6 și en 7. Ca și în cazul rom. o, astăzi e foarte greu de descifrat cuvîntul înlocuit de en în en pincer pour quelqu'un, de le 8 în VempoHer sur un adversaire sau de y în il y va de voire vie 9. Contrariul elipsei, pleonasmul10 apare și el ca o particu- laritate a unor locuțiuni cu caracter popular de categoria a 1 T. D. R. G., s. v. tuli; S. Pușcariu, L. R., p. 154 ; cf. Alf Lombard, V. R., II, p. 575-576. 2 Cf. H. Olsen, Synt. pron., p. 11 — 13; K. Sandfeld și H. Olsen, Synt. roum., p. 105 ; Alf Lombard, Imper., p. 24. 3 Această trăsătură a limbii romîne este comună cu limbile balcanice. Cf. Kr. Sandfeld, Lg. balk., p. 132. 4 V. p. 93. 5 Bally, Styl., I, p. 84. 6 Ibidem. 7 Ibidem și Val. aspective, în Mei. Vendryes, p. 2. 8 Apropierea dintre rom. o și fr. le și en a remarcat-o H. Olsen, op. cit., p. 11. 9 Bally, Styl., II, p. 68-70. 10 Ibidem, p. 70 — 71. în limba franceză, pleonasmul apare în grupuri locu- ționale ca : etre en lieu et place de quelqu’un, etre toujours par voies et par chemins (ibidem, I, p. 84); de altfel, în limba franceză și în afara locuțiunilor, pleonasmele sînt destul de frecvente, de exemplu în au jour d’aujord’hui (Cf. Meillet, Lg. hist. et lg, gen., II, p. 131). CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 57 doua. Tautologia este o caracteristică a oricărei limbi popu- lare , care pentru a întări o idee se servește de un sinonim L Astfel, în locuțiunea verbală a trece prin ciur și prin dîrmon sub- stantivele sînt sinonime perfecte, deosebite numai prin etimo- logie 2 (ciur de origine latină și dîrmon de origine greacă), în locuțiunea (a -fi) oale și ulcele, cele două sinonime au aceeași origine (latină)3. Locuțiunea adverbială cu vai nevoie se bazează pe sinonimia dintre interjecția evocînd durerea și substantivul aproximativ corespunzător. Un alt pleonasm apare în locuțiu- nea adverbială pe rudă, pe sămînță 4 ,,rînd pe rînd, pe fiecare în parte”. O particularitate generală a locuțiunilor din categoria a Il-a este expresivitatea. Aceasta reiese în bună parte din faptul că multe cuvinte uzitate în locuțiuni de categoria a Il-a păstrează ceva din sensul inițial și mai ales din ineditul îmbinărilor. Spre deosebire de locuțiunile categoriei I ,,gramaticalizate” și defi- nitiv sudate (și locuțiunea a-și aduce aminte a fost o dată expre- sivă), devenite un fel de simple cuvinte cu privire la care de obicei nu ne mai punem întrebarea ce exprimă cuvintele luate izolat, locuțiunile din categoria a II-a sînt relativ recente. Este vorba aici, în primul rînd, de locuțiunile nominale, verbale și adverbiale. Înregistrînd locuțiunile substantivale foc de paie, sat fără cîini, dop de saca ,,bondoc”5, locuțiunile adjectivale : scos din cutie, cusut cu ață albă, locuțiunile numerale : cu duiu- mul, cîte și mai cîte, locuțiunile verbale : a face (pe cineva) cu ou și cu oțet, a-l prinde cu mîța-n sac, a i se aprinde călcîiele, a se face luntre și punte, a face vînt cuiva, a pune punctul pe i, a trage pe sfoară, a face din cal măgar, a tăia frunză dinilor, a prinde cu ocaua mică, a-și aprinde paie în cap, a o pune de mă- măligă, locuțiunile adverbiale : de-a fir a păr, mort-copt, din pămînt, din iarbă verde (din piatră seacă), la dracu-n praznic, unde a înțărcat dracul copiii, unde și-a pierdut dracul potcoavele, ca frunza și ca iarba, colac peste pupăză, de-a 1 Wartburg, Evol., p. 109; tautologia m^rge'împreună cu repetiția, altă caracteristică a vorbirii populare. 2 Observația este valabilă și pentru varianta mai puțin frecventă a trece prin ciur și (prin) sită (ciur de origine latină și sită de origine slavă). 3 Există o deosebire între exemplul precedent și acesta, pentru că aici ulcea este diminutivul substantivului oală. 4 I. Iordan, Stil., p. 327, notează că în acest caz avem ,,o repetiție seman- Ucă”. 5 Ș. I. O., I, p. 304. • 58 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ surda, la pastele cailor, la sfîntul așteaptă, pe nepusă masă, cu mare ce, cu șosele, cu momele, cu vîrf și îndesat, de silă, de milă, teleleu Tănase, cu toptanul, în ruptul capului, nici de frică, o dată cu capul etc., ne dăm cu ușurință seama cît sînt de pline aceste locuțiuni de conținut afectiv. Nu toate locuțiunile din categoria a Il-a au însă această calitate. Există astfel un număr de locuțiuni culte, calchiate după construcții similare din alte limbi (în primul rînd din limba franceză) lipsite de elemente afective. Locuțiuni ca: ■a lua parte, a face parte, a hia notă, a lua loc, a atrage atenția, exprimă mai detaliat ideea de bază (fiind alcătuite din mai multe cuvinte), sînt, într-un sens, mai expresive decît verbele simple corespunzătoare (a lua notă față de a nota, de exemplu), dar conținut afectiv nu posedă. O situație aparte o au locuțiunile prepoziționale și cele conjucționale. । Locuțiunile prepoziționale au o valoare lexicală destul de evidentă față de aceea a prepozițiilor propriu-zise. Explicația deosebirii dintre ele constă în faptul că locuțiunile prepoziționale sînt alcătuite din substantive sau adverbe care își mai mențin sensul propriu1 și de aceea exprimă cu mai multă pregnanță raportul respectiv. Evident că față de prepozițiile: cu, pe, la, din etc., locuțiunile prepoziționale : dincolo de, împreună cu, în urmă, deopotrivă cu, alături de, au un sens mai concret. O situație similară au locuțiunile conjuncționale, a căror putere de precizie este destul de mare. în comparație cu conjuncțiile : ■și, sau, dacă, nici, că etc., locuțiunile conjuncționale : din cauză ^că, din moment ce, în loc să, ori de cîte ori, pe cîtă vreme sînt mai pline de sens propriu-zis. Comparate cu locuțiunile substan- tivale, verbale etc., locuțiunile conjuncționale și prepoziționale au însă o expresivitate foarte redusă. Diferențele din punctul de vedere al expresivității dintre aceste două grupuri de locuțiuni sînt numai de grad, cantitative, fiecare conținînd doza de ex- presivitate adecvată rolului ei în vorbire. Uneltele gramaticale, cuvinte care exprimă relații și nu noțiuni2, nu pot avea aceeași capacitate expresivă cu a cuvintelor care exprimă noțiuni. Trecînd la locuțiunile din categoria a III-a, observăm că ele se caracterizează printr-o deosebită expresivitate, mai puternică decît a locuțiunilor celorlalte două categorii precedente. 1 Gr. Ac., I, p. 345. 2 Al. Graur, F. Pr., p. 21. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 59 Aceasta explică de ce în categoria a IlI-a de locuțiuni nu în- tîlnim locuțiuni conjuncționale și prepoziționale. Locuțiunile din categoria a III-a sînt grupuri de cuvinte mai mult sau mai puțin închegate, în care apar : Semnificații ocazionale ale unor cuvinte: Ne trage cîte un ibrișin pe la nas despre fata popii. Creangă, A., p. 94 (Ș.I.O., II, p. 222). {Ibrișin „aluzie fină și mușcătoare”). Nu-i vorbă că și nătîngia unor bătrîni era mare. Uneori cînd se mîniau, dădeau și ei tinerilor cîte un ibrișin pe la nas, numindu-i bonjuriști, duelgii, pantalonari, oameni smintiți la minte. Creangă, P., p. 38 (Ibrișin „bobîrnac”). Ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu didiochiul, căci baba și cu fiică-sa îl umplea de bogdaprosti. Creangă, Conv. Ut.,' XI, p. 213 (ap. Șăineanu, Sem., p. 116). A umplea de bogdaprosti „a-1 ameți cu gura, a-1 cicăli, a-1 ocărî, a-1 bate la cap”. îmbinări necunoscute limbii comune : Muierea coace somnul pînă după nouă ceasuri. Stă- NESGU, Proza poporală, 22, 6 — 7 (Jarnik, S., p. 15). A coace somnul „a dormi“. Cine s-a tras cu el in deget ... a doua oară nu s-a mai sumețit. Vlah. (C.a.d.e., s.v. semeți, p. 1134). A se trage în degete „ a discuta de la egal, la egal”1 Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau-, iară cel mic era harnic și cuminte. Creangă, P., p. 19. A da prin băț „a nu cunoaște nici o limită (în purtare), a nu avea teamă, jenă etc. față de nimeni” 2. A săruta mîna miresei „a face o cheltuială neprevăzută^. A da colb „a da gata” (I. Iordan, Stil., p. 306). A pierde cheia „a se emoționa” (Ibidem, p. 304). Zeamă de clopot „moarte” (Ibidem, p. 305).’ Creații personale, de moment, ale scriitorilor: După ce iși făcură povara de somn, se sculară. IsP.? I, 121, 1 (Jarnik, S., p. 16). 1 I. Iordan, B. Ph., III, p. 210 ; Stil., p. 309. 2 S-a pornit de la cîinii care continuă să se repeadă la om chiar cînd acesta se apără de ei cu bățul (comunicat acad. I. Iordan). 60 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Vai bietele -fete! Că le-am prăpădit. Și le-am dat pe bete, de-acum m-am topit. Alecsandri, T., p. 410 (D.A., s.v. bată).. A da pe bete pe cineva „a-l da de gol, a rîde de”. Asociații eufemistice1 : Loc. adjectivală : avansat în vîrstă „bătrîn”. Loc. verbală : a pune mina „a fura”. Loc. verbală : a închide ochii „a muri”. Locuțiunile din această categorie sînt mai noi în comparație^ cu celelalte. De aceea, ele nu cunosc fenomenul catacrezei, nu conțin arhaisme și nu au derivate, aceste trei caracteristici fiind specifice locuțiunilor cu o oarecare vechime în limbă. Locuțiunile din categoria a IlI-a seamănă cu celelalte două categorii prin faptul că sînt alcătuite numai din cuvinte separate (a-și lăsa potcoavele „a muri” 2), că elementele lor apar într-o ordine invariabilă (la anul și la mulți ani 3 .,nicio- dată”) și nu permit intercalarea unui element străin între ele ( a treia zi după Scriptură „prea tîrziu” 4). Prezența permanentă a acestor caracteristici este o dovadă a lipsei de sudare între elementele locuționale de categoria a IlI-a. într-adevăr, faptul că locuțiunile din categoria I și a Il-a se pot inversa sau că admit intercalarea unor elemente străine arată că ele sînt atît de strîns unite, atît de intrate în conștiința vorbitorilor, încît indiferent de aceste modificări, tot pot fi „recunoscute”, pe cînd locuțiunile din categoria a IlI-a tocmai pentru a fi „recunoscute” trebuie să-și mențină înfățișarea. Multe dintre locuțiunile din această categorie sînt rare sau — uneori — folosite exclusiv în cercul în interiorul căruia au luat naștere. De exemplu, pentru locuțiunea a se întîlni cu sfînta Paraschiva „a bea (mult)“, I. lordan notează că re- prezintă „un uz individual sau regional puțin răspîndit” 5. Locuțiunea a face cuiva apa „a omorî pe cineva,” nu are o arie de extindere prea mare6. Locuțiunea a ieși la bedreag 1 Eufemisme ca acestea sînt încă „transparente” — după expresia Im Ullmann, P. S., p. 259 (spre deosebire de altele, devenite ,,opace”). 2 I. lordan, Stil., p. 326. 3 Ibidem, p. 296. 4 Ibidem, p. 334. 5 Ibidem, p. 354. 6 Ibidem, p. 296. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 61 7,a scăpa de sărăcie” aparține Olteniei \ iar a îmbrăca ușa 2 ,,a fugi” este moldovenească. Alte locuțiuni de acest fel însă s-au răspîndit prin creațiile populare (basme, povești, poezii populare), așa că astăzi, în locul adverbelor departe sau mult,. se poate spune : Se duse, se duse peste noziă mări, peste nouă țări, Ispirescu, B., p. 55. Și merse, și merse, zi de vară pină-n seară. StăN., p. 36 (Jarnik, S., p. 24). Principala deosebire dintre locuțiunile din primele două categorii și cele aparținînd categoriei a IlI-a este că acestea din urmă nu sînt generalizate, multe dintre ele fiind improvizații. Exemple ca cele de mai sus infirmă opinia lui Saussure, după care, „ces tours (= locuțiunile) ne peuvent pas etre improvises, ils sont fournis par la tradition” 3. Astfel de locuțiuni aparțin mai mult vorbirii individuale decît limbii comune și, după cum se știe, vorbirea individuală este nucleul multor schimbări în limbă4, în special în vocabular și — mai cu seamă — în fra- zeologie („C’est la parole qui fait evoluer la langue” 5); aici trebuie adus corectivul că nu orice inovație individuală are șanse de a deveni generală; accidentalul poate deveni general numai dacă individul creator este un exponent al colectivității6, dacă inovează în sensul dezvoltării limbii. Dacă, atunci cînd întîlnim locuțiunea îmi aduc aminte (categoria I) sau locuțiunea o iau la fugă (categoria a Il-a) avem impresia de ceva dinainte cunoscut, o locuțiune ca a mîna porcii la jir cere eforturi de înțelegere, iar una ca a face (cuiva) apa este — pentru majori- tatea vorbitorilor de limbă romînă — pur și simplu de neînțeles, ca și cum ar aparține unei limbi străine. Dacă cumva contextul nu poate lămuri sensul locuțiunii, sîntem nevoiți să recurgem la dicționar, pentru că oricine poate înțelege totuși că ter- menii nu sînt utilizați în semnificația lor individuală. Aceasta în privința înțelesului. Gramatical însă, chiar dacă nu știm ce 1 Vezi Arhiva, XXX, nr. 1, p. 39. 2 Completată, de obicei, cu „pînă mai ai vreme, pînă nu-i prea tîrziu, pînă ți-e bine” (comunicat de prof. G. Istrate). 3 Saussure, C. L. G., p. 172. 4 Ibidem, p. 138. 5 Ibidem, p. 337. 6 Al. Graur, St. lg. gen., p. 40 — 41. 62 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ sens exact are a mîna porcii la jir, ne putem da seama că grupul formează o unitate gramaticală inanaliz abilă și anume îl sim- țim ca verb (cu funcție de predicat cînd e la mod personal),, ca, de exemplu, în :’ [Cerbul] mai rumegă el cît mai rumegă și pe urmă se așterne pe somn și unde nu începe a mîna porcii la jir (,,sforăi”). Creangă, P., p. 226. Trecînd în revistă diversele tipuri de locuțiuni, observăm că, pe cînd la cele din categoria I și a Il-a gradul compoziției este foarte pronunțat și elementele alcătuitoare își pierd indivi- dualitatea proprie, la cele din categoria a IlI-a unitatea ele- mentelor componente este mai puțin evidentă. Totuși, unele din locuțiunile din categoria a IlI-a, în anumite condiții favorabile1,, dintre care trebuie menționate în primul rînd deasa întrebuin- țare și importanța noțiunii exprimate, pot ajunge, cu timpul2, în cele două categorii cu un grad de omogenitate superior.. Prin diminuarea sau prin pierderea treptată a sensului lexical individual al elementelor componente, ele se cristalizează într-o singură unitate, capabilă de a desemna o singură noțiune și de a se comporta ca un singur element lexical și gramatical. ★ în frazeologie, pe lîngă locuțiuni, proverbe, aforisme scurte, citate din operele unor scriitori celebri, vorbe de spirit ale oamenilor de seamă, construcții specifice limbii folosite într-o anumită ramură de producție etc., un rol de seamă îl ocupă expresiile. Prin expresii înțelegem îmbinările de cuvinte 3 încărcate cu conținut afectiv, proprii unei anumite limbi. Ex- presiile au o serie de note comune cu ale locuțiunilor, dar mult mai numeroase însușiri deosebitoare, ceea ce îndreptățește studiul lor separat. Trăsăturile comune cu locuțiunile ale expresiilor se reduc de fapt la două : 1) și unele și altele sînt ansambluri frazeologice cu un sens general relativ independent de înțelesul individual al elementelor alcătuitoare luate izolat. De exemplu în : am 1 Despre cauzele sudării grupurilor locuționale, v. Lindberg, Loc., p. 9 și urm- 2 Despre importanța factorului timp pentru dezvoltarea locuțiunilor, vezi Sechehaye, Loc. et comp., p. 662. 3 Excepțional, expresiile pot fi alcătuite și dintr-un singur cuvînt. CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 63- eu ac și de cojocul tău, ISPIRESCU, I, 40, 13 — 14 (Jarnik, 8.,. p. 17) sau în : Căci mila domnului lac de-ar fi, broaște sînt destule. Creangă, P., p. 186, cuvintele subliniate luate împreună dau. alt înțeles complexului frazeologic decît dacă ar fi ,,libere”.. Aici, ,,înțelesul lexical liber al cuvîntului este acoperit frazeologic de cel legat, inteligibil din toată îmbinarea de cuvinte” \ și. 2) sînt intraductibile : dacă am vrea să transpunem într-o altă limbă textele următoare : Mai știi de unde sare iepurele? Mai ales că bărbatu-său nu este acasă. Conv. Ut., XI, 1—31,. 1. 6—8 (Jarnik, 8., p. 19); bătaia e ruptă din rai, termenii, sublimați n-ar avea nici un sens traduși cuvînt cu cuvînt. în astfel de cazuri, trebuie căutat în limba respectivă dacă nu există expresii specifice ei, echivalente sau măcar apropiate 2.. Pentru un străin, expresii ca cele sus-citate sînt într-adevăr absurde și-l fac să întîmpine mari dificultăți în traducerea lor. Iată, în această privință, mărturia lingvistului Al. Graur3: II m^arrive souvent, en parlant roumain, ă quelqu'un qui con- nait egalement le franqais, de vouloir inserer dans mon discours une expression franqaise. Mais si fai un doute quant ă Velo- cution, un ou plusieurs sons frangais demandant une base d^arti- culation differente de celle habituelle en roumain, fai le choix entre deux Solutions : ou bien de ralentir mon debit et de preparer mes organes vocaux pour le passage ăla prononciation frangaise..- OU bien de traduire Vexpression litteralement en roumain, meme si le resultat est un monstre. Je recours souvent ă cette derniere solution, moitie par plaisanterie et sachant que mon interlocîiteur retraduira (sublinierea noastră. — FI. P.) 4. Printre particularitățile care deosebesc expresiile de' locu- țiuni, trebuie să enumerăm, în primul rînd, posibilitatea expre- siilor de a fi disociate gramatical. Compararea locuțiunii o iau la fugă cu expresia pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinții, face să reiasă clar deosebirea dintre ele. Pe cînd în context nu putem detașa 5 analizînd o iau la fugă, într-un context în care apare 1 Efimov, L. O., p. 81 — 82. 2 Cf. Bulahovski, Introd., p. 36, unde se dau exemple de „frazeologisme” ruse transpuse în limba engleză și limba germană. 3 în cazul relatat de acad. Al. Graur se pornește de la limba franceză, dar- situatia de fapt este identică. B. L., VII, p. 179-180. 5 Desigur însă că și locuțiunile se descompun potențial în părți de propo- ziție (v. p. 92), dar prin aceasta nu încetează de a fi gramatical indivizibile. 64 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ expresia pînă la Dumnezeu te mănîncă sf inții distingem un subiect sfinții, un predicat mănîncă, un complement direct te și un circumstanțial pînă la Dumnezeu. Ca urmare a strînsei legături, nu numai lexicale, ci și gra- maticale, dintre elementele componente ale locuțiunilor, acestea au rolul unei anumite părți de vorbire, cu toate conse- cințele care decurg de aici. Expresiile însă nu sînt legate și gramatical în interiorul lor, ceea ce explică de ce multe sînt alcătuite din mai multe propoziții, ca în : Dascălul bate șeaua să priceapă iapa. IsPIRESCU, II, 1 — 61, 19, p. 271 (Jarnik, 8., p. 19). Se așază în cămara sa ca cum usturoi n-ar fi mîncat și gura nu i-ar fi mirosit. Cal. B., 1876 — 41, 30—32 (Jarnik, 8., p. 17). Prinde orbul, scoate-i ochii; în țara orbilor, cel c-un ochi (chiorul) e împărat. I. IORDAN, Stil., p. 323. Na-ți-o bună, că ți-am frînt-o (dres-o). Ibidem, p. 301. Unde nu-i cap, vai de picioare. Ibidem, p. 302. Nu știe pe unde să scoată cămașa. Ibidem, p. 303. Tot lipsite de rol gramatical apar și expresiile alcătuite dintr-un singur cuvînt. De exemplu în : dacă vrei bine, dacă nu, adio!,^n : Ce-ai făcut la procesă — Ei! eh! brînză!, înțelegem în primul caz că adio înseamnă „n-am ce-ți face”, iar brînză „nimic”, spuse „expresiv”, dar gramatical nici un termen și nici celălalt nu pot juca vreun rol. E adevărat, de pildă, că brînză echivalează în acest caz cu un adverb, iar sintactic aici e o propoziție eliptică de predicat în care brînză e complement direct, dar în nici un alt caz nu poate fi folosit în locul adverbului- „nimic”, nici semantic, nici funcțional. Expresivitatea acestor expresii este deci strîns legată de context, în afara căruia ele sînt insuficiente gramatical. Ele sînt morfeme condiționate semantic și se opun celor gramaticalizate. Astfel, între expresiile morfeme ale superlativului, pe lîngă adverbele foarte, tare și prea, deo- sebim, de exemplu, pe din cale afară, ca o locuțiune adverbială echivalentă cu foarte în toate cazurile. Nu același lucru se poate afirma despre scîndură în slab scîndură : pe cînd din cale afară poate fi folosit pe lîngă orice adjectiv (de exemplu : jrumos din cale afară, bun din cale afară) ca un echivalent perfect dar mai expresiv al adverbului foarte, scîndură este legat indisolubil de adjectivul slab și nu se mai poate folosi CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 65 cu un alt adjectiv. Scîndură nu este un morfem al superlati- vului în general, ci un morfem condiționat semantic, pe lîngă adjectivul slab, ca și ochi, pe lîngă adjectivul plin, turtă, pe lîngă adjectivul beat etc. Morfemele ,,condiționate” de obicei abundă în jurul ace- luiași adjectiv prin înlocuire sinonimică : slab ca o blană (scîn- dură, chibrit, țîr, scrumbie, sardea); beat mort (clei, criță, tun, hrupp). Tot cu valoare superlativă (în sens larg) apar o serie de morfeme ,,condiționate” cerute de verbe : a îngheța bocnă {vargă, tun) ,,foarte tare”, a merge strună (găitan, șnur, sfoară) „foarte bine”, a dormi buștean (tun) ,,foarte bine”, a bate măr ,,foarte rău”, a curge gîrlă „mult, din belșug”. Morfemele condiționate se mai pot exprima și prin compa- rații ; ele intervin extrem de des în vorbirea familiară și populară : O turtă cit toate zilele de mare. Ispirescu, I, 150, 30 ( Jarnik, 8., p. 11). Cunoștea ca în palmă toate cotiturile munților. Gonv. Ut., IX, 1—21 28-29 (Jarnik, 8., p. 22). S-au înțeles ca vai de lume și nemții au plecat. Sado- veanu, O., I, p. 85. O duce ca cinele în căruță 1 „a O duce prost”. \ în toate cazurile menționate mai sus, morfemele nu au independență proprie, nu pot fi utilizate în limbă indiferent la orice adjectiv sau adverb, ci pot apărea numai lîngă un anumit adjectiv sau adverb, desigur cu o valoare expresivă infinit mai mare decît a gramaticalizatului foarte. Nu este exclus însă ca unele morfeme „condiționate”, în anumite împrejurări, să se desprindă de lîngă adjectivul sau adverbul exclusiv determinat și să capete independență, deci să devină morfeme propriu-zise. O distincție tranșantă între locuțiuni și expresii constă în imposibilitatea acestora din urmă de a da naștere la derivate. Spre deosebire de locuțiunile care formează un ansamblu atît lexical, cît și fonetic și generează noi cuvinte, ele fiind un intermediar între cuvînt și grupurile de cuvinte 2, expresiile sînt foarte departe de această situație. De altfel, urmărind cate- goriile de locuțiuni stabilite, am putut constata că posibilitățile 1 I. Iordan, SUL, p. 303. 2 Vezi Ahmanova, Asoc. cuv., p. 18. 5 — c. 801. 66 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ de creare de noi cuvinte se micșorează cu cit ne depărtăm de nucleul format din locuțiunile din prima categorie. Expresiile, situîndu-se în afara sferei locuțiunilor, nu au derivate. Altă deosebire între locuțiuni și expresii este că, pe cînd toate expresiile sînt colorate, locuțiunile nu au obligatoriu acest atribut. Desigur că sînt foarte multe locuțiuni expresive (este vorba, în primul rînd, de locuțiunile din categoria a Il-a și a IlI-a), dar mai sînt unele, care, din cauza trecerii timpului, și-au pierdut culoarea; aici este vorba în special de locuțiunile din categoria I și altele care, chiar dacă sînt mai puternice decît părțile de vorbire cărora le aparțin, nu au avut niciodată, în sens propriu, expresivitate (în general așa se pune problema pentru locuțiunile conjuncționale și prepoziționale). Toate expresiile însă izvorînd din afectivitate sînt pline de culoare. De exemplu : Capul face, capul trage ,,fiecare răspunde de treburile sale” (I. Iordan, Stil., p. 302). A nu avea nici în clin, nici în 'mînecă cai cineva „a nu avea legături” {Ibidem, p. 305). Marinarii pe coverta (la jocul de cărți) ,,banii pe masă” {Ibidem, p. 320). A umbla după potcoave de cai morți „a avea o ocupație neserioasă, suspectă” {Ibidem, p. 326). Vorbește și badea Ion că și el e om. Zanne, P., II, p. 84. Ajunși la capătul discuției, considerăm că putem desemna, global, deosebirile și apropierile dintre locuțiuni și expresii. Conform concepției noastre, locuțiunile sînt îmbinări de cuvinte cu caracter permanent, înzestrate cu o funcție gramaticală unitară. Spre deosebire de ele, expresiile se caracterizează prin variabilitate, expresivitate și noutate a ansamblului de cuvinte. Ținînd seama de faptul că în interiorul locuțiunilor deosebim diverse grade de fuziune a elementelor și stadii deosebite de gramaticalizare, am putea imagina categoriile de locuțiuni ca alcătuind o sferă compusă din mai multe straturi. La peri- ferie se găsesc locuțiunile din categoria a IlI-a. Ele au un carac- ter expresiv pregnant și nu sînt pe deplin gramaticalizate, dar au o funcție gramaticală unitară. în stratul mediu apar locuțiunile de gradul al doilea, care au cîștigat din punctul de CONCEPTUL DE LOCUȚIUNE 67 vedere al gramaticalizării, dar au pierdut din expresivitate. In sfîrșit, în centrul sferei se găsesc locuțiunile de categoria I, pe deplin gramaticalizate și definitiv sudate. Ce forță face ca acest îmbinări de cuvinte să-și piardă treptat expresivitatea, variabilitatea și să se fixeze într-un ansamblu stabil, să se gramaticalizeze? Trebuie menționată aici îndelunga și frecventa întrebuințare. Aceasta este forța cen- tripetă a sferei imaginate de noi. Ea are o acțiune verticală care blochează termenii și îi transformă dintr-un grup o c a z i o- nal1 de cuvinte (categoria a III-a) într-un grup uzual (cate- goria a Il-a și I). în raport cu această sferă trebuie să ne ima- ginăm expresiile ca alcătuind o zonă imediat în exterior. Expresiile formează un strat în afara locuțiunilor de categoria a IlI-a, de care se deosebesc prin aceea că, neîndeplinind o funcție gramaticală, au valoare expresivă. Linear, pornind de la grupul liber de cuvinte către locu- țiuni, ne putem imagina astfel relațiile dintre cuvinte : a b c grup liber de cuvinte a b Nc ■ unitate semantic-expresivă (expresie) abc unitate semantic (-expresivă) și funcțională (locuțiune) în lumina acestui sistem reiese greșeala folosirii termenilor locuțiune și expresie ca sinonime. în virtutea atributului expre- sivității, comun amîndurora, unele locuțiuni au fost conside- rate, eronat drept expresii. S-a neglijat astfel specificul funcțional al'-locuțiunilor față de expresii. Știindu-se că atît locuțiunile cît și expresiile sînt unități semantico-expresive, s-a considerat că pentru denumirea lor pot fi folosiți oricare dintre cei doi termeni. Nu s-a ținut însă seama de principala deosebire dintre locuțiuni și expresii și anume că, dacă expresiile formează numai lexical un tot, locuțiunile au, în plus, valoare gramati- cală 2, sînt integrate în diversele categorii ale părților de vor- bire și se comportă gramatical ca atare 3. Esențiala distincție, calitativă, dintre locuțiuni și expresii, este că, pe cînd expresiile 1 Vezi Fr. Mikus, Rozwadowski, în Lingua, V, 1 iulie 1955, p. 24. 2 Despre rolul gramatical al locuțiunilor, v. Vinogradov, Tip. fraz., p. 351. 3 Vezi definiția dată de Brondal cuvîntului în care intră doi factori esențiali ,,le noyau semantique et Vappartenance ă une classe syntaxique7'. E. L. G., p. 117 și urm. gg LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMINĂ reprezintă exclusiv fapte d e 1 e x i c, locuțiunile sînt și fapte de gramatică1. în încheiere, trebuie să subliniem că aceste considerații nu au pretenția de a fi epuizat, nici pe departe, problema. Scopul a fost numai de a preciza terminologia curent folosită și de a schița, în mare, sfera noțiunilor discutate. Cercetările de amănunt ulterioare vor putea aduce mai multe date și vor contribui astfel la elucidarea uneia dintre principalele probleme ale frazeologiei. în orice caz, credem că se poate admite că în lingvistică termenii locuțiune și expresie nu pot fi considerați sinonimi. 1 Vorbind despre ,,asocierile de cuvinte”, Ahmanova (Asoc. cuv.f p. 16), arată că acestea conțin o latură „lexicală” alături de una „gramaticală”. COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE în cele ce urmează vom încerca să distingem principalele tipuri de locuțiuni verbale din punctul de vedere al elementelor componente \ Clasificarea se va face avîndu-se în vedere frec- vența fiecărui tip m limba romînă. I. Locuțiuni verbale formate din verb ( + pronume) + substantiv : Cînd a mai auzit mama și asta s-a făcut foc. Creangă . A-, p. 17.^ — Pe dînșii, copii! Dați, dați năvală! OdoBESCU, A-., p. 114. — Bine, jupîneasă Zamfiră, zisei așezîndu-mă și eu la masă, pe cîte văd, dumneata îți bați joc de noi Hogvș. DB. AI., p. 86. Operația de delimitare între adevăratele locuțiuni din acea- stă categorie și verbele urmate de obiecte directe prezintă uneori dificultăți. Totuși, dacă pornim de la criteriul unității de sens combinat cu acela al rolului gramatical, caracteristici aîe locuțiunilor, putem distinge că în : Neagoe Basarab voievod dete o poruncă prin care întărea mănăstirii Snagovul toate cîte le dase. Odobescu, £ A., p. 261, se găsește un verb urmat de un obiect direct care, la rîndul lui? este determinat de o propoziție atributivă, pe cînd în : Dă poruncă fetei să-i facă un cuptor de pîine, apare o locuțiune verbală echivalentă cu verbul a porunci. 1 O clasificare sumară există în Gr. Ac., voi. I, p. 254. 70 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎN5 Problema recunoașterii locuțiunilor verbale se pune și pentru construcțiile compuse din verb+substantiv din limba mai veche (întrebuințate și de scriitorii mai noi în opere literare care prin conținutul lor cer folosirea arhaismelor). De exemplu în : Giudețul să-i facă leage cum să cade. Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, 92 (în D. A., s. v. a face). Cînd au fost la mijlocul pădurii, făcut-au năvală oastea lui Bogdan-vodă. Ureche, Let., p. 25. Să-i facă cercare că e creștină. Mineiul (1776), 27 (în P.A., s. v. a face). Tudor Vladimirescu luînd știre că Ipsilante a intrat în ■țară își împărți oastea în două părți. Filimon, C., p. 271, întîlnim locuțiuni ale limbii vechi (a face cercare, a face leage, a face năvală, a lua știre), care în decursul timpului și-au pierdut coeziunea. Desigur că și astăzi sînt posibile aceleași combinații de cuvinte, dar nimeni nu mai simte acțiunea exprimată prin verb și substantiv ca o singură unitate. Cuvintele și-au reluat independența lexicală și, din punctul de vedere al limbii ac- tuale, vechile locuțiuni sînt analizate în verb (predicat) urmat de un complement direct. Tot în cadrul combinației verb + substantiv este nece- sar să se discute cazul exprimării unei noțiuni verbale prin „descompunere” : ideea cuprinsă într-un verb existent în limbă se exprimă cu ajutorul verbelor a face, a da, a lua etc. și un substantiv din familia de cuvinte a verbului înlocuit. De exemplu, alături de a goni apare locuțiunea a da goană, pe lingă a greși apare a face greșeli, alături de a ști — a avea știință, paralel cu a biciui — a da bici. De exemplu : Vra să zică tu ai știință de asta si nu mi-ai spus. Creang a ’ P., p. 233. Apoi a dat bici calului si a plecat însotit de argat Stancu, D., p. 11. Un interes deosebit pentru modalitatea creării lor prezintă locuțiunile alcătuite dintr-un verb și un substantiv nume propriu. De exemplu : Radu l-a chemat „a fugit”, Arsene te cheamă ,,te-ai ars.” în aceste locuțiuni, Radu și Arsene sînt rezultatul stabilirii COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE 71 (în limba familiară, cu aspect glumeț) a unei legături etimologice între aceste nume de persoană și verbe asemănătoare cu ele din punct de vedere fonetic 1. Radu a fost apropiat de verbul a rade din locuțiunea a rade (= șterge) putina, Arsene seamănă în prima parte cu participiul verbului a arde. In aceeași cate- gorie intră numele proprii fictive Pîrleo din să te ții, Pîrleo 2 (pe-aci ți-e drumul, adică pîrlește locul fugind), Duluță în să te dîtci, Duluță, „fugi” sau Tac, în Tac mă cheamă „nu spun nimic, țin secretul” 3. Altă locuțiune în care apare un nume propriu, de această dată toponimic, este a-și găsi Bacăul „a o păți”. De fapt, aici, după cum a explicat Philippide4, Bacău este magh. bako „călău”, dar cînd nu s-a^ mai știut precis ce sens are acest apelativ, oamenii au crezut că se face aluzie la numele orașului. în categoria locuțiunilor alcătuite din verb + substantiv se integrează și locuțiunile. în care apar cu rol de substantiv și alte părți de vorbire (adverbe, interjecții), ca, de exemplu, în : — Frate, mai fă-mi bine și cu iapa! Creangă, P,, P- >7. începu s-o lingușească . ’. . și să se ia cu binele5 pe lîngă dînsa, Ispirescu, L,, p. 40. Atunci jiul împăratului spuse mă-sii că pînă n-or găsi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el nu se va face bine. Ibidem, p. 311. 1 Ceva asemănător ca procedeu apare în fenomenul studiat de Nyrop în F. O., p. 122. Nyrop a constatat că în franceză și italiană se creează locuțiuni alcătuite dintr-un verb care exprimă de obicei noțiunea a merge și un substantiv nume de oraș, care are o oarecare legătură fonetică cu ideea exprimată de în- treaga locuțiune : aller ă Cachan „cacher”,aller ă Mortaine „mourir”, aller ă Ver- 'SCiilles „verser”, prende le chemin de Niort „nier”, andare a Piacenza „piacere”, visitare il R\di Morea „morire”, andare in Levante „levare”, andare a Lodi „lodare”. Cf. și it. andar a Vignone ,,a fura struguri’", discutată de Meyer-Liibke în Zeitschrift fur romanische Philologie, 1919, voi. XXXIX, p. 216 — 17. Locuțiunea franceză ,,faire Gilles” — ,,a fugi” (la origine a se muta) se poate apropia într-o oarecare măsură dc locuțiunea romînească Radu te cheamă; în locuțiunea franceză s-a pornit de la numele de sărbătoare Saint Gilles, serbat la 1 septembrie, zi în care se efectuau obișnuit mutările (I. Iordan, Arhiva, XXXIII, 3-4, p. 288). 2 Din imperativul pîrle-o ! (Lombard, Imper., p. 33 — 37). 3 I. Iordan, B. Ph., I, p. 114; idem, Stil., p. 312. 4 I. L. R. (P), p. 105. 5 în acest exemplu verbul este urmat de un adverb cu prepoziție, deci lo- cuțiunea aparține categoriei a Il-a, dar fiind necesară discuției de față a fost integrată aici. 72 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ De trei zile-ncoace Gurița nu-ți tace Apa rău îți face Ori iarba nu-ți place. Teodorescu, P. P., p. 437. Aron-vodă au căzut la Vezirul cu aman să nu-l scoată din scaun ... Drăghici, I, 179 (Ș.I.O., II, p. 18) \ Verbul locuțiunilor verbale din categoria I este însoțit de substantive fie la numărul singular, fie la numărul plural, mai numeroase fiind cele dintîi. A. Substantivele la singular apar : a) Cel mai adesea sub forma lor nearticulată pentru că, după cum se știe, substantivele nearticulate exprimă generali- tatea în cel mai înalt grad. De exemplu 2: După aceasta dăm știre domniilor voastre că nainte vreme ați tremis carte la noi . . . Rosetti, B., p. 27. Păturică făcu tot pentru ca să-și dea aer de om cinstit. Filimon, C., p. 119. I-am tras într-o zi o bleandă, pentru că nu-mi da pace să prind muște. Creangă, A, p. 5. Lună, tu, stăpîna mării, peste-a lumii boltă luneci Si gîndirilor dînd viață suferințele întuneci. Eminescu, O., I, p. 130. Coboară-te-n mînie și putere Si bietei mele inimi dă-i scăpare. Neculută, T. D., p. 29. < Manuscript! dădu glas băiatîd din usă. Cez. Petrescu, R. E., II, p. 329. [Cîinele] a adulmecat mirosurile și Ga dat ei știință. Sadoveanu, B., p. 224. Jupîne, sîntem ostasi si la nevoie putem da ajutor. Idem, O., VIII, p. 30: Tot ce se putea zice despre dînsul este că făcea parte din toate oastele negustorești. Filimon, G., p. 107. 1 Vezi nota precedenta (cu deosebirea că aici apare o interjecție precedată de prepoziție). 2 Exemplele vor fi grupate potrivit cu frecvența verbului în locuțiuni (a da, a face, a lua etc.), iar în interiorul verbului vor fi rînduite cronologic; citatele din textele populare se trec după citatele din autori. COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE 73 Dar nu știi cît ne costă seratele directorului^ Cu ce să mai fac față, Dumnezeu știe? Delavrancea, 8., p. 111. La ieșire, cîteva muieri din sat făcură roată în jurul ei și începu vorba. Ibidem, p. 50. Tu, Costane, oriunde te-ai duce, să nu faci moarte. Camilar, N., I? p. 25. la loc, te rog, Cez. Petrescu, î., I, p. 13. Și-atunci, într-o sară ca asta ... ia ființă întâmplarea mută din viforul, din întunericul iernii care nu mai este. Sadoveanu, O., VII, p. 364. Căuta să ia notă de starea cailor. Camil Petrescu, U. IV., p. 174. Să te înveți minte a mai băga zîzanii între dînsa și pos- telnic. Filimon, C., p. 87. Și părintele îi pune nume „Sfîntul Nicolai”, după cum este și hramul bisericii din Humulești. Creangă, A.,. p. 3. Intr-o zi fiind Irinuca dusă în sat și avînd obicei a ședea uitată ca fata vătămanului, noi n-avem ce lucra? Ibidem p. 28. Dar nu mai împrăștie nimeni știri, a întors cuvînt logofeteasa Maria. Sadoveanu, N. P., p. 57. b) De asemenea, numeroase sînt situațiile în care sub- stantivul apare articulat cu articol hotărît. în aceste cazuri, spre deosebire de situațiile obișnuite în care articolul restrînge generalizarea, substantivul articulat este folosit în înțelesul cel mai general, reprezentînd întreaga specie căreia îi aparține obiectul respectiv Ă De exemplu : Vine asupra lui cu arme pentru ca să-i ia viața. Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, p. 326 (în D. A., s. v. a lua). Lovi pe zmeu, îi luă mirul, apoi îi tăie capul. Ispirescu, L., 2, 58 (Jarnik , 8., p. 28). El își luă calea iar spre pămînt. Eminescu, V., p. 60. Ba chiar, am luat sama, mamei parcă-i face plăcere apucăturile mele de bucherK Caragiale, O., III, p. 300. 1 Vezi Gr. Ac., voi. I, p. 165. 74 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Apoi ți-ai luat seama și m-ai scutit de această măguli- toare sarcină. Odobescu, /S. A., p. 307. Și cînd îmi da drumul, mă duceam tot într-o fugă acasă la mama. Creangă, A., p. 46. Capul își pleca. Sufletul își da. AleCSANDRI, P. p. 119. Ca mîne o să-mi mănînce coliva. Pann (ȘĂINEANU, Sem., p. 117). Frații mei îmi coceau turta. Ispirescu, p. 20 (Jarnik, S., p.23). , Să-i spui lui Coman să-șiție gura. Ințeles-ai? Sadoveanu, N. P., p. 57. A trage clapa 1 A pune trompa „a face pe cineva să plătească consu- mația” 2. Pentru că substantivul articulat este folosit în înțelesul lui cel mai general, categoria în discuție se apropie mult de cea precedentă : ca o dovadă sînt situațiile în care substantivul poate apărea fie articulat, fie nearticulat, sensul păstrîndu-se același: a da seamă este întrebuințat și sub forma a da seama : Căuta . . . să-și deie samă de loc. SADOVEANU, B., p. 227. îmi dau însă acum lămurit seama că grozăvia clipelor e din altă cauză decît a exploziilor. Camil Petrescu, U. N., p. 363. La fel a ține seama față de forma considerată ,,corectă” 3 a ține seamă. A face capăt are și forma a face capătul, a aduce veste apare alături de a aduce vestea, la fel a băga spaimă alături de a băga spaima sau a avea curaj față de a avea curajul. Alteori însă între locuțiunea cu substantivul articulat și cea cu sub- stantivul nearticulat sînt deosebiri de sens4 : a lua parte înseamnă 1 V. explicația subst. clapă din m. gr. dată de V.Bogrea în D. R., I, p. 263. 2 Nu sîntem de acord cu explicația propusă de D. Florea-Rariște în B. Ph., V, p. 213, după care trompă ar fi un element deverbativ din fr. trompei- „a înșela” ; aici trompă pare mai degrabă a fi subst. trompă, aluzie la ,,elefant”, care are printre altele și sensul „om adus anume (la jocul de cărți) spre a fi înșelat” (I. lordan, B. Ph., IV, p. 173-174; cf. L. Spitzer, B. Ph., V, p. 184). 3 Vezi I. lordan, N., în S.C.L., 1, fasc. 2, 1950, p. 277. 4 Bally, Styl., I, p. 79, grupează astfel de locuțiuni sub numele de ..locu- țiuni de formă analoagă” V. p. 93. COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE participa, pe cînd a lua partea înseamnă a apăra. De exemplu : Asemenea, dragi-mi erau șezătorile, clăcile, horele și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. Creangă, A., p. 118. față de în discuții, am luat partea colegului meu. A lăsa vorba are sensul „a înceta de vorbit”, iar a lăsa vorbă^ ,,a anunța”. în general, se poate face observația că substantivele care apar nearticulate în locuțiuni sînt abstracte x, iar cele articulate sînt concrete. c) Mai rar se întîmplă ca într-o locuțiune substantivul să primească articolul nehotărît (m, o). De exemplu : Fă-mi un sfîrșit durerii, vin la sînu-mi ! Eminescu, P., p. 48. Și cînd ne-a văzut bunica, de bîtcurie a și tras un bocit. Creangă, A, p. 32. Adu-mi aminte mîine dimineață . . . Acum, hai să-i tragem un somn 2. CARAGIALE, O., II, p. 230. Și au mai dat o raită pe la preotul Năstase și pe la domnul primar. Sadoveanu, O., VII, p. 315. în aceste cazuri, articolul nehotărît face ca substantivul pe care îl însoțește să evoce obiectul respectiv fără a da vreo nuanță specială noțiunii3. B. Unele substantive din locuțiunile verbale apar la plural. Motivele pentru care substantivul este la numărul plural sînt 1 Vezi observațiile lui Bourciez, E. L. R., p. 586. 2 într-un citat ca : Ajunseră intr-o poiană verde și frumoasă cu fel de fel de floricele, se puseră a trage cîte un pui de somn mai cu seamă că erau și obosiți de drum. Ispirescu , L., p. 119, locuțiunea a trage un somn apare sub forma a drage un pui de somn, în care pui exprimă augmentativul cuvîntului următor (somn) (Cf. I. Iordan, Stil., p. 186, unde se discută valoarea stilistică augmenta- tivă a substantivului pui în construcții ca pui de ger, pui de bătaie). în acest exemplu, verbul tranzitiv a trage apare în locul intranzitivului a dormi, care cuprin- de ideea de „somn” ; în doarme un somn am avea de-a face cu o figură etimo- logică pe care limba a înlocuit-o folosind un sens secundar al verbului a trage. 3 Cf. Gr. Ac., voi. I, p. 169. 76 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMINĂ diferite. De cele mai multe ori apare pluralul pentru că acesta corespunde situației reale : O femeie își luase zilele, Cez. Petrescu, p. o. De la Verești, drumul intră de-a dreptul în șesul larg care-ți ia ochii cu frumusețea lui de porumburi, grîie și floarea soarelui. Camilar, N., II, p. 5. Privește bine pecetea. Vezi de are vreun cusur ca să nu avem vorbe la urmă. Filimon, C., p. 236. Am o cățea cu dinții de oțel și de i-oi da drumul, te face mii și fărime. CREANGĂ, P-, p. 90. De ce a băgat el în răcori, gîndești, pe toți împărații și pe Papa de la Roma® Caragiale, T., I, p. 80 1. Mi-am aruncat ochii spre Baptiser. Delavrancea, T., p. 249. A spune gogoși 2 A virî în răcori 3 A băga în sperieți 4 A te trece sudorile 5 In : Nevasta celui bogat de multe ori făcea zile fripte bărba- tului, ca să-l poată descotorosi odată defrate-său. Creangă, P., p. 38 6. Iar are să ne facă mofturi N egredoaia, mai ales că i-a venit fata de la pension. Xenopol (Ș. I. O., II, p. 262). substantivele apar la plural pentru a accentua ideea repe- tării aceleiași acțiuni7. în : Bunătatea ce arăți cătră mine mă face să-mi pier» min- țile. Filimon, C., p. 178 1 Această locuțiune—care aparține categoriei a Il-a avînd prepoziție —este discutată de Gh. Giuglea, în C. C. R., p. 176. 2 Rezultat din contaminarea locuțiunilor (cu substantivul tot la plural) : a vinde gogoși și a spune minciuni (cf. Pușcariu, E. L. R., p. 378). 3 Pascu, Suf., p. 52; vezi observația de la nota 1. 4 Vezi nota precedentă. 5 Vezi nota 3. 6 în acest caz, substantivul din locuțiune are un determinativ. V. p. 78. 7 CL Lombard, Constr. nom., p. 59, 208. COMPONENȚA. LOCUȚIUNILOR VERBALE 77 apare substantivul minte, care, indiferent dacă este folosit în locuțiuni sau în combinații libere de cuvinte, la plural sau la singular, are aceeași valoare de singular. In : Cîrciumăreasa începu să facă nazuri și să nu mai dea de băutură. Marian, p. 13 (S. I. O,, II, p. 270) substantivul din locuțiune este un plurale tantum \ deci nu cunoaște o formă de singular. La fel în : Alteori, noaptea, ne puneam la taclale pînă ce se făcea ziua albă. CR. CL, XV, p. 457 (T. D. R. G., s. v. taclale). sau în : [Făt-Frumos] dete cîteva tîrcoaie curții împărătești și luă aminte la toate amănunturile ce înconjura curtea. Ispirescu, Leg1., p. 75(T. D. R. G., s. v. tîrcol) (deși, mai puțin obișnuit, se folosește și sg. tîrcol). în alte cazuri, pluralul din locuțiunile romînești corespunde pluralului din locuțiunile franceze, după care s-a realizat calchierea : a-și da aere — se donner des airs a face ochi dulci — faire Ies yeux doux a ridica în nori (slăvi) — porter (elever) aux nues a fi în fonduri — etre en fonds Uneori în locuțiunile verbale apare alături de verbe un substantiv în cazul dativ în funcțiune de locativ 2. De exem- plu în : Apoi dacă ești aicea, ce nu te arăți mai la vedere? Vino încoace, procleteI Te dai coadei, ai ? Simțiși c-am să te pun la treabă și te pitești să nu-ți văd mutra. Caragiale, O., II, p. 212. Cizmarul stete o clipă locului din cusut. Gorun (la J. Byck 3, sau în : a da pierzării, a da (a lăsa) dracului, a da naibii etc. 1 Ș. I. O., II, p. 270, notează că acest substantiv este folosit ,,numai la. plural”. 2 J. Byck, D., în B. L., VII, p. 151 ; pentru a sta ( a lăsa, tine) locului, cf. Spitzer în B. L., 82, p. 224 — 226. 3 Ibidem. 78 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ Cîteodată substantivul din cuprinsul unei locuțiuni capătă, un determinativ obligator fără de care locuțiunea n-ar avea coeziune \ Complinirile apar sub forma atributelor substan- tivale : Nici n-a fost ghizduri sau lemne de care să mă lovesc Că dormeam somnul tatii să nu mă mai pomenesc. Pann, P., II, p. 48. Prietenul care mi-a scris-o, nu de mult, năprasnic? și-a pus capăt vieții. SADOVEANU, 0., V. p. 283. Era să lase ortu popii. JaRNIK-BîRSEANU, D., p. 206„ sau adjectivale : Să nu-și facă inimă. amară DOSOFTEI, V. S., p. 54 (a se întrista) (D. A., s. v. face). De-ți vedea pe bărbații voștri . . . supărați . . . faceți-vă- si mai supărate și băgați-vă după sobă că ei au să vie după voi să vă facă inimă bună. Marian, N., p. 407 (în D. A.). Uneori ideea din locuțiune este întărită prin adăugarea unui sinonim — sinonim este luat aici într-un sens foarte larg — al termenului plasat imediat după verb : a se face luntre și- punte, a îndruga verzi și uscate. II. Locuțiuni formate din verb (+pronume) + prepo- ziție + substantiv. Deosebirea dintre această categorie și cea precedentă constă în prezența prepoziției care face legătura între elementele principale ale locuțiunii, verbul și substan- tivul. Se observă că în majoritatea cazurilor apar prepozițiile cele mai frecvente în limba comună : la, pe, în, de, cu etc. Iată o serie de locuțiuni formate din verb, prepoziție și sub- stantiv, clasificate după prepoziții : Prepoziția de: Furaserăm niște cai, Lică și eu, și ne-au dat de urmă, au împușcat pe Lică la picior. Slavici, N., II, p. 95. Dă de știre la gazetă că nemaiavînd loc concertul din ziua cutare, persoanele care au cumpărat bilete sînt rugate să se prezinte la agenție să li se restituie banii. Camil Petrescu, U. N., p. 233. 1 Aceeași situație ne întîmpină în limba franceză, în care unele locuțiuni nu pot exista decît cu numele calificat (de exemplu : tenir table ouverte, faire main basse. Cf. Brunot, P. L., p. 221). COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE 79 Mai lesne pot să număr pe degetele mele Cîți sfinți avem pe lună și cîte versuri rele Decît să bag de seamă 1 ce carte nu e dată, Alexan- drescu, M., p. 267. Grecii luară de veste. Beldiman (în D. A., s. v. a lua). Ce moșneag! își face de cap, zău, își face de cap ! Sadoveanu, O,, I, p. 329. — E-ei! vorbi moș Costache, scărpinîndu-se în cap. Acu am pus-o de mămăligă, Ibidem. p. 355. Ca să nu prindă de veste îi parodia finalurile de frază. Camil Petrescu, U. N., p. 237. Prepoziția la : Să o ia la picior nu e de îndoit, Alexandrescu, M.. p. 313. O rodea la ficați călcarea poruncii tatălui ei, Col. Tr. — — 1876 — 172, 8—9 (Jarnik, S., p. 15). Noi băieții, ca băieții ne luam la hîrjoană, Creangă, A,, 40. Noi atunci am pîrlit-o la fugă. Ibidem, p. 42. Fiecare [fată] desprindea mîinile a doi flăcăi, unde-i venea la socoteală, spunea bună ziua! și urma jocul înainte. Ibidem, p. 105. Căsca cu zgomot cînd nu-și găsea omul cu care să stea la vorbă 2. Ibidem, p. 133. Atunci sai repede înlăuntru de-ți ie sălăți într-ăles și cîte-i vrea de multe, căci pe urs l-am pus eu la cale. Idem? P., p. 215. Știi că eu nu intru la idei cu una cu două. Caragiale, TI, p. 78. Măcar cu nepoții ăștia din cînd în cînd să mă mai iau la harță. Sadoveanu , O., VII, 293. . Ne privim o clipă, îmi trec limba secătuită peste buzele arse și pe urmă, o rup la fugă, căci oamenii vin fără altă chemare. Camil Petrescu, U. N., p. 362. 1 Forma originară a acestei locuțiuni este fără prepoziția de: — Bag seama, zice muncitorul, dumneata ori ești lovit cu leuca, ori altă treabă n-ai decît să rizi de mine. Caragiale, O., I, p. 381. S-a aprins noaptea și nu s-a băgat samă pînă cîn s-a-ntins de nu s-a mai putui potoli. Gr. N., I, p. 15, Gorj. 2 Față de a sta de vorbă, locuțiunea a sta la vorbă exprimă o acțiune pre- lungită. 80 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Cu prepoziția la se construiesc unele locuțiuni alcătuite din verbul a duce și un nume de oraș, real sau fictiv : a se duce la Brusa1 „a se duce la naiba”, l-a pus la Cucuiata ,,1-a uitat” 2. în : Ei, măi băieți, ia amu trageți la aghioase3 zise un plăieș. Creangă, A., p. 31, la are valoare de numeral nehotărît. Prepoziția în : Curînd ! dați în genuche ! Uitați! O! Piară slava! Bolliac , O., p. 92. Văd pe mama cum se dă în vînt după trebi. Creangă, A., p. 68. Pe urmă, băieții nu l-au mai luat în rîs. Pas, Z., I, p. 71. Un geamăt răgușit se auzi în cămară. Nimeni nu bagă în seamă afară de Duduca care deveni palidă ca un cadavru. PlLIMON, C., p. 212. Avem noi hîrtii dar cine ni le mai ține în seamă Sa- DOVEANU, O., I, p. 298. S-a liniștit bătrînul după noaptea aceea dar nu și-a mai venit în fire, Idem, O., VII, p. 381. Așa-s muierile, cu nazuri, a dat încredințare uncheșul. Și nici n-avem vreme să le căutăm în coarne • hai unde-i treaba noastră. Idem, N. P., p. 198. Nu pot umbla pe uliță Că ne-o luat satu-n gură Că noi sîntem de-o măstiră. Doine, p. 38 (în D. A), a vorbi de rău, a bîrfi). 1 V. explicația dată acestei locuțiuni de Neacșu Alexe, în Arhiva, XLIV, 1937, p. 104-109. 2 Vezi Șăineanu, Sem., p. 137, în care se arată că localitatea închipuită ,,Cucuiata” înseamnă „ceva ridicat în sus”. Personal cred însă că s-a ajuns la acest nume pornindu-se de la subst. cui prin reduplicare (cu-cui). Mă bazez în această afirmație pe existența locuțiunii cu sens identic a pune în cui „a da uitării”. 3 V. explicația dată acestei locuțiuni de Șăineanu, Sem., 114 ; cf. Candrea Elem. dub., p. 93. COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE 81 A durea în cot (călcîie)1 „a UU-i păsa”, a vorbi în ponturi ,,a face aluzie” 2. Prepoziția în apare și în locuțiunile a sta împotrivă și a se pune împotrivă : Starițul, nemaiputîndu-i sta împotrivă, zicea de la o vreme. Creangă, A,, p. 138. Dacă zice el că vine, eu nu mă pun împotrivă. SADO- VEANU, B., p. 258. în care prepoziția în s-a contopit cu substantivul potrivă. Prepoziția cu : Sava . . . făcu cu ochiul lui Vodă și ne deterăm jos binișor cu toții din turn, Ghica, S,, p. 393^ [Capra, lupului] : Ticălosul și mangositul! încă se rîdea la mine și-mi făcea cu măseaua. Creangă, P., I, p. 28/11 {D. A. s. v. a face), Văzîndu-l în slava cerului printre stolul de corbi, începu a-i face cu degetul. ISPIRESCU, L,. p. 47 (în D, A, S. V. a face), Și eu lele Saftă, grăi Ilinca Ciupită, și eu dau cu gîndul că Sultănica n-o să sfîrsească cu bine. Delavrancea, S., p. 43. Adun unele fapte pe care atunci, copil, le treceam cu vederea SADOVEANU, O,, VII, p. 321. A da cu gura, A trage cu urechea. Prepoziția pe : Ștergeți-vă pe bot despre purcei zise Mogorogea cu dudă:^ înțeles-ați? Creangă, A., p. 110. insă vai de omul care se ia pe gînduri ! Ibidem, p. 36. Apoi tot eu sînt de vină, dacă nu știu ce te pune pe gînduri. SLAVICI, N., H. p. 69. Fără să mai stăm pe gînduri ne îndreptarăm pașii într- acolo. Hogaș, M. N., p. 64. ’ 1 Vezi Al. Graur, B.L., VITT om _ ,. . . , mism ; cf. și I. lordan, B. Ph„ IX vi n pnn eufe- B. L.. XIV, p. 107, idem, D. L ’ p B‘ C ’ K XI1’ p' 6b’ AL GraUr> 2 Vezi Bogrea, A. în D. p 901_902. 6 — c. 801. 82 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ Cu prepoziția pe se construiesc și o serie de locuțiuni în componența cărora apar nume proprii însoțite de verbul a face: a face^ pe Tănase și a face pe Ghiță-n porumb, probabil calcuri după a face pe englezul, a face pe chinezul. Toate aceste locuțiuni au același sens „a se face că nu înțelege, că nu știe” \ Prepoziția din : Kir lanulea și-a ieșit din pepene. S-a repezit cu pumnii încleștați s-o pilduiască. Caragiale, O., II, p. 277. Cînd văzu pe unul din ei trei azvîrlit în rîu își ieși din fire. Delavrancea, H. T., p. 127. M-a scos din sărite atîta sărăcie de spirit într-o discuție» Camil Petrescu, U. N., p. 17 2. Alte prepoziții ca : peste, sub, au o frecvență mai redusă în cadrul locuțiunilor verbale : Au doară făclia să aprinde ca să să pue sub obroc % Biblia, 1688, Marcu 4,21 (T.D.R.G. s. v. oboroc). Ceilalți rîdeau luîndu-l peste picior. Camilar, N., I, p. 31. Oameni vopsiți tot ieșeau .. . Urlau, își trăgeau palme, cădeau jos, se dădeau peste cap. SADOVEANU, O., VII, p. 329. A lua sub aripa sa, A da peste nas. Prepoziția a, mult întrebuințată în trecut, apare în locu- țiuni alcătuite cu substantivul aminte (din lat. ad-}-mentem; Căci vrea pe unii, alții să îi cam dojenească^ Și-n puține cuvinte să le aducă aminte datoriile lor. Alexandrescu, P. A., p. 113. Poate de la aceste vorbe ar fi luat aminte pîrcălabul Irimia să se ajungă prin solii ascunse cu păgînii. Sado- veanu, N. P., p. 12 3. 1 Vezi I. Iordan, Stil., p. 313. 2 „[Sâritâ] a însemnat odată scara pe care călărețul pune piciorul pentru a încăleca, adică pentru a sări, a se arunca pe cal. Cf. germ. Steigbiigel, unde prima parte vine din steigen = ital. salire, rom. a sări” (lorgu Iordan, Arhiva, XXXIV, 2, p. 20). Acest termen apare și la singular în locuțiunea a-și pierde sărita. 3 A lua aminte avea în limba veche mai multe variante, printre care a lua în minte semnalată de Șăineanu (Sem., p. 125) și a lua întru minte : Să luăm întru minte judecata ceea ce va să fie. CORESI, T., p. 174. COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE 83 Rareori, în locuțiuni ca : a-și mînca de sub unghie sau a avea de-a face \ verbul este legat de substantiv prin două pre- poziții. Trebuie menționat că uneori raportul sintactic dintre verb și substantivul locuțiunii este exprimat prin prepoziții diferite fără însă a se adăuga prin aceasta noi nuanțe semantice. Astfel, alături de a se da pe brazdă (N-a putut Kir lanulea să adoarmă toată noaptea de bucurie că s-a dat Acrivița hh pe brazdă. CARA- GIALE, O., II, p. 229), apare a se da la brazdă (încet, încet, nora s-a dat la brazdă și baba era mulțumită cu alegerea ce-a făcut. Creangă, P., p. 7); a o rupe la fugă (își încordează vinele . .. și-o rupe la fugă. Delavrancea, S’., p. 34) este echivalent perfect al lui a rupe de fugă (Copiii și nevasta lui, cînd au văzut un bivol zburînd pe sus, au rupt-o de fugă înspăimântați. Creangă, P., p. 59), așa cum a o lua la picior (Mărinică . . . clipi iar din ochi și o luă la picior. Dumitriu, B.F., p. 15), are varianta a o lua pe picior: A luat-o pe picior. Stan ( Jarnik, 8., p. 12). Locuțiunea a veni de hac (Nu deschideți® ... Ei ! Las^că-ți viu eu de hac! Caragiale, O., I, p. 32) are variantele a veni la hac (Pentru ca să le vie la hac, au trimis la Racoți cu rugăciune de bine. Căpit. 310, Ș.I.O., II, p. 193 — 194) și a da peste hac2'. O Novac, baba Novac, Acuma ti-ai dat peste hac .. . Marian, I, p. 149, (S.I.O., II, p. 194). Faptele din această categorie se explică prin împrejurarea că prepoziții diferite pot exprima același raport sintactic. Există însă și cazul invers : prepoziția deosebindu-se, se schimbă și înțelesul locuțiunii : a băga de seamă înseamnă a fi atent, a observa, pe cînd a băga în seamă 3 are sensul a considera, a stima. De exemplu : Băgați de samă, flăcăi, strigă de pe scările de piatră Crăiniceanu cătră slujitori. Sadoveanu, O., I, p. 296. Eu, postelnicul Andronache Tuzluc, să-mi cer iertăciune de la un valah® Dar ce-o să zică capioldașii, amicii mei cînd vor afla ? Ei o să-și bată joc de mine, n-o să mă mai bage în seamă!... FiLlMON, C., p. 143. 1 Această locuțiune apare însă în mod obișnuit sub forma a avea a face. 2 în acest caz, verbul locuțiunii este altul. 3 Probabil că acesta s-a născut sub influența sinonimului locuțional a lua in seamă. 84 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Cele două sensuri sînt foarte apropiate unul de celălalt : înțelesul a stima, a considera provine din sensul a observa. Alteori, mai rar, unele locuțiuni formate din verb + sub- stantiv au o variantă în care apare o prepoziție. Astfel, alături de a face bucățele se utilizează și a face în bucățele: O legă de coadele [cai] lor împreună cu un sac de nuci si caii, speriindu-se ... au fugit fiecare către locul său și au făcut-o în bucățele. FUNDESCU, p. 60 (D.A. S.v. a face). sau a lua seama : N-ai grijă! Să iei sama! Sadoveanu, O., I, p. 143, față de a se lua de seamă: Hei, și pă drum a fost răpus dă cai, ș-atunci ne-am luat dă samă, n-am mai lăsat p-ăl mai mic să intre în școală. Gr. N. I, p. 156, Vlașca. A avea gînd : De ai gînd să ne iubim Vină-n crîșmă să bem vin. Jarnik-Birseanu, D., p. 388, are varianta a avea de gînd: Poeziile ei am de gînd să le tipăresc. Negruzzi, I, p. 76 \ iar a avea grijă: Acuma să ai grijă că maică-ta merge la o nuntă. Bar ac, TU.-Buh., p. 9 2, are varianta a avea de grijă: Ai de grijă, bagă de seamă ce faci ! Beteganul, Pov. ard., I, p. 313. A prinde veste din limba mai veche (Dosoftei, V. Sf., sept. 224), cunoaște astăzi varianta a prinde de veste : Fața mi se aprindea și mînia mi-întuneca ochii fără să prind de veste. Del. P., p. 204 5. 1 Drăganu. C. S. C., în D. VI. p. 362. 2 Ibidem. 3 Ibidem. 4 Ibidem. 5 Ibidem. COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE 85 Invers, a -face rost avea în limba mai veche varianta a face de rost1: actualul a băga de seamă provine din a băga seamă. în toate cazurile de pînă acum sensul celor două locuțiuni variante este identic. Alteori însă înțelesul este diferit. Astfel, de exemplu, dacă a prinde limbă înseamnă ,,a află știre” : Unde avînd Ștefan-vodă știre și prinzînd limbă, marți noa- ptea, dechembrie 15, an aprins tîrgul asupra lor. Ureche Let. 47/12 (Rosetti, p. 32), a prinde la limbă are sensul „a căpăta curaj” : Reactiunea a prins iar la limbă. Caragiale, T., I, p. 91 ’(D.A.). Uneori, locuțiunile în structura cărora apare o prepoziție primesc compliniri obligatorii fără de care nu și-ar putea menține calitatea de locuțiune : Să nu luați în nume de rău cînd veți auzi. ISPIRESCU, U., p. 2 (D.A. s.v. lua). Muierea ... se tot gîndi . . . cum l-ar putea aduce la brazdă bună. Reteganul, P., IV, p. 8 (D.A. s.v. aduce). A fi (ajunge) la sapă de lemn. III. Locuțiuni alcătuite din verb ( + pronume) + sub- stantiv + prepoziție + substantiv : Bagă-ți mințile-n cap, măi băiete, vezi că eu sînt bătrîn si sărac. Să n-aila mine nici o nădejde. Filimon, C., p. 82. Pune-ți pofta-n cui, nene Tudorică, răspunse Dumi- trache cu nepăsare. Ibidem, p. 223. Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de acasă numai cu beșica cea de porc. Creangă, O., p. 37. Numai Cel-de-sus știe cîte-am tras de cînd mama care m-a făcut a pus minele pe piept. Ibidem, P., p. 288. Bucătarul își lua picioarele pe umere. Conv. Ut., VI, 6—229, I 3 (Jarnik, S., p. 13). Dac-ar lua lumea în cap și s-ar pierde de urmă? Dela- vrancea, S., p. 38. Bardac lasă femeia si dă dos ia față. Sadoveanu, O., VII, p. 358. 1 Papahagi, M. F., p. 13, explică pe a face rost din a face de rost ,.a face de gură” prin deglutinarea prepoziției de. 86 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ Te rog! Nu da bir cu fugiții! S-a împotrivit Tilea Broboiul. Vreau să-ti mai vorbesc. Cez. Petrescu, B. E., II, p. 359. A avea caș la bot „a fi încă fără experiență”. Zanne, P., III, p. 512 (D.A. s.v. bot). Cîteodată, formal, unele locuțiuni din această categorie nu se deosebesc decît foarte puțin de cele din categoria prece- dentă. Astfel, alături de a pune gura la cale, întîlnim a pune la cale. Ca sferă semantică însă, deosebirea este mare. A doua locuțiune are un sens foarte larg : a aranja, a chibzui, pe cînd prima, datorită obiectului direct, își îngustează sfera semantică și înseamnă a mînca. în unele locuțiuni, substantivul la acu- zativ cu prepoziție primește o complinire : a lua focul cu mîna altuia. IV. Locuțiuni formate din verb ( + pronume) (+ prepozi- ție) + adverb. De exemplu : Bîul înapoi se trage. ALEXANDRESCU, Jf., p. 14 (D.A. s.v. înapoi) „a se retrage”. Domnica: — Ei bine, ce vrei^ (se pun jos). Negruzzi, P.T., p. 208. Calul .. . începe .... a sări în două picioare și a da înapoi. Creangă, P., p. 187 {D.A. s.v. înapoi). ’ Ia lasă-mă-ncolo, mătușă, nu mă supăra. Ibidem, p. 189 (D.A. s.v. încolo) ,,a lăsa în pace”. Numai ce o vezi, la revărsatul zorilor, că o ia rara, rara, prin finețe. Delavrancea, S., p. 13. într-o zi o luă razna, pe-un piept de mușcel fără să știe încotro. Ibidem, p. 27. As fi dorit ca Bisericuța din Băzoare să-mi iasă înainte mai curînd. Galaction, O., I, p. 39. Bă ăla! La prima stație te dai jos și te cari, bă . . . Dumitriu, B. F., p. 7.’ Uneori, în locul adverbului propriu-zis, apare o locuțiune adverbială : Și caii lunecau și se duceau de-a rostogolul, si eu cu Dumitru mergeam zgribuliți si plîngeam în pumni. Creangă, A., p. 30. COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE 87 S-a dus de-a berbeleacul puiul pînă la comoara împără- tească. Caragiale, 0., II, p. 219. O luară de-a dreptul, spre gurile Niprului. Sadoveanu, 0., I, p. 161. V. Locuțiuni formate din verb (+ prepoziție) + interjecție. Cînd văzu dar pe Hatmanul Negru ca un bivol și cu coarnele în cap, începu a-i da cu huideo. Filimon, C., p. 227. Fac țuști! din baltă s-o ieu la sănătoasa. Creangă, A., p. 67. Ivan atunci nu pierde vremea și face tranc capacul deasupra. Ibidem, p. 253. Iară ei îi făcu inima sfirr, Ispirescu (D.A. s.v. a face). Mă duceam la voi Și făceam Hop! dinapoi. GoROVEI, C., p. 386. Au început a face cîr-mîr! SBIERA, P., p. 82. Toți începură să-i dea cu sic. Cal. 1883, 40 (S.I.O., II, p. 320). VI. Locuțiuni alcătuite din verb ( + pronume) (+ pre- poziție) + numeral: Dacă nu se da în lături lupul, în două îl făcea cu paloșul. Ispirescu (D.A. s.v. a face)1. Dacă nu fugea leul sub pod în patru-l făcea 2. Idem, L., p. 17. Cînd ajung la moara nouă Calea lor se face-n două 3. CoȘBUG, BA, p. 129. Pe butuc mi-l așeza Cu baltac în patru-l făcea*. TEODORESCU, P.P., p. 589. Locuțiunea a lua la trei este o ,,prescurtare” din a lua la trei parale, din care s-a născut și a lua la trei păzește 5. 1 De observat că această locuțiune s-a născut prin elipsa substantivului bucăți din construcții ca a face (pe cineva) în două (patru) bucăți. 2 Idem. 3 în acest exemplu este elidat substantivul părți. 4 Vezi nota 1. 5 Cf. Pușcariu, E. L. R., p. 393, D. R., VI, p. 315 ; după I. Iordan, Arhiva, XXXV, p. 18, Stil., 331, a lua la trei parale ar fi avut forma originară a lua cu trei parale, construcția modificîndu-se apoi sub influența sinonimului a lua la rost ,,a certa”, ,,a ocări” ; v. rezervele lui Al. Graur, în D. L., p. 5. 88 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ VII. Locuțiuni compuse din verb ( + pronume) (4- pre- poziție) + adjectiv. De exemplu : De cînd le spune că-s strănepoți de împărați . . . țăranii au luat-o de bună. ALECSANDRI, T., p. 692. Am pățit-o bună. Conv. Ut., XII— 28, 1-11 (JARNIK, 8., p. 22); I se urîse și lui și-i venea acru, tot auzind-o de dimineață, pînă seara. Ispirescu, V. 8., p. 97 (D.A. s.v. acru), a o face lată VIII. Locuțiuni formate din verb (+ pronume) + sub- stantiv (+ prepoziție) + adverb. S-ar cuveni să mărturisesc ... că m-a luat gura pe dina- inte. Negruzzi, 8., I, p. 263. Pe urmă, cu ochii tot înainte pe-aici ți-e drumul1. Caragiale, O., p. 232. O categorie aparte, care însă nu poate constitui un tip din cauză că este și foarte rar întîlnit și curios, o constituie aceea alcătuită din două verbe la mod personal. Cuvintele ,,foarte rar întîlnit” se justifică deoarece nu cunoaștem decît un singur exemplu comunicat de acad. lorgu Iordan : „ai să-mi dai bani” cu sensul „mi-ești dator bani”. Această locuțiune aparține sudului Moldovei. Examinarea compoziției locuțiunilor verbale ne permite să desprindem cîteva observații de ordin general. Prezența verbului în locuțiunile verbale este absolut obligatorie. Această caracteristică generală deosebește locuțiu- nile verbale de toate celelalte locuțiuni în care prezența părților de vorbire pe care le reprezintă nu este neapărat necesară. Astfel, printre locuțiunile adjectivale numărăm : (om) de talent, (femeie) ca vai^de capul ei; printre locuțiunile conjuncționale: pe cîtă vreme, oH de cîte ori etc., printre locuțiunile adverbiale : cu de-a sila, în veci, în mijloc, în jur, în loc, în care nu apare nici un adjectiv, respectiv nici o conjuncție sau nici un adverb. 1 De observat că această locuțiune nu își menține unitatea lexicală și grama- ticală dacă topica este alta. COMPONENȚA locuțiunilor VERBALE 89 în locuțiunile verbale se remarcă în special prezența unor anumite verbe al căror plurisemantism merge pînă la ștergerea sensului lexical propriu. Dintre acestea se întîlnesc mai des ; a face, a da, a lua \ după care urmează , în ordine descrescîndă : a avea, a pune, a trage, a băga etc. Toate aceste verbe fac parte din fondul esențial al lexicului limbii romîne. în principiu, orice verb poate crea în jurul lui locuțiuni și sînt numeroase verbe ca : a bate, a aduce, a ridica etc., care formează locuțiuni; dar numărul mare al locuțiunilor cu a lua, a face, a da etc. cere să ne punem întrebarea cărui fapt se datorește prezența acestora în locuțiuni. Răspunsul îl aflăm dacă ne referim la sensul verbelor în discuție. Verbul a face intră în multe locuțiuni pentru că înțelesul lui general ,,a săvîrși o acțiune” îl face capabil să exprime indi- ferent ce acțiune 2. Verbele a lua, a da etc. au sensuri multiple care se pot întrevedea în diversele locuțiuni în care apar. De exemplu, în a da din colț în colț, a da apare în înțelesul de a se îndrepta •, în a da în gropi are sensul a cădea; în a da din coate — a mișca etc. Verbele din locuțiunile verbale sînt unelte gramaticale de un tip special3 pentru că, deși uneori își mai păstrează ceva din sensul primitiv, formează un tot cu celelalte elemente ale locuțiunii și sensul locuțiunii nu depinde de sensul verbului, în această privință, verbele din locuțiuni se pot asemăna cu 1 Această afirmație este valabilă și pentru alte limbi în care se observă că aceleași verbe formează locuțiuni verbale. De ex. : fr. prendre part, ~ la fuiter ~ contact; faire peur, ~ tort, ~ attention, ~ voyage, ~ choix, ~ du bruit, ~ adieu ;donner raison, ~ satisfaction ; avoir raison, ~ peur, ~ confiance, ~ tort; rendre justice, ~ hommage; mettre dehors ; chercher querelle (vezi Nyrop, Gr. hist., IV, p. 51 ; Brunot, P. L., p. 309 ; Gr. Larousse, p. 354); it. ofrirsi a guida, dare la propria vita, essere d’opinionc, mandare un dono, tenere per falso; germ, in Ans- pruch nehmen, Anstand ~ , Anteil ~ Ărgerniss ~ , in Augenschein ~ , sich die l'reiheit ~ , im Schutz ~ , sich in Acht ~ ; keinen Lăut von sich geben, Acht ~ , Speisen von sich ~ , sich Gefangen ~ ,sich zujrieden ~ ; sich iiber etwas Instig muchea, sich ivichtig ~ , sich auf den Weg ~ , sich auf die Beine (Strumpfe) ~ 7 rus. aaTb na npoKaT, ~ noKaaaHiie, ~ othct, ~ OTnop, ~ noHHTb, ~ kjihțby; B3HTb HOJieM, ~ XHTpOCTbK), ~ HblO-JI. cropoHy, ~ npenHTCTBHe, ~ obcTpeji; ^ejiaTb BbiBOff, ~ fina (hto), ~ pacnopflJKeHHH, ~ yKasaHHH. 2 V. Pușcariu, E. L. R., p. 380. 3 Brunot, P. L., p. 309, le numește ,,verbe cu sens general” și dă exemplele : faire appel, prendre part, rendre hommage, porter secours, iar Gr. Larousse, p. 354 și V. Pclak, Per. verb., p. 66 —7 — după părerea noastră impropriu — „verbe auxiliare" (se dau exemple avoir raison, rendre justice, prendre contact, avoir recours h, faire achat, prendre la fuite). '90 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ verbele copulative : a deveni, a ajunge, a sta, a rămînea. Ca și acestea, verbele din locuțiuni au mai ales rolul de a preciza persoana, momentul și modalitatea acțiunii, deci rol gramatical, și într-o foarte mică măsură și sens lexicalAici desigur că este și o chestiune de dozaj : verbele a face (în a face mușama, a face roata) sau a da (în a da navală, a da afară) au un sens mult mai șters decît alte verbe generatoare de locuțiuni ca : a aduce, a ține etc. Afirmația făcută la început, potrivit căreia în orice locu- țiune verbală este obligatorie prezența unui verb, nu vine în contradicție cu situațiile în care locuțiunea este eliptică de verb 2. în : Tînărul, a doua zi, după ce a ajuns în oraș, a încălecat pe Murgu și, fuga înapoi. Ghica, 8., p. 246. Am țîșnit odată cu țărna-n cap și, tiva la mama acasă. Creangă, A., p. 6. La război, înapoi și la pomană, năvală, Ibidem, p. 23. Ii cade un urs mare din sîn și de-a dura prin clasă, Ibidem, p. 77. Jos din cui acum, oglindă, Coșbuc, B.,I., p. 87. N-apucă să se încălzească locul sub tine și, bir cu fugiții, că răzmirița bate la ușă. Delavrancea, &., p. 204. verbul respectiv este subînțeles. Datorită strînsei legături dintre membrele locuțiunii este de ajuns să se rostească o parte din locuțiune ca să se trezească în mintea vorbi- torului sau a cititorului noțiunea respectivă; în cazul elipsei, un element dintr-o locuțiune reprezintă și înlocu- iește întregul. Aici trebuie menționat că uneori lipsește elementul al doilea al locuțiunii și este păstrat verbul. Față de categoria precedentă, categoria de locuțiuni reprezentate exclusiv prin verb este mai puțin bogată și se înțelege de ce : verbul are un 1 Diferențele semantice pe care le constatăm astăzi, pe plan sincronic, de ex. între a da seama și a lua seama, ne obligă totuși să admitem că prezența unui anumit verb într-o locuțiune nu are rol exclusiv funcțional, că verbul nu este cu totul indiferent pentru sensul construcției. în acest caz este vorba de deose- biri datînd din epoca de dinaintea cristalizării construcțiilor, cînd .elementele componente erau individualizate semantic. 2 Discuții și exemplificări legate de locuțiuni eliptice în limba rusă v. în Vinogradov, Tip. fraz., p. 348. COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE 91 sens general și el este determinat de cuvintele următoare. De aceea,alocuțiuni exprimate numai prin verb apar fie în dialog : — Tine minte — Țiu, domnule ... Caragiale, O., II, p. 102. — Nu-ți aduci aminte? — Nu, dar astăzi am să-mi aduc ! . . . Sadoveanu, N. P., p. 10, fie, mai ales, în construcții în care verbul a cuprins și sensul determinării sale 1 : Dacă vede ea și vede că nu mă dau, zvîrr ! de vreo două-trei ori cu bulgări în mine. Creangă, A., p. 41 (ed. Călinescu) ( = a se da jos). înfigîndu-și șorțul în brîu se dete repede din vîrful dudului. De avrancea, H. T., p. 122 ( = a se da jos). De vedea și iar vedea, Se gîndea, se socotea, Ce să facă, cum s-o ia, Teodoresgu, P. P., p. 688 (= a o lua de la început). Hai bade să ne iubim La luat să nu gîndim. Jarnik-Bîrseanu, D., p. 56 (= a lua în căsătorie). Care mi-a fost iubită mie Din mica copilărie, Care m-am avut cu ea Și mi-a secat inima. Colecția Fira-Kiriac, p. 29, D.R., IV2, p. 902 ( = a se avea bine cu...). Alături de verb, în locuțiuni se observă că un loc de seamă, dominant din punct de vedere semantic, îl ocupă substantivele, care, la rîndul lor, pot fi determinate de atribute. Pentru ce motiv substantivele sînt folosite în număr mare în locuțiuni? Cauza trebuie văzută în facultatea substantivelor de a fi între- buințate în foarte multe împrejurări2, deci și în locuțiunile verbale, ca subiect (a-ți lăsa gura apă, a se duce vestea, a nu-l tăia capul), obiect (a băga zîzanii, a da știre) și circumstanțial 1 Procedeul acesta există încă din limba latină. Astfel, din ubire diem supre- mum ,,a muri” s-a ajuns întîi la ubire diem și în cele din urmă la ubire (comunicat de acad. Al. Graur); din torquere fusum s-a ajuns la torquere (Bourciez, E. L. R., p. 587) etc. 2 Vezi Alf Lombard, Constr. nom., p. 47. 92 LOCUȚIUNILE VERBALE IxN LIMBA R0M1NĂ de toate felurile (de loc : a sta locului, a roade la ficați; de mod : a lua în rîs, a lua peste picior; instrumental : a face cu ochiul? a da cu gură etc.). Din discuția precedentă rezultă că în ansamblul de cuvinte alcătuitor al locuțiunii se poate distinge între elemente strict esențiale funcțional și semantic (verbul, numele1 și uneori pronumele) și altele variabile (diversele determinative, prepo- zițiile). Studierea componenței locuțiunilor verbale ridică problema raporturilor existente între diversele lor elemente alcătuitoare. Dacă în unele cazuri este posibil să descoperim relațiile dintre elementele componente ale locuțiunilor, astfel: a-și da sufletul? a coace turta sînt alcătuite din predicat + complement direct 2? locuțiunile : a pune mîinile pe piept, a-și băga mințile în cap sînt formate din predicat + complement direct + circumstan- țial de loc, alteori acest lucru este extrem de dificil și posibili- tățile de interpretare multiple. Astfel, cine ar putea spune cu preciziune care este relația dintre verb și substantiv în cazul locuțiunilor a o lua la fugă sau a-și bate joc. După cum am arătat în primul capitol, cu cît locuțiunile sînt mai vechi, cu atît fac mai multe dificultăți celui care ar dori să le analizeze. Imposi- bilitatea stabilirii ,,sintaxei interioare” — după expresia lui Bergaigne3—a locuțiunilor constituie dovada vechimii înche- gării ca locuțiune a construcției respective. Prin urmare, cu cît o locuțiune este mai sudată, cu atît relațiile de dependență internă dintre membrele ei tind să dispară astfel încît într-un stadiu mai înaintat construcția se încheagă devenind treptat o unitate lexicală. Aceasta ne face să eliminăm din discuție o serie de predicate nominale formate cu verbul a fi sau alte verbe copulative care ar putea fi inter- pretate ca locuțiuni verbale. Dacă predicatelor nominale: sînt îngrijorat, sînt grăbit, sînt la îndoială, sînt dator, devin popă etc. le corespund respectiv: mă îngrijorez, mă grăbesc, mă îndoiesc, datorez, mă popesc, — aceasta nu constituie o dovadă 1 La locuțiunile din categoriile IV (VIII) și V, respectiv adverbul și inter- jecția. 2 N. N. Prokopovici, Inii. în Probi, lg., nr. 6, 1953, p. 24, arată că una dintre cele mai caracteristice îmbinări de cuvinte este aceea dintre verb și acuza- tivul obiectului direct. 3 E., p. 21. COMPONENȚA LOCUȚIUNILOR VERBALE 93 u caracterului lor locuțional. Spre deosebire de locuțiuni în care raportul dintre elementele alcătuitoare este de cele mai multe ori insensibil, aici relațiile sînt sensibile. în aceste cazuri este vorba numai de posibilitatea limbii de a exprima în două moduri diferite — unul nominal și altul verbal — ace- leași idei. O serie de locuțiuni, printr-o ușoară modificare a compo- nenței sau prin adăugarea unui determinativ sau a altuia, își schimbă sensul. în primul caz se încadrează de ex. perechea de locuțiuni a da seama, a-și da seama. Pe cînd prima locuțiune are sensul ,,a răspunde, a plăti” : Eu dau seama pentru faptele mele; De nu vor face așa ... cu capetele or da sama. Neculce, II, p. 378 (T.D.R.G. s.v. seama'), a doua locuțiune, datorită prezenței pronumelui în dativ, are sensul „a cunoaște, a înțelege” : Vreau să-mi dau samă despre satul nostru, despre copilăria petrecută în elji atîta-i tot. Cr., O., 53 ed. Călinescu. în al doilea caz, se încadrează locuțiunea a da gata care urinată de un complement nume de obiect are sensul „a isprăvi” : „în două ore dau gata puloverul”, iar urmată de un obiect nume de persoană înseamnă ,,a(-l) impresiona” : „Ionel l-a dat gata pe Vasile cunoștințele lui”. Astfel de locuțiuni pot fi integrate în grupa locuțiunilor „analoage”, după expresia lui Bally1. De problema componenței este legată și chestiunea formei afirmative sau negative a locuțiunilor. Majoritatea locuțiuni- lor verbale au un aspect pozitiv (a-și aduce aminte, a-și vedea de treabă) și unul negativ (a nu-și aduce aminte, a nu-și vedea de treabă). Unele locuțiuni apar însă exclusiv sub formă negativă, dar au sens afirmativ 2 : a nu-i fi boii acasă ,,a fi supărat”, a mc încăpea în piele „a fi fericit”. Altele, dimpotrivă, au formă afirmativă, dar sens negativ : a face pe dracu ghem „a nu face nici o ispravă”, a împzcșca francul „a fi lipsit de bani, a nu avea 1 SiyL, I, p. 79. 2 Fenomenul acesta apare și în alte limbi. De ex. în v. fr. locuțiunea „ne garder l’beure” „a se aștepta în orice moment să se întîmple ceva” are sens pozitiv și formă negativă (v. A. Jeanroy, G. H„ în R., voi. XLIV, 1916 — 17, nr. 175 — 176, ian. —oct., p. 586 — 594; v. și L. Cledat G. H., în R., voi. XLV, nr. 178, aprilie 1919, p. 261 — 262); pentru cazul opus v. locuțiunea din v. fr. iaire patelavre „a nu se interesa” (L. Spitzer, F. P. în R., 1935, p. 483). 94 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ bani”. în fine, o serie de locuțiuni cu sens exclusiv negativ nu apar în mod obișnuit decît la forma negativă, însoțite de negația nu, deci: a nu face purici (mulți) (intr-un loc)1 „a nu sta multă vreme într-un loc”, a nu avea habar, ,,a nu ști” 2. Cercetătorul locuțiunilor verbale este impresionat de bo- găția de locuțiuni verbale pe care le descoperă în limba romînă. Posibilitățile de creație expresivă ale limbii sînt, și în acest domeniu, deosebit de variate. înregistrarea tuturor locuțiunilor limbii noastre, posibilă în momentul existenței unui dicționar tezaur, pe lîngă că ar pune în evidență numărul mare de locu- țiuni verbale, ar putea duce la stabilirea unor variante ale principalelor tipuri de compoziție locuțională înfățișate aici. 1 I. Iordan, Stil., p. 327. 2 Guția, M. N. în Orbis, II, 1, 1953, p. 103, arată că în cereri dubitativa această locuțiune poate apărea la forma pozitivă. CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚIUNILOR VERBALE Locuțiunile verbale sînt îmbinări de cuvinte cu sens unitar, care, datorită unor anumite caracteristici gramaticale, au rol de verb. Locuțiunile verbale au, ca și verbele propriu-zise, caracteristici gramaticale morfologice (persoană, număr, timp, mod) și sintactice (tranzitivitate, diateză, caracter impersonal). în cele ce urmează vom examina caracteristicile gramati- cale care se pot atribui întregului grup de cuvinte alcătuitor al locuțiunii, deci caracteristicile sintactice, lăsînd la o parte acele particularități ale locuțiunilor datorate faptului că în componența lor intră obligatoriu un verb (timp, persoană etc.). Referitor la aceasta este necesară precizarea că nu orice grup sudat de cuvinte în care intră un verb este o locuțiune verbală \ Simpla prezență a verbului nu atribuie locuțiunii respective caracter de verb. De exemplu, cumsecade este locuțiune adjec- tivală, va să zică este locuțiune conjuncțională etc., deși s-au creat în jurul unui verb. Aceste locuțiuni sînt împietrite gra- matical, în sensul că nu pot apărea decît la persoana, timpul și modul dat, în timp ce locuțiunile verbale pot apărea, cu rare excepții, la orice timp, mod și persoană, întocmai ca verbele propriu-zise (și-a adus aminte, să-ți aduci aminte etc.). De ce natură sînt acele rare excepții amintite aici? Este vorba de locuțiunile legate de o anumită formă gramaticală în afara căreia 1 în această privință ne îndepărtăm de acei cercetători (de exemplu Lars Lindberg, Loc.), care înțeleg prin locuțiune verbală orice grup de cuvinte cu înțeles unitar în care intră un verb, indiferent de rolul gramatical al întregului, în lucrarea de față plecînd de la funcția grupului de cuvinte, vom lua în consi- derație numai îmbinările de cuvinte cu rol de verb. 96 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ elementele componente ale îmbinării sînt libere x. Astfel a bea gaz este un grup liber de cuvinte dar folosit la perfectul compus (forma interogativă sau exclamativă) este o locuțiune cu sensul „a înnebuni” : — Ce? am băut gaz să plec de acasă pe viforul ăsta? — Doar n-am băut gaz să plec !... Alteori același grup locuțional de cuvinte are un sens sau altul după forma grama- ticală în care apare. De exemplu, a (nu)-i fi bine înseamnă în mod obișnuit a (nu) fi, a (nu) se simți sănătos, dar la indicativ (forma interogativă) capătă un sens similar cu al locuțiunii precedente : Nu ți-e bine de cînți așa de tare^. Caracteristicile sintactice ale locuțiunilor verbale pot fi grupate în două mari categorii : caracteristici comune tuturor locuțiunilor verbale și caracteristici particulare, aparținînd numai unor locuțiuni verbale. începem prin a examina carac- teristicile comune, obligatorii pentru orice locuțiune verbală (ca și pentru orice verb). O primă trăsătură caracteristică a locuțiunilor verbale este că, întocmai ca verbele propriu-zise, pot fi: a) tranzitive 2: Vrei să mă tragi pe sfoară, tu p e mine ? CaragIAî E, O., II, p. 248. Dar vatamanul s-a părut că nici nu-l bagă în samă pe unchieș. Sadoveanu, N. P., p. 165. Majoritatea locuțiunilor verbale tranzitive pot avea două complemente, unul direct și celălalt indirect : Și în puține cuvinte Să 1 e aducă aminte Datoriile lor. Alecsandri, P.P^, p. 113. Lui Eristeu îi băgase în cap Junona că Er- cule... are să-1 dea jos de pe scaunul îm- părăției3. Ispirescu, U., p. 33 (D.A. s.v. a băga). în multe situații, locuțiunile verbale tranzitive sînt folosite absolut, desprinse de obiectele directe asupra cărora s-ar putea răsfrînge acțiunea exprimată de ele : 1 Pentru situatii similare din alte limbi, v. Vinogradov. Tip. jraz., p. 354, Foulet, N.G., în R„ LXVII, p. 351. 2 Denumirea de ,.locuțiune tranzitivă” și ,.locuțiune intranzitivei” apare la Brunot-Brunneau, Precis, p. 321. 3 în acest exemplu, complementul direct este reprezentat printr-o propo- ziție completivă directă. CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚIUNILOR VERBALE 97 Sultănica cînd prinse de veste i se păru . . . veche treabă. DeîAVRANGEA, S., p. 29. Mi-e jale și rușine, boier Ibraime, și plîngînd mi-aduc aminte . . . GalaCTION, P., p. 216. Bagă de seamă . . . nu-l scăpa jos. DuMITRIU, B.F., p. 132. Din punct de vedere semantic, în majoritatea cazurilor, locuțiunile folosite absolut au același înțeles ca atunci cînd sînt folosite cu complement. Alteori însă sensul diferă. Să se compare, de exemplu : X a dat înapoi cartea ,,a înapoiat” (car- tea), cu X a dat înapoi de la o vreme „a regresat” (din punct de vedere intelectual-moral) și „a slăbit” (din punct de vedere fizic) sau X are obicei să pună mina „să șterpelească, să fure”, cu X a pus mina pe lucru- „a început să lucreze, s-a apucat de lucru”. A da greș folosit absolut înseamnă „a greși”, pe cînd a da (băga) greș cuiva are sensul „a găsi greșeală (vină) cuiva” „a găsi pe cineva de vină”. Iată un exemplu pentru acest din urmă caz, mai puțin obișnuit în raport cu celălalt (în D.A. s. v. greș acesta este unicul exemplu) : Ș-apoi ce-i dai greș cucoanei Luxița ? Ea-i încă hazlie, nurlie. Alegsandri, T., p. 808. în limba mai veche, a face dobîndă, folosit absolut, avea sensul „a cîștiga”, pe cînd folosit cu complement indirect, a face dobîndă cuiva, avea înțelesul „a fi util cuiva”1 b) intranzitive : Prin aceasta carte a domniei-mele vă dăm înștiințare d e p u nerea la cale ce s-a făcut. Urigariul, XX, p. 318. Eu mi-aduc prea bine aminte de jurămintele mele2. De cîte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte Oceanul cel de gheată mi-apare înainte. Eminescu, O., L, p. 114. 1 C". Densusianu, H.L.R., II, p. 434. 2 Cf. Al. Rosetti, I, p. 140 : „Ca o inovație romînească apare în- trebuințarea prepoziției de + acuzativul în locul genitivului latin pentru a lega obiectul de verbe în sensul de „a aminti”, „a uita” : mi-aduc aminte de ..am uitat de ...”. 7 — c. 801 98 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Ca și verbele propriu-zise al căror caracter tranzitiv sau. intranzitiv a variat după epocile istorice, unele locuțiuni ver- bale au apărut într-o etapă mai veche a limbii noastre con- struite altfel decît în limba contemporană. Astfel, o serie de locuțiuni verbale, tranzitive astăzi, erau folosite în limba mai veche intranzitiv în locuțiuni sau invers. Un exemplu ca : Sănubage în seamă de năpăști. DosOFTEI, V. 8., 126, demonstrează că locuțiunea a băga în seamă era intranzitivă, construindu-se cu prepoziția ,,de”, probabil prin analogie cu locu- țiunea a ține seama. Cum a ține seamă, în anumite situații, este echivalentă ca înțeles cu a băga în seamă, sinonimia semantică a făcut ca cele două locuțiuni să fie construite în același fel (o construcție ca : ținem seamă de drepturile -fiecăruia a influen- țat construcția bagă în seamă drepturile fiecăruia și a putut-o schimba în bagă în seamă de drepturile fiecăruia). Această explicație urmează însă să fie verificată, deoarece pînă în stadiul actual al cercetărilor a ține seamă de ceva nu este atestat decît în limba modernă (T.D.R.G., p. 140, 1 b). A-și bate joc, locuțiune intranzitivă 1, se putea construi în limba mai veche cu dativul, nu numai cu acuzativul cu prepoziție păstrat pînă astăzi: Domnul bătu-și gioc lor. H.PS., XX, 2, 4. Regimul deosebit al locuțiunii a-și bate joc se explică prin calc : verbul slav corespunzător (po)rogati sq ,,a huli, a batjo- cori” cunoștea regimul cu dativul2, iar în bulgară verbul biam se na sega* (folosit în limba populară) 4 se construiește de asemenea cu dativul. 1 D. A. califică drept „neobișnuită” construcția locuțiunii a și bate joc cu acuzativul cu prepoziția pe: Ce le este lor a batere jocuri pre creștini? M. Costin, în H. E. M., p. 2727. Această construcție nu trebuie însă să ne surprindă prea mult, dacă avem în vedere că uneori regimul locuțiunii este influențat de regimul unui sinonim. în cazul nostru putem invoca influența gramaticală exer- citată de sinonimele a huli, a batjocori, construite cu complemente directe în acuzativ. Fenomenul acesta a fost remarcat pentru limba franceză de Gourmont : „Avoir l’air doit s’identifier pour la construction avec paraitre ou sembler” (P. S„ p. 251). 2 Cf. Candrea, Ps. Sch., I, p. GCXVII. 3 Vezi Al Graur, în S. C. L., VII, nr. 3 — 4, 1956, p. 275. 4 Comunicat de L. Todorov, lector de limba bulgară la Facultatea de filo- logie din București (1955). CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚIUNILOR VERBALE 99 A lua aminte, locuțiune astăzi intranzitivă, era tranzitivă în limba veche : Privindu-l și luîndu-l aminte pre un om ca acela, Dosoftei, V.S., p. 215. Au trimis pre ei ... . ca să ia aminte pămîntul. ^Biblia, 1688, p. 120. Și i-au zis : să iei aminte, împărate cel rîmlean, pre un cal negru. M. Costin, înG.C.R., I, p. 200/18, fapt care se explică prin calchierea modelului slav. Astfel, de ex., pro- poziția vunmi glas molenia moego s-a tradus : ia amente glasul rugăciuriei mele (Ps., LXXXV, 6 b) 1; intranzitiv, a lua aminte se construia într-o fază mai veche a limbii noastre și cu alte prepoziții decît la, de exemplu : Ia aminte în ajutorul mieu. Corest, H.D.M. 1077. Cine s-ar lua aminte de greșeale, Dosoftei, PS., p. 59. Ia aminte spre ruga mea. Ibidem, p. 141. Purtătorul să cadă să ia aminte pentru ceale puse în păstrarea sa. Caragea, L., p. 61/62; sau cu dativul : După aceea gice se nu ia amente prilăstitorilor. Cod. Vor., p. 166/8. Luați-v ă aminte, milostenia voastră nu faceți înaintea oamenilor, să fiți văzuti lor. Tetraev., 1574, p. 208 (în D.A.). < Te-ntorceai cu bunătate și luînd țării aminte. Cu mînile înarmate lăcrămai ca un părinte. Conaghi, P., p. 42. După cum se observă, pe cînd trecerea de la tranzitiv la intranzitiv s-a efectuat pe de-antregul în cazul locuțiunii a lua aminte, construcțiile cu dativul sau cu alte prepoziții decît la (în cadrul intranzitiviiății) au stăruit pînă într-o fază apropiată de limba de astăzi. Locuțiunea a face haz, astăzi de obicei intranzitivă (fac haz de glumele tale, „rîd de”, „mă distrez cu”), apărea într-o fază mai veche a limbii noastre ca tranzitivă : a face haz (pe cineva (Mă faci haz? nu-i așa? AlecsanDRI, T., 1220, în Ș.I.O., II, p. 214); Da nu-l făcea haz și ... îl lăsa cu buzele 1 V. lucrarea Influența slavă asupra sintaxei primelor texte romîne^ti (în ma nuscris) de Irina Smrckova, p. 52. 100 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ umflate. Ispirescu, (7., p. 11 (D. A., s.v. haz) cu alt sens însă, cu înțelesul de „a ține la cineva (s. ceva), a-1 place (pe), a-1 iubi (pe)”. O altă caracteristică a locuțiunilor verbale, este că ele primesc toate complinirile specifice verbului \ Locuțiunile verbale, în afară de determinările postpuse pe care le au în comun cu verbele, prin natura lor specifică (de a fi îmbinări de cuvinte) primesc complinirile și în interiorul lor. Locuțiunile verbale, în general, sînt unități disociabile; de aceea între elementele lor componente se pot intercala2, fără să le știrbească cu nimic sensul unitar, diverse compliniri. Acesta este motivul pentru care în cazul locuțiunilor determinările pot sta atît în afara locuțiunilor, cît și în interiorul lor. Cum este și normal însă, numărul determinărilor postpuse întrece cu mult numărul determinărilor intercalate, dintre care unele (complemente de mod, de exemplu) apar foarte des, iar altele (circumstanțiale de loc, de timp, sociativ, instrumental) sînt extrem de rare. Determinările locuțiunilor verbale sînt exprimate în ge- neral prin aceleași părți de vorbire ca și determinările verbale. Locuțiunile verbale sînt determinate de : I. Complemente directe : Nu trece mult și baba pune la cale și pe feciorul cel mijlociu. Creangă, O., p. 119. Cu informații ca ale dumitale, dăm de mal gazeta. Caragiai e, O., II, p. 24. Mașinistul în adevăr se făcu că nu bagă în samă privirile mele lungi. Sadoveanu, O., VIII, p. 206. Cînd eram io haiduc băgăm pe boieri în draci. Gr. N., I. p. 19. II. Complemente indirecte : Au dat veste si t ă r i i de sîrq să se strînqă. Ureche, Let.^ p. 91. 1 Sumar, această problemă a fost discutată în Gr. Ac., I, p. 254 și II, p. 71 Vezi și Gr. Larousse, p. 25, în care se înregistrează existența unui complement indirect după locuțiuni de tipul avoir soif (de justice). 2 în această privință nu sîntem de acord cu C. Beldescu, care în L. R., 1, an. IV, 1955, p. 67, susține că locuțiunile verbale sînt ,,grupări indivizibile de cuvinte” ; o idee asemănătoare apare în articolul Laudei Vasiliu : Unele probleme de topică in limba presei actuale, în L. R., 1, an. VI, 1957, p. 47. CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚIUNILOR VERBALE 101 Văd pe mama cum se dă în vânt după trebi. Creangă, O., p. 50. Vreau să-mi dau seama despre satul nostru, despre copilăria petrecută în el și atîta-i tot. Ibidem, p. 53 \ A făcut haz băiatul de vorba babei. Caragiale, O., II, p. 246. Căciulită de astrahan da drumul unui val neregulat, creț, de păr luciu. Sadoveanu, O., II, p. 11. îl vedea cum își aduce aminte de demult, de cînd era și el curat ca copilul cel bălai, îl vedea aducîndu-și aminte de fericiri puține și de multe necazuri, îl vedea aducîndu-și aminte de multe- le-i asupriri și ticăloșii. Idem, Bordeienii, p. 260 2. III. Circumstanțiale, dintre care cele mai numeroase sînt : 1) Circumstanțiale de loc : Atunci eu. . . ies răpede și nu mă mai încurc prinprejurul scoalei, ci o ieu la sănătoasa spre casă. Creangă, O., p. 19. Și dau fuga înapoi la lonescu. Caragiale, O., II, p. 116. Și au mai dat o raită pe la preotul Năstase și pe la domnul primar. Sadoveanu, O., VII, p. 315. 2) Circumstanțiale de timp : Nu-i vorbă că noi tot ne mai făceam felul așa cîte- odată. Creangă, O., p. 18. Eram obosit și aș fi dorit ca Bisericuța din Răzoare să-mi iasă înainte mai C U r î n d . GaLACTION, O., I, p. 39. 3) Circumstanțiale de mod : Acum dară ia aminte binișor și vezi. Cantemir, Divanul (D.A.). Asemenea dragi îmi erau șezătorile, clăcile, horele și toate petrecerile din sat la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. Creangă, O., p. 75. 1 în acest exemplu, locuțiunea verbală este determinată de o serie formată din două complemente indirecte. 2 V. nota precedentă. 102 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMINĂ Copilul s-a făcut, din norocire, bine. Caragiale O., III, p. 269. 4) Circumstanțiale de cauză : Nu mai încăpea în piele Kir lanul ea de fericire. Ibidem, p. 230. 5) Circumstanțiale sociative : N-avea ce mînca. Și atunci ascultă ce pune la cale cu un amic, tot așa de curățat ca și el. Camil Petrescu? U.N., p. 232. 6) Instrumentale : Poftiți pe ușă înăuntru. . . strigă impiegatul, făcînd acelui domn semn cu mina pe unde poate intra în birou. Caragiale, O., II, p. 35. 7) Circumstanțiale de relație : Ei îl cam luau peste picior despre avuțiile lui. Ispirescu, L., p. 51. Uneori locuțiunile verbale apar determinate de serii de compliniri diferite : Mai mulți prieteni. .. stau de vorbă la masa lor obișnuită, într-o berărie, despre ches- tiunile la ordinea zilei. Caragiale, O., II, p. 59. Pe urmă cu ochii tot înainte, pe-aici ți-e drumul. Ibidem, p. 232. IV. Pe lîngă complinirile din rîndul părților de propoziție, locuțiunile verbale primesc determinative mai dezvoltate, exprimate prin propoziții completive și circumstanțiale. Iată cîteva exemple de locuțiuni verbale determinate de : 1) Propoziții completive directe : Stau cîteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erați în părțile noastre. Creangă, O., p. 17. Niciodată nu mi-a dat de ochi ca doi oameni cu naturi deosebite, pe căi deosebite... să ajungă a se întâlni . . . cum ni s-a întâmplat nouă. Delavrancea, L., p. 256. CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚIUNILOR VERBALE 103 2) Propoziții completive indirecte : Și-mi pare rău că nu-i v ă r u I I o n acasă. Creangă, O., p. 40. Du-te acum să-ți iei serviciul în primire. Ia seama la ce faci. Cocea, F. BL., p. 14. 3) Propoziții circumstanțiale : — de timp: Am să-i trag la cap [cîinelui] cînd ș i l-o mai scoate din paner. Caragiale, 0., II, p. 96. — de mod : De multe ori Nicoară se uita lung la mezin, se cobora cu gîndul în sufletul lui și dădea trist din cap, fără să zică nici un cuvînt. Sadoveanu, 0., I, p. 129. — de scop : Cînd oi veni eu, am să vă dau de știre, ca S ă m ă cunoașteți. Creangă, 0., p. 124. Din exemplele date în acest paragraf, rezultă că locuțiunile verbale, ca și verbele, primesc determinări foarte variate. Com- plinirile se referă la întreaga locuțiune x, dar regimul este dat în primul rînd de verb. Deci, dacă semantic predomină elementul al doilea al locuțiunii (a-și aduce aminte echivalează ca sens cu a-și aminti, a da pedeapsă cu a pedepsi), gramatical, elementul principal este verbul. A da fiind un verb tranzitiv cu două complemente (unul direct și altul indirect), locuțiunea a da foc este intranzitivă; a da are un complement direct în interiorul locuțiunii (foc) și un complement indirect în afara locuțiunii (dau foc hîrtiilor). înainte de a trece la altă caracteristică gramaticală a locuțiunilor verbale, vom face cîteva observații asupra regi- mului locuțiunilor verbale de tipul a-și lua zborul, a face roată, a da fuga, a da poruncă, care au echivalent un verb for- mat din același radical cu substantivul (adjectivul, adverbul) din locuțiune (respectiv : a zbura, a se roti, a fugi, a porunci). în linii mari deosebim trei situații: A. Regimul locuțiunilor verbale corespunde regimului ver- belor cu același radical cu al elementului nominal din locu- 1 Cf. Brunot, P. L., p. 222. 104 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ țiune. Astfel, locuțiunea a da porunca se construiește cu com- plemente indirecte (în dativ sau în acuzativ cu prepoziție) : Sultanul Baiazid dase poruncă Pașii de la Dunăre ca să intre cu oștire în Tara Romînească. Odobescu,. S.A., p. 102. La fel verbul a porunci : Și norilor voi porunci ca să nu plouă. Biblia, 1688 (în T.D.R.G.). Locuțiunea a lua parte este intranzitivă și se construiește cu obiecte indirecte în acuzativ cu prepoziție : Astăzi toți. . . trebuie să luăm parte la nevoile și la fericirea țării. Creangă, O., p. 89. Verbul corespunzător a participa se comportă la fel din punct de vedere gramatical : Participăm cu interes la ședința de lucru a cercului științific. Diversele locuțiuni care redau noțiunea a fugi sînt intran- zitive și se construiesc cu circumstanțiale introduse prin diverse prepoziții : Apoi, încet, încet, m-am furișat printre oameni și unde am croit-o1 la fugă spre Humulești...Creangă, O., p. 45. Vierul. . . o rupse 2 ia fugă înapoi către Noua Suliță. Camilar, N., I, p. 62. Si de-acia au dat fuga la Lom-Palanca. Gr. N., I, p. 3. Verbul a fugi este de asemenea intranzitiv și se constru- iește cu diverse prepoziții, printre care : la, spre, către, (fug la școală, fug către tramvai, fug spre tutungerie), ca și locuțiunile corespunzătoare. în cele mai multe cazuri situația este similară cu cea prezentată pînă acum. Astfel : a lega prieteșug, a se pune împo- trivă și a face năvală sînt intranzitive, ca și a (se) împrieteni, a (se) împotrivi și a năvăli, a face bucăți este tranzitiv, ca și a îmbucătăți, a(-și) aduce aminte este cînd tranzitiv, cînd intran- zitiv, ca și verbul a(-și) aminti. 1 în acest exemplu o este pronume feminin cu valoare neutră. 2 V. nota precedentă. CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚIUNILOR VERBALE 105 B, Regimul locuțiunilor verbale nu corespunde regimului verbelor echivalente: sintaxa locuțiunilor verbale este alta decît a verbelor simple și, prin urmare, funcțiile determinantelor lor sînt de natură diferită. Cele mai frecvente cazuri de neconcordanță se manifestă prin prezența obiectului indirect, determinativ al locuțiunii, și a obiectului direct ca determinativ al verbului. Astfel, locuțiunea a da bici cere un obiect indirect, în dativ sau acuzativ cu prepoziție : Moș Nichifor dă bici iepelor. Creangă, P., p. 117, pe cînd verbul a biciui nu se poate construi decît cu un obiect direct : /Sa-1 biduiască cu vine crude, Dosoftei, V./S., p. 6. La fel locuțiunea a da știre : Vă dăm stere și noi dumnilor voastre că în țara noastră încă iaste aceasta veaste. Rosetti, B., p. 37, față de a înștiința, tranzitiv : Să înștiințeze pe jăluitori. Gheorgaghe, în G.G.R., II, p. 75/9. în aceeași situație sînt a da scăpare față de a scăpa, a face nedreptate față de a nedreptăți, a face vizită față de a vizita, a da crezămînt față de a crede etc. Această situație se datorește împrejurării că verbul din locuțiune este un verb tranzitiv, care, pe lîngă complementul direct (acesta cu vremea a devenit unul dintre elementele locuțiunii; astfel, fac nedreptate la început se analiza în : fac predicat și nedreptate complement direct; cu timpul, cele două cuvinte fiind des folosite în aceeași combinație, s-a produs între ele o fuziune capabilă să ne împiedice în momentul de față să le mai despărțim) cere un complement indirect. Numărul mare al locuțiunilor intranzitive în limba romînă se explică prin aceea că majoritatea locuțiunilor s-au format dintr-un verb tranzitiv cu două complemente : unul direct și unul indirect. C, în fine, construcția verbului poate fi aceeași cu a locu- țiunii numai în anumite cazuri; în alte situații, regimul locu- țiunii se deosebește de al verbului. Astfel, locuțiunea a pune întrebări are în comun cu verbul a întreba construcția cu un obiect indirect în acuzativ cu prepoziție (întreb, pun întrebări (de) despre tine). Verbul se deosebește însă de locuțiune prin 106 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMINĂ faptul că se construiește cu un obiect direct : (întreb pe elev), iar locuțiunea se îndepărtează de verb pentru că se construiește cu un obiect indirect în dativ (pun întrebări eievidui). Locuțiunea a sta de vorbă se construiește cu complemente indirecte în acuzativ cu prepoziție, ca și verbul a vorbi, dar, în plus, acesta se construiește cu complemente indirecte în dativ și cu complemente directa în acuzativ: Stau de vorbă cu cineva despre cev a față de Vorbesc cuiva c e va despre cineva. în toate situațiile similare (de suprapunere parțială a regimului verbului cu regimul locuțiunii verbale) se observă o mai largă posibilitate de construcție a verbului decît a locu- țiunii verbale, fapt explicabil prin aceea că verbul locuțiunii a fost nevoit să descarce o parte din forța sa gramaticală chiar în interiorul locuțiunii. Pe cînd verbul propriu-zis, întocmai ca un corp chimic, are mai multe valențe libere, verbului din locuțiune o valență i-a fost ocupată de cel de-al doilea termen al locuțiunii. Dintre cele trei categorii stabilite, prima este cea mai bine reprezentată, ceea ce arată că între construcția sintetică și cea analitică, exprimînd același conținut, există și cores- pondență gramaticală. în ceea ce privește deosebirile, în linii mari, ele constau în faptul că locuțiunile cer obiecte indirecte, iar verbele corespunzătoare — obiecte directe. Pe baza materialului expus pînă aici, se poate formula următoarea regulă generalizatoare: caracterul tranzitiv sau intranzitiv al unei locuțiuni este determinat de construcția gramaticală din interiorul locuțiunii L Dacă locuțiunea se compune dintr-un verb tranzitiv, urmat de un complement direct, locuțiunea este intranzitivă (a da veste țării, a face cinste scolii, a da drumul cailor2), iar dacă locuțiunea este for- mată dintr-un verb tranzitiv urmat de un complement indirect sau de un circumstanțial, locuțiunea este tranzitivă : a pune 1 Posibilitatea ,,divizibili tații” gramaticale a locuțiunilor a fost remarcată de Ahmanova, Asoc. cav., p. 15 ; „Unitatea frazeologică este indivizibilă numai pe plan semantic, pe planul particularității ei interne. Pe linie tehnică [grama- ticală. — FI. Z).] însă, ea se distinge prin constituirea separată”. 2 Dacă acceptăm explicația dată în T. D. R. G., 988 b, după care a ține .minte provine din a ține in minte, regimul actual al acestei locuțiuni (construită cu un complement direct deși în interior are tot un complement direct : țin minte ceva) nu ar constitui o excepție la regula stabilită. CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚIUNILOR VERBALE 107 la cale (o excursie), a da naibii (pe cineva), a lua peste picior (pe cineva). Regula stabilită este confirmată de regimul locuțiunilor cu două forme, de tipul a băga în (de) seamă și a băga seamă. -A băga în (de) seamă se construiește întotdeauna (cu excepția cazurilor cînd se folosește absolut) cu un complement direct : Vei fi băgat de seamă o împrejurare; cartea mea, citind-o în șir, rămîne neînțeleasă. Eminescu, N., p. 55. [Zgripsorul] a trecut fîlfîind spre cuibul său fără a m ă băga în samă. SADOVEANU, N.Fl., p. 47. Abia tîrziu am băgat de samă1 neclintirea plutelor mele. Ibidem, p. 66, pe cînd sinonimul său învechit și popular se construiește cu complemente indirecte în dativ sau acuzativ cu prepoziție : Adura-și [își aduna] cărțile și le ardea între toți și băgară samă prețului lor si aflară cinci înturerece de argint. Cod. Vor., 6/13 (D.A.). ’ Nu băga samă d e durori. Dos., V.S., p. 202. De lăcrămi n-aș băga seamă Că le șterg cu-a mea năframă Dar mi-i milă de obraz Că rămîne fript și ars. Jarnik-Bîrseanu, D., p. 101. De mă-sa s-apropia Nimeni seamă nu-i băga. TeodoresgU, P.P., p. 525. Uneori se pot produce interferențe între locuțiunile de ;acest fel. Un exemplu ca : Domnul Gregorian, șeful vămii, vecinul meu, cum venise în oraș băgase de samă la fața necăjită și brăz- dată de suferințe a bătrînului Duțu. Sadoveanu, O., VIII, p. 37, este doar în aparență o excepție la regula stabilită; complemen- tul indirect cerut de locuțiunea a băga de seamă în care se află deja un complement indirect, se poate explica prin influența locuțiunii mai vechi, foarte apropiată ca formă și identică din 1 Observația lui Hasdeu, valabilă pentru limba veche, după care locuțiunea bag de seamă „construcție cu totul de prisos” (ELimologicum Magnum, p. 2382) este mai rară decît bag samă și bag în. samă, nu se mai poate aplica astăzi.’v 108 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNA punctul de vedere al înțelesului a băga seamă (la). Stilul ușor arhaizant al povestirii justifică regimul deosebit al locuțiunii. Regimul locuțiunii dau de știre (construită cu un dativ) comportă o explicație similară : influența locuțiunii dau știre. Regula discutată cunoaște însă și excepții propriu-zise. Este, de exemplu, cazul locuțiunilor formate dintr-un verb tranzitiv urmat de două complemente directe1 (de obicei unul al persoanei și altul al lucrului) de tipul: a face bucăți (cîlți, grămadă, pămînt, praf, scrum, țăndări, pulbere), a pune mina pe cineva sau ceva. Astfel de locuțiuni sînt tranzitive, în toate cazurile acestea, locuțiunea este alcătuită din verb și unul dintre cele două obiecte directe, celălalt obiect fiind în afara locuțiunii (a face pe cineva fărîmi „a îmbucătăți,a tăia, a omorî pe cineva”, a face praf banii „a risipi, a prăpădi banii”). Locuțiunile verbale, ca și verbele propriu-zise, cunosc diateza. Cele mai multe locuțiuni sînt la diateza activă : a lua ființă, a bo.ga de seamă, a ține minte, a ține piept, a da din cap, a face gură etc. Unele locuțiuni tranzitive pot apărea, în anumite situații, și la diateza pasivă. Sînt pasive, de exemplu, locuțiunile din exemplele : X este tras pe sfoară de ... Evenimentul a fost ținut minte de toți. X a fost luat peste picior. O serie de locuțiuni verbale apar la diateza reflexivă cu pronumele : a) în acuzativ : — reflexive obiective : a se da de gol, a se pune împotrivă; — reflexive dinamice : a se lua de (pe) gînduri-, — reflexive reciproce : a se lua la hîrjoană. b) în dativ 2 : — reflexive obiective : a-și da (lua) seama*, — reflexive reciproce : a-și lua rămas-bun; a-și da bună- ziua 3; — reflexive dinamice (medii) : a-și bate joc, a-și da drumul, a-și cere voie ; — reflexive posesive : a-și pierde mințile, a-și ține gura, a-și ieși din fire (din minți, din pepeni), a-și veni în fire (în sine).. 1 Vezi S. Pușcariu, E. L. R., p. 478 și urm. 2 Cf. S. Stati, Verbe „reflexive”, construite cu dativul, în 5. C. L., V, nr. 1—2.. 1954, p. 135-146. 3 Gr. Ac., I, p. 245. CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚIUNILOR VERBALE 109 Trecerile de la activ la reflexiv și invers, remarcate la verbele propriu-zise 1 apar și în cazul locuțiunilor verbale, fie că sensul se păstrează (a da de gol — a se da de gol; a lua aminte — a-și lua aminte — a se lua* aminte) : Aduc aminte romînilor^ una din faptele cele mai stră- lucite ale luptei părinților lor pentru libertate. Bălcesgu, O., I, p. 163. Ia adu-ți aminte ce ți-am spus odată. Creangă, P., p. 167, fie că se creează forme paralele cu înțeles diferit : a face chef „a chefui” — a-și face cheful „a se satisface” ; a lua seama ,,a observa” — a-și lua seama ,,a se răzgîndi”. In fazele mai vechi ale limbii romîne unele locuțiuni care astăzi sînt reflexive erau active și invers. Fenomenul merge mînă în mînă cu folosirea în limba mai veche a unor verbe azi active la diateza reflexivă2. Astfel, locuțiunea a lua aminte3 apare la diateza re- flexivă în : Mîncînd și săturîndu-te, ia-te amente pre tine să nu ți se lățească inima. Biblia, 1688, Deuter., XI, 15 (H.E.M.,1077), și invers, locuțiunea a se învăța minte, cu sensul „a se cuminți în urma unei experiențe”, folosită în limba romînă contemporană la diateza reflexivă, apare în limba mai veche la diateza activă : Să învețe minte și alții, C. CarAGIALE, Cote., p. 294. Această locuțiune apare la diateza activă și în limba mai nouă, dar numai cînd are sensul ,,a face pe cineva să se cumin- țească, a-i da pedeapsă cuvenită4 4, deci cînd este factitivă : Să învețe minte pe păgîn. ISPIRESCU, U.S., p. 21. - In privința caracterului reflexiv sau activ se poate stabili o diferență între locuțiunile verbale și verbe, în sensul că pe cînd în limba actuală verbele aparținînd exclusiv diatezei reflexive (de exemplu a se cuveni) sînt foarte rare, locuțiunile verbale exclusiv reflexive sînt mult mai numeroase : a-și face^ 1 Gf. Gr. Ac., voi. I, p. 246. 2 Gf. Densusianu, H. L. R., II, p. 199; Al. Rosetti, Lb. rom. sec.XIII—XVI, p. 142. 3 Densusianu, H. L. R., II, p. 202, dînd ex. : Lot nu se luo aminte nice aceaia că se culcă, nici ceaia că se scoală. P. O. Ge. XIX 33, notează că exemplul este ,,suspect d’emploi impropre”. 110 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ datoria, a-și face de cap, a-și bate joc, a-și veni în fire, a-și ține gura etc. Cauza acestei deosebiri trebuie căutată în natura locuțiunilor care, în general, datorită caracterului lor analitic, sînt mai bogate în expresivitate decît corespondentele sinonime redate printr-un singur verb; prezența pronumelui reflexiv în cazul locuțiunilor contribuie la intensificarea valorii lor. în încheiere, pe baza criteriilor examinate : 1) Caracterul tranzitiv sau intranzitiv al locuțiunilor verbale; 2) Complinirile primite de locuțiuni — și 3) Existența diatezei, putem constata că locuțiunile verbale se comportă gramatical întocmai ca verbele și că deci trebuie să fie studiate paralel cu acestea. Acest fapt esțe în măsură să explice de ce în unele lu- crări mai vechi (gramatici propriu-zise și partea de gramatică a unor dicționare destinate străinilor) au fost trecute alături de verbe și locuțiunile verbale. De exemplu, H. Tiktin trece la capitolul Verbe, în Gramatica sa x, printre verbe și locuțiunile verbale : a-și aduce aminte, a-și da silința, a-și face seama, iar I. A. Candrea în Grammaire roumaine2, dă paradigma locuțiunii a-și bate joc, citează printre verbele pronominale locuțiunile a-și aduce aminte și a-și lua seama 3 și discută cîteva locuțiuni impersonale 4. Din faptele prezentate se poate desprinde concluzia de ordin practic ca gramaticile și mai ales dicționarele noastre să nu se mulțumească numai cu înregistrarea locuțiunilor verbale ca fapte de lexic ci și ca entități gramaticale verbale care trebuie să fie clasate și studiate alături de verbe, avînd, ca și acestea? caracter tranzitiv sau intranzitiv, diateză și regim. Trecînd la cea de-a doua categorie de caracteristici gra- maticale ale locuțiunilor verbale, constatăm că unele dintre acestea au, ca și verbele propriu-zise, o serie de însușiri parti- culare, de o factură mai deosebită. Se știe astfel că unele verbe pot reda nuanțe de aspect și altele sînt impersonale. Și din acest punct de vedere se dovedește că locuțiunile verbale merg paralel 1 Voi. I, p. 118. 2 p. 210-212. 3 p. 213. 4 p. 215 — 216. CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚIUNILOR VERBALE 111 cu verbele propriu-zise, pentru că unele locuțiuni pot fi imper- sonale, iar altele pot exprima aspectul. A. între locuțiunile verbale impersonale 1, întîlnim urmă- toarele tipuri mai însemnate : mi-e foame, mi-e milă, mi-e cald, mi-e rău 2; mi-i la îndemînă, mi-i destul, mi-i degrabă; se face seară, se face ziuă, se lasă umbra 3 etc. în limba romînă veche, numărul locuțiunilor verbale impersonale era mai mare; astfel, atunci circulau o serie de locuțiuni impersonale, azi ieșite din uz : op este 4, îmi este aminte 5, îmi vine aminte etc. : Op este tuturor gata a fi cum să dea cuvînt județului. Cod.Vor., p. 137, (în D.A.). Ca cum vra fi săracii pricina răutății, să fie sfătuit ei pre Leși să vie în țară, nimărui aminte n-au fost să le dea știre Muște, Letop., III, p. 18 (în H.E.M. 1079). în sfîrșit, regional apar locuțiuni ca bănățeanul mi-e nează ,,mă înfior”, ,,mi-e groază și scîrbă de ceva” 6, sau nu mi-e ăret, folosit la Brașov pentru a reda germ, ungemutlich 7. înainte de a încerca să urmărim ce au comun locuțiunile impersonale cu verbele impersonale propriu-zise, este necesar să ne oprim asupra felului în care au fost interpretate pînă acum locuțiunile impersonale și asupra locului care li se rezervă în lucrările de specialitate. în concepția Gramaticii limbii romine a Academiei R.P.R., aceste construcții nu sînt considerate locuțiuni. Astfel, locu- țiunile mi-e foame, mi-e frig, sînt denumite foarte vag „con- strucții caracteristice limbii romîne” 8; în capitolul Propoziția subiectivă9, locuțiunile verbale impersonale sînt denumite 1 Problema impersonalelor este discutată în ansamblu de Gh. Poalelungi în Despre propozițiile impersonale în limba romînă (în Materiale ale sesiunii știin- țifice a Institutului pedagogic. București, pe anul 1956, Buc., 1957, p. 45 — 81). 2 Vezi discuția originii locuțiunilor de acest tip în Al. Graur, St. lg. gen.,. p. 154 — 156. 3 Despre terminologia romînească relativă la răsăritul și apusul soarelui, (în care intră numeroase locuțiuni), v. V. Bogrea, Sem. rom. 4 Contras uneori în forma opt: El opt să moară fără milostiunicie. C. Pr.^. p. 344 (în Densusianu, H. L. R., II, p. 499). 5 Circulă si azi în Muntenia : „Nu mi-i aminte de bal”. 6 Cf. D. R., IX, p. 212. 7 S. Pușcariu, L. R., p. 398. 8 Voi. II, p. 66. 9 Voi. II, p. 177. 112 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ „expresii unipersonale” (de exemplu îi era degrabă), numai într-un singur loc 1 se vorbește de locuțiuni verbale impersonale, fără însă a se da vreun exemplu. Totuși, într-o serie de lucrări de specialitate, aceste con- strucții impersonale sînt trecute în rîndul locuțiunilor verbale. Astfel, Alf Lombard 2, discutînd construcțiile de tipul : avoir faim, ~ soif, ~ envie, le numește „locuțiuni”. La fel procedează în studiile lor, J. Jeanjaquet3 și H. Kjellman 4. Și pentru unii lingviști romîni aceste construcții alcătuiesc „locuțiuni propriu-zise”. I. A. Gandrea, în Gram. Roum., în capitolul Conjugarea impersonală și unipersonală, dă exemple de locuțiuni formate din a fi + adverb sau locuțiune adver- bială echivalînd cu verbele impersonale5 {e mai bine, era cu putință, ar fi de mirare) și din a fi urmat de substantiv și pre- cedat de un pronume neaccentuat în dativ6 (mi-e foame, mi-era sete, îi fu frig, nu va fi cald, să vă fie frică, le-ar fi rușine). S. Pop 7 trece construcțiile mi-e foame, mi-e sete etc. printre locuțiuni. I. Iordan, discutînd construcția se face frig, o numește locuțiune verbală 8. Sînt, într-adevăr, îndreptățiți cei care integrează astfel de construcții impersonale în grupa locuțiunilor^ verbale? După părerea noastră răspunsul este afirmativ. în primul rînd, pentru că denumirile de felul celor utilizate în Gramatica limbii romîne a Academiei R.P.R. : „construcții caracteristice limbii romîne”, „expresii unipersonale” nu trimit la nici o categorie gramaticală dinainte stabilită. în al doilea rînd, — și acesta este factorul cel mai important, — pentru că astfel de construcții răspund în linii mari caracteristicilor locuțiunilor : 1 Voi. I, p. 148. 2 Consfr. nom., p. 202. 3 R., p. 12. 4 C., p. 43. Autorul opune locuțiunilor impersonale compuse, locuțiunile . impersonale simple prin care înțelege un singur verb impersonal determinat sau nu de un complement adverbial (il faut, il convient, il plait, il vaut mieux, autant). După părerea noastră, această categorie nu poate fi integrată printre locuțiuni, deoarece locuțiunile sînt' îmbinări de cuvinte și nicidecum cuvinte simple (cu excepțiile discutate la p. 35 — 36). 5 Lucr. cit., p. 215. 6 Lucr. cit., p. 216. în acest loc însă locuțiunile sînt numite,,expresii", de- numire care apare și la p. 167. 7 Gram, roum., p. 300. 8 L. R. Cont., p. 558. CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚUJNILOR VERBALE 113 a) ele sînt formate dintr-un grup de cuvinte; b) au un sens lexi- cal unitar, deci corespund unei singure noțiuni; și c) au o funcție gramaticală unică. Prima caracteristică este evidentă și nu are nevoie de justificări. A doua caracteristică este și ea clară; o dovadă în acest sens" o avem în faptul că, în general și aceste locuțiuni impersonale au ca ,,termeni de identificare”1 cuvinte simple echivalente : îmi vine aminte „îmi amintesc”, op este „trebuie”, mi-i degrabă „mă grăbesc”, se -face seară „se înserează” se face senin „se înseninează”, se face frig „se înfrigurează”2, etc. Este adevărat însă că uneori sinonimul nelocuțional lip- sește. Lui se face ziuă nu îi corespunde nici un cuvînt în limbă. Aceasta însă nu ne poate împiedica să nu observăm că situația de fapt este similară de exemplu cu a lui se face seară, al cărui corespondent verbal simplu a se însera există în limbă; nu ar fi de loc exclus ca în același mod să ia naștere un echivalent al locuțiunii se face ziuă. Noțiuni unitare exprimă și mi-e foame, mi-e frig, dar în cazul acestora nu avem verbe echivalente simple, deși în alte limbi, de exemplu în germană, ideea se exprimă prin verbe active personale : dursten, „mi-e sete”, hungern 3 „mi-e foame”. în sfîrșit, nici a treia caracteristică nu are nevoie de prea multe discuții dacă avem în vedere că predicatul într-o propoziție în care apar astfel de construcții impersonale este format*de întreaga îmbinare de cuvinte și nu numai de unele dintre elementele ei. în discutarea verbelor impersonale, esențială este dis- tincția între verbele impersonale propriu-zise și verbele impersonale improprii4. Primele sînt verbele cărora astăzi nu li se mai poate concepe un subiect (ninge, plouă), iar celelalte 5 sînt verbe obișnuit personale care, în anumite împrejurări, capătă valoare impersonală (îmi place, se cade), și atunci au ca subiect ideea cuprinsă într-o propoziție subiectivă. Această demarcație între cele două categorii de verbe imper- sonale se impune și în cazul locuțiunilor impersonale; locu- țiunile se face seară, se face frig sînt impersonale propriu-zise; 1 Bally, Styl., I, p. 77. 2 D. A. înregistrează numai forma participială înfrigurat. 3 Prin influența limbii germane se- spune și în romînește {eu) flămîiizesc (I. Iordan, L. R. Cont., p. 559). 4 Candrea, Gram, roum., p. 213 ; I. Iordan, L. R. Cont., p. 407, 560. 5 Candrea, op. cit., p. 213 le numește pe acestea din urmă „verbes acciden- tellement impersonnels”. 8 — c. 801 114 LOCUȚIUNILE verbale în limba romînă în schimb, locuțiunile : mi-e foame, mi-e rău, mi-i degrabă sînt impersonale improprii. De această distincție trebuie să ținem seama în primul rînd atunci cînd urmărim construcțiile gramaticale comune între locuțiunile verbale impersonale și verbele impersonale. Majoritatea locuțiunilor verbale impersonale sînt improprii, ca și verbele impersonale cu care au în comun unele caracte- ristici. Astfel, numeroase locuțiuni verbale impersonale formează predicatul regentei unei propoziții subiective introduse prin conjuncțiile : că, cum că, să, ca 1; subiectul lor gramatical este deci o propoziție subiectivă 2: Mi-i la îndemînă să iau tramvaiul de la „Lazăr ”. Ți se pare că citești corect. Alteori, subiectul gramatical al unei locuțiuni impersonale se exprimă printr-un infinitiv : Mi-i degrabă a ajunge acasă așa cum se întîmplă și cu verbele impersonale 3 : Primăvara se obișnuește a se sădi pomi. în același mod, subiectul gramatical al unei locuțiuni impersonale apare sub forma unui pronume demonstrativ neutru ca înțeles 4 : A (c e a)s ta nu e eu putință ! A (c e a)S t a nu mi-i la îndemînă ca și în cazul verbelor impersonale : A ( C e a) S t a li se cuvine. Și în privința subiectului logic, locuțiunile impersonale se comportă ca verbele impersonale, exprimîndu-1 prin cazul dativ 5 : Nici m i-i foame, nici mi-i sete, 1 Gr. Ac., II, p. 176. 2 J. Byck, Prop. în Gaz. înv., din 22 apr. 1955. p. 2. 3 Vezi F. Hasan și L. Vasiliu, Sint. inf., capitolul Infinitivul cu funcțiune de subiect, în St. gram., I, p. 99. 4 I. Iordan, L. R. Cont., p. 560. 5 Gr. Ac., I, p. 143. CARACTERISTICILE GRAMATICALE ALE LOCUȚIUNILOR VERBALE H5 Nici mi-i dor de codru verde. Jarnik-Bîrseanu, D., p. 153, față de : Țineai i se părea că se simte alta. Sadoveanu, O., IV, p. 78. Toate caracteristicile de mai sus aparțin verbelor și locu- țiunilor verbale impersonale improprii. Verbele și locuțiunile verbale impersonale propriu-zise au o singură trăsătură preg- nantă : faptul că nu au subiect. Așa după cum verbele imper- sonale de tipul: ninge, plouă nu au subiect, nu pot avea subiect nici locuțiunile impersonale propriu-zise de tipul : se face ziuă, se face senin. Din cele expuse pînă aici rezultă că în limba romînă există locuțiuni verbale impersonale care au comun cu verbele imper- sonale nu numai sensul impersonal, ci și principalele caracte- ristici gramaticale. B. Printre categoriile gramaticale ale verbului se numără și categoria aspectului1. în limba romînă, aspectul verbal, deși este destul de important, nu reprezintă un sistem (ca de pildă timpul și modul); aspectul nu este socotit printre caracte- risticile gramaticale dominante ale verbului nici în alte limbi în care figurează totuși, ca, de exemplu, în limba franceză 2 sau în limbile germanice 3. Aspectul, categorie care „embrasse tont ce qui est relatif ă la duree et au degre d’achevement des proces indiques par Ies verbes”4, este esențial în limbile slave, unde modalitățile de a-1 exprima sînt multiple. în limba latină aspectul verbal era destul de slab repre- zentat ; totuși, formele temporale ale verbului se clasau, din punctul de vedere al aspectului, în sistemul perfectum și infectum 5. Limba noastră exprimă nuanțele aspective printr-o 1 Pentru problema aspectului verbal în general și a aspectului verbal în limba franceză și în limba rusă în special, v. G. Guillaume, T. V., p. 15 — 29, 105-111 ; V. V. Vinogradov, R., p. 477-539. 2 Cf. Vendryes, Lg., p. 130 —131 ; Barbelenet, Questions d’aspect, în Mei. Meillet, p. 8 — 15; Bally, Lg. gen. et lg. fr., p. 106, 324— 325, 375; Lombard, Constr. nom., p. 58. 3 Cf. F. Mosse, Le renouvellement de Vaspect en germanique în Mei. Ven- dryes, p. 287 — 299. 4 Meillet, Lg. hist. et lg. gen., I ,p. 183. 5 Meillet, Hist. lg. latine, ed. a IV-a, 1938, p. 28. 1 l (comunicat de M. Marinescu-Himu). 5 Cf. E. Martin, O. E., p. 61-62. 6 I. Iordan, Arhiva, XXXV, p. 14. ORIGINEA LOCUȚIUNILOR VERBALE 169* gazul (de pomană) \ înseamnă oare că locuțiunea romînească este succesoarea „evoluată” a locuțiunii latine? Nicidecum; realitățile logice, psihologice și sociale asemănătoare generează fenomene lingvistice concordante peste limitele impuse de factorii civilizație și timp. în toate cazurile de mai sus, locuțiunile romînești par traducerea locuțiunilor corespunzătoare din limba străină. Alteori însă,, deși locuțiunea exprimă aceeași noțiune și imaginea este luată din același domeniu, elementele ei alcătuitoare se deosebesc. De exemplu : construcția romînească a face din țînțar armăsar apare în termeni asemănători în fr. faire d’une mouche un elephant, în rusă iib Myxn .nejiaTb cjioHa2, în bg. pravi ot blB bivol (lit. a face din purice bou), în tc. pireyi deve yapmak („a face din purice cămilă” 3) etc. cu același sens „a exagera”. O astfel de locuțiune în limba romînă nu trebuie interpretată ca o „adaptare” a uneia dintre locuțiunile citate — și cu atît mai puțin ca o „traducere” ; ea s-a născut pe teren romînesc, independent de celelalte limbi, în urma unor tendințe psihice expresive comune 4. Astfel s-ar putea dovedi și în alte cazuri creația paralelă, dar lipsa unor indicii precise face ca părerile să nu poată depăși stadiul unor simple ipoteze, așa cum sînt în mare parte cercetările lingvistice comparatiste; în stabilirea raporturilor de dependență genetică și structurală, după cum a arătat S. Pușcariu, „ne găsim pe un teren puțin sigur și interpretările pot fi de mai multe feluri” 5. 1 Al. Graur, iV. în B. L., XVI, p. 142-143. 2 Vinogradov, Tip. fraz., p. 353. 3 Vezi V. Drimba, P. tc. rom. în D. R., XI, p. 211. 4 Un caz din aceeași categorie îl constituie locuțiunea a făgădui marea cu sarea, căreia îi corespund : lat. monte auri polliceri, maria montesque polliceri, germ, das Blaue vom Himmel versprechen, goldene Berge versprechen, rus. suliti zolotyje gory, magh. eget foldet igerni, fr. promettre monts et merveilles, it. prometere. Roma et toma; port, prometer mundos e fundos, sp. prometer oro y maro (cf. Nyrop, Gr. hist., IV, p. 354). S. Pușcariu (L. R., p. 253) opinează că această locu- țiune s-ar fi născut în nord-vestul Peninsulei Balcanice, unde sarea extrasă din Marea Adriatică era greu de procurat și prețioasă ca aurul. Vezi obiecțiile înte- meiate ale lui L. Spitzer în B. L., V, p. 190 — 195, cf. idem, B. L., VI, p. 238. Gf. și locuțiunea a prinde limbă care apare în fr. prendre langue, în it. prender lingua, în tc. dil almak etc. (la D. Russo, S„ II, p. 467, care arată că pe baza unei astfel de locuțiuni, încetățenite în mai multe limbi, nu se poate deosebi originalul unui text de traducere). 5 D. R., VII, p. 502. 170 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ b) Dacă asupra originii unor locuțiuni ca cele discutate în capitolul imediat precedent se pot emite mai multe ipoteze, există alte locuțiuni care nu lasă loc nici unui dubiu asupra caracterului lor ,,străin”. Astfel, este sigur că la baza rom. a ține în șah stă fr. tenir en echec (Pradez , Dict. gali, p. 348), iar rom. a face curte (cuiva) reproduce fr. faire la cour. După ce recunoaștem că astfel de locuțiuni sînt împru- mutate ? Un prim criteriu este acela al noțiunii pe care o exprimă. De obicei, astfel de locuțiuni desemnează acțiuni sau stări necunoscute la noi pînă în momentul pătrunderii lor în limbă. După cum se poate vedea, este vorba de noțiuni cu caracter abstract aparținînd cele mai multe domeniului cultural : A avea la activul său — avoir ă son actif (p. 32) 1; A lua cunoștință de — prendre connaissance de (p. 32); a avea curs — avoir cours (p. 32); a avea cîștig de cauză — avoir gain de cause (p. 36); a avea în vedere — avoir en vue (p. 36); a fi la ordinea zilei — etre a Vordre du jour (p. 114); a face apel la — faire appel ă (p. 138); a face act de prezență — faire acte de presence (p. 138); a ridica ședința — lever la seance (p. 204); a pune la index „a stigmatiza pe cineva ca fiind primejdios” — mettre ă V Index (p. 214); a cădea de acord — tomber d'accord (p. 354); a fi în vogă — etre en vogue2; a lua act — prendre acte3; a lua în considerație — prendre en consi- deration ; a face apel — faire appel5; a face față (unei situații) — faire face â une situation^; a pune la punct — mettre au point1; a lua atitudine — prendre attitude; a face posibil — rendre possible; a pierde busola —perdre la boussole3; a arunca 1 Majoritatea locuțiunilor franceze citate le-am cules clin El. Pradez. Dict. .gali. Paginile vor fi indicate în paranteze. 2 Cf. Renkonen, O. G., p. 15. 3 Ibidem, p. 18. 4 Ibidem. 5 Ibidem. 6 I. Iordan, Stil., p. 314 ; această locuțiune modernă nu are nimic de-a face cu locuțiunea a-și face față (la cineva) „a avea trecere, a căuta favoarea cuiva, a >;e insinua” din limba veche (v. Densusianu. H. L. R., II, p. 436). 7 I. Iordan, Stil., p. 326. 8 în limba franceză există o altă locuțiune sinonimă cu aceasta, perdre le nard (cf. Renkonen, O. G.. p. 15). ORIGINEA LOCUȚIUNILOR VERBALE 171 cu praf în ochii (cuiva) — jder de la poudre aux yeux de qqn1 sau de noțiuni noi legate de viața social-politică 2 : A duce munca, a duce o politică (de clasă) etc. — rus. IIpoBo- miTb (npoBecTu) pa6oTy, npoBOfliiTb noJniTMKy (a duce o poli- tică se întrebuința și înainte de 23 August, ca produs al influ- enței fr. mener une politique) (p. 32); a naște o întrebare, a da naștere unei întrebări — rus. BosunEaer Bonpoc (p. 43); a traduce în viață 3 — rus. npoBoauTb uto-jiiiSo b jkubhb; a ridica o pro- blemă — rus. nojiHHMaTb Bonpocbi. O altă dovadă că astfel de locuțiuni sînt împrumutate o constituie regimul lor gramatical, identic cu cel din limba din care s-a făcut împrumutul. Astfel, locuțiunile romînești : a fi în măsură și a avea aerul se construiesc cu infinitivul scurt precedat de obicei de prepoziția de ca și echivalentele lor fran- ceze 4 etre en mesure de (124) 5, avoir Vair de (p. 36). Multe locuțiuni romînești se construiesc cu prepoziția care apare în limba de origine (de obicei, franceza) : A lua notă de — prendre note de (p. 280); a lua act de — prendre acte de (p. 274); a face paradă de — faire parade de (p. 152); a lua contact cu — prendre contact avec (p. 274); a se pune în gardă contra — se mettre en garde contre (p. 324); sau primesc determinative în același caz ca locuțiunea din limba franceză : a rîde în nasul cuiva — rire au nez ă (p. 306); a face față (unei situații) — faire face ă (p. 144). Foarte rare sînt situațiile în care regimul locuțiunilor diferă : A fi la curent cu — etre au cou.rant de (p. 116); A ține la curent cu — tenir au courant de (p. 346). în sfîrșit, tot edificatoare pentru originea străină a unor locuțiuni este prezența în locuțiunile romînești a unor termeni neîntrebuințați sau rar folosiți în limbă ca cuvinte independente : 1 Vezi explicația acestei locuțiuni în E. Martin, Loc. prov., p. 141. 2 Numărul din paranteză trimite la paginile lucrării Infl. rus. de I. lordan. 3 Incorect redat în limba romînă : vezi I. lordan, Cultivarea limbii, în L. IC, 1956, nr. 5, p. 11. ^Cf. F. Hasan și L. Vasiliu, Sini., inf. în St. gram., p. 103 — 104, unde se discută astfel de cazuri, fără însă să se arate că aceste construcții ar avea model francez (la p. 103 se amintește de influența limbii franceze, dar pentru substantive inde- pendente (le desir d’etudier) , nu pentru locuțiuni). 6 V. p. 168, n. 1. 172 LOCUȚIUiNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ JL fi într-o pasă rea — etre dans une mauvaise passe (p. 120)1; a avea tupeu — avoir du toupet 2; A face naveta — faire lanavette (p. 148); a face escală — faire escale 3 (p. 144); a avea ghină (ghinion) — avoir la guigne4 (p. 36); a face cabul „condescendență” — a face să primească — tc. kabul etmek „daigner, exaucer” (Ș.I.O., II, p. 69); a face (de) mas- cara „a rîde de cineva” — tc. maskara etmek (8.1.0., II, p. 250); a face nazuri — tc. naz etmek „se faire prier” (8.1.0.,. II, p. 270); a pune iacaua — tc. yaka silkmek „implorer l’aide, demander protection”, litt. „secouer le collet” (Ș.I.O., II,p. 218); a mînca schimbeaua, „a se pîrli într-o afacere” —tc. ischembe yemek 5; a face zapt — a jefui — tc. zapt etmek 6; a prinde cu ocaua mică — tc. kiugiuk oka ile tutulmak 7; a mînca boc (bo- cluc^— tc. bok yemek (8.1.0., II, p. 53) 8. Pe lîngă criteriile de natură lexicală-semantică și gra- maticală discutate mai sus, de asemenea obligatoriu este să verificăm, cînd și unde este atestată prima dată locuțiunea respectivă. Astfel, dacă locuțiunea a băga în vină este atestată în 1648 9, cînd influența franceză nu se exercitase încă asupra limbii romîne, chiar dacă în franceză există locuțiunea juridică faire entrer quelqu’un dans la faute, vom considera că locuțiunea citată s-a născut pe teren romînesc. într-un caz ca acela al locuțiunii folosite în limba mai veche a surpa sprinceana, putem afirma că este vorba de cal- chierea locuțiunii grecești corespunzătoare, deoarece pe cînd la greci se considera că îngîmfarea are sediul în sprîncene, la romîni se spune același lucru despre nas, așa că locuțiunea corespunzătoare este a tăia nasul. în acest fel în au surpat ca alt Iraclie viteaz măreața înălțata sprinceană trebuie să vedem traducerea servilă a frazei idiomatice grecești: xal xaTe^aXev, hc, 1 V. p. 168, n. 1. 2 V. explicația istorică la Renkonen, O.G., p. 44. 3 Din limbajul maritim. 4 Din limbajul jocului de cărți. 5 Comunicat de F. Fotiade. 6 Idem; cf. II, 385 care nu dă insă și forma turcească a locuțiunii. 7 Idem ; cf. Ș.I.O., II, 274 cu aceeași observație ca Ia nota precedentă.. s Devenită, prin deraiere lexicală, a mînca bob (Al. Graur, D. L., p. 4). 9 H. E. M. 2323. ORIGINEA LOCUȚIUNILOR VERBALE 173 •ăXXo^ eHpaxX7)<; pLsyaXodv^o^, tt)v aoapav zac er.TjpjxevTjv ccppuv tcov Suc[iev&v (p. 274, ed. Legrand) \ După cum se vede din exemplele date, locuțiunile importate sînt în marea lor majoritate de origine franceză, rusă, italiană, germană. Predomină însă, în special, cele franceze, datorită contactului îndelungat, direct și indirect, dintre vorbitorii celor două limbi. De altfel, unele dintre locuțiunile discutate chiar dacă sînt galicisme se întîlnesc în multe limbi europene și ar fi putut să pătrundă în limba romînă pe căi indirecte. Și aici — ca și în cazul cuvintelor propriu-zise — se poate utiliza noțiunea de etimologie multiplă 2. Locuțiuni ca fr. faire pârtie, mettre fin, venir en contact, etre d^opinion apar și în it. far parte, metter fine, venire a contatto, essere d^opinione; fr. prendre en consi- deration și prendre place au echivalente locuțiunile germane in Betracht ziehen, Platz nehmen. Faptul că o locuțiune provine direct dintr-o limbă sau alta nu este atît de important; esențial este că, pe cînd în alte cazuri nu putem preciza dacă locuțiunile respective sînt importate sau autohtone, indigene, în aceste cazuri avem posibilitatea să afirmăm cu siguranță că sînt împrumutate. Locuțiunea a face fiasco „a nu izbuti” este de origine ita- liană, dar nu putem spune cu siguranță dacă ne-a venit chiar din it. far fiasco sau din fr. faire fiasco. Din cauza formei ei, despre locuțiunea a face tabula rasa putem afirma însă că este un împrumut pe cale savantă din latină, deși în franceză există locuțiunea faire table rase 3. Tot calcuri din limba latină sînt și locuțiunile din limba mai veche : a pune tabără (< castra ponere); a face năvală ( < facere impetum) 4. Cum au fost redate în romînește locuțiunile împrumutate ? în multe cazuri ele au fost calchiate în întregime. Iată o serie de calcuri de acest fel: avoir Ies mains liees (p. 40)5 — a avea mîinile legate; battre en retrăite (p. 48) — a bate în retragere; donner signe de ■vie (p. 94) — a da semn de viață „a arăta că nu e mort” ; 1 Russo, S., II, p. 470. 2 Al. Graur, St. Ig. gen., p. 26 — 35. 3 Renkonen, O.G., p. 18. 4 B. Gazacu, Infl. lat., p. 51. 5 V. p. 168, n. 1. 174 LOCUȚIUNILE verbale în limba romînă donner lieu ă (p. 94) — a da loc (la); etre de parole (p. 122) — a fi de cuvînt „a-și ține promisiunea” ; etre sur le point de (p. 134) — a fi pe punctul de; mettre au point (p. 216) — a (se) pune la punct; passer sous silence (p. 260) — a trece sub tăcere; perdre connaissance (p. 262) — a pierde cunoștința; prendre fin (p. 276) — a lua sfîrșit; prendre la parole (p. 278) — a lua cuvîntul; rompre la glace (p. 308) — a sparge gheața] se bruler la cervelle (p. 314) — a-și zbura creierii; se mettre ă Vabri de (p. 322) — a se pune la adăpost de; tenir (sa) parole (p. 350) — a(-și) ține cuvîntul; tenir lieu de (p. 350) — a ține loc de; porter (avoir) des cornes — a purta (avea) coarne1; avoir une dent contre quelqu'un (p. 59) — a avea un dinte împotriva cuiva2; mettre sur piedz — a se pune pe picioare (în limba obișnuită „a se însănătoși”)4; mettre Ies points sur Ies i5 — a pune punctul pe i „a preciza”6; se mettre bien avec quelqu^un ' — a se pune bine cu cineva; prendre le taureau par Ies cornes8— a apuca (lua, prinde) taurul de coarne „a înfrunta primejdia”; prendre Vair — a lua aer; prendre (se donner) des airs — a-și da (lua) aere „a face pe grozavul, a-și da importanță” ; avoir af faire ă quelqu'un — a avea de-a face cu (cineva) ; faire une piece 9 — a face cuiva bucata. Alteori, construcția romînească „traduce” numai verbul,, împrumutând forma nominală din locuțiune (în multe cazuri aceasta fusese împrumutată în mod separat încă mai de mult) : avoir interet (p. 36) — a avea interes; etre dans son element (p. 120) — a fi în elementul său; faire une somme (p. 160) — a-și face suma; gagner du terrain (p. 164) — a cîștiga teren; payer de la meme monnaie (p. 260) — a plăti cu aceeași monedă; reduire ă sa derniere expression (reduire ă neant) (p’ 296) — a reduce la ultima expresie „a nimici”; se mettre en evidence 1 Renkonen, O.G., p. 43 ; I. Iordan, Stil., p. 307. 2 I. Iordan, Stil.. p. 310. 3 I. Iordan, L.R.A., p. 258. 4 în acest caz, singularului din locuțiunea franceză îi corespunde pluralul în locuțiunea romînă; în exemplul următor, situația este inversă. 5 I. Iordan, Stil., p. 326. 6 Vezi n. 4. 7 I. Iordan, Stil., p. 327. * Ibidem, p. 380. 8 Ibidem, p. 314; cf. B.Ph., IV, p. 264. D. R., JX, p. 328. ORIGINEA LOCUȚIUNILOR VERBALE 175 (p. 324) — .a se pune în evidență; se faire des scrupules 1 — a-și face scrupule; faire une farce ă quelqu^un 2 — a face cuiva o farsă; meUre (un prisonnier) au secret3 — a pune la secret, a aresta; tomber sur un bec (de gaz)* — a cădea pe bec; entrer en fonction — a intra în funcțiane 5; avoir une intention — a avea (o) intenție; tc. kdlyb etmek „jouer un tour” (8.I.O., II, p. 83)— a pune cuiva calupul ,,a-l înșela”; tc. kef etmek „se divertir”, (8.1.0., II, p. 103)— a face chef; tc. konak etmek (Ș.I.O., II, p. 143) — a face conac; tc. fitil almek „s’enflammer” lit. prendre la meche — a lua fitil „a se aprinde la mînie” (8.1.0., II, p. 174); tc. fitil vermek ,, excit er, trou- bler”, lit. donner la meche — a da fitil ,,a ațîta, a irita” — (aS. I.O., II, p. 174); tc. haram yemek „voler” (8.1.0., II, p. 207) a mînca haram ,,a spune minciuni'\ tc. hazz etmek — lit. faire plaisir (8.1.0., II, p. 213) — a face haz „a se amuza” ; tc. maydana konmah „exposer” — lit. mettre au grand jour, (Ș.I.O., II, p. 244) — a scoate la maidan „a face cunoscut, a ieși la iveală” ; tc. maydana gelmek (8.1.0., II, p. 244) — a ieși la maidan „a se descoperi, a se da pe față”. în majoritatea cazurilor s-a ales această cale pentru că în limba romînă nu exista un corespondent exact al părții nominale a locuțiunii din limba franceză sau turcă. Alteori s-a procedat în același mod chiar și cînd se găsea un echivalent în romînă. Așa se explică de ce fr. tenir ă distance (Pradez., p. 346) este redat în rominește prin a ține la distanță, deși în limba romînă fr. distance îi corespunde cuvîntul din vechiul fond, depărtare. Locuțiunile discutate aici sînt foarte prețioase pentru că au degajat neologismele cuprinse în ele, punîndu-le masiv în cir- culație, sau, de cele mai multe ori, au extins sfera de folosire a acestora. Cazul extrem apare acolo unde întreaga construcție străină a fost împrumutată (cu două neologisme deci) : a forța nota „a exagera” — forcer la note (p. 164); a induce în eroare „a în- șela” — induire en erreur (p. 180). 1 Renkonen. O. G., p. 17. 2 I. Iordan. Stil., p. 314. 3 I. Iordan, \L.R.A., p. 260. 4 Al. Graur,1 V.d. nr. 7, p. 97 — 98, cf. D. R^, IX. p. 327. 5 Desigur că păstrarea în limba romînă a substantivului funcțiune pe lingă. funcție se datorește și prezenței acestui cuvînt în locuțiunea sus citată. 176 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ Din cele discutate pînă acum se poate desprinde impor- tanța studierii locuțiunilor împrumutate pentru dezvoltarea lexicului. Locuțiunile împrumutate au lărgit întrebuințarea în limba romînă a unor neologisme legate exclusiv de locu- țiuni sau a altora pătrunse în limbă și pe alte căi; în acest fel, locuțiunile au contribuit la consolidarea și fixarea neologismelor. Locuțiunile discutate pînă acum, calchiate în întregime sau numai parțial, reproduc întocmai locuțiunile străine cores- punzătoare. Există însă cîteva locuțiuni împrumutate, care, în trecerea de la limba de origine la limba romînă, au suferit ușoare modi- ficări. Este vorba aici 1) fie de modificări de natură lexicală : a) folosirea unui alt verb : a călca pe nervi < donner (porter) sur Ies nerfs1} a lua pulsul < tâter le pouls (p. 344) 2. b) sau a unui alt substantiv : a-și rupe gîtul < se casser la tete; a(-și) strînge cureaua — se serrer la boucle („boucle” — cataramă); a ține piept — ten ir tete a (p. 350). c) omiterea unor termeni: a da un telefon < donner (un coup) de telephone 3; a fi în grațiile cuiva < etre dans (Ies bonnes) grâces de (p. 120), 2) fie de natură gramaticală, construcția din interiorul locuțiunii fiind alta : a se pune la curent (cu) < se mettre au courant (de) (p.216, 322); apune cuțitul în gît< mettre le couteau sur la gorge (ă) (p. 222); a trage chiulul < tirer au cul\ Este vorba de construcții prepoziționale diferite, sau, așa ca în ultimul exemplu, de trecerea la o construcție tran- 1 I. Iordan, L. R. A,, p. 257. 2 V. p. 168, n. 1. 3 I. lordan, L. R. A., p. 262. 4 Această locuțiune, înregistrată de L. Șăineanu în Lg. par., p. 141, face parte din argoul militar francez. ORIGINEA LOCUȚIUNILOR VERBALE 177 zitivă \ Deosebirile sînt totuși de mică importanță, așa că nu sînt de natură să pună sub semnul întrebării originea străină a locuțiunilor din această categorie. Faptele prezentate în acest capitol ne permit să desprin- dem o serie de concluzii cu privire la originea locuțiunilor ver- bale romînești. Se observă, în primul rînd, că din punct de vedere numeric printre locuțiunile verbale ale limbii romîne predomină cele născute prin poligeneză. Locuțiuni de tipul: a-i lăsa gura apă, a-și veni în fire, a-și băga nasul (în), a pune bețe în roate s-au putut naște spontan în diferite limbi, printre care și în limba noastră, datorită identității de conformație a spiritului omenesc. Trebuie făcută însă rezerva că, în cazul unor construcții ca : a deschide vorba, a pune prinsoare, a ține minte, a afla (găsi) cu cale, pe care le avem în comun cu limbile balcanice nu putem stabili cu siguranță orginea poli- sau monogenetică și, că, în sfîrșit, locuțiunile neatestate în alte limbi, de felul rom. a băga de seamă, a trage pe sfoară, a strica orzul pe gîște, a o pune de mămăligă, nu pot intra în acest sens în discuție. Numărul acestora din urmă este în continuă creștere : argoul, limbajul tehnic, limbajul familiei creează în permanență construcții cu valoare expresivă, care intră cu timpul în categoria locuțiunilor verbale. Locuțiunile originare din alte limbi sînt, în general, de dată mai recentă în limba romînă. Intr-adevăr, majoritatea locuțiunilor explicabile prin monogeneză, în limitele investi- gațiilor noastre, cu excepția celor cîteva locuțiuni de origine turcă, destul de rar utilizate de limba romînă, au apărut din secolul al XlX-lea, ijrovenind din franceză, rusă, germană și avînd de aceea o pronunțată coloratură savantă. Vor fi existînd locuțiuni de origine slavă, din primele epoci ale contactului romîno-slav? De bună seamă că există, dar în stadiul actual al cercetării noastre, ele nu au putut fi descoperite. Pătrunderea locuțiunilor de origine străină în limba romînă s-a realizat, în primul rînd, prin calc și în număr mult mai 1 E. Lange-Kowal, Red. fr. ii. în Gr. S., VII, p. 299, atrage atenția asupra faptului că în limba franceză tirer apare în alte construcții cu un sens apropiat ca verb tranzitiv. De ex.. tirer une dent ă quelqu’un și tirer une carotte ă quelqu’un ,,a înșela (cu bani) pe cineva”. 12 — c. 801 173 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ mic prin împrumut lexical propriu-zis. Aceasta confirmă teza, lui Bally, după care : „c’est presque toujours par le calque que Ies expressions idiomatiques, Ies locutions composees de plu- sieurs mots passent d’une langue dans une autre” \ în fine, privind locuțiunile dintr-un alt punct de vedere, se poate observa că locuțiunile expresive sînt în majoritatea lor creații spontane ale imaginației populare; ele se împrumută arareori. Dimpotrivă, locuțiunile lipsite de nuanțe afective,. v cele de caracter cult, sînt în cele mai multe cazuri împrumutate. 1 Styl., I, p. 50. CONCLUZII Ajunși la capătul studiului nostru se impune să aruncăm o privire de ansamblu asupra rezultatelor cercetării locuțiunilor verbale din limba romînă. Fenomen existent în toate limbile și în toate timpurile, răspunzînd acelorași necesități lexicale, sintactice și stilistice, locuțiunile sînt sinteze lexic o-g r a m a t i c a 1 e : enti- tăți lexicale prin sensul unitar și unități gramaticale prin valoarea gramaticală determinată. Genul lor proxim este îmbi- narea de cuvinte față^ de care diferența specifică este rolul gramatical. Sub aspectul unității lexicale se pot distinge grade deosebite de coeziune : de la locuțiunile cele mai puțin sudate, deci mai puțin cunoscute, de tipul: a trage un ibrișin „a face aluzii”, a îmbrăca ușa „a fugi”, pe care le-am putea numi „ocazionale” cu un termen utilizat de Rozwadowski1, pînă la locuțiuni definitiv închegate ca : a băga de seamă, a-și aduce aminte, „uzuale”, în aceeași terminologie. Din punct de vedere gramatical, distingem locuțiuni pentru fiecare parte de vorbire din limbă (cu excepția articolului)2. în cadrul general al locuțiunilor cele verbale ocupă un loc deosebit în special prin problemele pe care le ridică și prin număr. Se pare, că în raport cu celelalte, locuțiunile verbale sînt mai numeroase. Aceasta stă desigur îri legătură cu faptul că verbul ocupă un loc central în frază, că el este elementul care dă viață comunicării3. 1 Fr. Mikus, Rozivadowski, în Lingua, V, 1 iulie 1955, p. 24 2 V. p. 37. 3 Vezi Brondal, P. D„ p. 3(5. 180 LOCUȚIUNILE VERBALE 1N LIMBA ROMÎNĂ Analizînd locuțiunile verbale am stabilit că din punctul de vedere al componenței, ele se caracterizează printr-o struc- tură binară : verb 4- element nominal1, adică determinat și determinant, acesta din urmă avînd în majoritatea cazurilor preponderență semantică, iar primul fiind, din punct de vedere funcțional, centrul de greutate2. în domeniul formării cuvin- telor, locuțiunile verbale se definesc prin aceea că formează termeni noi, în special prin schimbarea categoriei gramaticale (băgare de seamă, ieșit din minți) sau prin derivație (luător aminte, a mușamaliza). Compunerea, caracteristică locuțiunilor adverbiale, prepoziționale și conjuncționale, este, în cazul locuțiunilor noastre, aproape inexistentă. Singurul exemplu pe care îl putem cita este batjocziră < a-și bate joc. Examinarea locuțiunilor verbale în limba romînă ne impune să luăm în discuție unele probleme generale cu privire la natura locuțiunilor și la poziția lor în limbă. Natura locuțiunilor trebuie judecată în raport cu cele două elemente adiacente : combinațiile de cuvinte și cuvintele simple. Locuțiunile verbale au, pe de o parte, o structură externă, formală, identică cu a combinațiilor de cuvinte, iar pe de altă parte, o structură internă, implicită, care le apropie de cuvintele propriu-zise. Așadar, prin esența lor, locuțiunile sînt unități contradictorii3. Poziția locuțiunilor decurge din natura lor, locuțiunile constituind veriga de legătură dintre combinațiile de cuvinte și cuvinte ; ele au deci un loc sui generis4 între gramatică și lexic. Sînt locuțiunile — ne putem întreba acum, la sfîrșitul studiului nostru — un factor de progres, un avantaj în limbă ? Răspunsul nu poate fi decît afirmativ, deoarece ele nu fac să se schimbe un semn prin altul echivalent, ci aduc în plus, față de cuvîntul simplu, o gamă de nuanțe semantice, grama- 1 într-o serie de locuțiuni, elementului nominal îi corespund adverbe sau interjecții. 2 V. V. Vinogradov, Grup. Sini., în Probi, lingo., nr. 3, 1954, p. 3. 3 Smirnințki, F. A., în Probi, lingv., nr. 2, 1956, p. 51. 4 Ahmanova, Asoc. cuv., p. 16. CONCLUZII 181 ticale și stilistice1. Ele „disecă” imaginea verbală (cf. a strica orzul pe gîște, a bate apa în piuă, a da poruncă), dezvoltă valori aspective (cf. a o lua la fugă în raport cu a fugi, a da cu mătura față de a mătura) ori valori expresive arhai- zante (cf. a face înștiințare, a da glas); locuțiunile servesc în scopuri stilistice pentru a întări modul de exprimare (cf. Din cupa desfătării amărăciunea naște; Din ochi frumoși dure- rea își ia alei izvor. FlLIMON, C., p. 105. Ai trecut cu vede- rea și ai nesocotit vînatul numit grives. Odobescu, /S. A., p. 321), aparținînd diverselor domenii ale limbii literare (cf. a-și da duhul în stilul bisericesc, a da citire, a lua act (de), în stilul administrativ-oficial etc.). Locuțiunile formează, deci, față de cuvintele simple, sinonime imperfecte2. De aceea s-a putut vorbi nu o dată, despre superioritatea locuțiunilor față de cuvintele corespunzătoare3. în sfîrșit, este locul aici să ne punem întrebarea esențială a întregii probleme pe care o studiem; care sînt cauzele și condițiile determinante ale apariției locuțiunilor în limbă ? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ținem seama de cele două funcții principale ale limbii: comunicarea și e x p r e s i a. Locuțiunile, indiferent de timpul și mediul în care s-au ivit, au apărut pentru a răspunde fie unor nece- sități de comunicare4, fie unora de ordin afectiv. Din punctul de vedere al comunicării, locuțiunile au apărut din necesitatea de a exprima, în primul rînd, noțiuni încă nedenumite. Pentru o serie de noțiuni pentru care oamenii cultivați au împrumutat în timpul din urmă neologisme, poporul a creat’ din elementele existente ale limbii, construcții locuțio- nale. Astfel, pentru a acoperi noțiunea redată mai tîrziu prin a observa, limba noastră dispunea de locuțiunile : a băga de 1 Remarcate de o serie de cercetători, printre care : Lafaye, Dict. syn., p. 50, L. Foulet, P. P., în R., LXIX, 1946, p. 145, Bally, Styl., p. 47, idem, L. V., p. 153, T. Vianu, Probi, stil., p. 203, G. Istrate, Sad., m 5. C. L., VI, nr. 3 — 4, 1955, p. 321. 2 Cf. Ullmann, P. S., p. 181 — 183, care arată că mobilității sinonimelor i se impun astfel o serie de restricții, deși în seria sinonimică locuțiunile figurează alături de verbele corespunzătoare. 3 Robert, Etudes, p. 128, 130 (citat de Alf Lombard, Constr. nom., p. 201); Brunot-Brunneau, Precis, p. 321. * în această privință ne despărțim de Bally, care consideră locuțiunile numai pe plan afectiv. 182 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ seamă și a-și da seama (în plus, aceeași idee se putea exprima și cu ajutorul verbului a vedea), pentru a aranja sau a monta exista a pune la cale, pentru a-i conveni, a-i veni la socoteală, pentru a paria, a face prinsoare sau a pune rămășag, pentru a proteja, a avea în vedere, pentru a permite, a da voie, pentru a se acomoda, a se da la brazdă, pentru a intenționa, a avea de gînd etc. Avînd, ca orice fenomen de limbă, un caracter istoric, locu- țiunile verbale sînt în continuă prefacere. Unele dintre locuțiunile aparținînd limbii vechi, astăzi nu mai sînt în vigoare (a avea cuviință ,,a se cuveni” — Coresi, T., 5r) (neatestat în nici o lucrare de specialitate), a bate război ,,a face război, a se lupta”], alua greime „a se întrista” 2, a face dobîndă „a cîștiga” 3, a ră- mînea de judecată „apierdeunproces“ 4. în schimb, limba actuală cunoaște multe locuțiuni inexistente în limba mai veche5. în epoca împrumuturilor, limba romînă a adoptat o serie de locuțiuni din necesități de comunicare, spre a exprima no- țiuni noi, necunoscute încă (cf. a atrage atenția < attirer Vatten- tion; a lua contact < prendre contact; a pune la curent < mettre' au courant etc.). Locuțiunile din această categorie sînt lipsite de valoare afectivă6. Ele pot exprima cel mult nuanțe ale ideii exprimate printr-un cuvînt simplu. Un număr cel puțin egal de locuțiuni servesc limba în funcțiunea ei expresivă; apariția lor se explică prin ten- dința limbii de a înlocui permanent construcții inexpresive cu construcții mai intens afective, de a da culoare conținutului lor intelectual7. Procesul de înnoire a locuțiunilor are, desigur, loc, în primul rînd, în limba populară, caracterizată, după cum spune Meillet, prin aceea că „ne peut exister sans un appel constant a l’attention et ă la sensibilite de l’interlocuteur” 8. 1 Densusianu, H. L. R., II, p. 423 — 424, 471. 2 Ibidem, p. 327. 3 Ibidem, p. 434. 4 Ibidem, p. 470. 5 Trebuie menționat că locuțiunea „modernă” a prinde vorbă „prendre la parole” citată de Bourciez în E. L. R„ p. 586, nu este cunoscută limbii romine. 6 L. Foulet, P. P. în R., tom. LXIX, 1946, p. 145, discutînd situația în limbă a unor astfel de locuțiuni, arată că ele „nu contribuie nici la culoarea, nici la pitorescul frazei, n-au nicj valoare afectivă, dar au o tărie care le vine din fina lor preciziune”. 7 „Au vocable generique et use se subslituent dans le langage courant la di- vcrsite des expressions fortes qui font image”. Delacroix, Lg. P., p. 252. 8 Lg. hist et lg. geti., I, p. 164. CONCLUZII 183 Astfel, s-au născut locuțiunile de tipul: a se șterge pe bot, a spăla pulina, a lua luleaua neamțului] a trage la măsea, a pune bețe-n roate, a găsi ac de cojocul cuiva, a găsi nod în papură, a trage mîța de coadă simțite ca un fel mai pitoresc, mai viu al vorbirii. Față de verbe, aceste locuțiuni verbale precizează cu mai multă rigurozitate semnificația dorită. în plus, ele redau plastic imagini, conțin metafore etc.1. Sursa acestui surplus de expresivitate trebuie căutată în caracterul lor analitic-concret. Poporul, ,,pentru inteligența căruia abstracțiunea propriu-zisă nici că există” 2, în tendința lui de a evita termenii abstracți3 și deci de a sensibiliza noțiunile abstracte 4, a creat noțiuni concrete ca : a pune în cui „a părăsi”, a da de gol ,,a descoperi”, a da de urmă „a găsi”, a-și lua valea ,,a pleca”, a face praf (și pulbere} „a nimici”. Un material inte- resant în acest sens ne oferă A.L.R., care, de exemplu, pentru noțiunea a muri furnizează un număr foarte mare de locuțiuni concrete (v. A.L.R, II, p. 84, răspunsurile la întrebarea 2700). Create de indivizi izolați, locuțiunile ,,nu exprimă pe auto- rul lor anonim, ci tot poporul care și le-a însușit, desigur pentru motivul că au corespuns fanteziei și sensibilității lui ”5. De aceea locuțiunile reflectă, în bună măsură, originalitatea crea- toare și specificul național al unei limbi. Ele sînt, după cum spune Mihail Eminescu ,,zestrea” limbii de la moși-strămoși : „Adevărata bogăție [a unei limbi] constă totdeauna în locuțiuni, în acele tiparuri neschimbate care se formează în curs de mii de ani și dau fiecărei limbi o fizionomie proprie” 6. Sub semnul acestui adevăr deopotrivă artistic și științific se înscriu stră- daniile cercetării noastre asupra locuțiunilor verbale din limba romînă. 1 T. Vianu. Probi, stil.. p. 203. 2 L. Șăineanu, Sem., p. 140. 3 Ibidem, p. 130. 4 Ibidem. p. 136. 5 T. Vianu. Probi, stil., p. 207. 6 3Is. Acad. II. P. II. 2257, f. 238. rjiArojibHLiE ycTOtqHBbiE cohetahuh cjiob B PyMHHCKOM H3MKE PE3JOME McxoflHbiM nyHKTOM ,3jih flaHHoro Tpy^a hbhjiocb to, hto b oâjiacTM TepMMHOJiornn 6bijio KoncTaTupoBano npon3BOJn>noe ynoTpe6jieHne TepMnna ycmouuueoe conemanue cjiob, naSaio- ftaiomeecH nan b 6oJiee cTapux, TaK ii b 6ojiee hobmx pyMKHCKnx m HHocTpaHHHX Tpyjțax no cneijnajn>H0CTn. 3to noJionîenne hbho npoTUBopeTOT cTpeMJienirio k yTo^nenifio n OKOHHaTejn»- homv ycTanoBjieHHio naynnon H3HKOBejțnecKon HOMenKJiaTyphu Tlanțe Bcero ycmouuueoe couemaHue cjiob CMemnBaiOT c ebipa- oweHueM. OTcyTCTBne e^uncTBa b ynoTpeSjieniiii BuineynoMHHyTbix TepMnnoB njțeT no jjByM HanpaBJiennHM: c oanoii CToponu, Ka?K- JțHM M3 3THX TepMUHOB nOJIB3yiOTCH B pa3HHX CMHCJiaX, c apy- roîi CTopoHM, 06a TepMnna paccMaTpnBaioT nan coBepmeHHQ paBHoițenHue no CMbicny. 3nannT, nepe,n nccjieflOBaTejieM ctoht satana onpeflejniTb noHHTne ycmouuuBoe conemanue cjiob n Bu^eJinTb ero cpejțn oanîKaiîniHX no cnnonnMHKe TepMnnoB. TaKMM o6pa3OM nacro- nmun Tpyjț bmxo^ht ns oâjiacTn BonpocoB noMeHKJiaTypbi n nepexo^nT b o6jiacTb ncojie^oBannn pa3noo6pa3noro $an- TnnecKoro MaTepnaJia, CTpeMHCb KJiaccmfnmnpoBaTb ero Mop^o- jiornnecKM n npocjie^HTb ero cnnTaKCiiHecKoe ynoTpe6jienne. Bjiaroflapn np^Menenino k onpe^ejiennon — rjiaroJibHOM — cjie- aoBaTejibHO, orpaHnneHHOM KaTeropnn ycTon^nBbix coneTannîî. Tanoii Tpy# MOîneT jimuil BbînrpaTb b CMHCJie coflep/KaTejibnocTH H TOHHOCTH ^aHHblX. 186 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 3tot noflxojț k Bonpocy npHBeji k pasoHBKe Tpy^a Ha hhtb rjiaB. I Ilepe^pasnpya KpaTKoe onpeaejieHne cjiOBa, ^amioe Mefiji- ."ictom, aBTop onpe^eaaeT ycTonniiBoe coneTaniie cjiob cjieayio- îhiim oâpasoM: c o b o k y n h o c t b c a o b , 6 o -i e e >i ji n m e h e e c n a a h h ui x m e >k £ y c o 6 o îi , c e a h h li m >o n p e jț e ji e h h n m c m h c a o m , n p e a c t a b a a io q ii x c o 6 o h c r p a m m a t m n e c k o ii t o n k ii 3 p e h n a o a h y h a c t b p e n 11 . Ha ocHOBaiiiiH npHBejțeHHoro Bbirne ooiițero onpe^ejieima mo/Kho ĂțaTb onpeaeneHHe Ka^aoro ycToiinnBoro coneTaHim b saBHCMMOCTii ot nacTii penii, KOTopyio oho npe^cTaBJiaeT. C TonKii speima nepa3H0HKe noaojKe’HMM. B neKOTopbix H3 hhx cocTaBHbie oaeMeHTbi hbjihiotch BHoane n OKOH.naTeabHO 3acTbiBnniMii, TaK nan ciiHTes oâpasyeT HOByio eaHHHițy 113 Bcex cjiob, bxo^hihhx b vcTowniiBoe coneTamie (a băga de seamă — a observa ,,3aMeTiiTb”), Mea^y TeM kbk b apynix ojieMeHTu coxpanaioT, xoth oui nacTiinHO, CBoe JieKcnnecKoe wh^ii- BH^yaabHoe 3HaneHiie (a-și zbura creierii ,,3acTpejniTbCR”). Xoth MerK^y OTHMii pyMH KpaiiHHMii TimaMii ecTb necKOJibKO npo- MeHcyTonHbix KeHiiH- mii, a hmchho to, hto, ccjih BbipaHîeHiiH MoryT npe^cTaBJiHTb coooîî JieKCHHec-Kyio e^HHnițy, ycToiîqnBbie coneTaHHH HMeiOT, KpoMe Toro, rpaMMaTHiecKoe 3 h a i e h n e , bkjiio- naiOTCH b pa3JiHHHbie KaTeropnn nacTeii penii 11 BbinoJiHHiOT ^yHKițHH nocjie^HHX. CymecTBeHHoe KanecTBeHHoe pasjînnne Me>Kfly ycTOHHHBhiM coneTaHneM 11 BbipajKeHneM 3aKJnonaeTCH b tom, hto Bbipa?KeHHH npe^cTaBjiHioT cocon ncKjnoniiTeJibHo a e k c n n e c k 11 e h b j e hh h , b to BpeMH KaK ycTonnnBbie coneTaHHH npeflCTaBJiniOT coSoiî 11 rp aMMa th 1 ecKHe h b n e h n H. II B rjiaBe ^raaroJiiTHbie ycTonniiBbie coneTaimn” aBTop pac- CMaTpnBaeT Bonpoc c m o p $ o ji o r n n e c k o ii cTopoHbi. Ab- Top pa3JinnaeT TJiaBHbie Tnnbi rjiaroJibHbix ycTonniiBbix cone- TaHHiî C TOHKII 3peHHH HX COCTaBHMX 3JieM6HT0B, IipiIHIIMaH bo BHHMaHne nacTOTy yiiOTpeâjieHiiH KaHîaoro 113 hiix b pyMbiii- ckom H3biKe. PI3 anajinsa BOCbMii rjiaBHbix tiihob rjiarojibHbix yCTOMMHBblX COneTaHHH B pyMLIHCKOM H3bIKe BbITeKaeT, MTO ohm MMeioT aByxcocTaBHyio CTpyKTypy: r^aroji + KMeHHoîi 3Jie- 188 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ MeHT, to ecTb onpe3eJiHeMafl+onpe3eJiHiomaH nacTb. B btoh KOHCTpyKițnM nepBMîî aJieweHT hb^ihctch HocnTejieM rpaMMHTn- necKoro sna^eHim, bhhojihhh $yHKițnoHaJibHyio pojit; na bto- poM jkg, b 6oJibniHHCTBe cJiyqaeB, jiewHT ceMaHTnqecKHH ițeHTp THîKecTH (cp. a-și aduce aminte — a-și aminti „BcnoMUHaTb”, a o lua la fugă — a fugi ,,y6eraTb”). HaJinqne rjiarojia coBepineHHo oânsaTejibHO b rjiaroJibHbix ycTOMHnBMx coneTaHHHX. 3tb oânțaH xapaKTepncTiiKa OTJînnaeT rjiaroJibHbie ycTOiinHBbie coneTaHMH ot apyrnx ycTonnnBMx coneTaHiiii, b KOTopux najinnue npe3CTaBJiHeMtix mmm nacTeii penn, to ecTb npnJiaraTeJibHoro, coiosa mjih HapennH, ne mbjih- ctch CTporo Heo6xo3HMNM. B raaroJibHbix ycTOîînnBBix coneTanuax saMenaeTCH, b oco- oeHHocTn, najiHHne onpejțeJieHHbix rjiaroaoB, noJinceMHH KOTopux aoxoAHT 30 noTepn hmh co6cTBeHHoro JieKciinecKoro cMticjia. Cpe3ii hiix Hanțe Bcero BCTpenaioTCH: a face „3eJiaTb”, „naroTOB- aHTb”, „MaCTepHTb”, „C033aBaTb”, „TBOpUTb”, „po?K3aTb’\ „iicnoJiHHTb”, „coopyîKaTb”, CTponTb” n t. 3.; a da „3aBaTb’\ „BM3aBaTb”, „no3aBaTb”, „pa33aBaTb”, „0T3aBaTb”, „npii- 3aBaTb”, „3apnTb” n t. 3.; a ține „3ep?KaTb”, „xpamiTb”, .jOepenb”, „co6jno3aTb”, „BbinoJiHHTb”, „BMențaTb”, „3jihtlch”t „npo3OJiHîaTbCH” h t. 3.; a lua ,,6paTb”, „cxBaTHTb”, „noiî- waTb”, „3anMCTB0BaTb”, ,,3aBJia3eBaTb”, „HamiMaTb” n. t. 3., 3a KOToptiMH cjie3yioT b yâtiBaioineM nopa3Ke: a avea „nMeTb”, „oSjiasaTb”, „BJia3eTb” n t. 3.; a purta „hochtb”, „nepe- HocnTb”, ,,B03HTb”, ,,03eBaTbCH bo nTO-Hn6y3b” h t. 3.; a trage .,THHyTb”, „TanțHTb”, „HaTHrMBaTb”, „CTHrnBaTb”, „CTpeJIHTb” 11 t. 3.; a aduce „npHHOCHTb”, .,npnB03HTb”, „npnB03HTb”, . ,30CTaBJIHTb”, „HaKJIOHHTb”, ,,HarH6aTb”, ,,6lJTb n0X0VKHM,r k t. 3. 11 3pyme. Bce 3th rjiaroati BX03HT b ochobhoh cjiosap- HLIM (j)0H3 pyMMHCKOrO H3HKa. rjiarojibi b rjiaroabHbix ycTOHmiBMx coneTaHHHX hbjihiotch rpaMMaranecKHMH cpe3CTBaMM oco6oro Tuna, TaK KaK, necMOTpa Ha to hto ohh eiițe MHor3a coxpaHHioT Kanyio-TO cbhsb co cbohm nepBOHanajibHMM 3HaneHneM, ohm oSpasyioT BMecTe c ocTajib- hhmh DJieMeHTaMH coneTaHHH noJiHoe C3hhctbo; 03HaK0 cmmcji ycTOHHMBoro coneTaHHH ne saBncnT ot jieKcnnecKoro 3HaneHHH rjiarojia. B otom oTHOineHHH rjiarojiti M3 ycTOHHnBHx coneTaHMîi moîkho yno30611Tb rjiaroJiaM-cBH3KaM: a deveni „cTaHOBHTbCH”, a ajunge ,,30CTHHb”, a sta „CTaTb”, a rămînea „ocTaBaTbCfl”. Khk h y 3thx nocJie3Hiix, ponb rjiaroJiOB b ycToftnHBMX LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 189 COHeTaHHHX CBO^MTCH, rJiaBHbIM 00pa30M, K yTOHHOHMIO jimța, MOMeHTa h Mo^ajibHOCTH ^encTBna n, cJiejțOBaTejibHo, MBjiaeTCH rpaMMaTHnecKOH, JieKcnnecKiiM >Ke cojțepjKanneM ohm oSjiajjaiOT b BectMa He3HaimTeJibHoii CTenenn. IIpn nccJieaoBaHnn cocTasa rjiarojibHbix ycToimnBbix cone- Tarniii' BOBHHKaioT pa3Hbie cjiynan BsaiiMosaBncnMocTn Menv^y CTpyKTypon h cmmcjiom KOHCTpyKijnH, npnneM b rpynne CJIOB,- cocTaBJiHionjMx coneTaHne, blibbjihiotcm (JjyHKițiioHajibHbie m ceMaHTH^ecKHe CTepîKHeBbie 3JieMeHTbi (raarojibi, nviena cymecT- BHTGJibHbie, npMJiaraTejibHbie, tmc,anTejibHbie, a iiHorjja ii mgctg- MMeHMfl) h nepeMeHHbie nacTH. III B rjiase „rpaMMaTiiqecKiie npn3HaKn rjiaroJibHbix vctom- HiiBbix coneTaHnn” aBTop paccMaTpnBaeT CMHTaKCiinecKyio cto- poHy Bonpoca, to ecTb cnHTaKCMHecKyio ^yHKițnio Bceii rpynnbi CJIOB, BXOflHlHHX B COCTaB yCTOMMHBOrO COBCTaHUH. CnHTaKcnnecKne npnsHaKii rjiarojibHbix vctoiihiiblix cone- TaHMîî moîkho crpynniipoBaTb b ^Be KpynHbie KaTeropim: npii- BnaKM, oSvque bcgm rjiaroJibHbiM ycTonnKBbiM coHeTaHiiHM, 11 npn3HaKM uacmHue^ CBoncTBeHHhie tojibko neKOTopbiM 113 hhx. Cpean o6ujiix npn3HaKOB, ofinsaTeJibHbix ^jih Jiiodoro rjia- roJibHoro ycToîiHnBoro coneTaHim (KaK n jțjih JiioGoro rjiarojia). moîkho nepenncjmTb cjiejțyiomee: A) Ilepexodnocmb 11 HenepexodHocmb Kan m co6ctb6hho rjiaroJibi, nepexo/țHOCTb 11 Henepexo#- HOCTb KOTopbix MeHflJiacb c TeneHneM BpeMeHH, rjiaroJibHbie ycTOHEiHBbie coneTaHMH Morjm 6biTOBaTb b 6ojiee CTapoM H3bme b apyroîî (jiopMe, hbm cero^nn: a lua aminte ,,o6panțaTb bhh- MaHMe”, HBJiaiomeecH cero^HH HenepexoflHMM coneTanneM, b OTapoM nsbiKe Shjio nepexo^HbiM (privindu-1 și luîndu-l a- minte pre un om ca acela ,,B3npan h o6pamaH BHHMaHiie na neJio- Bena, no^oânoro 9T0My” Jțoco^Teîî, B. C$. 215). 06'bHcneHHe pa3Horo ynpaBJieHHH othx ycToîîHîiBhix coneTaHHîi MenueTca ot cjiyqan k cjiynaio (KajibKa c cjiaBHHCKoro o6pa3ița (a-și bate joc „K3aeBaTbCH”, a lua aminte „oâpaiijaTb BnuManne”), bjih- HHne, oKasMBaeMoe chhohhmhhhhm ycToimnBHM co^eTaHMeM (a băga în seamă de „oâpanțaTB BHHMaHne”). •190 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Ho, Booome, mohîho yTBepjK^aTb, hto nepexoanocTb hjih HenepexoaHOCTb ycToiîniiBoro coneTaHna npeaonpe^ejiaeTCH ero BHyTpeHHHM rpaMMaTiiHecKiiM cTpoenneM: ccjih coneTanue co- ctoht H3 nepexojțHoro rJiarona h CJie^yiomero sa hhm npaMoro ^onouHCHHH, oho nenepexo^Hoe (cp. a face cinstea școlii „aejiaTt aecTb niKOJie”, a da drumul cailor „nornaTL Jioina^en”), a ecan ycToiiHHBoe coaeTaHiie coctoht iis nepexo^noro rjiarojia 11 cjie^yioiiȚero 3a hhm KOCBeHHoro aononneniiH hjih oScTOHTejib- CTBa, oho nepexo^Hoe (cp. a pune la cale o excursie ,,opra- Hii30BaTb SKCKypcnio”, a da naibii pe cineva „noKnnyTb Koro- Hiioy^b”, a lua peste picior pe cineva ,,n3fleBaTLCH Ha# kcm- HHoyab”). B) daeMeHmbi, donoAHXiouaie CMSOJibHbie ycmouuuebie couemaHun CpaBHeniie ynpaBJieHiia rjiaroJibHbix ycTOîiHHBbix coaeTaHiiii Tuna asta de vorbă ,,6eceftOBaTb”, a da poruncă „pacnopH^HTbCH", BKBHBaJieHTOM KOTOpiJX HBJIHCTCH TJiarOJI, o6pa3OBaHHMM OT Toro îKe KOpHH, HTO H CymeCTBHTeJIbHOe, BXO^Hmee B COCTaB coaeTaHHH (a vorbi, a porunci), c ynpaBJieHHeM cootbctctbv- lonțnx rjiarojiOB jjaeT bosmotkhoctb otmototb, hto rnaroabi iiMeiOT 6oaee înnpoKne bosmoîkhocth cnHTaKcnaecKoro ynpaB- aeHHH, aeM raaroJibHMe ycTOâHHBHe coneTaHUH. 3to oâ'bac- HHCTCH TeM, HTO TJiarOJI, BXOflHHjnn B COCTaB COHCTaHHH, flOJI- î«eH 6mji „paspaftHTb” aacTb cBoen rpaMMaTHqecKoîî chjill BHyTpn caMoro coneTaHUH. Co6ctbchho rjiaroji, to^ho tbk >Ker nan m xnMHnecKoe BeiițecTBo, oSjiajțaeT 6oJibineH cbo6o^hom Ba- jieHTHOCTBio, MeîKfl;y tcm Han y rjiarojia H3 ycTonnnBoro coae- TanHH aacTb BaJieHTHocTii nepemaa na BTopoii TepMHH coae- TaHHH. B) Hajiuuue sajioza Ilepexoabi ot aeMCTBHTejiBHoro k B03BpaTH0My saaory h ooparao, OTMeHaeMbie y co6ctbbhho rjiaroaoB, hohbjihiotch h b cJiyaae rjiaroJibHbix ycTOHnHBbix coaeTaHHiî, npiineM nnor^a cmhcji coxpaHHCTCH (a da de gol „BMflaBaTb”, a se da de gol ,,BM3aBaTb ce6a”), a iiHorfta cos^biotch napaji«neju>Hbie ^opMbi c pa3HMM cmmcjiom (a-și da seama — a se dumeri „OT^aBaTb- ce6e othbt b hcm-jihSo” — a da seama — a justifica, a explica .,OT^aBaTb OTHeT”, ,,061>HCHHTb”). LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 191’. Hto KacaeTCH BouBpaTHoro iiJin jțeîicTBHTeabHoro xapaKTepa. to mojkho ycTaHOBiiTb pasHHLțy Me>Kay rjiarojibHMMH ycToiî- HiiBbiMH coHeTaHHHMii n rjiaroJiaMii: b to BpeMH KaK b cospeMen- hom H3biKe rjiaroabi ncKJiionnTeJibHo BO3BpaTHoro sajiora (na- npiiMep: a se cuveni „noJiaraTbCH”) omohb pe^Kii, rjiarojibHbie ycTOHMiiBbie coneTaniiH 6es «ay^JieTa aeKCTBHTeJibHoro sajiora aHanuTeJibHO 6oJiee MHoronncjieHHbi: a-și face datoria „ncnojiHHTb cboîî ăojir”; a-și ține gura „MOJinaTb”; a-și bate joc ,,H3^e- BaTbca” ii t. Țț. Cpe^n uacmHbix npusnaKOc, oojiee hjim Menee cBoeoopaa- hom CTpyKTypbi, o6n^nx 3JiH rjiarojiOB ii ftjin rJiarojibHhix ycToii- HIIBblX COHOTaHIlii, MO/KHO OTMOTPITb 6 e 3 JI H H H bl M II B II 3 O- b o ii xapaKTep HeKOTopbix ycToiîniiBbix coneTaniiii. 1. KoHCTpyKițKH Tuna mi-e foame „h rojio^en”, mi-i la în- demînă „mho yaoSno”, se face seară „BenepeeT” n. t. jț.,. HMeHyeMbie b pa^e Tpy^OB BecbMa pacnJibiBnaTo „KOHCTpyK- ițiiHMn, xapaKTepHhiMH ^jih pyMbiHCKoro H3biKa” mjim ,,Bbipa- /KOHKHMII, ynOTpeâjIHIOmiIMnCH TOJIbKO B TpOTbeM JIHIțe”, HB- JIHIOTCH 6e3JIMHHbIMPI rJiarOJIbHMMH yCTOMHHBbIMII COHeTaHHflMH. TaK kbk ohm cooTBeTCTByioT. b oSiițiix HepTax, npiI3HaKaiM ycTOHHHBbix coneTaHiiii: a) ohm coctoht ii3 rpynnbi cjiob, 6) mmc- iot e^nnoe JieKcnqecKoe coaep?KaHMe, cooTBeTCTBya o^homv noHHTiiio ii b) iiMeiOT eaHHyio rpaMxMaTiiHecKyio (fiyHKițnio. Pa3JiHnne MeîK^y co6ctbohho 6e3JiHHHbixMH rjiaroJiaMii (flJIH KOTOpblX CerOJJHH y>Ke HeB03M0MWH MblCJIMMblîî Cy61>eKT ^encTBMfl) h HeonpeaeJieHHO-JiiiHHbiMH rjiaroJiaMii (oSbiKHOBeii- hmc JiiiHHbie rjiarojibi^ nojiyHaioniMe b H3BecTHbix ycjioBMHx 3na- Hemie 6e3JiMHHbix) aeiicTBnȚejibHo ii 3Jih vcTonnuBLix coneTaHiiiî.. TaK, M07KH0 KOHCTaTIipOBaTb, HTO 60JIbIHlIHCTB0 GeSJIIIHHblX rjia- roJibHbix ycTOMHMBbix coneTaHMii hbjihiotch Heonpe^eJieHHO-JIUH- hlimh, ây^ynn o6i>ea;iiHeHbi c rjiarojiaMM ototo 7Ke Tiina pn^oM npnsnaKOB: rpaMMaTiinecKoe noaJie/Kamee mo/KCt obiTb bbi- pajKeno npn^aTOHHMM no;ijJie>KamnM, iih^iihhthbom rjiarojia. yKaBaTeJibHbiM MecTOiiMeHneM oes CMbicjiOBoro 3HaneHiiH npii jiornnecKOM no^JiejKaiiieM b ^aTeJibHOM naae?Ke. lIto KacaeTCH coSctbohho 6e3JiHMHbix rJiarojibHhix ycToiiHHBbix coneTaHiiii. to y hhx jiHiiib o^Ha hbho Bbipa>KeHHaH xapaKTepHaH nepTa.. to, mto y hhx hoț cyâ’beKTa. B ycToiinnBbix coneTaHiinx rana: se face ziuă „paccBeTaeT”, se face senin „npoHCHHeTCM” ner ey&beKTa, KaK ii y 6e3JiMHHbix rjiarojiOB ninge ,,iiaeT CHer’k plOUă „MtfOT «0>K^b”. 192 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 2. ^JIH BLipa>KeHMH BnSOBMX OTTCHKOB pyMUHCKUM H3LIK, Hapajjy c ^pyrnMii cnocodaMn, He/țocTaTonno nsyneHHBiMH, nm- poKo noJiB3yeTCH raaroJibHMMn ycTOHnuBBiMH coneTaHHHMH. IIocJie^Hne MoryT iimctb snaneHne nanajia aencTBHH (a da în fiert „saKnnaTt”, a o lua la fugă ,,y6e>KaTB”); BHesannocTn (a-i trece (trăzni) prin minte ,,B36pecTH na yM”, a lua ființă ,,B03HHKHyTB”); noBTopnocTii ('a face zile fripte „OTpaBjiHTb >kii3hb”, a face nazuri ,,Kanpii3HiinaTb”). B cpaBHeHiin c coSctbghho rJiarojiaMn rjiaroJibHbie ycToiî- HHBbie coneTaHHH BbipamaioT Bila Hanțe ii 6ojiee hbho. IIoaTOMy micjio rjiarojiBHBix ycToîînHBBix coneTaHim, choco6hbix nepe- jțaTB BHjțoBBie OTTeHKH, SHamiTeJiBHo 6oJiBme, neM hhcjio npo- ctmx rjxaroJiOB, o6jiaflaiomnx othm cbohctbom. BBimenpnBejțeHHBie aaHHbie ^oKashiBaiOT noanoe cooTBeT- CTBne MejK^y rpaMMaTimecKHMii npH3HaKaMn rjiarojioB h rjia- tojibhbix ycTOHniiBBix coneTaHim: rjiaroJibHbie ycTonnHBBie cone- TaniiH iirpaioT tohho Ty w rpaMMaTimecKyto pojib, hto h coScTBeHHo rjiarojiw, nan c tohkh spenun o6nțnx npn3HaKOB, TaK n c tohkh 3peHHH npiicyiițiix hm xapaKTepHBix nepT. 9tb (JîyHKițHOHaJiBHaH TomaecTBeHHOCTB oSecneniiBaeT rpaMMaTii- necKoe ejțiiHCTBo KOMiwieKca ycTOHHHBbix coneTaHiin h cocTa- BJineT 03hh H3 rjiaBHBix npn3HaK0B rJiaroJiBHbix ycTOHHHBBix coneTaHiiiL IV Hbjihhcb c rpaMMaTunecKoii tohkii speHtiH aBTOHOMHBiM ițeahiM, ycTOHHHBoe coneTaHHe, xoth h coctoht 113 HecKOJiBKHx 3JieMeHT0B, oâpasyeT, khk ii coâcTBeHHO cjiobo, JieKcunecKyio eanHHițy, ot KOTopoiî MoryT BO3HHKHyTB HOBBie cnoBa. B rnaBe Pojib rjiaroJiBHMX ycTonnuBBix coneTaHim b o6pa3OBaHHH cjiob” paccMaTpHBaeTCH BKJia/ț rjiarojiBHBix ycTonnHBBrx coneTaHim b KOJiHnecTBeHHoe oâoranțeHMe cjiosapn. Abtop npocae^nji HOBBie o6pa3OBaHHH B CBH3H C KaTeropHHMH TJiarOJIBHBIX yCTOlI- hhbbix coneTaHHîî, ycTanoBjieHHBix bo BTopon rjiase. Cpe^H npon3BOflHBix ot rnaroJiHBix ycTOHHHBMx coneTaHHiî oco6oe MecTO 3aHHMaioT rjiarojiBi. B bthx cjiynanx coxpaHHB- inirncH npeajior hbjih6tch vnasaHneM na npoHCxoJKjțeHMe ycTOîî- HHBoro coneTaHiin. HanpHMep: în b rjiarone a , înlătura ,,ot- CTpaHiiTB” (no ÂKaffeMnnecKOMy cjioBapio rjiaroji noHBJineTCR BnepBbie y K. Herpyițițn) ne HMeeT, no-BHjțMMOMy, HHnero oGuțero LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 193 c anaJiorn^Hoii npncTaBKOH în, a hbjihctch, BeponTHO, npe^- jioroM în „b” H3 ycTOHHHBoro coneTaHHH a da în lături („flaTb b CTopoHy”) „OTCTpaHHTb” (oânapy «țeHHoro BnepBLie y Kope3H). Gmmcji HeKOTopux rjiarojioB TaKHW mohîct hbjihtlch ho- Ka3aTeJIbCTBOM HX CBH3H C yCTOHHHBHMH COHCTaHHHMH. npOTUBO- peHHBBin cmhicji rjiarojia a închiria — a da hjih a lua în chirie ^OTflaTb” hjih „BBHTb BHaîiMbi” npoH3oineji ne tojibko BCJie,n;- CT^He HOHHTHH O COOTBOTCTBOHHOM B3aHMH0M ȚțeHCTBHH, HO h Sjiaroftapn TOMy, uto oh ocHOBbiBaeTCH na jțByx ycTOiinHBhix coneTaHHHX, nocTpoeHHbix b SoJiee CTapoM nstiue c ojjhhm h tcm hw npeaJioroM (în): a da în chirie ,,OT^aTb BiiaHMu” h a lua în chirie „bbhtb BHaeM”. B Tțpyrnx cjiynanx najinnue $opMbi MHOHîecTBeHHoro MHCJia MMCHn cymecTBHTeJibHoro, JieTKanțero b ochobc rjiarojia, mohîho 6biJio 6bi o6bHCHHTb nepexo^HOH CTa^nen ycTOHHHBOCTH. Ha- npiiMep, rjiaroji a îngîndura „oSecnoKOHTb” (Cjiabhh) mojkct 6mtb oSusan cbohm nponcxoîK.neHHeM ycTOHHHBOMy coneTaHHio a sta în gînduri „KOJieSaTbCH” (JJocooteIî) c hmchom cynjecT- BHTeJIbHLIM BO MHOHWCTBOHHOM HHCJie. Bonpoc o nponcxoîK.neHHn ot ycTOîiHHBHix coueTaHHH cra- BHTCH H ^JIH TeJiarOJIOB JjeHCTBHH B TOM CMbICJie, HTO 0HH npO- hcxosht ne ot HMeHH cymecTBHTeJibHoro, a ot ycTOîinnBoro coneTaHHH, HMeionțero cmmcji fleîîcTBHH (nocTpoeHHoro c rjia- tojiom a face „fleuiaTh”), b kotopom rjiarojibHbiîî 9JieMeHT, BocnpnHHTHiH nan jihihhhh, onymeH. Tbkhm o6pa3OM, na OCHOBaHHH BTOporO CJIOBa yCTOHHHBOrO COHeTaHKH ---------MMeH- Horo 3JieMeHTa — co3^ajicn HOBbiiî rjiaroji, nepeHHBniMH ot ycTOHHHBoii e^HHHLțbi CMMCJi ftencTBHH: rjiaroji a (se) roti „KpyîKnTb(cfl)” nyîKHo paccMaTpHBaTb kok nponsBOjțHbiH ot HMeHH cymecTBHTeJibHoro roată „KOJieco” npn nocpe^CTBe ycTOHHHBoro coneTaHHH a face roată „KpyîKHTbCH”. IIo^oSHHie cjiynan ițeHHbi, Tan nan pacKpMBaioT o^ny H3 CTopon MexaHH3Ma H3MKa: TOJibKO cosHaune Toro, hto Hapnay c ycTOHHHBbiM cone- TaHiieM 6liTyiot h paBHOSHanHbie hm cjiosa (a face chit — a chefui .„KyTHTb”, a face pregătiri — a pregăti „npHroTOBJiHTb”) Morjio npHBecTH k cos^aHiiio ho^oChlix rjiarojioB. BbmienpHBe,qeHHbie cjiyuan yKa3biBâiOT, hto, b npHHițHne, cjie^OBaJio 6li yjțejiHTb £OJi?KHoe BHHManne pojin CHHTarM b CJI0B006pa30BaHHH: OT OCHOBHOrO CJIOBa K HOBOCO3ȚțaHHOMy rjiarojiy HyvKHo nnor^a npoiîTH nepes nepexosnyio $a3y rpynnbi cjiob — ot CJIOBa aminte ,,BOcnoMHHaHHe” ne Mor 6m nponsoHTH 13. — c, 801 194 LOCUȚIUNILE VERBALE IN LIMBA ROMÎNĂ rjiaroji aminti „HanoMHHaTb”, ecjin oho ne nponuio nepes ycTOîinHBoe coneraHne a-și aduce aminte „BcnoMHHaTb”. Hb MCCJieflOBaHHbix cjiynaeB moîkho beibccth rjiaBHtie cpe^CTBa GJiOBOo6pa3OBaHHH ot ycTOHnHBbix coneTaHHiî ii nac- TOTy KaîK,HOrO H3 3THX cpe^cTB. Han6ojiee nponyKTHBHHiM choco6om hbjihctch nep eMena rpaMMaTHnecKOM KaTeropim. B SojitinHHCTBe cjiynaeB rjiaroji hbjihctch tom hb flByx rjiaBHux cocTaBHbix 3JieM6HT0B yCTOHHHBOrO coneTaHHH, KOTOpblH MCHH6T rpaMMaTK- necKyio KaTeropmo, ^HrypnpyH b pojin jih6o h m e h h c y m e c t- BiiTeJitHoro, jih6o h m e h h np h Jiara tc jiBHoro. B BHaneHHH hmchh cymecTBHTeJibnoro BbicTynaeT, b nepByio onepe^b, hh$hhh thb b cboch noJinoH opHrnnajibHOH $opMe hjih, pe^ne, c y n h n . B nepBOM cjiynae moîkho BaMeTiiTb o6pa- BOBaHHH, B KOTOpblX BTOpOH 3JieM6HT yCTOHnHBOrO ConeTaHHH coxpaHHeTCH HeHCKaîKeHHbiM: aducere aminte „nanoMHnanHe”, nebăgare de seamă „neBHHManHe”, h o6pa3OBaHHH, b KOTopbix iiMeHHan nacTb ycToiiHHBoro coneTaHHH BbicTynaeT jih6o b conpoBOHtfteHHH npeftjiora de, ne cymecTBOBaBniero b ycToii- hhbom coneTaHHH (tinere de minte „naMHTb”), jih6o b jțpyroM na^eîKe, neM b ycTOHmiBOM coneTaHHH (punerea numelui ,,na- peneHne”). JJjih BToporo cjiynan xapaKTepHhi npejiJioîKHbie koh- CTpynijHH (luatul în primire „npnHHTHe nero-HHây^b na cboio OTBeTCTBeHHOCTb”). B poJiH npnjiaraTejibHoro BbicTynaeT npn- nacTHe. B MeHbineH Mepe, neM nepeMena rpaMMaTHnecKoiî KaTeropHH, npHMeHHeTCH cJiOBoo6pa3OBaHne ot rjiarojibHbix ycTOHHHBbix coneTaHHiî npn n o m o nj 11 cy$$HKC0B. Tan oSpasy- iotch HMena cymecTBHTejibHbie (HBJiniomnecH b to îne BpeMH h HMeHaMii npHJiaraTejibHHMH) h rjiarojibi. HMena cymecTBii- TeJibHbie — npHJiaraTeJibHtie oâpasyioTCH npn noMonțH npojțyK- THBHoro cy(|)$HKca — tor ot rjiarona, Bxo^Hmero b cocTaB ycTonnHBoro coneTaHHH: băgător de seamă „octopovkhmh”, luător aminte „BHHMaTejibHMH”. Hto KacaeTCH rjiaronoB, npoHCxojjHiijHX ot ycTonnHBoro coneTaHHH, to ohh oâpasytoTCH cy#$HKcan,HeH hmchhoh nacTH coneTaHHH: a mușamaliza ,,3aMHTb (Bonpoc, #eiKe, moîkho paccMaTpnBaTb KaK nonTn HecynțecTByio- mnii b o6jiacTH cjioBoconeTaniin. E^nHCTBeHHbiii npnMep, koto- puH moîkho npuBecTM — 9TO batjocură „HacMeniKa”, cocTonninn na bat + joc + IIpnHiiMan BO BHWMaHne rjiaBHbie Tnnbi rJiarojibHbix vctom- nnptix coneTaHniî, mojkho KOHCTaTHpoBaTb, hto ne Bce ycTon- MUBLie KOHCTpyKițim oSpasyioT npoiiSBO^Rbie. OcoâeHHo npo- ftyKTHBHblMH HBJIHIOTCH TO Timbl yCTOHHKBblX COHOTaHUH, KOTO- pbie nacTo BCTpenaioTCH, KaK HanpnMep: rjiaroji 4- hmh cymecT- BMTeJibHoe, rjiaroji + npe^Jior + mmh cynjecTBUTejibHoe, raa- roa + napenrie. Bce ?Ke hx npoftyKTnBHOCTb KOJieâjieTcn ot cjiynan k cjiynaio b npnMOiî saBuciiMOCTH ot ,,B03pacTa” vctoii- MKBoro coHeTaHMH ruin ot ero khmjkhoto kjim pasroBopHoro xapaKTepa. OaKTbi, paccMOTpeHHbie b otoii nac™ Tpy^a, no^TBep^K^aiOT jînniHnii pas BsaKMO^encTBne jieKCMKH m rpaMMaTiiKn. v B rulase „IIpoiicxoingenue rjiarojibHbix ycTonHiiBhix cone- TaHHM”, paccMOTpeB c TeopeTnnecKoiî to^kh spenim flBe ochob- Hbie rnnoTesbi o nponcxoiKaeHiin ycToiîniiBbix coneTaHnii, BCTpe- qaiomnxcH b HecKOJibKPix H3biKax, — MOHoreHeTiiqecKyio ii nojin- reneTiiqecKyio, — aBTop crpynnupoBaJi rjiarojibHbie ycToîîqKBibie coneTaniiH pyMbiHCKoro H3biKa no nponcxoTK^eHpno b #Be Kare- ropnn: 1) aBToxTOHHbie ycTonqnBbie coneTanun n 2) ycToiiqiîBbie coneTanHH, oânine c ^pyrnMii H3biKaMM. 1. B nncjio aBToxTOHHbix ycTonniiBbix coHeTamni, boshhk- mnx na pyMbincKoîî TeppnTopnn n K3 MaTepnajia pyMbiHCKoro H3biKa, bxo«kt oneHb oânmpHbiîî pn,n; KOHCTpyKițnît Hx mojkho ysnaTb no JieKCnnecKMM 3JieMenTaM, Bxo^nninM b mx cocTas m oâosnaqaiomiiM peajibHbie hbjichkh, cnemi^nqeKne 3JIH JKM3HM pyMbiHCKoro HapOfla. BoJIbniMHCTBO aBTOXTOHHKIX ycTonnHBbix coneTaHMiî 6hijio nopoîK^eHO âoraTCTBOM Hapos- hoto Boo6pa?KeHiiH. ^epeBencnan n cejibCK>oxo3HKCTBeHHaH rKMSHb, peMecjia OTpaîKaiOTCM b TaKnx ycTOîiqMBbix coneTaHiinx, khk: a strica orzul pe gîște „ftapnTb Benin nejioBeny, HeyMeio- njeMy mx ițeHiiTb”, a o pune de mămăligă „nonacTb b 6e^y”, a se duce pe copcă ,,nom6HyTb” a ieși la larg „pasBepnyTbCM44. 196 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Apro oSoraTMJiH hseik thkhmh ycTolîniiBMMH coqeTannnMn, KaK: a pune barbă (cuiva) ,,na^yTB (Koro-nnâyȚțB)”, a duce cu iordanul „SoJiTaTB spu”, a lua în bășcălie „ns.qeBaTBcn”. K aBTOXTOHHBIM yCTOnHHBBIM COHeTaHHHM OTHOCHTCH R yC- TonnuBMe coHeTaHUH, BosHHKiHHe nyTeM „pacRjieneHna” mbicjir, BhipaîKeHHoii rjiaroJiOM. 9to KOHKpeTnsiipyeT cmhcjioboh o6pa3 nyTCM ncnojiB3OBaHUH rjiarojioB Tuna: a face „aeaiaTB”, a da „.rțaBaTB”, a lua „6paTB” n umorii cymecTBHTeJiBHoro H3 tor hw ceMBH cjiob, hto h 3aMeHHeMMîi rjiaroji: a face socotința „paccHHTBiBaTB”, a da răspuns „jjaTB otbot”, a da greș ,,npo- MaXHyTBCH”. 2. Cpejpi ycToiîHHBBix coneTaRRR, oGnțux c apymMR HBBiKa- mh, cjie^yeT pa3JinRaTB: a) o6mne ycTORRRBBie coneTaHiiH, bo3- HHKniHe napajLJiejiBHo na ochoboo cxoîkhx MaTepnaJiBHBix h syx- XOBHBIX yCJIOBMÎÎ ÎKH3HH HJIH npOCTO BCJIO^CTBMO „E 1 e m e U- t ar ver wan d s c h af t ”, o noTopoii roBopHT IHyxapjiT, n 6) oSlițHe yCTOMHMBBie COHOTaHHH, o KOTOpBIX M07KH0 yTBOp- IK^aTB C yBepeHHOCTBIO, HTO OHH SaHMCTBOBaHM. a) B nepByio KaTeropmo vctohhhbbix coneTaHHH, bo3hhk- hihx, no mhohuio aBTopa, nyTOM noJiHrenesHca, Sbijih bho- COHH Te H3 HHX, flJIH KOTOpBIX H3B0CTHM paBHO3HaHHBie COHeTa- hhh b jjpyrnx R3BiKax; ohh 6hjih co3,n;aHBi napajuiejiBno, n hx BO3HHKHOBeHne HBJiHeTCH coBnajțeHneM. 3,n;ecB moîkho npnBecTn ycToiîHîiBHe coneTaRUH, o6mne c „6ajiKaRCKHMn” {a scoate sufletul (cuiva) „n3MaTBiBaTB (Koro-HnSy^B)”, a-și pune în minte ,,3aMMCJinTB”); c TypeiiKHM hsbikom ( a i se tăia picioarele ,,y nero noflKaninBaioTCH norn”) c BenrepcKUM (a-și veni în fire „npnMTn b ce6n”); c nTaJiBHHCKUM (a avea la inimă (pe ci- neva) „jik)6htb (Koro-nn6y^B)”); c (JipaHiiyscKnM (a pune bețe în roate „bctbejirtb najiKn b KOJieca”) n t. jj. 6) O,n;HaKO,ecjni otrochtcjibro nponcxo7K,n;eHnn neKOTopHx ycTOMRRBBix coueTaHHH, oScyîK.naBniHxcH ;n;o ciix nop, moîkho BMCKa3BiBaTB pasjinuHMe npeffnoaojKeHiiR, to cymecTByioT apy- rne ycTOiîHRBBEe coneTaHiiH, ne ocTaBJimomne hh Majieninero COMHeHHH OTHOCRTeJIBHO CBOerO HH0H3BIHH0r0 npORCXOîKJieHIIH. Ho KaKMM npnsnaKaM moîkho ysnaTB otii cjiyHan saHMCTBO- BaHHiî? nepBBiM KpnTepneM rejirctch BBipaîKaeMoe kmh hohr- Tne. Pe^B iineT 06 aâcTpaKTHBix noHRTRRx, n3 koiix 6ojib- niKHCTBO OTHOCMTcn k oSjiacTn KyjiBTypBi (a face act de prezență „hbhtbch no o6H3aHHocTn”, a ridica ședința „sanpBiTB 3ace- ftanne”, a cădea de acord „ȚțoroBopiiTBCH”) njin k corțnajiBno- LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 197 nojiHTHnecKOiî ?KH3HH (a ridica o problema „no/țHHTb Bonpoc”, a duce munca „npoBOftHTb paâoTy”). jUpyriiM «qoKasaTejibCTBOM Toro, hto no«o6noro pojța ycTon- nnBbie coneTaHHH sanMCTBOBaHM, hbjihctch hx rpaMMaTnnec- Koe ynpaBJieniie, TOTK^ecTBeHHoe c ynpaBJienneM b H3biKe, 113 KOTOporO OHH SaHMCTBOBaHU. TaK, pyMLIHCKHe yCTOHMHBbie cone- TaHHH a fi în măsură ,,6biTb b coctohhhh” h a avea aerul „JțeJiaTb BH^” COnpOBOJK^aiOTCH KpaTKOiî $OpMOiî HH^HHHTHBa, kotopoh nacTO npe^niecTByeT npeftJior în, kbk h b paBHO3Han- Hux hm ^panijyscKHx coneTaHHnx etre en mesure de, avoir Vair de h i. jț. IIoKaSaTeJIbHHIM ftJIH HH0H3binH0r0 npOHCXOîKaeHHH He- KOTOpBIX yCTOHHHBÎIX ConeTaHHiî HBJIH6TCH TaKHW HaJIHHHe B pyMHHCKHX yCTOHHHBMX COneTaHHHX HCKOTOpblX 3aHMCTB0- BaHHiî, ne ynoTpeSjiHiomHxcH hjih pejțKo ynoTpeGjiHioinHxcH b H3iiKe nan caMOCTOHTeJibHbie cjiOBa (a face naveta „niHbipHTb”, a avea tupeu ,,6biTb HaxaJibHbiM”,a face nazuri „KanpH3HH- naTb”, a pune iacaua „ocpaMHTb”). KonenHO, na pn^y c othmh KpHTepHHMH jieKCHKo-ceMaHTHnecKoro h rpaMMaTHnecKoro xapaK- Tepa, cjiejiyeT TaKHW npoBepHTb, nor/ța h rjțe OTMeneno BnepBMe cooTBGTCTByiomee ycTOHHHBoe coneTaHne. HaKoneu, cjie^yeT yna- 3aTb, HTO npn npOHHKHOBeHHH yCTOHHHBblX COHeTaHHH HH0H3HIH- Horo npoHCxoîK^eHHH b pyMbiHCKHH H3biK HrpaaH pOJIb, b nepsyio onepe^b, KajibKnpoBaHHe h, b 3HanHTeaKTopoM H3BiKa, ^aioT jih ohh eMy KaKHe-Jin6o npeHMynțecTBa. Ha 3T0T Bonpoc M07KH0 OTBeTHTB TOJIBKO yTBepflHTCJIBHO, TaK KaK HX pOJIB He CBO^HTCH JIHIHB K SaMCHe O«HOrO o6O3HaneHHH BpyrHM paBH03HaHHBiM; ohh bbojiht, KpoMe Toro, no cpaBHennio c oâtiKHOBeHHBiM cjiobom, raMMy ceMaHTHnecKHx, rpaMMaTHnec- KHX H CTHHHCTHHeCKHX OTTCHKOB. OHH „pasSHBaiOT Ha HaCTH” KapTHHy, KOTopyio ;n;aeT rjiaroji (cp. a bate apa în piuă „to- jiohb Boay b CTyne”, a da poruncă „OTjțaTB pacnopnîKeHHe”), pa3BHBaioT BHflOBBie snaneHHH (cp. a o lua la fugă „y6e?KaTB” c a fugi „yâeraTB”) hjih BBipaîKaiOT OKcnpeccHBHBie 3HaneHHH ycTapejioro THna (cp. a face înștiințare „jțoBecTH 30 CBe,n;eHHH”, a da glas „nojțaTB tojioc”), ycToîiHHBMe coneTanHH cjiyîKaT h b CȚHJIHCTHHeCKHX IțeJIHX 3JIH yCHJICHHH CHOCo6a BBipaHWHHH (cp. ai trecut cu vederea și ai nesocotit vînatul „tbi ynycTHJi hs BH,n;y ^hhb h npeneâper eio”, OnoBECKy, C. A. 321)h bxojjht B COCTaB pa3JIHHHBlX oSjiaCTGH JIHTGpaTypHOrO H3BIKa (cp. a-și da duhul „ncnycTHTB nyx” b ițepKOBHOM CTHJie; a da citire „sanHTaTB”, a lua act (de) „npHHHTB k cBe^enHio” b o^HițnajiB- HOM aftMHHHCTpaTHBHOM CTHJie H T. £.). HaKOHen;, yMecTHO nocTaBHTB rjiaBHBiii Bonpoc Bceiî nsynae- moh npoâjieMBi: KaKne npnnHHBi h ycjiOBHH BBiSBajiH boshhkho- BCHHe yCTOHHHBBIX COHeTaHHH B H3BIKe ? HtoSbi OTBeTHTB na 3T0T Bonpoc, HyîKHO HpHHHTB BO BHHMaHHe flBe OCHOBHBIC $yHK- HIIII HSBIKa: KOMMyHHKaTIIBHyiO H SKCnpeCCHB- nyio. HesaBHCHMO ot nepnofla BpeMenn h cpe^H, b kotopbix B03HHKJIH yCTOiÎHHBBie COHCTaHHH, HX HOHBJieHHe 6bIJIO BBI3BaH0 200 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Heo6xOftHMOCTfcIO OTBeTHTB Ha TpeSoBaHHH jIh6o KOMMyHH- KarțHH, jih6o OKcnpeccHH. C TOHKH 3peHHH K O M M y H H K a Iț H H yCTOHHHBBie COHe- THHHH BO3HHKJIH 113 H6O6xOftHMOCTH BBipa3HTB H0HHTH6, ftJIH KOToporo eme ne cymecTByeT HaHMenoBaHHH. JJjih pafta hohhthk, ftJIH KOTOpiJX npOCBeifteHHLie JHOftH 3aHMCTBOBaJIH B nocjieftHee BpeMH HeoJiorn3Mti, napoft co3ftaJi H3 cyiițecTByiomHx ojiomohtob H3HKa yCTOMHHBkie KOHCTpyKtțHH. TaK, ftJIH TOFO HToSbI BBipa3IITB noHHTne a observa ,,3aMenaTB” cymecTByeT ycTonnHBoe cone- Tanne a băga de seamă. no3Ha-și face datoria « faire son devoir » ; a-și ține gura « mettre un frein ă sa langue = se taire» ; a-și bate joc «se moquer», etc. Parmi les caracteristiques particulieres d’une facture quel- que peu speciale, communes aux verbes et aux locutions ver- bales, il y a teu de souligner le caractere impersonnel, aussi bien que l’a s p e c t de certaines locutions. 1. Les constructions du type mi-e foame «j’ai faim», mi-i la îndemînă « c’est ă la portee de ma main » , se face seară «il se fait soir = le soir vient», etc., que nombre d’ou- vrages designent d’une maniere tres imprecise comme «con- structions caracteristiques de la langue roumaine» ou comme « expressions unipersonnelles » , sont en fait des locutions verbales impersonnelles, car elles repondent, en effet, dans leurs grandes lignes, aux caracteristiques des locutions : a) elles sont formees d’un groupe de mots; b) elles ont un sens lexical unitaire, correspondant ă une notion unique; c) elles remplissent une fonction grammaticale unique. II est precise dans l’ouvrage que la distinction que l’on fait entre verbes impersonnels proprement dits (qui ne sauraient au- jourd’hui avoir de sujet) et verbes impersonnels impropres (verbes /personnels revetant en certains cas une valeur impersonnelle), LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 209 s’impose egalement dans le cas des locutions verbales. On constate ainsi que la plupart des locutions verbales impersonnelles sont impropres et qu’elles ont, avec les verbes de la meme espece, nombre de caracteristiques communes : le sujet grammatical exprime par une proposition subjective, un infinitif ou un pronom demonstratif de signification neutre, tandis que le sujet logique est exprime par le datif. Par contre, le seul trăit marquant des locutions verbales impersonnelles proprement dites, est qu’elles n’ont pas de sujet. A l’instar des verbes impersonnels du type: ninge «il neige», plouă «il pleut» , les locutions proprement dites du type : se face ziuă « il se fait jour = le jour se leve », se face senin « il se fait serein = le temps se rass^rene», sont, elles aussi, depourvues de sujet. 2. Pour exprimer des nuances d’aspect, la langue roumaine, en dehors d’autres modalites insuffisament etudiees, recourt largement aux locutions verbales. Celles-ci peuvent avoir une valeur inchoative : (a da în fiert « entrer en ebullition » ; a o lua la fugă «prendre la fuite» ), une valeur momentanee (a-i trece (trăzni) prin minte «lui passer par la tete»; a lua ființă «prendre naissance») ou encore une valeur iterative (a face nazuri «faire des simagrees» , a face zile fripte «faire la vie dure »). Comparativement aux verbes proprement dits les locutions verbales expriment l’aspect plus frequemment et d’une maniere plus frappante. Aussi le nombre des locutions verbales suscep- tibles d’exprimer des nuances d’aspect depasse-t-il sensiblement celui des verbes simples. Les faits exposes demontrent l’entiere concordance des caracteristiques grammaticales des verbes et des locutions verbales : les locutions verbales, en effet, se comportent gram- maticalement exactement de la meme maniere que les verbes proprement dits, tant au point de vue des caracteristiques communes, qu’ă celui de leurs traits particuliers. Cette iden- tite fonctionnelle assure l’unite grammaticale du complexe lo- cutionnel et constitue l’un des traits essentiels des locutions ver bales. IV En se comportant, au point de vue grammatical, comme un tout autonome, les locutions, bien que composees de plusieurs elements, forment, ă l’instar des mots proprement dits, une 14 — c. 801. 210 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ unite lexicale et sont, ă ce titre, susceptibles de donner nais- sance ă d’autres mots. Le chapitre consacri au «Role des locutions verbales dans la formation des mots » etudie l’apport des locutions verbales a 1’enrichissement quantitatif du voca- bulaire. Les formations nouvelles sont examin^es par rapport aux categories de locutions verbales etablies dans le deuxieme chapitre de l’^tude. Parmi les derives de locutions verbales, les verbes occu- pent une place particuliere. Dans de tels cas, la presence d’une preposition est un indice de l’origine de la locution. Ainsi în dans le verbe a înlătura « ecarter, eloigner » (d’apres le D.A. c’est C. Negruzzi qui l’emploie pour la premiere fois) n’a rien de commun, semble-t-il, avec le prefixe în- et represente sans doute la preposition în de la locution a da în lături « mettre ă l’ecart » (attestee auparavant chez Goresi). Le sens de certains verbes peut egalement prouver leur lien avec les locutions. A închiria = a da sau a lua cu chirie « louer = donner ou prendre ă bail, en location» doit son sens contradictoire non seulement ă la signification antonyme de l’action respective, mais aussi au fait que l’on trouve ă la base deux locutions de l’ancienne langue comprenant une meme preposition (în « en » ) : a da în chirie « donner en location » et a lua în chirie « prendre en location » . Ailleurs la presence d’un pluriel du substantif se trouvant ă la base du nouveau verbe peut s’expliquer par un stade inter- mediaire de la locution. Ainsi a îngîndura « rendre pensif, donner ă reflechir » (Slavici) pourrait devoir son existence ă la locution a sta în gînduri « demeurer dans des pensees = rester pensif» (Dosoftei ) ou l’on trouve le substantif au pluriel. Le probleme de la provenance des locutions se pose ega- lement pour certains verbes factitifs, qui ont ă l’origine non point un simple substantif, mais une locution de sens factitif (construite avec le verbe a face « faire» ) dont l’element verbal a ete laisse de cote comme superflu. C’est ainsi que l’autre mot de la locution, le substantif, donne naissance ă un nouveau verbe, heritant du sens factitif de la locution : a (se) roti « pivo- ter » , doit etre tenu pour un derive du substantif roată « roue »• par l’intermediaire de la locution a face roată « faire la roue » . Les cas de ce genre sont precieux, du fait qu’ils nous revelent un aspect du mecanisme de la langue : seule la conscience qu’ă cotâ des locutions il existe des verbes equivalents (a face LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 211 chef — a chefui «faire la noce — nocer»; a face pregătiri — a pregăti « faire des preparatifs — preparer ») a pu conduite ă la crâation de tels verbes. Les exemples cit6s nous montrent qu’en principe il y a lieu de tenir compte du role des syntagmes dans la formation des dârives : entre le mot original et le verbe nouvellement creâ, il est parfois indispensable de passer par la phase inter- mediaire du groupe de mots : aminte n’aurait pu donner nais- sance ă aminti « rappeler» , sans passer par la filiere de la locution a-și aduce aminte « se remettre en memoire = se rap- peler ». Les cas examines font ressortir les modalites principales de la formation des mots derives de locutions verbale, ainsi que la frequence de chacune. Le procede le plus fecond est la modificationde la valeur grammaticale. Dans la plupart des cas, des deux facteurs essentiels d’une locution, c’est le verbe qui passe d’une categorie grammaticale ă une autre, prenant l’emploi desubstantif ou d’adjectif. Comme sub- stantif, c’est en premier lieu l’infinitif qui apparaît sous sa forme originelle integrale et, plus rarement, le s u p i n. On trouve, dans le premier cas, des formations ou le deuxieme element de la locution demente inalterâ : aducere aminte « venue en esprit = rappel, souvenir», nebăgare de seamă «non-prise en attention = inattention», ainsi que d’autres formations ou le terme nominal de la locution apparaît soit accompagne de la preposition de^ inexistant dans la locution (tinere de minte « memoire »), soit ă un autre cas que celui de la locution (punerea numelui « denomination » ). Dans le second cas, les constructions prepositives (luatul în primire « faire la reception de») sont seules caracteristiques. Enfin c’est le participe du verbe qui sert tres souvent d’adjectif. Dans une moindre mesure que par le changement de la valeur grammaticale, la formation de mots nouveaux issus de locutions verbales recourt ă la derivation par s u f - f i x e s. La derivation engendre des substantifs (qui sont en meme temps adjectifs) et des verbes. Les substantifs-adjectifs derivent du verbe de la locution par adjonction du suffixe productif tor : băgător de seamă «celui qui fait attention = = surveillant » ; luător aminte « celui qui observe = obser- vat eur ». 212 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Par contre les verbes procedant de locutions sont form^s par l’adjonction d’un suffixe ă l’element nominal de la locu- tion : a mușamaliza « etouffer une affaire »; a roti « tourner ». Au verbe nou vehement cr6e vient s’accoler parfois la preposition de la locution originaire donnant ainsi naissance ă certaines formations parasynthetiques du type a închiria «louer = pren- dre ou donner en location, ă bail » . Le procede de la c o m p o s i t i o n, peu frequent en roumain, est pour ainsi dire inexistant dans le cas des locutions. Le seul exemple dont nous disposions est le substantif batjocură « raillerie » qui se compose de bat + joc + -ură « je bats + jeu + - ură ». Si nous examinons les principaux types de locutions verbales, nous constaterons que toutes les locutions n’engendrent pas des derives. Les categories de locutions plusrichesen exemples sont particulierement productives, telles celles formees par un verbe et un substantif, par un verbe, une preposition et un substantif, par un verbe et un adverbe. Leur fecondite est pourtant inegale et en rapport direct avec «l’âge » de la locution et son caractere savant ou populaire. Les faits examines dans cette pârtie de l’ouvrage confirment une fois de plus la these de l’interaction du lexique et de la grammaire. v Dans le chapitre consacre ă «l’Origine des locutions ver- bales » , apres un examen theorique succinct des deux hypo- theses generales formulees sur l’origine des locutions repandues dans plusieurs langues : monogânese ou polygenese, on trouvera les locutions verbales de la langue roumaine groupees, selon leur origine, en deux categories : 1) locutions autochtones, et 2) locutions communes avec d’autres langues. 1. Les locutions autochtones, crees sur le territoire rou- mainet ă l’aide de materiaux roumains, comprennent un tres grand nombre de constructions. Elles sont reconnaissables aux elements lexicaux qui les composent, designant des realites specifiques ă la vie de notre peuple. La plupart des locutions autochtones sont nees de la riche imagination populaire. La vie rurale et agricole, les metiers se refletent dans des locutions telles que : a strica orzul pe gîște LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 213 « gaspiller l’orge pour les oies = jeter des perles aux cochons», a o pune de mămăligă «faire bouillir l’eau pour la mămăligă (polenta) = abandonner», a se duce pe copcă «tomber dans un tron de la glace = etre fichu», a ieși la larg « sortir au large ». Le langage argotique a cree des locutions telles que a pune barbă « mettre une barbe = mentir » , a duce cu iordamd « ra- conter des boniments » , a lua în bășcălie «tourner en deri- sion » . Certaines locutions autochtones ont ete creees par «de- composition» d’une idee verbale. Elles concretisent l’image d’une notion en recourant ă un verbe tel que a face « faire» , a da «donner», a lua «prendre» et ă un substantif de la meme familie lexicale que le verbe remplace : a face socotința < a socoti «faire le compte », a da răspuns < a răspunde «donner reponse», a da greș < a greși «se tromper, faire erreur». 2. Parmi les locutions que la langue roumaine possede en commun avec d’autres langues, il y a lieu de distinguer: a) les locutions communes ayant pris naissance parallelement, du fait d’une vie materielle et spirituelle analogue ou tout sim- plement du fait de cette « Elementarverwand - s c h a f t » dont parle Schuchardt et b) les locutions communes dont il est possible d’affirmer avec certitude qu’elles consti- tuent des emprunts. a) Dans la premiere categorie, celle des locutions ayant, de l’avis de l’auteur, pris naissance par polygenese, celui-ci a classe les locutions dont plusieurs langues connaissent des equivalents; elles representent des creations paralleles, des coincidences. On peut citer ici les locutions communes avec les langues « balkaniques » : a scoate sufletul (cuiva) «oter l’âme (ă quelqu’un) = exasperer, persecuter (quelqu’un)», a-și pune în minte « se mettre en tete »; les locutions communes avec le turc : a i se tăia picioarele « lui couper les jambes = en avoir les jambes coupees »; avec le hongrois a-și veni în fire «revenir ă soi»; avec l’italien a avea la inimă (pe cineva) « avoir (quelqu’un) dans le coeur = avoir un faible (pour quelqu’un)»; avec le francais a pune bețe în roate « mettre des bâtons dans les roues », etc. b) S’il est possible d’emettre plusieurs hypotheses sur l’origine de locutions telles que celles que nous avons examinees precedemment, il en est d’autres, par contre, qui ne laissent subsister aucun doute quant ă leur caractere «etranger». 214 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ A quoi reconnaît-on, en ces cas, l’emprunt ? Un premier critere est celui de la notion qui exprime la locution. II s’agit ici de notions abstraites, appartenant pour la plupart au do- maine de la culture (a face act de prezență « faire acte de pre- sence » ; a ridica ședința «lever la seance » ; a cădea de acord « tomber d’accord») ou ă celui de l’activite sociale et politique (a ridica o problemă « soulever un probleme; a duce munca « faire un travail »). Une autre preuve du fait que ces locutions sont empruntees nous est fournie par leur râgime grammatical, identique ă celui qu’elles revetent dans la langue ă laquelle elles ont ete empruntees. Ainsi les locutions roumaines a fi în măsură « etre en mesure » et a avea aerul « avoir l’air» se construisent avec l’infinitif bref, souvent precede par la preposition de « de », ă l’instar de leurs equivalents frangais etre en mesure de et avoir Vair de, etc. Un autre element qui temoigne de l’origine etrangere de certaines locutions roumaines est la presence dans ces locutions d’emprunts jamais ou rarement utilises en roumain, ă l’etat de mots independants (a face naveta « faire la navette », a avea tupeu «avoir du toupet», a face nazuri «faire des sima- grees », a pune iacaua « endosser le collet»). En dehors de ces criteres d’ordre lexical-semantique et grammatical, il est evi- demment indispensable de verifier âgalement quand et ou se trouve attest^e pour la premiere fois la locution respective. II y a lieu, enfin, de mentionner que les locutions d’origine strângere ont penetrâ dans la langue roumaine par calque d’abord et, dans une bien moindre mesure, par voie d’emprunt lexical proprement dit. Les faits exposes dans ce chapitre permettent de detacher une s6rie de conclusions concernant l’origine des locutions ver- bales roumaines. 11 y a lieu de remarquer d’abord que, numeriquement, les locutions verbales n^es par polygenese predominent. Les locutions apparues par monogenese sont moins nom- breuses, mais leur nombre s’accroît sans cesse : le langage technique, le langage familier et l’argot creent constamment des constructions expressives qui peu ă peu viennent se ranger dans la categorie des locutions verbales. C’est ă cette meme categorie qu’appartiennent les locutions empruntees ă d’autres langues. Ces dernieres sont en general LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 215 de date plus recente. En effet, la plupart d’entre elles, dans les limites de nos investigations, viennent du turc et, ă partir du XIXe siecle du russe, du frangais et de l’allemand, ces dernieres ayant un caractere savant prononce. Y-a-t-il des locutions d’origine slave remontant aux premiers temps du contact roumano - slave ? Sans aucun doute, bien que, au stade actuel, nos recherch.es n’aient pu encore les deceler. Examinant enfin les locutions verbales d’un autre point de vue, on constate que la plupart des locutions expressives sont des creations spontanees de l’imagination populaire et font rarement l’objet d’un emprunt. A l’oppose, les locutions pri- vees de nuances affectives, les locutions cultivees, sont le plus souvent empruntees. CONGLUSIONS Les locutions constituent un phenomene appartenant ă toutes les langues et ă toutes les epoques, repondant aux memes besoins lexicaux, syntactiques et de style. Elles sont des s y n - th e s e s lexico-grammaticales, entites lexicales par leur sens global et unites grammaticales par leur valeur gram- maticale determinee. Leur genre prochain est l’assemblage des mots, en regard duquel le role grammatical constitue la difference specifique. Dans le cadre general des locutions, les locutions verbales occupent une place particuliere, par leur nombre notamment. Selon toutes apparences, les locutions verbales sont, en effet, les plus nombreuses. Cette superiorite numârique est certai- nement en rapport avec la position centrale du verbe dans la phrase, le verbe etant l’element qui confere la vie ă la commu- nication. L’etude des locutions verbales de la langue roumaine nous a impose de discuter quelques problemes generaux tou- chant ălanature des locutions etă la position qu’elles occupent dans la langue. Pour juger de la nature des locutions, il est n^cessaire de tenir compte de leurs deux elements adjacents : les combinaisons de mots et les mots simples. Les locutions verbales ont, d’une part, une structure exterieure, formelle, identique ă celle des combinaisons de mots et, d’autre part, une structure interieure, implicite, qui les rapproche des mots proprement dits. Par leur 216 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN. LIMBA ROMÎNĂ essence meme, les locutions sont donc des u n i t e s c o n - tradictoires. La position des locutions decoule de leur nature, les locu- tions constituant le chaînon qui relie les combinaisons de mots et les mots et, de ce fait, occupent une place sui generis entre la grammaire et le 1 e x i q u e. Les locutions, peut-on se demander, parvenus ă la fin de l’etude, sont-elles un facteur de progres, un avantage pour la langue? La reponse ne saurait etre qu’affirmative, car le role des locutions ne se borne pas ă remplacer un signe par un autre signe equivalent; les locutions, au contraire, ajoutent au mot simple tonte une gamme de nuances semantiques, grammati- cales et de style. Elles «dissequent » l’image verbale (cf. a bate apa în piuă « pilonner l’eau dans un mortier = peiner en vain » , a da poruncă « donner ordre »), developpent des valeurs d’aspect (cf. a o lua la fugă « prendre la fuite » pour a fugi «fuir» ) ou des valeurs expressives archaîsantes (cf. a face înștiințare « donner une nouvelle = annoncer », a da glas « donner voix = exprimer »); elles servent ă des desseins de style, pour renforcer une expression (cf. ai trecut cu vederea și ai nesocotit vînatul... Odobescu, S.A., p. 321 «vous avez perdu de vueetnegligelegibier...») et appartiennent ă des do- maines divers de la langue litteraire (cf. a-și da duhul «rendre l’âme» en style religieux, a da citire «donner lecture» , a lua act (de) « prendre acte (de) » en style administratif officiel, etc.). L’auteur estime qu’il y a lieu enfin, de poser ici la question essentielle de tout le probleme etudie : quelles sont les causes et les conditions qui ont determine l’apparition des locutions ? Pour y repondre il faut tenir compte des deux fonctions pri- mordiales du langage :1a communication et 1’ex- pression. Quels que soient l’epoque et le milieu de leur apparition, les locutions ont pris naissance pour repondre soit au besoin de communiquer, soit ă d’autres besoins d’ordre affectif. Du point de vue communication , les locutions ont ete engendrees par le besoin d’exprimer en premier lieu des notions encore non denommees. Pour tonte une serie de notions pour lesquelles les hommes cultives ont, ă une epoque recente, emprunte des neologismes, le peuple a cree des locutions ă l’aide des elements existants de la langue. Ainsi, pour rendre LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ 217 la notion de a observa « observer, remarquer », nous trouvons la locution roumaine a băga de seamă « faire attention». Ulterieurement, ă l’epoque des emprunts, la langue rou- maine a adopte des locutions par besoin de communiquer, pour exprimer des notions nouvelles, inconnues jusque-lă (cf. a atrage atenția «attirer l’attention », a lua contact «pren- dre contact»). Un nombre pour le moins egal de locutions sont au service du langage dans sa fonction expressive: leur apparition s’explique par la tendance de la langue ă remplacer sans cesse des constructions inexpressives par d’autres plus intensement affectives. Le processus du renouvellement des locutions a sans doute son point de depart dans le langage populaire dont le propre est, comme le fait remarquer Meillet, qu’il « ne peut exister sans un appel constant ă l’attention et ă la sensibilii de l’interlo- cuteur ». C’est de cette maniere qu’ont pris naissance des locu- tions telles que : a spăla putina « laver le tonneau = decam, per » , a trage la măsea «tirer ă la molaire = lever le coude » - a găsi ac de cojocul cuiva «trouver une aiguille pour ]a touloupe de quelqu’un = mettre quelqu’un ă la raison», comme moda- lites plus pitoresques et plus frappantes. Par rapport aux verbes, ces locutions verbales serrent de plus preș le sens deșire et, en outre, rendent l’image d’une maniere plus plastique, contiennent des metaphores, etc. C’est dans leur caractere analytique concret qu’il convient de chercher ce surplus d’expressivite. Creees par des individus isoles, les locutions sont l’expres- sion du peuple, qui les a acceptees en les adoptant parce qu’elles correspondent ă sa fantaisie et ă sa sensibilite. C’est pourquoi les locutions refletent pour une bonne part l’originallte crea- trice et le caractere național specifique d’une langue. Elle& sont, comme dit Eminescu, la «dot » ancestrale de la langue : «la vraie richesse d’une langue est toujours faite de locutions de ces moules immuables formes au cours de millenaires qui conferent ă chaque langue une physionomie propre ». C’est sous le signe de cette verite, ă la fois artistique et scientifique, que s’inscrit le labeur des recherches de l’auteur sur les locutions, verbales de la langue roumaine. INDICE DE AUTORI * Agavriloaiei Gh. 7, 159 Ahmanova O.S. 7, 65, 68, 106, 180 Alexe N. 80 Armeanu C. 7, 157, 158 Bally Ch. 7, 24, 26, 29, 30, 31, 32 33, 34, 36, 38, 41, 42, 43, 56, 74, 93, 113, 115, 116, 118, 168, 178, 181 186, 204 Barbelenet D. 115 Barhudarov L. 33 Bărbulescu I. 7 Beldescu C. 100 Bergaigne A. 8, 92 Bezdechi Șt. 161 Bloch O. 17, 129 Blumel R. 8, 30 Boer C. de 8, 30 Bogrea V. 8, 41, 47, 48, 74, 81, 111, 156, 163 Bonfante S. 8, 148, 149 Bourciez E. 8, 75, 182 Brondal V. 8, 32, 67, 140, 153, 179 Brunneau Ch. 8, 96, 181 Brunot Fr. 8, 78, 89, 96, 103, 181 Bulahovski L. A. 8, 40, 42, 63 Byck J. 5, 8, 17, 29, 40, 50, 77, 114, 130, 133, 134 £abej E. 8, 162 Candrea I. A. 8, 17, 29, 35, 80, 98, 110, 112, 113, 129, 138 Capidan T. 8, 163 Cazacu B. 5, 9, 49, 81, 157, 159, 173 Cazacu T. 9, 39 Chelaru V. 9, 157, 158 Ciureanu P. 9, 158 Cledat L. 9, 93 Cohen M. 153 Costa Tr. 152 Darmesteter A. 9, 128 Dauzat A. 26 Delacroix BL 9, 36, 182 Densusianu O. 9, 17, 55, 109, 111, 129, 138, 165, 170, 182 Dimitrescu FI. 9, 41, 50, 156 Dobrescu Al. V. 9, 157, 158 Dragoș G. M. 159 Drăganu N. 9, 24, 84 Drimba V. 9, 164, 169 Efimov A. I. 9, 28, 31, 35, 63 Ernout A. 9, 116 Fiseher I. 9, 125, 144, 156 * în această listă am inclus numele lingviștilor ale căror lucrări au fost citate și numele persoanelor care mi-au furnizat unele informații Găsind la o parte autorii citați la Izvoare, 220 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ Florea Rariște D. 9, 74, 159 Fotiade F. 164, 3 72 Foulet L. 10, 41, 96, 120, 181, 182 Kuriloviei J. 11, 51 Kyellinan H. 11, 112 Gaster M. 10, 18, 99, 123 Gălușeă C. 10, 133 Giuglea Gh. 10, 49, 76, 167 Gougenheim G. 10, 24 Gourmont R. de 10, 98 Graur Al. 5, 10, 26, 55, 58, 61, 63, 81, 87, 91, 98, 111, 129, 131, 133, 141, 155, 156, 157, 158, 163, 169, 172, 173, 175 Gregoire A. 10, 26 Grober G. 134 Guieysse G. 46 Guillaume G. 10, 115 Gulia I. 10, 94 Haneș P. V. 10, 124 Hasan F. 11, 114, 171 Hasdeu R. P. 18, 98, 107, 121, 124, 127, 132, 172 Hering I. 11, 152 loanițescu I. 34 lordan I. 4, 8, 27, 29, 35, 40, 42, 44, 46, 47, 50, 54, 57, 59, 60, 64, 65, 66, 71, 74, 75, 81, 82, 87, 94, 112, 113, 114, 117, 130, 131, 132, 140, 153, 156, 157, 160, 165, 167, 168, 170, 171, 174, 175, 176 Istrate G. 5, 11, 61, 181 Ivânescu G. 116 Jarnik IL 28, 48, 55, 59, 61, 63, 64, 65, 73, 74, 79, 83, 88 Jeanjaquet J. 11, 112 Jeanroy A. 11, 93 Kainz Fr. 11, 153, Kelemen R. 152 Knabe V. 153 Kopitar B. 161 Koșanski G. V. 134 Kumaceva A. B. 33 Kunin A. 33 Lafaye B. 11, 181 Lange-Kowal E. 11, 159, 164, 177 Lindberg L. 11, 25, 27, 31, 36, 43,. 62, 95 Lombard A. 5, 12, 33, 55, 56, 71, 76, 91, 112, 115, 116, 118, 126, 128, 129, 131, 139, 181, 186, 204 Maerea I). 5 Marinescu-Himu M. 163, 168 Marouzeau J. 12, 24, 25, 26, 46 Martin E. 168, 171 Meillet A. 12, 23, 56, 115,182, 201, 227 Meissner C. 12, 147 Meyer-Liibke W. 71 Migliorini B. 46 Mikus Fr. 12, 67, 120, 179 Mosse F. 115 Nieolin E. 12, 155 Nieuleseu Al. 12, 116 Nyrop Kr. 12, 26, 30, 31, 33, 41, 71, 89, 120, 139 186, 204 Olsen II. 12, 14, 56 Olteanu P. 151 Papahagi P. 13, 27, 162, 163, 164 Papahagi T. 13, 85, 164 Paris G. 13, 42 Paseu G. 13, 76, 128 Pasca Șt. 13, 157 Paul H. 13, 27 Pedersen H. 160, 163 Peșkovski A. M. 134 Petrovici E. 5, 13, 42 Philippide Al. 13, 27, 35, 55, 71, 160, 162, 163 Poalelungi Gh. 111 Poghire C. 116 Polâk V. 13, 39, 89, 150 Pop, S. 13, 112 Pradez El. 13, 168, 170 INDICE DE AUTORI 221 Prokopovici N. 13, 92 Pușcariu S. 13, 25, 26, 27, 42, 48, 54, 56, 76, 87, 89, 108, 111, 128, 146, 156, 160, 162, 169 Șăineanu L. 14, 25, 42, 47, 52, 53, 55, 57, 72, 74, 76, 77, 80, 82, 87, 122, 133, 149, 154, 155, 156, 160, 164, 172, 175, 176, 183 'Quicherat L. 13, 148, 149 Renkonen W.O. 14, 28, 130, 170, 172, 173, 174, 175 Riesel E. 14, 33, 41 Ringenson K. 27 Rohifs G. 14, 148 Rosetti AL 4, 8, 10, 14, 19, 29, 31, 42, 72, 97, 109, 129, 134, 161, 163 Russo D. 14, 169, 173 Tallgren-Tuulio O. J. 15, 28, 145, 153, 154 Taylor 153 Thomas Fr. 9, 116 Tiktin H. 19, 54, 56, 98, 104, 106, 110, 127, 134, 138, 160 Todorov L. 98 Trubetzkoi N. 149 Ullmann S. 15, 23, 46, 60, 155, 181 Sandfeld Kr. 14, 56, 161, 162, 163 Saussure Fr. 14, 61 Schiaffini A. 14, 146 Schuehardt H. 14, 153, 160, 197, 213 Sehwob M. 46 Sechehaye Ch. A. 14, 24, 25, 27, 31, 32, 33, 62. 186, 204 Skok P. 118 SmrCkova I. 99 Smirnițki A. I. 14, 180 Sommer 24 Sorrento L. 25 Spirkin A. 14 Spitzer L. 15, 42, 74, 93, 127, 167, 169 Stati S. 108 Vanț F. 152 Vasiliu Al. 15, 157, 158 Vasiiiu L. 11, 100, 114, 171 Vendryes J. 15, 115, 155 Vianu T. 15, 42, 155, 181, 183 Vinogradov V. V. 15, 32, 33, 42, 55, 67, 90, 96, 115, 134, 169, 180 Wagner M. L. 15, 154, 155 Wartburg W.v. 15, 39, 57 Weigand G. 163 Zumthor P. 15 INDICELE LOCUȚIUNILOR VERBALE ROMÎNEȘTI STUDIATE A A-si aduce aminte 31, 36, 37, 40, 42, 43, 61, 82, 91, 93, 95, 96, 97, 101, 102, 103, 104, 109, 110, 124, 127, 132, 134, 138, 142, 154, 179, 188, 194, 205, 210 a aduce la brazdă bună 85 a aduce elogii 131 a aduce (cuiva) inaljosul 52 a aduce omagii 131 a aduce veste(a) 74 a-și aduna mințile 165 a afla cu cale 163, 177 a agăța cu țoc, în poc 158 pe-aici ți-e drumul 88, 102 a ajunge cuțitul la os 143, 156 a ajunge la pepeni 51 a ajunge la sapă de lemn 85, 143 a i se aprinde călcîile (după) 51, 57 a-și aprinde paie în cap 57, 85, 154 a o apuca la sănătoasa 48, 55 a apuca taurul de coarne 174 a-și arăta arama pe față 167 a arde la ficați 163 a o arde la fugă 48 a arde gazul de pomană 155,168 —169 Arsene te cheamă 70 a-și arunca ochii (pe, spre) 40, 76, 163 a arunca paie peste foc 146 a arunca (cu) praf în ochi 168, 170—171 a arunca vorbe în vînt 166 a așterne pe hîrtie 165 a atinge la caraiman 158 a atîrna lingurile de gît 47 a atrage atenția 58, 132, 182, 200, 2 1 a avea la activul său 170 a avea aerul 142, 171, 197, 214 a se avea (bine cu) 91 a avea boală 157 a avea caș la bot 86 a avea cîștig de cauză 170 a avea cobză 157 a avea cîrlig 142 — 143, 157 a avea coarne 174 a avea curaj(ul) 74 a avea curs 170 a avea cuviință 182 a avea un dinte împotriva cuiva 174 a avea pe dracul în el 166 a avea (de)-a face 83, 142, 174 a avea de furcă 43, 142, 162 — 163 a avea gărgăuni 46, 154 a avea ghină (ghinion) 172 a avea (de) gînd 43, 84, 182 a avea (de) grijă 84 a (nu) avea habar 41, 94, 164 a avea la inimă (pe cineva) 166,196, 213 a avea (o) intenție 175 a avea interes (de) 174 a avea o lampă stinsă (lipsă) 157 a avea mîinile legate 173 a avea nas 166 a (nu) avea nădejde 49, 143 a avea obicei 73 a nu avea obraz 164 a avea papagali 46 a avea păsărele 46 a avea pile 49, 159 a avea proptele 49, 159 :224 LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ a avea rude la Ierusalim 159 a avea sfinți la Ierusalim 167 a avea sticleți 46, 154 a avea știință 70 a avea (de) trebuință 166 a avea tupeu 172, 197, 214 a avea în vedere 170, 182 a avea vorbe 76 a avea zor 164 B a bate apa în piuă 50, 51, 154, 181, 199, 216 a(-și) bate capul 40, 122, 162, 164 a bate din chieptene 158 a bate cîmpii 36, 38, 151, 152, 155 a bate ciamburul 52 a bate drumurile 168 a-și bate joc 33, 35, 36, 37, 40, 69, 92, 98, 108, 110, 120, 123, 127, 133, 138, 142, 152, 189, 191, 207, 208 a bate laturile 168 a bate podurile 168 a bate prundurile 168 a bate în retragere 173 a bate război 182 a bate în tîmpine 128 a băga în boale 42 a băga în butuci 47 a(-i) băga în cap 96, 166 a băga în câtuși 47 a băga în draci 100 a băga în fiare 47 a băga (un) fitil 158 a băga greș 97 a o băga pe mînecă 46, 55, 117, 156 a-și băga mințile în cap 85, 92 a-și băga nasul (în) 168, 177 a băga în obezi 47 a băga în pămînt 163 a băga în răcori 76 a băga (pe cineva) în sac 167 .a băga s(e)aina 36, 37, 44, 49, 79, 85, 107, 108, 121, 127, 132, 133 ,a băga de s(e)amă 38, 40, 43, 79, 83, 85, 97, 107, 108, 126, 127, 142, 154, 177, 179, 181-182, 186, 200, 204, 217. a băga în s(e)amă 80, 83, 96, 98, 100, 107, 126, 127, 189, 207 a băga spaimă (-a) 74 a băga în sperieți 76 a băga în șpac 47 a băga în țeapă 128 a băga în vină 172 a băga în viteză 156 a băga zîzanie 91 a se bărbieri cu briciul lui Cuza 159 a bea gaz 96 a beli vulpea 27 c a cădea de acord 152, 170, 196, 214 a cădea cu aman 72 a cădea pe bec 157, 175 a cădea în cursă 155, 165 a cădea Drăguș la căuș 55 a cădea în genunchi 165 a cădea în mîna cuiva 164 a-i cădea nasul jos 162 a cădea din nori 168 a călca în farfurii 47 a(-șil călca pe inimă 27 a călca pe nervi 176 a călca în străchini 47 a călca pe sută 156 a căuta în coarne 80 a căuta nod în papură 51 a-și cere voie 108 a citi gazeta 158 a cînta la ghitară 158 a cîștiga teren 174 a coace somnul 59 a coace turta 73, 92 a o croi la fugă 48, 55, 104 a-și cunoaște lungul nasului 166 D a-și da aer(e) 72, 77, 174 a da afară 90 a se da afund 42 a da ajutor 72, 151 a-și da arama pe față 152, 167 a da prin băț 59 a da cu barda-n Dumnezeu 46 INDICELE LOCUȚIUNILOR VERBALE ROMÎNEȘTI STUDIATE 225 a da de belea 165 a da pe bete 60 a da bici 70. 105 (a da) bir cu fugiții 86/90, 155 a se da ia (pe) brazdă 83, 182 a da brînci 36, 41, 42 a da de bucluc 165 a-^i da bună-ziua 108 a da din cap 46, 103, 108 a da peste cap 82 a (se) da cu capul de pereți 166 a da chiot 118 a da în (cu) chirie 54, 128, 129, 193. 210 a da citire 181, 199, 216 a da în clocot 117 a se da coadei 77 a da d. i coate 89 a da c< b 59 a da dî colț în colț 89 a da în copt 117 a da cr <ămînt 105. 159 a da dosul 164 a da dc la față 85 a da dr cului 77 a(-si) d; drumul 26, 73. 101, 106, 108, '163, j90, 207 a-și da duhul 46, 181, 199, 216 ,(a (se) da) de-a dura 90 a se da în fapt 158 a da în fiert 117, 192, 209 a da (ui.) firii 158, 175 a da în foc 103, a da fuga 49, 50, 101, 1U3, 1U4 (a da) fuga înapoi 90 a da a (la) fund 128 a(-l) da gata 93 a da cu jindul 81 a da în genu(n)chi 80, 118 a da ghes- 41 a da glas 72, 164, 181, 199 , 216 a da goa < 70, 160 a (se) da de gol 108, 183. 190, 208 a da gre1-. 97, 159, 160, 196, 213 a da în i. opi 51, 89 a da cu ira 81, 92, 118 a da pesl hac 47, 83 a da har 121 a da cu huideo 87 a da iama 164 a da cîte un ibrișin (pe la nas) 59 (a da) înapoi 86, 90, 97 a da împrumut 129 a da înștiințare 97 a da la iveală 46 a (se) da jos 86, 91, 135 a da în lături 128 a da loc (la) 174 a da lovitura la lada cu gunoi 158 a da ia lumină 46 a da de mal 100 a da mangărul cei de apoi 52 a da cu mătura 181 a-i da mîna 123 a da în mînă 128 a da meșii (cuiva) 52 a da naibii 77, 107, 190, 207 a da peste nas 82 a da naștere (unei întrebări) 171 (a da) năvală 45, 69, 90 a da ninsoare 117 a-i da de ochi 102 a da ordine 151 a da ortul popii 35, 36, 38, 41 a da pace 72 a-și da părerea 165 a da în pîrg 117 a da în pîrguiaiă 117 a da pedeapsă 103 a da cu piciorul 163 a da pierzării 77 a da ploaie 117 a da poruncă 69, 103. 104, 159, 169, 181, 190, 199, 207, 216 a da publicității 152 a da cu pușca în Dumnezeu 46 a da o raită 75, 101 a da rasol 155, 156 a da răspuns 159, 196, 213 a se da pe rod 117 a se da de-a rostogolul 160 a da o săpuneală 155 a da scăpare 72, 105 a(-și) da seamaț-ă) 74, 90, 93, 101, 108, 121, 135, 165, 182, 190, 208 a da semn de viață 173 a-și da sfîrșitul 46 a da sfoară în țară 42 a-și da silința 110 a da cu sîc 87 a da socoteală 165 Ji _ c. BOI 226 LOCUȚIUNI. VERBALE ÎN LIMBA ROMÎNĂ' a. da în stambă 54 a-și da sufletul 46, 73, 92, 123,. 151 a da sunet 118 a da șfară în țară 42 a da știință 72 a da (de) știre 72, 78, 91, 103, 105. 108, 151 a da tava 159, 160 (a da) tiva 90 a da tîrcoale 77 a da tîrgului 46 a da un telefon 176 a da un tun 159 a da de urmă 78, 183 a da veste 100, 106 a da viață 72 a da în vileag 46 a se da în vînt (după) 80, 101 a da voie 51, 182 a deschide vorba 177 a i se dezlega limba 117 a dormi somnul tatii . 78 a se duce de-a berbeleacul 87 a se duce la Brusa 80 a duce cu cobza 131 a se duce pe copcă 46, 155, 194, 21.1 a se duce pe gîrlă 46 a duce cu iordanul 47, 51, 131, 15.7, 196, 213 a duce cu mîia 47 a duce' munca 171, 197. 214 a duce de nas 151 a duce cu preșul 47, 157 a se duce de-a rostogolul 86 a duce la sapă dc lemn. 152 a se duce vestea 91 a duce cu vorba 47 a duce cu zăhărelul 47 a durea în călcîie 81 a durea în cot 81 F a' face act de prezență 170, 196. 214 a face (pe cineva) albie de porci 50 a face (cuiva) apa 60, 61 a face apel 142, 156, 170 / a face arșice 159 a (se) face bine 71, 102, 125, 163, .165 a face biruință 160 a face boiangerie 157 a (se) face bortă în cer 46, 166 a face boț 45, 130 a face (cuiva) bucata 157, 174 a face (în) bucățele 84 a face bucăți 47, 108 a face burtă 167 a face cabul 172 a face din cal măgar 57 a-și face de cap 79, 110, 165 a face, capăt(ul) 74 a face carte 159 a face o casă 158 a face cercare 70 a(-si) face chef (ul) 109, 131.165, 175. 193, 211 a face din chieptene 158 a face pe chinezul 82 a face chiseliță 46 a face un chiulaf 164 a face cinste 106, 190, 207 a face cîlți 47, 108 a face cîr-mîr 87 a face conac 53, 130, 175 a face curte 170 a-și face datoria 110, 191, 208 a face cu degetul 81 a face dobîndă 97, 182 a face în două 87 a face pe.dracu ghem 93 a face pe dracu în patru 168 a-și face drum 165, 167 a face pe englezul 82 a face escală 172 a face față 27, 73, 170, 171 a face fărîme 47, 108 a face o farsă 175 a-și face felul 101 a face fețe-fețe 151 a face fiasco 173 a se face foc 69 a face foi de viță 157 a se face frig 112, 113 a face gaură în cer 47, 166 a face pe Ghiță în porumb 82 a face grămadă 108 a face greșeli 70, 118, 160 a face gură 51, 108, 165 a face harim-narim 158 a face haz 99, 101, 175 a face iama 164 INDICELE LOCUȚIUNILOR VERBALE ROMÎNEȘTT STUDIATE 227 a face (cuiva) inaljosul 52 a-și face inimă amară 78 a-și face inimă bună 78 a face înștiințare 181, 199, 216 a face labă 158 a o face lată 88 a face leage 70 a face liop 87 a se face luntre și punte 57, 78, 154, 162 a o face pe marele 55 a face (de) mascara 52, 172 a face cu măseaua 81 a face mat 164 a face mici fărîme 47 a face mii (și) fărîme 47, 76 a face moarte 73 a face mofturi 46, 76, 118 a face mușama 54, 90, 131 a face muzică 157 a face naveta 172, 197, 214 a face nazuri 46, 77, 118, 172, 192, 197, 209, 214 a face năvală 70, 104, 173 a face nedreptate 105 a face noapte mare 158 a o face de oaie 155 a face cu ochiul 81, 92, 165, 167 a face ochi dulci 77 a face opoziție 156 a face (pe cineva) cu ou și cu oțet 57 a face papară 164 a face paradă (de) 171 a nu face parale 162 a face parte 58, 72, 142, 167 a face în patru 87 a face pămînt 47, 108 a face peri albi (cuiva) 166 a face piftie 46 a face pilaf 131, 164 a face piroane 157 a face pontul 157 a face posibil 170 a-și face povara de somn 59 a face praf 47, 108, 157 a face praf (și pulbere) 183 a face praf și scrum 47 a face pregătiri 131, 193, 211 a face prinsoare 182 a face pulbere 108 a nu face purici (mulți) (într-un loc) 94 a face ramazan 157 a face rău 72, 125 a face recurs 156 a face roată 73, 90, 103, 130, 167, 193, 210 a face (de) rost 38, 85, 165 a se face roșu 167 a face scrum 108 a-și face scrupule 175 a-și face seama 110 a se face seară 111, 113, 191, 208 a face semn 45, 102 a se face senin 113, 115, 191, 209 a face socotință 159, 160, 196, 212 a face stînga-mpre(jur) 156 a-și face suma 174 a face sfîrr 87 a face un sfîrșit 75 a face știre 45 a face tabula rasa 173 a face tali 53 a face pe Tănase 82 a face tocmeală 160 a face țăndări 108 a face din țînțar armăsar (elefant) 50, 151, 169 a face tranc 87 a face trebuință 160 a face tumbe 165 a face tuflă 158 a face țurțuri 157 a face țuști 87 a face un vis 160 a face vizită 105 a face vînt (cuiva) 57 a o face cu vîrf (și îndesat) 55 a face zapt 53, 172 a face zile amare 46 a face zile fripte 46, 76, 118, 192, 209 a face zile grele 46 a face zile negre 46 a se face ziuă 111, 113, 115, 117, 191, 209 a face zulă (zuleală) 160 a făgădui marea cu sarea 169 a-i fi aminte 111 a fi în apele sale 168 nu mi-e aret 111 a(nu-i) fi bine 96, 112 a nu-i fi boii acasă 93, 155 a-i fi cald 111 a fi la cheremul (cuiva) 52 LOCUȚIUNI VERBALE ÎN LIMBA BOMÎ'N a fi la curent 142, 171 a fi de cuvînt 174 a-i fi degrabă 111, 112, 113, 114 a-i fi destul 111 a-i fi dor 115 a fi pe ducă 160 a fi în elementul său 174 a-i fi foame 111, 112, 113, 114, 191, 208 a fi în fonduri 77, 142 a-i fi frică 112 a-i fi frig 111, 113, 114, 142 a fi în grațiile (cuiva) 176 a-i fi la îndemînă 111, 114, 191, 208 a fi în măsură 171, 197, 214 a-i fi milă 142 a fi de mirare 112 mi-e nează 111 a fi la ordinea zilei 170 (a fi) oale și ulcele 57 a fi într-o pasă rea 172 a fi pe punctul de 174 a fi cu putință 112, 114 a-i fi rău 111, 114 a-i fi rușine 112 a fi la sapă de lemn 85 a-i fi sete 112, 114 a fi pe verde 156 a fi în vogă 170 a forța nota 175 a-1 fura somnul 118 G a găsi ac de cojocul cuiva 143, 183, 200, 217 a-și găsi Bacăul 71 a găsi cu cale 143, 163, 177 a găsi nod în papură 143, 183 a gini marginea 157 a grăi peste piezi 41 I a ieși din balamale 47 a ieși basma curată 46 a ieși batistă curată 46 a ieși la bedreag 60 a-și ieși din fire 47, 82, 108, 167 a-i ieși înainte 86, 101 a ieși la larg 156, 195, 213 a ieși la liman 164 a(-și) ieși din minte 166 a-și ieși din minți 48, 108, 126 a-i ieși pe (prin) nas 162 a ieși la maidan 175 a ieși la obraze 54 a-și ieși din pepeni 47, 82, 108 a ieși din răbdare 47 a-și ieși din sine 47 a nu ieși la socoteală 162 a-i ieși sufletul 166 a-și ieși din țîțîni 47 a induce în eroare 175 a intra la apă 51, 156, 159 a intra în funcție 175 a intra la idei 79 a intra pe linie moartă 156 a îmbrăca în pardesiu de scînduri 157 a îmbrăca ușa 60, 179 a împroșca cu noroi 51 a o împunge la fugă 48 a împușca francul 93 a (nu) încăpea în piele 93, 102 a încheia afacerea 158 a închide ochii 60 a închide ochiul (un ochi) 166 a încurca ițele 156 a îndruga verzi și uscate 78 a înghiți găluște 158 a înșira mărgărit(ar)e 122 a se întîlni cu Sf. Paraschiva 60 a întoarce capul cuiva 162 a întoarce cuvînt 73 a întoarce dulapuri 53 a o întoarce pe foaia cealaltă 55 a întoarce de gologan 158 a întoarce spatele 168 a înțărcat bălaia 155 a (se) învăța minte 73, 109 a învîrti dulapuri 53 J a juca (cuiva) un dulap 53 INDICELE LOCUȚIUNILOR VERBALE ROMÎNEȘTI STUDIATE L a (o) lăsa baltă 165 a lăsa dracului 77 a-i lăsa gura apă 44, 91, 156, 165, 167, 177 a lăsa (pe cineva) liș 53 a lăsa încolo 86 a lăsa locului 77 a lăsa mască 158 a-și lăsa oasele (și pielea) (undeva) 166 a lăsa ortul popii 78 a lăsa în pace 37, 165 a-și lăsa pielea (pe undeva) 166 a-și lăsa potcoavele 60, 155 a se lăsa pe tînjală 155 a se lăsa umbra 111 a lăsa vorbă (-a) 75 a lega cățeaua 158 a lega la gard 152, 154 a lega gură pînzei 117 a lega prieteșug 104 a se linge pe bot 44 a-i lipsi o doagă 49 a-i lipsi o lampă 49, 157 a lua act 170, 171, 181, 199, 216 a(-și) lua aer(e) 174 a lua în aeroplan 47 a(-si, se) lua aminte 33, 35, 42, 43, 82, 99, 101, 108, 109, 124, 126, 136, 189, 207 a lua sub aripa sa 82 a lua atitudine 170 a lua în automobil 47 a lua în avion 47 a lua în balon 47, 124 a lua în bășcălie 157, 196, 213 a (se) lua cu binele 71, 162 a lua în birjă 47 a o lua de bună 88 a(-și) lua calea 73, 151 a lua în căruță 47 a lua (în căsătorie) 91 a-și lua catrafusele 152 a lua în chirie 54, 128, 193, 210 a-și lua cîmpii 36, 130, 161 a lua în colți 54, 128 a lua în considerație 151, 170 a lua contact (cu) 71, 182, 200, 217 a lua cunoștință (de) 170 a lua cuvîntul 174 a lua dampf 157 a lua în deșert 124 a lua în discuție 117 a o lua de-a dreptul 87 a o lua (la drum) 55 a (o) lua (la fugă) 49, 50, 55, 61, 63, 92, 116, 117, 147, 181, 188, 192, 199, 205, 209, 216 a lua ființă 73, 108, 118, 192, 209 a lua fitil 175 a lua focul cu mîna altuia 86 a-și lua gîndul 167 a se lua de (pe) gînduri 45, 81, 108 a (o) lua la goană 51, 56 a lua greime 182 a lua în gură (pe) 80 a(-l) lua gura pe dinainte 88 a lua cu hapca 41 — 42 a lua la harță 79 a lua la hiț 158 a (se) lua la hîrjoană 79, 108 a(-și) lua inima-n dinți 40, 154 a lua izvor 181 a lua împrejur 167 a lua împrumut 129 a o lua (de la început) 91 a lua cu japca 41 — 42 a lua loc 58, 73, 142, 150 a lua luleaua neamțului 50 — 51, 183 a(-și) lua lumea în cap 85 a lua în minte 82 a lua întru minte 82 a lua mirul 73 a lua la mișto 157 a lua notă 58, 73, 150, 171 a-și lua nădejdea 49 a lua în nume de rău 85 a lua ochii 76 a lua parte 58, 74, 101, 104, 142 a lua partea 75 a se lua de păr 165, 167 a lua în periplioturi 158 a o lua la picior 46, 48, 79, 83 a o lua pe picior 83 a lua peste picior 82, 102, 107, 108, 124, 163, 189, 205 a-și lua picioarele la spinare 151 a-și lua picioarele pe umere 85 a lua pielea (cuiva) 167 a lua în primire 124 a lua în prumut 129 230 LOCUȚIUNI VEABALE ÎN LIMBA KOMÎN lua pulsul 176 a o lua rara 86 a o lua razna 86 a-și lua rămas bun 108 a lua la refec 156, 160 a lua în rîs 80, 92, 124 a lua la rost 87 a o lua la sănătoasa 48, 101, 152 a(-si) lua s(e)ama (-ă) 36, 73, 74, 81, 90, 103, 108, 109, 110 a naște o întrebare 171 0 op este 111, 113 a lua de seamă 84 a lua în seamă 37, 83, 151 a lua sfîrșit 174 a lua sînge (cuiva) 158 a lua știre 70 a lua sufletul (dintr-însul) 166 a lua de suflet 126 a lua taurul de coarne 174 a lua în tramvai 47 a lua cu trei parale 87 a lua la trei 87 a lua la trei parale 87 a lua la trei păzește 87 a lua din urmă 163 a-și lua valea 183 a lua de veste 79 a lua viața 73 a lua vorba din gură 166 a-și lua zborul 46, 103, 117 a-și lua zilele 76 p a-i părea bine 136 a-i părea rău 103, 121 a o păți bună 88 a pierde busola 170 a-și pierde capul 166 a pierde cheia 59 a pierde cunoștința 174 a-și pierde mințile 76, 108 a pierde nădejdea 49 a o pîrli (la fugă) 48, 55, 79 a plăti cu aceeași monedă 174 a-i plesni prin gînd 118 a-i plesni prin minte 118 a o porni la sănătoasa 55 a nu pricepe boabă 155 a prinde (la) limbă 85, 169 a prinde maia 52 a prinde cu mîța-n sac 26, 57, 166 a prinde cu ocaua mică 57, 164, 172 a prinde pește 159 M a prinde taurul de coarne 174 a prinde (de) veste 79, 84, 97 a se pune la adăpost 174 a mîna porcii la jir 61, 62 a mînca bătaie 162, 165 a mînca bob 172 a mînca boc (bocluc) 172 a mînca coliva (cuiva) 74 a mînca de dulce 128 a hiînca haram 52, 175 a mînca din ochi (pe cineva) 40, 166 a mînca papară 164 a mînca pîine și sare împreună 162 a mînca schimbeaua 53, 172 a-1 mînca spinarea 162 a-și mînca de sub unghie 83 a mînca urechile (cuiva) 162 a-și mînca zilele 165 a pune barbă 157, 196, 213 a pune bețe-n roate 51, 168, 177, 183, 196, 213 a se pune bine cu cineva 174 a pune în (la) butuc 47 a (se) pune la cale 38, 79, 86, 102, 106-107, 136, 182, 190, 207 a pune calupul 175 a-și pune în cap 166 a-i pune capac 158 a-și pune capăt vieții 78 a pune un chiulaf 164 a pune la ciochină 53 a pune la Cucuiata 80 a pune în cui 80, 183 INDICELE LOCUȚIUNILOR VERBALE ROMÎNEȘTI STUDIATE 231 a pune cununie 162 a (se) pune la curent (cu) 176, 182 a pune (cuiva) cuțitul în gît 166, 176 a pune degetul 155 a pune în evidență 175 a se pune în gardă contra 171 a se pune în genunchi 118 a se pune p.e gînduri 81 a pune într-un (la) gros 47, 163 a pune gura la cale 86 a pune gură pînzei 117 a se pune în fustă 158 a pune (un) fitil 158 a pune pe fugă 128 a pune guler 158 a pune la hadiece 47 a pune (cuiva) iacaua 53, 172, 197, 214 a pune la index 170 a se pune împotrivă 81, 104, 108, 128 a pune la îndoială 148 a pune întrebări 105, 106 a pune pe liber 156 a se pune jos 86 a pune juvățul în gît 1.66 a pune în libertate 152 a pune lingurile de gît 47 a pune lațul în gît 166 a o pune de mămăligă 55, 57, 79, 155 177, 195, 213 a-și pune în minte 163, 196, 213 a pune mîna (pe) 97, 108, 166 a pune în mînă 128 a(-și) pune mîinile pe piept 85, 92 a pune mutu Ia gură 158 a (nu)-și pune nădejdea 50 a pune nume 73 a pune sub obroc 82 a pune de-o parte 167 a pune petece (un petec) 167 a se pune pe picioare 174 a pune pile 159 a pune pingele (pingeaua) 129 a-si pune pofta-n cui 85 a pune prinsoare 163, 177 a pune proptele 159 a (se) pune la punct 170, 174 a pune punctul pe i 57, 174 a pune rămășag 182 a pune pe roate 41, 51 a pune la secret 175 a pune tabără 173 a se pune la taclale 77 a pune talpa gîștii pe hîrtie 155 a pune trompa 73 a pune la tumurlac 47 a pune în țeapă 128 a pune vîrf 31 a pune o vorbă (bună) pe lîngă cineva 167 a-I pupa rece 158 a purta coarne 174 a purta (de) grijă 121, 127 a purta rîcă 160 R a rade putina 71 a rade fără brici 155 Radii l-a chemat 70, 71 a rămînea de judecată 182 a reduce Ia ultima expresie 174 a ridica un incident 156 a ridica în nori 77 a ridica pînzele 156 a ridica o problemă 171, 197, 214 a ridica în slăvi 77 a ridica ședința 170, 196, 214 a rîde în nasul cuiva 171 a (o) roade la ficați 79, 92 a o rupe (cu cineva) 55 a o rupe de fugă 83 a o rupe la fugă 48, 55, 79, 83, 104 a-și rupe gîtul 176 s a-i sări bizdîcul 47 a-și sări din minți 48 a-i sări muștarul 47 a-i sări țandăra 47 a-i sări țîfna 47 a săruta mîna miresei 59 a scoate fum 158 a scoate grai 117 a scoate la maidan 175 a scoate din minți 165 a scoate un oftat 118 a scoate la pensie 158 a scoate din pepeni 126 232 •LOCUȚIUNI VEKBALE ÎN TJMB.A ROMÎNĂ a scoate peri albi 51, 166 a scoate din răbdări 168 a scoate din sărite 51 a(-i) scoate sufletul 163, 164, 196, 213 a scoate un suspin 118 a scoate din țîțîni 168 a scutura cojocul (cuiva) 167 a schimba macazul 47 a schimba manivela 47 a schimba placa 47 a semăna zizanie 168 a o sfecli 55 a slobozi strigăt 118 a sparge gheața 174 a se spăla pe mîini 166 a spăla putina 50, 183, 200, 217 a spînzura la ciochină 53 a spînzura lingurile de gît 47 a spune gogoși 76 a spune minciuni 76, 166 a spune verzi și uscate 55, 154 a spune vrute și nevrute 154 a sta de basău 49 a sta bine (cu cineva) 165 a sta pe gînduri 81, 130 a sta în gînduri 130, 193, 210 a sta împotriva 81, 128 a-i sta mintea în loc 165 a sta locului 77, 92 a sta cu mîinile în sîn 166 a sta cu piciorul în scară 167 a sta pe tandur 53 a sta de vorbă 49, 79, 102, 106, 135 a sta la vorbă 79, 190, 207 a-și strica gura 162 a strica orzul pe gîste 155, 177, 181, 195, 211 a-și strînge cureaua 176 a i se strînge inima 123 a stropi cu vitriol 158 a sufla în borșul cuiva 45 a suge sirop 158 a i se sui la cap 165 a-i suna ceasul 167 a surpa sprinceana 172 s 9 a o șparli 55 a se șterge pe bot 44, 51, 81, 183 a șterge putina 71 Tac mă cheamă 71 a tăia bani 164 a nu-1 tăia capul 91 a tăia frunză clinilor 57 a i se tăia genunchii 27 a tăia nartul 53 a-i tăia nasul (cuiva) 154 a i se tăia picioarele 164, 196, 213 a tăia piroane 157 a tăia prețul 164 a tăia vorba 164, 168 a toca lavre și palavre 154 a toca verzi și uscate 156 a traduce în viață 171 a trage la aghioase 80 a-și trage apa la moară 167 a trage un bocit 75, 160 a trage la cap 103 a trage capac 158 a trage chiulul 52, 159, 176 a trage clapa 50, 73 a se trage în degete cu cineva 59 a trage la fit 159 a trage un ibrișin (pe la nas) 59, 179 a-1 trage inima 136 a se trage înapoi 86 a trage la măsea 51, 161, 183, 200, 217 a trage mîța de coadă 38, 183 a trage cu oblonul 158 a trage pe panglică 156 a trage un perdaf 155 a trage un pui de somn 75 a trage o săpuneaiă 156 a trage pe sfoară 44, 57, 96, 108, 154, 156, 161, 177 a trage la stînga 158 a trage un ștaer 158 a trage un somn 75 a trage targa pe uscat 156 a trage un tighel 156 a trage peste treizeci și unu 156 a trage cu urechea 81 a-i trăzni prin minte 192, 209 a trece prin ciur și (prin ) dîrmon 57 a trece prin ciur și (prin) sită 57 a-i trece prin gînd 118 a-i trece prin minte 118, 192, 209 a te trece sudorile 76 a trece sub tăcere 174 INDICELE LOCUȚIUNILOR VERBALE ROMÎNEȘTI STUDIATE 233 a trece cu vederea 81, 181, 199, 216 a o tuli (d-a fuga) 48, 56 a turna cîte în Juna și în stele 151 T a-(și) Line cuvîntul 174 a ține la curent (cu) 171 a ține la distanță 175 a-și ține gura 40, 73, 108, 110, 190, 206 a tine locului 77 a tine loc (de). 174 a tine (în) minte 43, 91, 106, 108, 121, 122, 136, 163, 167, 177 a ține piept 108, 176 a ține la regim 158 a ține din scurt 166, 168 a ține seama 73 a ține seamă 98 a ține în seamă 80 a ține în șah 170 (a o ține) una și bună 165 u a umple de bogdaprosti 59 a unge osia 157 a i se urca la cap 165 V a vedea lupul 153 a-i veni acru 88 a-i veni aminte 111, 113 a-i veni în minte 46, 151, 165 a-i veni apa la moară 168 a-i veni în cap 46 a-i veni în cuget 46 a-si veni în fire 80, 108, 110, 128, 135, 165, 177, 196, 213 a-i veni în gînd 46 a(-i) veni de hac 37, 83, 164 a-i veni la hac 83 a veni peste hac 47 a(-i) veni în minte 166 a-și veni în ori 52 a-și veni în sine 46, 108 a-i veni la socoteală 79, 182 a-i veni la ureche 166 a vedea stele verzi 151 a-și vedea de treabă 93 a vinde gogoși 76 a-și vîrî în cap 166 a vîrî la devlă 159 a-și vîrî nasul (în) 168 a vîrî în răcori 76 a vorbi din burtă 164 a vorbi în ponturi 81 a vorbi verzi și uscate 152, 154 a vorbi în vînt 167 z a-și zbura creierii 33, 174, 186, 204 a o zbughi (la fugă) 55 a zvîrli vorbe în vînt 166 E R A T Ă Pag. rîndul în loc de : se va citi : 12 1 de jos 1899-1930 1908-1913 14 19 21 26 26 3 3 , 1 10 13 15 > ? ’ i 2 de sus de sus de jos cyneHHx Bogdan consistă expresiilor echivalenți perfecti CTyneHHX 1. Bogdan con st ă expresiei perfect echivalent.i 33 de sus indici considerați indicii considerate 33 34 16 1 ., ,, valabili nu sînt aplicabili indicele valabile nu sînt aplicabile indiciul 41 11 relicve relicte 42 3 Odobescu 2, Odobescu 2), 42 42 4 21 7 ? ? * ins 3). vechi va (voare} volei îns 3. vechi : va (voare{ volei 44 13 indicilor indiciilor 52 18 de jos ciamburu ciatnburul 53 60 8 a popsi a poposi 1 7 de sus Scriptură Scripturi 62 16 și 17 de jos aforisme scurte. citate aforisme, scurte citate 64 19 de jos Ei! eh! Ei! (eh!) 80 10 de sus genuche genunche 91 4 și 5 de jos ubire obire 98 22 de sus H. PS.. XX. 2, 4. HA 1,4 (Gandrea, Ps. Sch. I, 111 CCXVII). 14 și 6 de jos știre Muște știre. Muște 120 5 nouveaux mots". Fr. Mikus, nouveaux mots" (sublinierea Rozwadowski, Linqua. V, noastră — Fl.I).). Cf. Fr. 124 1 iulie 1955, 35 — 36 (subli- Mikus, Rozivadoivski, Lingua, nierea noastră - Fp J).). V, 1 iulie 1955, p. 35-36. 2 de jos 1080), care, dacă 1080). Această diferență, dacă 125 3 și 4 de jos dobro-tvoritelb dobro-tvoritelb 125 2 de jos zlo-lvorbcb zlo-tvorbCb 129 3 și 4 de jos accentues accentuec 129 3 de jos terminees termines 129 2 ii accentuees accentuec 133 16 și 17 de sus Se ruga lui l)(umne)ze.u pen- Să ruga lui I)(umne)zeu pen- tru ceea ce lua in bat joc. tru ceia ce lua in batgioc. Dosoftei. V. S., p. 68, Dosoftei, V.S., p. 68; cf. ibidem. p. 75 — 104, 223, cf. ibidem, p. 75, 104; Ps. 223, 192. 133 11 de jos eap-intort-ură". ca p-i n-tort ură". 135 de sus Adu cerc Aducerea 136 6 4 • 4 4 af induse aflîndu-se 140 23 de sus orice cuvînt orice cuvînt, 146 9 de jos yaisXaiw xaracr psvv 7rup xat eXauo u vai. x a-acr pev vuvai. 146 7 oljya oljya 147 15 de sus viae itineri viae (itineri) 153 9 de jos Seenlebens Seelenlebens Pag. rîndul în loc de : se va cili : 162 10 de sus Tiocpupi vi ocpupc 162 16 „ „ aXa^ aXa£ 162 17 ,, ,, Xe£ eXXyaX S- 36 /aXoTcaipvco /aveva sau 7ra(pv xavcva pis to xaXo 162 21 ,, ,, to xecpaXi 162 22 ,, ,, /ecpaXi xctpaXt 162 25 ,, ,, /avat xavci 162 26 ,, ,, /aXoatȚ Mie XaXvac; 162 29 „ „ PYtjxe 163 1 „ .. cpoup/a pic /aveva cpoupxa pis xavcva 163 / , ,, tov ' T0V 163 9 ,, aTO/apia £uX6 qto /copia 163 18 de jos £uXco 163 16 ,, ct/j/coti QTjXCDTl 163 12 „ „ cpoupxa cpovpxa 164 1 ,, „ 181 152 168 3 ,, ,, 3L3^w ^i£avco 169 18 și 19 de sus tendințe psihice expresive comune tendințe expresive comune 170 18 Și 19,, „ a face apel la —faire appel ă a fi versat în — gtre verse dans 172 12 de jos măreața înălțata măreață și î nai fata 173 1 de sus aoapav aoȘapav 179 2 de jos p. 37 p. 35 180 2 Smirnințki Smirnițki 193 8 ,, ,, a face chit a face chef 196 14 de sus OCHOBOe OCHOBe 212 8 de jos crees creees 220 2 de sus Kyellman Kjellmann 223 16 de jos călcîile călcîiele 226 1 de sus a da în stamba a (se) da în stambă C. 801. Florica Dimitrescu, — Locuțiunile verbale în limba romînă. CUPRINSUL Pag.. Cuvînt înainte 3 Abrevieri 6 Bibliografie 7 Izvoare................................................................. 17 Introducere ............................................................ 23 Conceptul de locuțiune ................................................. 30 Componența locuțiunilor verbale..................... 09 Caracteristicile gramaticale ale locuțiunilor verbale .... 95 Rolul locuțiunilor verbale în formarea cuvintelor . 120 Originea locuțiunilor verbale 145 Concluzii . . . 179 Rezumatul in limba rusă . . 185 Rezumatul în limba franceză............................................ 203 Indice de autori ...................................................... 219 Indicele locuțiunilor verbale romîncști studiate................. 2*23 Dat la cules 1O.O4.1958. Bun de tipar •iS.Oi',. njts. Tiraj i-5oo. Hîrtie semivelină 65 g. m.2. Format 16161x8(1. Coli editoriale 13,8^ Coli de tipar 1 4.3/4 A. 0589 [195 8 Indicele de clasificare p.ntru biblioteci mari: 459 — sis. Indicele de clasificare pentru biblioteci mici: 4 11 — 3. Tiparul executat sub coin. nr. 801 la întreprinderea poligrafică nr. 3,. B-dul 6 Martie nr. 29, Buc.irești- R. P. R.