DIflCOtfH. JH,
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ŞI FOLKLOR
ION DIACONII
Ţinutul Vrancei
Etnografie — Folklor — Dialectologie i
BUCUREŞTI
Atoliorele grafica SOCEC & Co., Societate Anonima MCMXXX
/ !	•	o
Cînd am început sâ pregătesc lucrarea de faţa, am crezut nimerit să mă opresc mai ales asupra folklorului, etnografiei şi dialectologiei Vrancei. Asemenea cercetări mi-au impus însă treptat luarea în samă şi a altor probleme, cOnexe acestora, cărora am căutat să le fac loc în Introducere, căci concretisau mai bine cunoaşterea ţinutului. Pentrucă, s’o recunoaştem, mulţi s’au încîntat de resonanţa numelui, sau — pe ici pe colo — s’au ocupat cu etimologia lui; puţini însă au avut curiositatea care duce spre cit mai adîncite cercetări. Şi aşa s’a întîmplat că s’au pierdut lucruri caracteristice din vieaţa ţinutului. Bătrîni care puteau spune despre trecut au dispărut ; costumele vechi, sub năvala noutăţilor de tîrg, au fost date „di pomanî pi scăldat4*, sau Ţiganilor pe ghicit, iar documentele au fost aruncate pe foc.
Astăzi Vrancea dă priveliştea de adinei prefaceri. Vieaţa proprie a ţinutului a fost după război mereu redusă, alterată de împrumuturi orăşeneşti. Nu sîntem dintre aceia care cer păstrarea în eternitate a iţarului străbun. Vieaţa este o evoluţie continuă oriunde şi pentru oricine. Deci înţelegem şi împrumuturile, dar ele să fie trebuinţe, nu împes-triţare şi spoială. Ca atare, sub aspectul nou al lucrurilor, nu e uşor să presinţi acum în scris chiar fragmente de vieaţă regională vrăncenească. Aceasta ar fi fost mai uşor
acum citeva decenii. Astăzi am făcut ce mi-a fost cu putinţă.
In cercetările mele, pe lîngă aspectul etnografic şi dialectologie al satelor, m’a preocupat mai mult folklorul, pentrucă am crezut să aduc lumină in unele discuţii începute încă de acum şaptezeci de ani. Am urmărit cu acest gînd întîi Mioriţa spre a pune la îndemînă cercetătorilor un material mai bogat, apoi restul baladelor şi materialul liric. Am înşirat întreaga poesie epică şi lirică pe sate, pentru a se vedea energia de circulaţie a folklorului (puterei de circulaţie a unui motiv i-aş zice dinamică folklorica), existenţa lui pe toată întinderea pămîntului nostru
—	în acest scop am făcut trimiteri la colecţiile şi periodicele de folklor avute la îndemînă — şi dacă se recunoaşte utilitatea de atlase lingvistice, ne putem gîndi şi Ia atlase folklorice.
M’a preocupat şi problema evoluţiei unor teme folklorice şi pentru aceasta nu am evitat să presint motive stereotipe, existente în unul sau mai multe sate, pentrucă ele lămuresc anumite probleme de creaţiune populară.
In sfîrşit, am adăugat şi texte despre vieaţa din trecut şi de astăzi a ţinutului. Sînt convorbiri cu oamenii bătrîni care răsfrîng în orice mărturisire făcută caracteristicile unei vieţi primitive şi instituţiile unor oameni aparte. Sînt preţioase documente pentru psiholog, etnograf, istoric, lingvist ori geograf, căci închid în ele istoria contemporană, ca şi pe cea trecută. Păcat că în cercetările folklorice nu li s’a dat multă vreme destulă luare aminte. * Cred că o monografie — în sensul acesta — trebue să fie fixarea meto-
VII
dică şi obiectivă a presentului, pe cît se poate în lumina trecutului. Monografia regională este prin urmare bilanţul sufletesc al unui ţinut caracteristic, în pragul' unui nou început de vieaţă.
Aduc mulţumirile mele pentru concursul dat cu multă bunăvoinţă în timpul cercetărilor: D-rei Anişoara Şuşu, precum şi D-lor I. M. Sărăţeanu, subprefectul jud. Putna; N. Jechianu—Văsui; C. Gagiu, şef de birou al Prefecturei Putna;
I. Adamescu, pretorul plasei Vrancea; Pr. T. Macovei—Ne-rejul; M. D. Cerdăcescu—Focşani; G. Giurgea,învăţător— Hăulişca; V. Teodorescu, învăţător—Păuleşti; Pr. A. Burgă— Păuleşti; Nicu Ieremia—Valea-sărei; Şt. Pîslaru—Văsui; A. Văsuianu—Bîrseşti; Gh. Bunghez — Soveja; Pr.D. Danţiş-Bîrseşti; C. Gheorghiţă—Bîrseşti. Mulţumesc iarăşi D-lor --Aurel V. Sa va, magistrat la Tribunalul Putna, care a avut bunăvoinţa să-mi comunice mai multe documente inedite asupra Vrancei; S. Hîrnea, grefier — Năruja; Prof. Const.
-- Iacob — Focşani; Prof. N. Al. Rădulescu dela Liceul Unirea
—	Focşani, pentru hărţile pe care le-a întocmit; Ioan C. Diaconu, notar — Spineşti, care m’a însoţit ani de-a-rîndul în cercetările mele. Cu deosebire însă trebue să mulţumesc profund D-lui Ovid Densusianu, directorul Institutului de # filologie fi folklor, care m’a încurajat cu vorba, mi-a pus la disposiţie mijloace de cercetare şi a supraveghiat tot timpul tipărirea. Fără bunăvoinţa d-sale colecţia nu ar fi văzut tiparul curînd.
I. D.
INTRODUCERE
INTRODUCERE
VRĂNCEN1I ŞI ŢINUTUL LOCUIT DE EI
Dacă străbaţi 56 km. dela bariera Focşanilor pe şoseaua care duce spre partea sud-vestică a judeţului Putna, ajungi, după o zi şi jumătate de drum de vară în căruţa cu boi, în inima unui ţinut pe cît de cunoscut din poveşti, pe atît de necercetat de nimeni. Cum ajungi în satul Vidra, bagi de samă caracteristica unei vieţi regionale arhaice, amestecată însă cu împrumuturi orăşăneşti recente. Nu te poţi încă pronunţa. Mergi înainte, trecînd prin satele următoare, Colacul, Valea-sărei. Aici vezi şi mai mult arhaismul ţinutului. Satele aşezate de-a-lungul văei Putna — cu casele modeste înşirate în lungul drumului, cu sunetul liniştit de tălăngi în amurgurile calde de vară, cu murmurul îndepărtat al Putnei sbătîndu-se între şirurile de dealuri despădurite să iasă la cîmp — te îndeamnă să mergi înainte pe drumul pietros. Ai impresia că mai este ceva de văzut. Ieşi din satul Valea-sărei pe drumul în zigzag şi greu de urcat, sui un pripor obositor şi cînd ai ajuns sus, „La scaunea, ţi se deschide o perspectivă încîntătoare. De se întîmplă să fie în amurg, în faţă se desfăşoară „plaiurile umbrite ale munţilor în „ţara Vranceia, partea cea mai frumoasă a depresiunei sud-estice carpatice în care e aşezat ţinutul, de unde munţii Carpaţi îşi îndreaptă culmile spre
XII
ŢINUTUL VRANCEI
miază-noapte. Departe poţi distinge şirurile de munţi, Zboina, Pietrosul, Coza, Alunul, Lapoşul, Macradeul, tăiaţi de văi bogate în păşuni. Mai aproape satele Coza, Tulnici, Negrileşti, Păuleşti, Bîrseşti, Poiana, se destind pe cursul rîului Putna. Aici eşti în Yrancea adevărată, de care au vorbit atîta poveştile cărţilor1 şi de care vorbesc încă legendele2.
Ţinutul acesta nu a avut niciodată graniţe fixe şi nu are nici astăzi. Cine ar vrea să-l studieze ar trebui legi' tim să se întrebe de unde începe şi pînă unde ţine, mai ales că acum mai toţi locuitorii din partea vestică a judeţului îşi zic „Vrăncenia. Este interesant dar să precisăm care sînt locurile ce ţin cu adevărat de dînsul. Pe calea aceasta vom vedea ce trebue să însemne pentru etnograf, folklorist, istoric sau lingvist Yrancea aşa cum au creat-o reformele administrative din zilele noastre şi Yrancea adevărată, din trecut. Vom precisa apoi dacă numele de „Yrănceana corespunde sau nu cu localităţile pe care le ocupă astăzi populaţia din ţinutul acesta.
Yrancea — dacă ai vrea să te informezi despre ea din Dicţionarul geografic al Romîniei, sau, mai de grabă, luînd în samă desele reforme administrative — e o fracţiune de teritoriu, redusă pînă în 1928 la opt comune8
1	Carmen Sylva, De prin veacuri, 36.
S. Hîrnea, Comoara Vrancei, n-rele 1, 2, 3-4.
Iorga, Sate şi mînăstiri din JRomania, ed. a 2-a, Bucureşti, 1916, 131.
S. T. Kirileanu, Ştefan Vodă cel Mare si Sfînt, 193, 286-288. Maria Movilă, Şepte munţ, Bucureşti, 1882, 42.
Elena Seva9tos, Şte fan-cel-mare în munţii Vrancei, Galaţi, 1904* Soyeja, Oameni dela munte, ed. a 2-a, Bucureşti, 1921,99-102,120-124. A. Ylahuţi, România pitorească, Bucureşti, 1908, 175.
2	Cf. text. LVI, CMXLI, CMXLIII, CMLIV, CMLVII.
" Bîrseşti, Colacul, Negrileşti, Păuleşti, Soveja, Spirieşti, Tulnici,
Valea-s&rei.
INTRODUCERE
XIII
şi avind reşedinţa pretoratului in Bîrseşti. Cercetătorul carie ar vrea să o studieze după aceste graniţe ar avea puţine cuvinte de spus. Stau altfel lucrurile cînd vrei să vorbeşti nu de plasa Vrancea, ci de ţinutul Vrancei, care e mai întins geograficeşte şi îşi are o vieaţă regională oarecum omogenă şi caracteristică, pe care nu o poţi fracţiona cînd o cercetezi, luîndu-te după împărţirile noastre administrative. Ceea ce se înţelegea înainte prin Vrancea nu era, ca acum, o despărţire artificială, alcătuită din cîteva comune. împărţirea administrativă, după cum observa Ionescu dela Brad, cel dinţii cercetător conştiincios al acestui ţinutT, i-a stingherit vieaţa sufletească. S’a avut în vedere formarea cît mai multor comune, căci se credea că vor fi mari veniturile. Nimeni însă nu şi-a dat samă că puţine comune, cu mulţi contribuabili, ar fi creat venituri frumoase şi nu ar fi distrus tradiţia regională. Un singur moment din trecutul Vrancei ne va convinge.
In 1880 Vrancea avea* 18 comune 2. Reşedinţa plăşei — Vidra — era un centru important al ţinutului. Aici se făcea cunoscutul „sfat al Vrancei" în care se discutau interesele tuturor satelor3. In 1908 e redusă la şapte comune, iar
1	Agricultura romînă în judeţul Putna, Bucureşti, 1869, 57.
2	Bîrseşti, Colacul, Găuri, Herăstrău, Negrileşti, Nerejul, Năruja, Nistoreşti, Paltin, Păuleşti, Poiana, Spineşti, Spulber, Tichiriş, Tulnici, Valea-sărei, Yăsui, Vidra. Trebue ştiut că în 1868 Vrancea avea 24 comune, cuprinzînd Vizantia şi cîteva sate de pe Valea Şuşiţei.
3	Mai înainte însă reşedinţa Vrancei, „Vornicia Vrăncii“, de care vorbesc de multe ori documentele recent descoperite (cf. pentru aceasta colecţiile: Aurel V. Sa va, Documente putnene, I, Focşani, 1929, şi C. D. Constantinescu şi H. H. Stahl, Documente vrîncene, I, Bucureşti, 1929), se pare, după mărturia bătrînilor, să fi fo9t în satul Tichiriş, punctul Văleni (cf. D. Fmnzescu, Dicţionar topografic si statistic al României, 531). Documentele insă toate rămîn mute, neprecisînd nici unul locul anume, ci spunînd: „în faţa Privighetorului de Vrancea* (doc. inedit din 1839—colecţia A. V. Sava); sau: „a se jalui la Vornicia de Vrancea, la Stărostie 6au la Divan“ (doc. inedit din 24
XIV
ŢINUTUL VRANCEI
din 1911-1926 are 12 comune, cu reşedinţa la Bîrseşti. Reforma administrativă din 1926 a trunchiat iar ţinutul, reducîndu-1 — cum am spus — la opt comune. Teritoriul Yrancei de acum 40 de ani înglobat pînă mai ieri în două plăşi, Vidra şi Zăbala, abia prin ultima reformă din 1928 şi-a mai cîştigat din hotarele vechi. înainte capitala plăşei era oarecum şi a ţinutului. Acum e numai un centru administrativ, fără nici un rost în determinarea mişcărilor sufleteşti locale.
Vrancea înainte vreme era un ţinut întins. Cînd spunem acestea, nu luăm ca basă afirmaţia lui Hasdeu 1 care susţinea că toată regiunea carpatină a Ţărei-romîneşti dela Braşov pînă la Bacău, ajungînd pînă la Trotuş2, era Vrancea. Credem însă că din punct de vedere etnic şi administrativ-regional (căci Vrancea şi-a avut o administraţie proprie) ţinutul avea acum o sută şi mai bine de ani o bună parte din hotarele pe care le fixează Ionescu dela Brad: „Vrancea din vechime se întindea din apa Milcovului pînă deasupra Odobeştilor şi-apoi linia Măgurei pe drumul Vrancei prin satele Jariştea, Ţifeşti, Satul-nou, Crucea-de-sus, Moviliţa, marginea Păuneştilor, a Rugineştilor pînă la Trotuş, cu-prinzînd mai toată plasa Zăbrăuţului şi din plasa Gîrlele dela Odobeşti pe Milcov în sus pînă la hotarul Făurei şi satele din Răcăciuni în sus pe Trotuş pînă la Caşinul* 3. Lucrurile sînt adevărate în parte. Căci trebue să facem o
april 1828 — colecţia A. V. Sa va); sau: „dumisale Vornicului de Vrance* (lorga, Brodnicii si Bomînii, 11, în Analele Ac. rom.y memoriile secţiunei istorice, seria a 3-a, t. VIII); sau: „strînsu-ne-am din toate satele la Vornicia Vrăncii“ (Constantinescu-Stahl, 1. c., 164).
1	Istoria critica a Bomînilor, 55.
2	Pînă la Trotuş crede că era hotarul Vrancei şi C. S. Mironescu, Hotarul între Moldova si Muntenia, în Anuarul de geografie si antropo-geografie, II, 87-122.
3	L. c., 15; cf. şi text. CMLVii.
INTRODUCERE
XV
distincţie: „Vrancea din vechime^, despre care vorbeşte Ionescu dela Brad, este cea istorică de acum patru sau cinci sute de ani. Vrancea sec. al xvm-lea, ca şi aceea din timpul procesului Eosnovanu, este însă de o altă înfăţişare. Căutînd să dovedesc afirmaţia lui Ionescu dela Brad, în lumina tradiţiei, mulţi bătrîni mi-au spus că Vrancea „merzja pîn la Caşîn“, iar imul, de 110 ani (din satul Păuleşti; v. text. lvi), îmi povestia cum „diziugătQarja Vrănsii“ a fost îixtîi la „Mog'ilili Vrănsij“, pe „Cîmpu Focşănilor" (la 12 km. de Focşani şi 21 km. de Vrancea de astăzi) şi mai tîrziu „la Burcîtt (la 18 km. de Movilele Vrancei şi 29 km. de Focşani1). In 1817, cînd Vrâncenii cîştigă dreptate în urma unui proces faimos, numai 14 sate vrăncene (acelea de pe văile Năruja, Putna şi Zăbala) susţin cheltuelile procesului, fiindcă numai acestea formau propriu zis Vrancea în acea vreme. Afirmaţia lui Hasdeu2 că ţinutul avea, în 1872, 80 sate şi cătune3 este inexactă. De multă vreme,
1	Spre nord, spune tradiţia, Vrancea se întindea pînă la „Podu Vran£ii“, versant între Valea Şuşiţei si Valea Caşinului, la 25 km. depărtare de Trotuş (v. text. CMXXXVIII). Cf. Soveja, l. c., 123-124.
2	L. c., 54.
3	Cele şapte sate legendare cărora le-ar fi împărţit Ştefan-cel-M are cei şapte munţi sînt următoarele: Bîrseşti, Negrileşti, Nerejul, Năruja, Păuleşti, Spineşti, Tulnici. Vrancea aceasta legendară este oarecum o realitate istorică. Părerea că Vrancea s’ar fi putut întinde pînă la Trotuş nu este lipsită de sens. Noi credem că ţinutul — redus astăzi la hotarele pomenite, iar în 1817 mărginit la cele 14 sate — este şi creaţia unor împrejurări istorice grabnice: cele 14 sate — grupate pentru procesul Eosnovanu — au fost numai acelea care — oarecum avute — s'au încumetat să poarte proces. Dar Vrancea de astăzi este în parte şi un proces istoric mai vechi, trecînd dincolo de sec. al XVl-lea. In acest timp avea hotarele pe care aproape le are astăzi (v. Sava, l. c., Vii). Toata argumentarea lui Sava (J. c., VII-XV) este hotărît de acceptat dela sfîrşitul sec. al XV-lea încoace. Mai înainte însă stările au fost cu totul altfel. In timpul închegărilor noastre voevodale va fi fost Vrancea un
XVI
ŢINUTUL VRANCEI
sub raportul juridic de proprietate, Vrâncenii încetaseră să creadă că ţinutul s’ar întinde pîna la Trotuş, deci că ar cuprinde şi satele de pe Valea Şuşiţei. O atare recunoaştere ar fi însemnat să aibă şi acestea drept la „aruncătoarea munţilor a. Dar in tradiţie se mai păstra memoria Vrancei de pînă la Trotuş. Inima ţinutului, de altfel, a fost întotdeauna în Vrancea de astăzi, unde sînt păşunile cu păduri bogate şi la îndemînă. Vrănceanul este—ca şi altădată — specific om de munte. Traiul lui la cîmp — restul presupus al ţinutului dela Vidra, spre nord şi est — departe de crestele munţilor şi turma de oi, e o imposibilitate. De aceea el nu socoteşte drept „Vrănsian" decîtpecine are drept de munte şi locueşte dincoace de Vidra. Ceilalţi presupuşi Vrânceni — locuitorii din Găgeşti, Boloteşti etc. — sînt „Cozanj“, oameni de cîmp. Vrancea adevărată ca atare — creaţia unor momente istorice, a unui proces etnic sufletesc cu totul recent şi a reformelor administrative moderne — începe dela Vidra, mergînd spre vest. Cînd am făcut cercetările din cuprinsul acestei colecţii, am privit ţinutul din acest punct de vedere.
ţinut pastoral, ciocnit încoace, necontenit, de gîndul cotropitor al Domnilor (care a culminat în ianuar 1801, cînd Constantin Alexandro Ipsilante dărueşte Vrancea lui Rosnovanu; ciobanii aceia nu vor fi acceptat stăpînirea domnească „pe cale paşnică": Sava, l. c., XXXV; supunerea lor va fî fost capătul unor îndelungi şi eroice rebeliuni), sau de încercările la catolicieare de pe Valea Milcovului (cf. si Iorga, Vrancea şi Vrîncenii, 15-18; Carol Auner, Episcopia Milcoviei, în Revista catolică, I, 544). Vrancea va fi fost nevoită atunci să păşească spre o organisare mai consistentă, ieşind astfel din fasa pastorală. Teritoriul ei 8*a întins pe atunci, fără îndoială, pînă la Trotuş. Vor fi fost vag cunoscute hotarele, pentrucă întotdeauna numele toponimice primitive cuprind întinderi mari geografice. Proliferarea toponimiei se intîmplă cu cît se îmmulţesc locuitorii pe un teritoriu dat, deci cu cît un loc este mai frecventat.
Domnii voind astfel treptat anexarea acestui ţinut de păstori, Vrâncenii s’au retras atunci în inima lui, pe văile cele mai ascunse, ne-păstrînd cu Domnia decît simple relaţii de dregătorie fiscală, iar despre
INTRODUCERE
XVII
^ Se yede că e greu să precisezi ce a fost Vrancea adevărată, chiar acum o sută de ani, pentrucă lipsesc mărturiile. Oamenii bătrîni au murit în timpul războiului, 'iar documentele s’au pierdut. Cîte au fost publicate, au dat o parţială resolvire problemelor istorice ale ţinutului. Cele care au mai scăpat din război, ştim că vor fi publicate în
ţinutul lor păstrînd amintirea hotarelor lui mai îndepărtate. Aparatul fiscal a fost mereu localnic. Instituţia primitivă în fasa aceasta de trecere dela vieaţa pastorală la aceea a satului se poate să fi fost bătrmvl mare, cum s’a susţinut (Sava, l. cXXXVI), ajungîndu-se la aceea de vătav (noţiune trecută aici din vieaţa lor pastorală; cf. şi Sava, l. c:, XXXVI) şi apoi la Vornicia de Vrancea. Privilegiile judecătoreşti şi fiscale despre care vorbeşte Cantemir în Descrierea Moldovei (cf. şi Sava. I. c., XXXVII) însemnează dar în sec. al XVII[-lea o concesie dată unei populaţii agere, însă şi micşorarea unui teritoriu la nişte graniţe peste care băgaseră de samă Domnii că nu se mai poate trece. Vrancea sec. al XVIII-lea este astfel un proces istoric lent. Avînd pe timpul lui Cantemir 12 sate (v. şi Sava, l. c., XXIV), ea presenta cu cîteva secole înainte alt aspect teritorial. 0 mărturie în plus despre Vrancea sec. al XVIII-lea, care avea tot 12 sate, cum ne spune Cantemir, o găsim într’un memoriu, recent descoperit, al Armeanului Hugas Ingigian (1758-1843): „Vrancea, 26 oare departe de Iaşi, este aproape de Focşani. Are 450 case locuitori şi 13 biserici. Este o regiune stîncoasă, împrejmuită cu munţi; are 12 sate şi 2000 case, ai căror locuitori sînt tributari beiului: în alte privinţe este cu totul liberă. Are judecători proprii şi este de sine condusă, avînd drept conducător un vornic4*: N. Iorga, Mărturisiri armeneşti despre Romîni — Valahia si Moldova, în Analele Ac. rom,, memoriile secţiunei istorice, seria a 3-a, t. IX, 315.
Tradiţia care reconfirmă Vrancea pînă la Trotuş nu trebue prin urmare pusă la îndoială, cum s’a întîmplat (Sava, l. c., Vil). Din contra, trebue admisă, ea fiind vie şi astăzi în tot ţinutul. In mai toate satele se găsesc bătrîni care nu esită să spună ceva despre Trotuş sau „Caşîn“ care mărginiau odinioară Vrancea. Documentul din iulie 1864, pus la îndoială de Sava (l. c., x) fiindcă sprijină tradiţia că Vrancea se întindea odinioară pînă la Trotuş, cred că este un adevăr. Pisania dela mînăstirea Soveja, care spune că mînăstirea aceasta a fost clădită „în locul moldovenesc al Vrancei** (v. şi Sava, l. cVili) este
o	reminiscenţă a vremurilor cînd Vrancea trecea dincolo de Soveja,
3446. — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
2
KVIII
ŢINUTUL VRANCEI
curînd. Pînă acum — e evident — ne aflăm în plină probabilitate istorică, fiindcă se ştie cum exclusiva cunoaştere a Vrancei se resuma la fabula cu baba Vrăncioaia şi la cîteva referinţe vagi ale lui Cantemir. Un lucru însă e adevărat: ţinutul a fost ignorat de cercetători. Cel dintîi care a discutat necesitatea documentelor referitoare la Vrancea a fost Iorga1. Cîteva rînduri ale lui Melchisedec 2, Onciul8, Xenopol4, Urechia5 au putut fi de folos. Din punct de vedere etnografic Vrancea a fost iarăşi egal ignorată, ca şi din punct de vedere geografic6. Cercetările lingvistice
pînă la Trotuş. Părerea lui Hasdeu (Z. c., 55), afirmaţia lui Soveja (l. c., 123-124), sau a lui Ionescu dela Brad (L c., 15), ori a lui C. S. Mironescu (l. c., 87-122), cît şi aceea recentă a lui I. C. Băcilă („Ţinutul Vrancei trecea de Soveja şi ajungea pînă la Trotuş“, Hotarul de apus al Moldovei, publ. în Buletinul Soc. Regale, ram. de geografie (XL, 146) se vor dovedi întemeiate.
Cît priveşte Vrancea care s’ar întinde pînă la Odobeşti, nu ră-mîne vre-o îndoială, după cum a arătat Sava (l. e.f IX-XV). In spre apus — contrar părerei lui Ha9deu care spusese că Vrancea s’a întins pînă la Braşov (l. c., 55) — s’a arătat pe drept că hotarul ţinutului a fost întotdeauna pe crestele Carpaţilor. Dovadă este hrisovul către Vrânceni al lui Grigore Ghica, din 1730 (Sava, l. e., 74; Constan-tinescu-Stahl, l. c., 14), în care se vede că ţinutul se mărginia cu Transilvania pe vîrfurile munţilor Stogul, Buneul şi Lăcăuţul, de unde începe Zăbala (v. Marele Dicţionar geografic al Romîniei, V, 133; I. C. Băcilă, l. c66; Sava, l. c., XV).
1	Vrancea si Vrîncenii, conferinţă, Bucureşti, 1921.
2	Notiţe istorice si arheologice, Bucureşti, 1885.
3	Originile Principatelor romîne, Bucureşti, 1889, 91-92.
4	Istoria Romînilor, ed. a 3-a, II, 200.
5	Analele Ac. rom., memoriile secţiunei istorice, seria a 2-a, t. XXIII: Din domnia lui Alexandru Oalimach, 200.
6	Em. de Martonne, La Valachie, 233, 258, pentru a se vedea apropierile posibile între etnografia şi vieaţa rurală a Munteniei şi a
Vrancei. De acelaşi, La vie pastorale et la transhumance dans Ies Car-pathes mâridiondles, în Zu Friedrich Ratzel Gredăchtniss, Lepzig, 1904, şi Recherches sur Vevolution morphologique des Alpes de Transylvanie,
Paris, 1907, 109.
INTRODUCERE
XIX
au fost fugitive1, iar cele folklorice aproape inexistente2. Pentru economia şi administraţia ţinutului am rămas la opera clasică de acum cincizeci de ani a lui Ionescu dela Brad3. In lumina unor asemenea mărturii insuficiente e explicabil de ce s’au scris lucruri greşite despre Yrancea4 Uneori prea a fost exaltată, alteori uitată5.
DESCRIEREA FISICĂ ŞI ECONOMICĂ A ŢINUTULUI
Aşezat într’o depresiune sub-carpatică, avînd deschizătura spre sud-est, plaiul Vrancea e închis jur, împrejur de culmile munţilor Carpaţi cu trei ramificaţii principale: spre Transilvania Lapoşul şi Culmea-neagră, spre Buzău munţii Giurgiului şi spre Rîmnicul-sărat munţii Alunişul. Vîrfurile principale ale culmilor: Griurgiul în munţii Giurgiului, Furul în munţii Alunişului, Ţipăul în munţii Lapo-şului, Zboina, Coza etc. domină pînă în depărtări cîmpia. Vîrful cel mai înalt însă e Giurgiul (1703 m.), iar de pe
1	Gr. Weigand, Linguistiscker Atlas des dacorumdnischen Sprach-gebietes,
2	Dintre satele Vrancei numai unul a avut norocul să fîe cercetat: Candrea, Densusianu, Sperantia, Graiul nostru, I, 284-291.
3	Agricultura romînă în judeţul Putna; cf. şi Sutzu, Notiţe statistice asupra Moldovei, Iaşi, 1852: Cornescu, Vrancea, 108.
*	M. Canianu şi A. Candrea, Dicţionar geografic al judeţului Putna, Bucureşti, 1897, e incomplet şi greşit informat. Puţin utili-sabil e dicţionarul judeţului Putna de D. Rotta, Dicţionar geografic, topografic si statistic al jud. Putna, Focşani, 1888, ca şi acela al D-rului Răuţu.
0	Exemple de superficialitate şi uneori şi de romantism pur personal se găsesc în articolele semnate de I. D. Neagu-Negrileşti, în Tudor Pamfile, I, 133, 165. Păcat că unele îşi păstrează interesul lor, lîngă apreţierile care nu au nimica apropiat de metoda omului de ştiinţă: Tudor Pamfiley II, 17, 77.
XX
ŢINUTUL VRANCEI
Petrosul (1658 m.) vezi ţinutul întreg, vederea întinzîndu-se peste judeţele Tecuci, Covurlui, Brăila, Rîmnicul-sărat, pînă spre Dunăre şi Marea Neagră, dincolo de Isaccea şi Tulcea.
Toţi munţii Vrancei sînt acoperiţi cu păduri seculare de brad şi fag şi cu păşuni bogatel. Bogăţiile acestea determină şi ocupaţia principală a locuitorilor: creşterea vitelor şi exploatarea lemnelor. Exploatarea pădurilor se face prin ferăstrae primitive, aşezate pe văile Coza, Năruja, Zăbala, Putna2. Nefiind însă căi de comunicaţie, exploatarea aceasta e redusă, pădurile putrezesc, iar de cîţiva ani invasia gîndacului bostrichus typographus doboară sute de hectare, despoind astfel ţinutul de o bogăţie considerabilă. In afară de tăierea locală, de vre-o 35 ani au pătruns mereu societăţi streine de exploatare care au despădurit complet codrii seculari, prin tăieri puţin supraveghiate de lege 8.
Pe lîngă lemne de cherestea, o altă bogăţie în Vrancea sînt vitele: boi, cai, oi, vaci. Oile sînt multe, mai ales după război \ Caii sînt mici, cai de munte, iar cornutele sînt de o rasă inferioară, nefiind îngrijite suficient. Regele Carol, visitînd Vrancea în 1867 şi văzînd slăbirea rasei vitelor, trimise pentru prăsirea cailor un armăsar arab,
1	Aceste păşuni erau renumite şi pe timpul lui Cantemir: „In trei locuri se găseşte deosebit bună păşune: în Cîmpulung rusesc spre Putila, în Cîmpulung moldovenesc pre Moldova şi pe muntele Vrancea în ţinutul Putnei“, Descrierea Moldovei, ed. Miron Nicolescu, Bucureşti, 1909, 72.
2	Acestea sînt recent aduse; industria cherestelei este în Vrancea numai de vre-o şaptezeci ani. Cf. şi text. CMLVU.
3	După, război incendii dese au mistuit sute de hectare din munţii cei mai bogaţi. Aşa s’a îmtîmplat în 1926 cu muntele Mioarele al Păuleşti lor, distrus complet.
4	V. mai departe: Păstoritul.
INTRODUCERE
XXI
sur la păr, care se păstra în Nerejul. ldeea regenerărei rasei animalelor însă nu a prins nici astăzi în Vrancea, după cum nu prinsese nici în 1867. Starea aceasta o constata, cu trei ani mai tîrziu după venirea Prinţului Carol, Ionescu dela Brad şi o punea în legătură cu despădurirea dealurilor care era chiar sub ochii lui. Din causa aceasta — zice el — s’au micşorat păşunile şi rasa de vite a degenerat.
In afară de lemn şi vite, altă bogăţie a ţinutului o formează zăcămintele de sare din Zboina, Mişina *, Pe-trosul, Monteorul, Poienile-sărei (Lapoş), dealul Paltin, Ţipău (Spulber), Nerejul, Şagăul (Soveja), Alghian (Poiana), Valea-sărei. Zăcămîntul cel mai mare este la Valea-sărei. De aici iau Vrâncenii sare, însă numai pentru necesităţile lor, avînd un privilegiu vechi, reînnoit printr’un hrisov dat de domnul Grigore Ghica în 1858, care se păstrează şi azi. Locuitorii nu au voie să vîndă sare, exploatarea aceasta priveligiată fiind supraveghiată de administraţia din Tîrgul-Ocna 2.
Alte bogăţii miniere sînt zăcămintele de păcură (pe Pîrîul-Lepşulet, dealul Bocînţi —Năruja, şi la Valea-sărei — Pîrîul-sărat), de gips (dealul Bălosu), de var (Poiana; se întrebuinţează la albitul pieilor şi spoit), de pucioasă, pirită. Toate aceste bogăţii zac în pămînt, nefiind pînă acum exploatate.
Să nu uităm că Vrancea are şi privelişti încîntătoare. Renumită este Valea Putnei care e visitată anual de sute de călători. Linia ferată a societăţei de exploatare Tişiţa
1 Aici veniau Ardelenii să fure sare. De actea pe la 1870 păziau în Nistoreşti şi Herăstrău grăniceri (Ionescu dela Brad, c., 35; cf. Şi C. Broşteanu, Salinele noastre, Bucureşti, 1901, 339; Sara, l. c,, 83 şi nota).
a Analele parlamentare, t. III partea II, 213; C. Broşteanu, l. c., 62 şi mai ales 339.
XXII
ŢINUTUL VRANCEI
permitea pînă mai acum cîţiva ani visitarea comodă a ţinutului. Altfel comunicaţia e anevoioasă pentru streini. Pentru localnici se face pe potecile plaiurilor Coza, Valea-neagră şi Lapoşul. Pe aici, acum 50 ani, se suiau oile şi vitele la munte pentru păşunat, vara. Numărătoarea lor se făcea la Soveja, Coza şi Valea-neagrăl.
In privinţa legăturilor geografice, culmile munţilor permit trecerea în Ardeal cu uşurinţă. Dela Tulnici, de exemplu, pe Valea Putnei, în zece ceasuri, călare, ajungi la Breţcu. Tot aşa pe culmile munţilor Giurgiul, pe Valea Zăbalei pe la Nerejul, se poate trece destul de uşor la Oşdula. De aceea, datorită posiţiei geografice a acestui ţinut în raport cu Ardealul, din cele mai vechi timpuri el a fost în contact viu cu ţinuturile de dincolo. Din acest punct de vedere păstoritul a fost un factor principal.
Văile principale ale ţinutului sînt valea Putnei, Zăbalei, Nărujei şi Şuşiţei. Cele mai practicabile sînt văile Putna şi Şuşiţa. Valea Zăbalei şi a Nărujei fiind isolate, locuitorii din satele situate de-a-lungul lor, din causa lipsei de contact, sînt de un primitivism caracteristic.
Clima în Vrancea e dulce pentru satele aşezate în depresiuni, rece insă pentru cele de pe rîurile Zăbala, Năruja şi Putna. Primăvara şi toamna plouă mult în munţi; vara uneori e secetă şi sînt sate care sufer de apă şi ploaie săptămîni întregi (Spineşti, Bodeşti, Văsui, Poiana). Causa stă în aşezarea lor pe dealuri despădurite.
In privinţa stăpînirei munţilor de către Vrânceni, nu e fără interes de adăugat că proprietatea astăzi e în devălmăşie. Liberi în munţii lor prin privilegii vechi, răzeşii vrânceni au fost ameninţaţi în ianuarie 1801 să li se răpească pămînturile şi munţii de boierul Iordache Roset Rosnovanu, biv-vel vistiernic care căpătase stăpînire aici
1	Ionescu dela Brad, î. c., 27; y. şi text. CMXXXVIII, CMLVJI.
INTRODUCERE
XXIII
dela Const. A. Ipsilanti,1. Neputând îngădui măsurile luate de boierul moldovean în contra drepturilor consuetudi-nare vrânceneşti (stabilise „orînzi“2)? paisprezece sate din Vrancea3 pornesc proces la Divanul domnesc din Iaşi — domn era atunci Scarlat Alexandru Callimachi— contra cotropitorului. Cheltuelile erau suportate de fiecare sat în parte, obligat să dea cîte o pungă de bani, iar la nevoie mai multe. Cîţiva aveau procură să vadă de proces: Cojocaru din Bîrseşti, Ion Ţîrdea din Spineşti, Pr. Şerban Balan din Năruja, Stan Taftă din Negrileşti. Scriitorul lor era un dascăl din Nerejul: Miclea Pa vel Popa4. După o judecată destul de costisitoare, Vrâncenii capătă în ghenarie 1817 dela Divanul boierilor moldoveni o „Anafora pentru feliu proprietăţii în ţară din vechime" 5 prin care li se recunoaşte dreptul lor vechi de proprietate asupra munţilor 6.
1	Actul de danie este publicat de Constantinescu-Stahl, l. c., 39; v. şi Sava, L c., XL-XLI.
2	V. şi C. I. Lupu, Plaiul Vrancei, în Arhiva din Iaşi, 1896, 250-263. Cf. şi Ionescu dela Brad, l. c., 24.
3	Bîrseşti, Bodeşti, Colacul, Găuri, Năruja, Negrileşti, Nerejul, Păuleşti, Spineşti, Tichiriş, Tulnici, Valea-sărei, Vidra, Voloşcani.
4	Cf. C. I. Lupu, l. e.; Sava, l. c., 185, şi Constantinescu-Stahl, l. c., 70.
5	Publicată în Uricariul, IV, 325-343, şi Magasin istoric pentru
Lada, II, 250-264. Cf. şi Analele Ac. rom., seria a 2-a, t. XXIII, 210. Critic este publicată de Sava, l. c.t 186. Interesante sînt şi celelalte două anaforale date în martie 1813 (ibidt, 164) şi decembre 1814 (ibid., 181). Anaforaua din martie 1813 a mai fost publicată în Ana-foraua Vrancei, Bucureşti, 1906, ed. Socec. Pentru reconstituirea întregului proces, v. şi Constantinescu-Stahl, l. c., 39, 65, 77, 80, 82,
89, 162, 164, 169, 174, dar mai ales Sava, l. c., XXXV; v. de asemenea anaforaua din septembre 1803 (Constantinescu-Stahl, l. c., 45).
8	Dreptul acesta de stăpînire în munţi era absolut în Vrancea, cum numai Tigheciul basarabean şi Cîmpulungul moldovenesc îl aveau (cf. T. V. Stefanelli, Documentele Cimpulungului moldovenesc, Bucureşti, 1915, prefaţă, III; Istoricul luptei pentru drept in ţinutul Cîm-pulungului modovenesc, discurs de recepţie, Bucureşti, 1911, 9, şi Iorga,
XXIV
ŢINUTUL VRANCEI
Procesul fiind cîştigat, Vrâncenii şi-au împărţit munţii în paisprezece părţi egate*, luînd fiecare din satele care câştigaseră procesul o parte proporţională cu cheltuelile de desrobire2. Pentru a intra definitiv în vechea lor proprietate devălmaşă a munţilor, satele au plătit prin cislă pungile cu bani, în felul următor : fiecare moşnean care avusese vad de moară, silişte pentru casă, loc de arătură şi fîneaţă, contribui — proporţional cu averea ce avea — cu o sumă de bani. Prin aceasta, pe lîngă dreptul de proprietate în devălmăşie în munţi, se întăria şi dreptul definitiv de proprietate asupra pămîntului care îi aparţinuse înainte, ca proprietate individuală3.
Note asupra unui „Cîmpulung* muntean: Chioajdele, în Codrul Cosminului, 1, 99). Pentru aceasta cf. şi interesantul document din 13 decembre 1777 (Constantinescu-Stahl, l. c., 23) cu anaforaua din 1817 (Sava, l. c., 188).
1	Cf. Constantinescu-Stahl, l. c., 169, 174.
2	împărţirea munţilor astăzi e aceasta: muntele Capul-Cozei-de-sus aparţine satelor Grăurile, Purcei şi Secătura-Părosu; m-tele Capul-Cozei-de-jos, satelor Vidra, Tichiriş, Căliman; m-tele Cozei, satului Păuleşti cu cătuna Hăulişca; m-tele Giurgiul, satului Bîrseşti cu cătuna Topeşti; m-ţii Lapoşul-de-sus şi Munţişoarele, satelor Năruja şi Nistoreşti;* m-ţii Lapoşul-de-jos şi Furul, satelor Nerejul şi Paltin; m-tele Mişina aparţinea satelor Colacul şi Bugetul, iar acum aparţine moştenitorilor defunctului Pr. T. Tătaru; m-ţii Muşa şi Vetrila, satului Poiana (cătunul Bodeşti avea munţii Piatra-Secuiului, vîndut acum 30 ani satului Nerejul); m-ţii Macradeul şi Piscul Lepşei, satului Tulnici; m-tele Păieşălele, satului Negrileşti; m-tele Petricelele, pînă în apa Tişiţei, aparţine satului Coza; munţii Pietrosul şi Căbălaşul-de-sus şi de-jos, satelor Valea-sărei, Podurile şi Prisaca; munţii Zboina şi Dealul-Secăturei, satelor Herăstrău, Spineşti şi Văsui; m-tele Veghiul-lui-Bucur, satului Herăstrău; m-tele Verdele, satului Voloşcani; m-tele Frumoasele, satului Văsui (cf. şi Constantinescu-Stahl, Z, c., 164, 181, precum şi un document de împărţire din 30 iunie 1840: învoeaXă, colecţia inedită A. V. Sava).
3	Obiceiurile acestea de jurisdicţiune regională erau luate pe atunci drept exemplu de locuitorii ţinuturilor vecine. „Ce face Vrancea, ce zice Vrancea"? era de multe ori întrebarea megieşilor Vrancei (Ionescu dela Brad, l. c195).
INTRODUCERE
XXV
La cîtva timp după lichidarea procesului cu Rosnoyanu s’au născut litigii dese între Vrânceni, asupra stăpînirei munţilor. Satele au avut să poarte proces cu cătunele care se născuseră nu de mult din trupul lor şi care pretindeau că au contribuit la cheltuelile procesului. Aşa s’au întîm-plat lucrurile între satul Nerejul cu Spulberul, Năruja cu Poiana şi Prahuda, Spulberul cu Prahuda, pe atunci rudimentare închegări săteştil.
Şi acum se mai presintă la judecată caşuri de delimitări de proprietate colectivă şi nu pot fi resolvite uşor de legile în vigoare. Dreptul consuetudinar de proprietate al Vrâncenilor asupra munţilor a venit — evident — în conflict cu noile legi silvice şi cu dialectica avocaţilor, şi de aici anomalii: oamenii uneori nu au voie să exploateze; amenajamentele sînt elaborări de birou şi nu corespund necesităţilor ţinutului, iar bostrichus distruge liniştit culmile munţilor de brad, despădurind toate dealurile.
Satele. — Ca aşezare geografică, satele sînt situate sau pe văile rîurilor (Bîrseşti, Năruja, Nerejul, Tulnici, Colacul, Vidra), sau în depresiuni (Bodeşti, Păuleşti, Spineşti, Hăulişca) — întîi, spre a avea la îndemînă apa (Bîrseşti, Poiana, Năruja), apoi, spre a fi la adăpost de intemperiile naturei (Bodeşti, Păuleşti, Spineşti, Văsui). In general, sînt presărate la distanţe de 2-8 km. între ele şi pe o întindere de 2-71/2 km. Cînd intri într’un sat, te întîmpină drumul larg care-1 străbate dela un capăt la altul, avînd la
1	Cf. Iorga, Brodnicii si Somînii, 25; Constantinescu-Stahl, l. c., 117, 121, 122, 124, 130, 131, 134, 162, 164, 168, 174, 181, 184, 185, 187, 197. Intre unele sate şi mai înainte de procesul Rosnoyanu fuseseră neînţelegeri pentru munţi (ibid., 20 — doc. din 1768; 23 — doc. din 1777). Despre răzăşia vrânceană y. şi studiul lui Henri H. Stahl: Contribuţii la problema răzăsiei satului Nerej> în Arhiva p. ştiinţă ref. soc., VIII, 570-615.
XXVI
ŢINUTUL VRANCEI
dreapta şi la stînga „uliţ“, cu casele înşirate de o parte şi de alta, cu porţile de „răzlozia sau lucrate de meşteri (v. planşa iii, l, la sfîrşitul voi. II). In faţa casei de obicei e ograda, cu un „şoprua („grazdiutf) la dreapta sau la stînga, iar in spate „grădina cu pon'ia. Unii gospodari mai au cîte o silişti1 (loc cu pomi in vatra satului, cumpărat sau moştenit şi păstrat pentru a se face casă vre-unui „fiâiora sau spre a se da — mai rar — „di zastri la fetia; siliştile au de obicei plantaţii de „livez di perşa2).
Satul propriu zis este alcătuit din două părţi distincte: „satu s'el mariw cu locuinţele, fîneţele şi arăturile din jurul său (aproximativ la o distanţă de 2 km.) şi cealaltă parte, „la djal“ (se zice: „mă duc ladjala), formată mai ales din locurile de cosire (se află la o distanţă de 6-12 km.). La marginea satului fiecare sătean are cîte o blanî3 (se mai zice „um petic di pămînt“, „pămînt di arături"), pămîntul bun pentru cultivarea porumbului, despărţit de celelalte proprietăţi, ca şi fîneţele, prin haturi (porţiune neutră, acoperită cu iarbă liberă de păscut pentru vitele celor doi proprietari, ca şi ale streinilor). In sat Vrâncenii mai au cîte o grQapî4 (poiană de cosire; se zice: „s'i mâi grQapî di cosîriu!), de unde fiecare locuitor îşi aduce fîn pentru nevoile imediate ale gospodăriei, sau unde îşi paşte vitele. Gropile acestea sînt despărţite cu „k'etri di hotara 5, jur, împrejur.
1	Sava, l. c., 34 „moşii cu silişte" — doc. din 1687; 47 „cu silişte"—doc. din 1690; 52 „sălişte" —doc. din 1692. Constantinescu-Stahl) l. c., 169 „săliştile bătrîne" — doc. din 1833.
2	Sava, l. c., 58 „livedi di pomi" — doc. din 1704.
3	Ibid.j 66 „o blană pămînt"—doc. din 1726. Constantinescu-Stahl, l. c., 186 „pără în hatu blănilor".
4	Ibid.j 59 „gropi cu poieni" — doc. din 1707; 125 „o groapă fînaţ“ — doc. din 1792. V. şi voi. II, Toponimia.
3	Sava l. e.y 60 „i-am pus şi semne împregiur cu pietre" — doc. din 1709; 68 „şi făcîndu... raclă să pui... şi pietre la toate raclile* —doc. din 1732 (racîî însemnează astăzi cele două, trei brazde pe care wli
N
INTRODUCERE
XXVII
Gropi de fîneaţă sînt şi „la dial“ şi se fac prin tăieri1. Sâcâturili di finţaţi2 se fac în mijlocul pădurei, curăţindu-se „într’o poianî fruniQasîa locul de rădăcini, cu toporul: se taie copacii „ras (de-a-rîndul) di la pămînt, din rădăs'inîu (astfel de scăturţ se mai fac astăzi în satele Coza şi Tulnici8). Alteori locurile de cosire se căpătau punîndu-se foc pădurei mărunte şi numindu-se apoi arsuri (top. La arsuri — Tulnici) sau arşîţi4. Toate moşiile ră-zăşeşti vrăncene au fost astfel „destupate din codruw 6.
trag cosaşî“, seara, cînd ies „din lucru“: „hai sî măi luăm o raclîa); 107 „după cum să arată şi semnile locului,... s’au pus şi pieatra* — doc. din 1777. Constantinescu-Stahl, l. c., 12 „să-i stîlpeşti.... cu pietre" — doc. din 1732; 12 „le-am pus pietre hotar“ — doc. din 1732;
11	„făcîndu raclă să pui... pietre la toate raclele" — doc. din 1732; 13 „făcîndu-le-să racle... le-am pus hotar, petre “ — doc. din 1732; 32 „s’au pus pietre pe sămnile locului* — doc. din 1729; 35 „şi am pus bolohani" — doc. din 1800.
1	Despre dreptul secăturilor şi formarea satelor prin secături v. şi Sava, l. c., XXXII-XXXV.
2	Constantinescu-Stahl, 1. c.y 31 „săcături de fînaţă"— doc. din 1797.
3	Mai înainte pentru ca să „să cureţe pădurea", „să mai descopere de pădure“ se arenda „cu batic" (v. Constantinescu-Stahl, l. c., 18 — doc. din 1761, şi Sava, l. c., XXXIV). Tot despre secături v. ibid6 „o săpătură" — doc. din 1572; 23 „săcătura Călimăneştilor"— doc. din 1673; 38 „săpături" — doc. din 1688; 45 „poeni săcături"— doc. din 1688; 47 „poeni săpături" — doc. din 1690; 53 „au săcat Dra-gotă“ — doc. din 1692; 55 „50 fălci de loc... făcut cu săcături din pădure mireae" — doc. din 1698; 57 „cîte săcături vom face"—doc. din 1702; 86 „săcături vechi" — doc. din 1765; 97 „două săcături făcute cu toporu din codru meriu" — doc. din 1767; 102 „... vînd... o bucată de loc stărp codru ca să facă săcătură" — doc. din 1770. Constantinescu St*hl, l. c*> 35 „şi pentru acele săcături ne-am învoit şi le-am dat noi Nărujanii Ghebeştilor în hotarul nostru o săcătură lîngă hotarfu] despre dănşii"—doc. din 1800; 5 „în săcătură, 50 de fălci de fînaţ" — doc. din 1688.
4	Sava, l. o., 76 „arşîţile Jîpienilor" — doc. din 1736; 82 „ar-
Şîţa lungă“ — doc. din 1751; 98 „arşîţî, poiană de fîn" — doc. din 1767 ;
119 „arşiţa Jîchienilor" — doc. din 1785.
a Ibid., 64 — doc. din 1718.
XXVIII
INTRODUCERE
Trebue ştiut că, primăvara, cînd „dă colţu ierg,ii“ vitele pasc „în grok'i, di-a-valma“ (prin toate proprietăţile, vitele unuia mergînd la altul). Intre 1-15 mai „sî scot g'itili din grokj“ (se opreşte păşunatul pentru ca să crească iarba pentru cosit; păscutul „în gropi “ este aşa dar un drept de us colectiv) şi „sî rîdicî (dus'i) la frunzî, la munţiu Uneori se poate opri chiar pînă la 15 mai păşunatul în gropi, căci „sî pots'eşti pămîntu“ („potca“ este o grămadă de pămînt sau niscaiva ramuri de copaci cu frunză, înfipte în pămînt).
Dragostea de pămînt e mare în Yrancea. Din cînd în cînd se cumpără în sat cîte „o s'jovîrtî di pămînta 2 (întindere de pămînt arabil sau bun de plantaţie, avînd o suprafaţă aproximativă de y4 din P°gon)> ° hlizî8 („pămînt slaba, bun pentru păşunat după ce „sî ’ngraşîtf),
o	fuiiturî4 (loc înclinat care se dislocă din timp în timp: „sî surpi mereu, sî rupi, sî mutî“), iar „la djala se face vre-o cu-rături5 (o bucată de pămînt, în corpul fîneţelor, „întoarsî cu sapaa şi bună pentru semănat). Sînt „locuri tarja 6 pe care însă prin sîrguinţă Vrănceanul le va face productive.
La marginea satului rar mai găseşti acum o vâtazniţî7
1	Constantinescu-Stahl, l. c., 169 — doc. din 1833.
2	Iorga, Brodnieii si JRomînii, 15. Sava, l. c., 124 „s’au dat de GJigore Ghermanu doao ciosvîrţi de loc de a Iui" — doc. din 1791.
3	Sava, Z. c., 59 „hliza Olesească" —doc. din 1687; 89 „hliza bă-trînuiui Bogdan", „hliza Itescului" — doc. din 1766. Constantinescu-Stahl, ?. c., 5 „hliza Oleşească" — doc. din 1688; 14 „hliza Oleşească" — doc. din 1732; 161 „hliza Oleşească*— doc. din 1829.
4	Iorga, Brodnieii si JRomînii, 19. Locul slab se mai numeşte şi „cîrpalî di pămîntu (v. text. CMLV).
5	Iorga, L e.t 25; Sava, l. c., 57 „săcături şi curături* — doc. din 1702; Constantinescu-Stahl, l. c., 35 „curătură* — doc. din 1800.
6	Sava, l. c., 188.
T Ibid., 57 „vătaşştina veche“ — doc. din 1702; 90 „vătaştină... din bătrînii lor... au fost acest loc tot neîmpărtit“ — doc. din 1766;
ŢINUTUL VRANCEI
XXIX
(astăzi o suprafaţă de pămînt aparţinînd satului, care o arendează şi întrebuinţează banii în folosul lui; în satul Tulnici pămîntul aparţinînd acum bisericei — prin donaţie— se chiamă „vătazniţî“; se zice:	„uni jera g'itili''? „colun
vătazniţîfc), dar întotdeauna „islazu satului, unde pasc mai ales viţeii.
„La djala se află „locurli di cosîria (mica proprietate este astăzi în Yrancea cel puţin de un hectar, cea mijlocie de 50 ha., iar cea mare de 100) şi curâturili. Locuinţele se fac aici de obicei în corpul fîneţelor: cei mai bogaţi îşi fac case întocmai ca în sat, iar cei săraci, colibi (v. planşa xvii, 1,2). Obişnuit se numesc odăi (se zice: „mă duc la odaiu; adăpostul pentru vite se mai numeşteperdja, iar coiama, e pentru oameni; v. text. cml), înmulţindu-se de multe ori şi alcătuind astfel un adevărat sat „cu gospodari cari nu dă pin satu s'el mari cu ania Sînt interesante de observat cîteva din satele acestea.
Mai caracteristic dintre toate ca valoare istorică şi actuală este satul Spineşti, după tradiţie sat vechi din Vrancea (v. planşa 1, 2,). Pînă la publicarea documentelor recente se ştia puţin despre el. II găsiam amintit într’un document din iulie 1700 în care e vorba despre un oarecare Vasile, obligat să plătească duşegubina în pămînt vornic cului Vasile Costache, însărcinat cu cercetarea omorului unui copil: „Adică eu Vasile Hiiastru lui Ghiorghe Untu-rece din Vrancea, din sat din Spineşti4* 2. Din trupul acestuia astăzi face parte satul cel mai vechi din ţinut, Bodeşti
197 „vătaşştină a satului Năruja carele au fostu moşie bătrînă“ — doc. din 1832. Constantinescu-Stahl, l. c., 169 „nu i-au împărtăşit nici bătrînii noştri,... nici la vătăştini precum nici la munti“ — doc. din 1833.
^ Vasîi Spineşti. După noua lege administrativă aceste sate îşi au sfatul lor.
2	Arhiva din Iaşi, V, 552. In colecţiile amintite il găsim pomenit in 1727 (Sava, l. c., 66) şi 1784 (Constantinescu-Stahl, l. c., 26).
XXX
ŢINUTUL VRANCEI
(y. planşa i, 1), înfiinţat, după legendă, de primul fecior al babei Vrăncioaia, Budescu, care, primind pe Ştefan-cel-Mare la muntele Masa-lui-Bucur, a căpătat cel dintîi stâpînire de pămînt dela Domn Din cele paisprezece sate vrăncene, Spi-neştii şi Bodeştii au avut întinderea cea mai mare de teritoriu (cf. text. cmxxiii). Aceasta era situaţia geografică şi la 1870, după cum ne afirmă Ionescu dela Brad2, iar astăzi tot Spi-neştii au întinderea cea mai mare din cuprinsul plăşei3.
In formarea satelor din Yrancea acest sat a avut un rol determinant: satele Herăstrău, Nerejul4, Nistoreşti5, Poiana şi Văsui s’au desprins din trupul lui. Schitul Valea-
1	Ionescu dela Brad; l. e., 36 2. Un document din 1782 (Sava, l. c.
112) vorbeşte de batrînul Petrişor a cărui moşie s’a împărţit la 5 fraţi: Bode, Negrotă, Roşea, Spînei şi Home. Din neamul lui Spînei se trage preotul Crăstian din Ireşti, de care vorbeşte alt document din 1782 (ibid., 111). S’ar putea crede că satele Bodeşti si Spineşti se trag din aceşti bătrîni. Mărturia documentului e puternic contrazisă de tradiţie. Pentru noi tradiţia are o reală valoare în discuţia unor atare probleme istorice: ea nu poate fi exclusă ca argument istoric atunci cînd are o vie şi uniformă circulaţie în cuprinsul unui oarecare ţinut. Deci independent de originea comună a acestor sate se va fi „aruncat pe cinci fraţi... ace moşi Petreşorască“. Bătrîn se chema şi oricine lăsa moştenire de pămînt, urmaşilor. Teoria clasică a istoricilor noştri trebue surprinsă prudent din documente.	*
2	L. c., 362.
3	O dovadă găsim în harta lui Cantemir din 1737 (Gr. Vîlsan, Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir, în Analele Ac. romseria a 3-a, t. VI, Bucureşti, 1926): în prima hartă, în afară de satele Colacul, Negrileşti, Păuleşti, Poiana este şi Spineşti, iar în a doua sînt numai Poiana şi Spineşti. Poate Cantemir ştia numai satele vrăncene apropiate de reşedinţă şi destul de vechi, pe cînd celelalte vor fi fost la început de constituire.
4	Un document din 1750 (Sava, l. c.y 80) vorbeşte de împărţeala unei moşii între patru fraţi din Nerejul, moşie provenită dela doi bătrîni din Bodeşti şi doi din Păuleşti.
5	Cătunele Bîtcari şi Româneşti (cf. text. DCCCLXXXV). In două documente, din 1768 (Sava. I. c., 102) şi 1792 (Ibid., 126), este pomenit satul Nistoreşti. Ionescu dela Brad credea că numai Văsui şl Herăs-
INTRODUCERE
XXXI
neagră, astăzi pe teritoriul satului Herăstrău, fondat în 1755 de nişte călugări veniţi dela schitul Poiana-Mărului (din comuna Jitia, Rîmnicul-sărat), e făcut de Preotul Maftei din Spineşti pe locul dăruit de neamul Gavrileştilor, tot din Spineşti1. împărţirea munţilor în urma procesului cu Rosnovanu s’a făcut întîia oară, spune tradiţia, în Spineşti la Ion Ţîrdea. Aici s’au strîns delegaţi din toată regiunea	şi bătrînii îşi	amintesc	şi	astăzi de omul	acesta
înţelept	care, împărţind munţii	cu	celelalte sate,	ocolia
muntele Verdele, căci avea o fată căsătorită în Voloşcani şi voia să o înzestreze. Aşa s’a întîmplat „di Verdili astîz i-a Voloşcanilor“.
Comuna redusă acum ca teritoriu şi-a păstrat oarecum unitatea	ei sufletească.	Bodeştii	au	rămas tot un	cătun
alcătuit	din 44 case şi	160 suflete,	avînd pînă în 1912 o
biserică veche distrusă de un incendiu. Spineştii — partea cea mai mare a satului—au o biserică de peste 150 ani (v. planşa v, î), o populaţie de 931 suflete şi 229 case. Locuitorii sînt paşnici şi credincioşi. Păstrîndu-şi obiceiurile, muncitori — se ocupă mai mult cu creşterea vitelor şi cu exploatarea lemnelor — au fost oarecum atinşi după război de influenţa oraşului. Păcat că şcoala şi biserica sînt slabi reactivi, ca de altfel mai în tot ţinutul. Analfabetismul e într’o progresie simţitoare, iar oamenii şubrezi au început să se ivească.
trău sînt născute din Spineşti (l. c., 36*2). De fapt se va vedea mai jos cum şi alte sate s’au format din corpul Spineştilor. In privinţa cronologiei satelor vrăncene, se ştie că acel mai vechi, după documente, este Păuleşti, pomenit la 1507 (Sava, l. c., 3, 5, 111, nota 3). Despre celelalte, v. ibid., XXV. Cronologia este de altfel relativă: de ce, de pildă, Bodeştii sînt pomeniţi la anul 1750, cînd în 1702 găsim un „eu Ionu Bo-de^cu martur" (ibid., 57), în 1768 un alt „lori Bodescu“ (Constantinescu-Stahl, l. c., 20), iar în 1783 un ,;Ion Bode[s]cului“ (ibid., 10)?
1	Sava, l. c., I, 145 (doc din 1757). Cf. Ionescu dela Brad, l. c.f 3^2, şi text. CMXXin; v. şi Constantinescu-Stahl, l. c., 30.
XXXII
ŢINUTUL VRANCEI
La trei kilometri de Spineşti, spre nord, este satul Tulniciaşezat într’o posiţie fermecătoare pe cursul rîului Putna, avînd spre nord perspectiva unui mestecăniş pitoresc. La apus se ridică vîrful Coza (1633 m.) de pe care se poate vedea în dimineţile de vară Şiretul argintiu şerpuind în depărtare, iar la poalele lui, toate satele strînse la un loc ca într’un jghiab. Pe valea Lepşei se află celălalt schit cunoscut, Lepşa (v. planşa iv). Dintre toate satele din Vrancea, acesta a fost cel mai nenorocit: arendîndu-şi munţii în 1898 societăţilor streine de exploatare forestieră1, nu mai are astăzi decît 800 ha. de pădure, brăcuite prin tăiere. Invasia acestor societăţi în regiune a fost de altfel fatală. Oamenii au împrumutat obiceiuri streine de ei, şi-au pierdut energia sufletească şi sănătatea fisică. Atinşi de multe boale, sînt aproape degeneraţi, mai ales că autorităţile sanitare sînt indiferente.
Satul Văsui (cu trei km. la sud de Spineşti) este interesant prin modul lui de formaţie. Numele lui ne arată că şi-a luat probabil fiinţa şi numirea dela un oarecare bătrîn Vasile. Nu e mai vechi de 250 ani. Cercetată, genealogia familiilor din sat arată că a fost întemeiat în sec. al xvm-lea 3. Prin tradiţie se ştie că un oarecare Vasile din Spineşti a făcut întii „curăturîa aici şi „a bătut păru satuluja. Acesta, certîndu-se cu consătenii săi, a plecat din Spineşti şi şi-a ales — unde este astăzi Văsuiul — un loc bun pentru tîrla vitelor, într’o posiţie ferită de vînturi (v. planşa ii, î), într’o „faţî 5mpăduritîa (locurile dela munte
1	Cel din t îi sat care a arendat a fost Bîrseştii: în 1895 arendează muntele Giurgiul Societaţei anonime romîne.
2	II găsim în documente din 1648 (Sava, l. c., 17) şi 1777 (Constantinescu-Stahl, l. C.y 23).
3	Documente din 1768 (Constantinescu-Stahl, l. c., 21), 1780
(Sava, l. c., 110) şi 1782 (ibid111) vorbesc de acest sat. Uneori este
numit „Săcătură “ (Constantinescu-Stahl, l. c., 181).
INTRODUCERE
XXXIII
înclinate spre nord se numesc „dosuri* iar cele spre miază-zi „feţîa; cf. Toponimia, voi. II).
Pe acest loc a făcut o „scăturîa: a tăiat copacii din rădăcină, le-a dat foc şi a făcut apoi o îngrăditură de tîrlă pentru vite şi s’a stabilit aici. Locul acesta s’a numit întîi „Scătura lu Vasîlia. Prietenii — şi poate şi rudele — l-au însoţit, au făcut şi ei alte secături, formînd astfel satul prin despădurirea crestelor din împrejurimi
Văsuiul îşi are astăzi aspectul său etnic caracteristic. Oamenii au mai pierdut din obiceiuri: în Spineşti e curent colindul, dincoace însă e părăsit cu totul. încolo satul nu este diferenţiat: casele şi dependinţele sînt făcute la fel; uneltele de muncă sînt aceleaşi. Toponimia e însă mai variată, deşi relativ nouă, dar destul de interesantă (v. Toponimia, voi. II).
Dintre satele de pe Valea Zăbalei, caracteristic prin aspectul său folkloric este Nerejul, aşezat pe o întindere de 7y2 km. Populaţia satului, harnică şi deschisă la suflet, e sleită de boale care aici sînt un adevărat flagel.
Vidra, aşezată pe Valea Putnei (34 km. de Focşani), e interesantă prin aspectul eterogen de populaţie şi influenţe streine (cf. planşa iii, *). E un adevărat mosaic de lucruri împrumutate şi de amintiri locale. Cătrinţa caracteristică a Vrănceanului contrastează aici pe furiş cu fota adusă „dila cîmp* şi cu fusta venită din mahalaua oraşului. Oamenii localnici păstrează puţin din arhaismul
1	In felul acesta s’au despădurit mai toate dealurile din împrejurimile satelor Bîrseşti, Poiana, Văsui, Tulnici, Spineşti. Pe dealurile din faţa Văsuiului erau pînă acum 70 de ani brazi, iar astăzi oamenii desgroapă trunchiuri, acoperite de aluyiuni, satul fiind aşezat pe
o	pantă repede. In faţa satului Tulnici, „Pi Surduc*, pînă în 1917 era un făget de toată frumuseţea. Tăiat de locuitori pentru trebuinţele casnice în timpul ocupaţiei, azi abia i se poate bănui locul (cf. planşa VI, 2).
3^46 — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
3
XXXIV
ŢINUTUL VRANCEI
sufletesc al ţinutului. In locul sufletului primitor al Yrăn-ceanului de altădată, găseşti dibăcia de a mănui banul şi de a stoarce din orice împrejurare un folos. Tîrgul bianual de aici nu a făcut decît să accentueze diferenţierea aceastal.
Soveja, aşezată pe valea Şuşiţei, e o enclavă de populaţie streină în vecinătatea ţinutului de astăzi. Sovejenii sînt veniţi din Dragoslavele şi Racărul Muscelului, din causa persecuţiunilor boiereşti şi a dărilor mari2. Prima emigraţie a fost pe la 1620 3, iar ultima şi cea mai însemnată la 1718, sub a doua domnie a lui Nicolae Ma-vrocordat4. Aici este şi mînăstirea Soveja zidită de Matei Basarab în 1640, pe pîrîul Dobromirului5. Satul, aşezat într’o posiţie încîntătoare, a contractat după război, dela visitatori, tuberculosa care decimează zi pe zi o populaţie harnică şi economă6.
In legătură cu modul de formare a satelor, Yrancea ne oferă un material interesant. Problema aceasta a fost
1	Din trecutul comunei se cunosc numai cîteva lucruri despre satul Voloşcani care s’a numit întîi Conţăşti, dăruit de Petru Rareş lui Voloşca (Sava. î. c., 150 şi nota). Despre satul Vidra, v. alte documente la Sara, l. c.f 58 (doc. din 1705), 82 (doc. din 1754), 105 (doc. din 1776), 135 (doc. din 1799).
2	Iorga, Sate fi mînăştiri din România, 227; Mehedinţi, Politica de vorbe, Bucureşti, 1920, 38-43; Rădulescu-Codin, Muscelul nostru, Cîmpulung, 1922, XXIII; Rădulescu-Codin şi Pr. Răuţescu, Dragoslavele, Cîmpulung, 1923, 33. In 1646 satul Soveja exista fiind pomenit de documente (Sava, L o., 13) ca hotărîndu-se cu Vrancea.
8	Rădulescu-Codin şi Pr. Kăuţescu, l. c., 41.
*	Ibid., 40.
5	Iorga, Istoria bisericei româneşti, ed. a 2-a, Bucureşti, 1929, I, 286; Meichisedec, Cronica Romanului, I, 259-267.
9	Are astăzi o populaţie de 3485 suflete şi 1040 case. Datorită sîrguinţel locuitorilor, s’a înjghebat o bancă populară care are un capital de 4.000.000 lei.
INTRODUCERE
XXXV
tangentată acum douăzeci de ani de Em. de Martonne l. Modul de formare a satului în munţii Vrancei — crede d-sa — trebue căutat în felul esenţial de yieaţă al Vrăn-ceanului: ocupaţia pastorală2. De aceeaşi părere e şi Vin-tilă Mihăilescu8, d-sa adăugînd încă o condiţie: exploatarea pădurilor 4 şi precisînd că satul tip din munţii Vrancei e cel risipit. Nu este tocmai aşa. E adevărat că şi aici, din nevoia fîneţelor şi din faptul că era greu de adus în sat hrana vitelor strînsă sus la munte, săteanul şi-a făcut în apropierea fîneţei — cosirea — la început o colibă, mai tîrziu o casă, după modelul celei din sat6; şi-a făcut apoi adăpost pentru vite, o tîrlă şi o curătura — loc unde putea să semene puţin porumb6; dar cîteva locuinţe astfel alcătuite, la o distanţă de 5-12 km. de sat, nu formează un sat la început. Despre aceste locuinţe Vrâncenii spun numai atîta: „mă duc la tîrlî“. Tîrla este, ca atare, o locuinţă temporară a Vrănceanului, care stă aici numai cu vitele; îşi are deci un rost economic. Satul însă este locul unde îi sînt copiii şi soţia; aici i se odihnesc străbunii şi va trăi el „cît a da Dumnezău“. Acesta este cu adevărat satul: are un sens etnic. „In satw vine Vrănceanul în fiecare sxmbătă seara, pentru ca luni dimineaţa să plece iar „la dial“.
Exploatarea pădurilor, apoi, este o ocupaţie secundară
1	Recherches sur Vivolution morpkologique dea Alpea de Transyl-vanie, Paris, 1907, 109.
2	L. c., 63.
3 Harta-tip. aşez. rurale din Romînia, publ. în Anuarul Soc. Regale rom. de geografie, t. XLVI, 67.
4	L. c., 68.
Ca aspect etnografic nu este mare deosebire între wtîrla“ dela deal şi „casa* din sat.
6	Aşa s’au format cătunele Pi Văaîi — Spineşti şi Ploatina
— Păuleşti.
XXXVI
ŢINUTUL VRANCEI
în tot ţinutul, pătrunzînd de altfel aici nu de multă vreme. In Tulnici spun bătrînii că cel dintîi ferăstrău a fost făcut acum vre-o şaptezeci de ani (cf. text. cmlvii). Ferăstraele sînt „la muntia şi numai uneori în sat. Deci condiţia aceasta trebue înlăturată din discuţia modului de formare a satelor vrănceneşti. Aspectul păstoresc însă trebue păstrat.
Formaţia aceasta are uneori cause mai profunde decît ocupaţia zilnică a omului: pasiunile omeneşti şi vitregiile istorice. Oamenii nu s’au aşezat întotdeauna unde le era mai comod şi oricînd ar fi voit, ci unde se găsiau mai bine apăraţi, căci erau siliţi. Satul Soveja s’a văzut cum s’a născut prin emigrările populaţiei din Muscel în urma împilărilor. O parte din Nerejul-desus s’a format din causa năvălirilor. Şi astăzi spune tradiţia că de frica Tătarilor a fugit populaţia „di pi di vali* pe un platou, în munte, şi aici a cultivat secară, pe „Luns'ili-săcării*, ca să aibă cu ce trăi. Tot aşa s’a format şi satul Hăulişca}. Spulberul s’a format din satul Nerejul, despărţindu-se o parte din sat—„a patra partea—chiar în veacul al xix-lea2. Nistoreftii — spune tot tradiţia — s’au născut printr’o căsătorie a unui flăcău dintr’un sat cu o fată din alt sat3. Satul Văsui am văzut că s’a alcătuit în urma discordiei dintre unul şi ceilalţi săteni. Alte sate, cum sînt Tulnici şi Bodeşti, s’au închegat la puncte geografice strategice: Tulnicii sînt pe Valea Putnei la poalele codrului, şi la nevoie locuitorii satului se puteau refugia aici. Codrul ca
1	V. text. CMXL. Uneori şi satele de pe Valea Milcovului s*au format din vre-unul din satele Vrancei, în asemenea împrejurări. V. formaţia satului Ursoaia (din comuna Reghiu) în Milcovul9 I, n-rele 5-6. Năvălirile Tătarilor vor fi fost dese. Nu de puţine ori vorbesc bătrînii de ele (v. text. citat), iar documentele le pomenesc: în 1758 Tătarii au prădat mînăstirea Mira (Sava, L c., 146).
2	Iorga, Brodnieii fi Homînii, 25.
3	V. text. CMXXX.
INTRODUCERE
XXXVII
formaţie biogeografică în Yrancea a jucat un rol considerabill. Bodeştii sînt aşezaţi într’o scobitură din depresiunea extra-carpatică a ţinutului, închisă jur, împrejur de dealuri, cu o vale îngustă deschisă spre sud-est, avînd izvoare cu apă rece la cîţiva paşi, sare iarăşi la îndemînă şi păşuni suficiente. Nici nu bănueşti că în această deschizătură sînt oameni.
Interesant e că în Yrancea un sat s’a format dintr’u-nul cu cîteva case. Astfel Poiana — unul din satele caracteristice din Yrancea, ca formaţie antropogeografică — a fost întemeiat — după tradiţie — de cîţiva oameni plecaţi din Bodeşti (la 3 km. de Poiana). Nu se cunosc împrejurările care au determinat migraţia populaţiei, dar bătrînii îşi aduc aminte cum pînă mai acum cincizeci de ani se mutau oamenii din Bodeşti la Poiana: îşi stricau casele, le încărcau în două, trei „cotizj“ (cotiugar mic, făcut numai din lemn), căci erau aproape portative, făcute „numa din topora (v. text. cmlvii), nefiind bătute în ţinte, ci în cuie de lemn (grinzile erau cu încrestături, „pleşîlia — aripele casei — erau bătute în cuie de lemn „di tisîtf, după cum şi şindrila de pe acoperiş). Intr’o zi o desfăcea, într’alta o aşeza 2. Casele acestea	aveau	fereşti	cu obloane de fag sau de brad
1	Despre	formaţia	satelor	noastre	prin secătura codrului, v. şi
părerea, în sensul nostru, la Iorga, Istoria Romînilor prin călători, ed. a 2-a, Bucureşti, 1928, I, 14.
2	Poiana	este pomenită ca	sat în	1702 (Sava, l. c., 57), 1768
(Constantinescu-Stahl, l.	c., 21)	si 1799	(ibid., 34). Un document din
1694 (Sava, l. c., 141) vorbeşte totuşi de Ion sîn Ioniţă ot Poian[ă], iar altul din 1768 (ibid., 100; v. şi nota 1) pomeneşte patru bătrîni din care s’ar trage Bodeştii, Poiana şi Năruja. Acest document contrazice tradiţia amintită care afirmă că Poiana se trage dtn Bodeşti. Se poate însă să corectăm mărturia documentului prin mărturia orală, trăită: va fi fost „păru satului* bătut de vre-un bătrîn din cei patru, dar formaţia antropogeografică a fost determinată efectiv de Bodeşti. „Puritatea etnică a satelor vrăncene", de care pe drept se vorbeşte (Sava, l. c., XXIII, nota 2), este într’adevăr categorică; trebue însă bine înţeleasă, ca atare nu numai prin mărturia documentelor.
XXXVIII
ŢINUTUL VRANCEI
care se trăgeau seara şi se deschideau dimineaţa şi erau cu „podiala — tavanul — răgluitî di faga (v, text. cmlvii).
Satul s’a format, ca şi Văsuiul, prin secătură, căci tot locul ocupat astăzi de el a fost înainte vreme acoperit cu păduri dese de brad. Mai ales pe Dealul Mălinei se făceau secături şi sînt şi acum vre-o şase case în sat făcute din brad tăiat din Dumbravă. Astăzi „acolu nu măi ieşti nisf um rpărăs'iniM, spun localnicii în graiul lor. Pădurea fiind foarte deasă, era tăiată într’un mod curios: se retezau la poalele pantei împădurite vre-o 20-30 de brazi pînă la jumătate, iar tocmai în vîrf se reteza unul din rădăcină;
i	se făcea vînt, iar acesta, căzînd peste brazii ceilalţi, îi împingea de vale, făcînd astfel prin cădere un sgomot asurzitor, „o huialîu, cum ziceau bătrînii, foarte apreţiată de altfel de ei; „am făcut o hujalîw era expresia Poienarilor de acum 100 de ani. Pădurile erau dese atunci şi era o cinste, se spune, să faci o secătură în munte, unde să poată pătrunde soarele şi omul să ridice adăpost pentru dînsul şi vite. Secăturile acestea se făceau nu numai în împrejurimile satelor, ci şi în inima munţilor (v. toponimia sat. Văsui), pentru a se face „goluri" unde să se aşeze stînele
1 Cine făcea „secătură" în munte avea drept absolut asupra ei: putea să o vîndă sau să o dăruească. „Sc&tura* din Vrancea este ,runcul* din Cîmpulungul moldovenesc (v. T. V. Ştefanelli, Istoricul luptei pentru drept in ţinutul Cîmpulungului moldovenesc, discurs de recepţie, Bucureşti, 1911, 14, 15; de asemenea, cf. de acelaşi, Documentele Cîmpulungului moldovenesc, 4 — doc. din 1652; Iorga, Brodnieii si Bomîniiy 9).
De altfel „la djal* — în munte — Vrâncenii aveau proprietăţi întinse, căpătate prin ocupaţie şi făcute ici colo, prin secătură, bune pentru agricultură. Pămîntul fiind mult, fiecare ocupa după cîtă trecere şi putere de apărare avea (trebuia să fie om puternic „om temuta). Unor asemenea latifundii rurale Vrăncenii le ziceau „moşîi surdi* (cf. text. CML). Astăzi unui loc dela munte, curăţit de pădure şi făcut bun pentru semănături, am văzut că i se zice „curăturî“.
INTRODUCERE
XXXIX
Satul in prima lui formaţie era alcătuit din cîteva familii din Bodeşti: Caba şi Tuvene. Peste populaţia aceasta primogenă s’au aşezat oameni din satele vecine. Soare Grorn, de exemplu, un străbunic al familiei Marcu de astăzi, a venit în Poiana din satul Găuri (la 18 km. de Poiana). Insurîndu-se cu o femeie din Păuleşti (la 6 km. de Poiana), din familia Săc&luş, lumea a început să-i zică Soare Sâcăluf. I s’a uitat cu timpul pronumele Grosu şi astăzi avem în Poiana familia Săcăluf in loc de Grosu. Tot aşa o altă familie din Ireşti (la 30 km. de Poiana), strămutîndu-se în Poiana şi înrudindu-se cu familia Tuvene, a căpătat pronumele Tuvene. Se observă că întotdeauna cînd bărbatul lua o femeie dintr’un sat strein şi se muta în satul ei, căpăta numele familiei femeiei. Lucrul acesta s’a întîmplat şi în alte sate. II chema la început Tuvene pe bărbatul care venind din Poiana în Văsui şi căsătorindu-se aici cu o femeie din familia Zăkfanu, a căpătat pronumele femeiei.
Peste populaţia aceasta variată au mai venit de pe Milcov (la 20 km. de Poiana) familia Soare, alţi oameni din Bîrseşti (la 4 km. de Poiana) şi astfel s’a alcătuit satul, aşezat pe valea Putnei şi stabilit aici, probabil, din causa apropierei apei. Mult timp însă de Poiana a fost pendinte satul Bodeşti. Preotul din Poiana îngrijia şi de Bodeşti. Munţii Vetrila, Muşa şi Poiana-Secuiului erau comuni: vitele mergeau la păşunat la un loc. La împărţirea munţilor însă două părţi au fost luate de Poiana, iar o parte de Bodeşti, avîndu-se în vedere numărul capilor de familie, mai numeroşi în Poiana l.
Acestea sînt modurile de formare a satelor în Vrancea. Satul vechi, de exemplu Spineşti, la alcătuirea lui primitivă
1 Voi reproduce fragmente dintr’un document inedit din 24 april 1828 (colecţia T. Amiţoiu-Spineşti) prin care se stabileşte o împăcare provisorie între satele Bodeşti şl Poiana, asupra munţilor Muşa şi Vetrila. Documentul este interesant prin indicarea normelor de pro-
XL
ŢINUTUL VRANCEI
are la basă descendenţa pe bătrîni. Unitatea genealogică a satelor vrăncene este unitatea teritorială a Vrancei, pe drept spus \ Satele de tip primitiv aveau în corpul lor şi păşunile2 care cu timpul s’au micşorat, clădindu-se pe ele locuinţe, pentru populaţia îmmulţită. Dovada documentară că Vrancea era o moşie, iar satul simplă „noţiune secundară 3U este de netăgăduit. Sînt sigur că satul este o formă de organisare socială tîrzie în Vrancea, introdusă din nevoia unei orînduiri fiscale domneşti. Vrancea va fi trăit multă vreme în fasa păstoritului.
prietate, procedură şi formula de sancţiune. E unul din cele mai caracteristice documente de acest fel din Vrancea: „Noi lăcuitori satului Poiana dămu adevăratu învoiala nostre la mînă lăcuitoriloru otu satulu Bodescu, curgători ea şi frat care, după multie certuri şi pricin de judec[ă]ţ ci amu avutu întri noi pintru muntili Muşa şi Vetrila cîtu şî izlazu Dumbrava dial şi Alghian, astăzi ne amu înpăcat ca să stăpî-nimu în chipul următoru. Adică noi lăcuitorii satului Poiiana să stă-pînimu două părţi şi noi otu lăcuitori satului Bodeşti o parte, at[î]tu din munţ cîtu şî din izlazuri, iar din sălişte fiecare cumu amu stăpî-nitu pînă acuma.... şî pentru ca să stăpînimu în paci săliştele în veci precum şă urmaşă noştri, lipsindu prici[na] gîlceviri şă judecăţi dintră noi di astăzi înainte. După cumu arătatu mai sus, amu făcutu două asăminia învoeli, căte una de fiecare satu cu afurisănii, cu blăs-tămu şi jurămîntu, că or cari din noi s’ar scula la judecată, sau a să jălui la vornicia din Vrancea, la stărostii, sau la Divan, afuris[i]t şă anaftima să fie cu tot neamulu loru şă să nu aibă nici un dreptu la orice judecată, pentru cari amu iscălit şî pus degitili p[e] sămnul sfintei cruci şă amu iscălita. Urmează iscăliturile. Poienarii s’au certat de* seori cu satele vecine, pentru munţi: în 1768 se învolesc cu Nărujenii pentru muntele Bozul (Sava, l. c., 100), iar în 1818 se judecă din nou (Constantinescu-Stahl, l. c., 131).
1 Sava, l. c., XVIII.
a Sînt şi acum sate în Vrancea care au păşunile şi locurile arabile la un loc: Ţipău (din comuna Spulber) şi Prahuda (din Paltin).
3	Sava, l. c., XX. De aici a resultat şi unitatea sufletească a ţinutului (intimă legătură neamului nostru, accentuată din ce în ce de istorici: Iorga, Istoria Romînilor prin călători, I, 33), caracteristica satelor vrăncene, pe lîngă unitatea lor etnografică. Coesiunea aceasta a
INTRODUCERE
XLI
La închegarea satelor din Vrancea, yăile au jucat un rol esenţial. De altfel este şi explicabil. In general, în vieaţa popoarelor primitive văile sînt motorii care determină aşezarea şi vieaţa omului. După cursul văilor s’au Stabilit legăturile sufleteşti ale Romînilor medievali. Ţara-de-sus şi de-jos erau împărţite tot după aceste criterii geografice. De aceea, în privinţa stabilirei relative a vechi-mei satelor din Vrancea ne putem face o idee după aspectul actual antropogeografic al văilor şi rar din documente, căci acestea nu există cu adevărat pînă acum. Din acest punct de vedere credem că nu este ipotetic a admite că locuitorii cei mai vechi dintr’o regiune sînt aceia pe care îi găsim astăzi pe locurile sterpe. De ce? La venire, au ales pămintui productiv şi încetul cu încetul au săcă-tuit locurile de vlagă, aşa că astăzi acestea sînt sterpe. In general, satele de pe valea Putnei sînt cele mai vechi; celelalte, de pe valea Zăbalei şi Nărujei, sînt recente1.
menţinut cu adevărat Vrancea şi se ştie cum s’a arătat de un eroism unic în vremea procesului Eosnovanu. De mîndria aceasta etnică a Vrâncenilor s'a folosit mereu „politica de vorbe*.
1	Formaţia satelor din Vrancea, aşa cum o explică P. Poni (Sta-ti8ttea răzeşilor, Bucureşti, 1921, 64), este o eroare. De pildă, el consideră că Poiana este sat primitiv şi că din el s’au format sate ca Bîrseşti, Negrileşti, Păuleşti, Spineşti, Tulnici. De fapt s’a văzut cum Poiana s’a format din Bodeşti. Tot aşa satul Văsui s’a format din Poiana, după Poni. Acesta 6’a desprins însă din Spineşti. La fel e explicată formarea satelor Hăulişca, Herăstrău, Nistoreşti, Paltin, Spulber, prin emigrarea populaţiei numeroase din satele originare. Nu e adevărat de multe ori: mişcarea demografică nu explică singură originea satelor.
Starea satelor vrăncene în cea dintîi jumătate a sec. al xix-lea se poate stabili după catagrafii: Condica liuzilor, Catagrafia locuitorilor din Moldova din 1820, Catagrafia locuitorilor din cnejia Moldovei, făcută la 1831 şi Condica de proprietăţile din Moldova cu numele proprietarilor, din 1833 (v. P. Poni, l. c.). Compararea acestor catagrafii e interesantă: în 1803 sînt în Vrancea 15 sate; în 1820, 20 sate; în 1831, 25 sate. E curios cum în nici una din aceste statistici nu este amintit Bodeşti, unul din satele vechi vrăncene, cum s’a arătat.
XLII
ŢINUTUL VRANCEI
Aspectul orografic al ţinutului e dovada. Satele de pe valea Putnei sînt aşezate pe înălţimi defrişate, pe vremuri împădurite. Sînt de altfel stoarse de mult de îngrăşăminte şi astăzi le găsim improductive (Tulnici, Păuleşti, Bîrseşti, Colacul, Spineşti). Din causa despăduririlor uneori vara plouă puţin şi sufer de secetă. Satele de pe celelalte două văi, din contra, sînt aşezate pe culmi încă împădurite (Herăstrău, Paltin, Spulber). De altfel astăzi pădurile seculare din Vrancea sînt pe valea Zăbalei. Istoriceşte fenomenul acesta al formărei satelor prime în Vrancea este oarecum lămurit de procesul Rosnovanu. Satele Herăstrău, Nistoreşti, Spulber nu sînt pomenite în documente ca luînd parte la proces l. Erau pe atunci cătune în formaţie, în devenire spre organisaţia satului şi deci pendinte de alcătuirile săteşti mai vechi din care se rupseseră.
Prin alcătuirile acestea recente săteşti se despăduriau crestele şi de lucrul acesta am văzut că se plînge Ionescu dela Brad 2. Greşala în Vrancea a fost într’adevăr că s’au desţelenit dealurile şi munţii pentru agricultură. Păşunile s’au micşorat, mărindu-se ţarina care însă e puţin productivă, din causa altitudinei geografice şi a climei. De aceea rasa vitelor a degenerat, căci omul simplu nu şi-a putut da sama că la munte păstoria trebue să întreacă plugăria 3.
Populaţia4. Populaţia Vrancei nu e omogenă. Pendulările de populaţie au fost şi aici dese. Un ţinut oricît
1	Locuitorii din Nerejul, Paltin (Sava, l. c., 179 şi nota l) şi Prahuda (Constantinescu-Stahl, l. c., 153) iau însă. parte la proces.
2	Z. c., 74-76.
3	Ibid., 76.
4	Iată situaţia populaţiei şi locuinţelor celor 19 comune (cu cătunele lor), pe 1927, după o statistică personală: Soveja, 3484 suflete şi 1040 locuinţe; Păuleşti, 2141 suflete şi 534 locuinţe; Vidra, 2130 suflete şi 715 locuinţe; Paltin, 1861 suflete şi 480 locuinţe; Nerejul, 1831 suflete şi 462 locuinţe; Tulnici, 1525 suflete şi 375 locuinţe; Găuri, 1495 suflete şi 364 locuinţe; Bîrseşti, 1371 suflete şi 351 locuinţe; Negri-
INTRODUCERE
XLIII
de isolat ar fi, este totuşi diferenţiat pe întinderea lui: multe migrări de populaţie—chiar lente fiind ele — îi schimbă aspectul sufletesc şi fiinţa somatică. Influenţele geografice, climaterice mai ales, paralel cu infiltrări de curente culturale streine, creează enclave etnografice, folklorice, dialectale. Un popor e un cumul de regiuni etnografice, lingvistice. Caşul e identic cu toate ţinuturile componente ale unui popor, deci şi cu Vrancea.
Cronologia stratificărei populaţiei în acest ţinut pare peste putinţă din causa lipsei de documente. Studiul istoric al acestor curente de migraţie se poate lămuri doar pentru Soveja şi am văzut că trebue puse in legătură cu cause social-economice. Pentru restul satelor însă poate fi urmărit cu ajutorul toponimiei, dar mai mult prin onomastică, mărturii orale, tradiţie şi uneori prin documente.
In sinul ţinutului mişcările populaţiei au fost dese prin căsătorii: un flăcău însurîndu-se în alt sat, sau a rămas acolo, sau şi-a adus soţia în satul său. Vrâncenii, acum ca şi în trecut, sînt foarte conservativi: cu greu pleacă să se stabilească în alte sate. Satul priveşte, de altfel, cu reservă pe noul venit, socotindu-1 „venetic*. Aşa Sovejenii sînt priviţi şi astăzi cu un oarecare exclusivism de Vrânceni, fiind numiţi „Mocanja. Vrănceanul „di baştinî“ 1 este respectat, şi nu rareori au fost îndelungi certuri pentru stabilirea unor drepturi, contestate de Vrânceni acelora care veni-
leşti, 1334 suflet© şi 359 locuinţe; Tichiriş, 1251 suflete şi 341 locuinţe; Năruja, 1220 suflete şi 317 locuinţe; Spineşti, 1091 suflete şi 273 locuinţe; Colacul, 968 suflete şi 265 locuinţe; Valea-sărei, 868 suflete şi 209 locuinţe; Poiana, 888 suflete şi 173 locuinţe; ‘Herăstrău, 693 suflete şi 194 locuinţe; Spulber, 684 suflete şi 182 locuinţe; Nistoreşti, 623 suflete şi 269 locuinţe; Văsui, 542 suflete şi 156 locuinţe. Avem deci 26010 suflete şi 7159 locuinţe. Cf. D. Frunzescu, l, cM 531; D. Rotta, l. c., 85.
1	Constantinescu-Stahl, î. c., 150, 169; Sava, Z. c., XIX.
XLIV
ŢINUTUL VRANCEI
seră de aiurea. Caşul Yîlcănarilor şi Grhebeştilor este la îndemină*. De aceea căsătoriile în alte sate sînt rare, obişnuindu-se ca numai fruntaşii să se căsătorească în vecinătate cu- fete „kjaburi“. Prin aceasta mai toate familiile aristocrate vrăncene din diferite sate sînt înrudite între ele.
Vrăncenii însă nu se duceau niciodată să se căsătorească aiurea de Yrancea. Era un fel de legămînt etnic şi o demnitate nobilă, moştenită din tată în fiu, hotărîrea aceasta. Dacă nu erau „şăzători acolo la Vrancea, nu puteau fi stăpîni de pămînt şi munţi, „după dreptate" 2. Toate aceste mişcări de populaţie au fost însă şi sînt lente şi nu au creat aspecte variate demografice.
Din contra, interesante sînt în acest sens mişcările de populaţie de aici spre cîmpie. Ele se dovedesc în primul rînd în strînsă legătură cu mişcările păstoreşti, fiind la început temporare şi mai tîrziu definitive. Siliţi de nevoia păşunilor — căci şi acum în anii de secetă vitele se hrănesc iarna cu frunzări (frunza dintr’un copac tăiată şi aşezată între ramurile aceluiaşi copac; se mai numeşte şi pătul)—, Vrăncenii plecau cu vitele spre cîmpie (cf. text. lvi, lxi, lxxiv), întovărăşindu-se de sigur cu Mocanii transilvăneni (cf. text. lxi), care treceau spre Balta Dunărei şi prin Yrancea3.
1	Sara, l. c., XVIII; Constantinescu-Stahl, l. c., 169. Mai tîrziu sînt socotiţi răzeşi (P. Poni, Statistica răzeşilor, 126).
2	Sava, l. c.y 108 (doc. din 1777); Constantinescu-Stahl, l. c., 24 (doc. din 1777).
8 Mocanii în Dobrogea, în Gazeta Transilvanie^ 1881, n-rele din
11	şi 12 iulie (cf. şi text. lxi, CMXXXVlli). De asemenea despre sco-borîrea oilor din Transilvania în Vrancea, v. Sabin Opreanu, Ţinutul Săcuilor, Cluj, 1928, 158. In legătură cu venirea Vrăncenilor păstori împreună cu Mocanii transilvăneni în judeţele limitrofe Vrancei, v. pentru Rîmnicul-sărat; I. I. Stoian, Texte folklorice din Rîmnicul-sărat, în Grai si suflet, III, 101, unde se arată că în acest judeţ sînt sate
INTRODUCERE
XLV
Unii din ei rămîneau acolo, făcîndu-se vechili pe la moşiile boiereşti sau păzind turmele. Aşa s’a întimplat de au rămas Vrânceni prin judeţele vecine, unii şi din cause necunoscuteIn urma războiului dela 1877 s’au duş colonişti pe malul Dunărei, după cum se ştie, din judeţele Prahova, Muscel şi Putna, şi in satul Dăeni (judeţul Tulcea) se găsesc şi astăzi veterani din Putna2. Tot aşa după război, in urma privilegiilor acordate de Stat, au plecat din Vrancea colonişti în Cadrilater. Mişcările de populaţie în legătură cu transhumanţele păstoreşti au fost fără îndoeală puternice şi în nordul Moldovei. Intr’o variantă a Mioriţei din Colacul8 se spune că
Pi Tutova ’n sus Mulţi oi s’a dus...
întregi: Bogza, Căiata, Gugeşti, Sihlea, Voetinul, formate de Mocanii veniţi din Covasna şi Trei-Scaune. Din cercetările noastre resultă că în Bogza sînt cele mai multe familii de Mocani, stabilite în comuna Rătezaţi, locuită numai de ei. Mai sînt însă şi în alte sate asemenea aşezări: în Cîndeşti, Cot eşti, Obrejiţa, Peleţicu, Plaineşti (familia Bărbu-lescu, venită din comuna Ţînţari — Braşov), Pueşti (din mărturisirile lui Matei Rîmniceanu, 74, Dragosloveni — Rîmnicul-sărat). In general, toată partea nord-vestică a judeţului Rîmnicul-sărat — prelungire geografică a Vrancei sud-estice — e presărată cu aşezări mocăneşti. Cercetările fugare ale lui Stoian trebuesc întregite.
Legăturile Vrancei cu Ardealul se dovedesc prin ultimele documente a fi nu numai de natură păstorească: în 1688 unul „Turuş-teanu, din Ţara Ungurească* avea „cumpărătură dela sătenii din Rugetu* (Constantinescu-Stahl, l. c., 4; Sava, l. c., XVII, 42).
1	Din causa împilărilor şi a dărilor fugiau şi din Vrancea, aiurea, oamenii. Intr’un document inedit din 1806, iulie 3 (colecţia A. V. Sava), în care e vorba de „hotarnica moşiei Andreaşu din Rîmnicul-sărat, găsim pe unul Ion Lepădatu care venise de vre-o cinci ani „încoace (în Rîmnic) dela Vrancea*4. Pentru a se vedea mişcările păstoreşti în sînul ţinutului, cf. text. XXIII.
2 Arhiva Dobrogei, I, 108. Din Vrancea au plecat la 1877 colonişti din satele Paltin şi Tulnici.
3	Cf. text. VIII şi varianta din Gazeta Vrancei, I, n-rul 2.
XLVI
ŢINUTUL VRANCEI
Locuitori vrânceni au rămas astfel prin judeţele Tecuci şi Covurlui şi se găseşte pînă astăzi acolo numele de persoane Vrânceanu.
Altă causă de mutaţie din Vrancea la cîmpie o găsim în lipsa de locuri arabile. Vrăncenii se duceau „di vali“, la cîmp, de luau pămînt dela boieri să-l cultive cu dijmă din trei sau din două l. Nu rămîneau însă aici: primăvara plecau la lucratul cîmpului, iar toamna se întorceau cu roadele.
Aşezările de populaţie de aiurea în Vrancea sînt şi mai interesante. In primul rînd trebue să le punem în legătură cu transhumanţa. Ţuţuienii sau Mărginenii (locuitorii transilvăneni din Sălişte, Răşinari şi Poiana) cutreierau cu turmele lor munţii şi cîmpiile din Romînia şi Basarabia, ajungînd pînă spre Caucas2. Veniau, evident, şi în munţii Vrancei cu turmele şi mulţi rămîneau pe aici. In satul Tulnici este şi astăzi familia Ţuţuianu. Mai erau numiţi de altfel „Ungureni sau „Mocani“ (familia Mocanu în Tulnici). Familiile cu numele Ungurianu sînt multe în Vrancea. Trebue ştiut că şi Unguri s’au aşezat ici colo. Aceştia erau numiţi Nirăuţi TJnguru (în Spineşti) ori Siorgi Un-guraşu (în Spineşti) ori Grigori Ungurianu8 (în Năruja).
1	Tulnicii aveau vii pe la „Bizîgesti" (la o distanţă de 40 km.) iar Spineştenii la Tifeşti (v. doc. din 1700, publ. în Arhiva din Iaşi, V, 552), sau în Dealul Clipiceştilor (doc. inedit din 1843, col. Const. Haliciu-Spineştî) şi locuri la Odobeşti: un doc. din 1803 (colecţia A. V. Sava) vorbeşte de Ion Mortu din Spineşti care avea parte în «Siliştea Odobeşti lor în Chiliu*. Nărujenii aveau vii la Ţifeştl (Sava, l. c., 129 — doc. din 1795), Codrul Sîrbilor (ibid1, 129 nota 1 şi doc. din 1814 martie 20) şi Grozeşti (ibid., 62 —doc. din 1718). In urma războiului cel mare, după împroprietărire, Vrăncenii, deşi au pămînt bun la cîmp (mai ales la Mără>eşti), nu vor să se mute »di vali“. Se duc acolo numai pentru lucratul cîmpului.
2 Mocanii si Ţuţuienii> în Gazeta Transilvaniei, 1911.
3	Despre numele Ungureanu ca reflex al păstoritului, v. Andrei
Veress, Pastoritul Ardelenilor în Moldova si Tara-romînească, 7,
INTRODUCERE
XLVII
Tot aşa Mocanii din Săcele ajungeau din Romînia în Bulgaria 1 pînă la Balcani, în spre Croaţia 2, şi spre Moldova în Basarabia3, pînă pe la Don. In Nerejul spun mulţi bătrîni cum veniau pe vremuri turme multe din Săcele prin munţii Vrancei4. Unii din aceşti păstori au rămas în Vrancea, lăsîndu-se de păstorit. In Soveja este şi acum familia Grobnicu venită din Breţcu cu oile şi rămasă aici6.
nota 2. In toponimia Vrancei avem cătunul Ungureni din satul Herăstrău. Despre numele Vrănceanu, în documente, vom aminti: un doc. din 1648 (XJricariul, XVII, 138); Vrănceanovici (doc. dela sfîr-sîtul sec. al XVlll-lea, Arhiva istorică, III, 203); Doamna Vrănceneasa (doc. dela începutul sec. al XVII-lea, ibid., 204); Onufrie Vrînceanu şi Grigore Vrănceanu (doc. din 1617, ibid., 212); Vrăncean Onofrei (doc. fără dată din sec. al XVI-lea, Codrul Cosminului, II şi III, 440); Coste fiul Vrăncenesei (doc. din 1625, Arhiva istorică, III, 219). In 1552 un Ion Vrîncean era pîreălab al Ciceiului (V. Motogna, Re-laţiunile dintre Moldova si Ardeal în veac. XVI, Dej, 1928, 89). Mal întîlnim pe Ioan Vrăncean (XJricariul, XVII, 34), sau pe Ivan Vrănceanu (Sava, l. c., 72 — doc. din 1734 — şi 73), sau pe Ştefan Vrăncean (ibid., 172), sau pe Leu Vrăncean (ibid., 60 — doc. din 1712). Vrănceanu ca nume toponimic îl găsim în Bucovina (satul Vrănceni în jud. Cernăuţi), în jud. Bacău (Dicţionarul geografic al Romîniei, V, 777) şi Vrăncioaia, cătun al satului Negrileşti din Vrancea (l. c., 777). Sînt şi oameni cu numele de Vrancea (v. Buletinul Soc. Regale rom. de geografie, XLVI, 35). Numele Vrănceanu se întâlneşte şi prin satele mocăneşti din Rîmnicul-sărat (familia Vrănceanu din Căiata), fiind în mod sigur aici ca originar vre-un Vrăncean stabilit prin trans-humanţă. De asemenea găsim Vrănceni prin satele aşezate pe valea Rîmnicului-sărat. Aceştia — după cum vom vedea — s’au stabilit aici prin căsătorii.
1 Densusianu, Vieaţa păstorească, I, 120.
2 Şt. Meteş, Romînii în Croaţiaf în ziarul Patria, III, n-rele 254, 256, 258.
3	Şt. Meteş, Păstorii ardeleni în Principatele romîne, Arad, 1921, 84.
4	Cf. şi Mioriţa, var. XXVI.
5	In Focşani cunosc familia Tătaru, înrudită cu familia Grobnicuy
care înainte de război fusese cu oile pînă în Crimeea.
XLVIII
ŢINUTUL VRANCEI
Toţi aceşti păstori părăsiau vieaţa nomadă şi deveniau sedentari agricoli, căsătorindu-se cu femei de aici1.
Evreii au pătruns în număr mic în Yrancea, în cîteva sate, ocupîndu-se cu cîrciumăritul pînă mai acum patruzeci de ani. Unii s’au asimilat cu localnicii, botezîndu-se şi primind numele de Botezatu (în satele Colacul şi Păuleşti; cf. planşa x, l). Alţii au plecat, neputînd îndura dispreţul locuitorilor. Mulţi Evrei fuseseră aduşi de boierul Rosnovanu cînd stabilise în 1814 „orînzîli* şi rămăseseră mult timp aici ca negustori, purtîndu-se de multe ori bine cu Vrăncenii (v. text. CMLVili).
Populaţie streină s’a strecurat în Vrancea pînă şi prin satele mai retrase. In satul Herăstrău se află familia Mun-tfanu, venită aici dela Neculele (comuna Jitia, din Rîm-nicul-sărat), iar alta, in Năruja, din Odobeasca (Rîmnicul-sărat). Aceştia, cînd veniau de dincolo în Vrancea, erau numiţi Muntianu; cînd însă un Vrăncean se ducea dincolo, îl chema lonasc Vrănceanu (din Vintileasca, com. Jitia) sau Stan Vrănceanu (în cătuna Măgura, com. Jitia, yenit aici din Bisoca). In comuna Jitia, cu cătunele pomenite, sînt mulţi Vrănceni stabiliţi prin căsătorii, după cum sînt şi Munteni din Neculele, căsătoriţi în Vrancea (în satele Nerejul şi Spulber).
Familia Muntfanu, din Herăstrău, o mai găsim în satele Nerejul, Nistoreşti şi Paltin2. Iată ce îmi spunea unbătrîn, Ion Colţ (de 102 ani), din Herăstrău asupra acestei
1	V. text. XXIII.
2	Aceştia au yenit pe aici şi ca păstori de multe ori. Ei singuri mărturisesc lucrul acesta, întrebîndu-i. Documentele sînt de acord, vorbind de «Mocanii birnici dela ţinutul Putnei" care au venit «din Ţara Rumăniască" (Iorga, Documentele familiei CcUlimachi, II, 104). Ei nu s’au putut aşeza decît în Vrancea, unde sînt păşuni. Aşa vor fî rămas şi: Olt\anu, venit dela Săcele (în Năruja) şi Pricopănescu ,din Ardial* (în Paltin); apoi Ion Ardelfanu (în Vidra). Tot aşa sînt mulţi „Ungureni* (din Coza) şi „toţ Ungureni din Nistoreşti (măr-
INTRODUCERE
XLIX
familii: „Di dimult iera la skita Yalia-niagrî Popa Niaguşî jera tari bun. Jel a ’ngrizît g'ini di skit, c’a kemat Qamini turna dila Neculili sî munsiascî pont, cî zîsia iei: „cî li-oi da pămînt uni-oi vria iey şî uni lj-a plăsja lor, da numa sî munsiascî pontw. Ş’a vinit Qamini dila Neculili sî munsiascî pont, cî munsia la, pont unu din casî pentru tQatî casa, pînî si sî termina tQatî munca ş’avja drept sî facî casî pi moşîja skitului. Ietj-aşa a vinit unu Siţî Muntjanu dila Neculili şî din jel s’a născut Costantin Muntjanu. Ţîgani	dila	Văcării	a vinit di pin tQatî lumja	şi s’a aşă-
zat la	skit,	cî şî ii	iera pontaş şî munsia pînî	sî termina
tQatî munca. Uni din ii s’a dus la Tulnisi. Popa Niagu iera bun şî	diştept, nevoi	mari! Cin iera iei la skit,	skitu avia
mQarî,	k'iyî,	crîşmî,	c’a via şî g'ii: o postaţi di	pămînt pi
N'ilcuv".
Din mărturia aceasta se mai vede că în Yrancea sînt şi aşezăminte de Ţigani: Vâcăriia (la un kilometru de schitul Yalea-neagră) este un cătun locuit numai de Ţigani, înainte vreme robi ai schitului. Cei din Tulnici, ca şi cei din Păuleşti, plecaţi de aici, s’au amestecat prin căsătorii cu localnicii, încît astăzi aproape nu-i distingi
Din alte părţi mai avem: Gălăţanu, venit dela Galaţi (în Năruja2); Dimaf dela Tutova, rămas prin căsătorie
turia Iui Radu Macovei, 58—Nerejul). Alţii au venit dela „Pojenili Ţăk'ij din Ardiala (acelaşi; v. şi Sava, l. c., 78 nota). Rar întîlnim şi cîte un „Iordachie, călăraş de ŢarigradM (Constantinescu-Stahl, L c., 5—document din 1688).
1	Tot aşa s’a întâmplat cu Ţiganii din Bîrseşti, Colacul, Nerejul, P&u-leşti, deşi în unele sate locuesc aparte, la marginea satului, şi sînt fierari. Expresia „mă duc Ia Tîgani" înseamnă „mă duc la fierari" (v. planşa X, 2).
*	3 Un doc. din 1796 (Sava, l. c, 131) vorbeşte de un oarecare Ga-lăţanu. De sigur că acesta venise aici ca negustor. Comerţul Vrancei cu Galaţii este de altfel frecvent, dovedit şi de documente (cf. Constantinescu-Stahl, l. c., 83).
3446. — t. Diaconu, ' Ţinutul Vrancei.
4
L
ŢINUTUL VRANCEI
(în Paltin); Tănasî, din Basarabia, rămas prin căsătorie (în Spineşti); Oltianu, „dila 01ta (în Spulber). Pînă şi Aromîni au pătruns aici: Lambru, Aromîn din Albania, trăeşte în satul Năruja. Cei dela Caşin cînd veniau în Vrancea se chemau Câsunianu (în Reghiu, Năruja).
Din judeţul Buzău a venit populaţie în Vrancea în satul Paltin, dela Lopătari şi Vîlcani, întemeind Vîlcănari l, iar dela nord au venit cîţiva din Bacău (familia Leica din satul Găuri). Este de adăugat că în Tulnici, datorită societăţilor de exploatare forestieră, au rămas streini care s’au naturalisat.
Interesant este şi contactul Vrancei cu Ardealul sud-estic. Exemplul vieţei regulate a Saşilor şi Ardelenilor a început după război să influenţeze pe Vrănceni, stabilin-du-se legături de rudenie cu Romînii ardeleni. Aceste legături erau oarecum continue şi înainte de război, însă mai mult din punct de vedere comercial2.
1	Un doc. din 1839, april 4 (colecţia inedită A. V. Sava), vorbeşte de Vîlcanii din Buzău aşezaţi pe „moşia satului Năruja “ care au venit „în faţa Privighetorului de Vrancea". Documentul spune categoric: „au venit din Ţara-romînească şi au picat pe hotarul Năruja" (în 1839, Paltin încă nu se deslipise de Năruja, ca sat).
2	Cu toate acestea se stabilise încă de multă vreme în Vrancea populaţie de dincolo de munţi. Familia Grosu din satul Găuri, venită aici din satul Păuleşti, e originară din Braşov. înainte de război Ardelenii veniau des în Vrancea de cosiau „cu zîya“. Veniau însă şi Saşi care, din causa abusului de carne, erau priviţi rău. In privinţa legăturilor comerciale, Vrancea era în contact cu Braşovul (v. text. CMXLVil), dar mai mult cu Breţcu (v. text. CMLVI, CMLVII, CMLVlIl), Lucrurile cumpărate dela Breţcu, prin Breţcani — uneori se tîrguia şî „dila iarmaroc dila Caşîn"— erau foarte apreţiate, mai ales „ploşsili di g/intt şi „kimerili“ (v. text. CMXLVIll). Breţcu însă avea o influenţă comercială numai asupra satelor de pe valea Putnei şi a Şuşiţei. Cele de pe valea Zăbalei şi Nărujei făceau tîrgueli dela Odobeşti, deşi ajungeau şi aici „caţavejsill dila Breţcu, kimerili şî ploşsili' (v. text. CMXLVII, CMLVI, CMLVIl).
In trecut, nu rare sînt mărturiile legăturilor comerciale dintre
INTRODUCERE -
LI
Penetraţii de acestea de populaţie streină sînt totuşi rare şi abia le poţi urmări în satele din Vrancea superioară. Satele însă din imediata apropiere a oraşelor Vidra, de exemplu, sînt şi astăzi o întretăiere continuă de familii venite de aiurea şi populaţie locală. Streinii contrastează aici izbitor prin obiceiurile lor cu totul deosebite de ale localnicilor. Nu se pot asimilia; din contra, înglobează în masa lor pe Vrănceni, desmoştenindu-i de tradiţii, obiceiuri, port şi schimbîndu-le şi aspectul etnografic.
Locuinţa. Din punct de vedere al aspectului lor, satele din Vrancea am spus că sînt tipice. Mai toate au casele concentrate de-a-lungul unei văi pe o distanţă de km. Sînt puţine sate care să fie aşezate pe distanţe ceva mai mari (Nerejul, Nistoreşti: 5-7!|2 km.). Drumul stră-
Vrancea şi celelalte ţinuturi romîneşti. Pe la 1600 se găsesc în Braşov oaspeţi vrănceni pentru relaţii comerciale (Iorga, Istoria comerţului romînesCy Bucureşti, 1925, I, 162). Dar şi mai Înainte avem unele indicaţii că Vrancea ar fi cunoscut Braşovul. Aşa, mărfurile braşovene veniau în Vrancea prin Breţcu şi de aici erau îndreptate, prin Trotuş şi Bacău, spre Suceava, chiar de pe timpul lui Alexandu-cel-Bun (ibid., I, 92). Un Dobrea „dascăl Braş[o]vean“ îl găsim pomenit la 1792 (Sava, l. c., 119 nota 3), iar despre un alt dascăl, Ion Braşfo]-vean, se vorbeşte la 1795 (ibid., 130). In 1659 Panaite neguţătorul se judecă cu Popa Dima pentru 500 galbeni de aur, 9 inele de aur şi o zgardă de mărgăritar împletită, date în păstrare (ibid.j 20). Comerţul cu oile era foarte frecvent. Astfel, găsim înţelegeri comerciale între un Sovejan şi unul din „Telejin la Izvoară* pentru oi şi caşcaval (Iorga,
Z. c., II, 51). Bîrsanii dela Soveja se înţelegeau cu negustori munteni (Iorga, Studii fi documente, VI, 369). Şindrila de Cîmpuri se vindea pe la 1687 (Sava, l. c., 33).
De multe ori se aştepta marfa ,pentru Siretiuri şi la. Soveja, la Putna şi la Popeni* (Iorga, Istoria comerţului, II, 51). Sovejenli îngraşă 1000 porci din Ardeal, precum şi oi (ibid., II, 24). Uneori re-fusă să dea un miel „de perdea" (Iorga, Studii si documente, XII, 333-334). In 1758 sătenii dela mînăstirea Mira cumpără o Evanghelie „dinpreună cu sătenii dinspre Munteni* (Sava, l. c., 146). Negustorii cumpără uneori vii dela Vrănceni (ibid., 62 — doc. din 1718). Unii sînt
LII
ŢINUTUL VRANCEI
bătînd satul, dela un capăt la altul, îi împarte în două părţi aproape egale, casele fiind aşezate de o parte şi de alta, cu faţa spre drum sau cărare. Tipul clădirei în Vrancea este astăzi diferenţiat; pe lîngă casele bătrîneşti făcute numai din lemn de brad şi fag (Poiana), găsim mai în toate satele case nouă, acoperite în loc de şindrilă cu tablă şi lucrate de meşteri de „di valia (cf. planşa xxvi). Modul acătuirei unei gospodării in Vrancea este general în tot ţinutul. îngrădirea gospodăriilor în multe sate e încă primitivă, cu gard de nuieile. In ogradă intri printr’o poartă „cu prigiţî^ făcută din „răzlozi“ (bucăţi de lemn de fag cioplite, din care se fac şi gardurile; cf. planşa xvi, 2). Ograda sau „bătătura a — aici stau vitele şi uneltele de lucru vara — e în faţa casei. La spatele casei este de
„chirigii" perftru peşte la Galaţi (Iorga, Studii si documente, XII, 287), iar uneori cîte un Arnăut venia în Vrancea „după peşte" (Constantinescu-Stahl, l. c., 179). Chirigiii din Vrancea erau de altfel renumiţi: în 1813 boierul Teodor Vîmav yine din Basarabia la Iaşi în care mocăneşti de marfă de ale Mocanilor din Soveja şi Vrancea (Iorga, Negoţul si meşteşugurile în trecutul romanesc, Bucureşti, 1906, 135, republ. în Istoria Homînilor în chipuri si icoane, Craiova, 1921, 254). Documentele din secolul al XlX-lea ne vorbesc despre comerţul Vrăncenilor cu Craiova, cu Rîmnieul (Iorga, Brodnieii si Romînii, 4,16), sau cu Galaţii : nişte Vrănceni vînd la Galaţi 1000 ocale de iască (Constantinescu-Stahl, l. c., 83). Intr’un document, fiind vorba despre o cislă de' butuci a satului Nerejul, se pomenesc iarăşi Galaţii (ibid., 103). Fetele aveau în zestre şi „brîe de Ţarigrad" (doc. inedit din 1830, colecţia A. V. Sava), iar o foaie de zestre din 1876 (colecţia Ş. Chiciorea—Năruja) vorbeşte de „un mînecar unguresc". Domnii, ştiind bogăţiile regiunei, nu o uitau. Aşa Mihail Sturdza, în 1824, cu gînd bun de a aduce reforme eficace ţărei sale, se gîndeşte la „brînzurile din Vrancea" precum şi la „săul de zalhana" şi „lîna oilor" (Iorga, Istoria comerţului, II, 155).
Relaţiile comerciale între Vrancea şi Ardeal erau puternice şi pe cale de transhumanţă: păstorii din Ardeal vindeau celor de dincoace curele cu „ţînti din costor", „acariţ di costor" (pentru ţinut acele) şi luau în schimb sare pentru oi (mărturia lui Al. JMircea—Bîrseşti). Unele mărturii, descoperite prin săpături, par a dovedi contactul acesta co-
INTRODUCERE
LIII
obicei	un grajd	pentru	adăpostit iarna vitele,	finul şi
uneltele de lucru.	Uneori	la un loc ferit — „din	dosa —
este o „căsQai“ — casă mai mică, fără fereşti şi numai cu o cameră—în care se păstrează alimente, vase şi hainele, „pi culmi" (cf. planşa xix, 2).
Casele sînt de două feluri: „casî noyîtf (cu trei camere) şi „casî bătrîneştj" (cu două şi uneori o singură cameră) în care locuesc „unckeşî“. O casă bătrînească (cf. planşa	xvi, 1) nu	este cu	drept cuvînt de cît coliba — locuinţa	primitivă	dela munte — scoborîtă în	sat (cf.
planşa xvn, 1,2). Făcută din „bîrni“ de brad de lungime neegală — din care causa încheieturile casei ies mult în afară — ,.căprioritîtf cu „căprior^, cu acoperişul înalt, conic (întocmai cum sînt colibele dela munte), acoperită cu şindrilă bătută în cuie de lemn, casa aceasta are o tindă
mercial încă din vremuri îndepărtate. In proprietatea lui Al. Mircea-Bîr-seşti au fost înainte de război două rîşniţe primitive, descoperite pe un deal, La Bezănii (nume toponimic existent şi în satul Negrileşti. El dovedeşte faptul că pe aici se retrăgea populaţia de frica năvălitorilor, servi ndu-se de aceste rîşniţe să macine grîul şi secara. Radu Macovei—Nerejul îmi vorbia de aceste rîşniţe, adăugîndu-mi că ele ser-viau paznicilor satelor: fiecare sat îşi avea .paznicul său, spre a observa pericolul invasiilor. Acesta sta şi cerceta zările de pe dealul cel mai înalt al satului şi ca să „nu i sî urascî zîya, rîznja la rîzniţî“). Rîş-niţele acestea aveau lungimea de 50 cm. şi greutatea aproximativă de 50 kgr. Erau alcătuite din două pietre: una convexă şi alta concavă. Piatra de deasupra avea la mijloc un orificiu pe unde se turnau boabele. iar, într'o margine, alt orificiu pe unde se putea băga un băţ ca să poată fi învîrtită. Ambele pietre erau de natură vulcanică, indiciu sigur — după părerea Prof. Mrazec care a venit prin Yrancea şi i-a cercetat geologicul — că erau aduse din Ardeal, fiindcă numai aici se găsesc asemenea pietre. Mai mult decît dovedit că Vrăncenii, din timpuri vechi, din Ardeal îşi cumpărau rîşniţele acestea, din care una este dofiată de Al. Mircea Museului de Antichităţi din Bucureşti.
Astăzi relaţiile comerciale între Yrancea şi Ardeal sînt dese. Pentru vite sătenii de pe valea Putnei trec mereu peste munţi, iar pentru cergi se duc întotdeauna la Breţcu.
LIV
ŢINUTUL VRANCEI
mica şi o singură odaie — o cameră — de multe ori cu o singură fereastră îngustă, pe unde lumina pătrunde greu. Sînt şi astăzi case bătrîneşti care au, în loc de geamuri, burdufuri, mai ales odăile dela deal!. Lumina e slabă înăuntru; în casă e mai mult întunerec şi cu toate acestea într’o astfel de igienă au trăit şi trăesc bătrînii şi astăzi pînă la 110 ani (cf. text. lvi).
Casa e aşezată pe o temelie „di k'etri", puse neregulat şi „lik'iti" cu lut. In faţă este un „tărnaţ", pe care te sui pe nişte scări de lemn, foarte caracteristice (cf. planşa xvi, 1). Pe tărnaţ stau copiii vara de se joacă. La un capăt al acestuia e un pat din scîn-duri de brad, unde se doarme vara. Atîrnatâ de stîlpii casei, frumos sculptaţi, vezi o „culmi" pe care se întind hainele cînd se scot „di molii, la SQari". Tavanul casei se sprijină pe nişte grinzi săpate îngrijit în fel de fel de desenuri lineare.
Din tărnaţ dai „în tindî" şi de aici „în casî", o despărţitură mică, locuinţa familiei. La unele case se găseşte încă o despărţitură mai mare, „casa sia mari", unde săteanul îşi ţine lîna, hainele, cergile, zestrea dela femeie şi, eventual, zestrea fetelor (cf. planşa xx, 2). Aici au loc şi ceremoniile mai însemnate din vieaţa lui : botez, nuntă, cununie, cumetrie. Cînd se face, de pildă, o nuntă, dacă se întîmplă să fie o iarnă cu geruri puternice, nu se face foc de loc. Dacă în unele case găsim aici o sobă, este numai o podoabă. E caracteristic faptul că în „casa sia mari" singura mobilă este un pat pe care se aşează lada cu hainele2, iar deasupra stau cergile păluite şi „pâri tar iii “ de întins pe pereţi, făcute „val". Pe patul acesta
1	Cf. Iorga, Istoria Romînilor in chipuri fi icoane, 49-50. V. şi text CMLVII.
2	Aici e şi zestrea fetelor (cf. Elena Sevaetos, Nunta la Ro* mini, 46).
INTRODUCERE
LV
se culcă vara şi mosafirii întâmplători. Iarna sînt poftiţi în odaia de locuit, unde e cald. Aici yezi un pat îngust, fără paie, acoperit numai cu un „lăg'iâerju" de lînă. Pe el doarme numai tatăl, căci copiii dorm pe jos, cu mama lor, pe aşternuturi „di procog'iţî".
Cei mari se duc vara de se culcă „îm podu grazdjului", în fîn. Perpenticular cu patul e „laiţa"— o scîndură de brad care se întinde pînă la peretele opus — acoperită tot cu „lăg'iseri". Pe ea sînt poftiţi să şadă mosafirii, sau rudele, cînd vin „în văzanii".
Soba din odaia de locuit în multe case bătrîneşti e în mijlocul casei, şire destul de masivă, ocupînd jumătate din odaie (cf. planşa xvm, 2). In faţă are „un pri-kisju", unde se pot aşeza diferite obiecte, iar cuptorul e lung şi aşa de solid încît serveşte şi de pat (v. text. cmliv, cmlvii). Ceaunul se atîrnă „di cuzbî", sau se aşează „pi h'irostii", Soba are şi un „cuptioriu" unde se coace pîne la Paşti şi cînd se fac praznice, şi „un cotlon", locuinţa pisicei. După sobă este „culmia* — o praştie de lemn pe care se aşează „sasi" 1 sau „păritarili" 2. La unele gospodării in dosul casei e un „kileriu", unde se ţin putinele cu brînză, botele cu lapte şi diferitele lucruri ale căsniciei (războiul, vîrtelniţa, urzoiul etc.). Alte case au cîte o „k'imniţî* în pămînt, unde se ţin „putinili cu mu-rători" şi „polobocu cu must" (o băutură preparată din fermentarea merelor pădureţe in apă). In spatele casei e o întindere de pămînt cultivabilă, care are însă şi „perz, k'ersîăi, nuâi, pruni, iireş". Păşunatul vitelor este în afara satului, „în ţarnî şî pi izlaz". In grădină se pasc numai viţeii.
1	Un fel de scoarţe f&cute din lîn&, cu desenări lineare simple (cf. cu planşa XXl).
2	Ţesute în dou& iţe din urzeală de par sau cînepfc, bătuta cu lîn& „buitî*. Acum „p&ritariliu se fac din bumbac.
LV!
ŢINUTUL VRANCEI
Curăţenia gospodăriilor e relativă. In satele retrase (Nerejul) miseria fisiologică e sfîşietoare, mai ales după război. Cu toate acestea, cel puţin de două ori pe an — la Paşti şi la Crăciun — se „humujeşti" prin casă şi pe afară cu „humî" şi cu „sîgî" şi se „lik'eşti" pe jos, căci casele bătrîneşti nu au pardoseală. La zilele mari se desfac „păritarili" şi se întind pe pereţii exteriori. Un sat din Vrancea, gătit astfel de sărbătoare, e interesant de văzut (cf. planşa xvm, 1).
Hrana si băutura. Economia casnică a Vrănceanului e redusă şi inferioară. Sînt familii sărace care numai de două ori pe an taie cîte o pasăre. Yrănceanul are la îndemînă substanţele prime, căci are oi şi vaci, dar nu ştie să le pregătească. Mîncarea naţională sînt „călbaşî" la Crăciun, „pasca“ şi „plakija" la Paşti, iar în zilele de post „ştiru h'ert", vara, şi „fasolja h'iartîa, iarna. Doar la nunţi şi la praznice se fac mîncări mai alese: „zîgiri pră-zîţ" (intestinele animalelor prăjite în grăsime) şi „săr-maliu. Yrănceanul este sobru la mîncare: se mulţumeşte de multe ori să-şi facă prînzul cu ceapă şi mămăligă. Are unt şi brînză, dar timpurile grele l-au învăţat să le ducă la tîrg şi „pi la boieri". Din animale taie mai mult oi, iar la praznice şi nunţi cîte un viţel. Pasările sînt consumate mai mult preparate cu unt („prăzîturî di găinî") şi făcute „borş". Se bea vin — mai alese de cînd Regia monopolurilor a îmmulţit cîrciumele—şi „rakiţi", preparat din prunele livezilor (foarte întinse în Yrancea). De această băutură se face în ultimul timp abus în tot ţinutul.
Portul. Dacă e adevărat că noi Romînii nu avem un port naţional, ci mai multe, apoi în Vrancea avem unul foarte original. Portul Vrănceanului e simplu şi pare să aibă elemente autohtone. Nu am da îndărăt să spunem că sînt în Vrancea forme de port care pot fi moştenite dela Traci1.
1 V. si Iorga, Istoria Romînilor în chipuri ţi icoane, 49-50.
INTRODUCERE
LVII
In general, bărbaţii sînt îmbrăcaţi cu „iţari“ strînşi pe picior şi cu „cămeşi di bumbac" (cf. planşa vii). Iţarii sînt ţesuţi în război, din „păr di lînî" (urzeala), „bătut cu canurî" (lînă albă, toarsă) şi sînt numiţi „iţari bubăiţ". Aceştia se îmbracă numai în zilele de lucru. Cei „di săr-bătgari" sînt ţesuţi „îm patru iţî“ (urzeala e de bumbac şi bătaia de lînă). Se fac şi iţari „în okiurj" (urzeala de bumbac şi bătaia tot de bumbac) !.
încălţămintea străbună sînt „ok'insili" făcute din piele de Tacă, bou sau porc. Femeile poartă, ca şi bărbaţii, opinci în zilele de lucru şi chiar în zilele de sărbătoare (opinca e foarte iubită de Vrăncean: sînt şi astăzi bătrîni care se simt revoltaţi numai văzînd ghetele celor tineri). Femeile fruntaşe mai de mult purtau „botfori" (ciubote încreţite jos şi cumpărate dela Breţcu). înainte vreme, sărbătoarea,
1	Iţarii bubăiţi dup$ ce sînt ţesuţi sînt duşi la kftyî, pentrucă sînt „rarj“ şi trebue să se „bubăiascî“, să se wingrQaşî“. Piuele ca şi dîrstele sînt multe în Vrancea şi industria lor e o adevărată artă. Piua nu e tot una cu dîrsta, cum se spune uneori (Iorga, Negoţul si meşteşugurile întrecutul romanesc, 160). La piue se fac numai „sioarîsi" (pentru sumane) şi „iţariu (ţesături pentru făcut iţarii), iar la „drîstî" se fac cergile şi „procog'iţîli" (cergi mai mici, fără păr mult, făcute din lînă de calitate mai inferioară; cergile se fac mai ales din lîna păroasă st lungă, tunsă dela berbeci şi oi cu lîna „gicQasî"). Iţarii sînt ţesuţi în război şi, fiindcă sînt „rari“, se îngroaşă la piue. Sînt, am spus, de trei
calităţi. Calitatea a 3-a: se urzeşte jpăr (tors din lîna albă, păroasă) şi se bate canurî (lînă albă de calitate mai inferioară, obţinută prin tors: cînd se toarce lîna, se scoate întîi păru, apoi hezura şi la urmă canura). Aceştia sînt iţari buhăit. Calitatea a 2-a: se urzeşte tot păr şi se bate nezurî. Calitatea 1-îi: se urzeşte şi se bate bumbac. Iţarii aceştia se ţes în patru, cinci sau şase iţe; cei din nezurî în patru, ca şi cioarecii, iar cei bubăiţi în două. La piue nu sînt duşi iţarii de bumbac (aceştia de altfel se ţes de cînd a pătruns bumbacul în Vrancea). Cioarecii pentru sumane se fac din lîna neagră cQarbî (de oaie sau de berbece), însă moale (urzeala e din păr ti bătaia din canură neagră) şi se numesc &ioare&i negri, pentru sumanele de lux. Se mai fac însă şi din lînă lai pentru „hainili di piuncî11.
LVIII
ŢINUTUL VRANCEI
toţi bărbaţii aveau opinci; numai femeile avute erau cu „sjoboti roşiia. Rar om care purta ciubote; trebuia să fie prea chiabur ori căutînd să se deosebească de alţii.
Cămaşa se făcea din „fuior a (urzeala şi bătaia din fuior; fuiorul sînt fibrele textile dela cînepă, „tok/iti, meliţati, răgilatia şi pe urmă toarse). Astăzi cămaşa se face din bumbac şi rar din fuior. Cămăşile femeieşti în special erau caracteristice: „cămeşoiu cu mînica largî şî cu butusi, ca la bărbaţ“ şi renumita cămaşă „cu mînica ’nvîrtitîa. Cămăşile bărbăteşti erau şi ele cu mîneca largă şi cu „pui cusuţ pi marzinia l.
Cusăturile vechi erau „răuri bătrîneştia, cusătură cu lînă albă şi neagră, iar mai tîrziu cu „lînicîu adusă de „coropcariu (marchitani) dela oraş2. De cînd a pătruns firiil, „răuriia cusuţi „sî umplu cu h'iru. Erau mai multe feluri de „cusături cu răuria: „drîmbescu, leşăscu 3, (jicu, steluţa, cîrligu Ciobanului, şîragu siobanului, sprînsenaţî, butusei, butu^asca, cărabili, căifasu, peştili ’n coteţ, mocănjasca, şărpili, crusiuliţa, calia rătăsitî, rădaşca, dinurili, meri-şQarilia Cu motivele lor artistice, aceste cusături dovedesc în Yrancea un gust specific etnic foarte vechi (cf. planşa xxii).
1	O cămaşă bărbătească se face d!n opt coţi, iar una femeiască din şase.
2	Cf. T. Pamfile, Industria casnică la Somîni, 311.
3	Cusăturile din Vrancea au numiri care-şi găsesc analogii la Me-gleniţi: vlăşescu (romînesc), vîrdărescu (y. P. Papahagi, Megleno-romînii,
I, 38), numai că la Megleniţi nu cusătura, ci împletitura ciorapului se chiamă aşa. Aceste împletituri de „călţuni“ (ciorapi) au în Vrancea alte numiri: „borti, ungija oii, rQati, solzu peştiluj, şărk^i“. Numirile de cusături vrăncenesti se întîlnesc în Muscel, dar se dau desenelor de pe ouăle roşii (cf. C. Rădulescu-Codin, Literatură, tradiţii si obiceiuri din Corbii Muscelului: calea rătăcită, 71, 75, 81, 82; pestele’n coteţ 71, 80, 82), de altfel .uneori ca şi în Vrancea („crănguţa bradului, cîr-ligu, măru ’n fălii, peştili ’n coteţ, cal ia răt&Sitî, puriselu, crusiuliţa*).
4	V. text. CMXXXVI şi planşa XXII, 2.
INTRODUCERE
LIX
Pe cap ţăranul poartă o căciulă caracteristică, de formă cilindrică sau conică. Cei „măi kjaburi" au pălării de pîslă, cumpărate dela iarmaroc (cf. planşele vii, xi). Femeile au pe cap un „ştergariu“ ţesut din bumbac acasă şi uneori cumpărat dela Breţcu sau dela „Unguroansi, fimei cu rokii dila Ţara-unguriascî“. Se făceau şi ştergare de lînă înainte vreme, în două iţe: se urzia „păru torsa („părultf" este lîna aspră rămasă din scărmănarea linei) şi se bătea „lînî" (la Spineşti); sau din bumbac „di sacîz": se urzia bumbac şi se ţesea în „trii iţîa (la Tulnici). Femeile bătrîne poartă şî acum în cap „consjuu (un fel de acoperemînt al părului, făcut dintr’o pînză groasă), deasupra conciului, „cîrpî* (o bucată de pînză cusută în patru colţuri ca să aibă forma capului), peste cîrpă, „fruntariua şi apoi „ştergariu* (cf. planşa xxvm, 1).
Peste cămaşă se poartă vara „k'eptariu di sjoarisia cusut astăzi „la maşînîu, iar iarna „k’eptariu di k'elia. Se purta însă pînă acum 25 ani şi „mînicariutf — comun bărbaţilor şi femeilor — cumpărat dela Breţcu, sau adus de „Breţcani“. Breţcanul „Renţa sel bătrîn* e cunoscut şi acum în unele sate; el aducea mînecare, chemire, glugi (v. text. cmxlvii). Acestea erau făcute din „postav albăstrii" sau negru, cu „pui pestriţ" peste tot (cf. planşa xxiv, 1). La bărbaţi era pînă la genunchi, la femei pînă mai jos de brîu *. Haina aceasta, de altfel, se îmbrăca numai la zile mari. Mai erau „sariâi“ îmbrăcate nu numai de ciobani la
1	Cu brîul se încinge mijlocul şi e făcut din lîn& colorată. II poartă femeile şi fetele, iar uneori şi bărbaţii, mai ales cei în yîrstă. Brîele yechi se numiau „brîi mazileşti". In priyinţa cătrlnţelor trebue ştiut că de vre-o şaptezeci de ani, de cînd a pătruns hriru, se ţes cu fir. înainte se făceau din păr colorat. Femeile bătrîne poartă astăzi ca şi altădată numai cătrinţe negre, după cum şi cele tinere cînd sînt în doliu. Cătrinţele acestea sînt făcute şi din drîstînî (lîna care ră-mîne de pe cergi cînd sînt date la dîrstă; din ea se fac şi leyicere) şi sînt „Semiţi* cu „serneli* (y. text. CMLX).
LX
ŢINUTUL VRANCEI
munte, dar şi de „fruntaş", la sărbătorile de iarnă şi nunţi (cf. text. cmlviii). Sarica era din lînă, ţesută în război ca şi cergile, dată la dîrstă şi apoi croită cu mîneci, ca o haină (cf. planşa xxvii, 2). Erau de altfel femei anume care lucrau sarici. Astăzi numai ciobanii le mai poartă, dar încetul cu încetul vor peri.
Pe dedesubtul saricei se îmbrăca „bunda" (un fel de cojoc din piei de oaie, fără mîneci (cf. planşa xxm). Cojoacele şi bunzile erau foarte căutate, mai ales cojoacele „cu plimbu negru" (un fel de blăniţă pusă la mîneci şi la gît (cf. planşa vii). Cojocari erau mulţi în Yrancea.
Fetele, ca şi flăcăii, aveau sarică sau suman dela Breţcu (v. text. cmlvi) şi ieşiau la horă împletite „cu cîrsei“, cu „pletari di k'iţîgoi" la frunte, împodobite în păr „cu păuni44 (pene de păun), cumpăraţi dela iarmaroc. Flăcăii mai ales erau cu sarici. Cei „kiaburi44 aveau păr bogat, pe care-1 ungeau cu unt „tok'it44, sărbătoarea, iar mamele „li făâia CQadî44. Cei sărmani purtau numai părul lung; nu aveau însă voie şi nici îndrăzneală să-l facă coadă. Era de altfel o cinste deosebită înainte să poarte un flăcău coadă. Bătrînii purtau pletele lungi şi astăzi dacă le spui acelora care au mai rămas să-şi taie părul, îţi arată pe cei tineri cu părul pieptănat „cu cărări44, spunînd „cî-i o bazjocurî cu lumja di az44.
Un port oarecum deosebit îl au Sovejenii, adusj fireşte, din Muscel. Cu cămaşa scoasă afară din iţari, cu iţarii peste „og'eli44, cu cătrinţa imitînd fota Muscelului, portul acesta a început de cîtva timp să se unifice cu cel vrăncean şi nu rareori să se piardă, înlocuit prin ce vine dela oraşe (cf. planşele xiv, xv).
TIPUL VRÂNCENILOR, CARACTERUL ŞI VIEAŢA LOR FAMILIARA
Ca tip Yrănceanul e specific, avînd puţine asemănări cu Moldoveanul. Om de munte, trăind în aerul liber, are
INTRODUCERE
LXI
statura mijlocie şi faţa brună. Trăsăturile feţei sînt severe şi destul de regulate, ochii negri şi privirile sigure. Bătrînii, cu pletele lor albe, sînt energici şi sănătoşi. In Păuleşti am întîlnit pe Ion Florea, în vîrstă de 110 ani, care îmi spunea că nu cam vede; încolo e destul de sănătos şi iese şi „acu la muncîu. E în firea Vrănceanului mai mult Getul dîrz şi impetuos decît Romanul mai mlădios şi stăpînit].
Sufleteşte, Vrănceanul de astăzi s’a înrăutăţit. Vrancea acum se află între două lumi, la o răspîntie a vieţei ei istorice. Faţă în faţă avem pe bătrînul patriarhal şi pe tînărul schimbat de contactul cu oraşele. Bătrînul a rămas la primitivismul străbun. E liniştit, senin, cîntînd şi acum din caval şi fluier „di inimî albastrîu şi „cînticu n'ioarii^. Fatalist uneori: aşa a vrut „Sfîntuleţu sel di susu; cu pletele albe pe spinare şi pe frunte — căci şi le taie rar în breton—; cu mersul tărăgănat, dar cumpănit; cu gluga la subsuoară, nu vrea să audă de oraşe şi de „rătuţălilia pe care le aduc cei tineri de pe „la tîrga 2. E deschis la su-
1	Din punct de vedere antropologic cercetări au fost făcute doar pentru un singur sat din tot ţinutul: Cercetări antropologice asupra satului Nereju-mare din ţinutul Vrancei, de Dr. Fr. Rainer (v. Analele Ac. rom,j XLIII).
2	Sînt bătrîni care nu au fost de 20 de ani „la tîrg“ (în capitala judeţului). Dar se scoboară şi în sat, doar la zilele mari pentru dus la biserică; încolo stau cu vitele „la djal“, la tîrlă, petrecîndu-şi primăvara, vara, toamna şi chiar iarna cîntînd din fluier şi buciumînd. împrejurul tîrlei au „curătura" unde îşi seamănă puţin porumb şi tot acolo este şi nogoru* cu cînepă.
Ţin la vite ca la copii şi pierderea unui bou de jug e socotită drept o mare pedeapsă trimisă de Dumnezeu. Numărul mare al vitelor, do altfel, califică pe cineva de bogat sau sărac în unele sate unde este pămînt puţin şi unde, într'adevăr, cineva nu poate fi bogat decît dacă are vite. încolo aceşti oameni nu cunosc nimica din obiceiurile vremei. Sînt primitivi: dacă îi întrebi de cîţi ani sînt, nu spun, pentrucă destăinuirea le-ar aduce moartea. Obiceiurile sînt cele „dim bătrîni®. Dacă
LXII
ŢINUTUL VRANCEI
flet, vorbăreţ, gata să povestească oricărui strein îmbrăcat „nemţăşti44 — pe care-1 cunoaşte din cîteva vorbe cine este— despre copilăria lui: cînd lumea era mai bună şi hora se făcea, sărbătoarea, pe iarbă verde la marginea satului, avînd în mijloc pe bătrîni stînd la mese; şi despre ciobanii îmbrăcaţi în sarici şi veniţi prin sate dela munte, cu hora lor uneori aparte de a flăcăilor (cf. text. lvi, LVIII, CMXXV, CMXXVI, CMXXIX, CMXXXI, CMXXXIV, CMXXXVI, CMXXXVII, CMXLVIII, CMXLIX, CML, CMLVII, CMLVIIl). Aşa CUm este bătrînul vrăncean: chipeş, plin de vigoare, cînd îl întîlneşti în drumuri de munte, te izbeşte dintr'odată expresia feţei lui energice şi te gîndeşti că în rare locuri vieaţa străbună a fost mai intactă ca în Yrancea. Turburate mai puţin de amestecuri streine, in esenţă expresia fisică şi tăria sufletului i-au rămas cu întipăriri vechi. Caracterul bătrînului vrăncean este de o rectitudine nobilă. Mărturie stă felul său de vieaţă din trecut. Pînă înainte de război bătrînii — şi astăzi cei care supravieţuesc — trăiau „fră-ţăşti44 între ei. Se ajutau la nevoie şi băneşte. împrumuturile băneşti sînt caracteristice. Cînd cineva voia să capete cinci galbeni pentru o nevoie urgentă, se ducea la fruntaşul satului
cineva ajunge la „un grey“ şi este nevoie să«şi vîndă boii sau o „pîr-lQagîu de pămînt, întreabă pe rude de nu cumva vor să cumpere şi apoi cu durere se duc la streini. Vor mai de grabă să vîndă cu un preţ mai mic rudei, decît să ajungă „locu bătrînesc“ sau vita în mîna streinului. Este un fel de protlmis instinctiv care caracterisează pe toţi Vrăncenii, întîlnit şi în documente (Iorga, Studii si documente, V, 99; Sava, l. c.t 59—doc. din 1709; 112—doc. din 1783. Constantinescu-Stahl, l. c., 29). In privinţa traiului isolat al acestor oameni, voi cita un cas. In satul Ţipău (din Spulber) am întîlnit o bătrînă, Ana Oh. Spulber, foarte vioaie şl expansivă, care niciodată nu a văzut oraşul şl nici nu a ieşit din sat pînă anul acesta, cînd s'a dus prin cîteva sate vecine şi a văzut şl Schitul Valea-neagră (la 18 km. de Spulber), singura dorinţă puternică în vieaţă (v. text. CMLHi).
INTRODUCERE
LXIII
şi-l ruga de împrumut. Acesta îi spunea să vină după apusul soarelui la dînsul, acasă, căci împrumuturile se făceau numai noaptea. Zis şi făcut. La timpul hotărît bătrînii se întîl-niau numai ei, fără marturi, şi fără ştirea chiar a soţiilor. „Kiaburu44 se suia „îm pod44, număra galbenii la lumina lu-mînărei, îi încresta pe răboj şi se legau prin jurămînt să nu afle nimeni din sat de împrumut. La „sorocu împrumutului44 — „la vedea441 — se întîlniau tot în pod (banii se păstrau aici „la grindî44), fără întîrziere, şi se descărcau de „dazdii*. Astăzi împrumuturile de acest fel sînt fabule, iar celelalte cu poliţe sînt riscante (cf. text. cmxlviii).
Despre alte obiceiuri se spun iarăşi lucruri minunate. Cînd cineva îşi simţia „fîrşîtu44, chema „fisiori44 lîngă dînsul, să dea fiecăruia moştenirea pe care el o socotia. Copiii se strîngeau înjuru-i, umili. Cel din urmă venit, fără să le afle părerile sau preferinţele, le dăruia ce credea nimerit, şi cît voia: „ioti, ţîi-ţ dau în cutări loc; ţîi, colu; ţîi, din-colu, fărî acti di’mpărţaniia. Fiecare se mulţumia cu ceea ce căpăta; ?nu crîcnja ninica, c’aşa iera pi-atunsi“. Fetele luau avere mai puţină întotdeauna, iar casa bătrînească rămînea celui mai mic dintre feciori.
Cînd era vorba de ales primarul satului, lumea se strîngea în mijlocul satului de se chibzuia. „Măi, pi 6ini s’alezim4*? „Pi cutări*. „Sî trăiascî la mulţ ani“! „Uratf! Striga tot satu „sî trăiascî44, îl lua pe sus „ş’asela iera primariu cu sinsti44. Se alegea un om cinstit şi cu rost în treburile satului.
Cînd se certau doi oameni pentru hotar, fără să
1 Sava, l. c.j 120 „le-au lăsat amanet o moşie cu vadea pîn 1& Sfîntul Gheorghe* —doc. din 1786; 163 „în vade de şasă luni"; 176 „pentru vadiaoa de şasă luni“; 183 „după trecire aceştii vadele*‘; 185 „puindu-ne vade“. Constantinescu-Stahl, l. c.t 161 „după vadeaua ce ei au cerut
LXIV
ŢINUTUL VRANCEI
meargă la judecată, luau doi marturi cinstiţi şi zicea „dău-natuw pîrîtului să ia o piatră „dj-a sk'inari", „sî dia rgatî, ocol pămîntului pi uni zîsja cî-i a lniu, să se întoarcă „di uni-a plecata, să se suie pe piatră şi, sărutînd-o, să spună : „sî h'iu ca k'atra asta, dacî nu-i a mja“. Dacă făcea aşa pîrîtul, celălalt îi lăsa hotarul „sî-i h'ii pi su-flitu luiu.
In faţa bătrînului acesta blajin şi cumpătat, avem acum pe nepotul sau strănepotul său, urmaşul schimbat de zilele de astăzi, nervos, lipsit de cumpăna judecăţei. A uitat în parte de cîntecele şi obiceiurile bătrînilor, căci ştie ce este „pi di vali“. Face de altfel „politicî*. Politicianismul a turburat in Vrancea sufletele unor oameni liniştiţi, care pînă mai acum douăzeci de ani erau plini de vieaţă sănătoasă. Politica pătimaşe a falsificat astăzi mai tot ţinutul: orice tînăr trecut de 21 ani e înscris în cutare partid şi cu oameni de aceştia în unele sate sînt cîte trei constelaţii politice. Sătenii nu se mai înţeleg. Preotul şi învăţătorul sînt duşmani, pentrucă „fasi politiciIn acest fel de acţiune se zădărnicesc mai ales învăţătorii şi de aceea numărul analfabeţilor dă un procent de 80%* Pe acest drum peste cîteva decenii Vrănceanul va fi de tot degenerat sufleteşte. Politica culturei noastre naţionale nu ar trebui să neglijeze nici aici înfăptuirile aşteptate
1	Cine s’a îngrijit de şcoli în Vrancea a fost mai ales N. N. Săveanu care, ca prefect al judeţului Putna, nu a uitat niciodată regiunea (v. şi Iorga, Istoria poporului romanesc, IV, 2, 154). învăţători energici din trecut au fost: Pr. Macarie Solescu (a funcţionat la Vidra unde s’a deschis cea dintîi şcoală rurală din Vrancea), Au-gustin Pletosu şi Pr. Nicolae Ionescu (Tulnici), Gh. Simeon şi L. Trandafir (Negrileşti), Iordan Ghiorghiu (Tichiriş), Şt. Stroescu (Spineşti), Gh. Zara (Bîrseşti), I. Tuvene (Tulnici), Petrache Anghel şi T. Teo-dorescu (Păuleşti); după război au fost învăţători slabi, căci Kevisoratul şcolar a trimis aici pe cele mai nepregătite elemente.
INTRODUCERE
LXV
Ceva din însuşirile bune strămoşeşti tot a mai rămas. Yrănceanul e de multe ori primitor, binevoitor şi harnic. In familie duce un trai liniştit; cu consătenii lui ' trăeşte în pace. Rar munca ogorului îi dă răgaz să meargă şi pe la judecătoria de pace. Dintre Vrănceni, Sovejenii sînt cei mai harnici şi mai întreprinzători.
Vieaţa religioasă. Regenerarea sufletească a ţinutului numai preoţii ar putea-o încerca. Respectul Vrănceanului pentru preot este mare * şi se ştie cum de multe ori starea culturală a unei populaţii e în legătură cu acest sentiment. Vrănceanul crede că cea mai binecuvîntată fiinţă dela Dumnezeu	e preotul.	Cînd cineva	vrea să	dovedească
viţa lui nobilă,	caută să	pomenească vre-un strămoş care
să fi fost „priutu.
De multe ori fruntaşi din Vrancea îmi spuneau că aş fi fost de mare folos satului, dacă m’aş fi făcut preot. Aşa sînt „un* prepezit pin străini". Din nenorocire puterea care ne-a sprijinit unitatea sufletească a neamului — biserica — este astăzi în Vrancea o decepţie. Vieaţa religioasă din tot ţinutul — cu mici excepţii — e o vieaţă de suprafaţă. Preotul, nepregătit nici sufleteşte,	nici ca intelectual, nu	a mai	putut avea
(Jupă război o	influenţă	binefăcătoare	asupra	oamenilor
zdruncinaţi de relele vremurilor. Orice credinţă trebue potrivită în evoluţia timpului; altfel rămîne numai un anacronism şi un semn de întrebare chinuitor. Contactul sufletesc de după război cu vieaţa oraşelor a adus şi aici necredincioşi. Preoţii, neputînd reacţiona, justificînd necesitatea păstrărei credinţei strămoşeşti, au rămas pasivi. De aceea în ultimii ani credinţa a fost zdruncinată şi în Vrancea de secta „aventiştilor“. Puţini la număr, aceştia nu au putut provoca perturbări mari printre credincioşi. Vrănceanul, prin propria lui energie sufletească, a rămas mai departe păstrătorul credinţei străbune. Este încă primitiv: Sf. Ilie pentru dînsul bubueînnori; Dumnezeu are barbă albă; cine
3446. — I. Diaconu, Ţinutul Vranc&i.
5
LXVI
ŢINUTUL VRANCEI
nu se duce dumineca la biserică şi nu face praznice, e un „tîrtanu. Face praznic cel puţin odată în an; duce „colivîa la biserică în orice duminecă; posteşte cu rigoare vinerea şi mercurea şi ţine sărbătorile păgîneşti: „Foca, Priuru lu Sîn-Siorgi“, iar în unele sate se dă fîn de pomană pentru lumea cealaltă, „cî sîn giti moartiu. Interesante sînt hramurile bisericilor cînd toată lumea vine de pe la deal „cu buca tia şi se face prăsnuirea cu multă bucurie. Mai ales hramul dela schiturile Lepşa şi Varlea-Neagră sînt cunoscute. Lumea se adună aici mai din întreaga regiune şi se prăz-nuieşte în comun sărbătoarea. Sînt poate singurele ocasii de comunitate sufletească în Vrancea *.
Ocupaţia locuitorilor. Ocupaţia locuitorilor — am mai spus —este determinată de configuraţia greografică şi avuţia satului. Fiind într’un ţinut cu întinse păduri de brad şi cu păşuni, locuitorii se ocupă cu lucrarea pămîntului, creşterea vitelor şi agricultura care, de altfel, e inferioară din causa tăriei climei şi a insuficienţei îngrăşămintelor2. Vitele — de o rasă inferioară în Vrancea — sînt crescute mai mult pentru tracţiune şi producerea brînzeturilor. De altfel sînt într’o progresie crescîndă şi alcătuesc ocupaţia esenţială a ţinutului3. In anii de după război au fost crescute şi în
1	Bisericile cele mai vechi din Vrancea sînt în satele Hăulişca (inscripţia cea mai veche de aici este din 1808), Herăstrău (Schitul Valea-neagră din 1755), Năruja (inscripţia bisericei este din 1780), Poiana, Soveja (Mînăstirea Soveja zidită de Matei Basarab în 1645), Spineşti (biserică veche care însă a fost renovată), Tulnici (Schitul Lepşa a ars în vara anului 1927 din causa neglijenţei călugărilor).
2	Iată numărul meseriaşilor din cele 19 sate (cu cătunele lor) pe 1927: 56 tîmplari, 105 lemnari, 56 ferari, 16 cismari, 52 croitori, 174 crescători de albine, 87 crescători de viermi de mătase.
3	In 1916 erau în cele 19 comune ale ţinutului (socotind şi Soveja) un număr de 12299 vite cornute. Astăzi sînt 13074. Numai în cele opt comune ale actualei plăşi sînt după ultima statistică 6643
INTRODUCERE
LXVII
vederea comerţului. înainte vreme se scoteau de vînzare la iarmaroc numai vitele bătrîne; astăzi sînt îngrijite în special pentru vînzare.
Ocupaţia paralelă cu creşterea vitelor este exploatarea pădurilor prin ferăstrae mişcate de apă. In raport cu trecutul, tăierea lemnului de brad e mai vie după război: astăzi sînt în cuprinsul ţinutului 148 ferăstrae *. Lemnăria de brad, în afară de întrebuinţările locale, se vinde în zilele de tîrg la Focşani, Odobeşti, Panciuşi Vidra (v. text. CMLiv). Fiind de o calitate superioară, e foarte căutată şi în streinătate, Trebue ştiut că exploatarea in Vrancea se face mai mult vara, cînd e uşoară tăierea bradului la munte, fiindcă atunci plaiurile sînt uşor comunicabile 2.
Vara, pe lîngă exploatarea lemnului, lucrarea ţarinei şi cosirea fîneţelor, Vrănceanul se ocupă la munte cu facerea doagelor (dogarii) şi tăierea şindrilei (şindrilarii). Sove-jenii sînt renumiţi în industria şindrilei: „drajniţaa dela Soveja, mai ales, este foarte căutată.
vite cornute. Ca să se vadă rapiditatea creştere?, citez numai un cas: în satul Poiana erau în 1919 cinci vaci şi doi boi, acum sînt *tt)6 vaci şi 273 boi. Astăzi cele mai multe vite cornute le are Soveja: 2068, iar înainte de război, Negrileştii: 2000, venind în al doilea rînd Soveja: 1800.
1	In 1916 erau în cele 18 comune 125 ferăstrae. La 1870, după mărturisirea lui Ionescu dela Brad (l. c., 29), erau numai pe Valea Putnei şi a Lepşei 100 ferăstrae. Numărătoarea bătrînilor mi-a arătat însă un număr mai mic. Astăzi pe aceleaşi văi sînt 45 ferăstrae.
2	Drumurile din Vrancea sînt nespus de rele. In unele sate, cînd plouă cîte o săptămînă —x\ vlog—, nu poţi ieşi nici pînă la poartă. Autorităţile judeţene nu prea au făcut mare lucru. Şoseaua judeţeană care pătrunde pînă în inima ţinutului, ajungînd pînă la vechea frontieră, între Valea-sărei şi Bîrseşti — la punctul Scaune — este o gheenă. Nu mai vorbim de drumurile care leagă satele Năruja-Nistoreşti-Heră-strău sau satele Palttn-Spulber-NerejuL. Cu toate acestea nu trebue uitat Barbu Delavrancea care, fiind ministrul lucrărilor publice în 1910, a îngrijit să se facă una din cele mai bune şosele din Vrancea, între Tichiriş şi Valea-sărei.
LXVIII
ŢINUTUL VRANCEI
Iarna sătenii se ocupă mai mult cu îngrijirea vitelor. Fac uneori şi comerţ cu brînza oilor, adusă dela munte. Unii însă se îndeletnicesc în acest timp şi cu facerea pieptarelor şi cojoacelor (cojocarii), roatelor (rotarii), doagelor (dogarii). E drept că ţăranii meşteşugari au în Vrancea o „practică seculară*41. Alţii, cum sînt Poienarii, aduc „humîu dela Pîrîul Humei (Nistoreşti), o pregătesc (dau bulgărului o formă pătrată), iar primăvara o duc prin sate, vînzînd-o pentru „humuituu caselor2.
In casă, gospodina, pe lingă grija copiilor, se ocupa cu ţesăturile. Arta populară din Vrancea este destul de caracteristică. Se ţese pînză, iţari, dar mai cu samă scoarţe, saci, „păritaria, cergi (albe sau colorate), glugi etc. Ţesăturile acestea cu variate desenuri lineare (rar cu desenuri zoomorfice sau florale, introduse după război) se colorau înainte prin extrageri din fierberea unor plante: sovîrful pentru coloarea roşie şi drobiţa pentru cea galbenă3. Coloarea neagră se prepara dintr’un fel de lut negru, unsuros, fiert cu coaje de arin4. Ţesăturile erau toate din lînă şi
—	pe lîngă armonia colorilor — aveau avantajul că nu se decolorau nici la soare, nici prin fierbere şi erau şi durabile6. Astăzi cromatica bătrînilor a dispărut din Vrancea,
1	Iorga, Istoria industriilor la Romîni, Bucureşti, 1927, 26. In satul Cîmpurî la 1687 era un „Ionaşc meşter" (y. Sava, l. c., 32).
2	„Huma* se întrebuinţează la spoitul caselor, amestecată, cu *sîgîa arsă. Amestecul acesta dă o coloare albă pereţilor. Numai huma ar face pereţii „viniţ“.
3	Soyîrf = origanum vulgare (I. Prodan, Flora, Cluj, 1923, I,
886); drobiţa = genista tinctoria (ibid., I, 607; y. şi text. CMLVII, CMLIX, CMLX, CMLXl).
*	Preparatele acestea se numesc „Sernelj". Lutul negru, unsuros se lua dela Lutul-roşu (Tulnici), Ploştina şi La C&neli (Păuleşti).
6 O cergă ţine pînă la zece ani, iar o pereche de iţare doi ani. Trebue amintit că femeile se ocupă şi cu creşterea gîndacilor de mătasă. „Buranzicu* este însă de o calitate inferioară şi serveşte
INTRODUCERE
LXIX
colorile vegetale fiind înlocuite de vre-o patruzeci de ani prin cele din comerţ l.
Uneltele de ţesut sînt identice ca structură şi numire cu cele cunoscute din domeniul celorlalte ţinuturi romî-neşti: „războm, urzoiu vîrtelniţî, rîşkitorjuu etc.
Păstoritul. In legătură cu ocupaţia Vrănceanului trebue să amintim păstoritul. Iată un aspect din vieaţa poporului * romînesc, destul de caracteristic în închegarea neamului
numai trebuinţelor casnice (la ţesutul ştergarelor de cap, mai ales). In privinţa cergilor, adăugăm că ele sînt recente, înainte întrebuinţîndu-se pîsli făcute de pîslari (familia Pislaru din Văsui îşi trage numele de aici; cf. text. CMLVII, şi Iorga, Istoria industriilor la Homîni, 35). ^	1 Arta populară din Vrancea nu a fost cercetată, de altfel ca şi
celelalte aspecte ale ţinutului. Doar unele modele de cusături şi covoare au fost strînse, dar dintr’un singur sat şi mai mult cete nouă (Elena Cuparencu, Isvoade vrăncene, seria I, II, III, ed. Cartea Romînească; cf. şi T. Papahagi, Images d’ethnographie roumaine, Bucureşti. 1930. II, 24, 29: „răurj“ — nu ,.rouri“ — din Nerejul-mic). Trebue ştiut că asemenea modele vechi nu se găsesc în Vidra — loc de întretăiere între vieaţa de oraş şi cea specific vrânceană—, ci în celelalte sate. Ţesăturile vechi erau sacii, scoarţele, ţoalele (se întindeau pe pereţi, iar la nuntă pe cai), păritarele, plocăzîli şi lăgH&e-rili (pentru cai, iar cele din urmă si pentru gătitul laviţelor). Plocă-zile şi lăvicerele erau „vrîstati“ cu alb, negru, galben, verde şi albastru (o dungă albă, una roşie, iar alb, apoi verde etc.); ţoalele şi scoarţele pe lîngă „vîrstatiu, erau „al iasî“: aveau desene geometrice (v. planşa XXI). Cromatica lor era simplă: roşul, galbenul — extrase în felul pomenit—, albul, negrul, verdele şi albastrul se găsesc întotdeauna întrebuinţate. Boşul simplu predomina lă ţesături, iar la cusături negrul. La ţesăturile de după război predomină negrul (v. text. CMLX, CMLXI).
Nu mai puţin caracteristic este lucratul lemnului. Crestăturile lineare în lemn (la furcile de tors, fluiere, beţe, linguri), ca şi sculptura mobilierului (la mese, scaune, solniţe, tipare de prescuri, de „caş săraţ“ şi «păpuş dl caşw, stîlpi de case, scaune) sînt o adevărată artă, exclusă — fiindcă nu e cunoscută — şi din discuţiile recente, cînd ar putea fi vorba de rostul ei în presentarea formărei neamului nostru (cf. Gh. Oprescu, Arta ţărănească la Itomîni, Bucureşti, 1922, 72, sau Iorga, L'art populaire en Boumanie, Paris, 1923: cf. şi text. CMLVII).
LXX
ŢINUTUL VRANCEI
nostru1, care a avut în Vrancea un trecut interesant 2. S’a văzut de altfel (la cap. populaţiei) că în aşezările ţinutului transhumanţele păstorilor au avut rolul lor, în Vrancea gă-sindu-se şi astăzi familii de păstori ardeleni, stabilite şi asimilate complet de populaţia locală. Era şi natural: înainte vreme ţinutul, avînd păşuni întinse, atrăgea — mai ales din Ardeal — păstori care fugiau de acolo din causa dărilor copleşitoare 3, sau din causa secetelor care micşorau păşunile. De aceea relaţiile Ardealului cu Vrancea pe această cale sînt vechi4.
1	Densusianu, Vieaţa păstorească, I, II, şi Păstoritul la popoarele romanice.
2	Despre Vrancea ca un adevărat „ţinut păstoresc" vorbeşte de multe ori Iorga (v. Istoria Romînilor prin călători, I, 57).
3	Şt. Meteş, Păstori ardeleni în Principatele romîne, Arad, 1921, şi Andrei Veress, Păstoritul Ardelenilor în Moldova si Ţara-romînească pînă la 1821, Bucureşti, 1927. In legătură, cu emigrările Ardelenilor în ţările romîne este luminoasă lucrarea lui S. Ni stor, Emigrările de peste munţi, în Analele Ac. rom., secţia istorică, seria a 2-a, t. XXXVII, 815-865. E greşită afirmaţia acelora care cred că „trupe de Vrănceni trec Nistru, pentru păşuni mai bune“ (v. G. Cioriceanu, La Roumanie economique, Paris, 1928, 104). Documentele, tradiţia cît şi starea păstorească în Vrancea de astăzi nu dovedesc întru nimic acest lucru.
4	Pentru o eventuală documentare istorică vom reproduce documentele pe care le avem publicate pînă în present, în legătură cu păstoritul în Vrancea. In 1656 Gheorghe Ştefan, Domnul Moldovei, porunceşte Vornicului de Vrancea să lase liber pămîntul oîlor din Oşorhei, ca să pască în munţi (Iorga, Acte romaneşti din Ardeal privitoare la legăturile Săcuilor cu Moldova, Bucureşti, 1916, 194 nota II, şi Anuarul Institutului de * Istorie naţionala, III, 302). In 1723 Mihai Baco viţă dă carte Egumenului dela Mînăstirea Vizantea spre a-şi apăra moşiile, poienile şi gropile de fînaţ „de către Vrănceni şi de către Bîrsani“ (Sava, l. c., 65). In 1742 Bîrsanul Ion Brumar, din Soveja, reclamă Starostelui de Putna pe Ion Hareţul, Bîrsan din Caşîn, pentru o ceartă dintre ciobanii lor (Iorga, Studii si documente, VI, 388). In 1740 Grigore Ghica, Domnul Moldovei, dă privilegiu Bîrsanilor aşezaţi în Putna şi Bacău (ibid., VI, 440-441). Evident că aceşti Bîrsani erau în munţii Vrancei la păşunat. Au de altfel judecăţi cu Turcii pentru bani pe caş (ibid., VI, 334) şi mai au doi Vornici la Soveja şi Caşîn (ibid., VI, 313)
INTRODUCERE
LXXI
Trecutul păstoresc propriu al Vrancei nu poate fi fixat în amănunte, lipsind documentele necesare. Dela Ionescu dela Brad ştim, de exemplu, că în 1870 erau în Vrancea
care deseori se plîng sau contra Vameşului Mi hai Caţichi din Focşani (ibid., VI, 334) fiindcă pe lingă goştină le lua patru parale de oaie, sau se plîng Starostelui de Putna (ibid,, VI, 313) fiindcă li se ia un miel „de perdea“, sau că pe lîngă goştină le-au luat odată goştinarii „năpaste 300 de oiu (ibid., VI, 338). De multe ori Vornicul de Bîrsani dela Soveja e vestit că Bîrsanii sînt supuşi „la toate" (ibid., VI, 313). Ciobanii bîrsani din Soveja plătiau de altfel dări (Iorga, Documentele familiei Callimachi, II, 88). In 1768 Grigore Oallimachi iartă Mocanilor din Soveja şi Băcoasa datoriile vechi de goştină pe 39000 oi (ibid., II, 103), iar „oamenilor dela Vrance dela Ţinutul Putnei... li-au rădicat din goştină“ (ibid., II, 103). Se vorbeşte şi de Mocanii birnici „dela Ţinutul Putnei“ care veniseră „din Tara-Romănească“ (ibid., II, 104). Bîrsanii dela Soveja fac şi negoţ: au înţelegeri cu negustorii munteni (Iorga, Studii si documente, VI, 369), iar Sovejenii pentru caşcaval şi oi vorbesc cu oameni dela „Telejin la Izvoară“ (ibid., VI, 248) şi îngraşă oi din Ardeal (ibid., XII, 231). In veac. al xix-lea, în urma deselor plîngeri ale Mocanilor din Soveja, Răcoasa etc., Divanul domnesc din aprilie 1809 fixează iar goştină Ardelenilor din Moldova (Şt. Meteş, l. c., 82). Despre Bîrsanii veniţi în Putna v. şi Iorga, Studii si documente, X: Braşovul fi Homînii, 360. Despre păstoritul localnic avem un document din 1837 în care se vede că nacialnicul schitului Valea-neagră e înştiinţat să lase liberă trecerea oilor unor sate vrăncene pe moşia schitului, după cum era din vechime (Constantinescu-Stahl, l. c., 178), iar în altul se spune că muntele Lepşa era călcat de vitele unui „Ştefan Vameşul de Vrancea (Sava, l. c., 172). Trebue ştiut că şi Săcuii din ţinutul Trei-Scaunelor păziau turmele lor în Vrancea (Andrei Veress, l. c., 7, 133, 155). Despre termeni păstoreşti trecuţi în toponimie, onomastică şi uneori în instituţiile vrăncene se găsesc mărturii documentare (arcaciu: Sava, l. c., 140 „Arcaciul luî Buture“— doc. din 1592; argea: ibid., 81 „Arg6“—doc. din 1750; vătav: ibid., 6 „Toader Vătav“ — doc. din 1584; aruncătoarea munţilor: Constantinescu-Stahl, L c., 162, 169). Alteori nomenclatura păstorească a trecut în vieaţa casnică:
Săraca nevasta mia,
Cîn audi di har£ţa ( = război),
Parcî intrî dracu ’n ia
LXXII
ŢINUTUL VRANCEI
32 stîni1 şi că vărau în munţi 50000 oi de ale Vrâncenilor2. Oile, împreună cu vitele, se suiau la munte pe plaiurile Coza, Lapoşul, Valea-neagră şi Soveja. Plaiul Soveja era mai mare şi pe aici veniau şi oile austriace3.
Astăzi proporţia oilor nu a scăzut. Sînt în tot ţinutul un număr de 58984 oi care vărează în munţi la 68 stîni 4. Lucru curios: după război numărul oilor a crescut în toată regiunea. In 1916 erau 49470 oi şi 54 stîni; în present sînt cu 11514 mai mult6.
Cu toate acestea astăzi păstoritul în Vrancea, ca şi aiurea 6, este în decadenţă. înainte era o pasiune, acum e o
sau în plugărie. Despre reflexul general al păstoritului în toponimia vrânceană, v. voi. II. în legătură cu documentarea păstoritului, v. şi Iorga, Brodnieii si Homînii, precum şi studiul lui H. H. Stahl, Problema răzăsiei satidui Nerej, în Arhiva p. st. si ref. soc., VIII, 570-615.
1	L. e., 27.
2	Ibid., 49.
3	Ibid., 27; cf. şi text. CMXXXVIIJ. CMLVII.
4	In satele Bîrseşti, Colacul, Găuri, Herăstrău, Năruja, Negrileşti Nerejul, Nistoreşti, Paltin, Păuleşti, Poiana, Soveja, Spineşti, Spulber, Tichiriş, Tulnici, Valea-sărei, Văsui, Vidra, care alcătuesc Vrancea adevărată (cu ele au fost socotite întotdeauna şi cătunele pendinte).
5	Caracteristic din acest punct de vedere este satul Poiana. In 1916 erau aici 3000 oi cu două stîni. In 1918 numai 34, iar acum numărul lor a ajuns pe cel din 1916. In alte sate numărul a crescut. In Văsui erau în 1916, 1000 oi cu o singură stînă; astăzi sînt 1670 cu trei stîni. Trebue ştiut că astăzi oile celd mai multe sînt în Spineşti: 5900, Tichiriş: 4623, Tulnici: 4436, Bîrseşti: 4332, Negrileşti: 4176. înainte de război erau în proporţia următoare: Negrileşti: 10000 (deci îndoit ca astăzi), Spineşti: 3500, Paltin: 3500, Soveja: 3000, Vidra: 3000. In unele sate păstoritul astăzi este în declin: Negrileşti; în altele, din contra, s’a extins: Bîrseştii aveau în 1916, 2000 oi, iar astăzi au 4332.
6	V. de exemplu, despre starea actuală inferioară a păstoritului în Transilvania, Sabin Opreanu, Ţinutul Săcuilor, Cluj, 1928, 151-152. Despre păstoritul în trecutul Vrâncenilor v. şi seria de povestiri a lui Ioan Ionaşcu, în Gazeta Vrancei, I, n-rul 1. De asemenea cf. Tudor Pamfile, II, 17, 77.
INTRODUCERE
LXXI II
ocupaţie impusă de necesităţile vieţei şi de starea geografică a ţinutului. Numărul oilor, e adevărat, a crescut; oile însă sînt de o rasă inferioară. Yrănceanul înainte se năştea păstor; acuma cine are zece oi este păstor la tîrla lui. Cîţi oameni au oi în sat, atîţia ciobani sînt. Ciobânia era altădată o adevărată instituţie şi bătrînii care au fost ciobani povestesc lucruri minunate (v. text. xxm, lvi, lvh, lxi, lxxiv, cmxxiv, cmxxxvi, CMXXXVIH, cmxliv). Să recu noaştem însă că în toate satele ţinutului reminiscenţe despre păstoria din trecut se mai găsesc: Yrănceanul încă îşi urcă oile la munte de primăvara pînă toamna. Apoi, pe lîngă simbria pe care o primeşte ca muncitor la societăţile streine de exploatare forestieră, are şi cîteva oil.
Din punct de vedere economic, oile joacă un rol însemnat în Yrancea. Produsul lor este laptele, dar mai ales sînt brînzeturile: brînza de Giurgiu este foarte căutată. Din lîna oilor femeile fac îmbrăcămintea necesară: iţari, glugi, sumane etc.
Sub aspectul folkloric, Vrancea de acum nu are poveşti în legătură cu ciobănia. Poveştile ciobanilor, obişnuite seara la stînă, sînt tot cele cu zmei şi Feţi-frumoşi. Mioriţa însă este cîntecul de predilecţie al ciobanului. Este o ruşine ca unul din personalul stînei să nu ştie „cîntarja nigarii*. Să notăm în treacăt că folklorul
1	Ciobănia era înainte o cinste deo&bită. Baciul satului, om temut, se bucura de trecere în ochii sătenilor. Era socotit om de adîncă chib- -zuinţă şi nu de puţine ori se alegea primar al satului. Aşa s’a în-tîmplat cu bătrînul N. D. Ieşanu din satul Negrileşti, care îmi spunea, plin de mîndrie, că a fost întîi cioban şi baci şi apoi şi primar (v. text. XXIII, CMLV). Bacii şi ciobanii, fiind oameni cunoscători de locuri — căci cutreerau cu oile toţi munţii —, erau luaţi de multe ori ca arbitri cînd se iscau procese de hotărnicie între sate (cf. text. CMXXXI). Cuvîntul lor se socotia sfînt şi chiar autorităţile i se supuneau. Şi astăzi, de altfel, cînd este vorba de stabilit niscaiva hotare, se ca*ută vre-un om bătrîn care „a băsita sau „a siobănit*.
LXXIV
ŢINUTUL VRANCEI
musical al Vrancei e interesant prin melodia Mioriţei, care nu are variante şi se cîntă din fluier, frunză sau caval.
în trecut păstoria a fost în legătură cu haiducia. Vrăncenii „haidusiatf, fugind de armată: plecau în munţi şi aici se făceau păstori1. Interesante sînt şi numirile toponimice în legătură cu păstoritul2.
Din punct de vedere etnografic, trebue ştiut că stîna ca aşezare şi nomenclatură nu diferă mult faţă de ce putem şti pînă acuma referitor la ţara noastră3. Vom căuta să descriem aspectul cel mai interesant al păstoritului din Vrancea: strînsul oilor primăvara şi urcarea la munte.
In satul Hăulişca (din comuna Păuleşti), de exemplu, lucrurile se petrec în felul următor.
Cu o săptămînă înainte de Sf. Gheorghe se strîng oamenii pe drum, în faţa bisericei, şi se sfătuesc asupra baciului şi ciobanilor (mici şi mari) din anul acela.
Aceştia sînt aleşi după vechimea şi priceperea lor. In acest scop se pun candidaturi: vin cîte trei, patru baci şi ciobani din anii precedenţi şi fac o adevărată propagandă printre săteni, făgăduind că vor face brînză de calitate bună etc. Cel mai „kjabura din sat (care are oi mai multe) face împăcarea, alegînd baciul şi ciobanii, iar satul îi recunoaşte. împăcarea aceasta se chiamă „păluialîa (se zice: „am păluit trjabaa). Dacă sînt mai multe stîni, se aleg mai mulţi baci. Uneori, fiind rivalitate între oamenii avuţi, se fac cîteva stîni şi atunci se sileşte fiecare să toc-
1	V. text. LVI, LXI, LXXIV.
2	V. în acest sens toponimia satelor Păuleşti şi Văsui (în voi. II).
3	D. Dan, Stîna la Romînii din Bucovina, Cernăuţi, 1923; R. Vuia, Cîteva observaţiuni şi constatări asupra păstoritului si asupra tipurilor de case la Romîni, în Lucrările Institutului de geografie al Universităţii din Cluj, I, 923-323, şi N. Dragomir, Din trecutul oierilor mărgineni din Sălişte şi comunele din jur (ibid., II, 195-258); T. Papa-hagi, Graiul şi folklorul Maramureşului, introducere, XLVi; Emil Precup, Păstoritul în munţii Rodnei, Cluj, 1926.
INTRODUCERE
LXXV
mească baciul cel mai bun. E o adevărata febrilitate în sat, căci acela care nu se grăbeşte, la nevoie „culezitf baciul, nu-1 alege (angajează un baci fără reputaţie). In acest cas „pălujalaa se face în felul următor: unul din sat, care are oi mai multe, se duce la un cioban bun şi-l tocmeşte. Cei mai săraci în oi — partisanii lui — se informează despre tocmeală, întrebînd:
—	Neculai, ai găsît sioban?
—	Am găsît (pe cutare).
—	Ei, la mnjata dau şî ieu oili.
La împăcare se stabileşte plata în bani a ciobanilor („sîmbriiaa): „siobani sii marj“ primesc 7000 lei pe vară, cei „n'ilzosiia 4000-5000 lei, iar cei „n'iâiu 3500 lei (suma aceasta resultă din contribuţia, proporţională cu numărul oilor, a fiecărui „stăpîn“ de oaie). Baciului i se dă „ză-siuialîa (10°/0 din brînză).
După împăcarea baciului şi a ciobanilor, oamenii ies a doua zi de Sf. Gheorghe cu oile la locul numit la „Blana-stîniiw şi le d$u în sama ciobanilor („am dat oili la sio-bana). Ciobanii se împart pe urmă după bună înţelegere: unul la „mînzărj" (oile cu lapte şi cu miei), altul la „stărpia 1 (de altfel oamenii singuri îşi împart oile: „stărpilia la „stărparjutf şi „zburatili" la „ zburaţia). Boteiul de „stărpia este format din „n'iQari* (miele din anul precedent), „ter-ţăi“ (mieii din anul precedent), „berbeâi“ (de peste doi ani) şi „stărpitf (oaie peste doi ani, fără miel).
In trei, patru zile se strîng la wBlana-stînija toate oile din stat şi stau aici la păşunat o lună de zile, pînă se „boteiesc, pînî sî ’nvaţî ieli, cî oili dj-adunăturî sî k'erd pim muntiu.
După ce „s’a aşăzat oili“, cele două boteie se urcă la munte, la stînile care sînt făcute din anii trecuţi, „di
1 De obicei ciobanul „Sel mari“, plătit cu 7000 lei, păzeşte mîn-zările.
LXX VI
ŢINUTUL VRANCEI
mult timpu. Aici se înţarcă mînzările (se mai numesc şi „zburaţi") şi astfel din boteiul mînzărilor se alcătuesc acum două boteie: unul de „cîrlani" (mieii înţărcaţi, care cresc) şi altul de „mînzări". Aceste două boteie, împreună cu cel de al treilea, al sterpelor (format, după cum am spus, înainte de plecarea la munte), pasc separat în munte. Mînzările sînt mulse la stînă dela Sf. Gheorghe pînă la 15 august („Sîntă-Mărija mari“), cînd se împarte brînză fabricată „stăpînilor di oia. Atunci toţi proprietarii se duc la munte şi aici se face împărţirea brînzei, cîntărindu-se la început toată şi apoi împărţindu-se proporţional cu numărul oilor. De multe ori brînză se împarte „pi sprîn-sianîa. Asta înseamnă că cei săraci „n’ay brînzî“.
După împărţirea brînzei (15 august), se retrag berbecii dela păscutul cu sterpele şi sînt păziţi separat în acelaşi munte pînă la 14 octobre („la Yinirja-mari“), cînd „se dă la oi“. Tot odată cu separarea berbecilor de sterpe se scoboară şi mînzările „di valia, în sat. Pasc prin „ţarnl“ şi sînt adăpostite în „tîrli", iar laptele muls nu se mai face brînză, ci se împarte oamenilor (la 5 oi se dă o găleată de lapte). Plata ciobanului care păzeşte acum mînzările intră în cei 7000 lei „ton'iţ di primvaraa. Lucrurile merg aşa pînă la 15 octobre, „la datu berbesilor la oiu. De acum se scoboară şi sterpele din munte şi între 8 novembre (Sf. Voievozi) şi 6 decembre (Sf. Neculai)—cînd toamna se întîmplă să fie lungă — se întîlnesc la un loc toate oile, cum fusese primăvara la Sf. Gheorghe, înainte de plecarea în munte. De unde pînă acum oile unui „stăpîna (mînzările, sterpele, berbecii) erau împărţite pe „boteiu, acum se adună pentru „tomnat" sub paza unui singur cioban, care le păzeşte pînă cade omătul, „pînî sî puni pi fîn“ (la Sf. Neculai). Acum vin oamenii de plătesc ciobanului resturile de plată, rămase din timpul ciobănitului la munte. Se plăteşte anume „cît sî aruncî di oai" (cît costă simbria
INTRODUCERE
LXXVII
unei oi într’o vară, dela Moşi pînă „sî puni pi fîn“). La Sf. Neculai oile „sî brăcujesc": se dă fiecărui om pentru iernat oile care au mai rămas din cele date la început pentru vărat, căci unele au murit în timpul verei, altele au fost vîndute etc. Cu Sf. Neculai păstoritul oilor încetează.
ÎNCERCARE DE RECONSTITUIRE ISTORICĂ ŞI ETNOGRAFICĂ A VRANCEI
De sigur una din problemele necesare de cunoaştere a ţinutului este aceea privitoare la fixarea etnografiei lui istorice. Pentru discuţia ei ştiut este că nu există în istoria vre-unui popor isolări de ţinuturi; există o intimă inter-pătrundere de influenţe în inima unui ţinut şi pe toată întinderea teritorială a unui neam. Făcînd aceste reserve, ne întrebăm: care este starea istorică a Vrancei înainte de posibila cunoaştere documentară, după cum se ştie, foarte recentă? Ce fel de amestecuri de populaţie s’au întîmplat pe întinderea acestui ţinut?
Neapărat, cunoaşterea nu poate fi decît prin sprijinul datelor etnografice. Dar pentru aceasta trebue să ne referim la etnografia Moldovei şi a tuturor ţinuturilor înconjurătoare pentrucă Vrancea are cu ele apropieri caracteristice de unitate etno-lingvistică, iar dovezile etnografice proprii sînt acum puţine, pierind multe cu războiul. Oarecum, acest lucru nu este cu putinţă, starea actuală a cunoştinţelor etno-istorice despre aceste ţinuturi fiind încă la începutul ei. Basîndu-ne însă şi pe logica deductivă a faptelor istorice cîte le avem, cît şi pe datele etnografice ale ţinutului, putem afirma dela început că înainte de descălecare am
1	Cf., de exemplu, Em. de Martonne, La Valachie, 233, 258, pentru apropierile dintre etnografia Munteniei si a Vrancei.
LXXYI1I
ŢINUTUL VRANCEI
avut aici o organisare ţărănească veche, în funcţie de felul de proprietate pastoral-agricolă. Xenopol bănui întîi adevărul: voind să discute problema populărei Moldovei şi Munteniei înainte de descălecare *, citează în primul rînd ca un argument hotărîtor în favoarea populărei continue a Romînilor în Principate, înainte de descălecat, anaforaua Vrancei din 18172, prin care se arată precis că, documentar, stăpînirea răzeşilor asupra Vrancei este nefondată, lipsind documentele. Din contra, ea e dovedită temeinic de obiceiul pămîntului care respecta întotdeauna dreptul de proprietate din vechi, chiar cînd nu avea la basă un document de stăpînire. Aşa se explică, zice anaforaua, de ce Alexandru-cel-Bun, la 50 de ani numai după Dragoş, cumpără mai multe moşii „di pi la moşinaşi ce le aveau din moşi şi strămoşi".
Populaţia aceasta veche, oarecum sedentară şi păstorească-agricolă, a avut cu timpul o organisare temeinică, fiindcă dăinueşte aşa pînă în veacul al xvm-lea, cînd Dimitre Cantemir vorbeşte în Descrierea Moldovei de „republica Vrancei"3: „Al doilea republică mai mică, zice el, este Vrancea în ţinutul Putnei, la hotarul Ţărei-Romîneşti din toate părţile încunjurat cu munţi strajnici şi sînt întru dînsul 12 sate cu două mii de case şi nici locuitorii aceştia n’au ştiinţă pentru plugărit. Pentru că şi ei se îndeletnicesc cu păstoriea oilor, ca şi Cîmpulungenii, şi plătesc pre an la Domnie o dajdie ştiută şi hotărîtă şi se ţin cu legile sau obiceiurile lor, iară porunci şi judecători dela Domnie nu primesc".
în veacul al xvm-lea, cînd o descrie Cantemir, Vrancea
1	In cap. Muntenia si Moldova înainte de descălicare, din Istoria Romînilor, ed. a 3-a, II, 20. Cf. şi Broşteanu, Salinele noastre, 20.
2	V. bibliografia documentului la Sava, l. c., 186.
3	Ed. Miron Nicolescu, Bucureşti, 1909, 222. Tocilescu, studiind Ţările romîne înainte de descălecare, afirmă că pe la 1240 un şef mongol Bugek trecea în Muntenia pe la Predeal şi se hărţuia cu Bomînii din Buzău, Prahova şi Yrancea (Canianu şi Candrea, l. c., 393).
INTRODUCERE
LXXIX
era de sigur în decadenţă: instituţiile ei politico-sociale fuseseră alterate, iar graniţele cu mult micşorate. Cu toate acestea Cantemir o numeşte „republică". Ceea ce înţelege el prin „republică" este o regiune care se cîrmueşte după obiceiuri vechi, autohtone, cu dregători localnici, avînd doar ca supraveghetori şi îngrijitori de imposite pe vornicii domneşti (vornicia — la început instituţie proprie şi independentă — s’a supus cu timpul puterei domneşti). Din mărturia lui Cantemir ar reieşi că locuitorii aceştia ai Vrancei au avut instituţii proprii destul de vechi, dar că nu au cunoscut de loc plugăria. Este inexact. Cantemir, probabil, a cunoscut Vrancea secolului al xvin-lea din informaţiile vornicilor care erau doar la reşedinţa ţinutului şi nu pătrundeau adesea niciodată în inima lui să vadă că se făcea şi plugărie. E lucru deplin cunoscut astăzi că nu există închegare colectivă de vieaţă umană la munte care, ocupîndu-se cu păstoria, să nu practice, cît de puţin, şi plugăria. O probă incontestabilă e faptul următor: prima dată cînd apare Vrancea în istorie este în sec. al xm-lea, în legătură cu istoria regilor unguri. Acum forţele militare ale Europei sud-estice se concentraseră pentru a zăgăzui invasia Tătarilor. Moldova era pe atunci, se ştie, o continuare teritorială a regatului Ungariei, peste Carpaţii estici, în contra acestor năvălitori. Intre 1200 şi 1300 Ungurii trimit in regiunea Vrancei — pe Milcov — vlădici catolici care au întemeiat Episcopatul de Milcov, desfiinţat pe urmă de Tătari în 1240 l. înaintea acestui Episcopat Ungurii mai întemeiaseră altul contra Cumanilor, predecesorii Tătarilor. Acest Episcopat care a durat vre-o 40 ani îşi avea episcopul şi pîr-călabul lui de cetate, care trebuiau să fie hrăniţi de populaţia locală. Natural, trebue să fi fost în Vrancea pe la 1200 o populaţie romînească numeroasă şi bogată, deci
1	D. Onciul, Originile Principatelor romîne, 93. Mai pe larg este discutată această problemă de Iorga, Vrancea si Vrîncenii, 15-18.
LXXX
ŢINUTUL VRANCEI
avînd ocupaţia plugăriei la un stadiu relativ superior, ca să poată împlini şi nevoile ei şi necesitatea Episcopatului Ungariei l.
Paralel cu acest adevăr istoric, în contra aserţiunei lui Cantemir, mai coroborează şi mărturia orala a tradiţiei şi starea actuală agricolă a ţinutului. In satul Nerejul există şi astăzi la o altitudine de peste 900 m. un loc numit „Lunsili-săcării". Tradiţia spune că, odată, năvălind Tătarii în Yrancea, locuitorii localnici şi cei din cîmpie s’au refugiat aici şi au cultivat secara ca să aibă cu ce trăi. De altfel şi astăzi se cultivă grîul şi porumbul la aceeaşi altitudine. Acelaşi fel de plugărie primitivă în munţi o găsim şi aiurea: „Lunsili-săcărij" sînt şi în munţii Griurgiul pe apa Zăbalei, pe teritoriul satului Bîrseşti. Se cunosc şi astăzi urmele plugăriei: parcelarea în făşii lungi, despărţite prin haturi paralele. Şi apoi sub raportul etnic, ceea ce a caracterisat pe Yrănceni întotdeauna a fost, pe lîngă dragostea de vite, şi iubirea nemărginită pentru pămînt. Toate documentele principale referitoare la Yrancea cuprind mai ales relaţii de proprietate asupra pămîntulm. Procesul Rosnovanu este o evidenţă definitivă (cf. text. CMXLVlIl).
După invasia Tătărilor nu mai ştim nimica despre Vrancea pînă la întemeierea Moldovei şi pînă în plin sec. al xv-lea2, cînd întîlnim iarăşi acolo un Decanat ca-
1	Despre venirea Teutonilor în Moldova şi despre Cetatea Cră-ciuna „în judeţul Putna la poalele munţilor Vrancei, pe rîul Milcov" v. interesantele studii ale lui Ioan Ferenţ în rev. Quîtura creştină, Blaj, IX, 195, 245. De asemenea despre „Cetatea Crăciuna pe Milcov, în munţii Vrancei v. studiul lui Carol Auner: Episcopia Milcoviei. în Revista catolică, I, 544.
2	Hasdeu susţinea (Istoria critica, I, 56), servindu-se de mărturia ]ui Calcondila, că munţii Vrancei aparţineau Munteniei pe timpul lui Mircea, care în vreme de război îşi retrăgea populaţia aici, spre a o feri de jaful năvălitorilor. Servindu-se, de altfel, de o altă mărturie a
INTRODUCERE
LXX XI
tolic, înfiinţat pe la 1518, zice Hasdeu: „Varanczensis de-canatus, positnm sunm habuit in extremis, Moldaviam yersus, Valachiae Transalpinae finibus"	Cu documentul	fiului	lui
Alexandru-cel-Bun, dat in 1445,	am intra,	după	unii	is-
torici, în plină perioadă istorică2.
aceluiaşi istoric (Z. c., 55), care prin muntele Prasovu înţelege regiunea muntoasă a Vrancei, Hasdeu susţinea că Vrancea se întindea dela Braşov pînă la Bacău. Cantemir şi Şincai bănuesc întîi sensul aserţiunei lui Calcondila. Hasdeu mai susţinea că în sec. al XV-lea Muntenia a purtat numele de „Vrancea-. Dovada, zice el, este balada „Mioriţei", plăsmuită între 1350 şi 1450: cei trei ciobani represintă... cele trei provincii ale Daciei traiane: Moldoveanul, Ungurul (Transilvăneanul) şi Vrănceanul (Munteanul).
1	Istoria critică, I, 55.
2	Iorga, Vrancea şi Vrîncenii, 22;	Melchisedec,	Notiţe	istorice si
arheologice, 97. Documentul a fost publicat de Codrescu (Uricariul, IX, 137) şi D. F. Caian (Istoricul oraşului Focşani, Focşani, 1900, anexe, 5, doc. II, sub titlul „Hrisovul Vrâncenilor44; cf. şi Sava, l. c., I2, nota 7; la Caian v. şi istoricul documentului). In cadrul lucrărei de faţă, neputînd discuta pe larg tot istoricul Vrancei, ne mărginim să cităm cîteva din documentele referitoare, pentru o elementară iniţiere a acelora care vor vrea să se ocupe în special. Facem aceasta, gîndindu-ne că pînă acum Vrancea a preocupat sporadic pe învăţaţii noştri. Neapărat, pentru orice fel de cercetare se vor considera cele două colecţii, des amintite.
In afară de referinţele citate, sînt interesante documentele publicate de Codrescu în Uricariul, XVIII, 177 (este amintit „Tîrgul Putnei" despre care Ghibănescu bănueşte că nu ar fi strein de Cetatea Crăciuna dela „piciorul muntelui Vrancea" aproape de Mera); XXI, 255 (suret din 1759, publicat şi de Ghibănescu, Surete şi isvoade, IV, 160; se arată că în faţa lui Ioniţă din Vrancea şi a altora, Popa Panhilie din Odobeşti vinde un vad de moară unuia Iane, negustor din Bîrlad; cf. şi Uricariul, XXI, 254, 256); XVII, 138 (un zapis de vînzare din 1648 în care găsim numele Vrănceanu); IV, 315 (se vorbeşte despre mînăstirile Mera şi Caşin). Indispensabile sînt şi colecţiile Iorga (Studii şi documente; Documentele familiei Oallimachi, I, II), Hurmuzaki şi Ghibănescu (Surete si isvoade). In broşura amintită, Brodnieii şi JRomînii, Iorga publică 42 documente, toate din veac. al xvni-lea şi al XlX-lea, destul de interesante pentru a se putea contura obiceiurile şi instituţiile Vrăncenilor. De asemenea
3446. — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
6
LXXXII	ŢINUTVjL VRANCEI
Se vede clar că cele mai vechi documente referitoare la Yrancea ,nu trec de prima jumătate a secolului al xvi-lea, iar alte mărturii periferice iarăşi nu trec peste secolul al xm-lea. Intrebîndu-ne însă despre ce era Yrancea înainte de secolul al xm-lea, nu putem afirma nimic definitiv. Observarea numelor toponimice ne-ar da unele indicaţii asupra aspectului etnologic al ţinutului. Din acest punct de
v. documentele pomenite în conferinţa Vrancea şi Vrîncenii, 22, 23. 24. Alte documente sînt puse la contribuţie de Hasdeu (Istoria critică a Romînilor, I, 54; II, 42) şi C. I. Lupu (Plaiul Vrancea, în Arhiva din Iaşi. VII, 250-263; Vrancea, în revista Tinerimea romînă, 1894-1895). Asupra rostului Vrancei ca regiune intermediară între Moldova şi Muntenia este interesant studiul publicat de C. S. Mironescu: Hotarul între Moldova si Muntenia (în Anuarul de geografie şi antropogeografie,
II. 87-122). Se susţine că hotarul muntean pînă în 14s2 era în sudul Moldovei, nu pînă la Bîrlad, după cum căutase să arate Hasdeu (Istoria critica, I, 10), că pînă aici s'ar întinde domnia Basarabilor munteni, în acest scop comentează documentul din 1445 şi crede, ca şi Onciul (Originile Principatelor, 91-92), că posiţia retrasă a ţinutului a favorisat întemeierea unui cnezat, avînd o autonomie veche, şi că Vrancea a fost pînă la 1482 „o regiune de transiţie* între cele două ţări (despre Vrancea care este o organisaţie embrionară de stat — primitivă, deci populară — din care s’a alcătuit cu adevărat statul, cf. Iorga, Note asupra unui „Cîmpulung11 muntean: Chioajdele, în Codrul Cosminului, I, 99). Contrar părerei lui Hasdeu, comentînd documentul din 1445 descoperit de el, Melcliisedec susţine (l. c., 97) că „Vrancea şi cu rîul ei Putna a aparţinut Moldovei din vechime, înainte de marele Ştefan4*. Candrea şi Canianu, basîndu-se pe documentul din 1407 al lui Alexandru-cel-Bun (v. bibliografia mai jos), susţin că judeţul Putna, deci şi Vrancea, înainte de 1475 a aparţinut Munteniei care se întindea pînă la Bacău (l. c., 287). Iorga admite că înainte de Ştefan Vrancea aparţinea Moldovei (Istoria Romînilor în chipuri şi icoane, Craiova, 1921, 134). Tot asupra Vrancei ca regiune de hotărnicie, fiind mărul discordiei între provinciile rivale, v. şi D. F. Caian (l. c., 14-15), care arată că anexarea ţinutului Putnei împreună cu Vrancea la teritoriul Moldovei în 1482 de către Ştefan-cel-Mare, este resultanta cucerirei Chiliei în 1465 (cf. şi Hasdeu, l. c., 9). înainte de 1482 Putna era regiune de transiţie şi domnii Moldovei aveau mai multă autoritate
INTRODUCERE
LXXXI.II
vedere G. Weigand, intr’un articol cunoscut plecînd dela ideea că numirile rîurilor sînt mai fixe decît celelalte nume toponimice — pe această cale deci putîndu-se precisa neîn-
asupra ei decît cei munteni. Dovada, spune Caian, este documentul din 1445 cu dania lui Ştefan al III-lea către Panul Oană Uracli, a unor sate de pe valea Putnei, lui Andreas „în pămîntul nostru al Moldovei*4. Alte referinţe despre „ţinutul VranceiM care „trecea de Soveja şi ajungea pînă la Trotuş “ v. într’un recent studiu al lui I. C. Băcilă: Hotarul de apus al Moldovei (în Buletinul Soc. regale rom. de geografie, XLI, 40-67, mai ales 40 şi 66).
Asupra mînăstirilor din Vrancea, v. Iorga, Istoria bisericei romaneşti, ed. a 2-a, Bucureşti, 1929, 286-287, 328; Melchisedec, Notiţe istorice si arheologice, 95; Iorga, Inscripţii din bisericile romîne, 23; V. A. Urechia, Operele complete ale lui Miron Costin, 1,165; Canianu şi Candrea, l. c., 389. In privinţa raporturilor comerciale dintre Vrancea şi celelalte provincii, v. documentul din 1407 al lui Alexandru-cel-Bun (Arhiva istorică a Rommiei, I, partea I, 131), în care e vorba de stabilirea vamel la Bacău. Apoi documentul lui Ştefan-cel-Mare din 23 april 1640 (ibid., I, partea II, 6, 7; I. Bogdan, Documentele lui Ştefan-cel-Mare, I, 37; St. Nicolaescu, Documente sla/oo-romîne, 145-146), în care se vorbeşte iarăşi despre vama dela Bacău, dată mînăstirei Bistriţa. Basat pe aceste documente, Hasdeu concludea (l. c., I, 5) că înainte de 1475 Vrancea era a Munteniei. Conclusia aceasta e veche: dela cronicari (v. Ureche, Letopiseţul Moldovei, ed. Kogălniceanu, I, 161-162, asupra aliplrel Putnei la Moldova; cf. şi Ion Bogdan, Cronice inedite, 57-58), prin Cantemir („mai înainte Şiretul şi Trotuşul despărţia Moldova de Ţara rominească, dar apoi prin bărbăţia lui Ştefan-cel-Mare, j udeţul Putnei se adause Moldovei, aşa încît astăzi rîuleţul Milcov şi Şiret despart aceste două ţări“ — Descrierea Moldovei, ed. Miron Ni-colescu, 35) a trecut la Hasdeu. Iorga însă dovedeşte că Moldova se întindea pînă la Milcov încă de pe la 1360, de cînd voievodul maramureşean Bogdan bătu pe Iarc, fiul lui Dan, cucerindu-i ţara pînă la Milcov. O scrisoare ardelenească dovedeşte că la 1432 Alexandu-cel-Bun avea hotarul la rîul Putna, iar fiul său, Ilie, făcu danie moşnenilor vrănceni. Pentru mărfurile care treceau din Moldova în Muntenia se lua vamă la Agi ud, singurel tîrg al Moldovei, pe aici (Istoria Bo-mmilor în chipuri si icoane, 134).
1	Ursprung der s&dkarpatischen Flussnamen in Rumănien, 111 Jahresbericht, XXVI-XXIX, 70-103, mai ales 83, referitor la Vrancea.
LXXXIV
ŢINUTUL VRANCEI
doielnic populaţia veche dintr’o regiune oarecare — cercetează din punct de vedere etimologic numirile de rîuri din Bucovina, Basarabia, Muntenia, Moldova şi Oltenia. Resul-tatul anchetei este că 23°/0 din nume sînt slave (bulgăreşti, în Muntenia, Moldova — pînă in Vrancea, iar în partea sud-estică pînă la Bîrlad — şi Oltenia şi rutenesti in Bucovina, Basarabia, Moldova şi cîteva în Muntenia — in judeţul Buzău); 10°/o ungureşti (cele mai multe în Moldova vestică); 9% cumane (în Muntenia, în Teleorman şi rar în Moldova); 6% tătare şi 16% romîneşti. Con-clusia lui Weigand este: Romînii sînt veniţi din sud în Basarabia, Bucovina, Moldova, Muntenia şi Oltenia, găsind aici populaţie mai veche, alcătuită din Cumani, Slavi şi Unguri. Stabilirea Romînilor pe aceste locuri nu poate fi în nici într’un cas anterioară sec. al xm-lea.
Din capul locului recunoaştem că cercetarea lui Weigand este valabilă numai în privinţa stabilirei etimologiilor. Conclusia istorică e insă falsă1. Astăzi este îndeobşte recunoscut că metoda cercetărilor toponimice nu mai con-stitue un criteriu absolut de reconstituire etno-istorică a unui popor dacă e superficială, fără competinţă sau tendenţioasă. Pe vremuri învăţaţii noştri căutau în nomenclatura geografică argumente pentru ipotesele lor istorice preferite: Hasdeu2 căuta elemente autohtone, admiţînd că niciodată
1	Ca să se vadă cît de riscantă e metoda lui Weigand, dau un ^ şxemplu. Discutînd etimologia satului Văsui (l. c., 83), arată că numele acestuia e cuman. De fapt e curat romînesc (v. p. XXXII), lată cum stabilirile etimologiilor pe cale filologică trebuesc uneori întregite prin date etnografice, căci numai aşa se poate precisa că numele Văsui îşi are originea în modul de formare a satuluiApoi Weigand se încumetă să discute etimologia unui sat şipărîu care nu există în Vrancea: Nereja (Z. c., 83). In realitate există numai rîul si patul Năruja.
2	In Istoria critica şi Etymologicum mag nu m Eomaniae.
INTRODUCERE
LXXXV
Slayii nu au pătruns la munte1, iar Xenopol2 descoperia elemente latine. Metoda era greşită. Fără a cădea în extrema lui Weigand, dar evitînd şi exagerările lui Hasdeu şi Xenopol, sîntem de părerea lui Sextil Puşcariu3 care susţine că deşi multe numiri toponimice dintr’o regiune oarecare pot fi de origine slavă, nu însemnează că Romînii s’au aşezat acolo după Slavi. Aceştia au putut traduce foarte bine în limba lor numele romîneşti de localităţi şi cu timpul, asimilaţi de Romîni, s’au păstrat numai numirile lor toponimice. Care este din acest punct de vedere valoarea toponimiei din Yrancea?
Găsim în cuprinsul ţinutului nume topice din vocabu-larul nostru latin: Vâcăriia, Găurii Mun&ei, Făzfit, Paltin, Kfetrosu.
Derivate curat romîneşti sînt cele de sate, ca Bodeşti, Negrileşti, Nistoreşti, Păuleşti, Spineşti, care au fost întemeiate de un bătrîn4. Tot în legătură cu toponimia romînească a satelor este de observat că unele şi-au luat numele dela configuraţia geografică şi constituţia geologică a pămîntului (Colacul, Poiana, Valea-sărei), sau după ocupaţia locuitorilor (,Şindrilari, Herăstrău; poate aici vor fi fost multe ferăstrae). Tot romîneşti sînt şi numirile topice date după animalele care au trăit pe vremuri pe acele locuri, foarte frecvente la noi şi la Slavi 6: Rîpa-ursului
1	X. c.y 268. Greşala aceasta o face şi R. Rosetti, Pămîntul, sătenii şi stăpînii, I, 12.
2	Istoria Romînilor, ed. a 3-a, II, 56 şi urm. ; Teoria lui Roesler şi Une enigme historique: Les Roumains au moyen-ăge, Paris 1885, 133 şi urm. Xenopol, de altfel, considera unele nume toponimice slave drept latine (v. şi Al. Philippide, Originea Romînilor, Iaşi, 1923,
I,	732).
3	Conv. lit.t XL, 458 şi urm.: Sohodol— Valea-Seacă.
4	V. şi Iorga, Istoria poporului romanesc, Bucureşti, 1920, I, 263. De asemenea, Revista istorică, 1922, n-rele 4-6.
5	N. Drăganu, Toponimie şl istorie, Cluj, 1928, 16.
LXXXV 1
ŢINUTUL VRANCEI
(Poiana), La-raia (Poiana), VQasta • herăţiior (Spineşti), Panardi-căpriQai'î (Păuleşti).
Cîteva sînt de origine ungară: Lapo# lţ Tichiriş (ung. tehires)« dar mai numeroase sînt cele care provin din slavă 2: Căliman„ Coza, Lcpsa, Macradeul, Zboinn. Alături de pe~ netraţiuni slave, care şi în Vrancea se vede că an fost destul de intense, constatam deci şi slabe infiltrări ungureşti 3 — mărturie a toponimiei stînd în acord cu ceea ce se dovedeşte şi prin alte fapte.
In* ce priveşte originea numelui Vrancea^ ea este încă controversată. Hasdeu4 îl punea în legătură cu tema sanscrită rar- şi etimologiile propuse mai în urmă de Iorga, Mehedinţi, V, Motogna, Margareta Ştefânescu, I, Iordan* jiu au ajuns sa-1 lămurească deplin. Şi el pare însă sa ne ducă spre slavă — ori care ar fi tema care l-ar explica astfel — şi ar arăta de asemenea cît de adînca a fost şi în acest ţinut înriurirea slavă.
1	N. Drăganu, i. r% 6$.
2 Asupra formelor«]adin toponimia Vrancei v. articolul recent publicat de Al. P, Arbore» tn J£î(coviaţ I, 5 sl urm,
51 Influenţă sigură maghiară se dovedeşte şi astăzi în Vrancea prin aşezările de populaţie ungurească. Veniţi de mulţi ani, unii din ei se oeupâ cu dogărîa.
4 L. C-, âiv-yG*
0	V. discuţia acestor etimologii în studiul amintit al lui Al. l\ Arbore, din Milcovia, I, 36-38. Autorului îi scapă însă din vedere etimologiile propuse de Vasile lîogrea (Neamul romănetc, 10 iulie, 1917; derivaţia propusa e din «rano ^corb44), Perlele Papahagl (Arhiva, XXVIII, 218-220: Vrancea ar fi tn legătură cu slav* vran „negru") Şi N. Drăg&nu, Toponimie gi istorie, 16-18, care se uneşte la părerea exprimată de IJogrea şi Marg. Ştefan eseu că Vrancea ar deriva din sJ. vraiut ,.corb‘\
INTRODUCERE
LXOV1I
GRAIUL
Din punct de vedere dialectologie, dela început trebue să spunem ca Vrancea nu are iin aspect mnlt diferenţiat de restul domeniului dacoromîn şi presinta în general un caracter unitar. Unitatea aceasta lingvistica este intru cîtva mai puţin aparenta la Soveja, unde găsim, într’adevăr, cîteva diferenţieri fonetice1. Este explicabila devierea aceasta, gîndindu-ne ca Sovejenii sînt veniţi din Muscel. Aducînd graiul lor, s’an lăsat influenţaţi de al localnicilor pe care i-an găsit acolo. Ca şi aiurea, graiul se modernizează mereu, in tot cuprinsul ţinutului, mai" ales prin şcoală şi într’o mică măsură prin armată; procesul acesta lingvistic s’a accentuat de altfel, cu cel puţin nu deceniu., înainte de război.
fonetică
VOCAL1SMUL
1.	A accentuat. in resultat din a+u se păstrează astfel în formele cine, mine, pîw (deci nu Hine, niîine* pUne).
2,	A aton. A final (împreună cu c < a după s, £) apare ca i: casî, ttşî9 coaJtî. — 3. Adverbul mai e pro nunţat măî. — 4. Forma Ungoari arată schimbarea lui i in i, cum apare acest cuvînt şi în alte părţi. — 5. A o păstrat în naroc (se zice însă şi noroc).
6. $ apare ca ă (< e, (e) după r7 s, z: răii. sad.
ţăs, Dumnezău, — 7.	e apare ca ie.......e în Veri
(pi. Iul fiară). Precedat de s, z în aceeaşi posiţie trece la ă: nădiy ţăsî, ză$i. — 8. Ş n e redat prin în după ţ: fin.’
1 Le vom releva la înstr&rea pârtiei» Jart taţilor dialectale ca urme»?».
LXXXVIII
ŢINUTUL VRANCEI
9.	E se aude	foarte des	ca ie: piefti, âetieşti.	—
10.	Dupăs, ţ, z e reflectat prin ă: sac, tusăsc, curăţăsc, păzăsc^ A se păstrează şi cînd în silaba următoare se găseşte o vocală palatală: să&i, pâzăfti. — 11. După aceleaşi consoane şa resultat din e.... a (ă) se reduce la a: sari, răzăşasăj să curăţascî, zamî. — 12. După grupul consonantic st, e a trecut la â în stărp (fem. stârpi).
13.	E aton.	E	iniţial trece	obişnuit	la ie: (eram.	—
14.	Se	schimbă	întotdeauna în ă după	consoanele a,	ş7
z, z: sănin, sâdia, ţâsut, dumnezăiesc, 2ăli. — 15. După n, e>ă în nărod.—16. Este generală trecerea lui e la i în prep. di la (aton în frasă). De asemenea în cuvintele proparoxitone, în silabă posttonică: fetili, lemnili, SQarili. /,
17.	/ accentuat trece la 3, după 8, $, ţ, z: găsi, ruşîni, cuţit, zîiţL Se păstrează însă intact la Soveja.
18.	I aton după b, f, ţ, z>î, ca şi i tonic: rîsîk%
fîvoiu, părţîli, zîcînd. — 19. Devenit £ la sfîrşitul cuvintelor, după 8,	ţ, z nu	se	aude în pronunţare:	ies,	C0£.
20.	O accentuat iniţial îl găsim şi nealterat şi
schimbat în uo: opt, om, pe lînga	iţom, mai obişnuiţi.
21.	O aton a trecut la u în tuma (aton în frasă).
22.	Diftongi accentuaţi. Au apare ca ao: aor (pe lîngă forma aur). — 23. Ea, se reduce la a după o labială şi după r iniţial; Arman, cîrpalî, ra
24. Diftongi atoni. Forma căuta e redusă la căta. — 25. Doară şi oare, prin întrebuinţarea lor în frasă ca atoni, au devenit dor şi or.
Vocale în hiat
26. Prin epentesa lui h, năut a fost schimbat în nă-hut. — 27. Inserţiunea lui y apare în construcţii sintactice ca: cfa-y-ar Domnu.—28. Hiatul sintactic u -\-ă (< e) e redus la o într’o construcţie ca: noţ put$a-o du&i.
INTRODUCERE
LXXXIX
Asimilaţie, disimilaţie, epentesâ
29. Asimilaţie.— 30. E— i>i — i: vini9 &iti.— 31. Sub influenţa asimilatoare a lui ea, î a trecut la i în sprin&iană.
32* Disimilaţie. — E —e > i — e: de pe > *di pe şi, pe urma, di pL
33.	E p e n t e s ă.—E general fonetismul cu i în formele cuptior,
CONSONANŢI SMUL
34.	P apare palatalisat (k!) dinaintea lui i, ie în tot ţinutul (şi la Soveja): kfept, ldica, şărkti. Fasa pkf e rara şi o găsim numai în cîteva forme: coptiil, lupkft, chiar şi la Soveja.
35.	-B, în aceleaşi condiţiuni, apare şi el alterat (</): gtini, corgfi} izg% zgfiâi, Sîrg’ţ. Acelaşi fonetism la Soveja.
36. F>hf: hfer, Vert h!arî, kfi, fonetism frecvent şi la Soveja.
37.	F> (j: g'in, gfi8^ tf itî, g'iţăl, logfit. V se păstrează uneori la Soveja: vinovat (dxcv4), iar alteori, în special iniţial, dispare după ce a trecut la y\ in (<iyin)\ pronunţarea cu y se aude tot acolo în construcţii sintactice ca: loy-ti-ar boala. — 38. V iniţial urmat de u>h\ hulpi, hultan.
39.	M> fi\ tiel, nerlî, Aii, mulţăăL Acelaşi fonetism e şi la Soveja.
40.	N, m nasalisează pe u şi î, dacă sînt precedaţi de aceste vocale, aşa că se rosteşte: u om (uneori şi d om), î grădină, Uplea, îâir etc. Nu am putut însă ţinea samă la texte de această particularitate, nefiind în tipografie semnele suficiente pentru redarea ei.
41.	B. Iniţial şi medial, reprodncînd pe rr latin, are uneori o pronunţare vibrantă: fă, ră$i, răii, cară (= care). —
42.	In forma verbală primbla se menţine.
XC
ŢINUTUL VRANCEI
43.	C urmat de e, i apare ca 6-: seriu, fasL posiu. In Soveja se rosteşte c. — 44. C final apare uneori ea g: frâng.
45.	G urmat de e, i^>z: IczL plînzh trazi: la Soveja râmîne nealterat: stingi, siringi
46.	H iniţial cade în forme ca ai — hai! rană, răni = hrană, hrăni, Ristos = Hristos. De asemenea în corpul cu-vîntalui între vocale, ca în: Meedinţ, paarili (dlxxvh11).
47.	Z urmat de w, o e pronunţat zi: ziurnătati, z\u-
rămînt,	iar	la	Soveja	se	păs treaza.
48.	S iniţial se aude ca $ hiş/oay% sfert; cade în fir şi, ca şi în expresia: ăracan di mini.
49.	Grupuri consonantice. — CM s’a redus la m in turna şi la A în totii (paralel cu tocAi). — 50» CT *>ft: doftur (dcxcii *).—51. MN s’a redus la n: diirieta, duni-tali. — 52. Jl£P> 3ZB: lamht — 53. ND s’a redus la n in ■uni. — 54. PS^> PŢ: iipţi (Spineşti, Herăstrău; cmxxi).— 55. PR pierde pe r în pin. — 56. VN> MN: kHmniţi e întrebuinţată însă, numai în poesie, şi forma k'iv-nitî: ci30).
Asimilaţie, disimilaţie, epentesă, m e t a t e s ă, protesă, aferesă, apocopă
57. Asimilaţie, — In forma virv (Oir/) v final s’a asimilat după v iniţial.
58 Disimilaţie. — 59, R — r>-r: feriastL —60. L — l > l — n: âelant.
61.	E p e n t e s ă. — Constatăm epentesa lui r în forma stratiidî.
62.	M e t a t e s ă. — Găsim metatesa în formele popreli ( = proptele), nilzoc, w'îstî.
63.	Protesă. — Protesa lui h apare în forme ca: har-măsariu, hurc, kidiu.
64.	A f e r e s ă. *— Căderea chiar a unei silabe o întîlnim
INTRODUCERE
XCI
în expresii ca acestea: ’ca-l-ar mQartia (~ mînca-l-ar moartea), ’ ca-ii-ar boala ( — mînca-te-ar boala), *calic murgit (cxcti6). La Soveja se observă foarte des această particularitate: uri te ci? ( — nnde te duci?); mă *c la moarî sa ’c un sac (=mă duc la moară să aduc un sac)
65.	A p o c o p ă.—Apocopa lui d este obişnuită in forme cum sînt cin, făcîn (nu se intilneşte insă niciodată la Soveja).
66.	Curioasă e suprimarea uneori a nnei consoane, în special d, la începutul şi în mijlocul unui cuvînt: man at oatî’n scrînâiob (= m’am dat odată în scrînciob). — 67. Uneori dispare silaba medială: clnâi ( = cîntece), pîn&H = pîntece).
MORFOLOGIE
SUBSTANTIVUL
68. Decli naţiuni.— Se păstrează şi aici urme de deci. a IV-a în forma: noru-niia (dar şi noH-mia), — 69. Paralel cu no rusa avem bot9 sa (soru-sa). — 70. Dintre .subst. masculine a trecut dela declinarea în -u la c^a în -e: faguri.
71.	Genul. — Este de relevat că soţii are sens de masculin („soţ, tovarăş4*).
72.	Dela numele proprii bărbăteşti prin adăugirea sufixului	se	formează feminine: Httsculiasî
(<^Huscă).
73.	Singularul şi pluralul. — Forma pas are şi sing. paf, refăcut după pl. — 74. Substantivele latine în -arius, -orius au la sing. terminaţiunea -ari% -oriu: bre-sinariu, băutor iu, cuptioriti, — 75. La formele masculine de plural teminaţiunea -i dispare după f? ţ, z: urs, munţ, braz> — 76. La formele feminine de plural de asemenea după 8, ţ, z dispare -i: cămes, părţ, praz. — 77. După s.
XCIJ
ŢINUTUL VRANCEI
ţ, z, r terminaţiunea feminină de plural -e trece la A: casî, feţi, buzî, &ioari. — 78. Subst. casă are două forme de plural: căs şi cast — 79. Pluralul lui ţară — cînd forma este articulată -— circulă ca ţărîli (dar nearticulat ţărî).
—	80. Neutrele terminate în ry ş7 ţ au la plural -î: carîy hotărî, topQarî, orasi, maţi. Subst. h*ier are două forme de plural: hfere şi Ilari (Văsui). — 81. Terminaţiunea de plural -uri o găsim la neutrele capurţ, cornuri (alături de cQarni) şi la masculinul codrurţ. De asemenea în pl. plînsuri.
caşurile
82, Terminaţiunea de genitiv-dativ singular a substantivelor feminine apare ca -ii: apii? Metrii; -ii apare trecut la -î după ş, ţ, z: oăsi> părţi, prăzi. — 83. La numele proprii masculine articolul de genitiv-dativ este lu: lu Sior$i, luSink'etru.— 84. La vocativ singular avem de relevat forma cuâi (clxxix *). — 85. Subst. zi are la nom. neart. forma za în construcţii sintactice ca: a trii za.
ARTICOLUL
86. Articolul -1 în general nu apare nici în vorbirea celor ştiutori de carte : calu7 omu etc. — 87. După f, ţ, z, -i dela plural trece la A: fraţi, urşi, brazi.
ADJECTIVUL
88.	Superlativul construit cu fgarti este de origine recentă, introdus prin şcoli. In graiul vechi se formează cu tari: tari cfini, tari frumos.
INTRODUCERE
XCIII
numeralele
89.	Cardinale.—Numeralul un apare ea, a (o; cf. 40). Pentru doi avem la feminin douî; celelate sînt: trii, &in&i, făsi, săpti, iiopt, noyî, zăâi, unspreâi, doţspreâi, $inspreâi, faispreâi, sâptispre&i, opspreâi, noqîspre&i, douîză&i etc. Avem însă şi alte forme prescurtate: uspreH, ăoispăi, paispâi, âinspăi, şaisp&i, făpspâi, opsp&i, doydză^ douî
ş unu, douî z doi, douî ş trii, douî ş patru.., triizăâi,
triiză’s’unu, tA\zdo{, trii s trii, pa zăâi.... &inzăâi,
&inyfunu etc.
90.	Ordinale.— Formele de masculin la aceste numerale sînt: întâiu, a doilea, a triilia (a triilia copldil, a triilia om). — 91. La feminin găsim şi forme cu -Iţa dela masculin în construcţii ca: a luat o fimei di-a doilia. Forma aceasta apare şi pentru ambigen: a triilia sat, prăsîtu di-a doilia rînd,
PKONUMELE
92. Personale. — Eu apare ca (eu şi {o. Dativul aton e constant (î)A\—93. La persoana a 2-a dativ sing. ayem: îţ şi îz: ţîi îz ( — îţi) dau. — 94. La pers. a 3-a avem formele iei, ia, iei (ii), ieli.
95.	Posesive. — Apar astfel: a tieu, a tău, a nostru, a tăi, a tăli etc.
96,	Demonstrative. — Formele obişnuite sînt pentru masculin: ista, pl. ist ia; pentru feminin: iasta, iestia, paralel cu formele: aista, aistiia, aiasta (şi asta), aiestia; a&ela şi a&gd, paralel cu âela, £e\a, mai des întrebuinţate. La feminin se întrebuinţează şi forma astî (mai mult în expresiile triviale). — 97. Formele compuse caracteristice sînt la masculin singular: Reliant, izlant (pl. izlanţ), iar la feminin ăţalanti (pl. iezlanti).
XCIV
ŢINUTUL VRANCEI
VERBUL
98.	Conjugări. — Schimbări de conjugare constatăm numai la unele verbe: fă&ia (dela conjugarea a IlI-a la a II-a) şi credia (dccxlii7).
99.	Presentul indicativului. —La verbe ca fîdia, vidiacredi, rîdi: prindi, auzî, pers. 1-îi singular se termină totdeauna în -z: sâz, văz, crez, rtz, prinz, auz»
—	100. Persoana 1-îi dela verbele rămînia, ţînia, puni este: rămîiUf ţîiu, puiu. — 101. Aceeaşi persoană dela verbul trimeti se termină în -ţ: trimăţ.
102. Presentul subj onc ti vu 1 ui. —Verbele ra-mînia9 ţînia, puni, spuni, vini au pers. 1-îi sing.: sî ră-mîiu* sî ţîiu9 sî puiu, sî spuiu, sî (fiu. —103. La verbele paria, £eri, Jderi avem la pers, a 3-a sing.: si pai, sî sei? sî ttei. — 104. Dela verbul ploua avem forma sî pişai. — 105. Imperfectul indicativului. — Persoana a 3-a plural niciodată nu apare cu -w.
106.	Perfectul simplu se obişnueşte mai ales la Soveja. In restul ţinutului apar formele de perfect compus.
107.	Perfectul compus se caracterisează doar prin lipsa lui u dela forma au: iei mers, a scris, a zîs:
108.	Perfectul subjonctivului se formează uneori cu ajutorul lui $î hri -J- participiul trecut terminat în -î: sî h!i stiutî ieu cârti9 st h!i mîncatî ieu gfinL
109.	Viitorul.—Formele auxiliarului cu cai*e se construeşte sînt: oi, ai (ăi), a, om, ăţ (oţ), or.
110.	I m p e r a t i v u 1.—Formă veche de imperativ avem în poesia populară: pas (= păşeşte, poftim; xcviii 27).— 111. Formă aferesată apare în expresia 'ti-acasî ( = du-te acasă).
ADVERBE
112. Adverbele mai caracteristice sînt următoarele: acu, adiniaori, amintrilia (paralel cu amintiria, amintiri, împohidă „împotrivă*4. — 113. Ca locuţiuni adverbiale avem:
INTRODUCERE
xcv
ia sari „astă searaK, cu astiamît „încet, pe îndelete4*, la anin „niciodată. di loc „nicăeri*.
preposiţii
114.	Pin „prinu (la Soveja: pin), pintru.dipi „dupăa, pişti, jnn rpînă“, dîn, dă, pâ (Soveja).
FORMAREA CUVINTELOR
115.	Derivatele diminutivale cu sufixele -el, ăl, -(or (măritei, tinerel, % frumusăl, bărbăţăl; bătrîior, bălăjor, ca şi adverbele dipârtisio'r, râpelor) sînt foarte dese. Numeroase sînt şi cele în -icî (tinericî, mititicî, ziulici), -ianî (răulianî, curvuliani), -iţî (drăgrdiţî, munculiţî, fu-guliţî, mîndruliţî).
LEXICUL
Toate elementele lexicale caracteristice din Vrancea sînt inserate în Glosar. Trebue însă să adăugăm că în tot ţinutul nu se constată influenţe streine puternice asupra lexicului. Ţinînd samă de apropierea geografică dintre Vrănceni şi Unguri, Saşi etc., influenţe lexicale s'ar fi putut exercita prin streinii aceştia care vin şi astăzi dincoace după lucruL. Asemenea influenţe sînt însă reduse. In schimb, altă influenţă se exercită acum puternic in tot ţinutul: aceea a oraşelor. Sub impresia noutăţilor, dela mahala, cei tineri au început să renunţe la cuvintele arhaice şi pitoreşti şi să împrumute noutăţi supărătoare (honziur, trotal, potograjie, la rivideri, prefect = perfect). Cei care vin din serviciul militar ajută şi mai mult contagiunea.
observAri asupra textelor
Cînd am început să cercetez Vrancea pentru alcătuirea colecţiei de faţă, m’ain gîndit în primul rînd la
1 W paragraful : Populaţia.
XCVI
ŢINUTUL VRANCEI
folklorul poetic şi am căutat pe cît am putut în curs de şase ani să strîng tot ce este mai caracteristic în cuprinsul ţinutului. întotdeauna am urmărit convorbirile cu bătrînii şi nu rare tori a trebuit să umblu după vre-unul cîte un an, ba chiar doi ani de zile. Procedeul de culegere pe care l-am urmat a fost următorul: puneam să mi se spună înâet — adică rar — motivul, fiindcă în felul acesta prindeam şi transcrierea fonetică exactă, pe lîngă text. După terminare, îl făceam să-l mai spună odată, urmărind de data aceasta variaţia imaginilor poetice şi uneori şi interpol ăriJe întîmplătoare 1. Daca vedeam că ştie numai vag motivul, îl înlăturam.
Pentru Mioriţa cercetarea aceasta a fost şi mai minuţioasă, Lăsam uneori să treacă două, trei zile — şi alteori mai mult — dela culegerea unei variante şi apoi cercetam iar individul, pnnîndu-1 să o cînte din nou. Astfel am cules variantele xxxiv, xxxv dela Marioara Dr. Edu din Nerejul, o femeie, cu o memorie bună, care totuşi la a doua cîntare a introdus părţi noua. Am întîlnit însă bătrîni care cîntau de mai multe ori varianta, schimbînd doar ici colo cîteva preposiţii şi lăsînd primul text fidel (în Colacul: Marin Curtianu, varianta viii; în Paltin: Luca Iacob, varianta xliii; fn Păuleşti: Stanca Cherciu, varianta xlvii; în Văsui:
I.	Matei şi loan Iuga, variantele lxxxix, lxxxviii etc.).
Pentru culegerea materialului am stat de vorbă în fiecare sat mai ales cu cei bătrîni „sii tari“ care şi-au păstrat „minţîliw (judecata şi memoria), familiarisîndu-mă uşor cu ei, căci le vorbiam în limba lor despre nevoile lor şi-i îndemnam să nu părăsească graiul strămoşilor. Lucrul acesta aminturia, alminturia), apîi „apoi“, atîtica, turna „tocmai4*,
1 Adăugirile acestea le-am notat în totdeauna prin parantese pătrate.
INTRODUCERE
XCVII
e necesar întotdeauna în asemenea cercetări, căci nu-i cîştigi niciodată pentru lucruri bune vorbindn-le altfel.
In privinţa selecţiei, am avut in vedere criteriul estetic în majoritatea caşurilor. L-am părăsit însă de cîteva ori cînd am crezut sa culeg unele motive care mi s’a părut că lămuresc anumite probleme de epică şi lirică populară. Cercetînd satele — tot în privinţa selecţiei materialului — am publicat ce e mai caracteristic pentru fiecare. Uneori un motiv găsindu-1 în mai multe părţi — fidel sau puţin diferenţiat — l-am publicat, gîndindu-ma la un eventual studiu critic detaliat asupra folklorului acesta, şi apoi pentru a se vedea şi dinamica circulaţiei folklorului dintr’o regiune, spre a se putea precisa cînd va direcţia geografică a radiaţiei motivelor. In vederea aeeavSta am urmărit motivele înrudite în colecţiile noastre de folklor şi în periodicele cîte mi-au stat la îndemînă. Cred că este un prim pas spre alcătuirea unei colecţii critice de folklor.
Pentru bibliografia materialului folklor ie din colecţia de faţă, în afară de colecţiile şi periodicele citate întreg, am mai utilisat colecţiile următoare de folklor, cărora le-am omis titlul, indieînd numai numele culegătorului:
Alecsandri, Poesii populare ale Romînilor, Bucureşti, 1866.
Alexici (Dr. Gr.). Texte din literatura poporană ro-mînâj I, Budapesta, 1899.
Bartok (Bela), Cintece poporale romîneşti din comitatul Bihor, Bucureşti, 1913.
Bălăşel (Pr. T.), Versuri populare romîne, I, cartea II, Craiova, 1919.
Bibicescu (I.), Poesii populare din Transilvania, Bucureşti, 1893.
Bîrlea (Pr. I.), Balade, colinde şi bocete din Maramureş, I, Bucureşti, 1924; Cîniece poporane din Maramureş}
II,	Bucureşti, 1924.
Bîrseanu (A.), Snoave; chiuituri, povestiri, Sibiu, 1925.
3446. — I. Diacon u, Ţinutul Vrancei.	7
XCVIII	ŢINUTUL VRANCEI
Bud (Tit)f Cintece populare din Maramureş, Bucureşti, 1908.
Buzdugan (I;), Cîntece din BasarabiaI, Chişinău, 1921;
II,	Craiova, 1928.
Călbază (T.), Doine si strigături de dragoste, Braşov, 1922-
Candrea, Densusianu, Sperantia, Graiul nostru, I, Bucureşti, 1906-1907; II, 1908.
Canianu (M.), Poesii populare, Iaşi, 1888.
Caranfil (N. A.), Cintece populare de pe valea Prutului, Huşi, 1872.
Cardaş(Gh.), Cintece poporane moldoveneşti, Arad, 1926.
Ciauşanu (G. F.), Fira (G.) şi Popescu (C. M.), Culegere de folklor din jud. Vîlcea şi împrejurimi, Bucureşti, 1928.
Ciolanu-Pieniţa (C.)r Cuvîntâri adinei, cîntece din vechime culese dintrun colţ al Olteniei, Craiova, 1909.
Ciorogariu (P.)> Cîntece din popor, Bucureşti, 1908.
Ciuncanu (I), Doine şi alte cîntece, Craiova, 1911.
Costin (Lucian), Strigături la joc, Timişoara, 1927; Mărgăritarele Banatului.
Cristescu (FI.), In mijlocul horelor, Craiova, 1910.
Dan (D.), Comuna Straja si locuitorii ei, Cernăuţi, 1897.
Densusianu (Ovid), Antologie dialectală, Bucureşti 1915; Graiul din Ţara Haţegului, Bucureşti, 1915.
Eminescu (M.), Literatură populară, I (ed. Ilarie Chendi), Bucureşti, 1902.
Fira (G.), Cîntece şi hore (cu melodii), Bucureşti, 1916.
Frîncu (T«) şi Candrea (G.), Romînii din Munţii, Apuseni, Bucureşti, 1885.
Furtună (D.), Cintece bătrîneşti din părţile Prutului, Bucureşti, 1927.
Georgescu-Tistu (N.)7 FolJdor din judeţul Buzău, Bucureşti, 1928.
Giuglea (G.), Din literatura populară de astăzi a Basarabiei, Bucureşti.
Giuglea (G.) şi Yîlsan (E.), Dela Romînii din Serbia, Bucureşti, 1913.
Hetcou (Dr. P.), Poesia poporală din Bihor, Beiuş, 1912.
Hodoş (E.), Poesii poporale din Bănat, I, Caransebeş, 1892; II, Sibiu, 1906.
INTRODUCERE
XCIX
Iaraik (U.) şi Bîrseanu (A.), Doine şi strigături din Ardeal, Bucureşti 1885.
Madan (G.j, Suspine (poesii populare din Basarabia), Bucureşti, 1897.
Marian (S. FI.), Hore şi chiuituri din Bucovina, Bucureşti, 1911: Poesii poporale din Bucovina, Botoşani, 1869; Satire populare romîne, Bucureşti, 1893.
Marienescu (At. Marian), Poesia populară: „Balade*, broşura II, Yiena, 1867.
Mateescu (C. N-), Balade, Vălenii-de-munte, 1909.
Mîndrescu (S. C.), Literatură şi obiceiuri poporane din comuna Rîpa-de-jos, comitatul Mureş-Turda (Transilvania), Bucureşti, 1892.
Niculiţă-Yoronca (EL), Datinele şi credinţele poporului romîn, Cernăuţi, 1903.
Noyacoyici (E.), Oolecţiune folkloristică romînă, Ore-viţa, 1902.
Onişor (V,), Doine şi strigături din Ardeal, partea I, Iaşi.
Pamfile (T.), Cintece de ţară, Bucureşti, 1913; Cintece bătrîneştiy doine, mustraturi şi blesteme, Tecuci, 1926.
Papahagi (T.), Graiul si folldorul Maramureşului, Bucureşti, 1926.
Păsculescu (N.), Literatură populară romînească, Bucureşti, 1910.
Pîrvesca (P,), Hora din Cartai (din Dobrogea), Bucureşti, 1908.
Pompiliu (Miron), Balade populare romîne, Iaşi, 1870.
Precup (Dr. E.), Dor şi jale, Gherla, 1920.
Rădulescu-Codin (C.), Din Muscel, cîntece poporane, I, Bucureşti, 1896; Cîntece din război, C.-Lung, 1919; Kira-Kiralina; literatură, tradiţii şi obiceiuri din Corbii Muscelidui, Bucureşti, 1929.
Rădulescu-Codin (C.), Tuţescu (Şt.), Teodorescu-Kiri-lianu (S.), Cintece voiniceşti şi ostăşeşti, Bucureşti, 1910.
Reteganul (I. Pop), Trandafiri şi viorele. Gherla, 1891; 125 Chiuituri.
Rusu (S.), SchUeuţe, poesii poporale. Gherla, 1924.
Sevastos (Elena), Cintece moldoveneşti, Iaşi, 1888.
Soricn (I. U.), Doine din zile de luptă, Iaşi, 1917.
Teodorescu (G. Dem.), Poesii populare romîne, Bucureşti, 1885
C	ŢINUTUL VRANCE1
Teodorescu-Kirilianu (S.), Comoara sufletului, Cînteee poporale, Suceava, 1920.
Tocilescu fGr.), Materialuri folkloristice, I, II Bucureşti, 1900*
Tulbure (Gh.), Cînteee din lumea veche, Făgăraş, 1908.
Ţiplea (Al.), Poem populare din Maramureş, în Analele Ac. rom.} seria a 2-a. tom. XX\'III.
Yasiliu (AL), Cînteeef uraturi fi bocete de-ale poporuluiy Bucureşti, 1909.
Vîrcol (V.), Graiul din Vîlcea, Bucureşti, 1910.
Weigand (G.), X>ie Dialekte der BuJtovrina und Bes-sarabiens, Leipzig\ 1910.
FOLKLORUL
Lirica şi balada l.—Vorbind despre folkloruldin Vrancea, ar trebui să repetăm adevărul destul de cunoscut că literatura populară a unui neam este însăşi vocea lui sufletească şi, ca atare, în ea se oglindeşte tot complexul sufletului său. Observaţia este valabilă pentru orice regiune folklorică, deci şi pentru Vrancea. In cadrul acestei introduceri nu vom încerca dovedirea comunităţei sau diferenţierei sufletului vrăncenesc de psihologia neamului nostru pe basă de folklor, ci vom face numai cîteva observaţiuni ^de ansamblu asupra folklor ului din cuprinsul ţinutului, rămînînd ca în urma studiilor de folklor comparat şi de estetică populară să se releveze nuanţele sufleteşti caracteristice. Credem şi noi că nu orice gen de poesie populară pătrunde într’o regiune. Nu, pătrunde doina de jale sau cintecul de haiducie, după cum convin sau nu strueturei sufletului indivizilor. Poesia populară dintr’un ţinut oarecare este reflexul sufletesc al lui şi într’un timp dat corespunde stadiului sufletesc actual. Este iar adevărat că dacă folklorul a două ţinuturi se aseamănă, trebue să vedem aici identităţi de
1 P&rerile ce urmează, se găsesc în parte în studiul: Aspecte din folklorul vrăncean (în Milcovia, I, 69-86).
INTRODUCERE
CI
psihologie. Studiile însă care urmăresc asemenea probleme cer, înainte de toate, deplina cunoaştere a domeniului de creaţinne populară a unui neam, lucru, care în starea de astăzi a cercetărilor noastre în acest sens, este aproape peste putinţă, regiuni întregi — destul de caracteristice de altfel — aşteptînd sa fie cercetate urgent sat de sat şi individ de individ de oameni cu răbdare şi cil pregătire ştiinţifică.
Cineva — familiarisat cu colecţiile şi periodicele in care s’a publicat ici, colo literatură populară romînească — străbătînd pe jos orice sat din Vrancea şi auzind folklor dela cineva, bagă de samă un lucru surprinzător: motivele epice sînt mai puţine ca cele lirice, iar acestea se găsesc în acord cu ce putem şti din restul domeniului folkloric ro-mînesc. Nuanţe găsim, teme carecteristice nouă însă nu totdeauna.
Genurile de poesie lirică răspîndite în tot ţinutul sînt în primul rînd doinele de haiducie, apoi cîntecele în care intervine cucul, doinele de streinătate, cîntecele de dragoste şi cele de dor, doinele de jale—„de inimî albastrîu—şi în sfîrşit cîntecele ostăşeşti care — recente în tot domeniul nostru folkloric — sînt slab representate şi aici. Cele mai frecvente teme lirice sînt însă cîntecele de haiducie şi doinele de inimă albastră. Sînt cîntate la orice ocasie: la horă, nunţi, botezuri, cumetrii, şezători, la coasă etc. Cele de dragoste — „cîntisili di lumia — sînt cîntate mai ales de flăcăi pe la şezători, cei bătrîni ferindu-se de ele, căci sînt „pintru oamini stricaţ di dragusti şi pintru tiniri“.
Considerînd doinele haiduceşti din punct de vedere al originei, constatăm că în majoritatea lor se cînta Oltul, indiciu sigur că ele sînt venite în Vrancea din Oltenia şi Muntenia, de altfel ca în toate celelalte ţinuturi. Radiaţia lor puternică se constată uşor în toate satele.
Analogii între poesia aceasta haiducească şi cea păstorească în general nu găsim aici. E curios cum o popu-
Cil
ŢINUTUL VRANCEI
laţie ca aceea din Vrancea care are păstoritul drept una din ocupaţiile sale principale, nu are astăzi de loc poesie păstorească lirică. In toată regiunea numai în cîteva sate am putut culege ecouri slabe (v. text* ccc, dccxl dcclix? dcclxxxviii). Plugăria de asemenea a avut- puţină resonanţă şi e în legătură numai cu haiducia (v„ text. cclxix, dcclxxx), iar poesii în care starea noastră socială din trecut să fi avut oarecare ecou găsim rar (v. text. ccclxxt, dcclxxx,
DCC C XLVI îl)*
Uşor se constată că doinele haiduceşti sînt de cîteva ori de o realisare estetică superioară faţă de ce cunoaştem de aiurea (cf. text, cxliii, cxliv, clxviii, clxix, cclxix, cclxxi).
Din punct de vedere al transformărei poesiei lirice din Vrancea sînt interesante constatări de relevat. Găsim de multe ori inversiuni de genuri literare. Exemplu, avem o chiuitură (text. ucccxvi) care într’un sat e de genul didactic, iar într'altul e lirică1. Găsim şi caşuri inverse: folklorul liric vrăncean este aiurea satiric (v. text. cccxxxm, cccxxxv, CCCXL1, ccclxi, cccclxxxvi, cccclxxxviii, dlxxxix, dcx xxvi n).
Legea aceasta a in verşi unei folklorice e generală, de altfel, în tot cuprinsul nostru folkloric şi e interesant să o urmărim mai departe.
De multe ori unele motive lirice din Vrancea sînt aiurea colinde (v. text. dcxl), iar alteori un motiv liric propriu zis de aici este bocet în Muntenia (v. text. dcxxxviii). Nu rare ori găsim motive lirice perfect asemenea ca temă şi imagine poetică pe întreg domeniul nostru folkloric (v. text» dix, dclii, dclx), iar alteori unele sînt comune numai anumitor regiuni. Acest fapt dovedeşte via circulaţie a lor,
1 De altfel, ca şi in Maramureş (v. text, DCCCXVI, nota l). In acest sens cf. text. CCI,XXIV cu DCCCV; CCC cu DCCCLIX; CCCXI eu DCCC şi DXIV cu DCCXCVIl.
INTRODUCERE
cm
basată — fireşte — pe preferinţe psihice. Temele acestea sînt de altfel mai mult erotice (v. text. dxciii, dxcv, dxcvii), şi uneori mai realisate. Motivele contaminate sînt dese (v. text. Dxviii? dcxix); uneori găsim într'o poesie contaminare de motive deosebite (v. text. dxviii, dcxix). Interesant este că pentru unele întîlnim corespondente numai în Ardeal şi rar în celelalte ţinuturi (v. text. dclxx, dclxxii). Apropierile acestea folklorice sînt destul de suggestive: bănuim că numai pe cale de transhumanţă s’au răspîndit motive din Ardeal hi Vrancea şi invers. Acestea vor fi avut la origine aspect păstoresc, dar — cu timpul — se vor fi transfigurat; altele însă — aduse recent — au păstrat caracterul lor de noutate. Fără să încercăm să explicam trecutul prin ce vedem astăzi, în tot caşul şi acum păstorii cîntă din fluier şi din gură şi cîntece de dragoste, pe lîngă Mioriţa. Astfel se vede că drumurile păstorilor sînt şi drumuri de radiaţie folklorica1-
Din populaţia Vrancei Sovejenii sînt oarecum isolaţi prin originea lor streină. Ca aspect folkloric Soveja diferă uneori de restul Vrancei, apropii ndu-se de Muntenia. De cîteva ori se apropie de Muscel, locul originar (v. text-i Dlxxxiv, dcxi, dcxxx). Satele curat vrăncene, aproape de Soveja (d. e. Negrileşti), au împrumutat din folklorul acesta.
Ca ultim aspect al poesiei lirice din Vrancea, interesant de ştiut este că unele din cîntecele haiduceşti de aici sînt fragmente de balade, cu diferite interpolări lirice: un cîntec haiducesc din Tulnici (text. dcxcv) este un fragment din balada Cîntecul lui lancu Jianu. Pe altul din Nerejul (text. ccclxx) îl găsim într'o varianta a aceleiaşi balade (cf. nota l). In sfîrşit, un alt cîntec de haiducie din Spineşti (text. dclvu) este un fragment din baladele Ion şi Bugean. Evident că aceste cîntece lirice au fost la început integrate în motive epice care au circulat pe toată
1	Densusianu, Vieaţa păstorească, I, 67.
CIV
ŢINUTUL VRANCEI
întinderea ţinutului, dar încetul cu încetul s1 au fragmentat, rămînînd astfel isolate. Spre a ne încredinţa, să ne întrebăm care este starea actuala a producţiilor epice în Vrancea. Folklorul epic propriu zis e aici inexistent ca bogăţie creatoare: temele epice sînt radiaţii folklorice din cuprinsul domeniului dacoromîn, evenimentele locale nefiind crista-lisate în cicluri de adevărată poesie. Dovada o avem în zilele noastre: moartea unui bandit a născut o hibriditate epică locală, fara nici o valoare estetică: Cîntecul lui Bahnă.
Baladele cunoscute: Cîntecul lui Gheorghilaş, Mihu Copilul* Legenda Curţei-de-Arges, Cîntecul soarelui sînt uneori păstrate fidel, aşa cum le cunoaştem din colecţiile celelalte; altele însă sînt desagregate {Cîntecul Oltului, Cîntec de haiduci, Nicu haiducul, Cîntecul lui Dragoş) şi cristalisate — cum am mai văzut — fie în cîntece haiduceşti, fie că s’au interpolat în părţi din ele teme lirice existente (v. text, dcxviii, cu o interpolare din Mihu Copilul).
Cu toate acestea baladele de o autentică vechime (.Meşterul Manole, Mihu Copilul, Cîntecul gerului, Cîntecul lui Ghiorghilaş, Cîntecul lui Corbea, Ghiţâ Cătănuţă, Cîntecul soarelui) sînt păstrate fidel şi uneori întrec în reali-sarea estetică variantele cunoscute.
Fenomenul desagregărei folklorului epic sau cel al dispariţiei lui progresive ne indica oarecum în Vrancea caracterul etnic al ţinutului: Vrănceanul e mai înclinat spre poesia lirică decît spre cea epică. Din acest punct de vedere Vrancea, ca şi celelalte ţinuturi romîneşti, nu iese din caracteristica etnieă a neamurilor latine, lipsite în general de imaginaţie epică— predisposiţia geniului celtic ori slav — şi înclinate spre lirism1.
1	Raffaele Corso, JTolklore. fioma 1924, 92-93.
INTRODUCERE
CV
O	problemă nouă se încadrează aici: Mioriţa. Intr’a-devăr, ce represintă balada aceasta pentru folklorul din Vrancea? Răspundem dela început că nu în poesia lirică şi nici în celelalte balade trebue să căutam originalitatea creaţiei folklorice a ţinutului, ci în Mioriţa. Aceasta este poesia păstorească, prin excelenţă, de aici* Au fost cîndva vremuri bune cînd de-a-lungul cărărilor de plai, astupate astăzi de terasamentul funicularelor streine, se cînta numai „Cînticu nioarii". Bătrînii spun cum că pe vremuri „numa popa dim bisăricî nu cînta N'ioriţa* (v. text. cmxliv).
Basîndu-ne pe dinamica folklorică a motivului — în-ţelegînd prin aceasta vitalitatea circulaţiei unui motiv oarecare în popor —,afirmăm că nicăeri în trecut, ca şi astăzi, nu a trăit mai puternic Mioriţa ca aici. Ştiind că din tot domeniul romînesc nu sînt publicate pînă în present mai mult de 50 variante1 de care critica să poată ţinea sama în studierea motivului, iar din Vrancea fiind un număr de 90 variante (selectate din noianul celor multe inutile), iată un argument favorabil în susţinerea tesei noastre. Credem că unde circulă motivul popular mai mult, acolo trebue localisat. Psihologia creatorului anonim e diferită de a celui de birou: poetul cult uită poesia în mapă după ce o compune; cel popular o memorisează, îi este dragă, o spune şi altora la horă şi la şezători, se simte mîndru cînd o cînta cutare fată frumoasă sau un flăcău prieten. Inconştient masa poporului păstrează puternic ceea ce s’a plăsmuit în sînul ei.
De altfel şi Ov. Densusianu afirmă că geograficeşte naşterea baladei nu se poate fixa decît pe drumurile de trans-humanţă care legau Transilvania de Moldova, mai ales în sudul Moldovei, unde circulă mai puternic 2. Variantele din
1	Pentru întreaga bibliografie, vezi ciclul Mioriţei.
2	Vieafa păstorească, II, 102» Cf. text. CMXLIV.
CVI
ŢINUTUL VRANCEI
Vrancea din colecţia de faţă reconfirma părerea d-sale că in Moldova sudica Mioriţa se aude mai mult. Să reţinem că în Vrancea surprindem astăzi motivul trăind puternic în partea sud-vestică a ţinutului, adică acolo unde sînt şi acum munţi cu păşuni, pe unde — spun bătrînii — veniau şi turmele de dincolo.	v
Ca ultimă observaţie în legătură cu circulaţia geografică locală a folklorului ne rămîne să relevăm că satele de pe valea Putnei superioare, a Zăbalei şi a Nărujei, au folklorul cel mai caracteristic (Nerejul, Naruja, Paltin, Păuleşti, Spineşti, Spulber, Văsui). Din contra, satele din apropierea tîrgurilor (Găuri, Vidra) sînt sărace în folklor. Referitor la creaţiunea folklorică de astăzi, băgăm de samă că e săracă, aproape sterilă şi plină de influenţe orăşeneşti (Găuri, Valea-sărei, Vidra).
Ca realisare estetică, poetisarea folklorului pomenit e interesanta: găsim în poesia lirica imagini expresive prin subtilitatea lor, comparaţii scurte şi pregnante:	•
O	poiani mari:
Iiiinioar amarî:
Lnncusoarî djasî:
Irrtnioarî arsî.	Uext. COCLXXV).
Codrul — şi aici ca şî aiurea — e ,,frati“ cu omul dela munte:
Frunzî verdi, salbî mQali,
>Ia rog, codri, damitali,
Ca la \in fraţi m&jj mari...	(text. OCCXXin).
Natura e redată şi prin imagini intelectualisate (cf. text. cccLxxui, ccclxxv), iar poetisarea omului e destul de caracteristică: fatr’un motiv din Colacul (comun şi celorlalte ţinuturi) este admirabil conturată neliniştea idilică a unei fete care — departe de iubitul ei — se munceşte
INTRODUCERE
CVII
cu gîndul să găsească vre-un mijloc să-l aducă acasă (v. text. ccviii). Unele motive lirice — limitate ca circulaţie şi aiurea, sau proprii ţinutului — prin formele lexicale arhaice indică un fond poetic vechi (cf. text. ccclxxii, cccclxvii).
In ceea ce priveşte restul folklorului (strigăturile, colindele, plugnşorul, descîntecele), Vrancea ne oferă—în raport cu celelalte ţinuturi — aceeaşi unitate folklorică. Pluguşorul în general este mai caracteristic faţă de alte producţii asemănătoare, în legătură cu obiceiurile.
Credinţe şi obiceiuri.—Elementele acestea folklorice — foarte variate şi frecvente în tot ţinutul, de altfel ca şi proverbele — presintă concordanţe evidente cu celelalte ţinuturi. Cîteva relevări:
La Bobotează femeile întind pe pereţi toate lucrurile ca să le ude popa cu aghiazmă, căci nu le înănîncă moliile1.
Ca aghiazmă se stropesc pomii, că vor da roade2.
E bine să duci vitele să bea din pîrăul unde s’a sfinţit apa, că vor fi apărate de boale3.
Vita bolnavă, stropită cu aghiazmă, se însănătoşează.
Să nu dai un lucru cu mîna stingă, fiindcă însemnează ca ţi-a părut rău şi se pierde4.
Nu e bine să vorbeşti peste fereastră sau peste gard cu cineva, că te vei certa eu el.
Nu e bine să păşeşti peste un copil mic, fiindcă nu va mai creşte5.
Mama care nu mănîncă, în timpul sarcinei, ce pofteşte, stîrpeşte.
Copilul care se naşte cu membrana fetală pe cap, are noroc.
1	Of. C. RSdulescu-Codin şî D. Mihalaclie, Sărbătorile poporului, J 5.
2	Ibid., 16.
*	Ibid., 17.
4	Oh. F» Oîauşanu, Superstiţiile poporului romîn, 367,
5	Artur Gorovei, Credinie si superstiţii, 77.
CVII1
ŢINUTUL VRANCEI
Leagănul unui copil nu trebue legănat gol, fiindcă nu mai poate dormi de loc copilul.
In timpul gestaţiei, femeia să nu mănînce fructe îngemănate, fiindcă va naşte gemeni. De asemenea, fetele să nu mănînce fructe îngemănate 1.
îngerul şade mereu de-a-dreapta omului, iar diavolul de-a-stînga
Cum îţi merge luni, aşa va fi toată săptămîna
Nu e bine să dormi la „Priuru lu Sîn-Giorgi1*, căci nu vei dormi tot anul.
In ziua de Paşti nu ciocni ouă, că va bate grindina4.
In ziua de Paşti cînd se ia întîi pască, se pune un cuţit în pragul uşei şi se trece peste ei.
Cînd cade icoana, e semn că va muri cineva5.
Din acelaşi punct de vedere trebue privită şi ornitologia Vrancei. Vom pomeni şi aici cîteva credinţe:
Cocoşul cîntă la miezul nopţei şi cîntecul lui are puterea de a alunga duhurile rele fi.
Uneori diavolul te încearcă noaptea şî îţî trimite duhurile rele (^.stasuri rali“) să te strige la fereastră. Dacă se întîmplă să le răspunzi sau să le vorbeşti, vei muri în curînd. Ca să fii scăpat, trebue să nu răspimzi pînă la miezul nopţei cînd încep cocoşii să cînte. Atunci poţi să întrebi cine e afară. Dacă nu îţi răspunde nimeni, însemnează că au fost duhurile care te-au încercat7.
Cînd moare cineva e bine să-i dai un cocoş de pomană peste groapă. Pe lumea cealaltă va ieşi înaintea lui şi îi va cînta.
1	Ibid371.
2	Elena Niculiţa-Voronca. Datinele si credinţele poporului ro-mîn. 502.
3	Artur Gorovei, l. c., 171.
*	Ibid142.
5 Artur Gorovei, l. c., 148.
0 Gh. F. Ciauşanu, Z. c. 325.
' Artur Gorovei. L c., 1î>0*
INTRODUCERE
CIX
Ii va rîcîî cu ghiarele „dacî-i la osîndîa şi-i va face drum
Cînd îţi cîntă cocoşul în prag, va veni un musafir cu veşti bune2.
Găina cînd se scaldă în pulbere, prevesteşte că va ploua.
Cînd se întîmplă să facă găina ouă iniei, „stărkrituria, e semn rău şi nu e bine să le mănînci 3.
Nu e bine să arunci fulgii de găină în foc, fiindcă faci „bubi dulsia şi „pisinzini".
Cît timp cloceşte găina, nu e bine să arunci cojile pe foc, fiindcă vor muri puii înnabuşiţi.
Să nu întorci oala cn gura în jos după ce torni mîn-carea, că se înnăbuşe puii 4.
Cînd cîntă găina cocoşeşte, vor fi nenorociri
Cînd se scot întîi puii din casă pe afară, în poala unde îi ţii, să pui grăunţe şi cuţit, ca să aibă parte de mîncare şi tăiere.
Să nu înveleşti focul cînd ai pus o găină cloşcă, fiindcă vor muri puii 6.
Celelalte pasări iarăşi îşi au credinţele lor:
Rîndunica nu trebue alungată de sub streaşină, căci ea apără casa de foc. Dacă îi iei puii, te blestemă7.
De asemenea, barza unde îşi pune cuibul aduce belşug şi apără casa de trăsnete şi foc. Nu este bine să-i strici cuibul şi să-i omori puii. Copiii trebuesc păziţi să nu-i facă vre-un rău, căci nu vor avea noroc în vieaţă, iar barza va aduce foc şi va aprinde casa8.
1	Elena Niculiţa-Voronca, L c. 435.
2	Gk. F. Ciauşanu, l. c., 352.
3	Artur Gorovei, l. c., 133.
i Elena Niculiţă-Voronca, ?. c., 427.
h Artur Gorovei, l. c., 135.
b Ibid., 134 (din Paltin-Vrancea).
7	Ibid., 256, 285.
8	S. FI. Marian, Ornitologie, II, 330; Ion Creangă> IV, 21.
cx
ŢINUTUL VRANCEI
Cucul îşi are şi el atributele lui:
De se întîmplă să-ţi cînte în dreapta sau în faţă, ţi se va întîmplă bine. Primăvara să te fereşti sa nu-ţi cînte în spate, sau la stînga, fiindcă vei petrece rău tot anul K
Corbul prevesteşte nenorociri şi veşti rele.
Cucuveaua cînd cîntă pe casa, cînta a pustiu şi prevesteşte m’oartea cuiva2.
Cioara prevesteşte vremea rea. Cînd cad dinţii unui copil, mama îl trimite de îi aruncă peste casă, strigînd de trei ori:
SîQarî, sîparî,
Na un dînfci di os Şi dâ-ni unu di oţăl %
Liliacul se face din şoarecele care apucă anaforă4. Aceeaşi generalitate o au şi credinţele solare. Cînd e eclipsă totală de lună, o mănîncă „zvîrcolasi*. Se trag clopotele, iar copiii bat coasele, topoarele, fiarele vechi, ca prin sgo-motul lor să fugă „zvîrcolasi“ 5.
Cînd este eclipsă de soare, vor fi războaie crîncene, seceta mare şi lipsă de pîne6.
Cînd apune cîte o stea filanta, moare un suflet bun.
Obiceiurile din Vrancea, cîte s’au mai păstrat, sînt destul de interesante, mai ales cele în legătură cu nunta, (v. text. cmlvhi), botezul, cumetria şi moartea. Nădăjduim să vorbim de ele în altă parte, mărginind u-ne aici sa indicăm că nunta este foarte caracteristică prin momentele ei alegorice: alaiul, alcătuit ca o oaste, „colăcaşîja“ etc. Anumite obiceiuri au început să fie părăsite: în unele sate (Văsui) a dispărut colindul, în altele, cîntecul de stea.
1	Artur Gorovei, l. c., 86.
2	Ibid., 88.
3	Elen» Nicuiiţă-Voronca, l. c., 139.
i Ibid., 457.
5	Artur Gorovei, 2.	352.
*	Ibid169, 352.
INTRODUCERE
CXI
Tot aşa, obiceiul din dimineaţa anului nou, „drept oyîlia a început să dispară. Altele, ca şezătorile de anul nou, „vălăritua, se mai menţin. Au pătruns însă de curînd „Irozi, capraa şi „ziieni<c.
Alte elemente folklorice: jocurile de copii, cîntecele de luare în rîs, jocurile de cuvinte sînt asemănătoare cu motivele din ţinuturile celelalte
1	T. Pamfile, Jocuri de copii, II, in Analele Ac. rom., t. XXIXT 251 (jocul ca t*eu> 286; cîntece de Luare în rîs, 347; jocuri de cuvinte, 353; obiceiuri la sc£ld&ton.re, 350).
TEXTE
BALADE
Mioriţa1
I
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli 'ncoasi Guriţa nu-ţ tasi,
5 Nu ştiu si nu-ţ plasi: Iarba di pi cîmp,
Apa din uluc,
Furu tj-ar fura,
Lupk'i ti-ar mînca?
10 Noaptja’n sinî vă pornesc, Zîua ti mîndresc.
—	Stăpîni, stăpîni,
Nu mă blăstăma.
N'i s’a vorg'it
15 Trij veri di primari Sî ni ti ompari
1	Densusianu, Vieaţa păstorească în poesia noastră populară.
II,	123-161.
N. Georgescu-Tistu, Folklor din judeţul Bazau, Bucureşti, 1928, CXXI, CLXXIX, CCXVI.
E. Precup, Păstoritul în Munţii Bodnei, Cluj, 1926, 40, 44.
S. Rusu, Scînteute, poesii poporale, Gherla, 1924, 18.
Arhivele Olteniei, V, 255-272 (sînt publicate 25 variante). Gazeta Vrancei. I, n-rul 2.
Grai si suflet, III, 297, 306, 312, 313.
Milcovia, I, n-rul 1.
Şoimii (Tg.-Mures), II (1926), 35, 53.
ŢINUTUL VRANCEI
Şî sî ni ti’ngroapi în dosu stînii,
Uni zac şî cîni,
W Cî aj cai ninvăţaţ Şî boi ninziugaţ Şî galbinj nisocotiţ Şî oi ninumărati.
—	N'ioriţî lai,
25 Di s’or întîmplă Di m’or omorî,
Pi tgati căili te-i dusi Şî iar te-i întgarsi,
Sî mâ’ngrok'i 30 în spătariu oilor,
în mulsQaria mînzărilor, în ziocu neilor.
N'ioriţî lai,
Sî-nj pui gluga’m prepeljag,
35 Flujeraş la cap,
Busiiimu la k'isjoari;
Vîntu cîn ni-a trazi,
Flujeraş ni-a zîsi,
Busiumu nj-a trazi,
40 Gluguliţa s’a clătina,
Dulăi s’or gudura.
N'ioriţî lai,
Iar ti’ntorc şî ti rog:
Di s’or întîmplă seva 45 Cu duşmani veri primari,
Si ni ti gîndeşti Cî iey cît am siobănit Di asta nu m’am gîndit;
La Dumnezăii m’am gîndit,
50	Di asta n gînd nu nj-a vinit. N'ioriţî lai, lai,
Pi tQati drumurili,
Pi tQati ipotisili O babî bătrînî 55 C’un cair di lînî,
Din furcî trăgîn,
Din oki lăcramîn,
TEXTE
5
Din gurî ’ntrebîn,
Din fus îndrugîn:
60 „Sjobani, sjobani,
Purtînu-ti şî umblînu-ti,
N’ai yăzut dj-un fisjor Nant şî supţîrel?
Mustăsjoara lui,
65 Sk^icu griului;
Okişori lui,
Mura cîmpului;
Făţîşoara luj,
Spuma laptilui“.
70 „Mătuşîcî, mătuşîcî,
Am auzit cî s’a’nsurat:
N'i-a luat trij scînduri di brad;
A pus guriţî la ziurămînt Şi spati la putrezit,
75 Oki frumoş la putrezit^.
Bîrsăşti — Ion S. Lupu Mari, 54,
II
„N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trij zîli’ncQasi Limba nu-ţ mai tasi;
5 Nu ştiy di capu tăy îţ fasi,
Sa ii dj-a ney îţ fasj.a 13a ^a a zis aşa*
„Stăpîni, stăpîni,
Nu ti supăra,
10 Cî jeu am auzît aşa Cî ni sa sfătuit Trij sjobanj Sî ni ti ompari La apus di sQari 15 Şî sî ni ti’ngrQapi.a.
Iar iei a zîs aşa:
—	Di m’or omorî,
Sî nu mă’ngrQapi
6
ŢINUTUL VRANCEI
în dosu stînij,
20 Uni zacu cîni;
Si	sî mă ’ngrgapi în strunga oilor:
Cîn oili s’or strînzi Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
25 — C’ay auzît aşa Cî ai o găliatî cu bani.
—	Sî cati
Cî măi ieşti o pustiietati.
IJmplutî pi ziuinătati;
30 G'inişor s’o’mpărţascî,
Ca sî nu ni sî sfădiaseî.
Bîrsăşti (cătuna Topeşti) — Sjor5i Okjan, 92.
III
Pi-un k'isjor di plai,
Pi-o gurî di rai,
Ujti, g'ini’n caii,
Sî cobgarî’n vali,
5 Trij turmi di nioreli,
Cu trii săntineli.
Asiia sîn trii sjobănei,
Mînîn turmili di oi:
Unu-i Moldovjan,
10	Unu-i Ungurian Şî unu-i Yrănsian.
Siobănaşu ungurjan Şî cu sel moldovian într’o sarî sî vorg'irî 15 Şî sî sfătuirî
Ca pi la apus di sQari Ca sî ni-1 omoari Pi siobănaşu vrănsjan,
Cî ari oiţî măi mulţi,
20 Cî-s măi mîndri şî cornuţi,
Şî neluşăi măi frumuşăi,
Di sî mîndreşti cu iei.
Şî măi ari ş’o căldări cu părali
TEXTE
Îngropatî’m pgarta stinii 25 Cari la nimini nu spuni, Pînî la apusu zîlii,
Cîn ii di gît l-or strînzi. ^ Atunsi o gai bîrsanî,
Din tîrlî năzdrăvani,
30 Di trij zîli’ncQasi Gura nu-i măi tasi:
Din gurî muzeşti Şî pi stăpîn zăleşti...
—	Ni'oriţî, n'iQarî,
35 Ori ieşti bolnăg'ioarî,
Ci di trij zîli ’ncgasi Grura nu-ţ măi tasi?
Sau iarba nu-ţ plasi?
—	Stăpîni, stăpîni,
40 Kiamî-ţ un cîni:
Pj sel măi muşcător Şî măi îngrizîtor;
Cî iev am auzît Ci pi la apus di sgari 45 Vria sî ti omgari Basju moldovjan Şî cu sel ungurjan,
C’a auzît cî ai Un sjaun di bani 50 Şî lor nu li dai;
Şî ai oiţ măi mulţi,
Mîndri şî cornuţi Şi cai măj învăţaţ Şî cîni măţ bărbaţ.
55 — Oiţî bîrsanî,
Di ieşti năzdrăvanî Şi di-a h'i sî mor în cîmp di mohor,
Sî li spui ca sî mă’ngrgapi 60 Aisj pi aprgapi,
In strunga de oi,
Ca sî h'ii,i cu voi, în nizlocu neilor, în zgferătul oilor,
ŢINUTUL VRANCEI
65 îm bătaia berbesilor.
Da măi n dosu stînii Ca sî-ni auz cîni,
S’auz seli căţăli Lătrîn nQaptja la steli,
70 Numa di dor şî di zăli.
Aşa sî li spui,
Iar la cap sî-ni pui Flujeraş di fag,
Mult zîsi cu drag;
75 Flujeraş di os,
Mult zîsi duios;
Fluieraş di soc,
Mult zîsi cu foc.
Yîntu cîn a bati,
80 în jel a răzbaţi;
Atunsi voi cu tQativ’oţ strînzi, Pi mini m’oţ plînzi Cu lăcrăni di sînzi.
Jar sini ti* ar întreba 85 Di-asest omor,
Sî nu li spui lor;
Sî li spui curat Cî m’am însurat C’o mîndrî crăjasî,
90 A lumii niriasî;
Cî la nunta mja A k'icat o stia;
SQarili şî luna N'i-a ţînut cununa;
95 Braz şî păltinaş I-am avut nuntaş;
Preuţ, munţî mari,
Păsări, lăutari;
Păsăreli nii şî nii 100 Şî steli făclii.
Iar dacî’n caii a vini O babî bătrînî Cu brîu di lînî,
Cari din oki lăcrămîn,
105 Pi cîmp alergîn,
TEXTE
9
Pi toţ întrebîn Şî la toţ zîcîn:
„No cumva aţ văzut,
Nu cumva aţ cunoscut
110	Mîndru sjobănel Tras pintr’un inel?
Feţîşgara lui
îi ca spuma laptilui;
Mustăsjoara lui 115 îj ca sk'icu grîului;
Perişoru îi ca pana corbului;
Okişori lui S ca mura cîmpuluia,
Tu, oiţa mja,
120 Sî ti’nduri di ia Şî sî-i spui curat Cî m’am însurat C’o fatî di crai Pi gurî di rai,
125 C’o fatî frumgasî,
A lumii crăiasî.
Bîrsăşti — Siorji Coiocariu, 54.
IV
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trij zîli’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Nu ştiy si nu-ţ plasi:
Apa din uluc,
Şarja dim butuc?
—	Stăpîni, stăpîni,
Şî apa îni plasi,
10	Şî şarja înj plasi,
Da ni s’a vorg'it Şî s’a sfătuit Basju ungurian Şî cu sel vrănsjan,
15 Ca sî ti omQari
ŢINUTUL VRANCEI
în apus di soari.
—	N^igarî bîrsani,
Di ieşti năzdrăvani, Sî-i spui lu Yrănsjanu Şî lu Ungurianu,
Di m’or omorî,
Sî nu mă îngroapi în dosu stînij,
Uni zacu cîni;
Sî mă ’ngrQapi în strunga de oi,
Sî h'iy tot cu voi; în zjocu neilor, îm bătaia berbesilor. Yîntu cîn a bati Pin ieli>a răzbaţi Şî ieli s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrăni di sînzi: Seli okeşăli Cu lăcrăni di zăli; Seli okenati Cu lăcrăni di mparti. Da la cap sî-ni pui Flujeraş di fag,
Mult zîsi cu drag; Fluieraş di os,
Mult zîsi dujos.
Da d’eţ vidja Şi n'eţ asculta Maica mia bătrînî Cu brîu di lînî,
Pi cîmp alergîn,
Di mini’ntrebîn, Mîndru siobănaş,
Din fluir doinaş,
Tu curat sî-i spui Cî m’am însurat C’o fatî di crai Di pişti plai;
C’o fatî crăjasî
TEXTE
11
A lumii nirjasî Şî la nunta mia A căzut o stja;
60 Sgarili şî luna N'j-a ţinut cununa;
Braz şî păltinaş l-am avut nuntaş; î^ăsăreli mari 65 Li-am avut lăutari;
Păsăreli nii Şî steli făclii.
Bîrsăşli — Ion a Panagii, 62.
V
Pi-un k'isior di plaj, Pj-o guri di rai Iatî vini’n caii,
Sî coboarî’n caii 5 Trii turmi di oj Cu trij siobănej: Unu-j Moldovian, Unu-j Ungurjan Şî unu-i Vrănsian.
10	Mări, sî vorg'irî Şî sî sfătuiri Ca la apus di SQari Ca sî ni-1 oniQari Pi sel Moldovian,
15 Cîsi ari oi mulţi:
V’o nii şî patru şuti, Berlij şî cornuţi;
Cai niînvăţaţ Şi cînj măi bărbaţ;
20 Şî galbini niskimbaţ; Şî sî ni-1 îngrgapi în dosu stînii,
Undi zac cîni.
ŢINUTUL VRANCEI
Da sel Moldoyjan 25 Iarîş ni-a zîs:
—	Oiţî bîrsanî,
Tu ieştj năzdrăyanî;
Tu sî mă dizgrok'i dj-acolu Şî sî mă îngrok'i 30 Tot în strunga oilor, îm bătaia berbesilor.
Oiţî bîrsanî,
Şî tu sî mă plînzi,
Mulţi lăcrîni sî scurzj.
35 — Stăpîni, stăpîni,
Iey cî ni tj-oj plînzi,
Cu lăcrîni di sînzi,
Fraţî ţî s’or strînzi.
Da în loc di fraţ,
40 Tot brazî înanţ; în loc di surorj,
Tot munţî cu flori.
Da la mgartja mia Sî-ni răsar’o stja,
45 Sgarili şî luna
Sî-ni pQarti cununaa.
La şîpotu mari,
Pi dial în cărări O babî călări,
50 O babî bătrînî,
Cu brîu di lînî,
Din oki lăcrămîn,
Din gurî zîcîn:
„Pi sei sjobanj 55 Nu ni i-aţ văzut,
Pj-al ney fisiorel Tras printr’un inel? Feţîşgara lui,
Spuma laptiluj;
60 Perişoru lui,
Pana corbului;
Okişori luj,
Mura cîmpului;
Mustăcioara luj,
TEXTE
13
65 Sk'icu griului
—	Stăpîni, stăpîni,
Flujeraşu tău,
Sufleţălu neii:
Fluieraş di os,
70 Di cîntî dujos;
Flujeraş di fag,
Cum cîntî cu drag;
Flujeraş di socru,
Sî-ni măi mg ai focu.
Bîrsăşti (câtuna Topeşti) — Sjorgi Simpu, 60.
VI
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trij zîli’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Nu ştiu iarba nu-ţ plasi, Say şarja nu-ţ plasi?
—	Ba şî jarba-ni plaâi Şî saria-ni plasi;
Da s’a vorg'it doi sjobănei
10	Ca sî ni ti omgari La apus di sgari,
Ci ai oi măi mulţi,
Mîndri şî cornuţi,
Cai învăţaţ 15 Şî cîni măi bărbaţ.
—	Sî li spui, nioriţî,
Dacî m’or omorî,
Sî mă îngrgapi în strunga oilor,
20 în zjocu neilor, în zg'eretu oilor;
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi,
Cu lăcrîni di sînzi.
14
ŢINUTUL VRANCEI
25 Fluieraş sî-1 pui la cap:
Flujeraş di os.
Mult măi cîntî duios;
Busiumaş la k'isioari.
Cîn vîntu a bati,
30 Flujeraş ni-a cînta
Şî busiumu ni-a busiuma.
N'ioriţî, di te-j întîlni C’o babî bătrînî,
Din furcî’ndrugîn,
35 Din gurî’ntrebîn:
„N’ai văzut Mîndru siobănaş?
Faţa luj,
Spuma laptilui;
40 Oki lui,
Mura cîmpuluj“,
Sî-i spuj curat Cî m’am însurat,
Da la nunta mia 45 Am avut nuntaş Munţ şî păltinaş;
Soarili şî luna N'j-a ţînut cununa.
Jeii l-am învăţat cînticu ista la oj, c’ara fost pai-sprăzăsi ani sioban. Noj siobani-1 cîntam mult din gurî şî din fluir.
Coiacu —Neculai Ruau, 47.
VII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncQasi Guriţa nu-ţ tasi;
5 Ori di cap îţ fasi,
Ori iarba nu-ţ plasi,
Apa din uluc Iarba di pi cîmp?
—	Dar, stăpîni Igani,
TEXTE
15
10	Apa nija-ni plasi Şî iarba cî-nj plasi.
Da nu posju mînca Şî nisj apî nu posju bja; Cî nj-am auzît aşa,
15 Pj-o gurî di raj,
Pj-un pisjor di plaj,
Cî ni s’a vorg'it Doj tovărăşăj:
Unu Moldovjanu 20 Şî unu Yrănsjanu,
Ca sî ti omQari,
Cî ai oj măj mulţi,
Mulţi şî cornuţi,
Lăj şî bucălăj,
25 Stati şî buzaţi.
—	N'ioriţî lai,
Di ieştj năzdrăvani Şî m’or omorî,
Sî li spui aşa:
30 Sî nu mă îngroapi în dosu stînii,
Uni zac toţ cîni;
Şî sî mă îngrgapi în strunga oilor,
35 în zjocu neilor.
La capu ney Sî-ni pui busiumaşu: Busiumaş di păltinaş, Flujeraş di frăsînaş;
40 Yîntu cîn nj-a bati, Busjumaş nj-a trazi;
Yîntu cîn nj-a trazi, Flujeraş nj-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
45 Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîmi di sînzi.
Da, nioriţî lai Şî tot botejeşu,
Pi uni yă’ţ dusi 50 Yoj di nj-oţ vidja
16
ŢINUTUL VRANCEI
O babî bătrîni Cu cătrinţa surî,
Cu cair di lînî,
Din furcî torcîn,
55 Din oki lăcrămîn,
Din gurî’ntrebîn:
„Oiţîli babii,
Sî-m spuniţ şî nii,
Ia, dj-un siobănaş 60 Nu 1-aţ h'i văzut?“
„Ba noi l-am văzut,
Cî stăpîn nj-a fost,
Da ni s’a’nsurat“.
„Pi sim-a luat?“
65 „Pi negru pămînta.
Sin l-a cununat?
„Luna cu lunina,
J-a ţînut cununa Sgarili cu căldura1*.
70 Iey îl ştiu dila mama, cî-1 cînta mama şî nii n]-a# plăcut. L-ăi h!i ştiut măi g^ini, da l-am uitat, cî-s bătrînî ş’am păţît mulţi.
Colacu — Panagiia Anton, 47.
VIII
Pi k'isjor di plai Coboarî-m, cobgarî Trei turmi di oi,
Noyî siobănej.
5 Ij cîn cobora în gurî di vîlsia,
Oili-m păştia,
Ii	sî sfătuia Şî, mărj, sî vorg'ja
io	Ca pi stăpînu Sî ni-1 usizî Şî sî-1 omgari,
Cî iei îi măi bogat,
TEXTE
Ari oi măi mulţi,
15 Boi buni ninziugaţ,
Bani ninumăraţ.
Nimnja n’auza Cum sî sfătuia,
Numa nici nioria,
20 ja cî-nj auza.
")a ia si-m făsia? a iarbî nu-m păştţa,
Nisj apî nu-m bja.
Nimnia n’o auza,
25 Drag stăpîn di-a ii,
Ia, cî ni70 auza,
Din gur’o’ntreba:
—	Mioriţî lai,
Da ţîja âi nu-ţ plasi?
30 Ori di cap îţ fasj,
Sau iarba, saij apa:
Apî din uluc,
Sari dim burduf,
Pozar di pi cîmp?
35 — Stăpîni, stăpîni,
Nu-i di capu neu Şî-i di capu tău:
Sei noyî sjobani Ij s’a sfătuit 40 Şî s’au vorbit
Ii	ca sî ni ti batî,
Sî ni ti omoari,
Cî tu ieşti măi bogat Şî ai oi măi mulţi,
45 Boi buni ninziugaţ,
Bani ninumăraţa.
Da jel si-i zîsja?
„N'ioriţî lai,
Ii	m’or omorî,
50	Pi mini sî nu mă’ngrgapi Or la v’un copasiu,
Or la bisăricî;
Ii	ca sî ma ngrQapi în strunga oilor,
3446— I, Diaconu, Ţinutul Vrancei.
ŢINUTUL VRANCEI
55 în zjocu neilor.
Şî ii ca sî-ni cati Fluieraşu ney: Flujeraş di os,
Mult cîntî zîndos;
60 Flujeraş di socru, Mult cîntî cu foc. Da ii sî-ni măi cati Buâiumelu ney Din sel tun rătund, 65 La cap sî ni-1 pui; Yîntu cîn nj-a bati, Busjumel ni-a zîsi, Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi 70 Ou lăcrăni di sînzi“. S'iobani si-m făsja? Sîmbîtî sara Oili-m pornia,
Ii	în urmî rămînja 75 Beţî cî tăia,
Pi jel tăbăra Şî ni-1 omora,
Şî ii cî-1 îngropa Tocma’n dosu stînii, fio Uni-ni zac şî cîni.
Pi Tutova ’n sus Mulţi oi s’a dus: Mulţi şî cornuţi Da măi mulţi sjuti. ■85 Da ii si făsja?
Ij cî ni-ş căta, în vatra focului
Ii	cî-m săpa Şî ij cî-m găsa w Dj-o niagrî găljatî, Di galbinj surpatî. Tari-m vini-m, vini, Pi Tutova’n zjos Dj-o maicî bătrînî •95 C’un cair di lînî,
TEXTE
Di păr di cănilî,
Ia, din drugî’ndrugîn, Din gurî’ntrebîn.
Da ia c’azţunzja îoo La îâernelia,
Din gurî-m zîsja: „Serneljo, Serneljo, Apî curgătQari Pi k'etriş di vali,
105 Cum ieş’ curgătQari, De-i h'i rorbitQari; Da tu nu n-ei spuni Di-un fisjor dj-a ney, Tînîr, ninsurat,
110	Trup far di păcat? Mustasiora lui,
Sk'icu grîului; Feţişoara lui,
Spuma laptiluj;
115 Okişori lui,
Mura cîmpului; Sprinsenili lui,
Pana corbului. “ Sernelia cî-m zîsia:
120 „Maieuţî, măicuţî,
Jeg kjar sî-1 h'i văzut, Nu l-am cunoscut,
Da tu sî ti dusj La sorî-mia neguricî, 125 Cî-i mînicătQari Şî’ntunicătQari;
Ja cî l-a h'i văzut,
L-a h'i cunoscut,
Cu dreptu ţ’o spunia. 130 Da ia si-m fă^ia?
La negurî merzja,
Din gurî-m zîsja: „Neguricî, hai, ja-ti di pi văi 135 Şî di pi ovăi; Vinu’ncoaş la mini
ŢINUTUL VRANCEI
Noi sî ti’ntrebăm Di si krerdurîm“.
Negura si-m făsja?
140 La dînsa cî nu vinia Şî pi dînsa nj-o’ntreba: „Negurisi, hăj,
Tu umblîn Şî’ntunecîn,
145 Cum ieşti mînicătQari Şî’ntunicătgari,
Da tu n’ai văzut Dj-un fisjor d’a ney,
Tînîr ninsurat,
150 Trup far di păcat?
Mustăsiora lui,
Sk'icu grîului;
Okişori lui,
Mura cîmpului;
155 Sprinsenili lui,
Pana corbului;
Feţişoara luj,
Spuma laptilui“.
Negura si-m zîsia?
160 „Măicuţî, măjcuţî, leu ci l-am văzut Şî l-am cunoscut,
Da iei s’a suit La muntili săc,
165 Uni vitezî sî’ntrec,
Şî iei s’a’nsurat“.
Ja cî-ni întreba:
„Sini-a fost nuntaş ?“
„Munţî şî cu brazîa.
170 „âinj-a cununat ?“
„Sgarili şî luna,
Cî lor lj-a dat mîna.a Da ia si-ni făsja?
La stînî drept acolu sî dusja, 175 Ocol stînii cî ni-ş da,
Pişti mormînt cî ni-ş da, Frumuşăl cî ni-1 dizgropa,
TEXTE
21
Şî ja cî-1 cunoştja,
Şî pi dînsu leşîna.
} leg îl ştig din vekju, dila tetja, da ari susiturj mulţi cînticu-aista. Nu l-am cîntat dimult, cî nu seri lumja. înăinti-1 cîntam iey, cî-ni plăsja niia.
Golacu —Marin Gurtjanu, 78.
IX
—	N'ioriţî lai,
Lai şî bîrsanî,
Si-nj jeştj năzdrăvani?
Di trij zîli’negaşi 5 Gura nu-ţ măi tasi,
Nisi iarba nu-ţ plasi;
Spuni-ni 6i ţ-î ţîi?
—	Stăpîni, stăpîni,
Tu kjamî-ţ şî cîni
10 Sî hn cu tini,
Cî la apus di sgari Yrja sî ti omQari Baâju ungurian Şî cu sel vrănsjan,
15 C’ai oiţî măi mulţi,
Mîndri şî cornuţi.
—	Oiţî bîrsanî,
Di ieştj năzdrăvani,
Sî li spui tu lor 20 Tot dipi omor Ca sî mă’ngrgapi Tot în dosu stînii Ca s’auz cîni, în strunga di oi 25 Sî h'iy tot cu voi;
Sî-ni pui la cap Fluieraş di fag ,
Mult zîsi cu drag;
Fluieraş di os,
30 Mult zîsi dujos;
22
ŢINUTUL VRANCEI
Flujeraş di soc, Mult zîsi cu foc.
Sî li măi spui lor, Tot dipi omor,
35 Cî la nunta mia Nfj-a căzut o stja, Sgarili şî luna Nfj-a ţînut cununa Braz şî păltinaş 40 Cî m-a fost nuntaş.
Colacu-Poduri — Sanda Băra, 75.
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trij zîli’ncgasi Gura nu-ţ măj tasi;
5 Nu ştiu iarba nu-ţ plasi:
oau apa din uluc,
Orj saria dim burduf.
—	Dar n-i nilî di njata io Cî, mări, s’ay vorg'it
Ţăranu cu Moldovianu La apus di sgari Sî ni ti omgari.
—	N'ioriţî lai,
15 Lai, bucălai,
La’ sî mă omgari;
Şî sî li spui aşa:
Di m’or omorî,
Sî nu mă îngrgapi 20 în dosu stînii,
Uni zac cîni;
Si	sî mă’ngrgapi în strunga oilor,
Tot în ziocu neilor,
25 Bătaia berbesilor.
Fluieraşu neu Sî-nj zîcî dujos,
Flujeraş di os,
X
di pi cîmp,
TEXTE
23
Cîn vîntu a bati,
20 Oilj-o străbati,
Sî ni-1 puniţ în strjaşîna stînii; Plujeraşy-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
35 Pi mini m’or plînzi,
Cu lăcrîni di sînzi... Apucai pi drum în sus Mă’ntîlnii C’o babî bătrînî,
40 Cu furca di sîrmî,
Cu cair di lînî,
Din guri’ntrebîn,
Dim mînî torcîn.
„Bună zîya, ma>tuşîcî.a 45 „N’aj auzît,
N’ai văzut Sjobănaşu neu Cu trij turmi di oi?“ „Mătuşica mia, so Kjar di l-am vâzut,
Nu l-am cunoscut.
Si-j drept, am văzut Colia unu’n vali,
Am văzut 55 Un sioban ci dgarmi;
Nu ştiy, dgarmi,
Or si fasi;
Ci oki lui îs muri cgapti:
60 Cgapti, cgapti la răcgari, Njazjunsî di vînt şî sgari; Mustăcioara luj7 Sk'icu griului;
Okişori lui,
65 Mura cîmpului;
Peţîşgara luj,
Spuma laptiluj.
Colacu-Poduri — Neculai Muntjanu, 51.
24
ŢINUTUL VRANCEI
XI
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ negaşi Gura nu-ţ măi' tasi; s Nu ştiu, iarba nu-ţ plasi?
—	Ba nu, stăpîni, nu:
N'i s’a vorbit Moldovianu Şî cu Ungurianu
Sî ti mi omgari 10 La un apus di sgari,
Cî ai oi măi mulţi,
Mulţi şî cornuţi.
—	Di m’a omorî,
Sî mă’ngrQapi
15 în dosu stînij,
Uni latrî cîni;
Sî-m pui la cap Flujeraş di fag,
Sî-m cînti cu drag.
Găuri — Sandu Roman, 21.
XII
Era noyî siobanj măi tinirj şî unu bătrîn, cari avia oi măi mulţi. Asii noyî siobani mergiau înapoi, iar sel bătrîn mergja înăinti şî sî sfătuia ca sî-1 omgari. O mioriţî a auzît şî iera tristî şî nu voia sî mănînci. Stăpînu a în-5 trebat-o:
—	Mioriţî lai,
Lai, lai, bucălai,
Di trii zîli ’ negaşi Guriţa nu-ţ tasi;
10 Ori apa nu-ţ plasi?
Apa îi sălsii,
Cum îni plasi nii,
Dar şarja nu-i glodgasî,
N’agiungi la gasî. îs — Stăpîni, stăpîni,
TEXTE
25
Tgati-s buni,
Da nu-nj fac di capu meu,
Ci-ţ fasi dumnjâta di capu tăy.
Da am aiizît 20 Cî vorbja duşmani Ca sî ti omgari.
—	Mioriţî lai,
Voi di aţ vidja Cî m’a omorît,
25 Yoj sî rîcîiţ cu k'isioarili Şî sî mă luaţ Şî în zocii neilor Sî mă îngropaţ.
Atunsi a zîs sjobanilor dor cî l-or lăsa:
30 Fraţîlor mei,
Vă dusiţ în yatrî,
Cî j-o găljatî cu galbinj Şî s’o luaţ.
Jej l-au omorît şî l-au îngropat sij noyî siobanj într’o 35 rîpî. Mioriţa l-a scos şi l-a îngropat la stînî şî berbesi plîngiau.
A yinit mă-sa şî ntreba di dînsu. S’a ’ntîlnit cu negura şî j-a zîs:
—	Negurisi, cum ieşti umblătgari, fii şî yorbitgari:
40 N’ai văzut un sjobănaş?
—	Sî ti dusi la apî,
Cum îi curgătgari, îi şî vorbitgari.
Apa j-a spus că l-a dat di rîpî. Baba a dat di si| 45 nouî sjobanj şî a omorît-o şî pi ia.
Herăstăy — Ilinca Lăşcanu, 12.
XIII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’negaşi Gura nu-ţ măi tasi;
ŢINUTUL VRANCEI
5 Furi tj-ar fura,
Lupu tj-ar mînca,
Da si zg'eri aşa?
Or nu-ţ plasi apa,
Or nu-i bunî iarba?
10	— G'ini-ni plasi apa, G'ini-ni plaii iarba;
Da am auzît Cî s’a vorg'it Ca sî ti omQari îs Şî sî ti îngrQapi în dosu stînii,
Uni zac cîni.
—	Dacî m’a omorî,
Sî ma ngrQapi
20 în strunga oilor, în zjocu neilora.
A ’ntîlnit o babî bătrînî C’un cair di lînî,
Din drugî ’ndrugîn,
25 Din gurî ’ntrebîn:
—	Da nu n-ej văzut,
Nu n-ei auzît
Un fisioraş a ney?
—	Ba g'ini-am auzît 30 Şî g'ini l-am văzut
Cî l-a omorît Şî ni 1-a’ngropat în strunga oilor, în ziocu n ei lor.
35 — Sini ni-1 bosja?
—	Fluiru fluira,
Oile zg'era,
Pi dînsu-1 plînzja.
—	Si fel de om Jera?
40 — Feţişoara lui,
Spuma laptiluj;
Perişoru lui,
Sk'icu grîului;
Sprinsenili lui,
45 Culmia djalului;
TEXTE
27
Okişori luj,
Mura cîmpuluj.
Herăstăy — Marija N. Siutl, 70.
XIV
Pi-un k'isjor di plai,
Pi-o gurî di rai,
Pi-o gurî di plai,
G'ini-un cîrd di oi 5 Cu trii sjobănej:
Unu n-i Mocan,
Unu-i Moldovian,
Unu n-i Muntjan.
—	N'ioriţî lai,
io	Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncgaii Guriţa nu-ţ tasi;
Nu ştiu di cap îţ fasi,
Orj di-a neu îţ fasi?
15 — Ba di-a tăy, stăpîni,
Cî iey şkiopî m’am făcut,
Pi urm’ am rămas Şî nj-am auzît Tovarîşî tăi 20 Vorog/indu-sî Ca sî ti omgari Şî sî ti îngrgapi în dosu stînii,
Uni zac cîni.
25 — N'oriţî lai,
Lai, bucălai,
Tu sî li spui, spui,
Sî nu mă îngrgapi în dosu stînii,
30 Uni zac cîni;
Sî mă ’ngrgapi în strunga oilor, x în ziocu neilor.
28
ŢINUTUL VRANCEI
La k'isigari sî-m pui 35 Busjumaş la k;isjoari,
Fluieraş la cap;
Yîntu c’a sufla,
Flujer nj-a cînta:
Flujeraş di plop,
40 Mult cîntî cu foc.
Saricuţa mja
Sî ni-o pui în is păltinaş;
Vîntu nj-o sufla,
Sarica s’or clătina,
45 Dulăi s’or aduna,
S’a gîndi cî li dau seva.
Nfioriţî lai,
Lai, bucălai,
Tu cî n-ei vidja
50	O babî bătrînî
C’un cair mari di lînî,
Din mînî ’ndrugîn,
Din okj lăcrămîn,
Din gurî’ntrebîn:
55 „Negurisi, negurisi,
Ngaptja umbli pi văi Şî zîya pi djaluri Şî tu nu n-eţ văzut Di-un siobănaş?
60 Feţîşgara lui,
Spuma laptilui;
Okişori luj,
Mura cîmpului;
Perişoru lui,
65 Sk'icu grîului.
Tu sî-i spui, sî-i spui Cî ieu m’am însurat Ş’am luat o fatî di crai Di colia di pişti plai.
70 „Sini ţ-a fost socru?“
„Sapa şi lopata „Sini ţ-a fost nunu?"
„Munţî şî cu brazîu.
Herăstăy — Ion Vatrt II, 64.
TEXTE
29
xv
—	Mioriţî lai,
Lai, bucălai,
Dă trii zîli ’ncgaci Iarba nu-ţ măi placi:
5 Nici iarba, nici apa;
Ori dă cap îţ faci?
Ori dă capu tău,
Orj dă capu neţi?
—	Stăpîni, stăpîni,
10	TQati mi sînt buni;
Da iei s’a vorbit,
Sij nouî Ciobani,
Cari-s veri primari,
Ca sî ti omQari,
15 Cî tu ai părali Şî ai oi măi mulţi,
Dulăi măi bărbaţ Şî cai buni ninvăţaţ.
—	Mioriţî lai,
20 Iei di m’or omorî Şi m’or îngropa In dosu stînii,
Uni mi zac cîni,
Tu sî mă dăzgrok'i 25 Şî sî mă ’ngropaţ în strunga oilor, în zocu meilor.
Şî sî-ni măi cătaţ în vatra focului 30 Dj-o njagrî găliatî,
Di galbini surpaţi,
Frumos s’o ’npărţîţ,
Voi mă omorîţ,
Sî nu vă sfădiţ,
35 Sî mă suduiţ.
Vez, Domli, cîntisili dim bătrîni îs frumQasî, da daci nu li seri nimini, noi cîntăm acum di ieşti noyi. Şî-i păcat
30
ŢINUTUL VRANCEI
cî nu li seri. Iey n’am măi cîntat cînticu ista di cînj[eram tînîr.
Herăstăy — Lăutarul Predoi Cîtu, 70.
XVI
Yerdi ş’un susai,
Sia guriţî di plai,
Trij turmi di oi CobQarî-m, cQboarî 5 Cu nouî siobănej;
Unu mj-esti Breţcan, Unu mj-esti Moldovjan, Unu mj-esti Vrănsjan, Unu mi-esti Ungurjan.
io	— N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trij zîli ’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi;
Or jarba nu-ţ plasi, îs Or jarba, or apa?
—	Stăpîni, stăpîni, Tţjati mi sînt buni;
Da tovarîşî
Mi s’a vorbit 20 Ca sî mi ti omoari,
Ti ompari, omoari,
Cî aj oj măi miilti, Mulţi, mulţi şî cornuţi.
—	N'oriţî lai,
25 Dipi si m’a omorî,
Ii	sî mă îngroapi în dosu stînij,
Uni latrî cîni.
N'ioriţî lai,
30 Tu sî mă dezgrok'i Ca sî mă îngrok'i în strunga oilor, în zjocu neilor.
TEXTE
31
Ii	sî cati as în vatra focului;
Dj-a găsî dj-o găliatî niagrî Di galbini dărîmatî,
Ii	s’o împărţascî,
Sî nu sî sfădjascî.
Herăstăy — Lăutarul S. Predoi Cîtu, 38.
XVII
„ Mioriţî lai,
Lai, bucălai,
Dă trii zîli ’ncQaci Gura nu-ţ măi taci;
5 Ţîia si nu-ţ plasi:
Ori apa, ori saria,
Pozar dă pă cîmp ?“
Iar ia cî-i spuma:
„Stăpîni, stăpîni, io Toati mi sînt buni,
Da ii s’a vorbit,
&ii noyî cjobanj,
Toţ sînt veri primari,
Ca sî ti omQari i5 Cî ai oi mă| mulţi,
Dulăi măi bărbaţ,
Cai bunj ninvăţaţ Şî berbeci bătuţ Şî flăcăi stătuţi.
20 Da jel cî-m spuma:
„Dă m’or omorî,
Da ij să mi-ş cati în vatra focului Di-o niagrî găljatî,
-2$ Dă galbini surpatî,
Pustija s’o batî;
Ii	frumos s’o ’mpărţascî,
Sî nu sî sfădjascî,
Sî mă suduiascî.
32
ŢINUTUL VRANCEI
30 Dă in o omorî,
Da ii sî mă ’ngrgapi în strunga oilor, în zocu meilor.
Flujeru meu:
35 Flujeraş di fag,
Mult cînta cu drag;
Flujeraş dă soc,
Mult cîntă cu foc;
Cîn fluiru a zîci,
40 Oili s’or strîngi
Tot pă cap m’or plîngi.
Bucjumaşu meu:
Bucjumaş dă argint,
Mult cîntă cu zînd,
45 Ii sî mi-1 pui în cel păltior;
Cîn vîntu a bati Oili s’or strîngi Pi mini m’orplîngia. so Ij îl omora Şî mi-1 îngropa Tot în dosu stînii,
Uni mi-ş zac cîni.
Majcî-sa ci-m făcja?
55 După dînsu cî-m pleca,
Pleca dă mi-1 căuta Şî pi toţ mi-j întreba:
„N’aţ văzut un fisjor a ney?
Feţîşoara luj,
60 Spuma laptiluj;
Okişori lui,
Mura cîmpuluj;
Mustăsjoara luj,
Sk'icu grîului“
65 ^Şî dă l-am văzut,
Nu l-am cunoscut
Herăstăy — Lăutarul N. fredoi, 65.
TEXTE
33
XVIII
—	N'ioriţî, riţî,
Di trij zîli ’ncQasi Guriţa nu-ţ măi tasi;
Nu ştiy di capu tăy îţ fasi, 5 Or di capu neg,
Or iarba nu-ţ plasi,
Or apa nu-ţ plasi,
, 1 îi?
S’a vorg'it
Moldovianu şî cu Ungurianu Ca sî ti omQari pi dumniata,
Cî aj oi măi buni Şî cîni măi bărbaţ,
15 Sî ti ’ngrQapi în dosu stînii,
Uni zac cîni.
—	N'ioriţî, riţî,
Dacî m’a omorî,
20 Sî mă ’ngroapi în zjocu neilor, în strunga iiiQarilo^;
Nu mă ’ngrQapi în dosu stînii,
25 Uni zac, vara, cîni.
Flujeraş m-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
Cu lăcrîni di sînzi M’or plînziu.
30 O babî bătrînî Din drugî ’ndrugîndî,
Din oki lăcrămîndî,
Din gurî’ntrebîndî:
„N’aţ văzut fisioru ney?
35 Faţa lui,
Spuma laptilui;
Oki lui,
Mura cîmpuluiu.
Mă-sa a aflat cî s’a sfătuit şî l-a omorît.
Herăstăy — Constantin Găinî, 86
3446—1. Diaconu, Ţinutul Vrancei.	3
34
ŢINUTUL VRANCEI
XIX
Ş’am zî ş’un sărai,
Pi k'iăior di plai, Pi-o gurî di rai,
Cum mi pogora 5 Trii turmi di oi,
Cu trii siobănei: Unu-i Manoilî ŞH vătav pi stînî; Unu-i Izokisi,
10 l-s oili-aisi,
Şî unu-i Cornutu, C’ari oi măi mulţi, Mulţi şî cornuţi.
Din oili lui 15 Una îi zg'era Şî iei ni-o’ntreba:
—	N'ioriţî lai,
Lai bucălai,
Di trii zîli ’ncQasi 20 Gura nu-ţ măi tasi; Ori apa nu-ţ plasi: Apa din ulsjor,
Şarja dim burduf?
Cî mă fasi di plîng. 25 — Stăpîni, stăpîni, G'in pi lîngî mini,
Cî iey plîng di tini: Cî sii doi siobanj Cî ii s’a vorg'it 30 Ca sî ni ti-omQari Şî sî ni ti ’ngrgapi Colo ’n dosu stînii, Undi zasi cîni.
Da tu sî li spuj,
35 Di ti-or omorî,
Sî spuj sî ti ’ngrQapi în strunga oilor, în zjocu neilor.
NăruZa —Lăutarul Njagu Burt&n, 52
TEXTE
35
xx
—	N'ioriţî lai,
Cu lîna ţîgai,
Di trij zîli ’ncgasi Guriţa nu-ţ tasi;
5 Nu ştiy si focu nu-ţ plasi, Nu ştig, iarba nu-ţ plasi, Şarja dim burduf,
Apa din uluc,
Say di cap îţ fasi? io — Stăpîni, stăpîni,
Cî nija cî-ni plasi Şarja dim burduf,
Apa din uluc;
Da nija nu-nj plasi 15 Vorba sia dj-asarî Şî dj-alaltăsarî:
&ii doi sjobănei,
Negri, negrişon: Mustăsjoara lor,
20 Sk'icu grîului;
Okişori lor,
Mura cîmpului;
Vria sî ni tj-omQari La apus di sgari.
25 — Stăpîni, stăpîni, Gîndeşti-ti la mini,
Cî sînt tormănaş Cu trii nii di oi.
Stăpîni, stăpîni,
30 Sî nu mă ’ngropaţ Din dosu stînii,
Undi zac cîni;
Si	sî mă’ngropaţ în strunga oilor,
35 în zjocu neilor.
Năru2a — Ion Stan, 26.
ŢINUTUL VRANCEI
XXI
—	Qai bucălai,
Di trii zîli ’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi, Apa nu-ţ măi plasi, Jarba di pi cîmp Şî apa din uluc.
—	N'ija ni s’a vorg'it Trij sjobănei
Cu turma di oi Sî ni ti omgari:
Unu ie Breţcan,
Unu-i Moldovian, Unu-i Ungur ian;
Sî ni ti omgari Şî sî ni ti ’ngrQapi în dosu stînii,
Undi zac cînia.
La vîrf di măguri Siaţî şî negurî,
Nu sî măi răzbunî Cîti-o săptămînî,
Sî fac voi bnnî.......
—	Di m’or omorî,
Sî nu mă’ngropaţ în strunga oilor, în ziocu neilor.
Din k'isioru tăg Sî-ni puniţ la cap Mîndrn flujeraş;
Cîn a bati vîntu Sî-ni cînti cu drag. Colia pi Dumbravî Ieşti iarba ’ntrjagî: Iarba-i nipăscutî,
Apa nibăutîa.
Jar o babî slabî Din drugî ’ndruga,
Din oki lăcrăma,
Di ficior întreba,
TEXTE
37
40 Di un siobănei Nant şî supţîrel,
Tras pintr’un inel.
Năru2a — Lăutarul Iftimi Câşunianu, 34.
XXII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trij zîli ’ncoasi Guriţa nu-ţ tasi.
5 — Stăpîni, stăpîni,
Nri s’a vorg'it Aiş doi Ungureni Ca sî ti omgari,
Cî aj oi măi mulţi 10 Şî cînj măi bărbaţ;
(Ca sî ti omoari)
Şî sî ti îngrQapi In dosu stînii,
Uni zac cîni. îs — N'ioriţî lai,
Iey mă prăpădesc,
Flujeraşu neu Sî ni-1 îngropaţ în strunga oilor.
20 Da pi mini,
Dacî m’or omorî Tovarîşî nei,
Sî mă ’ngroapi în strunga oilor,
25 în zjocu neilor,
Măjculiţa mja în drugî ’ndrugîn Di mini ’ntrebîn:
„N’aţ văzut dj-un fisjoraş?
30 Feţîşgara lui,
Spuma laptilui;
Okişori lui,
Mura cîmpului^.
„Ba l-am văzut, mătuşîcî,
ŢIRUTUL VRANCEI
35 Cî iei s’a ’nsurat Şî l-a cununat Luna şî sgarili“.
„ Flujeraşu lui Uni l-a’ngropat?a 40 „în strunga oilor,
In zjocu neilor.
Busuioc i-a răsărit,
Fetili s’or strînzi,
Pi jel l-or plînzia.
Nâruza — Luca Poloboc,
XXIII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trij zîli ’ negaşi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Ori iarba nu-ţ plasi?
—	Dă oili ’ncgasi La negru zăvoi,
CM jarbî di noi ŞM umbrî di voi.
io C’am auzît Ci s’a vorg'it Basjul ungurjan Şî cu sel moldovian Ca sî-1 omgari îs Pi sel vrănsjan.
—	Di si sî mă omgari?
—	Pentru cî ieşti măi ortoman: Cî ai oi măj mulţi,
Mîndri şî cornuţi 20 Şî cai învăţaţ Şî cîni măi bărbaţ.
—	N'ioriţî bîrsanî,
Di ieşti năzdrăvani,
Sî-i spui Ungurianului,
25 Dacî m’a omorî,
TEXTE
39
Sî mă îngrgapi Aisj în aprgapi, în strunga di oi,
Sî h'iy tot cu voj,
30 Şî la cap sî-ni pui Flujeraş di os,
Cum zîsi duios;
Fluier aş di fag,
Cum zîsi cu drag;
35 Vîntu cîn a bati,
Pin ieli-or răzbaţi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi,
Cu lacrîni di sînzi.
Şî dj-acolia măi ieşti, cî dac’a ’ntîlni o babî bătrînî sî nu-i spui cî l-a omorît, cî-i mă-sa:
Di-a’ntîlni o babî Din oki lăcrămîn,
Din furcî ’ndrugîn,
45 Din gurî’ntrebîn:
„Sim-a văzut Şî ni-a cunoscut Un mîndru siobănei Tras pintr’un inel:
50 Feţîşgara lui,
Spuma laptiluj;
Okişori lui,
Mura cîmpului?a Sî-j spuniţ cî s’a ’nsurat 55 C’o fatî di ’mpărat.
Pgati sî h'ii sinzăsi di ani di cîn n’am măi cîntat-o. O cîntam mult cîn jeram sioban la oi, c’am fost sioban la oi v’o şăsî, şăpti ani. Am umblat şî cu mînzărili, da am fost şî primarju în Negîrleşti. Mioriţa am auzît-o dila bătrîni, cî bătrîni o cînta. Siobani vinia di vali la vremja cgasî, ş’o cînta sara cîn sta oili ’n sinî şî cîn pornia sjobani ngaptia. O cînta uni din fluir. înăinti jeyt am apu-
40
ŢINUTUL VRANCEI
cat puţini oi la Negîrleştj. Iera puţîni oi la noi. Cari iera kiabur avja sinzăsi, şajzăsj di oi ş’avia sjobanu lui. Dacî-1 65 punja anu ista, sta trii, patru, sinsi, şăsî anj. Da acu puni sioban cu zîga, cu luna. Atunsi Qaja n’o cunoştej tu cum o cunoştja sjobanu. Oili Negîrleştilor sî paza la Păieşăli. Jera dogî tîrlişoari cu cîti patru, sinsj suti di mînzări. Acu-s v’o trii tîrli, cu ob suti di oi. înăinti iera 70 dogî tîrli: a Păscăleştilor ş’a Tafteştilor, acu v’o sinzăsi di ani, dacî n’a h'i pişti sinzăsi di ani. Jeram di pajspresi, Cinspresi ani cîn m’an luat di oi. Oili iera frumgasî, cî jera păduri mari; nu sî pominia goluri dicît la stîni. Cîn merziai pi gol sî făâja spumî pi iţari di pi flori. Pi royî 75 iera ca pi unt. Da acu iarba-i pîrlitî di săsita lu Dumnezăy. înăinti la noi mi sî cam punia sjobani Qamini buni. Yinja străini, din alti sati. Jera sjobani cari s’a pripăşit pe isi, di aldi Luca, carj-a fost siobanj la Taftî. A vinit din alti sati, s’a ’nsurat aisi, şî-s buni ospodarj. Vama 80 înăinti jera „la Hajduâi" pi Coza, şî nu vinia din Ţara ungurjascî oi pi la noi.
Negîrleşti — Neculai D. Ieşanu, 65.
XXIV
Pj-un k'isior di plai,
La gurî di rai,
CobQarî, cobgarî Trij cîrduri di oi 5 Şî trii di berbesei.
Şiobănaş cî sînt Trij Ungureni Şî trii Săseleni Şî unu Moldovian, io Ari cîrlani mărunţi Şî oi măi mulţi,
Boi îm plug băgaţ Şî dulăi măi bărbaţ Şî cai învăţaţ.
15 N'i cî s’a vorg'it Asii trij Săseleni Şî trii Ungureni Ca sî ni-1 omoari
TEXTE
Pi sel Moldovian.
20 Da o nioriţî lai,
Cu lîna plăvai,
Di trij zîli ’ncQasi Guriţa nu-i măi tasi.
Da stăpînu-su o’ntreba:
25 — Ni'oriţî lai,
Lai, bucălai,
Da di si zg'eri şî nu măi tasi? Ori iarba nu-ţ plasi,
Say fasj di capu tăg,
30 Say di capu ney?
—	Nu fac nisi di capu tău, Nisi di caPu ^ey:
N'i cî s’a vorg'it Aâii şăsî siobănaş 35 Ca pi tini sî ti omgari,
Sî-ţ ia oili tQati Da iei din gurî zîsia:
„Qai, oişQara mia,
Dacî tu ai vidja 40 Cî mă omQarî,
Sî spuj sî niâ ’ngrgapi Tot în faţa stînii, în ziocu neilor, îm bătaia berbesilor.
45 Busjumaşu ney Sî ni-1 pui
într’un rîrf di păltior;
Cîn fluieraşy-a trazi,
Busjumaş a zîsi,
50 Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi“.
Anjaza cîn yinia La stînî sî dusia,
La stîna bătrînî 55 Cu muşkiu dj-un lat di mînî, îl lăsa pînî mulzja,
Frumuşăl cî ni-1 tăia.
Da nioriţa răspundia:
„Alei, voi stăpîni mei,
ŢINUTUL VRANCEI
60 Pi stăpînu sî ni-1 îngropaţ Tot în faţa stînii, în zjocu neilor, îm bătaia berbesilora.
Pi dînsa c’o asculta,
65 Iei aşa făsja.
Ini vini, veri, dj-o majcî bătrîni,
Din drugî ’ndrugîn,
N'eluşăj mînîn,
Din okj lăcrămîn;
70 Da la sii vojnsej sî dusja,
Din gurî li zîCia şî ’ntreba:
„N’aţ văzut di-un tinerel voinic? Mustăsioara luj,
Sk'icu grîuluj;
75 Feţîşgara luj,
Spuma laptiluj;
Sprînsenili luj,
Mura cîmpuluja.
„Nu l-am văzut,
00 Nisi l-am auzîtu.
Baba bătrînî pleca,
Din drugî ’ndrugîn,
N'eluşai mînîn,
Din gurî ’ntrebîn,
85 Dim perdja ’m perdja Di iei ’ntreba.
Şî siobani a spus:
„A luat naşî covata Şî naş lopataa.
90 Şî baba pleca Şî nu măi întreba.
Nereiu — Săndulaki Creţu, 55.
XXV
Pi pisior di plai,
(Pi-o) la gurî di rai,
Cobgarî, cobgarî Trij suti di oi,
5 Trij suti di berbesi;
TEXTE
43
Siobănaş cî sînt Trii Ungureni Şî trij Saselenj.
Da unu, Moldovian,
10 Ari oi măi mulţi,
Boi îm plug băgaţ,
Şî dulăi măi bărbaţ.
—	N'ioriţî lai,
Cu lîna plăvai,
15 Di trij zîli ’ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
Say iarba nu-ţ plasi,
Say îţ fasi di capu tăy,
Say di capu neu?
20 — Stăpîni, stăpîni,
Iarba, măi, cî-nj plasi,
Apa-nj ieşti bunî;
Nu-nj fac nisi di capu tău, Nisi di capu neg.
25 N-i cî s’a vorg'it Sii trij Ungureni Şî sii trii Săseleni Ca pi tini sî ti omgari,
Cî ai cîrlanj mărunţ,
30 Boi îm plug băgaţ Şî dulăi măi bărbaţ.
—	N'ioriţî lai,
Cu lîna plăvai,
Dacî vez cî mă omgarî,
35 Sî mă pui sî mă’ngrgapi Tot în faţa stînii,
Tot în ziocu neilor, îm bătaia berbesiloru.
C’anjaza cîn vinja 40 La stînî sî dusia,
La stîna bătrînî
Cu muşkiu dj-um pod(lat) di mînî.
îl lăsă pînî mulzia,
Frumuşăl cî ni-1 tăja;
45 Da n'ioriţa răspundja:
„Alei, voi stăpîni mei,
ŢINUTUL VRANCEI
Sî ni-1 îngropaţ Tot în faţa stînii nQastri. Busiumaşu lui 50 Sî-1 pui tu în vîrf di paltior; Busiumaşu a zîsi,
Fluieraşu-a trazi,
Oili s’or strînzi,
Pi Jel cî l-or plînzi 55 Cu lăcrînj di sînzia.
Ui vini, veri, di-o maicî bătrînî, Din drugî ’ndrugîn,
N'eluşăi mînîn,
Din gurî cî’ntreba,
60 Dim perdia ’m perdia Di iei cî ’ntreba:
„N’aţ văzut di-un fisjorel voinic ? Mustăsioara lui,
Sk;icu griului;
65 FeţîşQara luj,
Spuma laptilui;
Perişoru luj,
Pana corbului".
„Măicuţî bătrînî,
70 Pgati l-am văzut,
Da nu l-am cunoscut Baba cî pleca,
Dim perdia ’m perdia Di iei cî ’ntreba,
75 La o stînî azjunzja,
Di dînsu’ntreba:
„N’aţ văzut di-un tinerel voinic? Mustăcioara lui,
Sk'icu griului;
80 Okişori luj,
Mura cîmpului“.
„Măicuţî bătrînî,
Pgati l-am văzut,
Da nu l-am cunoscut.
85 Am auzît
C’a luat naşî covata Şî naş lopatau.
TEXTE
45
Da baba pleca,
Tot nu si ’ncredia,
90 Dim perdja’m perdja,
Toţ siobani ni-i întreba,
Din lacrimi lăcrămîn,
Din drugi ’ndrugîn,
N'eluşăj mînîn.
95 Di iei întreba.
C’un sioban sî ’ntîlnia Şî pi jel întreba...
„A luat o fatî din Slatina Ş’o kjamî Carpinaw. ioo Da baba nu sî ’ncredia, înăinti pleca,
Kjar cu sii cari l-a omorît sî ’ntîlnia ŞH întreba:
„N’aţ văzut un tinerel voinica ?
105 „Nu l-am văzuta.
Nere2u — Acelaşi (variantă culeasă cu două zile mai înainte de precedenta).
XXVI
Pş-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Scobgară, scobgară, Pe colnic la vale,
5 Trei cîrduri de oi Cu trei ciobănei: Unu-i Săcelean,
Unu-i Ungurjan Şi unu-i Moldovean, io îar cel Ungurjan Şi cu cel Săcelşan, Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră Pe la apus de sgare 15 Ca să mi-1 omgare Pe cel Moldovean,
46
ŢIRUTUL VRANCEI
Că-i mai ortoman,
C’are oi mai multe, .
Cîrlani mărunţi 20 Şi cai învăţaţi,
Dulăi mai bărbaţi,
Boi în plug băgaţi.
Ei coboară, coboară Pe colnic de vale,
25 Spre gură de vălcea Toate oile pornia.
(Fragment comunicat de Pr. T. Macovei din Nereju, cules înainte de război dela un bătrîn al cărui nume nu şi-l aminteşte. Fragmentul a fost găsit răzleţ printre nişte hîrtii).
XXVII
—	Lăiţî, lăiţî,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Ori iarba nu-ţ plasi,
Ori apa nu-i bunî?
—	Apa-nj plasi,
Iarba-i bunî;
Dar s’a vorg'it
10 Şî ti omoari Siobani tăi,
Cî ai oi mulţi.
A zîs sî-1 îngroapi în dosu stînii, uni bati cîni, sii cari l-a omorî. Jel a zîs aşa sî nu-1 îngroapi în dosu stînii, “îs si sî-1 îngroapi în strunga cîrlănaşîlor:
Sî-ni pui la cap flujeraşu.
Flujeraşu şuiera,
Oiţîli sî strînzia
Şî pi sjobănaş îl plînzia.
Nere2u — Stanca Buioi, 53.
TEXTE
47
XXVIII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Cu lîna playiţî,
Di trij zîli ’ncQasi
5 Gura nu-ţ măi tasi; Orj jarba nu-ţ plasi?
—	Ba jarba-nj plasi Şî apa ni-j bunî;
Da am auzît
10 Cî s’a vorg'it Ca sî ti omQari La apus di spari &ij trij sjobănaş,
Ci ai oj măi mulţi 15 Şî cornuţi
Şî cîni măi bărbaţ.
—	N'ioriţî, nioriţî,
Cu lîna plăviţî,
Sî li spui aşa,
20 Di m’or omorî,
Sî nu măîngrgapi în dosu stînij,
Undi zioacî cîni;
Sî mă îngrpapi 25 în strunga neilor;
N'ei or ziuca,
Oili-or zg'era,
Pi mini m’or plînzi Cu lacrînj di sînzi.
30 Flujeraşu ney Sî-1 îngrQapi în sel păltior,
Sî zîcî cu dor; Flujeraş di os,
35 Cari cîntî dujos; Flujeraş di fag,
Sî zîcî cu drag.
Lăiţî, lâiţî,
Cu lîna plăviţî,
48
ŢINUTUL VRANCEI
40 Di-j vidja o babî Dîn drugî ’ndrugîndă,
Di mini ’ntrebîndă,
Sî-i spui aşa Cî ieu m’am însurat 45 Pj-o gurî di plai,
Am luat o fatî di crai"...
»>Oiţî, oiţî,
N’ai văzut un sjobănaş?“
„Daci 1-oj hi văzut,
50 Nu l-am cunoscut".
„îi lesnj-a-1 cungaşti:
Feţişoara luj,
Spuma laptilui;
Mustăsjoara luj,
55 Sk'icu grîuluj;
Sprînsenili luj,
Pana corbului;
Okişori lui,
Mura cîmpuluj". oo „S’a ’nsurat C’o fatî di crai,
Pj-o gurî di plaj;
Braz şî păltinaş I-a avut nuntaş;
65 Stelili şî luna J-a ţînut cununa".
NereZu — Dobra Şt. Necuia, 61.
XXIX
Pj-un k'isior di plaj,
La o gurî di rai,
Iaci a trecut Trij turmi di oi 5 Cu trij siobănei:
Unu ni-j VrănCian,
Unu ni-i Moldovian Şî altu-i Unguri an.
S’o oiţî avia,
10 Qai năzdrăvanî,
TEXTE
49
Cu lîna plăvani Şî cari zgiera Şî inereg striga.
—	N'ioriţa mia,
15 Di si zg'ieri aşa?
Ori Jarba nu-ţ plasi,
Orj apa nu ţ-î bunî?
—	Stăpîni, stăpîni,
Iarba-ni plasi
20 Şî apa n-i bunî,
Da ni s’a vorg'it Sii doj stăpînaş Ca sî ti omgari Şî sî ni ti’ngrgapi 25 în strunga oilor, în zfocu neilor.
—	Oili s’or strînzi
Şî tot pi mini m’or plînzi Cu lăcrăni di sînzi.
30 Şî, nioriţa mia,
N'ioriţî lai,
Da ieu tot mă rog Tot di dumnjata,
Dacî ni-J vidja 35 O babî batrînî C’un cair di lînî Din mînî ’ndrugîn,
Din gurî ’ntrebîn,
Di mini ’ntrebîn,
40 Tu sî-j spui aşa,
N'ioriţa mja,
Tot sî-i spui aşa Cî m’am însurat Şî la nunta mia 45 N'i-a căzut o stia;
Sgarili şî luna N'i-a ţînut cununa;
Păsări lăutari,
Braz i-am avut nuntaş.
Nere2u —Anica Pavîl Doni, 63.
3446. —I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
4
ŢINUTUL VRANCEI
XXX
Pi-un pisior di plaj,
Pj-o gurî di rai Sî cobgarî ’n yali Trii turmi di oi 5 Cu trii siobănei:
Unu-i Moldovian,
Unu-i Ungurian Şî unu-i Vrănsian.
Da o nioriţî,
10 Cii lîna plăviţî,
Ini zg'iera.
—	Oiţî, oiţî,
Di trij zîli ’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
15 Orj iarba nu-ţ plasi,
Ori apa nu-i bunî?
—	Ba n-i iarba bunî,
Ba şî apa-j bunî,
Ba şî apa-ni plasi,
20 Da s’a vorg'it aşa Di trii sjobănaş,
S’a vorg'it di dumnjata si ti omgari, Cî ai oi măi mulţi,
Mulţi şî cornuţi.
25 — Cîn sî mă omgari,
Fluieraşu neu
Sî ni-1 punî întrun vîrf di păltior, Din cari cîn a bati 30 Tot ca iei ya trazi.
Şî sî mă îngropaţ Tot în dosu sttnij,
Tot în strunga oilor,
Tot în ziocu neilor;
35 Fluieraş ni-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi.
Apoi dj-aţ vidja O maicî bătrînî,
40 Tot bătrîn, bătrînî,
TEXTE
51
Cu cair di lînî,
Din furcî torcîn:
„N’aţ văzut di-un siobănaş?
45 Faţa lui,
Spuma laptiluj;
Okişori lui,
Mura cîmpului;
Mustăsioara lui,
50 Sk'icu grîuluia;
I-ei spuni aşa/
Cî m’am însurat C’o fatî di crai;
Da la nunta mja 55 A căzut o stja;
Cî munţî-s nuntaş,
Fazi şî păltinaş Şî cu brădănaş.
Nere2u — Vasîli Rusu, 75.
XXXI
—	Qai nioriţî,
Qai bucăliţî,
Di trij zîli ’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Orj iarba nu-ţ plasi,
Ori apa nu-i bunî?
—	Da apa cî-i bunî,
Da iarba cî-i bunî,
Da s’a vorg'it, stăpîni,
*o Ca sî mă omQari;
S’a vorg'it siobani,
Stăpîni, stăpîni,
S’a vorg'it siobani Ca sî mă omoari.
*5 Di m?o omorî,
Şî ştiţ: sî nu mă îngr#api în dosu stînij,
Undi zac cîni;
Sî mă îngrQapi
ŢINUTUL VRANCEI
20 în strunga oilor, în ziocu neilor.
Nereiu — Angelina Kiţcosiu, 31.
XXXII
—	N'ioriţî lai,
Lai bucălai,
Di trii zîli ’ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Ori iarba nu-ţ plasi,
Ori apa nu-ţ plasi?
—	Apa-ni plasi,
Iarba-ni plasi,
Da s’a vorg'it trii voinisi 10 Sî ti omoari, stăpîni;
Unu-i Moldovian,
Unu n-i Cîmpian Şi unu-j Sătian.
Vria sî ti omgari 15 Şî sî ti îngroapi în dosu stînij,
Uni zac cîni.
—	Fluieraşu neu Sî-1 pui în uşa stînii;
20 Yîntu cîn a bati Pin fluier a cînta,
Oile s’or aduna
Şî pi mini m’or plînzi
Cu lacrîni di sînzi.
Nereiu — Stoica Beza, 78.
XXXIII
„Lai bucălai,
Cu lîna ţîgai,
Tot dj-o lunî ’ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; s Ori iarbi nu-ţ plasi,
Ori lupu cî ti-ar mînca,
TEXTE
Orjfurucî tj-ar fura"? Iar laja din cap cî da:
—	Cî nu ie, stăpîni, aşa; 10 S’a vorg'it nişti siobanj
Sî ti ompari,
Unu-i Moldovian,
Cî tu aj oi măi mulţi, Beli şî cornuţi;
15 Şî sî ti îngroapi In dosu stînij,
Uni zac cîni.
—	Lăiţî, lăiţî,
Cu lîna plăviţî;
20 Lai, bucălai,
Cu lîna plăvai,
Tu sî li spuj Sî mă îngrQapi în strunga oilor,
25 în zg'eretu neilor. Flujeraşu neg Sî-1 pui in uşa strunzij; Cîn vîntu a bati Flujeraş a zîsi,
30 Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi G'ini o babî bătrînî,
Din drugî’ndrugînă,
35 Din oki negri lăcrămînă, Din gurî ’ntrebînă:
„N’aţ auzît, n’aţ aflat Di-un sjobănaş?
Feţişoara lui,
40 Spuma laptiluj;
Okişori luj,
Mura cimpuluj;
Mustăsjoara luj,
Sk'icu griului 45 „Am auzît prja bini Cî jel s’a ’nsurat“.
„Şî fatî di undi-a luata?
54
ŢINUTUL VRANCEI
„Din oraş din Slatina Şî ni-o kjamî Carpina.
50 Lăutari luj,
Păsărili codrului;
Şî nuntaşî lui,
Vulturi din ser".
Nere2u — Ion Badju, 66.
XXXIV
Pi-un pisior di plaj,
Pi-o gurî di rai Sî cobgari ’n vali Trij turmi di nei 5 Cu trii siobănei:
Unu ni-e Vrănsian,
Unu-i Moldovian,
Unu-i Ungurjan.
Iei cî sî vorg'esc 10 Şî sî tăinujesc Ca sî ni-1 omQari Pi sel Moldovian,
Cî-i măi ortoman Şî ari oi mulţi,
15 Mîndri şî cornuţi,
Şî boi înziugaţ Şî cai ninvăţaţ Şî cîni măi bărbaţ.
La apus di sgari 20 Vor sî ni-1 omgari.
—	Da, sja nioriţî,
Cu lina plăviţî,
Di trii zîli ’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
25 Ori ieşti bolnăvioarî N'ioriţî, nigarî?
—	O, drăguţi basi,
Dă-ţ oili ’ncgasi La negru zăvoi,
30 Cî-i iarbî di noi
TEXTE
Şî umbrî di voi;
La apus di SQari Vor sî ti omoari.
—	Şî di-ar h'i sî mor, 35 Sî-j spui lui Vrînsjan Şî lui TJngurian Ca sî mă îngroapi Aisi pi aproapi, în strunga di oi,
40 Sî h'iy tot cu voi.
Da în dosu stînii,
Ca sî-ni auz cîni.
Asta sî li spui;
Da la cap sî-ni pui 45 Fluieraş di soc,
Mult zîsi cu foc,
Sî Ai-l spînzuraţ în sel gorînel,
Mîndru gălbior;
50	Vîntu cîn a bati ‘ Fluieru ni-a zîsi,
Oili	s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
55 Yasili ci mor Pi la kiotori;
Boi sî tot mug Cu capu pi plug,
Sî ’nzjug sî mă duc.
60 Da di ni-aţ vidia O babî bătrîni Cu roşea di lînî,
Cu brîy di cămilî,
Din gurî ’ntrebîn:
65 „Sini ni-a văzut Mîndru siobănel Tras pintr’un inel? Okişori lui,
Mura cîmpului;
70 Mustăsioara lui,
Sk'icu grîuluj,
ŢINUTUL VRANCEI
Feţişoara lui,
Spuma laptilui.
Sini ni-a văzut,
75 &in 6i-a cunoscut Mîndru siobănei Tras pintr’un inel"?
Sî-i spui curat Cî m’am însurat 80 C’o mîndrî crăiasî,
A lumii miriasî;
Soarili şî luna N'i-a ţînut cununa;
Braz şî paltinaş 85 I-am avut nuntaş;
Păsăreli nisi Şî steli făclii;
Cî la nunta mia A căzut o stja...
90 — Apîşoarî, hai,
Cum ieşti curgătpari H'ii sî vorg'itoari; âini nj-a văzut Mîndru siobănei"?
95 — Du-ti la sorî-mia negurisi, Cî ia umblî pi colnisi.
—	Negurisi, hăi,
Cum ieşti umblătoari,
H'ii şî vorg'itgari;
100 Sini nj-a văzut Mîndru siobănei"?
Di-o palmî cî-i da,
Pişti iei cădia Şî ni-1 dizgropa,
105 Cu iei sî ’ncrozna,
C’un sioban sî ’ntîlnia: „Băbulicî, hăi,
Ai bărbat, ori n’aj?
Dacî n’ai bărbat
110	Sî mă leg argat".
Nereiu —Măritară Dragonir Edu, 41.
TEXTE
57
XXXV
Pi-un k'isjor di plai, Pi-o gurî di rai,
Sî cobgarî ’n vali Trij turmi di oi 5 Şî trii siobănei:
Unu-i Moldovian, Unu-i Ungurian,
Unu n-i Vrănsian.
Jei sî tot vorg'esc 10 Şî sî tăinuiese Ca sî ni-1 omgari Pi sel Moldovian,
Cî-i măi ortoman Ş’ari oi măi mulţi,
15 Mîndri şî comuti Şî boi ninziugaţ Şî cai ninvăţaţ Şî cîni măi bărbaţ. La apus di sgari 20 Vor sî ni-1 omQari.
—	Da sia nioriţî, Oiţî, oiţî,
Cu lîna plăviţî,
Di trii zîli ’ncgasi 25 Guriţa nu-ţ tasi;
Ori ieşti bolnăvioarî, Ori ţîia, nu-ţ plasi Şarja dim burduf, Jarba di pi cîmp? ao — O, drăguţî baâi,
Ba iarba îni pla£i, Da di trii zîli ’ncQasi Iei sî tot vorg'esc Şî sî tăinuiese 35 Cî la apus di SQari Yor sî ti omgari, Basiu ungurian Şî cu sel vrănsiaţi,
Cî ai oi măi mulţi
ŢINUTUL VRANCEI
Mîndri şi cornuţi Şî cai ninvăţaţ Şî boi ninziugaţ Şî cîni măi bărbaţ.
—	Oiţî bîrsanî,
Şî di-ar Vi sî mor, Sî-i spui lui Vrănsian Şî lui Ungurian Ca sî mă îngroapi Aisi pi aprgapi, în strungî di oi,
Şî h'iu tot cu voi, în strunga oilor, în ziocu neilor.
—	Stăpîni, stăpîni, Şi-ţ kiamî ş’un cîni, Sel măi bărbătesc Şî sel măi frăţăsc,
Cî vor sî ti omoari Basiu ungurian
Şî sel moldovian Şî haidi cu noi La negru zăvoi,
Cî-i iarbî di noi Şî umbri di voi.
—	Tu la cap sî-ni pui Fluieraş di soc,
Mult zîsi cu foc; Busiumaşu ney Sî ni-1 spînzuraţ în sel păltior,
Mîndru, gălbior. Fluieraşu nj-a zîsi,
Oili	s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lacrîni di sînzi. Busiumaşu nev Iei cî ni-a cînta, Yasili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi; Boi sî tot mug
TEXTE
59
80 Cu capu pi zjug,
Sî ’nziug sî mă duc; Vasili cî mor Pi la kiotori.
Da di ni-ţ vidja 85 O babî bătrînî Cu roşea di lînî,
Cu brîy di cămilî, Din gur’ întrebîn: pSini nj-a văzut,
90 Sin nj-a cunoscut Mîndru siobănel, Tras pintr’un inel? Feţîşgara luj,
Spuma laptilui;
95 Mustăsioara Ini, Sk'icu grîului; Perişoru lui,
Pana corbului; Okişori luj,
100 Mura cîmpului, Cgaptî pi sup foi Niaziunsî di ploi; Cgaptî la răcgari, Niaziunsî di sgari; 105 Cgaptî la pămînt, Niaziunsî di vînta, Tu sî-i spui curat Cî m’am însurat C’o fatî di craj, noPi-o gurî di rai; Braz şî paltinaş l-am avut nuntaş, ^ăsăreli nisi Şî steli făclii;
115 Căsi la nunta mia A căzut o stia; Sgarili şî luna N'i-au ţînut cununa. Di-aţ vidia 120 O babî bătrînî
ŢINUTUL VRANCEI
Cu roşea di lînî,
Gr'iţăi întoreîn,
Din gur ’ntrebîn:
„Apuşgarî, hăi,
125 Cum ieşti curgă tgari,
H'ii şî vorg'itgaria;
„Du-ti la sorî-mja negurisi, Cî ia umblî pin colnisia. „Negurisi, hăi,
130 Sini ni-a văzut Mîndru sjobănela?
Di-o palmî cî-i da,
Pişti iei k'ica Şî ni-1 dizgropa,
135 Cu iei sî ’ncrozna.
„Băbulicî, hăi,
Ai bărbat or n’ai?
Dacî n’ai bărbat,
Sî mă bag argat:
140 Zîya di-alergat,
Ngaptja di culcata.
Nerezu — Aceeaşi (variantă culeasă la interval de o zi de cea precedentă).
XXXVI
Pi k'isior di plai,
La gurî di rai Cobgarî, cobgarî Trii cîrduri di oi,
5 Trii di berbesei,
Berbesi terkelij,
Dila egarni pîn la CQadî Di dousprăzăsi palmi.
Scobgarî, scobgarî...
10 —Nioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ncgaâi Gura nu-ţ măi tasi;
TEXTE
61
Say iarba nu-ţ plasi,
15 Say apa nu-i bunî?
—	Iac’am auzît Cî s’a vorg'it Pi tini sî ti omgari Sii trii priverj mari 20 Şî grgapa sî ţ’o facî în dosu stînii,
Undi zac cînia.
Da jel ni-a vorg'it:
„Grgapa sî ni-o fasiţ 25 în strunga oilor, în ziocu neilor“.
Pi Dunîria ’n sus G'inj-o babî bătrînî,
Din drugî’ndrugîn,
30 Din oki lăcrămîn,
Dim perdja ’m perdia Întrebîn di-un tînăr mislian.
Şî ieg ni-am răspuns Că iei s’a ’nsurat;
35 C’a luat naşî lopata Şî luna şî stelili.
„Busjumaşu ney
Sî—1 Iezi în vîrf di păltior;
Cîn vîntu a bati 40 Busiumaş ni-a zîsi,
Oili	s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lacrîiii di sînzia.
Nereiu — Ion Stoian Creţu, 71.
XXXVII
—N'ioriţî lai, bucălai,
Şi zg'erj tari,
Si	nu-ţ plasi ?
Nu ştiţi, jarba nu-ţ plasi,
5 Ori apa nu-ţ pla£i,
Ori di fluier doreşti,
Fluieraş di paltin?
ŢINUTUL VRANCEI
N'ioriţî lai, bucălai,
Di trij zîli ’ncQasi 10 Gura nu-ţ măi tasi;
Nu şti\i, iarba nu-ţ plaSi,
Ori apa nu-ţ plasi?
în fluier di paltin ţ’am cîntat,
Rău ni ti-ai supărat, îs Cî iey tgati ţî li-am dat.
—	Stăpîni, stăpîni, îni plasi apa,
Da am auzît Cî s’a vorg'it 20 Sî ti omQari Siobănaşî tăi,
Şî tari n-i zali,
Cî rămîi fărî dunitali.
—	Di m’o omorî,
25 Sî nu mă ducî diparti;
Sî mă ’ngrQapi în dosu stînii, în spătaru oilor, în zjocu neilor,
Undi sînt cîni la umbrî.
30 La cap sî-ni îngrok'i Fluieraş di paltin;
Cîn a bati yîntu Sî-ni cînti zalnic.
Nere2u — Stanca Ariniia Grafu, 41.
XXXVIII Cînticu oilor
—	Lai nioriţî,
Di trij zîli ’ncoasi Guriţa nu-ţ tasi. Di-a cui capîţ fa£i? 5 —r Stăpîni, stăpîni, Ori di capu tăy,
Ori di capu ney;
Cî ni s’a yorg'it
TEXTE
63
La apus dî soari 10 Ca sî ti omoari Basiu ungurian,
Unu moldovian,
Unu muntian;
C’ai oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi.
15 — Lai nioriţî,
Di m’or omorî,
Tot sî nu mă ’ngroapi în dosu stînii,
Uni zac cîni;
20 Tot sî mă îngroapi în strunga oilor, în ziocu neilor, în strunga di oi,
Ca sî h'iy cu voi.
25 N'ioriţî,
Te-i dusi la apî,
Te-i uita di vali,
Spri sQari-răsari, Iesti-o casî mari,
30 Cu uşa di vali Cu fereşti în sQari.
Tot cî-ni iesî ’n caii O majcî bătrînî,
Din furcî torcîndî 35 Un cair di lînî,
Din gur* întrebîn Tot dj-un fesioraş, Nant şî supţîrel,
Tras pintr’un inel.
40 Lai nioriţî,
Tu sî-i spui, drăguţî,
Cî m’am însurat.
Pi sini-am luat? Soarili şi luna;
45 Braz şi păltinaş Cî nj-a fost nuntaş. Lai 6ioriţî,
Fluieraşu ney
64
ŢINUTUL VRANCEI
50 N'i-1 puniţ într’un păltior;
Cîn cîntu ni-a trazi Fluieraş ni-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi 55 Cu lăcrîni di sînzi.
—	Stăpîni, stăpîni.
Sini nj-a măi paşti Pi la frunţ cu iarbî,
Pîrai cu apî,
60 Pi la umbrî grasî,
Sî ni fasi frumoasî?
Fluieraş di os,
Mult zîsi dujos;
Fluieraş di fag,
65 Mult zîsi cu drag;
Fluieraş di soc,
Mult zîsi cu duios.
Nereiu — Tudura Şt. Creţu, 88.
XXXIX
—N'ioriţî lai,
Cu lîna pîrnai,
Di trii zîli ’ncoasi Guriţa nu-ţ tasi;
5 Ori apa nu-ţ plasi, Apa din uluc,
Iarba di pi cîmp, Şarja dim burduf?
—	Stăpîni, stăpîni,
10	Cî nija cî-nj pla£i Jarba di pi cîmp, Şarja dim burduf, Apa din uluc. Stăpîni, stăpîni,
15 Jeg m’aş îndura: Flujeraşu neg Sî Vii îm paiu neg.*
TEXTE
65
Stăpîni, stăpîni,
Cî ni s’a grăit 20 Tot sî ti omgari âiobănaşî tăi,
Cî ai oi măi mulţi,
Mulţi şî cornuţi,
Cu lîni zugrăg'iti.
25 — N'ioriţî lai,
Cu lina pîrnai,
Di m’or omorî,
Sî mă ’ngrgapi, ’ngrgapi în strunga oilor,
30 în ziocu neilor.
Da pi mini sini m’o omorî?
—	Doi inş frăţiori,
Doi inş verişori...
„Siobănei, mătuşî,
35 N’aţ văzut
Un siobănei di-a neya?
„Mătuşî, mătuşî,
Di l-om h'i văzut,
Nu l-am cunoscut 40 „Siobănei, mătuşî,
Feţişoara lui,
Spuma laptilui;
Mustăcioara lui,
Sk'icu griului;
45 Okişori lui,
Douî muri cgapti,
Cgapti la răcgari,
Niazjunsî di sgaria.
Nistoreşti — Sjorji Coraja, 66.
XL
—	Nioriţî lai,
Lai, bucălai,
Cu lina ţîgai,
Nu ştiy, guriţa nu-ţ tasi,
3446. —I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.	5
ŢINUTUL VRANCEI
5 Sag apa din uluc nu-ţ plasi;
Şarja dim burduf,
Apa din uluc?
—	Stăpîni, stăpîni,
Stăpînaş ca tini
10	Nu găsăsc în lumi.
Apî din uluc,
Sari dim burduf Cî-m plasi, stăpîni;
Vorba sia dj-asarî 15 Nu-m plasi, stăpîni:
Sii sjobănej S’a vorbit Sî ni ti omoari Din dosu stînij,
20 Uni-m doarmi cîni.
6ij doi sjobănej:
Unu-j Ungurjan,
Unu-j Moldovjan.
Nistoreşti — Lăutarul Ion Zînga, 26.
XLI
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Cu lîna plăvai,
Di trij zîli ’ncoasi
5 Gura nu-ţ măi tasi;
Nu ştig, apa nu-ţ plasi,
Ori iarba nu-ţ plasi;
Apa din uluc,
Jarba di pi câmp?
10	N'ioriţî lai,
Di trij zîli ’ncoasi Gura nu-ţ măi tasi,
Nu ştiu di cap îţ fa£i;
Nu ştig, di capu tăg,
15 Ori di capu neg?
—	Stăpîni, stăpîni,
Si, nu-m fac di capu neg,
TEXTE,
67
Si-m fac di capu tăy:
Cî sii doi sjobani 20 S’a sfătuit Sî ni ti omQari La apus di sgari;
Sî ni ti îngrQapi Din dosu stînii,
25 Uni zac yara cîni.
—	Sî mă ’ngrgapi în strungă oilor, în ziocu neilor;
Şî la cap sî-m pui 30 Un fluir di fag,
Sî-m cînti cu drag.
Nistoreşti — Irina Stoian, 30.
XLII
—N’ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ncgasi Guriţa nu-ţ tasi;
5 Or nu-ţ plaCi, plasi Apa din ulusi,
Şarja dim burduf,
Jarba di pi cîmp?
—	Bunu ney stăpîn,
io	N'iia tot îni plasi;
Da ni s’a vorg'it Şii sinsi frăţîorj,
Sii patru verişori?
Trii cîrduri di oi,
15 Noyî Ciobănei;
Ii	ni s’a vorg'it Sî ni ti omgari,
Cî ai oi măi mulţi,
Măi mulţi cornuţi,
20 Cu lînili zugrăg'iti.
Bunu ney stapîn,
Ii	ni s’a vorg'it,
Di tj-or omorî,
Sî ti ’ngrgapi, ’ngrgapi
ŢINUTUL VRANCEI
25 Pi din dosu stînii,
Uni zac vara cîni.
—	N'ioriţî lai,
Di m’or omorî,
Sî mă ’ngrgapi, ’ngrgapi 30 în strunga oilor,
În zjocu neilor. Busiumaşu neg sî-1 pui La streşîna stînii,
G'ini ni-a zîsi,
35 Oili s’a strînzi
Şî m’or plînzi, plînzi Cu lăcrîni di sînzi. Flujeraşu neg Într’un vîrv di păltior 40 Cu frunza măruntî,
Cu umbra rătundî. Fluieraş ni-a zîsi,
Oili s’or strînzi Şî m’or plînzi, plînzi 45 Cu lăcrîni di sînzi. N'ioriţî lai,
Di-aţ pleca, pleca La cîmp di vali Şî v’aţ întîlni 50 C’o băbuşQarî Bătrîni, bătrînî,
C’un cair di lînî,
Din k'isior mergîn,
Din gurî’ntrebîn:
55 „Ciobănei, mătuşî,
N’aţ văzut, văzut Un sioban a neya?
„Di l-am h'i văzut,
Nu l-am cunoscut 60 „Ie sî vă spui iey: FeţîşQara lui,
Spuma laptilui;
Okişori lui,
Douî muri cgapti,
65 Cgapti la răcoari,
TEXTE
69
Njaziunsî di soari;
Sprînsenili luj,
Sk'icu grîuluj
Nistoreşti — Ioniţî Cornia, 68.
XLIII
Pi-un pisior di plai, La gurî di rai,
Trii turmi di nei Cu trii siobănei:
5 Unu-i Săseljan Şî unu-i Muntian, Unu-i Moldovian.
Da la apus di sQari
Ii	ni sî grăia
10	Ca sî ni-1 omQari Pi sel Moldovian,
Cî ari oi măi mulţi, Mulţi şî cornuţi,
Şi cai învăţaţ 15 Şî cîni măi bărbaţ. Da o nioriţî Cu lîna plăviţî,
Ia pi drum merzia Şî mereu zg'era,
20 Da iei o’ntreba:
—	Dragî nioriţî,
Cu lîna plăviţî,
Di trij zîli ’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi;
25 Au apa nu-ţ plasi, Sau iarba nu-i bunî, Or tu ieşti nebuni?
—	Stăpîni, stăpîni, Ba şî iarba-i bunî,
30 Ba şî apa-m plasi; La apus di SQari S’a grăit sii doi
70
ŢINUTUL VRANCEI
Veri a tai,
Ca sî ti omoari.
35 — Dragî nioriţî,
Sî li spui tu
Ii	sî nu mă ’ngrQapi Tocma’n dosu stînii Şî ij sî mă’ngrgapi 40 în strunga oilor, în ziocu neilor.
Fluieraşu neu
Ii	sî ni-1 alini în sel păltior,
45 Totu gălbior.
Cîn vîntu a bati Fluiery-a cînta,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi 50 Cu lăcrîni di sînzi.
Paltin — Luca C. Iacub, 50.
XLIV
—N'ioriţî lai,
Cu lîna plăvai,
Di trij zîli ’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Or iarba nu-ţ plasi,
Or furu tj-a furat,
Or lupu tj-a mîncat?
—	Ba iarba cî-m plasi,
Nisi furu nu m’a furai,
10 Nisi lupu nu m’a mîncat...
—	Taftaraşu ney
Sî ni-1 pui căpătăiu;
Fluieraşu neu, într’un vîrf di păltior;
15 Cîn vîntu a bati Tel ni s’a răzbaţi,
Oili s’or strînzi tgati;
Vîntu cîn ni-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
TEXTE
71
20 Pi mi m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi;
Pi mini iriot plînzi Cu zenunki plecaţi,
Cu lăcrîni vărsaţia.
25 Pi-un k'isior di plai, Pi-o gurî di rai, PogQarî în vali Trii turmi di oi Cu trii siobănei: ao Unu-i Moldovian,
Unu-i Ungurian Şî unu-i Yrănăian;
Şî s’a vorg'it aşa Şî s’a sfătuit 35 Sel Moldovian Şî cu sel Ungurian,
Sî ni-1 omoari Pi sel Vrănsian,
Cî ari oi mulţi,
40 Mulţi şî comuti,
Dulăi măi bărbaţ Şî cai învăţaţ... Măjcuţî bătrînî,
C’iin cair di lînî,
45 Din furcî torcîndă, Din drugî ’ndrugîndă, Din okj lăcrămîndă, Di fisioraş întrebîndă: „N’aţ văzut a ney
50	Pi sel siobănaş, Mîndru tinerel? Okişori lui,
Mura cîmpului; Mustăsioara lui,
55 Spuma laptilui; Sprînsenili lui,
Sk'icu griului;
Perişoru lui,
Pana corbuluia.
60 „Ba noi l-am văzut,
ŢINUTtJL VRANCEI
Da na l-am cunoscut,
Cî am auzît Cî s’ar h'i ’nsurat Pi gurî di rai,
65 Pj-o vali aljasî,
C’o mîndrî crăjasî“.
Paltin — Margioala Şuşu, 54. XLV
—	N'ioriţî bîrsanî,
De-i h'i năzdrăyanî,
Di trii zîli ’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Or iarba nu-ţ plasi,
Or apa nu ţ-î răsi?
Dacî ieşti năzdrăyanî,
Tu si ni spui noyî...
—	Pi la apus di soari 10 Sî ni ti omoari
&ii trii siobănei,
Cu trii turmi di nei:
Unu-i Moldovian Unu-j Ungurian a.
15 Ij s’a vorg'it Sî-1 omoari Pi la apus di soari Pi âel Vrănsian,
Cî ari oi măi mulţi,
20 Mîndri şî cornuţi,
Cai învăţaţ Şî cîni bărbaţ.
„Dacî m’a omorî,
Tu sî li spui lor 25 Sî mă îngroapi în strunga oilor,
Sî h'ig tot cu voi.
Gluga s’o pui Pînzî pi oki; ao Fluieraşu sî-1 pui la cap,
Mult zîsi cu drag;
TEXTE
73
Vîntu a aburi,
Fluiru a adi,
Oili-a vini,
35 Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
De-ţ întîlni O maicî bătrînî,
Din gurî ’ntrebîn,
40 Din oki lăcrămîn,
Din drugî ’ndrugîn,
Din furcî torcîn:
„Drâguţîli meii,
Oiţîli meii,
45 Sini nj-a văzut Mîndru siobănei,
Tras pintr’un inel?
Feţişoara luj,
Spuma laptiluj; so Okişori luj,
Mura cîmpului;
Mustăcioara lui,
Sk'icu griului;
Perişoru luj,
55 Pana corbuluia.
„Mătuşîcî dragi,
Kiar sî-1 h'i văzut,
Nu l-am cunoscut".
Paltin — Mârija I. Fînacî, 56.
XLVI
Pi drum în desiş,
La veki aluniş,
Merzi hăulin,
Merzi kiuin 5 Trii siobănei Cu trii turini di oi: Unu-i Ungurian,
Unu Moldovian,
Iar sellant VrănCjan.
ŢINUTUL VRANCEI
10 Sel Ungurian Şî sel Moldovian Jei sî vorg'irî Şî sî sfătuirî La apus di SQari 15 Ca sî ni-1 omgari Pi sel Yransian,
Cî ari oi mulţi, Mulţi şî cornuţi, Epi fătătgari 20 Şî vasi mulgătgari, Cai niînvăţaţ,
Boi niînziugaţ Şî cîni măi bărbaţ, Bani ninumăraţ.
25 Vrănsianu a via O âioriţî Cu cari vorg'ia Şî sî’nţălezja.
La iarbî o dusia, ao Iarbî nu păştia;
La apî o dădia, Apî nu-i plăsja; Ja’n sus sî ujta Şî mereu zg'era,
35 Vrănsianu zîâia:
—	Drăguţî nigarî, La iarbî ti-an dat, Jarbî n’ai mîncat; La apî tj-an dat,
40 Nu tj-ai aplecat. Jarba-i di pi cîmp, Apa-i din uluc; Lupk'i ti-ar mînca, Numai ai zg'era.
45 — Stăpîni, stăpîni, Nu mă blăstăma; Nu-i di capu ney Şî-i di capu tăy;
Cî ai doi siobănaş
50	Cari-s tovăraş,
TEXTE
7&
Jei sî sfătuiesc Şî ti pizmuiesc,
Cî la apus di SQari
O	sî ti omgari 55 Fin cî ai oi mulţi, Mulţi şî cornuţi,
Epi fătătgari Şî vasi mulgătgari,
Cai niînvăţaţ,
60 Boi niînziugaţ,
Şî cîni măi bărbaţ, Bani ninumaraţ.
—	Drăguţî nigarî, Di-ni ieşti năzdrăvanî
65 Şî m’or omorî,
Tu sî ni li spui Sî mă’ngrgapi La stînî, pi-aprgapi Di strunga oilor,
70 în zjocu neilor. Busiumaş şî fluier La cap sî Ai li puniţ, Fluieraş di os,
Si	sunî duios;
75 Flujeraş di fag,
Mult zîsi cu drag; Yîntu cîn a bati, Busiumaş ni-a zîsi, Oili s’or strînii,
80 Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
—	Stăpîni, stăpîni,
Iei ni s’a yorg'it
Şî s’a sfătuit 85 Ca sî ti îngrgapi în dosu stînii,
Undi zac cîni.
—	Dragî nioriţî,
Cu lîna plăviţî,
90 N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
ŢINUTUL VRANCEI
Iei g'ini m’ay şărvit Şî jeg li-am plătit. Tu sî li spui 95 Cî într astî vatrî J-o niagrî găliatî Cu galbinj încărcatî, Pustija s’o batî;
Iei s’o împărţascî,
100 Sî nu sî sfădiascî.
Jar tu di-i vidja Pi măicuţa mia:
J-o babî bătrînî,
C’un cair di lînî,
105 Din k'isjoari mergîn, Pin codry-alergîn, Dim mînî ’ndrugîn, Fusu sfîrîin,
Din oki lăcrămîn,
110	Din gurî zîcîn:
„Voi, doi siobănaş, Din fluier doinaş,
Voi nu nj-aţ văzut Fisioraşu ney?
115 Feţişoara lui,
Spuma laptilui; Kicuşoara lui,
Pana corbului; Mustăsioara lui,
120 Sk'icu griului;
Okişori luj,
Mura cîmpului:
Dogi muri cQapti, Coapti la răcQari,
125 Niaziunsî di soari; Coapti pi sup foi, Niaziunsî di ploi; Cgapti la pămînt, Niaziunsî di vînt“.
130 Voi aşa sî-i spuniţ: „Matuşî, mătuşî,
Noi l-am întîlnit,
TEXTE
7
Da nu l-an cunoscut;
Da am auzît 135 Cî s’a însurat Ş’a avut nuntaş Braz şî păltinaş;
Nuni a fost munţ mari,
140 Păsări lăutari,
Păsăreli nii Şî steli făclii44.
Păuleşti — Stanca I. Kersiu, 45,
XLVII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ncgasi Grura nu-ţ măi tasi,
5 Nisi iarba nu-ţ plasi;
Nu ştiy, di capu tăy îţ fasi, Nu ştiy, di zîlili tăli sfîrşîti? Furu ti-ar fura,
Lupu ti-ar mînca!
10 — Stăpîni, stăpîni,
Apa-ni plasi,
Iarba-ni plasi,
Da fraţî tăi Vria sî ti omgari,
15 Cî ai oi măi mulţi,
Măi mulţi cornuţi Şî dulăi măi buni;
Unu-i Moldovian Şî unu-i Armian.
20 — N'ioriţî lai,
Di cumva di m’or omorî,
Sî mă ’ngrgapi în strunga oilor, în ziocu neilor;
25 Şî sî-ni pui la cap Flujeraş la cap,
Buâiumaş
78
ŢINUTUL VRANCEI
într’un rîrf di păltinaş;
Vîntu cîn ni-a bati 30 Busiumaş nj-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Di-aţ întîlni 35 O babî bătrînî C’un cair di lînî,
Din drugî’ndrugîn,
Din okj lăcrămîn,
Di mini ’ntrebîn,
40 Sî-i spuniţ cî m’am însurat;
Da pi sim-am luat?
Pi negru pămînt,
Pi-asela l-am luat.
Sini m’a cununat?
45 Luna şî cu sQarili.
Păuleştj — Stan Poienariu, zis DodQanî, 74.
XLVIII1
Pi-un k'iCjor di plai,
Pi-o gurî di rai...
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
’	5	Cu lîna ţîgai,
Ori ieşti bolnăvioarî,
Drăguţi nioarî?
Di trii zîli ’ncQasi Ghira nu-ţ măi tasi;
10 Ori şarja dim burduf,
Ori apa din uluc,
Ori iarba di pi cîmp?...
—	La apus di SQari Sî pogoarî ’n vali
15 Sî ni ti omgari
1	Cf. rar. LI.
TEXTE
Cu trij turmi di oi,
Cu trij siobănei:
Unu-i Moldovian Şî unu-i Vrănsian.
20 — Di m’or omorî,
Sî nu mă ’ngropaţ Din dosu stînii,
Undi zac şî cîni,
Si	sî mă ’ngropaţ 25 Din dosu stînii, în zăvoi di oi,
Acolu-i di noi; în strunga oilor, în ziocu neilor.
30 Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Şî sî-ni puniţ la cap Flujeraş di fag,
35 Sî plîngî cu drag;
Flujeraş di os,
Sî-ni cînti duios;
Flujeraş di soc,
Sî-ni cînti cu foc...
40 „Sfîntî negurî,
Jeşti măi latî ’n frunţi Şî cuprinz la munţi; jeşti măj latî ’n şăli Şî cuprinz la corhăneli;
-45 Nu âi-ai văzut un siobănaş, Nant şî supţîrel,
Tras pintr’un inel? FeţîşQara lui,
Spuma laptilui;
50 Okişori lui,
Doyî muri coapti,
Coapti la răcoari,
Niaziunsî di sgari;
Cgapti la pămînt,
"55 Niaziunsî di vînt.
Perişori lui,
ŢINUTUL VRANCEI
Sk'icu griului,
Mustăsioara lui,
Pana corbului 60 „Da iey l-am văzut într’un munţi di fazi, Galbini păltinaş, îm munţi cu braz“.
„Tu sî ni ti fasi 65 O niagrî corbQaicî;
Sî-ni croncăneşti Şî sî ni-1 aduşi Sus pi aripioari,
Pi rîpî la SQari.
70 Di noyî ani şî ziumătati Di cîn a azjunsa. ţel a zîs aşa:
„Fuzj, niagrî corbQaicî,
Nu mă croncăni;
75 Cî dac’oi muri,
Tot mă-i croncăni,
Carnia ni-i mînca,
Sînzili ni-i bia Şî te-i sătura u.
80 „Da nu-s corbQaicî Şî îţ sînt majcîu.
„Dacî tu-ni ieşti maicî, G/ino şî mă ia în aripioari Şî mă scQati la soari;
85 Di trii ani di zîli leu n’am auzît Nisi popi tocîn,
Nisi cucoş cîntîn,
Nisi flăcăi ziucîn,
90 K'istQali din,
NiCi Ţigani cîntin,
Nisi cînj lătrin,
Nisi siobani kiuin,
Nisi oili zg'erîn,
95 Si am auzît Şărk'i suierîn,
Urş mormăin,
TEXTE
81
Şi lupk'i urlîn Şî şgarisi ţîţîina.
Pâuleşti-Hăuleşca — Ana Eni Kersiu, 70.
XLtX
Pi-un k'isior di plai, Pi-o guri di rai,
La apus di sgari Sî poggarî ’n vali 5 Trii turmi di nei,
Cu trii siobănei:
Unu-i Ungurian,
Unu-i Moldovian Şi unu-i Vrănsjan.
10	— N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Cu lîna ţîgai,
Di trij zîli ’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
15 Ori iarba nu-ţ plasi, Apa din uluc,
Şarja dim burduf, Iarba di pi cîmp?
—	Tgati astia-ni plac, 20 Da sii doi basi vorg'ia Şî sî sfătuia La apus di sgari Sî poggari ’n vali,
Sî ni ti omgari.
25 — Di m’a omorî,
Sî nu mă’ngropaţ,
Ja, din dosu stînij,
Uni s’aud cîni, âi si mă’ngropaţ, ao Ia, din faţa stînii, în strunga oilor,
Supt zăpod di oj, C’acolu-i di noj;
3446. — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
6
ŢINUTUL VRANCEI
în strunga oilor,
35 în zjocu neilor.
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Sî-ni puniţ la cap 40 Fluieraş di fag,
Sî plîngî cu drag; Fluieraş di os,
Sî plîngî duios;
Fluieraş di soc,
45 Sî plîngî cu foc;
Fluieraş di nei,
Cu trij siobăneia...
„Sfintî neguri,
Jeşti măi mînioasî,
50	Măi întunecQasî,
Ja, nu nj-ai văzut,
Nu ni-ai auzît,
Di-un siobănei Nant şî supţîrel,
55 Tras pintr’un inel? Okişori lui,
Mura cîmpului;
Feţişoara lui,
Spuma laptilui;
60 Mustăcioara lui,
Pana corbului „Ba iey l-am văzut Şî l-am auzît întri munţ di fazi,
65 Galbinj păltinaşu.
„Tu sî ni ti fasi O niagrî corbQaicî Şî sî-ni croncăneşti Şî sî iii-1 aduşi 70 Sus în arik'ioari,
Pi rîpî la sQari.
Di noyî ani şî ziumătati Pok'i Cetin n’a auzît, Nisi Ţîgani cîntîn,
TEXTE	83
75 Nisi flăcăi zjucîn,
Nisi siobani şuierîn,
Nisi oili zg'erîn,
Nisi cîni lătrîn.
Numai si ni-a auzî ?
80 Şărk'i şuierîn Şî lupk'i urlîn,
Urş mormăin“.
Ja cî s’a făcut O niagrî corboaicî 85 Şî ni-a croncănit Şî ni l-a adus Sus în arik'ioari,
Pi rîpî la SQari.
Iei cîn a azjuns 90 Cî ni-a zîs aşa:
„Husi, corboaicî niagrî,
Nu mă croncăni;
Cî dac’oi muri,
Tot mă-i croncăni;
95 Carnia n-ei mînca,
Sînzili n-ei bia
Şî te-i îngrăşat
^Da nu-i niagrî corboaicî,
Si	n-i maicî-sau.
100 „Dacî-i maicî-mia,
G'ii sî mă ia Sus în arik'ioari,
Pi rîpî la SQari,
Cî di noyî ani şî ziumătati 105 Pok'i setin n’am auzît,
Nisi cucoş cîntîn,
Nisi găini cîrcîin,
Nisi siobanj şuierîn,
Nisi oili zg'erîn. no Numai si ni-am auzît?
Şărk'i şuierîn,
Urş mormăin Şî lupk'i urlîn“.
„N'ioriţî lai,
ii	îs Lai, bucălai,
84
ŢINUTUL VRANCEI
Cu lîna ţîgai,
Di ni-i auzî Ori di-i întîlni O maicî bătrînî 120 Cu brîu di lînî,
Din oki lăcrămîn,
Din mînî ’ndrugîn,
Din gurî’ntrebîn:
„Sini-a auzît,
125 Sini ni-a yăzut Mîndru siobănei Nant şî supţîrel,
Tras printr’un inel?
Okişori lui,
Mura cîmpului;
130 Feţîşoara lui,
Spuma laptilui;
Mustăcioara lui,
Pana corbuluia;
Tu sî-i spuj aşa 135 Cî m’am însurat Şî la nunta mia N'i-am avut nuntaş Braz şî păltinaş;
Soarili şî luna 140 N'i-a ţînut cununa.
Păuleşti-Hăuleşca — Dumitru Djaconu, 40.
L
1— N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ncQaCi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Ori iarba nu-ţ plasi,
Ori apa din uluc,
Iarba di pi cîmp,
Sari dim burduf?
—	Stăpînaşu ney,
10 Şî iarba cî-ni plaCi
TEXTE
Şt apa cî-nj plaâi,
Apa din uluc,
Jarbî di pi cîmp,
Sari dim burduf; t5 Stăpînaşu ney,
Toati cî ni-or plasia;
Da jeg cî nj-am auzît Cî n-ei muri,
Cî te-j prăpădi.
20 — Da jeg di m’oi prăpădi, în strunga oilor sî mă ’ngrok'i, în ziocu neilor,
Sî-ni p«i la cap flujeraş, Busjumaş la k'isioari;
25 Busjumaş nş-a razi,
Fluieraş ni-a trazi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi: ao Seli măi buzaţi Cu lăcrîni vărsaţi;
Seli belioari Cu lăcrîni măi puţinteii Pi-un k'isjor di plai,
35 Pj-o guri di rai,
Mă ’ntîlnii c’o babî bătrînî C’un cair di lînî Din păr di că6ilî,
Dim mînî ’ndrugîn,
40 Din gurî ’ntrebîn: „Siobănaşîlor,
Ja, nu nj-aţ văzut,
Ia, dj-un siobănaş?
Feţişoara lui,
45 Spuma laptilui;
Okişori lui,
Mura cîmpului;
Perişoru luj,
Sk'icu grîuluia.
50 „Mătuşî, mătuşî,
Ia, ni l-am văzut
ŢINUTUL VRANCEI
La fagu din cărări Zasi di lingoariu.
Iar baba si făsja?
55 Dim mînî torsja,
Din gurî ’ntreba,
Din okj lăcrăma Şî pi iei întreba Şî iei înj zîsja:
60 „Tasi, scorbQajcî,
Nu mă croncăni;
Cî mă-i croncăni Dipi si-oj muri,
Tot mă-i croncăni 65 Atunsja ia la dînsu sî lăsa,
Stecla di supt brîy scoţia Şî azma di grîy,
Cu stecla-1 sinstja Şî azma-j didja.
Păuleşti-Hăuleşca. — lQana V. SQari, 60.
LI
—	N'oriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ncgasi Gura nu~ţ măi tasi;
5 Nu şt’ iarba nu-ţ plasi, Ori apa nu-ţ plasi,
Ori di cap îţ fasi?
Nu ş’ di capu tăy,
Orj di capu ney.
10 — Sjobani, Ciobani,
Nu-i di capu ney Şî-i di capu tăy,
Cî ni s’a vorg'it Un fraţi măi mari 15 Ca sî ti omQari.
—	N'ioriţî lai,
TEXTE
Lai, bucălai,
Di m’a omorî,
Sî nu mă îngrgapi 20 în dosu stînii,
Uni zac vara cîni;
Şî mă îngrgapi în strunga oilor, în zjocu neilor.
25 Şî sî-ni pui fluieraş la cap, Busium la k'iâioari;
Yîntu nj-a bati,
Fluieraşy-a zîsi,
Busjumu nj-a ’ntgarsi".
30 Şî mă-sa a plecat Din drugi ’ndrugîn,
Din gurî’ntrebîn:
„Si, nu nj-aţ văzut Ia, di-un siobănaş?
35 Feţîşgara lui,
Spuma laptilui;
Okişori lui,
Mura cimpuluj;
Perişoru lui,
40 Sk'icu griului;
Sprînsenili lui,
Pana corbului Iei cî ni-a zîs:
„Măicuţî, măiculiţî,
45 6i, nu l-am văzut.
Fă-tj-o njagrî scorbgaicî Şî du-ti şî’ntriabî Sfînta negurisi,
Cî ia ni-a umblat 50 Şî-i măi latî ’n frunţi, Cuprindi la munţi;
ŞH măj latî ’n şăli,
55 „Şî nu-ţ sînt scorbgaicî Şî ni-ţ sînt maicî“.
Si, daci-ni ieşti maici,
ŢINUTUL VRANCEI
Lasî-ti ’n zjos la mini Şî ia-mă ’n arik'ioari 60 Şî mă scQati’n sus la SQari;
Cî, si, ieu di trij ani di zîli Nu ni-am auzît Nisi popî tocîn,
Nisi Qai zg'erîn,
65 Nisi siobănaş kiuin;
Numa Iupk'i urlîn Şî urş mormăin Şî balauri şuierîn.
Dacî-ni ieşti majcî,
70 Sî mă iei în arik'ioari,
Sî-ni aduşi doftorii tari,
Sî mă unzi pi la răni maria.
Păuleşti-Hăuleşca — Ana Ieni Kerâiu, 70.
LII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Cu lîna ţîgai,
Di trij zîli ’negaşi 5 Gura ta nu tasi;
Da furu ti-ar fura,
Da lupu tj-ar mînca.
—	Stăpîni, stăpîni,
Nu mă blăstăma,
io Cî ieyL sînt năzdrăyanî...
—	Cî s’a yorg'it Doi siobănaş,
Ca sî mă omgari,
Cî am oi măi mulţi,
15 Măi mulţi şî măi cornuţi Şi măi okeşăli Şî măi frumuşăli.
Şî di m’or omorî,
Sî nu mă îngrgapi 20 în dosu stînii,
Uni zac şî cîni;
TEXTE
S9
Sî mă îngroapi în strunga oilor, în zjocu âeilor.
25 Cîn ploaia a ploya,
Busiumu s’a uda;
Cîn yîntu a trazi,
Busiumu nj-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
30 Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Flujeraşu ney,
Cîn ploaia a ploya,
Jel s’a uda 35 Şî yîntu ar trazi, îel atunsi ar zîăi,
Cîrlani s’or strînzi
Şî cî pi mini cî m’or plînzi
Cu lăcrîni di sînzi.
40 Di te-i dusi-aşa:
Pj-o gurî di plai,
Pi-o uşî di rai
Şî di te-i întîlni
C’o babî bătrînî, bătrînî,
45 C’un cair di lînî Şî din drugî ’ndrugîn Şî din gurî ’ntrebîn:
„N’ăi yăzut aşa:
Fisioraş bogat“?
50 Sî-m spui aşa:
Cî s’a însurat.
Da pi sini nj-a luat?
Pi negru pămînt.
Şî ăini l-a cununat?
5S Luna şî soarili.
Jeti, i-aşa cum îţ cînt jey. Da oaia ţîni locu omului; aseia-i. Cî, ieti, s’a sfătuit ca sî-1 omoari, cî iera măi bogat. Jey di cîn îs sioban, aşa-1 cînt.
Păuleşti-Hăulaşca — Constantin Ctţu, 64.
ŢINUTUL VRANCEI
LIII
—	N'ioriţî, liţî,
Cu lîna plăviţî,
Di trij zîli ’ negaşi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Apa-ni brăgăjeşfci, Iarba-ni feşteleşti; Lupu ti-ar mînca, Furu tj-ar fura.
—	Stăpîni, stăpîni,
10 Nu mă blăstăma;
Blăstănili tali Mărunţî-s ca bobu Şî iuţî-s ca focu.
Cî £ei doi Breţcani 15 Iei ni s’ay vorg'it Ca sî ti omgari,
Cî tu cî ni ai Trii suti di oi Şî trij di dulăi 20 Şî cîni măi bărbaţ Di cît sijalanţ.
—	N'ioriţî liţî,
Di m’or omorî,
Tu sî ni ti rozi
25 Sî nu ni mă ’ngrgapi Tot în dosu stînii,
Sî mă scQaţî cîni;
Şî sî ni mă ’ngrok'i în strunga oilor,
30 în ziocu neilor. Fluieraşu neg La cap sî ni-1 pui; Gluguliţa mia Pi oki sî 6i-o pui;
35 Busiumaşu ney, în sel păltior,
Nant şî gălbior;
Cîn vîntu a trazi, Busiumaş ni-a zîsi,
TEXTE
91
40 Fluieraş ni-a ’ntQarsi,
Oili s’or strînzi Pi mini m’or plînzi Cu lacrîâi di sînzi.
Vremia a vini 45 Şî noi nj-om lăsa Tot la cîmp, la vatrî.
Di ni-ţ întîlni Di-o babî bătrînî C’un cair di lînî, so Din g'iţăi mînîn,
Din oki lăcrămîn,
Din drugî ’ndrugîn,
Din gurî’ntrebîn:
„Drazi măjculiţî,
55 Da nu nj-aţ văzut Tot di-un Ciobănaş,
Tot di-un Mocănaşu ?
„Mătuşî, mătuşî,
Şî di-om h'i văzut,
60 Nu l-am cunoscut".
„Drazi măjculiţî,
Cum sî nu-1 cungaştiţ?
Feţîşoara lui,
Spuma laptilui;
65 Perişoru luj,
Pana corbului;
Okişori lui,
Doyî muri cgapti".
„Mătuşî, mătuşî,
70 Nu ni l-am văzut,
Da am auzît Cî ni s’a ’nsurata.
„Drazi măiculiţî,
Pi Cini-a luata?
75 „ Sgarja-sgariluiu.
„Da n’aţ auzît,
Da la nunta luj Sini-a h'i ziucat“?
„Munţî şî cu brazî*.
Păuleşti-Hăuleşca — Gligori D. Săcăluş, 48
ŢINUTUL VRANCEI
LIV
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Cu lina plăviţî,
N'ioriţî liţî,
5 Di trij zîli ’ncQaSi Iarba nu-ţ măi plasi;
Iarbî di pi cîmp ţ’an dat, Apî din uluc ţ’an dat, Tărîţî ţ’an ciunpărat
10	Şî la iemaş iar tj-an dat“. N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
N'ioriţa liţî,
Cu lîna plăviţî,
15 Di trii ori a zg'erat
Şî cuvînt la siobani a dat:
—	Stăpîni, stăpîni,
N'i s’a vorg'it trii siobani Ca sî ni ti ompari 20 Şî sî ti îngroapi în dosu stînii,
Uni zac şî cîni.
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
25 Di m’or omorî,
Tu sî nu mă laş;
Sî mă iei
Şî sî mă îngrok'i
în strunga oilor,
30 îm plaiu berbesilor, în ziocu neilor.
Şî sî-ni pui Saricuş îm păltinaş, Fluieraş în alunaş;
35 Flujeru nj-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Iar vîntu cîn ni-a aburi,
TEXTE
93
40 Paltinu cî s’a clăti,
Sarica s’a legăna,
Cînj-or însepi-a lătra Şî pi urmî nj-a urlaa,
Cî iei pînî sama ş’a luat,
45 Cî stăpînu a plecat.
Mergîn cu oili
S’a’ntîlnit c’o babî bătrînî,
C’un cair di lînî,
Din drugî ’ndrugîn,
50 Din oki lăcrămîn,
Din gurî ’ntrebîn:
„N’aţ văzut, n’aţ auzit,
Ja, dj-un siobănaş:
Okişori lui,
55 Mura cîmpului;
Feţişoara lui,
Spuma laptiluia ?...
Păuleşti — Irina Popa, 44
LV
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ncQasi Gura nu-ţ măi taCi;
5 Di cap di Ci-ţ faCi?
—	Nu-ni fac di capu ney Şî-ni fac di suflitu tăy,
Cî s’a vorg'it Ciobani
Sî ti omgari:
10	Unu-i Ungurian Unu-i Vrănsian;
Sî ti pui ’n dosu stînii,
Uni sî răpun cîni.
—	Di m’a omorî,
15 Busiumu sî-1 pui
în yîrfu paltinului,
Fluiru tot aşa;
Cîn a bati yîntu,
94
ŢINUTUL VRANCEI
Sî şuiri busiumuw....
20 O babî bătrînî Din guri’ntrebîn,
Din drugî ’ndrugîn.
ti'
Asta jera mă-sa. Mă-sa a auzît, pi sămni, cî pi iei îl sfarmî ş’a plecat dipi iei. Cî iei aria oi, pi sămni, 25 măi mulţi di cît siilanţ. Iei iera Moldovian. Da, ieti, nu-rii aduc aminti dac’ a dat di iei, cî-i di multu di cîn ieram ieu tînîr. Jeu l-am auzît pin lumi. Da măi iera un cîntic: A lu Stoian popîvesiu. Da nu-1 posiu zîsi pi numi, c’am bolnăg'it, cu moşu, şî nu-j ţîniri di minţi. Cînticu Negării ao numa siobani îl cînta din fluir şî lumia din gurî, cu g'ers. D’apîi nisi nu ştiu iey di cîn îi năsădit.
Păuleşti — Ieni Roiniţî, 90.
LVI
Cînticu N'iQarij, cu moşu, îl ştiiam ieu ca lumja. Da acu l-am uitat, cî, nu vez? îs bătrîn şî-s zuzuţet şî nu măi ţîi minţi. Ieu îs di cin lumia, cî m*a uitat Dumnezău pi pămînt. Da măi ţîi minţi cîti seva, ** şî sî-ţ spui, moşu, 5 dacî m’ai întrebat. Da ari sî mă rîzî boieri siia di di vali, cî ii ştiu măi g'ini din cărţ. Jeu patru rînduri di domni am petrecut. întăi pi Konaki. Aista nu locuia la leş; locuia măi di vali. „Hanu luKonakiw iera a lui. Iei a avut o fatî, si ’ncăleca pi cal şî fuzja în k'iâjoari, pi cal, pînî s’a
10	poticnit calu ş’a murit. Prindei omu cu frîngiia şî-1 duâei la armatî şăpti ani ş’avia o nii douî suti di lei pi şăpti ani. Iera vătăşăi cari prindja flăcăi la armatî, cu frîngiia. Jeu aviam copk'ii şîlispuniam: „fuzj, mă, di tj-ascundi, cî ti prindi la armatî“. Pi urmî a vinit Cuza, pi urmî Carol. Jel jera om di noroc, c’a vinit şî la Nerezu, pi N'ilcov, la tata priotesî lu Popa Taftî. Qamini di pin tgati satili a işît sî-1 petriacî şî di pi N'ilcov l-am luat. Priotjasa lu Popa Taftî iera fatî mari şî i-a işît c’o tavî cu daruri înăinti. Ja avia la gît icusarj şî jera strîmbî di bani. 20 Merzia cocoşatî, cî iera bani grei la gît. Car&l nu putia vorg'i şî cîn a văzît-o, a zîs: „Vinii şî ’n Vransia şî văzui
TEXTE
95
iepi cu telensi*, Di-acolja nj-a trimăs buhai şî armăsar di prăsîli. L-am petrecut şî pi iei ş’a vinit Ferdinand. L-am petrecut şî pi-aista ş’acu auz c’a rămas un copk'il. Ţara-i 25 mari acu, nu-i ca ’năinti. Yransja nQastrî iera ca o cura. Pî iey nu ştiy cît îi di mari? Hei, cît m’an dus iey îm Basarag'iia, pînî la Boligrad! Da sî-ţ măi spui, moşu, di Car&l, cî ni-am adus aminti. Jera om frumos şî bun, Dumnezăy sî-1 nilujascî! Cîn iera săâitî în ţarî, iei nu măi da druinu 30 la pîni pi corăg'ii. Odatî, pi-o săsitî, ni-a adus fîn legat în sîrmî, cu vargQani. Or h'i v’o şăptizăsi di ani dj-atunsi. Cîn a vinit la Nerezu, Car&l avia un cal pînî ’m podeli şî iera doyî suti di Qamini vrănseni, işîţ înăintia lui.
Cîn s’a făcut grădinî di public în Focşăni, a vinit 35 Carol sî vazî cum iera hainili, cum sî ţăsî la noi. Prima-rili lua tQati lucrurili di pi la oamini: ok'inCj, cămeş. A luat o fimei di la Coza cu război cu tot. Măi avia o palmî di ţăsut ş’a luat-o în cotigar ş’a dus-o di vali. Oamini sî lua la’ntresiri cu plugurli la arat şî sini işa înăinti, că-40 păta sinsi galbini. Pi urmî sî lua la ’ntresiri, călări, şî tot aşa: sini aziunzja întăi, lua păralili. Jera unu Toma Boştiog din Voloşcani; a aziuns înăinti ş’a luat doisprăzăsi galbini. Dj-acolia a luat fimei şî bărbaţ şî feti. Fata lu Macovei di la Nerezu iera pozn§,şî din tQati fetili. Cî lua din tot 43 satu o fatî ş’un flăcăy. Ş’apăi sî lua la ’ntreâiri. La siilanţ
li	k'ica cîti-o aţî, cîti-o ok incî. Ja a işît măi g^ini cu calu di cît siilanţ, cî sî ’ngrizîsî di’mbrăcăminti bunî. Jeti, aşa iera di dimult. Acum îs alti timpuri. Atunsi, băjetu moşului, oca di g'in a lu Cuza iera doyîzăsi di banj. D’apăi 50 şî păralili iera scumpi. Pi-atunsi âel măi bogat om din Yranâia iera Macovei di la Nerezu şî Popa Toadir di la Vetreşti. Jaca, ni dusiam la alezeri cîn alegam prefeptu. Jera unu Neculaidi, âiung dj-o mînî, cî Yranâia alezja pi prefept. Jera doyî, trii vasî di g'in în ogradî la iei şî 55 bia Yrănseni cu Qala, oî iera cîti-o sutî di Qamini. Şî iei
li	didia dî băut. Jel sî uita pi feriastrî cum bia lumia. Ion Taftî, tata Popii, nu-ş scoţia căsiula din cap; sî dusia la âiubăr, lua Qala cu g'in şî striga ’n gura mari: „sî trăiascî prefeptu nostrutf! Hei, dauni-s timpuriii aselia acu! Cî vez, 60 dumniata, Qamini iera măi buni şî mulţanja lu Dumnezăy şî di g'ini şî di răy. Da acu, unsî pomineşti!
96
ŢINUTUL VRANCEI
Văz iey un mă dusi dumnjata cu vorba. Şî-ţ spui, irioşu, şî de iestia cîti-o minsjunî, douî. Cî ti-or h'i întrebîn boieri sî-ţ dai samî. Sî vez dumniata. Pi timpu asela, cîn 65 copk'ilăriam iey, plătja g'iru pi g'iti. Avjai măi mulţi g'iti, măi mult plătiai. Cî nu plătiai di pi pămînt. Dărili şî ziudecăţîli iera la Vornic. Cu vornisi ti ziudecai. Ti dusei la iei cu băţu di alun şî-ţ da ţăncuşî şî scriia pi răboz.
Ii	nu ştiia cârti ca acu; cu grăunţî făsja socotiala.
70 Vornicu jera maj mari pişti sat. Iei tiziudica. Dj-acolia a vinit tribunar. Cî m’a dus păcatili pim mulţi părţ, undi iera Sica om bogat. Mă dusjam pentru g'iti, cîn iera săsitî.
Hei, iera săsitî mari acu obzăsi şî măi g/ini di ani 75 ş’am dat triizăsi şî sinsj di galbini pi-o clai di fîn. Iey am apucat îm mulţi kipuri săâitî. într’un an s’a făcut păpuşoi şî nu iera fin. Odatî k'icasîrî lăcustili. Ja, atîta iera di marj... Punja boieri şî li făâia şanţuri şî li didia cu măturii ’n şanţ şî li ardia.
80 într’o iarnî aviam pîn la o sutî di oi şî fusăsî săsitî şî nu sî făcuşi un h'ir di fîn. Iera un omăt pînî la gît. Făsei pîrti calului şî pi urmî merzia iei. Ai6i la Vizantia iera lin Zîdan cari ţînia moşîia Statului ş’a via o grgazî di clăi cu fîn. Dac’am văzut cî mor g'itili di fQami, într’o 85 diminjaţî ni-am strîns di la noi şăpti botei di citi trii suti di oi ş’am plecat la Vizantia sî cumpărăm fîn di la Zîdan. Drumu iera grey di tot şî tuma diminjata azjunzim la	Zîdan. Iei şî scula sî	sî şîdia-m	pat	numa pi perni moi
di	fulzi. Ni^ duăim noi la iei şî dipi	si-i	dăm bunî diminiaţa,
90 nî dăm în vorbî:
—	Ziupîni, ai fîn?
—	Am.
—	Cum îl dai?
—	Obzăsi di Iii stînzînu.
95 Atunsi obzăâi di Iii iera cît ob nij.
—	Apăi cum, ioti	bani n’avem,	da dăm înscris pîn
la	primvarîa. N’a vrut	Zîdanu di	loc	fărî bani. Ni dusim
la Cîmpuri, cî iera ş’acolu um boier cu fîn şî işîsî sî oili Sovezănilor. La Soveza iar iera fîn. Jera unu Siţî Sfanţ.
100 Boieru nj-a prinit g’ini, cum nu măi ari cum, ni-a dat di mîncari, da a dou za şî iei nj-a âerut mult şî nu ni-am putut toni.~A văzut pisămni cî-i omătu mari. Da tot ni-a
TEXTE
97
lăsat cu £inzasi di lei stînzînu, cî numa ’ntr’un ţarc avia sînăispresi clăi. Da n’an luat dila iei. Apăi am yinit 105 la Soveza. Tîflili Sovezănilor iera mari. Ii vinisî dila Rucîr, cî-i hîisî cîn c’o luptî. Vinisîrî- cam c’o sutî di ani înăinti, cî iera pj-atunâi casî mulţi. Şî, ieti-aşa, a dat Dumnezăy dj-am găsît fin la Sovezănj, di nj-am scăpat g/itili din iarnî. Cî iey am avut g'iti mulţi ş’am avut şî
110	cîti-o sutî şî măi g^ini di oi. Iey m’am făcut sioban cu oili pi Coza, c’am fuzit di armatî. Şî m’a pîrît uni, ci şăpti anj ti urmăria un ti găsa. Fimeili şî lumja plînzia, nevoi mari, cî la armatî tundia păru; c’atunsi, băjetu moşului, sini n’avia pleti, îl făsia di rîs. S^etu tata, Dumnezăy 115 sî-1 ierţi, a pus zăsi galbini îm mîna primăriului şî m’a şters pi hirtii. V’o trij ani am fuzit ca sî nu mă găsascî.
Cin ieram iey pi Coza sioban, jera stîni di cîn lumja. Şî siobani cînta din fluir şi din frunzî cînticu Nfioriţî, di cari mă ’ntreg'i mnjata. Cîn vinia Tursi, Qamini fuzia pi Coza 120 şî s’ascundia. Odatî găsăşti patruzăsi di vasi şî li ia. în Colac a găsît numa o fimei cu copk'il în sat ş’a luat-o cu ii.
Pi timpu ney iera oi măi mulţi. Şî iera şî cai mulţ: obzăsi şî sinsi, şăsî suti di	oi.	Şî iarna	sî dusia pînî ’n
Ţara muntenjascî di li ierna,	cî	iera boieri	rari,	nu ca acu.
125 Şî sî plătja ierbăritu la boier. Încî uni siobani spunia, cîn aziunzja la boier, ca sî scapi di ierbărit: „mă duc la moşîia lu Plainos“. Ngaptia mînjai acolu şî diminjaţa plecai. Siobani cu oili Jera mulţ, iar hărgelezii paza cai. Aisi în munţî noştri nu plătjai dari pi oi, pintru ci munţî iera a 130 noştri, dila Ştefan sel Mari.	Cî	Vransia-i	dila	Ştefan sel
Mari. Pi Dumbrăvi i-o grQapî, uni-a	fost	casa babii
Vrănsioaja. În zăpodia aseia iera dimult besiu Urieşilor, uni-j Monumentu. O fatî di Urieş vedi ’ntr’o zî doyî pluguri şî li~a pus in pQalî şî s’a dus la mă-sa cî zîsia cî 135 si-s ziucăriili aiestja? Da mă-sa a’nvăţat-o sî li lasî zios, cî-s Qamini şî-s buni, cî ii arî pămîntu. în grQapa aseia pi urmî a vinit di-a trăit baba Vrănsioaia carj-avia şăpti fisiori. Cîn a vinit Ştefan sel M*ari pe isi, a vrut sî triacî în Ţara ungurjascî, cî-1 gonja Tursi. Şî l-a trecut fisiori 140 babii şî i-a ’ntrebat: „si vreţ voja? Şî ii a vrut munţî. Cî, ieti, di si li zîsi „Mog'ilili Yrănsiia pi cîmpu Focşanilor? Cî pîn acolu iera Vransia dila Ştefan. Mă, di si nu zîsi fiicari om sara: „na, sî h'ii lu Ştefan Cel Maria ? Cî,
3446 — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
7
98
ŢINUTUL VRANCEI
uiti-ti, sini ari sari ca noi şî munţ? Sovezăni di si n’ari 145 sari? Şarja sî lua dila Valja-sărij, şî-ţ făsia hîrtii, sî nu tresi cu ja dila Burcî di vali, s’o vinz.
Aşa iera aldatî, cu moşu. Iera timpuri di g'elşug. Ieu am apucat vremuri ş’am luat g'inu zăsi vedri cu sinsi fransi. G'inu curzja ca apa şî zîsiam: „măi, di si sî bem 150 apîa ? Jeg am făcut odatî măligî cu gfin, cî nu jera apî ca g'inu. G'itili jera ieftini şî mulţi, cî iera păşuni şi pi di vali, cî nu jera moşîi multî. Pi di vali nu iera mulţ boieri. Acu s’a ’mulţît boieri.
Di dimult hotarîli Vrănsii iera pîn la „Mog'ilili Vrănsiia. 155 Pi urmî ni-a mutat hotaru la Burcî. Noi Vrănseni aviam dizjugătQari la Burcî. Dizjugătoarja merzia curmeziş, pişti munţi, pînî pi la N'ilcov, ca sini sî dusia pi N'ilcov sî dizjuzi. La dizjugătQari păştjaj boi, dizjugaj şî nu-ţ lua ninic. Dacî treâjai pişti dizjugătQari, plătiai.
160 în K'isjoru Cozî iera stîna G'idrenilor. în Hăuleşca nu jera sat; jera lumi puţînî. Lj-an dat noi Păuleşti, pi urmî, o bucatî di munţi. Sî ştij, cu moşu, cî ieşti băiet tînîr, cî satu sel măi vek'iu din Vransia-i Bodeşti. Satili di pi valja Năruzî-s tiniri. Cî noi, pîn s’a ’mpărţît munţî, 165 dusjam oili stărpi pînî pi Tozanu, la Paltin. Tulnisi avja o bucatî di pămînt la Herăstău. Ş’apoj di-acolja s’a prelog'it jei, dila ’mpărţîrja munţîlor, c’am apucat-o şî pi asta: Păulescu nu s’a măi dus la Tozan; Tulnisi au muntili lor. Şî ’n toţ munţî iera botei di oi. M’ai întrebat 170 cum sî făsia omu sioban. Jeti cum sî făsia. înăinti, jeg dac’aviam um băiet ş’aviam şî sinzăsi di oj, strînzjam oi pînî făsjam o sutî şî stitia sioban băjetu şăsî, şăpti anj. Dacî sî făsia sjoban, stitja cu oili ’m munţi pînî sî lua brînză dila stînî, pi urmî vinja ’n sat di ierna. Jeg am fost 175 Cioban nogî ani pi Coza. Cămeşa iera di cînipî, cî nu sî pominja bumbac. O unzjam cu unt pîn’o fâsiam niagrî, c’aşa iera obiseiu, Avjai îm botei înăinti pînî la o nii di oi şî prim-vara cu oili sî suia şî vasili la munţi, sî suja şî cai. Cari avia zăsi, dogîzăsi di cai, sî dusia la munţi „sî-i drjagîa. 180 Sî punja Ciobani şî Qamini ’nsuraţ, cari-i iera leni la muncî. Da iera măi ales flăcăi la sjobănii. Stitei cu oili pînî da zăpada îm munţi, pi urmî li didej la cîmp, di li iernai, cî jera cînk'i pustii, nu ca acu.
TEXTE
99
Cîn ieram iey nicy, Focşani jera nisi. Iey am apucat *85 în nilzocu Focşanilor la Tribunal — uni-j acuma Tribunalu — iera „cumpînî“: o bucatî di lemn di-â curmezîşu şuşălii. Zîsja cî-s Munteni dincolu. Pi N'ilcov am fost la benket, sî nu trjacî Munteni.
Di Cînticu N'ioriţî si sî-ţ spui moşu? L-am uitat 190 di-atunsi. Cî-1 cînta Ciobani cîn dusia caşu dila stînî. Caşu sî dusia La Căşării, la Hăuleşsenj. Y’o doyî, trii vorbi, cîti ţîi minţi, ţî li spui din gurî:
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
195 Di trij zîli ’ncQasi Gura nu-ţ măi ta&i;
Nu ştiu, iarba di cîmp nu-ţ plasi,
Ori apa din uluc?...
Pi k'isior di plai,
2C0 Pi gurî di rai,
Trec trii cîrduri di oi Cu noyî siobănei,
Mult sîn frumuşăi*
Dintr’asii noyî iera unu cu oi măi mulţi. Selorlanţ li 205 jera siudî şî sî grăisî sî-1 omQari. N'ioriţa a auzît, cum YOrg'im noi acuma, şî s’a dus la stăpîn-su şî j-a spus:
—	Stăpîni, stăpîni,
S’a YOrg'it
Cî sî ti omQari.
210 — N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Dacî m’a omorî,
Sî mă ’ngrgapi în strunga oilor,
215 în zjocu neilor;
Cîn oili s’or strînzi Şî s’or mulzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
220 Dacî te’i întîlni , C’o babî bătrînî,
100
ŢINUTUL VRANCEI
C’un cair di lînî,
Pi k'isior di plai,
Pi gurî di rai...
Ieti, aisi nu-rii posju adusi-aminti:
O babî bătrînî C’un cair di lînî
/
Umblî dipi h'iu-su, ş’a’ntrebat di fisioru-su:
„Feţîşgara lui,
230 Spuma laptiluj;
Okişori luj,
Mura cîmpului;
Siilanţ siobani nu i-a spus. L-a h'i omorît, or n’a vrut sî spui, cî nu i-a spus.
Păuleşti —Ion Floria, 110.
LVII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Furu tj-ar fura,
Lupu tj-ar mînca,
5 Di trii zîli ’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi,
Iarba nu-ţ măi plaâi,
Şarja dila burduv Şî apa dila uluc;
10 Di trij zîli ’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
Orj di cap ţ-ei fasi?
—	Stăpîni, stăpîni,
Nu-i di capu ney,
15 Si-i di capu tăy:
S’a vorg'it Un Moldovian Şî c’un Ungurian Sî-ţ pui zîlili
TEXTE
101
20 Şî sî ti îngroapi în dosu stînii,
Uni zac vara cîni Şî sî-ţ ia oili.
—	Voi, di m’a omorî,
25 Sî nu mă lăsaţ;
Sî mă luaţ Şî sî mă ’ngropaţ în strunga oilor, în zjocu neilor.
30 Sî-ni puniţ
Busiumaş la cap;
Vîntu a trazi,
Busiumu a zîCi. îţ pleca la cîmp 35 V’ăţ întîlni C’o babî bătrînî,
C’un cair di lînî,
Din drugî ’ndrugîn,
Din gurî ’ntrebîn 40 Di-un siobănei:
Faţa lui,
Spuma laptiluj;
Mustăsjoara lui,
Sk'icu grîuluj;
45 Oki lui,
Doyî muri coapti,
Coapti la răcQari,
Niazjunsî di soari;
Spuniţî-i
50	Cî m’am însurat Şî luna a fost nuna;
Brazî, nuntaşi;
Florili, surorili.
Iey ştiy N!ioriţa di cîn am fost basiu, cam fost 55 basiu doispresi ani la K'etriseli, la Cozăni; în Maoradiuc la Tulniăeni. C’aşa iera odatî: sî cînta dim busjumi pi la noi. Sini iera sioban, măi ticî, stitia puţin în sat şî vara vinja numa odatî, la horî. înăinti vremi, vinia basiu la Sîntilii şî siobani la Sîntămării. Basiu adusia caş, di didia
"MIA
T«y
'wtIMT
102
ŢINUTUL VRANCEI
60 pi la gameni, sî yazî gamini cum îi caşu din vara asta. Şî siobani nu iera ca acu: iera fudui. La Spineşti iera uni cu nişti casiuli cît baniţa, cu par mult şî li neteza. Iera fudulii mari. Căsiula sî făsia din kfeli di cîrlan. Tundia primăvara cîrlanu, îl niţuia. Pi la Sîntilii sî făsia mari 65 pala, iera linsî’n sus şî căsiula iera ca potcak'iu di largî. La Spineşti iera siobani £ij măi fudui: iera Vasîli LazîrT Vasîli Dobrin, Ion Forîi. Jel făsia şî fluiri. La Sîntilii iera un felju di obliseriu sî sî poggari’n sat şî siobani. Vinia mulţ, şî toţ cu căsiuli negri’n cap. Sî prindia’n horî, 70 cî ii avia hora lor şî zvîrlia beţîli’n horî, di jeti-aşa sî făSia grămada... Jeu am apucat şî „căsiuli cu urekia, cu fundu di diasupra cu k'elja ’ntgarsî, n’avia păr.
Păuleşti — Ion Şt. Tătaru, 85.
LVIII
—	N'oriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ncgasi Guriţa nu-ţ tasi,
5 Jerbuţa nu-ţ plasi,
Apa din uluc,
Saria dim burduf;
Nu’ş, di cap îţ fasi?,
Nu’ş, di capu tău,
10 Nu’ş, di capu neg.
—	Stăpîni, stăpîni,
Jeg cunosc pria g'ini,
Cî ni-am auzît C’ari sî ti omgari
15 Ş’ari sî ti ’ngrgapi Tot din dosu stînii,
Uni zac şî cîni.
—	Trii tovărăşăi,
Jeg mă rog di ij:
20 Di m’or omorî,
Sî nu ni mă’ngrgapi Tot din dosu stînii,
Uni zac şî cîni,
Si	sî ni mă’ngrgapi
TEXTE
103
25 în strunga di oi, în ziocu di nej.
Buâjumaş la oap ni-a puni,
Flujeraş îm brîy ni-a puni;
Fluieraşu ni-a striga,
30 Busiumu ni-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Pi plai v’ăţ lăsa,
35 Plaju l’ăţ luya Şî n'-eţ întînli O babî bătrînî Îndrugîn la lînî,
Din drugî’ndrugîn,
40 Din *gurî’ntrebîn C’a avut un fesioraş Nant şî supţîrel,
Tras printr’un inel:
FeţîşQara luj,
45 Spuma laptilui;
Okişori luj,
Mura cîmpului;
Perişoru luj,
Sk'icu grîului;
50 Şî-i spuniţ
Cî m’am însurat,
Pi sini-am luat?
Pi negru pămînt;
Soarili şî luna 55 N'i-a ţînut cununa.
Hei, Domli Ionicî, lu Popa Kersiu nisi un cîntic nu-j plăsia ca aista. Sara-1 cîntam pîn’adornia. Iei puma şî lăutari di i-1 cînta. Jeg di-acolu l-am învăţat, cî-1 punia pi hîrtii dila Qamini bătrîni. PrivigitQaria ari doyîzăsi şî 60 patru di cîntiâi, cî iei li ştia, cî li scrisăsî pi hîrtii; da măi tari-i plăsia cînticy-aista.
Păuleşti — Măriuţa Cuca, 70.
ŢINUTUL VRANCEI
LIX
—	Nioriţî lai,
Lai, bucălai...
Pj-un k'isior di plaj, Pj-o guri di rai,
5 Merg trii siobănei C’um botei di oi.
Doi ni-s verişori Din doyî surori;
Unu n-i Vrănsian 10 Şî n-i sîngurel Şî n-i străinei Ş’ari oi măi mulţi, Mulţi şî comuti Şî măi okeşăli 15 Şî măi frumuşăli Şî dulăi măi mulţ.
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncQasi 20 Gura nu-ţ măi tasi, Iarba nu-ţ măi plaâi; Ori apa nu-ţ plaâi?
—	Stăpîni, stăpîni, iStăpînaşu ney,
25 Iarba cî-ni plasi Şî apa cî-ni plasi;
Da nj-am auzît Cî tovarîşî tăi Cî ni s’a vorg'it 30 Sî ni ti omQari La dipus di SQari. Şkjoapî m’an făcut,
Pi urm’an rămas Şî nj-am ascultat 35 Şî ni-am auzît;
Cî ai oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi Şî măi okeşăli Şî măi frumuşăli 40 Şî dulăi măi mulţ;
TEXTE
Şî sî ni ti’ngrQapi în dosu stînii,
Uni zac cîni.
—	N'ioriţî lai,
45 Lai, bucălai,
Oiţî bîrsanî,
Di ieşti năzdrăvani,
Di m’or omorî,
Jei sî mă îngrgapi 50 în strunga oilor, în zjocu neilor. Busiumaşu ney Sî-1 pui la capu ney; Vîntu cîn ni-a bati,
55 BuCjumu' a zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi. Fluieraşu ney 60 Sî-1 pui la cap;
Yîntu cîn a bati, Flujeru a zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi 65 Cu lăcrîni di sînzi. Dacî n-ei întînli, Pi-um pripor di k/jatrî, O babî bătrînî,
C’un cair di lînî,
70 Din mînî’ndrugîn,
Din k'isior mergîn, Din gurî’ntrebîn Di trij siobănei,
C’um botei di oi.......
75 „Jey nu i-am văzut, Da am auzît Cî fi&oraşu tăy Cî l-a omorît“.
„Gura matuşîcî,
80 Feţîşgara lui,
Spuma laptilui;
ŢINUTUL VRANCEI
Sprinsenili lui,
Pana corbului;
Okişori luj,
85 Doyî muri CQapti,
CQapti la pămînt,
Njazjunsî di vînt;
CQapti la răcQari,
Niaziunsî di SQari;
90 Perişoru lui,
Sk'icu grîuluia.
„Mătuşî, mătuşî,
Nu ni l-am văzut,
Da ni-am auzît 95 Cî s’a logodit Cu negru pămînt;
Da am auzît Cî s’a însurat;
Doi lusefiri mari 100 I-a ţînut cununa*'.
Păuleşti — iQana Stănescu, 65. LX
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ncQasi Guriţa nu-ţ tasi;
5 Nu ştiy, iarba nu-ţ plasi?
—	Ba jarba-ni plasi,
Da am auzît
Cî s’a sfătuit,
Stăpîni, stăpîni,
10	Cî vria sî ti omQari Şî sî ti ’ngrQapi,
La răsărit di SQari, în tîrla oilor, în ziocu neilor.
15 — Dacî m’a omorî,
Fluiru sî—1 pui la cap;
Flujeraş di fag Sî-ni cînti cu drag
TEXTE
107
Ş’o crusi la cap 20 Şî cu busiumu 1^ k'isioari. . Poiana — Ion Alexî, 52.
LXI
leu am umblat în sjobănij v-0 noyî anj Cîn ieram m sioban, vinja oi di dincolu la ă t ÎQ munţî Ştatului Tres,a dipi Sfintu-Ion la câmp di Yali { primăv'ara jar vinia la munţi. Iera Mocani dii* Breţou A^a cîti ă •
5°P. “V ^ oi’ nu	Vei, cî iera măi mulţi!
No, m ntilmam cu s,obam dila kuntenj, cî vorg'jam cu ij.
Jera rai um, ci si lua cu noi 1* bătăi pintru iarbî, ci ii av,a o, mulţi şi li trebuia di paşunat. jera cîti' n0uî suti di o , numa minzari im botei. AtnnjS. av;am noi £oienari todovi tirli, numti „sja dm va i şî din dial«_ într>un
an ieram la Muşa, intrunu la Vetrila. Ni skimbam cu ana sjobani, cm la Muşa, cin la yetrila
Noi luam sîmbriia pi oi-cit* oi iera-patruzăâi di bani pi gai, şi di-acolia mima sa suit ]a ^nzăii di banj. Măi îs jera simbrija şi alfeliu: dm doyi^j di oi da 0 Qai sîm. brii; dm zasi cirlanj, da un cirl^n
Noi păzam oili dila Măsi^A în la Bobotiazî la munţi daci iera toamna lungi. Di_acolia li-adu!şiam pin ţărm di feşteliam puţin ţarna şî ni du^am la cîmp^di zopaştiam pini la Bobotiazî. Ni (Ju^iam înî j la Sîretiu, pi lunsili Siretjului pini pi la	Ni	toriiam pi moşîi
boieriasci, ci m dusiam cu pu^ Hnî cu banj. Stăpîni purta bani, c avia citi doyizasj,	di stă în; oj rDa
merfja numa unu, doi, trii, mai tnult Cu cai cu merindi, şî 2î> numa prmjjja, cî siobani fasja Jxtfncarj leti, aşa iera cîn iera toamna lungî> 'Ni duâiam pîni pi îa Pufeşti, la Domneşti. Am şi ier^at lWo iarnî pi Caredna, tot la o lipţi ca^ asta. N arjam bordei di staf cî bordei iera sarica şi cozocu şi casiula sj0băniascî, c’0 făăjam din-ao tr un cirlan.
*<^1I^Jera *arnf’	^ ?*^bî pişti noi, vinjamdi vali
la Cm iera plQai şi lapog'iţ^ luam
sarica. Curzja apa dipi g'isili sari sii ca pi streşini, ta_. ie^a mă-sî! Cm ieram iey sioban or Vi sinzasi şî măi g'ini di ani
108
ŢINUTUL VRANCEI
as di-atunsi— siobani sfnsura pişti triizăsi di ani; acu sî’nsQarî la sinspresi ani. Atunsi iera stăpîn şî iei, la triizăsi di ani, cî siobănia numa cît iera flăcăy. Da iera şî cîtj-un sioban însurat; da iera rar. Jeg in’am însurat la triizăsi di ani. Jeu am fost şî haiduc, cî ni-a plăcut ca si mă duc. Mîncam 40 pi la stîni, c’am haidusit şăsî ani. Siobani di dincolu, dipi Sfîntu-Ion, sî lăsa în nirişti, la cîmp, cu oili. Ii sî dusia aiurja cu oili. Ii măi sta în munţi cu oili; noi ni lăsam măi di vremi.
Jeram vesini. Ii vinja la noi, noi la ii. Ni’mprumutam 45 cu mălai. Ii avia minteni, şî cu cămeşa scgasî, nu ca la noi. Yinia şî ii cu tîrla lor, cu cai lor, cu stăpîni lor.
Ii	avia oi măi buni ca la noi, măi grasî. Da avia şî măi mulţi. A noştri fura dila ii, cî ii avja oi ţîgăi, buni. Cînta şî ii N'ioriţa, da nu sî log'ia cu noi la g'ers şî la vorbi. 50 Siobani lor iera Qamini buni, cî ni-aviam g/ini cu ii. Măi digrabî a noştri iera răi. Dacî tresia o Qai la ii, o didja ’napoi. Da iera şî uni pricolisi, di sî sfădia cu noi pintru păşunat.
Mioriţa ietj-aşa am apucat-o:
55 —N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi:
Jarba ci nu-ţ plasi,
«o Apa cî nu-i bunî?
Di trii zîli’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi,
N'ioriţî lai.
—	Stăpîni, stăpîni,
65 Cî s’a vorog'it Tovărăşăi Tot a dunitali,
Stăpîni, stăpîni,
Tot sî mă omoari,
70 Sî mă’ngrQapi, ’ngrQapi Tot în dosu stînij,
Uni ni zac cîni.
Stăpîni, stăpîni,
Sî li spui aşa:
TEXTE
109
75 Di m’or omorî,
Sî mă’ngrgapi, ’ngrQapi în strunga oilor, în zjocu neilor.
Fluieraşy-a zîsi,
80 Oili s’or strînzi
Şi m’or plînzi, plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Busiumaşu’n zîsi,
85 Cîrlani s’or strînzi Şî m’or plînzi, plînzi.
Poiana — Ion Răduţî, 76.
LXII
La virf di măguri Nu sî răzbunî Cîti-o săptămînî,
Sî fasim voia bunî.
5 — Qai bucălai,
La lînî ţîgai,
Di trij zîli’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi,
Iarba nu-ţ măi plasi,
10 Iarba di pi cîmp,
Saria dim burduf,
Apa din uluc.
—	Ba nija ci-ni plasi Iarba di pi cîmp,
15 Saria dim burduf,
Apa di uluc;
Da ni ia nu-ni plasi Vorba ăia di-asarî Şî di-alaltîsarî:
20 Cîsi s’a vorg'it,
Ia, trij sigbănei,
Unu-i Moldovian Şî unu-i Mocan,
Sî ni ti omQari 25 Şî sî ni ti’ngrQapi,
ŢINUTUL VRANCEI
Cî ai oi măi mulţi,
Mulţi şî cornuţi,
Sî cai nenvăţaţ,
Dulăi măi bărbaţ;
30 Şî ni ti omoari,
Sî ni ti îngroapi Tot în dosu stînii,
Undi zac cînia.
O babî bătrînî 35 C’un cair di lînî
Cî ia întreba......
Ja, trii siobănei,
Unu-j Moldovian,
Unu-i Ungurian
40 Şî unu-i Mocan......
„Vîntu cî ni-o bati,
Fluieru ni-o zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi4*.
Regiu — Lăutarul Si°rS* Bartiş, 36.
LXIII
Verdi ş’un sărai,
Pj-un pisior di plai Vini, sî coboarî,
Ja, trii siobănei 5 Cu trii turmi di oj:
Unu-i Moldovian,
Unu n-i Mocan Şî unu-i Ungurian.
Asel Ungurian io Ari oi măi mulţi,
Mulţi şî cornuţi.
Asela-i Mocan Şî s’a vorg'it Sî ni-1 omoari 15 Pi-aâel Ungurian,
C’ari oi măi mulţi Mulţi şî cornuţi
TEXTE
111
Şî cîni învăţat Şî cai măi bărbaţ.
20 —N'ioriţî lai,
La lînî ţîgai,
Di trii zîli’ncgasi Guriţa nu-ţ tasi;
Ori iarba nu-ţ plasi,
25 jarba di pi cîmp,
Apa din uluc,
Saria dim burduf?
—	Ba niia nu-ni plasi Vorba sia di-asarî 30 Şî di-alaltăsarî:
Cî tu mă vindiai,
Preţu nu-1 serial.
Verdi ş’o mălurî,
La vîrf di măguri 35 Şî nu sî răzbuni Cîtj-o săptămînî,
Sî-ni fac voia bunî,
Cu fraţ dimpreunî....
„Leliţî, leliţî,
40 Pe brumî discuiţi,
Pi rogî’ncălţatî,
Ca o blăstămatî“....,
Regiu — Lăutarul Ion Bartiş, 57.
LXIV
—N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Cu lîna ţîgai,
Di trii zîli’ncţ>asi 5 Guriţa nu-ţ tasi;
Ori iarba nu-ţ pla6i?
—	Stăpîni, stăpîni, Da niia cî-ni plasi Iarba dim bîltQasi; io lnsî niia nu-ni plasi
112
ŢINUTUL VRANCEI
Vorba sia dj-asarî Şî di-alaltăsarî:
Cî sei doi siobănei,
Negri, negrişori,
15 Mustăsioara lor,
Sk'icu grîului;
Okişori lor,
Mura cîmpului.......
Stăpîni, stăpîni,
20 Stăpînaş ca tini,
Da nija cî-ni plasi Apa din uluc,
Saria dim burduf..
Vorba sja di-asarî:
25 Sii doi siobănei
S’ag vorg'it sî ti omgari Şî sî ti îngrgapi în dosu stînii,
Undi dgarmi cîni.
30 — Pi mini, di m’or omorî,
Flujeraşu neg Sî-1 îngrgapi în strunga oilor;
Vîntu cîn ni-o bati,
35 Fluiera nj-o zîsi,
Oili	s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lacrîmi di sînzi.
Regiu — Lăutarul Floria Zînga, 44.
LXV
—	N'icî, nioricî,
Dă trei zili ’ncoaci Gura nu-ţi măi taci; Ori iarba nu-ţi placi,
5 Ori apa nu-i bunî?
—	Stăpînaşu neg,
TEXTE
113
Nu-i dă capu nev,
Ci-i dă capu tăy;
Căci ni s a vorg'ity 10 Ciobang ungurescy,
Cu cely vrăncenescy Ca sî ti omQari,
Că ai oi mai mulţi, Mîndri şî cornuţi 15 Şî cai învăţaţi
Şî cîni măi bărbaţi.
—	N'ioricî bîrsanî,
Dă eşti năzdrăyanî Şî d’o h'i să mory 20 în cîmpvji dă mohory, Tu să le spui Ca să mă îngrQapi în strunga oilory, în zocu neilory.
25 Să-ni puniţi la capu Flujeraşy dă fagy,
Că zîci cu dragy; Flujeraşy dă osy,
Că zîci duiosy; ao Flujeraşy dă socy,
Că zîci cu focy. Flujeraşy-o zîci, N'jeluşăi s’oru strîngi Pă mini m’ory plîngi 35 Cu lăcrîni dă sîngia... Cînk'ii, cînk'ii, Vidja-ti-aşi pustii,
Să nu măi rămîi Dă cît uny stezărely, 40 înalty şî supţirely,
Să mă suiu în iely,
Să facy oki rgatî,
Să văzy lumia tQatî: Negri porung'ei,
45 Frăţiori d’ai nei;
Negri păsăreli,
Surori d’ali meii
34 6. — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
8
114	ŢINUTUL	VRANCEI
—Dacî ni-ţi vidia O babî bătrînî,
50 Cu brîu dă lînî,
Pă cîmpu alergîndu,
Dă h'iu întrebîndy:
„Mustăcioara luj,
Sk'icu grîului;
55 Perişori luj,
Pana corbului;
Okişori lui,
Mura cîmpului
Să-i spuniţi că in’ainy însuraty 60 Şî la nunta mia A căzut o stja;
SQarili şî luna N'i-a u ţînutii cununa;
Brazi şî păltinaşi,
65 Am ayuty nuntaşi;
Păsăreli nii Şî steli făclii.
Soveia-Rucăreni — Paraskiva I. Bungez, 36.
LXVI1
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli ’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Ori iarba nu-ţ plaăi, Ori apa nu-ţ plasi?
—	N'iie iarba-ni plasi, N'iie apa-ni plasi, Dar ţîi, stăpîni,
10 Nu ştig si ţ’or fasi, Căsi am auzît
1 Publicată întîi în Grai si suflet, II, 359.
TEXTE
Cî s’ay sfătuit Colia în disarî Ca sî ni tj-omoari Siobănaşî tăi, Pintry-a ta sarici Cari-o porţ măi lung Ş’al tău fluieraş Cu cari pînî’n sarî în iei ni eîntaş,
Din cîmp ni-adunaş Şî ni cuvîntaş: „Turma mia di oi, Jey v’am adunat Din cîmp şî zăvoi, Cîsi di astîz, dragî, Mă duc dila voi Şî vă las cu zele Pi-ali meii oi.
Da ieu crez aşa Cî nu veţ lăpta, Grăleţ s’or usca, N'ioriţa mia,
Ştianului cu untu îi va cădia fundu;
Sub înkegătoari Va creşti sicgari;
Sub crinta di caş Tot vor creşti fazi, Fazi ŞÎ păltinaş,
Şî în locu stînii, îni vor creşti ponj: Poni nirosîtori Şî vor fasi flori, Floriseli nii C’ali meii oj;
Sini s’a umbri îni va mulţumi Şî m’a pomini“. âiobănaş frumos,
Sus la munţi, sus,
116
ŢINUTUL VRANCEI
Pi Zboina 1 în sus;
Sjobănaş frumos,
Cu turma aliasî,
55 Oi cu lîna criaţî,
Pasc di-o frumusaţî Şî li tot păscu Şî apoi porni Cu băţu’ntri speti,
60 Pi-um plai ni li deti,
Merey şujerîn,
Din gurî cîntîn.
Di-odatî’nsetă,
Oili-ni kemă.
65 Pi-um plăiuţ în caii,
La stînî di vali,
Jatî cî’ntîlni Hoţ moldovenesc Şî îl înziungiă,
70 Oili—i luă.
Dar asia nioarî,
Qai năzdrăvani,
Sî tot ascunsărî Di cîrd rămăsărî,
75 Griza îi purtarî Pînî-1 îngroparî;
Cîni îi kemarî,
Grgapa di-i săparî în zjocu di nei,
80 Sî Vii cu iei.
N'ioriţa zîsi:
„Stăpîni, stăpîni,
Sî ti’ngrop, stăpîni, în strunga cu oi,
85 Sî Vii tot cu noi;
Noi tQati ni-om strînzi Şî mereu ti-om plînzi
1 Una din culmile cele mai înalte ale Carpaţilor din ţinutul Vrancei, renumită prin păşunile ei. vŞi astăzi vin aici ciobani din Buz&u şi Breţcani cu oile lor la păşunat. Pentru aceasta se îngrijesc din timp să arvunească iarba Vrâncenilor. Trebue ştiut că cele mai multe stîni vrăncene se găsesc aici. „Brînza dela Zboina" este renumită în acest ţinut.
TEXTE
Cu lacrimji di sînzi In lătratu cînilor,
90 în zg'eratu oilor.
Şî la cap ţ’om puni Flujeraş di os,
Sî-ţ cînti frumos;
La k'isjoari buâiumu, 93 Sî-ţ mîngîi sufli tuu. Nrioriţa-l mormîntă Şî dupî turmî plecă. Şî merey umblîn,
Oili	cătîn,
100 O babî ’ntîlneşti:
O babî bătrînî Cu brîu di lînî,
Dim mîni îndrugîn, Din oki lacrămîn,
105 Din gurî’ntrebîn Di-a iei fisiorel,
Nant şî supţîrel,
Ca tras pin inel: Feţişoara luj,
110	Spuma laptilui; Mustăsioara lui, Sk'icu griului;
Okişori lui,
Mura cîmpului.
115 Dar baba ’ndrăznjaţî
—	N'ioriţî crjaţî, Spuni-ni cu credinţi, Di 1-aţ mormîntat, Sî nu ni-1 măi cat. 120 — Măicuţî bătrînî, Cu brîu di lînî,
Jeu îţ spui curat Cî iei s’a’nsurat Şî nevasta lui,
125 Soarja-soarilui;
Şî a lui nuntaş, Greieri greieraş;
A lui lăutari,
ŢINUTUL VRANCEI
Lăcustili mari,
130 Ieli-ay tot cîntat Pin iarbî sărin,
Pişti iei păşîn.
Spineşti — Costanda Păun,
LXVII1
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trij zîli’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 La apî ti day,
La iarbî ti day;
Tu iarbî nu paşti,
Nisi apî nu bei,
Jeu mă năcaz îi,
10 C’um băţ c’azvîrlii.
—	Măi stăpîni cîni, Nu-ni azYÎrli’m mini, C’asarî pin sinî
leu cî m’am făcut 15 Şkioapa şkioapilor, în urma oilor,
Şî c’am auzît Tovarîşî tăi Cum ni sî vorg'iay 20 Ca sî ti omgari La apus di sgari — Unu-i Moldovian Şî unu-i Muntian—,
Cî ai oi măi mulţi,
25 Mulţi şî măi buni;
Ai dulăi măi mulţ, Măi mulţ şî măi buni.
1 Publicată întîi în Grai si suflet, II, 361.
TEXTE
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
30 Sî li spuj aşa,
Di m’or omorî,
Sî nu mă îngrgapi Tuma’n dosu stînii,
Undi zac şî cîni;
35 Si sî mă îngrok'i în strunga oilor, în ziocu neilor.
Voi sî-nj puniţ aşa,
Cîn m’or îngropa:
40 Flujeraş în alunaş,
Busjumaş îm păltinaş;
Vîntu cin a trazi Fluiru ni-o zîsi,
Oili	s’or strînzi,
45 Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi;
Iar yîntu nj-a trazi,
Busjumu ni-a zîsi,
N'elili s’or strînzi 50 Şî toati m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
N'i-aţ merzi pi drumu mari, 55 Întîlniţ o babuşQarî C’un cair mari di lînî,
Dim pisior mergîn,
Din drugî ’ndrugîn,
Din oki lăcrămîn,
60 Din gurî’ntrebîn:
„Ja, n’aţ întîlnit Şî nu ni-aţ zărit Mîndru siobănaş,
A nev fesioraşa?
65 „Nu ni l-am văzut;
Kiar sî—1 h'i văzut,
Nu l-am cunoscuta.
„Ia, un siobănaş:
120
ŢINUTUL VRANCEI
Feţişoara lui,
70 Spuma laptilui;
Okişori lui,
Mura cîmpului;
Kicuşgara luj,
Sk'icu griului 75 „Ba ni l-an văzut,
Cî ni s’a’nsurata.
„Pi âinj-a luat* ?
„Pi negru pămînt „Sini l-a cununat*?
80 „Sapa şî lopata*.
Spineşti — Sînigana N. Diaconu, 58.
LXVIII
Jeray trii siobănaş,
Toţ trii tovărâş;
Jar o nioriţî,
Cu lîna plăviţî,
5 Mereu înj zg'era,
Ninic nu-ni mînca.
Ş’atîta zg'era,
Nu sî măi curma;
Jar stăpînu-i zîsi:
10 — N'ioarî, nioriţî,
Cu lîna plăviţî,
Lupk'i ti-ar mînca,
Furu ti-ar fura,
Cî di trii zîli’ncQasi 15 Gura nu-ţ măi tasi,
Nu ştig si nu-ţ plasi:
Jarba di pi cîmp,
Saria dim burduf,
Apa din uluc?
20 N ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Furu ti-ar fura,
Lupk'i tj-ar mînca,
Cî tu-ţ fasi di cap.
TEXTE
25 — Stăpîni, stăpîni,
Nu mă blăstăma,
Cî nu-nj fac di cap, TQati niia-ni plac;
Da aj tăi torarîş:
30 Ion Moldovianu,
Siţî Ungurianu,
Jei ni s’a vorg'it Ca sî ti omQari,
Cî ai oi măj mulţi,
35 Mulţi şî cornuţi Şî măi frumuşăli Şî măi okeşăli,
Cai nincălicaţ Şî boi ninziugaţ,
40 Galbini niskimbaţ Şî yasi mulgatQari, Jepi fatătQari*.
Iei cîn auza,
Dim buâium zîsia,
45 Dor la mă-sa aziunzja, La ii sî’ntorsia Ş’asa li grăia:
„Voi, fraţîlor,
Tovarîşî nei,
50 G'ini m’aţ sluzît,
G'ini y’am plătit;
Da voi v’aţ vorg'it Sî mă omorîţ.
Di m’aţ omorî,
55 G'iti sî’mpărţîţ,
Sî nu va sfădiţ.
Voi sî căutaţ, în vatra focului J-o niagrî găliatî,
60	Cu galbini surpatî, Pustiia s’o batî;
Şî voi s’o’mpărţîţ,
Sî mă pominiţ.
Da sî nu mă’ngropaţ 65 Colu’n dosu stînii,
ŢINUTUL VRANCEI
Uni zac şî cîni;
&'i sî mă’ngropaţ în strunga oilor, în zjocu neilor.
70 Flujeraşu ney Sî-1 lăsaţ îm briy; Cin vinty-a sufla, Fluiery-a suna,
Oi s’or aduna 75 Şî m’or căuta.
Şî busiumu ney Sî-1 puniţ la cap; Cîn vîntu a bati, Busiumaş ni-a zîâi, 80 Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi“. Vorba o sfîrşa, Unguru-1 izg'ia,
85 La pămînt cădja, Suflitu şî-1 da.
Jar maicî-sa lui A luat în furci Un cair di lînî 90 Şî c’o drugî’m mînî Din k'isior merzja, Din gurî’ntreba — Pi sini sî’ntrebi Di cît negura?
95 — Neguriţî, hăi, Ia-ti du pin văi Şî g'in pi la noi Şî nija sî-ni spui Di nu ni-ai văzut 100 Fisioraşu ney: Feţişoara luj,
Spuma laptilui; Mustăsioara lui, Sk'icu griului;
105 Okişori luj,
Douî muri coapti,
TEXTE
123
CQapti la pămînt,
Niaziunsî di vînt;
CQapti pi sup foi,
110	Niaziunsî di ploi;
CQapti la răcQari,
Niaziunsî di sQari.
—	Di fisjoru tăy Iey îni ştiu dî iei:
115 I-am văzut oili Fugîn ca păsîrili.
—	Di sini fuziay?
—	Di Siţî Ungurianu,
Ion Moldovianu;
120 Iei l-a omorît,
Oilj-a fuzit.
Spineşti — Neculai SQari, 72.
LXIX
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Furu ti-ar fura,
Lupu tj-ar mînca,
5 Di trii zîli’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi;
Cî iey cî ţ-an dat Sari dim burduf,
Apî din uluc;
10 Şî jeu ti-am purtat Pi la ierg'i întrezi,
Pi la api răsi.
—	Stăpîni, stăpîni,
Da cum oi tăsia,
15 Dac’am auzît
Cî s’ay vorobit (vorog'it)
Tovarîşî tăi Ca sî ti omQari Şi sî ti îngrQapi 20 Ia, în dosu stînii,
Uni sî day cîni.
—	Voi sî vă ru2;aţ
m
1.24	ŢINUTUL VRANCEI
Sî nu mă’ngropaţ în dosu stînii,
25 Uni sî day cîni;
&i	sî mă’ngropaţ în strunga oilor, în ziocu neilor.
Fhneraşu ney 30 Voi cî ni 1-aţ pnîii în Cel păltinaş;
Vîntu cîn a bati,
Pin iei a străbati,
Flujery-a zîsi,
35 Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lacrîmi di sînzi.
Voi di ni-aţ vidja O babî bătrînî 40 Pi drumuri mergîn,
Dim mîni îndrugîn,
Din oki lăcrămîn,
Di mini’ntrebîn,
Voi sî-i spuniţ:
45 „Mătuşî, mătuşî,
Di l-am h'i văzut,
Nu l-am cunoscut:
Feţişoara luj,
Spuma laptiluj;
50 Okişori lui,
Mura cîmpului;
Mustăsioara lui,
Sk'iCili grîuluj,
Coapti la răcoari,
55 Niazjunsî di soari;
Coapti la pămînt,
Niazjunsî di vînta.
Spineşti-Bodeşti — Aniţa Şt. Anuţoju, 72. LXX
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
TEXTE
125
Di trii zili’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Ori iarba nu-ţ plasi,
Ori mj-eşti bolnăvioarî,
N'ioriţî, nigarî?
—	Nu sînt bolnăvioarî,
Stăpîni, stăpîni,
10 Da ni-ai trii siobănei,
Tot ca nişti lei:
Unu-i Moldovian Şî unu-i Yrănsian,
Unu-i Ungurian.
15 Da sel Moldovian Şî cu Ungurian,
Mări, s’a sfătuit Şî ni s’a vorg'it Ca sî ti omgari,
20 Stăpîni, stăpîni,
Cî-ni ai oi măi mulţi,
Brezî şî cornuţi Şî cai învăţaţ Şî boi înziungaţ 25 Şî cîni măi bărbaţ.
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di-mi ieşti năzdrăvani Şî di-a h'i sî mor,
30 Sî li spui sî mă’ngrgapi Tot aisi, aprgapi,
Pin strunga cu oi,
Sî h'ig tot cu voi.
Şî la cap sî-ni pui 35 Flujeraş di os,
Mult zîsi duios;
Fluieraş di fag,
Mult zîsi cu drag.
La k'isioari sî-ni pui tot aşa: 40 Busiumaşu mey,
Pin iei cîn vîntu a bati, Busiumu nj-a razi,
Fluieru nj-a trazi,
126
ŢINUTUL VRANCEI
Oili s’or strînzi,
45 Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di ieşti năzdrăvanî, so Dj-ai yidia aşa,
Pi uni aj tresi,
O babî bătrînî C’un cair di lînî,
Dim mînî torcîn,
55 Din oki lăcrămîn,
Din gurî zîcîn:
„N’ai văzut un sjobănaş:
Perişori luj,
Pana corbului;
60 Okişori lui,
Mura cîmpului;
FeţîşQara lui,
Spuma laptiluj;
Mustăsioara lui,
65 Sk'icu grîuluja,
Tu sî-i spui curat Cî m’am însurat Pj-um pisior di plai,
Pi-o gurî di rai,
70 C’o fatî di crai Ş’am avut nuntaş Braz şî păltinaş;
Şî cî la nunta mia N'i-a căzut o stia,
75 Sparili şî luna N'i-ay ţînut cununa;
Şî pin sei munţ mari Păsări lăutari,
Păsărili niCi 80 Şî steli făclii.
Spineşti — Stoica Forîi, 44.
(O ştie dela Simeon Macovei, mort acum 20 de ani în etate de 75 ani. Simeon Macovei a fost cioban în muntele Zboina aproape toată vieaţa, iar Stoica Forăe a fost în tinereţe cioban de mioare cu acest Macovei).
TEXTE
127
LXXI
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Lîna ta ţîgai,
Di trii zili’ncgasi
5 Guriţa nu-ţ tasi,
Nisi apa nu-ţ plasi,
Nisi iarba nu-ţ plasi, Nisi saria nu-ţ plasi.
Iey apî ţ-an dat,
10 Jey iarbî ţ-an dat, jarbî di pi cîmp,
Apî din uluc,
Sari dim burduf;
Nu ş’ di cap îţ fasi?
15 Nu ş’ di capu tău,
Nu ş’ di capu ney.
—	Stăpîni, stăpîni,
Nu mă blăstăma,
Cî ni s’a vorg'it
20 C’un siobănaş măi mari, Tot dila nigari,
Pi-un supus di sgari Sî ni ti omgari.
—	Oiţî bîrsanî,
25 De-i h'i năzdrăvanî,
Sî nu mă’ngropaţ Tuma’n dosu stînii,
Uni zac vara cîni— în strunga oilor,
30 în ziocu neilor,
îm bătaia berbeâilor; Oili s’or strînzi Şî tgati m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
35 Sî-ni puniţ la cap Fluieraş di fag,
Buâium la piâjoari;
Vîntu a bura,
Fluiery-a cîn ta,
ŢINUTUL VRANCEI
40 Busiumy-a zbusmma,
Oili s’or aduna,
Dulăi or lătra'4.
O babî bătrînî Iatî vini la stînî 45 C’un cair di lînî,
Din mînî’ndrugînă,
Din oki lăcrămînă,
Din gurî’ntrebînă:
—	Tica mătuşîcî,
50	N’aţ văzut un siobănaş a ney ?
—	S’a dus sî sjobănjascî în Ţara unguriascî;
Şî nu s’a siobănit
Şî s’a rătăsit.....
55 —Mătuşî mătuşî,
Di l-am h'i văzut,
Nu l-am cunoscut.
—	Perişoru lui,
Pana corbului;
60 Feţişoara luj,
Faţa caşului;
Sprînsenili lui,
Sk'icu grîului.
—	Mătuşî, mătuşî,
65 Du-ti la sfînta negurisi,
Cî-i măi latî’n şăli,
Apucî la corhăneli;
Şî-i măj lungî’n frunţi,
Sî sui la munţi.
70 — Sfîntî negurisi,
N’aj văzut un siobănaş a ney S’a dus sî siobăniascî în Ţara unguriascî;
Şî nu s’a Ciobănit 75 Şî s’a rătăâit.
—	Mătuşî, mătuşî,
Iey, drept, l-am văzut Şî l-am cunoscut
în munţî pustii,
«o La paltinj gălbii.
TEXTE
129
—	Nu ştiu cum aş fasi Sî—1 aduc încQaăi.
—	Fă-ti-o scorboajci niagrî Şî-1 însepi-a hărpăi.
B5 —Huăj, scorbQaicî niagrî,
Nu mă hărpăi;
Distul mă-i hărpăi Dipi si-oi muri,
Sînzili l-ai bia 90 Şî te-i sătura.
—	Nu-ţ îni sînt scorbgaicî Şî iey îţ sînt majcî.
—	Di-ni ieşti măicuţa mia,
ScQati-mă di-aisia;
95 Di cîn m’am rătăcit,
Sgari n’am măi văzut.
Spineşti — Sînion Ţîrdia, 25.
(După mărturisire personală., S. Ţ. ştie această variantă de cînd era copil» dela mama lui, care o cînta deseori cînd „gospodăria pin casî“. S. Ţ. nu ştie carte).
LXXII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncgaâi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Ori iarba nu-ţ plasi,
Ori apa nu-ţ plasi?
Drăguţî niQarî,
Ori ieşti bolnăvioarî?
—	Stăpîni, stăpîni,
10 Iarba ni-ar plăâia,
Apa ni-ar plăâia,
Gura ni-ar tăsia,
Dar ni s’au vorg'it siobani
Si	ni ti ompari 15 Cî ai oi măi mulţi,
Mindri şî cornuţi
3146. — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.	9
ŢINUTUL VRANCEI
Şî cai niăi învăţaţ Şî cîni măi bărbaţ Di cît siilanţ.
20 — Oiţî bîrsanî,
Di ieşti năzdrăvani Şî di-ai vria sî mor în cîmp di mohor,
Sî li spui aşa:
25 Sî mă ’ngroapi în strunga oilor, în ziocul neilor, îm bătaja berbesilor.
Sî li spui aşa:
30 Sî-ni pui
Busiumaşu la k'isioari, Săricuţa ’m prepeljag, Fluieraş la cap,
Flujeraş di os,
35 Sî-ni cînti frumos; Fluieraş di fag,
Sî-ni cînti cu drag; Fluieraş di soc,
Sî-ni cînti cu foc.
40 Yîntu cîn a abura? Sarica s’a clătina,
Dulăi s’or gudura Şî ni-ar zîsi cî sînt ieu. Busiumaş ni-a zîsi,
45 Fluieraş ni-a trazi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrăni di sînziu.
O	babî mergîn 50 Din gurî’ntrebîn:
—	Sini-a auzît,
S'ini nj-a văzut Mîndru fesiorel Tras printr’un inel?
55 Feţişoara lui,
Spuma laptilui;
Okişori lui,
TEXTE
Mura cîmpuluj;
Mustăsioara lui,
60 Sk'icu griului;
Perişoru lui,
Pana corbului.
—	Mătuşî, n’am văzut;
Kiar di-am h'i văzut,
65 Nu l-am cunoscut.
Da sî ti dusi la sfînta negurisi, Cî-i măi întunicătQari Şî măj mînicătoari Pi tQati dialurili,
70 Pi tQati pădurili.
—	Sfîntî negurisi,
N’ai văzut uu fisjoraş di-a ney, Nant şî supţîrel,
Tras printr’un inel?
75 Feţişoara lui,
Spuma laptilui;
Okişori lui,
Mura cîmpului;
Mustăsioara luj,
80 Sk'icu grîului;
Perişoru lui,
Pana corbului.
—	L-an văzut, mătuşî, într’un codru rătezat,
65 Pi doyî scînduri di brad.
—	Sfîntî negurisi,
Cum sî-1 caut, sî-1 găsăsc?
—	Mătuşî, fa-ti-o corbQaicî Şî ni-1 cloncăneşti.
90 —Fuzj, corbQaicî,
Nu mă măj cloncăni,
Cîsi mă-i cloncăni Dac’oi muri.
—	Da nu sînt corbQaicî r95 Şî sînt, drăguţî, maicî.
—	Dacî ieşti, dragî, maicî, La&î-ti ’n zios
Şî mă ia în aripioari
132
ŢINUTUL VRANCEI
Şî mă scgati’n sus la SQari,
100 Cî di şăsî ani di zîli N’am auzît vorg'in,
Cîni lătrîn;
Numai urş mormăin,
Lupk'i urlîn 105 Şî şărk'i şuierîn.
Spineşti — Mâriia Ţîrdia, 35. (Maria Ţîrdia © vară primară cu Simion Ţîrdia dela care am cules varianta precedentă).
LXX III
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncgasi Guriţa nu-ţ tasi;
5 Ori iarba nu-ţ plasi,
Ori apa nu-i bunî?
—	Şî iarba îi bunî Şi apa îni pla£i;
Da ni-am auzît seva:
10 Cî la apus di sgari S’a vorg'it sî ti omgari Nicî Moldovanu Şî Bădiţa Yrănsiann.
—	Cumva di m’or omorî,
15 Sî mă îngropaţ
în strunga oilor, în ziocu neilor, în lătra tu cînilor;
Yîntu cî ni-a bati,
20 Flujeru nj-a zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lacrînj di sînzi.
Oiţî lai,
25 Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncgasi Gura nu-ţ măi tasiu..
~ Jar în caii
TEXTE
133
Mă’ntîlnij c’o babî 30 Din k'isioari mergîn,
Din gurî’ntrebîn,
Din drugî’ndrugîn,
Din oki lăcrămîn:
—	N’aţ văzut di-un siobănaş 35 Nant sî supţîrel,
Parcî-i tras printr’im inel?
Okişori lui,
Mura cîmpului,
Coapti la răcgari,
40 Nisi di vînt, di SQari.
—	Noi cî l-am îngropat în strunga oilor,
în ziocu neilor, în lătratu cînilor.
45 Fluieraşu lui
I	l-am pus la cap;
Yîntu cîn ni-a bati,
Flujeru a zîsi,
Oili s’or strînzi,
50 Pi sioban l-a plînzi.
Spineşti — Irina S. Dănilî, 62.
LXXIV
Iey am fost sioban v’o doyîzăsi di ani, cî iera g'ini sî h'ii sjoban di dimult. âjobani jera cu căCiula atîta... măi mari ca cînili ş’o neteza ş’o unzja cu unt. Şî cîn pornia Ciobani, jera cu cămeşîli unsî şî cu clopoţăi la punzi, c’avja 5 un fel di zorzoani şi cîn ziuca, aşa făsja zorzpanili... Iera di cîti patruzăsj di ani un Cioban, cî iera flăcăy şî nu sî’n-sura cît Cjobănia. He, iera un trai atunCi, si sî stai di vorg/it! Cîn intra’n horî, işa toţ afarî şi cîn intra’n nuntî, ja atîta iera beţîli di mari... Zvîrlja beţîli’n nilzocu horii 10 şî cîn faCja beţîli grămadî, fuzja lumja. Siobani vinja dila mim ti di cîti orj avia gust; da avia trij timpuri di vinit în sat: la Sînk'etru, la Sîntilii, în văzanii, şî la Sîntămărija mari, cu oi cu tot. Cîn vinia, avia gluzili plini cu caş şî cu urdî şî sî strînzia stăpîni, nevestili, fetili. He, he, dom-15 nuli, nu măi văz iey dragustja aCeja! Iera gluga plini cu
134
ŢINUTUL VRANCEI
păpuş di caş şî cămeşîli jera grgasî di grăsîmi. Un sî mă* găsa pi faţa pămîntului? Gluzili li puma zios şî căsiula di cîrlan iera k'eptănatî şî unsî şî iera cît căpacu dila căldări. Dacî sî prindia’n horî, jera ziocu, zioc, cî nu ziuca ca acuma, 20 nebuneşti. Og'elili iera lunii şî k'ica pişti ok'incî, di sî tîra pi pămînt. Sini iera Ion Kjorpac dila Spineşti! Cîn ziucaT făsia: hup, hup! şî sălta og'elili şî zurgălăi dilacurăli, c’avia curăli insinsî la nilzoc.
Iey am umblat doyîzăsi di ani cu oili, aisia şî la cîmp. 25 îni da zăsi galbini sîmbrii pi an şî straili. Galbînu iera pi-atunsi aur. Trăiam gfini, nevoi mari, ci ieram voinic şî dusiam şăpti ca dumniata. Ieram cavaler! Cîn vinjam la horî’n sat, nevestili tinereii sî uita kjorîş la mini şî-ş făsia socoteli şî ngaptja cîti sinsi sî punia pi mini.
30 Am umblat cu oili doyîzăsi di ani ş’ai&a şî la cîmp. Am umblat cu oili la Galaţ, la propitar la Ion Sgari. Am umblat şî la Costanţîja, la Galaţ, la Brăila, la Scudenj, la Băbădasi, cî fuzjam di armatî. Am fuzit din războiu dila şăptizăsi şî şăpti cu bunicu dumniata, cî iera cam glia 35 armata atunci. Făsei armata şăpti ani şî nu viniai acasi. Acu-i oprostialî: pliacî az şî g'ini mînj. Atunsi făsia zî la zî. Ieu zăsi ani am fost sioban la cîmp. Nisi n’am văzut nisi pi tata, nisi pi mama. Amprepezitca să nu mă prinzî. Sî vez cum am fuzit din armatî. Am fuzit din Valia-plîn-40 ziri dila Plevna. Costantin Diaconu cu Ştefan Zîpa ni-a. luat nQaptja. „Măi, nu-i kip, ni omoarî — doyî atacuri dădusîm—măi fraţilor, si fasim? Nu-i kip, ni prăpădim*. Atunsi iera lupta măi uşgarî: da cîti-un glonţ: ham, ham, ham! nu ca acu, si ti omgari. Ieram noyî inş la un post 45 sî cu toţ l-am părăsit. „Hai sî părăsim postuu! Am plecat cu toţî, cî ni iera frici: dacî pleca unu, doi, siilanţ da di vesti şî ni prindia. Un post iera ca dj-aisia la Herăstău1. Da nu ştiiam drumu. Costantin Diaconii fiuma si ni zîsi: „hai cu mini, cî v’arît ieu drumuu. Am plecat cu toţ noaptia 50 ş’am vinit timp, sî zîc, aşa ca de isi la G'idra2, ş’am tras la un han la Babadag. Iera ca la doyî siasuri din sarî. Am intrat ş’an dat bimă sara. „Bună -sarau, da bani clei. „N’avem loc di hodinîu? Da calicudi crişmariu: ,,Ieti odaiu,
1	12 km. de Spineşti.
2	25 km. de Spineşti.
TEXTE
135
şî ni-a băgat într’o litiratî. „&i si fasim“? „Murim“, zîsi 55 Costantin Diaconii. „Măi, alt kip nu-i, di cît sî fuzim“. Ni punim noj doi, unu pişti altu, şî ni ridicăm ş’am işît pj-acoperiş ş’am vinit pi rîndu munţilor acasî.
Am păţît mulţi ’n g'iaţa mia. Cîn a fost odatî la-60 custili — nu ţîiu minţi cam pi cîn — a vinit din tQati părţîli lumi sî li omQari şî n’a putut. Făsja şanţuri şî nu li făsja ninica. Odatî, într’o iarnî, avia tata o sutî di oj, cu tatu popii o sutî şî nj-am dus, cî n’am avut si măj fasi, dj-an trăit la Domneşti, în anu cîn s’a prioţît Popa Danţîş, c’a 65 plecat dila ArămQasa dila Domneşti, di s’a prioţît. Am plecat de isi cu Ion Baragin, cu Ion Danţîş, cu Popa Kersiu, în zîya di Bobotjazî. Iera omătu atîta... da nu jera zer. Ni-am dus o zî ’ntrjagi pin la G'idra, dila G'idra o zî la Pansiu. La Pansju, parcî ieram însjumaţ, cî nu ni prinja ’n 70 gazdî nQaptja. Cai jera încărcaţ cu serzj, ci dusia plocQani popa, la Roman,	sî-1	priuţascî. N’a vrut	sî ni prinjascî
niminj. Da Popa Ion a zîs: „Tu-j Dumnezău mă-sî, jey plec sî mă priuţăsc şî nu mă prineşti nimnjau. Numa a’nseput un g'iscol ş’am pornit la drum ş’am azjuns la 75 Arămoasa. Cîn s’a discălţat popa, a işît un rînd di k'eli di pi k'isioari.
Ciobani jera Qamini tari, cî iera băţy-atîta... şî sî temia lumia di ii. Avia	cîti	patru,	Cinsj k'istQali	la brîy fiicari
80 sioban. Basiu iera un om măi bătrîn şî c’o dişteptari măj mari. Cî si-i da? O ninica, cî da cîti doyî ocî di brînzî di Qai; da acuma iey	iey	şî cîti	opt ocî di Qai. Iey am umblat
numa dipi CQada	oilor	şî mă	duc şî az dipi	jeli. în Yransia
Popa Taftî avia oi măi mulţi: citi o nii di oi, cîti triizăsj 85 di cai şî şaizăsi di vasj. Nu măj jera niminja ca Popa Siţî. Punia o saricî’n cap nQaptia şi pleca dipi cai. Aseia iera om, cî n’a via nădezdi numa pi condei; avia nădezdi, şî la
averi..... Oj di dincolu vinia numa ’mpăcati. Vinia Breţcani,
cu cîti doyî nii, trii nii di oi, di sî’mpăca la păşunat, da 90 ştija tot satu...... Mioriţa aşa o cîntam:
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trji zili’ncQasi
ŢINUTUL VRANCEI
Gura nu-ţ mâi tasi;
95 Orj di capu tăy îţ fasi,
Ori dj-a nev H fasi?
—	Stăpîni, stăpîni,
Iey nu-ni fac di capu nev? îni fac di capu tăy,
100 Cî s’a vorog'it Trii tovarîş ai tăi Ca sî ti omQari Şî sî ti îngrQapi Din dosu stînii,
105 Ufii zac şî cîni.
N'ii ni-ay spus aşa,
Stăpîni, stăpîni,
Cî au sî ti omQari Aişti doi Moldoveni
110	Şî cu sel Breţcan Ş’ay sî ti îngrQapi Din dosu stînii,
Uni zac cîni.
—	N'ioriţî lai,
115 Lai, bucălai,
Di m’or omorî,
Tu ai lăsa,
Cu lăcrîni di sînzi,
Ca pi mini sî mă îngrQapi 120 în strunga oilor, în ziocu neilor.
Fluieraşu ney sî-1 pui La kiotQaria stînii;
Cîn vîntu a bati,
125 Flujeru a zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Şî cîni or urla,
130 Oili s’or aduna,
Pi mini m’or întreba. Mama mea Iliana A plecat aşa Pi drumuri mergîn,
TEXTE	137
135 Dim mîni îndrugîn,
Din lăcrîni vărsîn Ş’a’ntrebat aşa:
„N’aţ văzut, n’aţ auzît Dj-un siobănaş,
140 A ney fiCjoraş?
Feţişoara lui,
Spuma laptilui;
Okişori lui,
Mura cîmpuluia.
145 Tot mergîn aşa, baba s’a ’ntîlnit cu sii trii Ciobani cari omorîsîrî pi h'iu-su. Ii a ’ntrebat baba:
„&i cauţ, babî“?
Şî ia li-a răspuns:
„Am avut aşa:
150 Un siobănaş,
A ney fisioraş,
Feţîşoara lui,
Spuma laptilui;
Mustăsioara lui,
155 Sk'icu grîului;
Okişori lui,
Mura cîmpuluiu.
Jei a spus babii cî nu l-a văzut.
Atunsi cîni ni s’a strîns, iwA’nseput a urla,
Oili s’a adunat Ş’a ’nseput a zg'era,
La bab’a răzg'it,
BuCium’a strigat 165 Şî bab’a aflat Di-asel Ungurian Şî di Cii doi Moldoveni,
Cî ni l-a omorît.
Spineştj - Bodeşti — Toma Marin, 84. (T. M. a fost 22 ani cioban în muntele Zboina.)
138
ŢINUTUL VRANCEI
LXXV
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi.
5 Cî iey cî ti-an dus Pi la api răsi,
Pi la ierff'i în trezi;
Tu apî n ai băut,
Iarbî n’ai păscut;
10 Da si ni-ai văzut?
—	Cî ni s’a vorg'it Az trij siobănei —
Unu-i Vrînsian,
Unu-i Moldovian,
15 Unu-i Ungurian —
Mîni la apus di soari Vria sî ti omoari,
Cî ai oi măi mulţi,
Mulţi şî cornuţi,
20 La lîni policniti Şî CQarni zugrăg'iti Şî cîni măi bărbaţ,
Di cît la bilanţ.
—	Pi mini, di m’or omorî, 25 Dragî nioriţî,
Sî mă îngrQapi în strunga oilor, în ziocu neilor.
Flujeraş la cap,
30 Mult zîsi cu drag.
Flujeraş nj-a zîsi,
Pi mini m’or plînzia Ş’o babî bătrînî Cu cair di lînî 35 Din drugî’ndrugîn,
Din gurî cuvîntîn,
Din okj lăcrămîn...
„Ba aţ auzît Cî iei s’a’nsurat
TEXTE
139
40 Şî iei ni-a luat Pi negru pămînt;
Fraţî păltinaş l-a ayut nuntaş;
Soarili şî luna 45 J-a ţînut cununai
Spineşti — Vasîli Macovei, 53. LXX VI
Pj-o gurî di rai,
Pi-um pisior di plai Da ni s’auza Un zgomot di nej.
5 — N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncQasi Gura nu-ţ măi taCi;
Ori iarba nu-ţ plasi,
10 Ori ieştj bolnăvioarî,
NiQarî, niQarî?
—	Stăpîni, stăpîni,
Iey nu-s bolnăvioarî,
Cî şî iarba-iii plaâi
15 Şî apa îi bunî;
Da la apus di SQari Mult ni s’a vorg'it Sel Moldovian Şî cu sel Ungurian 20 Ca sî ti omgari,
Cî ieşti măi ortoman:
Ai oi mîndri,
Mîndri şî cornuţi Şî cîni măi bărbaţ.
25 Ia kiamî ş’un cîni........
Colja’ntri zăvoi Trii turmi di nei.......
—	N'iQarî,# niQarî,
Di-ni ieşti năzdrăvanî,
30 Da, âiQarî, niQarî,
ŢINUTUL VRANCEI
Di m’or omorî La apus di SQari,
Sî nu mă’ngropaţ în dosu stînij,
35 Undi zac şî cîni;
Nisi în strunga oilor,
Nisi în ziocu neilor;
Sî mă’ ngrok'i în zăvoi,
Sî h'iy întodjauna tot întri voi. 40 Da la capu neii
Sî-ni pui îm prepeliag Saricuţa mia,
Cîn vîntu ni-a bati,
Sarica s’a scutura 45 Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Cîn sarica s’a scutura Busiumaşu ni-a sufla,
50 Flujeru ni-a zîăi,
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plîn£i Cu lăcrîni di sînzi.
Fluieraş di fag,
55 Mult zîsi cu drag;
Fluieraş di os,
Mult zîsi duios Verdi trij măslini
Ujti-o babî-ni vini.......
60 — Migarî, migarî,
Tu, di-mi ieşti năzdrăvani, Spuni-ni di undi-nj vii?
—	Di undi sî g'iy:
Di pişti braz alunecoş,
65 Munţ întunecoş;
Di pişti văi grQasî,
Dila mioari frumgasî.
—	Pi undi-ai umblat Şî ni-ai treierat,
70 Tu ni-aj văzut Mîndru siobănaş,
TEXTE
141
Mîndru păunaş?
Perişoru lui,
Pana corbului;
75 Mustăsioara lui,
Sk'icu griului;
Okişori lui,
Mura cîmpului,
Muri cgaptî la răcQari,
80 Di loc niaziunsî di SQari.
—	Ba ni l-am văzut,
Kiar am auzît
Cî ni s’a’nsurat.
—	Pi sini-a luat?
85 — Negru şî pămîntu,
Sapa şî lopata........
—	Da la nunta mia
N'i-a căzut o stia.......
—	Sini ţ’a fost lăutari?
90 — Păsări lăutari,
Preuţî mai munţ marj.
Spineşti-Văsîi — Vasili C. Leuştjan, 48,
LXXVII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncQasi Guriţa nu-ţ măi tasi;
5 Ori iarba nu-ţ plasi,
Iarba di pi cîmp,
Ori saria dim burduf?
—Da-nj plasi, stăpîni-ni plasi,
Da frăţîşori tăi,
10 Verişori tăi —
Unu-i Ungurian,
Unu-i Moldovian —
Aşa s’a vorovit Cî pi tini sî ni ti omQari 15 La apus di SQari,
Cî ai oi mulţi,
142
ŢINUTUL VRANCEI
Mulţi şî cornuţi,
Cîti di-un okju okeşăli,
La CQarni, cornăţăli.
20 —N'ioriţî lai,
Da aşa sî li spui:
Di m’or omori,
Sî mă îngroapi în strunga oilor,
25 în ziocu neilor,
Cî oili cîn or porni,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Di-acolia, dj-acolia 30 Cîn îţ întîlni O babî bătrînî,
C’un cair di lînî,
Dim mînî ’ndrugîn,
Din gurî ’ntrebîn,
35 Din oki lăcrămîn:
„Cî n’aţ văzut, aşa,
Mîndru siobănei,
Tras printr’un inel?
Okişori lui,
40 Mura cîmpului,
Coaptî la răcgari,
Niaziunsî di soari;
Kicuşoara luj,
Sk'icu griului;
45 Feţişoara lui,
Spuma laptiluia,
Da sî-i spui măicuţî,
Cîn a întreba,
Sî-j spuniţ aşa 50 Cî m’am însurat;
Pi ăinj-am luat ?
Pi negru pămînt;	%3
Sin m’a cununat?
Braz şî păltinaş,
55 Soarili şî luna N'i-a ţînut cununa.
Spineşti - Văsîi — Tgadir Dănilî, 82.
TEXTE
LXXVIII
Trii cîrduri di oi Cu trii siobănei Sî cobgarî’n vali,
Tot pi-aseiaş caii.
5 Şî din seia trii Sî sfătuirî,
La apus di sgari,
Sel Moldovian,
Cu sel Ungurian,
10 Ca sî ni-1 omgari Pi sel Vrănsjan Şî sî ni-1 îngrgapi La strunga di oi, Undi plîng nei.
.15 — N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi, Nu măi tot zg'era;
20 Da di nu-ţ plaâi? Jarba-j di pi cîmp, Sarja-i din ialpuv.
—	Stăpîni, stăpîni,
Nu măi zvîrli’m mini, 25 C’am tot auzît Cî s’a sfătuit Asei doi Siobănei,
Ca sî ti omgari La apus di sgari —
30 Sel Vrănsjan
Cu sel Ungurian—,
Cî tu îni ai Cai măi învăţaţ Şî cîni măi bărbaţ.
35 — Di m’or omorî,
Sî mă îngropaţ în cgada stînii,
Undi zg'iarî nei.
Tu sî pui la cap
144
ŢINUTUL VRANCEI
40 Fluieraş di fag,
Mult zîsi cu drag;
Flujeraş di os,
Mult zîsi duios.
Cîn a bati yîntu,
45 Flujeru a răsuna Şî oili-or zg'eraa.
Sî’ntîlnirî C’o babî bătrînî,
C’un cair di lînî 50 Şî din furcî torsia Şî mereu zîsia:
—	Da n’aţ văzut Mîndru siobănei,
Tras pintr’un inel?
55 Okişori lui,
Doyî muri coapti,
Coapti la răcoari,
Niaziunsî di soari.
—	Ba l-am văzut:
60 La apus di soari
A vrut sî-1 omQari.
Spineşti - Văsîi— Neculai Danţîş, 61.
LXXIX
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 La apî tj-an dat,
Apî n’ai băut;
La iarbî tj-an dat,
Iarbî n’ai mîncat;
La sari ti-an dat,
10 Sari n’ai mîncat.
—	Stăpîni, stăpîni,
N'i s’a vorg'it Moldovjanu Şî cu Ungurjanu Sî ni ti omoari.
TEXTE
145
15 Di m’or omorî pi mini,
Sî mă’ngrpapi’n dosu stînii.
—	Stăpîni, stăpîni,
Şî ti’ngroapi
In strunga oilor,
20 în ziocu neilor.
Oili s’or strînzi,
Flujeraş ni-a zîsi,
Pi mini m’or plînii Cu lăcrîni di sînzi....
25 — D-eţ vid ja,
D-eţ auzî O babî bătrînî,
C’un cair di lînî,
Din gurî’ntrebîn,
30 Din oki lăcrămîn,
Dim pisior mergîn:
„Tica mătuşîcî,
N’aţ văzut, n’aţ auzît Tot di-un siobănaş,
35 Nant şî supţîrel,
Tras pintr’un inel?
Mustăsioara lui,
Sk'icu griului;
Perişoru lui,
40 Pana corbului",
Sî-i spuniţ cî mam însurat;
Pi sini-am luat?
Pi negru pămînt.
Sini ni-a ziucat?
45 Sapa şî lopata.
Spineşti — Mariia P. Partenii, 46. LXXX
—	N'iţî, nioriţî,
Di trii zîli’ncQasi Guriţa nu-ţ tasi;
Nu ştiy, apa nu-ţ plasi,
5 Ori iarba nu-i bunî?
3446. — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
10
146
ŢINUTUL VRANCEI
—	Stăpîni, stăpîni,
S’a vorg'it trii Qamini Ca sî ti omQari
La apus di soari.
10 — Lăiţî, lăiţî,
N'ioriţî,
Di m’or omorî,
Sî mă îngrQapi în strunga oilor,
15 Ori în zjocu neilor.
Sî-ni pui la cap Flujeraş di corn, în vîrf di păltior;
Oili s’or strînzi,
20 Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Spulbir — Măriuţa Vrănsianu, 71. LXXXI
—	Liţî, liţî, nioriţî,
Cu lîna plăviţî,
Di trii zîli’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Or iarba nu-ţ plasi?
—	Stăpîni, stăpîni,
Iarba-m plasi;
Di trij zîli’ncQasi Gura nu-m măi tasi,
10	C’am aflat di tini,
C’au sî ti omQari, stăpîni,
Sî ti’ngrQapi Din dosu stînii,
Uni zac cîni.
15 — Liţî, liţî, nioriţî,
Di m’or omorî pi mini,
Sî mă’ngrQapi în strunguliţa oilor, în ziocuşoru neilor.
Spulbir — iQana C. Vekirjagy, 60
TEXTE
LXXXII
Pi-un k'isior di plaj, Pi-o gurî di rai ScobQarî-n scobgarî Trei cîrduri di oi 5 Cu trei siobănaş: Unu-i Ungurian, Unu-i Moldovian, Unu-i un Susan.
Sela Ungurian
10	Şî cu Moldovian
Ii	sî vorbja Şi sî sfătuia Ca sî ni-1 omQari Pi g'etu Susan,
15 Cî ari oi măi mulţi, Mulţi sîn cornuţi Şi cîni măi bărbaţ Dicît siilanţ. ScobQarî,-n scobQarî 20 Zios la lunca mari, Oili s’adapi.
O nioriţî lai,
Lai, bucălai,
La lînî ţîgai,
25 Ja nisi nu mînca,
Ja nisi nu bia,
Numa cî zg'era.
—	N'ioriţî lai,
Or ieşti năzdrăvanî,
30 Cî di trij zîli’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi; Or iarba nu-ţ plasi, Say apa din uluc?
—	Ba niia cî-m plasi 35 Jarba di pi cîmp
Şî apa din uluc;
Da nija nu-m plasi Vorba sia di-asarî:
Cî ii sî vorg'ia
ŢINUTUL VRANCEI
40 Şî sî sfătuia Ca sî ti omQari,
Ăi doi yerişori Din doyî surori Şî sî mi ti’ngrQapi 45 Tot în dosu stînii, Undi zasi cîni.
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Pă mini m’or tăia 50 Şî m’o omorî;
Pă mini m’o’ngropa Tot în dosu stînii; Tu sî mă dizgrok'i Şî grQapî sî-m fasi 55 In strunga oilor, în ziocu neilor. Fluieraşu nev Tu ca sî ni-1 pui îm mîndru păltinaş; 60 Vîntu cîn o bati, Flujeru c’o zîsi,
Oili s’or strînzi,
Pă mini m’or plînzi Cu lăcrăni di sînzia. 65 N'isi mult nu merzia Şî ni-1 omora,
Oili-i lua Şî ii cî pleca, Siobani pleca,
70 Ij cî sî’ntînlia C’o babî bătrînî,
Cu k'iya di lînî,
Din drugî’ndruga, Din gurî’ntreba:
75 — Măi voinisilor,
Nu cumva aţ văzut Fisioraşu ney?
—	Şi di l-am văzut,
. Nu l-am cunoscut.
80 —Fisioraşu neg:
TEXTE
149
Feţişoara luj,
Spuma laptilui;
Sprinsenili lui,
Pana corbului;
85 Mustăsioara lui,
Sk'icu grîului.
Spulbir — Lăutarul Neculai Dima, 67.
LXXXIII
Foai ş’un sărai,
Pi pisior di plai,
Pi gurî di rai,
Tot ni sî coboarî 5 Di trii siobănei,
Cu trii turmi di oi:
Unu-i Săselian,
Unu-i Ungurjan Şî unu Vrănsian,
10 Sel cu oi măi mulţi,
Mulţi şî cornuţi,
Da-s măi mulţi sjuti. ,
Asel Ungurian,
Cy-asel Săselian 15 Ii cî ni sî yorbja,
Fgai sălsioarî,
Pi Vrănsian sî-1 omQari,
Foai ş’o lalja,
Ii	cin cobora 20 Colia’ntr’o yîlsia*
Dar di-o nioriţî Tot ci măi zg'era,
Gura nu-i tăsia Şî hozma zg'era.
25 Da Vrănsian zîsia:
„N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncQasi Guriţa nu-ţ tasi,
30 Iarba nu-ţ măi plaâi;
150
ŢINUTUL VRANCEI
Nu ştiy, şarja dim burduşi,
Sau jarba di pi lasi,
Cî guriţa nu-ţ măi tasi;
Nu ştiu, di capu tău îţ fasi,
35 Say d’a ney îl trazi“?
N'ioriţa zîsia:
—	Stăpîni, stăpîni,
Nu mă blăstăma Cî nu-i vina mia;
40 Cî ieu cî ţ-oi spuni,
Tot făr di ruşîni:
Cî ii s’a vorg'it,
Asel Săselian Cy-asel Ungurian,
45 Cî sî ti omgari Şî sî ni ti’ngrgapi Tot în dosu stînii,
Uni zac şî cîni".
Vrănsianu zîsia,
50 Din oki lăcrăma:
„N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di m’a omorî,
Ji ca sî mă’ngrgapi 55 în ziocu oilor,
Bătaia neilor;
Oili s’or strînzi,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
60 Fluieraş di socru,
Mult cîntî cu foc;
Fluieraş di corn,
Cîntî ca s’adorm“.
Tulnisi — Lăutarul Culai Slansju, 50.
LXXXIV
—	N'ioriţî lai,
Di trii zîli’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
Nu ştiy, iarba nu-ţ plasi,
TEXTE
151
5 Nu-ş’ di cap îţ fasi,
Say di capu tău,
Say di capu neu?
—	Stăpîni, stăpîni,
S’a grăit siobani
10 Ca sî ti omgari.
—	Di m’or omorî,
Jei sî mă îngrgapi în strunga oilor, în zjocu neilor.
15 Şî iei ca sî cati,
Cî ay sî găsascî O niagrî găliatî,
Di galbini surpatî Şî iei s’o’mpărţascî,
20 Sî nu sî sfădiascî;
Cu toţ sî’mpărţascî
Şî mă pominiascî.........
„Negurisi, hăi,
Da undi mi-eşti tu?
25 Iey cî-ni cat un băiet:
Okişori lui,
Mura cîmpuluj;
Feţişoara lui,
Spuma laptilui
Valia-sărij — Si°rgi Banu, 66
LXXXY
„N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zili’ncgasi Gura nu-ţ măi tasi,
5 Nisi iarba nu-ţ plasi;
Apa-i nibăutî
Şî iarba nipăscutî.......a
Pi-nn k'isjor di plai Pj-o guri di rai,
10 Iatî g'ini’n caii Trij turmi di oi,
152
ŢINUTUL VRANCEI
Cu trii mîndri fisiorj:
Unu-j Ungurian,
Unu-i Moldovian 15 Şî unu-i Zîdan........
—	N'i sî sfătuia Sî ni ti omoari în dosu stînij.
Uni zac cîni.
20 —Oiţî lai,
Lai, bucălai,
Tu sî li spui Sî mă’ngrgapi în strunga oilor,
25 în ziocu neilor Jar măicuţa lui Cîn auza,
Din drugfndruga,
Din gurî’ntreba:
» —Nu cumva aţ văzut,
Say 1-aţ cunoscut,
Mîndru siobănaş,
Mîndru fîsjoraş?
Feţîşgara lui,
35 Spuma laptilui;
Mustăsjoara luj,
Sk'icu grîului;
Nant şî supţîrel,
Tras pintr’un inel.
40 —Noi nu l-am văzut,
Da l-am cunoscut,
Din fluir cînta,
Oili s’aduna.
Valia-sărij — Ştefan Burtan, 27. LXXXVI
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Cu lîna ţîgai,
Di trii zîli’ncQasi
TEXTE
153
5 Gura nu-ţ măi tasi;
Nu ştiy si nu-ţ plasi,
Jarba di pi cîmp,
Şarja dim burduf?
—	Stăpîni, stăpîni,
10 Ba niia cî-ni plasi
Saria dim burduf,
Iarba di pi cîmp;
Da ni s’a vorg'it Tot trii siobănei 15 Ca sî ti omQari —
Doi îs di Mocani,
Unu-i Ungurjan —
Şî sî ni ti’ngrQapi Tot în dosu stînii,
20 Uni zac rara cîni.
—	Foai ş’o lalia,
N'ioriţa mia,
Di m’or omorî,
Jei sî mă îngrQapi 25 In strunga oilor, în ziocu neilor.
Oili s’or strînzi Şî jeli m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Văsîi — Ion Axănti, 70.
LXXXVII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Cu lîna ţîgai,
Di trii zîli’ncQasi 5 Gura nu-ţ măi tasi,
Nu ştiy si nu-ţ plaâi:
Iarba di pi cîmp,
Or şarja dim burduf?
—	Stăpîni, stăpîni,
10 N'ii tQati-nj plac;
Ori si-aş mînca,
Iey m’aş sătura;
ŢINUTUL VRANCEI
Un lucru mă dgari:
Cî vor sî ti omQari 15 Vri-o trij siobănei,
Colia’n dial în tei —
Doi di Ungurian,
Unu di Mocan —
Şî sî ni ti’ngrQapi 20 Colo’n dosu stînii,
Uni zac vara cîni.
—	Di m’or omorî,
Iey vriay sî mă’ngrQapi în strunga oilor,
25 în ziocu neilor;
Oili	s’or strînzi Şî amar m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
Văsîi — Acelaşi (culeasă la un interval de şase luni după precedenta).
LXXXVIII
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Di trii zîli’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Nu-ş’ si nu-ţ plasi:
Nu-ş’ apa nu-ţ plasi,
Apa di uluc,
Iarba di pi cîmp,
Saria dim burduf?
10 Lupu ti-ar mînca,
Hoţî tj-ar fura!
—	Tasi, stăpîni, tasi,
Nu mă blăstăma,
Cî sîmbîtî sara 15 Cî m’oi depărta Şî tu mi-ţ ai Trii tovărăşăi —
Unu-i Săselian,
Unu-i Ungurjan,
TEXTE
20 Unu-i Moldovian,
Fisjor di Mocan —
Şî ni s’a vorg'it Sî ni ti omQari Şî sî ni ti’ngrQapi 25 Tot în dosu stînii,
Undi-ni zac cîni.
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
Iei m’or omorî 30 Şî m’or îngropa Tot în dosu stînii,
Undi-ni zac cîni;
Tu sî mă dizgrok'i Şî sî mă îngrok'i 35 |n strunga oilor, în ziocu neilor, îm bătaja berbesilor. Busiumaşu neu Sî ni-1 pui la cap;
40 Fluieraşu ney Sî ni-1 pui
într’un vîrf di păltior, Yîntu cî ni-a trazi, Flujeraş ni-a zîsi,
45 Oili s’or strînzi,
Cîni cî m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzi,
Cu lăcrîni di os,
Cum îj zîsi frumos".
50	Colia măi la vali Iesti-o casî mari Cu noyî umbrari,
Cu fereşti în SQari Şî îni iesî, iesî 55 Tot di-o babî mari,
Mari şî bătrînî,
C’un cair di lînî,
Din k'isioari cî-ni merzja, Din stingă cî-ni trăzia,
60 Din driapta (cî-ni) răsusia
156	ŢINUTUL VRANCEI
Şî din gurî cî’ntreba:
—	Gura mătuşîcî,
N'i-am avut di-un fisioraş Şî ni l-am dat siobănaş;
65 Nu cumva (ni) 1-aţ văzut?
—	Mătuşî, mătuşî,
(Kiar sî-1 h'i văzut,)
Şî di l-am văzut,
Nu l-am cunoscut.
70 — Gura mătuşîcî,
Kicuşoara luj,
Sk'icu griului;
Feţişoara lui,
Spuma laptilui;
75 Okişori lui,
Mura cîmpului;
Sprînsenili lui,
Pana corbului.
—	Mătuşî, mătuşî,
80 Cî (ni) l-am văzut
Şî l-am însurat.
—	Pi sinj-a luat?
—	Luna şî c’o stja Ş’un luseferel,
85 Cî-i (măi) frumos ca iei.
Vâsîi —Ion Matei, 76.
LX XXIX
Pi-un k'isior di plai,
Pi-o gurî di rai,
Merg merey în caii Şi pogoarî’n vali 5 Trii turmi di oj,
Cu noyî siobănei:
Unu-i Ungurian,
Unu-i Moldovian,
Unu ie Vrănsian,
*0 Doi îs veri primari.
Da cîti merzia,
TEXTE
Toati sî dusia;
Numai rămînia, în gurî di vîlsia,
15 O nicî nioria.
Cît iera di nicî,
Da năzdrăvăniei:
Cî ia rămînia Şî mereii zg'era.
20 Nimini n’o auza Di cît vr’un stăpîn, Yr’un stăpîn di-a iei: Ion Iorgovan,
Iei o auza,
25 La ia sî dusia Şî o întreba:
—N'iorico, fa,
Di trii zîli’ncoasi, Gura nu-ţ măi ta£i;
30 Dar ţîi si nu-ţ plasi: Iarba di pi cîmp,
Apa din uluc,
Saria dim burduf?
—	Stăpîni, stăpîni,
35 N'ija tQati-ni plac,
Da aşa s’a vorg'it Şî s’a tăinuit Sii doi veri primari Ca sî ti omQari,
40 Cî ai oj măi mulţi, Mulţi şî cornuţi,
Dulăi măi bărbaţ Şî cai ninvăţaţ, Galbinj niskimbaţ,
45 Mulţ, ninumăraţ.
—	N'iQarî, niQarî,
Di m’or omorî,
îi sî nu mă’ngrQapi Din dosu stînii,
50	Uni zac vara cîni;
Si	sî mă’ngrQapi în strunga oilor,
ŢINUTUL VRANCEI
în ziocu neilor.
Oili	s’or strînzi,
53 Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di sînzii.
Berbesi s’or strînz,
Pi mini m’or plînzi Cu lăcrîni di os,
60 Lj-a h'i di folos.
Şî nii sî-m pui Fluieraş în sîn:
Flujeraş di perş Mult cîntî cu g'ers;
65 Şî unu di soc,
Si	cîntî cu foc;
Şî unu di fag,
Mult cîntî cu drag;
Şî unu di corn,
70 Mult cîntî cu dor“.
Sîmbîtî’n disarî Da oili’m pornialî Şî ii îl omparî Ş’acolu-1 îngroparî.
Văsîi — Ivan Iuga, 65.
XC
—	N'ioriţî lai, bucălai,
Di trii zîli’ncQasi Gura nu-ţ măi tasi;
Nu ştiy, iarba nu-ţ plasi,
5 Orj apa nu-ţ merzi?
—	Cî s’a vorg'it Ţîganu Şî cu N'ilcovanu
Ca sî-1 omQari Pi sel Vrănâian.
G'idra-Burcî — Ioniţî Grosu, 46.
XCI
—	N'ioriţî lai,
Lai, bucălai,
TEXTE
159
Di trii zîli’ncQasi Guriţa nu-ţ tasi;
5 Nu ştiu, apa nu-ţ plaâi,
Say jarba nu-ţ merzi?
—	Stăpîni, stăpîni,
S’a vorg'it Vrănsianu Şî cu Ungurianu
10 Ca sî ti omoari Şî sî ti îngrgapi în dosu stînii,
Uni zac cîni.
—	N'ioriţî lai,
15 Di m’or omorî,
Mă’ngrok'i în strunga oilor, în ziocu neilor, în zg'erîtu oilor.
G'idra-Burcî — Ştefan M. Buţan, 70,
Ghiţa Cătănuţă1	f	^	u	^
XC11
Djaluli, Ardialuli,
Poartî-mi-sî şî sî’mplimbî,
1 Alecsandri, 97 „Yidra", 24 „Păunaşul codrilor"; Alexici, 61 „Ianoş Ungurul", 65 „leneşei"; T. Bud, 11 „Domnul Yidru cu Vidra"; T. Burada O călătorie în Dobrogea, 195; Bibicescu, 168, 317 „Pintea", 320 „Stoica şi Yidra“ (din Ardeal), 323, „Stoian şi Vidruşca" (din Basarabia); Candrea, Densusianu, Speranţia, I, 17, 118 (din Muscel; motivul e ca în Vrancea); II, 11 „Vidra" (din Basarabia); Caranfil, 66, 75 „Viţă Cătănuţă"; Eminescu, 84 „Viţă Cătănuţă"; D. Furtună, 107, „Ghiţă şi Florea"; Georgescu-Tistu, 30, 42; E. Hodoş, Poesii poporale din Banat, II, 33, 40; S. FI. Marian, Poesii pop. rom., I, 161-169 „Tudor"; Păsculescu, 285; Rădulescu-Codin, Kira KircHina, 18; Sevastos, 302 „Vidra"; G. Dem. Teodorescu, 626, 631; Tocilescu, I, 168, 171, 199, 207; II, 1065, 1066, 1247; Tulbure, 29; A. Yasiliu, 17 „Cîntecul Vidrei".
Bucovina, II, n-rul 36; Conv. Ut., XXXIV, 440 „Vidra"; Floarea Darurilor, II, 173; Grai şi suflet, III, 170 (din Prahova); Poporul (B.-Pesta), V, 331 „Ianoş Ungurul"; Şezătoarea, II, 5 „Păunaşul codrilor" (din Suceava), XII, 34; XIII, 200; lara Oltului (Făgăraş), I, n-rul 24.
ŢINUTUL VRANCEI
Sî’mplimbî d’o CătănuţîJ Cu doi bani îm punguliţî 5 Şî cu doi dîm buzunar,
Cu doispsi lăutari.
Jarî Stojan Popî veki,
Popî veki şî dă dăinuit: „Tu ştiei cîti-un cuvînt,
10 Alşo, Cătănuţa mia,
Ja cîntî-ni'tu cînticu,
Cî n-i drag ca sufli tutf.
Da Cătănuţa aşa-m zîsia: „Alşo, Stojan Popî yeki,
15 Cîn oi sta iey ş’oi cînta, Munţ mari s’or cutrimura, Văi adînsi s’or tulbura u. Iar Cătănuţa’nsepia, însepia a cînta;
20 Păunaşu c’auza:
Păunaşu codrilor,
Yătafu hajdusilor.
Iei îndatî cî-m sosa Şî din gur’aşa-m zîsia:
25 „Alşo, Stoian Popî veki, Cum te-i lăsat di pok'ii Şî di sfînta leturgii,
Te-j luat di haidusii?
Vrei la luptî ni luăm,
30 Sau în săbii sî ni tăiema? Jar Popa si-m spunja? „Las sabija cî-i drăCiascî, Hai la luptî voini£iascî“. Şî’ncî ii cî sî lupta 35 Zî di vârî, pînî’n sarî.
Jar Popa si-m spunja? „Alşo, Cătănuţa mia,
Ia liagî-n tu bîrneţu,
Cî mă prăpădeşti lotrua.
40 Jar Cătănuţa si-m spunia? „Aj, Stoieni Popî veki,
Car pă car v-ăţ dovidi, Tot um bărbăţăl m-eţ fia*
TEXTE
161
Iar Popa si mi-ş făsja?
45 La Dumnezăy sî ruga,
Pa hajduc cî-1 dovidja Şî pă dînsa mj-o’nzungia
Herăstău—Lăutarul Neculaj Predoj Cltu, 65. XCIII
Aley, Siţî Cătănuţî,
Şî cy-a lui dalbî mîndruţî,
Iei la socri cî pleca Cu doispresi lăutari,
5 Cu doj banj la buzunar Şî dojspresi catîraş, încărcaţ cu gălbănaş.
Şî jei merzja, tot merzja,
Dj-o pojanî cî dădja,
10	Mîndrî masî sî’ntindja Şî sta şî benketuja.
Da Cătănuţî si-nj zîsia?
—	Aley, mîndruliţa mia,
Iey di cîn ni tj-an luat,
15 Nisi un cîntic n’ai cîntat.
—	Âley, Siţî Cătănuţî, leu cîn ţîja ţ-oj cînta,
Livez yerz s’or scutura,
Pădurja s’o dărîma,
20 Malurile s’or surpa,
Apili s’or turbura,
Păunaşy-a auzî:
Păunaşu codrilor,
Paşmankeru hoţîlor“.
25 Cînticu cîn însepia Păduria sî dărîma,
Malurili sî surpa,
Apili sî turbura,
Păunaşu auza:
30 — Aley, Siţî Cătănuţî,
Ia sî-nj daj pi Murgu mii.
—	Iey pi Murgu nu ţ-oj da,
Ci n-i dat di sgacrî-mia,
3446. — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
11
ŢINUTUL VRANCEI
Sî-nj poarti suflitu ney.
35 —Aley, Siţî Cătănuţî,
Ja sî-ni dai paluşu tăy.
—	Iey paluşu nu ţ—oi da,
Cî-i dat di cumnatu iiey, Sî-ni apiri capu ney.
40 — Aley, Siţî Cătănuţî,
Ia sî-nj dai pi mîndra nii.
—	Iey pi mîndra nu ţ-oj da, Cî-i datî di sQacrî-mia Ca.sî ţîyi tîrlî cu ja.
45 ' — Alei, SiţT Cătănuţî,
Trii lucruri cî ţ-an serut, NiCi unu n’ai zjuruit; în săg'ii sî ni tăiem,
Say la luptî sî ni luăm? so — Las sag'ija, cî-i drăsjascî, Hai la luptî yoinisiascî“.
Ii, mări, cî sî lua Şî izmenili-i cădia.
—	Ljagî-ni, mîndro, bîrneţu, 55 Cî mă prăpădeşti hoţu.
—	Car pi car s’o doridi, Tot um bărbăţăl ni-o h'iu. Iei cu drjapta sî lupta
Şî cu stînga sî lega;
60 Ş’odatî ni-1 adusia,
Pînî’m brîy ni-1 îngropa Şî capu i-1 răteza,
Mîndrî masî-ş întindia, Lăutari îj cînta,
65 Iei di mîni nj-o lua,
Pin creştit cî iei dădia, Patru CiOYÎrţ nj-o făsja Şî pim braz cî ni-o suja Di corg'i ni-o croncănja.
70 Iei înăinti merzia,
La socru-su sî dusia,
Dar socru-su ni-1 vidia:
—	Alei, Siţî Cătănuţî,
Şî cy-a ta dalbî mîndruţî,
TEXTE
163
75 Da pi mîndra si-ai făcut-o?
Ori di-acasî n’ai luat-o,
Ori pi drum capu i-ai pus?
—Jeg di-acasî am luat-o;
Ţ-a fost iapa di furat,
«o La si dracu ni-ai măi da-to?
Păunaşu codrului,
Paşmakeru hoţului înăinti nj-a ieşît Şî pi mîndra nj-a serut «5 Şî kefu cî m’a pălit,
Ja di-un cîntic ni-a cîntat;
Cîn g'ersu ş’a adunat,
Păduria s’a dărîmat,
Malurili s’a surpat,
90 Apili s’a turburat,
Păunaşy-a auzît,
Şî pi mîndra ni-a serut.
Iey pi mîndra nu i-an dat,
La luptî cî m-an luat,
95 Ismana s’a dizlegat:
• „Ljagî-ni, mîndro, bîrneţu,
Cî mă prăpădeşti hoţua.
„Car pi car s’o dovidi,
Tot um bărbăţăl ni-o h'ia.
100 Foarti răy m’an supărat Şî pi mîndra ţ-an tăiat.
Di ny-nj crez cuyintili,
Jaca-i şî căpestrili“.
Ii	afarî cî işa,
105 Balamaya cî punia,
Foc casîlor cî dădia,
Toţ în casî ini ardia.
Nereiu — Măripara Dragonir Edu, 41. XCIV
Foai yerdi romăniţî,
Sini, nicî, ni sî plimbi Cu dojspreâi călăraş,
164
ŢINUTUL VRANCEI
însărsinaţ di galbănaş 5 Şî cu mîndra pintri ii?
D’ali, Siţî Cătănuţî Şî cu-a lui dalbî mîndruţî.
—	Mîndruţî, mîndruţa mia, Cîntî tu un cînti sel,
10 Ca s’ascult cu drag la iei.
—	Iey, Nicî, cîn oi cînta, Brazî s’or cutrimura,
Livez verz s’or încurca,
Pînî’n vali’n cunziuria“.
15 Şojmu Panî auza,
Pusî mîna într’un fag Şî luă o frunzîşgarî Şî’nsepu a cînta,
Pînî’n vali cî-i işa.
20 Dacî’n caii i-a işît,
Ou Siţî c’a vorbit:
—	D’alei, Siţî Cătănuţî,
Ia dă-nj tu sia ta mîndruţî,
Sî mă primbl şi ieu cu ia.
25 — Măi fraţi, spuni cum ti kiami?
—	leu îs haiduc di codru ’nverzît, Mîndruţî n’am măi văzut;
Măi, dă-ni tu pi mîndra ta,
Sî mă primblu ieu cu ia.
30 — Jey mîndruţa nu ţ-oi da Odatî cu viaţa mia,
Cî iii-a dat-o soacrî-mia,
Sî-n h'ii di-o soţîgarî,
Pînî’n dalba primăvarî.
35 —D’alei, Siţî Cătănuţî,
Cum vrei tu sî ni luăm:
La luptî sî ni luptăm,
Or în săg'ii ni tăiem?
—	Hai la luptî, cî-i măi driaptî 40 Şî-j di Dumnezăy lăsatîu.
La luptî cî sî lua.
Di diminiaţî pîn la prînz, Lupta fusî tot cu rîs;
Dila prînz pîn la’n kindii,
TEXTE
45 Lupta fusî cu nunii.
—	Mîndruţî, mîndruţa mja7 Puni mîna, nu lăsa,.
Cî m’akitî Şoimu,
Cî ni s’a k'icat nădrazi;
50	Puni mîna di-i rîdicîa.
Dar mîndruţa răspundja:
„Nicî, Nicî Cătănuţî,
Iey, cari pi cari v-eţ dovidi,
Tot um bărbăţăl n-eţ fi“.
55 Dar Siţî s’a atăcat,
Din inimî a suflat Şî la braţî l-a luat Şî l-a trîntit şî 1-a’ngropat îm pămînt pîn la zenunkj;
60 Paluşu cî l-a luat,
Grîtu cî i l-a tăiat.
—	Hai, mîndrî, tu în lumi,
Sî trăim amîndoj g'ini.
Ştii cî az var’am clădit,
65 Şăpti clăi di fîn am făcut,
Ştii cî una n’ari vîrv;
Ha],	dragî,	sî-i fasim	vîry.
S’a dus cu dînsu	şî i-a	tăiet capu,	di j-a	făcut	yîrv	cu
capu ij.
70 în inimî s’a gîndit,
La mă-sa cî sî sî ducî;
Ţîţîli i lj-a luat.
Şî s’a dus la mă-sa, s’o tai şî pi ia. Mă-sa la’ntrebat:
—	Di uni g'ii, Cătănuţî?
—	G'iy dila yîryuit.
Catî, mamî, în dăsazi,
75 Ţ-a trimăs h'icî-ta doi colaâi.
Iei gînia sî-i tai	capu,	cîn s’a pleca ia.	Mă-sa	a	găsît
ţîţîli şî pi urm’a zîs:
166
ŢINUTUL VRANCEI
„Lasî, mam’aşa sî-i h'ii;
G'ini, mamî, |-ai făcut,
80 Cî iey o strigam dila vesini, la-n răspundia dim mărăsiniu.
A mers şi l-a sărutat; pi urmî iei s’a’ndurat di ia şî n’a măi omorît-o.
Nistoreşti — Ioniţî Cornia, 68.
XCV
Pi culmîţa dialului,
Dialului, Ardialului,
Plimbî-mi-sî, pQartî-mi-sî,
Alei, Siţî Cătănuţî 5 Şî cy-a lui dalbî mîndruţî,
Cu doispreci lăutarj,
Cu doi bani îm buzunar;
DoyîzăCi di cătăraş, încărcaţ di gălbănaş.
10	„Mîndro, mîndruliţa mia,
Ştii, mîndro, si-am pus di gînd?
Ia sumeti mînisi larzj Şî’mpleteşti la colasi Şî di-o ploscî sî găteşti:
15 O ploskiţî mititia,
Di sinsi vedri ş’o oca,
S’o atîrn la şaya mia,
Si	plecăm la sgacrî-mia.
V’o trii colăCei sî fasi:
20 Fă colacu dintr’un sac Şî covrig, dintr’un nertic,
Pintr’un cumnăţăl măi nic Şî la socri sî plecăm a.
Indatî ci li gătja 25 Şî pi drum cî ni-ş pleca.
Mergîndă, pi drum merzia*
Mari fgami j-azunzia,
Punja masa şî mînca Şî bia şî sî vesălja,
TEXTE
30 Di niminja nu gîndja.
—	Mîndro, mîndruliţa mia, Iey di cîn cî ti-an luat,
Un cîntic nu nj-aj cîntat: Un cîntic di vitezîi,
35 Sî cazî la hajdusii.
—	Al^o, Siţî Cătănuţî
Şî cy-a ta dalbî mîndruţî, Cum focu cî ţ-oi cînta?
Um pustii di vers cî am: 40 Viersu ieşti fimeiesc, Cuvintili, haidusesca.
Iei odatî dj-auza,
Odatî cî sî’ntrista:
—	Mîndro, mîndruliţa mia, 45 Cîntî-ţ, mîndro, cînticu,
Cî n-i drag ca suflitu.
—	Iey, fraţi, cînd oi cînta, Malurli s’or dărîma,
Apili s’or tulbura,
50 Păduria s’o răsuna, Păunaşu m’a auzî:
Păunaşu codrilor,
Voinicu haidusilor;
Cî di nicî m’a iubit,
55 Di mari m’a părăsît;
Şî la mini c’o vini Şî pi mini m’o lua,
Fărî mine-i rămînia.
—	Cîntî, mîndro, cînticu,
60 Cî n-i drag ca suflitua.
Ia odatî cî’nsepia,
Păduria sî răsuna,
Malurli sî dărîma,
Apili sî turbura,
65 Păunaşu ni-auza,
Tocma la ia cî vinja,
Mîna cu dînsa ci da,
Pi obraz o săruta Şî la Siţî sî dusia:
70 — Aleo, Siţî Cătănuţî
ŢINUTUL VRANCEI
Şî cy-a ta dalbî mîndruţî,
Pi sinj-ai întrebat,
Hotaru cîn l-ai călcat Şî vama tu nu n-ei dat?
75 Ia sî-n dai tu paluşu.
—	Jey paluşu nu ţ-oj da, Odatî cu viaţa mia,
Cî-i dat di cumnatî-niu S’atîrni la şoldu neu,
80 Sî-m păzascî capu neu.
—	Una, veri, ţ-an ser ut,
Nisi una n’ai dăruit;
Ja sî-n dai tu calu tău.
—	Io calu nu ţî l-oi da,
85 Cî-i dat dila socru-niu,
Ca sî-m pgarti trupu ney.
—	Doyî, veri, ţ-an serut, Ni£i una n’ai dăruit;
Ja sî-n dai tu pi mîndra ta. 90 — Jo pi mîndra nu ţ-oi da, Odatî cu viaţa mia; îi datî di soacrî-mia,
Ca sî-n ţîy casî cu ia.
—	Trii, veri, cî ţ-an serut,
95 Nisi una n’ai dăruit;
Or la luptî ni luăm,
Say la săbii ni tăiem“? Darî Siţî Cătănuţî:
„Lasî sabiia drăsiascî,
100 Hai la luptî voinisiascî“.
Ii	la luptî sî lua,
Zî di vârî pînî ’n sarî.
Cîn fost soarili’n kindii, Fusî luptî cu mînii.
105 Păunaşu codrului Odatî sî năcăza, îm pămînt cî ni-1 trîntia, Pînî’n glezni ni-1 băga. Darî Siţî Cătănuţî 110 Şî cy-a lui dalbî mîndruţî Odatî sî năcăza
TEXTE
Pînî’n zenunkj îl băga, Bîrnovesi cî-i k'ica.
„Alşolşo, mîndruţa mia,
115 Sai di-n liagî bîrneţu,
Cî-n tai capu hoţua.
Darî mîndra si zîsia?
„Haidi, daţ şî vă luptaţ,
Cari cum s’o dovidi,
120 Tot um bărbăţăl ni-o fia. Darî iei dac’auza,
Bîrneţu’n dinţ cî-1 lua, Paluşu cî ni-1 scoţia Şî gîtu cî i-1 tăia,
125 Patru bucăţ îl făsia Şî la mîndra sî dusia Şî la masî sî punia Şî bia şî sî yesălia,
Di niminja nu gîndia.
130 „Mîndro, mîndruliţa mia, ja, ja g'in dim mîna mia;
Or ăi bia, or n’ăi măi bia Dila mînuşuţa mia.
Astî vârî mj-am cosît 135 Şî trii clăi cî mj-am făcut, Yîrfu nu li-am isprăg'it;
Si-o vria Dumnezăy cu mini, Am sî-i fac vîrfu cu tinia. Patru bucăţ o fasja,
140 Pişti Păunaş o punia,
Pletili cî li tăia, îm buzunar cî li băga Şî la socri cî pleca.
SQacrî-sa dacî-1 vidja,
145 Porţîli cî-i diskidja, în casî cî ni-ş intra.
—	Alei, Siţî Cătănuţî,
Da pi mîndra sj-ai făcut-o? Or dj-acasî n’ai luat-o,
150 Say pi drum capu i-ai pus?
—	Aleo, soacrî, pgamî acrî, Ţ-a fost iapa di furat,
170
ŢINUTUL VRANCEI
Di. âi dracu ni-aj măi dat-o?
Cîn a fost la aldămaş,
155 Ujti-ti ş’um păgubaş.
Daci nu-n crez cuvîntu,
Poftim, majcî, căpăstru^.
Pletili cî li scoţia Şî pi masî li-arunca;
160 Jel afarî cî ieşa,
Foc casîlor cî ni da Ş’acasî cî ni-ş pleca,
Altî nevastî lua,
Frumgasî nuntî făCia,
165 Cum îi lezia Domnilor Ş’a nQastrî, Ţiganilor.
Spulbir — Lăutarul Neculai Dima 67. XCVI
„Cînti-ţ, mîndrî, cînticu,
Cî n-i drag ca suflitua.
Iar mîndruţa răspundia:
„Aley, Biţî Cătana,
5 Cin oi însepi ş’oi cîiita,
Frunza’n codru a cădja,
K'iatra’n gîrlî s’a usca Şî pi noi ni-a auzi Păunaşu codrului,
10	Jubitu ne veştilor,
Drăgălaşu feţilor ;
Şî pi mini m’o lua,
Jar pi tini ti-o tăiaa.
NiCi asta nu isprăg'ia 15 Şî Lotrianu cî sosa.
„Alei, Biţî Cătana,
Dă-nj pi mîndra ta di vamî,
Sî ti las si tresi în ţarîa.
Biţ ’aşa cîn auza,
20 Pi Lotrjanu-1 întreba:
„Ei, Lotreni, liftî ra,
Iey pi mîndra nu ţ-oi da,
TEXTE
17V
Ci ni-a dat-o sQacrî-mia,
Ca sî ţîi casî cu jaa.
25 N'isi asta nu isprăg'ia Şî Lotrjanu jar vinja,
Pi Biţî cî-1 întreba:
„Alei, Biţî Cătana,
Dă-ni pi murgu tăy di vămi, 30 Sî ti las sî tresj în ţarî“. Biţ’aşa cî răspundia:
„Ei, Lotreni, liftî ra,
Jey pi murgu nu ţ-oi da,
Ci ni l-a dat socru-niu,
35 Ca sî-ni duci trupu ney, Trupu ney ş’a mîndrii melia* Nisi asta nu isprăgfia Şi Lotrjanu jar vinia,
Pi Biţî cî-1 întreba:
40 „Alei, Biţî Cătana,
Haj îm puşsi sî ni’mpuşcămr în săbii sî ni tăiema.
Biţ’aşa cî răspundia:
„Ej, Lotreni, liftî ra,
45 Lasî puşca, ci-j hoţascî, Sabiia, cî-i djavoliascî,
Hai, la lupţi, ci-i frăţascîa.
Ii	la lupţi sî luări,
Sî luptarî pînî’n sari.
50	Cîn fu sQarili’n disarî,
Fusî luptî cu ocări;
Cîn fu SQarili’n tingii,
Fusî lupta cu mînii.
Dar Biţî cî răspundia:
55 „Alelei, mîndruţa mia,
Sai di-ni slobgadi brîuleţu,
Cî mă supuni Lotreţu“.
Jar mîndruţa răspundia:
Aley, Biţî Cătana,
60 Cari v’aţ birui,
Tot um bărbăţăl n-eţ h;ia. Biţ’aşa cîn auza,
Pi Lotrianu-1 adu£ia,
L72
ŢINUTUL 'VRANCEI
Tesacu cî i-1 scoţia,
65 Pi Lotrianu-1 supunia,
Biţî iar cî răspundia:
„Alelei, mîndruţa mia,
Toatî vara an cosîţ,
Noyî căk'iţ am făcut,
70 La toati am făcut yîry;
Numa una ni-a rămas Ş’am pus gîn la Dumnezau Sî-i fac vîrv cu capu tăy“.
Nisi asta nu isprăg'ia,
75 Biţî iar sî supunia,
Capu mîndrii răteza,
Vîry la căk'iţî fasia,
Carnia iei o siopîrţa, în dăsazi iei o punja,
80 Pi murguţ o arunca, în ţarî cu ia pleca.
La majcî-sa o dusia.
Majcî-sa cîn îl vidja,
Răpidi cî-1 întreba:
85 „Si-i cu tini, Cătana ?a Biţ’aşa cî răspundia:
„Na, măicuţî, carni grasî Din h'icî-ta sja frumoasî,
Cî ia a fost o păcătoasă.
Valja-sării — Victoriia V. Irimiia, 17.
XOVII
F$ai yerdi peliniţî, âin sî plimbî pin colniţî? Siţî, Siţî Cătănuţî,
Siţî cu mîndruţa lui,
5 Pi doi aziri caluşăi, încărcaţ cu gălbinej;
Cu doi bani îm buzunar, Cu doispresi lăutari.
TEXTE
Din doispresi si âvia,
10 Nisi unu nu-1 inulţămia. Numai Siţî cît grăia:
—	Dele, mîndro, mîndra mia, Di cîn, mîndro, ti-an luat, Nisi un cîntic n’ai cîntat;
15 Cîntî-ţ, mîndrî, cînticu,
Cî n-i drag ca suflitu.
—	Dele, Siţî, dragu ney,
Cîn oi sta jeu di-oi cînta, Munţ înalţ s’or zdrunsina,
20 Văi adînsi s’or răsuna,
Api răSi s’or turbura, Frunza’n codru s’a uscaa.
Şî însepia a cînta,
Munţ înalţ sî zdrunsina,
25 Văi adînsi sî răsuna,
Apili sî turbura,
Frunza’n codru sî usca.
Şî g'ersu cîn îl urca,
Copasi rămuri vărsa,
30 Inimî di om saca.
Da sini ni-o auza?
Păunaşu codrilor,
Vătafu haidusilor; înăinti li işa 35 Şî cîtri Siţî grăia:
—	Deli, Siţî, dragu neu,
Nu posiu sî ti sufîr ieu:
Si	caţ pi moşîia mia,
Cî ieu sînt stăpîn pi ia?
40 Ti plimbi pin ia cîntîn,
Munţ înalţ zdrunsinîn,
Văi adînsi răsunîn Şî frunza’n codru săcîn Şî fîneţîli ’ncurcîn.
45 Or pi mîndra nj-o dai nii,
Or sî stai sî ni luptăm, în săg'ii si ni tăiem Şî cari pi cari ni-om dovidi, Asela pi mîndra s’o ja.
174
ŢINUTUL VKANCEI
50 — Ba la luptî ni-on lupta,
Da cu dizmî nu ţ-oi daa.
Sî luptarî într’o zi,
Sgarili pîn asfinţi.
La lupta si s’a luptat,
55 Ra’ntîmplari s’a’ntîmplat:
Lu Siţî mult îj păsa Sî-ş scapi pi mîndrî-sa;
Brîu i sî diznoda,
Cîtri fimei grăia:
60 „Deli, mîndrî, mîndra mia,
Ia, lasî calu di frîy Şî puni-ni pustiu brîy^
Cî-m puni capît Codrianu,
A ney ş’a tăy duşmanua.
65 Jar fimeia si-m grăia?
„Cari pi cari y-ăţ dovidi,
Tot um bărbăţăl n-eţ h'ia.
Da Siţi cîn auza,
Capu’n zjos cî şî-1 pleca,
70 Cu dinţî di brîy ţînţa,
La Codrianu sî supunia;
Dj-odatî cîn îl trîntia,
Pînî’m brîu îl îngropa,
Paluşu îi strălu&a,
75 Pintr’însu îl petresia,
Drept în doyî-1 răteza, îl tăia şî-1 îngropa,
La fimei sî’ntorsia Şî digrabî-i porînăia, so Frumgasî masî făăja,
Cu plosca ni sî sinstia Şî cu gura’aşa grăia:
«Dele, dele, mîndra mia, in az vârî am cosit,
-85 Şăpti clăi fin am făcut,
La şăsi vîrf li-am făcut;
Numa una-i fundăsitî Ş’aşa ieşti gîndu ney:
Sî-i fac vîrf cu capu tăy“.
Văsîi — Ivan Iuga, 65.
TEXTE
175
Cînticu Badiu1 ui1 xcvm
Di-alaiuria, prim plaiurja, Umblî Tursi tot k'itiş,
Cu paluşy rostogolişi.
Di cătat pi sini-ni catî?
5 Tot pi Badiu crişmariu; Încî zîua-j cîrsiumariu Şî’ncî ngaptja măsilarţu: Măâilariu Turcilor, Hăngeriu Zîdovilor.
10 Jarî cît nj-a căutat,
Pişti Badiu nu Aj-a dat. într’um munţi s’a urcat, Zjos pi-o luncî s’a uitat, Cîn pi luncî sî uita,
15 Pi Băduliasî ni-o vidia, Flori în grădinî-ni mtita, Busuioc cî-n răsădja.
Jar Tursi c’o cunoştia Şî la dînsa cî-n yinia,
20 Bunî zîya cî-i didja: „Băduljasî, tu, frumgasî, Spuni di ţ-î Badiu-acasî. Di-i în casî, zî sî iasî; Di-i la g'ii,
25’Zî-i sî g'ii;
Di-i la cramî,
Paş di-1 kjamî;
1 Alecsandri, 124-127 „Badiul“; Alexici, 27; Candrea, Densusianu, Sperantia, I, 331 (din CoYurlni); Caranfil, 76-87 „Badiul Crîşmariul*; Costin L., Mărgăritarele Banatului, 37 „Bogdăneasa*; Furtună, 23, 26; S. FI. Marian, Poesii pop, romîne, I, 128-141; C. N. Mateescu, Balade, 71; Pamfile, 81 „Badiul"; Păsculescu, 280-283; G. Dem. Teo-dorescu, 538; Tocilescu, I, 71, 75, 729 (din Putna), 1245; Rădulescu-Codin, Kira-Kiralina, 26; A. Yasiliu, 8; Arhiva Dobrogei, I, 107; Contemporanul, YI, 512 (cules de M. Schwarzfeld); Floarea Darurilor, I, 238; Poporul (B.-Pesta), Y, 253; Şezătoarea, Y, 61; VI, 119; XII, 205; Ion Creangă, IX, 42 (din Tutova); XIV, 23.
ŢINUTUL VRANCEI
Di-i în tîrg la carni grasî Trimeti sî vii-acasî,
Cî nu-1 cătăm di v’un răy Şî ii bun joldaş a ney;
Avem bani mulţ dj-a număra Şî moşîi di-a hotărî^.
Băduljasa si-n zîsia?
„Tursilor, spafiilor,
Di sinsi ani şî ziumătati N’am văzut pi Badiu, fratia. Iar Tursi si ni-ş fasia,
Cî vidia cî-i minsiunia?
Mîna pi dînsa-m punia Şî’n casî cî nj-o băga,
Ţîţîli cî-i scrizîla,
Sari albî presîra.
Băduljasa si făsia,
Cî vidja c’o ustura?
„Tursilor, spafiilor,
Ia staţ, nu mă prăpădiţ,
Cî pi Badiu ni-1 găsîţ într’o nici k'imnisjoarî;
Da îi nicî, di ninicî: K'imnisioara-i cu sinzăsi di uş, Cu sinzăsj di buţ,
Ia, tot buţ şî bărlăzeli,
Dj-o sutî Cinzăsi di vedri:
Oca Ţarigradului, Măsura’mpăratuluiu.
Jar Tursi cîn m-auza,
Friimuşăl sî bucura,
La k'imniţî c’alerga,
Uşîli cî li strica Şî pi Badiu ni-1 găsa Tuman fundu k'imniţî,
Lîngî Cepu iebuţî.
Iei tot îm bia şî-n vesălia,
Di niminia nu gîndia.
Niminja cî nu’ndrăznia.
Iar un Turc cam mititel — Mult ie gol, îi vai di iei —
TEXTE
177
Iei di zîli sî lăsa 70 Şî’nainti cî merzja,
Mîna pi Badiu punja,
Toţ TurCi cî-n tabăra,
Pi Badju pi mînî ni-1 lua Şî’n casî cî ni-1 băga 75 Şî’nci ii cî ni-1 lega C’o sforiţî di mătasî, Împletitî yiţa’n şasî.
Şî ij, veri, ni-1 lega J^ios la stîlpu hornului,
80 La doggaria focului,
Cum îi păs voinicului.
N'i-1 bătia, ni-1 skinzjuja Cu latu paloşului,
Curmezîşu k'eptului.
85 Şî’ncî, veri’-l măi bătia Cu sfîrcu gîrbasiului,
Pi faţa obrazului.
Văzu Badju c’a sî k'ei, îş deti sfatu la fimei:
90 „Băduliasî, tu, frumgasî,
Si tot stai, tu, mă priveşti Şî nimic nu folosăşti? în kilioarî ca sî-ni intri, Puni faţî lag'iljalî,
95 Prinseni la condeialî,
Buzî moi la ruminialî Şi tu, mări, ca sî-ţ iei,
Ja, brîy lat, din Ţărigrad, Sinsi galbini cotu-i luat. looPQali di galbini sî-ţ umpli Şî’n casî cîn ai intra,
Sî ti fasi a ’nk'edeca, Gălbiori n’ei răvărsa;
Jar Tursi cîn ni-aş vidja, 105 Dim bătăi m’ăr continaa. Băduliasî si făsia? în kiligarî cî-ş intra;
Punia faţî la k'ilialî, Prinseni la condeialî,
3446. — I. Diaconii, Ţinutul Vrancei.
12
ŢINUTUL VRANCEI
110 Buzî moi la raininialî;
Şi brîu cî şî-1 lua Şî pi dînsa-1 însinzja,
Un câpît tîrîş lăsa,
Pgali di galbini umplia.
115 Cu ja’n casî cîn intra,
Sî făsia a ’nk'edeca,
Gălbiori cî răvărsa;
(Iar Tursi cîn ni-ş vidia \Şî măi tari ni-1 skinziuja.
120 Iarî Badju măi zîsia: „Băduliasî, tu, frumgasî,
Cu stătu di ziupinjasî,
&i tot stai şî mă priveşti Şî nimic nu folosăşti?
125 Da tu, mări, ca sî-ţ iei Cofili ca florili,
Cog'eliţa ca crăiţa,
Sî ti fasi & dusi la apî,
Ca Tursi sî nu prisjapîa.
130 Băduljasî si-n fâşia?
Cofili cî li lua,
Cog'eliţa ca crăiţa;
Sî făsia a dusi la apî,
Ca Tursi sî n’o prisiapî.
135 Cîn pi pgartî cî-ş ieşa, Cofi’m pămînt cî trîntja, Ţăndăreli li făsia, Cog'eliţa’m mînî-ş lua,
La Neculâja cî-tii pleca,
140 Dila inimî-n ofta,
Di lăcrăni di-ag'ia-n zărja, Nisi curtia nu nimeria,
Di-o sluznicî cî’ntreba:
—	Uni şădi NecaUja?
145 — Ai^i şădi Neculâja, Da’ntr’o nicî kiligarî,
Cu v’o doyî, trii curvuşoari Una-1 k'işcî,
Una-1 muşcî,
150 Una cu g'in ni-1 strok'eşti,
TEXTE
Frumos faţa-i rumineştia. Băduliasa, cîn acolu di-azjunzia, Buna zîya cî ni-ş da;
Iar Neculsja cîn o vidia,
155 Iei din gurî nj-o’ntreba:
—	Alşo, cumnăţîca mia,
Mă mir si vînt a bătut,
Di la mini n-ej vinit?
—	Păi tu bei şî’nvesăleşti,
160 Di frati-tu nu gîndeştj,
Cî Tursi ni-1 skinziuiesc*.
Iar Neculsja cîn auza,
Dj-um pahar di g'in umplja, Mîna cumnati-sî cî-i da.
165 Ia dim mînî i-1 lua Şî sî făsja cî ia-1 bia;
Da ia’n sîn cî şî-1 turna Şî din gît nu măi merzia,
Cî di sjudî si-i iera.
170 Iar Neculsja si zîsia?
„Aleo, cumnăţîca mia,
Tu nainti sî ti dusi,
Cî i-oi vini măi pi urmî, Huhurîn şî kiotin 175 Şî din k'istoali, mări, dîn Şî dim buzdugan zvîrlin.
Iar ii cîn tj-a întreba:
„ACela si-ar h'i sî h'ii“? „Asela-i negustor di boi,
180 C’a vîndut sirezîli Ş’acu bja dobînzîli;
Şî j-am dat şî noi doi boi,
Ca sî-1 găzduim şî noja.
Jar NeculCia ăi făsia?
185 Iei din casî cî-m pleca, Huhurîn şî kiotin Şî din k'istoali, mări, dîn.
Cîn acolu s’aprok'iia,
Jar Tursi cî ni-1 vidia,
190 Pi Băduljasa o’ntreba:
—	Băduliasî, tu, frumoasî,
ŢINUTUL VRANCEI
Da asela si-o sî-m h'ii?
—	Asela-j negustor di boi: A vîndut sirezîli 195 Ş’acu bja dobînzîli;
Şî J-am dat şî noi doi boi, Ca sî-1 găzduim şî noia.
Cîn Necul&a s’aprok'ija,
Cu buzduganu zvîrlja,
200 Poarta ţăndîri o făsia.
Jar Tursi cîn ni-ş vidia,
La o parti sî didia;
Jel în casî cî-n intra,
Iei din gur’aşa striga:
205 „Băduliasî, tu, frumoasî,
Ia scoati di-o vadrî di g'in, Cî măcar c’o h'i puţîn“. Băduliasî si făsia?
La k'imniţî sî du&ia,
210 Vadra di g'in c’o scotja Şî pi masî ni-o punja.
Da Neculsia si făsia?
Di-um pahar di g'in umplja Şî pi masî cî-1 puma.
215 Jar Neculsia si făsia? Vadra di pi masî lua Şî la gurî c’o punia,
Tuma’n fund sî răsufla Şî la yorbî si lua:
220 „Tursilor, spafîilor,
Nu vă robu di vînzari,
Sî vî-1 cumpîr cu părali? Di trij ori cu gălbiori,
Di trii ori cu bani mărunţ, 225 Cî la mini prja sînt mulţa Jar Tursi si mi-ş zîsia?
„Nu ni robu di vînzari Şî ni robu di k'erzariu.
Jar Neculsia si făâia?
230 Jel, mări, cîn auza,
Pahar îm mînî-ş lua Şî din gur’aşa zîsia:
TEXTE
„Asest păhărel di g'in Sî sinstim pi-aist creştin;
235 Nu-i cu caii sî bey iey,
Sî ni-1 bia un fratj-a neyu. Cîn paharn i-1 didja,
Iei din gur’aşa zîsia:
„Alşo, fraţi Badjuli,
240 Cum ti-ai dat tu prins, legat, La babi cu cîrpi’n cap?
Iey îs yoinicu Comănac,
Sî vez TurCilor si-am sî li faca. Cîn paharu i-1 didia,
245 Paluş din sjobotî scotja,
Sforili cî li tăja,
Badiu’n k'iCioari-ni sărja Şî sî punja spati’n spati Şî la Tursi cî ni-ş tăia,
250 Şî ni-i tăia, mări, grîjeşti Şî ni-i lega, mări, znopeşti. Iar NeculCja cî-n zîCia:
„Alşo, cumnăţîca mia,
ScQati si ai bun în casî,
255 Cî ţ-î casa cu năpastîa. Băduliasa Ci făCia?
Scotja si iera bun în casî.
Şî la TurCi Ci tii-ş făsja?
Sus îm pod cî ni-i suja:
260 Lua Badju cîti doi,
Băduljasa cîti unu Şî Neculsia cîti trii Şî’m pod cî ni-i suia.
Îndatî NeculCja porînCja,
265 Pai cu braţu adusja,
Şî casa cî nj-o’nfunda, în kibrit cî scăpăra,
Foc la pai cî didia.
Pînî para di-ş işa,
270 Ij di-o parti cî ni-ş sta;
Cîn îs para di-ş işa,
Neculsja din gurî zîsia:
„Alşo, fraţi Badiuli,
182
ŢINUTUL VRANCEI
• Cum iţ ardi curţili".
275 larîş Badiu si zîsia?
„La sî ardî, f...-li-aş,
Di nimic nu-s păgubaş:
Di sinsizăsi di mascuri graş,
Ci li ar’ slăninili 280. Şî li curg unturili".
Colacu — Marin Curtjanu, 78. XCIX
D’alaiuria, pim plajuria,
Di cătat pi cini-n catî?
Tot pi Badiu cîrciumariu,
Cî n-i zîya cîrciumar 5 Şî n-i ngaptia măsilar:
Măsilaru Tursilor,
Hăngeru Zidovilor.
Da Tursi si mi-ş făcja?
Colia’n vali scobora,
10 Cu doyî feti-n vorbia:
„Feţilor, Sirbgaisilor,
Pi Badiu nu 1-aţ văzut?
Ci noi, mări, v’on dărui Di tot Turcu gălbioru“.
15 Da Tursi si mi-ş făcja?
La Bădiuliasî merzia Şî din gurî ni-o’ntreba:
„Bădiuliasî, tu, frumgasî,
Cu oki di curv’aliasî,
20 Dîntr’um milion aliasî,
Uni ţî s’a dus Badiu?
Dă-i în casî, zî-i sî iasî;
Dă-i în tîrg la carni graşi,
Du dă-i zî sî yij-acasî,
25 Cî nu-1 kemăm dă v’un răy Şî, mări, di-un iurdaş di-al mey;
C’avem galbini di-a’mpărţî Şi moşii di-a hotărî".
Bădiuliasî si-i zîcia?
TEXTE
30 „Nisi în casî, ca sî-ni iasî, Nisi în tîrg la carni grasî, Ca sî-i zîc sî vij-acasî.
Da-i în fund di k'imnisioarî, Savai c’o sutî di buţ 35 Ş’auz sepu scîrţîindî,
Vinu’n ocî şuruindî Şî rokiţa fîşîindî*.
Iar Tursi cîn mj-auza,
Unu pişti altu-ş da 40 Şî la Badju mi-ş intra, Tabăra di mi-1 lega C’o sforiţî di mătasî, Împletitî viţa’n şasî.
Şî’n casî mi-1 aducia 45 jfcos la horn cî ni-1 lega:
Zos la stîlpu hornului,
La dogQarja focului,
Uni-i păs voinicului.
N'i-1 bati şî ni-1 skinziujeşti.
50	Văzu Badju c’o sî k'ei,
Deti sfatu la fimei: „Bădjuljasî, tu, frumQasî, Dîntr’um milion aliasî,
Si stai tu dă mă prig'eşti 55 Şî nimic nu folosăştj?
Du-ti’n fund dă k'imnisioarî Şi dăscui sja lădiţî,
Ia galbini cu poala Şî ti fă-tj-a’nk'edeca,
60 Ca galbini dă-i vărsa,
Dor Tursi m’or măi lăsaa. Iar Tursi âi ni-ş făâia?
Tot măi răy mi-1 skinzjuia. Iar Badiy si mi-ş făsia?
65 Iar deti sfatu la fimei: „Bădjuliasî, tu, frumQasî,
Cu oki dă curv’aliasî,
Si stai tu dă mă prig'eşti Şî nimic nu folosăşti?
70 Ja cofi ca florili,
184
ŢINUTUL VRANCEI
Cog'eliţa ca crăiţa Şî ti fă-a ti du la apî,
Ca Tursi sî nu prisiapî.
Ia crîşmuţî d’a rîndî;
75 In capîtu crîşmilor
Pi frati-niu ni-1 găsăştiu.
Ia cofili-ş lua Şî’nainti cî pleca,
Crîşmili di-arîndu li lua;
80 în capîtu crîşmilor Pi cumnatî-su-1 găsa,
Jar iei cîn nj-o vidia:
—	Aleo, cumnăţîca mia,
La mini or si-aj vinit?
85 Or galbini j-aj fîrşît,
Or strai ai ponosît,
Dă la mini d’ai vinit?
—	Nisi strai n’am ponosît, Nisi galbini n’am fîrşît;
90 Da tu bei şî vesăleştj,
Dă frati-tu nu gîneştj,
Cî ni-1 bat, ni-1 skinziuiesca. Jar frati-su Neculsja si spuma? „Aleo, cumnăţîca mia,
95 Ia ti fă-a ti du nainti,
Cî iey rămîi măi pi urmîa.
D’o vadrî di vin seria,
Tuma’n fund o răsufla.
Jar iei pleca 100 Dîn gurî huhurîn,
Dîn k'istgali tot dîn.
Jar /Tursi cî mi’ntreba:
—	Sini ieşti aseia?
—	Asela-j negustor di viti,
105 C’a vîndut sirezîli
Ş’acu bia dobînzîli;
Ş’a vinit şî rîndu neu,
Sî-1 găzdălujesc şî ieua.
Jel acolja cîn sosa,
110 Aga afarî cî-ni işa Şî pă jel cî ni-1 vidja,
TEXTE
185
Sjalmaya dîn cap îj k'ica; Iar Neculâja si-i spunja? „Alşo, Ago, dumniata, ns Sau că ieşti un fărmăcat,
Di fimei cî ieşti stricat,
Dă sialmaya ţ-a kricata.
Iei în casî cî intra,
Pă Badiu legat îl găsa 120 Şî dîn gur’aşa zîsia:
„Iartî-ni, Doamni, greşala,
Cî day frati-niu palmatf.
Ş’o palmî cî îi didia Şî dîn gurî-1 zjudeca:
125 „Aleo, fraţi Badiuli,
Cum tu te-i lăsat?
Ti-a pus nişti babi zjosa. Ş’afarî cî mi-ş işa,
Paluş pi arcuş trăzia 130 Şî dîn gurî-i zjudeca,
Şî dîm paluş ni-i sioplja Pînî cînd îi isprăyia Şi dîn gur’aşa-i zîsia:
„Aleo, fraţi Badiuli,
135 Zvîrli tu cîti doi,
Cî iey oi lua cîti trii Şî tot îm pod sî-i aruncăm^. Foc la casî cî-n didia, Dăparti sî dăpărta 140 Şi dăn gur’aşa-ni zîsia:
„Vai, săraşi Badiuli,
Cum îţ ardi casîliu.
Iar Badiu si mi-ş zîsia?
„La sî ardî, f...-lj-aş,
145 Dă nimic nu-s păgubaş:
Dă cinzăci dă mascuri graş, Cî li ard zlăninili Şî li curg unturili,
Pi t$ati drumurili".
Herăstăy — Lăutarul N. Cîtu, 65.
ŢINUTUL VRANCEI
C
Umblî Tursi alăiuria, D’alăjurja, pim plajuna, Întrebîndu-ş di Badju,
Di Badju cîrsjumaru,
Carj-a fost zîua crîşmar,
Însî noaptja măsilar:
Măsilaru Tursilor,
Hangeru Zîdanilor.
Însî Tursi si-rii făsia?
Acasî la Badju trăzja,
Pi Băduljasi’ntreba:
—	Băduljasî sja frumQasî,
Cu stătu di zjupinjasî,
Cu oki di curv’aljasî,
AcasH Badju?
-T- Nu-j acasî.
—	Di-j acasî,
Zî-j si jasî;
Di-j în g'ii,
Zî i sî gfii;
Di-j în tîrg la carni graşi, Trimeti sî gfij-acasîa.
Jarîş Tursi si făsja?
Năvăli la Badju da,
N'i-1 prindja şî ni-1 lega Cu sforiţî di mătasî,
Împletitî g'iţa’n şasî,
Zjos la stîlpu hornului,
La dogoarja foculuj,
Undi-i pasî Badjului.
Darî Badju si zîsia? „Băduljasî sja frumoasî,
Cu okj frumoş di curv’ aliasî,
Si	staj, mări, şî prig'eştj Cîn Tursi m’a conziurat Şî pi mini m’a legat?
TEXTE
187
Cog'eliţa ca crăiţa,
La frati-niu sî ti dusi,
40 La frati-niu Neculsia". Băduliasa-aşa făsia,
La Neculsia sî dusia Şî din gur’aşa-i grăia: „Bei, cumnaţi, vesăleşti,
45 Da la Badiu nu gîndeştj; Cî Tursi l-a conziurat Sî-i legat şî-i ferecat Zios la stîlpu hornului, Undi-i pasî Badjului".
50 Da Neculsia si făsia?
O canî di g'in serja,
Di sinsi vedri ş’o oca Şî di duşcî cî iii-o da Şî la badiu cî-ni pornia. 65 Iar Tursi cîn ni-1 vidia, Toţ pi Badiu-1 întreba:
—	Dar asela si sî h'ii?
—	Ja, un negustor di vasi, Carj-a vîndut vasili
60 Ş’acum bia dobînzîli".
Şî Neculsia făsia?
Drept la Badiu-ni tresia Şî frumos ni-1 dizlega Şî din gur’aşa-i grăia:
65 „Bati tu mizloasili,
Cî li ştij soroasili;
Bat şî iey laturili,
Cî li ştiy potesili". Ş’amîndoi cî sî punia,
70 Pi toţ Tursi ni-i tăia, Şăpti grămez ni-i făsia Şî foc casîlor dădja.
Cari cum pi drum tresia, Toţ pi Badiu căina:
75 „Oi, sărasi Badiuli,
Cum îţ ardi casîli".
Iar Badiu si-nj zîsia?
—	La’ sî ardî, f...-li-aş,
ŢINUTUL VRANCEI
Di ninic nu-s păgubaş,
80 Numai di-o sutî sinzăsj di măscuraş“.
Nere2u— Lăutarul Tgadir Albineţ, 38.
CI
Pi isj, pi colja,
Umblî Tursi adipa Dupî Badiu crîşmariu.
Cu Băduliasî sî’ntîlnia, s Pi Băduljasî’ntreba:
„Băduliasî sja frumQasî,
Cu stătu di ziupînjasî,
Cu oki di curv’aliasî,
Undi îţ ieşti Badju?
10	Iesti’n g'ii, ca sî g'ii,
Sau în tîrg la carni grasî,
Ca sî g'ij-acasî“?
Da Băduliasî sj-a zîs:
„Nu-i în g'ii, ca sî g'ii,
15 Nisj în tîrg la carni grasî,
Ca sî g'ij-acasî.
Iei s’a dus în k'iviniţî Ş’a’nsercat un butoj di g'in:
Unu pînî’n douî,
20 Unu pînî’n noyîu.
Cî iei c’adornia,
Cu paloşu pi k'ept iera,
Tursi la jel cî intra,
Patru palmi luj cî-i da;
25 Da Badju nu sî treza.
Atunsi Tursi si fasja?
C’o sforisicî di mătasî-1 lega,
Pîn la oasî-1 aziunzja.
Da Badiu si-ni zîsia?
30 —Băduljasî sia frumQasî,
Di si staj di mă prig'eşti Cum Tursi m’a legat?
—	Si sî fac Badiului?
—	Ia cog'iliţa ca crăiţa,
35 Cofili ca florili
TEXTE
189
Şî du-ti în k'iviniţî, ja o pgalî di galbini,
Fă-ti a ti’nk'edica,
Galbini cî i-ai vărsa".
40 Tursi cî vidia,
Măi răy cî-1 lega.
Da iei âi zîsia?
„Băduliasî sia frumoasî,
Du-ti’n Dunîrja,
45 Cog'iliţa sî ni-o frînzi,
Cofili sî li fărîni.
Sî ti dusi la frati-nju Neculsia, Sî-i spui ca sî g'ii’ndatî,
Ca dila Tursi sî mă scgatî".
50	La Neculsia aziunzja,
Cu patru curvi iera:
Pi una ni-o săruta Şî pi alta ni-o muŞca,
Pi una cu g'in ni-o strok'ja 55 Faţa di i-o rumenia.
Ia cîn azjunzia,
Lu Neculsia cî-i spunia:
—	Măi cumnaţi Neculsia,
Tu stai şî ti yesăleşti
60 Şî di Badju nu gîndeştj?
—	Băduliasî sia frumgasî,
Cu stătu di zjupîniasî,
Cu oki di curv’aljasî,
Tursi cî ti-or întreba:
65 „Sini ieşti asela Cari g'ini,
Din guriţî kiuindî,
Din k'istoali slobozîndî,
Dim buzdugan azvîrlindî"?
70 Sî spui cî-i negustoraş,
C’a băut dugenili Ş’acum bia dobînzîli". îm pgartî iei c’azjunzia,
Calu cu potcgavili 75 îm pgartî izg'ia,
Iei din gurî kiuia,
ŢINUTUL VRANCEI
Din ki'stoali sloboza Şî din gurî îni zîsia:
„Băduliasî sja frumQasî,
80 Sî-ni dai o vadrî di g'in,
Ca sî* ţî-1 înserc di-i bun; Dă-ni o vadrî pîn la noyîa.
Di pi cal discălica, în ogradî cî-ni intra,
85 Zăsi focuri sloboza,
La Tursi în casî intra Şî pi Tursi îi întreba:
„Nu vă robu di vînzari,
Sî-1 cumpănesc cu paralia?
90 Darî Tursi £i zîsia?
„Nu ni robu di vînzari,
Si	ni robu di k'erzari“.
Iei la Badju c’aziunzia,
Patru palmi cî-i trăzja,
95 Din gurî ni-1 zjudeca:
„Ej, sărasi Badjuli,
Cum ti leg muierili“.
Iei sfQara i-o trăzja Cu paloşu sî răpeza,
100 Pi toţ Tursi ni-i tăia Şî’m pod pi toţ îi suja,
Foc la casî li punja.
„Ia, sărasi Badjuli,
Cum îţ măi ard casîlia!
105 Darî Badju răspundia:
La’ sî ardî, f...-li-aş,
Nu-s di ninic păgubaş,
Numai di ăinsizăsi di slăninaş, Cî li ard unturili 110 Şî li curg grăsîmili“.
Iei cu Badiu âi făâia? în gurî sî săruta:
„Mulţămăsc, măi Neculsio,
Cî dila păgîni m’ai scosa. i*5Amîndoi cî sî pimia Şî noyî zîli cî-ni bia:
Fiicari noyî vedri;
TEXTE
191
Badiu nouî vas’avia Şî pi toati ni li bia.
Nere2u — Săndulaki Stoian Creţu, 53. CII
Umblî, mări, umblî, dragî,
Umblî Tursi într’aleiuri, într’aleiuri şî pi plaiuri.
Di cătat pi sini-ni catî?
5 Tot pi Badiu cîrsiumaru,
Cî zîya n-i cîrsjumar Şî ngaptia n-i măsilar:
Măsilaru Ţursilor,
Hăngeru Zîdovilor.
10 Da Tursi cît a umblat,
Ii	di Badiu n’a măi dat.
Sus pi munţi s’a urcat, în zjos pi luncî s’a uitat,
Pi Băduliasî a văzut-o 15 Flori în grădinî puin Şî busîjoc răsădin.
Da Tursi cîn o vidia,
Pi loc ni-o şî cunoştia Şî la dînsa sî dusia.
20 „Bună zîya, Băduliasî,
Băduliasî, tu, frumQasî,
Cu stătu di ziupînjasî,
Cu sprînsjana tras’aliasî Şî din doyîsprăzăsi scgasî,
25 Uni-i Badiu? Zî-i sî iasî.
Di-j în casî, zî-i sî iasî;
Dj-i în g'ii, zî-i sî g'ii;
Di-i în tîrg la carni grasî,
Trimeti sî g'ii-acasî; ao Cî nu-1 poftim nisi di-un rău Ş’avem bani di socotit Şî moşîj di hotărît".
Băduliasî prisepia,
Cî Tursi o minsiunia,
35 Adivăru li-1 didia:
ŢINUTUL VRANCEI
„Di trij ani şî ziumătati Badiu nu-ni măi ieşti, fratia. Da şî Tursi prisepia Cî dînsa ni-i minCiunia;
40 Mîna pi dînsa punja,
Ţîţîli îi scrizîla,
Sari albî presura.
Băduliasî si făsia?
Ia di moarti sî’ngroza:
45 „Tursilor, scafiilor,
Măi mari mustafiilor,
Staţ şî nu mă omorîţ,
Pi Badiu o sî-1 găsîţ: Dgarmi’m besiu kefăluit,
50	Cu paluşu’m masî’nh'ipt.
Şî nu-i bat di rakiy,
6i-i di g'inu marmazîy,
Cules toamna măi tîrzîya. Da Tursi cîn auza,
55 Foarti mult sî bucura,
Unu pişti altu da
Şî la Badm’rn besiu intra.
Da cîţ di mulţ cî iera,
La Badju tot nu’ndrăznia.
60 Da un Turc măi mititel — Şi mult îi of, vai di jel — Cîtri TurCi cî ni-ţ grăia: „Selu, Selu, bre Aga,
Ia daţi-1 pi mîna mia,
65 Sî prig'iţ Ci i-oi lucraa.
Iei di zîli sî lăsa Şî la Badju ni-ţ merzia, Frumuşăl cî ni-1 lega C’o sforicî di mătasî,
70 Împletitî g'iţa’n şasî Şî’n casî cî ni-1 dusia.
Da aisi uni-1 lega?
2!ios la stîlpu hornului,
La dogoaria focului.
75 Ş’aşa bătăi si-i da:
Cu pana gîrbasiului,
TEXTE
193
La sfîrcu obrazului;
Cu latu paluşului,
Curmezîşu k'eptului.
80 Badju yăzîn c’ar sî k'ei, Deti cuvînt la fimei:
„Di si stai şî mă prig'eşti, Cî ninic nu-ni folosăşti?
Ia, ia, mări, tu keili,
85 Discui camărili,
Puni faţî la g'ilialî,
Buzî moi la ruminjalî;
Ia galbini îm poala ta, Fă-ti a ti’nk'edeca,
90 Galbini i-ai rîsîk'i,
Tursi doar mă m’or slăg'i^ Keili cî li lua,
Camărili discuia,
Punia faţî la g'ilialî,
95 Buzî moi la ruminjalî; Galbini îm poalî lua,
In casî sî’nk'edeca,
Galbini îi rîsîk'ia,
Tursi măi rău skinziuia.
100 Iar Badiu cî măi vorg'ia: „Di si stai şî mă prig'eşti? Tot ninic nu-ni folosăşti.
Ia, ia, mări, tu, cofili, Fă-ti-a ti dusi la apî,
105 Tursi sî nu ti prisiapî Şî tu sî-ni apusi Pi uliţa zîdoviasct,
La crişma sia arminiascî, Pîn la frati-niu Neculsia, 110 Ca sî g'ii pîn aisia".
Ia cofili li lua,
Pi uliţî sî dusia,
Pi Neculsia îl găsa într’o nicî k'ivnisja,
115 Făcutî numa di vârî,
Pintru mari răeorialî,
C’o fetiţî di Zîdan,
3446. — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
13
ŢINUTUL VRANCEI
Cu una di Lipovan Şî una di Moldovan;
120 Una-1 muşcî, una-1 k'işcî, Una-i puni’m pahar g'in Şî cu g'in cî ni-1 strok'eşti, Frumos fata-i rumineşti. Băduliasî aziunzia:
125 „Bei, cumnaţi, vesăleşti,
Di frati-tu nu gîndeşti,
Cî iei stă la stîlp legat Şî-i di Tursi înconzjurat; Ş’aşa bătăi si-i dă:
130 Cu pana gîrbasiuluj,
La sfîrcu obrazului;
Cu latu paluşului,
Curmezîşu k'eptului“. Neculăia dac’auza 135 Iei digrabî porînsia,
O yadrî di g'in scoţia Şî la gurî ni-o punia Şî pi toatî cî ni-o bia; Di-um pahar măi rămînja, 140 Bădulesî i-1 didia;
Sî-1 îngiţî, nu put ia. Neculsja cît ni-ţ grăia: „Cumnatî, cumnata mia,
Tu acasî ni ti du,
145 Jey la voi c’oi vini Cu banta di pi mini Şî Tursi tj-or întreba: „Sini ieşti aseia“?
Tu adivăru l’ei da:
150 „Iesti-un negustor di boi Şî trazi’n gazdî la noi,
Ş’a vîndut sirezîli Şî ş’a scos capitili Ş’acu bia cîştiurilia.
155 Ia acasî sî dusia Şî Neculsja cî vinia.
La poartî cîn aziunzia,
Cu buzduganu zvîrlia,
TEXTE
Pgarta ţăndări o fasia.
160 Tursi cît di mulţ iera,
Tot mereu ni sî stolia,
Pi Bădulias’o’ntreba:
—	Sini ieşti aseia?
—	Si, îi un negustor di boi 165 Şî trazi’n gazdî la noi;
Ş’a yîndut sirezîli Ş’a scos capitili Ş’acu bia cîştjurili Şî’nsiarcî g'inurili;
170 Ghinuri li di mănoasî
Şî cîrsiumăriţ di frumoasî; Ş’a yinit şî rîndu ney, Aziuta-i-ar Dumnezăya. Neculsia cîn aziunzia,
175 Bună zîya li didia:
—	Tursilor, boierilor,
Măi mari mustafiilor,
Nu vi robu di vînzari,
Sî vî-1 cumpîr cu părali?
180 — Nu ni robu di vînzari,
Si	ni robu di k'erzaria.
Şî Neculsia porînsia,
Di-o cofî di g'in scotja Şî la gurî o punia 185 Şî pi toatî cî ni-o bia;
Ca um pahar rămînia, într’um pahar îl punia Şî din gurî povestia:
„Şî aist pahar di g'in 190 O sî-1 bia un g'et creştin^. Pi lîngî Badiu tresia,
Sforili i li tăia,
G'inu cî i-1 didia Şî doyî palmi-i trăzja 195 Şî pi Tursi ni-ţ tabăra,
Pi toţ snopurj ni-i lega,
Sus îm pod îj rîdica Ş’afarî cî ni-ţ işa Şî Neculsia cît grăia:
196
ŢINUTUL VRANCEI
200 -Alei, fraţi Badiuli,
Ia, ia-ţ tu si ai mai bun", si-aria măi bun îş lua Şi foc casîlor li da Şî la crizmî sî dusia 205 Şî pi băut sî punia.
—	Vai, sărasi Badiuli,
Tu sersi băuturili
Şî cum îţ ard casîli!
—	La sî arzi,... tu-le’n c...,
210 Cî nu-s pusî la loc bun
Şî-s pusî pria lîngî drum.
Nu n-i cî ard casîli,
Da ard sinzăsi di godănasi:
Godănasi cu porsi bătrîni,
215 Li ard, mări, trupurili Şî li curg unturili.
Văsîi — Ivan Iuga, 65.
Corbea 1 CUI
Pintri Săbii, pintri Zii,
Maica blastîmî la fii:
„Du-ti, fiy, sî nu măi fii;
Maica dă cîn ti-a făcut,
5 Nisi um bini n’am avutu.
Iar Corbia cîn auza,
Şaya pă cal cî-ş punia,
1	Alecsandri, 86-92 „Codreanul**, 141-142 „Corbac*4, 144-147 „Novac şî corbul44, 156-157 „Bujor44 (pentru ase vedea interpolările); Bîbicescu, 329, „Mîrza Voinicul44; T. Burada, O călătorie în Bobrogea, 151-156; Buzdugan, II, 127; Candrea, Densusianu, Sperantia, I, 288 (din Putna); Furtună, 41; Georgescu-Tistu, LXXIV, XCVII, XCVIII; Hodoş, Poesii poporale din Bănat, II, 72 „Mîrza44; S. FI. Marian, Poesii poporale romîne, I, 116-127 „Voinicul scăpat44; C- N. Mateescu, Balade, 35; E. Niculiţă-Voronca," 765; Pamfile, 24, 26,30, 31; Păsculescu, 224, 228; Pompiliu, Balade poporale romîne, 36-39 „Gheorghe44; G. Dem. Teo-dorescu, 527, 531; Tocilescu, I, 147, 149, 179, 191, 1224, 1256; A. Vasiliu, 14; Gazeta Ţăranilor (Argeş), I, n-rul 16 (din Dîmboviţa).
TEXTE
197
La cîmpii sî limpeza,
La o crizmî mi-ş trăzia,
10 D’o vadrî dă vin seria,
Turna’n fund o răsufla Ş’afarî cî mi-ş işa Şî pă cal încălica Şî blăstămu 1-azunzja,
15 Zos după cal mi-1 didia;
O corboaicî cloncănia,
Iei dîn gur’aşa-m zîsia:
„Ja tasi, tu, corboaicî,
Nu măi cloncăni;
20 Cî dac’oi muri,
Sînzili ii-ei bia,
Carnja n-ei mînca.
Ja-n dezeţălu cu inelu Şî la maica sî ni-1 dusiţ,
25 îm bătături sî-1 lăsaţi.
Maica si mi-ş făăia? într’o zoi di diminiaţî sî scula, Aşkii îm poalî strînzja, Dezeţălu îl găsa 30 Şî dîn gur’aşa-m zîsia:
„Cari-ş blastîmî fiu,
N’ar răbda-o pămîntu;
Cî ieu ni l-am blăstămat Şî di dînsu m’am lăsat“.
35 La temniţî, la Opriş,
Uni şădi Corbia’nkis,
Dă noyî ani dă cîn şadi:
Noyî ani şî zumătati, îi bati barba braţîli 40 Şî mustaţa coatili Şî kica călcăili.
Jar iei si mi-ş făsia?
La maicî-sa trimetja.
Jar maicî-sa cîn auza,
45 Maicî-sa cî mi-ş pleca Cu doyî, trii ouşoari Şî cu doi, trii colăsei Sî dja unu la grosari
198
ŢINUTUL VRANCEI
Şî una la temniţari,
50 Sî-mj araţi temniţa Uni mi-ş ză&a Corbia.
„Dă ieşti viy, ca sî ti ştiy; Dă ieşti mort, sî ti zălesc". Iar Corbia si-i spunia?
55 „Nisi nu-s viy, ca sî mă ştii, Nisi nu-s mort, si mă zăleşti; Da numa cu zîli trăiesc,
Dă orăcu brgaştilor,
Dă şuiru şărk'ilor.
60 O năproajcî dă şărpgaicî A oyat la mini’m barbî Ş’a făcut pui mărunţăi,
Tari m-i fricî di jei".
Iei maicî-sî si-i spunia?
65 „Ia ti du, măicuţa mia, Scgati-m pă Roşu dîn grazd Ş’aisia si mi-1 aduşi,
Sî dăruieşti pă Roşu,
Sî-m scoatî miia capu".
70 Maicî-sa si-m făsia?
Numa’n fugi sî dusia Şî cu Roşn cî vinja.
Iar Vodî cim mi-1 vidia: „Alşo, băbulicî slabî,
75 Dă ţ-ă Roşu dă vînzari,
Sî-1 cumpărăm cu părali:
Dă trii ori cu bani mărunţ, Dă trij ori cu gălg'iori".
Iar maicî-sa si-i spunia?
80 „Nu n-i Roşu dă vînzari,
Da n-i Roşu d’un dar mari: Sî-ţ dăruiesc pă Roşu,
Sî-n dăruieşti pă Corbia".
Jar Vodî cin auza,
85 Bărbieri mi-ş adusia,
Pă Corbia mi-1 bărbiia Şî d’acolu mi-1 scoţia,
Dă şapti ani mi-1 făsia;
Iei dăn gur’aşa-m zîsia:
TEXTE
199
90 „Alşo, Dgamni, Ştefan Vodî,
Ia dă-n tu straili tali,
Dă-m guzumanu tăy,
Sî scoţ Roşu la’mplimbari,
Şî nu-ţ facî supărări:
95 Cîn ăi işî Ia v’o lumi,
Sî nu-ţ faci v’o ruşînia.
Iei frumos cî sî’mbrăca
Şî pă Roşu’ncălica
Şî pă mă-sa mi-o smunsia,
100 La curu calului c’o punia,
Zîya bunî cî-ş lua Şî dîn gur’aşa zîsia:
„Rămîi, Vodî, sănătos,
Cî la mînî ieu ţ-am fosta.
Herăstăy — Lăutarul Neculai Predoi, 65.
CIV
Şî iar verdi flori domneşti,
Dgamni ’n tîrg la Bucureşti,
La seli casî domneşti,
La arestu lu Opriş 5 Uni şădi Corbia’nkis,
Da niâi pria dimult nu şădi:
Noyî ani, mări, di vârî Şi noyî di primăvarî Şădi Corbia la’nkisgari,
10 N’a văzut sgarili-afari.
Da maicî-sa si făsia? în viniria Paştilor, în sîmbîta oyîlor,
Noyî oyî-ni înroşa 15 Şî la Corbia cî-ni pornia;
Dădia trii portarului Şî trii temniserului;
Trii sî li dia cu Corg'iţî,
Sî-ş măi udi-a lui guriţî.
20 Pi Corbia cî-1 întreba:
„Aleo, Corbi, majcî, Corbi,
200
ŢINUTUL VRANCEI
Di ieşti viu, ca sî ti ştiy;
Di ieşti mort, sî ti zălesc,
Pi la pok'i sî ti plătesc".
25 Da Corbia cî-i răspundia: „Maicî, măiculiţa mia,
Nisi nu-s mort, da nisi nu-s viu, Numa sufleţălu-ni ţîy.
C’aisia cîn am intrat,
30 Iera sărk'i ca aţîli Şî broaşti ca nusili;
Ş’acuma-s ca ploşsili Şî şărk'i ca grinzîli.
Am intrat tînîr, copk'il 35 Ş’acuma-s moşniag bătrîn: Barba-ni bati braţîli Şî kica călcăili.
Şî ieu, maic’aş măi trăi,
Da nu posiu, maicî, trăi 40 Di şuiru şărk/ilor,
Di zgomotu brgaştilor.
Şî iey, maic’aş măi trăi,
Da nu posiu, maicî, trăi Di-o pustii di şărpoaicî,
45 Di-o niagrî balaurgaicî;
Cî, maicî, ni s’a’mpuiat îm poala caftanului, în gura buzunarului;
Şî puilor cîn 1-i foami,
50 Cu carni di-a mia sî’mbucî,
La inimî mă usucî.
Şî puilor cîn 1-i săti,
Cu sînzi di-a ney i-adapî,
La ininjoarî mă sapî".
55 Da mă-sa si-1 întreba?
^Al^o, Corbi, maicî, Corbi, Auz cî ti-ai însurat C’o fatî din Carpina,
Yinitî din Slatina,
60 Numa din topor sioplitî Şî dim bardî, bărduitî,
La rădăsinî, pîrlitî
TEXTE
Şî la cap cap n-i ascuţîtî46. Da Corbia si-ni răspundia? 65 „Maicî, măiculiţa mia,
Aseia nu n-i logodiasa, Si-aseia cî ii-i ţapa Cari sî mă pui’n ia.
Maicî, măiculiţa mia,
70 Tu acasî sî ti dusi,
Sî cauţ keia grazdiului, îm băîegaru calului Sî pi Roşu sî-ni aduşi Da maicî-sa si făsia?
75 Ia pi Roşu ni-1 scoţia, îi punia şaya fumeieşti Şî-1 înkinga bărbăteşti Şî’ncălica voiniseşti Şî la Corbia cî-ni pornia,
80 Pintr’un orăşăl tresia,
Cu Ştefan Vodî sî’ntîlnja Şî din gurî nj-o’ntreba:
—	Babî slabî şi di trjabî, Cu cuyîntu di isprăvi,
85 Nu ţ-î Roşu di vînzari,
Sî-ţ day bani, sî-ţ day părali
—	Nu n-i Roşu di vînzari Şî n-i Roşu di-un dar mari: Sin ni-o da pi Corbja-afarî,
90 Dăruit sî-i Vii Roşu“.
Da Ştefan Vodî si făsia? Bărbieri cî ni-ş punia Şî pi Corbia ni-1 scoţia Şî frumos ni-1 bărbieria,
95 Tînîr copk'il îl făsia.
Da Corbia si-ni zîsia?
„Aleo, Doamni, Ştefan Vodî, Dacî ţ-î frici di mini, Zăvorăşti-ţ porţîli 100 Cu hlarîli plugului,
Tăriia pămîntului;
Şî dă-ni nii hainili tăli,
Sî mă’mbrac şî iey cu ieli,
ŢINUTUL VRANCEI
Sî’nveţî Roşu cu jeli.
105 Dă-ni şî guziumanu tăy,
Sî’nveţî Roşu cu iei.
Dă-ni şi săbioara ta,
Sî’nveţî Roşu cu iau.
Da Corbia si-ni făsia?
100 Sus pi Roşu s’arunca Doyî volţi cî făsia Şî la mă-sa sî du&a,
Mîna’m brîy îi arunea,
Sus pi cal o arunca 115 Şî’n air sî ridica Şî din gur’aşa-ni grăia:
—	Rămîi, Ştefan Vodî, sănătos,
Cî la bunî mîn’am fost.
—	Du-ti, Corbia, sănătos,
120 Cî cărţîli meii di domnii
îs la tini’n antirii,
Undi-ai k'ica, domn sî h'ii.
Ia, vez, hoţ niferecat,
Cum ti Iasî dizbrăcat?
Nereiu — Cobzarul Toadir Albineţ, 38. CV
Pintri Şîi şî pintri Zîi Maica blestimî la h'ii:
—	Du-ti, fiy, sî nu măi vii,
Carnia corg'i ţ-o mînînsi,
5 In temniţî sî ti’mbuâi.
—	Maicî, măiculiţa mia,
Numai tu nu mă blastăma;
Jartî-ni, maicî, greşala", ja măi răy ni-1 blăstăma:
10	„Du-ti, fiy, sî nu măi viia.
Jel la grazd cî îni merzia,
Şaya pi Roşu punia,
Pi-un cîmp lung cî iei pleca Di-o crizmuţî cî iei da:
TEXTE
203
15 „Măi crizmar, măi făgădar, Dj-o oca din g'in sî-ni daia. Mîna’m buzunar băga, Păralili-i azvîrlia Şi’napoi ni sî’ntorsia,
20 Păcatu cî ni-1 sosa Şî corg^-1 împresura. „Corg'ilor, ca nişti fraţ,
Tgatî carnia sî-nj mîncaţ, Numai oki sî-ni lăsaţ;
25 Dezitu cu inelu In gurî sî ni-1 luaţ,
La maica sî-1 lepădaţ;
Cîn maica lemni iii-o strînzi, Di dezit sVnk'edica ao Şî pi mini m’a iertaa.
In yiniria Paştilor, în sîmbita oyîlor,
Aşkioari c’aduna,
Di dezit sî’nk'edica.
35 Doyî, trii oyî cosia,
Doyî, trii turti făsia,
Sî dia una la groşari Şî una la temniţari,
Sî-i araţi temniţa 40 Undi iesti'nkis Corbia.
—	Aley, băbulicî slabî,
Ori bani i-ai keltuit,
Ori din strai-ai ponosît,
Di pi-aisia ni-ai vinit?
45 — Nisi bani n’am keltuit,
Nisi strai n’am ponosît,
Di pi-aisia am vinit,
Sî ti aflu, sî ti ştiy,
Di ieşti mort, say di ieşti g'iy. 50 — Nisi nu-s g'iy, ca sî mă ştii, Nisi nu-s mort, sî mă zăleşti, Numai cît mă pătinesc.
Alşo, băbulicî slabî,
Ai noyî mori pi sup pămînt,
55 Di masinî la arzint;
204
ŢINUTUL VRANCEI
Şî ai, mamî, noyî iepi,
Mări, roaibi şî sîrepi,
Cu serg'i albi pi sk'inari, Pintenoazî la k'isioari.
60 Ori adu-ni, mamî, pi Roşu, Di-ni diskidi nii grosu.
—	Iey g^ni c’am auzît Cî tu, mamî, c’ai logodit C’o fatî dim Prahova,
65 Vinitî din Slatina; îi la cap cam ascuţîtî,
La nilzoc, mărzian făcutî.
—	Nu-ni ieşti, majcî, niriasî Şî n-i, mări, ţăpuşa
70 Cari sî mă pui’n ia.
Adî-ni, mamî, mări, pi Roşu, Di-ni diskidi nii grosuw. Mă-sa cu Roşu vinia,
Ştefan Yodî si zîâia?
75 — Aleu, băbulicî slabî,
Nu ţ-î Roşu di vînzari,
Sî-ţ dau galbini şî părali?
Di trii ori cu gălbiori,
Di trii ori cu bani mărunţ.
80 Di ţ-î Roşu cu skimbari,
Sî-ţ day, babî, unu, doi,
Sî-ţ day, babî, pînî’n noyî.
—	Nu n-i Roşu di vînzari Şî n-i Roşu di-un dar mari:
85 Cui ni-a dărui pi Corbia,
Ii	dăruiesc ieu pi Roşua. Ştefan Yodî si făsia?
Iei pi Corbia ni-1 scoţia, Pi-o grătişgarî-1 scotja 90 N'i-1 spăla, ni-1 bărg'iia,
Di şăpti ani ni-1 făsia Şî pi Roşu’ncălica.
„Alei, Doamni, Ştefan Vodî, Ia opreşti, mări, pi Roşu,
95 Ia dă guziumanu tău,
Ca sî ma îmbrac cu iei;
TEXTE
205
Şî da-ni, mări, paloşu tăy“.
Îarî Corbia si-nj făsja?
Iei pi cal cî s’arunca,
100 Doyî, trij roati făăja,
Lîngî mă-sa sî lik'ia,
Mîna’m brîu cî-i arunca Şî pi cal o azvîrlia Şî la ser cî sî’nănţa.
105 Ştefan-Vodî Ci zîsia?
„Ia, vez, hoţ nemferecat,
Mă lasî gol, dispoiat: îm pgala caftanului îi cartia di’mpărăţîi,
110 Undi-a sta’mpărat sî h'iiu.
Nerezu — MăriQara Dragonir Edu, 41.
CVI
Verdi fgai măr mustos,
La tivniţî pi Oituz,
Undi şădi Corbja’nkis,
Vini, vini muma Corbii,
5 Tucma din Ţara Moldovii, în sîmbîta ouîlor, în viniria Paştilor,
Cu trii oyî’ncondejeti:
Unu-1 da portarjuluj,
10	Unu gardijanului, Unu’ngrizîtorjului,
La feriastî c’o lăsa Şi cu Corbia ci-n grăia, aDrî Corbia c’o vidia:
15 „Si, majcî, măiculiţa mia,
G'ini c’ai vinit cu g'ini;
Du-ti la Vodî şî-i spuni Şî’nzenunki di diparti,
Sărutî-i poala di-aproapi,
20 Zî: „ti rog, Doamni, din domnii, Lasî pi Corbia sî g'ii,
ŢINUTUL VRANCEI
Cî pediapsa ş’a făcut-o Şî ani şî i-a’mplinit Şî vremia cî i-a vinit,
25 Vremia di căsătorit".
Darî Vodî si-m zîsia?
„Babî slabî şî uscatî Şî di Dumnezăv uitatî,
Jey pi Corbia-am sî-1 însor 30 ^Şî miriasî i-am găsît:
Zupiniasa Carpina,
Adusî din Slatina;
Nu-i din coadî bărduitî:
Numa din topor sioplitî 35 Şî la vîrf îi ascuţîtî".
Darî baba sî’ntorsia Şî lu Vodî-i mulţămia Di vorba &i i-o spunia;
Iera proastî: ia credja.
40 La temniţî sî dusia Şî lu Corbia cî-i spunia.
Darî Corbia si-m zîsia?
„Babî slabî şî urîtî,
Fimei nipriseputî,
45 Poali lunzi şî minţi scurtî,
Di ţ-o spus Vodî aşa C’aseia-i niriasa mia,
li	pustija di ţapâ:
Si, cari-a murit, a murit;
50	Cari-a scăpat, a scăpat,
Cari nu, j-a spînzurat»
Si, numa iey sînt, vai di mini Şî-ni aştept zîya ca mîni. Du-ti, maicî, di ni-1 adî 55 Tot pi Roşu din livadî.
Da, si, puni-i şaya fimeieşti Şî-1 înkingî vojniseşti".
Darî baba sî dusia Şî pi Roşu cî-1 lua.
60 Dar Vodî cîn o vidia,
Numai îm palmi bătja.
Ia pi drum cîtu-ş merzia,
TEXTE
207
Cu negustori sî’ntîlnja,
Bani cu baniţa cî-i da,
65 Ja din gurî cî zîsia:
„Nu n-i calu di yînzari Şî n-i calu di-un dar mari". Vodî’ndatî porînsia,
Calai pi iei s’arunca,
70 Praf, grămadî cî-i făsia.
Darî Vodî sî gîndja Şî pi Corbia cî-1 scoţia,
Cit jera iei di legat Şî legat şî’ncătuşat.
75 Darî Corbia si-m zîsia?
„Ti rog, Domnuli Ştefani, H'ii-ţ milî di cătani:
Nu-ţ omorî străzîli Şî-ţ fărîma gărzîli;
«o Lasî-mî sî-1 călăresc Ca sî ţî-1 dumestisesctf. îi rupia peseţîli Şî-i tăia cătuşîli.
Darî Corbia si-n zîCia?
85 „Di ţ-î frici c’oi scăpa, Zăvorăşti-ţ porţîli,
Rîdicî-ţ podurili Şî’ncui zăvoarîli44.
Iei di cal s’aprok'iia,
*) Mustaţa ş’o răsusja,
Un kiut din k'ept scotja Şî pi jel sî arunca Şî pin curţi cî pornia,
Numa praf cî sî vidia.
95 Di-aşa iuti si merzja,
Toatî curtia mărmurja,
Boieri sî’ngălbinia,
Dinţî’n gurî-i clănţănja, Binişor cî mi-1 lăsa ^00 Şî la scarî sî opria,
Lîngî scara sja domnjascî, La sja curti’mpărătiascî. Darî Corbia âi-m zîsia?
208
ŢINUTUL VRANCEI
„Ştefani, Mâriia ta,
105 Di vrei sî-ţ day calu bini, Ia sî-n dai hainili tăli,
Ca sî-1 călăresc cu ieli.
Mă ştii’mbrăcat hoţăşti,
Nu poţ ca sî-1 călăreşti^.
110 Ştefan Vodî, ca un om,
Nu avu minţi di om: îmbrăcă pi hoţ domneşti, Calului mersu-i potriveşti. Darî Corbia si-m făsia?
115 Măi iuti calu mâna,
Măi cî nu sî măi vidia Di-avan, iuti si merzia.
Di mă-sa s’alătura,
Mîna’m brîy că i-o’nh'izia 120 Şî măi iuti cî pornja,
Un kiut din k'ept scoţia, Mustaţa ş’o răsusia,
Calu tari-1 răpeza,
Dincolu di zîd sărja,
125 Cu Corbia şî mamî-sa. Dincolu dacî săria,
Iei din gur’aşa zîsia:
„Rămîi sănătos,
La bunî mînî ţ-am fost,
130 Vreinic di mini n’ai fosttf. Darî Vodî si-m zîCia?
„Sî merzi, Corbia, sănătos, La mînî bunî n'-ei fost, Vreinic di tini n’am fost.
135 Du-ti, Corbia, un’ei vria,
Cî dj-acuma-i ţara tau.
Paltin —Luca C. Iacub, 50.
CVII
Foai verdi ş’um macriş,
La temniţa lu Opriş,
Uni şădi Corbia’nkis,
Şădi Corbia la’nkisgari 5 Di trii ani, lipsit di soarj, Di trii ani şî şăsî zîli, Şăpti cu zîya di mîni. în sîmbîta Paştilui, Diminiaţa sî scula,
10 Pi oki negri sî spăla, Barbî niagrî-ş k'eptăna, Cţusi driaptî cî-ş fasia La icoanî sî’nkina,
Di diparti cî-ni zăria:
15 Zăria di-o niagrî corboajcî. lari Corbia âi zîsia? „Aseia-i măicuţa mia".
Iar corboaica îi zîsia? „Alelei, Corbiş a ney,
20 Iey ti-aştept din haidusii Şî tu-ni ieşti la gria urzii; Vidia-o-aş niagrî, pustii, Sin ţ’$ dăruit-o ţîi"?
Iarî Corbia si zîsia?
25 „Alelei, măicuţa mia,
Tot acasî sî ti dusi,
Mîni, pi sapî, s’apusi; Sapî’n uşa grazdiului, Bălegaru cailor 30 Şî pi murgu sî-1 aduşi;
Cî l-am lăsat mititel Ş’acum ni-ar h'i mărisel, Bun di pus şaya pi iei", Mă-s’acasî sî’ntorSia,
3s	*	A	—iia,
Di uşa grazdiului da Şî pi murgu ni-1 scoţia. Prins-a murgy-a nekeza,
3446. — J. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
209
ŢINUTUL VRANCEI
40 Munţî sî cutrimura,
Şaija pi iei c’o punia,
Crusi driaptî cî-ş faCia Şî pi murgu s’arunca; Baba’năinti merzia,
45 Cu boieri mari sî’ntîlnia,
Jar boieri si-i zîsia?
„Nu ţ-î murgu di vînzari Di vînzari, di skimbari,
Sî ţî-1 cumpîr cu părali?
50	Pintru unu sî-ţ day doi,
Sî fasim skimb amîndoitt. Jarî baba li zîsia:
„Nu n-i murgu di vînzari,
Di vînzari, di skimbari,
55 Sî ni-1 cumpiri cu părali; Nf-i murgu di-o dăruialî: âin ni-o da pi Corbia-afarîu. Boieri cî-ni auza,
La o parti sî didja,
60 Baba năinti merzia,
Drept la Ştefan Vodî trăzia. Ştefan Vodî ni-o vidia,
Babii năinti-i işa Şî din gur’aşa-i spunia:
*5 — Nu ţ-î murgu di vînzari, Di vînzari, di skimbari,
Sî ţî-1 cumpîr cu părali? Pintru unu, sî-ţ day doi,
Sî fasim schimb amîndoi.
70 — Nu n-i murgu di vînzari, Di vînzari, di skimbari;
N'-i murgu di-o dăruialî:
&in ni-o da pi Corbja-afarî*. Ştefan Vodî ni-auza,
75 La căpcăuni porînsja,
Pi Corbia ni-1 adusia,
Cu Murgu, di-1 călărja;
Jar Corbia aşa-i zîsia: „Ştefani, Măria ta,
Dă-ni hainili dumnjata,
TEXTE
211
Sî mă plimb cu jel călări,
Si	sî dja murgu cu ieli,
Sî călăreşti cu plăâeri".
Ştefan Yodî cîn auza,
85 Di hajni sî dizbrăca;
Jarî Corbia sî’mbrăca Şî pi murgu s’arunca Cu murg’o rgatî-ş făsia,
Drept la mă-sa cî-ni trăzia,
90 Mîna-m brîy cî-i înh'izja,
Pintini calului cî da,
Cu nori s’amesteca.
Păuleşti — Mâriia Popa, 54«
CVIII
Verdi foai di măcriş,
La temniţa lu Opriş Undi şădi Corbia’nkis,
Di noyî ani şî ziumătati 5 Şî noyî zîli di yarî N’a işît Corbia pi-afarî. în sîmbita Paştilui Mă-sa aminti ş-adusia,
Trii oyîşoari gătia io Şî trii colăSei di yarî Şî la Corbia sî dusia;
Da unu portarului,
Unu temniserului,
■* Unu Corbii ca sî-i dia.
15 La feriastî sî duăja:
„Aleo, Corbi, dragu mamii, Di ieşti viy, ca sî ti ştiu; Di ieşti mort, şî ti zălesc, Cu prioţ sî ti grizăsc*.
20 Iei. ca pîn yis cî-n auza Şî la feriastî sî dusia: „Maicî, măiculiţa mia,
Niâi nu-s mort,
ŢINUTUL VRANCEI
Da nisi nu-s viy,
Numa sufleţălu-n ţîy.
Poati, maic’, aş măi trăi,
Da nu măi posiu odihni Di şuiru şărk'ilor,
Di răcnitu broaştilor.
Cî iey, maicî, cîn am intrat, Am intrat tînîr, copk'il Ş’acu sînt măi mult bătrîn: Barba-m bati braţîli,
Mustaţa, urekili.
Poati, maic’aş măi trăi;
Da tu, maicî, sî ti dusi La sfinţîtu soarilui,
Im bălegaru cailor Dai di uşa grazdiului, Grazdiului, dj-a murgului Şî pi murgu sî ni-1 scoţ Inşălat şî înfrînat,
Cum îi bun di’ncălicat;
La Ştefan Vodî sî-m plesi,
Cu calu sî-1 dăruieşti:
Cari boier s’o afla,
N'ija drumu ca sî-n diaa. Numai dicît cî pleca,
Şî calu ni-1 scoţia,
La Ştefan Yodî pleca; Caly-odatî nekeza,
Zîdurli sî dărîma,
Ştefan Yodî cî işa:
—	Aleo, babî, babî slabî,
Cu cuvînt bun di ispravî,
Nu ţ-î Roşu di yînzari,
Sî-ţ day galbini şî părali? Pintru unu sî-ţ day doi,
Fasim, babî, di-amîndoi.
—	Nu n-i murgu di vînzari
Şî n-i murgu di-un dar mari, Pintru faţa dumitali.
Si	ţ-î Corbia g'inovat,
La temniţî l-ai băgat?
TEXTE
65 — Aleo, babî, babî slabî,
Cu calu mă dăruieşti,
Cî pi Corbia l-am logodit Cu fata din Carpina,
Yinitî din Slatina:
70 La vîrf ieşti ascuţîtî,
Numa din topor sioplitî Şî dim bardî bărduitî,
La nilzoc mărzja făcutî, Pintru Corbia ie gătitî".
75 Darî baba di-auza,
Cu calu îl dăruia,
La Corbia ci sî duâja:
—	Aleo, Corbi, dragu mamij, Cu calu l-am dăruit,
80 Pi tini ti-a logodit Cu fata din Carpina,
Yinitî din Slatina:
La yîrf ieşti ascuţîtî,
La mizloc mărzja făcutî,
85 Pintru Corbia îi gătitî.
—	Maici, măiculiţa mia,
Aia nu-i soţîia mia
Şi aia ieşti ţapa,
Ca sî mă pui pin ia.
90 Maicî, pintru Dumnezău,
Măi mult sufleţălu ney, înapoi ca sî ti dusi Şî din gurî sî-i vorbeşti: „Drumu Corbii ca sî-n dai,
95 Sî’ncaliăi pi Roşu,
Sî diprinzî Roşu bini:
Cin ăi işî la v o lumi,
Sî nu ti dia di ruşîni;
Cîn ăi işî la v’o ţarî,
100 Sî nu ti dia di zmintjalî".
La Ştefan Vodî pleca Şî din gurî cî-i vorbia:
„Aleo, Doamni, Ştefan Vodî, Drumu Corbii ca sî-n dai 105 Sî’ncaliii pi Roşu,
214
ŢINUTUL VRANCEI
Sî diprinzi Roşu bini:
Sî nu ti dja di ruşîni,
Cin ăi işî la v’o lumi;
Sî nu ti dia di zmintialî,
110 Cîn ăi işî la v’o ţarî“.
Ştefan Vodî di-auza Trii arnăuţ trimetia Şi pă Corbia mi-1 scotja, Răpidi-1 felezuja,
115 Ca pi-un flăcăy mi-1 făsja Şî pi cal cî’ncălica,
„Aleg, Doamni, Ştefan Yodî, Dacî ţ-î fricî di mini, întăreşti porţîli 120 Cu h'jarîli plugului,
Tăriia pămîntuluia.
Porţîli cî li’ntărja,
Roatî pin ogradî da,
Pînî cal ci’nh'erbînta.
125 Iei din gurî si zîsia?
—	Aleg, Doamni, Ştefan Yodî, Dizbracî-ti di caftan,
Di caftan şî di guzman,
Ca sî mă’mbrac iey cu ieli,
130 Sî diprinzî murgu biniu.
Numa dicît si dizbrăca Şî Corbia cî sî’mbrăca Şî pi cal încălica,
Roatî pin ogradî da,
135 Mîna’m mă-sa cî punia,
Di pi cal c’o arunca,
Cu nori s’amesteca Şî din gurî cî grăia:
„Aleg, Doamni, Ştefan Yodî, 140 Ai cai buni sî mă goneşti Şî voinisi ca sî’ndrăzneşti"? Zîdurili ci săria Cu nori s’amesteca.
„Merzi tu, Corbi, sănătos,
145 Cî la mînî cî n-ei fost Şî di minţi c’am fost prost.
TEXTE
215
Uitî, hoţu ninferat Mă lăsarî dispoiat!
Uni Corbi-ei poposi,
150 Mari’mpărat că n-ei fi: îm poala caftanului Ie răstoayi’mpărăteşti;
Uni Corbi-ei poposi,
Mari’mpărat cî n-ei fia*
Spulbir — Lăutarul Neculai Dima, 67.
CIX
Zasi, mări, zaâi, dragî,
Zasi Corbia la’nkisgari Di trii ani, lipsît di soari,
Di trii ani, mări, di yarî 5 Şî di trii di primăvarî.
Da, si, mări, cum îţ zăâia,
Mă-sa la iei sî dusia, — în zîya di Paşti iera —
Noyî oyî’n sîn băga,
10 Noyî oyî roşîoari,
Şî la gros ni sî dusia Şî da trii grosariului Şî da trii portarjului Şî trii h'erestrariului.
15 La feriastî sî lik'ia
Şî cu Corbia ni-ţ vorg'ia:
—	Dele, Corbia, dragu ney,
Di ieşti g^iy, ca sî ti ştiy;
Di ieşti mort, sî ti zălesc,
20 Cu grizî sî ti grizăsc.
—	Dele, maicî, maica mia,
Nu sînt mort, da nisi nu-s g'iy,
Di-ag'ja sufleţălu-n ţîy:
Barba-ni bati braţîli
25 Şî păru călca iii.
Ş’aisi nu măi posiu trăi Di răcnitu brgaştilor,
Di şuiru şărk'ilor:
O drăcgajcî di şărpoajcî
ŢINUTUL VRANCEI
ao S’a scăpat $î sVmpuiat în gura buzunarului.
Cîn şărpoaica sî gîrseşti, Inima’m mini sî sfîrşăşti.
—	Dele, Corbia, dragu ney, 35 Ti-am ştiut în haidusii
Şî tu ieşti în gria urzii.
—	Dele, maicî, maicî-mja,
Tu acasî ni ti du,
Ia doispresi săpători 40 Şî doispresi lopătari,
Sapî’n grazdiu şî’m bălegarju Şî scgati a nei trii cai,
S'i-s prădaţ dila trij crai.
Pi Roşu sî ni ti’ncalisi,
45 Pi Roşu, pi nebunu; Di’nfrînat îi, di’nşăiat,
Cum îi bun di’ncălicat,
Da grăunţî nu i-an data.
Ia acasî sî dusia,
50 Trij cai a Corbii scoţia,
Pi Roşu cî’ncălica,
Pi drum pin tîrg îm pleca, Cu boieri mari sî’ntînlia.
—	Bună zîya, babî slabî,
55 Nu ţ-î murgu di vînzari,
Nu ţ-î murgu di skimbari, Sî-ţ day unu, sî-ţ day doi, Sî-ţ day hărgeliia toatî;
Or cu bani si ţî-1 plătesc,
60	Di trii ori sî-1 cîntăresc?
—	Nu n-i murgu di vînzari, Nu n-i murgu di skimbari, N-i murgu di dăruialî:
Cari ni sî va găsî
65 Şî sî va adiviri
Cî pi Corbia sî ni-1 scoaţî, Sî-1 scoaţî dila’nkisgari,
Ca sî vazî sfîntu soariu» Niminia nu sî găsa,
70 Nisi nu sî adiviria,
TEXTE
217
Pîn’a azjuns la palat.
La palat cîn aziunzia.
Ştefan Yodî ni-o ridia,
Mustăsjoara-ş răsusia 75 Şî kip la groşar fasja,
Pi Corbia di-1 libira,
Şăpti bărg'ierj punia Şî pi Corbia ni-1 rădia.
Da Corbia si ni-i grăia? so „Dele, Doamni, dumnjata Jnfundî-ţ fereştili,
Înzăroarî porţîli Şî dă-nj voi-a’ncălica,
Pi Roşu dj-a ţî-I purta 85 Fereştili înfunda,
Porţîli înzăvora,
Voi lu Corbia didja Pi Roşu di’ncălica.
Di trii ori roatî cî-ni dâ,
90 Pi lingi mă-sa tresia,
C’o mînî cî ni-o zmunsia,
Sus pi cal o arunca;
Doi pintini cîn îi didia Pişti ziduri cî săria.
95 „Rămîi, Doamni, sănătos,
Cî la mînî iey ţ-am fost Şî nu ierai bucuros^.
Văsîi — Ivan Iuga, 65
Cintic dim bătrîni1 CX
N'ija ni sî vedi Di-o dumbrăvi verdi, larba’ntr’însa creşti,
Im patru sî’mpleteşti,
A Alecsandri, 195 „Ianoş Ung-urul“; Densusianu, Antologie diaî20 (din Brăila); Gk Dem. Teodorescu, 686 „Voinicul"; Tocilescu, I, 195, „Ianoş Ungurul “ (din Romanaţi); G. Tulbure, 65.
218
ŢINUTUL VRANCEI
5 Tot găităneşti.
Apa-i nibăutî,
Iarba-i nipăscutî.
La nilzocu iei N'i sî vedi, yedi 10 Di-am paltin durat.
La tulk'ina lui Sî vedi, sî vedi Di-um paltin rotat,
Cu scînduri di brad,
15 Cu stîlk'i di fag.
Pi pat i-aşternut Un ţol mohorît,
Cu ţurţuri di-arzint.
Pi pat sinj-odihnia?
20 Un tînîr voinic,
C’um murguşor nic. Murgu i legat Di-un kfi£ior di pat. Tursi cî-ni viniay,
25 Calu sî spăimînta, Lanţu zornăia,
Voinic diştepta, Voinicuţy-aşa zîsia:
—	Murguli, murguţuli, so Si măi somn dorniam:
Cu mîndra mă iubiam. Iey aşa g'isam,
Cî mă însuram,
C’o fatî di crai,
35 Numili di rai.
Lupk'i ti-ar mînca, Furu ti-ar fura.
—	Stăpîni, stăpîni,
Nu mă blăstâma,
40 Cî nu-i gfina mia;
Furi m’or fura,
Pi tini ti-omora, Mîndruţa-ţ rămînia.
Spineşti — Mihai Gavrilî, 23.
TEXTE
219
CXI
Foai dj-avrămascî, Drag ni calja ngastri: Calia-i pi dumbrăvi, Cî-i cu iarba’ntriagî;
5 Iarba-i nipăscutî, Apa-i ni băuţi.
Măi în zios la munţi N*i si vedi, vedi Di-o poianî verdi;
10 Sî iarba cîn creşti, îm patru sî’mpleteşti, Tot găitaneşti.
La nilzocu iei N'i sî vedi, vedi,
15 Di-um paltin gălbiy: Sus, cu frunza diasî, Zios, cu iarba grgasî; Sus, frunza-i măruntî; Zios, frunza-i rotundî. 20 La tulk'ina lui N'i sî vedi, vedi Dj-um pat înkeiat Cu scînduri di brad, Cu stîlk'i di fag.
25 îm pasi-aşternut Yginic hodinin, Murgu-i priponit, Lanţu-i di arzint Şî di găitan,
30 Di k'iCior legat.
Foai ş’o lalia,
Furi cî-ni vinia, Patruzăsi şî sinsi, Sinzăsi fărî sinsi,
35 Tot voinisi livinţ Şî făr di părinţ,
Capu sî i-1 ia.
Murgu si-ni făsia?
Din k'isior bătia,
220
ŢINUTUL VRANCEI
40 Lanţu zornăia,
Pi nas fluiera,
Patu-ni clătina, Voinic diştepta,
Din gurî-ni zîsia:
45 — Dia, murguli, dia, Lupk'i ti-ar mînca, Furi ti-ar fura;
Cîn ti-an cumpărat, Mulţ galbini an dat;
50	Di si m’ai dişteptat? Cî iey. cîn dorniam Frumos g'is g'isam: Cî iey mă’nsuram Şî iey cî-ni luam 55 Dj-o fatî di crai,
Tot di pişti plai.
—	Stăpîni, stăpîni, Nu mă blăstăma Sîmbîtî sara,
60	Cî nu-i g'ina mia,
Cî furu rinia Capu sî ţî-1 ia.
Da iey si-am făcut? Pi nas am fluierat,
65 Din k'isior an dat, Paty-an clătinat Şî tj-an dişteptat, Capu ţ-an scăpat. Gr'ini ti-am purtat 70 Şî iey ti-an suit Şî tj-an coborît Ş îjey cî ti-an dus La colţ di grădinî, La fîntînî linî,
75 La k'ept di copk'ilî.
Tulnisi — Lăutarul Vasîli Pîrvu (Botiţî), 70.
TEXTE
221
Cînticu haiducului Draguş1
(fragment)
CXII
Fgai verdi dj-asomii,
Pliacî Draguş în hoţîi Cu doi frăţiori di-a lui:
Unu-1 kiamî Mănăilî 5 Şî pi unu Ion Spînu,
Cari-aţîni npaptia drumu.
Pi siocoi îi zăfuieşti,
Pi săraci îi niluieşti,
Foai verdi salbî mari,
10 Mă cutai din dial la vali,
Văzui pi Draguş călări,
Cu cămaşa ca o floari,
Spălatî di-o fatî mari.
Păuleşti — Ion Macovei, 78.
Cînticu zerului2 CXIII
Diparti, veri, diparti,
Niii aşa parti, diparti: Sfîrşîtu pămîntuluj,
La marzina serjului,
5 La fîntîna zerului, Nimerit-a, poposît-a, D’alej, Veki Paşa bătrîn,
1	Ion Creangă, IV, 50.
2	Densusianu, Flori alese, 140.; Giuglea-Vîlsan, 275 „Colceag-
Paşa“; Păsculescu, 212 „Moş Marcu, Paloş bătrîn*4; Tocilescu, 1238
„Marcoş Paşa şi Crivăţul14 (din Teleorman); Arhiva Dobrogei, I, 104 „Marcuş Paşa şi Crivăţul
222
ŢINUTUL VRANCEI
C’o mii di călăraş,
C’o mii di prez ostaş.
10 Toatî oastia-i di ’mbrăcatî,
Ca cu zeru sî sî batî.
Acolu cîn aziunzia,
Din gurî, mări, cî striga: „Aleg, sfinţi Criyiţî,
15 Jeş afarî sî ti văz,
Sî ti văz şî sî mă vez“. Sfîntu Crivîţ Din fîntînî cî-ni işa, Di’ncălţat şî di’mbrăcat,
20 Pînî’n seriu ieşti’nănţat:
Cu sismî di caprî starpî,
Cari sufîri la apî;
Cu toiag di giaţî’n mînî,
Cu barba di kisjurî,
25 Cu mustăţ di promoroacî,
Cu păru făcut di brumî Cari nu ştii di glumî.
Pi iei cî ni-1 întreba:
„La mini la s’ei vinit,
30 Ori zîlili ţ-ai urît“?
Jar Paşa si ni-ş zîsia?
—	Aleo, Sfinţi Criviţî,
Am vinit ca sî ti bat,
Sî ti bat şî sî mă baţ.
35 — Di bătrîn, bătrîn îni ieşti, Da di minţi prost îni ieşti: Tu acum sî-n h'i vinit Colja’n luna lu cuptior,
Jeram vition şî slab 40 Şî putei ca sî mă baţ;
Iar acuma n-ei vinit în luna lu făurar Cîn sîn vremurili tari,
N’ai putia ca sî mă baţa.
45 Pînî vorba ş’o făsia Noaptia-acolu l-apuca,
Jar ostaşî si zîsia?
„AIqo, Veki Paşî bătrîn,
TEXTE
Si	sî fasim, cî pierima?
50 Jarî Veki Paşa bătrîn jel din gur’aşa zîsia:
„Armili li discotromaţ, Ţăg'iili li luaţ,
Paturili li stricaţi 55 Focureli sî’ncărcaţ
Pănî mîni ca sî-n scăpaţi. Iar ostaşî si-ni făsia?
Armili cî li discotroma, Ţăg'iili li lua,
«o Paturili li strica,
Focureli li’ncărca.
Sfîntu Crivîţ si-ni făsia?
Pi-o nari di zer sufla,
Focu cî li-1 mătura «5 Corturili ’n sus cf nălţa,
Cu nori li-amesteca. Diminiaţa ostaşî sî scula,
Jarî rorba cî ş’o da:
—	Aleo, Yeki Paşa bătrîn, 70 Si sî fasim, cî pierim?
—f Voi ostaşilor Şi voi prevestaşîlor,
Bahameţî sî-i tăieţ,
Maţîli li lepădaţ,
75 în coşuri sî vă băgaţ,
Pînî mîni sî scăpaţ“.
Jar ostaşî si-m făăia? Bahameţî cî-ni tăia,
Maţîli li lepăda #> Şî’n coşuri cî sî băga.
Sfîntu Crivîţ âi făsia?
Din fîntînî cî ieşa,
Pi-o nari di zer sufla,
Toatî oastia c’o’ngeţa,
85 Numa di-ag/ia cî nişca.
Jarî Veki Paşa bătrîn Diminiaţa sî scula,
&i	vidja sî spăimînta:
Soldaţî numa din oki sî uita,
224
ŢINUTUL VRANCEI
90 Alti puteri n’avia.
Jarî Veki Paşa bătrîn Di diparti’nzenukia,
La fîntînî cî merzia, în gura mari striga:
95 „Aleo, Sfinţi Criviţî, leş afarî sî ti văz",
Sî ti văz şî sî mă vez“.
Sfîntu Crivîţ cî-ni işa Di’ncălţat şî di’mbrăcat 100 Pînî’n seriu iesti’nănţat:
Cu tojag di giaţî-m mîni.
Iarî Veki Paşa bătrîn Iertăsiuni cî-ş seria,
Din zenukiu înzenukja,
105 Din gurî cî-n zîsia:
„Aleo, Sfinţi Criviţî,
Jartî-ni greşala Şî dăruieşti-ni driapta".
Di-aprQapi s’aprok'iia;
110 Cin driapta-i săruta,
Buzîli-acolu-i rămînia Şi măi răy cî sî zluţa.
Cplacu — Marin Curtjanu, 78.
cxiy
La poalili serului,
La fîntîna zerului
Sî dusi Marcuş Paşi bătrînî,
Cu oastia lui dimpreunî.
5 La fîntînî cî sî duSia Şî din gur’aşa zîsia:
„Alei, tu, măi Criviţe,
Din fîntînî ca sî jeş Ca iey cu tini sî mă bat;
10 Cu cîti oşti m’am bătut,
Pi tgati li-an supus".
Da Crivîţu si făsia?
Di cu sarî Vicura,
TEXTE
225
Pişti ngapti zer cădia,'
15 Armata cu jel dusia.
—	Alei, Marcuş Paşî bătrînî, Învaţî-ni sî trăim,
CA A AnJ toţ k'erim.
20 Dipârtaţ armili Şî clădiţ focurilia.
Crivîţu si făsja?
Pi-amîndoyî nărili sufla,
Corturili li zvîrlia.
25 Da armata si făsia?
La Marcuş Paşî bătrînî sî dusia:
—	Învaţî-ni sî trăim,
Cî pînî mîni toţ k'erim.
—	Tăjeţî-vî berg'ili,
30 în coşuri sî intraţ,
Cî pînî’n zîyî toţ scăpaţu.
Da Crivîţu si făCia?
Crivîţu nu sî’ncurca:
Amarnic zer cî-ni didja,
35 Pînî’n zîyî toţ murja.
Marcuş Paşî bătrînî si făsia?
La fîntînî sî dusia:
„Alei, tu, măi Cri viţe,
Din fîntînî sî ieş,
40 Ca pi mini sî mă ierţu.
Crivîţu din fîntîni cî işa Cu toiag di ţiaţî’m mînî,
Cu mustăţîli di brumî.
Marcuş Paşî bătrînî s’apleca,
45 Toiagu îl săruta,
Şî, di răsi si iera,
Oki în cap cî-i pleznja Şî Crivîţului îi spunia:
„Nu trebuia sî gii în luna lu călindar 50 Cîn îs vremili măi tari;
Trebuia sî g'ii în luna lu cuptior Cîn ij Crivîţ bolnăg/iorw.
corturili,
Nerezu—Ion Stojan Creţu, 71.
3446» — !. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
15
ŢINUTUL. VRANCEI
CXV
La poalili serului,
La fîntîna zerului Sî dusi Marcuş Paşî bătrînî Cu Qastia lui dimpreunî. s „Alei, tu, măi Cri viţe,
Din fîntîn’acu sî-ni ieş,
Ca iey cu tini sî mă bat;
Cu cîti oşti m’am bătut, leu pi toati li-an supus:
10 Cu furnisili m’am bătut Şî pi ieli li-an supus".
Jar Crivîţu din fîntînî cî-ni işa:
„Di si n’ai vinit în luna lu cuptior, Cîn îi Crivîţ bolnăg'ior?
15 Ai vinit în luna lu călindar Cîn îs vremili măi tari".
Arnmta cî-ni vinia La Marcuş Paşî bătrînî Şî din gur’aşa zîsia:
20 — Alei, tu, Marcuş Paşî bătrînî, Învaţî-ni sî trăim,
Cî pînî mîni toţ k'erim.
—	întindiţ corturili,
Dispăturaţ armili
25 Şî clădiţ focurili,
Cî pînî’n zîuî toţ scăpaţ".
Da Crivîţu âi făsia ?
Pi-amîndouî nărili sufla,
Corturili li strica;
30 Jar armata sî dusia La Marcuş Paşî bătrînî Şî din gur’aşa zîsia:
—	Alei, tu, Marcuş Paşî bătrînî, Învaţî-ni sî trăim,
35 Cî pînî mîni toţ k'erim.
—	Tăieţî-vî berg'ili Şî’n coşuri sî intraţ,
Cî pînî’n zîuî toţ scăpaţ".
Da Crivîţu si făsia?
TEXTE
227
40 Odatî cî sufla,
Tot slojurj di giaţî In coşuri cî-i făCja,
Pînî’n zîyî toţ muria.
Iar Paşa si făsia?
45 La fîntînî sî dusia:
„Alei, tu, Criyeţe,
Din fîntînî tu sî ieş,
Ca pi mini sî mă ierţa.
Crivîţu işa 50 Din fîntînî ca sî-1 ierţi,
Cu toiag di giaţî’m mînî,
Cu mustăţîli di brumî.
Marcuş Paşî bătrînî sî pleca,
Toiagu i-1 săruta 55 Şî oki’n cap cî-i pleznia Di zer si iera
Şî Marcuş Paşî bătrînî muria.
Nerezu — Săndulaki Creţu, 53.
Cînrticu lu Simiş1 CXYI
Simiş Cel mititel Cari-n tem Tursi di iei...
Jar Simiş Ci mi-ş fasia?
Da un vin, da un rakiy, s Ci mi vinu’mbătător Şî rakiy-înşălător,
Dă voinisi ameţîtor.
Dacî Simiş sî’mbăta, în grazd dă k'iatrî cî-m intra,
10 Pă Yînăta mi-o scoţia,
Cu Vînîta sî li sai Şapti buţ, şapti butuCi,
Şapti buţ d’alăturja,
1 Alec8andri, 129; cf. şi Şezătoarea, VI, 34 (balada „Tanialav* — dîn Mehedinţi); Tudor Pamfile, II, 19 (din Olt).
ŢINUTUL VHANCEI
Şapti punzj dă bani să-m ia.
15 Cu Vînîta li săria,
Pă Vînăta mi-o spetia.
„Mi-am spetit pă Vînăta,
Mi-a k'erit vitezîia".
Jar Simiş si mi-ş fâşia?
20 Jel mi-o lega di-un alun Ş’o plînzia ca un nebun;
Cari pă drum cî mi-ş tresia,
Tot la falangî-i punia.
Bătu bun, bătu răy,
25 Cîn la urma totolor,
Jaca un g'et di serşător.
Di-un k'isior mi-1 discălţa Şî dîn gurî-1 zudeca,
Dî’ntrebat mi-1 întreba: so —Nu ştii tu y’un hat,
Măi bun dă cit Vînăta?
—	Ştiy d\m hat Măi bun dă cît Vînăta,
Ja, la Turcu Bahamettt.
35 Atunsi Simiş si făsia?
Frumuşăl mi-1 îmbrăca,
Bani dă keltuialî-i da Şî iei cî mi si dusia Tot la Turcu Bahamet 40 Şî hatu cî i-1 lua.
Iar Turcu si mi-ş făsia?
Iei plîngîn cî rămînia.
Herăstăy — Lăutarul^Neculaj Predoi, 65. CXYII
Umbli Tursi d’alăiuria,
Pin răriş, pin cărpiniş Umblî Tursi tot tuk'iş,
Tot di frica lu Simiş:
5 Lu Simiş sel mititel Cari tem Tursi di iei.
V’o cîţya din Slatina
TEXTE
Simisju li-a furat iapa:
Pi Yînîta sja frumQasî,
10 Cu şaua moldovenjascî,
Zalili, ca SQarili.
Iar Tursi si mi-ş fasia?
La rămăşag sî lua,
Noyî buţ c’alătura:
15 Cari, mări, cî s’a găsî Ca buţîli sî li sai,
Sî dia trii băniţ Di galbini mărunţ,
A doilia di bani mărunţ 20 Niminia nu sî găsa;
Da Simisju, cu Vînîta,
O plimba cît o plimba;
Cîn odatî sumuţa,
Buţîli cî li săria,
25 Pi Vînîta ni-o spetja.
Dacî văzu şî văzu,
Legă iapa di-un alun Ş’o plînzja ca un nebun.
Iar Simisiu si mi-ş făsia?
30 Iei la drum cî mi-ş işa Şî cari cum mi-ş tresja, Cîtj-0 palmî cî li da: „Spui-un cal ca Vînîta,
Sî i sî driagî inimaa?
35 Frunzî verdi pătrunzăl,
Tresi di-un nic vătăşăl: Doyî palmi cî-i didia Sî spui-un cal ca Vînîta. Vătăşălu si zîsia?
40 „Stai, Simisi, nu măi da, Cî-ţ spui cal ca Vînîta: Bagî mîna’n sîn la mini, Scoatj-o CQalî di hîrtii Ş’un condei di vişinii,
45 Cî ţ-am a Hat di-un cal bun, Tot la Turcu Mahamurtt. ScrisQarja cî i-o făsia Şî la Turc cî sî dusia,
ŢINUTUL VRANCEI
Scrisoaria i-o arîta;
Iar Turcu si mi-ş făsia? „Asta n-i hnrduc-belia:
A vinit calu sî-ni ia;
Aşa sî-1 dau di frumos: înşălat şî înfrînat,
Cum îi bun di’ncălicat, C’aista capu ni-a scăpat". Vătăşăl calu-ş lua,
La Simisiu cî sî dusia Şî Simisiu cî ni-1 vid ia, Aşa di g'ini-i paria,
Trii baniţ di bani didia, Pi vătăşăl bogăţa.
Bati vîntu pulbirja Yiniria şî nercurja, Simisju treăi Dunîria La sorî-sa Rusanda. Sorî-sa cîn îl vidja: „Oiliolio, fraţi Simisiu, G'ini-ni pari cî viniş,
Cî cumnatu-tu-i ziurat: Pintr’o palmî si j-ai dat, Şî ti dia la Tursi legat", lncî iei cî n’asculta,
Sî sîlia şî sî’mbăta.
Iar sorî-sa si făsia? Armili i li lua,
Frumuşăl li discărca,
Cu pămînt cî li umplja, Vesîl la Tursi cî-ni didja Şî Turâi-1 împresura Şî la dînsu sî dusja.
Iei puteri cî n’avja Şî Tursi cî ni-1 lega Cu frîngii di matasî, Împletitî g'iţa’n şasî. Atunsi Simisiu sî treza Şî legat cî sî vidia;
Cîn odatî-j sumuţa,
ISinsi sfori la mînî rupja,
TEXTE
231
90 Una la os 1-aziunzja Şî puteri nu m’avia.
Iei din gurî si zîsia?
„Tursilor, boierilor,
N'i-adusiţ patruzăsi di potropok'i,
95 La bisăricî sî merzim Ca sî mă mart uri sase,
C’am cur vi t cu sorî-mja Ş’am iubit pi maicî-miatf.
Cîn la bisăricî merzia,
100 Iei din gurî Ci-ni zîsia?
„Dizlegaţî-ni pi driapta,
Ca sî-ni fac crusi cu iau.
Pi driapta cî-i dizlega,
Crusi la Dumnezăy făCia;
105 Iei aminti ş’adusia Tot dj-un nic paluşăl,
Di cîn iera băieţăl.
Iei din gurî âi-ni zîsia? —
Şî paloşu cî scoţia —
110 ^Tursilor, muierilor,
Si-aţ kitit, si-aţ socotit:
Fimei-s cu cîrpî’n cap,
Şî nu ştiy si sî vă fac? îs voinicu comănac,
115 Sî priviţ si-am sî vă faca.
Di trii ori sî răsuna,
Tursi ca perili cădia.
Iar Simisiu si mi-ş făCia?
La sorî-sa sî dusia 120 Şî din gurî nj-o’ntreba:
„Alio, soro, sorî-mia,
&i	ţ-am fost iey g'inovat Di m’ai dat la Tursi legata?
Nisi zăbavî nu iera,
125 Frumos capu cî-i tăia Şî la cîni c’o arunca.
Da Simisiu si mi-ş făsia?
La codri cî mi-ş pleca.
Tulnisi — Lăutarul Vasîli Pîrvu (Boţiţi), 70.
232
ŢINUTUL VRANCEI
CXVIII
La răriş, la cărpiniş,
Uni fug Tursi tik'iş,
Tot di frica lu Simiş:
Şimişal sel mititel,
5 Si trimurî Tursi di iei.
V’o cîţya din Scladova Simiş ni-a luat iapa:
Pi Vînîta sia frumQasî Cu şaya moldoveniascî,
10 Pintenoagî di k'isioari,
Di-i buiestrî’n fuga mari.
Jar Simiş si-ni mai făsia?
Mari rămăşag punia:
Cu Vînîta lui poati 15 Noyî buţ di g'in sî sai,
Noyî punzi di bani sî iei.
Pi Vînîta ni-o purta Pînî cîn o spumega.
Di-odatî c’o sumuţa, ao Noyî buţ di g'in saria,
Noyî punzi di bani lua;
La Vînîta sî uita:
Dinăinti, stîngăâeşti;
Dinapoi, ni sî tîrăşti.
25 Da Simiş 6i-ni măi făsia?
Lega iapa di-un alun Ş’o plînzia ca im nebun.
Ş’apoi sta, n’o măi plînzia,
La drumu mari işa: ao Cari cum pi drum tresia,
Cîti-o bătăi li da,
Ca sî măi spui di-un cal ca Vînîta. Da la urma tuturor Tresi-un răy di vătăşăl;
35 Trii toiezi cî-i didia,
Vătăşălu şî răcnia:
„Stăi, domnuli, nu măi da;
Bagî mîna’n sîn la mini,
Scoati-o cgalî di hîrtii
TEXTE
40 Ş’un condei di Veneţii,
Tu ăi seri şî ieu ţ-oi spuni Cî ieu ştiy di-un cal bun, Tuma la Turcu Mahmeta. Iei spunja, Simiş scrija,
45 Frumos răvăşăl fasia, Turcului i-1 trimetia.
Da Turcu cîn îl vidia, Foarti răy ni sî’ntrista: „Da asta-i hurduc-belia,
50	Ca calu neu sî ni-1 ja;
Am sî pribezesc la Ardjal, Numa sî scap cy-aist cal“. Iar Turcoaica si-i zîsia? „Selu, Selu, bre Aga,
55 Si ti pribezeşti la Ardial Pintr’o zoagilî di cal? Înfrîniazî* 1 şî’nşăiazî-1 ŞH măi puni la oblînsi Ş’o păreki di k'istoali:
60 Simiş îi cu mînli g£alitf. îl înfrîia şî’nşăya, K'istoalili li punja,
Lu Simiş li trimetia.
Da Simiş cîn îl vidia,
65 Inima i sî drezia, Mustăcioara îş fasia,
Di diparti ni-ţ răcnia: „Luaţ şaya sja tursiascî, Puniţ şaya haidusiascî;
70 Luaţ frîu sel tursesc,
Puniţ frîu haidusesca.
Simiş cîn încălica,
Trii talazuri cî fasia Şî Simiş sî’nspăimînta:
75 „De, de, tu, cal tursesc, Sî’nveţ nărav haidusesca. Bati vîntu pulbirja,
Simiş tresi Dunîria La sorî-sa Rusanda.
60 Sorî-sa cîn îl vidia:
ŢINUTUL VRANCEI
„Alelei, fraţi Simiş,
Gr'ini-ni pari cî viniş;
Da dacî tu nu viniaj,
Şî măi g^ini cî-ni făsjai:
85 Cî cumnatu-tu-i ziural Sî ti dja la Tursi legat, Pintr’o palmî si i-ai dat; Tu i-ai dat-o într’o sarî Şî iei zăcu într’o varîu.
90 Iei în samî n’o băga, K'istoalili’n cui punia Şî’m pat ni sî culca.
Sor-sa iatî si-i făsia:
Dacî dînsu adornja,
95 K'istoalili li lua,
Creminili li zvîrlia, Apî’ntr’însîli turna Şî di vesti cî-ni didia La potira sia tursjascî,
100 Pi Simiş sî-1 prapădiascî.
Şî Tursi cîn îţ vinia,
Pi Simiş cî ni-1 lega.
Da Simiş si ni-ţ făsia? „Tursilor, boierilor,
105 Măi mari mustafiilor,
Vai nii! Sî-ni adusiţ Noyî pok'i duhovniseşti Ca sî mă murtirisascî,
C’am iubit pi maicî-mia no Ş’am curvit cu sorî-mia“. Tursi proşti, ci ni-1 credja, Pok'i toţ cî-i adusia,
Pi Simiş mărturisa.
„Selu, Sein, bre Aga,
115 Dizlegaţî-ni pi drjapta, Sî-ni fac crusi cu dînsa; Sî-ni fac crusi creştinjascî, Cî sînt îm mînî tursjascî". Tursi mîna-i dizlega,
120 Paluşu cî şî-1 zmunsia Şî pin Tursi şî-1 răsusja
TEXTE
235
Şî pi toţ ii dobora;
Citi unu cîn scăpa,
Spri crîng sî răfuzia.
125 „Selu, Selu, bre Aga,
Stăi ca vitezî la cîmp,
Nu ca fimeili la crîng“.
La sorî-sa sî’ntorsia,
Un foc mari ni-ţ făsia 130 Şî pi foc ni-o arunca,
Uni trupu i sî tok'ia.
Văsîi — Ivan Iuga, 65.
Cînticu lu Siorgilaş1 cxix
Sin sî sui la Imbriy C’o ploskiţî di rakiu?
Nisi pria mari nu iera,
Di Cinsj vedri ş’o oca,
5 Cum i-e bunî di-a’nkina:
Siorgilaş cu haini scurţi,
Fiie scurţi, dacî-s scumpi!
Iei merzi din stinî’n stînî,
Si	sersi brînza di-i bunî,
10 Si-ş aliagî y’o k'elsia,
Sî-ş facî cuşmî din ia.
Iei la stînî cî-n merzia —
La stîna dim Padina —
Acolu pe sin găsa? t5 Pi moş Stănilî, bărbi suri.
—	Moş Stănilî, barbî suri,
Măi ai pi sineva’n stînî,
Sî nu fasim y’o prisinî?
1 Bibicescu, 335; Caranfil, 56; Georgescu-Tistu, CXXXIV, CLIII, OCXVIII; Pamfile, 52; Cîntece bătrînesti, 3, 27 (contaminare); Păscu-lescu, 211 „Moş Marcu, Paloş bâtrînM, 275; G. Dem. Teodorescu, 591; Tocilescu, I, 155; A. Vasiliu, 17 „Vidra şi Stoianu.
Grai şi suflet, III, 330; Ion Creangă, VI, 51; VIII, 232; Bev. j>. ist. arheol. fi filologie, III, 183.
ŢINUTUL VRANCEI
—	Măi am o ploscî di g'in 20 Şî cu una cu rakiy,
Amîndoi sî ni sinstim". Cy-atîta nu sî lăsa,
Roatî strimzij cî didia,
Pi Macovei ni-1 zăria;
25 Siorgilaş aşa-i zîsia:
„Alei, fraţi Macovei, âin ti scoasî’n oki mei"? Macovei, dacî-1 vidia, Foarfîsj dim mînî scăpa,
30 Di niţuit sî lăsa
Şî din gurî-i răspundia:
—	A meii zîli sfîrşîti,
A tăli păcati scrisî.
Alei, fraţi Siorgilaş,
35 Mîndru ca un năsturaş,
Faţa ta-i bulgîr di caş,
La inimî, om vrăzmaş;
Măi lunzeşti-ni zîlili,
Sî-ni măi văz copk'ilili,
40 Cî ni-s drazi ca soarili.
—	Lezni-i frati-a ti ierta, Da-i măi grey a ti uita.
Ştii tu, fraţi Macovei?
Cîn ierai vornic di plai,
45 Goştinăritu strînziai;
Şî mai aviam, mări, o gîscî Ş’aseia-o punei în sislî.
Ieu n’aviam, fraţi, părali, Şî n’aviam nisi o crezări;
50 Şî mă legai cot la cot,
Mă tresiai izvoarî răsi Şî mă plecam sî beu apî Şî-ni didjai cu sizma’n siafî, Di biam apî sînzeratî,
55 Cu măsăli-amestecatî".
Din gurî ni-1 zjudeca,
Dim paloş ni-1 disk'ica, Bucăţăli ni-1 făsia;
Şî făsia tot bucăţăli
TEXTE
237
60 Şî’mpărţa pi la căţăli Şî la carni cî striga:
^Oca, mări, doyî părali*.
Şî n’avia nisi o cătari.
Jel în stînî sî’ntorsja 65 Şî lu Stănilî-i zîsia:
—	Moş Stănilî, bărbi suri, Numîr ’o nii di lei,
Sî nu paţ ca Macovei.
—	Alei, fraţi Siorgilaş,
70 Mîndru ca un năsturaş,
Faţa ta-i bulgîr di caş,
La inimî, om vrăzmaş; Botezat-am, cununat-am: Dat-am di fin cîtj-un tretin, 75 Cîti-un gălbănaş pi sîn;
Şî di finî, o tretinî,
Cîti-un gălbănaş pi mîni;
Pi uni jera zmîrcureli, Făcut-am ieu podureli; so Tot pmana ta va fi“.
CoJacu — Pr. I. Băzîn, 70.
CXX
Şî iar yerdi ş’o crăiţî,
Sini-ni urci la Istriţî?
Saya căpitan Siorgiţî,
Cu doispreăi lăutari,
5 Cu doi bani îm buzunar.
Şi umbla din stînî’n stînî,
Da cîti doi lei arvuni,
Sî strîngi niţî şî lînî.
La stîna dim Padina — io Bat-o Maica Presista Şi Sfinta Duminica! —
Acolu cîn aziunzia C’um moş bătrîn sî’ntîlnia Şî din gurî-1 întreba:
15 „Bună zîya, moş Stănilî.
238
ŢINUTUL VRANCEI
Moş Stănilî, barbî surî,
Barbî surî şî puţînî,
N'ai pi sineva în stînî,
Sî nu fasim y’o prisinîu?
20 Moş Stănilî-i răspundia:
„leu zîc zău, pi lezja mia,
Nu măi am pi niminia;
Am um mic di mînzărar Ş’a mîncat zîntiţî multî 25 Ş’apoi s’a umflat în burtî; Di-o saric’a îmbrăcat Şî’ntri burduşî ş’a băgat Da Siorgiţî si făsia?
Dj-o custuri cî-ni seria, ao Sî’nsersi brînza di-i buni Şî urda di sărăturî. însercă una, însercă doyî, Deti pişti Macovei:
?F...-ţ lezia, Macovei,
33 âin ti-a scos în oki mei?
Ori zîli sfîrşîtj-a tăli,
Ori greii păcati-a meii.
Cî di-atunsja sînt zjurat:
Un ti-oi prindi, sîti bat,
4o Di k'eli sî ti dizbrac.
Ţ-adusi tu aminti-odatî?
La fîntîna sia di k'iatrî Jeu mă plecam să bey apî; Tu-ni trîntiai cu sizma’n sjafî, 4^ Di bjam apî sînzeratî,
Cu măsăli-amestecatîa.
Da Macovei si zîsia?
„Mă rog ţii, Siorgilaş,
Siorgilaş numi zingaş,
50	La inimî om vrăzmaş,
Măi lunzeşti-ni zîlili,
Sî-ni măi văz copilili,
Sî li’mpart averili“.
Nereiu — Lăutarul Tgadir Albineţ, 38.
TEXTE	%	239
CXXI
Ieşa Siorgi la Sudriy Ou ploskiţa di rakiy,
La stina lu Macovei Şî din gur’aşa striga:
5 — Măj Stănilî, barbî surî,
Ai pi sineva la stînî?
—	Ba, zîc zăy, pi lezja mia,
Cî iey n’am pi,niminja;
Numai um buriy di rak'iu,
10 Sî bem sî ni’nvesălim,
Sî faâim kefu diplina.
(Vini vorba nu sfîrşa,
Iacî Macovei sosa,
Din gurî aşa-nj zîsia:
15 „F...-ţ lezja, Macovei,
Spuni-nj, sin ti-a isk'itit,
Di-ai vinit la niţuit;
Zîlili ţî s’ay sfîrşît".
Da Macovei si zîsia?
20 — Na-ţ, veri, şî oili Şî-nj lunzeşti zîlili.
—	Ba, tu nii si-nj făsiai?
Mă prindiaj şî mă legai Şî la leş mă trimetjaj;
25 Iey mă plecam sî beu apî,
Mă păliai cu sisma’n siafî,
Di bjam apî turburatî,
Cu măsălj-amestecatî".
NereSu — Anica Pavîl Doni, 63. CXXII
Sini sî sui la munţi?
Siorgilaş cu haini scurţi,
Hfii scurţi, dacî-s scumpi!
„Măj Stănilî, barbî surî,
5 Pi sini aj tu la stînia?
Jar Stănilî îi spunia:
ŢINUTUL VRANCEI
„Sini dracu ţ-a şoptit,
Di-aj plecat la niţuit?
Orj zîli sfîrşîtj-a tăli,
Orj greii păcatj-a meii.
Na calu şî trăsura Di ti’ntoarsi înapoi,
Di-ţ măj vez, mări, băieţi Cum măi razîmî păreţi.
Na boi şî caru neu,
Di-ţ măj vez copk'ilili,
C’a umplut vîlselilia.
Nereiu — Mări gara Dragoriir Edu, 41.
CXXIll
Fgai verdi peliniţî,
Sini-m urcî la Istriţî?
Sava Căpitan Sjorgiţî,
Yinin di pi Dîmboviţî Cy-a lui dalbî sluguliţî, îm mînî c’o măsjucuţî,
Numa din topor sjoplitî Sî dim bardî, bărduitî.
Sini urcî la Istriţî?
Sava Căpitan Siorciţî Urcî la stîna dim Padina,
Bat o maica Presista Şî Sfînta Duminica!
Macovej si mi-ş făsja?
Di diminiaţî sî scula,
Barbî albî-ş k'eptăna,
La icganî sî’nkina,
Keili’m mîni-ş lua Şî la grazdiu sî dusja,
Dj-un cal negru ci-ş scotja:
Kotocgali Pi sup pgali;
Dungi albi,
Pi spinări.
Murgu şî-1 înşăla?
TEXTE
Şaya pi iei cî-m punia, Foarfisj la dăsazi băga, Piâjoru’n scarî cî-m punia, Sus la stinî sî urca:
30 La stîna dim Padina, Bat’o Maica Presista Şî Sfînta Duminica! . Macovei si mi-ş făsia? Busjumelu şî-1 lua,
35 în trii părţ cî răsuna,
Oili cî s’aduna:
Mioarsi, la miorar; Cîrlănari, la cîrlănar.
—	Bună zîya, moş Stănilî; 40 Ai pi sineva pin stinî,
Şî nu fasim v’o prisini"?
—	Căpitani Siorgilaş,
La inimî om vrăzmaş,
Zîc, zîc zăy, pi lezia mia,
45 Di-oi avia pi sineva:
Un g'et siobănaş Frigurili l-a luat“.
Cîn Siorgilaş nj-auza Năvalî în stînî da,
50	Cu k'isioru uşa izg'ia, Burduşîli li număra: Sî’nsersi brînză di-i bunî Şî unda di sărăturî.
Moş Stănilî, barbî surî:
55 Surî, surî cîti-un fir,
Albi ca un trandafir,
Din guriţ’aşa zîsia: „Căpitani Siorgilaş,
La inimî om vrăzmaş,
60 Zîc, zîc zăy, pi lezja mia, Dj-oi avia pi sineva,
Di cît un get siobănaş: Frigurili l-a luat".
Siorgilaş si ni-ş făsia?
65 Mîna pi paloş cî punia Şî din paluş ni-1 sjoplia.
3446— 1. Diacon u, Ţinutul Vrancei.
ŢINUTUL VRANCEI
„Căpitani Siorgilaş,
Măj lunzeşti-ni zîlili,
Sî măj văz copilili,
7o Cî nj-a lunplut drumurili".
Paltin — Lăutarul Vasili Leftir, 55.
CXXIV
Macovij cu oili Pi plai cîn pleca,
Şî pi plaj cîn li tundia Şî di tuns nu li sfîrşa,
5 Siorgilaş cî sî ivia,
La Macovii sî dusia Şî din gurî aşa-i spunja:
„Tuj-ti-a’n Iezi, Macoyii,
Ia sî prindim um batal,
10 Sî nu scoţ vr’un iatagan".
Macoyii cîn auza,
Pim păduri iei fuzia,
Siorgilaş cî ni-1 vidia Mîna pi tQaipî punia,
15 Dupî jel cî sî lua Şî din gurî-i cuvînta:
„Tuj-ti-a’n Iezi, Macoyii,
Di ti-oi prindi la bordei,
Sî ti fac sî-1 frizi di g'iytf.
20 Siorgilaş dacî vidia,
Iei la stînî sî dusia Şî la basiu cî-ni aziunzia Şî din gur’aşa-i grăia:
„Nu, nu, nu şî ba, ba, ba,
25 Moş basjuli, barbî surî:
Surî, surî, cîti-un li'ir,
La n'ilzoc un trandaVir,
Ia, discui astî stînî,
Sî-ţ înserc brînza di-i bunî".
30 Iei în stînî cîn intra,
Burduşîli răsturna,
Puţîn afar’arunca
TEXTE
Şî pi basiu cî ni-1 lega,
La Macovii sî dusia,
35 Mustaţa ş’o răsusja Şî din gur’aşa-j grăia:
„Si ţ-am spus ieu, Macovij?
Sî dai glgabî zăsi nei“.
Atunci tQaipa o ’nvirtia 40 Şî cu dînsa cîn dădia,
Bucăţăli ni-1 făsia Şî cu sari ni-1 dădia Şî la cînj cî ni-1 zvirlja,
Batalu cî ni-1 prindea,
45 La cuţît cî ni-1 trazia,
Pi dj-oparti ni-1 frizia Şî cu simbru ni-1 strok'ja,
La dăsazj cî ni-1 punja Şî la ptai cî îni pleca
50	Şî din gur’ aşa-nj cînta:
„Di-aş azjunzi ’n crîzmuliţî,
Si	mînînc o fripturiţî".
Jel la crizmî aziunzja Şî din gur’ aşa-nj striga:
55 — Fa, leliţî crîzmăriţî,
Scpati g'in cu Qala mari,
Sî bia haiducu călări,
Cî nisi capu nu mă dQari.
—	ScQati, fraţi, şî plăteşti,
60 Cî potira ti sosăşti.
—	Apoi la si focu măj haiducesc,
Dacî stay Jeu sî plătesc?
Spineşti — Stoica Forîi,
cxxv
Fpai verdi ca nalba,
N’avia dracu si lucra:
Macovii cî sî scula,
Pi okj negri sî spăla,
5 La icQanî sî’nkina,
Şaua pi murgu punia,
La niţuit cî pleca
ŢINUTUL VRANCEI
în vîrfu Pinteleului,
La stîna vătafului.
Ş’am zî’verdi peliniţî,
Sin sî plimbî pi Mistriţî? Siorgi di-a lu Negoiţî,
C’o dalbî di măsiukiţî, Nistruzîtî, nisioplitî;
C’o ploskiţî di rakiu,
Nisi prja mari nu iera:
Di sinsi vedri ş’o oca.
Şî umbla din stînî’n stînî, Sî-ş aljagî v’o k'elsja,
Sî-ş facî cuşmî din ja.
La moş Stănilî sî dusia:
—	Moş Stănilî, barbî surî, Aj pi sineva la .stînî,
Sî nu fasim v’o prisinî?
—	Oj, Siorgilî, Siorgilaş, Faţa ta-i bulgîr di caş,
La inimî om vrăzmaş: Bărlăzel, mări, di vin,
Sî bem sî ni’nvesălim". Siorgilaş cîn auza,
Nisi pi-atît nu sî lăsa, Ocol strunzii cî-ni didja, Pi Macovii ni-1 zăria. „Foilianî, foi di tei, Ţui-ti-a’n Iezi, Macovij,
Sin ti-a scos în oki nii? Păcatili meii scrisî,
A tăli zîli răpusî".
Macovii cîn îl vidia, Frigurili cî-1 prindja, Cîrlan dim mîni îl scăpa, Di diparti’nzenunkia,
Din gurî cî sî ruga:
—	Jartî-ni, veri, greşala Cari m’am greşit cu ia.
—	Lesni-i, veri, dj-a ierta, I-a nevoj-a ti uita.
Da ştii, veri, or nu ştii,
TEXTE
245
Cîn ierai vătaf îm plai,
50	Oili cîn cumpăraj?
Iera oaia sinsi părali,
Tu puniaj zăsi părali,
Ti făsjaj negustor mari.
Şî sinsi oi cî nu-ţ plătiam 55 Şî iey, veri, m’ascundjam;
Şî tu, veri, mă găsai, Frumuşăl cî mă legai:
Scurt, cu mînili’ndărăt,
Di mă văităm di k'ept.
60 Mă tresiai izvoarî răsi,
Mă plecam ca sî bey apî, Tu-ni trîntei cu sizma’n siafî; Şi biam apî sînzeratî,
Cu măsăli-amestecatî.
65 Ş’aşa sînt, fraţi, ziurat Bucăţăli sî ti fac;
Sî ti fac iey bucăţăli,
Sî ti day pi la căţăli".
Din gurî ni-1 zjudeca,
70 Dim paloş ni-1 siocîrtia Şî ni-1 făsia bucăţăli Şî ni-1 da pi la căţăli;
Striga la car ni di vînzari: „Oca, mă, doyî părali" !
75 N’avja nisi o căutări.
Ş’apoi dj-aisia’ncolja La moş Stănilî sî dusja Şî din gur’ aşa-i vorg'ia:
„Moş Stănilî, barbî surî,
80 Ja, scQati v’o nii di Iii,
Sî nu paţ ca Macovii".
Moş Stănilî si-ni făsia?
„Hoi, Siorgilî, Siorgilaş,
Faţa ta-i bulgîr di caş,
85 La inimî om vrăzmaş: Bărlăzel, mări, cu g'in,
Sî bem, sî ni’nvesălim. Cununat-am, botezat-am:
Tot dj-o finî, ostrofinî,
246
ŢINUTUL VRANCEI
90 Cîti-un gălbănaş pi mînî;
Şi di h'in, cîti-un cal bun, Cîti-un gălbănaş pin sîn;
Pi unj-a fost gloduri răii, Fâcut-am ieu podureli,
95 Tot pomana ta ţ-o h'i". Siorgilaş cîn anza,
Mîna’n kimăraş băga,
La gălbiori cî-ni scotja,
Lu moş Stănilî didja 100 Şî din gur’aşa-i zîsia:
„Moş Stănilî, barbî suri, Aratî-nj v’o potisia Cari merg vojnisj pi ia; Potisiaua sî mă scoaţî 105 La „Poiana aşăzatî",
Uni-am măi prînzît odatî"
Moş Stănilî si făsia? Potisjaya-i arîta,
Cari merg voinisi pi ja.
110 Potisiaua cî-1 scoţia La „Poiana aşăzati",
Uni-a măi prînzît odatî.
Cîn acolu c’aziunzja,
Sî sîlja şî sî’mbăta, t îs Potira-1 împresura:
Potira lu Moş Stănilî Şî cu fiu-su Ştefan,
S’a dus vestia la divan!
Cîn acolo c’azjunzja,
120 Jel din gurî si-nj zîsia ?
„Cătaţ, boieri, şî videţ, C’aista-i Siorgi Busîjoc,
Di-am avia noi v’un năroc,
Cu mulţ galbini sî mă zioc"! 125 Deti-un foc şî deti doyî,
Deti, boieri, pîn la noyî:
Ni£i din loc nu ni-1 hîrneşti, Nisi din somn nu ni-1 trezăşti. Moş Stănilî si fasia?
130 Arma cî ş’o discărca,
TEXTE
247
Glonţ dj-arzint în ja punia Şî la okju cî ni-1 lua,
La k'isior cî ni-1 palia,
Drept în k'isioari şarja,
135 Mîna pi durdî punia,
Pi durda, pi nebuna:
Turna iarba cu pQala Şî glQanţî cu kiyîra;
Drumu’n potirî cî-i da,
140 Cu pămînty-amesteca.
Di asta sini scăpa?
Moş Stănilî, barbî surî,
Şî cu fiu-su Ştefan,
S’a dus vestia la divan!
145 Da nu fuzi cum sî fuzi:
S’arunca iortomăneşti,
Si	ujta’n urmî cur veşti.
Siorgilaş si ni-ş fâşia?
Di pi-un copasjn cî sî da,
150 La k'isjor cî sî lega.
Moş Stănilî si făsia?
Iei la okiu cî ni-1 lua: în lingurisja k'ieptului,
Uni-i păs vojniculuj.
155 La dînsu sî năpustja Frumos capu cî-j tăia.
Foai verdi peliniţî,
Dusi-i capu în suliţî La tajcî-su Negoiţî.
160 Tajcî-su cîn îl vidia,
„Lacrînili-1 năpădja:
Las sî h'ii rob, aşa,
Nn ni-a ascultat vorba;
Cî iey, mă, l-am învăţat 165 Sî nu bia, sî vesăljascî,
Crîşmili sî ocoliascî;
Cîsj cîti beleli fac,
Tot din crîşmi ni sî trag.
Cari n’ascultî di părinţ,
170 Plînzi cu lacrînj herbinţ".
Tulnisi — Lăutarul Vasîli Pîrvu (Boţiţi), 70.
ŢINUTUL VRANCEI
CXXVI
Fgai verdi canajba,
Macoyej ni s’apuca,
Marţ în zîyî s’apuca,
Pi oki negri sî spăla, s La icganî sî’nkina,
Calu din cîmp ş’adusia: Di’nfrînat şî di’nşăyat, Numa bun di’ncălecat; Fgarfisi în dăsazi punia 10 Şî la niţuit pleca în yîrfu Pintiliuluj,
La stîna vătavuluj.
Fgai verdi peliniţî, âin sî plimbi pin colniţî?
15 Siorgi di-a lu Negoiţî N'i sî plimbi 'şî sî sui,
La Imbriu, la Pintilig,
C’o ploskiţî di rakiu;
Mari, nisi nici jera:
20 Di ăinsi ocî ş’o ulsia.
Sî plimba cu ia pim mînî,
Sî plimba din stînî’n stînî, Sî’nsersi brînza di-i bunî; Sî-ş aliagî ş’o kelsja,
25 Si faci cuzmî din ia.
Da şî iei cum sî plimba, Aminti cî-ş adusia Di Macovei si-i făsia;
La Stănilî s’abătia,
30 Bună zîya cî-i didia:
„Bună zîya, moş Stănilî; Moş Stănilî, barbî surî,
Măi ai pi sineva’n stînî,
Sî nu fasim v’o prisini“?
35 „Oiu, Siorgiţî, Siorgilaş,
Mult ieşti tînîr şî zingaş: Faţa ta-i bulgîr di caş, Inima-i di om vrăzmaş;
Iey n’am pi niminj în stînî,
TEXTE
40 Nu fasim nisi o prisinî:
O ploskiţî di rakiy Şî una plini di g'in, ,
Sî bem, sî ni’nvesălim,
Si	fasim kefu di plin".
45 Siorgilaş nu sî lăsa,
Rgatî strunzii cî ni-i da,
Pi Macovei ni-1 găsa:
—	F...-ţ lezia, Macovei, Numa dracu ţ-a şoptit
50 Sî plesi marţ la niţuit.
Nu ştiy, a tăli zîli răii, Or a meii păcati greii"? Macovei cîn auza,
Foarfisj dim mîni îi k'ica, 55 Cîrlănaşu îl scăpa
Şî-n zenunkj ţî sî pleca Şi la Siorgilaş merzia:
—	Oju, Siorgiţî, Siorgilaş, Mult ieşti tînîr şî zingaş:
60 Faţa ta-i bulgîr di caş, Inima-i di om vrăzmaş; Jartî-ni, fraţi, greşala Cari m’am greşît cu ja.
—	F...-ţ lezia, Macovei,
65 Ştii, Macovei, or nu ştii?
Cin jerai vătav di plai, Goştină o cumpărai:
Iera oaia sin£i părali,
Tu didiai doyî părali,
70 Ti fâsjai n^ustorju mari.
—	Oju, Sjorgiţî, Siorgilaş, Na-ţ calu cu armili, Kimerju cu galbini;
Na-ţ stîna cu oili
75 Şî lunzeşti-ni zîlili,
Sî-ni mărit copk'ilili,
Sî li dau moşîili,
Si	li-arît hotarîli.
—	Nu, tu-ţ lezja, Macovei, 80 Ştii cîn mă plecam sî bey
250
ŢINUTUL VRANCEI
Şî tu-m didjai cu sisma’n siafî, Sî bey apî sînzeratî,
Cu măsăli-amestecatî,
Di Macovei zdrunsinatî?
85 Ştii, Macovei, or nu ştii,
Cî di-atunsia sînt znirat Şăpti grămez sî ti fac,
Sî ti tai îm bucăţăli,
Sî ti day la cîni, căţăli"?
90 Iei din gurî-j cuvînta,
Dim paluş îl dihoca,
Şăpti grămez îl făsia Şî’n gura mari striga:
„Oca, mă, doyî părali"!
95 Şî n’ari ni^i o cătari.
La Stănilî sî ’ntorsia:
—	Moş Stănilî, barbî surî,
Ja, scoatj-o nii di lei,
Sî nu paţ ca Macovei.
100— Of, Siorgiţî, Siorgilaş,
Dj-aş avia niia di lei,
N’aş măi umbla pim băsii; Am avut, i-am keltuit,
Di tot h'inu jey li-am dat:
105 Di tot h'in, cîti-un cal bun Şî cîti-un galbîn pin sînu. Siorgilaş si măi făsja?
Mîna ’n kimir băga,
Sinzăsj dî rîli scoţia, no Lu Stănilî li didia:
„Moş Stănilî, barbî surî,
Na-ţ dila mini-o nii di lei, Sî-i bei tu cu h'ini tăi Şî niia, hai, di-m aratî 115 O potisja
Cari merg hajdusi pi Ja". Potica i-o arîta,
La poianî mi-ţ işa:
La „Pojana aşăzatî",
120 Unj-a măi prînzît odatî.
La poianî cîn işa,
TEXTE
Zjos la masî sî punia,
Cu plosca ni sî sinstia,
Sî culca şî-ni adornia.
125 Da Stănilî si-m făsia? Potira cî ni-o stîrnia: Potira lu Seboşîlî;
Pi potirî ni-o ’ndrepta,
Pi Siorgilaş ni-1 găsa 130 în somnu lui, cum dornja. „Acu staţ, boieri, pi loc, Dj-am avia noi v’un noroc Sî ni ia armili foc,
Cu mulţ galbini sî mă zjoc, 135 C’aista-i Siorgi Busîioc". Deti una, deti doyî,
Deti, batîr, pîn la noyî; Cît di mulţi cî didja,
Nisi di loc nu sî treza.
140 Seboşîlî cît grăia: „Căutaţî-1, măj băieţ, Căutaţî-1, di-1 videţ:f Di v o potirî-i gonit,
Or di v’un glonţ îi rănit, 145 Cî pria dQarmi adînsit". Da-m puşca dj-a zăsilia, într’o nicî porîmbia Un h'ir di arzint iera; Pintr’un k'isjor ni-1 pălja, 150 Drept în k'isioari săria, Punia mîna pi durda,
Pi durda, pi nebuna;
Turna prafu cu mîna Şî gloanţîli tot aşa 155 Şî’ndesa cu măsiuca;
Şî’rn potirî cîn didia,
Cu pămînt o prefăsja; Numa unu cî scăpa:
Numa sîngur Seboşîlî,
160 Sel si căta pi flintî g'ini. Da şî jel, daci scăpa,
Cu fuga ni-o alunga,
252
ŢINUTUL VRANCEI
Şî na fuzia cum sî fuzi:
S’arunca ortomăneşti,
165 Sî ujta’napoi curveşti.
Siorgilaş si-m măi făsia?
Zîjos în c.. ni sî punia,
La k'isior ni sî lega;
Seboşîlî ni-1 vidia,
170 Drept un copac sî didja,
Arma luj ş’o discărca,
Arzint într’însa băga,
La oki g'ini ni-1 lua.
Da, şî uni ni-1 pălia?
175 Sus la capu k'eptului,
La casa suflitului.
Fgai verdi peliniţî,
Dusi-i capu’ntr’o suliţî La tatî-su Negoiţî.
180 Tatî-su cîn ni-1 vidia,
Lăcrînili-1 năpădia:
„Lasî sî păţascî, aşa-i g'ini,
Cî n’a ascultat di mini; âini n’ascultî di părinţ 185 Plînzi cu lăcrîni h'erbinţ".
Yăsîi —Ivan Iuga, 65.
Cînticu lu Jonicî hajducu1 CXXVII
Fg^l verdi ş’un susai,
La^ia guriţî di plai Sî coboar ’um plug cu cai.
Cum merg murzi dinăinti,
5 Ja luaţ, băjeţ, aminti.
Di diparti ieu zănam Şî la murzj cî ni-alergam Şî trij glganţî ’n spati-i dam,
1 Cf. cu text. CXL1V, clxxiv, ccxx, ccxxxix, ccxi*, ccxlvii,
CCLXVII, CCLX1X, CCCXXV, CCCXCI, CCCCXX, CCCCXXI, DCCLXV.
TEXTE
Di dălozj cî ni-i luam Şî la plai cî-ni apucam.
Frunzî verdi di-alunicî,
Şî işîi în djal, la stîncî,
Sî-ni p^i aţî la ok'insj;
Mă uitai în zios pi lunsj Sî-ni măi aleg di doi ziun^i,
Sî tai coada la măsiusi.
Şî greşii coada cam scurtî: Numai cît încapi ’n glugî Şî si ies pi la dumbrăgi,
Sî mă las pi la zăvoi,
S’aţîn calja la siocoi,
Sî dispoi la negustori,
Sî iey poli şî gălbiorj,
Cî-s măi uşori la purtat Şî cu spor la numărat.
—	Bună ziua, măi Igani.
—	Nu-ţ mulţămăsc, măi cucgani.
—	Măi Ioani, tu ieşti biat.
—	Sictir, ciocoi gulerat,
Nu mă fasi că sînt biat:
Di trii zîli n’am mîncat,
Nisj g'inu nu l-am gustat, Numai în calia ta am stat,
Cî ţ-î murgu di skimbat.
—	Măi Igani, tu h'ij bun: Murgu tari cî n-i drag,
Asarî l-am cumpărat,
Obzăsi di galbini am datu.
Da Ionici si-ni făsia?
Mîna’n glugî cî punia,
Dj-o măsiucî cî-ni scoţia,
Trii măsiusi în k'ept cî-J da, Una’n spati,-l îndrepta,
Di pi cal cî-1 poh'îrnia Şî pi murgu ’ncălica,
La prefect ci sî duâja.
Da prefectu si zîsia?
—	Si-ai făcut tu, măi Ioani,
Cî siocoju mai cî mQari.
254
ŢINUTUL VRANCEI
50	— Lasî mgarî la pămînt,
Iei di yoi cî n’a vrut.
La’sî moarî, ca un cîni,
Cî n’a fost haiduc ca mini,
Sî păzascî frunza bini.
Păuleştj-Coza — Lăutarul Ion Latu, 40.
Cînticu lu Manoli1
CXXVIII
Manoli, Manoli Iei ni s’a’ntîlnit Cu trij turmi di oi Şî trii sjobănei.
5 — Pi Arziş în zios Cu turmi nj-aţ fost,
Pi Arziş în sus Cu turmi v’aţ dus,
Sini ni-a văzut
10	Un zîd parăsît?
—	Noi am văzut Un zîd parăsît:
Cîni cîn îl văd,
La jel sî răpădu.
15 Manoli di-odatî turba Şî cî jel pleca, Acoly-azjunzia,
Sforili ’ntindia Şî ni-1 măsura,
20 Di zîd s’apuca Şî ii tot lucra.
Si	zîya lucra Noaptia sî surpa:
A doya zî iarî.
1 Alecsandri, 186; Giuglea-Vîlsan, 177, 183; Pamfile, 19; P£a-culescu, 188; G. Dem. Teodorescu, 460; Tocilescu, I, ÎS, 21, 25.
TEXTE
25 A triia zî jarî.
Manoli nu măj lucra,
Sî punia, dornia.
La jel cî yinja O şoaptî di sus,
30 Aievi i-a spus:
2Mîni în zori di zî Sini s’ar ig'i,
Aducînd bucati La soţ şî la fraţi,
35 Ca sî ni-1 zîdiţ;
Dacî 1-aţ zîdi,
Zîd nu s’a surpa".
Tovarîş sî dusia Şî soţîili ’nvăţa.
40 Manoli zîsia:
„Cuconiţa mia,
Sî caţ bou sel mai bălan, Prăpădit dj-un an,
Cu beti sî-1 Iezi,
45 A casî iii-1 dusi Ca sî ni-1 tai,
Bucati sî fasi,
Aisi sî-ni aduşi".
Ja cu bou sî’ntîlnja 50 Şî ja ni-1 lega,
Acasî-1 dusia,
Pi loc îl tăia,
Bucati făsia,
Pi loc cî yinia.
55 îel ni sî suia
Şî măi sus, pi skeli,
Pi gard di nuieli; Drumu-nj sjerseta, Mîndra-ş cunoştja,
60 La Dumnezău şî ruga: „Sufli, Doamni,-un yînt, Un yînt pi pămînt,
Brazi sî-i dispoai Paltini sî’ndoai,
65 Mîndra sî ni-o’ntoarni:
ŢINUTUL VRANCEI
S’o’ntgarni di vali, S’o’ntQarci din caii". Ia, amar di ia,
Ja cî şovăja,
70 Năinti merzia.
Jel ni sî suia Pi gard di nuieli Şî mâi sus, pi skeli,
Ja, amar di ia,
75 N'i s’apropija.
Jel ni sî ruga:
„Dă, Doamni, pi lumi
O	ploai cu spumi,
Sî curgî dj-odatî 80 O ploai spumaţi;
Sî curgi şîroai,
Sî umpli pîrai,
Mîndra sî nj-o’ntoarni S’o ’ntgarni din caii,
85 S’o duci la vali".
Şî, amar di ia,
Ja cî şovăja,
Năinti merzia.
Iei ni sî suia 90 Pi gard di nuieli Şî măi sus, pi skeli. Zos ni sî didia îm braţ-o lua,
Bucati-i vărsa,
95 Mindra-ş săruta, în zîd o suja:
„Anicuţa mia,
Nu ti spărija,
Noi vrem sî glumim, ico Ca sî ti zîdim".
Ii	merey zîdjau,
Noyî meştirj marj, Calfi di zîdar,
Cu Manoli zăsi 105 Cu cari sî’ntresi. „Manoli, Manoli,
TEXTE
257
Aziungî-ţ di şagî,
Manolicî dragi".
A azjuns la glezni,
110 Ia tot a crezut Cî jel a glunit.
A azjuns la zenunki,
Ia tot a crezut Cî iei a glunit.
115 A azjuns la brîy:
—	Manoli, Manoli, Aziungî-ţ di şagî,
Zîdu răy mă strînzi, Cuconaşu plînzi.
120 Manoli, Manoli,
Aziungî-ţ di şagî,
Zîdu răy mă strînzi, Ţîţîşgara curzi,
Cuconaşu plînzi.
125 Manoli, Manoli,
&in l-a legăna?
—	Yîntu cîn a bati N'i l-a legăna.
—	Ţiţa sin J-o da ?
130 — Ploaia cîn a ploya.
—	Di’nfăşat sin 1-o’nfăşa?
—	Frunza cîn a k'icau.
Iei merey zîdia
Pîn si auza 135 Un gomot frumos,
Mîndru şî dujos:
Negru Vodî g'ini Ca sî i sî’nkini La sia mînăstiri,
140 Falnici zidiri:
Mînăstiri ’naltî,
Pre cum n’a fost altî.
—	Manoli, MaDoli,
Qari sî măi fii
145 Altî mînăstiri,
Cu mult măi frumQasî?
—	Asta-i di’nvăţăturî;
3446. — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
17
258
ŢINUTUL VRANCEI
Sî ti ujţ la urmî Di altî făpturi".
150 Negru Yodî porînseşti Scări sî sî rîdiâi,
Skelili sî strisi,
Ca sî-*l părăsascî Colo pi grindiş,
155 Sus pj-acoperiş;
SA > *	1	V	_ A
i	ni-1 parasasci Ca sî putrezascî.
Jel cî tot fasia Arik'i zburătQari,
160 Di şîndilj uşQari.
Iei cî tot zbura;
Şî zjos cîn cădia,
O fîntînî sî fasia:
O fîntînî linî 165 Cu apî puţînî,
Cu apî saratî,
Cu lăcrîni udatî,
Nere2u — MăriQara Dragonir Edu, 41.
Cînticu Hoitului1 CXXIX
Sup pgali di codru verdi,
Di-o zări di foc sî vedi.
Nu ştiy, zaria-i potolitî,
Sau di haidusi ocolitî.
5 Stau haidusi codrului împrezjuru focului.
Nu ştiy, zăsi say âinspresi,
Cî nu li putui alezi.
Şî ni-ş frizi di-um berbesi:
10 Di-um berbesi runcănel,
La trii oi aplecăţăl,
Nu-ni jera’m botei ca iei.
Şî nu-1 frizi cum sî frizi,
1 Cf. CU text. CXIj, cxliii, ccxxxvii, ccccxxiii, cccclxii, dlxxit.
TEXTE
Şî ni-1 frizi pin cîrlizi,
15 îl întgarsi pim belâiuzi,
Ca sî-i h'ii carnja dulâi. Cari-i haiducu sel mari,
N'i-1 puni-m batiharali Ş’apucî pi Hoit di yali.
20 Supt umbrî di făgăsel Mînîncă-ş carni di nel,
Cu Muntjancî lîngî iei.
Nisi prja mult nu-m zăbovja, Potira cî ni-1 sosa.
25 Da iei, mări, âi ni-ş făiia? Dila umbrî sî scula,
Punia mîna pi durda,
Turna gloanţî cu pgala Şî iarbî cu kivîra.
30 Potira din Zlatina, îm potirî ni-o ’ndrepta,
Iei din potirî scăpa,
Iei din gur’ aşa-ni zîsia: „Ţîn-ti, mîndro, di pi mini, 35 Cî-s yoinisel trăit bini,
Pin codru şî pim păduri: îs yoinicu comănac,
Ştiy potiri sj-am sî-i fac.
Am intrat tînîr, copk'il 40 Ş’acu sîn moşnjag bătrîn;
Am intrat far di mustaţî Ş’acu sîn cu barba grQasî". Iei în codru cîn intra,
Cu mîndra alăturja,
45 Iei la Olt cî ni-ş pleca;
Cîn la Olt, nu iera pod. în gura mari striga:
„Măi podar, măj făgădar, Trazi podu, sî-ni trec Oltu,
50	C’aisja mă calcî focu".
Iar podariu si făâia?
Iei tot sta şî-nj zăbog'ia,
Vria potiri sî ni-1 dia.
260
ŢINUTUL VRANCEI
55 „Di cît o para la pod
Şî m’aş ruga, mări, di-um prost,
Măj bini cu murgu ’nota.
Murgy-înoatî şî strănutî,
Potira din mal sî uitî... eo „Trecuj Oltu ziumătati,
Străzăr mă’ntriabî di cârti, ţey lj-arît flinta la spati,
S’o ietiascî, di sî poatia.
Colacu —Marin Gurtianu, 78.
Cînticu Radului1 cxxx
Foai verdi fir mătasî,
La un fag mari’ntr’o CQastî Şădi Radu ca’ntr’o casî,
Da di plgai nisi nu-i pasî.
5 La nilzocu fagului Sînt armili Radului.
Frunzî verdi ş’o lalja,
Soarili cîn scăpata Radu din fag cî-ni işa,
10 Di-o foiţî cî-nj rupja;
Cîn odatî fluiera,
Voinicei s’aduna,
Cum îi frunza şî iarba.
Frunzî verdi-o nicşunja,
15 Da Radu âi ni-ş făsia?
Mîna pi durdî punia —
Pi durdura nebuna —
Turna plQai cu pQala Şî iarbî cu kivîra 20 Şî’ndesa cu măsiuca,
Cu potira cî-ni pleca,
La um boier sî dusia:
1 Candrea, Densusianu, Sperantia, I, 106 (din Ajgeş); Pamfile, 32; Tocilescu, II, 1245; Tulbure, 33; Ţara Oltului, II, n-rul 16.
TEXTE
—	Bunî sara, boieri mari.
—	Mulţămăscu-ţ, căpitani.
—	Jeu sîn Radu sel din tîrg Cari la părali strîng.
Frunză verdi ş’o lalja,
Ja scgati bani, colja,
Cî ţ-oi da v’o cîte va".
Da boieru si-ni făsia?...
Mîna pi măsiucî punia,
Trii măsjusi în k'ept cî-i da, Una’n spati,-l îndrepta.
Da boiery-aşa zîsia:
„Nu da, domnuli, nu da".
Şî nevasta cî plînzja:
„Nu-nj omorî soţîia,
Cî fimeja fări om îi ca ţara fărî Domn.
Ja, măi cati dupî uşî,
Cî m’aviam di-o găletuşî". Fgai verdj-o micşunia,
Radu bani şî-i lua.
Da iei nu sî mulţănja Alti trii măsjusi cî-i da. „Fgai verdi peliniţî,
Ja, măj catî pi poli ţi,
Cî m’aviam di-o sălbuliţî:
O păstram pintr’o fetiţi". Fgai verdi ş’o lalja,
Da Radu si ni-ş fasia?
La crişmî cî sî dusia,
Trii zîli, trii nopţ cî-nj bia, Potira-1 înconziura:
Potira lu Bimbara,
F...-i crusia mîni-sa!
Jel în crişmî cî-ni intra Şî di Radu cî’ntreba,
La crîşmariu cî şî dusia Şî din gur’ aşa-ni zîsia: „Fgai verdi ş’o năgarî,
Ia, scgati pi Radu-afarî,
Cî ni-1 găzduieşti di-asarî
ŢINUTUL VRANCEI
Şî i-ai dat sî di mîncari". 65 Fgai verdj-o micşunja, Crîşmariu cî nu-1 scoţia.
Da vătafu si-ni fă£ja?
La bătăi ni-1 lua Şî pi Radu ni-1 spunia.
70 Da vătafu si făsia?
Jel afarî cî-ni işa,
La potirî cî-ni grăia Şi din gur’ aşa-nj zîsia... Foc dim puşcî porîn^ia:
75 Curzia glganţî ca ploaia. Da Radu si ni-ş făsia?
Iei pi masî cî-ni dornia, Odatî sî diştepta Şî pi urmî si-ni făsia?
80 Tgati-m palmî li prindia: „Na, li vîrî ’m mumî-ta, Sî-ţ arît prubî di-a miaa. Cu mîna pi durdura,
Pi durdura, săraca!
85 Şî cu durda cîn didia,
Cu pămînty-amesteca.
Fpai verdi di doi sfanţ,
Da un hoţ di dorobanţ Turna’n durdî numa sfanţ, 90 Numa sfanţ di sii ferecaţ, Di noyî pok'i discîntaţ. Rubla-m patru c’o tăia Şî’n durdî cî ni-o punia Şî la oki cî ni-1 lua,
95 Trij vătămuri cî-i făSia: Una’n k'ept şî doyî’n spati, Zăy, m’a atăcat, măi fraţi! Frunzî verdi ş’o lalja,
Sja din k'ept o astupa,
100 &ia din spati, n’o putia.
La dînsu sî răpeza,
Frumos capu cî-i tăia, Crişmăriţa cî-ni plînzia Şî din gur’aşa-ni zîsia:
TEXTE
263
105 „Frunzî verdi ş’o nagarî:
Nu-nj adusi’ntrjaga ţarî:
Cît aduâi Rady-odatî,
Nu-nj aduşi ţara tgatî.
Tulnisi — Vasîli Pîrvu, 30.
Cînticu SQariluj1
CXXXI
Doamni, pişti Nadoli,
Ţărmurili Dunîrij,
Umblî SQari sî sî’nsgari.
Şî jel, mări, nj-a umblat 5 Noyî ani, pi noyî cai:
Nouî’n cînk'i j-a sjumpăvit,
Nouî’n grazdiu J-a obosît,
Potîrnicî n’a găsît.
Şî iei, mări, a cutezat
io	La sorî-sa Iliana,
Iliana Cosînzana,
Sî-ş ţîi casî cu ia.
Şî pi dînsa ni-o găsa în năsîpu mării,
15 într’o nici arzeluşî:
Ţăsî pînzî di mătasî,
Faăi lu sgari cămeşî.
Cîn pi sgari cî-1 vidia,
Ia din gurî-1 întreba:
20 „Aleg, SQari luminaţi,
La mini la s’ei cătat?
Ori haini ţ-ai ponosît,
1 AlecsancLri, 27; Alexici, 51; T. Burada, 0 călătorie în Dobrogea, 163-173; Candrea, Densusianu, Sperantia, II, 37 „Fata soarelui (din Maramureş), 143 (din Bănat); Hetcou, 67; Hodoş, Poesii poporale din Banat, II, 9; S. FI. Marian, Poesii pop. romme, Cernăuţi, 1873, 152-160; El. Niculiţă-Voronca, 591; Păsculescu, 182 „Ioana Sînziana“, 183, 184; Pompiliu, 32-43 „Ion Bradu şi soru-sa“; G. Dem. Teo-dorescu, 410; Tocilescu, I, 13, 15; Poporul (B.-Pesta), V, 302; Arhivele Olteniei, VI, 102.
ŢINUTUL VRANCEI
Ori galbini i-ai sfîrşît"?
Iar soarili si-m zîsia?
25 „Aleo, soro, sora mia,
Nisi strai n’am ponosit,
Nisi galbini n’am sfîrşît;
Da niia cî ni-a sosît Sjasu di căsătorit.
30 Şî Jeu, mări, m-am umblat Noyî anj, pi nouî cai:
Nouî’n cînk'i i-am sjumpăvit, Noyî’n grazdju i-am obosît, Potîrnicî n’am găsît.
35 Şî jey, mări,-am cutezat La sorî-mja Iljana,
Iljana Cosînzana Cari sî kiamî cî-i luna,
Ca sî-n ţîi casî cu ia".
40 Iar sorî-sa si zîsia?
„Aleo, soari luminat,
Şava-j frăţîoru ney,
Si	cuvînt ai cuvîntat, în greii păcati-ai dat:
45 Cu Jadu te-i tunecat".
Iar soarili si zîsia?
„Las, soro, păcatu neu,
Las, cî ni l-ai trazi ieu,
Cum ni l-a dat Dumnezăy".
50	Iar sorî-sa si-i spunia?
„Dacî ţ-î vorba dj-aşa,
La Dumnezăy sî ti dusi, Pozluşănii nj-a da, Di-amîndoi ni-am cununa".
55 Iar soarili si-ni făsia?
Pi pămînt întuneca,
Sus, la ser, sî rîdica,
La Dumnezăy sî dusja,
Pi Dumnezăy ni-1 găsa 60 Cu prag'ila pi zenukj Şî cu cărtisicî-m mîntţ Iei din gurî, mărj, setin, Păcătoşî-i împărţîn:
TEXTE
265
Cari păcati nj-a fapt,
65 Cu iadu 1-a’ntunecat;
Cari păcatu n’a fapt,
Cu raju l-a luminat.
Dumnezăy cî ni-1 vidia Şî din gurî-1 întreba:
70 „Aleg, SQari luminat,
La mini si n-ei cătat?
Orj haini ţ-ai ponosît,
Ori galbini cî i-ai sfîrşît“?
Iar soarili si-n zîsia:
75 „Nisi haini n’am ponosît,
Nisi galbini n’am sfîrşît;
Da nija cî tij-a sosît Timpu di căsătorit.
Şî iey, mări, nj-am umblat 80 Noyî ani, pi noyî cai:
Noyî’n cîmp nj-am ăjumpavit, Potîrnicî n’am găsît.
Şî iey, mări,-am cutezat La sorî-mja Iliana,
85 Iljana Cosînzana,
Sî-n ţîj ieu casî cu iaa. Dumnezăy si-ni spunja?
—	Si cuvînt ai cuvîntat,
Di gfiy ai intrat în jad,
90 în greii păcatj-ai dat.
—	Lasî, Dgamni, păcatu ney, Lasî, cî 1-oj trazi iey“. Dumnezăy si ni-i spunja? „Dacî ţ-î vorba dj-aşa,
95 Sî ti dusj la moş Adam; Pozluşănii ţ-a da,
Di-amîndoi vă’ţ cununau.
La moş Adam cî-m pleca,
Pi moş Adam cî-1 găsa 100 Cu prag'ila pi genuki Şî cu cărtisicî-m mînî,
Jel din gurî, mărj, setin, Păcătoşî-j împărţîn:
Cari păcati ni-a fapt,
206
ŢINUTUL VRANCEI
105 Cu jadu j-a’ntunecat. îm pometu iadului Sîn nişti păsăreli:
Păsăreli negri,
Nu cîntî, pi cum sî vaitî:
110 „Yai di noi şî di părinţî noştri Cari cu noi nu s’ay sîlit Pi noi sî ni’ncreştinezî;
Cîsi cu noi nu s’a sîlit,
Pi noi nu ni-a’ncreştinat,
115 Cu iadu ni-a’ntunecat:
Tot locuri împăcurati,
Cu sufliti-amestecati,
Cu făclii întunecati.
Gtti cu noi di sî sîlja,
120 Pi noi di ni’ncreştina,
Cu raiu ni lumina", îm pometu raiului Sîn nişti păsăreli albi,
Aşa cîntî di frumos:
125 „Ferişi di noi şî di părinţî noştri, Cî cu noi cî s’a sîlit,
Pi noi di ni-a’ncreştinat,
Cu raiu ni-a luminat, îm pomeţî raiului 130 Ia, tot mesî ’ntinsî Şî făclioari aprinsî.
Moş Adam la inziri porînsja, Inziri cî mi-ş vinja,
Pi SQari di mîna driaptî-1 lua 135 Şî la rai cî ni-1 pornia.
Iar soarili si făsia?
Si	vidia, sî bucura.
Di mîna stîngî-1 lua Şî la Jad cî ni-1 pornia,
140 j§i vidia, cî sî’ntrista.
La moş Adam cî-m vinia,
Pi sgari-1 întreba:
—	Plasi-ţ raju, plasi-ţ iadu?
—	Plaăi-ni raiu, plasi-ni iadu;
145 Pozluşănii sî-ni dai".
TEXTE
267
Moş Adam cî si-ni spania? „Dacî ţ-î vorba di-aşa,
Pod la mari ca sî-ţ fasi, Mînăstiri ca sî-ţ fasi 150 Şî tu, mări, sî-ţ aduşi Patruză^i di prioţ sfinţ, Patruzăsi di dăscăluş,
Ii	din gurî ar seti Şi Dumnezău ti-ar jertaa. 155 Iar soarili si-m fasia? Îndatî podu făsia, Mînăstiria c’o gătja Şî pok'i cî-i adusia Şî dascîli tot aşa;
160 La sorî-sa sî’nturna,
Pi sorî-sa ni-o lua.
Cîn pi pod cîn ni-ş tresia, Di păcătos si iera,
Podu sî cutrimura.
165 La bisăric’aziunzia;
Cîn îm bisăricî intra,
Toţ pokfi cî ni-ş muţa, Dascîli cî răguşa,
IcQanili cu dosu sî’ntorsia. 170 Cîn înapoi sî’nturna,
Cîn pi pod cî ni-ş tresia, Di păcătos âi iera,
Podu sî cutrimura.
Iar sorî-sa si-m zîsia?
175 „AleQ, sgari luminat, Frăţîoru ney,
SlobQadi-ni mina driapta, Ca sî-nj fac crusi cu ia, Dor Dumnezăy ni-a ierta a. 180.Cîn pi stînga o dizlega,
Di stînga cî sî zmunsia în Dunîria cî săria.
Jar moş Adam si făsia? Di-o mrenuţî nj-o făsia,
185 Moş Adam la dînsa vinia, Sus pi seriu cî-i aşăza:
ŢINUTUL VRANCEI
Cîn îi SQarili la sfinţît,
Luna n-i la răsărit;
Cîn îi soarili la răsărit,
190 Luna n-i la asfînţît,
Amîndoi nu s’a’ntîlnit.
Colacu — Marin Gurtjanu, 78.
CXXXII
Umblî SQari sî sî’nsQari;
Noyî ani ni-a umblat:
Noyî ani pi pămînt,
Surigarî n’a găsît.
5 A găsît pi Iljana Cosînzana Cari ’mpleteşti g'iţa ’n şasî,
Ca sî facî sQarilui cămaşî,
Cu suveica di arzint.
Da luna &i ni-a spus? to „Un’ei auzît, ş’ai cunoscut,
Sî ia frăţîor pi suriQarî,
Surioarî pi frăţîor?
Dacî-i vorba, mări, dj-aşa,
Scarî di arzint sî-ni fasi,
15 Din faţa pămîntului Pînî’n nantu serjului".
Dumnezăy îl vidia Şî pi lunî şî pi SQari Şî lj-a spus:
20 „Uni, măi, ai auzît ş’ai văzut Sî ia frăţîor pi suriQarî"?
Dumnezăy £i făsia?
Pi lunişQarî pi palmî ni-o lua Şî pi SQari tot aşa 2b Şî din gurî li spunia:
„Lunî, mări, la răsărit Şî SQarili la sfinţît,
Nisiodatî sî nu sî’ntîlnjascî cu dînsa" .
Nere2u — Ion Stoian Creţu, 71.
TEXTE
269
Cînticu Iu Iorgovan1
CXXXIII
Pi lusiu cîmpuluj Merzi-un tinerel mislian,
Ca cal alb şî dobrozian. Diparti, diparti 5 Ci i sî zăreşti O zari di foc:
Nu ştiy, îi okiu şărpilui,
Say îj zari di foc?
Acolu cî-nj aziunzia,
10 Bunî noaptja cî-ni didia, Şărpilui cî-i mulţănja. „Dă-ti, veri, hodineşti; Pînî’n zori s’o revărsa,
Pi tini cî tj-oi mînca,
15 Cî mă-ta cîn tj-a făcut,
N'ii, mări, tj-a dăruit; în covatî ti legăna,
Din gurî ti blăstăma: „Lu-lu-lu-lu, culcî-mi-ti,
20 Pui di şărpi ’ngitî-mi-tia.
Iar şărpili si făăja? ^iumătati-1 îngiţa,
Ziumătati, nu măi PQati,
Di k'istQali ferecaţi,
25 Di cuţîti ascuţiţi.
Da un voinic cî-ni vinia,
1 Alecsandri, 11, 14; Alexici, 103, 109; Marienescu, 9-22; Păscu-lescu, 180; Al. Popovici, Băile lui Ercule, Pesta, 1872; Rusu, 22 (motivul degradat); Hodoş, Poesii poporale din Banat, 11,16; Gr. Dem. Teodorescu, 415, 419, 444; Rădulescu-Codin, Kira-Kirdlina, 40; Toci-lescu, I, 6, 8 „Cîntecul şerpoaicei", 10, 12, 33, 34 (în Vrancea motivul e contaminat cu ,Cîntecul şarpelui"); II, 1228; Tulbure, 43; Arhivele Olteniei, IV, 145; VI, 224 (mai multe legende din Oltenia despre Iorgovan), 326; Bucovina, III, 133 „Bălaurul"; Floarea Barurilor, II, 331; Gazeta Transilvaniei, LII, n-rul 140; LVI, n-rul 52; Ion Creangă, IV, 201; Prietenul nostru, I, 34 „Cîntecul şarpelui"; Ţara Oltului (Făgăraş), II, n-rul 8; Bev. Oritică-lit., V, 23.
270
•ŢINUTUL vrancei
Legă calu dj-un alun Şî plecă, ca un nebun,
C’o dalbî di măsjukiţî,
30 Numa din topor sjoplitî,
Di bardî nibărduitî;
Şî drept la şărpi cî vinja Şî pi şărpi ni-1 pălia Drept în ţînta capului,
35 Uni-i mgartia şărpilui,
Şî pi şărpi-1 omora.
Da jel frăţîor cî sî prindja Cu sel cari l-a scos dila şărpi.
Ş’amîndoj cî sî dusja 40 La stîna dim Padina,
Frăţîorj cî sî făsia, în lapti cî sî scălda,
Di venin cî sî spăla.
La stîna dim Padina 45 Şăpti lei pi lapti da,
Scăldătgari cî făSia,
Di venin sî curăţa,
Frăţîorj cî sî prindja, în gurî sî săruta.
Nerezu —Ion Stoian Creţu, 71.
cxxxiv
„Măj, Ivani Iorgomani,
Cum înj ţîpî di-un voinic;
L-a luat di pi-un colnic,
Pintr’un lucru di nimic".
5 Da Ivan, mări, Iorgoman,
Iei cî, mări, tot auza Şî pi cal încălica.
Da poclitu ni-1 vidia:
„Măi, Ivani Jorgomani,
10 Strînzi-ţ frîu, catî-ţ drumu;
Nu căta că jel vorg'eşti:
Dim brîy în zios putrezăşti;
Cî pi iei cî l-oi lăsa
TEXTE
Şî pi tini ti-oi mînca,
15 Cu cal cu tot ti-oi mîncaa. Da Ivan nu’nţălezja,
Iar hoţu ni sî ruga:
„Măi, Ivani Iorgomani,
Sai, bădiţî, di mă scQati,
20 M’apucî h'iori di moarti.
Sai, bădiţî ortomani,
Cî m’a azjuns la siolania.
Da şărpili cî vorg'ja:
„Măi, Ivani Iorgomani,
25 Azjutî-ni ca sî-1 mînînc,
Cî iey ţîia cî ţ-oj da Douîsprăzăsi diamanti, Douîsprăzăsi talziri di pjetri Ivan sta şî sî gîndja:
30 — Ci iey dacî l-oi tăia,
Tot pi-aselia li-oi lua.
Eîdicî, proclet, guşa,
Sî videm, nu 1-ăi mînca?
—	Nu căta că iei vorg'eşti,
35 Dim brîy în zios putrezăşti.
Maicî-sa l-a zjuruit Di cîn iera copk'il nic:
„Tasi, cu mama, di ti culci, Pui di şărpi sî ti sugîu;
40 Dim piâior l-a legănat,
Din gurî l-a blăstămat.
—	Ia, rîdicî-ţ, mări, guşa,
Sî videm, nu 1-ăi mînca“? Cîn guşa ş’o rîdica,
45 Luya pala lui sia noyî,
Tăia şărpili în doyî. „Crediam iey sî ti mînînc, Da tu m’ai mîncat pi minia. Jel din şărpi si făsia?
50	Noyî clăj în noyî drumuri.
Jel pi hoţ cî ni-1 lua —
Cum şărpili cî-i spunia,
Dim brîy în zios putreza — La sorî-sa ni-1 dusia,
ŢINUTUL VRANCEI
55 Ii cumnaţ cî sî făsia.
Da sorî-sa âi zîsia?
„Alei, frăţîoru ney,
Iaca zîya c’a vinit,
Numa sjasu n’a sosît 60 Cari tu cî ai murit;
Jatî, nija ni-a venit:
Uiti, proclity-a sosît".
Da Ivan, mări, Iorgoman,
Iei pi cal încălica 65 Şî’năinti îi işa,
Cu iei cî sî întîlnja:
—	Bună zîya, măi cumnaţi.
—	Mulţămăsc, măi nicumnati.
—	Iey pi undj-am umblat 70 Şî cu sinj-am întîlnit,
Vorba nu ni-a’napoiet; în luptî sî ni luptăm, în săg'ii sî ni tăiem?
—	Las sag'ia, cî-i drăsiascî,
75 Hai la luptî voinisiascî".
1} la luptî sî luau Şî Iorgoman îi zîsia:
„Ia, măi înâiatî-ţ gastia".
Cîn procletu sî’ntor^ia,
80 Numa gîtu sî vidja;
Ivan, cu pala lui sia noyî, îl tăie pi şărpi’n doyî.
Numa capu îi lua,
La sorî-sa îl dusia,
85 Di şăpti palmi iera,
Di şăpti palmi în frunţi,
Di doyîsprăză^i’n k'ept Şî lung, mări, di-un cot.
„leş, surigarî, afarî,
90 Cî procletu c’a venit Şî siasu cî nj-a sosît".
Sorî-sa cî ni l vidia —
Numa capu i-1 vidia—, Frigurili ni-o prindja,
95 Lumînari c’aprindia
TEXTE
273
Şî pi lag'iţî cădia Şî cîtiştrij cî inurja.
Nereiu — Mărigara Dragonir Edu, 41.
Nficu Şlog'iti1
CXXXV
„De, litvali, de,
Lupa tj-ar mînca,
Furii ti-ar fura;
Cî iey cîn ti-an cumpărat,
5 Mulţ bani am măi dat Dila Popa Vlad,
Din tîrg dila Bîrlad...a Zjos la stîlpu grazdiului Şădi ieslia Negrului....
io	— De, litvuli, de,
Or ţîi si-ţ pasî?
Or şaua ti-apasî,
Or şaya, or zalili,
Or dalbi poclăzjoarili,
15 Or scări cu tunuri,
Or trupuşoru neu,
Nisi odatî făr di liacu-j di păcat? -
—	Stăpîni, stăpîni,
Nu mă blăstăma,
20 Cî ninic nu-m pasî,
Ninic nu m’apasî;
Cî ai£i sî kiamî	,
La „Drumu săpat",
La „Teju plecat 25 Di armi’ncărcat:
1 Alecsandri, 62, 195; M. 1. Apostolescu, Balade, 112; Giuglea-Vîlsan, 63; P&sculescu, 230, 233; R&dulescu-Codin, Din Muscel, 191; G. Dem. Teodoreecu, 439 (motivul degradat), 490, 496; Tocilescu, 1, 187; Bucovina, III, 86.
3446. — I. Diaconu, Ţinutul Vrancei.
274
ŢINUTUL VRANCEI
Patruzăsi sî 6insi,
Sinzăsi fârî sinsi".
—	Da a cui sîn arin iii?
—	Aii lu ţanuş Ungurianu; 30 Şî u-i cî nii-rii pasî,
Cî aisi sî kiainî La „Potica strîmtî“,
Calia’n codru-ni intri;
La „Fîntîna linîa,
35 Mulţ voinisi s’adunî: Patruzăsi şî sinsi,
Sinzăsi fărî sinsi.
Tot voinisi livinţ Şî tar di părinţ:
40 Roş la barbî,
Strînş la vînî,
Graş la mînî.
—	De, litvuli, de.
Nu purta griza,
45 Cî di mini-i purtată.
Cî iei cîn merzia Pi la nez di noapti,
Din căpuţ cîntîn —
Capu-i di os,
50 Mul cîntî frumos —
Pi la nez di noapti,
Si	frunza sî zbaţi :
Frunza teiului Şî cy-a plopului.
55 Iei cîn merîia —
Din k'istoali pocnin,
Codri isk'itin —
Januş Ungurianu auza, Diminiaţa sî scula,
60 Siata cî ş’o strînzia:
„Aii nei voinici,
Patruzăsi şî sinsi, âinză&i fârî sinâi,
Voi az noapti nj-aţ dornit, 65 Voi ninic n’aţ auzît :
La nez di noapti trec în
TEXTE	275
Un voinic, cîntîn,
Din k'istgali bocănin,
Buzduganili-aruncîn,
70 Codri isk'itin.
Alezi-vă-ţ doi şî trii,
Pi diparti ocoliţ,
Şî’năinti sî-i işîţ;
Di ni-o fi um farmăcat,
75 Yoi palmi sî-i daţ Şî druinu sî-i arîtaţ;
Da di-o fi un voinic ales,
La mini sî-1 adusiţa.
Da ii aşa fasia:
80 Doi şî trii s’alezia,
Pi diparti ocolia,
Năinti-i işa Şî ij cî-1 întreba:
„Di ieşti un voinic ales,
85 Cu noi cî ai sî merzi;
Jar de-i fi um fărmăcat,
Noi palmi îţ dăm Şî druimi-ţ arîtăm“.
Da N'icu Şlog'iu si zîsia?
90 „Hajdiţ, băjeţ,
Na-vă g'in şî beţ;
Sini v’a mînat,
Capu ş’a mîncatw.
Da Januş Unguru cî merzia 95 Şî lui asfeliu îi grăia:
—	îm puşâi sî ni ’mpuşcăm,
Or în săg'ii sî ni tăiem?
—	Lasî puşca,-i muieriascî Şî sag'ija, cî-i drăâiascî,
îoo Hai la loptî voinisiascîu.
N'icu Şlog'iu la luptî sî lua,
Pi diparti-I învîrtja;
Cîn îm pămîat cî-1 trxntia,
Ziungetura cî-i rupia 105 Şî vijaţî cî nu măj avia.
Bîrseşti — Angil Coiocarju. 70.
276
ŢINUTUL VRANCEI
CXXXVI
„Hai, murguli, hai,
Pi coasta di plai;
Ia, lasî-ţ drumu Şî ja-ţ colnicu..."
5 La vali adîncî,
La muki di stîncî,
La stînca di piatrî Cu slovi săpatî:
Cu slovi di cârti,
io	Cu aur suflaţi;
Şî benketuiesc,
Din cobuz di os îni sunî frumos.
Da N'ihu copk'ilu 15 Cari ştii drumu,
N'i s’aţîni la potisi Patruzăsi şî sinsi; S’aţîn la strîmtori Patruzăsi şî doi.
20 Da Unguri toţ îs lu Ianoş nepoţ. Ianoş li spunia:
„Voi aţ auzît Un cobuz di os,
25 Si sunî frumos?
Voi sî ni-1 adusiţ; Doa fi v’un vitiaz Cu flori pi obraz,
Sî nu ni-1 stricaţ,
30 Numai sî-1 legaţa.
Iei Unguri toţ La N'ihu sî dusiay Şî nu îndrăznjay Şî ni-1 adusiay.
35 Janoş la luptî sî l«aT Cu N'ihu sî lupta, N;ihu li zîsia:
„Voi, Ungurilor, Haraminilor,
TEXTE
277
40 Nu sînteţ ca noi:
Oamini di mîndrii,
Buni di vitezîi;
Şî sînţet di glgatî,
Bunj di sapî latîtt.
45 Jej ni sî lupta Ca doi zuni
Pîn si Ianoş ni-1 omora.
N'ihu li zîsia:
„Rîdicaţ armili meii,
50	Cit sînt jeli greii;
Buzduganu ney,
Cît ieşti di greya.
Nerezu — Mărioara Dragonir Edu, 45.
CXXXV1I
N'iliu băieţaş,
Mîndru păunaş,
Copk'ilaş di munţi,
Băieţaş di frunţi,
5 Sî dusi la munţi.
Calu cîn călca,
K'jatra scapăra,
Noaptja lunina,
Noaptia ca zîya.
10	Calu lui mergîn,
Sî pusî’ntr’un gîn:
Lăsări drumu Ş’apucî colnicu.
Jar N'ihu îi zîsi:
15 ,.Haj, murguli, hai kPi cQastî di plai;
Di si laş drumu Ş’apusi colnicu Şjar calu îi spusî:
20 „Jeu îni las drumu Şî iey colnicu,
6î la „Valja-adincî*
J-o masî di stîncî
278
ŢINUTUL VRANCEI
Cu slovi săpatî,
25 Cu aur suflatî.
Ş’acum sî găsăşti Janoş Ungurianu,
Vekiu hoţomanii,
Di benketuieşti;
30 Şî-i amar di tini,
Şî-i amar di mini". Tar N'ihu-i răspunsî: „Hai, murguli, hai, Lasî colnicu 35 Ş’apucî drumu,
Cî ieşti cu N'ihu.
Braţu lui îi tari,
Nu temi di barbari; Unguru-i fălos,
40 Nu-i primezdios". N'ihu-atunsi îni scQasî Un cobuz di os
Si	sunî frumos.
Calu cîn merzia,
45 K'îatra scăpăra, Npaptia lunina, Ngaptja ca zîya; Cobuzu suna,
Janoş auza,
50 Tnima ’mblînza.
Ianoş Ungurianu,
Vekiu hoţomanu Zîsi ’ngrizorat:
„Voi, voinisilor,
55 Haran inilor,
Ia, voi vă gătiţi Gătiţ lănsili,
Gătiţ armili;
Cî voi n’auzîţ 60 Cîntu si-auz ieu:
Un frumos cobuz N'i-adusi răspuns.
Sî voi căutaţ Năinti-i işîţ.
TEXTE
279
65 Di-a h'i om farmăcat, O palmi sî-i daţ;
Di-a h'i v’un yitiaz, La mini 1-adusiţ Şî nj-oin faăi iey,
70 Cu iei, si m-oiu vrja". N'ihu tot suna,
Janoş auza, Ungurj-auza,
Inima ’mblînza 75 Şî sî lunina,
Z'ianî sî făsia.
N'ihu la ii sosa Şî discălica,
Cu ii mîna da:
80 „G'ini v’an găsît, Voiniseilor, Haraninilor". Ploşsili-au siocnit Şî s’au yesălit.
85 Dipi si-au gătit Ploşsili di siocnit, G'inu di băut,
Apoi au vorg'it;
Ii	1-ay întrebat:
90 „N'ihu, N'ihuli,
Tu di uni g'ii Şî uni ti dusi?
Aisi n’ai ştiut Cî-i Janoş sel răy:
95 Ianoş Ungurian,
Pui di hoţoman"?
Iar N'ihu-a răspuns:
—	Jatî, şî iey sînt N'ihu băieţaş,
100 Mîndru păunaş; Băieţaş di frunţi Sî dusi la munţi; Tocma c;am poftit Ca sî mă’ntîlnesc 105 Cu Janoş Unguriartu,
280
ŢINUTUL VRANCEI
Pui di hoţoman,
Ca sî ni sinstim,
Sî ni ospătăm Şî sî ni’ntrebăm 110 Şî sî ni luptăm.
Ca toţ sî videm:
Cari nj-om în vin zi, AĂela s’a kema Omuşor di frunţi 115 Şî s’a număra Di rîn cu vitezîu. Apoi, amîndoi,
Ii	sî dizarma,
La luptî sî lua;
120 Cu lupta la braţ, Puţîn sî lupta.
Iarî Ungureni N'i s’a proţăk'it Tot aşa privin 125 La sii doi vitez Cum ni sî lupta: Janoş Ungurianu Cu N'ihu Moldovjanu. îTihu 1-a’nvîrtit 130 Şî ni l-a trîntit.
Cîn ni l-a trîntit, Burta i-a pleznit; Bucăţ s’a făcut Căpăţîna lui.
135 Atunsi N'ihii-a zîs: „Voi, voinisilor, Haraninilor,
Cari vi-ţ găsî Di ni-ţ rîdica 140 Tot armili meii Cît îni sîn di greii; Di iii—ţ rîdica Tot zalili meii,
Cît înj sîn di greii, 145 Asiia ăţ merzi Cu mini ’m mîndrii,
TEXTE
281
La bunî frăţ-îi Şî la vitezîi".
Unguri pusărî 150 Toţ mîna pi armi: Fiicari’m parti Şî iei rîdica;
Da’n zădar purta,
Cî nu rîdicarî 155 N'isi un h'ir di armî, Nisi un h'ir di zalî. Atunăj N'ihy-a zîs:
„Voi, voinicilor, Haraninilor, i6oLăsaţ colnicu,
Nu sînteţ di colnic: Sînteţ toţ di gloatî,
Buni di sapî latî".
N'ihu si făsia?
165 Masa o fărăma,
Din slovi li mesî Auru strînzia Ş’apoi îni zîsia:
„Aurii-ai sta 170 Am sî-1 duc cu mini La o mînastiri".
Aurn dusia
La mînăstiria Putna ;
La Ştefan sel mari 175 lm poartî-i bătia: „Ştefani, Ştefani,
Tu, Măriia ta,
G'in la poarta ta Di vorg'eşti, ibo Sî vez cu âi ti dăruieşti N'ihu vitiazu,
Pintru mînăstiria ta Dila Putna a.
Spineşti — Neculai Soari, 72.
282
ŢINUTUL VRANCEI
T ă n i s 1 a v 1 CXXXVIII
Tari vini, tari, dragî,
Tari vini di-un caic,
Cu postav verdi ’nvălit,
Pi di-asupra zugrăvit 5 Şî’năuntru poleit.
Da’n caic sini jera?
Mustafa dila Baba,
Cu Turc Snliman Paşa.
Di cătat pi sini-n catî?
10	Pă Tănislav copilu,
Şărpişoru Dunîrij,
Fisioraşu mătuşî....
„Cî nu-1 cat iey di v’un rău, Cî ieşti drăguţu neu;
15 Am moşîi dj-a hotărî
Şî galbini mulţ di-a’mpărţî....u
Ii	di vali sî lăsa,
La o fîntînî mîndrî, bunî,
Trij feti pînzî ’nălg'ia:
20 „Feţilor, fruniQasîlor,
Pă Tănislav n’aţ văzut“? Spunja, tQati, n’a văzut:
Una zîsja cî nu ştii,
Una zîsia, n’a văzut.
25 Da o fatî smedioarî,
Cu cosîţa gălbioarî,
Nu-i da, Doamni, nisi o bgalî: „Iey pă Tănislav n’am văzut, Da pă mama lu Tănislav 30 Tot îm malu Dunîrii Clătin danţeriili,
Tot di sînzi di haiduc Şî di sînzi, mări, di Turca.
1 Pamfile, 74; Păsculeşcu, 244; Tocilescu, I, 80; Vasiliu, 2 „St&nislav"; G-. Dem. Teodorescu, 561, 573; Ion Creangă, VI, 36.
TEXTE
283
Da Tursi, dac’auza,
35 Mari curaz cî fasia Ş’acolu cî sî dusia,
Cu baba cî sî’ntîlnja, Frumuşăl cî ni-o'ntreba: „Alei, babî, babî slabî,
40 Cu cuvînt bun, di ispravî, Undi jesti Tănislav?
Cî nu-1 cat iey di v’un rău, Cî ieşti drăguţu neu".
Pgali lunzi şî minţi scurtî 45 Pă Tănislav ni-1 spunia : „Tănislav ieşti biat La marzina Dunîrii,
La salsiia aplecatî,
Cu rămureli pi baltî;
50 Cu caicu priponit,
Cari n’am văzut di cîn sînt".
Ii	acolu sî dusia Şî’not la jel cî pleca.
Da sluga lu Tănislav —
55 Sîrbuşor di Sîrb sărac, încălţat şî’nhîrzobat —
Afarî cîa mi-ş işa:
Tursi lor, hagalilor.
Si’notaţ voi muiereşti,
60 Di nu’notaţ voiniseşti?
Daţ un sin suti di lei Sî vî-1 day îm mîni legat,
Ca pi-um mari vinovat".
Sin suti di lei făsia,
65 îm mîna lui cî ni-ş da;
Di legat frumos cî-1 lega, îm mîna Tursilor cî-1 da; Unu zîsia sî ni-1 tai,
Al tu zîsia sî-1 omQari.
70 Darî Turcu mititel,
Mititel şi bun di stat, lesti Tursilor di sfat:
„Ja, daţî-1 îm mîna mia,
Sî văz iey si v’oi lucra".
ŢINUTUL VRANCEI
75 îm mîna luj cî ni-1 da, K'iatra mori c’o lua Şî di gît cî i-o lega,
Drumu Dunîrii cî-i da: „Dunîria ni ti-a crescut,
80 Dunîria ti k'irdosascî,
Ca pi-um puişor di broascî*. Merzia k'jatra vîzîin,
Tănislav borborosîn.
Peştili dacî-1 vidia,
85 Casî di solz îi făsia,
Trii zîli’n apî-1 ţînja Pînî jel sî dizbăta.
Jel dacî sî dizbăta,
Numa din urniri făsja 90 în faţa apij cî işa Şî din gurî cî striga:
„Cum n’am un frăţior pi lumi, Ca sî g'ii pîn la mini,
Sî-n tai sforisiaua,
95 Sî kfi£i k'etrisiaya“!
La apî cî sî’ntîmpla Fata cafeziului;
Cofili li lăsa Şî’napoi cî sî’ntorsia,
100 Lu tat’su cî-i spunia Şî la Tănislav pleca;
In caic cî sî punia Şî la Tănislav pleca,
Pînî bini c’azunzia:
105 „Taicî, tăiculiţa ney, ja, dă vîsla’m mîna mia,
Sî-ţ arăt cum sî vîsleşti,
Pi pămînt cum sî trăieştia.
Şî la iei cî iii-azunzia 110 Şî sfoara cî ni-o tăia,
Afarî cî ni-1 scoţia,
Acasî cî sî dusia.
Jel din gurî si spunia ?
—	Ei, sî-n h'ij di-un fisjoraş. 115 — Ba sî-ţ h'iu di-un zinăraş.
TEXTE
285
—	Hai, di-un ziniri sî-n h'ii,
Tot di bini sî vâ fii“.
Şî pi fatî c’o lua,
FmmQasî nuntî fasia.
Spulbir —- Lăutarul Neculai Dima, 67.
ERRATA ET ADDENDA
La p.	5,	vers.	17, să	se	citească; Şî si ni ti’ngroapi
La p.	5,	vers.	38, să	se	citească: Busiumu la k'isjoari;
La p.	30,	vers.	24, să	se	citească: — N'ioriţî lai,
La p.	159	se va adăuga	Ia bibliografie:
C. Rădulescu-Codin, Din Muscel, 274.
La p. 221 se va adăuga:
C. N. Mateescu, Balade, 105; C. Rădulescu-Codin, Din Muscel, 266.
La p. 235 se va adăuga:
C. N. Mateescu, Balade, 68.
La p. 254 se va adăuga:
C. N. Mateescu, Balade, 13.
La p. 260 se va adăuga :
C. Rădulescu-Codin, Din Muscel, 210, 229, 240.
La p. 263 se va adăuga:
C. N. Mateescu, Balade, 111; Revista criticâ-literarăy V, 114.
La p. 269 se va adăuga:
C. N. Mateescu, Balade, 115, 119; C. Rădulescu-Codin, Din Muscel, 191, 1%; Muscelul, I, 125.
CUPRINSUL
INTRODUCERE:
VRÂNCENII ŞI ŢINUTUL LOCUIT DE	El................	XI
Descrierea ftsică şi economici	a ţinutului...........	XIX
Satele.....................................................	XXV
Populaţia..................................•............... XLII
Locuinţa...................................*	...........	LI
Hrana şi băutura..........................	................	LVI
Tipul Vrâncenilor, caracterul	şi vieaţa lor familiară .	LX
Vieaţa religioasă..........................................	LXV
Ocupaţia locuitorilor . .	................. LXVI
Păstoritul................................................. LXIX
încercare de reconstituire istorică şi etnografică a Vrancei LXXVÎI GRAIUL:
Fonetică.................................•.................LXX XVII
Mokologie..................................................	XCI
Lexicul..................	................	XCV
Observări asupra textelor . .	..................	„
FOLKLORUL:
Lirica şi balada...........................................	C
Credinţe si obiceiuri......................................	CVII
TEXTE:
Balade:
Mioriţa................................................................	6
Ghîţi Cătănuţa......................................................15»
Cînticu Badjului....................................................175
Corbea...................	....................................196
Cintic din bătrîni..................................................217
Cîntîcu haiducului Draguş .......................................221
Cînticu Zerului.............................................	„
288
CUPRINSUL
Cînticu lu S*mH......................................................
Cînticu lu S*01#1*1?.................................................235
Cînticu lu Ionict haiducu............................................2&2
Cînticu lu Manoli....................................................
Cînticu Hoitului.....................................................
Cînticu Radului......................................................2****
Cînticu SQarilui ..........................*.........................
• Cîntieu lu Iorgovan................................................269
N'ieu Şlog'in........................................................2*^
T&neslav	...................................................282
Errata ©t addenda ........................................• . . • 286
VErxiF'O/Vir 1687