INSTITUTUL DE FILOLOGIE ȘI FOLKLOR OVID DENSUSIANU Graiul din Țara Hațegului BUCUREȘTI Atelierele grafice SOCEC & Co., Societate Anonimă MCMXV Pentru cele mai multe ținuturi ne lipsesc cer- cetări dialectale amănunțite și de bună orientare filologică. Lucrările de pînă acum au urmărit mai mult sa ne facă cunoscut teritoriul nostru linguistic în totalitatea lui, în ceea-ce-1 caracterisează ca trăsă- turi generale: numai rare ori am putut înregistra vre-o monografie bine informată asupra graiului din anumite localități, și chiar regiuni dintre cele mai importante nu au fost explorate de aproape. Unei asemenea regiuni e consacrată monografia de față. Pentru filolog, ca și pentru istoric ori ar- heolog, Tara Hațegului ofere un material dintre cele mai bogate și prea puțin din el a fost publicat: o descriere, sumară, a particularităților fonetice pro- prii vorbirei din acest colț al Transilvaniei ne-au dat Gr. Weigand, în Jahresbericht des rumănischen Institut s, IV, și, pentru vre-o două localități, I. Po- povici, în Rumănische Dialekte, I; cîteva texte în transcriere fonetică s’au tipărit de aceiași autori și în culegerea pe care am dat-o împreună cu I. A. Candrea și Th. Sperantia, Graiul nostru, II; singur VI lexicul ne era mai bine cunoscut din glosarele pu- blicate de Ar. Densusianu, în Revista criticăditerara, III, și de A. Viciu, în Glosar de cuvinte dialectale. Materialul ce se tipărește aici a fost cules în timpul unei călătorii pe care am facut-o acum doi ani, și în presentarea lui pe lîngă partea pur lin- guistică am avut în vedere și interesul pe care-1 poate oferi pentru folklor. In ce privește textele des- tinate a servi cercetărilor folklorice am urmat prin- cipiile pe care le-am expus în prefața la Graiul nostru și în broșura Folklorul: cum trebue înțeles, principii ce cred că trebue urmate de acum înainte în orice culegere de texte populare. Volumul acesta inaugurează seria publicațiunilor „Institutului de filologie și folklor" a cărui înfiin- țare, pe lîngă catedra de filologie romanică, am cerut-o acum doi ani. Subvențiunea ce mi s’a acordat atunci mi-a permis să întreprind și să tipăresc această lucrare, ce va fi urmată de altele, deși „Institutul" nu mai are recunoașterea oficială, pentru că subvențiunea i s’a suprimat anul trecut, probabil din precauțiunea de a nu se acredita părerea că și filologia merită să fie încurajată dacă cineva vine la noi sa i se con- sacre. Cînd am susținut necesitatea întemeierei unui Institut pentru studii de limbă și folklor am crezut că și aceste studii erau îndreptățite să primească un sprijin ce altor specialități — istoriei, arheologiei, etc. — li se dă de multă vreme cu o dărnicie ce a mers crescînd. Mi s’a părut, de altă parte, surprin- VII zător că pentru studiul limbei roniîne, pentru publi- carea de cercetări, se acordă Universităților streine — din Viena, Leipzig, Paris — subvențiuni de zeci de mii de lei, în vreme ce nu se dă cel mai mic sprijin celor care lucrează în țară pe acest teren. Cînd mi s’a încredințat, în 1897, catedra de limba romînă dela Facultatea de litere am stăruit la Minis- terul cultelor sa se prevadă o sumă, foarte modestă, de o mie de lei, pentru tipărirea lucrărilor de se- minar. Mi s’a refusat și am publicat atunci pe pro- pria-mi socoteală, un Anuar al seminarului, ce s’a oprit însă la primul volum, fiindu-mi peste putință să înving' cheltuelile anuale pe care o asemenea pu- blicațiune le reclama și mai ales după extensiunea pe care voiam să i-o dau cu timpul. Ceva mai norocoasă un moment, inițiativa pentru înființarea „Institutului“ s’a izbit acum de aceeași lipsă de bunăvoință acolo unde alte inițiative, atîtea solicitări ce nu pleacă din intenția de a servi știința, primesc repede aprobarea și nu li se refusă munificența ofi- cială. Dacă bugetar „Institutul" nu mai există, el va continua să trăească prin activitatea pe care voesc să i-o imprim și care nu se poate opri la acest prim semn de vieață. Voi continua, cu propriile mij- loace, să tipăresc lucrările făcute sub auspiciile lui, pentru ca munca depusă în domeniul filologiei la Universitate și în afară de ea să poată folosi mai bine celor ce vor veni de acum înainte și vor fi poate mai norocoși, vor avea să lupte cu mai puține VIII greutăți îndreptîndu-se spre o știință ce e așa de puțin ținută în samă astăzi la noi. In planul de activitate a „Institutului" am căutat să fie cuprins pe o scară mai întinsă și folklorul, deși studiile de filologie ar fi fost suficiente să-l preocupe. Această alăturare a folklorului Ia filologie mi s’a părut necesară, pentru că în cercetările pri- vitoare la producțiunile populare trebue să se intro- ducă alt spirit decît cel care a stăpînit pînă acum. Culegerile și studiile de folklor se fac și astăzi fără pregătirea pe care o cer, cu o desăvîrșită lipsă de metodă, după un sistem cu totul învechit. Mai în urmă a început și Academia să publice o serie de monografii „Din vieața poporului romîn", dar neîn- grijirea cu care sînt redactate, lipsa de cel mai ele- mentar spirit critic ce se trădează la fiecare pagină și indulgența prea mare cu care li se dă aprobarea tipărirei nu fac decît să adauge cîteva volume la atîtea altele de maculatură folkloristică ce s’au tipărit pînă acum. Pregătirea științifică și în studiile de folklor e de așteptat să plece tot dela Universitate. Și deoarece nu avem pînă acum o catedră specială pentru aceste studii, cum investigațiunile de folklor se întîlnesc adeseori cu cele de filologie și cum, de alta parte, metodele riguroase ce se aplică în filologie pot să călăuzească și pe cei ce se ocupă cu folklorul, acti- vitatea „Institutului" va putea da o îndrumare mai bună și în această direcțiune. INTRODUCERE ȚARA HAȚEGULUI ȚINUTUL ȘI LOCUITORII: ÎNSEMNĂTATEA LUI PENTRU ETNOGRAFIE ȘI FOLKLOR Din drumul ce duce de pe valea Strei ului spre Hațeg „pa su vini“ — cum se zice în graiul locului — ori de pe coastele ce ascund Silvașul se vede desfășurîndu-se una din cele mai frumoase priveliști de poesie a pămîntului romînesc. De acolo poți cuprinde cu ochii toată Valea Hațegului, cu în- șiruirea-i maiestoasă de munți peste care stăpînește vîrful Rătezatului, cu satele, cînd mai dese, cînd mai răzlețe, ce se pierd printre livezi și lunci ori privesc de pe un deal strînse împrejurul turnului ascuțit și alb al bisericei ce se înalță parcă sfios să nu turbure armonia tabloului. Cu crestele lor conturate în linii blînde și ridicîndu-se încet, încet, unele deasupra altora, munții, priviți de departe, nu au nimic din romantismul fantastic și prea sălbatec al Elveției ori Norvegiei; sînt munți ce par tovarăși mai prie- tenoși de vieață și din ei se desprinde o seninătate, o armonie, ai putea zice clasică — de sigur că acei ostași romani ce au trecut pe aici acum două mii de ani își vor fi adus aminte de pămîntul Italiei cînd li s’a deschis dinaintea ochilor această vale ce avea să fie întîiul sălaș al neamului nostru dincolo de Carpați. 4 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI Dacă te adîncești mai departe prin munți și iai dru- murile ce duc spre Lunca-Cernei și Meria ori spre satele răsfirate de-a-lungul Jiului pînă la Cîmpul-lui-Neag, pri- veliștea pierde, prin unele locuri, din perspectivele lumi- noase și văile strimte tăiate de ziduri de stînci îți amintesc vieața mai aspră de munte, vieața sihastră. Aici poți vedea mai bine ce trebue să fi fost odată aceste ținuturi, ce trai trebue să fi dus strămoșii celor care le stăpînesc astăzi. Și firea locului, și felul de vieață al locuitorilor te opresc la gîndul că acest colț al Ardealului n’a putut fi decît un cuib de păstori. Chiar acolo unde păstoritul e o îndeletnicire aproape părăsită, unde abia mai întîlnești cîțiva proprietari de oi (nu mai multe de treizeci ori cinci- zeci), amintirile bătrînilor vorbesc de vremuri mai bune cînd păcurarii se suiau în munte cu turme bogate. împre- jurări neprielnice au adus decăderea păstoritului în cele mai multe sate și prin unele părți această prefacere nu e mai veche de cincisprezece ori douăzeci de ani (v. textele pe care le dăm mai departe din Densuș, Stei, Vălioara). Numai prin eîteva locuri — Lunca-Cernei, Meria, Clo- potiva, Petrila, Livezeni, Cîmpul-lui-Neag — vieața păs- torească a mai păstrat ceva din caracterul ei străvechi, dar nici pe aici nu vezi turme numeroase de oi și păcurari puțini mai pornesc primăvara la munte să petreacă acolo pînă la începutul iernei — pășunatul oilor se face mai mult prin locurile apropiate de sat, unde cîțiva ciobani le mînă dimineața și le aduc îndărăt seara. A dispărut și obiceiul de a pleca toamna cu oile prin alte locuri în căutarea pășunilor de iarnă — numai cîțiva Merieni se mai îndreaptă pe la Sf. Dumitru spre șesurile Bănatului, iar pe la Livezeni ori Cîmpul-lui-Neag transhumanța a rămas numai ca o vagă amintire. Din toate aceste slabe urme ale INTRODUCERE 5 unui trecut depărtat răsare însă icoana vieței ce s’a desfă- șurat altădată prin aceste văi, vieață patriarhală de păstori h In istoria Transilvaniei acești păstori au avut un rol însemnat în luptele ce s’au dat împotriva celor ce amenințau hotarele țărei. Mulți dintre ei au luat parte la războaiele cu Turcii și ca răsplată pentru vitejia lor regii Ungariei i-au ridicat printre nobili. Ei au format clasa „ nemeșilor “ hățegani și unii și-au uitat cu vremea legăturile de sînge, trecînd la Unguri. Maghiarisarea cîtorva familii nemeșești apare în documentele din primele timpuri2, dar cele mai de multe ori această înstreinare n'a mers mai departe decît adoptarea unor nume de botez ungurești, ca lanoș, Lațco, etc., ce contrastează cu numele curat romînești de Bucur, Vlad, etc. Amestecul de ungurisme în numele de familii nemeșești se vede de altfel și azi (v. lista de nume pe care o dăm la lexic) și ți se pare foarte ciudat să le întîlnești prin sate curat romînești. Nemeși sînt și astăzi mulți în Țara Hațegului, la Băiești, Livadia, Bar, Fărcădinul-de-jos, Ciula-mare, Sil- vaș, Totești, Clopotiva, Zăicani, Sălașul-de-sus. Ei se mîn- dresc cu acest titlu și cînd îi auzi vorbind te surprinde spiritul de separatism care-i mai stăpînește. Unul din ei, vorbind de satul lui, îmi spunea: „tot nemeși curați or fost totdeauna, n’or fost streini, Rumîni și Unguri, nime; noi nu ne mestecăm cu Rumînii“ (v. textul ccxc; cf. ccxxxvni). In mintea nemeșului distincțiunea de clasă 1. Documentele cele mai vechi ne spun că locuitorii Țărei Ha- țegului își plătiau darea în oi, Doc. Hurniuzaki, II2, 9, 358, ceea-ce arată iarăși însemnătatea pe care o avea păstoritul la ei. 2. Mai multe s’au publicat în Doc. Hurm., I2; II2’3; A Hunyadmegyei tortenelmi es regeszeti târsulat evkonyve, I, 60; II, 21; IV, 80 și urm. 6 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI primează asupra celei de naționalitate. După judecata lui? ^Rumîn“ e țăranul, iar el e înainte de toate „nemeș“. Spiritul satiric al poporului a știut să biciuească însă mîndria nemeșilor, mai ales cînd printre ei se văd unii scăpâtați. Versurile ce se aud des prin Țara Hațegului: Nemeș lamură, Cu Țiganii seamănă concretisează ironia Romînului hățegan față de cei ce se fălesc cu nobleță lor. Separatismul acesta — ce se vede cu deosebire la săr- bători, unde nemeșii joacă numai între ei și au taraful lor de lăutari — e totuși în scădere de cîtva timp. Prin căsă- torii, familiile de nemeși se amestecă cu cele de țărani și prin unele sate portul, mai ales la bărbați, pierde încetul cu încetul din înfățișarea-i de altădată; pălăriile nemeșești mici cu marginile aduse în sus abia se mai văd prin vre-o două sate, Fărcădinul-de-jos ori Totești. In general portul nemeșilor se înfățișează astfel. Băr- bații poartă cămașe scurtă încinsă cu brîu de piele și peste ea pieptar, crepat la mijloc ori înfundat, după cum e purtat de tineri ori de mai în vîrstă; peste pieptar aruncă un „căput“ scurt, iar la sărbători pun șubă albă (cei bătrîni), ori neagră (cei mai tineri); vara poartă pantaloni de pînză albă largi (cu „sipcă“, dantelă, la cei mai tineri, cînd se îmbracă de sărbătoare), iar iarna cioareci (albi la cei bătrîni, suri, „săini“, la cei tineri) cu înflorituri de șnur în partea de sus dinainte (înfloriturile acestea se purtau mai mult altădată, azi se văd mai rar); pălăria, mică, e înlocuită iarna cu căciulă (cei bătrîni poartă căciula tur- tită, iar cei tineri plecată pe o ureche); încălțămintea obișnuită sînt opincile ori cizmele (cei tineri poartă și INTRODUCERE 7 papuci). Femeile se îmbracă cu rochie și blusă ori laibăr (de stofă mai scumpă ori de pluș la sărbători); peste rochie pun un șorț lung1, iar pe cap poartă „k'isk'in'eu^, cîrpă; în zile de lucru se încalță cu cizme, iar la sărbători cu papuci. îmbrăcămintea „nemeșoaiielor“ are astfel ceva cu totul orășenesc. Foarte variat este portul țărănesc, și mai ales la femei. Cel bărbătesc presintă și el unele deosebiri, după regiuni, dar nu tocmai așa izbitoare. Incepînd dela Fărcădinul-de-sus, Tuștea, Densuș, în general în partea centrală a Țărei Hațegului, îmbrăcămintea bărbaților e aceasta: cămașe lungă, pînă la genunchi, cu mîneci strînse jos cu „pumnași“ și încinsă cu brîu lat de piele; pieptar cu diferite înflorituri, peste el laibăr ori, la sărbători și iarna, șubă albă lungă, cu „bîrnașu (șnur) negru și roșu pe margini și încheiată la gît cu o baieră; cojoc, iarna ori la munte (pe vreme rea se poartă cu mițele în afară); pantaloni largi de pînză albă, vara, strînși sub genunche cu o curea, iar în timpul iernei cioareci; pălărie mică (pînă nu de mult se purtau pălării cu marginea foarte lată; azi se mai poartă numai prin unele sate din partea răsăriteană și de pe Jii; Petros, Coroieștii-de- Jii, Păroși); iarna se poartă „ căiță “ neagră („laie"), cum se zice prin aceste părți la căciulă, deoarece acest cu- vînt are cu totul altă accepțiune aici, înseamnă gluga ce se atîrnă de umăr (ori de „boată“, pe spate, dacă se pune ceva mai greu în ea); ca încălțăminte se poartă opinci (cu călțuni de lînă albă și obiele); unii pun la sărbători cizme. Spre Bănat, începînd dela Bucova, portul se schimbă întru cîtva: se poartă, la sărbători, laibăre (fără mîneci) cu multe înflorituri și, în loc de brîul de piele, „brăsir'e“ de lînă în colori vii; cei mai tineri își învelesc 8 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI piciorul, deasupra opincei, cu obiele roșii vărgate. Pe Jii se poartă cămăși ceva mai scurte, pantaloni strîmți de pînză, cioareci, șubă albă (mai rar neagră, pe la Petrila, Livezeni) și, cînd dă frigul, cojoc și căciulă mare, albă ori neagră? cu fundul lat. Ținînd samă de deosebirile după ținuturi, mult mai mari aici, portul femeilor se presintă astfel: ie cu „pui“ și ca cingătoare „brăsir'e“, ori brîu de lină; cătrință dina- inte și „cătrînțoiî“ dinapoi, numit prin unele locuri și opreg; la Meria, Poieni, Bucova și Bău țari opregul care înlocuește „cătrînțoiîul“ e, ca și în Bănat, făcut din fire roșii și groase ce cad ca niște ciucuri lungi; atît cătrință cît și „cătrînțonuP sînt făcute din lînă de coloare închisă, spre Bănat însă, începînd dela Poieni, se poartă cătrințe în colori foarte vii și cu desenuri mari, ce le dau o înfățișare mai pitorească; pe Jii femeile bătrîne poartă iarna rochie de lînă neagră (,,burcă“) și cele tinere de lînă împestrițată („za- velcă“); peste ie se pune pieptarul ori laibărul; la sărbători și iarna se poartă șubă (albă ori cenușie deschis); încălță- mintea obișnuită sînt, în zile de lucru, opincile și la sărbători cizmele (ori papuci); sub călțuni se pun „ cioareci “ ce îmbracă piciorul dela gleznă pînă la genunchi ca o tureatcă de lînă. Ceea-ce diferențează cu deosebire portul este felul cum se îmbrobodesc femeile măritate. La Fărcădinul-de-sus, Tuștea, Densuș, Stei, Peșteana, Răchitova, Cirnești, Clopotiva, Lunca- Cernei se poartă două coarne întoarse în sus și fixate îndă- rătul capului (ele variază ca mărime după vîrstă; nevestele tinere le poartă mai înalte); coarnele sînt făcute din sîrmă peste care se sucește lînă; o învelitoare mică de pînză brodată cu „pui“ și numită ,,seapsă“ acopere coarnele și peste ele se pune „propoada“ (broboada) sau „k'isk'in'eul“; la Meria și uneori la Lunca-Cernei se poartă coarne întoarse în jos; cu pi. i d/-:xsuș INTRODUCERE 9 portul acesta femeile au o înfățișare foarte ciudată, mai ales cînd, în zile de lucru, umblă cu capul descoperit și nu pun nici „seapsa“. Dela Grădiște în jos spre Bănat se poartă numai o „seapsă“ rotundă pe con ci, fără coarne (mai înainte se purtau și coarne la Grădiște). Pe la Pui și satele învecinate (Coroiești, Serei, Uric, Hobița, Galați, Federi, Ohaba și în jos pînă spre Bănița) portul se schimbă iarăși: de partea stîngă și dreaptă a capului se pun niște adausuri de lînă îmbrăcată cu pînză, în formă de semicerc, și legate între ele cu o sforicică; peste acești „dălozi“, cum le zice, se împletește părul și se pune broboada, ce mărește și mai mult cu cele două părți ce cad în jos dimensiunile capului. Dela Iscroni pînă la Cîmpul-lui-Neag se poartă „pl$t'eri“, două cozi mari aduse de-a-stînga și de-a-dreapta și dînd capului aceeași înfățișare ca și „dălozii44. La Livezeni în loc de doi „plșt'eri* se poartă numai unul, la stînga; la Petrila nu se obișnuește decît broboada, fără „plșt'eri" ori „dălozi"; pe Jii, fetele și nevestele pun în păr ori în broboadă niște ace cu gămălie numite „trămurici“ (gămălia e prinsă de ac cu o sîrmă în spirală ce o face să tremure). Fetele poartă coada (,,t'ica“) îndărăt; prin satele din spre Jii împletesc două cozi, una e lăsată pe spate, iar cealaltă e dusă pe tîmpla dreaptă și împreunată cu cea dindărăt (pe la Răchitova e același port și tot așa era mai de mult la Densuș); de obicei ele umblă cu capul descoperit sau pun „kisk'in'eu" ; Ia gît poartă „lăt'ițar" (colan de mărgele mă- runte) și la sărbători salbă („baier“). Altădată purtau prin unele sate și fetele șubă; acum nu se mai obișnuește1. 1. Pentru portul hățegan v. și S. Moldovan, Țara noastră, Sibiu, 1894, 63 și urm., dar descrierea nu se mai potrivește în unele părți cu portul de azi, schimbat în anii din urmă; cf. A. Viciu, Glosar de cuvinte dialectale (extr. din Anal. Acad, rom.), București, 1906, 9-10. 10 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI Varietatea portului țărănesc și schimbările ce s’au introdus în el mai în urmă lasă să se vadă că în Țara Hațegului s’au încrucișat mai multe curente, s’au suprapus mai multe straturi, și ne arată că țăranii nu au un spirit prea conservativ, cel puțin prin unele locuri. In vecinătatea Bănatului și Olteniei, această regiune a fost în chip firesc deschisă înrîuririlor și dintr’o parte și dintr’alta, cu toată isolarea ei aparentă în această extremitate a Ardealului1. x-Vtingerile dese cu alții au atenuat la Hățegan spiritul exclusivist, refractar înnoirilor, așa de caracteristic în ge- neral locuitorilor dela țară; ele l-au făcut și mai sociabil, mai comunicativ. Constatarea aceasta o poți face mai ales în satele din partea apuseană, dela Hațeg spre Bănat. Prin locurile de tot muntoase — ca Lunca-Cernei și, cu deosebire, Meria — întîlnești firi mai aspre, mai închise; sălbătecia Merienilor e proverbială, dar și ei au început să se mai schimbe. Pe Jii se observă iarăși un spirit de rusticitate mai primitivă, lucru explicabil prin condițiunile de vieață de acolo. Pretutindeni de altfel, cum e de așteptat, țăranul se arată foarte reservat, cînd se găsește în fața unui strein. Teama că vii poate cu vre-o cercetare, vre-o execuție — cu „comișîia“, cum se zice — îl face să fie mereu bănuitor și dacă începe să vorbească, cuvintele stereotipe sînt: „trăim rău de tot“. Intr’un sat, amestecîndu-mă printre cîțiva țărani, îl văd pe unul din ei apropiindu-se repede 1. Contactul cu Țara-romînească s’a redus de sigur în timpurile mai noua; altădată ținutul Hațegului avea dese legături cu Oltenia —mai mult chiar, amîndouă formau o unitate teritorială, cu vechi temeiuri istorice; amintirea acestor legături se păstrează pînă azi în părerea pe care am întîlnit-o la unii țărani că Ardealul începe dincolo de Jii; la Cîmpul-lui-Neag mi se spunea: „pe la Sibii, pe la Săliște, noi îi zicem Ardeal, aici îi zicem Jii“. INTRODUCERE 11 de o bătrînă și șoptindu-i ceva; de-odată bătrîna, cu glas tare și privindu-mă încruntată, îmi spune: „Domnule, la noi e sărăcie, nu se face nimic". I se păruse că eram dintre cei ce vin „pentru dări“, și teama de ele o făcea să mă întîmpine cu aceste cuvinte, ce de altfel nu erau înte- meiate, pentru că cei din sat nu stăteau tocmai așa rău. Plîngerile constante ale țăranilor că o duc greu — am însemnat cîteva și în textele ce se tipăresc mai departe — au prin urmare și pe aici o parte de exagerare. E ade- vărat că în anul acesta ele erau mai îndreptățite, pentru că ploile, inundațiile, stricase prin multe locuri semănă- turile; dar chiar pe unde cîmpurile nu fusese pustiite n’ain auzit decît tînguiri de sărăcie. Și nu se poate spune ca ținutul Hațegului este dintre cele mai puțin darnice. Prin unele sate vieața se duce, într’adevăr, cu chin dintr’o zi într’alta, se vede că locuitorii luptă cu miseria, dar prin altele — nu tocmai așa puține și nu numai de nemeși, ci și de țărani — găsești oameni cu dare de mînă. Cele mai bune venituri le dă agricultura. Păstoritul, în împrejurările de acum, nu poate fi un mijloc de îmbogățire, și acolo unde asigură mai bine traiul e ajutat de agricultură. Prin locu- rile unde condițiunile de teren nu sînt tocmai favorabile pentru creșterea vitelor și agricultură se caută ameliorări — la Meria se practică alternarea terenurilor: pe locurile unde s’a pășunat într’un an se pun în anul viitor semă- nături, și invers. In cîteva sate, cu clima mai blîndă, se fac multe fructe („pomoroaze") — Densușul e renumit în această privință — și din ele se realisează uneori venituri destul de bune. Pe la Lunca-Cernei, Meria, Răchitova, Stei, Clopotiva, mulți își agonisesc vieața lucrînd în munte la tăiatul lemnelor—„la stînjini“ ori „la vercuri“, cum se zice — și munca e relativ destul de bine răsplătită. Mai 12 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI puțin cîștigă cei care se ocupă cu arderea cărbunilor (de aceștia, „bocșeri“, se întîlnesc pe la Poieni și Bar). Plata mai bună îi atrag pe unii la minele de cărbuni dela Lupeni și Petroșeni, dar vieața de oraș îi deprinde să fie risipitori. Dacă spiritul de inițiativă ar fi mai desvoltat, și pe acolo unde se vede sărăcie s’ar putea ajunge la o vieață mai bună. Romînul din Țara Hațegului nu e atras spre comerț; el nu e întreprinzător ca țăranul din părțile Sibiului; de aceea dacă întîlnești negustori romîni prin cîteva sate, ei sînt veniți de aiurea, mai ales de pe la Săliște. Obiceiul de a căuta aiurea cîștig, de a se expatria pentru cîtva timp — cum fac țăranii din alte părți ale Ardealului — n’a pătruns mai adine în vieața Hățeganului. Foarte puțini au venit prin Romînia și numai de vre-o doi, trei am auzit că au luat drumul Americei; e adevărat că și autori- tățile fac de cîtva timp dificultăți celor ce vreau să treacă granița. O causă de sărăcie e de altfel și alcoolismul. Se bea mult vinars și spirt, cu aceeași inconștiență ca și prin satele dela noi. In ce privește starea culturală, ea așteaptă încă multe îndreptări: școala nu-și poate da toate roadele, fie pentru că cei mai mulți nu pot profita de ea — școale sînt prea puține comparativ cu populațiunea —, fie din causa înstreinărei de sufletul romînesc pe care tot mai mult o impune regimul cunoscut de asuprire. Numărul neștiu- torilor de carte e destul de mare, și dintre cei care s’au dus la școală mulți au părăsit-o după scurtă vreme, ră- mînînd cu cîteva foarte elementare cunoștințe. Totuși am întîlnit mai des decît ți se întîmplă prin satele din Romînia tineri care-și mai aruncă ochii pe cîte o carte—unii îmi spuneau, nu fără oarecare mîndrie: „știu eu cîntece de pe carte“, și rămîneau foarte mirați cînd nu le prețuiam INTRODUCERE 13 destul această superioritate și le ceream să-mi spună alt ceva. Cîțiva sînt abonați la ziare și dela acești cărturari ai satului se mai instruesc și ceilalți. Unii, chiar dintre bătrîni, au vagi cunoștințe istorice și povestesc de Romani ori de Daci. Păcat că împrejurările nu-i lasă pe mai mulți să se împărtășească din cultură, cînd și-ar putea-o însuși așa repede cu mintea ageră pe care o arată cînd stai de vorbă cu ei1. Interesante sînt unele obiceiuri și credințe pe care le întîlnim în Țara Hațegului. La 1 mai se pune la poartă un arbore subțire și înalt (mai ales stejar), numai cu cîteva frunze în vîrf (la casele unde e fată mare se pun și flori); arborele acesta, numit „arminden", se ține la poartă pînă se face cea dintîi pîne din grîul nou; se ia atunci de „să zărue" cu el cup- torul și pe urmă se aruncă în foc. Pentru obiceiul de a pune „armindenul" se dă următoarea explicație fantastică: cînd Evreii au vrut să omoare pe Christos, li s’a spus că au să-1 găsească unde vor vedea un arbore la poartă; s’a. pus însă arborele la toate casele, așa că Evreii nu l-au putut găsi (v. lii) 2. Ziua de 1 mai coincide la Densuș cu „nedeia". Prin „nedeie" se înțelege în Țara Hațegului ziua cînd se ser- bează hramul bisericei din sat; se face slujbă la biserică și pe urmă începe petrecerea, la care-și dau întîlnire ță- rani din satele vecine. In alte părți „nedeia" se serbează 1. Pentru condițiunile de vieața, starea culturala, etc. se pot găsi mai multe amănunte în cartea D-lui lacob Radu, Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului, Lugoj, 1913. 2. O variantă, pe care n’am auzit-o însă, e publicată de Hasdeu, Htym. magnum. II, 1710; cf. S. FI. Marian, Sărbătorile la Roinini, III, 290. 14 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI la Paști, la Sf. Petru, Sf. Ilie, etc. — numai la Densuș se ține la întîi mai, și alegerea acestei zile chiar pentru hramul bisericei pare că ascunde o urmă de cult păgîn. O reminiscență de păgînism— un fel de cult al Penaților adaptat la creștinism—pare să se fi păstrat și în obiceiul de a-și alege fiecare casă un sfînt protector; mai multe case au astfel ca patron pe Sf. Dumitru, Sf. Nicolae, etc. și fiecare ține sărbătoare la ziua sfîntului ales; preotul vine de face slujbă și pe urmă „se pune praznic“ (v. xlix, li). In legătură cu vieața agricolă e de relevat obiceiul ce se practică după ce se sfîrșește secerișul. Cîteva fete fac o cunună de flori și spice, iar un flăcău o pune pe cap și toți secerătorii pleacă spre sat cîntînd; în fruntea lor merge flăcăul. înainte de a ajunge în sat unul din secerători se duce să vestească sosirea lor, iar oamenii le ies în cale și aruncă apă pe flăcăul ce vine cu cununa. Pe urmă se duc cu toții la casa celui pentru care au secerat și flăcăul îi dă cununa (v. xlv). De vieața păstorească e legată supersiția că nu trebue să se lucreze în anumite zile, la „Ziua-ursului“ și la „Ziua- lupului“; cea dinții se ține cînd începe postul Sf. Mării, la 1 august, cea de a doua la Sf. Andrei. Cine lucrează atunci are pagubă la „mară“, îi mănîncă vitele ursul ori lupul. Tenacitatea cu care se serbează încă prin multe locuri aceste zile arată ce însemnătate a trebuit să aibă altădată păstoritul în Țara Hațegului. O datină curioasă este „strigarea peste sat“: în seara din spre Joi-mari cîțiva flăcăi se adună pe un deal, iar pe alt deal se strîng alți flăcăi și cei dintîi strigă: „auzi, măre, auzi‘?“; iar aceștia le răspund: „ce ți-i, măre, ce“? Cei dintîi încep atunci să spună cîte ceva despre cutare om din sat, să povestească vre-o întîmplare, și în chipul acesta INTRODUCERE 15 se dau în vileag unele lucruri — e ca un fel de cronică a satului în care satira se amestecă de multe ori cu trivia- litatea (v. lxvi, cxn)1. Datina e însă pe cale să fie părăsită. De amintit în sfîrșit un alt obicei ce se întîlnește prin aceste locuri. Dacă moare într’o familie tatăl, pentru ca, după credința populară, să nu moară copiii care rămîn, neamurile se înțeleg să aleagă dintr’o altă familie „un tată jurat“, cum i se zice. Cînd se îmmormîntează tatăl, copiii stau de o parte a groapei, iar de cealaltă parte stă cel hotărît să le fie „tată jurat“; peste groapă se frînge un colac și jumătate din el rămîne la copii, jumătate la tatăl jurat. Cineva poate „să-și prindă peste groapă“ și „frate jurat“; aceasta se obișnuește cînd se întîmplă să moară un frate „zîlatic“ ori „lunatic^, adică născut în aceeași, zi ori în aceeași lună cu cel care rămîne; superstiția că s’ar putea să moară și acesta face pe părinți să-i aleagă din altă familie un frate jurat. înfrățirea se face la groapa fratelui mort și în același chip ca la tatăl jurat (v. xvm) 2. 1. Cf. S. FI. Marian, Sârb, la Homîni, II, 286; obiceiul, cum e descris acolo, de a se rostogoli de pe deal o roată îmbrăcată cu paie aprinse nu mai există azi, după informațiile ce mi s’au dat; se mai păstra la Ciula, dar a dispărut și acolo. 2. Obiceiul, de altfel rar, există și aiurea, cu unele deosebiri: S. FI. Marian, Immorm, la Homîni, 359. — Despre alte obiceiuri, credințe, etc. din Țara Hațegului, v. indicele de lucruri pe care-1 dăm la sfîrșit. Unele din ele au mai fost descrise și de alții; cf. S. FI. Marian, Im- morm.,99, 319; Insectele, 41, 155, 163; T. Burada, Datinele Romînilor la îmmor mint ari, 25, 27, 35; Hasdeu, Etym. magnum, 1062, 1108, 1181, 1544, 1652; Gazeta Transilvaniei, 1893, n-rele 142-3; material folk- loric interesant din Țara Hațegului, utilisat în parte de Marian, s’a păstrat printre manuscrisele lui I. P. Reteganul (azi la Academia ro- mînă); reproducem din el la sfîrșitul volumului, în apendice. 16 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI In ce privește literatura populară, genul cel mai bine representat e, cum se înțelege dela sine, cel liric. Textele pe care le tipărim arată bine bogăția acestui gen și din cîteva doine inspirația populară răsare mai vie și mai artistic reliefată. Durerea celui înstreinat, chinul nostalgiei n’au fost poate niciodată mai bine exprimate în graiul popular ca în versurile: Și mai lin, dorule, lin, Ca pe ici e loc strein; Și mai rar, dorule, rar, Ca pe ici e loc amar. Suferințele pe care zi cu zi le îngrămădesc în suflet asu- pririle din partea streinului, suferințele atîtor frați ai noștri, sînt plastic redate în doina: Fost-am tînăr ca vinarsul, Dar m’a ’mbătrînit necazul; Fost-am tînăr ca și vinul, Dar m’a ’mbătrînit streinul. Poesia „naționaliștilor^ rămîne în urma acestor versuri țărănești ce condensează așa de bine sentimentul de jale al celor apăsați și ne amintesc, fără retorism, atîtea tragedii ale vieței noastre. Foarte numeroase sînt colindele și ele au păstrat bine caracterul original, nu au suferit acele alterări care în alte părți le-au coborît la ceva artificial și nu s’au introdus în ele acele amestecuri de fantasie burlescă pe care le vedem în colindele din Moldova. La aceasta contribue în mare parte împrejurarea că obiceiul colindatului își mai păs- trează prin Țara Hațegului solemnitatea de altădată și versu- INTRODUCERE 17 rile care „se lerue“ la nașterea Domnului se mențin într’o atmosferă de patriarhal creștinism (printre colindele ce le publicăm de remarcat în special aceea de sub n-rul lxvii). Cu colindatul umblă numai cei mai tineri, de pe la doi- sprezece ani pînă la vîrsta de însurătoare, și în grupuri de cîte patru, cinci ori șase. Colindatul se începe de cei mai mici pe la 10 seara, iar cei mai mari încep să umble prin sat numai după miezul nopței, pînă dimineața. Toți colindătorii sînt îmbrăcați în haine de sărbătoare, purtînd fiecare cîte o „boată“ ciobănească. Cînd merg pe la case încep să colinde la ușe primele versuri și apoi se opresc; dacă li se deschide, intră în casă și gazda îi poftește să șadă; dacă nu li se deschide, e semn că nu sînt primiți și pleacă mai departe. Colindătorii se împart în două gru- puri, cînd încep colinda; grupul întîi spune cîteva versuri, cu refrenul „Dai Domnului, Doamne“; aceleași versuri sînt reluate de grupul al doilea, pe cînd ceilalți tac, și în felul acesta, alternativ, se colindă pînă la sfîrșit. In timpul cînd se cîntă colinda toți stau cu capetele apropiate unii de alții, ca într’o cucernică reculegere și urmărind cu atenție melodia. Colindătorilor nu li se dau bani, ci vin- ars, carne de porc și un colac, anume făcut, în formă de covrig, dar ceva mai mare. Unul din colindători adună vinarsul într’un „buriu“, altul pune colacul pe boată și al treilea adună carnea în glugă. A doua zi de Crăciun toți se adună la unul din ei, împreună cu rudele lor, și se ospătează, iar ce mai rămîne împart între toți. Uneori flăcăii invită și fete din sat, aduc un fluieraș și ospățul se termină cu joc. Daca la doine și colinde alăturăm strigăturile— „chio- titurile“, cum sînt numite — din care răsare spiritul satiric și humorul, foarte vii și la țăranul din aceste părți, în 67519. Densusianu — Graiul din Țara Hațegului. 2 18 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI aceste genuri se resfrînge mai bine bogăția poesiei popu- lare din Țara Hațegului. Relativ sărac e genul epic. Balade se aud mai des prin satele din vecinătatea Bănatului, unde literatura de acest fel e, cum se știe, mai bine representată. O consta- tare pe care am făcut-o e că unele balade, ca Miorița, tind să se transforme în colinde și basme (v. cgxxxii, ggcxl), ceea-ce arată puțina vitalitate pe care o are poesia epică în această regiune. Literatura în prosă apare în aceeași măsură ca și în alte părți, cu tradiții, legende, basme și snoave (basmul pe care-1 dăm sub n-rul xxxi e interesant că amintește legenda lui Polyphem). GRAIUL Dîndu-se situațiunea ei geografică, Țara Hațegului e de așteptat să presinte din punct de vedere al limbei va- rietatea de elemente pe care am constatat-o mai sus cu privire la port, obiceiuri, etc. Graiul e într’adevar departe de a fi omogen și cercetarea lui ne descopere mai multe curente linguistice cu particularități ce ne amintesc pe cele din Bănat, centrul Transilvaniei și Oltenia. In general putem diștinge două regiuni principale, bine diferențiate prin unele fenomene: regiunea apu- seană dela Fărcădin la Meria și Băuțari, și regiunea ră- săriteană, dela Hațeg la Cîmpul-lui-Neag. In fiecare din aceste două regiuni întîlnim, de altfel, cîteva zone linguis- tice care se disting prin unele caractere proprii: în regiunea apuseană, începînd dela Poieni și Bucova, graiul se apropie mai mult de cel din Bănat; de altă parte, în cîteva localități, Silvaș, Sălaș și Nucșoara, vorbirea se aseamănă sub unele INTRODUCERE 19 raporturi cu cea din regiunea răsăriteană, iar la Meria dialectul presintă particularități ce nu se întîlnesc în alte sate; în regiunea răsăriteană unitatea relativă este de ase- menea întreruptă în cîteva locuri prin infiltrațiuni dialectale venite din părțile Sibiului. După cum se va vedea din expunerea ce urmează, diferențierile acestea dialectale erau altădată mai puțin pronunțate și unele din ele par să fie cu totul nouă. Cer- cetarea materialului linguistic ne va arăta tot odată că graiul hățegan presintă o sumă de fenomene interesante. FONETICĂ 1 ACCENTUL 1. In vorbirea din Țara Hațegului accentuarea unor cuvinte diferă de aceea pe care o întîlnim în alte părți; astfel accentul cade pe silaba ultimă în: acolo; pe penul- timă în: ânfin (se zice și arin, la Petrila și Hobiceni- Uricani), bibolfiță, măduhă, polfiță, prier și pr’eer, râboș = răboj; pe antepenultimă în: aripă, curcubătă, zoâvină .(=jivină); vocativele masculine în -le sînt rostite de multe ori cu un accent secundar pe terminațiune, domnuVe; avem probabil aici o urmă din epoca în care -le era un sufix pronunțat cu accent secundar 2. VOCALE ACCENTUATE 2. A presintă în graiul dela Meria un fonetism parti- cular, fiind transformat în â: capră, casă (cf. 7, 13, 14, 24); 1. Pentru transcrierea sunetelor, v. explicațiunile pe care le dăm mai departe, la începutul textelor. 2. Cf. Histoire de la langue roumaine, I, 244. 20 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI alături de â se aude și a, dar mai rar. Pronunțarea cu a se întîlnește și la Lunca-Cernei, dar nu în vorbirea tu- turor: capră, casă. — 3. I resultat din a + n urmat de e se păstrează pretutindeni astfel; intercalarea lui i între el și consoana nasală e necunoscută: cînfe, pin'e. — 4. Precedat de ș, z, a apare ca g după ce a trecut mai întîi la e: sirișer*; z^Ve, stăzer.— 5. De relevat înlocuirea lui a cu i? în forma ișștfe=așchie (ea apare însă rar, deoarece se între- buințează mai des țandura); schimbarea aceasta fonetică e datorită probabil înrîurirei slave, în special celei sîrbeștit ce a lăsat numeroase urme în Țara Hațegului, ca și în Bănat: sub influența fonetismului sîrbesc, unde a inițial e redat de multe ori prin ja, în loc de aștfe s’a zis * iaș^e, iar acesta a devenit pe urmă ișșVe. — 6. Pentru e din Veie=cheie, tăișr'e, v. 9, 16. 7. E este de obicei diflongat în ie: fier, miel, piept; în pronunțarea unora elementul al doilea al diftongului se apropie de e: fier, miel, piept; prin cîteva locuri se între- buințează și formele nediftongate: fer, mei, pept; pronunțarea aceasta, pe care am constatat-o la Densuș și în alte cîteva sate, nu este totuși consecuentă: cei care pronunță pept zic totuși miel, după cum alții rostesc mei, dar piept. Cu pri- vire la ș . . a (ă), de relevat fonetismul particular al formei mirlă, alături de care apare și m(i)erlă; cea mai întrebu- ințată e forma dintîi. La Meria ia, resultat din e.. a (ă) e rostit ia: iarbă, iar pentru a provenind din e precedat de ș, ț avem â: șadă, țâră.—8. După ș, ț, z găsim pe e (a); în cămeșă, e se explică prin faptul că această formă derivă din căm^șe și s’a păstrat chiar după ce e final a trecut la ă sub influența lui s precedent; ca în gir’psă (cf. 16, 27); în forma intrabă avem trecerea lui $a la a după tr (cf. 25). — 14. E trece la ă după s, ș, ț, z, z: sac; tușăsc; îmulțăsc; păzăsc; sluzăsc; ă se păs- trează și cînd în silaba următoare se găsește i: săsi, tu- șășVi, etc. După aceleași consoane, ea, resultat din e . . a (ă), se reduce la a: sară; tușască; imulțască; zamă; sluzască (graiul din Meria presintă aici, ca și aiurea, â în loc de a: sară, etc.). — 15. De notat trecerea lui e la ă după st în răstăii și stărp; în forma feminină a acestuia ea resultat din 22 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI e.. ă s’a redus la a: starpă; un alt exemplu de ea>a este măstacăn=mesteacăn. — 16. Pretutindeni e.. e apare ca f.. e: feVe, Vșze, verd^e; acest ș se menține și cînd e din silaba următoare a fost înlocuit cu alt sunet: mesă, mșră, pevă (comp, cămașă): în unele părți p a evoluat spre ie; par- ticularitatea aceasta se observă în special după labiale; la Densuș, Grădiște și Cîmpul-lui-Neag am notat: pișră,pișștfe; vorbi$ștfe; lovișștfe, povișstă, vipstă; napră, miesă; pronun- țarea aceasta e însă mai mult individuală. După s, ș, z în loc de e găsim e: semnfe; tușeșt’e; îmulțeșVe; păzeșUe; sluzșșt'e. — 17. Ș-j-n-Pcons. e redat prin în și nu prin in în forma stinze (refăcut prin analogie după sting).— 18. Pentru en de origine slavă de relevat forma arindă= arindă și fonetismul particular pe care-1 presintă panzin’e —painjine, păianjen. 19. 1 trece la i cînd se găsește după s, ș, ț, z, z: găsi, sită; beșică, ieși, și; cuțit, puțin; auzi, tirziu, ziua; sluzi. — 20. O urmă de vechia pronunțare a lui i cînd urma după r inițial s’a păstrat în rid'e, pe care l-am auzit la Meria și Băuțarul-de-jos, dar numai la vre-o doi bătrîni. — 21. 1 slavic apare ca oa în zoavină= jivină (schimbarea aceasta a lui i în oa e neexplicata ; forma normală ar trebui să fie zivină, cum se zice în Bănat). 22. O inițial apare și nealterat și schimbat în yo: om și uom, opt și uopt; chiar în același sat ți se întîmplă să auzi pe unii rostind om, pe alții iiom; pronunțarea cu o e totuși mai răspîndită decît cea cu uo. — 23. In loc de oa, resultat din o., a (ă) prin unele locuri se rostește o: totă CCLV. 24. Diftongi. Diftongul au se pronunță ca ao în aor, taor. La Meria primul element al diftongului trece la â: caut; o formă curioasă ce se aude tot acolo e k’eiic—cauc, INTRODUCERE 23 cu înlocuirea neexplicată a lui au cu eu. — 25. Diftongul de origine slavică ea e conservat în pomeană (dar și po- mana xlix), veadră alături de vadră ccxxxi (sau poate ea se explică în același fel ca la measă, peană, cf. 13); trabă presintă trecerea lui ea la a după tr. Presența lui e în ț^pen, forma curentă în loc de țeapăn, este datorită analogiei: după pl. țepen’i s’a refăcut sing. țepen; se zice însă, dar foarte rar, și țapăn (xxn). Ea s’a redus la a după st în stag și după șt în buștan lxxxii. VOCALE ATONE 26. A. La Meria ă protonic apare în vorbirea celor mai mulți ca a: căldură, pădure; uneori a e pronunțat în așa fel în cît abia se distinge de a. Sporadic a se în- tîlnește și prin alte locuri, așa că el trebue să fi fost altă- dată mai răspîndit; urme de această pronunțare am găsit, mai ales la cîțiva bătrîni, în Lunca-Cernei, Densuș, Cîrnești, Grădiște, Bucova, Livezeni, Uricani.— 27. A final precedat de ș, z nu apare ca e: ușă; coază; cum reiese din ceea-ce am constatat mai sus (13) pronunțarea mai veche a fost ușe, coaze, așa că ă e resultat din alterarea lui e după ș, z și nici- decum din trecerea directă a lui a aton la ă. — 28. Forma măstacăn presintă în silaba întîi fonetismul mai vechi; păstrarea lui ă se datorește reducerei lui ea din silaba a doua la a, așa că asimilațiunea ă—ea^>e—^a, întîmplată aiurea (în regiunile unde avem mesteacăn), nu a mai putut avea loc. — 29. A este păstrat în răsipi (rostit și risipi). In băzocură, băzocuri găsim fonetismul normal, cu a trecut la ă. Adverbul mai e pronunțat de unii măi, din causa întrebuințărei lui ca aton în frasă. — 30. I resultat din 24 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI a-\-n a trecut la i, sub influența lui e din silaba urmă- toare, în inzerfeșVe CXCiv. 31. E inițial trece de obicei la ie: ier am; se rostește și eram, dar mai rar. — 32. După labiale găsim tratamentul normal (e^ă) în: băznos (der. din beznă, cf. 13), curcubătă, pastă frar pestă cclxxviii,), vipără] avem în schimb e și nu ă în formele: beșică, bent, beutură, galben (dar și g albiri)*, cu totul isolată e forma bărbec lix; la Meria ăă) înainte de n în forma sprinceană a trecut la i sub influența lui $a din silaba următoare: sprinseană; se zice însă și sprinseană. — 38. Un cas isolat de e^>ă după n e nărod=nerod (poate și presența lui r a favo- risat această schimbare). — 39. Sporadic se observă trecerea lui e aton la i, ca în prep. dfila (aton în frasă); aceeași schimbare se constată, în silabă posttonică, în cuvintele proparoxitone: soariVe, rostit astfel aproape peste tot (comp. broașt’ile cclxxiii, Vemriile xxxiv). 40. I apare ca e în menun’e. (a să) menuna, menunat.— 41. In aceleași condițiuni ca la i accentuat, adică după s, ș, ț, z, z, avem if>i: simbriie; răsipi; roșite, ușiVe; d^nți; ogră- ziVe, coziVe. Trecerea la i se observă și după grupul tr: strica, striga, după care s’au refăcut formele de ind. preș. stric, strig, etc. — 42. 1, devenit i, se păstrează în general după ș, ț, z, z; uneori însă nu se aude în pronunțare: ies, fraț, amiaz, coz. — 43. I n’a trecut la e în forma disazi (comp. bulg. disagi). 44. In loc de i avem o în corbas^cirbaci; diferența de fonetism se explică prin aceea că corbas e împrumutat din sîrb. korbac ori ung. korbâcs, pe cînd cirbaci e tur- cescul qyrbac. 45. O este păstrat în forma ingreona. — 46. Găsim u și nu o în: cunVin’i, cutrupi, durmi, influri (și înflori^ ingrupa, murar1, urbeVe (der. din orb\ uspăt, uspăta; tot așa se explică poate și ustăn'i, deși e posibil ca u să reproducă de-a-dreptul fonetismul slavic fvbulg. ustati, ustana). 47. Diftongi. Diftongul aq s’a redus la o în con- juncția o ce nu poate fi decît mai vechiul aii; tot o, resultat din ăqa—a: magar, primavara CCCXin. — A—ea^>e — ea: căprăreață^>căprereață (Densuș, Răchitova).— A——o: zăcon^>zocon (Densuș); ă nu e asimilat cu o în năroc, năroi, singurele forme cunoscute.— A—u>u—u: răsuron^rusuroft; cutrumurat cclxxxix (în acesta din urmă avem de a face mai mult cu o pronun- țare individuală).—E—i>i—i: cunVinfi\ inViiat xxxi; vin'i cclxxxix; vintisor, der. din vinăt (se zice însă și vin'eăor). In tricea se poate să avem un alt cas de asimilațiune (ă—e>e—e), dar se poate tot așa de bine ca e din prima silabă să represinte fonetismul mai vechi, deoarece acest cuvînt derivă din turc, kepce.— A a trecut la o, u sub influența asimilatoare a labialei în: fomeie (forma cea mai răspîndită; spre Jii se zice și fămeie), polomidă = pălămidă, ponă = pană cclxxviii, pordosit ccxxi, postaie—păstaie, tropoi lxviii, voiagă (ală- turi de văiagă)', humb ar=hambar ; în rumînfea cxxxi, ccv avem mai mult o pronunțare individuală; dfimica=dumica 28 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI nu presintă trecerea lui i, e la u în contact cu m, ci numai asimilarea lui e la i următor (demica^^imica). 60. Disimilație.— Pe lîngă forma biserică, ce se aude mai ales pe Jii, se întrebuințează și beserecă (beserică)^ cu e nedisimilat în i sub influența lui $ următor. Prin disi- milația e——e se explică clipă, resultat din de-^-pe^ di-\-pe, cu schimbarea mai tîrzie a lui e în ă după p. 61. Epentesă. — Intercalarea lui ă între sc și l se observă în i^scăVe și în forma toponimică MiscăVea (cf. 97). — VărăbeVe, ce se aude destul de des (la Densuș, Lunca- Cernei, Meria, etc.) în loc de vrabie pare să presinte și el epentesă lui a, dar se poate să fie influențat de ung. vereb. — Un cas de epentesă lui i e Hiristos xxxn, lii, LXVII, LXXVIII. 62. M e t a t e s ă.— Singurul exemplu de relevat e birnaș (cu totul rar e brinaș; l-am notat la Ilobieeni-Uricani). 63. Sincopă. —A s’a sincopat în asiarău nu este alt ceva decît o contaminare a lui intra cu luntru=lăuntru; de altfel nu apare decît în versuri. — De remarcat că detor păstrează fonetismul vechi, fără să fi suferit contaminarea cu da. CONSOANE 65. P, B, F, V, M rămîn nealterati dinaintea lui i, ie în regiunea apuseană, dela Hațeg la Meria și Bău țari INTRODUCERE 29 (numai în cîteva sate pe care le indicăm mai jos se ros- tește cu labialele alterate; asupra formei tsiper^ Viper*— piper, v. mai jos). In partea răsăriteană, dela Sub-Cetate (Orlea) pînă la Cîmpul-lui-Neag, p apare constant alterat în cuvintele kfept (kJeptar’J, k^epUen (k'eptăna) și Wiper^; în unele locuri, ca la Sîntă-Mărie și în cîteva sate pe Jii, se zice și Vept, VșpUen, Viper*; tot cu kf sînt pronunțate aceste cuvinte la Silvaș, care aparține geograficește re- giunei apusene. Alterarea labialelor nu se oprește însă aici; în graiul din cîteva sate la răsărit de Hațeg și de pe Jii ea se întîlnește și în alte cașuri; nicăeri însă pronun- țarea nu este absolut consecuentă; în unele cuvinte găsim (p)k\ (U)g^ etc., în altele p, b, etc.; de altă parte, se ob- servă deosebiri între pronunțarea celor mai bătrîni și a celor mai tineri. Fonetismul se presintă astfel prin aceste părți: la Fizeș, Federi, Ohaba-Ponor se zice: ări(p)k!i (am auzit însă și aripi, la Ohaba-Ponor), (p)kfatră, (p)kf$rsăcă (dar picor); al(b)g!ină, (b)gfet9 vor(b)gfesc (dar binfe); f(i)er, f(i)erb, fiii (la Federi și Ohaba-Ponor se aude și fier, mai ales la cei bătrîni; cei care pronunță astfel zic totuși fiii; la Ohaba-Ponor o țărancă îmi spunea: ,fiier zîc n'emn'eșî, Rumîn'i zîc șier“); viespe, vin, vis (dar la Federi și Ohaba- Ponor ziespe, în vorbirea celor bătrîni, alături de vin, vis); (m)nel, (m)nercuri, (m)niie, (m)nirlă; la Serei: mnel, mner- curi (dar piatră; albină; fier; viespe); la Crivadia: aripkfi, pWatră, pkfersăcă (dar picor), răsipkti; albg^ină, bfet, vorb- fesc (dar binfe); fier, fierb, fiu; yi^rmc, yin; mnel, mner- curi, mniie; la Merișor: (pfktatră, (p)kf ersăcă (dar picor); (mjnel, (mjnercuri (celelalte labiale sînt nealterate); la Bănița: aripkJi, pklatră (însă picor); y ii ață, yiespe (dar vin, vis); mnel, mnercuri, mnic, mnirlă (b, fi v sînt nealterați,); la Petrila: pkfatră, pkf ersăcă, pk’icor (dar și pi^or); bgfet, vorbgfi 30 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI (dar binfe); sișrbe, sierbinUe (dar fiii, ficor); zier=vier, zi^spe (dar vin, vis, vițăl); mnel, mnercuri, mnirlă; la Livezeni: ări(p)kfi, (p)kfatră, risi(p^ (dar picor); (b)gret, gră(b)gfi, vor(b)gfi (dar bin’e); hfiu (dar mai des fier, fiu); mnel, mnic, mnirlă (v e nealterat,); la Iscroni, Coroieștii-de-Jii, Vîl- can, Păroșeni, Lupeni: amnaz, mnel, mnirlă (celelalte labiale sînt nealterate; la Lupeni și Păroșeni se zice totuși pk!atră, pkf$rsăcă); la Hobiceni-Uricani și Cîmpul-lui-Neag: mnel, mnez, mnirlă, se zice însă mic, mile, așa că alterarea pare să aibă loc numai dinaintea lui ie (celelalte labiale rămîn neschimbate). In regiunea apuseană labialele sînt alterate la Sălașul-de-sus, Sălașul-de-jos și Nucșoara: fonetismul se presintă aici astfel: la Sălașul-de-sus și Sălașul-de-jos: kfept, kf$ptfen, pkfatră, stupkfi (dar pic or); albg'ină, vorbg'i (dar binre); amnaz, mnel, mnirlă (f, v rămîn neschim- bați); la Nucșoara: kfept, k^pUen, pkfatră, pkfisor (dar și piăor); albg'ină, bg'et, zbgfi&=bici; zier=vier, zi^rme, zi^spe (dar vin, vis); amnaz, mnel, mnercuri (f este neal- terat). Constatările pe care le-am făcut cu privire la alte- rarea labialelor ne duc la conduși unea că acest fenomen este ceva accidental în graiul din Țara Hațegului și nu poate fi decît o infiltrațiune din regiunile limitrofe. Altă- dată, Țara Hațegului a trebuit să fie, ca și Bănatul, un teritoriu dialectal unitar în ce privește fonetica labialelor, adică pretutindeni se rostia piatră, albină, etc.; cu vremea însă în regiunea răsăriteană a pătruns, din părțile învecinate ale Sibiului, pronunțarea cu labialele alterate, propagîn- du-se, în slabe radiațiuni, pînă în regiunea apuseană (la Nucșoara și Sălaș). La această prefacere dialectală trebue să fi contribuit cu deosebire trecerile de păstori din comi- tatul Sibiului și așezările lor prin cîteva sate; păstori sibieni se întîlnesc și astăzi pe valea Jiului (v. ccci) și de INTRODUCERE 31 sigur că altădată veniau mai mulți. Cu alte cuvinte, con- statăm în graiul din Țara Hațegului, în cadru mai mic, ceea-ce s’a întîmplat și aiurea: suprapunerea dialectului cu labialele alterate peste dialectul cu labialele conservate. Fusiunea aceasta linguistică s’a efectuat în Țara Hațegului în proporții deosebite, pentru că, după cum am văzut, alterarea labialelor are prin unele locuri o extensiune mai mică decît prin altele, și regiunea unde o găsim mai pro- nunțată este tocmai aceea care a fost mai expusă înrîurirei din părțile sibiene. Rămîn de sigur neexplicate — ca și în alte cașuri de amestecuri dialectale — unele particularități, ca păstrarea pretutindeni a lui b în bin'e, cum și presența aproape peste tot a formei pic or, pe cînd albină ori Watră au pătruns adînc în grai. Tot neexplicată rămîne isolarea formelor kfept, k^pVen, kHperf pe un teritoriu relativ întins și chiar acolo unde nu mai găsim nici o altă urmă de alte- rarea labialelor; și ce este mai surprinzător e presența lui t&iper1, tfiperf în regiunea apuseană, pentru că într’adevăr astfel e pronunțat piper acolo (cf. clxxviii, cxcv); aici se pare că ne găsim în fața unui cas special de alterare a lui p, deoarece prefacerea lui în kf, tf, ts în aceste cuvinte nu poate fi streină de presența lui p următor; de ce cu toate acestea p nu este alterat și în alte forme ce presintă aceleași con- dițiuni fonetice (ca pipăi, ș. a.) și pentru ce se rostește tsiperJ, tfiperf chiar acolo unde nici un alt cuvînt (nici chiar piept, pieptene) nu apare cu p schimbat în kfZ>tf, ts—iată alte puncte ce rămîn nelămurite. — 66. In cîteva localități (Fizeș, Serei, Ohaba-Ponor, Crivadia, Merișor, Bănița, Lupeni, Hobiceni-Uricani) v inițial urmat de u sau o, în cuvinte ca vulpe, vultan, volbură, e pronunțat ca A: hulpe, hultan, holbură.— 67. V e păstrat, netrecut la h, în forma virzob. 32 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI 68. T, D urmați de e, i sînt alterați pretutindeni; alterarea are ca punct de plecare iotacisarea acestor con- soane și ea apare în unele părți mai înaintată decît în altele; în regiunea răsăriteană ea s’a oprit la fasele tfe, dJe; Vi, dfi: Vei, baVe; d^s, vedfe; Vinar, noaVin; dfinVe, VindHna; în cea apuseană pe lîngă Ve, dfe; Vi, dfi găsim fasele mai nouă tse, dze;' tsi, dzi: tsei, batse; dzes, vpdze; tsinăr, noacsin; dzintse, Vlndzină. Cu privire la condițiu- nile în care apar t^, dz în această din urmă regiune avem de observat că prin mai multe sate așezate la apus de Hațeg (Făr- cădin, Tuștea, Densuș, Stei, Peșteana, Totești, Lunca-Cernei, Meria) pronunțarea aceasta se aude mai des în vorbirea celor tineri, pe cînd în vorbirea celor bătrini se păstrează Ve, d^e, etc. (o diferențiere absolută în acest sens nu există totuși: Ve, dfe se întîlnesc cîteodată și în vorbirea celor mai tineri, după cum unii bătrîni rostesc tse, dze); dacă înaintăm mai spre Bănat deosebirea aceasta aproape dispare, așa ca pe la Bucova și Băuțari mai toți pronunță ts, dz. Resultă de aici că ts, tz sînt în graiul din Țara Hațegului o in- filtrațiune din Bănat și această infiltrațiune, variînd în intensitate după regiuni, s’a propagat prin unele părți numai în timpul mai nou, cum reiese din deosebirile pe care le-am constatat între pronunțarea celor mai bătrîni și a celor mai tineri. Altădată fonetismul general în Țara Hațegului trebue să fi fost acela cu Ve, dfe; Vi, dfi; dela o vreme unitatea aceasta s’a pierdut prin introducerea, în apus, a pronunțărei cu ts, dz1. De remarcat, de altă parte, 1. Trecerea lui te, de; ti, di la t!e, d'e; tfi, dli pare să fie destul de veche; într’un document din 1457 găsim într’adevăr scris Kryvagye= Crivadia (Doc. Hurm., II2, 90; comp. Krivagai, la 1482, ibid., 273, și INTRODUCERE 33 că t\ d’ și ts, di presintă nuanțări deosebite după condi- țiunile speciale de accent în care se găsesc. In silabă accen- tuată iotacisarea lui t, d este mai pronunțată decît în silabă posttonică; deci Vei^ d'es nu sînt absolut identici în această privință cu batfe, vșdre (diferența aceasta nu se aude de sigur în vorbirea tuturor; am distins-o însă la unii destul de clar; n’am putut totuși ținea samă de ea la transcrierea textelor, pentru că e greu, cum se știe, să redai nuanțele de fonetism cele mai subtile). Ts, di apar în pronunțarea unora cu deosebire în silabă accentuată dinaintea diftongului ea, pe cînd în silabă posttonică ori dinaintea lui e, i se aude V, df: deci bătsea, vediea, dar carnea, bad^a; Vei, d'es; de altă parte, alții rostesc băt^ea, cartea, vedica, badiea, tsei, dies, dar poatie, vgd’e. Fone- tismul acesta, determinat de accent, îl poți constata uneori destul de bine în rostirea versurilor: cînd accentul ritmic cade pe o silabă de obicei neaccentuată, cum se întîmplă de atîtea ori în poesia populară, și această silabă cuprinde d^ pronunțarea acestora se schimbă în ts, di (comp., de exemplu, în textul lxxxii: Sue-tse in dieal și ăntd, alături de: Frunză vșrd!e Veuștsean). Oricît de complicate s’ar părea particularitățile acestea de pronunțare a lui t, d, ele pot fi totuși explicate. Intr’adevăr, dacă accentul, cum am constatat, joacă un rol în alterarea lui t, d, această alterare Pogyer, la 1447, care pare să fie în loc de Jfy^er=F6deri, ibid., I2. 741); chiar alterarea mai înaintată a lui t spre tS pare să resulte din forma Barbatzest, atestată la 1495, ibid., II2, 367 (o mărturie neîndo- ioasă despre d'i trecut la dii prin părțile din apropierea Hațegului găsim în Lengene, Lengyina, Lenczena, atestate la 1466, 1497, 1515, ibid., II2, 170, 387; II3, 234; Lengene, etc. e numele localităței de azi Vindiina, din ținutul Pădurenilor, și di corespunde lui di, numele acesta derivînd din sl. Ișdina). 67519. Densusianu — Graiul din Țara Hațegului. 3 34 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI ne-o putem representa astfel: atît t cît și d urmați de e, i au trecut la V, d* mai întîi în silabă accentuată (tfei, dfes; Vinăr, dfinte); mai tîrziu schimbarea s’a produs și în silabă atonă (baVe, vedfe; noaVin, Vind^nă); evoluînd mai departe, V, d* au devenit tă, dz întîi în silabă accentuată și dina- intea lui ea (băt^ea, vedzea), pe urmă și dinaintea lui ea în silabă posttonică și a lui e, i în silabă accentuată (cartsea, badzea; tsei, dzes; tsinăr, dzinVe), și—ca ultimă fașă — dinaintea acestor din urmă vocale în silabă postto- nică (batse, vedze; noatsin, Vindzină). De notat că alterarea lui t nu s’a produs în cuvintele sta, stea (ste), stărp (starpă), măstacăn, iestă, pastă; în cele două din urmă nealterarea se explică astfel: i?ste, p?ste au fost schimbați în ipstă, pastă prin trecerea lui e la ă după st, și odată această trecere întîmplată nu s’a mai putut produce alterarea lui t; stărp arată și el că trecerea lui e la ă s’a întîmplat înainte de a se produce alterarea lui t; în starpă și sta nu s’a produs de asemenea iotacisarea, lui t din causă că ea s’a redus de timpuriu la a după st (asupra lui stea, st?, cf. 52). Un fonetism particular constatăm în formele g'?zet, gint'e, rostite astfel la Bucova și Băuțari în loc de cVezet, dfintfe; tot g' în loc de dz avem în gfisazi ccxvii.— 69. Pentru d-\-?^ i găsim z; numai la Lunca-Cernei, Meria, și Băuțarul-de- jos am întîlnit, mai ales la bătrîni, urme de pronunțarea cu dz (și chiar în cuvinte streine: cucurudz).— 70. Un cas isolat de înlocuirea lui t cu d este dăunfe=tăun. 71. N, L urmați de e, i și r urmat de e se schimbă în nf, V, rf: nfegru, nfime; Venin, Vingură; păr??Ve (r se aude ca r' și dinaintea lui i: per’i, dar pronunțarea aceasta e mai rară și deosebirea între ri și rfi e de multe ori aproape imperceptibilă). De observat că nf apare pe un do- meniu ceva mai întins decît V: prin satele așezate în partea INTRODUCERE 35 de jos a Jiului pronunțarea cu V pierde din teren; la Iscroni, Hobiceni-Uricani și Cîmpul-lui-Neag am auzit pe unii rostind lemn, dar n'egru (se zice însă și l'emn); de altfel și aiurea am remarcat aceeași esitare: la Federi am notat cînd lemn, cînd Vemn. Cu privire la iotacisarea acestor consoane avem de observat, ca și la t, d, că ea e în general mai pronun- țată în silabă accentuată (1’emn, Vingnră} n^gru^ n^ime] pă- r^Ve) și e ceva mai slabă în silabă posttonică (vaVe, căl'i; Sine, tarfe).— 72. N dinaintea lui i în hiat este pă- strat (atît în elementele latine, cît și în cele streine): cun, întîh, lupoane, mușuroh, putrigah, rine, tămîhe, vine; dane, Vipin, pustih, sten, tăher'; găsim h și în cuvintele Simpoh, vătrah, dar aici el nu este etimologic, pentru că formele primitive sînt Simpoi, vătrai (ung. csimpoly, sîrb. vatralf), intercalarea lui h se explică probabil astfel: Simpoi, vătrai, cum a trebuit să se zică altădată și în Țara Hațegului, au părut anomali prin terminațiunile -oi, -ai; pentru că acestor terminați uni în alte cașuri le corespundea în graiul din aceste părți -oh, -ah, terminațiunile acestea au fost intro- duse și în Simpoh, vătrah; e, cu alte cuvinte, o falsă reconstruire fonetică, cum se întîmplă și alte ori cînd straturi dialectale deosebite vin să se amestece (fenomenul trebue să ni-1 representăm într’adevăr astfel: cei din Țara Hațe- gului, venind în atingere cu Romîni din alte părți care rostiau eui, pe cînd ei ziceau euh, li s’a părut că simpoi, vătrai sînt anomali și i-au schimbat în Simpoh, vătrah). De relevat că în loc de întih, vine unii zic, dar mai rar, intii, vile; intii pare să fi pătruns prin influența școalei și a vorbirei cărturarilor sau poate prin amestecul cu locui- tori veniți din alte părți: în același fel trebue explicat și viie, deși aici se poate să fi intervenit și altă împrejurare; forma aceasta am auzit-o la Hobiceni-Uricani, pe unde 36 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI nu cresc vii; putem presupune atunci că forma dialectală vine a căzut cu timpul în desuetudine prin aceste locuri și cuvîntul a fost reluat mai în urmă cu fonetismul nedialectal, așa cum a fost auzit dela alții. Alte două cuvinte care se îndepărtează dela fonetismul normal sînt încuia și descuia; acestea sînt rostite pretutindeni astfel și lipsa lui n e sur- prinzătoare. Ea se poate totuși explica; în Țara Hațegului formele obișnuite pentru a exprima noțiunile de „încuia" și „descuia" au fost intfeia și desVei a=încheia, descheia; formele acestea sînt încă curente prin unele locuri; dela o vreme (și se pare că nu tocmai așa de mult) fie prin vor- birea celor veni ți de aiurea, fie prin școală, s’au introdus formele încuia și descuia; prin unele părți acestea se între- buințează alături de inVeia și desVeia, dar în alte părți se zice numai încuia, descuia, și în general se observă pre- cum pănirea pe care o iau cele din urmă asupra celor mai vechi. Un cuvînt, de origine streină, care se aude de ase- menea fără n este baie (cu înțelesul de „mină, carieră^);, trebue să presupunem că cuvîntul s’a impus cu acest fonetism din regiunile unde n cade dinaintea lui i în hiat: baie pare într’adevăr să fie importat în Țara Hațegului prin nume- roșii lucrători la mine veniți din alte părți. — 73. P inițial a mai păstrat prin unele locuri, în vorbirea celor mai bătrîni, o urmă de vechea lui pronunțare, ca r: rîde (ride), răii (dea); pronunțarea aceasta am întîlnit-o la Meria, Răchitova, Densuș și Băuțarul-de-jos, dar și la bă- trîni foarte rar; r este însă relativ slab, nu cu aceeași intensitate de vibrațiune ca în alte locuri (în special în Țara Oașului și sporadic în Bănat1); totuși deosebirea între acest r și cel medial (cav'e, cară) este destul de visi- 1. La Mehedica, după cum îmi comunică D. Candrea. INTRODUCERE 37 bilă și poate fi ușor observata de oricine e deprins cu cerce- tările fonetice.—74. Forma miștotă S: ea nu poate fi extrem de veche; în orice cas era necunoscută în secolul al XV-lea, cum resultă din forma Hacsadsel atestată la 1453, Doc. Hurm., II2, 23, care trebue cetită Hațagel și nu Hățăzel; pronunțarea cu Z o găsim confirmată numai mai tîrziu, la începutul sec. al xvill-lea; astfel întîlnim formele zalojit și Benj eseul în documente dela 1700, 1732, lorga, Studii și doc., XII, 219. 222. INTRODUCERE 39 chi7 a trecut în cea mai mare parte a regiunei apusene (dela Fărcădinul-de-jos la Meria și Zăicani) la ts: otsi, intsina; alături de tă se aude și t' (fonetismul mai vechi) în vorbirea celor mai bătrîni: oVi^ inVina; la Densuș, To- tești și Grădiște am remarcat de mai multe ori rostirea aceasta la cei bătrîni, pe cînd cei tineri rostesc ts. La Silvaș și Sălaș s’a păstrat pronunțarea veche (okfi, Întina) și aceeași pronunțare se aude în apropiere de Bănat, la Poieni, Bucova și Băuțari. In regiunea cu ts (V) e de relevat fone- tismul particular pe care-1 presintă două forme, pluralul lui rărunt’e și zenunt’e; se zice rărunți, zenunți; presența lui ț se explică astfel: în epoca în care se rostia pretutindeni prin aceste părți rărunt’e, zenunt’e7 la plural s’a zis rar unii zenunți și aceste forme s*au păstrat și după ce rărunt’e, zenunt’e, s’au transformat în răruntse, zenunt^e. In regiu- nea răsăriteană (dela Hațeg pînă la Cîmpul-lui-Neag) Mi este cu totul necunoscut; pronunțarea obișnuită este cea cu k’: ok% înk’ina; prin unele sate și mai mult individual se aude și t’ (oUi, înVina); așa la Sîntă-Mărie, Petrila, Livezeni, Hobiceni-Uricani și Cîmpul-lui-Neag.— 84. GL latin, devenit ghi, presintă o evoluție paralelă cu a lui el: apare ca dz unde cl a devenit ts: dziață, undzie; tot așa întîlnim d' în vorbirea celor bătrîni care pronunță t’ pentru k’: d’iață, und’e. La Silvaș, Sălaș, Poieni, Bucova și Băuțari se păstrează g’: g’iață, ung’e. In regiunea răsăriteană avem tot g’, ori sporadic d’ (în vorbirea celor care pronunță t’ în loc de k’). — 85. Pentru grupul BL avem de amintit forma stau ft cu șt în osta=ofta se datorește unui fenomen de mor- fologie slavică (trecerei lui -t- la -st- în formele de present). A s i m i 1 a ț i e, disimilație, p r o t e s ă, e p en t e să, metatesă, aferesă, apocopă, con tam i n ați e 94. A s i m i 1 a ț i e. — Asimilarea dt—zi>z—z s’a întîm- plat în z^zet^d^zet, pronunțat astfel (de unii și cu sincopa lui e) la Densuș, Stei, Clopotiva, Pui, Iscroni, Hobiceni- Uricani, Cîmpul-lui-Neag; pe lîngă z$z(e)t se zice și z^șt 1. Cf. Candrea-Densusianu, Dicț. etimol., 398. INTRODUCERE 41 (Ciula, Totești, Sîm-Petru, Sălaș, Uric, Livadia-de-coastă, Livezeni); în alte părți se rostește cu d! neasimilat, d^zet (Răchitova, Lunca-Cernei, Meria, Poieni, Nucșoara, Pe- trila), d’șșt (Silvaș, Sîntă-Mărie, Ciopia); la Bucova și Băuțari se zice g'ezet (cf. 68). Asimilarea d’——z se observă și în zezera^d'ezera, formă ce se aude pe unde se rostește și zezfejt. — K a fost asimilat cu c în cepcel (Petrila), resultat din * kepeel (cf. 103). — V apare asimilat în b sub influența inițialei în bibol. 2. Ibid., 149. 3. Ibid., 187. 4. Ibid., 188. 5. Cf. I. Bogdan, Convorbiri literare. XL. 295. 6. Miklosich, l. c., 209; Srpski etnogr. Zbornik, XV. 808. 7. Miklosich., I. 224. 8. Ibid.. 234. 9. Miklosich, Etym. Wbrterb., 365. 10. Srpski etnogr. Zbornik, XV, 336. 11. Hjecnik, I, 516. INTRODUCERE 71 CoroieșUi (din Cor oi ori CoruiY, Pui (sîrb. Puja1)^ Totseștsi (din Totea)\ ZăicanH (din Zaic, nume de familie nemeșesc2). Toponimia Țârei Hațegului cuprinde, cum se vede, un contingent însemnat de forme slave. Elementul slav a fost aici tot așa de numeros ca și în alte regiuni ale teritoriului nostru. In mase mai compacte Slavii au ocupat ținutul care se în- tindea dela Hațeg spre Băuțari și spre Pui, cum reiese din numărul mai mare de sate cu denumiri rămase dela ei așe- zate prin aceste părți (Bucova, Breazova, Grădiște, Slivaș, Ori ea, Crivadia, etc.J. Mai rari au fost așezările slave pe valea Jiului: singura localitate mai însemnată ce apare aici cu nume slav este VUcan. De altfel și elementul romînesc a fost mai puțin numeros prin aceste părți și numele satelor ne arată că el s’a așezat treptat, treptat și relativ tîrziu de-a-lungul Jiului. Petroșeni, Livezeni, Bar- băteni, Coroieștii-de-Jii, Păroșeni, Hobiceni-Uricani își derivă numele dela satele Petros, Livadia, Riul-bărbat, Coroiești, Păroși, Hobița, Uric din apropiere de Pui și Hațeg; Lupeni poate să fie de asemenea derivat din Valea- Lupului, lîngă Uric, dacă nu e mai curînd o traducere în romînește a localităței apropiate VUcan (asemenea traduceri 1. Rad, LXXXII, 84; cf. I. Radu, l. c., 292. 2. Cf. I. Radu, l. c., 342. — Rămîn nelămurite: Hațeg (care pare totuși să fie unguresc; Hasdeu, Etym. magnum, II, 2083, îl pune în legătură cu hățiș, dar nici originea acestui cuvînt nu e cunoscută; pentru dife- ritele forme sub care apare acest nume în documentele mai vechi, cf. L). Csănki, Magyarorszâg tbrtenelmi foldrajza a Hunyadiak korăban, Buda- pesta. 1913, 45, 58), Ciula, Densuș (cf. I. Radu, l. c., 190; pentru formele mai vechi, cf. D. Csănki, l. c., 84), Ștei, Pîclișa, Hobița, Clopotiva, Băuțari, Șerel, Ciopia, Bar (poate stă în legătură cu sîrb. Bar=Antibarium; două sate din Serbia poartă același nume, cf. Srpski etn. Zb. VIII, 323), Federi, Iscroni, Meria se poate să fie derivat din mieriu „albastru" (cf. I. Popovici, Rum. DiaL, I, 11). 72 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI de nume streine găsim deseori în toponimie). In cîteva din aceste sate de pe Jii se păstrează pînă azi tradiția că cei care le-au întemeiat au venit din spre Strei l. Numele de origine ungurească am vîzut că sînt foarte rari și unele chiar îndoioase. Elementul unguresc a fost deci foarte redus și numai în apropiere de Hațeg găsim urme de existența lui ceva mai veche. Din cercetarea toponimiei reiese prin urmare că ală- turi de Romîni au trăit în Țara Hațegului numeroși Slavi, că și unii și alții au fost elementul precumpănitor în acest colț al Transilvaniei. NUME DE PERSOANE Dintre numele de persoane ne mărginim să semnalăm pe cele mai caracteristice. Pentru cele mai răspîndite n’am crezut necesar să indicăm localitatea unde apar; numele nemeșești le-am deosebit de celelalte printr’un asterisc. Nume de botez Adam (Densuș, Lunca-Cer- nei, Băiești). Afindia (Lunca-Cernei). Afin'ița (Meria). AgVița (Lunca-Cernei, Me- ria). APion (Lunca-Cernei). Androndcă (Băuțari). Anguț (Grădiște). An’isia (Densuș). An'ița. Anfi (Meria). Anumiia (Meria). Anuța. Apăl'ina (Densuș, Pîclișa, Lunca-Cernei, Meria). Aptsen'iie (Lunca-Cernei). Armiie. * Arzoca (Totești). * Băiuț (Totești). Bal'int (Lunca-Cernei). * Borișca (Totești, Băiești). Bozîța (Densuș). Brănuț (Pîclișa). Brîndușa (Băuțari). 1. Aceste strămutări nu par sa fie prin uncie locuri mai vechi decît secolul al xvill-lea; cf. I. Radii, l. c., 32, 138, 167, 186,287, 335. Pl. F unic INTRODUCERE 73 Bucur (Ba uțar i, Hobiceni- Cricani). Călăruța (Silvaș). Căndătsija (Densuș, Lunca- Cernei). Cătsinsea (Lunca-Cernei, Me- ria). * Clari (Totești). Cătuța. * Costa (Băiești). Crăsiun (Densuș, Ștei, Eă- chitova, Lunca-Cernei, Bă- uțari). Crăsiuna (Densuș). Cr'eșt'ina (Silvaș). Crina (Băuțari). * Crișca (Totești). Cumbriia (Lunca-Cernei). DaPida (Grădiște). Dansj (Băuțari). - )ănuț ( Pui). Domnosîie (Băuțari). Drăgostîn (Băuțari). * Fărcaș (Băiești). Fi ca (Lunca-Cernei). Fira. Fironda. Firisel (Băuțari). Florinca (Densuș). Gruia (Pîclișa, Grădiște). * Hanăs (Totești). lanăș. Icon'iia. I cVita. * Il'ișca (Totești). losov. Iov (Densuș, Lunca-Cernei). Iovan. loviță (Lunca-Cernei, Bău- țari). * Toza (Silvaș, Totești, Bă- iești, Li vad i a-de - Coastă). Istafiu (Lunca-Cernei). Istodzie (Băuțari). *Ișvân (Totești). * Lăpădat (Lunca-Cernei, Băuțari). Lăpăduș (Lunca-Cernei). Lapăd ușa ( Lunca-Cernei). Lăpăduța (Densuș). * Lascu (Livadia-de-coastă). Lăscuț (Lunca-Cernei, To- tești, Grădiște). L'evie (Răchitova). * Loioș (Totești). Măgdăl'ina (Densuș, Răchi- tova). Mărgărinta (Băuțari). Marin ca (Densuș, Lunca- Cernei). * Mărișea (Silvaș, Totești, Băiești). Medrea (Clopotiva). Mezin (Răchitova). Miclău (Băuțari). Mihuț (Lunca-Cernei, To- tești, Băuțari). Mîndruț (Lunca-Cernei, Băuțari). Mitoi (Meria). Mitu (Lunca-Cernei, Meria). Moisuc (Meria). *Nandra (Băiești). 74 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI Nandru (Băuțari). N'esia (Băuțari). Nzetă (Răchitova, Lunca- Cernei). N'icula (Densuș). N'isu (Densuș). Noi a (Băuțari). Nuță (Densuș). Opri ța. Paladziia (Răchitova). Păluț (Meria). Pănt'il'iie. Pascu (Lunca-Cernei, Meria). Păscuț (Meria). Păscuta (Densuș, Meria). Pătruța (Cîrnești, Poieni). PăuiVița (Băuțari). Pen'ița (Lunca-Cernei). Petca (Băuțari). Ponfca (Pui). Probazie (Lunca-Cernei, Me- ria). Răduța (Grădiște). Rafila (Lunca-Cernei, Me- ria). Ro moiVița (Lunca- Cernei, Meria). Rus (Livezeni). Rusa (Pui). Rusalim (Densuș, Lunca-Cer- nei, Meria, Băuțari). Ruza (Lunca-Cernei, Meria, Grădiște, Băuțari). Samfiu (Băuțari). Șămoilă, Șomoilă. * Șărbu (Totești). * Sarica (Totești). Scumpina (Poieni, Băuțari). Semen'ica (Băuțari). Sila (Pui). Sîmedru, Simedru (Răchito- va, Lunca-Cernei, Meria, Băuțari). Simeria (Băuțari). Sîmidora (Pui). Sîmihai (Pui). Șîmodzie (Lunca-Cernei, Me- ria). SîmtG)ioana (Băuțari, Pui). Sîmtsion (Băuțari). Sîmza (Băuțari). Sîmziana (Lunca-Cernei, Me- ria, Pui). Sin'efta (Pui). Sin^stsie (Răchitova). Solomiia. Solovistru (Meria,). Tămaș (Pui). T'iron (Pîclișa). Trăndăfir (Lunca-Cernei, Băuțari). Trăndăfira (Densuș, Lunca- Cernei, Băuțari, Pui). * Treza (Băiești). Umbri ța (Meria). Ursîca (Lunca-Cernei). Ursu (Hobiceni-Uricani). Vidu (Băuțari). Viguța (Lunca-Cernei, Pî- clișa). Vindzer'eana (Băuțari). Vița (Lunca-Cernei). Voin (Răchitova). Voi na (Grădiște). INTRODUCERE 7 O *Zîga (Silvaș, Totești, Bă- iești, Livadia-de-coastă). * Zofi (Totești). Zi urzi (Lunca-Cernei, Me- N u m e de familie Adămon (Ștei). AgPiser' (Băuțari). Albori (Băuțari). APexăndron (Grădiște). APexoh (Grădiște). APion (Băuțari). Andraș (Răchitova). Andrășoh, Andr'eșon, An- drișoh (Tuștea, Peștenița, Lunca-Cernei). Andriș (Răchitova). Andzeloh (Totești). *Arbelt (Livadia-de-coastă). Armioh (Densuș, Ștei, Gră- diște). Artan (Lunca-Cernei). Aviță (Răchitova). Avrămoh (Răchitova, Clo- potiva). Băbău (Clopotiva). * Bai (Băiești). Bălcan (Șerel). * BăPică (Totești, Băiești). *Bălt'ean (Livadia-de-coastă). Ban (Răchitova). Băncilă (Pui). Bănsean (Densuș). * Bara (Livadia-de-coastă). Băran (Lunca-Cernei). Bărăștsean (Ștei). Bărbăt'ean (Merișor). Bărbesc (Totești). Bărboh (Ștei, Răchitova, Lunca-Cernei, Pîclișa). Baș (Pui). Bec (Pui). Becuș (Pui). * BePia (Rîul-alb). Berna (Pui). Beserican (Grădiște). Biba (Răchitova). Bîrc (Pui). Biriș (Pîclișa, Pui). BîrPea (Pui). Bîrsăsc (Totești). Bîrșîlă (Băuțari). Bistran (Ștei). Bîtan (Șerel). BPentsea (Hățăgel). Bobîlcă (Tuștea). Boier (Densuș). Boisean (Densuș). Boldzea (Băuțari). Boran (Băuțari). * Bosiat (Clopotiva). Bota (Pui). Brăilă (Ștei, Răchitova, Pî- clișa). Br'eben (Pui). BucPet (Hobiceni-Uricani). Bucur (Pui). Budasi (Pîclișa). Bugar' (Băuțari). Bulzan (Hobiceni -Ur i cani). Burd'ea (Petrila). CăPean (Pui). Calotă (Hobiceni-Uricani). Căpeț (Merișor). 76 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI C ă r e m a n (H o b i c e n i - U r i c a n i). Cătăl'ină ( Răchitova). Cătănoiî (Stei). * Ceuță (Livadia-de-coastă). Cimponer' (Hobiceni-t ri- cani). * Cînda (Clopotiva). Ciocăn'ilă (Pui). Ciot (Pui). * Ciura (Silvaș). C o andrăș (Ho b i cen i- Ur i- cani). Cocolbea (Serei, Ohaba-Po- nor). Corui (Grădiște). * Roșei (Silvaș). * Costa (Băiești). Cotoi (Ciula). Coțolan (Lunca-Cernei). Crăciun (Pui), Crăsiun (Lun- ca-Cernei). Crai (Răchitova). Crașovan (Grădiște). Crăsiun'el (Densuș). Crișovan (Grădiște). Cristur'ean (Densuș). Curtsean (Grădiște). Dăbîcan (Răchitova). Da busean ( Răchitova). Dăioh (Densuș, Stei). DăPin'esc (Grădiște). Dănău (Nucșoara). Danei (Merișor, Hobiceni- Uricani), Dansi (Densuș, Răchitova). * Dăncișor (Livadia-de-Coas- tă). Dăneiuț (Pui). Dănsesc (Răchitova). Dăvi d on (I)e n s u ș). D'espa (Ho biceni- Uricani). D'in'ea (Hobiceni-Uricani). Dobircean (Ho biceni-Uri- cani). DobRei (Pui, Lupeni). Dodoacă (Hobiceni-Uricani). Drădzin (Clopotiva). Drăgăn'esc, Drănm'esc (Stei). Dragotă (Pui, Merișor). Drăgotsesc (Stei). Dusă (Cîmpul-lui-Neag). Dzindșoh (Densuș, Stei). Dzioh (Densuș). Făgaș (Hobiceni-Uricani). Făiăitaru (Densuș). * Fărcaș (Băiești, Livadia-de- coastă). Filan (Clopotiva). Firiza (Hobiceni-Uricani). Floron (Totești). Foarse (Clopotiva). Fona (Totești). Fujer' (Hobiceni- Uricâni). * Gabăr (Livadia-de-coastă), Gabor (Sălaș). Găvrilon (Bucova), Grăvi- loiî (Răchitova). Sergan (Lunca-Cernei). Siorgion (Tuștea, Bucova). Siura (Răchitova). Golășîie (Meria). Groșan (Densuș). Grozon (Peștenița, Lunca- Cernei). Grumul'esc (Pîclișa). Gur'ean (Răchitova). * Hălmazi (Băiești). Hamz (Cîmpul-lui-Neag). INTRODUCERE 77 Harțăg* (Nucșoara). Hernia (Pui). Hibăis (Grădiște). II i c i (Ho b i ce n i-Ur i can i). * Hina (Silvaș). tloalgă (Serei). Hobican (Cric). Hiilpafi (Merișov). lecoboiî (Densuș, Răchitova, Poieni). lenășăsc (Pîci ișa). I en ășo ii ( Lu n ca-Cer n ei). I en con ( R ăc h i to va). 11rin co h (Dens uș). Il'ioh (Densuș, Stei, Răchi- te va). Ionuț (Răc hito va). lor goii (Densuș, Răchitova). losîvon (Lunca-Cernei). lovăn'esc (Lunca-Cernei). lovesc (Pui). IșfăiVese (Lunca-Cernei). Iștsion ( Lu nca-Cernei). Ișvân (Merișor). Ivanc (Pîclișa, Clopotiva). * Kcndzereși (Totești). * Lada (Rîul-alb, Totești). Lăpădzean (Meria). Lă puzan ( Lu n ca- Cernei). Lăscoiî (Densuș, Stei, Gră- diște). * Las 1 au ( Rî u I-al b). Lăzăroiî (Densuș, Lunca- Cernei, Meria). L'el'eșan (Răchitova). I/eDuga (Merișor). L'eved'ean (Galaț). I/ihon (Clopotiva). hun ca n ( Mer ișor). * Macra (Silvaș). Măgduț (Răch itova). Man'i (Serei). Man'iuPesc (Cîmpul-lui- Neag). Măreau (Hobiceni-Uricani). Mărcon (Densuș). Mărgarintoh (Peștenița, Pi- ci ișa). Mărgău (Clopotiva). *Mărila (Totești). M ăr io ii ( Lu n ca-Cer nei). Măsloșan, Mesloșan (Den- suș, Răchitova). Mas io van (Băuțari). * Măt'ișoi (Rîul-alb). Medrea (Pîclișa, Clopotiva). Merian (Lunca-Cernei, Bău- țari). M eri n țoii ( Lu n ca-Cernei). Mezîncă (Pui). Mezîn'esc (Răehitova). Miclăoh (Lunca-Cernei). Miclăușan (Merișor). Miclăușoii (Luuca-Cernei). Micșa (Stei). Mîcser'i u (Ho b i cen i-U r i can i). Micșoiî (Densuș, Stei). Mihăiasă (Banița, Cîmpul- lui-Neag). Mihăilon (Băuțari). Mihuțan (Pui). Mihuțoh (Pîclișa). M î n d r o ii (R a c h i t o va). Mîrsăv (Totești, Hobiceni- U r i can i, C î m p ul-1 u i-Neag). Mîrza (Bă nțari). Mitoi (Băuțari). Moca (Farcădin). Moison (Lunca-Cernei, Gră- diște). GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI 7 b Mozoatcă (Cîmpul-lui-Neag). Murar' (Lunca-Cernei, To- tești). M urg (Hobiceni-Uricani). Mușa (Totești). Muscau (Densuș). * Nandra (Silvaș, Totești, Băiești). Nasta (Băuțari). N'edzeloh (Băuțari). N'egoi (Răchitova). N'eicoîi (Răchitova, Lunca- Cernei). N'eidoii (Lunca-Cernei). Nucula (Răchitova). Nodzea (Densuș). * Nopcea (Silvaș). Novac (Răchitova, Pui). Obr'ezan (Băuțari). OcoPișan (Pîclișa). Olăr'esc (Vălioara). On'easă (Coroieștii-de-Jii). On'esc (Răchitova, Lunca- Cernei). On'ica (Răchitova). Onuț (Merișor). OpîrPesc (Răchitova). Oprișoh (Lunca-Cernei). Oproh (Grădiște). Opruț (Băuțari). Păscon (Stei, Lunca-Cernei, Pui). Păscotsesc (Răchitova, Lun- ca-Cernei, Meria). Pătroi (Merișor). Pătruc (Pîclișa). Pătruesc (Ohaba-Ponor). Pau (Pui). Păvelon, Păvălon (Densuș, Pîclișa, Clopotiva, Lunca- Cernei). Pelan (Pui). Pe.Vea (Pui). Petriș (Răchitova). Pipău (Densuș, Stei). Plavea (Serei). PoPiță (Băuțari). Pon^ea (Pui). Poroabă (Pui, Cric). PPezban (Densuș, Stei, Lun- ca-Cernei, Meria). Prip (Silvaș). * Prodan (Livadia-de-coastă). Prunaș (Fărcădin). Raca (Băuțari). Rad'ilă (Uric). Rădon (Tuștea, Grădiște). *Răvîk'a (Livadia-de-coastă). Rus (Ohaba-Ponor, Meri- șor). Rază (Merișor, Hobiceni- Uricani). PăPean (Fărcădin). Pănăt'iie (Pui). PanViPiie (Hobiceni-Uri- cani). Pănțoh (Lunca-Cernei, Me- ria). * Para (Silvaș). Săbeșan (Densuș). Sălâșan (Răchitova, Meria). Șăndron (Stei, Lunca-Cer- nei). Șandru (Hobiceni-Uricani). * Șarban (Totești). Sau ca (Vîlcan). INTRODUCERE 79 Scorobetse (Răchitova, Me- ria). Sîmedron, Sumedron (Răchi- tova, Grădiște, Băuțari). Simon^esc (Băuțari). Socasi (Pîclișa). Șotîngă (Pui). Staic (Hobiceni-Uricani). Stănămir'esc (Lunca-Cernei). Stansi (Cîmpul-lui-Neag). Stănsioii (Grădiște, Bău- țari). Stoi (Hobiceni-Uricani). Stoi a (Clopotiva). * Stoica (Silvaș). Stoicon (Densuș, Ștei, Me- ria). Stoi cu ța (Rîul-Alb). Străusion (Densuș, Ștei). Stroia (Meria). Ștsefon (Răchitova, Lunca- Cernei). Ștsirban (Băuțari). Suci (Merișor). Susan (Răchitova). Șeron (Lunca-Cernei). Siorogar' (Clopotiva). * Siiiloi (Totești). Tabără (Cîmpul-lui-Neag). Talpeș (Băuțari). Tămaș (Răchitova). Tămașîlă (Băuțari). Tămășlon (Ciula). Tărhat (Hobiceni-Uricani). Tărn'ițon (Lunca-Cernei). Tășală (Răchitova). Țebean (Ciula-mică). Tdcer'ean (Merișor). *Țîncora (Li vadia-de- coastă). Tod'ea ( Ho b i cen i-Ur i câni, Cîmpul-lui-Neag). Todoh (Peștenița, Grădiște, Poieni). Todzer'esc (Răchitova). Tdltsiș (Băuțari). Tomon (Densuș, Răchitova, Clopotiva). Toroancă (Merișor). Trîmbițon (Grădiște). Tsebon (Grădiște). TserPea (Răchitova). T u Pe a ( L u n ca-C ern e i). * Ud rea (Băiești). Udron (Densuș, Pîclișa, Bu- cova). Ular' (Pîclișa). * Ungur (Livadia-de-coastă). Vagă u n (Hobiceni-Uricani). Văran (Băuțari). VăsîPion (Densuș, Băuțari). *Veg (Totești). Vida (Grădiște). Vin'er'can (Răchitova). VințăPer' (Pui). Vîrtopean (Răchitova, Lun- ca-Cernei). Vîrvesc (Pîclișa, Băuțari). Vîrvoh (Peștenița). *Vițan (Băiești). Vițoiî (Lunca-Cernei). Vițon'esc (Lunca-Cernei), * Vlăd'islav (Livadia-de-coa- stă). Vlaic (Cîmpul-lui-Neag). Vlăicon (Densuș, Răchitova, Lunca-Cernei). Voinon (Clopotiva). Vuc (Clopotiva, Băuțari). 80 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI Vurlîc (Iscroni). Zăvoi (Băuțari). Zepa (Stei, Lunca-Cernei, Meria, Băuțari). Zgîrsea (Grădiște). Zăreau (Băuțari). Zuglă (Serei). Zura (Pîclișa). Zurcon (Clopotiva). Zurma (Densuș). Zurmon (Densuș, Lunca- Cernei). Zuroiî (Lunca-Cernei). Zemăn ar' (Lunca-Cernei). Zurzon (Densuș, Lunca-Cer- nei). Cu privire la aceste nume avem de făcut următoarele observați uni. Printre cele de botez întîlnim nume biblice, ca Adam^ Armiie (=Ieremia)7 Eva, cu forma diminutivala Vița<[ Evita (sîrb. Evica), Idfita ( — ludita, cf. § 50J, Iov, Rafila (=RaliUa); derivate din nume de sărbători sînt: Crăsiun, Crăsiuna, Pascu, Păscut, Păscuta (^Pasti)., Probazie (^Probozen^iie), Simedru^ Simidora (Sinta Mino- dora), Simihai, Simtsion, Simtsioana^ Simziana; dela Șîrbi sînt împrumutate: Aptspn'iic (sîrb. Jeutiniijc, Aerian), Bo- zîța (sîrb. Bozica1), (^ăndătslia (sîrb. Kandacija2^ Costa (sîrb. Kosta\ Cumbriia (sîrb. Kiwmja), Gruia (sîrb. Gruja^ Icon’iia (sîrb. Ikonija), lovită (sîrb. Jovica), Mih/uț (sîrb. Mi- juc^, N'icula (sîrb. Nikida^7 Palădziia (sîrb. PdadâjA IEȘTI TEXTE 105 Veac d'in gura mea, Mai vîrtos (Vin Domnii Hiristos, Să-i azut'e, să-i tr'eacă; Veac d'in gura mea, Mai vîrtos d'im Maica Pr'șsestă, Să-i azut'e șî să-i tr'eacă. D'escînt'ecu am d'escîntat, La Dumn'ezău n'e-am rugat. Dînsuș — Același. XXXIII larba-vîntului ie bună să să afume cu ia. L'epșt'eanu, ala-i bun pintru goangă mică d'e mușcă vit'ele. îl pisăzi șî-1 mest'esi cu oloi șî unzi vita pă su foaie șî pă circă. L'eod'ean, ie bun să t'e afumi d'e vînturi turbat'e șî d'e duhu reu. Tămîna ie bună să t'e afumi pintru guturar'. Dînsuș — Același. XXXIV Colindă Colea sus, mai d'in sus, Scrisă-i mar'e mănăstir'e, Scrisă-i cu noo d-altar'e; D-în d-altar'u sșl mai mar'e Sluzba sfîntă Sin'i-o cîntă ? Cîntă-m noo popi bătrîn'i Șî cu noo d'iiesei. Sluzba sfîntă Sin'e-ascultă ? Ascultă Maica Domnului C’on fiuț micuț îm brață. Pînă sluzba d-asculta Gr'șle lacrămi răvărsa, D'e gr'șle ca petrile Șî d'e mari ca mșrăle, D'e arzul'ii ca focurile. 106 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI Fiu d'in gura îm grăia: „Maică, pînă sluzba d-ascultaș Gr'șle lacră mi îm răvărsaș“. Maică d'in gură-m grăia: „VFșre-aș, fiule, să mor, Să nu măi văd se-m văd, Că pim pădurea d'e brăd'et Noo mșșt'eri zîdoveșt'i Tot siopl'esc șî bărduiesc, Țîe cruse d'e-ț croiesc, D'e pă t'in t'e răstînd'esc“. Fiu d'in gur’ așă-m grăia: „Lasă-i, maico, lasă-i, drago, Că i^i pă min d'e m’ or răstînd'i, Iău tar'e i-oi ped'epsî: I-oi petri ca petrile Șî i-oi l'emn'i ca l'emn'ile. Dînsuș — Același. XXXV Estă pă seF luseafăru d'e cătă sară. Luseafăru d'e zîuă îi zîse Boian. Mai șstă caru cu patru boi, ^stă găinușa cu opt pui, șstă rarița, estă toaca la miezu nopțî, o aud'e cocoșu gai șî atunsi toț cocoșî cîntă d'ipă iei șî oaia aud'e șî scutură cu capu șî fase cu clopotu: tone, tone ! Cocoș gai ie hăla car'e cîntă su clocă la tri zîle. Dînsuș — Același. XXXVI Colindă D'inaint'ea sestor curți Crescu t-or doi meri, Nalț șî amenunaț, D'e vîrșor asămănaț, D'e milzoase ca doi fraț. D'in vîrșoru merilor Cîntă-m doo turturele; D'ila val d'e turturele TEXTE 107 Ardu-m doo luminile, D/in seștă doo luminile Pică-m doo picurile, D'in hțd doo picurile Fase-mi-s’un fered'eu D'e să scaldă Dumntezău, Dumntezău cu soțul său. Tot să scaldă șî să ’ntrabă: Șe-i mai bun p’ asest pămînt? Se-i mai bun ca bou bun ? Că răvarsă br'eazdă n'eagră Să răsșr'e grîu roșu. Iar să scaldă Dumntezău, Dumntezău cu soțul său. Tot să scaldă șî să ’ntrabă: Șe-i mai bun p’ asest pămînt ? Se-i mai bun ca vaca bună ? Că-ț aduse prînz șî șină, Prînz șî șină Pă hod'ină. Iar să scaldă șî să ’ntrabă: Se-i mai bun p’ asest pămînt ? Se-i mai bun ca oaia bună ? Că ’ncălzeșt/e șî ’ndulsșștte. Iar să scaldă șî să ’ntrabă: Se-i mai bun p’ asest pămînt ? Se-i mai bun ca calu ăl bun? Că t'e duse șî t'e-aduse, Cîn gîndteștfj Atunsi sosășt'i. Se-i mai bun ca omu ăl bun ? Că mîn'ecă Șî ’ntuntecă Pă la dalbe d/e bes^resi Cu făcl'ii șî cu lumin'i. Dînsuș — Același. XXXVII Lapt'ele să ia așă d'ila vită că vinte un strigon șî punte sar'e în drumu iși șî vita tr'esș păstă sar'e șî dă lapt'e la a lui vită. Dînsuș — Același. 108 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI XXXVIII La Andr'ei să ’mpărt'e păgubile pă an șî tăț lupi hăun'e cătă Dumn'ezău ca să le d'ea șî lor păstă an se să mînse. Zîse c’or fost mulț păcurari la un loc șî um păcurar' o spus că iei să suie înt’un l'emn să hăun'e șî iei ca lupi. Ș’un lup bătrîn, șt'iop, o hăun'it șî ișl mai la urmă că s^ să mînse păstă an. Dumn'ezău o spus să mînsș păcurar'u hăl di-o haun'it ca lupi. Păcurar'u s’o coborît d'in l'emn șî s’o dus la hăia păcurari șî s’o culcat; lupu o ven'it șî l-o luat pă păcurar' d'e pisior șî l-o tras d'ila val d'e foc șî l-o mîncat. Pintru aia l-o mîncat c’o potrivit ș’o hăun'it ca lupu. Dînsuș — Același. XXXIX Colindă S’o lăudat, s’o lăudat Un dalb d'e păcurar' Că ișl ar'e atîța berbesei Cîț îs cornuțăi Ș’ atît'ea mielușele Cît'e-s vior'șle. Un'e le văra ? în vîrșî munțîlor. Stau oilor: In sercu lun'ii; Focu oilor: Raza soar'elui. Un'e le adăpa? m vadu Dunării. Dunărea-m zîsea: „Dalb d'i-um păcurar', Nu țî-i țîe frică Că iău ț-oi ’n'eca Frunt'ea oilor Cam pa zumătat'e, Cam p’ a triia par t'e “ ? Dalb d'i-um păcurar' D'in gură-m grăia: TEXTE 109 „Nu m-i miie frică, Ca iău că mi-ș am Doi berbesi mai băii Cu coarn'e d'e-arzint, Răzîmă ’m pămînt, D6n coarn/e troziPesc, Oile porcesc Din pin t'iar săn'in La Pină fintînă, D-un'e iarba-m cr'eșt'e Im patru să ’mplet'eșt'e, In sinsi să ’ncunun'eșt'e, Oaia m-o pliveșVe“. Col'inda o col'indarăm Șî la gazdă n'i-o ’nVinarăm. Dînsuș — Același. XL Zîse că d/ila Zăican'i o ven'it un car d'e nărozi, gu- șăți, șî s’o d'escărcat caru la Șt/ei șî s’o umplut satu d'e nărozi. Șî nărozî s’or uitat pă ser' ș’or văzut stelele ș'or zîs că h^le mari îz domn'i hăi mari șî liele d'e milzoc hala-i n'imișugu, șî hele mai misi helea-s Rumîn/i. Dînsuș — Același. XLI Colindă Plimbă-să Pătru pin rai? Cu n'iineni nu să ’ntîln'ea, Numa c’on taică d'e-avea. Taică d'in gură grăia: „Petre, Petre, fiul miau, Fă-m șî miie loc în rai“. Pătru d/in gură-m grăia: „Pă cum, taică, fase-ț-aș? Pîn ț-ai fost pă saia lume Birău mar/e fostu-ai, L'ezi strîmbe țînutu-ai, Sufletu spurcatu-l-ai, 110 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI Loc cVin rai perdutu-l-ai“. Plimbă-să Patru pin rai, Cu n'imeni nu să ’ntîln'ea, Numa c’o maică d'e-avea. Maică d'in gură-m grăia: „Petre, Petre, fiul miau. Fă șî miie loc în rai“. Pătru d'in gură-m grăia: „Pă cum, maico, fase-ț-aș? Pîn ț-aî fost pă saia lume Crizmărita fostu-ț-ai, Uiezi goale datu-l'e-ai Șî plată ’ntr'eagă serut-o ai Șî sufletu spurcatu-l-ai Șî loc d'in rai perdutu-l-ai’b Șî plimbă-să Pătru pin rai, Cu n'imeni nu să ’ntîln'ea, Numa c’o soră d'e-avea. Soră d'in gură-m grăia: „Petre, Petre, frat'e Petre, Fă-m șî miie loc în rai“. Pătru d'in gură-m grăia: „Pă cum, soro, fase-ț-aș? Pîn ț-ai fost pa saia lume Fată mar'e fostu-ț-ai, Fet'iia strîcatu-ai, Sufletu spurcatu-l-ai, Loc d'in rai perdutu-l-ai”. Ș’o ’nt'inăm cu sănatat'e. Dînsuș — Același. XLII Colindă Lăudat, s’o lăudat, Mar'e boer'easă Că ia că mi-ș ar'e D-o fi că frumoasa, D'e frumoasă mar'e Soață ’n lume n’ar'e, TEXTE 111 D'e ’nțăl'eaptă se-i Ca zîna (Pin ser', Mulți pă ia o ser, Mulți d'im mul Pe părți; Mai vîrtos o ser Tri inși d'in tri părți. Draga maica iei D'in gură-m grăia: — Da tu, fi ca mea, D'intr’ aseșt'ia tri Pă car ț-ai iubi? — Șî iău m-aș iubi Un dalb d'e păcurar'. Da nu l-oi iubi, Că s’ o d-ustăn'i In strungă șăzîn, Oi mult'e mulgîn, Caș duls'e strîngîn. Șî iăy m-aș iubi Un țîfraș D-Unguraș. Da nu l-oi iubi, Că s’o d-ustăn'i La masă șăzîn Cu peana scriin, Ban'i mulți numărîn Șî la min'e-aducîm Șî iău m-aș iubi Un fiu mic d'e ’mpărat, Cît'e-i trăbuia Țăt'e le-aș avea In ladă ’nlăcrat'e, D'e maică croit'e, D'e fi că gătat'e. Col'inda o col'indarăm Șî la gazdă n'i-o ’nt'inarăm. Dînsuș — Același. XLIII Hai, mîndro, să n'e iubim, U’ amîndoi nre potrivim 112 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI Șî la ot/i șî la spriseite Șî la buză supțîrăle, Ca doi porumbei la penze. Dînsuș — Același. XLIV Strunga car^e să fas/e la măsurata oilor, la German, să tiamă roscol. S’adună păcurari la un loc, sara, bagă toate oile acolo. Ue mulg sara, atunsi la noi să zîse că Pe petrec. FfieștecaFe om îș mulze oile în vasu lui, a doua zî la amiazăț. După se Pe gată cu mulsu măsură laptele. Cînd însepe măsuratu îș fac tot scamn, sapă groapă, șî stau acolo pînă-i vin/e oaia ș’ o mulz/e. Cînd însep să mulgă toț să roagă lu Dumn/ezău, zîc „Tatăl nostru “ șî unu d/intră păcurari să bagă cu tămîne pintră oi ș’apăi pușcă asupra oilor. A păi (Pipă aia prind a mulze. CaFe aFe lapte mai mult băla măsură mai întîii; măsură lap- tele cu hărag, o boată (Pe alun sioplită îm patru dunzi, îi mai zîse șî țanc. Pun/e cuțîtu, sîmseaua, in fața lap- telui șî fase crestături pă hărag. Al doilea, al treilea, al patrulea tot așă fase pă hărag. Tot natu măsură pă hărag cît i să vin^e, măsură cu un bît șî-1 sioantă cît îi măsura lui șî-1 bagă în cură șî-1 țîn^e pînă-1 ti ama păcurari la brînză. Atunsi capătă fiieștecaFe treizesi șî sinsi d/e lapți mai mult d^ecît a avut iei la măsură. Dînsuș — Vizantă Văl'ean, 42. XLV Cîn să gată cu seserea atunsi strînze flori șî spise (Pe grîu, șî doo fete, or trei Pe fac cunună. Cînd ie gata o pun^e pă cap un fisior ș’apăi pleacă cu toțî, fisioru meFe ’n frunte, merg cîntînd. Vin- im os, murdar (53). imoșa 252, a murdări. împătrată clxxviii, pusă in patru (ață). împrăură 269, 275, 286, îm- proora ccli, a vărsa apă peste ceva, a uda (53). împrimeza, a despărți cu un zid, cu un gard, cu un primez. împriporat 289, forma e greșită; poate trebue în- dreptat împriponat „pus in pripon*. împropodi 238, 243, a îm- brobodi. împuia xix, 259, a săpa, a sculpta în lemn. împupit cccxliii, 282, îmbo- bocit. încărigat 290, ]rus în lan- țuri, în cătuși. încău (Meria), încolo (53). încelui vii, a înșela (60). încet: vr^me înceată, vreme liniștită. încredința 234, 299 = cre- dința. încredințare 235=credință. încreștina (a se) 273, a se face creștin, a se boteza. încununi (a să) xxxix, a se face cunună- îndura (a să) cccxli, a se în- duioșa. iiîe, ie. înfăla (a se) 267, 268, a se face mândru, a se ingim- fa. înfășățăl cxci, 267, dim. în- fășat. înflăcăra lxvii, a se înălța în flăcări. înflora 251, a împodobi cu flori. înfricat, cuprins de frică: eram ~. înfrunzî: înfrundze cvni, cglxxiv, cccxvi (48). îngrăd'ina xxn, a trece un fir de ață, de lînă, dela o margine la alta, a face o împletitură. îngr^eona, a îngreuia (25). îngreuna (a să) clviii, cccxiv, 298. îngrupa xn, xm, xlv, ci, ccxvii, a îngropa. înhărbelată cxvi, mi s'a explicat prin „încălțată rău“. înk/â (Meria), încolo (56). înlăcrat1 xlii, închis în ladă. înlăcrat2, cu crengile cres- cute în lături. înluntru xxx, lxviii, înlăxm- tru. înroibat, de coloarea roi- bei, roșu. însumeți (a se), a pătrunde, a se înfige in ceva: în carne grasă nu te însu- meți 281. însepenie, început. înset'inat: brad^xix, lxxxv, cccxlx, cccxlvi, 158, brad cu cetină. înțăpa: nu ’nțăpar'eți lxxiv, imper. pers, a 2-a pl. înt'eia 232, înt'iia, a încuia: 67519. Densusianu — Graiul din Țara Hațegului. 21 322 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI nu-i înVeiată casa; 248, a închide (27, 36). î n t'er țî u=tar ți u. întrarmat: murgul ~ 295. întreot'ia (a să), a cădea bol- nav; despre vite se zice în special cînd capătă boala de sîngerat. în veri ga cxciv, a pune in verigi, în lanțuri. înviere 231, naștere. învîrt'itoar'e, vîrtej de apă. învoi ba (a se) 274, a se în- ălța, a-și lua sborul. înzer/ele lxxviii, dim. fem. înger. inzer'eșt'e cxciv, îngerește (24). losag ccxci, avere (60). iotse cciii, uite (resultat din ia-j-uitse). izîtură lxvi, iezitură (26). izvon 267, zvon, sgomoi. izvorul xix, dim. izvor. junit: june~ 283. k'^fe, perie (60). k'euc (Meria), cauc, căuș (22). k^iceră, deal: „un cVeal mai mare, nu tomna munt'e“ (Merișor; 58). k^imători ccxxxi, cei ce chia- mă oaspeții la nuntă. k'iskin'eu (pl-cAe} cxcvm, 240, 245, 246, 258, 260, cîscîn/eu clxxix, cîrpă, broboadă (60). labiță cgxvii, dim. labă. lăcrămi^Pe clxxvi, 252, dim. lacrămă. ladă 246, sicriu. lai: căiță laie 276, căciulă neagră; cf. 7. laibăr, haina pe care o poartă țăranii peste cămașe, peste pieptar, mintean. lăibăruc, dim. laibăr. lăitar, răcit o are în care se scurge, se adună, țuica din cazan (61). lăt'ițar', Pet'ițar/ 276, colan de mărgele pe care-l poar- tă fetele la gît; cf. 9. lăturoiî xcn, răritură ce ra- mine în urzeală cînd se rupe vre-un fir. lăută, vioară. lăutaș 236, 243, lăutar. leagănă cxci, leagăn. l'egăn^ior cxci, 267, dim. lea- găn. l'emn xxxviii, lii, cliii, 280, 282, 283, arbore. l'enos, Ven'ios, leneș. Peod'ean xxxm, plantă: „să fase pă apă cu floar/e albă“. Ier 265, melodia după care se cîntă o colindă. Ierni (a să), a se cîntă o co- lindă după melodia ei: „așa să ?erue“. l'șsnă CL, eftin. l'esn'i (a să), a se efti^i. Pibră XLVHi, cxxvn, piesa de zece creițari. l'imba oii, pătlagină. l'imbovi (a să) ccxxxi, a pe- trece. GLOSAR 323 Pingurar', scîndură în for- mă ovală cu mai multe găuri și acățată în pă- rete pentru a pune lin- gurile în ea (lingurile se trec prin găuri). lîniță 294, dim. lînă. Pipiiî (pl.-ine), „pită cu brîn- ză ori alt seva pă d'esu- pra“. lipovan 289, înțeles necu- noscut; se poate să stea în legăttbră cu sîrb. lipov rde lemn de tei^. Vipsă, în expr. ca: am o~ cu î^l, am nevoie de el, am treabă cu el. Pistav (Ciula-mare), limpede, curat, în expr.: vorbeș- tse~. litovă 288, duh necurat. litovan 289, înțeles necu- noscut. loda glxxi, a lătbda. lohoane 232, 233, 285, dtb- huri necurate. lopăPiță (Lunca-Cernei), o- moplat. lotru 296, hoț. lua: lorăsără lxxviii, se lua- ră (50). Lucin cccii, cccxv, sărbă- toare populară, la 18 oc~ tomvre (Sf. Luca), ce se ține pentru a păzi vitele de lup (346). luminile xxxvi, lxx, 268, dim. lumină. lunaVic xvm, născut în a- ceeași lună cu altul; cf. 15. luncele 268, dim. luncă. lunlPiță ccxv, dim. lunca. luntra ccxxxi, a intra (se au- de numai în versteri; 28J. lupieștse CCXXXI, 293, ca lu- pul. lupoaiîe cm, lupoaică. lusefer/ei cxgi, dim. luceafăr. Macovei l, sărbătoare popu- lară (la 1 august); se mai zice și Zîua-ursului. măduhă, măduvă (19, 26). măgură gglxxi. mai xxi, lxxxiv, ficat. măi, mai (23). maierană gxcvii, măghiran. măierișVe, loc îngrădit în care se pune ce se strînge de pe cimp, se țin carele, uneltele, etc. maistor, meșter (346). mălăoii (jpZ.-oane), pîne din făină de secară și de po- rumb. mălinior 266, 275, dim. mă- lin. mama - păclurei, lathraea squamaria. mama zurată xviii, v. tată zurat. mămuie, momîie. mănunt (41). mănușă: ~ cPe cîn'epă, mă- nunchi de cînepă. mărăsiun'e G, mărăcine (52). marcaleș 302, sărbătoare, petrecere a nemeșilar, un fel de „nedeie^. marhă ggxc, mară XLVII, xlix, clvii, vită (38). mărio lxvi, măre, mă. 324 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI marț ccix, mart. Mărțaie ccxxxiv, nume de vacă. Marți-seara 285, cluh necurat ce se crede că se arată în chip de femeie în noaptea de marți spre miercuri, Marțole. mărțișor (Lunca-Cernei) = marț. mărturisi, cu înțeles special în descîntece: t'e mărturi- săsc xx, vă mărturisesc 281. mărzelat ccxvn, împodobit cu mărgele. măsai (pl-iz) 247, 260, 276, față de masă. măsalar', porumb cu boaba lungăreață (dintele-calu- lui). măsălar'e, măsălariță. mascuri (43). mășînă, tren. măstacăn, măstacăn'e, măsta- sin'e (22, 23, 43, 44, 45). măsură: o fos d'e măsură la copilu miău xvni, a fost deopotrivă, de aceeași vîr- stă, cu copilul meu. măs joacă, măciucă (52). mătcă, bățul, la vîrf cu o scîndurică rotundă cm mai multe găurele, cu care se bate untul (59). mazăre, fasole ; ~ rătundă, mazăre. măzăroiî, măzăriche. meltui (a să) ccxvn, după explicația celui dela care e cules textul ar însemna „a se mărturisi^. meluță cu, cccxxxix, dim. mia. menază ccxix, întreținere, hrană. mșndzel, menghenea. menunat lxxxix, 270, minu- nat (23). m’enun^e, minune (25). mșr'e, a merge. mer'eu cccxiv, încet. mert'eșug xxvn, meșteșug. meș, cercul ce se face în fie- care an în trunchiul unui arbore. meșelnic 239, înțeles necu- noscut. met'el'eu lxv, prost. mială, mia (44). micutsel cxci, cccxlviii, 267, mititel (41). mienuna (a să) cxxx, a se minuna. miez: ~de iarnă 251, îm miîez d'e noapt'e cccxllx. mijloci: mijlocul ți-oi mijloci 282. mîlc, „bQală d'e oi șî d'e ca- pre; nu mai ar'e lâpt'e, urbșșt'e, să umflă la pi- și q ar'e “. mîlsi, a căpăta boala mîlc. milzoc XIX, XL, LXVII, LXX, CLXXIX, CLXXX, CLXXXVII, mijloc (43). milzosin xxxi, mijlociu (ca vîrstă). mînături 283, farmece. mîndruță cxvn, ccxxiv,ccxxx, ccxxxvn, ccxliii, ccxcvn, ccc, dim. mîndră. mîn'ecar'=lajbăr (cu mineci). GLOSAR 325 mintsil'ean (Ciula-mare), „om mai cumintse, mai ștu- dzenț“. mioară cclvii, cccvi, 293. mioriță cxcvi, ccxxxn. mir lxix, mire (43). mir'el 270, 271, 275, dim. mir. mirlă, mierlă (20). miroasă cclxxxi, mirosuri, par fumuri. mîrzare cccvi, oaie cu lapte. mîrzî, a zăcea, a sta abătut (despre vitele bolnave; 56). mișălos, mișel. mișînă grămadă, mulțime: ~d'e goanze, d’e peșt/i. miștotă, lipsă de bucate, de legume (37, 56). mistr'eț, „să zîse d'e acar- se-i d'e milzoc: cucuruzu ie mistr'eț, cîn nu ie baș bun, cîn ie d'e milzoc; m^ră mistr'șță, n'is mari, n'is misi; vr'eme mistr'ea- ță, n'is bună, n'is rea; pîn- ză mistr'eață, n'is rară, n'is d'easă“. mistrițoiî, amestecat: cucu- ruzu ie~; v. mistr'eț. mit'ică, mincare din făină de porumb fiartă cu smin- tină. mleaturi, lucruri fără preț, mărunțișuri, hirburi. mniorică cccxxxix, cccxl, dim. mioară. înnișculă cccxx, moșmoală. mo (Meria), mă. moacă, sglăvoc (pește: cotus gobio). moacre: sir'eșă~, cireșe ne- gre și mari. modur, sur închis (despre oi; 346). moimă 234, maimuță. molătsi (a să; Bău țari), a se moleși. mol'itv, mol'in, molivd. momîrlan, om prost; epitet pe care-l dau cei de pe JU celor din părțile de sus ale Țârei Hațegului. moroc, morcov. Moron lxxii, Muroni 280, Moroi. mortăsină, ca adj.: scroa- fă ~ LXIV. motcă, legătură de lină, scul (59). motîntan 263, înțeles necu- noscut. mozer', piuliță (59). mucoar'e, mucegai (53). mugur'e clvi (43). muică cccxlix, mamă. murg: ~ d'e sară lxxviii ; pă murgu sării. murguț gxvii, 290, 292, dim. murg. mușchia 289, a face mușchi, a se acoperi cu mușchi. musk'iță ccxxvii, dim. muscă, muștra cc, a mustra (influ- ențat de „muștrului^). nădăi (a să) ccxvn, 289, a se aștepta la ceva, a bănui năhui, năuc, nerod. nămaie ccxvn, vită (53). nana cxxi, se zice cînd vor- 326 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI bești despre o femeie sau te adresezi ei; se întrebu- ințează și de frații și suro- rile mai mici cînd se adre- sează surorilor mai mari. nap (Lunca-Cernei, Meria, Livezeni), cartof. năroc i, lxxxiii, xcvni, ccxvm, CCLXI, CCLXXXVII, CCCXHI, noroc (27). nărod xl, nerod (25). năroi 250, 251, noroi (27). năsăd'i (a să) xxxn, a se t închega (56). năstav, tare, strașnic: „ba- t'e~, bat'e pogan“. nașfe xvi, lxviii, cccxiu, 269, a se naște (ca reflexiv e foarte rar întrebuințat). natu, în expr.: tot~ xliv, 238, fiecare, toți (53). năvarn'ic xvn, foarte mare, foarte puternic. iVeam liv, fel. n'eao, zăpadă. n'eca, a sugruma, a omorî aproape (se zice despre urs sau lup cînd năvă- lește la vite; 61J. neciupelit 240, nejumulit. n'ed'șie lii, 275, sărbătoare ce se ține în sat cu prilejul hramului bisericei; cf. 13 (56). n'egron, cam negru. neguriță ccclviii, dim. ne- gură. negustoare 240, negustoreasă. n'emeșoaiîe, soția unui ne- meș. n^mn'eș (42). N'emțQane, Nemțoaică. n'espovedat lxxviii, nespo- vedit' ne tare 271, slab, plăpînd. ni ccxxxi, nici. n'iâ cî (Meria), se zice cînd vrei să alungi cinele. n'iâ țîi (Meria), strigătul cio- banilor cînd opresc oile. n'icauri CLXII, nicăeri (26). n'imișug xl, 302, rangul de nemeș. n'ise viii, xix, lxxxvh, cxvn, cxix, ccxxiv, nici. norocire slabă 244, ceas rău. nost, nostru; noastă, noas- tră. notarăș viii, notar. nozîță, gaura dela opinci prin care se trece cureaua. o cccxliii, 254, au (sau); LXXXV, CCXXXI, CCLXXXIX, cccxli, 248, 249, au, oare (interogativ; 25). Qacăș, oacheș. oară, pasări (53). oastă clxxxviii, oaste (43). obiser' li, ccli, obicei. oblan'ic, colacul făcut dintro bucată de pînză, dintro cîrpă, sucită, pe care-lpun femeile pe cap pentru a duce ulciorul, coșul. oborî 258, a doborî. obr'eze, loc șes, întindere de pămînt ce rămîne după retragerea unui rîu (56). ocă, oca (se mai întrebuin- țează între țărani la mă- suratul lînei, brînzei). GLOSAR 327 ocol colii, 241, 242, 275, curte, ocoș, cuminte, înțelept (60). oglăvij, curelele dela îmblă- cin (56). ogradă, livadă de pruni. oi vii, gxxviii, 297, vai. ol 297, ăl, cel (cu ă trecut la o prin fonetică sin- tactică: prînzu ol mare), olele ccxvn, interjecție. omeVe (d'e n^eao), grămadă de zăpadă, troian. omnă xxxi, groapă cic apă (40). omorî (Densuș), a bate, a schilavi (61). OR XXXI, XXXIV, XLI, LXXXV, Cil, CXCIV, CXCVIII, CCXVII, ccxvm, cccxxxix, un. opac, nepriceput, nerod, prost (56). optobăr li, octomvre. opr'eg, se zice în general des- pre cătrința dindărăt, dar opregul propriu, zis e fă- cut din fire roșii și groase ce cad ca niște ciucuri, și acesta nu se mai poartă decit prin cîteva sate din apropiere de Bănat; cf. 8. ore xviii, xix, xxv, cxxxvi, ccxc, ori (26). oșta cxxm, a ofta (e mai des întrebuințat ca reflexiv; 40). oVint'eauă, ghințură (gentia- na cruciata). oțîrucă viii, dim. oțîră. oțîrușcă=oțîrucă. ot'iuț lxxxi, dim. ochi. otselușă (Meria)=otseș$. otseș^ cu, ocheșca. pacuin, pașnic, blînd. păcurar', păstor, cioban (așa se zice prin cele mai multe locuri; prin părțile de jos ale Jiului se aude și cioban; 62). păducei: aruncă din cercei — ca moara din păducei 264, pare să însemne o parte a mo ar ei, dar „păducei^ nu e cunoscut cu acest înțeles. păh u i e=țu ho aiî e. păidaș 259, 261, grup de cîte patru inși care merg la colindat. pălămar', ștreang gros. paloș ccxxxi, paloș. păltsin'ior cxci, 267, dim. paltin. pamet 244, minte. pănata (a să), a se tîngui, a se jeli (53). pânzin^e xxxn, păianjen (22). pănzin'i xxxn, a se face- ca păianjenul. păpăradă, jumări de ouă. par xxii, lină. părăuț iv, dim. părău. pareșă: meră~, mere albe- verzui. părsăty 240, scris astfel în manuscrisul lui Retega- md; cuvîntul nu mi-e cu- noscut de aiurea; în mar- gine Reteganul îl explică prin „podrum, sicrini^. părțăla, a parcela. părțea, părticică, bucată. 328 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI păruș 268, dim. par. paș cxxxix, pas (44). păsărea cxvn, clxxxii, ccxxxm, dim. pasăre. păsăruică cxvn, dim.. pasăre. Păscuță cu, ccxvni, cccxxxix, dim. Paști. pastă, peste. pășficari, cei care duc de Paști la biserică prescuri, ele. păstrăv, burete alb, cu pete roșii, ce crește pe fagi. pășunariț (Lunca - Cernei), proprietar de oi care în- credințează altuia oile pentru pășunat. pășușoii XLVin, posesor, pro- prietar. păt'ilat xix, 'pinză subțire de bumbac (60). pătrundea, potirniche. pătul d'e fîn, patru furci legate intre ele prin pari (somin'i) peste care se pun alți pari (cosoPei) și peste aceștia se așează claia de fin; v. pl. xni. pea cc, cccxlv. pș xxix, 2>rea (40). peană cclxiii, cclxxxi, bu- chet la pălărie. pedestraș 270. ped'estru, pe lingă înțelesul obișnuit se întrebuințează și cu acela de ..nevoiaș, amărîP (om~) și alte ori se aplică la cineva care are vre-un defect fisic : ~ d'e otsi, „orb d'e un otsi”; d'e mînă, ~ d'e pis i or,/a- ră o mînă, fără un picior. peon'ier' eexx, pionier. pe picior 276, un fel de joc. perdzătoP ccxvn, care adu- ce pierdere, primejdios. pesin'e 261, mușchi de porc (60). petr'^se: să petr'ec codru ccxvii, să trec prin codru. petri: i-oi petri ca petrile XXXIV. picui, vîrf de munte, pisc; la Densuș l-am auzit și cu înțelesul de „piatră din care se face cutea“ (54). picurile xxxvi, lxx, dim. pic. pielm, făina albă ce se pre- sară pe ])îne. pînză d'e groasă, jpmza de cinepă. pîrlău ccxcvii, trunchi gău- rit și fără fund în care se opăresc rufele (60). pirotă 277, trudă, osteneală. piroti (a se) 240, a se trudi, a se osteni. pîrset'e (Hobiceni - Uricani), guzgan. pisc, două, dealuri ce se în- tâlnesc, formind un unghi ascuțit între ele (Merișor); parte a carului, furca în care se fixează proțapul. pitula, a ascunde, a tăinui: pitol, pitol'i, pitoâlă. pizărăi Lxxvi, 260, băieți (pînă la șapte ani) care in ajunul Crăciumdui merg să ureze din casă în casă, și li se dau nuci, mere. PL X V GLOSAR 329 plan con, bucată de pămînt, moșie (propriu zis pămînt dat după planurile de comasare). plănuț, dim. plan. plasă 253, fel (de mâncare) ce se servește la masă. pl'easă, împletitură de nuiele^ bucată desfăcută dintr’un gard. plecătoar'e, vacă cil lapte și fără vițel. plegn'it, fără voie, abătut (se zice despre o vită obo- sită ori bolnavă; 56). plemn'i cccxl, cl izbi lin lucru de altul, a face să se ciocnească; a bate din palme. plet'er, părul împletit, ca o coadă groasă, și adus de o parte și de alta a ca- pului; cf. 9 (56). pliută, plută, plop. ploapă liv, strugure cil boa- ba mare, rară și albi- cioasă. ploatăn LV, sobă, mașină de bucătărie. ploia clxxx, cclxxvi, a ploiLa. ploscă, căpiță mai mare de fin (cam doi porcuPeți; 59). poame, fructe uscate. pocitor 280, pocitoare 280, duh rău ce pocește pe ci- neva. pod'ină (Lunca-Cernei), șale. podrum, pivniță (56). pogăcele 239, 240, dim. po- gace. pogan, ccl adj.: mare de statură: om~; ccl adv.: cu putere mare, strașnic: mșr'e ~, bat/e (60). poienioară 295, dim. poiană, poivan cxlv, funia cu care se leagă calul de pripon. polomidă (27). pomeană: așa s’o pomenit cVim pomeană (Meria), așa s’a pomenit din moși stră- moși. pomn'i cxci, a pocni (40). po mor oaze, poame. ponă cclxxviii, pînă (27). pond'ială xcn, podea, dușu- mea (42). popt/i xviii, cl pofti (41). porcuVșfe, căpiță mai mare de fîn. pordosît ccxxi, pardosit (27). poroabă, porumbrea (40). porob (Densuș), „brad cu se- t;ina mar'e șî vînătă, să fase întră fazC. por o bar', tufa ce face po- r umbrele. porcotos, lacom la mîncare. postaie, păstaie (27). postavă, albie mai mare (56). postă viță, lădița în care curge făina la moară. potopi ccxxxi, 288, cl da peirei, a nimici. povestă (43). povîrn'i: o povîrn'it pa șep- t'esprăzese an'i (Meria), a pornit pe șaptesprezece ani. povoi 303, puhoi. poznar' ccxvn, biLzunar. 330 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI prădon, risipitor. prășVila xii, șindilă. prau, praf (38). precurat cxciv, preacurat (26). preer ccix, pr’cier, prier, april (19). premîndă lxx: „e ca șî cum aș fi la dumn'eata slugă șî aș căpăta bucat'e pă lună". prepePeag (pl-ei\), par cu crengi in care se pun oa- lele sau pe care se așează finul, măzărichea, pentru ca să se usuce. preveșVi (a să), a se usca, a se gălbeji; prevestit, uscat, slab, gălbejit (53). previnde 296, der, din vinde, priboi cxcix, deal tinos (56). pribun cli, prebun lui, tribun (in revoluția dela 1848). pricoiță 234, 241, toi, scoar- ță (59). pridăd'i ccxvn, prid'id'i cccxiv, a birui. primavara cccxm, primovara ccxxxvi, pl. primăvări ccxxxiv (26). primez, zid ce desparte două încăperi, gard; se zice și despre un loc de pădure așezat intre două poieni: „dacă ie is o poiană șî una (Vincolo șî întră i^Pe o pă- dur'e, la pădure îi zîse primez" (53). primură cxxxii, primbură cgxxiii, 245, 249, 261, panglică (42). prîndz păcurăr'esc (Meria), prinzul ciobanilor (pe la ora 1). prîndz stărpăr'esc (Meria), prinzul sterparilor (pe la ora 11). prinsoare ccxxxi, închisoare. prînzî: prînd/e cxciv, 269. prînzor lxxxvii, gustare de dimineață (pe la 9). privită, fierul ce îmbracă par- tea de jos a leucei (346). probălui 290, a încerca. Probozen/ie, Schimbarea la față. probozî ccxxxi, a înfrunta, a dojeni. procator ci, avocat (60). progad'e 251, 252, cimitir. propoadă 238, 240, 242, 243, broboadă. proptă ci, proptea, sprijin. prota clxxxvii, protopop. prumuta lxvii, împrumuta (în poesie; îm- a fost su- primat din causa lui om care precede). prunduPePe vii, dim. prund, puiag, podul grajdului. puiuț ccxxxi, dim. pui. pumnaș (pl.~^\), șuviță de pînză ce se pune la mâ- necă, jos, ca să o stringă împrejurul minei; cf. 1. pup xx, mălai copt în ce- nușe, turtă; pupi, prunele ce se usucă în pom: „pru- n'ele s’or făcut pupi (Pe ploaie"; pupuri, desenuri rotunde in broderie (60). pușca xiii, xliv, cccxlvii, a împușca. GLOSAR 331 pușcări 292. 293, a da cu pușca după cineva. pustiii: pustîiîi în lume xix, singuri pe lume; pustînu dze min'e (Meria), neno- rocitul de mine! pustînătat'e cccl, pustietate. pustîiii (a să): s’o pustîiiit în hâ lume CLVin, s’a dus pe lumea cealaltă, sa pră- pădit. puțîn'el ccxvin, 289, puțintel. putrigan, putregai. puțului ccxxi, a curați. ră ccxi, re cccxliii, rea (26). răboș, răboj. răcăn'el, brotac. raf, șina dela roată (347). răgută clxx, cxcvin, recrut. raină xxxi, cratiță. rămas: mare ~ îmi făcea 290, pare să aibă un înțeles apropiat de acela de „ră- mășag*. rămîiVea: am rămas cVe băr- bat, am rămas fără băr- bat, văduvă; rumîn'ea cxxxi, ccv (27). rao cxcii, raua lxxviii, rouă /w răpsiun'i CCix, septemvre-. răpurj, beșicibțe ce ies pe buze. rariță xxxv, cxlvii, conste- lație. răscoase xxxn, cxlix, cxcn, 281, der. din coace (in descintece). răscol, roscol xliv, strunga în care se face măsuratul laptelui cînd se pornesc oile la munte (56). răspas, partea urzelei din fața ițelor pe unde se trece suveica (43, 53). răspunge 281, der. din (îm)- punge (în descîntec). răstău xin, resteu (21). răstînd'i xxxiv, 274, răstîn- dia 272, a răstigni (43). răsucă, unealtă de lemn, ca un fus mai mare avînd jos un cîrlig de care se leagă ața, lina, pentru a fi răsucită. răsucă t q ar te=r ăs u că. răura 275, a uda. răvoarer cccxiv, revolver. răzbuna clxxxv, a aduce vreme bună, a însenina. răzușă, răzuș (daltă cu care se scobește în lemn). rebePiie xv, revoluție. rîmnitor 280, rîmnitoare 280, cel care rimnește la cineva, în spec. duh rău care de- oachie. rîiie, rîie. rînt'eza, a necheza. rînză cxciii, stomac (termenul obișnuit pentru a exprima această noțiune): mă doar'e la rînză. rîp, murdărie pe corp, pe mini. rîpos, murdar pe corp, pe mîni. rît 299, luncă, livadă. rîtui 262, a împinge cu rîtul. roi bă: în~, de coloarea roibei, roșu. 332 GRAIUL DIN ȚARA HAȚEGULUI roibat CLXXin=înroibat. romăn'iță, mușețel, roșiat 295, înroșit. roștsei (pl.-șie) ccxxxi, 289, gratie de fier la fereastră (34/). # rotat: chischineu~ 246, 258, cîrpă, broboadă cu dese- nuri rotunde. rotsilată : masa ~ ccxxxi, masă rotimdă. rovinos 246, 258, umed, mlăș- tinos. riîd'ită xxii, lînă de brodat (56). rug 232, 244, 247, 298, rw- bus caesius. ruguț 268, dim. rug. Rumînă, Romîncă. rumînat'ic (Sub-Cetate), a- mestecat cu Eomîni (de- spre Țigani). rupe, rumpe; s’o fos rupînd xiii, se rupea; rupsă fat’a blăstăma vii, rupsă d'e-a cîntă ccxvn, începu a. . . (40). Rusale cxcv, gcviii, ccxvm, 251. rusuroii, pîne ce se face din aluatul ras de pe albie (27).. ruzmaVin xlvi, rosmarinus officinalis. săc: mi-s săc (Meria), mi-i foame. săcătsiu, slab, uscat (mimai despre oameni). săcui, dim. sac. săd'i: d'e cîn s’o săd'it satu lii. săin, sur. șalău ccxxxi, oaspe (60). sălcină: apă~ 272, apă săl- cie. sal ie 238, voalul cu care se îmbrobodește mireasa; 246, giulgi. sălsș cxxin, dim. salcie. sămăt'ișă, brînză de vacă. sămna (a să) lii, a se arăta, a se indica. șăncăl'iie, poveste, glumă, minciună. sănun'e (Meria), sănună, lo- cul unde se pune sarea pentru oi (44, 53). sarsam, unealtă (347). sărsiiVer', par cu crengi îm- plîntat în pămînt și în care ciobanii acață vase, haine; v. pl. xni. sățuit lxviii, îndestulat, să- tul. scaldă cclxxxiii, baie. scămno—o este roscol xliv; pentru trecerea lui ă la o după o labială de amintit și primovara ccxxxvi. Pag. 28, rîndul 10 de jos, în loc de: ccclxxxix, să se ce- tească: ccclix. Pag. 43, trecerea lui v la b în bihor el (bihori) e datorită poate influenței lui Bihor, înțelegîndu-se „vînt care bate din părțile Bihorului" (numele de rîuri se derivă adeseori dela nume de localități: comp. Murășanul, Sibianul, nume ce se dau în Transilvania la vînturi ce bat din spre Murăș, Sibiu). Pag. 44, rîndul 9 de jos, să se cetească: br^azdă. Pag. 55, la formele de origine slavă de adăugat: ctrșie< sîrb. krs (bulg. krusuy, d'ivăr