PERIODICE B. „P. G.“ iftf VEBIOMJIj vi. Vr. 1. DE FOAIE LITTERARA. (’n din i i nli mai nainte dc a •........ I do.uliu dc Socrate si de l'biim» (iun nil m oc< iiparo in iii t i Iii• I șl < n , se mișcă prin rappor- tmi nrmonidse. Prin aqueste cutecjetdre spe- < ii In fii Pitagora este quel d’ân- ii iu din filosofi que a smuls cu- f < turca dela dominația simțuri- le <|u< I d’AnhVni quare, appli- i AiiiIiiii In nisce objete nemate- niilr, 'in d« ^copcrit în ordinul viijihd un ordin nevidibil supe- niii «•< m ii re «I. și transportân- din* in iiipiesf imperiu de idei undi .1 uli i rațiile sau cuvintele qm < pui du d< pre ființa și po- «dbd, n ni Intui o In drumul dcsco- pi • Iiilni ,HI nu ntiînnl a Indicp- Inl piixiriilnirn pe nqiiCNl drum i i o rl ' n uși n pașii cu pași de giganti' \ Im mut aritmetica fl |i,i umili In di>>pii ipime pîno ui I mi II\ I : llllll'llll de llllAl nisce iitmi'Hiiiir empiricei le ti Inavii* (llu pi iu vmr'ldcraiUlii millo asii- I i ( asupra corpurilor re- H'd-iii . n tpiaror formă o attri- buln li linii elemente,: cubul a- dli i i i ii p imiiiiul, piramida fo- • "I, m im mirii acrul, icosaedru i|"‘ • dodi i ;i< dru , eterul. El a '• i1 iu l.imdsa teoremă a pă- ItHlulm Ipoirinisci. In astrono- mii il i hiiiecut cu atâția se- • "** «‘i.dul .eu și antichitatea, i ' •' 1 ti mn a, que eră o schiță • qm II - d'.inteiu trăsuri alle verității, n’a fost priimită de quât abia în timpii moderni; în quelle din quoă fu priimită ideea que pămîntul se învîrtesce împregiu- rul seu și rotedă în pregiurul sorelui, și el în mijlocul aquellui timpu de obscuritate și de pe- dice alle cugetări a vedut’o și a spus’o , trecend cu doe mii de ani în aintea progreselor gene- rale alle minții umane. El înțel- lesse que comeții nu eră dupo cum își închipuiau nisce meteore fugitive, ci nisce corpuri ceresci atât de antice ca și quelle-Ialte, și que se mișcă ca și planeții în pregiurul sorelui; que luna dela sdre își ia lumina; que fie-que stea trebue să fie un sdre, cen- tru al unei sisteme planetare; în «pieile dupo urmă își închipui que. planeții trebue se fie locuiți. Pe lungo aquestea (pline nu scie • pic < I a di n rminat intervallele sonorilor musicale? Apoi vrend a r< află intervallele analoge în- tre plancți, a întâmpinat, dupo cum fjice Maclaurin, pe quelle que le dă în adever gravitația. In primele progrese alle medi- cinei nu eră nici de cum străin, și mai vîrtos în fisiologie și în farmaceutică. Quât în ideile salle despre na- tura omului el destingea suffle- tul de corpu, îl numiă sau îl de- finiă numer în mișcare și vedea într’ensul doe părți, una rațio- nabilă și alta neraționabilă și scaun al orgoliului și al volup. 1* 4 PITAC tații. II credea nemuritor, a- sccptâudn’l dupo morte recom- pense sau pedepsa; îl mai cre- dea anco que este destinat a irccce din corpii în corpii și a le însulllcțî, numind aquestă treccere dela un corpii la altul metcmpsichoar. Pitagora I« i hI poliției si nrâ- ln unii t I « iimim e un mijlocit „I ,hi duli pune mftini pe iiqiirl- Ih qm ll iimlA Ihi pinten, AnsA lM |i < n de lumi qm re o grației qni i u mm regenta pdte* sa ’i o IH i ,i di pi in urmare numai hi i, . ulii | iile vorbi despre mim a si ii .mi li re punse que nu I .. H oppiiii pe înălțimea sa grație, dupo cum Jicea » prin ....... n menea bagatellă , 'urmare el, ministru, n’a priimi t nuli di pi< nqurasia s’au pro-1 și a rempins ori quc asemenea mi.....urni pitirii mii ducați și j appropiere que veniă mai virtos piiiili.... mult, și que daqua' dela un necunoscut. II j,|...pu i patru mii ducați, I „N’ai făcut bine, îi disse re- i, ........ii să dea pe Rocco| genta. du-mi-te, și pune în dată d< I l't / ■ și îndată i se numeră’să caute pe aquest om și cum I Imiill I ’l ci afla. addu-mi’l în dată." MAR1TAGIUL 6 Ministru, ca toți miniștri, se închino, și promisse dc a pune ensuși in aquea Ji, pe toți ome- nii sei a’l caută pe (apele. ,Si cu adeverat que cum a dis așă a și făcut; dnsuși în aquel moment, cum a venit a casă delte semnele necunoscutului, împăr- ți omeni în tdte părțile și le co- mândo să'l caute și să’i afle din pămînt din erbă verde. Să se ia ânse bine în seină, cum vor da peste densul să se pdrte o- menos cu ei și să i l adducă făro ai facce nici un reu. II cât ard tdtă Jioa, nu putu- rd facce nimicu Ndptea urmă torc se comisse iar o adoilea tîlhărie apprdpe de Aversa, și cu împregiurări și mai cutejătdre de quătu quelle din ndptea trecută. Nu mai rcmasse nici o îndoială que Rocco del Pizzo, de que merge cu atâta mai mult se appropie de capita- lă pentru cuvinte alle salle. Ministru poliției începu cu a- deverat săi paie reu de que să depărtede pe străinul aquella în- tr’un chipu atât de absolut, și părerea dc reu crescu și mai mult quând regenta adoa di de doe ori pusse să’i întrebe de a descoporit quevă asupra necu- noscutului que promisessc să pre- dea pe Rocco del Pizzo. Din nenorocire, părerea lui de reu nui adducea nici un folos, și trecu și dioa aqueasta făro să pdtă â se adducce nici o scire asupra misteriosului descoperi" tor. Ndptea iară addusse cu sine o nuoă catastrofă. In reversa- tul (Jiorilor, aflard pe drumul de la Amalfi la Cava, un om uccis, que eră despuiat de tot și cu un pumnal plântat în mijlocul ini- inei. Bine sau reu , queci părerea pubblică fu que tot Rocco del Pizzo făcu și aqueastă crimă. Quât pentru cadaver, se re- cunoscu que eră al unui june signor cunoscut subt numele de Raimond Bastardul que ținea, cu tdtă greșală de ortografie în nascerea sa, de potenta casă a Carracciolilor, aquellor eterni favoriți ai reginelor de Neapoli, și din quari unul trecea acum spre a împlini lungo regenta sarcina moștenitdre a familliei. De astă dată ministru fu di- sperat, și cu atâta mai mult di- sperat, queci nu trecu mult du- po que avu rapportul aquestui eveniment, și priimi și dela re- genta un ordin de a veni pîno la palat. Se dusse numai de quât, și regenta ’l asceptâ cu sprincea- na încruntată și cu ochiul sever. Lungo densa sta Antonielio Car- racciolo, fratele mortului, quare făro îndoială venisse să reclame dreptate Isabella făro multe cuvinte îl întrebe daqua a aflat quevă nuou despre aquel necunoscut; Mini- IN FURCI nit ii ânse de și pusesse să ‘1 cau- ii prin tote piețele, cotiturile și un adele Neapolii, dar, par’que • i i un făcut, queci quare cum M uia nu sciă săi spuie nimicu d< spre densul; și prin urmare ministru nostru, ca toți miniștri In asemene împregiurări, dette din ninere și nu sciu que să re- > punij i cu tdte que ar fi vrut din Milllet sa scie a respunde. II* ruin ii mai dette de termin i' ni i itn <|il|ci să caute cum va || ii spusse curat que, da- qmi inimi di un anost ului nu va II nilul «au Rocco del Pizzo prins, • pidlll dumnealui nA nu i se nml iniile Imilnlo do quAl cu ilnmhilu In mAn ii pentru quă i miti'ln Aiilmiii llo Cai rai ciolo di • Im ii-ie quii Roito del Pizzo |l mi nilul coinlnrMn nqura n«i- Ii'^IhIi u Mlidiiin irnlli a i iinA rti linii- I'ii LimiI.i In |on ți încrețită, qu Iml , mdlcAml capul, crcdii qni ii dr de queea parte a pie- lii, linilit Inii o manta și încăl- i)lndii«n In mirele toamnei, un mini qm .rînmia de minune cu • " • ..ului si ii Remasse mai Anii iu i ,i iiili niiiil in locu quăci • mm ii de frică să nu quare linii \a să’l amăgească occhii; An»A in quAi se uita cu atât se • ...lini i mai mult. ’Nainto dar < un .1, n'.iil și cu quât naintă • " inia t i recunoscu mai bine omul, \qm sin I iso să se appropie de el, făro a facce nici o miș- care nici înainte nici înapoi par’ que eră o statua. — Ajungem! lungo densul. Mini- stru îi pusse mâna pe ummere, qua și quând s’ar fi temut sa nu ’l scape. — A! esci tu, în quelle dupo urmă, îi (Jisse. — Da, eu sunt, respunse ne- cunoscutul , que voiesci ? — Voiu să te ducu la regenta que doresce să ’ți vorbească. — Cu adeverat? E quam târ- țl muntenii, ii li IiIiic li'u -ut , șl nu simțlă qufi Iii qiiiiii' din lin ului sî-i alAt de lihni pi opoi'țlomițl eră plin de iișnilulA șl d«> oIn*1 IriIale. Qiiliiu ixi'l, șl do unde vii? di iiiAiiiIh legeiiln. schimbare, ur- iiiriitjA quA liNCIlll I ii Iți Iii/i mpiiu'iișl altitudine |l ih|iii'lliifl elilpii «pin aven mal iiiilnti' plnA să nu I mo IurA tar» illillii ii Miliție, și ut <*ii iiomi'U t ii I Im Intrpii eu nqurllași ton de mul luiiiili mirația întreruptă. . Iii < i un linte que erâ pentru ........ <|ii< en que a fost serpele .......... primii noștri părinți, ge- niul lăiilui. I......li se întâmplă, sunt a- • uni A re o șese luni, Domna mea, • Iuti mplo ejieu qua contele An- tiiiilrllo mi vlneițe în porția pă- il ii lui seu ... Vm ’ que ai jurat, pro- • lide ? 13 „ — Am jurat a nu me mai ducce să mai ve$u pe fiie-sa. ,, — Forte bine, trebue să’ți ții cuvîntul. Un gentilom numai un cuvînt are. „ — Vecji dară que tote sunt perdute pentru mine. „ •—• Ai jurat să nu te duci a o mai vede? „ — Așă. „ — Anse daqua va veni ea la tine? „-Ea! „ — Așă, ea. Nnde? „ — Unde vei vre. Aci spre esemplii. „ O! nu aci. „-—Pro bine, în castellul teu dela Rosarno. „ — Anse sunt legat aci; nu pociii lasă Neapoli. ,, Pentru opt ijille. ,, O! pentru opt ijille? Da, sc pole; >oiu află vreun pre- testu să scapu de densa pentru opt (Jille.“ Nu sciu de quine vor- bia el, Domna mea, nici que lucru îl ținea așă legat, sciu ânse qu’a meaijă. ,, — Așă rencepă Raimond , quând vei priimi scrisorea mea, te vei sculă să vii ? „ — In aquella’și minut. ,, — Forte bine.*4 „ — Amândoi frații se strîns- MARITAGIUL 14 seră de mână, și se despărțire; Contelle Antoniello remasse în Neapole, și Raimond Bastardul plecd la Calabra. „Dupo o luna, contele An- toniello priimî o scrisăre dela frate-seu, și trebue ai da drep- tate, n’ai vî'ujut cum își ține cu- cîntul contele asta! ensuși în a- quea i]i plecă din Neapole. „ Eată que s’a întâmplat. Nu te supperă, Domna mea, acum ajung la desnodamînt. „— Nu me supper, asrubtu , respunse regenta; atâta numai me înfloreau ascultândute. „ — Nu sciu quine uccisesse un om apprdpe de fântâna. Ta- tă-meu se înturnă dela vînătore, în aquel moment; aflo pe aquel nenorocit dându’și suffletul; aler- gd în ajutnrul lui, și unde se în- cercă în deșert îl adducce Ia viața, doi feciori ai lui Raimond Bastar- dul eșiră din pădure, și arestară pe tată-meu ca pe un ommorîtor. ,, — Printr’o stranie disgrație pușca tatălui meu eră descăr- cată, și printr’o întâmplare fa- tală, al quăria secret ar’ fi pu- tut să’l spuie Raimond de n’ar’ fi fost mort, plumbul que scos- seră din pcplul cadaverului eră de aqueeași mărime cu quelle que se aflară asupra tatălui-meu. „Procesul fu scurt; amendoi feciorii mărturisiră într’un chipu, cum judicătorii nu mai putea a se îndoi. Tată-meu fu condam- nat la morte. „ Mumă-mea și soru-mea afla- ro de odată și catastrofa, și pro- cesul și judicata; plecară din Monteleone și veniră în Rosar- no, în aqueeași cjî quând și con- tele Antoniello, însciințat de scri- sorea fratelui seu, veniă și el din Neapole. „Contele Carracciolo ca dom- nii deRosarno, avea dreptul de înaltă și bassă justiție. Putea dară cu un semnu să dea tată lui meu și viața și mortea. „Mumă-mea nu sciă que con- tele venisse și el; se dusse la Raimond Bastardul quare îi an- nunto aquestă fericită nuvellă, și îi spusse que ar’ facce bine să se ducă a’i rugă din preună cu fiie-sa despre grația tată-lui no- stru și soțului ei. Nu mai eră timpii de perdut, esecuția tată- lui meu eră liotârîtă pentru a- doa di. „Nu mai întărijie și îndată ap- puco drumul que i se deschi- sesse prin aquel consilliu que nu’l putea vede alt fel de quât plin de bună voință; veni să ia pe fiie-sa, o trasse după sine făro sa’i spuie unde o duce, și ensuși în dioa ajungerii nobilului sig- nor, amendoe femeile plânse ve- niră a batte la porta castellului Iui. „ Biata muma nu cunoscea a- morul contelui pentru Costanța. „ Porta se deschisse, după cum pote quine-va vede pre bi- ne ; queci tote lucrurile eră pre- IN FURCI punic dc infamul Raimond qua lihnim sa nu întîmpine pedică In împlinirea cugetului seu; ânse rum inlrarb, muma și fata în- Hmpinaro pe omenii casei que Ir fmpcdicarft treccerea mai na- Intc, și quari le «Jisseră que nu urni una din doc piilc să intre. .. Mumă imn intro, Costanța n*crplo, ,, \llo pr contele Antoniello qiie o priiml cu față cruntă; «n m munco la picidrele lui, îl in plânse; Antoniello fu ne- Imlupli i ii O crimă s’a com- iții > li Jiiir rl , bârlmlu teu e • i IiiiIikiIhI | lit luda ni i . In B.li .i, ipic mai sciu. I i mi pii di p ii le și nu sciam ulmii o din H ho m Im t ini qua să ’l de- »u i pi , pluti In urină îi siniiiiu imimili ipil i i rcccscu filtrai* li ou Iii , II i i»J ii iii ochii que îi *h lip* *i ii ll Im hhi Iu m hll . li piisrin m Hulii pi pi p* ll IhIii i(,ițjniu |l ll x-iihihIh pi iiliu nlllmn liiA, yl II illlllil llll pl I iipil pAllJlt Cil qmiii- iiii Iml lllil qm* drXeiiI •ii hiii un Hm olllii l i numi ml ilwM’lli |l do* *i I mtllili'n. I mii me va ducce Dum- n< J> n i < .pin .rin eu. , ,s| phm a n’iipuce a mă re- |in< dm di in il meu • trecuiu 2* 20 MARITAGIUL — Atunci daro, dumneata ai fost, iar nu Rocco del Pizzo ?... — Atunci sburaiu pe drumul Aversei... — Dumneata dar ai fost, iar nu aqulla pe quare îl credea?... ■— Atunci ucciseiu pe drumul dela Amalfî. Mortea lui Rai- mond eră începutul resbunării melle, queci eram resolut a a- lergă la resbunare pentru que îmi refusă dreptatea. — Bine, (Jisse regenta, Dum- nezeu a vrut qua să te reallu, Tote sunt spre mai bine. — Tote sunt spre mai bine «Jisse necunoscutul. — ,Si tot te îndatoreZi a pre- dă pe Rocco del Pizzo ? — Tot, fard strămutare. — Scii unde este ? — Sciu. •— RespunZi qu£ o sa pui mâ- na pe el? — Respundu. — ,Si mi’l vei predă viu? — In schimb pe Carraccio- lo mort; o șeii, asta e condiția mea. — Asta s’a Z’S o dată, fii în pace. Anse quine îmi va respun- de de dumneata de aci în colo? •— E pre simplu: trimite-me Ia încliisore; nu mai să pui a fi condus de doi gvardi la vre o ferestră de unde să pociu assi- stă la suppliciul lui Carracciolo. Apoi Carracciolo mort o data, eu îți voiu predă pe Rocco del Pizzo. Ansă, daqua nu’l mi’l vei predă? — Capul meu va respunde pentru al lui; am spus’o și o mai repet. — Așă e, Z’sse regenta, o ui- tasem/4 Regenta bătu în mâini; căpi- tanul gvardiilor intri). ,, Pune să ducă pe omul a- questa la Vicarie,, Z’sse ea. Capitenul dette pe necunoscut în mâinile gvardiilor și reintră. „ Acum, urmi) regenta, pune să areste pe contele Antoniello Carracciolo și du’l la castellul dell’ Uovo.„ Căpitanul se dusse la palatul lui Carracciolo; ânse, temendu- se faro îndoială de vre un peri- col que ’l ar amenință, Carrac- ciolo despărusse. Regenta auZind aqueastă nu- vellă que o încredința despre culpabilitatea favoritului seu, or- dono in dată nobililor assediului de Capuan, unde Carraccioli e- rau înscriși. săi predea pe cul- pabilul, dândule numai trei «Jille qua să pdtă împlini aquest or- dina. Quelle trei «lille trecuro, și fiind que în sera quellei de a treia Z* contele nu se aretasse ânco : dimineața, desceptânduse Neapole, allo cinci-Zeci de lu- crători derîmând palatul lui An- toniello Carracciolo, que eră în Iaca catedralei. Dupo que palatul fu ras pîno IN FII’CI hi |...Ini , addussero un aratru i | hi n ii» spicaro brasde în lo- tul iiiiih fusesse palatul, și se- mri.uiă sare. \pni Incrpuro a derîmă pala- tul Jiu drrpta aquestuia, quarc i. i p ilatul priorului Carracciolo, lat ilnl mIMi, |hi| n |tn i di -rimat palatul ni | t. ii t Io lorul unde fusesse Iul |I|IH • II qnr se făcussc aSU- pi ii Iih iiIiiI qurlhii lalt. \|n>t lut rpnio a dcrtină pala- tul din .1 »ir i. quiirr eră palu- lui dllllll * iliTnri iolo frnlrliii seu qiirl UIMI Hi Ihilimil pulului, ne liirit și In lio ui lliolr lllxi *•*«’ Iul nqiirrn <|ll1111111 Ml pnl iti li liiliiltil ( iii i ni lulllm , plod qnr I a 11 ai i li dl i ni pi i dli pe i tiIpulill. Iii liiiplrtl que uimo dilpA ll- qm »>iii ni dtiiiiinț.i , Antoniello • ........In \ t-ni singur și se con- xiliidi d< lor pi isonirr. V ......|i iut i seu și (piei doi linii ni Iul xi pirsrniard la pa- Litiil i'j <1, ii • nta Ansî* pusse » i h d'‘ 1 que nu e viijibilă. S li rin <|i prizonierul scrisse din < il i u i andini să bine voiască ut dn ........lirnță ; Ansă ducesa pit xr *......piinijâ quC nu pdte • *i I pi lliuriixr/l. ,‘xi îmi j uiți tși renoiro în opt ijllln Im m ările ; Anse nici utili hui tini nu piiturb ave rc- 21 sultatul dupo quare umbla. In dimineața dillei a noa, lo- cuitorii din Mercato Nuovo cu o mirare plină de spaimă xeduro în piață un palcu ( echafaud ) que nu eră de cu sera. Fune- bra inachină resărisse în umbra, fa ro ș’o vadă nimeni cum cresce, fă i o s’o audă nimeni cum se mă- rește. Intr’un capet al pâlcului era un altar, și în quei al alt un bu- tucu; între butucu și altar eră de o parte un preot și de queea laltă carneficele. Nimeni nu sciă pentru quine e iiqut I palcu, aquel carnefice, a- qm I preot, aquel butucu, aquel altar. In dată se vădu venind, pe t nlira que dticce dela Mole la M< t calo - Nuovo, un omu întră doi ■ x.trdi. ('irijură la început qnr omul atpii st uluitul seu. '"*....'H" 1» «Jti atunci que td- •' ' p' tiluh- pentru densul, și piu • pu ipii nii fân”) iertare con- •I iiiunii mi mai cugetă dar alta •I' «piAt n imul bine. Își rear- " liuntrii, «Jisse tare o rugă- ' .. . 'i "i Intorcenduse către ’ 1 qun mai își perdasse tlmțli rn i MARITAGIUL 24 întinsă pe Evangelie. Soldați! intrară și ei cu densul și stettc- ro d’oparte și de alfa a ușei. — Hei, disse Isabella d’Arn- gon, împlinita-mi-am jurâmîn- tul ? •— Cu religiositate. D îînna mea, respunse necunoscutul. — Acum ’ți a venit rîndul să ții pe al dumitalle. , — Sunt suppus. — Unde e omul pe al quăruia capu s’a pus prețu ? — înaintea înălțimii Talie. — Așă, Rocco del Pizzo?... — Sunt eu, Domna mea. — O sciain, (Jisse Isabella. — Que dar comândă înălți- mea ta? adăogo banditul. — Sa remâi în locu de tata orfanei și de protector veduvei. — Cum, Domna mea! strigă Rocco del Pizzo. —- Eu nu sciu să dau nici drep- tate nici iertare pe jumătate, respunse regenta. Apoi întorcenduse către sol- dați: — Omul asta e liber a se duc- ce unde va voi, Jisse ea; lă- sați’l să esă. ,Si ea reintru în appartamen- tele salle cu un pas assigurat, cu un pas de regină. Costanța se rentumo la Cala- bra din preună cu frete-său, que- ci ea avea acolo âncă, dupo «cum își pdte quine-va adducce a minte, pe biată mumă-sa la Ro- sarno. Rocco del Pizzo o urmo. Anse dupo mortea mume-sei, quare se întâmplă în noptea ur- mătdre, ea se înturno la Nea- pole, inrto în mănăstirea que o priimisse la darea ei dupo palcu jos, își depusse o sumă pentru quelle de neappărată nevoie a vieței, și remășița marilor averi que avea dela b^rbatu-seu o le- gă aquellei sărace comunități, unde își petrecu (jillele. Rocco del Pizzo urmo pe so- rusa pîno la Neapole. Anse în Jioa quând ea își pus- se jurămîntul, quând vedu el que ea nu mai are trebuință de densul și que Dumuedeu o luase subt apperarea sa, el dispăru, și nimeni nu’l mai vejii de atuci, nici nu mai sciu posicivu que se va fi făcut. Se crede que s’ar fi lipit de sortea Iui Cesar Borgia și que s’ar fi ommorît approape de a- quest om mare în aquel timpu cu densul. IV. Domnilor. Am studiat starea Europei du- pă căderea imperiului roman, în prima epochă a istoriei moderne, în apocha barbară. Am recu- noscut qui la începutul secolu- lui X, primul principu, prima si- CIVILISATIEI •h mă i|in i dcsvolto și possedo imiiiiH'i europeană, fu sistema I» iui ,i i i|u;n <> trebue să fie a- *♦ b|i < l)|< tul studiului nostru. Nu lipii ......nli . ost unsă que o i mi im hidil Inie faptele cstcri- m e quo n m enpcro, \ții i * enliiii nteli’, cvIncIo no- « tuli dht m-i le hIAiI pi lii quiii r H Im i ut -iu li Inteii nil lin Intere* •i i| t mul mult do quAf In i rln- ||l|e Im iu deM idlni ou noțlcftl* țll> UI i iii Nl le « eHelAm lll ipl<’ >ui liiip. dl» ulii , lll quo nil Imd |>. Urni i hlll-n|b l, quo ‘Iau d««l 9I qiin tau iifu*mli l’iln uiiiiiiin imund Niild uqiie«d punt 1 mu inutilii lll lepjmiil leodnl \mmii di iii minat, la înot pu- iul hjih >- i ni que mi m i lipul pini) nciim. Pilii iiinwiio mi nu imn nlmfle nli I de i om di Iu 11iio*11unIIo go- lii inii' y I Idii'Hilh n | nu ne vom din i i ii In i Aula , Antă qiiAnd I p*i I" in im dlli'i'H In ih'iisclc, I......o luiImplnh bucuros, fard " •" lui 'ii i Ion sau a ne lur- • " • • < ' * ' ia ni se va înfăcisă mai di umili1 ori, considerând • « imul h ihI.iI In relațiile salle • " • l» ill»ai ia cui iipeană. 11 Imun piiilia. Domnilor, que Iu d \ h n i i ol regimul feodal • i" •" • ■ inii, si singura stare suci il i pnsiliila, este universali- •• •’ialiilnii lui. Pretutindeni ....•• Im eiii lînrbaria, tdte luard 1 ...... b mini i La început nu ■ ' • Iu de quAi triumful Chao- "Iiii Ori que unitate, ori-que timpu sau cu chronicarii, și veți cede que toți se credu în capă- tul quel din urmă al lumii. Cu tdte aquestea începea o socie- tate nuoă și reală, societatea feodală. atât de necesariă, atât de neapperată, și o consequință niAt de firească din starea quea d'Anttiii în quât tdte intrare în- ir'ensa, tdte adoptară forma ei. .Si ensuși elementele quelle mai străine aqucstci sisteme, Biseri- i.i. comunele, regalitate, fură în v oile a st act înnodă cu den- i; biseiicele di icniră suzerane au vasale , cetățile își avură Domnii și vasalii lor, regalitatea se ascunse subt suzeranitate. Tdte lucrurile fură date în fief; nu numai pămînturile ci și en- suși quâte-va drepturi, dreptul de a tăiă în pădure, dreptnl pe- scuitului. Bisericele își dettero în fief casuelul, veniturile batte- zelor, sculările din pat alle fe- meilor lehuse, se dette în fief apa, argintul. Precum tdte ele- mentele generale alle societății intrară în cadru feodal, aseme- nea și quelle mai mici amănun- te , quelle mai mici fapte alle ISTORIA 28 vieței comune se făcea materia feudalității. Vețjend forma feodală luân- du’și asfel possesie în tdte lucru- rile, îi vine cui-va la început să creadă que principul esențial, vital al feodalității predomină, asemenea pretutindeni. Ar* fi ânse, domnilor, o mare rătăcire. De și se împrumutau forma feo- dală , instituțiile, elementele so- cietății que nu eră analoge cu regimul feodal, ânsă nu se le- pădau de natura lor de princi- pul propriu. Biserica feodală nu înceto de a fi însufflețită, gu- vernată în fondul seu de prin- cipul teocraticu; și qua să’i facă a predomina, se încercă ne în- cetat quând înpreună cu puterea regală, quând cu papa, quând cu popolul, de a distruge aquei regimu, quârui îi purtă livreea, qua să (Jicem așă. Asfel fu și cu regalitatea, și cu comunele: în fundul uneia principul monar- chicu, și în al quellorlalte prin- cipul democraticu, dominaro ne- încetat. Cu totă apparința feo- dală. aqueste elemente diverse alle societății europeene lucră ne încetatu a se liberă de o formă străină adevăratei lor nature și a luă pe aqueea que correspundea cu principul lor propriu și vital. Dupo que ammu constatat uni- versalitatea formei feodale, tre- bue a ne apperă forte mult de a conchide dintr’ensa, universuli- tatea principului feodul, și de a studia indiflerent feudalitatea pretutindeni unde îi întîmpinăm fisionomia. Spre a cunosce și a înțellegge bine regimul aque- sta, spre ai descurcă și a jude- că effectele înquât pentru civi- lisația modernă, trebue a’l cău- tă acolo unde principul și forma sunt în armonie; trebue a ’l stu- dia în ierarchia posessorilor laici ai fiefilor, în assoțiația conqui- stanților territoriului european. Acolo e cu adevărat societatea feodală, și acolo vom intră. Vorbiiu acum de importanța questiunilor morale, și de nece- sitatea, de a nu eludă nici una. Mai este un ordin de considera- ții cu totul oppus aquestuia, și pe quare în generul nu’l au luat în băgare de semă. Voiu să (Jicu despre condiția materială a j societății, despre schimbările ma- teriale întruduse în maniera de a fi și de a trăi omenii, prin- i tr’o faptă nuoă , printr’o revo- luție, printr’o nuoă stare socială. Nu s’a ținut în tot d’auna soco- teală în destul; nu s’a querut în destul qua que fel de modifica- ți! adducea în esistința materială a omenilor în partea materială a relațiilor lor, aqueste mari cri- se alle lumii. Aqueste modifî- cații au asupra întregului socie- tății mai multă influință de quât se pote crede. Quine nu scie quât au studiat questiunea in- fluinței climelor și totă impor- tanța que dă asupra lor Mon- CIVILISAȚIEI t< -ipiiru ? Daqua se conside- i i mlluința directă a climei a- hiipra omenilor, pote que nu e n-.1 de întinsă dupo cum ’și au Inchipuit’o; quel puțin este de o iipprețuire vaghă și difficilă Anse influința indirectă a climei, queea que vine spre esrniplu din mpien impret’iurai e que într’o h eră caldă. omenii trăiescU a fm.i nmi mult , unde în țcrrele reci, se închid în locuințele lor -, «pir colo se nutrescu într’un chi- ]>u . «lin colo într’altul, aqueste 'îmi ni- < r Im pre;.’,-iu rări de o ina- ir iiii|hh IiiiiLi. ni (jimre prin sim- plu iiiimnl u himlmre n vicțci ma- ti iiulr înlhi i cu atâta putere a- .iipi.i civilisali» i. Ori que mare ii\t»luii<- iiddiire in starea soția- I i iuhi c modilicații de felul a- qiimlu d< Mpre quare trebue a ține o mure Mocotenlă. Stabilirea regimului feodal pro- dir sr una a quăria gravitate nu p .ir .1 rriiOic necunoscută; > i linului distribuția populației a- Miipm lei ritor’uilui; pîno aci pos- • i ui u t« i i itoriului, populația mi mi una ti ăia la un locu în , i Hin di dr omeni mai mult sau ni ii puțin numerose, sau stăta- i o in neuntru cetăților, sau i. i i. induse în bande prin țerră. I’ini l< "dalitate aqueiași omeni ......... a trăi isolați, fie-quare Oi l<>« iiiiiț i sa, în mari distanțe •mul d< nitul Veți vede în da- t.i ri| ,i « li.ii u leiului Omului re- nii iiul moral al situației. l i i i ii la o altă consequință, • ir< un io a dc grava si prea pu- mi .....o» iiă turul particu- l o ul spiiilulni de famillie feo- diilă, 'nruncămu un ochiți asupra dn tiselor sisteme de famillie; i Iu unu mai ânteiu famillia pa- ti inn li tl t . al quăria model îl puii ni nllă in Billie și în monu- nii nirlr orirnlalc. E pre nume» i osă . ' o srnienție. Capul, pa- iiiucUul tr.ăiescr în comun cu copii și quei de apprdpe ai sei, cu diversele generații que s’au adunat în pregiurul seu, cu totă părinția Iui, cu toți servitorii lui; și nu numai trăiesce cu toți în- preună, ci are aquelleași intere- se , aquelleași occupații, duce aqueași viață. Nu e aqueasta situația lui Abraam, a patriar- chilor, a capilor de semenții a- rabe que reproducu ancă imagi- nea vieței patriarchale ? O altă sistemă de famillie se înfățișară, clanul, mică societa- te , al quăria tipu trebue a’l cău- tă în Scoția, în Irlanda, și prin quare, fără îndoială o mare por- ție a Europei a trecut. Aquea- sta nu e famillia patriarchală, este o mare diversitate de situa- ție între capul aquestei soțietați si între quea lalta populație; el nu duce aqueeași viață; quei urni inulți cultivă și servescu; el e în ședere, și ’și caută numai de arme. Originea lor ânse e tot a- queea; toți portă aqueallași nu- me; nisce relații de parintie, nisce tradiții antice, aquelleași suvveniri, nisce affecții asemenea, stabilă între toți membri clanu- lui o legetură morală, un fel de egalitate. Eato quelle do? principale ti- puri alle sațietății de famillie que ne înfățișară istoria. Asfel e, ve rogu. famillia feodală? In vederat que nu. Semenă quevă la ânteiea vedere que își addu- ce ore cum cu clanul; ânse e a 32 ISTORIA mare differința. Populația que încongiură pe possessorul dc (ir f. îi e cu totul străină Iui; nu por- tă numele Iui; nu este înlr< ilmi- sa și el nici o părinții*, nici un legemînt istoricii sau moral. Nu e ânse nici famillia palriarchală. Possessorul fiefului nu duce a- queeași viață, nu m* occupă cu aquellași lucru din preună cu quei que îl încongiură. El stă în nelucrare, și ca oștean , ar- mele și vînetdrca îi o tdtă ocru pația, unde queilalți încreadă pâmîntul. Famillia feodală, nu c numordsă, nu c o seme-nție, c redusă nu mai în aqueea que se Jice curat familiie, femeea și copii; trăiesce despărțită de que- ea laltă populație, în neuntru castellului seu. Colonii, servii n’au nici o parte; originea e alta, inegalitatea condiției forte mare. Cinci sau șese individe într’o si- tuație de o dată și superiora și străină, eco famillia feodală. Tre- bui* învederatu a luă un charac- ter particular. E strînsă , con- centrată , neîncetat chicmată a se appera, a nu se încrede, a se isolh quel puțin , ensuși de servitorii sei. Viața din neuntru. deprinderile domestice trebue ne- apperat să ia aci o mare prepon- derență. Sein que brutalitatea passiunilor, deprinderea capului de a’și petrece timpul la bătaie sau la venetdre, trebuită să ad- ducă desvoltării deprindrielor do- mestice un mare obstacol; ânse obstacolul aquesta trebuia să se învingă; trebuia qua capul să se întdrne în sinul familliei salle, să ’și vajă quâte va (Jille feme- ea și coppii, și mâi numai pe ei singuri; queci singuri ei sunt so- cietatea lui permanentă; singuri ei se împart cu densul tot d’au- na ineteresele lui, destinata lui. Prin urmare e cu neputință qua esistința domestică să nu’și tra- gă d’aci o mare putere. Probe- le sunt destule. Nu ore în si- nul familliei feudale s’a desvol- tat importanța femeilor? In tote societățile antice, nu voibescu de aquelle între quare nu esistă spiritul de familiie, ci în aquel- lea ensuși între quare aquest spirit era potent, în viața pa- triarchală, spre esemplu, femei- le nu ave așâ de mult locul que ’și au aquistat în Europa sub regimul feodal. Schimbarea a- queasta, aquest progres al si- tuației lor sunt datore mai mult desvoltării, preponderenței nece- sarii a deprinderilor domestice in feodalitate. Au vrut săi cau- te începutul în datinele particu- lare alle Germanilor antici, în- tr'un respect național, que avea ei, dupo cum ijicu, în mijlocul pădurilor către femei. Pe un frasu al lui Tacitu, patriotismul germanicu ’și a înălțat nu sciu que superioritate, nu sciu que curăție primitivă și neștearsă a costumelor germane în rappor- turile ambelor sexe. Curate clu- V 1 STURDIMENT Inului que‘l rupsesse răpeijin- ■luse la mine. Sau sfială sau capriciu din parte’mi, que nu’i ■ im lăsat să spuie nimicu, și prc- icstâiidu o alta treabă, me du- seiu a me preâmblă singuraticii pe pi unturile Loirei, după un prâmju que avuiu îndestul de mit într’o locandă. Pe urmă mS returnaiu la prietenul meu. Atunci venisse și ellu ă casă, și mai ânteiu îi atujiiu glasul re- sunatoru si turburatu. Certă pe portarii quare nu putea sa’i spuie numele viditătorului, que eu nu i l spusrns < in. Quând me vețjîi oui In mim mai ânfeiil cu mi- rări'. apoi plin de bucurie, apoi mișca! și necăjit totu d’o dată': •Adică, strigă ellu scuturându- mi mâna quât sa’mi o rupă, limc’ti «a de să începi cu o nero- ijic! adică, queci nu’ii am*putut 11 ghici puntul venirii, queci nu m’am inchiostratu ca o călugăriță qua i te asceptu, îmi faci affrontul a Ir duce să prândesci nu sciu unde, te strecori fără să spui quinc esci! par’que te au speria- ta felele melle.,, Aide, lasă, prietenul meu, îi țlisseiu eu, rîtjendu de mînia lui; catb o priimire urîtă. Am gre- șita, o mărturisescu; multa dis- creție este o covîrșire ca și in- discreția ensuși. Cu tdte aque- stea alia que sunt veselii și no- rocit queci te am veijutu și que sperii a me împacă cu amabi- lele dumitale fiice, quare, fără , ORGOLIU 33 îndoială, îmi vor quere iertare dela dumnea-tă. “ Nu te încrede în nisce ase- menea păreri, adăogo doctorul, pe de o parte rîijendu și pe de alta sforțânduse a se aretă se- rioșii. Elle sunt nisce minunate creature que nu prea sunt tot d’a una commode. Que sa’ți mai spuiu, le vei vede în quelle după urmă; fă’ți numai meseria de observator. D’o cam dată vi- no de’ți fă reverința, ânse să- rută-mS mai ânteiu. „ Bine (Jici, țjisseiu cu arun- cându-md de gîtul lui, cre- deam que îmi vei prelungi mai multu pedeapsa. Ai să ne îm- brățișăm din inimă și să nu maî gondimu de quâtu la plăcerea de a petrece quâte-va septemâni în- preună, pentru quă’țiam venit cu patru septemâni întregi. Ne suiromu în salon unde fe- tele trebuiă să fie adunate. De pe scară au^irdmu alergături și strigări que annunțiă o scenă sgomotdsă. Doctorul suci cliieiea; întrardmu, și îndată, ânco pînS a nu ne cundsce, amendoi priimiromii quâte o is- bire que ne facil să șoveimu și să ne căutămu un reațjemu de perete. Elisei îi venisse capri- ciul a luă pe guvernanta în bra- țe și avălță cu densa. Biata femee, que eră îndestul de gra- să și grea, se împrotiviă dintdte puterile; ânse fiindu que nu cuteză a desplaceă cu totul da- 3 STURDIMENT, ORGOLIU 34 miccllei, începuse a se lașa s’o tîrască. Grimasele ei cu adevă- rat grotesci ațîțâ rîsul nebuna- ticei copiile, que nu vcdiissc que venimu. Asfel în răpedea sa trecere ea isbis.se pctală-xcu și guvernanta pe mine cu tdtă greutatea sa. Elena lucra la o fereastra și sta eu o seriosilato de ghiața la stravaganțelc so- ru-sei quei mari. Un colpu de teatru fu aqnoa- sta întâmplare. Prietenul, roșu de mînic începu a strigă: “ Fru- mdsă occupație pentru o fata de măritatul Que’și va închipui despre dumneata, demoisello, un vechiu prieten al tatălui dumita- le quare ne onoră casa cu viejita sa? Ai dreptate să’ți lași ochii înjosii și să scai mută. Si dum- neata, domna Benino, cu adeve- ratu ai o minte de minune! Quând o să poți o dată să fii și dumneta stăpînă?—Bonjour, Eleno!,, adăo- go ellu cu un ton mai blânda în torcendusc către fiie sa mai mică. Elena se sculo înaintea tată- lui seu, ânse fără nici o demon- strație de tinerețe, și în tăcere îmi întorse în apoi salutarea. Nu putuiu a’mi împlini aqueastă da- torie de politeță și către Elisa quare, cu totul uimită de ființa mea și de aspra apostrofă a ta- tălui seu, se dussesse într’un col- ții unde bonbăniă ca. un copiilu necăjita. Dama Bcnina abiă gofîiă, își ardică ochii către ce- ru și suspină. Qaătu pentru mine, eu me țincamu a păiji o cuviință, cu tdte que craniu îndestul opacitu și eu de aquestu întîmpinu. Vruiu a începe să povcstescu que- va întâmplări de pe drum, quâ- tc’și mai adduce omul aminte; precum ospețele quelle urîte, que cunductorii diligenței abia te Insă să le începi, și pe quare le pune apoi să le plătesci ca și quând te ai fi bucurată de elle; companionii din trăsură căscându si strîmlorați; osii rupte; postil- lioni beți și alle asemenea plă- ceri și mulțumiri que se ținu de condiția călletorilor. Abia pu- tuiu smulge quâte-va vorbe dela mademoisellă Elena. Prietenul meu me ascultă bietu din tdte puterile, ânse mintea îi era du- să la întristarea și înbufnarea Elisei que sta tot în aquel un- ghiu unde se pussesse. Ellu fire- sce que nu voia mai ânteiu să facă avanțele, ânse abia ascep- tă să vadă que i se înfățpșa- se înce- pu lucru, biciul omu pe de o parte impissu de dorința unui vechiu vînătoru, pe de alta dc •deprinderea de a veghi ă asupra interesurilor stăpînului seu, cer- că ase află de fai.ă la or que miș- care , lucru que nu’i eră așa greu; qubci ellu voiă a vede tote fă- ră a fi veijutu. îndemânarea lui sau norocirea mea îl addusse în urmele melle și sosi mai ca și mine la strimtdrca viclenă, unde fără curagiul și credința aque- stui omu, negreșitu que ’mi așu fi perdutu viața. C£ Pe lungo aqueste vorbe a- dăogaiu și porunca formală de a tractă pe Oliviei* ca pe un a- micu și a’i priimi lucrările din casă cu deferință și mulțumire. Fetele mi se suppussorb. Elisa nu num ai que eră cu quea mai ma- re băgare de semă spre a mul- țumi pe Olivier, ci âncb totu d’a una trebuia să trecă peste mar- gini și quâte o dată îl osteniâ cu prevenințele salle de multe ori indiscrete. Stăruia negreșitu să’i' facă a priimi vrându ne vrendu dulcețe, quând bietul omu s’ar’ respectuoșii iară pînb la timidi- tate. Nu se credeă vre unu e- rou queci a uccisu unu mistrețu, sau vre-o provedință queci m’a mântuita de unu pericolu așă de mare. Simțiă cu o mulțumire adîncă que’și a făcutu datoria; nu vorbiă ânse de aquestă îm- pregiurarc de quâtu cu o forte fi mulțumită mai bine cu o bu- marc simplitate. Blându și ser- ca a nostră, șl cu quăte-va pă- hăruțe de vinii. Quâte o data iară qua să’i ardice greutatea, îi luă din mâini vre o cutie se- că que o duceă din întâmplare dintr’o stanță în alta, și vedeai peste unu minutu que’l rugă să’i adducă alta plină și grea de doe ori mai departe. Ellu rîdtăsă racul, pentru que cunosceă ini- ma quea bună a copillei și o vodcă mullu departe de sglobi- reriile din ainte que îi addusses- sero atâtea necaduri. Quâtu pen- tru Elena, ea devenisse forte poliță cu Olivier. Une-ori îl și chiemă Domnule cu unu tonu que nu ne plăceă nici decum. Ea simții bine quâtu eram da- tor aquestui omu; o costă an- se una cu capul de a vorbi u- nui servu cu atâta băgare de semă și de a se ține de a nu’i da poruncile ca mai nainte a- spră și absolută. “ Olivier iară își ținea de mi- nune posiția; eră servitorul quei mai activii, credinciosu și cura- tu la inimă pînb la grosolănie, rata bujiă de șuncă, bunidră vialu cu fetele melle, în picibre STURDIMENT, ORGOLIU tot-d’-auna spre a’mi sfcvîrși po- runcile , din que în que se ară- tă mai vrednicii de încrederea mea. Din nenorocire, scăpeto multa din sănetate, dupo doi ani dela întremarea mea, și cu tdte stârnirile melle, vrii a se duce să’și petrecu anii din urmă la soru-sa, bună mumă de fami- lie quare ține o arendă quâte-va leghe de parte de acî. Quând sunt mulțumită de fetele melle, quare nu mi se întâmplă în tote septemânile, le spuiu que a să mergemu a vedea pe Oliviei*, a bea lapte si a mânca pâine ne- gru în rustica lui căsnicii*. A- tunci pentru Elisa e o serbătore mare, Elinei ’iar plăcea mai bine să remâie ă casă și să fa- că que va voi; fiind ânsă que are judicată se resigna dupâ plă- cerea sori-sei și a mea. “Eato, bunii mei prieteni, a- dăogo doctorul suspinând, cau- sa situației melle actuale. Am remasu schiopu, cu tdte stârn- irile confratelui meu doctor, și alle melle, și cu tdte aquestea mâ simții un vînătoru determinata. Prefera tot-d'auna vînătdrile quelle mari unde interesul se ți- ne prin aventuri. Ori-que altu auditoru m’ar socoti mai multu de pismătarițu de quâtu omu cu judicată; eu vorbcscu ânse în nainteă unora commeseriași și consciința mi se împacă gândind la dumnea-vdstră.,, Complimentul firesce que nu 47 eră și pe sdma mea. Cu tdte aquestea, mâ prefăcuiu que amu și eu drepturi la densul, și me pusseiu a rîde și eu tare, tare quât puteamu ca și queilalți. E- ram ânse cu mult mai mișcata de mărturisirile fără voie alic j prietenului asupra characterului fiicelor salle , de quâtu de read- ducerilei a minte de vînător. Felul aqucsta de observații, po- trivita cu deprinderile vieții mel- le întregi, e o manie în mine, sau, qua să vorbescu limba din dioă de asta-di, o specialitate. Așă unde bucuroșii mei com- panioni se cstasiă asupra bravu- rei doctorului, asupra isbirii mi- nunate que Oliviei* didesse ferei, eu me affundamîn reflessii quând triste quând plăcute , asupra no- bilei credințe a bunului servito- rii, atâta de râu plătită pentru zelul seu, asupra ammestecului de qualități plăcute și de defectă- ri păgubitdre que compuniă cha- racterul mademoiselei Elisei, și în sfîrșitu, asupra funestelor stră- verse que înnecă în Elena inspira- țiile trecetdre alle minții sănetose. Intr’aquestea toți companionii se scularo. Fie-quare eră în nea- stîmpăru de a rencepe vînăto- rea. Amicul nostru eră quellu mai ferbinte. Gamba lui odih- nită , semenă que provocă o nu- oă ostenială. Ellu își cerea ier- tare queci a vorbita pre mal- ta aretânduse capabilii mai bi- ne de lucru. iT, ORGOLIU pe junele melle ospetese mai a- mabile pentru acum și mai feri- cite pentru viitor ? Qâte-va cesuri trecură astfel fără a mi se urî; îmi urdiani romanțul, capitol quâte unu ca- pitol, și, într’aqueste frumose închipuiri, uitassem cu totul que- ea que se petreceă împregiurul« meu. De o dată lătratele câ- nilor mă desceptă. Căpridra, obosită de ostenelă, ânse totu viclenii, se pune într’un desișu vre o treizeci de pași de parte de mine. Cânii îi perdu urma. Eu profita de favdrea norocului, îmi iau bărbătesce pușca, ochi- escu fera și o culcu la pămîntu. La pocnetul triumfător allu pu- șcei companionii alergă, vedu fructul isbîndelor melle, și mă felicită, nu ânsă și fără dre-qua- re ironie. Eu ânsă le ardicaiu greutatea, le apucaiu înainte și începuiu a rîde eu mai ânteiu de victoria mea și de părtinirea sortei în favdrea neesperiinței și mediocrității. Doctorul eră obositu, și companionii, de și tari ânco, începeă a dori repau- sul. Din vînători începeă și ei a deveni omeni ca mine. Ne pusserom în asprul dar trebuin- ciosul carru cu bănci și Coco quare se odihniă de multu înce- pu a duce, cu o tărie și răpe- dune minunate, și omeni și do- bitoce ă casă. Cu tdta gloria forte contesta- bilă que îmi câscigassem, mă 48 STURD1MEN Căni noștri se răpedu din nu- ou și caută a luă urma. Noi ne despărțim spre a ne pune lie- quare la postul seu înseumatu. Eu luassem unul, în quare mai nu eram de nici o (robii. Mă așșăcjaiu, pușca plină o pusseiu lungo mine, qui'ci voiam qua ro- lul meu dc figurant u să fie îm- plinita, quellu pm.inu în consci- ință; pe urmă mă pusseiu a ci- ti quând eloquentele invective que sântul Augustrin proferă a- supra rătăcirilor juneții salle, quând capitolele pline <1<* tine- rețe și de plăcere unde laudă virtuțile mamei salle și consola- țiile amiciei. De quănd în quând lătrarea cânilor mai appropiați sau mai depărtați îmi da de sci- re de ocolurile și cetirile ferei urmărite. Puneam quâte-o dată cartea josu și mă gondiam la singulara plăcere que venissem a cercă. Apoi îmi (Jiceam: quea d’ânteiu lege a unui dspe este de a sc conformă cu costumele și plăcerile ospitaliarului. Afară de aquestea, daqua sunt unu vî- nătoru neîndemânaticii, mai e- ste o altă vînătdre în quare sunt mai tare, și în quare pociu și eu reeși. Cu adevărata tolba mea va fi secă, voiu aveă ânse de aqui cu mine o provisie de suvveniri folositdre. Îmi voiu înavuți mintea cu observații mai decisive de quâtu tdte teoriile quelle mai frumose. Quine scie daqua nu voiu contribui a face STURDIMENT, ORGOLIU sforțam In (Jillele următdre a scăpă de obligația unui nuou tri- umfa. Vechiul meu prietenii la începutu avu milă de indifferin- ța mea; pe urmă își lud parti- tul quând me vețjîi occupăndu- me în citire, în preâmblări, în conversații cu fetele salle și cu pacefica lor guvernantă. Cu tote aquestea de și cu nu’l însoșiam la vînătdre, mb affla- mu ânse la masa cu totu cura- giul meu, și pe fie-quare $i, Ia prân$u îi adduceamu o porție bună de appetitu și de bucurie. Cu quâtu îmi prelungiamu șe- derea intr’aqueastă casă, cu a- tâta simțiamu o diiferință pro- fundă între amendoe fetele , quă- rora le studiamu mai dinainte ur- sita. Observațiile melle de pe totu minutul me încredința que totu mai eră cu putință de a reduce și îndreptă către bine characterul quellu iute al Elisei, și que ar’ fi forte cu greu a câscigă que-va asupra naturalu- lui aspru și despoticu al Elenei, ațîțatu ânco și mai multu prin slăbiciunile unei educații reu în- țellesse. Aqueasta în adeveru, de și eră quea mai mică, aretă ân- se defectele unei femei făcute; quea-laltă aveă âncb Ia optu- sprerjece ani capricele unei co- piile. Era dar de a speră que o înfluință nuouă, que nu ar’ fi pututu nimicu a îndreptă pe Ele- na. ar’ fi fost în stare de a modifi- că pe Elisa. și avuiu orgoliul de a 49 crede qub aqueastă înfluință pu- teă să fie a consiliilor molie. Eatb dar qub’mi veni și mie rbndul de a fi vînătoru. Eram cu Elena în terminii unei reserve polițe. Cătamu a nu’i desplace pre multu, temendu-me să nu s’apuce a se împrotivi projetelor melle de ammeliorație pentru soru-sa. Me crețjuiu ferice quând mb vețjuiu qub nu’i sunt gre- țosu. Așă, detertimatu de a nu aler- gă dupo doi iepuri de o dată, întreprinseiu a inspiră Elisei que- va salutariu din aqueastă refle- sie que putea a o lumiuă asupra totu timpului que perdusse. La începutu fa o sarcină f6r- te spindsă. Fiind que nu vrea- mu a luă aerul unui mentor să- țiosu cu tote que’mi conservamu gravitatea posiției și a vîrstei, adesea vedeamu desăprându în- tr’o clipă resultatele quecredea- mu que le-amu obținutu. Daqua vorbiam despre buna orînduia- lă și fericitatea que o fată cu judicata sănetdsă și bine culti- vată contribuesce a manține în familie; daqua citamu sau ima- ginamu dupo trebuință esemple în ajutorul cugetării melle, Elisa me ascultă la începutu cu mare attenție, un noru apoi trecea pe fruntea ei. Nu que eră ne- mulțumită, ci încercă o impresie de quare în dată doriă a se mân- tui. Periddele melle se precur- mă fără milă tocmai pe Ia mi;l- STURDIMENT, ORGOLIU 50 locu. Sturdita, îmi quereă cu vivacitate iertare quăci mă în- trerupe, și fugea; pentru que? qua să cunoscă pîntre sticlele ferestrei pe vre o fată que trecea sau ănsuși, ’mi e rușine să o spuiu, qua să alerge după vrc- o muscă pestriță mai interrsan- tă de quâtu lecția mea. Nu mă descuragiamu și vedea- mu quă dama Benina, que n’ar’ fi cutezat nici o dată a lua o inițiativă scridsă, eră mulțumită vejendu-mă. a (jurernu In locui și a neleeji calica timidelor sal- le sforțe. Vechiul meu prieten, queruia îi confidassem întreprin- derea mea, îmi lăsasse câmpu liberu la manevrele que făceam. Atât numai que eră pentru medicii de sufflete cum nu ne ar’ fi iertatu de a fi noi pentru me- dici trupulului, adică ellu nu credea .în sciința lor. Quând îi spuneam vre-o nuouă sglobilă- rie a Elisei que îmi stricasse td- tă strategia, ellu rîdea ca un nebunu, nu atât pentru gluma sau rîsul que afla în faptă, ci pentru que află un argument mai multu spre a’mi demonstra que ellu are mare dreptate de a fi fatalista în educație. Trei săptămâni trecură ast-fcl în chibțjuiri și încercări în u- neltiri îndemânatcce și între- rupte, în quare nici de cum nu’mi perdeam cugetul principal. Mi se părea quă Elisa deveniă mai gravă, quă avea mai putină in- discreție și ca price. Quei pu- tinii era învederat que numai vedeamu nimicu quare să seme- ne cu scena sgomotosă que tur- burasse dioa sosirei melle. Nu cutecjamu a mă deschide guver- nantei quare m’ar fi tradatu din slăbiciune, și mă țineamu qua influința mea să se stator- nicească fără a se arătă quă e premeditată. Mă temeamu ase- menea de a fi orbit într’o causă que o luasem atât de serios și, fără îndoială, amorul propriu pu- te h să’mi facă illusii asupra ți- nui începutu de succesu. Intr’aquestea, $ioa departului mea se appropia; trebile que nu se putea ammână reclamă ființa mea de fa<;ă. Quâte trei fetele melle și muma lor îmi scriau să me rentornu. Eram datoru la ai mei și mă dureă de a lăssa ne- săvîrșită o faptă începută. Inte- resul que luam de Elisa semă- na cu al unui tată que voiesce a’și mântui fiica și quare tremu- ră de a nu o lăsă în momentul pericolului. In sfîrșitu annuțiaiu quă locul meu este închiriata în diligență. Mă împrotiviiu objecțiilor cordi- ale alle doctorului quare îmi sgu duiă mâna cu o tărie semnifica- tivă, și dupo doă (Jille îmi luaiu (Jioa bună Mă sforțaiu a m’a rătă francii și liniștita; nu eram ânsă nici una nici alta în aquel- lu momentu. Salutaiu fete- le amendoe și pe guvernanta STURDIMENT, lor. Aqueasta respunse salută- rii melle printr’o discretă și sa- vantă reverința. Elena își plecd ușurellu capul și se întdrse nu- mai dequătu spre a reintră ui- tândume pote ensuși din aquel- lu minutu. Priviiu Ia Elisa; ea eră în lacreme, și nu putea să- ’și ascundă mișcarea. îmi în- tinse o mână que o sărutaiu mul- țumindui queci îi pare reu de quel mai vecliiu prietenii allu tatălui seu. Quâtu pentru doc- tor ellu își ținea firea ca un bărbatu , ânse întristarea își fă- cea locu și se da pe față fără voiea lui. Me certă, glumiă, se înflă de rîs , și tot d’o dată se în- torcea qua să’și treca răpede bas- maoa pe ochi. Trăsura meșiluas-e de dinaintea lor și ellu îmi trimi- tea ânco atâtea și atâtea recoman dații amicale, de quare nu’mi iertă săme folosescu sgomotul rotelor. Nu multu dupo sosirea mea scriseiu doctorului însciințându’l despre mine și mulțumindu’i de buna lui ospitalitate. Bucuros așu fi consacratu o parte din scrisore’mi spre ai vorbi de Eli- sa lui; îl sciam ânse quam ui- tucii și pe densa curidsă; prin urmare nu cuteijaiu a me riscă și îmi înveliiu cugetările intime în nisce complimentări generale. Cu tdte aquestea, o idee nu me lăsa în pace. Eră un que contradictoriu în purtarea Elisei. Tot-d’auna o judicassem necapa- bilă de a se preface, ânsă a- ORGOLIU 51 tunci cum să învoiască quine-va a- quea schimbare pre puțin simțită în caracterul ei cu aquea mișcare, în momentul departului meu, que semăna que arată o părere de reu de a perde un conducetoru și un ra$imu. Ar’ fi putut fi miș- cata pentru depărtarea mea nu ânse și atât de dureros affecta- tă daqua ar’ fi fost la mijlocii numai singura deprindere de a me vedeă de quâte-va septemâ- ni, sau numai singur numele u- mii prieten al tatălui seu. In sfirșit, îmi (Jiceam que’mi o iau pdte asupră’mi de a crede în închipuirile melle; timpul ânse îmi va esplică conjecturile și îmi va desmințisau întări bănuielele. Sase luni trecură fără a pri- imi nici o nuvellă. Materia a queasta, cu tdte que m’ar’ fi in- teresata , începusse ânse a se scerge din memoria mea. Oc- cupatu a studiă characterul que se desvoltă în fetele melle, ’mi eră iertatu a perde din vedere nisce observații și o cercare quare, în sfîrșit se adresă că- tre o străină. Pe lungo aquestea, aqueastă lungă tăcere vreă să dică, dupo părerea mea, quă prețuissero grijirile melle cu mul- tu mai puținu și de quâtu mine ensuși, și deveniiu indifferentu la fapta mea începută. într’o di frumosă (adică vream să (Jicu urîtă, queci eram în martie și vîntul, pldiea și grin« dina ne strînsessero pe famillia STURDIMENT, ORGOLIU 52 mea și pe mine într’aqueeași stanță), ’mi adducu o scrisore timbrată cu S... Pe adresă nu văduiu pena doctorului, și cu tdte aquestea numai pe densul cunosceamu în partea locului. Erâ o scrisore fină și elegantă que mai particular se vede în frumușele scrieri de femei. O spuseiu quam cu rentate femeii melle que începu a rîde din td- tă inima. Deschiseiu scrisorea și cătaiu răpede la susemnătură, citiiu de odată și cu bucurie și cu mirare numele Elisa B.... Que putea să aibă a’mi (Jice a- queastă fetișdră atât de svapo- rată, quare, fără avoi a me of- fensă quâtnși de pu^in, cântă și dănța quâte odată pe quând eu îi vorbiamu despre buna purta- re, înțellepțiune și minte. Si quare ânse nu’mi făcusse nici o- dată vre-o mărturisire, nici îmi dedesse dreptul de a crede quS a pus vre-o dată prețu pe învă- țăturile melle. Cum! unul, doe sup- plimente la aqueastă scrisore! și tdte aquestea de un character atât de mcnuntu în quâtu mai se vede stofa de un micu voulum!Ori queea e nebună sau euvisetju desceptu. In aquestu soliloqu, al meu, țineam scrisorea desfăcută, fă- ră a o citi. Femeea mea totu rîdeh și mS întărită prin inno- cente epigrame. Me determinam în sfîrșit și abia citissem quelle d’ânteiu rânduri quând strigaiu: soro, și voi copii mei, trebue a v6 împărtăși dc bucuria mea. Voiu da totă modestia d’a lături, citindu-vd tare aqueastă scrisore în quare cu adeveratu mi se fă- cu multe laude. Puntul aque- sta îl veți trece cu vederea; ve- ți asculta ânsS cu mulțumire și cu folosu narația unei cure que am făcutu. Eatd o demoasellă tîneră și frumosă, que-va mai în verstă de quâtu voi fetițelor, que am vețjut’o acum șase luni, pli nă de defecte păgubitore ei, su- perâtdre altora, sgomotdsă pes- te mesură, capricidsa a dispe- ra pe totă lumea din pregiurul ei. Bunul Dumnedeu a pus în gura mea quâte-va vorbe bune que au făcut'o a’și deschide o- chii. Qualitățile prețidse, que n’asceptâ spre a putea străluci dequâtu cultura, au resăritu în- tr’ensa cu quâtu voința ei se împuterniciă. Quelle d’ântâiu (Jece rânduri alle aquestei scri- sori îmi spun tote; s’o citim îin preună, întreagă. Ne va fi, adăogaiu, întorccndu-mâ către femeea mea, blândă și îndemâ- natică institutriță a fiielor salle, ne va fi lecția de astăzi. Scaunele s’appropiard; făcu- rbmu un cercu, citiiu într’o miș- care forte mare lunga epistolă a Elisei. “ Domnul meu, “Iți scriu prin povața, și, pociu (Jice, prin porunca tatălui meu. Este ânse o obligație que o priimescu fără greutate, queci STURD1MENT e de multu dequând așu vrea să’ți ară tu respectuosa mea recuno- scință. '* începutul aquesta te pune în mirare pote. Ai îndestulă modestie spre a nu te îmminună de mulțumirea mea, ai Anco o suvvenire forte de față despre de- fectele melle spre a nu mai întrebă prin quare felu de bizarerie semă- nu eu astădi quă vorbescu cu indicată. Esplicația mea va fi forte simplă. Aquea ușurătate, aquea sturderie que ai avut cu- ragiul să mă faci a o simți și generositatea de a nu isbi cu o putere deschisă au începutu a mi se arătă în totu adevărul lor. Mulțumită Domniei talie, Dom- nul meu, începuiu a cugetă, lu- cru que eră, pentru mine, cu totul nuou. Vățluiu queea que eram, și începuiu a bănui queea que trebuia să fiu; și tatăl meu mă autoricjă a te assigură quă dupo nisce stârniri mai perseve- rente que nu’mi eră în putere de a le promitte, acum numai sunt aquea fată nebună, capri- cios», indiscretă, meritându atât de puțin semnele unei simpatii cu totul paternele que a priimit dela Domnia ta. “ Cu tote aquestea, Domnul meu, n’am devenitu gravă și posomorită; firea nu pote să fie, și mi se pare, nici nu trebue să fie înnecată pîno la aquestu punt. Nu este cu totul de nea- părată nevoie qua să fie quine- , ORGOLIU 53 va melancholică spre a învăță a fi serioasă ă proposito. Așă în narația que am de gondu a’ți face despre o conversie, de quare te rugamu a priimi onorea, n’am nici quea mai mică cugetare de a’ți părea sățiosă spre a mă justifică quăci te-am suppăra- tu acum și quâte-va luni. “ ’Ti adduci a minte de $ioa sosirei Dumitalle, de copillăriile melle, și, qua să’ți spuiu mai da dreptul, de nerofjiile melle. A- doa (Ji îndată îmi veni în minte quă ’ți-am fost dat o opinie des- tul de tristă despre mine; ânse aqueastă cugetare sveni (peri) la quea d’ânteiu tentație de o sturderie nuouă, și dumneata scii quă occasiile nu’mi lupsiă. “ Cu tote aquestea m’am con- ținu tu ore-cum vre-o doă trei (Jille; quăci în sfîrșit ori-quâtu de svaporată am putut să fiu, nu puteam ansă uită cu întregi me quă un străin, un tată de familie , un prieten al tatălui meu îmi împosă ore-quare datorii prin ființa sa. Sunt sigură quă sfor- țele melle, pre puțin suținute, abiă însemnate, n’au pututu finici zărite de domnia ta. “ Dupo prima septemână, dom- nul meu, mă deprinseiu întru tote cu domniata; nu simțiam nici o strimtorare cu ființa dom niei talie de față, și din neno- rocire redeveniiu întru tote aque- eași copillă nesuferită a $illei quelIei d’ânteiu. Politeța dom- STURDIMENT, ORGOLIU gulară posiție do spiritu. Judi- cata mă condamnă în ochii mei și dă o putere nuouă vorbelor domniei talie; ânse în aquellași timp un puternicii respecta uma- nu peste puterea nu mai puțin de tare a deprindere!, me reți- nea quând cugetam a me purtă ca o copillă raționabilă. Prin cugetare reveniam la mintea quea sănătosă, ânsă mișcările și luptele din totă dioa nu eră nici de cum mai înțellepte de quâtu mai nainte. “Nu e dc mirare quă pe quând se appropiă depărtai dumitalle • ai fi pututu observă în mine o prefacere însemnatât ire. Cre- gu quă eră ore-quare prefacere forte ușure în apparință, fdrte adevărată ânse în fund; n’aveam cu tdte aquestea dreptul de a mă plânge que îți scăpă din ve- dere, queci nimicu nu te obligă, domnul meu, spre a ținea în- semnări de buna sau urîta in- tenție prin quare treceă un spi- ritu neastâmpărata și fantascu. Nu îți vorbescu despre aquestea de quâtu pentru adducerea a- minte, și pentru quă nimicu nu este indifferent înaintea unui ob- servator luminat. In dioa de- partului domniei talie, simțiiu forte viu quâtu consiliurilejdu- mitalle ’mi au fostu de folosi- tdre și quâtu ’mi ar’ mai fi fost de necessarii. Tocmai în momen- tul despărțire! nostre pricepuiu în sfîrșit tdte norocitele effecte 54 niei talie remasse totu aqueca , delicateța dumitalle nu se schim- bb nici de cum. Crețju âncb, de nu me amegescu în vanitatea aquestei suweniri, que. ai si lu- atu un nuou interesu pentru mine, ca și quând ai li vrut a sfida sturderia mea prin buna vo- ință a dumitalle. “Nu’ți luai dreptul de a’mi dâ consilieri, și cu tote aques- tea te adresai către conștiința mea prin allussii transparente sau anecdote semnificative, lini plăcea a te atnjî, cu tote que aveam impertinența de a nu mă arătă que te ascult tot-d'auna. Tatăl meu me invită adessea spre a urmă învățăturilor domniei tal- ie, și cu aquea francheță que o cunoști: “Elisa mea, îmi “ (Jicea, vechiul meu prieten este un cap minunata, om cu minte. “Ia seama bine la tdte quâte îți “va țjice; ellu te va îndreptă, “ daqua dupo cum me și îndoiescu “ vei putea și tu fi de îndreptatu.,, Apoi mă îmbrățișa surrîtjendu, și eu îi întorceamu în apoi mân- gîierile, ânsă în dată îi uitam cuvintele. “ Intr’aquestea, se operă în mine un progrcsu din neuntru, și nepriceputu , pe quare guver- nanta mea, îndemânatică bota- niste, dupo cum o scii, îl com- pară cu lucrarea secretă a unei plante mai nainte de a’și des- voltă primelei frânge. Petrecuta quinci-spregece gille într’o sin- STURDIMENT, ORGOLIU alle ființei domniei talie de față. Fuiu atât de attinsă de idea a- queasta, în quâtu triumfaiu as- tă dată de rușinea quea falsă și te lăsaiu a vede o mișcare pli- nă de recunoscință și de părere de reu. •4 Impressia fusesse profundă; nu se mai stinse. Mi* pusseiu cu curagiu pe lucru și mi se păru que pe fie-quare a ce ci = z u Q — e 4 — z p — n ț — n e — h ga go gu ge gîr 1 —" '■ o i o f |h — .f, — X qua o u | e e i k Ș UI v B ă c o — u» âe 1 6 ti x ge gi — scasco seu ? u T i — ?le que i uk x —kc ca cr cu sce scî — sk b — B 1 1 — a i r — p i z — z | ce cî— k sce sci — in Mirrj (Ebraice i Eat’o vîne strălucind de frumusețe I Eat’o vine strălucind dc fru- musețe ca ndptea climelor fără nori și a cerurilor înstellate; tote quâte umbra și lumina au mai răpitor în sine, ea le-a re- unit în chipul și în ochii sei: un ferice ammesticu produce a- queastă dulce lucire pe quare cerul o refusă splenddrei chiliei. 11 O umbrâ mai multa, o radă mai puțin, mâi ar’ fi schimbat grația nespusă que însoțcsce fie- quare cosiță a negrului seu peru și respânde un carmu încântă- tor pe fața ei. Seninătatea tră- suri tor ei esprimă quât îi sunt de curate cugetările. O III Rumenul și surrîsul que îi a- niină chipul și aquea frunte a- tât de dulce, atât de lină, atât de eloquentă nu rechiamă de quât pasate în virtute, un sufflet în pace cu tot pămîntul și o inimă al quăria amor este innocent. II Arpa regelui poetu I Spartu-s’au cordele arpei re- gelui poetu, prințului dmenilor EBRAICE si allcsului Domnului; nu mai e aquea arpă consacrată prin la- crămele que le versau toți quâ- ți îi ascultau accordele inspirate de melodie; îndoiasca-se lacră- inele; queci cordele ei s’au spar- ta. Ea străbătiă prin a sa dulcia- ță omenii cu inima de fer și le împrumută virtuți s nu se află urechie atât denesimțitore, nici suffletu atât de rece spre a re- șița la entusiasmul sonurilor ei. Arpa lui David deveni mai po- tentă de quât tronul seu. II Ea spunea trofeele regelui nostru, celebră gloria Dumne- țjeului nostru; ea respendiă bu- curia în văile nostre; făceă a se plecă cedrii și munții; accor- dele ei aspiră la ceruri și acolo au și remasu. De atunci nu se mai aude a- supra pămentului; pietatea ânse și amorul ânco ne răpescu suf- fletul prin sonuri que semenă que esn din pragurile ceresci și îl legenă în aquelle visări que splendida^ lumina a (Jillei nu le pote întrerumpe. III Daqua în aqueasta lume înaltata. II Daqua, în aqueastă lume înăl- țată i que '''este mai pre sus de capetele nostre, amorul supra- viețuesce dupo noi; daqua inima objetului adorat ne conservă a- colo ținerețea sa; daqua ochii 79 sei sunt aqueiași, afară numai que nu mai sunt urneai de lacră- me, que fericetate de a fi pri- imit în aquelle sfere necunoscu- te! quât ar’ fi de dulce a muri ensuși în ora aqueasta, a’și luă sborul departe de pămîntu și a se duce spre a’și nimici tote te- merile în nemărginita lumină a eternității! II Trebue să fie așă: noi nu tre- murăm pentru enșine asupra prun- tului, quând, în neastîmperu de a sări peste abisu, ne mai ținem ânco de plăpânda catena a esis- tinței. Ah! credem que în a- questu viitoru vom reaflă inimi- le que furo unite cu alle nostre, spre a ne recori cu densele în undele nemuritore și a fi alle lor pentru tot-d’auna fără a ne teme de despărțirea străpasu- lui. IV i Gazella selbatică pdte-se que mai sare cu bucurie peste delti- rileludeei; ea pote a’și sătura se- tea în tote fontânele que resaru din aquestu pămentu sacru; pa- șii ei aerieni, și ochii străluci- tori nu privescu nimica feroce în pregiurul seu. II ludeea vedut-a peste delurile aquestea pași nu mai puțin de ușurei și ochi și mai amăgitori: vedut-a,în locurile aquestea, de- 80 MELODII. serte în dioa de astăzi, locuitori și mai vrednici de a o înfrumuse- ța. Cedrii își legănă anco frun- Zetura asupra muntelui Liban, ci nobilele vergini alle .ludei nu mai sunt. III Mai ferice paliniarul (pic um- bresce aqueste câmpii de quât scmenția risipită a lui Israel! Paliniarul petrece în locul unde a prinsu rădecină și’și devine grația desertului: ellu nu pdte păresi locul nascerii salle și n'ar’ mai trăi pe un terremu străinii. IV Noi ânse suntem nevoiți a ne retăci veste^îndune și a muri pe pământuri depărtate; corni- șele nostre nu se vor reposă din preună cu cenușele părinți- lor noștri: nu mai remâne nici o rugă din templul nostru, și derîderea s’a așșețjat pe tronul lui Salemu. V Oh! plângeți asupra aquellora... 1 Oh! plângeți asupra aquellora, que plânseră pe pruntarile rîului-, Babilonului, asupra aquellora allej quăror templuri sunt deșerte și patria un visu, plângeți asupra arpei sfărîmate a Iui Juda; ge- meți .... Acolo unde locuiă o dinidră Dumnezeul lor, locuiescu astăZi aqueia que n’auDumncZeu lătorului: pîno quând ânco allesul JI i teu pămînt va mai fi călcat sub Unde dar Israel își va spălă PaSH tiranilor? pîno quând ânco picorele însângerate? unde cân- templul teu va mai remâneă fără Februar 1845. |rugă, o Dumnndeul meu! turile atât de dulci alle Sionu- lui îl vor consolă ? și quând me- lodia Judei va rebucură inimile que le făcea să salte cerescilei accente ? III Semenții retăcîtore, inimi de- solate, unde veți refugia qua să aflați repaosu? Palumbul își are cuibul seu, vulpea vizunia sa, poporele patria lor... Israel nu mai arc dc quât mormîntul. VI 1 Pe prunturile Iordanului se ră- tâciescu cămilele Arabului; pe muntele Sionului se rdgă mini- strii Dumnezeilor străini: ado- ratorii lui Baal își plecă genu- chii pe stânca lui Sinai.... Si în aquestu locu.... In aquest locu ensuși, o mare Dumnedeu! fulgerul teu ddrme în tăcere. O II In aquestu locu.... unde de- getul teu arse tabla-.de petră'... unde umbra ta lurnino peste po- polul teu .... unde gloria ta se înveli în vestmîntul seu de focu... nu te vei mai arătă ore a isbi cu mortea pe aquel que te-ar’ vedeă ? III Oh! luciască privirea ta în ful- gerul trăsnetului teu; smulge lan- cea din mâna sfărâmată a împi- PERIODUL VI. Nr. 4. DE Slmhe » im FOAIE LITTERARA. ÎFSSSo Invetsuri «le Artist. Ar’ pute fi adeveratu que sci- ința să conspire în contra plă- cerilor nostre? que pote fi mai bine să nu cunoscem secretele artei qua să ne bucurămu mai voios de frumușelele que arta produce? O asemenea cugetare ar’ fi nedrepta quând ar’ fi ab- solută. Tot que e adeveratu este que un cap-d’-operă pote procu- ra doe moduri de mulțumire: mișcarea que ne face și stima que neînsufflă. Din aintea unei mare pagine a lui Rafael și a lui Michel-Angel , cunoscetorul quei mai făro rerunchi se bucu- ră de frumusețea liniilor, de în- țelleapta disposiție a figurelor, de meeastra distribuție a culo- rilor. Omul capabil de a simți, ori quât de necunoscetor va fi asupra technicei, va fi forte viu remișcatu prin espressia grațio- • sa or sublimă, prin effectul ră- pitor al tabloului. Aqueste doe facultăți potu esistă în aquellași omu, fie pictor, fie musicu, fie architectu, atunci el gustă cu plăcere tot de o dată quând și ju- di că cu o seriosă admirație. Anse daqua sciința e pre multă în cu- getarea lui, daqua îi sare în ochi vre o negligență quât să’l facă a nu mai simți frumusețea que nu pote să o desființetje aquea negligență, atunci vai de plăce- rile lui, vai de cunoscuții lui, queci el îi va desgustă despre admirația lor naivă și spontanee. Se vor crede bieții omeni ridi- coli queci au aliat de frumos un lucru quare, dupo teorie, se cuveniă a li se pâre defectuos; Le vor pare reu despre un simti- ment adeveratu, și vor condamna un avvînt al inimii que nu ar’ fi conformu regulelor prescrise. Adesea am ve$utu omeni d’a- queia forte profunzi în teoria bel- 8 98 INVETSURI Mor arte que înnecă sub dato- riile regalei simtimentul inspira- ției. Marele învățu de a tot a- fla, defectări și ensuși îuc npete- d’-operă, îi făcea fdrte severi că- tre operele quelle bune de al doi- lea ordina. ,Si îmi adducu bine aminte quă am pățit’o de quâte- va ori aflândumă cu nisce ase- menea judicători reci; quând e- ram plin âncb de o mișcare que o credeam fdrte legitimă, să re- mâiu d’odată înghicțatu , întris- tat numai de o vorbă de critică uscată și răpede quc îmi desfi- ința cu totul poetica mea illusie. îmi îinpntam atunci urîtului meu gustu , și innoranței melle; apoi mai cugetând, îmi cjiceamu que un analis atât de esactu va veni pînă să desfacă frumușelele și quelle mai solide, quă e nefe- rice quinevă a fi impresionat mai mult de petele sdrelui de quât de splenddrea lui; în fine închiiamu, cu esagerația fami- liară Ia toți que sunt descura- giați, quă eră mult mai bine să nu m’ammesticu între asfel de omeni, ci să mă ducu singuru, fard confidenți a mă bucură de tdte plăcerile nesciinței și de td- te tridentele închipuiri alle gus- tului urîtu. După o asemenea părere de rău fdrte neraționabilă, și du- po o grețosă conversație cu un amator ca aqueia, îmi veni în minte să me ducu a vițjită Belgia, și să admira schdlă fla- >E ARTISTA. mândă în aquelle locuri pline de suvenirile lui Rubens. Plecaiu singur, cum se pdte înțellege; pentru quă mă temea- mu de a fi contrariata, și vruiu și eu a gustă o dată mulțumirea egoistă de a plânge, a rîde, a fi mișcatu, a’mi varia sensațiile de observator, făro sa ’mi mai viie nimeni a’mi strică illusiile cu quâte o judicată d’aquellea que s’au timpit pe asemenea stu- diai i. și să’mi * re intrasse vara sa. Nu se aș- 9 114 INVETSURI DE ARTISTA. «undea nici de cum în innocenta libertate a întrevorbirilor lor. AhsS nu i veniă nici o data în minte întreaga abnegație n Cla- rei și aquei întreg» abandon de a se lasă cu tot.nl întru allegerea tatălui sân. Ea altfel află de cuviință qua voiea părinților să nu rasă din dorințele ini mei ei. Clara îi arătă cu blândețe quâ cu aquea disposiție a minții que are ea își crea nisce diffieultați fdrte grave; qn§ esperiința pă- rinților ei ’i ar’ assigură fericirea mult mai bine și mai currend de quit amăgita ei imaginație, que ar fi mai folosită daqua ar’ scă- pa ea de ori que bătaie de capu și ar’ pri mi pe aquella que i’l ar’ allege tată sSu. Cu tdte aquestea, greutatea pen- tru Columba de a se merită nu eră atât qu£ voia a’și reservă drep- tul de a’și da ea părerea despre allegere către părinții sei, quât quă nu mai putea a se desbera de aquelle învețuri estraordina- re, și uită cu totul aquelle sim- ple și grațidse maniere que se cuvine a le ave o fata mare que pe urîta o făcu plăcută și qua- re pe quea frumosă, quând îi lip- sescu, o făcu nesuferită. Quând vedea quine-vâ pe Columba pen- tru ântâiea dată. nu se putea ține de a nu se mira de purtările ei ridicole. Un june mai cunos- când’o apoi: descoperiâ într’ânsa atâtea bune qualități, și simțiă dre-quare simpatie pentru dânsa; ânsg se depărtă de cugetarea la o căsătorie, temânduse de a’și luă o femee cu quare va deveni și ellu ridicol înaintea omenilor que ’i ar fi întrat în casă, sau prin casele pe unde se va ducce cu dânsa. Dei și veniă cuiva o asemenea idee, în dată îi și pe- ria ; queci Columba, cum am disu, nu mai semenă o fată ci un artist cu tote bunele și cu tote defectele lui. Trecurft anni, și mai trecurS și alții tot asemenea, pînd su- nară ăi treizeci. Treizeci de anni pentru o femee sunt âncS un dreptu de junețe, pentru o lată ânsă îi dau titlu de fată bătrână. Unchiul sâu murisse și îi iăsasse în testament o par- te însemnătore. Tatăl Columbei nu se mai îndreptasse de nepă- sarea și neprevederea sa; se tot mira ânsă de que fiie-sa nu se mai mărită, și cum de nu o quere nimini. Nu’și împuth nici de cum de que a lăsat’o a se isolă întro sferă atât de parti- culară; din contra el nu vedea înainte de quât meritele și qua- litățile fetei și nedreptatea și orbia omenilor que nu le vede. Muma, din que în que mai mult sufferind și împu^inându-i-se să- tatea, eră neîncetat rosă în nâ- neuntru de durerea aquestei edu- cații neînnemerite que nu fu- sesse în mâna ei de a o regulă. Ea sciâ forte bine quă un omu cu minte nu’și. cată nici o dată 1NVETSURI soția intre fetele que făcu es- cepții, que meritele și qualitățile que ar dori el să vadă la femeea sa sunt aquellea solidele, și que lui îi e temă de tot que nu se- menă eu condițiile quelle mai necesarii la fericire, simplitatea, reserva, înțcllegerea vieței din peuntru, grația unită cu activi- tatea. Columba devenisse pensivă și plină de distracții; neîncetat în- notă între amarul ressimtiment al trecutului și între vaga teme- re de viitor. Cu tdte aquestea își amăgiă mîhnirile prin fapte de bine-faceri, și singurai bucu- rie erâ de a ușura pe quei iu- fortunați. Societatea que veniâ mai des în casa tatălui seu se retrăsesse și se risipisse încetul cu încetul; fie quare se casato- rissc și își cată de alle salle. Verișorii și amabillii lor compa- nioni era acum cetățeni serioși și recomandabili, avocați que își avea căușele lor, medici cu clienții lor, neguțători que își căută de comerciul lor, genera- ția quea nuoă nu mai veni să ia locul quellei din junețea ei. De moisella Columba se schimbasse mult, îmbetrânisse, și cu vîrsta minteai o dată voiosă devenisse cugetătdre și seriosă. Le părea reu, omenilor, de aqueastă schim- bare, și se trassero unul quâte unul făro a facce vorbă, numai subt nisce bune preteste que le inventă recele egoismu: De o DE ARTIST. 115 dată biata fată, uimită de retra- gerea quellor mai buni ai săi amici, se văcju în singurătate și abamdonată. Quând ea se încerca a’și cer- ceta situația în quare se afla, o coprindea o mirare. începea ai trece prin minte atâtea priimiri și purtări alle ei que semenă delicate, atâte semne de o po- liteță familliară que nu s’ar’ fi putut luă, quei puțin dupo pă- rerea ei, de quât ca o cordială a- micie. Que făcusse ea omenilor aquellora? pentru que se schiin- basserd ei așă? Cu adevărat posițiile occupațiile omenilor se schimbasserb, ânsă que împedi- că qua inimile să remâie tot a- quellea ? Nu se mai adună ca altă dată, ânse se cuveniă a se vede ca nisce vechi amici, și eră o ingratitudine a rumpe cu totul nisce legăminte atât de na- tural formate. Avea vre o bi- zarerie sau vre un capriciu ome- nii aștia que eră altă dată atât de amabili? eră toți nisce inime seci, nișei minți falțe și frivole? Columba îi plângea și nici putea ai pricepe. Ea singură nu se pricepea pe sine, și simțiă ca o disposiție forte simplă, forte naturală de a i se urî cu aquea constrîngere de etichetă; căcjii în mania de ai desplăce și ei alle lumei, a abandonă tdte quâte se $icu alle bunului ton și alle bunei cuviin- țe. Queea que characterijjă gei 9* INVETSURI DE ARTISTA, 116 nerele artist într’o fată, este, mai vîrtos, de a se lepăda de tot que face carmenul și grația într’o femee. Mumă sa se pusse în patu qua să nu se mai scdle, și, dupo doi anni, în quari nu mai trăi de quât în durere, aqueastă mumă cseellentă, pe quare o țăsasserd puterile cu mult mai nainte, mu- ri și o perdu fiie sa. In aquelle momente solemnele, bunătatea și căldura fiiască a Columbei se arătard mai presus de ori que laudă. Căuto și întări pe mu- mă sa que se uită la ddnsa cu lot focul aquella matern» și cu insce împungdtdre doruri. Sus- ținu curagiul betrănului sdu ta- tă, și raduuo tdte cugetările în- tr’una singură, întru suppunerea Ia Provedință que face dupd voiea sa cu tot que este scumpu inimii ndstre. Remâind singură cu aquel bă- trân», que nui contraria întru nimic și quelle mai singulare și i stranii învdțuri, Columba ajun- gând și la o vîrstă quând nu se mai pdte îndreptă quine va, de- veniă din que în que mai estra- ordinară și stravangantă în ochii lumii. Atunci mai vîrtos începu a’și da toellei salle aquest ca- racter de nuanțe bizare, de ele- mente contradictorii, que îl are și pînd astăzi. Cu vestminte scumpe, și forte parată pe de o parte, pe de alta iard forte ne- gligiată, scin&nă cugetu de quât a face® să ia drne- nii a minte originalitatea veșt- mintelor ei; și cu tdte aquestea cugetul ei nu eră aquesta. Ar’ fi fost cu multu mai bine să fi a- vutu consciința affectației salle; o rellessie nuoă ar’ fi îndreptat queea que provenisse dintr’un calcul fatal. Ansă nu, din în dî se vedea un progres al unei manii incurabile, que se mani- festa și prin alte simptom® nu mai puțin decisive. Tată său iși petrecea acum tjillele cu citirea sau a jurnalelor que nu se pot mistui, cum cu- ndscem multe în țjioa de astăzi, sau a romanțurilor grețdse, cum se făcu pe tdtă $ioa, și în quare nu se vede al doilea și al trei- lea volum de alta, de quât pen- rtu un onestu folos al autorului sau al librarului. Columba, ddm- nă peste o avere îndestulă pen- tru trebuințele și ânsuși pentru capricele salle, se pusse a facce la escursii de artist, singură, cu nisce vestminte quând d’o sim- plitate vulgară, quând d’o ele- ganță ridicolă și incomodă. Se appropiă de al patrucjecilea annu și se credea cu totul liberă de a se ducce și a veni fard a fi suppusă la critica nimului, de a se arătă quând singură, quând însoțită, de a lipsi, apoi de a reveni dupd plăcerea sa, in fine de a ducce o viață cum $icu de garson. Aqueastă pretenție a- în quât peu- qufe n’are altu vea que-vă spețial INVETSURI tril vîrsta ei, și mai vîrtos, pur- tarea ei, regulată dupb nisce principe severe, nu da nici un îndemuu vorbirii de r£u. (. u tdte aquestea eră que-vă de straniu a vede feineea aqneasta întv’o turnură teatrală, cu un aer de- cis, a se așședă pe un scău- nellu în fa ga unei ruine, a’și scote din portofolliu lapisul și tablettele și a desemna puntul de vedere que o impresionasse, fărb ai pessă de trecetori. Intr'o tji nisce săteni batjocoritori îi răpețjirb în treacetu nisce sar- casm! forte grosolani; altă dată, auțji ea, întrebăm!, quâți-va pași apprdpe «le sine, daqua e prin putință qua o nebună să scape din casa unui celebru doctor. Aqueste mici aventure osupperă; un moment, ânse îi trecea eur-.• r£nd și nui lasă urine. Eră pre I drbă despre sine qua să’și ia m£- surele, și forte bună qua să mai țiie minte. Cu tote aquestea o aventură quevă mai seriosă ’iar fi deschis ochii, daqua miraco- lul aquesta ar’ fi fost cu pu- tință. Se avventurasse într’o di spre a vizită micul castellu de Steen unde locuisse Rubens, pictorul ei quei mai adorabil. i desem- nasse planul, și nu uitasse dul- cele și modestul paisagiu în qua- re fusesse aqueastă venerată lo- cuință. Sta se plece, quând un omu cu un chipu gravu se ap- propiă de densa cu nisce demo- DE ARTISTA. 117 strații de o politeță respectudsă. Portul lui semenă de un artist scăpătat și neferice. Omul asta începu conversația, espriinându’și cu focu admirația pentru marele geniul a quăruia ființă a immortalisatu aquea casă. Adăogo infine, que bărbații illu- stri nu află tot d’auna partisani que pot fi în stare ai apprețih; în aquel moment ânse Rubens n’avea a se plânge, pentru qub o persdnă atât de însemnătdre ca Mademoisella, al quăria gust și talent eră așă de universal cu- noscute , vine a’și da tributul omagelor salle. Frasele lui eră florite, laudclci întdrse bine. Columba se lăsa a urmă in ain- te întrevorbirea, alle quăria chieltuiele le făcea mai pe td- te Rubens. Necunoscutul mer- gea d’alăturea cu densa și o în- sogiă în direcția drumului do ferru, pe quare eră ea să se în- torne a casă. Vorbind, îi pro- pusse el să scurtele dramul, appucând pe o cărrare que ținea în lungul murilor unor ruine. Nedeprinsă de a cundsce queea que este de cuviință și queea que pdte supperă, Columba fă- cu un semnu que priimesce. Du- p6 quâte-va sute de pași, se a- 116 cu totul isolată și de parte de ori que locuință, și atunci numai simți un fel de prepus. Străinul, să fi simțit el aquea schimbare într’ensa? pdte. Anse tot que 6 sigur este quă biata INVETSURI DE ARTISTA. 118 femee se simți o dată lovită for- te tare și cățjii făro cunoscință. Quând își veni în sine, dupo quâte-va minute, vețju que pun- ga, ora, inellelej, cerceii, și un șal scumpu que eră pe dânsa, nu mai eră ... Inturnânduse a casă, nu cu- teză a spune nimicu din quâte i s’a întâmplat către bătrânul seu tată. Simțiă cornfus ore-cum que n’a făcut bine să brave datinele și învățăturile lumei. Tăria a- questei lecții dette o luvitură le- gaturelor, deprinderilor ei, și în aquel moment ar’ fi putut qui- neva săi învedereze făro multă greutate que se cuveniâ a se lăsă cu totul de quelle trecute. Anse la que mai eră bune a- quelle impressii momentan ce, și que resultat mai putea adducce. Mișcarea que simți la aqueastă tristă împregiurare, înțelleptele reflessii que începură a i se na-1 ece, tdte se adunară într’una singură, în durerea adică quă ’și a perdut prețiosul albom , în quare ’și avea schița planului casei lui Rubens. Sventurele ei nu eră tot d’a- una asemenea de tragice; de quând în quând ansă sufferiăj nisce mistificați! îndestul de a-! spre. Ii trimitea, spre esemplu| nisce diplome que Z’cea quă îi vinu dela unele din aquelle ne- numărate academii italiene, alle quăror titluri ridicole , și bizare protocdle mai stau și pînă în• $ioa de astăzi. Vedeai quă pre- sidentul academiei hinoranlsilor îi scriă o scrisdre ca cum ar’ fi officială, în quare, pînă sâ n’o declare de academiciană, îi nu- mără unul quâte unul tdte me- ritele, și o felicită quă a putut trage asuprăși, atât de departe, simpatia unei societăți atât de eminente. Altă dată vedeai o epistola lăudătdre pînă la iper- bolă ca din partea secretarului perpetuai ai academiei Tontsilor, que o însciință cu o grație de minune quă au numit’o academi- ciană liberă prin unanimitate, minus de un votu, que aquel votu eră a lui, al secretarului, și quă el a judicat ca o urîtă politică a proclamă quă Italia, patria artiștilor să ii’aibă și ea ai pune în aiiite un rivalu. La începutu Columba avea dre-qua- re prepusuri; ânsă reutăcioșii miZlocitori atât de bine își jucă rolul de bună credință în quât mîntea ei, împuținată de mai nainte prin mania sa, începu a priimi illusia quea mai grosiară drept o necontestabilă realitate. Mai avu âncă o ultima suppă- rare que îi fu ca dela Dumne- Zeu ; quăci avusesse îndestule occasii a înțellege que eră rațio- nați l, și queea que, lipsindui în tinerețe, putea quei puțin săi fie ca o înfrumusețare la vîrsta în quare se află. Interesuri alle casei chiemas- seră la Bruselle pe Clara și pe INVETSL’RI DE ARTISTA. H9 de quare se bucură el, ei i sar păre fdrte monotonă, aquelle figure firesce fragete și voidsa ei i s’ar pare pre puțin ideale; și așă cum e deprinsă a caută fru- mosul în quelle mai curate allo salle concepții, va luă în des- gust tdte imperfecțiile que se potu vede făro greutate în viața comună. Pîno quând locuia în a- queeași cetate,strimtorarea nu erâ așă de mare; queci scumpa lui ve- rișdră le făcea atunci aquelle plă- cute vi di te, și în dată que i se ură, pe locu eră liberă și putea a se returnă la înaltele salle cugetări. Ansă aci nu va fi asemenea; va fi nevoită vrând nevrend să steu tot aci quând i se va urî și ne- mulțumirile vor întrecce ori-que plăceri ar’ putd află. Adăogă ia- ră que fiie sa se appropiă de al șeispre-ijecelea annu și que el ar dori fdrte mult ai inspiră simti- mentele unei femei que scie bina cum se ține casa; que cu tdtă admirația que are el pentru me- ritul , gustul , sciința și grația bunei salle verișdre, tot nu pdte, a se ține de a uu se teme de po- tenta influință a esemplului ei. De ar’ fi fost sigur que tiiesa are geniu, o! u’ar’ fi întârdiat nici , de cum ai da voie , și a consi- deră de un lucru mare de’i va pute procură adunarea cu o mă- j tușică atât de minunată dela , quare s’ar pute folosi atâta; ân- să biata copillâ e fdrte simplă cu mintea și cu inima și cu un bărbatul ei. De doi anni se sta- billisserd ei în aquea cetate, și Columba nu priimisse nici o scri- sdre dela Clara. De și se ex- punea singură pe drumuri, ânse aqueastă mică călletorie nu cu- tecjasse s’o facă fără a fi invi- tată. Cu tote aquestea o tăcere atât de neesplicată, și urîtul! que o făcea să voiască a mai eși sa mai petreacă, o făcură să rumpă ea ânteiu tăcerea și să serie. Su venirile unei amicii atât de lungi, începute din co- pillărie, și quare își avea primele , base pe pîirinția dintre dense- le , îi da voie a’și lua o mare francheți în scrisorea sa. Avea un que împutător și epigramicu , que nu putea place, și desplacu > cu adevărat daqua nu Clarei, que erâ bună și blândă, quel puțin bătrânului colonel. Așă se încarce el cu respun- sul, și de astă dată fu forte crud. Scrisorea lui începea dela nisce mărturisiri de o părere de rău pre puțin sinceră, que nu j pdte priimi în casăi pe scumpa i sa verișdră; queci el îi cundsce : tdte învSțurile și deprinderile, j și eră încredințat quă n’o să mai pdtă de urît in tristele occupății despre alle casei. Que s’ar’ fac- ce ea în mijlocul unor copii que strigă quând mumă sa le cântă, și quari e de mult de quând au stins rădăcina penellelor, de nu se mai vădu prin casă, arțțân- dule sau rupândule. Fericirea 120 INVETSURI caracter (lucii", quă se pote di- rige mai cu folos pe alt drumu cu totul positivu. însuflețită de nisce intenții forte escellcnte, verișora sa, ar derăpenâ, fard să voiască, fapta primei educa- ții. Cum s’ar arata in casa Iui verișora, făro nici ensuși de a vorbi ’i ar Ii destul numai să în- cepi a âmbla, a’și luă nisce pos- tule de aquelle în aintea fiiesei și în dată ’i ar veni fel de fel de idei de a se facce artistă, lucru de quare să’l ferescă Dum- nezeu mai mult de quăt de ori- que pe lume, și nu se teme de nimicu alta de quât de aqueasta de quând a vindecatu pe soția sa de aquest gust incomodu și chieltuitor. Tonul aquesta ironicu se în- tindea în mai multe, și ’și ter- mină scrisorea invitând pe buna lui verișora qua să nui uite și să le mai scrie de quând în quând, quei puțin o dată pe annu. Cugetul aquestei scrisori erâ Învederat. Colonelul vrea s’o rupă o data, și se preparasse spre aqueasta imposând femeii salle de a nui scrie nici de cum: iar acum nevoit a se esplică o făcu cu totă asprimea imperti- nenta a unui vechiu militar. Cu tote aquestea, qua să ajungă pinb la aqueastă estremitate a că- tat să’și facă o mare violența ca- racterului seu que eră forte bine- voitor și blând. Tot au<}ih. omul, atâtea stravaganțe vorbind use de ARTISTA. vara sa, în quât nu’i remăsesse despre dânsa de quât o forte rece pietate. Piuă quând avea numai ellu și Clară a plânge stravagan- tele verei lor, el le sufferisse fără a facce nici o vorbă, ansă cum se deșteptă frica unui tată de famillie, cum începu a se te- me pentru fiie sa despre conta- giunea unor idei bizare și unor maniere ridicule, de aci înainte deveni neiertător; midlocul qua să potă ase depărta de vara sa, i se păru quă nu e altul mai si- gur de quât a o offensâ; vru să o descuragie prin indifferință și uitare; vexând que nici cu asta n’a scăpat, alergă la ironie. Clara, cu tote que în fundul inimii salle erâ tot aqueeași că- tre Columba, ânse fu nevoită a se conformă cu bărbatu său. Du- pă cum o dinioră se luă dupo voiea tatălui seu. Tot asemenea se lăsasse de arte dupo cum altă dată se didesse întru cultura lor. Își cătâ acum de alle casei și de copii sei. Fusesse ajutată la educația fiie-sei de o îndemânatică guvernantă forte cu minte. ,Si instinctul materno în învoire cu temerile bărbatului s?u , o făcea să vai cu td- te aquestea simțu que mi nppe- ri de lumină prin amic-»n prin compătimire .... O Dmnm ' que- ’mi mai remâne se alin ' que il- lusii au legenat ’• junețea mea? Tremnor mi < >te iu< prî- sabil, dici; sau daqua este în ochii ființelor supt ridre , nu pd- te fi într’ai mei. Eu n’am drep- tul de a judicâ și de a (Jicce: s, Sunt mai mare de qu >t omul aquesta quârui i se urașce cu sine și nu folosesce pe nimeni.,, Hei bine! fit ; sunt june, nu sciu que voiu deveni, n’am străbă- tut ânco cercările vieței: ânse tu Lelia, tu, mai mare prin sul-j Hei bine! țji’mi o vorbă que’mi fletul și prin geniul teu de quât ori-que esistă pre pâmînt, ta poți condamna peTrenmor și a’l, urî. și nu 5oiesci a o facce! Indulgenta compasiune a ta , sau a ta admirație imprudentă ( nu sciu cum sa Jicu) îl urmeaji . în mijlocul culpabilelor lui tri- umfuri, applaudc sui cosele lui și’ți respectă neomeniile.. Anse, daqua omul aquesta e . mare, daqua entr’ensul are un asemenea luxu de energie, la que’i e bunu daqua nu înneacă cu densul nisce assemenea fu- neste înclinări pentru que face un usu atâtu de reu cu sforța sa? Pirații si bandiții sunt dar mari în modul aquesta ? Aqueal dă curajiu , Lelia! spune’mi que vrei să fiu eu , și voiu fi. Cretji pote que amorul unei femei nu pdte da aqueeași energie ca a morul aurului.... I rmejă, urmecjă aqueastă is- torie ; me interesă, me spăimân* ta. queci este o revelație a suf- lletului teu, pînb în urmă, a a- quellui sufflet profundu, neastîm- perat, neînțellesu. que’i caut ne- încetat și nu’l pociu pătrunde nici o dată. X. Fârb îndoială tu prețniesci cu mult mai mult de quit noi, ju- nele meu; fie în pace orgolliu teu. Ausfe peste dece anni, pe 13 LELIA. 1fl2 ste cinci anni, prețui-vei-tu quât Trenmor? prețui-vei quât Lelia? Aqueasta e o questiune. Asfel cum esci, te iubesen, june poetă! Vorba aqueasta să nu te sperie, nici să te îmbette. Eu nu pretindu a’ți da acî so- luția problemei qm aștepți. Te iubesen pentru candorea ta, pen- tru nesciința despre tdte lucrurile quâte eu sciu, pentru aqueastă mare junețe morală de quare esci atâtu în neastîmperu qua să te despoi; făro minte que esci! te iubescu cu o altă affec- ție și pe Trenmor cu alta; cu tdte sventurele lui aflu mai pu- ținu încântămînt în intrevorbi- rea aquestui omu de quât înfr’a ta.și’țivoiu esplicâ îndată pen- tru que eu me sacrifica pîno în puntul de a te lăsă quâte o da- tă spre a fi cu densul. Mai nainte âns£ de a’mi urma narrația, voiu respunde la una din întrebările talie. Pentru que, $ici tu, aquest omu atâtu de potentu în voința rm’și a pus în lucrare sforța spre a se îndreptă? Pentru que.’.... Fcrce Stenio —Anse, cum ore înțellegi tu natura umană? que augurețji tu din putința Iui ? — Que aștepți tu dar dela tine eu* suți, vai? Stenio, tu esci pre fard min- te que vii a te aruncă în turbi- nele nostru.’ uite que a’ți țjicee!.... Omenii que își înfrâna pasiu- nile în interesul semenilor lor, aqueia, ve$i tu, sunt așă de rari în quât n’am cunoscut âncd pp nici unul. — Am vdțjut eroi de ambiție, de amor, de egoi- smu , de vanitate mai vîrtos!—• De filantropie?.... mulți mi se lăudat o. âns? înmțiâ quât îi ținea gutui, ippocriții! Trist a’mi cău- tătură plombă pînd în fundul suf- fletului lor și nu aflu de quât vanitatea. Vanitatea d, dupo a- mor, quea mai frmndsă pasiu- ne a omului, și află, copiile, que este âncd și ea forte rară. Cu- piditatea, grosollanul orgolliu al distincțiilor sociale , desfrâul fo- te înclinările vite, lenea ensuși quare e pentru unii o pasiune sterpă ânse cerbicdsa astea sunt ambițiile que mișcă quea mai mare parte din omeni Vanita- tea, quel puțin, e quevâ denta- re în eflectele salle. Ea ne sfor- ță a fi buni prin dorința que a- vem de a ne aretâ buni; ne îm- pinge pînft la eroismu, atât e de dulce de a Se vede quine- vâ purtat în triumfu.' pînd aco- lo popularitatea își are nisce po- tente și imlomenatice amăgiri! ,Si vanitatea e un que quare nu se mârturisesce nici o dată. Pasiu- nile quelle lalte nu potu a se da pe schimbu: vanitatea ânsă se pute ascunde dupo un alt nu- me pe quare amagiții îl priime- O Dum- ! que copillărescă min- ciune! quare e omul que prefe. me sforți seu. — Filantropia.’ — nedeule re fericirea queilor lalți omeni mai mult de quât gloria sa? i Christianismul ensuși que a produs tot que e mai eroica a- supra pămîntului, christianismul que are dreptu basu? speranța recompenselor, un tron înălțat în ceru. ,Si aqueia que facuro aquei mare codice, quei mai frumos, quei mai tntinsu, quei mai poetico monument al minții umane, soia așh de bine inima Omului, și vanitățile lui, și mic- șorimiie lui, în quât după den- sele s’au și așșegat sistema pro- mitterilor divine. Citesce scrisele apostolilor 'și vei vede que sunt destincții în ceru, atâtea ierar- chii de fericiți, Jocuri allese, o miliție organisată regulat cu capii săi, cu gradele salle. îndemna- tecu comentariu al aquellor vor- be alle lui Christu: — Quei d’ân- tâhi vor li quei din urmă, și quei din urma vor fi quei d’ânteiu! Ansă pentru aqueia que rein- tră în sineși și se întreabă se- riosu, pentru aqueia que se des- pdie de aqueste chimere dauri- te alle juneței și intră în asprul desîncâutâmînt al vîrstei n»a- tore, pentru quei umili, pentru quei triști, pentru quei încerca- ți, cuvîntul lui Christ seamănă que se realisă ănsuși din aquea- j re insecta ’la înțepat sau pe qua- stă viață. Dupo que s’a creijut. re ciocul paserii ‘la ciupit, tare, omul căcjutu își mărturisc- c — ■■■ ----:11: - ---1 sce ellu sieși nimicul său. refugiată in viața cugetării; își oliva ânco amară, agonisesce piin pațiența și lucru, verde nu le attragu. LELIA. 163 queea que a crezut que are în innoranța și vanitatea annilor queilor juni. De te vei affundâ în câmpiile deșerte la răsăritul sorelui, pri- mele objete alle admirației talie sunt plantele que se întredes- chidă Ia rada matinală. Allegi dintre florile quelle mai frumo- se pe aquellea que ventul de vijălie nule-a vestedit, pe aquel- lea que insecta nu le-a roșu, și arunci de parte de tine roțja pe quare cantarida a infectat’o de cu seara, qua să resufii pa aqueea que a îmbobocitu în vir- ginitatea sa Ia vîntul profumat ai nopții. Anse nu poți trăi nu- mai cu profume și cu contem- plații. Sorele se ’nalță pe ceru. Dioa înaintează; pașii ’ți s’au retăcitu de parte de cetăți. Setea și famea începu a se simți. A- tunci cauți quelle mai frumose. fructe, și uitând florile que s’au și veștejit și numai sunt de nici un folos, pe prima verdură, în- cepi a allege din arburi persiea pe quare sorele a roșit’o, gre nada quăria înghiețul iernii ‘ia despicat scorța quea aspră, figa quiria o ploie fâcătdre de bine ’ia sfîșiat vestmîntul sati- nat. ,Si a dessea fructul pe qua- , este quei mai vermilliu și quei mai Se dulce. Migdala ânco lăptdsa, fraga ânco 164 LE In dimineața vieței melle, te- așu fi preferit peste tote. Atunci tote erau reverie, simbol, spe- ranță, așteptare poetica. Alinii soreiui și ai frigurilor au trecut peste capul meu; și cată să amu nisce nutrimente mai robuste! du- rerea mea, fatica, descuragiarea mea au nevoie nu de spectaco- lul frumusețe!, ci de ajutorul forței, nu de carmen*:! grației ci de bine-facerea înțellepciunei. Amorul ar fi putut a’mi îrnplea altă dată suflletul întregu; as- tăzi am nevoie mai vîrtos de a- micie, de o amicie castă și sân- tă, de o amicie solidă și neclin- tită. Quei d'ânteiu vor fi quei din urmai O *Ji veni în viața lui Trenmor quând, derîpat din cui mea fericirilor lumesci într’un abis de durere și de defaimă, lucid a deveni queea que cre- (Jusse que este, queea que nu fussese nici o dată. De qu'qi- vă anni repeditu pe o clină fa- tală, nu se mai putea ține de nici o credință, de nici o poe- sie. Simțiă que se stinge într'en- sul făclia rației. O femee îi in- spiră un moment dorința vagă de a lăsa desfrenarea, și de a’și cată airea destinata; ânse aquea femee de și a devinat intelligen- ța și mărimea sălbatică cufun- date în tina vițiului, își întorse ansă căutătura înfiorată și plină de desgustu. Ea îi conserve un simtiment de compasiune și de LIA. i interesa que’i manifestă mai t^r- d’m, și pe quare ellu se arătă que le-a meritat; queci daqua o crea- tură amărît i s’a împăcat cu Dum- nedeu, quare amicie umană nu’i pote întinde mâna? | Trenmor avea o amoresă bel- lă și nerușinată ca antica mena- dă. Aqueasta se numiâ Manto- vana. Ellu o preferiă din quel- le lalte, și își imagină quâte o dată qu£ descopere într’ensa o schinteie din focul sacru que ellu nu sciă a o defini și pe quare o numiâ sinceritate, și pe quare o căută pretutindeni cu frămîntă- tura, neastîmperul și disperația unui opulent desfrânata. Într’o ndpte deuetmare și de vina. ellu o lovi și ea scdse din sînu un pumnal qua să’l uccigă. Aquest instinctu de resbunare plăcii lui Trenmor; i se peru que vede o forță și o passiune într’o miș- care de mînie. O iubi pentru un minut. Se petrecu atunci într’en- sul un que necunoscuta pîno aci. In mijlocul fumurilor beției avu un minut revelația simpatiilor la quare aspiră or-que suffietu să- netosu. O lume nuoă trecu ca o viijiune pîntre doe butillii de vin; ansă o vorbă obscenă a ba- cantei derîmo tot edificiul în- cântata și așșe*Jetura amară se a- răto în fundul cupei Trenmor smulse colana de mărgăritara dela curtesană și o sfărîmo sub picidrele salle. Ea începu se plângă. Trenmor fu coprinsu de LELIA. un amaru delira: ea avussese tăria resbunării pentru o înjură, și apoi plângiă pentru o colană. Lui îi veni o crispație denerve; lud o carafă de cristal grea ca o secure și asvîrli cu densa. Ea scosse un țipet și căcjii la picid- rele lui. Ellu nici nu simți aquea- sta; își pusse cotele pe masă, își înfipse ochii rătăciți pe fă cliile que se stingiă și cletino capul cu un surrîsu desprețui- tor, remasse surdu la țipetele companionilor sei, nesimțitor la mișcarea și spaima valeților. Du- po o oră reveni în sine, se uito în pregiurnl sallei și se ve$îi sin- gur: un lacu de sânge îi udă picidrele. Se sculo și cățju în sânge. Pe Mantovana o luasse- ro. Trenmor leșinatu fu dusu din palatul seu într’o închisore. Ii spussero acolo spăimîntătorul resultat al furorii salle. Ellu se- meni) que ascultă, surrîse și cădit într’o profundă indifferință. Aquea pace stupidă deșteptă un simtiment de orrbre. II întrebă- ri). Ellu respunse adevărul. •— Vreai dumneata să ommori pe a- queastă femee? îi (Jisse judele.— Am vrut, respunse ellu. — Un- de ’ți e apperătorul? — N’am nici unul și nici nu voiu să amu. Ii ci- tiro sintința. Ellu remasse impas- sibil. Ii pusserb dupo guta ferul arsu al imfamiei, și abia simți. Apoi, deodată ardicându’și ca- pul și făcând quâți-vă pași pîn- tre scîrboșii lui companioni, își 165 preâmpld căutătura curiosă pre- ste spectatorii miseriei salle. Ve- du o femee que nu se trasse în apoi quând o attinse vestrnîntul lui de defaimă.-— Esci aci, Le- lia, strigd ellu, și Mantovana nu e aci? bestia asta scîrbdsă que amu ținut’o și am mângîia- t’o îndelunga, m’a condamnat la infamie pentru un moment al mîniei melle, și acum quând re mai vie. preferiib fi- losofia platoniană mai favorabi- lă avvînturilor imaginației poe- tice; quei d’ânteiu părinți ai Bi- sericei, precum Ncoplatonienii, reîmpinsero doctrina peripateti- că , que pre puțin se învoiâ cu entusiasmul religiosu și viața con- templativă sau de intuiție pură, în quare se cufundă orientalii .Cu tote aquestea Galianu studio operele iui Aristotele, scrisse quâ- te-vă commentarii erudite asupra filosofici iui. Cu tote que Ter- tullian și alți oratori creștini din primii trei secoli reîmpinsero doc- trinele lui ca nisce forte favo- rabile îndoielci și raționamentu- lui , ânsb furb nisce secte que | se appasionaro pentru fdosofia lui; Carpocrațienii furo anate- matisați pentru que punea iedna lui Aristotele în aquellași ranga de stimă și de adorație cu al lui J. Ch. Eusebiu citețjă și pe anti- i nomieni ca pe unii que ajunses- sero în aquellași gradu de im- pietate quari mărturisiă aquel- lași respecta către înțelleptul pă- gânii ca și către înțellepciunca , incarnată. | Cată a mărturisi, încrederea : estremă în tăriile rației umane, a pututu, în toți timpii să’și înal- țe orgolliu inteiligenței pîno en- suși a denegă și divinitatea. Doc- trina sensației, dupo quare tote ideile nostre derivă din simțibi- li ta te al quăria primul autor este Aristotele, putu a conducce trep- tata analiștii și inducția pîno la puntul de a trecce cu vederea un principu intellectual spețial distinctiva de materie. Așă Pc- ripatetismul, dupo Theofrastu se degenerb făro «-reutate în ma- terialismu și în atheismu în măi- nele lui Straton; ca și filosofia lui Locke și a lui Condillacu, fondată pe aqueiieași base aiie simțirii, născu opiniile materia- lismului que se imput'; secolu- lui XVIII. Din contra, ideile pla- 'toniene, plecând deia intuiția interiore, sau dela principul de ’ inteiligeuță or de acție que este j în noi, ducu către contemplați- ■ ile quelle mai sublime, și ne ap- 16 ISO ARISTOTELE. propie de divinitatea suprema ' de mare în quât Alfarabiu ’I a directdrea universului. Nu e dar citit de patru-țjeci de ori una de mirare que doctorii Bisericei! dupo alta; în quât Avicennu.A- au fostu afllat platonismul cu verrhoes se consacrare a es- mult mai religiosu și lepădare I plică, a commentă doctrina lui; peripatetismul. 1 și în quât se făcurb academii Unii din doctori precum St. J într’adinsu spre a se înveță fi- Ipronimu și St. Augustin dette- j losofia lui. Saracinii propag: ro rb mai multa dreptate lui Ari- j aquest studiu în tote coprinsele slutele, ânse în dată întunerecul suppusse armelor lor, ca în Spa que respândirb Barbarii în errup- țiile lor preste Europa întregă, cufundare ’popoli în stupiditate. Secolii IX și X întreveijuro abia o crepusculă desciință; apoi ra- ritatea manuscriselor, nesciința limbei ellcnice nu iertă a cuge- tă quine-vă la filosofîe în midlo- cul împilării feudalității și a am- morțirii minții din mediul-evu que eră mai mult superstițioșii de qu it devotu. In epoha aqueea, Arabii, în midlocul conquistelor lor, vrurb a uni pe lungo gloria militară splenddre sciințelor și a litiere- lor și se împrumutare dela Greci scrisele autorilor lor queilor ma- ri , pe quare ’și le ensușiro prin traducții. Aristotele, geniu emi- nent enciclopedicu, fu mai ân- tciu studiatu de denșii. și un in- teres forte potent se allăturo lungo memoria aquellui Alamon , aquellui califii vingetor al îm- păratului Constantinopolii, Mi- chael-Paleologul, querend dreptu condiție de pace a li se comu- nică cărțile Grecilor. Entusias- inul que inspiră Aristotele fu așa nia. Fondare un collegiu la Cor- dova; Peripatetismul se întinse în fotă peninsula si în Italia. Către începutul secolului XIII, cărțile lui Aristotele furo addu- se în Franța de către crucialii quari luasserb Constantinopole, și universitatea Parisului peste currend preferă a lui docrină. Cu tote aquestea un profesor, a nu- me A mauri, vrând a susține quâ- te-vă principe de teologie prin logica și fîsica aquestui prințu al filosofilor, fu condamnat de ereticu într’un concilliu și la 1209 se împt dicarb, sub pedepsa de es- comunicație, cărțile stagiritului, quari pe lungo aquestea a cătat să fie și arse. O alto adunau* ță de episcopi sub Philippu An- gliștii și o vulă a Papii Grigo- rie IX fulgerare» anateme asu- pra metafisicei lui Aristotele; se accusarb asemenea de eritici și qnâți-vă profesori din universi- tate que se ținea de doctrinele Iui. Cu tote aquestea, teologii cele- bri din timpul aquella precum Sau Toma, Albert quel-Mare, corn mentarb cu îndemânare doctri- ARJSTOTELE. na peripatetică, și din preună cu Pctru-Lombardu, măiestru sen- tințelor, fondarb aquea schola- slica atât de faimosa que deve- ni metodul universal al aqucllui timpii și quare semenă que fu împrumutata dela geniul subțire și speculativii al Arabilor; me- toda quare degenerb în aquellu învbțu de a disputa, que eră la moda atunci și quare s’a perpe- tuata mai pînb în ijillelc nostre. Se adaogă îndemânare și supti- litate în raționamente mai mult spre a încurcă pe adversariul de quât spre a află adeverul Măie- strii es-artes câtă să scie afun- da logica, metafisica, fisica și cărțile despre suffletu alle lui Aristoleie. Papa Nicola V, re- staurator al sciințelor în Italia, către anual 1447, pusse a tra- ducce pc aquestu filosofu în la- tina de către quei mai buni au- tori; regele Alfons d’Aragon, înamorata de metafisica lui Ari- stotele querii dela cardinalul Be- sarion să’i o csplice. Papa loan XXII, canonisând pe San-Toma și doctrina lui, sanctifici) tot de odată și pe Aristotele, al qua ruia aquestu mare doctor al bi- scricei îi eră un admirator atât de esclusivu. Dialectica se înal- ță în dată într’un punt atât de mare de rafinement, în quât se formb către capetul secuiului XIV, ca doe câmpuri inemice que dispută în delungu subt numele de nominali și realiști, asupra 187 principelor filosofici aristotelice* Se tracta despre entitâtile moda ■ le, despre distincțiile locului in- ternii și eslernu, despre prede- terminatia fisica, despre inten- țiile reflexe, despre unir,orația, ființei, despre p:\rtle entilatv'e, despre educlia formelor mate- riale și alte agremente meta- fisice de felul aqucsta, que fă- ceau mulțumirile aquestor lup- te suptile, farmecă potent al străbunilor noștri în aquelle. uni- versități , unde se combatea td- te argumentele seholastice, pre- cum cavalerii erranți, aproposi- to de nimicu să legă de omeni și se luă dupo denșii peste mun- ți și piin văi. S’au întemplat și mai nainte lupte analoge în secta academică și subt Chrysippu, Ar- cesila etc. or în Alessandria or în alte coprinsur*. Aqueastă gravă disputa între realiști și nominali subsistă ân- cb și pînb acum, de și subt al- te numiri în moderna metafisica, queci nominalii stabiliă, ca idea- liști noștri, que tot universul a- questa nu e de quât un feno- menu părută intelligenței nostre, sau o representație cu totul fan- tasmogorică que pote que nu a- re nici o realitate sau esistință adevărata, în quât daqua n’ar’ esistă mintea umană n’ar’ mai fi de quât nimicul, sau quel- lu puțin n’ar’ pute quine-vă să învederede que cu adexeratu esistă un lucru. Realiștii susți- V--8 ARISTOTELE. nea din contra que și ensuși de ar’ lipsi mintea umană, conteni platdre a uafurei, tot ar’ esistă un mundu real, unsdre. un pă- mînt etc. que ne sunt descope- rite prin simțirile ndstre. Doe secte eră între realiști, una que avea de capii pe Sau Toma . sau 'istii, și alta pe loan Scot, .''.o!:sfii. Aqueste doe secte ?; afară îndelungii, asupra ' ei de a înțellege distincț- ii t armelor ânse amendoe își aduna la un locu loviturele asu- pra nominalilor. Atâtu fu de resre numerul scriselor que pro- dussero aqueste ridicole certe, atâtu făro animosituțile între luptători, cu quari se uniră și discepolii lui Ocean, Biel și Geor- giu d’Arirnîni ect., în quât un venețian, Patriciu numere pe- ste 1'2000 scrisuri numai asu- pra filosofii lui Aristotele. atât voia omenii a raffină și a înavu- ți unul dupo altul aqueastă în- tunecdsă și neînțellesa schola- stică! In epochă renascerii litterelor. peri patetismul fot urmă de a fi fi- losofia dominanta; cu tdte aque- stea se anatematisară quate-vă din opiniile ei contrarii christia- nismului: așa la 1510 concilliul îi condamne doctrina asupra pro- vedinței. Lorent Valla, Nizzo- lius, P. Ramus se distinseră în- tre inemicii lui Aristolele. Qud din urmă demonstra que n’a pu- tut scote nici un adeveru din I cărțile lui, și pori victimă a ar- ' dorii salle de a resturnâ pe a- questu mare idol. Se încercară i în Italia mai vîrfosn a reînvia i platonismul. Se sculo apoi o nuoă lupta între aqueste filosofii. Ere- sia lui Luther se încercă a allun- gă și pe una și pe alta din teo- logie. Intr’aquestea, peripatet - sinul aflo întăriri quând în Pom- ponace que credea în puterea demonilor, quând în Zabarella și Picolhomini, quând în Andreii! Cesalpinu etc. Intre protestanți, Melanchton restabili în ondre aqueastă filosofic precum și Tau- rell, Hermanu , Conringius etc. Se scie cum s’a derîmat a- qtiestu imperiu filosofica al lui Aristotele, atîtu de înaltu, atâtu de universal, sub stârnirile quel- lor moderni. Cartesiu. Gassendi, Pascal, devanțați prin Bacon de Verulam pusseră în ondre espe- riința, și descoperirile que ra- sul tară dintr’ensa resturnară edi- ficiul fantasticii al metatisicri que pretindea a da cuvînt despre tdte prin nisce subtile raționa- mente. Atunci nici (însuși nume- le Iui Aristotele nu mai putu fi citata de quât în bajocoră și en- suși asupra teatrului. Anse a- questu mare filosofii n’a ținut mai puein în ore-quare chipu sceptrul minții umane în seeiilii întuiierecului și innoranței. N’a susținut mai puțin intelligeiița și ■a ascuțit cugetarea quare, fără operele lui. ar’fi remasu îngro ARISTOTELE. 189 pate într’o profundă stupiditate, i atâtu de concisa în quât devine Se pote vede în Launoy, De varia Ar'slotelis fortuna și în [ Elswich destinatele singulare que ; au avut scrisele și renumele a- questui fdosofu. Despre operele lui Ar ist oțele și doctrinele lui. Se crede que primele lui scris- se sunt asupra artei oratorii și asupra poeticei, que le-a com- pus pentru educațica lui Ales- sandru la curtea regelui I\Iace- doniei. Nutri tu cu lectura lui 0- mcru și a tutulor oratorilor ce- lebri , Aristotele adduce în escel- lente precepte pline de gustu esemplelc lor, trage dintr’ense- le quelle mai curate lecții pen- tru instructiea juneței. A devi- nat forte bine resorturile pas- siunilor que poetul și oratorul se cuvine a punne în jocu spre a mișca pe cititor sau auditor, pîno la asemenea punt, în quât nimini n’a adăogat quevă mai esențial, nici n’a cjisu queva mai bine asupra aquestor materii. Ellu într’ensele arată arta dif- frcilă dea dicce lucrurile cu spi- ritu; așa aqueste doe opere, din quare quea din urmă a ajun- su necomplectă pîno la noi, făcu mare onore memoriei lui, cu td- te que nu se arată într’ensele nici poetu nici orator. Din con- tr) stilul seu, fâio a fi înflorită și oratoriu ca a lui Platou, este uscatu. Morala lui Aristotele este un resumatu esactu și simplu al principelor quellor mai curate pentru purtarea dmenilor. For- metjă doe cărți adresate către Nicomachu fiiul seu. Intr’ensa ellu caută quare e capetul Omului și fericirea lui; și nu o află abso- lută nici în plăcerile simțurilor, nici în avuții și alte bunuri cor- porale, nici ensuși în virtute; semenă ânse que din tote aque- ste lucruri compune adeverata beatitudine la quare totă lumea aspiră. Aqueastă fericire ânse nu se pote ajunge făro virtute. Aristotele stabilesce que virtuți- le sunt un intermediariu, un mițj- locu între vițiurile oppuse, în- tre escesuri și deffecte: așa tem- peranța este între înfrânare și abusu; curagiul între frică și te- meritate. Se cuvine daru a ține quine-va micjlocul qua să fie vir- tuoșu. Omul este un agenta li- ber quare se cuvine de bună voiea sa a se da în partea bine- lui și a resistă în contra plăce- rilor que coprind adeveratele relle. Făro prudență, quare este virtutea înțellegerii, nu pote fi judicată dreptă și prin urmare nici adevărată virtute. Pruden- ța în viața civilă este politica, în viața privată, este economia și ordinul. In fine ellu reduce lădoi mișcători, quare sunt plă- cerea și durerea, resorturile quei- ARISTOTELE. 190 le mai ordinare alle faptelor, passiunelor nostre și alle altor mișcări alle suffletului. Aristo- tele în quelle doe cărți alle ma- rilor morale esplică cum se pd- te câștigă virtutea, și quare sunt instrumentele fericirii, sau alle corpuri! lui sau alle spiritului, si deprinderile suffletului în adver- sit ite sau prosperitate. Alte șep- te cărți către Eudemu, discepo- lul și amicul seu, tractă despre felurile de viață, una de occupa- ție, alta de plăcere și a treilea de meditație. Cu tdte que fondul opiniilor morale alle Iui Aristotele nu se distinge de alle lui Platon, ma- niera lor anse de a le espiine este forte differentă. Quel d’enteiu este un raționator metodicii și rece, quare arată făro atâta certitudine quât și probi- tate ; cu tdte aquestea și inspi- ră aquellu amoru ferbinte către virtute que încântă și împle de entusiasmu în Platon; ellu a- stîmperă, sau quellu puțin lu- minedă făro a însufflețî. Din con- tră Platon attinge inima și înal- ță suffletul din preună cu Socra- te que mdre. Apoi, dupo esem- plul tutulor Grecilor, que se ți- nea mai pre susu de quât Barba- rii, Aristotele nu «’mneoe«i nees- plicabil, coprin^end tote sfere- le, din que în que mai dese și mai concentrice pîno la pămînt, sîmburele central. Asfel e mun- dul que subsistă neccsariu din totă eternitatea. format de sine și conservânduse prin propriile salle puteri, ca și Dumnezeu quăruia îi este co-eternu. Afaro de primul mișcătoru, fie-quare astru își are sfera sa mișcătdre que o trage dela orient la occi- dent ; mai sunt nisce sufflete sau nature particulare que mișcă sfe- rele planetare din preună cu pla- netul lor. Asemenea , în sfera sublunară, fie-quare individu și speție își are principul seu par- ticularu de acție, entelechia sa, quare îi comunică forma și or- ganisația sa. Aquestea nu sunt părți alle divinității, pentru quS ea stă în sublimele înălțimi fără comunicație nici influința cu na- turale sublunare, que sunt lăsa- te în propriile lor instincte sau voințe, ori în hasardul fortunei. Ființele lucrară dupo un mod de resultat mechanicu al prințipe- lor lor constituante ca nisce ro- titure dintelate în rotiturele ma- relui mund. Tote se operă as- fel prin singura energie a natu- rei în presența divinității făro anse concursul ei. Intr’aquestea tote ființele sunt coordonate pen- tru un scopu dre-quare, queci și plantele ânsuși își au desti- 199 nata lor de și n’au o voință pro- prie. AnsS scopul către quare lucrețjă tote ființele nu sta în elle ensuși; natura le face a lu- cră asfel. Dumnezeu deliberatu de penibila cură de a guvernă mundul, este făro mărginire fe- rice , intelligent, rege al ceru- lui și al pămîntului, nu ânse și responsabil al reului. Putința lui nu descinde pînS la sfera sub- lunară și prin urmare pămîntul scapă din provedința lui. Da- qua e așă, suffletul, neavend de martur al lucrărilor salle di- vinitatea, que n’are nici un in- teresa despre densul, nu se cu- vine a fi pedepsit sau recompen- sata; aquest suffletu, neavend nici o porție din Dumnezeu n’a re nimicu quare să constitue immortalitate. (Alți timpi, alte idei.) Aristotele nu quS doră e a- teu , simte necesitatea unei cău- șe primare, de și nu’i attribue ordinul și economia admirabilă a munduhii, ânse înțellege que nu se pote quine-vă resuî din causă în causă pîno la infinita și que se cuvine a stă la un pringipu primitivu și originariu. Crede numai que aquest aniversa este așă de necesariu esistent și incorrupțibil ca și Dumnedeu ensuși. In aqueasta ellu se amăge- sce și ardică dela Dumnezeu li- bertatea, voința sau spontaneita- tea. E un fel de factum sau desti. nu. Cufundatu în contemplațiile 200 ARISTOTELE. salle, din susul sferei nu pdte des* cinde din sublimitatea sa și lasă a roti în voiea hazardului mundul sublunaru cu crimele salle, cu imperfecțiile salle, cu infortunele salle; nu e mișcat nici de ruge* le muritorilor, nici de disgrati- ile virtuții. Cu tdte aquestea în epoha quellei mai nalte renumiri alle lui Aristotele, în mediul evu au fost teologi que au cre- zut qud suffletul lui e mântuitu, cu tdte que n’a fost nici chrești- nu, nici ortodoxu. Asfel unul din succesorii sei quei mai consequnenți în doc- trina maestrului, Straton, re- cunoscu que urmând rigurosu principelor lui, putea quine-vâ să nu fie nevoitu a pune în con- stituția lumii un Dumnezeu que nu ia nici o parte într’ensa; că-