mm ... ........... BUCURESCI în tipografia lui Eliade 1844 CURIERII DE AMBE SEXE Caeterum censeo Cartaginem esse delendam. Așa dar slovele trebuesca depărtate. PREFAȚA _ _ ■ ct KxijetxA Redakijiei ata»t a Kx- rierxAxi Rorm»nesk kit mi aces- tei rate roirn»- ne. Din an în an se Bede o nro- rresÎBT» nre^acere atnbt în nro- skrierea BOrBeAor streine, nara- site mi desonoranle kn»t ini în adontarea ortorra4?iei mi Aittere- aof notriBÎte ne natxra acestei AÎmBe . Redakyia aBea de n»nd în IleriodxA acesta si» mai skim- se nxmai ki>te-Ba saobc mi si» Aase nentrx mai tT»rzix mi tren- fat nriimirea întreansa AÎtterCAor romane; îndemnxA ’bnsi», dxm» kxm s’a an»tat în nrorrama datb, aA mxAtor B hrr>ani o <>T»kx a se determina st» dea a^arT»siire în- cerkare înmiinnarea sar nro- rrama kxnoskxti», mi se înkre- dinjpb kT.nx nxmai ki» introdu- cerea AittercAor este nenitT» 'foar- te Aa tiran, ’ii T.nk'i. ki» ar'fi nxtxt ase încene kr mxAt mai nainte mi a nx se întârzia ati»ta acest încenxt, kv adentrat na- jiioaaA în Aitteratxru noastre»- KxrierxA de Anine Sekse în ceAAe natrx aAAe saAAe nerioade trekxte nx asx mai mxAt dekT»t deAa 150 nîm»Aa 200 nrenxim»- ranipceA mxAt; mi nici oboaie ntBAiki» din amBeAe nrinninate nx noate konta ne mai mxAiii anonarji, de se Ba Ai»sa nymai ne o sinmAT» înmiinijare ^r>n» o miojiAO’iire de îndemnx aA dori- toriAor. Acest adeBT»r nimeni hy’a kxnoame mai sine de kT»t redakniiAe d>oiAor acestor nrin. iiinate . Acesta ne este nvBAikyA nostry doritor de citire. Se dette T»nsi> nporrama nentrr IleriodyA V. mi se BTbzv xn konkxrs neaipen- tat între atbiiia roim»ni, xn zeA în'fokat snre a skxtxra rrex- tatea SAOBeAor strbine ce ne iiinxri» Aimsa askxnsT» mi xnai- AitT» în okii Exronei mi însxmi înaintea okÎAor norpri, mi snre a renriimi aseroa stn>Bxni> mj a AOr. IncerkT>ri de tintriri kx AÎt- tereAe noastre se ’f'hkxn» în mai mxAte n»ndxri atT»t dinko- ao de Karnaiii, ki»t mi în Ilara- Rom'bneaski» mi MoadaBia. Țoale 1 ) a mxAnxmi acestor noBÎAe mi natriotice siratimente a txtxAOr ceAAor ce se sxsskrisera» întrx nriimirea ÂittereAor noastre. Fo»ra» a nriirni a»nka» resnxn- sxri deAa toate $j«xdeiieAe nici din MoAdasia, $acem kxnoskxt cititoriAor nomri ka» din ka»te-na sxte de asonant nxmai Bre o 29 se sxBskrisera» nera»nd SAOBeAe kirÎAiane; ceiAaAiii toni cerxra» într’adins AittereAe romane, mi ni seîmnxne o datorie sakra» a rekomanda Biitorimii nxmeAe dxmneaAOr. Ama, domnii mei, a dxmneaBoastra» este toata» rAoria nentrx acest încenxt; ex n’am ri mi dorinne aAAe Ba»- ka»rei|iiAOr, FiAareyiAOr, Be- niaminiAor, lorroBiciAor, Maio- riAOr mi aAtor Ba»rBayi. Din koniAAi«ria mea m’am înkinat întrx serBirca Nayiei; ’mi am des«fxndatxn drxm, mi ka»nd mal rxte ka»nd mai încet nx m’ am asa»txt dintr’a>nsxA în kxrs de 26 de ani, ka»nd am xitat ori ce «Poaos în narte mi n’am aext painte de ka»t datoria ce ’mi am îmnxs’o însxmi, mi ne kare kx cea mai mare mxAijxmire mi konsOAajjie am xrmat’o, ipi- ind ka» eram sernYA mi a»n. sxmi skAUBTA Na?.iei hicaaj. (I aceste încerka»ri se ședea nxmai ka niine resnektasiAe dorinne nartikxAare, ka niine sakri«fi- nixri în narte snre a se da yn încenxt: o «foaie nxi.AÎka» a»nsa> este aAt cesa; ea este o aBerea Narjiei ce treBxe a se sximxne treBximjeAor mi doriniieAor citi- tori Aor sa»i , ini ka»nd aceijiia înzecindx’mi nxma»rxA mi dorin- ța , o Boiesk ast-«f eA, ea as«feA tresxe sa» easa»; nentrx ka» ei o sxBnin. Aci nx mai este akxm Boinna xnxi om în narte, e bo- inna Naijiei ne îmi rekAama» aAAe saAAe; mi de azi înainte mxAnxmeipe SAOneAor stra»ine nentrx marca sxna»tate mi înde- mânare de a ne jiinca în nxkerie mi SAOBnire;de astăzi najiia intra» într’o kariera» kx adeBa»pat Ait- terara». Kx N®. 1 aA Ileriodx- axi V aA acestei $oi Nania îmi încene o enoxa» nxoa», xn neri- od nxox în Aimna mi Aitteratx- ra sa. Urmamii îmi Bor addx- ce aminte kx nenerenie de toiii aceia aAAe ka»ror Axmini îi «fa»- kxri» sa» kxnoaska» 'ie este aA Aor mi aA niitorimci stxdioase mi îmi iironxnj^ari» determinat Boiea mi najjionaAQ in.rere. Onoare mi rAorie adem>rani- Aor rom'bni ce kontriiixiri» snre aceasta» încenere kx ndoni.rat rxma»ncaska»! Ne siniyiin datori (V) A)||A| i• .m kinii'iAÎÎ mei domni! HI u |. umili esiiriiini kv k’bt'i» hihiiii|ii. n letxAxi iirii- ...«d. n I' l< i|<> i. iixmii I, UY AC mu '.l.lmii i iir ori ’ie koroam», ml n uni dori ni’ii o iiiskiiiijiie Hi imn nilul * \ im * de k’bt ll’ICKte d>>i. umiie *i< In elemillile inii | l li i I m k bl«< li ii* lllllilll II111 li lltllll kl <\ 111 e- »!• ll> loio lll' llll k idO IIII IHHIIY- ■ liil'i d< "in I o " mu I. ximi{iiii|i'i» | ........ » i*l HnnniA KAain I INII I i i.m.iid o m lllink.ii romi.m». |ih m d<* idem nentrx ilmiiii Aiiliiih, tiiri>riti> în 11 * II '|' ll I 8 d 3 ■ I i i.ui «I Ik ii aii Alexie, Aa llh'im. I......... o i * I lioiani, I' ui............ despre limba .....no i ■ n de Treb. Laure- iinl, Vleiin 1810. Il.ii.ii\» \i iu* Iulie Aînma Ro- mi.in. mi Im linnii de I. Eliade? aii Inkireijii 1811 Diksionarx Aa Byda de Koao- mi, II. Maior ini KorneAie. Diksionar aA EniskonxAx! Bob. Luntre de ante, dela Genser prin Samuel Cherochi 1805. OmYA de AYine Aa Bxda de Vasilie Pop , Clericul. BersYri îndemnostoare k^tra denrinderea tinerime! ro- iieiin, de Bota, 1829 Aa bvda- Ilrediki» desnre StatYA mi- Ail i.resk de Dimitrie Kaian a;i Silii! 1827. Knrte kbtrc KAer de Eni- sLoiiya UvAkan, în Oradia maro 182L Kaiixis sar înB'bjj-btYr! de k iiiictenie aAe Bisepiiei R-bS'britene , de sinreAYA JNeo£it Skrisan, Aa lain!, 1838, kxuine-kYBÎntapea mi toati> keAtxiaAa Ilrca sinjii- txAxi Arxieniskon aA Moa- daBÎei Beniamin Kostaki. Katixis, tini.rit xa Bxda, or- torra'fie xnryreask'i». Karte de rxrbtmni , de Sa- mxiA Kxain, Aa Biena. Ki>rti’iik'i» de rxr'b'mne de Moise Szora ISoacul 1843 Aa Bxda. Akatisty, Aa Sisii. IIsaAmii nroorok'SAYi Dafiid, tradxnii d’a drentyA din Efireeine de Popp, tini>rin! în BAaajelY 1§3. / / ( VI ) OroAoțif sax neasAOB, idem Aa BAasjeix 183. EsanreAHAe din toate dxmine- neAe. EkAorx nentrx întronarea EniskontAxi Lemeni de T. Ci- pariu, Aa BAa^ew 183 L KaAendare Aa Bxda de S- Nearoe, ne anii 1828, 1829 1830, 1831 mi 1832. M a n x s k r i s e Ekserntx din rri»m: AimBei romimenrî de I. Bxdai. Teoria Ortorra«fiei romimenrî IJcax, trai/edie oriijinaAT» în 5 akte de Hosdu Timoteiu. Bersxri de Avme de idem. B atraxomiomaxia ( narodie) de Konijx. Diksionar Rorm»nesk Topita I deAa A—M. de Korosi. l)c nor mai «fi mi aAteAe, a'f*an> de anostea, sxnt rxrani kxnoski.torii a îniniiima redak- jiia în «fanoarea ipiinjjei. In tfie-kare se nede o între- uxinnare nartikxAan» asa kx aneste Aittere snre a renresen- ta Aimr.a noastn». Dxiri» xneAe trenxe a «i;i kxnoskxti» Aimna Aatiin» ka st» se noaVhskrienwi ronri.m»; mi axtoriAor Aor, în entxsiasmxA nanionaAitT.yii aot, nx Aeanenit nini oduti» in min- te kT» aneasti» Aimirb kAasik i», dxirb kare s’a «format AimueAe de amiaza»zi aAAe Exronei de annxs, mi kare noate si» «fie rAoria Aitterari» mi strT»ExnT> a Romi»niAOr , nx Ae a uenit, zik, în minte k«b ar nxtea st» «fie nroskrisi» din mkoaAeAe roirn»- nemi, mai BÎrtos ka>nd aneste mkoaAe BorBesk desnre «for- marea Aimsei romane. Ilrin xrmare ax rremit amar în- kinxindx’nii ki» ronnmii treBxe si» mie Aatineiue, mi ki> atxnnî Ae ar Beni Aesne a5mi skrie Ațmfia, dxm» kxm Ae Bine mi TreniAor, n'bstr'bndxi oriiiinea mi adeBTb- ratxA ei xarakter. Dxmnezex dar si»’! ierte, kare trene kx Bederea rremaAC oameniAor, nen- trx ki» Romanii ’iax kondemnat noate mi de bîi Aa «5okx a Teenei.- în aAteAe sesede irbrrbsiti> nx nxmai originea sax derisa- ijia, ni mio»nsxmi rxmi»nitatea,în- trodxk-bndxse, dxni» o konBeimie oare kare, maniera saxxnrxrea- ski> sax nemneaski» sax mi «fran- jiozeaski» de som Axa înainte mi aAte deosenite m»reri «ie ax emit^ Noi ani Bom ijine migeAokx între aneste doi» margini. Bom nere neA nxjiin ka roim»nxA ne na noi st» skrie kx ortorra'fie, st» ’mi ijiie înkai rn»matika Aimr.ei saAAe, mi si» se rîndea- ski» ka Aa întbmnAare de a se iierde nronxnnia nasaAT» mi rx- tiraAb ne se arați» nrin semne ( vil ) • • h«ai •lîtr/isk't» pagAnul pagii) ni ii iniHmiii linliim, ni’ii rolun- liil iiIhihI, ni-ii minierul număr, ni ii I mu linii, iibif canto ciuta "i H vorbe i u, vorlmscu etc. Aiif'i iniiiiii iinin ’icrc k’hte ♦H i < i ii li mine mi i rbmntika ml ♦rikin mlcni.raf romime, •■iu»» a unim mi« au tmiriik hin. II' Il'lr Ir ll'lliclo IIOIII Nllllli- \( tril hUihh'Ka rmii'l.ii; mal ♦mluli in i. im imm ila mirekiire uioi il ii'iiiin MomimAor 'li* Om* II NU llilmilII Uhu ni', 11 iml»ne Ini i y Imite iltoi Miiiiiii »i< iiillinlli* de re* »»•' ■•»♦•% Inii i loil'ilro l'miui M . • ■ . ml n i||l| mii iTNiirktal aii Im (, hui iii'itii kii , i, rcNiirklc illi 11 ii....ii » i I i l.rl m rcNIiekta» •■in n . < > k mii hniim iiiiIaoi* mi Itimt mi n> 'iIiiiiIaIiii o dat'i» blu« ♦ • i i " hi M \ \ji♦ hnsi», a- • 11 m Hiii.iin.i narii \\a.\isnix- 4 tl I- 11 ml \li n \le îii’ierk'i>ri îmi-mi in • in ni l i.l>\t oare-kare iu ......o i n • i m n semnxAxi ( •.*•!' i.iid I i. n*iest semn tre- >••. In niii de Avnyire sax du • I »iini" m i Inkidere a B0- k i o i i, i u nx ki.nd de xna k I.II'I il< II lin inft ;(>a se Bede I i. I»nyri|li' ur (n); înâjezzz'b • i in di k i. Inkldc nokaAa asx- in n I. i.iin st i., nentrx ki> 1» • .ir mal skirl sat mal înkis de ki,t (a) ini (e) . Ni s’a n'hrxt ki> ax kxBÎnt, mi a treBxit si» aACrr i>ni iar Aa natxra AÎnisef ka si> ne ‘Fie ea de normi» Aa în’ierkarea de a des Aera o nere- re at*i>t de înkxrkatTb. Din nea mai naAti» antikitate se m»dx în Aimsa Aatim> Bokaxe Atuul mi BokaAe skxrte din kare ’icAAe skxrte nrin diksi- «mare s’a nriimit a se însemna kv semnxA (v). As^eA din bg- kime mi noi însemni»m ne (x) mi (i) ki»nd sxnt skxrte sax inkise mi mite. Ilornind deAa ru t ni iu'iin, nedem mai adesea ki. (a) ki.nd este ann*bsat sax avui îmi m>strcazi> nronxnnia «lua dcskis7>;nrekxm Aa facere, parte, pâre etc. IUi kl»nd îmi iicrde anmbsarea mi defiine în- kis sax skxrt se nronYniiT» ka (i>) SAaBon. Ftcut, părtinire, pi>rere. 4. Ba si> ziki» dar k*!» în asemenea îmnrenixn>ri (i>) este xn (a) înkis sax skxrt. SxBStantiBii iar mi ageektiBil ma* skxAini nei mai mxAiji ktm mi nrima nersoanii a BerfiiAor se termini» în (x). Ilrin trmare anaAoyia mi natxra Aimuei se mstreazT» mai sine daka anest (x) se Ba skimfia Aa feminine mi Aa atreia nersoani» în (ă); kxm snpeesemnAx: greu, grea; bunx bună ; arxj ari, ară; si» ( Vin ) dormx, sl> dormi, Si. dormă. Be- dem dări» ki> nrekxm anem (x) mi (i) înkise , asemenea auem mi (ă) înkis iui nrin xrmare tresxe st, anem mi (e) mi (b) înkise. Mai Bedem ian, ki> (u) mi (i) adesea înaintea dekonsoane- Ae nasaAe (m) mi (n) se npo- nxnni, ne nas ka (s) sAanon; nrekxm b t» r x-m e x ka b i> r î- mex; sxnt ka sînt; tinrî Aa sinrxAar se uiteine tîm>r, intrare se uiteiiie mi intrare, sin se ui teme ka sîn, etc. Insa, nrekxm aBem (u)iui ( i) nasaAe, mi ‘fi.r'b a ne xita Aa nronxn- nie, skrim sokrx-mex, bitx- m e x , k x nn> t r x-m ci, intra- re, din, nin sax nrin, mi nx s o k r î-m ei, b a. r î-m e x, k x m a» t r î - ni e x , intrare, din, nin; oare nx am anca asemenea mi (a), (o) mi (o) nasaAe? As-Foa dar a an a s’a £i>kxt a î n a>, m a n a s’a o n t a n a s’a •frskxt «f» î n- t î n a»,n a r a n x s’a «Fa.kxt n i» r î n kare ki.nd ar nerde roma.nii nponxmjia nasaAa. ini daka ae- am skrie kx (i) ka.t de nesxtf- «ferite ar «fi aa xrekca roma.nx- axî a se iironxnjja aini», mini., țintim., iia.rin! asfea tenor «ax tiner (tineri) s’a ‘Fa.kxt £înir; Beui>, ihiii» (uine) s’a <£a>kxt BÎm,. în aueste In- t'bmnA’bri a.nsa. nronxnnia na- șa ai. a axi (i) este ami'bsat'b, iui ar.amd treExiniiTb a aAerra Aa auuente, Bom nref’eri ne auesta (A) kare de atamia ani e kxno- skxt între roma>ni asxnra axi (i) ka>nd îa nronxnuTbm ka (s) ka Aa: în, intrare mi aAteAe. Ronseimia dar de a skrie Boka- AeAe nasaAe kx auentxA (') este mi mai AOijikT> mi kxnos- kxt'i. de mxAt RonimiiAdr. Din auestea se nede k^ bo- kaaeAe noastre sxnt de trei ‘f’eaxri: de ski s e, înki s e, mi nașa Ae. lIeAAe deskise se nor skrie sininAe sax kxrate: a, e, i, o, u, Hgac înkise se nor skrie kx semnxA (“): ă, e, i, b, x; mi se Bor uiți înkise sax skxr- te întokmai dxm» kxin sxnt skrise : bunx, buna, verge, buni, dormirb kare toate se uitesk mai ka bxii’, Berii’, dormir’. Hcaac nasaAe se nor însem- na kx a’iuetxA (’): â, â, î, 6, u, kxm luna, mâna, român, temend, intru, cuvînt, pîno, fântâna, veru- meu, sânt, lângb. As’Fca denrinzindxse Romuoii a îmi skrie Amina, na nd nokaAe- ac uat nime asemenea nre$auerî ( IX ) ml hi «ii il *<' iui inton fckrie ini hiMMHi ii.ii* n-irsic semne krm >• ....ii «I n Hkrle (x) ini (î) i i. i i.i mut t *kîrh«rll ah: rreT, . . iot . I ivii i>ii>; iar au în- 11 om mu o In» * ml do n mi» norde ii i. . «i i. in mi i ii||lo i ii vrilA'i» mi im . 11, , JiiHin Iml un ii i.strn •.... I Iu ml I "I IUI' \|I Hll \ Ai‘ ’ll’AAO lllll H Iii lll I* I • olr Iii l< lllir lin I k X l in hi< hi ii , •' t II i< ml A , <>, I ii • ♦ 1 înllk •< numii Irri I • I » I I ||| I îl I ml '|| 11*1 | 'l'l'AX I I mi a*ii xnde ax Benit toni adeBibrajiii AÎtteratori ai Aimsei noastre . Kimd însi» som înnene a o skrie ast^eA, nerie ori xie înB'Hj'btor mi Ba ședea ki> ea se noate încarna xica mxAt în- Ir’xn an nentrx ni>mînteanxA kx nîrsta kxBenitT> mi kx kx- noipinjjeAe nrenaratiBe nentrx i i'i>iiiatik'i«. Limrm îmi are ini ea natxra <•), mi natxra ei este adeBi»rxA < i ; mi k i.nd nxi ari>ti>m natx- i.i.iixi nrbtbin adeirbrxA. Anxi m i.in ndeiri.rxA na si> zika» a lllll •‘•••Ifl " li 1*1 '|> 1 |(ll| 1 | lll' II m liliinl» « llll 1 t II AOț,|lk b U'h» || lilllhn |i| hi 1 x ndi'iii.inl frrl ti Oi| lll lll ( » ) NI ( •>) mi ’iiii'il •l,r AYri i im ’ ml dnkn kx a- lli'NlilllI II ■m <•, ni»n*il nde- n iii i a m >< < ii 'in In \<>k, tnnin- X i| i 1 II 1 l.'KVl . Ast- ♦ i t' Iul •>« i< Minim mi nx nxteni • li III ill n irii ta *ir sxnteni. II Almiii* unirii pr înnny'b kx • " • 1 " 1 • ud ni* iimajrb dxm> ••Hiti.i | ii» vlmim as*f*eA dxn*b •ml »••• ••'" urnii nxtea kx- ••mii|ni I. « m i 1 < k|iia de toate hi.i||I\' m u In zviiiin de ani. I i.ml mi ni\n>i|, dxm> atâtea dl l I ik x ai i.jii, m> nom sxnnxne pi linlr/i iidciri.nAki a Jicni iam- m lupi drsiire densa, mi deAa mlii’iixni» nx se noate name miinjib mi arti>. Minmxnea e narie sax ‘feAxrit’b mi nrin xr- inare , înkxrkT>, ra.ta.Heme ; ade- BbrxA e xnxA mi de aneea ax- mineaz'b mi este «faniA ; di«Hi- kxAtatea axi e nxmai nîmbkTbnd se na a Benim mi Aa aAte semne. ÂnnentxA askxnit (') mi aunentxA rran(') ax nxterea de a ann bsa sax a Axnyi BokaAa asxnra ki>- ria stax. Ama annentxA askx- nit, dxm> nriimirea a mai mxA- tor mbreri ne (6) îa ^axie(oa) mi ne e = ea; însb nxmai în dedxk- nia sax dekAinarea ori kongex- rarea BorseAor, iar nx mi Aa «fina- AesaxAa konBinarea artikoAXAxi mi nartikoAei (a); nrekxm totu, (X) tdte, osu dse, omuomeni, teme- re temă, gemere^ gemă etc. în- si* Aa : 4>o 4i°aj femee femeea, aqueste aquesteu, cântă, dormiâ, vedea mi aAte asemenea se ni>- streazi. (a) $i>n> a se 'IJaue dio femee, aquste, vede. Seînsem- neazi> larb kT> infinitiBXA de a treia konsjexranie a vede sedis. tinne de imner^ekttA vedea, ka mi adormi de dormiâ. AuuentxA rranx (') se nxne ne xAtima sax ne BokaAa din xrnvb a BorneAor terminate as$eA I ka>nd anea BokaAi» este anm>sa- ti> sax Axnrbkxm: cântă învie, dormi, ard1. MonosiAaseAe nx nriimesk au’icnt de ki»t nxmai ki»nd este treiixinjii» a se distin- ge de aAte omonime , kxm: (Ji ((|io) mi 4i imneratiBXA Berr»x- isxaxî (Jicere; și adacruxA de timn (dejă) mi konșjexrat’iBXA șijas'l'CA sedistinrmăî (presque) mimai (plus) nu mai face, mi ati>ta numai (seulement) . SemnxA sediAtt ( .), 'ie este xn 4‘eA de (s) sxr>tînsemnat, s’a adoiitat Aa AÎttercAe (j, §, țmi (k) kxm: carru, coprinde, cuvenire, tacân- duz, seînteie, croire, clipă.— înainte de e mi i se nronxnip, (n) ; kxm: tăcu, taci, tace = takx, taui, taue . — Kirnd în- ainte de (e) mi (î) se Ba nro- nxnijia (k), atxnui ia xn (h) ; kxm: Tache, chieie, chiema- re rzzTake, kieie, kiemare . 9, se nronxnij'b ka (ii) în ki»- tcBa Borne, nrekxm: facă, oțe- tii , prințu, hragu, etc: 'fant, oiietx, nrinnx, Braijx. G, înainte de a, o, u, e, î, e, mi konsoane se nronxniiT» (r); kxm galbenii, gollu, gusta , alleg&idu*, gîndire, spărgetor* 2 2) IlentPX naptiqinii deatreJakon- ^«xraiiie smt do b na>r?ri: la- tiniștii bof a se skrie k« (u) oii 'iei kari bof a se n,ine de kon- •jtxrapea romini afAi mai kon- sekîent a se skrie kx (e) : xqÎi adiki ski’iy țlicundu, tacundu , aliegundu ... = zikînd? takîn- d\ aAAei’indv , mi abilii du, tacendu, allegeudu. Kx- uintxA q<‘AAop d’^ntilX este kb (<*) mi (g) înainte de (e) mi(i) nx not a se nronxnjiîa (k) mi (i), dinii kxm se nronaiHi» în vs«>cniiA< Ae de sss ; iar aA qeA- Aor d’a di/iAea , ki> £ie-kare kon- ^« vrajiie îuiî nixstrcazb BokaAa sa, ksm : ar-are t ar-aiu,,. ar-ându. ( XI ) H"lțl' Hi raAlKMU , 10AAÎ, ♦ ♦•U, i hulire Hin.rr btor , rra- liiiiinlo de (<•) mi (i) se punere, genuchie clin mi lupi r;,Im u yeinere , yimklii, ylmie, Iniircyirr.— •i i,m| IhhIiiIi' do (< ) mi (i) se Hi 1*111 ii|| I, ( l ), llKll'll iu «II (li): lini |. |«i 1111« h11', 111111J»<', gliie HIH, g||||lp 1'iOi Ml , IhoIhIO llll II I o , n , ti , t, ti Iul k >|l""^lll' Hi III llll t ll|| I, (tk ), b «III . ni H|ll, molilli', M’llllri’, |,Hmi . tulii •, •ihihlu, iihmeOtm “ • »111> i < . >k hi ii < • kmilio , sk Itlic , ut «k i u i , Hkliih h'» ni.ik i.lort H iii»i ) IiihIiiIii iii (•) HiI I i ai iii ou«un ii AH no| (qi) , ml In |t i nul ( i) i k «in I miNCii, • • i. i i ( ii i >« i i lilihk « , 11111(11, Intqn . ii i"k 1 . «Iii* li « liIlN’ir , • i Hm i < mm i|i mi • ilhiji i | k «nos'iin- |i i h MU I liinlllle de (<•) m1 ' n |U. imiiii i. (»*k) alxii’il la n, |( , k«ni m ii'HA schimbare * h. . aki'AA li Mkllllliari!. •|ii, linilh ilr ii, ”, ii, ti, mi î, -• im.imiiii. (k) AaiioriK'Aexr- . qn . t|iinlilat<‘, quâtu .1, , . .1 , ui ilu... t, Lbiid, kam, în- kxâ, ka, ki», daka, kîntar eAokx, iiijja ,Ekator, ekiAicrv, ekiBoki. Tot a’ieste Aittere înainte de (<•) mi (i) se nronxnni» (4) Aa bof- iicac xrinidoare: questa, quella, quim*, quc , questiune querere’ , aqoi: ’iesta, ’ieAAa, line, ne, •ir divnr sav kcstixne, nerere, a- •ii, mi ’ioaac derinatedin anestea. 'I’mil i. ortorpa'f'ia noastri» se liih nu in/. 1. mal BÎrtosx ne kx- ..... ka iiorKCAC roini>neipî st» mi in»streze 'fisionomia Aor ro- 1111,111>, s'i> nx’mi skimse adik u, ni'iî odati», AÎttereAe kx kare sxnt skrise, a'farb de «finaAe. EseinnAeAe xnm>toare determi- na măi toati> ortorrafia ronrbm» „ cas-ă cas-e pen-ă pen-e mer-u mer-i goll-u goll-i, sau goi vall-e văll-i sau vai ellu elli sau ei ea elle drept-u dre'pt-ă virtuos-u virtuds-ă . dorm-u dorm-i dorme-e tac-u taci-i tac-e fug -11 fug-i fug-e B) qaci’U cuvîutu, mi ceru senina nasc-u nasc-i nasc-e ved-u vecj-i ved-e las-u laș-i las-ă pat-u paț-i pat-e. KonsoaneAe se kxnosk de si- ne ki> treuxe st. roim.ie tot a- ueAAca, ini se niodtâik'b dxm> BokaAeAC ne xrmcaz'b. Ki.t nentrx BokaAeAe ă, e, sax â, e, î, (j, u, saxe ini o, aiiem de normi», Aa sxBStantiBi raia- ajeektini, nAxraAXA, iniAaner- Bi, adoa nersoan b a nresen- txtxAxi indikatiB kxni mi xn axz kxrat roinxn. Ia drepta plural tfaue drepte penă — pene ea — cile cuvîntu — cuvinte nieru — meri la vddu a 2-a perosnă ve^i învățare — înveți appăsarc — appesi lă udare — lamji ( XII ) vîndutu — vindi Auestca sxnt kx miiAe; nen- 'iCAACAaAte »ie sxnt kx zeueAe este destxA axzxA Ronn»nxAxi5 nentrx ka. f’ie-kare sa nrem xn aA'fa- net komnaratiB , ne kare îa boiu mi nxne Aa înuciixtxA mai ibxa- tor nxmere d’a rîndxA sure a fa- miAiarisa ne ’iititor kx dimseAe- u.r-~-rn.o« in O nlnh iui, «ml || |,rc- ii< In muții unu iliMinu orlorra- I ti' , I * •<<« « I • l> l i i.iihi ml a mi iHiiHnillt i"i iii'i>iiiAor ani 11 < I .......... < 1.11 < k i i.nsxiiii A|llntH*'i .....'lin* im nx kx ’ICA- ai> k li H ..... , nrnlrX k'l» Aft O .........o » te do'j. koaAe 'fic-kare, kare nane- ni iar Aa îni.rhnea kxnoskxti» de 2-1 koaAe, mi na enii o data» ne avui. . K i.iii din «iei 29 nrenxim«ran- ni kx AÎttere kiriAÎane nor dori a nriiini aneasti» «foaie mi kx AitterCAe romane ast«feA kxin a xot'brît majoritatea, ea împi- inna lledakjiia snre ai trimite •foiAC emite mi ’ieAAAe irmii- l oare. LISTA DD LOR PREȘlUMERANțl CU LITTERE ROMANE. Din rrextatca de a aAAeție mi a nreskrie nxmeAe DDAor nre- nxni'branni dxmb rîndxiaAa io- tarxiei, mi din neniiinija ranrxxxi Aa maî inxAjp, Redakijia sein.- zx strimtorati» a da Aistexe a- «fan, as'feA kxin ax Benit însem- nate mi dxm» rîndxiaAa kxkare ax Benit mi s’ax trekxt Aa reyi- strx Redakyiei . N° 1 Tîitxa Jîixaxi SxBtînsemnaijii1 neaBTsnd ni«ii dekxm uo'fti» de aremimea mai în xrnrb de BeaktA în kare tn»- im, doBedim nrintr’aqcasta ati.t r) Ky aqeastb însemnare se înse- ne foaica de sxBskpinjiie ne ni s’a trimis din TîrrsA-Jîixixi. ( x*v ) jorinjia de a nr’.imi KvrienrA de Anine Sekse, lent mi kv adeirb* rat ronrbneaska dorinii!» ka a’iest i, șjevrnaA si> ne înBredni'iim a ’a doBÎndi tim^rit kx adeirbrateAe AÎttere Aatine sax mai r»ine stn>- nioiiieijii. N°. 1 SAxnerxA I. StmEOteanvA IlresidentYA TrisxnaAXAYi. 2 IlaxariiikxA mi kauaAerYA T. MarierxA. 3 IlraiioryikYA K. OtetetAÎraa- nxA, nrokxrorxA. 4 K. RomaneskYA FrefiervA. 5 ’M. MixbieskvA, nomogeni- kYA ajexdekbtoriel. 6 nitartA S indy Skinteie Re- yistratorirA. 7 Zamfirake D. RoBinarYA. 8 I. l'rr. BîAteanxA. 9 Siineon S'birbteskxA. 10 D. K. Andrikx EskistamnoA. 11 UitarxA Zanrf’irake Broipea’ n¥A, IlresidentYA Mayislra- tiAxi. 12 Ilitr. N. MbAdbreskxA, mem. r.rx mayistratVAxi. • i 13 I. llIom’bnesk'îA, idem 14 l'rr. 1. Si»mBotcaii¥A. 15 llranornikYA K. Kn>snarXA. 16 Ixnk i.rYA I. MariervA. 17 Teorrie MariervA . 18 K. RomianTA • 19 IlrofesorîA A- N. Kraio- BeskvA. 20 K , SkurjieanTA , recizorTA inkoaACAOr din iiAasa l^Ii* Aortr . 21 Ilitr . Teorre RomianvA Se. kretarYA Ok'brmxiril 22 Ilitar. Zamfir I. SromeanTAj ageYtorxA KameAAariei 23 N. D. Zi>treanYA, Reyistra» torXA 24nitar. Dimitrie Mi>Adi>r>e* skvA, systk'brnmtoY ka nAi>’ mei Tismanei. 25 Ilitr. Rbdykanv ' Bxsxio’iea- dva , sYBt k'brmxitoryA nat»- mii JiiXAxi» 26 AAekx I. BromeanyA, idem aA iiAaiKAxi BvAkani. 27 N. TetiAeaiiyA. 28 NikoAae Tanosmi » 29 L ManoAake Bi>Ai>nesktA 30 AAekv F. BiiAij^eskKA. N°. 2 E r i Aa 31 SAîyerYA K- U'bAd'bneskYA 32 l'eorrie A. Dimv 33 Markx N. DxiAie. 34 K. IlonnoBiHi. 35 Senastian Zisv. 36 I). Dimositos. 37 G. T. Tika. 38 K? R. BrbBieskYA 39 I'. IlanadonxAY. 40 A. ’lckronide. 41 Stcrio Karanano. (xrmoazi>) n.hiwiH ■' w »• DE □ utbe i ou: utteiura. IU if n.UJA « UlH*tHUI eiirnprntf. III IhiHmlIm * A h |ih< IiihIhIi M dmmilel Vo« , 11 HtH»h I'HhIihih hlnli’ iillr ( Jt h | i i i|H » m I I liflAmlllIr I»» l‘ I A«h I el Illipil» • IhIhI imunii Ht a ulii i i*i i h ai ilH< M hdii'Ai’dd Hi4l dlll "IhI’ l«‘ lllM'*M’ i ?l dlnh • O lupi»» Im emili tli, t «i |' llh I Uliul lllliti'fmu*ln<*ii t. «I ' " ' '<rii. Cercetați tdte quâte s’au (Jisii asupra aquestui sujet, și veți vede que tdte sistemele prin quare s’au încercat a înfăgisă sau a esplică originile nostre, iote susțin predominanța escul- sivă a unuia sau a altuia din elementele civilisației euro- peene. Prin urmare este o scdlă de publiciști feodalb din quari quel mai celebru este D. de Boulain- villiers, quare pretinde que dupo 19 ISTORIA 250 căderea Imperiului roman, nația conquistantă, que apoi deveni nobilimea, avea tote puterile și tdte drepturile; que societate eră averea aquestei nobilimi; quă regii apoi și poporele au despuiat’o de drepturile ei; quă organisația aristocratică este for- ma primitivă și adevărată a Eu- ropei. D'alăturea cu aqueasta scoli veți află și a publiciștilor mo- narchici, pe abatele Dubos, spre escinplu, quare susține din con- tra quă sețietațea europeană era o avere întregi a regelui, a mo- narchiei. Regii germani, dicu ei, quă ereditassero tote drepturile dela împărații romani; quă fus- sesserd ănsuși chiemați de către anticele popore, cuin și de Galii între quelle lalte; que ei singuri domina, și quă fote conquistele aristocrației nu erau de quât uisce călcări alle monarcliîei. Mai vine o atreilea scdla a publiciștilor liberali, republicani, democrați, cum va voi quine-va săi numească; citiți pe abatele Mably; el $ice que guvernul so- cietății îndată dela al V-le secol a provenit din sistema instituții- lor libere, din adunarea oineni- lor liberi, și que eră avere a popolului propriu; que nobilii și regii sau înavuțit din despuie- rile libertății primitive, quare a cădut cu adevăratu subt isbirile lor; ânsă domnirea a fost a ei la începutu. ,£ti mai presus de tdte aque- ste pretenții monarcliice, aristo- cratice, populare se ardică pre- tenția teocratică a Eclesiei quare $ice ănsuși în virtutea soliei sal- le, a dreptului său divin, que soțietațea eră avere a ei, que ea Singură avea dreptul de a o guvernă, que ea singură eră domna legitimă a lumii europec- ne duse prin lucrările salle că- tre civilisație și adeverii. Vedeți acum în quare situație ne aflămu. Noi am crcijut a recunosce que nici unul din elementele eivilisației europeenc, n’a dominat esclusivu în cursul istoriei salle. que au trăit într’o stare necontenită de vecinătate, de amesticu, de luptă, de trans- acție; și dela primii noștri pași aflăm epinia aqueasta d’a drep- tul contrarie, que adică, ensuși la începutul, în legenul nostru, în sinul Europei barbare cutare tare sau cutare din elementele aquestea posedă întregu societa- tea. ,Si nunumai într’o țerră, în tote țerrile Europei, subt nî- sce forme quam diverse, în nisce epoche differente, feluritele prin- cipe alle eivilisației ndstre au manifestații aquesțe antipatice între sine pretenții. Scolele isto- rice que characterisarom le pu- tem află pretutindeni. Fapta aqueasta este importan- tă, domnilor, nu în sine, ci pen- tru quă ne descopere alte fapte quare în istoria ndstra ținu un ( IVILISATIEI EUROPEENE 231 timpii moderni a consideră ideea legitimității numai într'o sistemă, în sistema monarchică . și n’au dreptate, queci se reafla în tdte sistemele. Ați vecjut que tdte elementele civisației ndstre au voitu unul ca și altul să‘și o ap- propriede. Intrați mai nainte în istoria Europei, veți vede formele sogiale, guvernele quelle mai di- verse unele ca și altele în po- sessia aquestui cliaracter de le- gitimitate. Aristocrațiile sau de- mocrațiile italiene ori elvete, re- publica de San-Marino, ca și quelle mai mari monarchii alle Europei, s’au disu și s’au ținut pe sine legitime; unele întocmai ca și altele ’și au întemeiat pe vechimea instituțiilor lor, pe prio- ritațea istorică și perpetuitatea sistemei lor de guvernu, preten- ția către legitimitate. De veți eșî din Europa mo- dernă, de ve veți întdree ochii în alți timpi, în alte țerri, pre- tutindeni veți întîmpma aqueastă idee de legitimitate politică; o aflați pretutindeni legănduse de quăte o porție dre-quare a gu- vernului, de quâte o instituție, de quâte vre o forma, de quâte 1 vr’o massimă. Nici o terră, nici un timpii unde să nu fie vre o porție de sistemă sogială , nisce puteri publice, și să nu fie dată și quării să nu i se recundscă aquestu character de legitimitate que vine din vechime și din du- rată. • "» H pi i n itHirr. In nqneastă si- ihhIihhi Ii ii • (!<■ pi ri ulii atât de ih>.pi« p«> < Si l («sclnsivă M |"ti(iii, iu vîrslă a Eu- • "I......bun s<* mala do6 • i..h<. i||(1( inii udi<•. Prima •■*•»• pilioipiil, id< < a legitimității i.|. (piarc a jucat un ioIii In <,uisiil civilisației HtHipim.i \ doilea este cha- t««h ml i'milenlnr si adeverat »»• st ,, n | ..pij barbare, al mp»» li. i t |MII hr despe quare ••••ii' t (>• < iiji.i astădi spegia- ImihiiIh, ♦ cin im < i< n a adduce la lumini i . k iuțea în Europa? Vinilin l i di quW pretenția j d »♦ II i lli< in (iir |< <;ifime. Le- hbhnii.if. ,i ptdiiica este în ade- * •’♦ un iiii< in liicrnre și a Ie • i'ili* pi i il.Amin , de n le în- im.ii.il in lnph li* In mijlocul i|iiiiiu>t il ii in < « ; spre aquea- *• . Im 11 ij i I ii .1 încetare; și •Uipi • ului i <. < i il.'i , în quare • li In pun ui im aț|ă în ainte, «lunii I.....ni ii lui Iși are și un hm i|iihm< > II» < iu Omul revarsă tulul» mi < ilihilr I<'p,itimitate în lliui» -i In Ipmir trlUvNCe. A îm t\ ,1. Im I Iii I -I Omului, | finii h li •’ n l’i i>\« dinței que A .............. de n nu o simți, • »*«♦■ «iiiiliip i < ii qiirca que în* di t pit H f . I. i imiiri ială, mai • |i ......... k oi <-quare de ; i i din di ..... di justiție, que »• lhdli.pi o ului i qu i «ă potă j »♦••• « pm .........irhitr. Numai pi in mpii ,i < I ipiA a duratei. .......... In.li quă o soțietate « > t Un li lutru Iote absurdă, lh|i II. pi . m du ptă; quă nu pdh* ll lip ,i ( inii u tdlr de aquel • huiHhi du i.i H . dr veritate, de jttMIih ............ numai pdte « b n.i ii H ii societățile. Hhi|u » ți ((l ,1 i .uit societatea ••• dlmihipa dmpiu devine mai ......... |.. i. m . dupiti starea • •" . din Ji In dl ' priime- »•1 di un nmi mm «t număr de • momi, | ,.(|, noi ( I v», Inii uduce, 233 ! într’ensa din que în que, cu lu- crerea timpului, mai multă rație, mai multă justiție, mai mult ideea drittului; este quăci faptele se regula puțin quăte puțin dtipo adeverata legitimitate. Asfel străbate în lume, și din lume în mințile dmenilor, ideea legitimității politice. Ea are drept temeiu, dreptu primă origine, legitimitațea morală, justiția, ra- ția, veritațea, și apoi sancția timpului, que ne face a crede quă rația a intrat în fapte, quă ade- vărata legitimitate s’a ântrudusu în lumea din afară. In epocha que vom studia veți afla forța și minciunea planând peste le- i gănul monarchiei, aristocrației, democrației, și ensuși al Eclc- siei; pretutindeni veți vede forța și minciunea reformânduse pu- țin subt mana timpului, dreptul și adeverul luând locu în civili- sație. Aqueastă întruducție în starea soțială a dreptății și ade- vărului a desvoltat puțin quăte puțin ideea legitimității politice, și asfel s’a stabilit în civilisația modernă. Quând dar s’au încercat, în diverse apoche, de a face din aqueastă idee banniera puterii absolute , atunci a și abătut’o dela adevărata ei origine. Atit de puțin pdte fi ea banniera n puterii absolute, în quât numai în numele drittului și al dreptă- ții a putut străbate și a înfige picior în lume. Pe lungă aqus- / ISTORIA 254 stea ea nu pote fi nici eselusi- vă; ca nu este avere a nimului în particular, queci ea acolo nasce, ori unde se desvilupă dreptatea. Legitimitațea politica se lipesce de libertate ca și de putere, dc drepturile individuale ca și de formele dupo quare se pun în lucrare foncțiile publice. O vom întâmpină, naintâud o repetu . în sistemele și quelle mai contrarii, în sistema feoda- Ja, în comunele Flandriei și Ger- maniei. în republicele Italiei ca si în monarchie. Este un cha- racter respândit preste variile elemenie alie civilisației moder- ne , pe quare e neaperatu de nevoie a l cunosce pre bine in- trând în istoria lui. Adoilea faptă quese arată în- vederat în simultaneitatea pre- tențiilor despre quare vorbiiu la început, este adeveratul charac- t r al cpocliei numite barbară. Tute < l< menii le civilisației eu- rope ‘cne pretind quii în aqueastă cpochă cile posedau Europa; și prin urmare nici unul dintr’en- scle nu domină, Quând o formă socială domină în lume, nu e a nevoie de a o recunoscu. Ve- nind la al X-lea secol, \om recunoscu fără greutate pre- ponderența feudalității; într’al XVH-lea secol asemena vom pu- te aflirmâ que principul monar- clricu predomină preste tățe ; dc vom privi în comunele Flandrei, în republicele italiene, In dală putem declara imperiul princi- pului democraticii. Quând în adever csistă un principu domi- nant în societate, e cu neputință de a nu’l cunosce. Desbaterea que se nasce în- tre variile sisteme que ’și au împărțit civilisația Europeana, asupra questiunei de a sci quare dintr’ensele domină la începutul ei, învedereadă ensuși aqueasta desbatere que cile coesistă tdte atunci, fără a predomină vre una peste quelle lalte mai în general și mai sigur qua să’și pdtă da soțiețțații forma și nu- mele seu. Asfel e în adeveru characte- rul epochei barbare: este cbao- sul tutulor elementelor, pruncia tutulor sistemelor, un amesticu universal, unde nici ensuși lupta nu este nici permanentă nici si- stematică. Așu pute, esaminând subt tote fasole starea socială din aquea epochă, să ve ara tu que este cu neputință de a des- coperi în vre o parte vre o faptă, vre un principu quâtuși do pucin general, quâtuși de puțțin , stabilit. Me voiu mărgini în doe i . . . ° . punt uri esențiale: starea perso- i nelor, si starea instituțiilor. ,Si va li destul cu densele a depin- ge socjietațea întreagă. In cpocha aqueea se întâm- pină patru clase de persdne: l o omenii liberi, adică aqueia que nu dependă de nici un su- perior, de nici un patron, își CIVILIZAȚIEI EUROPEENE. 255 < ....«iile și își guvernă iiulu itt deplina libertate, fără hb i im Ir mifnt quare săi ob- lige < tn< vre un alt omu; 2-o hnnll . I'idt li, au tnisious etc., I» . Li Imrput, printr’o rela- >!■ < miipiniiim către căpitanul ... p* uimii de vasal către mii*i i ni l« ați către un altu mmi ipcin , In min i unei eon- ii •< h di p nulului i * 'in alte do- uillil , mi i tmir.ii lai ii obligația in......... i > n in . 3 <» liberații; I ii Iu* II \ u i dl»< i .< Ic < I i o pol ii re- iun H ui ii iiiiulnh 7 Omenii în- • l«»«» o dai • lu mai " idile nque- *»••• • 1 II r ' • rin hic aci prn- llcbițllle diver- li vile regulate li ii lut «| a UIMI y , • ' ' •I < putu 1 p- • iiiniM'iilr f Nici de cum. \ • 11 dr bii a bierf/ire dine ni Idoli i țliul din «dliiiilln lor |i puludii i Iu m i i|(lul ultiibi , n |'l Huit di L< ddiiniil u donație •" < ipi n > ni u li rec In clasa o mlihn ! tilțil tpip rtiJu fu clasa M • •1 Hm \ li • i» bir veți vvdd L mll ho i Aud ti «o dr il'ace de I ''' 'UhI Im n redeveni inde- ...... u|i o 11 Iuti ii In clasa "" ti'l. i lilii i I Pretutindeni o H,,«' •• iitceir necontenită dinii o • Li. i tu uita ; o incerti- •'•tliut o ui i dulihilc generală • • I tuii. , | , |i.t nimeni nu II "mm iu hlm tu ». i, nici o si- mi iernăm* lot nqileea !’• "i"h i.ițdt >>unf și elle în ' ud • ! o t M i i que eră O ' distincție intre proprietățile allo- diale sau cu totul libere și între proprietățile beneficiare sau sup- puse Ia dre-quare obligații către un superior: sciți cum s’au în- cercat a stabili, în aqueastă din urină clasă de proprietăți, o si- stema precisă și determinată: | s’a dis que beneficiurile fu- sessero mai ânteiu date pentru un numer determinat de anni, apoi pe viață, și quS în qrielle . dupft urmă devenissero eredita- rii. Deșartă încercare; qu&ci tdte felurile aquestea de pro- prietăți esistă în amesticu și si- multanee; se întâmpină în aque- eași epochă beneficiari pe un timpii, pe viață și ereditarii; aquellași pămînt trece în quâți va anni prin qnâte trelle aque- kIc stări. Nimicii nu e mai sta- bilii, nici mai generalii în starea pjiiiîntiirilor de quât în starea prrsdnelor. Pretutindeni se simte Iransiția laboridsă dela viața retăcită către viața stătătore, dela relațiile personale către relațiile combinate alic dmenilor și proprietăților, tdte sunt con- fuse, locale, desordonate. In instituții iaro aqueeașî ne- stabilitate, aquellași chaos. Trei sisteme de instituții avem îu ainte: monarchia, instituțiile, ari- stocratice, sau patronagiul dme- nilor și pămîuturilor unii asupra altora, instituțiile libere, adică adunanțele de omeni liberi de- liberăndu în preună. Nici una ISTORIA 256 din aqueste sisteme nu este po* sesore a societății, nici una nu predomină. Instituțiile libere esi- stă; anse omeni que ar’ fi tre- buit să ia parte în adunanțe nu se adună. Jurisdicția siniorială nu se mai esercită cu regulă. Monarchia que este instituția quca mai simplă quea mai fac- cilă a se determină n’are nici un cliaracter stabilu, e meste- cată de ellecție și de ereditate: aci fiiul succede pe tată seu, aci ellecția se jocă în famillie, aci vede quine-va o ellecție pm- ră și simplă que allege vre un părinte depărtatu sau și un străin. Nici într’o sistemă nu veți afla queva de stabil și determinata; tdte instituțiile, ca și tdte situa- țiile sociale, esistă în preună și »e confundă schimbânduse ne- contenitu. In Staturi asemenea aqueași mobilitate : sunt create, sunt des- ființate, sunt împreunate, sunt împărțite; nu se sciu hotarele, nu se sciu guvernele, nu se sciu popolii; o confusie generală de situații, de principe, de fapte, de semenții, de limbo: asfel e Europa barbară. In quarc margini e cuprinsă aqucaslă stranie epochă? Ori- ginea ei e forte marcată ; înce- pe drla cadera Imperiului ro- man; Anse unde își arc capotul? Spre a respunde In aqueastă questiune, In buc a sci de que ae ținea aquea stare a societă- ții , quare erâ căușele barba- riei. DoS cause principale mi se pare que recunossu: una mate- rială, luată de din afară, din cursul întâmplărilor și alta mo- rală, luată din neuntru, ensuși din rerunchii Omului. Causa materială este conti- nuația invasiei: Nu trebue a cre- de que invasia Barbarilor s’ar fi precurmat în al V-lea secol; nu trebue a crede, daqua Im- perul roman a că$ut și daqua se vedu regate barbare fondate pe ruinele lui, que mișcarea po- polilor ar’fi încetat. Mișcarea aqueasta a ținut mult dupb că- derea Imperiului; probele sunt învederate. Vedeți, ensuși sub prima ra- Ca, pe regii franci neîncetata chiemați a da bătaie dincolo de Rina; vedeți pe Clotaru, Dago- bertu neîncetat luând parte în espedițiile din Germania, luptân- duse încontoa Turingienilor, Da- nilor , Sassonilor que occupau marginea dreaptă a Rinului. Pen- tru que? pentru que naițile voia să trecă rîul și să viie a’și luâ partea din spolliile Imperiului. De unde vinu tot pe atunci a- quellc mari invasii în Italia alle Francilor stabiliți în Gallia și mai vîrtos alle Francilor orien- tali sau dinAustasia? Se aruncă In Elveția, trecu Alpii întră în Italia: pentru que? Pentru que la nord suntu împinși de popu- ( IVILISATIEI EUROPEENE. Î57 Ih|II uimei exp liniile |"i- 1111 sunt costelc Mediterraneii, își înce- ihhunI ui 1 I mnlnii Jlloi In («uliii l-n-» li mu i no ni IiIidIiA; (’ar- I (.i> nll Unu Iii nniiii Mcro- I lo.j.-nllm r l rrlIliHMCllt UCUlll i>|in •• -i i «i lilmliai o de di- nu iu Iu In mieiir, n nuoă l>' i ui i Irul și al ipi> |lm iii l i Ui ebleill Ncllilll* li ma » N împlinii | *1 gmriuA h> mu ii lina mpi I m olii Mm o i i, <|.i In f unii ii NiinnuiiÎIoI* i|ii>- 'i qmi Moi o) higlenll IiIit/i In i mii » I m Inab ili oi | iiiliiee- | liqili'- |. i di pi «-li- Ulmi Qiilnn Io bn- pii < IUrniit|lli \Vllt*ll» Sorn- !II II..imii lulA i m,u nIhvoiiA hui ImpIlA pe ipieu grim uiA și il i v ni XII i pinii In ni IX Ion •t i >> i uir.ii ln|i,i do ii Irecc i v, ( 11, t uli ni l*i uhi Indeni la tun ii • ni m un mja o mișcare il> lin ««li «I ilrtiiinina cveni- HikiiIiIh I .........I • |l no declară o iiil^im. n|m • nul untură : se ui.tii Viului mu uluimii; acolo uii.li .......li .i iiHini<’<* și sla- t. .< IiiiIi unA Iii lungul Rinului I...iiII , Arului piTHte tote pu mișcările și conquistele. Invasia Arabilor are un clia- racter particular. Spiritul de cmiquistă, și spiritul de prose- litismu se unescu la un locu. Invasia se vede spre cutrupire de painînturi și spre întinderea unei religii. Differința este mare între mișcarea aqueasta și între a Germanilor. In lumea chresti- na puterea spirituala și quea timporală sunt despărțite. Do- rința de a propaga o credință nu se află în aqueași omeni din preună cu dorința conquistei. Germanii, venind la christianis- iiiii își conservassero datinele, simtiinentele, gusturile; nu în- cet îissero de a fi dominați de iiitcresurile și patimele pămîn- trsi i; ci se făcură cuadeveratu «liit știiii, nu Anse și misionari. \riibii, din contra, eră și con- quislanți și misionari; puterea ciivlntiilui și a spadei eră la di'nșii în aquclleași mâni. Mai tAnJiii caracterul aquesta deter- mine neplăcuta direcție a civili- sației musulmane; queci în uni- rea puterilor spirituale și tim- porale, în confusia autorității morale și puterii materiale, s’a născut tirania que se pare ne- dcslipită de aqueastă civilisație, Asfel este, mi se pare, princk pala causă a stării staționare îu quare ea a cățjutu pretutindeni. Anse aqueasta nu s’a vedutu la început în primele momente; ci 258 ISTORIA din contra resulto pentru înva- sia arabă o forța prodigiosă. Făcută cu idei și pasiuni mora- le, în dată avu un nume, o mă- rime que nu avusesse invasia germană; se desfășuro cu mai multă energie și entusiasmu; isbî cu totul altfel mintea dme- nilor. Asfel era , Domnilor, dela al V-lea pîno la al IX-le secol, si- tuația Europei: împilată la ami- a(Jă-(Ji de Mahometani, la nord de Germani și Slavi, eră cu ne- putința qua reacția aquestei în- doite invasii sa nu ție într’o ne- contenită turburare quelle din neuntru alle territoriului euro- pean. Populațiile era fără înce- tare dislocate, împinse unele asupra altora; nimicii de stabil nu se putea întări; viața rătă- cită și vagabondă reîncepea fă- ră încetare pretutindeni. Eră fără îndoială ore-quare differință împrivința aqueastă între variile Staturi: cliaosul eră mai mare în Germania de quătu în queea- laltă parte a Europei; acolo eră centru mișcării: Franța eră mai tulburată de quăt Italia; cu tdte aquestea nicăiri societatea nu putea nici să se așșeade nici să se reguletje; barbaria se pre- lungea pretutindeni, și tot prin aqueeași causă que o facusse a se începe. Aquestea sunt pentru causa materială, que se ia în cursul evenementelor: voiu veni acum la casasa morală, luată din sta- rea din neuntru a Omului și quare nu eră cu mai puținu potentă. In quelle dupo urmă, Domni- lor , ori-quare vor fi evenimen- tele din afară, Omul ensuși, el singur face lumea ; queci dupo ideile, simtimentele, disposițiile morale și intellectuale alle Omu- lui , dupo densele se regulă și lumea și înainteada; dela starea din neuntru a Omului dependă și starea Soți etății. Que trebue qua omenii să pdtă întemeiă o soțietate ore^cum du- rabilă, dre-cum regulată? Ne- greșitu trebue să aibă un ore- quare numer de idei îndestul de întinse quare să conviie la aquea- stă soțietate , și să se applice la trebuințele ei, la relațiile ei. Trebue anco qua aqueste idei să fie commune la quea mai mare parte a membrilor soție- tății; și apoi trebue qua elle să aibă ore-quare putere asupra voințelor și lucrărilor lor. Este învederat que daqua ome- nii nu au idei quare să se în- tindă dincolo peste propria lor esislință, daqua orizontul lor în- țoli ecfn.il va fi mărsjinitu numai în ei ensuși; de vor fi ei lasați în voica vîntului patimelor lor, voințelor lor, de nu vor ave în- tre dânșii un numer dre-qnare de cunoscințe și de simți mente commune înpregiurul quărora să se adune; este învederate, (Jicu, CIVILISATIEI EUROPEENE. *l"i îmi ța puie li între ei nici t .1 po ibil.'i • que fie-que "••Ihniii ll( fi io însoțirea unde ' • lufi * , un principii de turbu- ••••«» ni dn disMiluțic. I‘i« tiiiîndcni unde individuali- tloiiiiii.i mai în absolut, un- din (pieile mai mari. Aipn «ii (,ni .... ț j|| jj, Domnilor, «npi< ..i( pi||( (| diverse addusse- • di 1 » >1 \ leu plnb la al IX-la M'IhI , uliii n hi vinii încercări •pm ii i ,i din barbarie soție- • ah H eui «ipi'imAi • /"• d Anii hi <hII« mal a tiiliilor liarba- ' '• • •"» •• ii l.i Mai nainle nu •• • ♦« •' I. «I numai iiIm’o doline |l 11«11• 111• 1111 que i rgeli pe Imr- bai I mal imliih' de a Vl'lll */l mo ■' ildli i|< |h il< «i i’h'iluH’ Succesul său mi puii ■ tl mai e, «'ii m i ia legile «io, i ■ ■<• h i't|i ipii mi «•sista mai iihiIih i li d' < l.ipi.i de aqueeași miim i 11'11,111/1 de a în traduce hi dimii mul ii ,i in administrația '•• ci......Im ipir poseda. N’așu h i ii iei m> .imn ru \ orba re- V 1 >♦ nh tu unim Slahl, que HhIhIhi i pii . ii forte regulare I i • ■ i’ di iipti uisce idei que p»i’ pic Iii needrdă cu societă- ți a In ipmi i pi ida Carol-Mare. • ••• T" •' 1 1,1 este que domn •d ••... ii 11 iim iu forte mare, •*• • Iti» mi in ist | , r quând vedea ' Iuti Cu ni îmi Imruiile încohe- • • ut* ihhu Idi < gi osolane , și »i'l4 ii M(|ilm*n nipieasfă biddsa *•<''' I .m i a mal Aiilciu prin ai <" I >"/' / ili imnni pe quari îi ...... • " in di»i i < părți alle ter- • ••mmlni .pii i olc.rrvâ faptele • • •• i • Im m i hd ai dâ so- 263 cotela despre densele; lucră apoi prin adunanțele generale, pe quare le ținea cu mai mare re- gularitate de quât predecessorii sei; adunanțe în quare chiemă pe toți omenii considerabili ai territoriului. Nu que doră eră adunanțe de libertate , queci n’ aveau nimicii quare să semene cu deliberația que cundscem: ci pentru densul eră o manieră spre a se informă despre fapte și spre a adducce ore-quare re gulă, ore-quare unitate în aquel- le populații desordonate. Subt ori-quare punt de vedere veți consideră domnirea lui Ca- rol-Mare veți află într’ensa a- quellași character, spiritul civi- lisațieî; de aquea se vede, în vederat în dorința lui de a sta- bili scdle, gustul seu pentru în- țellepțî, favorea sa pentru in- fluința eclesiastică, totu que i se păreă propriu a influă sau asu- pra societății întregi sau asupra omului individual. O cercare de aqueeași natură se face mai târțjiu în Engliterra de către regele Alfredu. Asfel dela al V-le pîno la al IX-lea secolu au fostu în lucra- re în cutare sau cutare punt al Europei differentele cause que am aretat ca și quând ar’fi pri- vita a pune un terminu barbariei. Nici una n’a reușit. Carol- Mare n’a putut să’și întemei^e marele imperiu, și sistema gu- vernului seu que vrea să o facă ISTORIA 264 a predomina. In Spania Eclesia și mai mult n’a putut să înte- meide principul teocraticu. In Ita’ia și ’a .niațjn ±;£. < " il"i > ■ i i< iimi nainte de a II » m n • I" ■ Im de Socrate și ih I'IhIhii i > h ! i • < m < uparo în .1 i ilt i < h • i iii i.losofice, l»<»I• n .. • i l i • <.Iii . 16 schola lunii t ni p. o 11 i opii l'u Talete oi li I hulii i 4 «pi iia fonda- • hi In 1'11'1^,11., \ i ■ aqucste ilnl’ w11, i|ii ...np i i strâbatte |l h IiiH II iv linii» l<* in neuntru lo| hI l< • |>Ik • ii- . ip ■ nrrul și focul, I ii ip i n Halii i in principe ne- nmii■■ Inii', | i a < dupo i . • ii * < ut la nunul 584 In ah •»» di' 1 * li dupo calculele •pulle iu • pi i.lmliiL El și a Iu ,i io Io d I I . 11 . ide, Er- oi'iii ■ ii, \ o < mu > in li ii și Talc- • \ ii )ti o I iii| (iil. s’a pre- iii lil ii pi m Vc i 'luă unii ijicu •pii H o li i ’ | hui în Chal- li ■ i . Indii li< Im n induse în patria sa, nu putu sufferî tirania lui Policrate și se retrasse în Italia meridională, la Crotonaț que eră o colonie grecă. Aci își stabili schola și de aci își luo numele de Italica. Nimicu n’a ajuns pîno Ia noi din scrisele lui, și numai quâte-va scurte fragmente din operele a vre o doi trei din discepolii lui putu a posedă posteritatea, despre a quăror autenticitate anco se con- testă; prin urmare, numai dupo nisce idei de ici de colo que se pot adună dela alții, e pre greu a sci cu adeverat quare ’iar fi fostu doctrina, Anse dupo tote combinările și inducțiile se po'te ore cum stinge și aretâ în gene- ral ideile que circulă mai mult în aqueastă scholă. Din început și în eternu subsistă unitatea și numerut perechie sau cu sogu. Unitatea uninduse cu numerul cu soțju, produce numerul făro so^u, și din amestecul aquestor doiî resultă ori-que lucru. Cu 1 PITAGORA. 2 îimbagiul aquesta împrumutat de Ia matematică, Pitagora arată pe Dumnedeu și originea universului. Prin unitate el înțellcge Ființa supremă, prin numerul perechie înțellege tot que nu e Ființă su- premă. îndată que universul s’a ruptu și s’a avvîntat în spațiu clin aqueastă Ființă supremă subt o formă multiplă, se nescu nume- lui perechie sau diada. Aquest uumer perechie fără unitate, sau monadă, adică faro Dumnezeu este Nimicul. La numerul pe- rechie sau la chaos, uninduse unitatea sau Dumnedeu, nasce numerul neperechie quare este universul. Chaosul cu Dumne- zeu face universul; 2n 4- 1 egal cu ori que numer făro so<;u. Sau abstrage cu mintea pe Dumnezeu din universu, que remâne Nimi- cul, Chaosul-, trage afară unul dintr’un uumeru făro sogu, que remâne numer cu soțu; prin urmare unul representedă pe Dumnejcu, numerul cu so£u re- presentejă Nimicul sau Chaosul, și numerul fără soț;u represen- te^ă universul, qufcci este Dum- nezeu împreunat cu tdte, adică unul unitu cu un nume cu so^u. Numerul cu so?u este differința între unul și numerul fără so(*u, Nimicul sau chaosul este difle- rența între Dumnejeu și uni- versu. 'Numerul perechie se pd- te împărți esact făro remășiță, este dar simbolul risipului, al desbinarii, al Nimicului; Nume- rul neperechie nu se pdte îm- părți esact, și e simbolul ființei create quăci tot se pdte despăr- ți; Unul ânsă este nedivisibil și principu a tot nuinerului; Unul dar este simbolul Ființei necrea- te al Ființei supreme. Pitagora în el ensuși vedea un numer fără soqu sau neperechie, un numer secondariu, și în unitate sau monadă pe DumneZeu. Adi- că tot lucru este o quantitate sau un numer cu so§u que se pdte divide sau desface, plus a- queea que îl face să esiste și să nu pdtă a fi divisibil, fără a înceta de a esistâ. Pentru a- questa în ochii pitagorieniilor uni- tatea și numerul neperechie eră simbolul Adevărului, Binelui, Justului, Ordinelui, și numerul perechie era simbolul Mincinii, Reului, Nejustului, Desordinelui. Quând Pitagora vorbesce de aquest principu suveran, adesea îl numesce neperechiea-perecLie qua să arate que singur ellu pro- duce tdte ființele, precum uni- tatea sau moneda aritmetică pro- nuce tdte numerile. De și se cercă în van Pitagora să esplice asfel formația universului, ânse însemna quel pu$in ordinele sau regeia universală que domnesce în univers Daqua fie-quare lu- cru este o quantitate și prin ur- mare un numer, daqua totul la un locu al ființelor este totul numerelor sau al quantităților, sau numerul ensuși que purcede I dlH ai’HmHn i”ipii,»»lA. Nn lup I- |*M »|» hillil || f| |||flV II |HN pi Hi tun •lill | Hllllfl Nlllll’ AN||« pMI llH’lii‘1 tim pticililo || unpn- |i»Hlii’t i hui , I ‘l* In asfrono- i a al Ai ia se- 1 i i/l ,>mii< I» * »ica, • 1 • - • • |ii< .<• mișcă ca și plancții îix I". hiiiiI ...leliii; que luna dela •niu Ifl iu lumina; que fic-que <■ > ti. buc sâ fie un sore. ccn- u ui miei sisteme planetare; în <|iicll<- dupo urmă își închipui qui plmirții trebuc sS fie locuiți. T< lungft aquestea quine nu scie que el a determinat intervallele onuiilor niusicale? Apoi vremi a ri alia intervallele analoge în- tre planeți, a întâmpinat, dupo cum hIi' illn «11►>««■ ih»Ii furi) n. Igl li........ni i ipo din mpirsi AiinI p»’l mtiiI.Iii grnr- I Iți I ipli- unii» 1'1 uollpl ll loc II 'i|i»n imiill Niupulllt liiMilllIpll'ca Il| UUHHlh NUUIU «Iu pu- lul II.|| llut H0 l|Ui lllllu tpH’ VH lin H«< il «M» ♦ In, Iii iuMuIIu drrp Mul, pi iilliuiul iu Iubi »'* Ihxiro îl» I 1‘1-M M4HIII4 ll'țIMIllIfti ri’gl'llt A.“ Ihlpll Iul ijlll» 1111 OUI Ml* lllfâ- țtt'i Iu iii'iilxiiiul pnll(ii'l yi nrfi- 1 I l|lll I I I IIIIHHIU' HO lllp|l<>( 11 ■ l.mi iIh >i puni iiiAhu pc nqucl- • u ipi* H ••••»<■» I h i piuhui | Ansă Hli^u lutul ipii'n o grație tpn> i ii iuții 11 i ulii pul»1 hA ’i u i. i nli piin iiiiiiiii'c numai iu •>..>«.».« puii ♦ • i bi despre M>|IIIU«IH Mini H ii ii i (n|ui 1 pilii» mii ilucați, n ni iL ipiAt ' .1 di n pc Rocco 1 ' I h i liniată i u< nnmcră j lumii * Necunoscutul făcu din capu ca tot omul quărui nui place un respuns și se retrasse. Sera ensuși în aquea se comisse o tîlhărie cu atâta (uh'Jare, în quât quine au-
  • 0 lii . dar, par'qttfc i * h hh l h ni . i|iirci quare cum trtilh .......ih ii spuie nimicu tl»«i|iHi ih n»iil. m prin urmare H1I11I4HH ....<111, ra toți miniștri la fttHiifiii 1111 p 1 i.i 11 r<;iri, dette •lin urnii o m mi nciii que să re- 1 1 • ii n«i< que ar fi vrut iliii »■. 1 I. I .1 ir n respunde. II. •«»■<. II iu ii delte de termin itmilll 1 <1 II' 1 • caute cum va tip țl II |'H' < < urat que, da- tina ttiltm i|l m < 'moscului nu va ll aliat . . ■ II.h • h del Pizzo prins, mi* Mulllt din.....ului să nu i se mal Mlattl Iniiinlr dc quât CU 'It Hii t i i In mnii.i ; pentru que IhhIiI'i Aut.......II" Carracciolo drt‘1'" .o». " pti Rocco del Pizzo ți nu nliul 1 ni> 1 ic aquea ne- l»‘a•••!' '• Mmla.......... * 1 1» < a -A cu frun- ItH liant» li p■■ > încrețită, .|W" uita cu atât se Im ii ....... tu .1 umil. ’A'aintd dar ............................ o ul p « ii qu'it naintâ ........... 1 i u 1.1 imobcu mai bine tittttil \i|in 1 ii» n ->A se appropie 7 de el, fărb a facce nici o. miș- care nici înainte nici înapoi par* que era o statua. — Ajungând lungo densul. Mini- stru îi pusse mâna pe ummere, qua și quând ș’ar fi temut să uit ’l scape. — A! esci tu, în quelle dupi> urmă, îi disse. — Da, eu sunt, respunse ne- cunoscutul, que voiesci? — Voiu să te du cu la regenta que doresce să ’ți vorbească. — Cu adevărat? E quam târ- ziu acum. — Que fel quam târdiu ? de- mândo ministru tremurând qua nu cumva descoperitorul să nu voiască nimicu să mai descope- re. Que vrei să (Jici? •— Voiu să $icu que daqua fă- ceai de acum trei cjille queea que faci astădi, ai fi putut comp- tâ în analele Neapolii doe tîihă- rii și un ommor mai pugin. — Anse, demândo ministru, tu nu ’ți ai schimbat cugetul, creiju. — Nu mi’l schimbu nici odată. — Adjco ai tot aqueea inten- ție de a preda pe Rocco del Pizzo daqua îți vor accordă queea que queri ? — FărS îndoială. — ,Si tot mai este în puterea ta ? — îmi este așa de la ’ndemâ- nă ca și quând așu vrea eu să me dau în mâinile dumitalle. —* Daqua e așii, vino. MARITAG1UL 8 — Mai stai. Spune’mi o să vorbescu eu cu regenta? — Cu ea ensuși. — Cil ea singură, fărb nimini altul ? — Cu ea singură. •— Aide que te urmedu. — Cu o condiție ânse, disse ministru. •— Quare? — Qua mai nainte de a intră, să ’ți lași armele la offițierul de servițiu. — Que, nu e regula qua să in- tre cu arme? — Vedi bine que nu. — Fie și așa. — Priimesci? ■— Priimescu. — Vino dar. — Eaco que viiu. ,Si necunoscutul urmă dupo ministru quare, la fie-quare de- ce pași se tot întorcea înapoi să vatjă daquă misteriossul seu soeu mai vine dupo el. Ajunseră asfel la palatu. înaintea ministrului tdte por- țile se deschisserb, și numai de quâtse și aflarb în aintea camerei regentei. Annunțarb pe ministru q'.ic îndată fu și întrudus, unde necunoscutul își da de sine ofi- țerului de gvardii, pumnalul și pistolele que !e purtă la cinge- tdre. Dupo cinci minute ministru se înturno să ia cu sine pc necu- noscutul și să’l întruducă la In- nălțimea Sa. Trecură amândoi prin do£ trei camere, apoi aflarb un corridor lungu, și în capetul aquestui corridor o ușă întredeschisă. Mi- nistru o împinse, și eră ușa ora- toriului regentei. Ducesa Isa- bella îi așteptă. Ministru și necunoscutul intra- ră; ânse, de și acum ânteiea dată dupo tdte probalitățile a- quest omu se află înaintea unei atât de potente prințese, cu tote aquestea nu’și perdu nici de cum cumpetul, și, dupo que salută cu ore - quare asprime que îi venia forte bine, stette drept și mut, așteptând să’l în- trerdge. •— Dumneata eșci, îi disse du- cessa, aquella que te îndatorezi să predai pe Rocco del Pizzo? — Așa, Ddmnamea, respun- se necunoscutul. — ,Si esci singur que îți vei ține cuvîntul? — Me dau pe mine drept si- guranță. — Prin urmare capul dumi- tale.... — Va plăti pentru al lui, de nu îmi voiu ține cuvîntul. — Anse una drept alta nu quam vine tot aquel lucru, (Jisse regenta. O — N’am que pune mai mult, respunse necunoscutul. — Spune dar que poftesci? — Quer a vorbi cu înălțimea Sa singură, adăogo necunoscutul; aqueasta e prima mea condiție. IN FURCI 9 |.n»A m , Don Lui ,gi, ijisse .In» . ■ Miid*>|*tii>t, f;i uti l d< spărțin de ♦L..... di qu M inț Moi ini pe (piu- it hIh o I (ingrlio și d'asupra il ii i'iiii'H • I • pt tiiii hi mu «• mm pi n lui o i ii.i • tni n i ,'ipi ili< I i h un oiiiii iii In li. I t|i 11 plnfi In Iri i ijrri și ilml iii mii, iu o «tiiiiirA nini umil ih i|ii\i iii înlțjliii'ii, dchlc- yii in pt’iid ni'11,111 (pic oAdcn In Inii 1(1 pO |A( , șl III <|llAl'llî • • Iii I I |l I ipillllh șl M’Holllțlll |l li iui i !♦»»•» <1 I H toți lllllllli llli, iih Idim Hi ni , || au «dințlli ipiA Hi ipiHii din iionliil *1'1 tilAl do liloii pi ii|ini (Ioiih(I ci/i plin do ii.jhiIhi i țl do i hsullcihile. < bi i • ii I, i do unde vii? drtiiMidb ii'ivitliii ■ ii pili Inert inunde t i1 imiH im ii ? d* ♦<’ necu- i >i ml ipn |l pun/» de locul iiiJ • *1(111 un i ui ? Suni Cala- toți credeți que sunteți nisce ju- dicători așa de integri ca și >So- lomon; din nenorocire anse drep- tatea vostă are doe greutăți și doe mesure. — Cum ? — Așa, așa, grea cu quei mici, ușure cu quei mari, urmd necunoscutul: asta ve e drep- tatea. — N’ai cuvînt, domnule, a- dăogo regenta; dreptatea mea este egală pentru toți; și îți voiu du proba. Vorbesce numai: pen- tru ipiine queri dreptate? P( ntru soru-mea, amăgită Cil nelegiuire. • De ipiine? De unul din curtesanii In- nâlțimii Talie. — Quare? — Oh! unul din quei mai juni, din quei mai frumoși, unul din quei mai nobili! Uite! vedi qu6 înălțimea Ta a și început a sta pe gînduri? — Nu, anse voiu mai ânteiu să sciu que a făcut... — ,Si daqua queea que a fă- cut merită morte, ave-voiu eu capul Iui pentru capul lui Roc- co del Pizzo. — Anse, quine va fi judele al gravității crimei, demândo du- cesa. Necunoscutul stette un minut, pe urmă uitânduse înfipt la re- genta : — Consciința înălțimii Talie, disse ellu. Hii*li i i qur aqueasta vid «A |dlT I i inii . ..irili sa 'mi pre- d.,i | li n di I l’izzo? Ml' IihIkIoi i'du. . • pi nti a aqueasta que (piei I T I li i’ptntrv \ du di■ |.... ( de o dato- »l(i i nu n i n nu > recompensă. A i . s< in bine que toți ...... p ■ linii IMi o An- • • • •.i II • I Al 1111 l'ltllo, I I o b i, I >i mim mim, rc- *|«U«N »i* i HIHPil ului IIIllgl'lldII- l» * lAmAlmn pAliiințjftdro umi- N I Cfli'llll'lt I 'lullu NI puii fl NC l‘< Jt'IIIO iIh ♦ un *11i11I•• » lio llllll |llll’A pi- li <« li ( Au A ImlulA Ifl lud (’il- I N||lul I I UINH^II , lluiuillllc I ur- ♦hnn^ A M| imun In ti IiiiIihiIiiIul nu • > Li,, hu iiluili u Iu liolAilirn l'ol.lul» dilllAlllIlI lll>l lINOXI'IltllI, *lmh H, li ^puiiNN H'ițrntn, HlUltlH, '|| M |lll I • » p‘ I < uiif.i lli< fl pn < *i ii Hi f I Ai A oloi ii nrliliiilini fi» ui*- un hi|A qiiA uNi'iili I i 1*1 Ion mpimiifl nlllludiiis gi «i pi llu|l i lilpu qiia nvcn mai u • ■ ' pliih h/| uli I nu lacA Icr- llUII‘4 • ) l.|(lf gl I|) rlHlONCIltllI IH’ p » • >i uipi< Ihiți Ion de IHII' • > mii upu Iul I I I II pili. h‘ ii • • tm ilui , ILtiunu mea, •p’t1 »........ Ai.immllo (’.irrac- 1 ii'lii • • im ii iiiiiiin , nobil, a- • o' '■>< n» m 1 om domnii , și que n» i •• "•> li qin i iii pentru -• ul qm , ,(Ui n fost serpele I" • " " 1 dl no iii părinți, ge- niul ilhilul !♦<•» o ■!, Iun mplo, sunt a- • 1 •• |p •» Ioni, Domna mea, • inii in|il6 <|n o <|iin contele An- ' o1. Ho .a vliieih In porția pa- •loiiloi -..iiii, qm, tnvccinesce cu casa nostră. Se perduse âm- blând dupi> o capridră, eră cald, lui îi eră sete, vecju o fetișoră que veniă dela fântână, ducend pe umere un vas cu apă; sări jos de pe callu petrecu freul a- nimalului dupo brațul seu, și veni la aquea fetișoră a quere 11 bea; aquea fată eră Costan- ța, eră soru-mea. Fiori petrecu prin tot sângele recentei; ftnsS necunoscutul ur- ina înainte făro a se aretă que vedi efectul produs prin quelle din urină alle salle cuvinte. ,, Am spus, Domna mea, que ei i< oniric Antoniello, iartă’mi nA ’p puiti fi que eră soru-mea. Iii o < opillă de șeispre-ț^ece mini, fiuiudsă ca un angel, că- ști cu o madonă. Vedea quine- va prin ochii sei pîno în fundul siiflletuliii, precum printr’o apă limpede vede pîno în fundul unui lacu; și tată-seu, mumăsa que se uită în suflletul ei în tote cjille- le, nu avussero nici odată a citi nici umbra unei urîte cugetări. Costanța nu iubiă pe nimeni, și ijicea tot d’auna que nu va iubi nici o dată de quât pe Dum- nezeu; în adever naturai fină și delicată eră cu mult mai pre sus de quât materia que o încongiu- ră qua să potă aquea tină uma- nă a i intină vre o dată albul seu vestmînt de vergine. „Anse am spus'o, Domna mea, și pote que și înălțimea Ta o scii ensăși, que contele Auto- 12 MARITAGIUL iiicllo este un frumos, nobil, a- vut și generos domnu. Costan- ța acum pentru ânteiea dată ve- dea un omu declasa asta; Con- tele Antoniello iar acum pentru ânteiea oră vedea făro îndoială o femee de felul asta. Aqueste doe nature superioare una cu chipul și alta cu suffletul se sim- țiră attrase una către alta, și quind se despărțiră după o lun- gă conversație, Costanța începu a cugetă la frumosul june și contele Antoniello nu mai făcu de quât a tot visă la frumosa copillă." Bucjele regentei se sbîrciră, dar nu eși dintr’ensele nici o silabă. ,, Trebue a’ți spune tote, Dom- na mea; Costanța nu sciă quă aquest june eră contele Carrac- ciolo: credea que e vre un pa- giu sau vr’un scutier din suita lui pe quare ea putea, ca o fată cu purtări bune și avută, queci pentru o contadină ( săteancă ) eră cu averi soru - mea , putea (Jicu să’l vacjă în față și să'i iubească. „Se vădură astfel trei patru $ille una după alta, tot în dru- mul fântânei, și în aquellași locu unde se văcjusseră pentru ân- teiea oră; ânsă într’un după prându atât își uitară quă tre- bue a se despărți, în quât tată- meu, vădend que nu mai vine fiie-sa, sta în neastâmpăr și a- runcându’și pușca la umere se dusse înaintea ei. „ In cotișul unui drum,’ dări pe fiie-sa șăcjând lungă un june. „La vederea tatălui nostru, Costanța sări ca o căprioră spe- riată , și junele din parte’și se afîundă în pădure. Prima mi- șcare a tatălui meu fu de a în- tinde pușca și a o pune la o- chiu, ânse Costanța se aruncă între țeava puscei și între Car- racciolo. Tată-meu își ardică pușca 3 ânse recunoscusse pe june.“ — ,Si cu adevărat eră Anto- niello Carracciolo, murmură re- genta. — El ensuși, disse necuno- scutul. — „ In aqeeași seră ordonă femeii și fiiesei să ’și prepare tote și să plece ndptea: amen- doe trebuiă să lase casa și să se ducă a’și cătă un asii la o mătușă que aveam Ia Monteleo- ne. In momentul plecării tată- meu luo pe Costanța Ia o parte și îi (Jisse. „ — De te vei mai vede cu densul, îl uccigu. „ Costanța că$u la genuchii tatălui meu promitend de a nu'l mai vedea; apoi cu mâinile uni- te și cu ochii plini de lacreme îi queru iertare. Tatăl nostru o sărută pe frunte și o iertă. Co- stanța plecă cu mumă - sa, și quând se lumină de dio, amen- doă eră afară din pămînturile Contelui Antoniello.44 Regenta resufllo. IN FURCI A don «)i fată-meu se dusse, ...... Ir. Nu sein que se ur- ............ Iulie eij sciu anse que eon- ii l<' it jură pe onorea lui que n »r< a se mai teme pe viitor pi litru virtutea Costanței, ..Adoacji dupo aqueastă în- i revedere pleeo și contele la Nea- pole. Da, da, îmi adducu aminte de întumarea lui, mumurd re- genta. Apoi? „ Apoi, Domna mea, apoi? Mintea lui nu se mai lud dela mpieea pe quare trebuia s’o uite. Plăcerile Curții, favdrile dame- lor quellormari, speranțele am- biției nu puturo allungă din su- venireai imaginea bietei Calabre- se: imaginea aqueea eră fard fncetere de fa^a înaintea ochilor lui (Jioa și noptea, îi turmenta veghicrile îi înferbîută somnul. Scrisorilei către frate-seu deve- niau triste, amare, disperate. Fra- te seu, în neastîmper pleeo și veni la Curte. II credea înamorat de vi e o regină, Ia mana quăria nu ( ciitedâ sa aspire; și se înfld de i is quând aflo que objetul aque- stui amor eră o miserabilă Ca- la breșă. ,,- Tu csci nebun, Antoniel- lo , îi |ii iliPhi <> ii i i i .•i-ca mai na- IniH . -I ipiml li tjissrro qu& nu mul iiiiti illn Joi' piife sa intre. Mumă uhu Intro, Costanța H«M pili. Xd" i" luntrii Antonielio' •pin o pi linii <11 lava cruntă; m «h hi tun ii li piridrele lui, îl • »•«/». pi in i . Antonielio fu ne- tii.lupii i ni O ci inia s’a coin- tuii , ii i)h< i< <1 , băibatii teu c 11 iHiiimInI; trebuia qua oninio- Hil iiipti'xln s i tir 1’1**111111111, tre- J •• • ilinn< ilr||.“ Ani’ nuile ri ni dimineața r-ui.i l ' ihmiăuil*i II ',ruta nccu- |Jmi mulul l*> qm i n lnltă margine a • iluhi * I I >n- du-o la fie-que minut cu escla- mațiile salle; puțin quâte puțin apoi nu mai disse de quât dre- quare cuvinte cu un glas tremu- rător. Peste puțin tăcu cu totul, apoi capul îi căcju în mâini, a- poi suddrea durerii îi petrecu tdtă fața, apoi roșul rușinii îi apprinse fruntea; infine quând mumă-mea îi spune, que, rem- pinsă de contele, a dat voie so- ri-mci ai luă locul, el sări d’o dată scoțând un reenet ca un leu străpuns și se repeeji la ușă; ușa eră încuiată. „ Luă petra que o avea drept căpeteiii, și o asvîrlî cu tdte pu- terile! asupra barierii de fer que credea que arc dreptul s’o facă a i se deschide. „ Camerierul ( temnicerul') a? lergă și îi demândo que voiesce- „ •— Voiu să esu , strigă tată- meu, să esu ensuși în aqueastă clipă. „ — Cu neputință! (Jisse car- cerierul. „ — Am iertarea mea! strică tată-meu , o am, o țiiu, eat’o! „ — Bine, ânse scrie qua să nu eși din închisdre de quât mâi- ne dimineață. „ — Mâine dimineață ? strigă captivul cu o esclamație terribilă. „ — Citcsce mai bine , daqua ai vre o îndoială, adăogo car- cerierul. ,, — Tată-meu se appropie de lampă, citi și reciti pergamena. Carcerierul avea cuvînt; queci ori din întâmplare, ori din errd- re, ori din calcul, dioa eșirii lui era hotârîtă pe a doa Șca la locu, și a re-1 ..... In ori que resbuuare, a- j Nciise un țipet astupat și j pin iar cu capul pe pernă. |)r asi i dată era mort. Sinii» îmmărmurit și nu pu- ,, mu •.’<» credu; îl țineam de mâ- 1((i i ii lot scuturam brațul; îl ii r mi neîncetat qua să’l de- . ( , pt , pînb în urmă îi simțiiu mâinile que i se recescu întral- |( miile, îi vecjuiu ochii que îi mi liprscu. ,, li închiseiu ochii, îi puseiu mâinile pe pept, îl înbrățișaiu i il sârulaiu pentru ultima oră, • i ii aruncaiu pe capu pânejă cu • ipiare era învelita que deveni ni uni un lințolliu. ,, l’e urmă me duseiu și de- •.» hisciu ușa din fund, și făcend • mim intimi- mei și sori-mci a Mti nppropih: ,, \'uniți. le (Jisseiu, a ve ru- • i lui Ihimnedeu lungo soțul teu ț»i (al -leu quel mort." ,, Amendoe femeile se arun- cării pe patul lui smulgendu’și pi rul și înnecate de sughițe. Intr’aquestea eu îmi puseiu pi .lulele si pumnalul la cinge- l<>r« și, nruncându’mi pușca la ..tir ’iminlaiu către ușă. Unde Ic duci frate? stri- l, contele nu se arctasse âneft dimineața, de>ceptundusa Ncapole, aflo cinci-Zeci de lu- crători derîmând palatul lui An- toniello Carracciolo, que eră în fa ca catedralei. Dupo que palatul fu ras pîno 20 MĂRIT — Atunci darb, dumneata ai fost. f iar nu Rocco del Pizzo?... — Atunci sburaiu pe drumul Aversei... — Dumneata dar ai fost, iar nu aqulla pe quare îl credea?... ■— Atunci ucciseiu pe drumul dela Amalfî. Mortea lui Rai- mond era începutul resbunării melle, queci eram resolut a a- lergă la resbunare pentru que îmi refusa dreptatea. — Bine, tjisse regenta, Dum- nezeu a vrut qua să te reaflu, tote sunt spre mai bine. — Tote sunt spre mai bine tjisse necunoscutul. — ,Si tot te îndatorezi a pre- dă pe Rocco del Pizzo ? — Tot, făro strămutare. •— Scii unde este? — Sein. '•— RespunZi que o sa pui mă- »a pe el? — RcspunZu. — ,Si mi’l vei preda viu? — In schimb pe Carraccio- lo mort; o scii, asta e condiția mea. — Asta s’a Zis o data, fii în pace. Anse quine îmivarespun- H ,,(i brasde în lo- In se palatul, și se- **'*"•” d ni||(, *1"'* i puio a derîmh pala- 11 • pi , nquestuia, quare '* piim utui Carracciolo, "••l'd pu decimat palatul • H " 1 Iu locul unde fusesse " i"' • que se făcusse asu- ’ ,""'M qmllni lalt. S|" 1 '•••< piirb a derîmă pala- ' i, quare era pala- * 1,1 1 in.icciolo fratelui său ’l”»l uini'u, I P'lntul, se facîi și în "•"Ir fu, <> tot aqueea que 1 " " '' asupra locului qucl- Ni<< do». ’1, 1 iiin ordonă să se facă a- ...... ' '• palatele tutulor Car- ” ‘ ll '' pini) que Carraccioli • pirilit p(. culpabil. Io țiopii (|lie Ul-nio dupo a- *1'*'" 11 '"denunță, Antoniello I ♦ o - i«iii'l rugăciunile quellor que mm. La aqueasta schimbare, lofii nqtiea mulțime se înfioro și »<<• întinse între densa o murmu- i i de spaimă; quSci înțellegea ipir nu eră ânco de quât pe la pimetatea ceremoniei, și que des- nmlămîntul ei sta să fie o ca- tastrofă terribilă. ,Si în adevSr, acolo unde An- fmiiello, r.esciind, ca și toți, sor- ti-a que îl aștepta, arunca în pre- mierul seu o căutătură spăimîn- tată, quei doi ajutori ai esecu- torului puss/ro mâna pe densul, și pîno să n’appuce să facă vre o mișcare spre e se apperâ îi • legato mâinile, și unde carne- ficcle trăgea sabia din tecă, ei dussero pe condamnat din aintea butucului quare. duț 6 cum am Jis, sta în quei al alt capăt al pâlcului în fața altarului, și îl sforțare a îngenuchiă înaintea lui. Costanța vru a se răperjî că- tre Antoniello, âns£ preotul o reținu, întimjend o cruce între ea și între bărbatul sgu. Antoniello vedîi atunci que to- te eră perdute pentru densul, și pricepu quS eră făro iertare con- damnat; nu mai cugetă dar alta de quât a murî bine. Iși rear- dico fruntea, $isse tare o rugă- ciune ; apoi întorcenduse către Costanța que mai își pcrdusse simțirea i „A revedere în cer!,, strigă el, și își pusse gutui pe butucu. In aquellași moment și sabia esecutorului fia caro ca un ful- ger, și mulțimea scdsse un țl- p£t terribil, făcu o mișcare în apoi; capul lui Carracciolo trun- chiat cu o singură lovitură să- risse de pe butucu jos pe petrei® pieței, și se rostogoliă printre picidrele aquellor que eră mai apprope de pal cu. Doe confrerii religidse se ap- propiaro atunci de palcu, una de bărbați și alta de femei. Quea d’ânteiu luo cadaverul Iui Car- racciolo , a doa luă pe Costanța leșinată. Mulțimea se strecură cu înce- tul și peste puțin piața maledetia, eră deșartă: nu mai remasse sin- guratică, sângerândă, și drepta în sus, de quât terribilă machl- na, stând acolo qua să atteste, făro îndoială, populației din Nea- pole que tote quâte ve^usse au fost aievea iar nu un vis Dtipb que se deșertă piața, omul que assistasse la esecuție între aquei doi gvardi se coborî cu denșii și luo iar drumul caii. Anse în locu de a’l redduce la Vicarie, soldații îl condusseră la palatul regal. Acolo, fu întrudus în aquei- lea’și appartamente ca și la ân- teiea oră, și, condus în aquel- lași oratoriu , reafld pe regenta în aquella’și locu, în picidre ap- prdpe de rugătoriu și cu mâna MARITAGIUL 24 Întinsă pe Evangelie. Soldații intrarb și ei cu densul și stette- 16 d’oparte și de alta a ușei. — Hei, disse Isabella d’Ara- gon, împlinita - mi - am jurămîn- tul ? — Cu religiosifate. Ddmna mea, respunse necunoscutul. — Acum ’ți a venit rîndul să ții pe al dumitalle. •— Sunt suppus. — Unde e omul pe al quăruia capu s’a pus prețu ? — înaintea înălțimii Talie. •— Așa, Rocco del Pizzo?... — Sunt eu, Ddmna mea. — O sciam, (Jisse Isabella. — Que dar comandă înălți- mea ta? adăogb banditul. — Sa remâi în locu de tata orfanei și de protector veduvei. — Cum, Ddmna mea! strigo Rocco del Pizzo. ■— Eu nu sciu sa dau nici drep- tate nici iertare pe jumătate, respunse regenta. Apoi întorcenduse către sol- dați: — Omul asta e liber a se duc- ce unde va voi, țjisse ea; lă- sați’l să esă. ,Si ea reintru în appartamen- tele salle cu un pas assigurat, cu un pas de regină. Costanța se rcnturnd Ia Cala- bra din preună cu frete-seu, que- ci ea avea acolo anco, dupo cum își pdte quine-va adducce a minte, pe biata mumă-sa la Ro- sarno. Rocco del Pizzo o urmo. Anse dupo mortea mume-sei, quare se întâmplă în ndptea ur- mătdre, ea se înturno Ia Nea- pole, inrto în monăstirea que o priimisse la darea ei dupo palcu jos, își depusse o sumă pentru quelle de neappărată nevoie a vieței, și remășița marilor averi que avea dela barbatu-seu o le- gă aquellei serace comunități, unde își petrecu (Jillele. Rocco del Pizzo urmo pe so- rusa pîno Ia Neapole. Anse în $ioa quând ea își pus- se jurămîntul, quând ve$îi el que ea nu mai are trebuință de densul și que Dumuecjeu o luase subt apperarca sa, el displru, și nimeni nu’l mai ve$u de atuci, nici nu mai sciu posicivu que se va fi făcut. Se crede que s’ar fi lipit de sortea lui Cesar Borgia și que s’ar fi ommorît approape de a- quest om mare în aquel timpu cu densul. CwUwcUiin fewpwiw» IV. Domnilor. Am studiat starea Europei du- po căderea imperiului roman, în prima epochă a istoriei moderne, în apocha barbară. Am recu- noscut que la începutul secolu- lui X, primul principu, prima si- CIVILISATIEI • desvolto și possedo i « uropeană, fu sistema h»"1 11 ’i'iiie trebue să fie a- *< "|l 1 1 i' iul .studiului nostru. h" • " Iu să am nevoiea de a i.iIimc aminte que noi nu ....... up.im i ? 1111 >I. i i i (|ue se numescu eve- ......... n'im a ve nară desti- i un I- !'• o'lnlilății; objetul nostru m«i<< i.ioiia civilisatiei; aquesta i I <|>i i .-■nrrală, ascunsă que o , mi im subt tdte faptele esteri- m< •|iir <» accopere. \ i. evenimentele, crisele so- , , 11< . diversele stări prin quare n iirrut societatea nu ne intere- , ,) i mai mult de quât în reia- n i, ba eu desvoltarea sogietă- avem si le cercetăm în que „,i Impedicnlu, în que au fost iioi< civilisatiei, que ’iau ,l,.i ,i que 'iau refusat. Prin m muie numai subt aqucst punt X1)(n M.H .idiia regimul feodal. Ammii determinat, la începu- mi n(|iieslui curs que eră civili- tim. ne-ammu încercat a’i re- (iim'isee elementele; ammu ve- ,j(,i ipic ea sta, de o parte în j, .Milimen însuși a Omului, a m <» rața de omeni. Importanța li mi ilor în Europa își are înce- pui ni causa în ellectele unei » inații sociale forte determina- ii in progresele, în preponde- iniița costumelor* domestice; și nqiieastă preponderență a co- >. urnelor domestice a devenit pre orul fiefului și între coloni; queci ei făcu parte a dominiului seu, sunt proprietatea lui •, sub aqueastă vorbă de proprietate sunt co- prinse tdte drepturile que nu- mim astăzi drepturi de suvere- ‘ 3 34 ISTORIA ! ra tiranie que, în eterna sa onore Omul nu va nici o dată s’o prii- mească. Pretutindeni unde în- tr’un domnu el nu vede de quât un om, în dată que voința que îl împilă va fi numai o voință umană, individuală ca și a lui, îndată el se sdemnă, și nui suf- feră jugul de quât plin de me- nie. Asfel eră adeveratul cha- racter, caracterul distictivu al puterii feodale; și asfel e ase- menea originea antipatiei que ne încetat a în sufflat ea. Elementul religios que se a- mestecă aqui pre puțin eră în stare a’i mai ușură appesarea. Nu crețju qua influința preotu- lui , în mica soțietate que des- criseiu, să fi fostu mare, nici qua el să fi putut reuși a legi- timă rapporturile populației in- feridre cu Siniorul. Biserica a esercitat asupra civilisației eu- ropeene o forte mare putere, ânse într’un chipu general, schim- bând disposițiile generale alle dmenilor. Quând intră quine-va d’apprdpe în mica soțietate feo- dală propriu disă, influința preo- tului , între siuior și între co- loni, e mai nimica. ,Si el en- suși mai adesea eră grosolan și subalterna ca un serva și fdrte puțin în stare sau în disposițîe a se luptă asupra arroganței se- niorului. Făro îndoială, cinema t singur a întreține, a desvoltă în populația inferidră dre-quare via- ță morală, îi eră scumpu și fo- uitate publică, cum’și drepturile de proprietate privată, dreptul de a da legi, de a taxă, de a pe- depsi, cum și de a disposă și a vinde. Nu este , între sinior și cultivatorii dominiurilor lui nici un drept, nici o părinție, nici o societate. De aquî, crețju, aquea ură în adever prodigidsă, neînvinsă, que în tot d’auna popolul a avut asupra regimului feodal, asupra suvenirilor lui, asupra numelui lui. Sunt esemple que omenii au su(ferit nisce despotismi împilă- tori , și s’au deprinsa cu denșii, atât în quât ’iau priimitu. Dcs- postismul teocraticu, despotismul monarchicu în atâtea rînduri s’au priimitu și s’au insinuat pîno în inimile populației que jacea sub denșii. Anse despotismul feodal tot d’auna a fost rempinsu; a appesat destinatele, făro a dom- ni în sufflete. Cuvîntul este que în teocrație, în monarchie pute- rea se esercită în virtutea unor credințe comune domnului și sup- pușilor; este representantul, mi- nistru unei altei puteri mai pre- sus de tote puterile umane; vor- besce și lucrează în numele di- vinității sau al unei idei gene- rale , iar nu numai în numele Omului ensuși, al Omului singur. Despotismul feodal e cu totul altfel; este puterea unui individ asupra altui individ; dominația voinței personale și capricidse a unui Omu. Asta e pdte, singu- CIVILISAȚIEI linilor quât pentru aqueasta; i< pândea între popol dre-quare ronsolație, și ore-quare lumină; Ansă pre puțin putea și făcea, nu se pare, pentru sortea lui. Am esaminat societatea feo- dală elementară; am pus în a- inlea ochilor voștri consequințe- Ir principale que trebuia să easă dintr’ensă, sau pentru ensuși pos- sessorul fiefului, sau pentru fa- millia lui, sau pentru populația grămădită în pregiurul lui. Sa cșimu acum din aquest coprins Angustu. Populația fiefului nu £ nu mai ea asupra territoriului, mai sunt și alte soțietăți, ana- loge sau differente cu quare este ea în relație. Que se face ea atunci ? Que influință trebue a csercită asupra civilisației aquea soțietate genarală în quare intră și ea? O scurtă observație mai nainte de a respunde: In adevăr, pos- sessorul fiefului și preotul și u- nul și altul eră ai unei alte so- cietăți generale, avea nisce nu- merose și dese relații que se ți- neă în departe una de alta. Cu colonii ânse nu e tot asfel; que- ci ori de quâte ori, spre a ară- tă populația câmpiilor, în aquea epochă, întrebuințează quineva o vorbă generală spre a înțel- loge cu densa o singură și a- queeași soțietate, vorba popol spre esemplu, tot d’auna vor- besce un neadevăr. Nu eră pen- tru aquea populație nici o soție- 35 tate generală, esistința ei eră curat locală. Afaro din terito- riul unde locuiă, colonii n’avea d’a facce, cu nimeni, cu nimeni n’avea nici o relație, cu nimica nu se putea occupă. Nu eră pen- tru denșii nici o sorte comună, nu formă nici un popol Quând se vorbesce de assoțiația feoda- lă în întregul ei, este vorba nu mai de possesorii de fief. Să vedem quari eră rappor- turile micei soțietați feodale cu societatea generală în quare eră îndatorată ea și que conse- quințe aqueste rapporturi au tre- buit să adducă cu sine în des- voltarea civilisației. Sciți toți, Domnilor, que legă- ininte uniă între sine pe posses- sorii de fiefe, que relații eră u- nite cu proprietățile lor, quari eră obligațiile de servițiu de o parte, de protecție de alta. Nu voiu intră în amănuntele aques- tor obligații, îmi e destul să a- veți o ideie generală despre den- sele. De aci trebuia neapperat sa purceadă, în suffletul fie-quă- ruia possessor de fief, un nu- măr ore-quare de idei și de sim- timente morale, idei de datorie, simtimente de affecție. Que prin- cipul fidelității, al închinării, al lealității în îndatoriri, și tdte simtimentele que se pot uni cu aquest principu, que aquest prin- cipu, (Jicu, cu urmările lui s’au desvoltat s’au întreținut prin re- lațiile possessorilor de fiefe în- ISTORIA 36 tre denșii, fapta e învederată. Aqueste obligații, aqueste da- torii , aqueste simtimente s’au încercat a se prefacce în drep- turi și în instituții. Nimeni nu este quare sa nu scie que feoda- litatea a vrut a regulă legal qua- re eră servițiurile que possesso- rul de fief eră dator către suze- ranul seu, quare servițiuri reci- proce putea și el aștepta dela densul; în quare împregiurăii vasalul eră dator către suzera- nul seu un ajutoi’ militar sau un ajutor în bani; în quare forme suzeranul se cuvenia să aibă consimtimentul vasalilor sei pen- tru servițiurile la quare nu eră datori către densul prin singura possessie a fiefilor lor. Se în- cercară a pune tdte drepturile a- questea subt garanția instituțiilor que avea drept cuget de a le assigură respectul. Asfel, juris- dicțiile senioriale eră destinate a da dreptatea între possessorii fiefilor, dupo reclamalațiile făcu- te în aintea suzeranului lor co- mun. Așa ori-que signor mai considerabil își adună vasalii în parlament spre a tractă cu den- ș i despre trebi quare querea con- simtimentul sau concursul lor. Eră într’un cuvînt o întregime de mițjldce politice, judiciare, militare, prin quare se încercă a organisa regimul feodal, a pre- face relațiile possessorilor de Ce- fe în drepturi și în instituții. Anse la aqueste drepturi, la aqueste instituții nici o realitate nici o garanție. Quând se demândă quine-va que lucru este o garanție, o ga- ranție politică, îi vine a recund- sce que characterul ei funda- mentul este presența neconteni- tă, în mijlocul societății, a unei voințe, a unei puteri în disposi- ție și în stare de a impune o lege voințelor și puterilor parti- culare , de a le facce să obser- ve legea comună, să respecte drittul general. Nu sunt de quât doe sisteme possibile de garanție politică: trebue sau o voință, o putere particulară atât de superidrâ pe- ste tdte quelle lalte, în quât nici una să nu pdtă ai resistă, și în quât tdte să fie obligate a i se suppune în dată que va întreve- ni ea; sau o voință , o putere publică quare să fie resultatul concursului desvoltării voințelor particulare, și quare sa se afle asemenea în stare, quând o dată a eșit din sinul lor, a se impu- ne tutulor, a se facce a fi res- pectată de toți. Aquestea sunt singurele doe sisteme de garanții politice possi- bile : despotismul unuia singur sau al unui corpii, ori guvernul liber. Quând trece quine-va sis- temele în revistă, află que intră tdte într’una sau într’alta din a- queste doă. Bine, Domnilor, nici una nici CIVILISATIEI uliu nu există nu putea să esis- le In regimul feodal. I ari) îndoială, possessorii fie- fului nu eră toți egali între sine; < i ii unii cu mult mai tari, și în . Vedeți que tote mițjldcele permanente de putere și de actie lipsiâ: Nici oștiri permanente, nici impoșiții permanente, nici tri- bunale permanente. Puterile, institituțiile sociale eră în orc- quare chîpu, obligate de a re- începe de a se creă ori de quâ- te ori avea nevoie de densele Trebuia a crea tribunale pentru lie-que proces, a crea o armată quând aveau a facce o bătălie, a’și I creă un venit quând aveau ne- voie de bani; tdte erau occasio- nale , întâmplătdre ; nu eră nici un micjlocu de guvernare cen- trală, permanentă, independen-1 t.'i. Este învederat que, într’o, asemenea sistemă, nici un indi- ] vid nu erâ în stare de a impu- j ne altora voința sa, de a facce a se respectă de toți drittul ge- neral. De altă parte iaro , resistența vrii atât de facilă pe quât re- pressia eră de a nevoie. închis In locuința sa, având a facce cu un micu numer de inemici , a- 37 llând fftrb împedicare la vasalii de asemenea situație cu densul, mifjloce de coaliție, ajutore, pos- sessorul de fief se apperă făro greutate. Eato dar prima sistemă a ga- ranțiilor politice, sistemă que Ie pune în intervenția quellui mai tare, eat’o demonstrată de impo- sibilă subt regimul feodal. Queea laltă sistemă, a guver- nului liber, a unei puteri publice, a unei tării publice eră asemenea impraticabilă; n’a putut nici o dată a se nasce în sînul feuda- lității. Causa e simplă. Quând vorbim astădLi de o putere pu- blică, de queea que numim drep- turi alle suveranității, dreptul de a da legi, de a taxă, de a pedepsi, scimu, cugetămu toți qnă tdte drepturile aquestea nu sunt alle nimului, que nimeni n’are pe sema sa dreptul de a pedepsi pe queilalți, de ale im- pune o sarcină, o lege. Astea sunt nisce drepturi que sunt alle societății întregi, que se eserci- tă în numele ei, pe quare ea nu le are dela sine ci le priimesce de mai sus. Așa quând un in- divid vine înaintea unei puteri investite cu aqueste drepturi, simtimentul que domină în el, pdte fără scirea lui, este que el se află înaintea unei puteri pu- blice, legitime, que are misiune qua săi comande, și la quare el este, în dre-quare chîpu, suppus mai din ainte și înăuntru seu. ISTORIA 38 Subt feodalitate era cu totul alt fel. Possessorul de fief în domi- liiul seu, asupra dmenilor que locuia pe densul, eră investit cu tdte drepturile suveranității; a- quești omenii eră lipiți de domi- niu, materie a proprietății pri- vate. Queea que numim astățji drepturi publice, eră drepturi private atunci; queea que nu- mimu puteri publice, eră puteri private. Quând un possessor de fief dupo que își esercită suve- ranitatea în numele seu, ca pro- prietar, asupra populației întregi în mijlocul quăria trăia, se du- cea în vre o adunanță la vre un parlament que se ținea la suze- ranul seu, parlament în general puțin numeros și compus de semeni cu sine sau quam seme- ni, el nu ducea acolo nici nu ad- ducea în apoi ideea unei puteri publice. Aqueastă idee eră în contradicție cu tdtă esistința lui, cu tdte quâte făcusse înneuntru dominiurilor salle. Nu ’și vedea el acolo de quât omeni investiți cu aquelleași drepturi în aque- eași situație cu densul, lucrând ca și densul în numele unei vo- ințe personale. Nimica nu’l fă- cea, nu’l sforță a recundsce, în porția quea mai înălțată a gu- vernului , în instituțiile que le numimu publice, aquel cherac- ter de superioritate, de genera- litate , inherent cu ideea que ne formămu despre puterile publice. ,Si daqua nu eră mulțumit de decisie, atunci refusă de a o recundsce, sau appellă la forță spre resistă în contra aquellei decișii. Forța, ea eră, subt regimul feodal, garanția adevărată și în usu a dreptului, daqua pdte quine- va numi forța o garanție. Tdte drepturile recură neîncetat le forță spre a facce sa fie recu- noscute sau respectate. Nici o instituție nu reușiă. Aqueasta eră simțită așă de bine în quât nimeni nu se adresă nici o dată la instituții. Daqua curțile se- nioriale și parlamentele vasalilor ar’ fi fost în stare de a lucră, le ar’ fi vfcțjut quine-va cu mult mai active, cu mult mai des de quât le arată istoria; raritatea lor ân- să le învederează nullitatea. Nu trebue a ne miră; este un cuvînt mai decisivu și mai pro- fund de quât quelle que arătaiu. Din tdte sistemele de guverna și de garanție politică, făro în doială quel mai difficil de a se stabili, a se face să ’și aibă pu- terea, este sistema federativă; sistema aqueasta que consistă întru a lăsă în fie-quare locali- tate , iii fie-quare soțietate par- ticulară, tdtă porția de guverna que pdte săi remâie, și să nu i se ardice de quât porția neappărată spre manținerea societății gene- rale , spre a o adducce în cen- tru aquelleia’și soțietăți, și a o constituă acî subt forma gu- vernului central. Sistema fede- M. C1V1LISATIEI luiivă, que dupo logică e quea unii simplă, în lucrare e quea unii complexă. Qua să împace qiiinc-va gradul de independință de libertate locala que’l lasă a subsistă, cu gradul de ordinii ge- neral , de suppunere generală que neapperat îl quere și îl în- chipuesce în unele împregiurări, •trebue în vederat o civilisație forte înaintată; trebue qua voin- ța Omului, libertatea individuală să concure spre stabilirea și spre inanținerea sistemei, mai mult de quât ori que alta, queci mițj- locele (prin quare se împingu omeni cu forța către datoriile lor) midldcele coercitive sunt cu mult mai mici acolo de quât ori ‘unde. Sistema federativă este dar a- queea que învederat quere quea niasse din natura ei quât pentru mai mare desvoltare a rației, . influința ei asupra cursului civi- moralității, civilisației în soție-, lisației. tatea în quare se applică. tdte aquestea , regimul feodal astă sistemă să încercă să sta- , esercite bilețje. Feudalitatea generală eră flu'mță, o adeveratâ federație. Ea se în-influință temeiă pe aquelleași principe pe j quare stau astăzi Statele-Unite din America. Ea pretindea a lă- să, în mâinile fie-quăruia signor, tdtă porția de guvern, de suve- ranitate que’i putea remânea și să nu dea suzeranului său adu- nanței generale a baronilor de quât quât se va putea quea mai , mică porție • de putere , și mai a nume numai în împregiurările ■ soțietatea, que eră atât de risl- 39 quând aqucasta erâ ne apperat neccsarie. Pricepeți impossibili- tatea de a stabili o asemenea sistemă în mijlocul ignoranței, patimilor brutale, într’un cuvînt, al stării morale a Omului, atât de neperfecte subt feodalitate. Ensu’și natura guvernului eră în contradicție cu ideile costumele ensuși alle dmenilor laquari voiea să o applice. Quine s’ar mira de nereușirea aquestor încercări de organisație? Ammu considerat societatea feodală mai ânteiu în elementul seu quei mai simplu, în elemen- tul seu fondamental, și apoi în întregul seu. Ammu căutat, subt aqueste doă punturi de vedere, queea que a făcut, queea que trebuisse să facă, queea que ur- ,Si crecju quă suntemu Cu ( reduși Ia aquest îndoit resultat: 1° Feudalitatea a trebuit să o îndestul de mare in- și , coprințjend tote, o salutarie asupra desvol- neuntru a idividului; a j tarii din deșteptat în sufflete nisce idei, nisce simtimente energice, niște bisonii morale, frumdse desvol- tfiri de caracter de passiune. 2° Subt puntul de vedere so- țial, n’a putut să întemeiede nici ordin legal, nici garanții po- ilîtice; eră anse neapperat nece- ■ sarie spre a reîncepe în Europa ISTORIA 40 pită de către barbarie în quât nu era capabilă de o formă mai regulată nici mai întinsă; âns£ forma feodală din rădecină rea în sine, nu putea nici a se re- gularisă nici a se întinde. Sin- gurul drept politicii quc regimul feodal a sciut să facă a predo- mină în societatea europeană este dreptul de resistența: nu $icu de resistența legală; nu pu- tea sâ fie vorba de resistența legală într’o societate atăt de pu- țin naintată. Progresul societă- ții este aquella cu adeverat, de a pune, pe de o parte, în locul voințelor particulare puterile pu- blice , și pe de alta, în locul resistenței individuale resistența legală. Aquesta e scopul quel mare, perfecția principală a or- dinului soțial; se lasă libertății personale quea mai mare întin- dere; apoi, quând libertatea per- sonală ese din hotare, quând trebue ai quere compt despre ea ensăși, atunci se adressă quine- va numai la rația publica; e chie- mată rația publică a căută pro- cesul que se face libertății indi- vidului. Asfel e sistema ordinu- lui legal și resistenței legale. Pri- cepeți făro greutate que, subt feodalitate, nu se audiă de nici una de astea. Dreptul de resis- tența que a susținut și a prac- ticat regimul feodal este dreptul de resistență personală: drept terribil, queci appellă la forță la bataie, quare este distracția societății ensăși: Drept ânse quare nu trebue nici o dată a se desființă din fundul inimei omi- liilor, queci desființarea lui e una cu priimirea sclaviei. Sim- timentul de resistență perisse în scornul societății romane și nu mai putea a se renasce din de- rîmăturile ei; nu putea firesce să resară, dupo părerea ndstră nici din principele societății cre- știne. Feodalitatea ’l a făcut să reintre în costumele Europei. 0- ndrea civilisațici este de a’l fac- ce pentru tot d’a una a dormi în nelucrare și a fi netrebuincios; și onorea regimului feodal este que ’l a profesat făro încetare și ’l a apperat. Asfel e, Domnilor, daqua nu me amăgescu., resultatul esame- nului societății feodale conside- rate în sine, în elementelei ge- nerale, și neindependent de des- voltarea istorică. De vomu trec- ce la fapte, la istorie, vom ve- dea que s’a întâmplat queea que trebuia să se întâmple, que re- gimul feodat a făcut queea que trebuiă să facă, que destinata lui ’i a fost conformă cu natura. E- venimentele pot fi adduse drept probă tutulor conjecturelor, tu- tulor inducțiilor que traseiu en- suși din natura aquestui regimu. Să aruneămu un ochiu asupra istoriei generale a fcodalitetii dela al X lea pînfi la al XlII-lea secol: este cu neputință de a nu cunosce que ea a cscrcitat asu- CIVIL1SATIEI 41 pi Ies voi tării individuale a O- mului, asupra desvoltării simti- iii ulcior, characterelor, ideilor, o mare și salutarie influință. Nu p ti* quine-va deschide istoria a- ijucllui timpu, făro a recondsce o mulțime de simtimente nobile, lupte mari, frumose desvoltări nlle umanității, născute învede- rat din sinul costumelor feodale. Cavaleria nu semenă, în fapte, cu feodalitatea; cu tote aquestea ti 6 fiie: Din feodalitate a eșit nquest ideal al simtimentelor în- hăitate, generdse, fidele. El de- pune in favorea legfcnului seu. Intorceți-ve, de altă parte, ve- derea: Primele avvînturi alleim- .maginației eropeene, priimele în- cercări alle poesiei, litteraturei, primele plăceri intellectuale que a gustat Europa la eșirea ei din ! uu xnxiau barbarie, la adăpostul, subt a- j Ca de către Sântul Ludovicu ripele feodalității, în neuntru î" ---------------1---------1 —’1’ *------- castellelor Ie vedeți născând Pentru felul aquesta de desvol- tare a umanității, trebue o miș- cure însuffllet, în viață, un re- paus, mii de condiții que nu se putea întempină în esistența pe- | derni quâți-va omeni spirituoși iiibilă, tristă, grosolană, dura ° / I a popolului comun. In Franca, ni Engliterra, în Germania, din umpii feodali se sciu primele • uvei.iri litterare , primele mul- țumiri intellectuale alle Europei. Din contra iară, de vom con- ul tâ istoria asupra influinței so- ciale a feodalității, ne va res- pundc , în învoire tot d’auna cu conjecturele nostre, que pretu- tindeni regimul feodal a fost con- trariu atât stabilirii ordinului ge- neral quât și estinderii libertății generale. Ori sub quare punt de vedere veți consideră pro- gresele societății, veți întîmpină regimul feodal ca obstacol. Așa de quând esistă societatea feoda- lă, quelle doe puteri que au fost mișcătorele desvoltării ordinului și libertății, de o parte puterea monarchică, de alta puterea po pulară , regalitatea și popolul, amendoe o attacă și se luptă cu densa făro încetare. Quâte-va încercări s’au făcut în diverse epoche spre a o regularisă, spre a facce dintr’ensa un Stat ore- cum legal, dre-cum general: In Engliterra, de către Guilelm- Conquistantul și fiii lui, în Fran- în Germania de mai mulți impe- ratori. Tote încercările, tote lu- crările spre aqueasta au cățjut. , Natura ensuși a societății feo- ;-1 dale rempingea dela sine ordi- nul și legalitatea. In secolii mo- s’au încercat a reînființa feoda- litatea ca sistemă socială; au vrut să aibă într’ensa un Stat legal, regulatu, progresivu , și au făcut dintr’ensa o vîrstă de aur. Anse demândați-le unde o punu, quereți-le săi însenineze vre un locu, vre un timpu, que nu vor reuși; e o utopie făro dată, este o dramă pentru quare ISTORIA telor trebuiă să se cbieme și să se adducă unul pe altul. Pe lungo aquestea, Domnilor, queea que a fost feodalitatea, a trebuit să fie, quea que a făcut, a trebuit să facă. Individualita- tea, energia esistenței personale aquestea eră fapta dominantă în- tre vingetorii lumii romane; des- voltarea individualități trebuia dar să resulte, mai nainte de tote, din regimul feodal înte- meiat de denșii și pentru denșii. Queea que Omul adduce cu sine într’o sistemă soțială în momen- tul quând intră, disposițiile salle din neuntru, morale, influe cu mare putere în situația în quare se stabilesce. Situația iară și ea relucredă asupra disposițiilor, și le fortifică și le desvdltă. Indi- vidul domină în societatea ger- mană, în folosul dar al desvol- tări individului societatea feoda- lă, fiie a sațietății germane, ’și a destins totă influința. Vom reaflh aqueeași faptă în diverse- le elemente alle eivilisației, que au remas fidele principului lor; au naintat și au împins lumea pe callea pe quare și elle intras- seră la început. In adunarea nostră următdre, istoria Eclesiei și influința ei, dela al V pîno la al XII secol, asupra eivilisației europeene, ne va da despre a- queasta un nuou și strălucitor esemplu. 42 nu se află, în trecut nici teatru nici actori. Causa retăcirii este facilă a se descoperi; și esplică asemenea și meprisa aquellora que nu pot pronunță numele feo- dalității făro a allătură și o a- natemă absoluta. Nici unii nici alții n’au luat a minte spre a consideră îndoita față sub quare feodalitatea se presentă; a dis- tinge , pe de o parte , influința ei asupra desvoltării individuale a Omului, asupra simtimentelor, characterelor, passiunilor; și pe de alta, influința ei asupra stă- rii soțiale. Unii n’au putut a’și figură que o sistemă soțială în quare se află atâtea simtimente frumose, atâtea virtuți, în qua- re se vedea născend tote lit- teraturele, costumele a’și luă ore quare elevație, ore-quare mărime, que o asemenea sistemă să fie așă de urîtă, așa de fa- tală dupo cum o pretindea. Alții iaro n’au mai vețjut de quât reul făcut de feodalitate massei po- pulației, obstacolul addus la sta- bilirea ordinului și libertății, și n’au putut crede qu’au putut eșî dintr’ânsa frumose charactere , mari virtuți, un progres dre-qua- re. ,Si unii și alții n’au cunos- cut bine îndoitul element al ci- vilisației; n’au cunoscut que ea consistă în doS desvoltări, din quare unul putea, cu timpul', a se producce neatîmat de quei al alt, de și pîno în capetul se- colilor și prin lungul șir al fap- ORLANDU FURIOSUL »E LUDOVICII ARIOSTO. LI. Rinald o di și alta ’mpins de vînturi, Pe mări se retăcesce-un mare spațiu, Quând la appusuri și quând către Ursă Que di și ndpte nencetat tot sufflă. Asupra Scoției in fine-ajunse De unde selba Calidonie-appare, Unde-ades prin cerrii d'antică umbră Sunând s’aude belicdse ferre. Printr’dnsa vin cavaleri erranți suma Faimoși în arme din Bretan'a tdtă, ,Si de pe-apprdpe și mai de departe, Din Germania, Norvegia și Franța. Quine nu-e tare, nainte nu meargă, Queci căutând onori, dă peste morte. Intr’ensa mari lucruri făcu Tristanu , Artur, Galassu, Lancillottu și Galvanu. ,S*alți cavaleri faimoși și din quea nuoă ,Si din quea vechie Tavolă-Rotundă: Ancd le stau mai mult de quât o probă Monumente și trofee pompose. Rinald ia armele și pe Baiardo, ,Si nochierului comand’a se tragge ,S’a merge-a’l așteptă la Beronicche. Fărd scutier și făro companie, Prin selba mare cavalerul passă, ,Tiind quând una și quând altă caile Unde să dea peste-avventur’ mai stranii FURIOSUL Trasse în prima (Ji la o badie Que-o bună parte din averi dispende Spre-a onoră în adornul cinobiu Dame și cavaleri que tragu acolo. Bellă primire monarchi și abate DetterS lui Rinald que le demândă, ( Dupo que mai ânteiu cu mâncări bune își allind famea cu ’ndestulare ) Que fel un cavaler ar’ putea s’afle Prin aquel locu aventur’ ca aquellea Spre a putd în vre o faptă mare A’și semnală al s£u curagiu și merit. Ii (JisserS que ’n selbele-aquellea Se pot află aventur’ îndestule; Stau ânse-ascunse-atât mulțimi de fapte Quât mai adesea nimicu nu se scie. Cearc’a te ducce unde poți cunosce Qirâ nu’ți remân ascunse-atalle fapte. Dupo pericol și multă sudore Vine și faina, qu’așă e cu dreptul. De vrei să dai d’a ta valdre probe, Ai în înainte-occasi’a mai bună: Que nici acuma și nici din vechime N’a mai avut’o cavaler vr’o dată. Fiiea regelui nostru-acum se află Intru nevoi d’ajutor ș’apperare , Queci un baron que Lurcaniu îl chiamă Va ai luă și fama și viața. O accusă astu Lurcaniu la tat’ seu ( Mai mult mișcat din ura orbă pdte ) Que a aflat’o în mijlocul nopții Tragend în sus un amant pe terrață. Prin alle țerrei legi e condamnată La focu, daqua ’ntr’o lună nu se află Un campion que s’arate que minte Accusatorul; și luna-e apprope. Empia lege-a Scoției și aspră Va qu’ori-que dama și de ori-que sorte, Accusată que s’a ’nțelles cu vr’unul Quare nu’i e bărbat, să se dea morții. 45 ORLANDU Ah fel nu pdte îndreptare s’afle, De n’o veni un cavaler mai tare Na îi ia causa, și să susție (’u-armele ’n mână que e innocentă. Regele trist pentru Ginevra bella ( Aquest fel fiie-sa este numită ) A publicat prin cetăți și castelle Que de-o luă vre unul apperareai, ,Si de’i va stinsje reaoa calomnie, ( Numai să fie nobil de famillîe ) S’o ia de soță și’nco un stat, quare Va fi cu caile să’l aibă drept dote. Iar într’o lună de n’a veni nimeni, Sau venind n’a ’nvinge, va fi uccisă. Asfel de luptă e cu mult mai bună De quât a merge retăcind prin selbe. Peste onori d’aci ’ți vine și famă Que în etern va ’nsoți al teu nume; Iei apoi și fldrea femeilor belle Quâte se află între Ind s’Atlante. ,Si avuție și un Stat la urmă Que ’n mulțumire a trăi te-or face, ,Si grația regelui la rentărireâ Onorii salle que îi e surpată. Apoi da cavaler ai datorie A resbună de atâta trădare P’aqueea que ’n opinia comună E un model d’onore, curăție. Stette Rinald ș’apoi le respunse: Que! o donzellă pe la voi se mdre, Queci a lăsat în brațele-amordse P’amantul seu a’și ușura dorința? Blestemat fie quine-a pus a lege ,Si și mai mult quel que a sufferit’o! Mdră aqueea quare este crudă, Iar nu quare dă amantului viață. Fie-adever, minciune que Ginevra ’,Si a fericit amantul, que îmi passă? De a făcut'o , $eu, așu lăuda-o, ( De n’o fi fost ânse așă pe față ) 46 FURIOSUL Sunt resolut cu totul, eu o apperu, Numai să’mi dați un om qua să mb ducă, ' Să spuie unde e accusatorul, ,Si crețju în Domnul a scăpă pe Ginevra. “Nu voiu să £icu que este innocentă; Que să tu cugetător în quelle adevărat folositdre, ca și toți filosofii de schdla lui, nu își ascundea nici de cum nemul- țumirea și disprețul pentru un guvernu unde și quei mai gro- solan cetățean să aibă dreptul de a paralisa cugetările minților (pieilor mai nalte și mai preve- jătore. Nu lăsasse nici o occa- sie a glumi în chieltuiala aquellor făurari, potcovari, lemnari que pretindea que pot menă republi- ca făro a înțellege nimicu din trebele Statului Isbia adesea și instituțiile, și elle eră scumpe popolului. Atena se lăudă cu alle lui Solon, pentru que o mân- tuisse de alle lui Dracon și de jugul aristocrației; aqueste legi soloniene, de și despărțiă pe ce- tățeni în clase, ânsă priimiă și pe proletari în foncțiile judilor. Un filosof eră în stare să judice altfel nisce instituții de quare se bucură popolul atâta și quare a- vea pre lungo bunuri și atâtea vi- țiuri; queci Solon și ellu lăsasse la caprițul sortei allegerea cetă- țenilor chiemați ajudică pe quei- lalți; și dela Solon, în locu de a îndreptă aquellu vițiu, îl întin- sessero în quea mai mare parte a magistraturelor. Socrate ănsă în locu de a însemnă aquest vi- țiu cu binele și cu blândețe, începu a’l isbî asfel quât întă- rită mințile. Censurele și cri- ticele lui întărîtassero mulțimea que eră geldsă de drepturile salle, și demagogii făcuro popo- lul a crede que ideile lui So- crate sunt aristocratice; Pe de- altă parte se mai grămădiră și altele asupra filosofului. Eă în quelle dupo urmă, pe atunci, din alle bătăliei Peloponesului; democratica Atenă perdusse în luptă cu Lacedemona, quare de mult ânco, dela Pisistratidi, pre- tindea a’i împune instituțiile salle aristocratice, și Sparta devenind ddmnă Atenei, desființasse a- quellași guvernu ochlocraticu pe quare Socrate îl combatusse cu atâta energie. Un general La- cedemonian a nume Lysandru pusesse, în locul senatului, de quare Atena eră atât de altieră, un corpu de trei-jeci de tirani, SOCRATE 77 •Im quare unul, Critia, fusesse «Incepol al lui Socrate. Escesu- rile elevului se putea reduce a- ' upra maestrului, cu tote qua el uvti curagiu a se oppune în con- țin appesătorilor patriei salle ca nimeni altul din quâți îl accu- Miro de partisan al aristocrației și al inemicilor patriei. Pe lungo nquestea, viața și purtările lui Alcibiade, alt discepol al înțel- eptului reformator, făcea pe po- pul a crede calomniile poeților que «jicea que ellu corrumpe ju- nimea. Nimicu mai natural de quât a vedea tdte urele a se concentra asupra aquelluia que unia în sine pe quea mai poten- tă din tote aristocrațiile, adică aristocrația geniului și a virtutei. Socrate era pre mare și calom- niile nu’l putea restura fard greu- tate; trebuia să se înf'cpșede occasia. Acum venisse momentul de a’l accusă, nu mai lipsiâ de quât un capu quare să ia asu- - prăși a fi interpretul atâtor ure grămădite. Se presento Any- fus. Aquesta eră potent, impe- tuos redcmu al democrației și inemicu personal al Iui Socrate que îl supperasse amar în mai multe împregiurări. Un singur numai obstacol împcdica de a se începe persecuția : se didesse decretul de amnistie generală dupo liberarea Atenei prin Tra- sibulu, și quare impunea o tă- cere absolută despre tote quelle trecute, afaro de quei trei-deci dc tirani. Allessero dar un alt midlocu de accusație și se de- cisse qua Melitu, poetu făro ta- lent, să accuse pe Socrate que a vrut să întruducă, subt numi- re de geniuri demonia, nișei di- vinități nuoe, să corrupă juni- mea Atenei prin massimele lui. Accusația fu în termenii urmă- tori. “,Deii que’i crede cetatea el nu îi crede, alte nuoe geniuri (demonia) întruduce, și pe juni corrumpe.,, Capii accusației era îndemânatica alleși, quel din urmă mai vîrtos fu atât de di- baciu în quât făro a călca legea amnistiei, adducea forte subțire a minte opiniile antidemocratice alle lui Socrate și înspăimânta un popol cu atâta mai prepuitor cu quât fusesse despuiat de cu- rând de autoritatea sa. Lykon, orator popular promisse a sus- ține accusația. Socrate nu se temu nici de cum de pericolul que’i amenință, ci plin de încredere în viața sa trecută și bravând mortea, nu voi nici a se micșoră pîno la ru- găciuni , nici a iertă amicilor sei a alergă la ore quare midlociri; refuso apologia que Lysia quel mai celebru din oratorii aquellui timpii, compusesse spre a’l ap- peră. “ ,Deii îmi prepară o mor- te pacefică, (Jisse ellu (dupo a- pologia que Senofonte pune în gura lui): asta e singura morte que așu pute dori. Posteritatea va judica pe judicătorii mei șț SOCRATE pectu și ve iubescu; anse mai bine me suppuiu la Dumnezeu de quât voe, și pîno quând voiu mai resuflă, nu voiu încetă a a- ve, cu quei que voiu întîmpină, aquellea vorbe que am avut și pîno acum: “ O etere ! cum nu’ți e rușine să tot cugeți cum să’ii adaogi averile, sâ’ți câștigi cre- dit și onori, și nu te occupi de suffletul și perfecția ta „ Cu totă aqueastă tărie și refus ore cum de apperare, judică- tori furo împarțiți în doe păreri, și numai trei voturi mai lipsiă qua să fie mântuit înțelleptul. Fu declarat de culpabil. Legea fi- ind que nu determină pedeapsa, ellu putea dupo legislația ate- niană , a se condamnă singur 7 o și a schimbă pedeapsa cu mor într’un Anse 78 pe mine; ea îmi va da aquea dreptate , que în locu de a cu- getă a corrumpe pe concetățenii mei, am lucrat făro încetare a’i facce mai buni.,, Se înfățișă dar înaintea trebunalului Heliasti- lor, compus de cinci sute de ju- dicători apprope, scoși din quelle mai din urmă clase alle popolului. In locu de a cade să le îînmdie severitatea prin concessii sau apperari, par’que n’avea alt cu- get de quât cum săi întărite mai mult, de va judică qine-vă du- po mărimea suflletului cu quare vorbiă. Vru quel puțin săi mai puie pe callea datoriei și a feri- cirii pentru ultima oră , își pro- clamă credința și geniul (demo- n:on) pentru quare îl accusă que ■ a făcut o divinitate din el; pro- clamă que însciințările que îi da tea, querută de Melitu, glasul aquestui geniu din neun- ! esiliu sau într’o amendă tru sunt de mii de ori mai pre-1 cugeta que lucrând asfel, s’ar re- ferabile de quât arătările que cundsce singur de culpabil Nu i, și mai adăogo “ Atenieni, striga ellu într’un al doilea dis- curs, fiind que m’am consacrat cu totul în servițiul patriei mel- le, lucrând făro încetare a facce mai virtoși pe concetățenii mei; cred que le făcu sborul passe- ( voi nici de cum rilor; arată de fața innorața a- și o ironie sublimă, quellei populațe que nu scie ni- micu din quâte trebue să scie și îi addusse a minte pentru que ora- colul îl numisse de quel mai in- tellepl din omeni pe ellu que eră încredințat que nu scie nimicu. fiind que ’mi am nengrijit, spre Mulțimea fu sdcmnată de aquea- aqueasta, trebile casei, stă lecție. Ellu ânsă mai adăo- go aqueastă amenințare : “ De me veți trimite înapoi iertat cu condiție de anii mai filosofă ve voiu respunde fard a mai sta la îndoială; Atenienilor, cu ve rcs- dregă- torii și demnități, me condamna eu ensumi dar pentru remășița (Jillelor melle, a mi se da quelle de nevoie spre viețuire în Pri- taneu cu chieltuiala republicei.,, Rcspuusul aquesta se păru drept SOCRATE • uimea unei cutețjări atât făro umere. Opt-^eci din judicăto- • ii que îi eră părtinitori mai na- Inle se declarară în contra Iui: Iii condamnat la morte. Ellu a- Hiepta sentința și într’un al trei- lea și ultimu discurs și disse con- cetățenilor sei: “Quând copiii mei vor fi mari, de îi veți vede căutând averi sau alt que-va a- afaro de virtute, pedepsiții sup- perândui dupo cum v’am suppe- rat eu pe voi, și daqua se vor crede pe sine que sunt que-va, cu tdte que nu vor fi nimicu de ci, făceții a se rușina de îngbn- farea lor! ,, Toți scriitorii antichității stig- matisa ca nedreaptă condamna- ta capului schdielor filosofice alle Atenei. Socrate que nu se vedea de culpabil nu fu mîhnit de condamnația sa , și nici nu se încercă a scăpă de mdrtea la quare îl suppnnea. Unul din iliscepolii sei appropiinduse de <)endul în momentul quând era să’l ducă la închisdre, și ară- tăndui durerea de a’l vede să mdră innocent: 44 Ai fi vrut ore, îi dise ellu, să moru culpabil? , Esecuția fu amânată pînb la în- turnarea navei sacre que eră să plece a doa-dî dnpb sentință qua să ducă la templu lui Apollon dela Delos ofrandele Atenei, queci legea nu iertă să se om- mdre omu în quât aqueasta na- vă eră în drumu pe mare. Trei deci de ijille trecură asfel, și 79 neîncetat filosoful își urmă lec- țiile în închisdre cu discepolii sei cu atâta pace a suffletului. “ Ei potu să me uccidă, (Jicea ellu, nu potu ânsfc să ’mi facă reu.,, Cu o di mai nainte de rein- trarea în Pireeu a navei fatale, Criton alergb dițji de dimineață conjură ndu’l să fugă din închi- sdre, alle quării porți putea să i se deschidă, prin preparațiile que a făcut, și a se refugiă în Tessalia. Anse rugăciunile îi fură în deșertu, și Socrate ne- clintit îi respunse que se cuvine în tdte a se suppune legilor pa- triei. “N’aveam, adăogo ellu, după prima sențință de quât a me condamnă la esiliu, vruiu să mi se facă alta, și am spus de fa vă que preferu mdrtea din esiluL Acum să me ducu, ne- țiinduine de cuvîntul meu, să arăt străinilor pe Socrate pros- cris, umilit, călcător al legilor cu fuga și inimica al autorității qua să’mi scapu quâte-va dille laghide și vestejite? Să lăsăm vorbele aquestea, scumpul meu Crition, și să naintăm făro a ne teme de nimicu pe drumul pe quare ne conduce Dumnedeu.,, Ultima di a lui Socrate resări. Venirb a’l însciință que este să mdră și îi scdsserb ferrele, Dis- cepolii și quei de apprdpe ai sei venirb. Ailaro în închisdre și pe femeea lui, Santipe țiind în brave pe quel mai micu din co- SOCRATE 80 piii sei și plângând în țipete de disperai ie. Furb nevoi ți a o sco- te d’acolo Atunci Socrate în- cepu aquea cuvîntare asupra ne- murii suffletului, a quâria schiță ne-a conservat’o Platou sub titlu de Fedon. Intr'aquestea sdrele appunea și crepuscula însciință pe filosof despre appropierea ultimei salle ore. Ellu Jisse săi frece băutura și săi adducă cu- pa cu cicută pe quare o lub cu o mână sigură și firmă și o beii tdtă cu încetul și în pace în mijlocul lacremelor și suspine- lor amicilor sei începu apoi a se preâmblă pîno quând își sim- ți picidrele que nu’l mai ținu; se culco apoi pe spate— “Cri- ton, strigă ellu d’o dată, avem a sacrifică un cocoșii Ia Asclipiu; nu uita sî ne desfacem de da- toria aqueasta. Que vrea să înțelleagă cu aqueasta? Ii veni frică de morte quând o veju așa de apprdpe, și alerga cu sacri- ficiu la deul que vindeca pe quei bolnavi, sau pîno în ultima oră nu vrea să easi din legile și da- tinele țerrei salle? sau fu și a- quecsta o ironie, vrând să ara- te que dupo que a lucrat o da- tă cicuta în ellu, să viie acum Asclipiu a’l scăpă daqua pdte ? Nu se scie. Socrate apoi acco- peridu’și capul cu manta, își dette suflletul Ia anul 400 în- nainte de 1-Ch, Nu trecu mult dupo mdrtea lui și Atenienii se repentirb de judicată cu quare ’l au condamnat, și îndată înăl- țării o statuă de bronz victimei lor. Căju cu adeverat în lupi a cu prejudițiile secolului și alic concetățenilor sei, posteritatea ânse Ia quare și appelă ellu, îi confirmă titlul de quel mai în- țelept din toti Grecii que i’l di- desse oracolul dela Delfi. Amorul bunului și al frumo- sului, nesațiul de a se nutri în- tru contemplarea și a unuia și al- tuia , și de a le facce a predo- mină în pregiurul seu, espuin- duse pentru aqueasta în tdte pe- ricolele. Ura asupra vițiul ui pe quare îl considera ca o rătăcire și fântână a reului; o indulgență plină de bunătate pentru împuți- nările și abatterile altuia unită cu o severitate estrema asupra si- neșului; o suflerință pe quare femeea sa Santipe ’ia pus’o în quele mai aspre tentații fard să ’l facă a o perde un minut; o desinteresare pe quare nici ine- micii lui nu puturo a nu’i o re- cundsce; temperanța și modera- ția în tdte; o egalitate a umb- rei de a nu se vedea nici mai menios nici mai voios de quât tot d’a una, o seninătate și pace a suffletului que îl făcea ne în- cetat a fi într’o bucurie mode- rată și fard încetare, și un res- pect profund către sacesdociul moral que îi împusesse Divini- tatea; aqueste sunt characterele principale alle vieței lui Socrate. Quât pentru curagiu și bravură SOCII ATE 81 <» ilal probele quelle mai strălu- < Hore în atâtea campanii și la nssediul dela Potidea unde sca- pi • pe Alcibiade. Curagiul seu «ivii egală pe quel militaru; și II urato mai cu prisos într’o îm- piegiurare quând el singur din- tre toți Pritanii cutedă a brava fu- rdrea unei mulțimi de popol eșită ■ lin minți quare în mari strigări cpierea mor tea ammiralilor vin- eciori în batallia dela Arginuse •p pe quari o tempestă ’ia împe- dicat de a da îngroparea ostași- lor morți în aquea luptă. Quâte-va anecdote și despre traiul lui cu femeea sa. San- tipe erâ o femee rea cicălitore, furiosă; și cu quât ea se distin- gea între femei prin rentate, cu atâta Socrate se distingea prin blândețe și răbdare. Quând ve- niă amicii și discepolii sei la densul; quând aqueastă femee le întrerupea vorba prin strigă- rile și purtările ei, îi (Jissero o data unii: cum poți să mai suf- le ri femeea asta în casă? — Tu cum poți să sufferi gîscele în curte? respunse Socrate. — Gî- seele încai îmi făcu oă, adaogă. Interlocutorul.-—,Si ea îmi face copii, respunse Socrate. Santipe pe lungo altele avea ni învățul quând erâ înfuriată să dea ori cu que se afla în mâ- nă. într’o di, dupo atâta cicăli- re, trîntiri de ușe și larmă mare, m unco în capul lui Socrate un vas plin cu nisce lături sau spurcării Socrate se scutură , se duse să se spele, și $isse către quei de fașă cu quea mai mare pace: “ Dupo tunete ade- sea vine și ploiea.,, V Revoluția operata de Socrate în Filosofîe» Socrate a făcut în filosofic o revoluție complectă. Au țjîs unii que ellu a făcut’o să descindă din ceru; aqueasta e o disă și adevărul în sine e mai mult de quât țjisa, quăci Socrate nu nu- mai a pus în locul studiului uni- versului, studiul Omului, și a fondat psichologia, basul a ori que metafisice, desgustat de va- nele speculații alle quellor mai nainte de densul, și convins que aquellea n’adducea nici un folos umanității, ci și a luat din ceru și a dat pamîntulni principul supremii al filosofici; ellu a Jisu que Dum- nezeu e reflettat și recunoscut în sufflet, este quel que lumi- nea(Jă consciința și conduce vo- iea nostră. Studiu al suffletuluî, studiu al consciinței sau psicholo- gie și morală; studiu al ordine- lui în lume , studiu al ordinelui în Stat, sau religie și politică: aqueste patru mari sciințe furo nu numai create de Socrate ci și așșe$ate pe adevăratele lor fondamente, pe aquelle funda- mente quare, în diversele schole eșite din sciință avea să aibă pe sine nisce edificiuri atât de mag- 7 SOCRATE 82 nefice și atât de variate. Dia- lectica , și ea, de și n’a luat dela densul nisce forme nuce, deveni ânse în între vorbirile salle un studiu înălțat prin su- jetul și scopul quăruia ea îi ser- via drept organ, și prin spiritul de cuviința și dreptate cu quare ellu o menă. Singură numai teo- ria lui asupra legilor nescrise, Touoi ny(ju spre pe- trecere despre Lancilotto cum amorul îl strînse: singuri eram» și făro vr’un prepus. Mai de multe ori ne întâlni ochii aquea lectură și ne scolord fața; un punt ânse fu tot que ne învinse. Quând citiromu dulcele rîsu coperitu d’at'itea sărutări alle a- mantului; aquesta que nu se desparțiă de mine, * Eneida C. VI. îmi sărută gura tremurând cu totul: un Galeottu3 fu cartea și quei que a scris’o; în (Jioa aquea nu mai citiromu înainte.,, Quând un spiritu (Jicea aques- tea. Qual altu plângea atâta, quât de pietate me ’mpuținaiu cum par’que muriam. ,Si cățjuiu asemenea corpului mort quând cade. (urmeaza in începutul de Biblioteca Universala ). ^©EH E» 1 Dante s’a coborit in infernn în vir- ata de tei-deci si trei de anni, în vine- rea quea mare, la anuul 1300; a stră- bătut tote cercurile în doe-deci si patru de ore. 2 Simbol al passiunilor. 3 Sorele. 4 Pasul sau pasagiul, aquesta este pe- catul de morte. 5 Drumul que duce la virtute. 6 Simbol al lussurei. 7 Simbol al Orgolliului si al Ambi- ției. 8 Simbol al avaritsîei sau sg rceniei. 9 Esta. Traducătorul tsîne cu religio- sitote atât stilul, quât si ensusi vorbele cu quare se esprima Dante, mai vîrtos quând asemenea vorbe învederează que in timpul poetului era mai aqueea bim- ba si in Italia si in Dacia. 10 Can Grande della Scalla, Domnu al Veronei si facetor de bine al lui Dante. — Dupo nisce comentatori. Uguccio- ne della Fagginola. SSWH EE» 1 Enca. 2 Apostolul Pa vel que fu răpi tu în paradis. 3 Beatrice, simbolul Teologiei. 4 Clementia divina. DIVINA COMEDIE. 96 5 Lucia , gratia divina, sau gratia illuininanta. 6 Rachel, fiiea lui Laban si soția lui lacob, simbol al vietei contemplative. 7 Scamnu, alia Dante (scaun). Scam- nu zicu si Românii din Macedonia. && ©mwjl xsz. 1 Dupo nîsce commemiatori, Esati que a renuntiat la dreptul seu de frate mai mare; dupo alții , Dioclitian que abdico imperiul; dupo Venturini, papa Celestin V; dupo Lombardini unul din capii Albilor sau Gibelinilor Torregia- no dei Cerclii etc. 2 Rîul que se afla la intrarea infer- nului este Acheronte. Apoi vine Stige, apoi Flegeton si infine Cocitu: queci Lete curge prin Purgatoriu, tinde pe- catugii îsi uita pecatele. Asfel Dante învoiesce ideile paganismului cu infer- nul seu crestinescn (Rivarol) 3 Michel Angel ’si a addus a minte in sublimul seu fresco. KT©®’® ILA ©2LSSST3TIL W» 1 Descinderea lui listis în limburi. 2 Virgiliti. 3 C.istellul se ia drept reputația ne- muritore que poeții au pentru operele morurilor reginei Ginevrei cu Lancelotu. lor. Quei sdpte muri însemnează quel le septe virtuti: Justiția, Taria sau Vir tutea, Temperantsa, Prudintsa, Intelli- gentsa, Intellepciunea si Sciintsa. Rîul pote que însemnâza Eloquintsa. (Mou tonnet de Clairfons). 4 Electra, muma lui Dardanu, din quare s’a nascutu Enea fondatorul im- periului roman. 5 Aristotele. 6 Dioscoride a făcut un tractatu de- spre vegetale. 7 Cominentariul asupra lui Aristotele. kwe ©marama 1 Cetatea Ravenei, acum cu trei miile departe de mare. Francesca erâ fiie a lui Guido da Polenta, domnii al Ravenei. Ea erâ înamorata în junele Paul de Rimini, si erâ adorata de densul; anse fratele lui quel mare Lanciofo, principe schiopu si urît o luo de soție. Amen- doi amantii nu puturo uitâ primele lor simtimente. Intr’o di quând ei citia în preuna avventurele lui Lancelot del La- co, bărbatul que ii pândiâ, îi străpunse pe amendoi cu o lovitura de spada. 2 Caina aci memneaza cercul lui Cain. 3 Galleoto, el a fost mizloi itorul a- Au eșit de subt tiparu. ]. Vocabularu de vorbe slave, ungurești, turcești, & que se alia în limba Română. 2. Corricolo partea a doa. Se află spre vîntjare la Libreria Națională, a D-lui Ales- sandru Daniilopulu, ulba Colței. Sui țipam* Don Juan dela Lord Byron. Secretarul intimu dela D-na Georges Sand. i’Ehiodul vi. arr. 4» DE ShnW * âw. FOAIE LITTERARA. H’SEUo Invetsurl de Artist»' Ar’ pute fi adeveratu que sci- ința să conspire în contra plă- • cerilor nostre? que pote fi mai bine să nu cunoscem secretele artei qua să ne bucurămu mai voios de frumușelele que arta produce ? O asemenea cugetare ar’ fi nedreptă quând ar’ fi ab- solută. Tot que e adeveratu este que un cap-d’-operă pote procu- ră doe moduri de mulțumire: mișcarea que ne face și stima que ne însufflă. Din aintea unei mare pagine a lui Rafael și a Iui Michel-Angel , cunoscetorul quei mai făro rerunchi se bucu- ră de frumusețea liniilor, de în- țelleapta disposiție a figurelor, de meeastra distribuție a culo- rilor. Omul capabil de a simți, ori quât de necunoscetor va fi asupra technicei, va fi forte viu rcmișcatu prin espressia grațid- să or sublimă, prin effectul ră- pitor al tabloului. Aqueste doe facultăți potu esistă în aquellași omu, fie pictor, fie musicu, fie architectu, atunci el gustă cu plăcere tot de o dată quând șiju- dică cu o seriosă admirație. Ans& daqua sciința e pre multă în cu- getarea lui, daqua îi sare în ochi vre o negligență quât să’l facă a nu mai simți frumusețea que nu pote să o desființeze aquea negligență, atunci vai de plăce- rile lui, vai de cunoscuții lui, queci el îi va desgustă despre admirația lor naivă și spontanee. Se vor crede bieții omeni ridi- coli queci au aflat de frumos un lucru quare, dupo teorie, se cuveniă a li se pâre defectuos; Le vor păre reu despre un simti- ment adeveratu, și vor condamnă un avvînt al inimii que nu ar’ fi conformu regulelor prescrise. Adesea am vețjutu omeni d’a- queia forte profunzi în teoria bel- 8 98 INVETSURI DE ARTISTA. lelor arte que înnecă sub dato-' mândă riile regalei simtimentul inspira- I de suvenirile lui Rubens. ției. Marele învăța de a tot a- llâ, defectări și ensuși în capete- d’-operă, îi făcea forte severi că- tre operele quelle bune de al doi- lea ordinii. ,Si îmi adducu bine a minte que am pățit’o de quâte- va ori aflândumă cu nisce ase- menea judicători reci; quând e- , ram plin anco de o mișcare que o credeam forte legitimă, să re- mâiu d’odată înghiețatu, întris- tat numai de o vorbă de critică uscata și răpede que îmi desfi- ința cu totul poetica mea illusie. îmi imputam atunci urîtului meu gusta, și innoranței melle; apoi mai cugetând, îmi (Jiceamu que un analis atât de esactu va veni pînă să desfacă frumusețele și quelle mai solide, que e nefe- rice quinevă a fi impresionat mai mult de petele sdrelui de quât de splendorea Iui; în fine închiiamu, cu esagerația fami- liară la toți que sunt descura- giați, que eră mult mai bine să nu m’ammesticu între asfel de omeni, ci să me ducu singuru, fără confidenți a me bucura de tdte plăcerile nesciinței și de to- te ridentele închipuiri alle gus- tului urîtu. După o asemenea părere de rău forte neraționabilă, și du- pă o grețosa conversație cu un amător ca aqueia, îmi veni în minte să me ducu a vidită Belgia, și să admiru scholă Ha- in aquelle focuri pline Plecaiu singur, cum se pdte înțellege; pentru que me temea- mu. de a fi contrariata, și vruiu și eu a gustă o dată mulțumirea egoistă de a plânge, a rîde, a fi mișcata, a’mi varia sensațiile de observator, fără să’mi mai viie nimeni a’mi strică illusiile cu quâte o judicată d’aquellea que s’au timpit pe asemenea stu- diuri, și să ’mi $ică que n’am dreptate, și que s’ar’fi cuvenit a trecce ardicând din umeri pe dinaintea unei opere que m’a făcut să’mi bată inima. Anvcrsa cu frumosai catedra- lă , cu faimosul seu museu și cu frumoselei cabinete de admira- tori eră scopul escursiilor melle. La Brusselle stătuiu numai atât quât să vițjitețfu antica biserică a Sântului Gudule, faimdsă pen- tru una din quelle mai remar- cabile sculptare în lemnu que possedă Belgia, unde străluce un mare număr de fapte frumo- se de felul aquesta. Asta e un amvon magneficu, adornat cu fi- gure de mărime naturală, que representă pe Adain și pe Eva allungați din paradis. Am vizi- tat asemenea. în cetate palatul prințului d’Orange; afară din cetate, casa deTervueren, dată aquestui prințu ca o recompen- să națională, și acolo fuiu ne- voit a încălță nisce sandale smă- surate de mari qua să pociu al- INVETSURI Imircâ fard a strică quevă mi- nunatele parchete. Alți vi$iță- • nii ca și mine cătaro și ei a n suppune Ia aqueasta lege bi- na, și eră îndestul de curios *i vede quine-vă preoți, betrâni, • «»|>ille cu picidrele armate în modul aquesta, allunecând, qua h i dicu așa, pe ghiață lucie, necu- f< ij.ind a ardică capul spre a ad- miră un Rafael, un Van-Dyck, '• ni rî'Jehd de grotesca postură în tpiare îi adducea aquel fanati- cii u al curăției. Intr’o oră, un frumos drum dr ferru quel d’ânteiu pe quare mi1 âvventurassem pentru prima mă, me dusse dela Brusselle la Anversa. Aci mepuseiu la caile que a petrecce quâte-va (Jille In aquea betrâna cetate cu totul npaniolă, și nu întârdiaiu a’mi începe girurile, determinat a •li un curs liber impressiilor mi ile de călletor. Catedrala avea nisce drepturi In nrimele melle ommage. Suiiu mai ânteiu alle șese sute șei- npre-(Jece trepte que ducu în < ninpanillă. Gardianul, un fel ilr Quasimodo quăruia îi lipse- •ir ânse entusiasinul, se suiă și 11 lluerând în urma mea. O a- mr'cală me coprinse quând din «ipiea înălțime veduiu cetatea ■Ic o sută de mii de sufflete a- c menea unui cast 1 din cărți de I••■ ii , și pe omeni ca pe nisce furnice; Riul quel mare al Escau- niliii scaldă murii Anversei, ma- I)E ARTISTA. 99 rea în departe, in fine unul din aquelle spectacole que însciin- țeatjă pe omu despre nimicia și mărimea Iui. Dândume jos în Biserică, cătaiu cu nesațiu quel- le doe miracole alle geniului lui Rubens Darea jos de pe Cruce, si Addormirea Verginii, unde aquestu illustru manstru ’și a des- voltat tdtă vigdrea imaginației și tdtă splendorea coloritului seu. Lăsaiu pe conductorul meu a se rătăci în voie în commentariile Iui pe quare nici que le ascul- tamu, și fard a căută să ve$u de se afla în aquelle frumdse picture vre un defect de desem- nu, vr’o esagerație de attitu- dine, gustaiu forte viu calda in- spirație a artistului. Pe quând eu eram cu totul dus înaintea Darii jos de pe Cru- ce, fîșiitul unei rochii me de- șteptă. O femee mare de patru .iirrîs răutăcios, forte occupatu intru a esplică quellor lalți căl- letori sujetul fie-quăruia tablou, puțină atteație avu la început despre venirea mea. Me ames- tecaiu și eu în aquea companie și ascultam cu religiositate pe iquel cicerone que semăna que ire simtimentul artelor, de și *e deprinsesse cu admirația ne- contenită a aquellorași modele. Quând ajunserăm în fundul lun- gei galerii strălucitdre de operi- le maestrului, custodul stette , se uito Ia noi misteros, și ne irătd un scaun de lemnu înne- grit, forte modcstu în forma sa, pe rezemîntul lui ânse sta o coro- nă de immortale. “eată„ ne clisse <•1 cu tonul unui omu que cuno- «ce puterea unei espressii sim- ple qua să arate o mare cugeta- re, “ eato scaunul lui Rubens!,, și tot de o dată își scdsse cu res- pect căciula. O mișcare răpede 101 și larii voie mă făcu să’mi iau capclla în mână, unde queilalți trei companioni ai mei trecea rece, smorfând un ușure surrîs. Arătătorul nostru semănd que m’a luat la ochi buni pentru a- queasta și se uito la mine asfcl cum văduiu que ’iain intram îu favore. Ne întorceam înapoi qua sa studiem queealaltă parte a ga- leriei; Arătătorul nostru mergea înainte și eu îmi mai întârdiamu pașii și stamu mai în urmă, pân- dind momentul quând să nu fiu ve• LEI |i" nilor, friguri alle unor crceri lt) ni și nobili que îi constrîn- | i Hsero sub diadema strimtă și iqiprsătore a molliciunii Min- lllr vulgare que assistassero la • dastrofa lui Trenmor au fost i' inasu uimite de felul de pro- l2 LEI ste cinci a nni. prețui-vei-tu quât Trenmor? prețui-vei quât Lelia? Aqucasta b o questiune. Asfel cum esci, te iubescu, june poetă! Vorba aqueasta să nu te sperie, nici să te îmbette. En nu pretinrju a’ți da acî so- luția problemei que aștepți. Te iubescu pentru canddreata, pen- tru nesciința despre tote lucrurile quâte eu sciu, pentru aqueastă mare junețe morală de quare esci atâtu în neastîmperu qua să te despoi; făro minte que esci! te iubescu cu o altă affec- ție și pe Trenmor cu alta; cu tdtc sventurele lui aflu mai pu- șinu încântămînt în întrevorbi- rea aquestui omu de quât într’a ta, și’ți voiu esplicâ în dată pen- tru que eu mă sacrificu pîn6 în puntul de a te lăsă quâte o da- tă spre a fi cu densul. Mai nainte ânsă de a’mi urmă narrația, voiu respunde la una din întrebările talie. Pentru que, $ici tu, aquest omu atâtu de potentu în voința nu’și a pus în lucrare sforța spre a se îndreptă? Pentru que!.... Ferice Stenio —Ansă, cum ore înțellegi tu natura umană? que augurețji tu din putința lui ? — Que aștepți tu dar dela tine în- suți, vai? Stenio, tu esci pre fără min- te quă vii a te aruncă în turbi- nele nostru! uite que mă sforți a'ți țjicce!.... Omenii que își înfrâna pasiu- LELIA. 165 h fericirea quellor lalți omeni mai mult de quât gloria sa? Christianismul ânsuși que a produs tot que 6 mai eroicu a- »>upra pămîntului, christianismul que are dreptu basu? speranța recompenselor, un tron înălțat In ceru. ,Si aqueia que făcură aquel mare codice, quel mai frumos, quel mai întinsu, quel mai poeticu monument al minții umane, sciâ așă de bine inima Omului, și vanitățile lui, și mic- șorimile lui, în quât după den- sele s’au și așșețjat sistema pro- mitterilor divine. Citesce scrisele apostolilor -și vei vede que sunt destincții în ceru, atâtea ierar- chii de fericiți, locuri allese, o miliție organisată regulat cu capii săi, cu gradele salle. Indemna- tecu comentariu al aquellor vor- be alle Iul Christu: — Quel d’ân- tâiu vor fi quei din urmă, și quei din urmă vor fi quei d’ântâiu! Ansă pentru aqueia que rein- tră în sineși și se întreabă se- rîosu, pentru aqueia que se des- pdie de aqueste chimere dauri- te alle juneței și intră în asprul desîncântămînt al vîrstei ma- tore, pentru quei umili, pentru quei triști, pentru quei încerca- ți, cuvîntul lui Christ seamănă quă se realisă ânsuși din aquea- stă viață. După que s’a crezut tare, omul că^utu își mărturise- sce ellu sieși nimicul său. Se refugiată în viața cugetării; își agonisesc» prin pațiența și lucru, verde nu te attragu. qitecn que a crezut que are în innoranța și vanitatea alinilor, quellor juni. De te vei affundh în câmpiile deșerte la răsăritul sdrelui, pri- mele objete alle admirației talie sunt plantele que se îutredcs- chidu la rada matinală. Allegi dintre florile quelle mai frumd- se pe aquellea que ventul de vijălie nu le-a vestejit, pe aquel- lea que insecta nu le-a roșu, și arunci de parte de tine roțja pe quare cantarida a infectat’o de cu seara, qua să resufli pe aqueea que a îmbobocitu în vir- ginitatea sa la vîntul profumat al nopții. Ansă nu poți trăi nu- mai cu profume și cu contem- plații. Sdrele se ‘nalță pe ceru. Dioa înaintează; pașii ’ți s’au retăcitu de parte de cetăți. Setea și fainea începu a se simți. A- tunci cauți quelle mai frumdsa fructe , și uitând florile que s’au și veștejit și numai sunt de nici un folos, pe prima verdură, în- cepi a allege din arburi persîca pe quare sdrele a roșit’o, gre nada quăria înghiețul iernii 'ia despicat sedrța quea asprâ, figa quîria o pldie fâcătdre de bine ’ia sfîșiat vestmîntul sati- nat. ,Si a dessea fructul pe qua- re insecta ’la înțepat sau pe qua re ciocul paserii ’la ciupit, este quel mai vermilliu și quel mai ’ dulce. Migdala ânco lăptdsâ, ‘ oliva ânco amară , fraga ânco 164 LELIA. In dimineața vieței melJe, te- așu fi preferit peste tdte. Atunci tdte erau reverie, simbol, spe- ranță, așteptare poetică. Annii B orei ui și ai frigurilor au trecut peste capul meu; și cată sa amu nisce nutrimente mai robuste! du- rerea mea, fatica, descuragiarea mea au nevoie nu de spectaco- lul frurnuseței, ci de ajutorul forței, nu de carmenul grației ci de bine-facerea înțellepciunei. Amorul ar fi putut a’mi împlea altă dată suffletul întreg u; as- tăzi am nevoie mai vîrtos de a- micie, de o amicie castă și sân- tă, de o amicie solidă și neclin- tită. Quei d'ânteiu vor fi quei din urmai O dî veni în viața lui Trenmor quând, derîpat din cui mea fericirilor lumesci într’un abis de durere și de defaimă, lucro a deveni queea que ere- dusse que este, queea que nu fussese nici o data. De quâți- vă anni repețjitu pe o clină fa- tală , nu se mai putea ține de nici o credință, de nici o poe- sie. Simțiă que se stinge într’en- sul făclia rației. O femee îi în- spiro un moment dorința vagă de a lăsa desfrenarea, și de a’și cătâairea destinata; ânse aquea femee de și a devinat intelligen- ța și mărimea sălbatică cufun- date în tina vițiului, își întdrse ânsă căutătura înfiorată și plină de desgustu. Ea îi conserva un simtiment de compasiune și de interesu que’i manifestă mai diu, și pe quare ellu se arâto qicce de tine: —uite omul aquella que întinde mâna la un proscrisa, nu e și ellu compa- nionul Iui de miserie și de in- famie?— O! să nu facem una ca aqueasta, să batem cu petre pe proscrisu, să’i punem călcîiul pe față, să scăpămu lumea de densul! Să ne dămu și noi par- tea ndstră de insultă în miij- locul mulțimii que’i blestemă. Quând cărruțul infamu duce pe condamnata la furci, popolul a- lergă înpregiur qua să însarci- ne de ultrage aquea rămășiță de omu que stă să mdră. Fă și tu ca popolul, Stenio. Que ar* LELIA. 168 dice omenii de tine în aqueastă cetate unde esci străin ca și noi, de te ar vede attingîndui mina? ar’ crede negreșit quă ai fost în închisore cu densul I De quât să te espui, copiile, la una ca aqueasta, mai bine fugi de cri- minal! Amicia criminalului e pe ricoldsă. Nespusa mulțumire de a facce binele este forte scum- pu cumperată cu defăimările mul- țimii. Asta’ți e calculul? asta’ți e simtimentul, Stenio ? N’ai plânsu tot d’auna de quâ- te-ori ai citit istoria aquellei fete quare, veijend mergând la mor- te pe un iilustru infortunat, des- pica desimea curioșilor indiffer renți, și ne sciind que mărturie de interesu să’i dea, biata co- pillă simplă îi întinse o rocjă que avea în mână, ro$a curată și suavă ca densa, o roțjă que pd- te ’i o didesse amantul ei, și quare fu singură, ultima mărtu- risire de affecție și de pietate que priimi un prințu quare se ducea la suppliciu? Nu ți se at- tinsre inima asemenea, în subli- ma istorie a leprosului din Ao- stu, de acția naturală și simplă a narratorului que îi întinde mâ- na? bietul leprosu, que nu at- tinsesse mâna appropclui seu de atâția anni și quare avu atâta greutate de a refusă aqueastă mână amică și cu tote aquestea o refuso temânduse sa nu’și co- munice lepra! Pentru que darb Trenmor ar’ fi putut sâ’mi rempingă pe a m infortuna este și ea contagiunii ca lepra? bine, fie și așa! biM qua reprobația vulgară să ne ihi* copere pe amîndoi, și qua Tivn mor, și ellu să fie ingratul qu< ci eu voiu ave pentru mine c Dumnezeu și inima mea; ash-a nu făcu ore mai mult de qu.it stima vulgară și recunoscința it nui omu? O! ada o cupă de a pă quellui setos, a purta puțin crucea lui Ciiristu, a ascunde ro- șiața de pe o frunte accoperii i de rușine, a arunca un firu a qua’mi așu fi pus aurul, repu» tația, viața mea subt apperarrj vre unui prinții desfrânat ca mine, daqua așu fi sciut prin vre o meserie politică ii.fam i, să me făcu folositorii perfidelot planuri alle vre unui guverna , așu fi avut amici omnipotenți, a quărora nerușinată protecție m’ar’ fi scăpat ca pe atâția al ții de publicitatea unii sentinlo dePimătdre și de orrdrea unei pedepse neîmpăcate. Anse eu . quare îmi imaginassem atâtea inid loce de a ine ruină, nu voissem a me ruină în companie cu po- tenții secolului. li desprețuiam mai mult și de quât me despre- țuiam pe mine ensu’mi și nu îi rugaiu în dizgrațiile melle. I’j își resbunard abandonându-me sortei melle. Cugetarea aquea- sta fu quea d’ânteiu quare me reînsufflețî; ea me realțo pîno la dre-quare punt în aintea ochi- lor mei. Apoi aruncându’mi ochii mai de susu asupra miserabililor de quare eram încongiurat, simțiiu pentru denșii mai multă pietate de quât orrore: queci daqua un abisu despărțiă inequitatea lor dc a mea, nu este mai puțin ade- verat que și ei sulîeriă asemenea o pedepsă nedreptă și despro- porționată. ,Si ei asemenea e:ă condamnați a se nimici din que în que mai mult și a perde tdtă LELIA. pote așteptă culpabilul dela tine? sfărrnatu de pietate, inima îmi Cu qu t contemplam nimicia sângeră prin tote plagele salle, și perversitatea aquellor svîntu- prin tote aquelle plage que le rați, cu atâta accusam so^ieta- vedeam în pregiurul meu, și a- țea que pedepsesce așă de cru- junseiu la repaosul minții, queci .Imința cum și tuta speranța de (i mai redeveni omeni. ,Si ci a- i menea avea dreptul către o < m recție salutarie , quare în locu de a le strivi suffletul să’l rc- mdie prin nisce înțellepte în- vățături, nobile esemple și pro- missii de misericordie. Nu se cuveniă nisce scene de violință, mi jugu mai feroce și de quât crimele lor să pută ai facce să’și plece genuchii în aintea bapfes- mului penitenței. Cu quât eră mai degradați cu atâta mai mult se cuveniă șâ’și puie quine-va pute- rile qua să’i realțe. Cu quât na- tura îi creasse mai nesimțitori și mai crunți. cu ațâța societatea a •priirnit dela Dumnezeu misiunea spre ai adduce Ia cunoscință și ai civilisă. Așă, li se cuveniă și lor c i și mie o penitență. Li se cuveniă mai mult sau mai pu- C’m severă, ânse asfel precum un tata o dă la un copil culpa- bil. iar nu precum un carnefice saltă de bucurie quând o înfige . în rerunchii urn i victime. O u- manitate! (’hristu nu ți a vor bit ore despre misericordia ce- rului? nu te-a îmvețat să chie- mi pe judele supremu cu nume- le de tată? Anse tu nu’l ai as- cultat, tu ai crucificat pe quel tă pacea în deprinderea dea în- drepta. Que misericordie dar i vinge durerea. Suffletul meu eră 175 du nisce crime obscure și pro- tege atâtea crime pompose. Ea nu scie a’și esercită res- bunarile- de quât în contra indi- vidurilor. Nu scie a’și resbună și a se apperă pe sine în con- tra castelor întregi. Avuții dom- nescu prin viclenie sau prin im- moralitate. Miserii plătescu în- doitu ; pentru păcatele lor pe de o parte și pe de alta pentru a- quellea que Ie sunt destinse drept esemple pe înălțimile societă- ții , ca nisce spurcate sacrificiu- ri pe nisce altare pompose. Cu- getând la aqueste esemple que eu singuru le didessem o dătă ( eu, cu tdte aquestea unul din quei mai puținu criminali dintre fericiții secolului), încetaiu de a me înălță în orgoliul meu mai pre susu de companionii infor- tunei melle Me umiliu în aintea lui Dumnezeu și priimiiu dela densul umilirea în quare ajun- sessem trăind în mijlocul lor. Prin aqueste considerații atât de viu simțite am intratu într’o carrieră de stoicismu apparentu, și am sulFerit rellele melle făro a scdtte nici o plângere. Anse stoicismul aquesta nu eră recea înțellepciune a omului que cau- in A* A făcu tu Ei aucjă, pe aqueia alle quăror rechi eră închise , vorbe de corn* passiune și de ușurință que nu auțțisserb nici o dată, nici nu vor mai aucjî, și pe quare nu lo ,Si de (Jece anni do II- que averi mai presusu de quelle que avuses.se mai nainte, viața lui aspră pentru densul, fecundă pentru queilalți, nu mai e de quât o necontenită lucrare a vii - , tutei, nisce devuemente sublime . O singură vorbă te va facce a l 1 Z . I cunosce, pe aquestu omu de quare ai anco vanitatea a te te- me ; o vorba.... : — Stăi! țjisse Trenmor. Da qua viața’mi quea nuoa va pui« să aibă vre un meritu in ochii lui quind o va cunosce, nu in- dica daro dela densul meritul do a crede în mine făro probe și în j credințâri. Asta nu pote fi fap 176 LELIA. merefugiaiu incertitudinea unei frați. ,Si ensuși in bagnu sloi justiții și unei bunătăți supreme, țurile salle n’au fostu făro suc M’am încredințatu profund que cesr. A avutu quei puținii con* aquesti omeni perduți pentru so- solația de a’șu (JLicee que veroli țietate nu eră perduți și pentru din preună cu lacrămele salle o ceru; queci credința într’o dam- picătură de balsamu cerescu nație și pedepsa eterne este o i nisce cuppe pentru tot (fauna invenție și faptă a omenilor fă- j dăpate cu fiere, ro rărunchi și făro iertare. F’ au măsurat puterea lui Dumne- zeu , dupo ființa și inima lor. Tdtă puterea lui Dumnecjă u ei au pus’o întru a pute sa t ie în iadu miriade de sufflete căzute. vor uită. Au uitatu que ellu are altă pu- quând c liber, dupo que fața tere de a le remuiă și ale scdtte și manierele lui s’au schimbam afaro în ființe nuoe, și de ale pu- asfel în qu'it nimeni nu’l mai cu rifică printr’un șiru de încercări ndsce, dupo que’și a pusu la necunoscute prevederilor umane, locu prin nisce incidente stra — Bine vorbesce, Z’sse Stenio nii și romanești, o stare, nisce întorcenduse către Lelia, < observă curiosu eflectul vorbe- lor lui Trenmor asupra junelui poetu; ânse adăogo încetu: qu ind cugetă quine-vă bine, vorbesce și bine, ci destule aqueasta spre a spellă quine-vă sângele și ru șinarea ? — Nu făro îndoială, respuns- se Lelia. Se mai cuvine anco se și lucreZe, și ellu n’a stătu, a fâcufo. Qu'it a ținu'u martiriul seu a început o viață de dt- vuementu, de eroism u . și de ca- ritate que nu va încetă de quât cu densul. A începute a con- solă și a îndreptă pe calica mân- tuirii pe quei mai puținu aspri ta unei ore M ii pociu ânco a i dintre aquei svîuturați que ju- sufferi nencrcderea și disprețul stițiă omenilor ’ia fost datu de ! quâte vă dille LELIA. — Nenerederea mea pote! ginația strălucit ore a filosofi- i platonicne din uscăciunea csa< tă și severă a aristotelismulin Theofrastu remâind depositarul operelor publicate de măiestrul seu . le transmisse lui Neleu, qua re vîndu dintr’ensele o parte lui Ptolomeiu Filadellul pentru fai mdsa bibliotecă din Alessandria ; ânse periro în incendiul que !<• consumă. O altă parte din seri sele lui căzută în mâinele moș tenitorilor lui Neleu, fu îngro- pată de denșii într’un suterran spre a o scăpă de quererile re- gilor Pergamului, que căută pre tutindeni cărțile înțellepțiior Gre- ciei spre a formă biblioteci ca și Ptolomeii Dupo 130 de anni se desgroparo din aquellu fel de mormînt cărțile filosofului Sta giritu, mai putrede și șterse Din aqueasta stare Apellicon din Teos pusse a le prescrie și ah publică din nuou dupo un ordinii que i se păru mai bunu, că(a i i chrcstiua.— Diversele stări prin quare a trecut ea în al quinrilea sccolu.— Clerul în func- țiile municipale.— Bana sau rea influ- inta a Erlesici.— Barbarii.— Ei intro- ducă în lumea moderna simtiinentu! neaterri irii personale, si închinarea O- mului către Omu.— Resumat al diver- selor elemente alle ciulisaliei la Înce- putul secolului quinci. W O T E. 1.) “ Honoriu și Theodosie, Au- gustă i, către Agricola prefetul Galliilor. “Asupra salutariilor instrucții que amu datu'magnificenței tal- ie, între alte informații învede- rați) folositdre republicei, decre- tainu qua în perpetuu să aibă putere delege, dispositiile urmă- tdre, la quare vor trebui a se suppune locuitorii provințiilor nd- stre *) și quare suntu asfel în quât și ei ensuși ar’fi putut a le dori și a le quere . Fiindu que pentru motive de folosință pu- blică sau privată, nu numai din fie-quare provinție ci și din fie- qare cetate, vinu adesea la Ma- gnificența ta foncționari sau de- putați spețiali, ori spre a’și dă socotelă, sau spre a tracta de- spre lucruri relative la interesul proprietarilor, noi ammu judicat que ar’fi forte de cuviință și forte *) Viennosa, prima A aiitana, seconda Aquitana, Novempopulania, prima Nar- bonasa, seconda Narbonasa, si provinția Alpilor maritimi. ISTORIA și ea se bucură de un continui*, ciu atâtu de întinsu, în quâhi ne vedu aqui venindu tăte quâte mi producu sau se falrică aircii. Tote producțiile mai renumite id« Ie înavuțului Orientu, Arabici* profumate, delicatei Assirii, friic* tiferei Africe, bellei Ispanii i Galliei curagîdse se vedu cu atâ- ta îndestulare în locul aquesta, în quâtu tote lucrurile admiratei de megnefice în alte părți alic lumii, aqui semenă ca producte alle terremului. Pe lungă aque- stea, împreunarea Ronului cu marea Toscanei appropie și fa- ce măi vecine țerrele prin qua- re trece quellu d’ântciu, și qua- re sunt scăldate de quea de a doilea în sinuositățile salle. Prin urmare quând pămîntul întregii pune întru servirea aquestei ce- tăți tote lucrurile salle quelle mai prețiose, quând produc- țiile parțiale alle fie-quăruia coprinsu se transporta aqui pc uscat, pe mare, prin cursul rîu- rilor, prin ajutorul velelor, vîs- lelor și carrelor, cum Gallia nd- stra să nu vadă ea o facere de bine în comanda que dămu spre a se convocă o adunanță publi- că în sînul aquestei cetăți unde se afla reunite în dre-quare chipu printr’un daru divinu, tote plă- cerile vieței și tote facilitățile comrnerciului ? Illustru prefetu Petroniu *), ’) Petroniu fu prefetu! Galliilor intre I anni 402 si 408, 114 folositor, qua, începându din an- ual aquesta, pe fie-quare annu la o epochă fixa să se facă pen- tru locuitorii quellor septe pro- vinții o adunanță quare săseție în metropolă, adică în cetatea Arlelor. Prin aqueastă institu- ție noi cugetămu de a provede asemenea și Ia interesele gene- rale și particolare. Mai ânteiu prin reunirea locuitorilor quel- lor mai notabili în illustra ființă a prefetului, afară ânse daqua motive pentru orînduiala publică nu’l vor fi chiematu airea, se va pute obține asupra fie-quăruia sujetu que va fi în deliberație, părerile quelle mai bune quare se vor pute. Nimicu din quâte se vor tracta și determină dupo o matură discussie nu va pute scăpă din cunoscință vre unei provinții, și aqueia que nu vor fi assistatu la adtinanță vor fi datori a urma aquelleași regiile de justiție și de equitate. Pe lân- gă aquestea, ordonându qua în fie-quare annu să se ție o adu- nanță în cetatea Constantina *) credemu que facemu un lucru nu numai folositor la binele pu blicu, ci ânco și propriu spre a îmmulți relațiile soțiale. Inadever cetatea este atâtu de bine situa- tă, străinii vinu atâtu de multu, *) Constantin-quel-Mare iubiâ forre multa cetatea Arlelor; ellu a stabilita aqui scaunul prefecturei Galliilor, si vru asemenea ai purta si numele, ânse de- prinderea a^u mai multa putere de quât voiea lui. CIVILISATIEI printr’un cugeta de laudă și plinii de minte a șî ordonata să se ob- serve costumul aquesta; ânse fiind que practica s’a întrerupta din nepăsarea timpilor și domni- rca usurpatorilor, noi amina de- terminata a’l pane în totă vigd- rea sa prin autoritatea înțellep- ciunei ndstre. Așa dar, scum- pale și pre amatul mea părinte, Agricola, illustra ta Magnificen- ță, conformândase dupo aquea- stă ordonanță a nostră, și dupo costumul stabilita de predeces- sorii tei va pune a se observă în provinții disposițiile următdre: “Se va face cunoscut tutulor persanelor onorate din foncțio narii publici, sau proprietarii do- miniurilor, și tutulor judilor pro- vințiilor que trebue a se adună în consiliu, pe fie-quare annu, în cetatea Arleîor în intervallul dela idele lui Augustu pîno la alle lui Septembrie, dillele con- vocației și alle sessiei vor fi ter- minate dupo voință. “ Novempopulania și Aquitana secunda, cum și provințiile quel- le mai depărtate vor pute, da- qua judii lor vor fi împedicați de occupații neapperate, sa tri- miță în locul lor deputați dupo cum este costumul. “ Aqueia que nu vor fi îngri- jită a se duce la locul aretatu în (Jillele prescrise, vor plăti o amendă quare, pentru judi, va fi de quinci livre de aur, și pen- 115 tril membri curiilor și alți dem nitari *) de trei livre. “ Credemu prin aqueastă me- sură, que accordămu mari fold- se și o mare favore locuitorilor provințiilor ndstre. Avem ase- menea încredințarea que adăo- gămu cu aqueasta spre înfru- musețarea cetății Arlelor, la fe- ricitatea queria sumtemu multa datori, dupo fratele nostru și pa- triciu**). “ Data în XV alle calendelor lui maia, priimit la Arlcs la X alle calendelor lui Junie. „ 2). Cod. Just. Car.I, 'it. IV, de episcopali audientiâ, § 26.— Quât pentru trebile annuale alle cetăților ( sau pentru veniturile ordinarii alle cetății, ori pentru fondurile provenitore din buna rile cetății ori din darurile par- ticolare, ori din legaturi, sau din ori-quare alta isvoru, sau de se va tracta despre lucrările publice, ori despre magaziile de provisii, ori despre aqueduci, ori despre întreținerea băilor, ori despre porturi, ori despre construcția murilor, ori a turnurilor, ori de- spre reparația punților și drumu- rilor, ori despre procesări, în quare cetatea ar: puteă intră cu occasia interesutilor publice sau private ). noi poruncim quelle ur- *) Curios se nuniiâ corpurile munici- pale alle cetăților romane, si curiali mem- bri corpurilor aquestora que erau forte numeroși. **) Constantin secundul bărbatul Pla- cîdiei. pe quare Honoriu il luase dc col- legu la anul 421. 1 16 PINDARU măture: Pre-sfințitul episcopu și trei bărbați cu bunii renume dintre primii ai cetății să se a- dune împreună; să esamine pe fie-quare annu lucrările făcute; sa aibă luare a minte qua quei que le conducu sau le-au con- dușii să le măsore cuscumpăta- te, să’și dea socotela și să arate que ’și au împlinita datoriile în administrația sau a monumente- lor publice, sau a chieltuielelor făcute la provisii și la băi, sau a ori-que se chieltuesce spre în- treținerea drumurilor, aqueduci- lor, sau a ori-quărui servițiu. Ibid., § 30.— In privința epi- tropici copiilor de ânteia sau a doa vîrstă și a tutulor aquello- ra quărora legea Ie dă îngriji- tori, daqua averea lor nu se în- tinde mai multa de 500 aurei, noi poruncim qua să nu se mai ascepte numirea presidentului provinției, quare ar’ adduce ma- ri chieltuieli mai vîrtos daqua disul president, n'ar’ locui în ce- tatea unde ar’ trebui să caute epitropia. Nominația curatorilor atunci trebue să se facă de că- tre magistratul cetății......întru unire cu pre-sfințitul episcopu și alte persdne revestite cu însăr- cinări publice daqua cetatea are mai mulți. ■ Ibid., C. I. tit. LV, de defen- soribus, § 8.— Noi vremii qua de- fensorii cetăților, forte bine în- v&țați în sfintele mistere alle credinței ortodocse, să fie alle- și și așșerjați de către venera bl Iii episcopi, clerici, notabili, pro prietari și curiali. Quăt peni ni instalația lor, o vor referi la gin riosa putere a profetului prefo. ritilui, qua autoritatea lor să tra- gă, din scrisorile de priimire n Magnificenței salle, mai multă soliditate și tărie. PIMARIL rmțu al poeților lirici, pre- cum Omer este corifeul poeților epici; ellu se născu Ia Cinoce- fala, burgu din pregiurul Tebei în Beoția. In aqueste coprinsu- ri cerul se aretă pre puținii fa- vorabilii sborurilor geniului. Bat- jocoritorea Atonă numiă Bcoți- an pe un omu greu la minte. Viitorimea va sci, ijice, în așe- sea olimbiadă, aquest cetățeanu nemuritor dintr’un micii burgu neînsemnata, daqua eu am scă- patu de proverbul batjocoritor de purcellu beotianu. Parisul que măi semenă în costume cu Ate- na, tracta totu asemenea pe Cliampanieni. Pare que întempla- rea a vruta să demință aqueste glume naționale devenite prover- bi, queci Beoției dette pe Pin- daru și Champaniei pe Racine. Biografii antici și criticii moderni quei mai însemnați determină que aquestă illustră nascere s’a întâmplata în anniil ânteiu al olimbiadei 65, adică cu 520 anni PINDARU 117 înaintea erei chreștine. Unii ânse nu se învoiescu cu quâte- va olimpiade despre nascerea poetului; dupo socotela lor Pin- daru eră în tdtă energia vîrstei, către patruzeci de ani, quând cetele lui Serse nevăliro din A- sia în Grecia. Aquestu sublimii căutător, cum de nu celebră cu glasul seu quel tare, pe marea Isa liră libertatea Greciei que se așședo superbă în golful Sala- •niinei, asupra flotei înnecate a regelui regilor, cum și pe aquei trei sute eroi ai Termopilelor, . quari, curonați de rose, se dus- sero voioși, dupo cum o (Jiceau, în lungul drumului Spartei că- • tre muntele CEta, a cină din ‘preună cu Pluton ? De vom crede pe quei antici, Pindaru, quând eră la țîță, fu legănata în accordele lirei, queci ei îl făcu fiiu al lui Scopelinu, sau al ore-quarui Pagonida que amen- doi erau musici. Si ensuși aqueia que îi dau pe Diafanu de tată pretindă que aquestu Diafanu mai avea anco amendoe aqueste nume, sau que văduva sa Mirto sau Mirtide sau Clidice, s’a mă- ritata apoi și dupo Scopelinu și dupo Pagonida. Aquestu poetu avu un frate ă nume Erotion; aquesta ânse rămase obscur, un- de lui Pindaru de 2300 anni anco îi străluce gloria pîno astăzi. Dă- ruita de ceru cu nisce minuna- te disposiții către poesie și mu- sică, fu trimis la șcdla faimosu- lui Lasus, unul din quei septe înțellepți ai Greciei, quare ad- dusse în așa perfecție ritmul di- tirambica, și fu autor unor trac- tate asupra artei musicale, qua- re nu ajunseră pîno la noi. Subt un asemenea maestru, enrusias- mul poeticu nu întârzie deaspun- tă vivace și plin de energie. Adă- pata de lecțiile religiose și gra- ve alle aquestui înțelleptu, ero- ismul, virtutea, și fjeii deveniro singurele sujete alle cânturilor lui. Pietatea lui eră așă de mare, asă de adevărata și atâta de cunoscuta, în quâtu casa în quare locuiă, vecină cu templul Cibelei, eră socotită ensuși ea un templu al Deei. Acolo în adeveru, ajutata deso^ia sa Ti- mosena, de fiiul seu Diafante, și de doe fiice Protomaclie și Po- limetide sau Eumctide, preotu al mumei Șeilor, întrețineă focul quel sacru al naturei simbolisat de dânsa, și cântă pe, a sa 1‘r i laudele nemuritore . Asfel î i templul lui Jehovă, în Sion Da- vid înaintea Kivotului sacru sau din palatul seu cântă asupra ar- pei pomposelei imnuri ebraice. Analogia între aquesti doi mari poeți este forte mare: aquellași geniu, aqueeași pietate, aquel- lași ministeru. Platon află în Pindaru un que mai presus de ommu, și Platon esilasse pe po- eți din republica sa și enseși pe castul Omeru. — Que-va mai june de quâtu Esbilu, aquollu 118 PINDARU b'hakspeare grecu , și cu que- va mai învîrstă de qufitu tîne- rul Simonide quăruia elegia îi legd lacrcmile salle; și mai bă- îrânu de quât Bacchilidepe qua- re uu’l iubiă nici de cum, Pin- daru era contimporan al aques- tor trei illustrați; Orațiu, quare meștenisse dela lira poetului Tc- Lan și quare făcu să se audă primele ei accorde la urechile la- tine în cetatea eternă, în aquea Romă lîie a Asiei și a Greciei, z Orațiu singur are puterea de a ju- dică pe aquestu gigant al poe- sici. “ Un rîu, dice ellu, que își ia cursul din înălțimea unui munte, și quare nutrit din ploile vijeliilor, colcăie pe faimdsele salle prunturi, este Pindaru ră- pedinduse la văile din profunda sa sorgente. „ Apoi făcendu’și partea propriului seu geniu, a vinei salle, dupo cum o numesce ellu, cum și partea căutătorului olimpian: “ O Julie, urmețjă, eu i;u sunt de quât o albină labo- ridsă din Apulia que își culege ihymul deliciosu . Plepând as- fel cum sunt, voltigind înpregiu- rul dumbrăvilor Tiburului, pline de fontâni, îmi compuiu versuri- le în virtutea labdrei; pe tine ânse, lebedă a Dirceei, un vînt răpede te assboră în regiile nuo- lilor.,, Poetul latin predice sor- tea lui Icar, și marca drept mor- măit ori-quăruia va cuteză a imita pcaquestu sublim liricu ! In ade- văr aquestu căutător al cjeilor și al eroilor, luând în mână ensuși dela prima s^pylhica marea sa liră do aura, aquea forminge, o tradus- se asupra pământului prin vorbo necunoscute. “ Tu ai puterea d’a stinge, cântă ellu privindu’și cor- dele înfiorate, săjețile ascuțite alle fulgerului allequăror focuri sunt nestingibile. îndată que îm- pregiurul capului seu cu ciocul aquilinu tu vei răspândi nuorii prin armoniile talie, regele pa sărilor aquila lui Joie lăsându’și de ambe părțile aripele întinse în răpedeai sburare, simpte a i se închide pleopele și adddrmc asupra sceptrului (Jeului.,, In a șasea olimpica, poetul usând o metaforă, o cutedare fără esem- plu și o belleță neesprimabilă, strigă: “ Aidem Fintis, scutierul meu, înhamă asfel puternicii și agerii catîri ai geniului meu, O O 7 qua să pociu urma asupra unui carru, în curata lor carrieră, pe omenii generoși; și aibă și ei asemenea partea lor de corone olimpice! Ma, eato porta imnu- rilor se deschide înaintea lor, și eu eato-me pe prunturile lui Eu- rotas! „ In adevăr, printr o por tă improvizată, printr’o spărtu ră făcută de o data în murii ce tații intra vingetorul în acclama- țiile cetățenilor sei în sonurile lirelor și flautelor. Quâte-odată cu inima în neastîmper, despre- țuiml arta statuarului, que face omeni și ’i așședă nemișoați pe un pedcstal rece, aquestu poetu PINDARU dă masei salle aripe de passăre, hau o navă cu căpuirile salle și o ancoră încontra scopelelor. Quâte-odată îi pune în mână o faclă profumată, quâte-odată o cuppă plină de nectar îmbătător; și quând, lăsând majestosa for- minge priimesce lira quea mică, atunci pune pe bucjele încântătorei dulcele sucu al albinelor. In ni- sce asemenea momente de muoi inspirații aqueasta musă depinse nascerea micului lamos, quând Evadne, depuinduși cingetoreaîn culdrea purpurei și safranului, cum și vasul seu de argint, nă- scu, sub frundele azurine, un copillu cu sullletul divin. II as- cunse între rugi într’un locu co- tit și depărtat, unde corpul de- licat al fiiului seu putu fi înroat în profumul viorellelor purpuri- ile, și îl numi lamos. Quelle d’ân- teiu din aqueste imagini atât de vii și din aqueste metafore atât de răpeai, cu nisce abbateri un- de și unde insolite poeților de rînd, aquestea constituescu între moderni stilul pindaricu. Ulti- mul tablou atât de frescu și atât de dulce, intra în stilul pasto- ral, în armoniosa molleță a lui Țeocritu. Culmat de onori și avuții, ră- splătit cu îndestulare de vingă- torii quăror ellu le vindea nemu- rirea, și recompensat cu ’mare cuviință de către tiranul Ieron, la aquărui curte petrecem! quât- va, îl și numisse, printr’o admi- 119 rabilă espressic, Ochiul Siciliei, Pindaru nu sc mai teme într’o odă, în prima islmica, de a in- vită pe quci mari, pe regi și pe eroi spre a resplăti pe favoriții muselor quei scăpătați. “ Un poetu înțelleptu, «Jice ellu, între- buințând o comparație simplă, familiară și cu totul pastorală, scie que îi sunt datori omenii la lucrările salle renumite; scie que o resplătire reciprocă e dul- ce la toți omenii, păstorului, la- boratorului, paserarului și aquel- i lui que brăsdetjă marea que’l nutresce; toți caută a depărta dela stomachul lor a fonie crudă.,, Pindaru ca un amator de cursi- eri, îi însoțjesce cu stîlparea vin- getorului. Ellu immortalisă gra- țiile aquellui armăsaru al regelui Siciliei pe quare nu’l a împunsu nici o dată pintenul și quare tri- unfând în stadiul Pisei, Ilorat pretutindeni de coronele que’i a- runcă, se returno a priimi ensu- și dela Ieron numele de Eere- nicu, purtător de victorie. Poe- tul n’a uitat ânco nici pe aquei generoși cavalli din Teba, albi ca ninsorea și atât de frumoși la quadrigă. Asemenea cu nisce culori for- te vii, poetul beoțian adornă fi- losofia și morala; daqua vorbe- sce întrecut despre Necesitate, îi dă cuie de diamant. Orațiu allo imaginea aqueasta atât de mă- reți și atât de adevărată în quât nu putii a se ține de a n’o r'i- PINDARU 120 pi întrdgă dela căutătorul Olim- piei. In mijlocul aquestor grupe de imagini uimitdre și flori nevește- jite simți que se esală din gla- strele lor un profum de religie și de virtute reversânduse asu- pra suffletului. Appropiați-ve chreștini și ascultați: “Numai în sinul viitorului, dice poetul pă- gân , potu a spuntă înțellcpciu- nea și adevărul; să nu,,vorbim de dei de quât cu umilința și ensuși în rătăcirile ndstre să le purtăm respectul. Omeni de o dî, que sunteți voi, sau mai bine que nu sunteți voi o omeni, vi- sul unei umbre ? Numai quând se cobdră splendorea Domnului luminei o strălucire radiosă ve încongiură, și înainte-ve se des- chide o deliciosă eternitate; așa începutul și finitul faptelor uma- ne nu vor ave reeșiri fericite de quât prin ajutorul divinității.,, Nu ne-a remasu dela aquestu poetu sublim de quât numai pa- tru cărți de ode: Olimp'cele, Py- 1 bicele, Nemeenele, si Isimieele. Tote tractecjă despre jocurile Gre- ciei, despre stîlpările que se re- purta într’ensele și despre vin- getori. Que mai de comori alle geniului aquestui poetu ni le-a răpit timpul gelosul Pindaru, du- po (Jisa lui Orațiu, a fostu com- pusu și nisce magnifice ditiram- bi, elegii pline de lacre me cum si elegii erotice, de vom crede pe Ateneu quare ne-a trasminsu din elle quâte-va versuri. Pin- daru scrissc asemenea și imnuri, drame, și se coborî pîno la pre- să. Quât pentru criticele que so făcu lui Pindaru que este întu- necat, sau que seperde în nuori, sau que își păresesce eroii arun- cânduse în lauda unor $ei, aque- ste critice sunt de nimicu. Pin- daru nu eră întunecat pentru contimporanii sei, spre a’l urmă quine-va prin nuori, trebue să aibă aripe ca densul, iar vinge- torii și deii quăror ellu le amme- stecă laudele, forme$ă în odele salle ca un Panteon intellectual unde se desfășură în ochii eru- ditului aquea semenție de clei, de semidei și de eroi din quare Grecia făceă o singură famillie. Daqua este que-va întunecat pentru moderni în aquestu mare poetu este quantitatea și compo- siția metricelor versurilor salle. Prima olimpica și quea mai ma- re părte din ode sunt compuse din strofe, antistrofe și epode. Prima strofă și următorele sunt de 17 versuri; antistrofele ase- menea în quât pentru nume- rul și măsura piciorelor; epode- le sunt de trei-spre-țjece versuri. Adoa olimpica își are strofele și antistrofele de 14 versuri fie-quare, și epoda numai opta. Ultima nemeena e împărțită prin stanțe de optu versuri, și ne- meena a noa prin stanțe de doe- sprerțjece. A pai-spre-^ecelea o'impica este monostrofică sau PINDARU de o singură strofă în doC sec- ții. Quât pentru metrurilc que constituescu aqueste oile, erau, dupo cum se vede, subordonate la căprițele și inspirațiile poetu- lui musicant, queci ritmul atât influă asupra metrului în quât lungiă dupo trebuință sonurile scurte sau rescurtă pe quel- le lungi din natura lor. Quât pentru stilul lui Pindaru ’n’are de quât o singură greșală, da- qua este o greșală: ellu te ui- mesce cu mulțimea imaginilor și cu strălucirea metaforelor. Corina quare, mai mul tu pentru frumusețele de quât pentru ver- surile salle, dupo cum dicu, ob- ținusse dela judicatori stîlparea lirică, învingend pe Pindaru, îi impută que nu’și a'semenat ima- ginile ci Ie-a aruncat în amme- sticu ca într’un sacu. Noi adop- tăm spirituosa critică a drăgă- lașei muse antice. Pindar se ap- propia de șepte-cjeee și patru de ani: într’o di quând forte slabu, fiind în teatru, sau dupo cum (Jicu alții, în gimnasu, sereposa pege- nuchii junelui Teosenu, discepo- lul seu pe quare îl iubiă ca un părinte, adormi aci qua să nu se mai descepte, în olimpiada optu- $eci și patra, cu 446 anni în ain- tea lui J.-Ch. Muri plin de ono- ri și de avuții; Atenienii pe qua- re îi lăudasse nu sufferisero qua ellu să plătiască amenda que ’i o impusesse geldsa Tebă, patria sa, și plăti în locul lui cetatea 121 Minervei. Pitonisa din Delfi pen- tru geniul și pietatea lui îi accor- dasse o parte în sacrificiurile lui Apollon; Agrigcnta și Siracusa îl tracta cu respcctu; și, dupo commandele quelle aspre alle lui Alesandru, sabia macedonă scuti în Teba înflăcărată pe quei cobo- rîți din aquest poet, și torța încin- detore casa lui. Pausania ave- dut in timpul seu în Teba sta- tua aquestui poetu nemuritor. Noi avem un bustu al aquestui cellebru cetățean al Cinocefalei; de nu va fi ideal, natura îl do- tasse cu o figură magnefică. Poe- tul e înfățișat în virtutea vîrstei; frunteai curată și lină este înti- părită de o dulce severitate. Bu- dclei pacefice annunție înțelep- ciunea ; asceptă quine-va din elle nisce cuvinte asemenea cu alle deilor; și bărbiai învestită într’o barbă lungă ușor unduia- tă și îngrijită descopere îndestu- latul mister al Cibelei. La 1513 pentru ânteia oră tipografia îm- mulți radele aquestui sdre al po- esii, prin ediția que se numesce princeps. Denne-Baron. tfrîte maniere. ^g-ueea que numescu omenii callătorie spre a’și căuta sănă- tatea nu e, quâte-o dată, de quât o lungă preâmblare spre a’și mai trece de urît. S’apoi Omul que n’are cum să’și petrecă se poțe C0CHETER1E 122 socoti ca și un bolnavu, și in- firmitățile nostre morale își re- clamă și elle remediurile ca și sufferințile corpului. Asfel era posiția unuia din ve- cinii și amicii mei, banchierului Jurdan quare nu sciă que să fa- că cu vre-o optu-deci de mii livre venit pe anu, quare, supărat de ai șai-tjeci ani ai vîrstei, își pu- nea în călletorii tdtă speranța, bucuria și sănătatea. Domna Jurdan , Ia patru-deci și quinci de anni, începusse a și purta greutatea bătrânețelor. Să- netatea ei, ruinată de timpuriu prin baluri, sărbători, serate, prin gustarea necumpătată atu- tulor aquellor plăceri alle lumii que nu mai lassa locu nici ră- paosnlui, nici somnului, o reți- nea neîncetat în casă. Carac- terul seu se resimția din aquea- stă viață casaniară și sufleri- tdre. N’aveă îndestulă putere de suffletu spre a se arătă ama- bilă quând viața nu eră pentru densa de quâtu un urîtu forte lungu ; o vedeă quine-va buf- nind și cicălitdre cu drc-quare mulțumire, ca și quând ’și ar’ fi rcsbunat înprotiva sdrtei. In neuntrul casei eră o mi- nune de mulțumire. Pe lun- gă aquesti doi soți se mai afla aci damicella Onorina, fiica lor, quare, în epocha despre quare vorbescu, intră în al septe-srpe- (Jecelea annu; domnul Guilelmu, frate de lapte al lui Jurdau, qua- re devenisse omul seu de încui dere, adică cum am dice sufli < tul seu; și damicella Mărgării ta, fiiea lui Guilelmu, șoca și a- mica din pruncie a Onorinei, și quare, delamdrtea mumesei, Io cuiă din preună cu tată-seu în casa înavutului meu vecinu. Tote aqueste persdne, pe lun- go quare așu puteă adăogă trei sau patru domestici, forte por- niți spre a critică pe domnii lor, erau mai adesu sățiate sau să- ți ose. Nu que eră reutăciose, queci și ochiul quei mai severu n’ar’fi putut afllă în aquestă fa- millie occasia vre-unei imputări grave, ci membrii ei nu sciă să întreție aquel dulce commerciu din neuntru que se compune din prevenințe desse și nesimțibile, din nisce mici îngăduiri din am- be părțile, și pe quare îl formă și îl nutresce un simtimentu es- presivu de bine-voință. Ii vedeai que se contrarie unul altuia fă- ră să prevadă que vor ave sup- părare; se întâmpinau fără a sur- ride și se desparțiau fără păre- re de rău. Jurdan după que își regulă catastișele, veniă a căscă sau a dormi în salon. Fe- mea sa agră și arțăgașă se pL'm- geă de tote și de toți, fără a fa- ce vre-o profundă impressie a- supra aquellora que îi attacă. Guilelmu, om activu și onesta aveă pre puține miijldce în min- tea sa, și lipsa totală de educa- ție îl condamnă măi la o tace- PEDANTISMU re ncprfecurmată. Quât pentru fete, interesul istoriei melle quc- re qua să le însemn edu portre- tul cu ore-quare amenunturi. Voiu începe, dupo cum e și cu dreptul, dela fata domnului Jurdan. N’ar’pute quine-va sa dica și să repete îndestul, cu tdte que e un adever trivial , que părin- ții nu potu nici ogdată preveghiă cu îndestulă precauție armii co- piilerii fiilor. Mai vîrtos într’o casă unde se vede ore-quare luxu, locuită de mai mulți ser- vitori, este un mare pericol, da- qua nu pentru moralitatea copii- lor. crescuți în aquel'ammestecu, quel puțin pentru manierele și tonul lor. Aqueasta mai vîrtos e adeveratu pentru fete que sunt mai applecate de quât băieții spre o imitație răpede și mlă- diosă, și pentru quare nisce de- prinderi stângace, triviale, un limbagiu prostii, pot mai târijiu să adducă nisce urmări de o gravitate mai supparatore. Onorina din nenorocire îșipe- trecusse copiilăria și prima sa junețe în familiaritatea domesti- cilor. Jurdan se occupă a gră- mădi la țifre și rotundiă zestrea fie-sei. Domna Jurdan, pînd în vîrsta de patru-țjeci de ani, își chieltuiă tdte (Jillele în întocmi- rea toalettei, în projete de bal, de petreceri; un rcndez-vous cu cusetordsa-sa o interesa mai multu de quât o conversație cu 123 fiic-sa. Nici nu era vorba vre- o dată dc a căută să devine vre- unul din instinctele inimei Onori- nei; eră ânse o trebă mare qua să’i allegă o flore que eră să ’i o puie la capellă. Que c dreptu copilla nu eră chinuită, eră în- destul în voiea ei; nu eră ânse nici de cum cultivată. Așă, pe quând Domna își medită cum să’și întrebuințeze serele sau pe quând își tîrguiă bagatelele în- semnătdre, Onorina află forte natural de a se furișă spre a’și petrece în anticameră, și priimiă lecții de manieri elegante și de vorbire plăcută sau dela bucă- tăresă sau dela femea din casă la quare se ammestecă de mi- nune și viZitiul și feciorul din casă, cum quâte-o dată și un betrân portaru forte limbutu. La patru-Zeci de anni ostenea- la și sâțiul închisesse pe Doin- na Jurdan în viața de familie. Onorina aveă doi-spre-Zece ani, mumă-sa nu o mai păresiă pentru gustul petrecerii în lume, ânse se deprinsesse a o lăsă fără di- recție . Maeștri sau învețătorii veniau a da aquestci copiile cle- mentele neapărate de ori-que cu- noscința. Ea profită îndestul de bine dela lecțiile lor; abiă ânse se depărta aquesti învățători și școlara lor alergă la bucăterie qua să’și afle soții și adeverații ei institutori a quăror glume și petreceri mai multu de quât bur- ghese ea le gustă forte bine. COCHETRIE 124 In mijlocul aquestor deprin- deri și petreceri ajunse copilla la șaptc-spre-Jece ani. Carac- terul seu, que ar’ fi putut să ai- bă de trăsuri principale simpli- tatea și blândețea, și quare în qucllelalte se stinsesse cu totul, nu se pronunță în altele de quât prin neîndemânări și grosolănii de tot felul quare nici de cum nu se potriviă cu posiția familliei salle. Pe lungo aquestea era ân- co forte distrasă, quare se attri- buiâ fără îndoială iarăși la ne- îngrijirea părinților ; queci de ar’ fi fost înSciințată și condusă mai de timpuriu, ea’și ar’mai fi mo- dificat quel puțin aqueastă ne- ajungere atât de incomodă în relațiile vieței. Nici o dată n’a fostu urmărită de mumă-sa și se deprinsese în plăcerea unor visă- rii fără nici un cuget; distrac- țiile salle plăcuseră multa do- mesticilor, quare îi făceau și un merit pentru aqueasta, queci își alia aci petrecerea lor, și asfel își prefăcusse în deprindere în- vechită quea que la început era numai o pornire fără nici o a- dîncime. Forte jună ânco cunoscusse pe Margherita; își împărteșisse cu densa primite jucării, și cu timpul, aqueste mici relații de copillărie devenissero nisce afec- lii de inimă. Cu tote aquestea intimitatea nu se stabilisse în a- dever de qu'it devre-o trei anni, în epocha quând Guilelniu și fie- sa venisserS a locui la banclir* rul. Caracterele lor nu se p<>« triviau, și aqueastă intimitate nu putea fi justificată . Margherita nu semenă nici într’un chip cu Onorina și amendoe erau dato- re, în quea mai mare parte, a- batterile minții quei senetdsc la greșalele primei educații. Margherita avea mai mult spi- rit de quât Onorina, ânse stricat printr’o cultură neînțelleptă și escesivă. Ambiția lui Guilelmu cugetă să facă din fiie-sa o sa- vantă și nu putea deveni de quât pedantă. Așședată de tim- puriu într’un pensionat d’aquel- lea pomposele, fiiea țăranului onestu, que se înavuțisse prin dărniciile domnului seu, lăsă în urmă la învățătură, pe conscola- rele salle de un rang mai nalta de quăt densa și cu zelu mai pu- țiriu. Se căpuî cu quâte-va cu- noscințe, și,încuragiată de lande, uimită de curone, se credîi o minu- ne a sciinței. Crejii aqueasta din totă inima, și fără scirea sa își concepu un orgoliu naivu; ânse inima îi remasse bună, cu totă urîta direcție a înțelegerii salle. In atmosfera artificială în quare trăia, manierele, limbagiul ei luassero un caracter de affec- tație; ânse subt aqueastă invelo- pă nefirescă un ochiu atentiv ar’ fi recunoscut într'ensa nisce sim- timente adevărate și nisce nobi- le applecări. O deprindere urîci's'i que con- PEDANTISMU socoteli pa- , lacomii de ! fractasse, și de quare fetele tre- ime a se pătji ca de focu, era de a adduce citații la ori-que vorba, spui n du que dice cutare filosof, cutare poetu, cutare și cutare înțelleptu. Si, nu numai que despuia istoria antică sau modernă, aruncând nisce fâșii dintr’ensele asupra conversației familliare, ci anco smulgiă și ter- menii quei mai abstracți din sci- ințe, și quâte-o dată și barbari, cum si amănuntele lor prea pu- țin cunoscute lumii, spre a’și în- frumuseța în paguba'sa cuvintele. Ișiformasse, cuvoiea tatălui-seu și prin economiile salle, un micu cabinet de fisică, în quare cute- dătdrea fată încerca nisce espe- riințe adesea nefolositore sau periculose. Intr’un cuvînt se sin- gurătățiă pîno în puntul de ase face să nu’i cunoscă quine-va nici ensuși qualitățile quelle mai solide. Ea iubiă mult pe Onorina cu tdte que o simțiă cu mult mai pe josu de quât sine . Eră un fel de compătimire în dragostea sa și, măi îmi vine să credu, o secretă mulțumire de a se ve- ci eă, prin cunoscințele salle, mai pre sus de fata bancherului. In fund ânse adevăratul motiv eră inima quea bună a Marghe- ritei și umdrea facilă, voidsă și complăcetdre a Onorinei. într’o di quând vecinul meu își regulasse nisce socoteli pă resite, sătul de cifre, 125 distracții, se dusse în salonul de famillie. Aci dupo o căscare pre- lungită mai multu de quât altă dată, anunțd que voiă să facă o călletorie. Ddmna Jurdan clă- ti din capu cu o grimasă de ne- approbație. Stă să începă o cu- vîntare asupra neastâmpărului de spirit que înpingeă pe băr- batu-său a appucă prin lume; ellu ânse nu’i dette passu. Fă- cu o descriere atât de patetică și atât de grotescă a spleenului que îl rodeă și a efectelor quel- lor mari alle mișcării și strămu- tări întru tămăduirea unei bdle așă de grave, în quât ddmna Jurdan se simți un moment îm- pinsă de a rîde și de a plânge totdeodată. își ținu ăuse dem- nitatea; remasse seriosă și nu disse nimicu. “ Pretindu, disse atunci bancherul que se apprin- deă în projetele salle de escur- sii depărtate, a nu profită numai eu sinajur de fericita mea idee. Aidem cu toții pentru vre-o șa- se săptămâni, și ne vom retur- na unii tămeduiți și alții appă- rați de rău pe viitor. Que dici ddmnă Jurdan, adăogd ellu, dum- neata quare esci stăpînă a ca- sei?— Dumneata scii, respunse ea cu umdre que eu sunt stăpână numai întru aqueea de a stă ă casă. De așu fi avut ușurința și tăria unui june...... ca dum- neata, așu fi putut cugetă la căl- lătorii.— Aide, aide, lasă con- trarietatea și mai vîrtosu falsa 126 COCHETERIE politeță. Eu de mult te-am ap- părat de diplomație-----Plecă să- netosu și ia cu dumneata, daqua îți vine, pe domnișdrele astea que le vedu que adesea nu le place a sta cu mine. Gui- lelmu e îndestul spre a veghiă asupra interesurilor dumitale, și j unde dumneta în depărtare de ' doc sute leghe vei alergă cătân- duți sănetatea și bucuria, eu voiu cercă a mi le pune la locu prin repaos. — Forte bine, respunse cu flegmă banchierul, unde fiie- sa își arătă bucuria printr’un rîsu mare. Vom porni numai noi quâte trei, domnișdrelor; vom vicjită Bretania unde am bu- ni prieteni. Făceți-ve prepara- țiile și fiți gata în doe dille. „ Intre aquestea sosiin și eu aci și Jurdan a quărui plăcere eră de a face o preâmblare, între- prinse a me convinge que așu fi forte amabil quând ’l așu în- soți. Ellu îmi cunosciă cu que eram deprinsu în fie-quare annu, și, cu tdte que nu călletorissem nici o dată împreună, își închi- puia forte cu cuvîntu que nu me voiu contrariă multu la aqueas- ta. Mie nu’mi plăcu călletoriile quâte patru și măi tot-d’-auna al- legu sau libertatea francă de quare se bucură quine-va quând e singura, sau soțietatea intimă a unui singur soțu, se înțelege ânse să aibă o umdre egală, o disposiție însemnată de a nu de termină nimica dela sine despic itinerariu și o îndemânare nu mul puțin pronunțată spre a regulă pe drum tdte amenuntele vieții materiale a quăriă grijă cu to- tul prosaică strimtoredă ore-cum meditația. Cu tdte aquestea, ân- co e una din tentațiile spiritului meu de a nu refusă voiosu în- cercarea unei combinații nuoe. Nu cunosciam Bretania și prii- miiu. Dupo trei (Jille, aquesti patra călletori improvisați își urmă dramul Turanei; trebuiă să a- jungem Ia Bretania în largul nostru, dupo que ne vom abate pe la Tours, unde cugetam a ve- de quâți-va prieteni conoscuți. Guilelmu presidasse la așșe cjarea lucrurilor de drumu alle domnului seu cu tdtă regularita- tea unui om cu orînduială, qua- re scie quâtă grijă queru și en- suși lucrurile quelle mai mici. Genta Onorinei eră plină, sau mai bine grămădită în ammes- tecu de objete folositdre și alte lucruri pre de trebuință in căl- letorie. Ea fusesse ajutată de o bonnă quare îi vorbisse de precauțiile minuțidse alle unor persdne cu un disprețu forte impertinentu. Margherita puses- se sa’i facă o lacră de o formă forte bizară alle quării innegali- tăți eră cu totul necomode la încercătură; pentru densa ânse aveă prețiosul avantagiu qua să încapă prin cotituri îndestule căr- PEDANTISM!) ii cu quare să’și formețjc o bi- Idiotică de drumu, și îndestule instrumente pentru un micu rursu de fîsică esperimantală. O descoperire de curând que il- lustrasse pe autorul seu, occu- passe curiositatea nechibsuită a junei savante, și aqueasta îmbăl- lasse un daghereotipu cu tdte elementele salle lungo quare da drepta pusesse primul volumu al istoriei imperatilor, d’a stânga o provizie îndestulă de elegan- te objete de tolettă, despe quare abusul sciinței nu desgustasse pe fetișdră. Quât pentru mine, dupo cum m’am învețat baga- giul ’mi era pre micu și prin urmare atât de comodu în quât e de prisosii a mai vorbi. Trecu forte răpede peste ame- nuntele comune la toți călletorii din lume, qua să ajungu la aquel- lea que trebue a pune în șcenă trei fete, que sunt objetul prin- cipal al aquestei istoridre, și din quare pe quelle doe d’ânteiu le cundsceți. Străbăturăm aquel voioșii și plăcut coprinsu, pe dreptate nu- mita grădina Francei, și cufun- dați pentru un minut în nisce cugetări mai severe prin selba- tica vedere dela Roche-Corbon, quare ne arăta o populație de vii spîndurate ca nisce aquile pe stâncă, intrarăm în vechia capi- tală a Turanei. Erâ cu neputință qua Marghe- rita să nu*și adducă a minte în- 127 data istoria lui Clovis și croni- cele istoricului Grigorie, și ânco mai cu neputință să nu ne îm- puie urechile cu survenirile și citațiile salle. Addormi pe Jur- dan într’un somnii de quelle mai profunde; eu me țineam descept de politeță; Onorina căscă fără milă și ’și arătă cu pre puțină grație dinții quari, que e dreptu, eră forte albi și forte bine întoc- miți. In momentul aquesta, tre- cură pe lungo trăsura nostră quâți-va englesi que se cunosciă dupo portul și limbagiul lor; unul din ei ațținto ilaritatea fetei, quare mi’l arăto cu degetul, pe urmă se trasse forte roșie în apoi quând vedîi que mișcarea sa fusesse luată în semă. Vru să ardice giamul; ânse firesce neîndemânatică și mai vîrtosu turburată atunci, îi scăpă din mâ- nă ; cădii în apoi și se sparse. Jurdan se descepto sărind și certo pe fie-sa; Margherita îi luo appararea într’un chipu cu totol magistralii, și un resboiu civil stă să se începă, quând, din norocire ajunserăm la porta adică la cantorul mesageriilor unde ne coborîrom împăcați. Ne grăbirăm a dă o vidită unui vecin militar veduvu, îna- vuțiți!, amicii bun și închinat qua- re ne făcusse la amendoi nisce însemnâtore îndatoriri, și quare doriă din inimă a ne arăta, ă casă la ellu, mulțumirea sa que ie am fostu prii mit. Ambele fe- COCIIETERIE 128 te erau In neastîmpăru de a fa- ce cunoscință cu fiie-sa, alle quăria grații și qualitați noroci- te, tată-seu le lăudasse fără sfială înaintea lor. Furăm prii- miți cu brațele deschise; eră cu neputință de a reniâneă cu lo- cuința la ospellerie, și eato-ne pe quâte-patru instalați sub gri- ja îndatoritdre a unui colonel al imperiului și a unei fetițe de septespre-țjece anni. Remaserom în mirare de tră- surile regulate și de mișcările grațiose alle damicelei Enrietta. Priimirea ei dulce și amicală, limbagiul ei de bun ton ne trasc- rb inimile; atât numai que gă- tela ei o aflam quam pretențid- să. și îmi păru reu a vede o persd- nă atât de amabilă provocând , prin nisce bagatelle, laude que ar’fi venit de sine la qualitățile ei, de le-ar’ fi asceptat. Petrecurăm quâte-va dille în aqueastă casă; cugetarea mea asupra Enriettei deveni mai se- veră. O amjiam quâte-o dată vorbind cu o siguranță que nu mi se părea que se cuvine la vîrsta ei, și quare semăna que’i vine din singura cugetare de a trage attenția și de a face pe omeni cu ori-que prețu a se oc- cupa de densa. Quând se lăsă cu totul neîngrijită, ca și quând nici que ar’ mai ave în cuget pa- rura, quând, în dată que’i spu- nea que vine quine-va, se arătă într’o adornare încărcată cu fruntea naltă, privirea sigură superbă și se dă în spectacol Ij» vizitatori. A doa di furăm invitați la o serată que ne dette minunatul mairu al cetății, bărbat activu șl întreprinzător, a quărui voință prefăcu ulicidrde strimte în strai de spațidse și casele derăpena- te în monumente. Sosirăm aco* 1b pre târdiu, pentru que Enrie* ta nu puteă se învesti nici mai vîrtos a’și acconciă capul după placul seu. Bietul acconciator, din aquărui mână îi scăpă que- te-va fire de peru, reîncepu lu- cru de vre-o patru ori; în quel- le dupo urmă dupo nisce sforțe eroice de o oră, reuși bietul om. Oglinda întrebetă, dette un re- spunsu favorabil. Apoi veniră altu-fel de învâlmeciri la potri- virea și ticluirea fie-quăria pe- tecu Tal tdlettei; lud o rochie, o lăsso, lud alta, pe urmă alta, quând nu’i plăcea materia, quând culo'rea pîno se putură învoi io- te. Vedea quine-va nu numai aquea preoccupație naturală fe- telor que voiescu a se arătă în lume într’o tenută cuviincios# și cu gustu, ci și speranța despre effectul que puteă să producă, cum și neastâmpărul și ambiția succesului. Tdletta Margheritei eră fru- mdsă fără affectație, o purtă ânse într’un chipu quam docto- ral: un aer de înghîmfare, un mersu bănânăit strică eleganța PEDANTISME 129 rorsagiului și frescheța cordelle- lor. Biata Onorina aveă o găfială pre scumpă, ânse spre que e bu- nă parura fără grație ? Nu sciă să’și ție trupul, mergea greu, se înfățișa brusca cu nisce reve- rințe stângace, și aiujiu înpre- giurul ei: asta par’ que e bucă- tăreasa familliei înduminicată în hainile stepâne-sei. Nu stă quine va într’o cetate mare, călletorind pentru petre- cere fără a cunosce tot que este mai curiosu în partea locului fără a vede tote quâte renume- le local arată curiosității. Nu puteam, aflându-ne la Tours, fă- ră a ne răpedî pîno la frumosul dominiu dela Chenonceaux și pîno la severul castellu dela Ambroise. Admirarăm la Che- nonceaux aquea posiție pitore- scă, aquei castellu que se înal- ță din midlocul apelor lui Cher și prin a quărui grădine străbă- tu vaselle învelate. Ambroise, de și restaurat dupo chipul mo- derau, ne rechiemo ânse suvve- nirile religidse și politice din al XVI-lea secol, și nu vedurom fă- ră întristare înaltul balcon de fer unde Caterina de Medicis pusse a spânzură trupurile mai multor Hughenoți conjurați. Mărgherita, trebue a o spune, fu nesufferită în aqueste preum- blări . Nu vru sa se lasse mai josu de a nu se pune și pe sine într’un registru mare unde fie- quare găgăuță de căile tor își scrie părerea în versuri sau în prosâ; nu se lăsso mai josu de a’și înscrie cu mare greutate un pătran forte mediocru d’allătu- rca minunatei improvisații a lui Eugene de Pradel! Pe quând ea compania, Onorina se suise gră- pișu țiinduse de o ferestră mâi putredă, și daqua Jurdan nu s’ar’ fi aflat din norocire la spatei qua să o apuce de haină , negreșit cădea în Cher. Enrietta nu mai putea de urît în midlocul aque- stor anticallii que le află forte uriciose pe lungo frumosele pe- treceri dela Tours. Aquelle ve- chi portrete istorice acățate de păreți, nu’i surrîdeă nicidecum ca chipurile aquellora que îi ad- miră grațiile la baiu, și îi veniă pre cu greu de a’și împinge po- liteța pîno acolo în quât să nu se arate căscând și fără voie bună. O idee luminosă veni atunci dspelui nostru. Se vorbiă mult despre un turneu que eră să dea schola de căllărie dela Saumur, cu occasia unei inspecții făcute de generalul contele de S.. . Aqueastă serbătdre, se diceăque va fi forte brillantă; apoi Pari- sienii caută tot d’auna cu mare dorință aqueste remășițe din an- ticele costume que se ascund și trăiescu ânco prin provinții și alle quărora quelle din urmă tră- suri s’au scersu de mult din Pa- ris. Colonelul propusse dar a ne conduce la Saumur, și dupo 10* 130 COCHETERIE galant, queci își pusse mâna [M mustățile cărunte cu un aerqutt e mulțumit de sine; pe unim începu iară: “Damele au iar/» îndoiala trebuință de repaos. Le voiu recomandă la femecn mea și le vom lăsă a’și petrec» împreună în revistă toalettaz Dumneavostră, amicilor, de vfi va plăce, me veți însoți la esa» menul trompettelor la esersițiul voltigiului, și ne vom returnâ qua să ducem apoi damele la turneu. „ Priimirom, și, sub conduta ge- neralului ne dusserom a vede cu curiositatea calletorilor fără sciință, ( quel puțin noi doi me- ritam aquest titlu) tote amenun- tele active, singulare alle inspec ției unei schdle de căllărie. Si nu numai que ne espusseroni urechia Ia ariile variate și la su- netele bărbate alle opt-^eci de trompette resunătdre; nu numai que admirarom iuțeala și gra- ția eroilor equitației comman- dați de un îndemânaticu vechili scutierii, ci assistarbm Ia înțelep- tele respunsuri asupra ippiatri- cei, și, de aci, trecend la făură- ria largă și comodă de o cură- țenie que faceă plăcere ochiu- lui, vecjurom într’un quart faso- nânduse și bătute în cuie de fie- quare din junii cavaleri ai sche- lei quâte patru potcove alle unui callu. Ferbințeala focului, acti- vitatea estraordinară a concuren ților ( queci eră un concursu). o scurtă deliberație, proposiția sa se priimî cu unanimitate. Lua- rbm batellul cu vapor, quare este o maniera forte plăcuta și comodă de a călletori pentru aqueia quăror nu le plăcu sgomotul nici strun- cinatid, nici pulberea, neplăcu- tă Anse pentru unii que preferu mișcarea simțită a deligenței și alternativele ei de iuțeală și de repaos. Nu sein que ’mi ar: fi plăcut mai bine Ia trei-deci de anni; Anse acum dupo șei-țjeci mărturisescu que nimicii nu mi se pare mai bun de quăt aquea înlesnire, aquea linisce, aquel fel de comoditate ca la sine, a- quel repaos de quare se bucură quine-va într’un batellu cu va- por. Sosirom în cetatea dela Sau- mur dupo o norocită navigație de quâte-va ore asupra Loirei. Ne dusserom drept la generalul, subt quare colonelul făcusse pri- melei arme și quare ne priimî cu cordialitate. “Ați venit, ne disse ellu surrîțjend, qua săas- sistați la turneul que prepară galanta junime din schola nostră. Veiju, adăogo ellu îndulcindu’și glasul quel aspru și sonorii, și aruncând o căutătură asupra fe- telor nostre, que modernii noștri paladini vor pute, ca strămoșii lor în cavallerie, a asceptă dreptu prețul victoriei un surrîsu dela frumusețe. „ Creții que severu- lui inspector general nu'i venis- se nici o dată un fras atât de PEDANTISMU făcea a curge sudorea dupo fe- țele și brațele lor gole. Apoi quel mai îndemânaticu, quel mai iute priimi o gratificație estraor- dinară și o laudă dela generalul quare eră forte scumpu la lau- de. Peste curând eră să sune ora turneului. Luarom quâtc-va momente de repaos, și ne dusse- rom la soțele melle de căllăto- rie. Generalesa ne querii scuse que nu pote să ne însoțescă. Am o facilitate, nenorocită po- t.e, de a mă transportă cu ima- ginația în mijlocul scenelor de • altă dată. Illusiile ridente sbd- ră împregiurul meu ca visele unui om desceptu. Acî, spre .esemplu, quând intratom într’o curte întinsă îngrădită prin ban- ge treptate în anfiteatru, în mij- locul quărora se înălță o tribu- nă destinată generalului și ami- cilor sei, și înpregiurul quăro- ra văduiu atîrnate armării și ste- guri, ereduiu que me aflu ensuși în mijlocul mediului evu . Nici nu mai vedeam que aquei gră- dini eră nisce simple bange bă- tute cu grabă în cuie pe o lem- nărie rău întemeiată și pe qua- re nimicii nu le appărâ în con- . tra injurelor timpului ; que tri- buna eră îndestul de pirpiriu de- corată cu o pân jă albastră que sufferisse îndestul, și que tro- feele acățate de muri lăsă între elle nisce largi spațiuri cu totul gole que aveă pre puțin d’a face cu eleganță. Tdte aquestea erau 131 forte scusabile și trebuiă a iertă imaginației locuitorilor Scholei quă a improvi jat o serbătore milita- ră que puteă a trece cu vederea cochetăria. Generalul contele S... eră cu mult mai simțitor la probele de 'forță și de îndemâ- nare de quât la frumosele ten- turi și bogatele adornemente. Quât pentru noi, publicul, noi eram o întâmplare în mijlocul aquestei serbători, puteam fi sau puteam a nu fi; și trebuiă ori- cum a ne arătă mulțumiți și re- cunoscători. Jurdan aveă o disposiție in- dulgentă într'un grad mai mare și de quât al meu: cum eșiă a- fară din casă în căllătorie, și cum vedea o scenă nuoă, ori- quât de neînsemhătdre sau ne- plăcută ar’ fi fostu, lui îi plăceă, i se deschideă inima și nu mai puteă de bucurie; nici o dată nu’i veniă în cuget de a critică nimicu, cu quât mai vîrtos vre- un amănunt al unui spectacol atât de minunat ca turneul aque- sta. Fiie-sa, suinduse pe treptele tribunei, ne făcu să ne sară ini- ma de frică. Se suiă pe scară cu o repejiune de un ton forte urît pentru o asemenea împre- giurare. In momentul quând să- riă doă trepte de o dată, căju într’un chipu din norocire mai multu grotescu de quât perico- losu, căju pe brânci cu mâinele în ainte și cu genuchii încovoiați 132 C0CIIETER1E în atitudinea în quare Enricu IV se supraprinse de către ambasa- dorul Spaniei, vru să se realțe, în uimirea sa apucd de pulpana vestmântului pe un betrân que se suia din preună cu densa, și bucata fiind vechie, neputend a tine la sguduire , îi remase în mână. Margherita se răpe- de, o subține, și o realță cu o gravitate cu totul magistrală. Si mi’ți începe o cuvântare, que nu'și aveă nici de cum locul a- supra necuviințelor neîndemnâ- rii, și crecju que ’și ar’fi împăr- țit disertația în mai multe pun- turi daqua Enrietta nu ar’fi îm- pinso cu cotul, dândui de seire que s’a dat semnalul evoluțiilor militare și que trebuia a nu mai întârdiă spre a’și luă locu în balconu. Vedurăm atunci deschi$endu- se doe porți laterale și naintând prin fie-quare quâte o cetă de ostași în diverse uniforme de lancieri, dragoni, artilori. Fă- cură quâte-va treceri variate pi- toresci, și veniră apoi a se rîn- dui în aintea tribunei, unde salu- tară ostășesce pe inspectorul ge- neral. La quea d’ânteiu saluta- re Onorina crecju que aqueastă politeță se adresă către tote per- sonele que fură priimite în bal- con unde eră și ea, și, respunse priritr’o reverință bruscă quare făcu a se reșpândi pîntre dame- le de mai apprope un rîs înne- bușitu. Doe cete nuoe de căllăreți vr« niro a se dispută prețul im lin lui. Armați cu lănci, al quâro ra fer eră lungu și subțire, «<> întrecea a petrece în fuga mare nisce torte defer, pe quare vim getorii lelăsăapoi să cadă, pir- cându’și cu respectu lancea l i picidrele tribunei. Aquestu joc u viu și briliant ațîțo aplaudclc generale. O singură personă eră nemul- țumită și de serbătore, și de queilalți și de sine ensuși. Eră biata Enrietta alle quăriia ne- mulțumiri trebue a vi le spune. Enrietta își pusse în gînd que trebue să se facă quât se pote de frumosă pentru o occasie a- tât de rară unde florea unei ce- tăți și a unor ofițeri veniă ne- greșit numai și numai qua să judice despre efectul toaletelor și despre frumusețea quellor que le purtă. Aveă prin urmare o rochie forte elegantă și forte după modă, atât pentru croitu- ră, quât și pentru allegerea cu- orei, și quare ave numai un micu defectu de a nu fi nici de cum în armonie cu persona ei. Conciura îi eră scumpă și în- cărcată și nu îi sta bine la chipu. Eră forte luxosu învestită și pre nepotrivit cu împregiurarea, pentru que nestatornicia tempe- raturei și severa simplitate a lo- cului făcusseră pe tote femeile a veni într’o toaletă forte mode- stă. Juna nostră cochetă se PEDANTISME *) E.ni'e, Liv. V. I Ingrijisse a’și luă un locu in lașa tutulor la drepta generalu- lui. Astfel ochii tutulor se alin- ia asupra ei, îndată que vre-un repaos precurmă esersiciurile răllăreților. La început crecju que aqueasta negreșit nu e altu, de qu'it un omagiu que se dă gustului quei bun și grațiilor ei. Se simți mîndră queci ațîță ast- fel attenția unei adunări nume- rose, gelosia spectatorilor și cu- riositatea adulatore a privitorilor și a luptătorilor. Omenii ânse în- cepură a șopti; femeile își pu- . nea basmalele la gură a’și as- cunde un rîs comprimat de re- specta; quăte-va vorbe batjoco- ritore ajunseră pîno la urechile Enriettei. Nisce șopte între veci- nele ei făcuro a audi que lumea o află forte ridicolu împănată, împoțoțonată ca o blesnă. Nici o laudă despre chipul ei, nici o • iudulgință despre toaleta ei! Que descuragiantă idee pentru biata fată! In quăte-va minute își perdu tote illusiile și lud într’o ură profundă și serbătdrea și cetatea, și locuitorii ei. Voî să se retragă; ânse cum ? Eră în rangul quei d’ânteiu, în dosul ei o mulțime compactă, lacomă de mișcările dillei, §i era cu nepu- tință a străbate printr’ensa. A- poi, qua să se retragă trebuiă să ni se destăinuiască supperă- rile, și orgoliul ei împunsu îi det- te curagiu. Remasse în locu; ânse din momentul aquesta tur- neul nu mai fu pentru densa do < înțelleptul fără nici un folos și nu- mai pe sema mea, se prepara o manevră nuoă. Privirile tutulor erau ațintate asupra unor cape- te mari de carton que stă pe pămînt, înpregiurul emiciclu- lui din fața tribunei. O ce- tă de dragoni, cu sabia înmâna, începe a’și învîrti caii pe din aintea adunării, pe urmă ’și’i ră- pedu în galopu și se încercă în trecăt a luă în vîrful săbiilor aqueste nuoe trofee. Trebuia să ochiască dreptu, să ia printr’o mișcare răpede capul cu înde- mânare străpunsu, și în sfîrșit să’l lasse să ca$ă, salutând cu arma, în aintea balconului offițial. Aquesta fu un spectacol forte animat și ațîțd bătăile în mâini la quare și Jurdan și eu ne în- soșirom cu totă inima. Ultimul esersiciu al serbătorei nu fu mai puțin curios. Un capu spăimîntător de Medusă, desem- nat pe lemnu cu perii sbîrliți, cu gura căscata fu plântat în vîrful unei sulițe într'o nălțime ca de quinci picidre. Aquesta eră ținta propusă unei cete de artilori căllări, armați cu darde. Eie-quare artilor, pe rend își ră- perjiă callul, treceă răpede pe dinaintea capului de Medusă și își asvîrliă dardul cu tărie. U- nul isbiă în mijlocul perilor; al- tul, mai norocit, scoția un ochiu PEDANTISMU monstrului: mulți nu înneineri.â ținta și le cădea dardele îniigăn- se uită afară și vețju pe țerrani que se ținuu cu mâinele de co- ste arătând’o cu degetul. Jurdan își mușcă bubele; Ono- rina află lucru pre firescu que au luat pe soța ei în rîsu, cu tdte que o iubiă pre multu; eu, înfundat într’un colțu, cu căciu- la pe ochi, cu manele încruci- șate îmi (Jiceam ca un filosof: Que furie pe fata asta Să tot’și arate cunoscințele străine lumii, cu locu fără locu! Luările în rîsu, umiliațiile se țin dupo den- sa quând ese asfel din sfera sa. Si ensuși sciința que ’i ar’ fi ier- tat să aibă ca femee, o strică prin forma que îi dă și prin ne- înnemerirea împregiurărilor. Pe- dantismul desnaturețjă și ensuși istoria și geografia, que mai ră- mâne acum pentru quellelalte studii que se cuvinu mai vîtos bărbaților și ai quăror termeni sciințifici sunt o nenorocită ne- voie. Uite acum que făcu elle împărtășite unei fete ânco neta* cercate și cu pretenție de a ’și arătă sciinta: barbaria termeni- lor devine și mai barbară în gura unuia quîruî nu i se cuvine să profeseze nisce asemenea scita- ■ PEDANTISMU țe, și quând voiesce a face cu cile paradă către omeni que nu le înțellegu. Que se întâmplă apoi? Fata devine superătore, grețosă; omenii fugu de conversația ei, nu numai pentru que li se ura- sce cu densa, ci. se temu que își vor perde răbdarea și que le vor scăpă que-va vorbe îm- protiva politeței. Remăseiu mult în nisce ase- menea cugetări, queci quând îmi veniiu în sine’mi vețjuiu que fe- tele nostre cum și prietenul Jur- dan addormisseră. Priviam pe drum în drepta și în stânga pi- uă ajunserăm la porțile Gueran- dei, o mică cetate, fortificată o dinioră, îndestul de neplăcută la prima vedere și quare mai târdiu trebuiă să ni se pară for- te tristă. Aveam trebuință de repaos și o indisposiție aOnorinei ne făcu și mai multu a remineă aci. Abiă puturăm află în aquea mi- că cetate de vre-o quinci mii sufflete, o ospellerie unde patru persone să potă prânțji și dormi într’un chipumai desufferit. Tre- bui a ne determină să stăm aci. Tot que pote face quine-va mai bine într’o țerra que nu o cunosce, și unde e stepân pe timpul seu, este de a fi curios și de a se miră de lucruri que în viața ordinară nici que s’ar’ uită la densele. La Gueranda este o biserică; nu que e vre- un monument însemnat în totul 139 ei, ei ni se parii que merită a o v'nlită. Avurăm atâta minte de a nu fi simțitori de quât la me- ritele aquestei biserici modeste, și ascultarăm cu pațiență refle- siile quam limbute alic Marghe- ritei asupra ordinului architec- turei que domina în aquestu edi- ficiu , ordin alle quărui elemen- te nu putea să le descurce pre bine sciința ei nesigură âncb în aqueastă materie. Biserica este mai singura curi- ositate monumentală que se pote vede în Gueranda. Cu totă cu- riositatea și cercetările nostre nu puturăm a mai descoperi de quât afară un al tu spectacolu que merită a fi privitu. Eră ve- derea depărtată a mării que măr- ginea orizontul ca o linie negru- lie asupra quăria se vedea miș- cânduse ca nisce punturi ore- quare numeru de bastimente. Cu tote que imaginațiile nostre nu pre era așă poetice, ânse aqueastă perspectivă ne făcu a visă către infinitu și ne vorbirăm de a reîncepe mai de multe ori aqueastă preâmblare que ne ră- piă cu totul din suvvenirile măr- ginite alle Tuileriilor și Lusem- burgului. O observație que ne făcu Jur- dan și pe quare noi o priimirăm fără resistință, fii de a vede frumusețea însemnătore a popu- lației Guerandese. Bărbații, în țerra aqueasta, au o fisionomie bărbată, regulată și sunt plini de C0C1IETERIE 140 tărie și de sanetate. Femeile, cu nisce trăsuri quam tare caracte- risate plăcu prin tallia lor sveltă și naltă, prin frumosul lor sân- ge și frescheța chipului. Activitatea spiritului Marghe- ritei nu se putea îndestulă nu- mai cu nisce simple preâmblări. De a doa dî dupo sosirea nostră, se închisse quâte-va ore în came- ra sa qua să lucreze. Nu que ddră să adînceă în fundul cu- noștințelor, queci nu eră înde- stul de raționabilă qua să voia- scă a dobîndi cunoștințele în- tregi pe quât se pote despre lu- crurile que aveă în ainte, ci vreă numai a ave din tote materiile quâte o jumătă de știință, și a ’și dă dreptul de a vorbi și a de- termină despre tote ; ea îmi addu- ceă ă minte aquei pasagiu, al părerei lui Fenelon*) asupra e- ducației unei fete, pe quare’l am cititu de atunci mai de multe- ori. ei Femeile mai cu semă sunt âncb și mai pasionate pentru adornementul spiritului de quât pentru al corpului. Aquellea que se dau la studiu și quare spe- ră a se distinge prin aqueasta au mai multu neastîmperu pentru cărțile lor de quât pentru toale- tă. Elle își quam ascundu ști- ința și o ascundu numai pe ju- mătate qua să aibă, pe lungo în- vețătură și meritul modestiei. ’) Părere către o dama de qaalitate. Nisce vanități altele mai gi'osu • re se indreptețjă mai cu facilitam pentru que sunt băgate în semă și făcu a vorbi lumea de dense- le mai supperată. O femee ân se curiosă que se înțepă de a scie multe, se credea qiie este un geniu forte înaltu în sexul seu, nu’i vine nici de cum ane- voie de a desprețul petrecerile și vanitățile quellor lalte femei. Ea se crede solidă în tote și nimicu nu o pote vindecă de cerbicia aqueasta; quând vei câ- tă apoi o vedi que nimicu nu scie de quât pe jumătate; e mai maltu uimită de quât luminată de queea que scie; i se pare que scie tote, determină despre tote, se pasioneejă pentru un partitu înprotiva altuia în tote disputele. Vanitățile grosiare al- le femeilor, fiind o dată declara- te de deșerte, sunt cu multu mai pușinu de temutu de quât vani- tățile seriose și rafinate que bătu în procopsială qua să strălluce printr’o apparință de meritu so- lidu.„ Mărturisescu cu tote aquestea, que eu nu sunt atât de rigoristu spre a opri femeilor studiile se- riose și legitima lor întrebuința- re. Cu tote que îmi sunt pre urîte femeile pedante, n’aș’ voi ânse a da, fără escepție, numele aquesta la tote quâte își cultivă mintea trecând queva mai depar- te de măsura vulgară. Ar’ fi cu nedreptate de a luă în rîsu pe PEDANTISMU 141 Iote quâte sciu mai bine dc quât quellelalte femei a’și arăta prin- ii-’o espresie adevărată cugetările si simtimentele lor. Din contra am mare simpatie și laud forte multu pe femeile aquellea que au scrisu cărți atât de folositd- re pentru educație cum și pe a- quellea quare, blând inspirate, fără a ’și neîngriji datoriile de mumă de familie, cântă în ver- suri armonidse imnuri de bucu- rie și de durere ; defaimu numai sciința que nu’și are locul într’o fată sau pentru que nu e destul de întinsă qua să o lumineze asupra adevărului, sau pentru que nu se învoiesce nici de cum cu posiția și viitorul ei. Defaimu mai vîrtos forma pretențiosă și nesufferită que dau limbuțieî lor sciințiiice nisce iscusite que se credu de savante. Anse vețju que a proposițo de Margherita m’am întimsu asupra tutulor fe- telor și mă grăbesc», a lăsă re flesiile generale qua să intru în narația faptelor. Nimeni nu este quare să nu vorbescă astă-cți despre minuna- ta descoperire que un pictor din Paris, D. Daguerre, a făcut prin stârnire și străbatere a minții. A fixa asupra unei place de me- talu imaginile objetelor, întocmai precum suntu, prin singura lu- crare a luminei, este un miracol al sciinței que vedem que se fa- ce astă-^i pe tdtă ijioa și quare se va în avuți în viitor prin alte minuni. Cu tdte aquestea amă- nuntele lucrării dc și au intrat în dominiul publica, este ânse forte technicu și nu p<>te fi po^- pularu. Savanții își potu espli- că plăcerea que îi face a încer- că daguerreotipul. Noi questilal- ți, deschidem ochii, ne bucurăm vădend natura desemnânduse în dre-quare chipu de sine ensăși și nu pre ne frămîntăm cu firea de a află prin quare combinație chimică avem aqueste resultate atât de nuoe. Nimicu nu este mai onorabil, cu tdte aquestea, de quât do- rința que face pe omeni a’și es- plică sciințificamente o minutată descoperire; ânse, pentru o fa- tă, ori cum va luă quine-va, îi șede mai bine de a fi, în aseme- nea împregiurare, ca omenii quei mai mulți, de quât a’i intră în capu ambiția cunoscătorilor. Margherita ânse nu cugetă as- fel. Quând un înțe’leptu, de- prinsu întru a face chiare și sim- țite demonstrațiile quelle mai ab- stracte, facil cunoscut mai ân- țeiu Camerii deputaților și apoi Academiei sciințelor, descoperi- rea Dlui Daguerre, Margherita, da prețidsă, pusse d’o parte ga- zettele que reproduceau cuvinte- le illustrului secretara perpetuu. Le luasse cu sine în câllătorie, întocmai ca pe un manual cu quare își propunea de a se con- sultă. Ea fusesse mișcată mai vîrtos de vorbele Dlui Arago: 142 COCHETERIE “Dagucrreotipul nu are nici o manipulare quare să nu fie în- țellesă de toți- Ellu nu preîn- chipuiesce nici o cunoscință de desemnu, nu quere nici o de- prindere a mânelor. Conformân- duse din pun tu în pun tu cu ni- sce prescripții forte simple și puține, fie-quare pote reuși așa de sigur ca și D. Daguerre en- suși.,, Ea își $isse atunci: voiu face aquesta esperiință aflându- me între omeni simpli și ncînve- tați; ne temendume de critica ni- mului, me voiu face savantă pre pe eftinu ! — Vanitatea încura- giasse pedanteria șijnu’i venisse în minte que putea să fie luată în rîs și să pață vre o rușine cu aquestu projetu bizaru. Voiu să (Jicu que Margherita lucră ca o maestră, nu que voiă să dominețje, ci prin încredin- țarea despre superioritatea ei in- tellectuală. Părinții ei, mândri de ave o fată de geniu, o lăsas- serb cu totul în voia ei de a’și retăci judicata. Atunci ea ne (Jisse quâte-va vorbe que ar’ voi să’și ia o vistă pitordscă și săl- batică que se întindea înaintea fe- restrei que da spre câmpie. Si fiind que mai adăogă que nue aqueasta quea d’ântiu încercare a ei și que ne păstredă o sur- prisă plăcută, o lăsarom în pace a’și face voiea. Jurdan n’aveă voință proprie a sa; Onorina, întremată, îi plăcea mai bine a sări pe câmpu ca băieții dela satu de quât a assistă la o csp< rîință de fisică; quât pentru nn ne, eu n’aveam asupra aquc.'.iu fete, quăria îi plângeam manin, nici un dreptu, nici o anton tate. Cum eșirbm din casă (ea sin gură mai târziu îmi spusse qu« I- le que voiu a ve spune acum |. ea începu a’și scote și a’și aș» ședa tdte dichisurile pentru în- cercarea que vrea să facă. De- schisse mai ânteiu ferestra cn sgomotu, sperând que trecetorii, que erâ deși pe ulița ospelleriei, se vor uită în susu și vor vede pe juna savantă și misteriosa ei operație. Mai credeă ânco asu- pra curiosității femeei din casă que va spiona savană que face ea și pe urmă se va duce să spuie afară o minune. Tdte cu- getările ei se împlinire» întocmai, conclusia ânse nu pre eși după dorința ei. Procopsită nostră își scote a- cum camera obscură, o așșețjă în aintea ferestrei, pe urmă sco- te gazettele que trebuia să’i în- suffle sciința; începe a citi fra- sele sacrementale cum și que fel să’și așșecje placa, cum să lase învelișul întunecosu și să facă a cădeă pe placă lumina solară, și alte asemenea. Pe quănd ea își medită ora- colele, femeea din casă ca o nesdrăvană, par’ que ghicisse cugetările ei, veni încetu și’și [ pusse ochiul pe gaură închuietd- PEDANTISMU i ei, curidsă sa scie de que să a a ii închisu singură în casă astă domnișoră, quând soții ei au cșit să se preâmble și să resuftle aerul. Biata femee eră una din aquellea simple și superstițio- se cu capul amețit de felurimi de basne stravagante. Pentru alle casei se pricepea fote bine și eră bărbata; sciă să țiie chieltuiala ospelleriei, să cumpe- re singură quelle trebuinciose, să îngrijiască de ospeți și să țre lucrurile în bună rînduială; tremură ânse de frică quând în drumu în pădure îi eșiă iepure- le ca o piațjă rea în ainte. La început quâte-va vorbe alle Mar- gheritei o făcuseră s’o quam bă- nuiască: quând îi veniă a crede que e o fată forte mintdsă, quând măi que ar’ fi intrat în pecat s’o crețjă que scie fermece; să tot fremîntă cu firea să potă dibui que va fi domnișoră asta. își și împărtfișisse ea părerea la A re o doe trei surate din vecinătate, și aquestea la Are o trei-țjeci al- tele, asemenea de credule, su- perstițiose, voitore de reu străi- nilor, limbute și lacome de scan- dalu. Acum eatopuntul: que occazie mai bună qua să se încredințeze curatu despre juna ei ospetesă? O vedîi pe gaura ușei uitânduse quând pe gazetta que inedită, quând în plafondu, și în picidre pe lungă camera obscură, cu aerul inspirat, cu mâna întinsă, que e 143 dreptu, quam semenă cu o fer- meca torc que își cântă și’și de- scântă virtuțile. Femeuța nu mai pierdu timpu, în dată se coborî să alerge la alde surata cutare și cutare. Unele erau și adunate de que- ealaltă parte în uliță și sgîiă o- chii la ferestra deschisă a Mar- gheritei. Lor nu trebuia să le mai spuie nimicu, que’i vețjus- sero cu ochii lor ocolurile și at- titudi.iile inspirate. începu pe josu în uliță a se îngroșiă nu- merul privitorilor, a șopti între denșii. Margherita eră mândră acum que ațîță attenția prostimii și își Z*ceh cu mulțumire întru sine: Bieții omeni! ei nici nu sciu cu que me occupu eu, nu sunt în stare a me pricepe, dar vecți săracii que se mira de mine. Pe quând Margherita își fă- cea reflesiile aquestea nu băgă de semă que mulțimea deveniă și mai mare și mai sgomotdsă. Nici que au(Jiă murmurele și vor- bele grosolane que începussero asupra ei. Nu vedeă pe’femeea din casă fanatică dând din mâini în mijlocul mulțimii, întorcenduse quând la unul, quând la altul și arătând cu degetul și la fe- restră și la densa, și tremurând pumnul în aer. De o dată, în momentul quând ea luă placa și ooglindeă la sore, un sgomot se ardică: Josu fermecat or ea ! și tot de o dată eato și o petră, COCHETERIE 144 pocii1 în camera obscură, și’ți o restdrnă peste capii în bucăți. Margherita resare de spaimă și scote un țipătu • Un instictu răpede de a se apperă o împinge către ferestră și o închide cu spaimă. O a doilea petră isbe- sce re^emetorea balconului și hohote de rîsu resună în uliță. Biata fată cădii pe un scaunu palidă, uimită, nesciind de unde îi venirb aquestea. Ușa se de- schide, birtașul que eră om de omenie, dar posacu și fără mul- te cunoscințe, intrb cu un altu personagiu într’o vîrstă matură quare începu a vobi astfelu: "Mademoselă, cu tote que nu te cunoscu, credu ânse que ’mi vei iertă aqueastă vidită bruscă, quând vei alia que am fostu forte norocit de a te mîntui de aquesti omeni brutali quari nu sciu, (Jeu, cum ai fi scăpat de denșii. Fă bine și te appropie de ferestră qua să cunosci tot a- deverul vorbelor melle.,, Margherita se appropie tremu- rând, și ve$ii mulțimea turbura- tă risipinduse în drepta și în stânga cu felurimi de vorbe și rîsuri, que nu mai arătă ânse nici un fel de ostilitate. Ea acum începu a se uită cu un aeru de încredere la protectorul seu ne- cunoscuta. “Eu sunt medicu, madembser lo, urmb necunoscutul; sunt frate al aquellui bravu colonel Bedeau quăruia Gueranda, ceta- tea sa natală, ’i a decernat d < curend o spadă de ondre prii tru frumdsa lui purtare în Ații ca. îmi plăcu sciințele și stimu pe quei que le cultivă. Cu tit- lurile aquestea iartă’mi dară a ’ți dă un consiliu. „ Margherita dette un scaun vorbitorului, și așședenduse și ea, îl rugb să’și urmede vorba: “Esci pre jună, urmb ellu, și ai un aeru de femee matură. Esci femee și vrei să te vîri în nisce studii que se cuviuu nu- mai bărbaților. Nu sciu pîno la que punt îți mergu cunoscințele, pentru astă dată ânse am proba que nu te-ai purtat nici de cum cu minte. Verji acum: Ai venit în aqueastă mică cetate forte puțin litterată unde invențiile quelle nuoe nu sunt âncb fami- liarisate. Din dioa d’ânteiu în quare ai venit ’mi ai început a’ți scote la ivială totă sciința, ai în- ceput în aintea unor omeni su- perstițioși și grosolani cu un vo- cabularu de vorbe technice cu totul necunoscute lor. Apoi te- ai apucat în aintea lor a face nisce esperiințe miraculdse qua- re în ochii lor trecu și vor tre- ce âncb multa dreptu o curată fermecătorie. Pe lungo aques- tea, te-apuci și ațîți curiositatea unei femei credule și relle ca o viespe pe quare voiu pune s’o goniască numai de quât. Si în quelle dupo urmă, ca un vîrfit a tote, deschizi ferestrele și îți PEDANTISM!) ase- 11* scie este 5. espui operațiile, necomplectc an- co. la judicata unui publicu que nu cunosce nimicu d’alde astea. t4 Sunt severu, iartă-me, pen- tru que sunt sinceru, nu sciu que îmi spune que într’o di îți vei adduce ă minte cu plăcere de asprele melle vorbe. 44 Tote quâte făcuși sunt forte inocente în adeveru, ânse nu te- ai socotit que lucrurile și quelle mai simple au trebuință de a fi conforme cu cuviințele și cu po- siția fie-quăruia din noi. Sciin- ța dumitalle ori quât de profun- dă ’ți-ar’ fi, ai ave un merit și mai mare quând n’ai destinde-o ]a vederea omenilor. Cu quât va fi mai ascunsă, cu atâta ar’ brillă de o strălucire mai cura- tă. Aci vanitatea dumitale pu- țin remasse de a’ți compromite siguranța; în alte părți îți va ardică stima que ai merira-o la cunoștințele que ai și opinia que ar’ pute quine-va să’și facă de- spre caracterul dumitale. Fii ori-quât de instruită que te voiu lăudă din tdtă inima; ânse, cu tote que vorba e aspră, dar ’ți- o voiu spune: Nu fii o fată pe- dantă, daqua voiesci a nu căde în rîsu și a fi plăcută omenilor. 44 Pasul este alunecosu între bunul și reul usu al sciinței. An- se mintea quea sănetosă trebue să ne îndreptețje, și la vîrsta dumitale, mademosellă, quine-va este în stare să judice quea que trebue sa facă. Sunt siguru que 145 ai destule cunoștințe solide qua să nu mai qucri a te adornă în afectație cu aqucllca que le cu- nosci pe jumetate. 44 Mi se întâmplă quâte o dată a întîlnî din confrații mei doc- tori, quari, fără să o queră tre- buința, vorbescu un gergu sciin- țificu forte anevoie deînțellesu. Nici guturaiul, nici durerea de gîtu nu le numescu pe numele lor, și înaintea unei femei, unui omu cu totul străin la sciința medicală se esprimă ca în ain- tea Academii. Iți spuiu carata que nu șade bine să vorbescă așă. Asta e o manie que amă- gesce omenii și quare se întdr- ce în paguba bolnavilor. Boia, nenumită pe numele ei cunoscut, îi face să cre$ă que quine que au, quând indisposiția forte ușdră și cunoscută. 44 Pociu dar să fiu pentru menea împregiurări mai iertător către o fată quând nu sunt pen- tru confrații mei ? Ei quei pu- țin se potu scusă cu citirea ne- curmată a scrierilor spețiale qua- re de nevoie sunt pline de ter- meni sciințifici cu quare le este occupată memoria. Dumneta an- se, fata mea, quare n’ai fostu condamnată la studiul etimologii- lor grece și latine, pentru que vrei să fii admirată fără a fi în- țellesă? Nici în fapte, nici în vorbe afectația sciinței nu se cu- vine unei fete de șai-sprecjece anni. 146 COCIIETRIE “ Să viu Ia conclusia mea, quam târziu pote, queci voiam să’ți dau un consiliu și făcuiu o cuvîntare. Nu sta multu în țerra aqueasta, mademdsello. Lo- cuitorii ei nu sunt răi, sunt ânse cerbicoși și suppuși la nisce idei fi- xe. Astă di să înduplecară la nisce glume grdse que le făcuiu, glume, quam în paguba dumita- le, quare te scăpară ânse de un que mai mare que erai să păți. Le-am disu que sunt pre buni que te iau de fermecătore, que cu aqueasta îți făcu o laudă que nu o meriți pentru que mai îți trebue multu pînă să înveți a- queastă meserie; le-am spusu que esci o biată fată que nu scii âncă nici un descântecu cum se cade și que te-ai pus aci cu nisce dichisuri qua să amăgesci lumea a te crede que esci înde- mânatică și cu sciință. ’I am ru- gat să se ducă fie-quare p’ă ca- să (Jicendule quă mă însărcinecju eu qua să te învețu minte. A- tunci ei începură a rîde din to- tă inima și, quând mă vecjură intrând aci, după cum le (Jises- sem, începură a se stricoră cu încetul. 44 Anse fii sigură quă iar mai vin p’aci. Ia a minte bine Ia queea que ’ți am spusu despre caracte- rul lor, și, daqua mă credi, scur- tețjă’ți quât poți șăderea p’aci.,, Doctorul ar’ mai fi vorbit âncă multu fără a fi precurmat, que- ci Margheritta semăna cufunda- tă într’o uimire que îi leg;r c limba. Se sculă, își luăcapellu, salută și eși. Quând se coboi ’i pe scară, Margheritta’l audî di cend stăpânului șistăpînei osprl leriei: “Cum vădii eu slujnica asta vă e pre trebuînciosă. D.i ‘ qua nu vi s’au spartu tote m casă de omenii dupe uliță qnc'i a adunat ea sub ferestrele dum nevostră, trebue să mulțumiți Ini Dumnezeu, queci ea ’și a pusn tote puterile cum să vă restome casa cu susul în josu.— Docto- rul are cuvînt, strigară doe gla- suri răgușite de o dată; tonta asta o să ne facă într’o di que- va ; trebue să luăm măsuri. „ Intr’ aquestea sosirăm și noi dela preâmblare. Totă scena a- queasta nu ținu nici trei quarte. Nu sciam que să dicem quând întrând în ospellărie, întîlnirăm pe slujnică cu ochii roșii, cu un pachet la subțioră și (Jicendune cu un ton amenințător: “ Mă gonescu, ânsă fata aea, fernie- cătorea dumnevostră îmi va plă- ti.,, Dela stepînii ospelăriei nu puturăm află nimica quare să ne îndestulele. Onorina, în curio- sitatea ei și în mania de a vorbi cu slugele, alergă dupo femeea gonită să o întrebe que s’a în- tâmplat, și dreptu răspunsu nu priirni de quât nisce scâlîmbă- turi și gesturi de mînie. Ne sui răm iute și veijurăm pe Marghe- ritta în disperație. După que se allină puțin, ne spiisse totă în PEDANTISM!) templarea. Ni se păru que am face pre înțellepțesce să nu bra- văm fanatismul omenilor de aci, și, dupo que am mulțumit din inimă severității doctorului, ne pusserom pe drumu și lăssarom ospitaliara Guerandă. Eram triști Jurdam și eu. O- norinei, que la început eră ase- menea forte tristă, începu a’i mai trece prin mișcarea căllăto- rieî. Margheritta nu vorbiă nici de cum; se vedea curat quăsbu- ciumarea în quare fusesse aquel suffletu simțitor din fire o răpis- se din deprinderilei ordinarii și que se petrecea într’ensa una din aquelle drame intime al quă- ror desnodămînt putea să fie o fericită schimbare în caracterul ei. Astfel se strecură timpul pî- no quănd ne înturnarom la Saint- Nazaire și trecurăm la Paimboeuf, pentru que renunțiassem la pro- jetul de a ne affundă în aquea sălbatică Bretanie. Quând intra- răm în batellul cu vaporu que eră să ne conducă la Nantes, me appropiaiu de Margheritta que începusse a mai vorbi și qua- re tot mai sta pe gînduri. A- tunci începu între noi dialogul următor: Mademosellă, îi $iseiu, esci pre ostenită de drum ? „ Aqueasta eră una din aquelle întrebări banale prin quare va quine-va să începă o conversa- ție. “ Ostenită cu mintea, îmi res- 147 punsc ca forte obosită; oh! dă, domnule, pre ostenită! — Nu cum-va îți mai adduci a minte de aquea posomorită Gue- randă și de grosolanii ei locui- tori? „ ’Mi eră temă, o mărturiseccu, qua, vorbindui astfel, să nu’mi respuncjă cu un simtiment de ne- cadu asupra rellei eiîmtemplări și cu ură asupra omenilor que o supppărasero. Rămăseiu ânsă forte mulțumit quând o audiiu vorbind în chipul următor: “ Ascultă, domnule, trebue să ’ți o spuiu dumitalle quare îmi pari iertător, de și esci deprins a nu’ți scăpa din vedere necu- viințele și ridicolele. Nu sunt su- părată de quelle que mi s’au întîmplat, ci de mine ânsăini. Surda m’am năsprit asupra quel- lor que am suffersit și m’am în- tărîtat asupra unor omeni pro- ști que m’ar fi uccisu cu petre forte împăcați cu sine, quăci necazul meu nu’și a avut locul. Simțiam quă nu’și aveă de te- mem secreta susținere a rației. ’Mi a venit în cuget o mulțime de suvveniri uitate, mii de re- flesii de quare nu m’așu fi cre- dut capabilă. ’Mi am addus a- minte atâtea lucruri que îmi mulțumiă orgoliul, și quare astă- di, în posiția în quare mă aflu, ’mi ar adduce rușine și pietate. “ Cuvintele doctorului prepa- rassero spiritul meu către tdte aqueste păreri de rău. De atunci 148 COCIIETERIE m’am concentrat întru mine și me aflaiu atât de differentă de queea que credeam să fiu, în quât m'am determinat a me schimbă cu totul. •4 Eu credeam que sciința dă dreptul cui-va de a supperă pe queillalți și de a’și arătă prețul cu locu și fără locu la ori-que vorbă; credeam que sciința mea eră un objet de quare trebue să se mire omenii și să’l rîvnescă, și que nu eră nici de cum o ne- cuviință a scote la vederea dmenilor aqueea que merită atâ- tea laude. “ Vederea mi s’a luminat acum; am recunoscut que pre puține sciu în comparație cu quâte îmi mai lipsescu de a sci; que n’am nici uu drepții de a trece de sa- vantă, în sfîrșit un que îmi țjice din întru que adeverata sci- ință m’ar’ fi apperat de afectație în quare numai mediocritatea își află socoteala. ‘•Acum, cum m’așu plânge de queea que mi s’a îmtemplat? E tristu, fără îndoială, și ânco și mai tristu, pentru que nu sufferu singură și que prin aqueasta tot interesul călletoriei s’a desființat. Meritaiu ânse în quelle dupo ur- mă o lecție severă. Am priimi- to, și voiu sci pote a me folosi dintr’ensa. — Nu te mai apperi întru ni- micu, fata mea, îi $isseiu eu cu mirare, și dupo nisce asemenea vorbe atât de nobile nimeni n’ar aveă curagiul de a’ți mai face vru o imputare. Nu’ți ascunțhi rika. Sapfo face nisce vii mus trări despre aqueastă patima lui Charaxu, quare se ruinasso pentru aqueastă frumusețe ve- nală; queci e bine a se sci qutt fratele Sapfei făcea commerciii cu vinuri cu quare își făcusse o stare forte mare : ea ensuși avea tote înlesnirile vieței, jună vi' duvă a unuia din quei mai în- avuți cetățeni din Andros numit Cereala, dela quare avu o fată ă nume Cleide, quare fusesse și numele mumei Supfei. Eatb que ajunserbm la questiu- nea unei antichități forte spino- se: fost-a ore Sapfo din Mitile- na aqueea quare cățju dominată de o patimă atât de iute pentru aquel Faon, june lesbian atât de frumos și atât de nesimțitor? Ea să fie aqueea que făcu aquel saltu atât de tragicu din Leuca- da ? Aquea medallie din Ere- sos despre quare vorbirom mai sus, addusă din Grecia, și pe quare sunt sculpite numele Sap- fei și al cetății Lesbos, semenă a stabili părerea que a esistat o altă Sapfo în urma poetesei cu trei secoli quel pugin. In ade- ver Ateneu și dupo densul Elian vorbescu despre o Sapfo, faimdsă curtisană din Eresos, nebunesce înamorată de Faon, que nu eră SAPFO nici de cum poetesă, cu tdte que prin frumusețea ei avu dreptul între Lesbieni de a’și scote chi- pul. Aquel cap-d’operă al lui Si- lanion, aquea statuă a lui Prita- neu din Sîracusa despre alquă- ria furii Ciceron accusă pe tică- losul Verres, să fie ore al Sap- fei din Lesbos sau al curtisanei din Eresos ? Mai eato ânco o questiune. Cu tdte aquestea de- spre Mitileniana se $ice que ar’ fi trecut în Sicilia nu dupo Al- ceu ci dupo nesimțitorul Faon que fugea de ardorile aquestei veduve pe uscat și pe mare. Se dice que din aquestă insolă ea se îmbărco disperată ducenduse a se da de rîpă de pe stânca Leucadei; și se pretinde ânco que ea quea d’ânteiu a fost qua- re ’și ă alles aquestu locu bru- mos și sinistru spre a se vindecă de un nesufferit amor înnecân- du’și în valluri focurile și ruși- nea. Trebuia qua delirul ei să fie în parosismul seu, queci Ari- stotele ne-a conservat o cugeta- re forte profundă a Sapfei din Mitilena: “ Mortea e reul quel mai mare, dicea ea, și te lacremele calde âncb que aiA ția poeți, atâtia amanți versant asupra unicei ei sdrte în archi-' vele lumii ca și asupra sorbi Eloisei din Paracletu. Que ar* deveni aquea solitarie și groza- vă scenă a stâncei Leucadei, aquellui piscu Acroceraunian plinu de nori de unde nencetatu schinteia mii de fulgere, de un- de pe totu minutul cade tresne- tul, pe sub quare mai târziu trecu fugind aquea Cleopatră brună șî mică ca și amanta lui Faon și numai putinii pasionată? Que arjleveni aquea liră lesbia- nă que svînturata o strîngeă Ia sînu asvîrlinduse în golful spu- megosu, unde pote que aquea lira străluce astățji petrificată și lucie de valuri și de secoli, aquea liră aquării putere nu pd- te să o ajungă nici unul din ac- cord urile quelle mai dulci și quelle mai bărbate que se mai aucjirb de atunci încoă ? Dkvxe-Birox. b = r, p = n d = z ă e b = a» que qui = u f = U == Y ș â e î 6 u = x gago gugegîh r h =x V = B ț — n ca co cu ce cî = k ge gi = fi 1 — 3* 6 = oa ce ci = u sc-a o ueî h— sk 1 e = ea x = kc qu-a o u e î = k scesci = ni SAFO 161 Cu occasia vieței Sapfei îm- părteșimu și următdrele doi1 o- de, singure que mai remassero din operile poetesei antice, din preună cu quâte-va fragmente. La Martine în călletoria sa în Orient, Tomul III, coprinde quelle urmarore despre Sapfo : „Totă dioa Hnuromu canalul Mi- „tilenei, unde fu o dinioră Les- „ bos . Suvvenire poetică dela „singura femee a antichității, a ,, quăria glas avu tăria a străbatte „secolii. Mai remassero quâte-va „versuri dela Sapfo, versurile „ aquestea ânse sunt destule spre „ a constata un geniu de primul „ordinu. Un fragment din bra- „țulsău din torsul unei statue a „lui Fidias ne descopere statua „ întregă. Inima din quare s’au ,.scurs stanțele Sa pfei trebuia să „fie un abisu de patime și de „imagini. (17 Maiu 1833). „ Nimicu nu e mai absurdu de quât a traducce quine-va poeții antici în versuri rimate, sau și a compune în qioa de astățji o poemă de scola clasică antică în nisce versuri moderne sau ri- mate. Inchipuiți-ve a pune pe scenă și a vorbi Oresti, Polinici, Orații și Curiați, Bruți în versu- ri împerechiate și potrivite ca doi porumbei în pene! Am cercatu a traduce aque- ste doe ode în versuri adevera- tu sapfice; ânse mesura e așa de grea pentru limba ndstră, (mai vîrtos quând poetul este mărginită în ideile originalului din quare nu pote cși) quât e cu neputință, fără o mare și împilătdre pațiență, a cși quine- va în capetu Am lăsatu dar versul sapficu și am luat ende- casilabul italian que este mai apprdpe de quei sapficu, fiind tot de un-spre-țjece silabe. Am tradusu pe aqueastă mesură que mi s’a părutu mai cuviinciosă; ânse ori-quărui îi citiam tra- ducția i se părea que nu e în versuri; atât de mult urechia ndstră nu e nici de cum de- prinsă cu cadența endecasilabu- lui clasicul Qua să făcu dar plăcerea auditorilor mei, me ve- duiu strimtorat, fără a mea voie, să legenu pe Sapfo în a vi- vantul cadențat modernu al ver- sului rima fu de patru-spre-țjece silabe, reservându pentru băr- bații neiertători de asemenea li- cențe prima inversie que se al- lătură și ea numai de quât, la urmă. Vorbind de metru sapficu, s’ar cuveni să’l aretămu spre sciin- ța cititorilor noștri. Aquest versu se compune de un-spre-dece silabe cu o cesură sau semistichu la așesea silabă; eato esemplu: lung. scur. 1. s. 1. s. s. 1. s. l.s. cum Vi no, Diva, vino precum odata Endecasilabul italian este ase- SAFO 162 menea de un-spre-gece silabe fără cesură determinată; el re- presentă în sine tdte felurile de versuri moderne pentru que se compune din doe părți, una de trei și alta de optu si- labe, sau de patru și septe si- labe, sau de cinqui și șese si- labe, și aquestea sunt tdte felu- rile de versuri simple, din qua- re se pot compune și altele mai lungi; pentru que quei de noe silabe este compus din doe se- mistichuri unul de 4 și altul de 5 silabe; quel de 10 silabe este compus din doe de quâte 5; quel de 12 din doe de quâte 6; quel de 13 din unul de 7 și al- tul de 6; quel de 14 din doe de quâte 7; quel de 15 din rinul de 8 și altul de 7 etc. Endecasilabul italian trebue să fie planii sau feminin (dupo cum cjieu francii) trebue adică să se termine cu o vorbă cu accentul Ia penultima. Prin ur- mare afară de a «Jecca silabă, que trebue să fie lunga tot <1'au na, trebue să aibă negreșit sau pe a șesea lungă cum : Anco’mi remint, o div’aquea spendorn Sau pe a patra, quând trebue să fie și pe a opta, cum: Cu rapedi arip’ despicând eterni. Se afla ânco endecasilabe în Petrarca cu accentul pe a pa tra și pe a șeptea. Se Ia mia vita dall’âspro tormento. -Si quel următor: Vino s’acnma pre cum o diniora. Felul aquesta e mai puțin ar- monios. De unde urmeatjă que ende- casilabul italian trebue să aibă. sau pe a 6-a și a 10-a si labe lungi sau pe a 4-a, a 8-a și alO-a. sau pe a 4-a, a 7-a și a 10-a Pentru quelle lalte este indif- ferent de va fi prima sau a doa silabe lungi— quând este a 4-a lungă vine greu a fi și vecinele ei a 3-a sau a 5-a. Ci- titorul va observă versurile ur« mătore nerimate. O Viner’ immortală și fiiea a lui Joie Ascultă a mea rugă, cu fotul melasu ție. Vecji chinurile melle, a la cremelor ploie Que stinge- a ta urgie. De, vino și acuma, qu’ a fost un timp odată Quând plânsurile melle propice au(Jit-ai Si părăsindu’ți Tată și doma înstellată, P’aureu carru venit-ai. 163 \ SAFO La jugul lor quei liber veloci columbelle Te adduceau la văile spre Terra ebenină Cu răpedile arripi prin mitjlocul de stelle, Prin arriea senină. g’ acum ’mi adducu ă minte, o Div’ aquea splendore, Surrîsul aquel dulce din fața’ți immortală, Si cum cercai să afli ferbintea mea arddre 5 Durerea mea fatală. Que voiu, îmi cjiceai, Deo, și quare dor m’appasă? Si quine-amea durere nu va qua să o scie ? „ O Sapfo, spune’mi quare ingrat acum te lasă? rtea Ansă a bătrânului ducă de âhntova 178 TASS0 îl rechiemo lângă Yineent de Gonzagua; și peste puțin un acces de nostalgie îl împinse către golful de Neapole. Pe drumu își facil datoria a visită Loretta spre a mulțumi Fecid- rei de Vindecarea sa: trecu prin Roma și celebră pe Sist-Quint într’o poemă de quinci-deci oc- tave , și avu mulțumirea de a vede pe amicul seu Scipion de Gonzagua revestind purpura ro- mană De aci trecu la Neapo- le sperând que va mai află que- va din remășițele averii mater- ne. Din atâtea palate que i se propusseră spre locuință, alles- se mănăstirea muntelui Olivet, și dupo rugăciunea monachilor scrisse primul cânt al unei poe- me destinate a celebră originea casei lor. O altă cugetare îi stăpâni facultățile. Criticele inc- micilor sei atât îl turbură în quât în interesul gloriei salle se credea dator de a preface aquel cap-d‘-operă de quare se miră > Italia întregă. Criticele aquestea ș se gramădissero în timpul cap- tivității salle cu o iuțime forte ma- re, și un dialog al lui Camillo j Pellegrino asupra poesiei epice didesse, în anul 1584, semnalul aquestui potop înâlțând pre Tas- so mai pre sus de Ariosto. Aca- demia Cruschei luasse asupră- ’și apperarea lui Orlaudo Fu- rioso prin Leonard Salviati qua- re mai âiiteiu îusesse unul din pancginstn lui xasso, și pe qua- • re neveia mai târziu îl făcnsae a deveni unul din quei mai fer- binti ai lui adversarii. Marele poet indignat de aquesta att.acu neprevețlut al unui vechia al seu amicu que profită acum de nenorocirea lui spre al împila» putu a se ține și a’și ascunde indignația. Pusesse în mirare Italia prin moderația respunsu- lui seu. prin nobila apperare a lui Amadigi al tatălui seu a quă- ruia censură Salviati o învelisse în diatriba sa. Oamenii remar- cassero mai vîrtos admirația lui Tasso pentru Ariosto. Gloria lui Tasso crescusse și disprețul Ita- liei îl resbunasse asupra panfle- tarului; criticele Anse nu se pu- tea scerge din memoria lui: în- cepusse ellu ensuși a se îndoi despre sine și vru a profită de retraggerea sa în muntele Oli- vet spre a’și preface al seu cap- d’operă. Un nuou amicu veni a'l distrage un moment din a- queastă mare lucrare. J.-B. Man- zo marchisul de Villa, que de- veni de aci biograful seu, me- rită amicia lui prin stăruirile și demonstrațiile ferbinți que îi are- tă. Aquesta îl lud cu sine în- tr’una din delicidsele viile que aveă lungo mare, sau în dome- niul seu dela Brisaccio și se luptă prin tot felul de distracții și plăceri ai risipi aburii și în- chipuirile triste que îl împresu- ră ânco. Tasso credea que are un angel sau spirit familiar al seu pe quare îl vedea desu și conversă cu densul. Manzo re- masse în mirare într’o iji de tă- ria și eloquința discussiilor poe- tului cu închipuita fantasmă. De un capriciu veni iaro în Roma; ânse sau adduccerea a minte despre umiliațiile quare quei mari îl făcusserb a sufferî, sau recunoscinta către monacliii quei buni din muntele Olivet, que își allesse iaro o casă în aquestu cinoviu și se așșerj.0 a- colb. Aci ellu compusse dialo- gul asupra clemenței și își ur- md întinsa lucrare a Ger n săte- ni ei liberale. Stârnirile lui Sci- pion de Gonzagua îl smulseră iar din aqueastă pietdasă retrag- gere, unde iaroși fu nevoit a se retrage din causa neomeniilor grosolanilor omeni ai curții que în lipsa domnului lor cute^as- serb a’l allungă din palat. Atâtea mîhniri trebuia să’i a- daoge neputințele: o lenta îi ro- dea ființa și starea averilor sal- le nu’l iertă a mai priimî cău- tarea bunilor religioși. Temen- duse de a nu fi în greutatea lor, se dusse într’un spital que dom- nii de Bergama întemeiasserb Ia Roma. Que jocu straniu al întâmplării! Unul din verii tată- lui seu fusesse unul din princi- palii fondatori ai aquestui așșe- dămînt. Amicii sei din Neapo- le și marele ducă de Toscana se rușinarb asta dată înaintea Italiei. Ferdinand de Medici îi TASSO 1^9 trimissc 150 scudi de aur. Man- zi, Caraccioli, Pignatelli îi tri- misserb încuviițatc daruri. Si- gur acum que nu va mai fi spre greutatea monachilor din muu- tele Olivet, se returnb acolo: ânse cardinalul de Gonzagua ru- șinând use queci ’l a fostu aban- donata, Tasso avu neputința de a se suppune dorințelor și stâ- rnirilor aquestui vechiu al seu amicu, se dusse la densul și nu aflb de quât umiliații în casa lui. Spune poetul într’una din scrisorile salle către Constantini que cardinalul nu’l mai prîimiâ nici la masa sa. Aquest orribil affront trebuia să’l scîrbiască cu totul despre amicia quellor ma- ri; ânse Ferdinand de Medici fusesse atât de generos cu den- sul în quât, n’avu curagiu ai refusă rugăciunile Porni la Florența unde îl priimirb cu mari onori. Esemplu prinsu- lui fu urmat de curtea și ceta- tea întregă, de poeți și de în- țellepți. Ensuși Academia Cru- schei uitb vechile salle înjure, și Salviati, que murisse de $ece luni, nu mai eră aci spre a mai ațiță aquea ură litterară. Tasso fu recunoscător de a- questă admirație și stimă que îi arătă, anse clima de Neapole îl chiemă neîncetat la starea să- nătății lui. Porni din Florența culmat de daruri din partea ma- relui ducă. De astă dată lenta îl arestb în drumu în cetatea 180 TASSO Romei , unde avii mulțumirea a mici, cardinalul Aldobrandini, vedea întronânduse da papă a- 1 devenind papă subt numele de micul seu Castagne cum și du- rerea de a’l perde dupo doe- spre-ijece cjilie dupo înălțarea lui. — Quei puținu aquesta n'avu timpul de a se arătă ingrat, que- ci îl răpi mdrtea. — Anse ne- dreptățile illustrilor sei amici nu putea reci simtimentele lui Tas- so. Duca de Mantova îi aretă dorința de a’l revede; poetul iiito Neapole și porni la Manto- va. Făcîi mulțime de versuri a- supra genealogiei Gonzaguilor și prepară o ediție generală a ope- rilor salle, pentru a quărora ti- părire amicul seu Constantini tracta cu librarii _din mai multe cetăți. împuținarea sănătății nu’l iertă a mai stă mult între palu- dHe dela Mincio. începu a dori iaro golful de Neapole; și in lu- na lui Ianuarie 1592 se dusse la prințul de Conca que’i invită să viie a se împărtăși cu den- sul averea quea mare que îi re- masesse dupo mdrtea tatălui seu. Stette aci quât-va. și poetul pă- răsi și pe aquesta; queci cha- racterul seu bănuitor îl făceă a se teme qua nu cum-va și aque- sta să*i puie mâna pe manuscrip- tul Gerusalemei Liberate, dupo cum făcusse duca de Ferrara cu primele Iui scrieri. Se dusse la villa di Manso unde își termină inversia quea nuoă a poemei salle. Anse, li- nul din quei mai buni ai săi a- Clemente VIII și rugându'l a ve- ni la Roma, poetul abandonă și refuggiul aquesta, încărcând pe Manso și pe prințul de Conca a urmă procesul cu quei que’i răpissero averile părintesci. A- junse la Roma la 26 Aprilie 1592, și astă dată fu instalat la Vati- cano. Clemente VIII remunerd cu onori și demonstrații amica- le frumoasele versuri cu quare poetul îi celebrasse suirea pe tronu. Anse pe drumu avii ni- sce onori de quare Tasso fu și mai mult flatat. Cățjănd în mâi- nile căpitanului de tîlbari Sciar- ra, aquesta cum audî de nume- le Tasso cădii la picidrele ma- relui poet perejend totă selbătă- cia și depuind armele jos. La Roma fu în quelle din ur mă publicată Gerusalenime Libe rata subt îngrijirea Iui Ingigneri, quărui i se didesse și inversia din ainte. ÎXuoa inversie fu pri- imită cu aquellași entusiasmu. Anse Italia apoi priimî pe quea d’ânteiu, și Europa, dupo den- sa uito cu totul pe adoa. Tasso se arătă que voiesce a se ștabili în Roma; ma starea quea grea a sănătății îi eră mai tare de quât gusturile, și dupo 26 de luni querii și avii voiea de a se returnă la Nea pole, un- de amicii sei îi reveduro în tran- sporturi de bucurie. Incepusse poetul, dupo rugăciunile mar- TASSO chisei de Villa, muma lui Man- zo, o poemă asupra Creației, întitulată quelle sepfe dillei a- queasta o mai lucid la Roma, și o lud iaro la Neapole. O altă ©ocupație îl mai distrasse din durerile salle. Prințu de Veno- sa, Gesualdo, arnicu al poetu- lui , compositor mare în musică, îl rugo să’i facă quevă poesii spre ale intona. Tasso făcu trei cjeci de bucăți que le numi ma- drigal}, și quare eră p’atunci forte Ia modă. Clemente VIII iaro și doi nepoți ai sei, nepu- tend sufferi lipsa poetului, își închipuiro, qua să’l pdtă face a veni în Vaticano, a renoi pen- tru ellu solemnitățile triumfului, cu quare nici un poetu dela Pe- trarca, nu mai fusesse onoratu. Cum să resiste bietul omu laa- queastă tentație? Tasso n’avii curagiul; neastempdrul îi eră așă de mare în quăt i se părea que n’o s’appuce cu viață la Rama. Porni la capitol în Noemvrie 1594, și o mare aflluință de popol îl priimî la porțile Romei, și papa vecjendul îi disse: 44 Iți înfa^iședu laurele qua să pri- imească dela tine atâta ondre pe quât a făcut ellu predecesorilor tdi.,, La timpii sosisse poetul să potă appuca onorile; ânse cardi- nalul Cinthio vru să mai amine triumful qua să’l facă mai stră- lucitor. Se temea que iarna va împedică lumea de a veuî spre 181 privirea ceremoniei Se aiiiAnd dară pentru primă vara, și Tas- so nu mai putu asceptă. In lu- na lui Aprilie 1595, cpocha de- terminată pentru încoronarea sa, el nu mai cugetă de quăt la mântuirea sa, și queru voiea de a se trage din Vaticano la St- Onufrie. Pietatea cardinalului Cinthio nu cutedo a’l contraria; și Tasso scrisse ultima sa scri- sdre către amicul seu Constan- tini prin quare îi anunță stinge- rea vieței salle. La 10 Aprilie o căldură mare îl trend în pat de unde nu se mai sculd, și își dette șuflletul la 25 în vîrstă de 51 anni. Cinthio fu ne mân- gîiat pentru întârzierea triumfu- lui illustrului seu amica la quare el fusesse causa, și queru qua tote onorile preparate să se fa- că reposatului la pompa de im- mormîntare. Pusse să’l înveste cu toga romană , și să’i încingă fruntea cu laure ; și purtat ast-fel pe tote stradele Romei, priimind pretutindeni lacreme de durere în locu de acclamații de bucurie, corpul lui Tasso fu dus și îm- mormîntat in bisericuța dela St- Onufrie Să încetele ase mai dice que aquest mare poet fu ciutat și onorat numai dupo morte, și que sortea la gonitu pîno la ul- tima lui oră! Nu. Dela eșirea luî din spitalul dela Ferrara, de Zece anni, el nu mai avu aitu inemicu de quăt melaiicaolia sa. 152 TASSO pretutindeni priimiă dela pringi și popole mărturisiri de drago- ste și venerație. Cardinalul Cin- thio promissesse un mausoliu lui Tasso, și aquest monument fu ’năl at de altul. Mai zo, vizitând mai tărcjiu mormîntul poetului, fu în mirare que nu i se mai cunoscea nici locul. Aci pusse a se așședă o tablă de marmu- ră cu inscripția următore. Torquati Tassi ossa nic jaceat. p. p. muci. Dupo doi anni, la 1603 car- dinalul Belvilacqua reparo uita- rea cardinalului Cinthio, și pusse a înălță un mormînt vrednica de marele poet. In biblioteca mo- nasticii s'a pus un bust quare ș’a turnat în tiparul que se luas- se dupo ensuși capul și fa ga mortului. La Bergama s’a înăl- țat o statuă dupo testamentul lui Marco-Antonie Toppa editorul operilor poetului. Librarii Franței n’au făcut atâta pentru bărbații lor quei mari. Intr’al XVIII secol i s’a ardicat alta de către stu- denții universității din Padova Multe feluri de medalii s’au tur nat în ondrea lui, și anco în viațăi portretele lui se află în Bergama, Roma și Paris, quare adeveretjă queea que țțice Manzo despre staturai frumdsă, portui quei gravu și căutăturai impo- zantă. Monumentul ânse quei mai trainica al gloriei salle este poema Gerusalemei Liberate, pe quare nenorocitul forte occupat cu cugetările cerului lăsasse în cuxintelei quelle din urmă, ase arde din preună cu remășiță versurilor salle. Cinthio Aldo- brând ini nu putu a se determi- nă șă puie în lucrare aqueastă ultimă voință a reposatului; și apoi o crimă ca aqueasta eră și cu neputință a se mai comit- te, queci Italia și Europa eră pline de aquest cap-d-’operă. An- co de quând trăia autorul, dela 1593 Blaise de Vigenere dides- se o traducție în frangosesce. Que să (Jicem acum despre Gerusateme Liberata quare să nu fi dis tdtă lumea? Defectele și frumusețele ei au fost înde- stul snumerate, desbătute și en- suși esagerate. Nu vorbescu de aquea diatribă mărturisită din partea academiei Crucshei; queci este o covîrșire de turbare și de satiră. Quei mai flecari din libelistii noștri nu cuterjassero a veni pîno la aquel punt de sfî- șiere. Tot ânse que ne pune în mirare mai mult este o libe- lă a junelui Galileu queabiă s’a publicat la anul 1793 cu tdte que eră făcută de 200 anni, li- belă nevrednică de un aseme- nea bărbatu, que ar fi putut ce- lebră gloria lui Ariosto, idolul seu, fără a denigra întru ni- inicu capul d’operă al lui Tasso. Comparația între aqueste doe mari gemuri a făcut mai mult a TASSO 183 se versâ atâtea unde de cerne* lă și de fiere. Mania parallele- ior și contrastelor a tras quelle mai bune și minunate minți în nisce răteciri și subtilități fără numer. S’au inventat numele de romantiu epicii, de epopee roma- nesca cavaler esca, spre a cha- racterisă pe Ariosto; uită ânse que aqueste epitete putea a se da asemenea și la Gerusaleme Libe- rata la trei părți din personaje- le și episodurile ei. Ariosto luas- se numele lui Carol quel Mare dîn istorie precum și Tasso pe al lui Gofredu. Intr’unul se ve- de V9.ie.uiS3jdutj Parisului și în altul a Ierusalemului. Roland și Rinald au devenit asemenea personaje istorice; Tasso luos- se altele și mai reale, precum Tancredi, Buillon, Baldovin, Eu- statie, și alți companioni ai lui Gofredu; ânse faptele și limba- giul que le dă Tasso sunt ore istorice? Pe Arminda ore, pe Glorinda , pe Erminia, pe Ri- nald , pe Argante, pe Aladin , pe Olinda, pe Sofronia și pe a- tâția alții de unde ia luatu? Din imaginațiai romanescă negreșitu Nu vede quine-va de quât nisce ficții așședate cu un die-quare altu chipu dilferent de al lui A- riosto: aquesta se jocă cu la- cremvle și cu plăcerea, cu at- tenția și curiositatea cititorilor sei. Musai își schimbă episodul, sujetul, stilul și tonul pe tot mi- nutul. Trece cu o minunată cilitate dela serios în plăcut, d© la tristu in glumețu, și e pre- tutindeni admirabil și mare; nu e ânse un que nuou în Italia: Boiardo și Puici at.it îl prece dassero în carrieră, înqu\t, fă- ră nici un scrupul Ariosto adop- tasse dela denși principalele fic- ții și numele eroi, or sei.—El nu numai îi furasse ci anco îi și uccisesse coppiindui. Atâta era entusiasmul secolului seu, în quit, dupo esemplu unei mulți- mi de imitatori, și ensuși Tas- so fu terrît pe urmele lui Arios- to. Rinaldo al lui nu fu alt de quât o composiție de felul aque- sta. S’a scris de atâtea ori que Tasso, disperatu de a întrece pe maestru quellor moderni, sa arunco către antici, pe quare îi stadia cu arddre și stârnire An- se que asemănare este între llitx- cla și Gerusaleme Liberata'*. — Concentrația unei fapte îinpregiu- rul unei cetăți împresurate. Que a luat Tasso dela Virgiliu? — Ni- micu. Nu cum-va felul isioricu? ânse trebue a demonstra mai ânteiu daqua Acliiile, Ector și Agamemnon, daqua Enea și T ur- ii us au mai esistat aire unde-va de qu'it în imaginația iui Omyr și Virgiliu? Nu cum-va unitatea stilului? ânse aquesta veniâ de sine, dela ensuși sujetul que ’și ’la allesu Tasso. Nu cum-va pompa descripțiilor? aqueasta , ânse este prima condiție a ori- fa- , que poesii. Na cum-va mode- TASSO tru que ficțiile aquestea roma- nesci și atâtea altele aflaro gra- ție în aintea censorilor Sofro- niei? Pentru que aqueste împre- giurări au relație cu acția prin- cipală; pentru que vede quinej va un erou a qnărui lipsă o plân- ge armata întreagă, altul pe qua- re amorul îl retăcesce, o femee que voiesce a’și mântui patria și credința paralisând braqul que pdte a le desființa. Quât pen- tru mulțimea fermecătoriilor pe quare i le-au imputat de atâtea ori, elle nu vin nici din imitația anticilor, nici din gustul autoru- lui , ci din credințele și gustul secolului que se interesă la ase- menea narații. Aquelleași cre- dințe vede quine-va și în Ario- sto și în toți autorii aquestei e- poche. De va pretinde quine-va que s’a luat Tasso dupo antinci, află numai în Lucan modelul pădurei încântate și în Omer epi- sodul Erminiei, que spune pe nume pe capii cruciaților Ia ti- ranul Solimei. Tasso a aliat o mesură, un midlocu între varie- tatea desordonată din Ariosto și între severa simplitate a lui O- mer. Cu aqueasta nu voiu să dicu que el ar’ întrece pe unul sau pe altul; este mai puqin desfătător de quât quel d’ânteiu și mai puqin admirabil de quât quel d’ai doilea; cu tdte. aque- stea trage, intereseadă, place. mai multu în întregimea operei salle. Quât pentru ameimnte , 184 Iul de amor? ânse Erminia și Clorinda alle lui Tasso pe atât sunt fiice alle Didonii, pre quât sunt și Angelica și Bradaman- te , din Ariosto. Trebue să fie quine-va Omer, să fi esistat în timpii lui, qua să nu’i appuce nimeni în ainte, în felul aquesta de interes dramatica. Lucan, sin- gurul și adeveratul poetu istorica, a vrut să se încerce a putea scă- pă fără amor și își ostenesce ci- titorii. Quare poetu daro a cute- (Jat a se lepedă de un asemenea resortu dupo secolii cavaleriei, du- po ivirea lui Ariosto în qua? Lă- sați daro tdte clasificațiile, tdte comparațiile ridicole. Numiți, de vc place, poema lui Ariosto o epopee neregulată, nu diceți ân- se que Tasso n’a fostu nici ro_ manescu nici cavalerescu, și que a compus o poema istorică. Tasso studiasse cu stârnire pe quei trei sau patru mari poeți epici que esistassero înaintea lui; vedusse que unitatea acției eră neccesarie la interesul unei poeme, la rîn- duiala și înțellegerea episodelor. Bărbații cu gust eondamnaro în- tru unire frumosul episod al So- frouiei diceud que distrage at- tenția cititorului que nu se inte- reseadă de quât de fapta quea mare a Sântului mormîntu. An- se Tasso nu 9 re numai episodul aquesta: ne duce retâcindune în urmele Erminiei, alle Iui Rinald. alle lui Tancredi; ne conduce pe la încântătdrea Armida; pen- TASSO 185 trebue a mărturisi que nici unul clin amorurile iui n’a întrecut nici ensuși n’a egalat pe al Didonii. Este âncb de criticat aquea ma- nie, aquea profusie de punte, de jocuri de vorbe, de antitese qu1 îi înfrumusețeadă stilul pe quare Italienii le numescu conceiti, și pe quare severul Boileau le qua- lifică cu numele de clincant. Ansi; prin quâte frumuseți nu’și a rescumperat el greșalele. Vol- taire a observata que aquelle con- cette a stricat abia numai vre o doe sute de versuri din Tasso, și que stilul lui mai pretutindeni erâ elegant și chiaru. “Sujetul Gerusalemei, adaogă el, este quel mai marejdin quâte ’și a maiallesu quine-va, și Tasso a pusu în- tr’ensul atâta interes și atâta mărime; tote sunt acî legate cu artă; el împarte cu înțellepciuiie lumina și umbrele-, se înalță mai pre sus de sine din cant în cânt.” Dupo aqueastă judicată a unui maestru în quât pentru gust, judicată confirmată de în- țellepți și de popol, prea puține lucruri îmi mai remâne. Versia din urmă a Gerusalemei n’a avut alji admiratori de quât pe Tasso ensuși. Dintr’ensa ellu scosesse afară episodul lui Olindo și Sofroniei, pe păstorul que dă asii Erminiei și quelle din urmă încântăminte alle Armidei. Au- torul sacrificasse aqueste episode severității criticilor sei; și ad- mirația publică le-a reclamata* Pe lungo aquestea în locul nu- melui Erminia pusesse Nicea, cum și un sihastru discepul al lui Petru Erimitul, în locul ma- gului que descopere retragerea lui Rinald. Viitorimea ânse a preferit mai mult pe vechiul greșitu și criticat de quât pe nuoul îndreptat. In locul Iui Rinald iaro se pusesse Nor- mandul Ricard, și cardinalul Cinthio Aldobrandini luasse Jo- cul, în dedicație, al Iui Alfonso: aqueastă schimbare ânse din urmă n’a venit din îndemnul un ei cri- tice , ci dintr’o dreaptă ressimțire și disprețu al unei iniine nobile atât de amărîte prin ingratitu- dine. Rinald eră tulpina casei de Est. moșul aquellui Alfons que își degradassc atât viața și characterul persecutând un atât de illustru amica que i’l didesse norocirea. Viitorimea iarb n’a vrut a luă parte la resbuna- rea poetului de quare eră vred- nica aquel ticălos prinșii. Ea a priimit iar pe Rinald. Rinald pentru bravurele salle merită a fi cântatu, și gloria unui băr- bații nu se pote stinge prin mi- șelia nepoților și urmașilor sei. Aci se pote vedea o lecție pentru contimporanii noștri. Posterita- tea, aquest arbitru rece și se- verii, judicându operile minții, se desface cu totul de pai iniile contimporane, și nu ține soco- QUATEVA 186 teală nici de urele apprinse a- supra unui autor nici de recrimi- națiilc și resbunările lui. Viennet* OEATE-VA OUESTIIW. Que limbă vorbescu Românii în (Jioa de astățji? Quare limbă ar’ fi vorbit în differente epoche? Quare limbă au vorbit în tim- pii strămutării lor din Italia în Dacia ? Ca que fel să fi fostu limba Dacilor ? Aquestea sunt nisce questiuni que se potu deslegă mai mate- maricesce quât ne vom resui în anii d’ânteiu ai Italiei antice și trecând cu Trajan în aqueste provinții, ne vom coborî din epocha în epochă pîno în dillele nostre Popolul Italiei antice mai na- înte de a începe scriitorii Latiu- lui a’și formă limba lor firesce dupo quea ellenică din quare gergul lor popular eră un dia- lecte doricu, mai nainte (Jicu de a se da ființa aquestei limbe aVirsililor și Ciceronilor, aque- stei limbe que o numim asta di latina, firesce que popolul Ita- liei întregi își avea limba sau mai bine glosa , idioma, chipul seu de vorbire, incult fără îndoială, capabil ânse a arătă ideile cunoscute și respindi- te pîno atunci între denșii Aquea limba rustică și incultă, de și cu dre-quare prefacere qim a trebuit să suffere din secol în secol, din împregiurare în împregiurare aquea limbă (Jicu n’a putut alt fel de quât a se păstră între popol, cu tdtă cul- tura que ar fi putut luă o prea mică parte din cetățeni. Ase- menea păstrează limba sau quel puținu urmele glosei primitive tdte poporele pîno în dioa de astădi. Auțjă quine-va litterații și cetățenii francesi și auțjă și pe popol din differente provinții alle Franței; audă litterații ger- mani și aufjă și popolul labo- rator dela un capu pîno la altul al Germaniei întregi. E mare differința dela limba lui Goetlie pîno Ia glosa Sașilor și altor popdre, de și din aquelleași ele- mente. O asemenea proporție de differința ar’ fi putut fără în- doiala sta și între limba lui Virgiliu și a popoluhii Roman, de și ambele se ved din aquel- leași elemente. Quând Romanii au început a face colonii în Spania . Gallia, și Dacia, aquelle legidne de soldați firesce que nu se corn- puneă de Ovidii, Virgilii, Cice- roni și Taciti, ci mai multu din vulgul sau gldta romană. Prin urmare quând Romanii veniri) în Dacia, veniri) quei mai mulți cu imba aqueea a popolui quare ser- visse de materie autorilor a formă limba quea scrisă, întocmai ca QUESTIUNI. materia unui statuar que își varsă în forma idealul seu. Vine acum o altă questîune preparatorie și aqueasta la es- posiț iile que vrem a face. Oare leajidiiele colonisate în Dacia totă fost’au elle din întâmplare din una și aqueeași provinție a Italiei sau recrutate din differnite părți. Venit’a adică cu elle un singur dialect al Italiei sau se concentrare mai multe dialecte alle nordului, mie jii jillei, și mij- locului Italiei? Apoi iaro aque- 8te legione tote și differente a- mestecatus’au la un singur locu sau se împărțiro și se întinserb unele în părțile que le dicem asta ji Moldavia, Basarabia și Bucovina; altele în părțile nu- mite astădi Ardeal, Ungarie; al- tele în pămîntul țerrei Rom'mesei, altele în Banat, și altele mai în urmă în â acedonia? Nu e mi se pare nimeni quare să jică quă aquelle legione remassero to'te la un locu și se amestecarb. — Aci se vede una din căușele primitive și principale pentru que aqueste popdre pîno în dioa de astă di își au idioma lor și chipul lor de pronunție, (yeji prefața la Parallelismu.) Dupo aqueste preparatorii questiuni să punem que totul la un locu al tutulor idiomelor sau dialectelor Italiei antice se re- presentă cu litiera R. dicein dar que autorii romani n'au putut să’și formeje limba litterară de 187 quăt din elementele que au afflat în R. Să dicein iară que aqueea que au adaos autori spre cul- tura elementului R, atât în ma- terie quât și în formă, este aquea parte que făcea limba popolui roman a deveni limbă latină, și aquei element îl vom numi L. Acum dară limba latină, for- mată din elementul roman și din quel latin, o vom represența prin litterele RL. Roma facânduse tare și dom- nitdre, se scie que’și a întins armatele triumfătdre și coloniile în Gallia, Spania și pîno în o- ceanul Atlantica, cum și în totă Dacia. Pretutindeni în locurile a- questea colonnii, ca quea mai mare parte din vulgu, firesce que veniro cu gergul lor popular sau cu limba incultă R. In Gallia ânse, afflarb limba sau glossa gal- lică, în Spania pe quea spani- că ... și în Dacia pe quea da- cică. Que s’a făcut ore-quare amesticu din ambe elementele, în fie-quare țerra, nu pdte fi nici o îndoială. Elementul gallicu îl vom numi g, pe quel spanicu s,. . pe quel dacica d, prin urmare limba ro- mană que se vorbiă în Gallia, Spania,. .. Dacia, o vom re- presentâ prin R//, Rs ... Rrf, și differința între R, RL, Ry, R . și RcZ nu putea fi alta de quât queea que ar’ fi putut fi între L, <7, 5, ... și d. Cu quât va fi fost mai mare sau mai mică 188 QUATEVA differința între elementele străine ! apoi RtZ, apoi RtZs, apoi Rdsif de elementul R cu atât ajungea ‘ apoi Rdsut, apoi Rdsutg și qua R, Ry, Rs, . . RcZ să fie mai | Rdsntgg’ . . . quare fu limba mult sau mai puțin egale între sau gergul sau mai bine glosa sine. Anse se scie que elemen- tul R, ca domnitor pretutindeni» făcea pretutindeni să se resimtă mai mult, și de aqueea pîno mai în urmă limba populară a Italiei, eră mai tot una cu limba Galliei, Spaniei. . . (mai nainte de cultura lor) și cu a Daciei (mai' nainte de împresurarea ei de a- tâta alte elemente străine) pre- tutindeni în aqueste țerri limba vulgului se (Jicea limbă romană sau romanță (de unde luaro nu- mele de romanțe și scrierile pline de minuni que se scria în limba popolului, ca la noi Ale- sandi ia). Să venim la Dacia: în primii R(Zsm—?t=RcZs, timpi după descalicatore, Rom inii firesce que n’au vorbit de quât limba RcZ. Mai pe urmă, și mai înqua aflânduse Românii în varii comerce mai mult sau mai puțin fatale cu felurimi de po- pore precum mai înqua cu Slavi, Unguri, Turci, Germani și Greci; sufferind Dacia atâtea și atâtea împregiurări și prefaceri, sufferî prin urmare și limba locuitorilor ei. limba RcZ atâtea și atâtea a- mestecuri. Se punem pe elementul slavu, s, pe quei ungur, u , pe quei turcu, t, pe quei german, g. și pe quei grecu, g\ A fost daro un timpu quând limba romana se vorbiă curat R. popolului Românu pe la înce- putul aquestui secol pîno la a- nul 1820. Să pășim acum dela quelle cu- noscute către quelle necunoscute. Limbă grecească este cunoscută și prin urmare am putea allege și scădea din espressia Rdsutgg* pe elementul grecu g' și putem (Jice Rdstugg’ — g’ — Rdsutg, din quare scățjend pe elementul iar cunos’cut german g, avem Rdsutg — 9 — Rdsut, din quare scațjend pe elementul cunoscut turcu t, avem Rdsut—t—Rdsu, din quare iar scăcjend ele- mentul cunoscut ungur u, rjicem apoi scădend și pe elementul cunoscut slavu s, spunem Rds—s=Rd. Anse elementul R iar se pdte cund- sce, și scădend din RcZ pe R, avem RcZ—R— d, quare firesce trebue să fie daci cu. Se vorbim mai p’a nume, s’applecămu formula pe esemple: să scotem adică din gergul que vorbim elementul grecescu uuou atât în materie sau vorbe pre- cum ecghenis , paraxeu, ptiro- forie, sintrofie, provlima, anaforic și altele , quit și în forma sau finale cum în is : ptlxis, catadn'i- sis, în isescu fovmtdisescu,, pu- blicamesc/t, puntarc^e.?c/c. . . . Să scdîem asemenea și puținele QUESTiUNE 189 RrZ, prpcnur sunt vorbele om u muiere , frate, suror, sânge* carne , . . . bou , oie, capra, ! cane,... sore, luna, sleite, erba, flore, fagii, .. .faina, pane, apa, i vinu, .. vestmint, camasa, cin- getore, calzuni,... casa, curte, porta, secure, căldare, focu, 1 fumu, caminu, cetate, oste, arma, lupta, pace etc. etc. Prin urmare scădend din remășița RtZ nisce asemenea vorbe cu deci le de I . / , imn, ne mai remanu niscevorbe I într’un numer forte mărginită ' que nu se află în nici una din ; limbele sus aretate. Asemenea j vorbe sunt ca quelle următore: j sarica, telega, pădure, licuriciu fel de fel, frica, drumu, gra- ■ mada etc. Sarica ânse și gluga ! se vede pîno în dioa de astădi j vestmîntul sub quare sunt re- 1 presentați Dacii îngenunchiați i înaintea lui Trajan. Cu quare J din vorbele limbelor cunoscute I se asemenă aqueastă vorbă sa~ j rica ? Nicairi nu aflăm de quât j în limba ellenică antichissimă și incultă âncb, în aquei gergu pe- lasgu prin quare se esprimăOr- feii, și mai apoi Onaerii, Pin- darii și Sapfo. Aci aflăm vorba otorpa fsisurica, sarica). Aci aflăm y^a/tifids ȚQa/u./uado? jfiriuuada. (gramada), Xvxo(>iSot (licu- riciu), TT))S]pl (telega), tpvkuiv (fel defel), vorba radicală que însemnedă lemnărie, chere- stea; mai aflămu în Onier espressia vorbe germane sau nemțesci que se introdussero sau cu contactul que avurom prin vecinătate sau cu influința que a trebuit se ur- mele dincolo de Carpați, pre- cum sunt vorbele Șnur, Slrimfi, Hosendragen', tist.... să scd- tem vorbele cunoscute turcesci precum: amanet, chilipir, dușman, odaie, alisverisu, bumbasir, za- bet, boia. . . cum și finalele în lîcu,murdarlicu,calabalicu, în giu, cin-, ar abagiu, sim >g i u, boiangiu, calptiKciu,.. să scotem iară mate- ria sau vorbele cunoscute ungure: Kiezasu, eleșteu, vizitiu, poruncă, orasu, cum și forma sau finalele asu, vsu, sug : puscasu, lacatusu, prieteșug-, să scotem iară atât materia slavonă precum slava, duh., bogatu, sila, slobozenie... quât și forma în elnicu, olnicu, ornicu, anie, enie , cum cuvin- telnicn, \o\nicu, statornicu, danie, vedenie... Tot que ne mai re- mâne acum nu e de quât vorbele romane que se alia și în latini- tate, și altele que nu sunt nici romane , nici slave?, nici ungure, nici turce, nici germane, nici grece nuoe, adică quelle quare ar’ trebui să fie dace; ne ro- mâne adică RcZ într’o quantitate mai restrînsă și într’o forma pe quât a putut să o modifice îm- pregiurările de 17 secoli. Anse limba latină sau romană fiind cunoscută se pote cunosce și , allege elementul R din espressia 1 QUATEVA gur (Jice qug afflă vorbe ellene în limba Dacilor: numirile de cetăți dace: Decidava, Segidara, Utidava .... au o terminație în ava que în limba pelasgă asia- tică ciâc'jv. sau Sdrujv însemnedă tărie sau cetate ca burg în ce- tățile Moderne. dnw, se vede din aquellași început cu vorba asiatică Daiu (cabadaiu) tare, voinicu De aci se vede a’și luă numirea și nația Daă sau dacă — Mozaicul que s’aflat în țerra Ațigului, unde se vede pe parchet representat Priam que- rend corpul lui Ector dela A- chille, cum și Paris cu quelle trei dive în sfadă pentru merul discordiei, attestă curat tradiții ellene în părțile Daciei. Să facem o asemenare. Fran- cii conquistaro Algeria și sta- bîlliro aci mai înteiu armate, și apoi alți cetățeni Francesi și cu denșii împreună și limba lor Anse precum Francii, trebue a ne închipui que din di în di și din secol în secol își vor întinde mai mult și ’și vor împune a lor imba locuitorilor Algeriei, ase- menea și ei primirb mulțime de vorbe dela denșii que arată vest- minte și producții alle locului, și alte aseihenea precum: bur- nns, chioschui, iatagan, ca/e, șer- bet etc. Daqua acum, dupo doe mii de anni s’ar perde urmele limbei Algerinilor de astăzi, unde s’ar putea află aquelle urme de quât ensuși in sînul Algeriei, 190 tiovQioe iTTTroc (calini de lemn): prin urmare irxvSoiQtov însemnecjă tot felul de lemne (pădure); quâtu pentru drumu și frica, numai e nici o îndoială que vine dela Sqouo? și «ppZx?;. Prin urmare felul aquesta de vorbe que nu sunt nici latine, nici slavone, nici ungure, nici turce și pe quare le perdussero și ensuși Grecii contimporani lui Platon și Demostene, se ved curat de element Pelasgu. O Anse que caută Pelasghii în Dacia?—Queea queaucautat în tdtă Grecia, Tracia și în țer- rele circonvecinc. Nu e nici o îndoială que sarica nu e un vest- mînt da cu, și quă vorba în sine nu e de element pelasgu modificat din împregiurări; de unde urmedă que Dacii au vor bit un gergu sau dialectu pe- lasgu, modificata dupo climă, dupo religie, dupo legi, dupo costume și difterent cu aquestea de dia- lectele antice alle Greciei. Atâta indentitate eră între limba Greciei și a Daciei, în quât vedem un Zamolx discepol al lui Pitagora venind a da o religie și o filosofie patriei salle: vedem pe monetele dace littere și vorbe ellene cum; 24PMI2 BA2IAET2 K02SiN ). Pe vase afflate que nu sunt de stil roman precum quelle de aur din museul națio- nal, inscripții ellene. Ovidu sin *) Vecji Transilvania de D. A. Gerando p 38 și 39. QUEST1UNI 191 quercetând vorbele que arată cos- tume și producții numai alle a- quellei clime ' Prin urmare da- que atunci ar’ mai esistă vorbe ca quelle de sus, daque ar’ mai esistă vorba burau s precum csistă la noi sarica, n’ar mai fi nici o îndoială que materia limbeiAlge- rinilor nu va fi fost vre un dialectu de element arabu; sub que for- mă ânse, sub que țipi gramati- cali , sau modificați! din limba arabă, aqueasta ar’ fi o problemă în tot d’auna nedesleajabilă, de nu vor csistă documente și probe învederate. Prin urmare Rdsutgg’ — Rsufgg' — d, și prin urmare d se vede curat que este de element pelasgu. De vom luă urmele întinderii genului uman, vedem la început tote părțile globului mai nepo- pulate de quât în dioa de astădi, și cutedu a dice mai deșerte. Oa' menii nu se vedu, suindune în quea mai ’naltă antichitate de quât în partea quea mai fructi- feră a Asiei Cu quât se îm- mulțiă omenimea din generație în generație cu atvta locul eră mai august la trebuințele ei. începură dar omenii a se depărtă între sine și a’și căută pămînt de lo- cuință și nutriment. Cu quât depărtarea eră mai mare dela puntul departului, cu atât co- municația între denșii deveniă mai difficilă, cu atât pentru ob- jetele quelle nuoe que întimpină, și quărora trebuiă să le dea un nume sau tras din sînul natu- rei sau dupo o convenție ore- quare, pentru costumele, legile, serbările, datinele ’quc’și formau între sine și quare își aveau no- menclatura lor ; cu atâta, $icu, limba lor deveniă un dialect mai ’ mult sau mai pugin different de limba primitivă. | Se punem acum que omenii se îmmulțiră și se întinseră pîno dettero, la o parte, de mare, și la alta, de munți. Aci de o cam dată trebuiră să stea, ne- cutedând a se espune valurilor și stavilelor que își închipuia ■ peste putință de trecut, credend que de o parte ș’a sfîrșit pămîn- tul, și nesciind que va fi din- colo de munți Oamenii ânse tot se îmmulțiă, îmbulzirea îi sforța a se mai întinde și nevoia îi făcu a se determină a trece peste I munți și a se lăsă în voia va- i larilor spre recercare de terrî- I muri nuoe. Colonnii sau emigran- ții que se lăsară în voiea mării que cam pe aquei timpi se nu- miă TrfZayo?, aquei ernigranți (Jicu, se numiră pelasgki adică e- migranți pe mare. Aqucștia se așședară mai ânteiu în insolele quelle mai vecine de Asia, apoi mai departe pîno detteră de con- tinent sau pămînt întăritu. Se întinseră dar în totă peninsola Greciei și Traciei. Ei ânse a- vură limba și costumele și da- i tinele lor, quare după climă, i după timpi, după împregiurâri, 192 QUÂTEVA dupo costumele și (latinele que’și mai formară, dupo forma religiei que adoptară, aqueastă limbă deveni sau se împărți în atâtea varii dialecte quare mai pe urmă cultivânduse și trecând prin cu- rațitoriul artiștilor, abia mai păs- trară urmele elementelor primi- tive. Să ne resuim acum ia- rbși la începutul Greciei inculte, să ne închipuim que la mu’ți din Pelasghi sau nu le plăcii, sau nici nu’i încăpu loccul; tre- cură mai departe, trecură Istru și de aci mai departe și așa mai încolo. ( ue fură dar quei d'ăuteiu Daci? Firesce que din- tre quei d’ântei emigranți que se întinseră din Asia in Europa, o parte din quei d'ânteiu pelas- ghi Asfel fură și quei d’ânteiu Sarmați. Goți, Scelți, Slavoni etc., în limba quărorăse află ur- mele limbelor asiatice. Dialectele, am disu, que se modifică după împregiurări, sau se cultivă sau remânu neculti- vate, și devinu limbe culte sau glose inculte. In ori-que fel de prefacere ânse e cu anevoie să uite Omul cu totul numele ob- ’ jetelor, que nici o dată nu le perde din vedere. Spre esemplu să luăm ideea tata que nu se , pote perde nici o dată pînă va ' esistâ genul uman și felul pro- pagației salle. Aqueastă idee se arată în multe din limbele orientale prin numirea pader. (Clima în părțile asiatice fiind mai caldă, delata organele omului și prin urmare și limbi în gura fiind mai lată, pronuță d in locu de f). Aqueastă vorbă transa plantată in Grecia și apoi în Italia, que se numiâ Grecia- Mare, modificată după climă, quare fiind mai recordsă, mai strînge organele, și d deve- nind t, deveni și pater; transplantată iar în părțile nor- dului Europei în clime mai fri- gurose, gerul începu a înghieță și a paralisă buzele que prea cu a nevoie se lipescu la ase- menea împregiurare, prin ur- mare p pronuțat cu buzele des- chise se aude/', și palei’ deveni fater. Asfel e și vorba antică aba. Arunce quine - va pe un omu gol apă, și va vedea que esclamă a! bal aquesta a fost la început numele apei, de unde și numele părților băltdse din Grecia. Achaia. Așa aba, trans- plantată în locuri mai recorose unde pere pronunția aspirată din gîtu, și se schimbă rd 8aoia ns ipiâ.d, aha, zicu deveni aclta, acqua; transplantată apoi cu noi în Dacia, unde schimbăm pe k în p, precum pept la pectn, optn laocto, lupus') deveni apa. Asfel vorba antică pelasgă rade, transplantată în părțile Nordului Europei deveni vader, apoi din dialect în dialect, schim- bând use firesce d în z și $, de- veni vazer, vasser. Tot aquea- stă vorbă transplantata airea SP i PLEIADA 193 dupo alte împregiurâri deveni tciu emigranți pelasghi, a quăror vodă și vodiza. Asfel aflăm și limbă la început se potriviâ cu vorba lemnu se face prin a Pelasgliilor din Grecia, și prin regulă întorsă Ligiui-'m semnu urmare nu e de mirat a vede signu-m, âfivos se făcu agnus, apoi agneLLo^ apoi gnelLu, apoi agneau, și în altă direcție agniza. De unde urmează que și dupo aquest chipu de cercetare, luând urmele întinderii genului uman, vedem și pe Daci a nu fi de quât din posteritatea quellor d’ân- analogia între vorbele sus ară- tate ■ sarică, licoriciu, grămadă pădure... și între limba antichis- simă greca; a vede inscripții pe monete, vase și monumente da- ce în limba grecă, și alte ase- menea. Dacii dar furo o ramu- ră din tulpina Greciei inculte. I. E. OM câtre Poezsiâ ț&omânî. (Aqueasta fruniosa poesie se tiparesce cu ensusi ortografia Autorului). In a cierului tărie scese stelle schinteazi, Sci’ntre cete fir de numer respandescu mai viu lucor Precum soarele pamentul elle mintea lumineazi Cu cia rază cie purcede dell’ al lumei Urzitor. Acolo petrecu in faimă geniile fericite, Quare sunt de a lor Musâ nemurirei consfinzzite. Nu averea, nu fortuna, nu drit mosctenit au nume, Dupe moarte deschid poarta la mausoleul stellit, Nice poate se’nfreneze pismâtarea orba lume Sborul cielui cie’n virtute, fiind in ea, au trăit, Pe Poeta la luceferi duce a geniej faclia, Entusiasmul 1‘aripeazi, calea-i face armonia. Acolo d’intei Profita, căutător de imne sînte, Au depus antica arfă, mântuind pe Israil, De’ acolo ressună ; nche înfocatele cuvinte A lui Omer, Pindar, Orazz, ’lui Ovid, Corneil, Virgil, Milton, Sciler sci Petrarca de’ acolo pe omeni chiamâ La virtute, l’Amor nobil sci’s a tiranilor teamă. 14 .94 PLEIADA Voi, cic’n sin purtazzi p’Apollon, patriozzi din Românie! De sci Ursita vî disparte, armonia va uni. Patria, quare vi ascultă, tema Musei vostre fie, Cha sci ea intru lumina si se poatâ înnoi, Sci prin fapte virtuoase, de o mai dorita soartă Vrednică si se arete sci de numele cie poarta. Accordazzi române versuri p’armonioase aleute, într’un rost, ca sci poporul, geamăn cu ciel Italian, Se envezze: amor de Patrie, dor de florie, de virtute, Sci Românul depe Istrul sci a Carpatului Muntean, Ciel ce be’n Șiret, in Nistrul, in a Morisciului unde, Ciel l’a cărui tristre Doine *) plaiul Plodului respunde. Quând Românul va cunoascte, prin a cântului putere, A sa gintă, a ei soartă, cie’i ascunse’n viitor. Versul quând din occhi ia stoarce, lacrima cia de plăcere, Pe Româna tinerică quând va’ncindi’o d’Amor, A Românului Poeta , atunci lumea va se vadâ, Numele ’ocins de cunună strălucind chiar in Pr.mnd G. ASAKY. HKilmea si Baba I In mijlocul nopții quând babelle (relle Se prinblâ prin reggii câllare pe’ (stelle; Quând lampa se stinge la negru (mormînt, I Attinsă de arip’ sufflată de vînt; Quând buba se plânge ca cobe (pustie Quând reii făcu planuri cum ore (să ție In barbare lanțuri poporal ge- (mencj ’) Dania cântieu melancolic a Zaraaiior dapre ortografia italiana. ,Si morții din grdpe s’aud sus- (piuând; Quând demoni și spaimă pe (jnunți se adună De urla Ia stelle la nori și la (lună; ’ntr’una din peșteri, în munte (rîpos Un om ore-quare intro curagios. II Sciți voi que sunt misterele Quând babele sbîrcite Que nu le ținu picerele ,Sopteseu afurisite? Români Vine de la Diana. Oda, Scrise M1HNF.A ,SI BABA In peșter’a '"arpațflor Mergend un ces mai bine Vedi templu Pacinaților Que cade în ruine. Aci se făcu misterele De babe blestemate Que scot la mor ți arterele ,Si hîrcele uscate. Aci se ferb și dsele In vase aurite; Acî s’adun frumușele Quând nu mai sunt dorite. O flacără misterică De palidă lumină Iar stîlpii în biserică Părea que se înclină; ,Si liliacii nopților Que au aicia locul Ascunși ’n hîrca morților Amblau sa stingă focul O babă que orrorile Uscassero în lume Tot rescoliă vîlvorile ,Șoptind încet un nume. 111 S’aud’un tropot de pași pe ap- (prope Cum calcă Strigoiul quând va (să desgrope, O tîneră fată,— colo!, ascultați!... Să fie Satana, cu ochii de focuri? Hei! quine să calce în negrelc- (’mi locuri? 195 Se ’ntrebă mătușa... aici nechîe- (mați. Ea dice, și ’n umbră un om se (arată Cu ochii de sânge cu fruntea (uscată, Terribil ca locul în quare intra: Mătușă, el $ice, îți fă datoria.— ,Si vorbai, cum geme în zid vi- (jelia, Din colțuri în colțuri grozav re- (sună. ISetrâna. Ascultă-mă, Domne, de și ți am (dis ție, Să ’ți spuiu viitorul 5 dar nu va (să fie. (Hei! lasă cuțitul în tecă să stea!) Ascultă mă, Domne, aveam în (o știme (’n fiiu 6re-quare vestit în mul- țime Prin luptele salle; eră fiiul meu, Plăcut ca seninul, frumos ca o (flore, ,Si pentru aquesta mai stăm eu (sub sdre; Era pentru mine al meu Dum- (netjeu; ,Si pentru aquesta m’am dat în (perdare Să ’l făcu între omeni ferice și (mare, Am dat al meu sufflet la negru (Tartar. Tu scii mai departe. Que? gemi (de turbare! Vei sângele mumei, tu vei res- (bunare 196 MIHNEA Lovesce! nasînu’mi, tirane bar- (bar, Queci viața îmi este acum bles- temata. Oh! cum nu pociu ore să sorb (astă dată ,Si dillele talie și sângele teu! Dar nu pociu que fiu-meu în ulti- (mai stare Opri ori-que mână a da resbu- (nare. Tirane, vedi prada’ți, vedi cu- (getul seu. Pe urmă c’o mâna uscată și arsă Intr’una din hîrce un sânge ea (versă ,Si dându’l lui Milmea îi $ice: (să bei! E sângele fiu-meu, na! sdrbe’l (mai tare, E caldu și e tîner, cum vei tu (barbare, Na, sdrbe, sau eu sorb p’al teu, (de nu vei. IV Toți morții din mormînturi Cu gurele ’ncleșfate Ca frunzele uscate Que sbor rotind în viaturi Spre Milmea alerga. Jar vîrcolacii serei, Que chiar din lună pișcă, Qu'ind fraudele se mișcă In timpul prinăvcrei, ,Țipând acum sbură; .Si reilele Toaste Cu suta mici picidre ,SI BABA Ca globuri rottitdre Ca bolnavii pe coste Rostogolind âmblâ jSoimanele que urlă Ca vijelii turbate Coldse deșirate Cu forma ca o turlă Din munți în văi călca. V Un glas în mulțime terribil gemu ,Si ceta înfernă în dată tăeii. VI Blestemul. Ori-unde vei merge să calci, o (tirane, Să calci pe cadaver’ și ’n visu’ți (să ’l vedi S’audi înpregiuru’ți strigoi și (șoimane Să’ți mință ciocoii, și tu să îi (crerji; Să’ți ardă plemonii d’o sete a- (dîncă ’Nainte s’ai apă, să nu poți să bei; Să simți tot d’auna asupra’ți o (stâncă ; Să ’nclini a ta frunte la quine (nu vrei; Să nu se cundscă que bine vei (face; Să plângi, ânse lacrcm’ să nu (poți versă, Să anii de dorință, și la que (nu’ți place, MIHNEA jS’apoi din nici una să nu poți (gustă; Să credi que esci geniu să aibi (cjille multe ,Si toți ai tei moră, cu numele teu. ,- i vorba ta nimeni să nu o asculte; Căit’; să faci bine, și să faci tot (reu. vn Așă vorbi betrâna ,Si '• ihnea tremură; Iar Naiba que fântâna O sorbe într’o clipă ; ,Si tot de sete țipă La drepta lui sburd. El are capu de taur Si ghiare de strigoiu In codai de balaur, ,Si geme cu turbare Quând baba tristă pare Iar codai stă vîlvoiu. Iar Nagodele-urîte Cu țițele în capu Cu lungi și strîmbe rîte Cu quare dupo stâncă Rîm’ marea quea adîncă ?Si lumea nu le ’ncapu. In bâtele hiddse, In spate c’un picior, Cu code lungi pletdse Cu dece guri în frunte, Cu capul quât un munte Que sar din munți în nor. ,Si șese legione De diavoli blestemați SI BABA 197 Trecea ca turbilidne Dc ilacăr’ infernale Căllări toți pe cavale Cu perii vîlvoiați. 5Si mii de mii de spaime1, Veniă din iad rhjend Pe Mihnea să defaime, Qneci asfel baba are Micjlocu de resbunare, Pe mort nesupperând. VIII Mihnea încallecă, Callul seu tropotă, Fuge ca vîntul; Urla pădurcle, Fîșie frunzele, Geme pămîntul; Fugu legionele, Sbor cu cavalele, Luna despare; Cerul se ’ntunecă, Munții se cletină, Mihnea tresare; Fulgerul șerpuîe Tunetul bubuie, Callul seu cade. Demonii rîssero: O! que de hohote! Mihnea tresare. Anse el răppede Iară încallecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivețul Sabia ’i sbîrneic In apperare. 198 MIHNEA ,SI BABA Arip’ fantastice Simte pe umere; ,S’o sută de Roși aici au trecut. Poporul și robii alergă să vadă Anse el fusre. O Ghiara îl sfîșie, Guri însetabile Cum Mihnea Boieri aici o să ardă. Tot omul de grijă pareă que-e (bătut. Hainele’i suge. Ural... o femee bătrână, uscată, Baba p’o Arnelă Iute ca fulgerul Trece ’nainte; Slabă și palida, Pletelei fîlfîie Pe oseminte; Cu lanțul de brașe păru de o dată. Ura!... de a doilea poporul fac r, Venisse minutul quând^ioa de- (clină; 0 radă de sdre plăcută și lină Pe perii bătrânei d’argint appăru. Barba îi tremură, Dinții îi clonțăie, Muge ca taur; Geme ca tunetul, Bate cavallele Ca un balaur. In flacăr’ de vie ea fu aruncată Tradiția spune quă Baba în dată Quând focul o ’ncinse, în aer (sburd, ,Si toți o văzură p’o stea lumi- (nosă IX Din regii în regii sburând ragi- (dsâ’, Babă blestemată, umbre infernale Demoni fără numer que ’nfrînați (cavalle, ,Si mult timpu în urmă așa s’a- (rătb. D. Bolintiweasul. Spuneți que mă vreți?... X O! que de hohote! GERUSALEME LIBERATA. Rîssero demonii; Baba chiar risse; Inse pe crescetul Munților radele ,Dillei venisse. Pînă a vorbi que este o epo- pee sau o poemă epică, Geru- salemme liberata, âquest cap d’operă al lui Torquato Tasso spunem que este o epopee que XI întocmai ca Iliada lui Omer de- scrie luptele Cruciaților spre li- Urlă capitala de vorbe bizare; berarea Ierusalimului sau amor- Un focu se facusse în piața quea (mare mîntului Domnului de subt do- minarea Saracinilor. Aqueastă GERUSALEMME LIBERATA poema epîcă se pdte consideră o Iliada chrcștină și pdte quine-va face un parallelu între eroii lui Omer cu ai lui Tasso Grecii făcu o allianță în con- tra și vin a împresură Troiea spre a’și resbună despre călca- rea legilor ospitalității prin ră- pirea Elenei, și batjocur a ospi- taliarului Joie. — Cavalerii chre- știni, se unescu prin allianță și însemnați cu semnul Crucii, făcu o cruciata spre împresurarea Ierusalimului a libera Mormîn- tul lui Christu. Grecii allegu de capu al arma tei pe regele Agamemnon Atri- de. — Cruciatii allegu de căpi- tan și rege pe Goffredu Bulion. Armata Ellenă e condusă și inspirată de sacerdotele Calclian- te. — Cruciații sunt însufflați și conduși de Petru eremitul. — In Ilion sau Troiea vedem un an- tagonist al lui Calchante pe Te- lezia și în Ierusalim, din partea Saracinilor, pe încântătorul Isme- jio având aquellași rolu. Un Achille e spaima Troieni- lor și prodele în câmpul Argii- lor. — Un Rinald și un Tancre- di făcu înpreună pe Achille cru- ciatu în câmpul Chreștinilor în- truniți. — Ector ține capu și face contrapuntu lui Achille în Iliada — Un Argante face în Gerusalemme liberata pe Ector al inemicilor. 199 Achille e înamorata de Po- lissene; Tancredi de Erminia. In Troiea o Casandră încânta și descântă; în partea Saracini- lor o Armidă dejdcă planurile Chreștinilor și paralisă armata cruciată prin încântămintcle salle. Nestor în Iliada, are în pa- rallelu pe Raimodo în Gerusa- lemme liberata. Nu e erou în poema lui Omer quare să nu’și aibă semenul seu în epopeea lui Tasso , pîno și Amazdnele que vin în ajutorul Troiei, au se- menea lor in eroina Saracină Clorinda. Minunile păgânetății dintr’una, au în față minunile chreștinesci dintr’alta. Cerul și Infernul, divinitățile tote au un rolu în luptele Danailor; cerul și Iadul, spiriturile ceresci și du- churile infernale iau parte și se ammestică în luptele Cruciaților. Imitația Iui Tasso e așă de mare și urmeajă lui Omer în quât pe la mijlocul cântului al septe se tragu sorți în coiful lui Goffred spre a se decide campionul que are a se luptă cu Argante; pre cum pe la mij- locul Rapsodiei a septea Omer face a se tragge sorți din coi- ful lui Agamemnon pentru a- quellași scopu. Differinta între Omer și Tasso o arăta Voltaire în chipul ur- mător : “ Tasso a depinsu queea que 4‘ Omer a desemnata; Tasso a 200 GERUSALEMME LIBERATA ££ perfecționat arta amestecului ££ culorilor și a distins variatele ££ virtuți, vițiuri și patime.,, De asta vede quine-va un Ri- nald și un Tancredi, alle quăror virtuți, patimi și charactere diffe- rente se vedu tote întrunite și îngânate în Acliille. ££ Acliille uimesce, mai dice <£ Voltaire, și Rinald intereseadă.,, Vrând a comunică cititorilor noștri cântul MI din Gerusa- lemme liberata le vom însemnă mai ânteiu coprinsul pe scurt al quellor lalte șese cânturi prece- dente. In cântul ânteiu Tasso își a- rată scopul poemei salle, își face invocația către musa sa; își dedică poema ingratului de marinimu Alfonso; Coffred prii- mesce un angel trimisa dela Dumnezeu; se adună capii și principii chreștini și allegu de căpitanii duce pe Goffred, se face snumerația armatei crucia- cilor; Goffred mișcă întreprin- derea. Cântul II. Starea din neuntru a Ierusalimului; tirania lui Ala- din; Episodul lui Olindu și So- froniei; solia lui Argante în câm- pul Cruciaților; Resboiul cu Egiptul. Cântul III. Armata Cruciaților ajunge apprope de Solima. Er- minia, amantă lui Tancredi și de legea mahometană, dintr’un turnu înaltu al Ierusalimului a- rată lui Aladiu pe eroii prinși- ; pali ai cruciaților. începu epi- sodele amorose; începu isbirile de batallie; începu disposițiile și preparațiile de assalt din par- tea Chreștinilor. Cântul IV. Infernul sau Iadul conspiră a pune pedice și a ni- mici sforțele eroilor Crucii; Ge- nerală adunare a Demonilor, consiliul lor; snumerația și attri- buțiile duehurilor infernale; eși- rea demonilor spre aparalisă sân- ta întreprindere. Descrierea fru- musețelor Armidei; amăgirile ei 5 puterea încântămintelor ei. Cântul V. începutul discor- diilor între eroii Cruciați; Rinald uccide pe camaradul seu de ar- me Gemând, și fugind se esilă de bună voie. Armida prin amă- girile și încântămmtele salle tra- ge la sine o mulțime din caval- lerii chreștini. Cântul VI. Apperarea lui Argante; lupta sau duelul lui cu Tancredi; vine ndptea și în- trerumpe lupta; Erminia îna- morată de Tancredi se străvestă ca un cavale.ru, ese din Solima, se duce în câmpul Cruciaților a’și întîlni amantul; o vedu oștenii chreștini, șiluânduo dreptu ine- micu, o iau la gdnă și cu fuga ei ratăcinduse, se începe cân- tul VII, dupo cum îl vom co- munică GIORDANI. Mr. IO. într’un colțu, arunco earnassicra pe o sofa; apoi nainfând a lene către masa unde eră scrisorile, dette a supra lor o aruncătură de ochiu indiferenții; ânsă n’a- pnco bine să va$ă aquea scrip- tură lină que intrigasse atât pe contesa, și scosse un țipetu, și fără ai păsa de quelle lalte de- peșe, lud pe aqueasta. Vederea numai aquestei scripturi causas- se contelui o emoție așa de ma- re , înquât fu nevoit a se reze- mă de masă qua să nu ca$ă; apoi remase quât-va cu ochii înfipți pe adresă ca și quând n’ar fi putut crede ochilor sei. In quelle după urmă rupse sigil- liul tremurâudu, căuto jos sub- scriptura, ș’o citi cu nesațiu, citi răpede scrisdrea, o accoperi de sărutări; apoi remasse quâte-va minute ca unul que se chibzuesce în sine. In quelle dupo urină reci- tind scrisdrea, o îndoi cu grijă, și căuto în pregiurul său, să se încre- dințeze de’l a veZut quine-va, și creZdnduse singur, o ascunse în buZunarul vestei de vînătdre din partea stengă în quât, sau din întîmplare sau de din adins scri- sdrea se află drept pe inimă. Scrisdrea aqueasta eră dela Teresa. La vederea scripturei aquelleia pe quare el o credea mdrtă, Odoardo tresarisse, și creZusse que este jucăria vre unei illusii. Atunci deschisesse el scrisdrea cu atâta mișcare și temere. Atunci i se descoperisse tot. Junele colonel murisse în ț 281 batallia dela Genola, și Teresa se află singură, isolată într’o țerră necunoscută. Femee a unui colonel, ea ar li intrat in Franță mîndră de numele que purtă; ânse căsătoria n’apucasse anco să se facă: avea numai dreptul a’și plânge amantul și atâta tot. Atunci se gândi la frate-său pe quare îl iubiă atât; și lui numai își mârturisiă tdtă posiția; îl rugă șăi țiie secretul , dorind a trecce de mdrtă în ochii tutulor. II rugă iară ai însemnă numai o vorbă, poște restante, arătândui unde pdte să tragă. Acolo ea îl va asceptă cu tdtă nerăbdarea unei sureri que nu credea să’l mai vaZă. Pentru mai multă siguranță scrisdrea să nu aibă nici un nume ci să fie numai adresată către Ddmna ***. își termină scrisd- rea recomandândui din nuou secretul și ensuși către femeea Iui, de a quăria morală se te- mea și al quăria disprețu nu’l putea sufferî. Odoardo căZu pe un scaun ne mai putând ducce nici sur- prisa nici bucuria. Nu ne mai încercăm a desene suferințele și chinurile que în- cercasse contesa în aquea jumă- tate de oră que trecu între a- questea. De atâtea ori fu p’acî să s’arate d’o dată înaintea con- telui, și să’l întrebe în față da- qua asfel el își ține jurămintele de credință que îi făcussc. Mu reținută neîncetat de aquel sim- 21 282 timcnt que pretinde qua Omul să ’ți sape pîno în fund nenoro- cirea, remăsesse nemișcată și mută legată la locul seu ca și quând s’ar’fi aliat subt influința vre unui vis. Intr’ aquestea pricep ; que da- qua contele o va a Hă acolo, va devină que ea a vedut tote, și prin urmare va sci să’și ia mă- surele. Așa se răpeai în grădi- nă, și printr’o reacție asupra ei enseși, putu, după quâte-va mi- nute, a da un aer ore-quare de linisce chipului seu; iar în quât pentru inima i se părea quă ’i o sfîșie un serpe. Contele se coborî și el în gră- dină. Amândoi se întîlniro nu mai de quât, și amândoi întîl- ninduseîși făcuro o mare sforța a’și ascude mișcarea suflletului, unul spre a'și ascunde, adică bucuria, și queea ialtă durerea. Odoardo alergă la dunsa. Lia îl asceptă. EI o strînse în brațele salle cu o mișcare atât de tare în quât semăna convulsivă. “Dar que ai, amico mio? în trebo contesa. — O! sunt prea fericit! stri- gă contele. Lia se simți quă stă să cârjă leșinată. Amendoi se suiră qua să prân- cjescă. Dupo masă, Odoardo eră atât de preoccupat înquât nu băgă de semă la preoccupația femeii salle; se sculă și își luo capella. “— Unde de duci? îl întrebă Lia tresărindu. VIJLLA In tonul cu quare fură pro- nunțate aqueste vorbe , eră un accent așa de straniu, înquât Odoardo se uită la Lia cu mi- rare. — Unde mă ducu? (Jlsse el uitânduse la Lia. — Așă unde te duci? reejisse ea cu un accent mai dulce și sforțânduse a surrîde. — Mă duru în Neapole. Que de mirare e quă mă ducu în Neapole? urmă Odoardo rîțjendu. — O! nimicu, fără îndoială; ânsă nu’mi spuseși quă o să mă Iași astă seră. — Una din scrisorile que prii- miiu mă sforță a facce aqueastă mică cursă, cjisse contele; ânse pre curend me în torn u a casă, fii liiiiscită. — Este dar vre o trebă pre importantă que te chiamă în Neapole ? — De quea mai mare impor- tanță. — Nu poți s’o lași pe mâine? — E cu neputință. — Daqua e așă, du-te. Lia pronunță aqueastă vorbă din urmă cu un păsu așă de mare în quât contele fu nevoita a se rnturnă; și luânduo în brațe qua sa o sărute: — Que! tu sufferi, suffletul meu? îi țjisse ellu — Nici de cum, îi respunse ea. — Ci ai tu queva? adăogo el stăruind. — Eu? Nimieu, crede-mă. Que vrei qua să amu ? GIORDANL căută vre o trasă, strada Lia pronunțd aqueste vorbe cu un surrîs așă de amar, în quât astă dată Odoardo vfitju curat que ea are que-va forte înseninător. — Ascultă, copillul meu, îi (Jisse el, nu sciu daqua ai vre o causă de a fi supperată, ânsă vS$u și inima îmi spune que tu sufferi. — Inima dumitale se amăge- sce, (jisse Lia; du-te în pace, și nu ave nici un neastîmper pentru mine. — Pogiu eu să te lasu, quând îmi (Jici un asfei de adio? — Bine, daqua o vrei, cjisse Lia făcendu’și o nuoă sforță a- supra patimei salle, dute Odo- ardo al meu, și vină curend. Adio. „ Intr’ aquestea callul favorit al contelui eră inșellat și batea cu picidrele în capul scărei. Odo- ardo sări pe callu și se depărto făcend cu mâna un semnu Liei. Quând despăru în quel d’ânteiu desișu de arburi, Lia se sui în- tr’un micu pavilion que eră pe- ste terrață și de unde sc vedeâ tot drumul que duceă în Nea- pole. De acolo vedu pe Odoardo îndreptânduse către cetate în galopul marc al cailului. Inima ei se strînse și mai tare, quSci, în locu să’i viie ideea que a- queasta el o face qua să se in- terne mai curend. ea cugeto que o face qua să se depărteze mai răpede. 283 Odoardo se ducea la Neapole qua să primjă un appartament pentru soru-sa. D’ânteiu îi veni ideea să în- chiriere un palatu, apoi veijii qu6 cu aqueasta ar’ urmă în- contra instruețiilor que priimîsse, și que ar'fi mai bine a vre o căsuță isolată în despărțire a cetății mai Afld queea que căută, San-Giacosno No. 11 la al trei- lea planu, la o femee săraca que închiria cammere mobulate. Du- pă que allesse pe aqueea que a ținu pentru Teresa trimisse să viie un tapițer, și îl îndatorî qua adoa-$i de dimineță, pereții să fie accoperiți cu stofe de mă- tasse și lespedele ascernute cu tapete. Tapițierul se îndatora a facce din aqueasta cămăruță un budoir vrednica de o ducesă. Tapițierul fu plătit mai din ainte cu o atreia parte mai mult de queea que querea. Eșind, contele întîlnî pe ospe- tesa que sta a fără cu suroi’u-sa, un fel de bătrână striga ca și densa. Contele îi recomandă să facă tote preparațiile posibile pentru nuoa pensionară. Ospe- tesa întrebă cum o chiamă; con- tele îi respunse que eră nefolo- sitor de ai sci numele , și que daqua va veni o femee jună și frumdsă întrebând de contele Giordani, să scie que pentru a- quea femee e destinată aquea cammeră. Amendod bătrânele schimbare quâte mi surrîs pe V1LLA 284 quare contele nici nu’l vedîi sau se arătă que nu’l vede. Apoi fără a pute să mai întâr- zie scriind surori-sei, queci eră în neastîmpăr despre Lia, își reluă drumul către villa Gior- dani, cugetând quă va trimittte scrise rea le poșiie prin fecior. Lia, după cum am (Jis, remă- sesse în pavillion, și dupo que perdu din vedere pe bărbatu-său se recoborî în camera sa, con- tinuând a’l urma dupo urmă cu ochii neastîmpărați și pătrunză- tori ai gelosiei. Inima îi eră atât de appesată în quât n’o mai simțiă bătându. Nu putea nici să plângă nici să țipe. Eră un suppliciu atroce que i se păreă quă nu’l va mai simți nici quând va muri. Lia remasse asfel vre o doă ore cu capul resturnat pe dosul fotolliului său țiindu’și cu amândoă mânile părul încleștat între deggete. După doă ore audi galopul callului; eră Odoardo; ea simți quă în momentul aque- sta nu pote să’l mai vadă; i se părea quă pe quât îl amasse o dată pe atât îl urasce acum. Alergă la vșa, o închisse cu chieiea, și se întoi^se a se a- runcă în patul său. îndată au^i și pășii contelui que se appro- piă de ușă; aci el se cercă să deschidă, ușă ânse risistă. A- tunci chiemă încet și Lia audî vorbele aquestea: “ Sunt eu co- pilla mea, dormi tu?,, Lia nu respunse nimicu; își nitorse munăi capul și căută, în partea de unde veniă aquelle vor- be, cu ochii appiinși de friguri, “ Respunde’mi „ urmă Odo- ardo. Lia tacă. Audi apoi pașii contelui que se depărta; îndată iară îi audi glasul venind pînă Ia densă. Bărbatu-seu demândă pe came- riera daqua scie que are Signo- ra; ânsă aqueasta que nuprice- pusse nimicu, îi respunse que Signora intrasse în camera sa, și negreșitu învinsă de căldură s’a fi culcat și va fi addormitu» “Bine, țjisse contele, eu voiu să scriu, și quând contesa se va sculă, vino de’mi spune. „ ,Si Lia au$i pe contele que intră în camera lui și que se așșecjă la masă. Amendoă ca- merele eră allăturea. Lia se ar- dică încet, trasse chieiea dela ușă și căută prin încuie tore. Odoardo scria cu adevărata, și fără îndoială scrisorea respun- dea la vre o necesitate a ini- mei, queci o espressie nemărgi- nită de fericire se respândisse pe totn chipul lui. “A! îi scrie!,, murmură Lia. ,Si se uită mereu, luptânduse cu gelosia que o împingea a deschide ușa, a alergă Ia con- tele, ai smulge aquea scrisore din mâini, și cu o remășiță de judicată, que îi $iceă que pote nu scrie la vre o femee și que mai bine e să așcepte. Contele termină scrisorea o sigilo, îi pusse adresa, sună să GIORDANI. viie valetul, îi ordonă să încal- ece și să ducă ânsuși în aquel moment la Neapole scrisorea que scrisesse. Aqueasta eră que Teresa tre- buia să o afle la poște restante. Domesticul lud scrisorea din mâinile contelui și eșî. Contesa alergă la o ușcioră din dos que da din cabinetul sdu de toalettă în corridor și se coborî în grădină. In momentul quând domesticul era sa trecă grilla parcului întîlnî pe con- tesa. “Unde te duci așa târziu Giu- seppo ? demândă contesa. — Să ducu din partea dom- nului conte scrisorea aqueasta la poștie, „ respunse domesticul, și rjicend aqueste vorbe întinse scrisorea către confesa, Lia dette o căutătură de ochia re- pede pe adresă și citi: “La Ddmna *** peste restan- te. la Neapole.„ “ Bine $isse ea. du-te. „ Domesticul porni în galopu. De astă data nu mai eră nici o îndoiala, la o femee scria, la o femee quării îi ascundea nu- mele subt un semnu. la o fe- mee , quare, prin urmare, vrea să remâie necunoscută. Pentru que misterul aquesta daqua nu ar’fi fost aci vre o intrigă cri- minala? De atunci contesa își lud pârlitul: se determină a se prefacce qua să pândească pe bărbatu-seu pînă în capetu, și cu o tărie, de quare singură | 285 s’ar’fi crețjutu necapabilă, rein- tră în camera sa, și deschi^ându ușa que da în camera contelui naintă către Odoardo jcu surrî- sul în buze. Adoa di Odoardo uitasse cu totul aquea preoccupație que vdțjusse de cu sera pe chipul Liei și quare îl pusesse dre-cum în neastîmpăr. Lia se arătă mai voidsă și mai credef dre pe viitor de quât tot d’auna. A doa (Jî eră duminică; dimi- neța aquestei chilie eră tot d’au- na consacrată de contesa la o mare împărțire de leimosine. Așă, dela opt ore, la grilla parcului sta o mulțime de săraci. După dejun, contele que eră învețat a lăsă pe contesa sin- gură a’și facce aqueastă faptă de binefaccere, își luă pușca, carnasiera și câinele și se dusse a da un ocol prin munți. Lia se suî în paviilion; și vedu pe Odoardo îndreptânduse căli » Avellino. De astă dată nu ss ducea la Neapole. Acum d’ânteiea dra mai re- sufflă și ea din minutul quând vădii pe bărbatu-seu a deschide scrisorea que îi adusse atâta neastâmpăr. După un minut camariera sa veni ai spune que săracii o a sceptă. Lia se coborî, luă un pumnii de carlini și se îndreptă către grilla parcului. Fie-quarc își luă partea, bătrâni , femei , copii, fie-quare își întinse către bella VILLA 286 contesă mâna gdlla și o retrasse înavuțită cu o leimoșină. Quare cum își luă partea din seraci se retrăgea și făcea locu să viie alții. Numai remăsesse de quât o femee bătrână que sta jos pe o petră, quare nici nu querusse nici nu priimisse nimicu și quare ca și quând ar’fi dormitând stă cu capul pe ge- nuchii săi. Lia o chiemo, și ea nu respun- se; Lia făcu quâți va pași către densa, bătrâna remasse nemiș- cată. Lia apoi o attinse pe ume- re și ea își ardico capul. “,Tine, mamă, îi disse con- tesa întințjendui o monettă de argint, ține, și rdgă-te pentru niine. — Eu nu quer leimoșină, $ișse bătrâna; eu spuiu la norocu. „ Lia se uito atunci la aqueea que o luasse drept seracă, și își recunoscu greșala. ,Si în adevăr vestmintele ei que eră ca alle unei țerrane din Solafra sau din Avellino, nu a- rătă miseria. Avea o fustă alba- stră brodată cu un fel de bordură grecăscă, un corsagiu de posta- vu roșu, un șervet îndoit pe frunte cum pdrtă femeile din Aquila, un șorțu în pregiurul quăruia eră desemnat un ara- bescu, și nisce mânice largi de pândă vînătă, prin quare îi eșiă bravele gdlle. Capul ei que ar’fi servit de model la Schnetz spre a depinge vre una din aquelle bătrâne șatene que îi plăcu Iui atât de multu, capul era plin de character. Sbîrcitu- rele și îndoiturele que îlbrăsdâ erâ asă de pronunțate în quât se- menâ que suntu sepate cu dalta sculptorului. Tdta figura ei avea nemișcarea betrânețelor, numai ochii îi erâ vii și semăna que au darul de a citi pînd în fun- dul inimei. Lia recunoscu una din aquelle Bohemiene quărora viața lor errantă le a descdperitu quâ- te-va secrete id’alle naturei, și quare s’au învechitu speculând cu ignoranța sau cu curiositatea dmenilor. Lia tot d’auna avusesse femei que se numesc'u pe sine ahicitdre sau fermăcătdre. Făcu O dar un pasu spre a se depărta. “Nu vrei dar a’ți spune no- rocul, Signora? $isse bătrâna. — Nu, (Jisse Lia, quăci noro- cul meu, dc îmi vei spune dreptu, nu va fi dequât o descoperire forte negră. — Omul e mai applecat a cundsce răul que îl amenință de quât binele que pote săi viie, respunse bătrâna. — Așa, ai dreptate, (Jisse Lia. Prin urmare de așu pute crede în sciința ta, nu. m’așu pute ține de a nu te consultă. — Nu risci nimicu, urmo bă- trâna. Dela quelle d’ânteiu vor- be que îți voiu spune vei pute vede de îți mințu. — Tu nu cunosci que voiu eu să sciu, disse Lia. Prin urmare e nefolositor. G10RDANI. — Pute, «Jisse bătrâna. ânsă cercă.„ Lia se simțiâ bătută dc aquel îndoit principu a quăruia inllu- ință în mai multe rînduri o cer- casse. De astă dată se lud iară după geniul său quel rău, și appropiinduse de bătrână: “Hei bine! que trebue să făcu ? întrebă ea. — Dă’mi mâna dumitalle, re- spunse bătrâna. Contesa scosse mânușa și își întinse mâna albă pe quare bă- trâna o lud în mâinelei negre și sbîrcite. Eră un tablou întregu aqueastă jună, frumdsă, elen- gantă, aristocratică persdnă, pal- lidă și nemișcată înaintea aque- stei bătrâne țerrane cu vestmin- tele grosolane, cu faca arsă de sdre. “Que vrei să șeii?., țjisse boheftiana dupo que esamino liniile mamei contesei cu atâta attenție înquât ca și quând ar’fi citit pe o carte, spune’mi que vrei să scii ? trecutul, presentul sau viitorul ? Bătrâna pronunță aqueste vor- be cu o încredere atât de mare în quât Lia tresări. Que sa di- cem, eră italiană, adică supersti- țidsă; avusesse o doică calabre- să, fusesse legănată cu istorii de strighe și de fermecătore. 4'Que voiu să sciu? disse ea încercânduse a da glasului seu o siguranță de ironie; voiu să sciu trecutul; de’mi vei spune dreptu, te voiu crede și despre viitor. 287 | — Esci născută în Salerno. disse bătrâna, esci cu averi, esci nobilă, ai avut doă-deci de anni la quea din urmă sărbatore a Madonei de Arc, și te-ai măritat în urmă cu un bărbat dc quare ai fost în delung despărțită, și pe quare îl iubesci pre multu. — Bine, așă e, disse Lia pă- linduse; asta e pentru trecut. — Vrei să scii presentul ? disse bătrâna , înfigendu’și asu- pra contesei micii ochii de vi- peră. — Dar, $isse Lia dupo un minut de tăcere și dc îndoială, dar, voiu să sciu. — Te șimți que ai curagiul să’l sufferi ? — Sunt îndestul dc tare. — Anse, de ’ți-oiu spune drep- tul, que ’mi dai? — Punga aqueasta, respunse contesa trăgând din buzunar o punguliță cu’mărgăritar în quare se vedea lucind, printre mătase, aur de vre o doă-ijeci țechini. Bătrâna arunco asupra auru- lui o lavină căutătură, și întinse fără să vrea mâna qua să’l ap- puce. — “Mai stai, disse contesa/ nu’l-ai câștigat ânco. — Ai dreptate, signora, re- spunse bătrâna, da’mi mâna du- mitalle. Lia întinse mâna către bohc miana. — Hî! hi! presentul, murmură bătrâna, presentul e pre trista pentru dumneata, signora, queci 288 VILI A etb o linie que caută dela de- getul quel mare către quel micu și quare îmi spune que esci ge- losă. ■— N’am dreptate sa fiu? de- mândo Lia. — A! asta nu pociu'sa’ți-o spuiu, urmd bohemiana, qu&ci aci linia se amestică cu alte doS. Atâta numai sciu, que bărbatul dumitale are un secret que’ți’l ascunde. — Așa e, murmui’d contesa, urmedă. — Vgțju o femee Ia mijlocii, și asta e objetul secretului, ur- md bohemiana. — Juna? demândo Lia. ■— Jună? așa, jună, respunse bohemiana, dupo un moment de cugetare. — Frumdsă? urmd contesa. — Frumdsă? abia oîntrevedu piatre un velu ? nu po$iu a ți spune curat. — ,Si unde e femeea aquea- sta ? -—Nu sciu. — Cum! nu o scii? ■— Nu, nu sciu unde e astăcji. Mi se pare que e într’o biseri- că; nu poțiu vede bine de par- tea asta; poqiu ânsă a’ți spune unde va fi mâine. — .Si unde va fi mâine? •— Mâine va fi într’o mică stanță, strada San-Giacomo, No. 11, ia al treilea plan, unde va ascepta pe bărbatul dumitale. — Voiu să veyu pe femeea aqueasta, strigb contesa arun- când punga bohemienei; cinci- zeci de țechini de o voiu vede. — Te voiu facce s’o vedi; cu o condiție ânse. — Quare? vorbesce. •— Qua ori que vei vede sau vei audi, să nu te arați de facă. — îți pronii tu. — Nu e destul sa’mi promiți, trebue să juri. — U» jur. — Pe que ? — Pe ranele Ini Cbristu. — Forte bine. După aqueastă să te căpuesci de nisce vestminte de religidsă, qua să nu te cu- noscă nimeni întîlnindute. — Voiu trimite sa’mi queră dela monăstirea Sântei - Mariei- delle grazzie, unde mătușa mea se află abatesă; sau mai bine... ascepta... Me voiu ducce eu didi dedimineță. Vino acolo de me ia Ia dece ore cu o carretă închisă, și asceptă-me la portița que da în strada Arenacia. — Forte bine, $isse bohemia- na ; să me ascepți acolo. ,, Lia reintru în casă, și betrâna se departo clătind capul și nu- merându’și banii. La doă ore Odoardo veni a casă. Lia îl aurji demândând pe camarier de a addus quine-va vre o scrisdre pentru dânsul. Camaricrul respunse qr.S nu. Lia se prefăcu que n’au$î ni- micu. și deschisse ușa surrîZend. “A! que bine’mi pare! disse ea, te-ai înturnat mai curând de quât asceptam. G10RDAN1. — Da, fjis.se Odoardo, arun- cându’și ochii către Vesuvu,- eram în neastîmpăr. Nu simți que aer în’necător e? Nu vețji quă fumul Vesuvului e mai gros de quât altă dată. Muntele spune quevă ! — Nu simțu nimicu, nu văju nimicu, (Jisse Lia. -S’apoi nu suntemu din partea âppărată? ' — Așa, și acumu e și mai apperată. clisse Odoardo; un anajel îi e custodul. — Serata aqueasta trecu ca și queea laltă, făro qua contele să aibă nici o îndoială; Lia sciu forte bine a’și ascunde durerea. Adoa țji la noe ore de dimineță, querîi la contele voiea d’a merge să vacjă pe matușă-sa abatesa mănăstirii dela Santa - Maria. Voiea aqueasta îi fu accordată cu mare grație. Vesuvul deveniă din que în que mai amenințător; ânsă a- mândoi avea atâtea lucruri în inima și în minte, și nici quă mai cugetă la Vesuvu. Contesa se sui în trăsură și disse s’o ducă la mănăstirea dela Santa-Maria-delle Grazzie. Ajun- geud aci, (Jisse mătușe-sei, quă spre a împlini în incognito o fac- cere de bine aveă trebuință de vestmintele unei maice. Abatesa disse săi adducă unele pe tal- lia ei. Lia se învesti cu densele. Pe quând ea își facea toaletta monastica, bătrână șî venisse și demândă de contesa: o asceptă la portița cu carrela închisă. 269 Dupo cinci minute aqueastă tră- sură se arestă în unghiul stra- dei San - Giacomo și al piaței Santa-Medina. Lia și conductdrea ei se co- borîro și făcură quâți va pași pe jos; pe urmă intrară la al treilea plan. Sosind acî, bătrâna împinse o ușă și întră într’un fel de antecameră, unde o a- șceptă o altă bătrână. Ambele bohemiene atunci făcură pe Lia să’și înnoiască jurămîntul de a nu spune nici o dată chipul cu quare a descoperit trădămîn- tul, în aqueiași țermini qua și ântăiu; o întrodusseră într’o mică cameră; o despărțitură a păreților eră de scînduri, și prin elle se făcusse într’adins o găurice forte nesimțită. Lia lipi ochiul de aqueastă deschiză- tură. Quei d’ânteiu lucru que o frappă în camera de dincolo, și quare îi attrasse mai ânteiu td- tă attenția fu o femee răpitore de frumusețe, jună mai de vîr- sta ei, resturnată spre repaos în tote vestmintele, pe un pat cu cortinele de atlas albastru cu ape de argint. Se părea quă învinsă de fatică dormiă forte profunda. Lia se întdrse qua să demânde pe vre una din aquelle doă bă- trâne; ânse amăndoă dispărus- seră. Își rentorse ochiul cu ne sațiu la deschidătură. Femeea quea frumdsn se de- șteptă; își ardică capul pe quare 290 VILLA dormitând âncft ’și’l susținea pe mâna sa. Lungelei cosițe negre cădend în bucle de pe frunte pînS pe pernă, îi accoperiă pe jumătate fața. își scutură capul qua sa’și dea la o parte vălul aquesta, deschisse langhidamente cehii, caută în pregiurul său, ca și quând ar’fi vrut să va jl unde se află; apoirassigurânduse de- spre starea sa, un ușure și trist surrîs i se rătăci pe buze, își f^că o scurtă rugăciune minta- lă, săruto cruciuliță que o purta Ia peptu, și dânduse jos din pa- tul său, se dusse a ardică cor- tina ferestrei, se uito mult jos în stradă ca și quând ar’fi a- sceptat pe quine-va, și aquest quine-va nu se arătă ânco. Veni ( susține, quăei îi perisse fața și iară și se pusse pe patu. [ semeni quă stă să cadă. Fu a- Intr’ aquestea Lia o urma cu tunci un moment de tăcere, în ochii și aqueasta lungă cerce- quare sgomotul pașilor unui omu tare îi sfarîmasse inima. Femeea que suie scara ajunse pîno en- aqueasta eră pre frumdsă. suși Ia Lia; apoi ușa camerei Vederea Liei începu atunci a se deschisse; necunoscuta scosse se întorce către objetele que o un țipăt, întinse brațele, și în- încongiură. Camera unde eră a- quea femee eră asemenea cu a- queea în quare fu condusă și sta contesa •, o mână ânsă prevă- țjetdre unisse aci tote aqueMe inii de mici amănunte de luxu quă sunt așă de necessarii la o femee bellă, elegantă, aristocra- tică ca și quadru la o pictură, unde camera queastă laltă în quare se află Lia, cu pereții săi golii, cu scaunele de paie, cu mesele șchiope , își conservasse characterul de miserie și de vechime. Eră dar învederat a que queealaltă cameră a fosta pre- parată într’adins spre a priimi pe jună ospetesă. Intr’aquestea femeea quea fru- moși tot ascepta , în aquea șe- țjătură pensivă și melanchollcă, cu capul plecatu pe peptul său, negreșitu paaquella que prestas- se la întocmirea elegantei ca- mere în quare se afla. De o dată își ardico fruntea, pusse urechiea cu neastîmpăru și remasse pe jumătate sculată cu ochii înfipți către ușă. Peste puțin sgomotul que o trăsesse din visăria ei, deveni mai simțit. Se sculă de tot, puindu’și o mână pe inimă șl căutând cu queea laltă a se chisse ochii, ca cum nu mai pu- tea resistă mișcării salle. Un omu se răpedi în cameră și o reținu pe inima sa în momentul quând stă să cadă. Omul aque- sta eră contele. Femeea frumdsă și el abiă pu- tură schimbă quâte-va vorbe. “ Odoardo ! Teresa! „ Contesa numai putu și ea a se ține; scosse un gemet dure- ros și cățjii leșinată. Quând își veni in simțiri, eră într’o altă cameră Ambele be- GIORDANI. frâne îi arunca apă pe față și îi da la nasu oțetu. Lia se sculă cu mișcare ră- pede, și vru a se aruncă către ușa camerei unde eră Odoardo și femeea necunoscută; ânsă strighele amendoă îi addusseră a-minte jurămîntul. Lia plecă ca- pul înaintea unui cuvînt sacru, trasse din puzunar o pungă cu cinci-țjeci țechini (galbeni) și o dette bohemienei; erâ prețul pro- feției que îi făcusse și quare a- tât de puntual și crudu se îm- plinisse. Contesa coborî scara, se resui în trăsură, dette machinalcmente ordin de a o ducce la mănăsti- rea Sântei Măriei delle Grazzie, și ajunse la mătușă-sa. Lia eră așă de pallida, în quât bieta abatesa vedu îndată que i s’a întemplatu quevă; ansă la tote întrebările que îi făcu ma- tusă-să, Lia respunse quă ’ia venitu rău și quă aquea remă- șiță de paldre eră din leșinul que a avutu. Amorul părintescu a superio- rei (staritei) se turbură cu atâta mai mult cu quât quă spuindui leșinul nepdtă-sa îi ascundea causa. Jși pusse tote puterile de a facce pe contesa să remâie în mănăstire pînă quând îi va trece cu totul; ansă emoția que sim- țisse Lia nu erâ din aquellea din quare își vine quine-va în sine în quâte-va ore. Plaga erâ profundă,durerosă și înveninată. Lia surîsse cu amar la temerile 291 mătușe-sei, și fără a cercă nici a le combatte, declară quă va să se ducă a casă. Abatesa îi arătă atunci cima muntelui plină de furnu, Și îi $isse quă o errupție neappărată se asceptă, și ar’fi cu mult mai bine pentru densă a trimitte să $ică să viie bărbatu-său aci, și să ascepte resultatele aquestei errupții într’un locu sigur. Ansă Lia îi respunse arătândui c’un gestu aquea clină verduitore a muntelui pe quare, de quând esista Vesuvul, nu s’a rătăcitu nici quel mai micu rîulețu de lavă. Abatesa vățjend atunci que resoluția ei eră nestrămutată, își luă (Jioa buna dela densa, re- comandându-o la Dumnezeu. Contesa se suî în trăsură. După fiece minute fu la Villa Grordani. Odoardo nu se înturnasse ancă. A casă durerile Liei se rendoi- ră. Străbătu ca o nebună appar- tamentele și grădincle: fie-quare buchet de arburi, fie-quare allee avea pentru dânsa quâte o suv- venire deliciosă cu trei cjille mai nainfe, acum ânsă eră de morte. Pretutindeni Odoardo îi disesse que o iubesce, fie-que objet îi rechiemă quâte o vorbă d’amor. Atunci Lia simți quă tote sunt perdute pentru densa, și quă îi este cu ne putință d’a mai trăi asfcl. Simți ânsă quă asemenea îi e cu neputință de a muri lă- sând pe Odoardo in lumea unde V1LLA ‘J9î trăia rivală sa. In momentul a- questa îi veni o idee terribilă: de a ommorî pe Odoardo și a se ommorî și ea apoi. Quând i se înfăgișd în minte aqueastă idee, scdsse un țipăt de spaimă; ânse pugin quâte pugin își sforțd min- tea a se întdrce la aqueeași cugetare, ca și un căllarețu cu virtute quând își sforță callul rebel de a sări peste obstaco- lul de quare se înfiorasse mai nainte. Nu trecu mult și aqueastă idee, în locu de ai inspiră frică începu ai adduce o negră bucu- rie. Ea se vedea cu pumnalul în mână, deșceptând pe Odoar- do din somnu, strigândui numele rivalei salle între doe plaglie de morte, isbinduse apoi și ea, mu- rindu dalăturea lui, și condam- nându’l pentru eternitate la îm- ' brăgișările salle; și Lia se miră cum în fundul unei dureri atâta de pungetdre, o resoluție ase- menea putu să remișce o bucu- rie atât de mare. Intro în cabinetul lui Odoardo. Acolă eră nișce trofee de arme de tote țerrele, de tote felurile, dela crikul înveninat al Malesu- lui pînb la securea gotică a ca- valerului francu. Lia lud un fru- mos hanger turcescu, cu teca de catifea, cu mânerul însmălțatu cu topazuri, mărgăritar și diamente. 11 addusse în camera sa și îi cer- . co punta cu vîrful degetului din quare spunto o picătură de sân- ge limpede și strălucitore ca ru- binul; apoi îl ascunse subt că- pătâiul său. In momentul aquesta audî nin- chedatul callului, bărbatului său que se urcă pe scară. Alergă la cortinele ferestrelor pe quare le lăso jos spre a adăogă întu- nerecul și a ascunde asfel con- telui altera ția chipului său. Contele deschisse ușa, și uimitu ăncă de lumina d’afară, chiemo pe Lia cu quea mai mare blân- dețe și tinerețe. Lia surrîsse cu disprețu, și sculânduse de pe fotolliul pe quare ședea la um- bra cortinelor ferestrei, făcu quâți va pași înaintea lui. Odoardo o îmbrăgișd cu a- quea ferbințeală a omului feri- ce que are trebuință a’și re- spândî fericirea preste tdte quâte îl încongiură. Lia cre$u quă băr- batu-său se micșor-edă a se pre- face pentru ea un amor que nu’i mai simțiă. Cu un minut mai nainte ea crecjusse que’l urasce; acum începu a crede que îl și dispreță. ,Dioa trecu asfel, apoi veni noptea. Pre desu Odoardo ve- xând pe femeea sa quă se sforța să surrîțjă înaintea lui, deschisse gura ca cum ar’fi vrut săi de- scopere un secret și la fie-quare dată își reținu vorbele în buze și secretul reintro în inima lui. Quât ținu sera, amenințările Vesuvului devenird mai spaimîn- titore de quât tot d’auna. Odo- ardo propusse mai de multe ori Liei a se tragge din villă și a GIORDANI. se ducce in palatul lor din Nea- pole. Ansă Lia, ori de quâte ori i se propusse, cugeto que Odo- ardo nu voieșce de alta a se mută în Neapole de quât qua să se appropie de amanta lui, palatul contelui fiind situat pe strada de Toledo, abiă cu o sută de pași de pârte de strada San- Giacomo. Prin urmare la ori que proposiție a contelui, ea îi adducea a minte quă partea Vesuvukii unde eră villa lor, tot d’a una fusesse respectată de Vulcan. Odoardo se îndoi; cu tdte aquestea îi spusse quă da- qua și adoa (Jî simtomele mun- telui vor fi tot aquellea, atunci sa numai stea și să lasse villa ducenduse să așcepte în Nea- pole capătul evenimentului. Lia priimî. Ii erâ destulă ndp- tea pentru resbunarea sa; nu- mai querea nimicu alta. Printr’un straniu fenomen atmo- sfericu cu quât se lasă întuneci- mea din cer, cu atât căldura creșceă. In deșert ferestrele vil- lei se deschisesserd ca tot d’a una spre a resufflă recdrea serei, adierea pe seră cunoscută din tdte (Jiliele nu se mai simțiă, și în locui marea în ferbere scotea nișce aburi grei și încropiți que mai se vedea ochiului și quare se respândea ca o ceță pe su- prafața pămîntulni. Cerul, în locu de a se însteliă ca tot d’a- una, semăna o doină d’aramă roșită și appeșând din tdtăi greu- tatea lumea. O căldură nesuffe- 293 rită venin unde unde din partea muntelui și se coboră în cetate; și aqueastă căldură înnecătdre, de quâte ori se simțiă, semăna quă ia cu sine quâte o porție din puterile umane. Odoardo vrea să veghiețje. Simtomele aquestea forte cuno- scute îl punea în neastîmper pentru Lia; ea ânsă îl rassigură rîțjendu de temerile lui; Lia se- menă nesimțitdre la tdte feno- menele aquestea. Quând contele se culcă fără putere pe fotolliu cu ochii jumătate închiși, Lia sta în picidre, firmă, țepenă și nemișcată, susținută de durerea que veghiă în fundul suflletului ei. Contele începu să crețjă quă neputința que simțiă veniă din vre o urîtă disposiție din partea sa. Queru rî$end brațele Liei, se rezemo de densele qua sa se pdtă pune pe patu, se arun- că într’ensul înbrăcat, se mai luptd puțin cu somnul, și apoi ca$u în quelle dupo urmă într’un fel de ammorțire letargică și addormî țiind mâna Liei într’alle salle. Lia remasse în picidre lungă patul lui, tăcută și fard a facce nici o mișcare în quât mai cre- deă quă somnul nu ’și-a luat ânco totă puterea. Apoi du- pă que se încredințo dre-cum quă contele nu mai pdte să simță nici sgomotul nici attin- gerea, își retrasse cu înce- tul mâna, nainto către antica- meră, dette ordin omenilor casei 294 VILLA de a porni ensuși în aquel mo- ment la Neapole qua să prepare palatul spre ai priimi a doa țjî și reintră în appartamentul său. Oamenii, mulțumiți de a se pune în siguranță împlinindu’și datoria, se depărtară ensuși în aquel moment. Contesa rezimată de ferestra deschisă, îi autji e- șind, închinând porta villei și apoi grilla grădinei. Se coborî atunci, vițjlto antecamerele, cor- ridorele, tdte stanțele. Casa eră deșertă: întocmai după cum o dorisse contesa, ea remăsesse singură cu Odoardo. Reintro în camera sa, se ap- propie de patul seu cu un pas firmu , căută subt căpătâiul său și trasse hangerul, îl scosse din tecă, îi esamino din nuou luciul în covoiat și încrustat cu arabesce j în quare îi mărturisi que îl amă, d’aur; apoi cu buzele strînse, cu ochii înfipți, cu fruntea încrețită nainto către camera lui Odoardo, întocmai ca Giulnara que naintă către appartamentul lui Seidu. Ușa de comunicație eră de- schisă, și luminarea lăsata de Lia în camera sa își projetă ra- dele în camera contelui. Naito către patu, luminată d’aquea lu- cire. Odoardo eră tot culcatuîn aqueeași posiție și în aqueeași nemișcare. Venind aprope de căpăteiu, își întinse mâna qua să cautoJocul unde trebuiă să isbescă. Contele strimtorat de căldură, mai nainte d’a se culcă își scosesse crevata și'și desfăcusse gileta și cămașa. j Mana Liei întempind pe peptul lui gol, ensuși în partea inimei, un micu medallion que coprindea un portret și părul que i le di- desse ea în momentul quând ei porniă la Sicilia, și pe quare nici o dată nu le d.eslipisse dela sînul său. Esaltația supremă se appro- pie de neputința supremă. Abia Lia simți și recunoscu aquest medallion șî i se păru quă se ardica o cortină și vede trecendu una quâte una, ca nisce blânde și grațiose umbre, primele ore alle amorului său , își rechiemo cu aquea rapiditate minunată a cugetării que învăluie anni în- tregi în spațiul unei secunde, (Jioa în quare vera un asilu que îi refusă tdte popdrele, și mai vîr- tos un mormîntu. Superstiția po- pulară se scdlă asupra proscri- sului. In vanu regele Atenei voiesce a’l protegge. Bătrânul devenind mare prin nenorocire și prin avvînlul indignatei salle asupra unui fiiu culpabil, abiă își află aquel mormînt isbit de fulger, și abia se îndură a’l îngropa deii resbunători. Aquea- stă operă sublimă fiu concepută de poetu în betrânețele salle, și se crede que a fostu împinsu a o facce în marea sa indigna- ție de tată întârîtatu de ingra- titudinea fiilor săi que se încer- cară a’l ăceusâ și a l facce să se esile. Se ijice que Sofocle a com- pus peste una suta tragedii; era trecut de 53 de anni quând a scris pe aqueste șepte que ne-au rernas. La appvopierea bătrânelelor salle marele nostru tragicu își împlini funcțiile de general din preună cu Pericle și Tucidide și își termină frumosa viață încun- giurat de stimă, de considerație și de glorie. Quelle que se ilicu despre mortea lui sunt vagbeși contradictorii; e destul pentru posteritate sa scie viața lui: Se jlice que mortea ’l a luat cu în- 309 | cctul și ’l a supraprins în miij- i Iodul studiilor salle favorite șî al încântămintclor composiției. Nimeni nu putea procură aque- stui bărbat mare un capăt al vieței atât de ferice de quât el ănsuși și ultimele murmure alle unei muse atât de tinere și atât de eloquente. F. Gail. Unul din quei trei mari poeți tragici ai Greciei, se născu în primul annu al Olimpiadei 75 (460 anni în aintea lui J.-Ch.) la Salamina însuși în aquea cli quând Grecii repurtară aci o victorie atât de memorabilă a- supra Perșilor. Aqueastă dî facce epochă în istoria tragediei, quăci Eschilu se distinse în numărul luptătorilor, și junele Sofocle cânto imnul victoriei peanul, în capul chorului quă o celebră. Famillia lui Euripide se refu- giasse în insola Salaminei cu puțin mai nainte de invasia lui Serse in Attica. Tată-său Mene- sarcu eră vînijător de vinu dupo I disa biografilor, iar mumă-sa Clito vindea legume. Aristofane face adesea allusii la umilita lui na- scere, mai vîrtos în Acharnicni în Cavaleri și în Serbătorile Cererii. După ascultarea unui oracol rău esplicat, începură a cresce pe Euripide spre a facce din ellu un atlet. Aquest orncolu annunță que pruncul va fi vin- 310 ga tor în jocurile publice, urmare se dette întru deprinde- rea și esercițiul corpului, și se «Jice quă a și repurtat o dată prețul în lupte. Mintea lui ânse îl împinse în dată către alte studiuri. Se esercito mai ânteiu ia pictură , apoi studio retorica subt Prodiciu, și filosofia subt Anasagora. Se (Jice que a fost în forte strinse relații cu So- crate que eră mai june de quât el cu doi anni. Aquesta quare pre rar se ducea la teatru, eră nelipsitu quând se jucă vre-o dramă d’alle lui Euripide. Aque- ste studiuri alle junețci lăsară urme profunde în composițiile lui tragice. Se reaflă într’ensele sistema lui Anasagora asupra originei ființelor și principele moralei lui Socrate, quare îl fă- cură a fi numit filosoful teatru- lui. De altă parte se scie que prețu puneă Quintilian pe fru- musețele lui oratorii, și consilie pe junii que se destină pentru tribună, recomandândule citirea operilor lui Euripide, ca un es- cellent model al artei de a con- vinge și a înduplecă. Nisce ase- menea laude se asceptă mai apoi să deviie materia unei critice, queci este a nevoie qua frumu- sețele que pot facce effect pe tribună să potă fi bune și cu- viinciose pentru scenă. In primul annu al Olimpiadei 84 Euripide debuto în carriera dramatică. Prima lui operă fu Peliadii, și avu al treilea prețu. EURIPIDE. Prin j Se alia data și a altora ; din dra- mele lui, Medeea fu reprcsen- tată în Olimpiada 87, aqueastă operă fu parte unei tetralogii și avu asemenea al treilea prețu. Dupo trei anni, în al patrulea an al Olimpiadei 87, reuși a luă prețul ânteiu cu Ippolilu. Feni- cienii se representară în primul annu al Olimpiadei 92; iar Gre- sie în al patrulea annu ai aque- liași Olimpiade. Aqueasta separe a fi ultima lui operă queci muri dupo doi anni în al doilea annu al Olimpiadei 93, în partea lui Archelau regele Macedoniei, un- de se retiasesse în ultimii anni ai vieței salle. Nu se spune tot într’un chipu felul inorții salle. Unii dicu que preâmblânduse într’o