4ii:iiiEi:i i.

PERIODUL v-

Dela 1844 pîno Ia 1847.

Ad00*	ȚOÎÎSÂ

JESOCTO^AJNI.

BUCURESCI.

DIN DOE TVPOGRAPIHI VAIDESCUL ȘI RASIDESCUL.

1862

PREFAQA.

kit mi în skim-
redukindude la
adeinrale rn-
în an se Bede

Caelcrum censeo Cutarginem esse delendam.
Așa dar slovele liebuescu depărtate.

Kugelul Redakjjiei ati»t a Kur-; m lt mai ’nain e mi a nu se
rierulul Rombnesk kfit mi ale*!! înrarziă atbta aMest înnenut, ku
stei fol, 'bnk'b dela înMenut a ,1 adeirarat nagional în littera-
»n radikalismu moderați!tura noastra.

i Ksrrierd de Amse Sekse în
Melle uatru alle salle nerioa-
| de nu ans mai mult de ki»t de
la 150 nimb la 200 nrenamis
rânjii Mei mult; mi ninl o foaie
nsslikt, din amsele nrinjjinate
nu noate komntă ne mai mulai
aBonați, ele se Ba lisă numai
ne o simnli înmtiinjjare firi»
o rnijloMire de îndemn al do*
rilorilor. AMest adeB'tr nimeni
nu’i kunoamle mai Bine de ki»t
redakyiile foilor aMestor nrin*
jjiiiate.

Ayesta ne este nublikul no*
stru doritor de Mitire. Se delte
Tinsi» nrogramma neutru Ilerio-
dul V mi se bbzu un konkurs
neamtenlat între ali>yia RomT.ni,
un zel înfokat snre a skutură
greutatea sloBelor streine Me
ne yinUFL Iimr»a askunsB mi
umiliți în okii Euroueî mi în-
sumi înaintea okilor nomtri,
un z°l snre a renriimi aserea slrb*
BUn'b mi a lor

Inicrkirî de tyiFbriri ku lit-
ierele noastre se lT>k»ra în mal
multe randurl arat dinkolo de
Karnajji, ki»! mi în Jiara Ro*

fost 5
atit în limBi
r>area sloBelor
litierele <ielle
mine. Din an

o nrogresiirb nrefaqere arat în
nroskrierea Bornelor streine, m-
rasite mi dessonorante kit mi
în adontarea ortografiei mi lil»
terelor nolrÎBite ne natura a»
nestei limne. Pentru assiguras
rea Piomeî mi nrogresuluî eî,
era Cartago delenda. Pentru un
timenut de o verb lilleralura
romini, Cartago delenda era des-
fiinjjarea Bskilor. Redakyia
avea de gi»nd în neriodul a*
Mesia si mai skimBe numai kb'
te*na slone mi si» lase nenlr ț
mai rarziu nii trenlat nriimirea
înlreagi a litierelor romane:
îndemn»! dinsi», «m» kum s’a
ai'btat în nrogramma dati», mul-
tor Birnajii o fbk» a se de-
termină si» dea afara snre în-;
serkare înuitiingarea sa< nro-1
gramma kunoskul'b, ini se în-
kredinjfb ki> nu numai ki» în*
trodfiMerea litierelor este se*i
r.it'b foarte la timn, Mi tnlra
ki» ar fi nufut a se înMene ku 1

PERIODUL V
IV

un.ticusk i un Moldasla. Toate
«ceste fn'iei k’i.rl se nedea tib-
niaî kn nimle rcsnektanile do-
iinj.ir iui tikulare, ka nimte sa-
kiilîciari în narte sure a seda
«n iiicciiftl; o foaie imidik'b
este alt cella ; ea este
o aiiere a Najjiei ce trenau a
se ssnn&ne trcr»nin|n lor mido-
rinuelor cititorilor si»i; mi ki»nd
aceintia înzecindij'mi nsmirsl
mi dorinui, o Boiesk ast-fel,
ea .ist lei ti cbbc st easi; nen-
lirt kt. <l o sBsjiin. Aci na mal
*• >i<- .iknin noinjia «nai om în
n.irltt, 'ii noinjga Najjieî ce îmi
icklainl» alle salle; mi de
n/.i înainte mBljjKmeiute sIorc»
lor streine iientiB marea Esni.-
tate mi îndemânare de a ne yis
nea în Bskerie mi slonenire;
<*c astLzî nayia intri» într’o kar*
i ieri ks adeairat 1 literari. Kb

No. 1 al Periodalfii V al a»
ursteî foi Nayia îmi încene o
< noxi noBT», fiu neriod n808 în
hiniia ini litleratara sa. fir-
niHimt inii nor addace a minte
l« nenerayib de tont aceia allel
k l roi Ifimini îl fi>ksri> si» ka*

..... ki» ce este al lor mi al
iiiiioiiinil sibdioase mi îmi nro»
ii nu ii ni. d< terminat voiea mi na-
l|lllinil.i ni.hi . Onoare ini glo»
ii iidmi.i.ilploi IloniLiii ce con»
liilibii. Hiirr aerisii. încenre
]<B ail<-\ H’ il mm l.nr iskb! ne
siniyim datori a iiiidyciiii ace»
stor nobile lin n.driotice simți»
mente a tbtalor ’irlloi ce se

SBbskrisen întră nriimirea litte»
retor noastre.

Eirf» a nrinni inki resnan»
suri dela toate jsdenele nicf
diu Mnldavia, facem ksnoskst
cititorilor nomlri ki din kiles
va s»te de abonam nttrnal vre o 29
I s<* sBskrisen» ceri.rid slovele ky»
rilice; ceilalyi toni centri într’
adins litierele romane, ini ni se
îrnrmne o datorie sakn. a rekoni»
mandă viitorimii, acest avint
nayional. Ama, Romini, a vd*
stil este loati gloria nentrs
ii acest încenst; ea n’am f^kat mai
imslt de kit a renetâ neîncetat
resnektabilile kagetiri mi dorin»
jje alle Vikbremtilor, Filarejji-
lor, Beniaminilor, lorgobvicilor,
Maiorilor mi alle altor birbajil.
Din konilliria mea m’am înki-
nat întră servirea Najiiei; ’mi
am deslandat Bir dram, mi kind

maf iste, kind mal încet na m’am
abugt dintr’i>ns5l în ksrs de 26
de ani (i) kind am silat ori ce fo»
los în narte mi n’am avsl înainte
de kit datoria ce’mi am imnss’o
însămi, mi ne kare ks cea mai
mare mslgamire mi konso’ayie

am «rmat’o,

Kred de necessaris nentrs hi*
sloria litleraturei noastre a însem*
nâ aci skrierile ki»tc s’aă ty-
m>rit nîni. akum ku litierele ro-
mane mi ki.te'Va manuskrise de-
snre kare am kuno ojinui.

T y n i> r i t e
Grammatika lui Samuil Klain.

1780.

(I) La 1144 se $ieea aqcesta
V

Grammatika lui N ni ii rom n
Idem de idem urnirii limba
latini. tynu.i 1i. In Blaj 1803.
Grammatika Iul Alexie, la V/ena
GrammatiL ■ Iul Boiagi.

Tenlame crilicu despre limba
romaneasca de. Treb. Lauro-
ani, Viena 1840.

IIarallelismul între limba Ro-
inini mi Italiam.de I. Heliade,
la Bukurețui 1841

Dikjjionaru la Bada de Kolomi,
P. Maior mi Kornelie.

Dikjiionar al Eniskonulul Bob.
Luntre de ante, dela Genser
prin Samuel Cherochi 1805
Omul de lume la Buda de Vasi-

lie Pop, Clericul.

Versuri îndemniloare kitre de*
nrinderea tinerimii romineilltî,
de Bota, 1820 Buda.

Prediki desnre Stalul militiresk
de Dimilrie Kaian la Sibill 827
Karle kitre Klcr de Eniskonsl

Vslkan, în Oradia mare 1824
Katixis sas invi.iii.turl de ki»

netenie alle Biseriiei Risi*
ritene, de singelul Neofit Skri*
ban, la laiul. 1838 ku bine*
kuvînlarea mi toali» keltuiala
Prea sfmjiitiiluî Arxieiiiskon al
Moldavjei Vrniamin Koslaki.

Katixis. tym.ril la Buda, orto-
grafie ungureaski.

Karte de rugmiunî, de Samuil
Klain, la Viena.

Kirtiuiki de r»giqi»ne de Moise
Szora Noaksl 1843 la Btfda.

Akalists, la SibiL

Psalmii nroorokslsl David. tra*

dsuiî d’a drentsl din Evreeroie
de Pnpp tynirigîîn Blaj» 183.
Orologin s.»« ’ieaslov, idem la

Blajis 1830.

Evangeliile din toate dsmine’iele.
Eklog» neutra întronarea Enis-
koiialsl Lemeni de T. Cina-
ris la Blaji» 1831.

Kalendare la Bsda de S. Nea*
goe, ne annii 1828, 1829,
1830, 1831 mi 1832.

Mân ssk ri se

Eksernti din gnm: limbei ro-
minemtl de 1. Bsdai.

Teoria Ortografiei romi>neiiili.
Gel», tragedie originali. In 5

akte de Hosds Timotei».
Versarî de l»me idem.

Batraxomiomax ia ( narodie )
de. Konu».

Dikjjionar» Romi>nesk Tomel I
dela A — ML de Korosi.

De vor mal fi mi altele, a*
fari de acestea, s»nt rsgaylk»*
uoskitorit a înmtiinua re.dakijia
in favoarea niliinyel.

In fie»kare se vede o întrebsin-
ijare narlik»lan> a sa k» mie*
ste litiere snre a se reiiresentă-
limba noastn». Dani, anele tre*
b»e a fi ksnoskati. limba latini
ka si se țnoati. skrip qea io*
mi.ni.; Uli astorilor lor, n en-
t»siasm»l nayionaliti>^iî lor, n»
le a venit nil! o dati in miu
te ki» âieasli. limbi klasiki, da-
ni kare s’a format limbele de
a miaza zi alle Escortei de ap-
VI

nas, mi 1 are noate st fie glo*
rin lilleran» mi strbbanT a Ro»
niTnilor, as le a venit, zik în
minte ki> ar natea st fie nroskri-
st din mkoalele ronrbnciuti (*)
mal vîrtos kbnd ateste, mkoale
vprbesk desnre formarea lim-
bei roniTne. Prin armare a#
greiuit amar înkinainda’iiii kb
Romuri lreb«e si» mtie latine»
uite, mi kTattanti le ar veni les-
ne a’rni skrie limba, dam» k»m
le vine mi Gretilor, iibslrbii-
dal originea mi adevbratal ei
xarakler. Damneze# dar si»’l
ierte, kare trcte. ka vederea
grenialele oamenilor, neutra k'b
Romanii ’iaa kondamnal noate
mi de vii la fokal GeeneL (2)

In altele se vede. nTrTsitb na
namai originea sas derivagia,
ti iui Tiistmii ranunilatea, în»
trodakindase, dairbo konvengie
oare kare maniera sa# «ng»»
reaskT sa# ncmgeaskT sa# iui
frangozeaskb de vom leă îna»
inie iui alte deosebite DTrerl te
a# emit.

Noi ati vom gine mijlokcl în
tre ateste doi» margini. Vom
tere tel nogin ka Rominsl te
va voi st skrie k» ortografie,
ST’iui iulie înka I grammalika Hm*

(1) l’c ntlunci limbn latină crâ mâi pro-
scrisă în colicgiui ilc noUrc, ți tot que es«
te mai straniu, e quă pînd astăzi, pe
quând lumea din afară scrie câ o djclă
numai professoii, serie câ înnorauji.

(2) Ori-quine pole vede aqui o ironie a
autorului.

bel salle, mi st gTndeaskT ka la
intTmnIare de a se nerde uro*
n»ngia nasali mi galaralT ?te
se arați» nrin semne, st» ne se
tilcaskb paganul pagin, niti fon-
lana linii na, niti rotundul ra-
IBnd, niti minierul număr, niti
lana lina, niti canto ciută, niti
vorbescu, vorbascu, etc.

AtTta nsrnat vom tere k'btenot
si» reklame iui grammalika iui
«rekiea a levTrat rombne, snre
a nstea st le îmuTkTm.

ile ateste temeie vom stabili
ati alfabet»! roniTn; mai nain»
te tiist ne vom da oare kare
Hbrerl asoura semnelor te vor
li a se ado 11 tă.

IliuT ati, loTndane între toa»
te dauT semne Ie nri imite de reno»
sat»! întră feritire Petru Maior
tui algii am resnektat ad litte-
ram toate, ka st resnekte iui ar-
mâinii telle resileklabile allekon*
timuoranilor mi ama st ne stabis
lini odatT modal skrierii. Malgi
tust, atTt la tynTrirea naralle-
lismalfii kTt mi la alte înterkTrl
asseame a n e«a#- fbkat oare»ka
re observagil assnra semnalai ( ),
zikTttd k'b atest semn trebae st-
fie sa# de langire sa# de skar»
late or înkidere a vokalilor.
iar na k'Tnd de ana kbnd de
alta. In o oa se vede k'b
langemle ne (o); în â, e~T se
vede kT înkide vokala assanra
kTria slT^ neutra kb t este mai
skart sa# mal înkis de 1vlI (a)
nir (e). Ni s’a nTrat kb a# ka*
VII

vînt, uii trebuii si. alei gT>*n iar
la natura limbel ka si ne fie ea
denormila înqerkarea de a des-
legă o qercre alitde înkurkali.

Din ‘lea mal ’nalti antik ta»
te se vi»d în limba latini, vo-
ka le lungi mi vokale skurte
din karc Melle skurte nrin dik-
jjîonare s’a nriimit a se în»
semnă, ku semnul ("), -Asfel
din vekime ini noî însemnim
ne (S) mi (î) ki>nd sunt skurte
saS j înkise or mate. Hornind
dela aqest nrinqin, vedem mai
adesea kt (a) kind este an»
nisat saă lung îmi uistreazi
nronunyia nea deskisi; nrekam
la facere, pârte, pare etc. Și
ki>nd îmi nerde anni»sarea mi
devine înkis sai *kurt se uro»
nunul, ka (i) slavon: fikut,
pirtinire, pirere ... Va st> zi»
kt dar ki în assemenea îm»
nregiuiri (i) este un (a) în-
kis sau skurt. — Substantiviî
iar iui ajektivii maskulini qeî
mal inului kum 11,1 nrima ner-i
soani a verbilor se termini» în
(u). Ilrin minare analogia ini
natura limbel sv ms’reazi mai
bine daka n’icsl (ft) sc va skim
bă la Icincniiic im la a treia
nersoani in (a); kuni sure eksem-
nlu: greu, grea; bunii bunii; ar#
ari. ară; s ă dorm# si. dorini ,
si» doarmă. Vedem dări» ki nre-
kum avem (u) mi (l) înkisi, as»
semenea avem mi (ă) înkis mi
nrin urmare trebue si avem mi
(?) iui (6) înkiși.

Mai vedem ian kl> (u) mi (i)
adesea înaintea de konsoanele
nasali (ni) ilfi (n) se uroiiunjjl
ne nas k.i (tf>) .slavon; nrekum vi-
ru»meu ka virî meu; sunt
ka sînl; tineri la singular si
«jiteuite tînir, intrare se
qitemte mi intrare, sin se qi-
teiifte ka sîn. etc. însi nrekum
'avem (u) ini (i) nasali, mi
fin a ne uita la nronunjiie
skriem sokra-mes, vi ru-
ine u, i n t r a re, d i n, n i n sau
nrin. mi nu sokrîmeuvi-
rimeu, kumitrî»meu, in-
trare, dîn, n î n; oare nu am
avea assemenea mi (a), (e) mi
(o) nasali? Asfel dar lana s’a
fikut U ti i», mana s’ a fikut
niMni; fon t a n a s’a flkut f^ns
t^ni, naganu s’a flkut ni»
gjin kare kmd ar nerde romi.*
nii nronunyia nasali mi daka
le am skrie ku (1) kit de ne-
sufferiti ar fi la urekiea romi»
Inului a se nronunuă lini, mini
fintini. nigin! Rumin xAsfel lene
rsautincr (tineri)s’a fikut tî-
nir; veni, (vine) s’a flkut
vini în aqeste înlimnlirl msi
nronunuia nasali a lui (î) este
annisati, mi avmd trebuinjji
a alergă la aqqente, vom nr<’»
feri ne aqesla (*) kare de ati»
pia anni e kunoskut între Ro-
miniî assunra lui (i) kmd îl
uronunjjim ka (a») ka la: în,
intrare mi altele, Konvenjjia dar
!de a skrie vokalile nasali ku a-
qentel (A) este mi mal logiki 111»
vm

kinoskatb <lo. înalt RoniT>nilor.

Din a'ieslca se vede ki> vo-
kalilc noastre sânt de trei fe-
l«il: deskise, î nkise, Mii
n a s a I i.

Celle deskise se vor skrie
simnle saa karate: a, e, i, o, u,

Celle înkise se vor skrie ka
semnal Q: 5, e, I, d, n, mi se
vor uiți înkise saa skftrle in-
tokmai dam» hani sânt skrise:
buna, buna, mere, bani, dor*
mito kare toate se qilesk mai
ka ban’, iner’, dormir’.

Celle nasali se vor însemnă
ka anuental (*): â, e, 1, 6, A,
kam lâna , mâna, român, le*
mend, întră, kavent, pîno, fon*
talii verii meu, sunt, lungo.

Asfel denrinzindase Rotnmii
a iun skrie limba, va fi anoi
okkanajjia grammati'iei a aritâ
ka de aminantal k'biid vokable
nat niiule asemenea nrefaiart
mi atamii se va natea skrie mi

însămi fin a'iesle semne kam
a îmienat a se skrie (a) mi
(i) fin semnal skarliril la grea,
oa, boa, faui etc; iar Ja in*
limnlare însămi de a se ner-

de a’ieasti nronanjjie galarali
mi nasali», limba îmi va uis»
trâ materia iui formele salle
Melle adevirale.

Va zi'ie inși qine*va: ki> ka
a'icst kin avem â, e, d ~'i> mi
â, e, î, o, u a! adikiavem
trei felarl de (i,) mi uimii fe*
lari de (*). Se resnande la a*
qeasti întrebare: Si qeruetim

ka de anrtnantsl ini ka o lo-
<»iki» sinitoasi, avem ka «de*
v'i.rat trei felari de (i) iui uinui
j feluri de (,l) saS na? iui daka
| ka adevirat vom avea, attanui
Adeviral ne va jjine în lok,
înaintea lai \a Ircbai a -tiuea.
Astfel ne este limba mi n» na*
tem si n« fim a'tea qe s«n-
lem. O limbi altamH se în*
vani ka fa’iilitate kmd se. m*
vaui» dbirb natara ei mi ka ne»'*
fekyie. Noi nini ki»nd na ne
vom învijiăini vom skrie limba
asfel dam, natara ei, na o vom
naica Lanmute ka perfecție de tdte
ii bl [iile ni'li î'i ze'iimi de ani, kl»nd
iui album, dam» al'btea diffi-
kalliyt, ne vom sanaauc înain*
tea adeviralai a veni iarbuii aui
aude a a ven t toii! adevi»ra-
yii litteratori ai limbei noa-
stre. Kmd i»nsb vom înuene
»i o skrie astfel, uerue ori ue
inubjjbtor iui va vedea ka ea se
uoate în\T»)iă qel malt îutr’an an
neutra m»mînteanal ka vbrsta
kavenilu uii ka kanosuinijele nre*
narative nentva grammatiki».

Limba inii are mi ea natara
ei/ iui natara ei este adeviral
ei- ini k'i.nd nai arT>tT»m natara
nai aiT»li»m adevărat. A nat ara*
ta adevtral va s'b diki» a m i n y i
desnre dbnsa si dela mimisne
na se mate nainte iilliingb mi
artl». Min'iianca o varie saa fe-
laril'b iui iirin armare, înkarkb*
iT»tbqem e. Adcviral e anal
IX

și de aqeea Ismincazi mi este
fa'iîl; diffiksltale i l«i e n»tnai
nîni ktnd se va află.

Si» venim și la alte semne.
Aqqent»! ask»|jit (') mi aqqentsl
grav (') n» imierea de a an-
in>sa sa# a langi vokala ass»‘
lira k'bria sta». Ama aqqentsl
asksijit, dsm» nriimirea a mai
msltor nirerî ne (6) îl faqe (oa)
si ne e—ea: înst n»mai în de-
dskjjia sa» deklinarea ori kom
jsgarea vorbelor, iar n» și Ia
finale sa» la konbinarca arti»
kolslsî și nartikelei (a):nrek»m
totu, tote, osu ose, omn ome-
ni, temere temă, gemere gemă
ele. 'i.nsi la dio: dioa, femee
femeea, aqueste, aquestea, cântă,
Joiniiîl, vrdcA și alic, nsscinenea
c ni,slirazi. (a) | a se fa»
qe dio femee, aquesld, vede.
Se. îusemneazt iar» ki> infim-
ii v»l de a treia konjsganie a
vede se distinge de imuerfek t»l
\cdea, ka și adormi de dormiă.

A'i’ienlîd grav Q se nsne-
in* diurni sa» ne vokala din »r-
ini. .1 \ mbrlor terminate asfel
ki.nl .i'ica \okdT» ann?>sat*b sa»
li.o,.i. lumi; k'uilă, învie, dormi
.no M.iti-» II.ibric o» uriimesk
minei l de k i.i .......al k i.nd este

treb»inyb a se distinge de alle
omonyme, k»ni: di (dio) și di
mineralii sl verbslsl dicccre; ml
l r. (<>) final deli a treia persoană a pe'
i • lnluT de prima conjurația îl face a
>• i ntinința ka (ă) appesat: canto, aro
i In I■■ -kânto, ară, lăudă.

adverb»! de timn (dejă) și kon-
jsga'iv»! și; asfel se disting mai
(presque) și și mai (plus) nu mai
face, și at'ida numai (seulement).

Semn»! sedila (,), qe esteb'n
fel de (s) s»bsemn il, s’a adori*
tot la litierele d, ș, ț și 9 sine a
faqe ne d—z, ț c—n, ș' a îngroșa
sa» îndoi ne ș^m k»m: lauda
laudi, porlu porii, lasu lași.

C, înainte de a, o, u, e, î și kon-
sone se nronsng’b (k) k»m carru,
coprinde, cuvenire, tacendu
seînteie, croire, clipă.— înainte
de e și i se nronsnni» (q); ksm:
tăcu, taci, tace =tak» taqi ta-
qe.— Ki>nd înainte de (e) și
(1) se va nronsngia (k), attsnqî
ia »n (li); k»m: Tache, chieie,
<•ldrm.il e - Takr, kieic, kiemare.2

c, sc iironKng'b ka (g) în
k'bteva vorbe, nreksm: faejă,
Francă, o^etu, princu, bragu.
ele- fain» oiiet», nring«, brâu».

G, înainte de a, o, u, e, î;
e și konsoane se nron»ngT> (r)
1 Pentru participii de a treia conjugali»
sunt doe păreri: latiniștii vor a scrie
cu (u) și quei quari vor a se ține de con-
jugarea română afla mai consequent
a se scrie cu (e); unii adiquo scriu
Șiciinlu tăcundu allegundu ...........

rrz zikându takândn allergându. Cuvîn-
tul queilor d’ântăiu este quo fc) și
(g) în ainte de (e) si (i) nu pote a se
pronunția [k] și (j) dupo cum se pro-
nunță în exemplele de sus; iar al quei-
lor <!': doilea, quo fiă-quare conjugați»
pâslcarijă vocala sa cum; ar-are ra-aiu
... ar-ându dorm-ire dormiu ....
dorm-indu, fug-ire fug-iiu fugindu fugîn-
du țlis-eiu .	. . dic-endu sparg-ere

spara-eiu spargend: Usul și părera
mai multora va determina modul aquestei
termin ;tii
X

Li.lll ;;.iI|h ihi, : uliu, gustu, al_
l<ndn 1 , •ind.icu, spărgător; l
j i.ilic rf<. - - i-albeng, rolls, r«-
!■. i’Lixlak snimtor, rrație-

Inainle de (e) și (i) se nro<
nunți» (y): gemere, genuchie
ginere înpregiupu -==. țemere,
țenukie, ținere, înnrețiur. —
Kmd înainte de (e) și (i) se
nronunți (r), atunqi ia un (ld
kum ghenuchie, ghimpe, ghiemu
ghiați ect.

Sc, înainte de a, o, u, e, î. p
mi konsoane se nronungi (sk),
kum: scară, scobire, scutire, pă-
scendu1, scînteie, nescător1, scri-
ere: skarb, skobire, skulire, m-
skind, skînteie, nisk'blor, skri-
ere;— Inaite de (e) ini (i)
se nronunți la noî (m), mi în
Binat (sm); ksm: născu, nașei
rasce ~ nasku, najnj, najse
nasku, nas'ii, nasue; sciinlă cu-
noscintă — fâiințl, kunoipinni
— stiinți, kunos’iinț'i,. — Kmd
înainte de (e) mi (i) se nronun-
jjte» (sk) atunyi ia an (li); kum:
schellă schimbare etc— skellTE»,
skimbare....

qu, înaite de a, o, u, o, mi î
se nronunți (k) la vorbele ar
mioare: quare, qualitate, quâtu
quând quam, înquâ, qua, qub
daqua, quîntar’, consequintă, elo*
quinla, Equator, equilibru, equi:
vocii, eqiiinpoliu mi kite vin diu
equi: kare, ka lila te, ki.t kmd
kam, înkah, ka, ki., daka, kîn«
tar, elokuinla, Ekualor, ekilibru,
ekivok», ekinontiS

Tot aueste litiere înainte de

(e) și (i) se pronunți (h) la vor-
bele urmitoare : questa, quella,
quine. que, querere, aqui: Mesia
qella, «line, ne, Merere, aui, și
Melle derivate din anostea.

Toata ortografia noastră se
înleineiazi» mal vîrtos» ne ku-
vînlul ka vorbele rominetai si’ini
iiLstrczc fysionomia lor ro*
nu.ui., '.f. nuTni skimbe adiki,
ni'il o dati, liUerclc ks kare
suni skrise, afarb de finale, Exem-
nh lc uimitoare determini mai
Ionii, ortografia romini.

CflS-ă	cas-e
pen-ă	pen«e
mtfr-u	mer*i
goll-u	goll-i, sau goi
vall-e	văll-i sau văi
ellu	elli sau ei
ea	elle
drept-	u drept-â
vîrtuos-u vîrtuds-ă	
dorm-u	dorm-i ddrme-e
tac-u	tac-i tac-e
fug-u	fug-i fug-e
nasc-u	nasc-i nasc-e
văd-u	ved-i ved-e
las-u	laș-i las-ă
pat-u	pa^-i pat-e
Konsoanele se kunosk de si- ki trebue se remtie tot a-	

qellea mi se modifiki duni vo-
kalile «ie urmeazi. Ktt neutru
vokalele a, 6, sa» â, e, î,
6, u, sa» e, si 6. avem de
normi, la substantivă și ajektivî,
nluralul, mi la verbî, adoa
nersoania nrcsentului indicativ
kum mi un auz kurat romin.

queru cuvînt, și ceru seninu
XI

I >1 ii rn 1

In ili/'plfi
plnn
rn

< lldlilil
111*111

fiice drepte
pene
elle
cuvinte
meri

I , .. i.. , 1 „ pri ,onît vedi
înveți
upi"'-i ii r	appeși

Imul iro	—	laudi

vimliilii	vindi

A i' l< n ani k« iniile; nen-
i< li<	i,d(<	«ic sinii ka zejiele

. II» d» . I.. I	.ib/bl ItOlin.IIblBi t

iu nun k i. In k .• r • \.1 uirferi askrie
iiilimdii mi un i;it»nda...

Im une nit lacure...

II	ii	il	A		- in	1 - V	-a U	6 -=■ oaî	ce ci	— qr
«»	0	4	K	II	N		u	c	i	ga go gu gâ gî	
1	1	r	’l’		li	V	III	ArA	-i.	ge gi	U
II	II	ti		r	1'	V	n	AA AA x	ren se o	seu
II	A	1		N	o	X	ko	eu (IO cu	scA seî	sk
li	•	1 i	A	l	T	2	z	c6 ci—k	sce sci	

thti < um t ttfjftt'lunl aUr

h lui din I >l> lillerapi vor
l.m” \ «'I u liii nubil k;» vi e an nr-
iJimI Uliu .i'iib'lh loaie, tl va

1.1 l< k.. Illfeie romane, mi de va
im ii mc o •.vdrnii. sa# miere
in ii u ir .i • ,i drsiirc orlogra*
i.i 11 > . I i ic kb msaiiii a sa
«n iHj.i .Im n . ii i ne sysfcina sa
di m.ii 11; i.h de na. il va skrie
kn ii iz. 1111 «11111 ci1 * 111 * n'irsici foî.

SmiI ibgnie loaie irdnk[|iilc
d< |'oi i (înri.nrșfI kilo vor bine
'"| i nr onora ka a rcnroda-
'<• v i c an arlikol din foaiea a-

• i . „i.'| infbpimeze Iiommi-
•'•I niiilrl Ram s’a skris ka în-

lontana — na fintina.*
romanii — na ramina
mana - na mina
luna - - na lina

A'iestea sânt di ffikaltijjile
nrin’iinali alic ortografiei romi-
ne, desnre kare mai ne larg se
va vedea într’o traktayie senara-
ti mi in grammaticele «ie vom
avea. Ayi ne mirținim intra a
(ane ne cititor a’mi natea niti
litterele mi dim an alfabet kom-
narativ, ne kare îl vom mi na-
ne la înnenaial maî maltor na-
mere d’a rîndal snre a familiarisa
ne miilor ka (linsele.

sămi litierele romane iar na ka
uelle kyriliue, nentra ki la o as-
semenea tentauri* na se va so-
koti înaintea drentalai de kit
ka o violare.

Inlimnlîndsse adesea artiko-
le maî întinse, ka si na se între-
rană, sânt ragajiî DD. nrenami--
ranjii a nriimi de aqi înainte
lie-kare namir de kite doi kd-
le adiki,, de 32 nagini, iar na
de kite o kdli. Prin armare
a'icasli foaie se va da în 12
bromare saa namere de kite doi
koale lie-kare. kare va veni iar
la mirimea kanoskati de 24 koa-
le, mi va emi o dati ne lani.
XII

Ki-iii din qei 29 nren»mă
r.uini k» litiere kyrilliqe vor dori
a iii litrii aqeastă foaie iui k» lit-
ierele romane astfel k»m a xo-
t'brit majoritatea, va înmtiinna
Redakgia snre ai trimite foile
emite mi qellle armatoare.

Snre a da o idee dcsiire a-
vănt»! qe îmi Uari» Romi.nii a
se vede o dată în ren l»l tiniiH-
nilor de famillia ronri.ni. koma-
nikărn lista k» Mr. I a .ihonairlor
qe ne venin» din j»deu»l Gorjl.

TÎRGIJL JIULUI

SshtînsemnajiiI (0 neavăntl ni
qi de kxm noll'i» de a renri»nea
mai în »rmă de veaknl în kare
trăim, dovedim iirinlr’aqeasta <>-
tăt dorinya de a nriimi Ksrier»!
de Ambe Sekse, kăt mi k» ade-
vărat romăneaskă dorinnă ka
aqest jsrnal să ne învredniqim
a’l dobîndi tyiiărit ks a ’evq,ra-
tele littere latine sa» mai bine
strămomemtî.

1	Sl»yer»l I. Sămbotcan»! Pre»
sident»! Trib»nal»l»i.

2	Paxar. mi kaval. G. Magici»!.

3	Praporqik»! K. OlelclAiiiiiaii»A,
nrok»ror»l.

4	K. Romanesksl Grefier»!.

5	M. Mix nomoj jsdekătoriel

6	Pil. S. Skinteie Registrator»!.

7	Zamlirake D. Rovinar»!.

8	I. Grg. Bilteansl.

9	Simenii Sl.nălesk»!.

10	D. K. Andrik» Eskistamboll

11	Pitar»! Zam firakc Broiutea-

n»’ nrcsidenl»! magistrat»!»!,
p) Cu aqueastă însemnare se începe foa-
iea de 'subscripfid que ni s’a trimis din
Tirgul-Jiului.

12	Pitr. N. Măldăresk»!, m«m-

br» magistrat»!»!.

13	I. Șomănesksl, idem.

14	Grg. I. Sămbotcan»!.

15	Praporgik»! K. Krăsnar»!.

16	Isukăr»! I. Magiersl.

17	Georgie Magiersl.

ÎS K. Romian»!.

19	Profesor»! A. N. Kraiovesksl.

20	K. Skornean»!, revizor»!

mkoalelor din nlasa Jilort»!

21	Pitr» George Romian»! Se-

kretarsl OkărmsiriL

22	Pitar. Zamfir I. Bromteansl,

aj»tor»l Kanqellariei.

23	IN. D.Zătrean»!, Registrator».

24	Pil Dimitrie Măldiresks s»bt

kărm»ilor» nlăinii Tismaneî.

25	Pitr. Rădskans B»s»ioqean»i

s»b k'i>rm»itorK nlărnii Jî»l»l

26	Alek» 1. Bromtean», idem al

nlaislsi B»lkani.

27	N. Tetilean»!»

28	Nikolae Tanoviqi.

29	I. Manolake Băliqesk».

30	Alek» I, Bălăqesk».

Pînă aqi K»rrier»l de Ambe
sexe lie se nsblika k» slovele
kyrilliqe, în Tirg»! Ji»l»i ave
mese abonani, mi amatori se în-
skrisen» îndată qe li se nromis-
se a se nsblika k» adeveratele
littere romane, în kăt minirnsii
în kanitalele jsdenelor aj»nge
nînă la^20, mi maximsm nînă
la 60. în 15 j»dejje se făk»n
■ nînă la 900 abonayi în B»k»-
resqi, Kraiova mi Moldavia nînă
la 400, neste tot 1300,de »nde
'mai nainte în timn de opt anni
n», se s»ia pun» la 300.
PERIODUL V.

CURRIERUL

DE

AMBE-SEXE.

FOIE LÎTTERARĂ.

II 11	d d	ni — ni	1 t —u	6 — oa	ce ci — h
<1	(•	«1 - z	n — n	9 - ~ M	e —'ea	gagoguge gî,r
1 i	f — ♦	p — ii	ș —iu	ă,e,o — i» |	ge gi — ¥
o o	ll -X	r —p	V	B	âeî 6,fi &	sca sco seu
li —n	,i h<	8 —c	x — kc	ca co cu |	sefi scî — sk
b n	1	.1	t 	T	z — z	ce cî—	k |	sce sci — UI

HKSKHfV

I Ic i<><!u (*) tu unu] din quei
iiihI milii’l poeți ui Greciei al*
k qiiihniii ncrici'i prin von irb
plini la noi Ellu h'h iiAhciiI Iii
( \ mă in Midii, provinție a A-
nii i Muc, de micii jTnsfi își a-
l*a in lom» pali ia și’si petrccîi quea
mm marc parte a viețC! îll A-
mtii liiirgii al Beoției în pdlele

I imd ui toii) d'auna e mutu sau

.11 l.i «uliHt uiliv i și adjeclivi mas-

i ,i In ".înrolaiii. la prima personă a

.i .l .r, și In <|iiclle lalle părți allecu-i

..... asemenea este; mut «au Ide 400 anni de epoclia în quare

i.... In pinului ■mlistuiili vilor și aci-"	1	J

p.inii........I’ itul «mi articolilor, și

i p»i
lueliii

la it ii i | < i ....... vei	IiiIor Prin ur-
mii, i Ui i|, pi......... •.<• in ai însemnă

< u si'iiiniil •i'iiil,uii l i'lu In nquen-

«IA regulft no «iilipuiio șl (a) Umil In
niilistniillvii și luljcctivil lenimini și In a
lieln piTsioiă a vcrbilor. De ««• nuii
li...... aqueasta eu semnul seurlh-

in, osie nuniai pînă se. vor deprinde
■ llllmii dupo cum suni deprinși cu [u]
șl |i) Mm tftnjiu va fi de ajuns a se
< ui i«<. lumi de lun’a, casa de cas'a
ș< » mi npA cn iticelul și de kîrligt?.

muntelui Helicon. Puține se
sciu assupra persanei salle;
îndoială și despre secolul în
<1 mi re a viețuitu. Seneca și
Pausania ^}icu quo eră vorbă
spre a se sci daqua Hesiodu
fussesse contimporanii al lui
Homeru sau quare din doi era
mai anticii. Herodotu, quare îi
face contimporani, se exprimă

asfel în cartea II a historiei
salle: “Nu cre^u qua Hesiodu și
Homeru să fi existatu mai nainte

eu trăiescu.,, Aqueasta arată

epocha ambilor poeți în alIXdea
secolu înaintea lui I. Ch. Se

dice qud Hesiodu ar fi avut o
luptă poetică cii Homeru și qno
ar’ fi luat premiul. DioikChri*
sostomu spune aqueste înte-
meiata, după spusa lui- Varron,
pe o inscripții) relativă •rla.ta-

; i
2

HESIODU

qiieastă tradiție; ânsâ se scie
quo :i(|iiea mică scriere în quare
hc coprinde aqueastă spusă, e a
unui retor din schola Alexan-
driei și n’are nici o valdre hi-
storică. De altă parte iară,
marmurele din Păros făcu pe
Hesiodu mai anticii de quâtu
Homeru. In fine op nina quea
mai întinsă și mai priimită e-
ste quo Hesiodu a stat în urma
lui Homeru. — Tzetzes citează
titlurile a șdi-spre-(Jece opere
que se attribuescu lui Hesiodu.
Dintr’aquestea numai trei s’au
conservați! pîno la noi; adică:
Laborile și dillele, 'Weogonia^
și Pawbsa lui llercule. Pau-
sania se îndoiă qubTheogouia
ar’ fi fostu a lui Hesiodu; ellu
nu priimesce că operă adevă-
rată a aquestui poetu de quât
numai Laborile și dillele, și
eată cum se exprimă despre
aqueasta. (Boet. I. IX) “Aque-
ia din Beoțieni que locuescu
apprăpede Helicon încredințea-
ză quo au priimitu prin tradi-
ții cum qub Hesiodu n’a făcutu
altă operă de quâtu poema
Laborilor, din quare mai scotu
și exordul assupra Muselor, (Ji-
cend quo aqueastă poemă în-
cepe cu distincția a doe feluri
de emulați5. Ei îmi arătare
în partea unde este fântâna
(Hippocrena) Tablele de plumbu
fdrte prefăcute de timp, as-
supra quărora s’a scrisu poe-
ma Laborilor.,, Poema aquea-

sta este o adunată de maxime
morale, de învețăture, assu-
pra agriculturei, navigației,
doctrinei filelor svînturate.Dio-
nisiu din lla’icarnasa Zice que
anticii puneau pe copii lor să
învețe pe din afară aqueastă
poemă. Se vede în planul
seu multe repetiții, necombi-
nări transsiții brusce și reu po-
trivite. Criticele que s’au fă-
cutu assupra aquestei scrieri
dicu quo bucățile din quari
se compune la începutu nu
s’au ținutu de aqueastă operă,
și quo adunarea și amestecul
lor la un locu s’a făcut de 6-
meni mai la urmă. Bucățile
quelle mai remarcabili dintr’ân-
sa sunt fabula lui Prometheu
și Pandorei, și apoi descripția
differentilor vîrste prin quare
a trecut generele umanu. —
Hesiodu a adressatu aqueastă
poemă ]a frate-seu Perses cu
occasia que se arată: Frații
amândoi trăiă cu tatăl lor la
Ascra, occupânduse întru agri-
cultură și întru crescerea vite-
lor. Dupo mortea tatălui re-
masul lui se împărți între am-
bi frați. «Indicatorii făcuro ne
dreptate poetului dându’i o par-
te mai mică, și ajutându pe
frate-seu que eră și lacomu și
risipitor. Hesiodu admiuistrb
cu economie partea sa și o
facă să sporească în quâtu îl
despăgubi cu prisos de nedrep-
tatea que i se făcuse» Perses
HESIODU

3

din contra își lăsb țdrrinele
nrriiltivate, se încurci) în ju-
• iii ;iii si se, derepCnb cu totul.
Ilcsiodu trage <1 ii aquest îndo-
iții exemplu IbloHitdre înveță-
liire que le adressă către
Irite seu In (Jioa de astăji
opera mpicnsta ne înfă^șajă
un Ini na bistoricu, că un mo-
nn tu ml al stării costumelor și
Hmjelății din epocha lui Hesi-
odit IC un tabcllu al civilisa-
ției ânco în pruncie; vede qui-
m va Ireccerea din viața belli-

<	<• <â în (juca laboridsă, din so-
cietatea. beroică către o so£ie-
t.ilr nuna, întemeiată pe traval-
liu și proprietate. Trei idei
domină In lolă politia aqucas-
ln mal Antoni nnretitntiui fra

\ utilului I < * a 1111 n 111 linei schimbări
dc >dlmi(lo la popolli Greciei.

<	flmsiți de expdeițiile lor dc-
p.o talc și de împerechierile
din inl'ti, desenați prin desordi-
nile «pil* resultădin aqueastă
uluia* bellieoHă, Grecii începeă
n Kinițl prețul repausului, cultura
pniin ntiilui, grijele vieței do-
me diee, și primele desvoltări
iile industriei începusserd a
deseni condițiile fericirii; și sim-
linimtiil aqiie «In I Icaiodu se sfor-
ță al Inciildă aqui. A doilea.,
plângerile quelle multe în eon-
Ini regilor que depradă po
pdrele și în contra nedreptății
judecăților lor arată frămân-
tarea. que trebui a facce pe
Greii a desființa monarchiele

își a stabili republicele. 0-
mul închinați! la o viață labo-
riosă querc nisce assiguranțe
mai tari spre a se bucură cu
încredere despre fructele traval-
iului seu, și protestațiile salle
în contra violației și nedrep-
tății sunt ânco și mai vii. în
fine isbirile dese assupra fe-
meilor sunt un al treilea sem-
nu al schimbărilor que mo-
difică relațiile sociali: în mij-
locul ©ocupațiilor stăruitdre al-
le chsilor de mijlocii este prd
de trebuință ajutorul șî coo-
perația femeei la obositdrele
sudori alle bărbatulu: lipsa
aquestui ajutor face pe băr-
bații a se plânge, și aqueastă
plângere Ilcsiodu o repetă for-
te de.su; ellu compară femeea
trîndavă cu trîntorii leneși
que manîncă mierea produsă
prin laborea albinelor.— Mo-
rala lui Hsiodu nu e așă de
perfectă, și pre pu§in înălțată:
vede quine-va o morală a e-
goismului a interesului, a fo-
losinței practice. Cu tote a-
questea se află într’ensul un
viu ressimtiment assupra ne-
dreptății; prin simtimentul a-
questa pâșescc quine-va quea
d’antâiu treaptă prin quare se
inalță către cunoștințe mai cu-
rați*. alle datoriei și alle rega-
lei morale.—Hesiodu sfătuesce
dc a’și resbună quine-va în-
doita în contra amicului que
ne a supperat; jice ânse, să’l
4

WEsioni’

ierte dv tși va rccuuosce gre-
șala și de se va. arătă quo va
să o îndrepte^e, quare este prd
multu pentru timpul lui Hesiodu
în quare se aștăptă quine
va a se quere o urră de barbar
ne-împăcată către un amicu așă
de vulpean— Secolul în qua-
re trăiă Hesiodu nu’l iertă
a fi scuturata de tot de supestiții
de quari în ^ioa de astă-
zi ar’ rîde și quei mai
simpli săteni. Ellu privesce
că unu que priinejdiosu a
se punne pe crater vasul
cu quare scdte vinul; nu iar-
tă a pune quine-va pe un mor-
mentu să șadă un copillu de
doespreijece luni sau de doi-
sprezece anni, ^icendu quo a-
queasta îl împedică de a luă
puteri: voiesce qua după que.
a început quine-va a zidi o
casă, să nu o lase neterminată
qua nu cumva coțofenele să viiă
a sc încuibă sau a țipă într’
ănsa că nisce cobe; opresce
pe dmeni de a sc spelă în ba-
iea femeilor, quoci aqueasta mai
târziu adduce o pedăpsă se-
veră; o assemenca nenorocire
vine și quând manîncă quine-
va carne fertă într’un vasu
que nu s’a consacrata âncb,
sau și ensuși quând își spală
mâinile într’ensul, și alte asse-
menea. Nu e mai pugin su-
perstițios în învețăturele salle
assupra filelor cuviincidse la
tra valliu, la semenăture,la seceri-

șuri și la alte Joncțiuni alle vi-
eței; ne învață în quare di tre-
bue să înceapă quine-va a con-
strui un vas,ellu, quând trebue
a depunne vinul în butte, quând
trebue a tra va lliă quine-va spre
îmmulțirea generelui omene-
scu; în fine poema lui este
un portreta fdrte naiva al e-
poclici salle.

A doilea operă que se at-
tribue lui Hesiodu este Theogo-
nia. Aqueasta este o colec-
țio de mythuri antice assupra
genealogiei Șeilor și assupra
luptelor lor. Aqueastă poemă
este quel mai vechiu monu-
ment que avem despre roytho-
logia Grecilor, pentru quare,
Isubt aquest rapport merită o
seridsă attențid. Mulți criti-
ci, între quari și Hermann,
vădii într’dnsa un amesteca
de fragmente străine unul de
altul, nisce risipe de cânturi
numerose que avea antichi
tatea assupra originii Șeilor și
a lumii, cusute împreună făro
să fi avut compilatorul tot
d’auna priceperea adevăratului
înțelles al aquestor documen-
te antice. In adever se miră
quine-va citindu Theogonia,
despre diferința mythelor, quând
informe și puginu ’desvoltate,
quând perfecționate pîno la
raffinare. Narrația le ă quând
seacă și fără ornament, quând
abodantă și plină de poesie.
HESIODU

5

phasile quelle mari alle creați-
ei lumii. Aqueasta ă fundul
sau temeiul Theogoniei; iar res-
bellul Titanilor în contra Șei-
lor olympieni îi ă acția prin-
cipale și îi formă nodul; des-
victoria lui

..........v____ _________ _.„o	x	. Adică
i"< nh- (•irdein ansă quă tot vede quine-va principele ordi-
‘ tr cu putință de a recuiid- jnii assupra agenților desordinii
in aqueastă poemă dre-qua- și apoi organisația lumii în sta-
m unitate de cugetu și dej rea sa actuale.

Miijrl. Ni se pare quo subt —“La început eră Cbaosul. A-
nqiiciiMtă formă incoherentă, poi Terra.

iui

niisHero

1 u h>tc aquestea, cu tote pro
facerile, que a pututu adduccc
timpul aqucHfci opere, cu tote)
desele contradicții que resultă
din iliilcimiile versii alle a-
quidluiiiși mythu, cu tdte bă-
i’j'iil, Huo)' bucăți mai moder-i nodamântul îi ă viet
ne in nud locul anticelor frag-!' Joie assupra Titanilor.

M UK 111 U11OV	LV/V u ' vv*v	viu*

putință de a recuno- ,nii assupra agenților desordinii

X	oa	mei ofin lnwai'i cir»

primordiali alle lumii, agenți
primitivi ai creației.—De aqui
csu quelle trei mari generații

carte alic (Jcilor; 1° Gea (Terra) și
l’ranos (Cerul), que născură pe
jOccanu și Thetis din preună

V/	LI tlll” t 1 v/ UI L11 li Cv 1 li AX.1L/11L/k)

considerabilă que j sau Saturnu) și Rea.

. 2O Kro-
nos schilavesce pe tatăl seu
Uranos, scapă pe Titanii în-
chiși de ellu în rerunchii pă-
mântului, și ia stăpînirea lumii
după densul. 3u Joie destrdnă
și ellu pe tată seu Kronos, și
pe urmă dupo victoria sa incon-
tra Titanilor se proclamă de
către (iei Rege al Olympului.
Aqueastă luptă a lui Joie și
a (leilor olympieni în contra lui
Kronos și a fraților lui Tita-
nilor este representația sym-

,formă incoherentă, poi Terra..., întunecosul Tar-
hiliix i în quare ne o trans-lparu și Amorul. „Aquestea sunt,
...isseră secolii, tot domnesce. după Hesiodu, elementele cos-
rug<‘tarrar primară si fundamen- Imogoniei, quelle patru essințe
laie <|ii<* predomină peste Întregi-! primordiali alle lumii, agenți
mo și formă legămhitul diver-
•tdoi pAițl. AqilciistA scriere
Im11 lunpii Iii un fol de <
«nii’lA In IiilA Gloria și că un

< iiirrlitMiiiii pdetieu al credințe-..	.	___ v ______

Im naționali In adevăr Theo- cu alte cinci perechi din qua-
gonia lui Hesiodu equea d’ân-,re ultima fu Kronos (Timpul
lâiu încercare c<	~	~

mu facîi spre a systematisă
tradițiile, religidse alle Greci-
lor, spre a le adună în corpu de
doctrină și a dă aquestui po-
pul o thcologic. Autorul cu ta-
pe m\finirile populare assupra
dcilor, Ic lutocmesce și le în-i
terpretă nu fntru’n modu dog-j
inaticu, ci sub forma poetică;
nepopeei. își narră histo-
rin djnastiilor ceresci que au
guvernat una dupo alta uni-
versul, successia generațiilor
divine înfățișând în symbolu bolică a quellor doăsysteme re-
6

11 ISTORIA

ligiose que se luptă și din qna- 'î folosință. Se vede qub poetul
re una pini în fine învinge pe ’și a dat missia de a învă-

ță dmenii; îi plăcu sentințele,
proverbii, și poema lui e pli-
nă de aquestea. Pentru qua-
re Isocrate îi dă un locu în-
tre poeții gnomici. Stylul seu
lăudat pentru grație și dulcea-
ță, nu are înălțarea epică a lui
Homeru; Quintilian anse îi dă
stîlparea în felul temperat.

Artaud

queca laltă Ant'ir.vpo n^r/is-ț
mul restornă naturalisnul: an-i|
ticii dei, prin quare se perso-
nifică puterile naturei sunt în-
vinși de (Jeii quei nuoi, que-
representă puterile morali. Pen-
tru . desvoltarea aquestor idei,
D. Guigniaut, traduce torul Sym- j
bolicei lui Creuzer a scris o
disertație forte înseninătdrc a-
supra Theogonici lui llesiodu.-
Ne mai române a $iccequâtc-va
vorbe assupra paveseilui Her-
cule fragment din Ilerogonie sau
filiație și historie a demideilor
Quelle 56 versuri d ânteiu sunt:

HISTORIA

CIVILISAȚIEI EUROPENE

1.

trase din Catalog tl femeilor
operă a lui Hesiodu perdută.Un

Domnilor

rapsodu necunoscut mai lipi a-
qui o bucată assupra luptei lui,
Hercule cu Cycnos, que co-
prinde descripția pavesei aque-
stui herou. Autenticitatea a-

■ Mi s’a părut quă un tabellu
general al historiei moderne a
Europei, considerat sub rappor-
tul desvoltării civilisației, o a-

questei bucăți s’a contestat de runcătură de och iu generale as-
mult de către antici, între quari supra historiei civilisației eu
£ și Longin și alți scholiasti ropene a originilor ei, a păși-
Characterul aquestei poesii&cu-: rii ei, a scopului ei, a carac-

rat descriptiva și n’are nici oberului ei; mi s’a părutu. țjicu
relațiă nici cu poesia luiHesi-|quo un asemenea tabellu s’ar
odu nici cu a lui Homer.—De ,putd învoi cu timpul despre
va compară quine-va între den- j; quare dispunem. Și aquesta
șl pe aquești doi poeți mai ve-J este sujetul despre quare m’am
chi ai antichități Grecilor, pdte tdeterminata ave vorbi.

$icce quo Hesiodu vine dupo! țlicu despre civilisația eu-
Homeru că sciința dupo poesie. ropenă; este învederați! quă e
că reflexia după inspirație. Poe-'o ci.ilisațio europdnă; quo o
sia sa este curat didactică. Măi ] unitate dre-quare se arată de
pretutindeni are un caracter de j fa^ă în civilisația diverselor
CIVILIS^ȚIFI

7

Slide alle Europei; <|uo ea dc ra-
dă din fapte măi iissem cuca cu td-
lr diversitățile (pieile mari alle
liuipilor alic locurilor, alic cir-
coimlniițelor; <pi(> arc aquclleaș
prim ipr i nrmedă aadduce mai
pi< Inlimh-ni nise resultate ana
l"r< Este dar o civilisațid euro-
pi n i. ide întregimea ei despre
Pilulei voi< hcu a veoccupă.

I >c alin parte este în vede-,
ml (piti iKpKuiHtă civilisațid nu
i i pole caută, (pirt hisîoria ei
nu tr pd(<» tragge din hisîoria
unuia singur din Statele euro-
prenc. Daqua ea își are u-
niliilcji, varietatea ci, anse nu
v unii pii(a-in prodigidsă; ea nu
a’a (liMVoliatii lela și inlregă
Inii o Ningin A p i i A specială, Tril

Ir pb \ mIoiioiiiIoI mi»11<’s11111 rl*
alplh , In bne n ( ei < ii qllâlld in
I Hun,a (piâiid in Engliterra
(pilind in (leimania, quând în

•	p ună clcmrnle.le historiei salle.

Siinlrm inlr’iin locu unde pu-
l< iii linie bine, a ne dă întru
ei redarea iiqucsla și a studiâ
( iviliMația ciiropccnă. Nutrebue
a adula pe nimeni nici ensuși
pun na; cu tote aquestea cre-
dit ipm <(• pole (Jicec fard a-

•	llllapu <|||M I |a||(,n 11 fost CClltrU
(aminul ehilmațici ciiropeene.
A i'ii o li ('cei re pi <>Hle mesiira să
pretindem quo ca In tote direc-
țiile a pâșit in capul lutiilor
napilor: in diverse cpochc a fost
întrecută, în arte de Italia, în
privința instituțiilor politice de

Engliterra; pdfese qud subt alte
privințe de quând în quând se mai
află si alte țerrialle Europei que
au fost mai presus de densa;
este ânse cu neputință a nu
recundsce qud ori de quâte ori
s’a ve^lutu Franca întrecută
în carriera eivilisației, în dată
’și a luat puteri nuoe, s’a a-
vântatu și pe locu s’a reaflatu
într’un nivel sau înaintea tute-
lor. Nu numai quo așă i s’a
întemplatu, ciânco ideile, insti-
tuțiile civilisative, de pociu di-
ce astfel, que s’au născutu în
alte terremuri, quând vrură a
se transplată, a deveni fruct-
iere și generali, a trav< 1 ia în fo-
losul rommun al eivilisației eu-
ropene, s’au \edut, în dre-qua-
rc cliipu, obligate dc a trecce
in Franța printr’o nuoă prepa-
rațio; și din Franca apoi că din-
tr’o a doilea patrie mai fructifere
mai înavuțite s’au aventatu în-
tru conquista Europei. Mâi nici
o idee mare nu A, nici un prin-
cipii mare de civilisațid quare
să nu fi trecutu mai ânteiu prin
Franța qua să se pdtă respândi
apoi pretutindeni,

Este în geniul franțes un
que sociabil, systemalicu, un que
quare se respânde cu mai mul-
tă facilitate și energie de quât
în ori-que altn popol, or pen-
tru limba ndstră or pentru în-
torsura spiritului nostru, cos-
tumelor ndslre, quo ideile nds-
tre sunt mai populare, se în.
8

HISTORIA

fagișadă mai chiare mulțimii, și
străbătu la densa cu mai ma-
re facilitate; într’un cuvînt chia-
ritatea, popularitatea, sympathia,
suntu caracterul particular alin
Frangei, al civilisației salle, și a-
queste qualități o adduceau mai
vîrtosu în stare de a ’naintă în ca
pul civilisației europeene.

Quând dar voiesce quine-va
a studiă historia aquestei ma-
ri întâmplări, nu c nici de cum
o allegere arbitrariă nici de
convenția a luă o Frângă drept
centru al aquestui studiu, ci din
cortra, va să (Jică a se pun
în midlocul ensuși al civilisati-
ei, în mijlocul fap’ei que voiesce
a studiă.

ț)icu al fap!ei, domnilor, și
o glicu într’adins: civilisația
este o faptă că ori-quare alta
faplă priimitdre că ori-quare de
a fi studiată, descrisă, și nar-
rală.

De quând-va în quă se vor-
besce multu și cu cuvânt, des-
pre necesitatea de a se coprinde
historia în fapte, despre necesi
tatea de a narră: n’micunu emai
a devorat: ânse que de mai fapte
sunt denarrat, și fapte atâtu de
varie în quâtu nu pote quine-va
a Ic crede la primul lor întâmpin:
sunt fapte materiali yisibili, că
bătăliile (resbellele):actele offici-
ali alle guvernelor; sunt fapte
morali ascunse quari nu sunt
mai pugin reali; sunt fap’e in-
dividuali, quc au un uume pro-

priu; sunt fapte generali, fără
nume, quărora ă cu neputință
a le assemnă o epochă deter-
minată din cutare <Ji, din cu-
tare an, pe quari ă cu nepu-
tință a le renchide în nisce mar-
gini rigurdse, și quari cu tdte
aquestea'sunt și elle nisce fap-
te historice quari nu se potu
scdtedin historie făro a o trun-
chiă.

Porția ânsuși que s’au de-
prinșii a o numi porția philoso-
phică a historiei, relația fapte-
lor între sine, legătura que le
nncscc, căușele și resullațele
evenimentelor, și aquestea sunt
historie că și narrațiile de bătălii
și de ori que evenimente din
afar6. Faptele de felul aque-
sta, fard nici o îndoială, sunt
mai anevoie de descurcată; a-
desea quine-va e amăgitu des-
pre densele, nu pdte să le a-
nime, să le înfăgișețje sub ni-
sce forme chiare și vii: cu a-
quastea tdte ânse, aqueasta dîf-
ficultate nu schimbă nimicu
din natura lor, qubci făcu și
elle parte e? sențialc a historiei.

Civilisația, domnilor, este li-
na din aqueste fap’e, generale .
ascunsă, complexă, fdrte diffi-
cile în adevăr d’a o descrie
d’a o narră, cu tdte aquestea
existe și ea că altele, are și ea
dreptul, că altele, dc a fi descri-
să și narrală. Se pdte facce
assupra aquestei fapte un mare
număr de questinni; pdte qui-
('IVHJSAȚIEI

9

•	l'’ \ h n p qlIrl’C hi’mI »(,	CU

•	''llI dmpl'i I» I'omIii cu im |)iin*
in mi rrii I nil m'iiii desolatll

'	| I I III|IH’II dll. uliii :i’;i|| aplail-

* r |' Jl' ';n«'i'e a. se sci
<|ih|i|H i " n ni verbală, da-
t|ihi we nil i 'i < i\ ilisațio uni-
SeiHiilc ii ,'•« li'Telni uman, o
ili'Hiin i.'ih i umanitâ’ii. daqua
I "|i'illi i un liisntu din se-

•	d In u rol «pir va quare nu
-- i pcidulu qur Irclrn • a. crc-
•••.ii In ' •''' ' ■' un «Irposilil, si
H niniiT a fel pini» la împli-
nirea miilor. Qnfitii pentru
hi hi. i.iiiiIh «•oliviu.' ii «piit este

lii i<|< \ • r o d «fin |i(i univer-
-iil- p uiiînnidil I, o transmis-
ei	ii	di po ioIiii i ivllisnf iri,

1 pi In iiihiAi o lilwlorlc uni
OlMilr li r|vllliiii(h,l, iii* ii nc
••' I ll< \||N«’ llll'A i | • t< • | > 111111 iii

-ir - ..... i r< ipiindr la, den-

■ |r, -pi iII | nr I Clicllide «plîllC-
\ i inii un ipațiil de timpii Ș'
• I- lucii dr|(nniiialii, quând se
.... ■ iii-• <t*i in liistoria unui nu-
m«'i «îr ■ qunre de secuii sau
•Io --ir «pi.nr popoli, este în-
'« dt i -ti -pn, in1 i c :h||| ste mar-
>' ui ’ I' illi-nțlii r ile o fapta
«l’i' " p- . d- - i ir, niirrîl,<|'!e
iri uit lii -imin nu Mni mia
<q»;il <|Uo mpi(>mUit blnforiO CHtc
•I"«’ii mai mure din tdte, șl «1'1‘
coprinde, pc	quelle laltc. ,

Xn vi nr pare, in adevăr, 1 >om-
"ilor, quo	civilizației c-

dr l;,l'1 'i'ira mai excelentă, fap-
l’criodul y

ia generale și definitivă în qua-
re ar inivmpină și se închieie
Iote quelle laltc? Luati tote
faptele din quare se compune
lusloria unui popul, și quare
se consideră că elementele vie-
ței lui; luati instituțiile lui, com-
merciul lui, industria lui, resbelle-
le lui, tote amănuntele guvernării
lui; quândva quinevaa consideră
aqueste fapte in întregimea lor,
in legăturalor între sine, quând
voiesce a ]e apprețiă, ale judică
que quere attunci de la densele?
quere a sci în que au contribui1,
elle spre civilisaliaaquellui po-

polii, que rol au jucatu în a-
u noasta, que parte au luatu a-
i| ii i qimrr iidluință ’și au exer-
1 ii o I ’i in aipirasta nu numai
i|ii-> i i forma, «pline va o idee
• umple-dă despre dânsele, ci an-
ei le și inesdră, le prețucsce a-
deverata lor valore; sunt în
dre-quare chipu că nisce rîuri
quărora li se quere compt de-
spre apele que sunt să du-
că în ocean. Civilisația ă un
felii de ocean que face avuția
unui popol, și în sinul quăru-
ia se adună Iote elementele
vieței popolulni, tdte forțele exi-
stinței lui. Aqueasta este așa
de adviTatu în quâtu nisce țap-
ii* <pm re, din natura lor, sunt ur-
riciiîse, funeste, quare appasăîn
durerepopolii, cumdispotismul,
spre exemplu șianarchia,devor
ti contribuit în que-va spre ci-
vilisatib, de o vor fi făcăt a

♦ 1
1 o

H1STORIA

facce vre un pasu mare, măr-
gă! quo tot se potu scusă pi-
nii în ore-quare puntu, li se
pot iertă nedreptățile și reoa
natură; în quâtu pretutindeni
unde roeundsce quine-va civi-
lisația și faptele que an îna-
vuțit’o, vine pîno la puntul de
a uită prețul que ’la costatu.

Suntu iaro nisce fapte que,
spuindu drept, nu se potu nu-
mi sociali, nisce fapte indivi-j
duali que par’ quo interesează;
suffletul uman mai mult de quât
viața publică: astfel suntu ere- j
dințele religidse și ideile pliilo—
sopliice, sciiuțele, littcrele, artele.;
Aqueste fapte par’quo s’ar adre- i
să către Omu, sau spre a’i per-
fecționă sau spre a’i mulțumi
și par’ quo au drept scop mai
mult ammeliorația lui din întru
sau plăcerea lui, de quâtu condi-
ția’i sociale. Hei bine! și a-
qiieste fapte sub aquest punt de ,
vedere al civilisației sunt adesea i
și vor fi considerate. Ori și quând,
în ori quețărră, religia s’a glo-!
ridcatu quo a civilisat popo-
lii; sciiuțele, literile, artele, td-:
te plăcerile intellectuali și mo-,
rali ’și au reclamata partea j
din aqueastă glorie; și s’a cre-
$utu quo trebue a le lăudă, a
le onoră, quând s’a recunos-!
cutu quO aqueastă glorie este:
a lor. Așă fap!ele quelle mai
importante, quelle mai sublime
in sine și neatîraate de or;-,
que resultatu de din afarb

; strînse în rapportul lor cu suf-
! fletul omului, la nisce asseme-
nea fapte importanța le cre-
sce, sublimitatea li se înalță pe
|quât civilisația’nainteaZă. Ast-
i fel 3 valorea que aqueastă fap-
tă generale dă la ori-quâte
jle attinge. Și nu numai quo
de dă, ci ânco si sunt si nisce
!occasiiquând aqueste fapte de-
spre quare vorbim, precum cre-
dințele religiose, ideile [philoso-
pliice, litterele, artele, sunt mai
vîrtosu considerate și judicate
subt puntul de vedere al in-
■fluinței lor assupra civilisației,
i infiuință que devine pîno la 6-
re-quare punt și pe un timpu
bre-quare, măsură decisviă a
meritului și avalorii lor.

Quare este, domnilor, înrteb,
quare ă dar pîno a’i între-
prinde historia, și considerân-
'du-o numai în sine, aqueastă
faptă atâtu de pregidsă, que
sămenă resumatul, expresia
vieței întrege a popolilor?

Nu mă voiu feri aqui dea
cade în puraphîlosophie, nu me
voiu feri de apunne ore-qua-
re principu rațional, și a de-
dncce dintr’ânsul că consequință
natura civilisației: vom avă cu a-
devărat mult a ne teme de ră-
tăciri în aquestu methodu. Vom
întâlni ânse și aqui o faptă a con-
stată și a descrie.

De mult anco și în multe
lerri se aude vorba civilisatin:
au omenii despre densa nisce
CIVILISAȚIEI

1 1

Idei mai mult hjiii mai pu^in
<111 :iI<•, mai miill sau mai pa-
riu iidinuc ; rii l(»i(*. aquestea
mh'Ii.i <• in ii ii. și omeni se
iuți llcgu <u ilriiHii. Acum în-
p Ib ui "|n dci vorbe, înțelle-
niil < i r.••m i J, umanii, popu-
lui < n\mc a’l studiă. Mai
fol 'I uium in semnificația nsu-
iil< n Ici umililor (pieilor mai ge-
m ili, u ■ H.i mai mult adevăr
•lt qiial in definițiile (pieile
m.'iipici i m i(pieile mai rigurose
nlIc i (iinp i. Mintea sănătosa dă
i.<l ii'.ii'ii.i \ urbelor semnificația
coiiiiiiiiiri și mintea sănetdsă
< uio ."cuini umanității Sem-
iiiIk iitin coiniuiiua. a unei vor-
bi ut h n in i 11 <p' n I ii si dela
in iui liiilli cu 11ufiIn o liip

Mc llltAl |f<i|ilil ni MO pHI'O II
iuti n In liilelli 'iul unul termin
i un" ( Ulii, rn nliilii se pl’li-
HiiW c tiu nu*, (pm să (Jiccm
iic.i micile ud terminului se
llilindc, hc Lirgesee, și puțin
(pmlc pnein diversele fapte, di-
\ ei '• Ic idei «pic, ensuși in pll-
trieii mi turci faptelor, ome-
ni ti buc a le ralliă subt a-
tpu hmIh \mb.i, inir’ensaseral-
iul in mii \ ci < Jiiând din contra
Iuțeli' ml mi' i \orbe esle de*
tei mu d di nelinții, uqllenstă de-
fel intuiții", (pie o liicc unul sin
gttr sun mi micu număr do iu**
divide, ae inle.mplă subl iullii-
iida unei fapte particulare que
Ic a. mintii mai mult în minte.
Așa dc linii iile șeii unifice sunt

in general cu multu mai ân-
guste, și pentru aqueasta numai
cu mult mai pușin adevărate în
fund dc quât înțellesul popular
al aqueslor termini. Studiind că
o faptă, înțellesul vorbei cwz-
lîsatic cercetând tdte ideile
que se coprindnîntr’ensa după
mintea sănetdsă a omenilor, vom
’naintă cu mult mai mult en-
suși în cunoscința faptei, de quât
daqua ne-ammu încercă a’i
da enșine o definiție scimțifică
ori-quâtu s’ar arătă la început
de chiară și precisă.

Spre a începe aqueastă cer-
cetare, mă voiu încercă a vă
adduce în aintequâ'e-va hypo-
Ihcsi; voiu descrie quâte-va stă-
ri dc societate, și pe urmă
ne x .,in întrebă daqua instinc-
tul general va recundsce în-
tr’ensele starea unui popolu
que se civilisă, daqua află a-
qui înțellesul que generele uman
dă firesce vorbei civilisați o.

Să adducemu înainte un po-
dolu a quărui viață de dina-
faro ă dulce, commodă; plă-
tesce o pre putină contribuție
nu siiffere întru nimicu; își câ-
știgă dreptatea cu facilitatea în
relațiile salle private; într’un
cuventu existența lui materia-
le, in întregul său, este în
dc ajuns de bine și norocita re-
gulată. Ansă totu de odată
existența intellectuală și mo-
rală a aquestui popolu e ținu-
tă cu mare grijă într’o stare
1 2

11 ISTORIA

dc «immorțirc; dc inerție, nu p starea spre exemplu a In-
voiii să (Jicu de împilare, pen-dienilor Făcu și aquA aque-
tru qud nu o simte, ci de com-j eași întrebare că și assupra po-
pressie. Assemenea exemple a-j polului de mai sus: este aques-
vem de ajuns. Fost-au un mare '	’	*

numer de republice mici aristo-
cratice, unde suppușii au foști
asfel tractați ca nisce turme bine
ținute si material fericite, ânsid
fard activitate intcllectuale și;
morale Aqueassta, civilisațiA
va să dică? ă un popol a-i
questa quare se civilisă ?

Eatoaliă hypothese: este uni
popolu a quăruia existență ma-
terială nu e asă de dulce, asa1
de commodă, dc supportabile 1
Spre despăgubire ânse i sau!
îngrijitu trebuințele morali și
intelectuali; li se împarte dre-
quare păsciune; se cultivă în
popolul aquesta nisce simti-
mente înălțate, curate; credin-
țele salle religiose, morali au
ajuns la bre-quare grad de des- <

voltare; ânse au mare grijă spre
a îimecă într’ensul principul
libertății; i se satisfacă tre-
buințele intelectuali si morali, în
tocmai caairea quelle materiali;
semesdră fiă-quăruia parte quâtă
i se cuvine din adevăr, nu este
iertat nimului a’l căută în
parte ellu singur. Nemișca-
rea este characterul vieței mo-
rali; aqueasta ă starea în qua-
re au cădutu quea mai mare
parte din populațiile Asiei, un-
de dominat.ile theocratice ținu
în locu umanitatea; aqueasta

Facu și aqui aque-
eași întrebare câ și assupra po -

ta un popol quare se civilisă?

Schimba acum cu totul na-
i hira hypotfiesii; adducu înain-
te un popolu în quare e o
mare desvoltare de fire-quare
libertăți individuali; ânse și
desordiaea și neegalitatea sunt
extreme. Vede quine-va aqui
imperiul forței și al întâmplă-
rii; fîă-quare, daqua nu ă tare
este împilata, suffere, pere; vi-
olarea e characterul dominant
al stării sociali. Nu e ni-
meni quare să nu scie qud
Europa a trecut prin aquea-
stă stare. Este ânse o stare
civilișaiă ? Pdte qud coprin-
de fard îndoială nisce princi-
pe de civilisatid que se des-
vdltă treptata; ânse fapta que
domină într’o assemenea soqie-

Itate, negreșitu qud mintea să-
nătdsă a omeni lor nu o pdte
numi civilisatid.

Mai iau o a patrulea si ultimă
hypothese. Libertatea fiă-quă-
ruia individa e forte mare, ine-
egaiitatea între ei ă rară sau
quel pucin forte trecătdre. Fiă
quare face măi- queea que vo-
iesce și nu se destinge în pu-
tere de vecinul seu; cu tdte
aquestea vede quine-va fdrte
pucine interesuri general; fdrte
puqine idei publice, fdrte puqine
simtimente publice, intr’un cu-
CIVILISAȚIEI

13

h Ut fmlc piicinft Ho«;ielnt<‘: fa-

•	iiliiițil. i;i cxmlința individelor

dr I • un.i mi cnrgil singura-
111 • In" i liillmi unele assupra
•illoi a l,ii > m l.r a urme; ge-
nei' iIhIh hh< i c■ lasă so^ie-
hllou .......picii,i i punții cum

•iu p< num i. nq noasta e starea
muiit uliilor selbatice,' libertatea
11 • " 1111.il< .i e Iota, si cu tote
" I' ' i• i nu c ei\ ilisațio.

\• u pufr imniulțl hvpotlicsile;

•	i • do nin i i|ioi aipicsfea sillltll
•I' H dpniH < ii ipiare sâ putem
di ■ ni ca ipiare este ințcllesul
| "Cedai i nalural al vorbei
civili 11 i .

I i iu\ i dei al quo nici una din
*1 ♦» i 11 i|iu iiddiinciii manile nu

•	•ui 11 «piinilr, dup > minimi «ft
m o * u iliii a li a iimiuillor eu
»• i mlniil lupii ihi l'enli ii ipic?
Mi i pun ipi ipiiai ilaiitfiu

•	»pi i ipir lirluie s i lia coprin-

In \ oi ha rit ihsil fio (dll-
p • <inii mu \ ede in dive.rsele

•	M’mph 1111<* \<■ .uldiisein îna-
c ■' i i h fapta n progcsillili,
a <l< voii.nil; in dala aqueas-
i < hhIi.i de depta ideea unui
poji' l <|iir naînlcada, nu qua
•»a m himhi lorii, ci q im sa si
u liiiuhi tini eu, unui popol a
ipmiiii rniidi(io ur întinde si hc
iiIiiiih lioi a, Idem progresului,
n di'KVolliirii nu se pare a li
ideea fondameni a le cuprinsa sub
\ oi ha de <‘ll'l i'iiltl

<(hiare sa lia progresulaque-
in '' xpiare să fiă aqueasta des-

voi la re? A (pil stă quea mai mare
diflicultate.

IClymologia vorbei pare qul
ar respunde într’un chipu lămurit
și satisfăcător: ea spune quo
progresul c perfecționarea vie-
țui civili, desvoltarea a pro-
priu șlise societăți, și a rela-
țiilor omenilor între sine.

Asfel e, în adever, ideea pri-
mară que se înfășișadă minții
(imunilor quând pronunță vor-
ba cwi’isatio^ își închipuesce
quine-va îndată extensia, quea
mai mare activitate, qnea mai
bună organisațio a relațiilor soci-
ali; pe de o parte, o producția
cr ‘scetorc a midldcelor puterii și
a fericirii în societate; pe (leal-
ei o reparțire mai drep’ă, în-
I irr indii ide, a. puterii și a fe-
ricirii pioduse.

Tutu csle aqui, domnilor? Co-
prins-ammu noi tot înțellcsul
natural, și usual al vorbei ci-
nilisalio? fapta nu mai coprinde
nimicu mai multu?

Aqueasta este mai qua și
quând ammu întrebă: specia u<
mană, nu este în sine mai mult
de quât un furnicarul, o so-
cietate în quare nu se occupă de
quât de ordine și de fericire, în
(piarc cu quât summa travalliu®
luiva li mai mare și repărțirea
fructelor travalliului va fi mai
dreptă, cu atâta și scopul se vaîm
: plini, și progresul se va întregi?

Instinctul dmeniloru nu
1 se satisface cu o definiție a-
14

HISTORIA

tâtu (le ângustă a destinației u-
mane. I se pare, la prima
vedere, quo vorba civilisatio
coprinde queva mai întins, mai
complexa, mai presus de quâtu
curata perfecție a relațiilor so-
ciali, a puterii și a fericirii so-
ciali.

Faptele, opinia publică în-
țellesul în genere priimitu al
terminului se învoiescu cu in-
stinctul aquesta.

Să luămu Roma în timpii
quei frumoși ai republicii, du-
po resbcllul d’al doilea puni-
ca, în momentul virtuților salle
quellor mai mari, pe quând ea
pășiă către imperiul lumii, pe
quând starea sociale eră în-
vederată în progres. Să luămu
apoi Roma în timpul lui Au-
gust, în epocha quând a îiice-
putu scăderea, quând quei pu-
șinu mișcarea progresivă a so-
cietății slătusse, quând rellele
principe eră forte apprope de
a’și ave urmările; cu tote
aquestea nimeni nu b quare
să cugete și să nu țjică qub
Roma lui Augusta nu eră mai
civilisată de quâtu Roma lui
Fabriciu sau a lui Cincinala.

Să ne strămutămu airea; să
luămu Franca din secolii XVII
și XVIII; este învederată quo,
sub puntul de vedere social,
quătu pentru summa și împăr-
țirea fericirii între individe,
Franca din secolii XVII și
XVIII eră mai pe jos de quâl-

alte țerri alle Europei, de
quâtu Hollanda și Engliterra,
spre exemplu. Creola quo în
Hollanda și Englitera activita-
tea sociale eră mai mare, cre-
sccă mai răpede, își împărțiă
mai bine fructele de quât în
Franca. Cu tote aquestea între-
bați mintea sănetdsă generale,
si ve va respunde quo Fran-
ca din secolii XVII și XVIII
eră țdrra quea mai civilisată
din Europa. Europa a recu-
noscuta aqueasta. Se află ur-
me alle aquestei opinii pu-
blice assupra Francei în tdte
monumentele litteraturei Euro-
peenc.

Ar’ pute quine-va arătă
mai multe alte Staturi, în qua-
ri fericirea e mai mare, cre-
sce mai răpede, e împărțită mai
bine între individe de quâ a-
irea, și unde cu tdtc aquestea
în instinctul spontaneu, în ju-
dicata sănetdsă generale a 6-
menilor, civilisația b conside-
rată mai pe jos de quât a țcr-
relor mai pucin reparțite subt
rapportul curat social

Que avem a țlicce? que au
dar aqueste țerri? quine le dă,
pe lângă numele de civilisate
și aquest dreptu privilegiata
que le despăgubesce cu atâta
abondență, în opinia omenilor,
despre queea que în unele le
lipsesce ?

O des voi Urc alta cu totul
de a vieței sociali se manile-
CIVILISAȚIEI

15

li învederat: dcsvoltarea vic-
iu individuali, a \ ieței din in-
ii ii, dezvoltare cu aii a Omu-
lui .1 i'.K iili.inior salle, a sim-

iiiiirnirliii i alic n ideilor salle.
I »ii(|iin ihm n i.iL i in nisce a-
nt iii* ie i i' 11 i este mai neper-

I ci i i • c qn.il ai rea, umanita- •
lui un <■ apparecu mai multă ,re
i" ii uni' . .1 putere. Cu adeve-
i ii umile (•onquiste sociali mai j
i' in.mu a ;u- Licee; ânse ncmăr-
j iintr roiii|in-.ie intelectuali și
.....di n au liiiplinilu; multe ba
unii și drepturi lipsescu lamul-
0 "meni, ânse. mulțime de 6-
im in mari Irăiescu și slrălll-
ri "i n in ochii lumii. Litiere-

en strălucire, cu mărime, acolo
gcncrelc uman applaude și
pro clan i ă civilisația.

Asfel e, de nu me amăgescu,

resultatul cercetării simple a
opiniei generali a dmenilor.
De vomu întrebă propria $isă

■ historie, de vomu cercetă qua-
j este natura crisilor quel-

; lor mari a civilisației, a fap-
jtelor aquellora quare, dupo
fi mărturia tutulor, au făcut’o să
Ifacă un pasu mare, vommu
recundsce neîncetata și pe li-
nul și pe quel-al-altu din a-
queste doe elemente que ve
dcscriseiu. Neîncetata se veda
nisce crisi alle desvoltării

le, L iiiițclc, Altele, i.ii desfă-
țpiiA liiL niialin iu n l’ictiilin
d> ni tniiL gi neii le iliniinii vede
11 iipledend itqiic »lo 11ik»«.• ini nui
i L n|iii• iie limigini glorificate
idlr mi'inei umane, pretutindeni
iindr \cde crcânduse aquestu
I<• nu de mulțumiri și averi
iildinic, acolo ellu recunosce
iu iiiiiiicscc civilisațib.

I L'. lapte dar sunt convinse
In ii<|u m ia faptă mare; ea
•uili i l nb doc condiții, și
ue dciu'upi ir dupo doe symp-
l"iiii I )< n "'.i o cu activității
O’.iah și a in 11\ ilnții individll-
11, progresul societății și pro
•" "sul umanități. I ’retuliiidcni un
do condiția exteridrea unui Omu
‘e niliiide, înviadă, se anime
b<pretutindeni unde natura
miim.i a Omului se arată

individuali sau soșiali, nisce
lapte que au schimbați! pc 0-
iniil din intru, credințele lui,
costumele lui, sau condiția lui
de din afarb, situația lui în re-
lațiile salle cu semenii sei.
Christianismul, spre exemplu,
nu (Jicu numai în momentul apa-
riției salle, ci și în primi secoli ai
existenței salle, Christianismul
nu s’a adresata nici de cum
către starea sociale; din eon-
ii ira a annunțiatu învederat quo
nu se attingc de densa; a com-
mandatu sclavului a se suppune
stăpînului 1 n’a attâcatnici unul
d n rellele quelle mari, din ne-
â' i ptățile quelle mari alle so-
cirtății de attiinci! Quine va
negă qub Christianismul n’a
fost d’attunci o mare crise a
civilisației? Pentru que? pen-
1 6

HISTORIA

tru qiio a schimbata pe Omul
din întru 2, credințele, simti-
nientcle; pentru qub a regene-
rați! pe Omul moral, pe 0-
mul ntelectual 3.

Am vețlutu o crise de o al-
tă natură; o crise que s’a, a-
dresat nu 1a. Omul din întru,
ci la condiția lui din afaro,
que a schimbata si a regene-
ra tu societatea. Aqueasta a ase-
menea a fost una din crisile
decisive alle civilisației. Stră-
bateți totă historia, si veți a-
flă pretutindeni aquellasi re-
sultatu; nu veți întâmpină. nici
o faptă importantă quare con
currendu la desvoltarea civili-
sației, să nu fi exercitata una
sau pe queealaltă din ambele
feluri de influență despre qua-
re vorbita.

Asfelu e, de nu me amă-
gescu, înțellesul natural și po-
pular al terminului: eatb fap-
ta, nu voiu să clicii definită, ci
descrisă, constatată, mai cu
întregime, sau quel pugin în
trăsurele salle generali. Avem
dara amândoue elementele alle
civilisației. Acum, Domnilnr,
una din aqueste doe fapte e-
ste de ajuns spre a o consti-
tui ? Daqua desvoltarea stă-
rii sociali, sau a Omului in
clividual s’ar’ fi înfăg:șatu isO'
lamente, ar fi fosta attunci vre
o civilisațio? generale umană
ar’ fi recunoscute? sau mai
bine ambele fapte au cile în

tre sine o relațid așă de in-
timă și necessarie, în quât, da-
qua nu se producu, teta de
o dată, să fiă ânse nedespăr-
țit:’, și în quâtu mai currendu
sau mai târdiu una să adân-
că pe queea laltă ?

Ar’ pute quine-va, mi se
pare, abordă aqueastă questib
de trei părți. Ar’ pute exa-
mină natura ensăși a ambe-
lor elemente a civilisației, și
a se întrebă daqua, prin a-
q noasta numai, sunt, sau nu,
strîns legate și necesarie li-
nul altuia. ? Se pdte recercă
liistoricamente daquaîn adever,
s’au manifestat cile isolamente
și unul făro altul, sau daqua sau
produs între sine unul pe altul.
Se pdte finalmente consultă as-
supra a questei opinii commune
a dmenilor judicata sănetdsă.
Me voiu adresă mai ăntâiu la
opinia commună.

Quând se împlinesce vre o
mare prefaccere în starea unei
țerri, quând i se face vr’o mare
desvoltare de avuții și de tă-
rie, vr’o revoluție în împărți-
rea fericirii sogial?, aqueastă
faptă nuoă întâmpină adversă-
rii, trebue să cerce lupte; nu
pote să urmede altfel. Que
clicu în general adversarii
prefacerii? ț)icu qub aquestu
progesu al stării sociali nu
ammelioră, nu regeneră cu a-
quellași chipu și starea morale
CIVILISAȚIEI	17

Jni cu din inlru n omului; que

•	l< mi progicmi fals, ama
i- Hui (|ih- h 'hIki i e in paguba
mul ,ilil.ilii ii m|c\eratei feri—

•	ii I lliiiiine i amicii desvol-

i ii ii *.li t cliiipingu aquestu

uliii' ii i ii nun cnoigie; ei ținu,
•l|l» ..li A I|ll progresul so-

V1' H'l". oddiice neapperat eu
••im -i progresul moralității,
.. ..Inqua viata, exferidre este
i • ;• iiIjiIj mai bine, attunei si
\ mia intri im c se îndreptedă și

rmal i Asll’clu RC piînnC
que lia mire adversarii și par-
iu.» mii stări (pici nune.

Intiiiceti hvpothe.sea; în-
i Inpuiți qiiU ii» s\ uitarea mo
inii >m uliii In progresii Que
pmmllii In Hciirnil qim| ipm
li i it I'1 lll |iip|c||h|a ? Qllr

•	HI pioni m Iii lllrrpilhll so-
•;|ci itibn doinhmloiii religio-
și înlclh pții, poeții que travalliă
rnrr a imbluadi, a regulă, mo-
i avari le? Au promisa aînme-
lioraiin condițiunii sociali. îm-
părțirea. mai dreplă. a ferici-
rii. Que închipuescu, întrebu-
vc. quând aqueste desbatferi,
qnand mpiestc promise? 111-
« liipm a u qub în eoiiv'cția
spontanee, im-J inrtivă a. ome-
nilor, ambele elemente alle
civilisafiiinii, desvollarea. Rocia
le și desvoltarea morale, sunt
Ibric strîns legate, (piu în-
dată (pie se arată, una, gene-
rele umanu așteptă să vadă
pe qiieea laltă,. Către auuea-

PEHIODUL V.

stă. con vieții'» naturali se a-
dresă qnineva quând, spre a
ajuta, sau a combalte pe una
sau pe (pieea. altă, din ambele
desvollări, se. affirmă attunei
sau se contestă, unirea lor.
Se scie quo, daqua se potu
încredința omenii (pi î amme-
liorația stării sociali se vaîn-
tdree în contra progresului din
întru al individelor, attunei s’ar
fi defăimatu or s’ar fi slăbit
în revoluția que se face în
societate. Pe de altă parte,
quând se promitte dmenilor
ammelioratia sotietătii în urma
ammelioratiei individuali, se
scie (pib scopul îor este de a
crede in aqueaRlă promisă și
i i iniplincHcii scopul. Este dar
imcdci.ii credința instinctivă
.1 umanității, quo ambele ele-
mente alle civilisației sunt le-
gate unul cu altul, și se pro-
ducă între sine unul pe altul.

De ne voma adresă la bis-
toria lumii, vommu ave aquel-
lași respunsu. Vommu află
quo t6te desvoltările quelle ma-
ri alle Omului din întru s’au
întorsu în folosul societății, tote
desvoltările quelle mari alle
stării sociali s’au întorsu în
folosul umanității. Or una or
alfa din ambele fapte vedemu
pu 1 predomină, straiuce în ap-
pa rițiasa, și întypăresce mișcă-
rii un characteru particulara.
Quâte o dată, iarb dupo nisce
intervalle fdrte mari de timpi,

2
1 s

HIST0R1A

sa aqueastă experiință. Quând
se operă în Om vre o pre-
facccre morale, quând ellu căs-
cigă vre o idee, sau virtute,
sau vre o facultate mai multu,
într’un cuventu, quând se des-
vdltă individual, quare e tre-
buința que îndată ellu o simte
si îl coprinde? Trebuința de
a facce să frecă simtimentul
seu în lumea din afaro, de a’si
realisă afaro din sine cugeta-
rea. In dată que Omul câscigă
: que-va, îndată que ființa lui ia
în ochii sei o nuoă desvoltare,
o valdre mai mullu, îndată pe
lungo aqueastă desvoltare, pe
lung» aqueastă vaiere nuoă, îi
mai vine și ideea unei mis:-
uni; se simte îndată obligat, îm-
pinsu prin instinctul seu, prin
tr’o voce din întru, a întinde
a facce să domine afaro din
ellu schimbarea, ammeliorația
quare s’a împlinita în întrul
seu. Reformatorii quei mari,
prin aqueasta au cșitu; omenii
quei mari que au schimbata
faca lumii dupoque s’au schi m-
batu pe sine, n’au fostu îm-
pinși nici guvernați de altă
.nevoie de quâtu de aquea-
sta. Aquestea pentru schim-
barea que s’a făcut i în întrul
i Omului; să luămu acum pe
queea laltă. Se face o revo-
luțio dre-quare în starea soci-
etății; începe ea a fi mai bi-
ne regulată, drepturile și ave-

dupu Hisee, mii de transformă-
rii, mii de pedice, în quelle
dupo urmă începe a se (iesvol-
lă si quea de adoilea faptă, și |
vine în ore-quare chipu a com-
plectă civilisația pe quare quea
d’ânfein o începussc. Pri\ cască
ânse qnin. -va bine, si va re-
cundsce legătura que le unes-
ce. Pășirea Provcdinței nu
se mărginesce în nisce hotare
auguste: ea nu se lulbtiră de
a tragge ensuși astăiji conse-j
(piința unui pringipu que a pusa’
ieri; o va tragge și peste
secoli (juând va veni ora, și
pentru quo raționează cu înce-
tul, dupo părerea ndstră, aquea-
sta nu va să dtică quo logica
ei e mai pugin sigură. Pro-
vedmța își are repaosele în
timpu, in quare pasase în ore-
quare chipu ca și deii lui 0-
nu ru în spațiu; face un pas-
și eată qub au și trecut seco-
li. Que de timpi, que de eve-
nimente pîno qua regeneratia
Omului moral prin Cristia-
nismului să ’și exercite, as-
supra regcneraținni stării so
gali, marea și legitima sa îm
fluință? cu tdte aquestea re-.
uși; quine pole a nu reciu |
nosce aqueasta în dioa de astădi ?

Daqua dela liistorie vommu
trecce la ensuși natura ambelor
fapte que constitue civilisația,1
făro îndoială vommu ajunge la
aqucllași resuitat. Nimeni nu
e quare să nu’și facă assupra
CLVI LISAȚI El

1 9

iHr mini repnrțite mai după
,li< pljitt* între individe, adîeo
xoi i K;i dini <|ii ’ spectacolul
lumii r Ic in ii ciiratu, mai fru-
moNii. <|m' practica, șaua gu-
\rrii<l"> h.'iii i relațiilor ome-
iiilm1 iniii- n <• mai buna. Piei

( icileii bre, quo vederea
mim i ini spectacol, quo a-
(|n n i.i ammeliorățib a fapte-
lor <!<• din afaro nu’și infiue
i ;m jipra (Imului, din întru as-
mipra iim:inil:ilii ?Tote quâte SC
<Ii. ii despre autoritatea exemple-
lor, ;i deprinderilor, a bunelor
modele, nu se întemeiadă pe
jliir <|iie. va de quâtu pe a-
<|iie.ii',:,i eonvicțio qno o fap-
ta di din nfnr'i, bună, rnțio-
mildli Idile repdddn, nddiiee
i ii hln uimi i'iiri'diid miiu mai
ltiidin. muI nuliin mu nrni pu
<;iii iulie • f.i, o l'.iptâ in întru
Omului de aquecași natură;
d<* ai|ii(dl;iși merit quo o lume
nmi l>: ir regulată, o lumemai ju-
stă, fbee și pe Onu justu; qub
quelle din întru se reformă prin
(pieile de din afaro, căș: quelle
din afaro prin (pieile din întru;
quoambide(demente alle civili-
••iiici mint forte sfrîns legate li-
nul cu nliid; qii'i; ocoli și pedece
'le Iof u felul se pot pune intre ci-
le; qno au a sulfuri mii de tran-
slbrmații pîno să se întempine u
nul cu altul: și quo mai cur-
icnd sau mai lârdiu lotu se
i idem piuă și se un’escu; qubci
aqiiciista e legea naturei lor.

fapta generale a historiei, cre-
dința in.dinctivă a gencrelui li-
niau. (Applaude).

I Domnilor, eredu quo n’am
disu tote, pentru quo e mult
de disu, ci am expus într’un
chipu quam complecta, de și
forte ușurellu, fapta eivilisației;
eredu qub am descris’o circon-
i scris’o și quo am pusu que-
J stilurile principali, questiunile
fondamentali que ne adduce
ea înainte. Așa puteam să ine
arrestu aqui, cu tote aques-
tea nu pociu a nu mai pune
înainte o questib que întem-
pinu aqui; una din aquelle
qnestiuni que nu mai sunt
hisioriee propriu dse, quari
ii d ni-me ques'iuni, nu voiu
m dic i liyimlIndice ci conjectu-
! rali, qnestiuni de quare Omul
j țme numai de un capet, și al
I quărora quei al alta căpeteiu
| nu’l pote nici o data qîunge,
înpregiurul quărora ellu nu
pote âmblă, și pe quare le ve-
: de numai de o parte, și qua-
ri, cu tote aquestea, nu suntu
și elle mai pugiim reali, la
quare treime în adeverii a cu-
getă Omul qubci se înfăcișa-
(Jă înainte’i, fărovoiea lui, pe
tot minutul.

Al aquestor doe desvoitări de-
spre quari vorbirăm, și quari
constituescii fapta eivilisației, a
dcsvoltării, adică a socetătii, si
a umanității, quare le este scopul
quar deesteinidloeur? Nu cumva
2 0

HISTORIA

CIVILISAȚIEI

21

ore pentru perfecționarea con-
diției salle sociali, pentru am-
melioraț ia existinței salle assupra.
pământului quo Omul se desvol-
tă pe sine întregu, facultățile
salle, simtimentele salle, ideile
salle, tdtă ființa sa? sau quo
ammeliorația condiției sociali,
progresele societății, societatea
ânsuși nu 6 în sine de quâtu
theatrul, occasîa, mișcătorul des-
voltării individului? Intr’un cu»
vent sogietalca este ea. făcută
spre a servi individului, sau
individul spre a servi societă-
ții? Dela respunsiil la aquea-
sta questm depinde neappe-
rat aqucea dc a sei daqua
destinata Omului este curatu
sogiale, daqua societatea de-
secă și assdrbe pe Omul în-
tregi, sau daqua are ellu que-
va în sine de străin, de mai
presus de quâtu exist iuta sa
assupra pământului.

Domnilor, un bărbatu quăruia
amu ondre de a’i fi amicu; un
bărbatu que a străbăttutu a-
dunări că aqueasta a ndstră
spre a se sui la ântâiul lo-
cu în alte adunări mai pugin
pacefice, și cu mai mare pu-
tere; un bărbatu, alle quărui
vorbele se întypărescu toate și
remânu acolo unde cadu, D.
■Royer-Collard a deslegatu a-
queastă problemă; a deslegat’o-
dupb con vieți a sa que] pugin,
în discursul assupra projetu-
lui de lege relativ la sacri-

legiu Aflu în aquest dis-
cnrsu aqueste doe phrasi: “So-
cietățile umane se născu, tră-
“lescu și moru assupra pămân-
tului; aqui se împlinescu des-
tinatele lor.............. Anse

“nu coprindu elle în sine pe
“Omul întregu. Indatorându-
“se ellu pe sine către sogie-
“tate, îi mai remânc quea
“mai nobile parte din sine,
“înaltele salle facultăți prin
“quari se înalță către Dmn-
“nejeu, către o viață fiitdre,
“către nisce bunuri necunos-
cute într’o lume invisbile,. -
“Noi, persdne individuali și i-
“dentice, adevărate ființe îna<
“viițite cu nemurirea, noi a-
“vem o destinată cu totul alia
“de a Statelor 1 „

Nu voiu mai adăogi nimicii,
Domilor, nu voiu întreprinde
nimicu spre a tracta iaroși a=
queastă questid ânsăși; ’mi e
dc ajuns atâta numai a o pu»
ne înainte. Ea se întâmpină
la capetul historiei civilisației:
quând historia civilisației vine
la termenul seu quând nu mai
române nimicu a mai jicce de-
spre viața actuale. Omul at-
tunci, făro a se pute ține, se
întrebă singur daqua n’a mai
remasu nimicu, daqua ellu se
află la capetultutulor? Aquea-
sta dar este ultima problemă,

l .Opiniu a DluiRoyier Collardassupra pro-
jeclului relativ la sacrilegiu, paginea 7
și 17,

i quea mai înaltă din tdte la
qiudc liistorin civilisației ne
pdl<- ducce, Mi <• de ajuns qu
imn .ii .il.ilii I", ni hi mărimea.

I )i |i > cm qiiiîle jiseiu, Dom-
nil'H , t i< hi\ ederatu qud his-
i"i in < i. ili il.iei ar’ pute să fiă
Hm inii) hi dor chipuri, trasă
ilo...... Horginti, considerată

nulii doc infacisări differente.
11n.ioi irul s’ar pute punne în
ionul iilllctului uman, pe un
iimp i mi ' -quare datu, pe un
i o ii d< eroii, Hau la. uu po-
pulii de|i i imnalii; ar’ pute stu-
d .i .IrHcrie, nană tote eve-
I.IIHH ulei» . tote revoluțiile que
i o li împlinita in intrul Omu-
Im. i qii.iud in veni in ră-
pii ni n\ e o liinloi m a <•. i -
I lli i(b I riillhlliii popula pe
i ulm r Umpli quo hi ii alli'Mll.
I iib iiii " pi ori ile și n111| lela:
io I < ii di a intra in intrul
< >niiiIiii. pole a se punne în
umil.....I ■ « ii lumii; în locu

■ p d< • i n r \ olul ide. și pre»

in ■	« oi< Imi, .'.imlimcntelor Vommu cercă, nu de a’i înviă

im.li indii iduali, pdte. descrie
Lipi' I' <l< 'ui afaro, eveni-
......I". pi ■ l.K • riI<* stării so-

i inii \ 'pi' le doe porții, a-,
< | in i' .. li i. I oi ie alle ei vi i

li ido i m l nil Iiih legale Ulial
de idln. < lle hiiiiI iclhlul, inia .
pim ii kiwi iill 'ia. I 'ii Ibie u- i
qmolea polii li despărțite unii
<L uliu; și pdte quo și trebue

i liii quei piieinu la început
<piii j una și alta să fiă

tractate cu de amenuntul și
lamurii. Quâtu pentru mine,
nu inii propniu a studia cu
voi historia. civilisației în în-
tru sufflctului umanu; cu his-
toria evenimentelor de din a-
fărb alle lumii visibili și so»
giali, cu dânsa voiu să me oc-
cupu Aveam trebuință de a
ve expunne fapta civilisației as-
felu cum ’mi o închipuescu
în complexitatea și întinderea
ei dc a punne înaintea vostră
tote înaltele questiuui que pd-
te ea să ne adducă înainte.
Mc restrîngu acum, îmi măr-
ginescu câmpul în nisce hota»
re mai ânguste prin urmare
numai historia stării sogiali
inii propniu a. tracta.

\Diniiiii începe a cercă tdte
evenimentele civilisației euro-
pene ensuși în lâgănul seu,
la căderea Imperiului romanii,
i vommu studiă cu amenuntul so-
gietatea astfel cum eră în mij-
locul aquellor ruine faimdse.

ci dc a’i pune în picidre ele-
mentele apprdpe unele de al-
i tele; și quând le vom avea

o dată, ne vom încercă a le
facee. să pășască, ale urmă în
dcsvoltarea lor prin mijlocul
a rinci-sprejece secoli que
Irei uro dela aquea epochă în-
qllă

Creju, Domnilor, quo in-
trând pugin în aquestu studiu,
vommu avd forte currând con-
22

HISTORIA

vicțiaqu eivilisația este forte
jună anco, maitrebue pîno quân-
du lumea să’și ia drumul să’și-
mesdre carriera. Negreșitu cu-
getarea umană e forte/ depar-
te de a fi astădi întrdgă aque-
ea que pdte deveni. Noi sun-
temu forte departe de a co-
prinde viitorul întregii al urna
nității; cu tote aqestea descindă-
fiă-quare din noi în cugetarea
sa, întrebe-se pe sine assupra
binelui possibil que’si înehi-
puesce, que speră; puiă’si a-
poi ideea în facă cu queea que
existe în dioa do astădi in
lume, și se va convinge quo
societatea și civilisația sunt
forte june, quo, cu totu drumul
que au făcutu, mai au âncd fă-
ro assemenare să mai facă.
xAqueasta nu va scade nimicii,
domnilor, din plăcerea que vo-
mu cercă a contempla starea
ndstră de acum. Quând așu
încercă să făcu a trecce pe subt
ochii voștri crisile quelle mari
alle historiei civilihației în Ero-
pa de cinci spre-dece secoli
înqiiă, veți vede pîno la qua-
re pun tu, pîno în (jillele nd-
stre condiția dmenilor a fostu
de laboridsă, tempostdsă dură,
nu numai afaro și în societa-
te, ci și în întru, în viața suf-
fletului, In cinci-spre dece
secoli, spiritul umanii avii a
sufferi atâtu quât și specia u-
mană. Veți vede quo, pentru
ânteiea oră, pdte. în timpii mo-

derni, mintea umana ajunse
într’o stare forte neperfectă
ânco într’o stare ânse în qua-
re domnesce ore quare pace,
ore quare harmonie. Ast felii
e și cu societatea; ea învede-
rat a făcutu progrese forte
mari: condiția umană e dulce
' justă, compărânduse cu que-
ea que eră mai nainte; măi
1 quo putemu, cugetându la stră-
bunii noștri, a ne applică ver-
surile lui Lucretiu:

Suave mari niitgno, turbanlibus ie quora
ventis.

i E tenâ magmim allerius speclare la-
borem
Putem ensuși dicce despre noi
făro multă, trufie, că si Sthe-
nelu în Homeru:

II/Zîî'S TOI TtXTzpOlO f/-Sy

i.yyoțj-0 ztvv.t

“Mulțumim cerului quo noi
“suntemu cu multu mai bine
“de quâtu părinții noștri. „

Să luămu seama, cu tdte a-
questea, domnilor, să nu ne
lăsămu pre multu în simtimen-
tul ferictrii și ammeliorației
mostre; quoci ammu pute ca-
de în doe mari pericole, în
orgolliu si în molliciune; ar’
! trebui să luămu o excessivă
• încredere în puterea și suc-
cesul spiritului umanii, lumi-
mineler ndstre actuali, și în-
tr’ aquellași timpii să ne lăs-
săm a nc desnervă prin îndul-
cirea condiției ndstre. Nu sciu,
domnilor, daqua sunteți miș-
’cați de aqueasta că și mine;
(’IVILIHAȚIEI

2 3

dorință, numai afflămu în noi
n n stârnirea, nici energia sel-
batică a dmenilor aquellor tim-
pi, (pic sulfrriă multu și qua-
ri nemulțumiți dc condiția lor,
travalliă neîncetatu spre a eși
dintrânsa. Noi sunleinu mul-
țumiți de a noslră; să n’o lă-
sămu la întâmplare dorințelor
vaghe, quăror nu le a venita
pote timpul. Multu ni s’a da-
lii, multu se va quere dela
moi; avem să dămu posterității
un compt sever de purtarea
nostră; și publicul și guvernul
toți suntem suppuși în dioa
■de astășli la discussib, examen
la responsabilitate. Să ne
ținemu tare, cu credință de
principele civilisației nostre,
drcplalc.'i, legalitatea, publici-
tatea, libertatea; și să nu ui-
tămu nici o dată quo daqua
queremu cu cuvânta qua tote
să fiă descoperite înaintea
' ndstră, apoi firesce qubși noi
I suntemu subt ochii lumii, și
! qud și noe ne va veni rân-
dul de a fi desbătuți și judi-
cati.

S0MMARTU

Ubjectnl cursului. — Historia civilisației
Europene. Rolul Franței în civilisația
Europei. Oho civilisația pote a se nar
ra. Ouo ca este fapta quea mai g-e-
nevale a historiei — Despre intellesul
iisnal .și popular al vorbei ci vili sa-
țiu. -Doe fapte principali coustitue ci-
vilisațiu: 1 desvollarca sofietliții; 2 des-
voitarca indiviuulni. — Probe despre
aqueasta asserlio -• Quo aqueste doe
f pfe sunt necessariu legate nna de al-
ta, și se prod.icu mai currcnd sau mai

hiimA tmn<>tiliiiii iwltuM'hU, du-
po pitirri'ii m< i Intre lentațin
• Io ti no pbiiigo quo nvoimi
pi< pumn șl dc ii ne inul-i
linul pii p< < Hm. Avem o
mim < piiMliiiilr dc Hpiritu, o
i’Migonții <i nmbițio nemărgini-
ta iu i npctnir, in dorințe, în
mi h'iii i H imiigiimției, și quând
ciulinii cn densele, la practica
' b it i, ipiiiiid trebue a ne pun-
iu ipirn înece Hacriliciiiri, sfor-
I' I' pi< n jjiingc la seopu,
In i' • li iii u> tdnmeseu si cadu.

i • iirjiurc i Uain eu o facilita-
i' «i'i .1 mai Mcanirna cu neastîm-
P< î iii i n (piure dorimu. Tre-
bui» a ne domnilor, să nu
im la unu ii ne eiilriip) de ii-
nul «iiii i|i< nilul din lupinnlu
doi di'im h’ HII mi drpi Indciii
ii ui'tiiiiii (pierii ipie piilcinu
polih it < u forțele uoMre, cu
ummț i ndslra., eu putința nds-
ti a. a ua nu preț ndeinu nimi-
cu mai multu de, (plătii aquc-
( i (pic se pdte eâsrigă legiu-
ilii. juntii, regulalu, respec-
tând principele assupra qnăro-
ra se intc.ineiadă civilisația
iii'mlra. casași. Noi semenămu
ipmlc o data <pi<i stăm a ne luă
dup" urnei' principe (pic atta-
ramii, (pic disprețuim, dupo
nisce principe. și miijldce alle
hnropei barbari*, foi ta, viobi
ren, minciunea, practice ordi
nari de vre o patru sau cin
ci Ht coli. Și quând ne animu
mc pus o dată la aqueastă
24

HISTORIA

tânji 11 una pc alin—Destinata Omului
<> copiins.'i întregii In condiția Ini actua
le -an sociale? — Quo historia civilisa
ți.i se pole consideră și înfățișă sub
doe ponturi de vedere,— Quâte va vor
be assupra planului cursului-—Despre
starea actuale a spiritulilor și despre
viitorul civilisației.

OBSERVAȚIUNI

In paginca 15, colona 2-a.

1. D. Guizot cum și mulți
alții uită <pio Mântuitorul lumii
s’a numitu Cu vântul lui Dum-
nezeu (Rația), quo Rația
învață pe totu Omul quând
se află înaintea quellui mai
potent, în mijlocul tîlliarilov,
îl învață să nu arclice brapul
quoci este perdutu. Ellu pre-
scrie cu adevăratu Omului să
dea Gesarului que este al Co-
șarului, nu ânse mai multu.
Quâte nu mai avea Cesarnl
din timpii quei d’ântâiu ai
Cristianismului! și Cesarul din
dioa de astăiji quâte nu mai
are din quelle de attunci, și
Cesarul viitorului quâte nu va
mai avă! Din secol îji secol se al-
lege quine este adevăratul Ce-

saru și que este cu adevărat
al lui; și Rația eternă, que
se desvoltă din generație în:

stieanismiil quo ar’ fi toleratu
sclavia, numai pentru quo în-
țellepțesce învață pe bietul
l să nu ardice bragul.
pul pe Omu a dă guvernului j Quând mintea sănetdsă învă-
queea que isc cuvine și numai
multu, iar.-și o repetu. Cuvântul
lui Dumnezeu spune curatu
quo imperiul său nu este din
lumea aqueea, adică din epo-

cha aqueea quând eră în lume
Hebreu si Păpânu, Hellen
și Barbarii. Domnii și Scla-
vii, Bărbații și Femee; inpc-
riul lui este acolo unde una
suntu toți înaintea legilor. Nu
pote ii altfelu în imperiul Ra-
țiunii. Aquestu Cuvântu ne a
încredințați! pe toți quo avem
un Tată cerescu și quo prin
urmare suntem frați (que e-
galitate mai perfectă?) Ellu
a fericitu pe quei que plângu
quo se vor bucură (cum pu-
tea mai fi sclavie daqua ne
promit te bucuria?) Elle a ex-
clus din împărăția Cuvântului
sau a cerului pe bogatul quel
crudu quare eră ensuși Pro-
prietarulu de sclavi, despre
quare vorbesce D. Guizotu.
Ellu a sanctificatn pe Săra-
cii, adicb pe Sclavul de at-
tunci și de astădi, prefăcând
productul muncei lui, Pâinea
și Vinul în Corpul și Sânge-
le Seu de viață dătătore și fă-
cendu’și pe aquestu Sclavii
frate al seu. E un blasphe-
mu a calomniă quine-va Cliri-

O'-'	V4IJL1 g Vil LI V 111 . b ’ 11 VJ

generații), învață în totu tim-jsclavu

• f	kjCVJl VLVOUi 111 ' U

i ță pe Omu a nu se luptă de-
llbil și fără arme contra tîlha-
rilor între quare a căluții, ci
să le dea queea que îi quer
pentru aquel minut, nu va sa
CIVILIZAȚIEI.

25

<|Uo il liivnță a își recii
ih'i << r Hc.hiviii < ’n\ (intui lui
I Hinillijrll I li \ cțîi cu adevc-
nii pi ihIhvii .1 ascultă de
I ’oiiiniil i (' ii ti»lu dc o dată
uim’ii *4 urnii pe Bogatul quei
. i ii In -ihi in|»i rji(ia «a, și in-
m»(i pe tulii clireștinul a’și
iiiipiili livrrra la săraci, a se
|< |hiila <le, sine, și a urma du-
po I U nsul (aA/ov). Que eră
n\<i(a de attunci, și ensuși
din dio.i de astădi pe alocu-
ri n. dc (plătii, păminturi, sclavi,
vile, bani, tdte grămădite la
unul iu paguba altora ? Va
a.i dic;i dar quo o asfel de avere
o a delii de repărțire a averilor
nu ei a placide ( bi\ rutului, I utili
d(iiullMU din < 'briHliaiiiMiiiill en-
Mil"l diip'i pi( m i Iri'eii lui, IUI*
dc inul i’iilr ihIiixii? tllipArțilI-
dii u lir quare averea, la. săra-
ci, (pic va să (Jică altu de
(pi.i ii a se face o repărțire
dreaptă a averilor și a veni
toți ia o egalitate perfecta, un-
de apoi se va da fia quăruia
dupb faptele și capacitatea sa?
Nu trebuie a uită quo și a-
(pieasta a dis’o Cuvântul quo
in imperiul seu se va da fiă
quăruia dupo faptele salle. Va
diece anse qiiinc-va quO consil-
liurilc aquestea alle Mântuito-
rului sunt o bună și frumdsă
theorie; ânse nu se potu pun-
ne. în practică; attunci dar tre-
ime a mărturisi quo nu e a-
deverat.u Chrestin, quo soșie-

PERIODUL V.

la ți Ic ndstre sunt nisce heresie
(pie parodiă Evangeliă, și quo
omenirea din generație în ge-
nerație n u se luptă de quât
a veni la aquea dreptate și
fericire promise de Cuvântul
lui Dumnezeu. E rușine în
secolul nostru și în mijlocul
Francei să fia Christianismul
așă de ușurellu înțellesul ân-
suși de bărbații quei mai ce-
lebri, și să nu fia privitu din
puntul seu quei adeveratu de
vedere quare e și mai natu-
ral și mai facil. N’a toleratu
Cliirstu sclavia; din contra ’ia
secatu tdte rădăcinile prin se-
mințele amorului și frăției în-
tr’un Tată cerescu que le a
seincnatu cu mâini pline, și qua-
re avea trebuință de timp spre
a încolți, a cresce și a deve-
ni mature spre nutrimentul și
tăria Omului individual și so-
gial. Noi nu împutămu D-lui
Gruizot despre principe și sim-
timente pentru quo îndată mai
la văile se vede de aqueeași
doctrină cu noi; ideile ni se
întâmpină; nu sufferim ânsă în-
tr’o assemenea gură, a £icce
întrdcăt și fard băgare de sea-
mă quo Mântuitorul, Christia-
nismul a tolerat sclavia; să fi
(Jis încai Chatolicismul, que nu e
o religie, ci systemă.

2	Și pe quei de din afară

3	Și pe quei physicu, sfin-
ți ndu materia prin incarnarea
Cuvîntului, și prin suirea ei la

2 *
26

IIISTORIA CIVILISAȚIEI.

cern. Este o tractați# mai în-
tinsă si eu de amenuntul as-
supra adevăratului eugetu al
Christianismnlui. Quâte s’au
cjisu ense în aqueste trei n#te,
suntu de ajuns pentru bărbații
secolului ă le da o idee nu
nuoă pentru Christianismu, ci
justă și veră dupo missia lui.

Numai dela ideea Cuvânta
de va începe quine-va; de
unde, începe și Evangelistul
Toan, e ajuns a vedâ Cristia-
nismnl din adevăratul seu pun-
ții de vedere și a’și deslegă
tote qucst lunile atâta de în-
curcate prin interesul dmenlor.

I. Heliade.

STURDIMENT, ORGOLLIU.

Sunt quâți-va anni de quând
m’ain siippus stăruințelor re-
petate alic unuia din vechii
mei amici de collcgiu, quare
acum se află medicii într’o ce-
tate mică din Orleans. Des-
părțiți de doe (Jeci de anni,
doriam prd mult a ne reve-
dâ. De atâtea ori hotărîssem
a ne întâlni, și affaceerile ne stet
terb în contră. In fine raefoiosiu
de timpul vacanțelor și, luân-
du’mi un locu în diligentă, me
îmbărcaiu cu siguranță și sosiiu
voios la amicul meu, unde hotă
rîssem a șed# o lună.

Ospele meu este un om in-
struit, cu quelle mai generdse în-
clinaținui. Activitatea lui âneob-
olsită, și săracii din partea locu-
lui simtu effectele charității lui.își
are ânsă și ellu defectele salle.
Franciieța lui sc întinde pîm
la asprime; îi lipsesce cn totul
aqueea que se chiamă sciința In- j
mii; și considerat în mica sa ce-1

tate că o provedință a amalați-
lor si a săracilor, dmenii îi tre-
cu cu vederea asprimile și rosti-
rile printre quare sc întrevede
lucindu un suffictu frumosu.

Are doe fapte, din quare
una, pe quându eram în aquea
călletorie, aveă șdispredece an-
ni, și queealaltă opta spreșlece.
Sciain, prin correspondința. ne-
părtinitdre a tatălui, quo Eli-
sa, fata queea mare, eră sglo-
bie și svaporată. Vcdeă qui-
ne-va într’ensa que-va din
bruscheria tatălui seu, stâmpe-
rată cu un felii de resfăgare,
și cu o deprindere copilărea-
scă, que îi făceă mare pagubă.
In scurta Elisa. eră forte sup-
pusă la capriciuri, și pucinu
îi pasă de a fi cu băgare de
seamă și discretă.

Qea mai mică, quare se nu*
miă Hclena; își aveă și ea de-
fectele, ânse cu totul altele
Tot din aquea corespondență
STI • UIUMENT, ARGOLIU.

27

n ijil.ilui nlbmemu quo mai fot
■ I Hiin.'i aven |i< du >ii o expres

<	i de niindrie >i de disprețu.
I |dn< <• > ii In.» in risu tdtă lu-
mi n, m | n i 11 ud mi qua nimeni
mi uu m ' ii|»|»< re de sacar-
hiiui ii I i.i do fire iute, și
ml. m i lui lunecă iuțeala de
niiiliii uii’olliu; anse și quând
mi ... nili;i. vedeai quo coman-
da < ii im Ion atât de sceu în
<in.ilii mi enledă nimeni a’i sta
In conlra. Soni sa (pica mare
nrmeiuî quea mai mică la eo-
ni.md. Ir ci. Autoritatea que
«•\ririla ea suppunea matoria
qiicllci mai mari.

< ii lulc nqiiestca. ame.ndouc
i'H u\ <■ i d qiuililntjlo lor. ( ’u
nu < Idpil plnridii ; eu im Hpi
i lin pN i iiihJi Im’, I.IÎhh plilreu
Li iinlvica vedere, inleresâ la
aiiL leu iiiIk v oi li re. Sciă tdte
<pi.ilc \oisse sa. le învețe, as-

<	iiikL a <i inima simțibile și cu-
i.il.i siibt o desperantă ușurin-
ța. I Ir lena cu ii frumusețe gra-
sa i <pmm rece avea un fundu
dr pidirnla. sănetdsă quare ar
li iivlmilii să o appere de va-
nii..te i de pretențiimile orgol-
I iu I ni.

1 >111 di'i;1,1 il.ir clic perdus-
•i i o dm ropillara* pe muma
lor. < 'rcMcnle la început prin
pcnsiimale, unde n’.ivussesero
pp ija de a ii in de cpprdpe ba-
ra re de. seamă assupra. cliarac-
iriuliii lor: pe. urmă recit ierna-
ți m < asa. paternă, unde o gu-

vernantă respectabile dar sla-
bă Ire.buiă a le împlini educa*
lia.; elle pe lungo nisce feri-
cite dispodiiii naturali amme-
stecă sfrăverscle copiilor res-
făgați.

Bunul meu amicii își iubiă
prea mult fetele ; anse nici
dc cum mai pugin își iubiă
și pescuitul, venătdrea, și vâ~
nătorea mai vîrtos. Mai tot d’au-
na lipsiă d’a casă sau spre a’și
visită clienții, sau spre a’și fac-
ce excursiunile și partitele de
mulțumire. In aquel timp, fe-
tele que petrecea o viață fdr-
te retrasă, se despăgubiă cău-
tând fiă-quare, dupo maniera sa
a turbă pe guvernanta, pe dme-
iiii casei, si ensuși pc bietele
\de si passeri. Helena da co-
mande peste comande, puneă
să’i așede și săi desașeije tdte
dupo plăcerea și caprigiul seu,
măsură cu ochiul, făro a (Jicce
o vorbă, pe biata guvernantă
quând se încercă a facce vre
o observație timidă. Elisa în-
cepea a mîngîiă pe bieta fe-
mee pe urmă d’o dată și făro
cuveni se mîniă; deschideă vr’un
porto folii u lăsatu de tată-seu
pe scriitorii!, sau intră răpede
în eiichnic, speriă pe bucătă-
reasa. cu un țipet, o făcea să
sară, dc frică să’i cârjă quevă
din mână și să’i spargă, și al=
le assemenea.

Quând sosiu eu aqui, ami-
cul meu nu eră a casă; prân-
38

STURDIMENT, ORGOLIU.

$iă în cetate, pentru quo nu
sci;\ hotărît dioa venirii melle.
Amcndoă fetele și guvernanta
erau trase în camerele lor. Un
portar bătrânii se grăbiâ să
annunție venirea mea, tot d’o
dată legându și un câne de
vânătdre în lanțul que’i rup-
sese răpețlinduse la mine. Sau
sfială sau caprîțiu din parte’ini,
quo nu’l am lăsat să spuîă ni-
micu și pretextând u quă am
o altă affaccere, me diiseiu a
mă preâmbla singuraticii pe
prunturileLoirei, dupo un prâmj
que avuiu forte urît într’o
locandă. Pe urmă mo retur-
naiu la amicul meu.

Attunci venisse și ellu ă casă,
și mai ânteiu îi autjiiii vocea
resunatore și turburată. Certă
pe portar quare nu putea să’i
spuie numele visitătorului, que
eu nu i’l spussessem. Qnând
me vățlîi veni la mine mai ân-
teiu cu mirare, apoi plin de
bucurie, apoi mișcat și necă-
jit totu d’o dată: “Adicb, stri
gb ellu scuturândn’mi mâna
quât să’mi o rupă, bine’ți șade
să începi cu o nerozie! adicb,
quoci nu’ți am pututughici pun-
tul venirii, quoci uu m’am în-
chiostratu că o călugăriță qua
să te așteptu, îmi faci affron-
tul a te ducce să prân^esci nu
sciu unde, te strecori fără să
spui quine esci! par’qub te au
speriatu fetele melle. „

— Aide, lasă, amicul meu, îi1'

țjisseiu eu, rî^ăndu de mînia
lui; ăto o priimire urîtă. Am
greșitu, o mărturisescu; multa
discreție este o covîrșirc ca și
indiscreția ânsuși. Cu tdte a-
questea află quo sunt voios și
ferice quăci te am vătjutu și
quo sperii a mă împăcă cu a-
mabilele dumitale filii, quare,
făro îndoială, îmi vor quere
iertare, dela dumnea-tă.

— Nu te încrede în nisce a»
semenea păreri, adăogi docto-
rul, pe de o parte rî^endu și
pe de alta sforțânduse a se a-
reta seriosu. Elle sunt nisce
minunate crcaturc que nu pră
sunt tot d’auna commode. Que
să’ți mai spuiu, le vei vedă in
quelle dupo urmă; fă’ți numai
meseria de observator. D’o
quam dată vino de’ți fă reve-
rința, ânsă sărută-me mai ân-
teiu/1

Bine clici, prorupseiu eu anin*
cându-mă de gutui lui, cre-
deam quo îmi vei preluglmai
multu pedeapsa. Hai să ne
îmbrățișăm din inimă și să nu
mai gândim u de quâtu la plă*
cerea de a petrece quâte-va
săptămâni împreună, pentru quo
țiam venit cu patru săptămîni
întrege. Ne suirăm în salon
unde fetele trebuiă să fii adu-
nate. De pe scară auțliromu
alergăture și strigări que an-
nunțiă o scenă sgomotdsă. Doc-
torul suci cheiea; întrâromu,
și îndată, âuco pînă a nu ne
STUKDIMENT, ORGOLIU.

29

(’iiii4hco, amândoi priimiromu
qiilîte o isbire que ne făcu să
șovcimii și hjî ne, căutămu un
i < uilrniii perete. Elisei îi
\ < III . 11* I .ipl irinl Îl luă pe gu-
vmiiiiilii in luare și a vălța
• ii ih imn. Biata femee, que
.ii im ir grasă și grea, se op-
pitucii din tdte puterile; ânse
HiihIii <|U<» nu cuteză a des-
placcă cu totul damicellei, în-
cepuse a se lasă s’o tîrască.
< Irimasele ci cu adeveratu gro-
lesci ațîță rîsulu nebunaticei
copiile, qua nu vdțjusse quo
veninul. Astei în răpedea sa
trec,ere ea isbisse pe tată-sdu
și guvernanta pe mine cu tdtă
greutatea sa. Helena lucră la
o încastra și sta eu o serio-
Hihilc de gliincă la siravagan-
țclc, sori sci (pud nutri.

Lin colpu de tlidtru fu aquea-
stă întemplare. Amicul, roșu
de mînie începu a strigă: “Fru-
mdsă occupațio pentru o fată
de măritatul Que’și va închi-
pui despre dumneata, demoi-
selle, un vechiu amica al ta
tălui dumitale quare ne ondră
casa cu visita sa? Ai drep-
tate să’ți lași ochii în josu și
să stai mută. Si dumneata,
ddmnă Benino, cu adeveratu
ai o minte de minune! Quând
o să poți o dată să fii și dum-
neata stăpînă ? — Bonjour; He-
leno! adăogi ellu cu un ton
mai blându înlorcânduse către
fiie sa mai mic3. Helena se scu-

le Înaintea tatălui sen, ânsd
făro nici o demonstrație de ti-
nerețe, și în tăcere îmi întdrse
în apoi salutarea. Nu putuiu
a’mi împlini aqueastă datorie
de politeță și către Elisa qua-
re, cu totul uimită de ființa
mea și de aspra apostrophă a
tatălui seu, se dussesse îatr’un
colțu unde lonbăniă că un co-
pillu necăjita: Dama Benina
abiă gofîiă, își ardicâ ochii că-
tre ceru și suspină.

Quâtu pentru mine, eu md
țineamu a pă(Jl o cuviință, cu
tdte quo eramu fdrte uimit
și eu de aqnestu întîmpinu.
Vruiu a începe să spuiu que-
va întâmplări de pe drum, quâ-
tc’și mai adduce omul aminte;
precum ospețele quelle urîte,
que conductorii diligenței abiă
te lasă să le începi, și pe quari
te pun apoi să le plă-esci că
șî quând te ai fi bucuratu de
(tânsek*; companionii din tră;
sură căscându și strîmtorați-
osii rupte; postillioni beți și
alte asemenea plăceri și mul-
țumiri que se ținu de condiția
călletorilor. Abiă putuiu smul-
ge quâte*va vorbe dela demoi-
sella Helena. Amicul meu md
ascultă bietu din tdte puterile,
ânse mintea îi eră dusă la în-
tristarea și îmbufnarea Elisei
que sta tot în aquel unghiu
unde se pussese. Ellu firesce
quo nu voiă mai ântâiu să fa-
că avanțele, ânse abiă așteptă
3 0

ftTl’KDIMENT, ORGOLIU.

ijre que îi lăsasse niscai-va suv-
!■ veniri durerdse; și așă me pre-
făcuiu qu6 nui bagu de sdmă.

A doa ții de dimindță, bă-
tusse noe ore și eu eram ân-
co în patu. Me sculaiu, me
quare nici quo mai căută să’l îmbrăcaiu iute, admirând tot
ardice. Chipul ei blându si d’o dată o câmpie frumdsă
firescu luasse o cxpressio ri- și nuanțată de mii de culori
(lentă. Vine răpcde lungo ta-fque se întindeă în departe în
tă-seu, și, făro multă ^eremo-jl direcția ferestrelor melle. Stăm
nie, se așează ușor pe genu-||a descinde în grădină, quând
chii lui. Pîno să n’appuce doc- nisce [ipete ascuțite din catul
torul a’și luă o hotărîre, Elisa '
îi și delte o sărutare pe qua-1
re clin ’i o întorse în apoi en-
suși făro să vreă, făro săsi o ■
creadă. Ea apoi răpede în
trdcăt pe lângă mine îmi făcu j
o reverință și se și pusse lai
piano, unde începu a înnecă,
tdtă coversația cu jocu’i sgo-
motos și bătăios.

Biata Benina căută la mine
pe furișu cu un ochiu înțelle-
gător, ardică umerii printr’o miș-
care făro voie, și tot ohiă.

Eramu ostenita, și nu în- 1
tărdiau a quere la scumpul 1

să va$ă quo i se înfăgișaijă
oceasia, și să încdpă.

Tocmai în mijlocul unuia
din periddele melle, fetșdralj
se scdlă de o dată, și cu miș-
carea își restdrnâ scaunul, la

!dc jos veniră a’mi sfîșiă ure-
chile. Alergaiu josu atât de
iute pe quâtu me iertă un ru-
matismu forte ren tămăduita,
și pilind piciorul în pragul bu-
Icătăriei, ve^uiu pe bucăteresa
pe pământ cu fa ga întinsă, și
pe doctorul meu armat cu un
instrument din quare ascundea
quea mai mare parte în mâ-
neca sa: se cercă a’i scdtte o
măseă pe quare biata femee
nu puteă s’o mai țiiă. Femeea
aqueasta eră activă și credin-
cidsă; que e drepții ânse, nu
lixiuiciu <i quvie in scumpiți eră nici spirituosă nici cura-
meu doctor voiea de a me re-ljgidsă. Stăpînul seu o numiă,
tragge în camera mea. Simțiam , din dragoste, biata bestie și
un felii de uimire și ammorțire ea o află forte cu caile, n’aveă
în mijlocul aquestei lumi none nimicu que să mai fjică la ni-
penti’U mine. Amicul meu voi sce asemenea semne de binevoi-
a me condiicce singur; băgaiu ntă. Dupo trei dillc și trei nopți
attunci de sdmă quo schiopătă.' de sufferințe que pre mulți le cu
Gondiu qub aqueastă infirmi-, noscu șipre pugini sciuale plân-
tate, despre quare ellu nu’mi ge, se hotărîssc bietu aalergă la
vorbisse în scrisorile salle, pro- talentul doctorii, queerănu nu-
veniă pdte din vre-o întâmpla- mai medicul ci și chirurgulu
RTURDIMENT, ORGOLIU.

31

i dintistul locului. Ellu îi lă-
iidusse cu ironie curagiul cu-
r.Hatu, și n’apucb bine săprii-
nirurii reclamația ei, qu5 elu
i i și luasse măsurele de a’i
înece voi. a.. Qua sa nu’și mi s-
oqiiilibru scaunului, ellu o
pin u*hc pe pămîntu. Cu ibtă
iip a .la precauție, quând chie-
i< a appucb măseaoa durerilor,
biata bestie, cu o săritură, se
și mîntui din strînsorile ope-
ratorului, quare se temu să
nu’i pată qucva instrumentul,
si o lasb. Elisa rîdeă din totă
inima, și Helena, cu un accent
de milă desprcțuitbre, îndatoră
pe bucătăreasă a nu se speriă
de un nimicii ca aquesta. Quând
hohîii cu, biata suffe.ritbre se
i c o iiiniriHc, spre o adoilen în-
cercare; Doct oul, que plană
d’asupra, ei din totă ’nălțimea
sa, sguduiă cu bărbăție mă-
seaoa tenace și rebelle, în mi(J-
locul țipetelor de frică și de
durere, hotărît de a reeși de
astă dată în cap cu operația sa
In fine scbsse afară sângera ticul
tropheu. Elisa nu mai rîdeă:
cutremurul que mișcă pe biata
femee, urmele unei operațiuni
răpede și crude, îi attinsesserb
inima. Se iuțiă împregiurul
bucătăressei, îi da apă rece,
o înbună cu vorbe blânde. ’Mi
eră dragă de minune în mo-
mentul aquesla. O fată din
casă ’ adusse apă de a doa oră
si quam întăr^iasse. Addo mai

curând leneșo! îi disse secă-
țivu Helena, smîcindui vasul
plinu, quc’i scapă din mâini și
se sparse pe pietre. Stân-
găcie! pocinogulc! slrigo ia-
răși Helena; nimicii nu esci în
stare să faci! Que mai stai?
trebuiă să fi șterso d’aqul și
să fii și în locu cu altă apă.
Ve^uiu pe biata fată qub atâtu
își perdusse cumpătul în quât
mă încărcaiu eu cu servițiul. A-
lergaiu să caut apă, și quând
o dideiu demoisellei Helene, ea
abiă îmi mulțumi din vîrful
dinților, văduiu însă o lacră-
mă de simțire și de gratitu-
dine lucind în ochii negri ai
Elisei.

Doctorul ne ]ăsb, îndată que
dejunb, spre a se ducce să’și
visite numeroșii clienți, după
que recommandb fiielor să fia
amabili, daqua una ca auqea-
sta eră cu putință, cu vechiul
său amicu. Amândoi noi ne
serviam bucuroși cu aqueastă
familieră expressib que pre mult
o adeveriă din disgratie pe-
rii noștri cărunți. îmi an-
nunțib ânsă în aquellași timpu,
cu o voce triumfătbre qub își
unjesce o mare partită de ve-
nătbre pentru a doa (Ji și qub
eu a să mi’ți aflu o mare mul-
țumire.

Petrecuiu o parte din ții la
preâmblare. Ambele melle os-
petesse se nevoiă quât puteă,
una qua să se arate grațiosă
32

STURDIMKNT, ORGOLLIU.

la ușa mea: deschidă ochii,
și’i închidu numai de quâtu
; uimita de lumina neașteptată.

Eră trei ore dupo miecjul nop-
ții, și scumpul meu dspe că-
puitu în tdte și cu totul ar-
mata de venătdre, își închipuis-
se o glumă de minune să viiă
singur a’mi dă o bună dimi-
neață quând oiu sări din pa-
ta. “Bravo.’ bine’ti sade! dis-
9	7	7

se ellu cu un rîsu sgomotosu,
și scuturându’mi coperitura, a-
șă ('ormu omenii la țărră? Cal-
lea vallea pentru domnișorii
din Paris P’aqui eră să ră-
mâi de venătdre, și que mai
venătdre! nu mai urși și mis-
treți ! în sus numai de quât!
înbracă-te. Avemu aqul tdte quâ-
te îți trebue, pușca, carnassiera
și cânii noștri sunt quei mai
buni copoi din țdrra Frangei. Ui-
te îți mai dau doe minute și te
aștepta. „

Se și făcu nevătjutu, și eu
cunosceamu nerăbdarea lui la
așteptare. Me sculaiu cu o-
chii înflați de rămășițele unui
somnu întrerupta, și mă pre-
parata cu quea mai mare iu-
țeală. S’ar fi văzuta curat
în graba mea cu mult mai
multu o nevoie de politeță de
quâtu speranța plăcerii, quOci
eu că un forte mediocru ama-
tor de venătdrea vulgară și
burghesă, capabil ta (Jillele
melle d’o dinidră de a’mi scă-
pă un iepure sau de a speriă

și alta faționabilă, în contra
naturelului, sau și a educației.
Eu le mulțumiam de sferturile
lor. In adevăr Elisa aveă
mare greutate spre a’și înfre-
nă firea nebunatică și capri-
cele, și de quând în quând
surrîsul sforțații al surorisei
despăreă spre a da locu unei
posomorîri a sprincenclor și u-
nui mușcata al buzelor, spre
a’și opri căscarea din quare
se vedeă quo e fdrte strîmto-
rată și quo quereă să’și ascun-
dă urîtul que o dominasse.
Buna guvernantă tot adduceă
conversația assupra botanicei
que o cunoscea fdrte bine.
Spuneă pîno unde fia-quare
minune a naturei este în stare
a ne înălță suflletul către Crea-
tor. Eu o ascultam cu poli-
teță și ensuși cu deferință.
Ma, acolo unde noi scihmbam
asfel nisce vorbe așă de se-
ridse, Elisa alergă sute de pa-
și de parte de noi a culege
quâte o fibre mai vestejită,
și suroru-sa que pâșiă greu
pe lungo noi, săturată de vo-
cea prd cunoscută a guver-
nantei, o vedeai curat quo
ă cu totul străină la vorbele
ndstre și quo nu ascultă nici
de cum.

A doa <Ji, quând dormiam
âncă un somnu d’aquellea que
trebuie să fie quineva fdrte
barbar qua să le turbure, o
chieie se întdrce cu sgomot
■
STURD1MEXT, ORCOLLiU

33

un plumbu innoccnt compa-
nia de pui de potârniche, nu’mi
înălțamu pretențile pîno la ge-
na unei căpridre, unui cerbii j
sau unui mistreții, pdte; cu
tote aquestea quine îmi que-
reă părerea? trebuiă să mă
suppuiu la costumele țărrei.

Eram și gata cu tote căpuiți
Amicul meu, doi juni vânători
din vecinătate si cu întrarămu
într’o barcă lungă și strimtă
que trebuiă să ne transporte
de queea parte a Loirei. Pa-
tru frumoși câni de vînătdre
se culcare lungiți pîntre pi-
cierele ndstre, iar noi în pi-
ctore redemați în pusei lăsa-
rom midlocul pe săma eallului
doi Ierului, (piure eră sâ ne tra-
ge n»tr’<> căruia la Ierul un-
de trebuiă să începem senatul.
Jntcllcgctorul animal sta ne-
clintitu, quare noă ne veniă
forte bine, queci quea mai mi-
că mișcare a piciorelor lui ’ți
ar’ fi resturnat si vânători si
câni pîno în fundul rîului, que
eră forte largu și profund în
partea locului.

Ajungându cu bine de queea
parte, ne pusserom într’un car-
ru cu bance, rusticii, ânse com-
modu, que ne așteptă. Callul
Coco se înhamă cu tdtă ener-
gia și bărbătesce ne addusse
In, locul renduitu în mijlocul
hi liotelor de rîsu. Bătrânul meu
amicii răpitu de bucurie la o
partită așă de bine începută
PERIODUL V.

semăna rentineritu cu doă-deci
de anni.

I lesei n du re mu în midlocul
unei păduri mari străbătute de
nisce verdi alice quâtu țineă
ochii. Căpitanul nostru ne îm-
î parte rolurile, și insemneadă
direcțiunile que iiă-quare din noi
trebuiă să ia, în ore-quare ra-
dă. Eu îmi mărturisim neajun-
gerea, și mi se detie postul de
observație quel mai pugin im-
portant. Eu îmi pussessemu
în buzunaru o carte forte ne-
câmpenescă, quare îmi plăceă
ansă mie mult, Co z? fes iunileSân-
tului, Kugushn, și îmi pusse-
semu de gondu, cu tote quo
aveam ochii și urechile către
sgomot, qua. să pociu da de
soire socilor de vânătdre, de
a’mi petrece, prin studiul aquel-
lor pagini sublime, lunga a-
șteptare que aveă un forte pu-
gin lipici u pentru mine.

Doă ore trecură făro qua
vânatul să fiă scosu afară de
[cănii noștri. Aerul dimineței
ascuțiă tare pofta nestră de
mâncare. Ne addunaromu în
consiliu și ne învoirom cu toți
să facemu o încetare de arme.
Mica uoslră cetă își îndrep-
I tddă pașii către casa gardia-
nului, casă ospitaliară, unde
aflarămu un ospățu solidu și
| modestii făro a mai socoti fa-
k*a veselă și prevenințele qua-
ire îi îndoiescu prețul. Pânea
Ide casă, bucată de șuncă, fruc-

3
31

ST1' ilDIMENT, OEGOLLIU

te frumose, un bun vinișor, eră
fotă ospctarea que ne așteptă,
și ni se păru delicidsă.

Intr’aquestea doctorul vor-
biă pugin Eu creditai quo
eră mîlmitu, pentru qub venă-
torea n’avea semne bune, du-
po cum își închipuiă ellu. Eu
îl quam snpperamu cu binîso-
rul “Cum nu! strigb ellu cu
o grimață în quare se vedeă
nepăsarea. unui omu mai pre-
sus que c sigur de a nu se
da învinsa. una că asta ne-
greșitu me occupă; ai si ghi-
cita! Află amice, qu' quea
d’ânteiu virtute a venalorului
este pațiența.,, O altă grima-
ță nubă que n’aveă însemna-
rea quellei d’ânteiu contractb
trăsurele amicului meu. Fus-
se răpede mâna pe gamba’i
que sufferiă și urmb ast-fel:

“Totu que me occupă este
qub aquest mobil blestemata
nu se mai suppune voințelor
proprietarului. Este adevărat
qub și eu nu’l prb coconesc,
îi dau înainte, și de cinei ani
înquă n’am lăsata să’mi scape
nici o partită de venăfdre că
și mai nainte de a da peste
mine aventura quea mare. —
A! bah! que stau eu la vorbă?
un dejun bunicellu acum me
desmorțesce și vom vedd apoi
qnine fuge mai tare, căpribra
sau eu „

N’ apucb să stea din vorbă
și toți nu mai puteau de rîș.

“Cunosci dumneata, îmi (Jis-
se doctorul întorcenduse către
mine, trista si marea mea a-
ventură? Scrisu’ți am bre a-
menuntele? — Nu (Jeu, îires-
punseiu eu; voiescu ânse a le
audi cu totu interesul amiciei!
— Forte bine, ve voiu spune-o
în pugine cuvinte, pentru qub
mie nu’mi plăcu historiile lungi.
De o quam dată avemu ne-
voie de a ne odihni pucintellu,
si eredu qub companionii no-
ștri veniți de vre o trei anni
in mica ndstră cetate n’au a-
vutii nici o dată curiositatea de
a întrebă pe doctorul pentru
que e șchiop. — In adeverii,
respunserb de o dată amân-
doi junii, cu td!e qub unul se
luptă a înbucătăți o bucată ma-
re de șuncă și quei al alta
tăiă în colturi nisce bucăți de
pâine quâtu să sperie și appe-
tital quei mai robusta. — As-
cultați dar, disse amicul meu,
anecdotul asta plătesce quâtu
și ori-quare altul spre a ne pe:
trece pîno quând vommu dejună.

Cinci anni acuma eram forte
ușor și îmi chieltniamu ușurința
și puterea cu bre-quare risipă.
Ca medicii, eram închinata mai
nainte de tote întru ușurarea
semenilor mei, și nu uitam nici
o dată qub tropotul caii ului meu
quând eră amjitu la ora hotă-
rîtă de un amalat, îndată îi ad-
duceă sperarea și mîngîerea.
In intervallul ânse al datori-
STURDIMENT, ORGOLLIU

3 5

Im indic, c.îtain a’mi mai pe-II
trece si eu cu nisce plăceri
nrlive, cu iiiscr cKcursiuui aven- j
Inrose, di partite de venătdre ■
<lnp<> quare vine quine-va al
di ni obositu si plinu de mul-'
(înnirm Asta’mi e singura plă-
cere și acum; simțu anse quo
am începutu a perde din pu-
teri, unde attunci alergam în
virtutea și libertatea mea.

Fetele melle (qurărora Dum-
nezeu să le dea minte!) d’at
tunci da semne de aquestu clia-
racter amabil que ai avutu
ocasie a’i cundsce. La unspre-
zece anni, Helena eră întregă
cum o scii, aqueastă gravă și
orgolidsă persdnă que voiesce
a Hiippune tdte la legea sa, și
quare vede, pe qiici-lalți din în-j
nălțimea micei salle mărimi.
La treisprezece anni, Elisa e-
ră copillul quel mai sglobiu,
quel mai turburător, și quel
mai capriciosu que a puiuitu
vr’o dată a scăpă din colle-

giu. Eu îmi iubescu pre mult!
copii, îi iubescu fdrte viu si i
nu sunt bunu de nimicu spre
a’i guvernă. Pe amendoe at-
tunci le trăssessemu dintr’un
pensionat pre bunu, unde pe-
trecusseră șdse anni, dupo per-
derea nereperabile a mumei
lor. „

La vorbele aquestea doe grd-
se lacreme îmmuiarb ochii vâ-
nătorului quare îndată se gră-
bi să le ștergă.

“Directriqa aquestui pensio-
nai 11, cu fote quo eră fdrte blân-
dă și indulgentă, nu putusse
ânse a intră în dragostea fe-
telor melle. Faro îndoială, se
vede quo nu va li flatatu de a-
junsu trufia quellei mai mici;
Isi nu va fi iertat sgomotdsele
jcaprice alle quellei mai mari.
■Nu vruiu să mă făcu judică-
,toru între plângerile copii-
lor și între rapporturilc direc-
trigei. Luaiu o guvernantă,
încărcată cu a urmă înainte
și a îndeplini aqueastă frumd-
să educație. Ai ve^lufo ami-
• ce, (se adresb către mine). E
bună biata femee, merită tdtă
încrederea mea, si nici de cum

7 o

nu va eși la căpeteiu mai ren
ide quât alta que sar fi încăr-
cata cu o sarcină atât de grea
și cu pucine semne de pro-
copselă. E bună, prea buna,
învățată, prea învățată. Fetele
melle o iubiro îndată, și în-
dată începură a o respectă
prea puginu; pentru quo eră
tocmai o astfel de femee cum
puteă să le placă.

“Aveamu un domestica vechiu
verde^ și țepenu cu tdtă vîrsta
sa. îmi eră fdrte credincios,
și îl lăsam să’mi vorbească și
să se porte cu mare familia-
ritate. In adever nu făcea a-
bus i cu libertatea que îi dam,
ânse o în trebuință, și aquea-
sta desplăcea fetelor melle que
se pusserb quare de quare a
36

STURDIM.ENT, ORGOLLIU

necăji si a turbură pe bietul
omu. Una îi făceă nisce jocu-
ri forte indiscrete sau îl fă-
cea să creșlă quo îl chiem și
alergă într’un sufflet în fun-
dul gradinei qua să’și audă
aqui împutări și înfruntăture
dela mine pentru que’și a lăsa-
tu datoria; sauîisuffiă în lumi-
nare în momentul quând des-
cindea în pivniță, cu pericol d’a
căde si de a’și sparge capul
sau a’și ruppe gutui. Queea
laltă își băttea joeu de ellu că
de o ființă tontă și cu adevă-
rat ridicole; că de o natură
prostă pocită disgrațifisă, și îi
commandă cu un ton răpede și
absolutu occupațiuni nefolosit fi-
re sau obositfire. Bietul Olivier,
așă îi eră numele, sufferiă for-
te mult din aquestea numai
pentru dragostea mea; îmi as-
cundeă quea mai mare parte,
pentru quo se temeă de effec-
tele mîniei melle părintesci.
Me vedusse de vr’o doe trei
ori așă de iuțitu assupra vespi-
lor que nu’l lăsă în pace, în quât
apoi de milă tăceă săracul
și sufferiă tote întru sine. Da-
ma Benina, cum învețasse,
certă încetu să n’o autjă nimeni,;
se îmmuiă numai de quâtu, |
tăceă în fine, și suspină cătând j
la ceru.

“îmi plăceă Olivier, ântâiu I
pentru quo îmi eră credincioșii
și deșteptai, și apoi quo tofu
d’auna îmi eră pre necesarii! I

Ică îndemânaticu și curagiosu
vânător. In vânătoriie ordi-
narie ellu totu-d’a una își avea
că și mine, carnassiera quea
mai bine căpuită. In vânătorile
quele mari, bunioră căquea de
astădi, eră neobosita, sigur la
vedere și nici o dată nu’sides-
cărcă pușca în secu. Quând
goniam mistrețul, mai totu-d’a-
una ellu hotăiă victoria, și’și
luă postul și quei mai perico»
losu și quei mai sigura.

“Anse eu veclu, urmb doc-
torul. quo ’mi ați appncatai în-
ainte. Pîno aqui îmi fu prefa-
ța și stau. Să qua îmbucu și
eu que-va și să beau vre un
pacharu doe de vinii, și apoi
venim la puntul capital.,,

Mai stette pușin, și apoi ur-
mb iaro.

“Intr’una de șlille ne vor-
birumu să vânăm mistrețul. Par-
tita eră închieiată și determi-
nată pe adoa di, și o jumă-
tate de duzină de voinici că
dumneavfistră și ca mine își
dettcro rendez-vous la căpita-
nul lor; quoci așă vruro ei
să me numescă. Olivier eră
în neastâmperu să vadă ine-
micul; își făceă tfite prepara-
tivele campaniei cu o înfoca-
re cu adevărat juvenille (de
june). Puscele, cuțitele mari
străluciă la sfire și annunțiă
appropierea licroicei întreprin-
deri.

<£In predioa aquestei mari dil-
STURDIMENT, ORGOLLIU

37

Ic, scumpele molie fete se află
ni (rinele lorii; "na eră poso-
morită și butiiiă, alta plină de
fisuri si n< înmii. Oliviei' păți
:.i miIIci i umili'. Pe quând me
;ill:ini in visitele melle, Elisa
:11< i ■ ,i 11< 111, sărindu în pregiu-
h I lui, nu’i lăsă să’și săvîr-
i <•••». preparativele, îi da pes-
le mâini să’i caijă periile, îi
slișiă peticeled ‘ pâmjă cu quare
stergeă si dă lustru armelor
Oftă săracul, se supperă, ânse
fiind quo nu puteă să’și dea
drumul necazului, cătându la
stăpînu-seu, Elisa, îi luă cum-
pătarea dreptu temere, și își
dă drumul la tote caprinele.
In fine Inb una din pus-
cele neîncărcate , mulțumită
Domnului! și credo să facă o
glumă plăcută, ochindu cu
densa în Dama Benina, que
assistă la nebunielc ei, dicân-
du’i să stea binișor, și lăsân-
du-o să facă que voiă. Biata
femee se coprinse de o spaimă
prri cu cuvânt. Nu stette să
calcule daqua pușca b plină
sau nu; simți numai quă are
a face cu o fată svaporată și
capricidsă, și quo are a se teme
de ori que dela o sglobilă-
rie împinsă pînă la excesu.
Scdsse un țipetu ascuțitu, cădii
resturnată și își isbi capul
de colțul unui părete. Elisei
la vederea aquestei căderi,
îi scăpb arma din mână, în-
cepu și ea a țipă și mai

tare, și se răpedi la guver-
nanta que leșinasse. Olivier
palida de mînie și de temă,
ardicb de josu pc Dama Be-
nina și o pusse pc un fotol-
liu. Alergb apoi să caute pe
queea-laltă a sa stăpînă quare
anijindu țipetele și sgomotul
alergă quât puteă.

“Helena alergb cu spirituri
și fumuri la guvernanta quare,
din norocire mai multu se
speriasse de quătu pățisse
que-va. Apoi, cu unu tonu
secu, întrebe, privindu la 0-
livier, cum s’au întîmplatu a-
questea. Abiă îi explicb ellu
indiscreția neiertată a Elisei,
și Helena (v’am spus’o quo eră
în tonele ei quelle rcllc), pri-
vindu’l cu un aer acru, bat-
jocoritor și plina de disprețu,
și ardicendu ușor umerii, îi
răpedi aqueste vorbe aspre:
Daqua cu quei șdi-deci de anni
ai dumitalle și cu a barbă că-
runtă nu esci în stare ă în-
tâmpină stravagauțele unei co-
piile nebune, eu nu sciu que
mai ai d’afacce aqui. Ren și
fără caile deu mai iei a sim-
brie, trebuie s’o mărturisesci.
— Ține, adăogi ea mollaticu
și resfăgatu, întindendu’i fla-
conul cu mirose, ține, îi re-
pete mîniată , supperânduse
(jub nu i se suppune mai cura
rând; scrite dopul d’aqui; asta
crețju quo nu’ți va fi așăde a
nevoie.
38

STURDIMIiNT, ORGOLLIU

“Oiivier eră uimit». Lub
flaconul, fără să scie que
face și eși. Curagiul Iul i se
sfîrșisse; eșisse omul din me-
sure. Hotărî a părăsi o casă,
unde nici vîrsta, nici credința
nu i se socotiă intra nimicu.
I se păru quo timpul vcnissc
a se mântui de o posițio quc
nu mai îi eră de sufferit».
Quând reintraiu dupo o oră nu’i
mai aflam.

“Semnele dcsordinii mai sla
ânco. Veduiu pușca jăcândii
jos» și dichiselc lui Oii vier
risipite pe pardoseala curții.

Mă șuii» bufnind», .si susu
aflai» dela guvernantă totă
historia. Ea vru atâtu din bu-
nătate quâtu și qua să nu mă
suppere, a’mi ascunde dre> quare
amănunte; eu ânse făro greu-
tate' le ghicii» dupo conține-
rea fiielor melle. Elisa sughi-
ță de suspinuri tiindu mâinele
guvernantei sale; Helena cruntă
sprîncăna deturnându’și ochii.

“Le trimeseiu pe amendoă
în camera lor, dama Benina
reviindu’și din spaimă și cu
capul strînsu într’o legătură,
se retrasse din preună cu elle.
Eu prânfliiu singur, servit» de
biata bestie, que nu cuteză a
mă întrebă quâtu mă vedeă
suppărat» și încruntat». Eu toi u
speram quo Olivier se va în-
turnă după que’și va mai re-
sufflă necazul și îl va mai
batte vântul. Mai de multe ori

i se întâmplasse a se descu-
ragiă și apoi a ’și repriimi e-
nergia sa. Cu tdte aquestea
nu eram în pace; pe totu mi-
nutul mă sculam a mă uită la
fereastră. Un omu vechi» al
casei, sciți dumnea-vdstră, e
atâtu de prețuit» quâtu și un
amicu; c unu amicu cu ade-
vărat».

“Inserb și nici o scire des-
pre Olivier. Eșiiti fdrte suppe-
ratu assupra fetelor, quare,
que să (licorn, bietele copiile, nu
prevădussero consequințele gre-
oaielor lor. Mă informai» quât
puteam dela vcc.ni, quârornu
vrui» a le spune quelle întâm-
plate. Nimini nu sciă nimicu
despre Olivier. Fui» nevoit» ă
mă întuimă singur și me pre-
parai» printr’o ndpte fdrte u-
rîtă spre expediția de a doa-țli.

“începui» a mă odihni mai
liniștit» quând quâle-va sune-
te ele clopoțel mă însciințaro
despre sosirea vânătorilor. Eră
apprdpe trei ore de dimineță,
oră favorabilă pentru deștep-
tarea adeveraților amatori; nu
c asă, disse doctorul cu un
surrîsu răutăcios, adresându-
se la mine?— Vom vede mai
tânji», îi respunseiu eu cu
aquellași ton»; mă mir» ânsă,
scumpul meu amic», quo în-
trerupi cu un sarcasm» quea
mai pathetică parte a narrațiu-
nii dumitale.,,

Și în adevăr, ’mi eră milă
STURDIMENT 0RG0LLIU

93

alice, în quare esu mulțime de
cărări dc tdte părțile. Ne îm-
părțirbm rolurile cum să în-
cingem quea mai ddsă parte
a pădurii unde suiam quo mis-
trețul își are culcușul. Băpe-
țlirdm câinii și îi urinarom pli-
ni de arddre. Dupo o oră a-
prdpe, lătraturele repetate an-
nunțiaro quo fera eșisse din
vițjunie și fugiă în aintea câi-
nilor. ’Naintarbm către direc-
ția țipetelor. Mistrețul, vicleanu
vechiu, quo îl cunoscurom dupo
urmelei quelle largi, lăsă o
mare distanță între ellu și i-
nemicii que îl urmăriă. Sta
greu și par’quo semenă a’i
sfidă qua să’i attace seriosu.
Pe quellu d’ântâiu din cânii
que se repezi pîno la ajun*
gerea dinților lui îl și rupse
numai de quâtu. își urma dru-
mul, străbătu desișul pădurii,
și se aruucb într’o holdă de
'grâu, unde se rătrăgeă ellu
ndptea. Doe pocnete de pușcă,
que nu făcură ondre îndem-
nării nost re, porniră assupra lui
făro a’l ajunge. Cu un al tre-
ilea eu îl răniiu; căijîi, se ros-
togoli de mai multe ori, se
realțb și reintrd răpede în pă-
dure.

“Mîndriame apprinse. Vruiu
a termină fapta începută, și,
qua să scurtețhi desnodământul,
schimbai u iute drumul. Speram
qu "> voiu avd timpii de a’i
curmă callea către vizunie,

• Ir bietul doctor quând vorbiă.||
\ rselia, lui erâ atâtu de
li jiic.'i, franca pîno la rostire,
avea. un (pir. sforțații. Bravă
nisce sitvmiri quare în fim du
ii f.irr.i o durere anjătdre. își
iijht.i < ii <i apparințăde nepesa-
ro m razurile de tată; ânse făro
\ok.i lui i se arătă în chipu
nillin rea amară a ambelor e-
ducațiuni greșite, que îl amenin-
ță de a’i turbură repaosul be-
trânețelor.

“Nu puteam a lipsi dela un
rendez-vous de plăcere sau de
affaceri, urmb amicul meu. Me
sculaiu și me căpuiu iute. Por-
nirăm. Nu lăsam în apoi făro
dre-quarc grijă pe fetele melle
mâhnite și căite. Nu puteam să
scapu de gândurile făro voie’mii!
que îmi adduccă lipsa lui 0-
livier. In fine ânse, îmi făcuiu, |
cum adesea e de nevoie vrendu i
ne vrendu, inimă bună, și com-
panionii mei de vânătdre cre-
<Ju quo nu avuro a se plânge
de melancolia mea.,,

Căutb asupra prinde în ochii
noștri cugetarea momentului și
gradul de încredere que am
ave în vorbele lui. Ochii vâ-
nătorilor plecați assupra talle-
rului spre a dirige funcțiunea
furculiței și a cuțitului, iiuîn-
tîlnirb pe ai lui; quâtu dela
mine nu putu află nimicu. Ur-
mb dar ast-fel:

“Ajunsercm în pădure. Sciți
quo c străbătută de numerdse
40

STFRDIMENT, ORGOLLIU

me slăbiam și țipetele melle
nu sc audiă.

De o dată andiiu sgomotu
de pași. Unu omu, ascunsu
din ochii mei într’un desișu
de muri selbatici, alunecă mai
mul tu de quâtu descindea pe
costa (pica mai rîpdsă a pre-
pastiei. Un braga armatu se
răpede d’asupra grozavului meu
adversarii! și îl isbesce cu o
lovitură mortale. Mistrețul se
smulge dinbracele melle prin-
tr’o ultimă sforța, și pîno a
nu muri, îmi sfîșie cu un col-
ții aqueastă pulpă que iotă sci-
ința mea n’a pututu cu per-
fecțib a o vindecă.

“N’ați ghicitu, amici, urmb
doctorul cu mai multă mișca-
re, quine eră aquel bravii, mântui-
torul quăruia îi sunt dator via-
ța? Hei! vedi bine, era bietul
Olivier al meu al quărui cu-
țitan îndemănaticu doborîsse
fera fnriosă și înverșunată as-
supra stăpînului lui. Abiă pu-
tuiu a’l zări, a’l strînge de
mână și perduiu totă cunos-
cința.

“Quând veniiu în sinemi,
eram în patul meu înfășuratu
în legatare că o mumie. La
dreapta mea stă amendoe fe-
tele: Elisa plânsă și despleti-
tă: Helena tăcută și gravă. D’a
stânga dama Benina que se
rugă lui Dumnedeu din totă
inima, biata femee, qua să mai
deschidu o dată ochii Ia Iu-

strcbătendu unu terrem necuL
tivat ca coborîșuri și suișuri
plinii de petre și de tufișu. De
quâte* va ori me împedicaiu,
mi se agățb pușca și me ținîi
în locu; perduiu avantagiul.
Cu tote aquestea ajunsciu la
îngrădișul peste quare trebuia
să saiu qua să intru în pădu-
re. Incepuiu grâpișu a'me
coborî pe o cărare crcmendsă
și strimtă, quând pe d’asupra i
capului meu, în aquellași locul
sare josu mistrețul’[fnriosu de
rana sa. Abia putu iu a mc re-!
trage un pasu; ’ini eră cu ne-
putință a plecă în josu țeva
pușcei: fera me înpinge și mc
restdrnă. Cu quea d’ânteiu lo-
vire a grozavilor sei dinți îmi
sfîșib vestmintele; a doa trebuia
să’mi fie funestă. Nu eră de
a sta și de a’mi allege part:-;
tul. Temerariu de nevoie, în- ■
colăciiu bravele împregiurul
ferei împinse de turbare și slă-
bite de perderca sângelui. O
strânseiu cu o putere mai pre-
sus de Omu și ne luptarăm
în fundul prepastiei que semă-
nă a fi aquellași mormentu
pentru amendoi. Mistrețul prin
mișcări trunchieri neprevăzute
își scăpă capul de quând în
quând și îmi făcîi mulțime de
rane. unele mai ușdre, altele
mai affunde. Cânii remăssesse-
ro în apoi, și eram de parte
de companionii mei. Momentul
eră criticii. Din que în que II
STURDIMENT, ORGOLIU.

4 1

mină, și Olivier tristu, uimita > plăcerea, visam cerbi, că?

de starea sa mai multu sc-
menă qud ar fi commis vre1
o faptă rea, dc quâtu quj ar’
fi scapatu viața domnului seu.

“Un altu personagiu își lu-
asse locul în colțul căminului:

eră unul din confrații mei, cu
quare eram în totu d’auna în ij
re]ațiuni fdrte amicali. Scumpa,
mea Elisa, turbai ată de întem-|

priorc que se asvîrliă cu ușu-
rință si’mi scăpă din mână, e-
ramu într’o necurmată tentație
que îmi întărită dorințele făro
a le satisfacce

“Olivier, aqueasta este quea

de a doa observați", se resta-
bilisse în casa mea că mai
’nainte. Făcussemu să înțelle-
gă pe fetele melle quâtu tre-

plarea mea, îl însciințase, cu tdte
qud locuiă în quellalalt capet al
cetății, și cu tdte quo un altu
medicu, amica adesea comme-
seau cu mine locuiă doeqjeci
de pași de parte de casa mea.
Que ne pasă, confratele meu
îsi făcu datoria, si sturdimen-
tul fiie-mei, iertata prin dorul
și mîhnireaei, produsse dcastă-
dată bune effecturi.

“Ve ap păru de narrați a pu-
gin desfătătdre a tutulor gri-
jelor que priimiiu în trei luni în
quare șețjuiu plântat în pata,
a impațiențelor melle, a conso-
lațiunilor, a întremării târejie și
difficili. Voia facce numai doei
observațiuni.

“Mai ânteiuve voiu spunnel
qud quea mai mare părere de’
rea ’mi eră qubci vedeam tre-
cendu timpul venătdrei făro
a pute gustă din nou aqueastă
plăcere. Nu visam dc quât
totu mistreți que’i ochiam
cu un ochiu deprinsa și î:< do-
bor am cu o mână sigură; dc
altă parte, qua să mai schimb
PERIODUL V.

buiă să caute spre a îmbună
pe aquesta bun și credincios
omu al casei. Le spnssessemu
queea que auțlissemu di la ellu
qud după scena puscei i se
înnecasse inima și i se retă-
cisse mintea. Ellu âmblasse
retăcindu tdtă ndptea prin pă-
dure că și quând ar’ fi vruta
să caate în aqaeastă singură-
tate nisce suveniri mai pugin
darerdse. Bietul omu de mîh-
nire și uitase partita que eră
să facemu pe a doua <Ji. Cu
tdte aquestea, dupo que se în-
cepu vânătdrea, bietul omu pe
de o parte împis de dorința
.unui vechia vânător, pe de al-
ta de deprinderea de aveghiă
assupra interesurilor stăpânu-
lui seu, cercă a se află de fa-
gă la ori que mișcare, faptă que
nu’i eră așă. greu; qudei ellu
voiă avedd tdte făro a fi ve-
(Jutu. îndemânarea lui sau no-
rocirea mea îl addusse în ur-
mele melle și sosi mai că și
mine la strimtdrea perfidă, un-
de făro curagiul și credința

3 *
4 2

STURDIMENT, ORGOLLIU.

aquestui omu, negreșitn quo
’mi așu fi perdutu viața.

“Pe lungo aqueste vorbe a-
dăogiiu și porunca formale de
a tracta pe Oii vier că pe un
amicii și a’i priimi servițiuri-
le din casă cu d efori nță și
mulțumire. Fetele mi se su-
pnsseră. Elisa nu numai quo
eră cu quea mai mare băga-
re de sdmă spre a mulțumi
pe Olivier, ci âncb totu d’a
una trebuiă să trccă peste mar-
gini și quâte o dată îl oste-
niă cu prevenințele salle de
multe ori indiscrete. Stăruiă
negresitu să’l facă a priimi
vrându ne vrem iu dulcele,
quând bietul omu s’ar’fi mul-
țumită mai bine cu o bucată
bună de șuncă, bunidră că a
ndstră, și cu quâte-va păhă-
ruțe de vinu. Quâte o dată ia-
rb, qua săi ardice greutatea,
îi luă din mâini vve o cutie
secă que duceă din întâmpla-
re dintr’o stantă în alta, sive-
deai peste un minutu quo’l
rugă să’i adducă alta plină și
grd de doe ori mai departe.
Ellu rîdes săracul, pentru quo
cunosceă inima quea bună a
copillei și o vedeă mult de-
parte de sglobilăriile din ain-
te que îi addussessero atâtea
necazuri. Quât pentru Helena,
ea devenisse fdrte poliță cu
Olivier. Une-ori îl chiemă
Domnul?, cu un ton que nu
ne plăceă nici decum. Ea sim-

>țiă bine quâtu eram dator a-
questui omu; o costă ânse u-
jna cu capul de a vorbi unui
servu cu atâta attentio si dea
»	9

se țină de a nu’i da ordinele
că mai nainte aspră și abso-
11 ntă.

j “Olivier iară își țineă de
minune posiția; eră servitorul
quel mai activu, credinciosu și
curat la inimă pîno la groso-
■ lăniO; respectuoșii iară pînă
la timiditate. Nu se credeă vre
un herou quoci a uccisu un
mistreții, sau vre*o provedin-
ță quoci m’a mântuita de un
pericol așă de mare. Simțiă cu
o mulțumire profundă quo’și a
făcutu datoria; nu vorbiă ânse
de aqueastă împregiurare de
quâtu cu o forte mare simpli-
tate. Blând și servial cu fe-
tele melle, în picidre tot-d’-a-
una spre a’mi împlini ordine-
le, din que în que se arătă
mai demn de încrederea mea.
Din disgrație, scăpetb mult
din sănătate, dupo doi an-
ni dela întremarea mea, și
cu tote stârnirile melle, vrii a
se ducce să’și petrecă annii
din urmă la suroru-sa, bună
mumă de famillie quare ține o
arendă quâte-va leghe depar-
te de aqui. Quând sunt mul-
țumit de fetele melle, quare
nu mi se întâmplă în tdte se-
ptemânele, le spuiu qud a să
mergemu a vedd pe Olivier,
a be lapte și a mâncă pâine
STUHDIMENT, ORGOLIU.

4 3

negră în rusticul lui menagiu.
Attunci pentru Elisa & o săr-
bătore mare, Helenei ’iar pla-
ce mai bine să rămâie ă casă
și să facă que va voi; fiind ânse
quo are judicată se resigna
dupo plăcerea sori-sei și a
mea.

“Eato, bunii mei amici, adă-
ogi doctorul suspinând, causa
situațiunii melle actuali. Am
remas schiopu, cu tdte stârn-
irile confratelui meu doctor, și
alle mede, și cu tdte aquestea
mă simțu un vânător deter-
minatu. Preferii tot-d’auna vâ-
nătorile quelle mari unde in-
teresul se ține prin aventure.
Ori-que alții auditor m’ar luă
mai multu de pismătarețu de
quâtu omu cu judicată; euvor-
bescu ânsă în naintea unor
complici, și consciința mi se
împacă gândind la dumnea-
vostră. „

Complimentul firesce quo nu
eră și pe sdma mea. Cu tdte
aquestea, mă prefăcuiu quo amu
și eu drepturi la densul, și mă
pusseiu a rîde și eu tare quâtu
puteamu că și queilalți. E-
ram ânse cu mult mai mișcat
de mărturisirile făro voie alle
amicului assupra characterului
filielor salle, de quâtu de re-
adducerile’i a minte de vânător.
Felul aquesta de observațiuni,
potrivita cu deprinderile vicței
melle întrege, c o manie in
mine, sau, qua să vorbcscul

limba din <Jioă de astă cli, o
specialitate.

Așă unde bucuroșii mei com-
panioni se exstasiă assupra
bravurei doctorului, assupra is-
birii minunate que Oii vier di-
desse fdrei, cu mă affimdam
în reflexiuni quând triste quând
plăcute, assupra nobilii credințe
a bunului servitor, atâtu de
rău plătită pentru zelul său, a-
supra ammestecului de quali-
tăți plăcute și de defectări sup-
părătdre que compuniă charac-
terul maclemoisellei Elisei, și
în fine, assupra funestelor stră-
verse que înnecă în Helena
; inspirațiunile trecătdre alle min-
ții sănătdse.

Intr’aquestea toți companio-
nii se sculară. Fie-quare eră
în neastînipăr de a rencepe vâ-
nătdrea. Amicul nostru eră
quellu mai ferbinte. Gamba
lui înrepaos semănă qud pro-
vocă o nuoă ostenială. Ellu
își cereă iertare qudci a vor-
bita pră multu arătânduse ca-
pabil mai bine de a facce de quât
d’a vorbi.

Câinii noștri se repedu din
nuou și caută a luă urma. Noi
ne despărțim spre a ne punne
fiă-quare la postul său însem*
natu. Eu luassem unul, în
quare măi nu eram de nici o
treabă. Mă așățjaiu, pușca pli-
nă o puseiu lungo mine, quo-
ci voiam qua rolul meu de fi-
feurant să fiă împlinita, quei
44

STURDIMENT, ORGOLIU.

puginu în consciință; pe urmă<
me puseiu a citi quând eloquen-ș
tcle invective que sântul Au-'
gustin proferă assupra rătăci-
rilor juneții salle, quân.l ca-
pitolele pline de tinerețe și de
plăcere unde laudă virtuțile
mamei salle și consolatiunile a-
miciei. De quând în quând
lătrarea câinilor mai appropiați

san mai depărtați îmi dă de
scire de ocolurile și contirile
ferei urmărite. Puneam quâ-
te-o dată cartea josu și mc gon-
diam la singulara plăcere que
venissem a cercă. Apoi îmi
(Jiceam: quea d’ântâiu lege a
unui dspe este de a se con-
formă cu costumele și plăce-
rile ospitaliarului. Afard de
aquestea, daqua sunt un vâ-
nător neîndemânaticii, mai e-
ste o altă vânătdre în quare
sunt mai tare, și în quare po-
ciți și eu reeși. Cu adevărat
carnassiera mea va fi sdcă, voiu
aveă ânsă de aqui cu mine o
provisib de suvcniri folositdrc.
îmi voiu înavuți mintea cu ob-
servațiuni mai decisive de quâtu
tdte theoriele quelle mai fru-
mdse. Quine scie daqua nu
voiu contribui a facce pe ju-
nele melle ospetese mai ama-
bili pentru acum și mai feri-
cite pentru viitor?

Qnâte-va ore trccurb astfel
făro a mi se urî; îmi ur-
(Jiam romanțul, capitol cu ca-
pitol, și, într’aqueste frumdse

închipuiri, uitassem cu totul
queea que se petreceă împre-
giurul meu. De o dată lătra-
tele câinilor me dește'ptă. Că-
pridra, obosită de ostenălă, an-
se tot vicleană, se pune într’
un desișu vre o treideci de pa-
și de parte de mine. Cânii îi
perdu urma. Eu profita de fa-
vdrea fortunei, îmi iau bâr-

bătesce pușca, ocliiescu fără și
o culca la pământ. La poc-
netul triumfător al pușcei com-
panionii aldrgă, vădii fructul
isbîndelor melle, și mă felicită,
nu ânse, și făro dre-quare iro-
nie. Eu ânsă le ardicaiu gre-
utatea, le apucaiu înainte și
| începuiu a rîde eu mai âiitâiu
| de victoria mea și de părtini-
rea sdrtei în favdrea neexpe-
I riinței și mediocrității. Doc-
herul eră obosi tu, și compani-
jonii, de și tari anco, începeă
a dori repausul. Din vânători
începeă și ei a deveni omeni
că mine. Ne pusserorn în a-
sprul dar necessariul carru cu
bănci, și Coco quare se odih-
niă de mult, începu a ducce
cu o tărie și răpe^iune minu-
nată, și omeni și animale ă casă.

Cu tdtă gloria forte contes-
tabilă que îmi câscigassem, me
sforțam în dillele următdre a
scăpă de obligația unui nuou
triumfu. Vechiul meu amicii
la începutu avii milă de indif-
ferința mea; pe urmă își lub
partitul quând mă ve<Ju occu-
STURDIMENT, ARGOLIU.

4 5

pândumS în citire, în preumblă-
ri, în conversațiuni cu fetele sal-
le și cu pacefica lor guver-
nantă.

Cu tbtc aquestea, de și eu
nu’i însoșiam la venătbre, me
afflamu ânse la masă cu tota
curagiul meu, și pe fiă-quare
di, la pren^u îi adduceamu o
porțib bună de appetitu și de
bucurie.

Cu quâtu îmi prelungea mu
șederea într’aqueastă casă, cu
atâta simțiamu o differință pro-
fundă între amândoe fetele,
quărora le studiam» mai dina-
inte ursita Observațiunile mel-
le de pe totu minutul me încre-
dința quo totu mai eră cu pu-
tință de a reducce și îndreptă
către bine characterul quei
iute al Elisei, și qub ar’ fi fbr-
te cu greu a câștigă que-va
assupra naturalului aspru și
despoticu al Helenei, ațîțatu
âncb și mai multu prin slă-
biciunile unei educațiuni reu în-
țellesse. Aqueasta în adeveru,
de și eră quea mai mică, a
retă ânse defectele unei femei
formate; quea-laltă aveă âncb
laopju-sprețjece anni capricele
unei copiile. Era dar de a
speră quo o înfluință nouă,
que nu ar’ fi pututu nimicu a
îndreptă pe Helena, ar’ fi fost
în stare de a modifică pe E-
lisa, și avuiu orgolliul de a
crede qub aqueastă influința
puteă să fiă a consilielor melle.

Eatb dar quo’mi veni și mie
reiidul de a fi vânător. Eram
cu Helena în terminii unei re-
serve polițe. Cătamu a nu’i
desplace prb mult, temendu-
me să nu s’apuce a se oppu-
ne projectelor melle de ammeli-
orațiu pentru soru-sa. Me cre-
(Juiu ferice quând me veduiu
qub nu’i sunt grețos.

Așă determinata de a nu
alergă după doi iepuri de o
dată, întreprinseiu a inspira
Elisei queva salutariu din a-
queastă reflexie que putea a
o lumină assupra totu timpu-
lui que perdusse.

La începutu fu o sarcină
forte spinbsă. Fiind qul nu
vreamu a luă aerul unui men-
tor sățios cu tote quă’mi con-
servamu gravitatea posițiuni și
a vîrstei, adesea vedeamu dis-
părând într’o clipă resultate-
le que credeamu quo le-amu
obținutu. Daqua vorbissem de-
spre ordinea, și fericitatea que
o fată cu judi cată sănetbsă și
bine cultivată contribuesce a
manțind în famillie; daqua ci-
tamu sau imaginamu dupb tre-
buință exemple în ajutorul cu-
getării melle, Elisa me ascul-
tă la începutu cu mare atten-
țio; un nor apoi trecea pe frun-
tea ci. Nu qub eră nemulțu-
mită, ci încercă o impressib de
quare în dată doriă a se mân-
Itui. Peribdele melle se pre-
curmă făro milă tocmai pe la
4 6

STUHDIMENT, ORGOLIU.

mi^locu. Sturdita, îmi quereă
cu vivacitate iertare qudci me
întrerupe, și fugcă pentru que?
(pia să cundscă pîntre sticlele
ferestrei pe vro o fată que
treceă sau ensuși, ’mi e rușine
să o spuiu, qua să alerge du-
po vre-o muscă pestriță mai
interesantă de quât lecția mea.

Nu me descuragiamu și ve
deamu quo dama Benina, que
n’ar’fi cutezat nici o dată a luă
o inițiativă seridsă, eră mulțu-
mită vedăndu-me a (juverna
în locui și a netezi calica ti:
midelor salle sforțe. Vechiul
meu am'cu, quăruia îi confi-
dassem întreprinderea mea, îmi
lăsasse câmpu liberia manope-
rele que făceam. Atât numai
quo el eră pentru medicii de suf-
li ete cum nu ar’ fi iertatu să
fim noi pentru medici corpu-
lui, adieb ellu nu credeă în sci-
ința lor. Quând îi spuneam
vre-o nuoă sglobilărie a Elisei
que îmi stricasse tdtă strategia,
ellu rîdeă că un nebunii, nu a-
tât pentru gluma sau rîsul que
află în faptă, ci pentru quo a-
flă un argument mai multu
spre a’mi demonstră quo ellu
are mare dreptate de a fi fa-
talistu în educațio.

Trei septemâne trecură ast-
fel în chibzuiri și încercări în
uneltiri îndemânatice și între-
rupte, în quare nici de cum
nu’mi perdeam cugetul princi-
pal. Mi se păreă qub Elisa

deveniă mai gravă, quă aveă
mai pagină indiscreție și caprice.
Quei paginii eră învederat quo
numai vedeamu nimicu quare
să semene cu scena sgomotosă
queturburasse dioa sosirci mel-
le. Nu cutețjamu a me deschide
guvernantei quare m’ar’ fi tră-
datu din slăbiciune , și ți-
neamu qua influințamea să se
stabile făro a se arătă quo e
premedită. Me temeamu asse-
menea de a fi orbii într’o cau-
să que o luasem atât de se-
rios și, făro îndoială, amorul
propriu puică să’mi facă illusiuui
assnpra unuiînceputde succesu.

In aquestea (Jioa departului
meu se appropiă; affacerile que
nu se putea ammână reclamă fi-
ința mea de fașă. Quâte trei fe~
tele melle și muma lor îmi
scriau să me rentornu. Eram
dator la ai mei si me durea
o

să lassu neterminată o faptă
începută. Interesul que luam
de Elisa sdmănă cu al unui tată
que voiesce a’și mântui filia și
quare tremură de a nu o lăsă
în momentul pericolului.

In fine annunțiaiu quă locul
meu este luatu în diligen-
ță. Me oppusseiu objecțiunilor
cordiali alle doctorului quare
îmi sguduiă mâna cu o tărie
semnificativă, și dupo doe dil-
le îmi luaiu (Jioa bunâ. Me
sforțaiu a m’arătă francii și
liniștita; nu eram ânse nici
una nici alta în aquel mo»
STURDIMENT, ORGOLLIU

4 7

ment. Salutaiu fetele amcn-
două și pe guvernanta lor. A-
queasta respunse salutării mel-
la printr’o discretă și savantă
rcverință. Helena își plecă
ușurellu capul și se întdrse
numai dequătu spre a reintră
uitândumă pdte ensuși din a-
quel minut. Căutaiu la Eli-
sa; ea eră în lacrăme, și nu
puteă să’și ascundă mișcarea,
îmi întinse o mână que o să-
rutaiu mulțumindu’i quoci îi
pare rău de quel mai vechiu
amicu allu tatălui seu. Quâtu
pentru doctor ellu își țineă
firea că un bărbatu, ânse în-
tristarea își făceă locu și se
dă pe facă făro voia lui. Mă
certă, glumiă, se înfiă de rîs,
și tot d’o dată se întorceă qua
să’și trecă răpede basmaoa pe
ochi. Trăsura mă și luasse
de dinaintea lor și ellu îmi
trimitea ânco atâtea și atâtea
recomandațiuni amicali, (ie qua-
re nu’mi iertă să mă folosescu
sgomotul rdtelor.

Nu mult dupo sosirea mea
scriseiu doctorului însciințân-
du’l despre mine și mulțumin-
du’i de buna lui ospitalitate.
Bucuros așu fi consacrata o
parte din scrisdre’mi spre a’i
vorbi de Elisa lui; îl sciam ân-
se quara uitucu și pe densa cu-
ridsă; prin urmare nu cutetjaiu
a mă riscă și îmi învăliiu cu-
getările intime în nisce com-
plimcnturi generali.

Cu tdte aquestea, o idee nu
mă lăsă în pace. Eră un que
contradictoriu în purtarea Eli-
sei. Tot-d’auna o judicassem
necapabile de a se prefac ce, ân-
se attunci cum să invoidscă
quine-va aquea schimbare prd
pucin simțită în characterul ei
cu aquea mișcare, în momen-
tul departului meu, que semă-
na quo arată o părere de reu
de a perde un conducător și
un ratjimu. Ar fi putut fi miș*
cată pentru depărtarea mea
nu ânsă și atât de dureros
affectată daqua ar’ fi fost la
mițllocu numai singura deprin-
dere de a mă vede de quâ-
te-va săptămâne, sau numai
singur numele unui amicu al
tatălui său. în fine, îmi pliceam
quo’mi o iau pdte asupra’mi
de a crede în închipuirile mel-
le; timpul ânse îmi va explică
conjeturele și îmi va desminți
sau întări prepusele.

Șdse luni trccuro fără a
priimi nici o nuvellă. Materia
aqueasta, cu tdte quo m’ar’ fi
interesata, începusse ânsă a
se șterge din memoria mea.
Occupatu a studiă characterul
que se desvoliă în fetele mel-
le, ’mi eră iertata a perde din
vedere nisce observațiuni și o cer
care quare, în fine se adresă
către o străină Pe lungo aque-
stea, aqueastă lungă tăcere vreă
să $ică, dupo părerea mea, quă
|prețuisserb grijirile melle cu
4 8

IIISTORIA CIVILISAȚIEI.

mult mai pugin și de quât
mine ânsuși, si deveniiu indif-
torent la fapta mea începută.

Într’o di frumdsă (adico vream
să (Jicu urîtă, quoci eram în
martie și vântul, pldieașigrân-
dinea ne strînsessero pe faniil-
lia mea și pe mine înlr’aquc-
eași stanță), ’mi adducu o scri-
sdre timbrată cu S . . , Pe
adresă nu vecjuiu până docto-
rului și cu tdte aqueastea nu-
mai pc densul cunosceamu în
partea locului. Eră o scrisdre
fină și elegantă que mai par-
ticular se vede în frumușele
scrieri de femei. O spuseiu
quam cu rentate femeii melle
que începu a rîde din tdtă i-
nima. Deschiseiu scrisorea și
căutaiu răpede la susemnătură,
citiiu de o dată și cu bucurie
și cu mirare numele Elisa B.
Que putea să aibă a’mi (Jicce
aqueastă fetișdră atât de sva-
porată, quare, fărd a voi a me
offensă quâtuși de puqin, cân-
tă și dănță quâte o dată pe
quând eu îi vorbiamu despre
buna purtare, înțellepciune și
minte. Și quare ânse nu’mi
făcusse nici o dată vre o măr-
turisire, nici îmi dedesse drep-
tul de a crede quo a pus vre
o da'ă prețu pe învețăturele
melle. Cum! unul, doe suppli-
mente la aqueastă scrisdre! și
tdte aquestea de un character
atât de menuntu în quâtu măi
se vede stofa de un micu vo-

lum! Or quo ea ă nebună sau
eu^visedu deșteptu.

în aquest solilogu al meu
țineam scrisorea desfăcută, fă-
ră a o citi. Femeea mea totu
rîdeă și me întărîiă prin inno-
cente epigramme. Me determi-
nam în fine și abiă citissem
quelle d’ânteiu rânduri quând
strigai u: soro, și voi copii mei,
trebue a ve împărtăși de bu-
curia mea. Voiu da tdtă mo-
destia d’alături, citindu-ve tare
aqueastă scrisdre în quare cu
adeveratu mi se făcu multe
laude. Puntul aquesta îl ve-
ți trcccecu vederd; veți ascul-
tă ânse cu mulțumire și cu
folosii narrația unei cure que
am făcutu. Eatd o demdsellă
jună și frumdsâ, que-va mai
în vârstă de quâtu voi fetițe-
lor, que am vedut’o acum sa-
se luni, plină de defecte pă-
gubitdre ei, superătdre altora,
sgomotdsă peste mesură, ca-
oricidsă a disperă pe tdtă lu-
mea din pregiurul ei. Bunul
Dumnezeu a pus în gura mea
quâtc-va vorbe bune que au
făcut’o a’și deschide ochii.
Qualitățile prețidse. que n’a-
șteptă spre a putd străluci de
quăt cultura, au resăritu în-
tr’ânsa cu quâtu voința ei se
împuterniciă. Quelle d’ântâiu
(Jece rânduri alle aquestei scri-
sori îmi spun tdte; s’o citim
împreună, întreagă. Ne va fi,
adăogiiu; întorcându-me către
femeea mea, blândă și înde-
STtTRDIMENT, 0RG0LL1U

4 9

verente que nu’mi eră în pu-
tere de a le promitte, acum
numai sunt aquea fată nebună,
capricidsă, indiscretă, meritând
atât depușin semnele unei sym-
phatie cu totul paterne que a
avut dela Domnia ta.

“Cu tdte acestea, Domnul
meu, n’am devenita gravă și
posomorită; firea nu pdte să
fiă, și mi se pare, nici nu se
cade să fiă lunecată pînă la
aquest punt. Nu este cu totul
de neapărată nevoie qua să
fiă quine-va melancholică spre
a învăță a fi seridsă ă pro-
posito. Așă în narrația que
cuget a’ți facce despre-o con-
versie, de quare te rugăm a
priimi ondrea, n’am nici quea
mai mică cugetare de a’ți pa-
ră sățidsă spre a me justifi-
că quăci te-am suppărat acum
și quâte-va luni.

“’Ti adducia minte de dioa
sosirii Dumitalle, de copilări-
ele melle, și, qua să’ți spuiu
mai d’a dreptul, de nerodele
melle. A doa țji îndată Îmi ve-
ni în minte quo ’ți-am fost dat
o opinio fdrte tristă despre
mine; ânsă aqueastă cugetare
sveni (peri) la aquea d’ânteiu
tentaiiă de o sturderie nuoă
și dumneata scii qud occasiu-
nile nu’mi flipsiă.

“Cu tdte aquestea m’am con-
i.inutu dre-cum vre-o doă trei
(lille; quoci în fine ori quâtu
de svaporată am putut să fiu,

4

l’cineea mea blândă si înde-
mânatică insiitutrită a fiielor
salle, ne va fi lecția de astășli.

Scaunele s’appropiaro; făcu-
romu un cercii, citiiu într’o
mișcare forte mare lunga e-
pistolă a Elisei.

“ Domnul meu,

“ Iți scriu prin consilliul, și
pociu ijicce, (lin ordinul tatălui
meu. Este ânse o obligație que
o priimescu făro greutate, quu-
ci & de mult de quând așu
vrd sa ți arătu respectudsa mea
recunoscință.

“începutul aquesta te pune
în mirare pdte. Ai o mare
modestie spre a nu te îmminu-
nă de mulțumirea mea, ai ân-
co o suvenire forte de fașă
despre defectele melle spre a
nu mai întrebă prin quare fel
de bizarerie sămenu eu as-
tăzi quă vorbescu cu judicată.
Explicația mea va fi forte
simplă. Aquea ușurătate, aquea
sturderie, que ai avut curagi-
ul să me faci a o simți și ge-
neroși tatea de a nu isbi cu o
putere deschisă au începutu
a mi se arătă în totu adevă-
rul lor. Mulțumită Domniei
talie, Domnul meu, începuiu
a cugetă, queea que eră pen-
tru mine, cu totul nuou. Vc-
<Juiu queea que eram, și înce-
puiu a prepunne queea que se cu
veniăsăfiu; si tatăl meu mă
autorisb a te assigură quă du-
pă nisce stârniri mai perse»

Periodul V
50

STURDIMENT, ORGOLLIU

['“cap minunata, om cu minte.

“ptă, daqua dupo cum me și
“îndoiescu vei pută și tu fi
“de îndrepfatu.,, Apoi me îm-
bră^ișă surrîtjendu, și eu îi în-
torceamu in napoi mîngîerile
ânse în dată îi uitam cuvintele.

“într’aqucstea, se operă în
mine un progresu din întru,

nu puteam ânse uită cu între-
gime quo un străin, un tatăl “Ia seama bine la tbte quâte
de famiilie, un amicu ai tată-1 “îți va (Jicce; ellu te va îndre-
lui meu îmi împosă ore-quare ț
datorii prin ființa sa. Sunt si-1
gură qub sforțele melle, pră
pucin susținute, abiă însemna- ,
te, n’aii pulutu fi nici zărite de
domnia ta.

“Dupo prima scptcmână. dom
nul meu, mc deprinsei u întru*......... .... r**,&*—. **........,

tote cu domniata; nu simțianf și nepriceputu, de quare gu-
nicio strimtorarr cu ființa dom-vernanta mea, îndemânatică bo-
niei talie de fa(;ă. și din ne- tanistă, dupo cum o scii, îl com-
norocire redevenim întru tote pară cu travalliul secret al u-
aqueași copillă nesufferită a'nci plante mai’nainte de a’și
(Jillei qucllei d’ânteiu. Politeța desvoltă primcle’i frunte. Pe-
domniei talie remasse toiu a-[trecuiu quinci-sprețjece (Jille în-
queea, delicateța dumitalle nu tr’o singulară posițibde minte,
se schimbe nici de cum. Crețlu J Judicata me condamnă în o-
âncb, de nu mO amegescu înj’cliii mei și dă o putere nuoă
vanitatea aquestei suveniri, qub ii vorbelor domniei talie; ânse
ai și luatu un nuou interes în aquellași timp un puternica
pentru mine, că și quând ai
fi vrut a sfidă sturderia mea
prin buna voință a dumitalle.

“Nu’ți luai dreptul de a’mi
dă consiliuri, și cu tbte aque-
stea te adresai către conștiin-
ța mea prin allussiuni transpa-
rente sau anecdote semnificative,
îmi plăceă a te auțji, cu tb-
te qub aveam impertinența de
a nu me arătă qub te ascult
tot-d’auna. Tatăl meu me in-
vită adessea spre a urmă în-1 dumitalle ai fi putulu observă
vețăturelor domniei talie, și cu [în mine o prefaccere însemnă-
aquea francheță que o cuno-hbre. Credu qub eră bre-qua-
sci: “Elisa mea, îmi (Jicea I re prefaccere forte ușure în
“vechiul meu amicu este un I apparință, fbrle adevărată ân-

respecta umann peste pu»
terea nu mai pușin de tare a
i deprinderii f me reținea quând
I cugetam a me purtă că o co-
Ipillă raționabile. Prin cugeta-
re reveniam la mintea quea
sănetbsă, ânse mișcările și lup-
tele din tbtă (Jioa nu eră ni-
ci de cum mai înțellepte de
quâtu mai ’nainte.

“Nu e de mirare qub pe
i quând se appropiă departul
STURDIMENT, ORGOLLIU

5 1

«e în fund; n’aveam cu tdte j
aquestea dreptul de a me plân=
ge quo îți scăpa din vedere,
quoci nimicu nu te obligă, dom-
nul meu, spre a ține însemnări
de bună sau urîtă intenție prin
quare treceă un spirit neas-
tâmpărat și phantascu. Nu îți
vorbescu despre aquestea de
quâtu pentru adduccerea a min-
te, și pentru quo nimicu nu
este indifferent înaintea unui ,
observator luminat. In (Jioa
departului domniei talie, sim-
țiiu forte viu quâtu consiliu vi-
le dumitalle’mi au fostu defo-
lositdre și quât ’mi ar’ mai fi
fost de necessarie. Tocmai în
momentul despărțirei nostre
pricepuiu în fine tdte fericite-
le effecte alle ființei domniei
talie de facă. Fuiu atât de a-
tinsă de ideea aqueasta, în quât
triumfaiu asta dată de ru-
șinea quea falsă și te lăsaiu
a vedă o mișcare plină de re-
cunoscința și de părere de ren.

“Impressia fusesse profun-
dă; nu se mai stinse. Mă pus-
seiu cucuragiu amepreveghiăen
să’mi și mi se păru qud pe fiă-qua-
re (Ji căștigamu quâte que-va
assupra defectelor melle. Sar-
cina mea deveni difficile, qub-
ci cată a’mi facce drc-cum
laude. Anse tată meu ă aqui
que’mi vede încurrarea pe-
nei, aqui gata a’mi o smulge
din mână daqua nu me ser-
va cu dânsa dupo dorința

lui, daqua nu îți spuiu curatul
adever. Me temu să nu se
încarce ellu a’mi termină do-
rințele și indulgința paternă să
nu ’mi attribuiaseă mai multe
merite. Mc strimtoredu dar
a’ți mărturisi binele cum și re-
ni și a te facce să ’mi cuno-
sci încercările spre a îmbună-
tăți, spre a transformă, de este
cu putință, characterul meu.

“Simțiiu qud mai ântâiu
cătă a me deprinde ‘la re-
flexie, și fiind qud nici o dată
nu m’am oppus pând la pri-
mele impulsiuni alle cugetării
melle bune sau relle, îmi im-
puseiu obligația de a punne
tot d’auna un intervallu între
'queea que așu avă să făcu și
I între queea que așu avă să
! cugeta. De aqui resultb mai
| ântâiu un excesu contrariu de-
fectului que’l combatearau. Te-
mându-me de a nu remânea
sturdita sau nebunatică deve-
j niam timidă. Extrema’mi viva-
citate făceă locu unei forte mari
întârzieri; qua să nu făcu un
,que în grabă cădeamu în ne-
(hotărîre. In fine juna perso-
nă svaporată și sgomotăsă se
metamorphosb într’o gravă și
'trecută figură. Ar’ fi pututu
quine-va să Zică quo nu îmi
schimbassem de quâtu defec-

,tele.

j “Cu tdte aquestea în fund
(excesul aquesta nu eră de
Itemutu In așeZ^rea cumpe-
5 2	STUBDIMENT, ORGOLLIU

nei quând mișcarea făcută ma- jj a începe sau facce quevă. /Ișă,
chiliei ne împinge la dreapta < sciu quând un que are drept
sau la stânga, nu reeșimii ni scopu suppunerea mea către
ci o dată spre a o facce să’.și Duinncdcu sau călre tată meu,
rcstabilă de locu equilibrul. j’ccunoscința mea către guver-
Cată de va fi ardicată spre (nanta, dorința mea de a fi plăcu*
stânga, să se resuc apoi sprejtă sorimei. Ințellegu quo cu-
drepta, pîno quând dupo nis- tare îravalliul este folositor spre
ce oscillațiuni mai mult sau mai a exerictă mintea mea, cutare
pugih numerose să’și ia îna-

poi posiția verticală. Aqucas-
tă comparație ’mi a dat’o doam-
na Beuina, si sciința que se
află într'cnsa este o avere a ci.

“Ast-fcl este situația spiri-
tului meu. De așu fi voitu
a facce o încercare molie și
necompletă spre a ine îndrep-
tă, n’așu fi cătjutu într’un ex-
cesu contrariu. Cu statorni-’
cie determinată, ânse făro ex*
periință de qualitățile la qua-
re ajunge, nu puteamu a me
apperă de a nu le înpinge
dincolo de adeverata lor mă-
sură.

“Aqueasta se întemplă acum,
dupo cum me assigură picii
quo am începutu a sci să mc
port potrivita cu împreju-
rările, să’mi conțiiu înclinarea
către sturderie făro a me do-
mină, în locul ei, întristarea
sau langorea morale.

“Ai pututu, Domnul meu,
observă tdte capricele melle,
dela quare ai șl sufferitu.
’Mi amu împus legea de a nu
facce nimicu făro a’mi da compt
despre motivul que me face

recreație spre a’l destragge, cu-
tare preâmblare spre a’mi con-
servă sănătatea. Quând sunt
în Ientațio d’a începe quevă făro
a’mi dă nici un compt despre
motivul que me îndeamnă la a-
q noasta, începu a nu me în-
crede în mine, mc prepuiu
me întrebu, si conclusia ordi-
nară este quo a cătat să am
vre un attacu de capri-
i cin și quo nu se cuvine să me
suppuiu.

“In fine, Domnul meu, am
aflatu un mijlocii que cată
să’l creți u forte minunat pen-
tru quă este energicii, mijlocii,
de a manțind, de a întări ne-
încetat bunele melle cugetări,
miijlocu secondariu cu adevă-
rat, quoci (piei d’ânteiu este
ajutorul lui Dumnedeu pe qua-
re’l chiemu în tdte (Jillele
cu o fervdre curată; mijlocii
ânse necesarii! la slăbiciunea
mea, quare vorbesce ochilor
mei spre a’mi întări mintea.

“Auțlu pre tatăl meu rî^end
în dosul scaunului quând îți
scriu rândurile aqucstea. Ellu
are dreptate în bucuria sa, si
STL’liniMENT, 01ÎG0LLIU

5 3

dinarie. Puseiu prețiosa cliâr-
tie într’un cadru frumos și o
aternaiu în camera mea unde
anco se allă. Solemnitatea a*
questei mici ceremonii îmire-
chiamă objetul și ensuși quând
nu este înaintea ochilor mei.

“Domnia ta scii cu mult
mai bine de quâtu mine, Dom-
nul meu, qud între mujldcele
raționabili nu se cuvine să rem-
pingă quine-va pe unele nu-
mai pentru cuvent quo sunt
copillăresci. Te încredințezi u
quo aqucsta’mi a fost pre de
folos. Quând las a’mi ad dorini
preveghierea și quând îmi simții
capriciul în deșteptare indis-
creția în mișcare, attunci ochii
sau mintea mea îndată se a-
runcă către cadrul accusător.
îmi înnecu adesea o mișcare
de vivacitate turburată, sau
sguduiu remășița deprinde-
rilor copilline la vederea a-
questui adu positivu, nestră-
mutata. Mi se pare attunci quo
o voce severă murmură lămu-
rită vorbele aquestea la ure-
chia mea: opt-spre^ece-annil

“In adevăr, am consciința
vîrstei molie și a datorielor que
’mi impune; am învățata a cu-
getă, a’mi dă compt de cu-
getările melle și dc îndemnul
fa] ițelor melle; simții bine quo
se operă o prefaccere în mine,
și quo deviiu que-va mai dem-
nă de interesul cu quare m’ai

<11 n'am strâmbătatc în mar |
turisirea mea. Ealo minunata;
recettă que m’a preservatu dc
multe ori.

“Mi am addus a minte quo
cu tote bunătățile politeții, în-
trebuințându ense drepturile
judicății și vîrstei dumitallc,;
îmi dai de scire acum șase!
luni qutt aveam optu-spre<Jece!
anni și quâte-va (Jilie. Biata
fată neînțelleptă nu vedeă a-
qui de quâtu numai dre-quarc
dată, o curată questid de că-
lendaru. Anse aqueastă lal-
tă Elisă, pe quare nai cuno-
scut’o și quare întreprinsesse
de a se reformă, începu a în-
trevede în aqueastă simplă da-
re de scire quâte învățăturc
folositore se coprindcă. Ea
înțellesse qnb la opt-spre<Jece
anni sglobilaria, indiscreția,
capricele nu mai au iertare,
quo aquestea sunt quel mult
greșallele naturali alle li-
nei vîrste mai fragede, și quo
apoi nici într’o epochă elle nu
polii Irecce de nisce qualități
amabili.

“îmi veni attunci o idee que
pdte quo are ânco mult cha-
racterul copillăriei, și pe quare
’mi am iertat’o pentru îndem-
nul que’mi iuspirasse și pentru
folosele que avuiu dintrensa.
Rugaiu pe bunul meu tată spre
a’mi încredință actul meu de
nascere. Ellu m’il dette făro
greutate cu indulgința sa or-
54

STURDIMENT ORGOLLIU

onorat. Tote aquestea, Dom
nul meu, sunt datore domniei
talie, si daqua modestia dom-
niei talie or va rempinge or
va împucină aqueastă laudă,
ea ânse nu va putd întru ni-
micu schimbă din recunoștin-
ța mea. Domnia ta tc-ai de-
părtatu dela noi, făro a sci
quo lăsai aqul genuinele unei
conversiuni seridse. Și n’am vo-
itu qua succesul faptei să re-
mâie necunoscut făptuitorului.,,

Quâte-va formule ordinarie
de politeța termină scrisorea
Elisei; mai la văile voiosul
doctor scrissesse postscriptul
următor:

“Aprobată scrisorea de sus
întdte punturile. “Pe lungo a -
questea însciințețju pe vechiul
meu amicu quo de aqui peste
quâte-va luni vom ave o nun-
tă. Elisa e pre cu minte acum
și nu mai pbte sta atâta subt
înțclldpta mea direcția. Din
norocire quo nu ia cu sine din
casă tbtă nebunia. Ne mai ro-
mâne âncb damei Beninei si
mie de ajuns a facce. Să lă-
sămu! Să vorbimu numai de
bucurie. Adio dar! Nu e de a-
juns qub ai vânatu în Septem-
brie trecutu; înAugustu viitor
vom dănță...

Pîno quând citiiu aqueastă
scrisbre, femeea și copillele meb
le plângeă și rîdeă una dupo
alta. Eu eram mișcata de a-
tâta candbre, și quam mândru

de influința neașteptată que
răpedea mea trecere avussesse
assupra unui characteru plin
de atâtea putințe. Strânserăm
scrisorea, sau mai bine since-
ra mărturisire a Elisei, și de-
deiu descire felelor melle quo
o păstrmju qua să o mai ci-
tcscu quând va quere necessi-
tate daqua vre una din elle ar’
uită lecția dată de aqueastă
amabile damicellă, lecțib for-
te bună pentru fetele que
s’ar lăsă după deprinderile
sglobilăriei și indiscrețiunii.

Tăcerea Elisei assupra
sori-sei și allusia coprinsă în
postscriptul tatălui îmi dă a>
juns a pricepe qub Helena nu
se îndreptă și qub aqueastă
natură imperibsă și mîndră se
opunea bunelor exemple și
bunelor consiliuri.

In luna lui August viitor,
incmicul meu, rumatismul, me
țină în patu quellu pugin în
jețu. Nunta Elisei se făcu făro de
mine, quare întristb forte mult
pe doctor, pe juni și pe mine
ensu’mi. Elisa atât prin cha-
racterul quâtu și prin quali'
tățile salle inspirasse un in-
teres universal. Nu se află
în partea locului vre un june
de omenie și așețlatu în vre-o
posițib onorabile quare nu s’ar
fi stimat ferice de a’i obținne
mâna. Un Notariu faifmos al
cetății fu unul dintre pețitori.
Aveă o mare ordine și o perfectă
STURDIMENT, ORGOLLIU

55

aqul curată pro formă. Din
dl în (J1 ea își perde din in-
fluința que sc încercasse să
aibă. Helena, nu numai quO
nu ia în băgare de seamă în-
văță turele ei, ci o și umi-
lesce dupo plăcere, și putina
remas de a nu o facce să sc
ducă și să viiă în quaci și în
colo întocmai ca pe quei lalti
omeni din casă ai tatălui său.
Iară ea, biată fată, pe quare
nimeni nu o îndreptea<Jă și
quare nu face nimicu spre a
se îndreptă, sămănă quo a și
începută a’și perde, prin urîțenia
characterului, și ensuși gra-
țiile que ar’ trebui să aibă la
vîrsta sa. Fiind quo mai tot
d’ana este posomorită și certă-
tdre, prin urmare trăsurele chi«
pulu i s’au deprinsu într’o
constrîngere disgrațidsă și fi-
gura i se sbîrcesce: a început
a luă la vîrstă] de doă-(Jeci
și-doi de anni aerul de fată
bătrână, și, de voiu crede pre-
sintimentelor melle, mai pen-
tru tot-d’auna va conservă tit-
lul, aquesta, pentru quo totă
lumea se depărtează de den-
sa, la toți le ă tămă de com-
pania ei, și mai nu se mai
află nimeni astă-(Ji de quâtu
bietul tată său quare să o
suffere , perclându-’și paccea
și chinuindu’și mintea pentru
fericirea ei.

(Cours d'Educat par TJiery)

egalitate de umere. Tot a-
qucste qualitați que eră fi-
rcHci la Edmond L... Elisa
le dobîndise prin stârnire, le
cultivă cu luare a minte și le
țineă cu tărie în quâtu ’și le
appropriasse. Elisa se simțiă
capabile de a justifică confi’
dența que Edmond pussesse
in ea și ellu fu preferită.

Astăzi Elisa este o mumă
ferice de famillie; are o co-
pilliță frumușică de trei anni
que cugetă a o cresce sin-
gură și a quârii educație eu
speru a o prevegbiă pugin în
qualitatea mea de nașu. Din
quând în quând priimescuno-
velle dela nuoua căsătorie și
dela doctor quare b totu a-
quellu bruscu și excellent om,
un medicu forte occupatu și
un determin atu vânător.

Scrisorile vechiului meu a-
micu nu sunt așă vesele dupo
cum sămănă qud’i promittefe
ricitatea Elisei. Vă(Ju cu ade-
vărată quo’l bucură posiția
fie-sei quellei mari; ânse vi-
itorul Ilelenei que are acum
doe-(Jeci și doi de anni, nu’i
lasă pacea și’l întrist&Jă. Ellu
nu’mi spune tdte; ânse queea
que’mi spune și queea que eu de-
vină nu compună un tabelhias-
sigurător. Dama Benina c tot în
casă, nu că o guvernantă ci
ca damă de companie. Ellu
o ține ca dintr’o bună voință
și deprindere, ânse ființa ei ă
jru.foî'jo TT/;n<i'iu ri



duriito ijjnntpr

M. ÎH	‘i|J.p hjllUiR

mf;: > ihai j <•.jșHjIpH Jiuia
-ni /.niGoy ai)	nj r»i uh

■ ,	.;■•	■! ! .■ .,i

al i>.

61 ix





$

£1

''lohwr

o!r5np-J

.	-■ •' ■:>.! ff - j'

9Jp«‘> tph innnib |A/nuin <> ,oL-.'j
J.ftid, ,J.:> 6'fid >(jj
o iaouini nfrn

1 U?) I i

niO

.iHfiv ’ I< ■■ ’l-d-	,•

o ivi t; tob itâuiîW

n .	. ■ '•

I;f i.ihp-j0(t j;

ri<t-s, ininrițț

) i -fH , f. : ol#.*)

,7;’t. !HI Ti GKp

i. r;țfc4i

.nl tornq ui ;|fî) ix ftî) ffj

« > ;t oh, irâ ijin.âi
r	ii





',: .	’v nip aii:

i

-âj’Uîtx i f;in

■





i:i 4lf[



alto/ .

Mip uf

ii’.Hp ’|G! >ob «i ?b

!■’. nPu;,rr:.i ■•■:	ir tur

. ■ , ?lp I» H' l'U ifflljt >b (

■

•'b-rj.;) IJWV 9fi

•i’ ‘ /; /'!■>; tuto ■/: .■ . .

-i ;)b ti' f:F>r:j In? pir
-utov 'lb &«'



‘)r ‘‘juiiif n
i‘‘li «f idi.l

“ ' » ■'>>

•burt to lf dir, juto jv	.

Jot ^in'j . .',nf

'ft'tirr







.d o țiir i: ;• ' tHfi> o
•“> . , /> i >ffc:djb i .
57

FRAGMENT EHCU

CANTUL I.

Cântu armele române și Căpitanul mare
que ’mpinseră păgânii și liberare Țarra.
resbunătore spaimă luciră peste Istru,
peste Carpați trecură de glorie încinse,
și toți Români ’ntfuna uniră subt un sceptru,
O aquilă, o lege, cum are qua să fia
In van o crudă sorte ’i allungă nempăcată,
In van conspiră Iadul să’i tiiă’n întunerecu
ș’assupra lor trimite fatala desbinare
și uneltiri străine, ș’împerechieri civile;
quăci Domnul îi proroge ș’îi ține peste secoli
și’ia alles să’și facă din ei tărie mare.

O Musă ’nbărbatată! que ’n Helicon n’ai nume,
que Sorele Dreptății te ’ncinde, și te ’nspiră!
Mută să fiă buza profană que te chiamă
să amăgească Omul și Cerul să insulte.

Severă Deitate, a crimelor pedepsă,
que visitețli pământul să deifaci pe omeni,
să fulgeri Tyrannia, să reîntregi popore!
Heroica ta lyră accordă cu Unirea,
fă să’i auțlu vibrarea a cordelor sonore
întinse ’n negru sânge tyrannilor purpurii.
Tu dă semnalul, Musă, la prima mea cântare;
în sînul meu revarsă minia queea sacra;
apprinde-a melle versuri cu flacăra’ți divină,
și voiu apprinde inimi, voiu deștepta Românul
să te aținte ’n față, se te cun6.;că bine.

Spune’mi, o Musă, tote hernicele fapte,
profrunda ’nțellepciune Bărbatului quei mare,
que singur întreprinse J fapta ’ndependinței
și fapta de Unire, quei cuget salutariu.
Quine este Heroul que credincios al Legii

5
58	FRAGMENT EPICU

și Patriei, rempinse barbari que șiroiaro
din Orient înquaci să ’nnece Libertatea,
să stingă Creștinismul și lumea să subjuge
subt oșelosul paloșu și orba nesciință,
sforțând’o să își plece gcnuchii spre ’nchinare
Ia un Răsțleu de sângiuri, uitâudu pe DEUL păcii
pe țlisa inspirată unui propliet fanaticu?—
Michaiu quei mare, Domnul Românilor și fală!
P’aquella cântu, ș’ajută să bucinu a lui fapte.

Mult s’a luptat Heroul cu braqul și cu mintea:
multe nevoi învinse, varii nemici d’afaro,
și mai fatali din întru, și sortea nempăcată
pare qu’o abătusse din lupta prelungită
par’que’și aflasse Omul s’o ’nvețe să respecte
o Nație celebră.

întregă România gemea de anni atâția
subt jugul sângeraticu Osmanului feroce.
Fatală și rea cobe ’ncepusse Demiluna
a se ’nălță lucindă pe Dacia smerită.

Și glasul mueginiu, în ții și ’n meciul nopții,
svolă purtat de vănturi că harpă infernale
de crivățu șnerată, și resună proplietic
înfiorându Chreștinul în cmpia chiemare
a numelui sinistru, țipându: allak! altă hu!
Cambana solemnele cu totul ammuțisse
pe lung’aqueste hule, blaspheme inspirate;
și ruga pietosa, ascunsă, spăimîntată,
abia cutețlă mută pe Christu să mai adore.
Pălită eră Crucea și rațlele ci triste
că Domnul țlilli ’ntocmai quând în uimirea lumii
a umbrelor Regină se pune înainte’i
c’o sfaqă infernale qua să însuffle spaima
la inime credule pămîntului în dolliu.

Averea cumpătată și ensuși neaverea
săteanului nemernicu se spulberă din casă.
Nici passere, nici vită, nici fructul muncei salle
nici timpu, nici locu, nici viața n’avea în siguranța;
n’aveă să’și plece capul, cu que să’și ducă traiul:
fugar, fără colibă, își blestemă ființa;

Iar stabil, adăpostu’i chiemă crudnl nesațiu:
59

CANTUL I

Domn, sclav, clăcașu, totu una: averi erau pericol
și lipsa eră fame, frigu, tremur, agonie.

Copillul dela mumă că ’gnellul spre jungiere
se ’ngenuchiă ’naintea bețiilor de sânge
de laniceri sălbatici și crunți în a lor pofte;
sau, încărcat de ferre, cu soru-sa ’n preună,
eră menat să ’mparță ultragiul și durerea
în locuri transdanubii, în domele ascunse
dorințelor sfășate, orgielor păgâne.

In luctu eră ’nvestită voiosă Românie
și țipete de sânge se înalță la ceruri:
quând mume sfîșiate lugiă cu dor copii,
și ’n marea neputință chiemă s’auțlă cerul
în gemet Disperarea și Disperarea mută,
blesteme, lungi suspine, dorinți de resbunare;
quând sogi coprinși de frică, amenințați cu mortea
l’a sobelor răpire, ultrage turbătore,
vîrtose ’ncordă brage lipsite d’o ri-que armă
și pumnul către ceruri ’nălță grințindu’și dinții;
quând tați, d’un dorn mai mare, în ultra disperare,
se ’ndeliră ’n leșinul unei răpite fiice
și nu mai vedea riscul, repunerea vieței,
uită și neputința ș’a lui singurătate
în quare ’l uită cerul, și făro sogi și arme,
că leul în turbare, cu ochi ’nschinteiere,
se răpe^iă înrecnetu pe răpitor assupra,
și’n luptă disperată sub bra^ele’i nervose,
sub mâni înfigătore, sub grei genuchi că plumbul
își sugrumă păgânul, făcendu a’i sări ochii
sclipindu de ’nghiețul morții, și printr’un negru sânge
a’și gîlgîi în noduri spurcatul vînet sufflet.

Aquest fel gemeă țerra în doliu cufundată
quând dupo mari și gr cile pericol i de viață,
turbate persecuții, Michaiu la urină vine
să ’ncingă a sa frunte cu stema domnială,
suindu-se pe thronul pe quare guvernasse
și fratele seu Petru, și fratele seu Stephanu,
și tată său Petrașcul, quare pentru dreptatea
60

FRAGMENT EPICU

.și blânda’i guvernare, se mai numisse anco
quel Bunu și Dreptu Pătrașcul; pe quare guvernasse
și moșul Radul-Patru, numitul și quel Mare,
străbunul Dan al treilea, și Vladu faimosul, Țepeș,
părintele aquestui, și marele-aquel Mircea,
părintele lui Țepeș, și Dan tatăl lui Mircea,
și Radu-Negu, moșul lui Dan și restrăbunul
lui Michail al nostru, lui Michail quel mare,
quel fondator Domniei și primul Domn al Țărri.
Toți Basarabi d’a rândul în sus clin fiiu în tată
pîno la căpitanul legiunilor romane
quari se stabilirb în țerra Macedonă
d’Aurelian augustul, și locul que s’adapă
de Istru și Morava numiro de atuncia
Easarabița Romei, qua să scie ’n sccoli
quo Basarabu fu capul aquestei colonie.

Aquestu Basarabu fost’a unul din prinții Romei
și Căpitanu celebru, que, pentru mari succese,
victorii lăudate que ’n arme repurtasse
în basa Arabie, astu nume i se dette,
que ’n lunga sa durată peste decimi de secoli
cu glorie, mărire trăi’n Țerra Romană,
scutită, guvernată de gloriosa viță.

Aqueastă țerr’ acuma eră de tot căzută,
de totu îngenuchiată la marea greutate
aquellei de ferru vergă, aquellui jugu osmanicu.

Eternul pre potente que ’nalță și doboră
rigate mari și nații, și altele realță,
din Thronul Pre-tăriei quel mai presus de ceruri
și ’ntins quât Pre-tăria, în mijlocul de angeli,
subt alle cui piciore aqueste făro margini
domnii și lumi de stelle sunt pulbere de aur
si splendidă ș’apprinsă, în spațiu avântată;
din astu Thronu que coprinde nemărginirea totă.
și ori-que stea e parte, divină adornare
a gloriei que ’ncinge întrâga’i majestate;
cu ochiui que provede și ’n clipă restrăbate
prin cristalinul spațiu arcanele abyse
și quelle mai ascunse que față’i stau ’nainte;
61

fit)

CANTUL I

se uită și s’attinge l’atâtea varii chinuri
a ginților române, a ginților chreștine
que gemu subt împilarea nemicilor ai Crucii,
și stavilă decretă aquestui torrent barbar
que că flagellu al lumii de multele abatteri
din callea quea prescrisă în legea sa quea sântă,
lăsasse să isbescă s’amenințe Păcatul,
qua să cunoscă Omul quât perde quând își uită
amorul spre Apprope, unirea către Bine,
frăția într’un Tată și sclavu face din frate;
decretă ’napoierea orientalei spaime;

și FIIUL și CUVÂNTUL que stă la a sa dreptă
plinesce a Lui lege și cuvintețlă asfel:

(O Spirit paranclete, Consolator divine,
al bunelor tesaur și dătător de viață!
tu Domne, me lumină și’mi dă aquea putere
fedel a reproduce ceresca cuvântare
a Fiiului Puterii; și Tu iar împlinesce
și fă să se ’nțellegă alleșilor aqueilor
cu mintea luminată ori-quâte neputința
umană și plăpândă nu pote să ajungă
nici chiar să imagine, nici cugetând să afle
•cuvinte să exprime!) — ELLU cuvintea^ă asfel:

® Sunt Alpha și Omega, Principul și Finitul;
Iar Intervalhil este al liberei Voințe.
Am întregită Atomul, ’iam dat proprietatea,
împus’am Sympathia cu altul a se strînge
și intregit’am Totul; iar legile’mi divine
îl legă și îl ține. Materie și Minte
unitu-le-am prin nuntă, și Facultăți, Talente
părțit’-am cu mâini pline, predestinaiu organe.
Am înnăscuta Instinctul spre usul Facultății;
Memoria împus’am și Rația ’nthronat’-am.
Format’am cunoscințe, am datu cursu Judicății
Am nemurit Ideea în Formă, Qualitate,
și’n nuntă uniformă pe lege neschimbată
de șiruri sânt conduse în line, dulci commerce,
Idee cu Idee am țlisu să se ’mmulțiască
62	FRAGMENT EPICU

și’n sacră harmonie formându societate,
a combină Sciință, sub quare quea mai dură
materie, ducile a se suppune Formei,
și Aită să producă. In quâtu Artă cu Artă,
Sciință cu Sciință, și tote între sine,
șă ’nchieie cunoscința Luminei neappuse,
eternei Verități, vecinu să iiă Omul
cu-a nostră Presciință, ș’ajuns l’a sa ursită.

“ Statornicit’am Locul, am țlisu să curgă Timpul
In ori-quare ființă înpus’am și natura’i;

ori-quare faptă țlis’am să’și aibă consequința.
Creaiu și judică-voiu, și quere-voiu cnventul
la Intervallu în parte, la Intervallul Lumii:
ș’Atomu și Universul voiu quere a’mi respunde;
durata fiă-quărui închieic și județul.

Atomul despre sine se judică în psrte,
că parte a ’ntrcgimii, se judică ’npreună
cu totul, și încliieie Județul aquei ultimu
terribil, oecumenicu, luându’și fiă-quare
în drept dup’a sa faptă și ensuși dupo cuget.
Registru ’mi este Timpul și mărturie Locul;
iar pîră ș’appărare stă faqa Facultatea,
și usul ei pronunță resplata cuvenită.

“ Quând Omul nu s’allungă din legile’mi eterne
și ține callea drepță, din gradu în gradu piinvine
l’a sa predestinare, l’aquel ideal Bine;

Omul e Omu în sine, Societatea ’ntregă
constă din elemente curate, sănătose,
la locul lor veghiente spre ’ntreagă harmonie,
și Nația devine potentă, progressivă,
mărită, lăudată, ferice, gloridsă.

Alleși formează popol, model între popore,
și legea lui reflettă eterna, justa Lege.

t: Quând Omu ’nchide ochii la marea’mi Provedinți
rău duce Facultatea, ș’o mână ’n cerbicie:
nu cătă Adevărul, n’adună cunoștință,
se părăsesce asfel că și quând Facultatea
63

CANTUL I

ar’ fi dupo ’ntemplare, nu’și ar’ avă un cuget,
n’ar’ fi o provedere, se lasă ’n statul Vitei,
que quâte daruri are își vin l’a lor ursită;
natur’atunci a faptei adduce dupo sine
ideilor confusii și cunoscinț’ fatale,
mai proste de quâtu ensuși necunoscința Viței:
Orbie spirtuală, exoticii întunericu;

iar Patima devine hidos, infermal vițiu;
Ura ’ncuibeadă ’n inimi, Nencredere și Luptă;-
Desharmonie plină devine Individul;

Societatea ’ntreagă e dedal negru chaos,
cu vergă grea condusă de dreptul mai potente,
de sine preparată la jugul din afarb,
que vine iar de sine, din legea que o dată
s’a scrisu quo ori-que faptă își are consequința;
Ființa e mai vilă și chiar de quât Nimicul;
Viața este Morte simțindă, durerosă,
mai rea de quâtu Trepasul, e temere de Morte.

“ Din epocliă în alta, din secol în altu secol,
întrega’mi Provedință a prove^lutu s’allegă
predestinate vase spre cultul Verității
spre crescerea Sciinței și sacra’i propagare.
Aqueștia vorbiră, culesserd sciințe,
urmașilor legarb a lor înavuțire;

se consacrară Faptei, veghiară, sufferiră,
descoperire Lumii divine adevăruri,
pe Omul educară. Si ’n zelul lor quei mare,
ferbintea lor credință chiemară jos CUVÂNTUL
spre împlinirea Legii ș’a Omului noi re.

“ Se împliniră secoli. Prin rada quea vie
și deifăcătore a SPIRTULUI-SCIINȚEI,
din creatore-AGARE a DEULUI-PAR1NTE,
în sînul Curăției, Verginității sacre
m’am conceput de S1NE, Materie luat’-am,
m’am revestitu cu densa ca ’n ceruri cu Lumina,
ș’am încarnatu CUVÂNTUL, să deifacu pe Omul
Făcutu-mi-’lam frate și fiiu de cerescu Pater
’lam înfrățitu cu sine; sancticaiu Săracul,
64	FRAGMENT EPICU

productul muncii salle cu dreptul prefăcendu’l
în Corpul2 ș’al meu Sânge de viață dătătore.
Legat’am a mea Pace. Am întărit Credința,
am încălțlitu Amorul, am îndulcitu Speranța;
am consolatu pa Miser; am plâns tot proletarul;
am fericitu în secoli pe făcători de pace.
Amenințat’am Clima; fruntat-’am Rypocritul;

am biciuitu pe Omul que cumpără și vinde
în locurile sacre, că demagogi-aqueia
oue amăgcscu poporc în numele Dreptății,
Credinței, Rertregimii, făcendu-le organe
la ’n partele’și folosc, la alte ferre nuoă;

și pus-’am anathenia pe Jugu și pe Sclavie.

Am sufferitu ultragc, cunună grea de spinr.ri,
și sceptrul Infamiei și Purpura-despotă,
purtat’am a mea Cruce, lăsaiu și pironirea,
împungerea și fierea; lăsat’-am ensuși Mortea
a disformă pe DEUL; am descindut în gropă
spre a surpă Păcatul, să ferricu în jos Orcul3;
trecut-’am peste Morte și arătat-'am Lumii
Quo pote-se Cuvântul să suffere, să pață,
să viiă pîn’ la morte, ci viu e totu d’a-una
și în triumfu resaltă, uiraesce Custodia,
înferricarea rumpe și ’n ceruri, se realță,
lăsându jos fructifere devinele’i semințe,
pe quare le ’ncolțesce, le cresce și le coce
al Verității SPIRIT în secoli, generații.

“Plinindu, legatara Legea ș’a mea cerească pace.
Convinși ai mei discepoli, luându’și a lor Cruce,
prin limbi de focu vorbiră, întinser’ Adevărul,
convinseră popore și le chiemară ’n Staul
să facă-o turmă mare cu Rația Păstorul.

Martyrii se luptară mărturisindu Credința
și vingătorii luară stîlparea și cununa.
PuQinu trecii și etă amăgitori de staul,
parodiară legea’mi spre ’n parte-le folose:
Discordia, Trufia veniră ’n locul Păcii. —
La ’ntreaga desbinare, uitare despre sine,
la certa despre lege, la negra împărțire,
65

36

CANTUL I

de omeni sclavi și liberi-, Ia urra nempăcată.
între strivitul frate și strivitorul Indii
que cugetul rempinge, quoci a trădat Cuvîntul,
venit’-a Sărăcimii addus de ensuși Fapta;

quoci Grecul și Romanul își preparasse sortea:
din rău mai rău pășisse și Răul ajunsesse
a se ’mmrlți cu șepte4-, se degrada Chreștinul,
eră corruptu cu totul: quel arbur’ se pălisse
la frigul desfremării, și viforul de patimi
îi spulbeiasse fructul cu frunțla din preună.
A trebuit să viiă o morte temporală
că iarna dupo tomna; a sufferitu urgia
que pune pe Potentul în cumpănă cu Sclavul;
abate jos Trufiea, restrînge Desfrenarea
și curăță Păcatul prin lacrămă, durere...
Acum Sunat-’a ora și vocea Penitințci,
recunoscut-’a Omul tot prețul Libertății
de quare abusasse cu ensuși al său frate,
întindem spre semnu brațul să stea pe locu urgia
Virtuții ultragiate de Forță sau Putere
virtuții protegeate d’archangelul tcrribil
Acum va sta torrentul que ’nneacă și distruge
și pusu-s’-a un termin pe quare nu’l va trecce.
Nu se retrage ânsă, ci sta-va- unde este;

și ’n lunga’i luptătură de valuri tare ’ncinse,
que gradual s’allină pîno quând stau în lene
și se corrumpu de sine; secă-va la căldura
a Sorelui sciinței, și Grecul resufflă-va
să cugete în temă; și matorindu’și planul
în annii penitinței, pățitu să se rentregă
în drepturile patrii în mână cu stîlparea.
Ministru-aquestei fapte, a 'ntempină Păgânul
șa frânge-a lui pornire, alles e Unsul nostru
homonymul Puterii, terribilului angel
que ’nvinse apostații și curați Tăria
de empiile duchuri5, dc capul lor... Perdutul.
Michaiu va rumpe jugul Românului que geme
și cerbicos greu pasă la ’ntrega salutare. —
Dupo treizeci și doă de săptămâni trecute
și alți trei anni cu elle6, Grecul realță capul
66	FRAGMENT EPICU

ș’annunță Libertatea cu țlioa-Evangeliei
la verginea mea Mater.» — “Salvați poporul, Domne!
“și bine cuvinteațlă al teu dreptu patrimoniu !„
a resunat Tăria de mii de myriade
de angeli ai Măririi; și vie ambrosie
s’a reversat în ceruri din quei de trei ori Sânt.

O quât de lungă este, de tot materiaib
umana încercare d’a exprimă Cr.ventul
Cerescului PĂRINTE! — E altă limbă ’n ceruri,
cu totul spirtuale, e clipă, ș’a țlisu tote;

E limbă a Luminei que-abiă imită ochii,
de s’ar putea vr’o dată materia cu mintea
să viiă’n comparare.-- Aquestea a disu CUVENTL
în limba sa divină, și Gabriel în dată
’nainte e ca fulger, parii de focu ministru;
aquel Archangel ensuși annunțător de bine.
CUVÎNTUL erâ splendid în tot’-a sa lumină,
totul eră commandă; archangelul se’nclină;
solia’și priimesce și pe păment e ’n dată,
în răpedea’i clipire circonferind ’șiaventă
aquelle candid’arripi, se cumpenă, se pune
și stă pe quei mai goticu7, și nalt carpateu creșcet
Blând Serafim! aicia așteptă și me lasă
a te vede o clipă, quo ’n marea ’ți răpețliune
que ochiu ar’ fi în stare a’ți observă ființa ? —
Un fulger de viață, o dulce licurire,
lumină quare numai a cerului Regină
o pote să descrie la mystica sa nuntă'
și la a sa ’nălțare depe păment la ceruri;
lumină que străbatte ființa muritore,
Materia transpare și sânt o poetisă
spiritu devine totă blândețe, bucurie;

deștepta Omul n’o vede, qudei în extas’ că sanții
își scutură jos lutul, trepasă ’n regii sacre
în buze cu surrîsui. — A! te-am vețlut o dată,
o Grație cerescă, atunci în Visul quella
quând suffletul meu tener eră poetu ca tine
și’l învețai. cântarea din harpa ta cerescă!
Să te mai vețhi o dată așă la ora morții!

7) Vedi notele la fine.
67

CANTUL I

îți mulțumescu, o Angel, și pasă la solia’ți.

își împlinissc Noptea pe jumătate cursul
și pare quo făcusse o pausă solemnă.
Iar Somnul învertisse aureea sa vergă,
și addormisse ’ntrăgă natură restătută.
Tăcerea pretutindeni domnia în majestate
și Luna eră plină în totă strălucirea’!.
Cu densa din preună din Orient înquaci,
Trecendu peste tărremuri, popore asiatici,
pasasse în Europa al Somnului blând Angel.
în urma sa ellu lasă viața în dulci visuri;
laboratorii țlillei ’iaddorme în sudore,
pe aspre căpăteie vărsând cerescă pace,
și balsamu de ’ntărire pe abbătuții membri;
pe întristați în fură din mijlocul durerii
și’i trece peste chinuri în regii variate.
Ellu est’ adducetorul cerescilor imagini
l’a drepților speranță; pe cuvioși îi lasă
în rugă pietosă veghierea le-o respectă;
se ’nfiorețlă iaro și’și coper’ a sa țață,
cu arripa’i allină, la orrenda vedere
a Crimei, Desfrenării, și fuge și Ie lasă
a preveghiă în spaimă, a’și desecă puterea
în empiu reu precuget, și ’n fapte și mai empii
se departe^’ assemeni, în mare ’nfiorare
de quei que vîndu Dreptatea ș’a Văduvei avere,
și pe tyranni îi lasă în crudele lor chinuri
cumplitele prepuse, în cruntă remușcare
în patul lor quel molie, mai pungător, mai aspru
și ensuși de quât spinii; quoci somnul lor e altul,
e Demonul de noptea que chinuesce carnea
mai rău de quâtu veghierea, și ’n chipuiri sinistre
pe păcătoși addorme, în spasmuri convulsive,
în visuri durerose que se precurmă ’n reenet
în chinuri își ținu șîrul și ’n chinuri încete^ă.

Acum pe România plană al Nopții angel
și ușură ’mpilarea și doruri le țlillei-
quând răpede mai iute de quâtu clipirea ensuși
Archangelul s’aventă de pe Carpați spre Istru
și’și îndreptă^ă svoiul spre vetrele lui Bucur,
68	FRAGMENT EPICU

în nuca rcsidintă, și etb’l fașă ’n față
cu angelul Dormirii. — Se ’mbrață, se salută.

C’a ochilor dulci rade que-apprinde Sympathia,
câ doe flăcări tineri que se assorbu într’ună
că doe attribute que întregescu idcea
în mintea concentrată, se înțellegu în clipă
și ambi făcu un angel mulțitu în attribute.

Că fulger suntu în curte, attingu totu que veghiațlă:
soldați în sentinellă, în pragu addormu custodul,
străbătu la Domnu în doină, și scappără lucirea
din candela que arde, și stau în oratoriu.

Aqui Viața vieței, symbolul Libertății
Icona învierii quând în triumf CUVÂNTUL
derapenă Sclavia, a suffletelor morte
și înnoesce Omul spre cugetul quel marc,
ensuși aqueă Icdnă lucia d'a sa splendorc
și reflectă lumina din candela de aur
que ’și înălță la ceruri o fiacăr’ albăstruie,
Heroul dupo o lungă, profundă cugetare
își terminasse ruga quea dupo miețlul-nopții,
și ’n jețul seu purpuriu cu fruntea p'a sa mână
In planuri salutarii și varii și mărețe,
își ațintasse mintea către Omninotință
și ochii pe Iconă, a quării ceresci rație
împrumută puterea aquellui dulce angel
que-allină ori-que cugetu și ’n haromire sacră
pe cuvioși addorme dupo ferbinte rugă.

Așă addorme-Heroul; și Serafimu ’n dată
desparte dela sine pe fratele său angel,
că o qualitate abstrasă din substanță;
îl lasă la solia’i, și singur ellu Archangcl
în totă frumusețea’i în umbră se desemnă.
S’appropie d’Heroul, ș’assupra lui întinde
o arripă allină și albă că lumina;

pe splendidele margini de fulguri diaphane
se ’ngană, se mărită aquelle culori varii
a gloriei cu quare își cinge Cerul fruntea
quând recoritei Sphere annunță abondanța.
69

CANTUL I

Cu ochii sci ccrulii Înamorata 11 vede;
Prevcghiutor l’ațintă să nu’l atlingă ra<Jă,
sa nu l scdle lumina. Asiei o mumă vine,
’nppiopie de l^genu la pruncul său cu sinul,
i cu surrîsu ’n buze, în peptu’i cu arddrea,
unita încântată la fructul tinerelei
.'al păcii conjugale; aquest fel Serafimul
se uită charitabil, ș’ ardintea lui vedere
vorbesce, spune multe în Domnul que viseadă.
A Cerului decrete acum sunt cunoscute
lui Michail quel Mare. — Arcbangelul e ’n ceruri,
și Domnul se deșteptă, drept în piciore sare.—
Și caută ș’ ascultă, și n’aude nimica,
nimicu străin nu vede. A candelei lumină
se ’nalță și se lasă, și vasul ei quel sacru
se legenă ușure p’aureea’i catenă;
și un profum de viață dintr’ensa se exală.
Michaiu pasă la ușă, și pe custodu îl află
dormindu în a sa lance cu capul p’a sa dreptă.
Se ’ntornă la Icona. — Și mintea’i se lumină
In dată’i vine ’n cugetu ideea învierii
desvoltă, lămurită aquest fel cum la nimeni
nu mai venisse âncb. Se cercă se ’nterrogă
și altu cu totuse simte. E plin d’o ’ncredințare
necunoscută ânco.— In inima sa simte
decretele divine, și bracul ș’a sa minte
capabile de faptă. Fontâua cugetării
inundă d’adeveruri, ființa îi înnecă.
Repaos quere Carnea și ’n svol îi este mintea.
Cămara nu’l încape și largii pași detună;
străbate, restrăbate întinsa’i încăpere,
gigantica sa umbra în limgui se desemnă
și răpede ’l urmețlă circonferind pereții.
Vulcan în peptu’i ferbe divina resbunare;
cu miille’i vin planuri întru restabilirea
a drepturilor patrii ș’a țerrci rentregire
S’așețjlă să resuftie. Umbrosai, lata frunte
în pumnu’i se ’ncrețesce și’i încovoie brațul.
Astemper nu e ’ntr'ensul și ’n dată se realță.
Sublimu este bărbatul quând intră în ellu geniu
70	FRAGMENT EPICU

cereștilor voințe! și imspiratu îl mișcă,
materia frementă în neastîmpăr sacru,
și întinde Carne, Minte! E altu Enochu que svolă
pe arripa științei răpitu da sa credință!

E un prophetu în planuri, al doiiea Elie
que pe un carru de flăcări s’aventă către ceruri
să ’nveste majestatea c’o frunte radiosă!—•
Nu pote sta Heroul, e drept la orologiu....
E mult pîno lă (lio! — ci pote ’napoiațlă!
și trece la ferestră să caute afard.

O aură ușure îi mângîie ’ncet fruntea
și perul îi resfiră și’i recoresce peptul.
Se rățlimă pe braqe și se răpesce ’n cuget;
revine iar în sine, și orcle’i par’ secoli
que trecu cu tote astea cu viața din preună
que și ea ni se parc qua \lioa strecurată.
Trecu orele și eto Cocoșul se aude
que îi strabate-auțlul că ultima quea trombă
que chiamă la viața pe trepasați din secoli.
Recorea dimineței începe să se simță,
ș’alborea nu ’ntârțlie, la resărîturi spuntă;
se colorețlă ’n urmă și purpura ’și destinde
ridenta Auroră, și peru umbrele Nopții.
Concerte mii de passeri salută dimineța.
Natura se deșteptă, și cerul își deschide
eterne porți de aur și sorele resare.

Primarele lui rație, lucirea matinală
inundă de lumină peloria lui frunte,
Symbol independinței la cugete române.
Pe locu el se îndreptă, se crede faqă 'n faqă
cu ensuși Provedința, al quării ochiu l’ațintă
provețletor îi spune quo e deschis assupră’i
și resărit-a fiioa. — E ora rugăciunei;
Heroul îngenuchie ’și ’nclină a sa frunte.
In rugă tot-d’auna tăcută ’i eră buza
și inima sa numai se exprimă ferbinte
și’și desvoltă simțirea que limba nu e ’n stare
material să spuiă; iar pietosu’i cuget
pe arripe de flaccări que’i prumută Credința
CANTUL I.	71

svolă pîno la Thronul cerescului Părinte,
că sacru holocaustu de umil și dreptu sufflet,
și se ’nturnă în sînu’i reîncălzită, ferbinte,
adducător de pace. Așă ’ngenuchie-IIeroul
ș’ațintă la cer mintea que ânco că iconă
cingeă în totu coprinsui quea visio nopturnă,
și grația divină în tot’a lui ființă
o simte revărsată, și’l face să exclame
tinzând a salle brațe: «O Domne al Puterii,
que ’n ZiUe de pericol ai fostu amea scutire!
și quând turbat Nemicul quereă a mea viață,
attunci că prin minune trimis’ai al Teu angel
quând îmi luciă în ochi’mi securea ucigașă1
a Omului de sângiuri, și îmblânziși cruZimea,
făcându a’i căde arma din mâna’i tremurândă,
și me salvași din ghiare a ferelor-bipede,
qua să’mi încreZi la urmă căZutul aquest popol
și verga domniale. Tu Domne al minunii,
al grației ș’al Vieței! binevoiși ș’acuma
a’mi revelă arcane decrete, salutarii.

E Domnu, Domnu, Deul nostru! Românilor s’arată;
Glorificatu să fie trei-sântul al său nume!
și ’n bine cuvântare cerescul său ministru
que ’n numele Lui vine! O suffiete măresce’l! „
Eră ânco ’ngenuchie, Michaiu plin de sudore
și lacreme heroic’ ștergeă dep’ a sa față,
quând ușa se deschide și intră Scutierul....

« — Que scire? — Pre-sfințitul Efthymie...— Sosit-a?

« — Cu Zioa din preună intro în capitală
« și la Metochu așteptă, solesce-a sa venire
« ă s’arătă la Curte. — Să viiă.» Scutierul
se înclină, tăcut ese a împlini commanda —
« — Binevenit să fiă al Domnului ministru!
« la timpu sosi Păstorul, și Cerul îl trimite.
«Que causă îl face Tîrgoviștea să lase,
«să viiă totă noptea? ș’atâta neastâmpăr
« ă me vede în dată?... ’Mi c forte necessariu
« cu ellu a mă ’nțellege. Păstorul que veghiațlă
« quând turma e ’n pericol, și Prințul que nu dorme

1 Vecji ’n historie viața Heroului.
72

FRAGMENT EPICU

• quând îngenuchie țerra, din ochi își cunoscu păsul,
« nici unul nu e Iudă.... Se quere-aqui unire
« bărbați â te încrede, făcuți a te ’nțellege...

« Mult pote Kyriarchul cu viața cuviosă...
« E Legea înainte, și Patria, și fiii,
a ș’ averea, și viața. . Le-a prcțuitu Românul.
« Boierul e rea feră! ellu numai se orbesce
« și tote’și le vinde pe o speranță numai
« quând are înainte o umbră de Domnie.

« Ci om e și Boierul, și Omul e ammesticu
« de angel și de demon... Avemu și partea bună.
« Iar partea infernale e rea quând e ’n putere...
« A împilat’o Turcul.... Să nu perdemu speranța.»
Așă cugetă Prințul și cuvântă cu sine,
quând intră Kyriachul Euthymie zelosul.
In Domnul îl salută și’l binccuvintedă.

Heroul se înclină querândui umil drepta
c’o demnă curtesie que ’nnobilă mărimea;
îl pune jos să șețjă și caută în ochi’i,
și recuncsce ’ntr’enșii aqueeași exprimare
arcană și divină a Visului de noptea
que apprinsesse ’ntr’ensul aquea mânie sacră
și regeneratore. — Tu, Musă, spune-acuma
que vorbe au între sine Păstorii și cu Prinții
quând își cunoscu solia și păsurile țărrei;
quând au qua să reforme și inima și Mintea
poporelor căzute; quând Răul predomină
pe micu și peste mare, și toți s’abbatu din callea ,
prescrisă Omenirii, și nu e pin’ la unul;
quând au de a sc teme de jugul din afară
de intrigi intestine, și quând conspiră Iadul
assupra învierii a Omenirii stinse
în mortea quea morală. Tu spune, sau tu fă-ne
a devină propusul și planul și vorbirea
a doi Români que singuri eiau meniți de Domnul
ă realță Poporul ș’ ă dă Viitorimii
exemplu de mari fapte, și cuget necesariu
să scie quo Românul nu more, și’l așteptă
o sorte radiosă, serbată ’n preursirea
divinelor decrete. Tu Musă fă-ne iară
CANTUL I	7&

să seim quo viu e Domuul și b progres în Sine
și’i așteptemu venirea, que popolii realță.
Tu spune tote, Deă! Crescină Libertate!

quoci pînb la noi Fama nu ne-a addus nimica

din quâte se vorbirb în doma domnialb

cu Dumnedeu de faejă

PERIODUL V.

6
74

FRAGMENT EPICU

CANTUL II

Trei-țleci dc ^lille-assemeni mai resăriro ânco
Pe trista România, și sorele assemeni
D’atâtea ori trecusse peste aquelleași scene,
De querreri făro margini, de pradă, violații,
D’uccideri făro temă, de țipete de sânge.
De quând în quând Păstorul se arătă la curte
Și se închidea cu Duca în lungă conferință.
Boierii între sine avea adunări dese,
Și Kyriarchu-adesea eră cu ei dc fa<;ă.
In quelle dupo urmă nu înnoptasse bine
Și adunare mare eră la banul Manta
Eră închisă porta ș’un ferentar stă’n pândă.
In curtea spațiosă se tot auțliă giruri
De cai, și clunțul zornet zăballelor spumate
Ș’aquea scuturătură que duddue că tunetu,
Și batterea copitei, spărgând în neastâmpăr
Gunoiul băteturei cu herba încolțită,

Și ninchezatul agger.
Feciorii primblă ânco chingați însellați caii
Pîno să’i dea la iesle sub tinsele umbrare.

In case-eră ’ntunerecu; în sus, în capul scărci
O surdă licurire din îngânată lampă
își revărsă lumina în lunga intrătură
Și arătă vederii bătrâni, gălbui păreții.

La ușa de intrare a sallei de ospețe,
Stă un fecior-din-casă cu mâna sa pe chieie.
In fund, in fundul sallei, un pat quât țineă latul:
O scorță purpurie în late vergi florate,
Țessută dc Băneasa sta ’ntinsă în tot lungul,
Și atârnă la văile stufoși și mândri ciucuri,
Și laviți prelungite în dreapta și în stânga,
CANTUL n	75

Roșia într’o dimie întinsă ’n ținte albe,
Țessută iar în casă. — O tavolă rotundă
Și mare stă la mițllocu, c’o stofă bellicdsă,
Cu grei de argint ciucuri; o Cruce sta pe densa
Cu tot, de tot de auru; o Carte ferricată
In smaltu și nestimate, și luminări trichellii,
O vergă pastorale, și sacrele vestminte,
Pontifical’a mitră lucia ’n aintea Crucii.

In capu, în fața ușei un jețu de nucu pre netted
Și vechiu din alte țlille, cu perna, re^emântul
De catifea verduie, cu ținte pe ellu galbeni,
Ș’auree ’n jos funde. — La resăritu icone,
Dela străbuni lăssate, ș’o candelă măreață
Ardea întru tăcere. — In sus, d’assupra ușei,
însemnele Băniei în arme ’nchipuite,
Cu lănci între stindarde, în giurul unei perne,
Cu un toiagu pe densa, ș’o negră gugiumană
C’o pernișoră albă; și doe steaguri drepte
Drapa băneasca ușă.— In partea quea din stânga
Era doe colonne massive, de styl moricu
Din una pin’ la alta o vergă de ferru grosă
Ș’o draperie desă de densa suspendată,
Cu ciucuri și cu funde ținea ușor intrarea
Quea largă, spațiosă, formată ’ntre colonne.

Un altu fecior-din-casă, nepot de sor lui Manta,
Aqui lungo cortină introducea pe ospeți
în stanța affundată, trecendu prin întrătura
Que deschidea cortina. — Aqui sta banul Udrea,
Betrânul banul Manta, și banul al Craiovei
Mihalcea belicosul, și Vornicul Dumitru,
Și Mitrea quei hotarnicu, Miri că logofătul,
Issar și Theodose, mintoși logofeți ambii;
Vistierii Dan și Pană, spătarii] Vintilică,
Spătarul Văcărescul și aga Vitejescul
Si aga Luca-Lungnl, și Radul-Bărcănescul,
Tus-trei frații Buzescii, Calolirescul-Radul,
Si capul lor Păstorul Euthymie zelosul.

Eră ’nvestiți cu toții că ’n ijille de paradă
îmbrăcătura strimtă, anglist găitănată,
7G	FRAGMENT EPICU

Intră în cisme galben’ que zornăiă în pinteni.

Peptare pe corp stinse în găitane late,

La căpetîiu cu nasturi; pe umeri chepenege,
în copce d’argint prinse, cu firu de tot cussute,
Pe margini cu hîrșie, loviă ’ntr’o parte copsă.
D’o bellică ciutură que coprindeă mijlocul
într’o curea cu ținte, cu zalle aurite,
O savie-appendută sună ’n tdtă mișcarea.
De gutu decoră peptul colana quea de aur,
Quea remășiț’antică de cavallerii Romei.

Pe spalle cădea plette din mica gugiumană
Și pussă la o parte cu fundul lăsat roșu.
Iar Banii-aveă pe umeri în locu de chiepenege
Un lung și splendid conteșu; la mițllocu cingetorea
Mai lată de metasse, cu doe mari, rotunde,
Masive d’aur copce, ș’o pană ’n gugiumană.
Iar Kyriarchu ’n straie de lână umilită;

Ș’o glugă monaclială accoperiă cărunte

Și cuviose plette, — quoci pîn’ attuncia ânco
Gomfarea byzantină nu corrupsesse Clerul.

— Reu se ’ncuibd păgânul în țerră, badeo Udreo!
Suspină vechiul Manta; mult s’au stricat Boierii!
Que molliciune mare ’n dumnevostr’ăi tineri!

Pe quând eram eu june ș’allesserbm cu toții,
Din Affumați pe Radu], quând Pașa din Nicopol’
Veniă că beiul al Țerrei, cinci bătălii tot una
Avurbm cu Păgânii și ’nfrânserbm trufia
Spurcatului Mehet-beiu. Que focu eră pe Țerră!
Cadiu în tot orașul! Turcime în tot satul!
Junghieri și paradă mare! Eră turbați Păgânii.
Junimea boierească p’atuncia aveă sânge:
Cu micu cu mare Țerră eră în arme totă.

Și mi ’ți făcea pe Turcul să ne respecte dreptul.
Turcii d’acum sunt loze, borfași, sufferiți trântori.
Quâți cugetați să fiă cu toții ’n totă Țerră?

— Sunt mulți uccigă’i Crucea! respunse Dan Vistierul:
Vr’o trei mii remășițe dela domnii trecute,
Que ’n voie de novoie, prin orb’a nepăsare;

Și mollea cîrmuire remassero în Țerră
Că negustori, să țlicem, și ’n faptă că locuste.
CANTUL n	77

Pe lungo ci veniro pungași cu pung’a săcă,
Aquei que ’mprumutarb pc hoțul dc Lissandru
Să’și cumpere a Țerră qua să o potă vinde;
Și spre-a’și luă iar banii, luaro în arendă
Veniturile Țerrei cu omeni din preună.
Și datoria-aqueea e rea, mare cangrenă,
Din (li în (li tot cresce, se tot mulțescu datoruici,
Se ’nfipsero în Țerră că lipitori mîrșave,
Que nu le mai smulgi alt-fel făro să rumpi și carnea.

—	Le dai un praf de sare d’a neagră că și elle
Ș’apoi le ve(li cum varsă, stîrcindu-se, ăl sânge,
Prorupse Rad-Buzescul c’un heroismu sarcasticii,
Și rîsserb Boierii c’un rîsu de resbunare

Que-annunță mari fapte.

—	Pe lungo aqueste fere, alți vr’o trei mii ne-addusse
Tot ciuma de Lissandru să’i fiă biet spre pază,

Să storcă cu ei Țerră și să domniască ’n pace,
Urmo tot Dan-Vistierul quoci ellu le da simbria

—	Despotul în putere nu e fatal atâta
Că deșirată iasmă de un tyran mollaticu,
Prorupse Kyriarchul sorbitu în ascultare.

Quea temere vulpeană, quea remușcare cruntă,
Necrederea în tote și frica și de umbră
îl făcu uimit s’allerge la simbriași venetici
Și ’n mână le dă viaț’a cu Țerră din preună.
In dreptul lor acuma ei că p’a lor avere
In lung și ’n latu o pradă! — Unde mai pui acuma,
Urmo iar Vistierul, p’aquestia din urmă
Mării-Salle gvardii, que din Constantinopol
’L addussero în Țerră și nu mai vor să fugă?
Spachii! se ’ndulciro la mierea și la untul
Que curră coppiose că ’n raiul que visea(Iă
Păgâna spurcăciune! Mult le plăcu viața
Trândavă, vagabondă, și mult le veni bine
Cu traiul quel ușure al quellor din ainte
Pungași, ș’adicb gvardii que mi ’i aflarb ’n Țerră.

—	Noi nu seim que le place, adăogi bătrânul,
Nici cum le vine bine. Noi întrebăm acuma:
Stau ei dupo tractate? Avem vr’o legătură?

Se află vre un ordin al Porții spre aqueasta,
78

FRAGMENT EPICU

Că ’n timpii lui Mehme.t-beiu que adduceă firmanul?
Qua, daqua Coconașii nu sciu, cu arma ’n mână
Să ’și appere moșia și să’și păstreze dreptul
Que bunii lor bătrânii sciurb, cu-al lor sânge,
Să ’l lasse ’n moștenire pe mari, sânte temeie,
Incai să afle lumea qub ne-ammu suppus de frică.
E vr’un firman al Porții que nu va să cunoscă
Tractatele ’n ființă, și noi biet nu cunoscem

Nici cum se ține palia, nici cum se ’mpumnă lancea
Și d’aea Turcul astățli se jbcă, cum îi vine,
Cu casca dorobanță, cu conciul femeuței?

Aqueasta voiu să aflu, să ne luăm de una.

Attuncia Logofătul, mintosul Theodose:

O unchiule, respunse, se scie qub vr’un ordin
Nu este dela Porții a ne călca tractate,

A ținne Turcii ’n Țerră, și a’i liissâ să’și facă
Giamii și locuințe, să stbrcă pe chreștinul,
Să ne batjocorească și legea și Credința.

Să ’și facă jucărie cu viața nostră ensuși.

De față vre un ordin, e dreptu, qub nu se vede:
Vedeți ânse qu’aicia e marghiolie mare;

Qub e hiclean păgânul și nu scie de lege,
încetul cu încetul se ’ntinde mereu Turcul,
Și noi astățli de voie, iar mâine de nevoie,
Și mai târziu de frică, să ’i dăm că dela sine,
Scii, una quâte una, pîno s’or facce tote.

Prin colonii urnite, d’o parte crescând Turcul,
De alta stând Românul, îți ia astăzi copilla,
Mâine ’ți uccide tata, îți spânzură flăcăul
De que să aibă sufflet să ’și appere surora,
S’o mumă disperată; copillul 'ți ’l turcesce;
Pe desfrânat ’ți ’l face beșlegă, să momească
Pe alții că și dânsul; pîno quând etb Țărra
Curat țerră turcească. Impuneri d’alde astea
Nescrisse și piezișe cu mult sunt mai fatale
De quât quelle d’adreptul, pîno quând mai e sânge
De Românellu prin vine, și vr’un Boier că Manta
Ș’o biată spadă ’n mână, qub scii unde te afli,
Și or mori că Românul, or mi ’ți înveți pe Turcul
Să ’ți recunoscă brațul, d’a dreptul răpețlindu’l
79

CANTUL II

în sînul unei hurii. — Se bucură bătrânii
La vorbele frumose que deșteptă curăgi nl
în inimele june. — Quât ellu de nalt se sculă
Buzescul quel mai mare, que nu pre vorbiă multe,
Și’și spune al seu cuget: “Que ordin, or neordin?
Vedem cum merge treba...De ici se îndreptau,
Și colo-e ajutorul.,, Și sună țeapănu palia,
Nălțând la crruri brațul, ferbend de resbunare.

—	Sunt semne bune! vravo! strigă Banul Mihalcea,

—	Și bine-cuvîntate să ’ți fiă alle vorbe,
Adăogi Păstorul, ștergând lacrăme calde.

—	Nu s’au perdut Românii! strigă și Banul Udrea;
Ci stați, să seim que facem. Noi ne sculăm cu arme,
Și Țerra e puțină, de tot derăpănată

N’ar’ fi de cuviință ânteiu să ne ’nțellegem
S’au cu vecinii noștri sau c?o Putere mare,
Să querem ajutore?— Que ajutor, nea-Udreo!
Precurmă Logofătul Issar cu carte multă;

Nu este la locu vorb’a: pe semne d’allianță
Ai vrut s’adduci cuvântul; qudei fratele Moldavul
Și dinquaci Transylvanul e într’aqueeași stare
Și toți avem novoie să ne întindem mâna
în strînsă legătură, și unul pentru altul
Să sară spre ’ntărire. Iar Șerbul și Bulgarul
Le ’și simte scăpătarea și jugul, scotă arma,
Și causă sommună cu noi viră să facă.

Așă înțellegu lucru. Iar daqua mergi cu mintea

La Neamțu, sau Leacliu, sau Unguru, să querem ajutore
La astfel de ’mprumute, e cammăta pre mare;

Și lipsa d’ajutore que nu le mai poți ducce.

Nu vă ’ncurcațt cu șongheri și cu Puteri de astea,
Quo unii că aquestia or’ să ne puie capul
în numele Credinței. D’o fi să scăpăm astăzi
Qua să cădem iar mâine, schimbând mereu la juguri,
Sau să întindem mâna, cerșind quând ici, quând colo
Scutire și protecții, mai bine, frați, cu Turcul,
Mai bine jugul aspru; deviiă totă Țărr’a
Un pașalîk în formă: qubci tot mai ai d’a crede
Quo poți scăpă o dată. Despotul d’altă lege,
Que nu pre scie multe, încai te ’nvață minte.
80	FRAGMENT EPICU

Să poți li oinu o dată. Să sciți quo Turcul scade
Quăci legea îi e orbă; ș’atunci Creștinul neted
își ia quelle perdute. Eu, (leu, răvnescu la Grecul
Qu’acum e pus pre bine, și a scăpat de smorfuri,
De titluri byzantine, și nu ’i remasse alta
De quât cățlute templuri ș’adduccrea ă minte
De gloria străbună, scrvată. într’o limbă
Curată și divină; și suvenhi c’aquestea
Reîntregescu popore. Să sciți quo ei o dată
Or să mugească asfel cum să ’i auțlă lumea
Și pe temeiuri bune ’și vor reîntări ființa.

Se scolă dupo aquesta Calofirescul-Radu
Și $ice mai d’adrcptul: “Boieri, cu alte vorbe
îmi placcc mie palia que ’n ambele părți taie
Și luce pe d’assnpra popdrelor corrupte,
Și capul que se ’nalță mai sus de apa dreptă
Mi ți ’l retează iute sil viia la măsură.
E bună, <Jău, măsura, și ’n noi capete multe
Le ve<ju quam țuțuiate.,, — E bună vorba, Tize!
Adăogi și Radul-Buzescul din Craiova:
S’a îngonfat Boierul, s’a sfemeiat cu totul:
S’a dusu aquea virtute de sufflete române
Que îi părea batjocuri, ori-quare alte titluri
Que esu din renduiala anticelor costume.

Mărimea quea română a fost numai în nume
Que ’și face omul singuru, și ’n titluri que possede
Pe ’ntregă demnitate și numai pe pcrsonai.
Acum îl vețji qu’allărgă dupo grafii străine,
Să ’și împletescă coda cu bendă baronală
Și cruci să mi ’și aterne p’un peptu far’ de virtute,
Să esă de vînțlare că marfa ne ne cătată.

Boieru e meserie de apperarea Țerrei,
Iar nu nobilitate; quoci nobil tot Românul
A fost în tot d’auna, că cetăfeanu de Roma,
peu, legiuni atâtea que stinseră dăcimea
Nu ’mi au venit p’aicia a domină tărremul
Sacratu cu a lor sânge, qua să ’și repuiă ’n urmă
Romanele lor drepturi. De quând perdu Românul
Orgolliul de sine, ș’uito a sa mărime,
Și începu să lingă străină nobilare,
CANTUL II	81

D’attunci prcvețlu quă Țărra c p’a perț&rii caile,
Nu scapă pîno ’n urmă de sorta que-o așteptă,
Și vine dreptu la vorb’a cu multă cumpănire
Que țlisse Logofătul. Protecții d’alde astea
La nepoțeii noștri or’ să le dea prin pelle.
Departe d’aste locuri, relații d’ajutore.

Și eu prefera mai bine o pallă que te’nfrenă
De quât veninul dulce din cupă poleită
Que ’mbată și desfrână ș’ommoră de tot Statul.

— O fiilor, să fia cu dumneavostră Domnul!

Mai $isse Kyriarchul apprins de un dor mare;
Que bună vă e vorb’a și mintea bărbătească!
De que nu am putere să făcu să cugetele
Pe toți Boierii asfel! quoci tote le-ați $is bine.
E mare tyrannia quând chiară și sinceră
Se dă d’a drept pe fașă, și nepărtinitore,
N’allege micu sau mare, egali pe toți îi face
C’a cerului Dreptate. In ea se ’nvîrtoșețlă

Și brașu și peptu spre luptă, și sufflet se ’mbărbată
Spre marea sufferință a crudelor martyre
Și ’ntreaga scuturare a jugului tyrannicu.

Ea ’ți ia viaț’, avere și ensuși libertatea,
îți luptă legea ’n fașă, te sforță să o lepezi,
Te chiamă la martyriu să ’ntrevețli stîlparea.
Se santifică Omul în asprele catene.

Sunt frați în ferre sclavii, se întărescu în Domnul.

Se petrifică brașul la bandele metallici,
Și quând într’ensul bate oșelul Tyraniei,
Rescapără schinteia divin’a Libertății,
Și ’ncinde inimi, suffletu, herou devine Sclavul.
E rea aquea vulpenă, ascunsă despoție
Que ’n planuri șovăite, c’o mână lungă, lungă
Sub mască de credință confrate se preface.
Și ’ți sapă din temeie străbunul edifișiu,
Spoindu’l pe d’asupra să creții quă îți vâ bine.
Nu ’ți ia a talie drepturi; te face-a i le cede
Corruptu, de bună voie; însufllă ’mperechierea
Discordia din casă! desbărbăteațlă sufflet,
Desmedulea^ă corpul; îți ’nalță de modele
Ființe sfemeiate; îți face și ’ți desface
82	FRAGMENT EPICU

Fondamental’a lege; te face să rupi singur
Străbune legăminte; îți pângăresce Limb’a
Și datini, și costume; și te orbesce-atâta

Să ’ți placă pângărite, și să ’ți conservi câ Naib’a
Drept corne infamia; să creții că esci și mare
Quând, ânger al Sclaviei, și tîrrîtor câ densa
Și tont făro simțire devii singur unealtă
A ’ți amăgi un frate, făcenduți’l complice
La ’ntreg’a subjugare, la mortea generale

Ș’a numelui quel mare...

Jugu, quest’a se numesce și faptă a Satanei;

Iar queea’laltă este o stare primitivă,
Quel mult sălbătăcie: e omenirea pruncă
Que are și viață și viitor ’nainte.

Sălbaticul, Barbarul e omul nesciinței

Și daqua te subjugă, cu numărul te ’mpilă

Și peste corpu domină; iar nu și ’ntr’al tău sufflet.
Barbarul nu străbate în Rom’a și Byzanțiu
De quât peste corrupții; Vandalul Turcu-appare
Câ angel de urgie Dreptății quei din Ceruri,
Quând omul uită Legea; e focu de lămurire

Que inim’a prepară să simtă libertatea

Și prețul ei quel mare.

E rău la Sore-appune quo trage-â întunerecu
Dupo appus te-aștăptă quo vine miedul nopții,
D’acolo iesuiții prepară tyrrannia

D’acolo ferre-eterne ș’al suffletelor jugu.

Tyrannii din Europ’a or să ne puiă capul.
Anthichrist n’a să fiă păgân de altă lege;

Chrestin va fi spurcatul! qua ’n numele Credinței
Altarul să profane și Legea să o surpe

Cu chiar numele Legii...

E rău a fi cu Turcul; ci iasmă e Chreștinul
Que îți declamă legea qua să te tragă ’n cursă;
Cordelle de mătasse ușor încolăcite

Que te surgrumă ’ndată quât vrei să scapi din elle.
Esci prins și te înghite; ți șters din cartea Vieței
Și ensuși al tău nume.— O fii! cuvântul este
A scutură jos jugul ș’a nu’l schimbă cu altul
Mai greu și mai durabil. Ia să venim la capăt
CANTUL II	83

La scopul que no-:uluu;i: que facem noi cu Turcul?

Resbel și rcsbunarcI strigări» toți d’o dată.

Dar quinc nc e capul? întrebă Bărcăuescul

Cu quine-avem d’a facce? cu Turcul și cu Vodă
Sau mimai cu Păgânul? Cum am pute străbattc
A li ’nțclleși cu Domnul ș’a’l tragge ’n partea nostră?
Sa n’avem doe lupte; quoci certele civile
Desființează nații; de elle tot Românul
Să ’și facă sant’a Cruce și quât pote să fugă.

—	Pră bine Zici, Cumnate, urmo Vornicul Mitrea.

Aqui e mult de cuget de unde să începem.

Quând te încurci cu Domnii deschideți ânteiu ochii
Și ’i pipăe la venă. Cunoscem noi lui Vodă
Și inimă și cuget pe t6tă ’ndoitur’a?

Respunse-attunci bătrânul pățitul Banul Manta:

Copii, Vodă nu este străin; îl seim cu toții;

Ellu e Michaiu Spătarul, e Banul al Craiovei;
Ellu a ținut cu Țerra puindu’și în jocu capul,
Quând vrea qua să ’l uccidă spurcatul d’Alexandru.
Nu creZu să assurZească acum la vocea Țerrei.

—	Dar, unchiule ’l cunoscem, urmo Issar mintosul,
îl seim de pe attuncia quând ne mâneam amarul

Cu densul din preună; Dar astăZi... deh! domnesce;

Și scii quo ’n timpii noștri domnia n’o ia nimeni
Cu degetul în gură: que legăture-ascunse!

Și que de mai promitteri pîno s’ajungă vodă!

Domnia aZi, d’afard se cumperă și vinde;

Allegerea e formă sau intrigi, violare.

Domnia e arendă pe quare îți dai sufflet

Și ’n quare Arendașul e una cu pristavul
Que-a miZlocit venZarea... E bun biet tot Românul,
Ci intră dracu ’ntr’ensul cum s’a văZut căllare
Cu busduganu ’n mână...

—	Noi să ’nccrcăm, Ncpâte, respunse Banul Manta

Cu aer de omu sigur.

—	Que facem astă seră? prornpsero Buzescii,

Se pune jurămei.tul?

—	O fii, vream mai ’nainte un sogu nuou a propune,
Respunse Kyriarchul.

—	Tătuță! Suntem siguri, urmo greu Banul Udrea
84	FRAGMENT EPICU

Quo nuoul nostru frate e om de omenie,

Român să pui credință, quând ni ’l propune-o dată
Păstorul nostru ensuși.

— Cu toții suntem siguri; dar quine-e? Cum îl chiamă?
Srigaro iar cu toții.

— Atiuncia Kyriarchul cătb la Banul Manta,
Și îi făcu cu capul să nu mai perțlă timpul.

Se scolă Banul Manta și trece ’n salla mare;

La ușa quea din drepta respectuos s’arrcstă,

Și ’ncet de trei ori bate. Din întru îl întrdbă:

“Sunt toți?,, — Toți, îi respunde... și ușa se deschide.

In dată drept și sigur un mare om propasă,

Și răpede ’și aruncă ochire aquileă

Și pasă drept la jețul que stâ ’naintea Crucii.

Un stat înalt și nobil, un port dc majestate,
O frunte mare, scosă, qiic cugetă de parte,
Schinteietori ochi ageri, sprâncene ebcnine,
Un nas roman, o buză pacefică, ridentă,
O barbă marțiale, un peptjque sparge sorta
C’o tare pațiență, și brațe musculose.

Tunică cîrmîzie de catifea deschisă

Cu ghinde, frunții de aur la pept și ’n giur pe polle,
Cădea p’o îmbrăcătură colonna strimt pe pulpe
Pe quare cothurni bellici roșia pîn’ la genuchie
Cu pinteni d’argint ageri. O copcă scbinteindă
în suma de briliante stringeă a lui ciutură

Que tallia pronunță. De densa ’n partea drepta
O pallă străluceote sub mână tare-appende,

și ’mpumnat mânerul. Mițllocu și lalte spete

Și umeri se desemnă sub mantă purpurie

Și largă și ușure în copci că doe stelle

Cavalleresce prinsă. De gut decora peptul

Colana quea de aur. O pelerină neagră
De samureă pelle cădea rotund pe mițllocu.

Un coif avea în dreapta, în locu de gugiumană,
Drept bellică emblemă: nencinsă ’i eră fruntea
Și capul drept și liber; descoperite plette
Cădea pe pelerină că densa negre, lucii
Hcrioicu ondulose.

O cugetare scurtă umbri crețindu’i fruntea;
CANTUL II	85

R’ttpoi <ie< i» ».;i lotul nținta pc Bim-Manta:

“S;i vim, limleo Manta.,, Și Banii ’n dată pasă
în Mtiințolo din stânga, și ’n dată iară esc
Cu Kyiinicliu ’n saltă. Aquesta se înclină
și iiu i'elo vestminte cu pietate ’nveste,
I‘Ireal pe capu își pune pontifical’a mitră

Și ’n drept’a își ia cîrja.

Iar trece Banul Manta în stanta adunării,
Și ’n trdcdt quevă spune feciorului-din-casă.
Intrând: boieri! le £ice, Păstorul în vestminte,
La jurământ ne chiamă; și noul soțu astdptă

Unire să conjure.

Cu toții trecu în stanța intrării și vecină
Cu salla solemnele. Ban-Manta face semnul;
Feciorul trage corda; cortina se deschide...
Boierii în preună vedu toți pe ensuși Vodă!
Toți răpede pun mâna și ’mpumnă strîns mânerul;
D’o dată ’ndoit cuget că fulger îi străbate:
Și trădămentul negru ș’a planului plinire.

Ardea făclii sacrate, splendorea eră mare;

Uimiți eră boierii la umbră de lumină.
—“Inquă, boieri, le țlice assigurat Heroul,
Cu voi aveți un frate que stă ’naintea Crucii
Symbol chreștin de chinuri, de morte, de martyriu
La quare ellu se ’nchină spre mântuirea Țerrei.

Curagiul que ve ’nsufflă, adorea generosă,
Și pepturi credinciose, și brațele române
îmi sunt pre necessarii la multa mea voință
Și fapta que ’ntreprindem... Veniți: eu sunt al vostru
Și voi a melle scuturi. Pe Sântul Evangeliu
Eu ve annunțu de bine: o sortă ne așteptă
Ș’o gloria commună. Veniți, qu’a mea chiemare

Ve adund aicia.,,

— Dar, fiilor, prorupse Euthymie zelosul
Prepusuri la o parte: e marc Domnul Țerrei:
Aqueastă adunare ș’unire într’un cuget
Nu este a mea faptă, e planul seu que ensuși
L’a conceput în Domnul; ellu ensuși mă trimisse
Și ’mi dette ’nsărcinarea să ve cunoscu virtutea

Și dorul pentru Țerră. „
86

FRAGMENT EPICU

Tu Mușii, spunne’mi svolul, enthusiasmul mare
Si focul que s’apprinse în inime române
Que rechiemâ acuma senaturele Romei
Que se lupta cu Sorta și ’ntemeiă mărimea
împărătesei lumii. Răpiți eră Boierii
în marea bucurie: li se părea ’nceputul
La fericitul termin. A lor minte străbate
Pe arripe de flăcări în gloriosa caile
Que Duca le deschide. Viu toți în giurul mesei;
Ban-Manta-adduce steagul cu Aquila romană
Cruceată ’mpărâteasă, cu Constantin augustul
Que-ardică ’n triumf Crucea cu Mamă-sa Elena:
Semnu marc quo triumfă quei închinat la morte.

Cu tarea ’i mânnă stângă Heroul scote brandul
Que fulgeră ’n tot latul, și punta o depune
Pe masă spre ’nchinarc. Ia steagu ’n mâna drăptă.
Tragu săbii toți Boierii; și șueră OQcllnl,
Și punta se depune respectuos pe masă

Onore de oșteni.

Que semăna Heroul, o Musă Sinaită
Que ’ncorporași într’una poporul Israel
Dând Nației un nume, un sufflet ș’o viață?
Ființă muritore pe Michail-Archangel
Nu ’l a vățlut vr’o dată cu sabia de flăcări
In mijlocul de angeli quând jură ’n cer credință
Și curăță-Empyreul de impiile duhuri.

Imaginați acuma pe Michail al nostru
Cu giadiul în mână între române pepturi
Quo jură resbunare și curățirea Țărrei
De crimele păgâne, și veți pute înțcHeggc
Cereasc’a curățire, pe quât pote icona
Material adducce ideea spirtuale.

Păstorul ia în mână făclie arțlătdre,
Și ’ntr’ensul intră Spirtul quei dătător de viață

Poporelor căzute

I. Heliade.
87

MELODII HEBRAICE.

și allesului Domnului; nu mai â
aquea harpă consacrată prin la-
crămele que le versau toți quâ-
ți îi ascultau accordele inspirate
de melodie; îndoiască-se lacră-
mele; quoci cordele ei s’au
spartu.

Ea străbătiâ prin a sa dulcea-
ță omenii cu inima de fer și le
împrumută virtuți, nu se află
urechie atât de nesimțitore, nici
sufflet atât de rece spre a re-
sista la enthusiasmul sonurilor ei.
Harpa lui Da vid deveni mai po-
tentă de quât thronul lui.

II

Ea spuneâ trophcele regelui
nostru, celebră 'gloria Dumne-
dcului nostru; ea respândiă bu-
curia în văllile nostre; făceă a
se plecă cedrii și munții; accâr-
dele ei aspiră la ceruri și acolo
au și remas.

De attunci nu se mai aude a-
supra pământului; pietatea ânse
și amorul ânco ne răpescu suf-
fletul prin sonuri que semenă
quo esu din pragurile ceresci și
îl legănă în aquelle visări que
splendida lumină a dillei nu le
pote întrerumpe.

III

Daqua in aqueasta bune înălțată

II

'! Daqua, în aqueastă lume înăl-

i	i

l'.ni'u vine strălucind de
frumusețe
I

Eat’o vine strălucind de fru-
musețe că noptea climelor făro
nori și a cerurilor înstellate;
tute quâte umbra și lumina au
de mai răpitor în sine, ea le-a re-
unit în chipul și în ochii sei:
un ferice ammesticu produce a-
queastă dulce lucire pe quare
cerul o refusă splendorii dillei.

II

O umbră mai mult, o rațjlă
mai puțin, măi ar’ ii schimbat
grația nespusă que însoțesce fiă-
quare cosiță a negrului seu peru
și respânde un carmen încântă-
tor pe faca ei. Seninătatea tră-
surilor ei exprimă quât îi sunt
de curate cugetările,

III

Rumenul și surrîsul que îi a-
nimă chipul și aquea frunte a-
tât de dulce, atât de lină, atât
de eloquentă nu rechiamă de
quât dille trecute în virtute, un
sufflet în pace cu tot pământul
și o inimă al quăria amor este
innocent.

II

Harpa regelui poetâ
I

Spartu-s’au cordele harpei re-
gelui poet, prințului omenilor
MELODII

88

țață que este mai pre sus de
capetele nostre, amorul supra-
viețuesce după noi: daqua inima
objetului adorat ne conservă a-
colo tinerețea sa; daqua ochii
săi sunt aqueiași, afară numai
quo nu mai sunt urneai delacră-
me, que fericetate de a fi pri-
imit în aquelle sphere necunos-
cute ! quât ar’ fi de dulce a muri
ensuși în ora aqueasta, a’și luă
svolul departe de păment și a
se duce spre a’și nimici tote te-
merile în nemărginita lumină a
eternității!

II

Are în adevăr să fiă așă : noi nu
tremurăm pentru enșine assupra
pruntului, quând, în neastâmpăr de
a sări peste abys, ne mai ținem
âncă de plăpânda catenă a exis-
tinței. Ah 1 credem quo în a-
questu viitor vommu reaflâ inimi-
le que furo unite cu alle nostre,
spre a ne răcori cu densele în
undele nemnritore și a fi alle
lor pentru tot-d’auna făro a ne
teme de despărțirea «trăpa-
șului.

IV

Gazella selbafica.

I

Gazella sălbatica pote-se quo
mai sare cu bucurie peste colli-
nele ludeei; ea pdte a’și sătura
setea în tote fontânele que resaru
din aquest pemcntu sacru; pa-
șii ei aerieni, și ochii străluci-
tori nu vedu nimica feroce în
pregiurul ei.

II

ludeea vădut-a peste collinele
aquestea pași nu mai pugin de
ușurei și ochi și mai amăgitori1
vățlut’-a, în locurile aquestea, de-
șerte în dioa de astăzi, locuitori
și mai demni de a o înfrumuse-
ța. Cedrii își lăgănă ânco frun-
$ătura asupra muntelui Liban,
ci nobilile vergini alle Judeci nu
mai sunt.

III

Mai ferice palmiarul que um-
bresce aqueste câmpii de quât
semenția risipită a lui Israel!
Palmiarul petrece în locul unde
a prinsu rădăcină și’și devine
grația desertului: ellu nu pdte a-
bandonâ locul nascerii salle și n’ar’
mai trăi pe un tărrem străinu.

VI

Noi ânsă suntemu nevoiti a ne
rătăci veștedîndu-ne și â muri
pe terremuri depărtate; cenu-
șele nostre nu se vor reposă
din preună cu cenușele părinți-
lor noștri: nu mai remâne nici
o rugă din templul nostru, și
derîderea s’a așezat pe thronul
lui Salem.

V

Oh! plângeți assupra aquellora...

I

Oh! plângeți assupra aquellora
que plânsero pe prunturile rîului.
Babylonului, assupra aquellora al-
le quăror templuri sunt deșerte și
patria un visu ; plângeți assupra
harpei sfărîmate a lui Juda; ge-
meți... Acolo unde locuia o
H EBRAICE	89

eon din mâna sfărâmată a împi-
lătorului: pîno quând ânco alle-
huI ton pământ va mai fi călcat
sub pașii tyrannilor? pîno quând
ânco templul teu va mai remâneă
făro rugă, o Dumnezeul meu!

VIL

Fi ia Ini Jeplite.

I-

Părintele meu.... fiind quo pa-
tria ndstră și DumneZ^n! nostru
queru viața filiei talie, fiind quo
triumful teu este prețul votului
seu...străpunge sînul que se des-
copere dje sine în ainte ’ți.

II.

Vocea dolliului meu a tăcut,
munții nu au a me mai vede;
daqua mâna que adoru taie fiirul
Zalelor melle, lovitura que îmi
va da va fi făro durere.

III.

Nu te îndoi, părintele meu!
nu te mai îndoi, sângele filiei
talie e așa de curat că și bine-
cuvântarea que implor mai ’na-
inte de a’l face să curgă gla-
diul teu...

Așiă de curat că și ultima cu-
getare que îndulcesce ora stră-
pașului meu.

IV.

Cu tote lacremele fecidrelor
Salamului, tatăl meu arate-se
herou și jude nemlădios 1 Repur-
tat’-am eu victoria pentru tine...
părintele meu și țerra mea sunt
liberi.

V.

Quând sângele aquesta que

7

dinibrA 1 )iunnc(1l('iil lor, loouieticu
imtAțli uquoin <|uo ii’hu Ditmnrțieu.

11

Unde ilm lunci își va spăla
picorclo iiiHihigi’i-nto? unde cân-
turi In n(nl. do dulci alle Sionu-
hti ii vor consolă? și quând me-
lodia .ludei va rebucură inimile
quo lo făcea să salte cerescile’i
accente ?

III

Semenții retăcitore, inimi de-
solate, unde veți refugiâ qua să
afiați ropaos? Palumbul își are
cuibul seu, vulpea vidunia sa,
poporele patria lor... Israel nu
mai are de quât mormântul.

VI

Pe pi ulițele .iordanului.
I

Pe prunturilo lordanuhi se ră-
tăciescu cămilele Arabului; pe
muntele Sionului se rogă mini-
ștrii Dumnezeilor străini: ado-
ratorii Iui Baal își plâcă genu-
chii pe stânca lui Sinai... Si
în aquestu locu... In aquest
locu ânsuși, o mare Dumnedeu!
fulgerul teu dorme în tăcere.

II

In aquest locu... - unde de-
getul teu arse tabla de pdtră ...
unde umbra ta lumind peste po-
polul teu... unde gloria ta se
înveli în vestmîntul seu dc locu...
nu te vei mai arătă bre a isbi cu
mortea pe aquei que te-ar’ vedb?

III

Oh! luciască privirea ta în ful-
gerul trăsnetului teu, smulge lan-
PERIODUL V.
90

MELODII

îți sunt datore va 5 versat, quând
vocea que îți este scumpă nu o
vei mai audi, memoria mea fiă
attunci orgolliul teu și nu uită
quo am surrîs în ultimul meu
moment.

VIII.

O tu quare ne esci răpit# în
florea fniinusețci.

I

O tu quare ne esci răpită în
florea frumuseței, nici de cum
nu se va appesa assupra ta un
monument greu, ci pe verdeța
mormântului teu roșele își vor
desvoltâ frundele, câ nisce pre-
miții alle primăverei, și cyprul
își va uni dulcea melodie a um-
brăturei salle.

II

Adesea, lungo aqueastă fân-
tână cristalină, durerea își va
pleca langhidul seu capu, își va
nutri cugetările pline de lungi
reverii ; apoi depărtă-se-va plină
de doru și cu un pasu târziu și
tăcutu... qua nu cum va pașii ei
să turbure somnul aquelleia que
nu e mai multu.

III

Noi seim quo lacremele nostre
sunt vane quo mortea nu va să
scie de plângere...... Cu tote a-

questea noi nu putem geme mai
pu§inu, nu vom versă mai pușine
lacreme ; și tu ensuși........ que

îmi recomandi uitarea.... chipul
teu e palidu și ochii tei umedi.

I	IX

Sufletul meu e trista-

I

Sufletul meu e tristu....... ia

mai currend harpa que mai pociu
ânco a o simți; tragă mâna’ți
grațiosă nisce accorduri încân-
tător c aurului meu. Daqua în
inima mea carmenul aquestor ac-
corduri vor deșteptă o speranță
consolatore; daqua o lacremă
stă pe ochii mei, ea îndată va
curge și va înceta de a’mi arde
fruntea.

II

Allege ânse o arie melancoli-
că , nu începe prin nisce sonuri
voiose; ’ți-o repetu, Menestrele,
eu am nevoe de a plânge, quoci
altu fel inima’mi plină stă să se
spargă: îndelung ea ’și a nu-
trita durerea... îndelung a suf-
ferit în tăcere și făro a gusta som-
nul ; venitu-i-a momentul de a
se sparge printr’un excesu de
sufferintă... sau de a se îmmuiă
•	9

Ia carmenul potent al harmoniei.

X

Vedutu-te-am Plângând.

I

Vedutu-te-am plângând.........o

lacremă strălucitore stette pe
seninul luminei talie, și creduiu
quo vedu o picătură de roă le-
genânduse assupra viorellei. Ve-
dutu-te-am surrîdendu .. . sapfi-
rul ’și a perdut Iftngo tine totă
strălucirea; nu mai putu a se
assemenâ cu radele animate que
schintillâ din ochii tei.
II EBRAICE

91

ii

Precum norii priimescu dela
sure o fașă dulce de lumină pe
quare appropierea umbrelor abia
o p6te stinge, assemenea și sur-
rîsul teu își communică curata sa
fericitate către sufletul quei mai
tristu ; căutătura’ți lassă dupo si-
ne-o lucire que se respânde în
inimă.

XI

Dillele talie sunt finite.

I

Dillele talie sunt finite și glo-
ria’ți începe; Cânturile patriei tal-
ie cellebră triumfurile Aiului al-
legerii salle, isbîndele sângera-
tiee alic săbiei lui, conquistele,
victoriile lui, și libertatea que
redette poporului seu.

II

Tu ai cădutu; ânse, pîno
quând noi vommu fi liberi, tu nu
vei cunosce mortea. Sângele
que ai versatu a binevoit a se
uni cu pămentul quare ne nu-
tresce; ellu va circulă în vinele
nostre și suffletul teu va fi în
sînul nostru.

III

Quând ne vommu repedi assupra
inemicului, numele teu va fi stri-
getul victoriei; (perdcrca ta, su-
jetul hymnurilor que vor înalță
vocile melodiose alle verginilor
nostre! Lacrimele vor fi o înju-
ră la gloria ta: Ne vommu feri
de a te plânge.

XII

Saul in nintea ulteniei salle lupte.
I

Bellatori și voi căpitani, da-
qua vre-o săgetă sau sabia îmi
vor pătrunde sînul quând voiu
commandă armata Domnului, sân-
geratul meu corpii să nu ve fa-
că a stă din callea vostră, lă-
sați’l să fîă corpul unui rege,
împlântați-ve gladiurile în inima
fiilor lui Gath.

II

Tu que porți arcul și pavesa
mea, daqua soldații lui Saul își
vor întorce capul și vor fugi la
appropierea inemicului, isbesce,
întinde-mc făro sufflare la picio-
rele talie. Eu voiescu a me închină
morții que ei nu cuteză să o
brave.

III

Adio bellatorii mei, afaro de ti-
ne, moștean al thronului, fiiul ini-
mei melle; noi nu ne vom des-
părți nici o dată! O strălucitore
diademă, o întinsă putere sau
o morte regale, eto sortea que
ne așteptă astăzi.

I
SAUL.

«O tu, al quării carmen pote
să chieme morții fă să appară
în ochii mei prophetul.»

Pythonisa Din Endor

...«Samuel, ardicăți capul îm-
mormentat..... Rege, caută; eto

fantasma prophetului.»

Pămentul se deschide, Samuel
s’arată în midlocul unui mior.
92

MELODII

Lumina schimbă culorea depăr-
tândttsc de lințoliul que îl acco-
pere. Mdrtea reschienteie de o
lucire sticlosă în nemiscații lui
ochi, Vinele îi sunt uscate și
mâna’i veștedă ; osele picioreloi'
lui înșirate înspăimentă prin în-
fiorătorea lor albețe. Buzele lui
făro mișcare și gâtul făro resuf-
flare seotu nisce vorbe surde
assemenea unui vânt sutterran
Saul privesce și cade la pă-

ment, precum cade un stejar is- i
bitu d’o dată de fulger.

II

«Pentru que somnul meu este
turburat? quine este uquclla
quare chiamă pe queii morți?
Tu esci ore rege al lui Israel ?
Ve$i aquesti membri înghiețați:
assemenea vor fi și ai tei quând
vei dormi mâine împreună cu
mine. Pîno a nu appune dioa
que se appropie, tu vei fi în mor-
mentu, și fiiul teu dinpreună
cu tine. Adio dar, ânse numai
pentru o di dupo quare ne vom
uni pulberile împreună. Eato
quo te ve<ju cădend făro viața
în midlocul fiilor tei, pătruns
de săgetele Philisteilor; mâna
ta ensuși va «îndreptă către ini-
mă’ți gladiul que’ți appânde la
copsă. Tatăl și filiul, casa lui
Saul vor fi mâine făro coronă,
făro viață, și capul despărtitu
de corpu.»

XIII

Tdte suni vanitate dice Ecleriastul

I

puterea me culmau cu darurile
lor; aveam sănătatea și junețea;
vinurile quelle mai rare roși au
cuppele melle, și frumuseți în-
cântătâre me desmierdau cu mîn-
gîierile lor.

Inima mea se dilectă lungo el-
le și palpită de quelle mai dulci
mișcări. Tote quâte pămentul
pdte să dea, tote quâte murito-
rii le au drept prețiose, contri-
buiau la splendorea ’mi regale.

II

Cautu a compută quâte din a-

qucsta $ille de fericitate voiu con-
simți a mai petrecce în midlocul
amăgirilor și mărimilor vieței.

Nici o di nu e, nici o oră de
plăcere făro amărtudine. Nici un
adornament nu era al puterii
melle, quare să nu fi fostu o să-
getă ar^etore pentru inima mea.

III

Sdrpele câmpiilor își perde toi
veninul quând e domolitu de ar-
tă sau de un carmen magicu:
quare carmen ânse pote desarmâ
șerpele aquella que constrînge
inima în încolăciturele salle ?

Ellu n’ascultă nici vorbele sci-
inței, nici încântările liarmoniei;
mușcă, și mușcă și mai mult
inima condamnată a’i simți în-
junghiul.

XIV.

Quând frigul morții termină suf-
ferințele aquestei cărni de argilu.

I

Quând frigul morții termin»

Gloria, înțellepciunea, amorul, sufferințele aquestei cărni de ar-
IIEBRAICE

gil, unde svolă nemuritorul suf-
fletu? Ellu nu pote peri, nu po-
to remftnc; își abandonă ânse
invilupa materiale. Liberat din
legămintele corpului străbate ellu
orc călii Io ceresci alle astrel-
lor, sau se răspânde în regiuni-
le spațiului cu virtutea în sine
de a vede tote?

II.

Eternu, infinitu, neperitor,
învidibil și contemplând tote
que se coprind pe păment și în
ceruri coprinde-va ellu presen-
tul și trecutul? Quea mai mică
urmă, que întunecat conservă
memoria din dillele que nu mai
sunt, este vedută de a-tot-coprin-
«jletorea aruncătură de ochiu a
sulfletului: tote quâte au fostu
îi apparu de o dată.

III

Cău-âturele lui vor străbatte
întunerecul chaosului astfel cum
eră mai ’nainte pîno’qvând crea-
ția înpopuld pămentul: va urmă
vestigele ultemei sphere a cerului
pîno în locul unde începu exis-
tința lui. Acolo unde viitorul
se prepară spre a produce sau
a desființa, suffletul va ave re-
velația despre quea que va ave
să fie, va vede sorele stingen-
duse și systema lumii distrusă,
iar pe sine neclintit în eternita-
tea sa.

IV

Mai pre sus de amor, de spe-
ranță, de ură sau de temere,
ellu va viiă curat și făro pati-

93
mă: un secol va ave pentru den-
sul durata unui annu, annii du-
rata unui moment; și cugetarea
va luă un svol audace, făro
a avâ aripe: substanță eternă
și nedefinită, va uită que a fostu
mortea.

XV.

Visia lui Balthazar.

I

Regele e pe thron, satrapi,
împlu șalla serbării luminată de
mii de lampe schinteitore. Mii
de cuppe de aur consacrate o di-
nioră în Israel, vasele lui leho-
vah, coprind vinul păgânului que
n’are Dumnedeu.

II

De o dată, în aqueeași sallă
degitele unei mâini apparu assu-
rra păretelui și scriu pe densul
că assupra nisipului. Degitele
unei mâini solitarie alergă peste
littere și le arată assemenea unei
verge.

III

Monarchul le vede, se înfioră
și commanda serbătorei să în-
cete; faca i se pălesce, vocea îi
tremură. Viiă bărbații cu sciința,
<^ice ellu; înțellepții pământului
explice vorbele terribili que ne
întrerupu bucuriile regali.

IV.

Devenii Chaldeei sunt îndemâ-
natici : ânse aqui le încetedă țâ-
ță sciința; aqueste littere necu-
noscute remân neexplicate și pen-
tru totu d’auna spăimântătore.
Betrânii Babyloniei sunt înțellepțl
MELODII

94

și plini de Bciință: de astă dată
ânsi își uitaro totă înțellepciu-
nea; se uită și remân uimiți.

V.

Un captivu, un june străin,
au<jî commandele regelui; pricepu
înțellesul aquellor vorbe myste-
ridse; lampele erau strălucitore ;
prophetia uimesce ochii tutulorr
străinul se appropie și o expli-
că ; dioa de mâine va adeveri
explicația lui.

VI.

«Mdrmîntul lui Baltazar 6 de-
schisu; trecut-a domnirea lui:
trasă în cumpenă, s’a aflat ușu-
re că pulberea que o svdlă vân-
tul. Lințoliul va deveni veșmân-
tul seu regal și petra funebră
accuperementul lui.... Medul îi
stă la portă și Persul s’a suit
pe thronul lui.

XVI.

Sore al quellora que numai gustă
somnul-

I.

Sore al quellora que numai
gustă somnul, astru melancholicu,
a quărui molie și tremurătore
lucire ne arată întunerecul que
nu’l poți risipi, o cum semeni
cu suvenirea fericirii que nu e
mai multu! Asfel străluce tre-
cutul, lumină unui altu timpu a
quării nepotente ra$e nu potu a
communică căldura: nu e mai
de quât o lumină nopturnă; du-
rerea veghiadă să o contâm-
ple: o distinge ânse dc departe;
îi recunosce lucirea, ânse quât
li e de debile impressia.

XVII.

Daqua^iuima mea ar’fi fost așa
de amăgitore dupo chiu tu
cugeți.

I.

Daqua inima mea ar’fi fost
așa de amăgitore dupo cum tu
cugeți, n’așiu fi avut nevoie de
a me allungâ din pământurile
depărtate de Galileea; n’așu fi
avut de quât a abjura credința
mea spre a șterge blestemul qua-
re țlici quo este crima nației melle.

II.

Daqua Reul nu amăgesce nici
o dată, attunci Dumnezeu e cu
tine. Daqua numai sclavul com-
mite păcatul, tu esci attunci li-
ber și făro măculă. Daqua exi-
latul assupra pământului este as-
semenea prescrisu și în ceru, ur-
medă tu a trăi în a ta credință;
cu voiu muri într’a mea.

III.

Eu am perdut pentru aqueastă
lege multu mai multu de quât
queea que tu poți a’mi da: o
scie Dumnezeu, aquestu Dumne-
deu que îți iartă ție triumful; în
mâna sa sunt inima și speranța
mea, și în mâna ta viața și co-
prinsul que abandonu pentru
densul.

XVIII.

Dorul lui Herod dupo mortea
Mariamnei.

I

0 Mariamnă! sângeră acum
în rendu’i și inima pentru quare
tu ’ți ai perdut viața; resbuna-
HEBRAICE

rea se perde în durere, și crum-
ta remv.șcare vino în urma tur-
burării. O Mariamnă! unde esci
tu? Dorul meu nu pote fi ore
au$it de tine? Ah! de ai fi
putut audi.... m’ai fi iertat attunci
și Cnsu.și quând cerul ar’fi surd
la a mea rugă.

II.

Que! ea nu e mai mult?....
Putut-au cutedă omenii mei a
ascultă de gelâsa mea furorc ?
Turbarea mea n’a comandat de
quât ensuși a mea disperațio;
g;adiul quare te-a isbit atîrnă a-
cum assupra capului....Ma tu esci
înghiețată de sufflarea naorții, o
bellă mea ! Inima aqueasta cru-
dă, surda mai chiamă pe queea
que singură’și a luat svclul că-
tre ceru și îmi lasă aqui suflletul
nedemnu de a o urmă acolo.

III.

Ea nu e mai mult, ea que se
împărteșiă de a mea diademă:
derîpatu-s’a totă fericirea mea
în mormânt dinpreună cu densa:
Am despuiat tulpina lui Juda de
aqueastă flore que nu se desvol-
tă de quât numai pentru mine.
Crima e partea mea, iadul me
așteptă, disperația ’și a și făcut
prada din inimă’mi; și am meri-
tat cu prisos aqueste turmente que
me consumă în sempreternu.

XIX.

Asupra diJlei distrucțiunii Ierusa-
limului de către Titu.

I

De pe culmea queilei din ur-

95
mă colline de unde se mai între
vede templul teu o dinioră sacru
vc<Jutu-te-am, o Sion quând erai
prada Romei! eră attunci ultimul
teu soro que stă a se eclipsi în
umbră; și flacărelo ruinelor talie
spăimîntă ultima’mi căutătură que
ațintam asupră’ți.

II

Ochii mei căutaro templul teu
și accoperementul părinților mei:
uitaiu pentru un moment sclavia
que mi se prepară; nu veduiu
de quât flacăra mistuitore încin-
gând al teu templu, și bragele
încatenate în quare resbunarea
nu mai eră dc nici un folos.

III

Mii de ori colline pe quare eram
refletasse lucirea alternelor rade
alle dillei, attunci quând stând
assupra culmei îmi plăceă a ur-
mări trăsătura umbrei que des-
cindea pe sânta cetate.

IV

In diba fatale a ruinei talie me
mai veduiu și eu pe aquellași
munte; ma numai me uitaiu la mu-
rinda lucire a sorelui. Ah! de
que în locu’i nu luci fulgerul
mai bine! de que nu se sparse
trăsnetul peste capul vingeto-
rului.

V

Anse Dumnedeul păgânului nu
va profană nici odată templul
unde Jehovah a binevoit a dom-
ni : popolul teu e risipit și adă-
pat de desprețu; cultul nostru
MELODII HEBRAICE

96
ânse, o părinte al lui Abraham
numai către tine se va adresă.

XX

Stând assupra prnnturilor rîuhii
Babyl&nului plângeam.

I

Stând assupra pruntilor rîuru-
lui Babylonului, plângeam cuge-
tând la țlioa quând nemicii no-
ștri, tinși de sângele nostru de-
prâdau îa locurile quelle ’nalte
alle lui Salem și quând vergi-
nile desolate alic Sionului se
respendeau în departe vcrsând
șiroie de lacreme.

II

Pe quând contemplam rîul
alle quăruia unde treceau libere,
«cântați-ve cânticele vostre» ne
dissero ei. Anse nu, nici o di-
nidră străinul nu va avea trium-
ful aquesta! Pâlească-se mai bi-
ne și usucese a mea mână de
quât se facă a resună harpa Sio-
nului pentru nemicii sei.

III

Uite, Saleme! Harpa e atîrnată
de salcia rîului, stă mută acolo,
quoci numai libertatea are drept
să’i preside accordele: dioa qua-
re vedîi stingenduse a ta glorie
nu’mi mai lăsb dela tine de quât
numai aqueastă suvenire sacră;
nici o dinioră sonuriie ei melo-
diose nu se vor mărita cu vocea
împilătorului.

XXI

Destroctia Sennacheribului.

I

Assyrianul se răpeai assupra

nostră că lupul în păstorie; co-
hortele lui străluciă de purpură
și de auru; ferrul lancelor lor
schinteiă câ stellele în mare,
quând albastrele ei valuri se
desfășură pe țermurii Galileei.

II

Assemenea de numerosă câ și
frunzele selbei quând vara îi
înverdescu ramurele, armata a-
queasta se arătd, cu stindardele
salle, pe la appusul sorelui........

Assemenea frondelor pălite alle
selbei quând sufâă o dată vîn-
tul tbînnci, armata acpieasta ac-
coperi pământul la returnarea
aurorei.

III

Angelul morții își întinse ari-
pele assupra ventului și lăssb să
’i cadă sufflarea assupra nemicu-
lui: ochii oștenilor addormiți re-
mascro în nemișcare și înghie-
țați; inimele Jor mai băturo o da-
tă pentru ultima oră și încetaro
de a mai batte pentru tot d’auna.

IV

Cursierul stă întins cu nărrile
deschise și sufflarea orgoliiului
seu nu le mai însufflțesce: spu-
ma ultimului seu suspin albe-
sce verdeța assemenea de rece
ca și aqueea que o depun val-
lurile assupra unei stânce.

V

Lungo densul stă căllerețul pal-
lid și înțepenit de morte: roa îi udă
fruntea, rugina îi întunecă daoa .
tindele sunt tăcute; drapellele
ventullă, în voiea vânturilor;
HOMERU.	97

lancele jacu pe pământ ții trom-
bele stau mute.

VI

Văduvele lui Ashuru scotu ge-
mete prelungite ; idolii sunt sfă-
rîmați în femplul lui Baal; pu-
terea păgânilor, făro a fi isbită
do gladiu, topitu-s’a câ ninso-
rea în aintea ochiului Domnului.

XXII

ESTRACTt din JOBU.

I

Un somnu profundn se lassase
peste ochii tutulor afaro de
ai mei...» un spirit trecu pe
din ainte mea, și veduiu faca
nemuririi descoperită.... mi se
păr ii, făro formă ... ânse divină . .
Carnea se înflorb în lungul ose
lor melle, și umedii mei peri se
sbîrliră quând au^iiu vorbele
aquestea:

n

«Omul fost a ellu ore mai
dreptu de quât Dumnedeu ? Omul
este ellu mai curat de quât a-
quella que se îndoiesce daqua și
ensuși seraphimii sunt în siguran-
ță ? Creatul e de argilu, vani
locuitori ai pulberii! vermele ve
supraviețuesce . .. Sunteți voi
mai drepți de quât mine, crea-
ture de o di? voi ve păliți pîno
se nu viiă noptea, orbi la lumina
înțellepciunii.

Fine la melodiele hebraice.

Lord Byron.

Historia litteraturei grece.
IIOMERU.

Homeru fu quel mai faimos
din poeții antiquițății clasice.
Persona și operele lui dettero lo-
cu la atâta probleme a quărora
deslegare nu e ânco sigură. Bio-
graphiele lui Homeru attribute la
Herodotu și Ia Plutarcu sunt o
țessetură de fabule quând inge-
niose quând absurde. Ii dettero
de antenați pe dei și pe Muse j
leagenul lui i s’a cccolit de mi-
nuni, și miraculosul se vede res -
pândit în tdtă viața lui. Numele
lui fu causa la o multitudine de
etymologie copilăresci. Circon-
stanțele vieței lui, epocha în qua-
re a trăit, tdte pîno șl ensuși
exisistenta lui sunt învelite de în-
tunecime și de nesigurități. Ho-
meru deveni celebru fdrte tărdiu
dupo viața lui quând fu cu ne-
putință de a se mai culege des-
pre densul ducumente demne de
credință, în lipsa qnărora se în-
cheie viața lui pe nisce proba-
bilități și tradițiuni mai mult sau
mai pușin prefăcute, de unde și
aquelle fabule, anecdote, și par-
ticularități închipuite. Dupo quel-
le mai demne de cuvent tradițiuni,
Homeru s’ar fi născut pe pruntu-
rilo rîului Meles, lungă Smyrna ;
tatăl seu ar' fi fost Meon și muma
sa Criteide, de unde i se dettero
supranumele de Meonide, dela ta-
tă-seu, și Malisigene , dela locul
nascerii. — Alți îi dau de tată pe
HOMERU.

98

Mentor regele Pylosului si pe
Climeno sau Temito din Cypru
do mumă. Din tote aqueste diver-
se păreri, tot que se pote închieiă
de fondamental este quo într’o epo-
chă forte depărtată stette un po-
et celebru que făcu o revoluție
în poesia contimporană, și pe
quare se învoiro a’l numi Ho-
meru. — Admitcnduse o dată
existența lui Home.ru, remâne a
se determină apoi doe punturi
însemnătbre : patria lui și cpo-
cha în quare trăi. Se scie quo
un mare numer de cetăți își
dispută onorea de a fi născut
Homeru într’ensele. Șdpte sunt
mai vîrtos alle quărora pretențiuni
au fosta celebrate prin poesie,
adicb: Smyrna, Colofon, Chio,
Argos, Athena, Rodos și Sa-
lamina; alții dicu Cima și Pylos
în locul quellor doe din urmă.
Cercetând semnele que ne ara-
tă poemele salle assupra țerrei
în quare s’a născut ellu, vine
quine-va a conchide quo poetul
a trebuita să trăiască în Asia
Mică, în lonia sau în vre una
din insolele vecine. Cu t6te au-
toritățile numerose în favbrca
Smyrnei, de va luă quine-va de
temeiu hymnul la Apollon citat
de Thucydide, Chio mai mult se
vede a fi patria lai Homeru. Stra-
bon dice quo ea conesrvă ânco sub
dominația romană suvenirea ti-:
tluriloi’ assupra quărora își îhte- !
meiâ pretențiunile salle. Autorul i
anonyma al Luptei lui Homeru\

și a lui Hesiodu mărturisesce
quo Homeru eră la Chio obje-
ctul unui culta poetica, daqua
nu și religiosu, din partea unei
associațiuni, caste sau famil-
lie quare pretindea quo se trage
din aquestu poetu, numinduse-
llomeridi. O inscripțio de curend
coinmentată de D, Boeckh ara-
tă exemplu luptelor rapsodice în
Chio. O altă inscripțio vorbesce
de gymnasiul Homerian în a-
queastă insolă. — Assupra epo-
chei în quare a trăita Homera
aflăm aqueeași neînvoire ; qaoci
e nedeterminată între, al X, al
IX și al VIII secol înaintea lui
J. Ch. De ne vommu luă dupo
opiniunile extreme, aflăm o diffe-
rintă de cinci secoli. Mai este

•

anco o opinid qae facce pe Ho-
meru contimporana cu Lycargu.
Eratosthen^, Aristarchu, și Filo-
choru îl pan cu 120, 140, sau
180 de anni dupo luarea Troiei.
Autorul unei biographie absurde
a lui Homeru, attribuite lui He"
rodotu, dice quo s’a născat cu
622 de anni înaintea expedițiunii
lui Xerxe în Europa, quare ar’
resprude cu annul 1102 înaintea
lui J. Ch. Herodota în a doilea
carte a historiei salle C. 53 dice
quo Homeru trăiâ cu 400 anni în-
aintea sa, adico cu 850 sau 880
înaintea lui J. Ch. Dupo marmu-
riele din Păros, el înfloriă cu 907
anni înaintea lui J. Ch. 302 ani
dupo luarea Troiei, sub arehon-
tatul lui Diogenete, puqin mai
HOMERU.

uaintea Olympiadclor. Intre tote
datele aquestea, indicațiunile de
iniijloeu sunt mai domne de cre-
zut. Ilomeru repetă quo dela si-
ne ensuși ellu nu scie nimicu
din quâte spune și quo numai
renumirea a ajuns pîno la ellu
(Iliad. R. I. v. 487.) Daqua s’a
născut, dupo cum dicu unii, cu
60 sau 80 anni dupo resbelul
Troici, daqua ellu ensuși și au-
ditorii sei cunoscuseră Letrâni
que au fostu marturi la aquestu
resbel, ar’ fi putut el dicce quo
heroii aquellor timpi repe^iâ cu
facilitate petre que abia putea să
le ardice trei omeni din timpul
sea (Iliad. XIV. v. 446)? De al-
tă parte în Iliada află quine-va
în disposiția materiale a armate-
lor, assupra câmpului Grecilor,
nisce amenunte que preînchipu-
iescu o tradiție forte prospătă și
nisce suveniri prea de curend.
Spre exemplu, R. XI. v. 9, ve-
dem quo tindele lui Ajace Tela-
monianul și alle lui Achille eră așe-
diate în ambele margini alle câm-
pului. R. VIII v. 222; navele lui
Ulysse eră în centru armatei și
formă în ore quare modu piața
publică: acolo se făcea judecă-
țile și sacrificiurile. Adessea ca-
pii se adună în consiliu în nava
lui Ulysse. —Opinia mai comu-
nă pîno la capetul secolului din
urmă făcea din Homera un Gre-
ca asiaticu din lonia que stătus.
se pe la midlocul secolului X în
aintea lui J. Cb. mai în urma în-

99
temeierii colonielor grece alle A-
sici mice. Bode (commentatio de
Orphco, Goeting, 1824) a corn-
bătutu aqucastă opinio; ellu în-
chipuesce pe Ilomeru a fi născut
în Peloponesu ensuși în timpii
resbelului Troiei : ellu se înte-
meiată quo nici în Iliada nici în
Odyssea Homeru nu vorbesce
despre invasia quea marc a Do-
rilor în Peloponesu, que s’a
întemplatu către 1100 cu queva
mai puqin de un secolu dupo lu-
area Troiei. Thiersch închipue-
sce quo Homeru a trăit în Pelo-
ponesu înaintea expulsiuni Heracli-
dilor, într’o epoebă forte appro-
pe de împresurarea Troiei, cu
puqin mai în urmă dupo întur-
narea Grecilor vingetorii. «Quoci,
dice ellu, daqua Homeru ar’fi
fost în urma revoluțiunii quare
schimbă faca peninsulei grece, ne-
greșit ar fi vorbit unde-va despre
aqueasta. Ellu nu cunosce nici
ensuși numele de Helleni, prin
quare se numiro Gercii peste tot;
ellu îi numesce Achei. Argieni.
Danai. Pe lungo aquestea histo-
riile, tradițiunile quelle mai nume-
rose narrate de Homeru se re-
ducu mai tote assupra Pelopone-
sului; quei mai iustruiți și quei
mai bravi din herui Iliadei se ve-
du din coprinsul aquesta, pre-
cum Nestor; iar tradițiunile que
se reducu la lonia, Grecia asia-
tică si la queea laltă parte a Gre-
ciei sunt mai sărace. Din aques-
tea se vede qu<5 Homeru a trăit
HOMERU.

100

maî mult în Peloponesu.» — Cu
o asemenea nesiguranță despre
famillia, epoeba și patria poetu-
lui, nu & mirare quo nu se scie
nimicu despre sortea lui. Homeru
se vede quo a călletoritu mult: fă-
ră îndoiala ellu s’a preâmblat în
mai multe renduri prin Grecia,
Fhenicia. Egyptu etc; de’l vaju-
dicâ quineva dupo cunoscințele
geographice și maritime que atte-
stă operele lui. Nici un poetu nu
e mai exactu de quât ellu a des-
crie tote locurile, mai fidel în
tabellele salle, mai băgător de
seamă a narră tradițiunilc națio-
nali. Tot d’a una a trecut de
un minunat geograpliu, și Stra-
bon se întemeiată adesea pe
autoritatea lui. Intr’un cuvent
Homeru este historicul epochei
salle. — Priimindu quo Homeru
să fi fostu orbu, dupo disa lui
Pausania (C. v. c. 33), se înțel-
lege quo n’a fostu orbu din nas-
cere, quoci n’ar fi fost nici o dată
capabil a face aquelle descrieri
a quellor visibili asfel dupo
cum se coprindu în operele salle
(Tuscul, C. v. c. 39). Unii dicu
quo a fostu învățător de scholă
orbu, alții un querșetor ajuns a’și
căpăta pâinea cântând din portă
în portă (Pauuania C. 11, c. 33) ;
quare nu se potrivesce cu queea
que seim assupra anticiilor aoedi
sau cântătorii ai Grecilor și asu-
pra condițiunilor. Quoci daqua nu
erau avuți și potenți quel pucin
erau fdrte considerați și respec-

tați; ei aveau locul însemnat la
sacrificiuri si la sărbători; era
assemenea forte bine priimiți în
adunările cetățenilor și în palate-
le prinșilor. Homeru se vede în
adever quo era unul din aquei
cântători que âmblâ din locu în
locu, unul din aquei poeți imbro-
visatori que ellu îi înfăgișadă în
Phemiu și Demodocu, nu ense și
un querșetor sau un maestru dc
scholă.

Din aqueste conjecture nu po-
te quine-va hotărî gradul de cre-
dință que merită de quât printr’o
cercetare critică și historică a
lliadci și a Odyseei; quoci ori que
se va dice despre persona lui
Homeru se pote trage din observa •
ția aquestor poeme; una este for-
te- strîns legată cu alta. Noi ne
roirămu de geniul lui Homeru și
de bella unitate que domnesce
în aqueste opere: deprinderile
educației nostre, tradițiunile classi-
ce alle litterrafurei moderne ne
au deprins a vede în Iliada și
Odyseea doe poeme regulate,
doe întinse composițiuni executate
cu o artă împlinită și dupo tote
regulele poeticei. Daqua dar
va veni quine-va a ne dice quo
sunt nisce tari cuvinte de a se
îndoi quo ar’fi existat vre o da-
tă vre un Homeru; quo aqueste
poeme atât de regulate în appa-
rință que au stat d^ept typu și
normă la regulele epopeei date
de Aristotele, nu se afla la în-
ceput asfe] subt forma subt qua-
HOMERU.

re le avem astAfji; quă aqueas-
tă pretinsă unitate de quare no
mirămu atâta este resultatul unei
elaborațiuni de mai mulți secoli;
quo cile n’au fost coniepute pe
un jdun unicu și turnate dintr’o
singură topitură, ci quo la înce-
putu nu era de quât nisce cân-
turi risipite, singuratice, culese
apoi și appropiate prin industria
unor întocmitori; attunci am începe
a striga în contra unui paradoxu
nesufferitu și făro temeiu; spiritul
nostru preocupat de ideile nostre
de unitate și de deprinderile în
quare ne aflămu assupra composiți-
uni, cu greutate ar’ priimi quo o
poemă că Iliada și Odyseea nu
s’ar’ fi executat pe un plan con-
ceput mai din ainte și cu profun-
ditate meditat de către autorul
seu. Cu tâte aquestea să quer-
cetămu cuvintele prin care se
indoiescu nisce critici așa de cu-
tezători că aqueștia. — Ei pre-
tind quo Iliada și Odysseea nu
numai quo nu sunt opera unui
singur poetu, ci quo nici una
nici alta în parte nu e fapta
unui singur autor; quo aqueste
poeme sunt doe adunăture sau
culegere de fragmente poetice
compuse în parte, que îndelun-
gu stettero despărțite unele de
altele, și din quare se formo în
fine un totu. Dupo disa lor,
aqueastă epochă, intermediară
între barbarie și civilisațio, în
quare stette Homeru , nu e pri-
imitore de o composițio întinsă

101

l și complicată astfel precum este
planul unei poeme epice și re-
gulate ; nisce opere așă de lun-
ge nu se putu attribul vieței unor
cântători nomadi que nu le re-
cită nici o dată întrege ci î»
frangmente. Totu se vede spon-
tanen și naivu în poesia homeri-
că; tote ne exclud ideea tra-
valliului și calculului; nu vede
quine-va de quât productul in-
spirațiuni, și planul combinatu
cu fiabilitate nu se arată. Pe lungo
aquestea o opera atât de întin-
să nu s’ar’ fi putut termina făro
ajutorul scrisului, și tote măr-
furi sescu quo în timpul lui Ho-
meru arta srcierii nu era cunoscu-
tă în Grecia. O probă hotărî-
tore este quo în aqueste doe
poeme alle salle ellu nu vor-
besce nicăiri despre arta scrierii,
cu tote desele occasiuni que aveă
poetul dea vorbi de densa, de o ar
fi cunoscutu. Hesiodu că și Homeru
nu vorbesce iar nicăiri despre
scriere, nici despre inscripțiuni,
nici despre monetă. Passagiul din
Iliada relativ la Bellerophonte (R.
VI, v. 168) que de atâtea ori
s’a addusu dreptu probă la opi-
nia contrarie, și aquesta ensuși
învederează nesciința poetului
despre aqueastă artă, afară numai
daqua va voi quineva să înțel-
leagă prin scriere înșirare unor
semne dre-quare nereduse ânco în
alphabetu. Assemenea se vede și
în pasagiul unde heroii greci tragu
la sorți spre a sci quine să se
HOMERU.

102

bată cu 1 lector. Volfu în faimo-
sclc salle Prolegomena ă întărit
forte multu aqueastă opinid. Pupo
(jlisa lui, șibnsuși de ne am închipui
quo scrierea ar’ fi fost cunoscută în
Grecia din timpul lui Homeru,
și quo ar’ fi putut fi întrebuin-
țată la inscripțiuni, tot r.a putem
țlicce quo întrebuințarea ei era
generale în viața commună mai
nainte de Olympide. Prin ur-
mare nu eră de ajuns quo se putea
scobi quâte -va littere în peatră;
qubci lipsa materialelor assupra
quărora să se pută însemnă ni-
sce opere așă de volumuuose ca
poemele homerice eră un obstacol
que numai secollii îl putea învin-
ge. In epoeba lui Solon, cu pa-
tru secoli în urma lui Omeru,
scrierea arco eră așa de pugin
’naintată, în quâtu, qua să’și pbtă
publica legile, leguitorul Athenei
pusse a le scobi în peatră, în
forma que se numesce Bustrophe-
don, que se ține de începutul
sau leagenul artei aquesteia. Măr-
turia lui loseph assupra poesiilor
lui Homeru este positivă: etb
cum se exprimă ellu (în contra
lui Apion): «Grecii priimirb litte-
rile forte târdiu și cu greutate.
Le cunosceă omenii pe la împre-
surarea Troiei ? E o problemă
în quare tâte probabilitățile sunt
spre a ne mărturisi quo nu. Nu
se face ammintire de nici o scri-
ere înainte de Homeru; se crede
qub și ensuși poemelle salle n au
fostu scrise: Elle ne furb date '

din gură în gură și din genera-
ție în generațib prin rapsodi
que le cântă, și pentru aqueas-
ta se vede într’bnsele o mare
varietate de lecțiuni.» Putea-va
quine-va a se contraria ^icendu
qub mărturia luî Ic sept e pre
modernă pentru o faptă de o
antichitate atât de depărtată?
Se pote observă qub ellu nu ad-
duce aqueastă mărturie că o
opinib particulară, ci ca o faptă
în general priimită Me cunos-
cută. Plutarchu, în adaver țlice
în viața lui Lycurgu qub aquest
legiuitor călletorind prin Asia-
Mică descoperi p’âcolo Iliada
și Odysseea, și qub plinu de mi-
rare, se grăbi de a le prescrie
qua să Ie adduca în Lacedomo-
na, tot que pote fi adeveratu în
quelle spuse de Plutărchu se
reduce în aquestea: qub adicb
Lycurgu ar’ fi făcut cunoscute în
Grecia poesiile lui Homeru. Quâtu
pentru expresia prescriere nu se
cuvine a se întellege de quât
preoccupația unui autor que trans-
portă în seculii trecuți costu-
mele și ideele timpului seu. E-
raclide din Pontu, historicu din
al treilea secol în ainte de
I. Ch. dice numai quo «Ly-
curg, priimind poesiele lui Ho-
meru dela moștenitorii lui Creo-
phylu, ellu quei d’ânteiu le ad-
dusse în Peloponesu. «Se vede
qub aqui nu e vorba de pre-
scriere. întrebuințarea scripturei
pentru necesitățile particolare abia
HOMERU.

103

pote data dela al VllI-lea secol
înaintea erei ndstre , și ensuși
attunci câtă să fiă forte măr-
ginită din neajungerea și ne-
ființa materiilor, precum pân-
da cernită, (rundele de arburi,
foile de metal și peile. Este
probabil quo nu s’a început
scrierea unor coprinsuri mai în-
tinse ^ore-cum de quât pe la
midlocul secolului VI, dupo que
s’a priimit din Egyptu Papirul;
quoci diphterele^ un fel de pelle
de capra sau de ’gnellu forte
grosu preparate, eră forte ne-
înlesnitore la aqueastă trebuință
și se părăsi ssero anco din timpii
lui Herodotu (C. V. Cp. 58.) Asse-
menea nu se pdte închipui quo
s’ar fi sculpit doe poeme așa de
mari că alle lui Homeru pe fâșii
de plumbu. Quât trebuia să fie
de grose nisce assemenea fâșii
în quare scobitura, pentru trăi-
scriselor, trebuia să fiă forte
profundă; și quâtă materie și

sumă de place trebuia să coprin-
dă tdtă Iliada și Odysseea!

Poemele lui Hcmeru urmedă
dar , quo n'au fostu scrisre ci
cântate. Memoria conserva at-
tunci operelle geniului, precum
tradiția numai, renomirea singu-
ră xkso<; otov transmiteă suvenirea
evenimentelor. Do aquiâ se vedu
și aquelle dese invocații către
Muse, filiele Memoriei, que
singure eră depositarii alle tre-
cutului. Mult ânco dupo Homeru
tdte se conservau prin cânturi

și poesii; pîno și legile ensuși
si elle se cântă, dupo cum o
adoveretjă ensuși vorba vopoc
(Aristot. probi. IX, 28). Aqueste
cânturi historico și naționali au
trebuit să încdpă în dată dupo
renturnarea dela împresurarea
Troiei.

In poemele lui Homeru, se a-
flă acedii, sau căutătorii, un fel
de corporațio depositaria a cu-
noscințelor historice și mythice al-
le secolului lor. Aquestia joca un
rol important în societatea heroi-
că; ei își au locul însemnat în
sărbătorile, pompele de îngropa-
re, în ceremoniile religiose și
la ospețele regilor. Agamem-
non, pornind, lassă lungo Clitem-
nestra un accdu încărcatu cu
preveghierea. Aquestia erau con-
servatorii faptelor quellor mari,
un depositu viu al tradițiunilor na-
ționali. Ei căllătoriâ din cetate
în cetate, că trubadurii, și stră-
bătiâ Grecia și lonia, Laudele
que face Homeru pretutindeni a-
questor poeți, pe quari îi nu-
mesce divini, plăcuți Șeilor și
omenilor (Od. R. VIII, v. 480.),
încredințarea que le mărturisiă
regii, onorile que li se dă, tdte
ne făcu a cugetă quo Homeru
eră dintre ei. De aqui au putut
dar a’și închipui, cu ore-quare
assemenare de adevăr, quo ellu
ensuși s’a depins subt numele
de Phemius și Demodocus; și de
aqui imaginea bătrânului Ho-
meru que merge din cetate în
HOMERU.

104
cetate cântând heroii și (leii, orbu,
qudci Masele îi înveninassero
favorite lor, lipsindul de vedere
(Od. R. VIII. v. 64). Aquesti
eântători treciau că nisce inspi-
rați de $ei (Od. R. V. v. 347);
ei nu’și compuneau versurile în
repaos, ci le improvisau.

Dupo aquesti poeți primitivi
și improvisători veniro alții sub
nume de Rapsodi, quari învetă
pe din afaro versurile poeților
și aveau professia de a le respu-
ne și recântă în piațele publice
și la sebătorile solemnele. Prin
urmare aquestia sciau un nuiucr
dre-quare de fragmente sau ra
psodii que formau nisce mici po-
eme despărțite. Poesiele homeri-
ce, că și altele, furo cântate de
către rapsodi que se preâmblă
prin țerră și le recită. Ropso-
dii aquestia însemnc^ă o a doi-
lea etate în poesiele homerice.
Ei nu inventa, ci numai recită
cânturile altora Herodotu (C.
V. cap. 67), que a trăitu cu
trei-deci de anni dupo Pindaru,
e quel mai anticu autor în qua-
re se află numele rapsodu. Pin-
daru întrebuinția^ă vorba homeri-
di ■: «precum homeridii, cântătorii
de versuri cusute începu mai
ânteiu a cântă pe Joie (Nem. 2,
C.—2.» Aqui se vede rolul ho-
meridilor forte lămuritu determi-
nat. Anse quine erau aquesti
homeridi, și de unde le veniă nu-
mele? Scholiastul lui Pindar dice:
«O dinioră se numiâ homeridi a-

queia din famillia lui Omeru qua-
ri cântau poesiele lui prin mo-
ștenire. Dupo ei veniro rapsodii
que nu se trăgiau din Homeru.>
In Strabon se citesce, O. 19
«Locuitorii din Chio reclamă pe
Homeru, și drept probă adducu
în ainte pe aqueia que se nume-
seu homeridi, și quari se tragu
din aquesi; poetu.» Felurimi de
păreri mai sunt asupra aquestui
nume, precum a lui Timeu,
Arpocrațion, Suidas, Dugas-Mont-
bel; ânse vorba homeridi în sine
înehipuesce un Homeru de tată
sau uioșu, e nume de fainillie.
Pindaru, que este mai contim-
poran cu Homeru, numesce, du-
po cum am disu, homeridi pe
rapsodii timpului seu que este
forte probabil quo erau din fa-
millia lui Homeru. Herodotu mai
târziu numesce pe aquestu fel
de eântători numai cu numele
simplu rapsodi, quând s’a putut în-
tinde aqueastă professio și la alții.
Ca acedii, homeridii și rapsodii e-
rau Iahebrei propheții; între popo-
rele Nordului Bardii, Druidii, Scal-
dii, și mai în urmă în Europa tru-
badurii. Prima schola a homeri-
dilor se pare quo s’a format în
Chlio de unde se respândiro apoi
în Grecia. Quel mai faimos între
denșii a stata Cynethus contimpo-
ran cuEschylu. Differința entre ho-
meridi șirapsoridi eră quo quei d’-
ânteiu cântau poemele lui Omeru
sau ensuși composițiile lor, si quei,
d’ai doilea cântau tot felul depoesie
HOMERU.	105

Instituția de rapsodi s’a ținut
mult în quoh. Se vSdu lupte
de rapsodi stabilite de cetățile
Argos, Atbena, Sicyona, Orcho-
mena. etc. Herodotu (C. v, cap.
67) narră quo un tyran din Si-
cyona a nume Clisthene, fiind în
resbel cu Argienii, prin ordin fă-
cu să încetede lupta de cântări
între rapsodi, quoci ei recită ver-
surile lui Homeru unde se affă
laudele cetății Argos. Isocrate
în Panegyricu laudă pe anticii A-
thenieni quoci au stabilit lupte-
le de" musică în quare se reci-
tau versurile lui Homeru. Se
vede din quelle $ise quo pîno
la întinderea scrierii si facilită-
ții ei, rapsodii erau forte nece-
sarii spre a transmitte posteri-
tății monumentele historice. Este
ânse de a se îndoi quine-va quo
un assemenea mo du de trans-
mittere n’a trebuit să facă multe
schimbări și prefacceri în poeme
trecend din gură în gură: mul-
te pasage au trebuit să se cor-
rumpă, fragmente străine să s©
introducă într’ânsele, multe ver-
suri să se scoță spre a veșteji
orgolliul cutăria sau cutăria ce-
tăți. Așa în dată que se res-
pândi usul scrisului , a tre-
buit în dată a se servi în
dânsul spre a adună aqueste
cânturi prețiâse, singurele nnnalo
alle timpilor historiei. In dată
cum se termine aquestu traval-
liu rapsodii numai avurd nici un
rolu. Platon îi ia în rîsu; Xe-

nophon îi numesce un felu d®
tonți que nu înțellegu nimicu din
adevcratul înțellesu al poeților.
Pe la începutul secolului IV
ei nu mai remăsesserd de quât
câ nisce misorabili istrioni.

In quare epochă ar’ pute qni-
ne-va dicce quo s’a operat aquea-
stă revoluțio prin prescrierea
poesielor homerice? Pe de o par-
te se scie qud pîno în timpii lui
Solon nu se află nici un monu-
ment de scriptură; pe de alta
nu e nici o îndoială quo Iliada
și Odysea erau adunate și avea
numele de Homer în secolul lui
Socrate si Xenophonte; quoci în
întrevorbirile memorabili alle lui
Socrate, Euthydemu dice qud are
tote operele lui Homeru, și în
banchetul lui Xenophon , Nice-
ratu se laudă qud pdte recită
pe din a fard Iliada și Odyseea.
Mărturii diverse și numerose
se învoiescu a întări quo în e-
pocha lui Pisistratu s’au cullesu
și s’au adunat în corpu poesiele
lui Homeru. Quea mai antică din
aqueste mărturii este a lui Cice-
ron quare dice: «'Pisistratu,
quel d’ântâiu, pusse operele lui'
Homeru, pîno atunci risipite și
confase, în ordinea în quare le
avem astă-^i’» (De Orat. III, 34);
Platon dice quo Hipparchu, unul
din fii lui Pisistratu, făcîi cunos-
cut pe Homeru în Athena și pfiăse
qua poemele lui să se cântfe^ la
sărbătorea Panatheneelor' de că-
tre rapsodi que se urmă între

8
HOMERU.

106

8ino ast-fel cum quei următor
începea do unde a lăsat quei
precedent. De aqui se vede quea
d’ântdiu idee de a adună și a
ține un șiru poemele lui Homeru.
Elianu adaoge: «Apoi Pisistratu,
dupo que a adunat aqueste
poesie, publicd Iliada și Ody-
sea.» Doe scholie assupra Iui Di-
onysiu din Thracia arată chipul
aquestei adunări de poesie Home-
rice subt Pisistratu: quea d’ân-
teiu se coprinde ast-fel: «Spun
qu6 poesiele lui Homeru se per-
dussero; quoci attunci elle nu se
transmitea prin scriptură, ci prin
singură învețătura (didascălia),
în quât nu se conserva de quât
prin memorie. Pisistratu, tyran
al Athenei, bărbat distins în tote
se determini assemenea să fiă
admirat și printr’aquesta, și vru
qua poesiele lui Homeru să re-
mâie conservate prin scriptură,
stabilă un concuri publicu pe
quare pusse a’l proclamă prin
heral^i, dând voie la ori-quine
va sci versuri d’alle lui Homeru
să i Ie arate. Fixând prețul de
un obolu pentru fie-quare versu,
prinveni a adună poesiele în în-
tregime și le transmisse 6meni-
Ior.„ Quea de a doilea este o
amplificați^ a quellei d'ânteiu și
se termină printr’un anachro-
nismu que face pe Aristarchu și
Zenodota a figură intre contim-
poranii lui Pisistratu. In fine
dupo an fragment al unei viețe
a lui Homeru, citate de către

Leon AHatius (De patriâ Home-
ri), «Adeveratele poeme alle lui
Homeru, mai ânteiu cântate prin
fragemente neîntrunite, se adu-
nară de către Pisistratu, dupo
cum o mărturisesce inscripția
sculpită assupra statuei aquestui
Pisistratu la Athena.»

Pisistratu domni în Athena în
trei renduri dela annul 516 pîno
la annul 528 în aintea erei no-
stre. Așă dar în intervallul aque-
sta trebue să preînchipuim quea
d’ânteiu prescriere și coordina-
țio a poesielor homerice. Traval-
liul aquesta, cu ori-quâtă stâ-
rnire și luare ă minte se va ti
făcut, a cătat să fiă neperfect
și nu s’a putut facce făro sco-
teri și adaose spre a legă dif-
ferentele părți; innoranța sau
frauda trebuiro a’si introduce
destule fragmente străine, ver-
suri inutile repetițiuni, historii
fabricate spre »re-quare interes
local sau de famiilie. In dată se
născu critica și se încerci) a îndre-
ptă greșalele quelle mai grose, a
restitui lecțiunile quelle mai auten-
tice, a împleâ lacunele etc, o-
perațiuni, a quăror întregime se ex-
primă prin vorba Grecescă dta-
axevd&tv (a întocmi). In scholiele
manuscrisului din Veneția publi-
cate de Villoison, se dă a se
înțellege quo aquesti diaskevasti
eră o clase de erudiți cu totul
differenți de rapsodi, subt a
quărora elaborare poemele lui Ho-
meru încercaro o întocmire mai
HOMERU.

nainte de a grammaticilor din A-
lexandria. Travalliu diaskeva-
stilor a fostu do doe feluri: I.
spre a adună diversele părți al-
le aquestor poeme, a formă un
întregu din aqueste fragmente
risipite din quare se compunu
astă-di Iliada șiOdyseea; II. spre
a remania textul în sumă de lo-
curi spre a stabili legătură diver-
selor rapsodice, travalliu a quărui
urmă se vede pînd în $ioa de astăzi.

Grămăticii din Alexandria furo
quei din urmă quare mai pus-
sere mâna pe poesiele homerice și
le dettero forma definitivă. împăr-
țirea Iliadei și Odyseei în 24 de
cânturi însemnate cu litterele al-
phabetului se attribue faimosului
criticu Aristarchu, que înflorii
în Alexandria, pe la mijlocul
secolului III, din aintea Iui 1‘,-C.
Pînd la Aristarchu există ânco
un bun numer de coppii sau e-
dițiuni, dintre quari quelle mai ce-
lebre erau quelle din Chio din
Argos, din Creta, din Sinopa, din
Cypru, din Marsillia, și aqueea que
o făcîi Aristotele pentru Alexan-
dru, citată sub numele de Edi-
ția cassettei Critica alexandrinilor
a lui Zenodotu, Aristophane din By-

zanțiu, Aristarchu și quellorlalți,
se repetă neîncetat assupra ada-
oseselor diaskevastilor, și scosse-
ro făro milă tot que li se păreă
quo nu este al poetului. Eato
pentru que se citescu în autorii
antici atâtea versui attribuite lai
Homeru, pe quare noi nu le mai

IOT
aflăm în edițiunile nostre făcute
de la ccnsura alexandrinilor înquă.

Spre a rccapitulă pe scurta
aqueastă li istovi e a poesielor home-
rice, adăogim quă aqueste poe-
me nu există la început sub for-
ma în quare le avem astă-$i;
quo în multe renduri au încer-
cat prefacceri importante, între
quari se distingu trei epoohe
principali. I, Epocha homeridilor
și rapsodilor succesori ai aoedi-
lor sau căutătorilor primitivi, 2.
Epocha lui Pasistratu, în quare
aqueste elemente risipite, împru-
mutate dela memoria căutătorilor
furo adunate spre a se conser-
vă prin scriptură și coordonate
spre a formă un întregu de doe ma-
ri composițiuni Iliada și Odyseea :
aqueasta e epocha diaskevasi-
lor; 3. Epocha schâlei din Ale-
xandria quând grammaticii se oc-
cuparo mai speșial de critica
textului, împărțiro aqueste po-
eme în 24 cânturi și le împus-
serd forma definitivă sub ouare
ajunssero pîno la noi.

Acum quând aqueastă lunga
elaborațio și necontenită întruni-
re a poemelor homerice pîno la
schola din Alesandria, quând a-
questea sunt nisce îmtemplări a-
deverate, que ne remâne a cu-
getă despre aqueasta frumosă
unitate de plan și de composi-
♦io despre quare atât de desu
ne mirăm în Iliada și Odysea ?
N’am fi ore tentați a reducce
tot meritul la aqueia quari, cjfr
108	HISTORIA

Pisitrnt reuniră diversele păr-
ți alle aquestor poeme? ânse
criticii quari examina mai de ap-
prope aqueastă pretinsă unitate
nu vădu într’ensa de quât o uni-
tate artificiale și nu primitivă,
o rânduire, o coordinațiă mai
multu sau mai pugin artistică,
și nu o faptă unică turnată din-
tr’o singură topitură. Ei vedu
nisce nepotriviri însemnătdre în-
tre differentele părți precum și
mai multe contradiții. Precum
spre exemplu Pylcmcnc, capul
Paphagonilor, 6 uccisu în al op-
tulea cântu al Illiadei v. 578;
și în al trei-spre-^lecelea cântu,
v. 658 iardși se vede însogindu
corpul fiiului seu. Atâtea bucă-
ți de o mare întindere formedă
nisce fragmente que întrerumpu
actia î spre exemplu denumera-
rea vasellelor, jocurile la în-
groparea lui Patroclu, etc. Tdte
aqueste observațiuni reunite ne fă-
cu a încheia quo nici Iliada nici
Odyseea nu sunt alle unui sin-
gur autor, nici dintr’o singură
epochă. Quât pentru differință
tonului și culorii între Iliada și
Odyseea o observassere și anticii,
Longin compară pe autorul Iii—
adei cu sârcle que resare și pe
al Odyseei cu sorele que appune.
Grămmăticii din Alexandria que
se însemnă prin numele de Cho-
risontes attribuiă ambele poeme
la differcnți autori. In adevăr quo
Odyseea infăgișa^ă un altu lim-
bagiu, alte idei, altă myhologie

și o civilisațiă mai ’naintată de
quât a Iliadei. Thesea aqueasta
s’a desvoliat forte bine de către
Benjamin Constant în al treilea
volumu al operei salle assupra re-
ligiunilor. Anse în fairoosele pro-
legomene alle lui Wolf tdte ques-
tiunile relative la autenticitatea
poesielor homerice au fostu trac-
tate în modul quellu mai com-
plecta.

Quât pentru hymnurile attribuite
lui Homeru quea mai mare
parte sunt nisce fragmente din
anticile poeme cyclice, sau ni-
sce preainbule alle rapsodilor.
Critica a demonstrat qud aque-
stea sunt dintr’un secolu mai
dinqua de quât quelle doă ma-
ri epopee.

Din quâte traducțiuni alle lui
Homeru s’au făcut în frangosesce
a Dnei Dacier eră quea mai bu-
nă que ar’ fi putut să ne deă
ideea originalului, pîno la publi-
cația frumosei elaborări a lui Du-
gas-Mantbel. Traducătorul a-
queasta adaoge și o historie a poe-
sielor homerice unde a resumaț
forte bine opiniunile lui Wolf și
alle altor înțellepți asupra aquer
stei controverse.

ARTAUD

HISTORIA

CIVILISAȚIEI EUROPENE

II

Domnilor,

Cugetând la planul cursu-
lui que ’mi am propus a vă în-
CIVILISATIEI.

fățișă, me temu qua nu cnm-va
lecțiunile melle să aibă o îndoită
necuviință, să nu să facă adică
sau pre lungi sau pr6 strînse
ori concise prin necesitatea de
a restrînge un sujetu mare în-
tr’un spațiu prea scurtu. Me
voiu află quâte o dată obligatu
a ve ține aqui peste timpul de-
terminatu; și nu voiu pute, cu
tote aquestea, dă tote desvoltă-
rile querute de questiunile que
vorhmu ave înainte. De se va
întemplă qua să fiă necesarie 6re-
quare explicațiunii pentru unele
persone, de veți ave vre o în-
doială Ia queva, vre o gravă ob-
jectio la quelle que ve voiu spu-
ne, ve rogu a mi le facce cuno-
scute prin scrisa. La capitul
fiă-quăria lecțiuni, quei que vor
voi a priimi spre aqueasta vre
un respuns, nu au de quât a
remâniă, și le voiu da bucu-
rosu tdte explicațiunile que îmi vor
fi în putință.

Me mai temu ânco de altă
necuviință, și pentru aqueeași
causă; aqueasta e necessitatea de
a affirmă quâte odată fără a în-
vedera. Aqueasta vino iaroși
din strimtul spațiu în quare me
ve$u mărginită. Vommu ave în-
ainte nisce idei, nisce asserțiuni a
quăror confirmați^ va veni prea
târdiu. Veți fi daro quâte o da-
tă obligați, cu iertare, să mă
credeți pe cuvent, Ensuși în a-
questu minut intâmpinu occasia

109
de a vă împune aqueastă încer-
care.

M'am înccrcatu în lecția tre-
cută a explică fapta civilisației
în general, fără a vorbi de nici
o civilisațio în particular, făro
a ținne compt despre înprcgiu-
rările timpului și locului, consi-
derând fapta în sine subt un
punt de vedere curata phlosophicu.
Abordu astăzi historia civilisației
europene; ânse pînă a intra în
narrația propriu disă, așa voi să
ve făcu cunoscutu într’un mod
general physionomia particulară
a aquestei civilisațiuni. Așu voi să
o characterisu înaintea vostră
quât se pote mai lămurită qua
să vi se pară de ajuns de distinctă
dintâtecivilisațiunile qae s’au des-
voltatu în lume. Voiu să o cercu,
ânse nu voiu pute de quât a af-
firma; sau voiu ave nevoie,qua să
pociu reuși, d’a descrie societatea
europeenă cu atâta scumpătate în
quâtu îndată să o și recunâsceți
cum se cunosce portretul. Nu cu-
tedu a me crede capabil.

Quând caută quine-va Ia civi-
lisațiunile que au precedat pe quea
din Europa modernă, sau în
Asia, sau airea, unde se coprin-
de și civilisaț-a grecă și romană,
este cu neputință de a nu se mi-
ră de unitatea que domnesce într’
(insele. Parc quo suntu purcese
din una și singură faptă, dintr’ o
singură idee; ar $icce quine-va
quă societatea a fostu a unui
principu unicu que a dominat’»
110

HISTORIA

si ’ia determinata instituțiunile, co-
stumele, credințele, într’un cu-
vânt tdte desvoltările. In Egyptu,
spre exemple, eră principul the-
ocraticu que possedă societatea
întreagă; ellu s’a reprodus în co-
stumele lui, în menumcntele lui,
în tote quâte ne remânu din ci-
vilisația egyptenă. In Indii, veți
află aqueeași faptă, dominația,
putem dicce, exclusivă a princi-
pului theocraticu. Airea veți ve-
dd o altă organisațio : dominația
unei caste cutrupitâre, principul
forței va possede singur societa-
tea, ellu își va impune legile,
characterul. Airea societatea va
fi expressia principului democra-
tica; .asfel s’a întemplatu în re-
publicele commerciante que au ac-
coperitu costele Asiei mici și
alle Syriei, în lonia, Phoenicia.
într’un cuvîntu quând caută qui-
ne-va la civilisațiunile antice, le
află pe tote însemnate cu un sin-
gular character de unitate în in •
stituțiuni, în idei, în costumări; o
forță unică sau quel pucinu pre-
domnitori guvernă și determină
despre tote.

Nu voiu să £icu quo aqueastă
unitate de principu și de formă
în civilisația aquestor Staturi a
predominată în totu d'auna. Quând
se resuie quineva pînă la quea
mai antică a lor historie , vede
quo adesea diversele forțe que
se potu desvoltă în sînul unei
societăți ’și au disputat între si-
ne imperiul. Intre Egypteni, E-

trusci, Greci ensuși &. casta oș-
tenilor, spre exemplu, s’a luptat
în contra castei preoților ; airea
spiritul de clan1 în contra spiri-
tului de associațio liberă, syste-
ma aristocratică în contra syste-
mei populare, &. Anse în nisce
epoche anie-historice s’au petre-
cut, în general nisce assemenea
lupte; din elle nu ne remânu de
quât o suvenire vagă.

Lupta s’a reprodusu quâte-o-
dată în cursul vieței popolilor,
ânse mai tot d’auna s’a și ter-
minata îndată; quoci una din pu-
terile (pic își disputau imperiul
în dată a cătat să predomine"
si să ’și ia posessio în societate.
Resbellul s’a terminata tot d'au-
na prin dominația, daqua nu ex-
clusivă, quel pagina forte pre-
ponderantă, a vre unui principu
sogial. Coexistența și lupta prin-
’cipelor diverse n’au fostu, în hi-
storia aquestor popoli, de quâtu
o crisă trecetore, o întâmplare.

De aqui a resultatu; quea mai
mare parte a eivilisațiunii antice,
o simplicitate însemnătore, qua-
re a avutu nisce resultate fdrte
differente. Une-ori, precum în
Grecia, simplitatea principului
sogial a addusu cu sine o des-
voltare forte răpide ; nici o di-
nidră vre-unu popolu nu s’a des-
fășurat în atâtu de pugin timpu
cu atâta strălucire. Anse dupoa-
questu admirabil avânta, Grecia

1 Clan nisce seminții din Scoția.
CIVILISAȚIEI.	Hi

de o dată se arătd desecată ; scă-
derea ei, de și nu ’ia fostu atâ-
ta de răpedc că progresul, îi fu
ânsS forte iute. Sdmănă quo for-
ța creatorc a principului civili—
sațiunii grece a fostu desecată, ni-
micu n’a mai venitu qua s’o
repare.

Airea, în Egyptu și în India
spre exemplu, unitatea principu-
civilisațiunii avii un altu effectu 5
societatea cădîi într’o stare sta-
ționară. Simplitatea addusse mo-
notonia; țdrra nu se distruse,
societatea tot existb, ânse am-
morțită și mai înghieșată.

Totu Ia aquesta causă trebue
a reducce characterul de tyran-
nie que appare, în numele prin-
qipelor, și subt formele quelle
mai diverse alle tuto lor civilisa-
țiunilor antice. Societatea era ave-
rea unei puteri exclusive que nu
mai pateă sufferi pe nici una al-
ta. Ori-que tendință differentă
eră prescrisă, allungată. Nici o
dată principul dominant nu voiă
să primdscă lungo sine mani-
festația și acția unui altu principu
different.

-Aquestu character de unitate
al civilisațiunii se vede assemenea
întypăritu și în literatură pre-
cum și în faptele spiritului. Qui-
ne n’a luatu în vedere monu-
mentele litteraturei indiene, de pu-
Cinu în quoă respendite în Eu-
ropa? Este cu neputință a nu ve-
de quo tote sunt isbite în aquel-
lași colțu; tdte semăna resultatul

unei aquelleiasi fapte, expressia u-
nci aquelleiași idee; opere de reli-
gie sau demorală, tradițiuni histo-
rice, poesie dramatică, epopee, pre-
tutindini se vede întypărită aqueași
physionomie; operele spiritului au
aquellași character dc simplita-
te și de monotonie que se vede și
în evenimente si în institutiuni In
Grecia ensuși, în midlocul tutulor
avuțiilor spiritului uman , o ra-
ră unitate domină în litteratură
și în arte.

Cu totul altu felu au fostu în
civilisația Europei moderne. Fă-
ro a intră în vre-un ammenunt,
priviți într’ensa, adunațive tote
suvenirile, și în dată vi se va
arătă variată, confasă, tempestosă;
aqui tdte formele, tdte principe-
le de organisațio sociale se ve-
du la un locu; puterile, quea
spirituale și quea timporală, ele-
mentele, theocraticu, monarchicu,
aristocratica, democraticu, tdte
clasile, tdte situațiunile sociali se
ammestică se înghiesue ; se vedu
graduri infinite în libertate, în a-
vuție, în influință. Si aqueste for-
te diverse sunt între sine într’o
stare de luptă necontenită, făro
qua vre-una să p6tă a înnecă pe
quelle-l-altc și a luă singură pos-
sessio în societate. In timpii an-
tici , în fia-quare epochă mare,
tote societățile par’ quo ar’ fi
turnate în aquellași typaru: cnând
vede quine-va monarchia pură,
quând theocrația sau democrația
quo predomină; și fiă-quare,
HISTORIA

112

qpând ii vine rondul, predomină
cu întregime. Europa modernă
no înfățișadă exemple din tote sy-
stemele, din tote încercărele de or-
ganisațio sociale; monarcliicle
pune sau mixte, theocrațiile, repu-
blicele mai mult sau mai puțin
aristocratice se vedu într’ensa quo
aq viețuita simultaneu unele lun-
go altele; și cu totă diversitatea
lor, își au ânsă ore-quare asserne-
nare, ore-quare aera de famillie
que nu se pâte a nu’i recunosce.

In ideile și sirntimentole Euro-
pei, aqueeași varietate, aqueeași
luptă. Credințele thcocratico, mo-
narchice, aristocratice, populare,
se încrucișară, se combătu, se
conținu, se modifică. Deschi-
deți quelle mai cute^ătdre scri-
eri din mediul evu: nici o dată
într’6nsele nu se vede o idee
dusă pîno în ultimele consequin-
țe. Partisanii puterii absolute
stau și se trag înapoi, ensuși
făro scirea lor, în aintea insulta-
telor doctrinei lor; simtu quo
în pregiurul lor sunt nisce idei,
nisce influințe que îi împedică
de a păși pîno în capetu. De-
mocrații simtu strimtorarea a-
quelleiași legi. Nici într’o par-
te nu se vede aqueastă neturbu-
rată cutețlare, aqueastă orbire
a logicei quare resăru de față în
civilisațiunile antice. Simtimentele
înfățișară aquelleași contraste,
aqueeași varietate: unu gustu
dc independință forte energicu
d’allăturea cu o mare facilitate

de suppunere; o rară fidelitate
de omu către omu și tot de o-
dată o necessitate imperiosă de
a’și facce quine-va voiea, de a
scutură ori-que freu, de a trăi
singuru făro a’i păsa de altul.
Suffletele sunt așă de diverse,
așă dc turburate că și soțietatea.

Aquellași character se reaflă
în litteraturele moderne. N’ar’pu-
te quine-va a nu mărturisi quo,
sub puntul de vedere al formei,
al frumuseței, al artei, elle nu
sunt cu multu mai pe jos de
quâtu litteratura antică; ânse
sub puntul de vedere al fondu-
lui simtimentelor, ideilor, sunt
cu mult mai tari și mai avute.
Se vede quo suffletul uman a
fos.u remișcatu assupra unui mai
mare numer de punturi, la o
mai mare profunditate. Ne-
perfecția formai provine ensuși
din aqueastă causă : cu quâtu ma-
terialele sunt mai înavuțite, mai
numerose, cu atâta e mai ane-
voie a le readuce într’o formă
simplă și pură. Queea que fa-
ce frumusețea unei composițiuni
într’aqueea que, în operele artei,
se numesce formă, este clarita-
tea, simplitatea, unitatea symbo-
lică a travalliului. Cu prodigiosa
diversitate a ideelor și simtimente-
lor civilisației uropeene, a fostn
cu multu mai ă nevoie a ajunge
Ia aqueastă simplitate, la aquea-
stă claritate.

Pretutindeni dar se află aquestu
character dominant al civili-
CIVILISATIEI.

saținii moderne. A arata în ade-
văr aqueastă necuviință quă,
daqua va consideră quine-va iso-
lamente cutare sau cutare des-
voltare particulară a spiritului
uman în littere, în arte, în to-
te direcțiile unde elia a putut
naintâ, o află în generali mai
josu de quâtn desvoltarea cor-
respun^etoredin civilisațiunile an-
tice; ânse spre despăgubire da-
qua va privi întregimea, civilisa-
ția europeană se află făro asse-
menare mai înavuțită de quâtu
ori-quare alta; quoci a addus
cu sine cu mult mai multe des-
voltări diverse. Asfel vedeți: eto
cinci-spre-^ece secoli de quând
ține ea și se vede necontenitu
într’o stare de progressiă; ea n’a
înaintat atâtu de răpede ca ci-
cilisația grecă; progresul seu ân-
se n’a încetat de a crasce. A-
queasta civilisațio întrevede în
ainteși o carrieră immană, și,
din $i în di ea se avântă mai ră-
pede, pentru quo libertatea îi în-
soșesce din multa în mai multu
tote mișcările. Unde, în quel-
le-lalte civilisațiuni, dominția ex-
clusivă, sau quei pușin prepon-
deranța qaea mare a unui sin-
gur principu, a unei singure for-
me, a fostu o causă de tyrannie
în europa modernă, din contra,
diversitatea elementelor ordinii

sociali, neputința în quare eră
elle de a se scote afaro unul pe
altul, născut-au libertatea que
domnesce în țlioa de astăzi. Ne-

ua
putându a se extermina între si-
ne, principele diverse furo sfor-
țate de a trăi împreună, dea fa-
ce între sine un fel de trans-
acțiă. Fiă-quare s’a învoita
a’și avă numai aquea parte de
desvoltare quare putea să’i viiă;
și unde airea predominanța unui
prinșipuprodaceâtyrannia, în Eu-
ropa libertatea resultb din varie-
tatea elementelor civilisațiunii și
din starea de luptă în quare trăi-
ro neîncetat.

Aqueasta, domnilor, e o adevă-
rata, o mare superioritate; și
daqua vommu pâși mai ’nainte,
daqua vommu străbatte din colo
de fapte exteridre ensuși în natu-
ra lucrurilor, vommu recunosce
quo aqueastă superioritate este le-
gitimă, mărturisită de minte și
proclamată de fapte. Uitând un
moment civilisația europenă, să
ne întorcem ochii assupra lumii
în genere assupra cursului gene-
ral al queilor pămentesci. Quare
îi o characterul? Cum merge lu-
mea? Merge neapperatu cu aquea-
stă diversitatte, cu aqueastă varie-
tate de elemente, în prada aquestei
lupte necontenite que vedurom
în civilisația europenă. învederat
n’a fostu datu nici unui prințipu,
nici uneiorganisațiuni particulare,
nici unei idei, nici unei puteri
speciali, de a stăpîni lumea, le
a o modelă o dată pentru tot
d’auna, de a ’i ardică ori-que altă
tendință, de a domni în lume ex-
clusiv. Puterii, principe, syste-
114

HISTORIA

rae diverse se ammestică, se con-
finii, se luptă făro încetare, quând
dominante quând dominate, și ni-
ci o dinioră de plin învinse sau
învingetore Starea generale a
lumii este diversitatea formelor,
ideilor, prinșipelor și luptele cum
și sforțările lor către 6re-quare
unitate, către ore-quare ideal
que nu va fi pote nici o dată a-
junsu și către quare aspiră
speșia umană prin libertate și
travalliu. Civilisația europeenă
dar este imaginea adcveratâ a
lumii: cu și cursul faptelor
aquestei lumi, assemenea și ea nu
d nici ângustă, nici exclusivă, ni-
ci staționară. Pentru ânteia-dra
mi se pare, charachterul, speciali-
tății a despărutu din civilisațio;
pentru ânteia oră s’a desvoltata
ea așă de diversă, așă de în-
avuțită, așă de laboriosă câ și
tb.eatrul universului.

Civilisația europeenă, a intrat’,
de este iertata a dicce, în eterna
veritate, în planul Provec’inței, și
pană în ainte în căii Ie Domnu-
lui. Aqaesta e principul rațio-
nal al superiorității sale.

Dorescu, domnilor, qua aque-
stu charactcr fundamental, di-
stinctiva al eivilisațiunii europene,
să ve stea tot d’a una de facă în

stea, o veți află cu caile, ar’ fi
o mareconfirmațio a asserțiuni mel-
le de amrau află, ensuși în lege-
nul eivilisațiunii nostre, căușele și
elementele characterulai que îi
attribaim; daqua, în momentul
quând ea începu a se nasce, în
momentul căderii Imperiului ro-
man, amina recunosce, în starea
lumii, în faptele quare, în dată de
a primele dille, au început a
formă civilisația europenă, prin-
cipul aquestei diversități turbure
fructifere ânse, que o distinge.
Me voiu încercă dar, din preu-
nă cu voi, întru cercetarea lai.
Voiu examina starea Europei la
căderea Imperiului roman, voiu
recercă sau în instituțiuni. sau în
credințe religidse, ideile, simți-
mentele, que fel eră elementele
que lumea amica legă lumii mo-
derne. Daqua, în aqueste ele-
mente vommu și vede întypăritu
characterul que vi’l descriseiu
attunci, ensusi deastâdi, ellu va
câștigă în aintea dumnevostră
un mare gradu de probabilitate.

Se cuvine mai ânteiu a ne repre-
senlă bine que eră Imperiul ro-
man și cum s’a fomat.

Roma nu eră în originea sa,
de quât o muncipalitate, o co-
mună. Guvernul roman n’a fostu

aintea minții vostre în cursul de quâtu întregimea la un locu a
travalliului nostru. Astădi nu po- instituțiunilor que se cuvinu unei
ciu mai multu de quât a vi’l spu-i populațiuni coprinsc în întră unei
ne, a’l affirmă. Quâtu pentru a vi’l J cetăți, quare suntu nisce institu-
demonstră, este în puterea des-, țiuni municipali: municipalitatea
voltării faptelor. Ca tote aqae- [ este characterul lor distinctiv.
CIVILISAT1EI.

Aqueasta nu eră numai în Ro-
ma; Quând se uită quine-va în
Italia, în aquea epochă, în pre-
giurul Romei, nu vede de quâtu
tot cetăți. Pop orele pe attunci
nu erâ de quât nisce confede-
rațiuni de cetăți. Popolul latin e-
ste o confederațio de cetăți lati-
ne. Etrusquii, Samniții, Sabinii
poporele Greciei mari, t6to se
vedu în aqueeași stare.

In epocha aqueea nu se afla
câmpii, (moșii), adico câmpiile
de pe attunci nu semenă întru
nimicu cu quelle din dioa de a-
stădi; câmpiile eră pe sema cul-
turei, iar nu spro a fi locuite.
Proprietarii câmpiilor erâ locui-
torii cetăților; aquestia eșiă spre
a’și caută proprietățile rurali,
unde adduceă cu sine adesea și
un numer ore-quare de sclavi.
Aqueea ânse que în țjlioa de a-
stădi numimu câmpii sau moșii
aqueastă populajio respândită
quând prin locuințe isolate, ouând
prin sate, și quare accopere pre-
tutindeni locul, asta eră un que cu
totul necunoscuta în anticha Italie.

Quând Roma "se întinse, que
făcu ’? Luați dupo urmă historia ei
și veți vede quo a cătat să
conquiste sau să întemeiere din
nuou cetăți; n’o vedem de quâtu
quo cu cetăți se luptă, cu cetă-
ți contractă, în cetăți își trimitte
colonii. Historia conquistci hunei
de către Roma, este historia con-
quistei sau întemeierii unui ma-
ra numer de cetăți. In Orient,

115
extindere dominațiunii romane nu
are cu totul totu aquestu cha-
racter; aqui populația nu erâ îm-
părțită că în Occident; suppusă
la o întocmire sociale differen-
tă, eră forte pu^in concentrată
prin cetăți. Anse aqui ne este
vorba despre populația europea-
nă, și pușin ne interesă quelle
que se petreceau în Orient.

Mărginindune în Occident, pre-
tutindeni vommu reaflă fapta que
aretaiu. In Gallii, în Spania, pre-
tutindeni! veți întâmpină tot ce-
tăți; de parte de cetăți, pămân-
tul e plin de palude , de păduri
Cercetați characterul monumen-
te! or romane, drumurilor roma-
ne, și veți vede drumuri dela o
cetate pîno la alta; aqueastă mul-
țime de drumulețe que astăzi se
încrucișară în tdte părțile, attun-
ci eră necunoscută. Nimicu pe
attunci nu eră quare să semene
cu aqueastă quantitate nenume-
rabile de mici monumente, de
i village, de castelle, de biserice, ri-
' sipite în țerră dela meduil
avu înquă. Roma nu ne legd
moștenire de quâtu nisce monu-
mente mari typu al characterului
municipal, destinate pentru o po-
pulației numerosă grămădită la un
locu. Ori sub quare punt de ve-
dere veți consideră lumea roma-
nă, pretutindeni veți află aquea
preponderanță mai exclusivă a
cetăților, și neființa soqia1^ a câm-
piclor. Aquestu character muni-
jcipal al lumii romane făcea în-
HIȘTORIA

116

vederat unitatea, leggmîntul so-
ția! al unui Stătu mare, forte a-
novoie a’l stabili și a’l manține.
O municipalitate câ Roma putus-
HC conquis^â lumea, îi fusesse
ânse cu mult mai a nevoie spre
a o guvernă, și a o constitui.
Asfel, îndată que fapta se ară-
td terminată în dată que totu Oc-
cidentul și o mare parte din O-
rient că$ur<5 sub dominația ro-
mană, pe locu puteți vede aquea-
stă prodigiosă quantitate do ce-
tăți, de mici State făcute spre
a fi isolate și independente,
desuninduse, despărținduse, scă-
pânduse, qua să țlicemu așii, în
tdte părțile. Aqueasta fu una din
căușele que addusserd necessi-
tatea de a se forma Imperiul, o
formă de guvernu mai concen-
trată, mai capabile de a ține u-
nite elementele atâtu de puțin
strînse. Imperiul se încerci) a
adducce o unitate și un legeroânt
în aqueastă soțietate risipită. Re-
eși pîno la un punt ore-quare.
Intre Augustu și Dioclițianu de o
dată quând se desvoltă legisla-
ția civile, se stabili și aquea va-
stă systemă de despotismu admi-
nistrativ que întinse assupra lu-
mii romane o împletitură de func-
ționari împărțiți dupo hieracbie,
bine strînși și între sine și cu cur-
tea imperiale, și cu totul occupați
a facce să trecă în soțietate vo-
ința puterii și în putere tributele
și forțele soțietății.

Și nn numai quo aqueastă sy-

stemă reuși spre a aduna, a co-
prinde* în preună tdte elemente-
le lumii romane, ci anco ideea
despotismului, a puterii centrali
străbătu mințile cu o facilitate
singulară. Se minunedă quine-
vâ a vede, în aquea collecțid
reu întrunită de mici republice,
în aqueă assoțiațid de municipa-
lități, luându’și t6tă puterea atât
de râpe de respectul majestății
imperiali unice, auguste, sacre.
Trebuia qua necesitatea de a
stabili vre o legătură ore-quare
între tote părțile aquestea alle
lumii romane, aqueastă ne^essita-
te, $icu, trebuia să fiă forte
potentă, în quâtu credințele și
simtimentele despotismului să p6-
tă află în capetele omenilor o
priimire atâtu de facile.

Cu aqueste credințe, cu aquea-
stă organisațio administrativă, și
cu systema de organisațio mili-
tară que se allăturasse pe lungo
densa. Imperiul roman a pututu
să se lupte în contra disoluțiunii
și derăpenării que îl travalliă din
’ntru, și în contra invasiunii Bar-
barilor. S’a luptat îndelungu
într’o stare necontenită de scă-
dere, și apperânduse neîncetata.
In quelle dupo urmă veni un mo-
ment quând dissoluția a trebuitu
să învingă; nici îndemânarea des-
potismului, nici nepesarea ser-
vi tudinii nu furo deajuns spre a
manține aquestu mare corpu. In
al patrulea secol se vedea pre-
tutindeni desuninduse, desmădu-
CIVILISAȚIEI.

hinduse; Barbarii intrau do tote
părțile; provințiclo nu mai pu-
teau a mai sta înainte, nu se mai
tulburau despre destinata gene-
rali. Attunci intri> în capul unor
împcratori o idee singulară ; vru-
ră u cercă daqua speranțele li-
bertății generali, daqua o con-
federație, o systemă analogă cu
queea que numimu astăzi gu-
vernu representativu, nu ar’ ap-
perâ unitatea Imperiului roman
mai bine de quâtu administrația
despotică. Eato un rescriptu al
lui Honoriu și al lui Theodosiu-
quel-June, adresat la annul 418
către prefectul Galliei, que n’are
altu cugetu de quât a cercă spre
a stabili, în părțile de amia^ă-

alle Galliei, un fel de guvernu
representativ, și prin ajutorul
lut a mai ține unitatea imperiu-
lui. (D. Guizot citescerescriptul1).

Domnilor, provințiele, cetățile
nu priimiro aqueastă faccere de
bine : nimeni nu vru a numi de-
puțați, nimeni nu voi a se ducce
la Arie. Centralisația, unitatea
erâ, contrarie la natura primitivă
a. aquellei societăți; spiritul lo-
calității, municipalității se arătă
prețutindeni; neputința de a re-
constitui o societate generale, o
patrie generale eră învederată. Ce-
tățile se închideă fiă quare în murii
sei, în trebile salle, și imperiul
că$ii pentru qu<5 nimeni nu mai
vojâ a fi.al Imperiului pentru quo
cetățenii nu mai:voiă să fiă de quât
ai cetății lor. Așă vpmmu află,

117

la căderea Imperiului roman a-
queeași faptă que recuuoscurdmu
și la începutul Romei predomi-
nanța regimului și spiritului mu-
nicipal. Lumea Romană veniâ în
starea sa quea d’ântâiu; cetățile
au format’o ; se desfăcu apoi, și
cetățile remasseri.1)

Regimul municipal, 6to quea le-
gatu în moștenire Europei mo-
derne antica civilisațid romană, re-
gimu fdrte neregulatu, forte infir-
mu, forte inferior făro îndoială din
queea que fusesse in primii sei tim-
pi cu tote aquestea singur real,
singur constituitu ânco , singur
que a mai remas din tdte ele-
mentele lumii romane.

Quând $icu singur, me ame-
gescu. Mai remasse și o altă fa-
ptă, și o altă idee: ideea Impe-
riului, numele de imperator, ide-
ea majestății imperiali, unei pu-
teri absolute, sacre, lipite de nu-
mele imperatorului. Aquestea sun-
tu elementele quari civilisația
romană a transmis civilisațiuni eu-
ropene; de o parte, regimul mu-
nicipal, deprinderile salle, rega-
lele salle, exemplele salle, piin-
cipu de libertate; de alta o le-
gislații civilă commună, generali
și ideea puterii absolute, majestății
sacre, a puterei imperatorului, prin-
cipu de ordine și de servitudine.

Ansi, Domnilor, în aquellași
timpu se formasse în sîn-1 socie-
tății romane o societate cu totul.

’) Aquestea sunt fructele unității, centra-
lisarii, desolutia pînoîn fine (traducetoru.)
HISTORIA

118

differonte, întemeiate pe principe
cil totul altele, însufflețită de al-
te simtimente și quare trebuia să
addr.că civilisațiuni europeene mo-
derne nisce elemente cu totul de
altă natură; adicâ, voiu să țlicu
despre Ecclesia Chrestina. Dicu
Ecclesia chrestină și nu christia-
nismu. Pentru quo pe Ia capotul
secolului al patrulea și pe la în-
ceputul quellui d’al cincilea,
Christianismul nu erâ numai o
simplă credință individuale, ci o
instituție; ellu attunei se consti-
tuisse, își aveă guvernul seu, un
cleru, o hierarchie determinată
pentru differontele foncțiuni alle
clerului, alle venitului, alle mid-
locelor independente de acțio,
punturile de adunare que potu a
se cuveni unei mari societăți,
conșiliuri provinciali, naționali,
generali, deprinderea de a tracta
în commun affaccerile societății.

într’un cuvent, în aqueă epo-
chă, Christianismul nu eră numai
o religio, ci o Ecclesie, (adunare).

De n’ar fi fostu o Ecclesie, nu
sciu, Domnilor, que s’ar fi în-
tâmplat în mijlocul căderii Im-
periului roman. Eu me mărgine-
scu în considerațiunile curat ma-
ne ; puiu d’o parte ori-que ele-
ment străinu la consequințele na-
turali a faptelor naturali. Daqua
Christianismul n’ar fi fostu, câ în
timpii d’ânteiu; de quâtu o cre-
dință, un simtiment, o convicțio
inviduale, se pote crede qu<5 ar’
fi că^utuîn mijlocul dissoluțiuni

imperiului și invasiunii Barbarilor.
A că^utu mai târdiu, în Asia și
în totu nordul Africei, subt oin-
vasio de aqueeași natură, subt
invasia Barbarilor musulmani;
a cățlutu attunei cu tote qu5 eră
în starea de instituție, de Eccle-
sic constituită. Cu atâta mai vîr-
tos ar’ fi putut a se întâmplă a-
queeași faptă în momentul căde-
rii Imperiului roman. P’attunci nu
eră nici unul din midlocele prin
quare astădi influințele morali se
stabilescu saa resistu neatîrnat
de instituțiuni, nici unul din midlo-
colc prin quare un curatu ade-
v£ru, o curată idee își ia o ma-
re putere assupra spiriturilor, gu-
vernă acțiunile și determină eve-
nimentele. Nimica de assemenea
nu se află în al patrulea secolu
spre a dă ideilor, simtimentelor
personali o astfel de autoritate.
Este învederată quo eră de nevoie
o societate cu tărie organisata, cu
tărie guvernată spre a se luptă
în contra unui assemenea desa-
stru, spre a eși victoriosă dintr’o
assemenea tempestă. Nu credu quo
țlicu pre mult întărindu quo pe
la capâtul quellui de al patrulea
și pe la începutul quellui de al
cincilea secol, numai Ecclesia
chreștină a mântuitu christiani-
mul; Ecclesia n umai cu institu-
țiunilc salle, cu magistrații sei, cu
puterea sa, s’a apperatu cu tărie
în contra dissoluțiunii din întru a
Imperiului, în contra barbariei;
ea a conqaistat pe Barbari, și a
CIVILISATIEI.

dovenitu legământul, mijlocul,
princișul civilisațiunii între lumea
romană și lumea barbară. Așă
dar, mai mult starea Ecclesiei
de quâtu roligiunii propriu dise
trebue a o consideră în al cin-
cilea secol spre a recercâ que a
addus christianismul, ânco de
attunci, la civilisația modernă, și
que elemeaturi îi întrodusse.
Que erâ în aqueea epochă Eccle-
sia chreștină?

Quând privesce quine-va, subt
puntul de vedere cura tu uman,
la diversele revoluțiuni que s’au
împlinitu în desvoltarea christia-
nismului, dela originea sa pîno
în al cincilea secol, conside-
rându’l numai câ o sogietate,
iaroși o mai $icu, iar nu câ o
crediință religibsă, attunci află
quo christianismul a trecut prin
trei stări cu totul differente.

In timpii d’ântaiu, cu totul în
timpii d’ânteiu, societatea chre-
ștină se înfăqișadă câ o curată as-
so^iațio de credințe și de sim-
timente commune; quei d’ânteiu
chreștini se readunau spre a se
bucură împreună de aquelleași
mișcări, de aquelleași convicțiuni
religiose. P’attunci nu aflâ qui-
ne-va nici o systimă de doctri-
nă determinată, nici o întregime
de regole, de disciplină, nici un
corpu de magistrați.

Făro îndoi ală nu pote stâ nici
o societate, ori quâtu de nouă,
ori quâtu de pugin constituită ar’
fi, nu pote stâ nici una în qua-

119
ro să un se întompine o putere
morale quo o însufflețesce și o
dirige. So aflâ, în adever, în di-
versele congregațiuni alle chre-
știnilor, bărbați quo predicau, que
învețau, que guvernau moralomen-
te congregația ; ânse nici un ma-
gistrata instuitu într’adinsu, ni-
ci o disciplină recunoscută; sta-
rea primitivă a soșictățiuni chre-
ști ne eră o curată assoșiațiă în
credințe, în simtimente commune
Cu quâtu ’nainte^ă, și forte ră-
pede, qudei urmele’i se potu în-
trevede în primele monumente,
cu atâta se vede a spunta un
corpu de doctrine, de disciplină
și de magistrați: magistrați sub
nume unii de Ttpea^DTepot sau mai
bătrâni, quare au devenit preo-
ți; alți E7nazo7rot sau inspectori;
preveghietori que au devenita ar-
chierei; alții dtaxovot, încărcați
cu grija săracilor și cu împărți-
rea milelor. Este mai cu nepu-
tință a determină quare să fi fostu
fo noțiunile hotărite alle aquestor
feluri de magistrați; linia de de-
mar cațio trebuia să fiă forte ne-
înțellesă și plutitore; în quelle
dupo urmă ânse, începea institu-
țiunile. Cu tote aquestea mai do-
mină âncă un character ore-qua-
re în aqueastă a doa epochă; quo
ci puterea, propunderanța în so-
cietate este a corpului quello’ cre-
dincioși. Corpul credincioșilor are
ântietate la allegerea magistra-
ților, la priimirea disciplinei sau
ensuși a doctrinei. Nu s’a fiă-
HISTORIA

membrii corpurilor muncipali
că^ussero în descuragiu și apa-
thie; din contra, archiereii și cor-
pul preoților, plin de viață și de
zeul, alergau spre a prevegh'ă
tdte, a cârmui tote. N’ar’ fi avut ni-
mini dreptate a le împută lipindu-
le pata de usurpatori; quoci astfel
o quereâ cursul natural al fapte-
lor, qudci clerul singur era mo-
ralemente tare și însufflețit. De-
veni dar pretutindeni potent;
asta e legea universului.

Aqueastă revoluțio e întypărită
în tdtă legislația împeratorilor din
aquea epochă. De veți deschide
condica Theodosiană, sau pe quea
Justiniană, veți vedd un mare
numer de disposițiuni que încarcă
cu affăcerile muncipali pe cleru
și pe archierei. Eato unele, (D.
Guizot citesce quâte-va texturi
din legile romane 2.)

Așu pute citâ un fdrte mare
numer de alte legi; veți vedâ
ânse pretutindeni întru tdtă în-
vederarea arătănduse aqueastă
faptă: între regimul muncipal
roman și între regimul munci-
pal din mediul evu s’a puni
regimul municipal ecclesiasticu;
preponderanța clerului în aflacce-
rile cetății a luatu locul anticilor
magistrați muncipali și a precedut
organisația communelor moderne.

Pricepeți acum que fel de mițl-
loce prodigiose de patere își luâ
astfel Ecclesia chreștină, quând în
propria sa constituție în actia
sa assupra populului chreștin,

120

ca tu ftuco nici o despărțire în-
tre guvernul și popolul chreștin.
Aqueste do<5 nu există unul d’o
parte de altul, unul neatîrnata de
altul; și popolal chreștin, el își a-
re în societate influința principale.

In a treia epochă, se află cu
totul altele. Se vede un cleru
despărțita de popol, un corpu
de preoți que își are avuțiele sal-
te jurisdicția sa, constituția sa
proprie, într’un cuventu, un gu-
verna cu totul întregu, quare d
în sine o soțietate complectă, o
societate căpuită de tdte mițlld-
cele de existință, neatârnată do
societatea la quare ea se applică
și asupra quăria își întinde in-
fîuința. Asfel e a treia epochă
a constituțiunii Ecclesiei chreștine,
și starea în quare ea se arată
la începutul secolului al cinci-
lea. Guvernul p’attunci nu e cu
totul despărțita de popol; nu
se vede vre nu guverna asseme-
nea și cu mult mai puțin în ma-
terie religiosă de quât în ori-que
alta; ânsd în rapporturile clerului
și credincioșilor, aqui numai clerul
domină, și domină mai făro control-

Clerul chreștin mai aveă ânco
și un altu mițjllocu de iufluință.
Archiereii și clericii devenisse-
ro quei d’ânteiu magistrați mu-
nicipali. Ați vecjlut qud nu mai
remâneă, qua să vorbim curat,
din Imperiul roman de quât re-
gimul muncipal. Se întemplasse
qud, prin, împilările despotismu-
lui și ruina cetăților, curialii, sau
CIVILISATIEI

121

quând în partea que își lua în af-
iaccerile civili. Prin urmare a con-
tribuit ea mult, ensuși din aquea
epochă, la charactcrul și desvol- ;
tarea eivilisațiuui moderne. Sa ne
încercăm dar a resumă elemen-
tele que’și a introdus ea însuși
de attunci,

Mai ântâiu fu un avantagiu i
forte mare puterea unei influin-
te morali, unei forțe morali, unei
forțe que se întemeia numai pe

convicțiunile, credințele și simți-;
mentele morali, în midlocul aquel-
lui deluviu de forță materiale que
veni a căde în aquea epochă assu- i
pra societății. Daqua Ecclesiai
chreștină n’ar’ fi existat, lumea.
întregă ar’ fi fostu cădut în mâ- |
nile unei forțe curat materiale. |
Ecclesia își exercită singură o
durere morale; făcea ânco și mai
mult: întreținea, respândea ideea
unei regule, unei legi mai presus
de tote legile umane; profesa a-
queastă credință fondamentale
pentru mântuirea umanității, qua-
re este, mai presus de tote le-
gile umane, o lege que se numesce, I
dupo timpi și duoo costume, quând
Rațio, quând Dreptu divinu, și
quare, tot-d’auna și pretutindeni,
este aqueeași lege subt diverse
nume.

In quelle dupo urmă Ecclesia j
începea o faptă mare, despărți-
rea puterii spirituali de puterea
timporale. Aqueastă despărțire
Domnilor, este fontâna libertății
de consciință: ea nu se înteme-
PERIODUL V.

iadă pe alt principii de quâtu
pe aquolla que este câ un funda-
ment al libertății de consciin-
ța quea mai riguros:! și quea
mai întinsă. Despărțirea pu-
terii timporali do (pica spiritua-
le se întemeiadă pe aqueastă idee
quo forța materiali n’are nici
dreptu, nici putere assupra spiri-
turilor, assupra convicțiuni, assu-
pra verității. Ea emană din distin-
cția stabilită intre lumea cugetă-

rii și între lumea acțiunii, înti^e
lumea faptelor din întru și a
faptelor din afaro. In quât aquest
principu al libertății de consciin-
ță pentru quare Europa atâta s’a
luptatu și atâtu a sufferitu, qua-
re a învins mai târdiu, si ade-
sea făro voia clerului, aquest
prinșipu era depus sub nu-
mele de despărțire a puterii
timporali de quea spirituale, în
legenul civilisațiunii europeene;
și ensuși Ecclesia chreștină, prin-
tr’o necesitate a situațiunii salle,
spre a se apperâ attunci în con-
tra barbariei, ea ’l a introdus
si ’l a mantinut.

Presinta unei infiuinte mora-
li, manținerea unei legi divine
și despărțirea puterii timporal,
de qu-ca spirituale, sunt trei ma-
ri facccri .de bine que în al cin-
cilea secol Ecclesia chreștină a
respândit assupra lumii euro-
peer.e.

Tote cu adevărat n’au fostu,
ensuși de attunci, de o potrivă
salutarii în influința lor. Anco de
9
HISTORIA

122

la al cincilea secol, se arata în
Ecclesie nisce principe relle que
au jucatu un mare rol în des-
voltarea civilisațiunii nostre. Ast-
fel predomniă în sînul seu, în
aquea epocha, despărțirea gu-
vernatorilor de quei guvernați,
încercarea de a întemeia neatîr-
narea guvernatorilor în privința
quellor guvernați, de a împunne
nisce legi aquestora din urmă,
de a le domina spiritul și viața,
făro libera priimire a rațiunii și a
voinței lor. Ecclesia se încercă
si mai mult de a facce a pre-
domni în soșitate principul theo-
craticu, a’și luă în mâini puterea
timporalS și a domni exclusiv.
Iar quând nu reeșiâ spre a pu-
te punne mâna pe dominațio, a
facce să predomine principul theo-
craticu, attunci se alliă cu prin-
ții timporali, și spre a și’l împăr-
tăși le susținea puterea absolu-
tă, cu spesele libertății suppu-
șilor.

Astfel era. Domnilor, prinți-
palile elemente alle civilisațiunii
que le avea Europa în al cinci-
lea secol, sau dele Ecclesie sau
dela Imperiu. In aqueastă sta-
re au aflat Barbarii lumea roma-
nă și au venit a o possede. Spre
c cunosce bine tote elementele
reunite și în ammestecu în lege-
nul civilisațiunii nostre, nune mai
remâne de quât a studia pe Bar-
bari.

Quând vorbesce quine-va de-
spre Barbarii pricepeți bine, Dom-

nilor quo nu este vorba aqui des-
pre historia lor. Seim quo în a-
quea epochă conquistanții impe
riului erau măi toți de aqueeași
stirpe, toți Germani, afaro de quâ-
te-va semenții slave, cum spre
exemplu a Alanilor. Seim ânco
quo mâi toți eră în aqueeași sta-
re de civilisațio. Ore-quare dif-
ferință putea să fiă între denșii
analog cu contactul mai multu
și mai pucin que quâte-va se-
mentii avusesserd cu lumea ro-
mană. Astfel, nu e nici o în-
doială quo nația Gothilor n’a
fosta mai ’naintată, n’a avut co-
stume mai dulci de quâtu nația
Francilor. Anse considerând fap-
tele subt un puntu de vedere
general și în resultatele lor quât
pentru noi, aqueastă diversitate
în starea de civilisațio a popoli-
lor barbari, în originea lor nu e
de nici o importanță.

Noi starea generale a societă-
ții între Barbari avem nevoie
de a o cunosce. Prin urmare e
forte difficil astă-di a ne dâ
compt despre densa. Prinve-
nim ânse făro multă greutate a
înțellege systema municipale ro-
mană si Ecclesia chrestină: influ-
ința lor s’a perpetuat pîno în dil-
lele nostre: îi reaflăm urmele în-
tr’o multitudine de instituțiiuni, de
fapte actuali; avem mii de mid-
loce spre a Ie recunosce și a Ie
explică. Moravurile, starea socia-
le a Barbarilor au perit cu totul,
și suntem obligați a le devină
CIVILISAȚIEI

123

nau dupo quelle mai antici mo-
numente historico, sau printr’o
sforțu de imaginație.

Este un simtiment, o faptă que
cată mai nainte de tdte a le
eunosco forte bine spre a’și în-
fățișa quine-va în adever, que'
era un Barbar: aqueasta este
plăcerea independinței inidvidua-
li, plăcerea de a se juca cu tă-
ria și cu libertatea sa. în mid-
locul riscurilor lumii și alle vie-
ții: bucuriile activității făro tra-
valliu; gustul unei destinate a-
venturose, pline de neprevedere,
de neegalitate, de pericol. Ast-
fel era simtimentul, domnilor,
în starea barbară, bisonie mora-
le que punea în mișcare aques-
te grămade de omeni. Astă-^i1
în aqcastă societate atât de re-
gulată în quare ne aflăm, este
difficil a’și închipui quine-va a-
quest simtiment în totă puterea
que’și avea ellu asupra Barbari-
lor din aî patrulea și al cinci-
lea secol. Numai o singură scrie-
re, dupo părerea mea este în
quare se află aquest character
al barbariei întru tdtă energia
sa: Historia conquistei JEnglite-
rei de către Normandi, de D.
Thierry, singura carte, în quare
motivele, înclinările, impulsiunile
que împingu pe omeni a se miș-
că într’o stare soțiale vecină cu
barabaria, sunt simțite și repro-
dusse cu o veritate în adever
homerică. Nicăiri airea, nu se
vede așa de bine que este un

Barbar și viața unui Barbar.
Oro-que se mai află assemenea,
de și într’un grad cu mult mai
jos, dupo părerea mea, într’un
mod mai puțin simplu, mai pu-
țin adeverat, în romanțurile Dlui
Cooper assupra sălbaticilor Ame-
ricei. Se află în viața sălbati-
cilor Americei,înrelatiunile sisim-
timentele que au în midlocul pă-
durilor, un que quare ne rechia-
mă, pîno la ore-quare punt, co-
stumele anticilor Germani. Fă-
rd îndoială quo aqueste tabelle
sunt que-va idealisate, que-va po-
etice, și partea quea urîtă & co-
stumelor și a vieții Barbarilor nu
este înfâcisată în totă cruditatea
sa. Eu nu vorbescu numai ’de
rellele que tîrescu dupo sine a-
queste costumuri în starea soția-
le, ci de starea din întru, in-
: dividuale ensuși a Barbarilor. Se
■ află în aquea nevoie passionată
i de neatîrnarea personale un que
• mai grosolan, mai material que
nu ar’ crede-o quine-va du-
po scrierea Dlui Thierry; eră
: un grad de brutualitate, de beție?
j de apathie quare nu e pretutin-
, deni cu scumpătate reprodus
i în narrațiunile salle. Cu tote aque-
' stea quând privesce qr.ine- ?a în
i fundul faptelor, cu totă aquea-
stă ammestecătură de brutalita-
te, de materiahsmu, de egoismu
tontu, gustul de neatîrnare indi-
viduale, este un simtiment nobil,
moral que își trage puterea din
natura morale a Omului; este
124

HISTORIA

plăcerea de a se simți omu, sim-
tinicutiil personalității, spontane-
ități umane în libera sa desvoltare.

Domnilor, prin Barbarii ger-
mani aquestu simtiment s’a in-
trodus în civilisația europenă ;
ellu era necunoscut lumii roma-
ne, necunoscut Ecclesiei cliresti—
ne, necunoscut mai tutulor civi-
lisațiunilor antice. Quând aflațirîn j
civilisațiunile antice, libertatea, a- !
flați libertatea politică, libertatea
cetățeanului; vcți-vede quo Omul
nu s’a preocupat de libertatea
sa perconale, ci de libertatea sa
ca un cetățean; îl vedeți quo
ellu este averea unei asso(;.iațiuni,
e închinata unei assoqiațiuni și e-
ste offerit a se sacrifică unei asso-
ciațiuni. Asemenea eră și în Ecle-
sia chreștină: domnia un simti-
ment de mare lipire morale la
corporația chreștină, de înclina-
re la legile ei, o vie necessitate
de a’i întinde imperiul; sau mai
bine simtimentul religios addu-
ceă o reacțio a OmuJu assupra
sineșului, assupra suffletului seu, ’
un travalliu din întru spre a’și1
împila libertatea și a se suppu- i
ne la queea que îi voia credin-
ța. Anse simtimentul indepedintei
personali, gustul libertății des-'
fășurânduse în tote întâmplările'
făro altu scopu de quât a se sati- i
st’acce, aquestu simtiment, o re-
pet, eră necunoscut societății ro-
mane, societății chreștine. Bar-
barii ’l au addus și ’l au depus
în legenul civilisațiunii moderne.

I Ellu ’și a jucat un rol așa de
I mare, și a produs nisce resulta-
te așa de frumose, în quât e cu
neputință de a nu’l dă la lumi-
nă câ pe unul din elementele ei
fundamentali.

Mai este Domnilor, o a doilea
faptă, un al doilea element de
civilisațiă que îl avem asemenea
numai dela Barbari: patrona-
giul militar, legătura que se sta-
biliâ între individe, între ostași,
și quare, făro a distruge liber-
tatea fiă-quăruia, făro ensuși a
distruge la început, pîno la ore-
que punt, egalitatea que eră ore-
cum între ei, întemeia ânse o
subordinațio hierarchică, și înce-
pea aquea organisațio aristocratică
que deveni mai tărdiu feudalita-
te. Semnul fondamental al aque-
stei relațiuni eră lipirea a omului
către om, fedelitatea individului
către individ, fără necesitate de
din afaro, făro obligație înteme-
iată pe principele generali alle
sogietății Nu veți vede în re-
publicele antice nici un om lipit
întradins și de bună voie la alt
om; eră toți lipiți cu datoriele
la cetate. Intre Barbari, din con-
tra legătura sociale s’a format
între individe, la început prin re-
lația căpitanului către compani-
on, quând trăia în cete străbă-
tând Europa; mai târdiu, prin
relația suzeranului către vasal.
Aquestu de al doilea principu que
a jucat un mare roi în historia
civilisațiunii moderne, aquest de-
CIVISATIEI	125

verității characteruiui general,
sub quare m:am încercat a ve
înfățișa civilisația nostră.

Făro îndoială, Domnilor, aquea-
stă confusio, aqueastă diversita-
te, aqueastă luptă ne a costat
pre mult; quoci de aqui au pro-
venit întârdierea în progresele
Europei, tempestele și suflerințele
quărora ea le a fostu în prada.
Cu fote aquestea, nu credu. quo
se cuvine să ne pară reu. Pentru
popoli cum și pentru individe
întâmplarea desvoltării quelleî
mai variate, quellei mai complec-
te, întâmplarea unui progres din
tdte direcțiunile și un progres măi
nedefinit, aqueastă întâmplare
rescumpera în sine despre tdte
quâte ne-au costat străbătând
printr’cnsa. Considerându-le tote,
aqueastă stare atât de turburată,
atât de laboriosă, atât de violenta a
precuit mai multu de quât sim-
plitatea cu quare se înfăcișadă alte
civilisațiuni: generele uman mai
mult a câscigat de quât a sufierit.

Stau aqui. Domnilor. Cunoscem
acum, sub trăsurele salle gene-
rali, starea în quare căderea Im-
periului roman a lăsat lumea;
cunoscem diversele elemente q’,e
se mișcă și se amestecă spre a
nnsce civilisația europeană. Le
vom vede de aqui în ainte pă-
șind, mișcânduse subt ochii no-
ștri. In lecția vecină, me voiu în-
cercă să ve arătu que au devenit
el le și que au făcut în epocha
que e cunoscută subt numele de

x otament al omului către omu ne
vine dela Barbari, din costume-
le lor a trecut într’allc ndstre.

Ve întrebu, Domnilor, n’aveam
dreptate a ții cec la început quo
civilisația modernă fusesse, en-
suși din legfinul seu, atât de va-
riată, atât de agitată atât de
conftîsă, în quât mc îrcercaiu a
v’o descrie în tabellul general
que vi’l am înfăqișat? Nu este
adevărat quo reaflaromu, la că-
derea Imperiului roman măi to-
te elementele que se întâmpină
în desvoltarea progresivă a civi-
lisatiunii ndstre ? Aflarom într’en-
sa trei societăți cu totul diffe-
rente: societatea municipale, ul
tima rămășiță din Imperiul ro-
man : societatea chre.ștină, socie-
tatea barbară; noi aflăm aque-
ste societăți organisate într’alt
fel una din alta, întemeiate pe
principe cu totul difi’erente, însuf-
flând omeniior nisce simtimente
cu totul differente; necesitateanea-
fîrnării quelle? mai absolute lun-
go suppunerea quea mai între-
gă; patronagiul militar lungo do-
minația ecclesiastică; puterea spi-
rituale pretutindeni în facă cu
puterea timporale, canonele Eccle-
siei. legislația înțclleptăa Roma-
nilor, costumele abia scrise alle
Barbarilor; pretutindeni ammes-
tecul sau mai bine cooxistințn
stirpelor, limbelor, situațiunilor ho.
clăii, costumelor, ideilor, impre-
siunilor quellor mai diverse. Aqui
credu quo este o bună probă a
HISTORIA

126

timpii barbariei, adico atât quât
se prclungcsce chaosul invasiunii.

Sominai'iu.

Object al lecțiunii.— Unitate a civilisațiunii
antice. — Veritate a civilisațiunii moder-
ne. — Superioritatea sa. — Stare a Eu-
ropei la căderea Imperiului roman- —
Preponderența cetăților. — încercare
de reformă politică prin iinperatorii ro-
mani. — Rescriptu al lui Honoriu
și Teodosiu II. — Puterea numelui
imperiului. — Ecclesia chreștina. —
Diversele stări prin quare a trecut ea
în al cincilea secolu. — Clerul în fonc-
țiunile municipali. — Bună sau rea
inlluința e Ecclcsiei. — Barbarii. — Ei
întroducu în lumea moderna simtimcn-
tul neatârnării personali și devota men
tul Omului către Omu. — Kesumat al
diverselor elemente alle civilisatunii la
începutul secolului cinci.

N O T E.

1. «Honoriu și Thcodosiu , Augusti,
către Agricola prefectul Gallielor.

«Assupra salutarielor instrucțiuni que
amu datu magnificenței talie, între alte
informațiunii învederat folosiiore repu-
blice!, decretămu qua în perpetuu să
aibă putere de leje, dîspesițiunile următore,
la quare vor ave a se suppune locui-
torii provințielor ndstre1) și quare suntu
asfel în quât și ei ensuși ar’ fi putut a
le dori și a le quere. Fiindu quo pentru
motive de folosință publică sau privată,
nu numai din fiă-quare provinjic, ci și
•din fiă-quare cetate, vinu adesea la Ma-
gnificența ta foncționari sau deputați spe-
ciali, or spre a’și dă corupt, or spre a tracta
despre affacceri relative la interesul pro-
prietarilor, noi ammu judicat quo ar’ fi
forte de cuviință și forte folositor, qua,
înccpendu din annul aquesta, pe fiă-quare

’) Viennosa, prima Aquitana, seconda
Aquitana , Novcmpopulania , prima
Narbonasa, seconda Narbonasa, și
provinția Alpilor maritimi.

annu la o epoehă fixă să se facă pentru
locuitorii quellor septe provinții o adu-
nanță quare să se țiiăîn metropolă, adico
}n cetatea Arlelor. Prin aqueastă institu-
ției noi cugetămu a provede assemenea și
la interesele generali și particolari. Mai
ânteiu prin reunirea locuitorilor quellor
mai notabili în illustra presență a pre-
fectului, afaro ânse daqua motive pentru
ordinea pnblică nu’l ar’ fi chiematu airea-
se va pute obține assupra fiia-quăiuia
sujetn que va fi în deliberațio, părerile
quelle mai bune quare se vor pute. Ni-
micu din quâtu se vor tracta și deter-
mină dupo o matură discussio nu va pu-
te scăpă din cunoscință vre unei provin-
ții , și aqueia que nu vor fi assistatu la
adunanță vor fi datori a urma aquelleași
regiile de justiție și de equitatc. Pe lungo
aquestea, ordonându qua în fiă-quare annu
să se țiiă o adunanță în cetatea Con-
stantina ') credemu quo facemu que-va
nu numai folositor la binele publica, ce
ânco și propriu spre a îmmulți relațiu-
nile soqiali. In adever cetatea este atâtu
de bine situată, străinii vinu atâtu de
multu și ea se bucură de un commerciu
atâtu de întinsu , în quâtu se vedu aqui
venmdu tote quâte se producu sau se fabri-
că airea. Tote producțiunile mai renumite
alle înavnțului Orient, Arabiai profumate
delicatei Assyrii. fructiferei Aphrice, bel-
lei Ispanie și Galliei curagiose se vedu
cu atâta îndestulare în locul aquesta,
în quâtu tdte objectele admirate de mag-
netice în alte părți alic lumii, aqui se-
menă că producte alle terremului. Pe
lungo aquestea, împreunarea Romului cu
marea Toscanei appropie și face mai ve-
cine țerrele prin quare trece quellu d’anteiu,
și quare sunt scăldate de quea de a doi-

') Constantin - quel - Mare iubea forte
multu cetatea Arlelor; ellu a stabilit
aqui scaunul prefecturei Gallielor, și
vru assemanea a'i purta și numele
ânse de prinderea avu mai multă pu-
tere de quât voiea lui.
CIVILISAȚIEI

tea în sinuositățile salle. Prin armare
quând pămîntul întregii pune întru ser*
virea aquestei cetăți tdte alic salle
quelle mai prețidso, quând prodncțiunile
parțiali alle flă-quaruia coprins se trans-
portă aqui pe uscat, pe mare, prin
cursul rîu iilor, prin ajutorul velelor, ra-
melor și carrclor, cum Gallia nostră se nu
vada ea o facere de bine în commanda
que- dămu spre a se convocă o adunanță
publică în sînul aquestei cetăți unde se
află reunite în ore-quare chipu printr’un
dar divinu, tdte plăcerile vieței și tote
facilitățile commerciului ?

Illustru prefeetu Petroniu '), printr’un
cugetu de laudă și plinu de minte a și
crdonatu să se observe costumul aquesta;
ansă fiind quo practică s’a întrerupta din
nepesarea timpilor și domnirea usurpato-
rilor, noi ammu determinat a’l pune în
totă vigorea sa prin autoritatea înțellep-
ciunei nostre. Așa dar, scumpule și pre
amatul meu părinte, Agricola, illustra ta
Magnificență, conformânduse dupo aquea-
stă ordonanță a ndstră, și dupo costumul
stabilita de predecessorii tei va pune a
se observă în provinții disposițiunile
următdre:

„Se va facce cunoscut tutulor personelor
onorate din foncționarii publici, sau pro-
prietarii dominiurilor, și tutulor judicilor
provințiilor qud trebue a se adună în consiliu
pe flâ-quare annu, în cetatea Arlelor în
intervallul dela idele lui Augusta pîno
la alle lui Septerobriu,dilleleconvocațiunii
șiallesessiunii vor fi terminate dupo voință.

«Novempopulania și Aquitana secunda,
cum și provințiele quelle mai depărtate
vor pute, daqua judicii lor vor fi împedi-
cați de occupațiuni ueapperate, să trimiță
în locul lor deputați dupo cum este co'
stumul.

«Aqueia que nu vor li îngrijiți! a se
duce la locul arătatu în dillele prescrise,
vor plăti o ameudă quare, pentru judici,

!) Petroniu fu prefectul Gallielor între
anni 402 ș 408.

127

va li de cinci livre de aur, și pentru
membri curiclor si alți demnitari ') de
trei livre.

«Crcdemu prin apuestă mesură, quo
accordămu mari foldse și o mare favore
locuitorillor privințiilor ndstre. Avem as-
semenea încredințarea quo adăogimu cu
aqueasta spre înfrumusețarea cetății Ar-
leler, la fericitatea quăruia suintemu
datori, dupo fratele nostru și patriciu ")

«Datu în XV alle calendelor hf maiu,
primit la Ar’es la X alle I calendelor lui
Juniu...

2). Cod. Just. Car. 1. Iii, IV. de e-
piscopali audientiâ, § 26. — Quât pen-
tru affacerile annuali alle cetăților (or
pentru, veniturile ordinarie alle cetății, or
pentru fondurile provenitore din bunuri-
le cetății or din darurile particolare, or
din legaturi, sau din ori-quare altă sor-
ginte sau de se va tracta despre travalliurile
publice, or despre magazierilede provisiuni,
or despre aquednci, or despre întreține-
rea băilor, or despre porturi, or despre
construcția murilor, or a turnurilor, or
despre reparația punților și drumurilor,
or despre procesări, în quare cetatea or-
pute intră cu occasia interesurilor publi-
ce sau private), noi ordonăm quelle ur-
mătore: Pre-piosul episcopii și trei băr-
bați cu bunu renume dintre primii ai
cetății, să se adune împreună; să exami-
ne pe fiă-quare annu travalliurile făcute;
să aibă luare a minte qua quei que le
conducu sau le-au condusa să te măsore
cu scumpetate, să’și dea comptul și să
arate quo 'și au împlinita datoriele în
administrația sap a monumentelor publi-
ce a speselor făcute la provisiuni și la băi,
sau a ori-que se spende spre întreținerea

') Curiae se numiă corpurile munici-
pali alle cetăților romane, și curiali
membri corpurilor aquestora que erau
forte numeroși.

“) Constantin secundul bărbatul Pla-
cidiei, pe quare Honoriu il luase de
coltegu la annul 421.
128

PINDARU

drumurilor, aqucdueilor, sau a ori-quărui
uervițlu.

ibid., § 30.— In privința epitropiei
copiilor <lc ânteia sau a doa etate și a
Irfulor aquellora quărora legea le dă în-
grijitori, daqua averea lor nu se întinde
mai multu de 500 «wre?, noi oi donăm
qua să nu se mai aștepte numirea pre-
sidentului provinției, quare ar’adduce
mari spese mai vîrtos daqua disul presi- i
dent n’ar’ locui în cetatea unde ar’ tre- I

Îmi să caute epitropia. Nominația cu-
ratorilor attunei trebue să se facă de că-
tre magistratul cetății. întru unire

cu pre piosul episcopu și alxe pers me
revestite cu însărcinări publice daqua ce-
tatea are mai mulți.

Ibid., C. I. tit. LV, de defensoribits. !
§ 8.— Noi vremu qua defensorii c tați-,
lor, forte bine înstniiți în sântele mystc
re alle credinței ortliodocse, să tiă alle- |
și și aședați de către venerabilii epis- i
copi, clerici, notabili, proprietari și cu - j
riali. Quât pentru instalația lor, o vor'
referi la gloriosa puterea prefectului pre- j
toriului, qua autoritatea lor să tragă, din
scrisorile de admissid a Magnificenței
salle. mai multă soliditate și tărie.

——

PINDARU.

Princu al poeților lyricî, pre- j
cum Homeru este coripheul poe-
ților epici: ellu se născîi la Cy-
nocephale, burgu din p regiunii
Thebei în Beoția. In aqueste co- i
prinsuri cerul se aretâpie puginu ■
favorabili svolurilor geniului. Bat- i
jocoritorea Athenă numiâ Beoți-
an pe un omu greu la minte
Portaritatea va sci, dice în a-
șesea olymbiadă, aquest cetățeanu 1
nemuritor dintr’un micit burgu ’
neînsemnatu, daqua eu am scă- |

pata de proverbul batjocoritor
de purcellul bârfim, Parisul que
măi semenă în costume cu athc-
na, tracta totu asemenea pe
Champanieni. Pare quo întempla-
rea a vrutu să demință aqueste
glume naționali devenite prover-
bi, quoci Beoției dette pe Pin-
daru și Champaniei pe Racine.

Biographii antici și criticii moderni
quei mai însemnați determină
quo aqueastă illustră nascere s’a
întâmplat în annul ânteiu al
olymbiadei 65, adică cu 520 anni
în aintea erei chreștine. Unii
ânse nu se în voi eseu cu quâ-
te-va olymbiade despre nascerea
poetului: dupo comptul lor, Pin-
daru eră în totă energia etății
către patru deci de anni, quând
cetele lui Xerxe nevăliro din A-
sia în Grecia. Aquestu sublimii
cântător, cum do nu celebru cu
vocea sa quea tare, pe marea sa
lyră libertatea Greciei que se a-
ședd superbă în golful Salami-
nei, assupra flotei înnecate a re-
gelui regilor, cum și pe aquei
trei sute heroi ai Thermopylelor,
quari curonați de rose, se dus-
sero voioși, dupo cum o diceau,
în lungul drumului Spartei către
muntele CEta, a cina din preimâ
cu Pluton ? De vommu crede pe
quei antici, Pindaru, quând era
la țiță, fu legenatu în accordele
lyrei, qaoci ei îl făcu fiiu al iui
Scopellinu, sau al dre-quărui Pă-
gonida que amândoi erau rnusici.
Și ensuși aqueia que îi dau pe
PINDARU

129

Diaphane de tată pretindă quo
aquesta Diaphane mai avea anco
amendoc aqucHtc nume, sau quo
văduva sa Myrto sau Myrtide sau
Clidice, h'h măritata apoi și du-
po Scopelinu și dupo Pagomda.
Aquesta poetu avii un frate a
nume Erotion ; aquesta ânse re-
masse obscur, unde Iui Pindaru
de 2300 anni ânco îi străluce
gloria pîno astâdi. Dăruita dc
ceru cu nisce minunate dispositiuni
către poesie și musica, fu trimis
la șchola faimosului Lasus, unul
din quei septe înțellepți ai Gre-
ciei, quare addusse în așa per-
fecție rythmul dithirambicu, și
fu autor unor tractate assupra ar-
tei musicali, quare nu ajunseră
pîno la noi. Subt un asemenea
maestru, enthusiasmnl poetica nu
întârdio de a spuntâ vivace și
plin de energie. Adăputu de lec-
țiunile religiose și grave alle aque-
stui înțelleptu. heroismul. virtu-
tea, și deii devenire singurele su-

jete alic cânturilor lui. Pietatea
lui eră așa de mare, așa de ade-
vărată și atâtu de cunoscută, în
quâtu casa în quare locuia, ve-
cină cu templul Cybelei, eră con-
siderată ensuși ca un templu al
Deci. Acolo în adevăr, ajutata
de socia sa Timoxene, de fiiul
său Diafanto, și du doc filie

Protomache și Poiymctidc sau
Eumetide, fiind preotu al mu-
mei deilor, întreținea focul
quei sacru al naturei symbolisat
de densa, și cânta pe a sa lyră

laudele nemuritore. Asfel în tem-
plul lui Jehovâ în Sion David în
aintea Pivotului sacru sau din
palatul seu cânta assupra harpei
pomposcle'i hymnuri hebraice.
Analogia întru aquesti doi mari
poeți este forte marc: aqucllași
geniu, aqueeași pietate, aqucllași
ministeru. Platon afla în Pindaru
un que mai presus de ominu, și
Platon exilasse pe poeți din re-
publica sa și ănsăși pe castul Ho-
meru. — Queva mai junede quâtu
severul Eschylu, aquellu Shaks-
peare grecu, și cu queva mai în
vîrstă de quâtu tânărul Simonide
quăruia elegia îi lăsso de moște-
nire lacrcmile salle: și mai bă-
trâna de quât Bacchilide pe qua-
re nu’l iubiâ nici dc cum. Pin-
daru eră contimporan al aques-
tor trei illustrațiuni; Orația, quare
moștenisse dela lyra poetului
Theban și quare făcu să se au-
$ă primele e’i accorde la urechi-
le latine în cetatea eternă, în a-
quea Romă fiiie a Asiei și a Gre-
ciei, Orația singur are piterea
de a judicâ pe aquest gigante
al poesii. «Un rîu, dice ellu, que
își ia cursul din înălțimea unui
munte, și quare nutrit din ploile
tempestelor, colcăie pe faimoselc
salle prunturi, este Pindaru ră-
pedindusc la văile din profunda

sa sorgeinte.» Apoi făcendu’și par-
tea propriului seu geniu, a vinei
salle, dupo cum o numesce ellu,
cum și partea căutătorului olym-
pian: «O Julie, urmedă, eu nu
PINDARU

130

sunt de quAt o albina laboriosă
din Apulia que își culege thy-
nnil doliciosu. Plepând asfel cum
sunt, voltigind împregiurul dum-
brăvelor Tiberului, pline de fon-
tâne, îmi compuia versurile în
virtutea laborii: pe tine ânse,
lebedă a Dirceei, un vînt răpede
te asvolă în regiunile miorilor.»
Poetul latin predice sortea lui Acar,
și marea drept mormînt ori-quă-
ruia va cutedâ a imita pe aqae-
stu sublim lyricu! In adever a-
questu cântător al deilor și al
heroilor, luând în mână ensuși
dela prima sa pythică marea sa
lyră de aura, aqaea forminge, o
tradusse assupra pămîntului prin
vorbe necunoscute. «Tu ai pute-
rea d’a stinge, cântă ella privin-
du’i cordele înfiorate, săgețile
ascuțite alle fulgerului alle quă-
ror focuri sunt nestingibili. în-
dată que împregiurul capului seu
cu ciocul aquilin tu vei respândî
nuorii prin harmoniele talie, re-
gele păsărilor aquella lui Joie
lăsânda’și de ambele părți aripi-
le întinse în răpedele svol, sim-
pte a i se închide pleopcle și ad-
dorme assupra sceptrului deului.»
In a șasea olympică poetul usând
o metaphoră, o cutedare făro e-
xemplu și o belleță neesprima-
bile, strigă: Aidem Fintis, scu-
tierul meu, înhamă asfel potenti
și agerii catîri ai geniului meu
qua să pociu urmă assupra unui
carru, în curata lor carrieră, pe
omenii generoși; și aibă și ei

assemenea partea lor de coroane
olympice! Ma, eto porta hymnu-
rilor se deschide înaintea lor, și
eu eto-me pe prunturile lui Eu-
rotas!» In adever, printr’o portă
improvizată, printr’o spărtură fă-
cută de o dată în murii cetății
intră vingetorul în acclamațiunile
cetățenilor sei în sonurile lyre-
lor și flautelor. Quâte-odată cu
inima în neastîmper, desprețuind
arta statuarului, que face 6-
meni și’i așăda nemișcați pe
un pedestal rece, aquestu poetu
dă musei salle arripe depassere,
sau o navă cu căpuirile salle și
o ancoră în contra scopelelor.
Quâte-o dată îi pune în mână o
faclă profumată, quâte-o dată o
cuppă plină de nectar îmbătător;
și quând, lăsând majestosa for-
minge ia în mâini mica lyră a-
tunci pune pe buzele încântă-
torei dulcele sucu al albinelor.
In nisce assemenea momente de
nuoi inspirațiuni aqueastă musa
depinse nascerea micului lamos,
quând Evadne, depuindu’și cin-
getorea în cu 16rea purpurei și sa-
franului, cum și vasul seu de ar-
gint, născu, sub frundele azurine,
un copillu cu suffletul divin. II
ascunse între rugi într’un locu
cotit și depărtat, unde corpul de-
licat al fiiului seu putii fi înroat
în profumul viorellelor purpuri-
ne, și îl numi lamos. Quelle d’ân-
teiu din aqueste imagini atât de
vii și din aqueste metaphore atât
de repedi, cu nisce abateri un-
PINDARU	131

de și unde insolite poeților de
rend, aquestea constituescu între
moderni stylul pindaricii. Ulti-
mul tabellu atât de firescu și atât
de dulce, intră în stylul pasto-
ral, în liarmoniosa molleță a lui
Theocritu.

Culmat de onori și avuții, retri-
buit generosamente de vinge-
torii quăror elin le vindea nemu-
rirea, și recompensat cu mare
cuviință de către tyrannul Hieron,
la a quărui curte petrecend quât-
va, îl și numisse, printr’o admi-
rabile expressio, OcliiuÎM Siciliei,
Pindaru nu se mai teme într’o
odă, în prima isthmica, de a in-
vita pe quei mari, pe regi și pe
heroi spre a recompesă pe favo-
riții muselor quei scăpetați. «Un
poetu înțelleptu, jice ellu, ser-
vinduse cu comparație simplă
familiară și cu totul pastorale,
scie que îi sunt datori omenii la
operele salle renumite; scie quo
o recompensă reciprocă e dulce
la toți omenii, păstorului, labo-
ratorului, păsserarului și aquel-
lui que brăsdedă marea que’l
nutresc e; toți caută a depărta
dela stomachul lor a fome crudă.»
Pindaru ca un amator de cursi-
eri, îi însoșesce cu stîlparea vin-
getorului. Ellu immortalisă gra-
țiele aquellui armăsar al regelui
Siciliei pe quare nu’i a împuns
nici o dată pintenul și quare tri-
unfând în stadiul Pisei, florat
pretutindeni de coronele que’i a-
runcă, se returno a luă ensu-

și dela Hierou numele de Phere-
nicu, purtător de victorie. Poe-
tul n’a uitat ânco nici pe aquei
generoși caval li din Theba, albi
cu ninsorea și atât de frumoși la
quadrigă.

Asemenea cu nisce colori for-
te vii, poetul beoțian adbrnă phi-
losophia și morala; daqua vorbe-
sce întrecet despre Necesitate,
îi dă cuie de diamant. Orațiu afld
imaginea aquesta atât de mă-
reță și atât de adevărată în quât
nu putu a se ține de a n’o ră-
pi întregă dela cântătorul OIym~
piei.

In mijlocul aquestor grupe de
imagini uimitore și flori nevește-
jite simți quo se exaltă din gla-
strele lor un profum de religio
și de virtute reversânduse assu-
pra suffletului. Appropiați-ve
chreștini și ascultați: «Numai în
sînul viitorului, dice poetul pă-
gân, potu spuntâ înțellepciunea
și adeverul; să nu vorbim de
jei de quât cu umilință și ensuși
în retăcirile nostre să le p tr-
tăm respectul. Omeni de o dl,
que sunteți voi, sau mai bine
que nu sunteți voi o omeni, vi-
sul unei umbre ? Numai quând
descinde splendorea Domnului
luminci o strălucire radiosă ve
încongiură, și înainte-ve se des-
chide o deliciosă eternitate; așa
începutul și finitul faptelor uma-
ne nu vor ave reeșiri fericite de
quât prin ajutorul divinității.»

Nu ne-a remasu dela aquestu
132

PINDARU

din strophe. antristrophe și epode.
Prima stropiră și următorele sunt
de 17 versuri; antistrophele ase-
menea în quât pentru numerul
și mesura piciorelor; epode-
le sunt de trei spre-deee versuri.
Adoa olympica își are strophele
și antistrophele de 14 versuri
fiă-quarc, și epoda numai optu.
Ultima ncmeenă e împărțită prin
stanțe de optu versuri, și ne-
meena a noa prin stanțe de doe-
spre-dece. A pai-spre°decelea
olympica este monostrophică sau,
de o singură stropha în doe sec-
țiuni. Quât pentru metrurile que
constituescu aqueste ode, erau
dupo cum se vede, subordonați1
la capriccle și inspirațiunile poetu-
lui musicant, quoci rithmul atât
infiuâ assupra metrului în quât
lumgiă dupo neccssitate sonurile
scurte sau rescurtă pe quel-
le lungi din natura lor. Quât
pentru stylul lui Pindaru n’are
de quât un singur defect da-
qua este un defect: ellu te ui-
mescc cu mulțimea imaginilor
și cu strălucirea metaphorelor.
Corina quare, mai mult pentru
frumusețele dc quât pentru ver-
surile salle, dupo cum dicu, ob-
ținusse dela judicători stîlparea
lyrică învingând pe Pindaru. îi
împută quo nu’și a semenat ima-
ginile ci le-a aruncat în amme-
sticu că într’un sacu. Noi adop-
tăm spirituosa critică a drăgă-
lașei muse antice. Pindar se ap-
propiă de șepte-deci și patru de

poctu sublim dc quât numai pa-,
tru cărți dc ode: Olympicele, Py-\
thiech-, Ncnieenelc, si Isthmicde. .
'iote tractă despre jocurile Gre-!
cici, despre stîlpările que se re-
purta într’ensele și despre vin-
getori. Que mai de tesaure alic
geniului aquestui poetu ni le-a
răpit timpul gelosul Pindaru, du-
po clisa Iui Orația, a fostu com-
pus și nisce magnifici dithyrambi,
elegii pline de lacreme cum și
elegiie rotice, de vommu crede
de Atheneu quare nc-a trasminsu
din cile quâte-va versuri. Pin-
daru scrissc assemenea și hym-
nuri, drame, și descind’i pîno
Ia prosă. Quât pentru criticele
que se făcu Iui Pindaru qud este
întunecat, sau que se perde în
nuori, sau qud își abandonă heroii
aruncânduse în lauda unor dei,
aqueste critice sunt de nimicu
Pindaru nu era întunecat pentru
contimporanii sei, spre a’l urmă
quine-va prin nuori, trebue să
aibă arripe câ densul; iar vinge-
torii și deii quăror ellu le am-
mestecă laudele, formedă în o-
dele saile câ un Pantheon intel-
lectual unde se desfășură în ocini
eruditului aquea semenție de dei. I
de semidei si de beroi din quare
Grecia făcea o singură familiie.
Daqua este que-va întunecat
pentru moderni în aquestu mare
poetu este quantitatca și compo-
siția metricelor versurilor salle.
Prima olympica și quea mai ma-
re parte din ode sunt compuse
PINDARU	133

anni: într’o di quând forte slabu,
fiind în theatru, sau dupo cum dicu
alții, în gymnasiii, se reposâ pe ge-
nuchii junelui Thcoxen, discepo-
lullui ;>('u pe quare îl iubih ca un
părinte, adormi aqui qua să nu se
mai deștepte, în olympiada optu-
deci si patru, cu 446 anni în ain-
tea lui J.-Ch. Muri plin de ono-
ri și de avuții; Athenienii pe qua
ri îi lăudasse nu sufferisero qua
ellu să respundă amenda que’i
o impusesse gelosa Thebă, patria
sa, și respmise în locul lui cetatea
Minervei. Pythonisa din Delphi
pentru genial și pietatea lui îi ac-
cordasse o parte din sacrificiurile
lui Apollon; Agrigenta și Siracusa
îl tracta cu respecta; și, dupo
commandele quelle aspre alle lui
Alexandru, sabia macedonă scuti
în Theba înflăcărați! pe descin-
denții din aquest poet, cum și de
torța încindietdre casa lui. Pausa-
nia a vădut în timpul seu înThe-
ba statua aquestui poetu nemu-
ritor. Noi avem un bustu al a-
questui cellebru cetățean al Cy-
nocephalei ;denu va fi ideal, na-
tura il dotasse cu o figură mag-
netică. Poetul e înfăcișat în vir-
tutea annilor: frunteai curată și
lină este întypărită de o dulce se-
veritate. Buzele’i pacefice annun-
țiă înțelepciunea; așteptă quine-
va din elle nisce cuvinte asse-
menea cu alle deilor; și băi biții
învestită într’o barbă lungă ișor
undolată și îngrijită descopere
copiosul myster sl Cibelei. La

1513 pentru ânteia oră typogra-
phia îminulți radele aquestui so-
re al poesiei, prin ediția que se
numcsce principe#. denne-babon

C0CHETER1E, PEDANTISME.

Urile maniere.

Queea que numescu omenii
căllătorie spre a’și căuta sănă-
tatea nu e, quâte-o dată, de quât
o lungă preumblare spre a’și mai
trece de urît. Ș’apoi omul que
n’are cum să’și petrecă se pote
consideră că și un amalat, și in-
firmitățile nostre morali își re-
clamă și elle remediurile că și
sufferințele corpului.

Asfel eră posiția unuia din-ve-
cinii și amicii mei, banchierului
Jurdan quare nu sciă que să fa-
că cu vre-o optu-cleci de mii livre
venit pe an, quare, supărat de
ai șai-deci anni ai vîrstei, își pu-
nea în călleiorie totă spei Snța,
bucuria și sănătatea.

Domna Jurdan, la patru-deci
și quinci de anni, începusse a și
purtă greutatea bătrânețelor. Să-
nătatea ei, ruinată de timpuriu
prin baluri, sărbători, serate,
prin gustarea necumpătată a tu-
tulor aquollor plăceri alle lumii
que nu mai lăssa locu nici ră-
paosnlui, nici somnului, o reți-
nea neîncetat în casă. Charac-
terul său se resimțiă din aquea-
stă viată casaniară si sufleri-
tore, N’aveă de ajuns putere de
GOCHETERIE

134
de suffletu spre a se arată ama-
bile quând viața nu era pentru
densa de quâtu un urîtu forte
lungu; o vedea quine-va buf-
nind și cicălitore cu ore-quare
mulțumire, că și quând ’și ar’fi
resbunat în contra sortei.

In întrul casei eră o minune
de mulțumire. Pe lungo aquesti
doi sogi se mai afla aquî da-
micella Onorina, filia lor, quare
în epocha despre quare vorbescu,
intră în al septe-spre-^ecelea
an; domnul Guilelmu, frate de
lapte al lui Jurdan, quare deve-
nisse omul seu de încredere, a-
dico cum ain $iccc suffletu! sSu;
și darnicei la Margherita, filia lui
Guilelmu, șoca și amica din
pruncie a Onoriei, și quare, de-
la mortea mumesei, locuia din
preuna cu tată-seu în casa în-
r.avutului meu vecin.

Tote aqueste persâne, pe lun-
go quare așu pute adăogi trei
sau patru domestici, forte dis-
puși spre a critică pe domnii lor,
erau mai ades sătiate sau să-
•

țiose. Nu quo eră reutăciose,
quoci și ochiul quel mai sever
n’ar’ fi putut afflă în aquestă fa-
millie occasia vre*unei imputări
grave, ci membrii ei nu sciă să
întrețiă aquei dulce commerciu
din întru que se compune din
prevenințe dese și nesințibili,
din nisce mici concessiuni din ara-
be părțile, și pe quare îl formă
și îl nutresce un simți mentu ex-
presiv de bine-voință. Ii vedeai

quo se contrarie unul altuia fă-
ro să prevadă quo vor ave sup-
părare; se întempinau făro a sur-
ride și se desparțiau făro păre-
re de reu. Jurdan dupo que
’și regulă registrele sau cassa ve-
niă a căscă sau a dormi în sa-
lon. Femea sa agră și arțăgașă
se plângeă de tote și de toți, fă-
ro a face vre-o profundă impres-
sio assupra aquellora que îi at-
tacă. Guilelmu, om activu și
onestu, aveă pre pucine mi$16ce în
mintea sa, și lipsa totale de educa-
ție îl condamnă măi la o tăce-
re neprecurmată. Quât pentru
fete, interesul historiei melle que-
re qua să le desemnu portretul
cu ore-quare amenunturi.

Voiu începe, dupo cum e și
cu dreptul, dela fata domnului
Jurdan.

N’ar pute quine-va să dică și
să repete de ajuns, cu tote quo
e un adever trivial, quo părinții
nu potu nici o dată preveghiă
cu precauția necessariă annii co-
pillerii fiilor. Mai vîrtos într’o ca-
să unde șe vede ore-quare luxu,
locuită de mai rnulți servitori,
este un mare pericol, daqua nu
pentru moralitatea copiilor cre-
scuți în aquei amestecu, quel pu-
gin pentru manierele și tonul lor.
Aqueasta mai vîrtos e adeveratu
pentru fete que sunt mai apple-
cate de quât băieții spre o imita-
ți© răpede și mlădiosă, și pentru
quari nisce deprinderi stângace,
triviali, și un limbâgiu prostii, potu
PEDANTISME

135

rina aveă doi-spre-^ece anni,
mumă-sa nu o mai păresiă pen-
tru gustul petrecerii în lume, ân-
se sc deprinses!:e a o lăsă făro
direcție. Maeștri sau învățători
veniau a da aquestei copille'ele-
mentele neapărate dc ori-que cu-
noscință. Ea profită binișor deja
lecțiunile lor ; abiă ânse sc depăr-
tă aquesti învățători și scholara
lor allergă la bucătărie qua să’și
afle soții și adeverații ei institu-
tori alle quăror glume și petreceri
mai mult de quât burghese ea
le gustă forte bine.

In midlocul aquestor deprin-
deri și petreceri ajunse copilla
la șapte-spre-dece anni. Characte-
rul seu, que ar’fi putut să aibă
de trăsure principale simplitatea
și blândețea, și quare în quelle
lalte se stinsesse cu totul, nu
se pronunță în altele de quât
prin neîndemânări și grosolănii
de tot felul quare nici de cun
nu se învoiă cu posiția familliei
salle. Pe lungo aquestea eră ân-
co forte distrasă, quare se attri-
buiă făro îndoială iarăși la neîn-
grijirea părinților ; quoci de ar’
fi fost însciințată și [condusă mai
de timpuriu, ea ’și ar’ mai fi mo-
dificat quel puțin aqueastă nea-
jungere atât de incommodă în
rclațiunile vieței. Nici o dată n’a
fostu urmărită de mumă-sa și se
deprinsesse în plăcerea unor vi-
sării făro nici un cuget; distrac-
țiunile salle plăcuseră mult dome-
sticilor, quare îi făceau și un me-

mai târdiu să adducă nisco con-
sequințe de o gravitate mai sup-
părătore.

Onorina din nenorocire își pc-
trecusse copillăria și prima sa
junețe în familiaritatea domesti-
cilor. Jurdan se occupâ a grămă-
di la ciffre și rotundiă zestrea
fic-sei. D6mna Jurdan, pîno în
etate de patru-deci de ani, își
cheltuia tote dillele întru a’și pre-
para toeletta, în projete de bal,
de petreceri ; un rendez-vous cu
cusetoresa-sa o interesă mal
muit de quât o conversație cu
fiie-sa. Nici nu eră vorba vre-
< dată de a căută să devine vre
unul din instinctele inimei Ono-
rinei: eră ânse o affacere mare
qua să’i allegă o flore que eră
să’i o puiă la capellă. Que c dre-
ptu copilla nu eră chinuită, eră
ânco pre forte în voiea ei: nu
eră ânse nici de cum cultiva-
tă. Așă pe quând Domna își me-
dită cum să’și petrecă serele sau
pe quând își cumperi bagatellele
însemnătore, Onorina află forte
natural a se furișă spre a petre-
ce în anticameră, și priimiă lec-
țiuni de maniere elegante și dc
vorbire plăcută sau dela bucătă-
resă sau dela femea din casă la
quare se ammestecă de minune
și visitiul și feciorul din casă,
cum quâte-o dată și un bctiân
portar forte limbutu, .

La patru-deci de anni fatica
și sațiul închisesse pe Domna
Jordan în viața de famillie. Ono-
136

COCHETRIE

de, uimită de corone, se credit
o minune a sciinței. Credîi aquea-
sta din totă inima, și făro soi-
rea sa își concepu un orgolliu na-
ivii ; ânse inima îi remasse bună,
cu totă urîta direcție a înțellegerii
salle. In atmosphera artificiale în
quare trăiă, manierele, limbagiul
ei luassero un character de afiec-
tațio 5 ânse subt aqueastă invelo-
pă nefirescă un ochiu attentiv
ar’ fi recunoscut înt’ensa nisce
simtimente adeverate și nisce no-
bili applecări.

O deprindere urîcidsă quecon-
tractasse; și de quare fetele tre-
bue a se feri câ de focu, erâ
de a adduce citațiuni la ori-que
vorbă, spuindu que dice cutare
philosoph, cutare poet, cutare și
cutare înțelleptu. Si. nu numai
quo despuia historia antică sau
modernă, aruncând nisce fâșii
dintr’ensele assupra conversațiunii
faini iliare, ci ânco sinulgiă și ter-
menii quei mai absracți din sci-
ințe, și quâte-o dată și barbari,
cum si amenuntele lor prea pu-
gin cunoscute lumii, spre a’și în-
frumuseța în desavantagiul seu cu-
vintele. Își forniasse, cu voieatată-
lui sen și prin economiiele salle, un
micu cabinet de physică, în quare
cutedetorea fată încercă nisce ex-
periințe adesea nefolositore sau
periculose. într’un cuvânt se
isolă pîno în puntul de a se facce
să nu’i cunoscă quine-va nici
însuși qualitățile quelle mai
solide.

rit pentru aqueasta, quoci își a-
lia aqui petrecerea lor, și asfel
își profăcusse în deprindere în-
vechită queea que la început eră
numai o applecare făro nici o
profan ditate.

Forte jună ance cunoscusse pe
Margherita; își împărteșisse cu
densa primele jucării, si cu tim-
pul, aqueste mici relatiuni de co-
pillărie deveaissero nisce afec-
țiuni de inimă. Cu tdte aquestea
intimiditatea nu se stabilisse în
adever de quât de vre-o trei ari-
ni, în epochă quând Guilelmu și |
fie-sa venidsero a locui la ban-
cherul. Characterele lor nu se
assemonau și aqueastă intimitate
nu putea fi justificată. Marghe-
rita nu semenă nici într’un chip
cu Onoriua și amendoe erau
datore, în quea mai mare parte,
abatterile minții quei senetose:•
la greșalele primei educațiuni.

Margherita avea mai mult spi-
rit de quât Onorina. ânse stri-
cat printr’o cultură neînțelteptă
și excesivă. Ambiția lui Gulielm
cugeta să facă din fi ie-sa o
savantă și nu putea deveni de .
quât o pedantă. Aședată de tini-,
pariu într’un pensionat d’aquel- i
lea pomposele, fiiea țerranului o-
nestu, que se înavuțisse prin ge-
nerositățile domnului seu lăsă în
urmă la învățătură pe conschola-
rele salle de un rang mai naltn
de quât densa și cu zelu mai pu-
cin. Se căpui cu quâte-va cu-
noscințe, și, încuragiată de Iau- i
URÎTE MANIERE

137

Ea iubiă mult pe Onorina cu
tote quo o si ruliu cu mult mai
pe jos de quât densa Eră un
fel de compătimire în affectia
sa și, mâi îmi vine să cre$u, o
secretă mulțumire de a se vede
prin cunoștințele salle mai pre
sus de fata banchierului. înfund
anse adeveratul motiv eră inima
quea bună a Margheritei și umo-
rea facile, voiosă și complace-
tore a Onorinei.

într’o di quând vecinul meu
își regulasse nisce compturi
vechi, sătul de șiffre, lacomu de
distracțiuni, se dusse în salonul de
famillie. Aqui dupo o căscare pre-
lungită mai mult de quât altă
dată, annunțd quo voia să facă
o călletorie. Ddmna Jurdan clă-
ti din capu cu o grimacă de ne-
approbațio. Sta să începă o cu-
vântare assupra neastâmpărului
de minte que împingea pe băr-
batu-seu a appucă prin lume ;
ellu ânse nu‘i dette pas. Făcu o
descriere atât de pathetică și
atât de grotescă a spleenului que
îl rodea și a efi’ectelor quellor
mari alle mișcării și strămutări
întru tămăduirea unei malatie
așa de grave, în quât ddmna
Jurdan se simți un moment îm-
pinsă spre a rîde si a plânge
tot de o data. își ținu Anse dem-
nitatea : remasse seri6să și nu
$isse nimica. «Pretind», disse
aitunci bancherul que se apprin-
deâ în projetele salle de excur-
siuni depărtate, a nu profită numai

PERIODULU V

eu singur de fericita mea idee'
Aidcm cu toții pentru vre-o șa-
se septSmâni, și ne vom retur-
na unii întremați și alții appă-
rați de reu pe viitor. Que dici
domnă Jurdan, adăogi ellu, dum-
neata quare esci d6mnă a casei?

—	Dumneata scii, respunse ea cu

umbre quo eu sunt domnă nu-
mai întru aqueea de a stâ a ca-
să- De așu fi avut ușurința și
tăria nnui june.....ca dumneata,

așu fi putut cugetă la călletorii.

—	Aide, aide, lasă eontrarietatea
și mai vîrtos falsa politeță. Eu
de mult te-am apperat de diplo-
mație. — Plecă sănetos și iă cu
dumneata, daqua îți vine, pe do-
mnișdrele astea que Ie vedu quo
adesea nu le place a sta cu mi-
ne. Guilelm e de ajuns spre a
veghii assupra interesurilor du-
mitale, și unde dumneata în de-
părtare de doe sute leghe ve
alergă cătându’ți sănetatea și bu-
curia, eu voiu cercă a mi le pu-
ne la locu prin repaos.

— Forte bine, respunse cu
flegmă banchierul, unde fiie-sa
își arătă bucuria printr’un rîsu
mare. Vommu porni numai noi
quâte trei, domnișdreior; vommu
visită Bretania unde am buni a-
mici. Făceți-ve preparativele și
fiți gata în doe chilie.»

Intre aquestea sotiiu și eu aqui
și Jurdan a quărui plăcere eru
de a facce o preâmblare, între-
prinse a mu convinge quo așu
fi forte amabil ouând ’l asu în-

10
COCHETERIE, PEDANTISME

138

soci. Ellu îmi cunosciâ cu que
eram doprinsu în fiă-quare annu.
.și, cu tâte quo nu căllătorissem
nici o dată împreună, ’și închi-
puia forte cu cuvânt quo nume
voiu oppune mult la aqueasta-
Mie nu’mi plăcu eălletorielc quâ-
te patru și mai tot-d’a-una alle-
gu sau libertetea francă de qua-
re se bucură quine-va quând e
singur, sau societatea intimă a
unui singur socu, se înțelege
ânse să aibă o umore egale, o
disposițio însemnată dc a nu de-
termină nimica dela sine despre
itinerariu și o îndemânare nu
mai puțin pronunțată spre a re-
gula pe drum tote amănuntele
vieței materiali a quăria grijă cu
totul prosaică strimtoreadă ore-
cum meditația. Cu tote aquestea
anco â una din tentațiunile spiritu-
lui meu de a nu refusă voios
încercarea unei combinațiuni nuoe.
Nu cunosciam Bretania și prii-
ta in.

Dupo trei clille, aquesti patru
căllători improvisați își urma
drumul Turanei; cată să ajun-
gem la Bretania în largul nostru,
dupo que ne vom abate pe la
Tours , unde cugetam a vede
quâți-va amici cunoscuți,

Guilelm presidasse la așeza-
rea effectelor de drumu alle dom-
nului seu cu totă regularitatea
unui om cu ordine quare
scie quâtă grijă queru și ensuși
objetele quelle mai mici. Gen-
ta Onorinei erâ plină, sau mai

bine grămădită în ammestecu de
objecte folositore și alte objecte
pre necessarie în căllătorie. Ea
fusesse ajutată de o bonă qua-
re îi vorbisse de precauțiunile
minuțiose alle unor persone
cu un disprecu forte imper-
tinent. Margherita pusesse să’i
facă o lacră dc o formă for-
te bizară alle quării innegali-
tăți erâ cu totul incomode la
încărcătură; pentru dânsa ânse
aveâ prețiosul avantagiu qua să
încapă prin cotiture multe căr-
ți cu quare să’și formeZe o bi-
bliothecă de drumu, și multe
instrumente pentru un micu curs
de physică experimantale. O des-
coperire de currend que ilustrasse
pe autorul seu, occupasse curi-
ositatea făro nici un ^capătâiu a-
junei savante, și aqueasta îmbăl-
lasse un daghereotypu cu tote
elementele salle lungo quare da
drepta pusesse primul volum al
historiei împeratorilor, d’a stânga
o provisio de ajuns de elegan-
te objete de toelettă, despre quare
abusul sciinței nu desgustasse
pe fetișoră. Quât pentru mine,
dupo cum m’am învățat, baga-
giul ’mi eră pre micu și prin
urmare atât de comoda în quât
e de prisos a mai vorbi.

Trecu forte răpede peste amă-
nuntele commune la toti căllătorii
♦

din lume, qua să ajungu la aquel-
lea que cată a pune în șcenă
trei fete, que sunt objetul prin-
și pal al aquestei historiore, și din
URÎTE MANIERE

139
luă apperarea într’un chipu cu
totul magistral, și un resboiu
civil stă să se începă, quând,
din norocire ajunserăm la porta
adică la cantorul mesagerielor
unde descindurăm împăcați.

Ne grăbirăm a dă o visită
unui vecin militar veduvu, îna-
vuți tu, amicu bun și devotat qua-
re ne făcusse la amendoi nisce
însemnătore îndatoriri, și quare
doriâ din inimă a ne arătă, ă
casă la ellu, mulțumirea sa quă
le am fostu priimit. Ambele fe-
te erau în neastempăr de a fa-
ce cunoscintă cu fiie-sa, alle
quăria grații și qualități noroci-
te, tată-seu le lăudasse făro
sfială în aintea lor. Furăm prii-
miți cu braqele deschise; eră cu
neputință de a remâne cu lo-
cuința la ospellerie, și 6tă-ne
pe quâte-patru instalați sub gri-
ja îndatoritore a unui colonel al
imperiului și a unei fetițe de
șepte-spre-dece anni.

Remaserăm în mirare de tră-
surele regulate și de mișcările
grațiose alle damicellei Henrietta.
Primirea ei dulce și amicale,
limbagiul ei de bun ton ne trase-
ră inimile; atât numai quă gă-
tela ei o aflam quam pretențio-
să, și îmi păru reu a vede o perso-
nă atât de amabile provocând»
prin nisce bagatelle, laude que
ar’ fi venit de sine la qualitățile
oi, de le-ar’ fi așteptat.

Petrecurăm quâte-va dille în
aqueastă casă; cugetarea me*

quare pe quelle doe d’ântciu le
cunosceți.

Străbăturăm aquel voiosu și
plăcut coprinsu, pe dreptate nu-
mitu grădina Eran$ei, și cufun-
dați pentru un minut în nisce
cugetări inai severe prin sălba-
tica vedere dela Roche-Corbon,
quare ne arăta o populațiă de
vii spîn^urate că nisce aquile pe
stâncă, intrarom în vechia capi-
tală a Turanei.

Eră cu neputință qua Marghe-
rita să nu’și adducă a minte în-
dată historia lui Clovis și croni-
cele historicului Grigoriu, și anco
mai cu neputință să nu ne îm-
puie urechile cu suvenirile și
citațiunile salle. Addorrni peJur-
dan într’un somnu de quelle mal
profunde: eu mc țineam deștept
de politeță; Onorina căscă făro
milă și ’și arătă cu pre pușină
grație dinții quari, que e dreptu,
eră forte albi și forte bine întoc-
miți. In momentul aquesta, tre-
cură pe lungă trăsura nostră
quâți-va englesi que se cunosciă
după portul și limbagiul lor;
unul din ei ațintă ilaritatea fetei,
quare mi’l arătă cu degetul, pe
urmă se trasse forte roșie în
apoi quând vecjîi quă mișcarea
sa fusesse observată. Vrii să ardice
giamul; ânse fi reșce neînde-
mânatică și mai vîrtos turburată
attunci, îi scăpă din mână:
că$îi în apoi și se sparse.
Jurdan se deșteptă sărind și
certă pe fîe-sa; Margherita îi
COCIIETERIE, PEDANTISME

140

asupra Ilenriettei deveni mai se-
veră. O audiam quâte-o dată
vorbind cu o siguranță que nu
mi. se părea quo se cuvine la
annii ei, și quare semăna, quă’i
vine din singura cugetare de a
trage attenția și de a facce pe
omeni cu ori-que pregu a se oc-
cupa de densa. Quând se lăsă
cu totul neîngrijită, ca și quând
nici quă ar’mai ave în cuget pa-
rura, quând, în dată que’i spu-
neă quă vine quine-va, se arată
într’o adornare încărcată cu
fruntea naltă, privirea sigură și
superbă și se da în spectacol la
visitători.

A doa furăm invitați la o
serată que ne dette minunatul
mair al cetății, bărbat activu și
întreprindetor, a quărui voință
prefăcu ulicorele strimte în stra-
de spațiose și casele derăpăna-
te în monumente. Ajunserăm aco-
lo pre târziu, pentru quă Henrie-
ta nu putea se învesti nici mai
vîrtos a’și acconciă capul dupo
placul seu. Bietul acconciator,
din a quărui mânnă îi scăpă que-
te-va fire de peru, reîncepu de
vre-o patru ori; în quelle dupo
urmă, după nisce sforțe heroice
de o oră, reuși bietul om-
Oglinda întrebată, dette un re-
spunsu favorabil. Apoi veniră
alt-fel de învălmăciri la potri-
virea și ticluirea fie-quăria pe-
tecu al toelettei; luo o rochie, o

lăsso luo alta, pe urmă alta;
quând nu’i plăcea materia, quând

culorea pînă se putură învoi t6-
te. Vedea quine-va nu numai
aquea preocupațiă naturale fe-
telor que voiescu a se arătă în
lume într’o tenută convenabile și
cu gustu, ci și speranța despre
effectul que putea să producă,
cum și neastemperul și ambiția
succesului.

Toeletta Margheritei eră fru-
mosă răro affectațiă, o purta
ânse într’un chipu quam docto-
ral: un aer de sufficiență un
mers înțepat strică eleganța
corsagiului și frescheța cordelle-
lor. Biata Onoriua aveă vestmin-
tele pre scumpe, ânse spre que
e bună parura fără grație? Nu
sciă să’și ție corpul, mergeă greu,
se înfăgișă bruscă cu nisce reve-
rințe stângace, și auțjliu înpre-
giurul ei: asta par’ quă e bucă-
tăreasa familliei înduminicata în
hainile stăpâne-sei.

Nu stă quine-va într’o cetate
mare, călletorind pentru petre-
cere fără a cunosce tot que este
mai curios în partea locului
fără a vede tote quâte renume-
le local arată curiosității. Nu
puteam, aflându-ne la Tours, fă-
ră a ne răpedi pînă la frumosul
dominiu dela Chenonceaux și
pîno la severul castellu dela
Ambroise. Admirăm la Che-
nouceaux aquea posițio pittore-
seă, aquel castellu que se înal-
ță din mijlocul apelor lui Cher
și prin alle quărui grădine stră-
bătu vaselle învelate. Ambroise,
URÎTE MANIERE

141

de și restaurat dupo quelle mo-
derne, ne rechiemă ânse suve-
nirile religiosc și politice din al
XVI-lea secol, și nu vS^urom fă-
ro întristare înaltul balcon de
fer undo Cathorina de Medicis
pusse a spânzură corpurile mai
multor Ilughenoți conjurați. Mar-
gherita, cată a o spune, fu ne-
sufferită în aqueste preâmblări.
Nu vrii să se lasse mai jos de
a nu se punne și pe sine într’un
registru mare unde fiă-quare
găgăuța de călletor își scrie
părerea în versuri sau în prosă;
nu se lasso mai jos de a’și în-
scrie cu mare greutate un pa-
tran forte mediocru d’allăturea
minunatei improvisațiuni a lui Eu-
gene de Pradel! Pe quând ea
compania. Onorina se suisse gră-
pișu țiinduse de o ferestră măi
putredă, și daqua Jurdan nu s’ar’
fi aflat din norocire la spatei qua
să o apuce de vestment, negreșit
cădea în Cher. Henrietta nu mai
putea de urît în midlocul aque-
stor anticallie que le află forte
uriciose pe lungo frumosele pe-
treceri dela Tours. Aquelle ve-
chi portrete historice acățate de
păreți, nu’i surrîdea nici de cum
că chipurile aquellora que îi ad-
miră grațiile la bal, și îi veniă
pre cu greu de a’și împinge po-
liteța pîno acolo în quât să nu
se arate căscând și făro voie
bună.

O idee luminosă veni attunci
ospelui nostru. Se vorbiă mult

despre un turneu que eră să dea
scholă do căllărie dela Saumur,
cu occasia unei jnspecțiuni făcute
de generalul contele de S....
Aqueastă serbătoro, so cjiceă quo
va fi forte brillantă; apoi Pari-
sienii caută tot d’auna cu mare
dorință aqueste remășițc din an-
ticele datine que se ascund și
trăiescu ânco prin provinții și
alle quărora quelle din urmă tră-
sure s’au stersu de mult din Pa-
ris. Colonelul propusse dar a
ne conducce la Saumur, și dupo
o scurtă deliberațîo, proposiția
sa se priimi cu unanimitate. Lua-
rom battellul cu vapor, quare este
o manieră forte plăcută și comodă
de a călletori pentru aqueia quăror
nu le plăcu sgomotul nici strun-
cinatul, nici pulberea, neplăcu-
tă ânse pentru unii que prefera
mișcarea simțită a deligenței și
alternativele ei de iuțeală și de
repaos. Nu sciu que ’mi ar’fi
plăcut mai bine la treizeci de
anni; ânse acum dupo șei-deci
mărturisescu quo nimicu nu mi
se pare mai bun de quât aquea
facilitate, aquea linisce, aquei
fel de comoditate că la sinp, a-
quel repaos de quare se bucură
quine-va într’un battellu cu va-
por.

Ajunserăm în cetatea dela Saa-
mur dupo o norocită navigațio
de quâte-va ore assupra Loirei.
Ne dusserom drept la generalul,
subt quare colonelul făcusse pri-
mele’i arme și quare ne priimi
COCHETERIE, PEDANTISME

142

cu cordialitate. «Ați venit, ne
țjisao ellu surrî^end. qua să as-
istați Ia turneul que prepară
galanta junime din schola nostră.
Vedu, adăogi ellu îndulcindu’și
vocea aspra și sonoră, și arun-
când o căutătură assupra fetelor
nostre, quo modernii noștri pa-
ladini vor pute, că strămoșii lor
în cevallerie, a așteptă drept
prețul victoriei un surrîsu dela
frumusețe.» Credu quo severu-
lui inspector general nu’i venis-
se nici o dată o phrase atât de
galantă, quo își pusse mâna pe
mustățile cărunte cu un aer quo
d mulțumit de sine; pe urma
începu iară: «Damele au făro
îndoială trebuință de repaos.
Le voiu recommandă la faroeea!
mea și le vom lăsa a’și trece îm-
preună în revistă toelleta. Dum-
neavostră, amicilor, de ve va
plăce, me veți însoci Ia exame-
nul trompettelor la exersiciul
voltigiului, și ne vommu returnă
qua să ducem, apoi damele la
turneu.»

Priimirom, și, sub conduta ge-
neralului ne dusseerom a vede
cu curîositatea călletorilor făro
sciința, (quel pugin noi doi me-
ritam aquest titlu) tote amănun-
tele active, singulare alle inspec-
țiunii unei scholede căllărie. Și
nu numai quo ne expusserom u-
rechia la ariele variate si la su-
netele bărbate alle opt-deci de
irompette resunătbre; nu numai I
quo admirarăm iuțeala și gra-

ția heroilor equitațiunii comman-
dați de un îndemânatica vechiu
scutier, ci assistarom la înțelep-
tele respunsuri assupra hippiatri-
cei, și, de aqul, trecând la făură-
ria largă și comodă de o cură-
ție que făcea plăcere ochiului,
ve^urom într’un quart fagonân-
duse și bătute în cuie de fiă-
quare din junii cavaleri ai sche-
lei quâte patru potcâve alle unui
callu. Ferbințeala focului, acti-
vitatea extraordinară a concuren-
ților (quoci eră un concursu)
făceă a curge sudârea de pe fe-
gele și brațele lor gole. Apoi
quel mai îndemânaticii, quel mai
iute priimi n gratificațio extraor-
dinară și o laudă dela generalul
quare erâ forte scumpu la lau-
de. Peste currend erâ să sune
ora turneului. Luarom quâte-va
momente de repaos, și ne dusse-
rom la sdgele melle de călleto-
rie. Generalesa ne querîi scuse
quo nu p6te să ne însogesca.

Am o facilitate, nenorocită po-
te, de a me transportă cu ima-
ginația în midlocul scenelor de
altă dată. Illusiunile ridente svo-
lă împregiurul meu câ visele
unui om deștepta. Aqui, spre
exemplu, quând in.trarom într’o
curte întinsă îngrădită prin ban-
ge treptate în amphitheatru, în mid-
locul quărora se înălță o tribu-
nă destinată generalului și ami-
cilor sei, și înpregiunii quăro-
ra veduiu atârnate armerie și dra-
pelle, cre^uiu quo me aflu ânsuși
URITE MANIERE

în mijlocul mediului evu. Nici
nu mai vedem quă aquei gra-
dinieră nisce simple bange bă-
tute cu grabă în cuie pe o lem-
nărie ren întemeiată și pe qua-
re nimicii nu lo appără în con-
tra injurelor timpului; quo tri-
buna era binișor de pirpiriu de-
corată cu o pânțlă albastră que
sufferisse deajuns și quo tro-
pheele acățate de muri lăsa între
elle nisce largi spațiuri cu totul
gole que avea pre pușin d’a facce
cu eleganță Tote aquestea erau
forte scusaoili și cătă a iertă
imaginației locuitorilor Scholei quo
a improvisat o serbătore milita-
ră que puteă trecce cu vederea
cocheteria. Generalul contele
S... eră cu mult mai simțitor la
probele de forță și de îndemâ-
nare de quât la frumușele ten-
ture și luxosele adornemente.
Quât pentru noi, publicul, noi
eram o întâmplare în midlocul
aquestei serbători, puteam ti sau
puteam a nu fi; și cată ori-
cum a ne arătă mulțumiți și re-
cunoscetori

Jurdan' avea o disposițo in-
dulgentă într’un grad mai mare
și de quât al meu: cum eșiă a-
faro din casă în călletorie, și
cum vedeă o scenă nuoă, ori-
quât de neînsemnătore sau ne-
plăcută ar’fi fostu, lui îi plăcea,
i se deschidea inima și nu mai
puteă de bucurie; nici o dată
nu’i veniă în cuget de a critică
nimicu. cu quât mai vîrtos vre-

143
un amenunt ’ al unui spectacol
atât do minunat că turneul a-
questa.

Fiie-sa, suinduse pe treptele
tribunei, ne făcu să ne sară ini-
ma de frică. Se suia pe scară
cu o repețiiune dc un ton fdrte
urît pentru o assemenea împre-
giurare. In momentul quând să-
riă doe trepte de o dată, cădii
într’un chipu din norocire mai
mult grotescu de quât perico-
losu, cădii pe brânci cu mâinele
în ainte și cu genuchii încovoiați
în atitudinea în quare Henricu IV
se supraprinse de către ambasa-
dorul Spaniei, vrii să se realțe,
în uimirea sa apucd de pulpana
vestmântului pe i.n bătrân que
se suia din preună cu dânsa, și
bucata fiind vechie, neputând a
țină la sguduire, îi remase
în mână. Magherita se râpe*
de, o subtine, si o realtă cu o
gravitate cu totul magistrale.
Si mi’ți începe o cuvîntare, que
nu’și aveă nici de cum locul as-
supra necuviințelor neîndemnă-
rii, și credu quo ’și ar’fi împăr-
țit disertația în mai mu’te pun-
turi, daqua Henrietta nu ar’fi îm-
pins’o cu cotul, dândui de scire
quo s’a dat semnalul evoluțiunilor
militare și quo trebuia a nu mai
întârțliă spre a’și luă locu în
balcon.

Văzurăm attunci desehidându-
se doe porți laterale și naintând
prin fiă-quare quâte o cetă de
oșteni în diverse uniforme de
COCHETERIE, PEDANTISME

144

lancicri, dragoni, artilori. Fă-
cui-....•','e-va treceri variate pi-

torcsci. și vcniro apoi a se ren-
iui in aintea tribunei, unde salu-
tar'» militaremente pe inspectul ge-
neral. La quea d’ânteiu saluta-
re Onorina credu quo aqueastă I
politeță se adresa către tdte per-
sonele que furo priimite în bal-
con unde eră și ea, și respunse
printr’o reverință bruscă quare
faci: a ’și respândi pîntre dame-
le de mai apprope un rîs înne-
bușit.

Doe cete nuoS de căllăreți ve !
niro a ’si dispută prețul inellu- j
lui. Armați cu lănci, al quăro- ]
ra fer eră lung și subțire, se
întrecea a petece în fuga mare
nisce torte de fer, pe quare vin-
getorii le lăsă apoi să cadă ple-
cându’și • cn respect lancea la
pletorele tribunei. Aquestu jocu
viu și briliant ațîțd aplaudele
generali.

O singură personă eră nemul-
țumită și de serbătore, și de
queilalți și de sine ensuși. Eră
biata Henrietta alic quăria ne-
irulțumiri cată a vi le spune.

Henrietta își pussesse în gând
que avea să se facă quât se pdte
de frumdsă pentru o occasie a-
tăt de rară unde florea unei ce-
tăți și a unor offițeri veniă ne-
greșit numai și numai qua să
Judice despre effectul toelettelor
și despre frumusețea quellor que
le purtă. Avea prin urmare o
roche forte elegantă și forte

dupo modă atât pentru croitu-
ră, quât și pentru allegerea cu-
lorii,. și quare ave numai un
micu defectu de a nu fi nici de
cum în harmonie cu persona ei.
Conciura îi eră scumpă și în-
cărcată și nu îi stă bine la phipu.
Eră forte luxos învestită și
prd nepotrivit cu împregiurarea,
pentru quo nestatornicia tempe-
raturei și severa simplitate a lo-
cului făcussero pe tote feme-
ile a veni într’o toelettă forte
modestă. Juna nostră cochetă se
îngrijisse a’și luă un locu în
fața tutulor la dreptă generalu-
lui. Asfel ochii tutulor se ațin-
tă asupra ei, îndată que vre-un
repaos precurmă exersițiurile căl-
lăreților. La început credit quo
aqueasta negreșit nu e altu, de
quât un omagiu que se dă gus-
tului quel bun și gratielor ei.
Se timți mândră quoci ațîță ast-
fel attenția unei adunări nume-
rose, gelosia spectatorelor și cu-
I riosîtatea adulatore a spectatorilor
și a luptătorilor. Omenii ânse în-
cepură a șopti; femeile își punea
basmalele la gură a’și ascunde
, un rîs comprimat de respecta;
quâte-va vorbe batjocuritore a-
junsero pîno la urechile Henriet-
tei. Nisce șopte între vecinele
ei făcuro a audi quo lumea o
află forte ridicol împenată, îm-
popoțonată că o blesnă. Nici o
laudă despre chipul ei, nici o in-
dulgință despre toelettă ei 1 Que
descuragiantă idee pentru biata
URÎTE MANIERE

fată1 In quâte-va minute își
perdutoteillusiunilc si lud într’o
nrră profundă și serbetorea și
cetatea, și locuitorii ei. Voi să
se retragă; ânso cum ? Eră în
rangul quei d’ânteiu, în dosul ei
o mulțime compactă, lacomă de
mișcările dillei, și eră cu nepu-
tință a stăbatte printr’ensa. A-
poi, qua să se retragă trebuia
să ni confide supperările, și or-
golliul ei împunsu îi dette cu-
ragiu. Remasse în locu; ânse
din momentul aquesta turnei:!
nu mai fu pjntru densa de quât
o urriciosa paradă în quare totă
lumea semenâ quo s’a înțelles
spre a’i face o crimă din inocen-
ta ei applecare de a plăce.

Rezemat de marginea balco-
nului vedeam una quâte una
strâmtorările și schimbările chi-
pului Henriettei. Attragerea spec-
tacolului de quare me bucuram,
nu putea a me smulge din de-
prinde! ile melle de observator,
și mârturisescu quo cercam un
simtiment de durure la vede-
rea aquestui fel de pedepse prin
quare lumea de multe-ori se a-
rata atât de dreptă. Biata fa-
tă, îmi diceam eu, a vrut sa în-
trecu pe tâte, să se arate în lu-
me, și să se arate cum să se fa-
că vorba: a vrut să placă qua
nimeni alta prin toclotta sa, și
et’o cu adevărat quo ca o mai
distinsă din tote și totă destincția îi
stăquo ori-quinesa uită la deu-

145
sa, rîde de nebunele ei pre-
tențiuni.

Aveai dreptate, Rouseau, pl-
ecam eu întru sinemi, rechie-
mându’mi suvenirile, quând vor-
biai de fetița ideale:’)

«Sophei îi place parura la qua-
re se pricepe pre bine; mumă-
sa n’are altă cămări eră de quât
pe densa; quoci are mult gustu
întru a se adornă ou avantagiu,
urasce ânse vestmintele scumpe
și încărcate. Intr’alle salle tot d’a-
una se vede simplitatea unită cu
eleganță: ei nu’i place nici o da-
tă quâte strălucescu, ci aquelîea
quare îi stau bin '•; nici nu scie
quare sunt culorile de modă,
scie ânse de minune pe quelle
que îi sunt tavorabili. Nici o
persdnă jună nu ese mai pu§in
îngrijită de quât densa în paru-
ră și a quării amănunte să fiă
_nai bine aședate; nici un peti-
cellu, nici un amănunt nu e pus
dupo întâmplare, și arta nu se
arată nicăiri.»

Și cu tote aquestea, adăogiiu
eu, urmându’mi cursul reveriilor,
copilla asta e în stare a pricepe
quo pote să fiă iertat ambițiunii
salle de femee și que iaroși, în
interesul seu cnsusi nu se cuvi-
ne a facce. Ea ar’fi ascultat vo-
cea unei mume quare ’i ar’fi $is
din preună cu D-na de Saus-
surre 2) «Să naîmpedicăm 6re do-

') Emile, Liv. V.

’) Educațion Progressive, Liv. III chap

IV.
COCHETERIE, PEDANTISME

146

rința dc a plăci'; ? Nu făro în-
doială... Se cuvine a priimi tot

quo face societatea suppor-
tabile, tot que face un com-
merciu de ființe vii mai mult,
de quât o exposițio de figure și
de costume și tot que înda-
tore^ă în fine pretențiunile or-
goliose spre a se umani ă. Se-
cuvine dar a facce grații) dorinței
de a plăcâ; să condamnăm ân-
se cochetăria pîno în gradul seu
quel mai ușor, "gradu pe qua-
re îl numescu innocent numai
qua să nu’l p6tă proscrie.»

Pe quând eu făceam astfel pe
înțellptul făro nici un folos și nu-
mai pe sâmă mea, se prepara o
manoperă nuoă. Ochii tutulor
erau ațintați assupra unor cape-
te mari de carton que stă pe pă-
mânt, înpregiurul hemicyclului din
fa^a tribunei. O cetă de drago-
ni, cu sabia în mână, începe
a’și învertî caii pe din aintea a-
dunării, pe urmă ’și’i răpedu în
galopu și se încercă în trecăt a
luă în punta săbielor aqueste nuoe
trophee. Cătă a să ochiâsca
drept, să ia printr’o mișcare ră-
pede capul cu îndemânare stră-
puns, și în fine să’l lasse se ca-
$ă, salutând cu arma, aintea bal-
conului offișial. Aquesta fii un
spectacol forte animat și ațîțd
bătăile în mâini la quare și Jur-
dan și eu ne însogirom cu totă
inima.

Ultimul exersiciu al serbătorii
nu fu mai pușin curios. Un capu

spaimîntător de Medusă, desem-
nat pe lemnu cu perii arriciați
cu gura căscată fu plântat în
punta unei lance într’o nălțime
ca de quinci picidre. Aquesta
eră ținta propusă unei cete de
artilori căllări, armați cu darde.
Fie-quare artilor, pe rend își ră-
pediă callul, trecea răpede pe
dinaintea capului de Medusă și
își asvîrliă darda cu tărie. U-
nul isbiă în midlocul perilor; al-
tul, mai norocit, scoția un ochiu
monstrului; mulți nu înnemeriâ
ținta și le cădea dardele înfi-
gânduse assupra nisipului. T6tă
adunare cu ochii schinteitori, cu
gâtul întins scartă cu neastem-
pei’ la tote phasile îndemânării
lor. Murmură de impațiență quând
vre-o împrejurare adduceă vre-
o ușure întârdiere, rîdeă cu ho-
hotu, applaudiă cu enthusiasmu.
Intr’aquestea nimeni nu puteă
isbi la țintă, quare eră gura căs-
cată a hidosei figure. Acolo că-
tă quine-va să’și împlânte dăr-
da qua să potă fi proclamat de
vingetor. Un june artilor, neîn-
demânaticii sau nenorocit la tre-
cerea lui d’ântâiu, fu atât de
împuns la quea d’a doilea de
rușinea neînnemeririi, în quât
petrecu cu vigore darda prin
mijlocul căscării făro a attinge
marginile. Bravo ! strigare toți
cu un sgomot furios. Generalul
se sculd și saluți) grațios pe no-
rocitul artilor. Dette apoi semna*»
Iul departului, și fia-quare se
URÎTE MANIERE

dusse pe ă casă mulțumit de una
din aquello «Jillo que, într’o ce-
tate do provinție, unde viața 6
pre mult uniformă, lasă nisce
lungi Hitveniri.

(■ală a spune tote. Epigram-
mdo que mehnisero atât pe Hen-
rietta devenissero mai înțepătore
si se audiro și mai d’apprbpe pe
quând mulțimea se strecorâ pe
lungo noi Femeile își vorbiă una
alteia șoptind, și pentru quei que
nu era în șirul vorbei îngână
cuvintele î". quât semenă qud
nu supperă pe nimeni : da refle-
xiunilor lor reutăciose aquel cha-
racter de generalitate, atât de
comodu, că unprotestuallusiunilor
particulare. Henrietta que se in-
teresă da dreptul la quelle țlise
și eu că observator, înțellegeam
forte bine ’cuvintele cu doe în-
țellesuri. « Dumnedeule! dicea
una încet plecată la urechia ve-
cinei salle que stă lungo Hen-
rietta, que mai de fete ajungu
de rîs îu dioa de astăzi cu toe-
letta lor pretențiosă ! que mai de
cordelle făro nici un folos! (Hen-
rietta eră numai cordelle) —Și
ia te uită, respundeă încet que-
ealaltă, quo acum nu e de ajuns
numai a purtă mânușe qua să ap-
pere albeța și finețea p< Hei, mi-
nunițile nostre ’și au închipuit
și nisce mânicuțc suplimentare
quare se întind dela marginea
cămășii pîno unde începe mânu-
șa. Făro asta negreșit quo nu le
e sigură pellea.» Un june trecend

147
p’aqui (Jiceă altuia: «Sunt forte
plăcute sărbătorile astea milita-
re; ’ți ar da nisce idei forte bel-
licose; din norocire numai quo
împregiurul nostru atmosphera e
profumată. Am pută, deu, să și
uităm pentru un minut schola de
căllărie quând resufllăm nisce
mirose qua și quând am fi într
un budoar. — Cochetele ! urmb
cu rentate camaradul seu, nu b
un acșor qua să n’aibă un cu-
get, nu b o îndoitură să n’aibă
un plan întregu. Quelle sim-
ple, ți le adducu din mâna să
bată la ochi: quelle affectate
’ți le încornore^ă scoțendule Ia
ivială. Pentru quelle que nu pot
plăceă astfel cum Ie a lăsat Du-
mnezeu, tot mai merge, Ie pote
quine-va iertă nisce pretențiuni
așă de ridicole.»

Henrietta se înnecâ de suppe-
rare și de durere. Ințelesesse tot,
simțisse tot f6rte profund. Ochii
ei întîlniă pe ai mei, și fără în-
doială citi într’enșii cugetarea
mea mai mult de quât așu fi do-
rit eu. Abiă ajunserom ă casă,
și, sub pretextu qub o do re ca-
pul, se retrasse querbnd să re-
mâie singură; dupo doe ore, co-
lonelul ne însciințb quo îi pare
reu qub nisce affaceri f6rte grab-
nice îl făcu a se înturnă quât
mai currend cu fiie-sa la Tours.

Pornire îndată, și cugetarea
mea țineă dupo urmă pe Hen-
rietta. Să dea Dumnezeu, îmi
Ziceam eu cu un simtiment de
148	COCIIETERIE,

speranță, qua fetisidra să’și ad-
ducă A minte de aqueastă lecțio
aspră.

No lăcurom complimentul că-
tre general cu quare petrecurăm
rămășița chiliei și a doa-^i ne în-
barcarom spre Nantes unde a-
veam a întârdiâ pre pușin. Tot
que voiam a visită aqui eră, mai
vîrtos, aquea veritabile și intimă
Bretanie quare începe dincolo de
Saint-Nazaire și unde, puteam
speră quo vommu întâmpină co-
stume nuoe și chipuri al quăror
typu se depărta de quel dela
Toucs sau dela Paris.

Trecu dar fdrto răpede asupra
șederii de doă-^eci și patru ore
que întârdiarom în industridsa
Nantes, unde visitarom, cu tote
aquestea, câ nisce căllători que
’și cunoscu meseria, museul, spi-
talul, ecclesia cathedrală în qua-
re doe singularități ne attrasero
luarea â minte Ânteiu momen-
tul regelui Henricu II, închisu în
sacristie și în alle quării colțuri
sunt patru figure allegorice. Una
din aqueste figure c îndoită ca
a anticului lanu. Fașa din ainte
e de june și quea oppusă de bă-
trân. Margherita își încrușișă
brașele și meditd cufundată îna-
intea aquestei enigme. Noi aștep-
tam oracolul, que trebuia să esă
din aqueastă meditație. In fine
ea se pronuuțd quo figura în-
doită cătă să represente în-
țelepciunea, iar quellelalte trei
que stă în colțurile oppuse, re-

PEDANTISMU

presentă Taria, Veghierea si Ju-
stiția. Juna nostră savantă putea
să aibă cuvent. Eu ânse așu fi
dorit să’i aibă în sine și să
n’o vedu quo sa uită împre-
giur să vadă quâți auditori are
quând ni’l spuneă. A doa biza-
rerie que trasse a nostră attențio
fu un putu în mijlocul bisericei.
Erâ aqui din timpi necunoscuți
și nimului nu’i mai venisse nici
a se miră nici a se plânge de
densul. ’Mi erâ temă quo Ono-
rina acum se va duce negreșit
a se plecă pe margenile lui qua
să vadă quât este de profund;
ânse gravitatea locului, pe sem-
ne, c făcu să fie mai astâm-
părată.

Dela Nantes, unde ne aveam
quartierul general mai făcurom
quâte-va preâmblări prin pre-
giur. Din aquestea nu voiu
spunne de quât despre excursia
aventurosă la pittorescul castell»
dela Clisson. Nisce ruine cu
adevărat selbatice de un monu-
ment cu totul feodal. In aquestu
cuibu de passări răpitâre con-
struit,u pe culmea țelindso a unui
deal sălbaticu, n’audiam vorbind
de quât despre închisori părăsi-
te, despre temnițe pline de tor-
te, sângerose; apoi gardianul
aquestui locu tristu, unind suve-
nirea de currend a resbellelor
civili cu a chinuirilor din altu
secol, ne arătă, într’o curte a
castellului un pin mare plantat,
dicea ellu, ensuși assupra puțului
URÎTE MANIERE	149

unde fusesseră, aruncați și în-
gropați de vii trei sute de Veu-
deeni.

Doriam a ne cufundă mai de
parte în țâră, și Jurdan mai
vîrtos își figurasse quo vommu pu-
tă întâmpină, mai ’nainte lucruri
do minune de nuoe și frumose.
Eră un spectacol forte imposant
Loira, la îmbucătura sa între
Paimbceuf și puntea dela Saint-
Nazaire. Ne bucuram de aquea-
stă vedere cu totă candorea
unei admirațiuni que nimicu nu o
strimtorâ^ă. O șalupă ne tran-
sportă, dela Paimboeuf, pe qua-
re îl vizita ssem mai ’nainte, la
Saint-Nazaire. Aqui intrbm în-
tr’o tristă și grea trăsură. In
aquestu equipâgiu. galant veni-
rom la Gueranda; noi voiam de
aqui a străbatte prin Morbiham,
Finisteru și a ne îmbărcă la
Brest spre a ne înturnâ p’ă
casă.

Locurile prin quare treceam
eră aride și gole. Aquestu drum
măi desert ne dă niște idei
triste ci tăcem cu toții în visă-
riele nostre. Un hohot mare de
rîsu al domnișorei Onorinei ne
făcu a sări în sus. Ne uitarăm
pe ferestre și vexarăm nisce
țerrani bretoni în costumul lor.
Onorina, quare îi află iorte ciu-
dați, ni’i arătă cu dogitul făro
să ia sâma quo o vedu bieții 6-
mani. Tată-seu o împinse cu
cotul într’un chipu semnificativ.
Aveă și cuvânt, quoci țerranii

se uită unii la alții cu un aer
nemulțumit și puteam a ne teme
de vre-o urîtă priimire.

Sau îndemânare sau trebuință
nemoderată do a’și arătă sciința,
quo Marghcrita ne rugă să $iccm
a stă trăsura puțin și adresân-
duse către țerrani:

«Omeni buni, le $ice, vedu
colă nisce nisipu în grămadă oue
arată făro îndoială vre un phe-
nomen extraordinar. Sciu bine
quo nisipurile forme^ă straturi
dese și de o mare întindere în
terremurile de unde se tragu
apele; ânse aqui ni se pare quo
în locu de o suprafața mai mult
sau mai pucin regulată, vedem
tot deluri și nu pociu a’mi expli-
că bine formația aquestor nisi-
puri. Dumneavostră quare sun-
teți de p’aiqui puteți să ne spu-
neți de unde provine felul aque-
sta de îmflăture, daqua nisipurile
que undoiadă astfel în ochii no-
ștri închipuiescu o formă crista-
lină determinată, sau, daqua sunt
resultatul vr’unor stânce pulbe-
risate prin vre unul din agenții
necunoscuți.»

Țerranii ascultă cu gura căs-
cată și cu gutui întins. Unul
dintr’enșii, mai bătut la minte de
quât queilalți, îi respunse quam
în aquesti termini: «Frumose.
mea domnișoră, de m’ai crede,
noi nu pricepem nimicu din vor-
bele dumitalle quelle mari. Adi-
că or fi dicend elle queva, dar
noi suntem de tot neînvețați și
COCHETERIE, PEDANTISMU

150

nu seim de unde să le luămu
căpătâiul. Nisipurile astea aeco-
per un satu vechiu que ’l au în-
gropat cu totul, d’o sumă de
anni. Asta e o întâmplare ma-
re și grozavă, și n’o spunem de
quât numai quând vrem să ne
speriem copiii. Noi acum ne-a-
vem nevoia nostră; cum se ve-
de dumnetă esci pre procop-
sită. »

Ne salutară quam în batjocură
și’și căutaro de drum tăcend.
Quând ânse se depărtai-o vre o
cincideci de pași și căreusul
nostru începu a mână, îi amji-
rom rî^end din tută inima. Mar-
gherita qua să’și ascundă din
ochii noștri supperarea scosse ca-
pul pe ferestră făcenduse quo
se uită afară și vețjlu pe țerrani
quo se ținea cu mâinele de co-
ste arătând’o cu degetul.

Jurdan își mușcă buzele: Ono-
rina află pre firescu quo au luat
pe soșa ei în rîsu, cu tote
quo o iubiă pre mult; eu, înfun-
dat într’un colțu, cu căciula
pe ochi, cu mâinele încrucișate
îmi pliceam că un philosoph;
Que furie pe lata asta să tot ’și
arate cunoscințele străine lumii,
cu locu făro locu! Luările în
rîs umiliațiile se țin dupo den-
sa quând ese asfel din sphera sa
Si ensuși sciința que ’i ar’fi ier-
tat să aibă ca femee, o strică
prin forma que îi dă și prin ne
înnemerirea împregiurărilor. Pe-
dantismul desnaturedă și ensuși

historia și geographia, que mai re-
mâne acum pentru quellelalte
studie que se cuvinu mai vîtos
bărbaților si ai quăror termeini
sciințifici sunt o nenorocită ne-
voie. Uite acum que fapu eile
împărtășite unei fete ânco neîn-
cercate și cu pretenție de a’și
arătă sciința: barbaria termeni-
lor devine și mai barbară în gura
unuia quârui nu i se cuvine să
professe nisce asemenea sciin-
țe, și quând voiesce a facce cu
el le paradă către omeni que nu
le înțellcgu. Que se întâmplă L~
poi? Fata devine supărătore, gre-
țosă; omeni fugu de conversația
ei, nu numai pentru quo li se
urasce cu densa, ci se temu quo
își vor perde pațiența și quo le
vor scăpă que-va vorbe în con-
tra politeței.

Remăseiu mult în nisce asse-
menea cugetări, quoci dupo que
îmi veniu în sine’mi veduiu quo
fetele nostre cum și prietenul
Jurdan addormissero. Ne uitam
pe drum în drepta și în stânga
pîno ajunserăm la porțile Gue-
randt i. o mică cetate, fortificată
o dinioră, forte neplăcută Ia
prima vedere și quare mai țâr-
ei iu cătâ să ni se pară forte
tristă.

Aveam nevoie de ropaos și
o indispmițio a Onorinei ne făcu
și m.ii mult o remâneă aqui.
Abiă puturăm află în aquea mi-
că cetate de vre-o cinci mii
suffleti , o ospellerie unde patru
URITE MANIERE

persone să potă prândi și dorini
într’un chîpu mui de șufforit.
Cato a ne determină să stăm
aqui.

Tot quo pote facce quine-va
mai bine într’o țcrră que nu o
cunosce, și unde & stăpân pe
timpul seu, este a fi curios
și a se miră de objete que
în viața ordinară nici quo s’ar’
uită la densele. La Gueranda
este o biserică; nu quo e vre-
un monument însemnat în totul
ei, ci ni se j)ăru quo merită a o
visită. Avurăm atâta minte de
a nu fi simțitori de quât la me-
ritele aquestei biserici modeste,
și ascultarăm cu pațiență refle-
xiunile quam limbute alle Marghe-
ritei assupra ordinii architectu-
rei que domină în aquestu edi-
ficiu, ordine alle quăiri elemen-
te nu puteă să le descurce pre
bine sciința ei nesigură ânco în
aqueastă materie.

Biserica este mai singura curi-
ositate monumentale que se pote
vede în Gueranda. Cu totă cu-
riositatea și cercetările nostre
nu puturom a mai descoperi de
quât afară un altu spectacol
que merită a fi vădut. Eră ve-
derea depărtată a mării que măr-
gineă horizontcle câ o linie ne-
grulie assupra quăria se vedea miș-
eânduse ca nisce punturi orc-
quare număr de bastimente. Cu
tote quă imaginațiunile nostre
nu pre era așă poetice, ânse
aqueastă perspectivă ne făcu a

151
visă către infînitu și ne vorbirăm
a reîncepe mai de multe ori a-
qucastă preâmblare que ne ră-
piâ cu totul din suvenirile măr-
ginite alle Tuilcriilor și Lusem-
burgului.

O observațiă que nc făcîi Jur-
dan și pe quare noi o priimirăm
fără resistință, fu de a vedă fru-
musețea însemnătăre a popula-
țiunii Guerandese. Bărbații, în
țerra aqueasta, au o physionomie
bărbată, regulată și sunt plini de
tărie și dc sănătate. Femeile, cu
nisce trăsure quam tare caracte-
risate plăcu prin tallia lor sveltă
și ’naltă, prin frumosul lor sân-
ge și frescheța chipului.

Activitatea spiritului Marghe-
ritei nu se putea satisface nu-
mai cu nisce simple preâmblări.
Dc a doa dupo ajungerea no-
stră, se închisse quâte-va ore în
camera sa spre travalliu. Nu quă
doră se affundă în fundul cu-
noscințelor, quăci nu erâ așa
de raționabile qua să voiască
a dobîndi cunoscințele întregi
pe quât se pote despre objetele
que aveă în ainte, ci vreh numai
a ave din tote materiele quâte
o jumătă de sciința, și a ’și dă
■ dreptul de a voibi și a deter-
mină despre tote; ea îmi addu-
ccâ ă. minte aquel pasagiu, al pă-
rerii lui Fenelon1) asupra edu-
cațiuni i unei fete, pe quaro’l am
cititu de attunci mai de mul-
te ori.

') Aais către o dama de qualitate
COCIIETERIE, PEDANTISM!)

152

• l'rmeilc mai cu sdmă sunt
ânco și mai pasionate pentru
adornementul spiritului de quât
pentru al corpului. Aquellea que
se dau la strudiu și quare spe-
ra a se distinge prin aqueasta au
mai mult neastîmperu pentru
cărțile lor de quât pentru toelet-
tă. Elle își quam ascundu ști-
ința și o ascundu numai pe ju-
metate qua să aibă, pe lungo în-
vețătură si meritul modesstiei.
Nisce vanități altele mai grosie-
re se îndrept j$ă mai cu facilitate
pentru quo sunt băgate în semă
și făcu a vorbi lumea de dense-
le mai supperată. O femee ân-
se curiosă que se înțepă de a
sei multe, se crede quo este un
geniu forte înalt în sexul seu,
nu’i vine nici de cum anevoie
de a desprețul petrecerile și
vanitățile quellor lalte femei. Ea
se crede solidă în tote și nimi-
cu nu o pote vindeca de cerbi-
cia aqueasta: quând vei câtă
apoi o vedi quo nimicu nu scie
de quât pe jumetate, e mai mult
uimită de quât luminată de
queea que scie; i se pare quo
scie tote. determină despre tdte
se pasione^ă pentru un partitu
încontra altuia în tdte disputele.
Vanitățile grosiare alle femeilor,
fiind o dată declarate de deșar-
te, sunt cu multu mai pușinu
de temutu de quât vanitățile se-
riose și rafinate que bătu în pro-
copsială qua să străllucească prin-
tr'o apparință de meritu solidu.

Mărturisescu cu tdte aquestea
quo eu nu sunt atât de rigoristu
spre a opri femeilor studiele se-
riose și legitima lor întrebuința-
re. Cu tdte quo îmi sunt pre
urîte femeile pedante, n’așu voi
ânse a da, făro excepțio, numele
aquesta la tdte quâte își cultivă
mintea trecând queva mai depar-
te de mesura vulgară. Ar’ fi cu
nedreptate de a luă în risu pe
tdte quâte sciu mai bine de quât
quellelalte femei a’și arătă prin-
tr’o expressio adeverată cugetările
și simțimentele lor. Din contra
am mare sympathie și laud fdrte
mult pe femeile aquellea que
au scris cărți atât de pholosito-
re pentru educație cum și pe a-
quellea quare, blând inspirate,
făro a’și neîngriji datoriile de
mumă de famillie, cântă în ver-
suri harmonldse hymuri de bucu-
rie și de durere; defaimu numai
sciință que nu’și are locul într’o
fată sau pentru quo nu C quât
se cuvine de întinsă qua se o lu-
minede assupra adevărului, sau
pentru quo nu se învoiesce nici de
cum cu posiția și viitorul ei. De-
faimu mai vîrtos forma pretențio-
să și nesufferită que dau limbu-
tiei lor științifice nisce iscusite
que se credu de savante. Ans<5
vețjlu quo a proposito de Marghe-
rita m’am întims assupra tutulor
fetelor și me grăbescu a lăsă re-
fiexiunile generați qua să intru îa
narrația faptelor.

Nimeni nu este quare să
URÎTE MANIERE

153

vorb6scă astă-di despre minuna-
ta descoperire (pic un pictor din
Paris, D. Daguerre, a făcut prin
stârnire și str&battere a mintii.
A fixă assupra unei place de me-
tal imaginile objetelor, întocmai
precum simtu, prin singura ac-
tiv a luminei, este un miracol
al sciinței oue vedem quo se fa-
ce astă-di pe totă dioa și quare
se va în avuți în viitoi* prin alte
minuni. Cu tete aqueatea amă-
nuntele procc.’-durii de și au inj
trat în dominiul publica, sunt ân-
se forte technic și nu pot fi po-
pulare. Societăți își potu expli-
că plăcerea que îi face a încer-
că deguerreotypul. Noi questilal-
ți, deschidem ochii, ne bucurom
vedend natura desemnânduse în
ore-quare chipu de sine ensuși;
și nu pre ne fremdntăm cu firea :
de a află prin quare combinație J
chimică avem aqueste resultate
atât de noue.

Nimicu nu este mai onorabil,
cu tote aquestea, de quât do-
rința que facce pe omeni a’și ex-j
plică scințificamente o minunată
descoperire; ânse, pentru o fa-
tă, ori cum va luă quine-va, îi
sede mai bine de a fi, în asseme-
nea împregiurarei că omenii quei
mai mulți. de quât a’i intră în
cap ambiția cunoscătorilor.

Margherit:: anse nu cugetă tu-
fei. Quând un înfelleptu, de-
prinsa întru a face clare și sim-
țite demonstațiunile quelle mai ab-

tciu Camerei deputațiior și apoi
Academici sciințelor, descoperi-
rea D-ltii Daguerre, Margherita,
da prețiosă, pusse d’o parte ga-
zettele qnc reproduceau cuvinte-
le illustrului secretar perpetuu.
Le luasse cu sine în călletorie,
întocmai că pe un manual cu
quare își propunea spre a se con-
sultă. Ea fusesse mișcată mai
vîrtos de vorbele Dlui Arago.

«Daguerreotypul nu are nici o
manipuluțio quare să nu fiă în-
țel!6sâ de toți. Ellu nu preîn-
chipuiesce nici o cunoscință de
desemnu, nu quere nici o de
prindere a mâinelor. Conforman-
duse din puntu în puntu cu nisce
prescripțiuni forte simple și pu-
ține, fiă-quare pote reuși așă de
sigur că și Dagurre ensuși.» Ea
își țlisse attunci: voiu facce aquea-
stă experiință aflândume între
omeni simpli și neînvețați; ne
temendume de critica nimului,
me voiu facce savantă pre pe ef-
tin! —Vanitatea încuragiasse pe-
danteria și nu’i venisse în minte
quo puteă să fiă luată în rîs și
să pata vre o rușine cu aquest
projetu bizar.

Voiu să dicu quo Margherita
se purtă cu o maestra, nu qu6
voia să domine, ci prin încredin-
țarea despre superioritatea ei în-
tellcctuale. Părinții ei, mândri
do ave o fată de geniu, o lăsas-
sero cu totul în voiea ei de a’și
rătăci judicata. Attunci ea ne

stracte, făcu cunossut mai ân-^Lisse quâte-va verbe quo ar’voi

PERIOD ULU v.

11
PEDANTISMU.

suffle sciința; începea citi phra-
sile sacrementali cum și que fel
să’și așețlă placa, cum să lase
învelișul întunecos și să facă
a căde pe placă lumina solară,
și alte asemenea.

Pe quând ea își medita ora-
colele, femeea din casă că o
nes drăvană, par’ quo ghicisse cu-
getările ei, veni încet și’și pus-
se ochiul pe gaură închuieto-
rei, curiosă să scie de que să va
fi închis singură în casă astă
domnișoră, quând soșii ei au eșit
să se preâmble și să resuffle
aerul. Biata femee eră una din
aquellea simple și superstițio-
se cu capul amețit de felurimi
de basne stravagante. Pentru
alle casei se pricepea forte bine
și era bărbată; sciă să țiiă
chieltuiala ospelleriei, să cumpe-
re singură quelle trebuinciose,
să îngrijiască de ăspeți și să
țiiă tote în ordine; tremură
ânse de frică quând în drumu,
în pădure îi eșiă iepurele că
I o piadă rea în ainte. La înce-
put quâte-va vorbe alle Marghe-
ritei o făcussero s’ o quam bănu-
iască: quând îi veniă a crede
quo e o fată forte mintosă, quând
mâi quo ar’fi intrat în pecat s’o
credă que scie fermece; să tot
fremîntă cu firea să potă dibui
que va fi domnișoră asta. își
și împărteșisse ea părerea la vre
o doe trei surate din vecinetate,
și aquestea la vre o trei-^eci al-
tele, assemenea de credule, su-

154	COCHETERIE,

să’și ia o vistă pittorescă și săl-
batic;! (pic se întindea înaintea fe-
restrei que da spre câmpie. Și
fiind quo mai adăogiâ quo nu e
aqueasta quea d’ântâiu încercare
a ei și quo ne păstre^ă o sur-
prisă plăcută, o lăsarom în pace
a’și face voiea. Jurdan n’aveă
voință proprie a sa; Onorina,
întremată, îi plăcea mai bine a
sări pe câmpu că băieții dela
satu de quât a assită la o expe-
riință dephysică; quât pentru mi-
ne, eu n’aveam assupra aquestei
fete, quăria îi plângeam mania,
nici un dreptu, nici o autori-
tate.

Cum esirom din casă (ea sin-
gură mai târziu îmi spusse quel-
le que voiu a ve spune acum),
ea începu a’și scotte și a’și a-
ședă tote dichisurile pentru în-
cercarea que vrea să facă. De-
schisse mai ânteiu terestra cu
sgomotu, sperând quo trecătorii,
que eră de-și pe strada ospelleriei,
se vor uită în sus și vor vede
pe juna savantă și mysteriosa ei I
operațio. Mai credea ânco asu-
pra curiosității fcmeei din casă
quo va spionă să vadă que facce
ea și pe urmă se va ducce să
spuiă afară o minune. Tote cu-
getările ei se împliniră întocmai,
conclusia ânse nu pre eși dupo
dorința ei.

Procopsită nostră își scote a-
cum camera obscură, o așe$ă
în aintea ferestei, pe urmă scet-
te gazettele quo trebuia să’i în-
URÎTE MANIERE.

perstițiose, voităre de rău străi-
nilor, limbute și lacome de scan-
dal.

Acum eată puntul: que occasiă
mai bună qua să se încredințeze
curatu despre juna ei ospetesă?
O veZu pe gaura ușei uitânduse
quând pe gazetta que medita,
quând în plafond, și în piciore pe
lungă camera obscură, cu aerul
inspirat, cu mâna întinsă, que e
dreptu, quam semenâ cu o fer-
mecătore que xji cântă și’și de-
scânta virtuțile.

Femeuța nu mai perdîi timpu»
în dată descindu să alerge la
alde surata cutare și cutare.
Unele erau și adunate de que-
ealaltă parte în strada și sgîiâ o-
chii la ferestra deschisă a Mar-
gberitei. Lor nu trebuia să le
mai spuie nimicu, quă’i veZus-
sero cu ochii lor ocolurile și at-
titudinile inspirate. începu pe
jos în strada a se îngroșiâ nu-
meral spectatorilor, a șopti între
denșii. Margherita era mândră
acum quo ațîță attenția prostimii
și își Zicea cu mulțumire întru
sine: Bieții ămeni! ei nici nu
sciu cu que me occupu eu, nu
sunt în stare a me pricepe, dar
veZi săracii quă se miră de
mine.

Pe quând Margherita își fă-
cea reflexiunile aquestea nu băgă
de semă quo mulțimea devrniâ
și mai mare și mai sgomotosă.
Nici quo auZiâ murmurele și vor-
bele grosolane que începusseră

155
assupra ci Nu vedea pe femeea din
casă fanatică dând din mâini în
miZlocul mulțimii, întrocenduse
quând la unul, quând la altul
și arătând cu degetul și la fe-
restră și la densa, și tremurând
pumnul în aer. De o dată, în
momentul quând ea luâ placa
și o oglindeă la sore, un sgomot
se ardică: Jos fermecătorea,
și tot de o dată etă și o petră,
pocu! în camera obscură, și’ți
o restărnă peste capu în bucăți.

Margherita resare de spaimă
și scote un țipet. Un instictu
răpede de a se apperâ o împinge
către feiestră și o închide cu
spaimă. 0 a doilea petră isbe-
sce reZemetorea balconului și
hohote de rîsu resună în stradă.
Biata fată căZu pe un scaunu
palidă, uimită, nesciind de unde
îi veniră aquestea. Ușa se de-
schide, bit tasul que erâ om de
omenie, dar posacu și fără mul-
te cunoscințe, intră cu un alta
personagiu înr’o vîrstă matură
quare începii a vorbi astfel:

«Mademoiselle, cu tote quă nu
te cunoscu, creZu ânse quă ’mi
vei iertă aqueastă visită bruscă
quând vei află quă am fostu
forte norocit de a te mântui de
aqursti omeni brutali quari nu
sciu, Zeu> cum a* fi scăpat de
denșii Fă bine și te appropie
de terestră qua să cunosci tot a-
deverut vorbelor melle.»

Margherita se appropiă tremu-
rând, și veZii mulțimea turbura-
156	COCHETERIE,

tă risip induse în drepta și în
s ânga cu felurimi de vorbe și
rîsuri, que nu mai arătă ânse
nici un fel de ostilitate. Ea acum
începîi a se uită cu un aer de
încredere la protectorul seu ne-
cunoscuta.

»Ea sunt medica, mademoisel-
le, urmb necunoscutul; sunt
frate al aquellui brava colonel
Bedeau quăruia Gueranda, ceta-
tea sa natale, ’i a decernat de
currend o spadă de onore pen-
tru frumosa lui purtare în Afri-
ca. îmi plăcu sciințele și stimu
pe quei que le cultivă. Cu tit-
lurile aquestea iartă’mi daro a
’ți dă un ccnsiliu.»

Margherita dette un scaun
vorbitorului, și așe^enduse și
ea, îl rugb să’și urmele vorba:

»Eșci pre jună, urmb ellu, și
ai un aer de femee matură-
Esci femee și vrei să te vîri 'în
nisce studiuri que se cuvinu nu-
mai bărbaților. Nu sciu pîno la
que punt își mergu cunoscințele,
pentru astă data ânse am probă
quo nu te-ai purtat nici de cum
cu minte. Ve^li acum: Ai venit
în aqueastă mică cetate forte
puqin litterată unde invențiile
quelle nuoe nu sunt ânco fami-
liarisate. Din dioa d’ânteiu în
quare ai venit ’mi ai început a’ți
scote la lume totă sciință, ai în-
ceput în aintea unor omeni su-
perstițioși și grosolani cu un vo-
cabular de vorbe trechnice cu
totul necunoscute lor. Apoi te-

PEDANTISMU.

ai apucat în aintea lor a facce
nisce experiințe miraculose qua-
re în ochii lor trecu și vor tre-
ce anco mult drept o curată
fermecătorie. Pe lungo aques-
tea, te-apuci și ațîți curiositatea
unei femei credule și relle ca o
viespe pe quare voiu punne s’c
goniască numai de quât. Și în
quelle dupo urmă, că o culme
la tdte, deschizi ferestrele și îți
expui operațiunile, necomplecte
ânco la judicata unui publica que
nu canosce nimicu d’alde astea.

«Sunt sever, iartă-me, pen-
tru quo sunt sincer, nu sciu que
îmi spunne quo într’o ȘLi îți vei
adduce ă minte cu plăcere de
asprele melle vorbe.

»T6te quâte făcuși sunt forte
innocente în adevăru, ânse nu ai
cugetat qno lucrurile și quelle
mai simple au trebuință de a fi
conforme cu cuviințele și cu po-
siția fiă-quăruia din noi. Sciință
dumitalle ori quât de profundă
’ți-ar fi, ai ave un merit și
mai mare quând n’ai destinde-o
Ia vederea omenilor. Cu quât
va fi mai ascunsă, cu atâta ar
brillă de o strălucire mai cura-
tă. Aqui vanitatea uumitale pu-
șin remasse de a’ți compromitte
siguranța; în alte părți îți va
ardică stima que ai merita-o la
cunoscințele que ai, și opinia que
ar’ pute quine-va să’și facă des-
pre characterul dumitalle. Fii
ori-quât de instruită quo te voiu
lăudă din totă inima; ânse, cu
URÎTE MANIERE.

tdte quo vorba d aspră, dar ’ți o
voiu spune: Nu fii o fată pe-
dantă, daqua voiesci a nu cădd
în rîsu și a fi plăcută omenilor.

«Pasul este alunecos între
bunul și răul nsu alsciinței. An-
se mintea quea sănetosă trebue
să ne îndrepte^e, și Ia vîrsta du-
mitalle, mademoiselle, quine-va
este în stare să judice quea que
trebue să facă. Sunt sigur quo
ai de ajuns cunoscințe solide qua
să nu mai qrnri a te adornâ în
affectațio cu aquelle que le cu-
nosci pe jumetate.

«Mi se întâmplă quâte o dată
a întâlni din confrați mei docto-
ri, quari, făro să o queră tre-
buința, vorbescu un gergu sciin-
țificu forte a nevoie de înțeles.
Nici guturaiul, nici durerea de
gute nu Ie numescu pe numele
lor, și înaintea unei femei, unui
omu cu totul străin Ia sciința me-
dicale se exprimă câ în aintea
Academii. Iți spuiu curatu quo
nu șade bine să vorbescă așa.
Asta e o manie que amâgesce
omenii și quare se întdree în
perderea amalaților. Boia, nenu-
mită pe numele ei cunoscut, îi
face să cre<jă quo quine scie que
au, quând indisposiția este ușdră
și cunoscută.

«Pociu dar să fiu pentru asse-
menea împregiurări mai iertător
către o fată quând nu sunt pen-
tru confrații mei? Ei quel pugin
Se potu scusâ cu citirea necur-
mată a scrierilor speciali quari j

157
dc nevoie sunt pline de termeni
sciințifici cu quare le este occu-
pafă memoria. Dumneta ânse,
fata mea, quare n’ai fostu con-
damnată la studiul etymologiilor
grece și latine, pentru que vrei
să fii admirată făro a fi înțolldsă ?
Nici în fapte, nici în vorbe affec-
tatia sciintei nu se cuvine unei
fete de șei-spre-dece anni.

«Să viiu Ia conclusia mea,
quam târziu pdte, quoci voiam
să’ți dau un consiliu și făcuiu o

■ cuvântare. Nu sta mult în țer-
ra aqueasta, mademoaselle- Lo-
cuitorii ei nu sunt rei, sunt ân-
se cerbicoși și suppuși la nisce
idei fixe. Astadi să înduplecare
la nisce glume grdse que le fă-
cuiu, glume, qu-am în paguba du-
mitale, quare te scăparo ânse de
un que mai mare que erai să
păți. Le-am disu quo sunt pre
buni quo te iau de fermecătore,
quo cu aqueasta îți făcu o laudă
que nu o meriți pentru qud mai
îți trebue multu pîno să înveți
aqueastă messerie; le-am spusu
quo esci o biată fata que nu scii
ânco nici un descântecu cum se
cade și quo te-ai pus aqui cu
nisce dichisuri qua să amăgesci
lumea a te crede qud esci înde-
mânatică și cu sciință, ’l am ru-
gat să se ducă fiă-quare p’ aca-
să dicendu-le qud me însărcine^u
cu qua să te învețu minte. At-
tunci ei începuro a rîde din tdtă
inima și, quând me veduro in-
trând aqui, dupo cum le $ises-
COCHETERIE, PEDANTISME.

158

sein, începură a se strecori cu
îccetul.

«Anse fii sigură quă iar mai
vin p’aqui. Ia minte bine Ia quea
que ’ți am spusu despre charac-
terul lor, și, daqua mă creții,
scurtețlă’ți quât poți șăderea pe
aqui.

Doctorul ar’ mai fi vorbit ân-
c3 mult făro a fi precurmat,
qubci Margherita semăna cufun-
dată într’o uimire que îi legasse
limba. Se sculă, își lud capella
salută și eși. Quând descindea
scara. Margherita ’l au ții ții când
stăpânului și stăpânei ospcllcriei:
«Cum vechi eu servanta asta vă
e pre necessariă. Daqua nu vi
s’au spartu tote în casă de ome-
nii din stradă que’i a adunat ea
sub ferestrele dumnevostră, tre-
bue să mulțumiți lui Dumnedeu,
quoci ea ’și a pus tote puterile
cum să vă restorne casa cu sa-
sul în jos. — Doctorul are cu-
vânt, strigară doă voci răgușite
de o dată; tonta asta a să ne

facă într’o di quevă ; trebue să
luăm măsure.

Intr’aquestea ajunserăm și noi
dela preumblare. T6tă scena a-
queastă nu ținu nici trei quarte.
Nu sciam que să dicem quând
intrând în hospellărie, întâlnirăm
pe servantă cu ochii roșii, cu un
pachet la subțioră și țlicându ne
cu un ton amenințător : «Mă go-
nescu, ânse fata aca, termecăto-
rea dumnevăstră îmi va plăti.»
—Dela stepînii ospelleriei nu pu-

turăm află nimica quare să ne
satisfacă. Onorina, în curiositatea
ei și în mania de a vorbi cu
slugele, allergo după femeea go-
nită să o întrebe que s’a întâm-
plat, și drept răspuns nu prii-
mi de quât nisce scălimbăture
și gesturi de mînie. Ne suirăm
iute și vățlurăm pe Marghe-
ritta în disperațiă. După que se
allină pucin, ne spusse totă în-
tâmplarea. Ni se păru quă am
facce pre înțelleptesce să nu bra-
văm fanatasmul omenilor de aqui,
și, după que am mulțumit din
inimă severității doctorului, ne
pusserăm pe drumu și lăssarăm
ospitaliara Guerandă.

Eram triști Jurdam și eu. 0-
norinei, que la început erâ asse-
menea forte tristă, începu a’i
mai trece prin mișcarea călleto-
riei. Margheritta nu vorbiâ nici
de cum; se vedea curat quă sbu-
cinarea în quare fusesse aquel
sulfletu simțitor din fire o răpis-
se din deprinderile’! ordinarii și
quă se petrecea într’ensa una
din aquelle drame intime al quă-
ror desnodământ putea să fiă o
fericită schimbare în characterul
el. Asfel se strecură timpul pî-
nă quând ne înturnarăm ia Saint-
Nazaire și trecurăm la Paimbceuf,
pentru quă renunțiassem la pro-
jetul de a ne affundâ în aquea
sălbatică Bretanie. Quând intra-
răm în batellul cu vapor que
erâ să ne conducă la Nantes,
mă appropiaiu de Margherita
URÎTE MANIERE.

que începusse a mai vorbi și qua-
re tot mai sta pe gânduri. At-
unci începii între noi dialogul
urmetor :

«Mademoiselle, ii diseiu, esci
pre ostenită de drum?»

Aqueasta eră una din aquelle
întreberi banali prin quare va
quine-va să începă o "conver-
sațio.

«Ostenită cu mintea, îmi res-
punse ca forte obosită; oh! dă,
domnule, pre ostenită!

— Nu cum-va îți mai adduci a
minte de aquea posomorită Gue-
randă și de grosolanii ei locui-
tori?»

Mi eră tema, o mărturisesccu,
qua, vorbindu'i astfel, să nu’mi
respundă cu un simtiment de sup-
perare assupra rellci ei îmtdmplări
și cu urră assupra omenilor que
o supperasero. Remăseiu ânse
forte mulțumit quând o audiiu
vorbind în chipul următor :

«Ascultă, domnule, trebue să
’ți o spuiu dumitalle quare îmi
pari iertător, de și esci deprins
a nu’ți scăpa din vedere necu-
viințele și ridicolele. Nu sunt su-
perată de quelle que mi s’au
întâmplat, ci de mine ensămi.
Surda m’am năsprit assupra quel-
lor que am suffersil și m’am în-
terîtat assupra unor omeni pro-
ști que m’ar fi uccisu cu petre
forte înpăcați cu sine, quoci sup-
perarea mea nu’și a avut locul.
Simțiam quo nu’și avea de te-
meiu secreta susținere a rațiunii.

159
’Mi a venit în cuget o mulțime
de suveniri uitate, mii de re-
flexiunii de quare nu m’așu fiere-
dut capabile. ’Mi am addus a-
minte atâtea și atâtea que îmi
mulțumii orgolliul. și quare astă-
di, în posiția în quare mc aflu,
’mi ar adducce rușine și pietate.
«Cuvintele doctorului prepa-
rassero spiritul meu către tote
aqueste păreri de reu. De attunci
m’am concentrat întru mine și
me aflaiu atât de differentă de
queea que credeam să fiu, în
quât m’am determinat a me shim-
bâ cu totul.

«Eu credeam quo sciința dă
dreptul cui-va de a supperâ pe
queillalți și de a’și arăta prețul
cu locu și făro locu Ia ori-que
vorbă; credeam que sciința :nea
era un objet de quare trebue să
se mire omenii și să’l dorească,
și quo nu erâ nici de cum o ne-
cuviință a scote la vederea 6-
menilor aqueea que merită atâ-
tea laude.

j «Vederea mi s’a luminat acum
am recunoscut quo pre pucine
sciu în comparațio cu quâte îmi
mai lipsescu de a sci; quo n’am
nici un dreptu de a trece de sa-
vantă, în fine un que îmi dice
din întru quo adeverata sci-
ință m’ar’fi apperat de affectațhS
în quare numai mediocritatea își
află comptul.

«Acum, cum m’așu plânge de
queea que mi s’a îmtemplat? E
tristu, făro îndoială, și anco și
160

COCIIETERIE, PEDANTISMU.

mai triHu, pentru quo nu sufferu
pinf'.'ir/’ i <tuo prin aqueasta tot
interesul călletoriei s’a desființat.
Mcrilaiu ânse în quelle dupo ur-
mă o lecțio severa. Am priimi-
t’o, și voiu sci pote a me folosi
dintr’ensa.

— Nu te mai justifici întru ni-
micu, fata mea. îi disseiu eu cu
mirare, și dupo nisce assemenea
vorbe atât de nobile nimeni n’ar
ave caragiul de a’ți mai iace vre
o imputare. Nu’ți ascv.ndu quo
simțu o mare bucurie. Ai nisce
qualități atât de fericite în quât
te vedu cu mulțumire vindecată
* •

cu întregime dc un defect que
îți făcea atât de reu.



—	Ah! domnule,'.urmo Manghe-
rita mișcând capul cu o remă-
siță de întristare, nu poți să fii.
singur despre virtutea mea. Eu
me Juptu, dar n’am triumfat ân-
co. M’am luminat despre defec-
tul meu, ânse nu m’am mîntuit
de densul. Mult ’mi e temă să
nu mai fii martur de multe ori
la mai multe excesuri alle ne-
bunei melle manie. Cu tote aque-
stea intru într’o caile mai bună,
și binevoiesce a me susține cu
consiliurile dumitale.

—	Sunt forte simțitor la încre-
derea que îmi dai, și, de se va
înfăcișă occasia, îți voiu vorbi că
un amiuu și iâ un părinte plin
de căldură și de interesu. Atâ-
ta numai, mademoisell teme-te
să nu cădi dintr’un excesu în
altul. Te feresci acum de afec-

tația gesturilor, și vorbelor, nu
deveni ânse mută și nemișcată :
renunții de a mai face paradă
cu sciința dumitale, nu renunțiâ
ânse de a o întrebuința într’un
chipu modestu și discret. Ve-
cji quo lumea nu se mulțumesce
așa facil. Asta que vrei să faci
e un coragiu, și nimeni nu ți’l
va cunosce de nu vei uni pe
lungo densul și mesura. Pe lun-
go aquestea noi nu trăim într’
un secol quând să fiă iertat unei
fete de a fi neînvețată; lumea va
să fiă instruită, și are dreptate,
și daqua nu o vor omenii să fiă
îngâmfată și pedantă, au de o
sută ori dreptate.

— Te înțellegu, domnule, și
îmi voiu punne tote puterile de
a urmă vorbelor dumitalle. Nu
cute du ânse a crede quo voiu fi
numai de quât domnă pe mine
ensumi. Pre de mult sunt de-
prinsă a me arătă cu sciința la
ori-que și nu voiu pute, făro
dre-quare strimtorare să ju-

■	dicu cu mesura cuviinciosă. Pre

■	mult am tot citat în lungu și
I în curmedișu qua să pociu ajun-
j ge de odată la nisce citațiuni cum-
< petate și judiciose. Nu îmi va fi

așa de lesne qua numai de quât
să lasu d’o parte limbagiul hy-
perbolicu, luxul termenilor bi-
zari și gergul mysterios și secu
în quare îmi complăceam atât
de urît.

«Scii ânse que me face a cre-
de quo voiu merită într’o di laude-
URITE MANIERE.

le dumitallle ? Tn adevSru ine
simțu quo nu croțlu să fi fosta
născută pemru pedanterie, atât
numai am avut nenorocirea de a
nu fi îngrijită în copilleria mea.
Lacomă dc a înveță me lăssard
să învăța din tâte quâte que-va.
Avuiu învățători que se lăsă du-
pă caprinele melle, nu îmi impu-
nea nici un method. și în locu
de un micu numer de cuno-
scințe allese și solide, am sim-
țit quo nu’mi au băgat în capu
de quât confusia. Am vrut apoi:
să împlinescu secul quellor que
îmi lipsiâ prin sgomot și parada,
și vanitatea m’a addus a voi să
uimescu pre quei que me încon-
giură prin reputația de savantă.|
Bunătatea și iertarea omenilor
îmi ascundea ridicolul systcmei
melle (pentru que eră cu ade-
vărat o systemă). Astă di trebue
să audu în fundul Bretaniei, cu
o sută de leghe departe de Jo-
cul nascerii melle, o voce aspră
și făcetcre de bine que îmi a-
nunțiă condamnarea. Forte bine!
vețlu quo vocea aqueastă m’a
addus întru sine’mi și restabili
în drepturile salle un naturel mai
bun de quât deprinderile melle.
Simțu ensuși quo cu quât îți vor-
besen, cu atât întristarea mea
momentanee mi se risipesce și
nu’mi mai remâne de quât fnc-
cerea de bine a unei ncnoro- !
ciri meritate.»

Me interesam Ia naivele con- j
fidențe aquestei amabili copiile,1

161
quăria neplăcuta întâmplare dela
Gueranda inspiră, în locu de du-
rere, nise î projeote dc îndrepta-
re atât de onorabil: quât și de
folositore. Pe quând noi com-
versam, Jurdan eră în oxtase în
aintea tutulor cestelor și întâm-
plările!’ terrâmului. Nu mai stă
de a admiră prunturile Loirei de
quât quând își întorcea mirarea
assupra batellului que no ducea,
assupra distribuției lui comode,
eleganței picturelor și rapidității
plutirii. Onorina dormiă în pace
cu coteie pe masă que sta în
aintea nostră. O mișcare a ba-
tellului o făcu să’și întindă ră-
pede mâna și să restorne o ca-
rafă plină a quării apă îi inundo
rochica și o deștepto.

Nu întârdiarom la Nantes de
quât quâte-va ore și ne urmarom
drumul către cetatea Angers. In™
doita vedere a aquestei cetăți ve-
chie și urîtă de o parte, nuoă și
elegantă de queelaltă, attrasse
attenția nostră. Onorina ne fă-
cea sa audim nisce exclamațiunii
que n’ar fi putut fi întru tote
plăcute Angevinilor și quare ne
ar’ mai fi putut addace ânco să
mai pățim quc-va. Vorbele ei nu
eră nerode, ci nu își avea locul,
quare sc întâmplă quâte-o data
și âusuși persanelor de spirit.
Margherita semenă quo i se ura-
sce cu aqueastă din urmă partită
a câlletorii nostre. Nu putea a’și
ascunde quo fără densa, planul
nostru ar’ fi fosta mai bine îm-
COCHETERIE, PEDANTISMU.

162

plinit. Cu tote aquestea lud a-
miprăși n facce mai mult de
quât îi sta prin putință și spre
petrecere, ațîță la vorbă pe Ono-
rina quare de nimicu nu se raul-
țumiă mai bine de quât a tot
vorbi que’i vine la gura. Muvmentul
convcrsațiunii o împinse, ânse nu-
mai pentru un minut, spre de-
prinderile ei din ainte cu quare
se luptă acum. «Urîciosă cetate,
strigă Onorina, que case urîte ’.
que desmățati omeni! Nu & așă,
adăogiă ea mai încet ânse cu o
expressio accentuată, qub bmenii,
și mai vîrtos femeile sbmenă că
nisce câini îmbrăcați ? » Jurdan
eși un momente din beatitudinea
sa de căllbtor curios și aruncb
Onorinei o căutătură de mînie
quare se stinse numai de quât.
Ochii Margheritei se însufflețirb,
că o piadă rea îi veni în minte o
suvenire de erudițio, și se adre-
sb către Onorina cu aqueste cu-
vinte :

«In adever, scumpa mea, dum-
nea-ta judici objectele dupo din
afaro și nu socotesci quelle que
potu adduce onbre unei, cetăți,
adicb, personele quelle mari que
a produs. De ai fi citit que-va
mai mult, ai fi sciut que Me-
nage1).....»

Margherita își aruncb ochii
assupră’mi și vb$îi pe chipul meu

*) Savant din secolul XVII alle quă-
rai cunoștințe fdrte reali se stricas-
sero prin pedantismu. Eră născut
din Angers.

o expresib de strimtorare și de
surprisă. Ii fu cu neputință a
mai articulă vre o vorbă. Deve-
ni roșie că focul și’și accoperi
chipul cu amendoe mânele.

«Aide, aide, strigaiu eu iute
laând quel d’ânteiu pretextu qua-
re putea a ne distrage; am ui-
tat qub timpul trece și qub dili-
genta dela Mans ne așteptă. Ni-
micu nu e mai reu în călletorie
de quât quând se perde occasia
trăsurei, (lăsând la o parte tră-
sura resturnată) și așu dori să
nu pățim nici una din aste doe.

— Are. dreptate, disse Jurdan,
îndemnat de tirada mea; și eu
quare nici o dată n’am avut su-
veniri urîte din căllătoriile melle
nu pociu a me gândi făro a me
cutremură la singura nenorocire
que’mi a lăsat o impressib ne-
stersă: Astă nenorocire este
qub am sosit acum doi anni cu
quinci minute mai în urmă du-
pb pornirea diligentei que eră să
me ducă dela Caen la Falaise.
Prândissem la unul din quei mai
buni ai mei amici quare me pri-
imisse în famillie. Ora departu-
lui se appropiă; o simțiam și pi-
ciorcle îmi eră în neastîmper
pe sub masă. Amicul meu voiă
să’mi împle buzunarele cu fruc-
te ; pe urmă querîi qua să nu
trecu cu vederea un vinișor
vechiu que’i addusse tocmai în
actul din urmă. într’un cuvent
trebuiă să allergu. Eu sunt iute
de picibre, amicul ânse, que voiă
URÎTE MANIERE.

negreșit sa mS însoțiască, eră
șchiopii. Vedurom cu ochii fu-
gind trăsura, și allcrgarom o ju-
metate de legă, că nisce nebuni,
să o ajungem. Ne returnarom
cu urechile lăsate și mai întâr-
£iaiu depărtai cu doă-deci și pa-
tru dc ore resemândume, pîno la
pornire, întru consolațiunile ami-
ciei.»

Eu îmi împliniu cugetul; at-
tenția își luasse alt drumu și
ve^Luiu mișcarea și attitudinea
de recunoscință a Margheritei.
Dupo o oră eram pe drum că-
tre Mans.

Remesită călletoriei nu ne mai
înfăgiși) nici un episodu demnu
de a’i spunne. Me despărțiiu cu
multă simțire de bunul Jurdan
și de junele melle soțe. Pre-
sumaiu quo Onorina, dominată
forte mult de deprinderile que

163
luasse de timpuriu cu slugele,
pr6 puțin le va mai modifică și
Onsuși quând va înaintă în vîr-
stă, și quo spiritul viu și for re
simțitor al Margheritei se va re-
turnă treptat și printr’o noroci-
tă stăruire către aquei preți-
os natural que i’l schimbasse
ambiția. Pociu țlicce qu3 am fostu
prophet, quoci observațiunile que
am făcut de attunci ’mi au ade-
verit tote conjecturele. Am tre-
buință a adăogi quă cu t6te a-
verea lui Jurdan, fiie-sa & ne-
plăcută personelor de o cresce-
re bună, iar Margherita a quă-
ria posițid nu & așa brillantă, și
quare, devenind seriosă, simplă
ci naturale e bine ve<jlută și sti-
mată de toți quâți iubescu me-
ritul modestu si grațiele neaffec-
tate.

(Curs de Educație de A. Theet.
164

1ILST0RIA LITTERATUREL

SAPHO.

sâpho sau mai bine Sapplw
dupo cum se vede în dosul me-
dalliei din Eresos, descoperită de
currend, și în titlul quellor mai
bune edițiuni a pucinelor scrieri
que nc remassero din operele a-
questei femei illustre. Ea se
născu la Mytilena în insola Les-
bos în olympiada patra-deci și
doe, către annul 612 al erei do-
stre. Natura que o dotasse cu
un geniu că trăsnetul cu săgeți
și fulgere. îi refusasse nu numai
frumusețea, ci și ensuși asseme-
nările frumumuseței, făro de
quare nu e complectă o femee
de o astfel de naltă celebritate
Dupo Ovidiu și Maxirau din Ty-
ru, ea eră de o tallie mică și
forte brună. Nu se scie pentru
que Platon o numesce bella, fă-
ră îndoială pentru geniul que
schinteiă în ochii ei, și quare în-
tocmai că un sufflet frumos, în-
frumusetedă figura umană, sau
que] pugin îi dă o expressio divi-
nă.— Suidas assigură quo ea sciă
a sună în tote instrumentele cu-
noscute pe attunei în Grecia.

Este sigur ânse quo excellă assu-
pra lyrei și quo a fostu inventă-
torea versului harmonios que
are numele ei (sapphicu)și lăssd
de moștenire la doi sublimi poeți,
Pindaru pe quare îl întrecusse
în enthusiasmu, și latinul Orațiu,
i aquel faimos imitator al rithmilor
greci. Doi faimoși poeți. Stesi-
eboru și Alceu din Lesbos furo
contimporanii ei; se $ice qu6 erâ
îu relațiuni de amicie și ensuși de
opiniuni cn quel din urmă que eră
un ferbinte amant al libertății
quoci unii din criticii dicu quo
Sappho fusesse înțellesă cu Alceu
într’o conspirație assupra lui Pit-
tacu suveran de Lesbos, și unul
din quei șepte savi ai Greciei,
quare se mărgini numai întru a
exila aqueste doe frumbse ge-
uiuri. Ea își allesse Sicilia drept
locu al exiliului seu. Nu se a-
șteptă a vede quine-va pe Sap-
ho ammcstecată în quelle poli-
tice, felul operelor salle, tempe-
ramentul focului, amorul și pa-
timle’i atât de vii que nu’i mai
dă repaos, rempingu opinia a-
queasta. Quând anticii vorbiâ
de poesiele lyrice alle aquestei a
decelea din muse, que o priimis-
SAPrio

135

plic și în versuri sapphice. Licen-
ț’o.sul și brilantul Catuliu a tra-
dus dintr'ensa o parte. Boileau,
que a tradus’o întrăgă și cu multu
sufflet, s’a justificat do ajuns în
tr’ensa despro rocela de quare
îl accusă; Delillc, în imitația que
a făcut dupo densă nu’i a între-
cut. O altă odă a musai Eolie-
ne ni s’a conservat de către Dio-
nysiu din Halicarnassa; aqueasta
este adresată către Venere, si
ori-quât de înflăcărate îi sunt
versurile, n’au anse nimicu qua-
re să trecă peste buna cuviință.
Din disgrație numai aqueste
doe ode ne-au remas dela Sap-
pho, din preună cu quâte-va mici
fragmente risipite în historiogra-
phii Greciei. Aqueastă perdere
este ca și quănd s’ar’ fi perdut
operele lui Hesiodu și Homeru,
quând vede quine-va quo aquea-
stă simplă cetățiană din Les-
bos avu, ca și o suverană, o
monetă în onorea ei cu chipul
și cu lira ei, dupo cum sun-
tem încredințați print’o medallie
din Mytilena pe quare de o par-
te £ o lyră și de alta chipul unei
femei făro nume. Aquesta fu
nobilul prețu unui mare numer
de sublime compossițiuni, de ode,
de epitalame, de elîgie și de epi-
gramme, din quare numai una sin-
gură de doc versuri e un mo-
del de grații, și ni s’a transmis
către Demetriu din Phaleru.

Sappho avu trei frați din qua-
ri unul, a nume Charaxu, fu a-

sero în chorul lor (piei sa< ni,
dupo expressia poeților, ei nu ii
numiă poesiele versuri, ci focuri,
flacare, ardori, mâi precum nu-
miâ mysticii spiriturile ceresci.
Plutarcu x^lice: <Sappho în car-
tea sa de amor revarsă afaro
din sine tot incendiul suffletului
seu; e o Pythonisă que se apprin-
de assupra tripedului seu.» In
adever ea nici quo semenă a mai
cunosce alți £ei de quât pe Ve-
nere si Amorul, alte simtimente,
de quât transporturile, delirul,
și disperația. Satiricul roman o i
numesce mascula sau masculină
epithetu cutezător pe quare Bayl
îl traduce făro multă cugetare
și cu mai mare audacie, ornâia.
Aqueasta nu dcmoustră nimicu
în contra costumelor candide
alle aqueste: poetesse; ci mai
vîrtos explică de minune bărbă-
ția talentului Sapph-ei queîntreceă
pe al bărbaților queilor mai fa-
vorisați de deul harmoniei.1) Nu-
mai oda citată de Longin, odă
adresată către o femee, în stro-
phe atât de ar^etore, atât de pa-
sionate, și pline de locu și de
langore, numai aquea odă seme-
nă quo ar’trage pe Sappho către
aquea înclinare depravată que
împingiâ pe femeile lesbiene că-
tre sexul lor, dupo cum Longo-
pierre dice de dân^ele; « Ello
iubiau în tote chipurile în quâte
pote quine-va iubi.» Aqueastă
odă delirantă este scrisă în stro

___________________

*) Asfel dicu Românii femeie bărbată. 1
HISTORIA LITTERATUREI.

166
mântui faimosoi curtesane Ro-
dopo pe quare ea o numesce Do
rica. Sappho face nisce vii mu-
strări despre aqueasta patima
lui Charaxu, quare sc ruinasse
pentru aqueastâ frumusețe ve-
nale; quoci e bine a se sci qu3
fratele Sapphei făceă commerciu
cu vinuri cu quare își făcusse o
stare forte mare : ea ensuși aveă
fote bunurile vieței, jună vă-
duvă a unuia din quei mai în-
avuți cetățeni din Andros numit
Cereala, dela quare avii o fată
â nume Cleide, quare fusesse și
numele mumei Supphei.

Eatd quo ajunserăm la questia
unei antichități fărte spinose:
fost-a ore Sappho din Mytile-
na aqueea quare că^îi dominată
de o patimă atât de iute pentru
aquei Phaon, june lesbian atât de
frumos și atât de nesimțitor? Ea
să Ce aqueea que făcu aquei
saltu atât de tragicu din Leuca-
da? Aquea medallie din Ere-
ros despre quare vorbirăm mai
sus, addusă din Grecia, și pe
quare sunt soulpite numele Sap-
phei și al cetății Lesbos, semenă
a stabili părerea quo a existat o
altă Sappho în urma poetesei cu
trei secoli quel pușin. In ade-
văr Atteneu și dupo dânsul Elian
vorbescu despre o Sappho, faimo-
să curtisană din Eresos, nebune-
sce înamorată de Phaon, que nu era
nici de cum poetdsă, cu tdte quo
prin frumusețea ei avii dreptul
între Lesbieni de a’și scote chi-

pul. Aquei cap-d’operă al lui Si-
lanion, aquea statuă a lui Pryta-
neu din Siracusa despre al quă-
ria furu Ciceron accusă pe mi-
serabilul Verres, să fia 6 re al
Sap[ h-ei din Lesbos sau al cur-
tisanei dinEreson? Mai eată ancă
o questiă. Cu tdte aquestea de-
spre Mytileniana se $ice quo ar’
fi trecut în Sicilia nu dupo Al-
ceu ci dupo nesimțitorul Phaon
que fugea de arderile aquestei
veduve pe uscat și pe mare. Se
țlice quo din aquesta insolă ea
se îmbăred disperată ducenduse
a se da de rîpă de pe stânca
Leucadei; și se pretinde ânco
quo ea quea d’ânteiu a fost qua-
re ’și a alles aquestu locu bru-
na os și sinistru spre a se vindecă
de un nesufferit amor înnecân-
du’și în valluri focurile și ruși-
nea. Trebuiă qua delirul ei să
fie în paroxy^mul seu, quoci.
Aristotele ne-a conservat o cu-
getare forte profundă a Saphei
din Mytilena: «■ Mortea e reulquel
mai mare, (jlicea ea, și dei au
tot aqueeași idee de dânsa, quo-
ci altfel ar’ fi murit și ei.» Și cu
tdte aquestea Hephestion, que în
Melangele salle face historia sal-
tului Leucadei, nu vorbesce ni-
micu despre disperația nici a
unei Sapphe nici a quei lalte.
Herodot asemenea nu vorbesce
nici ellu despre aquestu sacrifi-
ciu volontariu que ar’ fi făcut cu
viața sa illustra Mytileniană; și
Antipater din Sidon assigură quo
SAPHO.	167

în Mytilena se v< <l<*a moiimntul
Sapphei; ânse polo <|u<» va h <’ostu
numai un monument onorifica,
un cenotnplm.

Cu tălA medallia din Eresos,
daqua existința ambelor Sapphe
nu va fi îndoiosă, quel pușiu e-
sto o cutețlare forte aventurosă
dându pe sema Eresienei, cu to-
te quo a fostu curtisană, amorul
pentru Phaon, și gusturile des-
frânate și saltul Leucadei quare
în general se attribue illustrei
Mytileniene. Din disgrație, oda
accusătore citată de Longiu e
pe fașă, și Sapho din Eresos nu
făcea versuri nici la Venere,
nici ia amanți nici la amante.
Ea făcea, cum ammu $ice, amor
și nu amoruri d’aquellea seci,
nebune, ideali, ci amor, cum se
cade d’aquelle reci și de specu-
lațio que nu turbură nici de cum
mintea. Aqueastă din urmă nu
e nici o îndoială quo eră forte
frumosă, și cum ar’ fi putut in-
spiră atâta urră unui june grecu
unui compatriotu așă de frumosu
că și densa ? Aqueastă urră atâtu
de faimosă mai mult s’ar pute
manifestă la vederea poetesei
veduve scăzută din vîrstă și cu
un chipu nu atâtu de plăcut.
Atâția mari historingraphi, erudiți,
doi mari poeți Ovidiu și Orațiu
quari cu doe mii de anni și mai
mult suntu mai apprâpe de
aqueastă femee illustră ar fi pu-
tut ei a se amăgi atâtu de multu
în quât să’i îndreptămu noi acum

que nu ir oi nici ducumentele
nici mfii furiile aquellora?

Mulți autori u mai vîrtos D na
Dacier aquea mu. cetit. între cri-
ticii noștri, își apperă cu tărie
sexul cu occasia despre imputa-
rea odei sapphice către amantă,
dicând que aquelle expresiuni ar-
dente, aquelle hyperbole de ard6-
re, aquelle simtimente exalțate
alle aquellei ode faimose nu
suntu eșite dintr’o inimă depra-
vată, ci din contra dintr’o inimă
de flăcări, virtuâsă amantă, que
nu pdte să simță nimicu cu mo-
derație, și mai vîrtos qud Sap-
pho ținea o scholă de fete pe qua-
re le iubiă din tdtă inima! ar-
dentă și le înveță arta sa divină.

Mutați disgrațil", suffletul de
focu, patimile quelle mari alle
Sapph-ei, que fu victimă închi-
nată Venerii, adornamentul pa-
triei salle, a țlecea musă, și su-
verană a lyrei, mutați-le assupra
curtjsanei din Eresos și veți di-
struge, cu o trăsură numai, tot
interesul ânco viu, veți uscă td-
te lacremele calde ânco que atâ-
ția poeți, atâția amanți versaro
assupra unicei ei sdrte în archi-
vele lumii că și assupra sortei
Eloisei din Parachletu. Que ar’
deveni aqueă solitarie și groza-
vă scenă a stâncei Leucadei,
aquellui piscu Acroceraunian
plin de nori de unde nencetat
schinteiă mii de fulgere, de un»
de pe totut minuul cade trăsne-
tul, pe sub quare mai târziu
lb«

SAPHO.

trecu fugind aquea. Cleopatră si lucie de valuri și de secoli,

brună mică că și amanta lui
Phaon și numai pușin pasionată?
Que ai deveniaquea lyră lesbia-
nă que sventurata o strîngeă la
sînu asvenduse în golful spu-
megosu, unde pote quo aqueă
lyră ștrăluce astăzi petrificată

aquea lyră aquării putere nu po-
te să o ajungă nici unul din ac-
cordurile quelle mai dulci și
quelle mai bărbate que se mai
andiro de attunci încoâ?

Dsnne-Bakoî;.

Să vorbim aqui în adoa edițio
și que-va despre numele Sappho»
In aquest nume se află tot aquel-
le consune characteristice s și p
que se află și în sophia și în sa-
pientă.

Ne explicăm mai pe larg în
quelle que scriem în Periodul VI
cu occasia Iui Herodot, despre
numele que d; Grecii antici ce-
tățenilor că nisce supranume o-
norifice, pe quari noi Ie credem
drept nume proprie dela nascere.

Dupo cum Platou pe aqueastă
femee o numesce Beția pentru
belleta suffletului seu, dupo cum
Juvenal o numi Masculcula sau
bărbată, pentru bărbăția și tăria
geniului seu; tot assemeuea cre-
dem quo contimporanii ei o numiro
Sappho adico sapientă sau înțel-
lepta pentru marea ei sapientă
quare o făcu în concurs să porte
victoria assupra lui Pindar;

In epocha aquestei femei băr-
bate venisse timpul qua să’și pro-
ducă Grecia savii sau înțellepții
ei. Aquestia se numiro sophi; quel-
lui que compusse și aduno mai mul-
te parabole sau fabula i se dette
numele de Esop sau Esoph; Poe-
tesei, pythonisei sau prophetesei
que fu câ o înainte mergătore a-
questora i se dette assemenea su-
pra numele de Sapho.

Despre tdte aqueste se v>r-
besce la locul lor forte întins în
Periodul VI.

Dc astă dată continuăm cu quâ-
te s’au dis în prima edițio des-
pre versul sapphicu, și despre
endecasyllabul italian mai ’nainte
de a dă traducția micelor poe-
eme și fragmente que s’au putut
conservă din operele aquestei i-
lustre femee cu dreptul supranu-
mite Sappho.
8APF0

161

Cu ocasia viețoi	un

păr teși mu și urmi tirele il<>< o
de, singure que mai remasserO
din operele poetesei antice, din
preună cu quâte-va fragmente.

Ln Martine in călletoria sa în
OriHit, Tomul III, coprinde
quelle următore despre Sapi":
rTotă $ioa ținuromu canalul Mi-
„tilenei, unde fu o dinioră Les-
„bos, suvenire poetică dela
„singura femee a antichității, a
„quăria voie avu tăria astrăbatte
„secolii. Mai remassero quâte-va
„versuri dela Sapfo; versurile
„aquestea ânse sunt de ajuns spre
„a constată un geniu de prima
„ordine. Un fragment din bra-
„cul său din torsul unei statue a
„lui Phidias ne descopere statua
„intrigă. Inima din quare s’au
„scurs stanțele tjapfei trebuia să
„fie un abysu de patime și de
„imagini. (17 Maiu 1833).“

Nimicu nu e mai absurda de
quât a traducce quine-va poeții
antici în versuri rimate, sau și
a compunne în (lina de astăzi o
poemă de scholă clasică antică
în nisce versuri moderne sau ri-
mate. Inchipuiți-ve a pune pe
scenă și a vorbi Oresti, Polinici,
Orații și Curiați, Bruți în versu-
ri împerechiate și potrivite ca
doi porumbei în pene!

Am cercatu a traducce aque-
ste doă ode în versuri adevărat
sapfiice; ânse măsura c așa
de grea pentru limba nostră,
(mai vîrtos quând poetul este

mm pini i ideile originalului
din qiiini nu pdte eși) quât e
cu neputință, fără o mare și
împilător piițiență, a esi cuine-
va în capătu. Ani iăsatu dar
versul sapficu și am luat ende-
casyllabul italian que este mai
apprdpe de quel sapficu, fiind
tot de un-spre-dece syllabe. Am
tradusă pe aqueastă mesură que
mi s’a pârutu mai cuviinciosă;
ânsă ori-quărui îi citiam t^a-
ducția i se părea quo nu e în
versuri; atât de mult wrechia
nâstră nu e nici de cum de-
prinsă cu cadența endecasyllabu-
lui elasieu 1 Qua să făcu dar
plăcerea auditorilor mei, mă ve-
cinia strimtorat, fără a mea
voie, să legăna pe Sapfo în a-
vîntul cadențat modernii a! ver-
sului rimatu de patru-spre-dece
syllabe, reservându pentru băr-
bații neiertători de asemenea li-
cențe prima versio que se al-
lătură și ea numai de quât, la
urmă.

Vorbind de metru sapficu, s’ar
cuveni să’l arătămu spre sciin-
ța cititorilor noștri.

Aquest versu se compune de
un-spre-clece syllabe cu o cesură
sau semistichu la așesea syllabă;
eato exemplu:

lung. senr. 1. s. 1. s. s. I. s. I. s

cum

Vino Diva vino precum o data

Endecasvllabul italian este a=e-
12
1 62	SAPFO

îik-ik h <|c un-apre-dece syllabe
li ura determinată; el re-
presentă în sine tdte felurile
de >ersuri moderne pentru quo
se compune din doe părți, una
de trei și alta de optu sylla-
be, sau de patru și septe syl-
labe, sau de cinqui și șese syl-
labe, și aquestea sunt tote felu-
rile de versuri simple, din qua-
re se pot compune și altele mai
lungi; pentru quo quel de noe
syllabe este compus din doe se-
mistichuri unui de 4 și altul de
5 syllabe; quel de 10syllabe este
compus din doe de quâte 5;
quel de 12 din doe de quâte 6;
quel de 13 din unul de 7 și al
tul de 6; quel de 14 din doe
de quâte 7; quel de 15 din
unul de 8 și altul de 7, etc.

Endecasyllabul italian trebue
să fiă planu sau feminin (dupo
cum dicu francesiî), trebue adică
să se termine cu o vorbă cu
accentul la penultima. Prin ur-
mare afară de a decea syllabă,

que trebue să fiă lungă, tot d’au-
na, trebue să aibă negreșit sau
pe a șesea lungă cum:

Anco’mi remit, o div’ aquea splendore

Sau pe a patra, quând trebue
să fia și pe a opta, cum :

Cu rapedi arip’ despicând etherul.

Se află ânco endecasyllabe în
Petrafea cu accentul pe a pa-
tra și pe a șoptea.

Se la mia vita daU’âspro tormento.

Si quel următor :

Ci vino' s’acuma pre cum o dinidra.

Felul aquesta e mai pugin ar-
monios.

De unde urmeadă qud ende-
casyllabul italian trebue să aibă.

sau pe a 6-a și a 10-a syl-
labe lungi.

sau pe a 4-a, a 8-a și a 10-a.

sau pe a 4-a, a 7-a și a 10-a

Pentru quelle lalte este indif-
ferent de va fi prima sau a doa
syllabe lungi — quând este a
4-a lungă vine greu a fi și ve-
cinele ei a 3-a sau a 5-a. Ci-
titorul va observă versurile ur-
mătore nerimate.

ADOA VERSiO

LA VENERE.

O Vener’ immorale și filia lui Joie
Ascultă a mea rugă, cu totul me lasu ție.
Vedi chinurile melle, a lacremelor ploie

Que stinge-a ta urgie.

Dhe, vino și acuma, qu’a fost un timp o dată
Quând plânsurile melle propice audit’ai
Sabandonându'ți Tată și doma înstellată,
P’aureu carru venit-ak
163

SAPFO

La jugul lor quel liber veloci dulci cplumbelle
Te adducenii Iu văile țpre Terra ebețunft
Cu răpețlilc arripi prin mijlocul de stclle,
Prin arrien seninS.

S’acurn 'ini adducu â minte, o Div’ aquea splendorc,
Suirîsul aquel dulce din fașa’ți imrnortale,
Si cum cercai să afli ferbintea mea ardore,

Durerea mea fatale.

Que voiu, îmi diceai, Deo, și quare dar m’appasă?

Si quine-amea durere nu va qua sâ o scie?

,, O Sapfo, spune’mi quare ingrat acum te lasă?

„ O Sapfo, spune’mi mie

„’L oiu face eu, vede-vei : De fuge singur vine

„De nu va să ia daruri, cu daruri să te ’mbiie,

De nu te amă astădi, s’alerge dupo tine,
„Si urîcios să’ți fie.

Ah! Vino’mi și acuma și dorul meu allină,

Asculta a mea rugă, o Diva mea placată

Si flacărea’mi o stinge, vedi peptul que suspină
Si fie’mi alliată.

LA AMANTA.

Câ Deii de ferice aquella mi se pare

Que ’mpinsu de sortai bună ’nainte ’ți va veni
Si dulcele’ți accente, divina ta cântare

D’apprdpe v’audi.

Iar fa^a ridentă asupra lui quând cetâ!...
Că un columbu se bate în pept inima mea
Si vocea mi se stinge remâiu extasiată

Pe locu quât to-oiu ved£.

Se legă a mea limbă, și răpede, subțire

Uu focu prin vine ’mi curge se varsă cu fiori;
’Mi e negură vederea au^ul vîjiire

Si reci me trecu sudori.
1«4	SAPFO

Ca vergii tută tremur, îmi simțu amea peire,
Sunt pallidă că spicul quând cade la pămînt,
Hemâiu fărd sufflare, remâiu făro simțire

Si moră tottă sunt.

Ci totul să cutele se iartă la seracu....

Eat<5 appuse și luna

Și Pleiadele cu dânsa

Miedul nopți, vine $ioa

Si eu singură veghie^u (1)

PRIMA VERS1O

LA VENERE.

Variothron’ imxnortal’ Aprhodită,

Fiiea lui Joie, deh! lasu-me ție.

Nu me condamnă ’n doruri, nu în chinuri

Pradă urgiei.

Ci vin’ ș’ acum dinioră, precum o dată

’Mi auriși plânsul, suspine-amorose,

Si lăsând Tată, cerescile dome

Pe carru aureu

(1) Este un cântecu național, al quăruia autor nici
nu credu que va fi sciut quo s’a aflat vre o Sapfo în
lume. Se pdte vede ensuși din rima inchiflu cu apprinsu
quo nu sciă nici cum se face un versu, și cu tote aque-
stea se exprimă mai înfocatu de quât Sapfo.

Ziori de dio se revarsă

Si eu ochii nu’mi închidu;

Cum sai închidu quând ei varsă

Pîraie de focu aprinsul

Quine ’și a pusu în minte vr’o dată să puie o mână
sacrilege pe aqueste versuri și să schimbe vreo o vorbă!
Nici o dată! pentru quo tote sunt rumâne. Se ferescu
ânse și se abbat din caile Românii adeveriați ori unde
întîmpină slava, cinste și slobozenie; fuge de asemenea
vorbe ea de tdte quelle străine.
165

SAPFO

Veniși în dată. Blânzi tu ducea bunii
Veloci columbii către bruna tonă
Cu răpiri aripi, dispiciindu etherul,
StrăbătAndu stelle.

Anco 'mi reinint, o Div’ aquea splendbre
Blândul surrîs din îmmortala’ți fașă,
Cum îmi cercai pesul și focul quella
Que’mi ardea peptul.

Que voiu pliceai, și quare dor me ’mpungeț?
Quine ardorea’mi nu o recunosce?

Quine, o Sapfo, te face să sufferi? —
Lasă’l ingratul!

De fuge-acuma, currend te recercă;

De nu ia daruri, îți va dâ el multe ;

De nu te ama, să’l vedi cum te rogă,
Tu rempingându’l.

Ah ! vin’ ș’acuma, vin’ allină’mi dorul

’Mi addorme chinul, propițiă Divă,

Ruga’mi ascultă, și fă să resufflu,
Fii alliată’mi.

LA AMANTA.

Pare’mi ferice ca deii ori-quine

Stă înainte’ți, și d’appope-aude

Dulcea ta voce. Si mai ferice ’nco

De’ți vede fașa

Blândă, ridentă. — Palpite în peptu’mi
Inima’mi înnecă, remâiu uimită

Cum te vețjlu, și pc locu gura’mi c mută
Stinsă ’mi 6 vocea;

Limba’mi se legă; răpede, subțire
Prin vine’mi focu câ fiori se varsă;
Vederea’mi pere, uet circumsbdră

Si’mi unecă auțlul;
166

SAPFO

Ro< (- ’iudort* inc petrece ; tremur
Totă m’appucă; pallidă câ spicul
Stau, făro sufflare, făro simțire

Si mortă semen.

Ci tot să cutede săracul pote....

TASSO

Tasso Torquato se născu ia
Sorrento lângă Neapole la 11
Martie 1544, cu un-spre-țlece
anni dupo mortea lui Ariosto.
Famillia autorului Gerusaleme
Liberata erâ din nobilimea de
la Bergama. Tot din aqueastă
famillie la 1493 s’a născut un
alt poetu Bernardo Tasso, pe
quare poema sa Amadigi de
Gallia, odele salle, scrierile sal-
le politice si negociațiile salle
’l ar fi făcutu si mai celebru, da-
qua n’ar fi produs un fiiu mai
mare de quât densul. Bernardo
în junețele salle retrăggenduse la
Padova spre a’și perfecționa stu-
diurile, intro în servițiul conte-
lui Guido IRangone general al
bisericei, quare îi încredințo quâ-
te-va negogiații forte difficili.
Aquestea îl făcură cunoscut pa-
pi Clemente VII, Regelui Fran-
gu I, Remcei dc Franga, du-
cessei de Ferrara, și în quelle
din urmă lui San-Severino, prin-
sului de Salerno, que îl trasse
pe lungo sine si îl făcu secre-

tar și amicu. Aqui ellu se însu-
ro și lud pe frumosa, avuta
și nobila Porția de Rossi. Din
aqueastă căsătorie născură trei
fii. din quari quei d’al treilea
fu illustru Torquato Tasso. Cu
venirea și tyrannia lui Don Pedro
di Toleda, vice-rege de Neapo-
le, aqueastă famillie poetă își
perdu pacea. Pringul de Saler-
no persecutat de aquest crunt
protector al inquisiției, fu ne-
voit a se expatria, și Bernardo
Tasso vru a se îpărtăși de
sortea lui. Bunurile salle prin ur-
mare fură confiscate, și un de-
cretu de expatriare se dette a-
faro asupra lui. Despărțitu de
femeea sa prin barbaria Rossi-
lor, se retăci prin Franga și
Italia. Junele Torquato erâ at-
tunci cu tatăl seu quare îl
trimisse la Bergama, și el
se refugie la Ravenna, unde
ajunse în desnodementul quei
mai deplorabil; meritul seu an-
se îl trasse din aqueastă stare
neplăcută. Duca de Urbin pro-
TASSO

167
trage din vocația’i poetică. Du-
po opt luni alle studiiurilor salle
queilor nuni- produsse poema
lui Rinaldo, u q nării apparitid ivire
făcu pe betrânul Bernard a se înfie-
ră. Autorul lui Amadigi își de-
dicasse opera sa lui Eilippu II
qua cu aqueasta să’i mai îmblân-
diască tyrannia; și rcfusul que
ve^u dela densul îl făcu a se
spăimîntă quând vedii pe fiiul
seu a intră și ellu în carriera
poesiei. Rrin urmare se oppus-
se la publicația lui Rinaldo; an-
se rugăciunile amicilor îl făcu-
rd cu totă neplăcerea sa a da
voie fîiului seu a fi unul din
quei mai mari peeți ai timpilor
moderni. Aplaudele Italiei în-
trege, laudele făcute regularită-
ții planului, pășirii acției, frumu-
seții stilului, meritului unei com-
posiții atât de minunate pentru
un poet de șepte- spre-dece an-
ni, addusserd în quelle dupo
urmă dre-quare consolatio lui
Bernardo mulțumindu’i orgolliul
paternu. Junele Torquato, din
momentul aquesta fu recercat
și bine ve^lut de înțeilepții, prin-
șii și filosofii Italiei. Senatul din
Bolonia îl invita să viie a as-
sistă la restaurația universității
salle: și illustrul flăcăiandru uimi
pe maeștri prin facilitatea e-
locuției salle, prin satisfecătorea
abondință a cugetărilor salle. Din
epochă aqueasta începu a’i ferbe
în capu, întinsul plan al Ge-
rusalimei liberante. La Bolo-

tector al litierelor, îi propusm;
un asilu într’unul «lin p datefi
sale din Pesaro; și cu t«')tc quo
era în fav«îrea lui Phylippu II,
lungo quare <*râ căpitan-genera)
în Italia, ânse duca nu putu
faecr pe lungo aquest despot fa-
natica qua să se dea înapoi ave-
rile confiscate alle clientului seu.
Progresele la învețătură alle
lui Torqaato, furo pentru tată-
sen o fericită petrecere în ne-
nenorocirile sale. Aquest copillu
arătasse ânco dela vîrstă de trei
anni o minunată înțellegere. La
șepte anni trecend din mâinile
guvernatorului crescerii salle,
Giovani Angeluzzo într’alle le-
suiților din Neapole, se distinse
prin marea facilitate cu quare
explică poeții antici. La noc i
anni veni Ia tată-seu la Roma,
unde studii) cu aquellași succes,
și se appropiă de trei-spre-dece
anni quând nenorocirile părin-
ților sei, îl făcuro a se strămu-
ta la Bergama unde își recuno-
scu famillia. Tată-seu îl vechie-
mo la Pesaro unde alți maeștri
îl învețaro mathem atica, armele
ți alte exsersiciuri alle corpului.
Typărirea poemei părintelui seu,
Amadigi de Gallia, făcândui a
trece la Veneția, petrecuro aqui
unannu, sila vîrstă de șt'i-spre-
țlece anni, Torquato se mai des-
părți o dată de tată-seu spre a
se duce la Padova a studia le-
gile subt illustrul Pancirole.

In van ânse vruro a’I dis-
HS	TASSO

niu mi nil< mo sujetul, per-
sotingelc ?i caracterile, și la
Podova își începu poema. Anse
quelle trei cânturi que scrisse
atunci nu e au de quât o schi-
ță neperfectă din quare apoi nu-
mai quâte-va octave mai con-
serva

Mai pe urmă în Balonia înce-
pu a cercă amarurile vieței.
Se publicasse o satiră que atta-
câ pe quei mai principali locui-
tori ai cetății, și cu tote quo
erâ și ellu maltractat într’ensa,
ânsă răutatea omenilor nu în—
târ$io de a’i o attribui. împin-
seră nedreptatea pîno acolo în
quât veniră să’i cercetede man-
nuscriaele. Aqueastă calomnie
și persecuții îl desgustaro for-
te multu de aqueastă cetate. și
se dusse a petrecce quât-va la
Mantova la princii Rangoni, a-
mici ai tatălui seu; și luânduse
după dorințele junelui Scipion
de Gonzagua, condiscepulul seu,
se returnă la Podova, luo locu
în academia Etereilor que o în-
temeiasse aquestu june sinior,
și qua să arate Padovenilor pă-
rerea de reu quo’i a fostu lă-
sat, își dette în aqueastă aca-
demie supranumele de Pentito
(câitu). Morala și politica lui
Aristotele, poetica și philosophiia
Iui Platon deveniri) studiurile sal-
le quelle mai favorite, fără ân-
se a se abatte dela poema que
medita geniul seu. In timpul va-
canțelor Torquato se înturno la

Padova spre a îmbrățișa pe tatăl
seu que se returnasse din căl-
letoriile salle lungo potenții sei
amici. Bătrânul que trecusse
prin atâtea disgrațli se occu-
po a’i procură protecția cardi-
nalului Luigi d’ Est, fratele du-
chii de Ferrara, Alfons II. Tor-
quato ajunse în aqueastă cur-
te nuoă în mijlocul sărbătorilor,
turneelor, spectacolelor, prin
quare duca Alfonsu își celebra
însurătorea cu arhiducesa Bar-
bara de Austria; și ferbintea-
imaginațio a poetului de doă-
(jeci și unul de anni se apprin-
se și mai multu de atâta mare
cuviință. Totă familliea ducale
priimi cu bine-voință pe Tor-
quato că pe un gentilom al cardi-
nalului d’ Est. Duca și quelle
doă surori alle salle Lucretia și Leo-
nora quărora muma lor Renea de
Franșa le inspirasse gustul litiere-
lor,îl tractară cu totă cuviința. Ellu
și cellebrasse mai din ainte pe
amendoă surorile duchii în al 8-
lea cânt al lui Rinaldo, și se
însinuo din que în que mai
mu’t în favărea lor lăudânaule
în poesiile salle fugitive.

își reîncepu iar poema cu o
nouă ardore ’își prefăcu primele
trei cânturi, adăogi alte trei și fa-
cil a i se priimi dedicația de către
duca de Ferrara. Ansă ambele
princese priimiseră mai din ainte
ommagele lui și geniul său se în-
flăcăra și mai mult la applau-
dele bellelor salle protector e
TASSO

169

De quând în quând câlletori.i
Ia Padova, ia Milan, la Man
tova și se returnâ cu bucurie
la curtea unde favbrea crcsccâ

aquesta I que îi impunea
Cardinalul

cu gloria lui. Curtea
crâ o rcmășiță din aquelle curți
de amor unde trubadurii și bel-
lele castillane se întreceau în
elocuința și philosopbia amorbsâ.
Tasso mai ânteiu își făcu cuno-
scută a sa sciir ță într’un ce •
mentariu assupra trei canzone
que Pigna. secretarul duchi Al-
fonso, compusesse pentru bella
Lucreția Bendidio de quare era
și poetul nostru înamorat. Vrii
apoi să merga și mai departe:
se făcu tenentul unui turneu phi-
losophicu în academia din Ferra-
ra. La însciințarca despre aquea
stă these și despre cincizeci dc
proposiții qua ellu eră să le
susție, alergaro din tute cetăți-
le vecine, cavalerii, înțellepții
și damele, O bella. cetățenă
din Ferrara se distinse în a 21
luptă. Eră proposiția de a se
sci daqua bărbatul este mai te-
ner și mai constant in amor
de quât femeea. Orsina Cava-
letti disputb în contra lui Tasso.

Făcuro un assaltu de spirit și de I
subtilități și questiea nu se I
decisse attunci precum și pînd
în dioa de astă (,li.

Mortea lui Bernardo, tatăl
poetului nostru, îi întrerupse
cursul plăcerilor. Alerge în da-
tă la Ostia în ducactul Mantovei
unde la 4 Septemvrie 569 pri-

uni ultimul suspin al tatălui seu,
i se rcntunib a’și căuta conso-
lația in aniicia prinșilor de Fer-
rara și în elaborarea stăruitore

poema sa.

d’ Est eh iernat în
Franca pentru affacceri alle archie-
piscopatului seu, lud și pe J'as-
so cu sine și îl înfăș.ișb regelui
Carol IX quare făcu multe lau-
de junelui poetu și îl culmo ce
onori și bune primiiri. Regele
eră și ellu poetu și pînd attunci
nu se facusse ânco uccigașul
suppușilor sei; prin urmare eră
deranu de respectele unui as-
semenea ospe. Tasso legb o
strînsă amicie cu Ronsard qua-
re eră atunci prințul litteraturei
j franșese Sinîorii Franței se în-
I trccuro asseinenea întru a cur-
I teni pe poetul italian. Ellu aqui
, scrisse nisce scrisori către con-
[ tele Ercole di Contrarii, amicul
I seu, în quarr se vedea genial
| observator al unui scriitor philo-
sophu que sciă să studie și să
însemne cu o mare tinetă cos-
tumele unui popol quăruia îi
viditâ capitala. Franchețea opi-
niilor salle assupra certelor re-

ligiose que desolă attunci Fran'
ța, trase assupra Iui nisce urre
forte potente ; cardinalul de, Est
sc împărteși și ellu atât de el-
le în quât îi abondone și îl lassb
în desnodămîntul qui 1 mai ruși-
nos, aducendu’l Ia nevoia de a
se împrumută și pîn<5 la un scud.
Urmă o despărțire între denșii
170

TASSO

si dupo I I luni, Tasso porni din
i’nris ii; Italia din preună cu se-
erotaml cardinalului.

Duca Alfonso, dupo rugăciuni-

țio, rugd pe frate seu ai lăsă Ia
sine pe poetul seu favoritu. Tas-
so porni la Pesaro, unde fu pri-
imitu cu bucurie de toti mem-
•J

le surorilor salle reparo nedrep- | bri familliei d’Urbin. își citi aqui
tățile fratelui seu. Tasso, du- i pastorale și quelle optu cânturi
po o petrecere de trei luci în | din poema sa. Lucreția eră cu

Roma la cardinalul Albano, se
renturnb la curtea dela Ferrara
spre a o consolă despre mortea
ducesei. Făcîi o orațio funebră,
și pena sa nu se mai occupo quâ-
teva luni de quât întru a plânge
aqueastă perdere și a allină do-
rurile lui Alfonso. O composițio
auoâ veni a’l distrage de o da-
tă și dela durerea și dela ma-
rea șa poemă. Theatru italian

dece anni mai mică de quât Tas-
so, era assemenea mai pușin
prudă și mai pugin idevotă de
j quât soru-sa Leonora; Prin§e-
' sa și poetul nu se mai despăr-
țiă în quâtu sogul Lucreției se
aflu la venătore sau la înnotatu.
Poetul canto în trei sonette for-
te galante și forte tinere mâna
frumosă, sînul fruroosu, etatea
frumosă a prințesei; și mulți

în aquea	epochă	nu representâ	scriitori conchissero quo Tasso

de quât pastorale.	Eglogurile în	să	fi fostu mai ferice cu Lucreția

dialoguri	trăgea	mulțimea la	de	quâtu cu Leonora sa. Aqui

spectacol,	și Tasso, quare de	la	Pesaro sau în gradinele dela

multu își cugetă și visă la su-' Castel-diirante, depinse poetul
jetul Amintei salle, întreprinse' grădinele Armidei și amorul a-
și terraind în doe luni aqueastă I questei încântătore.

pastorale dramatică, que fu pri-1 Inturnânduse la Ferrara, în-
imită cu enthusiasmu, și quare a; cârcatu de daruri și de fericire,
remas câ un cap-d’operă de sti- forțatu a se duce cu Alfons II
Iul aquesta, sau, dupo expres- la Veneția spre a priimi pe re-
siile lui Ginguene că unul din gele Francei Enricu III și a
diamantele quelle mai preșiose assistâ Ia tote serbătorile que
alle poesiei moderne. Duca de se dettero aquestui monarchu.
Ferrara dette semnalul admira- Tasso, obositu de căldura tim»
ției publice. Pusse a o repre- j pului, de agitarea căllătoriilor
sentă la Ferrara și dupo optu! și serbătorilor, șese luni fu în
anni. Aldi din Veneția respân-1 prada unor friguri ardinti que
dindu o în totă Italia prin typar1 p’aqui eră să’l bage în pămînt
toți poeții pe urmă se între- Nevoiea de a nu mai putea traval-
curo a o imita. Lucreția d’ Est liâ îi fu o mâhnire neconteni-
nsputând assistă la representâ- tă; întremarea ânse îi însuffld
TASSO

171

speranța și curagiul, ;i in lu-
na lui Apriliu 1575 își vrdiî
terminat capul ucu d’operă (Jt-
rusatenie liberata. De aqui a-
cum începură tribulațiile poe-
tului. < Critica și invidia se în-
cărcare a’i învenina totă feri-
cirea que încercasse în enthusi-
asmul și răpirile travalliului. Nu
sciâ bietul poetu que succes va
aveă fapta sa, și aqueasta fu
începutul neastîmperului, și bă-
tăiei de inimă lui Tasso. Tras-
se o coppie și o trimisse lui
Scipion de Gonzagua que eră
attunci la Roma, și aquesta o co-
munice în dată litteratorilor lu-
minați que se afflă în aqueă ce-
tate. Amicii sei din Ferrara și
din Padova furo assemenea în-
trebați și consolați. Opiniile loi
diverse assupra sujetului, planu- ț
Iui și stilului deveniro un chinu•
pentru poetu. întreprinse cu o.
pațiență și ardâre admirabili cor-1
recțiile que se vedea nevoit a'
face. Amicia lui Alfons îl sus-
ținea în aqueastă nuoă elaborare.'
Ființa de fașă a Lucreției veni j
a’i îndoi curagiul. Ea își aban- ■
donasse bărbatul que era maijuJ
ne de quât ea și quăruia nu pu-
tea a’i da moștenitori, și venisse
la frate-seu la Ferrara. Tasso
își reîncepu stăruitorea curtenire
Ifingb aqueastă nobilă amică.
Urmb după densa la băi, o în-
grijă la indisposițiile el, și ea
nu mai putea a se despărți de
densul sau a sufferi lipsa lui.|

(Jrittcele invidioșilor, intngele, și
împediiârile nemicilor deveniro
fttAt de împilătbre, atâtu de ne-
sufferite, în quât îl făcurb a se
i ducce să’si vaijă cunoscuții ia
i Roma, și să’și reprimescă cura-
giul în adunările și vorbirile lor
amicali. Aqui ellu iu înfăși-
șatu Cardinalului Ferdinand de
Medici, quare fu mai apoi ma-
re ducă de Toscana, și quare îi
I propusse un asii în casa sa, de
va fi nevoit vr’o dată a se de-
părta de prinșii dela Ferrara.
Lui Tasso îi veniâ quâte-o dată
a facce pasul aquesta, și la în-
I turnarea sa în Ferrara lungo Al-
1 fons, se daterminb cu totul la
supperarea que încercb quând
vedu quo îi căutasserb hârtiile
și i Ic cercetasserb în lipsa sa.
Poetul Guardini era causa quea
d’ânteiu și suflletul persecuțiilor
salle, que contrasta cu totul cu
onorile și bunele priimiri que a-
vussese Tasso la Siena, Modena,
Florența și în tote cetățile pe
unde fussese ellu acum în urmă.
Duca de Ferrara ânse îi det-
te o nuoă probă a amiciei sal-
le, accordându’i locul de histo-
riographu que îl lăsasse va-
cant mdrtea lui Geovani-Bapti-
sta Pigna. Amicia aqueasta ân-
se era șoveitore, dupo cum o
voimuu arătă. Un curtesan din
amicii sei quărui ellu își mărtu-
risisse amorurile salle, avii in-
discreția de a’i descoperi bre
quare amenunte forte delicate.
172	TASSU

T;i.sm> at.it ho infurib în quât îl
pălmui i'dhuși iu palatul duclii;
de auui urmd un duel sau mai
bine o certă, quoci avu a face cu
patru uccigași, pe quari avu cu-
ragiui de a’i bravă și a’i punne
pe fugă; și Italia întregă îi can-
to meritul, dicându quo Tasso
n’avea alți assemenea nici la sa-
bie nici la penă.

O altă întristare veni assupra
lui: pe quând ellu se ocupă cu
stăruire a’și corrige capul seu
d’operă dela quare își așteptă
totă gloria, îl însciințară quo
poema sa se pune sub typar în
mai multe cetcți alic Italiei, și
se vedîi în momentul de a’și per-
de fructul veghierilor și stârni-
rilor salle. Protecția duchii de
Ferrara il salvo de astă dată de
aqueastă sventură. Altons scris-
se Papii, prinșilor și republicelor
Italiei spre a întâmpină aqueastă
neomenie. Anse tote assaltele
aquestea cofundarb pe Tasso în-
tr’o melancholie profundă : tote i
se părea funeste, începu a se
îndoi și de quei mai buni ai sei
amici: credii quo omenii casei
îi sunt cumpărați și corrupți a’i
spionă, și veni cu mintea pîno
acolo a’și închipui quo ’l ar fi
denunțiatu la inquisițio Cu io-
tă pietatea sa ellu manifestasse
într’o ore-quare îndoială des-
pre mysterele creației, despre
nemurirea suffletului, și aquea-
stă scriere atât îi chinuiă con-
sciința în quâtu se dusse de si-

ne a se mărturisi la inquisito-
rul din Bolonia. Călugărul aque-
sta, însciințat de duca dc Fer-
rara, se îrcercb a’i allinâ nea-
stemperul minții și a’i rassigură.
Cu tote aquestea prepusul nu’i
putea cși din minte; începu a
se crede quo e împresurat de
spi oni, de accusători de otrăvitori»
de uccigași. Daca și ambele su-
rori se încercaro în totu chipul
a’i risipi nălucele și închipuiri-
le que își făcea; învan ânse
quoci capul lui, din que în que
se apprindea mai mult; și la 17
luniu 1577 întâmpinând în palat
un fecior, que eră mai multu
objetul bănuielelor salle, trasse
pumnalul qua să’l înjunghie. Re-
ținut de mărturii aquestei sce.
ne, închis din ordinul duchii,
își repriimi libertatea dupo nisce
lungi și dese rugăciuni. Dupo
aqueasta, în van Alfonso și in-
quisitorul dela Ferrara se încer-
care unul a'l mai distragge du-
cendul în gradinele salle dela
Belriguardo, și quei alaltu ras-
sigurându’i consciința. Tasso
ținea una și vrea negreșitu a se
tragge într’o monastice de Fran-
ciscani ; adresd o supplică către
sacru collegiu querendu judicăto-
ri, și osteni cu scrisori strava-
gante pe duca Alfonso, quare
își lud funesta hotărîre de a’l
popri dela aqueastă correspon-
dință. Un ordin atât de bru-
tali adăog; exaltația poetului.
Fugi din monăstire și din Fer-
TASSO

rara, făro callemjă făr< bani,
lăsând totu și (nutr i scrierile
salle dela qutire aștepta nenni»
rirea. Ajunae, lipsit de tote
la Neapole si la Sorrento, un-
de se afllă soru-sa Cornellia, vă-
duva unui gentilom â nume
Sersale. Se înfăcișb la densa
în nisce vestminte que i le îra-
prumutasse un păstor. Temerea
quo va ii reu priimit în miseria
sa îl făcusse a luă costumul unui
păstor și a se arătă la densa eă
nu necunoscutu începu a’i nar-
ră nenorocirile salle, și soru-sa
manifeste o vie durere la qua-
re nu mai putii tine Tasso și se
descoperi nruncânduse în bra-
șele ei.

Quâte-va luni petrecute în locul
nascerii salle în midlocul quel-
lor mai tineri sollicitudini și subt
cerul îmbălsămat al golfului de
Neapole, risipire întunecoșii a-
buri melancholiei salle, și cu*
getarea’i mai allinată îl făcîi a
dori a se întur.nâ iaroși la Fer-
rara. Duca la început nu’i res-
punse la quererea lui, și învins
prin stăruirile surorilor salle,
priimi a Iui înturnare Tasso fu
priimit cu aqnelleași mărturisiri
de affecțid ca mai nainte. An-
se la refusul duchii de a’i dă '
în apoi manuscrissile începîi iar1
ase înnegri ochii poetului- Depu-
și tar aquestor manuscrise era
marchisul de Bentivoglio. Nu se
scie daqua aquesl refua veni din
lipsă de bună voinjă a lui Al-

173
lons către poetu sau quo duca
voia s i scape aquelle opere din
turbarea autorului. Se cundsce
ânse in (pieile «pic vommuvede o
urră neîmpăcată a duchii către
poetul atât de favorit odinoră
aquestei curți.

Biographul Manzo dice quo Tas-
so a fostu înamorata de trei Leo-
uore: principesa de Est, suro-
ra duchii, contesa de Scandiano
și o suivnntă a princiesei. Bio-
; graphul Serassi pretinde quo quea
din urmă n’a existat de quât în
imaginația lui Manzo. Atât aque-
sti doi historici quât și alții du-
po denșii, comentând poesiile
lui Tasso își bătu capul a sci,
la quare din aqueste doe Leo-
nore își consacrasee poetul a-
morul, și este probabil quo amen-
doe furd objetul patimei și poe-
siielor salle. Contimporanii poe-
tului nostru cre$uro quo recu-
noscu în Sophronia pe ânsuși
Leonora de Est, și aqueastă tra-
diție fu accreditată dc toți scri-
tofii. Nisce scriitori attribue to-
tă mînia lui Alfons la descope-
rirea aquestei patime; și abate-
le Carretta, secretarul lui Tas-
soni, contimporan al lui Tasso.
spune quo a audit ensuși dela
domnul seu quo într’un trâsport
de amor poetul nostru a săru-
tat pe Leonora de Iacă cu frate-
seu și quo duca, qua să mântue
onorea surori-sei, declare pe
Tasso de nebun și ordone să’i
ducă ia un spital. Serassi ân
sia lui îl addusse la atâta bar-
barie a tyrannisă atât pe rivalul
seu. Aqueastă damă veuisse cu
socră-sa contesa de Sala a pe-
trece iarna la Ferarra în annul
1576. Frumusețea ei îi trasse oma-
gele tutulor curtesanilor; toți
poeții făcuro versuri în onorea ei ,
și preferințele ei pentru Tasso nu-
mai fură secretu pentru nimeni, !

Tasso, vedăndu persecuțiile
duchi, trecu la Mantova, la Pado-
va la Veneția unde fu nevoit, qua să
potă trăi, a vinde un rubin pre :
frumosu que i’l didesse Lucre-
ția. De aci trecu le Pesaro, și |
salute) rîul Metauro printr’o poe-
sie que i o întrerupse venirea duchi1
deUrbin. Priimircaque avu la a- I
queastă curte, bunele tractări
alle frumușei Laviniei de Rovere
abia putură un moment a‘i în-
tempină accesele negrei salle me
lancholii. Porni în dată și dela
Pesaro și ajunse la Verceil pe
callul unui cărrutasu, unde fu
priimit de un gentilom que nu’l '
cunoscea și quare fu resplătitu;
de ospitaiitea sa prin dialo-'
gul Tatălui de famillie. Por- i
nind de aqui, la Porțile Turinu- i
lui, se întîlni cu Angelo Ingeg-, ș
neri, litterator însemnat que îl; <
vedusse la Veneția, și quare îl h
condusse la Filippu de : st. A
questa îl priimi bine și Archie-ldată să’l

174	TASSO

se i Ginginnc arată mai bine piscopul Turinului, duca Ema-
aqiici'Ua impregiurare: dicu quo noel-Filibert se întrecea quare
duca era înamoratu de contesa de quare a’l priimi la sine. A-
Lconora de Scandiano și gelo-; queste bune priimiri și serbăto-
■! ri que i se făceau semenau quo
11 mai distragu ore-cum pe sven-
[ I taratul poet din aquelle fatale
prepusuri din melancholia que îl
: stăpînisse. Aqui el compusse dialo-
' gul despre nobilitate și celebră
într’o canzone meritul Măriei de
Savoiea, illustra consorte a 6-
spelui seu. Cu quât i se risi-
pii aburii smintitori cu atâta i
se apprindea dorul de Ferrara
unde sc afla manuscrisele salle.
Cardinalul Albano negoșib cu
i duca înturnarea lui. Duca de Sa-
i voia îi propusse atâtea folose
I qua să’l facă a remâne la Tu-
rin, ânse reaoa lui destinată îl
1 mai împinse o dată la curtea lui
Alfons unde ajunse la 11 Fe-
bruarie 1579. Duca attunci se
insurâ de a doa-oră cu filia du-
chi de Mantova, și totă curtea
erâ absorbită în preparațiile ser-
bătorilor. Nimeni nu se oceu-
pă de Tasso, nimeni nu’l an-
nunțio; duca și surorile lui și de
va fi sciutu que-va de venirea
lui, nu avură nici o dorință sau
curiositate de a’l vede. Orgol-
liul poetului se întărită și mî-
nia sa se sparse în impăcații
și injure assupra ingraților que’i
desprețuiâ. Duca se arată în
quelle dupo urmă quo scie de
venirea lui Tasso, și ordonă în
ducă în spitalul dela
TASSO

175

Santa Anna, al qăruia prega-
tor Agostino Monti pare quo’și
aflâ o plăcere a invoutăți și mai
mult cruda posilio în quare se
află. Temnicerul se arătă dem-
nu dc despotul. Tasso fu îm-
pilații cu totă asprimea și se
cred îi quo se afflâ condomnat la
o închisore perpetuă. Scrisorea
que scrisse amicului seu Gon-
zagua mărturisesce întregimea
minții poetului: un nebun n’ar
fi scris nici o dată aquea scri-
sdre, n’ar fi compusu în aquea
închisore ensuși nisce dialoguri
philosophice, în quare se vede o
morală într’un limbagiu demnu
de Platon. Nepotul infamului
pregator fu ânse un consola-
tor pentru disgrațiatul poetu;
ellu căută de densul și’i întâm-
pina dorințele; îi citea, îi scria,
îi assigura corespondința, a i se
duce scrisorile dopo dorință, și
îl apperă de supărările nemici-
lor.

Tasso de un annu gemea în
aqueastă închisore quând îi veni
o altă disgrația que îl amme-
nințâ de mult. Marele duca de
Toscana didesse în mâinile lui
Maspina o coppie informă, ne-
correctă n patru-spre-^ece pri-
me cânturi din Gcrusalemc sau
din Gofred, quoci asfel lu în-
titulata la început aquest r.-ipu-
d’operă. Aquestu Malaspina prin-
trun abus de încredire pusse
sub typaru aqueastă coppie, si
aqueasta fu o teribile lovitură

pentru illustru arrestat; trebue
sa fu*, quine-va poetu qua să sim-
ță mărimea aquestei disgrație,
trebue să he quine-va tată qua
să simtă durerea la schilăvirea
și vinderea de precupeți a unui
fiiu. Tasso scrisse către sena-
tul din Veneția quercndu’i drep-
tate, se plânse amicului seu
Gonzagua. Que se făcuse nu
se mai putea desface. Italia que
aștepta cu neastîmper publica-
ția aquestei poeme priimî nesă-
țiosă aqueastă coppie nedemmnă
de autorul seu.t Fiindu’i rușine
de a se vede judeeatu dupo un
abboțu, publice în dată poesiile
que le compussese de vre o doi
anni înquâ qua să arate contim-
poranilor sei quo prețuesce mai
multu de quât queea que dides-
serb afaro dela densul; și în
speranța de a mai îmblândi pe
ingratul Alfons, dedico aqueste
fragmente ambelor principese su-
rori alle duchii. Lenora nu apu-
co să le citescă; quoci o b61a
forte grea o băgd în mormînt;
numai Lucreția se aretă simți-
tore Ia omagiul aquesta. Cu to-
te aquestea sortea poetului nu
se mai ameliorb; musa lui Tas-
so răcii cum aflo de mortea
Leonorei.

Amicul seu, Ingegneri simți
ultragiul que făcusserd gloriei
poetului prin publicarea a patru-
spre-dece cânturi; și avend un
manuscris corregiat de ensuși
mâna lui Tasso, dette afaro doe
TASSO

176

ediții, In < ’ii'vil-niaggiore și la
l’uruiH, pe quare le dedică la
dura de Savoia. Malespina în-
vins își procure o coppie mai
correctă și alte doe ediții din a-
queastă versie nuoă nu fură de a-
juns Ia curiositatea publică. De
și nu ae folosi nimicu poetul din
aqueste cinci ediții, anse se ve-
de în elle gloria autorului. —
Uu june locuitor din Ferrara
Pebo-BonUa veni la Tasso se
consultb cu densul și înpreună
prepararS o altă edițio a Ge-
rusallmei Liberate, que eși de
sub typar în Ferrara după în-
treg* dorință a autorului. — Du-
pă aqueasta, la 1581 mai eși-
ro alte șepte ediții, alle aque-
stei poeme și aquella que o di-
dease Italiei stă cufundat în mi-
serie, în disprețu, expus tutu-
lor lipselor și tutulor crudimi-
lor sdrtei în quare îl addusesse
un tyran Tasso cu tote aque-
stea îi făcusse onore a’i dedică
capul seu d’operă, și octavele
dedicatorie alle primului cânt vor
remâne în secoli întru eternă
rușine și blestemată memorie a
magnanimiilui Alfons. Fiă-
quine vede quo aqueastă dedi-
cație fu o deboleță a poetului,
ânse quine pote a’i o împută
unui omu obositu de captivitate, i
de bălă și în neastîmperu de a i
se bucură de gloria și de liber-
tatea sa ?

Michel Montaigue călletoria
în epocha aqueea prin Italia, și

I vețlendu’l în aquea situațiă tristă,
1 deșteptă în lume aquea durere
I que simțisse și ellu. Quâtă ne-
omenire pe Alfons que va trage
asupra și deiaima secolilor! Mon-
stru, creții attunci întru cruda
sa compătimire de ingratu, quo

I face, adico, que-va prea multu
pentru illustru prisonier, schim-
bându’I din aquea temniță ume-
dă în nisce camere mai săneto-
se și mai aerate! Scipion de
Gonzagua addusse aqui pe ne-

I potul seu, duca de Mantova și
vc^endu pe Tasso în aquea sta-

1 re, făcură pe Alfonso a se ru-
șina de atâta barbarie. Lucre-
ția iară avu un moment de com-
pătimire; ânse aqueea que acum
<jlece anni nu putea nici un mo-
ment făro densul, acum să măr-
gini numai a trimitte la ellu pe
unul din gentilomii sei Marfisa
d’Est. pinqesa de Massa făcu
mai mult de quât ducesa d’Ur-
bin. Querîi pe Tasso si’l obținu
pentru o di; îl dusse la caste-
lul seu, și poetul încongiratu de
o mulțime de dame frumose, se
arătă voios și preîntempinător
întocmai ca în quei mai frumo-
și timpi ai juneței salle. Sonette-
lei, discursurile! philosophice, vor-
birile! în quare străluciâ atâta
i minte și atâta eloquințâ, nu pu-
tură facce nimicu în contra ca-
lomniei si infamei reutătii de a
tractă pe marele om de nebun.
Alfons stârui în crudimea și
barbaria sa, si Tasso fu readdus
TASSO

177

în spitalul seu deln Santa-A mut.
Duca se mai înimuio și a don
ora la rugftrilo Marfisei, cardi-
nalului Alba.no și altor persone
celebre; dotte voie victimei sal-
le a se ducce a visită quelle mai
distinse case din Ferrara, și în
ultimele luni alle annului 1583
Tasso se bucurb cu onbre de
scurtele momente alle libertății
salle ; ânse către finitul lui De-
cembriu, poetul iar își perdîi li-'
bertatea, si cu tote stârnirile
papii Grigorie XIII, alle cetății
Bergamei, și alle quellor mai
mari prinși ai aquellei epoche,
crudul seu appesător ținu ânco
trei anni închis pe illustru poetu,
temenduse, dupo disa biorgraphu-
lui Serassi, de satirele, resbună-
tbre alle lui. Se pbte, ânse scă-
pat’a bre de defăimarea eternă
Nu avem satire dela Tasso; de-
dicația ânse a Gerusalemmei libe-
rate către bnsușî aquest Al-
fonsu va sta quât lumea, și quât
lumea va împută și va accusă
pe tyran de barbaria , și crudi-
mea lui.

Starea disgrațiatului de que
mergea deveniă mai deplorabile.
Nisce friguri ardetbre îi pusse-
ro viața în pericol , attunci cu
adeverat i se împurinasse min-
tea, începu a ave năluciri și
aiurări crude; în închipuirile a-
quellea credu que vede pe Vc-
riginea Maria, și în dată i se mai
allină reul.

In quelle dupo urmă Vincent

dc Gonzagua prinșiul de Man-
tova, triumfi» a face pe ducă a
da libertatea prizonierului , pro-
miltendui quo va ave lungo sine
pe Tasso și îl va proveghiă. As-
fel Torquato dupo o închisbre
de șepte anni, își requisto liber-
tatea la 6 luliu 1586 și porni
la Mantova cu nuoul seu amicu.
Betrânul Guilelm de Gonzagua
îl priimi cu tote cuviințele. Poe-
tul lud iarb pena și fini poema
Floridante, que tată seu nu o
putusse adduce la căpeteiu, pe
quare o typări la Bolonia. își
termine assemenea și tragedia sa.
Torismond , și compusse și alte
quâte-va discursuri philosophice.

Dorința de a revede părinții
tatălui seu îl mai addusse o da-
tă la Bergama în luliu a annului
1587. Aqui avu un nuou triumf;
. Magistrații cetății se dussero a’l
' salută în palatul moșilor sei
Disgrațiele și talentele salle îi
făcusserb un amicu ferbinte pe
părintele Angelo Grillo, mona-
chu din muntele Cassin, și poe-
tu și ellu. Ellu visitasse pe
Tasso în temniță și fericirea lui
quea mai mare eră dupo cum
■ dicea ellu, de a se închide cu
densul. Monachul aquesta, re-
tras la Genova patria sa, vru
să tragă aqui și pe căutătorul lui
| Gofred. Midltfci a’l numi pro-
fessor în academia Genovesă în-
tru explicarea moralei și poeti-
cei lui Aristotele. Mbrtea ânse
a betrănului ducă de Mantova

13
TASSO

re nevoia mai târdiu îi făcusse
a deveni unul din quei mai fer-
binți ai lui adversarii. Marele
poet indignat de aquestu attacu
neprevedut al unui vechia al seu
amicu que profită acum de ne-
norocirea lui spre al împila, pu-
tu a se ține și a’și ascunde in-
dignația. Pusesse în mirare I-
talia prin moderația respunsu-
luî seu prin nobila apperare a
lai Amadigi al tatălui seu a qua-
ruia censură Salviati o învelisse
în diatriba sa. Oamenii remar-
casserb mai vîrtos admirația lui
Tasso pentru Ariosto. Gloria lui
Tasso crescusse și disprețul Ita-
liei îl resbunasse asupra panfle-
tarului; criticele ânse nu se pu-
tea șterge din memoria lui: în-
cepusse ellu ensuși a se îndoi
despre sine si vru a profită de
retraggerea sa în muntele Oli-
vet spre a’și prefacce al seu cap-
d’operă. Un nuou amicu veni
a’i distrage un moment din a-
quest mare travalliu. J. B. Man-
zo marchisul de Villa, que de-
veni de aqui biographul lui, me-
rită amicia lui prin stârnirile și
demonstrațiile ferbinți que îi ară-
tă. Aqueasta îl lub cu sine în-
tr’una din delicibsele viile que
aveă lungo mare, sau în dome-
niul seu dela Brisaccio și se lup-
tă prin tot felul de distracții și
plăceri a’i risipi aburii și închi-
puirile triste que îl împresură ân-
cb. Tasso credea qub are un
angel sau spirit familiar al

178

îl lochiomb lunge Vincent de
Gonzagua; și peste pucîn un ac-
ces de nostalgie îl împinse că-
tre golful de Neapole. Pe dru-
mu își făcu datoria a visită Lo-
retta spre a mulțumi Verginii
de vindecarea sa; trecu prin
Roma și celebru pe Sxitu-Quint
într’o poema de quinei-deci oc-
tave, și avu mulțumirea de a
vede pe amicul seu Scipion de
Gonzagua revestind purpura ro-
mană. De aqui trecii la Neapo-
le sperând qub va mal afla que-
va din remășițele averii mater-
ne. Din atâtea palate que i se
propussero spre locuință, alles-
se mănăstirea muntelui Olivet,
și dupo rugăciunea monachilor
scrisse primul cânt al unei poe-
me cestinate a celebră originea
casei lor. O altă cugetare îi ți-
nea în locu facultățile. Criticele
inemicilor sei atât îl turbură în
quât în interesul gloriei salle se
credea dator de a prefacce aquei
cap-d-’operă de quare se miră
Italia întregă. Criticele aquestea
se grămădisserb în timpul cap-
tivității salle cu o iuțime forte
mare, și un dialog al lui Camilio
Pellegrino assupra poesiei epice
didesse, în anul 1584, semnalul
aquestui potop înălțând pre Tas-
so și mai pre sus de Ariosto. A-
cademia Cruscei luasse asupră-
’și apperarea iui Orlando Fu-
rioso prin Leonard Salviati qua-
re mai ânteiu fusesse unul din
panegiristii lui Tasso, și pe qua-
TASSO

utiti pe quare îl vodoă donu hî
conversa cu dAnsul. Manșe re
masso în irirare într’o di do tă-
ria .și oloqiiința discuHsiilor poe-
tului cu închipuita fansmfi.

I >•' un capriciu veni iară în
Roma; lînsti Hau adduccerea â-
rninlc despre umiliațiile quare
<|.uci mari îl făcusseră a sufferi,
sau recunoscința către monachii
quei buni din muntele Olivet,
quo își allcsse iară o casă în
aquestu coenohiu și se așședă a-
colă. Aqui ellu compusse dialo-
gul asupra clemenței și își ur-
mă întinsul travalliu a G-erusalem-
mei liberate. Stârnirile lui Sci-
pion de Gonzagua îl smulseră
iar din aqueastă pietoasă retrag-
gere, unde iarăși fu nevoit a se
retrage din causa neomeniiloru
grosolanilor omeni ai curții que
în lipsa domnului lor cutedasseră
a’l allungă din palat.

Atâtea mîhniri trebuia să’i a-
daoge neputințele: o lentă îi ro-
dea ființa, și starea averilor sal-
le nu’l iertă a mai priimi cău-
tarea bunilor religioși. Temen-
du-se de a nu fi în greutatea lor,
se dusse într’un spital que dom-
nii de Bergama întemeiasseră
la Roma. Q.uc jocu straniu al
întâmplării! Unul din verii tată-
lui seu fusesse unul din princi-
palii fondatori ui aquestui așc-
dămănt. Amicii sci din Neapo-
le și marele ducă de Toscana
se rușinară astă dată înaintea.
Italiei. Ferdinand de Medici îi

179
trimisse 150 scufii de aur. Man-
zi , (larnccioli, Pignatelli îi tri-
misHcro încuviințate daruri. Si-
gur acum quo nu va mai fi spre
greutatea monac,hi’or din mun-
tele Olivet, se rcturno acolo :
ânse cardinalul do Gonzagua ru-
șinându-se quoci ’l a fost aban-
donat, Tasso avu neputința de
a se suppune dorințelor și stâ-
rniri loru aquestui vechiu al seu
amici’., se dusse la densul și nu
află de quâtu umilități în casa
lui. Spune poetul într’una din
scrisorile salle către Constantini
quo cardinalul nu ’l mai priimiă
niqui la masa sa. Aquest horribil
affront trebuia să’l scîrbiască cu
totul despre amicia quellor ma-
ri; ânse Ferdinandu de Medici
fusesse atât de generos cu den-
sulu în quâtu, n’avît curagiu a’i
refusă rugăciunile. Porni Ia
Florența unde îl priimiro cu
mari onori. Exemplu prinșu-
lui fu urmat de curtea și ceta-
tea întregă, de poeți și de în-
țellepți. Ensuși Academia Cru-
schei uită vechile salle înjure,
și Salvioti, que murisse de dece
luni, nu mai eră aqui spre a mai
ațiță aquea urră litterară.

Tasso fu recunoscător de a-
queastă admirațiă și stimă que i se
arătă ânse clima de Neapole îl
chiernă neîncetat la starea să-
nătății lui. Porni din Florența
culmat de daruri din partea ma-
relui ducă. De astă dată lenta
îl arrsetă în drumu în cetatea
TASSO

180

Romei, unde avii mulțumirea a
vede întronânduse de papă a-
micul seu Castagne cum și du-
rerea de a’I perde dupo doe-spre-
(Jece gliile dupo înălțarea lui —
Quel puținu aquesta n’avu tim-
pul de a se aretă ingrat, quo-
ci îl răpi mortea — Anse ne-
dreptățile illustrilor sei amici nu
putea reci simtimentele lui Tas-
so. Duca de Mantova îi aretă
dorința de a’I revede; poetul
uito Neapole și porni la Manto-
va. Facil mulțime de versuri as-
supra genealogiei Gonzaguilor și
prepari) o edițio generale a ope-
relor salle, pentru a quărora ty-
părire amicul seu Constantini
tracta cu librarii din mai multe
cetăți. împuținarea sănetății nu’l
iertă a mai stă mult între palu-
dele dela Mincio. începu a dori
iaro golful de Neapole; și în lu-
na lui lanuariu 1592 se dusse
la prințul de Gonea quel invită
să viiă a se împărteși cu den-
sul averea quea mare que îi re-
măsesse dupo mortea tatălui seu.
Stette aqui quât-va, și poetul a-
bandond și pe aquesta; quoci
characterul seu bănuitor îl făcea a
se teme qua nu cum-va și aque-
sta să’i puiă mâna pe manuscrip-
tul G-erusalemme Liberata, dupo
cum făcusse duca de Ferrara cu
primele lui scrieri.

Se dusse la villa di Manso
unde îșî termină versia quea
nucă a poemei salle. Anse, u-
nul din quei mai buni ai sei a-

mici, cardinalul Aldobrandini, de-
venind papă subt numele de Cle-
mente VIII și rugându’l a ve-
ni la Roma, poetul abandonă și
refuggiul aquesta, încărcând pe
Manso și pe prințul de Conca
a urmă procesul cu quei que’i
răpissero averile părintesci. A-
junse la Roma Ia 26 Apriliu 1592,
și astă dată fu instalat la Vati-
cano. Clemente VIII remunero
cu onori si demonstrații amica-
li frumosele versuri cu quare po-
etul îi celebrasse suirea pe
thronu. Anse pe drumu avii ni-
sce onori dc quare Tasso fu și
mai mult flatat. Cădend în mâi-
nile căpitanului de tîlhari Sciar-
ra, aquesta cum audi de nume-
le Tasso cădii la piciorele mare-
lui poet perdend tdtă selbatScia
și depuind armele jos.

La Rorna fu în quelle din ur-
mă publicată Genisalemme Libe-
rata, subt îngrijirea lui Ingigneri,
quă?’ui i se didesse și versia
din ainte Nuoa versio fu pri-
imită cu aquellași enthusiasmu.
Anse Italia apoi priimi pe quea
d’ântăiu, și Europa dupo den-
sa uito cu totul pe adoa.

Tasso se aretă quo voiesce a
se stabili în Roma; ma starea
quea grea a sănetății îi eră mai
tare de quât gusturile, și dupe
26 de luni querîi și avii voiea
de a se returnă la Neapole, un-
de amicii sei îl reve^uro în tran-
sporturi de bucurie. Incepusse
poetul, dupo rugăciunile mar-
TASSO	181

chinei de Villa, muma lui Mnn-
mo, o poemă aiupra Crrațioi,
Intitulată iimllr ycptc	a-

queasta o mm continuo |a Roma,
și o Iun iară In Ncapole. O altă
oemipațitl il mai distrasso din
durerii»' ; alle. Prinsul de Veno-
na, (li’imnldo, amicu al poetu-
lui, «ompositor mare în musică,
■ I rugă să’i facă quevă poesii
spreTa le întonâ. Tasso făcu trei
<Jeci de bucăți que le numi ma-
drigdli, și quari eră p’attunci
fârte la modă. Clemente VIII
iaro și doi nepoți ai sei nepu-
tend sufferl lipsa poetului, își
închipuiro, qua să’l potă face a
veni în Vaticano, a renoi pen-
tru ellu solemnitățile triumfului,
cu quare nici un poetu dela Pc-
trarca, nu mai fusesse onoratu.
Cum să resiste bietul omu la a-
queastă tentațio? Tasso n’avu
curagiul; neastemperul îi eră
așă de mare în quât i se părea
quo n’o s’appuce cu viață la
Roma.

Porni la capitol în Noemvrie
1594, și o mare affluență de
popol îl priimi la porțile Romei,
și papa vețjlendu'l îi $isse: „Iți
înfărișodii luare qua să priimea-
scă dela line atâta onoare pe
quât a făcut ellu predecesorilor
tei.“ La timpii hohihso poetul să
potă obținne onorile; Anse cnrdi
naiul Cinthio vru să mai amâne
triumful qua să’l facă mai otră-
lucitor. Se temea quo iarna va
impedică lumea de a veni ca

spectatori ccremoniea. Se amănb
<lar<> pentru primă vară, și Tas-
ho nu mai putu așteptă. In lu-
na lui Apriliu 1595, epocha de-
terminată pentru în corn nare a sa,
el nu mai cugetă de quât la
mântuirea sa, și (pierii voiea de
a se trage din Vaticano la St.
Onuphriu. Pietatea cardinalului
Cinthionu cutedb a’l contrariă;
și Tasso scrisse ultima sa scri-
sdre către amicul seu Constan-
tini prin quare îi anunță stinge-
rea vieței salle. La 10 Apriliu
o căldură mare îl pusse la pat
de unde nu se mai sculb, și își
dette suffletul la 25 în vîrstâ
de 51 anni. Cinthio fu ne mân-
gîiat pentru întârzierea triumfu-
lui illustrului seu amicu la quare
el fusesse causa, și querîi qua
tote onorile preparate să se fa-
că reposatului la pompa de îm-
mormentare. Pusse să’l înveste
cu toga romană, și sa’i încingă
fruntea cu laure; și purtat ast-fel
pe tote stradele Romei, priimind
pretutindeni lacreme de durere în
locu de acclamații de bucurie,
corpul lui Tasso fu dus și îm-
mormentat în bisericuța dela St-
Onuphriu.

Să încetele a se mai dicce quo
aquest mare poet fu cântat și
onorat numai dupo morte, și
quo sorta la gonitu pîno Ia ul-
tima lui oră! Nu. Dela eșirea
lui din spitalul dela Ferrara, de
Zece anni, el nu mai avu altu
inemicu de quât melancholia sa.
TASSO

182
pretutindeni priimiă dela pringi
și popoli mărturisiri de drago-
ste! și de venerațio. Cardinalul Cin-
thio proroissesse un mausoliu lui
Tasso, și aquest monument fu
’nălțat de altul. Manso, vizitând
mai tărdiu mormîntul poetului,
fu în mirare quo nu i se mai
cunoscea nici locul. Aqui pusse
a se așe^ă o tablă de marmu- :
ră cu inscripția următore.

Tobquati TaSSI OSSA HlC JACENT.

P. P. MDCl.

Dupo doi anni, la 1G03 car-
dinalul Belvilacqua repari) uita-
rea cardinalului Cintliio, și pusse
a înălța un mormânt demn de
marele poet. In biblotheca mo-
năstirii s’a pus un bust quare
ș’a turnat în typarul que se luas-
se dupo ânsuși capul și faga
mortului. La Bergama s’a înăl-
țat o statuă dupo testamentul
lui Marco-Antonio Toppa editorul
operelor poetului. Librarii Frangei
n’au făcut atâta pentru bărbații
lor quei mari. Intr’al XVIII secol
i s’a ardicat alta de către stu-
denții universității din Padova
Multe feluri de medalie s’au tur-
nat în ondrea lui, și ânco în
viațăi portretele lui se află în
Bergama, Roma și Paris, quare
adevere^ă queea que dice Manso
despre statura’i frumosă, portu’i
quel gravu și căutătura’i impo-
santă. Monumentul ânse quel
mai durabil al gloriei salle este

poema G-erusdlemmea Liberata, pe
quare nenorocitul forte occupat
cu cugetările cerului lăsasse în
cuvintelei quele din urmă, a se
arde din preună cu remășița
versurilor salle. Cinthio Aldo-
brandini nu putu a se determi-
nă să puiă în execuțio aqueastă
ultimă voință a reposatului; și
apoi o crimă că aqueasta eră și
cu neputință a se mai comit-
te, quoci Italia și Europa eră
pline de aquest cap-d-operă. An-
co de quând trăiă autorul, dela
1595 Blaise de Vigenere dides-
se o traducțio în frangosesce.

Que să $icem acum despre
G-erusalemme Liberata quare să
nu fi dis totă lumea? Defectele
și frumusețele ei an fost îndelung
enumerate, desbătute și en-
suși exagerate. Nu vorbescu de
aquea diatribă mărturisită din
partea academiei Crucshei; quoci
este un exces de turbare și
de satiră. Quei mai flecari din
libelistii noștri nu cutedassero a
veni pîno la aquei punt de sfî-
șiert. Tot ânse que ne pune
în mirare mai mult este o libe-
lă a junelui Galileu que abia s’a
publicat la annul 1793 cu t6te
quo eră făcută de 2^0 anni, li-
belă nedemnă de un aseme-
nea bărbatu, que ar fi putut ce-
lebră gloria lui Ariosto, idolul
seu, făro a denigră întru ni-
micu capul d’operă al lui Tasso.
Comparația între aqueste doe
mari geniuri a făcut mai mult a
TASSO

ne verși atâtea unde de cernelii
și de fiere. Mania parnllelelor
și contrastelor a Iran quelle
mai bune și minunate minți în
nisce riltrciri și subtilități făro
minier S’au inventat numele de
ro))i<Diș(H t/Heu, de epopee ronia-
>i< ;i n caralcrcsea, spre a cha-
racterish pe Ariosto ; uită ânse
quo aqueste epithete puteă a se da
asememea și la G-erusalemme Libe-
rata la trei părți din personage-
le și episodurile ei. Ariosto luas-
se numele lui Carol quei Mare
din historie precum și Tasso pe
al lui Gofred. Intr’uuul se ve-
de înpresurarea Parisului și în
altul al Ierusalemului. Rolando
și Rinaldo au devenit assemenea
personage liistorice; Tasso luas-
se altele și mai reale, precum
Tancredi, Buillon, Baldovin, Eu-
statie, și alți companioni ai Iui
Gofred; ânse faptele și limba-
giul que le dă Tasso sunt ore
historicc ? Pe Armida ore, pe
Clorinda, pe Herminia, pe Ri-
nald, pe Argante, pe Aladin,
pe Olinda, pe Sophronia și pe a-
tâtia alții de unde ’ialuatu? Din
imaginația’i romanescă. Nu ve-
de quine-va de quât nisce ficții
așezate cu un 6re-quare altu
mod difirrent de al lui Ariosto:
aquesta ho jocă cu lacrămelc
și cu plăcorea, cu attenția
și curiositatea cititorilor soi
Musai își schimbă episodul, su-
jetul, stylul și tonul pe tot mi-
nutul. Trece cu o minunată fa-

183
editate dela serios în plăcut, de
la tristu în glumețu, și e pre-
tutindeni admirabil și mare; nu
e ânse un que nuou în Italia;
Bayardo și Puici atât îl prece
dussero în carrieră, în quât, fă-
ro nici un scrupul Ariosto adop-
tasse dela dânșii principalile fic-
țiuni și numele heroilor sci. — El
nu numai îi furasse, ci anco îi și
uccisesse coppiindu’i. Atâta eră
enthnsiasmul secolului seu, în
quât, dupo exemplu unei mulți-
mi de imitatori, și ensuși Tas-
so fu terrît pe urmele lui Arios-
to. Rinaldo al lui nu fu alt de
quât o composițio de felul aque-
sta. S’a scris de atâtea ori quo
Tasso, disperatu de a întrece
pe maestru quellor moderni, se
arunci) către antici, pe quare îi
studii cu ardore și stăruire. An-
se que asemenare este între Ilia-
da și Gerusalemme Liberata? —
Concentrația unei fapte înpregiu-
rul unei cetăți împresurate. Que
a luat Tasso dela Virgiliu ?— Ni-
micu. Nu cum-va felul historicu?
ânse trebue a demonstra mai
ânteiu daqua Achille, Hector și
Agamemnon, daqua Enea șiTur-
nus au mai existat airea unde-va
de quât în imaginația lui Homer
și Virgiliu ? Nu cum-va unitatea
stylului? ânse aqueasta veniă de
sine, dela ensuși sujetul que ’și
’l a allesu Tasso. Nu cum-va
pompa descripțiilor ? aqueasta
ânse este prima condițio a ’ori-
que poesie. Nu cum-va mode-
TASSO

184

Iul do amor? unso llerminia și
Clorinda alle lui Tasso pe atât
sunt filie alic Didonii, pre quât
sunt și Angelica și Bradaman-
te, din Ariosto. Trebue să fie
quine-va Homeru, să fi existat în
timpii lui, qua să nu’i appuce
nimeni în ainte, în felul aquesta
de interes dramaticu: Lucan, sin-
gurul și adevăratul poetu hisoricu,
a vrut să se încerce a pute scă-
pă de amor și își ostenesce ci-
cititorii, Quare poetu daro a cute-
dat a se lepădă de un asemenea
resortu dupo secolii cavaleriei, du-
po appariția lui Ariosto înquâ ?
Lăsați daro tote clasificațiile, tote
comparațiile ridicoli. Numiți, de
vă place, poema lui Ariosto o
epopee neregulată, nu diceți ân-
se quo Tasso n’a fostu nici ro-
manescu nici cavalerescu, și quo
a compus o poemă historică. Tasso
studiasse cu stăruire pe quei trei
sau patru mari poeți epici que
existassero înaintea lui; vă^usse
quo unitatea acției eră neccesariă
la interesul unei poeme, la ordinea
și înțellegerea episodelor. Băr-
bații cu gust condamnară în-
tru unire frumosul episod la iSo-
phroniei, dicend quo distrage at-
tenția cititorului que nu se inte-
reseadă de quât de fapta quea
mare a Sântului mormentu. An-
se Tasso nu are numai episodul
aquesta: ne duce retăcindune în
urmele Herminiei, alle lui Rinaldo,
alle lui Tancredi; ne conduce
pe la încântătorea Armida. Pen-

tru que ficțiile aquestea roma-
nesci și atâtea altele aflaro gra-
ție în aintea censorilor Sophro-
niei? Pentru quo aqueste împre-
giurări au relațio cu acția prin-
cipale; pentru quo vede quine-
va un herou a quărui lipsă o plân-
ge armata întregă, altul pe qua-
re amorul îl retăcesce, o femee
que voiesce a’și mântui patria
și credința paralisând bragul que
pote a le desființa. Quât pen-
tru mulțimea fermecătoriilor pe
quare i le-au imputat de atâtea
ori, elle nu vin nici din imitația
anticilor, nici din gustul autoru-
lui, ci din credințele și gustul
secolului que se interesă Ia ase-
menea narrații. Aquelleași cre-
dințe vede quine-va și în Ario-
sto și în toți autorii aquestei e-
poche. De va pretinde quine-va
quo s’a iuat Tasso dupo antinci,
află numai în Lucan modelul
pădurei încântate și în Homeru epi-
sodul Herminiei, que spune pe
nume pe capii cruciaților la ty-
rannul Solimei. Tasso a aflat o
măsură, un mi^locu între varie-
tatea desordonată din Ariosto și
între severa simplitate a lui Ho-
rner. Cu aqueasta nu voiu să
dicu quo el ar’ întrece pe unul
sau pe altul; este mai pugin
desfătător de quât quel d’ânteiu
și mai pugin admirabil de quât-
quel d’ai doilea; cu tdte aque-
stea trage, intereseea^ă, place,
mai multu în întregimea operei
salle. Quât pentru amănunte,
TASSO

trebue a mărturisi quă nici unul
din amorurile lui n’a întrec,ut. nici
ânsuși n’a egalat pe al Didonii.
Este ânco do criticat aquea ma-
nie, aquea profusio dc punte, de
jocuri dc vorbe, de antithesi que
îi înfrumusețeadă stylul pe quare
Italienii le numescu concetti, si
pe quare severul Boileau le qua-
lifică cu numele de clinquant.
Anse prin quâte frumuseți nu’și
a rescumperat el greșalele. Vol-
taire a observat quo aquelle con-
cette a stricat abia numai vre o
doe sute de versuri din Tasso,
și quo stylul lui mai pretutindeni
eră elegant și claru. “Sujetul
Gerusalemei, adaoge el, este quei
mai mare, din quâte’și a mai allesu
quine-va, și Tasso a pusu în-
tr’ânsul atâta interes quât și
mărime; tote sunt aqui legate cu
artă; el împarte cu înțellepcune
lumina și umbrele; se înalță mai
pre sus de sine din cânt în
cânt.„ Dupe aqueastă judicată
a unui maestru în questio de
gust, judicată confirmată de în-
țellepți și de popol, pre pugin
îmi mai remâne a țlicce.

Versia din urmă a G< rusalemei
n’a avut alți admiratore de quât
pe Tasso ensuși. Dintr’ensa ellu
scosesse afară episodul lui Olindu
și Sophroniei, pe păstorulu que dă
asii Herminiei și quelle din urmă
încântăminte alle Armidei. Au-
torul sacrificasse aqueste episode
severității criticilor sei; și ad-
mirația publică le-a reclamatu.

185

Pc lunge aquestea în locul nu-
melui Horminia pusesse Nicea,
cum și un sihastru discepul al
lui Petru Eri mitul, în locul ma-
gului (pic descopere retraggerea
lui Rinald. Viitorimea ânse a
preferit mai mult pe vechiul
greșitu și criticat dc quât pe
nuoul îndreptat. In locul lui
Rinald iaro se pusesse Nor-
mandul Ricard, și cardinalul
Cinthio Aldobrandini luasse lo-
cul, în dedicație, al lui Alfonso:
aqueastă schimbare ânse din urmă
n’a venit din îndemnul unei cri-
tice, ci dintr’o dreaptă ressimțirc
și disprețu al unei inime nobile
atât de amărîte prin ingratitu-
dine. Rinald eră tulpina casei
de Est, moșul aquellui Alfons
que își degradasse atât viața
și characterul persecutând un
atât de illustru amicu que i’I
didesse norocirea. Viitorimea iaro
n’a vrut a luă parte la resbuna-
rea poetului de quare eră demnu
aquel miserabil pringu. Ea a
priimit iar pe Rinald quoci aquesta
pentru bravurele salle merită a
fi cântatu, și gloria unui băr-
batu nu se pote stinge din mi-
șelia nepoților și urmașilor sei.
Aqui se pote vede o lectio pentru
contimporanii noștri. Posterita-
tea, aquest arbitru rece și se-
verii, jiidicându operele minții,
se desface cu totul de patimile
contimporane, și nu ține compt,
nici de urrele appinse assupra
tagonist al lui Calchante pe He-
reia și în Ierusalim, din partea
Sarcinilor, pe încântătorul Isme-
no avend aquellași rol.

Un Achille e spaima Troieni-
lor și prodele în câmpul Argii-
lor. — Un Rinald și un Tancre-
di făcu înpreună pe Achille cru-
ciata în câmpul Chreștinilor în-
truniți. — Hector ține capu și
face contrapuntu lui Achille în
Iliada — Un Argante face în
Gerusalemme liberata pe Hector
al inemicilor.

Achille e înamoratu de Po-
lixene; Tancredi de Herminia.
In Troiea o Casanară încântă
și descântă; în partea Saracini-
lor o Armidă dejocă planurile
Chreștinilor și paralisa armata
cruciată prin încântărointele salle.

Nestor în Iliada, are în pa-
rallelu pe Raimodo în Gerusa-
lemme liberata. Nu e herou în
poema Iui Homer quare să nu’și
aibă semnul seu în epopeea lui
Tasso, pîno si Amazonele que
vin în ajutorul Trorni, au se-
menea lor în heroina saracină
Clorinda. Minunile păgânetății
dintr’una, au în fașă minunile
chreștinesci dintr’ilta. Cerul și
Infernul, divinitățile tote au un
rolu îu luptele Danailor. Cerul
și Iadul, spiriturile ceresci și du-
hurile infernali iau parte și se
ammestică în luptele Cruciaților.

Imitația lui Tasso e așa de
mare și urmâțiă lui Homer în

186	TAf

unui autor nici du recriminațiile
și renbunările lui.
VlENNET

GERUSALEMME LIBERATA.

Pîno a vorbi que este o epo-
peea sau o poemă epică, Geru-
salemme liberata, aquest cap
d’operă al lui Torquat.o Tasso
spunem quo este o epopee que
întocmai ca Iliada lui Homer de-
scrie luptele Cruciaților spre li-
berarea Ierusalimului sau a mor-
mîntului Domnului de subt do-
minarea Sarcinilor. Aqueastă
poemă epică se p6te consideră o
Iliadă chreștină și pote quine-va
face un parallelu între heroii lui
Homer cu ai lui Tasso.

Grecii făcu o allianțâ în con-
tra și vin a înpresurâ Troiea
spre a’și răsbună despre călca-
rea legilor ospitalității prin ră-
pirea Helenei, și batjocura ospi-
taliarului Joie. — Cavalerii chre-
știni se unescu prin allianță și
însemnați cu semnul Crucii, făcu
o cruciata spre împresurarea
Ierusalimului a liberă Morrnîn-
tul lui Christu.

Grecii allegu de capu al arma-
tei pe regele Agamemnon Atri-
de. — Cruciatii allegu de căpi-
tan și rege pe Goffredu Bullion.

Armata Ilellenă 6 condusă și
ispirată de sacerdotele Calchan-
te. — Cruciații sunt însufflați
și conduși de Petru erîmitul. —
In Hion san Troiea vedem un an-
GERUSALEMME LIBERATA

quât drla miijlcul cântului al
vpt<> n< trngu sorți în coiful
lui Colinul spre a se decide
campionul que are a se luptă
.11 Aiganl.e: pre cum pe la mid-
h>< ul Rapsodiei a șeptea Homer
loco ,i ho tragge sorți din coi-
ful lui Agamemnon pentru a-
quellași scopu.

Differința între Homer și Tasso
o arăta Voltaire îu chipul ur-
mător :

“Tasso a depinsu queea que
“Homer a desemnatul JTasso a
“prefecționat arta amestecului
“culorilor și a distins variatele
“virtuți vițiuri și patime.,,

De asta vede quine-va un Ri-
nald și un Tancredi, alle quăror
virtuți, patimi și character diffe-
rinți se vcdu tdte întrunite și
îngânate în Achille

“Achille uimesce, mai dice
“Voltaire, și Rinald intereseadă.,,

Vrend a communicâ cititorilor
noștri cântul VII din Gerusa-
lemme liberata le vom însemna
mai ânteiu coprinsul pe scurt al
quellor lalte șese cânturi prece-
dinti.

In cântul ânteiu Tasso își a-
rată scopul poemei salle, își
face invocația câtro nnisa sa,;
își dedică poema ingratului do
marinimu Alfonso; Coifrod prii»
mesce un angel trimisu dela
Dumnezeu; se adună capii și
principii chreștini și alegu de

187
căpitanu duce pe Goffred, se fa-
ce enumerația armatei crucia-
cilor; Goffred mișcă întreprin-
derea.

Cân ul II. Starea din nîntru
a Ierusalimului; tyrannia lui Ala-
din; Episodul lui Olindu și So-
phroniei; solia lui Argante în câm-
pul Cruciaților ; Resbellul cu
Egyptul.

Cântul III. Armata Cruciaților
ajunge apprope de Solima. Her-
minia, amantă lui Tancredi și
de legea mohametană, dintr’un
turnu înaltu al Ierusalimului c.-
rată lui Aladin pe beroii princi-
pali ai cruciaților. începu epi-
sodele amorose; începu isbirile
de batallie; începu dispozițiile
și preparațiile de assalt din par-
tea Chreștinilor.

Cântul IV. Infernul sau Iadul
conspiră a punne pedice și a ni-
mici sforțele heroilor Crucii; Ge-
nerale adunare a Demonilor,
consiliul lor; enumerația și attri-
buțiile duhurilor infernali; eși-
rea demonilor spre a paralisă sân-
ta întreprindere. Descrierea fru-
musețelor Armidei; amăgirile
puterea încântămintelor ei.

Cântul V. începutul discor-
dii lor între heroii Cruciați; Rinald
uccide pe camaradul seu de ar-
me Gernard, și fugind se esilă
de bună voie. Armida prin amă-
girile și încântămintele salle tra-
ge la sine o muițime din caval-
lerii chreștini.
GERUSALEMME LIBERATA

188

Cântul VI. Apperarea lui
Argante; lupta sau duelul lui
cu Tancredi; vine noptea și în-
trerumpe lupta; Herminia îna-
morată de Tancredi se străveste
ca un cavaleru, ese din Solima, se
duce în câmpul Crucialilor a’și

I întilni amantul; o vedu oșteni,
chreștini, și luând’o drept ine-
micu, o iau la gonă și cu fuga
ei rătăci nduse, se începe cân-
tul VII, dupo cum îl vomm co-
munica.

I. Heliade

		

GERUSALEMME LIBERATA

Cântul VII.

I.	In questea Herminia prin plantele umbrose
unei antice selbe de callul seu se portă;
nici mai guvernă frâul a ci tremândă mână,
si pare qu’ar fi totă cu vii și cu morgii.

Prin quâte și mai quâte cărări cotind raggiră
și fuge ’ncurătorul que-o portă ’n a sa voie
s’o scape pîno ’n urmă din ochii que-o vînedă
și pe gonaci să’i facă a ’și perde-ori que speranță.

II.	Precum dupo o lungă, întinsă venătore
stătuți si triști se ’ntornă ș’abiă resufflând câinii
que au perdutu din urmă cu totul a lor feră
ascunsă ’n selbâ. desă din șesele deschise;
asemenea ’n mînie, plini de rușine ’n fașă,
sudând, făro speranță se ’ntornă cavalerii.

Ea ânse tot mai fuge, și pallidă, și ’n spaimă
și nici se mai întorce să vețjlă que e ’n urmă.

III.	Fugi întregă ndptea și dioa iar întregă;
se retăci străină și fără de consiliu,

n’au^ind în pregiur alta, ne mai vedend nimica,
de quâtu a salle lacrem’ și țipetele salle.

Ma quând veni momentul qua Phebu dela carrui
cursierii să deshame și ’n mare să s’affunde,
la limpedele ape Iordanului ea’junge,
descallică pc prunte și jos aqui se culcă.

IV.	Nimicu nu bagă ’ngură, și în dureri se pasce,
și singurică, numai de lacrem’ are sete.
GERUSALEMME LIBERATA	189

Ma somnul quare singur eu dulcea sa uitare
I* ndlele-omenirii e pace și repaos,
simțiri, dureri ’ia dorme, ș’asupra ei întinde
mcâutătore arrip’ și placide și line;

■it fote quo Amorul nu ’ncetă ’n mii do forme
H;i'i turbure în somnui repaosul și pacea,

Si nu se mai desceptă pîno que nu ’ntraude
de passeri ciripire a salută-aurora,
s’ a rîului murmură, și 'nfioratul frundei,
ș’ a aurei jucate cu florile cu unda.

Deschide occhii langedi, și vede mai încolo
colibe pastorale, alberghe solitarii,
ș’ o voce par’ qu’aude prin apă, printre ramur’
que la suspin, la lacrem’ îi pare qu’ o rechiamă.

VI. Ea plânge, și d’ o dată lamentele’i sunt rupte
d’un sunet forte lamur que vine pîn’ la densa
que semenă, și este accente pastorale,
unite cu câmpcne necultivate bucin’.

Resar- și acolo încet ’și ’ndreptă pașii

Cărunt un bătrân vede la umbra recordsă,
cu turma lungo densul {casând la coșulețe
și ascultând cântarea a trei copii d’ aliaturi.

VII Vc^end quo se arată acolo de o dată
necunoscute arme, cu toți se spâimîutaro.
Ma dulce Herminia salută și ’i affidă;
își desvelesce faqa s’ auree cosițe :
() omeni buni, le $ice. la cer plăcută ginte,
nrmați-ve de lucru, urmați și nu ve temeți,
quS armele aquestea n’ adducu vr’ o turburare
I’ a vostre occupâții la dulcile-ve cânteci.

\ III Adaoge la urmă: o tata, quând prin laturi

<• incindc asiei Belul și arde țerra ’n flacăr’,

< mu do potreceți asfel în placidă viață.

»d lin <’■ a vu teme de bântuiri ostile?

(topillul im ii ii dico, dc ori-quo suppcrare,
ultraggiu hi in im' l.imiUin’mi și turma
aqui au fost rit< . i stiqii'ilul iui Marte.
n’attiuse ânco parca aquestor adeposte.

XI. Sau qub se ’ndolă cerul și apperă, scutesce
profundă umilință păstorului în pace.
190	GERUSALEMME LIBERATA.

«an pote quo assemeni cum fulgerul nu cade
pe șesurile plane, ci pe înalte cime;

aquesfel și furorea de arme peregrine
pe regi numai appesă și capul lor împila.
A nostră neavere și umila și prostă.

Nu ’ndemnă către pradă oștena lăcomie,

X.	La a’lți umilă, prostă, ci mie-atât de scumpă:
eu nu dorescu tesaur nici vergă imperiale;

nici cură, nici ambiții, nici lacomă dorință
în stemperatu ’mi sufflet de locu nu încuibâdă.
S’ allină a mea sete cu limpedea apșoră
de quare nu am temă quo de venin s’ ațîță,
și terrina și turma îmi dă cu prisos tote
și ’mi destule^ă casa și masa’mi cumpetată:

XI.	Pușină n’ e dorința, nevoia mai pușină.

Viața quât se ține dc acil și în pace!

Copii mei aquestia que verji pe lunge mine
ei singuri custodu turma; de șerbi nu am nevoie.
Trăiescu în mulțumire, nu simțu singurătatea,
vetjend cum saltă sprinten căprițele și iedii,
și pescii cum se jocă în unda cristalină
și passerile ’n aer tindend alle lor airip’

XII.	A fost un timp o dată quând omul aiureală;
în annii de junețe avuiu alte dorințe;

nu vruiu să mai pascu turma, și delăsând toiagul
fugiiu din a mea țerra, me așețjaiu în Memphe.
Fortuna me împinse: și favorit de Rege,
avuiu în guvernu parte, fuiu unul din miniștri.

Cu tote quo fusessem un gardian de câmpuri,
veduiu, cunoscuiu ânse a Curții nedreptate.

XIII.	Quât de ’ndelung vicleană me amăgi speranța!
și sufferiiu atâta desgustul și urîtul!

mă quând din împreună cu vîrsta înflorită
peri a mea speranță, dorință audace,
plânseiu dupo repaos și viața’mi umilită
și suspinaiu dorindu’mi amea perdută pace,
Diseiu: adio curte, si ’ntors Ia alle melle
în pacea astor crânguri aflaiu dille senine.

XIV.	Aquest fel el vorbesce, și Herminia-ascultă
cuvintelei prea blânde que mintea îi assorbe,
191

GERUSALEMME LIBERATA

ii vorbele ’nțellepte que ’nsuffletul ei intră
n ni niturilor vifor în parte îi allină.

I .i cugetă assuprâ, și hotărîre ’și face

.1 românea acoilo în quea singurătate
Atâta încai pîno Fortuna mai placată
va fi mai priinciosă ai favor! ’nturnarea.

\ V Bătrânului dar dice: o bune și ferice
que cunoscuși din probă o diniora reul,
de nu’ți invede cerul aqueastă dulce stare,
te mișcă aibi pietate de crudele’mi miserii;
te mișcă, aibi pietate de crubele’mi miserii;
adună-me cu tine în quest albergu paceficu,
primesce-me de ospe a locui ’npreună,
quo inima mea pote. între aqueste umbre,
de greul que-o appesă afla-va ușurință

XVI.	La auru nestimate, que vulgul le adoră
întocmai c’ai sei idoli, de ai vr’o applecare,
d’ajuns am de aquestea sunt tote înainte ’ți,
si ai pută cu elle a’ți împlini dorința.

Iar ochii frumoși langcțji, vărsând șiroie
o roă do durere și vaga, cristalină,
narro o marc parte din crudelei turmente ;
și bietul păstor plânse, vedend alle ei lacrem'.

XVII.	Apoi dulce-o consolă, ș’ o priimesce asfel
că și cum ’lar împinge o părinteasc’ ardore.
Cu tinerețe-o duce la vechiea lui socie
que-o dăruisse cerul c’ o inimă conformă.
Regal’a copilliță investe straie prdste

și capul șeu încinge cu vel câmpeanu si aspru.
Ma ’n ochii ei se vede, în pontul ei s’ arată
<|iio nu un 6 fată a crângului selbaticu.

XVIII VoRtniîntehn un coper prii nobila ei luce
și qiiât mm o :ntr’ Ansa mărețul și gentilul!
Regal'ii nin'p'Mliito mai mult ânco’ străluce
prin fapti Io jk111•• 11<• n do umile deprinderi,
își mână la păsciune ducil’a blânda turmă,
cu verga sa plăpândă în staul o radduce,
și din vîrtose țițe appasă, mulge lapte,
i’adună înpreună și la un locu îlstrînge-
192	GERUSALEMME LIBERATA.

XIX.	Adessea ori attuncia quând de arsura vcrel
sta jos a ei oițe la umbră aședate,

în scorța mlădiosă a fagilor și lauri
semnă amatul nume în felurimi de chipuri,
ș’ aquestor flacărate și neferici amoruri
urmări atât de aspre, pe mii de plaote scrisse;
și recitind la urmă semnările ei ânsuși,
îi picura șîroie de lacreme frumose.

XX.	Apoi plângând dicea-ea: uo voi amice plante,
servați’mi historia a dorurillor melle,

qua daqua vre o dată la umbra-ve plăcută
veni-va să resuffle vre un amant că mine,
să simtă ’n el quo ’nvie o dulce pietate
de crudele ’mi sventure și varii și atâtea,
și ^ică : oh! nedreptă și empie mercede
facil Amor, Fortuna 1’ așâ mare credință!

XXL “Se pote vre o dată, d'ascultă ’ndolat cerul
ferbinte vre o rugă a omului que plânge,
să viiă pe aicia, în selbele aquestea
aquella ânsuși quare m’ a fi uitat acuma,
și întorcându’și ochii aqui unde îngropată
jăcea~va tristă biata’mi lutosă despuiere,
tărdie va concede pușine lăcremidre
drept premiu și suspine la crudele’mi martyre.

XXII. Si asfel daqua ’n viață am fost nefericită,
încai dincolo fiă al meu sufllet ferice,
și stinsa mea cenușă de flacărele salle
să simță fericirea que mie n’a fost dată,,.
Asa vorbiă uimită cu trunchiurile surde,
și lacreme pîraie pică dep’ a ci fașă. —
Tancred între aquestea îrnpis de întâmplare,
cătând’o pre departe de ea se retăcesee.

XXIII. Tiind el a ei urmă se îndrepto pe caile
și s’ affundb ’n desimea aquei păduri vecine.
Ma din stufbse plante și dese și umbrise
așă de ncgră umbra și negura declină,
în quât în crângul mare mai nu putu să affle
nici urmă, nici cărare și rătăci din caile;
și ’n ori-que parte pune urechie- ațintătore
qua dor’ va șimti tropot, qua dor’ de arme sunet.
GERUSALEMME LIBERATA.	193

XXIV.	Si aura uopturnă d’ adie ’ncct și bate
în ulm or fagu, si frunda o tremulă urnire,
sau passere or feră o ramură de mișcă,

în dată l’aquei sunet deștept el se îndreptă.
Din selbă ’n fine ese ; prin cai necunoscute,
a Lunei mută radă mysterios îl duce
către o surdă șoptă que în departe-aude,
și ’n quelle dupo urmă ajunge drept acolo.

XXV.	Aqui din stâncă vie se asvîrliă afaro
șiroie spumegose de chiare luccii unde,

și într’ un rîu schimbate se șerpuia la văile
în murmură și spume prin verdi, voibse prunte.
Aqui plin de durere el își aftirmă pasul
și chiamă; și ’i respunde la striget numai Echo,
Intre aquestea ânse la resarituri spuntă,
ș’ Alburea purpurie și candidă appare.

XXVI.	Crucinduse el geme și cerului împută
quo ’l ține și ’i refusă înalta sa dorință,
și demnei salle jură a facce resbunare,
de cumva se va ’ntârce attinsă, offensată.
In quelle dupo urmă îl chiamă datoria

în câmpu să se întorne, și nu scie pe quare
cărări să mai appuce. își reminto de dioa
prescrisă a se batte cu-Argante-egypțianul.

XXVII. Porni și ’n retăcire p’ o îndoiosă caile
aude sunet, plesnet que tot se mai ’naintă.
Privesce, și d’ o dată eșind d’ augusta văile
un oin pe jos s’ arată que currier îi pare.

Plesniâ sprintină vergă, din umeri către costă
un cornu în jos atîrnă dupo usanța nostră.

T .încred ’l întrebă ’n dată: Om bun quare e dramul
<|ii< duce do aicia în tabăra chrestină?

.XXXIII iinlieu el respunde: și eu me ducu acolo
<!**' unde lloomoiido in* R sp< diat cu grabă.
Tancredi d unm’dă, quoci de trimis îl stimă
al unchiului qml marc, u credo amăgirea.

Quând surele ’și termină al seu drum și s’ affundă
în umede nemargini, în locuința nopții,
ajunseră acolo unde un laeu reu jace
s’ adapă în putore și un castel încinge.

14
194	GERUSALEMME LIBERATA

XXIX Sosind aqui stăturo; currierul sună cornul,
și ’n dată jos se lasă pîno lă ei o punte:
Quând esci Latin o dată, poți mânecă, îi disse,
aicia pîno mâine în revărsatul (jillei;

fiind quo locul questa abia de vr’o trei dille
dela păgâni se smulse de contele Conservei.

Herou ’n pregiur cată și vede pretutindeni
quo locul este tare de artă și natură.

XXX.	El ânse quam prepune qua nu cumva acolo
săi fie preparată și ’ntinsă vre o cursă.

Ma învățat cu lupta și riscurile vieței

’i e inima prea mare și fruntea preo senină;
quoci el ori unde ’l mână allegerea or sortea,
va numai a sa dreptă să ’l puiiă ’n siguranță;
cu tote quo nevoiea que are d’ altă luptă
îl face să quam fugă de nuoă întreprinderi.

XXXI.	In quât aqui în fașa castellului pe crbă,
de unde puntea curbă destinsă se aședă,
reține pușin pasul, si învitat n’ascultă,

nu va să mai urmede viclena ei căllăusă.
Pe punte într’ aquestea un cavaler appare
armat, și p’ a lui frunte stau sprețul și orgoliu,
în drepta ține ferrul, din limba’i pungend svolă
injura, 'menințarea și rapide și crude.

XXXII. “O tu que au Fortuna au ensuși a ta voie
în regia fatală Armidei te adduce,
să scapi nu e speranță; desbracă alle arme
și alle mâini ia pune’ți in lacurile salle;

Treci plugul necălcabil, pe locu intră în întru
în jugu’i și în legea’i que altora prescrie.

Nici să mai ai speranță a revedere cerul
scurtând a ta pedepsă și părul prefăcendu’ți,

XXXIII, de n’ ei jură a merge cu-ai săi toți înpreună
în contra fiă-quărui que lui Isus se ’nchina.„
La vorbele aquestea Tancred assuprăi cată,
și ’n dată ’i recunăsce și armele și vorba:
Rambaldo de Gasconia eră limbutul asta
Que s’ a fost dus cu-Armida, și numai pentru densa
sperjur, păgân se fece-, și deveni părtenul
spurcatelor resplanuri que-aicia se decretă.
195

GERUSALEMME LIBERATA.

XXXIV. I)' o sântă supperare heroul se roșasce
i inimii h’ apprinde: “Spurcat felon, îi dice,
i'iu« I T încred sunt io quare încinse fermi
l’riilni Christos și ’n legeai de campion jurat’a,

i ii; ânta lui putere p’ai lui rebelii învinse.

In vinge-voiu ș’ acuma; mesoră-te cu mine.

I)' a cerului urgie ministra credinciosă

<• drepta mea aqueasta que ’n tine îl resbună.„

XXXV. Se turbură 1’ audul aquestui mare nume
sperjurul și păgânul; i se pălesce fața;
ma își ascunde frica și dice: “Așa, darb
biet ’mi ai venit aicia qua să mi ’ți lași a pelle?
Aqui a ta putere o vei vede învinsă.

Să nu’mi dică pe nume, să nu fiu eu aquesta,
de nu ți oiu trunchiâ capul que se ’ngonfâd’ atâta
și nu ți ’l oiu trimitte plocon la Frengii voștri. „
XXXVI. Așa cântă păgânul și pentru quo amurge
și dioa se măi stinge în quât abiă se vede,
d’ o dată appărurd atâtea mii de lampe.

quât aerul se fcce dc tot senin și luecid;
castellul tot străluce și pare quo-e o scenă
din adornat thcatru prin pompele nopturne.
Iar mai d’ o parte-Arrnida pe locu înaltu s’ așe^ă
cum, făr’ a fi vedută, și vede și aude.

XXXVII. Hroul într’ aquestea cu inimă ’și prepară
spre cruntă luptătură și arme și curagiul;
nici va să mai remâie pe callul seu ăllare,
vedend que inemicul pedestru spre el vine,
în fața lui cu scudul, pe capul lui cu coiful,
cu spada lui afaro și stă qua să isbescă.

Assuprăi se răpede și piincipul feroce

, ii ochi focoși si recnet premergător al morții.

XXXVIII Aquellii cu largi r6te vînos aggiră pașii
in mine hLiiiih, ș’ aventă loviri și amăgesce;
aqimstn, do ,u <’Ht< do tot lăro putere,
dă rosului munte, im ndci.ă și îl strînge,
ș’ acol* unde Rambaldo cotind în apoi face,
el răpede s’ aruncă și răpede ’l împinge,
și intră, și ’l gonesce, și ’l fulgeră isbindu’l
ș’ adesea tot în față îi îndreptă^â brandul.
196	GERUSALEMME LIBERATA

XXXIX. ‘Si ori unde natura a pus mai mult viața,
acolo el mai iute lovirile ’și răpede,
’l al armelor detunet amenințări de spaimă
unind, și lungo frica adaoge și damna
Din quâ din colo scapă și iute se mlădie
și de loviri Gasconul se fura ’ndemânaticu,
și cercă quând cu scudul quând allungând cu spada
furorea inemică făro effect să cadă.

XL. Ma iute 1’ apperare el tot nu e atâta
pe quât quellal alt este de răpede ’n lovire.
’I e rupt acuma scudul, ’i e spart găurit coiful,
ș’arnesele’i descopce îi sângeră în țanderi,
faro să potă ânco a lui vr’o lovitură
nici quea mai mică plagă ’nemicului să facă;
să teme și ’l remușcă în inimă pre ciude
rușine, sdemnul, cuget și mai cumplit amorul.

XLI Să determină ânse în disperată luptă
să’și facă încercarea puterii quei din urmă.
Asvîrie scudu ’ncolo, cu mâinile-amendoe
appucă feros spada, que ’nsetă ’nco de sânge,
ș’ assupra se răpede și pe ’nemicu îl strînge;
detună o lovire de morte, disperată,
isbesce n cdpsa stângă, resună armatura
și schinteie oșellul, ma sânge nu se vede.

XLII In fruntea lui quea mare acum mai greu detună
quât îi resbumbă hîrca și creierii clătesce.

Nu pate nimicu coiful; ma el atât se turbă
în < uât se desbărbată și șoveie heroul.

Se ’nflamă de mînie roșasce feros prinsul
și focu în ochi îi arde și schinteie afaro.
Căutături ardente străbat din visieră
cu cruntă fiorosă a dinților grințare.

XLIII. Păgânul numai pote acum să se mai țiiă
vedând aquea câtare feroce furiosă;

îi pare quo și simte quo îl străpunge ferrul,
tăios și rece ’n peptui îi pare quo îl are;

și fuge de lovire, și lovitura cade
pe un pilastru que-e în căpeteiul punții.
Sar’ țanderi și schinteie la răpedea isbire
și trădătorul simte în inima sa gerul.
197

GERUSALEMME LIBERATA.

XLIV. și fuge de pe punte, ș’acum eu fuga numai,
despre a sa scăpare își pnne-ori que speranță.

Ma nu’i dă pas Tancredi, îi pune mâna ’n spate,
piciorul cu piciorul ’l ajunge și ’l isimsee,
quând eto spre aquestui înalt’ ajutorință
quo per lumină, lampe și ori-que stea ’n preună,
și nici quo mai remâne la brba muta ndpte,
sub cer seracu și negru, vr’o radă ’ncai de lună.
XLV. Prin alle nopții umbre ș’ a rellelor încânteci

îl perde vingetorul, și nici îl mai urmedă:
în laturi sau ’nainte nimicu nu se mai vede
și dibue nesigur, abia mișcând piciorul.

Un pragu aqui îi pare quo orbii sei pași calcă
întrare nu s’ avede; mai dibue’nainte,
și simte ’n dos d’o dată quo zornee o portă,
și ’n locu noptos și negru prisonier ’l închide.
XVI. Precum pescele colo, în lacul de Comacchio,
(unde în sînu’i ieneșu se vîr’ a nostră mart)
de unda ’ntaritată și crudă se ascunde,
cercând vre o scăpare în apele mai line
și vine ca de sinc’și acolo să se ’nchidă
în temnița îngrădită, ș’ a se ’nturnâ nu pote,
quoci ’ngrădirea este c’o astfel de ’ntocraire
deschisă la intrare, închisă la eșire:

XLVII. Așa Tancred attuncia, or cum putii să Hă
de stranie ’nchisorea și arta’i și 'ntocmirea,
intri) de sine ensuși și se atio la urmă
așa de ’nchis cum omul nu pote să mai esă.
Cu mâna sa vînosă el sgudue grea porta;
ma îndeșert îi furo și sforțul și sudarea.
O voce-attunci aude : “o sclave al Armidei.

<i strigi și te cerci surda; să scapi nu c speranță.
XLVIII. Hr morte nu te teme, ci vei petrece-aicia

i dilklo u .urnii do viu în mormc.utare. ..

Nimicu cl mi r<" pânde, dar forte greu înnecă
în inimăi, profunde â , rm<"l și durere,
și ’n sine greu imputa ' Amorului și Sortei
și chiar prostiei salle, și vicleniei crude,
și ’n suffletul seu dice în tacite cuvinte:
“E perderea ușoră a perde aquest sdre
198	GERUSALEMME LIBERATA.

XLVIX Ma quellui mai scump sore vederea quea mai dulce,
o per$u eu sventuratul. Nu sciu daqua vr’ o dată
me voiu revede ’n locul de unde-al meu trist sufflet
să se mai rassenine la rade amurose.,,

Argant îi vine ’n minte, și și mai greu s’attristă:
“Pre mult, pre mult, își $ice, uitat-am datoria!

Ș’ are cuvent să rîdă, să me disprețe turcul,

O mare-amea greșală! eterna mea rușine!,,

L. Ast fel d’ amor d’onore o cură mușcătore
pe rend mișcatul sufflet heroului tot rode. —
Ci unde el ’și ’mpută, Argante audace
în pat pe puful molie el nici quo se mai culcă,
în crudu’i pept atâta îi e urra de pace,
și setea rea de sânge, ș’ amorul de onore,
quât d’ alle salle vulne el nu e ânco bine,
și arde dio’ a șesea s’ adducă aurora.

LI. In nâptea que precede păgânul în cruzime
nu pote să ’și încline către dormire fruntea.
Se scol’ apoi quând cerul era atât de negru
quât nici pe culmi de munte nu luce vre o radă,
își strigă scutierul și armele își quere.

El le avea întinse rend una quâte una;

un sunt quelle sciute; sunt altele aquestea
de Rege dăruite, și 6 prețios darul.

LII. Nici cată mult la elle, le ia de locu pe sine
și marea greutate el nici quo o mai simte;
aquea sciuta spadă, que e d’ o tempră vechie
și fdrte minunată, la costa sa appende.

Precum cu sângerdse și orrendelei come
străluce sus cornetul în înfocatul aer,
quât mută la regate și morbi funesti adduce,
și la tyranni purpurei lumină cobitore;

LIII. aquest fel el în arme se ’nflacără; terribili

’și ’ntbrce crunți, beți ochii de sânge, de mânie. -
Miscările’i ferose resufflă spaima, mortea
ș’ amenințări de morte se respândescu din fa^ăi
Ori-quât de tare sufflet ori-quât de sigur fiă
’l appucă pe locu spaimă d’ o singură cătare’i.

Își are spand’ afaro, o scutură ș’ aventă
si ’n aer si în umbre rotind isbesce surda.
♦ *
GERUSALEMME LIBERATA.	199

LiV. In dată apoi dice; “A și caijut Gliiaurul
que-atâta ho summete cu mine să se puiiă
< a<lr vn ’ntins ș’ în sânge jăce-va pe câmpie,
in pulbere ’ngălându’si a comă risipită;

d<- viu ved6-va ânco, de mâna mea aqueasta
spre-a legii lui rușine, spuiate alle arme;

nici, chiar murind, cu ruga pute-va să me mișce

.1 nu’i da mortăciunea la câini în demâncare.

I.V. Un taur nu e alt fel quând greu îl înten îtă
gelos amor și urra cu bolduri străpungente,
și crunt orribil muge și mugetele salle
îl făcu mai mult a’i ferbe și urra și mînia;

’și ascute ’n trunchie cornul și pare quo invită
și ventul la bătaie ; în secu lovesce, punge
și sparge cu piciorul pamîntul ; pe rivalul
îl afidă de departe în cdrnele’i cu mortea.

LVI. D’ asememea furore el colcăie, și chiamă
eraldul, și în dată curmat pe scurt commandă:
“In câmp allerga; lupta annunțiă și mortea
aquellui que se dice de campion al Crucii/*
Si răpede se scdlă și ’ncallică în dată,
și pune în ainte să’i mergă prisonierul.

E-afaro din Solima, nimicu nu’l mai reține
și răpede ’nainte străbate deluri, trece.

LVII. Dă cornului sufflare și ese din el sunet
que în pregiur resună, cu spaimă se întinde,
și ’n tocmai că resbumbet de tunet que rotedă
urechile spăimîntă și inime străbate.

Chreștinii prinși în dată cu toți sunt înpreună
în tinda quea mai mare din quelle lalte tinde.

Aqui eraldul vine și sfiidă la bătaie

a nume pe Tancredi, pe toți quei lalți cu densul.

LV1II. Goilrcd în neastimper în cumpenă cu mintea
aruncă ’n pregiur ochii rotați, tânjii și turburi,
și ’n multa’i cugetare, în lunga sa cătare
pe nimenea nu nllă să fiă bun de luptă:
lipsesce totă florea heroilor din 6ste:
pe und’ a ti Tancredi, nimicu nu se mai scie;
de parte-e, Boemondo, și exilat se afla
heroul que uccisse pe frunteșul Gernardo.
200	GERUSALEMME LIBERATA.

LIX. Si ânco peste țlece que furo trași de sortă
tot unul quâte unul și quei mai buni din bste
se dusserd cu-Armidei amăgitore scorte
și jacu ascunși subt umbra tăcerea grea a nopții;
iar quei lalți de mână codaci și d’al lor sufflet
stau toți întru tăcere și palidi toți de temă
nu ’ți ar eși sa ’si cerce onorea cu viața :
atât le e rușinea învinsă d’a lor frică.

LX. Pe chipu, dupo tăcere, și ensuși dupo semne
le simte Căpitanul fricosa lor temență,
și plin, apprins cu totul d’ o generosă ciudă,
din locul unde șade, se scotă, se răpede,
și dice: “Ah! spre que ’mi e mai mult viața bună
de n’ ușa expune-o astădi într’ un nimica de pote,
lăsând Păgânul astfel să calce în picidre
onorea oștii nostre cu legea din preună!

LXI. Oștirea ’mi șadă ’n pace și mire-se în lene
și ’n buna siguranță acum d’al meu pericol, —
Hei! voi! armele dați’mi !„ Și’n dată într’o clipă
îi fu ’nainte-addusă întregă armatura.

Ma bunul Raimondo que ’n matura sa vîrstă
assemenea de matur ’și avea ș’ al seu consiliu
și verde ’nco puterea, pe lung’ atâțî ș’ atâția
que stă aqui de fașă: el ese în ainte.

LXII. Și ’ntors către el <jlice: “Ci nu. fercscă cerul
qua expuindu’ți capul să rișce ’n el tot câmpul :
Tu nu esci soldat simplu, ci chiar al nostru duce,
și publici, nu private ar fi durerea, luctul;

în tine stă credință și Sânta ’mpărăție,
prin tine a lui Babei domnire se va stinge.

Dequi, minte, sceptru numai spre cîrmă îndreptedă
și alți să se ’nceree să ’mpumne ferru ’n luptă.

LXIII. Si eu ânco, cu tota a vîrstei greutate,
eși-voiu înainte: aqueeta nu me scute.
Pitescă«e-ori-quine de fapte marțiale ;
iar mie căruntețea nu voia să’mi dea dreptate.
De que nu sunt acuma’ntr’a annilor virtute!

Que este, o dumnevostră! que ’mi stați așă pe gonduri
de nu ve mișcă urra. raînia sau rușinea
să ’ntîmpinați păgânul que strigă și ve’njură;
GERUSALEMME LIBERATA.	201

LXIV. “Dc (pic nu sunt c’attuncia quând scie-se quo fașă
cu ( iiu mania tdtă, în curtea queea marea
.1 Im (*<>iirad Secundul, luptând străpunseiu pcptul
Im Liopold feroce, și jos îi dideiu morții!
(’n mult îmi fu mai mare succesul de attunci»
a despuia de arme p’un omu așă de tare.

di quât daqua ații vr’ unul, nearmat și numai singur
'mi ar’ punne-un stol pe fugă unor păgâni desmetici.

LXV. De așu ave virtutea și’n vine aquel sânge
cum v’ aș’ fi stins trufiia aquestui far’ de lege !
Ma ori-cum voiu fi, fir’ așu, quo inima îmi saltă
și frica nu cundscc în aste câruntețe;
și chiar de remâoe-voiu în câmpul bătăliei,
dar nu vă lasu păgânul victorios cu totul.

Arma-me-voiu și dioa de astădi va adduce
pe strecurata’mi viață o nuoă strălucire ,,

LXVI. Așă vorbi bătrânul; — ș’ a scuti, pungetori pinteni
sunt vorbele de unde virtutea se deșteptă.

Aquei que pîn’ acuma fricoși și muți stăturo,
au limba dcslegată și inima bărbată.

Nici se mai află vr’unui a sc codi de luptă
que-acuma fiă-quare se ’ntreeo să o queră:
O quere Baldovino, cu Rugier, Guelfo
Guidii ambi reclamă,- Stepliano, Greniero,

LXVII. și Pirrul quella quare lui Boemondo dette
Antiohia ’ntregă, luată bărbătesce ;

și ardu să ’și cerce-brașul să se întrecă ’n luptă
Eberando din Scoția, Rodolfo din Irlanda,

Rosmondo din Britania, tus-trei din țerri străine
que le desparte marea din lumea ast’a nostră;
si nu mai pucin ânco ardu tot d’ aqueeași sete
Gildipa ș’ Odoardo amanți și consroți tineri.

LXVIII. Ma peste toți bătrânul mai generos s’arată
și m ilo d a se batte, a ’și măsura tăria.

E și arniatu limmul, și ’n armatura ’ntregă
nimica dc qu.ut cmlul mmm mii mai lipesce.
Goffred îi dicu am.o “O viă ’nchipuire
de braqele străbune! in tine-a nostră ginte
virtutea să învețe, și vedă cum străluce
onorea marțială și arta, disciplina
202	GERUSALEMME LIBERATA.

LXVIX. Oh! d’așu ave acuma în junii mei quei ageri
alți țlece ție semeni la marea’ți bărbăție,
așu cuteză a ’nvinge superba Rătăcire
și Crucea așu plânta-o din Battro pîn’ la Tile!
Ci rogu-te, ascultă, conservă-te pe sine’ți
la ’mpregiurări mai grelle și pentru mai mari fapte,
și lasă quei de fașă să’și puiă al lor nume
în vasul întâmplării, si Sorta va deci'ie,

LXX. au Dumnezeu mai bine, 1’ a quăruia voință
ascultă, se suppune și Sortea și Fortuna.

Raimond, cu tote astea, nu lasă al seu cuget
și quere ș’ai seu nume să’l puiă ’n vasul S6rtei.
In coiful seu Gofîredo pe rend adună sorții,
îi scutură în intru ’i amestică ’npreună,
și ’nteiu pe quare trage, arată și numesce
pe conte de Tulusa de campion al Crucii.

LXXI- Cu mare bucurie fu acclamat ast nume,
și nimeni nu cutâțlă să ’mpute de el Sortei.
O nuoă bărbăție se versă peste chipul
bătrânului, și asfel attuncia se rajună
ca șerpele întocmai que mîndru ’n pelle nuoă
străluce d’ al seu aur și stă întins la sore.

Mai mult de quât ori quare applaude Căpitanul,
victoria ’i annunță și laude îi face.

LXXII. Si descingându’și spada que-aveâ la a sa copsă,
bătrânului o dette, și’i cuvintedă asfel:
“Aqueasta este spada que în bătaie Francul
rebellul de Saxonia rota în bătallie.

Am smuls’o dela densul și ânco din preună
’iam smuls attunci și viața atât de criminale.
Cu mine-ori-quând fusse aqueasta vingâtore,
primesce-o și fiă cu tinc-acum ferice.„

LXXIII. Ci Turcul într’ aquestea perdusse a sa rebdare
cu-a lor întârdiere, și strig’ amenințându’i:
“O ginte neînvinsă, o popol al Europei 1
Un om singur ve sfidă, ve chiamă la bătaie.

Ci viiă ast Tancredi, superb atât de sine
și quare în valorea’i atât se ’ncredințedă.

Au pote quo așteptă, jăcend în puful molie
să viiă c’altă dată qua să’i ajute Noptea?
GERUSALEMME LIBERATA.	203

LXX1V. «De tenie-se el, viiă în stoluri, stoluri alții ;
veniți cu toți grămadă, pedeștri, căllăreți,

sluți? Nu vețlu nici unul din mii și mii atâția
ml’l țiiă biet puterea cu mine să se luptei
V. «i< ți colea mormântul în quare Fiiulețul.

Muici vostre jace. De que nu dați ’nainte
nfi liți hagii cu toții? P’ aicia este drumul:
i.pre quare opu mai mare mai țineți, biet, a spada?

LX XV. Cu asfel de batjocur’ barbarul îi învită;
deriderea că biciul de dureros isbesce:
ma dintre toți Raimondo la risul lui s’ apprinde
mai mult aquel ultraggiu să suffere nu pote.

Virtutea ’nterîtată e mult mai fiorosa,
s’ ascute de mînie la gressia quea aspră.
Precurmă vorba multă și răpede s’ avîntă
căllare p’ Aquilino que cursul ’ia dat nume.

LXXVI. Pe Tago ’ncurătorul născu unde adesea
quând primăvar’ Amorul resufflă cu zephyrul
și ’n inimă ascute boldirea naturale;
cavalla înfocată din bellice armente
deschide gura ’naer și sorbe cu nesațiu
a vântului semințe, si ’n marea ei ardore
ferbintele’i nesațiu (o que minune ’naltă!)
quo avidă concepe, și eat’o quo e mumă.

LXXVIL Din aură ușure a cerului ai dice
quo trebue să fie născut fugosul asta,
de ’l ai vedâ tindându’și peste arenă cursul
și răpede și sprinten quât nu remâne urmă,
sau d’ a’i vede îndoindu’și și ageri și ușore,
în drepta sau în stânga a salle ’nguste gire.
I”un curător c’ aqueasta încallică Raimondo
ii fure vânt’ nainte, și ’n cer ’și ațintă ochii:

LX XVIII O Domne al Puterii que ’n Terebint învins-ai
c*o armă noiiccrcată pe Goliath superbul,
quât mare -aqueea spaimă lui I raci perit’-a
din quea Antâio petră n unui copillandru.

Cu-asemenea exemplu tu fă nelegiuitul
să cad’ aqui de fără învins de a mea mână;
ajută cărunteți’mi superbia să ’mpile
precum a împilat’o aquel copillu o dată.
204	GERUSALEMME LIBERATA.

LXXIX. Așă se ’nchină Conte, și ruga lui mișcată
de marea lui speranța que ’n Domnul el pusesse,
se înălțb în svolu’i la Thronul Pre-Tariei
câ flacăra întocmai que către cer se suie.
Iar Sempreternul Pater primindu-o, allege
din cetele de angeli pe unul spre-apperare
que ’ntregu, cu sănătate și vingetor pe Conte
din manile spurcate păgânului să’i tragă.

LXXX. Si angeluî custode que fu ailes o dată
de ’nalta Provedință la bunul Raimondo
din dioa quea ânteia quând pruncu în al seu legenu
veni spre a se face drumețu în astă lume:
acum quând împăratul al cerului îi disse
să ia însărcinarea assupră’i de apprdpe,
svold în ’nalta roccă, acolo unde-a ostei
ceresci armele tdte se află în deposit

LXXXI, Aqui se ținu lancea que șerpele-amăgirii
străpunse-o dinidră; săgetele de fulger
și quelle nevedute que-adducu la Omenire
și orrendele ciume și (pieile lalte relle;
aqui înaltu suspende tridintui aquei mare,
aquea terrorea primă la biata omenire:
quând în urgie-avine el sgudue pământul,
din temelii îl mișcă, cetățile jos surpă.

LXXXII. Stă flacărând acolo în quelle lalte arme
un scud cu tot și totul d’un-diamant străluccid
și mare quât sub sine ar’ coperi țerri, popoli
întregi quâte se află între Caucas ș’ Atlante
Ellu apperă și scute pe prinși que făcu dreptate,
popore virtuose, cetățile curate;

și angelul p’aquesta îl ia și cu el vine
occult pe nesimțite, d’al seu Rairaond apprope.

LXXXIII. Acum murii cetății era toți plini în șiruri
de fel de fel de ginte. Atunci tyrannul barbar
trimite pe Clorinda și multe cete-allese
să stea pe deal d’o parte, pe clină să aștepte.

De altă parte iard în ordin de bătaie

Chreștinii sta în cete și renduri rânduri puse ;
iar câmpul largamente Ia campionii ambi
eră deschis spre luptă din tabaiă la altă.
UEKIJ.vVLEMME LIBERATA.

205

IX XXIV. Miră \ir,Hiih' imli ii pn Tnimred nu vede,

E nilul eiHiipl'Uiul, o iiho-iknmimAiînrun.

|''rti ii ‘iiiiiiilu < 'ihiIh u i diiuu: “Avuh'i parte
i|tlA i|it«'l |>< ipuiro cauți ho aHă-acum airon;

i I im h«'ogmilii ămm, quo eato-mo ’nainto'ți

> p lmli< ,• »»'(* ,',:1|>pinge ori-quare încercare;

pith voiu HiVi țiiu locui să’mpumn în fa<;ă’ți forru!

i hI ir ilrn cu tine să viiu spre măsurare.„

I XXXV . im ride-amar superbul și asfel îi respunde.

<lai ipie. ’ți face Tancredi? pc unde mi se află?

Amenință ol cerul ș’ acuma biet s’ ascunde,
avend tdtă speranța l’n fugă sănctosă.

(’i fuga chiar iu centru pământului or Mării

<pu> nu mi ’d află locul să scape de mânia ’mi.,,
B i minți replică Conte, dicend tu quo Tancredi
ascunde-s’ar de tine quând deci ca tine face.,,
LXXXVI. Se ’nversună Circasul si dice: asâ daro

eși tu la câmpu și vino, te primescu în locu’i,
vede-te-voiu acuma cum que fel a să ’mi apperi
ă naltă nebunie a vorbelor mărețe.

Se rapediro în dată, și isbituri de morte
d’o parte și de alta în coifuri îndreptare.
Raimondo unde-ațintă isbesce de perțlare;
ci stă păgânul țeapen, lovirea nu ’l clintesce.

LXXXVII. De altă parte cruntul Argante se răpede
și nu’și iartă greșaia qub nu’i înnemeresce.

Cerescul aquel angel abate lovitura

si apperă de densa pe Cavalerul Crucii.

De furrie păgânul crud buzele își muscă
și rumpe lancea-asvîrle și blestemă ’ncercarea,

i trage ferrul iute și răpede s’aventă

qu.i în lovirea-adoa să per$ă pe Raimondo.

LXXXV1II I u cursierul țeapen se’mpinge în ainte
ca taur quând in corne pe inemicu îl sparge.
Raimondo faco ’n drbpta și lasă curs lovirii
și îl isbesce ’n l'runlc. și pasă. înainte.

Din nuou în locu .m ntornă ferocele Argante;

din nuou ș’ aquclla ânse în drepta ’l las’ a trecce
și ’n coiful lui detună; ma surda și acuma,
quoci coiful adamatin păreâ quo e cu totul.
206	GERUSALEMME LIBERATA.

LXXXIX. Ferosul păgân ânse voind mai de apprope
cu el să se mesore, s’ avântă și se’ndesă
Chreștinul que se teme qua greutatea queea
Cărând să nu’i obore cu cal cu tot grămadă,
îi face locu, s’ asvîrle și semenă quo svolă
trecând în răpeai gyruri la luptă ’ndemenaticu,
și callul seu quel iute ascultă ușurința
a frâului que’i portă, și calcă făro urme

XC. Aquesfel căpitanul que bate un turnu tare
sau congiurat de apă sau pe vr’un colțu da munte
se cerca ’n mii de chipuri, nu lasă nici o artă
nu uită nici un mițllocu; ș’ast-fel s’agiră Conte;
și neputând străbatte prin tarile Iui arme
que peptul îi armețla și fruntea iui superbă,
dă ’n părți mai nentărite, prin ferru și ferru se cârcă
cu spada să ’și deschidă un drum la carne vie.

XCI. Și eată-le qub ’n doe, în trei părți greu străpunse,
tenaci le lui arme, au și roșit de sânge ;
quând alle salle arme întregi âncb sunt tot°,
nimicu strobit nu’i este nici coiful, nici thorace,
în van turbețl’ Aragante, și sbiară de turbare,
și surda își desecă. mînia si puterea.

Totu nu se lasă crudul, și rendoind se ’ntornă
mai verșunat, mai tare, și betu se rătăcesce.

XCII. In quelle dupo urmă Păgânul se răpede
și disperat isbesce pe Contele să’l stingă:
nici ensuși Aquilino cu aggerai iuțeală
nu ’l ar’ fi tras din morte, și remâneă scolo
de nu’i era apprope scutirea ș’ajutorul
supremului Ministru que neve^ut întinse
și bragul ș’ apperarea, qua fcrrul crud să cadă
pe diamantu-aquella al scutului din ceruri.

XCIII. Se frânge attunci ferrul (nu stă terrena tempră
de fabrică mortale la arme necorrupte
de șepte ori curate din faura eternă)
se frânge, sare ferrul și cade pe arenă.

Circasul que îl vede sburândui jos din mână
în mii de părticelle, nici pote să o crețiă;
Cu mâna desarmată uimit de tot remâne
Ia armele lui Conte, la marea lor tărie.
GERUSALEMME LIBERATA.	207

XCIV. își credo spada ruptă de pavesa-inemică
que vede înainte; și bunul Raimondo
și el <> crede-asemeni, quoci nu avea sciință
de Quei de lungo densul, de naltul seu Custode.

< ’i mâna desarmată Păgânului ve^end’o,
lieroul se reține și stimă de nenobil,
victoria să porte atâta de misebabil,
de arme să despoie p’un om tar’ apperare.

XCV. Eră p’aqui să dică: “ia’ți altă spad’ acuma„
quând altă cugetare în inima lui nasce:
quo el e deffcnsorul al causei commune,
ș’ onbrea Crucii cade cu densul din preuuă.

Aquesfel nu voiesce nici gloria vulpeană
nici publica onore să fiă în pericol.

Quând eto quo Argante răpede greu mânerul,
ș’in faca inemică ’l asvîrle cu menie,

XCVI. și tot în aquea clipă împunge cursierul
și răppede se ’udesă la mâini să viie ’n luptă.
Asvîrlitura iute în coiful lui ’l ajunge,
și Tolosan nu pate nimicu în a sa fașă;

heroul nu se turbă și răppede se scapă
din brașele robuste que vrea să’l înclescească
ci ’mplagă pe locu mâna que-asuprăi cădea iute
mai cruntă de quât ghiara unui prădace vultur.

XCVII. Apoi dă rota iute d’o parte și de alta,
se ’n tdree iar în queasta și ’n queealaltă parte
și ori-quând se întornă sau trece înainte
încarcă pe Păgânul cu lovituri de morte;
ș’ ori-quâte puteri are, ori-quâtă ’ndemânare
sau urră din airite, mînie de acuma,
pe tote le adună, și pe Circas greu ploă,
(’hiemând în ajutorui și Cerul și Fortuna.

Xt'VIII. (’ircasul în putereai armat și ’n grellc arme
r< iust<' cu tăi ie la mari isbiri și dese,
si par’ qub e o nava în maro furiosă
cu velo-antenc rupte și făro guvernalliu;

dar latturilc salle tenaci și strîns legate
avend în grineji robuste, si cestele ’nchiegate,
bravând ânco furorea a tempestosei unde,
resiste în pericol și tot mai speră ânco.
208	GERUSALEMME LIBERATA.

XCIX.	Argante-, al teu pericol erâ attuncia asfel

quând Bclzebuth în dată veni să te ajute.
In cavu noru el compune o ambră ’nchipuita,
(și monstru de minune!) în formă omenescă,
și’i dă assemenarea Clorindei altiere
și armele’i de aur, învestitura totă
și tonul vorbei salle și bellica’i strigare
bărbatele ei gesturi și portul ei quei agger.

C. S’appropie Fantasma de Oradin expertul
săgetător celebru și’i cuvinte$ă asfel:
“Faimose Gradine, que dupo cum îți place
ochiesci atât de bine, la semn răpedi săgeta,
ah! perderea ar’ ii mare quând ast bărbat de merit,
tăria ludeei, ar’ ii să moră asfel,
și addornat ghiaurul de spolliile ndstre
în pace-apoi și sigur l’ai sei să se întorne.

CI. Aqui să’ți vedem arta: săgetele întinge
în sângele de câine aquestui făr’ de lege
Perpetuă onore ti-adduce aqueastă faptă
și premiu te asceptă que Regele ’ți decerne.“
Așa vorbi; și ’n dată nici Oradin nu stette
de locu la îndoială, credend în amăgire.
Din gravida faretră de locu ia o săgetă
și ’n arcul seu o pune, și arcul seu întinde.

Cil. întinsă cdrdă vibră, și răpedit’ afaro
penata dardă svolă și șueră în aer;
ajunge și isbesce drept unde se ’mpreună
a cingetorei copce și ’n doe le despică;
thoracele străpunge, în pelle se înfige
și stă aqui roșită, abia de sânge tinsă;
quoci angelul custode nu suiferi să trdcă,
afund să se înfigă, tăindu ori que putere

CUI. Săgeta din thorace o trage de locu Conte
și sângele își vede quo piccură dintr’ensul.
Cu vorbe iuți și pline d’înjură-amenințare
impută pe păgânul d’a lor credință rupta.
Iar Căpitanul quare nu’si mai luasse ochii
dela Raimond amatuî, îndată attunci vede
quo violat e pactul; și plaga credend gravă,
suspină de mînie și de fiori s’apprinde.
GERUSAL MME LIBERATA.	209

< *1V. Cu fruntea și eu limba deșteptă Ș> invită
oștirile ebroștinc spre Harfă rOBbumire.

Pe locu în jos B'appasă visierolo lor bellioi
și lăncile s’urrestâ, și frâu iau cursierii:
do parte și de alta armatele-amendoe
se mișcă de o dată; pe locu dispare câmpul
și pulberea câ norul accoppere tot locul,
și desă se înalță, și svolă către ceruri.

CV. De coifuri și de scuturi, de lănci que se sfărâmă
în prima detunare un mare sgomot svolă.

Colo resturnat jace un cal, și colo altul
se retăcesce ’n fugă și nu’l mai ține freul;
ici mort un oștean jace, și ici în agonie
sughițe, gemme altul, și altul greu suspină.
E cruntă, mare luptă, și quât se mai îndesă,
și quât se mai apprinde, atât mai aspră cresce.

CVI. Argante saltă agger, în midlocu se răpede,
si smulge-dela unul ferrată, grea măciucă,
si răppede rotind’o mulțimea sparge, calcă,
și trece peste dânsa și largu își face locul.
Ci tot pe Raimondo îl cată, și assupră’i
’și aventă și turbarea și ferrul seu que urlă;
că lupu turbat și laccomu aspumă, feros grință
săi sfîșie rerunchii să’și sature ’n ei famea.

CVII. In dată ’i es’naiote, Cruciatii’l împresoră
îi pedica pornirea și crunta lui turbure:
’l întîmpină Ormano, Rugier de Balnavilla
dintre Guidi stă unul cu amândoi Gherardii;
el ânse nu’ncetedă, e și mai crunt acuma:
cu quât mai strîns se vede, cr-atât e mai terribil,
cit flacăra întocmai que sparge închisorea
u cho Hbucnitâre, derapenă și stinge.

CVII I llccide p’Oromano, înplagă pe Guido,
po llu ,ior re itomă,’l amestică cu morții.
Ci ’n contra lui a'ndtină Chrestini mulțime mare
si’l strîngc <1’<>ri-«111«• parte cercii aspru si’l împunge.
In singura’i vîrtute băl.aioa mai stă ânco;
el siugur ține sortea d’o parte și de alta.

Attuncia Căpitanul pe fratele seu chiamă
și’i dice: “ia drapellul și răppede ’^ainte.

15
210	GERUSALEMME LIBERATA.

CIX.	alergă unde lupta o vetji mai furiosă.

Isbesce’n partea stângă și sparge inemicuî.^
Aquesta se răpede, și astfel fu isbirea
în flancul adversariu în quât mdllele popol
Asiei se infrânse și nu putu njai ține
ia aggera iuțiealâ a Francului feroce,
que sparge rânduri, trece; cu caii din preună
dă jos și căllăreții, și stogurile culcă.

CX. Tot de aquellași impet pe fuga este pusă
și latura d’a drepta, ș’ Argante numai singur
mai stă spre apperare Pe toți allungă spaima ■
și fugti cătând scăpare. El singur firmă pasul,
arată pept și facă. — C’o sută de mâini unul
și altă sută brage quând ar: mișca d’o dată
cinci-^eci de scuturi grelle și alte cinci-ijeci spade
n’ar’ fi așa terribil pe quât eră Argante,
CXI. “Si stocuri și măciuce ș’a lancelor isbire
ș’al cailor greu impet ie’ntâmpină el singur,
și singur par’ quo bravă tot câmpul adversariu
și quând aqui la unul quând l’altul se avântă
cu membrele strivite, cu armele sfărmate,
sudori și sânge varsă, și par’ quo nici nu simte.
Dar vinu ai sei în dată ’l încungiură, se’ndesă
să ’l smulgă din pericol să 1 ia cu sine ’n fuga.

CXII. Nu pote sta în contra diluviuiui rappid,
puterii lui se lasă que ’l trage și ’l răpesce.
Ma inima și pașii nu’i sunt d un om que fuge,
mișcările’! terribili exprim' a lui turbare,
mânia que ’l cuprinde; se ’ntorce ’napoi iară,
amenință feroce, din ochi furora’i dardă,
și cercă să rețiiă din tot’a sa putere
mulțimea fugitivă; cercarea-i c deșartă.

CXIII. Curagiul seu nu pote să le rețiiă fuga
sau quel pucin s’o facă mai strînsă, mai târzie,
să’și potă domni frica, nici frâu nu mai încape,
nici rugă nici commandă aqui nu se ascultă.
Attunci Buillon piui que-a cuggetelor salle.
plinire ’și vede ’ntregă și qud Fortuna’i rîde,
ia drumul que’i arată victoria, și’n dată
la vingetori trimite din nuou ajutorințe.
GERUALEMME LIBERATA.	211

CXIV. “Si daqua ’ntr’alle salle decrete nemutate
n’ar’ fi înscris Eternul într’idt fel a sa voie,
aqueastă di attuncia crâ <4lioa din urmă
în quare Cruciata jungea la al seu termen.
Ci oștea infernală que își vedea căzută
cu totul tyrannida din vingerea aqueeasta.
(pe quât îi fu iertată), pe locu adună norii
și drumul dă la venturi, și scola Vijelia,

CXV. Un velu neguros țlioa și sorele răpesce
din ochii omenirii, și cerul se apprinde
d’ un focu mai negru ânc<5, orrorc din inferne
și scapperă în flaccări de fulgerele dese,
și tunetele urlă, și ploiea înghiețată
se varsă, batte 6rbă și câmpurile ’nundă;

în trosnet se frâng rammuri, și pare que se sbucin’
nu. numai vechii arburi, ci stâncele și munții.

CXVI. “Si apa și tempesta și grindina quea rece
în ochi pe Franci isbesce, de locu nu se mai vede;
terrorea îi cuprinde, s’ arresta vingetorii
la răppedea furore que pasul le reține.

Vor unii să s’adune pe lîngo baniere
que ’n neggura turbată nu potu să le mai ve$ă.
Clorinda vede timpul quo ’i este favorabil
și punge cursierul și ese înainte;

CXVII. “Copii! Camarazi! strigă, vedeți quo Cerul astăzi
se luptă ’n partea ndstră, dreptatea ne ajută:
vedeți qu’a nostre fege sunt ânco neattinse
de drepta lui urgie, și numa ’ntr’ a lor frunte
el mâniat isbesce; e spăriat ghiaurul
que ’si perde și lumina, si armele ’mpreună.

Uimit ’și ’ntorce faga nu pote să mai țiiă.
Pe denșii! înainte! Destinul fiă duce.„

CXVIII. Aquest fel înterîtă popbrele fugare
que-a iadului furore avcnd’o tot în spate,
isbesce ’mpringo Francii cu crunt assalt și orrend;
d’a lor isbiri își rîdc, ii sparge, și’i allungă.
Se ’ntorce și Argante și mînios lestornă,
pe vingetori răresce și spaima în ei pune
în quât își lasă câmpul și ’n fugă întorcu dosul
la răppedea isbire tempestei îndoite.
212	GERUSALEMME LIBERATA

CXIX. Bătu spatele fugare furorea infernale
și spadele mortale, și crunt sângele curge,
s’ amesticâ cu rîuri que-au inundat câmpia
din ploiea tempestosă, și locul se roșasce,
In vulgul quare jace de morți și nemorji ânco
cadu jos făro sufflare Rodolf quel bun și Pirru,
uccis unul d’ Argante que mînios resbună,
și altul de Clorinda faimosa, heroină.

CXX. Aquest fel fugiâ Francii, și Syrii ’i allungă
cu Demoni’n preună, nu’i lasă de apprdpe.
L’a armelor isbire și ori-que-amenintare
de tunete, de fulger’ de grindinea que bate,
Goffred mai ține singur o frunte intrepridă,
impută greu și mustră Baronii cu asprime;
se pune firmu la portă, pe callul seu commandă
ș’adună desfăcuta și fugitiva oste.

CXXI. De doe ori cursierul ’l împinge greu asupra
ferocelui Argante, și’l ține’n locu heroul;
de doe ori cu spada s’avântă și rempinge
mulțimea inemică ori unde e mai desă.

In quelle dupo urmă cu-ai sei el se restrînge
și’n întăriri s’adună; victoria încetă.

Attunei și Saracinii se întdrnă l’alle salle,
și restătuți Chreștinii se’nchid în mare spaimă.

CXXII. Ma ș’aqui nu potu ânco a s’apperă cu totul
de furia tempestei que bate cu asprime:
le stinge lumini, focuri, îi lasă ’n întunerecu,
străbate apa’n tote, și vântul tare sufflă
și pândele sfîșie, restornă, rumpe parii
și tinde desvelite sucindule le svolă.

Si tunetul și ploiea și țipete și ventul
compun desharmonie que sparie natura.

FINE LA CANTUL VII.
VOCABULAR LA AQUEST CÂNT

A.

Adornare, înfrumusețare (împo-
dobire*) dela oroare, de unde
ornament que s’a priimit în ar-
hitectură și ensuși în vorbă.

Affidare, a facce să credă, a în-
credință; dela fede credință,
vorbă cunoscută între Românii
din Macedonia.

Affirmare, întărire, înțepenire, de
la firmu tare, de unde apoi in-
firmu, (slabu, slăbănogu.)

Aggirare, sau mai bine aggyrare a
dagyruri, (a ocoli) a roti — aggi-
ră pașii, descrie cercuri cu pașii.

Atbergu, locu de repaos, adepo-
stu, (gazdă, conac) auberge
franșosesce.

Albore, quea d’ânteiu lumină
quând se crapă de dio, albul sau
alba dillei pîno nu începe a se
roși cerul la resărit.

Altieru, mândru, trufașu, quare
ține capul altu sau ’naltu, de
aqui vine și vorba, quare la
francesi e străină neavend vor-
ba altu sau naltu (haut).

Amoruri, Amoru amori este mi-
cul Cupidon; amor amoruri, re-
lații amordse, (dragosti)

Antena, catartu, arburele corăbiei.

Arment, (herghelie) dela armă de
unde și armăsaru.

Arnese, armătura (podobelc) unui
cavalier anticu și de mediul evu.

•) Vorbele și finalele în parantes sunt
străine slavone, ungure turce etc. etc.

Ascut, ascuțitu, este rădăcina de
unde vine verbul ascuțire, pre-
cum de la boldu boldire, ase-
menea dela ascutu, ascuțire.

Avede; întrevede, țlăresce, (ve^i
avine).

Avidu, lacomu.

Avine, vine assupra, vine presto
sau la que-va se întâmplă,
precum dela un adun, apă
adapa, vine advine sau a-
vine.

B.

JBellu, resbellu (rosboiu) de unde
bellicos, bellicu.

Belticu, de bătaie, ostășescu,
Brandu, vorbă imitativă a expri-
ma sabiea quea lată și lungă
palia sau palloșul.

c.’

Cavu, (găvenat) boltitu, cu fun-
dul spericu.

Cima, (vîrfu) crescetu; țticu româ-
nii: chima necazului, adică vîr-
ful, sau culmea necazului.

Adaogu românii un h câ și la
schinteie que nu se pronunță
scinteie.

Conceppere, ceppere sau încep-
pere înpreună, (zămislire).

Consolare, a îndulci durerea, în-
tristarea cu vorba sau cu fap-
ta, a mîngiiă; ânsâ mîngîiâ ara-
tă mai bine pe caresser, de quât
pe consoler.

Coprire, coperire. Se făcu la
noi asemenea elisii sau luări
214

VOCABULAR

afară de littere, precum pri-
mire, dermare, sfărmare, în
locu de priimire, derîmare, sfă-
rîmare.

Cură, (grijă): cura unui doctor,
grija que are de clientul seu,
de, aqui apoi se iau vorbele
curator, procurator.

Custodu, Custode, (strejaru, păz-
ii i cu) gardian. Se scie de toți
Vorba din Evangeliu custodie,
quare va să țlică gardie.

Custodire (păzire, strejuire).

D.

Damna, (pagubă), frații Moldavi
țlicu daună, ca scaun la scrm-
nu.

Darda, ferru înțepător, vîrful
suliței, lancei, săgetei. Anco
mai erâ pe la agie și spătă-
rie darde mai nainte de Re-
formă, și dărdari.

Dardare. a repezi darde, se țlice
quo surele dardă cu radele
salle, petrece, pătrunde.

Decernere, a încuviință să se
dea cui-va o resplată: i se de-
cerne o coronă, un premiu.

Delăsare, abandonare (păre-
sire).

Deposare. Avem și verbul aque-
sta și putem ții ce și deposare
si depunere precum țlicem re-
posare, și repunere.

Del/uviu, potopu,

E.

Expertu, încercatu, cu sciintă,

F.

Faretra, (tolbă, vorbă ungu-
rescă); în cărțile vechi se

află curcură; mai clasicii pu-
tem dicce faretra.

Faura, locul unde se faurii
ferul, făurărie

Feroce, dela fera, selbaticu,
ferosu, cruntu.

Firmu, tare, țepenu.

Firmare, întărire, înțepenire.

G.

Cente, ginte, omeni; vorbă ve-
chie, que se vede des în căr-
țile bisericesei vechi.

Gravidu, gravu, greu.

Grințare (scîrșnire) Qui/ye nu
aude quo e mai dulce și mai
nobil aquest verbu de quât
barbarul (scîrșn)?

Guvernalliu. Cîrma corăbiei. Pre-
cum dela cirma, se face cir-
muire, așă dela guvernu se
face guvernalliu sau guver-
naiu.

I.

Impet (năvălire) răpede mișcare.
Incântecu. Descântecul este lecui
încântecului, fermecu, (vrajă).

întindere. întindere se amestică
cu încingere la participiu, fă-
când amendoe incins. Ca și
întindere cu intingere, intins.
Prin urmare s'a incins focul
va să țlică s’apprins ș’a în-
flăcărat focul, iar nu quo și a
pus breul. Incindere prin ur-
mare, apprindere.

Invedere, a vede cu urră, cu ochi
mari la un que, a vede în...
a pismui. E mult mai rumâ-
nesce a țlice invidie, avend.
preposiția in de quât zavistie
LA GERUSALEMME LIBERATA.	215

quând za nu e preposițib română !

Invidie, (zavistie, pismă).

Intrepidu, cutezător, întreprin-
zător cu curagiu, curagios i
(îndrăznețu, dîrju).

]	* J.

Jacere. J. pretutindeni se citesce
ca quel frances, muma în ver-
bul jacere se citesce z.

L.

Luctu, de la lugire, dolliu. întrista- |
re mare (jalle).

M.

Mercede, premiu pentru un ta-
lent, pentru un travalliu sau
serviciu (resplată).

Morbu (bolă) cholera-morbu

Mwru (zidu) murii cetății —
murator (zidar).

i	O.

Occultu, que nu se vede cu
ochii, ascuns din aintea ochi-
lor; ascuns, myisterios. (taini-
ca): sciințe occulte.

Orrendu, spăimântător, plin de i
orrore (grozav, îngrozitor,1
groznicu).	i

Ostil, dela oste, — faptă, mișca- 1
re ostile, mișcare sau faptă |
que face o bste în contra,
inemiculu. Aqueastă vorbă e
mult mai română de quâti
frânge să, qudci Frangesii abia |

au vorba de rădăcină hostie. Spollie, (depouille) despuiere de

P.

Perpetuu, necontenita, nepro-
curmatu (d’appururea, vecini-
cu).

Pietate, compătimire, contrista-
re la durerea altuia, (milă

sau milostivire) îndolare, —
respertu, închinare către Dum-

ncdeu, patrie, părinți.

Pilastru păru (stîlpu).

Plagă, (rană).

Placatu participiul lui placare,
îmblânditu, propigiu, favora-
bilii.

Placida, que place; dulce, blân-
du, neturburător lini-(scitu.)

Prădace, dela prada’, cum se
face dela gona gonace dela
frigă fugace asă și dela prada
prădace și prădător.

R.

Replicare dela plicare, applica-
re, duplicare, supplicare repli-
care.... a respunde ia res-
punsu.

Risca, pericol, întemplare rea,
de unde și a riscă.

Rocca, locu întăritu, fortereță.
s.

Sdemnu, sau desdemnu, dispreță
cu supperare, (necadu) de-
spectu. Frauc. dedain, depii.

Sfidare, a chiemă, a provocă la
sfadă, la luptă; defier franc.

Sforța, precum dela tare se fa-
ce tărie, asemenea dela forte
forță, și apoi sforțu (silă).

Sperjur, călcător și călcare de
jurămînt.

vestminte și arme; vestmintele
și armele remase dela inemi-
cul uccis.

Siocu, sabie cavalerescă, drep-
tă și făcută mai mult de a
împunge de quât a tăia.
QUATE-VA

216

Strcpetu., larmă (sgomot).

Superbu, quel que caută pe
d’assupra, (mîndru, trufașu)
dela super, asfel grecii făcu
dela uîcsp, oitepupavog.

Supremu dela supra, quel que
e supra, înaltu. Aqueastă vor-
bă assemnea este mai mult
a nostră de quât a Francilor,
quoci ei n’au supra.

Sventuratu dela sventurra rea
întâmplare , (nenorcitu) dat
cu capul de multe relle.

T.

Tempra, qualitate, character, fel,
mai vîrtos la ferru și alte
metale. Aqueastă vorbă vine
dela tempu, temperare, stern-
părare. Aqueasta este fapta
que se face ferrului quând
se călesce.

Tenace, quel que ține tare, —
cum am făcutu dela pradă
prădace, fecem și dela tenere
tenace și nu tinetor, țiitor,—este
o phrase româno “ține cu din-
ții. „ și tenace are și aquea-
stă semnificație de stabil ne-
miscatu stat-(ornicu, inakciu).

Tinda, dela tindere, pânqă sau
și altă materie întinsă spre
adepostu, (cortu), a remas a
se dice: tinda casei, locul
quel destinat spre adepostul
quellor lalte camere locul unde I
potu dormi ca în tabără căllă- 1
torii, omenii sau (paznicii) casei.

Tinsu, Unsa, participiul lui Un-
gere, îmmuiat (văpsit) penă
tinsă în (cernelă).

Thorace, peptaru de ferru spre
apperarea peptului (za): cum
s’a țlis za, dumnezeu scie,
pdte dela zalle (?); za quel
mult se pote dice cămașa de
ferru înpletit, ânse thoracele
e alt quevâ, e numai un pep*-
tar nu cu zalle ci de fer sau
metal țepen (platoșu).

Tu/rment, chinu, (caznă).

U.	j

Usanța, învețu, costumu, deprin-
dere (obiceiu).

QUATE-VA QUEST1UNI.

Que limbă vorbescu Românii
în dioa de astăzi?

Quare limbă ar’ fi vorbit în
differente epoche?

Quare limbă au vorbit în tim-
pii strămutării lor din Italia în
Dacia ?

Câ que fel să fi fostu limba
Dacilor ?

Aquestea sunt nisce questiuni
que se potu deslegâ mai mathe-
maticamente quât ne vom resui în
annii d’ânteiu ai Italiei antice și
trecând cu Trajan în aqueste
provinții, vommu descinde din
epochă în epochă pîno în dillele
ndstre.

Popolul Italiei antice mai na-
inte de a începe scriitorii Latiu-
lui a’și forma limba lor firesce
dupo quea hellenică din quare
gergul lor popular era un dia-
lectu doricu, mai ’nainte dicu,
QUESTIUNI.

de a se dă ființa aquestei limbe
a Virgililor și Ciceronilor, aquo-
stei limbe que o numim astățli
latina, firesce qub popolul Ita-
liei întrege își avea limba sau
mai bine glossa, idioma, modul
seu de vorbire, incult farb în-
doilă, capabil ânse d’a arătă ideile
cunoscute și respândite pîno attun-
ci între denșii. Aquea limbă ru-
stică și inculă, de și cu ore-quare
prefacceri que a trebuit să suffere
din secol în secol, din împreginrarc
în împregiurare aquea limba dicu
n’a putut alt fel de quât a se
conservă între popol, cu totă cul-
tura que ar fi putut luâ o pre
mică parte din cetățeni. Asse-
menea conservă limba sau quei
pucinu urmele glossei primitive
tote poporele pîno în <Jioa de
astadi. Audă quine-va litterații
și cetățenii francesi și audă și
pe popol din differente provincii
alle Francei; audă litterații ger-
mani și audă și popolul labo-
rator dela un capu pîno la altul
al Germaniei întrege. E mare
differința dela limba lui Goethe
pîno la glossa Sașilor și altor
popore, de și din aquelleași ele-
mente. O assemenea proporțib
de differință ar’ fi putut făro în-
doiala sta și între limba lui
Virgiliu și a popolului Roman,
de și ambele se ved din aquol-
leași elemente.

Quând Romanii au început a
facce colonii în Spania. Gallia,
și Dacia, aquelle legiuni de

217
soldați firesce qub nu se com-
puneă de Ovidii, Virgilli, Cice-
roni și Taci ti, ci mai mult din
I vulgul sau ginta romană sau
apopolui din Italia totă. Prin
urmare quând Romanii venirb în
Dacia, venirb quei mai mulți cu
limba aqueea a popolui quare ser-
visse de materie autorilor ă formă
limba quea scrisă, precum și ma-
teria unui statuar que își sulpesce
sau varsă dupb formă idealul seu.

Vine acum o altă questia pre-
paratoriă și aquesta. la expo-
sițiile que vrem a facce. Oare
legiunile colonisate în Dacia to-
tă fost’au elle din întâmplare din
una și aqueeași provinție a Ita-
liei sau recrutate din differinti
părți. Venit’a adicb cu elle un
singur dialect al Italiei sau se
concentrare mai multe dialecte
alle nordului, miedii filiei, mid-
locului Italiei? Apoi iarb aque-
ste legiuni tote și differenti a mes-
tecatus’au la un singur locu sau
se împărțiro și se întinseseră u-
nele în părțile que se dicu as-
tădi Moldovia, Bassarabia și Bu-
covina; altele în părțile numite
astădi Ardeal, Ungarie; altele
în pămîntul țerrei Românesci, al-
tele în Banat, și altele mai în
urmă în Macedonia? Nu e mi se
pare nimeni quare să dică qub
aquelle legiuni remassero tote
la un locu și se amestecară.
— Aqui se vede una din căușele
primitive și principali pentru que
aqueste popore pînă în dioa de
218	QUATE-VA

astădi își au idioma lor si modul I dacicu d; prin urmare limba ro-
lor de pronunție (vedi prefașa la mană que se vorbiă în Gallia.

Parai lelismu)

Dupo aqueste preparatorie ques-
tiuni să punem quo totul la un
locu al tutulor idiomelor sau dia-
lectelor Italiei antice se repre-
sentă cu littera R. țjlicem dar quo
autorii romani n’au putut a’și
formă limba litterară de quât
din elementele que au afflat în
R. Să dicem iaro quo aqueea que
au adaos autorii spre cultura
elementului R, atât în materie
quât și în formă, este aquea par-
te que făcea limba popohii ro-
man a deveni limbă latină, și a-
quel element îl vom numi L.

Acum dard limba latină for- i
mată din elementul roman și din
quei latin, o vom representâ prin
litterele RL.

Roma devenind tare și domni-
tore, se scie quo’și a întins ar-
matele triumfătore și coloniile în
Gallia, Ispania pîno în oceanul
Atlanticu, cum și în totă Dacia.
Pretutindeni în locurile aquestea
colonii, cu quea mai mare parte
din vulgu, firesc equo veniro cu
glossa lor populară sau cu limba
incultă R. In Gallia ânse, afflaro
limba sau glossa gallică, în Ispa-
nia pe quea ispanică... și în Da-
cia pe quea dacică. Quo s’a fă-
cut ore-quare amesticu din amlele
elementele, în fie-quare țerra,
nu pote fi nici o îndoială.

Elementul gallicu îl vom numi
g. pe quei ispanicu i}. . pe quei

Ispania.... Dacia, o vommu re-
presentâ prin R<?, R« .. Rd

și differința între R, RL. Rg.
Rz.... și Rd. nu putea fi alta de
quât queea que ar’fi putut fi înti\
L, g, «... și d. Cu quât va
fi rost mai mare sau mai mică
differința între elemantele străine
de elementul R cu atât ajungea
qua R, R(?. R«, ... Rd să fiă mai
mult sau mat pușin egali între
sine. Ansă se scie quo elemen-
tul R, câ domnitor pretutindeni,
făcea pretutindeni să se resimtă,
mai mult, și de aqueea pîno mai
în urmă limba populară a Ita-
liei, eră mai tot una cu limba
Galliei Spaniei... (mai nainte
de cultura lor) a Daciei (mai
nainte de împresurarea ei de a-
tâtea alte elemente străine) pre-
tutindeni în aqueste țerri limba
vulgului se dicea limba romană
sau romanță (de unde luard nu-
mele de romanțați și scrierile pli-
ne de minuni în mediul evu que
se scria în limba popolului, ca la
noi Alexandria).

Să venim la Dacia : în primii
timpi după descălicătore, Româ-
nii firesce quo n’au vorbit de quât
limba Rd!. Mai pe urmă, și mai
înquă aflânduse Românii în varii
commerce mai mult sau mai pu-
șin fatali cu diverse popore
precum mai înquâ cu Slavi, Un-
guri, Turci, Germani, și Greci;
sufferind Dacia atâtea și atâtea
QUES
împregiurâri și prefaceeri, sufferi
prin urmare și limba locuitorilor
ei, limba RcZ, atâtea și atâtea a-
mestecuri. Să arătăm elementul
slavu, s, pe quel ungur, u, pe
quel turcu, t, pe quel german, <7.
și pe quel grecu, g'.

A fost daro un timpu quând
limba romană în Dacia se vorbiă
curat R, apoi Rd, apoi Rrf.s, apoi
Rdsu, apoi Rdsut, apoi Rdsutg și
Rdsutgg' ... quare fu limba sau
gergul sau mai bine glossapopo-
iului românu pe la începutul a-
questui secol pîno la annul 1820.

Să pășim acum dela quelle cu-
noscute către quelle necunoscute.
Limba grecească este cunoscută
și prin urmare am pute allege
și scăde din expresia Rdsutgg’
pe elementul grecu g' și putem
țjlicce l&gstugg' — g' — lYdsutg, ’)
din quare scădend pe elementul
iar cunoscut german <7, avem
Rdsutg—gzzz’Rdsut; din quare
scădend pe elementul cunoscut
turcu t, avem lldsut — t— Rdsu :
din quare iar scădend ele-
mentul cunoscut ungur w, dicem
Rdsu — u ■=. Râs; apoi scădend
și pe elementul cunoscut slavu
s, spunem R<7s—s_ R$. Anse
elementul R iar se pote cun6-
sce, și scădend din Rtf pe R, a-

BUNI.	219

veni RrZ — R — d, quare firesce
trebue să fiă dacicu.

Se vorbim mai pe nume,
s’applccămu formula pe exemple :
să scâtem adico din gergul que
vorbim elementul grecescu nuou
atât în materie sau vorbe pre-
cum evghenis, paraxen, pliro-
forie, syntrofie, provlima, anaforă
și altele, quât și în forma sau
fîualie cum în is: plixis, catachri-
sis, în isescu ivrmalisescu, pu-
blicansescu, puntansesaj ....
Să scotem assemenea și putinele
vorbe germane sau nemțeșci que
se introdussero sau cu contactul
que avurom prin vecinetate sau
cu influința que a trebuit se ur-
mele dincolo de Carpați, pre-
cum sunt vorbele Șnur, Strimfi,.
llosendragen, tist.... să sco-
tem vorbele cunoscute turcesci
precum; amanet, chilipir, dușman,
odaie, alisverișu, bumbașir, za-
bet, boia... cum și finalele în
Ucu; murdarlîcu; calabalicu; îngiu-
ciu: arabagiu, simigiu, boiangiu,
catrakciu... să scotem iară mate-
ria sau vorbele cunoscute ungure:
Kiezașu, heleșteu, vizitiu, poruncă,
orașu, cum și forma sau finalele
așu, ușu, șugu: pușcașu lăcătușii,
beteșug, prieteșug: să scotem iară
atât materia slavonă precum slava,
duh. bogatu, sila, slobozenie...
quât și formele în elnicu, olnicu,
ornicu, anie, enie cum: cuvin-
telnicu, voXnicu, statornicii, danie,
vedenie... Tot que ne mai re-
mâne acum nu e de quât vorbele

’) Formula de s’us sâr qnerc de urniți și
cu cuvent a se arătă prin (B-pH-
s4-tq-u-|-g-|-g’) — g’—(K4-d+t4-u+
g’); ânse fiă quare littcrator scie
quă un element străin quând intră
sau se adaoge la o limbă nu e o adi-
tiv pură, ci o multiplicați^.
220

QUATE-VA

romane que se află și în latini-
tate, și altele que nu sunt nici
romane, nici slave, nici ungure,
nici turce, nici germane, nici
grece nuoe, adico quelle quare
ar’ trebui să fiă dace; ne re-
mâne adică R<Z într’o formă pe
quât a putut să o modifice îm-
pregiurările de 17 secoli. Anse
limba latină sau romană fi-
ind cunoscută se pote cunds-
ce și allege elementul R din
formul'a R<4 precum sunt vor-
bele omu muiere, frate, suror,
sânge, carne, . . . bou, oie, capra
cane, . . . sbre, luna, stelle, erba
flore, fagu, . . . faima, pâne, apa,
vinu, . . . vestimint, camașa, cin-
gbtore, calțuni, . . . casa, curte,
porta, secure, caldare, focu,
fumu, caminu, cetate, osie, arma,
lupta, pace etc. etc. Prin urmare
scădend din remăsița Rc? nisce
asemenea vorbe cu decile de
mii, ne mai remănu nisce vorbe
într’un numer forte mărginitu
que nu se află în nici una din
limbele sus aratate. Assemenea
vorbe sunt câ quelle următore^
sarica, telega, pădure, licuriciu
fel de fel, frica, drumu, gra-
mada, ouprospat etc. Sarica ânse
și gluma se vede pîno în dioade
astădi vestmântul sub quare sunt
representați Dacii îngenunchiaji
înaintea lui Trajan, și pe colonna
auqestui imsperator. Cu quare din
vorbele limbelor cunoscute se ase-
menă aqueastă vorbă sarica ?
Nicăîri nu aflăm de quât în limba

hellenică antichissimă și incultă
ânco, în aquea glossă pelasgă
prin quare se exprimă Orpheii,
rapsodii și mai apoi Homerii, Pin-
darii și Sapho. Aqui aflăm vorba
atadpa (sisurica, sarica}. Aqui
aflăm ‘/pațipa? ȚpappdoocȚpappada
(grămmada}, Xuxopk Xoxoptâo? (li-
curiciu}.	vsXsya dori cu

(telega}, ouXa <poXâ>v (fel de fel},
vorba radicale odpa que în-
semnedă lemnărie, cherestea;
mai aflămu în Homer epxressia
ooupto? Sroroc (calIul de lemn): prin
urmare Travoouptov însemuedă tot
felul de lemne (pădure). Quâtu
pentru drumu și frică, numai e
nici o îndoială qud vine dela
opopoc și cpptxvj. Prin urmare,
felul aquestea de vorbe que nu
sunt nici latine, nici slavone,
nici ungure, nici turce și pe
quare le perdussero și ensuși
Grecii contimporani lui Platon
și Demosthene, se ved curat de
element pelasgu. Apoi expressiuni
că ou prospet dov Tcpoccparop, țe-
ranii români nu le puturo luă dela
Grecii quoci ei dicea adyov raCe-
vtxov sau opsaxov, ci dela Daci que
eră Pelasgi.

Anse que caută Pellasgii în
Dacia?— Quea que au cautat în
tdtă Grecia. Thracia si în ter-
rele circonvecine. Nu e nici o
îndoială qud sarica nu e un vest-
inînt dacu, și qud vorba în
sine nu e de element pelasgu
modificat din împregiurări; de
unde urme^ă qud Dacii au vor-
QUESTIUNI.

221

bit o glossă sau dialectu pe- billiro aqui mai ânteiu armate, și
lasgu, modificata dupo climă dupo apoi alți cetățeni Francesi și cu
religie, dupo legi dupo costume și
different cu aquestea de dialec-
tele antice alle Greciei.

denșii împreună și limba lor.
Anse precum Francesii, trebue a
j ne închipui quo din di în di și din

Atâta assemenare eră între
limba Greciei și a Daciei, în quât
vedem un Zomolxe discipol al lui
Pythagora venind a da o religie și
o philosophie patriei salle; vedem >
pe monetele dace littere și vorbe '
hellene, cum; SAPMI5 BAS1AEYS
K.OSQN*). Pe vase afflate que
nu sunt de styl roman precum
quelle de aur din museul națio-
nal, inscripții hellene. Ovidu sin-
gur dice quo afflă vorbe hellene
în limba Dacilor: numirile de
cetăți dace: Deddava, Segidava,
XJtidava... au o terminație în
ava; și în limba pelasgă asia-
tică odcov, sau odutoy însemnedă
tărie sau cetate că burg în ce-
tățile moderne. Ado>v, se vede

din aquellași început cu vorba
asiatică daiu (cabadaiu') tare,
voinicii. De aqui se vede a’și
luă numirea si nația daă, dava sau
dacă — Mozaicul que s’a aflat în
țerra Ațigului, unde se vede pe
parchet representat Priam que-
rend corpul lui Hector dela A-
chille, cum și Paris cu quelle
trei dive în certă pentru merul
discordiei, attestă curat tradiții
hellene în părțile Daciei.

Să facem o comparație Fran-
cesii conquistaro Algeria și sta-

*) Vedi Transilvania de D, A. Gerando
p. 38 și 30.

secol în secol își vor întinde mai
mult și ’și vor împunne a lor
limbă locuitorilor Algeriei, asse-
menea și ei primiri) mulțime de
vorbe dela denșii que arată vest-
minte si producții alle locului,
și alte asemenea precum: burnus,
chioschm, iatagan , cafe , șer-
bet etc. Daqua acum, dupo doe
mii de anni s’ar perd<’ urmele
limbei Algerienilor de astădi, unde
s’ar pute află aquelle urme de
quât ensuși în sînul Algeriei,
cercetând vorbele que arată cos-
tume și producții numai alle a-
quellei clime? Prin urmare da-
qua attunci ar’ mai există vorbe
că quelle de sus, daqua ar’ mai
există vorba burnus precum există
la noi sarica, n’ar mai, fi nici o
îndoialăquo materia limbei Algeri-
enilor nu va fi fost vre un dialectu
de element arabu; sub que for-
mă ânse, sub que typi grammati-
cali, sau modificații din limba
arabă, aqueasta ar’ fi o problemă
în tot d’auna nedeslegabile. de
nu vor există documente si
probe învederate. Prin urmare
lldxulgg'1 — Rsutgg'', — d, și prin
urmare d se vede curat quo este

| dc element pelasgu.

De vom luă urmele întinderii
generelui uman, vedem la început
tote părțile globului mai nepo-
222	QUÂTE VA.

pulatc de quât în $ioa de astădi,
și cutcdu a cjicce mâi deșerte. Oa-
menii nu se vedu, suindu-ne în
quea mai ’naltă antichitate, de
quât în partea quea mai fructi-
feră a Asiei. Cu quât se îm-
mulțiâ omenimca din generație în
generație cu atâta locul deveniâ
mai ângust la trebuințele ei. înce-
pură dar omenii a se depărta între
sine și a’și căută păment de lo-
cuință și nutriment. Cu quât
depărtarea eră mai marc dela
puntul departului, cu atâta co-
municația între denșii deveniâ
mai difficile, cu atât pentru ob-
jetele quelle nuoc que întimpină,
și qnărora cătâ să le dea un
nume quând tras din sînul natu-
rei quând dupo o convenție ore-
quare. pentru costumele, legile,
serbările, datinele que’ și formau
între sine și quare își aveau no-
menclatura lor; cu atâta, dicu.
limba lor deviniâ un dialect mai
mult sau mai pușin different de
glossa primitiva,

Se punem acum quo omeni,
se îmmu Ițiră pîno dettero, ia o
parte, de mare, și la alta, dc
munți. Aqui de o quam dată cătaro
să stea, necute^ând a se expunne
valurilor și obstacolelor que își
închipuia peste putință de trecut,
credend quo de o parte ș’a finit
pămentul, și nesciind pe de alta
que va fi dincolo de munți. Oa-
menii ânse tot se îmmulțiă, îin-
buldirea îi forța a se mai întinde și
nevoiea îi făcu a se determina a tre-

ce peste munți, și a se lăsă în voi
valurilor spre recercare de tern-
muri nuoe. Colonii sau emigranții
que se lăsară în voiea mării que
quam p * aquei timpi se numiâ ire-
Xa'foc:, aquei emigrați dicu. se nu-
miro Pelasgi adică emigranți pe
marc. Aquestia se aședaro mai ân-
teiu în insolele quele mai vecine
de Asia, apoi mai departe pîno,
dettero de continent sau păment
întărit. Se întinseră dar în tdtă
peninsola Greciei și în Thracia. Ei
ânse avură limba sau mai bine
glossa și costumele și datinele
lor, quare dupo climă, dupo timpi
dupo împregiurări, dupo costume-
le și datinele que’și mai formară,
dupo forma religiei que adoptară a-
queastă glossă deveni sau se îm-
părți în atâtea varii dialecte quare
mai pe urmă cultivendu-se și tre-
cend prin curățitoriul artistdor, a-
biă mai conservară urmele elemen-
telor primitive. Să ne resuim acum
iarăși la începutul Greciei inculte,
să ne închipuim quă la mulți
din Pelasgi sau nu le plăcui
sau nici nu’i încăpu loccul; tre-
cură mai departe, trecură Istru
și de aqui mai departe și așă mai
încolo. Que fură dar quei d’ân-
teiu Daci ? Firesce quă dintre
quei d’ântei emigrați que se în-
tinseră din Asia în Europa, o
parte din quei d’ânteiu pelas-
gi. Asfel fură și quei d’ânteiu
Sarmați, Goți, Scelți, Slavoni,
etc., în limba quăroră se află ur-
mele limbelor asiatice.
QUESTIUNI.

I Halectele, am țlisu, quo se modi-I ia.

fi. ă dupo împregiurări, sau secul-’curi! mai recorose unde pere

223

ta. Așa aha. transplantată în lo-

pronunția aspirată din gutu, și se
schimbă ra Saosa sî; ^uXa, aha
dicu deveni acha, acqua, transplan-
tată apoi cu noi în Dacia, unde
scimbăm pe c în p, precum pept

t.ivă adico sau remânu necultivate
și devinu limbe culte sau glosse in-
culte șigerguri corrupte. In ori-que
fel de prefaccere ânse e cu anevoie
să uite omul cu totul numele

objetelor, que nici o dată nu le 1 \a.pectu, opiu la octo, (Xuxos lupus),
perde din vedere. Spre exmplu deveni apa.

să luăm ideea tata que nu se j Asfel vorba antică pelasgăvade,
pote perde nici o dată pîno va i de unde vad, transplantată în păr-
există generele uman și felul pro- țile Nordului Europei deveni vader.
pagației salle. Aqueastă idee se ■ apoi din dialect în dialect, schim-
arată în multe din limbele orien- ■ bânduse firesce d în z și S, de-
tali prin numirea padher. (Clima 1 veni vazer, vasser wader. Tot a-
în părțile asiatice fiind mai caldă, 1 queastă vorbă transplantată airea,
dilată organele omului și prin , dupo alte împegiurări deveni
urmare și limba în gură fiind mai vodă și vodiza. Asfel aflăm și
lată, pronuță dh și d in iocu dejvorba ap.v6?: lemnu se face prin
t). Aqueastă. vorbă transplantată' regulă întdrsă lignu-m semnu
in Grecia și apoi în Italia, que signu-m, ațivnc se făcu agnus,
se numiâ Grecia-Marc, modifi- apoi agnello, apoi gnelul. apoi
cată dupo clima, quare fiird mai j agneau, și în altă direcțio agniza.
reeorosă, mai strînge organele, ; De unde urmedă quo și dupo
și dh devenind cZ, iar tZ, devenind
t, deveni îra-Tjp și pater] trans-
plantată iar în părțile nordului
Europei în clime mai frigurose
gerul începu a înghieșă și a pa-
ralisâ buzele que pre cu
nevoie se lipescu la asemenea
împregiurare, prin urmare p pro-
nunțat cu buzele deschise se a-

ude ph sau f\ și pater devini fa- strică, licoriciu, grămadă pădure,
ier. Asfel c și vorba antică aha. ! intre;vorbe câ arare, am, dpoco, ma-
Arunce quine-va pe un omu gol Iute,	jjuzXgtt], și iota sus-

apă, și va vede quo exclamă aîjcris u-oT'sypap.jisvov la dativ, câ
hal aquesta a fost la început nu- Pd>pqj PSMHI sau 'Pcuțist, Romei
mele apei, de unde si numele , sau Romii și toți dativii roma-
părților băltose din Grecia, Acha- j nesci, timpi uitați cu totul de Gre-

aquest mod de cercetare, luând
urmele întinderii genurelui uman,
vedem pe Daci mai vîrtos a nu fi
de quât din posteritatea quellor d’
ânteiu emigrați pelasgi, a quăror
a' limbă la început se asscmănă cu

a Pclasgilor din Grecia și prin
urmare nu e de mirat a vede
analogia între vorbele sus arătate:
224	FLEIADA.

cii moderni, și în us la Românii
que nu sciu nici carte, cum
aatfit sau Tijiasaipt, 'tifiaoai?, Tip.a-

aat, stimassem. stimassem. știm as se
câ arassem arasseși. arasse ....
nu e mirare dicu a vede analogia
între assemene vorbe și phrași

și timpi... și între limb* antichis-
simă greca; a vede inscripții pe
monete, vase și momente dace în
limba grecă, și alte asseiuenea.
Dacii dar furo o ramura din tul-
pina Greciei inculte.

I. Hbliadb.

ODA

câtre Poezzii Români.

(Aqueasta frumâsa poesie se typaresee eu ensusi maniera de scrisa Autorului).

In a cerului tărire scese stelle schinteazi,

Sci’ntre cete fâr de numer respandescu mai viu lucor,
Precum surele pământul elle mintea lumineazi
Cu cia raza cie purcede dell’ al lumei Urzitor.

Acolo petrecu in faimâ geniile fericite,

Quare sunt pe a lor Musă nemurirei consfinzzite,

Nu averea, nu fortuna, nu drit mosctenit au nume,
Dupe moarte deschid poarta la mausoleul stellit,
Nice poate se’nfreneze pismâtorea orba lume
Sborul cielui cie’u virtute, fiind in ea, au trâit,
Pe Poeta la luceferi duce a geniei facila,
Entusiasmul l’aripeazi, calea-i face armonia.

Acolo d’intei Profita, căntâtor de imne sînte,
Au depus antica arfâ, mântuind pe Israil,
De’ acelo ressunâ ânchâ înfocatele cuvinte

A lui Omer, Pindar, Orazz, ’lui Ovid, Corneil, Virgil,
Milton, Sciler sci Pcrtrarca de’ acold pe omeni chiamâ
La virtute, l’Amor nobil sci’s a tiranilor teama

Voi. cie’n sin purtazzi p’Apollon, patriozzi din Românie!;»
De sci-Ursita vî disparte, armonia va uni.

Patria, quare vi-ascultâ, tema Musei vostre fie,

Cha sci ea intru lumină și se poatâ innoi,
Sci prin fapte virtuoase, de o mai dorită sosita
Vredinicâ si se arete sci de numele cie poartă,
ODA CĂTRE POIEZII ROMÂNI.	225

Accordazzi române versuri p’armonioase aleute,
într’un rost, va sci poporul, geamăn cu ciel Italian,
Se envezze: amor de patrie, dor do glorie, de virtute,
Sci Românul depe Istrul sci a Carpatului Muntean.
Ciel ce be ’n Șiret, in Nistrul, in a Morisciului unde,
Ciel l’a cârui triste Doine *) plaiul Pindului respunde.

Quând Românul va cunoasce, pin a cântului patere,
A sa gintâ a ei soartâ, cie’i ascunse’n viitor.

Versul quând din occhi ia stoarce, lacrima cia de plăcere,
Pe Româna tinaricâ quând va’ncinde’o de Amor,
A Românului Poeta, atunci lumea va se va$â.

Numele ’ncins de cununa strălucind chiar in Phleîada!

G. Asaky.

MIHNEA și BABA.

i

In mijlocul nopții quând babele rele
Se plimbă prin reggii căllare pe stelle;
Quând lampa se stinge la negru mormînt,
Attinsă de aripi su filată de vînt;

Quând buba se plânge ca cobe pustie
Quând reii făcu planuri cum ore să ție
In barbare lanțuri poporul gemend
Si morții din grope s’aud suspinând;

Quând demoni și spaimă pe munți se adună
De urlă la stelle la nori și la lună;

Intr’una din peșteri, în munte rîpos
Un om ore-quare intro curagios.

II

Sciți voi que sunt mysterele
Qâund babele sbîreite
Que nu le ținu picerele
Soptescu afurisite?

In peștera carpaților

Mergând un ceas mai bine,

Doina centicu melancolic a
dupre ortografia italiană.

Zaranilor Românei

Vecji templu Paeinaților
Que cade în ruine.

Aci se făcu misterele
De babe blestemate
Que scot la morți arterele
Și hârcele uscate.

Aci se ferb și os ele
In vase aurite;

Aci s’adun frumosele

Quând nu mai sunt dorite

O flacără mistenică

De palidă lumină
Iar stîlpii în biserică
Părea că se înclină

Si liliacii nopților

Que au aicea locul
Ascunși ’n hîrca morților

Amblau sa stingă focul

Vine de Ia Diana Oda, Serie

1G
l ȘI BABA.

Tyranne, vecp prada’ți, vedi cugetul sSu.
Pe urmă c’o mâna uscată și arsă
Intr’una din hîrce un sânge ea ve»’să
Si dându’l lui Mihnea îi <pce să bei!
E sângele fiu-meu, na! sorbe’l mai tare,
E caldu și e tîner, cum vei tu barbare,
Na, sârbe, sau eu sorb p’al teu, de nu vrei.

IV

Toți morții din mormînturi
Cu gurele ’ncleștate
Ca frunzele uscate
Que sbor rotind în vînturi
Spre Mihnea-alergâ.

Iar vîrcolacii serei,
Que chiar din lună pișcă,
Quând frunzele se mișcă
In timpul prinăverei,
Țipând acum sbură;

Și rellele toaste
C’o sută mici picidre
Ca globuri rotitore
Ca bolnavii pe coste
Rostogolind âmblă

Șoimanele que urlă
Ca vijelii turbate
Colose deșirate
Cu forma ca o turlă
Din munți în văi călca.

V

Un glas în mulțime terribil gemu
Și ceta înfernă în dată tăcu

VI

Blestemul.

Ori unde vei merge să calci, o tyrane,
>ă calci pe cadaver’ și ’n visu’ți să’i vede

226	MIHNE

O babă que orrorile
Uscassero în lume
Tot rescoliă vîlvorile
Șoptind încet un nume.

III

S’aud’un tropot de pași pc apprdpe
Cum calcă Strigoiul quând va să desgrdpe,
O tîneră fată, — colo!, ascultați!...
Să fie Satana, cu ochii de focuri?

Hei! quine să calce în negrele’mi locuri ?
Se ’ntrebă mătușa... aici nechiemați
Ea (pce, ?i ’n umbră un om se arată
Cu ochii de sânge cu fruntea uscată,
Terribil ca locul îu quare intră:
Mătușă, el (pce, îți fă datoria —
Si vorbai, cum geme în did vijelia,
Din colțuri în colțuri grozav resună.

Betrâna.

Aseultă-me, Domne, de și ți am cjis ție,
Să ’ți spuiu viitorul; dar nu va să fie.
(Hei! lasă cuțitul în tecă sa stea!)
Ascultă me, Domne, aveam în oștime
Un fiiu ore-quare vestit în mulțime
Prin luptele salle; eră fiiul meu,
Plăcut ca seninul, frumos ca o fibre,
Si pentru aquesta mai stăm eu sub sore;
Eră pentru mine al meu Dumnedeu;
Si pentru aquesta nfain dat în penlare
Să’i făcu între dmeni ferice și mare,
Am dat al meu sufflet la negru Tartar.
Tu scii mai departe. Que ? gemi de turbare!
Vrei sângele mumei, tu vei resbunare?
Lovesce! na sinu’mi, tyranne barbar,
Qudci viața îmi este acum blestemată.
Oh! cum nu pociu 6re să sorb astă dată
Si (pilele talie și sângele teu!
Dar nu pociu quo fiu-meu în ultima’i stare

Oprt ori-que mâna a da resbunare,
MIHNEA SI BABA

227

S’aucți înpregiuru’ți strigoi și șoimane
Să’ți mință ciocoii, și tu să îi credi;

Să'ți ardă plemonii d'o sete adîncă
’Nainte s’ai apă, să nu poți su bei;
Să simți tot d’auna asupră’ți o stâncă ;
Să ’nclini a ta frunte la quine nn vrei;

Să nu se cundscă que bine vei face;

Să plângi ânse lacrem, să nu poți verși,
Să ardi de dorință, și la que nu’ți place,
S’apoi din nici una să nu poți gusta;
Să credi que esci geniu să aibi dille multe
Si toți ai tei moră, cu numele teu.

Si vorba ta nimeni să nu o asculte;

Căit’ sâ faci bine, și să faci tot reu."

VII

Așa vorbi betrâna
Si Mihnea tremuro;
Iar Naiba que fântâna
O sorbe într’o clipă,
Si tot de sete țipă
La drepta lui sburd.

El are capu de taur
Si ghiare de striogiu
In codai de balaur,
Si geme cu turbare
Quând baba tristă pare
Iar codai stă vflvoiu.

Iar Nagodele-urîte

Cu țițele în capu

Cu lungi și strîmbe rîte
Cu quare dupo stâncă
Rîm’ marea quea adîncă
Si lumea nu le ’ncapu.

In hatele hidose,
In spate c’un picior,

Cu code lungi pletose
Cu dece guri în frunte,
Cu capul quât un munte
Que sar din munți în nor.

Si șdso legione
c’e diavoli blestemați
Trecea ca turbilidnc
De flacăr' infernale
Căllări toți pe cavale
Cu perii vîlvoiați.

Si mii de mii de spaime
Veniă din iad rî(|end
Pe Mihnea să defaime,
Quoei astfel baba are
Micțlocu de resbunare,
Pe mort nesupperând.

vin

Mihnea încalecă,
Callul seu tropotă,

Fuge ca vîntul;

Urla pădurile,
Fîșie frundele,

Geme pămîntul;

Fugu legionele,
Sbor cu cavalele,

Luna despare;

Cerul se ’ntunecă,
Munții se cletină,
Mihnea tresare;

Fulgerul șerpuie
Tunetul bubuie,
Callul seu cade;

Demonii rîssero.
O! que de hohote!

Mihnea tresare.
228

MIHNEA SI BABA

Anse el răppede

Iară încallecă,

Fuge mai tare;

Fuge ca crivețul

Sabia ’i sbîrneie

In apperare.

Arip’ fantastice

Simte pe umere;

Anse el fuge.

Ghiara îl sfîșie,

Guri insetabile

Hainele suge.

c‘? fTflBloO • 1 h‘) '• '	'

Baba p'o Arnelă

Iute ca fulgerul

Trece ’nainte;

Slabă și palidă,

Pletelei fîlfîie

Pe oseminte;

Barba îi tremură,

Dinții îi elonțeie,

Muge ca taur;

Geme ca tunetul,

Bate caval lele

Ca un balaur.

IX

Babă blestemată, umbre infernale

Demoni fără numer que ’nfrenați cavalle,
Spuneți que me vreți ?...

X

O! que de hohote!

Rissero demonii;

Baba chiar risse;

Inse pe creștetul
Munților radele
Dilei venisse.

XI

Urlă capitala de vorbe bizare;

Unu foc se făcuse in piața quea mare
Ș’o sută de Roși aici au trecut.
Poporul și robii alergă să vadă
Cum Mihnea Boierii aici o să ardă.
Tot omul de grijă parei que-e bătut.

Ură!. .. o femee betrână, uscată,
Cu lanțul de brașe păru de o dată.
Urâ!... de a doilea poporul făcu.
Venisse minutul quând dioa declină;
O radă de sore plăcută și lină
Pe perii betrânei d’argint appăru.

In flacăr de vie ea fu aruncată
Tradiția spune quo Baba în dată
Quând focul o ’ncinse, în aer sburd,
Si toți o vedurb p’o stea luminosă
Din regii fn regii sburând radiosă,
Și mult timpu în urmă așa s’arătd.

D. Bolintineanul
DEGETUL LUI DUMNEDEU.

Proverbu.

PERSONNE*

Contele d^Olendorf	I	Fridolin, pagiu

Elisdbeth, femeea sa.	|	Niderman, intendent.

Un servu.

Scena se pasă in Ungaria intr’nn castellu de lungo Buda, în 1698.

SCENA 1-

l’heatrul representa un salon; fasce de
arme adorna pereții. Un oratoriu (ico-
nostasu) la dreptata. Contesa cdsse o
scarpa; Fridolin scrie la o mescioră
lungo o fereastră.

Contesa — Adi avem 15,?
Nu e așă, Fridolin?

Fridolin (scuiânduse). — Cinci-
spre-dece Apriliu, domnă conte-
\ să, ajunul Floriilor.

' CONT, (lăsând lucrul din mâna). —
Optu dille mai întârdiaro du-
po fixarea sosirii contelui! Pe
semne quo încetarea armelor,
que îl făcea să spere quo va
veni să petreacă aqui quâte-va
luni, s’a precurmat! dar pentru
que sâ nu’mi scrie. Dumnedeu-
Ic! pote quo din nuou luptele
’i au expus viața! — Apprins-ai
Fridolin, adi-dimineță trei fă-
clii la altarul Verginii?

FriD. — Și de doe-ori am ci-
tit rosariul qua să reverse Dum-
nodeu pace în inima domnieitalle.

Cont. — Mulțumescu, fotul
meu; ruga unei inime curate e
plăcută în aintea lui Dumnedeu.

FriD. (appropiinduse si ingenuchind

Iflngd contesa). — De nu te-ai fi
temut quo sunt prea multu ju-
ne, eu aș fi fost acum în urmele
Domnului conte și pe fiă-que
ții quâte un currier ’ți ar’fi ad-
dus novelle. Asemenea, în luptă,
quând pericolul ’l ar’fi amenin-
țat, eu m’as fi aruncat în aintea
lui.

Cont. — Scumpul meu Frido-
lin!... Șade bine unui bărbatu
de a fi bravu; ânse copiii câ și
femeile e mai bine să se roge
lui Dumnezeu de quât să se
bată. (Niderman se arata in fundu sj
ascultă).

Frid. — Apoi eu numai sunt tot
copillu, quoci peste o lună împli-
nescu cinci-spre-dece ani. Și. qua
să fiă quine-va credincios, e vre-o
nevoie de a fi tare?

Cont. — Mai târziu, Fridolin,
mai târziu îți va fi iertata
a’ți aretă t6tc sintimentele căldu-
ri) se alic suffletului. Vei merge
pe urmele nobili a repurta laure
(puind mana pe capul lui) quare vor
ședea bine aquestei frunți blân-
de; Acum, du-te a mai resufflă
DEGETUL LUI DUMNEDEU.

230
din studiuri, și preâmblă-te prin
dumbravă: ia callul meu Isa-
bel; eu n’am curagiul a me
deprinde să esu cu densul.

Frid. — Nu vrei mai bine să
me puiu la clavicembal!

Cont. — Nu; în posiția în
quare me aflu musica m’ar în-
tristă. —• Du-te, copiile, (ii face
un semnu amical din mana. Fridolin
se înclina si ese).

SCENA II.

Contesa, și Nidebman.

Niderman. (ia o parte). — înce-
pu a înțellege de unde vin atâ-
tea favori assupra lui Fridolin,
(înaintează). — Domna contesa a-
vut-a bunătate a’și aruncă un ochiu
assupra corupturilor que ’i am dat ?

Cont. — M’am uitat pe elle
făro a put6 sa’mi explica que
felu, în singurătatea în quare
trăiescu dela departul contelui
și suitei salle, spesele nostre
crescu pe t6tă dioa.

Niderm. — Domna este prea
generosă; o mulțime de săraci se
hrânescu în castellu.

Cont. — Que o să ție hrana
la vre o quâți-va nenorociți!
Lasă; vom dă în quercetarea
lui Fridolin aqueste hârtii.

Niderm. — Un forte îndemâ-
naticu comptabil!

Cont. — Nu așa ca dumneata
pdte; dar negreșit mai bun de
quât mine.

Niderm. — Are darul de a re-
eși la cepeteiu tot-d’auna.

Cont, (seridsa) — Are darul d’a

nu fi nici invidios nici supperător.

NlDERM. (salutând spre eșire) —
Domna Contesa me va iertă; Ca 0
parte) eu ânse nu voiu iertă nici
o datâ piciului asta de pagiu.
(Contesa isi ia acul, Niderman depar-
tânduse, se uita pe masa unde scrisesse
Fridolin, ia o hârtie si o citesce) ha!
eto un ducument bun! să’l pu-
nem bine (ese).

SCENA III.

Contesa (singura.)

Cont. — Omul asta semenă
viclean și reu. Voiu vorbi Iui
Ludovig despre urra aquestui omu
asupra lui Fridolin. — Anse, o
Ludovig, scumpul și nobilul meu
consorte quând îl voiu revede?
Resbellul asta cu Turcii atât îi
apprindeâ curagiul, în quât nu
me pociu gondi fărâ spaimă la
pericole que ’l au amenințat,
și quare îl mai amenință pote!...
[își accunde chipul in mâini]. Cu ru-
găciunea numai pote quine-va
depărta tristele închipuiri de qua-
re sunt împresurată [se duce si in-
genuchie înaintea oratoriului].

SCENA IV.

Contesa singura in genuchi, pe urma
Fbidolin.

Frid. [alergând]. —’L am vedut;
’l am ve^ut; vine! vine!

CONT, [ardicanduse pe jumetate]. —
De quine vorbesci ? spune’mi,
pentru numele lui Dumnezeu!

Frid. — De domnul meu con-
tele d’Olendorf. [contesa recade in
genuchi si cu ferbinteala isi unesce mâi-
nile] Frid. — Vine pe drumul ul-
DEGETUL LUI DUMNEDEU

231

inilor; omenii sei îl urmează și
•ni I pot ajunge; a dat drumul cal-
lului; de n’așu fi fostu cAllaro
|»<’ Isabel al domniei talie nu
'Itșu ii putut întrecce qua sâ’ți
<liiu de scrie.

Cont, [mergcnd catrc ușa].— Beie-
to, dca’ți Domnul pe viitor o a-
«urnenea bucurie qua aqueasta
que’mi ai addus tu mie! — Ci,
unde e Ludovig? Să’i vedu.

SCENA V.

Quei de sus, Contele in uniforma,
plinu de pulbere.

CONTELE [stringend pe contesa Ia i-
nima]. Eată-me, draga mea, dul-
cea mea Elisabeth.

Contesa. — Que de chinuri,
o Ludovig ! ’mi a addus depăr-
tarea ta...

Contele, (o piivesce cu tinerețe).—
Te aflu pallidă, în adevăr, l’ăr’a
fi mai pușin bellă.

Contesa. — Să nu te fi costat,
scumpul meu. tropheele vre o du-
rere ?

Contele. — Nici una; eu am
fost mai norocit de quât amicii
mei Frideric de Mersburg și
Conrad d’Altenheim, doi bravi
offișeri que căduro subt paloșul
musulman.

CONTESA, (infioranduse). — Pu-
teai și tu avea aqueași sorte !

Contele. — Nu, quăci mă ap-
pără rugăciunile talie.

Contesa. — O! cu quâtă fer-
bințieală me rugam ; și nu mă
rugam numai eu. Orfelinul que
’l ai adunat, în tote ^illele ardi-

câ vocea innocentă pentru pa-
za viețoi talie (intorcenduse către
pagiu). — Vino Fridolin, salută
pe protectorul teu.

Contele, (eu mirare)— Quât a
crescut dela depărtai meu în-
quoă. E flăcăiandru cum se cade,
(către Fridolin). Peste pu$in, băie-
te, trebue să’ți schimbi portul as-
ta sfemeiat. vesmintele soldatu-
lui îti vor sta mult mai bine.

Contesa. — E anco plăpân-
du, și resbellul e prea aspru.

Contele (surridendu). Nu’ți pla-
ce meseria armelor, scumpa mea
Elisabeth.

Contesa. — Nu pdte să’mi
placă nimicu que mă desparte
de tine.

CONTELE, (sărutandu’i mana). —
Quând ai cugetă tot d’una as-fel!

SCENA VI.

Quei de sus, Niderman.

Contele. — Hei! Niderman,
cum îți mergu finanțele ? cum
le guvernedi?

Niderman (piecanduse pînd jos)—
Pe quât îmi e prin putință eu
le țiiu întru sporire: ânse cu
tot zelul meu, domnule conte...

Contele (prorupendu’i). — De
unde vine sgomotul aquesta?

Nîderman. — Sunt vasalii Do-
mnului conte que alergară la au-
rirea despre sosirea sa.

Contele — Me ducu să le
mulțumescu. (către contesa). Tu E-
lisabeth a mea, semeni ostenită;
vină să te ducu în appartamen-
tul teu, unde îndată voiu veni
DEGETUL LUI DUMNEDEU

232
și eu, (° duce pin<5 Ia usa din dreap-
ta, si ose apoi cu Niderman).

SCENA VIL

Fbidolin singur.

Domnul contele are cuvânt;
eu nu pociu sa mai stau multu
subt vestmântul asta, făro a me
rușina. II voiu păstră ânse că
o suvenire a filelor fericite que
am petrecutu. Privind la den-
sul mi se va pâre quo audu din
nuou lecțiile de pietate de în-
țelepciune și de bună cuviință
que nobila mea domnă binevoi
a’mi da; — și daqua lumea que
ea o descrie plină de corrup-
țio me va tragge la reu, vede-
rea aquestui vestmânt me va
face a me roși de greșalele
melle.... Nu me chiamă ore pe
mine ? (ese răpede).

SCENA VIU.

Contele, Niderman.

Cont. — Eu nu te înțellegu ;
de quine vrei să vorbesci ? și
pe quine numesci trădător?

Niderman. — Cu greu îmi e,
Domnul meu, a accusă persona
que este tote datore, persona
a quăruia viață ar trebui să fiă
o neîncetată recunoscință pentru
faccerile de bine alle măriei tal-
ie. Onorea ânse a casei măriei
talie îmi e atât de scumpă, în-
quât, trebue, ori-que m’ar costă,
să’ți descoper purtarea pagiului
Fridolin.

Contele. — Nu cumva îți calcă
în urmă și curtenesce pe aque-
eași fetișoră cu tine?

Niderm. — Nu, domnul meu
mărite conte, ellu nu curtenesce
la fete unde ’mi aruncu si cu
ochii: — Dorințele Iui mergu
mult mai departe; — ’și a întins
cutedarea pîno la mărita socie
a nobilului conte d’Olendorf...

CONT. (întorcânduse cu un gest ră-
pede.) — Inchide'ți gura, Nider-
man! — sa nu cumva să’ți esă
dintr’ensa un nume respectabil.

Niderm. — Nici o dată un al-
tar nu se spurcă quând îi jert-
fesce quineva cu necurăție

Cont, (inblanditu). — Adeverat,
ș’apoi nici nu credu qua Frido-
lin să fi avut culpabilă cugetare
que îi attribuesci.

Niderm. — Quât pentru ellu,
altă vorbă... — Criminalai ar-
dore se dă pe faca din minut în
minut; — și daqua domna con-
tesa nu ar’fî renunntat la lume
în timpul lipsei măriei talie,
quâte observații reutăciose n’ar’
fi putut quine-va face assupra
necurmatei nede.'iipiri de lângo
domna, a aquestui flăcăiandru...
(contele face o mișcare), flăceiandru
a quăruia căutătură se înflăcă-
ră, a quăruia voce tremură, ai
quăruia genuchi se înclină la
quel mai micu semnu de bine-
voință que îi arata domna sa!

Cont, (retiinduse). — Tu pre
măresci lucrurile, Niderman quo
ci atâtea manifestații de amor
ar’fi deșteptat pe conteasa, și pagi-
ni adi n’ar mai fi fost p’aqui...
( Niderm. — Domna conteasa
DEGETUL LUI DUMNEDEU

aquestea lo credo drept rocuno-
scință.

Cont. Apoi ții ou voiu facce
că dumnonri, și nu voiu put6
accunâ do o patimă impertinentă
po un eopillu quare, făro îndoia-
lă, in fundul inimei nu pote ave
do quăt o recunoscință de fiu.

Niderm. — Apoi attunci tăcu
și eu; atât numai domnul con-
tele credu quo va crede quo tre-
bue să dea de scire domnului
Fridolin qua să nu’și mai lase
pretutindeni a i se tîri mărturi-
sirile de amor filial, (u da o hârtia.)

CONT, (mototolesce hârtia, o pune
în buzunar, și se preâmbla quât-va fara
a vorbi. Vine apoi către Niderman que
il privesce cu curiositate). — Nici o
vorbă din aquestea să nu’ți esă
din gură. (>' face semnu a esi. Nider-
mar se <lepartea<|a).

SCENA IX.

CONTELE, (singur, șade și citesce incet).

Mi e frigu; ar’ pute dice qui-
ne-va quo un șerpe m’a muscat
de inima. — Nici o dată pri-
virea murindă a unui camarad,
— țipetele quellor răniți, — la-
cremelor, femeilor^ alle copiilor
în cetățile luate; — nici o dată
vederile quelle mai spăimîntă-
t6re n’au produs în mine effec-
tul aquestui billet..... un chin

atât de profund, — o durere a-
tât de amară, putea elle să’mi
împle suffletul la citirea unor
vorbe, scrise din întemplarc făro
nici o destinațio, pote,— ne în-
curagiate, fără îndoială...făro în-

233
doială; pociu ș’o dicu? — Oh!
aqui, — aqui în aquestu prepus mi
se coprindu tote chinurile.......Să

cutele un omu a iubi pe femeea
mea, să cutede să și ’io spuiă,
îl asvîrlu...sau și îl uccigu, dupo
rangul que va occupâ în societa-
te. — Ci să’si exprime și o speran-
ță și ensuși o mulțumire — ah!
pote voiu fi citit reu; — nu e
cu puțință. Căderea Elisabe-
thei m’ar face a me îndoi de a tu-
tulor angelilor din cer. (scdte bil-
letul). — Să vedem, pote vommu
scote din aquest fragment de
scrisore numai un singur culpa-
bil... (citesce).

"... Elisabeth!.....tu scii da-

“qua te adoru, și daqua voiu
“a te adoră în tâtă viața mea...
“Aruncă assupra’mi o căutătură
“blândă ... Nu priimi qua amo-
rul meu pentru quei mai ado-
rabil objet, să’mi nască o e-
“ terna durere. — Tot d’auna
“m’ai ascultat, nici o dată nu
“m’ai reîmpins pîno astăzi; —
“Ah! fiă qua și viitorul să’mi
“adducă asemenea încredințări...„

— Blestemul... Tote vorbele
semnificative lipsescu! ... Vai!
lipsi-vor ore în adever? —- Nu
e îndestul de chiar limbagiul
asta? — Nu, nu e de ajuns qua
să me [iotă facce a accusă Vir-
tutea ensuși ...Este ânse de ajuns
forte a me încredința despre feri-
cirea sceleratului! (se scola și se
preâmbla vorbind cu agitație). — Am
în mână un micjlocu de resbu-
234

nare — îl voiu pune în faptă —
Aquella que nu s’a temut a’mi
întorce asilul, grijele, educația
que ’iam dat, cu quei mai orri-
bil complot asupra fericirii mel-
le; — aquella que a sciut, pote,
prin nisce amăgitore întristări a
remișcâ în Elisabeth, pe quare o
numiam cu orgolliu un crin făro
maculă, nisce cugetări criminali;

—	aquella nu mai merită de a ve-
de lumina; se va cobori de viu
în aquelle abysuri întunecate
unde dreptatea aruncă pe crimi-
nali; — acolo el se va spălă
de nelegiuirea sa, anni, anni înde-
lungați! (cu o bucurie selbatica) qudci
este june (se așeada și scrie).

“Domnule commandant!

“Sciu quo mâine pornesci din
“Buda din preună cu condamna-
“ții la munca minelor. — Pro-
“fitu de departul dumitalle qua
“să mîntuim țarra de bleste-
“matul aquesta que îți adduce
“scrisorea. Sau cu forța sau
“prin îndemânare pune să’l
“cufunde în ocnele de unde
“nimenii nu mai ese. — Vei în-
“ datoră. domnule comandant,
“pe unul din vechii domniei talie
“credincioși camaradi. „

Ludovig, conte d’Olendorf.
(suna, unu servu intra).

—	Trimite ’mi pe pagiul Fridolin.

SCENA X.

Contele singur, apoi intra Fridolin-

Cont. — Que greu îmi e săi
ascundu urra que îmi însufflă.

DEGETUL LUI DUMNEDEU

Frid. (intrând). Me chiamă dom-

nul?

Cont. — Pentru que n’ai ve-
nit îndată? unde erai?

Frid. — Citiam lungo domna
contesa qua să nu’i paie aștep-
tarea lungă pîno vei veni.

Cont, (la o parte) — Hypocritul!
(tare) Și dumneata me așteptai
assemenea cu nerăbdare qua să
scapi de citit?

Frid. — Domnul meu nu pote
crede quo nici o plăcere în
ochii mei nu e mai mare de
quât a fi lungo...

Cont, (mîniinduse). — Nu eredu
nimicu; dar... que cauți pe
aquea masă?...

Frid. — O hârtie que lasas-
sem.

Cont (,a 0 parte). — Nerușina-
tul! (tare). Vei căuta altă dată.—
Acum du-te să te culci, quoci
mâine dimineață, la optu cată
să fii la Buda, și să dai în mâna
commandantului de Wolf scriso-
rea aqueasta. — Este o comi-
siune forte importantă.

Frid. — Să queru vre un re-
spuns?

Cont. — Nu’i vei adduce dum-
neată. — Aide, pleacă. (Fridolin
ese).

SCENA XI.

Contele singur.

Cont. Nu me așteptam la o
assemenea sfrunterie; — scriso-
reai retăcită cată ânse a’i ad-
ducce ore-quare neastîmper. —
(appropiinduse de camera contesei). —
DEGETUL LUI DUMNEDEU

Dar aqui que se petrece, dor
sau teamă îi e de mine?...
Elisabeth.... — Quând așu veni
acum să’ți spuiu quât te iubes-
cu... — quâtă putere are asu-
pra’mi frumusețea ta... — que
prețu puiu eu pe amorul teu...
așu fi ore priimit cu bucurie...
sau cu frica? (departânduse). —
Nu me ducu acum; mâine, quând
pedeapsa trădătorului va fi îm-
plinită, voiu pute fi mai împă-
catu și voiu put6 judică mai
în pace daqua îmi mai este ier-
tat a’mi bine-cuvîătâ sortea...
sau daqua trebue a me ducce să
mor în vre un câmpu de bă-
taie... (intra în camera din stanga).

SCENA XII.

(Dioa începe a se ivi).

Contesa singura, apoi Fkidolin*.

Cont. — Que melancholie me
appasă. — Pentru que Ludovig
que se arătă atât de fericit quo
me vede, pentru que se depărtd
ellu d’o dată făro nici o vorbă
de explicațio. — (dueenduse către
camera contelui). Ușa e închisă;
que face? Que myster e asta?
(vedend pe Fridolin). Vino ’nquă
fetul meu; spene’mi: bine e con-
tele? n’am eu nici o temere de
sănătatea lui?..,

Frid. — Am vc$ut pe dom-
nul contele aseară; m’a încăr-
cat cu în ordin quare me du-
cu a ’l împlini acum de dimi-
neață; — semenă pe gonduri; —
astă nopte ’l am au$it preâm-
blânduse în camera sa; quâte

235
o dată mi se pârei quo au$u
și gemete.

Cont. — E forte tristu, și fuge
de mine; que nenorocire va fi
avendu!

Frid. — Cre^u, pote, quo
domnul contele plânge cu dor
pe amicii que'’ia perdut în bă-
taie, quoci în nesomnia sa l’au-
$iam uhiemându’i pe nume.

Cont. — Aqueasta 6 fără în-
doială; eu se cuverniă să’l înțel-
legu. N*a vrut pote să me întristede
cu mîhnirea sa. Du-te acum a
împlini ordinele, Fridolin; ânsă
nu uită quo mai ’nainte de toți
e un altu Domnu, quăruia sun-
tem datori quea mai d’ânteiu a
nostră cugetare, quel mai d’ân-
teiu actu al fiă-quăria dille.

Frid. — Pornescu în dată qua
să am timpu a da și pe la bi-
serică, (ese).

SCENA XIII.

Contesa singura, apoi Contele.

Contesa. — Iți mulțumescu,
Dumnedeule, de pietatea ăstui
copillu. — Rugăciunea din suf-
fletul lui se inalță către cer în-
tocmai ca temîia dintr’ un vasu
curatu și alles. (ascultându) Audit’-
am bine?.. în cameră, el, el
este, (alearga către barbatu seu quare
so arata; și luandu’i mana). Scumpu
meu Ludovig, pentru que să’mi
ascundi dorul teu. — Ellu te ono-
ră adorabilul meu soșu. — Nisce
amici secerați în florea vîrstei
a cătat să’ți lase nisce vii doruri;
DEGETUL LUI DUMNEDEU

236
anse împărtășindu-le sogia ta nu
le-ar mai fi îndulcit?

CONTELE. — (CU patima și tristețe).
Quâtu îmi e de dulce vocea
ta. — Quât sunt de ferice a
te reaflâ bună, indulgență, iubin-
dume neîncetat, — asă cre^u. —
Quând ai sci quâtă trebuință am
să credu quo me iubesc*

Contesa. — Sufferi pentru
camaradii tei... amorul ânse
iți remâne.

Contele. — Amorul teu ’mi
ar’ține locu de tote bunurile de
pre pămentu. (O pune sa seda si se
pune lungo ea privindn-o îndelung). —
Spune’mi Elisabeth, cum ’ți ai pe-
trecut în timpul văduviei talie?
Aveai vre o distracție? N’ai a
te plânge de vre una din per-
sonele que te încongiură ?

Contesa. — Adesea eram tri-
stă, ânse preferiam mai bine
singurătatea de quât lumea qua-
re ar fi turburat cugetarea mea
la tine. — Quât pentru servii
nostrii, îi tractam bine, — ei se
arata bărbați de omenie, credin-
cioși; — a faro numai de...

CONTETiE (prorupend’o cu vivacitate).

— A fără numai de...?

Contesa. — De Niderman,
intendentul, quare credu să fiă
un om posacu și invidios.

Contele. — Invidios... de
que ?

Contesa. — De tot que e mai
presus de ellu, mai vîrtos de
Fridolin.

Contele. (în neastimper). — Si

assupra aquestuia din urmă quare
ți-e opinia ?

CoNTEsa. — Quo este un an-
gel. — Adesea ’ți am mulțumit
în fundul inimei quo ’lai lăsat
pe lungo mine. —îmi plăcea mult
să’i învețu.

Contele. — Nu te temeai ân-
se quă o assemenea familliaritate
să însuffle ...

Contesa. — Que . ?

Contele. — Uitarea respectului.

Contesa (surridendu). — Frido-
lin n’are din alle pagilor de quât
numai vestmintele... Este un
copillu suppus și înțelleptu. —
Așteptă, voiu să’ți aretu quât
a profîtatu din lecțiile melle.
(Se scola si se duce sa caute harții intr’
un scrinu).

Contele 0» o parte), — Ea n’a
bănuit nimicu. — Nu sciu da-
qua se cuvine să i făcu cunoscute
offensa și pedeapsa.

Contesa, (inturnânduse). — Vedî
florile aquestea que a desemnat,
și aquestu . . . que a înlumi-
natu. — Dându’i noțiile unei arte
que îți plac**, me gondiam, scum-
pul meu Ludovig. la aquel timpu
fericitu quând tu îmi conduceai
mâna pe velină.

Contele. — Ai avut multă
încredințare în aquest băiatu,
Elisabeth?

Contesa. — Am făcut din ellu
un elevu de minune. — Și acum
ia vedi’i scrisdrea, que frumosă
e. — Adeveratu quo aqueastă
bucată s’a făcut dupo mai multe
DEGETUL LUI DUMNEDEU

încercări. — N’am fosta nici o dată
mulțumită. — Eră vorba dc tine.

Contele. — De mine ? — Nu
înțellegu.

Contesa. — In întristarea mea
despre departarca ta, adresassem
către patrdna mea o rugăciune
que voiam s’o puiu într’un cadru
în fundul oratoriului meu.

CONTELE (luând hartia). — Lasă
să citescu. (încet) “La Santa
“Elisabeth a Ungariei. — Scii
“daqua te ador și daqua voiescu
“în totă viața mea a te ono-
“râ... „ (scote fragmentul que i’I
didese Niderman si îl confrunta cu viva-
citate) — Que lumină! o ceru-
le ! (suma in mai multe rânduri. Ser-
vul intra). — Un callu în dată,
un callu. — Nu perde nici o clipă.

Contesa. — Que ai ? o Dum-
nedeule! que agitațio ;

Contele. — Scumpa mea, £
vorba să mântuiu un innocent,
un amicu que este în quei mai
mare pericol.

Contesa. — Cum ai aflat’o
așa de o dată ?

Contele. — O sciu, sunt si-
gur... Numai să nu fiă prea tărdiu.

Contesa. — Ah! trimite săi
dea de scire.

Contele. — Nu, nu, me du-
ca ensumi...... dar callul asta,

ah! que întârziere ! — (va sa ^8a
si intempina pe Fridolin).

SCENA XIV.

Quei de sus, FridolIn

Contele, (cu bucuriic) — Scri-
sorea mea, în fine n’ai dato.

237

Fridolin. — P6te quo voiu fi
greșit înaintea domniei talie
domnule conte; ânse m’am so-
cotit quo serviciul lui DumneZeu
quare £ Domnul tutulor, cată
să se facă mai currend de quât
al domniei talie, pe lungo aque-
stea commisiunea cu quare me
încărcassesi s’a si făcutu.

Contele — Făcut ? de quine.?

Fridolin. — Solemnitatea de
astăZi nu me iertă a trecce
pre lungo biserică făro a și in-
tra. — Me închinam singur ânco
quând betrânul nostru preotu
veni să me caute, — pentrn
quo sacristinul nu eră sănetos,
— qua să ducu d’a casă dela
ellu floriile que trebuia să le
bine-cuvinte. — Eu în dată îl
și urmaiu, și pe drum, întâlniiu
o personă din alle casei quăria
îi încredințaiu scrisorea.

Contele. — Quine eră per-
sona aqueasta?

Fridolin. — Domnu Niderman
intendentul, quare tocmai se du-
cea la Buda. (Contele face o miș-
care). — Stîlpările bine-cuvîntate
appără pe quei que le respectă,
de aqueea ve adduseiu aqueste
doe ramure (dă contelui una si con-
sei alta).

Contele (strigendu’i mana, si in-
torcenduse către contesa). — Aveai
dreptate, copillul asta e un angel.

Contesa. — Anse, Ludovig,
innocentul pe quare vreai să’l
mântui ?

Contele. — - Pietatatea iui ’l-a
DEGETUL LUI DUMNEDEU.

238
mântuit de pericolul în quare
va cădd calomniatorul. Contesa
’l aude cu uimire). — Iți voiu ex-
plică. aqueasta, Elisabeth a mea,
și vei vede îndreptarea umilitei

încrederi que te face adesea să
dici, quo:

“e bine pă$it quel pe quare îl
pădesce Domnul.,,

(D-na Adela Desloge.)

INCEPUTU

de

BIBLIOTHECA UNIVERSALA.

ISTORIE.

HERODOTU.

THUCIDIDE.

XENOPHONITE.

PLUTARCHU.

ERODIANU.

DIONISIU Alicarnaseu. Antichi-
tăți romane.

CESAR.

SALLUSTIU

TITU LIVIU.

TACITU.

JUSTINU. historie universală.

SUETONIU. historie a 12 Cesari.

QUINTU CURTIU. historia lui
Alexandru.

ROLL1N.

MONTESQUIEU.

GIBON. historia scăderii popolu-
lui roman.

HERBELOT. Bibliothecă orien-
tale.

BOSSUET.

VOLTAIRE.

J. MULER. Assupra historiei ge-
nerelui umanu privire generală.

ROTTEK.

VICO. (Philosophie istorică — sci-
ință nuoă.

HERDER. Idee assupra philoso-
phei historiei umanității. — Scri-
sorie assupra progesului uma-
nității.

LESSING. Cercare assupra de-
stinatelor generelui umanu.

GUIZOT. historia civilisației în
Europa.

PHILO S OFIE.

PLATON.

ARISTOTELE.

CICERON. Opere philosophce și
morali,

SENECA.

MARCU AURELIU.

BACON. Opere complecte.

CARTES1U. Opere philosophice și
morali.

SPINOSA. Ethica.
DE BIBLIOTECA UNIVESALA.	239-

MALEBRANCTTE. Reccrcările ve-
rității.

LOCKE. Despre înțolligința u-
înnnă.

LE1BNIZ. Cercare do Theodicee
asupra bunătății Iui Dumnezeu
libertății Omului și originea
Râului. Nuoă cercare assupra
înțelligintei umane. — Opuscule
și scrisori.

WOLF. Despre Dumnezeu, Mund,
suflletul uman. Philosophia sa.

BERKELEY. Principele cuno-
scințelor umane. — Dialogurile
lui Hylas și Philonous. — Al-
ciphron sau philosophul.

HUMES. Recercări assupra ințel-
liginței umane.

KANT Critică a Rației pure. —
Critică a Rației practice.

FICIITE. Principele sciinței. —
Despre destinația Omului. —
Despre relația idealismului cu
Religia.

HEGEL. Phenomenologia Spiri -
tului. —Encyclopedia sciințelor
philosophice.

JOSEF SCHELLING. Idee pentru
o philosophie a naturei. — De-
spre un suffiet universal, sau hy-
pothesea physicei superiore spre
explicația organismului gene-
ral. — Syscema idealismului
transcendantal. — Bruno, sau
despre principul divin /și na-
tural al obietelor. — Despre
relația artelor cu natura.

CLARKE. Despre existința și at-
tributele lui Dumnezeu. — Pro-

be despre religia naturale și
religia revelată.

111 JTCIIESON. Recercări assu-
pra orginii ideilor que avem
despre Frumusețe și Virtute.

BURKE, Recercări assupra origi-
nii ideilor que avem despre
frumos și sublimu.

SULZER. Theorie, despre fru-
mos.

J.-J. ROUSSEAU.

CHARRON. Despre înțelepciu-
ne — Discursuri.

PASCAL. Cugetări.

LA ROCHEFOUCAULD. Re-
flexii, sentințe și maxime mo-
rali. — Examen criticu de ma-
xime.

ADDISSON. Șpectatorul.

SCIINȚE.

DREPTURI.

GROTIU. Tractat despre resbel
și pace.

BURLAMAQUI și FELICE. Prin-
cipele drepttului natural și po-
liticu.

PUFENDORF. Despre datoriile
Omului și Cetățeanului, pre-
scrise de legea naturale.

HEGEL. Basile philosophiei drep-
tului.

KANT. Projet de pace perpe-
tuă. — Principe metaphysice de
jurisprudință

BLACKSTONE. Commentariuri
asupra legilor englese.
INCEPUTU

240

GRAVINA. Originea dreptului
civil, sau historia legislației la
Romani.

BECCARIA. Despre delicte și
pedepse.

PILATI de TAVSSO. Trac-
tatu despre legile civili. —
Tractatu despre legile politice
alle Romanilor din timpi Re-
publice).

MONTESQUIEU. Opere.

MIDDLETON. Tractat despre
senatul roman.

CHAPMAN. Cercare assupra se-
natului roman.

GABRIEL NAUD1L Considera-
ții assupra corpului de Stat.

LA NOUE. Discursuri politice
și militare.

St. EVREMONT. Seflexiuni assu-
pra geniului popolului roman.

POLITICA.

PLATON. Republica și legile.

ARISTOTELE. Politică.

CICERO. Republica.

MACHIAVEL. Opere.

HOBBES. Corpul politicu, sau
elementele legii morali și civili.

FERGUSSON. Cercare assupra
societății civili, sau historia Ci-
vilisatiei.

LOCKE. Despre guvernul civil
PENEL ON. Telemachu.

THOMAS MORUS Utopia.

BERNARDIN de St. P1ERRE.

Harmoniile naturei.

IIARRINGTON. Oceana.— Apho-
rismi. — Dialoguri assupra ade-

veratei forme de guvernu po-
pular. Quelle șepte modele de
republice antice și moderne.

FILANGERI. Sciința legislației;
GODWIN. Tractat despre justi-
ția politică.

ECONOMIA POLITICA.

XENOPHONTE. Economica.

ARISTOTELE. Economicele.

VAUBAN. Decima (dijma) regale,
TURGOT. Despre formația și
distribuția avuțiilor. — Theoria
valorilor. — Disertație assupra
grânelor.

QUESNAY. Tabel economicu și
maximă generale a guvernu-
lui. — Systemă de economie
politică.

DUPONT de NEMOURS. Phy-
siocrație sau constituții) natu-
rale a guvernului quellui mai
avantangios generelui umanu.

SMITH. Avuția națiilor.

MALTHUS. principe despre po-
pulații).

GODWIN. Refutația principelor
lui Malthus.

RICARDO. Principe despre eco-
nomia politică.

SCIINȚE NATURALE.

PTOLEMEU. Opere astronomice.

COPERNIC. Revoluțiile orbelor
ceresci.

KEPLER. Commentariu assupra
mișcărilor lui Marte. — Stella
nuoă. — Despre comeți.
DE BIBLIOTECA UNIVERSALA.

GALILEU. Nuvellele regiilor
stellate — Dialoguri. — Scriso-
re la Don Virginio Cesarini.
— etc.

NEWTON. Principele Philoso-
pliiei naturali. — Scrisori.

LAPLACE. Systema mundului.

HERSCHEL. (ambi). Memoriuri
assupra nebuldselor.

LAMBERT. Systema mundului.

HUYGENS. Cosmotheorose.

DE LUC. Scrisori physice și mo-
rali assupra historiei Pâraîntu-
lui și Omului. — Scrisori a’su-
pra historiei physice a Pămen-
tului.

CRVIER. Discurs assupra revo-
luțiunilor globului terrestru.

EULER. Scrisori la o prințesă
din Germania assupra unor su-
jete de physică și philosophe.

HISTORIE NATURALĂ.

ARISTOTELE. Historia anima-
lelor.

PLINIU. Historie naturala.

VAILLANT. Discurs assupra stru-
cturei florilor, differințele lor,
și părților lor.

LINNEU. Systema naturei. —
Principe de Botanică, etc.

BUFFON. Opere complecte

BERNARDIN. de St. PIERRE.

Opere complecte

HUMBOLDT. Tabelle alle na-
turei. — Geographia plantelor.

SWAMMERDAM. Biblia na-
turei.

PERIODUL V

241

REAUMUR. Memoriuri assupra
historiei insectelor.

DE GEER. Idem.

TREMBLEY. Historia polypilor.

BONNET. Contemplația naturei.

BELLE ARTE.

J. PAUL RICHTER Esthetică.

BOUTERWECK. Esthetică.

SULZER Theorie generale de
belle arte.

LESSING. Laocaon.

W7INKELMANN. Historia Artei
la antici.

LANZI. Historia Picturei în Ita-
lia

HAGEDORN. Reflexii assupra
picturei.

Viața pictorilor.

ARCHETECTURA.

STICHLITZ. Historia Architec-
turei.

HIRT. Historia Architecturei.

M U SIC A.

BA INI. Despre viața și influința
lui Pietro Luigi Palestrina.

FINK. Originea și progresele
Muși cei.

STAAFFORD. Historia musicei.

IIAUSER. Historia cântării Bi-
scricei, și a musicei sacre.

J.-J. ROUSSEAU. Dicționar de
musică.

GRETRY. Cercare assupra mu-
sicei.

17
242

INCEPUTU

LETTERATURA.  RETORICA POETICA.  ARISTOTELE.  LONGINU. Despre Sublimu.  QUINTILIANU. Instituțiuni ora- torie.  CICERON.  LA HARPE.  MARMONTEL.  BLAIRE.  Eloquința  DEMOSTHENE.  ESCHINE.  LYSIA.  ISOCRATE.  CICERON.  St. AUGUSTINU,  St. JERONYMU.  St. JOAN CHRISOSTOMU.  St. BASILIU.  St. GRIGORIU.  ELIE MINIATE.  BOSSUET.  FENELON.  MASSILLON.  BOURDALOUE.  MIRABEAU.  BENJAMIN CONSTANT.	JEREM1A.  OMERU. Iliada. — Odisseea OSSIAN.  VIRGILIU  MILTON Paradisul perduta. DANTE. Comedia divină. KLOPSTOCK. Mesia.  TASSO. Gerusalemme liberata. CAMOENS. Luciadele.  DON ALONZO D’ERCILLA. A- raucana.  PULCI Morgante.  BOIARDO și BERNI. Roland amoratul.  ARIOSTO. Roland furiosul.  Drame.  ESCHILU. SOPHOCLE. EURIPIDE.  AR1STOPHANE.  SENECA. PLAUTU. TERENTIU.  P. CORNEILLE.  T. CORNEILLE  J. RACINE.  CREBILLON MOLIERE. REGN ARD. REAUMARCHAIS. VICTOR HUGO.
POESIE.  Profeți, Rapsodi, Bardi, Epopee.  DAVIDU.  SOLOMON.	SHAKESPEARE.  SCHILLER.  GOETHE.
DE BIBLIOTECA UNIVERSALA.

ALFIERI.

MONTI. Aristodemu.

MANZON1. Carmagnola.

SILVIO PELICO. Francesca di
Rimini.

HUGO FOSCOLO. Ricciarda.

PINDARU.

SAPHO
THEOCRITU.

ANACREONTE

243

Dna SEVIGN&.

Dna GENLIS. Adela și Theodor.

Dna de STAEL. Delfina. —
Corina.

CHATEAUBIAND.

VICTOR HUGO. Notre Dame.

Dna GEORGES SAND.

EUGENE SUE.

BALZAK.

WALTER SCOTT.

BULWER.

PHEDRU.

ORAȚIU.

OVIDU-

JUVENAL.

PERSU.

BOILEAU.

GOETHE.

CERVANTES.

BOCCACE. Fiameta.

MANZON1.

BÎRON.

THOMAS MOORE.

DANTE.

PETRARCA.

METASTASIO.

HUGO FOSCOLO-

LAMARTINE.

ROMANȚURI.

ELIODORU

Dna. LAFAYETTE.

HAMILTON. Opere.

LE SAGE.

VOLTAIRE. Contes philosofiques
J.-J. ROUSSEAU. Nuoa Eloisă.
BERNARDIN de ST. P1ERRE.

Paul și Virginia. — Coliba
indiană.

Dna COTTIN. Amelia Mans-
field. — Elisabeth.

NB Autorii aretați aqui for-
mând numai un inceput de
Bibliothecă universale, cititorul
nu se va formalisă ve^endu
quo lipsescu mul ți alți autori,
cum și tractate de sciințe despre
quare nu se vorbosce. Quând
vommu ave quelle coprirse aqui
vommu cugeta și mai de parte,
sau vommu vede dela annul al
doilea, al treilea, cum primescu
Românii aquest începutu.

CHIEMARE.

De, vre o doe deci de auni
începu a se audi în totă Româ-
nia vorba Litteratrvră’, mainainte
244

INCEPPUT.

scrieri nu e literatură, nu e
progres.

Cu traducția scrierilor arătate
în precedenta însemnare limba
nostrâ trecendu prin tdte domi-
niurile cunoștințelor umane ex-
primând ideile tutulor autorilor
celebri, va legiul vorbe, phrasi și
expressiuni, se va lăți și întinde în
t6te laturele horizontelui sciințe,
și făcânduse capabilă a exprima
ori-que cugetare, va deveni
limba viitorului României și se
va înfășisâ splendidă și radiosă
Litteraturei naționali.— Fără Lim-
ba nu ă nici o litteratură naționa-
le. La nici o națiă n’a existat lit-
teratură pînă quând ’și a expri-
mat ideile într’un gergu (geargon).

Spre a pută ajunge la împli-
nirea cugetului seu, jos însemna-
tul, după micele nostre midlă-
ce, promite tutulor zeloșilor Ro-
mâni a da pe tot annul quâte
21 volume dela 25 pînă la 30
colle fiă-quare. Periodul fiă-quă-
ruia annu va fi împărțit în (jece
despărțiri, și din fiă-quare se
vor publică quâte:

3	volume	Historie.

3	—	Philosofie.

3	—	Drepturi.

2	—	Politică.

1	—	Economie politică.

2	—	Sciințe nalarali.

1	—	Belle-Arte.

1	—	Retorică, și	Poetică.

2	—	Poesie.

3	—	Romanțuri.

21 volume.

nici înțellesul nu’i eră cunoscut,
începură a se scrie, a se tra-
ducce și a se typări quâte-va
cărți, se distinseră quâți-va scrii-
tori, și astăzi peste tot locul se
aude din gură în gură, expres-
siile: Litteratura româna, năs-
cenda nâstra Literatura, înain-
tarea Literaturei nostre, etc.;
ânse que avem în comparație
cu precedenta însemnare de
scrieri que se vădu la alte na-
ții ? și precedenta însemnare a
quâta parte coprinde din cărțile
unei întrege și complecte biblio-
tece ? — Unde ne sunt cărțile ?
Quarii ne sunt maeștrii qua să
potă eși discepolii ? — Maeștrii
Romanilor fură Grecii: maeștrii
Europei fură Grecii și Romanii;
ai noștri potu fi Grecii, Roma-
nii, Italienii, Franșesii, Spaniolii,
Germanii, Englesii. — Ințellegem
noi limba lor? sau făcutuiam qua
ei să ne vorbească în limba nostră.

A înțellege o națiă mai multe
limbe este mai a-nevoie; a se tra-
duce mai mul ți și varii autori, într’o
limbă este mai cu putință; și a-
queasta din urmă’și a propus jos
însemnatul, cugetând a da Națiu-
nii un început de BIBLIOTHECA
UNIVERSALA. Intr’ ensa se vor
coprinde quei mai remarcabili
autori antici și moderni, alle
quăror scrieri au contribuit spre
împlinirea faptei mari a civilisa-
țiunii, spre formarea lății și ini-
mei umane, ipre perfecția Omu-
lui. — Fără nisce assemenea
UNIVERSALA.	245

îndeplinire. Generositatea lor o
va judică Posteritatea

Voiu deschide o subscripție de
quâte Zece împărătesei pe annu;
voiu da pentru aquești Zecc
împărătesei aquelle 21 volume;
voiu rugă pe DD. Abonați a se
subscrie pe cinci anni, qua să
pota eși quel pușin autorii an-
tici clasici; voiu mendicâ, qua
să Zicu asfel, luminarea și mân-
tuirea Națiunii, și eto fondurile
melle; sunt sigur într’ânsele pen-
tru quo stau acolo de unde nu
se mai perdu, stau în tesaurul
meu quel mai prețios, stau în
inima vostră quea nobilă și ge
neresă, fraților mei Români.
Puneți mâna pe inimă și între-
bați-o quât bate întru dorința
luminării, și mântuirii, și vă veți
pută încredința daqua fondurile
melle sunt sigure sau nu. A se
încrede quine-va în judicata să-
nătosă a omenilor, în aquea do-
rință de luminare mântuitdre,
este mai de o potrivă cu a se
încrede ănsuși în DumneZeu;
quoci DumneZeu este Cuvîntul,
Mintea universală, Adevărul și
Limina, și quoci DumneZeu în
multe prin ămeni operă.

Quât folos pote adduce Națiunii
aqueastă faptă, se pote judicâ
de ori-quine : cultara Limbei, re-
spendirea cunoscințelor, mântui-
rea de rătăcirile întunerecului,
stima străinilor și a Posterității,
și, que este mai mult, stima n6-
■tră către noi ănșine. — Dar,

DE BIBLIOTECA

In annul d’ântăiu seva începe
cu Herodotu (historie), Platon
(Philosofie), Burlamachi, Becca-
ria, Montesquiou (Jurisprudență),
Filangeri (politică), Riccardo
(Economia politică), Bernardin
de St. Piărre (Sciințe naturali),
J. P. Richter (Belle-Arte), Ari-
stotele, Longin (Retorică poeti-
că). Homeru (Iliada), Dna de
Stael (Corina sau Italia).

Asfel din an în an se va urmâ
înainte pîno la împlinirea Pro-
grammei (daqua Dumnezeu va
bine-cuvîntâ întreprinderea și
va însufflă Românilor dorința
mântuirii!

Quând în volumele date în
annul curgător nu se va împlini
opera începută, se va urmâ
aqueeași operă în annul următor.

Pe fiă-quare patru lunii vor
eși quâte șepte volume. Ediția
va fi uniformă, tote cărțile vor
ave aquellași format in octavo,
hârtie velină, littere St. Au-
gustin.

Va întreba ânse quine - va :
Bine, întreprinderea este bună
și mare, pote; spre împlinirea
ei ânse & necesitate de mari
spese, unde sunt fondurile?
—■ Fondurile întreprinzătorului
sunt și au fost în tot d’auna în
inimele bine cugetătorilor Ro-
mâni. O dată erâ mai putini să
cugete bine, acum sunt mai
mulți. Aquestia sciu săjudice;
vor apprețui întreprinderea și
vro alergă spre addueerea ei la
INCEPUTU

quine-va și ore quare drepturi
în soșietate — quând Părin-
tele scie quât e de mare sar-
cina pusă asupră’și de a împlini
crescerea și mântuirea fiilor sei;
attunci vine aquea stima către si'
ne, atât de fructiferă. în virtuți și
fapte mari, încrederea în sine
atât de întreprindătore și plină
de resultate fericite.

Toți părinții începură a simți
în $ioa de astăzi necesitatea de
ai da fiilor o crescere dupo mid-
locele și cunoscințele que au.
Nisce asemenea cărți ca quelle
arătate mai sus sunt singure
quare potu întregi o crescere
și forma bărbați în mai multe
ramure. Aquestea există cu ade-
vărat în alte limbe, ânsă quei
mai mulți nici quo le cunoscu,
și pentru mulți din quâți le cu-
noscu sunt forte scumpe. A le
ave quine-va pe tote sunt neces-
sarie sume forte mari; a le ave
în limba română e de ajuns nu-
mai $ece împărătesei pe annu și
peste tot ar costă la 300 împă-
rătesei în 30 de anni.

împlinirea sau și începerea
numai a aquestei întreprinderi
este un monument din quelle
mai colosali que se înalță în
memoria înțellegerii și cunoscin-
;ei române din $ioa de astăzi.
Numele quellor que vor contribui
spre susținerea și re uși rea ei
vor fi înscrise în frontispițiul
aquestui edificiu litteral spre e-
terna lor adducere a minte ca

246

Domnii mei, e mare vorba aquea-
sta stima către sine: și noă ne a
lipsit și ne lipsesce anco; pen-
tru quo n’am avut mai nimicu
de a stima în noi dela o epochă
în quă. Ne-a lipsit de tote în
adevărata lor semnificație, și
n’am stimat nici legi, nici gu-
vernu, nici dregători, nici ostași,
nici preoți, nici cetățeni, nici
părinți, nici fii; de nici unele
n’am avut cum se cuvine să aibă
o națio spre a se respectă pe
sine și a fi respectată de alții.
In atâta necredință ajunsesse Ro-
mânul despre sine în quât pro-
verb! rușinători el applică sieși ;
producțiuni alle aquestui pămînt
bine cuvîntat, qua să fiă mai de
frunte, mai însemnate, cătă să
aibă un nume străin; tot que
eră sălbaticu și mai prostu, a-
quella era românescu însuși în
ochii noștri. Vai de oștirea que
a perdut credința que va învin-
ge, și vai de nația que a per-
dut stima către sine.

Prin îmmulțirea cărților allese
se respândescu luminele și cu-
noscințele , se îmmulțescu băr-
bați a dirige tote ramurele: și
quând dregătorul își împlinesce
cu consciință și cu lumină înalta
sa însărcinare ; quând Preotul
luminățlă în biserică mai pre-
sus de mii de făclii măteriali ;
quând cetățeanul își cunosce drep-
turile salle, și mai vîrtos sa-
crele salle datorii — quoci de
la împlinirea datoriilor pdte avă
DE BIBLIOTECA UNIVERSALA.

făcători de bine ai Națiunii și mân-
tuitori ai ei de errorile întune-
recului orbirii morali.

Abonamentul se face, pe cinci
anni și banii se vor plăti din
annu în annu, la darea a faro
quellor șepte volume annuale.

Dupo împlinirea de cinci anni,
daqua întreprinzătorul va corres-
punde așteptării publice, zelul
Românilor va face să se îndepli-
nească fapta începută și va pren-
noi prenumărația pe alți cinci
sau Zece anni.

Chiemarea întreprinzătorului e-
ste către Romania întreagă: Mun-
teni, Moldoveni, Transilvani, Bă-
nățeni. Ellu este sigur quo în
vre o șepte milione de Români,
se vor afla 400 quarii să ajungă
spre a întimpină spesele de
4000 împărătesei que sunt de ne.
appărată nevoie pe fie-quare an
pentru traducători, correctori, ty-
păritori, și hârtie.

Pre lungă aqueasta se mai al-
lătură și aqueastă foie de sub-
scripție. Doritorii de a ajuta a-
questă întreprindere vor bine voi
a se subscrie și a o trimitte în
apoi la redacția aquestei foi. Su-
ma de Zece împărătesei se va
plăti dupo cum s’a Zisu, la eși’
rea quellor d’ântăiu septe vo-
lume.

La 1828 Martie 25 eși prima
ioie publică de quând există
Romania. F6iea aqueastă fu Cu-

247
r ierul Românii.	Pe attunei se

appropiâ lumina civilisației între
noi. Numărul ânteiu al Curieru-
lui eșit în Z*oa Bunei Vestiri,
annunțio appropierea unei auror,
în orizontele colonielor Romanei
El apoi fu înainte mergătorul tu-
tulor începerilor de ’naintare
annunțid termenii adoptați de
Reformă și înlesni înțellegerea
limbei regulamentare; prepară și
dette ființa Currierului de Ambe
Sexe, que adduse la lumina și
pupulariso litterele străbune, și
vorbele que le reclamă și limba
și naționalitatea noastră. — ț)ioa
Bunei Vestiri este Zioa quând
Angelul Păcii annunțid Virginii
Mântuirea lumii. Tot în aquestă
Zi Currierul face, în totă Româ-
nia, precedenta chiemare cu tabla
allăturată. Buna priimire a citi-
torilor vor pute facce qua într’o
Zi aqueastă foie naționale prin
sume de guri să p6tă resună:
“Bucurăte, Românie, quă au re-
sărit preste tine luceaferi que au
luminat Europa! „ —Fiă, Domni-
lor mei Români, qua prin patrio-
tismul vostru aquea Zi să p6tă
resări mai currend! Eu nu pociu
facce mai mult de quât să arătu,
să începu, și să țiiu cu religiosi-
tate condițiunile; a vostră este sus-
ținerea faptei, și tâtă lauda finelui.

I. HELIADE.

1846 Martie, 25.
248

INCEPUTU

ÎNSEMNARE

Aquestea se plicea la 1846
Martin 25, în annul 1847 se ad-
dussero litteră de ajuns, $ece
presse, hârtie velină peste 2000
topuri spre a pute typări quâte
șepte volume în fiă-quare patru
luni. Se formd o societate de tra-
ducători, compusă de DD. C- A-
ristia, I. Nigulici, Nenovici; furo
invitați și alți bărbați, și înce-
pură a se traducce. Homeru, de
Aristia, Herodotu Dante, Historia
civilisaunii dela Guizot, Lelia dela
Georges Sand del. Meliade, Mar-
tyrii dela Cheteaubriand de Nigu-
li, Xenophonte de Nenovici. Pela
capetul annului 1847 se pussero
sub typar Herodutu, Xenophon,
Dante, Historia Civilisatiunii, Mar-
tyrii, Lelia, și Consuclo; din tote
se urmă typărirea în mai multe cdlle
din fiă-quare quâte 2000 exem-
plare. Din fiă-quare mărturisescu
c611e typărite que s’au mai aflat
în urmă quâte s’au putut conser-
vă pîno la 1859. Cărți typărite
mai din ainte erâ în magazi-

nele Typographiei.

2 volume din Moliăre

peste.................1000

5	— Lord Byron . . 1000

2	— din Victor Hugo 1000

6	Rapsodii din Homeru idem

5	— Currier de Ambe

sexe..................idem

1	— Corricolo . . . idem

1	— Speronare. . . idem

1	— Gramatică roma-

nă și italiană . . . idem

1	— Parallelism tntre

ambele limbe . . . idem
Un curs de methodul
lancasterian în 50 ta-
ble ...................idem

18	— Carrier Roman . 100

15 —• Bulletinul offîcial 100
Aqueste eră destinate
pentru bibliothece . .

1 Grammatica române . 500
1 Arithmetica lui Fran-

cceaur..................400

Manuscrisele traducțiunilor au-
torilor classici, algebra, geome-
triu, trigonometia rectilignă și
spherica alle lui Francear, un trac-
tat de geographia astronomică,
manuscrisul unui Dicționar ro-
mân.....

Quând anse dupo revoluția din
9. luniu veniro Muscalii în t6mnă
t6tă furia lor și a ciocoilor de
attunci, (quăci boierii era cu Re-
voluția cu regineratia și Ciocoii
cu Reatia), totă furia ^Licusse sparse
peste aquel asse^omenttypographi-
cu. Pressele furo sparte sau vendu-
te pe nimicu, littera addusăcuun
an înainte que costă peste 8000 gal.
cu tescuri și hârtie în preună fu
vendută în licitați o prin ordinul,
stăpănariei pe 2000 lei; tote
cărțile și foile typăryte furo van-
dalisate. Bacani, spițeri, lips-
cani, peste doi anni își vănduro
marfa învelită în foi de Homeru
Herodot, Dante, Moliăre, Lord By-
ron etc. Tapițeriile caselor que s’au
BIBLIOTECA UNIVERSALA.

DE
lucrat în aquea epochă pe do do.
supt au un așternut po păreți
de autori clasici. Un consângo
bătrân que reinăsscsse spre paza,
în aquel așo^tâmânt muri din ca-'
usa pentru quă casacii ’iau tăiat
mâna; Arburii din gradină și
parca quei mai mulți furo tăiați;
mobilele ’și le împărtiro loruși,
casele furo ruinate. Peste aquelle
ruine și materiali și morali dom-
niră Satrapi; și pîno astăzi stau
în ruine și cată a sta ast-fel câ
monument spre eterna rușine a
Vandalilor, și aquellor que ’mi
au închis și ’mi ar închide por-
țile la ori-que judicată.

I. Heliade 1865 Ianuarie 6.

HISTORIA
GivUssatîoi Itaopcme.

iii.

Domnilor!

Am pus înaintea domniei vo-
stre elementele fondamentali alle
civilisației europeene, reaflândule
însuși în legSnul s£u propriu,
în momentul căderii Imperi-
ului roman. Me voiu cercă
acum să ve făcu a întrevede
mai din ainte quare le fusesse
diversitatea și lupta continuă,
șl quo nici unul dintr’ensele
nu reușisse a dominâ sogieta-
tea nostră, a o domină quei pu-
gin atât de complect pe quât
subjugă pe quele lalte sau lo
împinse afaro. Am recunoscut
quo aqui sta tot characterul in-
stinctiva al civilisației europeene

249

Vom întâmpină astăzi historia ei
în începutul seu, în secolii que
îi numimu barbari.

E cu neputință, la quea d’ân-
teiu căutătură quo vommu aruncă
assupra aquestei epoche, să nu
ne facă întypărire o faptă que
semenă în contradicția cu quelle
que ^isserom. In dată quo veți
căută să aflați quare noțiuni s’au
accreditat assupra antichităților
Europei moderne, veți află quo
diversele elemente alle civilisa-
ției nostre, principele monarchi-
cu, theocraticu, aristocraticu, de-
mocraticu, tdte pretindu quo la
începutu sogietatea europeană
eră a lor, și quo nu’și au per-
dut imperiul assupra ei de quât
prin usurpația principelor con-
trarii. Cercetați tote quâte s’au
«Jisu assupra aquestui sujet, și
veți vede quo tdte systemele prin
quare s’au încercat a înfăgisă
sau a explică originile nostre,
tote susțin predominanța excul-
sivă a unuia sau a altuia din e-
lementele civilisației europeene.

Prin urmare este o scholă de
publiciști feodali, din quari quei
mai celebru este D. de Boulain-
villiers, quare pretinde quo dupo
căderea Imperiului roman, nația
conquistantă, que apoi deveni
noblimea, avea tdte puterile și
t6te drepturile; quă sogietatea
oră averea aquestei nobilimi;
qud regii apoi și poporele au
despuiat’o de drepturile ei; quo
organisația aristocratică este for-
250
ma primitivă și adevărată e Eu-
repei.

D’alăturea cu aqueasta schdlă
veți află pe și a publiciștilor mo-
narchici, pe abatele Dubos, spre
exemplu, quare susține din con-
tra quo societatea europeană eră
o avere intrigă a regelui, a mo
narchiei. Regii germani, țlicuei,
qud ereditassero tote drepturile
dela împeratori romani; qud fus-
sessero ensuși chiemați de către
anticele popore, cum și de Galii
între quelle lalte; qud ei singuri
domină, și qud tdte conquistele
aristocrației nu erau de quât
nisce călcări peste monarchie.

Mai vine o atreilea schela a
publiciștilor liberali, republicani,
democrați, cum va voi quine-va
să’i numească; citiți pe abatele
Mobly; el $ice qud guvernul so-
cietății îndată dela al V-le secol
a provenit din systema instituții-
lor libere, din adunarea omeni-
lor liberi, și quo eră avere a
popolului propriu; qud nobilii și
regii s’au înavuțit din despuie-
rile libertății primitive, quare a
că^ut cu adeveratu subt attacurile
lor; ânse domnirea a fost a ei
la începutu.

Și mai presus de tdte aque-
ste pretenții monarchice, aristo-
cratice, populare se ardică pre-
tenția theoeratică a Ecclesiei quare
dice dnsuși în virtutea soliei sal-
le, a dreptului său divin, quo
societatea eră avere a ei, quo
ea singură avea dreptul de a o

ISTORIA.

guvernă, qud ea singură eră
ddmna legitimă a lumii europea-
ne duse prin travalliurile salle că-
tre civilisațio și adever.

Vedeți acum în quare situațid
ne aflămu. Noi am crezut a
recundsce qud nici unul din
elementele civilisațiunii europeene,
n’a dominat exclusivu în cursul
historiei salle, qud au trăit într’o
stare necontenită de vecinătate,
de amesticu, de luptă, de trans-
sacțio; și dela primii noștri pași
aflăm opinia aqueasta d’a drep-
tul contrariă qud adico ensuși
la începutul, în Idgdnul nostru,
în sînul Europei barbare cutare
sau cutare din elementele aque-
stea ar fi possedut întregu socie-
tatea. Și nu numai într’o țerră,
în tdte țerrele Europei, subt ni-
sce forme quam diverse, în nisce
epoclie differente, diversele prin-
cipe alle civilisației ndstre au
manifestata aqueste antipathice
între sine pretenții. Scholele his-
torice que characterisardm le pu-
tem află pretutindeni.

Fapta aqueasta este importan-
tă, domnilor, nu în sine, ci pen-
tru qud ne descopere alte fapte
quare în historia nostră ținu un
locu pre mare. In aqueastă si-
multaneitate de pretenții atât de
oppuse despre posessia exclusivă
a puterii, în prima etate a Eu-
ropei moderne, se arată dod
fapte fdrte însemnătore. Prima
este principiul, ideea legitimității
politice, idee quare a jucat un
CIVILISATII EUROPENE

mare rolu în cursul civilisațio;
europeene. A doilea este cha-
racterul particular și adevărat
al stării Europei barbare, al a-
quellci epocile despre quare a-
vem a ne occupă astăzi speșiale-
mențe.

Mc voiu încerca a adduce la
lumină aqueste doe fapte, a le
tragge una dupi alta din aquea-
sta luptă de pretenții primitive
que arătaiu.

Que pretind, Domnilor, variile
elemente alle civilisației euro-
peene, elementele theocratieu,
monarchicu, aristocraticu, popu-
lar, quând voiescu qua elle să
fi fostu quelle d’ânteiu quare să
fi possedut societatea în Europa?
Nimicu alta de quât pretenția d’a
fi elle singure legitime. Legi-
timitatea politică este în ade-
văr un drept întemeiat pe vechi-
mea si durata sa; prioritatea în
timpu este invocată că fântâna
drittului, ca învederarea legiti-
mității puterii. Și luați ă min-
te, ve rogu, qui aqueastă pre-
tenție» nu e numai a unei sy-
steme, a unui element al civili- !
sației nostre, ci quo se află în
tote. S’au învețatu âmenii în
timpii moderni a considera ideea
legitimității numai într’o systemă,
în systemă monarchică, și n’au
dreptate, quoci se reaflă în tote
systemele. Ați vețlut qui tote
elementele civilisației nostre au
voitu unul că și altul să’și o ap-
propriețle. Intrați mai 'nainte în

251
historia Europei, veți vedâ for-
mele sociali, guvernele quelle mai
diverse unele ca și altele în po-
sessia aquestui character de le-
gitimitate. Aristocrațiile sau de-
mocrațiile italiene or elvete, re-
publica de San-Marino, ca și
quelle mai mari monarchii alle
Europei, s’au Șisu și s’au ținut
pe sine legitime; unele întocmai
că și altele ’și au întemeiat pe
vechimea instituțiilor lor, pe prio-
ritatea historică și perpetuitatea
systemei lor de guvernu, preten-
ția către legitimitate.

De veți eși din Europa mo-
dernă, de ve veți întorce ochii
în alți timpi, în alte țerri, pre-
tutindeni veți întempina aquesta
idee de legitimitate politică; o
aflați pretutindeni legânduse de
quâte o porții dre-quare a gu-
vernului, de quâte o instituții, de
quâte vre o forma, de quâte vr’o
maximă. Nici o terră, nici un
timpu, unde să nu fiă vre o por-
țio de systemă sociale, nisce pu-
teri publice, quare să nu’și fi dat
și quării să nu i se recunoscă a-
questu character de legitimitate
quo vine din vechime și din du-
rată.

Quare este principul aquesta?
quare îi sunt elementele? que va
să (Jică? cum s’a introdus în so-
cietatea europeană?

La începutul tutulor guvernelor
al tutulor făro distincții, afflăm
tăria sau forța de origine, nu quo
voiu să dicu qui numai singură
ISTORIA.

253

forja lo-a întemeiat pe tote, și
quă daqua n’ar fi avut, în ori-
ginea lor, altu titlu de quât forța,
s’ar fi putut stabili. In adevăr
mai trebue și altele; puterile s’au
stabilit în virtutea unor ore-qua-
re convenințe sogiali, unor ore-
quare relații cu starea societății,
cu costumele, cu opiniile Anse ă
cu neputință de a nu se recuno-
sce qaă forța a întinat legeanul
tutulor puterilor lumii, ori-quare
va fi fostu natura și forma lor.

Și cu tote aquestea, domnilor,
nimeni nu voiesce aqueastă o-
rigine tote puterile, ori cum vor
fi, se lepădă de densa; nici una
nu s’ar pută afla quare sa vo-
iască quo s’ar fi născut din si-
nul forței. Un simtiment neîn-
vins dă de scire guvernelor quo
forța nu pote întemeia un drittuj
și quo de ar’fi avut drept o-
rigine forța, drittul nu putea eși
nici o dinidra de aqui. Eato
pentru que quând se resuie qui-
neva în timpii anticei, quând
aqui se află tote variile systeme,
variile puteri în prada violenței,
tote strigă: “Eu eram anterior,
subsistam mai nainte, subsistam
în virtutea altor titluri; societa-
tea era avere a mea înaintea a-
questei stări de violență, de lup-
tă în quare mă aflați; eram le-
gitimu; mi s’au contestat, mi s’au
răpitu drepturile.n

Fapta aqueasta singură, Dom-
nilor, învederează quă ideea for-
ței nu este fondamentul legitimi-

tății politice, si quo se întemeia-
Ză pe o base cu totul alta. Que
tăcu în adever system ele tp-
te prin aqueastă lepădare for-
male a forței? Proclamă singure
quo este o altă legitimitate, ade-
vărat fondament al tutulor quel-
lor laltn, legitimitatea rațiunii, a
justiției, a dreptului, și aqui este
originea de quare au trebuința
de a se lipi. Nu vor forța sași
o aibă drept început si de a-
queea Zicu quo ar’fi învestite, în
numele vechimii lor, cu un alt
titlu. Primul character dar al le-
gitimității politice este de a nu
priimi forța că începută al pu-
terii, ci de a o da la o idee
morală, la o forță morală la
ideea drittului, dreptății, rațiunii.
Aqui A elementul fontamental din
quare a eșitu principul de legi-
timitate politică; și a eșit prin
ajutorul timpului, prin ajutorul
duratei. Eato cum:

Forța s’a veZut qu’a presidat
Ia începutul tutulor guvernelor,
tutulor societăților; ânsă timpul
n’a stat; după cum schimbă tote
schimbă și faptele forței și le
corrige, și numai printr’ aqueasta
le corrige, quoci soșietațea du-
ră, și quoci e compusă de omeni.
Omul, (quât să fiă) părtă în
sine 6re-quare număr de cuno-
scințe, de ordine, de justiție, de
rațio, ore-quare simțire, nevoie
de a le face să prepondere și a le
vede predomându, de a le in-
troduce în faptele în miZlocul
CIVILISATII EUROPENE.

quărora el trăiesce; spre aquea-
sta se luptă făro încetare; și
daqua starea socială, în quare
el este pus urmează în ainte,
attunci travalliul lui își are și un
dre-quare effect. Omul revarsă
minte, moralitate, legitimitate în
lumea în quare trăiesce.

Mai presus de travalliul Omului,
printr’o lege a Provedinței que
e cu neputința a nu o simți,
lege analogă cu queea que în-
drepteadă lumea materiala, mai
este și o măsură ore-quare de
ordine, de rațio, de justiție, que
e indispensabile qua să potă
ducce și ține o soșietae. Numai
prin aqueastă faptă a duratei
»e pote conchide quo o societate
nu pdte fi întru t6te absurdă,
neînțellăptă, nedrăptă; quo nu
pdte fi lipsită întru tdte de aquei
element de rațid, de veritate,
de justiție que el numai pdte
face să trăiască societățile.
Daqua și mai mult societatea
se disvilupă, daqua devine mai
tare, mai potente, daqua starea
sociale, din $1 în di este accep-
tată de un mai mare număr de
6meni, este quăci se întruduce
într’ănsa din que în que, prin
actia timpului, mai multă rațio,
mai multă justiție mai mult ideea
drittului; est<* quoci faptele se
regulă pucin quâte puc«n dupo
adevărata legitimitate.

Asfel străbate în lume, și din
lume în mințile omenilor, ideea
legitimității politice. Ea are drept

253
temeiu, dreptu primă origine,
legitimitatea morală, justiția, ra-
ția, veritațea, și apoi sancția
timpului, que ne face a crede quă
rația a intrat în fapte, quo ade-
verata legitimitate s’a ântrodus
în lumea din afară. In epochă
que vommu studia veți află forța
și minciunea planând peste le-
gănul monarchiei, aristocrației,
democrației, și ânsuș al Eccle-
siei; pretutindeni veți vedă forța
și minciunea reformânduse pu-
Cin subt mâna timpului, dreptul
si adevărul luând locu în civili-
sațiă. Aqueastă întroducțiă în
starea socială a dreptății și ade-
vărului a desvoltat pucin quâte
pucin ideea legitimității politice,
și asfel s’a stabilit în civilisația
modernă.

Quând dar s’au încercat, în
diverse epoche, a facce din
aqueastă idee baniera puterii
absolute, attunci a și abătut’o
dela adevărata ei origine. Atât
de puc-in pote fi ea banieră a
puterii absolute, în quât numai
în numele drittului și al justiți-
ei a putut străbate și înfige
picior în lume. Pe lângă aque-
stea ea nu pote fi nici exclusi-
vă; ea nu este avere a nimului
în particular, quoci ea acolo
nasce, ori unde se desvilupă
dreptatea. Legitimitatea politică
se lipesce de libertate că și de
putere, de drepturile individuali
că și de formele după quare se
pun în lucrare foucțiile publice.
ISTORIA.

254

O vommu întîmpină ’naintând, o
repctu, în systemele și quelle
mai contrarie, în systema feoda-
le, în communele Flandriei și Ger-
maniei, în republicele Italiei ca
și în munarchie. Este un cha-
racter respândit preste variele
elemente alle eivilisației moder-
ne, pe quare e neapăratu de
nevoie a’i cunosce pre bine in-
trând în historia lui.

Adoilea faptă que se arată în-
vederat în simultaneitatea pre-
tențiilor despre quare vorbiiu la
început, este adeveratul charac-
ter al epochei numite barbară. |
Tote elementele eivilisației eu-
ropeene pretind quo în aqueastă
epochă elle possedau Europa; și
prin urmere nici unul dintr’en-
sele nu domină. Quând o formă
sociale domină în lume, nu e
a nevoie de a o recunosce Ve-
nind la al X-lea secol, vommu
recunosce făro greutate pre-
ponderența feodalității; într’al
XVII-lea secol asemenea vommu
pute affirmâ quo principul monar-
chicu predomină preste tote; de
ne vommu uită în comunele Flan-
drei, în republicele italiene, în data
putem declara imperiul princi-
pului democraticu. Quând în
adever există un principu domi-
nant în societate, e cu neputință
de a nu’i cunosce.

Desbaterea que se nasce în-
tre variele systeme que ’și au
împărțit civilisația europeană,
assupra questiunii de a sci quare

dintr’ensele domină Ia începutul
ei învederează ensuși aqueasta
desbattere quo elle coexistă tote
attunci, făro a predomină vre
una peste quelle lalte mai în
general și mai sigur qua să’și
potă da sogiețății forma și nu-
mele seu.

Asfel e în adever characte-
rul epochei barbare : este chao-
sul tutulor elementelor, pruncia
tutulor systemelor, un amesticu
universal, unde și ensuși lupta
nu este nici permanentă nici sy-
stematică. Așu pute, examinând
subt t6te phasile starea sociale
din aquea epochă, să ve aratu
quo este cu neputință a desco-
peri în vre o parte vre o faptă,
i vre un principu quâtuși de pu-
cin general, quâtuși de pușin stabi-
lit. Me voiu mărgini în doe punturi
esențiali, starea personelor, și sta-
rea instituțiilor. Si va fi de ajuns cu
densele a depinge societatea întregă

In epochă aqueea se întâm-
pină patru clasi de persone:
l-o omenii liberi, adico aqueia
que nu dependeau de nici un su-
perior, de nici un patron, își
possedeau bunurile și își guvernau
viața în deplină libertate, făro
nici un legămînt quare săi oblige
către vre un alt omu; 2-o leucii,
fideli anstrusions, etc. legați, la în-
ceput, priutr’o relațio de compa-
nion către căpitanul seu, pe ur-
mă de vasal către suzeran, legați
către un alt omu quare, în urma
unei concesiuni de pămînturi sau
CIVILIZAȚII
alte donațiuni, au contractat obli
gația vro unui servi (iu; 3-o libe-
ralii; 4-o sclavii.

Ansă diversele cinai potu re-
mând nestrămutate? Omenii în-
chini o dată în marginile aque-
Btor clasi, pot remâne aqui pen-
tru tot d’a una? Relațiile diver-
selor clasi potu fi elle regulate
și permanente? Nici de cum.
Veți vede făro încetare omeni
liberi eșind din situația lor și
puinduse în servițiul altuia, a
priimi dela densul o donațio
ore-quare și a trece în clasea
leudilor; alții quo cadu în clasea
sclavilor. Airea iar veți vede
Ie diu travaillind a se desfacce de
patronul lor, a redeveni inde-
pendenți, a reintră în clasea 6-
menilor liberi. Pretutindeni o mi-
șcare, o trecere necontenită dintr’
o clase în alta; o incertitudine,
o nestabilitate generale în re-
lațiile clasilor; nimeni nu re-
mâne în situația sa, nici o si-
tuație nu remâne tot aqueea.

Proprietățile sunt și elle în
aqueeași stare: sciți quo eră o
distincțio între proprietățile allo-
diale sau cn totul libere și între
proprietățile beneficiare sau sup-
puse la ore-quare obligații cătr-
un superior; sciți cum s’au în-
cercat a stabili, în aqueastă din
urmă clase de proprietăți, o sy-
stemă precisă și determinată;
s’a dis quo beneficiurile fuses-
sero maî ânteiu date pentru un
numer determinat de anni, apoi

EUROPENE.	255

pe viață, și quo în quelle dupo
urmă devenisserfi ereditarie. De-
șartă încercare; quoci tdte fe-
lurile aquestea de proprietăți exi-
stă în amestccu și simultanee;
se întempină în aqueeași epochă
beneficiu*! pe un timpu, pe viață
și ereditarie ; aquei la și păment
trece în quâți va anni prin quâte
trelle aqueste stări. Nimicu nu
e mai stabil, nici mai general
în starea pămînturilor de quât în
starea personelor. Pretutindeni se
simte transiția laboriosă dela
viața retăcită către viața seden-
tară, dela relațiile personali că-
tre relațiile combinate alle ome-
nilor și proprietăților, tdte sunt
confuse, locali, desordonate.

In instituțiuni iaro aqueeași ne-
stabilitate, aquellași chaos. Trei
systeme de instituțiiuni avem în-
ainte: monarchia, institutiunile ari-
stocraticc, sau patronagiul ome-
nilor și pămînturilor unii asupra
altora, instituțiunile libere, adico
adunanțele de omeni liberi de-
Jiberându în preună- Nici una
din aqueste systeme nu este pos-
sesore a societății, nici una nu
predomină. Instituțiile libere exi-
stă; ânse omenii que ar’ fi tre-
buit să ia parte în adunanțe nu
se adună. Jurisdicția siniorale
nu se mai exercită cu regulă.
Monarchia que este instituția quea
mai simplă quea mai faccile a se
determină n’are nici un character
stabil, e mestecată de ellecțio și
de ereditate: aqui fiiul succede
ISTORIA.

roman a căutat și daqua se vădu
regate barbare fondate pe ruine-
le lui, quo mișcarea popolilor ar
fi încetat. Mișcarea aqueasta a
ținut mult dupo căderea Impe-
riului; probele sunt învederate.

Vedeți, ensuși sub prima stir-
pe, pe regii franci neîncetata
chiemați a da bătaie dincolo de
Rin; vedeți pe Clotaru, Dago-
bert neîncetat luând parte în
expedițiile din Germania, luptân-
duse încontra Turingienilor, Da-
nilor , Saxonilor que occupau
marginea dreaptă a Rinului. Pen-
tru que? pentru quă națiile voiă
să trecă rîul și să viie a’și luă
partea din spolliile Imperiului.
De unde vinu tot pe atunci a-
quelle mari invasii în Italia alle
Francilor stabiliți în Gallia și
mai vîrtos alle Francilor orien-
tali sau dinAustasia? Se ar r un că
în Elveția, trecu Alpii intră în
Italia: pentru que? Pentru quă
la nord sunt împinși de popu-
lații nuoe, expedițiile lor nu sunt
numai nisce mișcări de prădare;
vede quine-va o necestitate: ve-
țlenduse turburați în aședemin-
tele lor, suntu nevoiți a se du-
ce să’și caute binele airea. O
nouă natiă germanică appare
pe scenă și întemeiată în Italia
rigatul Lombarelor. In Gallii
dynastia francă se schimbă; Car-
lovnigienii vinu în urma Mero-
vingienilor; e recunoscut acum
quo aqueastă schimbare de dy-
nastie fu, în adevăr, o nouă

256

tatălui său, aqui ellecția se jăcă :
în famillie, aqui vede quine-va o
ellecțio pură și simplă que alle-
ge vre un părinte depărtata sau
și străin. Nici într’o systemă nu
veți află queva de stabil și de-
terminat ; tote instituțiuniîe, ca și
tăte situațiunile sociali, există în
preună și se confundă schimbau-
duse necontenit.

In Staturi assemenea aqueași
mobilitate: sunt create, sunt des-
ființate, sunt împreunate, sunt
împărțite; nu se sciu hotarele
nu se sciu guvernele, nu se sciu
popolii; o confusie generale de
situații, de principe, de fapte,
de semenții, de limbe: astfel e
Europa barbară.

In quare margini e coprinsă
aqueastă stranie epochă? Ori-
ginea ei e fărte marcată ; înce-
pe de la căderea imperiului ro-
man: ânse unde își are capătul ?
Spre a respunde la aqueastă
questiă, cată a sci de que
se ținea aquea stare a societă-
ții, quare eră căușele barba-
riei.

Doe cause principali mi se
pare quă recunoscu: una mate-
riale, luată de din afară, din
cursul întâmplărilor și alta mo-
rale luată din întru, ânsuși din
rerunchii Omului.

Causa materială este continu-
ația invasiei: Nu trebue a crede
quă invasia Barbarilor s’ar fi
precurmat în al V-lea secol; nu
trebue a crede, daqua Imperiul
CIVIMSATIEI EIJROPEENE.

257

dii i idlă în aqueași omeni din
pucună i ii dorința conquistei.
Germaii, venind la christianis-
mu își conscrvAHcrd datinele,
simtimentele, gusturile; nu în-
cetassero de a fi dominați de
interesurile și patimele pămîn-
tesci; ei se facuro cu adeveratu
ehreștini, nu ânse și misionari.
Arabii, din contra, eră și cou-
quistanți și misionari; puterea
cuvântului și a spadei erâ la
denșii în aquelleași mâni. Mai
târdiu characterul aquesta deter-
mini) neplăcuta direcție a civili-
sației musulmane; quoci în uni-
rea puterilor spirituali și tim-
porali, în confusia autorității
morali și puterii materiali, s’a
născut tyrannia que se pare ne-
deslipită de aqueastă civilisațio.
Asfel este, mi se pare, princi-
pala causă a stării staționare îu
quare ea a câdutu pretutindeni.
Anse aquesta nu s’a vedutu la
început în primele momente; ci
din contra resulto pentru înva-
sia arabă o forța prodigidsă.
Făcută cu idei de nassiuni mora-
li. în dată avu un nume, o mă-
rime que nu avusesse invasia
germană; se desfășuro cu mai
multă energie și enthusiasmu;
isbi cu totul alfel mintea ome-
ni lor.

Asfel erâ. Domnilor, dela al
V lea pîno la al IX-le secol, si-
tuația Europei: împilată la amia-
țlă-di de Mahometani, la nord

tnvatio a Francilor în Gnllia, o
mișcare <ln popoli que luă lo-
cul Francilor doln < >riont și al
(pinilor delii Ociident. Schim-
ba mii i'n împlinit; și guvernă
nciun ii do i stirpe: Carolu-Mare J
reîncepe in contra Saxonilor;
(pieră ipie Merovingienii făcea’
în contra Turingienilor: neînce-i
lat r în bataie cu popbrele aquel-1
lea de peste Rin Quine le îm-i
pinge? Obotriții, Wiltzii, Sora-
bii, Bohernii, tdtă stirpea slavonă
que împilă pe quea germănă șl
dela ai Vl-lea pîno la al IX-lea
secolu o constrînge de a trece
către Occident. Pretutindeni la
nord-est se continue o mișcare j
de invasio și determină cveni- [
mentele.

La amiodă-di se declară o!
mișcare de aqueeași natură: se I
arată Arabii musulmani; acolo ■
unde popârele germanice și sla- :
ve se îndesă în lungul Rinului 1
și Dunării, Arabii preste tote
costale Mediterraneiei își înce- I
pu mișcările și conquistele.

Invasia Arabilor are un cha- !
racter particular. Spiritul de
conquistă, și spiritul de prose-
litismu se unescu la un locu.
Invasia so vede spre cutrupire
de pămînturi și spre întinderea
unei religii. Differența este mare
între mișcarea aqueasta și între
a Germanilor. In lumea chresti
nă puterea spirituale și quea
LimporalS sunt despărțite. Do-

rința de a propagă o credință de Germani și Slavi, eră cu ne-

PERIODUL V

18
ISTORIA

258

putiifa qua reacția aquestei în-
doite invasiuni să nuțiiă într’o ne-
contenită turburate quelle din
întru alle territoriului european.
Populațiile eră făro încetare
dislocate, împinse unele assupra
altora; nimicu de stabil nu
se putea întări; viața rătă-
cită și vagabondă reîncepea fă-
ro încetare pretutindeni. Erâ
făro îndoială ore-quare differință
quât pentru aqueastă între divesele
Staturi: chaosul erâ mai mare
în Germania de quâtu în queea-
laltă parte a Europoi; acolo eră
centru mișcării; Franța crâ mai
tulburată de quât Italia: cu tdte
aquestea nicăiri societatea nu
putea nici să se așea$e nici să
se regulede; barbaria se pre-
lungea pretutindeni, și tot prin
aqueeași causă que o făcusse a
se începe.

Aquestea sunt pentru causa
materiale, que se ia în cursul
evcncmentelor: voiu veni acum
la causa morale luată din sta-
rea din întru a Omului și
quare nu erâ cu mai puținu
potente.

In quelle dupo urmă, Domni-
lor, ori-quare vor fi evenimen-
tele din afară, Omul ensuși,- cl
singur face lumea; quoci dupo
ideile, simtimentele, desposițiile
morali și intellectuali alic Omu-
lui, dupo densele se regulă și
lumea și înaintează; dela starea
din întru a Omului depinde
și starea Soțietații

Que trebue qua omenii să pbtă
întemeia o societate dre-cum du-
rabile, ore-cum regulată? Ne-

•	apperat trebue să aibă un dre-
! quare numer de idei bine întinse
' quare să conviiă la aquea-
sta societate, și să se applice
Ia bisoniele ei, Ia relațiile ei.
Trebue ânco qua aqueste idei
să fiă commune la quea mai

: mare parte a membrilor socie-
; tății; și apoi trebue qua elle să
aibă ore-quare putere asupra
voințelor și acțiunilor lor.

Este învederat quo daqua ome-
nii nu au idei quare să se în-
tinZă dincolo peste propria lor
existență, daqua orizontele lor în-
teliectual va fi mărginitu numai
în ei ensuși; de vor fi ei lasați
în voiea vântului patimelor lor,
voințelor lor. de nu vor ave în-
tre dânșii un numer ore-quare
de cunoscințc și de simtimente
commune înpregiurul quărora să
se adune; este învederat, Z’cuj
quo nu va pute fi între ei nici
. soțitatc posibile; quo fie que
individa va fi, în însoțirea unde
vi» întră, un principu dc turbu-
rare și de disoluțio.

Pretutindeni unde individuali-
tatea domină mai în absolut, un-
de Omul nu mai consideră de
quât pe -ine. unde ideile nu se
întind mai de parte do quât în
sine, unde el nu ascultă de quât
i de patima sa, acolo societatea
■ (înțellegu o societate quam în-

•	tinsă si permanente) societatea
CIVILISAȚIEI EUROPEENE.

«colo devine imposibilă. Așii,
/iniei oră, în opoolni despre qun-
rc vorbium, slnnm mornlfi a
<'onquiMtAn|ilor Europei. An> ad-
dti'iii ii minte în quo» din urmă
nomii|A, qii<> Germanilor suntem
datori Himlimontul energicu al
llbci lății umane. Anse într’o
stare do grosolănie extremă și
de ignoranță, aquest simtiment
este curat egoismul în tdtă bru-
talitatea lui, în Iotă nesoe.iabili-
tatea lui. DelaalV-lea pîno la al
Vlll-lea secol aquest simtiment
eră în puntul aquesta între Ger-
mani. Nu le pesâ mai mult lor de
quât de al lor propriu interes, de
a lor propriă patimă, de l lor
propria voință: și cum s’ar fi ac-
comodat ei cu o stare ore-cum
sociale? Se cercii unii qua săi
facă să între aqui. se cercă și ei
ensuși. Anse un actu de nepre- j
vedere, o exbucnire a unei pa- '
tirne, o împuținare de înțellegere,
îi faceă numai de quât să sj
esă. Pe tot minutul vedequinevâ'
societatea cercânduse a se for- I
rnâ. și pe tot minutul o vedea
ruptă prin faptele Omului, prin
lipsa condițiunilor morali de quari •
ea are trebuință qua să potă:
subsistă.

Astfel eră, Domnilor ambele
căușele determiiiătore alle stării
barbare. Pe quât s’au prelun-
gite elle, atât a ținuta și bar-
baria. Să cercetămu dar cum și
quând începuro elle a înceta.

Europa travalliâ din tote puterile

259

i Hprc i eu din starea aqueasta.
I' di in natura Omului, quând
i ■ |e cufundat. într’o assemenea

I stare s Anstiși dm a sa greșală
: qua să nu voiascâ a romeae
într’cnsa Ori quât dc grosolan
va fi, ori-quât dc innorant, ori
quât de suppus la interesul
seu, la patima sa, este ânse în
el o voce un instinctu que îi
dice quo ol e făcut pentru alt
quevâ, qud are o altă putere, o
altă destinată. Ensusi în midlo-
i cui desordinii, gustul ordinii
și al progresului îl urmaresce și
vine să’l turmente. Nisce biso-
nii de justiție, de prevedere de
desvoltare, îl turbură și ensuși
quând se afla sub jugul quellui
mai brutal egoismu. Se simte
Omul împins a reformă lumea
materiale, societatea și pe sine
ensuși; se mișcă spre aqueasta,
făro însuși să’și dea compt de
bisonia que îl împinge aqui.
Barbarii aspira către civilisatid,
cu tdte quo era necapabili de
densa; que ejieu! cu tdte quo o
urră, îndată que legea ei înce-
pea a se simți.

Pe lungo aquestea, mai remă-
sesserb nisce sfarîmăture forte
mari din civilisația romană.
Numele Imperiului, suvenirea a-
qucllei mari și gloridse societăți,
mișcă memoria umenilor, mai
vîrtos a senatorilor cetăților, a
episcopilor. a preoților, a tuta-
lor aquellora que își aveau ori-
ginea în lumea româna.
260

ISTORIA.

Intro Barbari esuși sau între
strămoșii lor barbari ; mulți se
aflassoro marturi ai mărimi Im- i
pariului; servisserd unii în ar-|
matele lui mai ’nainte de a’l con- ,
quistă. Imaginea, numele civili-
sațiunii romane lefaceă impressid.
iSimțiă ei necessitatea dea o imi-
tă, de a o reproducce, de a mai
conservă queva dintr’ensa. Altă
nuoă causa que trebuiă să’i îm-
pingă afard din starea barbariei
que descriseiu.

Mai eră ânco o atreilea causă
que e de față ia tdte mințile:
Ecclesia chreștinâ. Ecclesia era
o soțietate regulat constituită,
avendu’și principele salle, regu-
leie salle, disciplina sa, și quare
gimțiă o ferbinte trebuință de
a’și întinde influința și de a do-
mină peste domnitorii sei. Intre i
chreștinii aqueilei epoche, Dom- '
nilor, în clerul chrestin, se află!
băi bați quari cugetasserb despreț
tote, despre tote questiunile mo-;
rali și politice; quari assupra
tutulor objetelor își aveau nisce
opiniuni determinate simținu nte
energice, și o viiă dorință de a
le propagă, de a le facce dom-
nitore. Nici o soțietate vre odi- ‘
nioră n’a pusu atâtea sforțe spre j
a mișca în pregiurul seu și a’și |
dună lumea din afard, ca Eccla- '
esia chreștină dela al V-lea pîno
la al X-lea secol. Quând vommu
studia în parte historia ci, vommu !
▼cdc tote încercările ei. Ea a-
attacat, în ore-quare cbipu bar- .

baria din tote părțile spre a o
eivilisă dominăndu-o

In fine, o a patrulea causă a
civilasațiunii, causă que nu se pote
apprețui, și cu tote aquestea
este forte reale, e appariția băr-
baților quellor mari. Adicce pentru
que un mare bărbat vine într’o
epochă ore-quare, și que pune
el dintr’al seu în desvoitarea lu-
mii, nimeni nu o pote; aqui este
secretul Provedinței: fapta âns&
în sine e pre învederată, pentru
quo există. Sunt unii omenii pe
quari spectacolul anarchiei sau
al nemișcării soțiali îi isbesce
și îi rovoltă, pe quari îi dore în
înțellegerea lor ca de o faptă
que nu trebue să fiă, și sunt cu
totul poseduți de necesitatea de
a’l schimbă, de nevoința de a
pune o regulă ore-quare, un que
general, regulat, permanent în
lumea que au înaintea ochilor.
Putere terribile, adesea și tyrauni-
că, și quare commite mii de ne-
dreptăți , mii de errori, quoci d
însocită de neputința umană; pu-
tere gloridsă cu tote aquestea și
salutarie, quoci pune în umani-
tate, și prin mâna omului, o sbu-
cinare tare, o mișcare din quelle
mai mari.

Aqueste cause varii, Domnilor
aqueste puteri diverse addusse-
rb dela al V-lc pîno la al IX-14
secol, atâtea și varii încercări
qua să tragă din barbarie soție-
tatea europeană.

Quea d’ânteiu, și cu tote qud
CIVILISAȚIEI EUROPENE.

261

& avut puginu effectu, este cu
neputință de a nu o remarca,
quoci emană (însuși dela Bar-
bari, și aqueasta este redacția le-

gilor barbare; dela al VIII se-
col, legile mai a tutulor barba-
rilor t'uro scrise. Mai nainte nu
erâ asfel, ci numai nisce datine
și deprinderi que ducea pe bar-
bari mai nainte de a veni a se
stabili peste ruinele Imperiului
roman. Se numeră legile Bur-
ghignonilor , Francilor - Salieni,
Francilor’- Ripuari Visigotilor.
Lombardilor, Saxonilor, Friso-
nilor. Bavaresilor, Germanilor
etc. Aqui învederat erâ un în-
ceput de civilisațio. o încercare
spre a facce societatea să treacă
subt imperiul unor principe ge-
nerali și regulare. Succesul ei
nu pute fi mare, ea scria legile
unei societății que nu există mai
multu, kgile stării sociali alle
Barbarilor mai nainte de stabi ■
lirea lor în territoriul roman, mai
’nainte de a’și schimbă viața
errantă cu viața stătătore, con-
diția oștenilor nomadi cu a pro-
prietarilor. Se află pe ici și colo
quâte-va articole assupra pămîn-
turilor que au conquistat Barba-
rii. assupra rapporturilor lor cu
quei mai din nainte locuitori ai
îerrei; s’au încercat ei multu a
regulă quâte-va din faptele nuoe
în quare se află mestecați ; ânse
fondul quellor mai multe din a-
queste legi, este viața antică, si-
tuația antică a Germanilor; și

sunt neapplicabili Ia societatea
quea nuoă, și prea pucin locu
luării în desvoltarea ei.

In Italia și la miatjadi a Gal-

i liei începeă îndată de atunci o
cercare de o altă natură. Acolo
societatea romană nu perisse atât
că în alte părți; mai remăsesse
: dre-quare mai multă ordine și
I viață Civilisația se încercă a se
realță. Quând se uita quine-va,
spre exemplu, în regatul Ostro-
goților în Italia, subt Theodoricu,
vede și ensuși subt aquea domi-
nație a unui rege și a unei națiuni
barbare, regimul municipal mai
luându’și resufflarea qua să țjlicem
așă, și influend assupra cursului
general al evenimintelor. Socie-
tatea romană înfluențasse assupra
Gothilor, și ’șii assimilasse pîno la
dre-quare punt. Aqueeași faptă
se întrevede și în părțille de mia-
da di alle Galliei. Pe la începutul
secolului VI un rege visigothu
din Tulusa, Alaricu, pune să se
adune legile romane și subt nu-
mele de JBreviarium Aniani pu-
blică o condică pentru suppușii
sei romani.

In Spania, se vede o altă for-
ță. a Ecclesiei, încercânduse a
reîncepe civilisația. In locul an-
ticelor adunări germane, alle oș-
tenilor malit adunarea que pre-
domină în Spania se vede con-
ciliul dela Toleda; și în aquest
conciliu, cu tdte quo se vedu și
laicii quei mai considerabili, ân-
se episcopii au tdtă dominația.
facce într’o societate civilisată.
o lege bar- j într’un cuvent, legea visigothă în-
tregă are un character înțeileptu
systematicu, soșial. Printr’ensă se
simte fapta aquelluiași cleru que
predomina la Toleda, și înfluă cu
atâta putere assupra guvernului
țerrei.

In Spania dar, și pîno la ma-
rea invasio, a Arabilor, principul
theoreticu se încerca a realțâ ci-
vilisația

In Franca, aqueeași cercare
fu fapta unei alte forțe; veni din
partea bmcnilor quellor mari mai
vîrtos dela Carol-quel-Mare. Exa-
minați domnirea lui subt felu-
ritele salle aspecte; veți vede
quo ideea sa dominantă a fost
cugetul de a eivilisâ popoiii sei.
Să luăm mai ânteiu bătăliile lui;
necontenit erâ în luptă dela mla-
da di la nord-est, de la Ebru la
Elba sau

aquestea să fiă nisce expediții
arbitrarie,
conquise? Nici de
voiu să dicu quo ellu își dâ
compt systematicu de queea
făcea, quo în

262	ISTORIA

Deschideți legea Visigothilor, și
veți vede quo nu
bară; învederat dar se cunosce
quo trebue să fiă rediresă de că- .
tre philosophii de attunci de că-
tre cleru. E plină de idei generali
în theorii, și în theorii cu totul
străine costumelor sau dativelor
barbare. Așa sciți quo legislația
Barbarilor erâ o legislație per-
sonale ; adico aqueeași lege nu
se puteă applică de quât la 6-
menii de aqueeași stirpe. Legea
romană guvernă pe Romani, le-
gea francă guvernă pe Franci;
fiă-quare popol își avea legea sa
de și eră adunați subt aquellași
gnvernu și locuia aquellași ter-
ritoriu. Cu tote aquestea legis-
lația Visigothilor nu e personale,
quoci e întemeiată pe terri-
toriu. Toți locuitorii Spaniei,
Romani, Visigothi sunt suppuși la
aqueeași lege. Urmați mai na-
inte lectura vostră, si veți întîm-
pina nisce urme de philosophic
și mai învederate. Intie Barbari,
omenii aveau, dupo situația lor,
un prețu deteiminalu; Barbarul,
Romanul, emul liber, leudul etc.,
nu erau stimați cu aquellași s’ar’fi aflând vre o diplomație
prețu: erâ o tarifă pe viața lor. mare sau strategie; ci se suppunea
Principul prețului egal al 6- la anevoia quea mare la dorința de
a stirpi barbaria. In tot timpul
domnirii salle se vede occupafc
a întempinâ îndoita invasid în-
vasia musulmană la
invasia germană și
nord. Aqui se vede
militar al domnirii

Weser. Credeți quo

de
Nu

un
que
planurile salle

o curată dorință
cum.

Principul prețului egal al 6-
menilcr înaintea legii s’a stabi-
bilit în legea Visigothilor. Priviți
în systema procedurei; în locu
de juiemîntul ccmpurgatoriilor
sau de lupta judiciară veți află
proba mărfurilor, examenul ra-
țional al faptei asfel cum se pote

miada di si

> ■» *
slavona la
characterul

lui Carol
CIVILISAȚIEI EUROPEENE.

Mare; espedițiunile salle încontra
Saxonilor, am npus’o, n'au altă
causă nici alt cugetu.

Dc veți treece dela batallii la
guvernul seu din întru, veți
recunoscu o fapta de aqueeași
natură, cercarea de a întruducce
ordinea, unitatea în administrația
tutulor țerrelor que possede. N’așu
vrea să me servu cu vorba re-
gatu nici cu vorba Stătu, que
sunt nisce expresiuni forte regulare
și quare deșteptă nisce idei que
pre puțin se accordă cu societa-
tea în quare presidă Carol-Mare.
Totu que c sigur este quo domn
al unui territoriu forte mare,
simți â un neastâmpăr quând tote.
într’ensul le vedea încoherente,
anarchice, grosolane, .și voia
să schimbe aqueastă hidosă sta-
re. Travalliâ mai ântciu prin ai
sei missi dominici pe quari îi
trimitea în diverse părți alle ter-
ritoriului spre a observă [faptele
și a le reforma, sau a’i dâ compt
despre densele, travalliâ apoi
prin adunanțele generali, pe qua-
re le ținea cu mai mare regu-
laritate de quât predecessorii
sei; adunânțe în quare chiemâ
pe toți omenii considerabili ai
territoriului. Nu que doră eră
adunanțe de libertate, quoci n’
aveau nimicu quare să semene
cu deliberația que cunoscem ; ci
pentru densul eră o manierii
spre a se informă despre fapte
și spre a adducce ore-quare re-

263
gulă, ore-quare unitate în aquel-
le populații desordonate.

Subt ori-quare punt de vedere
veți consideră domnirea lui Ca-
rol-Mare veți află într’ensa a-
quellași character, lupta încontra
stării barbare, spiritul civili-
sației; de aqueea se vede, în
vederat dorința lui de a sta-
bili schole, gustul seu pentru iu-
te llepți, favorea sa pentru in-
jfluința ecclesiasticâ, totu que i se
. părea propriu a influâ sau assu-
pra societății întrege sau assupra
: omului individual.

i O cercare de aqueeași natură
se face mai târdiu în Engliterra
de către regele Alfredu.

Astfel dela al V-le pîno la al
IX-lea secolu au fosta în acțio
în cutare sau cutare punt al
Europei diversele cause que am
arătat câ și quând ar’fi tins spre
a punne un termina barbariei.

Nici una n’a reușit. Carol-
Mare n’a putut să’și întemeide
marele imperiu, și systema gu-
vernului seu que vrea să o facă
a predomina. In Spania Ecclesia
și mai mult n’a putut să înte-
meiede principul theocraticu. In
Italia și la miada di a Galliilor,
cu tote quo civilisația românit
în mai multe renduri s’a încercat
a se real ța, ânse abiă târdiu,
către al X-lea secol, putu să ia
ore quare vigore. Pîno aqui tote
cercările de a punne un termin
barbariei nu puturo reeși în ca-
petu; își închipuiau omenii mai
ISTORIA.

264

naintați de quât erau în ființă;
vreau tote, subt nisce forme
diverse, o societate mai întinsă
sau mai regulară de quât o
putea priimi distribuția puterilor
și starea minților. Cu tdte aque -
ste n’au fost perdute : pe la în-
ceptul secolului X nu se mai
vorbiâ nici de marele imperiul al
lui Carol-Mare, nici de gloriosele
conciliuri alle Toledei; cu tdte
aquestea barbaria începea a de-
clină către termenul seu, doe
mari resultate se obținusserd.

l-o. Mișcarea invasiei popolilor
la nord și ia miada ții, se împe-
dicase: în urma desmădulării
imperiului lui Carol-Mare, nisce
Staturi întemeiate pre prunturile
din drepta alle Rinului, punea
înaintea populadelor que mai
veniau dela appus, o barrieră
forte tare. Normandii sunt de-
spre aqueasta o probă neconte-
stabile; pînd la aquea epochă,
de se vor excepta semențiele que
s’au aruncat assupra Engliterrei,
mișcarea invasiilor maritime nu
fusesse atât de considerabile.
In cursul secolului al IX-lca de-
veni constantă și generale. Quoci
invasiile pe uscat devenisserd
forte a nevoie; societatea se assi-
gurasse din partea aqueasta cu ni-
sce confine mai stabili și mai sigu-
re. Porția populației errante que nu
pdte a fi împinsă înapoi este ne-
voită de a se întbrce și de a și
menâ pe mare viata rătăcită.
De și fâcussero multe relle la

Occident expedițiile normande,
ânse fusessero cu mult mai pu-
gin fatali de quât invasiile pe
uscat; turburau cu mult mai
puginu societatea que se născea.

La miadă di aqueeași faptă,
se declară. Arabii tabără în
Spania; lupta de și urmeadă
între ei și chrestini, ânse nu
mai adduce ca sine dislocarea
popolilor. Cete saracine de și
mai bântuie de quând în quând
cestele Mediterraneei, ânse marele
progres al Islamismului a încetat.

2-o. Se vede acum în întru
territoriului europeean încetându
si viața errantă; populațiile se
stabilă, proprietățile se fixă,
rapporturile între omeni nu se
mai schimbă pe fiă-quare di în
voia forței ș’ a întâmplării. Sta-
rea din entru și morale a 0-
mului începe a se schimba; idei-
le, simtimentele lui iau dre-quare
stabilitate ca și viața lui; se
lipesce de locurile que locuiesce
de relațiile que întâmpină, de
dominiurile que are să lase fii-
lor sei, de aquea locuință pe
quare într'o di o va numi ca-
stellul seu, de aquea miserabile
adunare de coloni și de sclavi
que va daveni într’o di un villa-
giu. Pretutindeni se formă nisce
mici sogietăți, nisce mici Staturi
croite, qua să dicemu așă, dupo
mesura ideilor și înțellepciunii
omenilor. Intre aqueste socie-
tăți se introduce pucin quâte
pugin un legământ al quărui
CIVILISATIEI EUROPEENE.	265

principu se coprinde în dati- j
nele barbare, legământul unei
confederații que nu distruge in-
dependința individuale. Pe de
o parte fiă-que omu considera-
bil se a șează în domin urile sal-
le, .-ingur cu famillia sa, și ser-
vii sei; pe de alta se regulă
ore-quare hierarchie de servițiuri
și de drepturi între toți aquești
proprietari oșteni respândiți assu-
pra territoriului. Que este aquea-
sta. domnilor ? Este regimul feo-
dal que resare Jânsuși din bar-
barie. Eră prea fierscu qua din
diversele elemente alle civilisa-
ției nâstre, elementul germanieu'
să predomine mai ântâiu ; quoci
a lui era puterea, el conquistas-
se Europa ; și dela dânsul trebuii!
ea să’si priimescă prima sa for-,
mă, prima sa organisațio soșiale.
Aqueasta s*a și întemplatu. Feo-
dalitatea, characterul seu, rolul
que a jucat ea în historia civili-
sației europeene, aquestea vor fi
objectul lecției nostre vecine; și
în sinul regimului feodal victo-
rios vommu întâmpină la fiă-quare
pasu pe quelle lalte elemente
alle soșietălii nostre, Regalitatea,,
Ecclesia, communele ; și vommu ;
presimți făro greutate quo nu sunt
predestinate a cădc subt aquea
formă feodale la quare se assi-
mila luptăuduse în contra ci,
și așteptând qua ora victoriei j
»ă viiă o dată si pentru densele.'

SOMMARIU.

Objct al lecțiunii. — T6te sys-
tcmele diverse pretind la legiti-
mitate. — Que este legimitatea
politică? — Coexistinta tutulor
systemelor de guvern în al V-lea
secol. — Nestabilitatea stării per-
sonelor, în proprietăți, în institu-
țiuni. — Eră în aqueasta doe cău-
șe, una materiale, neîncetarea in-
vasiunii, și alta morale, simți-
mentul egoistu al individualității
particulare Ia Barbari,— Princi-
pele Civilisațiuniiau fost: necessi-
tatea despre ordine, suvenirile
Imperiului roman. Ecclesia chres-
tină, Barbarii.—încercări în or-
ganisațio din partea Barbarilor,
a cetăților, a Ecclesiei din spa-
nia, a lui Corolmagnu. Alfred.—
Invasia germană si invasia arabă
se arrestă. — Regimul feodal în-
cepe.

CANTICUM CANTICOROM.

CAPU I.

1.	— Sărută-me cu sărutarea
gurei talie; quoci mai dulci de
quât vinul sunt carminii tei.

2.	Profumele talie rayru excel-
Icnt; olliu profumător numele
teu: de aqueca te-au amatu pe
tine verginile.

3.	Trage-mc dupo tine și vommu
alergă în urmele myrului teu
odorator. Me întrudusse Regele
26* »

CANTICUM

în tulamul seu ; fi-vom cu inima
voiosă și ne vom bucura întru
tine; cellebra-vom amorurile tal-
ie inai mult de quât vinul. Drep-
ții pe tine te-au amatu.

4. Brună sunt eu, o vergini
alle Ierusalimului, că tindele lui
Cedar; beliă ânse ca pavilione-
le lui Șolomon.

5.	jMu cătați quo nfam înne-
grit, quoci sorele s’a uitat la mine
și’mi a scoloratu faca. Fiii mai-
cei melle s’au năsprit assupra
mea, mc pussero a custodi viile;
și viiea mea nu fu custodită de
mine.

6.	Fă me a sei, o amorul suf-
fletuiui meu, locul păstorielor
talie, locul unde se reposă tur-
mele talie în amiedi, qua să nu
âmblu ratăcindume dupo alte tur-
me, dupo turmele sogilor tei.

7.	— De nu o scii, tu bella
mea, quea mai bella între femei,
esi și vino în urmele turmei, și

pasce’ți căprițele talie pe lungo
tindele păstorilor.

8.	Cu quei mai frumoși ai mei
cursieri la un carru d’alle Iui
Faraon te-am assemenat pe tine
o scumpă mea suribra!

9.	Belle sunt genele talie că
turturelia și grumadii tei câ cola-
nele nestimate.

10.	Face-vom colanele și a-
dornamentele tale de aur, înflo-
rite cu argintu.

11.	— Pe quât stette regele
meu la masă, nardul meu își
reversa mirosul.

12.	Buchetu de smyrnă este
mie Dilectul meu, pune* voiu pe
dânsul între țițele melle.

13.	Dilectul meu că un stru-
gure de cipru din viile Engaddl!

14.	— A! beliă esci tu, Dilecta
mea, și esci beliă; ochii tei sunt
că ai columbei.

15.	— Frumos esci tu, Dilvc-

tul meu! si quât esci de grațios
plin de flori este talamul nostru.

16.	De cedru suntu grindele
'caselor nostre și accopercmiu-
, tele’i de cypri.

C'APU II.

1.	— Flbrea Saronul sunt eu
j crinul văilor.

2.	— Precum e crinul între
spini, așă e Dilecta mea între
vergini.

3.	— Precum e merul între
j plantele selbatice, așă e Dilectul
! meu între feciori; tot que do-

resce suflletul meu este umbra

Iui, și la densa me aședaiu;
dulce a fost fructul lui limbei
melle, palatului ei!

4.	Me întrudusse în sal la o-
spețelor, și vestmintele que pur-
taiu furo amorurile melle.

5.	Ah! susțineți-me cu flori;
ramure de meri puneți în pre-

l giurul patului meu, qub me to-
pescu d’amor.

6.	Stânga lui fiă sub capul
meu, și drepta lui să me înbră-
qișede.

7.	— Juru-ve pe voi verginile
Ierusalemului pe căpridrele și
CANTICROM

2 67

meu, și fii assemenea căprioru-
lui, si puiului cerbului în munți
lui Bether.

uapu ni.

1.	In patul meu ndptea am
căutat pe quel que adoră suffle-
tul meu; căutatu.l-am pe ellu și
nifi-am aflatu.

2.	Scula-me-voiu și mă voiu
ducce în pregiurul cetății: prin
cotitura și prin piețe, voiu căută
pe quellu quare este amorul
suffletului meu. Căutatu-’l-am și
nu’lam aflatu.

3.	Dettero peste mine veghie-
le que custodiau cetatea. — Ve-
dut-ați pe aquella quare este a-
morul suffletului meu?

4.	Abia trecuiu de d farsele, și
aflaiu amorul suffletului meu;
’l am ținut și nu 1’ am mai lăsat
pîno quând nu ’l am introdus în

j casa mamei melle, în camera
aquelleia que m’a conceputa.

5.	— Juru-ve pe voi verginile
! lerusalemului pe căpribrele și pe

cerbii câmpilor, să nu quare»
cum-va să întrerupeți somnul
■ suridrei melle; lasați-o să dormă
ori-quâtu va voi.

j 6 — Quine este aqueea que
se suie din desert ca o colbnă
de fumu asemenea palmiferului,
profumată de srnyrnâ și liban,
și de ori-que pulbere odoriferă?

7. — Eato patul lui Solomon;
șei-deci de oșteni stau în pre-
! giurul lui, dintre quei mai tari
din Israel.

pe cerbii câmpului, nu întreru-
peri somnul adorabilei melle;
lesați-o se dorina quât va voi ca.

8.	—■ Ah! <• vocea Dilectulu1
meu! etd'l vine săltftnd peste1
munți străbătând colline.

9.	Dilectul meu e răpede ca:
căpriorul, eâ puiul cerbului; e- ț
to’l qu’a și venit: stă la păre-
tele nostru și caută pe ferestre,
îl vedu printre grille.

10.	Audi que’mi dice Dilectul
meu: «scolă-te, eși adorabila
mea, columba mea , grațiosa
mea, și vino.

11 Quo eato , iarna trece,
timpul ploios se dusse și peri;

12.	Florile resar și se învbltă
pe câmpu; timpul cântărilor ve-
ni; vocea turturellei se audi pe
câmpia ndstră.

13.	Ficul ’și a dat primaticele
salle fructe; viile înflorescu și
își dau mirosul ; sculă-te, Suribra
mea, adărabiia mea, și vino.

14.	De que esci câ o colum-
bă din crepăturele stâneelor, din
ascunsurile locurilor rîpbse ? fă-
me a vede faca ta, a audi a ta
voce; quoci bellă e căutătură ta,
dulce e a ta voce...,

15.	—Anse et<5 îl chiamă spre
a venă vulpile mici que ne strică
viile, și viile ndstre înflorescu.

16.	Al meu e Dilectul meu,
și eu a lui. Intre crini își pasce
ellu turma.

17.	Mai ’nainte de appusul
dillei, mai nainte de a declină
umbrele , întornă-te, Frățiorul
268	CANTICUM

8.	Top mânue gladiul, și sunt
quoi mai învcțați în bătăii ie; fiă
quare își arc gladiul încins la
edpsă, pentru temerea de noptea.

9.	Regele Solomon își făcu
un patu din lemnele Libanului.

10.	Ii fâcii colonele de argint
și câpeteiul de aur; cerul lui de
purpură, părțile din întru de ne-
stimate , și pusse într’ensul pe
allesa sa dintre verginile Ieru-
salimului.

11 Eșiți afaro și vedeți, ver-
gini alle Sionului, pe regele So-
lomon cu diadema cu quare ’l a
încoronat a sa mater în țlioa
nuntei salle, in dioa bucuriei ini-,
mei salle.

f’APU iv.

1.	— Quât mai esci de fru-
mosă, Suriora mea! o quât mai
eșci de frumosâ! Ochii tei, ochii
columbei, și pe d’assupra mai au ,
aqueea que se ascunde într’ân-1
șii. Cosițele talie, câ turmele ca-
prelor qnc se tundu quând des-!
eend din muntele Galaad.

2.	Dinții tei ca o turmă de
agnele tunse que se resuio dela [
seăldătdre, tote sunt perechi, to-1
te gemene și nici una nu lip—
sesce.

3.	Câ o bendă de purpură bu-
zele talie; dulce e vorba ta; ca
rodia de rumenă faca ta, și
pe d’asupra mai are aqueea que
se ascunde în întru.

4.	Grumadul teu câ turnul lui
David , edificatu în Thalpiothu;

o mie de scuturi atârnă în pre-
giurul lui, totă armatura quellor
tari.

5.	Țițele talie câ doi pui de
I dorcadă gemeni que se pasca
i între crini.

6.	Pîno să nu amurge sera,
pîno să nu decline umbrele, me
voiu ducce în muntele smyrnei
și în collina Libanului.

7.	Totă esci bellă, Suriora
! mea, maculă nu e assupra ta.

8.	Vino în Liban cu mine, Mi-
resa mea, vino în Liban și vei
fi coronată; caută terra mea din
culmea lui A mană, din cima lui
Sanir și a lui Hermon, d’acolo
unde sunt viduniile leilor, din

't	'

munții leopardilor.

9.	Tu ai prins inima mea, Su-
ridra mea Mireasă, tu ai prins
a mea inimă cu o singură cău-
tătură a ta, cu unul din șirele
colanei talie.

10.	Quât e de bellu sînul teu,
o suriora mea Mireasă! țițele
talie suntu mai înbetătore de
quât vinul, și mirosul profume-
lor talie întrece ori-que aromă.

11.	Faggure que se distillă
sunt buzele talie, soșiora mea,
miere și lapte subt a ta limbă:
mirosul veștmintelor talie ca mi-
rosul incensului.

12.	Grădină închisă, e suriora
mea Mireasă, grădină închisă,
fontană sigillată.

13.	Un paradis de rodii, cu
fructele deliciose, cipri cu nardu;

14.	Produce Nardul și Safra-
CANTICOROM

269

nul, arundinea odoriferă și Cin-
namomul cu toți arborii Libanu-
lui, smyrna și aloeea cu tote
primele arome.

15.	0 Sorgente a grădinilor,
fontânâ de apă vie, que curgeți
impetuose din Liban!

16.	Scolă-te adiere, și vino
austre, vino de ventullă grădina
mea, și dintr’ensa se vor resfiră
aromele.

CAPU v

1.	— Viiă Dilectul meu în gră-
dina sa, și mânînce din fructe-
le ei.

2.	— Venit-am în grădina mea,
suridra mea Mireasă; cuiles-am
smyrna mea cu aromele melle;
mâncat-am faggurele cu mierea
mea, beut-am vinul meu cu al
meu lapte. Mâncați, amicilor,
beți și vă bucurați, frații mei.

3.	— Eu dormiam și inima
mea vegbia. Audiiu vocea Dilec-
tului meu la ușă: “ Deschide’mi
suriora mea, adorabila mea, a
mea columbă și a mea prefectă,
.. entru quo capul meu e plinu
de roă, și peri mei de umedul
nopții.

4.	— M'am spolliat de vestmîn-
tul meu, cum să făcu a me re-
vesti? ’mi am spălatu picidrelc,
cum le voiu întina?,,

5 Dilectul meu întinse mâna
prin deschidetura ușei, și re-
runchii mei se turburară attin-
gendu-me de ellu.

5.	Me sculaiu a deschide Di-

ectului meu; smyrnă se distilld
din mâinile melle. și degitele
melle se împlurd de smyrnă.

7.	Deschiseiu încuetorea u.șei
melle la Dilectul meu; ellu ânsă
se retrăsesse, trecusse înainte.
Suffletul meu se topisse în dată
que’l audisse vorbind. 11 căutaiu
și nu’l aflaiu, îl chemaiu și nu
îmi respunse.

8.	Mc aflaro custodii que «ra-
blă în pregiuru! cetății, me bă-
tui 6 și me vulnerară; custodii
murilor îmi luaro vălul.

9.	Filie alle Ierusalimului, ju-
ru-vS pre voi, de veți vedd pe
Dilectul meu, spuneți’i qud md
topescu de amor.

10.	— Que are Dilectul teu mai
multu de quât altu diiect, o
bellissimă între femei? Que ara
Dilectul teu mai multu de quât
altu diiect, de ne juri tu .așă

pre noi?

11.	— Dilectul meu e albu și
rumen, alles între <jeci de mii.

12.	Capul lui aur lămuritu,
comele capului seu câ învoit»!
florilor palmiferului, negre ca
pana corbului.

13 Ochii lui că columbele
lângo pîraele apelor, spălați în
Japte s6menă de a lor dulceță.
pare quo sânt puși Iflngo sor-
gi nti recorâse.

14.	Umerii fecei lui ca fiolele
de i.’cori armonatice; buzele lui
ca crinul que distiilă smyrnă
pe; fectă.

15.	Mâinele lui trase la stru-
CANTICUM

270

gu aurcc, pline de Tharsisu;!
pântecele lui de avoriu smăltatu
do sapfîri.

16. Gambele lui, colbne de
marmură puse pe basi de aur.
Numai ve$endu’l este că Liba-
nul, allesu că cedrii.

17 Numai dulceață e cerul
gurei salle; doru și plăcere e
tdtă ființa lui Asfel e Dilectul
meu, o vergini alle Ierusalemului.

CAPU Vi.

1.	— Unde se dusse Dillectul
teu, o bellissimă între femei?
Jn cotrb își întorse pașii Dilec-
tul teu? si’l vomu căută din pre-
ună cu tine.

2.	— Dilectu meu descindu în
țbrrina sa în livedile aromelor
spre a’și pasce turma și a cu-
lege crinul.

3.	Eu Dilectului meu, și Di-
lectul meu mie, quare își pasce
turma între crini

4.	— Bellă esci tu, adorabila
mea, că Tirtsa, plăcută că le-
rusalemul. (inc eoprind fiori și)
esci terribilc câ o armată pusă
în ordine de batallie.

5.	Intorce pușin dela mine
ochi Ităi, pentru quo, uite, me
făcu a eșî din mine. Cosițele talie
câ o turmă de capre que se
suie din Galaad.

6.	Dinții tăi câ o turmă de
agnelle que se întornu dela scăl-
dătore, tote sunt perechi, tote
gemene, nici una nu lipsesce din
elle.

7.	Că rodia suntu umerii fecei
talie și pe d’assupra mai au a-
queea que se ascunde în tine.

8.	Șei deci sunt reginele, și
optu-^eci sogiile de a doilea
ordine; iar fetele făro numer.

9.	Una ânse este columba
mea, perfecta mea este unică
a mamei salle, allesă născetu-
rei salle. Cum o veduro copil-
lele o numirb beatissimă; Regi-
nele și soaiele de a doilea or-
dine o lăudaro și dissero :

10.	“Quine este aqueasta que
ese afarb ca aurora que resare,

1 bellă câ luna, alleasă că sorele,
terribile câ o armată pusă în
ordine de bătăllie?

11.	Descinduiu în grădina nu-
cilor qua să vedu fructele văi-
lor. și să observa daqua viiea

ieste înflorită, și daqua s’au des-
i voltat rodii.

12.	Uitatu-m’am pe mine, și
| nici nu mai simțiiu quo în amo-
rul meu m’am făcut assemenea
carrelor lui Aminadab.

13.	Intbrnă-te, intornă-te, o
Sulamitide, intbrnă-te să te ve-
dem și să te contemplăm.

14.	— Que vei pute vede In
Sulamitide que vine că cetele
militare ?

CAPU Vil.

1. — Quât de frumoși sunt
pași tei, încălțamintcle talie, o
filie a lui Nadab! Inchieieturele
câstelor talie că aureele colane
fabricate de mână d’artefice.
CANTICOROM

271

2.	Buricul teu ca o cupă ro-
tundă plină de licorn; pântecele
teu ca rn munte dc grâu încun-
giuratu de crini.

3.	Ambele talie țițe ca doi
pui gemeni de căprioră.

4.	Grumajii tei că un turnu
de avoriu; ochii tei pescine din
Hesbon lungo porta lui Bat-ra-
bim. Fa$a ta ca turnul Libanu-
lui que caută spre Damascu.

5.	Capul teu assemenea car-
melului și cosițile capului teu i
că purpura; regele remasse li-
pit. de galerii qua să te con-
temple.

6.	Quâtu de bellă esci tu, și
quât de splendidă, scumpa mea
în delicii!

7.	Statura ta asseinenată pal-
miferului, și țițele talie strugu-
rilor.

8.	ț)is-am : sui - me- voiu în
palmiferu și voiu cullegge fruc- ;
tele lui, și țițele talie îmi vor
fi că strugurii viiei, și miro-

| și vom merge Ia vii. Ai să ve-
dem daqua viiea este înflorită,
daqua florile sunt a da fructele,
daqua rodii sunt în flore, acolo
eu îți voiu da țițele melle (amo-
rurile melle).

13. Mandragorele își dau mi-
rosul ; la porțile nostre suntu
tot felul de pome nuoe și vechi,
ție ți le-am conservata o Dilec-
tul meu.

capu viu.

1.	Quine te va da mie ca să
’mi fii că fratele meu que a sugt
țițele mamei melle; să te pociu
află de fe§ă cu lumea, să te să-
rutu și nimeni să nu me defaime ?

2.	Lua-te-voiu și te voiu ducce
în casa mamei melle; acolo tu
mc vei înveță și eu te voiu a-
dăpa cu vinu aromatica și cu
mustul rodiilor melle.

3.	Stânga lui subt capul meu
și drepta Iui me va înbrășișă.

4.	— Juru-ve pe voi filiele

sul fecei talie ca mirosul me- lerusalemului să nu întreruperi
retor.	somnul Dilectei mele, să nu o

9. Gutui teu exală aroma vi- desceptați; lăseți-o să dormă ori
nului quellui mai bun, vinu que ! quât va voi.

curge întru desfătarea Dilectului ț 5. — Quine este aqueea que
teu, que face a vorbi buzele j se suie, din desert, plină de fru-
quellor addormiți.	musețe, cu peptu! pe Dilectul seu ?

— Eu a Dilectului meu, și — Strînsu-te-am în brașe subt
dorința lui către mine.	arburele merului acolo unde tr-a

11.	Vino, Dilectul meu, ai- conceput mama ta. acolo unde

demn a faro la câmpie, aidemu ; aqueea que te a conceput te născu,
să ne petrecemu noptea în; 6. Pune-me că sigiiliu pe ini—
câtune.	ma ta, ca un sigiiliu pe bracul

12.	Dimineața ne vomu sculă1 teu: quoci tare ca mortea este
272	CANTICUM.

amorul, si crudă ca infernul e1
geloși»; arripele lor, arripe de	PSALMUL XMI.

focu, arripe de flăcări.	1. Ama-te-voiu, Ddmne fortitu-

7.	Multele ape nu vor pute: diunea mea.

stinge amorul aquesta, nici tiu- 2. Domnul întărirea mea. re-
rile tote nu’l vor înnecă. De ’și i fugiul meu și liberatorul meu.
ar’ da Omul pentru densul tote' Dumnedeul meu, ajutorul meu
bunurile casei salle, tot nu’l ar și spcra-voiu întru Densul —
pute prețui de ajuns.	Scutul meu, și cornul mântuirii

8.	— Surora nostră e mică, i melle și apperătorul meu.

țițele ei nu au spuntat ânco; que 3. Lăuda-voiu și voiu invocă
vommu facce surorii nostre în ’ pre Domnul și liberâ-me-voiu ds
țlioa quând se va vorbi de ea?

9.	— De va fi câ un muru,
vommu edifica assupra ei un pa-
lat de argint; de va fi ca o p6r-
tă, o vom întări cu table do cedru.
(O vom mărită qua să nu fiă ca
un muru făro întărirea turnu-
liu.)

10.	— Eu sunt dar că un mur1
și țițeie melle ca nisce turnuri; '
quoci am încântat ochii tei și'
ara aflat fericirea.

11.	Viie a avutu Solomon în i
Baal-Hamov. Dat’a viiea sa cu- ‘
stodilor, și fiă-quare va adducce
pentru fructul ei quâte o mie
de arginți.

12.	Și eu am □ viie și d la
comanda mea, o Solomon! o mie
de arginți sunt ai t«5i și doe sute
pentru custodii fructului ei.

13.	— 0 tu que iocuesci în
grădină, amicii ne ascultă: fă me
să au$u a ta voce.

14.	— Fugi, o Dilectul meu, fii1
assemenea căpriorului, și puiu-
lui cerbului pe munții aromatelor.

i ineinicii mei.

| 4. împresurată-m’-au durerile
morții și torrentele lui Belial
m’au înspămîntatu.

5. Incougiuratu-m’-aii durerile

1 Iadului și laquri de morte m’au
i întâmpinat.

1	6. Iu aroeritudinea mea învo-

1 cat am pre Domnul, și către Dum-
i nedeul meu am înalțatu strigă-
; rile melle. — Audit’a din templul
i seu quel sânt vocea mea ; stri-
(garea que fâcuiu în aintei ajunse

■	la urechile lui.

;	7. Clătitu-s’a și s’a cutremurat

i pămîntul; miscatu-s’au și sau
’ scuturat temeliile munților, pen-
, tru qno s’a apprins mînia lui.

8.	Fum se suia din nările lui,

■	și locu mistuitor din gura lui
cărbuni se incinsero dela den-
sul.

9.	Plecat’-a cerurile și descia-
dîi’si negură eră subt picidrele

1 lui.

10.	Și s’a suit peste Cheru-
' bimi, luata ’și-a svolul și a svo-

lat peste arripele venturilor.
SALMU XVII.

11.	Făcut-a întunericul ascun-
derea sa, în pregiurul seu negre-
le ape și norii quei groși erau
tabernaculul seu.

12.	La fulgerul feței salle ri-
sipitu-s’au norii, și au picat grân-
dine și cărbuni de focu.

13.	Și a tunat Domnul din
cer, și quei Pre-naltu a resunat:
«Grândine și cărbuni de focul»

14.	Vibrat’a săgetele salle și
’ia risipitu pre ei, îmmulțit-a ful-
gerele salle și ’ia tulburat pre ei.

15.	Și s’au făcut visibili pro-
fundele sorginți alle apelor și
s’au descoperita temeliile pămân-
tului, de amenințarea ta, Domne,
de sufflarea vântului nărrilor talie!

16.	Iniins’-a măna sa dintru
înălțime și m'a luat, trasu-m’a
afaro din apele multe.

17.	Liberatu-m’a de potentis-
simii mei inemici și de quei que
me urrescu, quo erau mai tari de
quât mine.

18.	Venit-au răpedi assupra
mea în $ioa aflicțiunii; Domnul
ânse se fece scutitorul meu.

19.	Mă trasse afaro întru
resuflare, mă salvă pentru quo
’mi a voit binele.

20.	Și Domnulu îmi va dă mie
dupo dreptatea mea, dupo cu-
răția mâinilor melle va întorce
mie.

21.	Pentru quo am urmat cu
scumpătate căile Domnului și
n’am operat că un empiu înain-
tea Dumnezeului meu.

22.	Quoci înaintea mea am td-

PERIODUL V

273
te judicățile lui, și commandele
lui nu le am delungat dela mine.

23.	Si voiu fi neîntinat înain-
tea lui și mă voiu apperă de ne-
legiuirea mea.

24; Si Domnul îmi va dă mie
dupo dreptatea mea și dupo cu-
răția mânilor melle que o vede
cu ochii sei.

25.	Quoci cu quei cuvios, cu-
vios vei fi, (D6mne) și cu bărba-
tul întregu vei fi asemenea întregu.

26.	Cu bărbatul sincer vei fi
dupo sinceritatea lui și cu quei
rău vei fi dupo răutatea lui.

27.	Pentru quo tu vei salvă
popolul quei umil și vei umili
ochii superbilor.

28.	Pentru quo tu, Ddmne, vei
dă lumină candellei melle. Dum-
neZeul meu lumineZă întunere-
cul meu.

29.	Quoci prin tine mă voiu
aruncă vingător în miZlocul ine-
micilor, și cu DumneZeul meu
voiu sări peste întăriri.

30.	Callea Domnului, caile cu-
rată făro macullă. Cuvintele Do-
mnului, în focu lămurite, el este
scutitorul tutulor quellor que
speră într’ânsul.

31.	Quo quine e DumneZeu
afaro de Domnul ? și quine e Dum-
neZeu afaro de DumneZeul
nostru ?

32.	DumneZeu que mă încinse
cu putere și callea mea o făcu
netedă.

33.	Que făcu picidrele melle

19
VILLA

274

ca piciorele cerbului și me ținti
drept peste locurile înalte.

34.	Que învață mâinile melle la
luptă, și bravele melle le face a
rumpe ar cu de aramă

35.	Tu mi ai datu drept scut
mântuirea ta, a ta dreaptă me
susținu.

36.	Și disciplina ta me în-
dreptă în tot d’auna, și ensăși a
ta disciplină me va înveță.

37.	Lărgit’ai căile înaintea pa-
șilor mei, și călcâii mei n’au al-
lunecatu.

38.	Allungat-am pe inemicii
mei, șl ’iam ajuns pe denșii, și
nu m’am înturnat în apoi pîno
que nu ’i am consumat.

39.	Impilatu-i-am și nu vor
mai pute a se realță; cădut’au
sub piciorele melle.

40.	Iar tu me încinseși cu pu-
tere spre a ține lupta, și făcuși
a cădc subt mine aqueia que se
sculau assupra mea.

41.	Făcut’ai pe inemicii mei a
întdrce dosul, și ai risipit pre
quei que me urrau.

42.	Strigat-au >și nu era quine
să’i mântuiască. Strigat-au către
Domnul și nu ’i a audit pre
denșii.

43.	Sfărîmatu’i-am pre ei și
’iam risipit că pulberea în faga
ventului, călcatu-’iam că tina
drumurilor.

44.	'Salvatu-m’ai tu de contra-
dicțiile popolului; stabilitu-m’ai
capu al națiilor.

45.	Un popol pe quare nu’i

cunosceam ’mi a servitu; îndată
cum m’a auditu s’a suppus mie.

46.	Iar fiii adultarii au mințit
mie, fiii adultarii s’au învechit,
și șchiopând esu afaro din dru-
mul lor.

47.	Viu este Domnul și fiă
bine-cuvîntat Dumnedeul meu,
glorificat fiă Dumnedeul mântui-
rii melle !

48.	Tu Dumnedeule que îmi
dai putere și mi^lloce spre a ’mi
resbună, și suppui mie națiunile, tu
quare me mântuiși de mânia ini-
micilor mei.

49.	Si me înălțași peste aqueia
que se sculassero assupra mea
și me scăpași din mâinile omu-
lui făro de lege.

50.	Pentru aqueasta te voiu
celebră. Domne, în mijlocul na-
țiunilor și voiu cântă hymnuri
numelui teu.

51.	Quellui que cu minune a
mântuit pe regele seu și s’a în-
dolat cu bunătate către David
unsul seu, și semenția lui în
secoli.

-------

VILLA GIORDAN1.

O violentă errupție a Vesuvu-
lui, stemperată prin minunea lui
San-Genaio, adduse cu sine un
episodu forte straniu.

Pe clina Vesuvului, la sorgin-
tea uneia din ramurile lui sebe-
tus, se aridică o villă forte plă-
GIORDANI.

cută »în tocmai ca aquellea que
se vedu albindu în fundul deli-
cioselor tabellc alle lui Leopold
Robert. — Erâ un elegant edifi-
ciu pătrat mai mare de quât o
casă și mai pucin imposant de
quât un palatu, cu porticul sus-
ținut de colone, cu învelitorea
că o terrața, cu gelosiile ver^i,
cu scalinată plină de flori, alle
quăria trepte conducea într’o
grădină plină de portocali, de
rododafni, și de rodii. Intr’unul
din unghiurlie aquestei cochette
locuințe, se’năltă un buchet de
palmiferi, alle quăror ’nalțimi
întrecea pe a învelitorei que recă-
dea asuprăi ca un penachiu, și
dâ la tot înpregiurul locuinței un
fel de aer oriental que îți plăcea
să’l vedi. Tdtă <jioa, dupo co-
stumul Neapolii, villa muta, se-
menâ singuratică și sta închisă;
cum veniâ sera, si cu sera în-
preună și adierea mării, gelosiile
se deschidea cu încetul, și at-
tunci quei que trecea pe din
josul aquestei locuințe încântate
putea să vadă, printre ferestre,
appartamentele cu mobilele au-
rite și cu scumpele tinture în
quare trecea, redimați unul de
brațul altuia și căutânduse cu
amor doi frumoși juni bărbatu
și femee. Astia erâ Domnii a-
questui pallaținu de fee, contele
Odoardo Giordani și juna’i femee
contesa Lia.

Cu tote quo aqueasta jună pe-
rechie se iubiâ de mult, eră ânse

275
numai șase luni de quând se
luassero. Ei eră să se cunnune
în momentul quând esbucnisse
revoluția napolitană; ânse attunci
contele Odoardo, pe quare atât
nascerea quâtu și principele’i îl
uniă strîns cu causa regale, el
urmasse dupo regele Ferdinand
în Sicilia, remăssesse în Palermo
că un cavaler d'onore al reginei
vre o șepte optu luni; apoi în
momentul quând cardinalul, Ruf-
fo își făcusse expediția în Ca-
labra; contele Odoardo querusse
la suverana sa voiea să se duca
și el cu densul, si accordându-i-se
însoți pe aquest straniu capu
de partisani în drumul lui trium-
fal către Neapole. Intro Odoar-
do în preună în capitală, afld
pe Lia sa credinciosă, și cum
nu mai eră nici o peuică la că-
sătoria lor, se cununi) cu den-
sa. Fugind atunci de măcellul
și înjunghierile que desolă ceta-
tea, își luasse juna’i soție și o
dusesse în paradisul que ne în-
cercaromu a’l descrie, în quare
trăiă acum în preună de șese
luni, și unde contele negreșit
ar’fi fost omul quei mai ferice
pre pămînt, de nu s’ar fi întâm-
plat o împregiurare que îi tur-
buri) forte profund fericirea.

Nu avea toți membri familliei
salle aqueea’și urră câtrc Fran-
țesi, urră que îi facusse a fugi din
Neapole la appropierea lor. Con-
tele avea o suror que se numiă
Theresa, bellă și castă quare îm-
VILLA

276
bobociă că un crin la umbra unui
clostru (monastiri). Dupo costu-
mul familliilor napolitane, viito-
rul d’amor și fericire al aque-
stei fetișore, aquel viitor que
Dumnezeu a iertatu la ori-que
creatură umană de a speră, fu-
sesse sacrificat viitorului de am-
biții) a fratelui seu quel mare.
Mai ’nainte de a sci biata Theresa
que lucru este lumea, grilla unei
monastiri se închisesse între lu-
me și între ea; și quând muri
tată-seu, quând fratele seu quel
mare que o adoră remasse dom-
nu peste libertatea sa, ea ânco
de trei anni își făcusse închi-
narea și își pronunțasse votul.

Quea d’ânteiu vorbă a conte-
lui Odoardo către soru-sa cum
o ve^ii dupo mortea tatălui seu,
a fost propunerea de a’i querre
și a ave dela Sântul-Părinte
deslegarea îndatoririi que își luas-
se mai nainte de a cunosce va-
lorea jurământului și de a pute
prețui întinderea sacrificiului que
sta se facă; ânse pentru biata
copillă que nu ve^usse lumea
de quât pe subt vălul făro tur-
burări al primilor sei anni, a quă-
ria inimă nu cunosceă alt amor
de quât pe quel quare și’l în-
chinasse Domnului, mănăstirea
îi facea tdtă plăcerea și singu-
rătatea tot încântămentul. Mul-
țumi dar fratelui seu de pro-
punerea que îi făcea și îl încre-
dințo quo se află fdrte fericită
și qud se tamea de ori-que

schimbare que ar’ veni să dea
ființei salle un viitor altul cu
totul de aquella cu quare se
deprinsesse.

Junele que începea a iubi și
quare scia qua que-fel de prefac-
cere adduce amorul în viață,
se retrasse rugându pe Dumne-
zeu spre a bine-voi să facă pe
soru-sa a nu se căi nici o dată
de resoluția que ’și a fost luat.

Quâte-va luni trecurd; și a-
poi se întâmplară evenimentele
despre quare vorbirăm. Contele
Odoardo se retrasse, după cum
am țjisu, în Sicilia, lăsând pe
juna carmelită subt appdrarea
Domnului.

Franșesii intrară în Neapole
și republica parthenopeană fu
proclamată; unul din primele
acte alle nuoului gevernu fu,
după cum îl făcusse și soru-sa
quea mare,, republica franșesă,
d’a deschide porțile tutulor mă-
năstirilor și de a declară qud
voturile pronunțate fără voie și
în forță sunt desființate.

Apoi, fiind qud aqueastă ho-
tărîre nu eră de ajuns spre a
determină pe femei mai vîrtos
a abandonă asilul unde fusesse-
ro deprinse a trăi și unde cu-
getă a muri, îndată veni și altu
decretu que declară de desfiin-
țate tote ordinile religiose.

Attunci de voie de nevoie fură
sforțate bietele columbe a eșî
din cuibul lor; Theresa se re-
trasse la mătușă-sa que o prii-
G10RDANI

277

ml ca și quând ar’fi-fostu a sa
filie. Anse casa marchisei de
Li vel Io (asfel se nu mia mătu.șă-
sa) nu fu allesă bine în quât
să potă rcafia pacea que o re-
gretă. Marchisa, pe quare posi-
țiai aristocratică, averea și na-
scerea sa o uniă din inimă cu
casa Burbonilor, se temea să nu
fiă compromisă prin aqueasta
închinare forte cunoscută, si fu
nevoită a începe a priimi la den-
sa pe generalul Championnet și
pe offigierii principali ai armatei
frangese.

Intre aquesti offigieri era și un
june colonel de doe-deci și pa-
tru de anni. In epochă aqueea
se facea quine-va pre currend
colonel. Ellu fără nascore,
făro avere ajunsesse la gradul
aquesta, ajutat numai de singu-
rul seu curagiu. Abia vedîi pe
Therasa, și deveni înamorat de
ea. Abia și Theresa îl ve$u și
înțellesse quo mai este și altă
fericire în viață; nu e numai
singurătatea și repaosul mănă-
stirii.

Junii începură a se iubi unul
cu imaginația unui Frangesu. și
queea laltă cu inima unei Ita-
liene. Cu tote aquestea dela
quea d’ântciu venire în sine, în-
țellessero amândoi quo aquest
amor eră forte fatal pentru dân-
șii. Cum și que fel surora unui
emigrat rcgalistu să ia de băr-
bat pe un colonel republican ?

Cu tote aquestea junii nu se

iubiră mai puginu, și pote quo se
iubiră și mai multu. Trei luni trecu-
ră că o (li; apoi aquel ordin fatal, que
eră să fiă semnalul la atâtea nenoro-
ciri, se dette în armata frangesă de a
batteîn retiradă, și veni a deșteptă
pe amanți în mijlocul somnului
lor de aur. Aqui nu era vorba de
a se abandonă: amorul junilor
noștri eră pre mare, și nu putea
a se arrestă nici un singur minut
la ideea despărțirii. A se des-
părți eră una cu a muri, și a-
mendoi eră asă de fericiți în
quât aveă mare dorință să
trăiască.

In Italia, țerra amorilor in-
stantancee, tote s’au prevedutj
qua un amor că aquella que legă
pe junele colonel cu Theresa
să’și potă luă binecuvîntarea
în ori-que oră a glillei și a nop-
ții. Doi amanți se înfăgisadă în-
aintea preotului, îi declară quo
dorescu a se căsători, se mar-
turisescu, priimescu deslegarea,
se ducu a îngenuchiă, și sunt
cununați.

Colonelul propusse Theresei o
căsătorie de felul aquesta. The-
resa o priimi. Se învoiro qua în
noptea que precedea departul
Frangesilor, Theresa să fu<jă din
palatul mătușe-sei, și apo: din
preună cu amantul seu să se
ducă a priimi binecuvîntarea
nupțiale în biserica del Carmine,
que este lungo Mercato Nuovo.

Tote se făcură asfel dupo cum
se pussero In caile. Amendoi
VILLA

278
tinerii se. înfățișară înaintea preo-
tului, quarele arătă quo tote
erau dispuse spre a’i uni în dată
que își vor facce mărturisirea.
N’aveau que să mai dică, asta
eră datina. Colonelul se confor-
mă și îngenuchiă de o parte a
confesionalului, Theresa îngenu-
chio și ea de queea laltă parte.
Și cu tote quo mărturisirea lui
nu fu limpede de ore-quare pă-
cătuțe, preotul quare sciâ quo
trebue a trecce cu vederea quâte
quevă la un colonel, și mai vîr-
tos la un colonel de doe-deci
și patru de anni, îi deslego păca-
tele cu o îndemnare cu totul
patriarchale.

Ansa, cu biata Theresa, din ne-
disgrație nu fu assemenea. Preo-
tul îi iertă amorul, îi iertă fu-
girea dela mătușa sa; pentru
quo aqueastă fugire avea drept
scopu de a urmă dupo băr-
batul seu: ânse quând biata
copillă îi spusse quo a fostu o
dinioră religiosă, quo a eșit din
mănăstire de o dată cu decretul
que desființa ordinile religiose,
preotul se sculă, declarând quo
deslegată în ochii omenilor, The-
resa nu puteă fi și înaintea
lui Domnedeu. Prin urmare nu
priimi nici într’un chipu a bi-
necuvîntă împreunarea lor. The-
resa plânse, se rugă, colonelul
amenință : ânse preotul remasse
assemenea de nesimțitor atât Ia
amenințări quât și la rugăciuni.
Colonelului îi veniâ sa’și peitrecă

sabia prin burta popii, ânse se
mai gondi quo cu aqueasta nu se
pote considerat însurat, și luă pe
Theresa în brațetele salle, jurân-
du’i quo aqueasta nu este de
quât o întărdiere neînsemnăto-
re, și quo cum vor ajunge în
Franca, vor află ei un preot mai
pucin scrupulos de quât aquesta
quare va repară timpul perdut,
împreunându’i făro întârdiere și
făro, nici o contestație.

Theresa iubiă: credu și priimi
a urmă dupo amantul seu. A
doa di marchisa de Livello află
o scrisăre que îi annunță fuga
nepute sei. Nuvella aqueastă îi
addusse o durere fărte mare;
si nu proveniă totă numai din
fugirea Theresei. Am spus quare
eră temerile politice alle mar-
ehisei. Aquelle temeri, ânsuși
făro voiea ei, o făcussero a prii-
mi la sine că nisce amici pe
Franțesi que îi urră din sufflet;
Acum prevedea o reacție rega-
listă, și avea a respunde Burbo-
nienilor de spre voiea que a a-
vut a se înfrăți cu republicanii.
Que va fi dar quând se va aud'i
quo nepotă sa que îi eră încre-
dințată, surora contelui Odoar-
do, a dico unui din quei mai
ferbinți sania fede ai curții re-
gelui Ferdinand, a fugit din Nea-
pole cu un colonel republican ?
Marchisa de Livello se vedea
perdută, ghilotinată, prisonieră,
sau quel pucin proscrisă. Reso-
luția ei fu luată îndată; făcu
GIORDANL	279

cunoscut quo de quând va să-
nătatea nepote-sei se împuțina
neîncetat și quo închipuind quo
aerul Neapolii îi era contrariu,
se ducce a se retragge la mo-
șia sa do Livcllo. In aqueași
seră porni într’o carretă unde
diceă que este cu Theresa, și a-
doa di ajunse Ia castel Iul seu
que era la Bari lungo rîul Ofanto.

Eră un castel posomorit, iso-
lat, solitariu și se cuveniă forte
multu cu resoluția que își luas-
se. Dupo o lună vorba se re-
spândi în Neapole quo Theresa
a murit de o bolă langhidă. Un
certificat al unui preot bă-
trân, credincios al casei marchi-
sei. de cinci spre dece anni nu
mai lăsă nici o îndoială assupra
aquestei întâmplări. Și apoi cui
*ar’ fi venit prepusul quo aquea-
stă nuvellă ar’fi o minciune ?
Se sciâ de toți quo marchisa
adoră pe nepotă sa, și făcusse
cunoscutu de fașă quo nu are
altă moștenitore; pre lungo a-
questea marchisa respândisse a-
queastă scrie cu totă încredin-
țarea, quoci Therea îi făcusse
cunoscut în scrisore quo nu se va
mai înturnă nici o dată.

Contele Odoardo fu în dispe-
rațio; quoci Lia și suroru-sa eră
tot que iubiă el în lume. Din
fericire Lia îi remâneă.

Am arătat que fel, intrând în
Neapole cu cardinalul Rufib,
Odoardo aflasse pe Lia mai în-
amorată și mai pasionată de

quât tot d’auna. Am spus cum,
s’au luat și cum au eșit din
Neapole la moșie qua să fie nu-
mai ai lor și ai amorului lor.
Locuia dar în aquea încântătore
villă que o am descris, situată
pe clina Vesuvului, și de pe fe-
restrele quăria se vedea de o
dată și volcanul, și marea, ș1
Neapole și totă aquea deliciosă
văile a anticei campanii que se
întinde către Acerra.

Tinerii priimiă prea puțină lu-
me ; fericirii îi place pacea și
caută singurătatea. Intr'aqueastea
în quelle d’ânteiu dille alle ma-
ritagiului lor, una din amicele
contesei, venind să’i dea visita
de nuntă, o afid singură, și o
felicită nu numai de unirea ei
cu contele Odoardo, ci și de
triumful que avu assupra rivalei
salle, triumf, a quăruia probă
eră eusuși aqueastă căsătorie.
Atunci, făro a sci que însemne-
dă aqueste vorbe, Lia se pali
și întrebd de que rivală va să
vorbească și despre quare triumf
este vorba. Indatoritorea amică
îndată începu a spune junei quo
nu eră alte vorbe pe la curtea
din Palermo de quât de amorul
que contele ispirasse bellei Em-
ma Liona, favorita Carolinei, și
quo vorbele aquestea faceau a
se teme toți amicii fiitorii contese
qua nu quare-cum-va să se strice
aqueasta căsătorie: ânse, mul-
țumită Domnului, quo nu s’a în-
tâmplat asfel: nuoul Rinald, re-
280	VIL LA

tăcitu pentru uu minut, dupo
părerea quellei cu visită, a rupt
erele aquestei Armide, și de-
Jăsând insola încântată unde își
perdusse pentru un minut ini-
ma, s’a înturnat mai înamorat
de quât tot d’auna către amo-
rurile salle quelle d’ânteiu.

Lia ascultasse totă historia a-
queasta cu surrîsul în buze și
cu mortea în sufflet: apoi mul-
țumită de turburarea și de du-
rerea que o causă offîciosa a-
mică, se înturno la Naapole. lă-
sând în inima tinerei tote chi-
nurile gelosiei.

Așa, abiă se închisse ușa în
urma quellei cu visita, și Lia
cădii immuiată în lacreme. Mai
în aquel moment se deschisse și
o ușă laterale și contele intră.
Lia se încerci) a’i ascunde lacre-
mele subt un surris; ânse quând
voi să vorbească, durerea o în-
necă, și în locul cuvintelor ti-
nere que se încerce a scote, o
îcvicsero sughițele convulsive.

Mîhnirea aqueasta eră forte
profundă și forte neașteptată, și
contele vru negreșit săi scie cau-
sa. Lia din parteși, avea inima
forte plină și nu putea ține mult
un asemenea secret! Totă dure-
rea eși afaro făro imputări, făro
recriminații, plină ânse de amă-
ritudine și de turmente întocmai
pre cum o simțisse.

Odoardo surrisse. Eră quevă
de adeverat în queea que spus-
sesse Liei îndatoritărea’i a-

mică. Bella Emma Lionna pu-
sesse cu adeverat ochii pe con-
tele, ânse intru marea ei mira-
re, sympathia ei nu fusesse prii—
mită de quât cu aquea rece po-
liteță a omului de salone. In
quelle dupo urmă ocassia se
înfășișb pentru ellu de a porni din
Sicilia cu cardinalul Ruffo, și
nu o lăsă să’i scape. Odoardo
narrb tote aquestea femeii salle
cu accentul adevărului. fără a
da vre un prețu sacrificiului que
făcusse, quoci el iubii prea mult
pe Lia și nu puteă crede quo
ar’fi făcut vre un sacrificiu. Lia
prin surrîsul seu începu a uită
aqueastă aventură, cum se iută
prepusurile amorului. Adică nu
se mai gondi la aqueasta de
quât quând eră singură,

într’o dimineță Odoardo eșisse
de cu revesatui dorilor qua să
venede Ia munte. Lia trecend
prin camera lui vedîi pe masă
patru sau cinci scrisori que le
addusesse feciorul din cetate;
machinalemente își aruncă ochii
pe densele; una avea scriptura
de femee. Lia tresări. Aveă un
simtiment fărte profund despre
datoriile salle și nu cutedă a
deschide scris rea; doriă ânse
să potă a se assigură despre
felul sensației que ar’ cercă băr-
batu-seu quând o va deschide-
Cum auțjli quă intră, în dată se
strecură într’un cabinet de unde
puteă să vadă tote, si așteptă
în neastîmper și tremurând par’
qu’ar’fi așteptat que-va suprem
a se decide pentru dânsa.

Contele trecu prin camera sa
făro a sta și întră dreptu într’a
femeii salle; îi spusesserd quo
contessa c a casă și eredu s’o
afle qui. O strigă, ânse a re-
spunde eră una cu a se trăda.
Lia tăcîi. Odoardo reintră în
camera sa, își depusse pușca
într’un colțu, aruncă carnassiera
pe o sofa; apoi ’naintând a lene
către masa unde eră scrisorile,
dette assupra lor o aruncătura
de ochiu indifferent; ânse n’a-
pucă bine să vațjlă aquea scrip-
tură fină que intrigasse atât pe
contesa, și scosse un țipetu, și
făro a’i pesă de quelle lalte de-
peșe, lud pe aqueasta. Vederea
numai aqiiestei scriplure causas-
se contelui o emoțio așă de ma-
re, înquât fu nevoit a se reze-
mă de masă qua să nu cadă;
apoi remase quât-va cu ochii
înfipți pe adresă că și quând
n’ar fi putut crede ochilor sei.
In quelle dupo urmă rupse sigil-
liul tremurându, căută jos sub-
scriptura, ș’o citi cu nesațiu, citi
răpede scrisorea, o accoperi de
sărutare; apoi remasse quâte-va
minute că unul que cugetă în
sine. In quelle dupo urmă reci-
tind scrisorea, o îndoi cu grijă,
și căuto înpregiurul seu, să se în-
credințeze de’l a vețlut quine-va,
și cre^lânduse singur, o ascunse
în buzunarul vestei de vînătăre
din partea stângă în quât sau din

GIORDANI.

281
întîmplare sau de din adins scri-
sorca se află drept pe inimă.

Scrisărca aqueasta eră dela
Theresa. La vederea scripturei
aquelleia pe quare el o credea
mortă, Odoardo tresărisse, și
creZusse quo este jucăria vre li-
nei illusiuni. Attunci deschisesse
el scrisorea cu atâta mișcare și
temere. Attunci i se descoperisse
tot. Junele colonel murisse în
batallia dela Genola, și Theresa
se află singură, isolată într’o
țerră necunoscută. Femee a unui
colonel, ea ar fi întrat în Frângă
orgolliosă de numele que purtă;
ânse căsătoria n’apucasse ânco
să se facă: avea numai dreptu
a’și plânge amantul și atâta tot.
Attunci se gondi la frate-sâu pe
quare îl iubiă atât; și lui numai
își mârturisiă totă posiția; îl ru-
gă săi țiiă secretul, dorind a tre-
ce de mortă în ochii tutulor. II
rugă iaro a’i însemnă numai o
vorbă, poște restante, arătându’i
unde pote să tragă. Acolo ea
îl va asceptă cu totă nerăbdarea
unei surori que nu credea să’l
mai vadă. Pentru mai multă si-
guranță scrisorea să nu aibă nici
un nume, ci să fiă numai adre-
sată către Domna.** își termină
scrisorea recomandându’i din nuou
secretul și ensuși către femeea
lui, de a quăria morală se te-
mea și al quăria disprețu nu’i
putea bravă.

Odoardo căZîi pe un scaun
VILLA.

282
ne mai putând ducce nici sur-
prisa nici bucuria.

Nu ne mai încercăm a descrie
sufferințele și turmentele que în-
cercasse contesa în aquea jume-
tate de oră que trecîi între a-
questea. De atâtea ori fu p’aqui
să s’arate d’o dată înaintea con-
telui, și să’l întrebe în fașă da-
qua asfel el își ține jurămintele
de credință que îi făcusse. Ma
reținută neîncetat de aquel sim-
timent que pretinde qua Omul
să ’și sape pîno în fund nenoro-
cirea, remăsesse nemișcată și
mută legată la locul seu câ și
quând s’ar’fi aflat subt influința
vre unui vis.

Intr’aquestea principii quo da-
qua contele o va află acolo, va
devină quo ea a vfylut tote, și
prin urmare va sci să’și ia me-
surele. Așă se răpedi în grădi-
nă, și printr’o reacție assupra ei
ânseși, putu, dupo quâte-va mi-
nute, da un aer ore-quare de
allinare chipului seu; iar în quât
pentru inimăi, se părea quo ’i o
sfîșie un șerpe.

Contele descindu și el în gră-
dină. Amândoi se întîlniro nu
mai de quât, și amendoi întîl-
ninduse își făcuro o mare sforță
a’și ascunde mișcarea suffletului,
unul spre a’și ascunde, adico bu-
curia, și queea laltă durerea.

Odoardo alergi) la dânsa. Lia
îl aștepta. El o strînse în bracele
salle cu o mișcare atât de tare
în quât semenă convulsivă.

“Dar que ai, amico mio ? în-
trebă contesa.

— O! sunt pre fericit! stri-
gă contele. Lia se simți quo stă
să cadă leșinată.

Amendoi se suiro qua să prân-
$escă. După masă, Odoardo eră
atât de preoccupat înquat nu
băgă de semă la preocupația fe-
meii salle; se sculo și își laă
capella.

— Unde te duci? îl întrebă
Lia tresărindu.

In tonul cu quare furo pro-
nunțate aqueste vorbe, eră un
accent așă de straniu, înquât O-
doardo se uită la Lia cu mi-
rare.

— Unde me ducu ? $isse el
uitânduse la Lia.

— Așă unde te duci? redisse
ea cu un accent mai dulce și
sforțânduse a surrîde.

— Me ducu în Neapole. Que,
de mirare e quo me ducu în
Neapole? urmă Odoardo rîdându.

— O! nimicu, făro îndoială •
ânse nu’mi spuseși quo o să me
lași astă sără.

— Una din scrisorile que prii-
miiu me sforță a facce aqueastă
mică cursă, qlisse contele: ânse
pre currând me întornu a casă,
fii liniscită.

— Este dar vre o affaccere pre
importantă que te chiamă în Nea-
pole ?

— De quea mai mare impor
tanță.
GIORDANI.

?

— Nu poți sTo lași pe mâine

— E cu neputință.

— Daqua e așa, du-te.

Lia pronunțe aqueastă vorbă
din urmă cu un pesu așă de ma-
re în quât centcle fu nevoitu a
se înturnă; și luânduo în brace
qua să o sărute:

— Que! tu sufferi, suffletul
meu? îi dise ellu.

— Nici de cum, îi respunse ea.

— Ci ai tu queva ? adăogi el
stăruind.

— Eu ? Nimicu, crede-me. Que
vrei qua să amu ?

Lia pronunțe aqueste vorbe
cu un surrîs așâ de amar, în
quât astă dată Odoardo vedu
curat qud ea are que-ve forte
însemnător.

— Ascultă, copilul meu, îi
disse el, nu sciu daqua ai vre
o causă de a fi supperată; ânse
vedu și inima îmi spune qud tu
sufferi.

— Inima dumitale se amăge-
sce, disse Lia; du-te în pace,
și nu ave nici un neastîmper
pentru mine.

— Pociu eu să te lasu, quând
îmi dici un asfel de adio?

— Bine, daqua o vrei, disse
Lia făcendu’și o nuoă sforță as-
supra patimei salle, dute Odo-
ardo al meu, și vino currend.
Adio.»

Intr’ aqueastea callul favorita!
contelui eră înșellat și batea cu
piciorele în capul scărei. Odo-
ardo sări pe callu și se depărto

283
focend cu mâna un semnu Liei-
Quând despărți în quel d’ânteiu
desjșu de arburi, Lia se sui în-
tr’un micu pavilion que eră pe-
ste terrață și de unde se vedeâ
tot drumul que duceă în Nea-
pole.

De acolo vedu pe Odoardo
îndreptânduse către cetate în
galopul mare al callului. Inima
ei se strînse și mai tare, quoci,
în locu să’i viiă ideea quo a-
queasta el o face qua să se în-
torne mai curend, ea cugeti)
quo o face qua să se depărteze
mai răpede.

Odoardo se ducea la Neapole
qua să prindă un appartament
pentru soru-sa.

D’ânteiu îi veni ideea să în-
kyrie^le un palatu; apoi vedu
quo cu aqueasta ar’ urma în-
contra instrucțiilor que priimisse,
și qud ar’fi mai bine a căută
vre o căsuță isolată în vre o
despărțire a cetății mai trasă.
Afli) queea que căută, strada
San-Giacomo No. 11 la al trei-
lea planu, la o femee săracă que
înkyriă cammere mobulate. Du-
po que allesse pe aqueea que o
ținu pentru Theresa trimisse să
viiă un tapițer, și îl îndatori qua
adoa-^i de dimineță, pereții să
fiă accoperiți cu stofe de mă-
tasse și lespedele așternute cu
tapete. Tapițierul se îndatord
a facce din aqueastă cămeruță
un budoir demnu de o ducesă
Tapițierul fu plătit mai din nainte
VILLA.

284
cu o atreia parte mai mult de
queea que querea.

Eșind, contele întîlni pe ospe-
tesa que sta a fără cu suroru-sa,
un fel de bătrână strigă câ și
densa. Contele îi recomandă să
facă tote preparațiile posibili
pentru nuoa pensionară. Ospe-
tăsft întrebă cum o chiamă; con-
tele îi respunse quo erâ nefolo-
sitor de a’i sei numele, și quo
daqua va veni o femee jună si
frumosă întrebând de contele
Giordani, să scie quo pentru a-
quea femee e destinată aquea
cammeră. Amendoă bătrânele
schimbară quâte un surîs pe
quare contele nici nu’l vă^ii
sau se arată quo nu’l vede.
Apoi făro a pute să mai întâr-
zie, scriind surori-sei, quăci eră
în neastîmpăr despre Lia, își
reluă drumul către villa Gior-
dani, cugetând quă va trimitte
scrisorea la poștie prin fecior.

Lia, după cum am dis, remă-
sesse în pavillion, și după que
perdu din vedere pe bărbatu-său
descindu în camera sa, continu-
ând a’l urma după urmă cu ochii
neastîmpărați și pătrundători ai
gelosiei. Inima îi erâ atât de
appăsată în quât n’o mai simțiă
bătendu. Nu putea nici să plân-
gă nici să țipe. Erâ un suppli-
ciu atroce que i se părea que
nu’l va mai simți nici quând va
muri. Lia remasse asfel vre o
doă ore cu capul răsturnat pe
dosul fotolliului său țiindu’și cu

amândoă mânile părul între deg-
gete încleștate. După doă ore au-
di galopul callului; eră Odoardo
ea simți quă în momentul aque-
sta nu pote să’l mai va<jlă; i se
părea quă pe quât îl amasse
o dată pe atât îl urrasce acum.
Alergă la ușă, o închisse cu chi-
eiea, și se întorse a se aruncă
în patul său. îndată au$i și pă-
șii contelui que se appropiâ de
ușă; aqui el se cercă să dechi-
Ză, ușa ânse risistă. Attunci
chiemo încet, și Lia auZ'i vorbele
aquestea: «Sunt eu copilla mea,
dormi tu ?»

Lia nu respunse nimicu; își
intorse numai capul și căută în
partea de unde veniâ aquelle vor-
be, cu ochii apprinși de friguri*

«Respunde’mi» urmă Odo-
ardo.

Lia tăcu.

AuZi apoi pașii contelui quă
se depărta; îndată iară îi auZi
vocea venind pînă la densă.
Bărbatu-său demândă pe came-
riera daqua scie que are Signo-
ra ; ânsă aqueasta que nu price-
pusse nimicu, îi respunse quă
Signăra intrasse în cammera sa,
și negreșitu învinsă de căldură
s’a fi culcat și va fi addormitu.

«Bine, Zisse contele, eu voiu
să scriu, și quând contesa se
va sculă, vino de’mi spune.»

Și Lia auZi pe contele quă
intră în cammera lui și quă se
așeZă la masă. Amendoă ca-
merele eră allăturea. Lia se ar-
GIORDANI.

dicd încet, trasse chieiea dela
ușă și căutd prin încuitore:
Odoardo scria cu adevărat, și
făro îndoială scrisdrea respun-
dea la vre o necessitate a ini-
mei, quăci o expressie nemărgi-
nită de fericire se răspândisse
pe totu chipul lui.

A! îi scrie! murmură- Lia.

Și se uită mereu, luptânduse
cu gelosia que o împingeă a
deschide ușa, a alergă la con-
tele, a’i smulge aquea scrisore
din mâini, și cu o remășiță de
judicată, que îi $iceă quo pdte
nu scrie la vre o femee, sede-
termind mai bine să aștepte.

Contele termind scrisorea o
sigilld, îi pusse adresa, sund să
viiă valetul, îi ordond să încal-
lice și să ducă ensuși în aquei
moment la Neapole scrisorea que
scrisesse.

Aqueasta eră que Theresa tre-
buiă să o afle la poște restante.

Domesticul lud scrisorea din
mâinile contelui și eși.

Contesa alergd la o ușcioră
din dos que da din cabinetul seu
de toelettă în corridor și se co-
borî în grădină. In momentul
quând domesticul eră sa trdcă
grilla parcului întîlni pe contdsa.

— Unde te duci așă târziu
Giuseppo? demândo contdsa.

— Să ducu din partea domnu-
lui conte scrisorea aqueasta la
postie,» rcspunse domesticul, și
(jlicend aqueste vorbe întinse scri-
sorea către contesă, Lia dette o

285
căutătură de ochiu repede pe a-
dresă și citi:

«La Domna*** poște restante
la Neapole.»

«Bine, $isse ea, du-te.»

Domesticul porni în galopu.

De astă dată nu mai eră nici
o îndoială: la o femee scriă, la
o femee quării îi ascundeă nu-
mele subt un semnu, la o fe-
mee, quare, prin urmare, vrea să
remâie necunoscută. Pentru que
mysterul aquesta daquș, nu ar fi
fost aqui vre o intrigă criminale?
De attunci contesa își lud parti-
tul: se determin o a se prefacce
qua să pândească pe bărbatu-
seu pînd în capetu, și cu o tărie,
de quare singură s’ar fi creduta
necapabile, reintrd în camera sa,
și deschi^endu ușa que da în ca-
mera contelui ’naintd către Odo-
ardo cu surrîsul în buze.

Adoa di Odoardo uitasse cu
totul aquea preocupați© que ve-
dusse de cu sera pe chipul Liei
și quare îl pusesse 6re-cum în
neastemper. Lia se arrătă mai
voiâsă și mai credetore pe viitor
de quât tot d’auna.

A doa di eră duminică; dimi-
neța aquestei chilie eră tot d’au-
na consacrată de contesa la o
mare împărțire de leimosine. Așă,
dela opt ore, la grilla parcului
stă o mulțime de săraci.

Dupo dej an, contele que eră
învețat a lăsă pe contesa singură
a ’și facce aqueastă faptă de bi-
ne-faceere, își lud pușca, carna-
VILLA.

286
siera și câinele și se dasse a da
un ocol prin munți.

Lia se sul în pavillion; și ve-
$ii pe Odoardo îndreptânduse că-
tre Avellino. De astă dată nu se
ducea Ia Neapole.

Acum d’ânteia oră mai resuf-
flo și ea din minutul quând ve-
dîi pe bărbatu-seu a deschide
scrisdrea que îi addusse atâta
neastîmper.

Dupo un minut camariera sa
veni a’i spunne quo săracii o a-
șteptă.

Lia descindii, lud un pumnu
de carlini și se îndreptă către
grilla parcului. Fiă-quare își lud
partea, betrâni, femei, copii, fiă-
qaare își întinse către bella con-
tesă mâna gollă și o retrasse în-
avuțită cu o leimosină.

Quare cum își luă partea din
seraci se retrăgea și făceă locu
să viiă alții. Numai remăsesse
de quât o femee betrână que sta
jos pe o petră, quare nici nu
querusse nici nu priimisse nimi-
cu și quare, că și quând ar fi
dormitând, stă cu capul pe ge-
nuchi.

Lia o chierno, și ea nu respun-
se ; Lia făcu quâți va pași către
densa, betrâna remasse nemișca-
tă. Lia apoi o attinse pe nmere
și ea își aridicd capul.

«Ține, mamă, îi țlisse contesa
întin^endu’i o monetă de argint,
ține, și rogă-te pentru mine.

— Eu nu quer leimosină, $is-
se betrâna; eu spuiu la norocu.„

Lia se uito attunci la aquea
que o luasse drept seracă, și își
recunoscu errdrea .

Și în adever vestmintele ei que
eră că alle unei țerrane din So-
lafra sau din Avellino, nu arătă
miseria. Avea o fustă albastră
brodată cu un fel de bordură
grecescă, un corsagiu de postavu
roșu, un șervet îndoit pe frunte
cum portă femeile din Aquilla,
un șorțu în pregiurul quăruia
eră desemnat un arabescu, și ni-
sce mânice largi de pânda vâ-
nătă, prin quare îi eșiă brașele
golle. Capul ei, que ar fi servit
de model la Schnetz spre a de-
pinge vre una din aquelle betrâne
sătene que îi plăcu lui atât de mult,
capul eră plin de character. Sbîr-
citurele și îndoiturele que îlbră-
sdă erâ așa de pronunțate în quât
semenă quo sunta sepate cu dal-
ta sculptorului. Tdtă figura ei
avea nemișcarea betrânețelor, nu-
mai ochii îi eră vii și semenă
quo au darul de a citi pîno în
fundal inimei.

Lia recunoscu una din aquelle
bohemiene a quărora viață er-
rantă le a descoperitu quâte-va
secrete d’alle naturei, și quare
s’aa învechitu speculând cu igno-
ranța sau cu cariositatea omeni-
lor. Lia tot d’auna avusesse urră
către femei que se numescu pe
sine ghicitore sau fermecătore.
Făcu dar un pasu spre a se de-
părta.
GIORDANI.

" Nu vrei dar a’ți spunue no-
rocul, Signiora? disse betrâna.

— Nu, disse Lia, quoci noro-
cul meu, de îmi vei spunne drept,
nu va fi de quât o descoperire
forte negră.

— Omul e mai aplecat a cu-
nosce reul que îl amenință de
quât binele que p6te să’i viiă,
respunse betrâna.

— Așă, ai dreptate, disse Lia.
Prin urmare de așu pute crede
în sciința ta, nu m’așu pute ține
de a nu te consultă.

— Nu risci nimicu, urmo be-
trâna. Dela quelle d’ânteiu vor-
be que îți voiu spune vei pute
vede de îți mințu.

Tu nu cunosci que voiu eu
să sciu, țlisse Lia. Prin urmare
e nefolositor.

— Pote, țlisse betrâna, ânse
cercă.

Lia se simțiă bătută de aquel
îndoit principu a quăruia influ-
ință în mai multe renduri o cer-
casse. De astă dată se lud iară
dupo geniul seu quel reu, și
appropiinduse de betrână;

“ Hei binel que trebue să
făcu? intrebo ea.

— Dă’mi mâna dumitalle, re-
spunse betrâna.

Contesa scbsse mânușa și își
întinse mâna albă pe quare be-
trâna o lud în mâinele negre
și sbîrcite. Erâ un tabel întregu
aqueastă jună, frumosă, elen-
gantă, aristocratică personă. pal-
lidă si nemișcată înaintea aque-

287
stei betrâne țerrane cu vestmin-
tele grosolane, cu fașa arsă de
sore.

«Que vrei să scii?» «jlisse
bobemiana dupo que examinb
liniele mâinei contesei cu atâta
attențio înquât că și quând ar’fi
citit pe o carte, spune’mi que
vrei să scii? trecutul, persentul
sau viitorul?

Betrâna pronunțd aqueste vor-
be cu o încredere atât de mare
în quât Lia tresări. Que să di-
cem, eră italiană, adico supersti-
țiosă; avusesse o doică calabre-
să, fusesse legenată cu historii
de strighe și de fermecătore.

» Que voiu să sciu? disse ca
încercânduse a da vocii salle o
siguranță de ironie; voiu să sciu
trecutul; de’mi vei spune drepu,
te voiu crede și despre viitor.

— Esci născută în Salerno,
disse bătrâna, esci cu averi, esci
nobile, ai avut doe-^eci de anni
la quea din urmă serbatore a
Madonei de Arc, și te-ai măritat
în urmă cu un bărbat de quare
ai fost în delung despărțită, și
pe quare îl iubesci pre mult.

— Bine, așă e, (jlisse Lia pă-
linduse: asta ă pentru trecut.

— Vrei să scii presentul?
^Lisse bătrâna, înfigendu’și asu-
pra contesei micii ochii de vi-
peră.

— Da, țlisse Lia, dupo un
minut de tăcere și de îndoială,
da, voiu să sciu.
VILLA.

288

— Te șimți quo ai curagiul
să’l sufferi?

— Sunt forte de tare.

— Anse, de ’ți-oiu spune drep-
tul, que ’mi dai?

■— Punga aqueasta, respunse
contesa trăgând din buzunar o
punguliță cu mărgăritaru în quare
se vedea lucind, printre mătasse,
aur de vre o doe-deci țechini.

Betrâna aruncă assupra auru-
lui o lavina căutătură, și întinse
făro să vrea mâna qua să’l ap-
puce.

— Mai stăii, disse contesa,
nu ’l-ai câștigat ânco.

— Ai dreptate, signora, re-
spunse betrâna, dă’mi mâna du-
mitalle.

Lia întinse mâna către bohe-
miană.

— Hi! hî! presentul, murmură
betrâna, presentul ă pre tristu
pentru dumneata, signora, quoci
eto o linie que caută dela de-
getul quel mare către quel micu
și quare îmi spune quă esci ge-
losă.

— N’am dreptate să fiu? de-
mândă Lia.

— A! asta nu pociu să’ți-c
spuiu, urmă bohemiană, quoci aqui
linia se amestică cu alte doe.
Atâta numai sciu, que bărbatul
dumitale are un secret que ’ți’l
ascunde.

— Așiă e, murmură contesa,
urme^ă.

— Vedu o femee la mi^locu,

și asta e objectul secretului, ur-
mă bohemiana.

— Jună? demândă Lia.

— Jună? așă, jună, respunse
bohemiana, dupo un moment de
cugetare.

— Frumosă? urmă contesa.

—• Frumosă? abia o întreve^u
printre un vela? nu pociu a’ți
spune curat.

— Și unde e femeea aqueasta?

— Nu sciu.

—• Cum! nu scii?

Nu, nu sciu unde e astă $i.
Mi se pare quo e într’o biserică;
na pociu vedă bine de partea a-
sta; pociu ânse a’ți spunne unde
va fi mâine

— Și unde va fi mâine.

— Mâine va fi într’o mică
stanță, strada San-Giacomo, No.
11, la al treila plan, unde va a-
ștepta pe bărbatul dumitale.

— Voiu să ve$u pe femeea a-
queasta, strigă contesa aruncând
punga bohemienei; cinei-țleci de
țechini de o voiu vede.

— Te voia facce s’o ve^i; cu
condițio ânse.

— Quare? vorbesce.

— Qua ori que vei vede sau
vei aucji, să nu te arăți de fa§â.

— Iți promitu.

— Nu e de ajuns să’mi promiți,
trebue să juri.

— Iți jnr.

— Pe que?

— Pe plăgele lui Christu.

— Forte bine. Dupo aqueastă
să te căpuesci de nisce vestminte
GIORDANI.	289

de religiosă. qaa să na te cnnoscă
nimeni întelnindute.

— Voia trimitto să’mi quără
dela mănăstirea Santci-Mariei-
delle Grazzie, unde mătușa mea
se află abatesă; saa mai bine...
așteptă... Me voiu ducce eu didi
de dimineță. Vino acolo de me
ia la dece ore cu o carretă în-
chisă, și așteptă-me Ia portița
que dă în strada Arenacia.

— Forte bine, disse bohemia-
na; să me ascepți acolo1»

Lia reintru în casă, și bătrâna
se depărtb clătind capul și nu-
mărându’și banii.

La doe ore Odoardo veni a
casă. Lia îl audi demândând pe
camarier ce a addus quine-va
vre o scrisoro pentru densul,
Camarierul respunse quo nu.

Lia se prefăcu quo n’audi ni-
mica, și deschisse ușa surridend.

“A! que bine’mi pare! disse ea
te-ai intarnat mai currend de
quât așteptam.

— Da, disse Odoardo, arun-
cându’și ochii către Vesuvu; e-
ram în neastîmpăr. Nu simți que
aer înnecător e ? Nu vedi quo
fumul Vesuvului e mai gros de
quât altă dată. Muntele spune
quevă!

— Nu simțu nimicu, nu vădu
nimica, disse Lia. Ș’apoi nu sun-
temu din partea appărată?

— Așa, și acum e și mai ap-
părată, disse Odoardo ; un angel
îi e custodul.

— Serata aqueasta trecîi că și
PERIODUL V

queea laltă, fără qua contele să
aibă nici o îndoială; Lia sciu
forte bine a’și ascunde durerea,
Adoa ții la noă ore de dimineță,
querh la contele voiea d’a se duc-
ce să vațlă pe matușă-sa abatesa
mănăstirii dela Santa-Maria. Vo-
iea aqueasta îi fu aceordată cu
mare grație.

Vesuvul deveniă din que în
quo mai ammenințător; ânse a-
mendoi avea atâtea și atâtea în
inimă și în minte, și nici quă
mai cugetă la Vesuvu.

Contesa se sui în trăsură și
disse s’o ducă la mănăstirea de-
la Santa-Maria-dele Grazzie. A-
jungend aquî, disse mătușe-sei,
quă spre a împlini în incognito
o faccere de bine avea nevoie
de vestmintele unei maice. Aba-
tesa disse să’i adducă unele pe
tallia ei. Lia se învesti cu den-
sele. Pe quând ea își făcea toe-
leta monastică, bătrâna și venis-
se și întrebă de contesa: o aște-
ptă la portiță cu carretta închisă.
După cinci minute aqueastă tră-
sură se aresto în unghiul stradei
San-Giaccmo și al piaței Santa-
Medioa.

Lia și conductorea ei descin-
dură și făcură quâți va pași pe
jos; pe urmă intrară și se suiro
la al treilea plan. Ajungând aqui
bătrâna împinse o ușă și intră în
tr’un fel de anticameră, unde o
așteptă o altă bătrână. Ambele
bohemiene attunei făcură pe Lia
să’si înnoiască jurămentul de a
20
tale, săruto cruciuliță que o pur-
tă la peptu, și dânduse jos din
patul seu, se dusse a ardicâ cor-
tina ferestrei, se uito mult jos
în stradă că și quând ar fi a-
șteptat pe quine-va, și aquest
quine-va nu se arătă ânco. Ve-
ni iard și se pusse pe patu.

Intr’aquestea Lia o urmă cu
ochii și aqueastă lungă cerceta-
re îi sfarîmasse inima. Femeea
aqueasta eră pre frumosă.

Vederea Liei începîi attunci a
se întorce către objcctele que o
încongiură. Camera unde eră a-
quea femee eră assemenea cu a-
queea în quare fu condusă și sta
contesa; o mână ânse preve^ă-
tbre unisse aqui tote aquelle mii
de mici amănunte de luxu que
sunt așa de necessarie la o fe-
mee bellă, elegantă, aristocratică
că și cadru la o pictură, unde
camera queastă laltă în quare se
află Lia, cu pereții sei goli, cu
scaunele de paie, cu mesele
șchiope, își conservasse characte-
rul de miserie și de vechime.
Eră dar învederatu quo queea-
laltă cameră a fostu preparată
într’adins spre a priimi pe juna
ospctesă.

Intr’ aquestea femeea queea
frumosă tot așteptă, în aquea șe-
detură pensivă și melancholică,
cu capul plecatu pe peptul seu,
negreșita pe aquella que prestas-
se la adornarea elegantei came-
re în quare se află. De o dată
își ardicd fruntea, pusse urechia

290	VII

nu spune nici o data chipul cu
quare a descoperit tradementul,
în aqueiași termini qua și ânteiu;
o introdusserd într’o mică came-
ră; o despărțitură a pereților eră
de scânduri, si prin elle se fă-
cusse într’adins o găurice fdrte
nesimțită. Lia lipi ochiul de a-
queastă deschidetură.

Quel d’ânteiu objet que o
frappd în camera de dincolo, și
quare îi attrasse mai ântdiu to-
tă attenția fu o femee răpitore
de frumusețe, jună mai de eta-
tea ei, resturnată spre repaos în
tote vestmintele ei, pe un pat
cu cortinele de atlas albastru cu
apele de argint. Se părea quo
învinsă de fatică dormiă forte
profundu.

Lia se întorse qua să întrebe
pe vre una din aquelle doe be-
trâue ; ânse amendoe dispăros-
sero. își reîntorse ochiul cu ne-
sațiu la deschidetură.

Femea quea frumosă se deș-
ceptă ; își ardicâ capul pe quare
dormitând ânco ’și’l susținea pe
mâna sa. Lungele’i cosițe negre
ca^end în bucle de pe frunte
pîno pe pernă, îi accoperiă pc
jumetate fașa. își scuturd capul
qua să’și dea la o parte velul a_
questa, deschisse langhidamente
ochii, căutb în pregiurul seu, că
și quând ar fi vrut să vadă un-
de se află ; apoi rassigurânduse
despre starea sa, un ușure și
trist surrîs i se rătăci pe buze,
își făcă o scurtă rugăciune min-
GIORDANL

cu neastâmpăr și remasse pc ju-
mătate sculată cu ochii înfipți
către ușă. Peste pugin sgomotul
que o trăsesse din visăria ci, de-
veni mai simțit. Se sculă de tot,
puindu’și o mână pe inimă și
căutând cu queea laltă a se sus-
ține, quoci îi perisse faga și se-
menă quo stă să cadă. Fu attunci
un moment de tăcere, în quare
sgomotul pașilor unui omu que
suia scara ajunse pîno ensuși Ia
Lia. apoi ușa camerei se des-
chisse; necunoscuta scosse un
țipăt, întinse bracele, și închisse
ochii, că cum numai putea resi-
stă mișcării salle. Un omu se
răpeai în cameră și o reținu pe
inima sa în momentul quând stă
să ca$ă. Omul aqucsta eră
contele.'

Femeea frumosăși el abiă pu-
tură schimbă quâte-va vorbe.

« Odoardo ! Theresa ! »

Contesa numai putîi și ea a
se ține; scosse un gemet dure-
ros și cățlu leșinată.

Quând își veni în simțiri, eră
într’o altă cameră. Ambele be-
trâne îi aruncă apă pe facă și îi
da la nasu ocetu.

Lia se scuio cu mișcare răpe-

de, și vru a se arunca către
ușa camerei unde eră Odoardo
și femeea necunoscută; ânse stri-
ghele amendoe îi addussero a-
minte jurămîntul. Lia ploco ca-
pul înaintea unui cuvcnt sacru,
trasse din puzunar o pungă cu
cinci-deci țechini (galbeni) și o

291
dette bohemienei; eră prețul pro-
phcțici que îi făeusse și quare a-
tât de puntual și crudu se îm-
plinisso.

Contăsa dcscindîi scara, se re-
sui în trăsuiă, dette machinale-
mente ordin dc a o ducce la mă-
năstirea Sânt Măriei delle Graz-
zie, și ajunse.

Lia eră așa de pallidă, în quât
bieta abatesa vedu îndată quă i
s’a întemplatu quevă; ânse Ia.
tote întrebările que îi făcu ma-
tușă-sa, Lia respunse quă ’ia ve-
nitu rău și quă aquea remășiță
de palore eră din leșinul que a
avutu.

Amorul părintescu al superio-
rci se turbv.ro cu atâta mai mult
cu quât quă spuindu’i leșinul ne-
pătă-sa îi ascundea causa. își
pusse tote puterile spre a facce
pe contesa să remâie în mănă-
stire pînă quând îi va trece cu
totul; ânse emoția que simțisse
Lia, nu eră din aqucllea din qua-
re își vine quine-va în sine în
quâte-va ore. Plaga eră profun-
dă, durerosă si înveninata. Lia
surîsse cu amar la temerile mă-
tușe-sei, și fără a cercă nici a le
combatte, declară quă va să se
ducă a casă.

Abatăsa îi arătă attunci cima
muntelui plină de fum, și îi dis-
se quă o errupție neappărată se
astjptă, și ar’fi cu mult mai bine
pentru densă a trimitte să dică
să viie bărbatu-seu aqui, și să
aștepte resultatele aquestei errup-
292

VILLA.

ții într’un locu sigur. Anse Lia
îi rcspunse aratândui c’un gestu
aquea elină verduitore a munte-
lui pe quare, de quând există
Vesuvul, nu s’a rătăci tu nici quei
mai micu rîurellu de lavă. Aba-
tesa vedând attunci quo resoluția
ei era nestrămutată, își lud dioa
bună dela densa, recomandându-
o Ia Dumnezeu.

Contesa se sui în trăsură. Du-
po dece minute fu la Villa Gior-
dani.

callul rebel de a sări peste ob-
stacolul de quare se înfiorasse
mai nainte.

Nu trecu mult și aqueastă i-
dee, în locu de a’i inspira frică
începu a’i adduce o negră bucu-
rie. Ea se vedea cu pumnalul
în mână, deșteptând pe Odoardo
din somnu, strigându’i numele ri-
valei salle între doe plaghe de
morte; isbinduse apoi și ea, mu-
rinda d’alăturea lui, și condam-
nându’l pentru eternitate la îm-

Odoardo nu se înturnasse ânco. brăcișarile salle; se miră cum în
A casă durerile Liei se ren- fundul unei dureri atâta de pun-
doiro. Străbătu că o nebună ap- getore, o resoluțio asemenea putîi
partamentele și grădinelc: fiă-1 să remișce o bucurie atât de
quare buchet de ar buri, fiă-quare mare.

allee avea pentru densa quâte o i Intro în cabinetul lui Odoardo.
suvenire delicidsă cu trei dille 1 Acolo eră nisce trophee de arme
mai nainte, acum ânse eră de , din tote țerrele, de tote feliurile,
morte. Pretutindeni Odoardo îi, dela crikul înveninat al Malesu-
disesse quo o iubesce, fîă-que ob-; lui pîno la securea gotică a ca-
jet îi rechiema quâte o vorbă d’a- 1 vaierului francu. Lia lud un fru-
mor. Attunci Lia simți quo tote
sunt perdute pentru densa, și
quo îi este cu ne putință d’a mai
trăi asfel. Simți ânse quo asse-
menea îi d cu neputință de a
muri lăsând pe Odoardo în lu-

mea unde trăia rivala sa. Inmo jge limpede și strălucitore ca ru-
mentul aquesta îi veni o idee binul; apoi îl ascunse subt că-
terribile, de a ommorî pe Odo- ' peteiul seu.

ardo și a se ommorî și ea apoi, i In momentul aquesta au$i nin-
Quând i se înfățișd în minte a- chedatul callului bărbatului seu
queastă idee, scosse un țipet de que se urcă pe scară. Alergo
spaimă; ânse pugin quâte pugin la cortinele ferestrelor pe quare
își sforțo mintea a se întdree la le laso jos spre a adăogi întu-
aqueeași cugetare, că și un căi- {nerecul și a ascunde asfel con-
lărețu cu virtute quând își sforță Itelui alterația chipului seu.

mos hanger turoescu, cu theca de
catifea, cu mânerul însmăltatu cu
topazuri, mărgăritar și diamante.
II addusse în camera sa și îi cer-
cd punta cu vîrful degetului din
quare spunto o picătură de sân-
GIORDANI.

Contele deschisse ușa, și ui-
mita anco de lumina d’afaro, chc-
md pe Lia cu quea mai mare
blândețe și tinerețe- Lia surrîsse
cu disprețu, și sculânduse de pe
fotolliul pe quare ședea la um-
bra cortinelor ferestrei, făcu ouați
va pași înaintea lui.

Odoardo o îmbrășișd cu a-
quea ferbințeală a omului feri-
ce que simte necesitatea a’și re-
spândi fericirea peste tdte quâte
îl încongiură. Lia cre$u qud băr-
batu-seu se micșore^ă a se pre-
facce pentru ea un amor que nu’l
mai simtiă. Cu un minut mai
nainte ea credusse que’l urrasce;
acum începu a crede quo îl și
dispreță.

ț)ioa trecu asfel, apoi veni
noptea. Pre des Odoardo ve-
xând pe femeea sa quo se sforța
să surrîdă înaintea lui, deschisse
gura că cum ar’fi vrut să’i des-
copere un secret și la fiâ-quare
data își reținu vorbele în buze
și secretul reintrd în inima lui.

Quât ținu s6ra, ammenințârile
Vesuvului deveniro mai spaimen-
tătore de quât tot d’auna. Odo-
ardo propusse mai de multe ori
Liei a se tragge din villă și a
se ducce în palatul lor din Nea-
pole. Anse Lia, ori de quâte ori
i se propusse, cugeti) quo Odo-
ardo nu voieșce de alta a se
mută în Neapole de quât qua
să se appropie de amanta lui,
patatul contelui fiind situat pe
strada de Toledo, abiâ cu o sută

293
de pași de parte de strada San-
Giacomo. Prin urmare la ori
que proposițio a contelui, ea îi
adducea a minte quo partea
Vesuvului unde era villa lor
tot d’a una fusesse respectată
de Vulcan. Odoardo se îndoi; cu
tote aquestea îi spusse quo da-
qua și adoa di symtomele mun-
telui vor fi tot aquellea, attunci
să numai stea și să lasse villa
duccnduse să aștepte în Neapole
capetul evenimentului.

Lia primi. Ii eră deajuns nop-
tea pentru resbunarea sa; numai
querea nimicu alta.

Printr’un staniu phenomen âtmo-
spherio.u cu quât se lasă întuneci-
mea din cer, cu atât căldura
creșceă. In deșert ferestrele vil-
lei se deschisessero catotd’auna
spre a resufflă recorea serei,,
adierea pe seră cunocută din tote
^Lillele nu se mai simțiâ, și în
locui marea în ferbere scotea
nișce aburi grei și încropiți que
mai se vedea ochiului și quare
se respândea că o ceță pe su-
prafața pămentului. Cerul, în
locu de a se înstellă că tot d’a-
una, semenă o domă d’aramă
roșită și appeșând din totăi greu-
tatea lumea. O căldură nesuffe-
rită veniă unde unde, din partea
muntelui și descindea în cetate; și
aqueastă căldură înnecătore, de
quâte ori se simțiâ, semenă que
ia cu sine quâte o porțio din pu-
terile umane.

Odoardo vrea să veghie$e_
294

VILLA.

Symtomele aquestea forte cuno-
scute îl punea în neastîmper
pentru Lia ; ea ânse îl rassigură
rîțlendu de temerile lui; Lia se-
menă nesimțitore la tote pheno-
menele aquestea. Quând contele
se culcă făro putere pe fotolliu
cu ochii jumetate închiși, Lia
sta în piciore, firma, țâpenă și
nemișcată, susținută de durerea
que veghiâ în fundul suffletului
ei. Contele începîi să crcdă quo
neputința que simțiă veniă din
vre o urîtă disposițio din partea
sa. Queru rîțlend bragele Liei,
se rezemd de densele qua să
se potă pune pe patu, se arun-
ce într’ensul înbrăcat, se mai
luptb pugin cu somnul, și apoi
că$îi în quelle dupo urmă într’un
fel de ammortire lethargică și
addormî țiind mâna Liei într’alle
salle.

Lia remasse în piciăre lungo
patul lui, tăcută și făro a facce
nici o mișcare în quât mai cre-
dea quo somnul nu ’și-a luat
ânco totă puterea. Apoi dupo
que se încredința ore-cum quo
contele nu mai pote să simță
nici sgomotul nici attingerea,
își retrasse cu încetul mâna,
’nainto către antecamerâ, dette
ordin omenilor casei a porni en-
suși în aquei moment la Neapole
qua să prepare palatul spre ai
priimi a doa di și reintră în ap-
partamentul seu.

Oamenii, mulțumiți de a se pu-
ne în siguranță împlinindu’și dato-

ria, se depărtară ensuși în a-
quel moment. Contesa rezimată
de ferăstra deshisă, îi audi e-
șind, închidend porta villei și
apoi grilla grădinei. Se coborî
attunci, visită antecamerele, cor-
ridorele, tote stanțele. Casa eră
deșertă: întocmai dupo cum o
dorisse contesa, ea remăsesse
singură cu Odoardo.

Reintru în camera sa, se ap-
propib de patul seu cu un pas
firmu, căută subt căpeteiul seu
si trasse hangerul, îl scosse din
thecă, îi examină din nuou luciul
încovoiat și încrustat cu arabes-
ce d’aur; apoi cu buzele strînse,
cu ochii înfipți, cu fruntea încre-
țită ’nainto către camera iui 0-
doardo, îrtocmai că Giulnara que
naintă către appartamentul lui
Seid.

Ușa de comunicațid eră des-
chisă, si luminarea lăsata de
Lia în camera sa își projetă ra-
dele în camera contelui. ’Naită
către patu, luminată d’aquea lu-
cire. Odoardo eră tot culcatu în
aqueeași posițio și în aqueeași
nemișcare.

Venind apprope de căpeteiu, își
întinse mâna qua să caute locul
unde trebuia să isbescă. Contele
strimtorat de căldură, mai nainte
d’a se culcă își scosesse crevata
și’și desfăcusse gileta și cămașa.
Mama Liei întâmpină pe peptul
lui gol, ânsuși în partea inimei,
un micu medallion que coprindea
un portret și perul que i le di-
GIORDANI.

295

desse ea în momentul quând el
porniâ la Sicilia, și pe quare
nici o data nu le deslipisse dela
sînul seu.

Exaltația supremă se appro-
pie de neputința supremă. Abia
Lia simți și recunoscu aquest
medallion și i se pârii quo se
ardică o cortină și vede trecendu
una quâte una, că nisce blânde
și grațiose umbre, primele ore
alle amorului seu; își rechiemd
cu aquea rapiditate minunată a
cugetării que înveluie anni în-
tregi în spațiul unei secunde,
dioa în quare vedu ea pe Odo-
ardo pentru ânteia oră, dioa
în quare îi mărturisi quo îl ama,
dioa în quare el porni la Sicilia,
dioa în quare el se returno spre
a se cunună; tetă fericirea a-
queea îi sfarîmo tdtă tăria; se
îmmuio sub greutatea dillelor
fericite, și cădendu’i hangerul
din mâna tremurătore, cădii și
ea în genuchie Ixingo patu, mu-
șcându perna qua să’și înnece ți-
petele que sta să esă din pep-
tul seu, și rugând pe Dumnedeu
a le trimitte la araendoi aquea
morte, que se temea quo numai
are putere nici de a o da socu-
lui seu nici de a o priimi.

In aquella’și moment quând
își termina rugăciunea, o dudui-
turâ surdă și prelungită înce-
pu să se au$â, o sbucinarc vio-
lentă cletind pămentul, și o lu-
cire sângeratică illumino appar-
tamentul. Lia îai rîdicd capul;

tdte objetele que o încongiură
luasscro o fa^ă fantastică. Aler-
ge la terestră, se credea subt
influința unei allucinațiuni, ve^u
ânse totu.

Muntele se despicasse într’o
lungime de un quart de legă.
O flacără ardentă scapă din
aquea despicătură infernale și
din josul aquell'i flacăre, col-
căia, luându’și curgerea către
villă, un rîu de lavă que ame-
nința quo mai ’nainte de un quart
d’oră o va și înghiți și mistui.

Lia, în locu de a profită de
timpul que i se mai accordâ spre
a mântui pe Odoardo și pe sine
în preună, credu quo Dumnedeu
’i a fost auditu și priimitu ru-
găciunea, și buzele’i pallide mur-
murară aqueste empie cuvinte:
«Dumnedeule, Dumnedeule! ma-
re esci și mult îndurat! îți mul-
tumescu!.»

Apoi cu brașele încrucișate,
cu surrîsul pe buze, cu ochii
strălucitori de voluptat s mor-
tale, cu totul illuminată de a-
quea resfrăngere sângeratică a
flacărei volcanice, tăcută, nemi-
șcată, urmă cu ochi progresele
destructori? alle lavei.

Torrentul, dupo cum am spus’o
’naintâ drept către villă Giordani,
câ si quând. assemenea uneia din
cetățile blestemate, ar’fi fost
condamnată prin urgia Domnu-
lui. Anse curgerea rîului de focu
eră forte lentă și ar’fi putut
și omenii și animalele a fugi
2 96

VILLA.

sei: Theresa dar îi visîtă visele!
pentru Theresa tremură el! Lia
surrsîse terribii, și reveni a’și
luă locul pe balcon.

Intr’aquestea lava tot veniâ
și ’naintasse fdrte, începusse a-
cum a’și întinde doe brașe fla-
cărătorc în pregiurul collinei pe
quare eră situată villa. De ar’fi
deșteptat Lia în puntul aquella
pe Odoardo, tot mai eră timpu
de a fugi, quoci lava se luptă
cu munticellul și întindenduse
pe lungo ambele’i lăture, nu se
împreunasse ânco din dosul lui.
Lia ânse tăcu, ne mai avend
altă temere deqnât qua nu quare
cum-va țipătul supremu alaquel-
lei nature întrege în agonie să
ajungă pîno la urechile contelui
și să’l deștepte din somnu.

Ellu tot dormiă ; Lia vețjii la-
va întindenduse assemenea unei

♦
imense semilune și înpreunân-
duse din dosul collinei. Scosse
attunci un țipet de bucurie. Ori-
que eșire eră închisă spre fugă.
Villa și grădinele numai eră de
quât o insolă bătută de tdte păr»
;ile de o mare de flacăre.

Atunci terribila baltă începu
a se sui pe cdstele collinei ca
un fluxu imens și rendoitu. La
fiă-que resalt se vedea valurile
înflăcărate întindenduse și mân-»
cându insola a quăria circon-
ferință din que în que deviniâ
și mai strimtă. In data lava veni
la murii parcului, și murii se
culcaro în valurile ei. La appro-

din aintea lui sau a se abatte
din trecerea’i. Cu quât ’naintă,
aerul, de unde eră greu și umed,
deveniă uscatu și ardetor. Ob-
j ete que eră lipite pe pămentu
și se arăta nesimțitdre, semenâ,
înaintea lavei quo iau viața
qua să moră. Sorgintile se de-
secă sfîrîind, ierbele se usca
mișcându’și vîrfurile îngălbenite;
arburii se încolăcea încovoin-
duse că cum ar’fi vrut să fu-
gă în partea oppusă de unde ve-
niâ flacăra. Câinii de gvardie
que’i lăsă noptea în parcu, ve-
nisserd să caute un refuggiu în
aintea casei, și vîrînduse în pe-
reți, urlă că în nisce lementatii.
Ori-que objet creat, mișcatu
prin instinctul conservațiunii, se-
menâ qud își caută scăpare de
spăimentătorul flagellu. Numai
singură Lia somenâ qud chiama
cu gestul seu urgia și murmură
încet: «Vino! vino! »

In momentul aquesta i se pâ-
rii Liei qud Odoardo se deștep-
tă. Se amăgiă anse. Odoardo,
assupra quăruia sta greu în som-
nul seu aquel aer mistuitor, se
desbătea quând și quând cu
quâte vre un somnu terribil.
Semenâ qud rempinge de parte
de sine vre un objet amenință-
tor. Lia se uită la el un minut,
spămîntată de expressia dure-
rosâ a chipului Iui. Anse în
momentul aquella legămîntele
que îi legă vorbele se rupsero.
Odoardo pronunță numele Thers-
GIORDANI.

pierea torrentului arburii se u-
scaro, și flacăra, reserindu din
râdăcinele lor, se înălță pîno în
vîrf urile lor. Fie-quaro ar bure,
de și arțtendu, își conserva ânse
forma pîno în momentul quând
cădea în cenușă în inondația
ardente que tot înainta. In quelle
dopo urmă, primele unde alle
lavei începură a se arăta în al-
leele gradinei. La aqueastă ve-
dere. Lia înțellesse quo abia îi
remâne timpul de a deșteptă pc
Odoardo, de ai împută crima
și de a’l facce să priceapă quo
stau să moră unul prin quel alalt.
Lăsb dară terrața, și appropiin-
duse de patu:

«Odoardo! Odoardo! strigb ea
trăgendu’l de brașe. Odoardo!
scolă-td qua să murim!

Aqueste terribili cuvinte, $ise
cu accentul supremu al resbună-
riî, isbiro în mintea contelui în
quel mai profund al seu somnu.
Se sculb d’o dată în patu, des-
chisse ochii rătăciți; apoi la
reflectarea flacărei, la schinteie-
rea sticlelor que se sfărîmă, la
legănatul casei que undele la-
vei incepea să o sguduie, pri-
cepu totu, și asvîrlinduse din
pat:

«Vulcanul! vulcanul! strigb
el. Ah! Lia! bine ’ți am spus'o
eu! »

Apoi sărind către ferăstră cu
o aruncătură de ochiu înbraqișb
tot horizontele aquella ar^ătur,
scbsse un țipătu de spaimă, a-

297
Icrgb în queea-lalta parte a
camerei, deschisse o ferestră
dc către Neapole, și ve^end în-
chisă ori quo retraggere, veni
iar la contesa strigându dispe-
rat:

“ Oh! Lia! Lia! amorul meu,
suffletul meu, viața mea, sun-
temu perduți!

— O sciu, respunșe Lia.

■— Quo fel o scii?

— O oră este de quând mă
uit le vulcan! eun’am dormit,eu!

— Apoi daqua nu dormiai,
pentru que m’ai lăsat să dormu?

— Visai pe Theresa, și nu vo-
iam să te deșteptu.

— Așa, visam quo voia să mi
răpească pe sorumea de adoa oră.
Visam qub fusessem amăgitu, și
qub cu adevărat eră mortă, quo
erâ întinsă pe patul său, în mica
sa cameră din strada San-Gia-
como, qub adduceau un sicriu și
quo vreau să o încuie într’ensul.
Erâ un terribil vis, ansă mai pu-
§in terribil de quât realitatea.

— Que spui tu? que spui?
strigb contesa apucând mâinele
lui Odoardo și uitânduse în fașa
lui, Theresa asta ă soru-ta?

— Așa.

Femeea aquea que locuesce
în strada San-Giacomo, în al trei-
lea plan, No. 11, e soru-ta?

— Așa.

— Ansă soru-ta e mortă! Tu
minți.

— Soru-mea traeisce. Lia
mea; soru-mea trăiesce, și noi
298	VILLA,

vom muri. uite. Soru-mea ur-
masse dupo un colonel frances
que s’a ommorît în bătaie. Și
eu o credeam mortă quoci așă
îmi spusessero; ânse am luatu
o scrisore dela densa a-l-altă
ieri, și ieri am vedut’o. Erâ ea
ânsăși, erâ soru-mea, umilită, ve-
ștedă, și vrând să remâie necu-
noscută. Oh! ânse la que ne
sunt bune tote astea în momen-
tul aquesta? Simți tu, simți casa
quo tremură ? audi murii quo se
darmă ? Oh ! Dumnedeul meu !
Dumnedeul meu! ajută-ne !

— Oh! iartă-me, iartă-me!
strigă Lia cădend în genuchi-
Oh! iartă-me pîno să nu mor.

— Și la que vei să te iertu ?
que am să te iertu?

— Odoardo ! Odoardo ! eu
sunt quare te omoră! am ve$ut
tote, am luat pe femeea aqueasta
drept o rivală, și ne mai putând
trăi cu tine, am vrut să mor cu
tine. Dumnezeul meu ! Dumne-
zeul meu ! numai e nici un mid-
locu de a ne mântui ? numai e
nici un miZlocu de a fugi? Vi-
no, Odoardo! vino ! eu sunt
tare, nu’mi c frică. Să fugimu.»

Și lud pe bărbatu-seu de mâ-
nă și amendoi începură a alergâ
ca nisce nebuni prin camerele
villei que se cletenă din tote păr-
țile, se repediâ la tote ușele,
cercâ Ia tote eșirîle și pretutin-
deni află inexorabila lavă suin-
duse neîncetatu, destructăre și
devorantă. Venisse pîno în te-

meliile murilor și îi sguduia prin
înbrăcișările’i de morte.

Lia cădusse gramadă ne mai
putând a se mișca. Odoardo o
luasse în brașe și o ducea din
fmestră în ferestră, strigându
ajutor. Anse ori-que ajutor nu-
mai erâ cu putință, lava se tot
suiâ. Odoardo, printr’o mișcare
instinctivă, alergo să caute scă-
pare pe terrața que erâ d’asu-
pra casei; aqui ânse înțellesse
cu adevărat quo tdte erâ per-
dute și cădend în genuchie si
ardicând pe Lia d’assupra capu-
lui seu câ și quând ar’fi spe-
rat quo un angel va veni să o ia:

«DumneZeul meu! strigo el,
aibi pietate de noi!»

N’apuco să termine aqueste
vorbe și auZi poditura trosnind
caZ^nZu și affundânduse în la-
vă. In dată și terrața se cutre-
mură înfrântă și se cufundă și
ea, luând pe amendoi în căde-
rea sa. In quelle dupo urmă
quâte patru murallii se încovoia-
ro tremurând și căZuro assupra
lor câ pământul unui mormânt
qua săi accopere. Lava tot ’naintă
suinduse și trecu peste ruine.
Numai remasse nimicu.*)

*) Autorul adaoge quo aqueasta nu e o
închipuire a imaginației, nu e un roma-
nțu creatu,ci o adeverită historie, o
faptă întâmplată și scrisă asfel cum
a audit’o narrânduse în Neapole,
fiind cunoscută de toți câ întemplatăîn
secolul nostru. Mai adaoge que fiind o
întâmplare cunoscută și quare trece din
gură, în gură, se pote a se vedea
scrisă și de altul, și prin urmare să nu
fiă luată drept un plagiat.
ESCHYLU.

QUEI TREI TRAGICI ANTICI.

ESCHYLU.

Fiiul al lui Euphorion, s’a nă-
scut în Eleu&is, burgu al Aticei
către începutul Olympiadei 60,
dupo cum dicu unii, iar dupo
murmurele Iui Arundel, în annul
din urmă al Olympiadei 53. El
îmbrășișd dogmele lui Pyttagora.
Se dice quo addormind lângo o
vie, pe quând eră copillandru, i
se părîi quo vede în visu, pe
Bacchu que îi ordona să facă
tragedii. De este adeverat anec-
dotul aquesta, que n’are nimicu
de extraordinar, nu se scie;
Eschylu ânse ținea pre multu
de cultul lui Bacchu. Lucian îl
accusă binișor cu rcutateai cu-
noscută, despre aqueasta; ânse
candidul Plutarchu, arată quo
vinul nu’l bea poetul de quât
numai quând simțiă nevoi a de a
i se mai încăldi verva. ,Si quo în
ore-quare chipu i se inspiră quâte
o dată forte frumosc versuri din
cupa sa, ca și lui Anacroon,
Orațiu și alții. Mai nainte de a
deveni creatorul theairului, E-
schylu eră un cetățean mare ș1
cu succes în batalliile Maratho-
nului, Salaminci și Platcei; frate-

seu Cynegiru, cunoscut ca și den-
sul prin marele seu curagiu,
muri la Marathon Eschylu aveR
un geniu liber și independent
quare p’aqui a fost să’l coste
forte scumpu, quoci ușureii Athe-

299
nieni se arătă forte severi la
quelle que se attingu de religio.
Trasa înaintea Areopagului quoci
a descoperita atâtu de liber my-
sterele Cererii, p’aqui eră a fi
condamnatu, quând Aminia que
se luptasse da camarad în pre-
ună cu ellu la Marathon, ardi-
cânduse o dată și descopcrindu’i
un brașu schilăvitu în serviciul re-
publicci, descrisse cu atâta căl-
dură curagiul și taptele de bra-
vură alle fratelui-scu de arme,
în quât aquesta fu iertat de că-
tre fanaticii adoratozi ai deilor
Olympulai. Mai târziu Socrate
nu avii aqueeași parte. Se pote
crede quo n’a voitu să se appe-
rc, quoci, făro îndoială, lui Pla-
ton nu’i lipsiă nici talent nici
cloquință spre a scăpă pe mae-
strul seu.

Spiritul belloniu domină în
quâte-va drame alic lui Eschylu:
tragedia quellor Șepte capi in
contra Thebci fu numită mai vîv-
tos Nasccrea lui Marte. Și în
adevăr simte quine-va la citirea
nquestei bellice tragedie que au-
torul a vețlut cu ochii-sei luptele
și batalliele. Că și heroii Iliadei,
pi'rHonagele (pieilor Șepte capi,
fia-quaro își are characterul și
curagiul seu particular Tydeu,
Capaneu sânt depinși cu o trufie
extraodinară de penellu. Homer
n’are pote o scenă assemenea cu
a quellor șepte capi Argiani,
quarii înjunghindu un taur pe o
pavesă negră, șl toți cu mâinile
ESCHYLU.

300
în sângele victimei, jură pe <jleul
Marto, pe Bellona și pe Terrore
a distrugge cetatea lui Cadmu
sau a muri cu armele în mână.
Intr’aquestea ânse și lacremele
curgu din ochii-lor; quoci ensuși
puseseră în carrul lui Adraste
gage de suvenire pentru părin-
ții lor; și cu tote aquestea astă
cugetare nu’i îmmoie nici de cum,
nici o grație nu se vede în gura
lor; că leii flamândi de carnagiu.
aqueste inime de ferru respiră
numai lupta.

Aquellași eharacter se vede în
Perși unde bătaiea dela Sala-
mina e descrisă cu atâta vivaci-
tate în quât se crede quine-va
quo o vede cu ochii și aude
clânga armelor, sgomotul batal-
liei, țipetele quellor que mor.
Currierul vine din locul luptei, e
plin și inimai se varsă Peste
pucin și Xerse appare pe scenă;
un arcu neîncărcatu ține în mâ-
nă și atâta e tot que adduce cu-
sine din câmpul bătăi; tremură
de a se arătă înaintea popolului
și în mijlocul țipetelor dispera-
ției își spune sventurele Persiei,
que ’și a perdut armata numai
din culpa unui singur om. Aqui
cu adeverat inima cetățeanului
a inspirata geniul poetului, que
își află o singulară și stranie
plăcere de a arata Athenienilor
mântuiți de terrorile que le ad-
ducea Asia quare se versă în glote
assupra coprinsului lor, de a le
arătă un despotu ajunsu a tre-

mură și a plânge înaintea sup-
pușilor-sei. Făro îndoială scena
aqueasta pote trecce că una din
quelle mai mari lecțiuni que a pu-
tut vr’o dată să dea theatrul la
prinși; și cu atâta are mai mare
prețu cu quât quo înaintea ei
este o magnifică laudă despre
înțellepciunea lui Dariu, tatăl
nebunului que vine să restorne
într’o di folosele Persiei și să
înjunghie florea populației Asiei.
Trebue a spune quo theatrul grecu,
scutitu dea quelle moi și perico-
lose picture alle pusiunii que
domnesce că o suverană în thea-
trul modernu, coprinde nisce în-
alte moralități în folosul națiunilor
și al prinșilor.

Iliada que dela începutul seu
dă un exemplu înseninător d.e
aqueste moralități, ne arată în
perspectivă ruina unui popol și
unui imperiu addusă de o femee
adultei lă. Eschylu appucă și
tractă aquest frumos sujet, și
ne facce a vedă în crima Helenei
și a lui Paris începutul nenoro-
cirilor atât alle aquellor învinși
quât și alle quellor vingetori.
Oda alta nu se află pote mai
frumosă de quât pictura depar-
talui aquestor doi culpabili que
vin a adducce desolația și mortea
între doi popoli. Din aqueastă
nelegiuită fugă, Troia fa restur-
nată din themelii, templurile ei
ruinat», caselei spulberate, re-
gelei înjunghiat, pop olul ei uc-
cis sau în servitute. Anse afaro
ESCHYLU.

de prețul sângeraticu cu quare
fu repurtată victoria, afaro dc
numeral hcroilor quo Grecia lăso
pe câmpul inemicilor qua să
sature fomea vulturilor, afaro
de tote flagellele de quare furo
isbiți pe u«cat și pe mare quei
quari mai remassero vii, mai
veni și o mare și însemnatore
disgrație că oculme peste effectele
aquestei nelegiuiri. Regele regi-
lor se întornă în regatul și în
palatul seu,- și supraprinde în
tote plăcerile ei și în tote ter-
rorile crimei pe o altă femee
adulterie: Clitemnestra, demnă
suroru a Helenei și ânco și mai
nelegiuită de quât densa desono-
rd patul nuntei, întind locuința
regilor, și pusse pc complicele
sSu pe thronu. Trebuia qua
sau Agamemnon sau Egistu să
moră; alleggerea reginei nu fu
îndoidsa, consortele peri înjun-
ghiat că vechiul Priamu, într’un
chipu și " mai miserabil ânco,
quoci vedii pumnalul ardicat a
supra capului-seu de ensuși mu-
ma copiilor-sei. Se află în tra-
gedia aqueasta un rolu admira-
bil al Casandrei quare, dăruită
de Apollon cu darul de a pre-
vede viitorul, spune mai din
ainte crima que este să sc facă
și quare va schimbă în dolliu
bucuria popolului și a palatului
încântați de a revedd pe domnul
lor dupo o lipsă atât dc lungă.
Amorul patriei quei mai exaltat
respiră în aqueastă predîcțio a

301
preotessei quare se prepară cu
bucurie la mortea sa, dupo que
a vcțjut dcsastrul destructorilor
patriei salle.

Eschylu didesso de mai ’nainte
începutu frumusețclor que Euri-
pide semend apoi cu atâta stră-
lucire în rolul aqucsta, și cu tote
aquestea nu putii egalisă pe ma-
estrul seu. Eschylu făcusse un
studiu profund și stăruitor înHo-
mer, se recundsce pretutindeni,
urmele aquestui studiu în scrie-
rile salle pe quare el numiâ Re-
licvele ospețelor lui Homeru.

Tot din Homeru, din Odyssea
Eschyla a luat sujetul Cocpho-
rilor și Ezimenidelor salle que
formă cu Agamemnon o trilogie
complectă. Principul Terrorii tra-
gice que cresce cu quât merge
în aqueastă trilogie se află în
narrația lui Menelau despre mor-
tea lui Agamemnon ; ânse poetul
dramaticu a desvoltat aquest prin-
cipu cu o vigore extraordinară.
Se scie quo Chorul Eumenidelor
turbate spre pedepsa lui. Oreste
pe quare îl allungă dupo urmă
pretutindeni, făcea pe mume în-
greuiate să lepede în theatru Athe-
nei. Quât va cugetă quine-va
pugin vede quo nimeni n’a
fostu mai fodel de quâtu Eschylu
în scopul moral que trebue în tot
d’auna să’și propuiă un autor
dramaticii. Am lăsat în tragedia
lui Agamemnon. pe Clitemnestra
forte cute^etore mărturisind în
publica nelegiuirea sa, forte sfrun-
ESCHYLU.

302

tată bravându strigările popolu-
lui que o urmarescu pre cum și
pe complicele corunatu. Oreste
copillu ânco fusesse depărtatu
din palatu și sufferiă în depărta-
re de furorea unei mume turbate
de crima sa, și quare ar fi pus
pote să’l uccidă numai pentru quo
ar fi vedut quo are vre o asse-
menare cu tată seu. Cum se ar-
rată Coeforii, Oreste este și ve-
nitu în patria sa, în palatul pa-
ternu cu amicul seu Pylade;
ascuns și străsvestit spre a nu’l
cunosce nimeni; se recunosce cu
soru-sa Electra. Cu ea înpreună
devin trei miniștri ai rcsbunării
justiției ceresci, și întorcu mortea
perechii infame que nu scie quo
un $eu resbunător era neîncetat
deștept apprope de densa. Oreste
uccide pe mumă-sa și pe compli-
cele ei Egistu. Anse ucciderea
nnei mume este quea mai mare
nelegiuire, și nu pote iaro a re-
mâne nepedepsită: Oreste dânco
cu arma în mână și Gorgonele
vinu turbate assupra lui: în spai-
ma sa el începe a fagi. — Eu-
menidele representă subt quea
mai terribile imagine pedepsa
morale a lui Oreste paricidul,
abandonat de totă lumea, lipsita
și însuși de consolatiunile surori-
sei și de ajutorul lui Pylade. —
Printr’o allegorie transparentă și
plina de înțelles, vine apoi Mi-
nerva să scape pe Oreste de fu-
ria Eumenidelor. adico înțelep-
ciunea quare îl readduce către

cultul virtuții singura qne pote
adauce pacea în inima Omului,
curațitu de turmentele remușcării.

Ne mai remâne a vorbi despre
Supyliantc și Prometheu, singure
que ne-au mai remasu din nu-
merosele tragedii alle lui Eschy-
lu. E forte curios aqui a remar-
ca singulara assemenare între re-
ligia păgână și quea mosaică:
Prometheu e pedepsitu quoci a
furat focul divin și a descoperita
omenilor tote cunoscințele, câ și
Adam și soșia sa quoci s’au aftins
de fructele arburelui sciinței bi-
nelui și reului, pe quare cu tote
aquestea se întemeiadă totă mo-
rala umană. Anse Prometheu se
revoltă și sfida cerul, se applau-
de de fapta sa și insultă deal
qne’l pedepsesce pentru o faccere
de bine atât de mare ; unde Adam
plânge de pecatul seu pentru po-
steritatea sa pe quare crede quo o
a perdutu, și chiamă în pragul
paradisului, bunătatea lui Dum-
nezeu quăria ’ia călcata voința.

Eschylu nu numai quo a creat
tragedia; ci afard de înălțarea
geniului, afard de enthusiasmu
unei Pythonise pe tripedu, afard
de meritul composițiuni și o mă-
rime qae întrece quâte o dată pe
a lui Homer, mai ava ânco ș’o
minte fructiferă în invențiunile re-
lative la arta dramatică: decorati-
uni, machine, architectură scenică
costume, invențio de choruri, îm-
preunarea atâtor miclldce que po-
tu producce illusia, el îmbrăcișâ
ESCHYLU.

cn mintea tot, și ânco în țlioa de
astadi ne bucurăm de binefacce-
rile creațiunilor salle. Nimica nu
erâ mai innobil de qaât cercări-
le informe alle lui Thespis, pîno
quând Athena produsse pe ade-
văratul preotu al Melpomenei.
Adduca aqueastă expressio, quoci
în Eschylu se vede un que in-
spirata, solemnei și religios. Poe-
tul aquesta avea un maro talent
que proveniă dintr’un suffiet ma-
re. Discepol al lai Homcr, scîn-
nalță qaâte o dată mai presus de
densul. In adevăr are quâte o
dată defectai qualităților lui, Hy-
perbola și înflora nu pre îi sunt
naturali ; întrebuințeadă figure
forțate își sbîrlesce, stylul cu vor-
be compuse que îi au atât me-
ritul de a fi lămurită quât și de
a fi harmonios, naturalul îi li-
psesce în dialogurile salle, pre-
cum îi lipsesce și regularitatea
în planari, și verisimilanța înîn-
trigele salle. Anse dupo trei mii
de anni apprope ânco n’a fostu în-
trecut de nimeni în quâte-va păr-
ți alle artei; adevărul aquesta
recunoscut în general de maeștri
e de ajans la gloria iul.

Eschylu trebuia el mai ânteiu
să laude și să applaude în trium-
fe pe un rival ca Sophocle, și
să le puie ensuși în numărul vic-
toriilor salle. Anse aquea sote
de glorie que turmentă în tot
dauna pe scriitorii quei mari,
este o passiune plină de prepu-
suri și gelosă. La o

303
passiune a se învinge este una
cu a primii o lovitură de morte.
Eschylu, învins de Sophocle în-
tru’un concurs în quare eră judi -
cători quei cloce capi ai armatei
que venissero a assistâ la cere-
monia religios;! în onorea ose-
mintelor lui Theseu, ndduse în
apoi la Athena de către Cimon,
nu putu sa’și suffere disgrația
și dette un eternu adio Athenei.
Se retrasse în Sicii ia la curtea
lui lliemn que îl tracto cu a-
queeași distincție că și pe Simo-
nide, Epicharmu și Pindaru. In
aqueastă țerră clasică a artelor
și a litterelor muri bătrânul
poetu. cățlându’i în capu o scal-
lie (broscă țestosă) que scăpasse
din gharele unui vultur. Ii re-
masse doi fii, Euphorion și Dicn
quarii amendoi se distinseră în
carriera litterelor. Sicilienii în-
nălțaro un monument poetului lor
adoptivu; Athenienii que îl lăsas-
sero cu indifferență a se depărta
dela ei, îi făcură mari onori spre
memoria lui, pe quare o celebră
în serbătorile lui Baccbu. Un
! decreta publicu ordond qua poe-
mele lui să se puiă iar pe
scenă; fu muraitu Tatăl Trage-
diei. Autorii dramatici se ducea
a’l invocă și a declamă dramele
lor pe mormântul lui.

Eschylu compusesse o mulți-
me de tragedii: autorul anonymu
al vieței lui dice quo șei-deci;
Suida dice noe-deci, și șăpte nu

assemenea | mai scăpară pîno la mi.
304

ESUHYLU.

Studiurile quelle mai folosi-
t6rc que ar pute facce un poet
lyricu, suntu tragediele lui Es-
clylu; și se vede quo Jean-
Baptist Rous^eau nu a fostu
familiar nici cu Eschyl, nici cu
nici unul din tragicii geci, quoci
ar’fi putut învăță din schola aquea-
sta mai multe mystere alle com-
posițiunii și mai vîrtos secretul
aquellei admirabili varietăți de
sujete și de tonuri que făcu de-
liciosă lectura chorurilor trage-
diei grece.

 P-F. Tissot.

SOPHOCLE.

Celebru tragica grecu, se nă-
scu în burgul Colonei, apprope
de Athena, în annul 498 înaintea
lui J.-Ch. și muri în anul 406,
dupo que străbătu o lungă carrie-
ră de glorie, de fericire și de
geniu. Masa lui Sophocle este ty-
pul prefectu al aquellor statue
grece, în quare concursul unei
clime ferice., unei epoche favo-
rabili și al inspirațiunii naționali
adunare tote condițiunile que făcu
a se admiră o fapta do artă-
Sophocle fu creator și nu adopte
nici un genere litteraru, dupo

cam au făcut atâția tragici dupo
densul între atâția popoli. Tra-
gedia avusesse pîno attunci un
întregu mai multu sau mai pu-
ginu impossant de hymni; tradi-
țiunile mythologice îi erau sujetul
ordinaru, și pe nesimțite se de-
prinse ssero omenii a vedă în-

tr’ânsă un tabel de acțio, sub-
stituit în locul narrațiunii eveni-
mentelor. Eră o pășire către
dramă dupo cum o înțellegemu
noi și dupo cum au înțelles’o și
Grecii în dată mai pe urmă.
Eschylu, qua să curme narrațiu-
nile, hymnii și scenele pompose din
quare se compunea chorurile tra-
gice, întrodusesse doe persona-
ge, quare eră un mi^locu forte
potent spre a respândi varieta-
tea și quare trebuiă să adducă
dupo sine germinele unei acții
theatrali. Cu tote aquestea, forte
preoccupat ânco cu concepția
primitivă a tragediei, și cu pre-
dominația chorurilor, aquestu
mare poetu, cu tote frumusețele
bărbate de quare sunt pline
scrierile lui, și cu totă pompa gi-
gantescă a unor scene, nu ajun-
sesse ânco de quât Ia o transi-
țio: și eră reservat pentru So-
phocle a conchide și a da avânt
tragediei în nemărginitul câmpu
unde eră că se desvolte în ade-
văratul seu character. Introdusse
dar un al treilea personagiu și
își concepu frumdsa idee a le
facce pc quâte trelle a concurrâ
către o acțio que își ține șirul,

complectă, combinată cu arta,
gradată în effcctele salle, cum
să potă fi simplă, adevăratu și
profund înțellesă. Introducția a-
questui de al treilea personagiu
eră cu adevărat o riscare, eră
ansă o resoluțio determinată que
singură putea facce a se concepe
SOPHOCLE.

305

quea inspirație spontanee, quare
numai cu un singur adaos la
datinelo scenice creadă de o
dată o artă nuoă, o lume de
emoțiuni que nu există pîno aqui.
Cugetarea, un alto sdre al Gre-
ciei și al Asiei Minore înfloriă
cu adevărat mai de mult în a-
queste contrade fortunate. Gcr-
minele tutolor formelor salle se
afla în Homeru, și nobilele lupte
alle intelleginței familliarisassero
pe Greci cu aquel melodios lim-
bagiu. Anse afaro de frumuse-
țea operelor salle que eră de-
ajuns a facce pe Sophocle nemu-
ritor și neimitabil, și chiar de
și-ar fi compus numai tragediele
j dupo alte tragedie. Que frumos
titlu de admirație eternă a națiuni-
♦ •

lor luminate să creede quine-vă
o concepție în quare simtimen-
tele quelle mai pathetice, tradi-
: țiunile quelle mai scumpe alle unui
popol, în quare religia, terrorea,
pietatea, învețetura quellei mai
nalte morale, o pompă miracu-
losă de spectacol și faccerea de
| bine civilisătâre a atâtor emoțiuni
resimțite în commun, să serve de
substanță la o acțio que a sciut
a se facce simplo, adică facile a
se priceppe și a fi urmărită în
desvoltărilci progresive! Que lu-
cru o mai frumos de quât o fru-
mosă tragedie? O poemă epică
este monumentul unei națiuni; tra-
gedia este pentru om sorgintea
quea mai copiosă în emoțiuni di-
recte; tabetul que îi înfașisadă

21

o actiă dramatica. Daqua Sopho-
cle s’ar’fi mărginit în numeral
aquesta, creația’i ar’fi existat;
ânse cu aqueasta geniul poeților
constrîns în nisce mărgini forte
ânguste ar’fi fosta nevoita să
renunțe la o mulțime de sujete
fericite quare subt aqueasta re-
gulă ar’fi remas neaesvoltată și
pe quare o înțelleptă si bine
cugetată multiplicațio de perso-
nage le ar’fi făcut fructiferse subt
pena lor. Pasul se făcusse, pri-
mele conquiste alle creatorului
tragediei deschisessero ochii; și
îndată Sophocle, cum și rivalii sei,
înțellessero quo frumusețea unei
opere nu iartă qua să straruia-
scă quine-va întru a constrînge
și a ângustâ carriera: toți luară
un nuou avânt, nimeni nu’și mai
mărgini numărul personagelor
necesarii, faro cu tote aquestea
să dea voie a’și întroducce abu-
sivu o mulțime de fece que a-
scundu vidul sau sterpitatea su-
jetului or a acțiunii subt îmmul-
țirea unor individe vorbitore, făcu
a înapoia nobila simplitate a
artei, și adducu întregimea ei
confusă într’o stare de bastar-
diment de quare a fost scutită
și ensuși Idgănul seu. De atunci
Grecia putu dicce quo are tra-
gedie.

E o idee sau mai bine un sim-
timent profunda assupra quăruia
ne place a ne arrestă; ne place
a ne află de fașă prin cugetare
la aquea radă de lumină, la a-

PEQIODUL V
306

SOPHOCLE.

ea este conceput și potrivitu du-
po ochii și organele lui. O poe-
mă epică quere un studiu lungu,
quere un timpu mai îndelungatu
pîno să deviiă populară într’o
națio, pîno să o cunoscă, daqua
nu toți, quea mai mare parte;
o tragedie ânse, o tragedie asfel
dupo cum a conceput’o, și ne a
lăsat’o Sophocle este o faptă de
o dată și divină și umană; quoci
e o minune de o concepție pro-
fundă, și o minune de facilitate
pentru spectator que îi urmeadă
făro greutate șirul impreșsiunilor
que îi produce, țiindu’l captivu,
în mișcare, lăsându’I să resuffle
gradatu pînd la desnodămîntu)
dramei, de unde apoi va eș'i în-
nobilat cu cunoscințe, mai lumi-
natu, mai simțibil și mai bun.
Que pecatu quo e neaperat quine-
va sa scie hellenica qua să potă
simți pe Sophocle.

Axioma favorită a lui Homeru,
a lui Herodotu, și a tragicilor gre-
ci eră qua: pe nimeni să nu fe-
riciihu mai nainte de morte:
asfel putea quine-va să judice
daqua fericirea omului a pututu
remâne curată și neattinsă de
catastrophe; daqua, în tot cursul
carrierei salle, virtutea lui n’a
cădut nici o dată, daqua ellu a
fostu folositor patriei, familiei
salle, gloriei salle și a concetă-
țenilor sei; daqua în quelle du-
po urmă o frumosă morte a în-
oorunat o frum b viață, Sopho-
cle a cunoscuta aqueastă ferici-

re, a împlinitu tote condițiunile a-
questea. Nu putemu «jlicce ânse
quo viata lui fu scutită întru
tote de nemulțumiri, de amări-
tudini în ensuși de mîhniri forte
sfîșiitore, daqua este adeveratu
quo la bătrânețele salle nisce
fii îngrați se încercaro a’l facce
să’i interdică, si quo drept ori
que respuns la accusația que i s’a
făcutu, el dette publicului pe
Oedipu în Colona: Poeții greci,
de și eră difficili a mărturisi quo
fericirea umana e possibile, ân-
se illustrul tragicu pote cu totu
dreptul a reclamă titlul de mu-
ritor ferice pre cum are și de
mare poet; lunga sa carrieră fu
plină de prosperități de glorie,
încungiurată de tote părțile de
favorea publică, de considerația
și de onorile que se dau înalte-
lor capacități; ellu singur, cui-
mat cu tdte darurile nascerii,
fortunei și frumusețe:, putem Ai-
ce quo a fostu scutitu de ingra-
titudinea cu quare popolul athe-
nian s’a characterisatu de atâ-
tea ori. Nascere, avere, facul-
tăți intellectuali potenti, educa-
ț;o bine mânată, tote aquestea
îi favorisard junețea: la etate
de șeispredece anni frumusețea
sa îl facil să fiă allesu spre a
conducce chorul junilor que
formă peanul danțându în su-
netul instrumentelor musicali.
Se scie quo aquesta eră danțul
quel sacru que se execută în
pregiurul tropheelor înălțate dupo
SOPHOCLE.

307

phon cugeti) de minune de va fi
cugetată qua judicata să o facă
nisce heroi, a quăror inimă ânco
palpită do triumful lor, fiind în-
credințată qui) entusiasmul lor
îi va facce mai buni judieători
de quât totu Areopagul întregu,
într’o operă unde sublimitatea
simtimentelor și a limbagiului,
unde majestatea tabellului se pot
prețui mai bine de nisce nobili
mântuitori ai patriei. Ori cum
va fi, atâta seim quo toți au re-
mas mulțumiți de judicata aque-
stui tribunal improvisatu, afaro
de Eschylu, pote Pe lungo aque-
stea nu trebue a ne miră quo fu-
ro chiemați nisce căpitani a ju-
decă o tragedie; între un popol
que sciîi a recompensă appariția
Antifjonei lui Sophocle printr’o
commandare militară în contra
Samienilor. • Se scie quo a scrie
și a mânui armele erâ o îndoită
sciință la un popol que producea
bărbați ca Tyrteu, Eschylu, Pe-
ricle, Thucydide, Xenophcnși alții
mulțime.

De și mai mare cu 17 anni
de quâtu Euripide Sophocle trăi
mai mult de quât densul cu quâ-
te-va luni.

Stylul aquestui mare poetu u-
nesce în sine, tdte characterele
perfecțiunii; imagini copiose, sim-
plitate de dicțio, eleganța, patheti-
cul de simtiment. Maimulți scri-
itori celebri, printre înaltele quali-
tăți que îi distinge, avuro și dre-
quare affectații ; unul pompa sty-

aquea bătălie dela Salamina
unde se luptasse Eschilu, și po
quare el o descrisse cu atâta
energie. Quâtu despre darul u-
nui organ sonor, sdmenă quo
natura fusesse scumpă cu So-
pbocle si de aqueasta fu scutitu
de a se suppune aquellei datine
que eră qua poeții să’și ia un
rolu și să joce în dramele lor.
Se dice quo numai o dată s’a
arătatu pe scenă cu lyra în rolul
lui Tamiris orbul.

Quând a muritu Escliilu, So-
phocle eră de 42 de anni. Aque-
ste doe mari geniuri avuro con-
curs în mai multe renduri pen-
tru prețul tragediei. La ânteiea
oră quând Sophocle învinse pe
Eschylu, vingetorul avea 29 de
anni. Judii nu se putea învoi
assupra preferinței, și archontele
Apsephion amend decisiași lăsă pe
Cimon și pe quei noe camarazi ai
sei a decide judicata. Aquești
dece judieători eră capii que bă-
tussero pe Perși lungo rîul Eu-
ridimedon în Asia Minoră. Căpi-
tănii dettero prețul lui Sophocle.
Tragedia curonată se întitula
Triptolemu. Straniu s’ar’ părea
în dillele nbstre să se lase o
faptă litterară a fi judi cată de
nisce generali que abia lăsassero
armele din mână. Anse popolul
Athenei eră întregu judicător la
asemenea fapte și aquea simți-
bilitate litterară nu putea să n’o
aibă mai vîrtos generalii greci
și prin urmare archontele Apse-
308

SOPHOCLE.

lului, altul o profunditste și con-
cisio que adducu greutate in țel-
legerei; alții iaro ore quare exu-
beranță d’imagini și de metapho-
re. Sophocle a sciut să fiă cum-
petatu în tote, variat, copios,
prin inspirația sa, scutitu de de-
fecte pentru quo eră natural.

Sophocle dette prima sa tra-
gedie în vîrstă de 25 de anni;
de- doe-deci de ori a repurtata
victoria în concurse; adesea avu
și prețul d’al doilea, ânse nici o
dată nu dcscindîi pîno la al trei-
lea. Nobile epochă era aqueea
quând un geniu că al lui Sopho-
cle își avea rivali și se legeni
și ellu de a fi întrecutu; ânse
cată a ne adduce a minte quo
aquea epcchă eră aqueea quând
Grecia victoriosă la Marathon
uimită de o gloriosă libertate,
luasse o prodigiosă impulsio, una
din aquelle sbucinări que addu-
cu, că de o dată, mințile prepa-
rate alle unui popol la quea mai
mare desvoltare, născu minunile
în pucini anni, și numai lassă ni-
micu viitorului que se vede de-
secatu mai întru tote. Sophocle
qua să reporte victoria avu tre-
buință de concursul geniului seu,
al patriei salle. al timpului în
quare se născu: a fostu adico
mai ânteiu Sophocle, apoi atheni-
an și apoi contimporan al lui
Themistocle și a lui Pericle.

Nu ne remassero dela Sophocle
de quât numai șepte tragedie:
Ajace, Trachinienele, Electra,

Antigona Phitoctetu, Oedip-Rege,
și Oedip la Colona. Quelle d’ân-
teiu doe, de și mai pe jos ore
cum, sunt ânse pline de frumu-
seți mari. Queste lalte cinci
sunt tote capete-d’operă de pa-
theticu, a quărora mărime și ener-
gie triumfă și ânsuși peste atâ-
tea și atâtea urîte traducțiuni que
sunt quelle d’ânteiu inemice in-
vidie se alle geniului.

Ne vom cercă a facce o ana-
lyse pe scurt al fiă quăria. —
Electr a. filie lui Agamemnon,
împinsă de voința destinului a
pedepsi pe uccidătorii tatălui-
seu, ommdră pe Egistu și ensuși
pe mumă-sa Clitemnestra. Cu un
characteru de o melancholie pro-
fundă, de o durere stăruitore o
vede quine-va naintând; filie
plină de religio (dupo ideile pă-
gânilor), chiamă umbra tatălui
seu și își nutresce suffletul cu
singură dorința resbunării; su-
ror plină de căldură și tinerețe
își reaflă tote puterile unei ini-
me pline de amor quând revede
pe frâtele-seu Oreste; aqui simte
ca qud dragostea eră o trebuință
mai naturale inimei salle de quâtu
resbunarea; cu frate-seu în pre-
ună în quelle dupo urmă își îm-
plinesce fatala missid.

Antigona este o altă copillă
împinsă assemenea de pietatea sa.
Un decret al lui Creon. regele
Thebei amenință cu mortea pe
ori-quine ar’ cuteză să dea în-
gropare lui Polinice; ea ânse
SOPHOCLE.

bravă tote ammenințările, tote pe-
ricolele, și nu trăiescc do quât
cu tinerețea fraternă, pălită de
durere. Sophocle sciii a’și concepe
cu densa typul unei adevărate
martyre, și a’și crea un cap-d’-
operă de veritate prin naturalul
simtimentelor. Tragedia aquea-
sta fu jucată în al 3-lea annu
al Olympiadei 84, sau la 442 de
anni în aintea lui J.-Ch.

Philoctetu delăsat în insola Lem-
nos pentru plagele salle, deveni
o condiție necesarie la luarea
Troiei. Ulysse și Pyrru se trimitu
la Lemnos de către căpitanii
greci, qua să’l adducă înapoi cu
îndemnarea sau cu forța. Ni-
micu mai simplu de quât suje-
tul aquesta. Anse durerea și
resimtimentul lui Philoctetu sunt
depinse cu nisce culori atât de
vii; contrastul ambelor charac-
tere, al lui Ulysse și al junelui
Pyrru, este atât de îndemânaticii
addusu în încercările lungo he-
roul întărîtatu, în quât acția
devine energică și plină de in-
teres. Imitația que a făcut La-
Harpe dupo aqueastă tragedie,
cu tetă împrcfecția ei, ânse totu
d’auna a făcutu effectu assupra
spectatorilor, mai vîrtos quând
celebrul Talma juiă rolul lui
Philoctetu. Tragedia aqueasta fu
jucata în al 3-lea annu al Olym-
piadei 92 (409 înaintea lui J.-Ch )

Oedipu~Rege este tragedia que
mai vîrtos merită numele de tra-
gedie; se cuvine a tăcd sau a nu

309
mai termină vorba asupra unui
assemenea sujetu: mai frumos
altul nu se pote află; aqui fata-
litatea antică se dosvoltă în tdtă
terrorca sa; aqui tete simtimen-
tele umane vibrft cu quea mai
profundă energie. Opera aquea-
sta fu imitată de Sencca, P.
Corneille și Voltaire.

Oedipu la Colona, în quelle
dupo urmă, nc înfă$ișa<;lă un
betrân, orbu; persecutat de s6rtă
susținut ânse și consolat de fiie-
sa (quoci o nenorocire faro nici
o consolație nu se pote află mai
vîrtos spre a se descrie, ar’fi ase-
menea de intunecosă, și de mută
ca și mortea); Oedipu vine pe
scenă să queră un asilu que îi
refusă tote poporele, și mai vîr-
tos un mormentu Superstiția po-
pulară se scolă assupra proscri-
sului. In van regele Athenei
voiesce a’l protegge. Betrânul
devenind mare prin nenorocire
și prin aveutul iudignațiunii salle
assupra unui fiiu culpabil, abia
își află aquel morment isbit de
fulger, și abia se îndoia a’l
îngropa deii resbunători. Aquea-
stă operă sublimă fu concepută
de poet în bctrânețele salle,
și se crede quo a fostu împinsu
a o facce în marea sa indigna-
țic de tată întărîtatu de ingra-
titudinea fiilor sei que se încer-
care a’l accusâ și a’l facce să
se cxile.

Se dice quo Sophocle a com-
pus peste una sută tragedie;
EURIPIDE.

310

eră trecut de 53 de anni quând
a scris pe aqueste șdpte que
nc-au remas.

La appropierea betrânețelor
salle marele nostru tragicu își
împlini funcțiunile de general din
preună cu Pericle și Thucydide și
își termină frumosă viață încun-
giurat de stimă, de considerație
și de glorie. Quelle que se <jicu
despre mortea lui sunt vaghe și
contradictorie; e de ajuns pentru
posteritate să scie viața lui: Se
dice quo mortea ’l a luat cu în-
cetul și ’l a supraprins în mid-
locul studielor salle favorite și
al încântămintelor composițiunii.
Nimeni nu putea procura aque-
stui bărbat mare un capet al
vieței atât de ferice de quât el
ensuși și ultimele murmure alle
unei muse atât de tinere și atât
de eloquente.

F. Gail.

EURIPIDE.

Unul din quei trei mari poeți
tragici ai Greciei, se născîi în
primul an al Olimpiadei 75
(480 anni în aintea lui J -Ch.)
[a Salamina ensuși în aquea di
quând Grecii repurtară aqui o
victorie atât de memorabile a-
supra Perșilor. Aqueastă di facce
epochă în historia tragediei, quoci
Eschylu se distinse în numerul
luptătorilor, și junele Sophocle
cântă hymnul victoriei peanul, în
capul chorului que o celebră.

Famillia lui Euripide se refu-
giasse în insola Salaminei cu
pușin mai nainte de invasia lui
Xerxe în Attica Tată-seu Mene-
sarchu eră vendetor de vinu dupo
țlisa biographilor, iar mumă-sa Cli-
to vindea herbe. Aristophane face
adesea allusiuni la umilita lui na-
scere, mai vîrtos în Acharnieni
în Cavaleri și în Sărbătorile
Cererii. Dupo ascultarea unui
oracol reu explicat, începură a
cresce pe Euripide spre a facce
din ellu un athlet. Aquest oracolu
annunțiă quă pruncul va fi vin-
getor în jocurile publice. Prin
urmare se dette întru deprinde-
rea și exercițiul corpului, și se
$ice quă a și repurtat o dată
prețul în lupte. Mintea lui anse
îl împinse în dată către alte
studiuri. Se exercită mai ânteiu
la pictură, apoi studio retorica
subt Prodiciu, și philosophia subt
Anaxagora. Se dice quă a fost
în forte strinse relațiuni cu So-
crate que eră mai june de quât
el cu doi anni. Aquesta quare
pre rar se ducea la theatru, eră
nelipsitu quând se jucă vre-o
dramă d’alle lui Euripide. Aque-
ste studiuri alle juneței lăsară
urme profunde în composițiunile
lui tragice. Se reaflă într’ensele
systema lui Anaxagora assupra
originii ființelor, și principele
moralei lui Socrate, quare îl fă-
cură a fi numit philosophul thea-
trului. De altă parte se scie que
prețu punea. Quintilian pe fru-
EURIPIDE.

musețele lui oratorie, și consilie
pe junii que se destină pentru
tribună, recomandându-le citirea
operelor lui Euripide, că un ex-
cellent model al artei de a con-
vinge și a îndupleca. Nisce asse-
menea laude se așteptă mai apoi
să deviiă materia unei critice,
quoci este a nevoie qua frumu-
șelele que pot facce cffect pe
tribună să potă fi bune și cu-
viinciâse pentru scenă.

In primul an al Olympiadei
84 Euripide debutb în cariera
dramatică. Prima Iui operă fu
Peliadii, și avii al treilea prețu.
Se afla data și a altora din dra-
mele lui, Medeea fu represen-
tată în Olympiada 87, aqueastă
operă fu parte unei tetralogii și
avii assemenea al treilea prețu.
Dupo trei anni, în al patrulea
an al Olympiadei 87, reuși a luă
prețul ânteiu cu Hippolytu. Phoe-
nicienii se represntaro în primul
an al Olympiadei 92; iar Cre-
ste în al patrulea an al uqnel-
liași Olympiade. Aqueasta se. pare
a fi ultima lui operă quoci muri
dupo doi anni în al doilea an
al Olympiadei 93, în curtea lui
Archelau regele Macedoniei, un-
de se retrasesse în ultimii anni
ai vieței salle. Nu se spune tot
într’un chipu felul morții salle.
Unii dicu quo preâmblândusc
îutr’o di într’un locu solitariu,
nisce câini furioși se repeijiro
assuprăi și îl făcuro bucăți. Alții
pretindu quo fu asfel sfîșiatu de

311
nisce femei. Aqueastă din urmă
tradiție so întemeiadâ, făro în-
doială, assupra urrei que îi attri-
buoscu quo avea assupra sexului
în general. Se scie quo Aristo-
phane în comedia sa Serbătorile,
Cererii, își închipuesco quă fe-
meile ar^end de resbunare pen-
tru înjurele que Euripide le
face în tragediele salle, deliberă
între sine assupra mi^lâcelor de
a’l perde; și autorul comicu, cu
totă prefaccerea quo ia partitul
femeilor în contra lui Euripide,
ânse el le sfîșie mai crudu de
quât aquesta. Cu tote aquestea
Euripide se însurd de doe ori;
primai femee se numiă Choerina
și îi dette trei fiii: lăsând’o p’
aquesta lud alta. Cum se vede
nici una din aqueste doe căsă-
torii nu fu fericită.

Aulu-Gellu <Jice, dupo mărtu-
ria lui Strabon, quo Euripide a
fost compus 75 de tragedii, și
nu repurto prețul de quât nu-
mai do cinci ori. Cu tote aque-
Htea biographia scrisă de Thoma
Magister arată quo a făcut 92
trtgcdic și quo a învins de 15
ori; biographii quei-lalți, Suida și
Moschopulu dicu quo numai de
cinci ori a învins. Nu ne mai
remassero dela densul de quât
19 drame, quare sunt quelle ur-
mătdre; Ecuba, Creste, Pheni-
c icnii, Medeea, Hippolytu, Alee-
ste, Andromacha, Cyclopele, (dra-
mă satirică) Suppliantele Iphge-
. nia în Aulida, Iphgenia în Tau-
EURIPIDE.

312

rida, 7 roinnele, Rhesu, JBa-
t'hantcle, Heraclidii, Helena, Ion,
J Ier cule furiosul, Electr a. Intre
numerosele fragmente din quelle
lalte opere ne-a remas și prolo-
gul Danaei cu un fragment de
choru, cum și trei passage forte
însemnătore alle lui Ehaeton,
aflate în annul 1810 într’un ma-
nuscript din bibliotheca regele.

Pre multe judicăți și păreri
s’au făcut assupra meritului lui
Euripide că poet tragicu atât
între antici quât și între moderni.
Aristophane, contimporanul seu
adesea ori ’l a parodiatu și ’l a
luat în rîs în comediele salle,
cum am ^is în Acharnieni, Ser-
bătorile Cererii, și în Brosce.
Ia quea d’ânteiu din aqueste co-
medie, Aristophane adduce pe sce-
nă un săracu quare vrend a se
apperâ înaintea popolului, și cău-
tând mi^loce de a îmblândi pe
judicătorii sei, se duce a se îm-
prumută dela Euripide quâte-va
sdrențe cu quare el își îmbracă
heroii, bătcndu’și jocu astei de
friperia dramatică și de mi^lo-
cele materiali forte des usitate
de Euripide spre a producce pa-
theticul. Am aretatu mai sus su-
jetul Serbătorilor Cererii, din
quare totă ultima parte se com-
pune din nisce lungi parodie alle
tragediilor lui Euripide și mai
vîrtos a lui Ealamede Andro-
mede și a Helenei. In quelle dupo
urmă sujetul Broscelor este dis-
puta între Eschylu și Euripide

assupra preeminenței tragice. Bac-
chu annuiat de urîtele tragedii
que îi juca în Athena de quând
Sophecle, Euripide și Agathonmu-
rissero, va să se ducă a căută
în iadu un poetu capabil de a
celebră sărbătorile salle. Află
iadul în mișcare: Euripide venit
de currend se dispută pe thronul
tragediei cu Eschylu que îl oc-
cupă .naintea lui. Pluton nume-
sce pe Bacchu judicător în a-
queastă certă. Attunei începe o
scenă lungă plină de rîs, unde
ambii poeți se attacă pe rendu
assupra sujetelor dramelor lor;
assupra prologurilro etc. Es-
chylu își destinde la vedere
stylul seu pompos, bursuflatu;
Euripide își destinde ideile sub-
tili, expressiunile’i fine și recercate.
Aquesta împută rivalului seu
înflura, întunecimea, vorbele ma-
ri și sforăitore, și secul acțiunii.
Eschylu accusă pe Euripide quo
a desnervat stylultragediei, qud’l
a făcut a descinde în nisce amă-
nunte pre vulgare, și quo a pus
pe scenă nisce crime revoltante,
charactere vițiose că al Phedrei
și Stenobeei. In quelle dupo
urmă se adduce o cumpănă; u-
nul își pune versurile la o par-
te, altul la alta; Euripide se ac-
cață, se nevoiesce și cumpănă
trage tot în partea lui Eschylu.
In urmă de totu, aquesta, qua
să termine cercarea, dice adver-
sariului său Euripide să se puie
el singur în cumpenă cu tote
EURIPIDE.

operele salle, cu femeea sa, cu
copiii sei și cu amicul seu Ce-
phisophon pe d’asupra și ellu;
Eschilu, să puie numai doe ver
suri d’alle salle din partea que-
ealalta și va vedă quo cumpe-
na trage tot în partea aquellor
doe versuri. Bacchu, în fine,
pronunță judicata în favorea lui
Eschylu.

Se vede între critice pre multă
exagerațio și nedreptate Ari-
stotele în poetica sa numesce
pe Euripide quei mai tragicu din
poeți; face ânse allusio la ma-
rele effectu al catastrophelor lui
funeste; quoci adaoge: «cu tote
quo nu e tot d’auna ferice în
menarea dramelor salle.» Quin-
tilian din partea sa preferă din
Sophocle pe Euripide, judicându’l
din puntul seu de vedere că o-
rator. Intre moderni assemenea
Euripide mult pîno înquoă avii
preferința. Racine pare quo’l a
studiat mai în particular și’l a
imitat adesea. In timpii noștri un
celebru criticu W. Schlegcl l’a
dat cu mult mai jos de quât
Eschylu și Sophocle. Se va judică
dupo passagiul următor: «Quând
consideră quine-va pe Euripide
în sine făro a’i compară cu pre-
decessorii sei, quând adună dra-

melei quelle mai bune și părțile
admirabili respândite în quelle
lalte, îi pote facce lauda quea
mai pomposă: ânse de îl va con-
templă în întregimea historiei ar-
tei, de va examina subt rappor-

313

tul moralității effectul general
al tragodielor salle și tendința
sforțelor poetului, nu se pote
ține de a nu’i judică cu severi-
tate, și dc a'l censură în mai
multe moduri. Puțini scriitori
sunt despre quari pote quine-vă
dice în adever atâta bine și a-
tâta reu. Este o minte extraor-
dinar’ ingeniosă, cu o îndemâ-
nare minunată în tote exercițiu-
rile intcllcctuali; ânse într’o mul-
țime de qualități amabili și stră-
lucitore, nu se află în el nici a-
quea profunditate seriosă a u-
nui sufflet înălțat, nici aquea
înțellepciune harmoniosă și ordo-
nată re que admirămu în Eschylu
și Sophocle. El caută a place,
făro a fi difficil assupra mițllo-
color. De aqui vine quo pre-
tutindeni îl vedem quo nu se
assemenă cu sine: are passage
de o frumusețe răpitore și altă
dată cade în nisce adevărate
trivialități. Anse cu tote defec-
tele aquestea possede quea mai
ferice facilitate și un ore-quare
carmin încântător que nu’i aban-
donă nici de cum»

In general, Schlegel mi se
pare quo a judicatu pe Euripide
dintr’un punt de vedere forte
mărginit. Prefere în aintea lui
pe Eschylu, quoci aquesta a con-
servat mai bine characterul re-
ligios que la început a fost ne-
deslipitu de theatru. Se scie quo
representațiunile dramatice eră la
început nisce ceremonii religiâ-
EURIPIDE.

a nu vede în el un mare pictor
al inimei umane. Prin aqueasta
el attinge simțirea, place, și va
plăcd în tot d’a una. Cugetui
principal este de a mișcă: cu-
rzoscea natura passiunilor și sciă
să afle situațiunile în quare elle
putea să se desvolte cu mai
mare putere. Se pot face multe
objecții în contra planurilor salle
reu ordinate, în contra allegerilor
sujetelor salle, și în contra
chorurilor salle făro locu; remâne
ânse mai pre sus în expressia
adevărată și naturale a patimelor,.
în arta de a inventă situațiuni inte-
sante, de a grupă charactere origi-
nali și de a înțellege și a arată natu-
ra umană sub tote fegele. E ma-
estru în arta de a tractă dialogul și
de a adoptă discursele și repli-
celc la characterul, sexul, și la
condiția personagelor. Ii lău-
dămu eleganța si facilitatea sty-
lului; ânse se cuvine a recu-
nosce iaro quo a-desea a fă-
cut abus cu sentințele și cu tira-
dele salle philosophice. Atât prin
defectele quât și prin qualitațile
salle el a fostu mai apprope de
spiritul quellor moderni, și de
aqueasta și dettero unii prefe-
rința mai mult lui de quât lui
Sophocle quare a manținut arta
într’o regio mai curată și mai
ideale.

Aktaud.

314

se. Chorurile quărora e datore
tragedia grecă originea sa, fard
mai ânteiu nisce hymnuri que se
cânta în onorea lui Bacchu spre
a’i celebra serbătorile. Intellesul
religios al oborului este ideea
imposantă a Destinului que pla-
nă peste ori que faptă. De unde
vedem quo astei sunt trăsurele
fondamentali alle tragediei gre-
ce și mai vîrtos în Eschylu și
Sophocle. Să ne adducem a minte
de mysterele și de characterul
cu totul catholicu al theatrului din
mediul-evu, și vommu vede cum
mai în urmă dispare de pe scenă
ideea religiâsă. Arta dramatică
avendu’și legănul la piciorele al-
tarelor, crescu și se perfectiond
afaro din sanctuariu, unde ele-
mentul religios încetul cu înce-
tul începu a nu se mai simți.
Euripide ne arată într’un mod
învederat și frapant aqueastă
trecere a epochei religiose către
epocha philosophică, și aqui nue
culpa poetului, este naintarea ne-
apperată a artei que urmează
a se luă dupo mișcarea și înain-
tarea minților. In Euripide se
pote vede mai mult un progres
de quât scăderea, sau daqua e
vre o scădere subt rapportul
religios, pentru artă e un pro-
gres. Euripide în adevera desco•
perit o lume necunoscută, lu-
mea suffletului și aqueasta fu
sorgeintea succeselor quellor mai
strălucitore. Cu tote imputările
que i se făcu, e cu neputința de
SCOPEL.

315

INDOITU SCOPEL.

(Miute rornanescă.)

Adesea am remarcat quo fe-
tele de au ajuns pîno Ia șei-spre-
dece sau șăpte-spre-dece anni,
cu vre un defect gravu sau ta-
re înrădăcinat causa este quo
au fostu reu îndreptate sau și
făro nici o direcție în annii
copillăriei. Educația este o mare
putere; muma que își cresce
copilla cu îngrijire ia o dominațio
așa de mare asupra ei, în quâtu,
forte rar s’ar pute vede o co-
pillă bine crescută să esă din
consiliurile mamei si să se abată în
vre o necuviință seriosă. Nu quo
doră nu sunt și charactere mai
a nevoie unele de quât altele
spre îndreptare sau spre îndem-
narea binelui, nisce instinct mai
cerbicose, nisce firi mai reblle
la quare e neapăratu de nevoie
și timp și stăruire mai multă
spre a le punne pe callea quea
dreaptă; ânse daqua o dată e-
ducația înțellegătore, adevărata
educațio maternă s’a applicatu
mai ânteiu cu stăruire la prun-
cia fetei, apoi la copillăria ei și
apoi în etatea copillandrci, aquest
îndelung travalliu își adduce fruc-
tele salle, quând vine junețea.
Applecările se regulă, se modi-
fică ; qualitățile que se întărescu
prin îngrijirea maternă vinu apoi

ca un contrapesu la defectele
naturali.

Prin urmare nici o dată nu
m’am mirata quând am vățjlut
pe lungo o fată do optsprezece
anni, al quăria character ar’fi
meritat imputări, o biată mumă
amalată sau rău inspirată; și cu
atâta mai multu nu m’am mirat
de assemenea resultate neferici
în familliile aquellea unde copil-
lelc au remas făro mamă, făro
quea mai dulce și naturale a lor
instructriță. Junețea attunci nu-
mai urmedă cu suppunere și
subt o blândă ascultară pe dru-
mul que îi arată mâna căllăudei
salle, quând aquea callăudă a
sciutu să conducă cu succes co-
pillăria și adolescența. Aii fel
nu va să scie; defectele iau pu-
tere, și rumpu ori que freu. E
greu attunci a spera vre o în-
dreptare. Se întemplă ansă quâte
o dată și excepțiunii forte rare: se
întemplă nisce firi bune și făro
îngrije în copillărie și în adole-
scință; ajungend în junețe la ore
quare defecte, din aquestea în-
tămplânduse se pață vre o ne-
norocire, întemplânduse a simți
suffletul o sbucinare neașteptată,
o lecții) energică dela împregiu-
rări,. pote attunci qua mintea de-
șteptată să’și ia resortul său și
să facă a triumfa quelle bune
disposițiuni, aquelle tendințe gene-
rose que Dumnedeu a pus în
suffletul fetelor născute spre a
|fi binele și mulțumirea societății.
INDOITU.

316

M’am întemeiata în aqueastă
părere și m’am convins printr’o
nuoă încredințare quo o experi-
ință singulară m’a făcutu a ave
de vre o quâți va anni, și a quăria
narrare, credu que va fi de ore-
quare folosu.

Eram forte iegat cu un manu-
facturier alsacian a nume Her-
mann quare ținea d’a dreptul
printr’o allianță de famillia mea.
El fusesse unul din quei mai în-
demânatici și din quei mai fe-
riciți industriali ai aquestui co-
prins. Mdrtea, que quâte o dată
semăna qud așteptă pîno que o-
mul une.sce quelle mai princi-
pali condițiuni alle fericirii qua
să’l răpescă ensuși în momentul
quând el speră a se bucura de
densele, veni a’l isbi în puterea
eteții. Lăsă o veduvă și doi
copii forte mici anco, un beiat
de dece anni și o copillă de opt.
Epitropia se cuveniă domnei Her-
mann quare o priimi, și eu fuiu
nevoit a priimi titlu de ajutor e-
pitropiei, cugetând qud bieții co-
pii vor ave mare necesitate de
un rețjlemu. Muma erâ o femee
plină de pietate și de virtute, îi
lipsiâ ânse luminele cuvenite.
Vrea din tot suflletul binele, nu
sciâ ânse tot d’a una a’l facce.
Nu putea distinge cu facilitate
necessitățile fiă-quăria vîrste și fiă-
quăriaposițiuni. Intr’aqueste iaro
influința mea erâ rară și parțiale,
quoci veduva. preoccupată de du-
rerea sa, se trăsesse din distrac-

țiunile sogietății, și ensuși de con-
solațiunile amiciei. Lăsb în dată
Strasburgul unde eu locuiam at-
tunci și se dusse a se așe$â cu
Fanny și cu doi domestici într’o
proprietate fdrte câmpenă que a-
vea între Schelestadt și Colmar.
Gaston, fiiul seu, fu aședat în
coilegiul din Strasburgu și fiind
qud răpedea communicațio que
există acum prin drumul de fer,
pîno attunci nu erâ âncb aședată,
sta aqui copillul și numai de pa-
tru sau cinci ori pe an putea a
se ducee să vațlă pe mumă-sa și
pe soru-sa. Dillele de serbătdre
le petrecea la mine și rne amusa
prin felurile de narrațiuni pline
de marghiolii și de candore.

Cu mare părere de reu ve^us-
sem pe domna Hermann închi-
nând u’și fata într’un fel de sin-
gurătate, unde îi lipsiâ midloce-
le de educațib, și dela sine nu
putea nimicu facce spre a le îm-
plini. Casa ei semenâ închisă în-
tre ruinele vechilor clădiri feo-
dali: Nu departe de densa se
înălțâ câ un monument al vîr-
stclor antice nisce derîmăture de
muri pe creasta quea mai înaltă
a collinei; și quare trecu, nu sciu
cum, drept locul de întâlnire al
vânătorei lui Carol-Magnu. Sin-
gura distracțio que se putea ave
în aquestu locu selbaticu erâ
quâți-va călletori curioși que ve-
niâ a’și petrece quâte doe trei
dille în studiul antichităților que
mai adesea sunt îndoiose.
SCOPEL.

□ocupațiile melle, rețiindume
la Strasburg, nu puteamu nici
de cum a communică cu văduva
amicului meu și cu pupila mea,
de quât prin correspondință. Ne
scriam quâte o dată; aveam a-
semenea scire despre densele și
dela Graston, ânse scrisorile dem-
nei Hermann nu me însciință
despre tote quâte așu fi voit să
aflu. Daqua quâte o dată puteam
scăpă vre o doe-deci și patru de
ore spre a le da vre o visită ră-
pede, vedeam pe Fanny crescând
cu adevărat în grații și sporindu
în ore-quare instrucție elemen-
tară ; ânse n’aveam pas să pociu
observă queea que me interesă
mai mult spre a sci, adică chara-
cterul ei și desvoltările lui.

Cu tote aquestea îmi addneeam
aminte de ore-quare observațiuni
de mai ’nainte. Aqueastă copilă
tot d auna mi s’a părut plină de
o simțibilitate extremă și de o
imaginațio facile a se turbură.
Anco de mică îi plăcea și căută
historii de fantasme și dc umbre
de morți, și află o plăcere ne-
spusă în spaima și lacremele sal-
le, sau în quelle mai simple și
cunoscute motive ea își închipuia
nisce stranii occasiuni de durere
sau de bucurie. Își fabrică nisce
romanțuri făro aventure compuse
numai din nisce sensațiuni profun-
de din nisce miraculose illusii.
îmi veniă adesea în minte qno
locuința unde își petrecea copi-
lăria, isolarea. lipsa unei impulsii

317
luminate vor nutri și mai mult
într’en^a aqueste pericolose in-
stincte.

Nu meamăgissem ; ânse quând
me duceam a petrece quâte pu-
țin în casa lor, aflam pe Fanny
atât de puțin comunicativă, atat
de muta, qua să dicu așă, în quât
nu puteam ave mi^lbce de ajuns
a me încredința asupra observa-
țiunilor melle. Nu sciam bine de-
qua o tristă sau mîndră; tot que
vedeam eră quo se arată prea
puțin amabile și n’aveam timpul
de a pătrunde pîno în fund que-
ea que me întristă în characte-
rul ei. Mumă-sa iaro vorbiă și ea
pre puțin, în quât nu aflam
mai nici o mulțumire quând me
duceam la densele, simțiam quo
eram numai nevoit a ’mi împlini
datoria unei amicii vechi.

Mai târdin aflaiu dela Gaston
făro al cercetă, multe quâte
nu le observassem în scurtele
melle excursiuni. Soru-sa îm-
plinisse șâi-spre-dece anni; ellu
avea opt-spre-dece, și eră în a-
nul quel din urmă al clasilor
collegiali, quând într’o di luând
o physionomie seriâsă que nu eram
deprins a vede în cunoscuta
lui studerie, imi disse quo a
priimit sciri que îl întristă forte
multu. Me vedîi speriatu și me
încredințb quo în quâtu pentru
sanetatea mume-sei și sori-sei
are nuvelle pre bune; ânse soru-
sa cu totă sanetatea ei, semenă
quo ar’ sufferi de o neputință
IND01TU

318

morale, al quaria secreții ni-
meni nu pdte sa’l afle. Printre
atâtea semne și probe de ojudi-
cată sănetosă, îi scapă, adied
quâte o dată și nisce symtome
de nebunie. Era melancholică,
pe gdnduri, și deprinderile ei a-
vea un character de bizarerie
que quâte o dată de și eră
quam plăcut fatică ânse mintea
mume-sei, que nu putea să o
pricepă și să o mântuiască. Inve-
țasse să încallice, și adesea, sin-
gură în midlocul stâncelor și
ruinelor se preâmblâ forte mult
si se renturnâ tăcută si melan-
colică. Pietatea ci avea un que
restrîns și profund, ânse quâte
o dată închinăciunea îi semenă
mai mult extase. Amănuntele
vieței materiali o descuragiă de
totu; quând spunea quine-va în-
aintea ei vre o întâmplare, po-
sitivă, țesută cu fapte vulgare,
se vedea în dată un rece desdemnu
ai comprimă buzele și ai încreți
fruntea. Quând își da și ea pă-
rerea nu’i căută temeiul în sim-
pla dreptă judicată; par’ quo ’și
ar’fi căutat elementele cugetării
într’o spheră mysteridsă, dincolo
de orizontele nostru. Ori-que ob*
jet:: necunoscut, în ochii ei luă
o culdre phantastică, ori speriin-
du-o sau mulțumindu-o dintr’un
capitol ea își clădia o historie;
pom in du dintr’un puntu ajungea
la i icnsitate. Ruinele prepucinu
.identice alle întîlr r’lor de vî-
nătore alle lui Corol-Magnu îi

travalliassero atât de mult mintea
ardetore. Le visită adesea, cu
quâte o carte de historie în mâ-
nă, și acolo se credea încongiu-
rată de marele imperator și de
soru-sa. Intr’una de dille mumă-
sa vexând quo se appropiasse
noptea și ea nu se mai întornă,
se dusse înaintea ei, și o afld
în lacreme stând pe o petră ac-
coperită cu muschiu, cugetând
la aquei întrepidu și svînturat
de Roland a quărui morte illu-
strasse pe Roncevaux.

Asfel îmi vorbiă Gaston quam
mîhntu, quam ironicu. El nu pu-
tea pricepe, bietul copillu crudu
ânco, quo nu vedea de quât
queea quo vedea, el nu putea
înțellegge aqueste accesuri de
simțibilitate. Ii eră milă de soru-
sa și mai vîrtos un fel de milă
d’aquellea que te face a înălță
din umeri, iar nu a versă la-
creme.

“Eato me acum, îmi dicea
ellu cu un abandon, și cu o gri-
masă copilărescă, în totă va-
canta de doe luni sâ me vedu
9	9

nevoitu a petrece într’un locu
sclbaticu, numai cu mumă-mea
que se annoie, și cu soru-mea
que viseadă deșteptă! frumdsă
perspectivă! a să mor de căs-
catu sau a să deviiu queea que
professorul meu de retorică nu-
mesce romanticii, que nu’mi a
trecut nici prin minte pîno acum.
Incai de ai fi venit și dumneata
a petrecce timpul aquesta cu
SCOPEL.

319
sciință qua și quând ar’fi vrut
a me încredință să nu am te-
me qud atât ea quât și fiie-sa
ine vor priimi voidso și își vor
punne tote puterile a mc mulțu-
mi, despre quare eu nu me
plânsessem nici o dată; înquelle
dupo urmă își termina scrisorea
în chipul următor: «Scii quo
noi nu suntem cu inima bună;
ânse que ar’fi amicia daqua
n’ar veni a împucină durerile
luându parte la densele?»

In mai multe rânduri tot cu-
getam que partit să iau. O se-
cretă speranță îmi $icea qud e-
ram chiematu a ușura întristarea
quare sufferiă aqueastă familiie
Întocmai că tacticii înțellepți
vruiu a me folosi de timpu. îmi
renduiu affacccrile și mc preparaiu
pentru o quam lungă lipsi-
re, și dupo que îmi combinaiu.
planul, scrisoiu qud viiu și eu
cu Gaston.

Bietul boiatu plângea do bu-
curii'. Me trmuiu qua nu cum-
vn multul euthusmiasmu să nu’l
distingă din occupația studielor;
md amegi.im ânse: zelul îi fu
in mlloțit de perspectivă. într’o
di Baston veni sărind și me lud
dc >ht; eră plin de bucurie,
Ix intiil. mai crescusse de qaâte
va dogit ; eră baccelier acum !

Dupo quâte-va $ille pleca-
rdmu. Domna Hermann se bu-
curb de fericirea lui Gaston
Fanny que iubea pe frate sea,
de și îl află forte prosaicu și

noi, que bine ai facce, quât de
mult ți așu mulțumi! am fi aflat
vre un midlocu a mai descreți
alle frunți și a mai facce pe
mama și pe soru-mca să mai
rîdă nițellu. Ea pune’ți în minte
mincea, allergarea, încăllicările
pe callu și mai vîrtos pe asin,
și alte atâtea petreceri la quare
nici nu mai poșiu speră făro
dumniată!

— Numai un lucru ai uitatu,
fetul meu, îi (jlissein rîdcnd dc
naivul lui egoismu, ai uitatu quo
eu numai am piciorele de doe-
deci de anni, și mai mult credu
que a să ți se urască assemenea
mai curând de a tîrî dupo tine
un betrân cicălitor quare să
te țiă de reu, do quât de a sta
acolo singur. Cu tote aquestea
adăogiiu mai serios, n’așu vre
să’ți stricu planurile, ci cată
a le întocmi asfel cum să se
îmvoiască cu învețurile vetății
melle. Dormi cu pace. Sa’mi
mai iau soma.»

Scholarul meu nu dormi in
pace, quoci dupo puci no dillc
priimiiu o scrisore dela domna
Hermann, o scrisore amicale, în
quare îmi mulțumiâ do sperau
tele que didessem Aiului seu.
Cu tote quo pre rar îmi comunica
impressiunile și păsurile, acum
ânse îi scăpă quâtc-va plângeri
despre sortea unei mume que a
remas singură a’și cresce copii,
și despre marea greutate de a
regulă imaginația fîie-sei. Me în-
SCOPEL.

320

positivu, îl priimi cu lacreme.
Pallidai figură se însufleți la în-
ceput și apoi își lud iaro aque-
ași expressio grava și pensivă.
îmi spusse mai în urmă înquâ
quo îndată dupo bucuria momen-
tului de revedere, îi veni cuge-
tarea viitorului fratelui seu ; quo
în bacculierul de ieri, ea vedîi
îndată pe omul format, pe cetă-
țeanul stimabil, pe tatăl de fa-
millie: în micul student în dre-
pturi, pe avocatul la modă,
protegindu prin eloquența sa pe
veduva și pe orphan. D’o dată
apoi cădu din aqueastă înălțime,
quând audi pe Gaston strigând
cu o voce tare: «Noi murimu
de fome, mamă; aibi milă de
stomachurile a doi călletori Cre-
de-me quo acum mi așu vinde di-
ploma de mătasse albastră pe un
dejun cum se cade.»

Eu avuiu quea mai frumosă
cameră din casă. In primele dil-
le me luam dupo fantasiele lui
Gaston, pe quare îl făcuiu să
facă quâte-va lungi preâmblări.
Eră răpitu de bucurie ve^endu-
’și projetele realisenduse, și nici
quo prepunea quo eu tot de o
dată îmi urmam și pe alle mel-
le ; lui nu’i spuneam nimicu,
quoci îi aflam pre sturditu, și
pre nematoritu anco, qua să’l puiu
într’o confidență forte simplă de
sine, ânse forte importantă prin
scopul seu.

Ddmna Hermann nu întârdid
a mi se mărturisi despre Fanny.

îmi spusse quâtă speranță avea
assupra ființei melle de fașă și
assupra egalității characterului
meu spre a facce pe fiie sa mai
amabile.

«In adever, adăogi ea, quâte
o dată ar crede-o quine-va quo
e fremântată dintr’o dospire >cu
totul alta de a ndstră, și cu tote
aquestea nu e mândră; e numai
distrasă și i se urasce, e sătulă
de tdte- Inveturile relatiunile nd-
stre par’ quo ’i ar sta pe peptu.
Lumea în quare noi trăimu nu e
lumea ei; ea își facce alta ima-
ginară, și prefere visele sal-
le mai mult de quât judicată și
realitatea.

— Și que ai făcut dumneata
qua s’ăi combați aqueastă urîtă
direcțio a minții?

— ț)eu; que să făcu? respnn-
se biata femee uimită, ’i am că-
utat prin pregiur o șocă de vîr-
sta ei, ’i am procurat cărți in-
structive și petrecotdre.

— Pre bine 1 dar aquea soșă.

— Ah ! aquea soșă, prorupse
ddmna Hermann suspinându, eră
o nebună que a stricatu capul
și quare ar’ fi stricatu și inima
copillei, de n’ar fi vrut Dumne-
deu cu noi. Părinții aquestei fe-
te eră simpli și îi credeam de
înțellepți. Eu sunt încredetore și
facile; m’am alliatu cu aqueastă
familiie qu^ locuiă nu departe de
aqui. Amu lăsatu amendoe fete-
le a se adudâ și a ’și scrie. Ve-
deam cu mulțumire relațîunile a-
SCOPEL.

questea, qudci Fanny semenii
quo e mulțumită. Intr’aquestea
începuiu a vede quo fata deve-
nii din que în que mai nesup-
pusă către mine, și mai ncsufi’e-
ritore quând îi adresam quâte
vre o observație dupo datoria
mea. într’o di în annul trecut,
o vedu quo intră în camera mea
cu ochii roșii și tristă de totu.
«Mamă, îmi disse ea, promitc’mi j
«quo nu me vei sforța nici o
«dată a mai revcdd pe Anna.» j
Me vedu copilla în mirare. «Oh!
«nu quere dela mine a’ți spunne
«conversația mea din urmă cu
«densa. O iubiam, me făcea să
«'mi placă prin spiritul seu, ân-
«se nu’i cunosceam inima, Con-
«siiiurile que ’mi a dat ieri ’mie
«rușine să’ți Ic spuiu; atâta
«vedu quo trebue a o rupe cu
«quei rei qua să nu ajungă qui-
«ne-va a le semenă într’o di.»
Nici o dată n’am putut se aflu
că que fel de vorbe urîte furo
aquellea que revoltară pe fiie
mea. Quâtu putuiu mai curreud
me desfăcuiu de allianța que fă-
cussem făro judicată; ânse cu
tdtă generosa martnsire a Fan-
ny-i, nu se putu scăpă de a nu
conservă nisce urme funeste alle
aquestei amicii trecetore; Imagi-
nația îi deveni mai întăritabile
și characterul mai melancolicul,
îmi eră de mare necesitato qua
O influință folositore să viiă a
luă locul unei amicii atât ne demnă
de densa; și înpregiurul meu nu
PERIODUL V

321
aflam aquea influință que căutam.»

Lăsaiu inima maternă să’și
spuiă perul ; apoi o mai între-
bai u :

«Dar lecturele?»

întrebarea aqueastă iar turbu-
ră pe domna Hermann, quare cu
tdte bunele și minunatele voințe
nu putea să aibă și o vedere lu-
minată assupra îndatoriilor unei
mume de famillie. «Nu e așâ de
facil a se afla multe cărți bune,
respunse ea. Unele sunt așă de
seriose, în quât ar’ facce a peri
de urît o copiltă de șdi spre-dece
anni; altele sunt mai relle de
quât urîtcle adunări. Fanny a
luatu midlocul, quel pucîn așa
credeam, ’lam dat chicia dela bi-
bliotheca tatălui seu în quare
sunt nisce cărți tot seriose. Ea
nici nu ie a attinsu. Am dat
voie qua un librar din Strasburg
să ne trimită quevă nuotați făro
scandal. Ne-au venitu quâte-va
romanțuri, dar bune romanțu-
ri unde omenia jocă un rola
pre frumos, și unde cuviințele
sunt forte respectate. Fanny
le devoră quoci își află nis-
ce simtimente tari și generbse,
charactere vii, întâmplări mira-
culose. Sciu qud de multe ori
addormiă abia în reversatul dio-
rilor, queci vrea să ajungă la
maritagiul heroniei sau la mortea
durerosă a heroului.

— Anse spune’mi respectabila
mea domnă, prorupseiu eu, que
folosu a tras, scumpa dumitale
22
INDOITU

322
coppiliă din aqueste lecture atâtu
dc attrăgetore?

Ea clăti din capu și îmi re-
spunse.

— Nici un folos, daqua tre-
bue a judică arburele dupo
fructu; cre$u qu<5 am făcut reu
s’o lasu a se attinge de aquea-
stă phantasmagorie simtimentale.
Tot vexând aquelle personage
allese, aquelle evenimente în-
tocmite dupo placul autorului,
acum nu mai pote sufleri viața
reale. Un nimicu o facce a’și
perde pacea que ar’fi putut să
o aibă de minune în aqueastă
retraggere. Temerile, speranțele
t6te suntu exagerate într’ensa,
și aqueastă disposițio tot cresce.
Nu sciu, adăogi muma tristă;
que se va facce ea quând va
intra a se stabili în lume; ânse
o vede subt nisce colori așă de
mincinose în quât nu pote fi
într’ânsa de quât forte nefericea

Vocea domnei Hermann se
împuțind pronunțând aqueste
din urmă cuvinte. își șterse
ochii, și căută la mine cu un
ochiu tristu și rugător, câ și
quând ’mi ar’fi disu: «Cercă
vre un mi^locu de mântuire;
ve$i o mumă que spera într’un
amicu.»

Quât așu fi vrut, făro să în-
tristețjlu pe biata femee, să’i a-
rătu quât îmi parea de rău de-
spre systema ei, sau mai bine
despre lipsa de ori-que systemă
pentru educația fiie-sei! paqui îmi

veniă să’i $icu: «Anse cum vrei
qua o fată de șei-spre-^ece anni
să nu’și formele nisce idei ero-
nee sau pericolose despre o lu-
me unde este să intre, daqua
na o lași săi întrevadă dela în-
ceput primele’! intrări ? nu o a-
runcâ în turburănle lumii; în-
trodu-o ânse pușin quâte pușin
în mijlocul distracțiunilor iertate
daqua voiesci a nu se nutri de
chimere. Effectul singurătății e-
ste redutabil pentru un sufflet
june și ardent; imaginația se
inferbintă aqui și se repasce de
mii de minciuni amăgitdre; și
quând aqueastă singurătate e
locuință numai de cărți, unde
phantasla domncsce singură, qua-
re rătăcescu prin carmennl fi-
cțiunilor, quare înfașișa^ă ochilor
amăgiți nisce tabelluri făro mo-
dele, unde va sta aqueea que în-
tâmpină atâtea curse în sine și
înpregiurul seu? Que fel judi-
cata ei o va apperâ, daqua nu
o formează nici o comparațio,
daqua nu vine nici o realitate
a îi fi de ajutor?»

Anse tote reflexiunile aquestea
și altele multe, que ar’fi pu-
tut a’roi suggeră narrația vădu-
vei, ar’fi fostu făro locu; numai
puteam nimicu assupra trecutu-
lui; și cre^uiu mult mai înțel-
lept a me occupă de viitor.

«Ascultă, îi (jliseiu, vrei să’ți
vorbescu cu francheță ? Filia
dumitale are mari defecturi; ânso
aqueste defecte vinu din cir-
SCOBEL.

constante, alt fel ar’fi fostu ni-
sce profunde și prețiose quali-
tați. Nimicu nu e mai sublimu
de quât o imaginație copiosă,
quând nu e abandonată făro freu
în voiea ei. Imaginația, ânse
quând n’ar’ ave-o junețea, n’ar’
mai ave assemenea nici aquellași
grații, nici aqueeași activitate
a spiritului. Imaginația regulară
înfrumusețeada și îmmulțcBce
existința. Nimicu nu e mai ne-
cesariu și mai amabil de quât
simțibilitatea. își p6te quine-va
închipui o fată a quăria inimă să
fiă dură și uscată, quare să’și îm-
plinească machinalemente nisce
datorii reci, și quare să fiă stră-
ină la tote emoțiunile quelle since-
re și dulci ? In addvcr ar’putc fi
o frumosa statuă; ânse Dumne-
zeu a vrut qua în aquest corpu
să locuiască un sufflelt tiner, de-
votat, plin de tmor pîno la sacri-
ficiu.

«Queu trebe dar să facemu
qua să desrădăcinăm din scumpa
dumitale Fanay imaginația și sim-
țibilitatea que sunt nisce defecte
și să’i lăsăm simțibilitatea și ima-
ginația que sunt nisce qualități ?
Un que numai: să’i formămu
și să’i desvoltăm judicata. De’mi
vei ajuta, de esci determinată a
da nisce mari lovitura, crcțju quo
am și aflat midlocul quei mai
răpede.»

Me uitamu la densa surUrJend
și așteptam un respuns.

— Esci un omu raționabil,

323

Zisse ca dupo un moment de tă-
cere ; ori-quare îți va fi consiliul
eu îl voiu urma.

— Așă dar ascultă me, ur-
maiu eu cu un ton dc mulțu-
mire triumfător®. Am studiat
forte serios pe Fanny do vre o
quâte-va Zille înquoâ. Ea me ia
drept un omu făro grijă și de
un bun character, que de și n’a
ajuns nici de cum pîno la înăl-
țimea cugetărilor ei, ânse nu e
în stare a rîde de densele.
Quând me întornu dela vre o
preâmblare în quare Gaston ’și
a petrecut că un nebun, și apoi
me aruncă abia sufflând în fo-
tolliul dumitale, attunci ea are
milă de mine, și nu îi desplace
conversația mea. Attunci întru
ore cum în gusturile ei și îi vor-
bescu de lecturele melle. Stă-
ruescu în marele interes al histo-
riei quare și place și instrue tot
de o dată. Ii propuiu să asculte
quâte va pagine din viața lui
Carol XII sau din historia Mal-
tei que le-am ve^ut în biblio—
theca dumitale. Ea qua să com-
placă, priimesce, și apoi, fiind
quo allegu nisce pasage quam
romantice, ea ascultă cu curio-
sitate și cu emoțio. De acolo
trecu la părți mai seridse, mai
positive, la narrațio de eveni-
mente ordinare, exprimate âns5
cu vivacitate, cu grație, la nisce
reflexiuni răpeai, que nu împe-
dică șirul faptelor. Ve^u attunci
que imaginația’i se îmblânzesc®
INDOITU

călletoriei și a ^illei departului ?

— Bucuros; ânse...

— Fdrte bine, dupe opt gliile,
pe marginile Rinului și p6te, și
în Hollanda la înturnare, daqua
prima parte a calletoriei va fac-
ce a dori pe adoa. Crede pe un
vechii: observator inemicu al
cearlatanismului și al illusiunilor.
încercarea va fi ferice și îmi
vei mulțumi dupo doe luni.

O veduiu quam uimită; îi a-
veam cu adeverat cuvântai, ânsâ
proposiția mea îi resturnasse tote
ideile. Fuiu generos, și o rugaiu
să mai lasse pîno pe adoa di
să’și mai ia sema.

Ensuși în aquea di domna
Hermann communicb de facă cu
mine fiie sei projetul meu. O
quam pricepussem eu. Ea n’aveâ
voință a sa de ajuns qua să
determine o asemenea faptă, și
apoi eră pre firescu qua la toți
quei que se interesă să li se
dea de scire. Fanny tresări și
se uitb la mine cu blândețe și
cu o expressio de recunoscință
<^ue me împluro de bucurie.
Gaston que veni și ellu, remasse
răpitu de enthusiasmu. A calle-
tori! a vede și marea, pote! A
studia că Ulysse cetățile și dati-
nele națiunilor! Plăcerea, suve-
nirile ânco fresche alle sciinței,
și ore-quare necaz de que să
nu fiă ellu primul meu confident,
tote se confundă în capul lui.
El stărui lungo mumă-sa quo se
cuvine a facce o asemenea căi-

324

și numai quere dreptu nutriment
numai isbirile quelle marii de
sabie sau heroinele gemetore. Se
deda încetul cu încetul cu veri-
similitatea, cu realitatea. Numai
vede quine-va urîtul la densa
qua o urmare necesarie a idei-
lor puse în circulațio; începe a
sufferi naturalul, adevăratul, ra-
ționabilul. Și asta e mult, te
încredintedu. Sa nu’ți paiă reu
quo’ți am ascuns pîno aqui mi-
cele melle manopare. M’ai au-
rita citindu, ai vețlut quo fiiea
dumitale me ascultă; ânse nu îți
desvelissem profunda mea politi-
că. Acum & timpul să’ți o spuiu
pentru quo aqui stau prelimina-
rele. Viiu la fapta principale.
Eu nu semen cu autorii que își
compun prefaga dupo que își
termină cartea. Prefaga’mi e fă-
cută. Eată planul operei melle:
N’ai dumneata dorința să callă-
toresci ?

— Eu! respunse domna Her-
mann cu mirare; dumneata scii
quât sunt do casanieră. Pentru
que îmi faci aqueastă întrebare !

— Daqua o calletorie făcută
în preună, în famillie cu fiiea
cu fiiul dumitalle și cu mine ar’
facce pe Fanny assemanea de ra-
ționabile pe quât este de gra-
țiosă, ai mai sta attunci la în-
doială?

— Nu, negreșit, ânse que re-
lația !..

— Așă, prorupseiu eu, prii—
mesce, și îmivei lăsă allegerea
SCOPEL.

325
pictorescu. De quând în quând,
campana dă de scire quo este
appropo o scallă. Apoi batellu^
descrie un dcmicercu spre a
abordă, și pentr'o mișcare gra-
țiosă își întorce partea din ainte
către drumul que ’la brăsdatu.
Descindi atunci, te duci a pe-
trece sau quâte-va ore, sau une
ori mai multe chilie acolo unde
te chiamă curiositatea; apoi re-
alii la puntul numit un alt ba-
tellu al aquelliași soșietăți quare
te ia și te depune que-va mai
nainte cu aqueeași facilitate, și
asiei îți faci o lungă și plăcută
călletorie, făro greutate și făro
fatică. Iți aduni in pace folosele
observațiunilor pe quare nu ți le
strică, ca în căllcteriile pe uscat,
suppSrările neîncetate de a tot
ronoi locurile șl de a împăca nisce
cuviințe.

Plecând din Strasburg la
prâmju, țineam cursul Rinului,
rin forte onostu și majestos, pe
purica lui quea stângă se întindea
semenature, iar pe quea dreaptă
se înșiră munții pădurii Negre.
Oaston aruncă de quând în quând
quâte un ochiu assupra caii ii,
eră ânse pre ușurel și nu putea
simți vre un mare interes în
exumenul aquesta. Lui îi plăcea
positivul, vrea să’si aibă como-
ditatea ; trecea în quel al alt
capet al batellului și se punea
a’și fumă în pace țigara. Domna
Hermann îl certă pîno începea
să rîdă. Fanny, forte indifferentâ

letorie pentru un qaccelier că
dânsul. Quâte-va sărutăture apoi
alle nebunaticului reușiră a în-
vinge pe domna Hermann, quare
îmi întinse mâna țlicdndu’mi.
«Forte bine, amicul meu, de ații
în optu țlille.»

Ve^uva Hermann, măritată
prâ tărdiu, așteptasse mult feri-
cirea pîno să deviiă mumă. Eră
acum de cincizeci de anni, și
la vîrsta aqueasta i se părea o
faptă quam temcraria a între-
prinde o lungă călletorie. Cu tote
aquestea încrederea que punea
într’un amicu devotu, que eră
mai mare de quât ea cu doi-
srpe-țlece anni, dorința de a da
fiie-sei o altă direcție de idei,
o facuro a se determină. Sim-
plitatea deprinderilor salle o Ia-
cii a facce preparațiunile pre cur-
rând. Călletoria que eră să 'fa-
cem se cuvenia de minune pla-
nului meu: o mai făcussem o
dată, si o studiassem. IriHomnniu
mai din ainte punturilo impor
tante alle chartei melle diploma
tice, și cursele folositore unde
eră să se prindă amabila copiliă
pe quare voiam a o mântui.

Ne dusserom a ne îmbarcă la
Strasbung într’unul din batcllele
cu vapor alle Societății Coloniei,
commodă și folositore întreprin-
dere que lasă pe fiă-quarc, du-
po condițirnile luate la depart, a
sta dupo voie din distanță în
distanță spre a vidită locurile
remarcabili alle aquestui curs
INDOITU

326
pentru partea stângă a rîului, un-
de crescea producținnile folosito-
re, avea ochii tot către munți,
și căutătura’i profundă și distrasă
denotă travalliu unei imaginațiuni
în neastîmper. îmi adressâ quâte
0 întrebare timidă pro formă;
apoi se ducea pe gânduri și
pre pușin ascultă respunsurile,
și vedeam quo erâ mult mai mul-
țumită de chimere de quât de
luminele que iar’fi putut da ex-
periința mea.

Dupo trei ore de navigație
ajunseromu pîno în coprinsul de
Bade, și de aquî, printr’o trăsură
venirom ensuși în Bade. Ne în-
voirom qua domna Herman să
ne 'însoșiască ori quând excur-
siunile nostre nu o voi’ expunne pro
mult la osteneală.

Dupo que am visitat OspeTlul
Conversatiunii, un fel de palat
construit într’adins pentru o forte I
mare ospitalitate, unde nisce
salone d’o eleganță somptuossă,
o sală de bal și de concert, un
theatru înfășișa^ă călletorilor a-
tâtea mulțumiri variate, apoi în-
tinsa preâmblare que se întinde
înaintea aquestui ospel și quare
se pote compara tot de o dată
cu o grădină, cu un parcu și cu
un bazar lăsarom pe domna
Hermann la ospelul Europei,
unde ne allesesserom locuința
și ne dispusserom a visită vechiul
castellul.

Se numescu asfel nisce ruine
que tot se mai conservă, și quare

prin înalta lor situațio agrestră
înfășișadă nisce minunate pun-
turi de vedere. Amândoi junii
și eu ne suiam pe lunga și fru-
mosa clină circulară que a de-
schis’o guvernul și pe quare o
ține cu mari spese, qua să con-
ducă pe pedestri și ensuși tră-
surele pîno din josul ruinellor,
Aqui callea devine mai aspră,
și întrarom în coprinsul unor
vechi turnuri. Me uitam Ia Fanny.
Ea erâ quând palidă quând ro-
șie de emoțio. Cu glume o fa-
cuiu să’mi mărturisească quo
inima trebue să’i bată pre tare,
cu tdte aquestea nu vru să’mi
spuiă cugetările salle; și în a-
dever; nu pote quine-va quere
qua personele romantice, și en-
suși quelle mai încre^etore, să’și
exprime tot d’a una cu precisio
impressiunile que încercă. Au mul-
te idei que n’au ânco nici o for-
mă, au multe simtimente que
țin characterul vaporos și ne de-
terminat al unui visu. Aqueste
idei, aqueste simtimente înnotă
între nisce inagini confuse și
între nisce concepțiuni stranii que
nu potu fi chiare de quât numai
pentru aquelle persone, și pe
quare sărăcia vorbirii commune
n ar pute să le communice pro-
fanilor. Pentru aquea lume ne-
cunoscută ar’trebui un limbagiu
nuou și prin neputința de a se
facce înțellesu, spiritul roma-
nescu se bucură singur în tăce-
re de alluciațiunile salle. Aquea-
SCOPEL.

327

de ore, întărită attenția fetei.
«Făro îndoială, îmi țjlisse ea,
aqueasta bună prinșesă vine aqui
spre a’și depune la piciorele
altarului durerile de consorte și
de mumă. Pote quo întocmai că
o pietosă contisă quării îi ci-
team historia mai de unățli, va
veni și ea a’și petrece aqui ulti-
ma <ji, despre quare adesea Pro-
vedinta însciințeatjă neputință
ndstră, și attunci în genuchie a-
supra lespedelor, dupo o lungă
căutătură ardicată către cer un-
de ’și apus speranța, își va da
suffletul curat la Creatorul sdu.»
Și vorbind Fanny lacrămele îi
înundă cenele. Remeseiu în mi-
rare de aqueastă exnlosio de
simtimente și de aquei limba-
giu unde memoria avea atâta
parte quât și inima. Anse îri/'l-
leteiu în dată quo, înt:’ ' < x-
cursid că a ndstră, o imaginație
înflăcărată avea cu que să se
inlerbinte forte currftnd, și dupo
qim s’a turburat o dată, nu
pute» să se alline de quât prin
ninco contraste neașteptate:
aqui eră tot secretul speran-
țelor melle, și simțiiu quo
timpul de a începe fapta a ve-
nita.

«Scumpa mea copillă îi $is-
seiu așteptă pușin me rogu*
pînd să nu dai un cuis emoțiuni
dumitale. Ia bracul meu, adăo-
gita eu rîțjlend, și să intrăm în
Oratoriul marei ducese, pîno
quând Gaston își va tăiă ramu-

sta se pote observă mai vîrtos
la o fată, quare neesită în lu-
me e tot d’auna timidă și în re-
serva; quoci făio a credo quo
va fi înțellesă, se teme de iro-
nia que ar pute isbi poeticele
salle retăciri.

Cu quât ne suiam cu atâta
se producea o illusie singulară.
Numai distingeam de quât o
parte a ruinelor, și credeam quo
tot ne appropiem de partea quea
mai ’naltă, quând dupo o altă
cotitură vedeam de o dată vre
derîmătură de turn sau vre un
peticu de murallie, la quare nu
ne-am fi așteptata. De quând
în quând ne întorceam a vede
printre arburii quei mari que se
ardicâ pe costele collinei, și nc
miram de luminaturiele picante, de
ridentele și depărtatele perspec-
tive. Cu pușin pîno să ajungem
în quea din urmă cuhne țl&rirdm
o mică rotondă alle quării fere-
stre erâ garnite cu sticle colo
rate și quare contrastă do mi-
nune cu ruinele selbatico do
quare erâ încongiurată. Mc pru-
făcuiu quo trecu înainte. Fanny,
dupo cum o prevedussem, îmi
aretd cu degetul locul aquesta
que îi împungea curiositatea.
Respunseiu cugetării ei: nAqui
este, îi disseiu. Oratoriul mărci
ducesei Stephaniei.» Aquest nu-
me que tetă Germania îl pro-
nunță cu respectu, și pe quare
îl audisseromu celebrat de mai
multe ori în doe-deci și patru
INDOITU

328
ra aqueea din quare va să’și
facă un elegant baston.»

Batemu la porta rotondei. O
servantă vine a ne descihde, cu
servatul pe brașul stângu și cu
un taler în mână. Un miros ta-
re de bucătărie ne isbesce pîno
în gut. Fanny se tragge înapoi
în mirare, și emoția ei se schim-
bă în desgustu. «Que â asta?
îmi <j.ice ea cu un fel de horrore
comică. — Un birtu îi respun-
seiu eu. Aqui călletorii, stătuți
de suire, stau să mai resuffle
și își iau burghesămente sau
vre un bullion que le mai dă
pușină putere, sau un vinișor
de munte, fabricata cu artă que
le mai însufflă pușin curagiu.
Anse aqueasta nu e pentru noi:
să viditămu aqueastă capellă a
minunatului nostru ospel d’ Eu-
ropa. » Pe urmă începuiu ai a-
rătă oifîciul, bucătăria, o stanță
forte strimtă unde se punea
masa, și în quelle dupo urmă
un fel de sallon, binișor de
cochetu mobilată în stylul goticu
unde damele eră invitate să
șadă. Soșei melle nu’i veni nici
de cum să priimească civitarea
interesantă a unui îndesatu bir-
tașu que nu înfățișă facultății
ei poetice nici un fel de nutri-
ment. Me tot împigoa pe ne-
simțite către ușă, în pragul
quăria aflarom pe Gaston, reze-
mat în bastonul sSu că Hercule
în măciucă, e Descindurdm pe
unde am venitu cu ore-quare

împațientă de a ajunge mai cu-
rendu la ospelul nostru. Fanny
erâ în ore-quare chipu descuragia-
tă, și eu simțiam reutăciosa mulțu-
mire quoci’iam sguduitu o illusio.

Adoa a nostră excursio fu un
șiru de breâmblări plăcute. Dom-
na Hermann ne însociă. O tră-
sură înkyriată dimineața pentru
totă țlioa ne condusse pe rend la
abadia de Lichtemthal, unde admi-
rarăm o capellă antică în quare
nisce sânți margravi, majestos
revestiți cu vestmintele de petră
încărcate de ornamente, sta cul-
cați pe doe altare; apoi în de-
liciosa văile de Eberstein unde
se înalță un vechiu castellu, pe
porta quăruia se distingu nisce
singulare armerie alle domnilor
aquestui locu: unporcu si o roșă î
în quelle dupo urmă la bi-
zarul si interesantul castellu al
Favoritei, edificat de vre o sută
de anni, printr’un capriciu al
prințesei Sibillei, și quare astădi
este-proprietate a marei ducesei
que vine a locui aqui quâte o
dată. In rendul planurilor melle
intră qu imaginația Fanny să fiă
mai des mulțumită și amăgită, și
în innocentul meu machiavelismu
aveam spre aqueasta doe motive
principali.

Mai ânteiu, quând se înfățișă
vre o occasio de desîncâtare?
sguduirea eră cu atâta mai tare
cu quât la începutu fusesse pre-
cedută de încredere naivă. Apoi
nu vream iaro qua romantica
SCOPEL.

329

nostră să’și împlinească tote il-
lusiunile prin nisce realități cu to-
tul reci și descolorate. Inomicu
a doe margini contrarie, ambi
ționam s’o făcu să înțel leagă
quo se află în lume, în viață
forte fiamâse și grațibse specta-
cole, și o de ajuns mărime mo-
rale poetică spre a nutri ima-
ginațio vie; vream ânse s’o făcu
să va^ă assemenea qu<5 de va
trece quineva peste un termin
ore-quare de emoțiuni și reverii,
attunci numai simte nimicu, nu-
mai vede nimicu din quelle que
există ; attunci simte și vede nu-
mai aqueea que putea să fiă; se
aventă neînțellepțesce în câm-
pul nemărginitu al possibilului
și nu adducce din aqueastă aler-
gare disperată de quâtu stătătura
minții și descuragiarea inimci.

In callea dela Eborstein întîl
niam pe fiă-que minut nisce piui-
turi de vedere appropinte de
noi, ânse cu totul pittorosci.
Quând descindeam într’un fel
de vălli alle quăror coste se idiir-
liă de nisce arburi deși și tari,
quând ne resuiam pe crestă unei
coline, de unde descoperiam
nisce frumâse colibe forte curate,
cochet risipite pe câmpie; apoi
nisce fontâne de apă vio curgea
ici și colo în callea ndstră, ni-
sce bucăți de lemnu grdsolane
și comode, tăiate în formă do
cupă și puse de quine scie qua-
re 6spe neve^ut spre trebuința
trecetorilor. Și castellul, a quă-

ruia intrare eră custodită de doe
statuc de cavaleri accoperiți de
armatura lor, și a quăruia quea
mai marc sallă de o parte ne
arătă nisce frumose sticlării din
al șei-spre-țlocclea secol, iar de
alta portretele venerabililor stră-
moși 1

Eșind din aquest locu atât de
plăcut prin quare domna Iler-
mann trecusse cu un linu surrîs,
iar Gaston rhjend din totă ini-
ma, quând ne trăgea prea iute
la văile clinele quelle mai ră-
peai. Fanny îmi vorbiă cu căl-
dură de tote quâte o impressio-
nassero. Află quo vallea dela
Eberstein inspiră cugetarea și
melancholia. Tote eră așă de
bine dispuse de natură în quât
arta avii o pră mică parte în
aquestu grațios tabel. Se tră-
sessorb nisce drumuri p’acolo
po unde nu s’ar’fi cuvenit de
quât numai să le arate, qua să
las.m paisagiului uharacterul seu
iigrostru și romanticu. Defectul
drumului orii quoci eră pre ușu-
re, pro scutit de obstacole, și
nr'li fost mult mai bine să fi
vedutu qub i se aceață și i se
rupe vălul în rugi și în desișu,
sau să li fostu nevoită a depărtă
cu mâinile crăcele încovoiate pe-
ste poteca cotită de quât să des-
chidă sau să se suie făro greu-
tate pe un drumu largu, așternut
cu arenă și bine ținut, que te
facce a numai simți fericirea
INDOITU

330
emoținnilor prin commoditateai
monotonă.

Pc quând juna mea sâqa îmi
făcea framosele’i observațiuni, eu
veduia trecând un țerran badoes,
quăruia îi țliseiu quo îl stimăm
pre ferice quo locuesce într’un
locu atât de frumos. «Așa în a-
dever, îmi respunse el, â un lo-
cu prâ plăcut de quând a făcut
muntele.*

Aqueastă expressio mi se pă-
ru stranie. «Que înțellegi prin
a făcut muntele?» îl întrebaiu eu.

«A ! domnul â străin, disse
țerranul. Quoci alt fel ar fi sciut
quo vallea nostră altă dată nu
eră așa frr.mbsă. Eră p’aqui ni-
sce adîncăture impracticabili, ni-
sce punturi de vedere que se
perdea de tot quoci nu putea
quine-va a se punne cum să po-
tă profită de densele. Sunt ânse
vre o quâți va anni de quând
un bravu proprietar a pus d’a
resturnat tot locul aquesta. A
chieltuit mari summe de bani să
adducă pământuri que ?u astu-
pat adîncăturele și a nete^itu o
parte a muntelui și a făcut să
se potă preâmblă quine-va. Pen-
tru quare ’iau ardicat o mică eo-
lonă que o veți vede în drumul
Favoritei. Acum putem și noi
priimi visite mulțime și bunul
nostru marele ducă, que cunosce
interesele nostre și p’alle salle;
își bate capul a întrețină quelle
que ne făcu a trăi. Bun calcul
e aquesta, quoci veniturile mare-

lui ducat sunt acum dupo cum se
dice, forte bune; noi suntem
în îndestulare fiă quare în casa
sa, și mulțumită Domnului, n’a-
vem pe nimeni p’aqui quare să
fiă în neastâmpăr pe mâine.»

Fanny ascultă cu o neplăcere
învederată aqueastă explicației
prosaică a spectacolului de qua-
re ea se simțisre încântată.

— Nu se cuvine dar, ^isseiu
eu, a se încrede tot d’a una ap-
parințelor, și quâte o dată rischă
quine-va a facce prâ multă chi-
eltuială cu enthusiasmul seu,
quând nu appucă să judice de-
spre queea que’i amăgesce. Noi
am fostu amăgiți mi se pare:
quăci lăudam natura aquestui
micu paradisu pămentescu, qua •
re nu s’a construit de quât ca
să înfle veniturile în bugetul
modest al unui pringu que scie
să’și facă calculul.»

Scbolarul que flueră attunci un
cântecu compus în collegiu, se
uito la mine pie^lisu. își adducea
a minte, făro îndoială de vre o
frumosă tiradă a lui Ciceron sau
a lui Seneca asupra geniului O-
mului și minunelor artei, și în
marea mea mirare, începu a
strigă :

— Que fel! Domnule, pentru
quo mâna Omului a ajutat natu-
ra să începem acum a admiră
mai pușin fapta ei! Din contra
n’ar trebui să ne mirăm și mai
mult de miraculosul folos que a
sciut arta să tragă din frumosul
SCOPEL.

situ de quât de frumușelele na-
turale de quare este adornat?
Și que e mai frumos de quât
solicitudinea aquestui prișu qua-
re câ un tată de famillie , nu
voiesce a’și desecă nici a’și îm-
plea tesaurul de quât spre a res-
pânai o fericire generale preste
toți copii sei! Nu trebue acum
sâ mai stimămu de quât quelle
que întempină imaginația, și să
ne mai passionămu de quât de
quelle que mișcă în noi o simți-
bilitate maladivă ? Queru ierta-
re, adico dela aquella que atât
îndelungu este înțelleptul meu
conducător: ânse lui mai mult
se cuvine de quât unui sturdit
de opt-spre-cjece anni, a combat-
te raționementele chimerice, și a
facce a se prețui în adevărata lor
valore realitățile solide.

Aqueastă suppărare și imputa-
re a copillandrului îmi plăcea;
vedeam quo Gaston, profitând de
o suvenire classică, cugeta din
totă inima la defectul que voiam
a’l desbărâ din soru-sa. II lă-
saiu să ia un moment rolul meu,
și îi respunseiu numai cu un aer
în rîs quo priimiam lecția și să
se aștepte și dela mine altele ;
și quo de o quam dată îi spuiu
quo adesea în tote objectele sunt
doă punturi de vedere, unul que
se adresă la imaginație, și altul
que interese^ă judicata, și quo
amăndoă impressiunile temperate
una prin alta, înfășișațlă mai a-
desea adevărul.

331

Nu vruiu a ține mult assupra
unei idei despre quare aveam
să mai vorbescu ânco; rassigu-
raiu rî(J0nd pe biata domna Her-
mann, quo se teinea să nu me
fi suppărat de retorica raționosă
a fiului seu ; și împinseiu ușure
cu cotul pe Fanny que devenisse
iar tăcută. Incepusserom a vede
mica colonă despre quare ne
vorbisse locuitorul satului; ne
appropiam de castellul Favoritei
que eram să’l visităm într’ a-
queași $i pîno să nu înnopteze.

Printr’o lungă allee de pleopi
ve^uromu o locuință simplă și
eleganță, înaintea quăria se în-
tindea o grădină desemnată cu
multu gustu Iu drepta și în
stânga grădinei se prelungiâ ni-
sce galerie tapițate cu fru^ătură
prin quare străbătea lumina. In-
trarăm u în appartamente, ținute
într’un luxu bizar, și unde pro-
prietara de acum respectasse to-
te fantasiile costose alle fonda-
rei. Erâ nisce cămine în forma
chinesă și japonesă, adornate pî-
no în plafond cu nisce mici fi-
gure scălîmbate și cu felurimi
de auriture; apoi nisce minu-
nate mosaice, cristale frumose
de Veneția, nisce arabesci de un
finitu maravillos, nisce paseri
chinese în relievu : o văsserie
complectă, din quare fiă quare
bucată representâ un animal, de
și grotescu: ânse artistamente
posat, și nisce objete de tapițe-
rie unde cussusse ensuși ea prin-
INDOITU

332

țesa Sibylla, și un sallon unde ea
pusesse să o zugrăvească sub
șepte-deci și doe de costume
differente.

Cu mirare și mulțumire ne
uitam pe Ia tdte aqueste curiose
magnificențe. Călleuda nostră
eră rece și tăcută. Abia prin
quâte o monosyllabă respundea
la numerosele nostre întrebări
i se urîsse bietului omu să tot
începă din nuou aquellași cata-
loga și semenâ quo se lipsesce
și de moneta que o așteptă de-
la noi.

Cu tote aquestea în quelle
dupo urmă alic visitei nâstre,
Fanny, pe quare o interesasse
forte mult originalitatea aquestei
case, și a quăria miscătore și ușu
re imaginație începusse a se agită
făro a întreba pe călleuda: que
a putut să facă pe prințesa a îm-
mulți în pregiurul seu atâtea ob-
jete prețiose, atâtea singularități
rare și picante. Ei i se părea
quv vede vre una din aquelle
grațiâse fee, a quăria vargă ma-
gică puteă să’ți transforme de o
dată o umilă cabană într’un pa-
lat de aur și de diamante. Ea
’si o închipuia nobile și grațiosă,
doritore de a încuragiâ artele, și
înălțată prin geniul și inima sa mai
pre sus de simpli muritori. La în-
trebarea copillei călleuda clăti
capul, se descreți 6re-cum și cu un
tonquam serios quam bosîmflatu,
îi respunse. Que a făcut pe prin-
țesă să adune pe lungo sine a-

tâtea objecte frumose?... Ii erâ
urît și nu sciâ que să mai facă.

El ve^îi quo respunsul lui pu-
neâ în mirare pe înterlocutorea.
«Vino adăogi ellu, numai de quât
me vei pricepe mai bine.»

Attunci ne făcîi a străbate par-
cul, în capătul quăruia se află
o colibă; subt aquest acoperă-
mînt se află doe cămcruțe. Intr’
una eră un altar forte modestu
pe quare sta un petrachil, o dis-
ciplină, un sacu și o carte de ru-
găciuni. In quea laltă eră o ma-
să grosolană din aintea quăria
stă patru figure de mărimea na-
turale, în vestmintele lor historice,
representând pe prințesa Sibylla
que prândia numai pâine și apă,
într’o penitență de bună voie, în
companie cu Santa-Magdalina
Santa-Maria și San-Iosef.

Me așteptam quo spiritul ju-
nei nostre enthusiaste să’și ia o
altă direcțio, și qua mysteridsa
cugetare întru sine a aquestui locu
și însuși bizareria împregiurări-
lor de quare eră împressionată
să o facă a’și compunne în capu
un romanțu nuou; si nu me a-
măgiamu. Acolo unde frate seu
abia își putea ține rîsul, și mu-
mă sa își exprimă prin exclama-
țiuni, una dupo alta, aquea rece m i-
rare que se vede în personele
făro imaginațio, Fanny se umiliâ
cu inima assupra pietosei și se-'
verei prințese quare se închi-
nasse cu atâta căldură peniten-
ței, și quare sciusse, printr’o sfor-
SCOPEL.

ță de virtute sublimii a renunțiă
la totă strălucirea lumii qua să
’și termine ^illele într’o rigurosă
abnegațio.

Călleu^a se uita la dânsa în
tăcere, și făro îndoială, că și mi-
ne, el îi devină cugetarea. De
asta dată nu mai așteptb să’l în-
trebe, și cu o voce mai animată.
«Aqui ne disse el, prințesa Si-
bylla veni o dini oră a facce pe-
nitență de o viață nebunesce ri-
sipită și a merită iertarea retă-
cirilor salle. — Biata femee! stri-
gă Fanny, și quât trăi ea în mid-
locul singurătății lipsită de bu-
nurile vieței?— Optu dille, dom-
niseră, respunse cu flegmă cru-
dul German.

— Que fel! și muri dupo opt
dille de o assemenea do minu-
♦

nată retraggere?

— Nici de cum, urme călleu-
da; se înturno binișor în castel
și rencepîi a mi 'ți danță, a se
bucură și a rîde că densa. Asta
eră o secătură inventată qua să’și
mai petrecă de urît, și să se mire
mulțimea de densa.»

La vorbele aquestea vețluiu pe-
rind illusiunile amabilei melle scșe
de călletorie, că o pulbere înăl-
țată de o dată și risipită de aque-
eași sufflare de vânt. Mulțumim
întru sine’mi călleuțlei que suf-
flasse în cliimercle ei, și mi se
pare quu’iam plătit generos, că
unui ajutor que parc quo îmi vc-
nisse într’adins.

Reintraromu în batellu și ne

333
dusserom a petrecce quâte-va ore
la Carlsruhe. Aqui la palatul ma-
relui ducă se concentră unspre-
zece strado principali; în tote
construcținnilo ho vede o regula-
ritate, pe drumuri o curăție. Aqui
mai vîrtos Germania își pune tot
luxul, și are cu quo în tot-d’au-
na a încânta și a umili quâte o
dată pe călletorul franțes. Ne a-
rătaro în palatul ducal nisce por-
trete. Nisco pârli de ammobi-
lare que Napoleon, în timpul do-
minațiunii salle universali, com-
mandasse pentru marea ducesă
Stephania, quăria onoră virtuțile
si ne făcuro a sta în aintea unui
tabel que înfășisâ , ne disse naiv
călleu^a nostră, pe Curius bur-
ghermaestru al Romei, refasând
cu suppărare talerii que îi ad-
dusessero qua să’l corrumpă de-
putății dela Samnium.

Manheim ne încânto, că și
Carlsruhe prin regularitatea și
curăția’i cu adeveratu admira-
bili; ânse tot que voiam a vi-
sită din preună cu compania
mea, eră ruinele castellului feo-
dal de Heidelberg. Sciam quo
vommu află acolo tot de o dată
un nutriment legitimu pentru
imaginație și nisce motive posi-
tive pentru judicare. Aqui ’mi eră
cugetarea dominantă, quoci nu
voiam nici a stinge în suffletul
Fanny căminul unui generos en-
thusiasmu, nici ai lasă fantasia a
so sui si a se rătăci prin norii
în quare îi periă judicata.
INDOITU

334

Appropindase quine-va de
Hidelberg, (unde un drum de
fer bine întocmitu ne dusse în-
tr’o jumătate de oră,) se bucură
de un spetacol attrăgetor. Ce-
tatea e clădită într’o văile între
doe colline, pe costa quărora
sunt semănate ici și colo nisce
case forte elegante. Suirom
drumul que duce la ruinele ca-
stellului.

Acolo, înaintea aquellor deri-
măture imposante alle mărimilor
feodali din al XIII secol, se în-
tinde o grădină și un parcu de-
semnate cu o artă ingeniosă. E-
ste facil a judică dupo rămășițele
informe alle clădirilor quo acolo
erâ o fortereță tare, nisce fru-
mose porțiuni de turnuri, que ânco
stau, te lasă a vede în fund ce-
tatea și cursul lui Necker, din
colo de quare se prelunge o
câmpie fructiferă que șe umbre-
sce de doe rînduri de înalte col-
line. Anse tot que te răpesce
de mirare sunt doc farade alle
unei antice salle que se numiâ
salla cavallerilor; aquestea sunt
de minune conservate, cu tote
quă în dosul lor tote quelle lalte
părți alle edificiului au început a
se surpă. Aquestea, d’o archi-
tectură imposanta, adornate cu
sculpture fine și expresive, ne
ducea mintea către timpii turne-
elor eavaleresci, și impressia que
îmi făceă erâ așă de tare la a
doa 6ră că și la ânteia, nici quo
mai cugutam la Fanny a vede

progresele emoțiuni que se operă
într’ânsa.

Străbăturăm quevă mai ’nainte
în aquestu poeticu dominiu. Fe-
meea gardianului ne însoșiă, ne
făcu să intrăm într’o capellă, un-
de Rărirăm de departe un capu-
cin într’un confesional, și un pe-
nitent îngenucbind din aintea luij
ne appropiarom, și eră curat doe
mari figure de lemn pre bine tra-
valliate. De acolo trecurăm în al-
tă despărțire forte mare que fu-
sesse assemenea o capellă, și quare
acum ajunsesse magazia unui do-
gar. Aqui se conservă o bute
mare celebră construită în al
XVIII secol prin ordinul unui
prinșu que luă dela vasalii sei o
copiosă decimă în vin. Butea a-
queasta coprindea 283,200 bute-
lii. Lungo aqueastă gigantică
bute erâ statua unui nan (pitica)
sau bufon din timpii antici, que
își căștigasse reputația, bine sau
rău, quo bea quâte 36 cofîne de
vin pe ții. In fine conducetorea
ne propusse să ne arate un oro-
logiu curios pe quare ne rugă
să’l întorcem noi ănșine. Gaston
învită pe soru-sa să întorcă ea
chieiea ânsă conducătorea appucd
de mână pe fată și îndemnă pe
răutăciosul scbolar a cercă el.
Băiatul ascultă. Abia attinse chie-
iea și în dată se deschisse o uș-
cioră în fa ga lui; o figură urîtă
și grotescă eși înainte miscân-
duse, o mână cu o codă de ie-
pure albu nainte drept la na-
SCOPEL.

sul băiatului și începu ai mătură
și a șterge chipul cu arma ridi—
culă. Bravul baccelier se rctras-
se printr’o mișcare do spaimă fă-
ro voie. Eu începuiu a rîde, du-
po mine se lud și mumă-sa și
soru-sa. Aqueastă întemplare ne
făcu a ne petrece binișor și vă-
țluiu cu mulțumire quo Fanny,
eșind din vagul impresiunilor ro-
mantice, începu în quelle dupo
urmă a înțellegge quo în viața
positivă are quine-va a află și a-
menunte folositore și nisce oc-
casiunii naturali d’o fericită și cu-
rată bucurie.

A doa di, la larma petardelor
voiose que annunță (jlioa nascerii
marelui ducă, ca sărbătorea mo-
desta a unui capu do famillie,
plecarăm din Manheim. Ne dus-
serom a visită vecliiea cathedrala
dela Worros, jumătate gotică, ju-
mătate byzantină, cu quelle pa-
tru turnuri, cu venerabilele! moa-
ce, cu lungelei șire de statuo de
bronz argintat. Gaston nu ne
lăso a uita producția quea mai
renumită a țerrei, un vina albu
forte generos , que cu mare
căldură se numesce laptele ver-
ginii, quoci provine dintr’o viie
que crescc în lungul murilor unei
biserice închinate la mama lui
Dumnedeu. Ne grăbisserom a

ajunge ia Maiența qua să ne mai
repausămu quâte-va $iile în aquca-
stă mare și antică cetate.

Cu tăte aquestea repaosul cal-
lătorilor curioși este un repaos

335
forte occupatu. Așa abia dette-
rom o aruncătură de ochiu im-
posantei cathedrale și statuei lui
Guttembcrg, și în dată luaromu
drumul do ferm spre a visită a-
pele dela Wiesbaden, locuință
strălucitore prin eleganța, con-
strucțiunilor și magnificența gale-
riilor, unde nisce marșante, accon-
ciate cu bonete ascuțite cu ciu-
curi și funde de argint d’o co-
chetărie originală, vînd mulțime
de alle modei mai tot assemenea
cu quelle dela Paris. Mai târdiu
un alt drum de ferru ne condus-
se într’o altă mare cetate, fru-
mosă și historică, în aquea cetate
a Francfortului quare, dela mid-
locul secolului XVI a răpit dela
vechiea cetate a lui Carol-Magnu,
Acquisgrana (Aix-la-Chapelle),
ondrea de a vedă încorunați pe
împeratori între murii ei. Plă-
cuta varietate a grădinelor que
încongiură Francfortul, o admi-
rabilă statuă a Ariane stând pe o
lionnă, dela Danneker din Stutt-
gard, un înavuți tu cabinet de hi-
storia naturale, mai vîrtos aquel
palat al cetății (hotel de viile),
aquel Romer unde doi secoli și
jumătate allcgătorii deliberară
quând eră o vacanță a thronului,
attrasscră căutăturele și sympathia
ndstră. Mai de multe ori Fanny
chiemă attenția mume sei și a
fratelui seu assupra unor amănun-
te seridse sau plăcute. Quât pen-
tru mine que cunosceam țerra și
tradițiunile ei interesante, n’aveam
INDOITU

336

de quât numai un scopu de ob-
servație, quare eră juna mea pu-
pi Hă, și quând vedeam împuți-
nânduse într’ensa, numai prin
mișcare si prin experiința câlle-
toriei, aquei învețu de a se afla
în commerciucu o lume închipuită,
vapordsă, făro realitate, făro ve-
risimilitate, încercam un simti-
ment que întrecea și ensuși a
quei orgolliu que se numesce a-
mor-propriu de autor.

Dela Maiența pîno la Colonia,
sau mai bine dela Bingen pîno
ia Ronn pruntele Rinului începu
a lua un aspect mai răpitor, pi-
turile variate, imposante, ruinele
gigantesci, neașteptate, eioquen-
te, vorbescuaqui multe imagina-
țiuni. Prin urmare me temeam
pentru mintea debile ânco a ania-
latei ndstre; me temeam mai
vîrtos pentru densa de impressia
aquellor mari spectacole, și sim-
tiam quo de voiu manevră cu
ore-quare îndemânare, voiu facce
un mare pasu către vindecare.

’Naintam printre nisce sate cu-
rate și gratiose, prin nisce ter-
râmuri que mulțumiă vederea și
prin nisce bordure de munți pe
quare se înălță nisce case de
minune. Castellul prinsului Me-
ternich, Johanisberg, al quăruia
vin ’și a câștigat o reputațio nu
mai puțin europeană de quât di-
plomația proprietarului, se distin-
gea între alte viile alle aquestui
frumos coprins. De o dată rîul
se derîpa, qua să dicu așă, în- j

tr’o strimtore, alle quăria ambele
creste sunt sburlite de nisce rui-
ne amenințătbre. Nisce terre-
muri cultivate, pe clina quărora
nisce muri susțin plantațiunile și
laborea agricolă, se arătă ici și co-
lo între nisce stănce abrupte.
O adeverată fantasmagorie de
crenelle întresurpate de timpu,
de nisce turnurelle feodale din
quare numai o porție mai sta
drdptă, infine de nisce negre și
ânguste dermăture din timpii
quei mai betrâni, ne accoperi
atât de o dată, în quât eu ensu-
mi, cu experiența mea și cu cal-
culcle’mi flegmatice nu me pu-
tuiu ține a nu fi coprins de o
mișcare de exaltațio; o căatăcură
aruncată asupra Fanny me făcu
îndată a veni în sine’mi. Gaston
află locul aquesta fdrte trist, și
ddmna Hermann, quam faticata
de cu seara, se luptă cu tentația
prosaică de a dormi și cu do-
rința que simte și personele quel-
le mai reci de a cunâsce tot
que e nuou pentru elle. An-
se Ifanny 1 ea că^usse în tăcere
și în reverie; de quând în quând
ochii i se însuflețiă căutând spre
ruine, și apoi recădea într’un fel
de disprețu assupra amenuntelor
vieței actuali și comune, amănunte
que dela Domnul eră de ajuns în
modestul nostru batellu: — «Iți
place locul aquesta? îi diseiu eu
încet.» Ea se uito la mine qua
să vadă de pote cu siguranță a
’și depune în mine totă cugeta-
SCOPEL.

337

rea. Eu stamu lin si attentivu!
ea lub curagiu. și scote .d un
lungu suspin: — «Oh! da, îmi
place locul aquesta, îmi (Jisse ea
și ferice dc aqueia quo își pe-
trecu o viață independentă în
midlocul aquestei împosante na-
ture și aquestor suveniri heroice;
Aqui nimicu nu rechiamă o ci-
vilisațio quare să lege și să țiiă
în locu svolul cugetării, nimicu
nu te sforță a’ți ține căutătura
tot înfiptă în pămentu. Din jo-
sul aquestor frumose ruine que
se [înalță pe culmea munților,
suffletul nostru are pre puțin
drum a face spre a se înălță pî-
no Ia ceru......

Din quare carte din dillcle ilu-
stre, îmi diceam eu quât îmi
vorbiâ ea asfel, d’n qnarc r< vi
stă; din quare cullegorc dc ver-
suri sau de prosă a luat ea ti-
rada que mi o debită cu un m-
thusiasmu sincer, și quare nu <’•
de quât o sirprisă qUO memOfi*
face minții salle? N’a mi vor
bească acum și de cer! I alba
stru, de blondele și brunele cu-
getări, n’a să’mi tragă din arse-
nalul romanticii tote aquelle să-
gette ruginite do mult, t6te a-
quelle punte tocite de mult, qua-
re ânco cu quâți-va anni mai
nainte făcea să vibro corda quea
mai intimă a inimei ?

«Și uite, adăogi fata cu un ici
de inspirație que se approniâ de
ridicol, vedi aqueastă ruină ad-
mirabile que avanță d’asupra ca-
PERIODUL V

petelor nâstre și pe quare de
anni ncsciuți n’a attins’o mână
de orna! asta făro îndoială a fostu
locuința vr’unui herou I aqui
ci va fi susținut lupte, de aqui
el va fi risipitu cu credincioșii
sci vasali, pe asupritorii nedrepți.
In urma lui nimeni nu va fi
cute^atu a se appropiă de aque-
stu asii glorios ; remășițele lui i
se vor fi respectat întocmai ca
alle unui templu...»

O apparițio extraordinară, de
necre^utu precurmi) phrasea Fan-
ny-i, que remasse nemișcată, cu
gura întredeschisă și numai putu
articula nici o vorbă.

Appariția aqueasta fa a unu
om în carnisolă pestriță, în capu
cu un bonct que cădea pe o u-
rccliio, Iurte assemenat cu al unui
bucătar quo se află în foncțiuni.
Bucătarul se ptisse în dreptul
ruine’or pitloresci, și cu brațele
încrucișate, înfipt în locu semă-
I nă qu<* io uitîi ou o mulțumire
bni"<’ i.l que n’are nimicu d’a
I. ■<•<! cu imaginația, la trecerea
elegantă și răpede a batellului
nostru.

«Uite, soru-mea» strigo stur-
dit Gaston quo nu audisse vor-
bele Fani>y-i, îi citisse ânse iin-
preiisiunile pe față, «eato quel mai
poetica geniu al aquestui locu.
Audiiu pe încălzitor narrând hi-
storia plăcută aquestui frumos
castel. De partea asta semenă co-
jei unei plăcinte seci; și de
; quea laltă, pe ouare nu o ve-

23
INDOITU

338

dem, plăcinta e de minune îm-
plută. A vorbi făro metaphoră,
de voiu pute, îți voiu spune quo
maiestatea sa regele Prussiei,
quărui îi place positivul și con-
fortabilul, a pus să’i căpuiască
din aqueste ruine betrâne o lo-
cuință forte comodă; vine el a-
qui de quând în quând a petrecce
quâte doe trei septemâni, și fă-
ro îndoială omul asta que’i ve^i
colo ne dă să pricepem quo re-
gele mănâncă adi aqui. Și deu!
que mai bine de quât așâ? adă-
ogi scholarul înflânduse de rîs.
P’aqui, uite, e o suvenire feodale
romanescă, romantică cum a vre
quine-va săi țlică, aquesta stă
la noi, să ne apprindem imagi-
nația, sa cbiemăm spiritul me-
diului evu, să aiurăm ori quât
ne va plăce pîno ne vommu
perde mințile. Și apoi de ne va
trece prin capu să descind^m la
scalla asta și să începem a da un
gir, aquestor ruine miraculdse,
vom află, que? o! nisce objete
forte plăcute și forte vulgare;
nisce appartamente, bune și re-
corose, o masă bine servită, o câtă
de omeni grăsceni, rumeni, cu
șorțurile întorse ! Nimeni n’a ’n-
țelles mai bine aqueste ruine că
aquest mare rege. El le respectă
cu adeverat, quoci le ține să nu
ca$ă. Le dichisesce pentru mul-
țumirea ochilor și a inirnei, din
partea pe unde trecu călletori
și se îmmulțescu; din partea
ânse que caută spre dominiurile

lui, le a făcum să nu se mulțu-
measc'. numai cu ochii și să vi-
sede cu mintea. Aqui cum vedu
eu ese vorba professorului meu
de retorică, aqui e curatu prosa
și poesia dos la dos.»

Gaston ave poftă de vorbă și
îl lăsaiu să vorbească quoci îmi
serviă de minune speranțelor
melle. Soru-sa și de ar’fi voit
să’i respun^ă n’avea pas, quoci
el tot bătea din călcâie și se
appropiâ de mumă-sa que tot
d’auna ’l asculta cu mulțumire
și rîdeă din totă inima de verva
lui voiosă. Quând ea se ’ntem-
plă a’i da o lovitură amicale cu
dosul mânei peste facă și a’l o-
meni cu resfăcarea de nebunule
băiatul erâ ferice totă țjlioa. El
avea instictul sympathicu și so-
ciabil în quel mai nalt grad, și
eto pentru que, cu tdtă frăția
lui și căldura pentru Fanny, nu
putea a se învoi cu densa, a
quării umore melamholică și vi-
sătore își căută tot d’auna o si-
tuație» impossibile, și o fericire
alle quării elemente nu există.

Dupo que fug* el, eu me în-
torseiu către Fanny, a quăria
încredere o încungiuraiu printr’un
surrîs.

«E quam ușurel beiatul no-
stru, disseiu eu ardicând din
sumeri.

«In adever, murmurb Fanny
mai mult cu accentul surprisei
de quât cu al supperării, unde
SCOPEL.

n’ar cugetă quine-va acolo ac
desappuntă...

— Anse, desappuntaincntele
astea , $isseiu cu precauțid, nu
vin ore mai mult îintr’o illusio
lăsată de voiea ei? Să ne închi-
puim quo vedu o femee jună,
accoperită pe capu cu un vel
des, și quo fără reflexio și făro
pațiență începu a declara quo
ea trebue să aibă trăsurele qucl-
le mai nobili și quelle mai gra-
țiose. Ea apoi își ardică velul,
eu remâiu supperat pîno în suf-
fiet de amăgirea mea, femeea
mi se pare prea urîtă. Cu tote
aquestea, quei lalți omeni que o
vedu, vecinii mei și judicători
nepărtinitori, află quo, de și
femeea are nisco trăsuro comu-
ne, sunt ense regulate, și mai
mult plăcute de quât nesufîe-
rite, mai mult grațiose de quât
urîte. De unde vine diffe.rința
asta? Ei o vedu asfel cum este,
și eu m’apucasein să visețju să
’mi o închipuescu aszbl cum nu
eră, și deșteptândume să com-
păru realitatea cu cbimera mea>
în aqueastă comparațio reali-
tatea perde, și asfel devine
quine-va nedreptu quând i se
retăcesce imaginația. Queea que
mintea și judicata ar lauda ar’
afla de bun de cuviincios, un
enthusiasmu romanticu îl discre-
dita și îl palesce. Cu tote aque
stea enthusiasmul este o frumosă
și nobile mișcare a suffletului:
ânse titlu său de onore este de

339
a se apprindc la attingerea cu a-
deverul. Enthusiasmul que se nu-
tresce cu illusiuni 6, cu adeveratu,
strălucitor, nu ânse și profund
sau durabil; în locu de a ne îm-
pinge la bine, tot d’auna ne a-
măgesce. O fată d ii reșce euthu-
siastă : quoci d o dissposițio que
p6te contribui la fericirea ei,
quând imaginația e pusă de den-
sa subt un jugu sever și quănd
avcntele inimei respund cu im-
pulsiunile judecății ei. Que folos
ar află ea singurânduse din o-
chii quellor lalți, și plăcându’i a
remâne într’o neplăcere morale
făro termin și fard motiv?
Tote ideile generose pot să’și
aibă cursul lor fără să esă din
realitate. Să scie o persdnă ju-
nă în posiția sa să afle cu-
vinte de a fi mulțumită, s’ar pu-
td (licee qud este o resignațio
ânse chimera aqueasta, de va
fi chimeră. e mai roligiosă, mai
morale de quât aquelle nemăr-
ginite desguste, și aquelle phanta-
stice neplăceri. Tote sunt ame-
stecate cu bine și cu reu în
viața; trebue a priimi tdte cum
sunt, și e mult mai bine a stu-
dia partea quea frumosă a ob-
jetelor urîcidse, de quât a stri-
ca quelle bune, attribuindule un
defect ascuns.

«Au dură, vorbind asfel, așu
vre să învețu pe o fata să fiă
rece și indifferintă? au doră quo
o condamnu a nu mai imagină
nimicu, a nu mai simți nimicu ?
INDOITU

340

Ferească Dumnezeu! In ori-que
simtiment viu, in ori-que con-
cepție fericită, judicata își. pote
află partea sa. A imagină făro
judicată va să $ică a ’și face
nisce visuri mai mult sau mai
pușin vide; a simți făro judica-
tă, va să $ică a se abandonă fă-
ro pusola în capriciul valurilor în-
tărîtate. Spiritul romanticu este
un spirit de tentațiuni și de min-
ciuni. Ferice de aqueea que nu
e possedută de densul: șimaife.
rice de aqueea que ’l a avut, a
sufferit, și a avut apoi curagiul
a scăpă de densul!»

îmi veni a cugetă quo am $is
pră multe ; ânse mă încăldissem,
dupo cum se întemplă, puyin
quâte pușin subt influința cuvin-
telor melle. Fanny în mai multe
renduri schimbasse fașa; cum
terminaiu vorbirea se sculd, se
appropid de mumă-sa quării se
plânse quo o dore rău capul, și
quare o lud apoi și o dusse cu
sine în salonul que se numesce
pavillion. Eu remăsseiu cu Ga-
ston que îmi arătă cu degetul
ruinele, satele, cotiturclc nea-
șteptate alle apelor, și quare
vrea neînsetat să tot devine la
întimpinul quei mai pittorescu
vre o împregiurare plăcută și
voiosă 11 lăsaiu să vorbească
în voie, și așteptaiu cu neastem-
păr effetul remediului heroicu,
quo me temeam quo ’l am im-
pinsu pre multu.

Mă amageăm ânse; quo în

remășița callătoriei ndstre pîno
la Colonia, fuiu uimit de mirare
la transformata que se operă
în ideile, în manierele intere-
santei ndstre copiile. Spiritul ei
firesce viu și pătrundător seme-
nă quo se deschide la o lumină
nuoă. Numi addusse ă minte
nici o dată conversația decisivă,
în tot d’auna ânse vrea să ad-
ducă vorba assupra amănuntelor
căllătoriei ndstre que puteau să
aibă un character neprevăzut și
răpitor. Vru să me facă a în-
țellegge quo ea începea a stimă
quello din afaro dupo valdrea lor și
quo numai plecă dela o părere
qua să deducă apoi dintr’ensa un
șira de chimere. îmi adducu a-
minte quo se sforțâ a se arătă
voiosă și quo aquea voie bună
resultat al unei lupte generdse
și difficile mi se părea quam
sforțată. Ea, quare mai adesea
eră străină de quelle que se pe-
trecea în pregiurul ei, o aflam
acum applecată către nisce obser-
vațiuni satirice. Intărîtarea mintii o
împingea către epigrammă. «Vedi,
îmi Z’cea ca, aquel omu de omenie
que s’a îmbarcat cu noi la Stras-
burg, și quare intrând mai ’nainte
în batellu, spunea tare amicilor săi
que remăsessero pe țermu, do-
rința que ar ave să visite mar-
ginile Rinului; pretutindeni a
descindut eu noi, pretutindeni s’a
rembarcat cu noi; urmeadă cu
fidelitate aqueeași linie a căile—
toriei ndstre. Anse que-a vădnt?
SCOPEL.

Nu’și mai ia ochii dupo cartea
sa căllâudă, nu se uită nici la
stâuce, nici la sate, nici la câm-
pii, nici la munți; quând îl în-
treabă daqua tdte aqcstea sunt
frumose, el respunde, făro a
ardică ochii, «de minune! car-
tea asta e prea bine făcută... »
Ar fi putut vedd atâta și d’a
casă făro atâtea spese; ânse bietul
om va quând s’o întârce a casă
să potă dice făro a minți: «Am
visitatu marginile Rinului...»

Tot que me mulțumii și mă
facea să me miru în junnă con-
vertită, eră quo nu se aruncă
dintr’o margine în alta, queea
que mi ar’fi addus un durerosu
neastîmper. Daqua quâte o dată
eră quam strimtorată în aban-
donul seu, eră quoci nu era ân-
co deprinsă bine cu noua sa
resoluțio. Daqua se ferii cu a-
tâta attențio de a mai întrebuin-
tă limbagivl simtimentului, eră
quoci își adducea a minte quo j
făcusse un marc abus cu den-
sul. Mumă-sa îmi spusse în con-
fidență quo Fanny vine ai vorbi
de economiea casei, de menagiu
cu o dorință forte mare. Eu rîdeam
în sine’mi și me bucuram de a-
queste încercări; și în adeverii
me miram dc aqueastă bună și j
simțitore copilla que respundea
cu atâta sufflet la impulsia ocă-
rii nu’i avea secretul.

Colonia ne arăto marea sa
cathedrala neterminată ânco, a-
quea frumosa musică ele petre,

341
după expressia unui musicu ce-
lebru ; vastă biserică cu cinci
artice profunde, numai Cu ttn
turnu în frunte, nccomplectu dar
d’o putere și avuție architectu-
rale que făcu un cap-d’operă
începutu. Biserica lesuițilo", și
splendida’i balustradă do marmură
sculpită dintr’un singur blocu, și
Santu-Petru, unde Rubens a lăsat
unul din tabellele salle quelle
mai călduros concepute, Cruci-
ficarea Apostolului’, și pe Santa-
Maria sau Capitolul unde stră-
lucescu doe composițiuni nobili și
grațiose alle lui Albert Durer,
attrassero una dupo alta oma-
gele nostre. Credu quo am fi
putut face quâte o stațio în fiă-
quaro din quelle noe-spre-dece
bisericc alle aquestei vechie
cetăți, de n’am’fi fost impa-
țicnți, a vede Acquisgrana. (Aix
la-Chapelle) quare de quâte-va
gliile, se appropiasse de minune
de Colonia printr’un drum de
fer din quelle mai bine stabi-
lite de quare se pote lăudă Ger-
mania.

Antica residentă a lui Carol-
9

Magnu cătă să placă imagi-
nației nostre. Nu pote quine-va,
și nici nu se cuvine a remân6
rece la aquelle mari suveniri
historice; și ensuși quând ochii
nu pot vede tote quâte mintea
își pote închipui, ne înplinimu
sensațiunile prin memorie și ve-
derea prin cugetare.
INDOITU

342

Quând ajunserăm, Acquisgra-
na se află în bucurie. Drumul
de fer attunci se inaugurasse.
Speranța de a’i vede peste cur-
rând a se prelungi pînă la Liege
adăogi la entusiasmu. Stradele
răsuna de sunetul instrumente-
lor; gazul își respândea în tote
părțile alba lumină; trupe de
orphani, gratificați cu o preâm-
blare în Colonia, și veniți îna-
poi, prin convoiul que preceîus-
se pe al nostru, naintâ rânduri,
rânduri cu ramure în mâini în
quât semenâ o pădure mișcăto-
re. Tota populația circulă prin
cetate în vestminte de serbătore.

Ne dusseră la cathedrală unde
un vechiu militarii, que servisse
în Franca, devenind suis de pa-
rochie în Prussia, ne mulțumi
curiositatea. In aqueasta biserică
pre pușia remarcabile în sine
numai o singură parte din cen-
tru, dată din secolul fondatoru-
lui seu. Ne dusserăm a ne punne
cu gravitate pe un fotolliu de
marmură que decorasse sarco-
fagul lui Carol-Magnu, și pe
quare Fredericu Barbă-roșie șe-
ijlusse mai ântâiu în țlioa înco-
ronării salle.

Fanny nu se putea appărâ de
o emoțiă forte vie. învățările
din ainte și o applecare naturale
nu se putea desrădăcina cu faci-
litate; și apoi suvenirea aquellui
locu de întâlnire al vînătorii Iui

Carol-Magnu que fusesse martu începură a
tuI viselor ei, confidentul vislunilor răutatea. Trecurăm de aqui fără

ei romanessi îi veniâ fără voiea
ei în nisce locuri pline de nume-
le unui bărbat mare. Me temuiu
pucin să nu mi se strice totă
fapta. Anse eram încredințat qud
eră înțellept a bravă dificultă-
țile spre a le învinge, și ființa’mi
de facă assigură effectul lec-
tiunilor melle. Numai aveam de
a mă teme de quât de un peri-
col, de visita nostră Ia anticul
palat al lui Carol-Magnu, que a
devenit de cinci sute de anni
palat al cetății: întâmplarea îmi
veni în ajutor.

Palatul imperatorului e o casă
fdrte vechie și urîtă; ferestele’i
au o mulțime de striclnlițe asse-
menea cu alle vechilor biserice.
Numai aqueastă vedere avea cu
que să stîmpere o imaginație
apprinsă și prevenită de mai
nainte. Fanny nu țlicea nimicu,
ânse recunosceam semnele pre-
occupațiunilor ei romantice, dupo
cum pote quine-va dejudicâ syin-
ternele unei băle quăriu ’ia stu-
diat accesurile. Intrarăm în pri-
mele salle unde se saflă quăte-va
tabelluri. Avuiu innocenta răutate
dc a chicma pe domna Hermann
și pe fia-sa înaintea ultimei ju-
dicăți a lui Martin de Yoost, o
mare și frumosă pândă unde ar-
tistul, însurat de trei ori, repre-
sentasse pe femeile salle; pe
una în paradis, pe adoa în pur-
gatoriu și pe a treia în infernu.

rîde imputându’mi
SCOPEL.

călleusa pîno în salla încoronă-
rii, restaurate, mai mult de trei-
zeci de anni de Napoleon și lo-
sephina; astă sallă de și impo-
santă ânco, abia ânse e addusă Iu
a treia parte din marireai primiti-
vă. Aflarom pîno Gnsuși în pala-
tul lui Carol-Magnu, pîno ânsuși
în aquest venerabil sanctuariu al
secuiului VIII, pîno și aqui reafla-
romu deprinderile vulgare alle via-
tei moderne, și urmele quellei mai
prosaice realități 1 Cum să st!
întemple quo ensuși în aquea di
un dejun copios adunasse în a-
quea sallă a încoronării pe tote
autoritățile Acquisgranei și pe
administratorii drumului însoțiți
de principalii acționari. Mesele
erâ anco pline de rămășițele
aquellui ban ;hot industrial. Un
desordin forte ierat Iu aseme-
nea împregivrări, Anse pre pu-
ținu pocticu, domnia în sallă, a
quara atmospheră erâ plină de
vapori pacefici; colo și colo
se tot mișcă un om occupxt,
sforțânduse a punne objetele în
crdine, și purtând o gilettă de
livree și un șorțu albu. Eră por-
tarul palatului cetății que avea
missia de a curăți urmele
ospățului și de a prepară pentru
sără servițiului poneiului și ghie-
țatelor pentru balul que eră să
se facă tot aqui, tot în salla în-
coronării ! Eu vruiu a’i întrebă,
el abiă îmi respunsc, quoci se
temea quo nu’i vafi de ajuns tim-
pul a prepară tote și apoi a’și

343
faccc și el toeletta dupd cuviin-
ță — eră un servitor exact și
credincios. — Cu tote aquestea
omul eră bun și dupo que mu-
stru pe un domesticii que abia
âmblă, veni a se arătă serviabil
și cu noi. No vorbi despre tur-
nul rotund, construit de Romani
și conservat de Carol-Magnu.
Alergă să puiă să ardice me-
sele do pântja șervetele talere-
le. să măture parchetul, să scu-
ture draperiile, și apoi quând
noi nici ne mai gondiam la den-
sul, venia iar Ifmgo noi și ne âd-
ducea a minte de conferințele
dela 1748 sau de congresul de-
la 1818. Erâ uu que așa de
grotescu în aqueste contraste și
amesticul vieței material; a dil-
lei era așa de biliar în quât
Fanny, cu tote primele’i imp es-
siuni, numai putîi ține seriosi ' Se
întorse a rîde la umbra sven-
talliulni. Gaston și fugisse din
sallă qua să nu ajungă grosolan
ridend în nasul factotului al a-
quellui amesticu. Din momentul
aquesta începuiu a crede în suc-
cesul experienței melle, și numai

1 avuiu altă cură de quât ai mo-
dera urmările, împedecând de a
nu se introduce vre o altă ap-
plecare contraria quellei d’ân-
tciu, adico de a vede numai de
quât și fard cugetare în specta-
colele adeverat poetice, partea
quea prosaică.

Nu avuiu multă greutate a
cumpeni aqueasta. Fanny deve-
INDOIITU

344

nisse romantică mai mult din
îinprcgiurări, din lipsa unei di-
recțiuni quât se cuveniă; firesce
ânse avea o judicată sănetosășio
inimă pre bine pusă. Contrarie-
tățile și desamăgirile que eu îi
semenassem în drumu și pe
quare întâmplarea le complec-
tasse, îi pusesserd, qua să dicu
asfel, judicata în equilibru. Ea
nu trăgea dintr’ensele o conse-
quință, exagerată, ci judeca, dupo
cum sperassem, quo nu se cuvi-
ne a se passionă orbesce pentru o
idee, quo idealul raționabil este
perfecția unui objet real, iar nu
supposiția unui que imaginar;
quo in fine, nn se cuvine a visă
făro un scopu, ci a cugeta și a
facce într’o dircctio cunoscută si
determinată, quă să putem avâ
aqueea que așteptăm dela fericire.

Domna Hermann se simțiâ
quam fatigată de calletorie. Ne
determinarăm qua să nu ne în-
tindem pîno în Hollanda. Eu en-
su’mi dupo que imi veduiu în-
sărcinarea împlinită, doriam a
me vede în sînul occupațiunilor
melle. Fropusseiu a ne duce la
Liege, unde famillia Hermann
i.vea nisce consângi (rude) que
de mai mulți anni iși exprima
dorința de a o revede. Propositia
aqueasta fu agradată, și condus-
seiu la Liege pe junele meu stu-
dent și pe ambele melle soșe.
Cum le instalaiu la ospii lor,
mulțumiți și voioși de aqueastă
plăcută surprisă, începuiu a me

prepară de renturnarea mea în
Franșa.

Lasaiu cu durere pe respecta-
bila veduvă, que, luându ne $ioa
bună, îmi disse încetu cu un ton
forte energicu.“ «Vedu quo ’mi
ai datu înapoi pe fiie-mea, și quo
dintr’o jună nebună ai făcut o
personă que va onoră țlillele b5-
trâaețelor melle.» Ea îmi strîrse
mâna și eu respunseiu cu căl-
dură la aquest gestu de recu-
noscință.

Gaston, de și tot usurellu, că-
știgasse ânse, făro scierea lui,
ore-quare maturitate în aqueastă
călletoric. ,Și apoi eu nu vedeam
în beiatu nici un defectu suppe-
rător pentru viitorul lui și pentru
inima mume-sei; prin urmare nu
’mi venisse nici o dată în minte
a’l mai îndreptă.

Quând îmbracissaiu pe Fanny,
me fer.'iu de ai da nisce exor-
tațiuni pre d’a dreptul que ar’fi
avut forma pedantescă a unei
lecțiuni.

Credeam mult în înțellegerea
ei și în minteai minunată și nu
me temeam a’i lassă o ultimă
expressio a speranțelor melle.

«Scumpa mea pupillă, îi țjli-
seiu, îți vei adduce a minte , nu
e așiâ, quâte o dată, de frumosa
nestră calletorie? nu vei uită
nici vechîu castel dela Bade,
nici dealurile dela Eberstein nici
coliba dela Favorita ? ...

— Nu, nu, Domnule, prorupse
cu vivacitate Fanny; și îmi voiu
ARISTOPHANE

adduce a minte de birtul que’l
am luat drept un oratoriu (locu
de rugăciune), de muntele ardi-
catu și îndreptat cu puterea bra-
țelor unde admiram o mare fap-
tă a naturei; de penitența de
opt țlille în quare cu vă^ussem
martyriul unei perpetue umi-
lințe.

— Anco, îi disseiu rî^end, nu
vei uită nici pe nanul bufon de-
la Heideiberg, pe maestru ospc-
lului din Reinstala, pe domnul
lacoL din vechiul palat al lui
Carol-Magnu.

— Făro îndoială, îmi respun-
se fetișoră aruncându’mi o cău-
tătură de mulțumire; ânse îmi
vei da voie assemenea de a cu-
getă cu căldură, cu enthusiasmu
la aquel sal Ion al cavalerilor,
la aquea ruină majestosă que
domină peste rîu, cu t6tă vul-
gara lor destinație, cum și la
gloria marelui imperator. îmi
voiu adduce a minte mai vîrtos,
adăogi ea cu un plăcut surrîs,
de tote la quâte sunt datore
recunoscință la luminele dumi-
talle și experiință Ia mintea du-
mitalle.

îndoitul ei respuns me împlîi
de bucurie. Aveam încrederea
quo o las asiei cum doriam, și
mai bine de quât așu fi cutcdat
a spera; adico simțibilc și ca-
pabile de enthusiasmu, mântuită
ânse de spiritul roman+icu și de
illusiani retăcite și vage. încrede-
rea aqueasta fu dreptă, quoci

345

Fanny este astădi o personă ju-
nă în quare mintea quea mai
sănetosă și solidă dcsvoltă svo-
lul qualităților strălucitore și în-
tărcsoe nobilile principe alle u-
nei inimc tinere și pline de în-
chinare.

M. A. Theby.

ARISTOPHANE.

Pre puține se scie despre via-
ța aquestui celebru comicu al
antichității. Tată-seu fu un ore-
quine a nume Phillippu, și mumă-
sa din Rodos. Biographul seu a-
nonymu țlice quo el s’a născut
în Athena. Suida dice quo s’a
născut în insola Rodos, și alții,
în Egina. Data nascerii cum și
a morții salle nu se scie. El a
compus 54 de comedie, din qua-
re numai un-spre-^ece au ajuns
pîno la noi întrege Din aque-
stea, țlece s’au representat în
timpul resbellului Peloponesului,
între 431 și 404 anni în aintea lui
J. Ch. Din aqueste comedie se
cunosce și epocha în quare a
trăitu Aristophane. Antică Grecie
avu și alți dramatici comici; nici
o comedie ânse d’alle lor nu
ajunse pîno la noi întregă; nici
unul iaro din ei nu putu să îm-
parță cu Aristophane gloria sce-
nei comice. Atât predomină ta-
lentul aquestui poetu, în quât
anticii, qua să arate pe Aristo-’
phane îl numiă comicul, precum
346	ARISTOPHANE

quând <jiceâ poetul înțellegea
numai pe Homeru.

îa Athena erâ o lege que nu
iertă a se juca pe scenă come-
diele unui poetu pîno nu va a-
junge aquesta în vîrstă de trei-
zeci de anni. Sau pentru aquea-
stă lege sau din necutedare, pri-
mele comedie alle Iui Aristophane
se representaro subt numele ac-
torilor Callistrate și Philonide,
neavând ânco poetul vîrsta que-
rută de lege.

Comediele lui Aristophane que
puturo învinge aquelle nevoi cu
quare avuro a se luptă tote ope-
rile antichității, quă să ajungă
unele pîno în asilul neviolat și
siguru al typarului, sunt quelle
următore: Acharnienii, Cavallerii,
Pubele (norii), Vespile. Paeea.
Passerile. Lysisirata. Thesmopho-
riile, sau Serbătârile Cererii și
Proserpinei, Broscele , Adunanțe
Femeilor și Plutus.

Din primelei doe comedie nu
ne-a mai remas de quât nisce
fragmente. Aquestea sunt Doe-
talii (commesenii) și Babylonienii.
Dela mortea lui Pericle înquă
Cleon facea pe oratorul publicu
sau pe demagogul și avea mare
credit între cetățenii. Aristophane
erâ din partea aristocratică con-
trarie Iui Cleon și qua să’l des-
credite îl theatrisb în comedia
JBabylonienii. Aquesta qua să’și
resbune, accusb pe poet quo a
datu popolul în rîsul străinilor
și quo nu este cetățean din A-

thena. Aristophane înfășișânduse
în naintea judilor, recitb doe ver-
suri d’alle lui Homer:

« Mama dice que ’mi c tată
eu ânse nu sciu nimicu,

« Quoci nimenia nu cunosec’n
adever pe tată seu. »

Se apperd de doe ori, și de doe
ori seăpb de aqueastă accusațo
Poetul apoi atât pentru aquea-
sta quât și pentru arroganța que și
o luasse assupra Cleon dela nisce
succese militare, din quare își fă-
cusse atâția voitori de reu, se pus-
se cu din adinsul și’și resbunb
amar maltractându’l forte crud
în comedia Cavalerii. Nici un fa-
bricant nu cutedb a facce o mas-
că sa semene iui Cleon, nici un
actor nu avu curagiul a îi jucâ
rolul. Aristophane attunci luă el
ânsuși rolul și jucb pe Cleon cu
totă fierea resbunării.

Comedia în antichitate eră
quea mai crudă censură a vițiu-
lui și a abusului. Poetul comicu,
fulgeră, qua să dicu asfel, vițiul
și abusul ânsuși în persona que
voia să o demasce. Citind qui-
neva comediele remase dela A-
ristophane vede quo comicul eră
o persona publică cu drepturi
forte însemnătore, queva mai
mult de quât Censorul în Roma
republicană. Ellu se amestecă
în affacerile Statului și putea
tragge la judicată pe scenă
înaintea publicului pe ori-quare
se abătea din datoriile salle de
cetățean de dregător de sacerdote,
ARISTOPHANE

347

de învețător publica, și demască
pe hypocritu, pe cearlatan. pe
demagogul cu precugetare, pe
răpitor, pe conspiratorul assupra
libertăților publice. Comedia eră
un spăimîntalliu mai redutabil de
quât libertatea typarului din (Jillele
ndstre. Comedia menată bine era
apperare.a quea mai tare a republi-
ce! în contra inemicilor ei din
întru. Tribuna și Scena jucau rolul
quel mai important, erau inve-
stite de o magistratură morale
și politică, cum dice D. Artaud.
Dionysie tyranul Syracusei, vrend
a cunosce felul guvernării Athe-
nei, Platon nu afio alt midiocu
mai bun și mai lămuritor de
quât a’i trimitte comcdiele lui
Aristophane.

Anse, pe quât foloscle. come-
diei era de mari, quând era con-
dusă de o mână leale, produsă
dintr’o inimă fierbinte, justă și
patriotică, și dintr’o consciință
severă și curată, cu atâta în
mâna sceleratului eră un Bagellu
din quelle mai uccigătore ono-
rii bărbaților de probitate. Poe-
tul comicu trebuia să fiiă afaro
din ori-que patimă, afaro din
ori-que părtinire. El, ca poet
comicu, nu trebuia să aibă nici un
amicu, nici un incmicu: amicii, ini-

micii sei din comedie trebuia să
fiia numai ai Republicei. — Res-
banarea personale a poetului, in-
fama cupiditate daqua îl făcea
a se orbi și a fi cumpărata, at-
tunci eto abusul comediei, que

dcvcni în antichitate midlocul quel
mai îndemânatica al calomniei
și al sycophantiei. Asfel comedia
întind republica Athenei cu pu-
nerea iui Socrate pe scenă. Me-
litu și Anytu furii calomniatorii
sau accusatorii aquestui mare și
unica virtuos și pliilosophu al an-
tichității, și Aristophane, sc (lice
quo a fostu cumpărat dc denșii
a’i tlieatrisâ în chipul quel mai
infamii in comedia întitulată
Nubele. Mulți se încearcă a dis-
culpa pe Aristophane de aqueastă
sceleratcță. D. Artaud în notiția
que face înaintea traducției sal-
le la aqueastă comedie demon-
stra quo ea s’a suita anteieași
dată pe scenă cu 24 de anni în
urma condamnației lui Socrate >
nu arată ânse și quând s’a com-
pus. Mai (lice ânco quo Aristo-
phane attacă în Nube pe toți im-
postorii publici. numiți pe sine
philosofi quarii punea mâna pe
educația copiilor , și desbinâ în
urmă cetățenii în atâtea opiniuni
și secte; <jice adico D. Artaud
quo Aristophane personifica pe
| nisce asemenea amăgitori subt
.numele de Socrate! Cum nu ’ia
l venita ânse ideea a’i personifică
1 subt numele de Aristophane? A-
quel Socrate imaginar, Domnule

Artaud, singur domnia ta îl poți
vede quo este ensuși virtuosul
și adevăratul Socrate în carri-
catură, în sărăcia lui batjocori-
tă, calomniata de atheu, și cor-
ruptor de junime. — Daqua co-
ARISTOPHANE

voitor de bine al rcpublicei, îl
disculpă despre criticele que i
se făcea, și îl recomandă, cum
se recomandă actorii în affișe.
Adesea pardbasea eră partea
quea mai interesantă a ^illei,
quea mai redutabile și quea mai
mișcătore.

In multe rânduri, vedenduse
abusul que poeții quei mici la
sufflet făcea cu comedia, se det-
tero multe decrete que numai
iertă a se numi și a se traduce
pe scenă omeni vii, persoaage
reali; de quând în quând ânse
comedia își reluă drepturile sal-
le născute în sînul unei egalități
vecine de starea selbătăciei. Du-
po luarea Athenei de Lysandru
guvernul quellor trei- deci de
tyranni, la anul 404 în aintea
lui J. Ch. tăib cu totul comedi-
ei drepturile politice, sub masca
moralității de a nu ierta să mai
joce pe scenă omeni în ființă —
altu abus, altă margine. — De
aqui înainte ori-que cetățean,
attacat de vre un poetu comicu,
avea dreptate de a se plânge și
a’i tragge la judicată. Aqueastă
legiuire fu colpul de morte al
anticei comedie, que își perdii
de aqui înainte characterul seu
distinctiv.

Aristophane apoi, în adunanța
femeilor, que se represeato la
393 cu 11 anni în urma aque-
stei legiuiri, numai are pardbase]
în JPlulus, altă comedie, que se
repr esentb la 390, chorul se a-

348

media s’a compus și s’a jucata
dupo mortea lui Socrate, cu atâ-
ta Aristophane este mai condam-
nabil, quo își iartă a mai ridicu-
larisă un reposatu quăruia publi-
cul căitu dupo mortea lui, îi ar-
dică statuă și altar. Infamu ridi-
col! infamă resbunare! characte-
ristieă numai lui Aristophane ca
trădarea lui Christu numai lui
Iuda. Aristophane, ar’fi fostu glo-
ria Athenei, quei pugin de i s’ar
fi perdutu aqueastă infamă come-
die , precum i s’au mai perdutu
și altele; ânse Timpul a conser-
vata aquest cap-d’operă de sce-
lerateță qua să înferre^e cu den-
sul, dupo cum so cuveniă, fruntea
conspirătore asupra virtuții fruntea
a poetului que ’și a călcat în pi-
ciore înalta și sacra sa missiu-
ne. Pentru noi aqueastă comedie
cu autorul seu din preună și cu
quei assemenea lui calomniatori
sau sycophanți sunt unele din cău-
șele principali que trebuia mai
currend sau mai târziu a facce să
cadă o republică atât de ingra-
tă câtre facetorii sei de bine.

Antica comedie avea tot d’a-
ura un choru quare în mijlocul
peței, occupând singur scena
printr’o pardbase, se adresa
către publicu, îi vorbiâ de inte-
resurile lui, de starea lui, de
presentul și viitorul lui, de voi-
torii lui de bine, de voitorii Iui
de reu, dupo părerea poetului,
de poetul ensuși adesea, arătân-
du’l de omu de omenie, de om
ARISTOPHANE

349
dcscrio natura făro a se întină și
ellu Cnsuși în urdorile și screme-
tclo ei. Poetul comicu în tot tim-
pul și mai vîrtos attunci quând
erâ o pjrsonă revestită cu atâta
demnitate, trebuia să fie mora-
listul, învățătorul publicului, iar
nu măscăriciul lui. Cu tote co-
stumele aqueilei epoche, cu tote
dcsculpările que voiescu a facce
lui Aristophane, noi conchidem
quo el n’a fost mai mult de quât
un măscăriciu errudit, plin de
spiritu și de geniu; un bufon,
un nebun de mediul evu al unui
popol despotu amusatu adesea
cu chieltuîala sa, un conducetor
de Bacchante, (sau, dupo expre-
sia română, un moșu deBrăzaie)
sublimu, un batjocoritor al lui
Socrate, cu un cuvent un com-
plice la ucciderea prin cicuta a
aquestuia.

Muri puțin dupo representația
lui Cocalus, si un-spre-dece co-
medie alle lui remassero immor-
tali. In timpii noștri, in timpi
Chrestinătății , Aristophane se
pote consideră un Juaă sublimu
și comicu, plus un-spre-țlece co-
medii, minus spențlurătorea de
sine. Anse, daqua în cerul păgă-
netății figură un Bacchu și o Vi-
nere, pote figmă și un Aristo-
phanc în Parnasul ei.

I. Hklia.de.

rată fârte rar. Mai pe urmă co-
media Cecahis delte începlutu
comediei quellei nuoe. Aqui ac
vede un june que amăgesco o
fată și se însâră cu densa dupo
que îi recunosce familii a; aqui
tdte personagele sunt imaginate
și se vede originea comediei no-
stre.

In Brdsce Aristophane suie pe
scenă pe Euripide; îi critică tra-
gediile, versurile, îl dă în tisul
publicului, dupo curn s’a vcdut
în viața aquestui poetu tragieu.

Aristophane n’avea nimicu de
sacru nu se temea de nici o pu-
tere, nici de magistrați nici de
căpitani nici ensuși de popolul
pe quare îl punea pc scenă subt
personagiul Demos (l’opol.)

Quât pentru partea comică a
poetului nostru, el o un typu, c
maestru al lui Moliere și al tu-
tui or comicilor. Quelle mai fru-
mdse scene alle comicului fran-
țes sunt copiate din Aristopha-
ne. Spiritul comicu, sarea satiri-
că în ella se vedu în quei mai
nalt grad: Burlescul ânse & îm-
pins pîno la nerușinare; nu e ni-
ci un fel de vorbă nerușinată
quare să nu fiă disă pe nume,
nici un fel de phrase do drumu
și din tină quare să nu se afle,
în Aristophane. Este adoverat
quo costumele, deprinderile erâ
forte grosolane în aquei timpi și
poetul trebue să fie un credincios
pictor al epochei que descrie;
ânse artistul pote forte bine a
350

ARCHILOCHU.

ARCHILOCHU.

Archilochu, poetu grecu s’a
născut în insola Păros; înfloriâ
pe Ia anul 700 înaintea lui J. Ch,
Characterul lui ardent și fugos
îl trasse în arena partiturilor, și
îl neovî apoi a’și Iasă patria.
La început purfasse și el arm ele i
ânse nu ne dă vre o mare idee
de bravura sa, quoci singur ne
spune quo qua să p6tă fugi mai
bine ’și a lăsat pavesa în câm-
pul bătăiei. Se preâmblo în lung
și în lat prin Grecia, și se
pretinde quo și Spartanii îi re-
fusaro intrarea în cetatea lor. Cu
tote aquestea un hymnu que a
compus în onorea lui Hercule
’l a făcut să ia o coronă în jo-
curile olympice.

Unii $icu quo a peritu în bă-
taie și alții pretindu quo a că-
$utu uccis de resbunare. Pe quât
sabia nu ’ia fostu așa de reduta-
bile pe quând erâ oștean, pe a-
tâta pana lui ora de formidabi-
le că poetu. Un ore quine Ly-
cambu ’ia promis pe fia-sa în-
tru căsătorie, și apoi nu s’a ți-
nut de vorbă. Archilochu qua
să’și resbune îi făcu o satiră cu
atât? venin în quât făcu pe omu
a se spen^urâ singur ne mai
putând sufferl amărăciunea și
durerea que simți din aqueastă
derîdere mușcătore cu atâta tur-
bare. Cu aqueeași fiere muscă

și allungo pe toți dintre compa-
trioții sei que avuro disgrația de
a’i desplace.

Memoria lui fu onorată în to-
tă Grecia că și a lui Homeru. E
lăudată puterea stylului seu în
poemele salle pentru vivacitatea
imaginilor, concisia expressivă,
simtimentele nobili, și pentru sa-
tira energică și mușcătore. A
excellat assemenea și în alte fe-
luri mai înălțate. Operele lui
s’au perdutu pentru noi, afaro
de quâte va fragmentente adunate
de Liebel și traduse de Stolberg
și Herder (ia Lipsiâ 1812—17).
El s’a servitu în poemele salle
cu pentametru împărțitu, și aque-
stui genere de versuri s’a dat
numele Iui.	G. L.

THEOCRITU.

Theocritu que se țjicea Simi-
chide, adico nepotul lui Simichus,
stette quel mai celebru poetu
bucolicu al antichității; s’a nă-
scut la Syracusa din părinți ob-
scuri. Tatăl seu se numiă Praxa-
gora și mumă-sa Philina. Nu se
scie pentru que fiiul seu îi da
numele de femee illustră. Theocri-
tu a fostu scholar al lui Phileta poe-
tu elegiacu celebratu cu atâta en-
thusiasmu de Properțiu, și înveță-
tor al lui Ptolomeu Philadelful,
sau mai bine fratuccidul quare
în ironie sau spre pedepsă lud
aquest nume. Dupo t6te appa-
rințele Theocritu mai avu de în-
THEOCRITU.	351

în scenele bunului Eumeu păsto-
rul turmelor lui Ulysse.

Theocritu și 6nsuși în bucoli-
cele salle a adornatu cu atâta
artă musa grecă. E probă de
ajuns un mare numer din versurile
salle din primul seu idylliu assu-
pra morții lui Dphnis que trecea
de inventătorul poesiei pastorale.
Se simte quo versurile lui Theo-
critu au fostu travalliate cu aque-
eași cură ca și alle lui Virgiliu, și
quă vorbesce. că și densul ore-
cura, o nună limbă que ’și a
creat’o el ensusi. Păstorii lu-
Theccritu au quâte o dată nisce
deprinderi, costume, și datine
revoltante, quâte o dată un lim-
bagiu commun pentru fond și
foi mă, făro ânse a’i lipsi harmo-
nia .Judiciosul Virgiliu a îndrep-
tat pre mult în poemele salle
aqueste defecte, ânse tot le rei
produce quâte o dată. Al optu-
lea idylliu al poetului grecu, în
quare doi juni pastori își dispu-
tă prețul cântării, ă plin de gra-
ții, de natural, de carmeni que
făcu a ne părea reu de que
Theocritu n’a datu mai desu bu-
colicelor salle aquest characteru.

In general amorul inspiră pe
aquest poet. Idylliul seu al Cy-
clopelui, de quare Fontenellu,
făro să’i priceapă. îl desprețu-
esce, exprimă, dela început, cu
o admirabile veritate, turmentele
unei inime amalate și vulnerate
de amor: mai trebue mult pî-

vețător și pe Asclepiade, faimos
poetu prin hymnele și epigram-
mele salle în felul de attunci al
Grecilor que nu semenă cu mi-
cele poeme satirice alle lui Ca-
tullu și Marțial. Theocritu pă-
scea turmele tatălui seu pe munți
unde își compusse idylliurile în
făca naturei que a depins’o cu
nisce culori atât de vii și de
variate. El fu ajutat și încura-
giat de Hieron-Junele, curagiosul
apperator al Siciliei în contra
Cartagnesilor, și protectorul ar-
telor. Chiematu în Egyptu de
către Ptolemeu, fondatorul bi-
bliothecei din Alexandria, fu con-
sideratu ca primul dintre quei
șepte poeți quo compuneau Pleia-
da, în quare ho de: Lingea Aratu,
și Lycophron , Nu we scit; niiuicu
de positivu assupra epochci, lo-
cului și felului inerții lui Theo-
critu.

Modernii se învoiescu cu an-
tichitatea spre a celebră pe aqeestu
poetu ca pe un model al poc-
siei bucolice, și cu tdte ■ questea
nu ne remasserd dela densul de
quât numai nisce poeme cu ade-
vărat pastorali, pline adessea de
atâtea frumuseți naive; ânse nu
s’ar’cuveni a crede, dupo opinia
generale, quo numai naivitatea
erâ prima qualitate a aquestui
mare poet. Apoi quând el este
simplu si naivu, nu e numai așă
în felul lui Homer într’un chipu
cu totul incultu, cum se vede
352

THEOCRITU.

no que debutul din Alexis al lui
Virgiliu să se appropie de fru-
musețea debutului lui Theocritu.
Este un studiu forte litterar com-
parația aquestor doe poeme.
Theocritu în a sa arată un june
amant și un păstor que își ex-
primă simtimentele cu abandon
și veritate. Virgiliu pune pe A-
lexis să asculte nisce versuri de
quea mai perfectă eleganță, fă-'
cute pentru urechile delicate al-
le lui Mecena și Augustu; cu
tote aquestea Cyclope îți attinge
inima și Alexis nu interes6$ă.
Aquestu idylliu al lui Theccritu
se bucură de quea mai mare
stimă în antichitate.

Își face quine-va o înaltă idee
despre Theocritu quând se îr. •
torce dela naivele mărturisiri
alle lui Cyclope desdemnatu de
o nymfă, la al doilea al lui idyl-
liu atât de admirat de Racine.
Intr’ânsul, tot focul que amorul
și delirul simțurilor pot să inspi-
re e descris cu quea mai rară
energie. Racine a copiatu multe
trăsure din aquest idylliu pentru
JPhedra sa que este pictura quea
mai terminată a amorului simțu-
rilor împins pîno în ultimele
deliruri. La Fontaine are o poe-
mă întitulată Amorul sventuratu
sau neferice., unde se află pre
frumose versuri și quare prin
imitația dela Theocritu își perde
prețul.

Idylliul Hytas e un alt tabel
de amor. Quâte-va trăsure aqui

resufflă patima quea mai vie;
semenă ânse qud poetul a vrut
să respecte pe Hercule, aruncând
assupra aquestei picture un velu
de pudore și timiditate cu quare
se accopere amorul pentru ar-
denta amicie a unui herou que
veghia^ă cu o sollieitudine pa-
ternă asupra junelui seu amicu.
In aqueastă poemă iaro răpirea
lui Hylas de către Naiade uimite
de frumusețea lui virginale, și
coprinse d’o dată d’amor, e un
tabel terminatu. Theocritu are
prea pușine poeme așă de per-
fecte câ aqueasta. Cunoscetorii
ânse punu mai mult prețu pe
idyliul Syiacusanilor, un fel de
mirnu que începe cu o comedie
din quelle mai picante și ne con-
duce cu atâta artă la un hymnu
din quelle mai nalte și străluci-
tor de quelle mai copiose culori
alle poesiei , în onorea lui Ado-
nis adorat ca consorte al Vene-
rii și ca unul din dei Egyptului.

Al șei-spre-decelea idylliu înti-
tulata Grațiile sau Hieron este
un model de talent de a luă td-
te tonurile făro disparată și fă-
ro o schimbă nici culorea gene-
rale nici harmonia sujetului. Theo-
critu, vorbind de immortalitatea
quo Musele dau heroilor cântați
de elle , se înălță pînd la poesia
lyrica și descinde făro sforța
în nisce amenunte pline de sim-
plitate, și de naivitate Aqueastă
poemă consacrată la Hieron re-
gele Syracusei, coprinde o mag-
THEOCRITU.

353

nefică laudă a lui Homeru. Citin-
du-o quino-va, sc attristă vctlându
quo Theocritu orâ allungatu de
miserie că și sublimul autor al
Iliadei.

In al șeptc-spre-jecolca idylliu
se află assemenea lauda lui Pto-
lemeu Philadolphul; tractându an-
se aque'lași sujetu, poetul scie
să afle alte forme și alte culori.
E de mirare idyllul aquesta cum
printr’o singulară întâmplare are |
o relațio atât dc mare cu Napo-
leon Bunăparte.

Vine apoi un cântu nupțial în
oaorea Helenei și a lui Menelau !
Debutul aquestei poeme atât de
elegante și atât dc simple ar da
unui bun pictor sujetul unui ta-
bel unde nisce vergini țiinduse
de mană, ar’ rechicma Orele que
preceda carrul lui Apollon la
răsăritul jillci.

Ambi Păstori, atât de puțin
prețuiți de Phontenellu que pre
puțin scie să guste simplul și
naivul, sunt o fabulă allcgorică
plină de judicată, de frumusețea [
amenuntelor si de illusia scenei. I
*

Aquelle doâ din urmă poeme de
un genere di Aferent, mi se păru

un lolu dc aquelle ferici repaose
ai ie rnusoi lui Theocritu, dupo
que a cântat luptele lui Castor
și Pulluce sau educația lui Her-
culle. Asfel Dante a pus, în mij-
locul Infernului, drama pathetică
I și simplă a Franceschei de Ri-
1 mini.

Theocritu este un elevu al lui
Homer que egală adesea pe ma-
estru seu; e cu mult mai presus
de quât Virgiliu pentru poesia
pastorale, în quare se arată de
o dată și mai copios și mai sim-
plp, ânco și mai variații în pi-
cturele salle. Virgiliu, studiindu’l
și imitându’l cu fericire, a aflata
secretul unei nuoe limbe poetice
que delte Romanilor poleind as-
primea limbei lui Lucreția, pe
quare ar’ put6 quine-va compară
cu o frumosă statuă al quăria
capa și bustu ar’ ave tdte cha-
1 racterele unui travalliu termipatu
I și remășița abia ar’ fi desgroșată
dc daltă. Studiul litterar quel
' mai profitabil pentru ori-quine
ar’ fi comparația stylului lui Ho-
meru. Theocritu și Virgiliu.

P-F. Tissot

(din Academia Francesă.)

J’l l.-n I l I.U V.

24
354

ANACREONTE.

ANACREON.

Anacreon, celebru poetu ly-
ricu al Greciei, se născu la Teos
în lonia și înfloriâ către finee
secolului V din aintea lui J-Cli.
Platon îl face strănepot al uneia
din quelle mai illustre famillie
și între strămoșii lui arată pe
Codru ultimul rege el Athenei.
Polycratu tyraunul dela Samos, și
Hipparchu, fiiul lui Pisistratu, ti-
rannul Athenei, amendoi ’l au la
vutu la curțile lor. Quâți va au-
torii spun un anecdotu que a-
rată quo poetul n’a avut nici o
intimitate cu Polycratu dupo cum
țlicu unii. Se $ice quo priimind
dela aquest tyran o sumă însem-
natore subt condiții de a veni
și a locui în palatul lui, Ana-
creon în dată a doa di se dusse
la densul și’i dette banii que’i
primisse cu atâta nesocotință,
rugându’l să facă bine a’i da
înapoi libertatea și cu densa în-
preuna cântecele și bucuria.

Dupo căderea lui Hipparchu,
Anacreon se înturnb la Teos,
pe quare iar o lasd quând es-
bucni rebellia loniei în contra
lui Dariu, și se retrasse în Ab-
dera, unde muri în vîrstă de 85
anni, dupo cum a și trăitu, adico
în mijlocul desfătărilor mesei,
înnecatu de o bobă de strugure

que i s’a pusu în gutu. Teos o-
nord apoi memoria lui și i se
înălțo în citadella Athenei o sta-
tuă que îl representă subt figu-
ra unui betrânu quo cântă în
beție. II representă assemenea
încorunatu de rose țiind luthul
sau alăutul din quare el trăgea
aquelle divine sonuri. De aqui
vinu expressiunile: luthul lu; Ana-
creon^ vocea lui Anacreon, con-
sacrate de poeții moderni, qua
să exprime sau maniera lui sau
a imitatorilor lui. Anacreon erâ
copillu al plăcerii și al amoru-
lui, și cânturile lui resufflă o
dulceață și o grație que ’l au
făcutu pentru tot d’auna cele-
bru, și la quare au remas totu
d’auna în apoi și străini face-
tori noștri de ode și de versuri
que le numescu anacreontice.
Causa aquestei răcele și lipse
de grații o află quine-va în a-
queastă observație: Anacreon nu
e un autor que scrie, â un com-
mesean amabil que se abandonă
în bucuria vervei salle, unde
quea mai mare parte din urmă-
torii lui compun la versuri reci
că denșii și în cabinetul lor,
puinduse să cânte adico câ Ana-
creon.

Poesiele lui Anacreon s’au
publicata pentru ânteiea oră ia
Paris, în annul 1554 subt stărui-
rea lui Henri-Etienne, quare le-a
adunatu din doe manusrise que
din întâmplare îi că^ussero în
mână, și quare nu s’an conser-
ANACREONTE.

355

vam pîno Ia noi. Ediția quea
mai stimată în general este a-
quoea que s a datu de Iii unk
la Strasburg, la annul 1786 (în 16)

și al quăria text ’l a reprodus
St-Victor față în față cu tra-
ducțiu sa, publicată la 1810 (în
octave).

FINE LA PERIODUL V.
356

N O T E.

LA FRAGMENTUL EPICU, CANTUL I.

1.	Vrăndu a nu eși din constumele consacrate Epopeei prin Homeru, Virgi-
liu, Tasso și alți, amu ținuta ensuși aqueeași caile a începutului, și quelle doe
spredeceprime versuri sunt mai multu de quâtu o imitație din Gerusalemme libe-
rata. Fie iertate de cititor întocmai că o formulă consacrată, ca nu preluda al
căutătorului pîno să’și ia diapasonnl, ca un pentru rugăciunile al preototului, ca
o preparare de invocație a poetului.

2.	Fiind o dinioră Slavonismul în modă la noi se întrecea quare de quare
a lepăda vorbele naționali și în locul lor a luă altele slavone. Asfel se vedu
vorbele vreme, îu locu de timpu, ceasu în locu de ora; bratu în locu de frate,
sin în locu de fiu etc. Din aqueastă luptă de vorbe, de a luă unele locul alto-
ra, partea quea mai marc din quelle străbune și cu adevărat române scăpară, ca
ostașii din resbel spre a repurta victoria și a assigură Românilor naționalitatea lor;
altele, ca unele din quelle de sus, își dispută ânco locul; și altele s’au allungatu
cu totul, deși n’au peritu, luândnle locul quelle slavone; asfel suntu: libertatea,
onorea, gloria etc, în locul quărora, făro a le împlini locul dup# demnitate și po-
trivitu cu adevăratul lor înțellesu, figură făro rușine slobozenia, cinstea slava, etc.
Altele iară în aquei ammestecu și confusie a luptei, luaro un locu în locu de al-
tul; precum: răsboinicu, que însemnedă tîlhar, se pusse în locul belicosului; is-
călitura que însemnedă mînjătură, întinătura, în locul subscrierii sau subt-insent-
nerii; trupu que însemnedă cadaveru, știr fu, morlăcine, se puse în locul cor-
pului, și altele mai spurcate, quare, onorându urechiea cititorilor, ne ferimu a fa-
ce să li se audă innobilul și lăiosul lor sunetu. Astfel este mania modei quând
se întinde dela palatu pîno la colibă, din cabinetul cărturarului pîno în tina uli-
ților qellor mai înfnndtue mahalalle. Asfel de paroxismi avii limba nostră cu gre-
cismii trecuți, asfel cn gallicismii de acum. Audiam stroflie în locu de adunare,
evgenis în locu de nobil, fritiseala, anlipathie acolo unde în adever eră o sym-
pr.'.’’-; aiujimu coafura în locu de conciura, soarea în locu de serată.... Pentru
vo. ,-le que au ensuși și tot aquea semnificație, la Dumnezeu! totu e o analogie;
iar a dice trupu în locu de corpul nu este numai un semnu de neînvețătură, gra-
să, ci și un păcatu un blasphemn. Unde mai remâne înălțarea și sâutitatea c'iris-
tianismului quând ar’mai dice quiuc-va trupul Domnului'.

3.	Orcul este o vorbă poetică latină, adoptată de toți poeții Italiei, prin
quare se însemneadă Iadul cu Tartarul înpreună.

4.	Qund un număr se îmmulțesce cu altul mai de multe ori în ncmăiginitu,

precum 2\2~4; 2X4=8; 2X8=16; 2X16=32, 2X32=64; 2X64=128;...
3X4=12; 3X12=36'; 3X36=108; 3X108=324.... 4X5=20; 4X20=80; 4X80
=328;... o asemenea creseere răpede a minierilor se numesce progressio geometri-
ca, quare cu atâta este mai răpede, cu quâtu numărul îmmulțitor sau factorul coni-
mun este mai mare. A arătă aqueastă progressio sau îmmulțire a Răului îb ter-
minii biblici, ne servimu cu numărul 7 quare eră forte ctasicu și des întrebuin-
țatu între propheții ludeei ca un număr din quei primi. Prin urmare luându un
uumăru dre-quare a’i îmmulți mai de multe ori cu 7, vedem crescerea quâtu este
de iute: 7\7=49 ; 7X49=343; 7X343=2401 ; 7X2401=16807 ; 7X16807=
117649.... Prin urmare dar: a se îmmulți Reul cu 7, va să (Jică a seîmmulți ne-

mărginita printr’un număru din quelle d’ânteiu. dupo o imaginați# cn adevărata
biblică.

5.	Din vorbele slavone este adeveratu quo multe s‘au eurățitu, ca de sine,
preeum blagorodnicu, blagoslovire, bezi, iproci....... multe ânse mai remassero de
quare ne vomu curăți, vrendu Domnul; unele ânse așa suntu de fatali, așa au
prinsu rădăcină în quâtu mai nu vom pute scăpă vre o’dată. Quam asfel e și vorba
NOTE	357

duchu în locul quăria pretutindeni m’am servit cu candidul șî pre curatul spirit u.
Quât 6 mai curată |t mal exprimăterc idoei vorba spiritu de quât duch que nu se
aude, uu se înțdlogc de quât ca duchi>rc, Juchuintâ, duchanire que suntu de a-
queeași familie. Fiind ânse quo după cum (jisselu, și ea este una din quare nu
vomu pută scăpa. currendu o lăsaiu ți ou aqui unde voiu să înțcllegu duchuri spu-
rcate, duchuri necurate, pentru quă âquclc cu adevăratu sunt duchuri.

G. Am (Jisu qud numărul 7 este număr terțe desu ÎUtrobnințatu !n Scriptu-
ră. «Dutnne<|ou a făcut lumea în șase (Jille și în șaptea s’a odihnită.» Șepte
dille făcu uu poriodu dc timpu de unde s’a disu săptămână. Hebreii ânse a-
aveau săptămână do (JiUe, de luni, de anni, de secoli. Șâpte luni făcea o săptă-
mână, șăpte anni o săptămână, șepte secoli asemenea. Daniel prophetisând despre
nascerea Moșiei, (Jiee: șeii dard și să cunosci, quo dela eșirea cuvântului......

pîno la Christos.... săptămâni șăpte și septămâne șese Qecî Și doă vor fi........»

(K. 9, v. 25). Socotind fiă quare săptămână de 7 anni esn a unii curați dela dân-
sul pîno la nascerea Mântuitorului. Prin urmare în aqueastă cuvântare, vorbindu
ensuși CUVENTUL, ne împrnmutămu și noi ensuși llmbagiul aquella propheticu
prin quare se arată (Jioa începerii regencrațiunii Greciei. Aqueastă cuvântare se
închipuesce 4>sâ la 1593. Revoluția gi-ecăscă se începu la 1820 Martie 25.
Asă 32 săptămâni de anni făcu 224, și cu alți 3, făcu 227 anni; quari adunați
cu 1593, făcu 1820.

7. Trecându quine va la Cronstadt pe Prahova în sus, dela Monastirea Si-
nai începe a vede d’asupra sa brațele Bucegilor în tocmai ca nisce turnuri gotice
pîno quând vine în dreptul, unde <pn trei creșcete quelle mai majestose, quei mai
’naltu se numesce Caroiman. Aqui cu adeveratu vede quine-va maiestatea munților
Carpați în tdtă mare cuviință și gloria lor. Dela asemenea munți vede quine-va
cum se împrumute Architcctura stylulul aquella numttu goticu, în aquei epochă
organică a Christinnlsmului spre a închipui locuința lui Dumnedeu. Frumos și
majestos modelu și frumdsă imitații!.

:9Î11J»
adio
A

TABLA MATERIELOR.

Historia eivilisațiunii.

Lecția I........................................ Pagina	6

Lecția II ........................................ —	108

Lecția III dela Guizot de I Heliade............... —	249

Historia Litteraturei

Hesiodu dela Artaud de I. H....................... —	1

Homeru dela — de I. H............................. —	97

Pindar dela Denne-Baron de idem................... —	128

Sappho dela — — .................................. —	164

Despre metru sapphicu de	I. H. .................. —	161

Eschylu dela P. T. Tissot	de I. H................ —	299

Sophocle dela F. Gail de	I. H.................... —	304

Euripide dela Artaud de I. H...................... —	310

Aristophane de I. H............................... —	345

Archilochu dele G. L. de idem .................... —	350

Theocritu dela P. T Tissot de idem................ —	350

Anacreon — — de idem ............................. —	352

Tasso Torquato de'a Vinet de idem ................ —	166

Hoesiă și Litteraturei

Fragment epicu cantul I...................... —	37

Idem — — cantul II de I. Heliade..............	—	73

Mclodiae Hebraice dela lord Byron de idem	....	—	87

La venere de Sappho de I. H.................. —	160

La amantă — —	  —	161

Gerusalemme liberata cantu VII dela T. Tasso
de I. H....................................... —	188

Pleiada de D. G. Asaky ........................... —	224

Michnea și Baba balladă de D. Bolintincanul	...	—	225

Vocabular Ia Gerustdemme dc I. H ................. —	213
359

Degitul lui Dumnezeu dela D-na A. Dcsloge de
idem .........................................

Canticum canticorum do I. II..................

Psalmul X VII - - — do idem ..................

Quâte-va questiuni de I. Hcliade ........ ....

început la Bibliotheca universali de idem.....

Note la Fraginen epicu........................

229

265

272

216

238

357

Educația

Sturdimont, Orgolliu ...........................

Cocheterie, pedantismu urîte maniere................ —	133

îndoit scopel dela A Thery dc I. TI................. —	315

Villa Giordani dela A. Dumas de idem............	—	274

Erata

Fleiada pagina 224....................... citesce Pleiada

Canticum Canticorom pagina 265	— Canticorum

■ :

i. >