CDRRIEJL
DE
AMBE SEXE.
PERIODUL I.
Dela 1836 pîno la 1838.
A doa ediţio.
BUCURESGI.
typographia heliade şi ASSOQIATI.
186â.


«nstrumente ^uro a ne întin-Jomnul să fiă-aşâ!) i şi Slavismu, şi a-e characteristice que cu quare aqueasta se
4848' si altelq.
LA CITITORI.
Missia aquestei scrieri periodice, dupo cum fiă-quare~ cititor se va pute convinge, a fost «spre a servi de archiva la historia litteraturci .si Jimbei no~ «stre, a recommandâ Românilor litterele străbunilor lor, litterele lor proprie «naţionali, a’i facce a se deprinde cu densele, a le onoră şi a le amâ, a’i fac-«ce a vede şi cundsce într’ânsele limba naţionale şi unitară in tot adeverul «şi în totă natura ei; a pâşi gradual pîno vă ajunge a se publică întregă cu «aqueste littere.» Aquestea scrie şi promitte Redactorul ei in primul aquesta period, început la 4836 şi terminat in 4838 (ve<ji paginea 358). începând de unde Gurrierul Român ajunsesse cu preschimbarea slovelor în littere, îşi continuo callea, tot preschimbând, în periodele urmetore II, III, IV, pîno quând în quel de al V-lea, ajunse la scopul seu. Toţi abonaţii aquestei scrieri, pîno la 800, queruro la Redacţio în anniil 48 ti qua periodul V să li se dea întreg cu littere pure romane; Attunci începu a se regulă şi fixă orthographia lim-bei, nu că o innovaţio, ci că o continuaţio pe callea quellor mai din ainte litteratori ai Biscricei, şi părinţi ai limbci române. Preschimbânduse Slovele sau bukile în littere, Redactorul credii quo tot que ar fl mai bine sau mai nalu-ral eră de a facce o equaţio între bukile vechi şi intre litterele romane moderne astfel cum au ajuns astăzi prin cultura şi ’naintarea artelor Caligra-phiei şi Typographiei.
Cu periodul V se inauguro începutul unei lilterature române demne de a ne representâ în ochii Europei, nu cum voiâ a ne arătă politica Petrebur-gului că nisce populade a quărora origine se perde în întunerecul secolilor (1) ci că nisce popoli în adever de stirpe romană. Bukile vechi, de şi littere ro-mano-grece (a quăror missio a fost de a creştină pe Slavi şi a’i scotte din săl-bătăcie) necunoscute ânse astăzi Europei civilisate, ajunsessero a ne mască limba şi în ochii lumii şi ai noştri proprii; şi puterea farmecelor dela Nord se sforţa a ne ţinne ast-fel ascunşi subt aquea stare de bukeri, qua la timp de a fi sciuţi de lume, aqueasta să ne afle că pe nisce popoli demni de a deveni prada Panslavismului. — Prin adoptarea litierelor străbune de Români, şi cultura limbei pe callea ei naturală, aquelle farmece occulte începuro a’.şi perde puterea; şi proclamaţia din Islaz dela 9 luniu 4848, eşită tot din pres-sele din quari au fost eşit aqueste cinci periode alle aquestei opere, veni a dă lovitura de graţia aquellei politice tenebrose. Românul de attunci fu cunoscut de totă Europa de adevărat Roman şi cu numele, şi cu modul de a’.şi scrie aquest nume, şi cu limba şi cu (latinele lui, de şi o coterie obscură şi salariată înadins se mai sforţa a arată quo Românul e Dacu, şi quo Dacul â fost Slavu.
Aquel farmecu sau aquea politică dispăru, şi popolii slavi, instrumente aquellei politice, de unde pretindea a deveni domnii noştri, începuro a ne întinde mâna că nisce alliaţi şi fraţi spre ajutor reciprocu (Dee Domnul să fiă-aşă!)
Astăzi se află o linie de demarcaţio între Romanismu şi Slavismu, şi a-queastă linie, aquest hotar proveni numai din semnele characteristice que disting o naţio din alta, şi quare sunt limba, litterele cu quare aqueasta se 4) Vecţi quâte cabinetul din Petreburg notifică lumii în 4848* şi altelq.
scrie, legile ei, datinele ei, physionomia ei. Astăzi în tote scholele, în tote cancelariele, mai în tote correspondenţele particulare se scrie cu littere pure romane şi într’o limbă curăţită de vorbele străine şi părăsite, proscrise de micul vocabular publicat în annnl 1845. De au mai remas bukile numai prin Biserice şi prin ore-quare foi particulare que cuteacjă a se dicce publice, capii Bisericei, şi Redactorii aquellor foi, daqua nu îşi vor ave cuvântul în in-noranţă, îşi au apoi pote cuvintele lor cu totul particulare.... j : Săjtrecem în ainte. Scopul, cum ammu cjis, al aquestei opere que se publică în a doa ediţio nu fu numai litterele străbune spre a pute facce cu densele litteratură şi păşi în cultura limbei, ci printr’ânsele a deşteptă pe Români spre a se cunosce pe sine: Ruga pruncilor anco dela 1823 eră :
Din gloria străbună De ammu cădut ne ’nalţă,
De am uitat unirea Que’i întăriâ întru tote,
Acum ne fă uniţi
Să seim que, quine suntem S’aşă să nu se uite O naţio mărită,
Que-ammu fost şi que-ammu fi noi.»
Qua să scie Românul que, quine este, que a fost şi que ar fi, aqueastă opera nu înceto în quâte cinci alle salle peri6de a coprinde tot que ar’ fi în stare a deşteptă pe quei que avea într’o <Ji a fi professorii, şi conducătorii popo-lului: Poesie, dela qnare încep toţi popolii,— morală, — litteratură sau articole que arată rîatura limbei Romanilor şi callea culturei ei, — Critică judiţiosă,— articole de educaţio, — Filosophie, — ReJigio, — Arte — Nuvelle şi Varietăţi spre
a dă răpaos minţii şi a redeşteptă gustul spre citire______pîno quând în fine
în periodele V şi VI, cum şi quelle următore, Redactorul ei îşi propusse a continuă un curs de litteratură generale a tutulor popolilor, începând dela poeţii şi autorii Greciei antice, qua să ajungă în fine pîno la popolii ..moderni.
Redactorul, de şi n’a putut ajunge în capet din causa evenimentelor dela 4848, ajunse ânse a dă Românilor o scriere que nici un professor român, nici un litterator que va voi a studiâ şi a cunosce limba română şi historia culturei ei, nu va pute ajunge la scopul seu fără a citi şi a consultă a-queastă collecţio.
Aqueastă opera ajunsesse forte rară; pentru quo vandalismul dela ;1848, n’a fost uitat a depradâ şi magazinele unde aqueastă archivă litterară eră depusă în mai multe sute de exemplare. Prin aqueasta a doa ediţio se întinde din nuou, şi va află cititori, şi mai mulţi şi mai competenţi de a o judi-câ şi de a’i appreţiâ valorea.
Ajungând la periodul VI aqueastă ediţio, Redactorul ei va continuă în nainte a sa programmă de litteratură generale.
4862 Aug: 4 5.
Editorul.
PERIODUL I.
No. 1.
i? is Oi J JS
DE
JJUN
JURNAL LITTERAR.
ISTORIA
Ni'iî o inBT>ijT»tYrb hy noate «Pi mai temeînim» mi mai ţPoAOsi-toare nentrY orî Kare nayie, de KÎt noBestirea nerrbrtinitoare aii KritiKT» a MăriteAor strbrnomeijii, adiin» istoria nayionaATu
Ny se noate tT>rbdsi kt» istoria YniBersaAT> Konrinde mYAte mîn-tYitoare înBT>yT»tYri în tot «PeAYA de materii, mi YmriAe de enttsiasmY inimiAe 4eAe simyitoare. Dar, na nimte ‘Pante sT»BÎrmue de streini (ky toate kt» eroismîA mi Birtf-tea SYnt KosmonoAite) iiy r hiiesK sy4>AetYA ^ititorYAYi na isnrhBÎAe ‘P'bKYte de Komnatrioyi. Aqestea nY se im>ryinesK riYinaî a însY-d>Aa simtirnentYrl de mărinimie, de jertfire mi de natriotism, 4i staf ariYnrrea înaitea OKÎAor 4e-t'bi^eanyAYÎ na Yn modeA HA'bKYt mi oare HYin domestin Rare do-uedemte Ki) In Brerni KtmnAite
PATRIEI.
ky nYyine mijAoa4e s’a* <P>KYt mYAt, noate aii mai nre sys de ori 4e nădejde nentrY kt» Ynirea, drarostea mi nayionaAismYA a¥ nredomnit; mi kt» în aAte enone mai norocite mi ky mijAoa4e mai mari s5a AYKrat sa¥ nimiK, saY foarte iiYyin, din nrimna rnoAi^ilnii, a neinirei, a zaBistii mi a tot $6aya de desrinbrî.
O asemenea narte atit de interesanta, atît de neairbrati», Kare se noate soKoti 4eA de a a doiAea Katixismf aA 4etT>yeanY-ayi, Ainsea iiîm» aKYiri în Aim-ba noastri», Din toate ni»ryiAe se 4erea ky nesaniY. Fiemi Kare Romîn dorea st» apAe 4e a¥ «Post strT»moniiî st»î, 4e^aY ST»BÎr-mit, 4e nre(Pa4eri a AYat natria şa mi din 4e nri4ini. Dar din ne-noro4ire era siAit si> KaYte în Kbryi SKrise în Aimbi streine is-
toria riatrieî saAe, aAKT.tyitT. mi SKimonositT. say dyrn» dixiA Bremiî, say dini» natima SKriitory-ayî, say din nemtiiniii».
D. MedeAniqery FAorian Aaron, însT.rrinat Ky KYrsYA istorie! TiniaersaAe în KoAeriYA- na-yionaA din St-SaBa, KynosKT.nd KÎti> BT.tT.maie adyqe Ainsa y-neî istorii a natrii, s’a îndeAet-niTit a o îmiAini mi în anyA tre-Kit a dat Aa Ayrnirni, în tino-rratfia nrÎBÎÂereatT. a D. I. E-Aiade, tomu TeAdintT>iy, iar ne Aa înTenityA anyAYî KYrn.tor ne TeA de aA doiAea. ATeste doi. ioinyiT Honrind yn iieriod de 1496 de ani, mi îrmenînd deAa anyA 105 deAa Xs. adiKb de a a n.sboaiGAe PomaniAor ky -'Darii, se înnee Aa anyA 1601 Imnreym. kt Mixaiy eiteazYA.
De nrisos este a arsta oste-neaAa.Te a trebyit st. jerttfeas-kt> aytorYA «a st» adyne rniinye KT>t s’ a nytyt mai adeBBrate mi se Komnyie <§rymoasa istorie a natrie! noastre. ATeasti. ostenea at» a trebyit st. $ie ky atT>t maî trydoasi. ky KT.t kt. ini ny-gineAe anaAe Te se a^AT. ma-nysKrinte ne Aa deosebite «fa-
•	miAii, stay asKynse say Aem.-
•	d-a te, fhrT. niri yn «Joaos mi ne-ste niuim. Breme se Bor nn.ni>-di ky totyA, KT.nd ar nytea say si. Ae tini. re as kt», say st» Âe în* Kredinijeze aAtor rânitor! na st. Ae dea Aa AYminTi ky Kare acea-
sta s’ar radina niYAte nedome-rirîmi s’ar înAesni foarte mYAt AîKryriAe istoririAor rymînî. Dar asyiira aTemtii nririnî se Ba Bor-bi îndestYÂ în nreKYBÎntarea ne rnbteme D. AAeKsandry Geano-tay LesBiodaKS anyne Aa istoria îmm>rayiAor Otomani, Aa nare domnia sase îndeAetniqemte a-KYm.
Kyrn kt. D. Aaron a înAesnit skoiiya Te’m! nronysese, <£ie Kare rititor noate jydeua foarte Aes-ne. Mi s’a întT>mriAat st. bt>z citind domnia iirea <f>eriritYAYÎ mi de BeriniKT» nomenire Bredniny-ay! Mixaiy ViteazYA ky Aaan.-mÎAe ne ok! mi ky nentYA sba-tT.nd de SYSriiiiyrî. Ano! Te do-eadT. mai mare se noate da de interesYĂ mi entysiasmYA Te a mtiYt aytorYA st. reeerse în Kar-tea sa ky atT»ta isKYsinijT. iui <Pi-neijT.? AaKrT.m’a n’a «fost niri o-datT. yn tribyt sÎAÎt, ri n>snAT>ti-rea Tea mai adem.ratT. mi mai nreijioaST. Te o inimi. ST>yettatT» de intonarea yne! snrieri adyqe aytorYAYÎ snre ‘mYAjjymire, în-symî am ritit, «fain. ky bărbaţi! mi ky dame, eiana aTeAYiam! eroy, mi ky mare mYAyymire a sy^AetYAYÎ am BT>z¥t miroaie de AaKrbmi KYrrT>nd din OKiî asKY-n.toriAor.
MYAtiYinitT. dar <£ie D. Aaron nentry nenreyyita jert<h» Te în tot ninYA a $T»Kyt Komiiynerea mi tim>rirea istoriei iiatrieî. Toy!
iiatrioyiî se nor întrece a db-(midi Kite yn eKsenuiAar mi a’a citi kt AYare a minte atit Ka st. KYnoasKă ne ay «Post SAăBÎyiî Aor strămonrî, mi să desrădă-cineze otrăRitoarea idee a nimicirii ce în KYrţiere de yo BeaK s’ay Kăsnit maKiaBeAismYA Să o înKYibeze în iniinÎAe RymîniAor, nentrf înnarte rYiuinoase inte-resYrî; Kăt mi Ka st» înAesnea-skt» iixbAi narea mi ceAor AaAte toniYrî Kare se aipeantă ky nerăbdare. SoKotesK Kă hy nyyi-m» cinste ar ‘Pi nentrY natria noastră dana nrin sybsKriiiyie s’ar înăAija ayî Mixa# eiteazY, acestyi *Iezar aA RyfnîniAor, Yn monymenţ Aa aokya ce s’ar ră-si mai de KYBiiniiă, mi ky insKriu-yie notriBÎtă KYisnrăeÎAe mi BÎte-jia ayî. Tot sYbt acest mony-ment s’ar KYBeni a se denyne mi rămămiiuAe HaiiYAYi ayî ce stav asKYnse mi neKYnosKYte SYbt o Aesnezioară în s<Pînta biserÎKă a mănăstire! DeaAYAYÎ. Ny este îndoiaAă, Hă toii! cei ce iioartă în neiity-Ae inimă iui simtiinente de Rrmăn, Bor mer-ye sure Bizitayia monymentYAYÎ acestYÎ eroy mi aA SAaBeî Ry-mănieî ky âceeamî smerenie mi rîBnă ky Kare se zice Kă neAe-riniî de deosebite reAiyiî mergea o dinioară Aa ’aokytî sfinte snre s<Pinyire sax uoKăinyă.
S. MarKQBicî.
despre christianism:
în gazeta teatrYAyî s’a dat a-dPară yn estraKt din ceAe din yrmă zÎAe aAe flomnei ky titAY de Kreipinarea YnYÎ rireot ido-AesK. Ile AÎnră aceA estrat se aAătYrase mi Yn KtBănt ce am aAKătYit într’adins nentrY «Pîiya BădYBiî, rostit în adynarea re-Aiyioasă.	KYBÎnt îa £ă-
rădyisem a se nYbAiwa ky aAt nrÎAej mi iată se aAătyră aci.
((Fii mei, zise bătrinYA. Ţre-KYt’aY înKinarea de idoAÎ mi im-bra Aeyiî dYriă ce a Benit Da-fya. NoroadeAe nămîntYAYÎ Ia nor KYnoaiye mi se Bor YmiiAea de bYnătăyiAe ayî. NeAeynriri-Ae mi natimÎAe s’ay isronit din cer mi ido Aii se deranănă. O-mYA ceA Be«iy se înnoeyie mi AYmea îmi ia o aAtă «Payi». Un şinryr Dynmezey Bor Kfnoa-ipe toyi Aa Kare noî ne în-Kinăin, mi acest DYmnezeY nentrY ixbirea sa de oameni se a-rată noă în Treime mi în treime ne înKinăm ayî. E de trebyin-yă a tăAKxi această taină ne-înyeAeasă de mintea omenea-sKă. Toate noroadeAe ’iiiî ay <Pă-KYt Kăte o Kredinyă, dar aceea e cea adeBărată Kare e <Pă-Kătoare de bine omenirii iui BredniKă de KYBÎntarea omYAYÎ. Kredinyă noastră e nororîtă din cerYrî nentrY Kă e dată no>
imn KtnîntYA ayî DYmnezev. He\ VerniÎK nrin nroorOmî st»î s’ân»-tat AYmiî na nrin niipe mYritorî. Uli tT>Ama<iî îpkt» nedestoim a de-SKrie a<ieastT» «fiinuT» nemT»rymitT>:* IIrin «fiiYA st»y însT» mi KYBT»ntYA însYrnîs’a desKonerit înaintea ay-tniî întrY tdati» miAOStinirea sa. N’are trebtinin» *ieA A tot-nYter-iîîk de înRim»<iiYnea mi jert«feAe ^TiiitYrÎAor saAe. Kredinpa a dat’o oamenÎAormio qere deAa dînmi nentrY «fericirea Aor. Arnea dar nentrY «fericirea noastre îmn»ra-tYA 'ierYriAor se arat/bnoi*în Treime. KYnîntYA mi Fi'iya st»y s’a Koborît nre nT»mînt mia AYat trxn de om, s’aînbrbKat ky materiea mi iarhim ky trYiiYA s’a sYit Aa «ie-tyh na înninîndYne ayî st» cinstim mi st, SATiRim tot*ie este dvm» a ayî asemănare. AtfAaiji dan» kt» Dîxya mi Materia sînt doT» în*ie-nYtrî ne«vini<ie din nare se aAKT»tY-eipe tot YnÎBersYA mîfîn nare D y m-nezef e nretYtindinea, îmbrbyi-iiţind totYA, «fiind în toate ne sfbt toate mi nreste toate. K/bnd DymnezeY e înKÎnat în treime, e ÎnKÎnat mi KrezYt în toati» însvmimea Dimnezeireî saAe. Kredinjja nYST» în AYKrare îm-nrbipie întYnereKYA mi arm»pirea, mi mîntfeipe AYmea. Voi sînteyî m»rinyî de<fami AÎe; na Beni odatt»* Bre mea nînd dintre Kreipini Ror 4\ înnora ai, domni mi stT»nîni-torî. în zadar Yn tatT» pa zme Ki>Krede ne Dmnezev in Treime
mi i se înmoi» ayî KÎnd tot dYXYA mi materiea *ie este în «fiiYA stjT mi nare sînt aAe ayî D?mnezeY insYinî Bor «fi iiT.rbsite ky totYA, KÎnd a^eAe neBÎnoBate «fiinije înKredînyate înrrijireî n'hrinuiAor de a se Kreipe dYii'b nrednisiea omYAYi mi SAaBa ayî DYmneze1î5 mi în Kare s’a* si»dit din atot-dT»rnhia «leAYÎ nrea MiAOStie toate seminj^iAe «fanteî qeî bvne mi «fericirii, Ror «fi m*rbsite â se Kreipe intri întinerin, nY aor <fi AYKrate mi înrrijite mi Ae Bor n'bn'bdi bT»AT»riÎAe natimiAor iui aAe neipiinueî din nare nirqede rbYtatea mi tÎK'bAoniia! In zadar stimînitoriî Bor zi«ie kt» Kred mi se inKini» ayî OYmnezeY în treime, KÎnd eî Bor bajoKori «fiinya Dimnezeiri, mi ni Bor înrriji aa noroadeAe SYiiYse mi înKredin-jiate Aor a’mî AYa o asemenea areipere mi desBOAtare aDixYAYÎ mi Materieî, na nrin iniinye mi memeuiYrs'b ajYnn» Aa Bredniiia omYAYÎ. Inzadar nreoijii mi KT»ne-teniiAe Kredini^eî Bor zi«ie kt» Kred mi se-maim» ayî Dimnezev în Treime, KÎnd Bor neînrriji Dyxya mi Materia tYrmeAor în-Kredinuate mmuneî Aor, mi în-souindY-se ky tfiareAe qeAe «fireipî mi dYXOBniqeipî, materiea o bot AT»sa în nrada AYniAor BT»zYijîţ mi dYXYA în nrâda AiniAor qeAor nem»zYyî.»
Uliroae de AaKn»me înYnda o-brajil kybîosyayî bi>trin, mi toati»
adynarea âSHivjn însY<?Aat,b de dtxTA DomnTATi aceasta minyne asti» desirbAire, în nare se şedea Atot-miAostiBirea ayî Dymne. zey nentry ‘P'Mityra sa, mi miroaie de AaKrbmî înynda«PeiiiAe a toa-tT> adynarea. Dirm» aceasta iar Yrm'h b'htrînYA:
(( Kredinya atî Xristos e yna nentrT touî mi touî Krezţnd mi îftKinîndyseaden'brat ayî Dymne-zeY în Treime, Bor «fî mîntyinî, se Ba s^rTta adeBrYA mi nacea, mi Bor naipe drarosUa mi «fericirea, se va «face o tyrnrb mi yn m»stor, mi miStoryA îmî Ba nyne syf AetTA nentry oiAe saAe. Aceasta este, «fii nieî, taina mi dorina Treirneî, îniasfeA s’a arătat Dsmnezey Avmeî nrin RtbiiUta miFiiYAS'bY, ut nentry a sa sAaBi>, ci nentry mîntyirea omTAYÎ.
((S'b Benim anym Aa yrrm>rÎAe ceAe mîntyitoare aAe aceipiî Kre-dinne nyse în AYKrare în toatT> «fiirma eî. Lymea aceasta este o ÎKoam» mi yn ajm a a Âtineî ceî BÎitoare. Kînd ornYA cinsteipe în sine mi în.anroaneAe s'bY ne Dumnezei, înrrijind dyxYA mi materi-ia Ka ceAe mai sfinte rn»rijî a Ae saAe. Mintea ayî se AYminea-zt>, în uaAea sa yrmiazT» K*Binty-ayî, în iiyterea dyxYAYÎ s'bi are destoinicia Bieţii, ky KYnoipinna mi meipemyrYA st>y e în neînrri-jire nentry xrana de mîîne, mi mi nrin yrmare isniteAe Bieijeî sînt maî iiyyine, tui Kînd se în-
«f'bijimeaz'b, ijiie s'b Ae înBinri, mi S’b treaKTi neste dînseAe; mi în sonietatej uiind aokya ceAadeBi»-rat dym» destoinicia mi nreyrsirea sa, înidjneipe o toarta în nem™-pinitYA Aanii ce se Trai» deAa nimÎK ninii Aa Dymnezey. Ky-rjetYA omYAYÎ este yn înyer trimis din Atot-miAostiBirea ayi D minezi Ka st»’a mînrie nentry tfanteAe ceA byne, s'b’a mts-tre nentry ceAe reAe, mi s'b’a nOB'hyyiasKi» nenaAea KtBÎntYAYi* Acest Kypet, în omu ce adeB'h-rat se înKimi mi cinstipe ne Dym-nezey în treime, e tot d’aypâ în iiace ky dinsYA; mi aceA om se «face nrieten ky sine însymî. Sy-«fAetYA oinTATl e nemyritor mi KyyetYA Ka ymbra yrmeaz'b dym» dînsvA înbrhKat ky ginerea de miiite ini dinKOAode mormînt: de a ‘fost nrieten ky dinsvA în AYmea aceasta, în nace e kt dînsYA mi Jn cea AaAt'h’mi îa mînrie în sî-nn Vecnicieî de «fanteAe saAe. Ox! «fiÎAor nedeui darh kt* îmirb-r i>nia ceryriAor de acî se îricene; mi senr o aipeirtbm din koao nî-m> KÎnd st'MiîniiAe ny o Bor statornici nre n'bmînt.
((Iar din nrotÎBi>. Kînd omYA e neînrrijit în materia mi dyxTA s'bi, KÎnd aceste	aAe Dyin-
nezeirî dintr’însYA nT sînt ay-Krate Ka ST>’mî dea rodYA Aor. OmYA aceAaymbA^ întry întyne-reniui neipiinip»; Ka s'b’mî îmnAi-neasKt mrfteAe mi trebyinyeAe
(6)
seaseam'bn'b'PiarbAorceAor sabatici; în sine nY are Brednicia «a în toate iiriAejyriAe stihii a<pAe a sa xram>; mi KÎnd este synnys Ia mm'bdesK natimiAe ceAe asnyn-se mi YmÎAÎte; BÎKAenia, minciynaj zâBÎstia, xoyia mi aAteAe, iar «înd este ky nytere, atyncî e Aey, neserios, setos de sînpeAe uii osteneaAa anroaneAYi st»y. A-ceste uatimi ay în sine o AYntT*, o tridi» Be'iniK'h, mi eA nentry sine ny e «Pericit, nentry anroa-neAe irhrybitor, yn amesten de a tyrbyra armonia «PraipAor sivi. IIIî KÎnd Aymea e nAinnb de ast-tfeA de nenorocite «Piinpe, atyncî societatea seam^ni» yn iad, mi d»ie-Kare om e yn demon myn-citor nentry cel AaAuî: <Pie Kare aipeantc» din naryba aAtyia a se «Poaosî, iui a’mî «Pace o norocire înniniitTj din nenorocirea mi tî-K'bAomia aAtyaiasay obmteasKT». IlriBicî ne aceipî stcmini aî ay-miî, ne aceipî try«Pami Romani kt> îmi nyn fericirea mi SAaea în mYALjimea robÎAor ce Ae say-jesK. Vedeijî ne aceipî nreoyi ido-Aescî K'b’mi ay a«pAat interesYA mi «Poaosya Aor în orbirea mi ne-ipiinpa ndroadeAor. IlriBiijî ne aceipî ner^CTiteri de byKate kt> aipeantii foamete iui Ainsi> de obipe K-a s'b’mi noati» Binde jir-nipÎAe ky nrei| mi st» se îmbo-rc>[ieasKi> din tinirAomia ceAor-AaApî. într’yn KYBÎnt totYA e bAestem, mi îmirbi'bcia ayj Sa-
tan aKOAO ynde oamenii ny Bor
i
KYnoamte ne Dymnezey. dyrn» kym s’a Bestit eA nrin FiiYA st>y nentry mîntyirea Âor: mi itype-tYA am zis kt> yrmeazrb dym* sy«pAet mi yinerea de minte ny se mterpe. în KÎn e omYA ne* SAi>Bitor ky adeBT>rat în Treime în AYinea aceasta, în kîh eecnin e mi în Aymea ceeaAaAtb.
((Vedepi «Pii mei nit este de rmintyitoare Kredinya aceasta, KÎt a îm>Acat mi a s«Pinyit ne ne om! ce «Prbijie mi draroste nyne în inima oameniAOr! ce y-nire mi înpeAepere între noroa-de, mi kt^t* ii refacere mi ymy-rare a tot «PeAYAYî de trente aAe omYAYÎ ce nînfb aci în acea îm-irbrhjjie a Rvyayî say a ayî Sa-tan ce a isBorît din neasKYAta-re say din nimat ati>ta era de ani>satb mi pemea sybt yn jyr de 4>er aA nyterii mi aA nedren-tTjpiî! OmYA din neasKYAtare, de ynde isBoraipe ui>KatyA mi ne-Aepiyirea, s’a 4îrbKYt Brbjrnaiu «PeAYAYî say anroaneAYÎ s'bY, mi de aci s’ay ieit asynra nrbmîntYAYi, rbytaţea, nisma, nedrentatea, rbsboaieAe, robia mi pemerea; mi mjmîntYA s’a «P'bKYt BaAea iiAÎuperiî. Dymnezey a trimis a-SYiira m>mîntYAYi ne aAemiî sil nroorocî mi bine-Boitorî aî oa-meniAor narii ay Bestit în I-sraiA ne Mesia say dorita amtentare a bineAYÎ, iui în aA-te noroade, de mi în întyne-
(7)
reKTA îi)Kim>riî de idoAÎ; înaintarea minyii omeneijiii nare este o SAYjitoare a KYBÎntYAYÎ; kt»4Î dYXYA DomnYAYÎ de o notriBT» se-întinde asYnra n'bmîntYAYÎ mi se-îmnarte tfilAor st>Î seAor a-Aeuiî. Aqeiyî bT»rbayî ay nrooroqit mi ay nren»tit mai nainte de Bea-kytî Koborîrea KYBÎntYAYÎ din qe-ryrî* KYBÎntYA arBenit nre in»mînt •m»SKÎndyse din Fecioara, Kyrv yenia qea mai naAti» mi nesyn* nysa» Aa niqî Yn tfeA de natT», a BeKyit ky oamenii mi a rystat toate amfbr!i>4iyni.Ae Bieyiî; mi a im»ntyit AYinea. KYBintYA, $iiAor, sinrYr noate mîntyi AYrnea liii a nren»ti mi în^iinya îmrrbrbyia 4erYAYi! KyBÎntYA riYne drarostea între oameni^ naqea între nea-myriAe mi stT»nîniiAe mmiînty-ayî, mi urin EBanreAia say byna Bestirea sa adym, ne toarc* ay-mea într’yna mi tfaqe o tyrim» mi yn m»stor, o tfainiAie ynÎBer-saAT> mi yn 4>oaos de obipe; fe-riqirea. KYBintYA a nAHns mi s’a mirat kt» uasT»riAe qeryAYÎ mi <£ian»Ae m»dyriî îmi n>şe»K Ynde S'b’mi «faKT» kYÎbyA mi bî-jynia, iar nymai Fîya OmYAYÎ adiKT» QmYA n’are ynde st>’hjî nAeqe nania. KyBÎntYA a noBT»-yyit ne qeî qe ay Benit Aa dîn-sya a’î s<fT»tyi Ka qe st» $aKT» snre a se mîntyi, kt* de Bor Boi mîntyirea 4ea desT»BÎrmitT» say tferiqirea întrean» mi 4>i»rb i-«mite, s'b’mî BÎnzT» aBeriAe, st» Ae
îmnaryT» qeAor qe nY a¥, adini»' între sine mi st» yrmeze ne Yr-tnŢ» dym» Ea, adiin» dym» by-BÎnt; KyBÎntYA a dat niAdi» de îmni»rT»yia qeryAYÎ dvnre nbmint «are este o nrerbtire, KYm am zis; mi ÎKoanT» a qeAii dym» moarte, sm»AÎnd niqioareAe yqeni-qiAor, mi an»tînd kt» qeA mai mare st» tfie qeA mai miK KOBÎrmind ky drarostea iui ky înrrijirea.
«Vedeyî îmnereKerea între nea-myri mi deosebirea AeyiAorXor. Trejii ne qeî AaAyi îi nymesK barbari, mi OBreî m»rîni. Vedeyî try^ia RomanÎAor mi asnri-mea AOr KT»tre qeAe AaAte no-roade. Vedeyî starea omenire! între dînmiî kt» se îmuarte ori în st^nîni say în robi:	tfiii Aa
dînmiî sînt în Kateroria robÎAor, mi neBestÎAe în Kateroria «fiiAor. Ama dar KyBÎntYA ziqe „kt. uy „e Eaaîu sax barbar, OBreiy say „m»rîn, sn»nîn saY rob, bărbat „say 4>emee, qi toyî yna synt In ,,îmnT»rT»yia mea adiKT» în imnv „rT»yia KYBÎntYAYÎ.46
In IsraiA ynyerea este yn dar de Kare se înarebniqea nymai îmm»rayiî mi nreoyiî, iar Ky-BÎntYA ynye ne toyî deAa îm* m»rat nîm» Aa rob, mi ne toyî îi treqe nrin SKT»AdT»toare mi îi îmm»rtT»mai|ie de aqeAeamî taine, mi Ae di» aqeeamî 4>T»n»-dyinuT». KyBÎntYA a	ne
toni oamenii de obijie $iî aî ayî Dymnezey mi inoane bîi aAe
Dimnezeirei. Fii mei, noi în a-dmarea noastre n’aBem înain-tene aAtT» ÎKoannb de KÎt anea-stTb Rrine S'bran'b, semniA sfin-uit aA moryiî Aa nare ne-am xotTbrît mi de Kare sintem rata, dar ea seni odati» aremea KÎnd biserina aii Xristos se Ba îm-bri)Ka Ka o mireasa înaintea mi-reAiî ST>y de toatT> marea ki-niinijT>, iijj UmnAa ei Ba fi îm-nodobiti» de inoaneAe Dimne-zeireî ini aAe aAemiAor st»!, mi tot KreipiniAse Ba înuina Aa dînseAe mi Ae Bor SAiji. Inoa-neAe acestea bot fi nise în Bi-seriKb Ka in Kin rai semn de înKinare mi cinstirea fotsobori-ATi Kreipinesit. Dar afarb din BiseriHT, ÎKoana nea BÎe a aii Dirnnezeî înaintea a tot Kre-ipiniAii este O m i a, astT» rm»-reay'b fbntirb a Dimnezeirii, fii aA Air Dimnezei mi frate aA aii Xristos. Cinstirea mi SAa«a aii Drmnezei din nerirî, Kreipi-niA o da» frate aii mi anroaneAiî st>y nre n'bmînt. 4ine ni iibeipe ne Om, ni iibeihe nin! ne Dimne-zei, mi nreKim înaintea omiAiî este in m»Kat de moarte mi in saKriAeyiy a jefii mi a batjoKori în Biserica aii Xristos o inoa-Ti h, ama mai ki nrisos este în rn>-Kat mi fir de neAe sfinte neA ne batjoKoreuite, anasT» mi des-noaie ne frateAe st>v. Dirnne-zei iartTs, dar fairta în sine e o neAeymre mi din firea eî adine
bAestemiA. Unde oamenii îm-narte iniAKi aAtiA, ni ninştesK mi iibesK ne om, înde nraBÎAe-Ae în de obipe ni sint întemeiate ne drentatea nea BenniKT», “ni fane aAtiia neea ne ni Boemii srb,yî faKT> yie aAtiA,“ aKOAO Dimnezei iartT», dar fanta din firea sa e bAesţem, mi înde Dimnezei ni este KinosKit mi sat>-Bit, aKOAO e iad ia, mi Satan îm-pT>rbyeipe. Anestea ni Bin de-Aa mine ni deAa KiBÎntiA.
Ka st» fie înnetare de AintT» între oameni mi odixm,, era des-tiA moraAa neAor zene norînnî nise în AiKrare mi nbzite de tot omiA: însi> na st» fie mîntiirea mi ferinirea des'bBÎrmit'b trebiia st» Bie moraAa KiBÎntiAiî. „Ot»-„mîntiA e moipenirea omiAiî. ,,mi îmnAinirea DomniAiî, iar „DomniA a zis OmiAiî: Kreipeyî ,,mi B'b înmiAyiyî mi iimiAeiii ,,rnbmîntiA mi bt» biKirayî de ,,dînsiA.tc Atinnî e biKiria, a-tmni e ferinirea KÎnd oamenii irinînd KiBÎntiAiî, se Bor b*Ki-ra de obipe de moipenirea aot, mi aneasta e zisa StmiîniAiî ,,BÎndeyi aBerea mi o imnarte sbraniAor mi Bino dine mine*6 ,,mideani iseoraipe: ni înrrijiyî nentri zioa de mîîne kt» ipie DomniA ne bt» trebie.“
Iar toatb mnerea in Aiurare a anesiii moraAe a KiBÎntiAiî snînziri» deAa sinnrb înKina-rea mi Kredinya ki desT>BÎrmire a
(
atî Dymnezey în treime: a ny m>KT>tyi say Tremi oihya niqi îmiirotisa Tati»AY), nare e ayto-ritatea synremi», nÎ4Î îmnrotiua Fîyayî nare înKÎnyeipe materia, niqi îmnrotiva Dyxyayî S«fînţ, nare este Mintea YnieersaA^. llli toati* aqeasti» nem>Ki>tYire siiînzYri» întry «reiperea omyAYÎ în de obipe mi întreari», întry ay-Krarea în tot oibya mi a jpiin-peAor mi a meipemyrYrÎAor. HiA-da Kreiperiî, «fiÎAor meî, nea dat’o însYinî StimîriYA ky yqe-niqiî s'bî, kt» ny a aAes na si» 4>a«i» ne OmYA qeA noy say a-nostOAÎ aî s'bî, niqi din K'brtY-rarî niqi din «farisei nare era îmb'btrîniyi întry m»raBYriAe O-myAYî qeAYÎ BeKiY, ni din ne-SKarî mi nroipî nari, «Hri» rriYA-te Kynoipinye niqi desnre bine niqi desnre n»y asemenea nryn-4ÎA0F asKYAta mi se «forma na Koniî nrin «reipere snre înnoirea omyATÎ. Adim» ny a aAes ni»mîntYA qeA ky suini «a sh arynqe si»mînya, qi yariua ynde ny era KresKYti» niqi o byryia-m». Kreijîerea de obipe mi în-treari» deAa mare nîm» Aa rniK este adeBi>rata înicinare a omy-ayî K'btre Dymnezey în Treime, mi mîntyirea omyAYÎ deAa robia n»YAYÎ. AAt-«feA m»rinyiî, n'bstorii, xyacsk mi batjoKoresK Dymnezeirea Kînd niqi asKYAtnb niii ynneaz'b KyBÎntyAyi; mi ky-BÎntYA e mare 4e este si» dea
9)
înaintea ayî Dfmnezey, kt>4Î «fie 46 yenerayie ny omoare ny-mai«feri«iirea sa nrin nenreiperea tinerime! saAe 41 nreg'bteipe ’ o âAti» eiitorime nare dinsean nîm> Aa aAtYA îmi Aasi, neAeyiyiriAe mi rbYtatea sa mi se Beqniqe-îpe îmii'br'byia iadyAyi. Kybîii-tyA 4e Ba da am zis kt> e mare, «1*41 o yerierayie 4e a batjoKO-rit mi neînrrijit Dymnezeirea în om, ny noate si» nasm» iui st» «formeze «fii aî AYininii qi ai în-tynereKYAYî, mi bAestemYA yr-meazi» din neam mm» Aa aAtyA mi osînda e Beqnitn»..
“Dar nredinya noastrb, asti» «fiÎKT» iniAOstiBi» a qerYAYÎ Ba «faqe o suimbare ky totvA asy-nra m»mîntYAYi; stT>nîrnÎAe m»-mîntYAYi Bor AYa o aAti» nre-«faqere. EBanreAÎa Ba OKiirmyi mi Ba «fi nraBÎAa nOroadeAor, KT.HI voinya DomntAYi este nre-kyiq în qer ama mi nre ni»mînt.„ --------------
LOGODNICA BRAZILIANA. .
MarKizYA^de TonzaABa eray-uya din nobiAiî nortyrezî 4e av yrmat ne loan IV, strbbi»ti»nd marea AtAantiKi», mi se-dysen» într’ yn aAt emis«fer st» nayte o snimare înmrotiBa nenoroqirÎAOr. Soarta sa era Aeraţi» ky a ynei tineri mi «frymotfse ternei «are îi Kiiipirase toati» drarostea; inşii ea ny nyty si» yie înînrotiea isbireî 4e o sîaî a’mî in»ri»si ya-
a
ra mi <famiAia, mi obosirÎAe mi AÎnseAe K'hA^torieî drhn>n,hm>nd kt totTA a eî s'bii'btate, mTri a-jTiirînd Aa yhrmYriAe BraziAÎeî Ynde a iui n'bSKYr in Senior.
MarKezTA reinase irbd tb mi se ÎUKini> kt totTA întrT Kreijierea tfiYAYÎ siif mi întrT sÎAinya de a adYna starea sa lea d'br'bmmat'b «ie 5i o risiniserh înt'bmnA'hriAe.
Aaowzo era Tn koiiîa BrednÎK de nrbit, iiAin de Ki>AdYn> uii de BioisiTne; ne Aburii o «fire bAi>n-di> uii Tn itaranter simyitor, a-Bea m’Tn trTn sAobod mi simij-tos, 4>aya nTyinteA Kamoaneurb, OKii BeseAÎ, mi dinyii kt desT>-BÎrmire aAbi, «forma din nreTm» kt taAia nredninh de însemnat nrin notriBÎteAe saAe nronoryii mi kt rrayia #ireasKi>, tii tot iiAÎn de armonie. Kînd se rindea Aa Kreyiereaati, atYniî ta-tiiSbT simyia inaî rrozaB ner-derea st'briî saAe. NenTtînd din aqeasfb nmim> a’A trimite în ETrona, se SAYji kt toate mijAoa-H6Ae ne nTteas'ba^Acîntr’aqeasta în Rio-laneiro, mi m>rinteasKa sa înrrîjire ut remase #bn> a $i r’bsnA'btit'b.
<tXIe nenoroqîre, îmiziqea bT-iita Marnez, dana 4>iiYA meT, Kare #brh asemănare este qeA mai tfrymos mi mai bine Kres-KTt din toati> qetatea, ny Ba a-Bea niqî Tn tfoAos din aceste da-mi aAe saAe, KÎnd daruriAe no-roKTATi Ae-a nerdît.,, IUi se ;
nre'binbAa kt nasTrî mari în Ka-mera sa reneti>nd : “Starea mea, o starea mea ! »ie te-aî ^iiKYt?...,, într* o zi în Breme ie se AT>sa kt totTA în obiqînTiteAe saAe dYrerî, tot de odati» se onri în mijAOKYA lirei m’iA'briî saAe mi în Breme de o bymb jYnrbta-te de qeas se araţii KT«PTndat într’o adinKi» Kibzyire. Ile Tr-mii, demtent'biidT-se din BÎsa-rea sa, norynai si^î îniueAe-ze Tn KaA uii se dTse kt rra-bb aa mbni>stirea de***. Dt-nii o AYiin» s<fabtYire kt STrory-sa, stariya aqeAii monastirî, se întoarse a Kash, mi înKÎzîndrşe în Kâmera sa, netreKY r'bm'bmi-ya serei întrT SKrierea oare-KT>-ror SKrisori.
A doa zi de dimineaij'h Tn mare mi însemn'btor uanet 4>y rata mi se trimise Ki>tre Tn ne-rYybtor flortTrez, AOKTÎtor Aa St-IlaTA mi foarte KTnosKTt din nriqina aBerii saAe qeAii mari. Kt Kit se arironia Bremea în KÎt MarKezTA sii noati. amtenta res-nTnsTA kt atîta eA se a$Aa în bimYiaATb mi neastîmirbr. Pes-nYnsYA, sosi mi MarKezTA se înKise iarb în Kamera sa Ka sva qiteasKi».
Florynqind ne Yrmi> si» KÎeme ne AAonzo, <6#îta mef, îi zise, «freKÎndy’mi miîniAe kt Tn aer de mYAyYinire, Brear’ai si» te însori ? AAonzo nare îmiiAini-se mante-snre-zeqe ani resuTn-
(«<)
se fT>rb a maî sta ne rîndfrî: Vkt toati» inima taîKb,, ini zi-Kînd acestea, okîî qeî strbAYqi-tnr! aî doni KAareî, frvmoase-Ae niqorvuie aAe doneî IvAieî mi mii de aAte frYmyseyî a Bre tneî jYim»tT»yî de dfzine de do-ne i se înfT»yimarb în dYxv’î într’ vii amesten «Poarte nAT»KYt. „Ama dar te eoiv însvra, mezî fi»t¥A mev. Am sb’yî siiyîy qe-Ba însemm»tor ini interesant, n’am trebvinyT» ST»’yî ad*K a minte kt» noî am nerdvt qea maî mare narte din aBere, kt» firea nryinT» nădejde am de a o redo-bîndi mi kt» nîm» atvnqî noî svntem nrea sT>raqî.
„DoresK Ka st» tre^i în Evro-na în Breme de KT>yî Ba ani, st* dobîndeipî ahOAO foAoaseAe qe Ae are qineBa din KhA’btoriî mi înBT^Tjtvrh* nrenvm mi denriri-derea ky soyietafea qea mare; doresK în sfirmit Ka sT»’yî iei în Avme noziyia Aa «are mi nayie-rea mi Kreiperea îuî dav drentvA; dar aqeastT» dorinul» nv rioate a se îmnAini fT»n» bani, mi în starea noastrT» sinrvrYA mij’AOK de a ne înAesni de ban! este însr-rbtoarea. Se onri, sînyeAe se ytkt» în odrajiî ayî AAonzo Rare iiAeKÎridv’mi KanvA :	“Te în-
yeAery domnsAe îî zise,, Mar-RezvA vrmT» lari* “Senor lozef Mendey e dator tatT»mey nreKvm mi mie noziyia în Kare se afat>; eA e, nreKtm o jpii qeA maî bo-
rat nartiKYAar dîn Brazi Aia; o fiiKl», sinrvrvA wonÎA qe are, e sinrrra momenitoare a aBeriî ayî. Ey ’î am nronvs d’a vni aAe noa-stve famiAiî mi d’a faqe snimb d’o narte ky o naiptere stn»AY-qitl» mi de aAta ky o aeere mare ; fie reKYnomtinip», sav delii ertT*qivne, eA a nriimit nrono-ziyia mea ky toati» inima. S’a ri»sit ky KaAe Ka nvmaî denît st» meryem Aa St-llaYA vnde st» se mi fam» nvnta.
“De aKOAO boi norni Aa En-rAÎtera; brnvA mev nrieten, D. Mardavnt te Ba întT»Ani AaFaA-m*t. ’I am SKris mi nv sînt Aa îndoiaAi» kt» foAoaseAe desnre Kare ’a am asirrrat nv’A bot fa-qe st» xotTirasKT» a nriimi nro-noziyia qe ’î am finm de a’yî sAYji de enitron, de noBayT» mi de nrieten.în Breme de qinqî ani qe’yî Bei faqe intrv Kri»AT»torie mi în desT*BÎrinirea înBbyi»tYri-Aor. La îrnriAinirea aqestYÎ so-roK te bcÎ întoarqe ani vnde îyî Beî afAa nrieteniî, soyia... mi ne tatT»A tT»y dana vrsita îa ea ierta a trhi iiîm» atynq».,, Ta-tT»A mi KonÎAtA se îinbr^yi-man» nAini de simyirî. A noî zise AAonzo ky nerăbdare: de-moazeAa... Dar ea qe s'b fie nîm» amin, abia e vn KonÎA, a-bia are treî-snre-zeqe ani mi ky mîxnire îyî snviv (aqi Marwea zya se qerKb st» ia vn ton m-î serios) kt» sT»nrbiatca eî e urea
mybredă; ky toate acestea ne să zîk? kt» nrea nyyine Kynomtinye am desnre qeea <ie se atinge de nersoana eî.„
GătirÎAe norniri!’ se «PăKyră nimai deKît. Aaohzo Kare era iybit de obmte, îmî ayt» zioa by-m» deAa tineri! st»! nrietenî. Atăta mtia ton! kt» se dyqe as St-IIaTA mi da aKOAO în EnrAÎ-tera; iar însurătoarea ayî era o taînă înKă.
Vizita qea din irrm» <fy Aa mătYiuăsa stariya: “MLeryî kt DomnYA, ^ătTA mey mi «fie-yî stfinyii într’ajytor, î! zise această bym» mătyuiă. AAonzo tt emtî Tea din yrmă mAădiyă, tca din yrmă renrezenrant aA BeKiî mi sAăBÎte! noastre Kase. Fie bine KîBÎntat TeAa Te’yî va <fa-Me starea mi neatârnarea! dar nfyita Kă .datoriiAe taAe Kătre dînsTA s’af tfăKYt maî mYAte mi ma! sfinte, mi 4>ie Ka AanyTrÎAe de ayr să yi se nară tot d’ay-na> y moare !‘>
Ei se îmbărKară mi în nyyine zÎAe ajynseră Aa St-IlayA, Aa nort îî întîmninâră D. loze<£, in bătrîn miK, niYRred mi Biy, kt o Koadă AYnră, o năAărie întoarsă, o xaină Binătă mi yn jiAet kt 4>Aorî; yn aer de triymf mi bTKyrie se arăta în toată nersoana Ayî.
0 4>emee rintoană, oaKemă mi rrăiimeană îî nriimi Aa noar-tă; senor Iozetf o renomandă
Kă e sora dymneaATÎ; ea im-brăyiniă ne don ÂAonzo iiiPa nyiiă mi d’o narte mi de aAta, mi’! no#ti în saAon anynînd Hrte înainte. AKăAo doă tinere ne-rrese KYrat îmbrăRate adyseră o meiuToară înnărnată de nAă-TÎnte mi de noame.
In Breme Te AAonzo se în-BăAmămea în KomnAimente Ka să resnynzălnrrijiriAor senoreî, amîndoî tayi se trăseseră Aa o narte mi sorbia îmnreynă:
—	Korabia întinde BeAeAe mîî-ne, zmea mantizYA.
—	Kam nrea Kyrînd, resnyn-dea senor Mendey, iui dTiiă KYm îmî snTi Băz Kb ny trebye să nerdem Bremea.
—	Ny, nentry Kă toate sînt rata; sAobozenia enisnoiiTATî, ureotTA mi nyniî, toate not a se săvîriui Intr5 yn Teasl Dar <fii-Ka dymitaAe ?
—	Maî nainte de toate monsenior, ny tîta Kă IzabeAa abia e yn koiua înnă mi yn KoniA sAăbuior; ea din neuoromre a 4>ost Kinyită de boaAi» mitytiKa, mi din nri<fina sănătăyiî «iei sAa-be mi a trebiAor meAe TeAor myAte, edTKayia e! n’a nrea tfost înrrijită; însă no! Bom nytea în-Kă să indrentărn vremea ner-dytă.
—	Bine, bine, să isnrăBim treaba, mi toate se îndrentează. Senor Iose«£ monti o Borbă sy-roriseî, mi emiră amîndoî din a-
(^)'
nartament. MarKezYA inmtiinyă ne Aaoiizo kt» yermonia se Ba <Pa<ie nymai deKÎt mi a doa zi se Ba îmbuca a se dy<ie în Ey-rona. Ea soKoti asemenea kt» era înyeAent de a nrerăti ne fiiYA st»y nentry în«Păyimarea mi-resii. mi dym» <ie îi snYse a<ie-seAea «ie Mendey îi zisese, a* dăoră:
Fărădyeijie’fnî Aaohzo a îne-Ka în tine ori <ie «PeA de mim-Kare nenAăKYtă ar nytea să’yî însY«pAe ea<$ ady’yî aminte kt» BiitorYA ti»Y se reazimă tot, a-SYiira aieijiii AOtT»rii!
Vai! ama este, resnynse Aaohzo; dar jertfa e mare! O tinere înyeAeaută a tatăsăy yr-mă dYm» a^est resnyns.
Se trasen» «Pie-Kare în Rite yn anartament deosebit «a st»,oiî SKimbe xaîneAe mi să’mi «PaKă oare Kare toaAett»; abia se rb-tin» mi Benin» să’i no«Pteasnă în KabinetYA ayî Senor loze#, ynde intrînd a«pAară tn notar, yn nreot mi doi martvri.
Dete MarKizYAyi yn aKt în Kare era AeratT» o danie înseninătoare în 4»aBorYA <f)iiYAYÎ Săy; MarKezYA esnrimă a sa reKYnoiţiiny b uii Aozoao sărytă mîna soKrysbY. AntYA <Py isKăAÎt iui ne^etAYit SKoyîndy-se iui Konii dym» o-rîndviaÂT». Se ^iti în yrmă tes-tamentYA ayî Senor Mendey, Kare dym» ne asirm* o soartă ky-Biinmoasă syrorisei, Aăsa ‘Piesei
toată rămăiuîya nemărginitei sa-Ae stări.
SăBÎrmindy-se aceste nyneri Aa KaAe interesante, Komnania #y inBÎtată a no«Pti Aa EiserÎKă ynde era să se «PaKă yeremc-nia Kynyniei.
TatăA mi «Piya săy îmi «Pă<iea mi ynyA mi aAtYA o tristă idee desnre mir/easă, mi mai ky deosebire bietYA AAonzo meryea ky inima înnietrită Aa Eiserin h. TatăA săy tremyrînd soKQtin-dy-se asvnra rezYAtatYAYÎ ye-rernonief, îi znea ky oare-Kare envPas: “Trebye să înărtyrisim Kă Senor Ioze«P s’a nyrtat ky îndystYAă nobiAitate. Din riar-te’yi, înrrijaiye a te stănîni «Pă-tYA mef, sonoteijiete Aa tatăA stăY.,, Aaodzo îi strînse mina; dar inima îi era atît de nAină in Kît ny nytea să rbseasKă nim yn resnyns.
♦ Ky toate Kă o zi străAYiitoa-re intra urintre «PerestreAe ’ieAe AYnyl aAe oratoriyAYi, însă ny-meroaseAe «PăKAiî ne era anrin-se urimnyia o AYmină «Poarte ne-nAăwytă, de «Pie-Kare narte sta înmiryiyi doă răndfri de robi, bărbayi ini «Pernei; nreotYA mi martyriise amezară Aa aokv Aor nreKym mi AnzoAO mi MarKezYA. Senor Mrndey se dysese să a-drKb ue sorăsa mi ne «Piesa.
Kîte-Ba minyte treKYră întry aiţientare. în s«Pîrmit se ayzi yn sromot înartiiib urintre nare se
(14)
deosibia rAasîA yneî ternei «ie SKotea niiue yinete sAabe ky toate kt» era foarte asKYiiite. Nvmaî de KÎt se arbtb senor loze<P ky sorYsa, «are ady<iea say mai bine tîra dYni» sine o mi kt» «Pornn» omeneasKT», sybyi-ratiKT», neam* mi YSK&t'v», Kare dind din miini, din rumoare mi srîriind, se îmnrotiiua din toate iiYteriAe, nrbtYmeseî, ajytatb de natrY «Pernei a Kbror îrnbrbKT»-minte uii nAete în neorindyiaAT» an»ta «Poarte irmederat Ka<ie«PeA de SAYjbT» iiYtYsen» st» «Pani».
Fata era îrnbrbKatT» ky rone de inYseAirn» «Poarte rros AYKra-tT», rarnitT» ky o dantela» foarte borati», dar Kare dym» moda iior-tyrezb era mai ama de raAbe-m» Ka mi KiriYA ei; Aa Yreni mi îmnrejYrYA ritYAYi aRea niijie diamante de fn mare nreij; în Kit nentry rhteaAa deAa Kan nY isbytisen* ST»’i «Pain» Koa«Pivra mi. iiT»rYA îî Kbdea în nerindyiaA/b neste Ymerii neî SAabi mi ne-rrimomi. Fisionomia tatbAYi mi a im»tYmi an»ta yn neastîrmn»r nro«pynd de mîxnire ne simnia, mi adynarea întrearb rem'bsese îmmT>rmyriti». In KÎt nentry bie-tVA AAonzo, sînyeAe ’i se înre-uase în nine mi sta rata s’o ty-AeasKT* din BiserÎKT», dana n’ar 4i întîmninat o KT»YtT»tyrb rin»-toare a tatbsby. Kînd mireasa tîrîm rrbnim ajynse în inijAOKYA adynbrii, Rbzindy-se sAobodi»
renezi ky o mînT* nAeteAe îna-noi qe KT»zYn» într’o mare neo-rîndyiaAT», mi ’i se bT»tea inima de tYrbare mi de siAinueAe qe’mi «pT»KYse. AryriK'b mai întîiy o KbYt'btyr'b KTitre MarnizYA, ne yrmT» ky o sT»AbT»t.T»qiyne K btre A-Aonzo; «Pieipe Kare din' e! re-mase yîmit de qeea ne m»zyse, KÎnd ky mirarea a toatei ob-ipei, dyrn* qe se yît'i» mYAt Aa dinsYA ky yn aer sT»AbatÎK mi KoniAT»resK, se Ainiipi de odatb mi se amezh Aînrn dînsYA.
IlreotYA Kare o KYnoipea «Poarte bineny nerdv niqi yn moment mi nymaî de KÎt înqeny SAYjba ne Kare ea o asKYAta ky yn aer snerios mi din Kind în KÎnd a-rynKÎndy’mi okîi îmnrejyr mi o-nrindy’mi KT.YtT»tyra ne AAonzo KareAe odâtT» ridinind mi eA ne ai st»î întiAni ne ai ei, dar nr mai de KÎt îi at»st» în jos în toKmaî na mi KÎnd ar «Pi întiAnit neaiynyi easiAisK.
Iţeremoaia se si»RÎrmi ky în-letYA, mi AAonzo îmi fr»qea o s.îat» nesnysb Ka st» se întoarKT» mi st» saATte ne mireasT»; dar ea Kare iiii’ini AYase BÎntYA KT*tre ynib îi mai renezi înKT» odatb din oKii st»î qeî nerri, o KT»ytb-tyn* a KT»ria«esnresie, de mi sniin-batT» dar remase netbAnvbqitT» nentry bietYA AAonzo.
Emiri» din BiseriK s. MarKizYA Biind aKasb se atuezb ne snay-iiya ob'mnyit mi se anvuan» de
BorbT, desnre deosebite nrinini, nîm, KT>nd Ae de ten, de ipireKT, nrînzYA e rata.
Senora Tereza sKYza ne ne-noatTi sa nare, ziMea kt, ut’Î e nrea bine mi de aMeea ny Bine Aa masT>. Osm>yYA <fy maî myAt îmbiAinyrat de «ît deAinat, mi bynyria se arbth ne KÎnyrÎAe tytyAor, a*farb de aa ynyia Ka-re ^ititorvA îa noate riMi; în-s<fîrmit «fie-Kare se trase în Haine ra sa.
A doa zi, dyin, o yrnoan, nre-rystare d’a ’miÎMioareAe trebyi si» se nrerbteasKT, de drym. Senora arrhta Ayî AAonzo KÎt îî nare de rhy kt, mititina IzabeAa ny s’a înshiiTitomat îiikt,, Ha sa» Bie în nersoam» st/iuî ia zioa bym, de Aa dinsYA, însb.,.. LLIi byna da-mi) ar 4i Boit stihii maî yrrne-ze mirYA MeA Aynr aA ertbMÎy-niAor, Kbnd tînT>ryA nostry îî tbie Borba ny nerăbdare, dîndy’î în mîm» o KYtie ny o nodoabb at-Krat'b în diamant dyrib Mea din yrnn, modh deAa Londra, ry-rînd’o si, o dea în nymeAe st,y mirese! nentry kt, eA ny nytea st, aîbT, Miriştea de a’io da sin* ryr. M'btym'b-sa se dyse ky no-doabeAe mi se întoarse nymai de KÎt K’yn ineA de briAÎantKa-re nreyyia Bre-o dob-snre-zeMe rrane de diamante mi ’îa dete din uartea miresei ky toate KomnAi-mentyriAe Me o înBbya nriAejyA.
Dyn'b Me’mî ayt» zioa bym, uri
înbn.yimeriAe deAa nyoa sa femÎAie, AAonzo se dyse înso-iiit de tayh-sT,y sure ase îmbar-«a, KareAe’mî ayt, zioa byna, deAa dnnsYA ky doBezÎAe Meaî! maî bîî tinereye, mi îi detemo-BeuÎAe MeAe mai înyeAente, dar nareAe Ka yn om ky soKoteaAT» se «feri de ai siiyne nrîajna des-m>ryireî Aor.
Dîiit, KÎte-Ba sT,ntT,mînî A-Aonzo sosi Aa FaAinyt, ynde îa aipenta D. Mordaynt enitro-nyA srbY• Se dyserb îmnreym» în Kontinent, ynde, dyiiT, instryu-yiÎAe nbrinteip! trebyia sb ne-treaKT, trei an! xotbrîyî nentry KTiAbtoriî mi înB byT>t.yn,, En-rAitera «fiind iibstratT, nentry aAy! do! din Yrim,.
I), Mordaynt era KÎt se noate de bine aAes nentry sarMina Me aBea sb îimiAineasKT,, mi riymaî de KÎt AAonzo se AÎni de eni-tronYA st,y mi îa iybi ky mare draroste.
*leî trei am treKYrb ky rene-jyne, nAin! de nAT,KYte netreMerî. Ei BizitarT, AOKyriAe MeAe maî Bestite aAe Franyeî, ţîermanie! mi ItaAÎeî.
D. Mordaynt era înmtiinyat de MarKizYA asyura^ îrisyn>toa-reî ayî Aaoiizo mi asyiira tyty-Aor îmnrejtrbriAor Me se întîm-UAasera,. In Mea dinţiiv snrisoa-re Me tînbryA nostry urii mi deAa KYBioasa m'btymbsa, stariya maî întiiy de toate îî renomanda în
((6)
tr’adins de a?niî ni»stra inima nentrv femeia sa ky nare soarta ayî e Aeraţi» nentry tot-d’ayna mi fT»n» întoarcere, mi D. Mor-daynt adiiora kt» ky ades'brat asta este norYnKa ei, a Ki»ria kt» a Kare ar traije dym» sine ce-Ae mai mari nenorociri.
în eremea z'bboBirei saAe în Kontinent atît Rremea KÎt mi bi»-rarea sa de seami» fyn» îm-mbrijite între mYAuimî de nri-cinî, mi snimbarea foarte des a AT»KYin|ieî, în KÎt inima ayî Aaoiizo nY iiYtea a se îndeAet-nici Aa Yn aok mi de aci si»i se întîmnAe Bre-o nrimejdie serioasa.; AÎnn» acestea trebye st» snYe cineBa kt» eA nY era de o natYri» Ka aceAea înfAT»KT»ra-te ne Kare zîmbetYA Yneî bYze rymene, o Bie oKiadT», sav a-tinţierea Yneî miinî deAinate nY» mai de KÎt st»’a anrinzi». Ky toate acestea, D. MordaYnt se temea Ka m KYm-Ba aceşti» «Pire Rare nY se nornemte nymaî de KÎt, Yniti» kt simyibiAitatea ayî st» nYajYiin» odati» mai nrimej-dioasrb.
La soroKYA xotT»rît, ei Be«in» în EnrAitera mi netreKYn» aci ont-snre-z^ie Afnî cercetînd a_-cest aok BredeiK de bi>rare de seamT»; nrin yrrnare ei nYtnaî a-Bea de KÎt nYmaî mase ayuî a ziiboBi în Londra, însb nenorocirea de Kare se temea ky a-tîta rrijT» D. Mordaynt tot hy
HYtY st» sKarie de dînsa.
AÂonzo se dyse într’o zi Aa onen» din nreYm» ky urietenYA st»y, soaya BrazÎAÎei. n^imbin-dy’mi KT»Yti»tYriAe nrin saAi», ’i se ni»rea kt» niKi»irî nY mai bt»-zYse y n aok nybAiK Ynde seK-sya ceA frymos st»’i se nan» mai riAT»KYt de KÎt Aa onera Londrei. Linsa mYAyimei, stn*-AYcirea mai îndYAciti» a AYmi-neî mi marea KYBiinyi» a toaAe-teAor KontribYia, dYiii»aAYÎ m»-rere, a nricinyi aceasti» isnram». Nymaî de KÎt bbrbdeseami» kt» soaya BraziAian Kbta ayintat nrin Aorneta sa Aa nimte ner-soane dintr’o Aojb din notrieb mi întraceeamî Breme bt»zy rnaî mYAte Aornete îndreiitîndy-se în nartea aceea. Bi>n» de sea-im» asemenea mi Bederea ’i se onri asYiira Yneia din ceAe mai frymoase tinere ternei ce ar fi BT»zYt Bre-o date». Ky toate a-cestea în faya ei, în manieriAe, în iiYrtarea mi în mederea ei era ce na Kare o an»ta kt» ar fi streini».
—	*Iine este ea? zise eA nrie-tenYAYî shy. Mi se nare a fi franyezi» say sirânioAi».
—	Nici yna nici aAta; e yna din KomnatrioateAe noastre.... o braziAÎam».
—	Ky adeBT»rat, zise Aaoozo ky yn rAas de mirare mi iiAin de mYAyYmire.
—	Kym! n’ai ayzit nîm» aKvm
(17)
vorbind de dînsa? Toati» Avmea o nYmeipe «frymoasa Braz'iAia-m» mi este nYBeAAa momenty-ayu... «Pa4e, te înkredinyez, ni-ipe s«fîmierî foarte Kryde în i-nimÎAe acestor tineri aî AAbio-nYAYÎ; ea a nenit ai4i sYbt în-rrijirea Konteseî de GodoA«fin kare este dama 4e anim made AT»nn» di»nsa.
—	NvmeAe tinerei?
—	DonaVioAAa de Montezyma.
—	JNymeAe este din ne\e mai nob'iAe, darnY’mi addYK aminte st»’a «fi ayzit Aa Rio.
— FamiAiaei AT»KYeipe Aa Nor-d ya BraziAieî; ea a sosit Aa Londra de KÎtena ziÂe dinnreY-rni ky o riBernantii mi mai ihya-te SAtpî; nenirea ei aimestena s^’m! sT»BÎrmeasKT» edYKauia. Ea e o moipenitoare borati» mi se zÎ4e kt* ar «Pi AOrodniKa yiiyî IIortYrez. Vrei st* ne dY4em Aa dînseAe? te koîy renomanda da^ na Boieipi.... mi nYmai denît se SKYAarc».
Soaya îa în^imuirb mai în-tîiY Aa Kontesa ne Yrnn» Aa «fry-inoasa braziAÎam> Ka in nom-natriot. Ea îa nriimi sy o miA-yymire deosebiţi» rai îa no«Ptisii mazT» AÎnn» dînsa.
—	Mt» bt»z ky adem»rat «foarte norociţi» de a fa4e KYnoipin-U’h ky domniata, Don AAonzo, îî zise ea, mai BÎrtos «a sT»’yi an»t toati» drarostea mi sinsti-rea 4e simy uentrY siamna dy-
/•V,
mitaAe im»tYmi», starina, itare în im»m»stire s’a an»tat KT»tre mine ky toate îngrijiriAe Yneî mime.... Ky adeBi»rat îl sînt «Poarte mYAt datoare.
—	Drarostea mi îrirrijiriAe eî nv nYtea st» «fie mai bine între-byinijate.... Kynoipi dyrnneata mi ne tati» met?
—	Ilreade anroanc, mi no4ÎY st» zîk kt» mi ne dyrnneata te KYnosK asemenea; atîta de mYAt am ayzit sorbind ne amîndoî de dyrnneata.
AAonzo oxtT», soKOtindY-seKT» ninl tatT»sT»Y nÎ4i mT»tYinesa iiy’i nomenisen» de Dona VioAAa în SKrisorÎAe Aor; KYBÎntYA era mare, mi KT»Ytînd Aa «fisionomia ei nea rranioasi» mi înyeAeri»toare, Aa tn»SYrÎAe e! nAÎne de nobi-Aitate, aizind nieAe mi riAine de dyx KYBÎnte, simyia o dyrere mai amari» de KÎt tot d’ayna nom-narînd’o ky anea nersoani» a KT»ria addY^ere a minte îi ani»sa sy«PAetYA, întoKmai Ka yn nesi-, «ferit bis «ie ne anasi» nentYA.
Adoa zi de dimineaiiT» noBe-sti DomnYAYÎ îv ordaynt, ky o nre«fT»KYtT» nebi»rare în seami», întÎAnirea de ky seara.
—	Am aszit sorbind de a«rea-sti» streini», zise enitronYA; ea «fa4e 4inste sinpeAYÎ braziAÎan, mi nerremit kt» sa a$Aa 4ei mai byni neyitorî în EnrAÎtera, de nY Ba «fi Aoroditi».
3
—	St» «fie adeBi»rat kt» este Aorodin»? _
, — Negremit, kt yn gentÎAon IlortYgez, mi aqest nrojet de a-AÎanyT» s’a <fT»KYt mbAÎK.
—	într’aqeearni searb Aaoii-zo ree'bZY ne Dona VioAAa Aa Kontesa.
(Va irma).
-----HJ-H-HH--—
ASUPRA ARTEI TEATRALE.
Arta teatraAT», ziqe lUadam TaAina este «foarte rrea a o a-n»ta , mai eîrtos KÎnd a nerdyt qinepa «foAosYA de a’rnî snrijini jydeKT»yÎAe saAe nrin esemnAe. Ky toate acestea este bine na vn aKtor st» sKrie nînd a aBYt noroqirea st» izbYteasKT» în nro-«fesia sa. DeAa dînsYA nymai noate qineBa st» a«fAe qe sÎAÎn-U e a nys, Kim a isbytit st» în-BÎnn» rreYtT»uÎAe «fTjrT» nTim>r qe 5i s’a înmiii mat, qe drym a a-Aergat în Kariera sa, mi kyiti a nYtYt ST>’mi KroiasKT» yn «feA say yn taAent nartiKYAar aA' st»y Datoria sa este atynqi ST»’mi dea Aa Aymini» KÎuzyirÎAe saAe, mi st» dosedeasKT» kt» a<fan» de da-ryriAe «fireijii eA e dator isbîn-da sa Ynei osteneAi ny jidenatT» mi nenreKYrmate. HbtrynsT» de a-qest adeBT»r Md. Ta Ama intn» a-sieA în materia sa.
“Arta teatraAT» este arta qea mai deosebiţi»: ea Konrinde toate
Ktnoi|iinyeAe «are qer qeAe»A= aAte arte. Ky yn taAent de zy° rraB, de aytor, de Komnozitor, de sRyAntor, adesea ori remîne qineBa neKynosKYt; toyî oamenii ky taAent. nY sînt «faBoriyi de noroK; în st» aKtorYA, dana nAaqe nybAiKYAYÎ, noroKYA st»y e asigyrat. „
II! a dam Taima Kygeti» kt» yn tîm»r niKOAar dramatin trebye st» KynoasKT» mai întîiy bine limba sa mi istoria noroadeAor antiqe mi moderne; în aok de a merge din nroBÎnyie în nromnyie ita yn aKtor nestatornÎK, trebye st» se «formeze în Ilaris, anroane de byne modeAe; KT»qi se obiq-nyeyie n»Y mi n’are ne nimeni Ka st»’a înipiinyeze desnre aqea-sta. Înrîn«fat de anAaydeAe v-nyî nybAÎK <pT»n> jydeKati», nymai de KÎt îa BastT»nîni o try«fie «foarte iiT»rybitoare Aa înaintT»rÎAe qe are trebyinyq» st» «fam». Antorii qe Bin deAa nroBinyii sînt, în qea mai mare narte, înyeAeniyi în nriqina taAentyA^î mi ’mî Kon-serBT» rremaAeAe nenytînd a se îndrenta. lUKOAaryA noate st» se înqerqe în Ilaris asynra mor teatre de soyietate KYm a <fi»KYt TaAma mai ’nainte de a intra în Koinedia «franqezT».
JlreKym se name qineBa zy-rrae saî noet, asemenea Kyye-tT> Md. TaAma kt» se naipe mi aKtor, dar ne AÎnn» drarostea artei trebye st» adaoge iui dra-
(19)
rostea osteneAii. Ostenind* kt KTrajîA noate st. ajynn. Aa ta-Aent; iui kt taAentTA noate si> se «faKT. ama de noroiit KÎt este iertat a tfi asTnra irhmîntYATi: SAaBT., borbuie, neatîrnare, sînt asiryrate aieAYÎa ie noate st. is-bTteasKT. asyrira teatrYATi. însT> tinerii autori trebTe st. simţjT» trebyinya de a’mi întinde ky-noqiinueAe mi de a dobîndi o adeivbratT. înBT>yT»tyn». Ka st. renrezenteze bine nersonayeAe istorice, st. se îmbrace kt aA Aor xarauter mi d>isionomie, trebTe st» KYnoasKT» BremÎAe mi aoky-riAe Tnde s’ay netreKTt întîm-nAT>rÎAe ie se araţi» ne meni.. TînT.rYA mKOAar trebye st. ii-teasKT» mi st. reiiteasKi. biKata în nare este st. joaie Tn roA> mi, de se noate ST»’mi tran., se SKrie eA însTiui xaraKterTA ner-sonayiYATÎ ie ’mî a aAes, na st. noatT» mai bine a ’mî da soko-teaAa desnre dinsTA mi a ’uiT «for-ma jTdenata. Baron «fy mare autor mi SKriitor deosebit; TaA-: ma «fy KOAaborator ayî Dtiîs mi Komnyse yn aut din Abyfar.
Madam TaAma traKteazi. desnre stydiÎAe tfisionomieî, ea re-KomandT. Ka tot d’ayna st. ’mî nyie iine-Ba «Pisionomia în ranort ky leea ie Ba st. esnrime; mi «fiind kt. teatry este renresentaijia KarantereAor, a uatimiAor mi a ridiKOAYATÎ nyse în AtKrare, tre-bye bine st. Ae KYnoasKT» line-
Ra «a st. Ae zTrrT.neasKT, ky a-dem.r. Un byn aKtor trebye sfb «fie yn tradYKi»tor isKYsit; trebye st. nreyyiasKi., st. simţii., st. a-naAize. Trebye st. ‘fie AÎterator, Ka st» jydeie onera ie yn aKtor ’i o înf'buiiueazT.. Dyxya nyr-tT»riî iei byne, o sityayie dTAie tui rerTAa'tT. sînt asemenea mîj-AoaieAe ieAe dintbiy urin na* re aKtorYA denrinzîndy-se ky RirtYtea, st. noaţT. a se în«f at»-KT>ra Aa aieAe «frymoase simti-mente ie aratT., esnrimT>ndYAe în tot adeBT»rYA Aor, mi anoî Koroana isbîndeî ynyî autor e-ste linstirea îiybAiKYAYÎ, ini lin-stirea se dobîndeipe nrin nyr-tarea lea bynT»<. Trebye .yn rAas mAbdios, onronynyie Kyrat'b, st» se ayzb toatT. sÎAaba, yn sera-timent bîy, yn sy«pAet tîm.r mi mai Birtos vn sY<fAet nriimitor de intim»rire, nentry kt. de de oa «fi Ainsit de aiest dar, st» «fie siryr kt. ny e«P,bKYtnen try teatry. Md. TaAma noBe-steijie în nriiina aieasta yn a-nendot «foarte notrÎBit.
IlresiA, dvm» renomanda^ia nrietenÎAOr st>î «fT.gT.dyise Aejjii-Ae mi s^T.tyiriAe saAe Ka st. «faKT» edTKai|ia teatrbAT» ynei tinere nersoane însemnate nrin a sa «frymysejie. NT.dT.jdyia ii-nesa kt. ky yn astfeA de byn noBBijyitor ea nerremit sa i-sbyti mi Ba stn>AYii odatT»; rAa-sta li era minynat, Borbia KÎt
se noate de Kyrat Aimba, aBea tot na st, iiAaHT) mi nimeni ny se îndoia de isbîtire.
Sr.rhAYsitYA aKtor Ka st, însy-#Aejjeze astT, «PrYfnoasT,. statye îî didese st* însele toata Arianeî
fi.tr’o zi oa se serna s’o tfam, sv simjjT, ^rymTseyÎAe SKrieriî; Brea st»’î anrinzT, imayinayia z*-rr^Bindî’i nenorosiriAe acestei lirinsese anityite, m,n>sitT, de a-seAa ne nare îa iybia. Dîm> yn KYBÎnt iiAin de rÎBm, ini de kt»a-dyn,, II reni a îî zise: «aide Ma-demoazeAo AasT,te în toatT, mim-Karea ne si miji; ut te teme kt» bcÎ 4>a<ie rhi: simyibÎAUate mi sy-$Aet îyi trebye!... aide kt» te aSKYAtO)
Kata însene a snyne ne din a^an» ky aseeami rbseaAi, Ka o nensionân, dintr’o mT,m,stire. IlreniA fierbea de nerăbdare dar Ki>ta st, se stT,nîneasKT,.
«Kym MademoazcAT,, eipi re-se intr’o sityauie atît de atin-rbtoare!... yî te te kt, Rite, KÎnd zîk BersYriAe astea,' îmi KYrr AaKriimeAe, sînt miiunat... în-K'bAzeipe, nAÎnyi, SYsnîm,, în-
sene de aA doiAea... O! ey bt,z
kt,	ny simţii nimiK.
«St, AT.s'iim ne Ariana , te ror st, Borbim de D-ta... Ne-rremit kt, într’o zi soKoteipi srb te rm»riyî? snyne’mi.—Dan,*., a-
ma,	... DomnYAe. —Ilrea bine MademoazeAO, dana amorezYA, ...ny.... boîy sa zîk AorodniKYA D-taAe... aseAa ne nare ’a ai a-Aeye, dana s’ar drse, dana te-ar m,n>si se ai <fase?— DomnYAe!... — Pesnynde SAobod, aide. — Ei bine!... DomnYAe... anii AYa aAtYA.
— «Ai AYa aAtYA zişi!... MademoazeAO, astT, Aetiie e sea din Tmn,, hy sonori kt, Bei jy-na nisi trayedia nisi Komedia;.. nisî o dats, ny nei «fase nîmin, s’o îjiil KYrat. FT,te marmandi,, KYSbtoare, ori se’yi Ba iiAT,sea... adio, sAYra dYrnitaAe.»
Intr’yn aA doiAea artinoABom yrma anaAisYA ‘frymoaseî ay-Kn,rî aA D nei TaAma, mi nV ne Ba <£i rrev a doBedi KÎt era BredniKT, de a desKrie mi a da drent înBT,LjT,tYrT» triyimfeAe saAe dym, sseni,.
crucea.
O ty Kryse’n iiAÎns KYAeasT, de ne o ryrb istOBÎtT, KîaAeî din yrmb adiOjKvaA ei sî^Aetn,tT,sit,
De troi or| moanT, s<fîntT,, darY de o mînb amorjjitb. KiiiYA DomnYAYi iybit.V
(21)
Kîte AafcrhvnY se sKYrsen* ne niHidareAe’ijî rrrea sfinte, Dîn im»rei|YA qeas în nare nşaA ei osibit sîn.
A
Intr’o mîm* trem^rindi» ai treKYt înKi» «fierbinte,
De aA ei deanoî SYsnin.
AAba narii a <f>T>KAieî da o searbedi» AYmim*; întristat bi»tFÎnYA nreot mYrmYra AÎnn» siKrÎY,
Ka o. mai kt* qe mYrmrrii o KÎntare dYAqe Aim*, AddormitYAYî st*y tfiYÎ
KtBÎoasa eî m>dejde n’a sa «ÎTYnte era traşi»
Jl’aqea tfajji* q’o qereasKT* stn,AYqire ’n'PrYmsejja;
OboştÎAe nenaze, dYiomia Aor Ai>sase:
Moartea ’î da murirea sa.
Adiind KY’nqetYA RÎntYA, nrin Kosi[ia’î desnAetiti»,
DesRT>Aiâ mi ’neeAia iarT>mî kîiiya eî înKT* ^rYmos,
KYm ne a morniî marmYrî aAbe T>mbAT> Ymbra nea qerniti» UnYÎ nerry Kinaros.
Un bray peiped sta nemernÎK de ne a’A morgii natd’onarte HeAT^AaAt ky <Pn*yezime n’ a sa inimi* addYS.
Se m*rea kt* K'bta înKT* K’addYqea ne-a eî bYZÎ moarte, AjYtorYA qeA de sys.
A sa rYH» sta desKÎsT* ne KÎnYA de mîntYire însi* SY‘i;AetYA «fîyise de ne bYza qe’A KT*ta.
Ka Yinor miros de smirrn. a Ri*ni*ii însKrymire Ilîn’a hy’a în^ATiKTira.
AKYm totYA amorţise n’a sa rYn> înriejjati,
PiiSY^Aarea antm tT*KYse în aA eî sîn addormit Ul aA eî okîy «Hn* nrieire de sib yeana ’mnoBT*ratT>
Jimiitate sta Ymbriu
Ey! Ey însi» stăm’d’o narte, nrada rroazeAor ti*KYte Ne’ndrbznind şt, im* anroiiiiY d’aiea «Payi* Vam sat* ei t Ilar’KT*/,ieasYAm*timireî mi aA morjjif muriri mYte O, ar «fi’ndYmnezeit.
Ny’ndrbsniam; dar bYnYA nreot* nrtaeirf a mea Yîmire,
A ayî mîm» dîndY’mî KrY<iea, o si*r¥t mi’n iiaîiis o ieY,
“laţi* (îmi zise) ai«rî nădejdea, iati* dYA'iea nomenire, .
Iţine, ia-Ae 4>îya mieY !„
Dar? 0 S'fînti* morntenire, te oîy aBea nYrYrea ’n AYme.
De trei orî din: zioa leea Kom*4eA¥A «ie am sT*dit A sKimbat a saAe «PrYnze ne a sa rroam* tf'h'n» nYme IUi tY nY m’aî m>n*sit.
Il’aHea inimi* Ainiti*, ax, de Ynde si* iperr toate! TVmnrotiBa Bremiî krYde rije¥iti*rii aY «fost semn IITaî mei okî nrin AaKrhmî KrYnte aY si*nat Yrme ’ntristate rie aA KinîriAor Aemn.
O din Yrmi* sKYn toBan*in Ynfi SY«pAet «are sboart*!
Ax! n*mîî, n’aA mev nent nino, snYne’m! srivne’ini 4e’yî ziiea Kind ka yo Exo k YBÎnt y’î, «a a AÎnibe! d’auoî narb NYmaî yie îyi Borbia.
Kind în neâsYA de ’ndoiaAi», xnde-a trYnYrÎAor eiayi*, AsKYnzîndYse SYbt bt»aya de ne OKi! «ie se stinr,
Se înaAyi* Ka Bbnaia nre<fi>KÎnd simyirea ’n riayi* •
SYrdi* ^eAor bîî ie’a nAÎnr;
Kînd n’a Bieyiî saAe mi*ryenî, KÎnd în KYmneneAe moryiî, Ka Yn rod ky a sa nonari* desirhryit â’in «frayet ram;
IlAeKat SY^AetYA atîrm» tremYrînd în riara soryii Ileste a moryiî cernit xram,
Kînd nAi*KYta armonie de KÎnti*rî mi de SYsninYrî Nf deijieanti* mintea mYti* addormit’ aKYm în noi,
Kînd ne nentYrî staî Ainith în minYtYA ieA de KinYrî Ka iirieteriYA d’anoî,
în aqeipiauiî moruî nYme, <iearK'h’n qeas*A ne desnarte S'b’mî dav Hyxya n’a ta razi* iui ’n auea KYmriAÎt'b zî,
Kînd miriYtYA mev Ba bate, nomeneipe’mî a ei moarte A ei.... qe ijiîy inxri.
Voiv KT»ta aqeA aok Ynde rYra eî anyni nmindi» PesY«pAa a desirbryireî neA din Yrmrb skyuui SYsnin.
UI ’aA set SY*pAet na întoarqe ne aA meY imbn, <r>Yţiind'b In qeresKYA eî senin.
D'bmasK'h’mî atYnqî soarta na o nurmi. «ie se’ndYn»
O tOBariiin» ’n doAÎY k’yo Kin jaAniK întristat Ka Yn înper AÎnri» mine, s'b’mî KYAean* ne a mea rYra» DartA ne fnK’am ilustrat.
Snrijineip’o ne a eî KaAe, SYm/î AÎn «ieasYA din Yrim, Uli semn drarosteî, m»dejdiî mvritonAor SAYjind Odor Aa <ieA *ie n*mîne deAa «ieA ne moartea’a KYrm'b Tresî ama Aa toni ne rind,
nîm>’n zioa qea ’n Rare smerind boAta întYneKoash Ri>stn!nd Yn rAas din serYrî Ba niema de manie ori Ile tot neA ne ’n Ymbra KrY<ieî odixneipe a saAe oase, InBbAÎt d’aî inoryii nori.
(Imitayie din Lamartine)
F. KrYiiensKi.

MODE.
Ky 4>ieipe nare nnm.r se Ba aAnbtYra nite Yna say doi> bro-niYre de mode KÎnd b'brbbteipî KÎnd <£emeipî; imbrhK'bminteAe Irist, «fiind de maî mYAte «feAYri,
se na «faqe o desKriere maî ne Aarr a modeAor de 15 ziAe.
Ky nrÎAeyÎYA serbări! nYimiî Dini de Oreanş «firvra maî ky deosebire imbr'bK'bminteAe Yrrn b-
(24)
toare: ronii In bordvre de âYr, rirAande de «fAorî mi de diamante, am.n>torî strbAYsrtoare.
Hioraniî de mutase în «Peţe sine Aa modi>, nanto«Pii ky menita AYnrb mi nMiriAe inde-stYA de asKYţite. Se noarti. a -semenea mi KOtYrne saY sismY-
Aijie.
JlrinţeseAe Maria miKAemen-tiua aRea roaiî Kren de Kina, rarnite ky sbîrhtori (volant) în danteAe de EnrAitera ky desene rotise se se Yrua mai sys de yenYKi; danteAe Aa uorsaţiir, Aa mînisi mi uretYtindenî Kare sta iniiifiiat.
O roKÎe de orrandi brodaţi, ky nerde iui avr, ky yii (volaus) a-semenea se iiYrta dinureYm»KY o irbA'hrie de naie de orz îmno-dobiti. Ka uasbrea raiYAYi a Kb-ria noada, se isnrbBiea în niiţie marabv nyansate Berzi se Kbdea na saAsia.
IlentrY seara, nea«pAÎndYse ro-Kiî de ean. îndestYA de borate nentrY KYrte, s’aY «PhKYt o iiiya-jjime de roui de sto«Pe borate nreKYin: broKart, iiYAt.de «ratase moare mi KYSYte ky aYr iui ky argint, ne kîiiui rozb, ua-bastrY, aAb, iusa. danteAe ky-SYte ky aYr uii arţiint era rar-nitYra Aor.
— Triiise de tYA kîiiiii (ani) OKOAite ky o îndoiţi. rarnitYrb se se a$Aa mi ne uoaAeAe roKii
mi ne marţrfnea KorsaţiYAYi, nro-dYsea ni'ipe KostYme mi toaAete foarte reKoroase mi de o cac-ranjrb nesiiYSb.
—	IlentrY toaAete de dimineaţa se riîrta Aa FontenebAe «iya-te redenrote de iiYAt (Yn «PeA de sto«K) de mi.tase în aerţe senate saY Ynitb (pT>n. aAesi.-tYre) brodate ky «Preze (ruches) de ţfr îmnreţYr, liii yii mare mmt.r de redenrote de mYseAÎ-nb de Indii rarnite ky o uiya-ţiine de borate danteAe mi ky dYBAYri» rozi., AÎAa, aAbas-tn» msA.
—	Ny trebYe si. Yiti.m yii mininat «PeA de roKii de orrndi ky sbYnbtorî (manuetYrî Aate) brodate ky uaie AYKrate; niiniK iiy «fasea Yn e«PeKt mai Aerisit Ka nodoaba aseasta, sim-iiAb mi de o eAeranţi» «Poarte strbAYsitoare urin e^eKtYA se «Pasea.
O «fantasie Bredniai. de însemnat era aAţerienii niipe misi man-taAe de seara se Ae arYnaâ ne Yinern toaÎ emind de Aa baA saY deAa teatrY. Aseipia era de Kamemir aAb brodat ky mriYr aAb mi siYKYri rrouii de «ratase.
—	Semi-AAţerieni sînt niipe maAYri desinate în aseeami idee ky ikoauya deAa snate rbtYnd mi brodat sys ne AÎnri. rit OKOAit ky Yn manyet saY o mini. ne-Aerim.*
PERIODUL I.
No.
(B UT ÎBIB li 35 Iii
nr
JURNAL LITTERAR.
LOGODNICA BRASILIANA.
(urinare).
Un nrieteiuYr strîns sc sţafbr-liiqi. <Pi>n> zbbâRTi între dînmiî, dym» K\m era nrea $ireijie între doî tineri din a^eeamî nari*. Ninî o irefreqere nî se arbta ki. nAa-*ie Doneî VioA^a mal mYAt de Kit qea ky Don AAonzo.
Ea tot d’ayiia anea nr’e româniră utot* Kinte ky d'bnSYA, iiire yn desemn iiyoy a’î an>ta, nre-o Karte nyoi, a’î reitomanda. In Breme <ie Kontesa îmi tf'h'iea nartida de Vist, amîndYoi tinerii jYita ErneHYrî, mi Aaodzo ne-t'eiea ast-tfeA mai iuta te momente «fericite. InsT» ni*iî o da-t'b ea nY ănea atTita stmiinire în inima ayÎ na în Bremea KT>nd netreKhnd nordeAAa qea nearrb a KÎtiiriî ne Yrm>rYA Sby, îa ry-ra sii RT>nte ky dT>nsYA irbnte-qeAe'Aor najjionaAe *ieAe anom*
nania însumi; în momente ac a-HeA'ea nare ^ era o simnatie între-demnii netbAnvbmtb, miori nare ar <Pi <fost nyim>rvA mi ran-ri\ aYditorÎAor, ea nymaî deAa AAonzo ?erea o K'bYt'btvn» de anrobanie.
Ei se nedea adesea ori în ao-KYrî ntbAÎ'ie mi în mai inYAte uase nartiKYAare. VioAAa niv* zinantl» uerPeKLb KYnoiţiea mi dannYA ky des'bBÎrmire; AAonzo, ‘Phri, sil noati» a’mî da iam»n-Iya nentry 'ie, era mîndrY de mirarea *ie ea nrimnyia, mi Kbiid B'hASYÎnd ky dT>nsa ayzea rnon-tindyse aceste Borbe: “Amîndoî BraziAÎeniî, *ie nerene interesanta!,, o miiniţare siAniin» <fb<iea a ’i se bate inima.
In siivauia nartiuFAarh în «a** re se aiPAa, VioAAa, m?ssea kt
(26)
strbiimiqie asureAe obiqeiyrî a-
y\
Ae iivm'bntYAYÎ st>y. Indati, qe şe sTbBÎruia Bre Yn Kontradany, ea se dyqea iui se aiiieza AÎhri, Kontesa; niqî o daţi, nr ema Aa nre^mbAare «forb srh fie însoriţi, de dimsa mi niqî ny nriimea BÎzite de Ki»t în fiimia ei. Ihr-tarea aqeasta ne AÎnri, qinstirea
de obme îi Benea bine mi ayî
, • ' * •'
AAonzo, ky toate kt, ar «Pi Bryt de mYAte ori s’o rbseasKi, sin-rin,.
ctlli>streazri,,i|î inima,,, îi aiori-tea Konmtiiniia sa. Dar 'B.aî! i-nima îi snimase mi eA nY nYtea si, m,streze de Ki>t de a nY se da ne ‘Pagi,. ilrÎBÎria ky qea mai mare bi>rare de seami, asYnra ayî însYiui, nY’mi ierta niqî o daţi, qea mai mini, famiAÎari-tate, mi hy’î adresa nimte kohj-
în aasYA de nomte aA AYneî iui-toare.
—	Amk de Kyri,nd! este ky
nytinij'b?
/\
In aqeeamî sean, ei se dyse-ri, Aa Kontesa, mi na tot d’ayna se riYsen, Aa Vist mi Aa Emeit.
—	Undezi e rîndYA D6n A-Aonzo, de joqî ast-feA? îmi nari foarte distrat astb seari>,
—	O! Aa miqî AYKrVrî; astăzi ne-am <fi>KYt n>tiriAe de dmn rientrY UrazÎAÎa.
—	Ky adeBT,rat! zise VioAAa,
Lyî AAonzo i se ni>rY ki, o ne-
de stsifim>nd. Dar adeai>rYA e-ra kt, mi ea înqenY a n>rm>nea ne rîndYrî în jokya si,î. în mi-nYtYA aqeAa o SAYrn intrig ky o KYtie ky bijyti>rii aae VioAAÎi qe Ae adYsese bijytierYA nare Ae dresese.
riAimente în Krht say Kontesei sav D-ayî Mordaynt si, nriqinyiasin» qea mai ynioari, b'bnyiaA'b; în-si, uy iiYtea si, isbYteasK'b snre a se stimîni say a faqe a îiy’a înyeAeye* VioAAa.,,
Vremea treqea renede, timnYA qe e xid'hrît uentry iiA'bqeriAe Londrei se anronia de sfîrmit.
— Ef bine AAonzu, îi zise într’o dimineau'i, în vremea nrerystb-rii D. Mordaynt, sotokya e«si-ayayî se anronie; iat'b-ne în Iy-Aie mi rnaî nainte de sfîrmitYA ayî OKtomvrie trebye si, fim Aa Rio : Ey trebte si» Kayt na sb mi, asir^rez desn^e dyqerea ta
—	Kare e iiriqina, zise ea, ki, n"y te Bede qineBa niqî ky ineAe, niqî ky aAte bijyterii dyirb moda tineriAor nomtri BraziAienî?
-T-O! te înKredinijez, zise D. Mordaynt, iiyind yn minyt Kbr-yiAe jos, Kb D. Aaoiizo are yii ine a din qeAe mai borate.qe am vijzYt; yii diamant de qea mai KYrati, anii mi de yn ureii in-semribtor.
—	Este adeBbiat kt,. am yn diamant foarte SKYinii, dar în adeBbr ny’mi iiAaqe niqi si>’a bi,z sinryr niqî sVa an,t Aa aAj^ii.
Aqi D. MordaYnt fi>K V Yn semn
de mirare qe dete st» înueAea-n» atî AAonzo neKYniin^a. Ea ardÎKTb KanYA, VioAAa îmi ijinea ne aA st»y rezematy de im»m»: ne-rriî st»î okî era îndrentauî aştri ra atî ini arrnKa o Ayqire ne-obiqnyitT». F^ri* st» ijiîe nentry ne; asti» KT»YtT»tyrT» îa ,‘hKY st» se înfioreze; ea,o at>st» în jos mi înqenyri» Jorta.
Dym» KiiteBa zÎAe eA o dyqea dym» yn Kontradanij Aa aokya obiqn’yit anroane de Kontesa; eî aneay st» treaKT» urin trei sat natry arrartamente iiAÎne de ay-me nîm» st» ajynrT» în aneAa ynde sş ato dama aceasta mi ny Ae m»rea atnbta de rT>y.KT» nt ajynr mai Kyn»nd Aa aokya xo-tT,rît.
—	mi kt adeBT>rat este kt» o st» ne Aamî în AYna niitoare Don AAonzo?
—	F'hrib îodoiaAT»; da dtmneaţa, Dona VioAAa, ne o st» «fam?
—	Ey mi» din în PortoraAia.
—	IUi de aKOAO ?
—	O! n’o st» medem aKOAO mtAti» Breme, rrija iironriet/b-yÎAor noastre ne Kiaim» în Bra-ziAÎa.
—	Ama dar o st» ne Bedem
aKOAO ?
—	NrfcdT>jdyeşK *.. noate sieste KTjteBa Aynî,
—	O aceasta oit» rnînrîe ny* yin. Mi se n'hri kt» n»sy$ATv maîsAobodj dym» o sKîrtT» thqere*
.	— Dar nt Boit mai nedea ne
! VioAAa...
—	Dar VioAAa te na Redea ne 1 dymneta, resnynse ea kt si-
; ryranjjT»; aqeea qe ea a «fost | nentry dynmeata, o nrietim» sin-| qen» mi înidnatT», ny Ba înqeta î n?qî o datT» de a <f>i.
|	—MyAj|yrni:n, VioAAa, iuya-
! nymim... dar nentry Dymnezet taqî, ny mai noit niqî o Borbi». O dyse Aa aokta ei, mi erni ny-maî îndatT» din baA.
D. Mordaynt nriimise notftirea 1 qe li ‘f>T»Kyse Don Aaoiizo Ka sT>’A însoijeasKT» ,nîm» Aa BrazÎAîa. VasYA era asirtrat mi n>tiriAe maî ST>BÎrmite. ÂAonzo îmi <fT»-ky Bizifca de adio.
Un Bas era asemenea înKiriat nentry VioAAa mi oamenii st»i nare era sn Ilanebot qe mergea Aa Lisabona, mi zioa se xoIt»-rîşe în nare ea era st» iiAeqe din Londra Ka st» mearn» Aa FaA-myt. Aaoiizo era st» iiAeqe a? doa zi tot aKOAO, dar notrÎBÎse asttfeA Ka ea st» ny a&ve nimiK*
De ky seara iiAeKT»riî VioAAeî, eA se dyse Aa Kontesa.
—	Ai Benit ST>’yî iei zioa by-m> deAa VioAAa ? îî zise ea,
—	Ny; deAa dymneata doamna mea, Biv sT»’mî iayzioabym», nentry kt» uii ey synt în ajynYA
: de a AT»sa Londra, mi eit st»-! ’ţiî mYAîjymesK de rrajjioaseAe I AYT»rî în searm» qe aî aBît nentry I mine-
—	Dar nentrY qe se nr Bezî ue VioAAa ? Ea se ea sYm>ra.
•— Mai bine e să tiy 6 Băz.
—	Dar qe să’i zîk?
—	Kirat aqeasta, domna mea, kt», maî bine e st» n’o bt»z.
Kontesa n? se maî îmnrotiBi iTiidYmjKomîfAimeneteAeobiqnfi-te se desirbrjjjrb.
t
Vremea era ininYnată mi D. Mordarnt se arăta înin,ntat de KT»AT»toriea sa, îns b AAbnzo era meAanxoAÎK mi ne rîndrrî, mi tOBaroniYA săy se qerua în zadar Ka st»5a deijiente din rm»r-nryrirea în nare sa KY«fYndase. Ky toate aqestea ne Aa birtyri-Ae ne Ynde se onrea, bărarea ayî de seamT» înqenx a se Întărită de BorbeAe qe ayzea Kă o «frYrnoasă streină ar «fi treKYt de by seara ne aKOAO.
De dimineaţă ajinseră st» nre-rvste în FaAmYt. AAonzo rrăbi de aseînipiinua desnre damastre-ină. Ea ajunsese de ky seara Aa nort, mi IlaneboteAe deAa Lisabona iuideAaRiotrebYea să întin-ză neAeAe a doa zi de dimineaţă •
Dină qe rirervstară amîndoi KăAătorif, se îndeAetniqir b a nri-Birea asYrira inbărKării AYKriri-Aor Aor, mi «ătre seara se dr-seră Aa nort.
Era o ^rYmoasă seară: AAonzo nrÎBea Aa oraniYA qeA BeseA mi iiAin de antieitate aA I aAmitYAYÎ, nxineroaseAe Korăbiî Aa nort mi îptinsYA oqean nare şe desnidea
, înaintea ayî; ne Yrmă #iind in» | nYmaî era nimÎK arednin de a tra;,:e băgarea ayî de seamă, o-( kîya ayî se oriri asYiira yOyî mÎK . Bas qe era foarte anroniat de I aA SăY. A Aăsa riYmaî de Kît no-dYA, a se asBÎrAi într’o maAYnă, j mi a se YrKa în aqastă norabie, j toate aqestea «fyră nentrY dînsYA j treabă de Yn minYt. Ea întÎAni ne nod ne o SAijniKă KYnosKYtă ayî Rare se YÎta Aa dinsYA ky mare mirare, mi «are «fără a’î Borbi îî desKise Yina yneî nabi-ne. Ea intră mi Yma se îiiKÎse în Yrma ayî.
VioAAa era întinsă ne in nat de odixni» mi se arata Kă qiteipe. SYnetYA o «făuv să5ivii ardiqe o* kîî, însă uimii; oy noate să es-nrime mirarea qe se arată în o-brajiî eî Băzînd ne AAonzo nare rămăsese în niqoare din a-intea eî 'întomnai na o sta(te. Ea se skyat» mi qea dintîiv a eî KYijetare îî «f y Să se renează Kă-tre dinsYA; însă nerremit Hă a onrit’o mirarea kt» y lăţirii mi nir-tăriî ayî, nentrY Kă ea se ouri mi strii ă: Don Aaoozo !
—	Iată zise eA, anYKÎndY’î mîîniAe, Kă ev iiy noqiv trăi «fă-ră tine, dana înKă eijiî SAoaodă, aî mÎAă de mine!
—	Dar tY AAonzo, SAobod eijiî?
—	N’arn asr-#eA de nodYrî nare se nY Ae noqiv tărădii.
—	Ama dar sint datoare să nY te Aas în nejjiiinjjă desnre a-
cleB'bratâ mea stare. Ty xruneipl o rutuqire tfataAT»; urezi KT»ST»nt Aoroditi»: dar ev si»nt meritaţii,, .o Hi aipeanti», zise ea, B'bzind a-svnra ayj Aa^jizo isnraBa acestei îmn'brtT.iuiri, aipanti» îjjî zîk yn minyt te ror!
Toate efori» zadarnice; ky re-nejyne	«este se asBUAi în
barith iui într5 yu minyt <Py în naKebotYA BiaziAian; ne yrim» îrnninrînd ne D. MordaYnt mi tot qe întÎAnea înainte’mi, intri» în Kabim» înnizînd yma ini se asBÎrAÎ în natYA st»y Ka yn des-m»di>jdyit. D. Mordaynt intru într’o maAYm», se dyse in ua-KebotyA nortogez iui se întÎA-ni ky VioAAa.
A doa zi în n,BT»rsatYA ziorÎAor ÂAonzo înBeAit în mantaoa sa mi ky înainta aiihsatT» ne ‘PrYn-te, sta în iiiaoare asynra nody-ayT auitent'hnd ky tu aer noso-morît momentYA KÎnd nauebo-botYA BrazÎAÎan ST»’mî ardiqe an-Kora. VasyA ny întîrzie a se Ae-nbna mi dsin» KT»te-Ba minyte îa in,zy desninînd arieAe. O KYpe-tare de desm»dT»jd*ire îistunini-se dyxYA mi atîta domnia asy« nn»’), în Rit îa nysese într’o ne-bynT) isniti» de a se arynKaînyr-ma BasYAYÎ ne nornise... Atynaî yna din peAOzeAe nabineî din întry desKizîndyse ky renejyne, eA zuri o basma <PÎA<fîind dym» , fereastra», mi ne VioAAa însy’mi
în starea qeAiî mai Kryde mim-K'urî întinzund bra^eAe KT»tre dînsYA Ka Kym ar $i Bryt st»’a roape say stj’a mînrîe, eA Be-nindy’mî în fire, îi trimese sa-AYtarea sa iui desrn»dT»jdyirea neri.
“Ea mi» iybeiue S O feriqire! Ea nn» iybeipe ini’mr di» nobi-aya esemn^y ka synyneriî Aa soarta noastn,.))
In aneA moment, o mîni» ririe-tem> simţii în mîna sa. D. Mordaynt îa trase în KabinT».
— AAOnzo, îi , zise, ey sînt Binonat, ar fi trebyit st» uree^z toate anestea. Iline, Dona VioAAa ne nare am BT»zyt’o ieri, m’a ryrat st»’ijî dat bÎAetYA a-qesta.
AAonzo îa desKise.
“Tojyr, îî suria ea, nentry drarostea tatuATÎ dyniitaAe, nen-try iirietemyrYA UT»tr3 mine, Aa-s'bte de yn amor	mbdejde.
Deşte nypin ne Bom reBedea.... ne Bom reeedea, mi nanea, ne-BinoBT>yîa mi nrietemyryA nor fi ky noî. HeryA ne di» BÎne-uYBÎn-tTjTi.Ae saAe mi ne iarti» ne a-mîndoî, nentry u% am ‘fost nrea neînpeAenpî!,,
VioAAa.
AAonzo strimtoru ne I). Mor-' daynt ky întrebări asynra întÎA-niri. ayî de kî seara ky VioAAa, 1a întrebi» între qeACAaAte st»’! snye desnre bT»rbatT»sT»f. “Se
30
zine, M resntnse eA, kt» e tn om de to ranr foarte mare, borat, bT>trîn mi sAT»bi»nor; kt» s’a în* strat ky $ata asta qe a remas or-#eAÎii'Ji deAa yn nrietin nymaî na st»’! SAYjeasKij de naszniK mi de reazem în aceste Bremi nrimejdi-oase. La aqeastijîniţiiinma.re, ini-ma ayî AAonzosBÎKnea de obYRY» rie tainim», mi se mal Ainiipi.
JTeste KÎte-Ba s'bnt'bmînc ajyn-serh Aa Rio.
*Iea dintîiy zi <Py xotT»rîtT» a se dyne Aa KYBioasa stariip» mi a’rnî Bedea nrietini! nel mai de anroane. Adoa zi de dimineaijT» AAonzo se în^Tajjim/b Aa KYrte llli in Breme de doT» trei ziAe BÎzitiAe iirietiniAor de byna Be-nire ny’A AT»san» în odixm».
Dar într’o dimineaijT» dym» nre-rystare, Aaotizo ayt» o ipire nam nenATjKttT»; tat'b-sT»y îi nesti kt» neste Bre-o AYnb aipeantT» ne-Dona IzabeAa ky mrbtymrbsa.
—’pî am gnbtit Aa Bota^ogo, adiioni eA o aortu^i» BremeA-niKT» nare nbdejdyesK kt»’ijî sa îiAT>nea: zîk Bre me Anini» nentry kt»’ijî Bor da KÎt de KYrînd neea ne doreipî, o soAie dinomatiKT» în Eyrona. In Bremea acestor iii ase ayqî din yrim» Ai»KYinga aceasta a $ost objetYA tYtYAor îndeAetniniriAor meAe, mi dana n’aî pre o treaba, st» meruem dYm> nrînz a o şizita dinnrey-ŢVh ky D. Mordâtnt.
Ea, rhsnynse kt* merge, mi
nrin trmare Aa neasYA xoti»rît nAeKan». Kasa era des<fbtT»toa-re mi Aa yn aok foarte miny-nat; mobÎAiAe borate mi nAine de FYSt. AnartamentYA xoti»rît nentry Dona IzabeAa se desnise. Un minynat narter, mese de ay-Kry ml de desemn^ mi o bibAÎo. teni» Konrindea o aAeuere din KT»r|iiAeEngAezeipî, Fr.ani|Yzeipî mi ItaAieneipî. Era înai» mi yn niano, o arm* mi o KÎtarb.
—	Ama dar Dona IzabeAa a 'P'bKYe mari înaintări, zise A-Aonzo ky yn ton AYbtor în rîs.
—	lybeipe mtAt arteAe mi mi-zina resnynse MarKizYA ky aî-niipe. AAonzo mYAi^Yim tati»-STbv Kt KTiAdYri. mi simipre de snre toate înrrijiriAe qe a aBYt, ne yrmi» oxt't ^soKotindyse ne tferinifc ar #i st» AOKYeasKT» în a-nest aoky ky.. dar ny ky I-zabeAa.
Dyht» ne se risinjrb btKYriUe neAe dintîiy aAe intoarneriî, A-Aonzo înnent a se întrista, <Pryn-tea! ’i se înKT»rKb de o neam» me^anKOAie mi din zi în zi se <Hnea mal neb^r/bror în seami» de neAe ne se SntîmnAa îmnre-giyry’î.
Iî nAi»nea st» netreaKT» Kt sta-riua, ea ipia st»’î mînteasKT» întristarea ky yn tant foarte si-rtr Aa senstA şt»y; ea sta KÎte yn neas înaintea ayî îndeAetni-nindy-se Aa KÎte tn AtKrt de KYST»tyn» $T»n» si»5! îhdrenteze ninî
i34
«ovbij, mi ayî asta îî iiAbcea. Intr’yn dym» nrînz eA se atue-zase Aa aokya obicnyit, ea intri! mi în aok de a se urne jos se anronie de dînsYA.
îmi nare bine ÂAonzo kt» aî itenit nentrY Kb eram st» trimiij st» te Kayte.
~St» trimiijî st» rnrb Kayte... ne mine?
—	Ama. Una din nrietinÎAe dymitaAC a sosit în m*brii»stire mi doreipe st»?ijî BorbeasKT»... n9aî yîtat nerremit ne Dona Vb oAAa Montezyma?
, — Dona VioAAaî... sareîn sys na d9o nmiiKare eAeKtriKi», Dona VioAa zicî? dana n’am yîtat9o!.# ox! ce m Ba, ce mi» sa ?
—	Ajynrbnd Aa Lisbona, toK~ maî Ka st» nriimesKT» cea din Yr-nn» n»sy$Aare a bT>rbatYAYÎ s/by, s’a rn»bit d’a se întoarce în acest m»mînt ynde o Kiann» in-' teresyri însemm»teare, ini do-reijie st» te cazi».
—	Şînt rata s5o nriimesK.
Starea se trase ntmaî de KÎt,
ca ayzi yn sromot ne AÎnn» rri-at». Era ' ioAAa în doAÎY, (cerniţi») maî tfrymoasT» mi maî in-terisanti» de KÎt tot d'ayna. Ea îî dette mT»na n’între rriAe. Ea înyenyKe, o dyse Aa byze, Aa inimT»’î mi Aa <f>rYnte3î nare ardea.
—	Aaoiizo, zise ea, kt yn rAas dyAce ini mînrîitor, am, a-4»Aafc deAa starioa dfesnre însx-rbtoarea t&, 9mî e teami» krh <i>T>-
ft» «oiea’mî ain Kontrebyit a’jji <Pace yn isBOr de anvhnbciyne iui de dyrere din ceea ce trebyia ST>‘îiî‘Pie BÎr^yA $ericeî. *le nociy st» 4am maî mţAt denît st» te jyr a bt» iybi. ^ea maî mare dyrere ce nojjî st»’ mî nricinyeijiî ar $i KT»nd maî sîaî st» nerz cinstirea ce am nentry Dymneata. FT»n»dyeijie’inî Aaoozo....
Ea o nreKyrm'b ky rrabh:
—	Ny <fT>rT»dr.esK nimiK, nimiK; IHi anoî <fi-Boiy în stare st»’î mî jjiy tPbn»dyin|ieAe?
—	Ei bine, ama dar ey boîy Bedea în tfantT» dana AAonzo Ba <£i aceea cerni s’a irbryt kt» e-ste... daita e destoinm st» jert-4»easKT» fericirea tinerii mi ne-Binonateî saAe $emeî, ne a ynyî tatT» atit de byn mi ky atîta dra-roste... dana noate ST»’mî jert-PeasKT» cinstea mi nrincineAe Aa yn iit»ayk, Aa o ximen»! Aaoh^ zo Bei aBea ryrT»ciynÎAe ini do-rinije meAe ceAe maî sincere mi maî #erbini|i-... $t» KYin st» meritezî a 4i fericit mi a a st» n»-îirbmiija în Boiea nroBedinyeî.
Ea se 4>T»ky neBTbzytT», eA ramase înţienyKieat Aa rrÎAa Bor-bitoritATÎ KT»ytînd Bre-yn înueAes Aa KyBÎnteAe VioAAeî. O razi» de Ayminb ’i se rrbry în s<£îrmit kt» străbate nrin întynereKYA ce îa înKynuiyra.
O simnAb AYcire de nedejde e destYA ita st» ne mîntye de desnbdbjdyire. Ori ce se sa în-
(31)
tinuiAa, eA xomî si, deSKonere I Doneî IzabeAeî taina inimii saAe Aa sea d’întiiY întÎAnire se Ba aBea kt dînsa; st, ojyrenen-trY Aerisirea amîndYora «a st,’a ajyt'e a rYiie niipe AT>n,tYre <Pi>-Kite atît de n,Y. LerBtyrÎAe a-sestea trebre st,’! «fie mi ei ne. syferite na mi ayî kt>sî a «fost trebyinip» a mizAOsi sÎAa snre a ac Kontrata. Ea nY era Aa IndoiaAii kt, AYKrînd ky xoti,rîre mi ky înBoire de ainîndoi, m,r-yÎAe nt Bor isbyti st, Ae rYrn,. Mani, de aseasta sea dintiiY nrisim, a yniriî Aor se desfiinţase, nentrt kt, tatT»A st>y is-bîndise de a intra în nosesiiAe saAe din JlortYraAia. ilAÎn de
aceste KYpethrî erni din im,nh-stire.
In Bbr^YA naşei «iei misî at,~ KYÎtT, de MarKezYA era o nuKT> Kamen, în Kare, din nrisina în-m,AUT>riî saAe mi a Rederiî asv ura iiortYAYÎ neste Kare domina, aot Ae iiATiflea st, nrersste mi si, netreaKT, dimineaţa. O $T>n-ti,mîm, dîm. ssena se noBe | stin,m, eî se adYnaseri, în a-seastT, KamerT, iui MarKezYA se arbtk foarte, înrrijat a bi,ra de seami, wînd st> se anronie o ko-rabie neryţTbtoreasKi, se o a-menîa: tot de o daţi, strinh: “Ny ’KYmBa ea «Pi aseea se zi,resK ? iati, Kb intri, în nori*., .. dar, ea este; iath stămnYA.^’ llli strîn- j se mina D-ayî Mordant, Kare
| îî zise ky yn zîmbet de îniie-Afeţiere:
6cSAaBT, DomnYAYi! Sosiri,In sfirmit,, mi topi emiri, din Ka-meri,.
Aaodzo n,mase sinryr, ser-seta a se adînsi în aseasti, taî-m> mi trei seasYrî de moarte remase Kyfyndat în KYţietT,riAe saAe, KÎnd şeniri, mi îi adysen, Yn bÎAet din nartea MarKizYAYÎ în Kare îi sKria:
“Dona IzabeAa, nvblYiuesa mi tatiiS'bY ay sosit mi aKYm se a-■<Pat> Aa Botaforo. DameAe a-rnîndoi, sînt Kam ostenite mi hy not st, te iiriimeasKT, iiîm* di* sean,, între 7 mi 8 seasYrî, D. Mordaynt Ba Beni ky o trhSYri, st, te ia.,,
ÂAonzo zise sb’i ardise nrîn-zya de nare nisî se atinsese, îmi «fi,ky toaAeta mi kt,ta sb’mî omoare nremea sitind Kite-Ba feţe dintr’ yii nof romanţ aA ay! VaAter SkoL Tri,sYra se onri Ad noartb’î Aa mante seasyrî mi jynrbtate; AAonzo intri mi I iiAeKan,.
—	VT,zyt’aî ne Dona Izabe-Aa? întrebi AAonzo ne D. Mor-daynt,
—	Dar, am Bi»zYt’o, mi m5/ resriYnse nimin mai mtAt.
Infr’o jymbtate de seas ajyn-seri, Aa Botaforo. Aaohzo se dete jos diir tresYri, mi inima j Ji se bbtea, Ii disertb în saAa Uea mare Afminetii kv
nire. Senor 'Mendey, mi Senora Tereza, MarnezYA mi starina îmnreYm» kt o KT»AYrbriyT» ne o î n toni» ri> mia, eraadfnanî aKOAO.
AAonzo se înKinb atî Mendey mi soriseî kt rranitate, kt toate kt» arT»trb ni iute donezi sinnere de nrieteuiTr: s'brxt'b mina tatb-st»y mi îa rTni st»’î arate Tilde uoate st» rbseasKT» ne Dona Isa-beAa.
— Te amteant/b în anartamen-(ta st»y ne dT> în rrbdim». Aaou-zo se nAeK'b mi emî din saAon.
Ajrnrind aKOAO îmî adTn'b toate iiTterÎAe mi toatT» isKTsin-ya. Urna era întredesKisT», eA in-trnb mi o îunise.
AnartamentTA era AYminat de Aamue atîrnate în tartan, yeAo-ziÎAe desKÎse desnre rn»dinrb AT»sa st» se BazT» dYAnea AYini-m» a Avneî aATneKT»nd ne bora-tTA mi mirositor ta narter. O ^e-uiee borat îmriddobiti» Ka o mi-reasT» sta în ninoare rezemaţi» ne o anii» Aa marginea anartainen-tTATi. AAonzo se annronie mi rT»mase isbit de mirare Bi»zînd «PormeAe eAerante mi rrayioase aAAe femeii ne se a4>Aa înaintea aţi. (cDona IzabeAa, Krez!»Ninî rhsiiYns, nini snimbare de no-ziyie.
Ea se anronie mi mai mYAt mi îndrăzni si» anine o mîni» deAinati» aAAe Ki»ria degete era Imnodobite kt ineAe de mYAt
nrey mi brayYA ky tu brhyar de diamant.
—	Dona IzabeAa, raT sAobo-zenia a’yî nere o Borbire în nar-te de KÎtena ininTte asTiira inel nriiinî ne interesează ky deosebire ne amîndoi: dT»’mî Boie a te rTra st» mezî ne jey*A ane-sta.... Ea se onri, mi miimtarea nare d>T»KY st» tremYre tot trTiiYA toBarbiueî saAe îa înKredinyă kt» n’are a ‘Pane ky o statTe. De o dată ea îmî ardÎKă KaiiTa, îmî ineijie mîîniAe mi nade îngenYKÎ Jnaintea ayî
AAonzo se trasse înanoî na mi Ki»nd i s’ar «fi îmPăyimat o Bedenie nreste «fire, în Breme ne to rAas ‘Poarte kyuoskYt îî mim-Ka toate băierÎAe inimeî.
—	AAonzo mi» ieryî tt?... ev si»nt VioAAa. Îmî Bei ierta toate înKinYÎriAe în Kare te am Aen»-nat, toate amăgiri Ae ky Kare te îiniiresTraseri» din urinina mea. Ey Boiam şt» dobîndesK mi si». KYnosK inima bărbatYAYi met; asta ’mî e toati» îndrentarea.
AAonzo sta ani... nedestoî-niK a sKoate ninî o eorbă. Ar-diK'b în sys ne <PrY moaşa urătoare, o strînse in ti»nere Aa ini* ma sa mi o sărTtă ky anea 4?ier-binyeaAT» de draroste ne nY e ky nTtinyb a se arăta nrin eorbe. Kyui se întîmiiAarb toate anetea eA ninî kt» se rindea st» a<pAe; riY Bedea, nY inyeAegea nimiK de KÎt se strîoră în braye ne 4?e-5
irieea sa, mi kt* aceasta era VioAAa.
Komnania din saAon amtenta kt nen>bdare stfîrmitYA. Marne-zta în s<!>îrmit iierzînd n»bdarea aii¥KT> înainte mi se îndrentan* kt tonii imnind kt înnetTA kt»-ire anart'anientTAdesnre rn*dim*.
—	Ilitem st* imn*m?
—	Intrayî, rT*snTnse AAonzo,
mi se anrnK'h în brageAe tatt»-
ATI ST»f.
Un osn'fcij stn»AY4it era rata în cinstea miresei BrazÎAÎane nare din seara aqeea îiistiiiî ramase kt bT*rbatT>ST*f în des^T»-toasa AT*KTÎnna deAa ţ>ota<f>oro, Tnde o Bom AT»sa st* netream» în nane ziAe de ^erimre mi de draroste. Mistress Norton.
MORALA.
SCRISORI LA MARCIA.
i.
Zi4Î Manio, kt» te siAemt] st* ajTnţiî Aa a4ea BirtTte Ainimtiti* mi seniiri» dar kt* n.T m»dT>jdT-erntî inTAt st* isbTtemtî; kt>’ijî ar’ trebui ajTtorTA a maî bita-tor Kondiuiî de din a<$ari», din nare mi 4eAe maî simnAe nt se not în^iinya. Poesia, zi4Î, kt* îui AÎnsemte în Biaiia DTmitaAe. mi kt toate acestea simiji kt* sinrYH» ea ar nTtea ST»’yi înobi-Aeze întristT»rÎAe, ST»’yî reînsT-^AeyeaskT* dfXTrÎAe nare se stinr întrT’fn aer rreT mi rros. Gt»* semtî kt* a ATa 4ÎneBa ast <PeA de mari xotT*rîrî, a i 'hsboîasttfeA de riiSBn*tirî, are trebTinyT» de mari S4ene a Ae natTreî mi de aerTA SAobod aA KT*AT*toriiAor. Aî Brea sT»’yî sKimbî aokta, ST»’yî 4>a4Î rYFb4i¥niAe nre iiT*mîntTA IerTsaAÎmîATÎ, st* Kaiyi nTsni-
4iiAe m*rinyÎAor nTstiÎTATÎ, st» yemî într’o rrozaBT* temnestb, st» T*mbAi kt niqoareAe roaAe mi sinyerînde ne d’asTnra stîn^eAor, st* ST<Perî mai mTAt Ka st» noyî simyi 4eaa.
Aceste neastîmiiTrî mi. mîx-nesK mi nT îmi adTK aminte de KÎt tot ne a^eAea ne mistTe ades inima mea. Ef nT kt» sînt mai Biteaz de KÎt Dta, Mar^io; dar ut sîntem nebîni în nemTAijT-miriAe noastre? mi nT este Tn atktt Brednin de miat* a Bedea 4ineBa nimte atît de nAT»nînde atome st» aîbT» trebTinyT* de atî-ta aok mi de atîta sromot Ka S'b’mî nreT*mbAe o tÎKT»Aomie atît de nroastT* mi obi4În¥itT>? Noi ot sîntem de KÎt înrîntfare mi demertT*4iTne; iiAÎriyeriAe noastre sînt enrfas mi bAestem. 4e
AYKryrî mari am <pT»KYt noi Ka st» ni se nari» oameni! atît de mini mi st» noim a «Pyyî mi de YrmeAe AOr? Marqio, dyxYA nos-try e boAnaa mi KÎnd qerKT»m a ne «Peri de yn n»y KT»dem într’aA-tYA maî mare. Noî yrîm demar-teAe îndeAetniniri aAe AYiniî, nîn-rnriteAe ei narodoKse mi minqi noaseAe eî mansime. Fyyim de aqest Komerqiy urimejdios; însT» In aok de a qerqeta în nreajrna no aştri» nimte sy«pAete simiiAe, niinte dyxyri drente, ne nhiiYS-tim în yra neamYAYÎ omenesK; KYtezT»rn a ne 4>aqe try<Pamî în tot îni|eAesYA qeA n»Y mi mîn* dry aA Borbeî, nentry kt» try<Pia are doT> «Peije Ka toate «PaKYAti»-yÎAe omenemtî; Yna riYmneze* easKh, mi aAtâ in<PernaAT». Ei bine, KÎnd am dobîndit ne qea din tîiy, Kît Bom înqeta yri minYt de a ne uriei în AT»yntryA nostry kt»-dem în qea de a doiAea; n'î atynqî ky demarta noastrb înue-Aeiiqiyne mi minqinoasT» mărime ne «Paqein mai n»î da nît oamenii Korymnyî a! BeaKYAYÎ Ne temem st» nr ne mînjim a-tinrindyne de dînmiî, mi’iiY fu-tem a rbSY^Aa în aerYA AOr! O înaAth Kremtin h «Pîaoso Pie! aqes-tea sînt îiiBbij htyrÎAe taAe?
Uli ky toate aqestea, Marqio, mărimea e nretYtindenî: înnreaj-ma noastr h, sybt streamina Ynei ymiAÎte s'brbiiî, în KondiuiiAe qe-Ae mai sbraqe, sybt mîna noa-
stn», sîbt niqioareAe noastre în Bedere, se a«PA b oame^T maî Bred-niqî de nît noi, oameni maî tari, mai înneAen>tQri, maî rbbd'btorî de KÎt noî. Nimte xaîne rroase, niim<“ manieri asnre aKonerb ko-morî de bym»tate mi de înjjeAen-qiyne qe noî ny Ae KYnoarntem saf niqî nr Brein aAe zT»ri. Kt»y« tT»m Bir«PyriAe LibanYAYi, mi brazi! MoraenYAYÎ Ka mi KÎnd ee-derea YnYi sy<pAet eeanreAÎK n’ar «Pi «Post o maî <PrymoasT> nrÎBe-Aimte deKÎt toyî mynyiî mi nT»ţiy-riAe; Ka mi KÎnd steAeAe n’ar strb-AYqi asYnra KaiiYAYî nostrY din toate rn>riiiAe irbmîntYAYÎ; Ka mi KÎnd o <PayT» maî mYAt Aa nyr-iiYra dimineueî ar nYtea st» ein-diqe raneAe Ynyî sy^Aet înKis Aa toatT» miAa nentry semenii st»!. AsKYAt,b? Marqio, noî silite m nenoroqiiiî! toatT» însemnarea de datorie este mtearsT» din noî. Noî aBem nimte îndatoriri sfinte mi ny KT»tT»m tfbmrbdyirea în îndenAinirea Aor. MaîKT»ta e oarbT>j «Pîya mey e boAiiaB. A înrriji de dînmiî, a Ae £aqe o netreqere, a Ae da toatT» «Periqi-rea se noî ny o aeern, a Ae an»-ta drarostea atît de îndemînate-kt», atît de aKtiBb, înnit st» ny oxteze drm* s'bn'btate mi sb se arynqe Aa sînYA nostry în toatT» seara, ziKÎnd aqeste Borbe de mi-nyne qe am ayzit dintr’o ryrbdra-r hi ccM b ror a*î Dyninezey st» ny m b t'hnihdyiasKT» KYrind?)) nvar
«Pi aq'i, Kind am’ «Pi BÎrtYoiin, tot skoiiya jdeyiî noastre, rhsnA*b-tirea osteneAÎAor noastre, SAana qea dxAMe mi asKxnsT. a sxpe-îiiriAor noastre? Am anea atxn-sia Breme a ne sokoti Aa qeAe nenxtinqoase, KÎnd am «Paie nx-. mal qe^ye trebxinqoase? Am «Pi noi desnT»dT>jdYiyî KÎnd am'«Pi în stare st. dT.ru nădejdea Aa aqeia qe n? aY aAt ajxtor? AsKYAt/b, Marnio, sînt atit de trist, atît de obosit astT>zî; amesteK ast-«PeA în obideAe’mî tiKi.Aomia nieauv a d vmitaAe în KÎt îmî este ky ne-nx ţinui. a’yi da noBeye. Mt.boîy si ai a îmnAini aneasta nrintr’o noBestireqeîyi boîy «Pane, Asea-n» rîndind Aa Dta, ’mî am adys aminte tn anendot nare îa SKri-sessem wa si. yi’A trimiijY. A<Pa-n> de aqeasta am Kredinyi. în nvterea esemnAeAor. llaraboAa tot d’axna a «Post inBi.yi.tYra qe-Aor simnAi.
IlreotYA YnYÎ sat mÎK din Lon-bardia Ynde am netreişxt KÎtT>-ea Breme, aeea trei nenoate, KÎte treÂe iiAi.KYte mi ky destăinuire KresKYte orPeAine mi fon. stare; Ae a adtnat ne AÎnn. sine xn-kîya Aor, mÎKYaAor enonomie, ky aA Aor KaraKter Ini sirhdanie addxserh nx nymaî «Periqirea mi BeseAia, q'i mi o Kreiutere a în-Aesnirei In nresbiţer (naşa nreo-tYAYî). Byoya bi.trîn din narte’iuî mtix si. Ae insxfoe atita înye-Aemiyne urin îiiBi.yi.tYriAe saAe
în KÎt se AT.tiT.dari. de ideea de a se mi.rita, «are noate kt* iiîm. ani Ae era n A'bKYti.. Le «Pt.ky st» înueAearb k h «Piind si.raqe n’ar iiytea si. gi.seasKT. de KÎt nimte berbant mal jos denît eAe nrin edxKayie, sax atît de sT»raqî înKÎt qea mal adînKh tiKT.Aomie ar «Pi nartea «PamÎAiel Aor qeAÎI nxoi.. TiKbAomia ny este o neqinste, Ae ziqea eA adesea de «Payi. ky mine. Pymine aqeAxia ne ny Ba îndoi cinstirea Ki*tre aqeia qe o SY«Pen. ky eredniqie, mi mÎAa kt.-, tre aqeia qe sînt îmriiAayi de dîn-sa. Ky toate acestea, asiin. is-nitT» e trebxinjja! N’ar «Pi o în-dn.sneaAT. nrea mare a’mî nyne ni ne ea în nrimejdie naqea mi.sv-nxnerea sxfoetYAYÎ într’o ast«PeA de rrozaei. KT.Ai>torie? noBeyeAe ayi îm.Ay'b dyxyriAe Aor într’o stare de Ainimte mi de Bredni-qie ky adeBT.rat de mirmie. Kind Bedea Bre yo nor de syiibrare ne «Paya Bre xneia; el bine qe ai? îi ziqea eA kx aqea sAobozenie de rAYmi. itaAieti bâsK b. Neiioui-kt., sKoaAi>te deAa «Pere&stn»; nentry kt. de te or şedea ast «Pt?A tinerii qe treK ne XAiyi., Bor nre-de kt» oxtezl dxin. xn bbrbat; mi nxmal de KÎt zîmbetxA neBino-Bi.yieî mi o adeBbrati. trx«Pie BeseAia mi în«Prymxseya«Pa|ja el qea meAanxoAÎKT.. Trebxe sb iutii kt, aqeasti» «PâiniAie trbia în qea mal asnrb retrayere, Aste «Petimoare mtia nrea bine kt. trebxe sh se
«SereasKi» mi de K*hYtT»tYra bi*r-bauiAor. De mi se întîrmiAa oare nare anAeKT»rî ase nanvte in taine», iarbtiiî în taîni» era m»bYini-te mi înBÎnse. De ar <£i aBYt ce-Ba dorinye mi m»rerî de m, între eAe ny aBea nici o destT*î-iiyire, ky toate kt» se ÎYbea ky'tinere jje; ni statornicia mi cinsti' rea de sine sta atît de tare îi eAe înKÎt era Yn #eA de întrecere tc»-KYti» a înnena toate» ST»mînya de SAT»bici?ne 4>T»n* st» o tfaKT» ky-nosKYtT». Iîbirea de sine, dar o ÎYbire de sine atinn»toare mi Bred-nÎKT, de cinste era tot renaosYA mi n»sY#Aarea BÎrtYteî acestor KonÎAe. Uli trebte a Krede kt» BirtYtea meo stare siAnÎKT» mi SYnT*n»toare în sy&ieteAe ceAe ^rynioase; ea înbobocemte din <£ire, mi st» înBoaAţT» într’yn aer kYrat, nentrY kt* nici o daţi» n’arn BT»ZYt Kinîrl mai nYyin asure, KT»YtT»tYri mai nYyin iiosomorîte, «feye inai nYyin sbAbatice. Rt»-noroase Ka trei roze aAe Aa-niAor, neîncetat aAerra îndeAet-nicite în KT»snicie, saY în mÎAOs-tenie. Kînd se întÎAnea ne skt»-riAe Kasei, say în aAeeAe gradinei, îmi adresa tot d’ayna KÎte o BeseAT» ini neBinoBatT» sYrn»rare, ne Yrinrb se strînyea de mînb, o KT»Yt btYrT» nieziniT» mi bAÎndT», Yn zîmbet, o ST»rYtT»tYrh Ae dT»suT»r-yia mi aAerra <£ie «are Aa treaba sa. £y A bKYiain în BecinT»tate iui aYziam TAasYrÎAe Aor nuni ah-
reuiti ciriuind urin toate YnrWriAe nresbiterYAYi. In zÎAe de ST»rbT»-toare eAe se adfna într’o saAT» de jok Ka st» citeasKb Bre o narte de KredinyT» saY de moraAb în ay-zya tvtYAor mi 4>ieKare ne rînd; ne Yrmb Kinta KÎte. Yn usaAin. ririn «IWestreAe întredesnişe Be-deam mi a?ziam asth ^mnoasT* 4>amiAie tot d’aYna în ast-'PeA de îndeAetniciri. Ilrin rriAanteAe de roze aAbe mi aAte ^Aori ce în-Kadra fereastra, ky rin»reyeAe Aor nosiye bAon.de mi ky byne-tYrî de ^Aori «firemtî, nodoaba tinereAor Aombarde, 1 se m»rea KYina kt» Bede Yn trio adeBT»rat de rrayiî Kremtine
4ea mai mi kt» era cea mai <£ry-moasT». Anea oeAeganyT» tfireas-sKb In maniereAe saAe, mai iuya-tb tfineyT» în dyx, mi am zice kt» mi mai niYAtb mărinimie în xaraKter, de ny in’aiu teme sb ny striş in sYBenirÎAe meAe Bredni-aa de mirare ynime a acestor trei nersoane. Toate ar <l>i d’ost de o uotriBT» in KYyetarea mea, daKa vitejia ce boîy s h’yi nouestesH nv ar 4>i deosebit ne cea mai ini kt».
ArnaAiya era riYineAe ei; eaiY-bea urea iriYAt botanÎKa mi KYAti-ea o Aoj b de 4>Aori ensotice ce se întindea în ayhtya zidYAYi rrbdi-nei, KareAe uriirnia întreye raze-Ae soareAYî mi m»stra KbAdyra ui-n b inoaiite. De aceea AaAtb nar-te a zidYAYi se îm»Aya, iiy denar-te d>erestreAe ynei 4>rvmoase Kase
Beqine «ie o Inmriase neritry o Ban, o borati» ‘PamÎAie enrAezii. Ladi S*** aBea ky sine doî «Pii, ydya o<Ptiiu)s (ftizin) ne Rare se qerKa sTi’a lnsTbm>torneze în ae-ţya HeA KYrat aA RÎmiiiiAor AAni-Aor, mi neAT>AaAt în Birsti» de dcrb zeuî mi «mm de am, nAÎn de nădejde, «Prvmos mi înzestrat kt Yn xaraKter bAÎndmi generos; A«iest tîn^r şedea dym» <Pereastri> ne tfrymoasa ArnaAÎya Ydîndy’mî «pAorÎAe; mi de «PriK'b «a st» iiy o <Pa-rtd sii «Pytt», o nriBea în toate zi-AeAe mi înioat/b Breniea nînd ine-dea ea bkoao, nrin Kr'hn'btyra ner-deAOAor tendinieî. Se înamor'b de dînsa, mi ori nîte a$Aa desnre dînsa mi de qeAedin nreajma eî îa robiri atît de tare în RÎt o «le-rv întry K'bs'btorie, ky mYAyYmi-rea Ladi S***, Rarea Bbzînd ne «Pîîy st>y se A mare ki, se stfir-meamte din zi în zi, mi temîn-dxse de a deirhrta kt stnannima sa ne ueA mai miK, <Pi>kx jert^nb iirej^deijeAor saAe aristroKratiqe mi îl dete noie. Mare <Py mirarea în Rasa enrAez'bKÎnd nreotYA, dy-m, «ie se s<Pbtyi kt nenoat'bsa, mYAUYmi ky noAiteiiT» mi siiYsse KYrat ri, nx nriimemte «P'br'bdy-inya Yny! lume strhAYHit, tneî borbiii? mari mi «ie era mi mai BrednÎK de AYare în seamii, YnYi amor nredniR de qiriste. Tîn'hryA Lord RrezY kt> trYrPia nresbitery-ayÎ s’ar ‘Pironit, noate de rra-ba iiYrt'i>riI saAe; qerK'b atîta dy-«
rere în RÎt Aadi S... xot'brîa merye în nersoam» Aa ArnaAiya mi îi ue-ty ky stT>ryire a se ‘Paue a sa nyror. FryrnYseyea, simnirea qea mare mi grayia aqemtiî tinere nersoa-ne atîta o isbirb înRÎt se îmn'brt'b-mi mi ea mai de aqeeamî mîxnire Ra a ‘PiiYAYi st>y, a<pAÎnd’o neKAin-tin* în xot'brîrea eî. Tîn'hrYA S... R'bZY boAnan, mi într’aqeeami Bre-ine «Prate-s'bY uoa mare myri, Lt*-Ktinya «PamÎAiei engAezesenre-AYnyi în oniLiieAYA a^eAa. Ilreo-tYA se dyse Aa Ladi Ş.., îi dete 4eAe mai deAÎKate mînrîerî desnre moartea «Pii yayî si>Y, se an,-t'h înrrijit, ry interes desnre si»-niitatea mÎRyayî Lord mi se sîai nrin rrijiAe qeAe maî ry st/Rryinirb a îndYAqi trista Aor sityanie. A-bia se maî ■îns'bn'htorrrb tînbrYA, mi îmi nvse natYA annroane de «Pereastn,, Ra srb Bazi» din ere-me în nrerne ne ArnaAÎua. în-tr’o zi treKY în ayhtya rn.dineî nresbiterYAYÎ, mi asRvnse ni uite' biAetvri în «PAorÎAe ue ea era st, RYAeagT»; dym> aqeasta <Pt>-ky sVi intre în mim, mi aAteAe. o yrma Aa BiserÎKb, mi îns<Pîr-mit îi <Pt>k y o Rvrte ky sti>rYire misterioasa mi romantiR-b, de Rare ea n’avea ni«iî de ryiii drentYA d’a se SYii'bra nentry kt* eA
mtia «Poarte bine a aBea în ne-
(
dere qinstea maî înainre de toate.
O ATtii, treKY într’aqest Rin, mi într’o dirnineauh ArnaAiua se piiKY neBbZYtb; yn neastbmnbr
mi yn sromot se <I>t>ky în ures-biter; SYroriAe amîndoT» mi în^e-iiYsen» <trînrîndy5mî nrîîniAe a aAerra KT»tre yaîut» st* întrebe de sora Aor, KÎnd nreotYA, emind din KasT», ky Yn aer inimKat dar ny mîxnit, Ae zise st* se astîm-nere, st» nY arate oameniAor de atfan» nWî o sym*rare say rrijT* “Ey sinryr, Ae zmea eA, am trimis ne ArnaAiya Aa Bergam nentrY o treabT* nersonaAT* a mea;,, mi se nradeeAe st* oy’a întrebe nÎ4Î st*’î 4ean» soKoteaAa nîm* ny se Ba întoarce sora Aor. Trei zÎAe dym* a^eastT* diminea-jit» «famÎAia enrAezT» norni Aa Ve-neyia, mi de aKOAo Aa Viena. Tîm*rYA Lord se an»ta iiAin de SYin*rare dar ny voi st* mal sy-$ere na mYrm»sasT»’mîrennoiasKT* stTiryiriAe. Intr’a4eeamî nreme 4e ei ariYKarT» sure n*sT,rit dry-toya Aa Bres’iia, nreotYA aiiYK'b Aa anys drYmYA KT*tre Berram; mi adoazi ArnaAiua era înanoî dinnreym» ky dînsTA îo nresbi-ter. Ea era foarte raAbeni» mi zi4ea kt* SY^erT», dar era seni-m> mi AÎnimtitT* Ka tot d’ayna. RyrT» ne syroriAe^ saAe sb n’o întrebe, mi abia d¥in* mase aytii, dynT, 4e stn»AY4itoareAe tfeue a Ae sT*m*tT*jjiî înqenyn» a se ivi ne obraji! eî, abia atyrmî nreotYA îmi dete Boie de a snyne KYrat a eî taîn h. ArnaAiya iubise ne LordYA S.., dar nentry draros-
I tea syrorÎAor saAe m voise st* se rnT*rite.
IatT* sKrisoarea 4e YnKÎYA a 4;ost gbsit’o Aa broasna Yfneî sa-ap. In zioa Kind AniaAiua se tt-KYse neBT*z¥tT*. Byiiya bKtrîn r rînd st» ’m> o TÎteasKT. era atît de miniKat înnît hy nytr s’o st*-BÎrrneasKB, mi ’mîo iiyse ne ye-nYKÎ: cc uine, îrnî zise, ny no-4iy st* maî yrrnez, ky toate kt* o mtiy ne din a<£an*. » Ey sko-seiy Konia ^4emtiî SKrisorî ky Roiea ayî, mi iatbo: cc UriKiYA mey! Ny mi* osîndi nentry SAT»bi<ii*nea ne mT> ana-st*, am ({;T»KYt tot na st* im* no-4Îy AYnta imurotÎBa inimii meAe. A trebuit Ka aqeastT* natimT* ne o nimesK ÎKAÎnaiiie (am tradys aneastT* sKrisoare din ky-BÎnt în kybîoO st* «fie ky iriYAt maî aneBoie a se stTiijîni dym* KÎtsoKOteam. Nerremit kt* îi nAa-4e ay! DYmnezey st» nn» 4er4e Ka st* nn* addYKT* Aa simtimen-tYA 4>ri4ei mi aA netrYfieî. Vaî! YnKÎYA mey, iiT»streazT»’mi asKYn* S b taina. NimiK în AYine n’ar iiytyt. st* ini» xotT»rasKT* a rm»r-tyrisi bieteAor meAe syrorî nen-try 4e eram boAnaBT», dar tY enitî dYXOBiiiKYA mi tatT»A rney în DomnYA; îyî im»rtyrisesK ky ry-mine kt* mîxnirea m’a învis. Am aBYt nebYnie a nriimi maî mute ŞKrisorî aAe a4eAyî tîm»r: ni Ae trirney, ynniYAe, ardeAe mi st* ny Ae maî bt*zy ni4Î odatT»;
’mî a\ <Kku mare tt»y, ’ini ay lyr-byrat rînna zÎAeAOr mi odixna noimiAor. Am AT»sat. BeniriYA aîii-rymireT st» se însînye în sy^ao-tYA mef, mi iritr’rn miim, o. aykty nivdat mi vre'dnÎK de jaAe! m’aî Krede, ynKÎYAe, kt, cinstirea a4esnu strein mi s’a <IW»KYt mai nreoioasH de KÎt bine-KYHintbri-Ae fami.Aiei meAe. In Brt m ? Kind 4eae mai tinere inînrierî aAe sy-rorÎAor, în Breme KÎnd 4eAe rnaî bine-Boitoare KYRinte aAe taAe abia iiit, sKoatea din taîniKa mea ineAariHOAie, 4>raseAe nebyne 4e LordYA îmi SKria mi ne Kare ey ac sorbeam în taim^tfi^ea st» mi se SYe «Pokya în obraji mi ini-ina’mî se aseîrAea Ka mi KÎnd era rata st» se suarn». SKYmnfA mei yiihîy, se aykty iiîterniKeste Aay-da! 4e aykty SAab mi mitiieA e inima noastri»! NeorîndîiaAa şy-^AetYAYÎ mef ajsrnsT» ama «forb Beste în Breme 4e eY rm» Kre-deam întemeiatT»,e Yn mister nen-try mine. Nyboîy nytea înyeAe-ye n’i4Î odatT», iam Yn om ne nare nY îa ţtYnomteam nÎ4i de nvin a iiYtYt s'h’mî însY^Ae nentry kt»- j teae minyte, mai inYAtT» draros-te de KT»t Ty mi sYroriAe meAe! Un simtiment ast <£eA denedrent ast 4e\ de orb ny noate s i» tfie de Kit o KYrsT» a ay! Satan.
“Kînd ’Aatn îmninş nentrY în-tiia oan», ty ’mi ai zis a rm» nib-zi'i bine, m’ai noBbyyit a yrma aiiAeKbriAor meAe, 'mia! adîs a-
minte KYRinteAe 4eAe sfinte kt» este sktîs: ((‘femeeâ na AT»sa ire tatT»A st»y mi ne myrm»-sa...)) Ultif kt» a4easta este Ae-yea BremÎAor 4eA0r Beni; dar în zioa de aştT»zi KÎnd ST»nt atT»tea «Pete de meritat mi nare o Kay-it» a4easn», ny Krez Ka bT»rba-niî st» a^Ae ky aneBore a se sta-rom‘141; mi din a4ea zîot* d’nbn-tîiy Ksm dYXYA im! era Ainimtitmi nx simyiam nimiic nentrY miAord, mi s’a in»ryt Kb trebxia st» n? nriirneasKT» nentry drarostea sy-roriAor maAe o noro4ire atît de deosebitT» de a Aor. Doamna mima avi, ’mî a zis kt» Ae Ba înzestra, kt* AeBaaddY4e KY mine; ny nYtea! ST»’yi irbrbsemti starea ty YnKÎYAe, mi n’am.iiYtyt SY^eri ideea de a mT» deşnbryi de boi ini de a4eastb sKYmiiT» K hiriHoar b ynde noi trbirn atlt de tferiHiyî, Ka st» merr a îiYrta xaine borate, mi a T»nbAa în i«a-rîtb nrin nimte aokyti 4e tiy Ae Kxnouiteam; mi ne trrm» ’mî am zis kt» nreKYrn ny era bogbyia 4e nYtea st» im> nxie în isnit b a im» (f>a44e st» rm» mhrit ky Mi-Aord, asemenea mi mai mYAt
p
n’am <Pi iiYtYt, imn brtT»mind ne SYroriAe meAe de a4eastT* borT»-yie, st» Ae mînrîiy dana eAe n’ar «Pi a#Aat ^emirea, în nxoa mea ‘PamiAÎe, mi ne yrim» înKrb, 4ine mtie? Ey am 4?i «fost noate <£eri-4itb în KbST»torie, mi SYroriAe B'bzind aneasta, ar <Pi dorit noa-
te s'b sa'rrrhrite asemenea, uii ny ar «l>i iiYtYt’o. Illi iar de s’ar «fi meritat, mar «fi iiYtYt si* ri»-seasKi» o «fericire Ka a mea; mi iat/h toati» «fîinjja’mi atît de AÎni-imii/b, rbstyrnat/b; iati» «fericirea noastre» in griji, în m»rerî de n»y, în inîxnirî «fi»n» ti*fm»dYire mi 'h»rb xotar, în s«fîrmit Kreeriî mei ny era boAnâaî: în zioa a-ceea, b^zyîy tot de o dat b mi a-tît de AThmYrit, citind o Karte, toate neKYBÎinneAe acestei KbS'bfo-riî ac am aruat mi te am îriKredin-jiata mi»înti>rîînnenriiinirea mea dana din nenorocire ’mî am «fi SKÎmbat rîndYA. Inşi* dyni» aceasta neiiriimire iiAÎnyerÎAe MiAor-dYAYÎ se liKiri) atît de mar! în KÎt adormiri* jydeKata mea; mi ky toate ki» eyny’iam dat nrin «fan-teAe, BorbeAe sav Ki>Yti>tyriAe meAe, cea mai mini* nădejde, iati* Kb asti>zî dvm» ce’iam sktîs îndesi ya de asnrY «a s'b mi* Aase în odixni» mi srb ny maî rîndea-skt» nici o dati> â mi» «face ST»’mî sKimb rîndYA, am Aeminat în Ka-mera mea mi dyni» ce’mî am Be-nit în sine, simuiiy kt» mi» înea-kt* AaKri*miAe na miKÎnd ar «fiBe-nit cineea şb’mi BesteasKi» a ta moarte saia vre Yneia din SYro-rÎAe meAe. Simmlnlati» de a mi» si miji atît de SAabi», mi ne-înyeAerînd întrY nimia iiYterea cea renede a aceiutiî inKAinayiî, BT»zyiy K'b era Bremea s'b iay o xoti»rîre nestrbmYtati», neutri
\ ^
)
kt» nymai eram sirrrb de mine însY’mî. Adiioraiv dar din josya risSnYnsYAyi mey Ki>tre MiAor-dya, în iiYuine KYBinte, K'b ey mi* deirbrtez mi nt mi* boiy întoarce nîm» Kind ny boîy a«f*Aa kt» eA a iiAeKat din AOKYrÎAe a-cestea. Am adborat în kt» kt» ey Kredeam în cinstea AYide any mi» teme kt> aa Ai*sa si» se n»-t'bceasKi» ast-«feA mi atîta nre-me o si>raKT* «fati», de Kasa viii de ii'brinijiPs'bî. Nbd'bjdyesK Kb ny mi» Ba «face si» amtent nAe-Karea ayî mi K'b aei Beni si» mi» Kâyyî, sKYmnyA mey YnKÎy, în-dati» ce eA na «fi ne drym.
(( Ny rîndi ynKÎYAe kt» jert«fa e maî nresys de nYteriAe meAe say kt» drarostea ta «foarte iertătoare si» te adYKb în kt» mi asti» daţi» a mi» «face si»’mî SKimb xoti»rîrea. flentry nymeAe cery-ayî, daKa mi» iYbemtî, dana mi» stimî, dana Krezî K'b rn»dejdea mea fiy e din Aimea aceasta mi Kb sînt BredniKi» a nhdbjdYÎ Aa SAaBa ayî Dymnezey, hy destbî-nii nici o Borbi» din acestea sy-rorÎAor meAe, ki*cî Bor Beni a se arYnna Aa nicoareAe’mî, mi «fivn» a m b îndrnAeKa, ’mî ar «fa-ce sÎAinyeAe maî obositoare. Sy«f«fer ky adeBi»ratdar nociysi» SY«f«fer anym dyni» ce am netre-KYt o noante în ryrbciYnî „
Aci KaraKterrA sarisorii ari*-ta o întrervnjjie mi o mîrib mai stat'miin*.
6
a Ask*AtT» tnKÎf Ae, ny im» mostra. M’aî ‘P'hKYt si»’ţî ‘Pbrhdy-iesu a nY rAhSYi ni«iî o dat^ nre o dorinul say îriKÎnare Ki»tre DoimlYA say KTitre Fecioara, say K'Kfre	<Pl»n> a te întreba
maî dinainte, Eî bine, iart'Him», am unhZYt Ki»„eraî mal sAab nen-try mine d*in> KÎt eram ef în-sy’mî, mi azi în rbST»ritYA soa-reAiî m’am îndatorat, hrintr’o Imtinare nestrbUiYtati», a n»mî-nea întry «Peqorie. Ltfnrarea mea n’a «Post ky YiuYrinţ'b, rbsriYnzy desnre aceasta. Am ryart ne Dy-XYA-S^înt st» mi» AYmineze. Am nreRerieat noantea; steaoa dimineţii AY<iea mi noantea era în-kt> neam» Am zis întry sine’mî, Boiy medita nîni» aînd AYmina ziAeî Ba stinye steaoa aceasta, llli m’am nys în yenYKÎ îneintea ferestrei ineAe în <Paţa rbs'brity;-AYî, nare este inoana Venire! Fîyay! omenesK asynra m»mîn-tYAYÎ. Am simţit darYA Koborîn-dYse asynra mea. Ama, ’a am simţit, nentry kh ky wît rbKoa-rea dimineţeî YiiiYra im»dYAareAe meAe obosite, ky atîta simţiam «i» o SY^Aare qereasK'h îmi yiiiy-ra inima. IU, ky KÎt steaoa se inrKAbinea ky atîta SAi»bea mi ‘pAaKiira BinoBatYAYÎ amor. Uli ky KÎt r t.siiritYA se îri'pA'bK'bra ky . atîta se reînsY<f>Aeţia nădejdea mi Kredinţa mea. In s<Pîrinit KÎnd se în'hAţase soareAe Ka sVmî imiirbiutie razeAe saAe în rri*
dini,, ey ‘Pyîît rbiiiti, Ka de tn eKStas, am KrezYt kt» bt»z <Paţa MîntyitorYAYî toatrb iiAÎm, de raze în a<ieA rAob de <pAaKTirî, ini-nia’mî s’a siPi»rfMnat în obide de ‘Perieire, mi» noineniy tn iii«ioa-re îmiiynsTb de o miimcare «P'hn» Boie, mi întinzînd braţe Ae.K'btre dîsyA striraif: j y r.
((Akym ’ţî am snys tot, ynKiy-Ae, ny trebye si>’mî maî Bor-bemtî de maritim; de yn stfert de qeas mii bt»z atît de BesT»AT» în KÎt ’mî am aAeş nartea 4ea by-ni» îmriAinind noiea ay! Dymne-zey. In KÎt nÎ4Î ty, nWî syrorÎAe meAe ny nyteţî a mii maî în-toar4e: nentry kt»’mî am AYat năr-tea a rn>stra ayî Dymnezey a-4est st'pAet SAobod Kare, nîm» a^i n’a satibU de KÎt ne dînsYA mi Kare iiim o daţi» n’a a<pAat niqî sy^erire, nim mîxnire, niiî n»4eaATi în drarostea aqeasta.
44 AKYm nomesK Aa Bres^ia. Voit traţe Aa Bara noastn», oarba. Îî boîy ziqe K b tY m’aî trimis Ka st» KYmiii>r niiute odăjdii nentry aAtar, mi te amtent, SKym-nYA mey ynniy, KÎt de KYrînd, nl»di»jdYesK.,,
Kînd yiYÎAia uii Lyiyina syro-rÎAe eî KYnosKtri» aneasti» sktî-soare, Brvn» st» aAerţrâ a se. a-ryriKa în braţeAe ArnaAiţeî; în-st» nreotYA Kare aAesese snre a Ae o an»ta, în qeasYA în Kare ArnaAiţa KYAtiea 4>AOriÂe, Ae ry-r'b dinnrotiBT» de a ny’i Borbi
(43)
desrre aceasta niqide kt ni. In-doiyî drarostea uri rrijÎAe nen-try dînsa, Ae zise eA, «Pi»qeyi-o mi mai noroqiti» de KÎt boi, de este ky nYtinyi». Iybiyi-o qin-stiyi-o mai mTAt de nYteyî, «Pt»-qeyi-o din KÎnd în KÎnd si» ayzi», în OKazil deAÎKate, kt» boi nitiyi de qe BirtTuî înaAte este destoinici», dar 4h>rT>dYiyi*mi a nr intra niqî oda-ti» In n»Aim>qire asyiira aqemtiî nriqinu Eae îi <pT>n*dyin», rai«Py-n» Kredinqoase ah îndatorirea Aor. Illi KÎnd ef întrebaiy ne nreo-tTA Kare îmi nonestia aqeste a-nn»rynte, nentr* qe qeryse atît ky denadinsTA aqeasti* ti»qere; aezî, îmi zise zîmbind, aqeasti» «Panti* înaAtl» are o tT»Amq>qîre «PireasKT», mi tT»AmT»qirea «PireasKT» nr o-nremte «Panta de a «Pi înaAtT»; se a «Pat» în ArnaAiya o nenvbryini-ti» iiiii BrednÎKi» de qinste trypie, dana noqiy a mb esnrima asc-«PeA. Inţr’aqeami Breme şedea qinesa o Kredinyi» mi yn dyx drent nrin Kare ea soKotemte a-qea jert«Pi» Ka qeA mai iniK AYKry din AYine, în Breme qe înnroti-bt» Ae, ariAeitarea el KT»t.re aqeA tln i»r mi doruri Ae qe are st» în-neqe de atynqi, i se nar Ka ni-mte sAT»biqiTnî de Kare se ryiui-neazi»; mi mtiy, ey Kare KYnosK toate asKYnsyriAe inimii ei, kt» AT»Tdîndyl mărimea KYrayÎYAYi, syrorÎAe mai mTAt ar ymÎAi-o de
«ir o ar mYAyymi... mi ne yrrm», qine mtie dana, SAT»bind «Prî ya inaqeAe KonBersayiî nriniejdioa-se, KanyA qeaor AaAte doi» ny s’ar în«pAi»KT»ra de o demarti» ky-riozitate? qine rutie dana amo-tta ArnaAÎyei ny s’ar renanite din qenyma sa. Ky kîiiya aqes-ta toyi som «Pi în Ainimte. Am aryt st» zin ţliyiAÎeî rni Lyiyinei nYmai desnre reKYnomtinya mi mirarea KT»tre sora Aor. De ny Ae o snyneatn, am «Pi nedrenyiţr ne ArnaAiya Ainsindy-o’de aqeas-ti» îndoire de draroste din nar-tea syrorÎAOrei, nreKYm mi «Panta sa qea mare, de n»sriAT»tirea qe i se KTBÎne. Dar aqest «PeA de trayedii trebye st» se joaqe în qeA mai adînK mister aA Konniti-inyei, Aa K;re nymaî Dyrnnezey st» <Pie nrinitor.
Ile AÎnn» aqestea, zise eA, nerioateAe meAe sînt ynite într’o draroste neînBinsb. IlresbiterYA n’a nerdyt nimiK din Kyrbyia sa, niqi rri»dina din stn»AYqirea sa. ArnaAiya e maî eeseAT» de KÎt tot-d’ayna, diin» KYm o Bezi; eAe KÎntT», rîd, tot-d’ayna Ka mi mai nainte; qitesK, se roari» ky kka-dyn», mi Dyrnnezey bine-K¥Bin-teazT» inimiae qeAe şimnAe, mi daita qine-na dintre noi este mai senin, mai mYAUYmit de soarta sa de Kit qeiAaAyi, aqeea nerre-mit e ArnaAiya.
FEMEILE
sau
CUGETUL AQUESTEI FOL
NimeAe aqestii tfoi este sin-r*r în stare st» <faKT» ne cititor a înyeAeye skoiiya eî qeA moraA. In rbsrifnsYA raef Aa surisoarea D-ayî Nerryyi qe s’a nybAÎKat în an?A treKTt nrin MyzeYA Nayio-na a am an»tat kh o 4>oae nerio-ditT» mi teatrYA, sînt yneAe din neAe mai de KT»netenie niKoaAe qe not Srh adyKT» ne oamenii din-tr’aqeAauii Beau de deosebite BÎr-ste mi treme atît iioAitiqe Kitmi moraAeîntr’o KYmirbnT» oare kyiii de KYyet'bri mi Aa o înBoire mi înyeAeyere de dyxyrî. A trebyit însT» st» se ia în bq»rare de seamT» kt» jf nn»tate din omenirea Kontim-noranr» este de seKSYA <i£A frumos; mi deosebit kt, mi ea iioa-te si»’mi reKAame în soyietate dreiityriAe de om atinn»toare Aa •feAYA st»y, inşi» mi «Pt»h» de a-qeasth reKAamayie trebye qineea st» iiazi» kt» ‘PemeiAe îmnAinesK jynihtate din datoriiAe omvAYÎ, kt» eAe KontribyesK în qea mai mare narte Aa «femirea mi ne-noroqirÎAe bărbat yayî, iui. kt» nrin yrinare, în zadar ar ajirnye st» se înyeAeag h bT»rbayii a^an», în trebiAe Aor, între sine, KÎnd siind în sîny a «faini Aiei, *nde s'b’iui rbseasKT» naqea mi odixna dy-
m»aAe Aor indeAetniqirî obositoare, ar a«fAa o desT»B îrmitT, ne-înueAeyere, de ynde se naiye Brajba domestÎKT», de miî de or-maî rea de KÎt qea din a<Pan>, mi de Ynde ma! tot-d’ayna is-eoraipe neorîndyiaAa în trebiAe bT»rbatyAti qeAe din a«fan» mi abaterea din datoriiAe ayi, mi nrin Yrinare nenoroqirea’î între an».
Atfan» de aceasta în zadar yn rynern ar’aeea K*yeteAe qeAe mai iybitoare de omenire snre a rbti o Biitorime înyeAen»toare mi mai ^eriqitT», mi întemeind SKoaAe neritrv «resqerea bbe-yÎAor, ne a «feteAor ar AT»sa-o în neînrrijire; KT»qi temeiYA de a aeea qetT»yenî byni iui k re iţii ni adeBbrayi este de a «faqe mai întîiy myme qetT»yene mi nre-ipine, Kare din nreynh ky auii-teAe mi draroştea Aor st» dea «fiiAor mi nrinqiueAe mîntvitoare aAe reAÎyiei mi a Ae natriotismy-ayî. Femeea e qeA din dif îriBb-UT»tor aA nostry, ‘femeea e qea din tîiy oRYiiayie ajynieî noastre, femeea e sinryn» în stare st» ‘faKi» «feriqirea iui tiK bAomia bT»r-bT»yiei noastre. StbiiîniriAe qe-Ae iybitoare de om ny trebye,
Brînd st» nrerhteasKT» tinerimea mi st» o 4>aKT» întrean» «feriqitT» st» neîngrijeasK'b jynn»tate din-tr’însa; kt»tî daaa neîoBT»ip>tYra este tn rhy, o qiyim» omoritoa-re a «Periqireî omYAYi, în zadar s’ar si ai qine-ea st»’uiÎ RYreije o jynrbtate din sine, sat din a-iiroaueAe sbY, daKb qeea-A-aAtb jymutate ar AT»sa-o între neKY-rbyie, nentry kt» n»¥A iîy se desn»dT»4ineazT».
Ile AÎnrT» aqestea, înaintea ayî Dymnezey bT»rbatYA mi tfemeea sînt de o notrÎBT» mi drentatea ayî de o notriBT» a zis Aa amîndoî: “Kreipeijî mi bt» îmmrAiiiijî mi îrnnAeuî rn»mîntyA mi bt» byKY-rajjî de dîosyA.,, mi Ynde se ay-KreazT» îmnotriBa Boieî ayî Drm-nezey, de a nv se bvKYra a mîndoî de o notrÎBT», aKOAO e bAestem mi tiKT»Aomie.
St» A¥T»m ne om în starea «Pi-reî; say în sT»AbT»tT»qie, sat în simnAitatea KÎmneanYAYÎ ynde dYXYA tfemeeî notrisit Aa ^e aya ST»y merre naraAeA ky aA bhr-batYAYÎ; ynyA K*nosKÎnd Ka bbr-bat qeAe qe’i sînt de trebyiniiT» în starea sa qea «PireasKb mi aA-ta Ka <f>emee, asemenea. Intr’o ast-^eA de stare Bede qine-na yn <PeA de înneAerere mi nrin yr-mare de tferiqire: bT»rbatYA se îndeAetniqeijie în qeAe din a<i>arb mi «femeea ky qeAe din at»yntry: YnYA întrY sydoarea sa aAearri» «a st» advKb rnaterîaAOAe, mi
qeea-A-aAtb <Paqe ase bYKYrade dînseAe ; Kreijie Aa sîny’î mina sa famÎAÎe, yese xaîneAe bT»r-batYAyî, îî n»teipe nrînzYA mi qi-na ky mîînÎAe saAe, mi KhST»-toria seaim»m> o adeBT»ratt» to-BT»rbriuie iiyst» în AYKrare ne te-meÎYri de drentate , mi aqeasta Bine din aqea înyeAeyere mi no-triBire a dYXYrÎAor. De aq'i KÎt Ba nîmi snre înaintare dYXYA bbr-batyAyi, mi aA <Pemeeî Ba n»rnî* nea înanof, mi din notriBb, ky atîta se deirbrteazT» yiiya de aA-tYA de eraAitatea qe a iiys ^yih-nezey între dinmii, mi nrin yr-inare ky atîta ynya ia in^AYen-y h asynra qeAYi-A-aAt, nîrn» KÎnd din tOBarbiui yiiya se (Paqe de-suot, mi qeAb-A-aAt rob. Robia e rrea mi stinge mi miKmoreazT» toatT» Birtvtea, mi de aqi «ine Ka riartea qea inaî SAab b tfireipe st» <£ic mi mai BÎKAeaiih, kt»4î de qjea qe ny noate SKT»na ky riYterea se siAesqe a se descPaqe ky ambyirea.
St» Benim aKYm a i starea so-qietT.yii noastre, ynde say bbr-bayiî ay o Kreijiere mai înrrijit/i» de KÎt a ‘temeiAor, say tfeineiAe o Kreijiere inaî inrrijit b tie KÎt a irbrbajjiAor, nare e înyeAeyerea între dînmii?— O AYiitb neqiuKT»; mi qine noate ziqe kt» KbS'btorii-Ae noastre seambiii» yn 4>eA de toBT»rbmie de a nyrta ynvA aA-tvia rjeytby'iAe ne aqest dmn ostenitor aA Bieitii^ nare este
46
b'hrbatYA Kare st» hy se rulnn» kt» cea maî mare nenorocire îî e Biaya domestiai»? mi Kare e tfemeea «are st, ni zim» ase-i menea? F'bKYt’a Dîînnezef ay-KrYrÎAe aa yhya st» «fie îmnro-tiea aAtYia? 4c»KYt’a DymnezeY ne om, mi datr-i-a mYiere aa st» $ie o BecniKT» isiiitT» mi nY Yn ' toBarm? Nerremit kt» nY, ci o-mYA s’a denT»rtat deAanoiea ayî DYmnezef, *PT»KÎnd Aeyi nedrente mi asYnrind ne «Pemee; mi ne-drentatea adYce ky sine Yrm1>-riAe saAe, mi înde se AYKreazT» tmnrotÎBa Boiei ayî Ormnezev a-koao e bAestem, neînyeAerere, nenorocire mi tiKT»Aomie. 'line 5 A a nYs ne bărbat st»’uiî «PaKT» Aeyl miobiceiYri nedrente, sViin KYAtÎBe dYXYA st»y mi sh Aase întrY neqiiinuT» ne aA aceAeia aare o s1»’î «Pie nedesAÎnit to-BarT.m a a BÎeijeî? a Yrmat ast-. «PeA? nate ast-«PeA; a BrYt st» «Pie tiran? treb*e st» sY«Pere BÎKAe-nia ceAYÎ robit, kt»cî niuini sînt robii nare îmi bine-KYBinteazT* jvrYA.
Ny ti»n»dYeSK kt* nimin nY e« ste maî d*Ace de uît a se syh-riYne cfne-Ba mi a asKYAta ne ceA ce irbeipe: InsT* acea dra-ro<te este înaAtT* mi se îiisY«pAb nrîntr’o kreipere înrrijitb mi nrin moraAYA ceA DYmnezeesK aA EnanreAieT, mi Ka st» adina» ci-nena ne «Pemee in acea treann» jde draroste trebve st* ’i o însY-
<PAe mai întîiY, mi st*’î demtente dYXYA snre KYnomţinţja datorii-Aor saAe.
Ama darbi»rbajp, nY bt» riAÎni yei|î de<PemeÎAe noastre, kt» nri-cina nr este intr’înseAe ci ini ceî ce ’Ae-af KresKYt. IlAÎnyetii-bt» îmnrotÎBa m»rinyÎAor BOipriî kt» nt e’af KresKft syroriAe, nAÎnyejr-m» îmnrotina rreerne-Aor treKYte kt», în ereme ce «fo-cea skoaî nentrY bT»rbaţjî Ka st» înRepe Aimba ayî IlAaton mi st» Ae strice KaneteAe bbrindY-at» în eAe niijie idei ce era nY-maî aKYm 2000 de anî, ivikoaî de «Pete nY era ne ni k birt. Voî ipiijî Karte, «PemeiAe Roastre nY ipiy; boi ipiyî a bt» rîndi, sav bt» rindiyi strîmb eisînd renYbAÎKa ayî IlAaton, mi «PemeiAe noastre nY ipiY a se rîndi, say se rin-desK <Pireipe, «pT»n» a anea Ka-nYA striKat nici ky acea renY-bAÎKT» nicî ky KontrastYA soijiaA aA ayî Ruso, înm»i|at nYmai ne din a«Pan» Auoî nrejjî st» bt» în-[jeAeyeiiî ky dT»nseAe KindnvBb înijeAeyepî între boi?
PT»rinteAe ce îmi Kreipe ba»e-i|iî mi Imî Aasi» în neînrrijire Kreiperea «PeteAor, stT*uînitorYA ce «Pace skoaî nentrY Yn sens mi YîtT» ne ce^b-A-aAt, mie nise nare o «f^inijT* Brbjmame în-toKmaî «a Safan ne «Pericirea viitorimii, Yn sembnbtor desn-mîn|ia Brajbeî, yii îmuereKetor de dvxYrî, Yn desm»rpitor de «Pa-
(47)
(fiiAii. ((Ori toni neînBi»yayî mi In starea 4»ireî, ori toyî înain-tayi kt aqeeami uroiioryie kt>-tre siBÎAizauie mi nrin Trmare KTitre armonie ))
Este o nebinie st> rîndeasKi» qine-Ba ki> o st» îndrenteze at-mea kt Tmi»rTA; însi» aceasta nT trebTe st»’a onreasKi» dea’mî <Pa«ie datoriÎAe Datoria ‘Pieipe KT>rTia este mi dTiii» ‘PÎAOSotfia EsanreAiei mi dTin» a BeaKTATÎ noştri: «a’inî Kbita «Poaostaîo narte în «Poaosta de obyie.)) A-qeasta de o Bor Trma toyî, nT e trebifnyT» a îndreuta Aimea ki TmT>rTA kt> ATmea atTnqî e îm drentatii. Fi»n» si/mî m»ri>sesK nim odati» <PoAoaseAe, ’mî am <fa>Kft o datorie si* ’mÎAe Kait mi ST* ’mi ac a‘Pat în «PoAoa-seAe de obiţie, mi în aseasti» kt-yetare mi* simyf dator si» <Pan ori ne boît nitea din rrarte’mî. Inqeriînd KiriervA RomînesK, BremÎAe de atTnqî qerea st> ia o aAta> nreTrsire, nare se araţi» în darea soKOteAei meAe în resnm-sta de Kare am Borbit. Reîn^e-nîndT}A de aA doiAea, am Bi>ZTt kt» întinderea mijAoaieAor m im> iarti» a’a xoti»rî de KÎt minai sure mTAyTmirea ÎTbitorÎAor de nTBeAAe. Snre desm»rTbire, am ATat redaKyia aceste! «Poî xoti»-rîti» a’mî Konstfinyi osteneAÎAe mi aae îmnnryi nentrT amîndoi» seKseAe, mi mai kt deosebire toati» a^eastb nAi>KTti» îndeAet-
nimre o înKin sensTATÎ ^icatî ‘PrTmos.
Dariibite «Piinye, Kare din <ie-rTri sînteyi date bi»rbayiAor Ka niipe înyeri de minrîiere mi to-Barnmîîn drTmTA Bieyeî, iui ne nare rhTtatea mi nedrentatea Aor B’a ‘P'bKTt mai reAe de KÎt dracii! Ef bi» iTbesK mi bt» qinstesn mTAt, nentrT kt» bt» sînt dator mTAte nAi»KTte mi sfinte st-ueniri. DeAa o 4>iinyi» Ka Boi am ATat a mea «fiinyi» mi ea m’a xri»nit kt AanteAe iui dra-rostea sa, ea ’mî a dat nrinqi-neAe Kredinyeî, sinrTra mea minrîiere, mi în mînrîierÎAe meAe mi» bt»z KÎt bt» sînt dator. O <Pemee a «Post Kare <iea dintîf m’a ‘Pi.KTt si» simyf aqea neainonati» draroste, Kare KÎnd e KTrati» de tot *ie e materiaA e drarostea înyeriAor, e «rea maî mare <Pe-rimre ne noate bietTA mTritor si» rişte ne ni»mînt.... emeiAe af nnstrat • a^eaşti» ri»mi»miyi» din Aimba strbmomiAor noipri Ai>sîndT-o Ka o moiţienire mi Tn denozit s<Pinyit, din ‘PiiKb în «Piî-ki» Aa strenenoyiî Aor. DeAa boî am îmBi»yat sh zîk tati» mi mami», Dimnezef mi «ier, soare mi ATm», «Prate uii STror, om mi «Pemee, mi ne a’yî dat niijie doKTmente neti»n»dTite înmroti-Ba tTtTAor a^eAora qe Bor si> tT>rndiiasKi> înienrtYA Rornîni-Aor mi si»’i desbine din marea mi SAi»Bit’a Aor «Panii Aie. Voi în
(48;
RoiiiATireijiiAe noastre dorinye hy sînteyî onrite de nimeni a nrii-mi AYKrTriAe ky nYmireAe Aor; deAa ROÎ a inqenYt întîiamî daţi» semneAe* de qieiAizayie în irbmîntYA nostrY; mi în nreme qe bT*rbayiî kt îmbrbKT»mintea iiifi iitrtarea Aor seim»na din fon-dYA Asiei mi Atfriqeî, boi nî-meayî ky Yn nas sbYrdaAneK mi Yinor st» bt» nYneyî d’aAT»tYrea ky SYroriAe noastre din EYrona. Din TYra noastrb n’am aYzit mai niqî o daK: ((rasBod mi smotrY, uri-«az mi HredAojenie, braţ KYtare mi zet KYtare.)) Voi mi de e’ayî îmnestriyat AÎmba dar ayî i|jiYt ky Yn Hyx drent mi Yn rYSt mal notrinit a o amesteKa ky Borbe Kare iiy iiot st» *r»ie eterogene Aa A-a ‘Piinya eî «rarnitYrb, arra<F, dradedam, deniiKotorn) mi aAte-Ae sînt norbeAe Boastre ky nare bt» îiYmiyî ideÎAe qeAe oyot». Voi bt» anroniayî de oriyinea mi <Pi-rea noastre, mi babanii se de-m»rteazT>, boi rrhstrayî mi nobi-Aayî AÎmba mi babanii avstri-Kat’o mi ai îmiiAYt’o de barba-risiimî, mi qe e mi maî mYAt sure SAaBa Roasirii, qerqetînd qine-Ba anAeK^riAe noastre KT»tre bine mi nriimirea, de sentimente maî tinere mi mai naAte bt» Bede kt» mi în KaiiYA rYnerneAor ayî stT»-tYt maî strhAY'qite, de #na iiy-nn»ra ‘PerneÎAe qeAe domnitoare qe se m>d în istorie, Ba aAeye ne qeAe bYne mi Ae na «omnara
ky nYnrbrYA nrinyÎAor dYni* qe
Ba sKoate mi dintr’înmiî ne qeî .bYnî. Ilronoryia mi Komnarayia aqeasta sinrYrb îmi di> drenta-tea Aa toate simtimenteAe mi qinstirea qe am Kbtre voî.
Viind Aa îibirea de sine în drYmYA meY AÎterar, bot* in» sînt dator; nentrY kt» ky boî mam înyeAes maî bine, mi din boî qeAe dinţiiy a’yî înqeriYt a simyi aqea ‘PrYmYseye mi KT»Adytt» a noesieî mi a’yî îmm»rtT»mit’o ne Yrmi> bi»rbayiAor. IlentrY boî am SKris în maî mtAte rîndYrî mi m’ayî ‘P'bKYt ne YrmT» na SKrie* rea si» mi se «PaKT» o trebYinyT». Dana am #T»KYt Bre odatT» Yn qe bvn, trebYinya’mî qea maî mare a «Post s’o a<pAayî boî. Ama dar bot» Bb înKin aqeasti» narte din osteneAÎAe meAe mi nrin Ktrie-rYA nentrY do n sense eY nY <PaK maî mYAt de KÎt în tot qeasYA st» doresK edYKT»yia mi desq»-BÎrmirea Boastrb; iar «Panta sti» Aa boî. Voî nYteyî st» îndemnayî ne soyiî Boyiriî a nY nedreun»-yi ‘PiîqeAe Boastre în nriqina Kre-yierii. Voî riYteyî st* in»adYnayî în soyietT»yî mi sh întoKmiyî skoaî nentrY SYroriAe Boastre sermane: KT»qî nYterea desnre nare ţ’am dosedit kt» aBeyi în SY4>AetYA mi în qinstirea mea o aneyî în SY«PÂetYA tYtYAor bT»rba-yÎAor dana iiy mi în qinstirea Aor.
I. E.
PERIODUL I.
No. 3.
DE
JURNAL LITTERAR.
SCRISOARE
A UNUI TATA KÂTRE F1IUL SAU.
Ft>Ua met, ktAt» rrettate e a Kreiye 4ine-Ba yn «fiiy, a’a urer^ti a «fi, ne KT»f. se iioate, «feriqit în mij aokya ynei soyietT,yî ky to-tYA îmnrotiBitoare Aa «fericirea omîAii! Te am KresKYt în brâ-yeAe nieAe sybt ieAe mat de a-nroane înrrijirî, însY'fA'bndY’yî toate iirirmineAe ynyî Kreiyin a-deBT»rat, qet'hyean ky r^Biiii mi SYiiiiYs Krediniios. Bîr&ta te Kia-nn> în inijaokya AYmii mi într’o Harierh 4e rori-4e om e dator st» îmbrhyimeze, mi te sima-ye din siriYA «famiAieî mi de şybt înrrijiriAe de anroaiie mi MAÎne de tinereye aAe yriYÎ tatt», Kare toat i» tfermirea’mi a nYs’o în tndeAetnmiriAe nentrY Kreijierea ta, mi în nădejdea ynti Biitor Te îyî îirerbtui.
Akyui ai emit în Aime mi dato-
riÎAe sAYjbeî mi aAe KYBiinyeî îyî donedesK în toate zÎAeAe kt» tfT1KT>ndYte o datT> aA obijiii, în-Tetezî de a mal «fi ai t'hY.
In K'bt'b Breme te am aBYt AÎnn» mine ni’arn sÎAit a’yî însY^Aa, dym» KYm ’yî am zis, nrirmineAe omYAYÎ ninstiu Lymea mi soyie-tatea am AT»sat st» o Bezî mi st» o KYnoijil sinrsr, na st» iiotiy mai bine st» 4>îy înyeAes în 110-BeyeAe mi s#htYirÎAe Aa Kare zioa mi noantea nn» rîndesK.
Ori Kare ar 4>i în«ieiiYtYA soyie-tT»yÎAOr, dYînnezesK saY «faiith a oamen?Aor, iiy ijiîy: atT»ta no-niY st» adenerez kt, eAe sînt în «fiinyb, mi Kfht Ba xotT»ri oiiiya de a ny UT»i sinrYratiK iui a se bT»ra într’inseAe, e dator a se înrrta dYiib obmeiYriAe Aor byne saY re ac: Kbuî mai Aesne mi inaî
7
drent este a se Ata ydta dym. m>rpriAe ml Boinya ceAor mai iiiYAyî de KT»f a siaî obipea a îrma AoinjjeÂor mi Tn»reri^or ynyta, Ny sînt tdyî oamenii* «HKYyî a snimba obiceiyrÎAe, nraniAÎAe mi arnez'MninteAe soyietT.yÎAor; mi din cei KT,ri ’mi ay nys în n.nd a «Face asemenea nre«facerî, a-ceia nf mai af isb Ytit m.yî ay ipi yt a jidena kt. toate se <faK treritat în natyrT., mi «fieyie ce ATKry *Aa ureirsit mi *Aa Ai>sat Aa Bremea sa, neaoindyse a îndtnAeKa ne oameni iar ny a’î sîayi.
Intrând în societate, ai «HKYt yn KontraKt ky di>nsa, Kare, «fiind între nartea cea mai tare mi între cea mai sAabT., «fiind din nartea a mai mYAtora KT>tre ynTA, din nenorocire nentry «fie-Kare se înneie ky nanba sa: nentry kt. societatea din zioa de asţT.zî, Boiijie ne om sAiri» mai niYAt dym. KT.t ea îi nAT.teipe; mi dana omYA KYmnT.ni «foarte SKYmu «fo-AoaseAe ce dobîndeipe deAa dîn-sa, mi are maî mYAte sarcini de KÎt nisnATitirî, aceasta ny e treaba ynyi indisid, ci a Aeyiti-torÎAor; mi nîm. KT.nd se Bor urne aAte. temerari mai drente aAe soyieti.yiAor, noi nari tn>im în-tr’i.nseAe, trebye st. nriimim ky bYKYrie noBereAe ei na st. ni se nare. mai mioare; mi de rT.siiAa-tT. st. nY ne sYnT»n.m ne oameni nici st.5! yrîm nentry kt. Bina ny
este a Aor, ci a AeyivitoriAor rai a obiceiyriAor.
Ama dar na st. ni se nan. noBereAe mai mioare, ipiinya cea mai mare este în Kreipere, mi toatT. Kreiperea ce ’yî am dat, a «fost na şt. te nomeneipi mi st. te obicnreipi ky AeyÎAe mi o-bicinririAe natreî taAe, byne sav reAe, st. Ae KYnoipî mi st. ny.Ae yrT.ipi, kt.cî din yrâ AeyÎAor mi a obiceiyriAor se naipe ceAe mai mari nenorociri aAe Bieyii noastre. KT»AT>toriiAe ce ’yî am în-Aeşnit st. «faci nrin AimbeAC mi yT>riAe streine, ny ay «fost na st. te «fa kt» a yrî AÎmba mi para ta, ci ka st. noyî din aAT.trrarea ideÎAor st. ’yî «formezi jydiKT.-yiAe; Kare KY KT»t Bor «fi mai mYA-te ky atT.ta maî mYAt se AT,my-reipe yna ne a Ata, se $aK mai drente mi* maî notrÎBite Aa Bremea mi Aa aokya Aor. OmYA ky simuiriAe întreyî mi ky jydiKatT. dreantT» nici o date. nf’mî 4»ace o ximen. de BiayT. mi de traiy stn.mYtîndyse din mijaokya «on-ceti»yeniAor si»i în aAte BeaKYrî mi în aAte AOKyrî, ci noartT» noBereAe natrieî saAe, se Kon-^ormeazT. ky natrioyiî st»î, Ae iarti. sAT>biqiyneAe, rai se say-jaipe ky demnii, K?m mi ei ky dT»nsYA a 4>ace tot bineAe mi a snimba mi a nre«face trentat ceAe ce Bede synT.n»toare în m.mîntYA ynde AT»KYeipe.
în toate AYKrYriAe trebye st.
te stihitî Aa Aepea peneraA?», «forb a qeraeta de Bat?»m?» say ajyt?» intereSTATÎ t?»y. Or! i;wt de simnAY ni se Ba in»rea ririn-^iriYA acesta, însi» în ariAiKayiiAe saÂe este «Poarte aneuoie: eA este întoKma! Ka mystYA «ie trebye a se streKYra nrin <ieAe ma! strimte KanaAe aAe KonamYAYi na st»’a xr?» ne as kt», st»’î m»streze aerdea-pa, s/b’! desBoaAte ^AorÎAe, mi st»’! înbYn'bt'hgeasK'b roadeAe. F?»ty met, AeyiAe nY sînt toate adinate mi snrise într’o Karte; obiqeiYrÎAe tnKTi «Pormea^T» Aep! mi adesea or! <ieAe mai însern-m»toare sînt ma! nyjjin KYnosKT-te. Ny noate a<pAa mne-Ba nmî nro<Pesorî, nmî traRtate,ni«i! sKoa-Ae nentry hytsya a^est¥i drent / Rare îndrenteaz?» «PanteAe, ky-BinteAe noastre, BÎai|a noastrb din a«Pan», KÎriYA de a ne în<P?>-pinia în AYme sat d’a întîmnina noroKYA. A neînrriji «iine-Ba aceste Aey! taîniie, ea si. z'ikt» a rhmînea ne 'PfndYA StatYAYÎ so-ijiaA mi â «fi K?»AKat în ninoare în aok de a domni nreste dT»nsYA.
A tÎAm'b'ii «lineea souietatean? teoria «Permiri! în narte (indiei-draAe) kîipirate îndem?»natiK kt narîba aAtora, este o doiîtrin?» foarte «Pata ai». IlreKYm mi a se soKoti nine-BaSTvtfaK'h «Permirea yeneraAb kt narîba mi jT»rt<Pa indiBidYaA'b, ky K?*t soKotinya mi «Panta este nobiAT» mi peneroaşT», «kt at hta este denarte de «Pîaoso-
<Pia BeaniATÎ noştri, IlrobAema «fericire! obipeip! nT se desAearh dvirb KTm nÎ4Î ni s’a desAerat deAa înqenitTA AYini! nrin jhrt-<PeAe qeAe înnarte; kt»?! ’nn ai j'brt'Pit tot’aina oameni! mi starea mi eiaua nenti obipe, mi obipea toţ ny s’a «pTjKYt «Permit?», în tot d’aina s’ai n»sit nroKAeji! Kari s’ay SAijit kt sAT»bmiYnea .mi nrejideneAe obipiî, mi ay stii-iiys’o sure îndestiAarea ambiijief Aor, «P'bKT.ndy’o roab?» natimÎAor, Ka st» o doboare mi st» o domo-AeasKi» a SATji ne yrnvb Aor. Ilro-bÂema «Permireî, esnerienya a donedit’o, kt» se desAean» nipiaf Kind (( «Pieipe-qine îmi na KT»yta jnteresTA în interesyA de obipe». Acesta e nyntYA de Tnde trebye st» nAene #ie-Kare, mi merrbnd ne drymyA BÎeijei neab?»t?»ndyse nmî odatT» din a<iest nrinrnn, Kom-binbnd AyKryriAe mi întîmnAT»ri-Ae, jydeKTbnd mi notriBind, na iit-tea soyietatea st» ajynn» uii st» ni-»iT»e aqeastT» ximer?» a «Per'miriî de Aa îmenYtiA soyietT»jpAor Bisat?» .
JhrrfeAe ?eAe mar! sînt bTne nentry eKsemiiAe în istorie, dar riT sînt nentrT «Pie-nare om. Ny este tot oiîiîa destoîniK nmî d’a Ae «Pa«ie nmî d’a Ae m?»nyi kt în-ueAermiyne, nmî d’a se bTKTra de isnr?,BiAe Aor, niqî d’a«Pa«ie ne aA-jjiî a se biKTra de d^nseAe. De qeAe ma! miAte ori af fost <Pa^ taAe mi ^caot ne Aef ay «pT»K vt mi nesor ne Ae-af nrimit. Dra-
(52)
rostea cea mt-Ati» Ki»nd ny e res-nAi»titi» mi reiţynosKYti» adyce în» mTAtii. FaceriAe de bine res-riAi>tite kt nereKYnoj|iinni>, daKa ut adxK Aa rT»sbynare ne cei ce Ae-ay ‘P'hKYt, dar ceA nyijin în-Benineâzi» de mîxnire sy<PAe-tTA. Jhrt^eAe ceAe mari Ki»tre natrie adesea ori ay ceryt cinstirea ini îriKinarea obipii, mi etfeKfTA Aor ay «Post sat tirania say n»sbynarea. Acestea sînt niijie resortyrî nrin-Rare se mim-kt» soiiietT»yiAe nare de ny se nyn Aa aokta Aor, de se nor îmninye de oameni «P^n» de minte, adesea orî sînt *PataAe ceAor ce Ae întrebyinyeazi* <Pi»n» st> ad xki» nici yn «Poaos obijiii. LIeA. ce ‘Pace ji»rt‘PeAe trebye si» ‘Pie di»rtfit de sys kt o inimi» mare mi ‘Perbinte, nreri»tit a ny aeea nici o nretenyie Aa ‘PanteAe saAe, mi kt j xdeKati» întrean» mi si»ni»-toasi» a Ae tface Aa nreme mi Aa aok. Soarta noastri», ‘PtUta meir* ny este aceasta, ini Ka sh ‘Pim oameni cinstiyî mi si» trayem ‘Po-aosta din sojjiptate ‘Pi»KÎndy-ne mai întîiy ‘PoAositorî ei, este:(( a ne Ki*Tta înteresxA în interesYA de obipe» mi ane sîaî na st. ny <Pim de narybi» Aa nimiuî stiţf a ny ne .-«Pi mi noi» aAyii de narxm^.
Am zis ki» drarosea mTAti» nerş. n>sriAT»tifrb adyce yri» mTAti», mi ini» simy datoraşi desBOAta mai bine ni»rerea aceasta; Ki»ci irFam soKoticeA mai nenorocit om kt»ihJ
am Redea ki» hor au a mea în aoK si» ‘Pani» bineAe KTBiincos, te ar adyce, «pTilTA mef, a ny anea draroste. Ilentry kt» în draroste ri*-sim ‘fericirea, mi omxA ce xraijie este cea mai tiKi»Aoasi» mi nenorocii» ‘Pi*r.tyri». Dar ynde sînt inimiAe Rare se xrhneasKi» acea draroste ‘P'Bri» iiretenyiî a ‘Perici-tyATi IlaBeA? ceA ce se simte a ixbi Ka ElaBeA, iybeasKi» na d hn-sta, kt» e sinryra mi adeni»rata fericire; drarostea i»nsi» si»’î 4>ie de o notrioi» mi de obipe nentry tot omTA, Khcî aAmintereAea ajynpe nedrent. *IeA nare ny se Bede destoînÎK de o asemenea înaAti» draroste, aceAa yrmeze noBeyiî MîntyitorxAYÎ: ((îy b e ipe n e a n r o a n e a e k a î n y m î u e t i n e». Nt <Pii de narxbi» Aa nicî yn indinid mi nrin yrmare nicî yie, mi nrin yrrnare atirncî drarostea e dreanti», Ki»nd ibind ne aAtYA, nt emî de narxbi» uie însxmî. A iybi ne a AtYA «a însymi ne tine este o datorie, a5 a ixbi mai niYAt este o ji»rt<Pi», mi j i.rt<Pa ri»y întrebyinyati», am zişi kt* tot d’ayna adxce yrmi»rî 4-ataAe.
Fieipe-Kare are niipe datorii mi drentYn în soyietate, mi noate kt» de mYAte orî datoriÎAe sînt mai niYAte nentry kt» mi irbruÎAe so-uieti»Ljii sînt maî mYAte, mi nentry ki» bineAe ce ea ni’A «Pace, Kype txA nostry ne înBayi» a î’a întoarce ky dobândi» înauoî. SoKotind as<PeA societatea în Kare îtiY Kaxjjţ
yri âok notrÎBÎt kt înyeAeyerea iiii destoinica ta, trebye şrb nrii-ineqiî «a yn nrincin mîntyitor mansima: <cde a iiy’iji ierta nici yn aYkty Kare si> «fie înnrotina Kompiinyei taAe sat înnrotiea Konijiiinuel nybAÎce» mi KYnmv iieiue «foarte mYAt . înyeAesYA acestor doi» Kyeinte Kare, de mi atlta.de simnAe a a şedere, însemne aish înstiKTi drentatea, cinstea, Aeyitatea mi noAÎteija sîntinstry-menteAe ceAe mal siryre mi mai iyuî aAe norocire! tnyî om.
Fereipe-te KÎt riouî de oameni a Kijrora nyrtare mi obiceiyrî treKY-te Ae ay «feipeAit nymeAe iientry KT* yni I Ka aceipia, mi de se araţi» oare Kim kt» s’af îndrentat say Kii BoiesK aseîndrenta; inşi» ori Ki>nd interesYA say ere^o nai im n îl Bar sîaî a «face ere yn AYKry necinstit, Konipinya Aor e mînjitb mi ii rin yrmare riy întîmnin b mari rreyrbyi a mai s^Birmi aceea ce a^f hKTt’o mai de my a te ori.
Adynarea ky vniî Ka aceipia iui de ny te «face a uontraKta ne ne-simyite obiceiyriAe Aor, însi» ny iiyyin te derrad b în oui! AYmiî.
Fii yman mi bAirnd ky togii; o-menireanbnsi, ny’yî o nvbryini a te Kobori nini» Aa mtrenrbriine.
A
InaAUi> de noyî ne KanaAia nini> Aa tine, iar ny te Koborî irbni» Aa di»nsa; nentry kt» iu cea dintiiy âjyyi mi înbym»trj>yeipi; iar ky cea de aA doiAea, «fi,n» si» «faci
nici yn ajytor, te miKuiorezi ne tine.
N* înyeAeye «f'htYA mev ky KanaAia siirbcia; slut inyAip din ranryrÎAe iui neamyriAe d’în-tîiy mi mtren»rimea e însemnaţi» ue «fryntea mi nyrtrhrÎAe Aor. Si>raKVA ini BT»dyea e «frateAe Domnyati mi nici o daţi» ny se miKmoreazi» cine-eaase Koborî iiînb îri KOAiba Aor. rTroKAeyii sînt rbl, mi de dînmil ay «fypit mi Xristos înşyuiT.
lIouyAaritatea si>’yî «fie în «fante, iar nyîn Borbe mari înşirate ne din a«fan». Ny te înnrede Aa oameni a Ae Kbrora Borbe ny se uotrÎBesK ky «fanteAe Aor. Ilentry kt> aceipia mi niar dana BorbeAe ceAe Irymoase ny Ae întrebyin-yeazT» Ka st. înmeAe AYmea ci dintr’yn «fondy bynmi inima «fbrb BiKAeriie, însrb Birtytea cere o uraKtiKi», mi ceA ce ny s’a deurins eAa AYKrara el, ky BorbeAe ceAe bţne este mai nrirnejdios de Kbt ceA ce îyl di» de ipire si> te «fereipi nrin KYBinteAe ce ’i se notrieesK ky «fanteAe.
Ili>zei|ie’yl KyyetYA întry «feco-rie mi vrmeaz b totd’ayna uoeeye-Aor ayî, kt»cT acesta este înyerYA nostry nbzitor KareAe ninrbrin-(ly-se nrin «fante nenyrate, se nre«face în îasmi» iri'fernaA'b. Uli KYnoipî kt» înyerYA Kbzyt se «face yn drau.
Ny este tot om ta «f'bKrt. a anea ymiAitateaenanreAÎKi>. Dar m»»r-
yineipe’yî tot d’tna trţrfia a ut Ki»dea din Bredniiia omYAYi mi a n»şbvna Br^jmaniTAiî nrin fante Kare se te înnearreasKi» ne tine, mi în aok de resb*narea ta se fail mYAyYmirea nenriete-hyayî.
Eipi în AYme fi»tYA mef, iui eipi dator, na si» nv fii Yrîios, a te nYrta ky noAÎteyi».
IToAiteya nY o soKoti Yn mena-nism de maniere de AÎnate, de o ii¥r-tare înrrijiti», mi de o Borbh SYb-yirati». IloAiteya este adYnarea Aa Yn aok arYstYAYi «igayî bîn aA fie-in»ma nean. fystYA ieA bYil nY se înnayt»; eA e în inimi*. Inima KYrati» K¥n»yei|ie jYde-KT»yÎAe, mi j vde'Kata Abinyrit'b formează rystYA ieA ţmi. Sînt oameni KresKYyî în saAoane, în şoyieti*yiAe seAe mari, denrimnî menaniienite Aa toate iivrtăriAe ne a nYt¥t să Ae innenţe rYstYa nex bYn. Toată eAeranya Aor ^nsă e re*ie, norba sKăAÎmbată mi miniKi»rÎAe nY xe seambin» de Kbt o maimYyărie* De Ynde Bine aceasta fătYA met ? Inima Aiiiemte,KoniAaniYAe. Inima KYra-tă, inima ferbinte îmninye yes-tîrÎAe mi imtăriAe noastre Aa Breme mi fireniti nvi frY moaşe mi îndyiiAeKi»toare. FystYA ieA byn nY este Yn ie afară din «Pire, este adYnarea bynYAYÎ mi frY-mosYAti firesKY. Sînt oameni KresKYyî în sărăiie mi în sim-MAitate, dar ky inimi* KYrată;
aiemtia intrînd în AYme; asslr-AindY-şe în soyietăyiAe vexei mari, ky o b*>rare de seamă, ky ojYdeKată dreantă de a aAeye «PrîmosYA, not fi Yn tyn uri Yn modeAde nOAÎteyămi detonYA ^eA byn; mi aceasta Bine kt> e inimi*, fătYA met, mi inima e KYrată mi ferbinte lloAiteya mi bYnYA ton AYat în iea adeeărată a Aor însemnare aste o roadă a Xri-stianismTAYi, eo bAăndeye din inimi*, e o înrrijire de a înfăyima AYKryriAe KYm si* UAaKi*, kyui st»
; faită mYAyYmirea mi bYKYriafra» j teAYî săf. Deiirinderea ne Yrmi», j ky jydenată, ky Kvţietare,KY Kon-j binari se «Pane arti*, mi fondya ar-| tistYAYî adeBi*rat de noAÎtey b mi | de tonYA «ieA byn este o inimii j eBanreAÎKi*.
Ki*nd îyî nere <rine-ea Yn aykty ! ie nY noyi st*’a faii, tărădYeiute j KYrat, ne mal AT>si>nd nim o nă-j dejde mincinoasă; mi iar fără-j dyemte în rrabă leea ie noyi să ; siiBÎruiemti. Fărbdrinya Bine din-ţr’o inimi* ÎYbitoare de a îndatora, însă ueiiYtinya de a îmnAini f b-rbdvinya miKruorează xaraKte-r¥A, mi rrbrybemte ne nex ce a-iijteantă ky nădejdea. Kănd noyi si» faci Yn AYKrr mi Ia fărădY-eintijf brbdYemte’A ky inima sao-bodhiui s'bBirnieaiute’A în rrabi» Ka si» noyi si> albi mYAyYinita fantei Intrean».
Nyfii nici înKrezător, nicibă-nYitor, nici rrabniK* nentry kt>
miAta încredere îmnYyineazT» cinstirea mi inKrederea oameni* Aor; bT»ntiaAa ne $a<ie nenoro-TÎy! iui <pT.n» odixm», mi rraba e trebyinToasT» ni mal Ki>nd, dy-m> Te s’a jydeKat bine yn aykty, are trebiinyi, de a se nyne în Aiurare,
A<Pan. de aqeastâ, •P'i.tYA met, TÎne-Ba uy are maî mYAt de do! trei nrietenî în BiayT»; a se înKre-de Aa dimuii! e sinrYri. mYAyYmi-rea mi rT»snAi»tiraa Aor. Flentry Te dar st» Ae n»neasKT> Tine-aa drentYA d^nd^A mi Aa aAyii? A te înurede Aa tot oiuya, este a’yî nedrentT»yi nrieteni). A soKoti însi» de bin ne tot o uita este o BirtYte eBanreAiKT», o neBÎnoBT,* yie KonÎAT>reasKT,. Alb! neBÎno-Bi>yia KoniAAYAYi. ((«Pii bAi»nd ua iiorymbYA mi înyeAent ua marne Ae» aceasta este noBaya Mîn-tiitorYAYi.
De Bel $a^e oare-uare Aeri»-ttrî maî mYAt ky Yniî de KT>t ky aAyiî, ia’yî nn.SYreAe tot d’ayna mi înrrijamte de taineAe taAe «im mi de a Ae aAtora Te sînt înure-dinyate yie. Fi! tot d’ayna în re-zerBT» soKotindy-te Kii noate st» Bie Bremeaate strmaKY dT»nmiî; a! dobîndi de nrotiBniTÎ sat mi de BM,jmami: nentrY kt. as«PeA sînt întîmnA'hriAe Bieyel. Iţine o nyrtare uare^ st», uy $ie ni«ii nrea KaAdi» niTi nrea reTe, în-Bayi»-te tot d’ayna a a&ia aTea aî-nie de mijAOK, în nare noate st.
stea qine-Ba <PT»n» a se nrimejdYi întrY nimin. IloartT>-te adiKT» kt nrieteni! as<PeA KYm st. n»ndemtî
kt.	not ST.?yî <Pie o datT» Bn>jmamî, mi ky Bri>jma(ini as<PeA KYm st» rT>ndeintl kt, noyî st. te maî îm-nrietenemtl o datT» ky dimiuii.
ZeAYA mi entYsiasmYA st» Ae nT»strezl nentrY simtimenteAe Te Ae al în narte; in.streazi.Ae în dr. rostea ay! DYmnezeY mia«Pe-meeî, m>streazT»Ae în Berea noe-tiKT»;T>nsT> omYAny este totd’ay-na noet, dini. KYm iuti mintea ny e tot d’ayna imayinayie. EntYsiasmYA este o «PrtmoasT» mi înaAtT» ri.tT.Tire a jyneyeî, Kare din zi în zi se stinye ky Ki»t omiA se «PaTe jT»rt<pT» amT»yiriAor saae mi a nereKynomtinyel oameni aot. EntYsiasmYA are o «PrymoasT» aAerorie în ariniae mitOAoyÎTe a ac ay! Inar, Kare nyrtîndv’A maî uresYsde xotarYA reyiyniî Te ’i se însemnase s’ay tonit mi tiKT.AOSYA sbyrbtor a trebyit st» se sdrobeasKT», Hi»zînd din îqt»a-yime. A<Pan> de aneasta, ÎAYsia este trebyinToasT» Aa- «PeriTirea omYAYi. ABem tredyinyi» iientry odixna noastT» a nrede în oirtYtea oameni aot. EntYsiasmYA ne îm-ninye adesea a întrenrinde ay-Kryrî în Kare m>yind deAa oameni, mi rT.snAT.tiyl ky n»v Aa zeAYA nostry nerdem toati» îay-sia mi nrin yrmare «PeriTirea nrin misantronie. EntYsiasmYA este na mi <Pokya Te Kremte nrin Aem-
(36 )
neAe qe Ae mistYe. Ea ne îmninye adesea a ne sAei tfaKYAtTijjiAe întrenrindern, mi a dobândi urea mi AtT» esnerienin* mai ’riainte de Breme ky nan ba noastn*.
în adYm*rî<Pereiiite-te de a norbi de sine. Kt>î: Berîhqeiie a’nî nose-sti irebÎAe, îiA'hqeriAe, bYKYriÎAe mi KÎar neKazYriAe Aa oameni indiferenţi, nYmaîdeKT*t îi Bei Be-dea a K'hSKa, mi dana st i.nîna Kasei nYtesa iireKYrrna Kt noAi-teţT*, Bei Bedea kt» YnYA KT»te YnYA înqen a te AT>sa. Brei st» adYnî
I îmiirejiYrYAt'b^ interesYA tYtYAor? st* treqî de om nAT»KYt mi ky dtx? Borbeipe-Ae de dT*nmi’9KatT»Bre Yn mijAOK a ii mne ne sqeni*, mi neî Bedea kt» frYnţeAe se însY-fAeţesK, bYzeAe îy! zîmbesK9mi Ki*nd te Bei derrhrta, fiemte Kare îjjî Ba faqe AaYde. Konuitiinţa ta T*nsT* mi rAasYA inimeî te Ba noBT»yii nîm* Ynde st* te întinzi in rAYmeAe KonBersaţieî, Kîm st* nY atinyî iibirea de sine a qe-Aor qe se af at» de faţT».
(UrmeazT*).
CONVERSAŢII INTIME ALE LUI GOETHE.
Un scriitor «foarte însemnat D. I. P. Enerman oy deniYAt a iiYbAb Kat Aa XinsKa MeinoriaAtA Kon-BersayiiAor saAe KYGoefhe în Bre* mea qeAordin Yrim* ani aî Bieţii a-qestYî Bestitnoet. AqestaaBT»ndîn-Krederea aqestYÎ mare maestrY ba AitteratYreî BeaKYAYÎ, eraînsT»rqi-natde dT*nsYA ky reBÎsia onereAor ayi KomiiAeKte. O asfeA de AYKr.a-reqereao Borbire ky dinadinsYA mistidioasT», mi în toate zÎAeAe D. Enerman sKriaKi sKYmm*tateqe-Ae qe aYzia deAa Goethe, întoKmaî dYm» KYm D. Las-Kazes Aa Santa EAena adina în memoriaAeAe saAe qeAe qe aYzia deAa NanoAeon.
Din aqeste KYAeyerî de KYyetT»ri mi in*rerî aAe nestitYAlrî noet yer-mansKrisede D. Enerman, noi a“
AT*tYn»m aqi KT*te-Ba,Ka st* ari* ti*m m*m*înKÎt jYdeKT*aÎAe AYiera de Kirate mi ST»m*toase mi în qeî din Yrnn* ani ai bT*trîneţiAor saAe.
“Kas b şKrie qine-Ba nrosi*9tre-bie st* aîbT* qe-Ba a ziqe; mi qeA qe se eede ky KanYA demert în KT*t n’are nimiK qe st* zîkt* mat bine ar fi st» se aiiYqe de BersYrî, nentrY kt* în noesie o Borbh adiqe aAta, mi în sfîrmit este o swriere Kare de mi în sine nY e nimiK; nnsT* tot seaim*m* a qeea. Ky toate aqestea eY nY boîy st» zîk kt* reaAitatea AÎnsemte din noesie, qi kt* mtiind st* dea Yn interes yhyî AiKri obiqiniit, atinqea in\ioet se an*tT* noet. Ilriqina mi temeiYA Yneî sKrierî trebYe
tot-d’ayna st* «fie reaAÎtatea, fiii ne irirn* e treaba ani»tYAYÎ de a forma dintr’T*nsa Yn tot «fn-mos ivii armonios.
noejjîîdin ziAeAe noastre SKriy întoKmaî na mi K'hiid ar <fi boA-fiaei, ini na mi KT*nd Axmea ar «Pi yn nemărginit snitaA. Toyî aorbesK de dyreri, de neBoî aAe m*nn*ntYAYi mi de nAT*<ieriAe«ie-Ael-AaAte AYmî; se întreit nare de nare si*9mi arate nemYAfjYmirea, adîH KT*te rrpzT*BÎÎ ini nn>in>stii. Iloesia e «făKî tT, «a st* aAÎneze BÎ^oreAe eieyi! mi st* îrmia«ie ne om ky nosijjia sa. Inşi* generaţia noetiKă a BeanYayî se teme denri-ne iiYtere adem*ratT» mi mai bine îi Bine ky sAT»bi«riynea.
Am a«f Aat yn KYBÎnt *ie se no-triBemte ne seama domnÎAora-«remtia: noesia aot ey o nimesa noesie de Aazaret, mi noesia nea adeBT>ratT*, a«iea nare nY ntmaÎKT*ntT* AYnteAe,»ii mi Barsi, KYrayiYA mi moraAYA în SY^AetYA omYAYÎ, o nYmesK noesie tir-teani*.
Germanii nor st» a^Ae Sn-tr’o SKriere seriosYA, îm>Auarea ini întregimea din AăYntry, mi nentry aceasta nYn ne UliAer atT*t de sys. Mai adesea-orî Ka-ranterYA nartiKYAar aA suriitory-A¥Î AYKreazT* asYnra minţii iiy* bAÎKYAYi mai myAt de KT*t toate JrYmYseyiAe taAentYAYl şt»y. Na-
noAeon zînea de Corneille: “de ar «fi trăit, ey ’a am «faqe Flrin-ţy„ nentry Pasin n’a zis tot a-
ma.	Vezi de aceasta Lafontaine este atTit de onorat în Franţa: OnereAe ayî nretytindenea îmi af meritYA noetin, kt*sî se Bede în-tr9ănseAe o mare nobiAÎtate de KaraKter.
Kăiid e <iine-Ba de iitaî-zeqî de ani, trebye si* se răndeasKă KT*te o dată Aa moarte. fie mine T»nsT> KYgetarea aqeasta ny ml* tyrbyn» îritry nimiic; iientry kt* am întrean» înKredinţare kt» suiritYA nostrY e materia <iea ne-ştriwabiAe mi kt* na irma din eternitate în eternitate: e asseinenea soareAYi <ie osii nomtri iei in»-măiitemtî Kred kt» a aiiyne mi în «fiinţă ny anyne nini o datT*.
Ka st* «fană Tine-na enoxă în AYme, trebye Să albă doi» ay-Kryrî: mai ăntăiy yn Kan byn, mi anoî o bym» momtenire. Na-noAeon moipeni reuoAyţia sfran-ţesă. FrederiK TeA mare n*s-boiYA SiAeziel, Lyter intxneri-’iiAe KT*AYrT»remt!
Kănd nitie qine-Ba bine nem-ţenite, noate $b snane de înm»-ţătyra riiYAtor AÎmbe. Ny Bor-besK de «iea «franţesă nare a ajyns AÎmb’a yniBersaAă mi nare în toată nara te snană de yn draroman, h\ în n,t nentry 8
qea rreqeasKV Aatini», fraatani», sn^nioav, noi nytem st> qitim toate oiiereae aytoriAor Aor de-s'hHÎriuit tradyse, în Ki»t, a<Pan> de o Kaysi» nartÎKYAarb noi n’a-&eam trebyinirb d’a iriBima aim-beae aqestea. E în nat in, germani aor na st» qinsteasKi» tot qe este stndn, mi si> înyeaea* gii oriijinaAitatea qeAOr-A-aaijî. îmnreyiyn»rÎAe aqestea aAT»tyra-te ne Ai>ngi» mÂnhdierea mi bo-gT»i|ia aimbeî «faK tradYKţţiiae qeae maî ner^ente.
Ny trebye st» Kreazi» qine-na K'b ny noate <Pi «PoAOsitoare o tradYKuie bim». Friderin qeA măre ny mtia Aatinemte,, mi Ui-qeron Va «Foaosit am în <Pran-yozemte im ne tfoAOsemte ne noi în oriyinaa.
TottA în UliAer este synerb mi grandios; nymaî okîî ayT era bATinzî mi taAentyA îi se mima ky qeAe din a<Farh aAe saAe. Ea se KY<£ynda ky KyrayiYA in-tr’yn SYjet, îa qerqeta, îa în-torqea de toate niirgiae; Tinsi» ni se Yita Aa di»nsYA, «a st» zîk ama, de KT>t ne din a<Fan>5 o a im» desBOAtare din AT>YntrYA dt era treaba ayî, mi nentrY a-qeasta niqî o daţi» by era xo-tT>rît mi n’a terminat niqî o daţi». In drameae saatî ea de mYAte ori sKimbayn roa în tim-nYA renetijjieî. LtKrbnd' ky KYrayiY mi semeyie, eA* nY
inii doţnoAia «fanteae. SarieriAe meAe synt t« mir de KyyetYrî qe ay aaysa Aor mi nentry aqeasta ny 4>aK niqî de kYm nentry tea-try. ŢaAentYA ayî Uliaer era din notriBi» Kreat nentry sqem». Ky <Pie*Kare bynat'h eA ^i»qea înaintări mi ajynyea mi maî mare; iinsi» este qirdat k h de m>nd ’mî-a KOinuys TÎAxariî ’mî-a m»strat nentry tot d’ayna o disnosiuie d’a nyne Kryzimea ne sqem», mi niqî o daţi» n’a nytyt si» se desbare ky Întregime.
La ‘Pie-Kare ont ziae eA era yn aAt om, mi om rnaî ner-<feKt; de Ki»te ori îa eedeam mi se m»rea maî înBimat , maî înyeAent; jydeKata’i mi se 11 v rea maî siirmoasT». SKrisoriae ayî îmi synt qea maî «FrTmoasi* SYBenire qe am deAa di>nsYA, ini not si» «Fie soKOtite na qeAe maî byne aAe ayî nrodYKuiî; qea din yrnrb e nentry mine ni-ijie moaqie. E yn aykty de mi-nyne î Uli eA a myrit în întregimea nyteriî.
Mareae DYKa de Vaîmar însemnase ayî WiA6r o nensie de o mie de SKydi mi îndoit în timn de boaAh. UliAer n’a nriimit *pT>n»dyinna qea din yr-mii. uAm taaent, ziqea ea, rni trebye si» ijiiv a mi» mYAqymi,, T»nsi» «Fiind kt. «Famiaia ’î se îm-mYAuia, era siait, Ka si»’niî \ noati» intbmiiina trebyinjjeAe a
sftrie K-hte don frayediî ne an; | mi Ka st» noatT* isbyt'i Aa aceasta, se sÎAea si* AYKreze zioa mi noantea, kiar mi KT*nd era boAnaiv; e\ «rea Ka taAentYA sb’î «fie tot d’ayna rata a i se sYmmie.
IlliAer niqî o datb n’a bbYt inYAt ■ dyiiT» KYm zîk yiiîT ; din nofriirh era foarte KYrnm»taf; dar în momenteAft de sAT»biqiyne «fi-reasKb Kvxta a se însy«fAeui urin AÎKorî snirtyase. MîJao-kta aqesta de ensqes dbrbnbna mi mai mYAt a ayî Koristityyie mi’î irbrybea mi însYmi taAentYA.
Moliere este ati>t de mare în KT>t ne minYm^m de KT*te orî îa qitim, E tn om deosebit; by-KhuiAe saAe se anroiiie de tra-yÎK mi niminî n’are KYrayiYA st, qerqe a’a imita. SrîrqitYA st*y Ynde BÎ|iiYA deraiibnT, toatT* dra-rostea între tata» mi «fif este o onen* de «ieAe -mal- sybAime mi dramatiKb în *iea mal înaAtb t re an ti».
De tot anYA eriitesit wue o bYKatii de aAe ayî Moliere în-toKinal ixreKYm un* vît de K'bnd în K i»nd Aa kt» te o murim* srcoasT» dxii't* maeştrii qeî mari itaAienî. rienfrY kt» noî oameni! armia mim ny s¥ntem KanabiAî de a mostra in noî, sYbAimitatea xnor assemenea objete; ne treb\e dar de Kt>nd în K'bnd a ne în-
toarce Aa eAe «a st* ne reîiv* sy^Aeyitn imuresiÎAe noastre.
O bîKati» de teatry trebye st» «fie simboAiin», adibb «fie-Rare anyie trebye st* <fie însemnb-toare de sine mi st» nriBeasm» KT*tre o auyie mi maî mare. T ar t y It a ayî Moliere este, în reAauia aceasta, m mare mo* deA. 4e rniiunath eKsnoziyie e sqena d’bntîiy! îndatT» deAa în-qeiiYt toate aţ KT»te o însemna-re mi «faqe a nresiinjii yn ay-kty mi maî însemnbtor. Esno-sijjia din Minna de Barnhelm a ayî Lesing e «foarte «fry moaşa»; dar qea din Tarty«f e de aqeAea qe se întT»rniiA'h nymaî o datb în AYine.
In KaAderon a«fAT» qine-Bk tot aqea nerfeimie teatraAT», bykt>-yiAe saAe sYiit minynate mi ny Korirind niqî o tr'bsvrb nare st» iiy «fie soKOtitb nentry isbytire. KaAderon este yeniYA nare a a-BYt mai inyAtT» minte.
Desnre Shak^peare ny noate qine-nk ziqe nimin; tot este maî nresYs de dT>nsYA... eA ny e yn noet de teatrv ; eA ny se rbndea niqî o datb Aa sqenb, ea era «foarte strimtb nentry yenifA Ayî. Lyrnea iii»zyiţ» toata* în-trearb era nYnin aykty nentry dT*nsYA.
Ka*t e de borat mi nyterniK î yn om de o natyre* luodyubtna-
(60)
re ni trebie st. qţteasKT, inaî iniAt de o bykatb de aAe ayî ne an; nentry kt» se nerde. Ey am (P'hKYt bine kVa am in*n>-sit KT*nd sKriam ne Goetz de Berlîchîngn mi ne Egmont. By-ron din narte’î ‘Pbqea nrea bine kt» ji’auea resneKt nentry dT*n-sya mPuri k byta de drvm. Kt,ijî iniriTnajii noeuT yermanî s’ay sfriieat din icaysa ayî KaAderon ini a An Illansnir! IUaKsnir ne înipT*|iimeazT» mere de ayr în riale de aryint. Studiind b*KT,|iiAe ayî, ne îiomenim Krh ne rhiin*n iiiateAe de aryint, ini n’anern sa nmem ne eAe de KT*t niqioqî.
Byron este soKOtit sybt trei nyntyrî de nedere: Ka ora, na enrAez mi Ka taAent. ByneAe ayî KaAÎtT>yî synt aAe ornyAYÎ; qeAe reAe sirnt aAe EnrAezYAYÎ mi aAe nairYAYÎ de EnrAÎtera. In Ki»t nentrY taAentYA st,y, e-ste neasemănat.
Tot qe nrodyqea ca, aBea syk-qes, mi Aa dănsYA ky adeirbrat isnirayiâ ijinea aok de Kibzyire. însă eA trebuia st* ‘Pană eer-syrî, mi atynqî tot qe eenia de Aa dq»nsYA say din inima ayî era nerPeKt. Ea KomiiYiiea noe-meAe saAe na ţPemeÎAe Konii qeî ^rYmoiuî; eAe by KyyetT, mi'niqî ni intÎY KYm Ae-ay Be-nit Koniiî ama de ‘Prymomî.
Era yn taAent înnT*SKYt, tă-ria iioetiio» iiy mi s;a m,ryt ama
| de mare Ka într’ănsYA. în zy-rrhBÎriAe de din atfarb mi în KTnointinua siuayiiAor trewyte, eA este ama de mare na mi IUaKSiiir ; bnsb IUaKsnir este mai nresfs de dbnsYA Ka o in-dinidyaAÎtate KYran», nare Byron o simula nrea bine, mi de a-qeea ny nomeneijie niqî o dată de Ulansnir, ky toate kt» nuA-te nasaye de aAe ayî Ae mtia ne din apară. Ar ‘Pi Bryt. nrea bine st*’a tărădviasKă; dar seninătatea ayî IUaKsnir îa strim-tora; eA simnia kt» ny noate st, se SKoaAe hniirotÎBa ayî Niqî o dată n’a tărădyit ne Pope nentrY kt* ny se temea de dbn-sya, ipia nrea bine Krb Pope e-ra yn zid d’aAătyrea ky ca.
Era o narybă nentrY Byron d’a 4>i nair de EnrAÎtera; taAen-tYA e tot d’ayna strimtorat de AYmea qea din a<Pară mi maî ky deosebire de o naipere străAY-qitT* mi de o aBere mare. Ta-Aentyayî îî trebye o nosiijie smeriţi*, mi nentrY aqeasta artiştii qeî mari ay emit din ran-ryriAe de mijAOK. Nesăyioase-ac dorinye aAe ayî Byron iiy ’i-ar 4>i «Post ama de urimejdioa-se într’o stare de mijAOK; insb ast-tPeA de ureKYin era, n?tea a se m*rbsi <Pără niqî o 4>rÎKă In ‘PantasieAe saAe: mi de aqi Bin qerteAe ayî nenymărate mi dis-ureyîA KT,tre toată AYmea.
In yenere, qea mai mare
(61)
iiarîe a Bieyeî Ynirî borat mi no-biA EnrAez e nerdYtT, întrY a se bate- mi a xn>in Aa «Pemeî. Lord Byron noBesteijie însxmî Kv'ta-t'hA st»y a amăgit trei «Pernei. Kvm dar «Pîya tnn om Ka acesta ar «Pi iiYtxt sb <Pie rayiona-■%
biA. TnsT, enrAeziî uot ziqe ©rî q’or firea kt, .n’aî nimÎK a KOin* nara kt Byron. Ea e deosebit diri toyî qeî-A-aAyî noeyî ai aot mi mai tot d’axna maî nresYS de demnii. E>te qeA mai mare taAent aA BeaKYAYÎ.
EnrAeziî în nraiUiKŢ, Yrmeazi» bine, dar sYnt nedanyî; «Pranye-ziî af bYne Kanete , dar BoiesK na toate AYKrYriAe sa, «Pie nosi* tiBe, mi «iar de nor «Pi aAt-«PeA, eî Ae «Pan ama.
Walter Scott este Yn aYtor deosebit în sine, eA trebYÎa ne-rrernit ST>’inî kT,\|iige o mare in-«pAYenyT, asYnra AYmiî qititori-Aor. Ea rm, «Paqe mtAt a nrh rîndi, mi desnorier într’hnsYA o artii hyot, nare îmi are rerVAOAe saAe nartiKYAare. SvjeteAO, Ka-raKterYriAe, iiYnerea în AYKrare, toate sînt mari într’hnsYA. Illi ne Yrnrb qe KYnoiţiinyh în stY-difri, qe aderrbr în aim,nYnte! ne Yrnrb, Kiar adeBhrYA aqesta îa tîraipe KT*te o datT» în rremaAe, în Walter Scott arta este ama de mare în Ki>t e aneBoie sb’uiî
dea qine-Ba în mbAik nbrerea sa desnre sKrierÎAe ayî.
Lord Byron este mare kt, hd «Paqe noesie; k i,nd se rayioneazb, nare kt» e Yn koina. Ea n’a ipixt st» se aiiere de oare-Kare absYrde ataKYrî aAe Komiiatrio-uÎAor st,! în nriqiua îmnrYinY-n,riAor AÎtterare. Ar «Pi trebYÎt st, se esnrime ky mai mYAtT» energie mi st, Ae zîkt, d’a dren-tYA: “Tot qe e în SKriseAe ine-Ae este aA meY; de ’A-ain AYat din fiiaya mea saY dintr’o Karte oare-Kare, nY’mî nasT», destYA kb am întreBYÎnyat’o bine.,, Walter Scott s'a sernit ky o sqem> din Egmont aA meY mi aeea drentate; maî BÎrţos «Piind kk a «P'bKvr’o ky iriteAÎg'nyT,, nY noate qineBa de KT,t sh’a Aavde. Ea a imitat asemenea înfr’YiiYA din romanyYriAe saAe KaraKterYA tinerei ineAe Mignon; diaBOAYA ayî Lord Byron este yii Me«Pe-stocPeAes neiireKYrmat; dana din originaAitate aYtorYA ar «Pi Boit st, se abatT,, noate kt, n’ar «Pi brodit’o bine. Me«Pesto«pAes aA meY Khnt'b Yn KhnteK din UJaK-snir; mi nemnr qe nr ? llentrv qe st, im» «Pi sîau eY st, «PaK aAtYA Khnd aA axî IIIuKsiiir ko-nrindea tot qe îini trebxia mi se notriRea Aa tinin? Dai;a es-uosiyia din Eaxst Konrinde o Karte din lob, athta mai bine; mat
niYAt trebxe st» mii ‘feriqeâsKă qine-Ba de Kăt să im» defaime* KărtteqÎAe Axî.Beranger sxnt rver<PeKte: sxnt tot qe a emit maî bxn mi maî «Prxmos în «PeAYA aqesta, maî BÎrtos Kănd îmî în-Knmejjîe qine Ba BeseAYA refren ky Kare se termină K*nAeteAe axî. Fără aqest refren, Kănte-qeAe ’î-ar tfi «Post nrea serioase, nrea ky snirit, nrea enirramati-qe. Beranger tot d’axna îmî a-dxqe a minte ne Horauie mi. ne Hatfiy riersaiiYA; mi ei se în-năAya assemenea maî nresYS de enoxa Aor; jyk nnd mi Kăn-tănd, eî zxrrăiua Komiuia obi-qeiYriAor.
Asemănarea kj adenărxA trebYe să <Pie temeixA Yneî drame, mi qeAe treî xnifăyî nx sxnt bxne de Kăt Kănd addxn Aa a-qeasta. Din îmnotrifiă este foarte absxrd a Ae sokoiî qine sâ «a o Aeye. rreqiî hy toate k>» sxnt axtoriî aqesteî rerxAe, ăii să nx s’ay AYat tot d’axna dy-iiă dănsa; sqena se SKimbă în Faeton aA ayÎ Exrxiiid mi în maî niYAte bxKăjjî; adevărata renresentaiiie a sxjetXAYÎ Aor, era maî rnxAt nentrx dănmiî de Kăt orbxA resiient aA Yneî rerx-ac. BxKăuiAe ayî Illansnir es ne Kăt se noate din xnimea tim-riYAXÎ mi aAoKYAxî; ănsă toate sie înueAer bine , mi în nriqina aqeasta mi rreqiî ănsxniî ’A-ar
a<f*Aa ff;ără Trema Aă. Hoeyiî Franuezî ay qerKat maî mYAt de Kăt, toni a iiăzî aqeste trei xniiăijî; dar ajxnr a'«Pi neîfiye-Aemî nentrx kt» Aasă aKiiia dra-matÎKă mi Kad în noBestirî.
Victor Hugo este yi» taAenta-
deBărat asxnrai Kărxia Aitteraty-ra yermam» a avxt o mare în i»AY-ennă. Ex îa Kornnar maî niYAt ky Manzoni, ini se nare asemenea de rienPeKt Ka mi La-martine mi Delavigne. Kănd Kaxt Aa dănsxA ky Axare a minte, Băz, de ynde Bine atăt. eA Kăt mi qeAe/A-aAte ţinere mi nxoă taAente : eî B*m toyî de Aa Chataubriand Kare este xn foarte mare noet mi xn foarte mare retorÎK.
A Kxyeta Ka să KXţiete qine-Ba hy Ba să zîkh nimiK. Tre-bxe să «fie «fireipre bine orrani-zat, în Kăt ideiAe qeAe bxne să se îmfăyimeze în toKinaî Ka Koniii axî Dxînnezex, strirînd, eartă-ne !
0>la axî Monzoni, q i n q î M a i y , este qea maî «Prxmoasă din Kăte s’ay «PăKYt asxnra moruiî axî NanoAeon. In Kăt nentrx romannxA Săy Proinessi Sposi, întreqe toate Kăte aseni în «PeAXA aqesta. Intr’ănsxA toate Kăte sxnt intime, toate Kăte nin din sxpAetYA noetxAYÎ tsxnt
nerfente; mi toate kbte synt din afarb menim desmirmiî mi aAte assemenea, ni mii; hy e în Aime nare srb fie rnaî jos de Ki»t diitiseAe. Aneasti» «arte ne fanei fbrii încetare a trene din attineriment (attendrissement) în mirare mi din mirare Iii attine-rement; în «iit mmaî ese nifte-ua din aceste doi» mari mim-KŢ*rî. Krez kt» ny noate nine-ea si> ajynn» mai ’naAt. Man-zoni are simntiment, dar ninî o daţi» simntimentaAism. Sitya-jjiÎAe aii synt KYrate mi bi»r-bbtemtî.
Maniera ayî d’a ’mî tranta sy-jeteAe este AÎinriede mi frimoa' si> întoKmaî Ka neriA ItaAieî. Ky toate acestea de o daţii «amd e Borba de deşKrinyie, de rbs-boiv, de fo ;mete mi de niymi». Marizoni Aeaii'hd'b Besţmi»ntYA noetYAYl iui araţi» ne istori«YA în toat'b roAiiiynea ayî. Atinşi
desKrinuiiAe saAe de ÂYKrirî de sinemi yrînoase iay senita xro-ninei mi abia not a se syferi. Ea a aBvt mYAtii stimi» «Titre reaAitate; ar fi trebiit. sii’im mal sKirteze rbsboiiA mi foametea foarte mYAt, mi niima de o a treia narte. nsb înda-ti» ne nersonayeAe romaniiyAYÎ se araţii, Manzoni ianiinî intri» în toatii SAaBa sa.
De ne ar mal fi fost binl noeijii, da«a ar fi trebtit si» se nrhryineasK'b a reneta onera is-toriKYAiî ? El trebye st» mear-rb mai denarte mi si» ne dea neea mai byn mi mai inaAt; el trebye si» mtie ne efewte Bor si» iirodiHii mi Sb’mi întoKmea-skt» KarantereAe notriait ky eAe. KaraKtereAe ayî Sofokay , ay toate Ki»te neea din mareAe st»y syffAet; assemenea se eede mi în UlaKsnir.
(Revue de Nord).
POESIE.
Pruncul si BetrânuL
Frymos, «vrat e urinKiA, neresKTAe ni»rinte! Din miiiniAe’iJÎ «iind nÎKi» mi de «yrînd nosKitî Ile «iiiYA aii se Bede, ne fryntea ayî se simte O sfanţi» yrmii i*nKii din bAiindyA ti»y siiryt.
A a st^t T»nger Kîstode ny Bede Bre-o uatT* în nTOYA nyrat s¥‘fpAet: tot e stn»AYMitor! D’horroare, ab okî im»na ny’mî nyne Bre-o datT>, Nm arina’ui! destinde s'h’mî ia mixnitTA sbor.
Ny «Perbe Br’o BÎABoare în inima’! nAT>in»ndT>;
Vr’yn iiiarne-asKYns ny’nii sarsi» aKOAo-aA st»y Benin. S<fiaAT> tot e, Doamne! mi inima’! Mea bA'hndh FT»KYt’o-aî Bas de a¥r yiit! nro(p¥m dÎBÎn.
Hi om se-<PaMe nrynKYA mi ViuiYA anuare. AddoarmeaA st>y niger sat sboan» ’nsirbimîntat; lUi bbsya mca de ayr Yitat în deAhsare,
De drojdii iiAÎn de «fiere ne din apar9 a dat !
Ile Yrmi» ’mb'btr'bneuite, mi natima’i se stinge; Kirat ardim» im»na sure a bine-KYBinta.
Koinata mi B htr'MiYA de ori-ne AYKry nA'hnge,
Uli ynyA sure a Mere , mi aAtYA sure a AT»sa.
Im! nAa« bYKAeAe bAonde, aAbita «frrnte ’rnî iiAaqe FrymoaseAe Aor BÎrste S¥nt demne de iybit:
In aste doT> margini mai a«pAT> ()m¥A na«ie s UnYA e Kfrat t>nkt» iui aAtTA Kvrhuiţ.
E d¥Aue ’n aste z\\e de Kriine, de Ai«ienyi»
(Kiind Rt»ya e domn asnrT k hnd gemem de miAt dor) Un nmiK «Prymos, st» Kredem ah bAi»nda innoMenyh Ul9jjn bcrit K¥ «fr¥ntea aAtyb, s’aBem deHond¥Ktor.
Imitayie 1. EAÎade
IODUL I.
No* 4

JURNAL L1TTERAR.
MORALA.
Saisorî a a Mar 4 ia II
Mi* înBO.iesK Kb sitYanîa Dy-mîtaAe este de narte de a Vi fV rbdYÎ niî|ie desirbgYbirî atît de înfiinnate Ka a^eAea desiire i;a-re’yi am fT>iu o adeB'brat'b ÎKoa-m» în istoria AmaAineî. IIItÎY k b SYf AetYa df mitaAe este ÎYBitor mi yeneros; iiy mi» îndoiesu KTi ky o KYţietare de Smcinare, ky yi> SKÎmb de eiî mi sfinte anAek*brf n’ai fi uYtYt s;b îmiiAineijiî nujie asseinenea jertfe, siirmini Mar_ 4io, iniY Kb sYferinyeAe dvniita. Ae nY imit ninî de kyiu inKinYi-te, mi inima mea este irbirYnsi» de Komrrbiimlre Aa siieiuaKOAYA PERJ,
acestei sinrYrrbtrbirî fataAe în Ka. re te afAÎ, «hni xatar noate, fiii ne «are mimnarea AYmiî o fa-ne mi mai adînK'b. Inşi» hy’ijÎ înr'bYt'biji ribYA te ror, nrintr’o rre-mitTj anreyYÎre desnre dmineata însYinî mi desnre aYKrYriAe de din afarb. Te bt>z aKim Kb’jjî aî AYat sborYA a te Bedea d’asYiira mi a reiiYrta birYÎniia asYiira iiatirniAOr femeii ;însh într’aHeeainl Breme 4e mrb mir de k Yrani ya âvesta, m b sneriY a te aYzi bAestemînd koii-diyia scksyayi dvmitaAe Kiarîn-trY anea <ie ky adeB'brat are de mai byn mi maî înneAent stabÎAe întrY sine. Aî Brea srb fam Yn SKimb SYferiimeAor dYinitaAenrin nrete^erea Yneî BÎeye aiuiBe. Te soKoteipî neitanabiA'b a a-Bea Vn roA de bărbat în societate mi de aceasta af aî souieta-
9
tea foarte nedreauti» nentry KT»’yî o re«f*z'b.
Dymnneata Mar*iio, Kare n’a* imtt nim o datTb st SY«£eri idea de a «£i, say de neBoie, say de Ka-nrbiiy, a ni'iî ynyi objet de KÎt a ynyi bhrbat ky dinadinsYA iy-bit de dymneata, n’ai nytyt st» a-‘Pai în sineiji deajyns înyeAen-Tiyne na st» Aenezî dorinya ny-terii demarte mi a sAaeei demar. te? Niipe dorinye îmcinyite de ambiyie s’ay BT»zyt în YiieAe ‘femei 4’oarte tryfame de a aof e-dYKayie îdkt» nAT»nînd'b. Kirte-nitoare e idsTirî aAe «fiAQSofiAor moderni Ae aY înKyraylat, mi aceste ‘femei aY dat niipe «foarte triste nrobe desnre neintinya jV deKT»yei aof. Este de temYt kt» deruarteAe în^erKbri de «feAYA a-’iesta fiii aceste nreţenyii rbf întemeiate st» ny «faKT» o mare na-rybT» întry a*ieea Te se nymeipe în zioa de astăzi nesţa «femei-Aor. FemeÎAe av niipe drentyrî, ny trebye st» tT»n»dyim nentrY kt» sy-«fery nedreiitT>yio EAe trebye st» nretinzT» yn Biitor mai byn, o în. peAeanti» neatîrnare, o mai mare îmn'brt'Muire de Atmini, yh mai mYAt resnent, siimi» mi inters din nartea bT»rbayÎAor. InsT» bî-itorYA acesta este în mîiniAe Aor. BT>rbayii bof «fi intr’o zi KT»tre dînseAe aTeea ne îi sor «faTe eAe st» «fie; iiAinî de înKredinyare KÎnd «femeiAe Bor <fi demne de înKredinyare, yeneroni! ini Kre»
din?omi KT»nd, în SY‘fAeteAe Aor [m»snrite, niipe nebyne nreţenyii, say niipe nedrente rbSB'btirî, ny bof amestena toatT» miniKarea Tea byrn». Dana «femeiAe ar <fi «fost ne yn dryrn byn mi în niipe st»-m»toase idei, ar <fi asyt nerre-îiiit o mai bym» dreptate a se riAT»npe de asnrimea ynor Aeyî, mi de barbaria ynor nrejydeye.
Iîîst» dymneata, Marmo, dym-neata ny eipi yna din «femeiAe a^eAea demarte mi nrbryinite Te sneri» Aa niipe onorî ko-nÎAT»reipi. Aî Konipiinya ynyî nrey în«fiinyat mi eipi obositT» de ne-AYKrarea în Kare te a«$Ai; de nia-ya «famiAiei eipi aîiusUt» nrin Ka-nnyiYA noroKYAyi. lyî rT»mîne nentry toate o Biayi» ky totYA de înyeAeyere, mi KÎar întrebyinya-rea aceste înyeAeyeri soyiotatea ’yi o onreipe. Simyî de o datT» mi jyneye rai simbatie «a st» $aTÎ din yeniy’yî o întrebyinyare sin-ryratiKT». lyî zîtî kt» Aa doT»-zem mi TinTÎ de ani bT»rba-tYA T6A mai bine înzestrat ny ar ipi a se Konsfinyi într’o <fiAoso«fie kt totîA nersonaAT», Dymnezey nytyt’a st» dea «femeii o tbrie mai nrests de nît a bT»rbatYAyi? NY, zim; ama dar st» mi» Aase Ayme. a nn> SBirKOAi înt’o BiayT» aK-tim» mi» simyy resboiniKT», im, simy orator; Boiy mi noTiy a mi» Aynta, a disKYta mi a înBT>ya. Da-Ka noyi Dymneata Marmo, asta
este oenscensie. InsT»ceBreî st* fii în zioa de astT»zî? Kayte* în ierar-mia soijiaAT», în toate ranrxrÎAe nxte’riî sax aAe industriei. Bre o nosinie în «are kxţietarea de a te statornici se»nx te faKT» a rîde-
Nx uoijî st» fii de KÎt artiste», • . , *.
rni Aa aceasta mmmî nx te Ba
durii. Inse» st» ne îmdrmm kt» maî mxAte ternei emite din s#era Aor nrin a Aor edxKajjie mi aAe Aor <£aKXAtT>uî, ard de dorinya d’a’uii a$Aa xn aok în Axme, mi? îmnediKate de Aeyî nier mistxite în neAXKrare iui în xrît; între noi, Marcio, nvurez st» se a$Ae nici xna din aceste <$emeî în ETronaîn ceasxA acesta în nare Borbim. Dar fie: dxmneata zici kt» nxim»rxA acestora nx este mare iui kt* ar fi foarte neînijeAeiit a $ace din nrincina acestxî mÎK nxme»r de minxnî o Aeţie «are ar nriimi st» intre în nxterea ce a.Kxm este atît de n»tT»citT» miîndesba-terea atît de vredniite» de jaAe ainteresxrÎAor ijTjreî, toate Teme. iAe ce nx ac Kxnoarntem iniînsxiuî ceAe întîix dintr’ aceAea ce Ae Kxnparntem maî bine. Ânia, înKTbt uentrx dxmneata, mare sx*P-Aet asitxns, învain» a te stinţie, învaui* a te nimici maî bine de KÎt si>doreiutî, sure a’jii niXA^xm* o trebxinin» nersonaAT», ua nea-mu omenesK st» $aKT» xn aKt de smintire.
A
Inse», iartT»rm», Marcio, dxm neata emtî nenorocita ini ex
vt»z kt* itaz în ironie în aok de a KT>xta st* te mînrîix; ex disnxt în aok de a vi»rsa ne «Prxntea’yf obosiţii nimte AaKri»me de sim-uatie mi baAsamxA ririeteinyrxvxî. Ex naxt nartea' cea bOAnaBi> a KreeriAor d Vizita Ae, 4*T>n» a mi» soKOti kt» kx kt»£ vei fi' maî boAnasi) mi maî sAabi», kx atîta ex boIx 6 maî ninonatmi rrosiar de te voix «Pace a yî si miji boaAa iui SAi)bicixnea. IIî o zîk xmÎAit, lart^im»; serios îs^î zîk m»zemtete de aceste ambi|jiî nebxne. Femer ÎAe nx sînt destoinice uentrx sAxj-beAe deAa uare Ae a oririt AeijiAe nîm» aKxm. Illi nx kt* doari> aceasta arati> kt» cac sînt maî jos Aa îmjeAe:;ere, ci kt» edx-Kauia iui KaraKterxA Aor sînt deosibite. In toate» Bremea, orî nare va fi înaitarea minuif ome* nemţi, inima <£emeiAor tot d’ax-na va fi jertfeAnÎKXA draro-stiî, bAÎndeuiî, înidm»riî, Ka-ritT»yiî într’xn KXBÎnt a n»s<frîn-yeriAOr ceAor maî bAÎnzî aAe Dxmnezeireî m*aAe insnirâijiiAor nestinse aAe Evam;eAieî. Feme-ÎAe sînt «are ne vor m»stra din veaK nîm» Aa aAtxA tradiuiiAe înaAteî fiAOSofiî Kreiiitineuitî; eAe sînt îokt» mi în zioa de asti»zî Ka-re în mijaokxa desmT»njiniriî na-timÎAOr noastre rrosîare sita ut» din naxtfrayix sf>TrîmT»txreAe sni-ritxaAÎsmxAxî rni aAe dxxxAxi wa-riti»ijiî. Ama, o nezî, kt» e de-narte de mine ideea kt» «Pemeea
este mai jos deKÎtbT»rbatYA. Ea îi e d’o notrivT» înaintea AYîDymne-zey; 'MisT* riY seamT»nT»KY bT»rba-tYA, iui atît orranizauia KÎt mi a-nAeKTirÎAe ei îi arata* yn aAt foa, ni^i deKYm mai niuin <frymos, niqî deKYm mai nynin nobÎA, mi de nare atfari» nymaî de ny’iva fi mintea striKatT», ny noiii st» rîndesK niqi deKYm kt» va afla a se nAT>nye. Ilrovedinaa qe a de. nys în braueAe ei mi ria Ainit de sî-ny’i nrynqia oititayî, ny ’m dat uii o draroste mai fierbinte nen-try nroyenityrb, o indystrie sy-bAÎrm» nentry aqeast'i» oKYnauie d’intT»iv, mi nimte bynyrî ne-sriYse a K'brora nytinyT» este Yn mister uentrY qea mai mare narte din oameni? ^ine noate st* ne , desnrie rănirea Ynei mYme Aa qea d‘înt'biY sT»rytare a fiyayî sby? 4ine Ba tÎAnn>qi în ne Km atra-SYAKYratiui DymnezeesK aA aqe-steî simnAe mînrîerî o desm»rY-beiute însYtit de dyreriAe namterii de osteneAÎAe mi înrrijirÎAe adesea or! «Poarte Kryde aAe itreiuterii Aa nient?Dar qe, eiaiia bT»rbaty-ayî nr este rr ea mi asiirt mi în natyn» Ka mi în soyietate ^ Toate ny slnt o neînKredinuare, mynKT», OAYnt'b în Yrsita ayî ? Uli drarosti Ae’îjbirYÎnueAe’i, mi odina, toate nr sînt Kymm»rate ky sînyeAe st*y, mi ydate kt sydoareasa? Se qerqet'bm BÎaya în orîndyiaAaeî qea maî soyiaAh mi înr’aqeeami preipe qeaînaîîiatYr^Arb^nţîenînd
deAa amor, bT»rbatYAsimteoanAe-Kare qe nY o noate însyfla înKT»* Ka st» isbyteasKT» a îmni»rtT»mi aqeasti» draroste, este o AYntT», o s*4>erin|jT> nentry dînsYA; minen-trv #emee iar riY e îiikt» de KÎt yn enzamen,o amtentare, o dorinyT* demarti» nAirn» de o trytfie bAÎn-dq> mi de o înyeAeantT» irnnrotiBi-re. Dana aAeyerea e sAobodi» mi KinzYit'h, atynqî ynirea e notri-BitT» mi naqnÎKi». Femeea are os-teneAeAe KT»sniqieî, mi bi>rbatYA aAe amezbrii, doi» Kiiiyrî deosi-bite, dar de o notriBT» trebyin-qiose, mi nrin Yrmare de o notriBT» nobiAe a AYKră nentry <Pa-miAie. Dana ynirea e tyrbyratT», (mi înde obuite noate se i»reaz>» qine-Ba kt» n»YA Bine din amîndoi» m»ryiAe). Femeea are nimte mînrîerî siryre, yn Kiyet xotbiît; bYKYriÎAe de mymT» sînt ne sKim-bate nentry dînsa. Ori nare ar nytea st» fie dyreriAe syfletYAYi ei, tYrbyrhrÎAe Koniutiinţjeî mi neînKredinip/riAe dYXYAYÎ, zîm-betYA KoniiAor are tot d’ayna aqeAamî Carmen nentry dînsa; qeAe maî miqi miuiKT»ri tot d’a-yna asKynd aqea inaniKbinfly-iniţb Kare n»BarsT> nreste toatT» fi in na rnymeî o rnYAijYmire qerea-skt». St» ny’iiii zi kt» qene-Bd kt» «femeea îmi iybeime koiiîaya dy-m» nronoryia draroste! qe are KT»tre bărbat; KT*qî aqeasta ny este adeshrat de KT»t nentry a-nejie predniqe de jaAe eKsenfjii
saY nentry syf AeteAe ăeAe boA-naBe. In femee sîntdoă natyre deosibite: a amanieî, mi a my-meî. Amanta e nătimauiă, ne-eraAă, fantasKă; acesea syfoAi-îm», adesea nedreantă mi adesea nenorocită; mnna e tot d’avna toată bAÎndeue, toată bynătate, toată drentate mi toată seninătate. E însxfAenită de yn sim-timent înyeresK, se simte fără Boieaei, (miori qe-feA ar.nytea să fie de sinemî) îmbrăcată ky o soAÎe dynmezeeasKă. Ea dă eia-na mi ny’î naşă de nrei|YAfîiniieî ne & năsKYt, o am»n» mi o năs-trează. Aci e mărirea «femei, a ăi esAanaeî. Să nr KayteaAte bv-KYriî streine, nentry Kă aceAea o Bor face să’mi yîte ne nea din tîiv din toate.
Să ne yrmăin raraAeAYA. Bi.r-batYAăeÎA arnăţjei[ie învierea ini îa mtxneme imî Kaytă a fară mim-Karea mi SAasa. Deniartă sav kt temeiy, această sAană nv*A noa-te mînrîia ky desăBirmire; ‘Poao-sitoare, sav nrimejdioasă, această mimnare ny îa distraye tot d’ayna. Pierderea fericire! domestice adesea orî e netăină-dyită. BărbatyA are mai tiYiiină draroste fiziKă nentry KOirî de Rit feineea; Simbatia moraAă esle svnvsă Aa «PeAYrirnî de snimbărî; ayÎ Kouii ny not Să’î dea tot d’a-yna mi xotăiît niipe mYAjjymirî ama de bîi na acea droroste din rărymtî ce este yn nriReAeyiy
nreyrsit nymaî nentry nrnnă. Drarostea ayî mai nyyin oarbă nentry Kă este mi niaî nvyin BÎe, nentry koiiîî e maî foAositoare, însă ayÎ maî nyyin dyAce,mi nrin yrmare eA e sÎAÎt a soKOti de maî înseninătoare irniijade dinafară, rrijÎAe trebiAor ini fano-rÎAe oninitî. ReAauiiAC kv so-nietatea ay tot d’ayna drent SKon d’adrentyA say niezimî niitoryA famÎAÎeî. flentry Kă să îay drent niAdă ne yn om de rînd AÎnsit de BirtyuÎAe înaAte ce nriciny-esK entysiasmvÂ, mi anărat de rrozaseAe BÎuiyrî ne dărariănă simţi mente Ae omeneiiiî. Omy\ acesta ajynrînd în nîrsta în nare aiiAeKărÎAe saAe nersonrAe ’mî ay făim nariera Aor, se simte nYuin iute nvjjin să i se des-BoaAtăîn sine yn sinfimert maî Aarr, Kare face ne cefăueanYA. drarostea famiAÎei în maî mare, interesYA în narte în sim-uatie ny interesvr'iAe de obme, într’vn KVBinr natriotismvA maî usTAt sav maî iiyţiin Avminar, maî inTAt sar maî nyyin generos. Nime Aerătyre maî numeroase se formează între indiuid mi soyietate. Ama, ga afAă aci niiye oKYiianiî ce îa îndeAetrii-ccsk, mi adesea mi nime mrÂjjy-miri mii de nare femeea araeea
drent Să fie neAoasă dana n’ar anea mi ea nime aAte reAatÎRe în stărsirea de fană Klăre Kouii si.I ne ware mi dinfr’yn îndemn fi-
(70)
resK mi moraAÎqeipe îi nrc'Pert din orî 'ie aAt atkpf. Ama dar în KÎtt Breme ny ea #i înRAina-
tt în eKsersiniTA adestrateAor saAe datorii, ea îinî a$At Kiiar în aqeste datorii' isBoryA «Periqm-Aor saAe, say qeA nyyin aA m!n-rîeriAor sa ac.
La bttrîneye, ursita btrbaty-
K'ynatt de marea ^amÎAÎe ome-neasitt rai de siitorTA ideÎAor de KÎt de BÎaya materiaAt a «Piinye-Aor ntsnyte din sîmvA stY. Ea
se raînrîe desnre moarte nrin siryra iRKredinyare desnre Blana qe a dat rai nare rtmîne d*-ut dînsa. IntOKmaf na $Aoarea qe Atsîndy’mî «JrynzeAe îmîame-
ayÎ se Beipejarae ne simyite, rai ny nentrr Kt byK-yriiAe materi-aAe Ae nerde, kmÎ ©a e rtsnAt-tit Aa toate, rai dana are mai ny-yint îndemînare Aa BÎaya aKti-Bt, snre desntrYbire are mai mYAte materiaAe dobîndite snre a’raî asirxra «Periqirea; ny, zîk, qi nentrY Kt ky Rit se anronie de xotarYA Bieuii saAe, ky atîta se <f>aqe mai netrebniss «Parai Aiei. Intry aqeastt sAtbire rai stinye-re trentatt a btrbatYAYÎ qe ’rni ay îmnAÎnit înstrăinarea, sinryra bYKYrie qe nrî noate «pyyî este stima mi resneKtYA «PamiAiei soyiaAemi «ParniÂiei nriBate. A-tynqî Koriii ■ ajynrînd în nîrsni-qie, rai oninia «PtKÎndYse nentr-tinitoare rtsiiAttesK drarostea de tatt, rai nyrtarea de qettyean nrintr’o dragoste rai qinstire no-trinite ky SAYjbeAe qe a «PtK.Yt. Atynqi bttrînyA adoarme naq-nÎK rai mînrîiat de asnra. warie-rt, Ktnd ntdtjdyeijie Kt st-mînija simţi mente Aor rai a idei-Aor saAe îraî na da rodvA în ye-neraiiia emiţi, dintr’insYA rai din aî st!. Myma e mai nYjiin o-
steKt. aA stf miros ky miroase» Ae ntsKÎnde aAe boboqÎA-or qe se desKid ne tYAnina ei, am nt-zYt ne bynina KÎmneant sKÎm-bînds’raî zîmbetYA stY din yr-mt ky aA nrtnKYAYÎ de Kyrînd
IltSKYt.
Ast-«PeA roAa «Pie-ictrtia sens e xottrîtt, înstrăinarea ayî e în-semnatt, fiii IlroBedinya dt «Pie-KtrYia instrymenteAe rai mijAoa-qeAe qe îi sînt trebyinqoase. Flenr try qe soyietatea st rtstoarne ini st întoarnt aqeastt orîndy-i»At minynatt, mi ium ar în-drenta ea Korynyia qe s’a stre-KYrat, întornînd orîndyiaAa na» tvraAt rai dînd «Pemeiî aqeAeamî atribYyil Ka rai btrbatYAYÎ? Soni etatea e riAint de abYzirî. Fe-meiAe se nAÎnr Kt sînt robite . dobioqeijie, rtY riORtyyite, rty îndrentate, rty ÎYbite, rty a-ntrate. Toate aqestea din ne-' noroqire sînt adeRtraţe. JlAÎn-ijeriAe Aor sînt drente, rai ny te îndoi Kt neste nyyin miî de gAa-strî se Bor ardiKa Ka st ttmt-dyiasţct aqeste reAe. Inst nare îiiKrediniiare ar nytea st în-
SY$Ae Aa nirate jYdeKbtori dremii niiiite femei nare în'PbijimindYse S'b i-eKAame nartea de Brednfoie ne ai se re<?Yzb în naşa kokJy-xaAb, mi maî Birtos nartea sfin-jlitTb a stbiiînireî ne nY Ae Aasb aibb asYnra KoniiAor aof, ar nere sare desnbribire nY nanea în Kbsninia aof, ut sAobozenla drarostiAor aot de mYme5 ni rAa-sya în «Por, xoifrA ini sabia mi drentYA de a osîndi Aa moarte?
M’aî «PbKYt a ajunge într’Yn #eA de desbatere ky dimneata mi am zis îndestYAe asYnra nri-niniî aneipia; m’am siAit nrea mYAt na s'b rbsboiesK în dYm-ne.ata o Bisare ne a nYtYt sb strbbatb nezitrtr Yn mioYt în dY-xya dYrnitaAe într’o zi de sy-«Perinue cui de o anrindere boA-nbBÎnoasb. M’am abbtYt foarte mYAt din Kestia mea de Kb-netenie, nare era de a te îm-in.ua, de se noate, ky sitYayia dYrnitaAe nerşonaAb. SY<Perî dîn urinina sinrYrbtbnii, MbritiuiYA, «PamiAÎa, îpi în^byiinarb Aaînne-rsYt Yn tabeA Bredniu de nobi-aî Ae dYinitaAe sneranije aceasta onrineu. Insb nY boîy mtea nri-nene nini de Kim Kb a nYtYt Sb iji intre în aÎYrbiriAe Ynei de-mertbnmrî $erueeipi Yn sis ne se ny <Pie Bredniu de dumneata. In ori ne întîmuAare anest pJs by s6 noate In^ilniţa, în ureme ne 'jeAbAEAt de a trbi într’o zi în famiAie este n?tinnio$, ini ne»
noronirea dYrnitaAe de auYm nY îijî Bine de Kît din Yrît mi din rroaza amtentbriî! Sbrmane sy-«pAet, aî rbbdare mi nY nerde
KYrajYA; mi se nare nrea ky iiy-tinijb Kb se! ‘Pi într’o zi Kiema-tb de niijie maî bYne îînnrejy-rbri, de yo întîmnin nenresb-zYt aA aneAor noroniri a Kbrora tarnb ne o monteiţie KÎte o da-tb Aa YrsKe înyerYA yrsitei noastre; cei $i Kiemat ziu sure a’ni în<£iinga doringa nea d’întbiY. Dana oofokya • ea Yrma de a te nrigonî, dumneata Bei 'fi maî tare de Kit dîriSYA; U|i «ei întoarne suerangeAe Kbtre niipe înbAgimî maî sYbAÎine; seî KbYta între misticism mi «PiAOSO'Pie Yn toa de-osibitb din toate, o soAÎe de «fenioarb iui de înuer. Dana sy-'pAetYA dYrnitaAe hy sa ajynge a-koao, «ei SY'Peri niYAtb Breme nînb sb te xotbrbipî a’gî uri-mejdYi îngeAenniynea ne -niipe 'PbrbdYeAe nesiryre mi ne niipe nbdejdî ambgitoare. Maî 1)Y-KYroasb Beî mYri, de KÎt Sb nrii-meipî nor-oKYA iui nAbnerea de Aa ure Yn îseor neKYrat.
Ny te mîxni îmnrotiBb’mi, uri-etenb nenoronitb. Ny îmi zi-
ne ua sb ’ynesn nÎAda Aa no-Raijb* Kbnî aceasta ne ar <?i uy-tYt se ajyfe adeBbrYAYÎ? Ade-BbrYA este nestrbmYtat, SAYjba mai miAt sar mai nYuJn Kredin-nioahb9 mai mYAt sa¥ mai nYiiin KYratb »ie o dbm oy siumbb
iiiuf iu adaoge a toNnYternl-41a ayî. Ea este maî riresys de t'brbdyiriAe noastre, dyrn» KYm este mi maî nresys de AaY-deAe noastre, eA este ym isBor biy 4e nÎ4i o datT> ny se înKi-de Aa bYzeAe noastre. Dar nm iiy seaKnb say se' îrniiAe de ni-sin Kind îa Bom rrbrhsi. lire AÎngT» acestea ar $i trebuit si» ci;iy foarte z'bii'LHit, foarte ne-îndenrbnatÎK a’mî esnrima ky-yetarea de am <£î semănat înnri-AejYA anesta, îndeAetnmindYim> a rm» an,ta kt» nre«YesK maî, mYAt de KÎt dYmneata mi nrin Yrmare st» îmi iaf o stiieriori' tate asYnrvuî. 5JJî am zis’o mi iar o maî adaor kt» sY$A.etya mey
mi eÂeste tYrbyrat, iui asemenea de înrrozit KamiaA d ymitaAe. Uli KÎnd te îndemn «irtre KYrayÎY, el im, îndrentez KTjtre noi amîn-doi.
Adio! amteantî, desKonerirea Boiniieî Dymnezeemî. Este o nYtere nen'bZYfi» 4e nrÎBeriazi» asYMra noastrb. Te a PAiîn mij-aokya mi>riAor BijeAÎoase na o barm» nht'î.iii'b; BintyriAe sy'Pat», «nda simneg b, uas'briAe de ni» <î’>or rbzyesK, hy yn sbor neas-tiimii»rat, BCAa’iiînemiiiiKat'h,toate doBedesK sy*Perinyaf iirimej-dia, obosirea; însi» toate KÎte SY'fer'b se îm.ivbrt'MiiesK de aia-jjri» mi asteastTb rrrhmadh de nb sin nare te «ine în aoh este o 4$fiiiţ!g iueui(ui-(ii9 nemimnerga;
ifccmna nimiHVAYf. Maî bine ar <Pî, zi4î, si» se arytme 4ine-im în mijaokya BÎj bAieT, mi KÎar de ar neri neste KŢbte-Ba minYte, de KÎt s-b stea nr'mtor îriKre-menit mi sinryrateK Aa a4easti» AYiit'hxnde r'bm bmiiia ‘Phntyreî s b interesează». Ini|eAer (l>oat.e bine mi day drentate KYÎBaîn ast-1:eA de -momente de sY^erire în nare dYmneata Kiemî din toate (iorinyiAe’nî qeasYA dbî'birbirbrii 4e sinrY'r Ba nytea st» te sKa-ne. Ins»» daKa BaAYriAe ar iiy-tea st> BOrbeasKT» mi si» siiyie în *ie AOKYrî neKYrate, în 4e smîr-kytÎ nînrbrite sînt osîndite a se nrbin>Ai T'brb încetare; daKa nasi»riAe de Bi4>or ar mi ST»’jn desKrie în ae asKYnsyrî sirbî-mînt'btoare sînt sÎAite a’mî de-iiyne KYÎbyriAe aof, mi 4e n»s-boaie ky tîrîre nemiAOStiae sînt siAÎte a acea JntretnYrbtoareAe Aor drarostî; daKa, în gAasy-riAe myuitoare aAe srbYriAor nh-mîntYAYi aî iiYtea st» iirÎ4eirî inneAesYA acestor niuete de ob-ijie, acestor îiA'bnyeri tînrritoa-re 46 dyxyrÎAe aeryAYÎ sitot în AYnte rrczase mi misteroase, a-tyri4i ny aî Brea st» maî <Piî ni4i Ba a, nÎ4Î irbrm, ni4Î nasere *l>'b-n» adenost, ni41 Bînt l7»n, odix-nrb. Aî dori mat bine s b aipeiîiiî Be4îniKaseninătate aaqeAiiAaAte Bieyî ne o stînub neroditoare; a-itOAo 4eA nYîi'm t\\ ranaosYAdea w fţiKiRi*, uti vnuAinua miat
smerite nădejdi iiAbteijie mai mYAt de KÎt AYnta ceAeî mai trrfaine desm>dT>jdYiri.
C eo rge Sand.
O MANIE
A Borb'i cine-Ba nfmaT na s*b BorbeasK i, e o smintire întrean»* Niminî’ny KÎnti» Kind n’are rAas5 ama dar uentry ce si» norbim nind * n’anem ssjet de KonBersauie? A* dar este o manie nrimejdioasT» ce adice o mvAi^ime de nenorociri, nare este acea trebyin-UT> mai drbrbm>iri>toare de Kit ay-ksya ceA mai nesbiiios, acea ne-Boie obositoare d’a snrijini totd’a-Yna KoiiBersaiiia. O KonRersayîe ce amorneijie este o osîndb, o necinste nentry stT»uîna «aseî; ea trebYe s’o mai demente ky ori ce nreu. Intr’o nrimejdie ama de mare de a tbcea oamenii in «asi» ei îi este iertat ori ce mi ky orî ce aykty st» se ajytoreze; uor-beiute nînb se Komnromite; îiuî noBestemte adîceriAe a minte ceAe mai tainice, inii di> ne fai^T» taîneAe ini aAe taÂe mi aAe aAtyia: zice ori cei Bine în Kan tui tot zice.... mmâî sbny «azi» KOiiBersatjia. Dana din nenorocire se sa îmtimiAa na ea si> n’aîb b nici o taîm», atyncî te întreabă nentry aAe taAe; nbSKO-cemte SYte de minciynî, adborb
PERIODUL 1.
ne da'ntrerîA kt» nersoaneAe c&a fostAa dvrneaei înaintea dyrnitk-Ae ’i av siiys KYtare iui KYtare ay-Kry desnre nare nici n’a fost Borbb; neyrmT»taie Borba, mi în-cene aAteAei*—Hoaţe st>’uÎ treaK'b nrin rînd kt» doamna KYtare a ky-tezat st» zi kt» KYtare a ykty ? Say doamna R... îmi zicea adineaorea KYtare aykty de dvmneata. J7en-try kt» ei ny’î nas h de a Komnromite ne ceî maî bynî ai st»î nrie-teni; îndreutarea ii este ki» de ny Borbia era st» Kaz v Homiersaiiia.
KynpiTieam o femee at'ht de en-zaKtb Aa datoriÎAe saAe de stbiiî-m» de Kasi», mi atît de xotbrîtb a aAera sure snrijinirea Konner-saijieî intrY toate mi liretYtindenî, în KT»t'ny se niYAyYinia a suri-jini KoiiBersayia ni maî a Kas i» Aa sine, ci aAerra iui urin KaseAe ba-tora. Fiesa de KYr biid măritată, riAÎnă de simnAitate mi de smerenie nv ureaîi e de ajYtor Aastn*-AYciteAe eî isbînzî, a ykty Kare neîncetat o sYirbra mi o f ăcea a o mYStra mi a o înBbjja st» iasă în AYme.— BOrbemte mi ty, îi zicea într’ozi, dfiiă ce emiră deAa o BizitT» foarte AYnrb mda tiirbra nici uy’ mi desnisese ryra.— Dar niaiKb, n’aBeam ce să norbesK.— O Doamne! dar maî snyne cine ea mi deAa sine, mai nbSKoce-ipe ce na: ia noBestemte Bre o In. tînniAare: snyne kt» o Kăryijt» ne drym ’ijî aisbit KaAeasKa în Kbt era st» te răstoarne, sayKbiiey-10
AÎjjb ai vbzft in om se îa disea au mnisoare; sar doi oameni se se seria; Ka ai întÎAiiit in mort se îa drsea Aa rroairb mi kt» nom-naera de minine; Kb deYm>zi ’yî a «i>vrat \n iiiaA2 în sllrmi-t zi ori se ’yî o trese nrin «an, urinai uor-bemte, K b zi»y ’mî e iui rymine de AYrne, mi a a ti* datb nY te mai iay ky inihe. O meritau» de KYr and, în iiirst* de maî-snre-zese ani se T>nHTj nY iYbemte nimia deKi>t ne b'hrbatY-ST>Y mi ne nare naşa o searti», iiAÎnye foarte Aesne. Am ma dar tîni>ra înseriYjsb riAÎnrb. DiaAorYA asesta yiriY ne drYrn nîri'bK'bnd st* ajynrbdeAa nizita se ‘p'bKYse Aa o aAtT> naşii vnde se dYsea TrbSYra se onri dinaintea Ynor mise rnintnare; şatra între-bîrid dana Doamna D... nriimemte nizite, nortarYA KT>sna na de si>r-
biitoare. Se deferi» jos, se yt. Karb, intrar> uii se amezan» Aa s<fat. Tîni^ra se mteryea Aa okî.—■ He al sKYiuna mea Eaîso, o intreab'h Doamna D... ai «Post boA-naBb? Mama arYiiK'h o K'bYt'btY-ri» asYiira Piesei,, ii «fiiKY ky okîya s*b Borbeasui». Biata Pătr imi adt-se aminte ki* trebYe sb nbsKo-seasKb istorii—Ny doamna mea, rbsiiYnse, dar m’ani sneriat adi-lieaorea, era si* ne rbstYrni»m— Ax DVmnezeTAe! striri* Doamna D.«, mi KYrn s’a înlîmiiAat? Misa niili î iiYtea de bîKîrie kt» «i’ie-sa a Uiseiitt si*’! semene*~0 K1i« rtjp» ne a Ubit KaaeasKa tpHruâi
Kiiinltreseam ne nodYA s<fatYAYÎ. — Ile nod?A s<fatYAYi strirb ba-rona! — Il'b nodYA BeÎAÎKYAYÎ, KYrmi, mimi-sa ky o istesiîne minYnati», ne Yrmi» isnodi o în-tîmnAare ne d’a întregYA, AÎni-yiirb ne barona, mi KonBersayia se Yrma. — 4e <Prymos maA ai drara mea Eaîso, zi se madama D. . Tin i.ra n’anea de rînd sb rbsuynzi» nirnix, inYmi»-sa înKrYnt'b din okî. EAisa se însf<pAb.—Aeeam a a tYA mi mai tfrymos zise ea, dar hiPa ay <Pyrat.—Vai de mine! strin» Doamna D... se nr înseta de a tot striga Kb trebre srb5A rbse-asKi^ IloAiyaiYA ’mi este nrieten, ATjsayiim) sb’i sktîy minai de-K bt... — Las b, Aasi>, n’aî de se te osteni madami», zise EAk*a —*le ‘PeA n’am de se ni b ostini! strira Doamna D. ;¥iti»te nisi K b’i naşi»; Yn uiaA aiua de SKYinii! Fie-mea na si» ziK'b, nreKYrmrb rnnnvsa (ueiilrv kt» DYiniieaei tot d’avna anea obiseiYA se ure-KYrme as Pe a.) kt* yinere-rneir a A?at toate miiSYreAe irebvin-sioase. Ile trnrb înseiiin» a Bor-bi de aAte AYKrYrî. EAisa K'bZY iar ne rîndYrî—AdeBbrat zise mvinij-sa, AYmea de se mer-ye se ‘Pase mai nosaK b, de k bnd i«y teatrrrÎAe astea aAearri» droae aKOAo, n’ai ky sine mai norbi; bi,rbayii îmi netreK jYKÎnd Kijraî, trbrînd siYbiK,moniind mi itibzY*» indîse tientrî uatrie; uai de bie*
teAe «Pernei tinere din ziAeAe a-stea: nim o dan» n? mi s’a yrît na în zioa de asthzi.— EAÎsa ni e de m»rerea dymitaAe, mT» soKotesK, adT»orh Doamna D.i. Krez «a dymneaei m’î nare n»t de teâtry. EAÎsa nr auzise rni nrin yrmare iiy rT»snyn-se nimÎK. — pAisa, zise nn»* sa înboAdind’o, n,sn'Ynde tiy a-yzi kt» madama îyi norbeijie?— Dar dyrnneaei nmi ny iptie iioa-*e de s’a înqeiiYt teatry, rhsmrn-se ky deAÎKateyT» Doamna D. sÎAÎndy-se a astT»min»ra ne my-mT». EAÎsa ard‘iK'h onii a-SYiira im»sei mi m»zT»nd’o atT»t de SYrn»ratT» si mm kt* trebyia si» Bor-biasK i» Kfori-'ie nrei!'—■ Ey! madame, zise ea, «ie se iiofrineijie? am 'ayz.it adesea BOrbind de tea-try, mi adineaori ne riOBestia o cearta» <ie s’a întT»mrrAat aKOAo: s’a «PT»Kit o zarBT» «Poarte mare Kare îiy iţiiy Knn se na sT»BT»r-mi.— 0 4eartT>Aa KT»riji?'întrebh Doamna D... ky 46A mai mare ne-astT»miiT»r.— Dar madamo— Kt B aY snvs nymeAe jYKT»toriAor? DomnYA N... rT»sriYnse kt rra-bh.— Ax! DymnezeYAe, ştrirb doamna D... nar’KT» îmi snynea i-nima!! mi se renede KT»tre ma-st», îa KAonoijeAYA, dar Kade Ae-mînatT».
EAÎsa n»mT»sese Yimin» rni dy înyeAeyea nimÎK din astea: ea zisese din întT»mnAare ne DomnYA N. nentry kt> iiiia kt» e^e erovA Khr.4»vor Puri» s'fr
îpie kt, era mi aA doamnii D. .. de doi» zÎAe eA nv Benise ne Aa dT»nsa, iui ea o da aceasta Aa vn «Pea de yeAOsie a ayî; dar aneasti» qearti», îj sKimbi» toate ideÎAe, irit neastT»mnT»rYA eî a-diTea ne «rineBaun Aa mÎAT». A-niâ o ai» sari» sinryrT» mi se di-sen».
—	în adeBT»r «Pata mea, ipiî kt, eijii nebym», zise inimi»-sa bietei Eaîsc; sine te urnea st» nymeipi ne domnYA de N . .!
—	Dar mamT», er ny ipiam
KT,..,
—	KT.nd trbiesne qine-Ra în AYme, trebyie si, ipie toate; mi ue Ynm* sb zişi kt* n ai de ne te osteni, iţa KT»nd ny’yi ar «P{ iiT*sat Kh ai nerdYt in maA de 500 raAbeni!— Dar mamT», ny Bedeai ki, era st, sKrie Aa no-AÎyaiy?
—	Neroado, urezi urmai ama kt» ’i.ar. «Pi SKris? Asta era rn «Pea de noAitey b, mi ne vrm'hde înde suoseiui nodvA SPatiAii? St» zÎ4Î kt, era Sh yi se n»s-toarne tri>SYra ne nodiA sfaty-ayî ue ynde ny treK trbsrre iiisi o dan»! lIe nrostie!— MamT, Bez* d asta e mai bine ShnYBorbesK ni4î de Krm,— O! d’aKYm înainte te s«pT,tyesK st» ny mai skojji nim o Borbi».
Ei bine, mi noi stf'htyim ne toyf n'HSKOTitoriî de noBesti mimi-noase «are îmi omoari. nriete-niî, îmi m»nyştesK Rn»jmamii, îmi day ne «pafji, iniriyeAe ipi an*o*
nri Ae Ra st, xrhneasKT, Konner-sayia; Ae zfaem RYrat kt, emaf bine st, ut BorbeasKT, ni«ij de* kyui; EtigAezfî, 4eA nfyin ade-BT,rajjiî EnrAezî merr yoya Aa aAttA nuna! iientry iiA'b4erea de â *fi îînnreYm,. Ei m se Kred siAiyî de â #AenKT,ni Kbte yn neas Ka st* dea st, miceam, oa-menÎAor kk ax rrn>, viii kh svnt aKOAea. Snanioaii trar tYtyn ini taie; ţlermaniî se adyn b na sb Biseze; OrientaAil îmî a«f at> qeAe maî nenonestite nuAiumirî
într’o «frYmoasi, tinere; eî iu
\
BorbesK ni«iî KÎar iu,nd a* st, dea Bre-o norvnKT,: o K'hYtT>tyrT,, in semn ini SAtyÎAe aî se svmmi. Dot, zeqî de robî SYnt nrin ure-iifyr «a st, inueAcarb. Eî n’ay trebtinuT, ni«iî na Sb’î Kieme: yn semn, mi robiA adv^e 4ÎYbYKYA; yn semn, mi robîA Te Îa Bede, îyi addiTe o odaAÎSKT» iu bt>aya de sanrYAÎe ky beteaAT,.... Yn semn, mi sabia Ayqemte mi Ka-hya Yiui om sboarT,. KyRlntYA ni eama de renede, niiî ama de înemerit; KYBT,nfya Aâ orientaAÎ e netrebYinTos kt,tî av ky <ie se SAYji:aY KT,te tu rob nentry^ie-Kare din iiAT>TeriAe Aor: $ie-Ka-re om în<fbiJouieaz'b KT>teyna din ideiAe Aor, mi se însT,riineazT> în aokya AOr de a Ae nviie în ay-Krare. Tinerea dar este xna din bqrbjjiiAe orientYAYÎ, mi SAaBl, Domn vayî noi, nY noate mne-sk st, ne îmiiYte desnre aneasîa.
POESIE.

llrîmnbBara de o datT,
Ki,nd MHbeAa ei s’arath, SatYrn toate desBOAtei|ie,
Le sKimbT, Ae nre’noeuie. ZePiriî tn >n,nd s^bnire,
Day Aa toate ?ns¥<fAenire:
Una a Atei di, minutare, UTama lueine «fie-Kare;
Una n’aAta nbbrb'bteazT,, IlPama «firea Aor vrmeazi,. Din nomî, YnYA îmfAoreipe, AAtYA T,nK'i, ’nboboTeme,
Aaiji se siutYr* din «fAoare,. L’aAyiî mYrvrYA rbsare. Ltn«ieAe toate ’s sim>Atite, RiYriAe Aiimiezite,
Ana Aimnede KYratb;
Ka nrin KristaA streKYrath. MyrmYreijie nrin BbATeAe,
Pe «frynze ne nietmeAe. 1'AoriAe star în«pAOrite,
Pariu, ar 4?i ’ntr’adins irbrisite, FeAÎYrimî KinYrî de «fene;
Tot a «firii frYmvse <*..
Iti, KOAea nrin KOAnheAe, Brebeneii mi miKmyneAe:
Iar Aa rîyrî nrin BT,A4eAe, TioTei mi sioreAe.
IlT>ST,riAe de KÎntare,
Fhk yn sromot «foarte mare; IJjn mesYra na d’o strvm,
Ku m,dyrea de rbsYin,. FiAomÎAa Ki»t kt,’i mi kt,,
Dar maî mYAt inie st, zîkt»; Ea nim noantea să KÎntare, NîtÎ kyiti n'are «repetare.
#
Toate qeAe^A-aAţc amtear.li», Aa eî gAas de Ae demteantii; Aa eî Bers inimî robeme,
La amor ne tojjî sÎAeuie; Mimai» riatima d5o daţii,
IlarKii’i aVenerii $ati>.
StYrzYA Ka Yn eroy mare,
Kînti» «pT,-n* de’nietare.
MierAa ineAanxoAÎKoasi», Khnt?o Ki>ntare dyioasii. Termina iar din $ire,
K'bnt/b tot de desrpbryire.
Ktkta jaAniK mi de dvirb,
La K bntare K'bîul s’ anYKi», Kbntb ky ta:is BOinteeijie Pini» HT»nd s'h sticeiiie. FrangYrÎAe dornia tare,
Kiinti> de dor de’ntristare,
Mai Birtos de dimineayii,
Ki>nd e roa ne Berdeai^;
Kl»nd e nAin tot myryreATA,
De roii na niiStYreAYA.
Ayrora se iseijie,
OrizonYA striAY'ieipe,
Ore AYmea *iea adormiţii,
E tinere Ainîmitii.
Anoî toate se aiţieanti»:
Toate Aor xrana Biiiearit/b. TotYA K'bntii mi SAimeme, lire ziditoryA m1>rei;ie.
SoareAe lum se ineijie,
ITan ky tyrmeAe norneipe.
Ki>nd e dyrire niYnyî mi maAYrî, Ill’anoî ese nreste deaAYrî, T^rmeAC din dalbii yne, flurnesK sbieriimi Aa in>iuiyne; TliiStoriî în byiiym Kbnti»
K’o Ki>ntare dYAie s<$i>ntii. ErreAiî. lirezî mi Urme,
Jok nre aîmiiYrî bat, <Paa Yrme, riAYryrÎAe risinite,
Stay nre kîiiiii hmiimte;
Ar Aa -yariirb, briizdeazii, OAYrariî strir ny’nieteazii,
Trar Aa brazdb airit/b,
S'b ia rod ky niYAiiYmit'b.
Hin-dYriKa Ki»nt'h Beste,
Iliri'b ?îi zioTb Aa neeeste;
Le iiorneiue Aa arpeAe, ile KOSEiî Aa ^AoriieAe*
Cinteza ririn rrhdinyiţe,
Kînti» ’n nomi ne smiie^Yiie. lIoKÎrAia KÎnti> sboarb, în B'bzdyx de se omoarb. ÂAbina din #Aoare ’n^Aoare, Ky ’nijeAeanta sa yrmare, UmbAii ’n zi neadormiţi», Strîngînd xrana’mî nreijYit'b! fleste zi KÎnd e K'bAdfH»,
E trişti» orî qe natYri»;
Anoî dana înnorează,
DaKă riAoi» or btreazi»;
Totya iar se BeseAeipe,
Pre ziditorYA uvbreine.
Kyitv Blid Bremea Aininiiti», Atmons'fera Aimneziti», KyrKYbeYA ki» s’arati»,
Morii ki* si» snarr d’o daţi»,
Es se ’ntrea nare de nare, IlasiiriAe Aa KÎntare.
Ilriroria qea sKÎrbitii,
De riAoaie mYAt jîndYiti»;
Kyiîi Blid kh se reKoreijie,
Ki>nt, Aatdii, mi mhreijie;
Iar seara Krm însereazi»,
Toate taKj toate ’nieteazii, Nyuiaî doar nrin AiiKYAeydţ llli Aa AYnm nrin rÎYAene,
BrotT*Hfîî.î de ky searb K*mu se ’ntreK de se ornoari», ntn’Aa ziob ny’n'ieteazb, Ţarista a or yna yrrneazi>;
IXIi nim noantea iiî se noate. Ka st> odixneasKh toate.
K’o ama bins intoKiiiire,
Da* ayî Dwntiezey m'brire.
A Sa ’nneAemiîne, mare.
A dat Aa toate yrmare.
Ka Aa Breine s^’a mbreasK'b,
S i»’a Aaîde st>’a sA hReasK i : K’o întoiunit b armonie,
Ki»ntare ky meAodie,
Ziua noantea i se HÎut h Koimertyrî, Kbiitare sf »ntb.
Anoî dYin» ne ’mierzeme,
MYnyî, KÎmnî şe’nBeseAfMne; în frymoaseAe rrbdine,
Me de trandafiri s*nt riAÎne.
Se HAimb tineri ac rraye Ky KYnvnî de rojî înbrajje. KrinYA iar <ie ne deii'brte,
Aa S’bf miros îa îînnarte,
Lfî Konidon db nytere Ilesle a ori K^m nrere.
(Paris MYinYAeaAYA)
SAL DE M NKAT.
Ka st» fie ky înAesnire ame-zan», saAa de mimica t trebie a se a «Pa a între bYK'bt'hrie mi între sa Aon ya de adynare, say între Kamera de KYAKat, dana starea stTb-nînmvYÎ Kasit e mai strimtorati,. JCamera aceasta e maţ obhîrmţ
mobÎAati» ky simnAitate mi niar Aa oamenii <ieî boraiii. Pardosea-Aa e maî bine a fi ky nietre; rrb-reyiî se zyrrbBesK în fayi> Berde, say raAbem>; nerdeAe aAbe synt rarnite ky K'bte Yn miret say hu-kytî de AÎnT» în faya zYrn*BeAiî Kamerei. O sobi*, saY doT> înK^A-zesK a^east b sa ai». laica qine-Ba e borat mi îi iiAa<ie eAeranua, o statye de niatn, SAYjaijie în aok de KOAon b..ot» say trei trenfe formează terneAÎa KOAoneî say niedentTA statyeî, ini oamenii ky nst av obiieii a nine ne di>n-seAe rAastre ky fAOrî. St'biiîna naşei ny trebye s t, yite a^estfeA de iiA'bKîte înrrijiri; nentrv kt* orî-Kare Ba fi starea eî, o fe-tnee tot-d’ayna treb¥ie Sh’nii a-dvKii a minte kt» yrsirea sa este de a iiAaqea.
O masi, rbtyndi> ky AYStry, de aicajv, demn, sav de ori-no aAt Aernn dyiib starea borbijieî kyT-na, stfi în mij aok ya saAÎî, de na fi mare: iar din notriiib, im-n'brnindYse ne jyundate, se 11*-ne a a irnete. Pe dimsa se a-mterne yn-nostaB, say yn iconor-O masT» de.byfet de marmyrb, say ini de Aernn, mi sitavne de naie synt mobÎAeAe saAeAor de mbintat. Se imate nyne asemenea mi dob f-hnti.nl ina ica aA-ta ky nis'ie yeni frymoaşe de a-Aann>, say detYMÎY. O s A yj i-toarCj nare este o masi> ri>Y-riti* într’adins na yn foA de tq-
imî în nare se uni bvtjAqeAe, se obiqînvesqe a *Pi în aqeastb saAT», mi Aa B'remea de ase iiî-ne masa se aATUyrb Abnrb masarea mare na sb «ie ky înAes-nire «PeqioriAor a nY se snarye nre o Kara^b. Drrni qe s’a a-mezat masa, SAyjitoprea'se stri»-mYtat Aa aokya eî, mi Aa ardi-KatYA mesei iarbinî se advqe sure a se ameza toatb stiKA'hria Aa aokya sri»Y, «P'bn» a se syruivne nre o bîKat'h snanjeriî. SP'btYesK ne st'biibna waseT a’ini mobiAa saAa de nmiKat în tysîya aqe-sfa, s^btYÎndyse ky starea sa mi «Pi>KT>nd KieAtYeAeAe iiotriiiit ky mijAoaqeAe qe are, or! qe stare boratT», sav de mijAOK qe noate uedea eAennna mi gvstYA nare în zioa <1 e ast bzî ssnt trebyin. qioase «a mi borhijia.
Maî ky deosebire e (rebvinqios in dYAâu mare «Pbim în zid, în Kare sb noatb îivne naseAe mi qeAe-A-aAte treqîinqioase maî sKYimie qe ny se întrebYinuea-zb în toate ziAOAe. Intr’bnsYA, saY într’aAt aok Komod se în-toKmeipe yn o<Piyiy ynde se not uyne nroBÎziiAe de zaxar, dîAqe-jje, Aerxme «Pine, iioame, aî. Kori mi aAteAe, OPiijiYA aqe sta se Ba înrriji sb aîbb yn <PeA de zbbreAe Ka st» fiy stea ay-KryriAe imPfndate. In Kbt nentrY eKonomie, bine ar «Pi na stbnb-na naşei st» yie Kieea aqestor ay-Kryrî,
Pentry uaseAe mesei e de mri-sos a Borbi, Kbqî synt kyiiosky-te tfieijie-Kbma mi ori qine iui Ae «Paqe dvirb înAesnirÎAe saAe; se adaorb bnsb nii|ie miqî tre-byinqioase Kare SAYjesK snre în-Aesnirea serBijjivAYÎ mi sure 110-doaba mesei: ureKYm n y r 11-t o a r e - d e - u i a t e, mi 11 y r t b-toare-de- b y t i a i 1. Aqestea SAYjesK qeAe dintbiy ita $i> ad-dvKb niateAe ky bvKate «Pbrb st» arz'b ne qei Kare serveazb, say itasb minjeasKb masa de iibnzb dana se 11 yn Aa mijAOK; iar qe. Ae de a doiAea SAYjesK siire no-doaba mese! mi asirvrarea Kara-‘PeAor. Aqestea se tfan in«PeAY-rim! de «Porme antiqe, în <PeA de KYiie mi de ease de argint aubiid In mijAOK KOiirinsYA ynde sb se rmn» bYiiAÎa. La Pieipe-Kare ser-vîjlj se 11 în taidmyriAe obiqînvite, aAteAe mai miqî nentry noa-me mi dyAqeye, uaxareAe de aiib, de Bin obiqînvit, de sin strein, mi de inamnanie, iueniet¥A se obiqlnyeijie a se.iiyne într’o toartb în Kare e însemnatb yi-a uersoanvl qe ea medea în aokta aqeAa.
A<Parb de «aseac trebyinqioa-se bY‘PetYA maî are 1-ît mai riya-te naşe nentry ynr, rbdini, ine-zeaikyrî mi aAteAe: 2*Aea Kaira-qe Ka sb aKonere brbnzetvriAe sure a ny mirosi; Bara, se în-trebyîayeazb mi yn «PeA de na-nane de sin» de teA? nare se iu*
(80)
ne asinra uoarneAor, dYAMeye-Aor iui aAte asemenea sure a Ae irbzi de rnynie. Se noate 45aqe a-semenea aKoneriiiiYrî îni de Kri-staA dyirb rişti'a fib-Khma, între naxareAe obi'îînirite de-snre nare vorbirăm se not acRo* ra într’o lorim» deosebita mi aA-teAe nentry AYKrYri rhuoritoare 4 ve se -obmnvesK a se îmm»riii mesenÎAor în aremea osnbiiYAY], in serBÎjj de AÎKori, sai rănim kî naxareAe trelmimioYse.
SAtjîtoarea desnre nare eorbi-rcm se obi^îniesMe a se «f-ane ky sertaryri, mde şe-iun tîrbymoa-rie (bYrriYrî de skos doimiAe)
«Yyite într’adins na si» mn» Ae-gT>tYrÎAe dojiyriAOr de Rinyri stre» ine, o nerie mare uentri mi».ty. rat masa, doifyri într’adiiis kv Aegbtyrî de aryint say de metaA nentrv BinyrÎAe streine, sK^xuam nerstry Ainryre rni Kyyite nare se $aK de aryint.
Deosebit de acestea, masa iui serBiiiiYA de Ka<Pea mi de ^eaii svnt reKorhandate Aa tysIya, e-Aeranija mi înrrijirea st'bii'hiiei naşei.
In nîrn'brYA Bihor se na corbi de SAijba mi de orhndYÎaAa mesei.
î
i
PERIODUL I.
No. 6.
JURNAL LITTERAR.
■» .
Istorie de rîs.
Aa meir se Kiemâ ranrernet: zik aA meî, nentr? kt> iui noi "Pie-aa-re ayî aBVt n’aA BOstrY. uoatb Aîmea a îmÎAnit o daţi» in Biayi» Yn om din areia miri, ironii, în-resYÎyi, ky m»r'Y drent mi snyrt, «frYntea miKi», okîî aAbî, nasYA nAeoiyif, obrajii biKbAayl, rîtYA în Yineri, Ymeriîîn stomax, sto-maxYA in birth, byrta în Krari, tiiBiiAindYse, restoroAindyse, rî-zînd mi yiiiînd; inu din arei oameni nare îyî aiiYKT» onil ne din d hr bt ziKÎndYyî:	rine e aKOAo?
nare îyî ia SKaYiiYA toKmaî K^nd Breî st> inezi — Kare îyî traye bas-raaoa Kbnd Bre! st» yî eî myriî; — yn om din areia în s<fîrinit nari, Kînd te Yîyî Aa dînmii ky Yn aer de mînîe îyi resnynd ky Yn minînat yorouoK; istorie de rîs!
PERIODUL I,
Boi ayî aBYt n’aA Bostry, mi aA mev se Kiema ranrernet; ’a am KYnosKYt Aa Rene; ipia toate întorsTityriAe meseriei saAe deis-KÎYzar. Era «foarte fndeim»nateK st» anaye o bYKati» de Karne de Aayya KAonoyeAYAYi deAa rior-tiyi», Ka toyî KÎîniî dym» YAiyi» st» Bie a s bri dymb bYKata de Karne iui s b deipent^ SAYyiAe de Ki»te zere ori ne noaute.
D. Tanrernet, mi Aa yan», mi în retate era tot ama de nAT»KYt. Ea neirerea K5Yn meipemYr mi-ninat o s<£oan» nrin nariAomady-mitaAe, mi ne Yrnn» KT»nd te sim-yia K’ai adormit trbyea binimor de KT»m>tîiYA stfoareî nîm» Ki»nd naoAoma îyî ajynyea Aa niroa-re: te deipentaî înrieyat, nentrY kt» ranrernet aAeyea nentrY ast
11
(
«feA de KarariozATKYrî nonyÎAe qeAe reqî mi ymede; îyî tm»yeaî naiiAoma iari», te îmvbAeaî ky în-rrijire mi adormiaî <f bn> a anea Br’o b^nyiaAi»; iii» Yrim» Fanrer-net iar trhyea binimor de mim»-tT»iya sforei, te ATbsa rOA, te îngieyaî iari, rui KT»nd te adyqea în stare st» ziqî qe dram o «fi asta ! eA îyî strira din rayn,: istorie de rîs!
DaKa Tangernet întÎAnia nre Yn urost ky ere o firyrb de a-qeAea qe di» nriqini» AYT»riî în rîs, Ki»nd dormia îî AYa nanta-Aonii iui xaineAe, ky yn an tn’o ayi» Ae strimta din toate nrhr-yiAe; ne yrim» se dYqea st»’a sueaAe notftindY’A snb se îm-braqe Ka st» mearn» Aa bi>-m»toare. BietYA om Brea svmî nyii» nantaAoniî mi nr rirtea st»’a maî înKarn». O Doamne sfinte! strira Fanrernet dar qe ai, mon mer, te ai îm<fAat?— Ey^— Yite amm na! — fesuri ‘frate? — Ny iţiţiy de mib amT»yesK, dar îmbraKTj-te m’om maî întreba mi ne aAyiî.— Dar hy noty st» mi» îmbraK. — Anoî qe’yî snyiv ey si>raKYA de mine! ny Bezî kt» te aî îm^Aat... aşta ny e de tay-e droriim» KYrati», in’anoî qe dronift>!
Aqeasta uinea iiîm» m>nd i an rernet nAesnia de rîs miîurisKo-tea Bestita sa.sorbii: istorie de rîs!
în ntm'brYA aqeştor iiosne y-na mi ş’a m»ryt ky tojtiA qoqUi»
8%)
Kare a #T»KYt’o Aa yn om qe tre-qea de siteaz, mi nare irfeiji o «Prim» rrozaBi» Dyiib qe se sky-at» dornnimorYA aqesta simyi Aa marginea natYAYr yii qe reqe mi AYneKos; nim»e ky niqiorYA mi simte Yn tmi n»tYnd Aînryren. nYne im>na mi dii de yn mear-ne înKOATbqit. Sare jos SKoyi»nd yn yinet de groazb mi tremY-n»nd, KT»nd Fanrernet s’ arbti* strirbnd: istorie de rîs!.. Yitayî aKOAo! îî e <friKb d’yn biet xe-aîy! DomriYA aqesta, <fsrios Brea st» snargT» KanyA ayî Fanrernet. Fanrernet îî arynmb o oaAi» mare ky am» în Kan mi SKbii'h strirbnd: istorie de rîs ! .. Stbirbiiiî Kaseî aAerrarb Aa sgomotYA qe se ‘f bqea, Ainiipin» ne irhyitYA snyind qe bbiat rAYmey mi mi-nynat este Fanrernet.
Cititorii noiţiri ay riYtyt jydi-Ka kt» oniYA aqesta era yna din aqeAe ‘fiinye nesY<ferite Kare se amestim» în trebÎAe aAtyia în-toKniaî Ka yn m>îne într’xn jok de iioniqe qe rbstoarm» ky Aa-ba toate orbndveAeAe îokyayÎ. Oamenii aijiia s*nt maî nesyfe-riyî demit m»îneAe mi maî ane-Boie de ronit. Srnt ky atTita maî iirimejdiomî ky Kbt te «faK st» rizî de vrbjmainiî ti»î KYiniuide qei maî bvnl nrietenî. Illi te$an irbrtam uosneAor mi gbndyrÎAOr Aor Komuromenti>ndYte a treqe în oKiî qeAor qe ni»timesK kt»
eipi KotitnAiieAe Aor* BăZăndyte
K'i» rîzi mi ti na ie1-A-aAijî.
/%
Intr’o zi ’A-âirt BăzYt «PăKănd o asemenea nosnă ky adeftărat Kt dtx, într’o Kasă Aa uari> yn-de eram Kăijî-Ba in mi. Intre nersoarteAe ie se a$Aa aKOAO, Tahrernet însemnase ne o «fe-mee na de 30 de ani foarte na-sionată rtentrY eAeranyeAe na-risiene, mi Kare din <£aya byKă-Aie mi rYmeni>a ayî Fanrernet, nysese okîî maî bine ne kîiiya naAid âA tnrî tănăr <frymYineA, binimor ninerniiit. Fanrernet în zadar se îniearKă să’A năKăAea-SKă în okîî damei Kăiî ea tÎA-măiea a ayî rărbyyie într’o nre-Oktnaijîe noetÎKă, mi Krezămîn-tYA ayî într’yn sY^Aet byn ered-nÎK de cinste. într’o seară noi ne traserăm dYm> o BÎe aniărare a naAÎdYAYÎ tT>hT>r ne KareFan, remet o înriiji Kam ky nodtri. Dtm> o jymătate de ieas* Rasa inieny a restna de niqte fineţe asKîjjite: <$ok! <#ok! «fie-Ka-re emia înBăAm'Miiiiii, bărbayi, deniei, aAyiî desbrăKaiji, aAjjii îmbrăKaijî rie jyrnătate. Intrarăm toyi ameţiţi ky Kăte Yn s^emniK în tnănă în odaea de Yrtde eniia ijinetiAe: anoAo amarăm ne Fanrernet întins ne o Kananea. Togi îa întreba, mi eA nt răSnyndea nimin ii se SKoaAă binimor mi aiiYKă de friănă r.e tmiărtA ieA naAid rnî adtKăndY’A îngăii<fat Kătre da-*
mi, îi zi ie mwejji îi|i în<făgi-mez inima nea mai noetUtă a soijietăpii în SKt<fie de bymbaK* ne nodidi ne toijî tîsya; iar dama dy nYtY să ierte niii o dată aceasta ayî Fanrernet niii să mai stiere SK*<fia de bymbaK.
Kt toate acestea «farseAe ayî Fanrernet nY eray toate ky rbnd de rbsbsnare “Istoria de rîs„ e-ra ieA mai de Kătietenie Kfţiet aA nosneAor ayî. Ilînă Să a-jynr Aa aneKdotYA le’mî arătă oin ya aiesta sybt lea adeeăra-tă a Aii nriBire, trebye ănKă a Bă maî noBesti Răteea din mr-KaAitAÎKYfiAe ayî de Kare eA se 'PăAÎa mai mYAt. Ea AăKYia Aa Ilene în «£ai|a Ynor doi soyî a-deBărauî btrrezî, ie medea sin-TYrî într’o Kăiuioară Kare era a Aor nronrietate. Ei aBea obiie-îya d’a merpe în toate dymineie-ac să nrănziasKă iui să 4>aKă uăte o nartidă de niuet Aa yhya din rYdcAe Aor ie AăKYia «foarte denarte de dăinuit Ahoao bea mi Kăte nipeA noniiy, sar măiiKa nastane Koante Kare Ae stronia ky Kăte-ea bYteAii de bîh rnystos, în Kăt bărbăijeAYA KY neeestiKa sa se întoriea a Kasă ne Aa 11 leasvri Kam KărăYi mi maî tot d'ayna Ae Benia ite<f să Kănte.
într’o dymineKă «fataAă, ei se întoriea ne doă Kărări a Kasă; Ajyng Aa noartâ BeiinYAti iu1 maî merr ănKT* Br’o zfe^e nani
(Si)
nîm» aj?nr tn aokya qedesnarte noarta Aor de noarta <ie treKYserT». Bi>rbat?A kati> nieea în byzYnar mi o n>seipe; KaYn» AakT»tYA, AaKTjtYA ny era.— Unde e Aa-KTitYA strir'b eA.— Aî bi»yt nrea mvAt domnYAe LarKet îi zise «femeia; Kayyî Aaki»tYA mi noi syntem im kt» înaintea zîdyAYO BemnYAYÎ. — Bine ziqî, n>snyn-se D. LarKet; T»nKT» KMiî-Ba naiul. Mersen» mai nainte, dar ăKYm era nrea denarte, nentry kt» dî-in» «ie KYnosKYrb noarta Beqiny. ayî din dreanta, BT»zyn> noarta BemnYAYÎ din stânga. IloartaAor era între aceste doi». Se întoar* sen» nim»ind z’iHya mi deten, de o aAti» noartT», Rare era rot a Be«rinYAYÎ din dreanta- Bieyiî oameni înnenin, a se îngriji de starea minţii] aot mi* Krezrn» kt» SYnt beyî KYrn se nade; înqeny-n» de a doiAea a Ki»Ytk deAa noarta BeiinYAYÎ din dreanta, mi ajynsen» iar Aa qea din stânga. Neîncetat a<pAa tot aceste doi, norjjî «fT»ri». a af Aa ne a Aor; noarta Aor ny era; îî Konrinde o «fri-kt», însene a se întreba de nY SYnt nebYnî, mi temi»ndYse de AYme «are s’a înaimat st» ia în rîs ne bvrgezii qinstiyî, inimyesK anroane de Yn qeas, nirrnnd, qer-qet’bnd, mi mT>SYn»nd; dar noarta ny se a<f aţ», ny Bi>d de Ki»t Yn zid neKYnosKYt, Yn zid ne-miAostÎB, yn zid qe’î #i»qea st» nAesneasKi» de neitaz. Atynm ii
konrinde o groazT» «ym se nade în «ren a striga, Kiaim» AYmea în-tr’ajytor; se SKoaAT» Beqiniî, a-Aeargi» kt AYmîm»rî, ky «feAina-re, întreabi», qerqeceazi» mi în sfîrmit a«fAT> kt» noarta era zidiţi»; mi Hi»nd «fie-Kare KT»ta st» a<fAe qine a nytyt st» «fani» aqest joK astor birrgezî qinstijji, Tan-rernet de sys deAa «fereastn» de ynde se yîta ky KT»yî-Ba nebyni Aa nriBeAiipea desm»dT»jdyireî D ayî mi Doamnei LarKet, Tan-gernet strigi de sys Ki»tregAoa-ti» neostenita ayî m»KT»AityrT»: istorie de rîs.— Dar eî îyi Bor «faqe o medaAie.— Ea! adiiOgli eA,istorie de rîs!
Rygan» ne D. IlroKyrorYA Re-ţjeAYÎ Ka st» mai asti»mnere no<P-ta de rîs a ayî langernet; Ia nrsen» nentrt Ki»te-Ba zÎAe Aa înKisoare ky toati» îndeim»nati-Ka ayî aniirare Rare ny sta de KT»t a tot reneta: istorie de rîs DomnYAe Ilresident!
Ky toati» demertT»qiynea sa, Fanrernet ny’î nrea da mi»na st» se ^T»AeasKi» de toate nosne-Ae saAe, mi este yna ne nare a tT»n»dyit5o tot d’ayna: nentry kt» se înyeAeşe «’ar «fi «fost în nri-mejdie st» i se taie yreKÎAe, d s’ar tfi a^Aat qine a «fT»KYt’o-NeKT»jit nentry disnreyYA qe is’a ^T»KYt întro saAT» aristosratiKi» a xoti»rît stj’uiî n»sbyne. A-qeasti» ins ta ti» i s’a întT»miiAat de Aa o damy» antiK'b nobiAi» ă in
(85)
Kannfirhîn BÎrtftA YngiÎAor, «a* re nY nriimea Aa sine de KT>t oameni iar aAemi mi nobiAi aa m1 dimneaeî.
între aAte obmeÎYri ramase din eeaime, ea mai m>stra i>nKi>: 1. de ani amestena in adunarea sa oameni m>SKY;ijî din mojiqime aa Fanrernet; 2 Ki,nd emia a<£a-n> obimniia st» se iiYÎe in SKaYn mi s’o df kt, nYrtT,toriî ne Ymerî» Se disese Aa yii baA, Aa neA dintT,ÎY nrezident aA KYruiî, Yn-de se a«fAa mi FaArernet. Ile Aa miezYA nonijiî a emit st, se dy-kt, anasi,; se iiYse înri»m$atT, în saaYnYA st»y mi nYrtT,torii o dY-qea ne o nAoaie de aieAea qe irbtrYnd Aa neAe. în momentYA KT,nd ajYnse în drentYA Yneî ije-Be de sriab ne earsa am, na ky n,Aeata, de o daţi, Ki>te-Ba #ay-%n>tYri se aYzin, din drearita mi din stT,nra; natrY oameni se în-«HjjimazT,; nYrn,torii o sbYresn d’a ^Yra mi Aasi, SKaYnya; dar în minYtYA Ki>nd nobÎAa danii, se KrezY kt, Bine s’o omoare, de o daţi, se simţii nmibditi, de rÎA-rbitYA anei nare diaBOAYA de sriab Bi,rsa «fin, şt,"se sfiasAi, de no-biAitatea dfmneaei. ÂKoneriuiYA skaYnYAYÎ Ka nrintr’Yn termen se d’iiKY neBT,zYt mi ana seBi>rsa în miroae în Ki,t nY da nas bieţii no* bÎAe STi’iiiideniKÎzT» Yiuqoara. Da* ka aţ|î BT,ZYt Bre o daţi, tYrm,nd în KariYA YnYî om <f>T,n> eeste o n>Aeati, de ani,, dana ani BiiZYt
snaima în qe kîii st, înfoyimazi, în asemenea întîmnAi,ri, sneria-tYA, bAemditYA OKÎAor, Ki»sKatYA rYreî, îneK'hqiYnea anei mi boA-borositYA ei Ki,nd o SKoate bie-tYA om din rYr b tn,mbiţiT,ndYUii bYzeAe; anoî nYteyi a bt, înKÎnYi mi me biata madarin, în mijAO-kya ji>LjYAYÎ sbrind dYrn, sKaYn, brbAT>b'bnindYST,, Bn,nd st, sârb, îmYiati, de sys, miroaie de anh jos, ijim,nd mi KÎenvbnd mînia qe-tyayÎ asYnra YiiraniÎAor nare hy’i rbsnYndea de Ki,t nrin KomnAÎ-mentYrî sKoip,ndYinî KT,q’iYAeAe nîm, Aa m,im,nt înaintea Yneî nrea qinstite nobiAe. Dar din toate, aykty qeA mai Brednin de de-^Tiiinat a acestor bAestemaiţî a ‘fost kt, biata daim, era rbtiti, Ka de baA: KaiiYa îmnrYdat, o-brazYA mi rîtYA dresYit mi ana o sni,Aase Ka yu qÎYqiYAete în-Kbt mYrYiaAa nYdrei mi a dre-syayî îi KYr^ea ne YreKÎ. Vezi asta e o miiueAie qe riY s’ar nY-tea ierta!
Ki,nd ’a am KYnosKYt eY, Fan-rernet era ipiYt în AYme de zeqe ani. In mijAOKYA Ynei asemenea BÎeiţi moarte mi dobitoqeipî eA era nroKAamat de toiji Ka qeA mai rAYmeij mi iiAT,KYt om, nY-
ţjinî oameni era KariiÎA desnre-pYia. Din narte’mî mie îmi era rroazi» de omya acesta. AieA rîs neAÎnsit de ne bYzÎAei neAe roniîî îmi 4>T,qea r »vy Ki*nd îa Be-deam; aiea eeseAie ne notriBiti»
m
âmesteitâk- tn tdhiâ AtfertrlÂâ
Bieyeî, mi» litbim frttbKttiaî ka nii eetlârâa tnd lârttâsrrie swîr-bdâse. Vorba Âtîj ((istorie de rfs)) qe o âmestekâ iri toate ttt ntteâih Si» O sttfer.
Eram rata si» nornesk deAa Kefle. Ki»iiT-fla rifietenl mi»‘înălţări» a fnerye ky eî Aa flT»fn>* loafe, înde trebtia si» <fîe oiîTaîi-rernet. JNtmeAe ayî îmî afdiK'b maî dinainte jTnm»tate din mtA-jjvinireâ qe mi> soKOteam k’o si» air. Ky toate acestea rm> dtseiy «foarte de dimineay b Aa YntAdin nrieteniî meî, Ernest.
în minYtYA «T>nd ajYnseiv, Ernest s'tH'brmia o SKrisoare; o ne-qetAti, îi nYse adresa mi o nt-se ne masi». Fanrernet Ktrios o aytî mi qîti SKrierea de d’asYrrra
—	Ue tY skriî Aa narata, zise eA?
—	Dar, resnYnse Efnert. itr ne-ba,rare in seann>, o înijriiinyeZ Kh asta» seari» Aa mante qeasYri sîhtern Aa momia eî mi st» ne ri>-teasKT» tn urînz. Sîntem qinqî-Mire-zeqe, mi st* nare, mi suntem în nrimejdie d’a aeea Yn iirînz «foarte Yritdana iiy o Born impun-ya maî dinainte
Ernest stol» st»’î eie o sAtrl*, 2î dete skisoarea, mi niminî ni bi»ri» de seann» kt» rarirernet se 4;t»ky neB'î>2Yt din firetul» kt SAYga. PornifT»îti. ÂjYnrknd Aâ ki»ni»toâre, Tatirernet mi ev a-dtkatkm o narte a m.mnieT, în «ramei He toBafi*ff»iî bi»tea o a**'
tt» narte. ABem de qe st» rîdem afctT» seari» îmî zise ea «** Uli nen-tff qe?“Ia înKiiiteiţie’yî Hi* am dat Yn ayîz sAYuii ka s'h iiy dî* Ki» scrisoarea dvfil» adresa sa? “O aî Aa tine?-*-Am by, iam zis nYmai Kt» este aa mijAOK o şay-mT> mi sKrisoărea st» o dea bT»r-bati»:ST>Y, «are antra se â'fAi» nresidT»nd în jYdeKT»toria sa. KT»nd Ba nedea kt» astT» seari» se a^Ai» Aâ dT»nsYA qinqî-snre-zeqe nitren-garî Âeminau] de toarne, o st» Krane de neKaz. E sgT»rqit na Arnaron, mi ideea ntmai kt» o st» ttieryern m’o sb’î sKoatem nirn-niua în Ktrte Ka o nyngi, Ki»nd 6 întorqî ne dos, o st»’a adsKT* în star h sb osT»ndeasKb zeqe ne-BinoBayî, sb skane din tribynaA iţii si» sie ky Yn qeas maî nainte Aa momie Ka st»’uiî întinijirine jaf tA mi nrT»nT»denia Kaseî. — D# este ama ziseiY ayî Fângemet, Kosna nY’yî seann»m» ati»ta Kt dtx, — Ba, istorie de rîs! dar nt te gindeiţii qe qiYdat 6 s i»‘fie KT»nd om ajtnye akoAo. 4eî- A-a Ayî o si» Krane de toarne mi de sete mi o st» se dtKT* yinti» na Aâ koAaqi, mKredinyayi kt»- aKOAO or si» a<§Ae o masT» întinşi».
Uli gîndemti îî ziseit KT» ev nt sînt din nymbrYA Aor, mi gAtma ta n’o ST»’yî «fie mi yie de Kâii?—Kam îiy, kt» m’am nT»strat d’yn ntit ^rlnt mi d’a btteAKT» de bordo; îyî dat un dtiiiitaAe ne jfnrbtate,^-Iyî /fit A
87
mTAUYmesfc, mai bine mh <Wk STi ThsesK ne Ernest mi si*! simi. —Ax DymnezeYAe, dar Ky dyin-neata nv e treabi, si» noatb rîde line-aa.
Mt» deriiirtaiy mi «f^Kyiy Ktno-SKYt nrietiniAor întrebîndyT înde am nytea atfAa ne Ernest. Eî îm! şiiyserb n’a aninat Ki,tre «aste a, aniKaiy mi ef într’aKOAo xotT»rît st» mi» din st» siiyîy Doamne! de- desnre nosna av! Tangernet- La KotimiyA yiiyî drym, z'briiy ne Ernest kt* se dynea Kbtre nasteA: aAergaiy dini» dbnsYA iuî’a ajmseiy Ki*nd intra ne iioarti* nare Ki>nd eram si> intri iui ex se îniţise ki reue-jiiiyne. Aiziii nuna! deitT>t sao-bozitYA mei arme, mi yn gAas strigînd !—E bine ! tfiind Kb ni te am înemerir, am,rhte anim...
Mt> reneziiy Kbtre o griAb ne RT>ta în Hirte, mi de anoAO zi>riiy o uriBeAune grozani*, bărbaţi a ki sabia în mîm> atana ne Ernest ui o tyrbare dbsnbdbj-diiti*.— A, ty o iibeiji), ea te iibeipe! srigany m gAas rbgimit mi <firios... ax ! ty iibeijjî, ea te iibeqie : anim ky tine, ne irmi, o inBTUj ei mi m> dînsa.
Surisoarea ie s’a dat presi-dentiAiî, Konrindea o taîni, se de natry an! ny o ipia ni mini, mi jydeK'btotYA aAergase ST»’m! 4>aKT> jidenata sîngvr ki dren-tatea în inîn b, lu zadar strigam ev, în zadar U Kiematn ne nf ine*
a o Aur de Berî, m» jfdeKbtorf a iii’a tîrk ne Ernest dintr’ynKQAti aA turui! în qeAb-A-BAf. De o dat.1!» se desKÎse o fereastra», i|ii Doamna de .. paAbenb, destiAe-tîti* se ariit'b în okî! noipri.-— Leonio strigi* Ernest, eml a<Pa-
-----Ny, sh stea ano A o, strigi,
bi>rbatiA... e înuisi* n’aîbî griji* kt, o Sb nie si, ne desnaryb, mi se renezi din nov asirtra Bb-ri-siiY ky o #*rie ati*t de gro-zaBi* în Ki*t $okya sKÎnteia din si*biiAe Aor. Ey trebiie sh mor sirira Doamna de sis; ei, ne mine omorîui-inb, ne mine!
îmi amesteKaui mi ey jiinete-ac ky aA« ei, Kiemam, sgUyiam griAa, binbAam st, ins syIy ne zid, Ki*nd imiiinsi» de obdbjdii-re Doamna de.*-se arynKi jos de ne tfereastrh mi Kbzi între a-moresYA mi bbrbaiiA si*Y. A-lesta orbit de tyrbare îm! în-drenteazb sabia lituirotika eî; Ernest î-o di într’p «arte mi nierzbnd toatb «fr’iKa îi strigi*; a! cty «re! s’o omorî ? dana e a. ma arn>n>-te, mi însene mi ca a* a isbî, ky o tyrbare nenomeniti*.
Ey ny iuţeam nirniK «a sVî desnari|. Doamna de.. asemenea; biata <£ernee Kbzbnd fiu! 4>n>nse niqioriA, Ainta era gro-zaei>. NirniK nv noate si* de* SKrîe snalma ie nn> «ouriusesf. SbnyeAe .aurwuhror neritor rnî | înienfse a KY<r^€, «are mi mai I m?At Ae aidna tfrbrtrea. Ky tQ&'
(88)
te acestea ev mi» îrnasem ne zid, eram gata si si,r în Kvrte Ki>nd btjzvîv K'byî-Ba din iirieteniî no-iţiri ai» aAeargA. Tangernet în KanvA Aor ajvnse mai 'biit'biv mi anroniindvse îmi zise:
— *le dranv jjinî auia? nar’-kt> te jvnoaie. D’vn s«fert de Ki>nd te avzim, ne a emit Aimba aAergAnd; qe este, qe s’aînt'bm-nAat?
Kvm Îa BT>zviv, sT>riiv asvnra
avi,. îa anvKaiT de giit, mi îm-ningbiidv’A kv <f vrie K^tre griAi», îi strigai^ mi ev:— Bezi’yî istoria de rîs, DomnvAe istorie de rîs, mi* a dideiv kt Kanv de «fer.
DomnvA de.. îrbtrvns de o ao-eitvrnba săbiei, ZT*qea A tngb ne-Basta sa. Ernesţs’â dvs st» moa-rb a«farb din Franija. Doamna de... s’a otrbBit a doa zi dvni» a-qest dveA rrozae!
ist or ie de rîs!
><*
BarbvA Paris M'bmvAeanvA s’a nbSKVt în SAatina Aa anvA 1794, din n'brinijî iorbiiianl. Viind în BvKvreijii s’a Aiiiitne AÎng b Kasa rbnosatvAvi BanvAvi Kostantin FiAinesKYA, nare în aqeAe Bremi era vna din qeAe mai osuitaAiare, iui vnde nrin vrrnare se advna mai mvAyi streini de deosibite nanii mi ky deosibite taAente mi mijAoaqe. în aqeasti» Kâsi» «re-SKTmdvse, amesteKYA mi înt'bAni-rea kv mai mvAyî streini mi irb-mîntenî îne^ijaiiî, ’i-a «Post vn $eA de edvKayie qe intea qinc-Ba Ava în aqea eiioKT* mi Aa vn om kv mijAoaqena aAe saAe. Dyxva st>y qeA «PiresK mi anAeKarea Kbtre Kvnoipinye ’a a «P'bKvt st> înqearrv a ’mi strînpe o miKi» KOAeKyie de k bryiAe qe era tiuh-'itermîneipi. Ki>ryiAe biseriqeipi
era vn iseor nesAeit uentrv dinsvA mi din qeAe Avineipi ue atvnqi abia se iBise AAeKsandriea, Argir, PoesiiAe avi EaraK mi Aron, Kînd ’ia intrat în mim. Trimatiita n.riosatyATî len'bKÎU'b BbKT.resKy mi AxUae în Suire* de r hiiosaUA Iordane SArbtineanvA, era vn ay-Krv sKvmn uentrv noetYA nostrv Ka o noBay b a regVA'hrii Aimbii saAe mi vn modeA de Bersi^iKayie regv-Âat^.Ile vrirn. noesiiAe D. Logo-^T>tVAYi Iannv B'bK'bresKY nresuri-sedin m bii bîn mi>n b mînvbAiKate nrin mijAOKVA nresKrierii ri>B-nitorÎAOr, «Pvrb vn aAt modeA mi îndemn Kare ardiK'b în oare-Kare Kiri mi însv«pAfb de vn entesiasm mai ’naAt d vxva avtorvAvi. In toa-tn Bremea îa Bedea qineBaoKvuin-dvse de a.qeipi trei Avtorî ai neamvAvi nostrv, meditând mi
(89
1nm.ui>nrl de rost iioeslÎAe- mi sKrieriAe Aor. Trebvinya de a inueAeye ne AxIa înSicim mi Prim'hBara AmorvAvi, y\a <l:'h.KYt si» întrebe ne ori sine Kredea KanabiA d’a’a AVmina asviira zeiAor in>gin bf hyii nare *ia ayi-yat dorinjja d’a Kvnoame IViiioAo-yia, vnde a a4>A«'U îndesi v a h xra-in» neîn rv dvxvA s wy noetii». Ta- j acuma orî irbt de asavris s i» 4>ie j trebve sb se dea ne 4>ayb, mi mai HÎrtos Kbiid i se iirh»yoiiia-zi. inijAOaseAe de a se KVAtiBa. MTniYAeanvA înseiiv a simyi trebvinya d’a nrodîse mi eA 4eRii,mi natima htim mi nriAejvA seA mai 4‘iresK iientrv rioesie in, nremea jvnieî este amor va. Niiţie misi madriraAe mi eAeyii amoroase 4*in, seAe d’bnrhiv inserabri a-Ae saAe. Dviib aseasta eaşiava rbimsatvAvi boier FÎAinesKv în nremea DomnîAYÎ Karayea, îi dete îndesii Arb urisirrb a medita mi a nedea naAvriAemi nena-zvrÎAe Bieyeî, intriyÎAe soyietb-îiii mi deiuert'hsifnea omîAii. Insoyind ne eKsÎAatYA boer ah mofiiia Bvkohvayî, nn»xnirea mi meditauiÎAe saAeîmi atfAan» au-kt a Aor se a 4>aBorabÎA în mij-AOKfa mei natYre îiiKvngivrate de minţii, de Bbi, de deaAYri, Aa miroaeAe mi inirmira aneAor, în YinbreAe iifdfrÎAOr, mi ah ne-derea zîmbitoare a m>mnii-Aor. Astea toate 4;irV xran h Aa ima inayia avi se a meAaii\>»Ai-
m», mi înB'byar». ne asest kou'ia' 4;iresK <ja mtzeAOr aintra In Bariera sa uoeuKb: sărise anoAO mai mvAte înseravrî de EAeyil^ nare de tui neregvAate T>ns'b da o inare donadi» de taAentVA 4CA ddresK a a iioetvAYî. AmorYA dete aok dvrerii mi meAanxoniev mi sborvA iioetVAfî 4>y în oare Bare itiii mai înaAt iui inai 4>îag-so4mk. Dvirb se asta moartea na-tronvAvi st»y îi dete nriAej a <Pa4e: o od k sav mai bine o EAeyîe asvura mornibntYAvi anesui ua-iriot însemnat în nare desariea 4;oarte bine r»»mrbmiyeAe de mărimea 4?eodaA'b a n,hmfhntVAYÎ noştrv. lle Aa s^înuitvA domnie! hvî Karapea se îmemeiese ninoa-Aa Poim,nesKT> în s^T>nt¥A SaBa svbt rbnosatYA F eo r rie La* zrbr. A4esc 4>r¥inos‘ în4eii¥t îi dete iiriqinb a Koirumie Oda qe se eede în Kaii¥A mmeî saAe bromvre se a nvbAiKat în anYA. 1817, în ware se Hbd mi meAe din înwerKbriAe ayî 4eAe d^nt^it noetine. Virsta iioetYAvi înainta mi itYdiiisa nerea mi ÎAvsiiAe jvnieî: imyirÎAe de Aa oameni^ Kvnomtinya Alinii dobîndith nrim esnerienyb, starea soyieţ'byii noastre de at¥n4i îa 4>T»K¥rb si». vrasKb obiieivrÎAe BeahVAfi ini 4; brii a Yri ne om st» r'bsboiasm» bî-ni va mi iiatimiAe 4e îa mimiiorea-z i». Yza meAanxoAÎKb mi tiirk-rsÎA irbri>si, iui imbrbyinn» satira. Enoxa reBOAvyieî deAa 18211a 12
mimai mYAt a se SKÎrbi asT-nrane\egi?iriAor ohiYÂYi, iui skrisc «AÎngerea na»rîei riiî xaraKtery--*ÎAe ce se Konrind în adoa broniî-i*t» tirbAÎKatT, în any a 1825.
vDym, aceasta KT*sT»tqrindYse, IncenY a simiii aAte rreytT,iii mi aAte datorii: esnoriinija noe-■tTA'ti «reţritea, siinîimentYA de taVh se demtent'b într’însYA, in1 reAÎyia Kare îî tfysese de ceA d’hnt'hiy urinain din KoniAT»rie, îsiejiy a îiiKT,Azi a ayî inimi» mi a’î xn»ni KYyeti»riAe noetice în-trVu «in mai naAt mi mai BredniK de noesia BeaKYAYi nostry. Non-s^iAe atî lynr, MeditaşiAe noe* tice, mi arrnoniÎAe noetice iii1 reAÎyioase aAe atI de JLamartine ajiîiian» în noetYA nostry doringa de a se AYa drin, acemtî mari noeyî mi surise în ceAe din trim» noesiÎAe acestea
Ilretydindinea Bede cine-ea o «ersi^iKaiiie SAobodi»; ^eye întregi iirednice de cei mai KAasicî n o-euî, mi dana aytory ar mai '«fi tn»it, say daaa rrijiAe mi neKazî-riAe ’a ar <$i AT>sat st» noati, a’rni mai cerceta mi înrriji ne ynde mi ynde AYKn»riAe saAe, saf a se s<fT»tyi Ky nrietinii si>]< şKrieriAe acestea dym» yrmi> ar 4i «Post ¥n Kan-d’onen» de o iffiiiginayie tfireasm» mi in modeA nentry mTA^i Rersi<§iKatori Kariţ SKriv $r»n» a se rîndi, strÎBesK mi InrisyesK biata rime,, n? ae «Aace auil f smirna ideiAe ceAe
straBarante na: ATmea im dym» Te îmî înmin. ne xîrtie nîrnte nenîrnîrate Kyyetr>ri dintrryn nan Kryd mi boAnany se soKolesb* kt» a sbvrat Mineroa din KaiiTAe mi îndrăgim de sine, înKT>ntauî de minynÎAe ce <£aiK, st. rrbbesK a’mi da <PanteAe Aa Ayrnim.: dar mTAyymitT. kt» ny anern Tvîikt» mi o xaAKOrral;ie, kt, ao am Bedea în KauYA KT,rjjiAor mi nor-tretyriAe nosomOrîte mi n<e rîn-dvrî say Tcirindyse sirsrsre.
VersyriAe MymyAt atiYATÎ es-nrimT» Kiar ide>Ae atî, mîîntr’Tn-K*m 1’iresK ky o Aimbi» Kremti-neasKT». *IeA nyidn mtr’înseAe ny Ba Bedeacine-BaniKT>irîitocityrî de Aimbi» mi sKinumositTre de-Bersyri: ‘‘ky statorniK m,KKÎnd nas,, mi “aA E^Tonii ’nîni» st> ny bt»z rrbmînt,,.... Bersyrî rostite de o g?n» mymKT>toare ml mbsyratT. ne degiteAe nicoare-Aor ui0BT>inde, ky statornicie KbA-Ki,nd nasyrî, mi aAe noesiei ni-m» st» ny Bazi» seKrete.
Am zis st» iiretytindein eede cineea în surieriAe acestea ge-nÎYA noetYAYi, mi nretytindenî se B'bd strbAYcitoare donezi de mi-nynatYA mi «PrymosYA nostry ni»-inînt, KareAe bogat în nrodyK-□iiAe saAe materiaAe, noate nro-dyce ky înbieArriTgare mi geniyrî mi taAente în tot «feAYA: KT»cf aKOAO ynde nat/rra cea ^isiKT» e ^rymoasT», e «^rymbasT» mi na-tyra moraAh; kt^cî aceasta îmi
(»l)
are ifiqenvtYA st»y însYiiiî în «îdrea idvinnezeireî nare se sat»-nemte in dfx mi- in materie : în ReqniKd mi întreaga Tre im e.
Dar Kasi>Bazi» qine-Ba xarais-terYA noetYATÎ lYostrv e destv a st» niteasKT» noemeAe saAAe a-qestea: îineimiA Ouiyatî e ‘VlYinvAeanYA însvtnî în Kvye tT»riAe saAe de drentate. La Kr'hineAe, svnr MyniYAeanYA Însvinî, Kr*»nd aAenrn, st» sav-jeasirb. nrietenÎAor sid mi st» a-jite ne wei neiiriqeuiijî. Ilrî-mt»bara, e iloetYA însYiuî în xaranterTA st»y qeA BeseA nij dvAqe , Noantea, MiezvA noiîfiîi, Korouiya, Kaoa notYA mi Mormânt ta sint 3iYiiiYAeanYA insYmî în reAiuia sa, nare domnia Sntr însta mi nare doinneiiite în toate SKrieri-Ae saAe, nare îa înKT»Azea in loatŢ» Brernea iiiitnde iuil a4>Aa singvra iri biigîere. llemrY qine ’a a KYnosKYt, e o dvrere adîir kt» a 4iti noesiÎAe atî, kt» îa Bede iiretYtindenea; mi ny noate <£i Kiu mai bine ineinerit de nene a y a 4eA mai îneietor na noe-sieAe saAe Kare im'f'bjjimeazT» a sa inoanT» kt tn.svriAe mi nvan-seAe seAe mai adeBbrate. 4ine >a a BT»zYt d'hiidi’im svf’AetYA, a BT»ZYt ne adeabratvA Kremlin Aa urea inuAtvA ueas a a inoruii; «line ’a a uetreKyt Aa groairb a . BT»zYt <£auu mi khiva drentiAyî înaintea DomniAyî.
Prunii o a ine iii av truit mi ay mvrit na MvinvAcanvAi In swir* beAe ueAe ma1 sYirbrbfioar-e, in boaAa sa nea deAViirari» in ne-aserea sa mi mai obositoare de K bt boaAa, în s^imiitoarea Kvye-tare kt» se desiiarţe din sinvA^a-mi a iei saAe ini o AasT> atu de tîm»n» mi nymeroasb, mi (£bn> stare mi ajvtor, îa eedea uine-Ba iiAÎn de miAUimire mi Ainiineo Uli K Y adeBT»rat kt» reAiyia mi Dyrnnezey domnia intr’insYA iui uaqea era în sv^AetiA mi Ktye~
t Y A AYÎ.
LAKRAMELE.
LaKrbmî dfATe mingîere!
SîrinanYAYi uiYritor,
IsBor qe îa rhKoreme,
Prieteni mi ajvtor;
Mînrîerea nea mai simnin»,.
Sînteyî 46AY1 tiKT»Aos;
La nenazvri mi dvrere,
NimiK aAt nv’î sînt 4>oaos.
La ’ntristT»riAe ayî toate, Tîkt»aosya mvritor,
A ayî AaKrT>mT> q’o earsv,,
Îî e drent mîngîitor.
AAt nimiK nv’î <PoAOsei|iP,
K^nd este ’ndvreri ini kiu; A-ayî toatT» mîngîere Este iiAi»nsYA mi svsnin.
DeAa eA odixna 4>Yge,
BiKYriÎAe AinsesK,
Somn ta baAsarn de odixni», Toate 4»vr iui’a riT»n»şesK. Vbiiaea qe iiiemvi arde,
Nfrnaî roi o rsicorîiiî;
Mat asriinnbrayi d vrerea, ŞfsiiinvA mai iiotOAiyi. ÎTrietinvA qe d’onarte,
Sn* se Tire nuiinind,
Tst’î «poAoseipe ni mina,
A atT trist sv<pAet niftind. Voi svnteyi o nrbiigîere HeATi trist mi asYiirif,
Slrin buî at'Ab v mirare,
Ori-Kare nenoroqit.
Voi svnteyi niKoaAa qea sphiin», T«tTAor qeAor sKirbiyi; Drarostea, iirieteunrvA,
Boi nriii nod ia im hriyî; Frayeda miAostÎBire,
Voi in i ni mi a|jî|jayî; VmÎAiyi ori-qe simyire,
Pre Br bjmami ii iaqeyi Prayi. IPAÎnpeyî dar mi de a» mine,
Ka si* 4>iv Komirbtimam,
S i» m’ari.t ky îmi a intri»,
K’btre qeA mai ri»Y nrijmam. $CYrpeyt Ka niiiie nîrae,
L)a>K'bAÎ mi ah noi sh’mi «Piyi. *!Nii|ie s Pinyi sa» mi se nar i», Toyî aqeî nenoroqiyi:
'S’aAerr intr’aAor dvrere,
Sbi iiiinriit mi ev iiAinrind, Sk irbfimesK iiiiiirevn/b, in nenaz ky ei rhbdbnd.
Si» ’ntinz mina ’ntrv nonazvri, Sb mîngiiv lire qei sirtnani: St»’î în»bri>yimez ky iiiia b,
Fie Kiar iii'aî mei dviiiiiiani. ^N’a gvsrat din «Periqire,
LaKrbini «line n’a Bhrsat,
Mi a a mi Koimthtimirea, llrin AaiUhHie s'av m'Pauî.
l Sv<pAet bvii jioate si» a îhî».
| LaKrbini qine ea Bi»rsa;
1 UI’aA BÎrtYteî temiiAT noate. | Lesne Foarte a’a atfAa.
THE PUF.
i
! F'h’n» înqetare oKYin*ndvse a îndestvAa «PantasiiAe srrhAvqjfoa-reaAe vriei arisîoKrayii bogate mi iiomiioase, Kare qere mVAte* mi iiAbteipe raAantomeipe indYstria enrAezeasK’b îmi vriueazi» ne-Kohtenit inainihriAe saAe. Mya-yi oanimi sînt în Londra qe iit iţiiv kŢin sb mi KieAtveasi»», banii, mi uriiinesK ky btKvrie orî qe s<Pat aî se Ba da asYnra a-qestîi nriqini. lIea mai iiiare mute dintr’aqeipi oameni triada»! mi iiAÎnl' de vrit, qitesK ne *l;ie-Kare zi* Kâ ST»’mi omoare qeasv-rÎAe, Yn mare nvmi,r de gazete; impiinyi»riae de indvstrie ar biipira mvAt Kbiid ar «Pi qitite de eîînsvmi. Ins», «Piind ki» aqeiui oameni borayi svnr în de obipe desmierdayimi Aenemî, înipiiny »>• riae sinrvre aî s?ar u'brea foarte groase mi obositoare Aa qiiit: trebve ica in AVKrirÎAe qaAe mai KYiiosbYte sb nie yii inboAil Ka Sb Ae deipente anatia mi si, ah iiniiYiiri» KTriosiiatea n»r i.g bin». Ama dar impiiniiart'a* in Londra, a a var o <Pornib interesanţi, mi istori b	‘P'bK Yt K hinio
iioBeste K'biul o niR^AA'i., h i»nd tn romanii, s’a vnAudiat" kji st» tragi, bi.rarea de setimi» a qitito-rYAvî, sh’a Intereseze ‘pT*ri» nota atî iui st»* a acUm» în skoiiya mer-Kant’iA nrintr’vn drYin semănat kt pAorl mi kt ini'iiK'nrî. Inijii-inyarea EngAPzeasm», nsi’CA de-S'bRÎrmitb se imneijie IIvl>.
Srrit P*#î de mal niYAîe «f»e-Avrî mi de mâl niYAte t irind^rî: indrstria aceasta s’a ‘l;,bKU aKvm în vriiih svjetvA Tiiej traxrayii ingenioase mi îimeAeiite nare SAvjame de nonajj î» uervy Mori-Aor mi direKtoriAer ioiAor iierio-diqe; mi-iatl» dorina obiqiiYii.ba Ilvl't atî:
«Erî în MPîare t.ii kouîa de trei ani aiirofine. AA‘l;red T..-, ‘Pif Tn¥A-ri'i»sK.Tt aA anoKaîYAvi T..., s’a rhSfTrnai liiiitr’rn KabrioAet de riiayi» (birjb) qe vn niziiiv ne-bvn Îa mhiiH in <{;vg h. Itoata sta st» ir< ain, ueste «auva neiioro-qitvAvi KonÎA.... ÎJimjtaAe treKh-torÎAor demeiitart» Jie bvna bie-tYATÎ bhiat mp se oiirise dinaintea Yneî boAUÎ vnde era întinse mal niYAte rranvre, se întoarce mi nade AeminatT». In aqeâstT* KAiin» KritiKi», nrintr’o minutare BÎe mi înde minate km», BizitÎYA «Pase o întorsT»tTn», mi roata ijier-gi»nd ne Ai>ng'b KaiiTA b'biatYAvî îl tae o mfnijjb din iibr.
((Inşi» aseastb Koiire renede a KabrioAet y atî «PhKY o aAti* în-tîmiiAare. In Rreme qe roata
| dreant/h «Peri KaiiTA Koiiîatayî, | qea din si'bnga treKY neste uiqo-J r'YA Ynfî gentiAonqestT>t?sesT»’ml i îndrenteze MeasorniKTA dvin» tu | qeas'vyţuK de şoare: z'HHbqit de ! aqeastT. isbire nenrem»zm. gen-| tiAomya se «Pt»kv objetVA bhgb-j ril de seanrh obijieijii; se rn.-uibdirb imuregivriA atî, mi kt toate kt> se yinea bine mi nt se arbta kt» ar 4>i sv<Perind qea rnaî mim» dTrere, in st» vn xirTrr qe se a<pAa aicnAO ia «kn? s». intre iu ur»>HbAia Measorninarvavi iui a koao drirb qe ia desKbAyh mi îl qerqet'b urin toate KiuvriAe ni-HorvA, Îa uiiibi mi il aiihsb toate liieAe, îl zise, s'h’iiii tuimqe ariiKrAayiiap, iui rbtnase în mirare Rbzind kh niqorta riT ii»>-yise nimÎK.— Dar aqeasta esre o minvne strigi» vmpihkva aî» AsKAinie ! — dar rbsnvnse kt rbMeaAT» yemiAomvA, e mint ne dar iiv nriqinvit'b de nroitedin* U'b, qi de qismarTA met. Fi» bine mi Y~ui»îe kt bhrare de seama Aa qisina mea, nieAea îî e moaAe întoKmaî Ka a mînvineaot mi kt toate aqestea ne AT»nn* na-Aitatea nreyioasT» nentrv koiiio* ditate mi CAegany**, are iui o tn»iniqie mi nvtere de a o aubra îmiirotina ere mei mi imfiotrÎBa roateAor de KabrioAet Aqeasta esteoineenyiea qismarTA vi John-ston qe AT»KYei{ie Aa ,No.„
Ki»nd deiuicide qine-na razeta aqeasta i se nare kt» qiteiye o
WîimiAarfe istorim», îi trape b'h* rare a de seanvb, tui de vniAte ori mi simyitatea, nînT» KT»nd ajtn-gînd Aa rindTA 4eA dvin* YrinT, Bede kt» toan» nrinina nte mal m r Ar d e in> t o in mi i niiare. Dr mtAte ori na s »* isbeasKb ky mai mât’e Rioiwtne drxtA nitiiorvAvî, Ht^ya ia ¥n naraater tragin:
«0 rrozain» îimirey urare s’a IntirmrAaf ieri în Stant. SneAe-Ae mei «ase ne se zidea ainv zît «fT»n* «este, mi isbind mai ; niTAte bYK'buî de xemn ne tn lr»>- ; trîme era aitOAO ’ia suadrt na* nYA boaite nrimejdios. Ia ridi-Karb de ani sînyerînd iiiTa Hy~ sen» în suiirbria D-ayÎ XIiKeruiA. Doi doiuorî axerrarbin rrab'b, mi dYin> 4e îrmerKan» în zadar a deipenta ne biet y a b'htrin ne iiy da ni4Î xn semn de Biajji», tfb-HYrh KYiiosKyi ki> a. aurit. Dyiit» 4er4etaiea xîrriiAor 4e i sar n>* sit în uorlod’Oaiy, ivbzyrb na st» nymeipe Sir Tomas L... liaro-net mi iirourietar în Nortvmber-Aând, ne Benise în Londra sb’uiî Kayte o jydeKat'H. Martirii 4e e-râde 4>ayT» axergarb sa» împim-yeze ne Korronar Kare «eni nyinaî (ieivbt Aa snij^ertA -lliiterpix sa s h adeBereze moartea. Dar a4est omilie r a a drenlhjju «ii ud, «orbi niar iîy Sir Tomas ne nare ’a a g'Ksii îii titaioare mi sbrrbros, Ka« iiy a brhtr'i»iiYAYi era ky adeirtira-t inl’MiîYrat în xerbtyre, bust» Ki-ny a ii era hm ini «fk-'iea #eAf* ,
rimf de rarme KT*nd z inea magistrat y a yî s i, swrie jyrnaAYA în^ tiimiA'h-riî aceste] morijî — « Dyiit» k y im se «ede treaba e f i» t boîy «lina ast'b searhKY Pa*ţon, 41 nerre-init Aa t^Berna PrinijYAYî Reyenf, mi n hdT»jd¥esK st» ne neno-uiî meî moipenitorî st» mai aipeu-te Kiyî-Ba animorî!,, zinind a4e-stea eiiii dun» 4e iiAT»ti snijje-ryayî mi :se d?se Aa treaba sa. KoronarYA r bmase yini.it mi a4eţ 4e se dYseserb sVa Kjeme n»mv se sen» mi mai îninbrmYriyî de KT>t dbiisîA, nentry kt» B'kzyserT» KY OKil AOT KailYA bbtrînYAYÎ sdrobir. iui iiAÎn de shnye, mi a-4est om adineaorea mort mi a-KYni în ui4oare Borbind, rîzînd, iniuiK bndYse mi rata st» mT»nîn-4e bine! Kymi s*a întîmuAat a-4east/b minine? Nimin mai mYÂt de KT»t suinerTA 11 nYsese ne Hai» o iiinzi» înmat/b într’o a ut» 4e o isBodise eA nentrY rarie. am» mi-nYnai/b ky «are a rbmbdfit de mYAte ori in» niqor oameni 4e KT>zYserT* din a a 4in4ÎAea Kat say «are înqerKasen» sti’uiî sao-boazi» nistOAYA în gyrb întţ9rn moment despleen (tiriaitATiKen-
gACZOSIî.),,,
Sninerii Londrei, el 4»au 4el mal mtAjjî IIyIm; isBodesK toate	a Tr i:A e de a neg dote: 1>eA ya
rrozan, 4Vaya gAYmea, drama mi k o media.
4< Joh n R... dintr’o bora ti» inÎAie unea di re re de iient. Jr-
nia sa o netrenea tÎKiiAOs în mi-jaokta SY«PerinjjeAOjr, mi în nre-mea tineriAor siu ani n* iiYtY si» se bjKTre de aBerea neaînsem-ni»toare «ie ’i o Absase tatT»-si»Y. La Birst'b de 30 de ani kw în aA treiAea grad de «Ptisie iiat»-minări», mi doKtorii xoti»rîrh kt» e foarte anroane s^îrmitTA BÎe-U'iî ATI. Verif boAn&BYAYi K-ariîa-ijienta si»’a moijierieasKî», nriirui-n» ky oare nare mYAyYinire a-neasth xotiirîre a doKtorÎAor. Starea ati John se inrbYt/bui kt renejiTne; nenoronitYA se ura m»tre mormînt; rrbSY«pAareaî ti»-ri>gTbnat b, KinTA gaAben mi SAab, mioKU KY«P?ndayî nare k Kierna ne îngron btorî. RxdeAe ayî bt>-zîndT5A într’aneasti» sfare nerdf-n» toat/b s$iaAa, mi înneiiYrh a sneKTAa de «Pani» asvnra moryiî ati mi a se înnrTmYta bani în xn»d ej d e a -11 ro 11 r i eli>y i ao r. A«P a î n d de a «iesle iiY'rî'hri neryininate, John neKi>jit xoti»rî si> desmo-iueneasK b ne Berii shi mi ’î Berii în gîncl stihii nye aBerea Aa o naşi» de asigyranyi» ne eiaui». DireiUorTA anestii «ase item kt doKtorTA st> nerneteze ne John, mi BbzîndT’A ki» este arţroane de S'Pîrrnit, îi «Pi.n»d?i 15 Aa SYti» nentrT KanitaAYA atî. ÂKtYAse isKi»Ai mi BenitYriAe o^tinosTATi se intreirb. Se P'bKT o mare zarBi* în ^amiAÎa atî John, în-lenwi» aA decima de nemiA^ l|Tmitor, de rydii «Pi.ni, sf«pAet, de
orb mi smintit, Bare îinî n\ne starea în sigyranyi» niayerb rie doi» saf trei atuî, nentrv kt» nT nytea si» meargi» maî denarte. Kt adeBi»rat John din zi în zi se tonea ne simyiţe. Intr’o zi Berii sid «Pin» no<PtiyT srh Bie Aa din-; sya; nT seî ndoia ki» sînt Kiemaui na si» se a«pAe de <Payi> Aa moartea sKTmneî aot rîde; se irnbn»-warb în negre nentrT yennonie, dînd tYtTAor draniAor ne renbsa-tta ware atît de negiobeqie ’mî a amezat aBerea, mi «are nT noa-te si» Aase de Ki»t rmnai starea nea miiUKi»toare. îrisb Kare nT Ae «Pt mirare Kbnd a«PAan» ne John R... ryrnen, eeseA mi Kare în AOK de noma-». de îngrona-re Ae în P byiiirb th rninxuat nrînz, Aa Kare ati» mi eA nv iiyuim» narle mînKÎnd din toate bvKate-Ae mi bind. din toate BinyriAe. Drnb osîiku emirb Aa îtAimba-re mi John ntt.T sn> rabde kt Bir-tTte rn YmbA(t «Poarte AYng. Dalta Berii sbî ri»maserrb înmbrmi-riiiî, sneKTAatorT a Kare ATase nentrT 15 Aa SYti» anerea atî John, r i.mase mi mai niYAt. BietYAOin Ba «Pi aKYin si Ait dym» KoniraKtTA
ne a înneiat neA viîyin 40 de ani s b HA bteasK b aneasti» sYm b; nen-tr y kt» John s’a «P'bKYt yn adeBi»-rat atAet; este de o BÎrtYte mi sKm»tate minvnatb, s’a înSYrat mi are doi Konii, mi nhd'bjdYej. i|ie st/mi Bazi» mi s(ri>nenoyi, na rii bot îi)Bi»yasT* niteasKi» mi si>
961
bine KYBÎntezc tYrtîiiipareAe ayî Moriznn Kare d h Biajjb o<PfiKo-znÎAor.»
Ki>te o Han* TIy*Pya are mrinaT KT»te bă rindvri, dar atingi e si-AÎt a aAerra a» intimiiAT*rÎAe din toati> zioa* kt «are trape KYrio-sitarea mtitorÎAor:
—«Dimesade NnrPoAK a «fost nriimit h in ardinlp» iiartÎK YAarb aa Piga: a Bea o rone de KatiPea nerde Kare ese din iin.BbAiiAe ee-stîteî Mistris Abof.“
— a4iiistiiYA EdriK P .. . a <Pt»-K'tîn Kainera itorimteAor yh ky-BÎnt în ‘faeorîA biayayî, KyBÎn-tya aaesfa nAin de eAOKYinirhmi de AopÎK’i, a «Pi»KYt toatT, onosi-yia sb rbrnîe «Pbrv KYBÎnt. Toa-t h AYmea se Yîta au tierYKa o-rarorvAfîd>i.KYtT> de BestitYA Bîk-
SBÎA. “
•—uS‘a renrezantatieri Aa Tea-try Oaera ayî Veser (Praimiy). Se i|iie kt* în a^eastb, bvKaii» dianoAY dh yoyî om nenrrY iire-IIya sY<PAetYAYÎ ayî, treî rAoan-ye «fermenate (drese) Kare tot d’aina înnemoresK Aa semn. A-«least'b <PermeKT*torie este o <Piin-yT» în adeBhr nentrY toyi aieia se se SAYjesK ky imineAe «Pahri-Kate în AYKrhtoritA MbKS'Poord, iiviine atit de nerremite îriKÎt tot d’aYria^aK st, înnemereasm» mi ifA inaî neîndeininaten iiyiii-Kami.,,
Pî'Pya aind Koiirinde îiupiin-yT>rî ama de nmî, de mYAte ori
(^»»r'h si* maî aAerpe ah nisi tn <feA de şa ti» n YBe a a'h, se snrijiiiT* îiYinai ky BirtYtea sr:
—	46 întreba ieri ne b'hirîriYA Abram Lent kyiti se noate kh aă nîrsta sa eA sb 4iîeasKh in» Bi-bAÎa tim.rithKY asM5eA de inbiî xaraKterl: 44 Este adenbrat ri,s-iiYnse bhtrînYA kt* sînt de 99 de ani ni ki> nederea îmi este SAa-bi»: îns'h Aa okîi mei îm.nheji-nani de 100 de ani se iiyij ni-U11* imeAari ai ontiKYAtî BAaKin-ston, mi îmi nitesK foarte rene* de Biblia. 4t
—	i;Sir Enrii? B ... • s’a snîn-zirat k; o tfrînrie de mi*tase iie-yetaAT.. IN’anein KYiiinte si* re-Komandbmîn destYA *Pe aya acesta de indYstrie Kare este «PoAOsitor nentrY toate întrebYinybriAe de asemenea neam? ma* B,rros KÎnd e trebYinyT* st* skane AYmea de uiYAte 4>îinije netrebnice mi ht*-gybitoare. Se a‘Pat* de nînzare
Aa . . . III. 4. A. 44
Ky toate acestea I1y<Pî de <Pe-aya acesta iiy ax atîta KT»Ytare ky i*ît I1y4‘>ya se ea întinde mal niYAt, ky atita isbvteipe mai bine: Ka st» nrodYK'b oare-nare is-nranT», trebYe neA iiYyin si, «Pie desBOAtat Ka istoria Yrim*toare.—
4- In ariYA 1833 LordsA Artxr C..a nornit din Londra na st» ki>-AT*toreasK'b in Kontinent. L‘>rdYA Artxr anea 22 de ani, mi Era ycj tîn hr îmnAinit. Moipenitor ăa y-nei a«eri mari, mi aA xne! iiairî
era Înzestrat ky toate darYriAe ue natvra Ae dii în rnomente-Ae raAamomiei saAe. Era yii tî-nrbr «Pmnos mi u’in dyx deosebii: str hA^^itoareAe ayî disnozi-yiî se desitOAtasen* nrin bîneAe imtbyTit vrî «ie «P'hKvse în KnÎBer. silatea de*a Oks Port; ne AÎnr h a-«jestea, LordîA ArUr isbvtea în toate arieAe de iiAb^ere mi în denrinderiAe tmivAYÎ: KÎnta «a Yn inyer, inKmAÎKa ne kaa «a vn lIentavr, da ky nistoAYa Ka Ko-Aoneaya G .. mi nimeni in nvtea si) se a y ii te ky. dînsYA kt sabia în iiiiin*. Mai mYAte dveAe iin.r* urisia «PataAa ayî indeniînare. Ea îmn»nase sKrisnvA svb 'iei mai btui inaisu ri, ini între toate 4e-Ae-A-aAle taAente, acesta era au Kare se denrindea maî niYAt. In Bremea KhA'btoriiAor saAe înda-th ne ajvnyea într’o cetate, ny-maî deim întreba de 4eA mai bvn maester de arme naşi» ia înirhimYredeAa d'bnsYA k'hriia de mai mYAte ori se întbiniiAa sh’i dea eA.
llAemmd din Londra, .Lord*a Arur se dise maî nnLhi Aa Paris Ynde gvst'i» toate iiAhneriAe Kure în a«ieastb «Prvmoasb Kani-taAi» nasK sYbt iiainiî Ynwi strein n>m»r mi bogat.. Ambasadori EngAiterei îmlhmimase ne li-iii.rvA Lord în saAoaneAe ueAe sirii.wiite, xnde ’a aipenta 4»rv-moaşe izbinzi. Lori)va Arlvr nv-îtmi d«;iTM deneni Aa mod»*, mi
UEFIODUL l
bvneAe sa\e borbyiîaBYrbninstea a nrininvi oare nare snandaA în-tr’o qetate 4e nani iu aneBoie s'b miiiiK'b asYiira Ynor ast-«feA de trebi.
Intro dimineaynh, Lordv Ar-t¥r emi din oicaya Meurice, zk-ri nriiKre rrÎAeAe TViAeriiAoro «Pemec ne se iiAimba irb teraya des Feuillans; ea. era sinrYri» mi uimea înnet, KY«pYndatT> într’o niti-re nerremit foarte atingbtoare. Art vr intr b in rrrhdin,hmisboarrb îii YrmeAe anestei «temei a m*riatYr-nvrb era «Poarte deAinioasi*. Ea se ab htYse din terayT» mi se în-dreiitase KT»tre la petite proven-ce, înde, a bsîndînn litirea «Pa-Boriib, urnea AebedeAe ne aAY-neKa, se jvKa ne am* transnaren-t'b a y'iiyî «Poarte Aarg basin. Ar-, tvr iiytv atvniî în tianb st» se mire de nea maî rânitoare «figî-n* 4e i s’a in P i-yiiuat Bre’ dat/b. E-ra#«Pemee de 19 aii! anroane; oa-Keim* ky oKiî Berzî mari; KbYtT»-tYra’î aeea o esnresie tot deodată t.rv«l>amb. mi grayioasi* Fisio-noinia era iiAitrb de «PermeKTA Biosiîneî. Dîiib Ki*te-Ba minite yii t bn i»r se ln«l>i'byiiiiazi*, întîm-niin» ky «PaniiAiaritate ne tîiibra dam i* «are îî zimbeiţie, îî ia brayYA mi se îndreiiteazi» ky din-sa Kbire iţimiYriÂe EAÎsee.
(( L«»rdva Artîr îî Yrmeaz'b niTAi b itreine, anoî trimise in Yr-ineAe Aor ne vnîA din sav^iao şa-A6f mi itiar în &ea r^ a Pa n wh
19
tîirbra era Ita^iairh mi se jrvmia EAiza B. tîirhrvA se rmnia Sir KuroA D... A^eijiT doi tineri se Thiseri, ky o fiatimi» am de eie «ît noate soKOti 4ine-Ba, nentrir K'b abia era doi. Aini de Kbnd se ivbia. LordYA Artyr <Kky kt,-te-ea tnqerin>ri nare n¥*I #y b b-gate în seanvb. Kanri'iiyA acesta îa OKfirb or’o sbnthmbnb; ne yrmb se A'bS'b de dînsvA mi iierdv din nedere ne EAiza mi ne Sir KaroA.
“Dvin, mase avui Lord va Artyr norni din Ilaris a» ItaAia; ni-zit'b Roma, NeanoAe, FAorenna mi Veneuia. în cetatea aceasta d¥nrb¥rmrb nAimbîndvseîntr’o zi în niaya St. MarKT, Bi>zy trenând o tferneea Khria tTrnyrh îi renierm^ oaddvqere aminte arnestenat i>; s’a nronie mi reKvnosKY ne EAiza.
(f A'ieast'b dafrb Artyr se sim-jjî ifiaî înamorat mi <{;v rnaî în-drhzneyY de Kbt au întîki întÎA-nire: îmî adresa eorba Kbtre Aiza^bnsTj kIiiya ky nare f>¥ nrîi-mite aeanyeAe saAe ny era d’o natvrha’A înKvrayia. Ky toate a* vestea ©a tot nv se desn'bd'bjdyi Eaîzu se a$Aa tot ky kir KaroA.
«AmorYA^Aor este d’yn any anroane, îmi zÎ4ea Artvr mi tre* bre ST» trlYin^ez desure riaaAYA met.,, ArtYr «orbind ast-<î>eA dinaintea orAindeî saAeînri nriBea ky mYAîjYrnire taAÎa înaAtb say kîiiya 4eA 4TYinos. Sir KaroA ny era vn ast-‘l;eA de strbAY4Ît ku-
naAer Ka LordîA Artvr. Un ornv na de 24 de ani, sKYnd, SAbbb-nog, ky o figtnb dYAHe mi raA-ben'b. Ky toate acestea LordYA Artyr ny triFaya ayî 4<&a bynTî, îridrbsneaAa, aykşya în-trenriiideriAor saAe Kombinate ky îneijieniyr ny aBvrb ni4Î o is-bîndb. EAiza mi KaroA nornirb din Veneyia, mi Kbnd Artyr a-lA'b desfire iiAeiîarea Aor, eî mi ajvnseserb denarte de cetate, i .eau'bnd 4e se mai ^k h în Ve-neyia, Lord Va Artyr nOrni în germania, mi dvirb oAvnrb KbA'b-torie ajynse în Viena.
(( K/nnd eA se da jos din no-st b A-a oteAYA XeÎAor, EAiza mi KaroA se yrişa în berAina Aor de KT>A'btorie mi iiAeitarb. Nytnal de Kbt LordvA Artyr noi a se re-nezi în yrmeAe <l;eineeî ne nare în^enyse a o iybi ky dinadinSYA, insb Kai ayî de nostb int brziarb; sir KaroA mi tonar hmiî avi aiivna-sen> Br’yn s$ert înainte mi Aa noarta 4et i>yî de ynde emirb se în-<|> byima dorb drymyrî. In Kare nar-
A
te sa, <£i anYKateî? Intr’a'ieaşt'b KYrnirbn'b, mi dyn b ne se rîndi yh minvt LordYA Artyr, soKOti st> ia nartea nea mai inyeAeauth ’mi se întoarse în Viena ynde int brzie KT»te*Ba AYllî.
(( Dea'ii se întoarse Aa Londra dvm» o KbAHbtorie de trei ani. De K'bnd în k i>nd tot se maî so-Kotia Aa EAiza, mi’î irbrea rbY k»> a nerdvt’o din inia i,; bns b a-
seast/b mîxnire era de aieAea ie nT adYK ati»ta si narare mi ky nare noate trbi line-Ba. Intr’o di-mineayi», namardinerYA sbţ intri* uii’î siiYse k b o danii» iere si»’î norbeasm»; eAo nriirnhera EAÎza. LordYA ArtYr nYmaî iiYtea de by-Kirie. — AsKYAtb-m'b mÎAord, îî zise EAÎza, D-taim»iYbes4i, ’mî-a snYs’o mi am BTizvt’o; ei bine! eY anvm bîy sT»’yî ier o SAYjbi».— Ky aieastanrhPaiî noroiit doamna mea.— O ijiîy.—Kare e aiea-sti» SAvjbi» ? IlorYniesie. — Ky nosii ne sir KaroA? — ’L-am bt»-zit ky dYmneata.
—Ea se însoari».—He’jjî naşi», trebie st>’a ligi.— St»’a vît!... mi ‘Pi.ri» sb’mi rhsbvn! Ev sint ItaAiani», mÎAord. — Vie mei sh <Pa4Î dar? —Voiy na sir KaroA si» moar»». Ultiv Kb dYmneata aî BÎr-tYte «P^ri* asemănare Aa arme, mi Beî omorî ni» sir KaroA. -Ne-rremit, doamna mea#
u Kiar îiitr’aiea seari», Lord va Artvr inti>Ani ne sir KaroA Aa KAYbYA deAa,.., se dyse Ki»tre dlnsYA mi în îiAirrb advnari sti»nd Kiyl-Ba nanii denarte de şa, îi zise în gvra mare :
— “DomnYAe, te-am înti»Anit Aa llaris, te-am înti»Anit Aa Ve. neyia, te-am intbAnit Aa Viena 9 mi te înti»AnesK mi în Londra ; îmi nare rhY Kb. esii Yrît mi ‘PirvradvmitaAe are Yn nriiuAeyiY ^ea’mî desiiAi»ie Urnit nv te noiiy sY^eri.
—	“Vi»z; domnYAe. u’alde gi»nd si» mi» Kiernî Aa dyeA.
—:“BraBo! esiî isKtsit mi aî înyeAes’o, kt»iî aAtmintrÎAea am ‘Pi ‘Post siAit sVyl daf o na a mi» na si» mi» înueAeyî.
—“Ny im» notrÎBesK ky Borbe-AedvmitaÂe, mÎAord, mi»lneiiom merye Aa Greenvil, ky sabia dş BoieipT.
—	“Miiivnat! ny se noate mai bine.
—	“Ilrietenii ie mi;î aAesese sir KaroA de martvrî în aiea-sti» nriiim», se înrrijiri* Ki»nd av aizit desnre nyineAe nrotinnÎKY-avî avi. LordvA Artvr era Be-kîy mi denrins Aa arme în Bre-ine ie sir KaroA abia îmenvse de trei AYnî. Adoa zi, diz de di-mineajii» si» înti»Anin» Aa aokya orîndyit. InsYAta era rrea i»a si*
| noati» martYriî îmn'bKa nriiina.
| Dvne ‘PormaAÎtbyiAe obimyite, LordYA ArtYr, mi sir KaroA ay-ari» săbiiAe. Artvr se nYse ky în-gîntfare ita Yn omy sigvr de treaba sa; KaroA araţii mal mYAti* simnAÎtate ; însi» norty’i era si-rYr, mi KinvA de a se nyne tn naz'b, se m»rY minvnat martf-rÎAOr, mi Kiar LordYAYi ArtYr «are se rn»bi si» anYie AYnta ky o mare renejyne. Sir KaroA de-ni»rta grozaeeAe AOBÎtYre ky iea mal rarb nern»sare mi AÎnisie mi kv o îndemînare de minYne Aa Yn om ati»t de iiYuin denrins. Dyiit» Ki»te-Ba AOBÎtYre înKare sti»tYse
( 100 )
»?¥ statornÎKT» airbrare, aţi sir Ka-roA îi neni rTindYA s'bafa'ifî mi ca, mi izbi ne iirotiRniicfA. Sabia intri» In iiieiitTA L ord ţa fi Art*r ijiî’a iietreKv iiîm» dînKOAo. K>-zt mi rbtnase înnrf.
((EAi'za a Aeminat ? anerÎAe mi Flairia AordrAŢÎ Artir (reisi-n* Aa «fraţe-s'hf hca mint; sir KaroA se insîrb ky Aorodnina sa «are este u miAÎonari» mi foar-
te ‘Prîmoash. Mtaiii remasert» în mirare mmd a^Aarb kt» [ or-dîA ArtŢr ătht. de îndenvbnateK s’a insiri's ivii siis de tn ihm*r în’ien'htor Bare ănea abia trei Afnf de inBa.ui*tYn»: însb adein>raiiiî amatori de sterim ni se mai mirări» K'bnd aYzin» Kb a inubjjat Aa nesiitîA nroPesor KroKBeA.))
E ugeue Gui not.

PERIODUL I.
No. 6.
L B iî Ji J J5
DE
JURNAL LITTERAR.
pentru 30 August 1837.
Personnele.
Koman, tn jYrat.
FAoriKa, <Pie-sa. jNiuY, amorez y a el.
StanKi)
Ki.Ain )sl*ten'
BasÎAe, nrietin ba ayÎ Koman. Fat^khI, ‘Pete, ip*ranl.
(Snena se soKoteijie într’în sat în jTtieuTA Forj).
Koman. singur.
lIe de ii a ol în nara asia! trei AYnl d’a rîndYA \ IVaiY, Hirimar ţ?ij |(Ţn|Qr^^ Kioijî lîroijîiiiî ini Iu*
nateAe Aor!—Sahm* DomnfAYÎ kt* ÂTgYsr ne ‘Pt»ky nbjeAe zîap ‘Prymnasr.— FrrmoasT* zie asti -zî! iu in, semne o s’aBem otoam-m* ‘PrYinoasT*.Lyiir ayî brimar s’a init kt bine. — Ki»t o aiţieiita biata i>emee ! De Ki*nd a tiAeKat Ni|if rmnaî tsykt, okiî. De mase ayoî de Ki*nd A*msei|ie ab avktt* S a dvs Aa J>TKYrei|iî; dar iîy i|iiy ne isnrain, o ‘II <f'hKU kt uao-ÎAe astea. BietYA bi»iat, anAe-nat sT*’ml agoniseasKi* mi eA4e-na Ka st*’!!!! ^aKT* nYnta.—Mie mi-at> de bieiii Konil kt* nY no4ÎYST*,i ajYt aKYm, amf si*rT*4it de KT*nd kt rhsmirijja. ~ E! ie mai firemi K^pd eram în fAparea mea!
SCENA II,
Koman, Vasilie.
BasÎAe. Bini, zioa, mom Romane, ne mai ‘faiî?
Komcin.
MtAjiTmim DimitaAe dragi» BasiAim», dar dtmneata Kim te a^Ai ?
Vasile.
SAain» DornnYAYi! — Dar qe eijiî tot ni, rîndirî? na Aasi»Ae ast'bzî. Uite kt» deAa DomriYA a-nem ziae Irnnoase, oameni ’niî ai strîns bmateAe; ky AesiA hii-AOr se anronie; aAde Kl»Ain mi nea Starmi s’ay întors deAa BYkireipî, nii’mî ai snts kt» Bine mi NiuY. ’Lay ai,sat Aa yii sat mai Aa BaAe. ’lili a îmmih-rat de Aa tîrg niqre jYnnanl mi nine ky dînmiL
Koman.
Dimnezev st»’a adYKi» ky bine, kt, biata F Aortei» de linşi ayiiî de Ki>nd îa aipeauti». De Vani Dedea o daţi» K'bn'btYÎyi, îmi nare bine Ki»’nii a Kimni»rat nitimoa-re; bin b'hiat’mî-a trimis Dim-nezef î
Vasile.,
Da, ‘PatjKIjY Ka dînsYA mriiinî, mom Romane. — BAÎnd, mumi-tor, ini kârtea ai! mne o mai i|iie! aAde diaKOni DinY minai tanre de rfînsy: Ki»nd este ca în sat, eA nine biserîka.
Koman.
De’mî ar ajita Dimnezcy si»* a
nonesK. Am uorbit ky KOKonY noştri.
Vasile.
E! qe mai nom, s’ar «fa^e! mi , Kim e Kinem! — da ijiiî Aa le am ! Benit?— aî bîiio ky no! Aa xori».
|	Koman.
To si» <faK ey aKOAO ^
Vasile.
To si, Iaii! si» ne bYKYri»m. Atymi se biKirhjYni! Ki,ndjoa-kt» ky <£eteAe mi se YîtT. bi,trînî.
Koman.
Da înde se «fa^ie xora ?
Vasile.
La aAde Mimat, în nani sa-tYAYi. Astăzi e sminti AAÎssan-dri, mia «f'bKito kabri» de’mî a BÎntirat mi ’mî a Ki»rat rrîiA. A-Kiin ne strînpem ky toyii; se n»-tesit <£Ai»Krbi mi tfeteAe si» joaae.
Koman.
E! ne mai neseAiî era aKYm — o $i doi»-zemdean! — Aaisun»B-ninat Kbnd era KOKoni Aacki Is-nraeiiiit! EYeramqeaymatYnm(i). 4e mai oin aA ay! DYmnezey! ‘£i»<iea dreptate KreipinÎAor.— E-ra biAiuig ne Bremea zea..* ve te m»beipî? ia mezî VasiAWi,’ mezî KOAea.
Vasile.
Am Benit st> te bt»z, st, te Kiem Aa ori», si» sini FAorÎKi Kb’î Bine Nîjjy, mi mi, dYK. Am niiji-kt» treabi» Aa Ili»Yn. — Unde e FAoriKa ?
Koman.
Ny i|iîy n’o bi,z de azi diminea-
(103 )
y'b, riy’i mai miyde Kbirbtîiyde ah o Breme înKoaHi; se riierde nrin aAe Krînrm mi abia Bine seara obbsitt,, tot ky Niyy eî are d’a «fa^e! Dar Te st* ztaî, tinerele! — *Je mai $aTe lEbyn ny ’AarnBT,-zYtde mYAt. *Ie om de isnraBT,!
Vasile.
Dar sîrmariYA mi ky stare by-m>, ky dobitoace, st>’î trbiasKT,, KY SKYAe, KY diKisyrî!
Koman.
Rogyte,ia snyneinî, esteade-Bi»rat, kt> ey iiy’a kymosk de mYAt — este adeBT>rat kt, oa iiy e ry-nrhn?
Vasile.
Ama e. E yigan deAa EAaBa-sion. Dar o Doamne ue $a'ie aea ! tot zidirea ayî Dymnezey este. N* sînt Yiiiî rynn.ni mai n>î de K'bt netoniî. Ta emit d’a-koao? omYA st, tfie de treaba mom Komane, mi asta e tot.
Koman.
Ani ayzit Kb togi yigani TAa-BamoKYAYÎ sînt ats-’feA ay Kase-Ae Aor, af dobitoace, ar iiAYryrî, iui sînt gasde byne (2)
Vasile.
Ei, mom Komane, ne eî nt’i mai înnoiţii din rYinînî. Ili>yn ’ini a siiys kt> eî sînt aî mKOAej deAa BtKYreiţiî.— Dar ne e ay. mea asta inomiKYAe î ziie kt, yi-ganx îîy se db ni, brazda,. Ama! ny se YÎth Aa Kreiţiiniî T.iiiia? Ba dYiia» KYmare mi Rynrbny uarte deAa DYmnezey! uine ’ia strîn^
nre o dal'b ne iliganî svî mie ii rin sate mi S b’i <PaKb a se db-dmi kt mînna KÎmiiYAYi ? Ny Bezi kt, omYA e na oaea, st, ia yoya dyiit> aAtYA. UîtT,te Aa ţiganii im,iibstireijiî Kb maî toy* saT rymînit. Dar st,*! Bezî in>’î din BfKYreijiî! «ie maî m’arn nosni^ într’o zi; am BT,zYt riiipe AT»Ytar| îmbrbKayî mi omeniuî de st, rin. deiuf, yît'hte, Kb sînt negystorî.
Koman.
Illi oniYA KYin îa tnBayb ui ne-na, IUI anoî negystorî sînt mi eî dana îmi ay meseria. — Kyih iyî merg istitn VasÎAÎKb oiae mi stynil ?
Vasile.
SAain» DomnYAYi ! kt, ky iiao-iae astea n’av iibyit nirnin KYin am ayzit kt, s’a întinuiAat ne Aa bieyiî Kreiţiiiu.
Koman.
Am ayzit Kb mi IThtn are kî-te-Ba oiye?
Vasile.
’IIlî a aronisit mi ea; dar ny Ae merr bine.
Koman.
Eî bT,îde t’o <pi nriuina? ornu bsta e de treabh, mi are triipe; dar tot <Pi,rb Ke<£ÎA m,z, narK b n’ar yinea AYKryriAe de dinsy, bieti-Ae oi, mi din neiebtare or 4>i d'*>nd ndbrbt.
Vasile.
Dar.46. rîndeiţiî! iiyyin o aî asta, mom Komane, st, te iţiiî irob ? iiy îjiiy ky iii o 4>i iuiorîndao
(104.)
mTAîif; dar e» -iit im.-iiriseii.de- I lili’mî oureijii ne Njj|Ţ- meî. Aea« Aa aste amesteubUrî. I- I SKimWj|î,.»Kin»b-h’uî aneae
iua roit, aAtv sAobod, aatv Rr-mîn, aAtţ rreK, »ait Neatriy! o
gri»rnadb de aniesfeKTjtYrî, sfb im
rb oamenii ae ş'b mal sKornea-bK'b na şi> nv se maî înyeAearh biejjil Kreipinî. Oameni sintem tojji, ev 11 v B»>z niaî o deosibire; loyî anem deAa Dvriinezev nan, oki9 mi snrînaene.
Koman.
Astea sîrit taine aAe avi Dvrn-nezev, sav, ijiiv mi ev, aes'b zi-Khaine-Ba, irhKateAe oamenÎAor, 4’»ht¥A mev,
Vasilr.
Aide, mom Komane. inaî emî niijeA; nino Aa aAde Mvmat, aide iîî mine sk ne BeseAÎm azi t«f ionii, mi sb dhm Aavdh ayî Dnnnnzev H’aeem Hreme bvni».
Koman.
Sb rneryem, dana ’mî ai smrs Kb nine Niji* ; eu zi ‘Pmnoasb neiiirv mine astăzi, si» mai ’mî advK aminte din tinerejje. (es)
SCENA III.
FL-ORIKA vine cântând.
OAttA© OAteijTAe!
SeKajjear nîraene,
Ş'b KreasHii dvdaeAe,
Sb tren n\ uiaoareAe, OAfTAe rîv liAeştemat,
4e ibî furm tvrb^rar!
% te rmfcî isa rn
SA'bbeipe’yî idrtejeAe Şi/yi BiiZ nietrjaeAeAe Sb treaKTj tfetiyeAe St» Ae sneAi uiaoareAe IaKTi neîna! —Nve neîna!
Kb d’ar ‘Pi iienind heînvya L’ar «Pi KvnosKvt Aeînrua.
4ine nine nv e neîna!
VîntVAe dv-te de’î snvne Kt> z'bb'bBÎAe’i nv?s bvrie, Kb FAorina î dirae dorv lUi ’ia înyeAenit ogorv* Vino NiyvAe bbete,
4e d;a.'iî AeAea s h ce aijieute ? InssioKVA a nerrit UosinarinvA a’iirbAbenit,
LeAea iiAÎnge, se jeAeijie Niininî ni Ae înrrijeijie.
Vino NijjYAe bbeto 4e <Paai LeAea sb te auiteiite: l'oamne! ae mai de «Pete se dîiî Aa orb, mi «pA^nhi Ae am-teaiit'b, ntmaî Niyi mev nv e aKOAo. Ki>t era de ‘Prvinos ! ae noînÎK na bradi! JLUase Avnjazî de Ki>nd a iiAeKat; m’o «Pi vîtat iioate.— Kite ‘Pete aW «Pi Bbzve nv onjî meî, Aa nîte Ae o tfi bi»-tvt inima!—-O DnnnezevAe sînt nerdvt'b! am - iierdvt ne Niyvl ar atvnai îmi <Pan seama sin-gvrh. .. 'I aia nv e a na si»! S’o ‘Pi dîs mi eA Aa orrb! Le ae nv Bine sine na sb’mî siive kt> e mi JNiyv awoAO, sav k> e ne rirvin!... A! ’fineVafrie,.. Bai hAe s i» Ae ba-rid nuni mi a m'fK'»»AabyAliî,
îOo '
Viîi S'b iri h ia tui ne mine, uar «i. îmî arde mie de joKiA Aor,
SCENA IV.
FIA)HIKA, FATA POPI SI FAŢA PtBKALABULul'
Fata popi
FaoHko! FAoriKOÎ siraib înde eiţii?
Flori ca.
Tot nebine B’ari» notneiiit! Me aAerrayî ama?
Fata ptretilabulin.
Aidî kt noi, ai" a a un», li foi satTA strins A’aAiie nea Mimat, ’mî-a snis Sorim» «a mex Kns’a imÎAnit kt nea Stan kt ne «ine deAft Btkt...
Fio nea .
A «bzit ne Nijji4)
Fata pivei! laba lui:
l)a, mi Bine mi ca; a rnnias Aa tîrr, îmi KTiniibrh naţie jm-KfAeyl ; noate kk s’o fi IniîAnit «T tato ae orb, m» sii fa^ie in-naiiT satTAtî Aa aria at« nea Mimai; aide FaoHko k i. irawo-ao ie dnmv.
FI ori e a .
4’0 S'b ZlK’b 6A Krb d iî)'" B»fd«'*fi
ah orb?
Fata popi.
Si» 1 anii Ki» te-aî dis s'b*A a-rţienji okoao.
Florica,
Et aAerr, dar ea m’u urede?
Fata popi
Hine? eA s*b m te nreaai»?o
nEPIODUL 1
Doamne! d’ar.-fi tojji bbrbayff ua dînsi, s-b «reazt» ie Ae sat-ne mierea! eAe bin; ea te Krede ini Kind Bre! sita minyi, dăruind îi sume sine na adeBi»riA ^ — Alde minai s*a.
(frâr ne FAuriua tui es).
SCENA V.
\Un Tinbrar, 4;ete, ^AijKbi se diK mi b»h fiii.se rhtesK de jou.)
Komaii uiade n\); Aaniyi»! Ki»-aîii mi Stanul inade AÎngb dln-sta: iiaxare kt Rin AÎnri* dîntiriV.
Roman.
Fiseud ini Aa BiKŢrei|iI urare ŞtîuiKTAe ? Da adiK'b Val mal TrnbAat mi u in Riaţj h ta! Kfm at uetreKir. n’aKOAO? «ie aî .is-iiri>Bit ki jidenata?
Stanca.
Am Kîiriigat, Dimnezet ş> dea bine aii Vod'b! Mam dis ah BiKireijn, in?am bt>Ai>brbnit uin «oaie uin koao ne au jideKbyi. Mi* InKirua ttrbre, miuK'htoriu dar mi» iiiserb Aa KaAe si> dat jaAb'b Aa Vod'b. Ey gindeam Ki» e Kii mal nainte si» uiî jaAba în i»r**ijaji iui s'b.striifj Aa fereastra Aii 'Vod'b 'Mi era friuT» Kb m or roni uoodariî. Da n a fost treaba ama. — Am «orbit uiar kt Vod'b. lam dat jaAba in mini» a 5a b hgat în kust». Uite sti* kt tine de uorbi», nea Romane, uii te desKoase din fir nîns In ayu; te întreafoh de toate insStw
riA£o Dar ipii dumneata m.ne e Bodb?. Tot aŢzeani; Aacky Fi-Ka, Aacky Fina..-Nea porpoane, e Boston? AAe'KŢ î^iiraBn'iK'V n(> alri, KOKOîiYA Aa'ck? Kalmana-îiya, «t’a KYnoipeam—xai ? me zWî, o «fi dobzeqi de ani d5atvn.qî? 5llll a sKimbat xalneAe^ bm a SKÎmbat ii'ortY, dar 4>irea tot aea. Uitbte toKinai KYm Îa spîi wînd era isriraBnia. Illade kt Riminii de* . norbb, îî Intreabb. Intr*vn Kieint ’mî a 4W>ku drentate, D*m-nezev sb’î dea bine.
Vodb e byn mb; dar mîn/bîo-rîi sînt rbf. Vezi rf’aea ’a a $b-KTt iui DTînnezey Domn. Kornan,
O doamne qe siiit ta'i'oeAe ayÎ Drmnezef! se KYiioipea ca d:a-, tfftqî Kt» o s’ajYngb om.-mare. Era KOiîiAandrT, ’mi eră drar «iod îiui nenea rîndirA s i». sAvjesa Aa Kvrte. — Uliii, kt» eram .'teaviu — mi KÎ'nd a eiui-t din i.surbnmqie,. tot îmi ziqea : aî kţ muie a a By- ' Kmipi, Kotnane. Kan iri» minei ut mi» dTqeam, K’am 4>i ajyns bine! —; Nt im» indYram biet de oe-tnesti'e: aiteam Biiimoure. aneam a-goniseaA'B» atînqi, mi nv nn> Ab-sa inima sb Ae ubrbsesK, mî yÎ-te, mbre SianwTAe, kt» yierdTÎT tot de Kind kt rbs...
Stanca.
4e |ti mai adYqi aminte de astea?—Ultil Kb cine mi aAde Niyi? a #bKYt ubr bAYjje kt niYn-Ka, kt» e nbstrbtor; ’mî a KYmiib-
rat doi boYAeni;' de'Aa îiYKTreipî mi a -Rimimat i'aii niuie u*brjiî. Ea tot non'b o sb ajTngT».
Kxtlin..
Xeida qe mai drTm b*n «PbKY-rbiri kt dîmsY ! drTm Ka asta de mvAt n’am <PbKYt. Vremea 4>rî-moasb, jTdeKata KÎipigatb, inima eeseAT», mi Tnde işonbqean, Ni-uv nYmaî s’aitYKa de qitit. Dar TÎte, Karte 'PrYmoesb Ka Lisbn-dria aea n’am mai avzit! BtoI oameni a 4>ost AAÎssandri bipia! metin kt» iui nb VodT» tot Aaîs-sandrT îa KeamT».
Koman.
Vezi bine? ut ulii kt» era nraz nÎK Aa KTrte Aa s4’inţY -AAÎssan-drT KÎnd isnrbBftiqea KOKonY A-AeKT? Niqi ev ni ipiam kt» A-acky Ba st» zÎKb AAÎssandrT, dar am a<f>Aat’o atTnqi* ipiui boi Kb azi e zioa ayÎ? azi e s^întT A-AÎssandrf. 4’o mal 4>i Aa Jîskt-reipi aKT! s’o 4>a.qe dYeaAma a* st'b searbo
Stâncii.
Daâae sfint? AAÎssandrY* qe mai stbm de Borbb ? aî sb bem sui noi în sbnbtatea atî; ijine9 nea Komane (înidnb) sb trbîaşKb Mbria Sa! s’avzim de bine! mi UvmnezeY sb’î dea ani îndeAvn-rayi Kb nea fbKTt drentate.
(JJbranî «arii Kite tuta tuta niri ini se ameazb mi nare as-KYAta Aa uorbh strigb toj|i)
Sb trbiasKb Mbria Sa! Ko* j iKodt Aackt h a nostry!
SCENA Yf.
Niţu, şi cei de sus.
(Stamu «are se SRYAase Aa îmcinat.)
IaKa p.ine mi Niy$! p/mo mal tare b^ete.
Nifif (îmi AasT» jos. KaAaba-a!kY.)
E! sa^bi» Domniikyî kt,- mns mal b'tsztIt o "dar?» Aa mol!—a-Î4Î e moiu Koman?
Stancu.
Uîle’A te ai{itfantrh-ai4i; ’i-am
SOYS 1K'b pil.
(se Imbrbyomaz'b)
Koman.
Bine al eenit s%irt»tos9 ‘Pi.Ua meîr, Ynde e FAoriica si* te Baz?>? KYin al sATjbit!
Niţu.
NeKazyrÎAG, drYmr, mi>retati»; a Kasib e FAoriiţa?
Koman.
Ny ipiy de n’o «Pi AYato-rni irh ea «PeteAe Aa orii; dar sie al în sîn? —*Ie rnaî ipil, ^ mai ;adyqî dr-nii Aa ţîyKîreiji^
Nitu.
Aiqi am jjoni nsi wordeAe nen-tryFAorÎKa, mi dinKoaqî o icarte» mal am mi aAteae In d ?>sagi>.— Ont*snre-zeqe Aeî am dat nYmal nii Kbryi- — Unde e mom nona si»’! arbfc yna : Istoria yisri, istoria Atî Aron. — Eî BOî'ny iniyî ^eaffost Rymini; aqisii Bedeyî
Kyin se biitca eî, ylte, siiTne 'Kite rna yna: qe af <Pt»kU RYminiî, line ay «Post momi noiţiri» Vorbe yie de nod* ay Traian.— IHtiyî stÎAni iiia qe se Bi»d în Dintre. — De tirny Şese rin yayi, de Ka-raKaA, de toate. —Laşi» «’o si» Ae and mo9i noni.— Dar sib bt> sii?by yna qe am ayzit Aa Bsky-reijil.—Xei aKOAO e . aAt*h Afine aKvm—am ayzit k‘o st* se. ‘Paie?» rm;oAl]nin toate sateAe(3) Elba? fcymqî tyiT, faR dasKiiA.
:Fior im, alergînd.
' NtyvAe, NiyyAe! ynde e Ni-14*.?
Koman.
Aiiî e «fata mea; idno.—In-briiyimayÎB'h Komî. — *Ie zi 4Îti> iientr? mine astăzi mi nen-try yariio — Fiyî‘Periqiyî, (se în-toarqe Kbtre yiiranî) Roiiiî si» tM»-iasKii Miiria Sa! —
Toţi.
Si» triiiasRii .Miria Sa!
Koman.
Aîdeyl sii ne bYKYn>m! Aide Aa joKo JYKayl «pA'bKiiî,
(înqene baAetfa)
I.	E.
Mfl»
Aqu castă. piesă thoatrale de circon-stanţă coprinde în sine multe myste-rc din 1836 si Anco de mai nainteş* 1836 u fost mi anrni din quei mai în-
semnaţi in anualele Patriei. Anco din animi 1831. se pussessc .la caile so~ ?ieigtca Phillarmonică, Din membrii ei se recruîaro mai ânteiu de iniţiatorii ei; vre-o quâţi-vă inşi devotaţi la binele publicu şi cil intenţiuni de reforme salutarie, şi formare o societate secretă, alic quări.a primele principe fur6, pe lungo forjpaarea.lhcatr.U~ dui naţional:	:	,
I.	Căderea protectoratului exclusiv.
II.	Egalitatea înaintea legii.
III.	Emanciparea Ţiganilor.
IV.	Contribuţie) generale.
V.	Responsabilitatea Miniştrilor.
VI.	Libertatea typarului.
YIL Regenerarea si respectul tractatelor României cu Turcia.
VIII.	Instrucţio generale şi. gratuită.
IX.	Emanciparea Monastirelor.
X.	Confederaţio sau uniune iar nu
unitate cu Moldovenii şi alţi popoli vecini, respectânduse a u ton o mi a fia - cpiăru ia.
XI.	Ordine» tacfu, timpul necessariu şi prudenţă.
(Vedi Issachar Pag.. 63 şi.dela 73 pîno la 4 00).
Din quâte se descriu dela pagi nea 7 o pîno la 100, venisse timpul a se pune în lucrare la: 1836. -Fostul Domn Alexandru Ghica, agredo de a se forma scole lancasteriane prin toate satele; şi se. determină a lăssâ adunarea generale pîno în ora dupb urmă spre a protestă in unanimitate în contra articolului din regulament que ne răpiă. autonomia.
.In aqueastă mică dramă câmpestră; que se scrissc că un omagiu pentru quâte făcuşse şi se speră să mai facă aquest Domnu, se coprind în aecope-rit multe din ideile aquellei epoche.
Nota 4. Alexandru Ghica in june-ţele salle a debutat sub Caragia că
: Ispravmcu sau administrator în quâ-• te-vă din judeţele de peste Olt. Şul> fratele seu Grigorie Ghica a fost Caimacam la CrajovaJ
Nota-2. Spre a se prepară opinia cu emanciparea Ţiganilor, şi spre a com-batte ideea quo aquesti omeni mâi nomadi nu se pot. stabili şi intră în rendul sătenilor, autorul lăssă a se exprima hunul simţu natural, cu quea mai mare simplitate prin gura omeni lor primitivi, a sătenilor necorrupţi de. pe attunci, şi adduce înainte pe ţiganii Monastirii Glavacicu. Aquestia eră sclavi dupo legile de attunci ai aquestei Monaştire. Glavaciocul cu veniturile ei, ânco de mai nainte de-. venisse proprietate a Scholelor publice, şi de mai nainte se luasse mesu-re de Ephoria Schelelor dupo timpi a stabili pe Ţiganii Monastirii că săteni sau lucrători de pământ pe moşia Monasticei. Atât se didessero cu munca câmpului, .şi atât se capuissero cu boi si tot felul de vile în quâi întrecea şi pe Români la regulă, la labore şi la avere, nud vîriois quo nu eră bântuiţi de Zapcii ea unii que eră sclavi. Nu avea nevoie de iiimicu alta că să intre in rândul brnenilor, de quât de libertate. Aquestia fîreşce quo eră o probă învederată quo quei de o stirpe cu 'dânşii' se pot assemenea regulă şi deveni omeni.
Nota 3. Allusio la schelele lancasteriane qno in annul aquella le institui Alexandru Ghica.
hlIl/ALIUL
KirjaAÎXA era de neam biArar* în Aiinba Ur«feasKhKÎrjaAi însern-neazi> braH? !ndri*sney9 adeirhra-t¥A A¥Î îKtne lţ¥ Îa ipif.
KîrjaAifA kî «Pante ag aîi ads<= j sese. groaza 3» toat'h MoAdaBia. j Penîri Ka srh dai oare-Kare idee .de oa, soit nonesti în a. din -is-bindeAe Aii. Intr’o noaiiîe eA mi ariî'bîtfa MixaAaRe af ri'hirbdit amlnddf ne in sa? BîArbresR. ’L-af ars nvind «Pqk de ambe Ka-iietiAe, iui ai în«*enir a îmbAa din KOAibT. în KOAÎbb. KîrjaAifA tbiami MixaAase nrbda; am îndoi strira: KirjaAi! KîrjaAi! sirienii da om nişte om
Kind AAeKsandrî InsiAant nro-KAami) renoAîijia mi inieiii a’mî advna oaste, KirjaAÎîA îl adi.se mi oa KÎyî-Ba «eKi d’ai st»î Kaina-razî. AdeebîatîA shou a eierieî Aor ac era neijiht, dar r>sbo-_ iţa Ae i i<pT>yoma nrÎAejîA dea se îmborbui kî «eAtfiaAa r.fr'ii-Aoriui isoate mi a MoAdaiiÎAOr — mi aieasta Aor Ae tn»rea desîfa de InyeAes,
AAeKsandrY fiisiAamera braa nersona \i«, dar ni ai*ea îosffui-rÎAe trebiitoare nentrî roAVA de «are se aninase«f atlr/i 4;ok mi atîta nesoKolinyi> Ea nv se m-rea înnoi kî oamenii* kî Kari* era siAit a Komanda. Eî nv a* «ea Ki»tre dînsxAniss stima» iu«ij îfiKredinyare,
Dîn b nenorocita bbtaie, înde n uerit «pAoarea jfnimei greceijiî, Iordane OAÎmbioti ’a a s<P *»tîit si* se dem»rteze mi a aî at eA aokîa aii. InsiAant Piyi în xorariAe Austriei mi de aKOAO trimise b^e-
stemîriAe saAe ' aceAor oameni ne nare eA li nîinea sa tui, <Pri-Komi ml nenredoiaT. însc» cea mal mare narte din aceipî «friKomî mi neerednicT, a uerit în zidîMAe mh-nbstireiSeKî, saxue yerniîA Pfî-tîAf î, airhrîndvse disuerat îmiiro-tifta îîit! neurietin înzecitde tare.
KîrjaAifA se a-Pa» 1 ii bata ai* oaneAe axî Feorge Kantanozin rentrv «are.se noate reuata toi aceAe cesav zis de IusÎAanr. In a* jxnîA bi»t bndeAa SniAeiiî, Kan-tanozincerf Aa rtRemiA Risesn Boies'k intre In i*arainin.a noastm. OyiiriAe aîî reinaserb «forb ko-mandir; dar KîrjaAifA: So'Piane, Kontoryni mi ceiAaAyi n'aeea r.re-bîiuy'h de «omamiir.
Ilare-mi-se tu» bi>taea Shiag-nÎAOr nimerii n?a desicris’o In im atingbtorîA ei adeirbr. Si.’uii în* KÎiniasbn 'cîne-na 700 Arn'hiyb Aa-banezI, Freci, BiAgari, mi de tot soiîA neanind nici o idee de arta resboiîAiu tui înauoindise intri Hederea a 15 mii K'bAi*ri-uie trneasK b. Aceasta» ceath s’a Ainir de maATA PrîtîAîi, mi a - amezar înaintea Aor dob tînire-Ae a^Aate Aa laiul in Kirtea dom-neasKb kî tcare tiniiîiiiKa Aaos-neye mi «ieremonii. Tîriil ar<i»i noii sb se SAîjasKi» kî nartime, dar n’av KYtezat «P'bri* itoia rî-BemîAîi risesK; «artfiiieAG ne* greiuit ar tremt in nartea noa-srri». Uie^îA Karantinei (mort a-Kirn). miirî'ze^t de aiii sAîjind
In -sAYjba oipeneasmr, de KÎnd e-ră nţ asztse niYeratYA TAoanjje-Aor; dar aiieă VDY.mnezeY ’a a mi a fit st>'a afZT»: KÎte Ba ay bî-zîit ne Aa YreKÎAe atu Momnea-gr a se ‘h,Kv <Pok de mînie. mic-invrî neiifrv aceasta ne MaiorYA yoyî repcment de nin^tor! <ie se a^AaAa Karamin'b. MaiorYA. ne iţii in d *iesh <Pam>, a a Aer rar, a a Rit, ne rnaata k^iyî st> xere-Uea deAÎbamiî mi’îa amerinyat ky deyetYA. DeAÎbamiT, rrbzînd aceasta, s’ay întors mi ax (Pyu?t* mi dYirb ei tot KornYA tYrgesn MaiorYA 4e Ma îhrrozît ky deye-îya se nimia Xor'ieKSKi. Ny îpiv 4e si» sa *!>i'*PTbK'Yt.
A doa-zi însi*, TYrml a? a.ta-Kat ne Eternii!; rieKYtezînd a în-trebrlnya nm! Kartyrne, rtim boarnbe3 s5af xofci>rîf, Irnarotina obWeÎYAYi Aor, st. se SAYjasK'H ky arma aAbnb. Lynta ‘Fy «Perbinte, se-dimiKa ky iataganiAe; în nartea TîrmAor, se in*ZYrb sYAÎţji, ay-kty 4e nfn'atYn'ii el ni aaea; a* 46Ae syaiiiî era FYseipr: z'ano-rojanil se oipea în rîndYriAe aOt. Etcristiî, dYrn» xotTbrîrea’ ?mn ?» • ratYAYÎ nostrr, nYtea treqe Pry-tYA ka si> şicane în «arantina noastre. El în'ţieiiYrs» a trezie. KontosYni mi Soliano af remas
O
8«eî de ne. Yrtm? ne io a a ya tvr-^es.K. KîrjâAÎvA" ne se rănise do. ky seara, era f\Kxm In Karanti-m>. Kontogvni, ‘Fiind ‘Poarte'gros. se r'hni'de o syâîii> în nîoţe’îe.
Ea k’o mîm, a ridikat săbia, ky 4eea*A-aAtT>a anyKat sYAiyadsm-mnbneasKTj, a în^int’o în ga maţ adînn, mi nrin aiest kîii a nYtYt ajinye ky săbia ne Y4iraiiiYA sky, mi îmnreYrrb ky eA a kTbZYt.
■Tot se s4>îrmi. Yrmî remase-rh bimtorî, MoAuaBia se kytt»-ui, Ka Aa 600 Arn'KYjjî se^îmiin.-ipi’arh nrin Basarabia: nesrbzînd nisrî 'sn K.in de a se xrhni, toyl aY «Post dator! P^sier nentrY o-kroii re a 4e ao a arătat, Eî trb-ia neîndeAetnim mi nedesfrînayî;
. tot d’aYna îî nYtea eedea 4Îne-na in Ka'PeneAÎAe se mi tţr «leiţi! aAe Basarabie! ky Viyby'ne AYnyî în g*n>, sorbind dinfeAeyeAe sni-ma Ka-feAeî, înşiraţiao Aor"neii-tare mi asKYyiyi im ine! romii în-qeriea a se fneeiti; dar inK^na-tfateAG Aor $esYrî tot atîrna în-KTb ne o YreKe mi iataganeAe mi -nistoaAeAe Aor strbAY'iia iie jy-mutate emite din AateAe Aor 4În-gi>tori. Nimeimn se jeAYÎa de dîomiî, mi nim «y era de gîndit ki» a^eip! tiKnipi, si^ram era 4eî mal Bestiy! xoin aî MoAdaBiel5 tOBar'bmi! groazniuTAv! KîrjaAÎY; mi KTb eA insYA era între diurni.
Ilama, oKÎr.mYitor din lami, a» d’A'K de aceasta, mi ne te mei ya a!îrez'.MmnteAor de na^e, nerx de-Aa OKÎrsnYirea rvseasKT» redarea tÎAxarÎAor. noAÎyia''P'kky nerne-tTbri, -:ni a-pAÎhd kt* KîrjaA-iYA e-ra ky adep/brat în K!?ninrbY, îa nrinsefn icasa Ynvi K'bAYr'br, $¥•
yit intr’o sean>9 K'i.nd 4ina in întrnereK ky mante Kamarazî a!
S'bl.
KîrjaAÎYA $Y iiys sybt itaraYA. Ea nî fhg'bdyi adeB'brYA usi se nyini în datb ((însnb.— ad'boga» din «leaşTA qe ann treiîYt IlrYtYAnY m’aţn1 atins ni4i de-yn ss'br de fişiere streîn'i»; n ana strîiisb'brbyit ni4i ne 46A mai nrost îilgan. Pe'n-try Tyr4Î, nentrv Lt^oAdam, nentrY BaAaxT, kt aderrbrafc şvnt tÎAX.ar, darnentry Rvmi syîU oasne. K/bnd So<Piano, S'Pirmiud toate Kartv-meAe ayi, anenitAa noi Aa Ka* rantin'b Ka srb advne de ne Aa rhniyî nentrv 46A6 de arsoi în-KijTKTjtTrî, bymbT, KVe, Aanijyje iui minere de iatar&ne,-e¥ ’i-ain dat doTb-zeqî bemAii- «re ane&m mi am rernas fi>n» bani, mie Dfrnnezelf kt* e¥ f^îrjaAifA! trb-iesK kt miAOstenia ! a noi nen-try 4e Rtiiî'ii rnrb day.aKYrri Aa dyuimani! mei ?» zÎKrbnd aceste, KîrjaAÎYA tbKTj aijieinînd în aî-niipe xotnbrîrea şoartei ayI.
,Ny ai.(ientrb rnYAt< FnieniŢA, ne<Piind dator a nriid ne rÎAxarl deşnre uartea romantÎK,b>. mi in-Kredinyat de drentatea cererii, norvnci st> trimeayb ne Kirja-aîya Aa lânii.
Un om de dyx îmi de inimb, a-t¥fi4i tlirbr iieKynosKYt îmnierat (4in-0BniK),. nare , aKim yine yn însemnat nost, îndatb ’mî a de-SKris. K'bA'tttoria ayî.
La noarta înKisorii sta KbrY-
ya de noiye. ^ (noate in, n.» mii 4 0 este- K'bryjp,; .asta e o imui» tn,s¥rb ÎHîrrAeiifb, A&KareriYde mTAt înK'b, obmnyia a în x ama. Kite soaşe sa¥ ont aaî. Vn huîa* dom? an na t s ei- 4 i o ş 9 ^ ^ Kymma ■■f'AOKoas'b de oae' în naii, iu>Aa-re ne tnu din e!} din ini rut în mi-lîStKiye mi ifAesneyie kt .bi4i¥sn«-«a; K's» A¥|ji i? a yî merr de st ta de-W-te. DâK’b «r’rnTA din eî st'b-de os-teneaA'bj oaia desxarn'h .sYdvind-grozaBj mi îa A'bsa ue drrin, 4^*-r'i» a se an ai rriji do boarfa AsjL La întoarcere e sigyr kc/a. na n>Vi Aa a<teAam aok, ubscund-în .tîKîVb iarba nerde. Adese on se întîinriAa, ki> drymeyYA 4e fSAewa deAa o stanyb kt ont «ai, ajynyea Aa ceea-A-aAtn ky doi. Ama era ky ore o 4in 41- sa rezece ani snaî în Yruirb. Aitim îfisi» în P»rsia lî asarabie s’a a-mezat inx'barbitra rY»eaşit*-b mi tr’hSYrî rYS.eijii,)
O ama trbsvrb sta Aa noarta temniyei Aa ariYA 1821 ne Aa s^îrmitYA AYneî ayî Senteimirie. JidoaB4e, domnind ky irantoid], kt mine'i'î atîrnate, Arn'bYyî, ky ^er^eniyoasa mi nîtoreasKa aop îmbr'bKi>!iiinte9 <frYmo.»seAe iiioa-donerme ky oanemii Aoriîoniiîn braye, ÎHKYnyiYra K'hrrya. Bbr-bayiî tijqea, «PerneiA-e ky o «Per-binte nerăbdare amenta 4ena.
Moarta s’a desnis, mi irbyî-na o<Piuerî de uoAiyie ay emit in YAiyrb; (Ifiib dînmii doi soAdayî
I 412
a cit nea ne KirjaAiiA în obezi.
Ea sembfia na Aa irei-zeii ani TrbsvraAe smoAÎtei avi «Peae era regtaate dar rroase. Ea era na aî5 Adt în şuete, mi de obipe în ca se îriHiiiiia o neobiqnvitb intere «fireasK b: o lea viria nesinui? îî îirfbiiîvra d’a KvrinezimTA i»a* iita; o «riiirbtoare Aatb îimirepit-ra t*AÎa avi sYiiuire; o dvAanrb de nostaii rros RÎirht. «reţiii în-rişti a Kbmbmii qe’i undea mai sîs de ijentKi, mi tfrvmomi ini-mei aAi; i»tvia restTA îmbrhKiiniin-te’î a vi» Kîiiya siiv era tfvdvA mi a in.
Un va din iiniiiegaţji. b'btrin! romi ah «PapT». îmbrunat k’o t-nitfonm» imnal trzeaAa, Aa aa-re siiinztra trei htinbl, arhui. de o binati». de itarne se H yi-nea AOKde nas. 0Kt*Aarii sbîde inadem, desfhinvr»» o xîrtie mi HAeKÎndise, înneiif a siti în AÎmba moAdoneneasKi». Din nund in K'hiid se vita t.rttfam au Ae-' gat ia KîrjaAÎv. ne nare, «v ni se wede, ia iiriiva xirrîa, KîrjaAitA ÎA asKVAîa k* Atare aminte., hn-iiiegattA slîrniifid «litirea. strîn-se xirtia, strigi* .ah norod si. se dea în Aarvrî — mi nori nni s t» se antonie Khrviia. Atinnî KirjaAîv'A s’a întors sure dînsvA» mi ’ia zis u'bte-Ba «orbe iii AÎnba moAdo-isoneasKi»; gAasiA aiî tremvra; 4>aţja i se sninibb* tiAbnse urî se arinKb Aa in«fioar«Ae imniega-ttavî m>Alyiei.iesK, 4«-btn»nd S'b re*
sine AaiijjiriAe avî. noAÎyianvA sneriindise, s’a fnanoiat Kt 4ri-K'b; SQAdacjiî, nrirn s'b*A ridice, dar oa se sKtAnh sinrir, îi'uî rî-diK b AanţjvriAe, se svi în KT»rty> mi strimt aide! jandarniVA s5a uis AÎnm ea, moAdoBeanva -a fucsnit din bimtniKb mi Kri»rtya a nAeuat.
— He’yl a snis KîrjaAÎv a*? întrebi» tîm»-rv a liniiierat ne iioaî-yian.
•*— Ea, wezî dvrnneata, in’a rv-gat, îî resntnse zîmbind iioAiyîa-ntA, srb am înrrijire de «Pemeea mi de «onii aiî Rare AOKviesu întrvn sat livAg^resK ru deiiar te de KiAia. Ea se temea, uezl dvmneata, sn nt irbtimeosKi» mi eî uentrv dînsYA; oameni «Pbrb soKoteriA i», Bezi dvmneata!
lIoBestirea tînrbrvAvi îmuierat mi At m’a attins. îmi era mi ah de biettA KîrjaAÎv. niYAt'b ere-ine nt am ipivt nim'iK de soarta a ti, Dvm» trecere a Kîuî-Ha anî, m’ain mai înt/bAnit Kt tln>rvA îmniegat, ne ain a iar ah «orbb de «ieAe trenite; dar iirietentA dtinitaAe KîrjaAÎYA, ni ipiî «ie s’a 4H»Ktt kv eA? arn întrebat.
Kim si» nt ipiif, ’nii a resiitns, mi îmi siitse aneste:
'KîrjaAÎva adts Aa laiul, sJa în4 byimat Aa Ilaina nare ?a a jvdeaat sh’a nvie În yauii; iar eKzeKiyia s5a A'bsat utnb Aa o sT»rb*btoare. nini» atvn^î !a ntş a a onreaA'b .
Ut; îimisfA îa sirejîia mante uni, oameni simiiAi.ini în sî l;Ae-ua Aor liAxari Kami KîrjaAiîA; ci i'A stima mi dini h obiceif a o-rieniYAŢÎ, asiîYAta .inirivnateAe
A îl IIOBCIJIL
Intre m/itori mi nbzit, s’a întemeiat o siringi» A(3gi»t*rb, în-Ir’o zi Kîrja<\if A Ae a? zis:
'icasiA mcv e auroane; nimeni n? si;a u n de fieea ne’î esiesuris, KYrimi o s»» mi» desnari de (toi, am noi st» bi» ahs o nomenire de-sure mim*.
Tynii av Ainqit ireneAe.
— Frayî! a irmar KîrjaAiîA, svnr trei ani, KÎnd iîax hreani ky r buosatYA MixaAane, uni îngro-nat in KÎmir, ut denarte de lamî, o KbAdare ist gAabenî. Auvin sb Kvnoaiye ki» ni«ii ev, urii ca. n’o si» anem nane de asti» ko-moarb, ama dar, AYayi o noi, mi o imirbrţnyi ‘Priiyeijie.
Ti nil iiYyiii de lu’rnîaY emit din minţii, af înHeiut a Borbi kyiii ar iiftea si» n»seasKi» skyiiiiiya a«ieAa aok, mi av înneiat na Kîr-jaAÎYA sb ai’a arate.
înonti^ tYrqii ar skos obeziAe din nbiioareAe înuisvAYÎ, ’iay Aerat mîineAe ky o «Prlnrie mi s’af dfs ky ca a^arb din or am
Kîrja \îya ii tot admea, yiind o direiiyie dintr’o BaAe în aAta, ay mers nu Al în stfirmit, Kir-jaAÎTA st>ty AÎngho niatn.ma« re, mbsYrb doi-sure» zeze namî? bbtî ky nhiorfA mi zise; ai'tl.
nEPlODUL 1.
TYr.'iiî s’av a mc zar, ualrv aî skos ialaraneAe ini av imieiiît a si,na; trei av reiiias de itazi». KîrjaAiîA s9ă iiys ne ueatr b mi nriitea Aa aîktîa aot.
— Di •ie? JN’ayt mai ajvnsV întreba eA.—bni;'b ut, rcsimnl tfrwii mi sima în in»t Kîrnea df-111» ei Sîdoarea miroiv.
KîrjaAiîA îrnienv a arMa nerăbdare. 4e oameni mbiirosijjî! zise, ni'ii «inie iibmînt iiy iiiîî si.ua Hvirt se nade! ev am +ii<-iirbiitin doi» minîte. Ji/bienî des Aegayi’mi mbineAe mi îmi daţii yii iafaran.
Tîrsii s av rîndit mi s’uy iiys Aa sfat, lIe!—aY xoti.rit ei, xai sh’i desAerbin mia ni ac mi sVi (ii.m yii iatagan* Ea e yiiya noi sîntem manie. Mi tYriii ’iav desAegat mbineAe. mi ’iay dat îij ia tara n.
Kaibdeii însi‘irmit KîrjaAiîA SAobod mi înarmat. 4’a trebiit ca si» simni, î ... ca s’a iiys ah s biiat ky xnbrni'iie, strejariî îi a-jYta ... de o dalii ca isbeqie ki iataganya Sntr’YiiVA din eî,uiî ai.* sînd «ferYA îmPiut în sîiiya aii, iîsiiiY'ieijie din 4inn>toare aini»n-dob nistoaACAe.
4eÎAaAyl mase, nbzînd ue Kir-jaAÎYA înarmat ky doi» nistoaAe, ay mit’o d’a ^Yrb.
RîrjaAÎYA aKYin tÎAXbreqie în-ureyiirYA IaniYAYb Nîde mm a sKriseA domnYAîirierluddeAa dînsfA Miinî miî Aeîjtut amerîn^
Jt#
o
ytnţj, daKb nţ i se nor da, Kf» na arde lauiVA mi na ajţnţje iţînT» Aa pomiiţA. fllPÎ Aeî i s’av trimis;
Kvm in. nare KirjaAUA?
(Tradî^erp deAa A. [IţiiiKin \ de D. K. Nern,jj|ii.)
KirjaAiîAj «real de D 11 ţiu-îtju a fi vn lÎAxar ii la Salvador Roşa, a fost ilifi im 11 roi i in.
vn xojj foarte neiioetin. Oa«a a .«nervi ^inMÎ «iţii Aeî (de aare mi» indpiesK), vini nare maî haos de i s at dat (nare nv nrez), nv ijiiv. IJLliiv at »>i kt» groazniKf a KîrjaAÎYA nare subiiase de yea-11a Ur4easm.; n v siîiurb de sjiîn-zvr btoarea moAdaHeneasK'b, vii-de se sfiruii poarte urozaÎMenie Aa 1824.
(j\ofa tradîKhtorfaîî)

(Imitayie din A. HvuiKin).
La îiiaAVa 4ea nerrv im» vit în taiere. UŞ’aA met svffAet re4e e nemîngi»eat. Hentrv kt» de jaAe de «in mi dvrere Ea e sfT>rîmat;
Astbzî ev Aa Avme a simte iroiesK Hentrv ne nr'mirtb ast-feA m.timesK:
Kbnd eram mal tîrn»r, Albeam kt dvA4eajjb O riiigaiiri* TreaKi» kt inurvA fmnos Kt siiTÎnqene negre kt rvmenb fayi»
Hli trvir ntA'bdios,
K i.mi atvimea Aesne în amor Kredeain HJi am*brrb4ivne«T,| înui» n’o îjiiam. IsKvsita fati* mi a sa ivbire A eî Ki.îtbtvrb 4e înfAT»KT»ra. SinrvrTA met bine m’a mea fericire Tle a,vine erii.
Dar statorimiie fost’a ne irbminfP Krcdinya e imrb'i»; amorvA, Kieint.
înfr’ina din ziAo, noftisem Aa masi‘> Kiij^i-Ba bynî imetenîj kx Karîr iiie2înd. yib siinyiain^erh-e, Aa ţVfea’Ka frunoasi, I'înfiyAlnifiY fiind,
Ki^i de ziAe negre rriji, n? 'imtiim, Illiînenoroqirea nteî n? o nisani^
Bata* in mîrman jidan Bine mi *mi monteijte (( rrcaita'ta, st hiiîne5 Varita iybemb cc Te ninde ne tine mi te lîiKAeneijKv Iar tT niaî rîndeijii! »
Et ’i-am dat Ayî ayr mi ’a am bAestemaf, lira a me1ftKT Kfediny'h robyA am Kienuu. 11’anm.saryA ayer si>riiY i?y rrbbire,
Uli AT.sîhdy’1 frîyA na B.îmiA sbyram.
N’am simjjit niii jaAe nmî miAostinire,
Ka neatra eram.
O neryrh ouii ’mî-ay nainjinit UliJfnrieyyA moryn de tot m’a sAeît.
Dar Ki>nd itasa rresiî z'briiy de deiiarfe, SAi>birh HvraijiyA ini nyterea mea;
Sbor, ajyng, desKaAeK re<ie na Aa moarte Uf î înfry a a ea.
O nai! o dyrereî o nin nedesuris!
Vrhz: nenea oare sav este nr’yn nis?
\rT>zîiy f'hr-de-Aeiiea, nbzviv mnn»rireî li’yn armean în brane yinea strîns a;i sin, lira Aor byzî AÎnite an>fa siimiire Nyrnaî nrin sysnin.
lyte ita yn fîAyer iuagiiita am skos; T;omiy! — ftanyA Aor s ay nrbirbRÎt jos.
A ii oi a Aor trynyrl KT*AKÎnd în nfaioare
(■ I 1 (> )
IIrimam a «Fetiijcî icanrA se a iiA'Mut Tirijia’i .rteşKide serea shrmre ' lll’într’aseA ininit.
Atinşi de i e Kanî’i maATA am AYat Iiram ijiers în tbsere ojjeAY ’nismitat-
Tor, înab uiv minte riga eî diioasi»,
Illi se <1;oa din ram»’î sînye gsArîia!
D’aimn se sfsrmin» 1'reaKa «iea <PrYmoas'h Ul’amorfA ky ea!
IVanim nenţry mine zi senina* ni’î;
Kfî ss/mî siiyîî direrea? Amor s’arbt, kyÎ^
HoI)ya ayi* ’ndat/b triimiAe în snate IIIi KYm aAe noiiyiî Ymbri saî an*tar Merse, rni în ana Dinarii siirmate Ea Ae-a ariuat.
Ax! KY-aA Eresei tmi în naA înr/onat,
Ula mea bYKYrio iiAYmb s’a KY'pYndat!
Nisi şeas, nisî miriît imna» am d’atynse fVamor, de odixi» si ruinai de KÎn,
Ny mai am oki negri si» mai sT»m dYAse Viana’mî e sisnin. l-a maATA se a negrY în fbsere nat llli tristYA mer sy^aoi e nemînrîiat.
K. NerrYjijji.

■ s k..i aj i,
No. 7.
JURNAL L1TTERAR.
NfJVELLA ISTORIKa.
Amour en latin fait amor;
Or donc provient d’Amor la mort: Et paravant, Soulry qui mord, Denii,[ pleurs, pieges, fortaits remord....
Blason del.’amour.
Aseasta afirmat Aa 1827
De abia înserase, YAigeAe era 'Misi* nYStiî. Din in>nd în Kl>nd mi foarte rar seaizia ne nod dr-rtitYA Ynei KaAenwe în nare era nre înjtboier *re se dnea Aa o nartidT* (le m>ruT, saf yti fiaicrY 'ie trecea na săgeata; mi ATiSa st> se z'hreasKi» niipe bonete <l;e-inee!|iî. Ni'iî in nedestrv n? era ne YAiye, afan» de fanaragil nare strirn rertAtU raita nejirrs
I-
m» ah 1827 Sentemnrie nimeni nx s’ar fi risnat a merge ne jos sinryr ne yaijp» du ni» qe înOnta. IlojarTA deAa 20 IrAie, nrefi»-KYse în qenYfin* mai mYAt de jy-nihtate a oraniYAYÎ Iani, mi fa-naragiî, masaAagii, notAOgariî, de. «are gemea oraniYA, mez'hnd asKYnmî nîntre rîsînYrî,nîndea ne nesoKotitYA nedestrT nare zidbo-nise a se întoarie a Kasi>, mi a-dese orT, eA nerdea îmnreYm» kt iiYnga mi niaiia saY ie a nYyin shiihtatea. In zadar i>ml)Aa stre-ji de arn'KYiiî mi de simeni: nx iuţea. stT»riii aceste înn>YtT»giri niii desKoneri handeAe narabon-zîaot.
() naAeasjn» treicţ în fira nair
Aor ne TAiya mare. anim» lAina Sf\ lAie mi<RirM?d în stânga atu Aa deaA ne Abngi» zidiA scP., Sni-ridon? rni tot siindise nUn» ?n maxaAaoa S'brhrie, st/Mi Aa nor* tî(ja ineî -Misipe kt dni» 'fere* stre kî nerdeAe Berzi, Din tn>* stri» se Koborî in tîni»r eAerant KOKonaiu, animi nostim era dini» moda Kirgiî.
Ea nirta in anterev de sinaia aAb, era încins kt in maA romi kt Iaofî, din nare o noaAi» i se SAobozea ne «oansa stînn», iar naneteAe aAKi,tiind in liong din ainte, Ki»dea anoî nini* neste na-umiî aii neî raAbenî. [Ie sibt yiibeâoa de nambriv aAbastri îmbAimiti» ki samir nirta ma dintr’aneAe sKirţe KajjaBeîne,ni-mite letifteneAe, bronderiâ K'frrij Kt 4îr tui Kt terteA, îi a-k'Metea tot nentiA. în Kan âBea tn unAÎK de nirnonlerinin» neA Itiijîîi de mante naAftie.
Intr’in kiftîrit, ori ne dami» ’a ar’ li Biizit în neasiA aneAa m s’ar li ritfit onri de a se sokoti kt Benifta sa, mi de a zine în jargoniA nremii de atinni: ax, ii s i li i m i iif/Me Ki»t e de n o -s t i in î
KiniA si»t era de ni Irimos, dar riA'bKit. Laeater din nea în-tiiii Bedere’a ar* li jidenat dini» Irintea aii strimta, bizeAe rroase mi &nrînnenÎAe ridinate kt disnroriorţjie d asinra oKÎAor; dar mi neliind nine-na lisiono-
" rnisit nitea‘fitrl, a se gremi si.’a boteze de m.t'hri.Y dini» kt»t fetiră nea sueriatiţ nii neKAintirea figiraî saAe,
în nainera înde intn», ne in rpcaai Kt nerdeAe poneeau, me* dea o letirnoari» rezemaţi» în* trin Kot ne nerm*. Pista eî de atAas aAbastri desKis, de stbt Kare si» zi>rea in ninoriui rras mimin: m»riA eî nastanii ne se SAobozia în înde de im»tase ne aAbii eî grimaji; iioziyia ei nea Aenoas i», în slîrmit Aimina ini-rind a mei Aamiie, ar’ li înlAi»-KT»rat ne Rsenoarat dana ar9 li
«fost Aa fam Aa 1827, in k ame ra aneea.
Zi»i era Irimoasi» tîm»ra laţi*! Ki*nd îns'b’iuî a întors tînji-torîi okî KT*nri! imbriijî de Atnţiî
nene mi sKi*Adaiii întrV roti» de
v .	/
deslmâre, K'hnd s’a renezît m* aninat în bratie ne iîni»rTA ne intrase, ţrebiia sh aibi* nine-Ba toâti* nesinuiirea aiî ka si* ni Kazt» ameţit Aa uinioareAC ei.
— Ax! ti ei|ii, lanKiAe, ti eijiî! Vezi Ki»et te amentam. Tîndeam a a tine, neutri Ki» minai Aa tine rîndesi». Fie semne tt ni ijiiT kt* te itbesK, iriaî miAt de Ki»t ori ne aAtne Aimea asta, mi ti iar im» iibeijiî. Ama e Ki. mi. iibemî ?Ni noii si. mi»iibnasKi» aA^ii. ZiKi.n'oBrea Atmea,ette iibesK, — ni’anoî ne ’mî naşi» de Aime. TieipîaA met! a a met! Te iibesK te si»rit svWAetTA met! —
('H»;
Uli yinrama itouiAh îa ai«o-uerea de si»ritT»re Ponoase.
—	4c te-aî <PhKit de o sentb-iiririb de KT,nd nr te-am BT>zit? Unde ai «Post? Ox! ’yî-ain SKris mi ntaî n’aî Brxt sb’mî rbsnxnzî. Ki,nd ai jpi Ki»t am nAÎns! Uî-t h-te OKil meî sxnt ronfi ? snx-ne’mî mrh iibeipi?
—-Mt, întrebi xn AYKri nare noate yi’A am snxs de o mie de ori, resnxnse ki rbMeaAb ne-simyitoriA amorez. —Karalma-ne, db’inî xn 4ixbxK ’
IJn arirhit mxstT>4ios intri», ini întinse st bnîniAii st,y xn Aing iiixbxK. Intr’m minxt Krhnn>riya srb îiiiiiax de in <Pxm gros, iirin-tre «are Zoe se zhrea «a o zeitate nrin nori. Aqeastb între-rinere a mei Borbe amorezate, iibtrxnse ne biata fati> Kare tre-kt AbS'bnd st, snane din sîniA ei o oxtare, o oxtare de a*ieAe ne s#îniie inime.
—’Mî-aî SKris Kb ai sVinî şuţi rn ATKrY mare, se Bedem ne este ? suine, nentri kt» n’am Khnd zbboci, adăogi-, tîm,riA, SKitirînd qiibiKXA.
—	Ax! zise Zoe, întorKÎndrmi AbKrbmayiî okî sure ga* odinioară, îţiî m,rea ki> sboarb qea-sirUe na mim te ac Abngi, mine, animi mii iubeai, auvm ni nrh mai ixbeipi Ka aUimi, mbuarm» i ei tot a^eea sxnfiui tot asseme- | nea te ixbesK, Ox! laiiKiAe, u | iiÎ4i o datb ni ueî ajinge Aa a«ieA :
rrad a drag ostii nare ei tui iib-strez! Ilrea iibitiA mei siixne’mi Kbnd mb noii mmi soyia ta^ Kbnd noii iuţea a ni mai thî-mi de Aime a^est amor de Kare inima mea este iiAinib ? Vezi ti acesta e sinrxriA mei rind, ipii nosiyia mea. llltii K b ele am gremit nentri tine am gremitnx-maî, nentri tine nimai ain fast o SAabb <Fatb. Ax! Kbnd ai ipi Kbt sxnt de fariiitb! am sb’yi sinii o ueste nare o st> te îm-iiac de biKTrie. Ev o sb <Fiv inimi, ! — IXIi KoiiiAa îmi asivinse nmena fayb în sÎijia uoKona-
1111 AII.
Intri avziA KiBÎntiAii a«ie-stxia, IanKi s’a uosoinorît, a bi,-rat mîna în bxzinar, ini suoyînd niipe metanii de KoraA de nr o dpi kouî de Ainpî, omenia se jina ky eAe, nrei»mbAîndise în Ainr ini în Aarg nrin ruina iîrbm'hrxyb
Zoe îa uri nea neKAintit'b.
AsKiAtb, drara mea; Krezitb m te indoieipî Kiin kt, te itbesn. Vestea Heim ai dat m’a 'biuiiAit de bmirie. Dar vi,z niipe mari îiediqe Aa însoyireâ noastr i». Un-kiia mei a afa&t Aerbtira noastră», mi e mi ‘Poarte rnînios as-stiira mea. îmi ziqe Kb rn e de cinstea mea st, ia¥ o 4;at*b st>-raK'b, orfană, mi kt,te. aAteAe, Ex imsb iu zîk kt» m te Boii Aia, dar i rebxe rbbdare. Sb Redem.—
MimoATA ! BorbeAe aij era ao^
uiri de luyit neutri Zoe. Ea (reni Tra
—	Vai rnie nenorocita ! eah.» Aa ce am ajins! infestare m’ai adis! nn> desoreiuieijii duib ce in’aî înnihAat! ny’yi e miAi* de o tiK'fcAoas'h lat'b, ire nare a! di-rnenito kt jyrbminyi mincinoase. r^seiju ureteKstyri na si» un» ui>ri>seiţii mi ne mine iui ne ko-iiîata tT>v Ny te femî de ri'bKat! riy soKOteipî kt> noiy miri daiu» in’ai A'hsa! ox <i;ie5|iî miAi», d;ie’yi miArb! —
Uli sîrmana se liraAa nicioa-reAe Alrî BÎrs'bnd uiiroae de Aa-Kri>me.
—	Ktyetb Kb de nvb neî iih-n>ssV, Boiv nun negremit, mi neî aiiea a da seama atî Dfmne-zey, ne Kare de at'i>fea ort ’A-ai AYat riiartvr jţn»minteAor taAe.
StsniiuriAe îrrbdymirb gAasYA ‘Prayedeî KonÎAe nare anim în-t'biy înceiuse a rici inima amo-rezTATÎ stjT.
Ş'F'brîmat'b de dvrere, kt»zy Ae-minat'b Aa nicioareAe ayT.
lanKYA o ridiKi», mi o inse în nat, dynrb aceea Kienvbnd ne latrina ei SAîjniKij a Ai.sai’0 AÎn-rb ea. Ea a emit mi s a syitîn KaAeasKii.
—	La baA, Aa işyrle ! a stri-rat armutYA nizitiYAYÎ, mi Ka-Aeasna a rurces Ka BÎntYA.
—	Demanyatb nretenyie! zicea KOKonamîA rTiSTcindi’inimi* stTijjiAe. ice irb’î am jvrat s’o
iav, Ka Kbiid ast-d'CA de jim-minie si» maî yin Bre o datb.
II.
Cinga, iJ brando, ed. abbia questa.
L’asta in pugo, el’elmo infesta Econ Pallade in bellezza Gia potrebbe constar.
Metastasio. iîelas! EUe aimait trop, c’e-.*	tait la tont son crime.
C. Delavigne.
Zoe era 4>iiKa Yruî boiernam, «are urin SAijbeAesaAe se ridi-«ase Aa o treaiiti» cinstiri». în-m» în «Paine, nerdise ne tnaiiu»-sa, iar Aa BÎrsta de ciricKsiire-zece ani, moartea o AÎusise ini de tâtbA SbY. L)e atyncî, sîrma-na «Pat'h AhSbnd o momioarb ix-bitYA aok oa KoniA brieî saAe nare rembsese moijienire «PrayiAor ei, nenise Aa lam. Kirind n’a AÎnsit a se moAinsi de aeriA a-cestYî oram. Se bt>zy îmunyiv-rat'b de o droaie de Kirtyzanî, ne nare ii trhţiea deosebita ci «Pr*-nuseije. Fokya jyneyeî mi .simit Aitatea Kreiperii saAe o «hbiu-ri» srb iiAece. yrenea Aa mbrvAi-rÎAe des'PrînayÎAor. Ea iîbi, ivbi, ox! Kirn iybi! Neipiind ce e a-mnrYA, mi ne nreiuind yrnvbri-Ae atî, se dete kt lotu Aa a* ceasţ'b uatim b d?Ace mi amarb?
HArhKirtrb mi rroazniKi». Se dete ky rînd, ky inimh ky SY<P<pAet.
Eatb o întînirfAare «*e Ba arn-ta 4e ‘PeA iibea tinbra KOiiÎAb.
4eA întbiv *ie rbsi aok în i-nima eî, <Py Tn oHjier aA gnar-diei KTr|iiî; tîm>rgaAant, necinstit mi berbant. lAÎesKYAera ky tot ta Kontra KOKonaiiiYAYÎ ne nare’A am B'hzut «PirYrînd Aa tn'ieiiYtYA acestei «Poarte adeahrate istorii. FnmoSj mi bine «Pi,kt». eA n*a aBYt mYAtb neBoie a Ksmtira i-nîma eî. Ea o itbea ini se mira hi» o hbeipe Ka mi în zioa KT>nd a KYAes nea înt/bh dvAHe Sbnlare ne brzeAe eî. Uli de mi Zoe nx Kvnoiiiea adimeniri-Ae KOKetbrieî, tot însb a yinyt In AanjiYA eî ne «pAvtxrateKYA rî-nbr o aYm? de ziae! o AYri b de ziAe nentrx lAÎesKYA erii o eeq-nime. Tnqenx a se si>tYra de yii amor <P*brb s Pezî, <Pbrh îninbKb* 4’mrî, mi «Pbrh rÎBaAÎ. Se arxn-Krb iarbim în BirtejfA AYmeî.
Intr’o zi, eA dormea droi. nrinz
Un arm>Yt intri» în KYrtea ayî, merse drent Aa namera înde ca dormea, desaise mia intrb mi snopind Yn nistOA din qîngMoare, îa SAobozi în «a. Eaoiiuya ireKY aAbtYrea ky kuiiya tiu ktv-atî, BortÎAÎ nerina ne nare se rezema, mi se încinse îufr’o Kbrb' midb dis. n biete a « bria s Pbrbsirb-tirî Sb reîntoarseri* mi K'bzvrh ne nentiTA dormitorTATî. UiesHTA $%r\ nil gb mw&\ i«a ^ta^pta HEBIODUl, i.
Aa ii fota itenit bare snosesettA doiAea nistOA. Arma i se smi*ii din mini», iui o îmbrinKbtYrb a-rTnK b ne Ynigam ne o nananea Negremit ki» seasvA morun ar Pi sYnat iienirY aqeA KYtezbtor, daKa in Kbderea sa, tYrbaiiYA iii i s’ar 4>i desPbniTrat. Niiiie Koa-rne Kastanii indoioase se res«Pi-rarb neste Tinerii mi iientarTA atî in Pirat. A «festa era oe.
—	Doamne s»Pinte ! striri* ti-n br?A KvnosKÎndYse, t* eipi oe? nine ar ‘Pi nxtu Krede! tx eipî nare «reî si, irn» omorî! aceasta e resriAata dragostiî ineAe. Vrei s b mrb omorî! mi neutri 4e ?
—	[lentri kt, eipî yfi neAeyixif, strirb «Pata ky tu rAas nreKYr-mat de svsninvrî, nentr? kt, iii b ninzi, uenrrv in, desnreuieipî a-morvA inev mi neutri K'b aî gin-dit kt, «eî iiYtea, dfiib «ie m’aî înB'buat dragostea, dyin» <ie’mî aî anbtaî diA^ea^a Bieyei, si»mi> Aenezî «a ne o jin^ne se m’uî maî nAase! nesoKotitYAe! ne semne nr ipiî Kh ne noî «PemeiAe dana Yn naing ne snerie5 moartea nisi KYin ne înrrozeipe ? Eati» doaada uir^brii laAe — mi îî tiiir se yn bi;\et suris ne o xirtie ro-zt.—^iteine tiKbAosYAe! sav mat bine Aas Sb yi’A sitesn AsKYAtb : « sibilina mea ! “ mi» u îriBinoBbueijiî nedrent. Knn aî *4 iiYtvf Krede ni» o nroastb «Peti*
moafbţ m% m isb <fiî ne*
^ Krrdinilor NB SÎIirtlf®«
Hi
*
(1ii)
‘6 iihrbyeijie în inima mea? Nb-46 dbjdyiesK sb’l doeedesK în a-44 stb searb. kt» de am mi <£ost 44noate rbtbnit, o seKyndb n’am “înnetat de a #i nentry de a 44 iiirtrea, aA dymitaAe Kredin-nios rob.,,—A! tÎKbAOSYAe! nye SAona ta? Tbrbdyieijie. Zi Krb n’aî SKris rbaauita anesta O nroa-stb tfetiuioarb ! ox! mb def>aî-ini» uentrT kVa iybesK din toa-th inima.
—	Anest rbBani e nentrY tine, zise LAiesKTA înebAmbiuit.
—	UentrT mine! iui de Kbnd ’mi aî SKimbat nTineAe de i y -bitb ne aneA de stbiiînb. Kbnd ’mî aî mai zis er’o datb d t m n e a t a . Ax ! n y KbYta sb mi» ambyeijiî, Kbnî dana mina ’mî a tremyrat astbzî, sb mii kt» aAtb-datb Ba <fi mai sigîn».
—	Ornoarb-mb dar, a adaos lAÎesKTA kt tu aer tetraA, neigii-ind ne st» mai zîkt> ; omoarb-nrb dana te synbrb amorîA mef. Vbz kt» KaTyî nrinimiri mi iaî de do-Badb însTiiii înKrediny briAe dra-rostiî meAe. Omoarb-mb! BÎaya ’mî e nesT^eritb <i>bri». ainorYA tbY. Eatb nistoATA, mi na sb ut mb rreuieijiî, razerin» yeaea de inima mea, îa yiy ey, n’aî de Kbt $b trayî nedina.
ZÎKÎnd, desBbAeiţie neiitTA mi Sb anrouie de 4>etiuioarb. Ea e-ra atbt de <l>ryinos, întristarea resnînditb ne <£aya ayi, arbta atbta adeubr, în Kbt ţiingauia ko-
nÎAb sb simyi iibtrynsb mi în-^ioratb de o 4>antb Aa nare o îmninsese o uornire 'fyrioasb de yeAozie.
Ox! eram sb te omor, a stri-rat uAÎngbnd, OrmnezeTA mex ! Kvrn am iiTtît aBea yn amarînd! Sb te omor ne tine ne nare te iybesK Ka sypAetTA mi anoî ne am <f»i 4>bKit sinryrb ne AYme? Bezî ty, KndyAe, Kind am sao-bozit nistoATA în tine, nY miy ne uYtere strbinb mi amarniKb îrifî îmninyea mîna. SoKoteam ki> te am omorît, mi Boiam sb mb Omor mi ne mine. Dar tY nY eyiî rbnit ^ Ty mb iîbeiuî ama e? PbBauiYA a 4>ost nentry mine ! ox! SBÎrAe nistoAYA aneAa, ’mî e <$riKb de ca. — Uli se ar?nKb în brayeAe ayî
DYiib ne neste yn neas, Zoe e-mi într’yn Maur* mi sb d*se, Iaîc-skîa Sb înbrbKb kt dyAamaAYi stanojie KYSYtb nymaî <f>ir, Sb în-ninse ne d’assura uiuayatî Kt o KYrea Aatb aKoneritb kt yinte acrite, în «are bbgb dob uistoa-Ae s*$Aate ky ayr, mi atirni» ne Koansa stînrb o sabie înKOBoia-tb. La SKarb îa ameiita yn ‘PrY-mos armbsar nerry.
Emind, Bbzy arnbyyiî sbî Rare sta roatb îm urejyr.
— AsKYAtauî, Ae zise : astbzî yn tÎAxar a intrat Aa mine KÎnd dormeam. A sAobozit yn nisroA asynrb’mî, dar ny m’a nemerit. Nr am nfUt iţyrie mîna ne eA,
mi a SKiiriat. St* ni mor icrcmin qi simnat Ka boi, dau a na mai intra qine-Ba Aa mine <£i»ri» si>’mî da’jjî maî nainte de ipire de nY Beyî AYa <?ie-Kare Ki»te o sYti» baAtayeKÎrjaAeipIne taAiie. IHtiy! Kvmî fmuAinesK jfrMninteAe.
Arn'hYyiî strigări»: mamaia î înKinîndYse nîni» Aa in»mînt-
Zoe a BrYt si» mi* omoare zi-qea in sine tînhrYA înKbAiKi»nd; DomnYA ipie qc’mî nor inai $a-qe qeAe-A-aAte trei ne nare hy ac boîy ameţii ama Aesne. Bao-stemat de saytt» ! a rremit rbBa-rnÎAe; io aokst» dea ne qeA Ber-de Zoeî, ’ia dat ne qeA roz, a-uja na $i<$t>k Ytini ky qeAe-A-aAte.
M’am bhtYt <i>ayim ky BeiAÎK-qiYA mi ky FiAdem (*) Hrb si> sirou qe e 4>riKa, dar aKvm zi»y! mi» tem.
III.
Oh! A7’insulte/, jamais une fomme qui lom ho! Qui sail sou's quel fardeau la pauvre A mo succombe?
V. Hugo!
Maî mYAt de sn an amm tre-KYse deia întîmnAarea aqeasta. Iaîoskya a^Aase kîii a se desAe-rane nesimuite dintr’yn Aany qe nY era notrÎBit ky YiiiTn>tatea i-
ţ*) Vestiţi (îlvari la IK2V
nimei saAe, mi . 7oe înqentse a icvnoaipe in» a rremit, jYdeicind neoameni dYin» inima sa. Anib-pit'bîn ti bdejdea sa. se AhS'h a a o meAanKOAÎeqe o <£i»ky maî in-teresant'h, dar inima eî qe se xr biiea de draroste, my astea ida «fbn» amor.
între toisA neînsemnaijiAOr tineri qe o SYin»ra ky KYrtea Aor, ea deosebi ne lanKYA V... îa Redea maî ti»KYt mi maî retirat, StfiaAa ayî o ayt^ drent doeada statorniqiei, m bKar ki» era sem-nYA n bti.r biei. Ile aAtb narte Ka si» SKanede gYra a vinei aqesteî nriqinvitoare de atîte nenorociri, mi KYiiosKÎnd k b trebvie în stfir-mit sb’niî ia un aok oare-Kare în sojuietaie, asKYAti» rninqinoa-scao nrontneri qe îi PbKY lariKY kt* o na AYa de soyie. Derrbrt'b ne toyi qeiAOAy) aî sbi SAbBitorî, ÎYbiue IanKYAiÎA iybi sirmana !:a-tb KYm ipia ea si» ivbeasKb, mi KYrînd eA îiYmaî aBea nim îk s k maî doreasub. Nt mY<\t dYirb a-qeastasinmi Yrnn>rÎAe nesoKotin-yeî saAe, mi îngrijindvse îmr mi>r-tYrisi starea qea de KrkiKi» a-morezYAYÎ st»y. AtYnqî lanKYA Aeirbd/b masna, îmi desirhAi YrîtYA KaraKter, mi nviiini» sreme drin» întÎAnirea qe am Bi»z?t .kt» aann ky ea Aa înqeriYtYA aqesteî istorii, îl SKrise rbBaiiiîA srm'btor:
«KoKoniai»! îmi nare deurbnyat ki» dYmneata aî AYat Yn nanriy drent amor, mi liţfţi* nretinzî si»
te îaf de soyie. Las rfdeAe ineAe nici o daţi» nY 3mî ar ierta Yn ama nas, dar ano! nici inima mea n’are iiAenare a se robi. A-ma dar, to rog arte mai nrhgTAi Kf o nădejde se nisî o datb m se noate îmiiAini, mi bine noie-îjie a im> rîta mi a nY 'ml mai sKrie.»
Iii n ram a koiiîa'K citi rneatiiTA <Pi»ri» st.’! zitrhnifnÎK, <Pi»rb st* eer-se immar o singTrb AaKrbmi». inima ii era iiAÎni», mi sisnine-ac gn»mi>diiidYse în sînYA «I o in'bdYinea. Dvnb o îndeAYngatb mi stramniKb tăcere kkzy înye-nticiat'b dinaintea moaneî Min-tYitorYayi zimnd:	Dfmneze*Ae,
<Pie’yî mÎAT» de inine mi n* mi» adfse Aa desnrbdi>jdure.
Sanda, bi»trînb «Pemee nare o SAîjea, «are o xrimise ky sin ta s'hY în urmele, mi o KresKfseîn KoiiiAbrie, stînd întro Kamerii a-AbtYratb, se anrome de o înrb ky ueamvri nrin «are se nedea in odaea sîbiiineseî, mi ridinind uenleaoa bi>zy acea'sti» desn'h-d'bjdYÎre, aceasti» dfrereatht de adînKi. Ea iu îndri>sni sh intre, resneKtind mieria sthninesel; dar neaYzind nimiKmi BbzîndY*o tot înuenYKiar/b ky fPana Aa m»-mint, intr'b în odae Ka s>, o sKoa-jj i> din niifie Kfyet'brî ati»t de tri ste. în zadar însb îi KOrbi; deci aiiroiiiindîse o rbsi rece, înrie-yaib, o soKoti moarti».
Lîi» in brajje ne aceasti» bia-
ti». <Patc» ne nare o Aen>nase, mi ky Kare îmnbrnise soarta sa. O iiYrni ky aceAaw nYtne de oe iireKYm odinioară, mi o desnier-dib Kâ mi atY'ncî. SÎAÎndfse s’o deipente din acea dYreroasi» Ae-tarpie neipiind de trebYÎe si* dorea ski» a o Bedea înniind na ST>'mî af’Ae ian,ml dYrerea, sav mal bine Sb Bazt» moartea necetAY-ind acest sen ret de nenorocire; sîrmana Zoe ! zicea, mi o Aaitrb-ihi* kt>zy din okîi bînei bi»trine, KT»t e de tfrYmoasTi! noate ar «Pi tnvAi mai bine nentrY di»nsa si» iiy se maî trezeasKi»!— Aceasta dorinjrh de mi barbari» si» mnoipea kt» Bine dintrV inimi» «redincioasi» Ki»tre sti»nîni»-sa.
O nfseîn nat, mi neste riYyin Zoe desKise okîL
— Dste, inarnb anasbAa N... mi a a si» rbBamfA acesta Aa o SAYFb a avi, Ka si»3a dea, Ki»nd se ua întoarce din KiiAiitoria sa, sav si»5a trimini» ky noqiea Yn~ de se »a Pi apAÎnd. Simie si* nY se niarz'b kt»cî în eA este o Kosiyb din niiriA mei.
As-»Fea Borbea Zoe Ki^tre Sanda, dadaica mi sinrvra sa nrie-tenb, KÎteBa ziAe dtrn» ce nrii-rnise snrisoarea sys însemnaţi», mi bbtrîna a emit KAi»tind din Kan mi zinind: Maina DomiiYAYÎ si»’mj Pan b mÎAb de «fata mea!
indatb ce s’a deirhrtat bi»trî-11a, oe desKÎse garderoiiYA ^y, «lAese o roKÎe de Kati<f>ea nea-rn», yn bt»a de bAondi* aAb, mi Yn maA nerry, mi ajytatb de o KoaiAb ce anea în wasi», şe trn-l)n>Ki> înmodobindYse Ka iientrY. o s'brb'htoare. D^rn» se se gi»ti, se nise neYnjeyYnde mezY absorbita în rindxrî. Une ori y» tremYr «fioros o aiiYKa, aAte ori ridma 4>r tino mii s'bîoKi snre cer mi sYsninînd îmi «frînpea mîîne-Ae ky desn’bd'bjdYire. Un rind fioros se in>rea ht> se AYiit'b în ea. De o datb anoî se sk yat» mi ky o o*xtare: cc oamenii ama aY nrtf, zise; DfmnezeY aof Ae ea cere seanrh. Oamenii aceijri min-cinomî mi idKAenî nY ijiîy K'hti> t/brie este în inima Yne! tinere ■fete ce 5s*a dat nentrv toatb nia-ua : afAe dar aKYm ! )) ZiKinid a-ceste a emit.
Mergînd ky yd nas rhnede ky-rînd a ajîns Aa nortiya Yneî naşe. B'btînd, Yn arm>Yt neni mi desnise,
—	A Kas be stiinînYA ti>Y, Ka-raimane^ întrebb Zoe.
“—Ba ri¥, KOKonîyi>9 dar nrez Krb nY na zTbboiu, Ki»ct mîine e-ste «AaiY, mi trebYie sb Biie Ka vSb se nueasKb*
—	Anoî dar îa boîy aipenta, zise «fata mi intri» în odaia tîm»-
TYAYÎ,
—	Ey SYiit sÎAit si» es, adbo-
V b [yaraîman, anoî diînrieata sîn gvrb si» remîî ?
— pYte, dYte ; et îa boîy aipen-ta nîni» ce ea Beni. Arm»Yt? a s’a dys.
Zoe se nreimbAa naAÎdi» mi ne-Hti» Aa «Pajii» nrin odaea ayî Ian-ky. Eat/b a doa oare, îmi zise, ce SYnt în namera a «rea sta, în-tîiv irbnd era boAnae, mi am ee-nit de ’a arn BhZYt atYncî am e-tirt, dar aKYin... eati> aipernY-tY s'hY; nerna KYSYti* de miri© înKTj tot o are.. . eati* nistoaAe-Ae ayî, nare i Ae am ceryt Ka din nartea <fn»ijine-meY, Kbiî a-t¥n«îî în kt* oy’a ÎYbeam..»KY eAe erarn si» omor ne lAÎesKYA, lAiesKYAÎ îriKaî aceAa nY m9a a* mhyit, eî am «fost SAabi»! ! .. oa-re’s îmn»rKate ? — mi R'bYt'h riis-toaAeAe. CJoya e 'bnK'b riAin. U-nYA ! mi «ie trebYie amindoi»-... ? o mifiiKare de deyit mi s?a stfîr-mitî Ox! nistOAYA a«iesta!,.. st>’a aipent oare si, sie? mi nen-trvce? Ea ’mî a xot^rît soarta mi a mea mi a koiiiayayî st>y !... S'brmaîiYA nrYriKÎ îa simyim kai»-tiridvse în sîhya mey .. . sîrma-ni> tÎKiiAoasi* «fiinjjTj bAestema-th iiîirb a n¥ Bedea AYmina...! ax ! eA e rviuinea mi nenorocirea maîcei saAe. Maîbine st» moa-r b, siî nY KYnoasK b ne tati^-siîY «are un» KaAKi» în nicioare .. • 4ine ipie noate într’o zi Ba «f1 Ka mi eA de neAepÎYit, say Ka iqi maÎKT>-sa de nenorocitb ,..!
Si<fAetTA eî ş’a Ai*sar Aa a-iest desKTraj nare este groas-niu timide qine-na sinryr; ne ir-ini) nv ipi-y qe înfrinomidoare fire-simyirî a ynyî fcraiy Bihor ami*rît nii «imit, ay Benit ini ay sfîmiat biata sa inimi*; ne yrina» o f ri-ki» fantastitii* ’ia inKÎnyit niipe niiATqiri fioroase Sirmana fa-ta simiii sînpeAe SAeincUse în BÎneAa saAe.
Se dyse Aa inasnb, mi AYi*nd yn isondeiy, sKrise k’o mini* tre-myrînd :
#iEy mor. .. Mi* dyn si* afAY “ Ainiiţiea ne nare ’mi ai rtmit’o. 44Iuî iert moartea meadarny’yî “ BOiy ierta nm! o daţi* ne a<ie-44 eâ a neBinoBatYATÎ nrynK <ie •4 nort în sînYA mey .. . La zioa 46 jtdeKiîiieî, K/bnd iarneBomîn-“ tÎAni, ea te na trape Aa noaAe-“ Ae SKaynyATÎ «reAîî Vecinia, 44 Ka si^dai seama de doi* ni*ryî...„
Ano), simyind o 4>erbinyeaAi> mare, îmi Aeni*di* iijuaya. mi bt>-aya, ayh nistOAYA4eA înmânat, mi rezimii peana de inima sa? o detynare resyrn*!
riAYinbYA intrând sybt yîya stînri*, a frînt o noasti* mi ne-trenînd inima a emit nrin snate. . oe ki>zy nioarti*.
IV.
. . . Elle etait du monde oii Ies plus belles choscs Ont le pire destin:
El: rose. elle a vecu ce (|ue vi-vent Ies roses Tespace d’un inatin Malherb c.
Helas! que j’en ai vu mour1 de jeunes filles!
V. Hugo,
în zioa aqeeaera naradi* dom-neasKi*.
De dimineayi* nomnieriî stro-niseri» nodYA, iui Aa toate res-iiîntiiAe Ki*te yn zaniii aA Aph eî ourea KareAe sh ny se BÎre nîm* dini» trecerea a a ai ya ti*
Flarada se întindea na yn marne ne moBiiita yaîui*. In ainte merpea SYîtariî Ki*Ai*ri ky naAte KmiyAÎ (f>AOKoase, Aa uar£ atîrna m*te o Ayngh Koadi* de BYAne, îmninrînd ne norodyA ve se în-riesxia. Ano! frma nomnieriî Is-nrijuniiiei, dorobanyiî Agieî, a-nroziî Vorniiiei, simeni! Xatma-nîei, touî aqeipia triste renn*miyt a aqeAor Biteze oijiî <ie irmase ambiyia IloAoniAor mi a Ungy-rÎAor, mi înfruntase tryfia se. miAYneî. Mai în yrmi. era Armâni y a înKTnijiyrat de Ai*Ytarî ne jitia din Bioare aria: mi tino-
Anoî nenea ofiyeriî KYryiî______
| Doi tineri merpea aAidTrea Aa
i nas.
Un*a K'bAare ue yn arnibsar rie-gry, nyrta Tn KostYin arn byyesK. Broderia de ayr Ahsa abia srb se Bazn» natitfeaoa toirorbiuie a xai-neAor saAe. Faija ayî tîrrbrh mi bT>rbrbteasKT» insy<§Aa înKrederea, iar okîî atî aAbastri «a azyrYA iiAÎnl de «Por donedea Kyrayiy mi nel'rÎKT». *IeAaAaAt asemenea Kb-Aare mi nymal nYjjin eAegatu se deosebia arin nrhrimea iiUAÎKT-aiT mi AarţjÎAe miri ini a biriiniy-
ATl SbY.
—	înKinyeipe’jiT, lAiesKYAe, zi-nea anest din yrirrh, a searb m>nd m’am dYsa Kasi», ne st» bt»z? O-daea mi natYA mey iiAÎn de sîn-ye, mi ne dînsa moartT» î oxî ny’ijî notp 4>ane o idee kyiti rn’am sne-riat o AYm» de ziAe de aKym nv mal dorm a in st».
—	Sîrmana 4;atrb, atbt de rîm>-rb mi de «Prirnoasi»! zt»y ! m>nd s’ar n¥tea s’o înBie, 5mi am da armeAe, mi ne XaîdiK KaAYA mey. Ile sy^AetYA mey î st» se <£i în-tîmiiAat aceasta din ririninamea, ne aok am zine: remtî ST»m»toa-st» ATme ! m’am dyne in Bre o sixrbstrie din neaxAT»Y, ua nrin nost mi rygT»niynî st» i»am»t er-tarea anestyî imcat deAa Dnn* nezey.
—	Ama st» trbieipl ! zise Ian-kya V.... rîzînd, am 4>i Bryt st» te bt»z sixastry, noate te ai <$i <?T»KYt mi nrooroK.
—	Illi mai noul rîde ? N’ai my-strare de Kyyet? Ny’yî nare rbY?
—	P by îmi nare Kym lyi nare mi uie, mi kyiii trebfie sb Ae 4;i îi brînd tYtYAor tinerÎAor ne ay Kt-nosKYt’o ; dar mystrare de Kyyet nentry ne st» am? Dar—a a st» Borba asta — snyne’mT Hyrn a re-mas ky baaya de ... .
lAiesKYA oy’a asnYAta; trenase in ainte mi okîî ayî era «Ainl de AUKrbrne.
TiK'bAOSYÂ, zineaeAjijy nAT*te-ipe st» strine nine-Ba vii rAoiijj într’-hrisiA. Sirmana Zoeî
In isar Konerit kv o rorojiiri» [ni intoB'br'bmit de doi oameni, de-re si» iasn în YAÎya mare. Un zanniv îa onri îa resnîntie.
—	*Ie aBeyî în nar?
—	Un mort
—	IngT»dyiyî nliib Ba trene a-Aa'lYA.
Illi rnortYA *1>y si Alt sb aipen-te, nun» Ba trene Demertbniynea!
Dîin» ne a treurt narada, na-r¥A ’niî a yrmat drytiiYA. Un tî-m»rKade dob^zenl ani ky snrîn-nene negre, îa yrma de denarte, mi o Întristare adinKT» se şedea ne 4>aya ayî nea smoAiti».
Lle eean! neoameni zineaeA; nentry k h o biati» SAabb 4>iinjjb a K'bzyt sybt samina tÎKT»Aomi-eî Bieţii, nentry kt» n’a mal ny-tytsy^eri KinyriAe saAe, oameni! n¥ Bor sb’l dea ninl o rygT»niy-ne, ninî trei koijî de m»mînt în aokya yndeo st» se întoarKb mi el. El 4?aK ne Dymnezey n»y mi nemiAOstÎB. StT»ulnitorYA ne nar-
st» in resboaie nirae de sînye nen-trt ambiyie, miriisfrYA qe des-noaie ne BT»dYfn> iui ne orfan a-dYnîndyirn o «omenire de bAe-stemvrT. YqiraniYA qe yine drY-mYriAe, merr ky narada. de se hyn k? obrbzniqie AÎnn» însvnrî ai*' KarriYA DyirnnezeYAYÎ drent'hyiî ml a a îndYn>rii; mi ne biata «fati* ii'hiTtînlYA nv o nriinieipe ! iarn»-Ae Aor, Doamne, kt» oy i|iiy qe #aR.
KarYA ajingind nemaATA Bax-AaiYAYÎ, se onri, mi qioKAÎi kg-borind ne moartT», înqeiiYri» a st»-na rroana.
He s’a <pTîKYt baba qeea nare yiua, mi ni ne AT»sa st» AYbin trYnYA?
—	Ea neb?nise ; aY dvs'o Aa ToAia.
—	Uftete qe ‘frYmoasT» roKie neam»: 6 sVmî tfaK yii nentar mie mi neeesti o Kayaeeiirb.
—	D’ânof eY ?
—	Ty oy eipl înşirat. Ia urb-n>Shria qea aAbi», KbAyiniî, KO' AanYA mi qe mai are.
—	St» nY B’atinţieyî de dînsa,
strin» tîm»rYA, «are stînd iit»-trYns de inîxniqiYne (nentrY kt» mi eA o iYbise nîn’a hy se dise îhtr’o KT»AT»torie de Ynde de ky sean» sosind, nriimise rbBamYA mi Kosiya de nT»r qe’î o trimisele Zoe, darnY ainKase s’o a^Ae în niayT»), aYzise nYmai y&Ae cJfnii rrm'b kf Rime-bag tîoka^ayî, ffll AP erfrHi% o	An băut,
Pe Ynrn» se anronie de moarte, uii des$T»mYrînd bt»aya de bAond s qe era AÎngi» ea, o ano-neri ky eA.
Hokaîî aY Koborît sutri y a în grnain»: aY arYnKat yT»rîna, mi isnn»BÎnd; s’aY dys Aa o Krîmnrb, ynde s’aY nYS si*bea ureyYA xaî-neA<>r mortYAYÎ.
Tim»rYA a re mas singyr AÎnri» mormînt. Ea mezy iirimnd aqea nroasirht/b mobiAiiib de nbmint, nifi'b qe soareAe inqeiiY a se kg-buri snre aisis.
—	M YAlrb oreme dYin» aqeea^ nrietenii ayî se mira jrbzîndi’A kt» era tot trist.
—	Illi de qe boa ai» a mirii Ian-ky a V... întreba d y ut* treqere de ont AYni, tînr»>rYA ky snrinqene negre ne Yn doKtor.
—	Deo stramniK b im^Aamauie de Kreeri. Am mezYt AÎngi» eA iiî-n n qe’mî a dat dYXYA. Neînqetat ise iihreaKb ayde îmnYiiiKT>tYrî, mi Kb «edea o <femee sînţierat't kt»’a îmbnbyimazb. înKiimre<Fan-tasiKT» ! nreKYrn bczi, e<f>eKt a de« sorraniznyieî KreiriAor. AqeastT boaAT» trebtia mediaţi», Arn qe* ryt st»’Î d>aK aiton&ie, dar n'ai BrYt rydeAe niql de KYin. Am <1* mtYt <Paqe o 4;rymoash diserta yie asîîira boaAeAorqese îok.yî bT» în Kair.
K. NerrYyyb
(m)
DERVIŞUL.
RobÎAor denTirtayÎBb ’n Aatirî! riairiAor trermraui Kiideui Aa nhinînt kt tonii mi yeniKÎAe iiAeKajţî!
K'b'iî iat b treqe AAÎ llama.
K’o Kabaniyn bogata, ViziriA este ’mbrhKat, llli d’arn'bijii naAjjî na minuii îmureyiir inKTiiyiirat, NorodiA strin> maiuaAa !	\
Iat’in bbtrîn derBÎui rîrbae nrin norod ituî ^ane aok, Merye Aa Aaî d’a dreutiA, iui 'i ia khata, de dirAOg, lU’aiioî ast-^eA îi rrbi:
«O ti, in a a te Vizire, ATinina aii Maxomet!
«Ti *e nil tonvz în mini»* mi mezi întiif în deBAet « Bestite Aaî TeneAeni!
«Tf «i’aî mme ama mare, imbrh a aii Ilademax,
« Kare stbiiîneipe Aiinea, uii e mitra aii AAAax,
« Liî Dfînnezev adbBi>rat;
44 Ka si»’ui smii m Aiuri mare, tihni* ahea arn eenit, 44 Ile Kare nin’aKim nimeni a Vi’a ziie n’a îndrbsnit 44Eipî ni Kbîne ui’in bAestemat!
44 Fi>KAia ’nrroPi'hriî iaAe, a în^emt a Aimina,
O moarte KimiiAu’ amari», riAiteijie d’asmra ta 46 Ka m ni»AiK irifriKomat.
44 Ti <ie te adi»nî ki Aaurmi, mi ’n sînye te t'bBiiAetţrf, 44Kard îyî zideiţii sarae kt qioAane omeneiţii 44 4easTA ni s’a aiironiat,
“KaniA ti»f ne a <f*br’de-Aeye în I anina na Ki»dea “NorodiA ne nare’a S’Piiniî, BeseA rîzlnd na eedea, “MormîntiA *e ui s’a g'Mit,
nERIODUL l
17
“ IJIi în iadr te amtenteâ sibt Kovia*irA. atî Sergîn “Va sta f eronat în Aanjjirî de durere uii de Rin «Sy<K>aet?A ti# aerisit.
“ Iar AÎnri) tine, in Demon, nen?etat îgî na *riti
i( IsBodiA JeHleAQir srbte mînia ta omorî,
64 Uli tw Ae iBel şedea Rirat,
“ Drîte mi sînyerînde înaintezi 'dinuiind,
“ Uli în^riatîndi’iji ni»Rat¥A, mi aminteai adinind
“ De m.in'viAe nare ac al dat.
“Aqestea’i si» Ae trayî toate 4%*% s,i»,uî noat’ajita, “FAOta qea mmeroasi», tiniA din cetatea ta “ IXIi toatT» oastea -kî£'k ai,
“M/bisar de’jii a! ssimba vreme nreKŢin jidoijiA siiirKat “ Ka STb’nmeAî îmjeriA negri în seama Ki>m eijiî dat
“Tlentri Ka s'b iiojjî intra tn răii.,,
Aaî aeea A^ngi» drbnsiA o sabie, in iataran,
Trei nistoaAe-o Rarabini» ie tina Ka in BTAKan.
K’a $aie sboii fcoyl rindea:
Dar ca dini» o rîndire, Ki»tre derBini s’a zimbit,
Uli si»’a îmbrace kt bAam» îndată ai norimit,
LUi anoî bin baiumui st»’! dea V.
V. Hugo, de Negrumni.

PENTRU DEJUNARF,
In nYim»rYA 4 s’a desKrîs saAa de mînitat, mobiAarea mi treb'Y-ineoaseAe mesei* ÂKYm se dat oare Kare noB^uiiri trebuincioase stT»nînei naseî a serei mi inYAgţYmt dym» KYBiinjjT» mi ky eAeranţji» ne meseni; kt>cî a hy m»zi niipe KYBÎinjje ce s’ay nrii-mit în AYjme, ea st» zîkt» kt» e Ainsiti» de o Rreipere KYBiincioa-
ST».
St» BOrbim aKtm de dejynare say nregYStare. DejynYA se ser-Beipe fon mase» de m»nzi* mai obienYit: însi» dana acest obi-ceiY' este ririimit, mYAte obice-ÎYri SYrtt mi fon KYBÎnt. Remî-ne Aa rYStYA mi KYn»jjenia stT>-nînei Rasei. Ile AÎnn» aceasta se serBeipe a la fourchette, adi-kt» ky $YrRYAiua say ne nicor. De se adyee ne mase» orez ky Aantesax aAte asemenea, iiy tre-byie st» se nYe Aa mijAOK ci se di» $ieipe Ki»ma deosebi ne 4>ar4>yrie. Dejynarease ss rse mai kt deosebire ky mezeAÎ-KYri, KT>rn-Yrî reci, nr-fcjitjre, (entermets). Intr’rn KYeînt de-jYnYA de mYAte ori este yn nrînz KYrat, în nare AinsesK nYmai sYneAe, «frinfcYreAe mi saAata, a<§an» nYmai dana ny se $ace ceBa mai tîrziY nare atYncî se nYmeipe dejYndenrînz. Ka$eaoa ky smîntîni» sat eioKaAaia ky& ~
ni» sa*’ceai ya s<Pîrmeipe dejYnYA. Kafeaoa st» di» ky nîine nimi-ti> de Ka<fea (Yn <?eA de nesmejjî) say iiîimmoare triate, iar ceAe-A-aÂte ky nrbjitYre nrektm nes-me||î de zaxar, bisKote iile A: se InjjeAepe kt» yn ast-<£eA de dejtn are oasnejji streini. Me-zeAÎKYri, KoţAeteAe de mieA, nAT»-einte reci, niYnKi», niftii, done mi aAte asemenea synt nodoa-beAe dejyntAYÎ.
De se adyee jambon (iiiYnKT») ne mase», stT»nîna Kasei st» aî-bi» griji» a’i în£i»niYra nicioriA ky xîrtie aAbi» tT»iati> mi <fi»KY-Vb într’yn 4?eA de «frinzYrb; a! nresera ne d’asvnra KoajT» de nîine rasi» saY nes met nisat, sat erbyrî $ine triate SYbijire. De sa adyee Br’Ynsînatde nasT»re R'bria lise SKot oasele (desosati»), îm-oAYti» say dobi» sav mi Yn pi-rot de «Pcaya acesta st» se. ano-siere neste tot de o deasi» ni$-tie neste Kare si» se nresare 4>e-aîî de AT»mîie sav KoajT» ti»iati» foarte sybyire. Va înrriji ştT»nî-na a ameza aceAe #eAioare ne d’asYnra într’yn «in rerYAat mi Ki>n»rat KYm st» $aKT» o «frYmoa-st» 4ir*n.
Se noate si»BÎrmi mi aAti» nre-rcararapie (gi»tire) ce sa #aee onoare stT»iiînei mi Kare n? cere nici KiAtYiaAi» nici greytate. Kt
(m)
«foarte uiyin nîrmîz noAoreazT* zeama ni«ftiei m»nd este gata de «fiert; «fi/yî niipe ti nare nare st> semene niiiornina de strirYrî ini toarne aeanu* naAdi» Intr’înseAe A^hslndi-o st. se rbTeasm». Ile ir-mi* desnide tinariA sar «forma, mi nei aeea o ni«ftie în «forma strigireATÎ. II vne-o, de este y-na saf mai nu A te, ne o «fartfi-rie, ne «ftndfA m*ria Bei ameza iriaî ’nainte «fejyî de Ai*inîe ti>iati> în «forma «frinziî de BÎyi* mi aeî aeea in niat saf taAer mininat. Se noate AT»saj ni«ftia mi aAbi» mi «el aBea ttî strYgire aAb.
Se mn asemenea Aa dejina-re mi anrinarje kt sa a ui» de iiiiier, bine nirbjjati*, remîind nimai rotvndeAe sai «fyndYriAe, nare se eor tina In doi> saY In naţrv dini» miyriniea Aor, iui se Bor anronia nun st> nr semene f/hiate Sti»nina naşei ea înrriji na anrinariAe jsi» «fie bYne mi na si. se asigire, Khnd Ae ky-n*jjT., Ae rine mai «Mit^ii noa-da iui daKa se desAineipe bine ■«f'bri. st». Aase j mYstT»yî, «feAYA anrini*rii este bin mi ristos.
nregi>tirea riidiniAor este «foarte Aesne. Taie-Ae noada nîm*în triniA Aor, snaA'bAe, ne vrim» ^ionAeipeAe în soazî nim ridinea si» dormeze in «feade bynet sat rozi*. IlTiStreazT. «frmzeAe noadei aiperneAene maryinea «far«fy-rieî, amazb ridiniAe, nine iar in rînd de «frYiize ne maryine, amazi» iar ridini, nvm BÎrfvA st* se s«fîrmasHi» într’yna mi.«far«fY-ria întrean* st* «formeze Yn bi-net nonin, în nare se Bi»d «frvn-ziAe aerzî mi ridinÎAe roze. Jlrendijea jiuta*! uroasim
qere înm» oare-nare înrrijire. Ea se amazi» in trei «feAiri: îu nonxÎAe, medâAÎ), iui in tfeAYA yneî nrbjitire. 4eA d T>ntT»iy «feA se «fa<ie dim» huita Yrmi»tor: Dyiit» s’a bT»tYt mi s*a sni»-Aat YntYA bine, tqarm» iiyyini» am* într’o «farforie, hy BÎr«fYa rotind aA inii KYjiit rade în?et în toath Ainyimea mtiAiî, n>-ST*tyra se întoarce îneîrtindTse mi «formeazi* o mim* nonxiAie nare o Aamî si» nazi* în ani*. Sb bayiînsT. de seami» hh Aoniri-Ae ne înde a! ras de mai miA-te ori nimai «formează nangAÎ-«le qe se înBÎrteşn mi se 4>an în «feAYA KonxiAÎAÎ saf meAHYAYÎ. Fcaya în medaAie saf aate în-ninviri se <fa*ie iui ml YntYA ne o «far<fyrie mi îndesind d’asYnn*! o «ferim* sat yn tinar de tiniirea, rie nare Ia yzî mai 'biitTiiij mi vntYA ia «forma tinarvAii. Foaia aA treiAea se rbteijie tivind in-tYA întrin astar «foarte nvrat mi strîngindt’A, tiHia snani» nîntre rbritiri în «fîmii mi formeazi* ne «far«firie in «foA ae nrbjitirb.
Dej y narea se serBe mai o-biTiuit Aa 10 Teasvri dimineajja. ViriYA mai obi^niit Aa dej mare este aAb.
In aAt ntmi>r eom «orbi de-snre nrlnzirf.
însemnare.
DejvnYA s’a obhnvit a se-zi<ie nrenstare saf na $aAtîn ; în st* m*nd aeem Borba ajin nvtem zi«ie mi dejin de înde mi dejinare,
iitmuuuL. 1.
No. 8
<B v m m ii a u
DE
JURNAL LITTERAR,
NOA CEASURI.
Dintr’yn tyrn Kare este aAT*-tyrea kt wasa KaneA-maîestry-atÎ HfeAner, rAasYA nazniKYAYf de noante s’ayde strirînd : “Noi» leasirî!..,,
—	Not» qeasyrî, zise AdeAaida.
—	Not>... resnynde ÎJeAner. Uli fieAner Aasi» ^AaytvA din mîînî, mi AdeAaida raziim» ar-na, mi se anronie thta de aA-tYA.
—	Noi» «leasYrî zise jjeAner; acesta a «Post *ieasYA «ieAYi d’T»n-tT»iy aA noştri randeny, nîm» a ny nAeaa ey Aa Viena, ynde mi» di «te am na s?»’m] <f»aK stare mi st* im» intorK AÎngT* tine ne yr-im>.
«—• Not» qeasyrî, resninse AdeAaida; acesta a 4>ost mi «leasvA, jrbnd tati»*meY ne a nys de am
înţienYKiat în aintea ayî mi ne a dat bine-KYBÎnfarea m»rinteasKT>.
— Îjjî adyqî a minte, zise IJeA-ner, de aria aieea nare adesea orî Rentam îmnreym»?
—îmi adia aminte. *îe stf'bntT», «ie «iereasKi» meAodie!
Uli ‘fon» st» mai adaoţie o Bor-bT» ni4i ynyA nim aAtYA, iaî in-strymenteAe, mi KT>nti» a«iea a-rie, «are în inimeAe Aor resito-Aea o ati>t de dYA«ie syiienire.
Ny treKY mYAtT» Breme, mi A-deAaiAa se Redea ki» ni»tiineipe; KiniAei^eA ryinen, qeA «frymos în^enysease înrhAbeni, boaAa, o boaAi» iite era zyrrbBitT» ne dînsYA.
Fysesen» am de «feriiijjî, ny nitea st» «fie tot d’ama ama.
Mie îmi nare kt» ornYA sare Krede «fericirii, este Ka tîm»rYA nesoKotit KieAtiitor, KareKiajy-torYA ynor nervminaijî tOBan>ml, BÎntîri» Intr’fn an toatii nţoijie*
nrrea ni»rinteasKT»; nentrY dîn-sta, <f>iemî narezi de de$«Hta-re nebTni> este Tn nas în drTmTA HeA snT>îiuîntT>tor aA ST>rj>meî.
într ’o sean», AdeAaida emind din adormirea AetaruiKT» în nare se aduraea de Bre o K'bt'b-Ba sre-me, zose ayi ; eAner.—Vino, IJeAner, st» KÎntT»m a^ea arie nare o KÎntam anrbndoî.
Lrii atTnnî în inima ayî \ ga-
A
ner o razT» de m»dejde. In zioa aneea m»rea kt» tot nrea STb mîn" rlie dfrâfeânare U ani>sa ,,Dya-HeAe aer aA nrimimerii, intra nrin «ferestreAe desaise ; Tn sint Tiuor înfiora kt sY'f’Aareaî «frTn-zeAe KonamAor mi'în toai/b naşa se îmnrbipiase miros fa iran-dafiriAor ^e KTAesese ÎJeAner nentrY AdeAaida.,,
— DTA^ie aA mev, ÎJeAtier/ îî zise AdeAaida, dym> «se boît miri, sT^AetTA mei o st* Bie a «ii Aa tine, st» te înnonuitre kt dra* rostea, ini st» se sTie în *erYrî Tna kt aA tT»Y; mi .at.% arna., mi Kinti* kt b'nrbatTA st»y, kt o nTtere, nare îiţsj era obi^nTit^: Ano! Kbnd se anronie sfîrmitTA ariei, Aa h$a din Trrm> re st net aAarnel KatiYA li KW-ne nent.-. ST«ffAetTA eî se STÎse în ^erTrî'j întrTnit kt a*ieA SYnet.armonis: i mi nazniKTA de noante strigi»: ; No i» leasţrî!
Desm»dT>jdTirea era si» omoare ne bietTA eAner!.. îmi nv-n>si naşa Bre o K'kt'h-ita. «reme
rai anoi iar se întoarse întinsa. Trebtinya de a reşedea aoky-riAe, Tnde înKisese okIî AdeAaida sa, îi stnsmnise toate nTteri-Ae. Se înKise în naşi», nT srv st» sazT» niqî nrieţenii st»î, se des-(fi»KTde iiiKOAan, rai arTnKT, $AaY-tTA denarte de dînsTA.
Lisase Kainera AdeAaideî, kt in se a<$Aa în zoa raoryii sa-Ae, arna tot raedea rezimatT» de
je«.
Un an treKYse, rai JJeAner nT Brea st» nriinieasRT» qea mai mi-HT» mîngîiere. Îî nAT»<iea st»’iuî xr'bneasKi» direrea kt toate sy-BeniriAe <ieAe ma! m»tr.TnzT»toare. Adesea ori mergea st» Bizite mormîntTA AdeAaideî; îa înnodo-bise kt «PAorî Kare ea iYbea, mi anoî.■•■ATa k.T»te o j»Aoare nare se Beipeji.se ne a^reA mormînt, mi îî n7»rea kt» în mirosTA eî afla dTA^ea resT^Aare- a AdeAaideî.
Intr’ Tna din sere, în ATna atî MaiT, merse Ka st» KTAearT» trandafir!, îî adTse In Kamera AdeAaideî, rai raezT tot în aqeA aok ynde inezvse, era to an, kt A* deAaida.
's<DTAneAe aer a a nrimT»Beriî intra sirio «ferestreAe desitise; Tn simt Tioor înfiora frYnzeAe ko-naiiAor- rai în toatT» «asa se îrn-nrT>i|iiase mirosTA «seAor d’T»ntT»iY trandafiri. „
HeA6 ma.î dYreroase STBenirî ay dTA^eaya Aor. JleAner şe n/b-iiTsti 'în mapiKa nTtere a SYBe-
niriAor de'moarte mi desnnbd'bj-dirire, aytJ fAaYtYA mi RÎnt'b. a-ria fasoni/b Â.deAaidei,
Dar abia îircenY kt» SYnetYA armonios aA arnei îa însogi, m.-tya i se ndÎKrb ne Han, sîngeAe îi IngiegT. «rin Bine , tbRY, dar tT>KY mi-ama; în^eii? din uioy mi ar na î a însogi iarhmî.
nazniKYA de noante, strin»; JNot. «leasYri.
?JeAner k'bzt sie n'bmînt nrii KYnoipinjLiTb î
A doa ziÎA afAarb tot skoao. frbrh miuiKare; doKtorYA Ia hy-se în aî|îern¥t9 dar . HeAner. RÎt Beni seara se skya/£, se d?se st. RYAeari» trandafiri, mi Beni iar înRamera ÂdeAaideî, AY’b-fAaY-tYA, nit aYzi mi ar na însogindY’A nimb RT.nd gAasYÂ naznÎKYAYÎ de noante îî întrerynse aîntarea.
O K'LAdYFTb Sro aznisn. ÎA KO-nrinse, fin» a KYnpaipe mne-sa uriqina; noantea nYmaî strira-: AdeÂaido nr m’ai înmeAât, sYf-f AetYA ti»Y de înger iîy m’a AT»--a sat sinrir ; o st. se imnreYne Kt aA met na si se ştie în ne-rtri,
Fie-Kare zi adiogia Aa boaAa ayî, mi nY Boia nim de RYm si şe îndYnAe^e a RÎema.Bre Yn don-ţor, Rit înserase înaidea în Ka-mera moartei, mi bkoao dvan qe biteanoi qeasYri, uetreieanoau-tea toati oAÎnrind.	|
NenoronitYA UeAîier inriAbi- ! nise, SAibise doi era, mi ai sicv \
nazi iine*Ba; OKi ayî era maî tot d’aYna nitrTnzitorî mi agin-taigi; abia nYtea st. a maî noapte nimoareAe.
DoRtorYA xotirî într’o se an. Ka si» se asRYnzi în Ramera a-^eea a moartei na st. Bazi qe fiqea, ky ni.dej de de a desRo-neri urtaina Kreiperii boaAei; îa bt.zy mtii? intrînd kt o mYA-gime de trandafiri, îi mnea în ease de fAorî, mi anoî uiedea rai aijierita.
6*DYAieAe aer aA nrimiBeri intra ulm fere sueAe desKÎse, Yn Bint Vinor înfiora frînzeAe ko-na^ÎAor, mi mirosYA trandafiri-Aor se munipiase urin toati na-s a<>,,
ÂdeAaido, zise OeAner, Kind oare SYfAetYA ti* o st. eiie st» ia ne ba met? RT»nd întrinite amT>ndoT> sYi-se-aor într’fn sy-net armonios? destYA de Ri>nd tot aipent!
Intr’a'ieA minYt Yn BÎnt tt.ro* ros SYfat. în Kameri) mi adYse mirosYA trandafirilor ne bize-Ae AYilleAner. — AdeAaido, stri-ri d’odati, ne dtA^e a fost a-’reasta a ta sirYtare! ’miatras SYff AetYA ne bYze, Bino.*. ia’A*.— mi aipenti!.. anoî îmî ayi f Aa-YtvA mi înqeiiY, arna mi ea re-SîinTjj mi însogi KÎntarea ayî OeAner.
DoiUofya îmmirnvyrit, emî din asKYnzbtoarea Ynde se ginea. UeAner îa bt>zt mi fr»ri» st.9! zi-
KELIGIQS1TATE.
(136)
ni» nimiR it <i?rbKT semn sh tanb.
Tt»kt tu minjt, tbkt mi ama ; mai înqenr, tui ama îa însoyi.
DontoriA asKTAta nourins de o sminti» mi tainini» snaînn»; a-bia indn»snea si» resY'PAe, în Bre-me qe fleAner kt ok’iî stri>AT-qind de ni»dejne mi de «Periqire, se îmb'Ma kt armoniosTA sinet a a arneî.
La s^îrmitTA ariei stT>U; thKT mi arna, doutorTA Bem sure di»n-sta, JJeAner îl «Kkt semn si» stea ne aok, mi Ki.nn» kt ^AaTtTA o arie de sAâBi» mi de trifie, o arie qe niqî o daţi» niqî in om iît auzise ^nKi» o arie qerea-ski», qea dTni> iran» KÎntare a TnTÎ sT^Aet nare sboari», mi arna tot îa însoyia. Anoî Bem momentTA înde sineteAe ^AaîtT-aţi mi aAe arneî însemn» a nerde din iiTterea Aor. La qeA dini» irniT» sinet aA arneî, jJeAner ki>-zt ne SKÎndxn, in» îmi sfor^im» KaiiTA: tot de o dau» mi toate KoardeAe arnei se misen», na KT»nd ar <£i 4>ost sihtasc de i?re o mini» neBi>zTt:i».
Uli TAasTA iiazsiiK tatî de noante se aizi strîgînd: “no'b ieasi rî!„
JUNEŢE.
Tineri ayî eenit în BÎrsta în nare din zi în zi bt> tfaqeyî mai niTAt sti»nînî ne sineBb; mi din zi în zi bi» Aiberajiî mai mvAt de sibt înrrijirea mai mariAor mi înBiiy'UorîAor Boiţiri. fli»rin-yii BOipri se sd>innesK iui bi» Aa-si»; ndeAe Boastre se denrbrtea-zi»; toati» KoniAi»ria Boastri» se strenoan» iui treqe. Iliyin mi Beyi remînea singirî; atmqî neyi simyi kt adem»rat qe Ba si» zi-K'b aqeste Borbe : a $i singir q i n e ' u a în b i a y i>, a nv a-Bea de Ki»t ne sine, mi a ni <£i de Ki»t aA si»y. Diri minTtTA în nare ayî Benitîn Biayanlnbîn zioa aqeea, boi ayî anit si#*?Aete «re-dinqioase mi iiAine (ie dragoste nare ai aeyt rrije de boi; nreKTm rodTA dynii qe se noaqe Rade din KonaqiT, asemenea uiî boi bi> de-SAiniyî de tmiKiiA qeA iîbit nare Bb siirijinea ne ramireAe sa^ Ae. Trebiie aKTin si» înBi»yayi a urieerea boi înmi'B’b asinra soa-strii, na si> niteyî mai ne irmi»
mi boi a Koastfinyi îngrijiriAe noastre nentr? aAyiî.
De mtAti» ereme de Ki»nd ‘fi-inyeAe qe bi» iibia mai miAt se temea uentry boî kt» Ba Beni aqest momentd e nrisise. Krede*
i
ţjirm», K'i» inima talăAyi bosIty mi a maiqeî Boastre adesea ori a* bătyt de «frÎKă mi .de grijă, soKOtindy-se Aa aqeâstă erioxă a Bieiiel Boastre. Iloate Kă boi ny ipijji iientrr <qe, dar o ne ui înneAepe într’o zi.
— Voî inmi-'R'h ani aipentaţky o Atng'i» nerăbdare zioa în Kare SAobozini de s*bt enitronie, să trăijji neaţîrnajii de nimeni. Ardeam de a «b Bedea eiuiyî din KoniAărie. Eată kt» astăzi boi auî treiut în ainte mi ea a reni as în yrma uoastră; dar Bă o mezin Kă na Beni o zi în nare Bă Ba <fi dor de BÎrsta aceasta de sfiaAă mi neBinoBTiuie Kadeyn raiy qe ani iierdyt. Seninătatea, byKY-rja qe h’ay însojjit nînb am nă nor iibr hsi foarte KYrînd, mi noa-te Kă B’ay mi rn.răsit. MîAtb Breme înrrijirea in.rinteasKT» a rersoaneAor, qe era îmnregyrîA Bostry e’a anărat de mYAte dureri neaipentate. Amin n’aneyi aAt anărător de kăt ne boi în-mi-Bă. — 4e iPeA boi In mi-Bă ană-, rătoryA nostry! Val! mi qeAe maî mYAte reAe mi nenoi Bă Bor neni deAa boî înmi-Bă.
Konii meî! <fiinije drage, qe-Ae d’bntăiy răndirî qe Bei^î Bedea am Bă ad¥K o mîxnitoare uroorome: M y a t b e y î a b e a a ‘feri; mi Bă eeyî 4 a-‘ieînKă n r e a n en or o 4 i yî. llărăsiyî a^est zîmbet nrin m° re arntayî kă nf Kredeyî KYttim PEHIODUL !.
reAe acestea, mi nimal de Răt Ae Beyî qiti ky okîî iiAinî de Aa-Krăme.
Va trebîi să Bă anărayî boî înnii-rtă, boi aAe Kărora inter! ny SYnt îni«ă deprinse, boî Kare aneyî atăt de iiYyină înqernare-boî aAe Kărora seder! synt atăt de strînse mi înyeAenqiynea a. tăt de mărginită! Va trebyi să Bă anărayî boî înmiBb; arynKa-iiieă singYratim în mijAOKYA BÎe-yeî fără reazem, nărbsiyîj »yî-tayî, trădayî noate uiar de aqe-ia în «are B’ayi nvs toată îriKre-derea Boastră.
Kyih neuî mtea boî a Bă <fa-4e* auărătorYA Bostry fnsyiiiî? nrin qe mijAOR Beyî dobîndi ni-tere mi răbdare nentry ziAeAe de BijeAÎe; statorniqie mi înye-Ae:i4ÎTne nentry zÎAeAe 4eAe rre-Ae ? Să b’o siiîîy : Kăq! Beyî iiî-tea ajynge Aa aqesţ sKonny nrin boî înmî-Bă 4Î nriri ajytorYA Yneî ‘fiinye maî înaAte 4e nrinigează as*ura Boastră, iirin nyterniqia DYmnezeYAYÎ BustrY. Oa-menî mi ma! mari ay nerit nen-try Kă s’ay înKredinjjat Aor în-syiuî mi ay iiărăsit ne Dimne-zev, mi «fără dănsYA Beni fieri mi boî asemenea.
Fiuî anărătorYA eostrY, Hb4Î Beyî nytea, mî ny nrin înjieAen-mynea Boastră, 41 nrin ajftorYA ynyî maî tnjieAent de Kăt boî9 40 a şyfJferit moartea uentra m l ii t»f f a Bdaafră; mia ajf^
48
{ 138
ton?a OmYAYÎ DsmnezeY ue bare maî niTAt de dot> mii de ani qeî maî JnjjeAennî îa nymesK Mîntyitor; urin ajYtorYA în sd'îr-r mit aAAîî Christos. Oameni mai înijeAenyî de KT»t. boi av ne-rît iientry kt» s’av înKredinuat destoîniqieî mi îndemim'hriî Âor, mi iientrY kt» ay iiT»n>sif ne Mîn-tYÎtorYA qe iiy A5ay KynosKyt bine. In adeBT»r b’o zîk, kt» ‘pT»rb dînsîA mi boi neyî neri.
KYnoaijieyî boi ne IişYS ? Din nrynqia Boastn» boî ayî BT»ZYt miî din adoratorii Atî rYn»ndy-seîn irnneAe ayî în temjiAYrÎAe ayî Dimnezey ;ayî BT>zyt însY<pAayî de dîXYA ayÎ înneAenyî mi uroijiî, dreri»tori mi SYnnYiuî, bT»tri»m mi Konif, bogayî mi sT»raqî: toyî rostea ky smerenie nymeAe Iisys, U KYnoaijieyî buî ? îa qînstiyî boi ? in» inKredeyî boi ayî? qe ^eA •’ o s> <fiyî nebT»rbtorî în sea-irib au aqeasta ? uredeyî boi ut» o AYine întreagv a st» se a$Ae în n»tT»qire, soKotindY-RT» nYinaî ne boî întrt adeivbr?
V oî B’ayî botezat în nymeAe ayî3 uii nrintr’aqeasta ayî ‘fost nriiiniyî în totaAitatea nenimT»ratT» a aqeAora qe s’ay ‘f hKYt saîf m»“ dT»jdîiesu a se ‘faqe BîrtYom1 s<finyî3 «feriqiyî nrintr’T»nsi A, nrin dYXYAAYÎ, nrin ky B'i>ntYA ayî. lleir try aqeasta aiieyî nymeAe de Kre~ ipin ; dar Kînoaijieyî boî ne Xrf stos ?
Pe u’ayî anroniat de sfinteAe
j aAtare, qe a simuit inima Boastrb
i îri nremea qineî ? ‘fost’â ea nrb-i	,
trynsb de simţi mente negrfbite5 | KT»nd în iiYbAÎu ua într’yn aAtar j trebyia şt» nriimiyî ne Mîntfito*? rYA în AT»Yntry BOStrY ka si» in» ‘faqeyî în tryii mi in SY‘ffAet ky di»nsYA însYmî ? Kynoaijieyî boî ne Iisys?
Vedeni’A Kb yneijie syWAetYA BOStrY nemYritor ky DymnezeYA qeA bîy, ky tatT»A YnÎBersYAYÎ5 Kare este mi aA BOStrY. Vede-uî’a kt» Yneijie zÎAeAe KT»Ai»to-rieî Boastre.m>mT»ntei|iî ky zÎAe-Ae Yneî aAte BÎeyî, a uT>riia noar-ti> b’o desKÎde moartea ayî. As-4>ca este Iisys, Fîîya ayî Dym-nezey. Unirea SY^AetYAYÎ ky Dymnezey mi ky iieqniqia este Re AÎyia Kare ne a jţresKît: Rî&naqeastP,bntT» Kareîn^iinueazT» mi îmnAÎneijie aqeasti» ynire e-ste R e a i y i o s i t a t e a .
în eîrsta BirtYteî mi a jyneycî în mijAOKYA netreqerÎAor saAe însY‘f‘fAeyite de îndeAetniqiriAe saAe ati»t de $e AYrite, seamvn, kt» ar <Pi nrea mYÂt a qere de a a sy^-^Aet a se xotT,rî mî a se da în. try AYKrarea ky dinadinsYA a Re-AÎyiei. Ama şeam'bm» st»‘fie n» îndoiaAT», Tbnsi» Bedeyî kt» sea-mT»rn» nrmaî, iar nye mi în ade-BT»r* Ilo&te qine sa st» zîkt» kt» nrea mYAt se grT»bemte a dobtn-di nentrT tot d’ayna Ainimtea dyxYAYÎ, seninbtatea sYf^pAetY-ayÎj ‘feriqirea qeadin întrY ? Ny
( 139 )
ky adenbrat. Ny e ninî o nîrstb în irare si» zinb nine-ha kb Re-AÎnia se rrotrineme maî mjAt o-mvAYÎ. Un bbtrhn nieţos ky e-luanie în<f>bymieazb yn şneKtaicoA resrieKtabi'A; o nuini. în ry-gbniynî o nrÎBeAiiiie aţin rotoare: bnsb yn tiiibr reAÎyios, o tîivbrb nietoasb, îîy synt mai nyyin resiieutabiAÎ, mi aceasta îî <f>ane mi mal Bredninî de iybit în onii a toatb Aţinea.
Kym. se rroate i«a neea ne e-ste serios în Re a iţi ie sb *fie yh AYKry neuotriint ky BÎrsta noa-stri,? Kvgetarea de snre Dimne-zev mi desnre. nenninie, 'avarie-' nbrat, are îo sine yn ne mare ml înaAf, nentrv Kb din toate Kb-te intrb in dvxvA omenesK ea este nea maî adiniti». Insb o assemenea Kyyetare este isBorvA seninbtbyiî neAei maiKYrate;ea ne aiibnb de greuiaAe mi neAe-yivirî, mi arin vrmare asii^yrbua-nea inimeî, ea însy<£Âb înicredin-yarea într’vn Dvmnezef aA dra-rostiî mi urintr’aneasta ardÎKb toatb ‘PriKa desnre întîmnAbriAe BÎeyeî. OmvA neA mai reAiyios este mi neA maî Ainiyiit mi neA maî sigyr. Omu nereAiyios se tyrbvrTi mi înnoatb între o ko-RÎrmire de bvKvrie mi aAta de dvrere; arare-orî eA se asea-mbnb ky sine: nedestoîniK de înPrînare svbt neAe din a $ari> aAe BeseAieî, eA maî rnYAt e ne-noronit de îcbt îndestTAat în #vn-
d ya ini mei. Fbrb a ne #ane no-sornorîyî mi Kîrtitorî, reAiuia din firotittb este adeBbrata îndestY-Aare a nAbneriAOr noastre; mi, în neasyriAe d vrerii ea di* xa-raKterYAYi o statominiev o îm>A-yare, aA Kbrora sentiment este maîdYAne mi myALjYmitor nen-try svWAet de Kbt ori-ne aAtb bYKvrie.
Nv soKotîyî K'i* nrieteniî mi nrieteneAe noastre synt Atnsite de reAitiiositate, nentry Kb arare-orî îi ayziyî norbind de AYkryri /%
reAiyioase. Tn neasyrÎAC singv-rbtbuiî mi Konnertbriî întry si-ne’mî, eî atvnnî îmî YnesK nrbî-niAe, mi inima aî se inimicii, KbYtbtyra aî se ardiKb Kbtre ner, sv^AetYA Ai se nAeanb în ain-tea ayÎ DymnezeY. Tot ne are omya maî mare, maî sf bnt, maî deAiirat este ReAÎnia, mi inirne-Aor ky adenbrat reAÎyioase iiy Ae nAciK a’mî 4?ane o «fniAb ky dbnsa. Fiemte nine m»streazb anest aykty de mYAt nrey în ao-kya neA mai asKYris mi mai ky-rat aA <?iinyeî saAe* Fieipe nine îmî KYnoaijie reAayiiAe mi da-toriiAe saAe Kbtre KreatorYA sbY. IlentrY ne darb sb toc Borbea-SKb de dbnsYA 4>brb înnetare ^ Yiia na aneasta n’ar adine ninî yii 4>oaos ninî sie’mî ninî neAor-Aa'Ayî, ba bnKb noate Kb vnYA ua anesta ar ^i în urimejdie de a nY<Pi bine KvnosKYtde oameni tui ri>Y înyeAes.
Ny jydcHauÎ Ki» synt AirisfjjT de simtimente reAiţiioâse aceia nari, din TniTrinjJ h, din demertT»ciine, ic a' st» se arate Aiminayi saţ na st» dea o donadh desnre dxxYA aof, se iitih ne sine mm» in a^ea stare de a rîde de «PairteAe mi don-trineAe iconsPinuite de biseriin». De iiarte de noi Kîyetarea kt» e-ste iertat Kiî-Raa botjoKori aceea ce este bin mi sPi»nt în ceÎAaAyî oameni. Kt»cî Kiar acel batjoKO-ritori, ky toâtT* ymyrinya Aor, not st» ilustreze în «pyndYA svf-‘pAetTATÎ Aor nisce seminye de reAiyie. ZÎAeAe nenorocirii, a-nronrierea morun, amerinyT»rÎAe yrsiteî ii Kiann» Aă ryn»ciYne. A-ceiyia niaricarî ay rîs adesea de nraiuiKa nieti»uii (eBAaBieî), Ae nip rî11rly a mi se micim» mi se roa-n» ini el. Ei «ari se <pT»Aea a ti.n»dti nemyrirea SY<P‘pAetYAY^ nine nremea mi aiţieanti» ky nea-stîmin»r* necnicia, iientr* io» în* Kredinjjarea ce ay desnre aceasta tiy noate si» «Pie isronin» din Kyyetarea aot. IUi însiuii ate-*a, de se a Pat» Bre xnYA, uii eA nrede în Dymnezey; înn»YtT>ni-tyA ce a mal îmnietrit mi eA în taina gîndYAYÎ st»y nrede într’i»n-sv a. Demonii însutii, zice Sicriu-tyrâ in»*Kred kt» este Tii Dsm-nezeţ mi se înrrozesK.
ReAÎyia este o trebtinyT» ne-desnT»ryitT» de «Pirea omeneasm». Ea ny este nici isnodire nici «Panii* de om, ci resyf'pAarea, uyye-
40 )
tarea, niaya însYfnV a d yxy ayî. Ea nv e asemenea o anbre a ye-nerauiei say a RCâK yayî nostrv, kt»cî toate yenerayiÎAe ’mî ay a-BYt reAÎyia Aor. Ea ny AOKYÎer ipe nymaî între noroadeAe ceAe ciniAÎsate: mi IndianiA seAbatiic, dinKOAo de Ocean, icinoijiea Re Aigia mal nainte de a «Pi eA ky-nosKYt de Axmea ceaAaAtT». liste ky adeirwrat kt> ideÎAeAYÎ re-Aiyioase synt întyneKate, si»race, mhryinite, nesTiBirmite, iientrx kt» mi înueAeyerea ayî a «Post rhY iiOBT»iiyit'H mi iiYterÎAe dy-
xyayÎ shy nYnin denrinse mi riy-uin descoAtate. Ast-4>eA era mi ideiAe noastre reAiyioase în anii nrynciei noastre. Irisi* asti»zî KT»nd înneAeijerea noastri» s’a rm»rit mi mintea sa AYininar, KredinyeAe noastre ceAe din ko-niAline'ni se nar ky adeBi»rat HoniAhreijii mi Brednicd de rîs. Ky toate acestea m»nd seAbati-kya SAT»neirie Kreatxra în aokya KreatorYAYi, mi în aok de o i-nirm» sdrobiti» mi înfrinn» eA a-dyce sure jerfP'h o înjynriere, mi aţyncî Kiar nrincitiYA ce îa no-BT»yyiei|ie io»tre aceasta este Re-Aiuia simtimentYA ce’A însYtP‘pAe-yeiye R e a i y i o s i t a t e a, Kare este îînnreynarea dyxvayÎ st»y ky «Piinya neBT»zYtT», ne ci ni kt» mi neKynosKvtT». Uria din ceAe inaî mari «Pacer! de bine aAe Beni-rii Mintyiiorvayî nre in»mînt ieste kt» a uob'hyiit sy^pAetYA o-
meneSK (levAa întxnereK Aa ax-mim. de a a AXKrxri trem»toare Aa AXKrxri statornice, deAa rătăcire Aa adein.r, în stfirmit Kă tA-a mîntiit de îmiiărăiţia răYAxi mi a irbKatxAxi, mi ’A-a bărat în aAtarxA Drrnnezeeiţiiî înjţeAeu-cixni.
AceAa sinrsr trăieipe tfără re-AÎyie nare este AÎnsit de între-bxinuarea minimii sax se îndoielile de toate, acemtia mi xnxA mi aAtYA iiătimesn de Bre-o boaXă a minuii.
AnAei;area Kătre îndoia ah se ÎHeijie mai obicnxit în enoxa ce este între noiiiAtrie mi Birsta bhrbhteasK b. Foarte adesea se a‘pA'1» în koiiîa k re di nu a mi o nie. tate koii’ia ăreasKă mi tferbinte Ue xrmă în intrarea sa în a*-■ ine, tin'hrfA ar sunat în mijAOKYA ceAor AaAul tineri, încene a se gîndi mi a cerceta singvr nii na-de în îndoieAeAe reAÎyioase.
Dana mania îndo.ieAiî in materie de> reAÎyie se ineipe mai kx deosibire in aceasta* KÎrstă «blid <j.ăKY Al biţi ae înueAt rotoare îiij1 ax desiiOAtarea Aor, iiy Ba Să zÎKă K'b tînărxA, say tînbra ax ajxns Aa cea mai înaAtă trean-tb a jxdeKăiţiî; Kăci atxncî a“ bia es din tfameAe KoniAărieî HeAe dinţiiy Kxnoijiinne ce es. nerieuiţa Ae-a dat. asxnra AXinii^ asxnra natxreî, asxnra xrsitei, sxnt tfoarte mărginite ; jxdenaîa Aorabia este tf >rmat'K IlrincinxA
îndoieAii Aor este dar în ne de BÎrntirea KxnpijiiniţeAor Aor mi în aiiAcnarea nrematx rată (mat na-iute de Breme) a tfaKYAtT-iţiAor Aor.
în aceasta. BÎrstă, KÎnd înţţe-Aeyerea încene a’mî Axa nxte-riAesaAe, mai obicnxit a a st. ci-ne-Ba a domni aAe i may i na-ţţ i e i. MxAte AYKryrî ce atfAT.ni, sax axzim în KonÎAărie, Băzxte de mai aiiroâne, nx not st» în-destXAeze cercetarea, mi se a-rată rieBrednice de Kt edinuT., sax îmurotinitpare ia"Kxnoipinţţa ob-ijieasiţă, mi nrin xrrnare Ae arxn-ht>. De aceia încene cine-na a’mî inuinxi aAte doKtrine aAe biseri-ciî, mi uretinde a Ae sxnnxne mi acestea cercetării'. Ilrin trmare se naşi? iîndoeAÎAe. încenem â citi Răriţi tfără a mi nare trean-t h de stimă merită axtorii Xor. Lxbin niiţie jxdeKăiiî ne d a’ntre-gXA drent KXBÎnte destoinice, ni-iue Axcirî de jlxx, drent teme-' ixrî, niijie năAxeiri drent adenăr; de Tilde îSBOr-ame xn^ amesten mai mare. I-ndoia’Âa se tface mai tare mi instfîrmit arvnKăin toate minx Kredern nimin. Ast-tfeA omxA nade în nereAÎyie, nare e-ste starea cea mai tristă, mi cea mai txrbxrătoare din toată nia-yaomeneasKh. Este txrbxrhtoa-re nentrx Kă e îînnrotiBa natxreî, adină în înîirotieire dreantă kt tfirea dxxxAxî nostrx. Această stare mmie toate AerătxreAe «a-
(f/,.g)
re ţnesK sy4M;ĂetYA ky Ayîofya BÎeiiil saAe, ky BeqniKa asî nre-yrsire. Ohiya se af at> atingi sin-rîratiK în ynieers. FiinueAe re-AÎî.iioase i se' nar niijie amnbpi-torl. Lyrnea, eKsistenija synt nen-trY rlTiiisYA niipe întYneKoase ri-qityrî. Ea ny se mal KYnoaipe Biql ne sine. Niqî o dyAqeaijT» ftial, mYAt în nAT,qeriAe Bieijeî, niqî o mînrîere în dYrerî. Dore-ipe atynqî Kredinya oarbi» a ko-ni Acriei saAe, mi sunate neny-tinya de a se mai îiitoarqe într’insa. Oxteazi» dym» AYininb mi odixivb, mi ky toate aqestea 11 y are niqî riyterea, niqî KYte-zarea de a KT>Yt» nane a în Muta yneî Kredini|e qe îmnrT»-ipic îndoieAÎAe SaAe mi îa asi-gYrb.
Irîtr’o stare as«feA de nenoro-qitT» oinyAse a&AT» rieinqetat în-tr?o AYnti. ky sine, mi ny ajynne niqî o daţi» sure a nytea a se înBinye nentry kt* îiîmaipe din tn»AY4irî în n'bAYqirî, nentry kt* în aokya AYKryriAOr qe nimai mintea noate st» Ae AYmineze, ia mostra sentimentYAYÎ. Neny-tînd st, irbtrynzi» ky imaginaţia AYKryriAe qeAe Beqniqe, ar Brea St. se asiryre desnre tfiinija Aor Ka desnre a AYKryriAOr întmia-te rtii BT»zYte. Ny întÎAneipe de itl>t KontradiKîiiinY noate st/jiii «PâKT» o idee desnre dYXYA st»y mi ky toate aqestea n’ar nYtea st> tarhdyiasKT» minynea ayktt»-
rÎAor ayî';. înşir se Îndoielile de* snre «Piiniia mi AYKrarea nAim, de minynî a ayî Dnnnezey, nen-tr? kt» ny a‘{>A'b niqî yiî aykty ky Kare st» mi’A asemyiasKT» mi nrin yrmare svujî’a în'frbni-meze. Ky toate aqestea, întfie-Kare zi, Dfmnezey.ne de.snone-re mărimea mi drarostea sa nrin «robe din m,¥ntry mi Ki'&r din atfarb. Intoismai nreKYm mi dy-xya nostrY 'ni se desKOiiere nrin KY:jetT>rî mi nrin KYBÎnte. Ama dar natYra-mi nederea AYKryriAOr aAKi,tYesK KYBÎnteAe mi ky-net'brÎAe qe DymnezeY îndrentea-zh Kbtre dYXYA omenesK.
vSqentiKYA rremaiiie Ki»nd noic ipe si» nazi» qine-Ba qeAe netn»-zYte ; ini st»’] donedeasKb ‘fiinna m>mrbnteasKT> a ynYÎ aykty qe, din 4>irea sa, n’a-re niqî Yn aine* steK ky ii'bin'bntYA. Aqeea qe eA doreipe sb ipie, qere st»si o ssiyie mi svî o doBedeasKi> qine ea tPrb-ri, tbgbdyire. Fiinya mi Kîrmy* irea ayî Dymnezey ne sînt des-Konerite nrin însYiiiî D y m-ne z e i r e în AeniAe KYijet bri-Aor noastre, Kare ne noBhLfîesK neam>rat mi ^bri» abatere KT»tre dînsa, nrin orranisaiiia dyxYAYi noştry. Ama DymnezeY se des-Konere Kiar în natyra noastr'i». DeAa înqenytYA neamYAYi ome-nesK toate noroadeAe ay KrezYt în DymnezeY, mi 4>t>h» a se ky-noaipe, say a’mî îmm>rtT,mî ky-noipinj,jeAe între sine.
în şKri&riA-e tYtYAor <i>iAOso:$i-Aor îmnresm», îiy a^AT» qine:Ba asvnra lninrhr,hyiei DYmnezeiriî Yn KYR^nt mai sirnnAY mi maî adinK de KT»t âqeAe qe Besteijie DaBid ky 3000 de ani auroane, KYBÎnt isbitor ini deijientT>tor tot de odan» mi nentrt dYXYA ay-minat ini nentry KoniArt»rie. «c VIeA qe a ST»dit Yreisiea, imn nY Ba aY-zi? neA qea înKinyit okîya kyiîi hy Ba nedea ? »
Mea din tiriY îngrijire qe tre-bve st» ia qine-Ba sure a se tT>-m'hdYi de boaAa SqentiqisrciYAYÎ mi de nereAi iie este de a se des-^aqe ky totYA de îndoieAiAe saAe. Este de trebYÎniXT» a ’iirî rîsini qine-Ba în sîat» gîndYriAe, mi a se den brta AYnî întregi de aqeAe sne-KYAayiî «fon» temeÎY asYnra mi-stereAor reAÎ.ioase ini asYnra AYKririAor mi <PiinijeAor din ay-mea qea neBijZYti,. Nymaî atYnqî st PPAetYA îmi renriimeipe nYterea mi neatîrnareâ Kare' îa «fau des-toiniK a KT*Yta adeB'hrYA. Attnqî, adesea <lh>n» a5A KT>Yta, dtxYA a^AT» întrY xnbnire ne DYmne* zeYA siiYj KonsoAauiiAe BÎeijej «fiitoare, înKredinjiarea, naqea, des^htTirÎAe din A^YntrY bac sy$-^AetYAYÎ. Atynqi tnrieAeye qine-Ba qeea ie era enirmatin; se miri, Ki»qi n’a nY.tYt KYnoaipe simiiAita-tea înaAti», AYmina mi adeB^riA doKtrineÂor ayiIîsys. EBanreAia se$aqe nentrY ininrb o nYtere sie mi dYmnezeiasKijo PeKYnoaijie
qinevBa in» niiniK îiy e niYritor în om de KT»t nima! aqeea qe îneaKi» întrinsYA rÎBna nemuririi.
PeÂij.iipsitatea este o AYminb qe AYmineazi» AYmea întrean» a dYXYriAor, 4>T»n» dînsa nretYtin-dinea este întYnereK, amesteH mi dT»n>m»nare. SifntimentYA re-Aigios întOKmaî dynre kyih înti-nereipe nre bT>tn»n asemenea db mi SYv^AetTAYÎ o tinereije, o iiy-tere bT>rbT»teasKT» mi îa arnn» ky înyeAenqiYnea nYbreajjT» a BÎrsteî qei matYre. Tîm»rYA, tîm»ra în reAauie ky DYmnezey mi ky Beq-niqia, se siAesK a ky;, eta, a Bor-bi, a AYKra într’Yn Kin erednÎK de objetYA Aor. Konmtiiniia Ae di» dYAqea mT»rtYrisire nrin nare KaYtT» st» nAam» mi în taînT» înaAtYAYi jYdeKT»tor; ica st» se noarte Kirire AYme na mi KT»nd ar <£i rbsiiYnzTjtori KT»tre aqeAa KT»tre Kare iiYteriAe m»m,bntYAYÎ mi eAe Bor asea a rhstiYnde.
Ky KT»t înmiim în BÎrsti» kt a-tita ideiAe noastre reAii,iioase şe AimineazT» mi înjjeAei.îem mai bine KonrinsYA KYBintetor atî Ii-sys. DymnezeY ni se aratT» mai strbAYqitor în minYnÎAe in»mrbn-tYAYi mi aAe qerYAYi, mi nroBe-dinija sa mai mare în Kornbina-rea YrsiteAor noastre.
St» ne sÎAim dan» a ni>stra Bioi-qiYnea simtimenteAor reAidioase, însi» ^T»rT» ane ^t»aî ky dT»nseAe-Arate-se nYmaî iirin resneKtYA KT»tre aYkjYriAe neAe s<finte^ nrin
mÎAa nenlrx s AhbicUniAe <i;raiii-Aor nomtri, nrin jxdeKi>{|ÎAe Boitoare de bine asxura anroane atI noştri, nrin rÎRna ky s't'brx-ire KTjtre nrieteni! nomtri, nrin iertarea nenxtiniieAorma! mai,iiAOT mi bT>tn»ni Aor nomtri, nrin Kobo* rbmîntXA Ki>tre mai mici! nomtri, arrintr’o statornicie nestrbmxtatT, intri tmnAÎnirea datoriÎAor noastre, urin Kxrnmxt în nA'bceri, răbdare în nenorocire, xoti>rîre în Kaxsa bineAXÎ, mi xorj-oare însPîr-mitnentrx n>x mi neAei,imre, ini însxmî KÎnd ar nxtea st> <Pie st*-Birurile sxbt m>ATA tainiî.
InsT> omxA e SAab. NobiAÎAe simtnnente se timnesK, bxneAe iirincine se xît-b. Viaya din toate. ziAeAe kx osteneAeAe, dx.re'ri-Ae mi HATiceriAe saAe ne sxbjx-gb mi ne ixine înaiioî în Konrin-SYrÎAe de jos iui nroaste uare sxnt ArbKamyriAe rremaAeAormi irbKatXAXi. Ne trebxe tbrie na stj mtem emi de aci; mi -dawa nx intim st* o dobîndim, de ce mer e ne înjosim nîm> ajm em în treanta dobitoaceAor.
Vreyî sh mustrau! în sine-Bb ntrx toati, BÎrtxtea sa sintimen-tYA reAii.rios? rrbni|ii’A în cea^ sxriAe singxratice ce nxtojiî a-Ae Kons^injj'i întrT Koncentrarea Snsine-m», Surijiniyi’A nrin citirea SKrieriApr bine rtXB'bntate ini bine simuHe,-1 nrin a sf’inteAor BKrijmre mi maî uîftos nrin fciaua avî	tui nriju deaaa
mergere Aa SAxjba cea sl>hntb îmnrexnrb kx obintea.
IIoBeijeAe aceste şxnt xotc^rî-te a da niaya în boi simtiinentx-axÎ reAÎ ios. (c ReKxnoaiJiten! înec tr’inseAe gAaşxA tatbAxî mi c( aA maici! noastre, aA oameni-cc Aor cinstirii ce ne ixbesK, ce (( doresK desbBÎrmjrea mi adenh-rata Boastrb 4‘ericire. )) ReKxnoa-mteii!întrn’bseAe gAasxA . enera-uiiAOr nare din 4>xndxA monnin-teAor BorbesK inirne!noastre; rAa-, sxa aAemiAor Kar!, din sîniA Bec-niciî- fericiri rt, «iarm, a dobîn-di xn aok nxox în mijAOKYA Aor. însi> aceea ce trebxe st» Aiureze asynra Roastn» mai ki intere deivbtcitirşa mi KXirinteAe este o îmvrtxrisire din iniim*'KTitre Dim-nezex, uare este nrg uciinea. Nici o zi sii nv treaui, $brb st> Aase xn ceas sax ce a nxyin K'bte-ea minxte în nare sfb bt> nvbrtxri-siy! înaintea ceresKXAXi Bostrx Il^rinte, a nem xritorxAx! eostrx nrieten. Dimineajia u^nd som* nxA b’ş dat înano! nxteriAe noastre, seara maî nainte de a în-uide nAeoniAe, îmurexnan! -dx-, xx nostrx kx dxxxA ce însxff^Ae-liemte Axriiea; rxraui-B'b, iuxaiix-miyî, ‘Kgiidxiui o BÎani. mat S'f'bnt'b. ZicejjTKa Ists, kx dra* goste kx înKredinyare, kx întrea* gh rrbrbsire de sine (( ntbrin-te, faivh'sea ta boc iar nx a mea» m’anhrb Kâ SoAomon, «a n do* bîndiuî mJmmiao irarininteiut!
dea initide. lueoitive imnrcyna-yî dîXYA eostrr kt dyxYA ce însy<pAeyeiţie AYmea: r*gayiBă, mYAyymiyi, «Păgbdîiyî o Biayă mai s<Pbniă. Ziceyî «a Iîsys, ky dragoste ky îrîKredinnare, ky întreaga nărăsire de sine: cc Ilă-rin te, «PaKăse ata Boie iar ny amea» rYgayină Ka SoAomon, «a st» dobândiţii nY bxnYriAe nămîntencyii iui neritoare, ci în-yeAenci ynea mi tăria trebYÎncioa-se snre a înBinye greiuaAeAe iui natimeAe noastre, BÎrUtea uii nri-AejiYA de a «Pace tot bineAe n*tin-cios, iui de a bi> anronia neîncetat mai mYAt K'btre desăBirmi-rea tatăAYi BOstrY nare este in ceryrî.
ReAiyiozitatea KreijiineasKă este rÎBna bineAYÎ mi a înyeAe-nciynei nare Kreijie în dar înaintea Aii Dîmnezef u i a oaineni-Aor; nentrY Kă înyeAencÎYnea ny’uii are isBorYA îiitr’in SY<pAet înrăytăyit iui iiy AăKYeijie într’rn trîn îiiKinat iiămîntYAYÎ. însă SY<pAeteAe ceAor drenni sînt în mîinue ayî Dîmnezey, mi nY se AasT> a se obosi de sytferinye.
DYmnezeYAe eecnice tui dreu-te! DYmnezeYAe aA stfinyeniei, reAiijiozitatea KreijiineasKă noa-te singYrb s'b mi» uoRăyyiasKă ne KT>rbriAe dreutăyii, aAe ne-niYrirei mi mînuirei; nftea-BOÎY eysăo Yit? iiYtea-Roi? Yitîndite ue tine să mă abat din stfinteAe AegătYre ce am ‘PhKyt k btre tine, PERIODUL I.
st* ny KrnosK «faceriAe de bine ce ai rbsnîndit asYbrămi, asy-ura iiărinjiiAor mei, asYnra «Pa-mÎAiei meAe întreyi? mtea-noiy st» yit ue Iîsys, DYînnezeesKYA urieten aA sî pAetYAYi raer, nea-ceAa isare m a noBăyyit k btre tine urin desKonerirea adeBărîAYi, iui narea sY<Perir, nentYr mîntyi-rea mea, o moarte de bynă Boie
uii miAOStiei>?
Ny- ny, nici odată, Kăci Yna na aceasta ar «Pi a mă îrbrăsi ue sinemi, iui a’rni tăgădyi uiîntYi-rea. Mă boîy Aini KT.tre tine, o aa mef irbrinte! ririn mijAOKYA a-nrbyiriAor Bieyii boîy să nY încetez nici odată de a «Pi aa tăY. Voiy ardina OKiÎKbtre tine iţind îmi nei trimite ccasyri de bfky* rie; mă boîy snrijini de tine Kind în ziAe de dyrere mi Aa nesoie boîy <Pi auroane de a nierde nădejdea. Ilentry k b ti ny mi* aei nărăsi nici odată, o ijiîy urin tu-KredinyăriAe ayî Xristos iui în-syiui urin înceruarea itieyei me-Ae. In minvtYA desnăryirii de trynrA mef, KÎnd myrindeAemi bize Bor bine-KYBÎnta nymeAe tăY nentry cea dyiiă yrmă dată, ne acest nămînt, boîy înyeAcye Kă tY noyi mi ny Boeijii nici de-KYm a mă Aăsa mi amă riărăsi. AstfeA SY«pAetYA mef se Ba nf-tea a se desiihryi de trui; însă dyxYA mef ny uoate a se des-iiăryî de tine, o iiărinteAe mef nare cipi înceryri! te boîy KăY-
19
(U6)
tta DxmnezeYAe în tfautcAe taAe în mimniAe ky nare ai îmnAYt YniBersYA. Voix strebate nîm»
Aa tine nrin desnonerirea ayî Isys Xristos, DYmnezeesKYA meY MT>ntYitor. Mt» boIy anro-niea Mitre tine nrin ATitrareaeir-txtei, nrin groaza de ori qe are asemănarea inbitaUAYi. Dxnine-zeYAe neimzYte, dar nare nezi totYA» Kare eijii de <£aijT» nretx-tirmineami nare stai anroane de inima «fiiAor tid, tY Kxnomi sati-biniYnÎAe meAe, xniYrinya mea mi desimea mbuateAor; întfbreijie-mi) ky nirtYtea ta, snrijinenyb nrin darfA tiiY Ra st» nY Raz în amib-ţiiri mi na nY KYmBa sti>nînirea simyirÎAor de mertT,mYnea, trY-*Pia, des<Htarea, AinrYinirea, xra, st* im> dern>rteze de tine. Dtm-nezeYAe aA nrin^iei meAe, tY Bei $iDYmnezeYA bnbtrîneijjeAor meAe. Unit ky tine nrin IisYS, am dobînditmai mYAt de kU coate AYmea în treagT» s’mi «fTbrb-dYiasK,h;KY tineex am naqeasx-$AetYAYi, tY îmi desitoneri xn o-rizon strhAY*iitor diuKOAO de în-txnere^ÎAe BÎeyei; dinKOAode cre-me mi de BijeAÎi tx; îmi desKizi noryiAe mînuriei mi a ac Ve^* nmieî.
GFLOZIA Şl RASBUNARE.
Skhy deAaRio Ianeiro din 22 Iya ((A<ii s’a IntîmnAat o înnregiv-rare Kare a uminYit *iea mai Bie minutare*
((Se-sorbea de K'bt'bea ereme nrin adtMiriAe *ieAe mari de kt>-sT>toriaqe e ra st» se faKT> amar-itizeî de Osara, B'bdîB'b InKi» $rx-moas?>, ky KonteAe Aa<?ods de Giinira, tîn'br de 23 de ani. Oamenii Borbea în taini» kt* a<ieas-t% iti>si>torie, Kare din nartea măriţi zei Bine din amor, din nartea tlm»ryayî era soROtiti» nxmai Ka yn mijAOKa’ini 4?a<ie o stare ky aBerea inse minatoare a «femeei ky itare Brea st* se însoare. InsT* kt toate ktj KonteAe rixniga nx sim-yia rii^i o anAeKare de draroste K'btre marniza, iiy nxtea mueoa ziiti» KT» inima ayî uy era nri-imitoare de tinere simtimente; ml ky toate îngrijiriAe ’ae acea ita s,basKYnz,b de Axme sA'bbi'rixnea mi dragostea sa, Inşii togi inia iiatima *iea mare are nentrx Senora Rinardina Soares «iea din tîix baAetim» a teatrYAxi qeAxi mare,
<c Rinardina este o tîinbr b nor-txreznb, aA ifbria dany, amestÎK de grayie nii de desmerdare, a zT>m><iit a<ri KaneteAe tttXAor. KiiiYA ei 4>T>n> de a $i rerYAat $mnos are însi» o 4>rymyseye deosebita, mi nimiK nx noate st. se- asemene ky esnresia eie ini cbtrYnz'Ktoare a OKÎAorei *ieAor nerri. îlantomima eî nAini> de întregime; de Carmen mi de ade-bt>t înAesneipe Ksîeaa nxtea st>i nreyYaisK'b desTiBÎrmita $rxmx-
sejje a braijYAyi mi mAăbirea taAici neAÎi mai eAerante.
într’o seară, sînt auym ninni zUe, Rinardina trebyia să joane Ta toa de baiaderă într’o one-n* nTQi» iui s’ă îniţriingat kt» ea ua dăniiTi BestitTA dana k a x y -Ka. IlybAiKîA s’a adynat mîA-Uime Aa treatry, mi ey n’am ră-mas mai jos de KÎtnybAÎKTA, mi ra’am dys iui ey st» bt»z. flînza se ardÎKT» mi ea se araţi»; toyi *nnen a bate în ^naAmeV. .. A UAaydeAe se înnoesn, idnd s<?ir-uiind dan||TA KaxTKa, ea liăinia Ki»tre Koborîm însoijind sromotyA ^eamnaraAeAor ( KastaneteAor ) kî o minutare domoaAă mi abia simijită, dar în momentYA Kind saATta, de odati» sKoate yn ijinăt nătrynzător mi Kade răstyrna-ti».
“ 4ei mai mTALţi Krezyră Aaîn-nenyt Kă anest ijinăt mi Aernin este yn roA, însT» KonuTAsiiAe ’mfiinijate sybt Kare se înKOBoia, yiiieteAe s^îmiitoare, desamăviră ne nrÎBitori mi Bi»zyn» kt» s’a în-tîmnAat neea serios. Ardiitară ne RiKardina dyne menă... nin„
za nade.
■ /%
“In KăteBa ininyte se răsnîn denie Borba în narter mi nrin ao-je kt» asynra Rinardinei ay aryn-nat am» tare, mi ay arso rrozas. Nt noate sine Aa si»’mi 4>aKă o idee de <f>triaue tferbea între to-yi nrieitorii, o «pyrie oarbi», «fără KTţiet, «Pbră objet asynra Kăry-
ia st» se-resT^ve, mi iirintr’a-seasta se-^^^a ini mai groza-bt», ÎnsT» norodyA urintr’o dare kt soKOteaAâ nrintr’o nornire ii-reasKi» înneny a srira kt» ana a-trebyit nerremit st» «fie arynKată de mîna ynei rioaAe... Nymai de-Kit dym» aceasta înneiiy a trezie din ryn» în ryn» nymeve marni zeî de Osara.... Ea $ysese de <£aija Aa teatry .... toiji m»m»din» în Aoja ei,., dar o alAan» goaAă. Zăriră asynra KatbPeAn romii ne era înnregiyryA Aojiî niipe nete n»Abyi, «ie donedea isiiraoa ynei zeme rozătoare ... Nymai rimase nini o îndoiaAăs norodya în-«ieny de neuaz st» snarn» i,:eamy-riAe Aojeî, st» ryni» nerdeACAe, st» n»stoarne mi st» stfimie tot. In mijAOKyA sromotTAyi se ardiită mi nînza sicneî; se arată direKto-tya mi adeeereazT» fataAa eeste. “ Sinora Rinardina, zile eA, se af>AT> îimea mai jaAnÎKă stare; braţieAe, sînyA. «Plryra îi sînt foarte rrozaB arse; e minyne de Ba SKT>na say de ny Ba rămînea say-tin» nentry toatT» Biaua. „
“ La BorbeAG anestea nybAinyA xn»nit de yn adesTbrat deAitînne-ne a strira mi a ST»BÎrini neAe mai strasavante ijinete ini «Pante; nrin nineteAe n»sbym»riî se-ayd strirtri; jos jos trădătoarea! aA-aiî iar, jos! Să trăiasKă reny-bAÎKa!
Ci In nremea anestor îngrozitoare s'iene yn tînăr emise ky
(U8)
grăbi, din teatry; se îndrentase KT>tre oteATA marKisei de Osara Intri», strhbate ky renejYne nrin mYAteodbî, mi mi ajynye «Paip» In «Papi» ky marniza.
“ MiniKati» de aceasti» rene-de ÎBire, dar sÎAÎndYse sii’mi as-KînzT> tYrbrrarea:SKYmiiYA mev Arfons, îi zise ea ky tonYA cca mai Ainiipit, Aa itare?nti»m-nAare sYnt datoare fericirea de a te şedea?
“KonteAe se-Yiti» Aa di»nsa ky ntsce ok! în nare sKÎnteia <pyria, aa STb’i norbiasKi», dar bYzeAe ny’a asKîAti» mi ni poate st> SKoayi, o BorbT>.„ He! eipî boA-nan, sepore, îî z»ce în sfirmit marKÎza.—Uli Rinardina Soares? mYrmie încet ti»ni»rYA SK'brnmind dinyiî.— Riicardina! zice marai-za zîmbind, e o ti,m»ri, nersoani» ky ati>tea taAente ce nybAiKVA ny na riYtea nici o daţi» s’o nre-imasKh ata>t Ki»t merita s'b'fie.^ illi marniza se-trage mi se res-toarin, într’o Aene mOAatiKT» ne dioanYA st>y.
“ AA^ons se mai yîit» Aa di»n-sa bnKT* Kete-na minîte în tb-cere; ne Yrnn» de o daţii ky yh raas grozaB:,, de Yiide ai, Se-nora, aceste nete ne roKiea dY-mitaAe? nentrY ce’yi este roniea arsi>^.., în zadar o Bei ti»gi>-dri kt»cî agreste nete te nîrhSK...
Dîmneata ai si»BÎrmit neAeg'm-rea!„— Ei bine, zise marniza, îngroziţi, de SYnetYA graiYAiî mi de KiiYtTitYriAe «pYrioase aAeiton-teAYi, eî bine, ef... Dar de este o neAegmre, este o neAegiiire de amor! mi întinziindY’invbini-Ae se siAesce si»’a asti»mnere. KonteAe i»nsi» ne Kare aceasti» desthînYire îa adYsese într’yn naroKsism de tyrbare, îiYse mi»-na ne o nerni», o arynKi» în ita-nya marKisei mi încenY a o astY-na ky cea mai mare «pYrie mi iiYtere. Nenorocita biiAiibiinin-dY-se restoarni, o memcioan, ne Kare era nisce Base ky ‘pAorî: aAeargh SAYgÎAe; mi KonteAe «pyge Ka yh nebyn. Nymaî de Ki»t soseme mi nYtere armaţi»; nie-mari, Yn doKtor îndati,, se în-ceriti, si» adYKH ne maritiza în fii3ni») dar, toate <pyrb zadarnice.
‘•KonteAe Aa Pohs de Giyniga *Py ajîns a Kasi» de streaji» Kare îa drse Aa temniyi,.
“ besnre Riitardina nYyini, nădejde af s’o nvbntîe. Ana tare i’a ros arteria jyriAan», mi s’a format Ka in <PeA de aneBrism Kare dintr’în minyt într’aAtYA noate s’o omoare, de nt ea is-bytl onerania ce nor si»’i ‘Pani» aKYm, nare într’aceeami ofeme este mi nrimejdioasi».,,
No. 9.
<b v r u q u k
DE
âlSE Si
JURNAL LITTERAR.
NU TREBUIE A SE JUKA KU FOKUL.
I.
O K'bs'Morie în SI BemoA Din KoniAi»ria mea doriam st» «Pan o KT»AT»torie în ItaAia; noi T»n-srb eram doi, nrieteniA meî Dîy-nre mi er. Noi am «Pi «pT»KYt kt»at»-toria ne jos, mi «Pie-itare am «fi anTt Ki»tre Ş00 Aiiire de KÎeAttia-at» mi ar «Pi iiYtYt st» ne ajyngT» trei ayol
însT» intre am de gind st» «FaK mi între am 4?T»KYt am este yd mynte, mi mYnteAe KT»AT»toriei noastre ny ar «Pi «Post ama de mare kt toate aiestea se mîna aykty ky azi ky mîine.
în s«Pîrmit înqenrrbm kt»at>-toria, mi a a îmeiiYt im» «Pt»k yîy eY KasierrA toM»n»miei. în Mar-sÎAÎa, în oteAYA Ynde ne apAam yn domn nn> ngb ky noAitejjrb
«Poarte mare si»’î snimb o moncdT» mai mare. SuoseÎY nYnra, sT»BÎr-miiy snimbYA mi mi se nare kt» ’mî amiiYS Komoara Aa aokya ei. Ny iutiy KYm s’a întîmnAat, kt. seara KT»tînd în byzynar b hzyîy kt» o noAiteip» mare este în sta-re s'h’yi inteargT» 800 de Aiere* Ne înţoarsen»m Aa Bordo, jyim»-tate rîzînd j^mutate mYrind de «Poame.
FT»KYrT»m ne «pT>KîrT»m asi mi iarhuiî ne anYKari»m st» ne st»bîc-mim KT»Arbteria, dar a doa oarb, ’mi am«Pn»nt umiorrA Aa MontaAban.
A treia oari», ky «lOBa mal nain-teîmiAYasem doKtoratYA, mi nri-etenYA ineY Dintre iar de KYrînd se nriimise în KornvA aBOKayiAor riomîn>m, mi anim îi nenise mi ayî rîndYA st» najrb «Pesta Kare tot d\iYna se nînea ita o stanÎAT» între noi mi între ItaAia. Akyiii zîk soarta îa aAese ne ca st» «fie jnrtpa, In nreajrna BizieriAor se
( 150)
însTri», eatT, Ktm se întîmnAT» aceasti» nenorocire.
Acest nrieten aA mey Dinire era o bim>ta de tosari>ni. D’o tâ-Aie de mijAiac dar bine <pT>KYt, KÎrnrA at! mi trhSTri.Ae iît #orma Tn tot kt desT>BÎriTiire regYAat, dar oKii nAÎni de BÎoiciYne mi de eKsnresie da ‘Pisionomiei asî yn ce deosebit mi nAi>KYt. KamTiinre, nam sbTrdaAnÎK, dar tot d’aina îndemînatiK de a se anbt'a a$t<feA ktîîi interesTA Ia noBT>i|Tia st» se arate, aaea t^rt» mi oare-iiare simijibiAitate, iniT>nKT» mi KT»te o AaKrbmT» în rezereT» nentrT Tn nrieten nenorocit, kt toate kt» aaea o nroBizie tot d’ayna întreaga de rîsTri nebTne nentrT nrie-teniî st»! ce! BeseAi. Ea era din «Pire aAerFTitor mi rata a SA¥ji,ma! BÎrtos KT»nd nAT»cerea de a îndatora nT’A ginea nici o bătaie de Kaii, nici Bre o neeoie d’aAea STm»n»toare Ile AÎngi» acestea, eA sntnea KTrat kt» eA nr nrea se amestem» nrin BirtTgî nrea ’naAte, iui ’Aa «Perit DTmneze* d’a se strimtora Br’o datT» ase arata mai mTAt de ceea ce este. Tot SKonTA aţi era st» <Pie boîos mi neseA Ea îmi soKOteaiiiaiia dt-m» nTmT»rTA bTKTriÎAor saAe. Ft»-n» Bre o sistemT» x'bt'brit'b asT-nra datoriÎAOr oiîitatî în acea-stT» Airae, eA nriimea Biaya kt» o îmnreyiTrare, a iraria n¥i în-geAeyea nici nriciniAe nici s4>îr-niitTriAe, dar din Kare im! ‘P'bcea
întrebTinnarea ne KT>t se nTtea mai bine în «Poaosta nersoaneî saAe, amtentT»nd¥i tÎAim»cirea st»î Bie de sine «P'bra svrni batT» eA KanTA a intra în astfeA de a-mT»rTnte cercetări. Iibind kt deosebire bTnTA, Trînd nrea nYgin n»¥A, rece SAT»Bitor aA BirtTtei, iixyin osîndind BijJÎYA, îndestTA de nebT»n»tor în seann» Aa toate, a ‘Pan» de a’mi mYAgYmi nAT»cerÎAe, de’A cerceta T»nsT» cine a#Aa o narte nrin Kare omTA acesta atTit de nositin se noetisa. MyziKant de minTne kt td gAas din ceAe mai nAT»KTte, ideiAe atî se îniiAga Ki»nd sorbea de arte» nare mai imna! ea aBea ntterea de a ‘Pace a se na-ime entTsissinTA în st*?1? AetYA atî ce aAmintrcAea era kt ţotTA nrozain mi m»mîntesK. Intr’yn KTBint kt aceste deosebite KaAÎ-tT»ijî aAe saAe, bietTA Diînre nr se‘pT»n»d¥eaKT» noate se ‘PieitYî-BaTn nrieten de nădejde, dar Aa dnm era de minTne nym a rare ori se noate a<?Aa asemenea ATI.
în zioa înAi|T»rii a anTAîî 1789 noî resT<pAam aerTA îmbT»AST»mat ba atî Maiv în mijaokta ivbi aot LangedoKTATl. Vedem kt» eT ut staT st» bt» înmir ba Yna ba aAta ce ni se întîmnAT» ne dmn, ‘PeA de *PeA de anrbrTntYei, ci de o daţi» piTAa aokta mi Breme Ynde se nregi»temtenodYA dramei Kon-jYgaA*?, ba KT»ria nrietenYA met
Diynre €y yhya din doî autori.
Noi treKYsem Vezieriî de di-mineayi», mi i»mbAasem toati> zioa: soareAe se 4?t>ks neirbzYt din nartea dreanti» a noastre, dyin» deaAYrile qeAe 4>nmoase. Noantea se anronia ky grăbi», rai ne anYKTb nîni» si» ny zi»rim o touYinyi» Ynde si» nvtem trage. IlersneKtiBa stinsei ky steaoa «frYmoasi» nt sm»îim»nta nmi de
simv drent! zise DiYure, d*m> ^e se sKYA'b nraî Yna din «Peti-raoareAe Kbrora Aeam iirrainyit atâtea dYA'i! miuiKi>ri în iarna treKYti», KuntTbndYAe arii d’aAe ! ayî Fyak rai Pimni, în adym»ri-
j	*
: Ae Aa mi»tyniiinea nrezidenta,
nY s’ar fi îmnetrit si» nr eerse
: o Întruni» de mi ai» BT»zîndyne
starea noastrb. *îe z#ml ty, Don
Kiuiot, nY e a<ii itaserna Moii-
KYin ne Dirure ural ne mine sibt «ierYA strijAY'iitor mi dYA'ie aA LangedoKYAYi. Noi ne mi arynKasem asynra ynyî stejar miirey aA in»ryia înaA-tYA mi întinsYA nîr# se însemna în nerry asynra orizon. tYAYÎ. Tot de odati, ioirea yiîyi nor nosomnrît qe îî şedeam a se întinde mi a se nn»ri, sure a se xotl»ri nymai de Ki»t noateîn nAoa-ie rai în BijeAie, ne <Pi>ky si» mai qenn»m doan» Bom a«fAa o sui»-nare mai Aa adimost de nornirea 1
BÎntYAYl.	I
Mergeam «ii nY nYteam şedea 1 nimiK uiar înaintea noastri». Hi-gioareAe ni se îmnAetiqea nrin ! tY^raoare; Ki»te o daţi» Kbdeam rai Aeralnam de rîs. In s^îrmit în ^YndYA Ynei bt»î, ziirirbin o AYmini» foarte mic, nare o sa-AY* tartm ky Yn Ura de entysiasim ÂAerrar'bm drent Ki»tre AYmi~ mini». Un iuanij mare mi adinu era în erymYA nostrY; hy’a bt»-zYri>m, mi odati» ne uomenirbm în<pyndYA ayî în tOB'brouiie, S'b’yî
| tezinoraiAOr?
I — Ba e KYrat raanyiA qeîn-grbdesie nronrietatea Ynde ne 1 dy^em si» «ieriiiiin osuitaAitate.
! Asta are yh aer aristoKratiK.
i.
! Vom «Pi nriiminî «foarte minYnat.
|	— Negrerait, ama se rai Kade
! dar nîni» atYnaî ia si» eraim d’ani. Ia nYne-te tY nioi» kt» eraţi mai | mare de Ki>t mine rai dyni» ne boit erai cy: apoi lyî boîy da ky toati» eAeranya mi»na rai te boîy trage în sys «foarte deAiuat; a-noi ne oom îndrenta mm Bom iiYtea Ki>tre steaoa stn»AYsitoa-re Kare ne a «îi»KYt si» ne Kon-dYKi» Aa nort.
Dyiit» doi» minyte, ne a«pAa-n»m, sybt o AYnnb intrare a y-nor $rYinoinî Konaaî. Deasa Aor «frYnzi» 4hb«iea întYnenimea non-yil rai mai adînKi», norocire kt. în Ki»mbtîiYA a«ieAei aAee se tot zi»ria aqea bine Boitoare AYrare.
— Aide zise Diynre, rai dea DomnYA Ka mai «PiAantron de KT»t Kon«frayii si»î, nronrietaryA sat domnYA a^estYÎ aok st» ny <Pi
nresT,rat aAeea aieasta kt Kvrse de ayuî.
—	Tinere st, asKTAtT»m, ziseii ev ayî Diynre, onrindy’A Kirad avzi v un gAas de om. Vine 4ine-Ba din nartea asta. IUtiî ki> n’ar <fi bine st. ne soKoteasirb de ‘fhKhtorî de reAe. Ia tas!, ziseif ef Koborînd iwasYA.
—	Ayz yn rAas de «Peinee, resmmse Diynre, mi KT»nd am a?zit rAas de <Pemee tot d’ayna a 4>ost yn semn byn, 4ine mtie? Fbn, st» Brem noate kt, Benirrt in m,dyre st» stT»m de #aj^>» Aa yn randeBy simtimentOA ba Br’v-neî Diane ky Endimion aA eî. (In KonÎAT»ria mea, AYmea în-nhjia MitoAogia) qiii K’am aeea ky *ie st» ne trecem?
Lymina noastn, noBT»uyiloare înqeny a nere rui iar a se an,-ta Ka iui KT»nd Bre yn tryn onaK ini nemimuat s’ar «Pi nys între ea mi între noî, Ny maîera nÎ4Î o în-doiaAT*; nenea HT»tre noîoare-'ib ne din ACKYitoriî ane ayî domini* Mi se m»ry kt» ny i;am made bine st, euiim înaintea Aor în as«PeA de Breme. Tn»sey ne Diynre din drym în Aatyrî KYrînd st» ne yr-nn»m dryniYA dîin,4e se Bor demită a4euitî oameni 4e se nre-îmbAa.
Dar eî anronriindyse de noî, se pysen, ne o banm, st* se o-dixneasKT», mi îii4eiiyr h a norbi. Noî eram astfeA d’auroane în Ki»t UYteam mi tfbn» Boia noastn, s t
ayzim lot, îmureyîyrarea aiea-sta a trebîit st, xotnhrasK h soarta iirletenYAYÎ mey înti’yn kîii «Poarte uiîdat.
—	SKYmna mea «PiiKb, zise y:j rAas de bărbat, am Brea st* tţ Krez, dar ny iiotîy. Okîî yii yî tatT, na mine ny uot st, se amT>ţieasKT». Terog înKredete Aa 4eA mai byn nrieten aA tT,y.
—	TaiKT, resiiynse yn rAas de yn timbry înKT*ntT,tor; de mi synt SA'bbitT» de sy«PPerinyT, say mi de mîxnire, dar iar ’jjî o zîk kt» n’am nimin.
—	Asta e4Îndat! îmî zise în-4et Diynre, mi se nare kt» am mai ayzît a4est gAas meAodios, iui ny e de mYAt.
—	,Si 4e’yi iiasb? ta4Î
—	4e însemneazb a4estT» n»-4ere, uii a4eastT» sPiaAT», întrebi» tatT,A? Krezî-ty kt, ny jht» nyne ne rindyrî ?. Ty sy«Perî mi siiy-nemî orî 4e’î Brea... Aide, BÎno inKoa4Î uiezî AÎngb mine. Ev 11041 y si» te asKYAt... st» liorbim a4Î în na4e, st» Bedem, suine 4e aî?
—	,Stiî kt» e interesant? zise Diynre.
Fetimoara îimeny iar, damor-bia foarte în4et, rai gAastA îi era sKimbat. mi noi ayzirbm ny-maî BorbeAe astea:— In s«fîr-mît, taVK b,.. in tîrbyrarea 4e mi» a «Pat, ny îioty, st* asKYnz... iy-besK, mi iîbesK kt amor.
—	Ny te asiţyode asYiira ^î-
(■153)
nYAii mev, a<fan» nYmai daKa lîoeipi a^î an*ta rn>rerea de n>v nentrY kt, yiiya din simtirnen-teAe taAe ni ’mî-a ‘Post kyhos-KYt. Ty eipi «PrYmoaST,, siam-na mea teorii at,, «line nY s’ar <f>i»Ai de a te dobmdi? însT, ef ort»z kt* om va aiesta n’are o stare de o notrÎBT* ky a noastre; 110-siuia ayî iiy este na a noastn*, mi tv te temi «a nv i;vmna eY AYÎndYnn» dyrn, exemiiAY isa-AorAaA|ii tajji din nani asta, si> nn, îmnrotinesK Aa ‘feriiirea ta. Fata mea, st» ‘fie nvmaî linstit, drenf, mi st* te ivbeasm*:	st*
aibt* o inimi, nredmKh de a ta, în slirmif, araţi,-mi’a mi ev ia «oif nvini iif a a mev.
—	IatT* vn om de minvne, uredniK de cinste zise! Diynre.
—	Ny, taÎKT,; noate Kb în a-deBT*r eA st, nY <Pie atît de bogat na no!; dar ie ne liasT*, ev KvnosK simţi mente Ae dYinitaAe, mi atfan, de aceasta este tn om ie ni se notrineijie nrea bine.... însi, este o stapiAi, Aa mijAOK, Aa nare dvmneata nv te-ai so-Kotit. ... Ea, Bezî d-ta, ca... iiy e «a mine... eA . • . tÎt im. îy-beipe.
—	A! eA nY te ivbeijie, eAÎ mi*i! dar line e ast îmrn,rat saf ieA iiYjiin ast dYKT, saY iirinjj, KT>m* îî e mnine de a se în-soyi kv «Pie-mea? Kare e aieia ie minai ky Raritatea Yniî sim-iiay mYritor noate st, se arate
PERIODUL I.
trY<fani mi mlndrY naintea ko-niAYAYi mev? A! eA nY te iy-beipeî... dar tY eijiî nebYm*.... în s<fTrmit line este eA, aiest tîm*r? ie meserie are? nari îi sînt n^rinuii?
—	Asta e iiYdat, zise DÎYiire, KÎnd o «Petiinban, siiYne KYrat kt, ivbeiiie ne lineea, am Brea st, <Pîy ef aAa«...
—	Asti, iarin*, Aa Bordo, în serateAe deAa Doamna «rezidenta de LansaK ...
—	DeAa mT,tYinemea! strigi Divnre, în lea mai mare mirare.
—- DYmneata îiiî adYiî aminte noate, sK«m jya mev taÎKi*.. .. fliirinpiî ayî, Krez kt, *Aay otb-rît st,’a <PaKb aBOKat... Yn tîm>r... lena rnaî ’naAt de Kît mine . .. eA KÎnta adesea arieAe ayî Pi-cini aA nostry.
—	Doamne ! strigi, ian, Dir-nre, dar asta e o minvne!
—	Ea e nenot aA Doamnei de Lansai;.
—	Doamne sfinte! strigi, iarb DiYiire, Kbzînd în genYKÎ, nt mai e îndoiaAT», ea Krez kt, nor-beme de mine!
—	Tati,-si>Y, era zîk, yn ofi-uer însemnat.. •
—	Anoi nr mai e Borbi,! ef sînt, zise DÎYnre resYţpAÎnd; dar ai;Ym st, sedem line e aieasti, ‘Petimoan, ?
—	Am KÎntat ky dlnsYA aieA dîo itaAian ie DYinitaAe îyî iiAa-ie atît de mYAt.
20
—	Eî am «intat kt zeqe aA- taina dYmitaAe, ai tu gAas dTA-
teAe; de asta eY nY nvi» noqiy qe, mi Îa avz; eipi bogata, a-înin» dYmiri....	qest domn o donedeipe. Dar iţa-
—	’Mi adYK aminte, resnynse re draKY o «fi?... Kînd ar nimi-o tattA; ky adeirbrat ’mi ay at»y- îni?aî ne nyme tatT*-S'i»Y.
dat mYAt taAenteAe aqesîYi tmT»r. — Noi nerdYsen»m KT>teca i;y-
—	SoKrYAe, eipi urea by'n, zi- i^iate din resnynsYA ayî.
se Diynre; dar noate «Pi o stare assemenea ky a mea ? N’am ry-tea st» giqesK.
—	Doamna de Lansaw îi stima dyxYA.
—	Bvn^iatea Dymneaei! Ny KYmna o «fi demoazeAa de Mar-siAau^ am, ny, ea este Aa II a-
ris aKYm.
<■%
—	In sfîrmit, resnynde Koni-Aa, ca semăna kt» nisese okî! ne mine.
—	Am, ky asta eY nY af>AY nimin, eY nysesern okîî ne toate.
—	Uli de KÎte ori ne întiA-neam, eY nredeain ki> qitesi; în okîî ayî HAT»qerea qe simyiam mi ev insyniî,
—- A! e demoazeAa BerAÎnes, zise Diynre; ba ny, ea s’a meritat.
—	Eî însi» mii anrbţieam. KomiiAimenteAe ayî era niipe simriAe noAÎtejie qe se obiqinyesK în AYme. Noi am iiAenat deAa Bordo de trei ayoî..., mi de a-tynqî... ny ’Aam mai BT»zyt, eA ny nvh iybeipe! striga ea nAÎn-gînd.
—	Dar dana te iybesK, dar daKa te ador? zise Dîynre, nen-trY kt> eipi «PryifcoasT», ama ziqe
—	Laşii, ’yi-o sufix, este aqi Yn aykty qe ey n’am mtea si»
îrnjeAeg niqî oda ti».. yn tîni»r,
mi nesimnitor Aa <PrTmyseijiAe ‘fii mei!
—	Dar Aa Dymnezey! nymeAe ei, zii ne nyine tatT» desnatyrat! Kyrn se noate asta nyineAe Yneî ‘fiî'ie iybite si» ny ‘fie tot d’ayna în gyra ynyî tats^
~ Odixneipe-te ‘Pata mea. Kredem'b kt» atinqi mi» boîy o-dixni Kind lyAia mea ea «fi ‘feri qit'i*.
—	lYAia?... lyAia, Kare IyAieî Aa draKY! nimii; ny noqiy st» a-‘Pay. . lyAia? Ny, ny’nii addîK aminte nimiK.. . Dar qe’mî nasT», soKTYAe, ey im» înnrez ky totYA dymitaAe. Dymneata eipi qin-stit; dYmneata ny Bei <Paqe abYz ky nosiyia mea, Ka st» rm» amv l eipi... Ama, «PiÎKa dymitaAe e-ste de minyne... mi e înmeAatT». Mie zioa noaritea gîndvA tot Aa dînsa ’mî-e, ev ny trhesK de KÎt nentrY dînsa..,,. însi» ev o nre-simij. O «Petimoâri» qe riAÎnne sybt Konaqii qeî mari în uremia yneî noimi întyneiîoase, Borbind de iybitYA ei.... îi trebye yn ro-mann, eî bine,! Iyaîo, îa bc! a-
^ 1 00 j
Bea. Ny mai e Brerne de nier-dyt.... Vino IlaYAe, st» emim d’anî, «Hrb st> ne eazi, nimeni, de Ba li ky iminijT». .. Ny mÎY ne mai lan de zfbirb4eaArb, de b'YKvrie, de xrhnire.. . . Dimne-zeYAe! DsmnezetAe! *ie intim' ha are ! ...
—	Dar KTjAT>toria noastre in Ita'Aia?
Sîntem aKvrn Aa a treia kt.-Ai>torie, KÎnd boiţi ajYiiţie Aa ze-*ie, nom la^e o icrY4e ne rbboj. Dar Aas'b-un»! bîho înKoa4i urie-tenYA mey, Bino ev boîy s'b’rnî îinen toaya de atcYm, nentrY kt* ain si/mî skou din isaiiete, a! BT»zYt singvr u’arn nerdyt nimb aKYm.
Noî isfaYtirbm, însi» ny ama Aesne mi hy «Hn» Irini», de a ny li aYzijjV, a ne derrbrta, de IyAÎa, ajynserbm ear Aa man-jjya <ie ne îngiuise. S'brir'bm dinKOAO tot Ka mai nainte, mi ne BrbZYn»m iar ne Kirnnie.
—	St» stT>m aşi, zise Divnre. Ani trebye st> înmieam» oa doi-Aea Kan aA RomanuYAYi; ’mî-am It>kyt iiAariYA. Toate nor inerte bine, say kt> ny boîy li ered-niK de AaideAe soKrYAYi , înî nouî tY îmdnyi sensayiÎAe KoniAei KÎnd sYneteA© gAasYAYi mey nor ajynye nîm* Aa dînsa sybt Iryn-ze mi îi Hor m>dea na HAYmbYA Aa inimi»?
—	De minine.
—	D’ain ‘li anyt rmnaî biata
mea uitări», Ka si» mi» anomna-nez Ny’mî naşi». Ax, siniora, te îndoeijii de amOrYA mey, îmi Ia4i nedrentate! asta e o nebunie. Ey n’arn nenit aiiî de KÎt nentry dymneata; ’raî-am m»n>-sit nara, starea, irbrinyiî, Ka si» RÎy dviiTi dymneata, însrn Ibrb nyme. Hstea-Boiy ey si/ijî lan kyiioskyt uatima mea? nenytînd st» ’ijT-o simv, o idnt. ToKmaî îmi Beni în minte o arie miny-natri, mi notriBiti» kv ast'b intimii a are. AskyaIi», IlaYAC, sb’mî siiYÎ daita miy st* skojj Aa ki»« irbtiiv mm se Kade trebÎAe meAe
FAasYA ayî Kyrat iui sonor se înaAiib nyma! dem>t în aer. In» sylAat de AOKyrî, de întîmriAare, de dorina a de a iiAa4e, eA Kînti» intr’yn Kiii’xrhnitor o arie mi-nynat b în SI BemoA, 4e o nom* nYsese ga. VorbeAe li»KYte dy-in» întîmiiAare, se notrinea mi-nynat ky trniirf giyrarea. Un a-mant ifbea Ibrb st* îndri»snea-sa'b a’mî nrbrtyrisi natima, mi sntnea Aa Exo aieea 4e nyîn-dn»snea sb snye Irymoaseî saAe.
—	Kyin înî nare ? zise eA dv-im» ie isnr'hfii.
-r- Ka vn i*nyer, sKYrniiYA mey.
—	Animi ’i-am dat de iiiire K'b sînt asi, mi nentry dînsa. A-KYin aîdejjî st» ne KYAKbm.
•— Dar înde ky Boia d-taAe ?
—	Sybt stejarYA nostrY mare. 4e, Dsmnezey, 4erYA a-
KYm mr e aura de întvneKGS, mi trebye să?A găsim, aîdeui.
lhnă ne netreKYrăni mal o noante întreagă ‘fără somn, cly-in> kyiii noate a’mî îmtinYi line-ea, a doa zi, dizi de dimineaiiă ne dYserăm să întrebam. Amarăm kt, ne ad’Aăm anroane de o Aegi, denarte de Agda ; îmdt nentry sokty, eA fose se Yrt n.e-gYjiător bogat, retras în Fraftjja de KÎiu-na ani, ky o stare mi bo-gănie îndestYA de înseninătoare.
DiYirre îim adYse atYnii a-mirite ky desăiilrmire de<fie*sa.
Fericite DÎYnre! Ea anea o ‘PrrmYseye oredniai, de însemnat. NaAtă, snrintenă, okî ne-gr;, Yn gAas de o întindere mi Airnnezire însemnaţi,, dar ky îiy-jiin metod; în sfîrnrir, ea era destYA de serioasă, îndestYA de gînditoare, ImnrotiBă de aceea ce sînt femeÎAe de meaza-zi,
Sinior Berneti 4>Yţiise din na-tria sa nentrY iiricinî iiiiKVBinte noAÎtice. AjYDgînd în iiăruiAe de amiaza-zi aAe Franyii, KYm-uărase o <frY moaşă uronri.etate, acea în Kare noî intraserăm în sÎAnicie, mi aKOAO trăia ky «fie-sa într’o singurătate desăBÎrmită. iYAia aaea \n sY#Aet simiiitor. ObiceiYA de a trăi ky o Karte say ky gîndYA SăY însYinT, îi di-dese ideÎAe ceAe mai romaneiui desiire AYKrYrî mi desnre AYme, în «are o nregătea mi «firea dY-xyayi mi inimi! eî. Tată a SăY
o idoA&tra, dynă KYm BăZYrărn, de mi era îndestYA de AYminat i?a s'b înneAcagă mi să Bază nartea nnmejdioasă în itare <fie-sa nitea să «azi, din nricina simtimenteAor eî, însă era mi foarte SAab.mi mr era în stare st» o străinniieasKă mi s’o no-năyYeasKă ne Yn drim mai mîn-nitor, ternîndYse Să m’i stea ImnrotiBă. Ky toate acestea ea era atît de bynă, atît de iiAin-dă, atît de modestă mi SYiissă Ki>tre dtnsYA îriKÎt era destYA să RoiasKi, eA ceBa mi îndată ea Ia mi îndestYAa, mi noate mi de aceasta ea ni Boia nici odată.
DÎYnre dYUă ce îmi fhKî o toaAetă îmnroBizată în cetatea Agda, ky Kare se mi SAeise nea mai mare narte a Kanita ayay! nostrY, se dYse să dea o BÎsită Aa nasteA. Aii eA întfănimin-dYse, <făKY ce <făKY, Kam îngî-nat nam îngiijînd Kă #ăKY ne tatu a mi ne «fată să nreasKă Kă DÎYnre se afAa de mYAtă eterne n’aKOAO nrin Becinătate, mi nYmaî exoA.e «făcea să resYfie de HAÎnyerÎAe ayî, ‘fură st, în-drusneasKă a se îndrenta Aa objetYA drarosti! iui SAăfiireî sa-ap, în s«fîrmit riotriei AYKrYriAe ama de bine, îmdr nre«făKf ta ay! s PiaAă semănă o deAÎKateyă mi o nază a KYBiinyeî nentry nenorocirea aseriî ce era între yi-nere mi sowrY.
întoridndfse, nY ijiia ce să
mai «FaKi» de bysyrie. Nymaî de ÎTAÎa îî era nor ba, de .«Prymv-sriMAe eî, de xaraKterYA eî, k-u re kt toate acestea era kt totu. deosebit de a a atî. KontrastYA a*testa,- în s«Fîrmit, mi se nbry atît de însemnelor, înnît ny rir-t?iy a mi» o uri de a’î «Fase bi>-SC KriAe meAe de seami.
— Skyituita mey Diynre, ’îam zis, ea e «fTTmoisi», e bynb mi bogaţi», «Foarte bine ; dar kt nît ty îmi desKriî ceAe mal de irb-netenie semne sac natYtoata?! eî, ky atîta sînt rna! iuţii n mu-yymit. Ia seama, skyiiiiita mef, kt» «Fai! o Ae'n>tyriv nentry toat’h niaiia, mi bt»z Kîraf Kb ty n’aî îniieAes niiî deKyrn «Firea aceste! «Femei. 111 i de iu Btî iuţea s’o «Fac! fericiţi», dyni» K?rn do-reijiT, ny ne! n?tea nici ty si» dobindeiţi! o «fericire statorniKi».
Ea ny'mî resnyose niiniK, nen-try k> era «Foarte nhtimam, mi n? fntea sk norbeâSKb kt rb-leaA'b mi ky jxdeKatb.
Dyiît* doi» Aynî Diynrc se în stt b mi aţi» ne I*AÎa Berneti ; zese mi! AÎnre in*nit ne an mi kisteata kt rnomia. înalt uen-try icasteA, din nenorocire a-tYnc! era în an?A 1789, mi s rigbriAe : resboiv uasteieAor, nace KOAÎbeAorl resyna mi trecea dihţr’yn Kbn'btîiy îni coai»-Aa.it ai Franyeî.
II.
ACCOB.DE FALSE.
Amînd'oî tineri! netreKTn» re-nrbmî|ja p.ereî în desmicrd’bri ne-nroKTrmate mi Kind se aiironia iarna, toatb «famiAÎa norni ah Bordo, Tilde Diynre trehsi si.’mî srmeze datoria.
lîAÎa anea nentry nrieten?A mev o draroste simen», adînKi» mi mare, mi sinrrra nenoroiire întry aieasta «Fy nentrT Kb dra-rostea î! era urea mare. Ka si» ajynrb ia sFîrmityriAe saAAe, Diynre iiTtTse atit de bine si»’iiri în a a ţie sirntimenteAe; notrinit kt tonTA tinere! itaAÎane întoKmai i>-a dînsa mi ei semi»na ki» îmi uTsese toati» Biaua !n dragostea AOr reciriroaKi»; însi» dtxta atî era «Foarte Tiuor, inima nrea bda-gan», Boinna’j nrea SKimbbtoarp, mi nT nTtea si» (joa«ie mYAti» nreme toata ne’iiii o InuinTise. în ce ac din yrmi» momente aAe ynireî aot kt a-dem>rat mi sim-îjia aiea ce ziiea Kb simte : IvAia era ansa de dTAie ! însi» Aa Tîi om na dinsTA maî Birtos, tot ce trece mbsyrÎAe ut iţine mTAt. riTyin KÎte nyyin simii-menteAe atî nentrT I?AÎa ajvn-serb nymaî atit ne nit era ca destolnin sb simyi», kkci se des-mi>rţiiniserh nentry Yn m irm , înfiate de natimi» întoKina! na yn riy de o eijeAie; dar ut in-tîrzian» a se traye iar în matKa
Aor. Ea îmî ifbîa nrea siiYAt nenasta, îhst» ne idt wtea eA srh iibeasKi», adÎKT? nona maî iiy-yin de irît ne sine, nesa mal ny-jjin deiut ane rea, «lena maî nv-jjin deKit desmierd nriAe, mi oeiia maî mYAt deKÎt ^eAeAîiAte. Bieţi a Diîfire!
h'Aia iorb, sb ml a tini», miin-lîatij, întxneKaf/b de na-timr7>, sth-nînitb de aneAeamî mimKbrî din ATîYiitrY, Aa îrmenyt iiy nyty s;h Bazrb niiniit din KÎte nxtea ne yrnrh st» o neneroHeast;'h; ny iuţea sVî treaicb nrin g;nd m* Diuire na ustea nre odat’b s h se SKimbe. Toati» 4>ermirea ’mî-o riYsese a’a iybi, mi Ky aceasta îî era destYA snre a’mî îmiiAea veasYriAe, ziAeAe mi niaya. Illi ky adem>rat ny Redea mneBa o «arte în niîîniAe ei, k AâoirxA s*k fdbre sybt tfrymoaseAe’î deyite, nisrT o dorinjib, ni*iU) rimn» nare s'h’i <fie streine în drarostea ei. îlentrY ne n’a nnvt mi eA si» 4>ie. a ştie a?
-ITaţrn'iî nenir »*m în mij aokta anÎAor rrozaBl aî reROAxiiiei. Taţi» a lYAÎel îmi nerdy toad» starea. KasteAYA st»y se nystii mi jetyi; 4‘Yţii sb’mî şicane Biaija, mi mYri dyrn* doi, axoi A'bsînd ne iiesa mai ‘Hrn ni*iî o stare.
Diynre simui o mare srfdyire nrin aceste isbirî xna dyirb «Ala. flierderea yneî aseri nAlicite o simţii ky mare Bioiniyne! Ea ny era r^v nhi jiedreiit isy Boja sa.
tfyndYA simtimenteAor saAe uen-trr ne»asta sa ny imerin» în a-«reste îmnreyhrbri nml o nreia-«lere; dar îndatoririAe mi îngrijiri ag, oe’î arătase r.în'b aKYin, înnenxrb a SKB'iea, iientry kTj se «f'hKYse de o iiofriBb KydînsaAa auere. Duri» ani eA era dator eî nozijiia sa în AYrne; de a-lîxm înainte ea trebyea sVî <£ie datoare toatT, aoerea, de o ea oştea ca s’o snane nrin întinsa mi Srtdeminarea sa. Ilîm» KÎnd agerea mi starea ayi era în'ne-Bast i>; oa inrrijea de anerea sa îngrijind de sonie; dxin» ie însi» toat'b treny în aAte mîinî,-eA <Fy siAÎt a se înrrija ivim si» o şicane ; gîndyrÎAe mi grijiAe din toate ziACAC ia ‘P'hKYni a se icomentra întry sine. mi a neni înîrt na-tireAYA sbv, TÎ-tlnd toata de a-morez haiii de natimi» ie jywa imn» aiî. iîrea des Îa Bedea «finesa AÎngT> dinsa tot aieA Ditnre sbtrdafÎK mi nozitie ie era în tinereuea noastn*. De inYAte ori îa nedea sinepa Kh ny’mî nrea mseine ^erinirea în BorbeAe ni^timame aAe tinerei neneste ; ua st> netreanb trebyia s'h se dnn» aAt ynde-Ba, mi as.-icîndea ky maî nyyim» îndemânare k i) nilea sî> netreaiîb o zi întrearn	sb BazT> ne lîAia
mi PhrT> s^’î 4;ie yrît. în sKTrt, ajxnse nîin» okoao a’mî Axa în itasb mi m>tre simtimernaAa mi
(159)
romaneasiîa ItaAiam» o nosipie de Imges mi nrea nYjjin noetim>.
IyAia ian> nAÎnse ne.tatT»-sT>y, dar nerderea «Berii saAe o at>-sase într’yn «feA de aîniiţie. Îî rbim»sese ÎYbitYA st»y mi era destYA nentry «Periqirea ei. Ky ideÎAe saAe de dragoste qe aBea nentry Diviire, ea jydeidnd dyrn* sine, ny era în stare st, nriqea-iit, kt» noate st» <î>ie mi aAt ra-nort între amor deidt aqeAa nare era Kînd bT»rbatT» ST»y se Be-dea dator toatT» nosiuia sa ane-riî el. Destolniqia mi taAentYA bT»rbat¥-ST»y nynea Aa aok ky destYAT» îriAesnire mYAyYmiriAe de maî nainte mi 4W»qea st» iiy se sirnjiT, kt» se aiFAT» în strîm-toare de qeAe trebYinqioase, mi anoî qe era d’aKOAO dana înAes-nirea traiYAYÎ nenea deAa dînsa sav deAa dîm-vA^
LYmina dar na st, o deipente trebyea ş'b’i nie din aAti» narte. V.’am sn*s o kt, lîAÎa a 4hwt mfAtT» Breme oarbT» mi iiAirn.de înKredere* Ile Yrnn» donezi ac de rT»qeaAa bărbat y-sti.y, irmînd Yna dyirb aAta «hn» înqefare, ea se mirb Aa înqeiiY.t; ne yrnn. ajyngînd a se ghidi mal inYAt, îndoeAÎAe*! AYan. maî mvAt te-meiY, nîin» Kind Reni rrozana în-Kredinyare. DiYiire hy o maî ifbea ky aqea dragoste qe’î gbdyise. Trozan i se irbry Iy-Aieî aqeasta, KT,qî tot niitorYA el
ia bt»zy n»sţîrnat mi nY aBea înKT» doT»-zeql de arii.
InsT, aqeastT» SKT»m»tare moraAT» nY uinY niYAtT» nreme. Ea afpAT» în sY^AetYA st»y nîipe iiYterl qe n’ar 4>i Krezyt st» aîbb# Ea iiYtY st» se BazT» în starea în «are se &$A'd mi srb noatT» st» iiriirriea-mu, a mal trbi. Ffe Trmi» simţind kt» ea tot iibea ne Divnre, îmi zise kt» ua 4>i ky nytinţp, a’a adYqe ian»mî întrY KYnoijiinyT, de a o iîbi mi trebvea st» obo-iasKT» aqeasta.
ile aqea Breme DiYure îmi $T»KYse Yn imne de bYn aso-Kat. IlriqiniAe qeAe mai în-semn'btoare era înnrezYte ayî; Intre nYmeromii ST»i KAieniii (în termenii jydeKT»toremti ama se ziqe inotesiari am»rayi de vn a-BOKat) se a^Aa mi qea dintîiY KanfatrifiT» deAateatrr qeA mare. Aqeasta era o rnviere 'frymasT. mi ky dyx• Intre aiiT»rbtor n i kaî-enta sa se statorniqi nreaKYrînd vn (;eA de nreteiing. In re vajiii-Ae saAe qeAe nYob ky itanfatri-ya, Diînre Borbia mai întîiY a-SYnra nriqiniî, ne Yrirn» de teatri, de arte nii de mYzim» mai Ky deosebire: eA apAa o iiAViere nesnysT» în netreqerea kt aqeasta <femee, mi în înAesnirea mi neseAÎea xaraKterYAYi ei.
i Ynb entysiasrnYA ayî maî ky deosebire Aa mYsiiîb, dyiiT, stT»rYÎrea qe aBea st, $ie neAÎn-sit deAa teatrY, mi dYin» aAte
(160)-
anrt>rYnte qe bT>ri»ca de seami», IvAia rhi mai niYAt. deKi»t ade-ni>ryA mi KrezT ne Dhure ky de-S'KBÎrmire ninoBat.
AtYnqi înqenx a se 'Paqe în biata «Pemee o renOAYuio nenv d^jdTÎt'ir. De Tnde era bAÎnd'v*. fc$iiqîo ist» , mcdesti» mi stihit-st» se ‘f'bKT xoti>rît"h, riAim» de neastîmin»r mi de qerqetare nAÎm» de bi»nYeAi mi de dorinul» a a<PAa ; sînijeAe ei amor^U nîni» aqi de o «fericire Ainimtiti», în-qeriY a se a>BÎrAi în nineAei, în-jjeuat de dvrerÎAe saAe.
Ax! îmi ziqea ea stn»bT»tînd de koao nînt» dinKOAO în na mera sa. Ama dar o awlriui» îi trebxe atî!,., Ama îniieAeg.. Asta e Yn <PermeK nemărginit.. MîA-gimea răBnemte SAăBemte... Uhya sinrxr este ifbit... qe trixin# SATiBÎt!... Kt toate a-vestea de atltea ori ’mi-a* siiy-s’o,... gAasYA mex e Kxrat mi SAobod,... ex înKT» sînt <PrY-moasi» ,. . Ei bine, im> nit mne ne înBhgătxn» uii noate kt» într’o zi boîy «Paqe mie* KÎt muierea asta! Dar, mi» noi* ATnta kt dinsa , mi Bom nedea nare din doi» Ba birxi.
111.
O DESPĂRŢIRE IN FA DIEZ.
In enoKa in Kare eram atingi, înqenYse AYinea a rea^Aa în zi-
acao 4eAe mai Ainimtite o nreme mi Yn aok nenfrx iiAT»qeri. ln-tr’o <Prxmoa$T» sean» de nrimă-Ban>, Divure se d*qea Aa tea-trx qpA mare din Bordo. Se ds'qea si» stea de 'Pagi» Aa Yn Konqert qe se da în «Poaosya săraqÎAor, mi aAe Kăma ure-gătiri nvsen» mimuare nvbAÎ-kya amator ba qetăjjii. Nobi-Aimea se interesa asemenea mai ky deosebire, mai nîrtos kt» mai mvAte dame, a a Ki.rora ruine dvin» qererea Aor, nx se tfi.KYse KYnosKît în a Piui, era si» Kinte în aqest Konqert.
KAienta atî DiYiire era mi ea st» KÎnte, mi aqeasti» îmnregîx-rare ii Îndoia interesTA de a se a^Aa de <PajjT». Itaîb, .d*m» o-biqeiT, n’a Brxt st» meargă zî-Ki»nd kt» nmiîne anasă
De KÎti»va nreme nr nrea mi* întiAneam ky Dixiire. Mă în-Kredinnasem k i. iirooroqiÎAe meAe qe Ae‘Ştiusem întemeindxini» ne xaraKterTA atî mi aAneBestiiK? tot y a deosebit de a a ayî, de qe mergea se înfiiniia. ’Mi-ar «li venit ky rrex st» mrh tot af’AY de 'Pajii» Aa .de^amăgiriAe ita-Aianei riAÎne de romantism, mi îmi rărisem niziteAe nîr»ă KÎnd în si î mit Ae am tăiat de tot.
Ky toate aqestea m’am 'ferit st» nY daY st» nriqeani» atî DiYiire ririqiniAe dern»rti»rii me-Ae dinKasa ayî, mi, ky toate kt» tot-d’axna îa arm>giam
(Ifil}
Aa <fi»rbdYCAiAe ne îi dam rcînd mii limita de a ni b dYie Aa dîn-sya mai des, însb de idte ori ne întÎAneam în Aîme, eram tot anei byni nrieteni de mai ’na-inte.
In zioa aieea eA mi» zhri în KOtifiiYA Ynei YAiite, Beni Aa mine, mb strînse de mini» ky uriete-nie, mi îmi iiroiuse de a’mi ne-treie seara Aa teatrY «ieA mare; eY nriirnif.
Era o nuAHÎme de ayhip. Din noroiire Difnre era nro?eg>at de Yna din zeir'byiAe fernviAYAYi, ini nrintr’insa dobîndirbm Yn aok «foarte byn într o miin» aojt» de osebi. KoniertYA înieny. Se ensfKYtis osimnfonie în mare or-Kestn». Un xor reAÎgios skos din KomnosiiiiiAe atî Xerybini se KÎnt/b mai ne Yrim» ky o mare Kiraijie. Ile Yrmi» Beni rlndYA KAientei aBOKatYAîi DiYnre
Ea isbyti, auAaYdeAe din saAT» Ktronarn sÎAÎnueAe ei. N’am trebYÎnijT» st» siiyîy kt» tonan»-uiya meY «f y Yn ta din aYditoriî ie îmi an»ta în ieA mai mare entYsiasm mi sromot a Aor a-iirobayie.
In s<fîrmit Beni rîodyA Yneidin dameAe ie bine-Boisem a won-tribîi ky taAentYA Aor snre stn»-AYiirea KoniertYAYÎ. Kyriosita-tea se amesteKT» ky interesYA inYAyimei. De odati» se «Ft»ky o thiere însemnbtoare. Oitii tvtYAor se ayintasen» assyiiria PERIODUL I
Yinei desKise din fond ne înde şra si» intre objetYA nerbbdi»rii nYbAÎKTAYÎ. InimiAe tYtYAor sim-yia o Bie mimKare a Ynei aut-teim»ri AYngi nare ierea a «Fi îndestYAatT». în s4>lrmit se mi arT»ti> dama.
Veni înainte iiiind o xbtie de m y si kt» în mT»n'b ; itîma «fhri» fyrbyrare mi «1»»>rt» siiaAi», ky toate ki» ne tot kîiiya ei se a-ri»ta modestia. Strbb'btY siena ky rrauie ini se onri anroane de orxestrT». Anea o «PrYinysejie de ieAe mari; noboaba ei era riAiriT» de KYBiinţp», mi ky mare rtst. Iterm»seÎY îmmT»rmYrit de mirare «înd bt»zyîy kt» aieasti, damT» nAinT» de înKredinyare, de KYBiinui» mi de modestie era iYAÎa!
OrKestra nreAYdi»!
O montT» mYAyimitoare se întinse în toatT» saAa kyni se a-rT»tT» o nersoani» atît de însem-uatT». Diynre mi eA însYiiii era miiuKat ky deosebire. Mh au-nYKT» de miiiT» uii’mi zise ky ‘fierbiniieaAT»: iiydat ayiuy, niii odati» n’am Bbzîto atît de «frY« moasT»! . ..
însT» în sa ai» înienyrb a re-SYna anenteAe Ynii rAas Kyrat, sonor nibn»tor, iiAÎn de strbAY-lire, de ti»rie mi Intr’aiceami Breme de rrayie mi de Yinyrinji'i». If a ia KÎnta , mi ie a mai îriKin-tbtor zirnbet se rbthiea ne by-
zeAe ei, na mi Kind rreYtT>jjÎAe
21
(162 )
neşte nare treseaKY tn'rrst mi* OYnat nî’î nrisinYÎa nisî strîm forare saYSÎAinin. Era ared-nîKTi de minYne iui fmnoasi». Nimia omenesK i)T eraînseasYA acesta în sea se aYzia sine-Ba: nare kt» era mijite s?nete arin Hate de Yn înţier din îm»Ajjimea qerYrÎAor KT»tre o miAuime adY-natT» Ka st»î dea o îmjiiinyare fiii in nrerîsţ de armoniiAe se-refjd. Mine ar iiYtea st» şiiYe a-seea se şimjjiam tojjî asKYAtînd aseşt rAas se stn*hi»tea în ini-uv*. In sea maî Ynioarb pdix-m» a pînţbrejjei se &Ys$ia na Yn fior de n^viere ne tnnir^ijila îp ţqa.t'b piţţpafeja; phia nYţea qameoii şţţ’ini yie strirbriAe de mirare; peşte tot se nedea inini-itarea fieKT»rYÎa, mi siAa se’mi fasea toyi na st» fie tT»sere. A-seaşti» ţţiYAjjirne pemj?m»atT»> ti»-ţfYţş* era iiAinţ» de mi miţa re Mii de sroinot. T\e şnjn» KÎnd iţre-şin>Mir> M'iţ erp s> înseteze KÎp-tarea, mi kt, erţi şt» se-sfirma-şin» partea <31 n tjiv3 < vţţYşianiYA ţip! îndoi întinderea \u\ ne ko-lirindea pe toyi de 4e meri,tea inaî mYAt. Ea ti»K y Yn minît.. Dar se strirvi • sesgomont! 4e tYnetde b.raiţo foioase ! rn şferţ de 4eas saAa ţremYra şybţ mim-narea iiy bAÎKYAYÎ, a KT>rYÎa Iţe-yie era nebYm».
In aseşte strin»ri de mirare mi de bYKYrie în deAÎr se ema din tpate KOAjJYrive tpatrYAYÎ în a*?
qeste strhmtT*rî de nare tojjî era xn»niyî. IYAÎa se sirnyi rrbtrYn-st» de o miiiih-are hyot» mi maî nresYS de ntterÎAe ei; înrbAbe-ni3 mOHhi; lom KrezYrb k h o si»î nie sena. DeAÎrya niYAyimei se adi»opb, sirin»rÎAe se îndoiri». .. atins! o m»zYn»m a ’mî fase o sîat» mi a se însYfAeyi înnroti-ea iniiîiK briî saAe: nYmaî de «ît se resm»ndi in, fmiiosYA ei kîii o eKsnresie SYbAÎmi» de tT»rie, de entYsiasm mi de mi,rime. Sin-tytt» întbrîtati» mi ea de sensa-yiÎAe se nrisirma, se simyi în-SYf AaţT», mi, Konrinsi» de niipe frirfrî de artist, şe n»ti a ’mi reînsenş mT»reaya mi nAina de feripip HÎntare.
P*b aîkţa şe ann»z> ian» în ţesere ini neminiKare.
He si» jn, siiyîy? Nx sînt ky-Bipte i;a st» desi;r/e sine bîi o natfn» aţît de nie iui fYyiiJşT,. [YAÎa eKseKYtb adoiAea narte ky odeshBÎrinire mai xotT»rîtb. A-HAavdeAe o f bKYser i» sirYr b deş-ure sin ea se irnm»rtT>iiia de na-uniiAe adYirhriî; se întresea ne sine mi Îndoi deAţrYA generaA.
Ama KÎnd BbZYrb kt» se şfîr-Mfi KÎmarea, iţii K h ferisirea de a p aYzi riYmai este de asi îna* jnfe de kît o îinb^tHtoare s^ne-nire, nYbAÎKYA se skya'k înrn»-inadi» pa st» sinşteaşui» ^n taAet atît de nvinYnaţ. Ea noi st» se trarh. De trei orî o Kiemi» nY-bAÎfţYAj de ţreî orî boi st» p maî
( <63 )
iţază i«a st»î trimiyT* în «Pana a-iiAaydeAe «frenetice mi KinYnie-ac saAe!
DiYnre însă remăsese înare-menit în aokya săi mi imt de mirare. Ny iiYtea să nrează Kă aqeastă «Pemee dinim» este ne-nasta sa nare oare nînd abia iptia ST>’mi noRăyYiasKă rAasYA* SensayiiAe nentrY dînsYA «Py-seseră îndoite: groase Aaprăine KYrgea dină obrajii ayî.
— JlaYAe, îmi zise îns<Pîrrnit. dYnă ne îmi oeni riYyin in sine, toate serisayiiAe’mi nentrY dîn-sa s’ai deijientat.... Ax! sbor Aa niqioareAe ei, mi de auoAO iiy nn> mai desAinesK nentrY toată eiaya.
Se renede în AăYiitrY teafry-ayî; ei Yrmez dynă dînsYA; întrebam Yride este. iYAÎa se trăsese într’in anartament ie di-reKtorYA orîndiise nentrs dinsa. Era singyră mi mădea ne o kc-nanea, ky okîî jfrnătate înmiui, searbădă, o minutare spasmo dimb o «Păiea să tresară din Bre-me în Breme; niyie «Pernei o a-riăra st» se mai răKoreasKh.
Diylire mergea şb se renează KT>tre dînsa; oamenii dvn’aKOAO ne<PăKYră semn st» aiţientăm iiy-yin. Ei onrii? iri» nrietenyA mei.
IîAÎa desnise okîî, se yită în-toate iVbryÎAe; KăYta săini re-KÎeme sYneniriAe saAe. Ky KÎt se înl'ăyima * eAe, ky atît ici-11 ya i se Aîmina de o razi» de intYsiaspi. îp'jeiiY a norbi.
—	Ny zise ea, py şsţe bis: în-nregîyrYA piei era oamept ady-nayî ie măghsea «Prunoasă mi nare o mi ziiea, ne mT> avzia într’o tăiere reAÎgioasă KÎntînd mi nari sure răsiiAătire îmi trimitea strirărf de trÎYnvP. Dvm-nezeYAe! dar simy în ipimT» o bfKvrie nemărginiţ i» mi nYOă! ierK o xrbnire nenrnosKYtă!...
He aykty «PromYS era adineao-rea! ie «PerpieK! toyî aieijiî oameni miuiKayf, nriimea KÎntarea mea beyî de entYsiasm ... okîî Aor era ayintayî asYiiră’mî... ei eram îmnărăteasa Aor... e-ram idoaya Aor... ie <PermeK ky adeBărat!
AtYnii se SKYAă, tri'Pia în-destYAată era zYgrănită asYiira oai»eniYAYÎ mi xrăuitorYAîî ei kîh; sîn ya îî era mim nat; rAasya i se «Păiea mi mai tare.
—	FrYinoasă nlayă ar «Pi ieA nyyin Yna na aceasta! ad horă ea. N’ar mai anea «line Ba a se teme de niijîe desnreyxirî neder-vite* Illtie AYn.ea ne ureyYeijiî, mi’yi o mi sunie,... Dar nînă anim niii odată n’am simyit’o aceasta .. Ky nît eî aiiAavda, ky atit aYzeam KinUriAe ineAe mai KYrate mi mal străAtiitoare. Sini-yiam taAentYA mei iiiărindise mi înnăAyîndYse, svcPAet ya stră-inYtăndyse mi îndoindv’ini iiycerea . .. ie «Pmnoasă oiayă este aieasta !...
DiYnre ny iiyIy a se-niaî yinea
(16t)
aAerrY, a se asBÎrAi Aa ţienvne-Ae eistrigînd:—IvAia, te admir, te ivbesu întOKmal na în ziAe.ie «feniirii noastre.
Ea nrini Aa dlnsvA kş ri>4eaA h nv se araţi» n’rii svnhrath 11*141 mvAjjvmil'b de înt£'byimearea Aii.
—	A! irn> ivbemti îmkh; te întorşi Aa mine; foarte bine, dar 4» *4iii nasT> de mirarea in îl om singvr? Anim nv mai 5mi-e destîA, domnvAe ; îmi trebve vn iioiioa ne nare îa îrnb'ht- mi îa imiiAT de entvsiasm... E urea lirziv anim ... MvaTi* nreme ai desurenvit drarostea mea... a-Kxm am vitato mi ev...
—	LIe snvi I%a'io . .. a^iest tri-vitvP nv trebve sVni cf>ie Ky a. tîfa mai nreuios kv KÎt îm dh înanoî ne ivbitvA tev ?
—	Anim iioiv adoraniÎAe ini a-nAavdeAe thtî nvbAiK, *nvî i?o-noA... Vezi, toiji era Pemiyi kh mi» avzia, nv e ama? e bine! acieastT> «feriqire nv e nî-mi ne AÎngb bvKvriiAe a^eAeia 4e domne uite neste invAnime mi se simte kt» e isBOrvA xrhnirij Aor în nare ea a kv Pîndat’o. Nv, nvmai Roiv aAte reAanii kv oamenii denît vneAe Ka anestea; inima mea toati» se sa oKKvna întrv a4easta. Nv, drarostea mea de a4i înainte Ba «Pi i;în-tarea, mi natima’mî SAaea!
ririBind a4easti> sieni,; stranii natvn» nemoasi» ini rmi-inaurb îmi zi4eam în sine’mi;
ea se xrbnisse mi ea sinrri» de «PermeiUA kt Kare îmiîntase ne bi»rbaty-sev: Aa îmienvt noise Sb’mi «Paiet» din arta vn mijAOK kv Rare si» întoarin» ne ivbitvA si»v; dar arta o slănini mi o xrhni între arh Biata tîm>rb ! nv trebvia st> se joa4e kv «Pokva..
Divnre îns b tot era Aa ni4ioa~ reAe I?AÎei. Vrei tv dar si» mor, îi zise eA kv «PerbinueaA'b ; de nrb Bei iii>rbsi ...
—	Nv moare 4Înena de atita avktv, neiitrv Kb nÎ4i ev n’am mvrit, rbsiivnse ea kv arm>n>-4ivne. Ax ! Aashm'h.. , 4e Breî kv mine? Nv mai am în inimi» n’mi o suintee nentrv tine... Aashinb .. . toate s’av sfirmit între noi.
—	Am «Post Binonat, Jvaîo, dar mi* jvr, Kh ni4Î o daţi» nv te-am ii bit Ka în moment va a-4esta.
—	O Kerz . . . 'jjîo şutii* , e urea tîrziv . . . AParb de «vies-tea, AeyÎAe 4eAe nvoi» aAe ui»rei noastre ne dav Boie a tni «Pie-Kare dvni> dorinya sa . . . Atîta mai bine, noi ne desm»rnim.
—	Nv te soKotemti Aa 4eea 4e zi4i, Ivaîo , nv te sonotemii n'mi deKvm ... Anoi ev nrb hoiv îiniiotriB! din toate nvteriAC... Kare îjji sînt nr'ninÎAe ? . . . Nv Bei boi vna Ka a4easta.
—	Ba o Boiv Roi.
Iu Brernea a4easra se isun». Bea Kon4ertVA. Un sromot mare
(i
se aizi. IlvbAiKTA mai ’nainte de a se t-raţie, îmi adsse a-ininte de KÎntarea nare îa rnim-Kase kv atîta thrie. Uitase m> aieea Ki,ria era dator aieastH mimicarc era o <$emee de uon-siderayie. Ny Boia mai mTAt Sh nazT» întrinsa deKÎt o artişt i» SA'bAim'h, mi înieuy a strira si» mai ine odati* na si> nriimea-skt, sromotosTA tribut aA mirării saAe.
In nrobeAe acestea , I*Aia IniieAese dorinna adYni»rii kîiiya i şe «P'bKY stn»AYiitor de bYKY-rie, îmninse denarte ne Diynre nare se apAa tot în lenYKi. — LasT»-mi>, îi zise, n’aizi nibAb kîa kt» nn> HiamT>, îmi giitesi? m tmnvf', în aokîa ayî ie ’mi
60 }
ai da dvmneata? o inimi, boa-rari» mi mini,!... Adio.
Se (‘ane neRrbZYt i>!
Dyih, trei ’ Avni , se	ky-
nosKYti. desn^ruirea între ea mi Diynre. Jyaia n»mîind sAobodi,, se n i.n,si ky tot*A întry natima sa rientr? m^siirh, mi se <fi,KT Besfita lîantatrini» ie îmininini» toati» itaAÎa ue Aa si;îrmitVA BeaKYAYÎ treKYt. Inşi, inima’i ni»timaurii, sffAet^i de tfon , dhrhrn»nan> de tirmiYri? aieaslh orranssanie minynat/h, Mim a a BÎrstb de-treî-zeqî de anî.
llîtejji Krede m> în ieas¥A a-lesta înm, n’am «fbKYt kt>aai»-toria îri ltaAÎa.
Marvill.
APRODUL PURICE.
“Foslau anost domn om nu mare la stat, insă “întreg, drept, viteaz şi meşter la resboaie,... “Şi era mare jale şi plins în norod pentru pierderea anestisi Domn bun*“
’Vornikul Ureke — la viaţa nelui mare.
Ciokărlia nea voioasa în văzdux se legăna ,
Ş’inlurnarea primăverii prin dulni ni l ipiri $ărba.
Plugarul ku xărninie s’apukasc pe arat Pămînlul ne era înkă d’al său sînge inundai.
Ui tas’ akum Moldoveanul trekutele lui nevoi;
Şi ku fluerul la gură, păstoraş»! lingă oi,
Kînta dragostele sale. Vai mie nu putea şti , ivi» vrăjmaş» ’ntr’alui ţară stă gata a năvăli.
Chroiot Romandirul falnik al dirjilor Ungureni,
Nu putea înghiţi niuda ne avea pe Moldoveni ,
Rare în mai multe rinduri, pururea ’i a arătat,
Kă nume de viteaz mare pe nedrept ’şi a kăştigat —
Deni auzind kum kă Ştefan Domnul lor atu n ni s’afla In ţinuturi depărtate avănd ku el oastea sa,
Sokoti kă’i bun prilejul de el a se folosi,
De Moldoveni şi de Ştefan o dată a îşi isblndi Să poată k*o lovitură anea ruşine spăla Ce romănestile arme săpase pe frai tea sa.
Aşa dar adunînd noaptea pe toţi ofiţeri sei,
Le spus’a lui sokotinţă, şi le zisă: ,,fraţii mei !
,,Ştiţi k'aneşti Romăiii şălbatini, vrăjmaşi aprigi, nempăkaţi „Injungbiară multă gloată d’ai noştri viteji soldaţi;
,,Ştiţi kă îmbătaţi de sînge în ţara noastră — a» intrat , ,§i kă fok şi pustiire pe urmă-le a» lăsat;
,,Iar noi kare bărbăteşte a ne lupta n’am lipsii.
,,De abia numai prin fugă, viaţa ne am mînlui;.
„Ş’atîlea kununi de lauri ne în resboaie am adunat ,,Moldoveanul ne] obraznik în pinioare le a kălkal;
,,As doar' aneastx neninsle, baljokorire şi ri8,
,,TsVa st» aibx resplxlîre dela dreptal Damnezes ? „N’ase mai soseaskx vremea sx ne resbanxm şi noi ,,8’arxtxm kx ’n Unghii karge sînge viteaz de eroi ? ,,Vremea este indeminx, prilejul favoritor,
,,Oastea Ie este departe şi ka ea ’i şi Domnal lor;
Mergeţi dar, şi ’n aslx noapte katanile vx gătiţi ,,Şi kînd va miji de zici,, ka toţii pe kai se fiţi,
,,Sa k’an marş-repede, grabnik, d’odatx sx ’nkx'lekxnj ,,Şi nine sint Ungurenii şi Ghroiot sx learxtxm.,,
St> mxgşlea angarcanal ka visai amxgitor,
K’o ţarx for* apxrareVa postii prea aşor,
Ş’intra a sa nebanie akam pi,rea kx vedea Lakrxmile kamse varsx, şi sîngele kam kargea ;
Dar dreptatea Provedinţei n’a palat îngxdai,
(Undai sea xicl singeratik sx se poatx sxvîrşi.
Şi Damnezea milostivul p’al sea norod kredimiios; Na’l va lxsa în kxlkarea Ungaralai larios.
De^ii sfintal Daxka ’ndarare pe an romxa laniinind, Ce de malt se afla înkx între Ungsieni siajiud.
Şi karele aazise tot planai anei kamplit,
C’asapra patriei sale Ungarii aa slimait,
Mxkarkx era nemernik, pribegit din ţara sa,
Insx simţire romînx în inimxi tot s’afla;
Aşa dar în vxlmxşagal ne gxtirea prileji,
Inkxlekxnd ka grxbirekxtre Moldova porni.
Din tabxrx cse aîarx, aleargx nekontenit,
Toatx noaptea, pxn’ ajansx kînd soarele a resxrit In. oraş la Roman, aude pe Pxrkxlabal gxsind. Primejdia karc vine abia’i spâne apakxnd,
De tradx şi ostenealx aa şi kxzat leşinat tar kalal sea lîngx (linsa! rxsaflarca ’şi a şi dat.
De îndatx Pxrkxlabal an minat n’a zxbovit Şi an karier în pripx, la Ştefan a şi pornit;
Iar satelor de pemxrgcni, poranni a se gxti Sa koasc, sckari, topoare ka no vor pa tea gxsi ,
(168)
Toi odat% fiind de ştire şi pe la boierinaşi
Ka ku oamenii de oaste, ku ai lor vecini şi slujbaşi,
Ku toţii, ku mik si mare sri, grri>beask'B a-alerga La şesurile Moldovei unde si el se afla;
Apoi slrînghid fcnbhmasii şi parte din târgoveţi înarmaţi ku limni. ku srbii, ku arne şi ku săgeţi,
Se traşi» dintîrg afare» ku mika tabăra sa,
Şi pe duşman frri» friki, st» vie îl aştepta.
Prekum un nor de kukusle soai ele întunekind,
Vine pe sus ku hţeah» ţarinile’ amerinlmd ,
In ldt trcmurînd aştepta speriata! mmmilor Nestiind unde o si> kazi, anei nor îngrozitor;
Si» Ieagi>ni»ku nădejdea ki> ogoru ’i vaski>pa,
Şi.rodul sudorei sale va mai putea aduna:
Inso* d’odatr li»kusU se laşi» presto kîmpii Ş’ntr’o klîpT» ’n praf prefane ţarini, holde, ogoare», vii: Sau dupi»kum primăvara onrjblul noi adunat Finire ripi, şi d’a lui Febus kalde raze săgetat Topindusi», st» asvîrle şiroi» iute furios,
In plriul kare kurge pinlre flori în vale jos,
II tulbure», îl măreşte, îl îmfli» ku al şi»u val ,
Şi nu’l lrLs’ pini» nu’l fane de si» varsi» piste mal; Kîmpii le se înneaki», iar pastorii sp^imintaţi S’aniueazi, ku a lor turme în munţii înveninaţi;
Anost fel şi semeţii Unguri in Moldova ni»buşesk.
Ori nc le iasrn înainte tac, robesk, pîrjolesk, lvu jale şi pustiire drumul lor se însemna: îSainte le mergea groaza, ş’in uniri» fok fumega ;
Dar* spre a Romanului parte de ne se apropia Cbroiot aflind pustii sale a ’nţelegc nu putea,
Kare se lieprinina anelui bi>ji,nri»rit,
ki»ni el ştia lei» de dinsul nimenea nini a glndit;
Reni porunneşle îndali, sr’i afle pe nineva Prin kolibe prin bordee, ka si»’] poati» întreba
laţi» kri> umblind xaidunii pesle un bxtrîn au dat, Gîrbovit de bi»trinelr, intr’un toiag rezemat ;
A sa bărbi, ka zepnda, a lui plete argint ii,
Fala tai-nea krvioasx, okii soi mi» re ţi şi vii,
II asemima ki> oslo ingenui okrotilor Al anelor postii sale, sar» Drxrl tiu goi tor Kl pini» la Chroiol vine kr pas mi»reţ şi virlos,
Apoi sti, şi iar se pane îulr’al ser bi>ţ ho tor os Aşteptând ka si/l întrebe: — ,,Unkea$rle, ia si/mj spri ,,V)c mo prinini» p’ainca nini rn I i>kriilor nr’i ?
Asfol Hroiol ii grxosle. — „Priiina îusrli o vezi, li resprnde afonii bidri.nrl si îiikx mai nernelezi T ,,'Prinina bi»jeni»riei ş’a jalei obşteşti, Ir osii , Jloţrle ’nsxlat de sînge, karc pn>zi şi Ifos li esl i {
, ,Kare vii ki> nete mrlle dc tilxari si proditori, ,,8’adrni jale în bbkasrl mor pa «inimii mrnnitori!
,,Nr prila grija» ! kr din si krrirnd le vei i n lri> Ini ,,Şi amar îţi vei da seama, kr grer le vei ridai.
,, Damneze» nu.lt milostivul nr gin di" krL le a Ixsa ,,Si» slisii kr a la trrbarc krediunioasi, forma sa,
,,-Ci şi va întoarne r>rgia preste sprrkal kaprl ti.r „Şi’l va sdrobi defonîndrl kr* înfokat trasn e Ir I siu; !*‘ Zikind, laie semnrl knvici si din grer ar suspinai. — (Tine ’n ininrlrl a-iela sx’l vaza» s’ar (i ’mîmplal,
L’ar (i sokolit ki, este din nerrri vre-rn proorok.
-r „Spinzrrali’l ! in lopaliM ! tbiaţi’1 ! da ti’ 1 în fok ! Strigi> xaidnii, xrsarii şi lot trrprl ostxşesk Ş’akrm mii de hulii, de sxbii. pe dcasrpra lri Irnesk. IVbtrînrl aştepta moartea fur’ a se îngrozi.
El pcnlrr ţara Iri este mrlfomit a se j indii-,
Dar Chroiol strigi» sx’l lase, kalanelo se srpmi , li fak lok, S'b dar in l'bfori, mina pe dînsrl im pru. Komandirrl lor simţeşte dr»px kilo arzi,
Ivi» r£oari> birrjnţa preksm gin dea nr’i va li.
Deni în nete d’o potrivi, ostenii sxi împărţind Pe xaidrni prind in mijlok, ki»]i»rimea inşirînd,
Laşi» trrprl ne] mai mare srb nişte veki ofiţeri Şi el k’o parte al ea si, de kxlxreţi volinteri,
Prrnede mai nainle neri>bdi>tor de a şti
Daki» ’n drrnirl si»r vr’o oaste de Moldoveni prlea li.
22
Drpi» ne kile-va neasrri merscra kr rn pas des PDIUODI L I.
VM#r* aproape do Roman, pe ’ntinssi Moldovei şes Un psţin nm-Lr de oameni, in nete nete 'mpimţil ;
Ins' anea adsnidsrL era mîndrc, de privit.
D’oparte boierinaşii, d’a lor slt>gi Inkrmgisrali,
Ka>h>ri pe armăsari agerişi felsrit îiiibr'tkaţi,
Fieste kare dinlnmşii kade o dovada p5i la Re !a dbsmamd, pokare’l a fost învins mina sa.
Uimi k'o sabie ditoarsi,, k’»n kapol roş infirat Ks xaine-înasrite, este Urneşte imbrbkat;
AlLsI în k alelei, ianssi mi kal de Don kbzimesk,
O sslil rb poarta lsngn,, şi mi x an ger kalnmnesjk;
Imbnbkat k*Mi nepkin verde, şi bkimit tot Im sarnsr Un tinir se xerjbţeşle, p\sn sirep armxsar sr*r,
Kingile, şeaoa l»i, frisl ferekale Im argint Arata, km ki> Isatedela vre-Mi mare Leaxssnt.
Fal alteia prea frmoasi» inasritTb xarşea
■Intr’sn kolţ se vede im vslt-sr n’o krsne ’n gsri> ţinea;
ÎNV, rantne îndoiala, ka, anei odor bogat,
Dela Denumi Vladsar»-Rad«l, în rLsbois a fost luat.
Alţii ks săgeţi şi arne as kamisle ladimesli,
Insa, nea mai mare parte poarta Imşme ţM-kameşti.
De akolo m; departe ţeranii sta a clima ţi.
Ivi» scksri, ks latini, kskoaseşi topoare înarmaţi ;
A lor minim s&flekatc,. acrr>l posomorit Tinerea lor, toata, arabe ka, spre rssbois s’as gâdil.
P'Brk'tlabisl niaijiainte era-.k» ai srLi kadameţi,
Avînd strânşi pe lingă, dînssl slujbaşii şi tirgoveti;
Deni va>zînd km ka, vrapnasal kît p^tea vinea spre ei,
Se întoarneşi le zi ne: —- ,,{ata> dsşmansl, fla,ka,i ! „îtavadiţi la el k« toţii, voinineste va, luptaţi ,,Ţara şi kasele voastre in prada/i sa, m la,saţi.
,,Daţi de tot! sa, n’aveţi mi ia, d’?m vnbşmaş ne ne a prtdat ,,Kare Im fok si lm singe mana lsi \şi a ’nsemnai;
„Bsnimali si Doamne apda,!—Kstoţi striga: Amin! ,,Aideţi fraţi din ţara noastre st, ah;ga,m pe pri>ghi!
D’abia tobele şi ssrle scmiml badani vestesk, îndată ta; toţi in oastea Ungarilor wbvadesk
(•71)
Strigtnd:«uideii! ucideţi! daţi de tot! nu Vh induraţi! Pe vrăjmaşii ce ne pradă; nu miluiţi! nu kruţaţi! ku a lor groaznikă năvăli, kai, kălăreţi oborînd , Aduk neorînduialăînlr’al duşmanilor rînd;
In zadar stas Ungurenii şi vitejaştc se bat,
Romînul nu’i bagi» ’nseaină, si ţăranul înkruntat, Face jertfă răsbum>rii si pe prins si pe n,nit.
In zadar şi ofiţerii, şi Chroiot, oştean vestii,
Ka să’i mai îmbărbăteze, d’avalma piritre soldaîi ■Să luptă; nuvăd, n’askullă xusarii inspăimîntaţi, Ş’amerinlîndui din urmă kuţilul Moldovencsk,
Akum se plece da fugă se îndeasă, se gătesk.
Iată k’atunci ceea oasle să ivea dintr’un ţopor, Ungurii prind iar la suflet văzind ki> vin’ ajutor; Seîntork ku bărbăţie, sc ’nşin, din nou la lok, Răsboiuf se inklcştiază m ai ucigaş, mai kufok.
După kileva minute toati, oastea le as sosit,
Husari. xaiduci si kătano pe romîni as năpădit;
Deci îndată toatăjaca bătăii auprefăkut,
Kăci măkar kă Moldovenii kumpătul nuksi auperdut Dar de multa ungurime năbuşiţi, înkungiuraţi,
Ki>dea prekum snopii vara, de sabie şuieraţi.
Dos Ia dos, spate la spate, se bat desriădăjduit,
Lovirile ’s bun plite in kU nu’i de povestita Subt a Romînului paloş singele kurge mere»
Bracul lovind amorţeşte, fiind rănit foarte greu ,
Sabia skapă din mini,, in sfirsit şi el kăzind,
Rumnul înkleştat detuni, pe vrăjmaş korrăstuniind
Dumnezeule! la tine nădejdea lor a ri,mas, Inalţese păli’ la tronu’ţi tinguitorul lor glas!
Şi le trimite din ieruri un înger mir*ajutor Kăci se bat pentru skăparea ş’apărarca tării lor. Akoperiţi de răni grele fi,kînd semnul sfintei kruci îşi dau duxul subt kuţitul sălbaticilor xaiduci !
Părkălabul plin de skîrbă ku kăţi-va boierinaşi
Mai avind pe lingă dinsul vr’o sută dekălăraşi,
Ni, dej de de mintii re, de nikăiurea văzind,
Şi de kil trai» ku ruşine mai bine moai le - alegînd,
Hotărăşte săs’arunne intre vrăjmaşi disperai,
Şi st,moară kum se kade, unui viteaza şi bărbat.
Kînd deni a sa xotărire a împlini se gătea,
Ia ti, kă un kălăreţvede la, ’n f^gx» spre el vinea;
De pulbere ne rădikă kalul său Mei înspumat Nu poate ka să’l kunoaskă, dar inima ’i a săltat,
Ea pârkă’i spune k’ane la a du Mea vr’un ajutor,
Pentru viteji Me de Unguri, fxri, milă se omor.
Dakă st, Tădikă kolbul, el ok.ilor nVkrezut,
Kind pe Purice Aprodul lingrL dinsul a văzut;
Purine, karc'n războaie a fost pururea vestit,
Romin vrednik întru toate, a lui Ştefan favorit.
—	„Părkălabe sănătate! zine, Ştefan a purnes
«&um au şi priimit skrisoarca pe kare tu iai trimes,
«Şi m’a şi pornit Ia tine ka să Hi spun să te grăbeşti. «Să aduni oameni şi oaste kiLi vei putea şt, găseşti,
«Şi Hiaintea Iui îndată ku toţii să alergaţi*
—. «Oameni mei, iati>i, frate, ku duşmaiiu ’nkăiraţi ! «Ii răspunde Părkălabul, de ninui ceasuri nennetat «Se luptă ku vitejie şi mult şinge s’a versat;
«Kăni a.vrăjmaşilor noştri, numărul e înzecit,
«Şi zene odixnili Unguri stau p’un Uoim,n ostenit.
—	Aprodul atunni ii zi mo: de este aşa, apoi «Ţragcte ku kătă oaste Hi a mai'rămas kătre noi,
Pentru kă la Şiret, Stofen trebuc Să fi sosit.
«Eu niă întork, te las ku Domnul, solia’mi am împlinit Sfirşind, fără de zăbava,, s’arunkă pe kalul seu, li dă pinteni şi le strigă : 1 ăinineţi ku Dumnezeu !
îndată şi părkălabul semn de ritiradă diml,
Şi restul oştilor sale la un lok.tot adunînd,
Innepură a se trage ku regulă şi înnet,
Spre oastea ne It,bănise la Skee lingă" Şiret.
Kum au sosit kurîcrul.dc Părkălabul trimes
;m)
Ştefan de toat’ a sa oaste a Lreia nai-Io ar. ales,
Şi mergind ku un marş grabnik l o a lt> noaptea pîna> 'n zi, Adoazi pe amiaza, la şes la Şiret sosi. ,
Akolo spre răsuflarea oştilor au tadja>ril,
Şi ’n trei trupuri osebite, oastea sa a împărţit;
Darabanii Mei ku plete, toţi samoţo lungi pârlind,
Arma>şeii Mei sadbalcMi, barbe stufoase avînd;
Simenii Mei işti ku arme şi ku mamuMi în felii,
Intrau kuvînt pedestrimea, numa>r ka la şapte mii,
Era subt Vornikal Boldur oştean vekiu şi ispitit,
In ra,sboaie şi în taberi kreskul si îribadrînit;
Paharnikul Koste iara>şi avea pe sama lui daţi,
Panţirii şi LcfeMii ku de fer zale bnbra,kaţi.
Kopii însă, ş'Aprozii, de boierinaşi feMori,
Kare osta>şeskul prapur a pa>zi era datori,
P’al lor Voevod totd’auna la ra>sboaie străjuia,
Şi xaine foarte frumoase şi arme bogate avea;
In mijlokul lor Radare eroul Ştefan era.
Şi vekiul steag a Moldovei înainte’i flutura;
(Pe dînsul era deoparte kap de Zimbru bifadoşat,
Iar dinkolo sfintul Gcorge kadarc şi înarmat).
Akolo se afla, ian>şi al osiilor veteran.
Hatmanul Ârbur mc bi mim, poart’ un grozanik buzdugan Pe karele ka o miriMO de kopii îl arunka,
Dar azi omul moI mai tare abia bar putea mişka;
Alta, arma, el nu are, niai au vrut a mai avea K/lmI îi plxMea kînd pe duşman k’o isbire îl turtea.
lata, se aude sgornot, inpuşkaduri şi strigări,
Kiote de biruinţa,, s’a kailor rinkeza>ri;
Piste purin sa> z/Lrcşte si steagul pa>rkada>vesk Inkungiurat de vitejii mc b apxri» şib pa>zcsk :
Pe bnpregiurul lui grămada, stau ka zid nestra>ba>tut.,
SrL puc pe dînsul mina Ungurul ni m i ka putut,
Plini do pulbere si singe, de rane âkoperili,
AMcsti bravi se lupta, ..straşnik, ka,Mi sunt desna>da>jduiţi.
Se minuna, Ungureanul şi sta, trist a sokoii Ka» biruinţa aaeasta multa, oaste îi jertfi Dar bukuria isbîndei întristarea ’i întreacă.
lvă’i aproape răsplătirea ni^ii prin ghid nu ii Lrenea, Kăni întru o lunkă deasă oastea romăneaskă sta,
Şi porunka să înceapă bătălia aştepta.
Deni Ştefan lxsăiicl in urnn> o streajă de kălăraşi, Pe Boldur îl rîndueşte ku ai sri-i voiniui pedestraşi,
Să meargă să năpusteaskă în xaidunii ungureşti,
Iar Panţirii să loveaskă aripele dujmăneşti.
Dup’ aceasta se întoarne si aneslfel le grăi :
,,Ostaşilor! Ştiţi prea bine kă spre a ne birui ,,Alţi mai însămnători du;mani zădarnik s’au ispitit,
,,Ce a săbiilor noastre ci au nerkat askuţit;
,,Apoi sufcri-vom astăzi kă nişte kutezători,
„Yrednini d’a purta mai bine numele de prădători,
,,Să vie ku semeţie kiar înlr’al nostru păniănt ,,Să prade şi să robeaskă? — Nu; klt eu în viaţă sînt ,,Nu ya fi. Dumnezeu sfintul ne va înputernini, ,,Semeaţa lor kutezare Să o putem pedepsi.
,,Prekum la Soni, la Soroka la Lipniţă v’aţi purtat,
,,La Baea, la Kursul apei, şi la Rămnikul-sărat,
,,Astăzi şi ku Ungurenii tot aşa Să vl purtaţi,
,,Şi la ori ne întîmplare pururea să alergaţi,
,,IJnde’ţi zări astă pană dela gugumana mea,
,,Pe kar.c pe drumul slavei totdauna veţi vedea.
Zine: şi s’arunkă’n dujmani de Aprozi înkungurat. Yovnikul Boldur atunnea şi el năvală a dat;
Arbure viteazul Haimana ku kălărimea nea grea, Năpădeşte ’n xusărime şi innepe a tăia;
Vai şi amar de ancla nenoronit Ungurean,
Pe kare îl întilneşle straşnikul lui buzdugan!
Prekum kind o stinkă mare dint’run munte s’a surpat Sdrobeşte, oboaiă ; sfarmă, ori ne ’n drum ’i a aflat; Livezi ne sunt pe kostise, saduri, grădine, si vii Prăvală, rostogoleşte turme, nirezi, xergelij,
Pină kînd se întâlneşte ku nişte ’nvekiţi stejări Uitaţi de vremi si de veakuri p’a muntelui dărăinări ; Uricaşa stik’ atunnea toată pulerea perzînd Numai fane strikăniune neUHnliţă răinîiod,
(175)
lai1 norodul de pe vale karele sta spanininlat, lh, Im Dumnezeu murire va>zendusri, Va sk^pat.
Sa» dupi» kum xoţul noaptea -prin kodru k'bl'Lt.orind, Şi la prada n’a st» f*ik.T» ku bukurie gînd'nd,
S’ învoiusazi» kînd vede norul învelit ku nor Rrbni are. buni» nădejde Va putea prada uşor,
Ş’akum kalul st»u prin pinten îl.silest’ a alerga,
Dar fulgera şi trosneşte tokmai dinaintea sa !
Ralul sare, sforaeşte, şi tilxaru ’nkremenit,
SkaprL di>rlogii din mim» sokotinduse perit.
Astfel şi Chroiot ramase kînd pe Ştefan a» razut,
Rare din alte rasboae ji era prea kunoskut:
List» trebui st» se lupte, r.’are ’nkotro koligi,
E pierdut şi el şi oastea daka ni» va isbindi,
A kailor rînkezare, poknetul nel de săgeţi, Vreann>tul şi şueratul a mii de mii de săgeţi, ZimgTjniUd ne! de sxbii, pulberea ,ne.pini» în nori Se înn.alţT» în vârteje dela atâţia luptători,
A trîmbiţelor şi surle rasunet skirţî.ilor,
Ţipetele, v-bi tarea, gemi, Ir; 1 nel or ne mor,
Ingrozesk pe kT»te.torul ne- ’si urmeaz/i, kalea sa.
Şi ori urekea îşi aslupT», sau s\i skunde undeva.
Ronvrmii ku a lor ivi,vah> rastoar-m-., prav ah* lot; Ungarii sa» le stea ko-ntra si> -sirg>;esk p mirat pol :
Dar furia ronmieaslra sparge, sforari. ori ne gr or.
In zi»dar şi komandirii se luph>, se bat mereu,
Tn radar mai fak manevre si ’n tot kipsl se su ne.sk, Nimika nu pol a fane, nimika nu ispravesk.
Toţi akum da ka st, fuga., unui de altul împins,
Dar Chroiot ku ln.riratie ink’ odan/i a mai strîns Strigîndulc : „unde mergeţi? înkotro vreţi st fugiţi? ,,Au doar ka» sinteli aproape de kasa voasfra gîndiţi? ,,InsT» pin’ la ţara noastn», eu nu poniu inkredinţa ,,Rt> nini unul din noi asii. di nu va mai putea slrapa. ,,Nu’i alt mijlok de slrapa re de kît toţi sx nvralim.
In korp'B! snde o Stelari si pe el sl»’l obori.ni,
,,De’l vom omorî pe dins&l apoi si» ştiţi k’am skipat; „Ăkolo isbiţi ks toii şi vi» bateţi desperat.
Deni dspi planul anosta spre Ştefan si mbrscsk.
Aprozii si laî kopii ne pe Domn îl okojcsk,
Se l»pti» kî> vitejie toţi pe lingi» Domnul lor!
Sfarnri, dsmiki, dospi ki, taie, fak kmnplil omor.
Dai* Xaidsni sint ka zidrd si de;midijdsit clas.
Se bat vnjmaş şi Xssari, şi nekliiitiţi pe lok star».
Viteazul brac a hi Ştefan prin drşmani kiriri finea,
l)e a singelri vi>rsare piminîrl se înroşea ;
laţi kri» d’sn plrmb aUmuea kalrd sri;> mi.il fiind,
Sfoneşle ş’apoi kade înk’odali nekezind;
kade si ero»l Ştefan; zildnd : ,,Kopii, m> vi daţi!
,,Şi pe Domnsl voslrr» prada» dijmanilor vis lisaţi ! Cliroiot strigi» în gras mare : ,,Fraţilor, am binit! ,,lvini straşniks.l nostn dsşman a kizrtşi a perii ; ,,Ve liiprl hi puneţi mina, korbilor xrarn sil dini, ,,Ka si ei si se îndalneaski, kind si noi ne.nsbmnmi.
Rrragir» dobîndind vnjmasii nivilesk mai frrioşi; Inşi, ns pot si nsbati» pintr’Aprodii kredinnoşi,
Toţi imprejsrs’i s’asazi, se Ir.pti ka nişte lei In zadar Tingiri iml)li si’şi faki» lok printre ei,
De sabia romineaski» se injang si se omor,
Se fak jertfi» semeţiei şi obnzniniei lor.
In vremea aneasja Ştefan si se skoale apskind Şi din kiderea ane ea nirnika nepilimmd Cere alt kal; dcni îndati» IV.rinedeskileki Şi ţiind frisl si skara la Domuri sir> ii Inşi Zikînd: ,,Doamne ! iati kah;l, aralile mai ksrînd ,,Ri de tine Ungrreansl n’a skipat înlr’anest. riad.4' Dar de stat mik fiind Sie Ta n nr prtca inkileka.
Pariu’ a lan nea iar îi ziue : ,ri)e voesti muia ta,
,,Er r>n mosinois m’ois fane pe karele si te rrni;
Şi zikind, fin zibavi, si, şi pane jos pe Imani.
K» mijlouirea aneasta, eroii inkilekînd,
1177;
. f
Ka.lre dinsr se întoarce şi ii zin’ aşa zimbind ;
„Pe va vrea Drmnezer asta./d sa» patern ka si. ska>pa,m „De primejdia aneasta întrr kare ne afh>m.
,,St> ştii, Perine ba»etc, ka» nr’i mai fi Moşinoir,
Ci spre vrcdnika» răsplăti», Movil’ a te fane voir.
Atrnnî de i.snoavr» ’n duşmani, se arrnki» mai krmplit. Ungrrrl vLzindb’l iarăşi .rr>mîrie- îmmT»rmrrit;
Perde toata, ba»rba»ţia ne îmlejdea’i însrfla»,
Şi ori pleaka» ka st, frga», sar, prins îndata» se di,.
lata» k’rn vrei de lobe se arde r^ssnînd.
Şi rn darabani spre Slefan în IV ga mare alergînd (Plina, de kolb sl de sînge era imbra>ka>minlea sa).
■De departe îi şi strigi»; ,,Sa> îndesii Mania ta!
,,Vră jmăşii se birrira», si de ‘iV.gr> ar plekal;
„Xalmansl Arbrr din nana, de goana, ’iar, şi Irak“
Ka/la>rimea nea rşoara» ne, ’riapoi- ar fost ra»ma$
Drpa, porrnka ei data» ajrugind într’anel neas, kr o nora, ’nlVriere în Ungari ar na»va»lil,
Ita.sboisl ne ţinea inkr> ’ndala»’lar xola.rîl.
A Unica spaima şi groaza pe prolinvnini ar krprins,
Se impn.slie ka o apa, pe sesrl anei întins; împle deaUrile, kîmpii, rnde pot se mistresk : linii se dar prinşi la drşman, la mila Ud ni.zr»esk;
Alţi iar n,nnn pe drrmrri ka»lkali de kai şi sdrobili;
Cei mai rn sl li kad si Vi dar drxrl d’oslenoala, obosiţi.
Pi.rk jdabrl: .plin de singe, de moarte fiind nmil Pma» la vileazrl Slefan sa»’l drka» ar porrnnil,
Lingi, kare adrkîndr’l, el ar srspinat din grer,
Zikindr’i: ,,Pa»rintc , Doamne, a sosit minrtrl mer;
,.Rr asta,zi ka.tr’ a mea ţara» datoria îmi împlinir,
„Şi Iri Drmnezer dar slava» ka»ni le vt»z pîn’ nr mrrir ,,l)ai* o fiika» prea irbila» si soţia ’mi ar n»mas ,,Fa»ra» nini o mmga>ere. Er în seama ta le las! . . . <<Sa>’ţi fie mila» de ele! Z'U in 1, înalţ rn okir slab Spre Ştefan si apoi moare brnrl vrednik Pamkadab! PERIODUL I.	n
■\1H)
KsiVmdat iii nnAninhsne, de dosi; rane p'blrmis, Chroiot alergaşi, skape ki,tre Bistriţi, în sss,
Dar noroksl îl li,sase şi neasnl ia fost sosit,
Kw din srnri, îl ajsnge Pnrin’ Aprodul vestit,
Kare 'ndalx îl şi. taie; apoi k^piAina sa,
O ’nfige în lannea kare într’a lsi mini, psrta;
Dspi, aneasta se în toane ks al si,s sin se ros troles Şi merge de îl inkini, Ini Ştefan Domnalni sw
Soarele-aknm kn murire si, pleka ki,l n, sfinţit Lnminînd kîmpnl anela de lessri akoperit;
Ştefan akolo kn oastea îndată deski>lekind,
Boerii, el, kapilani, loti genskele pleldnd,
Addnk rngwnni ks lakri>mi neresksl împărat, Mnlţimiimlni kn smerire de mila n’a revărsat,
Preste ţeara ne slăveşte nomele stu; nel nmil,
Ne h>sindn-o în prada Ereliknlni knmplit.
Dak’aneasti, kreşlineaski, datorie sbvirsi Porsnni ka st, se dnkT, trnpnrile a grbsi A bravilor ne'mărise patria lor a parând,
Kari kn proxod de jale întruni şanţ mare ’ngrobînd IVasspra lor o movili, k» nn>rire as; înnidţat Ka si, lie tot des mi semn vennik si neniţa!,
Adoazi dimineaţa loah, oastea a par ies Spre Roman, nude eront la Biscriki, an mers ;
Akolo prea-knviosnl Tarasie M aştepta,
Ţii ud kartea mintnirei, si knsnea în mina sa;
I)npT> ne dar Sfinţi slnjln, kn slavi, s’a ■s’Lvirşit,
Şi Dumnezeii îndnratnl prin Tedeum s’an nn,rit;; Ostaşi şi kapitani Ia gazde sau; aşezat;
Iar Voevodnl îndati, a trimes de ia» kicmat,
Pe trista Pa>rki,ki,beasi,, krbria dak’a venit,
K1 ii pornnni st, şaz;r,, şi a nes tea ’ia griAt; ,,Bbrl)atnl ţbb, jspimeas'b , Inptîndnse kn Chroiot mA msrit pe kînipnl slavei ka sn viteaz patriot, ,,Pcrea aueşţni vrednik Moldo van adevărat ,,Krrededenm> ln> şi pe mino nn pnlin m’a ’ntristat.
i'-W)
,,Kri,ni aş ii ales mai bine si, perz sil întreg ţinst;
„Dar ast-fel das menit soarta, şi nersl aşa as vrsl.
,,De voi d’aksm înainte es trehsi sa» nn> ’ngrijesk ,,Deni ţie din Vistierie pensie Ui rîndsesk:
„Inşi, pi,n’ a ns’şi da dsxsl fiind kns mi'a arxtat ,,K/l are şi o fato, mare, în virsto de meritat,
,,Vei afla şi pcntrs dinsa neea Vani xotorit es;
„M îngheţe, tjspT>neasri», msltomind lsi Dsmnezcs, ,,
Apoi pe psren’ aprodsl kicmîndsl ii zis' aşa:
„Psrine, ksnosk lvravsra, lasd b'Lrb'Lţia ta:
,,Te ai purtat ks vitejie, şi es ssnt îndatorat,
,,Si/mi împlinesk jsrsinţa kare la ri>sbois ţi am dat, ,,Deni de aksm. înainte Movili, te vei nsmi,
,,Ka nsmele tos ks slavi, si, se poato pomeni,
,,Iar fiind ki, ts eri kalsl dni dai fost; dat împrsmsl ,,lţi das ninni moşii ks sat3 în a Soronii ţintit,
,,Şi d’ata viitorime de vreme ki, mi»’ngrijesk ,,Kî>-a pi,rki,labslsi lato a te însori voiesk;
,,Ka si, ştii şi kît preţ are în oki’mi sn lisii ostaş ,,Te înalţ spre ri,sptotire la rangsl de Vel-Armaş. Sfirşind, Vistcrnikti didato pe Movito a ’mbri,kat K’sn kontsş frsmos de nsrki, şi Ştefan in mîini d a dat Btizdtigansl Armi>şiei de argint şi poleit,
Şi nercmonia asta anost fel sVsi>virşil.
Adoazi îngroparea Pi,rkidat)s]si tokimd,
Şi pe Movito armaşsl ks fata lsi logodind Viteaztil Ştefan nel marc ks oastea sa s’a pornit,
Şi la neta tea Ssnevei ks bsm, pan’ a sosit.
Neamsl lsi Movito-armaşsl mtilto vreme as fost vestit Şi p’a României skasn mslţi Domni din el as stotst,
Dar din multele prefaneri ne preş te ţar’ as ki>zst,
Aksm de abia mai este între nobili ksnosktit.

3S O T E.
Chroiot a» fost anal din Mei mai vestiţi komandiri a oştilor kraislai Ungsresk .Korvins. Vrxjinaş ncîi:nprbkât Moldovenilor, el psp^roa as fost «nealta krsnlelor rmsboie ho as nenorocit aceste ţ'f,ri vecine. —
In veaksl XV, kind Rdumiia st, kirmsia de prinţii si>i independenţi, la întîmpl.are de n^sboi» toţi boierinaşii ne lTbksia pe la moşiile lor, era datori ss se oşteaskn* îivprotiva dsjmanilor; şi ori kare proprietar si boier addsnea ks dlnssl a Li ţi oameni de arme, pre kîţi starea şi puterea .sa îl ierta. Aceasta, ronn>rieaska> po sp ori la* alkiAsia sn korp straşnik.
Ţxranrd Ronvi*n nins tl t dar superstiţios m> pstca krede kn* Ungsrsl kare ns se ţinea de traklatr.ri şi ns posteşte vinerea si merksrea m este p'Lgin. Vrînd st* arete pe sri om necinstit şi ates , îl nsmea papislaş , şl aneastn* înverşunare asspra katolinilor era înssflatT* de Misionarii Ierarcbiei Konstantinopolitanc, kare dela konsilisl Florenţii, tot-d’asna s’as îngrijat st> nr> skape clin mim» a nes te !/i>ri. J) Zi nerea a nea sta pini* astn.zi in Ier* este ok-j.rHoare in gsra ţaranslsi Moldovean.
. Korpsl darabanilor ssbt komanda Kapiţanslsi de darabani, korpsl simenilor ssbt Aga şi .arnr&şeii' ssbt vcl-armaş (in seama k'Lrsia era şi artileria) alHtaia o oaste de 20 mii pedestraşi; Asemenea şi ki>W*rimea ne se împxrţia în panţiri şi lefeniî ksprin-dea iarăşi sn korp ele 10 mii. Anestea era poterile Moldovenilor în vreme de pane; iar Ia vreme de nbsbois, sc îndoia şi se in-treia trapele anestea. Pi>rHlabsl de Hotin alerga ka korpsl Lip-kanilor — Serdarsl de Orxeis ks regementele h*pssnene, .toţi Is-pravninii ks slsjlorii lor., Kapitanii plaiurilor ks plT>eşii, şi in sfirşit toţi boerinaşii ka oamenii lor de arme. 1
1) Nu venii atâţia misionari dela Palriarcbie qiiâte scrisori alle Papilor aţîfâ pe Unguri sa vii& să bată şi să stingă de . pe iaca pământului pe Românii que nu se vor facee papistaşi. Alrra n’a însufflat’o biserica Resaritului, ei resbellelo ce ne da biserica Apptisul ui.
(181)
Kopii de kasa» şi aprozii al tatei a gvardia Domngastav, oi era toii tablrLri, paria temihli li»vlvrLiic*li Kh pene, dhkmni do katifea kh naşteri de argint.	(Vorn: breke).
Ştefan ab birsit: La baie, pc Unghii, muie s’an si nmiL kraisl lor Malias; La Lipniţb, pe Talari, teind prins şi pro li hi tei Mainat Xan kare’i- koîirimda; La Soroka, pe Leşi si pc lvazani, Xat-manii kxrora Lobod şi ISTelivaiko prinzuute’i ’ias kbial; Ia Soni, kar-shl apei si Ilakova pe Tsrni şi pe Rom in ii din Valaxia shb ko-manda tei Vlad Ţrpeteş şi Radhl nel framoş.
Anoste ah zis Enrix IV oştirile sale. îmi va steiji de cr-lare ternii cîe am phs în gara erontei llonnm, vitejia lai, de kare am dat dovezi în 40 de rxsboae înproliva a dajmani groznini si i \ kare ah fost pararea biruitor.
lslorik.
Pin’a na înnepe nnsbotel , Moldovenii na lipsea a se raga tei Damnezea penlra isbînda armelor lor. Itep'i, birainl/K, nea in-lî.te a lor datorie era sri> malkbineasta» a netei kare ka al srr,a ps lernik braţ- ’i a» întărit şi ’i ah fătat înving'btori. Evlavia Ja-Siefan IV, pc drept itemit nel mare, se arate prin 40 de nn»-îrestiri şi biserine ne ah zidit, dhpx nanrbral isbinzilor lase . .
lslorik.

K. Xegrazzi.
CITI NT ARE.
La Examenul de vară în şcoala Românească din Braşov. Zisă dc Df G. Baricz.
Despre datoriile Părinţilor şi a învăţătorilor asupra
kre sterii tinerimii.
Zioa de astăzi pentra noi Însemnată, o doriam din partenc, na nsmai ka să vă arătăm rodai ostenelelor noastre de preste jamătatele de anal skolastinesk: dar de odată şi ka an prilej, prin kare adanînd Damneze» pe mai înalţi părinţi şi bine-voitori, la askaltarea a'iestii kradaţe tineri mi, să ne înţelegem intra »-nele ne se ţinea» aproape de kreşterea şi prokopsirca pranni-lor noă înkredinlaţi.
Yrednini askaltători! Nimik na este înaintea lai Damneze», şi in oki tataror oamenilor înţelepţi mai skamp şi mai dorit de kăt kreşterea bană şi laminarea timpurie a ţinerimii: nini fără mare pricină, inţelepqia-nea nea nemărginită a lai Damneze» a bine-voit, ka celelalte vieţaitoare a pămăntalai, îndată kăt a» văzat lamina, să’şi ka-noaskă hrana sa, să poată fane întrebuinţare de mădalările sale,
să simtă în vreme primejdiile kare, poate, să ridikă asapra lor, fără Să înveţe regali de în-ţelepniane dela daskăli. Pain-jinal net mik , tot ka aneeasi măestrie ţese; rîndarika tot aşa de k» îndemînare îşi zideşte kaibal, ka şi mai nainte de a-neasta ka kiteva mii de ani, şi kăsaliile albinelor tot d’aana vor fi de mirare.
Insă toate aneste, vedem kă na fak nini o skimbare însemnată nini an pas mai nainte în deplinirea niăestrii lor. In nca-mal omenesk este altfelia, kănd ne nastem, toate simţirile noastre, afară de gasţ, na le patern spre neva sfirşit folosi ; mădalările noastre na santem destoi-niTii a le întrebainia spre prii-mi rea hraniei , si noi ne am stinge, de kamva dragostea părinţilor n'ar avea milă de noi. Pa teri le noastre peste tot se des-voallă foarte îrinet, şi trek ani, pină kînd este prankal în stare de a patea aşara braţele nele daioase ale maikăsei, amblînd de sine si aşi fane înţelese ne re-
rile- sale vorbind limpede i%t% I aţi an,lat plin, akrnî kwe mine, gîngLvire, Şi totrşi, din nişte 1 sl poMir kr anca înkredinlare zidiri aşa neprtinnioase vor sl j frLţeaskL krvîntarea despre mx-
se ridine kr vreme oameni, ka- ! ri vor sl slLpîncaskL Irmea, şi i Mele mc srnt înlr’insa, kari vor sl mLreaskL pe Ziditorirl fri>p-trrei si st» krnoaşki, lamina a-devLrrlri LnkL doars mai urnit deki>t părinţii şi moşii lor. K/mii, iubirea şi toate legatarilc aMele fireşti paterniMe, kare sânt intre N'&sk'Uori şi nLskrţi, totd’arna vor 1’aMe pe părinţi, ka st, în-grijaskL de fii sie inkredinţaii, sri> le arate şi sl le deskizL kale largL, spre mai înrltL şi înrltL laminare şi îndreptare morala,. Glasul aMel prlernik fi^esk nr în-Meta a striga lor: Părinte, maikri>! Yoi sunteţi nLskrţi pentru fii şi fiicele voastre a fane osteneli; pentrr voi alţi ar ostenit. De alta, parte,' nisu odatL nr vor înMeta a se alege din neamrl omenesk bărbaţi ka aMeia, kari înkredinţuţi fiind, krm ki, mai mare briritate şi folos nr .sc poale fa mc omenirii, de ki»! prin kresteiea si invitarea tinerimei, toate poterile şi zilele v i e ţi i sa 1 o s i n gr r spre a m e s t m a re skopos le vor jertfi.
Da ţi’mi dar ir,biţi askrl tutori prţintikL vreme, ka drpa, rîvna de toati, landa vrcdnik'L kare o krnosk în Domnia-voastri, în treaba kpeşterii tinerimi, şi drpL bhie-voint/a şi dragostea, kare
rimea detorii lor p L-rin Iilor kTbtrc fii sei, prekrm şi a în-vlţl toril or kLlrt înveţi,Mei slî, kr kare ar obiMeir a krvînta pretrtindenea patrioţi şi naţionaliştii Mei adevLraţi.
MrlţLinilL, inirire, şi inki-nLnirne Melsî Me ar zis: Lisaţi prrnMi sri, vie la mine f ki, a aMeslor este împLrLţia Merrlri krm ki, am ajrns st, trT>im în-tr’rn veak, în kare toţi părinţi Mei nekrprinşi de prejrdekLţi oarbe, a kxrora kreeri nr srnt în-VLskrţi în rrgina seMilor aprltL-trri a veakrrilor varvare, la ni-mik mai înalt na krgetL, dekLt kr mo mijloaMe mai brne şi mai lesnitoare ar pstea spori întrr lr,minarea si desvoltaroa paterilor sufleteşti a fiilor şi a fiiMC-lor sale; si mi sc pare, Ivl a-krm niMi rn părinte nr este asa nenţelept ka st, zikL; .,Prrn-krl mior ştie Miti, ştie sl’şî skric urmele, a învLţat destrl; krm am tri/it er va tn.i şi el;“ va S'L zilvL: nr vrea niMi rnrl st, rLmîie în mc ar apskat, ka Ovrei din prstia Arabii kari silea pe Moisi SLi drkrL îndLi'Lpt la Mea-pa şi la rstrroirl Egiptrlri, ne-fiind mrlţrmiţi kr mana Mea mc-reaskL, kare o kT>pLla de prisos. Din protivL, er aşa prinep, krni kL însăşi şi naţia noaslri, atîta
de înalt indxrxpt rxmase, ncle maî malte jelriri Ic arzim. : ,,011 penrrr mc n’am fost noronit sx invxţ şi es la şkoalx in tine-■ reţele mele! sx 1 înveţe akrma dar fii mici.“ Şi în Ir» adevăr vrednici askrltri>lori, nine ştie, de Iade greşiţii şi nekazrri lumeşti pot şt, skrteaskx sxnx-loasele învxţxtrri pe oameni ; nine krnoaşle, kam kx are o-mal mai mrltx sliinţx, kr alxla e mai deosebit de victritoarele ncle nekrvintxţoare, şi kr alri>ta este mai aproape de Ziditorul sxr; anela na va poftinimi va Ixsa fiilor şi nepoţilor sxi a Ut» vistierie, de kxt ştiinţa,, fxrx de kare ornai nilii o stare a vieţii in; poale (î mrlţxmit, kxni drpx kam zine Cicero, ştiinţele suni averea care hrănesc tinerelele desfăteazâ . bâtrînelclc, în norocire suni podoabă, in nenorocire dau scăpare si mdngfiăierc, minează cu noi călătoresc, economisesc ai noi. Şi dakx aşa:, iatx kx soarta , norocirea, viaţa nea mrlţxmitx a (iilor si a tr-, trror, kari vor sa, pisaskx în viitorime, drox noi pe lealrrllr. mii anestia, este în înîinele px-rinţilor şi a trtrror andora, kxror Pronia Cereaskx le a» dat mijloanc, In; karc dakx vor voi sx poalx ajrta pe omenire spre înaltrl ei skopos, spre desxvîr-şire.
Dela noi alirin,, ka, trekxnd
odinioarx rxmxşiţdc pe Ixngx inormînlrrile noastre,, sx samene Hori si sx verse lakrxmi de mrlţxmi Ix zikînd:	,,Piele ţx-
rîna rşoan», pomenirea lor ven-nikx, srfiolele lor repaos şi rx-koare kx ne a» skos din . inlr-nere k r I neş li i n ţi i; “ sar, 11*ekxn d pe Ixngx groapa, noaslrx, sa, blesteme prai'rl nostrr zikxnd ku anixrxni ane: kx avîiul mi j Ioane de prisos de a le kaltiva drlirl, de ai îmbogxţi kr vistieria în-| vxţxlrrilor, am Ixsat sx zakx omenirea lor în rin dai vieţritoa-j relor nelor nekrvîntxtoare, iam | Ixsat nekrnoskxlori în lame, ka neavind şliinlx , sx lie srpprşi Ulrror relelor Irme.şli, kare a-koin in virsta bxrbxteaskx, in virsta laplclor, vor sx nxvxlen-skx	asrpra lor	ka	din Ixdiţa
Pandori, fxrx sx se ştie apxra de anelea.
( Aşa dar; îngrijind noi pen-ti*5 invxţxtrra tinerimii, îngrijim de odalx pentrr urmele nostrr nd	bri),	pentrr	miiigxierea noastrx	nea	srllclcaskx.	Şi despre
! aneasia sokotcsk kx nimenea dintre	noi	im se	mai	îndoieşte.
Toalx Earopa nea Irmiriatx aşa I simte, şi urmele marilor daskali ’ a veakrrilor noastre Kanl. lious-! seau, jNiemeyer, Basedov, Ste-phani, Pestalozzi şi a altor mrlţi, kari s’ar strxdrit a alia mijloane, krm sx poa-tx înainta, neamrl o-menesk mai mrll si mai lesne
iu prokopsirea tinerimii, le asd si le zik toţi părinţii kb lasdă şi kb dblqeaţă. Şi ne să mai zik? Lsmea de aksm qea bine simţitoare nb vrea si» kbnoaskă, kbinkă ar li mai mare milostenie a ridika ospilalbri si kase de serali , dekăt a keltbi pentru kreslerea fragedei tirierimi; kăqi mintea qea sănătoasă spbne fiesi k'brma, kbm kă datoria noastre este a îngriji să nb ajungi» oameni de lipsi» si săi-ăqie, ia boalc şi nepbtinţă, adekă ai învăţa, şi Îndrepta ksm să trăia-. skă fieste-kare la; mintea sa, ka să fie în Isme noroqit. Şi kăiid am împlinit noi de toate porţile aneastă mare datorie, a (nu ni so-kotesk, kă n’am avea lipsi» de atâtea ospilalbri si kase de să.raqi, n’am vedea a lăţea ptnbsiti şi desiiăcVbj^biţi, tikăloşi şi dosăiir di li. Oh ibbiţi aslosl tutori! aqea-stă idee a veakblbi nostrs faqe qinste omenirii. Niqi nb krez en, kă s’ar mai afla cineva ka Să se îndoiaskă de aqest adevăr; şi kare ar îndrăsni a se mai înprolivi la toate îndreptările fă-knte în treaba kresterii tinerimi, aqcla ar li de lot orbit de pre-jbdekăţi rele, nebnnit de patimi, desbrăkat de toate simţirile qele mai nobile a; omeniri/şi nn vrăjmaş primejdios a binelui de obşte.
Ar mai veni dnpă toate acestea o întrebare la mijlok, pen-irn loknl nnde se poate da kiv-PERIODUL I»
stere mai bine întokmită pnm-* nilor. Aqeea o ştim bine, kbm kă părinţii fiind împrejuraţi de alte griji lnmesti, de ar şi avea învăţăturile trebbinnioase, kare ar fi să le împărtăsasl ă fiilor săi, arare ori pot sta de ei , ka să le desvoalte d pă kbviinţă toate ps teri Ie Mele sbflelesti, ba de mnlte ori niqi atăta vreme n’ab ka să askblle pe qei mai miqi rngăninnile: Sfint dară si în-Icsnitorib kbget a fost aqela tot-d’abna, ka mai rmslţi părinţi, împresnîndbsi voia si averea sa, să ţie Ia lokbl naşteri lor skoale atătea kăte sbnt de lipsă pentrb prokopsirea tinerimii lor; învăţători ka anei a-, kăror dănsi să’şi poală inkredinţa vistieria sa Mea 'mai sksmpă, pe fii si fiinele kb qea mai bsnă nădejde de mblţb-mire, Dsmnezeble Doamne: tb ai vărsat dând tăb preste minţile omeneşti, ka să kbnoaskă ne le ' lipseşte lor, si Hc’ţi este ţie bine plăkbt. Astăzi si păgăni, varvari strigă skoală: Şkoala este loka-sbl ştiinţelor, din skoală es razele Ibminătoare de dbhbrile o-menesli, în skoală ka intr’o grădină niblt roditoare să seamănă săinînţa nea qereaskă a virtbţii în ţinerile inimi ale prbnqilor. Şkoala a fost, vrednici askbltă-tori, lbknsl 4el mai de kăpetenie la kare ne a» îndemnat nekonle-nit indbraţi noştri Monarsi; şi nbmai kăte porbnqi şi orîudseli 24
păriptesfi aţş esit |p trezia sjkoa-lelpf, appmil prnţra pni Bonn pi, dela fpsl<sl mp^ niaitpral lî-mii. Bsn^l noşţra Frşncjsk, înkă ar fape an J^ţaJqg jang însemparea lop. .Şlialam, vcijam să stiip, asalta ţajp noi pîiiă a km deplin poj»nMÎI/e acelea sap pa ? ea aini p8 jnlreb, na ţva^st, destal atăla: kă făjă de şkoale asa de piari ş| pialie, clapă Jcxţ de mare şi n$lt este poporal oare Hnsi oraş, fpră de skoale asa de le-iqeinjne si bine oiganisale clapă kapi pofteşte trebuinţa >eakaiai nostru, adevuaţa lannnare si în-ipjiptaje nini si, poală sokoli: kăHJ ka kăt vor esi 8ni si al li la Jokeri depărtate, ka si>’si kă-şţige ştiinţă, diplr’aneasla înkă na şe poate mdijdai an folos gnibnik si însemni tor peste toi norodaj Jitit , 'mai \îitos pen-trp noi, kari am remas asa de tare înduri pt. La nei maj malli na le di, iLÎpa să fakă nişte kiellaele aşa nekraţaţe prekam se pofteşte pentra limri kari kresk în străinătate. Şi ani îmi vine ainiple şi, întreb, şi să poftesk pe părinţi apeia kari ’şi as kre-skal şi îşi kresk mai mp]li ani la lokari străine pe fii săi, si, faki, sokoteala aneasla spre pildă: Dakă 20 familişti ar pane la an lok kapiţalal kare’l kiellaeşte fiestekare pentra fiial Săa în 10— 12 anj la şkoale străine, diji ka-măla spmii anestia kăţi prsnni
s’ar patea krpste a kasă fiind nişte skoale bine înlokmite? — Na voia să zik ea ka aneasta, kă na este bine să easă tinerimea în slreinăţate, kăni însărninareapen-tra mal ţi este trebainţă neapărată; dar namai la vremea sa. Şj mai vjrţos aneia sânt de în-şlfeinat, kărora saa gresindalisă kresterea înkă .din kaşa părin-teaskă, namai dela strein se poate îiădăjdsi îndreptare; saa poate avînd o fire nedamerită, namai doară amărănianile slreinătăţii îi pot dameri.
Kam kă n’ar fi înkă grabă mare, a ridika şi pentra noi şkoale pretatindenea ande se pol, (şi aude se pot mai lesne de kăt la Braşov?) ne mai lăSăndane în nădejdea altora, sokoiesk, kă na o va mai zine nimenea; kăni ne vede ori-kare kamkă dehr 1732 de ani am păşit destal de înnet pe manii si kîmpiile Panii, ba mi se pare, kă am amblat tot împedekîndane şi tot ka rakal.
Ka toate, kă pentrp o în-tirziere ka aneasţa nespasă, n’a-vem nini an dppf' de a învinovăţi pe părinţi şi ştrăinpşi noştri, ka aţi îşi ipai p^ţin p zine kă noi pa patern împlini n’aa făkal dijisji. Să arapkăin o privire repede peste veakarile ka-re saa resţogoljt aşapra kapeţe-lor noastre, dekăpd ne aflăm întruneşte ţări; şă zăiiip jn-delangatele nekazari ^ sabt karş
trpbiiji st, geantă ipai mari po-sţri, şi şt, jîi(iekT>m ksj st, băgăm vină. Ex n» \ois s-ţ, po-menesk de nele sase veakxri dip-ţîjp, ţnfrx kare ţnaj mş|(, patria noastră, dat’ si tqa (.t, E«fopa, fiind mandată 4® năvălirea nea-xnsrilpr, kare st. ipiska pe a-pelea vremi ne’iiHCtat dpla inia-Ză noapte, pe jţngi pea mai nepregătită strădan ie a aoelora, kpri voia Să lăţeaskă între npa-nu;ri lamina krestipătăţîi: ea re-kţdea in ameţeala nestiinţij saje. îmi este groază airţi adsoe aminte .şi de txrbşrările religioase djn veakîirije mai lirzie — de grozava epoliT, ne o fT.kş Alesaiidrş nel bsri , arzând si prăpădind tpate kărţile rpmănesti ne se a-flâ. Aqesţe tqate, la xn om kare rfare inimă de slinkă, îi stprk sşdori rppj, sşcloţ'jle morţii. Ce ST, H!ai zik de împărţirea Danii într atălea domnitori , kari apqi prin irpperekpri imprxmxtaţe să slăbea »nal pre a|Ul ? Năpădirea Qsmânijor in ţările apeşte YQjş să v’p înfăţişez, — Şi kx toate kă P® mă şţmţ in stare a ngţţtgra relele de j|)(lxenţa aşe-ştora şîngeţ-gaşă şi xrăniloare de îpţsnerek, aripate, nia| a|eş şxbt Prinţi paţriQli<ţeşlj: totxşj fiindxvă Domniilor voastre kxnoskxte şi din yeakţd de akşm, sxnt inkre-dipţal, kă lesne vă veţi înkipxi şp yoix şă zik. Vărsări de sin-ge }n dq»ă veakxri, nekontenite
— lqstjgxj sîng»itpi;sV»i nfăşăn pierd»!, nimikliit, atxppţ, kÎP.d ţoală patria pa pra alt ppvasi de Hăţ îţn teatre de reshoix; sene-rjşxj ţă.ranx.lxi aşpdătftpiş kălkaţ, băts'ţit fără. de milă la ferbiitT Iile lakn>mi kx karp ’gi gda ge-ipăPidara sa. — Şaţe şi petăţi prada fftk».l*i -r, xrpiarea apf-stora foameţi peapzite, nixma x-pigălors! înger în ţpţ kopritţşăţl patrii; — robia Osmapjlo,r deş-păi ţind- pe păripţi de ivpskptl săi ÎP ‘veni; jertfirea pea apxi-toare de firea oipeneaşlţă a fp-nţoarelor, la poftele Help deş-fţînate a Yarv-apilor: şi — pîpă kăpd nş’pii lipsesk ţie 101 kiţvjp-tele, să na xtţ a pppţpni de kaPţr pljja koippljpire % tşţpror păs-tătjlor de ani 1600—35, kăpd patria poaşlră. rrr 0 Patrie , p,şr trie! la ^ ţi ta neferţHiţ^ fogpşşp spsrkaţă kăţ da,pt* yio de bakşte şp	kx ^H,i
de galbepi, ţărani pc.avripd YifP deprinse la j»g, să prindea ţp-şssi pe sine, trăgipd fes şsdori de şînge la kprş.l k», dnaiţ rpaţ?-La p privelişte kg aHeaşţa a li tea mişeliţăţi,, xn.de pxtea |ă ajbă Mxsole. supate în patria noastră? S,gomp,t#j aripelor dpr părta, fsgărea pp isbilO.rl de săr năţpasele ipvă.ţătsri dip şippl Transilvaniei. Kănd iată pronia pe mai păstrase xn mijlqk de skăpare sxbt aripile mărileii Kasi Axstrii. Ssbt okrolirea apeştia pe
kăt p«ternikă, pe atîta blindă însufleţind, de UI de ani am ft>I<îst sporsri prea însemnate, şi noă din zi în zi ne merge mai bine. Astăzi n« ne lipseşte al deki>t voia si frăţeaska împre»-m> înţelegere; si cetei «e vrea într’adins, nimik n« este k« ne-p»tinţă. îtemai să n« aşteptam; ka tot alţi să ne aj«te la cele kare ne s»nt no«ă folositoare. Să kagetam, st, întreprindem, st» lakrăm si noi singuri. *) Cine ne opreşte cine ne p«ne astăzi piedela s»bt Stapînirea p»ternik»tei nos.tr» monarx şi Tata, a teteror, ns învăţăm tot fetei de ştiinţă negKtatoric, felurimi de meşteşuguri ?
Nici steamătel acela a «nora, k» kare zik, la Roniăn»] si dala, învaţă, n» poate st* se fala mai m«lt de kT>t »n preot, astăzi msmai are nici «11 temei»; Kt, altfeli» vedem întimplindsse, ek-speriinţa altfeli» ne învaţT, şi ne va învăţa.
Şi de sîntem totesi remasi in mai mari, delat Să le ponta» ask»lta cineva k» răceală , si d«pT» zisa dănpt; e» pricina de mii de ori tot aceea o voi» zi ne, k»mla lipsa skoalelor ne a» pre-r»pt toata îrmaintarea. Iar la a-ceasta n’avem st, vinovăţim pe 1
1) Bine ar fi, kând s’ar îndemna oameni noştri la funda, . . Pst! taci, beri nate fuge — tac; er-tâciipe.
altcineva, delat sing»ri pe noi înşine. De ne am fi impregnat noi plieri Ie la acest nobil sko-pos mai din vreme; de n’am fi trăit pîm> ak»m asa retraşi »n»l de latre altei, si reni de latre alte neamsri, prin a laror kon-versaţie si atingere ni s’ar mai fi desvoltat ideile noastre: noi am fi k» m»lt mai nainte in laminarea noastn», k» m»!t mai aproape de dorita fericire. Ta-lenteri dela tire avem ka ori-kare alta naţie kresk«ta s»bt o klirriă asa de sănătoasă k«m este a noastn,. •— Mărterie st, ne stea Ia aceasta, isteţimea linerimi noastre de m»lte ori vrednila de mirare.
PinT, ak»m zisenm despre da-torinţele părinţilor latre prsnci săi; să vedem ks ne sint datori învăţători învăţăceilor săi, în sl»jba aceasta aşa de împovărătoare.
Abia s»nt în pr»nk simţirile desvoltate, abia este d«x«l tei p»ţintel trezit, ka să poasă k«-prinde ceva si înţelege; atenei îl si dăm în grija învăţător»l«i, ka să fie părinte s»fietesk la acela, lar«i părinţi n«mai viaţă tr«-peaskă ia» dat. Ak»m, sokotea-skă cine-va, k»mla învăţătorsl trebsie să p«e temei» de viaţă în minţile si inimile acele tinere: k«m kă din măinile lai ka dela »n artist, a« să iasă oameni vea-k»l»i viitor; k»m la el e dator
(1.89)
a desrădăcina toate apskătsrile netrebnice şi deşarte a frânge toată puterea păkatrdsi, kare vrea să se înkmbeze în fragedele inime ale scenicilor săi, a face prietinii virtuţii, sădind şi desvoltînd în sufletele lor, tot ce este bsn şi cinstit, folositor si frsrnos; mai înkolo ksm lei» învăţător»! are să dea Biserici slujitori si părinţi vrednici. Statslsi dregători drepţi si harnici, Patrii fii k» rîvnă mare si ks dsh înalt, apărători inimoşi; si ksm kă pentrs toate aceste ale sale o-steneli, n’are st» aştepte dela nepricepuţi, săi scenici în vîrsţa în kare ssnt nici o mr»!ţămită, ba de mal te ori dareri si ssspi-nsri. Pe snm>: ksmkc, toată mal-ţămita si resplătirea pe dînssl este mingT»erea kanostinţi sale, dcksmva st»minţa arsnkată n» ia kăz?;t pe piatră stearpă. De aici e lesne a k&noaste k»m kă toate aceste datorii ssnt »n»i sfănt părinte, st» fie mai îngrijitor întrs . kistigarea slujitorilor si a vizitiilor, kari păzesk n«-mai vitele Isi, dekT»t pcntrcs învăţători, kari avind asspra sa purtarea de grijă a tinerimi, să’si simţT». si st» ’si ksnoa.skă povara dregătorii sale.
Unele ka acestea ksnoskste fiind părinţilor celor. înţelepţi, poftesk, ka învăţător?.;! să arate în faptă mijloacele ks kare vrea să’şi implineaskă; dregăloria sa
cea mai nobilă şi mai frsmoasă dekăt ori-kare alta. Kăci în veaksl de aksm, oameni nici n» vor să asză despre e regală sko-lasticeaskă ka aceea, dapă kare să fie pranci ka jsni, şi şkolari ka kokonaşii traktaţi; şi de ar fi de a kasă kăt de ră» kresksţi; să fie ertate nazsrile lor. Aksm părinţi poftesk dela învăţătorul, kă trăind în armonie si împresnă înţelegere k» dinsii, să ţie pe Iii lor într’o asksltare de plin, între ^ssbordinaţie strasnikă nevătămată , de kare vor să aibă 'lipsă în toată viaţa; *) kăci tî-nărsl treb»e să fie mai ăntîis ş»pp»s ask&ltători», ka să poată . fi odinioară desloinik a po-rsnciţ si namai asa se vor împlini kavintele înlelep talai Solo-mon Kap 10, st : 5. „Fiul certat înţelept va /?, si pe cel nenvătat slugă yl va avea. Ka an ksvţnt: in panktal acesta părinţi atăta razăiiiă în xărnicia invăţătoralai, kăt de ar da dîn-sii sabt povaţa lai , tineri , în-kă pe atîta de necopliţi, kî5 tem-peramentari înkă pe atîta de neastîmpărate, arţăgosi, neaskal-tători sa» din protivă molatici si fără dah: singar dela profesor aşteaptă, ka toate aceste inss-’siri primejdioase şă le desră-dăcineze, ce e strîmb, să în- 1
1) Vezi Niemeyers Grundsaetze der Erziehung I. Bând par. 96—108'.
(ISO)
topte£e Cfe e strikât, st» taie sî si usuCe. Polesk, ka dinsul st» fio 'seninilor sii lege vie în RiVînte si în fapte; st» se arate iii friijlbkul lor stipînitorul ku Stihiile adâvT»răt pirinţeaski» 1(5 uii duh puierftik, însoţit de dfehsi bilnd^teior; kini alt feliu tiftirkl spre rele fe kâ de neâri, n#ftdupjekât la voidVa amari. 1)
Şî ihki nici kiî aneastâ hu sunt hiulţuihiti pirittţiî. îlinsii aşteaptă del'â un îftvilit/oriu, ka nu nu-îhai i%*ş\ âibi kiştigate idaie ŞtiiriteVe	Cei dau iui ade-
vărata VrfediUCie; dar st» se siri-dfciâski» pe lingi» âneasta a’si îti-s&şi oâres-kâre încleiîiînarfe si îixr-iiiCie, de a îrhpi»rtisi îftviţiturâ sâ uCbhiClloi% ku uri kip pe kît Uşbr, pd âtiia plikut, kare st» tlâgi pe tineriihe , St» o îndîsl-Ceaski Ut» 0 însîsflet^zeţ adiki: si aibi metod. Ki»Ci akum îh vfeakfcî hostii si Irigrozesk oa-iiierli Si dfczi spre pildi ksmk'B Cih6 Va voind Si Înveţe o limbii streini, 115 invaţi regulile ei îii liihba thaikisel; si kuviritele straş-fiikului Scioppîss resuni aslri»zi clin toate pirtile , kind ziie el aşa: „Este eferft penitu tăre suni Wedniei de nttrne de nebun cei ci 0 ufiMăză cum cu adecă poftesc $ă înveţe pruncii regulile liihbii; măi Minte de a Sii limba in care le învaţă, de cât care
1) Cere 11 s in Aituin flicti, — subli-rails monitoribus aăper. ftbralius.
aice dinsul, nu ştiu ce lucru mai nebun si mai Hrănesc s'ar puică socoti.u — Tokma âsă este şi ku kresterea morali a tinerithii. I)e hu va avea îtiVTbtT.tOr^î darul, de â irlsisfla simţirile Cele nobile în prunk k5 511 kip îndulci-toriu: ele ar ţinea în skoâla sa mikar riuele de fer; himikii vor folosi. 1) Dekumvâ ctiii nenorocire nu sunt dedate oasele tinerelei ku felurimi de lovituri şi biţii îhki dela dulqi părinţi, piiiT» li se mai skilcie toate ih-kieluriie , sau ctiri pro li vi : de kum-vă la kasa pT»riiiteaski aşa â deskreskut moraliceşte, adeki asa s’a rostitul, ki»t el e stipîh si tiran peste toati» familia ki» în nişte întîîftpÎLri kâ anestea, bliridbţele profesorului de o kani-dati» ar 11 de rîs, şi vrediiine de defăimare.
Inia» nlai este uri lukru , kare îrisi»rCineazT» deosebit pe iriVT»ţi-tor. El trebue kâ uti părinte â-devirât, si îngrijaski si pfentru starea vieţii, kare au si»’şi âleagi uieniCii sisi. St» se slr^duiâski adeki, a deosebi şi a bunoaşte ku privire ageri , toate puterile sufleteşti la unul kT»te unul, kare spre Ce ar fi aplikat, kare la Ce stare a vieţii ar fi kienlat; ki nu este mai iriare primejdie, deki»t ki îşi gresaşte tini»rul kiema-rea sa. Pe kit de rxiaii şi inipO- 1
1) uctmias accipridem^ quia sem" per vivit in armis.
vTbnbtoare pe atăta de frumoase, nobile şi ninslite ssnt anosteai datorii ale înv'tp'fcilorilor kătre în-văţănei si)i; si mi se pare , kă de s’ar psne în Iskrare asa pre-ksm le ksnoastem; lsmea ar sta simiti» de minunatele srniări, ne ar avea acestea asspra omenirii.
—	Şi ea krez, ksţn kă noi sri>-rănii de noi, înkă am sti să fim n.şa de mslţsmitori , ka ori kare alt neam, kătre nişte daskali ka aneia , kari jertfindsse pe sine, s’ar strădsi să lsinineze tinerimea neamslsi nostru. Dar noi» ne lipseşte temei»!. Şi am iar mai zik odată: noi n’avem şkoale
—	De kare? Şkoale pedagori-Hcşti bsne, şkoale de Preparanzj,
—	snde Să poate fi kre'skst si învăţat mai înlăis aneia kare are k ierni a re Ia slujba de învăţător, ka să fie destoinik a kreste si învăţa pe alţi, karele, prin mîn-tsitorsl balsam al învăţătorilor st» fie în stare pe oameni , de mslte ori de nele mai nepotrivite karaktersri, obineisri si pre-jsdekăţi, ai preface în fraţi, stin-gînd înkă în prsnnia lor toată sra de aproapelsi , kare era si, prinzi» rădăniiiă la dinsi. Iar pini» atsnni, noi n’avem nini sn drept si» kîrtim asspra daskals-lsi, ki» n’are metod ban; kă ns esie prokopsit destsl. Cine ia» arntat lsi motodsri ? snde as a-vsi prilej a praklika pe lingi» nişte profesori băirîni? — Unde
avem noi kărţi pedagbgi^esti îfl limba noastră, ka st» poată niti nfc rismai învăţătorii, dar si părinţi regşlile bsnci kresteri ? îfitrVlcst kip, lskrînd ks toţi si ostenind penlrs snsl si anelaşi sfînt sko~ pos, pentrs kresterbâ nea bsnă*. Preoţi ks sfintele lor învăţătsti şi sktieri, ka Mei filai de‘ (căpetenie daskali ai' rîorbdslsi. — Ta (a ks bărbi, teâska‘ sa sta tbrtii-nie de a ssferi toate ostenelile şi greş lăţi le penlrs fii săi ka H ssnt legaţi pe ksnostihţa pe fnîriteiri-ţa ssfletslsi săs, de ai fâ^ie kfe-stini bshi , sspssi kf'edîfmoîşi. Patrioţi ferbinţi nepregetători, şi konnelăţeni strădalnini. — (tir mai iele, — dela kare mai îftslt atîrnă,, ne va st» se aleagă din fii si fiinele sale, priii dsHrte sale ksvinle îndemriăteare şi dojenitoare , kare fiind în srekîle prsnnilor tot alîteâ verssri des-fătătoase, ks atita mitî ssor străbat în tinerelele lor simţiri; — iielăsănd nini o gresală, iii ni o lenevii e, nini sn naz a nesbko-ti ţi lor prsnnţ trekste ks vederea, neînfrînate, nemsstfate. l)e altă parte, învăţălorsl în şkoala sa, avind înaintea okilof săi tot-dasna viîsl anei ksget lildemnă-tor, ksiri kă de ils vă fi el aksrât intrs împlinirea tstsrbr rainstî-lor dregătbale, sate ătsrtei ns tis-mai Dsmiiezes, părinţii, Biserikâ, Patria, Statsl, Naţia, dar mi se pâre kă îiissşi elementorile vbr
striga isbîndă asupra kapului lui; asa, nine Să poate îndoi, kă sko-pul si înaintarea noastre ar fi în-zenită si însutită mai mare de kăt a părinţilor şi a strămoşilor • noştri ?
Akum, nkum este vremea, iubiţi mei Ronmii! kănd toată lumea, şi toate întîmplările veakului nostru ne îndeamnă şi voiesk să ne trezim din somnul nel îndelungat al neştiinlei. Uni lăudăndu-ne, alţi desfăimîndune, uni ku pilda, alţi ku kuvînlul, toti ne aţîţă şi ne împinleriă să nu ră-mînem mai mult indărăpt, atunci kînd toţi ai noştri patrioţi pi-şesk în ştiinţă.
Ku toate kă. strasninile aceste ale noastre datorinţe kătre fii şi învăţă4ăi noştri, nu le am pomenit într’atita ku gînd de a vr> îndemna pe Domniavoastră Ia împlinirea lor; kăni, mai mare rîvnă pentru luminarea noastră n’am kunoskut de kăt kunosk în-tr’anest oraş, de kănd petrele în mijlokul Domniilor voastre. Răgetul meu a fost, să vă înkre-dinţez; kum kă prea împovărătoarele, dar skumpele anostea dorinţe, tokma asa le kunosk şi le simţ eu, ka si Domnia-voastră. De altă parte aveam să mă rog, ka în treaba kresterii tinerirm, j în treaba şkoalelor mai vîrtos în | stările împrejur de akuma, st> vă sfătuiţi mai adeseori ku patrioţi înţelepţi ku naţionalişti bine
simţitori, si ku toţi bine-voitori; ka lot lukrul bun, nel înnepeţi ku rîvnă destulă, Să aibă si te-meiu statornik. Ce să mai zik ? i Să askullăm ku toţi întru toate de boldul fericirii, sădit în inimile noastre, si noi vom fi feriniţi.
NOT E.
I. Ku toate kă.piedeka anosta de pre urmă nespusă de mare, nădăjduim. kum kă preste puţin se va slăbănogi, sau tokma de tot se va ridika Răni de mai mulţi dekăt 2500 preoţi romineşti ai Transilvanii, dintre kari mulţi petrekind şi in ţările din afară, akuma au ştiinţe temeinice, şi stare bună; de am sokoti numai unu la sută kare Să skrie neva pentru popor, înkă vom putea vedea la iubitori de învăţături» kărţi folositoare în toate ungiu-rile kasei; si mainele iubitoare de citirea kăiiilor — de kare eu ku-nosk foarte multe — vor avea de unde să dea îndreptare în măi-nile fiicelor sale, kare nitindule, Să se pregăteaskă a fi odinioară dinsele mâine, înkă pe atila de harnine a da krestere nobilă nă-skuţilor săi, mâine zik; înkă pe atita vredninie de toată iubirea şi lauda.
II. Ani îmi aduk aminte de frumosul anei proiekt a mai multora din Rleruri, kum kă ar fi bine Să se fakă kulegere de Predine,
(193)
tipa>rind»se ]a »n lok de odaia», prcdiuele a mai mallora, kare s’ar jadeka destal de bogate a da şi altora idei folositoare si aja-torinţa» înlr» naşterea oilor sale. — Prcdiuele I»i Petr» Maior pe la anele lok»ri ele atilea ori sar» uiţi t, k'tui-b'Ltrîni noştri le mai ştii» pe din afara,; — ian, a kavînla extempore pofteşte st» simţi» uine-va ferbinle, si aiba, kreeri plini de idei şi sa» aiba» deprindere cVa-pararea.
VARIETATE
Echo dela Raen koprindc anck-dotal arma» tor:
,,La 1826 , in toate zilele o doamna» adauea k» sine la bise-rika St. Severin o kopiliţa» fr»-moasa, dar foarte bolna,\:iuioasa». Aueasta, dama» ask»lta lit»rgia la altar»! Felioarei , si d»pa» siaj ba, eş.ind totd’a»na milaia pe »u serale ue sta la aşa biseriuei. Ko-pilită asemenea skotea si ea ue avea, da în mina sa>râk»I»i, şi îi ziuea sa, se roage la Damneze» pentr» dînsa. Ka»ţi-va ani sa,raft»! priimea într’auest kip aja-tonsl sa»» din toate zilele; dar în sfirsit într’o zi se h,ks ne-va,z»t şi toţi ie îl; ksnoştea kre-zsra» ka, a mărit.
,,Ieri era o sarbadoare într’o kasa» dapa» «lila de ia Harpe. PîotarsI atanui sosise, o familie PERIODUL ].
nsmeroasa» era adsnaVt ka si îsk^leaskuE» kontralU»! n»nţii, D. P, bogat proprietar al prejma i Medonalai se însara ka domnişoara Anastania L. . . în vîrst* de 18 ani, kare era o persoana, împlinita» si k» minte , dar mai ska»pa»taia> din priuina împregi»-rtrilor revoluţiei dela 1830.
,,ln moment,»1 ki>nd notar»! da pana mirilor ka sa» iski>!easka», eata» »n nekanoskat se înfa»ţisaza» în haine de ţa»ran. Ripal lai modest n» însafla niui o temere; k» toate auestea toţi se mirări» va»zînd an om lira» veste pe kare n»’l kanostea şi kare n» fasese poftit la n»nta», Ka>mpean»l lira» sa» aştepte ni ui o desluşire se a-propie de notar şi îi ziuc, p»ind pe masa» o s»ma> de 30,000 franui înbiletari debanki»! “Skrie dom-riale ka» domnişoara Anastasia L. . . adaue k» sine la ba>rbat»I d»m-neaei o s»ma> de 30,000 ue îi vezi aui. Sa»rak»l dela St. Severin adauo în apoi fa»ka»toarei sale de bine banii ue d»mnenei 'ia împramatat.,,
,,Şi fiind ka» toţi se afla într’o mirare , nek»nosk»t»l adăogi :	,,Din zioa deka»nd înuetai»
a mai uerşi la poarta St-Severin aveam o s»ma> baniuika» ka»pa>-tata» din milostenie; ka da>nsa k»mpa>rai» o ţarina» la kîrnp; si am inuepat sa, o lakrez sing»r; roadele si seueris»! îmi fa.ra» minunate şi de a lan ui k» anei kî-2b

(134)
ştig ftia, itiipaterniMia şi aţii itiers tot îriairite; îhsl, ni Mi o zi n’â tre-kat fara, a im» sokoti la fl>kT,-ioitei nidâ do faine si a o birie-k8virita. Şti afli ka, domnişoara Ariăslâsiâ era skxpi»tati» âm a-fisit fle mamtişai dumneaei , si aiti Vetiit si ea sa/iiii adak bake-tal ihies de lianţi,.44
„N’âvOm trebaifiţa, a sparte ka, tbâti, familia a voit si> ţie lâ siiie niai malle zile pe sa,rakal rokahcisHtor/4
Fartişag ka sinanidere.
Din toate felarile de fartisâ-gari de karînd riT>skonite de fari, felal armator este ka adevărat nel ifaai extraordinar.
De mâi malti ani an îndenlî-iiâtik şiret, mirianat înotător se omora singar regalat de doi» trei ori pe laivi». Vara el s’aranka în rîal Tamiza prefă,kamdase ka, se îneaka,, si gri jind st, aleaga, an lok ande trenea mai des oamenii nei mai de frânte si bogaţi. Dn karlrLtrâ saa an tovarăş al lai alerga si’l skoiea din api, în liiomental kamd zinea ki, era st, se înene, îi trăgea pe mal. Lamea se adana pe Ungă, dinsii si kamadra innepeâ st, spae ka, bielal înriekât este an lakra,-tor sa>rak ne se afli, de malta, vrente în Mea mai desa»vîrsita> sa>-rinie şi ka,desna,da>jdăireâ ’lâ âdâs
st, faka, aneasta, fapta,. Indâta, toţi privitorii înnepea a se ki»ata priit bazahar si a da fiekare neeâ ne sfe milostivea nenorodiialai. Tot d’aană kîstigal se adana de îâ 100 pîila, la 200 franni.
Sosind toamna, apa era rene si trebaia st, afle an alt mijlok de sinanidere. Meşteşagariţal no-stra na’si perde kampadal, Ol era an sinanind de meserie t aşa la>srb îrinekatal pe seanla verei şi peîl-tra iarna, alese spînzaratal. Tot-d’aana prin margal serei pe la kolţal aliţilor saa în pieţele nele mai pline de oameni akada ka»le an ştreang de ka>te andeva şi de nelalail ka,pa,tiia îşi legă gîtal pe arma, de dapa, kîte o laviţă, saa alt lok mai ridikat sc asvîrlee singar în sînal venniniei, Kamadral alerga năimii delrit, lada ştreangal şi striga lamea sa,i ajaie. Mulţimea st, adaiia gloata, karîtele se oprea, înnepea a întreba anal pe altal, şi toţi afla ka inima iiifio-rala» şi skalarîndase ka, nea dapa» iiame tikT>loşie a adas pe bietal dtti in . stare a se spînzara singar; ploa şeligii şi ka»te odaia, şi galbenii; sinanidal şi kâmadra ţinea ka»nialele si bieţii oâîhehi milostivi le împlea.
Dar sânt akarii ka,te-va zile, ka»nd sinanidal kare tot trăieşte si na se mai omoare, vrînd i’ari st, se mai akaţe şi st, se asvîrle în faesna nimikalai, kamitral na şti» de ne , ka, na veni st, taie
(195)
iiiireăngsl. Potka do meinteiiib-gari ihqenb a se svîrkoli , a’mi blejdi okii mi a skoale limba d'bn kot, nîrrb Phd îttkolxqindbse mi b'Lnxnxind în snafiibl Veqiei, se ninse mtearigbl. Siribiich;] Pzînd ■fl’âsfcgffiata jos se deiiileiilx, mi deskiziiid ckii , i se txie no fia a mai fane aqeastx meserie kb asiei de ksmelri kalri riot st, se mînie si le yie nofla a îi mo'mteni; s’a jbrat uii ’mi a &inbt k»vîrit»l.
Mttlsinie de asemenea întîm-nlxii iie toati, zioa se afla în Londra hui n» iutii oamenii la qe sx dea itriqina atâtor sinbqideri. Mai tîrzib indiskresia kbinxtrblbi sinijqidblbi nostrb a deskonerit a-devirsl, mi d’atbnqi m nrea ab oamenii milide asiei de sinaqizi kare se omoarx mi nbriiai mor.
Insbltx asîsnra Reginei E n g 1 i t e r e i.
Sirîibita trekbtx tinerea Regi-nx Viktoria se d*>qea kb kaleaska deskisx, Ptre trei ieasbri dbiix nrînz la iialaibl Bbningnam, de biide era sx ridrfieasP Ia Briglon, Pnd bn om foarte bine îmbrxkat se renezi kxtre biha kaiemqci mi amerinfii, ne Regina kb nbinnbl, rostind bh eriitet din iele mai opritoare qe noate qineva adresa rinei femei. Pe brmx adăogi,. ,,Te-bib goni eb dbnx tron mi ne tine ini iie m»nlq»l.a.“
Onibl aqesta întrx nstnai dekxt în mbljiirîîe mi se fxkb nevx-zbt. Politia kare se Ibase dbiix dxndbl n’avb grestase d’ai afla m>-mele mi lokbl bnde made.
Trimiserx agenţi la lokbinfia Ibi în Oksford-Street, mi in zadar il amleritarx akolo toatx noaniea P el m s’a întors a kasx. A doa zi bn konstablb bxtb la bma Ibi, el deskise mi nbmai de Pt arestarx ne nbmilbl John Good, biml din aqei maniari (nebbni) qe nretind a fi legibifiii momteftitori ai tronblbi Engliterei.
Anesl John Good qe krede P se trage dela vestitbl Jeati de Gând, mi kare a fost pnitaii la al i 0-lea de libsari, este bn orii anroarie de natrb-zeqi de ani mi frbmos la fa fix. Poarlx o laţi, uekorafiie la nient. &xnd se vxzb okolit de de agenjii, înqenb a striga. Nu v’atingefii de mine kanilie tîP-loasx! en sbnt al vostrb legibit Domn mi sbveran; în bbPfii o si> sfimiib ne Regina. Insx oamenii nolifiiei kari nb nrea mtib d’astfel de amerinfixri , nbserx mxna ne dînsbl, el se îmnrolivi mblt mi abia isbblirx în si!t> a’l iibne înlr’o trxsbrx de birjx ka st/1 dbp la White Hal, la minister» 1 qelor din intrb. Pe drbin nînx akolo el sriarse gcanibrile trxsbrei mi se iibrtx kb qel mai obraziiik kin.
DbmineP la dox qeasbri dbnx nrînz Sir Friderik Roe, bnbl din
(196)
magistralii nolijiiei a venit la ministerial nelor din înlrîi ka s% nerneteze ne arestat.
Martirii ne s’a» ad»s de fagT> erâ doi» sl«gi nedestre ale Reginei,- doi agenţi de no li ai e mi mi neamg ne as aazit ne John Good adresând groasele okrj»ri krUre Regina.
Aresta-ntsl ns înncta de a nre-kurma ne martsri mi a zinc: Nk-'mi nasn, Iii ni de toate k^te oamenii a iii ti a sn»n înrrrotivT/mi, ,,E» $«nt Regele Engiiterei, loan al doilea a msme , mi mi, afiş în al onlsiea an a! domniei mele.4'
R. Filips Rtfht-sekretarsl de Stat era fagi» la aneaslT» '-nrone&sr'k (nernetare de jsdekal'i») ne a gi-n»t «n neas mi j^nrUale; doi miniştri am ten ta rcssRalsl într’o kamert ahlxrea.
Sir Fridenk Roe a mai Ksat nernetarea mi ne smvbri>ta viitoare mi a trimis in. temniga nea nosn» dela Vestminsler ne nenoronitsl Joh Good ne seami» ki> Ta in.te-git de tot nebunia.
T I N E R C L.
Vremele de ne merg st> fak mai bsnc sas mai rele? Aneash» în-tiebare se fane foarte des mi (h, .nnnim» la felurimi de r'i>siiisnsr>ri.
Vrennle de sine ns ssnt nini bsne nini rele; ki>ni mi ele a-jang dam» înlrebsingarea ne fak
oamenii dintr’însele. Ar treimi dan» st» întrebe nineva : fakiitss'aK oamenii mai bsni sas mai n>i ?
Xaraklersl nrin kare se deose-besk vremele mi sitsagia dsxslsi oamenilor ne viitor, snînzsn» în .narte dela oamenii din. zioa de ast'Lzi. Prin virUgile sas vi fii lirele lor, nrin Imunele sas rănirile lor, nrin molinisnea sas stramninile lor obineisri ei pre-g'Ltesk soarta «maniilor lor. Fie-mle kare veak formeazn» veaksl ne orrneazi» djsin» dinssl. Ptringi! voi ne a vogi griji» de vii lor»I fiilor vomliii, dela voi snînzsri» de a vt> bsksrâ de o sigsrangn» des'Lvîrmitn» ■ desnre soartea lor.
. Inlrebagi. inima voastre: Tmiili-uiPagi kri,tre dînmii toate datoriile voastre? Ns e vorba ani, daka nrin osteneala voastre» agi dobindii nentrs dînmii nimte onorabile vemlsri; daka într’o zi le veni b>sa o stare în destsfr», ni daka ie agi insuflat dragostea Isi Damneze» mi a virtstei atT>la în ki>t st» ns le skape nini o data» aneastT» komoan» slingita» mi st> le fie tot d’asna sksmm>; daka o bam» edskagie a desvol-tat fakslta>gi!e lor mi 'ia f'bkst st> dobindeaskTE» asfel de ksno-mtinge kare st, noat'b ks înde-sislare st> le înlesneaski, ale vie-gei; in sfirmii , daka ’iagi obin-nsit inl.ro ks mm» la re mi stre>m-ninie kare sri lakri» a rid)da bre» greatale ins Re. linse ne se intim-
nlă în'vi agă. Plinei măria asanra inimei, asaara kanomtingei, na-tegi revalida kă da? fericirea fiilor vomtri este dar atonei assi-garată, e statorniciitrB ne an te--meia neklintit.	Odixnigivă a-
tanei desnre grijile voastre ass-nra Tatălaj vostra eeresk; kăci el va noranei soartei lor nentra nea mai mare a lor feri ni re, dam» kam a noraneit mi soartei voastre.
Se fak vremiie mai bane saa mai rele? Aceasta atirrri» dela înbariătăgirea-' saa strikarea ne-noixilor nomtri.	Băgngi de sea-
nn la konii din pablikal ande Vă aflaţi: Obiceiarile ne vedeai la dănmii, anlekările, îndeletnicirile, invăgătara lor, si rit o o-glindă nrofctikă în kare iiolen,i Mi ti viitora'l fericit saa nenorocit al koneetăgenilor vomtri, an viitor ne se întinde mi din kolo de xotande viegei voastre.
Băgagi seama la tinerii ne sânt în nreajma voastră. Negre-mi t kă na trebae st» jadekagi ka o străinnieie lan, kaimiăt nc-băniile viralei lor; nai jadekagi atăt de stramnik daka vedegi kăle o dală kă să lasă a se imninge de r.enejanea simliinontelor lor, saa dakă săi* krbte o da li» xotarble datoriei lor, Cine na kanoamlc stravagangele obicnaite ale aee-mtii virste în kare ornai jamrb-tale konii janvUaie bărbat se lasă întră ilasiile anei imaginagti
vie mi fără IVăa? Bătrânilor no-somorîgi, adscegi-vă aminte de vremea janexei voastre. Băgaţi de seamă la nei de această vîr-stă.să mtigi daka nimte nobile si m. ti mente, mi. dragostea dren-tănii fak Să bată inimile lor, saa daka framosegile virtagii mi în-r.ăigirnea Kredingei mi a doktri-nei religioase îi Iasă nebăgători de seamă. Băgngi de seamă, daka sânt stbninigi de trebainga dYmi kămtiga ksnomtinge mi a se îndeletnici intra ostenele folositoare, saa daka, foarte molatici nentra o vlagă lakrătoare ini stramviikă, se nărăsesk nre sine Intra lene mi într’o. viagă lesnicioasă mi desfrănată. Băgaţi de seamă daka aleg mai bine nimte nobile nlăeeri kare de o dată întbresk mi tranal mi ss-fletal, saa daka le nlak mai malt nelreeerile volgare mi groase, ka-re siăbesk saffietal mi înveninează koniol.
Un simtiment dareros mixnemle inima celăgeanalai kănd vede nădejdea patriei vemtejită în floarea sa de vermele rozător al vi-gialai. Vedegi în satele noastre tinerii kreskănd intri o dobitocie nimicitoare, saft lire cei din o-rauie, nengrijigi în sinal anor mkoale răa înlokmite, nerzănd □ rin nenvăgătsră saa nrintr’o oliicnaingă de năravari rele cea mai framoasă vreme a viegei.. Vedegii alergănd în grămadă dela
(198)
nlsg la jok sas la desiVănări: neksnoskănd din religie de kăt nsniai nimte semne mi ksvinle învăţate ne din afară, fără a fi simţite, se iiărăsesk nre sine ks acea nornire a săngclsi lor în toate viţisrile bărbaţilor formaţi, ini'mi deskid dsxsl lor neksltivat snre a intra într'ănssl toate nre-jsdelţăţile mi ssnerstiţiile momi-Jor rsginiţi. — Celrbjjeamsisi.simţii tor i se sfărirnă inima kănd vede în ora in ele noastre tinerii din klasele strane asfel de srît kre-sksţi, mi nre cei dsnrin sate asiei de neîngrijiţi, mi nregxtiţi, ka sx zik ama, snre o robie mi a Isi Satan mi a slujitorilor Isi, kănd vede nre cei denrin sate kă snre a se deosebi snesk ne lingă grosimea kîmncneaskă viţisrile rafinate ale cetăţenilor; kănd vede ne fii familiilor bogate a fagi de străiiinicia îndeletnicirilor folositoare, a'mi strika imaginaţia nrin visări drsfătăcioase ale kxr-ţilor strikătoare de năravsri, a'mi face din kanriccle modei mi ale netrecerilor sbsrdalnice, toată îndeletnicirea vieţei, mi a'mi îm-nlini fără nlăcere, nrintr'o msn-kă silită, datoriile slsjbei sas însărcinării în kare se află. Foarte denarle de a'mi nsne toată trsfia întrs înălţarea ssflelslsi intra vîrtstea dsxslsi, întrs lenx^ darea de demarlele dorinţe, întrs mobilitatea simtimentelor, toată nlăcere* le este a se afla în vor-
be mi sfatsri neksvioase mi nemorale, mi îmi fak o slavă de a se arăta învăţaţi în alle des-frănării.
Ori-cine emli, o tinere ale kă-rsia kăstătsri se vor niponi ass-nra acestor rindsrj, krezi ts kă o Provedinţă minsnată îndrentează ne taină mi nsne în orîndsiala sr-sitele oamenilor? Ei bine acea Provedinţă înssmi mi ns întăin-nlarea, a făkst Să'ţi kază în mină această foaie; ns o asvîrîi; kăci are în sine sn ksvînt ce noate şă xolăraskă desnre fericirea vieţei tale. Rsvîntsl acesta ce aszi este dela sn om ce a trekst nrin jsne-ţe mi 'ia ksnoskst toate foloasele mi toate grestăţile. Şi dakă Dsmnezes din virstă în vîrstă des-konere omslsi nrin năţire ade-vărsl mi ksnomtinţa, krede kă omsl ce vă învaţă hinele este sn organ al Provedinţii, al Isi Dsmnezes înssmi kare ţe a făkst mi al kărsia okis te nrivegează mi te jsdikă.
Aci e vqrba de tine, de viitpi^J tăS, de fericirea sas de neraarea ta, de cele mai mari ale tale in-teressri, întrfan ksvint de Religia ta.
Ksvîntsl acesta ns'ţi este strein; ts ksnomti ksgetarea Isi Dsmnezes, a Vecniciei; înssmi indo-ielele kare te as tsrbsnit în taină 'ţi as slatornicit sokotinţele ass-nra srsitei tale. Aceste adsceri aminte te fak Să'ţi bată inima
mai mslt de ki,t o mi>rteriseuite gsra (a.
Ns’ui fie teami» ki> ksvintel a-nesta, îndrentat ki>tre ti,5, va n&tea fi an fel de întro-dîskjiie în nimte stramniue înfri-ni,ri, sas ki> ea voiesk a’ui nre-skrie ka si, te lenezi de malus-mirile virstei tale, si,’ui skimbi na tara mi srb te fani îngrijitor, sfiinos, rene ka sn bi>trîn trist mi nosomorît. M», Religia na este vri,jmami> nkbnerilor tale, nîni, kînd ele na te desonon,, mi nîni, kînd ele na adak sumbra re la onoarea, odixna mi malui>-mirea semenilor ti>i. Dar daka aneste nli>neri ar avea nimic asemenea sf militari, n’ai fi te nel d?i>nlîia kare la ai osîndi ? Na’ui fie teami, înki, ki, religia te în-grozemte ka ikoanele mi adanerea a mintea morgii; na, anosteikoane na te aa îngrozit de ki>l în minatele kînd inima ta na era inkăl-zifo» de Kredina'b ne biraemte mi doboare ori ne groaza, omenea-skă. De vei nriimi aneasti, kre-dinji'i» în intrai ti,a, viajia’jxi se va m>rea dalne, senini, mi hir sami moartea bine voitoare.
Kredemi,, tot omal, fi,ri> deosebire, nearki, mi noate avea, în fandai safletalai, nimte mimki,ri religioase, mi însămi desfrinatel în neasarile sale de singurătate mi dp retragere, toate kă, ka s^b arate dax şlqbpd ini mare, ln nablik el îmi bate jpk de Re-
ligie, mi de siaj bele ei. De a neea ka atxla mai înalt fii mîndra de a m>stra nesmintiţi, în saffletal ti,a kredinjja în Damnezea mi în "venninic, kredin.ua în slăvită ta : nrcarsire.
| Poate ki, de ki,nd în ki,nd, bi,-naielele tale te kinaesk; dar anea-sta se întimixli, firemte kînd da-xal se ksrLU'f» mi se desbrakt de ideile koniKriei ka în lokal lor să nriimeaskă înkredinu'fcrile ka kavînt ale vîrstei nei ir.atore. E-minddinîntanerekal nelei d’imtîia janei;e, în kare negremit te aflai, nentra ki> tui linsiâ jadekata, te aijronrii akam de lamina virstei bT>rbi>temli. Ea te înteneki,, mj înki, rir> emti în stare a le natea | .novici: nenatimd mai malt a te mai ui nea de înkinairile konili,-riei, okial na'ui este înki, în destel de îmnaterninit de a nrivi mintea mi jadekata în faui,. Şi 4e ani vin îndoielele ini neastîm-m,ral uc-sant nedesnăruite de ka-nomtinuele ne jamidate. Kănd te vei denrinde înnetal ka înuctal a nriyi hjinina kavînlalaj, atanui te tei îiuuăka kg ting, tg vgi a-nronia de Pargriezejrg, J,g ygi însă ffl cui din noa de anest Dax ne-reşk ne se arată mi sg vede în yiîîUi, ka fiîi ?n doktrikqi |»i lişîjş, mi kare faue ş^fflg^! g|)]engsk şă nresimu^ nemuritoarea sa srsită.
Te vei n-ălronde de adeveririle religiei, îndată hc diXil tă^ se ) va Iten-ui de bănuiala Tte îl Jd-
n sein te; nentra kfi» aneaslă bă-naială na se narnte din inima la ni din daxal tăa neîrikredinţat, ne nrelinde Să înţeleagă infinitei mi să konrinză în xotarele inkinairei nemărginirea mi venninia ne na not înkănca in înţelegerea noastră. *■ Ama alanni kazi în neîn-kredinţare asanra nelor mai mari interesari ale omenirii, asanra religiei, asanra ta însăţi, asanra tăriilor minţii Ajans la xotaral kanointinţelor, daxal tăa s’a înfiorat, nemalţamit de deskoneri-rile ne ai aflat în natară mi în Skrintara sfîntă , nemalţamit de kredinţa mi de simtimental religios al konmtiinţei ne Kreatoral a sădit în saHletai tăa omenesk, ai voit să sări nreste xotarăle o-menirii. Sărmane măritor! ka să niăsoi’i mi să nerni marele myster al aniversatei ar trebai Să fii însămi Damnezea.
Ta nor ţi religia în sînal tăi;; mi na vei nslea, 1‘ăîă a fi smintit, să tăgădsemti saîflelal kare nane în mimkare t.ranal tăa, o Provedinţă kare klrmaeinle temea, adevăral ne resaflă în doktrinele Damnezeeskalai stănîri. Tinere, ănkă an nas; aibi karagial a sta kredinnios ţie însăţi. Religio-sitatea iiialai ninstemte jie tatăl săa, înframseţează ne mamăsa, fane bălrîneţele mai vrednine de ninste. Un tînăr religios este objetal ninstirei de Qbmte, nentra kă ka nielatea se înţelege o tărie
de xarakter ne na noate nineva a intenta dela an tînăr; o slrăin-ninie ne înfrântă smarinţa mi risarile tinerilor; o ksrăţie în sfirmit ne na nriimemle nini an fel de iircfăkălorie mi katcază a se arăta de faţă atăt în fantă kăt mi în kavînt.
In kăt nentra înkredinţările kare făiă a voi a sili mi ne alţii kadănsele, năstrează-le în inima ta ka o komoară sfinţită. Dar dană kam ncri ka Să na’ţi xră-neaskă nimini aneastă komoară mi in lok de a’ţi o întina nrin ba-jokare, Să’ţi o ninsteaskă în tă-nere, asemenea ninstemte mi din narte’ţi simtimentele religioase a le fraţilor tăi nrekam mi ale lor fante de kredinţă mi înkinare. Anoste fante sânt vrednine de ninste nentra kă ele aa o inflain-ţă vie mi mintailoare asanra fiinţelor înzestrate k’o organisaţie simţitoare. Ia kagelal anesta nă-zemle ka kredinţă datinele Bi-serinei tale; aibi drent ninste a niărtarisi de obuite simtimentele tale religioase; na- te denăiTa de adaiiările sărbătoremti ale kre-mtinilor, mi na te romi, rob al anei minninoase rarnini, de a merge des la lokarile sfiinţile, Ia lemnlarile an de tatăl tăa mi rnornal tăâ noate fwi aa înălţat kălră Damnezea safflela! lor ra-găndase nentra tine, mi de aride s’aa sait iiînă la ner ţinerile sas-ninari ale aneleia ne te a nartat in sînal Săa.
(201)
M e r l.r r i s o m e t o ’/ii Reli gi a ti r i n simţim ent ele l a 1 e, mi vei vedea ke nier îndoielele qe te mai kinresk înke; vei afla iartiui a ta odixne în krrata kre-dinjxe a rnri suflet 'fere nrixane, aqea naqe kare le a fekrt se nerz'i faiil,asm ele imaginaţiei tale, visrrile nrb!r>*iiloare ale minnii taIe qe nr se k 6 ti o iute a niqi ure sine ensrmi.
M e r tr r i s e mt e’ix i R e 1 i g i a n ]• i n r v i n t e I e tal e. De-nerteazete deaqele glrine, iie srnt mi îndresneţe iui konîleremli tot de o datri>, asrnra sfintelor taine ale srfletrlri omenesk, a-jle ke rmilinţa qelri neinvenat nlekate inaiMica qelri a Tot-nr-ternik este de o notrive sokotite ka mi înalta rrgeqirne a qelri înijelerit. Urni litri dinar al ve-drvei dcnrs în kasa biseriuei are mai mare nreţ înaintea Iri Dumnezeii deket iot arrrd Fariserlri, îmnerjiit kr, laie în milostenii nrbliqe. Un singrr Rnnnezer este ne ţoale fiinţele îl slevesk, fie ori-kare vor fi ideile qe’mi fak desnre densrl. Ama dragostea neri n leaske In gri jam te kr» a qeea m i keldrre nenlrr toni fii sei , fie în vlista berbeteaske, fie înki în îngenarea dori roilor konile remli.
M e r tr» r i s e iii t e’u,i simţ i-m e n t e \ e religioase n r i n fantele tale. Adevărata reli-PERfODUL I.
giositate se vede mai urnit în fante dekit în krgeteri. Kona-qirl se krnoaiute drne roadele sale, a zis lisrs; fon» lante vrednicie de qinsle, krgeteri le qele mai înalte n’ar niqi rn nreţ; fere fante Rredinţa e zadnrnike,
Ţie iţi e mai kr a nevoie de ket r»nr»i bărbat în vîiste de a fi mrlţrmit de tine însrţi; keqi faqi niaî adesea nimte nasuri gre-mite, kend din nriqina vioiqirriei întineririlor qe te lîresk din kolo de xotarele qe’ţi ai urs. Pentrr aqeasta mi mai mr.lt este trebririţe ka se’ţii xo le re iuti o regele stramnike de nrrtare, ka se nr, le anrqi sar» se nr, îmiiingi nimik mai denarte nîne nr» te vei sokoti bine. A4easte înţelenqirrie noate ke la înqenrt este anevoie de nezit, dai* kr, obiqnrinţa mi kr steninirea asrnra sinemrlri, ţi-se va laqe o adoilea lire Cel dinteîr nas, mi qel mai sigrr ka se ajungi la aqeaste treaute de virtrle qe te va ardika mai in esrs de qea mai mare iiarle a tinerilor de o vîrste kr tine, snre a îiezi leqerea kend r,n simtiment kr nâlime mi fere sokoti nţe le ameninţe a te smirne; esle se nr iniumi nirnik, se slai in nelr-krare kînd srîiletrl ter este a fa re din xotarele sale.
Aqeasta se’ţi fie nravila mi în brkrriile mi în srnererile tale. Nimte krrde înqerkeri îţi vor fi, 20
dovedit kă de înalte ori ai fi skă-uat.de malte înnerkări, năzind o assemenea slănînire assnră’ţi. învaţă dar a nane în Iskrarc anea virtste, mi k» aneasta vei n»tea să ardini mi st» întemeezi niatra din angis a fericirii tale. Dar, de tc vei desiiădăjdsi desiire tine Însăţi, daka molinianea sa» nis-rna te vor onri de a te slănini, foarte bine; fii rob simţirilor tale, mi kînd fiinţa ta va fi nlină de amărăniane mi de griji, a-tsnni $ă na strigi asanra Prove-clinjxei - Răni ta însămi ririn ka-nrinele mi noftele tale fără ja-dekată ’ţi ai derănănat fericirea.
Tinere, ne framos e a insufla ni-neva ninstea ! Ta nădăjdaeiuti a dobîndi laadă mi cinste. Mijlo-kal de a le dobîndi stă în mâinile tale: denrindete a* ţi învinge inima temăndale st, na le nedensca-sUt, kăinţa. In adevăr kă de mai maltc ori îţi va linşi înţelen-Hianea trebainnioasă ka st, iiojiî kanoamte toate îmnrejiarările mi armurile fantelor tale; îţi mai trebae maltă innerkare ka st» le noţi nreţai dană kaviinţă. Dar dakă îţi linsemte aneasţă înţe-leantT, kanomtinţă a oamenilor, afli, kă este an alt ne mai înalt, desnre kare noţi st, fii înkredin-ţat kă îl vei dobîndi, mi kare na te va lăsa nini odată a te rătăni, în vreme ne omal nel mai înde-nmiatik intra kanouitinţa inimei
oamenilor adesea este amăgit de inţelennianea sa : aiiest l»kra ne e mai înalt mi kare întrene mai nresas toate csnerienţele este : în-ţ e 1 e n h i a n e a k r e m t i h e a-skă astfel dapă kam ne a invă-jiat Iisas în damnezeemlile sale deskoneriri : « Ori ne lakra vei să’ţi fakă ţie oamenii, fi, mi ta lor asemenea.» Ama dar denăr-teazăte de toată nedrentatea, sabt ori ne fel de name se va askande mi ţi se va înfăţima. Fii iertător nentr» alţii mi stramnik kă-Iv'b tine. Fii adevărat mi drent în kavintele tale, înjxeleriL mi k» jadekată kănd aazi kavintele ne-lor lalţi. In fantele tale aratăte bine voitor kătre nei nekanoskaţi, kredinnos nrietinilor tT*i, mi generos kătre vrăjmami. Am,ră'ţi drentarile fără amăiăniane mi fără st, vatT,me drentarile nărţi-înnrotivitoare.
Tinere, astfel este nartarea kre-mtineaskT», kare trebae st, o urmezi; ea se inkeie în anest ka-vint: iabemte nre Damneze» mai nre sas de ori-ne lakra mi ne a-nroanele tăa ka însăţi nre tine. Fă semenilor tăi, in toate nrile-jarile, slujbele ne’ţi ar nlănea st, nriimemti kînd ai fi in lokal lor.
Este lesne a lakra nineva ka voitfţă bană mi generozitate, kT>nd fără înnetare are înaintea okilor nilda binelai mi a generozităţii: însă este foarte a nevoie,
daka m uji kb neiibliniiă, de a ni»slra neatinsa mi înlrcagi» no-bilitatea sbfletblbi , tand nenue-tat are sbbt okii săi nikla răblbi mi a kommjjiei volgare. Obiueibl kb răbl ne faue a n» ne mai îngrozi de dănsbl, mi a ne bila la el fără st> ne mai fata ni ni o întinările. tand ajbngem o dală a nb ne mai srieria de n>b, înue-
le îaue vreduik de ibbit, Iskrs ue în zadar te ai înuerka st>’1 dobîndemti nrin toate îndemnurile hbnblbi ton mi nrin kbvin-lele îngrijite ale nolilejiii mi mi-glisirei.
Cinstemtele. ne sirieni în adb-narea kb femeile. NVjxi Jaue o jbtarie kb anele şi mii mente ne într o zi noate vei fi dator ale niăr-
li>m de a mai fi inkinajji la bine.
Fii dară băgător de seamă, fă-tbl meii, în alegerea kbnoskbgi-lor tăi. Deiiărteazăte de adbiiări ale tarora obiueibri le osîndemte konmtiinija. Linseintete de Ieri-nirea de a avea bn nrietin, daka nb nojii să afli iiiui bnbl a tarcia adbnare st tari, jje simţi mente Ie tale: bn nrieten ne nb ar fi mai înaintat de tat line în virtble, ar zăbovi a ta desăviruuire, bn nrieten ne ar nrejibi mai nbji‘111 de tat tine, e în stare st te fata a stadea mi a merge inanoi.
Fii mai kb deosebire injxelent in relaţiile tale kb nartea femeea-skă. Cele mai morale dintr*misele not sri» înobile sbfletbl Im; mai îngrabă de tat bn bărbat virtbos: dar aueleaue ab skbUrat jbgbl virt&jţii, sbnt în stare srb le korbmnă mi st»-te desIVăne mai lesne mi de tat ucl mai desfrânat bărbat. Celor d’ăntăib nb vei nbtea să nlani de tat nbmai kb rbminea mi kb modestia. Nbmai nevinovăţia singbri, noate să’ţî dea o înălţare de xarakier mi a
tbrisi bnej soţii virtboase: fii slă-iiîn ne sineţi, mi nb ingădbi ka st, te roază o natimă oarbă, st> te fata jbtaria altbia mi st, te adbta a te fane vrednik de defăimat. Temele ka nb kbmva o simţire afemeiată să’ţi îmmoaie ha-rakterbl, mi ka nălbuirile demer-tănibnei să te rătăueaskă. Dar mai virlos temele de a tsrbbra odixna bnbi sbflet leriuit, aţîţînd iritrănsbl o natimT, ne reiatele tale soţiale nb te iartă a o in-destbla. ’
Tinere, daka în aneasta stare a lbkrailor simţi în tine o dragoste adevărată mi vrednikă de tine, kb tat va fi mai adînkă a ta dragoste kb atăta să resnektezi mai niblt nevinovăţia, nbmele, mi odixna»dbhblbi nersoanei ka-re ibbemti; ta ui dragostea nb noate să doreaskă nenorouirea objetbksi nelbi ibbit. învaţă a te slănini, mi fii bărbat. A noastă mărinimie îţi va însbfla uin-stire îientrb sineţi; tc va faue a te bbkbra de feri ui rea de a fi ibbit, fără a nrefaue nauea bnei
inimi, sar» a nrimejdm odixna ei nrin nimle isbînzi de demevtă-n ir,ne.
V 7» s t r e a z ă’ţ i kornrl î n-t o km ai ka mi inima, kăni vai ţie daka binm! desmerdării. se va înkolăni nrin sîngcle te», daka vei kădca jertfi» a groaselor tale noflc, nekredinnios ţie, năruiţilor tei mi D»mneze»l«i te; ! M<% doremti tr» a nstca să te in-îăţimezi fără mustrare de krget mi ha a rmni in mijloknl miei admiri de tineri virlsomi ? N» doremti ka intr’o zi snre o veii-nikă r»nire a întinde măiia ta mei femei nevinovate, fon> să te o-sîndeaskă a ei krrăţcnie înaintea Aribsnalrlsi koniuţiiniiei tale? — In krrăţia srfletîslri este o ne-reask'B bskrrienoate st, fie as-semenea mi în desmierdările des-frănatslsi? Simtimentsl nrmai; al nevinovăţiei este nea mai înaltă desfătare.
Bsn&l mc.8 konil, ksvintele mele noate kă’ji’t as atins inima» mi daka este ama, năstreazăle în tr’ănsa. Făte mare mi virtsos; fi» ninstea kasei, mîndri.a familiei, uii slava natriei tale. Ancasta
sninznră nstnai dela tine. Viaţa se întinde înaintea ta, mi ts’ţi făgădsemli sn frsinos viilor: ns’ţi derăiiăna nădejdile. Iţi voir» mai zinc ănkă sn k&vînt, ne isvora-mte din învăţălsrele năţirei. «Nini odată na vei fi mai feri-nit dekăt neilalţi, nîriă kînd ns te vei fane mai bnn dekît dăinui 1.» Sanănentrr. tot d’asna aiest ks-vînt in a ta ţinere de minte. Adsţ’i aminte de dănss-1 totd’a«na de kăte ori natimile le vor adsne în inîhniri mi te vor arsnka în neksmnăt. Ads’ţi aminte de dîn-srl kănd suferinţele ne ţi le adsk gremalele tale vor fane a’ţi k&rge lakrăinele sari kînd a ta kăinţă va fi anroane do a te a rai k a în desnădăjdsire. Ads'ţi aminte de dănssl în sfîrinit kănd vei nre-feri mai m»lt jsgsl snei iiatime de kăt stăiiînirea assnra simţirilor, o nsrtare fără jsdekală ini «moară, dekăt bărbăţia în ks-vinle mi în fante, mustrarea ks-getslsi în sfirmit dekăt sirnli-menlsl nevinovăţiei, t» kare ciuli kreat mi riăskst nentra ferinire.
(Meditaţii relegioase de I. E.)

« Zes ar tainelor Înalte. Anolon , a mea skmnare!
O lo kare ’nnoeniti via.ua , mc dai boalei vindekare ;
Ce ai sfmrmat Ironica lsi Piton, tinmr zes, isbinditor, Fie’jiii milT» d’sn fis fraged, d’al mes singsr ajutor !
Fie’jxi mila, d’a sa msinm, nradm lakrmmiior dalrjb.
Ce Ui singsr ea viazm, ne de ton,i e azi lmsatm,
Ce n’ar li mai dorit viajxa sure a’mi vedea lis ’n mormint. Mare Zcs, skanm’i jsnia ! lasm’mi razem ne nminmnl! Alineazm ’n si mii, stinge foksl boalei nei ksmnlite Ce-arde tînmra niki>dijxri> snei viejii nepnxmnite!
Anolon? Dakm vr’o datm de mormint k«m va skmnat II voi» luai uri vi ne 1511 km de oijxe ’nksngiorat,
Es îjii jar jiic ainc, km a nes te uimirii nskate,
’Ţi ar adsne la ninoarc daruri -insite uii bogate;
Slin tiekarc van», er» allars’jxi vois romi,
In nmraele de smnge snsitasr ne ’oU jertfi. —
«Ah konile ! ns te ’ndsnleni! aszi fUle, rmsmmde ! Pinm kînd krsda’ai tmnere nmlinureaTii va asksndc?
Konil înkm doremti moarte?' Vrei ka hi anii ei nei slabi Sm ijxi lalni mama strei nm mimai ks ai sei neri albi?
Vrei sm ’kizm a mea minm okii tmi mai Înainte,
Sm snesk a ta nensmm ks a sinii sksinn nmrinte!
De la tine doriam, dragm, ama sfinte kmstmri Şi al mes mormint .«viilearitm nlmnssl tmis m’a tale oftmri. Snsne imunei tale, sn.sne, ne dsrere te assnremte? Pmtimirea ne asksndem mslt mai mslt ne ammreinte.
Ah ! te sitm, mm urivemte, ns e gat' al tms sikris !
« — Rmmmi singsrm, o nisnim, te las mor mimai ai IU ! Ns, ts n’ai, n’ai lis 110 Ume, o ts maikm nmlt Ubitm Te am nerdst: o ranm krsdm, o dsrere otrmvitm Mm toriemte, abia, in km a ’mi sili ssllcUl iiot Fie kare rmssflarc nea din snnm o sokot.
D’aksm tak, d’aksm adio! ^lîll, ini naUl mm rmiieuitei
Amtermstel de ne mine, slăbiciunea îmi mămuţe;
Toate’mi par kă sini osindă: . mă sfirmesk ! Msm'ajutor î Ah, inloarccmă snrc tine! Vai durere! mă duk . . .mor !
'< i— Tine, In; nenorocite, ia această băutură,
6- 7 7
Ea’jii va da iarăiui nutere nrin a sa dulce kăldură.
Nalba, sokul, mestckate. ku seminîiile de. nan Şi au unit a lor nutere, îjxi vor ti un sigur leak,
P’acest.vas ferbinle înkă, o vestita vrăjitoare Deskănlănd a ta durere’mi arătă a sa ’ndurare.
Akum soarele nre tine au lucit de iiatru ori
Păr’ să guşti harul Ceresii, făr’ să iutii somnul de ziori.
Ţine, fiule iubite, ia, îndunlekăte dragă,
Eat’ a ta bălrină mumă îngenuke mi te roagă,
Ce-akum nlărige . . . kare-odată namii tăi ii indrenta,
Te slringea la sin adese, îfa ei brajxe te nurta;
Ce ziceai kă’jxi este skuimiă, ce ’ui sutlă în nent iubire Şi ku.kăntece vioase ajjiia a ta zimbire kănd ai tăi dinjji askuniui înkă, ku durere inkoljiind Din ai tăi oki konilatici nriveam lakrăini isvorind.
Ţine, ah, ne a ta buză akum searbădă, amară.
Şi de kare-aceste jjijxe fură surite o dinioară,
Doktorie hrănitoare ce’jii Va ti sure ajutor,
Ka m'atunci kind nrimeai hrană din a sinului isvor.
« —O kolnici a Erimantei ! O dumbrăvi! ce le ’nkunună, O voi vînluri răkorcase ce nrin frunza lor răsună;
Ce ’nfioară unda lină, ce ne tînărul lor sin (ionesk krejjii ce să ’nklină n’a le lor feste de in !
Zi ne snrintene, vioase, voi frumsejii nenrihăniţe . . .!
Tu iutii , inuniă, iutii ne nermul Erimantei fericite Akolo venin nu este, nici uierni, nici feu rînitor,
O te fajxă îngereaskă, o vers. dulce, o amor!
Jokeri, nasuri imnletilc, (lori, o undă ce lin kură,
Nici un lok nu’i mai răkoare, nu’i mai vesel în natură. Doamne Sfinte! mai vide-voiu acel năr lung dcsnletit Acel bran alăt de gingam, acel sin alb desvălit!. . ,
Ah ! dsccgimă ne ţărmul unde inima mea sboară,
Să auz să mai văz înkă acea lină fă- fecioară;
(207)
Să nrivesk în dcnărtare anei fsm în negrs val Inăl&at dc n’a ei kasă înuri,njinds.se ne deal . . .
-Lingi» nentsl tăs linilă, frăgezimea ei, blăridejjea,
Glasslei, feri ne tată, îjji inldntă kărshlejjea,
Doamne! nar’ kă nrin zanlajii ks krszime înăljjajji O văz lin tirindsLuimerssl .de vint.ir.erii desmerdajji P’sn ’ mormînt onrinds’mi naiuii, mi în lie-kare seară Adskănd nlăris msmei sale din o inimă fecioară.
Ah! kăt îjji e de dslne kinsl, ne oki tineri îngcremti !
Oar’ veni-vei mi ne groana’mi să mă nlăngi, să mă jelemti? Oh! veni-vei, o zeijjă, înger alb ne n’ai nolrivă Să rostemti n’a mea nensriiă: Atrono’i nemilostiva ?
« — Ah, konile, e amorsl! e amorsl krsd, orbit Ce ks atăla nendsrare inimioara ’jji a rănit!
Ama, fis nenorocite, ks a noastră slăbinisne D’amor oinsl totd’asna e ’nzestrat ksamărinisne.
De sssnină msritorii, mi ’i niti ’n inima lor Vei mti nsrsrea k’amorsl e a lor birsitor.
Dar, konile, snsue’mi, dsnă kare jsnă zină De ne malsl Erimantei, a ta inimă sssnină?
N’ai avere, n’ai frsmsejje ? măkar kăiid krsdsl nekaz Ns mtersese înkă roza de n’al săs gingaui obraz.
As ns’i fiika Rigii sndei ? sits-ne ns’i anea zeijjă?
Sas frsmoasa nea îrenăks asritele kosijje?
As ns’i falnika frsmsejje n’asz nsrsri lăsdănd,
Ş’a kăria nsme fsge de ne limbi ne limbi sbsrînd,
Anea tinără de kare toate zinele’s gelsze,
Ce’n osnejje mi in xore msmi, sojjii ns not s’asză,
Să nriveaskă fără groază, sas fără păreri den»s?
Acea Dafne atăt de mîndră? . . — Msniă nentrs Dsmnezes, Msmă tani ! ne ai zis ? o doamne? e frsmoasă, e măreajjă, Dar ka nele ne’s în nersri, e ksmnlită, e de giajjă!
Mii amanţi jsni as isbit'o, as isbit’o în zadar Ka ne ei nemilostiva m’ar fi ars n’al ei altar.
Ns î năzemte să ns afle kă de mine e isbită ....
Dar, vai moarte! vai nekaze! Vai ts msmă osindită!
Ts nriveiuti noians’n kare m’a svirlit krsdsl amor Aszi astăzi a mea rsgă , vino’rni întrs ajstor!
O mor ! , . , grb$einle-o, alTo. A la fajArb kbvioairb Kimil te si/i zbgrrhvea,s*krb , kiubf nibinei ei dbioasri>. la iianer'bl meb anosta, db’l do ilori iimiov'brat, '
Pb’i a in or.bl meb de iildeui, fala, cinstea aneslb.i sal;
Db’i uii kbiia mea nea skbinirb in Rorintia murite, ia kb a mele jsni oi&e, viajia, inima’mi limite Svirle lot la a ei noale, lvb,l srb afle nine sb.nl,
.Siibnc’i krb’.Jii muiemle fibl, siibiic’i de ne mor mo simt.
Pe fterîn kb laknmi roagi?, nlingind kazi Ta Ibi ni ni oare, Kianrb, nere’n ajbtoib’jii, lemplbri, neibri, zei, alîare:
Mergi ini dalei» te’i intoarne frbrb s’o fi îndbniekat Ihuinu mbinrL srbnrbloasrb! nunii libl le-a h>sat.
— « Voib avea lib, nb’l voib nerde; las! rrbdejdea inîng'bioas-b lini mezine . . . Şi sb nleakn» mi,n o linemte dbioasb Ea deiibne 11’anca frbnle ne dbrerile as stins,
Siubtei iirbdbniile de al ei m>rinlesk nlîns.
Anei easn» kb grbbire trembrindn» d’osLeneah»,
Şi kb iiaiuii înlr'a vîrstei mi a frinei kbmmbnealn»
Ea ajbnge, dar îndatb înanoi ianuui veni :
Tntr’bn sbflet de denarte, — Dragi», strigi», vei ln»i,
Vei tn>i — . Anoi de grăbi» limgi» el ne nat s’aincazi»;
Tali»l vesel mi 'n zîmbire dbirb dînsa înnet brmeazi», lan» lîm»ra lYbinbse&e kb kin .rumen iui bimit Vine arbnk’ o nrivire, m’anel biet nenoronit Treinbrînd s.bbt amternblbi, frbiitea sa va sn/uii askbnzi»
« — Frate; îi zine, de ont zile n« te vezi nini la o nbnti» Tb le askbnzi ! te afli bolnav! neiilrb. ne vrei a mbri? PTstimemti, m’abzi ki> astăzi eb te noi ti»mi,dbi;
Par, tm>einte, mi’mirebni» si, nVnim n’aviejii kale;
Di> bn lib nestbi ni»rinte; voib fi fiika msmei tale.
(Yblnvbnire dela A. Chinier.) de G. Rrbncnski.
209
Priina Iraialai mai Înalt al f e m e i 1 o r.
Se ni tem le inlr’an jurnal de Frankfort: Ci li ni, kredejR mi vă găndiiR asanra deskoneririi ne konrindea înlr’ana din zilele din armă Conversaiionsblat de Frankfort. Un doktor strein a desko* neril din ne nrinină viajja femeilor e în deobmle rnai I»ngT> de kăt a b^rbaixilor RavînlaJ iienlra kare femeile sunt mai no-ronile înli'a aneasla esle ki> ele vorbesk mai malt de kăt noi. Cele mai mal te boale îirovin din slăbi nianea mi slrikarea nlămini-lor. Ama dar vorba îngrijită, •mi însumi mi ka oaie kare ko-TÎrmire iihiiateniinează iiiintr’o denrindere de o mîntaitoare mim-karc, anost organ âlăt de delikat, kare în oamenii tăka&i mi me-ianliolini din zi în zi se strikă mi sri> nrăiiădemle. A. vorbi nineva înalt esle an lakra foarte minanat iienlra ka srf» fie nineva sănătos mi STb trăi as kă malt.
Bokloral ne krede kă femeile vorbesk malt (dokloral krede ama. noi namai novestim) se sokotemte kă denrinderea statornici» a vorbirii le îmnaterninează neiital, mi de ani kontribaemle într’an kin învederat srire a tri»i malt, Ama dar, kokoarielor, 11a naiiiai kă vejai trăi mult neutri) kă vorliixii malt (băgare de scaun» a dokloralai) ui penlra kă yorbini mi intrau kin PERIODUL I.
11 rea nlăkat. Şi ka kăt vej^i vorbi, ka atăta veji,i trri>i mai malt; mi ama bărbat»! ne ar voi st» fakă ne nevasta sa st, takă , noate dn akam înainte a se sokoti, dană lot ka vin tal , mi a se arăta ka deget»l ka an adevărat a ni gaui.
O k ă st» tor i e silita.
Un tînăr jiăran din kommana dela Bria a kămiigat niăna aneleia ne iabiâ, trekăiid ne dramal uri— mejdios kare li a tea săT dakă la o moarte tragikă.
Petre Diaklos, lîiiăr vier, karleriea de înalt ne lata a-nai isnrăvninel al doamnei de ■S.,. hri» srt îioatT, a ii dobîndi măria. Tatăi naT deirtrta ka a-devărat, dar tot îi nanea soroane. Las, om vedea dana, strinsal iăna-lai, îi zi nea; kam trenea făiiarile,. dană treiratal’grăslai îi adăOgia;; ne armă dam» kalesal viilor. Dană ne se kalegea viile mi se-vindea vinarile , mai emiâ kăle o. altă notkă. Bielal Petre se aska de nerăbdare, mi fetimoara Roşa se îngălbenit», mi mai înalt semăna ka edera nălită ne se lira ne zid nînă la tereasli’a ei, de kil ka floarea trandafiralai, al kă-raia name îl avea mi ea. Ma-•măsa era îngrijită, tatăSăa fără grijă mi slalornik in a’l deuărta.
De o dată obrazii fetei inne-nară a’mi reuriimi ramenal lor, mi Petre kare altă uală avea a-
21
teta băgare ele seann, si* se jjie duni, urma isnravnicelului, mi kare era atet de îndcmi»natek ai gini dorinţele mi a i Ie îmnlini, incenu a se mai dem»rta de din-sul mi a nu’i nrea nusa de ai im-nlini trebuinjjelc. fntr’o dimi-neajjT, la km ta rea kokomului, is-iiravnicelul se demtente, odate, mi i se ni,ru ta aude sgoinot în kamera fiesei ne dormiâ d’asunra kanului lui in katul de sus al kasei.
— Muiere, zise el demlenlînd ne nevasta sa ne dormiâ tengi, dmsîik ne s’audcsus la Roşa? nar .ta auz vorbind , mi se'nare ta vorbesk.
Nevasta lui nu vrea st» se dem-tente mi sgomotul se îndoia. Ta-ti.1 Rosei ho teri atunci srb se skoa-le, mi în graba mc avu ras-turni, masa de noante ne kare era mi o kam» ku am>. Sgomotul acesta, stani, ne iubiui, de a’i anuka tera veste. La sate «mele sunt tot d’auna deskise, nre tengi, aneasta la norjii ne la urne nu nrea sunt klonouei sau nortari ka 4srb tragi, klonotul mi srb dea de mii re tand vine or ki>nd se dane cine^va; krbinele singur noate st, dea de gol asiei de întînniteri, dar Medor lesne se noate fa ne tovarom ku amoresul. Tatei se sui în kamera fisei; Roşa era galbeni, mi turburate nre-tetandusc ta doarme, dar era singura. Isnravnicclul se amezi.
ne marginea natujui in mirare mi se uita la fiesa ta doarme. Ea era in neaslimm,r, un fior dureros se slrekura nrin trunul ei, mi okii sei inkimi vi»rsa lakrame; în sfirmit. ne nutend a se jji-nea mai mult, sT»ri o date mi zise ku un glas rug'btor.
— Dar dule odate! nentru numele lui Dumnezeu, dute odate!
Nenorocitei Petre, auzind ta vine tatei Rosei, îmi luase ho-terirea st, skane cinstea iubitei sale kiar mi ku nrimejdia viejjei. Deskişese fereastra mi ku toate lakramele fetei, se sninzura ne zid ne din afarb, j&iinduse de fereastra numai ku vîrful degetelor ne kare le ostenea nrea ku-rind greutatea trunului st,» , mi amteiila nînn, st, fugi, isnravm-celul. Fereastra era 'nalte de natruzeci de nicoare: kurtea era nardositeku pietre askujjite, tai-nele urla de jos. Puterile îl nrb-rasira, degitele i se deslindea, brajjele îi tremura mi amoruisera; mai mult de krbt toate îl anukase mi zioa ce incenuse a miji. Tot ceT mintui fu , ta fratele Rosei nleka la tîrg ku o taruui» ku ten mi treks ne subt fereastra:	Petre, kum vt,zu tarujxa
tretand ne subt el, şe teşi, bini” mor nesle ten, fratele fetei ST,ri ka îmnuns de mii de jjene kT>nd yt>zu ta un om uita de sus lingi. dansul. Rxinasera amândoi inkremenijii uitenduse unul la al-
tal; ne amu veninda’mi in-sim-lîiri, se vizări» vrijmami.
—	Trebae si le kananika ea, zise fratele ki altfel na’jii ri-sare soarele ka bine.
—	Anoi asta vream iui ea si-
rakâl de mine! risnanse amore-sal :	Auia intrări ammdoi în
kasi. Desleminan ne biata făli, mi fratel e Rosei na ava greaţa te si faki ne tatisia si înjxeleagi ki trebae si mirile ne sorisa.
Peste ninnisnrezene zile se fi-ka nanta; Roşa naseariti lâ bi-seriki ka baketal fenoresk , dar okolise ka flori mi ka verdeajji fereastra de kare Petre se snînza-rase ka atita karagia nentra dragostea ei.
UIT TE RAI URA.
Asanra viejxei mi onerelor lai J.
J. Rousseau.
Domnilor!
Inuenind din noa lakririle noastre, mi feriuesk de sajetal des-nre kare ne vom okkanâ în anal anesta: vom nerneta viajja mi onerele lai J. J. Rousseau.
Mi ferinesk, nentra ki, dam nirerea mea, anest stadia noa-te si ne fie akam mai folositor dekit lotd’aana ; mi na nentra ki am nea mai miki tentaţie din lame ka desnre Kontraklal so-nial, saa desnre kavîntal asanra lnegalilijiii kondifliiloromenemti,
si'nii naia în orindaiali vre o nolemiki, na ki doari voiesk a vi tirî în nimic nriniri nolitinc ne na not konvinge ne nimeni ka mi teologia , în lokal kiria saa amez^t akam nolitika, in tokmai ka teologia zik, mi nolitika îmi are a sa scholastiki, mi o scbolastiki atit de sabsire, atit de stearni, atit de nefolositoare ka mi nea dinainte. De mi în Sorbona , mi veiii ierta însi si zik ki nrea najiin mi ingrijesk dc scholastika nea naoi kit mi de nea veke. Si lisim dar Ia o narte sanerioritatea re-nablinei asanra monarchiei, saa a monarchiei asapra renablinei, mi komnarajiia gavernalai demokra-tik mi gavernalai aristokratik: ni-mte vorbe mari ne de atita vreme ne rimînti kanetele, mi kare e timnal si Ie Jisim în renaos; nentra ki se mi afli în renaos.
Ceea ne ea voiesk a stadia Domnilor, este J. J. Rousseau mi ka dinsal imnreani, voia stadia ne om, adiki inima omenea-ski atit de variaPb, atit de skim-bitoare, totd’aana naoi mi ka toate anostea totd’aana tot aneeami.
Deskiz konfessiile mi nitesk aneste kavinte; el se înkinaemle la jadekata nea dani arnu, în-naintea lai Damnezea mi akolo zine, ka kartea mea în mini voia striga: «Eali neea ne am
«fikat mi am kagetat..............
«M’am aritat as fel dani kam am
fost, vrcdnik de disnmi iui de «nimik kăiul am fost -astfel; ban, «generos, înalt, kănd am i'osL «asiei. Âm dcsk'oiicrit nele din «intra ale mele, întokniai (bun» «km le ai văzat la însumi, (iin-«Jlă vcnnikă. , Aclană dar în nre-«giaral me5 nenaniăra la malnime «a semenilor mei; uază ei im,r-«tarisirile mele, raminezese de «nedren lăzile mele, geamă de li-«kălomiile mele. Pe anin, lie-«kare din tirj>nmii ne rind cles-«Văleaskămi ini ma la ni n i oare le «Ironalai li>5 ka aneeami kară&ie «mi ne anin, anal singur zi-«kă’&i de va kalcza:	ea am
«fost mai ban de kri>l 01115] a-«nesta.»
Adesea oamenii aa osîndit ka-vintele acestea zikind: «Ce trufie! 511 om kare dcsvălrmle în kartea sa rm iutiî5 kăte neraminări, st, zikă: n« e om kare să fie mai I)5ii clekăt mine! »
Domnilor, 05 rog ne Damnezea ka liekare din noi să trăiaskă ka om onest; rog ne Damnc-zeb ka'îiekare din noi st, trăiaskă mai bine de kăt Rousseau, să na fie dat, in jane&ea sa, intra groasele amăgiri ne îl slăni-iiiserT» iic dănsal, ka în vîrsta sa nea koarilă &ă im se lineaskri> ka dănsal de o muiere nevreclni-krb de dănsal, rog mai vîrlos ne Damnezea ka nimeni clin noi st, na’ini ara n ne konii ne iiardoscala iiablikă, nii st, 115 se abatri>, din
nea mai sfântă datorie, de a da a]r,tor mi skatire fiinţelor nă-skato din nele mai skamrie ale noastre anlckri,ri. Rog ne Damnezea ka năral nostru nel alb să (ie inkangiarat de resnekt ini de ninsle; ka frannile noastre de bălrăni sb lie totd’aana karale, totd’aana vrednine (Pa se ardika kătre nor. Şi ka toate anestea sanlem noi mai bani de kăt ,1. J. Rousseau? Santem nlăsmai&i dinlr’an lat mai ban? N», Domnilor, nlăsmaijui ka mi dănsal din bine mi clin n>8. 11 lini de bane mi de rele norniri, anlika&i kă-tre vi&ia mi krbtre virlate, nîni îngeri, nini demoni; daka în zioa noastră nea dana, armă vom na-tea st, ne drbin anea mărturisire mingăiloare kă am lrrbit mai bine de kăt Rousseau, fi;fi sigari, kă aneasla 11a va na tea să ne vie, de kăt daka vom arma o mai bana, regală, ornai bană orănda-ială mi strămninie, daka vom fi avat o mai bană kremtere , nrii-mită saa dela familie , saa dela societate, saa dela Religie.
Citeam în zilele clin arniă în konfcssirile Sfăntalai Aagastin, ce le voia asseniăna ka ale lai J. J. Rousseau, kavinlele anestea «lîbi. et quando innocens fui;» Unde dar mi kănd fost-am ea fără năkat ? ■ Sokotiîiivă, Domnilor, aneste kavinte, în fandai lor aa acelaşi înţeles ka mi ale lai J. J. Rousseau; atăta namai kă a-
n»l sc mărt»risemte imn» fond vea-ksfoi să» mi alt»l osîndind»se k» smerenie, J. J. Rouşseau in-drăsnemte a zi ne kontimnorani-lor săi, «Voi aveai în ini nrr> a-n el ea ini vi&i»ri, aneleami natimi ka mi mine. Ce’ini naşă de vă-zata orîmfoială a vieiiei voastre, ne’mi nasăde konsideraixia ne r»r-mează d»nă voi, de resnektbl ne sc-akajiă de namii vomtri, mi de ancastă mireasmă de ninste ne se absrcază din fantele voastre ! în fond inima voastră n» nlăte-mte mai m»lt de kăt a mea.»
Şi ka srL adevereze ancastă niăr-tsrisire nîrîtoare, nărintele Bisorinei, mi el strigă dela ninoa-rele kr»nei, »nde’mi a den»s na-limile: «»nde mi kănd.am fost fără păkat ?» Ama nrefolindenea aneeami mărturisire, mărturisirea răzbii ne e amcstckat k» binele in inima noastră. Aneeami strigare iiret»tindeni, sa» de mă voi» sfăfoi ks fiiosofol vevak»foi XVIII sa» de mă voi» sfăt»i k» nărin-ida Biserinei.
îmi ad»k aminte, kă vorbind într’o zi ks »n omvirtsos, k» »n sfănt (nentrb kă tot mai sînt înkă sfinţi) ne n» era ssnersti-jxios; vorbind k» dănssl, desnrc morală, konversaiiia veni la ane ste nfodate ksvinte : «Mă snerifo, zise el, kănd nrivesk în fondsl inimei mele, de toate nek»răjxe-niile ne Văz întrînsa!» înncn»i» să rîz la aneste vorbe: nentrs
kă mi se nnmca kă gremalele; »n»i om ka <h>n$»l, !a m»ltă fome ar fi sokotite de merite. Dar n’aveam drcntate să rîz , domnilor; nenlr» krb mi din nartei era tot a nea mărturisire, era destăinuirea b»n»foi mi a n>»foi, ame-stekate in fondsl nostr», mi din kare ns nstem să alegem ne »na dintralta de kăt ks ajstorsl snei regsle mi snei edskaixii , mi ka să nsniim fokrsrilc ne nsmele lor, ks ajstorsl snei religii mi anei morale. ;
PrintiVreasla, Domnilor, nrin-tr’aneasta se fane frsmsojxea mi merit»! vieijei omenemti ; nrin-tr’aneasta se ad»ne ka viajxa să aibă mi 1 ea o fantă, »n interes, o jxintă; noi avem a ne fonta, avem o vennikă fontă a ijine în nroliva nornirilor inimei noastre. A se k»răJii înnctsl k» înnefol de netele natimilor noastre, a se fane rnai tinăr mi mai frsmos k» inima mi ks ssîletsl, k» kăt ks anii se fane mai bă-trin; a dă în sfirmit înanoi Krea-torslsi noslrs, s»flet»l mai k»rat, mi mai b»n dsiiă kăt ’lam nrii-mit din măinile sale; ani e toată taina viejxei omenemti; anea-sta c fanta noastră, mi aneastă fantă, Domnilor, n» nstem Să o fanem o mai zile, de kăt nrin mijloksl »nci reg»le mi »nei disniiiline.
j Nenoronirea l»i J. J. Rousseau ■ este nentrs kă n’a av»l nini re-
gali», nini disninlim, tare si>i fi venit saa dela minţi sas dela societate. Sas din nrinina charak-teralai srba, sas din întîmnl'trile vieţei sale, ta el se afli» m»ri»-sit intra nornirile sale ne kari le a laat drent novaci», tand ka trafie, tand ka skîrta, tastând fin» înnetare a*iui kroi o regali, uii a o învoi ka apletarile ini-mei sale; regali, niadati, mi din kaiial mi dam, voiea sa, 'tand dreanti», tand gremiti,, dam, kam natea si» (ie o regali» kroili» ni» nornirile bane sas rele ale ininiei omenemti , mi kare se mlădia sabt ele în lok de a le laie ne ele si» se mlădie dani» di>nsa. Intra isvodirea anei asemenea regale Rousseau 'mi a konsakrat silinţele mi genial si»a, intrebainţi»nd ka s’o kroiasta, tand mintea sa nea înalţi» ki>nd nornirile sale. De ani isvoramte, domnilor, nro-blema karioasi» mi vrednita do stadiat a vieţei mi fantelor lai, nroblemi» ne se alkidsemte din anoste doi» întrebări: Ram trc>e. urle omal - kare n'are de tat nornirile sale drent novaţi» ? mi kam noate omal si»’mi kroiasta o regali» de viaţi» nsmai urin ajalo-ral nornirilor sale? Viaţa lai Rousseau rhsnande la nea d'i»nti»ia întrebare , mi skrierile lai la nea de a doilea.
Ni»skat ka niuite natime ne na era noate ni ni mai nameroa.se, nini mai arzătoare de tat ale ne-
lor lalţi oameni, uriimise dela natarb o imaginaţie vie mi in flatarăţi» kare îmnlinea lokal fo-kalai natimilor sale. Ka si» mat adaoge la aneasti» disnosiţie, ko-nili»ria sa fa m>n,siti> întră ui-tirea romanţarilor. Ne snane el însămi în konfessiile sale, ne fel în vreme de nonţi întregi damikaînkinairile sale romanemti, mi ne fel cfeklal nititorilor si>i, fa nrinina de a aţîţa natimile sale, frbri» a le da nini o denriiî dere nraktita, de mi la el kanal mai malt se înfli>tara deki>t simţirile; de mi la dînsal, daka i-nima îi fa nrekoanti», nrinina a fost ta înţelegerea lai a desvol-tat’o mai nainte de timn; mi in natime îrbvidiri» frigările mai na inie de a’rni dobândi naterea lor.
Ra anest. temnerament ferbinte, ka anca natari, înlrigarati» mi nervoasa , vedeţi ne J. J. Rousseau asvirlit în mijlokal vieţei, 11,11» novaţi,, fi»ri» ajator, m»ri>-sinda’mi natria, ne armi» religia, mi ka densele toate anele obin-nainţe de datorii nii îndatoriri ne îmnlinesk lokal nriuninelor mi fak effektal lor. In sînal natriei sale, omal este ani»rat îmiiroliva relelor norniri ale inimei sale nrin a ti» tea kavii nţe ne i se nan stăvili,. In sinal religiei minţilor si»i, este nre, li>ngi> aneasla mi mai tare, însi» 'tand le m,ri»-semte, ki»nd el n'are mai malt ne nimeni de ki,ţ ne sine ka si/I
sttrijineaski» k'bte nrirnejdii alsn.Mi k'bte nrimastii! Nimik ns de moraliza inima omslsi ka skimba-rea mi nestatorninia. Vai! domnilor, daka în streinbtate este a. nevoie a tn>i mi a’mi kîmtiga mî-neva a sa m>ine, daka afarb din natria sa si»rakî$l simte de zent ori mai mslt a sa linşi» mi liki»-lomie, viajia morali», kredecimi», în streim»tate este mai anievoe de dobîndit noate nenlns aqela ne ingrijamte de di>nsa , mi ajutoarele de kare ea are trebttinci» a-kolo linsesk mai grozav de ki>t ajutoarele \iej4ei materiale. Rs kbi se simte nineva singur, slobod, nefiind dator a ri»snsnde ni-mslsi k» ati»ta este adevărat ki» m; e bine ncntni om si» tn»iaski» singbr!
Astfel fe ku toate anostea soarta tei Rousseau. In vîrsti» de maisnrezene ani el îmi m»n»se-m|e lot de o dati> mi familia mi natria iui religia, toate reazemele, toate bssolele sale, eat.i»l asvirlit de sine în viaci», r>n fel de si»l-batiknentr» ki» k» o lovire se bate mi skarn» de toate regalele uii de toate disninlinele ne ar fi n»t«t STbi jiie jsnecea în fri»6, mi merge si» trbiaski» în roi ea natarei, mi nornirilor sale. Adesea au traktat ne Rousseau de si»l-batik; însi> oamenii îl jsdeka d»-ui» nele din afart, dani» semnele tei de misantronic, dani» Migdalele mi otovele tei fantasii. El
era omsl do litiere Me rauca în vizien» ka veakal si»« Me'l defăima de sidbatik- Si»Ibatikal în okii mei na e nini de kam omaî kare se obiMnaemte într’an kin saa într'altal mi kare se fane otoy mi iiosomorit; si»lbalikal este o-mal Me n’are niMi o disuinlini». mi kare na se inkadrb în societate ast fel daiii» kam e f'bkati»; kare la îrincnat desnrecait mi nekanoskat de di>nsa> mai ire ar-mi» ka si»’mi ri»sbane, o desnre-jjaemte mi ti’o kanoamte nini elv si»lbatikal, este omal kare n’are de novaci» de ki»t nornirile sale mi kare tri»iemte în voea natam sale, ori kare va 11, fi»ri» si» o indrenleze nrin edakacie; mai energik mi mai tare noate deki»fc daka s’ar fi ]i»sat a se Miviliza, adesea mai ri»a de ki»t societatea, mi, s’o nvLrterisim, ki»te odati» mi mai ban de ki»t di»nsa, dani» vremi; nentra ki> sânt enoebe în kareso-Mietatea strikati» mi korranti» nrin sabciere, na nli»temle ki>t natara si»lbatiki», mi ande trebse, ka si» zik ama, a kiema barbaria ka si> kari»ce mi si> îmnaterniMeze ni-vilisacia. Daka s'blbatikal este ti»lnn»Mit mi înceles astfel, anoi Rousseau nu fa namai el s'blba-kal veakal ai si»a, mai are mi aici maici h»ngi> di»nsalt dani» di»nsal mi ka si/mi zik tot kagetal mea, Mea mai mare narte a nonoralai era assemenea.
Veakal al onlsnreuezelea, era
ku adevcvralun veak civili sat; saloanele sale era de minune. ule,-kute; obiceiurile sale era dulci iui lesne; Vekiul edificiu era înke, drent. E bine! în fondul acestei sojiiel.^ixi civi lisa te ini subt acest stre,lucitor akonerim, vie-'Ijuia nu mtiu kare barbarie, ne kare civilisanja nu a n 1 ins sau din desnreij sau din rienutince,, mi nrin urmare nici odate, civilisania nu este ate,tde nuternikc, mi ale>t de tare ka se» stirneaske, ku lotul aceasle» sennînce, de n-atu re, sad- ■ balike,, ne Dumnezeu o cine în rezerve, în fundul sojxieiernii ke.rnl nentru mîntuirea kînd nentru ne-deansa ei. Veakul XVII! îmi a-vea sedbaticii se,i, adike, ne toci aceia ne nu’i konrinsese soixiela-tea în kadrul si>u, ne toiri aceia ne se; 'h fi ora înaintea dragului, înteuitajii nentru kc, vedea ate,l de anroane bunurile ci vi lisa idei iui le dobândea ale,t de iiucin. Cel mai elokvcnt, cel mai minunat, cel mai nuternik din acei sălbatici a statui. J. J. Rousseau, ce vine de odate, st, în fi, rimeze, în sinul.societe,cii ,■ al akademii-ior mi al saloanelor, acea barbarie arzătoare mi encrgike, ce kolkeda în temeliile soci elenii i mi ne kare veakul nu kunoskuse înke, iiir^T, atunci. Asta e fanta lui, asta e rolul lui.
Kemdvom nrivi ku băgare de seame, viajia lui J.J. Rousseau, numai de ke-t sînlein ishic’i de
neriotrivirea mi neînvoirea nenre-kurrnate, ce era între de,nsul mi intre veakul si>u. Iertajiimi a ne întoarce asuura noastre,, ka st, nociu a mc, face mai bine înixe-les. .Domnilor, noi, ne este lesne a t.re,i bine, mi întru aceasta, nu ni se kuvine vie o mare laude,. Ke,ci datoriile noastre ne sunt însemnate de mai nainte; sunt în zilele noastre nimte regule mi ni-mte învoiri sociale ce ne onresk ne . nove,7juesk, mi ne sunnun la densele. Multe duxuri iuiii mi arzătoare sunt kare nretind ke, voiesk se, rufie, în viziere, ku societatea, (zike,nd ke, nu’i naşe, de demsa); de va ke>uta cineva, ku adevărat run mi se desfak ku nrejudecele cele mici, dar ne cele mari le resnekte,. Akum toate sunt în regule,. Fe,gamul vienei noastre e fe>kul de mult, mii de lukruri ne ane,re, sau ne sunnun (n.uuin îmi naşe, de vorbele ce veci voi se, ale-geiii), familia mi obiceiurile ei a tol.-nutern.ice, statutele mi datoriile ce ne nun ele, obicnuinna mi konvenjiiile ce face ea. Astfel ne tot minutul în zilele noastre noi nîiuim între nimte slăvile ce ne onresk. Nu ke, doare» natimile noastre nu kaule» a ska-nâ mi a rum ne frrbul; inse, aceste abateri sunt treke,toare; nu trece mult mi de sine ne întoarcem la regule, sau a zice mai bine la obiceiu, nentru ke, în cinstea vre-
(SI 7)
milor noastre este mai mblt o de-nrindere uii o stimi» a bnbia ki>-tre alibi de ki»t virtbte; mi noi ne sbnnbnem mai de bbni, voie la kb-viincile mi obineibrile Ibmei de tat la datoriile moralei. Rcus-seau n’avea familie, n’avea stare n’avea nini o kbnomtinci» de 1^-me. Arbnkat strein mi singbr în mijloks! Parisblbi, sokotijEiivri» nb-mai ki»ti» nealîrnare mi nrin br-mare ki»te nrimejdii! ne singbrati-ki» netrenere , mi într’ anelami timn ne de okasii de a gremi. Fi»ri» familie, fon» natrie, ki»-ti»nd kbm si» tri»iaski», îndelbng sbimbs la aleii mi ki»t va fi slbgi», se ri»t.i,nemte în societate tari» st» gT>seaskrL lok, sab mi de gT>sia, intrind tot d’abna ne noarla nea rea. El nb nrii-memte societatea veakblbi si»b, mi nb e nriimit de di»nsa; tot d’a-bna ne din a.fan», tot d’abna si»l-batik în mijlokbl nivil saşiei. Ce nibdati» alternativi» nentrb el de îni»bbmire în lbme mi de antini-tie! Ki»nd îl nriimesk kb bracele deskise, mi zik ki» e anostolbl mi erobl veakblbi; mi ne brim» de odati» bn fel de voinci» de ri»b b-niversali» se ivemte asbnri»’i; a-tbnni el krede ki» oamenii s’ab skblat înnr(ftivi»’i, bi»nbielile mi neînkrederea lbi se anrind: lb-mea îi nizmbemte viaca, odixna, onoarea. Nb e, domnilor, kons-niracie îniiotriva lbi Rousseau, ni anea societate ne o sforim* el, PERIODUL I.
firemte se îmnotriviâ, mi fT»ri» si» mtie de ne, îmningea dela sine ne vnbjmambl ne o isbemte.
Am vorbit ki»t va desnre Vol-taire; ne deosebire nibdati» între viaca lbi Voltaire mi a lbi Rous-şeau! ki»btaci la Voltaire; nini bn genib vr’o daţi, n’a fost ati»t de arzi»tor mi ati»t de îndn»snec; în-st» ali»tbrea kb anea îndn»snealT» a geniblbi si»b, ne regbli» de vi-acT>, kbm se înkadri» în vremea sa, kbm se notrivemte kb societatea! Literator într’bn veak de literatori»; om de salon mi de kbr-te într’bn veak de salon mi de kbr-te; om de kastel într’bn veak de kastele , nimik în Voltaire nb e kare si» nb se notriveaski» kb vea-kbl lbi. Konil, îmi fane învi»ci»-tbrele în kolegibl Louis-le-Ggand; konkbri» nentrb Akademie ; kole-gibl, Akademia, toate nentrb di,n-Sbl era ami»zi»minte nriimite mi konsfincite de ki»tre obineib. Mai tîrzib, fane tragedii: teatrb i»nki» e bn amezi»mînt konsfincit de obineib. Nini o daţi» el nb se abate de orîndbiala din afari» slatornini-ti>: fbndbl onerelor sale este îndri»s-nec mi neastîmm»rat, forma T»nsi» regblati» mi asfel kbm o nere eti-keta. Bi»tnbn tn»emte in kastelbl si,b de Ferney, natriax al litera-tbrei mi vizitat de toali» Ebrcna, De vine în Paris, este nriimit în sînbl Akademiei, bnde îmi d^» sb-fletbl înki»rkat de kbnbni. Toate viaca aneasta, dela bn ki.Kai^s 28
nîni, la cel lalt, este înki>drati> în obiceiurile mi formele sojjie-tTbjiii mi ale literaturei.
In Rousseau din nrotivi,, ni-miknu şe notrivemte ku societatea veakului s^ii, nici kugeli>rile, nici viajja sa. El e un om de geniu mi soarta face din el un’la-keu ce slî$j am te la mase»; trişti, u-miliajiia, nlim, de amT>n>ciune mi de lunti,: iientru ki> va veni un timn k.T,nd lakeul ce sta în ni-cioare, va cere sokoteata stimulului desnre drenlul ce avea de a rnedea jos. Anroane de trei zeci mi mase de ani se tîramte nekuno-skut de lume mi în strimtorare, netrekimd o viajji, de oameni mici mi avT>nd de femee oslujniki, de birturi. Kum vrejii ka lumea cea frumoasa de saloane mi de literaturi, sx nriimeaski, ne bărbatul unei fete dela birt? unde sunt titlurile mi dreaturile lui? Cine îarii snune ki> robul acesta este Snarlakus? înkărkat de fearr* mi de sdrense, în okii mei nu e in-ki» de kătun gladiator ka atij^ea aleii. Te înfiorezi de fiartle tale Snartakus, mi îjji aduni în suflet komori de mînie! dar ce'i nasc. Romei de mînia unui rob? Ka st/I . resnekte, ka S'b’l admire noate, ea va ainlenta nîni» se, 'mi rum, el feande, mi si/ini arate geniul făkănd’o st, tremure nim, în temeliile ei ? Ka st, se mire de Rousseau,veakul al ont-snre-zecelea amtenta ase-
menea ka Uotisseau si>M isbeaski, fai|i, în falii,. Momentul acesta vine; mi la o întrebare a Akade-miei mi la o Akademie el îmi face cea d’ăntăiu kiemare la lunti,, mi acest bărbat de litere, într’un veak ku totul literar, deskonere boala din intru ă literilor, mi kum sRbesk ele mi desmădulea-zb oamenii. Din zioa aceasta tentă încene mi atletei nu se mai o-dixnemte: isbemte literile, isbe-mte inegalitatea kondijjiilor sociale; isbemte însumi ne omul din al ont-snre-zecelea veak, is-bind kinul ku kare este kreskut. In zadar societatea voiemte st>’1 tragă la sine mi să’l fakă unul dinlr’ai si>i; în zadar îi zidesk un erimitagiu la Montmorency, mi ii gătesk o retragere la Ermenovil; în zadar Hume îi înlesnemte o nensie de la Regele Engliterei. Xa-rakterul st>u, viajîa sa, cele ce îl inkongiure, se imnotrivesk acestei nriimiri din partea sojjietăjjii. Lumea zice kă e kanricios, neinkre-zător, nemuljiumitor; xei Doamne! eu nu mi, imnotrivesk la gremalele lui; însă acest neastimm>r mi a-ceastă neînkredere nekurmate, a kărora el este cea d’ăntăiu jertfi,
sunt isurava acelui sufflet ce nu se *
mlădie nici se notrivemte nici de kum ku civilisajjia veakului său, mi acelii vieije, ce nu intri, în nici una din ideile veakului al onsnre-zecelea.
Ama, domnilor, nretutindenea
1811 ti» înlre Rousseau mi veakul si,», mi nu’mi nare nu ni ni do kum! Fereaski Dumnezeu si vo-iesk a sfinjji eknenijiile uii drumurile îmnonuiuiate. Mie îmi nlak mi slivesk dramurile nelc mari, slivesk stalurile asfel duni kum sunt fikute mi nriimite de sojji-e-tale. Ori xiine se arunki în drumurile îmnonnimate mi liluraiue, e în nrimejdie si nean mi ne urmi n’are toati lumea dreiitul d’a se arunka îndrumări nrimejdioase, n’are toati lumea ninorul fikut de a străbate asemenea drumuri; itiuijji se arunki înkrezmduse geniului ne zik ki au, mi ner la nea d’intîiu stăvili. Ama dar eu nu voiu si anir mi si laud ekneniii-ile, dar nu’mi nare nu ki Rousseau a fikut, o eknenjjie în veakul siu, mi ki a venit ku naradoksele* sale mi întîmnlirile viei^ei sale a suarge oare kum maska etiketei sojiialemi literare a veakului XVIII-lea. Era, în veakul al XVII Mea nrea inul ti kredinjji în virtutea mi în fanerile de bine ale litcra-turei. Akademia domnia, mi najji'a ameninţa de a se fane întreagi birbat de litiere. Ama nu e nu ki Rousseau a sosit ka si kieme la sfădi lilteratura veakului siu, mi si faki o alli greutate din notrivi ka si statornineaski kum-nirta între om mi skriitor, nrokla-mmd ku îndnsneali ki lilteralu-ra nu este nea mai înalţi virtute a nouoHIor, mi nu alkituemle ea
loati nerfekjjja lor; ki snre a-ueasta era un alt nova în lume iar nu a skrie bine, mi ki fantele uele bune nrejjuia mai rnult de kit frasilc nele frumoase.
Eu nu voiesk, domnilor a fa ne abus ku bine voitoarea dumnea-voastn bigare de seami, dar si-vîriiiijji vi rog, kuvinlele mele urin gîndurile dumneavoasln; so-kotijjivi ne inkredinjxare mi ne sguduire morali trebuia si arunne în societatea veakului XVIII skrî-erile lui Rousseau mi viajxa lui însumi. Inkinuiixivi anei renu-blikan ne se fikuse tot de odati mi idolul mi nrotivnikul unei so-jxietiai monarxiue, anei vekiu la-keu, kiruia nrinjjul de Konti îi în-fijjimazi a nriimi un asii în kas-telele sale, unde va voi si’rni a-leagi, anei litiera tor ne snali lit-teratura. Atunni kredoa lumea ki oamenii de jos nu eranimik, mi eati un om emit din trcntele nele mai din urmi ne fane si’i reku-noaski lumea vredninia în fajja a toali Franjsa. Kredea lumea ki trebue si fie nineva din vre un nartit, din oare kare klase ka si fie mi el neva, mi eati un om kare nu e de ni ni o klase, din nini un salon, din nini un nartit, ne se nune semejj ne tronul renuinirii mi kiruia vine lumea si i se înkine. Alita geniu mtie si se faki a se rekunoaujte! Infirmarea lui Rousseau kum yji skrierilc sale înnea in sinul sojjietiîjii veakului XVIII
(220)
o fri»mi»ntare ctedah, mi o fak a se îndoi desnre sine. De îmi skrie el viaţa, sa5 îmi esnrirm» k^getc,-rile, Rousseau ne tot minatei na-^e an nant de întrebare tangi» ţoale amez'tmintele, toate obiceiurile soţiekbţii, mi fiinţa tei este o t'tg'bdaire nekarmatc, mi o ne-adeverire a orîndaelei statornicite mi o nroorocie a revol^jiiei.
Şi ka toate acestea,ka toate» neînvoirea nekarmalT, a regalei mi a obiceiurilor statornicite, Rous-seau di» drentate, ka atc»ta mai. sln»laciloare ka kc>t na o amtent.a cineva de la dinsal, acelii treba-inţe de regale» mi de discinlinc, ce este nLskatT, în inima omalai, trebainţe, ati>t de noranciţoare în Ht ki»nd ornai na nriimemte regala ei, toate» fc.kstT, de moinele soţie-t'Bjiii mi religiei, trebae sT»'mi kro-iaskc» mi st/mi isvodeaski» el ana! Aceasta a fbkat J. J. Rousseau. Acea viaţi, neastîmm,rati» mi vin-laroasi», acele naradokse mi acele abateri de kageti»ri, toate seami»-m» a’l obosi. Dreanta sa jadekati», nentra ki> na este genia fi>ri»drea-nta jadekali», dreanta sa jadekati, zikkare sti»mnemte abaterile imaginaţiei mi toate abaterile vieţei tei, îi zice ki, trebae omalai o regali» mi na noate ski»na fi»rrL di»n-sa. De aci isvortsk toate skrieri-le sale de edakaţie mi de nolitiki». Acest bărbat kare aranki, toate legile soţieti»ţii, va sT»’i dea altele naoi, mi acestea dintr’an sim-
timent mea firesk Noi kredem, ka adevărat, ki» aceea ce ne linscmte noi, linsemte la toate» temea; mi abia avem an adcvi»r, ce krezi>n-da'I ka total naoa mi de ieri,' în daţi» vrem si/1 îmm>rti>Liiim mi, celor lalţi mi si, dobîndim laade desnre dansul: aceasta a fi»kat J. J. Rousseau.
Ama dar veakal acela n’avea regali, mi discinlim»? Domnilor veakal XVIII îmi avea mi regala mi discinlina sa. — Dar acea regiile» desnaterniciti» mi ke»zi>te> în dis-nreţ, era o lege moarte», o lânii» fe»re» natere, o regali, mamai în ceremonii ne kare na o mai însaf-tleţea daxal. Na este destul ka a-devi»rat anei soţieti»ţi se» aibe> legi;'trebae se» mi kreaze, în legile sale mi se, aibe» kredinţe» în h»ria lor. Veakal al XVIII, na kredea mai urnit in ameze»mintele sale, mi ea malţamesk lai J. J. Rousseau ke> a nredikat kis ate»ta se-meţie în nrotiva acelor ameze»-minte trezite, ce na na tea mai rnalt nimik nentra fericirea societăţii. Ii malţamesk mai vîrtos ke> a fokat ka ate»ta îndre»sneale» o nrefacere între ideile mi simti-mentele veakalai st>b. Na mtia ce materialism bajokoritor, ce scenticism degradator se linise mi molensise încetai ka încetul societatea. Na mai kredea temea în nimik, rîdea de toate; era an rîs a-niversal, an rîs din vîrfal dinţilor ce na venea din bakaria inimei»
ncntru ki> bi>tri,nele souieţi,u't ki,-rora le linsemle Krcdin-jţa nu as bukuria inimei. Inima nu e veseli, de kxl numai kri>nd krede in neva.—J. J. Rousseau, întinse mina im ardik'L veakul din aneasti, k'bdcre morali,; el adeveri virtuţile ne sunt vekea momtenire a o-menirei, mi kare Dumnezeu însuiui le a uus în suffletele noastre. Re-slatornini drenlurile ne Dumnezeu are asunra konmtiinţei. Inlr’a-nclami timn adiki, moralul ku gind ka veakul ki>ruia duxurile ne-le iskusite îi lua religia, st, n>miie nei nujjin ku morala mi st> nu nearzrb de o dalb in aneeami lovituri, toate reazemilc sale , înlr’a-uelauii timn zik, nroklami» dren-turile nonolului, rekiami, libertatea omului mi nregi,lemte anul 1789.
Sokotiţivi, bine, domnilor în-tokmirea nea vcke avea, în oare kare kin, doi skhlni asunra kn.rora se rezima: Biserika mi monarmia desnotiki>. Biserika vai! mtiţi ne ajunsese; mtiţi ne fel, gârboviţi, subt STbgejiile Iui Yoltaire mi de-n>m»nalT» nrin grozava lui ironie, se află movidndi, mi mai doborîti,. Mai renrbsesc înki, monarmia des-notiki» , mai remi,sese nestblant stîln al întokmirii nei veki. De-narte de a sgudui monarmia, Voltaire 6 snrijinea din toalb inima. El nerea la Rege drentul de a isbi Biserika. Un, îmnrotiva klerului, resnekt kidre kurtezani, kbtre miniştri, kidre amoreze aneasta crâ
maksima lui Voltaire. Aneea ne Yoltaire fbku îmnrotiva Biserinei, Rousseau o fi,ku îmnrotiva mo-narmiei desnotiue Doi, grozave isbiri una duni, alta îndrentate îmnrotiva întokmirei nei velei: do'b grozave biruinţe ne a» nregi>tit a-nul 89 mi nuoa noastn, societate, ku biserika sa ne nu este mai mult un amezi>mînt nolitik, ini kare are mai mulţi, kovirmire ku monarmia noastn, ne im e mai multdes-notiki, mi de aneasta are mai mulţi, statorninie. J. J. Rousseau a nukat Franjja de unde o adusese Montesquieu mi Voltaire: a anuka-l’o dela ironia lui Voltaire, ironie îndestuli, noate ka st, sgudue o nu-tere ka aneea a biserinii , ki>ria toalb Li,ria îi e în înkredinţarea unor adevăruri ne nu sunt îmnro-tivitoare ni mai uresus de minte, mi imnotriva ki,rora din nrinina aneasta ironia are un frumos jok. A anukat’o dela înţelenniunea lui Montesquieu, înţelenniune minunaţi,, dar foarte liniriititi, noate, foarte ncm>rtinitoare, foarte înalţi, ne n’avca în sine negremit aneea ne trebue ka si, invite nonolii sare a inncrka o revoluţie. Pentru ki, nini ironia, nini sokoteala nu fak ne om si, se mînie; omul nu se miinki, de krbt denatimi». Rousseau îi di, naţiuia liberlbţii, mi ku aueaslb natim/b mimi, Franţa mai denarte de ki>t nei din aintea lui, nîni, la 89 mi nini, la adunarea kon-stituanlb. In ainte de 89, Montes-
quieu, Yoltaire, Ilousscau, mi dela J 89 înkoauî Mirabeaii nentrs Fi-an.ua mi Nanoleon nentrs Esrona, âue-mtia ss'nt mimk'Llorii acestei re-volsjjii ue srmeaz'i». in auest minat a faue okplai lamei mi kare îl va
S'LVÎ'ruii.
Domnilor, oamenii uc nilis st» fakrb a m»mi astfel naţiile; oamenii karii, kimd karsl uivilisa&iei sea-m'Lmi, krL s’a onrit,intimi si/iskim-be kai, mi st’1 îmningT, mai denar-te; kari, kxnd sn veakseanvLirL k'i» a ta»kst sn minst, îi da» glas, ane-mtia ssnt ki>rora Ismea le e datoare mari mi vermine slujbe. Fi>ri> îndoiala ssnt in nlansrile de eds-
| kaijie de nolitik;f> ale Isi J. J. Rous seau mslte sofisme ameslekatc ks mslte adevT,nsri ;■fon» îndoiala tn a gremit, mi în stadiile noastre vom nstea ki>te odato> a nsne în a-in tea Isi Emile nerMelmile nedago-giuei moderne, miîn aintea Kon-traktslsi social, skrierileD.B. Constant. Dar ueca ne noi ns vom sila . ni iii o dati> este morala ne a dat el omslsiini libertatea la nonoh EatTAitlsrile Isi J. J. Rousscau în admiraţia viitorimei, mi eaţib nentrs ne im» ferinesk de a'l slşdia în ansi anesta din nresiii» ks dsm-neavoastn».
HYMNU LA DRAGOSTE.
1838 Ianuarie 11. (dnpti cutremur).
Se sgsdse irLinîntsI mi tremsrc» de Iriţi»;
A Domnslsi nrivire ne el ’la ’nfiorat; îmi skstsn, novara, asvîrle mi jos niki> mi kas-L, mi zidire, kolibi» mi nalat
Strivemte omenirea ne fsge siiT>imîntati>$ Se’nkim», uiin> omsl, mi nere ajslor. Kstremsrsl s’onremte, ki» Dreanta îndsrati*
Din ner s'a ’ntins mi’i i’aue sil semn norsnnilor.
E noanle! ne s'asde? — urnele, fingsire; Pe slijji lsmea-aleargT», mi totsl s'a mimkaU Şi groaza se întinde la ori-kare nîrnire Şi tremsn» de snaimb mi drent ivii vinova
(223)
Ini sonul se jeleujte ; im" marna se sfimie ;
Un gcnut surd resuffli kolo îmbumit;
(E o fetizi, moarti, durerea ei e vie)
Se vaeti din kolo mi jjim» nel nnit.
Dar nimini nu s’arati s'aduki mîngiere :
Kini fie-kar' aleargă st» afle de ai sii;
E surd tot kilitorul He’mi are a sa durere Streini sunt nitimainii mai nu de kit nei rii.
Un OM ne ulini trene ne n’are ale sale,
C e-a i si. i nu mai kunoamte de kit al siu norod, Ge nlinge omenirea în striluuita'i kale,
A kirui legiminte se leg în mare nod.
Anei a se onreiute : ini laknma o niterge ;
Ini rana o adoarme ku balsam, linilor,
Pe viduva mîngîe mi la sirakul merge Pe bolnav nerneteazi ne strigi: ajutor !
Pe nibumit îl skoate din moarte la viaţii,
Alini, odihnemte ne nel insniimîntat;
Ku dragoste în sînu’i ku nanea na sa fajji,
Pe unde^se ivemte, nel trist s’a mîngîiat.
Norodul se alini mi’n nane dormiteazi,
Dar el nu’rni di renaos la nat odihnitor;
Intokmai ka o mumi ne ’n griji nrivegheazi Pe nrunkul ne din snasmuri e’n somn mîntuitor.
Konilul se demteanti; ’l amerinjii rineala Şi muma îl linemte de kiar inima, sa,
Ce bate de nidejde, ne’rni di înferbinjţeala Ce-o ’nvaiji lekuirea, mi mtie a o da.
Ce nume îi di lumea? Lui nrea nugin îi naşi, Ki fante ka acestea de sine se nlitesk.
(224)
St> ’ntrebe de %st nume ne obmtea nea aleasx; Noroadele as drentul mi iuti» de mi nsiiiesk
A nrunnilor si>i viaj£T> k^nd e amerinuato,
*K/i»nd vr’o nenoronire ne ei *ia ’mnresurat Părintele atunnia se simte ki> e ta ti»
Atunni ku osebire de dor e demtentat.
Bărbate nrea ferine! ncrkami astn» simjjire, Simsimi dorul de tatrL ne dormita askuns Ka ’n mirele ne! tim»r ne arde de iubire Ş’al nrunkului sxu jiim>t d’un nuou simţi 'la m»truns
Konii îşi sunt fragezi m’abia artikuleazT» Adevăraturi nume ne este mi al lor;
D’ainea în ainte alt kămir se'nfăiiimează:
A’i lumina, mi kremte, mi da un viitor.
Atunnia voinini tineri, a Tale bătrîneae Vor mti st» le ninsteaskă mi a le snrijini.
Te vei vedea întronării în ani de tinerejje ;
Ce semeni vei kuiege; mi ’ntrOnmii vei trăi.
Nu 'mi am iilekat genukii în veni snre liugumire,
O mtii însumi aneasta, mi Dumnezeul meu ;
'Mi a fost urîtă kurtea ku a ei înăbumire,
Dar kurtea este nerul kănd este Dumnezeu.
Şi dragoste e Domnul; iar nrinasl ne iubemle ; lntrOnsul mi lukrează, mi lui e înkinat;
Şi fanta n'arăjii lumei dintr' ănsa isvoramte.
D’a Domnului eu fajiă în veni m'am însufflat
Eu dragostea o laud, la dănsa ku mirare Kremtina mea trufie îmi nlek, mi o nvtresk Kăntînd dragostea astăzi e imnu a mea kăntare Şi imnul meu e glasul Romanilor obiutesk.
I. E,
\
,,Nu m& turbur quoci gonirea „In veci fu spre slava mea.
Aneasta este soarlea anelsi ne minam te La temnlul Nemuririi k» nas nemh,dios;
El merge înainte •/ rni'n «rma Iui se na iu le Şi nrindc arini slava în drum vijelios.
'Ţi e viforoasi, kallea ! o mare de talazuri :
Şi 'ntr'T>nşa ai se 'ntîmnini isnite, niedini mii: Dar ai de kri>lfi>uz'L ne DOMNUL în nekazuri Ce morgii înviazT> mi jsdekn, ne vii.
N'ai ksgetat viklene în nientu’iji de KredinsT» Nini ai vîndst Ksvîntsl ne lsme'a mântuit.
Ai snss ne e Romanul, 'ia dât mi hi fiinsni : Dar nine ernti, noete, h n» te ai sokotit.
Tu ns ai vn>zst soarta ne ne ast neam gonemte; A ei irnbnn, nrea Isng't tK m ai .scrutat,
Nini ai ZT>rit rinjirea ne zine kn>'i zîmbemte, Fatalul, grozav zîmbet de tot te-a 'nnelat.
Ivirea nrinrtverii, Privighetoare, k'tntn,;
La întenerek snsne'jji mi m>s»l m'al tn>« dor;
In umbri» deasn» tanti», ta valea ijji mstanti», Pustiul te askulti» mi e mai simţitor.
De Om fugi, P'ts'Lrita, mi tat noni te âskunde, Kt» elini tand se'ntanti» de dulnele ti»u glas, Ş'atunnea viklenia, zavistia '1 nitrunde,
'L Imnunge mi îl skoali» n'un rar dibuit nas. PERIODUL L
29
Te nrindc, Pfi»si»rita, lo jiine ’n kolivie,
Ku tine se ftlemte în krunte desfi»ti»ri. —
Emti uinurita ; sboari» mi fugi de viklenie,
Rare e Omul, OMUL mi însumi în ofti»ri.
Ku glasul li»u Natura ti»tand si>rb/Ltoreazi»; tantarea ta e imnul ne ’nal&i, la 'ier..
Intr’i,nsa mergi mi tanti», ri»suili» mi ofteazi»,
Ki> norul ai s’allini», nekazurile ner.
Ce kaujii între oameni? mi ne ai nrins la limbi, ? Ce silui ne e Romanul mi kari ai jui m»rinjji ?
Şi kare a lui drenturi ? mi kum soarta îl skimbi,: Ki»t geme, sau ki»t rîdc ? mi ne e ’ntre fiinxii ?
Nu’i snune ama multe, ta el însumi te nrinde,
Şi de odor te dune la kiar stmiinul si>u.
Si, nu te uijji la di»nsul kum kumm»ri» mi vinde Lasi»’J în tiindi»vie mi tu ia’jji sborul ti»u.
Ivirea nrimi»verii, nrivighetoare, tanti»;
La întunerek snune’jii mim»sul m’al ti»u dor ; In umbrb deasi, tanti», ta valea îjji restanţi», Pustiul te askultnb, mi e mai simţitor.
I. E.
ÎNDOIT amor.
Ceea ne voiu si, skriu este o adu-nere aminte din toamna trekuti». Timnul bi»ilor se kam trekuse. Dealurile Uriagei se desbrxka de ver-zitoarea lor tunita, mi m»mintul se askundea subt un jalnik kovoiv de frunze moarte mi de ramure ta’
zule. Nu ne mai suiam mai mult duni, nrtnz în turnuleţul gotik al Uriagei ne domnemte ka o trufami, kastiliani» asunra vekiului burg al Bizilei. Vintuleţul înţenitor al lu-nei la Sentemvrie ne mi silise a tauta un adi»nost în salonul nrin-ninal al kasei b'i»ilor. In tr’una de sere, adunarea se strînsese întreaga
îîu mă nusesem dună obiceiul meu anroane de bătrînul doktor M... de Grenoble, sojjul meu de kălă-torie mi al meu cicerone. Un domn mi o doamna ne de kurănd sosisem la anele Uriagei,se îndrentară kătre niano ka Să kăiite frumosul duo al bărbieritei: Dunque io son., kănd o trăsură înccnu a urruî ku sgomot în kurte. Ku toată întunecimea albită abia de o rază a Junei, dok-torul rekunosku ne kălători mi strigă :
— Minune! eală I). Kontcle mi Dna Kontesa de Marne. La numele acesta, o mimkare generală se făku în toată adunarea. Unii se skulară, aljtiii înceiiură a rnonti între dăn-mii; niano tăku mi duo se iirekur-mă. Doktorul mă lăsă mi alergă înaintea nobililor oasnejji a kărora sosire făcea o sensajjie atăt de obmte. Se arătară asunra nra-gului mi de toate nărgile se făku o tăcere kurioasă mi, băgătoare de seamă.
Kontele de Marne era în virsţă de 26 de ani. Kanul Său, ku îm-bilmugare akonerit de un iiăr negru ku grafie buklât, nutea să trea-kă de un tvn desăvirmit de frumuseţe meridională. O serbezime bolnăvicioasă răsnîndită asunra o-brajilor tei le da o delikateţă interesantă mi ardika dună dănrnii ori ce asnrime mi severitate:. Talia îi era răsărită mi nronorţiona-tă. Kontesa mi ea,'înfăţima un model de graţie mi de nerfekţie
noetikă* Marii mi albaştrii săi oki avea o eksnresie de bunătate me-lankolikă ce noruncea stima mi dragostea. Gicea cineva dunăkău-tătura’i ku întristare akonerită mi dună amărăciunea zîmbetetei ei kă avea în inima sa o mîhnirenro-
Sj*	.
tendă a kăria taină gura sa nu ku-teza să o snuie.
Dună ce satetă ku noliteţă ne kontele mi kontesa, doktorul veni iară mi se ameză lăngă mine. — Cine e această frumoasă nerekie ce ne sosi? îl întrebate eu nle-kăndsniă la urekia tei. — Ce fel! nu’i kunomti ?— N». — Nu iutii istoria acestei tînăr frumos ce n'a avut de kăt o natiniă în viaţa sa mi kare ku toate acestea a avut doă însurători de amor? — Nici . de kum : — Rare a luat doă ne- -veste fără să fie văduv?— Nici «na dintr'acestea. — Şi ne kare îl numesk la Grenobla a onta minune a Delfinatului ? —Nici aceasta. — Aiim dar voernti să’ţi des-lumesk enigma ? — Ku toată inima ; dar te inmtiin^gz doktore, kă mie nu nrea îmi nlak minunile. Păzemtete să nu’mi snui vr’o no-- veste ka acelea din Halima sau vre o novestire fantastikă dună gustul tei Hofman ; kăci nu o voiu krede. — Este o istorie foarte simnlă, kare kîmtigă kănd va fi noveslită ku simnlitate. Şi dună ce trase ku mulţumire o nriză dc makuba, înccnu istoria în termenii următori:
«Rontele Alfred de Marne este
dintrsna din Mele mai bsne familii ale Gevasdanslsi. La ansi 1834 ’l am intilnit Ia dska de Laili. El veniâ regslat la seratele Isi mi ii fănea mi zioa vizite dese. Bă-trînsl dska avea o late abia de ontsnrezene ani, sn înger de blăn-dejje, de frsmssejxe, de dsh, dar sas -kt temerea, mc este soai£ă nedesnăraită a snei natimi d’ăn-tăis, îi înekă toată îndrăzneala doriniielor sale, sas kă voi să lase amorslsi săs timnsl de a se îmnsterniMi, kă atăta de bine se nrefăks nebăgarca în seamă mi răneala în kăt fie-kare fs amăgit mi kiar Dska de Laili fs mslt la îndoială. Ks toate anestea tre-bsi să 'mi fakă o xotărîre o dată. Dsnă ne se înkredmjxă bine kă isbemte ne Rosina, bie-Isl tînăr ns’mi înkinsi kă noa-te vre o nstere omeneaskă să’l imnedine a’i konsakra toată a sa viagă daka Rosina ar fi voit să nriimeaskă această jertfă. Tot neastîmnărsl Isi îi era îndoiala desnre nriimirea fetei, mi ea se arăta ama de bsnă kătre dănssl mi îi zîmbia atăt de blănd, in kăt temerea de sn refssns mai ns-ts intra în nrevederile Isi. Ama dar ners la dska măna fie-sei, Insă D. de Laili, trsfam în îndoita sa aristokra&ie de namtere mi de bogăţie, ris află ne Al-fred destsl de bogat niMi îndestsl de nobil. Voi ka Rosina să se ifakă dsnesă-, mi ka venitsl de
10,0000 livre ne da fie-sei să fie în ksmiiăiiă ks sn asemenea venit al ginerelsi; mi Alfred ns nstea îmnlini nini sna din ane-stc kondijţii. Ama fs silii să ss-fcre sn refsz foarte ksrat mi foarte nositiv. Rănit în Mea mai sksmnă a sa dragoste, Alfred xotărî să dobăndeaskă ne Ilosina mi făiă voia tată-săs, mi se bsksiă kă nrintr’aneasta va fi dator a sa fericire nsmai dragostii domnimoa-rei de Laili. Ce să nrelsngesk? Ei avsră tăria şă fsgă, mi dska se văzs silit să nriimeaskă. Nsn-ta se făks fără sgomot mi făiă gătire. Ksnsnia, noate să zikă Mine-va kă s’a făkst de îajiă nsmai ks Dsmnezes, nentrs kă s’a săvîruiit în miezsl nongii, în sn-ghisl întsnekos al kastelslsi, snde abia bine-voi să stea de fa&ă m* dska. Es eram singsrsl martsr al anostei sniri nisdate, nentrs kă avea în sine sn ne de strein mi sărbătoresk tot de o dată. In revărsatsl ziorilor amindoi tinerii norniră în nointie la Ba-reuil, sn sat la xotarele Delfi-natslsi, snde Alfred avea o mo-inie.! Dska de Laili adresă gine-re-săs sn adio sskat mi rene mi ns voi nini de ksm să rosteaskă vorba de iertare.
«Dsnă doăzeni mi natrs de nea-ssri kontele mi kontesa era sta-tornÎMiiii la Bareuil. Akolo inMetsl ks înnetsl înMensră a’rni sita tristele «dsMeri aminte dela Greno-
(229)
bla. Eu singur eram nriimit în nrietemugul lor, mi nu mii» de ar fi fost ku nutinaa, noetului nc-lui mai nretenjjios st, viseze o dragoste mai strînsa,, mi o fericire mai desa,vîrmita>. Şase l^ni treieri» astfel. Alfred mi Rosina trada în nane în mijlokul ancstei fe-riniri limnede a ka>ria armonie nini un glas omenesk, nini o în-tîmnlare de din afara, nu kule-zase amka, sa, o tslb^re, ka,nd o katastrofa, grozava, în snaima,kom-binata, de intîmnlare ka,zu ka an tra>snet nreste aneste doa, tinere fiori a ka,rora tulnina, se înadjja ata,t de vesela, snre ner.
«Intr’o seara, gra,dinarul kaste-lului, trase ne kontele la o nartc ka sa>’l înmtiinjieze, zinca el, de o intîmnlare ne îl interesa la ninste. Alfred la înnenut nu ba,ga, ata,t de seama, la vorbele misterioase ale lui Ieronim; anesta în: sa, sla,rui, mi A^red urma» duna, da»risul nîna, la marginea narkului. Akolo Ieronim şe onri; mi ara,-ta,nd un navilion He tontele îl zidise de kurînd, inkredinua, ka, un nekunoskut intrase akolo din nrcuna, ku kontesa în noanteâ tre-kuta,. Daka Alfred 'mi ar fi sta>-nînit nornirea sufletului, ar fi ba>-gat de seama, de doa, ori mine arma, ar fi krezut aneasta, dobi-toneaska» nîra,. Insa> sufletul lui era isbit mi rarnit; el era înzestrat k» o simjiibilitate foarte mare kare din minut în minut îl nu-
rca în voea natimilor nelor mai kontradiktorie. Ideea resbunanii îi veni ku nea d,fi>nta,iu bamuiala,,. numai deka,t îmi fa»ku xota»rîrea, se nrela>ku ka, are treaba, neana,-rala, mi Ircbue sa, ka>la,toreaska,,. mi^ionii. Rosina ramiase singura, în kastel. Adoa zi, anroniinduse noantea, Ieronim ba>ga, ne Alfred ne ferim în’nark. El se askun-se într’o desime de konamei, mi amtenta» akolo în zadar mai bine de mi neas
«In sfirmit în momente! ka»nd fena, ardikînduse nreste nleoni înnenu a femina n$rul, o umbra, neagra, i se ara,ta, în denarte ne trentele ska>rii kasei. Ni ni numtiu ka,nd umnlu doa, nistoale ne le ^inea askunse subt manta. Umbra se anronie. Era Rosina, mi Rosina mai linimtita» mi mai frumoasa, dcka,t tot d'auna. Mergea înnet, fa,ra, grija,, fa»ra> a ba>gai de seama, la înfioratei frunzelor konanilor ni ni la şgomotul kobi-tor ne na,sa,rile de noanle fa>nea în drumul ei. Alfred se uita, sa, vaza, ne kinul ei vre un semn de turbura re saş de grija, oare kare, dar în zadar. Ea mergea ku kanul drent mi n'avea aerul nini de a se askunde nini de a fugi. Imninse urna navilionului, inlr’amsul nu era nimini. Se ame-za> ne o sofa înnrotiva ferestrei deskişe mi înnenu a se uita la ner. De ne mergea Alfred îmi nerdea mînia; îirenusurilc lui nerea ka,le
unul înaintea acelii seninătăţi nerfekte ne dovedea nevinovăţia Rosinei. El se sokoti kă le-ronim a nîrît’o fără rumine, mi tokmai era să alerge la dărisa să’i ceară iertare, dar de odată se onri mi se rezemă de un kona-ciu îngălbinind. Rosina nu nu-lea mai mult a se îndrenta;. un om intra în nark. Kontesa ză-iindu’1 skoate un glas de bukurie îi ese înainte rni’i întinde mina. Streinul urkă trentele mi îmbră-ţimind ne Rosina o sărută ne frunte. Amăndoă arinile «mei se înkiseră dună dănmii.
Kontele năvăli la navilion, snarse urna mi slobozi amăndoă nistoalele de odată. Rosina singură fu înemerită mi kăzu nrc narket fără a skoate o vorbă ; dar din nenlul nekunoskutului re-suflă un gemăt surd, — «KăSă-toria asta trebuia să fie nenorocită murmură el ku un glas a-dîncit; Dumnezeu n’a bineku-vîntat'o. O cerule! să nu’l ierţi ! tikălosul a ucis ne fie-meai«
»Kănd alergară oamenii la s'go-motul ce se auzi, văzură ne Rosina resturnată asunra narkelului, nlină de sănge, mi duka de Laili în rugăciune asunra trunului ei. In kăt nentru kontele de Marne, această isnită era mai nresus de nuterile lui ; el nu nutu să rabe de nrivelimtea resbunării sale îm-nlinite ; îl a fiară întins fără ku-nomtinţă în noalele skxrei na-
vilionului, Duka obosit de vîrstă era foarte slab nentru o astfel de isbire renede mi sîramnikă a ne-norocirei. Un atak de anonliksie îl mîntui în noantea aceea. Cel din urmă al său kuvînt fu iertarea Rosinei mi blestemul lui Alfred.
».Kontesa netreku mai multe zile între viaţă mi. intre moarte *
! Rana ei era in nartea dreantă a
!>
neritului, d’asunra klavikulei, între ăntăia mi a doa koaslă. Tre-| buia o minune dela Dumnezeu ka Să se vindece, mi minunea aceasta se făku. Oneraţia avu o is-| nravă ce eu nu nuteam să o nă-| dăjduesk. Dar ne kănd , eu mă ! bukuram de această isbîndă, să-! nătatea Iui Alfred îmi insuflă mari griji. Kruda mimkare'subt kare imaginaţia lui se desbătea ; arunkase în kreerii lui seminţele unei boale morale, ce ku atăt eră mai îngrozitoare, ku kăt eră mai lin i iu ti tă mi nlină de gînduri, Delirul arzător al frigurilor fă-kuse lok unui delir rece, nosak mi fără tămăduire. Numele numai al Rosinei îl smulgea din a-cea durere mi amorţire a sufletului mi a simţirilor, ini atunci nenorocitul se svîrkolea în nimte lungi iui grozave konvulsii; mi ; daka eu, ka Săi mingîiu, îi zi-ceam kă Rosina a skănat, kă el o s'o vază nrea kurtnd, mi kă aniăndoi or să înceană iar acea viaţă de fericire mi de dragoste ce li se nrekurmase, el nironiă
*)kii asmn/mi, îmi strîngea mîi-nile mi’mi resnmdea: «Sermana «Rosina, ki,t o tebiam ! ne grozav «e si, o iutii moarli,! dar trebbia, «iui DmmezeV, n» noate si, mi, ne-«dxenseâski,, nr b ama! am fi,krt «drentate!»
De atenni tete silii a onri ori ne koimsnikajjie între Alfred mi Rosina. Rontesa nrmai deki,t in-tn» într’o bi>n»ialT> grozavi,, ne mi» rrgi, si, ’i o deram,ri sar, si» M o înti>resk ks o singrri, vorbi,: — A mxrit Alfred ! strigi, in-nekati, în obide. Ax! nr’mi o askrnde. — Ce mrrit? resnmsete er; rna ka aneasta ar fi fost, doamna mea, kr mslt mai bine :	el a
inebmit.
«Lisate ne Rosina la Bareuil mi teair kr mine ne Alfred la momia mea dela Mont, d’Or. A-kolo dembrt^nd dela drxrl mi vederea tei lot ne nstea si, veni-neze ranele nele vii ale srflete-tei tei, nn> nrsete a’i domoli ko-vîrmirea mi anrinderea krgeti,rii m’a înţelegerii ostenindr’i trmrl. Nrniai deki,t se obininri kr grstel vîni,toarei mi al tetelor ninsorilor sgomotoase mi însufleţite. Nr vream sn>’i dar timn ni ni de a se gi>ndi, nini de a’mi adrne a-minte de sine. Traktarea aneasta semeni, ki» isbrtemte.
»Priimeam des skrisori dela Rosina, dar tei na i le an>tam. In tendrl retragerii sale, Rosina, mr-ria de întristare, ea n» natea si.
înţeleagă ki, fiinţa sa de faţi> nrtea si» vateme smvntatea mi fe-rinirea tei Alfred, îmi bateam ka-nrl srt o fak si, înţeleagă ki> de va veni st,’] vazi, ama de krrînd, a-nea dragostea ei a fot de minmati, mi fordati», ar omorî ne bolnav, redeskizind rana abia svîntati» a inimei tei. Rrvintrl dragostei Ire-bai în sîîrmit si» se srnnrie kr-vintetei mtiinţei. Rosina na'mi mai nerr si» vie la Mont d Or. Se malţmri namai kr a nili skrisori-le mele mi a se rrga tei Damneze».
»Intr'anestca, si,m,tatea konte-tei se restatorninea nesimţite. Isteţii» a ardika intre viaţa tei tre-k»li> mi intre viaţa de akrni »n neirttrms zid de neingrijire mi de ritare. Nrniai ri,mi>sese de ki>t a fane nerkarea nea mai d»ni> »r-nn>, adiki» a ssniime la o isnitire xotmitoare aneasti, krri, k» ati>ta noronire inkinriti,! întrten krvînt a intllni ne Alfred k» Rozina. Mi, indeletnineam k» nregnbtirile mei serate, mde vream si, se faki, ner-karea. Poftite la anea netrenerene ki,teva nersoane, ks kare kontele de Marne se întîlnea des mai nain-te de a se insrrâ, ks gi>nd ka mai n>nti,te si» fak a’mi înoi ksnomlinţa ks densele, a’i temină înnetsl kr înuetel înjielegerea, mi a'l nre-gri,ti astfel la mimkarea xotxritoa-re ne negremit trebria si, i se în-timnl’e vrtzînd ne Rosina. Ce snrte? singrr mie ’mi era groazi, I de anei neas înalt, nentrr ki, în
(232)
tremarea lui Alfred nutea st» fie nu-mai un fel de letargie amăgitoare, mi nutea st, fie iirea kurănd a’i de-skide okii, dar ne eram să’fak? Trekuse un an. Rosina se nrănă-dea în aneastă am ten tare fără sfîrmit, mi mă rugă să am milă de dănsa. N’am avut nutere a niă mai înnrotivi mai mult- Amxotărit zioa. Rosina ajunse mai ăntăiu la lokul înlîlnirii. R» noaţe nine-va să’mi înkinuiaskă nimik mai aţin-gător ka delikatele întimninări mi griji ku kare togi noi de fagă, mi bărbagi mi femei înkongiurară ne kontesa la sosirea sa la Mont d’Or. Nini într’o narle n’am văzut eroină mai mult sărbătorită. Eu îi ziseiu să mează ne jegul nel mai denarte de uma intrării. Măna îi eră rene; abia resufflă mi abia se ginea ne ninioare; ea amikă o iurimă kăutătură neste toată adunarea ne se uită la dănsa ku nesa-gifc, mi in okii tutelor niti anest kuvînt magik Nădăjduemte. Ar fi vrut Să le mulgumeaskă, dar inima îi eră nlină mi nentul îmnilat, — Kuragiu îi ziseiu eu în-net, lăSănd’o. — ’Lam avut între răbdare mi suleringă, îl voi» avea mi nentre ferinire, resuunse ea.
«Emiu din sală, făgăduind kă mă voiu întoarne ku bolnavul. îndată o bătaie de inimă stănîni ne lojii, o grijă sfîmiitoare se nuse greu nresle toate kugetările. Fie-kare remase mut mi abia îmîjiineă resufflarea. Togi amtentă.
«Kontele de Marne se arătă. Un fior neingeles strebătu toată adunarea. Eu ii înfăgiinaiu vre-o doi trei din nrietenii nei veki. EI îi rekunosku ku desăvîrmire, mî în-nenu a vorbi ku dănmii ku o mare înlesnire de dux. Vorbirea lui kurată mi deslumită arătă o ginere de minte ku adevărat minunată. Bukuria stndunea ne toate fegele.
Alfred făku kătc-va okoluri nrin sală. Oamenii nare kă înnenuseră a vorbi între dănmii, însă în a-devăr, băgarea de seamă a tutelor se agintă in taină asunra lui. El se nreumblă mult k’un aer foarte linimtit mi nebăgător de seamă, ne urmă înnenu a întoarne kăte-va foi ale albonurilor mi a lte xărtii ne se află ne masă. In sfir-mit, ne negîndite okiul lui se nuse asunra Rosinei.
«Atunni el nare kă se nărăsi în nimte gînduri dureroase: Se afdi-kă ne tăkute mi se duse de se a-meză în aintea ei.
«Rosina făku o mikă mimkare ka kum ar fi voit a se asvîrli în bragele lui; dar îi întîlni kăută-tura rene mi nosomorîtă ; mi ’nn lăsă okii în jos.
«0 nenovestită înfiorare se văzu ne fegele tutulor, togi krezură kă Alfred medită vre o resbunare. Numai Rosina remase linimtită mi umilită.
«Temerea mea îmi avea temeiul. Boala kontelui se degenerase în
monomanie. Rosina alb^ mi rene ! ka marmora, ks moineleînjxenenite «na de alta, n« katezâ ST>’mi mai ardine kan«l de frikx st, n« mai întîlneaskT, anei oki« «skat mi sklininios ne o fa>nea st, moanb. Ks ori ne nre& trebuia st, o smulgi, nine-va din anea s8fferinjjT>, mi sri, o tragT, din anea îmmT>rmsrire. ZiseiH st> addskT, mese dejok, îm-ninseis ks sgomot skasnele, mi rs-gais ne o dann, a nrelsdâ tare la niano. Anest sgomot fori, veste nrodsse efektsl ne nT>dT>jd«iam. Alfred veni krLtre mine ks nami mari ini arttînds'mi ks m tremur konvslsiv ne kontesa de Marne.
« — Femeea aneea e nrea frs-moasi> îmi zise el. Nk g'Lsemti krL scamT>iiT> ks Rosina mea ? k»m o kiaim,, doktore, sn«ne'mi k«m o kiaim,!
«Adeverişi feri» îndoiah, 'I ar fi ommorît. Dsmnezes mi> însafflT, mi îi resnanseis ksm îmi veni:
« ■— Ksm o kiaim, ?... Enrietta de Lssval.
«El skrise ne nortofollisl st,V, : Enrietta de L«sval» mi se foks nevTtzst.
«Noi ne grr>mT»dirT>m îmnregis-r«l kontesei; ea leminase mi bs-zele'i ka vioreaoa artik«lâ n«mai nimte ntangeri rLtonite mi nimte gemete înkrsntate. Deski/^nd okii îndrentTb kT>tre damele ne o jiinea o kT>8tT,tsrr> slinsT, mi desm>dT>j-dsita, kare voia st, ziki>: m«lji«-
miin! ne srim» nsind nn>na assnra semnsl&i ranei sale:
« — Rana anea sta, o vezi, zise ea silind«se st, vorbeaskT,, mi în-torkîndsse ki>lre mine, rana anea-sta, ’mi a fri>k«t maî n^gin n>« !»
«Venise timnal st, ne deşirarăm. Rosina îmi arUi, dorinţa krb voiemle st, renraie singuri,., Alfred, înkis în kamera sa reniteafori, încetare nsmele ne skrisese ne nor-tofollisl st,s, mi era în nrada «nei terbsnbri stramnine. Priveghiri> m«lt, mi se kallra foarte tîrzis.
«Dezi de dimineaij'L a dosa zi kontesa veni la mine.
«Doktore, îmi zise ea: am gre-mit, 'mi ai ivx>k«t voieami n’am ks-vînt st» te osîndesk. Tot ne as ns-l«t st» fakT, mtiin&a mi nrietems-gsl, ai 1‘Tbkst. Ama o rsgT>nisne am ST>’jji mai fak: LasT>-nra st, îmnT>r-jiim amândoi grijile. Ns’ă ner mai m«lt de lrat ST>’mi dai «n lokmor între dumneata mi între dansul. K/i>nd vei sokoti 1ct> fiinţa mea de fa]p> iifolosemle, kianra-nra; lrand. vois fi de nrisos, goneinle-nra. Dar nel iitijiiri lasT>-mrL st> loksesk tot într’sn akoneremînt, st, rLSsfls tot «n aer ks drLns«l. Aibi mita mi ns nra mai desn'Lriji a dosa oain, «Priimis nererea Rosinei. InsT, nea dtantîis kondiăe ka st> noatT, medea la Mont d'Or, fs ka ST»’mi skimbe nsmele mi st, nriimeaskT, ne nel kare i’l dedesem de k« sea-
;)0
PERIODUL I.
ra. Ama Rosina de Marne se făka Emietta de Lasval.
«Viaţa noastră din anea zi laă o direkţie ka total moi*, mi boala kontelsi se revesli ka an karak-ter de noesie adevărat de minane. Nimini la Mont d’Or na 'mi ar li natat înkinai să ia de neban ne a-nesl frumos jane ka an graiV» nlin de mi,sară mi de vredninie. Adunarea ka Enrieta i se făka neană-rată, mi toată zioa era lăngă dăn-sa. Enrielta, mi ea, al kăria safflel înţelegea toate jertfele mi dragostea lai, îmi făkase o înkinairede ferinire, nentra kă aflase mijlokal de a se krede fericita. — A vedea ne Alfred, îmi zinea ea. a’l aazi, a arma dană dănsal, a fi nrietena mi sora hsi, asta e toalri> ferinirea mea. Re ani în ainte aste e viaţa mea.
«E8 na nateam săam asigurarea in kare se afla kontesa. Aneea ne ea vedea nrin dragoste ea o vedeam ka jadekata mi toate mă făneaa să nrevăz o krisă neană-rată. Bănaielile mele se adeveriri, foarte karănd.
«Kontele într’o zi voi să’mi vor-beaskă. Mi, trase în fandai anei Văi, mi mi ragă să mez h>ngi> dănsal. Atanni îmi întinse mima mi îmi zise :
«*— Am STb'îii fak o destăinuire, kare o vei mti dumneata namai mi Pamneze*;. Kăte zille îmi re-rain a mai trăi, snînzară delaxo-tărîrea ne Yoifc laa. Askaltămă.
«Ea mă auioniaia de dănsal.
«El îmi armă vorba:)
«— Ramneata mtii daka am ia-bit ne Rosina. Ea stănînemte în inima mea an lok ne nini o natere în lame na va natea să’l răneaskă. Re am annis ne soţia nekredin-nioasă, insă sr,venirea iabitei mele na va mari nini o dată în saf-fletal meii. Rosina a fost steaoa vieţei mele; mi kz toate kă steaoa aneasta s’a întanekatnaţin, ea ăn-să tot d’aana o voiii vedea rătă-nindase d’asanra kanalai mei; ka semnal nerdat al ferinirii trekate. Reia moartea ei înkoani, doktore (savenirea aneasta e grozavi,) dela moartea ei, mtii kă ei; m’am so-kotit ka an om mters din lame, Lamina soarelei niă obosiâ, na simţeam kă mai trăesk. Mă fă kasem de e notrivă nesimţitor mi la bakariile mi la durerile de ne anest nămînt. Pămiam în viaţă fără ţintă mi fără dorinţă în-kizănd olual mi arekiea la toate armoniile natarei. Kredeam ka adevărat kă aneastă viaţă va ţinea tot ama mi kă romanţai a-moralai mefc innenat kz Rosina se va sfirmi ka dănsa. Ax, na ! zn nao$ orizon se deskide in aintea mea. Arinele mele voesk a se mai destinde, inima’mi re’nnene a bate. Ramnezeale, ka toate anestea ea jarasem ka nini o femee alta să na ia lokal Rosinei. Rar karagial anesta îmi linsemte. Akam nentra ăntăiami dată savenirea Rosinei e
(235)
fără nulere in mine. Doklore, înţelegi?.... iubesk ne Enrielta de Lusval.
«Kăt nutuiu mă siliiu a momiră de aneastă deklaraţie a kontelui de Marne. Cerkaiu a’mi domoli mirarea ini a’i infăţima anest nrojekt mai nuţin romantik uri mai serios. El mi, askultă ku re-kunomtinţă mi remasse mulţumit de sfătuirile ne îi dedeiu. Isbu-tiîu a’l înkredinţa kă însurătoarea ku Enrielta nu ar nutea Să a-dukă ni ni o vătămare addunerii a minte dcsnre Rosina mi kă anest de al doilea amor în lok de a ne-drentăţi nea d’ăntîiu a lui na ti mă, din nrotivă o ar ajuta mi q ar fa ne Să’mi ţie mirul mi Să’mi găseaskă într’ănsa ferinirea nrin felurimi de kinuri. M’am desnăr-ţil de dănsul mulţumit. Imnregiu-rarea era grabnikă. Alergaiu la nreot, nentru kă adesea-ori avea trebuinţă de ajutorul lui. Ii no vestiiu în grabă întămnlarea, mi neruiu, de voiemte să'mi fie în tr’ajutor. — Ştiinţa, îi ziseiu, se denărtează de greutăţi, kănd nu noate să le învingă. Maksima a neasla sunt silit să o nriimesk astăzi. N'am nutut să tăniăduesk monomania kontelui de Marne : okasia ănsă mi se înfăţimează a da anestei monomanii un karakter ofinial mi raţionabil. El se krede văduv mi voiemte să se însoare negremit ku nevasta sa. Să nro-fităm kăt mai îngrabă de kanriţul
anesla, ka să întirnnlnăm a nu veni altul ne kare legea n’ar nu-tea să il îndestuleze.
«Preotul, un nonă îngăduitor, mi bărbat minunat, se kam gîndi la înnenut mi’mi făku kăte-va îm-nrotiviri, a kununa de a doilea ne aneiauii soţi dună binevîntarea voiea numai a doktorului , lui i se iiărea o fantă nekuvioasă, da-ka nu în sine, nel nuţin în okii religiei. O jumătate de zi netreku a'mi tîlkui kanoanele Biserinci mi anei veninik nrinnin Non bis in unam (INu de doă ori în una). Ka să ardik anele greutăţi îl îndemnai» să se sfătuiaskă mi să neară voie dela eiiiskonul din anea enar-xie. El fu gata. Mă duseiu mi eu singur să solez anea binekuvintare mi dună ont zile bunul nreot nrii-mi dela skaunul eniskonal imnu-lerninirea ne o doriam ku atăta înfokare.
«Anoste ont zile fură un veak nentru kontesa. Eu nu vream să’i dau o nuoă nădejde mai nainte iiî~ nă nu voiu fi în stare de a o înfiinţa. Ea se dcsnădăjduia de tă-nerea mea. In sfirmit, kănd toate se nuseră la orinduîală, mă xolă-riiU să’i snuiu — Alegeai dintre xainerokia nea mai frumoasă, no-doaba nea mai bogată. Astă seară avem nuntă ani , mi akum ne îţi vorbesk altarul biserinei se în-nodobemte mi se luminează nentru dumneavoastră. Ea nu mă înţelegea nini de kum.
«Dxte, ii ziseis, dîsle de’jii nx-ne rokia de mireasă. Unxl din nxmele dxmitale jii se va da înanoi nxmai de kăt... Nx al Rosinei... Rosina este moarta... Dar te vei mai fane ănta odată kontesă de Marne!
«Şi kx adevărat kiar într'anea seară, Ufred de Marne mi Enriella de Lxsval se kxnxnară în kanela dela Mont d'Or. Din zioa acestei nenomenite tasătorii ei s'ax ame-zat kx xotărire mi s'ax statorni-nit în Delfinat, Alfred vorbemte foarte rar de Rosina mi krede kx xolărîre ta s'a însxraţ de doă ori. Enrietta nx se deslinemte de lăngă dănsxl. Ea îi este mi sxror, mi amanta mi femee. Ea vede bine, kă fericirea bărbatxlxi săx este xn vis ne kare nea mai mita nebăgare de seamă ar nxtea să'I risineaskă, mi strejxemte lingă dănsxl întokmai ka o mxniă anroa-ne de filixl săx. Ea îl leagănă înnet mi kx dragoste în nebxnia sa. Pare ta ar fi ăngerxl năzitor ne îl feremte de ori ne bîntxire de moarte ; mi tand o gxră ne nx'rni ia seama se deskide din Intimidare ka să. zita înaintea lxi vre o vorbă ne 'iar ajjîjja addxnerile. aminte, sax să roslea-sta vre xn nxme ne el nx tre-bxe să axză, ea atxnni strigă sne-riată :— Bagă de seamă, el doarme, să nx'l deiutenjji.»
Astfel vorbi doktorxl.
In vremea anestei novestiri, sgo-
motxl tot înkxrka ne nerekeatan-tătoare în kăt kavalerxl mi dama se afla tot la nea d'ăntăix a lor mă&xră. Akxma ănsă semăna kă sxnt xotărîjji să rxnă toate nedinile mi ea artikxlă aneste trei vorbe :	D u n q u e io son,
kx o sigxraniţă vrednikă de însemnat. Nx este îndoială kă ar ti xrmat kx anela'mi ton nînă la slirmit, daka neasornikxl n'ar fi bătxt zene neasxri. La băile U-riagii asta este semnalxl retragerii. Fie-kare se trase. Ex tax-taix kx okii ne.kontele mi kon-tesa de Marne. Ei ănta medea jos xnxl lăngă altei. Kăxtătxrile lor era amestekate înnrexnă mi se jjinea de niăriă.
—	Ce ferinini sxnt ! ziseix Doktorxlxi.
—	Te amăgemti îmi resnxnse el klătind kanxl kx întristare. Nini xnxl nini altxl nx sxnt kx desă-vîrmire ferinijii. Kontele de Marne n'a xitat lăngă nea de a doilea soaie, ferinirea ne îi da nea d'ăntăix : îi e dor mi oftează dxin» nele trekxte. In kăt nentrx En-rietta, ea nx'ini mai fane nini o ilxsie : mtie ta în viitor, ori ne va fane, ea nx va ti de tat a doilea în inima lxi Alfred... Kre-demă.... Biata femee nătimemte Enrietta este geloasă mi nismx-ernte ne Rosina,
(mole-gentilhome.)
(237)
CRITICA LITERARA.
Tot d’auna am fost denarte de meseria acelor skotonitori kari, nenulînd st, faki, nimik , îmi nerd viajja întru a afla nete în soare: mari astronomi ai lui E-son kari, i>mbli>nd ku okii sgîijii la stele, dau în nuguri. Urî li» e via&a mi meseria anelor kari, nemtiind nini o daţi, st> faki,, nu se okuni, de ki,t a strikâ. Dragul meunititor, kritika «motoare, vei vedea singur ki, nu este o derMrtnare, mi kugetul ei nu e-‘ ste de a strikâ, nentru ki, observaţiile ne vei întilni nentru ori nine not st> fie de folos, mi kiar nentru krezulul noet desnre kare ne va fi vorba, de va voi si, askulte, mi alLte> datn» si, ne fakri> neva versuri mai buninele. De am alergat la stilul anesta, vina nu este a mea, ni a vea-kului safc mai bine a oamenilor din veakul nostru ki,ror nu le nlak st> niteaskn» lukruri serioase.*) Afan, de aneasta kugetul ane-stei kritine este de a îndrentâ
4) Pîm> în enoka aneasta n* se vede nini o nolemiki, litteran>. Alterai a-nestei artikol n« fbkssse nîrn» ani deki»t a înksragiâ ne toni ju-nii debbtanui, a le însufflâ zehri travaliului, mi gustai nerut de ar-tn». De vre-o doi trei anni se vt>-zu mereu attakat în nelle mai sakre ale sale, satirisat foarte neomenos mi în lunga sa nanienţi, se vt>zu nevoit, nuarinostâ, ni akoiTige.(186$)
oare-kare gremale, mi gremalele ne se nask din mîndrie nrin nimik nu se îndrenleazi, ka nrin luarea în rîs. Ridikolul tot d’au-na a fost biniul nef mai grozav al viţiului. — La noi mi la toate neamurile ne se afin, in a lor nrunnie abia se înnene un lukru mi ajunge la abuz. Onorabili, este munka anelora ne se slrtduesk luminimduse ne sine, si, lumineze mi ne alţii, mi nrin ale lor tradukţii sn, adaoge mi sn> mi,-reaski, nrunka noastre» literaturi,; aneste lukrtri i,nsri> a 8 de kuget si, inblT,nzeaski, obineiurile, si, derani>ne nrejudiţiile, si, înveţe pe om a treri în nane ku nei-lalţi mi în linimte ku sine, si, arate fie-ki>ruia datoriile sale, mi nrin drumul lor si/1 adduki, la treanta nea înalţi, a vredniniei omului nentru kare este mi fi>kut: Ki>nd misi, nineva abia anuki, nana în mi,ni, mi abia a înnenut si, în-mire krbte-va vorbe înviate ne din afan, fi>n> skon mi fi,n> u-nire, mi se krede ki» akum e leit likluit autor, mi ki,, find autor, aneasta este un titlu în re-nublika litterilor, un drent de a-ristokrat al lilteraturei mi ki, ka arislokrat are drentul si, treriaski, ori-kum, s'B vorbeaski, ori ne va voi, mi si, skrie ori ne îi va veni; si, înfrunte ne nine întil-nemte, si, batjokoreaski, ne nel ku kare vorbemte, si, semene vrajba, st» se firicaski, întru ne-
muinarea sa mi st> întinzi» kor-rsnţia mi desfml, «n asemenea om«]eţ, sn asemenea krezst a«-tor ns este rhtrLimtov mimai neutra sine, kare e mi om ncrdst, dar skrienle lai întind demo-ralisaţia la milioane, mi reimnii m ka 511 monument, dairi» kam zik, ni ka o sindriiie de rainîno a veakslsi în kare a tn>it. O astfel de klikrt sa» o asfel de mi-minrB, sure raminea veak»l»i nostim s’a klonit mi s’a dosnit în mstoarea mi akrimea demorali-saţiei, mi fon» a kanoamte nini înkai regalele skris»l»i, nini în-kai o gramatikT», nini kmt nreţa-emte »nt nant mi o virgsli»,. das înainte ka okii înkiuii mi T»mblrLnd în întanerik zik km lamineazm nea-m»I mi formeazm oninia, mi da-iii> ne se min> mai mntiia singuri de fantele lor, de kare zik km «sbnt nrea s i gări» anoi le das mi la lame, le skot la obraze ka sm ne mirmm mi noi de densele* Ama dar, a dermnmna ni ne va asfel de idei, a îmnilâ o asfel de trafie nrmnmditoare, na vasmzi-km a strikâ ni a fane. Pînm si» intrmm în asemenea ncmetmri, nînm kimd vom înnene a fane o analise litterarm, ne vom okariâ akam a da oare-kare regale nrin arătarea «nor gremale, mi ka sm fakm nine-ya a rodi neea ne nane in nmmînl, na e de ajans ntamai sm semene, treime mai mn-£ii& sm smslgm suinii mi bmlmriile,
aude mima ne revarsm ka înbil-magare seminţele na e de ni ni an folos; la rmdmnina sninilor trebae sekarc mi de mal te ori sekare si, resane krmngal; la rm-dmnina bmlmriilor sanm, mi sanm st» restoarne ka brazda mi rîmm« mi broamte. Atanni nmmîntal ro-demte, daka va kmdea nloaea la timn-
Na- e T»ntT»ia daţi» km am întrebuinţat an astfel de stil. Ka în-vmţmtor nsblik în timn de mase anni ani îndrentat adesea denrin-derile mkoalelor, ande lotd’aaiia o glamm amestekatm în observaţie fi»nea mai malt de kmt o regata» nosaki» mi nlinT» de o rene erudiţie. Este adevărat km glama se frnnca ka keltaiala uikolarslsi kmraia i se îndrenta denrinderea, dar el na se mmniâ, ridea mi el din nreanm ka konskolarii smi. Om nrivat de înalte ori am niters rindari mi feţe întrege: martarî am destai. Ka st> arate nineva gremalele anei skrieri na noate sri» le laade. Aneea fak mi aksmt ka as ti, deosibire nsmai km atanni bmgmrile de seamm se fmnea între dom-zeni saa trei*zeni de sko-lari, safc între natra oki, mi a-kam înaintea anai nablik nititor. Atanni se folosea anal saa doam-zeni iui akam noate o tinerime. Folosal se fane, însm k« keltbia-la trsfiei »n»ia. Ploaia nriiemte xoldelor, dar strikâ adesea k«-kiîleţbl mi ibrinelsl de fl»erafc
al olarslsi; marea formea//L aburii ini aburii mT»rii riloaia, dsnc no snalelc sale mii de vase mi inles-nemte sniverssl, dar mi ineata tate o date. Tsnetsl lcsn^T, aersl mi revarsTb rodninia, dar mi tn>s-nemle din tand în tand. Ce ne na st, dar de trufia tazste chin» nassl ardikat în vint al misia, tand e vorba de foloss] nelor mai msljji iui kiar anestsi biet s-nsl, tand va vrea st, învejje mi st» se fakri> om de omenie ? S l ne înnenem dar kritika.
slove mai iskssite. E# sunt sn cffla kare vois st, mrL &is dsiiT, mode, j mi aksm trene nine-va de mare jastortand vorbemte ift termenii | Bankslsi faro. Sks, în limba Ro-! m/Mieasta însemnează noblege,
! (iartemă, dragsl mefc klasik ta | ns zik nobilitate, nentrs ta ani ! noblejjea se uoLriveiute mai bine ks boblejjea) ama, sks, însemnează nobleţe, adita este de o nstere ks anei vestit De esrone-i nesk. G. va Să zita Ghindă, mi | A, Ass; ama dar G. A—sks va
In Romania No. 48 mi 55 s'a văzst doă bstajxele în stixsri ne se zik noesii, mini la vedere mi la nitit 'Mita mi mai mini, ta îmi nerde nine-va răbdarea dela ne-le d’ăntăis rîndsri.
Aneste nsinite noesii ssnt ista-lite de sn noet neksnoskst ne'mi tanlrL tanteksls singsr, zîtand; «ta ’njjelentsl se feremle «de ori ne neksnoskst.»
Jsni, taj|i ajxi înnenst să skri&i sas st, intraţi în lsmc, ferici Vă de astfel de neksnosksjji mi ns lsajji de model nini skrierile lor nini nsrtă-rilc lor.
Nsmele anestsi noet este G.
A—sks, Daka vrei Să’l ginemti, nititorsle, es niă sokoteşk ta aneste trei semne vor st> zita «GhijiT, Arinislesksl.» Un arinis noet sas sn noet al Arinilor ns este o minsne ne se întîmnh, ne toate zilele. Sas daka voeinti, ij|i vojs fanco tălmăcire anestpr I
; si, zita dsnă limba întortokiate ;
I Ghinda. As, de; mi dsm,limba kremtineasta «As de ghinda.»
Psblikarea anestor bstajjele ns krez st> o fi făkst Romania de tat nenlrs raritatea lskrslsi mi mon-strsositatea verssrilor, vrednine desn kabinet de istorie natsrală.
Noi nsblitam ani o bsta^ita adita Fabsla Vslnei, Ralslsi mi a Lsnslsi, dar ns ka st, arătăm o raritate nentrs ta lsmea aksm o mtie mi s’a ST>tsrat de ea, ni, dsnă ksm am zis, assnra ei st, ne fanem băgările de seamă.
Ama noetsl nostrs Glagore A-sks (1) dsnă nenrin nea d’ăntiis a sa bstajjita (V. Romania a No 58) ne a tot nsrlat în Isng mi în ksrme-zini neste tamuii, nrin nalate,
1) Littera G. se ziue glagore în sla-voneuite, mi zisri noet era din ga-ska slavonemtilor, mi din în tumulare se Jdema mi Grigore. (1862)
(240)
iirîn tabere, nreste mri,ri, (snde e balaîsr^l mi atîtea jivini,) nrin Grenia, st, ne arate fericirea mi ne a tot snss : «0 Vedeai kolo, o vedeai kolo» anoi renume o-kii ne an nor, mi ne snsne din esnerieriîi'L^k'B e ka m>rsl alb) ki> . akolo e biata ferinire. Na mai noa-te a kam nimini st/1 deslineaski, de akolo. Ste/1 lts^m dar k^s-tind Ja nor mi la stele mi srn nitim sn vers din ferinirea asta.
«O vedegi kolo,
’ntr'sn nalat mare.»
Domnsl Arinialeska, obininae-mte kam des a îngimna srekile ka anostrofsrile fem lok. Efc na nonis STb nitesk ne «’ntr’sn nalat mare» întokmai ka bictsl strein ne ntris-ntris. Şi vt> rog, junilor kT>nd fanezi versari, ni ni o daţi, st» na anostrofagi vokala ne
stnb în kanaf semistixslai nini al nelsi d’ri,ntîia nini al nelsi de al doilea. Anostrofsl e o bsm, srekelnijî'L adesea ori, dar în as-fel de întîmnlT>ri, în lok st, gî-dele, injieam, arekea mai rts de k^t ghimnii Arinialai
IN'avem timnsl st, ne okam,m mai malt de ferinirea tiklsit'L ne nor, ki, e nrea veke, mi lamea, dam, kam am vi,zst într'o înmtiin-ijare, voernte lakrsri nroasnete. Fabsla este mai nroasm»ti», întokmai ka an nemte ne, afan, din elemental s^s, se bate ne sskat feri, takt ini fon, kadenjiT».
St, vorbim dar de v»lne, de kal mi de lan, mi afetsrLm ani anea fabsh>, întokmai dam, kam s'a nablikat feri, a skimba saSaskoate ni ni o io ti, nini o nirfe. (dam» limba amatorilor de slavonie).
VULPEA, KALUL ŞI LUPUL.
O valne de ani mita, în st, de minte mare,
Şi kare meseria abia rn'o înnenase,
Penlra întiiami daţi, vt^zs din intîmnlare;
TJn kal, dobitok falnik, ne ea na mai vizase, Ama, dam, ne vreme destafe îl nrivemte;
P 1 i n ri> de maljjamire D’anea deskonerire,
Pe ksrm,tral lan kaafe, mi'i zine : «te gidemte «St, mergem îmnream, anilea la an lok,
«Sn/gi an,t an framos mi mare dobitok:
«Ce mtii kam se’ntimnfe, noate sn/gi iasn, bine.» Lanal rînjind resnanse: «Sb se lante ka mine?
«Şi st, vezi jxk^rie ! inşi, ia’nneni s’jb'mi sn»i,
«Ce fel de gsn> are, ksm e fimtera l«i ?
«O ! nentr« ki» asti» daţi» si» fîs ertati.,
Ii zise doamna vslne: «es îgi snsifc ne am vi.zst «Dar ka si» fak notretsri, zugrav m m’am m>skst; «Şi d«ni> ksm mtii singur, ssnt foarte ne'nvi,jiati>.» Vorbind ama ’ntrc ele Dobitoanele mele,
In data» as sosit La loksl nel dorit,
Kalsl ki>t le z'treinle,
De fsgi» se giteiiite,
Kn.ni vizita laneaski,
Ns vrea s’o nriimeaski.;
Şi nini n’avea dorinjxn.
Si> fakn» ksnomtiniii,.
Dar vslnea ks isneali» îi ese înainte,
Şi nearki, si»’l înksrne nrin a nes te ksvinte : «Stimîne! D’avem voie, mi de gi>semti ks kale, «Noi nele nrea nlekate slsgi ale dsmitale.
«Am aveao de ninste sn.’ntrebn.m nine einti?
«Kare î&i este neamsl, mi ne fel te nsmemti?» Kalsl, ne k» lesnire, gînd&l lor îl m>tr»nde, F'Lrn, a nerde vreme, se’nloarne mi resnsnde: «Domnilor, de dorini, nomele mes si»’l intimi,
«II am skris ne notkoavi», mi nstejji si/l nitijji.» Vjîlnea, la aste vorbe, se trage la o narte ;
«Kît nentrs mine, vi» snsi kn, ns mtifc karte; «Kn»ni familia noastri» fiind kam skurblata,
«Şi neavînd mijloane la mkoaln, ns m’a dat;
«Dar a Domnslsi Isn, mi mare mi bogaţi»,
«Mai m»lt de kît o karte neskrisi», la’nvi>aat.» Lsnsl smflat in sine, de lasda vslneaski»,
Veni nîm> anroane, nsmele s^’l niteaski,.
Kalsl kare sta gata k*s nini or în vînt,
Ii di, o lovituri,, rni’l kslki, la ni>mînt.
Deslsmit ne dovedemte Fabsla ne am vi»zst,
PERIODUL I.
31
G. Â-sku,
lii> ’njielenUîl se feremte. De ori ne nekunoskut.
Dar fokîndu’i analisea, bunul mefc nititor, o sa, mai trenem o data, tot nrin anele rânduri. Ce nedeansa,! în ai fii generos mi mai arunkt’gi o dala, okii ne ele, kt nu.uin, mi mi nu le vei mai auzi nini de nume.
«0 Vulne de anni mi'ka», amsa, de minte mare,» (de minte însă, mare)
«Şi kare meseria abia m’o în-nenuse»
«Ş’o înnenuse» va st, zika, «mi o innenuse» iar nu «îmi o în-nenuse»: dela un noelain amsa» ne ne snune astfel de urâte basne se iarta> o astfel de neortografie. Ka,&i oameni a» trebuinţa, sa, mai în-vege amka,’vre-o trei luni în kla-seaa>nta,iu de Umani oare! kt alcolo îi înva&a, sa» skrie:	«’mi o înne-
nuse, iar nu: ui o înnenuse.» Dar ani ne e vorba de noeşie iar nu de Gramatika, (kare se skrie ku doi m.) Kamd nine-va este na»skut noet, nu trebue st, mtie multa» karte, ka, ideile îi vin dela Anolon ku grămada. El fane la versuri ka Boierul lui Moliei* la nrosa,, fort st, mtie k^ fone la ih*ozt>. «Pentru î n t î i a iii i d a t a, va,zu din întîmnlare «Un kal dobitok falnik ne ea n u m a i v a, zu s e» î n li i a iii i da t a», mi ne ea n z-
mai văzuse, din doa, una este îmnlutura,; nentru kt, kT,nd numai vrtzuse, va st, zika, kt e T,ntîia data,, mi ktnd e a»nta»ia data, va st, zikt ka, nu mai va,, va,zuse. — Insa, lesne e st, vor-beaskt niueva ; dar ia st, ia nana în mim», mi a tunai vede ktle-naraskovenii îi trebue unui vers nîna, st, easa, întreg ku toate ni-nioarele lui înlokmai ka o kara-katijiT, krtkamata,, sau ka un rak de baltrt ku toate ninioarele lui, «Ama duna» ne vreme destula, îl nrivemte, «Plina, de mulţumire «D’anea deskonerire»
Am nere nrea mult kamd vorba «nlina,» am sokoti'o de nrea obraznikt în kanul versului. E mi na,kat sa, ma> leg de damsa kamd mai la vale suma, de astfel de vorbe vor renrtnea în nane. Ama dar mearga, mi ea ne lamga, nele lalte. Unde a mers mia mearga, mi suta.
«Pe kuma>tru Iun kauta,, mii zine te ga>temte » Eu sunt un om niudat, ka, n'am obineiu sa, vorbesk kamd kaut ne nineva, ni duna, ne îl ga»sesk. Ama am fi vrut ka mi vulnea sa, nu’i zika» kttamd ne Iun, ni duna, ne ’la ga,sit. — Ce zini domnule noete, nu zik bine ? Dar
(243)
asta vine din insnirania iioetiki», ne dela noet se ’ntinde mi la Vulne mi o fane st, vorbeaskT, kT>utT,nd, adikT, airea —Anoi «ne kumT,tru Iun kautL» ne fel de se-mistix este? ne odorogitun, mo-tT,nkati>? ne înmirare de vorbe ku okii înkimi ? Dar fiind kt> noe-tul a înkis okii mi a dat înainte, dumneata, nititorule, aslun'B'jji u-rekile, mi mergi mai la vale kn, o st, vezi n'o st, vezi.
«St/uî and un frumos mimare dobitok»
Poate lvT, dobitokul vulnei a fi frumos, dar versul noetului urii tatn, a avut. Nini kadenjjT,, nini mT»kar numărat ne degite, sau d'a mi nunn>rat noetul 'ia emit ama de bine ka mi lunului kimd a vrut si, numere slovele dunT, not-koava kalului.
«Lunul rînjind resnunse»
(Rînjind lunul resnunse) nu e-ra mai bine ?
«St, se lunte ku mine.»
Zi de van, nînT, sean,, mi se-mistixul tot st, nu fie bun.
«Şi st» vezi jukT»rie, t»iist> ia'n-neni ST>'mi snui.»
Din jukT,rii îmi fn,ng oamenii adesea ninioarele mi îmi snarg kanetele. Şi jutaria asta a fnnt ninioarele bietului vers.
«O nentru astT, datT, st, fiu ertatT,,»
Eu te iert Vulnimoam, mikT, farb karte; dar in semistixul de
al doilea îjji linsemte o syllabi,, adikT, koada 'jji e niontatT,, mi vulnea ku koada trbialT>, dunT, kum zi ne lata Eson, nu nrea are kre-zT,mînt.
«Dar vulnea ku iujjealT, îi ese în ainte.
Şi nearkT, st/1 înkurne nrin aneste ku v i n t e»
Prin aneste kuvinte semistixul îgi rupe dinţii, Domnule (ilagore A—sku: tuişt, kT,ndşnune nineva la basne, i se iartT, st, fie mtirb ka babele kxnd kok la norumb. Vezi d'aea 'mi emti drag mie kn, te nrineni, mi T»m. bli dunrL regulT,. Vrei ka tot lu-kru st, se fal<T» dunT, orînduiah,, mi baba st, fie mtirbT», kT, ama i se kuvine. Dumneata ku astfel de regule emti mai nrinenut mi de kT>t Sosia kare la toatT, vorba avea mi resnunsul ei.
«Domnilor, de dorijji numele meu st, mtijji» Stixui ile din ainte însemnate ku nunturi sunt de norunneah, ka mi nele de sus; dar: «Domnilor de dorici» Eun semistix nini bT,rbT>-tesk nini femeesk; seamTun, unei femei ku mustii, mi vt> siiuiu st, uitijji junilor knbjii fanejji Ia versuri, mi le îmnerekiajji kT,te don, doT, ka norumbii Vinerii ne
(244)
se S'Lrst'bin bot safc in iiiok; ki,nd vi» vine strekea amorslsi mi vi, nsnejji s»bt balkonsl snei Dslne-nee, st, m iabiai nini odati, sn f'Lt'tl'Lîî k« bărbi», ki, iar de voi e n,«; mie ns'mi naşi,.
«Efc îjji sn«i ne am vt,z«U «Sn«i» araţi, ki> noet«l e fb-n, obraz. Ki>nd vorbeuite, ns e D$mneal«i kare vorbeuite. Es, mi T« în insnirania Dsmnealsi e lot «na; D«mneal«i este remsblikan în tot abss«l ksvînt«h»i mi în grammatiki,. Ce nismi, în litere! «K'bt nenlra mine zise vi, snsi ki> ns mti» karte» Pentrs asti, sinneritate treime st, ziki, nineva «n bravo jsmmesei Vslni, ki> nîsjjini, karte mtie ki>nd • ne snsi« îl ziie snsi, Ani ini valnea e feri, obraz, dar sin-neri,; snsne drenl si,raka.
«Dar a Dommdsi Isn»
Sfîrmitsl semistixislsi iar bi,r-IrLtesk; iar o msiere k« msstajji. Şi la mnm>raUl syllabelor, iar 'mi a nerdi>t sokoteala noetsl; dar ama e ki,nd are nineva ni»katele st, tot nsmere ne degete.
«Mai m«lt de k'bt o karte ne-skrisi, 'la 'nvT,gat» Karte neskrisi,! Poetsl nostr» ki,te o daţi» e mi kam m«-kalit; mi karte neskrisi,, e sn mskalitlik ne n»’l injjelege nimini. Ama dar noate st, rizi, sing«r în sniraUl.
«Ii eh, o lovitsn, mi’l kslki, la m>mînl». Asta e »n vers sdravi>n ka mi loviUra kalalsi, mi d’o fane no-et«l nostru tot astfel de versori, di, nădejde de nrokonseali», A-tanni noate si»’mi skrie nsmele G. A—sks, mi atsnni toatr, 1k-mea noate st» gîndeskb ki, în lok de «Ghifii, Ariniîslesks» va st, ziki, «Genis Angeleskfc.»
«Deslsmit ne dovedemte Fabsla ne am VT»zist «Kt, 'njxelentsl se feremte De^ori ne neksnoskxt.
Bsn ksvînt, bsm, Filosofie mi b«ne versori mi T>nki, mi ks dis-kresie, ki> a mlist noetsl ki, fa-b«la’i îngimni, «rekile mi de a-neea zine «am vizst» iar m am nitit saS am aszit; însi, Psjjin este înlr’o fanţi,
Unde gremeli vermsesk Krtnd semne de dsx ini kolo Presărate se zT,resk.»
(Boileau)
Na te mînia Doinnale G. A-ska, ki> novelele astea n« sânt rele, te învajii, st, fa ni verssri, te no-vi>ji«emte st, ninstemti nablikal ni ti lorilor, te fane k'bnd ei skrie ki>le neva st, le sf'blaeuiti ka vre an nrieten, şi/jji nernetezi fanta singar mi sT,’îji adsni aminte de versal anela :
«Indrentajji fori, innetare,
Şi iar o mai indrentajii, «Ştergejji tasajii ki,te*o daţi,, tlne-ori ad'bogajjL (idem)
Şi ne urmi, st> xotT,n,mti srb dai lukru în nublik, adiki, te înva&i, ka ne fata a mare, i,ntîiu st» intri în nulina ku argT,sealT> mi ne urmi, st, eini la xon». Poate ST/gi naie ku greu ki> din slava noetiki, te vezi o daţi, ama de jos ki>zut ka Markezul nrejii-oaselor dat nrin noroiis ; dar noi e rc>s. Ama e temea asta; nineva m>j£ind în vani,. Pe urmi» addu’gi aminte de ki>nd skriai ne nana-kidi, de unde ai mi înviat a fane astfel de stixuri ki,:
«rud'Lnina inv7»jji,terei este a. «mart ka fierea; dar roadele «ei simt dulni ke mierea» mi de
«Omul iskusit Şi fir' de kujjit «Ki>nd made la masi,
«Foarte ri>u îi naşi,»
Este adevărat ki» emti kam is-kî>sit mi mi mukalit mai de mul-te ori, dar emti fort de kujiit. Ijji trebue st, mai înveli. ka st, nu'jji nese ki»nd mezi la masi>, sau st» nu ri»mT>i ne din afan> ka bietei Sosia tokmai la timnul me-sii, ki» ne ruu e ki»nd ’jii e foame. Akum emti în vara viejjei mi ki>nsi nu ka noetul ni ka gree-rele, mi ki>nd va veni iarna n’o st, mtii nini st, joni.*) Bagi, în
4) Bietei noet akism la bT>tn>nejie nebuni krezi»nd«-se de domnitorul României. Mare nedrentate i s’au fbkut; kw unde nebunii domnesk ini forma, oninia nubliki», nentru ne numai un nebun st> se trimiiiT, la balamuk(nota Editoru’ui.) (1862)
kan kT>le ijji zik ki, nu tevnvi>jj de n,u.
Nimik nu este mai lesne deki>t st, kritine nineva ne altei. Simt nimte nurdalnine de regule nentru versifikajjie mi tot fetei de noe-sie, nimte semne de minte întreaga mi de judekati, dreanti, dela kare nimeni nu noate st, se aba-It> nenedensit; dar un soiu de renublikani kalki, tot in ninioare, zik k'L sunt slobozi! mi ne di»-nium sunt alea? Eu fiind ki» nu m'ara nxskut ama de liber ki»ni m’am riomenit ku tatn, mi ku mami, mi îmi da ne foi ki,nd vream st, 'mi fak kefurile, mi nrintr'o o-bininuingi» s’a înti>mnlal st, re-snekt astfel de legi sau regu-le; m’am denrins a le kunoa-mte unde sunt neîngrijite; ama dar este mi lesne a fane kriliki», mi a zine : ini nu e bine, kolo e rc>u, dinkoani nu merge bine, dinkolo skioairbti,, mai kolea e grozav, mai dinkolo e muma m>-durii, mi alte d’alde astea, mi nini o datT, st, zini bine, în-tokmai ka Eson Asinului, nretu-tindenea îl fane mimel mi de nevoi. Dar eu nu sunt de aia ; nentru ki, yoiu st, fiu bine ku lumea ka st, nu vorbeaski, mi ea ri>u de nfine. Şi ama dum> ne îndrenlaiu ne ini ne kolo versurile fabulei ku un kin foarte bh»nd, dunT, kum se vede, mi ku anea-sta 'mi am fukut kT,jii va nrie-tenami (nentru kn, nrieteni unde
(240)
se gnbsesk în zioa de asI/Lzi?); am xotT»rît st» mi» dau mi eu in gura Lîsmslsi, mi st» irakt anea fabuh». Cel nuijin, noate Ict» fT,kT»ndu-o mai urîtT», st» adeverez neea ne am zis, knt lesne e st» kritine nineva dar anevoie st, fatei». Toate voîîs st» meargT, dum, orînduiah» du-iit» kum ziseiu. M'adduse isnita st, mT, laud singur, dar 'mi adduk
aminte kT, nu meade bine, mi d’aea îmi dau mi eu fabula de jaf, ku lojii aktorii ei afarT» de kal kare e ku konitele ojjelite mi e& skintee din ele. Kritiue-o nine va voi ; dar ka st, uit, askunz duiiT, deget, o dnsruesk Domnului G. A—sku, zik Ict, a h>kut'o tot Dumnealui. Ce iutii? Poate ki» îi voiu mai fi dăruit mi altT» datri». 1)
CALUL, VULPEA, LUPUL.
O Vulne konilandn» n’abiâ se-anukase De aneea ve 'nvT»ijase
St, kalne 'n urma nrusei, în nungT, fT»rT» bani St» kumnere la gîmte, gT»ini. kokomi, kurkani.r. Porni din vijunie,
Prin krT»ng se tot koti,
Emi într’o kT»mnie, —
Ş'odatT, se onri,
Un kal slobod ainea m»mtea în voie bunT, :
A vinlului sufflare nrin koamx'i se juka,
Şi falnik nreste kT»mnuri în nreajnn»'i kT»uta,
De latele'i konite nT»mîntul se detum».
Dar biata snikulanlT, kal i»nkT» nu VT>zuse Se uitT», îl mT,soan,,
Şi oki 'n kan îi joakT,
Şi dinjji 'n guiVi ţoalei»...
Se întoarne se strekoara»
Prin tufe o tulemte mi 'n klin'a kasT, fuse. — AleargT, la kuimbtru, nea Lunu, rni'l g^semte : — Nea Lume, kumetrame, dT» tare, te gT»temte, 1
1) Ast fel sunt korrektate ini reelaborate din fond nrimele noesii alle no-tainului, kum mi alle uimi Ariniulesk. Pot mărturisi singuri înaintea KonsHiinjjei lor, de vor fi avinid, mi înaintea nublikului komnetent de a le distinge nrimele lor noesii din nelle skioane ne ledetten>la urnn>.(1862)
(247)
Vin’, \ino dsni» mine, ini site la sn lok St» vezi sn... T»la mare, sn frsntem dobitok Aoleo ! dragi» ksmetre,
E sn sdravT»n kilinir,
D’ani nojji zi»S st» te îmfli Şi în bsrti» mi ’n kimir,
Iar Lsnsl îi rînjamte (ki»ni astfel el zîmbemte)
Şi ’nnene si»’i yorbeaskT». — K» mine nin’ s’a m;s La kT>m,tîis n’a skoso ; dar ia îmi novestemte. Urekile lsngi are / Sas koarne ’naljii, ’n sss?
Sas dinjii mistreţi snsmeazi» ?
M»stT»iii, ghiare ZT»rit’ai ?
Vr’sn msget aszit’ai ?
Vr’o trombi» ’nainteazi» ?
Vr’o koadi» mi»niskiatT», vr’an kari nletos mi mare E rom», m»tat, negrs gT»lbsis ? Ce neje are ?
— D’istoria natsrei o mtii ki» n’am xabar Ns mi» ksnomti de daskT»l, giambam ori maims&ar. La ne m’ntrebi, ksmetre, ns mi, nrinen de lok : Ijli snsis ki»’i: «i»la mare, sn frsntem dobitok.»
Ama vorbiă ’ntre ei Meseriamii mei ;
Şi ’n sfats ’nssflejiit Nini nrinseri» de veste Ri»nd eat’ afc mi sosit La lokşl de noveste:
Kiabsrsl, teleleika, aksm gi»tea de masi».
Iar kalsl ki»t îi simte, m»insnea de lok laşi»
De lok în vînt înalţi» kan falnik, fioros Şi m»rile’i se înfli»; sn okis înfsrios;
Albeaţa intreromamte, lamina ajiinteazi»,
Şi koama’i se sbsrlemte, mi koada’i sndoiazi»;
In jos kansl avînti», asvîije din anoi:
(Ns ssfere nel slobod, Isni, vslni, tigri-kotoi ;)
Pe ki»mn d’alsngsl fsge, mi tronots’i detsm»,
Şi bsbse m»mîntsl mi lsnki», krîng ressm».
1) De ne aUmiii se formase societatea Rodiniain» ne în nomele drentT»sii se arma k* kahsmnia nedrentatea mi desnotismul nel mai krant.
Dar Vslriea e vikleani»,
Şi viklenia sboarc»;
O ia dam» noiain»
Prin t»fe se strekoan»,
Şi ese în ainte, k/nnd kalBl se onremte,
Şi 'nuene ST»’i vorbeaski», m asnr«, ni vxlnemte : Stanine, nlek'&uiBne !
Ssnt roaba dBmitale.
Emti slobod mi e jale Kb ati,ta injsxelenniîsne
Si» i»mbli nreste kibmn&ri. Ijxi shbIb drent dalorie Krb noi ki»te-va fiare avem tovT»ri»iiiie Drentatea si» ksnoamtem, 1) ktir&nd si» desrobim jBvinii, dobitoace, mi slobozi st» tn>im,
In asii» eterie ue nravili mari gTbtemte Un lr,n k« koada lBngi», vestit renBblikan In sfatsri nresideazi», îndBnfeki», ’nt'Lremte In ki>t i s’a dBs vestea auestîsi gîligan.
Eb viB ka s'b’ui nronBnem a te Brii kB noi — Dar, ia mi nrezidentBl sosemte din anoi,
Şi va şi/jii desveleask’B Materia frBgeask’b.
Si» snBi hi 'k»m* te kiâim», ki» el ne lok te’nskrie In kondika nea mare mi ’jxi di» mi vrednicie.
Iar kalîsl ne nrea lesne kB ornai se’nvoiemte,
De koada titiriti» a Valnei se ’ndoieinte,
Şi kBgetal viklenei îndată îl in>tr&nde Şi Hi'9 a nerde vreme, rinkeazT» ini rtsnBnde: JBnîni renBblikani,
Vestici anlerikani !
D’avejji ama dorinai», al meis nBme si» mtijii E iui skris ne notkoav^. Pateiii si» 'mi’1 uitijxi.
La aste vorbe Valnea îndati» o sfeklemte,
In latBri kam nrivemte Inuet koada îmi stringe, se trage la o narte
i) Albsift la k^nitanvl zimilor de athmri liberali, karele d«in> ne îmi risinise în orgii toatb starea naterm», deveni organ vnei nolithe din afan» foarte fu-neste, ini formi> skoala nellor de astăzi torbvrbtori de meserie.
“ Ivxt neutri; mine zise, vu	Ia, ni; ml. io karle
K/uni rmiosata mann» fiind kam skrLm>tatT>
Şi tata fon» slojb'b, la mkoalT» m m’ai» dat:
Iar do înnoi Ion se trage din kasi> 1'bodaLb Şi kartea kidi, este de rost o a 'nvi>jiat. *
Domn lonsl, greş la neafi, ne nonga’i kam setase Şi majja’i leminase,
Şi borta innenose sri> tot îi kiorsiaski»,
Se dose, $'s niteasln».
Iar kalol ue sta gata ko nomele 'n niuior K’o bam, loviton, gi’l kolki» binimor. —’
Avint'b iarbini kapol mi foge ninkezrbiul:
Iar vshiea o tolise renoblika nh>ngr,nd.
Deslomit ne dovedeinte
Fabola ne arii ui ti t
K/l viklenii îmi fak nlanori,
Dar no 11 veni ak isbotit. I)
Pre h»ngr» aneslea bine ar fi ka = Insorni fabula noetoloi, bom», rea $*o mai îndrenteze nineva ne krbt noate fi nriimitoare de îndrenta-re, şnre a se notea ui ti fnai lin mi mai neted dom, rîndoiala versorilor. La aneasta sokotesk ki» se va îndalorâ însoini noetol nen-tro kTb’uii va vedea konilamolmai netezijjel, mai neritenat, mai dft-rtnit mai... iutii; ks toate ki» e-
sle leit tatVba. Şi tot 4 a«na se bokon» biejjii irLrinjji kbiid îmi v'bff konii mai nrikonsigi» Afari» de anestea sokotesk sns'mi fie nrea moit dator k'b nrin aneasti. kriti-krb am fxkot si>’i însemneze ne* va b^snoleuol, iui nel no&in si/i mai d'bineaskb k^te-va zile nome-nirea, dom» o moarte fon/nini on sgomot. Gine altfel era st» mtie ki> I). Glagore. A-$ko a f^kst on basno?
îndreptare..
O Volne, de anni mikb, de minte in,st» mare Şi kare meseria abia 'mi o înnenose,
Kbnd zise: Doamne ajotb, vmzo din intimidare,
i) K'bt pentre kal fh»-kare poate vedea k'b este allasib la Libertatea veri, naţionale ne ne attanni se onmmea Eteriei de kalonmialori din kare f'bica narte toţi uei lalţi aklori ai acestei fabule Lmnd kt? Vulnea mi ku toatei fearele numite tigri kotoi d«m> kimd mi phyonomia mi gesturile lor.
PERIODUL I.	' 34
(250)
Un leal dobitok falnik, ne ea nu mai văzuse»
Ama duni, ne vreme destulT» îl nriveiute,
Si,ltînd de mulţumire D’anea deskonerire,
Aleargă la kunn»tru, nea Lunu mii gTbseuite,
Şil zine: te gr,temte St, mergem îmnreunT, anilea la un lok St, vezi dragT, kumetre un mare dobitok Ce mtii kum se întîmnl'L ? mi treaba kum ne vine T Rînjind Lunul resnunde: — St, nune el ku mine t St> vezi ne jukT»rie! Dar ia înneni st> snui Ce fel de guri, are ? kum e fantura lui ? —
Akum de o kam datT,, te rog st, ffis ertati.
Ii zisB doamna vişine; eS snuifc ne am VT,zut St, fak însT, la kinuri, zugrav nu m’am nT,skut La asii, meserie sunt nrea neînvT»jîatT,—
Vorbind ama litre ele Dobitoanele mele,
IndatT, afc sosit La lokul nel dorit.
Iar kalul îi zT>remte ,
De fugT, se gTdemte,
Kini visita luneaskT,
Nu vrea s’o nriimeaskT,,
Şi nini n’avea dorina St, fakT> kunomtinjiT,
Dar vulnea ku iuj&eah, îi ese înainte*
Şi nearkT, st>1 înkurne nrin dulnele’i kuvinte s «Stiiiîne d'avem voie mi de gT,semti ku kale,
«Noi nei sunnumi kunernini mi robi ai dumitale «De ninste am avea-o daka bine-voiemti «St, snui kare ’isi e ntamul mi ne fel te numemti.» Iar kalul ku ’nlesnire al lor gT,nd îl in,trunde Şi far' a nerde vremea se'htoarne ini resnunde «Junîni, d’avejii doringT, al mefc nume st, inti&i «E skris ini ne notkoavT,, nutejii st, îl ^itij^i.»
La aste vorbe Vulnea se trage la o narte;
«X/Lt nentru mine zise, vt, snuiS kT, nu mtifc karte*; «Familioara noastre fiind kam skT,nT,tatk
(251)
«Şi do mijloane, la mkoah. n«% m’a dai.
«Dar domnul L«n so trage din kasi, mai bogalt*
«Şi kartea kri>l'i> este, de rost o a ’im>iial.»
Dan l«n« înfiat în sine de la «da VHlnfcask'i,
Verii ninii anroane ast n«me sri, uiteaski, ;
Iar Kala] mc sta gata k« al si>8 ninior în vînlT Ii di> o lovituri» mii krdki, la m,mînt.
Deslsiuil ne dovedemte Fab«la ne am vi^st Kt> înixolentî>] se feremte De ori ne nck«nosk«t.
------------------
ÎNSEMNARE.
Semnalul luptei în contra (bukilor şi slavonismilor se dette prin gram* matica typărită în Sibii la annul 1828 şi mai vîrtos prin a ei prefacă. Micul articol ansă întitulat ,,Râpede aruncătură de ochii, asupra originii si limbei Jtemâmlor11 se păru, fard a se aştepta autorul, că un attacu forte potent în contra politicei tenebrose a Nordului que se sforţa a ne arătă în aintea Europei şi a ochilor noştri proprii că nisce popoli de stirpe slavonă degenerată şi de ultima ordine, destinată a deveni înfr’o di prada şi iloţii despotismului slav.
Protectoratul abusiv dela Nord vădu quo i se declară un resbel, cu atâta de tare cu quât eră nematerial, cu quât adico eră al Cuvântului şi al Adeverului. Nu putea dă nici cu lancea nici cu tunul în nisce litterc que veniâ a’şi luă locul usurpât de atâţia secoli de bukile cu quari Greco-romanii chrestinasero pe Slavi. Politica Nordului organiso o bandă de bukeri ambiţioşi şi se adrese la patimile lor. 0 eterie nuoă se formo compusă tot de pui de ciocoi eşiU din scliola plia-nariotismukii turcu şi a cinovnicismului rus.
Tactica fu de a batte prin mână română ori-que încercare de rcgencraţio română. Tactică vecliiă quarc prin Cantemirii combătea patriotismul Basarabii or .
De pela 4834 se pusse primele temelii afle scholci de calomniatori quare
mai la urmă deveni schola rodiniană. Disii descendenţi ai Cantemirilor se fă-■ ® * *
curo capii aquestei schole de aventurieri în câmpii bucherismului. Armele que îşi allessero spre a se luptă fur5 panfletele anonytfie şi pseudonyme, statira quea mai sordidă, şi Calumnia. Capul aquestei schole neîncetat repetă : «quând nu poţi alt-fel combatte pe adversariu, lipesce’i o pata, qu5 nu se mai pote spălă de densa nici mort. Calumnia să ne fie singura armă, quă ne e de ajuns.»
Pîno la 4836, pîn5 la protestaţia que se făcu în plina adunare generale în contra articolului fraudulos din Regulament que răpiă autonomia ţerrei, Eteria buchierilor slavonisti dospiă aluatul corrupţiunii din întunerek; de aqui înainte începu de facă prin satire şi calomnii a păli adică tfite încercările de regenerare. Regeneraţia ânsă paşă lină şi cu pas firmu pe callea progresului, cu bracele pline de conversaţia datinelor străbune, de limba si religia părinţilor noştri
Autorui grammaticei sus «Jise, şi articolului pentru originea !şi limba Românilor, fondatorul primului jurnal, Currierul romftn, fondatorul theatrului naţional începu de aqui în ainte a fi combătut: la fiă-que littei'ă i se oppunea o slovă, la gloria străbună i se oppunea slava Sclavonirbr, la libertatea română i se oppunea slobozenia que dau de multe ori stăpânii robilor de a mai resufflci; ia dramele clasice şi morali de pe scena română i se oppunea farsele quelle mai scandalose din punctul de vedere şi al moralei şi al limbei. De attunci pe de o parte începură cultura si înaintarea limbei, şi pe de alta corrupţia şi înapoierea ei. De attunci începură d’allaturea slavonieniior vechi şi macaronele nuoe alle francosismului rău întelles şi rău usat. De attunci începură Serberii, şi Pliu tonii si fantomele şi amfasurile şi ambientele şi sivi ii sa Iii le şi coa-fiurele şi angajamentele... siropiate şi cacographiate d'allăturea cu eteroclitele slavii în loc de slavei, caşii în Ioc de casei, şi cu neconcordatele pbraşi că săteni am, copii sejocu, cântăreţii cdntu... în locude sătenii ară, copii se jâcă, cântăreţii cântă... de attunci macaronele pleonastice ca tinerul omu, linera fenice; aquellaal, aqueea a, aqtieia ai, aqnelle alle şi alte asemenea. Sîavonismi, gal; licismi, amestecaţi cu quea mai impertinentă şi insultătore innoranta începură a degradă limba în starea quellor mai deplorabili giscănării (gerguri). Conservatorul limbei străbunilor, şi progresistul în aquellaşi timpu î'n cultura ei, fu attacat • In quelle mai scumpe şi mai sacre alle lui, în religia lui, in onorea lui, în sînul familliei, de aquesti mercenari ai politicei străine que nu întârţjiară de a deveni demni imitatori ai bravilor de Veneţia spre a uccide onorile, sufiletele dmenilor- quellor mai neoffensivi şi a quăror crimă nu eră alta‘de quât quă nu putea luă parte în scholă sau gaşca lor que prepară ruina ţerrei.
Autorul aquestui articol litterar sufferi peste trei anni quelle mai attroci ultrage, fără a respunde la nici unul; quând ânsă appâru aqueastă fabulă, în quare D. Glagore prin Cal în parodia Libertăţii voiâ să arate pe începetorul sch<5-lei rodiniane que fără ruşine se dicea republicană, şi prin Vulpe pe Apperatorul Românismului şi al adevăratelor libertăţi naţionali, pe conservatorul vechilor republice danubiane. Aquesta, se vedu nevoit a le întorce fabula înapoi, arătând quă adevărata Vulpe copillandră sunt amăgitori quei nuoi ai Popolului, quă adevăratul Lupu este capul aquellei schole de destructori, şi quă adevăratul Cal este rcpresentantul libertăţilor primitive alle României făcend în aquellaşi timp şi o îecţiă pentru junimea studioasă despre versificaţie şi despre styl de aquea dată, şi reservându’şi satira morală şi politică că o armă nu în contra instrumentelor salariate alle Protectoratului exclusiv, ci în contra inachinatiuniior alle ensuşi Stăpânului aquestora în împregiurări maigrelie că a Măciaşului cu of In codă şi a Ursului Duha-măi.
Asiădi suntem departe de aquei timpi, adică de începutul aquellei schdle immorale de corrupliă, şi vedem toţi cu ochii consequinţele ci,' fructele ei, que autorul articolului despre originea şi limba Romanilor Ie-a prevedut dela început, le-a annunţiat prin tdte formele şi le-a combătut prin tote puterile. Din aquea scholă eşiră turburătorii dela Brăilla împinşi de politica tenebrosă a inemi-cului secular şi mortal; din aquei turburători se recrutară zavergii dela 1848 din cuibul delaZîknită; din aquea scholă se născu în piaţa Sorbonei şi se perfecţiona adevărata scholă rodiniană; începetorul aquestei schele află mă*-pe urmă pe-
<d£psa şi persecuţia şi batjocura dela. însuşi discepoli sau proseliţii sei desmoralisaţi. — Corrupţia corrumpe Iote şi ânsuşi pe sine. — Discepoiii aquellei schdle, unii înnebuniră credenduse de domnitori ai României, restul se desbinaro în-atâtea fracţiuni; şi ajunseră a se mâncâ şi a se uccide între sine— Relle principe sau începuturi, şi mai reîle conscquinte. — Discepoiii discepoliîor aquellei schole sunt aslădi plagele societăţii, turburători de meserie, propagatori de doctrine străine, secondatorii uniaţiei desbinătore, violatorii proprietăţii, familliei, per-Rondi, şi onorii, uccigaşii patentaţi. Quine va trăi va vede şi mai multe. Printr’o lege ânsfr eternă şi providenţială, capii aquestei schole deveniră primele ei victime. Cădut-an în grdpa que au săpat; scuipat-au la cer şi le-a că^ut pe facă. Uccidere au semănat, uccidere au cules dela ânsuşi complicii lor.
(Notă a editorului i862)
--------------------
MAGNETISMUL
Magnetism»! iar a în^enst a se arc>lâ ne s^emb, imsT, n» ka mai nainte; dovezile Tie dă akama a» tras băgarea de seamă a »nei fa-k»ltă&i vestite mi ok»nă în zioa de astăzi nenietările fak»ltăjxii de mediata, din Paris.
Este »n an de kănd Akademia de mediuină din Paris, nănădită mi slănini tă de minunile som-namb»iism»l»i, desnre karel»mca o osîndea kă n»’l ia în nemeta-re, a orăndsit o komisie într’adins ka st, stea de fagă la înnerkările magnetisorilor. Dar raport»! ne făk» aneastă komisie d»nă nele ne văzase n» da niTii o idee în favoarea magnetismului. Pentr» kă D. Berna. sing»r din magnetiso-rii ne nriimiseră a intra în l»ntă mi a dă dovezile ksviinuioase, n» n» te a st, nrodskă fenomenele ne făgădsise mi somnaniă»la sa se văz» kă m are atăta nălnsndere de vedere, dsm, k»m zinca kt,
noate vedea mi nrin ori ne stăvili, de zid sa» de alt-neva. Ke-n»tănd dar isb»ti la aneasîa, din nso» magnetism»!. semăiiă »n fef de ^iarlatanism. D. Berna a re-klamat în uotriva j»dekăijii komi-sărilor orănd»iiti, mi sn.rijinea ks toate nsteri Ie uăirsnderea nea is-k»sită a $omnamb»!ei sale.
Obosit de ancaslă nmire, »n mădalar al Akademiel de- medicină, D. Biirdin vrs?k» xotărîre st, dea sfirmit acestor sfăzi l’ări, sfirmit, mi nrod»se »n' nrexx de irt* mii franci somnamb»l»l»i ne va citi (nrin întsnerik, k» okii inktini mi fără st, atinpă ks mâinile Xărtia cri kartea). Un asemenea fenomen ar ti fost »na din cele m-i de min»ne no ar fi ns-t»t cineva Să vază mi karc se cere in această nriciiiă de kă-tre nea mai înalţi, întindere mag-netikă; Insă foarte m»lt se amăgelii le ni ne-va de va krede kă
datele nroblemei na s'ar natea deslega. Abia s’a nablikat nropo-sijiia D-Iai Bsrdin, mi atid din Franca,kri»t mi din streini>tateînHe-nari, a se adresa ki,tre Akademie fante de vedere m>tr»nzi>toare ka dovezi mi mutării înskris mi tojji nretindea ki, meriţi, iirejjal nronas. Dar komisarii Akademiei mi aatoral nronosijiiei nerea si, se înkredinjieze desiire minune ka kiar okii lor.
Atanni an doklor dela Montpe-lier se xoti»rî si, viie singar si, deslege nroblema îndestalînd ner-netarea komisariîor mi Akademi ei. Namele anestai Doktot* este M. Pigeaire; somnambula sa este de li anni, eşte însămi iie-sa. ka duisa el desvelemte auea stare extraordinari, de 1 a h i di t a t e, ne ati»l de mult a nas în mirare I ne Lalemandii, ne Lordatii mi ne aljii nrdlesori ai mkoalei dela Monlpelier. Ani mi nalea si, mai intre nini o :bri>nsiaPi> de vikle-nie. Konila dani, ne e ka okii înkimi, ănoi e legali, neste di>n* mii ka o legatari» de mutase nea gri» foarte deasi>; la marginea din jos a legatarei se mai adăogi, o legatari, ansi, ka an fel de alifie emnlastiki, ka si> inkizi, de tot meniialejial ne este între nas mi obraji. Astfel înbroborojati, daminella Pigeaire, nitemte mi ne tinar mi de nrbni>. Estevred-nik de bi,gat de seaim» ki, se sla-jemte k» .deget»! arLtxtor k» ka-
j re la înnenat kam sgîrie vorba j nea d’i>nti>ia ka mi ki>nd ar ki,ata si> deskarne ne-va ; ne arart merge înainte mi nitemte neonrit.
Ori ki,t de minunaţi, noate si, fie sneasti, fanţi,, n» koresnande liiisTblv» kondijiiile nroblemei datte de D. B»rdin ; nentr» ki> koiiila na noate niti ka mi>inile din anoi nini ki,nd i se va n«ne »n lakr» onak (gros, nrin kare n» trene lamina) între karte mi legatara dene oki. Ks toate anestea D. Bardin iarti» aneste nantari, aflând fenomenal . îndestal de extraordinar mi astfel dani, kam T aa vi,z»t nrofesorii dela Montpe-lier. Dar voind D. Bardin si/1 va-zi, mi însămi. D. Pigeaire este si, soseaski, la Paris din nreani, ka fie-sa. Toate seami»ni> ki» akam not si, înkredinjieze mi ne Mei mai nekrezi>tori.
FEMEEA FRIMUŞIKA.
Femeea framamiki,. nrekam noi o înţelegem, noate fi foarte slati»: kuii narii ei na’i sta» în faj£T»: toati, framasejxea îi e de gazi>, de nene, de kordele.... desbra-ki,-o de toate anestea mi na va remimea bi>rbatalai de ki,t neea ne renume konilalai ne’mi a des-brtkat m>nama; o bakati, de lemn k’o neraki, în vîrf.
Femeea framamiki, na’rni noate xrimi sirigarn konii, na din
(255)
urinim, ki, n’are lăute, dar vezi Dumneata, konii stritei, xorbote-le mi n'Lteaz'L atlasal; ama ea na e nentra gosnod'trie. Fie"-ne la-kra e înkinat la ne-va, mi femeea i’ramamiteb e înkinate marrnan-dei de mode, baterilor, teatrari-lor, nrinbterilor mi visilelor.'K/bt nentra bărbat, el e înkinat nteţii acestora.
Prekam am zis, femeea frama-rnitei, na e lakral firei, ni o zidire nref'Lkate, an amestek de material mi de nivilisaţie, de laks mi de neîndeletninire, de kann-nia mi de mode.
Femeea framamiki», fie mitei, saa mare fisinemte, în morala e nararea mitei,: toate vrea st>’i fie mini mi delikate afan» de okii ne’i sânt mari; glas mik', gan, mitei,, ninior mik, ea na e la îndoiala kt, toate anestea na not fi ama, mi de mi na sânt, areînkai nantofi mini, m^nami mini m.n. 1.
Prin armare tot anelaiam gast nentra lakrarile mini, ea ar vrea an bărbat mik, inkai de dax, mi anoi va avea o mitei, s^mdate, an mik anetit, va fane ţinete mini, S'Lritari mini, mi va gi>si-o iste-rikale la nea mai mitei, nrimej-die. Singaral mijlok de a o lini-mti este de a se fane nine-va ten na ia seama.
Pretatindenea nentra di,nsa toa-. te amele sânt deskise, nretatin-denea ea mdrande. In toate kan-nelanile, in toate nresastviile.
Nini an dregător, nini an mi-nistra na se imnrotivemte dorinţei ei. Cine-va se noate mîntai de o femee framoasi,, dar de ana framamitei, niminea na indrts-nernte. Imnregiarate de o negare de flori, de o slreamim, de falbalale mi de xorbote ori ande, e ka akasT,; de ande armeaz'L ki, nrotekţia este nararea trebaitoa-re mi înn,arirea ei e mare, na d’a drental, tet ea na nronane nini o date vre an interes al ei; dar nrin zîmbiri, nrin marafetari vi-= ne la nontal ande îi ginesk m>sal. Dar kare e kredinţa ^ei? ande nrivemte ea binele saa n>al? kre-de ea în fante rea saa bann>? Na, ea krede în mod'f. Asta e religia mi kagetal ei ;*Hot ne o sambin, ne o bakan», se ranorteazi, ne-titebrilor; mi de na se alte într'o nrinim, gaz't, tial, xorbote, kor-dele, va adane naţin'b saa nini
•'îş-"/': .. - ’
o laare aminte. —'
Femeea fram^i^iCn’are dar evlavie detett ivt toalete mi n’are kredinţn, statormkj de teidîn tainele sale: inşii ea^va merge la Litargie' mi va nosti zioa nri»-xvb na’i va fi foame. Ea na e nini kam rea, dar nini bani; dar toate nersoana ei e altei>taite de modn, mi de kanriţie, ea ’mi ar jertfi renataţia nentra nrietina sa mi ne nrietini, nentra an kon-dar.
Ka toate anestea femeea frama-mitet silite de vre o nenoronire,
de vre o nosijiie kritiki> noate fane lok cgoi$m?>ibi îa inimx. Pri. mejdia biibi nxrinte, bnei mami, bnbi fis o va In turnă iarxmi în simjiirile bnei nismi, în dragostea uxrihteaskx. Adesea o noate ni-neva nrivi jertfindb’mi giuvaerele,-nialsrile, blondele ka sx aj^te ne vre bn nrieten, însbnri bn strein, mi noate mi bnui bxrbat. Ama dar, ea, ne îl xră în airitea boa-lei hi va netrene noiiui întregi Ixngx awternbtbl h;i, îmi va'stri-kănentbl anroane de dxnsbl.
Dar oare femeea frbmbiirikx fa-ne toate anestea ? Nb; atsnni femeea frbnibmikx se dcsfiinjjeazx, atsnni bitx kx^e frsmbmikx; ea îini vine alsnni 'In sine ; în b»na ini adevxrata natbrx de femee ;
. însx odatx ne a trekbt ririmejdia, îndatx ne a trekbt intxmnlarea ; sojxia se nrefane în fenice franjuri kx; mi tot ama de snslbera-tikx, tot .ama de demartx ka mi in ainte , se întoarne iarxini la bordeiele sale.
La aszb^nei tineri deklarajjii, bnei# dojeni"" înamorate anei is-liskniri infokate de simtiment, o vezi Isxnd seama în txnere, îjii nare kx te asksltx, va avea okii în nxmint, vei sokoti-o iixtfbnsx, îndsiouiitx, mi anoi dbux ne vei fi sfinxul, îjji vasnsne kx : ai doi-snre-zenc bsmbi la sbrtak ! în vreme ne’i vorbiai, ca nsmxra. Sab daka aitx dalx te anrinzi dc des-nxdxjdsire, ea tc va r*gâ sx ge-
stikblezi mai ihnet, sx’jji mai o-nremti deklamajxia de fri-kx sx nb îi strini oala kb flori sab sx’i de-uitenjii kxjjel»I; m’anoi daka vei mai nomeni kx vrei sx te omori, te roagx sx nb o fani în kasa ei. In de obinte, femeea frsmsmi-kx nb noate safferi simtimentele nele mari de kxl de dcnarte .
Femeea frsimmrikx ka sx fie de-nlin ferinitn» are trebbinjix de trei oameni; însx kxte trei ama de 1 iniiutijxi ka mi dxnsa ; adikx I. de bn bxrbal nenlrb okii oamenilor mi neritrb nartea fi.nanj;ii,
II.	de bn amores nenlrb nrimblxri mi teatibri, III, de bn nrieten fost amores safc kb nxdcjde dc a fi, nentrb konversajjii tainine. Pbsiv la kale între anest kin, ea nb va mai dori niraik, nb va mai nere nini o desmierdare, ba nini nb le va nriimi kxnd se vor înfxjiima, mi laxnd nbmai oare-kare mxsb-re înjieleate, ea nb nbtea (sx aibx nbmai oare-kare orxndbialx) va îibtea zik întrebbinjia toate minb-tele sale, snre a se îmnodobi de anei trei îmniegibrxtori, fxrx sx Ie nbie dixonie mi fxrx-sx se dea in gbra hunii.
Femeea frenibnrikx ibbemte kxte o datx a se arxta între oameni kb niikşl sx# konil, uri nel mai nrik din tojii este mai kb deosebire în aueaslx intrenrindore. Db-nx ne’l va inkrcjji ini îl va morax-dbi, ca îmi va alkxtbi kb el o nar-
te neatiărată din toaleta sat din dreanta va avea un buketde trandafiri mi d’a slănga va avea ko-nilul. Răt nentru băesii mari uij mai ales .nentru fetele mari, fe-meea frumumikă nu nrea iubemle Să’i xxiie lăiigă dănsa; ainezajx1 la îiensioane, vin numai, serbăto-rilc, iui atunci, nu e kokoana a-kasă.
O fenice frumoasa vede singură kănd însene a îmbătrini, femee-a frumumikă mai adaogă înkă un kot de gază Ja kojxii cei muljii, înkă o nană la nenele cele multe, mai grămădemte un inel nre-sie inelele din toate degetile, m’a-noi nu se mai kunoamte ; ea sokoa-te kă n’a nordul nimik, mi kău-tănd la viomeala kanelei sale, nu
'mi vede ni ni noi mai-zeci de ani nici sbîrciturile fejiei : ku toate a-ccstoa în mirarea sa de a nu mai fi kurtenilă, fa ne ea avansuri iui se min> mi mai mult kănd nu sunt nriimite. Atunci dă vina ne roki-le sale, ne xorbotele sale, ne florile sale. Se mînie ne koafer, îmi skimbă kusătoarea, îmi gone-mte fata din kasă mi’uii okăremte nrin toate lokurile mariuanda de modă.
Femeea de acest soiu nu sokoate nimî odată kă încetează de a fi frumumikă; ea remăne frumumi-kă nînă în sfîruiit, mi ajungând nînă h marginile vieixei xrurbuită mi bidriiru, se stinge mi moare în kanelă slakojie.
G. KrunenskL
-oCO^OOO----
E P I T A F E.
Prinjiul Nikolae Ghika, fiu al Rănosatului întru fericire T)omn Grigorie Ghika, s’a năskut Ia 1834. trei luni dună moartea slăvilului său tată; abia îmnlinise al treilea an al virstei sale, mi moartea
ogit la nenorocirea Domnemtii văduve, maicii sale. Prunkul Prins singura nădejde mi mîngăiere a familiei a murit la 1837: — s’a ingronat la Sărindar nentru al kăruia mormînt s’au gătit aceste
a venit, mi ku altă lovituri a adă- | doc, enitafe.
Rănd soarele anune, luceafărul lucemte Pujjin, mi Sleaoa serii ne lok mi ea sfinsemte. In zi de serbătoare, un soare luminos A strălucit o dală slăvitul al meu taikă— Sfiinsit’a Domnul zilii mi ’n orizon nontos Luceafăr ele Nădejde luceam Ia a mea maikă. Dar noante c akuma in sinu’i tînguios. PERionn, i.
35
(25«)
ALTUL.
Iri dimineajja vie.u,ei sn nsor de tîngsire S’a nss ne al meii leagăn nloat de l'bkrLinare ; O nsrnsri» nerniti, a fost a mea 'nfinuare,
Şi xrana amar lanle la sin de vidsvire. Nădejdea mâinii-mele în mine mai zîmbiâ — Ani zâne Nădejdea, ini sl’insrJb e în Ea.
Ţeara este nlini, de monsinenle religioase, înzestrare ks venituri nentrs milostivirea mi «mirarea nelor stani,tajxi fokste din veak in veak de familia Basarabilor sas Bri>nkovenilor. Monastirea Doamna Balama, kare este întok-mit'L nenlrs sri»li>uil«irea nellor stambtajxi e asemenea o zidire dela aneasti, milostiva familie. Enitroani, aksm se afli, D-ei marea bmieasi, Safta Bn>nkoveanka. Ka si, adaoge la nomenirea vredniciilor de îiomenire ktitori vred-nika srmami, a snor asemenea
de milostivi kreuitini mi Romani, D-ei Bi»neasa a nss mi a zidit ks a sa keltsiali, ne loksi ane-stei monastiri o frsmoasi, mi mare zidire de snital, snde se afle tastare mi vindekare bolnavii firi, ajstoare. La aneasti, zidire nenlrs niatra dela uma ‘intrtrii s’a fi>ksl inskrinjxia srmi,toare. De se vor înskrie aneste rîndsri ne anea ncatn», ns se mtie; Astorsl însi, s’a krezst dator a ntati sn tribsl de reksnointinai> nrin komnsnerea lor. 1)
Din ner Milostivirea ne msritor tand vede,
A lsi inimi, kaldi, ne alta sinsreazi»,
Şi binele f'ttands’l, ne sine se jertfemte, —
Ani milostivirea, bolnavi, vi>’nbri,iiimeazi,
Intraţii; m’avejii nădejdea la Domnsl ne viazi,. Prin lakrbtni de tainjxi, ne ssffletsl sfinjxeinte Al vostrs trsn urea msbred ksrtnd se înti,remte: Iar doktorsl e Mila; mi ea din ner nsrnede. (I)
(I) KrczT,nd«-se lbarLe radikalc, adita m ati,l de slavone, m s’av aflat demne ide marca k^viinji/b bukercasta.
IMPRESII DE CALATORII
I.
VERNER STÂUFAHER,
Albert de Austria kare era din kasa de Habsburg, ajunse la tronul imnerial la 1298. La enoxa spirei sale, nu se afla în Elveţia nici a-sojiiajiie, nici kantoane, nici diete. Ki»t centru ImnT,ratul, el ste-ninea numai în mijlokul acestor ÎTi»ri, ku titlu de inef al konjxilor de Habsburg, o mare kîtime de o-rame, cetejji mi mmiînturi kare fak astăzi narte din kantoanele de Zurix, Lucerna, Zug, Argovia inel. Cei lalgi kare stenînea . reim,mi-jia litrei era Kontii de Savoia, de Neumatel mi de Ranermvil.
Ar fi greu a face istoria individuala a acestei nobilimi bogate, desfrinate mi turbura tiee, nururea în resboiu mi în desfoteri, stor-kînd singele mi aurul sunumilor si>i mi konerind toate kulmea dealurilor kîs turnuri mi ceteai, de unde, ka nimte vulturi din kîsibîsl lor, se slobozea în kimni ka st, rbneaski, objetul dorinţei lor, ku kare se interna de îl nunea în siguranţe în dosul zidarilor kaste-lelor lor. Şi st, nu sokoteaski, cineva ki, numai mirenii singuri fri>-eea astfel de jefuiri; nu. Puternicii Eniskoni de Bala, Konstanjja, Kuara mi Lauzana, trtia tot de as-semenea, mi bogaţii. Abbaţ de Saint Galeş mi de Einsieldc-n urma flilda melilor lor-imniitraţ, nre-
kum mi mika nobilime ne acea a marilor Baroni.
In mijlokul astei si>ri nline de robi mi de îmnih>tori, trei mici kontune remT>seserT> slobode: aceste era Uri, Şvijj mi Untervald, kare dela 1291 nrevT>zînd zilele nenorocire*! mi nrimejdioasele îmnre-giuri>ri askunse în vremea viitoare, se adunasem, mi st, îndatoriri» a'mi ambra îmnreum», imnrotiva ori ki>rui, nersoanele lor, familiile lor, mi a se ajuta, la o asseme-nea întinrnlare, nrin sfaturi mi nrin arme. Aeeaste alianjiT, le a fost dat de Eidsgenossen (1) adiknb legali nrin jurbmînt. Albert, îngrijit de acest inteiu senin îmnro-tivnik, vru a’i sili st, se lase de nrotekţa ImnT,ratului, singurului lor Suzeran, mi st, se sunuie d’a drentul la a Kontilor de Hab-sburg, neutru ka, daka vre unul din fii sei n’ar fi ales la tronul Roman duni» el, st» aibT» suveranitatea acestor ]iT,ri, kare, fan» a-ceasta, skT»na de a mai fi a nobilei kase ducilor de Austria.
Dar Uri, Şvig mi Undervald VT»zsse de ajuns ce stramnice tîl-liT,rii se focea îmnregiurul lor, ka st» se înrnale de o astfel nronunere. Nu au nriimit deci nronunerile ce li s’au fokut la 1305 nrin denuta-ţa lui. Albert, mi s’au rugat st, nu’i linseaskT, de nrotekjjia ImnT»ratu-lui domnilor, sau dum, exnresia
0 Ugonojji.
(te o)
obintieitt în anea vreme st ne’i desnartt de Imneris.
Albert le a trimis resnens kt doringa sa era de a’i adonta ka ne mimte fii ai rigalei sale famillii, ftgtdei feede nellor mai de frunte nettueni ai lor, mi vorbi kt va fane ktte zene kavaleri de kan-' ioane. Inst anemii bttrini munteni as resnsns, kt aneea kare ei nerea era naza vekiior lor drentari, iar n» favorsn neoe; attsnni, Albert vtzînd kt ne noate fane nimik anestor oameni nrin korsn-îlie, vrs st vazt ne !i se va netea fane nrin tiranie; auia dar le a trimis doi Bailefi (vekili) Asstria-ni, a ktror karakter desnotik mi iiornit il ksnomtea; anemtia era Herman Gesler de Brsîieig, mi ka-valerel Teriger de Landenberg, N«oii Baili/i se amezart ne însumi ntmintsl Konfedera&ilor , fekre ne anei de mai naintea lor 118 kstezasert a [ane: Landenberg nsse slănini re ne Kastelsl Vigal de Sarnen, in Undervaldsl de se$; mi Gesler, ne gtşind Itkarn vred-nik, el, în straka gara ne’i venise în narte, zidi netate, ktrsia îi de~ te nsme de jsgsl de Uri: în date anoi înnciîs a se nene în fekrare nlansl fei Albert, kare ntdtjdsia kt nrin tirania asta, va hoterî ne konfederagi a se deslini ei înssmi de imneris, mi a se nene ssbtnro-teknia lqsei de Asslria. Prin er-raa-re,. dajdiile s’as adaos, nelle mai mini gremeli feri* iiedensite
nrin mari globiri, mi loksHorii trataşi ks mîndrie mi disnrejj.
Intr’o zi, Herman Gesler merr rînd nrin kantonsl de Şviji, se o-nri în anintea anei kase.ne kare o isnrtvea de zidit, mi kare era a fei Verner Ştaifaher. — N» e muine, zise el adrestndsse la sks-liersl. (fccuyer) ne*i ernia, kt nimte liktlomi servi (scris) zidesk ama kase ktnd kolibile ssnt. tnkt nrea bine nentrs ei! — Las st o sfîr-inaskt, stenine, resnsnseskstiersl; mi ktnd va fi gata, vom nane st sane doassnra sinii arinttsrele ka-sei de Habsbsrg, mi vom vedea dakri> sttnînsl va avea obrtzninia st zikt kt ea fei. — Bine zini, zise Gesler; mi dtnd ninteni ka-fefei, treks înainte. Femeea fei Verner Ştaifaher era ne nragsl e-mii; ea asxi aneaste vorbire mi dote în date norsnkt fekrttoriior st’nii lase lskrsl mi st se dskt ne a kast. To&i s’as des.
Rtnd Verner Ştaifaher se întoav^ se, vtzs ks mirare kasa singert, mi întrebt ne femeea sa nentrs ne se desert fekrttorii mi nine le a fost dat norsnkt.
—	Es! resrisnse ea.
—	Şi nentrs ne, nevaste?
—	Pentre kt o kolibt e tot ne trebse la vasali mi la servi.
Verner oftt mi inlrt în kast. Ii era foame mi sete; se amten-ta st gtseaskt nrinzsl gata. Se nsse la mast; femeea lei îi dete niine mi ant mi se nsse lîngt el.

—	Dar ori Va sfirmit .virili din nivnijji», kanrile ne m&nte, mi neiulele înlak? zise Verner.
—	Trebse a iuti tnbi dtsni> starea sa: nîinea mi ana ş?;nt rnîn-karea vasalilor mi a servilor.
Verner înkrejii snrînncnile, rain krh niinea tui brL» ana.
Noantea sosind, se luslkart nîn’a m adormi, Verner vn> ste» îmbrniiinieze' ne nevasta sa ; ea îl îmninse.
—	Pentrx ne mi, îmningi, nevasta? zise Verner.
—	Pentre krn vasalii mi servii m trebse st> doreaski». a da via-JÎTi la kopii ne vor fi vasali mi servi ka mi rn>rinjjii lor.
Verner si>ri din nat, se îm-brbkrf> in taiere, 1 s'i, de ne acrele o h;ngT> sabie, o armiki» ne s-rm>r mi emi tari» st> ziki> -sn ks-vint nvbkar.
Posomorit mi ginditor merse ni-m> fa Bronen. Sosind ăkolo se tok-mi ks riimte neskari, treks lakrd; ajunse ks doi» neas&ri nîni» în zioi> ia Atenghaszen mi merse de brLl« ]a kasa hi Valter Fsrt, sokrel si>«. Bi>tnnsl ii deskise însmi, mi de ini se mirt de a vedea ne ginerele st>s la *>n ama neas, n«’l întreba desnre nrinina vizitei salle, dar dete noraiki» snsi argat ş’ads-ki> ne masT> sn mold de kxnrioa-n» mi vin.
—	Mblji»mesk, tata, zise Verner, am takst sn jsrLmint.
—	Km ?
—	S'L nn.nink nsmai nîine mi am» nini> la neassl kare e 7>nk7> foarte denxrtat.
—	Kare e anela ?
—	Anela letnd vom fi slobozi.
Valter F»rt se «ita la Verner.
—	B»ne vorbe sânt aneste .kare le ai zis ; dar avea-vei ksra-gisl a le mai zine mi ki»tre al-&ii, îîîs nmai kidre sn bT>trîn kare îl nmeniti tatal tas ?
—	Le vois snsne mi în faga Imm>rat»lisi de ne nimiînt?
—	Bine ai gr7>it, fnbtisl meiâ! De mslt amteiitam din liartea ta o ama vizita mi r>n assemea re-snsns. innenssemv a krede k7> nini ana nini alta n’a si» mai vie.
Sc aszi bidind la suri,: Valter Fsrst deskise: Un tini>r înarmat ks »n toiag ne semima k» o niTmisk!» era la biitl ; o raz7> a Isnei îmi ni» alinii fa-îia lai nalidi» mi tsrbsrata.
—	Melhlal ! strigări» intr’sn glas Valter Fsrst mi Ştaifaher.
—	Şi ne kasjii ts? srmi> Valter F»rst, sneriat de gi>lbineala hi. v
—	Asii mi rcsbsnare , zise Melhlal k» m glas nosomorît.
Vei avea ne Meri , resnsnse Valter Fsrst, daka resbsnarea atarni» dela mine nreksm asilsl.
—	Ce s’a întamiilat, Melh-tal?
—	S’a întamiilat ki> îmi aram ogorul, mi aveam la nlsgneamai trmoasi» nereke de boi din nir
eada mea, ki»nd o slsgi» a lsi Landenberg trekind se onri lingi» mine, anoi anroniindsse:
—	Iati» niuile boi nrea frsmomi nentrs sn vasal zise, trebse si»'mi skimbe sti,nînsl.
—	Aiernti boi ssnt ai mei„ ’iam zis mi fiind ki»’mi trebsesk, n’am gînd si»’i vînz.
—	Şi nine ’j^i vorbemle de ksm-ni>rat, nrostsle ?
Zikînd, a skos din ningi»toarea sa sn ksjţit de jsnsit vînatsl mi a t-biat fsnea.
—	Dar de'mi vei Isa anemii boi, ksm o s*l fak ka s^’mi ar ogorsl ?
—	Ti>rani ka tine not si>’mi tra-
o
gi> nlsgsl singsri, daki» vor si» nnmînHe nîine de kare ns ssnt vrednini.
—	Askslti», ’iam zis, mai este vreme, ki»sta’j£i de drsm mi le iert.
—	Şi snde’ni este arksl safc arbaleta (1) ka si> vorbemti ama?
Era lingi» mine sn konanis tî-ni»r, ’iam rsnt.
—	N’am trebsinjji», eati» destuii» armi», ’iam zis.
—	De vei fane sn nas, le suin-lik ka ne o ki»nrioan>.
4) Arbaleta era iarmii sn soiu de ark ka sn kondak de iisiula». In-tinzlnd koarda, s'Lgiata se nsnca în o n>glT»itsn> fi>kstT» in mijlok, ini arkamsl lri>gînd o nediki» de dessbt, săgeata sbsra mai neme-rit uii mai dem>rtat de ki>l din ark. —
K’o sinilsn», fsis lingi» el ks bi>?isl ridikat.
—	Şi es, de vei iisne mina ne nlsgsl mes, tesnid ka ne sn bos.
—	El întinse br'ajjsl mi atinse jsgsl. —Ama îmi nare ki»’la a-lins ks vîrfsl degctslsi. —
Ba»nsl ni.es ki»zs, mi slsga lsi Landenberg ks el. Ii sl‘i»rimasem ■brajisl ka o nsia de ri»kil.i».
—	Şi bine ai fi»kst, mi era drent! strigări» nmîndoi oamenii.
—	O mtis mi ns mi» ki»esk, srmi» Melhtal; dar tot fsis silit si»’mi last ski»nare.
’Mi am li>sat boii mi m’am a-sksns toati» zioa în kodrii Roesto-kslsi; anoi dsni» ne înnonti» gin-diis la tine ki» emti bsn mi nri-imitor de oasnejii, mi eati»mi».
—	Emti bine venit, Melhtal, zise Yalter Fsrst, strîngînds’l de mîni».
Dar ns e tot, srmi» lîni»rsl, ne ar trebsi sn om isleju si»’l trimitem la Sernen, ka si, afle ne s’as netrekst de ieri mi ne nrbssri de resbsnarc a Isat assnra mea Landenberg.
In momenlsl anesta, sn nas în-gresiat de osteneala» se aszi, mi sn minst anoi, sn om bi»ts ziki»nd: deskidcjji, .efc ssnt Rsder.
Melhtal deskise suia ka si»s’a-rsnne în bravele slsgei tati»lsi si»s; dar viizîndş’l ati»t de galben mi abi»tst, se înanoi sni»imîntat.
—	Ce veste, Rsder? zise ks glas tremsrînd.
—	Vai de line, tîni,ral mefc sti»-nînlVai de gara ne vede în lini-mte assemenea nelegiuiri! Vai de mine kare îgi adak ama rele vesti!
—	N’a m>git nimik bi»trîna], zise Melhtal; ei aa rcsnektat vîrsta mi ni»ral lai nel alb; bi»trînegele sânt sfinte
—	Resnekleazi, ei neva? este vr’an lakra sfînt neutra-ei ?
—	Roder ! . . Strigi Malhtal, înkleintînd mîinele.
—	Ta laat, 'la anakat si» snae ande euiti, mi fiind ki, na uitia . . . bietal bi»lrîn, ’iaa skosokii!
Melhtal gini» stramnik. Ver-ner mi Valter Farst s’aa aitat anal la altal, ka ni»ral sbîrlit ka frantea nlini» de sadori.
—	Mingi, strigi» Melhtal ana-ki»nd ne Rader de gît; mingi, oamenii na not fane asfel de krime; oh ! mingi, zi ki, mingi.
—	Vai! resnanse Rader.
—	Iaa skos okii, zini mi anea-sta nentra ki, ea am fost fagit ka an miinel! ats skos okii tati»lai, nentra ki» na le naţia da nefenioral st>& ! aa înfint o săli, de fer în okii anai bi»trîn! ... mi aneasta zioa mare, în faga laminei, în faga soarelai, în faga lai Damnezea! mi mangii nomtri na s’a& sarnat neste kanetelelor! Bi»lgile noastre n’aa emit din matne ka ST»'i îngigi»! tri»s-netal n’a ki»zat ka si»’i detane!... na le ajang lakrc>mile noastre, mi ne fak si» nlîngem sînge ! ah ! ah ! Damnezeale ! Damnezeale !
liegi mili» de noi! mi Melhtal ki>~ za ka an koiianifc desri»di,Hinat, se ti»vi>li ne jos, mamk/Lnd ni>-mîntal.
Verner se anronre de Melhtal.
— Na nlinge ka an konil, na te tTbVT>li ka o fiari,; skoalxte ka an om. Melhtal, noi vom res-bana ne tah>] ti»a.
Tîni>ral si»ri de o daţi» în ni-nioare, ka mi ki»nd an resort îl
skalase.		
— II vom	resbana!	ai zis
Verner ?		
— II vom	resbana !	adaogt
Valter Farst.
—	A! strigi» Melh'tal ka an glas ne senrnna ka rîsal anai neban ~
Se aazi altanni glasal anai kîn-tek vesel na nrea denarte, mi la kotimal dramalai se vi»za, Ia nele înti,ia raze a zilei, an naoa om.
—	Askandete , strigi» Rader lai Melhtal.
—	Şezi, zise Valter Farst. E an nrieten.
—	Kare ar natea si» ne fie folositor, adaogi» Verner. Melhtal ki»za obosit ne o lavigi».
In vremea aneasfa streinal se tot anroniea : el era an om ka de natra-zeni ani; era îmbn»kat ka o haini, de koloare înkisi», kare i se kobora namai nîni» la genaki mi kare semăna a fi de mijlok între îmbn»ki»mintea ki>lagi»reaski» mi nea mireneaski»; ni»ral si»a nel lang însi». mastegile mi barba sa. îl semăna ki» este din neţi»-
5ie.ni slobozi. Pe lingi, acestea mersul si.** era mai mr.lt de soldat de k'hi de k'bl»gi>r, mi Mar fi n»t»t ]»a cineva ki, e om de oaste daka ivar fi n»rtat, în lok de sabie o kalamare alîrnat'b la ningidoarea sa, mi în »mi>r o t»lbi> de arknm demarti, desi>geiii, »n vi.Ktsk de nergament mi kondee. kost»m»! !»i se komnleta nriiHr’sn nanlalon de nostav albastra, strins ne iiiuîor nrin keotori înoda!e, mi nrin Isn-g»l bi>ii inferat forr» kare foarte rar kT»hdooremte m»ntean»i.
K»m vri,zs oamenii ne s'ad»na-seri, din aintea sinii, îiiqetT» de kimtat, mi se anronia k» anei aer deskis kare arida inkredinjjarea sa ki> o si> g'Lseask'b kin»ri k»no-sk»te. Era inta kigi-va nami de-narte ki>nd Valler F»rşt ’ia adresat vorba.
—	Domn»! st» te irtzeask'L, Valler! mi, dsk st> ia» dările de la FraS Mr.nsler (1) de Z»rix, ne kare le ad»n e», nrek»m mtii.
—	Ns- noiii st, te onrcmti sn sfert de neas la noi ?
—	Ce si> fak ?
—	St> askslgi ne si/#i sn»e a* nest tîni>r. . .
Strein»! se întarm» snre Meih-tal mi il V'bz» ki» nlînge; att»nni se anronie de el mi îi tinse mina.
—	Damneze» si/jii »ssue lakri,-mile, frate! ii zişi,.
—	Damneze» si, resbsne siir
gele ! resnsnse Mellital. Şi îi no-vesti toate nele intimnlale.
Vilhelm îl ask»lti> k» o mare komrndimire mi o adinki, întristare.
—	Şi ne aiji x o ti. rit? zise Vilhelm d»m> mo el sfîrmi.
—	Si, ne rbshr.nmn. mi si, ne rnîntaim nara ! rcsnsnseri» tas-trei oamenii.
—	In mina l»i Damneze» sti, rbsnhdirea k rimei or mi mintsirea noroadelor, zise Vilhelm.
—	Şi ne ne aTbsat noi», astor-lal&i oameni ? . .
—	R»gi>qi»nea mi răbdarea kare le grhbesk.
—	Vilhelm, ns e destal a ti »n ama viteaz arkam, daki, rLsnanzi ka »n kid»gri>r krbnd îj^i vorbim ka »n»i natriot.
—	Damneze» a fak»t -mantele nentr» nerb ini kanrib, mi nerb»i mi kanra nentr» om. Eati> nentr» ne a dat vînat»l»i »m»rinjia mi vinidonslai iskasinga. Ama dar, ai gremit Bjlter F»rst, n»mindsmi> »n viteaz Arkam, e» n» sr.nt de ki,t sil biet vînidor.
—. Adio Vilhelm, mergi si»n'L-tos :
—	Domn»] fie k» voi fra&ilor !
Vilhelm Tel s'a denxrtat. Cei
trei oameni ’l a» »rmat k» okii niin> ne s’a fbkst nevTbzsfc la nel int'bi» kotini al drsmslsi.
—	N» e nădejde de el, zise Berner Stasfeher, mi inşi, el ar ti fost »n nsternik aliat.
4) Monastire du femei.
(505)
—	Dumnezei n'tstreazi» numai centru noi mînluirea jii>rei noastre. Fie bine kuvîntat!
—	Şi ki>nd ne vom anuka de treabi», zise Melhtal? Eu mi, gri>-besk... okii mei nlimgmi ai tatălui meu sîngeri». . .
Nu sintem fiemkare din osebite kantonuri; tu, Berner, din Şvijj, tu, Melhtal, din Untervalden, mi ou din Uri-. S’alegem fie kare nen-tru nrietenii nomtri zeII. *te oameni in kare st» avem nădejde; st» ne ad5m.n1 ku ei la Grafii.,-. Dumnezeu noate ne vrea, mi ki»nd merg in kalea sa, treizeni de oameni fak ki>t o oaste-
—	Şi kimd ne vom aduna ? zise Melhtal.
—	In noantea de dumineka snre luni, resnunsi» Balter-
—	Vom fi! resnunseri, Berner mi Melhtal- Şi tas trei nrietini s’afc dism.rjiit-
II.
CoNRAD DE BaUMGARTFN.
Pentru **ei zeiie oameni din Kantonul Untervaldului kare "era st» întovi»ri»measki» ne Melhtal la Grstli în noantea de 17 Noemvrie, se afla mi un tim>r dela Volfen-rnis, numit Konrad de Baumgarten ol de kurind se înserase din dragoste ku nea mai frumoasi» fata» din Alselen, mi singur dorul de PERIODUL L
a hui mîntui jjara ii fi>kuse si. intre în konjurajjie, k%ni era fe-rinit.
Ama dar nixri nu vru si» snuie tinerei sale neveste ne nrinini» îl dem>rta de ea. Se fi»ku ki» are o treabi» la satul Brunen, mi la 16, seara îi vesti ki, se du*ie de akasi» iriri* a doâzi. Tîm»ra femee îngi»I-beni.
—	Ce ai, Rosmen?*) zise Konrad, nu se noate un lukru ati»t de sim-nlu si>ni faki, o ama mare imnresie?
—	Konrad, zise juna femee, nu nojii li»sa se alţi. data» treaba a-ueea ?
—	Nu se noate.
—	Nu im, nojii lua ku tine?
—	Nu se noate.
—	Anoi dar du-te.
Konrad se uita» la di»nsa.— noate nn> temi, sărmani» fconih.? Ros-men zîmbi ku întristare. — Dar nu, se noate, urmi» el s’a intim-nlat ne-va kare’mi askunzi.
—	Poate gremesk ki» im» tem, resnunse Rosmen-
—	Şi de ne te Hogi teme în satul anesta, în mijlokul rudelor ini nrietini lor nomtri ?
—	Kunomti ne tinxrul nostru sti»-nin, Konradc ?
—	Dar, îl kunosk, resnunse el nosomorînduse... ne?
—	M'a vi»zut la Alselen nim» a nu fi femeea ta.
—	Şi te iubeinte! strigi» Konrad
*) Roşa.
36
slrîngînd n»mnii mi nrivind'o ne klintit.
—	'Mi a sn»s'o.
—	Pîn'a n» te merita ?
—	Ama, mi citasem, dor eri 'I am întâlnit ne dr»m»l deja Stana, mi 'mi a snss'o ian>mi.
—	Bine! bine! morman, Konrad, -obrasnini domni!... ns era des-t6lrL dragostea mea nentr» natrie, vrejii st» mai »nesk mi »ra mea nentr» voi! dar grabei de ad»-najii mi n»OT» krime ne kanetele voastre, zioa n»sb»nnrii a st» vie !
—	Pe nine Le laszi t» ama? zise Rosmen, »iiji el e slri»mn?
—	Sbtmn vasalilor, robilor, mi slsgilro; dar e», Rosmen, e» s»nt de slare sloboda, netnbjiean de Stana, domn ne ogoarele mi kasa mea, mi daka n» am, nrek»m el drit»l a da drentatea, am drit a 'mi o l’ane singur.
—	Vezi kT» aveam drenUl st» mi» tem, Konrade.
—	Ama.
—	Anoi ama e kT» n» mT» lami ?
—	'Mi am dat k»vint»l, treb»e st» ’l. tti*.
—	Anoi îmi dai voie st» te înso-jxesk ?
—	'Ţi am sn»s odatT» kT» n» se noate.
—	Doamne D»mneze»le ! m»rm»-n» Rosmen.
—	Ask»ltT», adăogi Konrad, noate ne fanem snaimT» fon» kavînt, n'am sn»s ninrnrsi kT» a st» mT» d»k, nimini dar n» o mtie. Voi»
linşi nr.mai iiînT, mri>ine la amiazi. Mt> vor sokoti lîngT» tine mi n» vei fi ssni>ratT>.
— Dea Damneze».
Konrad înbrT>&inn» ne Rosmen mi se d»se.
Întâlnirea era, nrekam am zis, la Gratii, nimeni n'a linsit.
Akolo, în anea miki> k'i.mnie ne formeazTb o na] im te strimta înkongi»ratT» de tafari la noalele $tT»nnelor Zeelisbergsl»i, în noan-tea de 17 Noemvrie 1307, nn>-mînt»! dete neralai ana din nele mai înalte urivelimti, gneea a trei oameni fri>g7>d»ind»se ne o-noarea lor de a da, k» nrimej-dia viejxei lor, libert dea »n»i întreg nonor — Valler F»rst, Ver-ner Ştaifaher mi Melhtal ats întins brafi»l mi a» j»rat kTdre D»mne-ze8 «înaintea kT»r»i îmm»rT»sii mi «noroadele s»nt de o notrivT» st» «tri»iaskTb mi st» moara nentr» fra-«jiii lor, st» falvT» mi st» rabde to-«t»l îmnre»m>, st» n» mai s»fere «nedrentT»jji dar ni ni st» fakT», st» «resnekte drenUsrile mi nronrie-«tT»iiile Kontelsi de Habsbsrg, st» «n» fakT» nini »n ra» balifilorîm-«nT»rT»temti, dar st» dea sfîrmit ti. «ranii lor,» R»gînd»se l»i D»mne-ze», daka anest j»ramînt îi este nh>k»t, st» îl fakT» k»nosk»tnrin vre o min»ne; Pe lok trei isvoa. re afc jjîmnit la ninioarele nelor trei mefi. Konj»rajxii a» strigat a-t»nni: Murire Domti»l»i, mi n». dikT»nd im»na Rksra mi ei jsra-
mint st. restatorniieasla, liberta-tea ka nimte oameni do inimi.. Pentra isnrava aiesta’i skon s’a xo-tirît noantea dela 1 Isnaarie 1308, anoi, zioa îmenind a se ivi, s’aa desniriţit, mi fie-kare relai dra-mal kiii mi a kolibei sale.
Ori kit se gnbi Konrad, era amiazi ki>nd emind din Dalinvil ziri satal Yolfranmes mi lingi, sat, kasa ande îl amtenta Rosmen, toate se ni>rea în linimte. Intra vederea aieasta, frika se linimti, inima sa înneti de a se kli>ti, se onri ka st, lesafle. Atârni i se mra ki namele sia treiea ne la arekile lai adas de resaflarea vîn-talai. Siri mi anaki iar dramal.
Peste kite-va minafe aazi a doa oari an glas ne il kiema. Se înflori,, kini anei glas era tîngaios mi îi nira ki e al Rosmenei. Glasal veniâ dani, dram. Alergi,.
Abia fikase vre-o doi-zeii nami mi viza o femee alergînd snre el desnletiti, sneriati, kare kam îl ziri, întinse braijele, rosti namele sia, mi ne mai avînd natere a mai merge nainte, kiza în mij-lokal dramalai. Konrad nrin o sărita n, fa lingi, ea. Kanoskase ne Rosmen.
—	Ce ai, nrea iabitamea? strigi, el.
—	St, fagim, si» fagim! marmari Rosmen, silindase si, se skoale.
—	Şi nentra ne trebae si fagim ?
—	Pentra ki el a venit, Konra-
de, nentra ki el a venit kind ta na erai...
—	El a venit!
—	Ama mi folosindase de linsa ta, mi nentra ki mi aflam sin-gan,.
—	Snane ! snane !
—	îmi zise si’i gitesk o baie...
—	Obraznikal! mi ta ai askaltat?
—	Ce nateam st, fak, Konrad?... atanni el îmi gn>i de amoral sia, întinse mina asanra mea... Ea a-tanni am fagit, kiemîndate în a-jator... Am alergat ka o nebani ... Pe armi, kind te am vizat, naterea m’a lisat, mi am kizat jos nare ki’mi fagise nimîntal de sabt ninioare.
—	Şi ande este el ?
—	Akasi... în baie...
—	Nebanal! strigi Konrad rene-zindase snre Volfranmis.
—	Ce o si fani î nenoronitale !...
—	Amteantimi, Rosmen : via a-kam...
Rosmen kiza în genaki, ka bravele întinse snre lokal ande se da-sese Konrad. Ea meza astfel ka an sfert de ori, neklintiti mi maţi ka stataa raginianii; anoi de odati siri mi gini, Konrad se întoriea galben mi giind în miini o sekare romie de singe.
—	Si fagim, Rosmen ! zise ini el, si fagim kini na vom fi în si-garangi dekit de neea nartejle lak. Si fagim fin a arma dramal, denarte de kmri, denarte de o-rame... Si fagim, de na voiemti

$ă mor de frikă, ns nenlir, via&a mea ni neutra a ta!...
Zikănd acestea, as nlekat a-mimdoi,
Rosmen ns era o floare de aHC-fea delikate mi fragede kare kresk în oramele noastre; ea era o nobili» msnteankă, tare mi nster-nikă in fa fia nrimejdiei, denrinsă ks soarele mi osteneala. Konrad mi ea ksrănd as ajsns la irealele msntelsi, Konrad atsnni vrs st» se mai odixneaskă; dar ea îi arătă ks degetsl săngele de ne fersl tonorslsi ses.
—	Ce ST>nge este ancla? zise ea.
—	Sângele lsi !.♦. resnsnse Konrad.
—	St» fsgim! strigi» Rosmen.
Atsnni se adînniră în nea mai
mare desime a kodrslsi, srkănds-se ne koastele msnletei nrin no-tene ksnoskste nsmai de vînători, Konrad vrs iarămi st» se onreaskă, dar Rosmen neîncetat îi da ksragis înkredin&înds’l ki» ns e ostenitT». In sfirmit, o jsTm»tate de oră nî-m» a m însera, sosiră ne kslmea snei nrelsngiri a Roestokslsi; de akofo asziâ sbieratsl tsrmelor kare se întsrna la Zeidorf mi la Bas-en, mi dinaintea acelor doă sate, vedea, kslkat în fsndsl vri»ii, laksl de Valduiteten, lin mi ksrat ka o oglindi». Intrs vederea aneasla, Rosmen vrs st, srmeze drsmsl, dar voinga era mai nresss de ns-terile ei; la nei ănlăi nami ne fă-ks, se novîrni. Atsnni, Konrad
ners cleta ea st, ia kăte-va neassri de odixm», mi îi gT»ti sn amternst de frsnze mi de msmkis ne kare ea se kslkă în timn ne el nrivighia lîngT» d-T»nsa.
Konrad asksftă mărind snsl da-ms altsl toate vsetele văii; văzs stingi»ndsse ne rind, toate lsmine-le kare semăna stele kăzste ne in»mînt. Pe £rmă la sgomotele diskornantc a oamenilor, armară armonioasele ssnete ale natsrei, mi la Isnirile efemere anrinse de niăini msritoare, anea strălsnită nslbere de stele ne se ridikT» ssbt namii lsi Dsmnezes. Msntele are* ka mi oneansl, glassri nemărginite, ne se înal&ă de o dală în mijloksl nonjjilor, de ne lsnisl laksrilor. din sînsl nădsrilor, din adînksrile ghiajiierilor (glaciers). Printre ele se asde vsetsl neksr-mat al kaskadei safc freamătsl viforos al avalagelor, mi toate aceste vsete vorbesk msnteanslsi o limbă înaltă kare lsi îi este familiară mi la kare el resnsnde nrin ale Isi strigări de frikă sas kăn-ţări de reksnomtinjiă, kăMi aneste vsete ii nrevestesklinimte saS vifor.
Pentrs aneasta Konrad srmase ks îngrijire absrsl kare, nejjsind oglinda lakslsi, înnensse a se re-dika ne faga lsi, mi kare ssin-dsse înnet ne vale, mersese de se grămădise ne kansl ninssros al Aksembergslsi. Aksm de mslteort el îmi Inţsrnase okii ks frikă sure
puntul Herului unde Una era si resari, kmd ea se anii, dar galbeni, mi înkongiurati de un ner brumos kare învelea nalida ei strilunire: din vreme în vreme adieri trenea, adukmd ku ele un miros unicd mi nimîntos ; uri a-tunni Konrad se înturna sure a- 1 uus, mirosindule ku instinktul u-nui konou uri murmsrind ku glas înnet.
«Ama, ama, vi, kunosk nreves-ritori ai viforului, mi vi mulgu-mesk; nu voiu nerde înmtiingarea mc îmi dajxi. In sîîrmit o mai de ne îrmi suflare a . vîntului, aduse ks ea nei iutii aburi ridikani de ne lakurile Neumatelului mi bilele Moratului. Konrad kunosku ki era vreme de nurnes, mi se nleki snre Rosmen.
—	Prea iubita mea murmuri el la urekea ei, nu te teme, eu te de-mtent...
Rosmen deskise okii'mi arunki bravele în gramaj ii lui Konrad.
—	Unde suntem ? zise Rosmen. ’Mi e frig,..
—	Trebue si nlekim, Rosmen ; Herul se gitemte de vifor, mi de abia avem timn s’ajungem la Grota Rikenbahului unde vom fi în sigu-răngi imnotriva viforului ; ite urmi, duni ne va treue, ne vom ko-borî la Bauen, unde vom gisi vreun luntram kare si ne duki la Rrauen safc la Sisingen,
—	Dar nu nerdem noi un timn OTejiios, Konrade.9 mi n’ar li mai
bine si mergem drent la malul la-kului? daka kum-va ne vor fi gonind din urmi !!..
—	Tot atita le ar fi si kaute urma kmrioarei mi a vulturului resnun-se Konrad. Desnre aneea n’aibi grije, sîrmani fati; dar eati viforul, si nlekim.
In adevir, un tunet denirtat se auzi, imbli vuind nrin kotr murile viii, mi merse de muri ne koastele goale ale Aksember-gului.
—	Ai kuvmt, n’avem minut de nerdut zise Rosmen, si fugim, Konrad, si fugim!
Zikind anestea se aiiukan de mini mi alergan atit de iute nrekit îi lisan greutijjile loku-lui, drent snre Grotta Rikemba-hului.
In timnul a nes ta viforul se stir-nise odati ku nele mtii raze ale zilei mi se anronia vuind. Din ze-ne în zene minute, fulgere bns-duia nerul, mi norii, abitînduse ne kanul fugarilor, îi linşi kite un minut de vederea viii, mi lune-kmd iute de a lungul muntelui., îi lisi konrinmi de o umezeali rene mi nitrunzitoare, kare în-ghiega sudoarea ne fruntea lor. De o daţi mi în timnul unei tineri unde Natura nare ki îmi kiami toate nuterile nentru junta ne a si gie, se auzi în denirlare lilratul unui kiine de vinat.
—	Naft! strigi Konrad onrindu-se*.
—	îmi va fi runt langul mi vizrir
d»-se slobod o fi venit sa, goneas-♦ka, ne minte, resmmse Rosmen.
Konrad ii fa>k» semn sa, taka,, ini asfodta, k» aneasta, adînka, I»a-re aminte a sn»i vîna>tormi a »n»i m»ntean denrins a gini tot, neire sa» stana re, de ne neţ mai mik semn. La,trat»l se a»zi din no&. Konrad tresari.
—	Ama, ama, gonemte, zise el, dar, iutii t» ne vînat gonemte?
—	Ce ne naşa,!
—	Ce le naşa, de viaga nelor ne f»g ka sa/mi o skane? sîntem »r-ma,rigi, Rosuien ! iad»l a dat o idee anestor diavoli; nemtiind »n-de si» ma, ga,seaska>, a» deslegat ne Naft, mi »rmeaza, instinkts-l»i l»i.
—	Dar de ne ne'nogi krede?..,
—	Ask»lta>, mi ia seama taţ de înnet se anronie lătrat»! ; îl gin in sgardri> ka st» n» niarza, arma noastra»; altfel Naft ar fi nîna, a-k»m lînga, noi, în vreme ne k» kin»l anesla mai a» »n neas b»n nîna, st, ne aj»nga>;
Naft la,tra, iarauui, dar fa,ra> vre o anroniere însemnaţi»; din no-triva», ar fi zis nineva ta glas»l e mai dem>rtat detat k»m se auzise înta,i».
—	Ne a nerd»t »rma, zise Ros-men k» b»k»rie, glas»l se dena,r-teaza,.
—	Ba n», resn»nse Konrad, Naft este »n nrea b»n kîine ka st, le fata a greii;i; vînt»I s’a întors; askisltT,, ask»lta>. O stramnita is-
bire de t»net k»rma» la>tral»l karo k» adevărat se a»zise mai k» a-uroniere, dar de abia ta,k», mi el se a»zi din iio&.
—	St, f»gim, striga, Rosmen, st, f»giffi snre GrottT»!
—	Şi ne ne noate folosi Grolta a-k»m, daka nin’ in doa, ore n» vom n»ne lak»I între noi mi anei ne ne gonesk, ssntem nerd»gi.
Zikînd anestea o l»a, de mint, mi o trase.
—	Unde te d»ni, »nde te d»ni ? striga, Rosmen; nerzi direkgia la-k»l»i.
—	Vino, vino, trebse st, ta»la,m mi noi a ama,gi n’anei vîna>tori de oameni; s»nl trei ore de aini nîna, la lak, mi de ne vom d»ne în linie dreanta», nîna, în doa>zeni de mimfte, konila», n» vei mai n»tea merge : vino, îgi zik.
Rosmen, for’ a resn»nde, îmi ad»na, toate n»terile, mi înain-tînd k» graba, în direkgia aleasa, de ba>rbat»l se», mersera,; ama, ka la zene minste; kînd de o data, se aflara, ne marginile »nei largi kra,na,l»ri, kare sînt atît de dese nrin m»ngi; »n k»trem»ro nrod»sese în nimte vremi »itate mi de stramiomi, mi o rina, de doa,zeni ninioare de larga, mi o leghe de l»nga> noate, fa»nea o ninga>toare adînka» m»ntel»i. Era o sbîrnitera» de anelea ne ne ves-tesk înba»trînirea na,mînt»l»i, dar sosind akolo, Konrad slobozi »n striga,t slramnik. Slaba n»nle ne
siaj ca de kom»nikanje dela »n mal la altei, tesese sfi»rîmati» de o ştiuta ne se di» rima se din vîr-f«l Rocstokstei. Rosmen nriien» kîti» desn-ijdejde era în anei slri-gi>t, mi sokolindtfse nri>ni»dili,, taz« în gen»ki.
— N«, n«; n» c irita neas»! de ragat, strigi, Konrad, k» okii stri,-tenind de b»k«rie. Ksragi», Rosmen, k»ragi«! DsmnezeS n» ne-a ni>ri>sit de tot.
Zikînd aieste kavinte, alergase la «n vekis brad kare kremtca singaratik mi desnoiat de krtngi ne marginea rinei, ini mien»se tekr»l minteirei tei lovind»'! k» setarea; konatal atakat de «n d»ui-man mai Mbtîng mi mai naternik dotat vijelie-a, gemea din ri>di>qi-ni> nîn’ în kremtet.
Rosmen întaragia ne bărbat»I se», tot ask»lti,nd g|as»I l«i Naft, kare în vremea anestor întirzieri mi innrotiviri se mai anroniese.— K»ragi», nrea i»bite, ziqea ea, ta-ragi» ! vezi k»m tremari, konatal! O! tat emti t» de vîrtos mi de na-ternik! taragi», Konrad; se no-vîrnemte, kade! — kade! O I)«m-ncze«le îjii mslgamesk, eati,-ne mînt»ixii !
Brad»l îmbiat din ri»di,qini» s»n«-ind«se îmningerii ne ii dase Konrad, taz«se d’a k«rmezim«l rinei, înf'Lgimînd o n»nte netretati» nen-tr» ori kare altei a tari» de »n msn-tean, dar îndest»h»nenlr« niuior»] »n«i vini» tor-
— Na te teme, strigi» Rosmen mergind snre ea; n» te teme, Konrad mi mi «rmeazi».
Dar în lok de a o «rina, Koir rad neindrtsnind a nrivi nrimej-fdiosal ei trek»t, se ar»nkase k» faga la nmnînt, mi îniienenea ko-nak»l k« nent«l se», nentr» ka st». n« se kletine s»bt namii nrea-iabi-tei sale; în vremea aneasta l?»tri>-rile l«i Naft se a»zea, n» mai de-narle de »n sfert de ori,; de o daţi, Konrad simjii ta mimkarea ne da konak»l»i greutatea tranalai Ros-menei încetase, ridita okii mi o VTbz» de neea narte tinzînda’i bravele mi îndemnînda’l st» vie.
Konrad înnen» îndată a merge ne nea an«nte ne se kletina, k» «n nas statornik ka mi tand ar fi trek«t ne »n nod de niatn>; ne arm?» aj»ngi>nd lingi» femeea sa, se intern?» mi ks o isbire de niiior îmbrinii bradul în adink. Rosmen îl »rmi> k» okii mi vi»zm-da’I sfi»rîmînda-se de stime mi sorind din adink în adînk3îmi interni» nrivirea mi ainejiî. Konrad din nrotivi», slobozi »n n»knet de b»k«rie, asemenea k» aiela al v»l-t«r»l«i mi al Le»l»i d»ni» o birain-îii»; ne »rmi» ndlrekînd braga I ne lingi» mijlokal Rosmenei, se adîriii ne «rma »nei noteie talkate n»mai de dobitoane selbatiie, Ginii mi-n»te d»ni» aieasta, gonaiii novi»-gaigi de Naft, sosiri, ne matei rinei !...
In vremea aieasta, vifor»! inii
îndoia n-sterile*; fslgerile se snnâ fcit> ksrmare, tsnetsl ns înceta minst de a se aszî, nloarea ki»dea iniroaie, kiotele vîm»torilor, H-trxrile Isi Naft, toate se nerdea în an est xaos. Dsm» sa sfert de ori, Rosrnen se onri.
— Ns mai no4îs merge, zise ea h>sînd mîinile in jos mi înksmbm-dsse ne genskii sei; fsgi singsr, Konrade, fsgi te rog.
Konrad se sitt> ’mnregîsrsl se& ka st» noati» ksnoamte ki»t de de-narte se afla de fak: dar vremea era ati»t de nosomoriti», toate 0-biektele as fost Isat, ssbt vi»lsl vi-forslsi, o faj|T> ati»t de snifornrL,. înki»t îi fs ks nenstinjii» a se în-drenta.. Iirbljii, okii snre nerT dar el era nsmai trosnete mi. fslgere, mi soarele fsgise ka sn rege des-tronat. Loksl nlekat la vale îi arc»-ta oare ksm drsmsl ne avea st» urmeze ; dar ne anea kale se nslea afla niskaiva greşiţi ale loksîsr atT»t de komsne în msnjii, mi ne kare nsmai konitele ki»nriqarei safc arin ele- vsltsrslsi le not treie. Konrad, 1t»st» mi el mîinile m jos mi gems ka sn Isnti»tor ne e mai învins.
In m©mental acesta sn Isng mi denri,njjat klokot se aszi viind din vîrfsl Roestokslsi; msntele se kli»-ti de trei ori, asemenea ansi om beat, mi o negări, kaldi» ka abo-rsl ne se Fidiki» deassnra anei ne ferbe, treks.
—^ Un virtej! (trombe) strigi, Kon-
rad, sn virtej! .. mi lsind ne Rus-men în brajje se arsnki, ks ea ssbt bolta snei manine stînni, strîn-gînd ks sn braji la sin ne femeea* şa mi înklemtîndsse ks neli>lalt de stintfc..
Abia era ssbt anest adi»nost ki,nd kn»ngile de ne sss ale brazilor tremsrari», anoi ksn»nd asta» mrmkare se komsniki» la krrLligile de mai jos, Un mserat, al ki»-rsia vset domnia ne al viforslsi,, ssrnrinse loksl; kodrsl se nleki» ka sn ki»mn de snine; ni»ri>itsrr stramnine se aszir'B mi ksrîndvi»-zsri» trsnkisrile kcnanilor nelor mai tari si»rind în bski»iii, desri,-di»4inmds-se, redikînds-se, ka ki»nd mina snsi demon îi Isa tre-kmd de na»r, mi fsgind înaintea ssfli»rii vîrtejslsi, învîrtinds-se ka. o rondi» nebsm» de gigantice mi grozave fantasme. Deassnra lor,, o grămădi, deasi» de kri»ngi, de ramsre flinte mi de- tsfari fsgea srmînd tot anea îmningere de de-ssbt, si»rea mii de stînne rsnte din msnte kare se invirtea ka o nslbere. Din noronire, aneea ssbt kare ei era adm-ostiiţi jjinea nrin legi»tsre din veaksri ks marele ske-let al msntelsi -y ea sti»ls nemim-Rati», nrotektînd ne fsgari, kare aflînds-se kiar în nentrsl viforslsi, srnn»ri ks sn okissni»imîntatmer-ssl groasnikslsi fenomen, kare înaintând în linie dreanti» mi ri»s-tsrnînd toate îmnotrivirile, merse snre Basen, treks ncste o kas%.
kare se fbku nevi»zuti» ku ei, ajunse la lak, desnifo negura kare îl akoneriâ în doi irtre&i ka de nia-tri», întâlni o luntre ne kare o kufundi» mi merse si» moari» de stînnele Aksembergului, li»sînd lo-kul ne’l netrekuse demertmides-noial ka amternutul unui riu skurs.
—	Aide, eati» drumul nostru însemnat, strigi» Ronrad tn»gînd ne Rosmen în forarea fi»kuti» de vîr-tej. Avem si» urmi»m numai asta, ram» a ni»mîntului, ka si» ne dsfo la lak.
—	Poale fo, zise Rosmen adu-nîndu-mi toate nuterile ka si» urmeze lui Konrad... noate fo viforul ne a fi mîntuit de dummanii nomtrii.
—	Ama, resnunse Konrad, ama ; daka le am fi li»sat nuntea în urmi» ... foni s’ar fi aflat tot într’o linie ku noi, mi atunni noate am fi vi,-zut Iernile lor trekînd ne d’asunra kanetelor noastre; dar ei ai$ fost silişi si» ia în stînga ka si, în-kongioare rina. Yîrtejul le ar fi dat vreme si» ne ajungi», mi eati» dovada: sine, &ine,.. auzi!
Iar înnenuse a se auzi lătratul lui Naft.
Konrad aţunni, simţind fo nu-lerea Rosmenei o m»rLsiâ, o lui» în brage mi înforkat ku asti» sar-nim», anufo drumul mai grabnik de fot ar fi nutut ti urmat de ea.
Zene minute de o ti»nere de moarte urmi» nujjinelor vorbe ne sojiii îmi zisen». Dar în (imnul a-PERIODIL l.
nestor zene minute, Konrad kimti-gase mult lok; lakul i se m»rea nîm» akum nintre neguri» mi nloaie abia ka la ninni sute nami denar-te. Ki»t nentru Rosmen, okii ei era nironijji ne drumul ne venise. De odati, Konrad o simjji tremu-rînd neste tot kornul; tot atunni kiote dp bukurie se auzin»; ane-mtia ei;a soldaţii kare îi goniâ mi kare în sfîrmit îi zi»riseri», Intr'-anel minut, Naft veni sorind lingi» sti»nînul seu ; kunoskîndu'l, se smi»nnise într’ati»t înfot- runsese landul din mina anelui ne’l jjinea; foteva verigi snînzura înfo de sgarda lui.
— Ama, ama, murmuri» Konrad,. tu emti un kîine kredinnios, Naft;
! dar kredinga ta ne nerde mai bine defot o vînzare, Akum nu e goa-ni», e fugi».
Konrad se îndrenti» în linie dreanti» snre lak, urmat ka la trei sute nami de ont sa& zene arkaini ai domnului de Yolfranmis; dar sosind la malul anei. o al ti, nediki» se înfi»iiimi,, lakul era nornit ka o mare nebuni», mi ku. toate rugi>-mintele lui Konrad, nini un vîs-lam nu vru a’mi nrimejdui viajja si ka si» skane ne a lui.
Konrad alerga ka un emit din* minte, nurtînd ne Rosmen mai le-minaţi» mi nerînd în glas mare am»rare mi ajutor, gonit de arka -mii kare la tot nasul se anronia.
De o daţi» un om sxri de ne o
37
stînlei» în mijlokal dramalai, Cine nere ajutor? întrebi.
—	Ea, ea, zise Konrad, nentra mine mi nentra asta» sirmam» fe-mee. 0 lantre, nentra namele lai Damneze» ! o luntre !
—	Veniiji zise nekanoskatal sorind într’o barkn» legata la mal.
—	Oh.! eniti mîntaitoral mea ! Damnezeal mea !
—	Mîntaitoral este auel ne* mi a versat sîngele st>« nentra oameni; Dumnezei este anei ne m’a trimis în kalea voastre; maljiamijji’i mi mai vîrtos ragajji’l; kn>ni a srt a-vem nevoie, sn»na ne nearzrt din vederea sa.
—	Dar na trebae nvbkar st» iutii ne nine skani ?
—	Sîntejii în nrimejdie, eatrt tot aneea ne ’mi trebae st» mtia, veni si !
Konrad STbi i în barkn» mi naşe ne Rosinen. Iar nekanoskalal des-foman» o mik'L vekt, mi naindase la kînm» deslegi» lansai kare o jjinea de mal, îndata» ea s’aranki» ST,ltînd ne ori ne val iui inimin-dase de vint, ka an kal ne nrinene glasal mi simte nintenii krf»lT>re-lai si»a. D’abia fugarii era ka la o sati» de naiui de la lokal ande se îmbarkasenb, mi arkamii sosiri».
—	Venijji nrea tirzia, domnii mei? marinari» nekanoskalal, am ski»nal din mîinile voastre, dar na e des-tal, arini» el adresînda-se la K011-rad, kîslknbte tinere, kalki»te, na vezi ki> îviii kaalT> talbelc ? o să-
geata» merge mai iate deki»t nea mai bam» barkn» de ar mîna-o mn>-kar însămi demonul vijeliei. Kal-ki»-te îjji zik, ka faj^aja m»mînt. Konrad ask»Itub. Pe lok an mae-rat se aazi deasanra kanetelor lor; o săgeata» se înfmse tremarind în katargal bârnei; nele-lal te mer-sen> de se nerdari» în lak.
Streinul se aiti» ka o likni ta» ka-riositatc, la săgeata a kn>ria fer se frbkase nevi>zat în borta ne frbkase.
—	Ama, ama, marinari» el, kresk in mantii nomtri bane arne de frasin, de korn mi de jagastra, rnj daka mina ne le întinde mi okial ne îndreanta» săgeata ar fi mai ner-kate, ar natea nineva a avea griji» a le slaji de iiinta». Dar na e la-kra amor a ajange ki»nrioara ne fage, nasi»rea nesboari», saa barka ne saltri>. PIeaki»-te înki», timbrale, nleaki»-te ; ne mai sosemte an rind.
Adevărat, o săgeata» se înfmse in lemnal bârnei, mi alte doi» sfredelind vela, remasen» omite de nene. Pilotai le nrivi ka disnreg.
—	Akam, zise el lai Konrad mi Rosmenei, vi» na legi nane ne ban-nele bârnei, ka mi kT>ndv’a&i fane urimblarea de Damineki», nîm» a na anaka si» skoani» a treia si»gea-ti» din talbe. vom fi denarte de lovirea lor; namai o săgeata» de arbaleta» îmninsn» de an ark de fer noate trimite moartea la dein»r-tarca ande sîntem, mi ijine aitate.
Un al treilea rind de s^gejxi vc-
(275)
ni de ktzu în urma bârnei; fuga-garii sktnasem, de mini a oamenilor, nu avea a se teme dcktt de a lui Dumnezeu; dar nekunoskutul semăna ftrt griji» de nea a doa nrekum mi de nea întind, mineste o jumttate de ort Konrad mi fe-meea lui se aflart ne nelalt mal. Naftne kart 'Iau fost uitat îi armase in not.
Pînt a nu se desntrgi de streinul, Konrad gindi ktt de trebuitor un om ama de nefrikos le nutea fi în konjuragia lor, înne-nu deni a'i snune anele ne se hottrîsert la Grutli, dar la nea intern vorbt streinul îi onri.
—; M’azi kiemat st v'ajut, mi am venit nrekum am fi dorit st vie mi algii snre aj«tor^l me«, daka m’aiu fi aflat în asemenea nosigie; nu îmi neregi mai mult, ktni nu voiu fane.
—	Dar înkai, strigi» Rosrnen snu-ne-ne kum îgi e numele, st’l nur-ttm în inima noaslrt alăturea ku ale murinzilor noştri, ktni. nrekum mi lor, noi îgi suntem datori ku vi aga.
—	Ama, ama, kum te kiamt, zise Konrad, nu ai nini o nrinint ka si, te ttinuemti de noi.
—	Nu, ftrt îndoialt, resnunse zîmbind streinul, legîndu’mi bar-ka de germ, eu sunt ni>sku't la Burglen, sunt aduinftorul dtjdii-lor Fraumunsterului de Zurili mi mi, numesk Vilhelm-Tell.
Ziktnd anestOv saluţi, ne amtn-
doi sogii mi anukt drumul de Fluelen.
III.
Viliielm Tell.
Adoazi de zioa în kare lukrurile ne am novestit s’au netrekut, veni la Baliful Herman Gesler de Bru-ncg un trimis dela kavalerul Be-ringer de Landenberg, mi îi snu-se întîmnlarea lui Melhtal mi rts-bunarea lui Landenberg.
De abia sfîrmise ki>nd sosi un arkam al Domnului de Volfranmis.
El snuse moartea seninului stfc mi ku ne kin unigamul sktnase nrin ajutorul unui om numit Vil-helm din Burglen, sat de subt kîr-muirea lui Gesler. Baliful ftgt-dui kt se va nedensi omul anela.
Ama dase kuvintul seu, ki>nd veni un soldat din Garnisona de Şvanau.
Soldatul novAsti kt Guvernorul silninind ninstea unei june fete de la Art, îl înttlnirt la vînat doi fragi ai fetei mi îl omoriscrt; ne urmt unigamii sktnasert în munte unde în zadar îi gonirt ne urmt.
Atunni Gesler se skult mi jurt kt daka Melhtal, kare sdrobise bragul slugii lui Landenberg, daka Konrad de JIaumgarten, kare o-morîse ne Dotnnul de Volfranmis în baiea sa, daka tinerii ne unison, no guvernorul kastelului de
(276)
Şvanaa, vor k'fcdea în mâinile sale, se vor nedensi ka moarte. Tri-miinii era st, se daknb ka anest res-nans; dar Gesler ’ia kiemat st/I întovT,rT,uieaskT, ne niajxa nablikT, dela Altdorf.
Sosind akolo, noranni st, îm-nlT>nte în nT,mînt o langT, nr^ji-m,, mi în vîrfol ei îmi naşe m>-taria a kT>ria fond era îmnregia-rat de koroana dakalq, a Austriei, ne armT, naşe st, trîmbiteze ki, oi i nine , nobil, orarnan sa# jjT,ran, trekînd dinaintea anestai semn al naşterii kontilor de Habsbarg, st, se înkine snre dovada de kredin-liT, mi înkinare; anoi a dat dramal trimimilor noranninda-le st, snae aneea ne vizaseră mi st, îndemne ne anei ne’i trimisen, st, fakT> a-temenea în resnektivele lor kîr-mairi, kare era, adăogi J, nel maî ban mijlok de a kanoamte ne vrtjmamii Austriei.; in sfîmitkbST, o streajT, d& doi-snre-zene arkami în niajiT,, mi le noranni st, o-ureaskn, ne ori-ne om kare na se va sanane norannei ne didese.
Trei zile dam, aneas/a îl înmii-îngân, kT, se arestase an om nen-tra kT, na voise st, se înkine ko-roanei danilor de Austria. Gesler înkT,lekT, îndatT,, mi merse la Alt-dorf, întovT,rT,mit de strejarii sei. Vinovafol era legat de însămi nn,-jina in vîrfol knbria era m,h»ria ga-vernoralai, mi danrb haina sa de nostav verde de Bala, mi m,h,ria sa imnodobit'b ka o nam, de val-
tar, se vedea krb e an vîivbtor de mante. Sosind in dreutal foi, Gesler dete norankT, st/1 deslege. Po-ranka îmnlininda-sc, vîm>toral, kare mtia knb n’a sk'bnat ka atT,ta na-mai, 1t,st» mîinile în jos, mi seai-tT, la Gavernoral ka o simnlinita-te deirartatT, de stabiniane mi de trafie.
—	Adevărat e, îi zise Gesler, krb na ai voit a te înkina la astrb nrb-
lT>rie ?
—	Adevărat, domnal me#.
—	Şi nentra ne ?
—	Pentra kT> mbringii nomtri ne a# învT,gat a na ne înkina dekT>t foi Damneze#, bT,trînilor mi îm-m>ratalai.
—	Dar koroana aneasta infrbgi-meazT, Imnerial.
—	Ai gremeah,, domnal me#, as-tT, koroam, e aneea a kontilor de Habsbarg mi a danilor de Aastria; îmnlintT, koroana asta in niegele Lagernii, Fribargalai, Zagalai, mi gq,rei de Glaris kare sânt ale lor, mi na nn> indoiesk kt, lokaitorii na i se vor înkina; dar noi karii am nrtimit dela îmimralal Rodolf nrivilegial de a ne nami jadeknbto-rii, de afi gavernagi de legile noastre, mi de a atîrna de imneri#, noi sîntem datori a resnekta toate koroanele, dar a ne înkina namai koroanei Imn^ratafoi.
—	Dar îmm>ratal Albert, sainda-se ne tronai roman, na a întărit aqeste slobozenii drbraite de marin-lele srb#.
—	Ffeu a fekut, domnul me», mi iati» nentru ne Uri, Şviş mi Untervalden au fekut alianşi» între ele, mi s’au legat nrin juri»mint. a ’mi ani>ra îmnotriva ori tarei nersoanele lor, familiile lor, averile lor aj»tind»-se nrin sfaturi mi nrin arme.
—	Şi t» krezi ta îmi vor şinea juri»mîntu], zise zîmbind Gesler.
—	O krez, resn»nse k» lin im te vini» torul.
—	Şi ta lokuitorii mai de grăbi» vor muri detat a’l talka?
—	Pini» Ia nel mai de ne urmi».
—	St» vedem.
—	Zt>H, domnulu meu, urmi» vî-m>tor»l, bine ar fi îmni>ratul si» ia seama; n» e noronit în astfel de an»tari, îmi va adune aminte de asediul Bernei, »nde iimrLri»teskul si»fc steag fu luat, de Z»rih, în ka-re n’a kutezat st» intre, mT>kar ta toate norşile era deskise; mi însi» k» aneste doui» nefeşi n» era treaba de slobozenie ni de xotare: intifc^ta’mi a» resbunat anoste doi» neisbîndiri asunra Glarisuluiv dar Glaris era slab, mi f» surnrins feri» ani»rare, în vreme ne noi kon-federaşii sîntem nrevenişi mi înarmaşi .
—	Şi unde av»mi t« vremea a în-vi»şa legile mi istoria , daka nu emti de tat »n simnl» vîni»tor, k»m s'ar nutea sokoti duni» kostu-m»l fefc ?
—	Ştitj nravilele noastre, nentre ta anesta e nel infern lukru ne ni»
rinşii noştri ne invaşi. a resnekta mi a aui>ra; iuti» istoria, nentr» ta sunt kam kler (clerc), fiind kreskut în mi>ni»stirea Mainei-Do-mnului-Eremişilor, kare fane ta am tani>tat slujba de adum>tor al veniturilor Fiaumunsterului de Zu-rib. tat nentru vîni>torie, nu e starea ni netrenerea mea, nrekum este aneea a unui om slobod.
—	Şi kum te kiaim»?
—	Vilhelm din botez, mi Teii din sintinomi.
—	A! resnunse Gesler ku buku-rie, nu emti tu kare ai dat ajutor lui Konrad de Baumgarteu mi fe-meei lui la nel de ne urmi» vifor?
—	Amnriimitîn barka mea ne un bi»rbat mi ne o femee ne kare îi gonea, dar nu ’iam întrebat kum îi kiami».
—	Nu emti tu iari»mi de kare snun ta emti nel mai iskusit vîni»tor din toati» Elveşia ?
—	E în stare si» săgeteze la o şuti» ninni-zeni de nami, un im>r de ne kanul konilului si»u, zise un glas ne se ridita din grămădi».
—	Dumnezeu si» ierte ne nel ne a zis ama vorbe! strigi»Vilhelm; dar negremit, ta anela nu e ni»rinte.
—	Tu ai konii? zise Gesler.
—	Patru, trei bi»eşi mi e fati». Dumnezeu a binekuvîntat kasa mea.
—	Şi ne kare iubemti mai mult?
—	Pe toşi de o notrivi».
—	Dar nu ai mai mulţi» dragoste nentru vre unul?
—	Poate ta nentru nel mai tîni»r,
(2.78)
ki>ni e mi nel mai slab, mi nrin armare anei ne are mai malti, trebainţi, de mine, fiind abia de iueante ani.
—	Şi kam îl kiamid
—	Valter.
Gesler se în tar m, ki>tre anal din strejarii ne’l armaseri, kidare. — Aleargă laBarglen, mi ada’ini ne mikal Valter.
—	Şi nentra ne, Domnul mea ? Gesler felea an semn, strejaral nar-nese în galon.
•— O ! mlia ki, nvbria ta ai bane gîndari, Domnal mea, dar ne vei si, fani ka konilal mea ?
—	Vei vedea, zise Gesler intar-ninda-se mi nainda-se la vorbi, ka skatierii (ecuyers) mi strejarii ne îl întovi>rrLmia. Vilbelm sti>ta ne lokal ande era ka frantea nlini> de sadori, ka okii holbaşi, ka nam-nii înkimi.
Pini. ’n zena minate, strejaral s’a întors, adakînd ne koml ne o-blinkal melii; ne armi> ajangind la Gesler, ’1 a nas jos.
—	Eati> mikal Valter, zise strejaral.
—	Bine, resnanse gavernoral.
■— Konilal mea! strigi, Vilbelm! Konilal s’aranki, în bravele lai.
—	Mi» kiemai tati»? zise konilal bi>lînd în nalme de bakarie.
—	Kam de te a fesat maiki>ta si» vii? marinari, Vilbelm.
—	Ea na era a kasi», era namai fraţii mi sora-mea. O! lor le a
lost tare niadi>; aa zis ki> mi» ia^ bemti mai malt de ki>t ne dînrnii.
Vilbelm offe strîngînda '1 în braţe.
Gesler nriviâ asfe sneni» ka oki stn>laninzi de bakarie mi de fie-roiitate; ne armi», dani, ne dete vreme inimilor tatidai mi tialai si» se deskizi»; — Legali konilal de nel konak, zise el aratînd an stejar kare era în nea lalti» margine a nieţii,
—	Pentra ne ? strigi, Vilbelm strîngînda’l la sîn.
—	Pentra kasifţi ari»t ki» nrintre strejarii mei sânt arkami kare de mi na aa namele ti,a, mtiaîndren-ta o si>geati>.
Vilhelm deskise gara ka kam n’ar înţelege, nrtkar ki, gilbi-neala feţii lai mi nikidarele de ani, ne’i miroia ne frânte an>ta ki, nrinenase".
Gesler feka an semn, oamenii de arme s’aa anroniat.
—	Si/mi legi konilal ka si, nerni iskasinjxa soldaţilor fei ! Ox! na isniti aneasta, gavernorale, ki,ni Damnezea na te va fesa.
—	Si, vedem, zise Gesler mi înnoi noranka. — Okii lai Vilhelm slndanin, ka ai anai lea, se aiti» înnregiaral si»a ka si, vazi, de na era vr’o treki,toare deskisi, nentra fagi,, dar era înkongiarat.
—	Dar ne nn vor ei tati,? zise mikal Valter sneriat.
—	Ce te vor fi»tal mea? ne te vor?
(279)
Oii! tigrii kb kin de om! vor st, te omoare.
—	Şi nentrb ne tata? zise konilbl nlînglnd, eîs n’am takbt nimi,iT,i nini bn n>b.
—	Katai! tîlxari! «nigami! striga Vîlhelm skrimnind din din&i.
—	Aide, sfirmemte! zise Gesler. Soldaţii s’ab ansnkat ne el mi ’i ab smînnit konilbl. Yilhelm s’arsn-kh la ninioarele kalblbi lbi Gesler.
—	Domnbl meb, îi zise el înklem-tînd mâinile, Domnbl meb. Eb şînt kare te am ofensat, anoi dar ne mine treime st> im> nedensemti, domnbl .meb, ncdensem(e-mrL, o-moarT>-im>; dT> ne anest konii mai-nei sale.
—	Eb nb vreab stf> le omoare, stri-gT> konilbl deslyttîndb-se în bravele arkamilor.
—	Domnbl meb, brnta Yilhelm, femeea mi konii mei vor tasa Elveţia; îgi vor tasa kasa mea, o goarele mele, se vor dane st> ner-metoreasknb din orain în oram, din kasT> în kasT, mi din .koli-ln> în kolibnb; dar nentrb nbme-le lbi Dbmnezeb, krbjiT) n’anest konii.
—	Este bn kin st>’1 skani, zise Gesler.
—	Kare? striga Teii, skblîndb-se. Ox! kare? snbne, snbne de grabnb, mi daka aneea ne vQiemti a nere dela mine este în nbterea bnbi om, o voib fane.
—	Nb voib nere nimik kare si fie nesle natin^a ta.
—	Askblt.
—	Un glas zise odinioară kT> tb erai bn ama iskbsit vinelor înk^t ai nbtea săgeta la demtrtarea de o sbta ninni-zeni nanii bn mnsr ne kanbl konilblbi tab.
—	Ox ! anela era bn glas blestemat, mi sokoteam kT> nbmai Dbmnezeb mi eb ’lam fost abzit.
—	Ei bine! Yilhelm brirn, Gesler, daka te vei nleka a’mi da asta dovada de adresa, te iert nentrb knb nb le ai sbnbs norbnnei mele ka st» te înkini astei mbtarii.
—	N» se noate, Domnbl meb, nb se noate ; kbin st> isnitim ne Dbmnezeb !
—	Anoi dar îgi voib arata kT> am arkami mai nbjjin frikomi de kT>t tine. Legaiji konilbl.
—	Amteanta, domnbl meb, mai îng'Ldbe, de mi anesta e bn Ibkrb foarte groaznik. foarte kbmnlit, foarte infam, lasT>mT> st» gîndesk
—	Iîii dab ninni minbte.
—	Di/mi înkai ne fiibl meb în vremea asta. .
Daiji drbnibl bT>iatblbi, zise Gesler. Konilbl alerga la tatal ST>b.
—	Ei ne ab iertat, tata? zise konilbl stergindb’mi okii kb iM>nb-îţele, rîzînd mi nlîngînd.
—	Iertat? iutii tb ne vor? O Dbm-nezebl meb! kbin noale veni bn ama gînd bnbi ©m ? vor, ba nb, nb vor ! Nb e kb nbtim.iT> st> vrea bn ama Ibkrb. Vor, strane koni-le ka la o sbta ninni-zeni de nanii
(280}
s'b iaa ka săgeata an mm* de ne kanal tea.
—	Şi nentra ne na vrei ta tati, ? resnanse konilal.
—	Pentra ne? dar de n’arn neme ri mitral, daka săgeata te ar lovi!..
—	O ! ta rnlii bine ki, na e nri-mejdie, taiki,, zise konilal zîm-bind.
—	Vilhelm, striga Gesler.
—	Mai ingi»dae, domnal mea, mai îngiîdae, na sânt înki, ninni minate.
—	Ai gremeah», vremea a trekat Vilhelme, hoteramtete.
Konilal foka an semn de înka-ragiare tatelai si>a. — Aide! mar mari» el ka jami,tate de glas. Ox ! na ! nini odati,!
—	Laajji fenioral, striga Gesler.
—	Tata vrea, zise konilal; mise smalse însămi din bravele lai Vilhelm, ka st» alerge la konak.
Vilhelm remase linimtit, ka bra-gele în jos, ka kanal nlekat ne uient.
—	Dagi’i an ark mi sT,gejji, zise Gesler.
—	Ea na sînt arkarn, strigi, Vilhelm emind din ameţeala sa, na sînt arkarn. sînt arbaletier.
—	Adevărat, adevărat, strigi, grămada.
Gesler se întarni, snre soldaşi ne onriseri» mi Vilhelm, ka si,’i întrebe.
—	Ama este, ziseri, ei, avea o arbaleta.
—	Şi ne s’a tekat ka ea ?
—	I s’a laat kamd ’1 am desarmat.
—	Si,’i o dea, zise Gesler. S’aa das s’o kaate mi aa adas’o.
—	Akam an rm,r, zise Gesler ; ’i aa adas an naner nlin. Gesler alese anal.
—	O! na ne anela! strigi, Vilhelm, na ne anela; în dembrta-re de o sati, ninni-zeni nami a-bia ’lam vedea; asta este o nemi-lostivire a’l alege ati>t de mik. Gesler lai, ne nel mai mare.
—	Aide, s’a nas la kale; masarăm lokal.
—	Amtentagi, zise Vilhelm sasni-nînd, o masări, dreanti», domnal me8, nami de doai> ninioare mi jamidate, na mai malt: asta e mi>sara; ama e, domni arkami, ki» asta este mi»sara de tras la ginţi,?
—	Se va fane kam o neri, Ar-kamii mi>sararL o sate ninnizeni nami de doi, ninioare mi jami>tate.
Vilhelm armi, ne anei ne masară lokal, îl im»sari» mi el de trei ori; anoi vi,zînd ki> era drent, reveni la lokal ande îi era arbaleta.
—	Namai o si>geatT», striga Gesler.
—	Las'L-nn, s’o aleg mi>kar, zise Teii; na e nagin lakra alegerea ST>gegii; ama e, domni arkami, ki, sînt ST>gegi kare fak sminteate, saa nentra ki, feral e nrea grea, sală; nentra ki> aa an niot de lemn, saa nentra kt sînt ri,a înmânate.
—	Ama este, zisen> arkamii.
—	Alegeai dar, zise Gesler, dar namai «na, ai a»zit!
—	Bine, bine, mbrmbrx Vilhelm, asksnzînd ne fbrim o sxgeatx în sîn; nbmai bna.
Vilhelm kxbtx toate siigejjile kb nea mai mare lsare aminte; le Ist» »na dbnx alta, le ierkx ne arbaleta sa, ka sx vazx de intri» în rxglxitbra ei; le kbm-nxni ne degetbl sxfc, ka sx vazx de nb atirnx fer»l in vr’o narte kare 'iar li txkbt si» meargi» lovirea mai jos. In sfinuit, gxsi b-na notrivitx; dar se fi»kb ki» înki» tot kabti» nrintre lele-lalte; ka sx mai kîmtige vremea.
—	Mbit mai ai ! zise Gesler kb nerăbdare.
—	Iati»-mi», domnbl mcb, resiibii-se Vilhelm; sx'mi fak nbinai rb-gxiibnea.
—	Inkx?
—	Ox! înkai daka n’am gi»sit îndbrare dela oameni, si» ^er milostivirea lbi Dbmnezeb! aceasta e bn lbkrb ne se dx mi osindi-tblbi ne emafod.
—	Roagx-te.
Vilhelm îngenbkie mi se uxrs absorbit în raga sa. In vremea a-leasta, ne konil îl lega de konak, vrsrx sx’i lege okii, dar el nb oriimi.
—	Pentrs ie ns îi legali okii, zise Vilhelm kbrmîndb’iiii rsga.
—	Cere si» te vazx, resnbnsen» arkamii.
PERIODUL L
—	Şi eii nb voib si» mx vazx., strigi» Vilhelm; nb voib, m'abzijii? sab daka nb, ns nriimesk alkxtbi-rea, el se va mimka vxzind săgeata viind, mi îmi voib omori koni-IbL Valler, lasx-te sx’jji lege o-kii, te rog.
—	Bine, zise konilbl.
—	Mbljjsinesk, zise Vilhelm mter-gîndb'mi fruntea mi aitîndb-se sue-riat înnregibrbl sxb, mbljjbinesL tb emli »n ban bxiat.
—	Aide, kbragib, tati», îi strigi» Valter.
—	Ama, ama, zise Vilhelm nbind bngensnke în ni»mînt mi întinzin-db^mi arbaleta. Anoi intbrnîndb-se snre Gesler: domnbl meb, este inkx vreme, krbjix-mx de bn nx-kat mi ne mxria ta de o bxtaie a kbgetblbi. Zi kx toate a» fost ka si» mi» nedensemti, ka sx mx ierii, mi kx akbin dbnx ie ai vxzbt kxt am sbferit, mx ierjji; ama e, domnbl meb! ama e kx mx ier&i? Urnix el txrinds-se ne genbki, nentrb nbinele felioarei Măriei, nentrb îumele tbtblor sliniiilor, iertare! iertare!...
—	Aide, dx mai kbrxnd, zise Ges-ler, mi nb mx skoate din rxbdare; n’a fost ama vorba /Sx te vxz, vî-nxtorble, aratx'jji iskbsinaa.
Doamne, Damnezesl meb, tîo&i niilx de mine! mbrmbrx Vilhelm inxliiînd okii snre ier. Pe brmx, lbîndb'mi arbaleta, n«se sxgeata, rezimx kondakbl de bmxr, rxdikx kxtinel vîrfbl; anoi, sosind la în-

ui,luarea kxzst'L, ornai anesta Ire-marînd adinioara ka o franzi» kli>-tinati, de vint, se fxka nemimkat ka an arkaui de niatrx. Nini an safflet na se aaziâ, toate resaffli,-rile eraâ nrinse, to&i okii aijin-ta ui r săgeata slrarx, an strigat de bakarie resam,; mxral era nironit de stejar, mi konilal neatins. Vil. helm.vru sri> se skoale; dar aligni, skxm» arbaleta mi ki,za amejiit.
Ki,nd îmi veni în sine, era în bravele kouilalai si>a. Dani, ne îl sxratx de o mie de ori, se intar-ni> snre Gavernoral mi întîmnim» okii lai skinteietori de mînie,
Fi>kat-am nrekam 'mi ai noran-nit, domnul mea? zise el.
Dar, resnanse Gesler, mi ta emti an viteaz arkaui. Pentra a-neasta te iert nrekam ’&i am fi>~ gxdait ki> na ai resnektat noran-nele mele.
Şi ea, domnal mea, zise Vil-helm, te iert uentra kinarile neie de marinte kare am tras.
Dar mai avem înki, o sokoteah> de rxfait amindoi. Ta ai dat aja-tor lai Konrad de Baamgarten, kare c an anigam mi an rta, iui la trebaeiuti nedensit ka an tova-ri»iii al lai.
Vilhelm se aitx innregiaral ka an om ne înnebanemte,
Danegi ne anest om în temni&i,, fli>ki>i; trebae o jadekati> în for-rai» nentra a nedensi aniflerea mi înnalta trădare.
Oh! trebao $x> fie o dren-
tale in ner, zise Teii dakxnds-se in inkisoarea sa.
Konilal însfa trimis la mai-ka sa.
IV.
GESLER.
Vestea deosebitelor întîmnh>n ne armasen, în zioa aneea se im-iirbinliase in satele de ne înnre-giar mi demtentase o vie tarha-rare. Vilhelm era obiutemte iabit. Dalneajja karakteralai si>S, xi>ri»-zirea lai desinteresati, nentra toate nenoronirile, il fxkase nriete-nal iui kolibei mi kastelalai. Iska-sinjja lai estraordinare» adxogise ne lingi» simtiment mi o mirare simnh>, kare fxnea ki, il nriviâ ka ne o fiinjii» deosebiţi,. Noroadele I nrimitive sânt ast-fel fxkate, silite
i
\ a se xrxni nrin iskasiniji», a se a-i nfi»ra nrin natere; aneste doi, ka-j liti»jii sânt qele ne inal&i, in dahal • lor ne om la kali]ate de semizei. Erkole, Tesefc, Castor mi Polaks
I n'afc avat alte trente ka si» se sae la ner.
Ama dar, ne la miezal nonjjii afc venit de aa dat de veste lai Gesler ki> noate si» se’ntimnle vre o revolţi, daka îi vor h>sa vreme si, se organiseze. Gesler sokoti ki> nel mai ban mijlok de a o nreveni era si> daki» ne Vilhelm afari» din kantoual de Uri, într’o nelT>uae a

dunilor de Austria la noalele muntelui Rigi între Kusnah ini Vegis. Prin urmare, sokotind ki> ki»li,to-ria era mai siguri» ne ani» deki»t ne uskat, dete norunki» si» gbteas-krb o barki», mi k’un neas nîni» în zioi», duse ne Vilhelm. Gesler, mease strejari, Teii mi trei vis-lauri alki»tuia tot ekuinagiul minei kori»bii.
Ki»nd Guvernorul sosi la Flue-!en, Iokul îmbarki»rii, gi»si îmnli-nite norunnile sale. Vilhelm, legat de mrbini mi de ninioare, era kulkat în fundul banei; lingi» el mi ka o mărturie era slramnika armi» kare slujindu’i a da o dova-di» ati>t de strtluniti» la adresa sa, deuitentase ati>iea groaze in inima lui Gesler. Arkamii, mezînd ne bârnele de mai jos, îl nrivighiâ; amândoi vislamii la nostul lor, lingi» mikul katarg sta gata si, nle-ne, mi nilotul amtenta ne mal sosirea Balifului.
Avea-vom vint nriiniios, zise Gesler.
Prea bun in neasul aiesta senine.
Dar ierul ?
Ne vestemte o zi minunaţi».
Si» nornim dar îndati».
Suntem gata.
Gesler se nuse în kairbtul de sus al banei, nilotul !a kîrmi»; vislamii destinsen» vela, mi kortbioa-ra umoan» mi graţioasi» ka o îe-lvLdrjb, înnenu a luneka ne oglinda ^akului.
Inşi» ku tot lakul anesta albastru; ku tot nerul înstelat, ku toate aneste noronite nrevestiri, se ni»-rea neva ki> în barka asta trek'bnd t'bkuti» ka un duh al anelor, Guvernorul era kufundat în gindurile sale: soldaţii resnekta reveria lui, mi vislamii, sunuindu-şe fi»ri» mulţumire, îmi îranlinea trimti manevrele durrt semnele ne nriimea dela nilot. De odati» o lunire mc-teoriki» desnrinaîndu-se din ier, se slobozi în lak. Amândoi vîs-lamii, se uitări» unul la altul. Pilotul îmi fi»ku kruie.
Ce este: zise Gesler.
—	Nirnik, inki» nimik nin* akum, resnunse Lvbtrînul marinar, însi» zik ki> o stea ne kade din ner este
i o înmtiinţare ne ne di» sufletul u-nei nersoane ne ne e skumni».
Şi înmtiinţarea e de bine safc de ri»u?
He! murmuri» nilotul, nerul rar se ostenemte a ne trimite vestire de bine, nenlru ki» mtie ki> ferini-rea e uururea bine-veniti».
—	Ama dar. steaoa asta e un semn r'bfc ?
—	Vislamii bi»trîni kred ki, daka un asemenea iukru se întimnli» în ueasul imbarletrii, este mult mai bine si, se in toarta uine-va de mai are vreme.
Bine, dar, daka nere trebuinţa numai detat a*mi urma drumul ?
Atunsi trebue si» se odihneaski. nino-va ne kugetul si»u, mi si»'iiri lase zilele în naza iui Dumnezeu.
O adink'L ti/nere armi, anestor k»-Ţinte, mi barka teneka ne am. ka k»m ar fi av«t arinele »nei naseri.
Dar dela arătarea meteor»!»!,, nilotel îmi interna okii îngrijiri snre nartea ri,si>ritetei; ki>ni de akolo era si/i vie nrevestitorii relelor veniţi. Kisnbnd n» mai ava îndoiala de skimbarea atmosferii: k» ki,t se anrniiia ora diminejiei stelele se ingaJbeniâ ne ner, n» într'o temini» mai vie nrek»m le e obinei»], ni ka ki>nd o mini» ne-vi>z»ti> ar fi tras »n vid de ab»ri intre m>mint mi ner. K» »n sfert înaintea lsneafrbr»tei de zi, vîntel înnelb de tot; lak»l, din az»rte se fi,k» nenamte, mi ama, tari, a fi kh>tilb de vre »n vint, klokotea ka ki>nd ar (1 vr»fc si, feaFbi,.
—	Koborijji vela! strigi, nilotel.
Amîndoi marinarii se sk»lari>
Ungi» katarg; dar nîni, a n» an.»-ka $%. faki> nonmka ne li se daser vateri mini înk»n»nate de sn»me venii tete desnre Br»nen drent snre barkrb.
—	Vîntel l vîntel ! strigi, nilotel. Dajii jos tot.
Dar, sa» nevredninie din nartea anelora ki,ror era» adresate aneste uoranni, sa» ki, vre an nod rite fi,kal îmniedeka manevraT vîntel sosise Bifft a na se kobori vela. Barka sarnrinsi, tremari, ka an kal ne a»de sbieratal »n»i le», anoî înnen» a srbri ka mi el ; în sfîrmit se interni, de sine, ka kam ar fi •Tnst si, fagrb de strînsorile an»i
astfel de ins Ierni k teulbtor; dar in mimkarea asta înkLjjimi, koastele knbtre vrbjmam,. vela se îmfli, de o dalb ka kam ar fi vrat si, se snargi», barka se nleki, inki>t. na-jxin linşi si, se răstoarne. In mo-mentei anesta, nilotel ti>ia k» k»-jiitel fringia ne o ijmea ; vela (tetarb an minat ka an sleag, în vîrtel katargalai aude se mai ni-nea InH; în sfîrmit legidarile' ei se ranserb, mi ea se ridiki, ka
0	nasi>re de suflarea vîntetei, mi barka se indrenlb. Cele întliB raze ale zilei se aridari,. Pilotei se 11a-se iar la kirmi,.
—	Bine ai zis, îi zise Gesler, ki* vestea era adevăraţi,,, mi întîm-nlarea n’a zăbovit.
—	Gara tei Damneze» ns e minni-noasi» ka a oamenilor, mi greme-mte nine n» askallb inmliinji'Lrile' sale...
—	Sokofeemti hb vom fi ski>najp k» albia sa» avem a nerka vr’an vifor ?
—	Se întîmnl'b aneori ki, d»h»rile* vrbzd»h»l»i mi ale* anelor se folo-sesk de linsa soarelai ka si, faki, astfel de si>rbi>tori fi,ri> voia Domniteimi atenni, într» temina zilei, vînterile tak mi f»g dakîn-dase andese dak întanerinele. Dar nele mai adese ori, este glas»! Domnalai kare a zis viforalai si, safle. Atenni el treb»e si/mi îm-nlineaski, solia sa întreaga, mi vai de aneia asanra ki,r»ia e tri—
1	mi b\
(285)
—	Ns vei sila, îruVbjdsesk, ka> este mi viajia ta în nrimejdie nre-k«ra mi a mea.
—	Ama este. stimîne, mlift k% noi sîntern lojii de o notrivT, înaintea morjiii; dar, D»mneze$ este a tot nsternik, el nedensemte ne nine va st, nedenscasknb mi skanT, ne nine va st, skane.. El a zis anosto-1»l»i st, meargT, ne ain», mi anos-toI»l a mers ka k»m ar merge ne nT,mînt. Şi ori kT>t de legat or fe-rekat, este gremitsl măriei talc, el e mai sigsr de mîntsirea sa, da-ka va li în mila Domnslsi, de kT,t ori ne om slobod s»bt Idestem»! st>». — Vislemte Franjj, vislemte, st> îndrentT,m nrova sure vînt: kT,ni ns ne am mîntsit înkT,: iatT, iar vine asisiira noastiT,....
In adevăr, valsri mai nalte mi mai snsmoase dekT,t nele d’T,ntT>i$ alerga» ameninjiLteare, mi de mi barka înhuma nrea nsfiin lok» vintsl kare o srma, o fT,ks st, Is-nene, inanoi k» anei anii renejisne ka o niatn» IatT, ne kare »n konil o fane st, salte ne fajja anei.
—	Dar, strigT, Gesler înneiiînd a înţelege nrimejdia, daka vîntsl ne este îmnroîivnik, ka st, mergem îa Brunen, ne va nrii ka st, ne în-t»rm>m la Allorf.
—	Aneasta am sokotit’o es, «nrn, nilotsl, mi iatT, nentr» ne mai de multe ori m’am tat într’akolo. Dar »itT,-te la ner, sfonine, mi vezi nsorii ne trek între Dodiberg aii Gitlis; vin dosare St.-Gotard
mi srmeazT, k«rs^1 Ressei; aneasta e o suflare imnrotiva anelei ne rîdikT, aneste valsri mi le îmnin-ge, mi iiîrn, în ninni minate a st, se întîlneaskT».
—	Şi anoi atanni ?
—	Atsnni e neasal snde va trebai ka Damneze# st, gindeaskT, la noi sa# noi st, gindim la Damneze#.
Prooronia nilotalai n’a zăbovit a se îmnlini. AmîndoT, vijeliile ne înainta ana asanra alteia, se intîl-nin> în sfirmit. Un fulger stn»la-ni, mi an tanet stramnik vesti ki lanla înnenase.
Lakal n’a întârziat a se îinnrbr-timi la aneastT, revoitT, a elementelor: valarile sale, ne rînd îm-ninse mi resninse de îmnrotivi-te s»fflT,ri, se îmfiarT» ka k/tnd an valkan sabt-marân se fa,nea a klo-koti, mi barka Ie nT>rea kn, na le e mai grea de ;kT>t anal din falgii kare sbara albi nekreintetal lor.
—	Primejdia e de moarte, zise ni-lotal; nei ne n’a# treabT, la manevre st,7 mi fakT, r»;gT>nianea.
—	Ce zi ni, kobe snarkatri>? striga Gesler, mi neiUra ne na ai nreve-nit mai înainte ?...
—	’Ti-am snas’o la nea întT>i# în-mtiinjiare ne’mi a dat Damneze», stT>nîne..-. dar n"ai voit st, m% askaljji.
—	Trebaia st, emi la mal mi lr>nb voiea mea.
—	Am sokotit de datorie a m'b sannane măriei tale, iirekam e a măriei tale sa. Ic sa n nai înurD/a-
Islsi, nreksm e a limuratslsi si se s» misie lsi Dsmuezefc.
In moment»! anesta sn val furios veni si pe sfărâme de Roastc-le băniei, o koneri nu asvîrli In ea o rialmi.de anî.
— La Iskrs ! domnilor arkami ! striga nilolsl, da fii lakslsi inanoi ana ne ne trimite; kini iui fin, de asta ssntem destsl de înkir-kajji. Iste! iste!-., sn al doilea val ne ksfsndi, ini ori kare e ns-terea momii tot este de datorie o-mslsi si se Isnte ks dînsa.
—	Ns vezi ts nini sn kin de ski-nare, mi nVraai rimas nidejde?
—	Nidejde este totd'asna, sli-uîne, de mi omsl mirtsrisemte ki ujtiinjxa sa este nefolositoare, kmi mila Domnslsi este mai mare de-kit ksnomlinfiele omenemti.
—	Ksm ai nstst Isa o asemenea nsnsndero, nemtiinds’fii mai bine memtcmsgsl, tikilossle! msrmsn Gesler.
—	Rit nentrs memlemsgsl mes, stimne, resnsnse bitrînsl marinar, ssnt natrs-ze'ii ani de kind ns fak alta, mi ns e noate în toa-ii Elvejiia de kit sn om mai bsn nilot dekit mine ....
—	Ănoi nentrs ne ns e aini în loks! tis? strigi Gesler.
—	Aini e stinîne... zisenilotsl. Gesler se sili la bitrin ks mirare.
—	rorsmiemle si deslege ne vi-novatsl; kim daka mina snsi
om ne noate skina in an est neas* anoi nsmai el e.
Gesler îiriimi. Un smor zîmbei de trismf treks ne bazele lai Yib hdm.
—	Ai aszit? zUe bitrînsl marinar | tiind legitsrile ks ksfiitsl.
Vil heliu fiks sn semn din karr, întinse hrafiele ka sn om ne se vede ianmi slobod, mi merse de se nsse la kîrmi în loksl bitrînslsi, kare stind gata a*l askslta se usse in rînd ks vislamii.
—	Ns mai ai o veli, Rsdenfi? zise Vilhelm.
—	Am, dar ns e vreme înki.
—	Gitemte-o mi ştii gata s’o nsi* Bitrînsl îl kisti ks mirare.
—	Iar voi, srmi Vilhelm adre-sînds-se la marinari, — La vîsle, biefii, mi onintifii kind vi vois zine. Atsnni strînse kîrma; barka, ssrnrinsi de asti iste manevn,, stits sn niinst, ne srmi, ka sn kal kare ksnoamte ssnerioritatea nelsi ue’l. înkaliki, se întsrniîtt lok. — Vislami, strigi Vilhelm la lsntramii kari, indoinds-se ne lonefiite lor, fiksri si meargi barka în direkfiia ksveniti ks toa-ti imnotrivirea valsrilor.
—	Ama, ama, msrmsn bitrînsl; 'mi a ksnoskst: stmînsl mi se ssn-nsne.
—	Am skinat dar ! strigi Gesler.
—	He ! zise bitrînsl, sitinds-se în okii lsi Vilhelm, înki ns; dar ssntem în bsn drsm, kini mi nrincn. Ama, urc ssfletsl mes,
(287)
te ai drentale. VilheliDC, trebuc. si fie intre amîndoi munjjii ma-lului drcnt an vînt, neste kare da-ka vom da, ne va dune in zene minate ne nelilalt mal; tu ai ginit drent, asta ar fi nea înliia daţi ne ar fi ama sirbitoare ne iak firi si se amestene vîntul de anus; mi &ine, eati’I sufli, ka kind ar fi îmmratul lakului.
Vilhelm se întoarse snre lokul antat de bitrînul nilot; o vale desnir^iâ ambi mânai, mi ne vi-giuna aneea, vinte! de anus, sufla ku o ama renejiune, înkit finea un deosebit drum ne lak, Vilhelm nleki mi el fikînd semn vîslamilor si lase lonejjile mi ni-lotul si urne vela. Jndati barka innenu a alerga sure baza Aksem-bergului.
Adeviral, nîni’n zene minute nrekum nrezisese bitrînul, mi nîn’ a nu emi din mirare Gesler mi slrejarii sii, barka era anroane de mal. Alunni Vilhelm norunni si koboare vela, mi fikîndu-se ki se nleaki ka si lege o funie, nuse mina stingi ne arbaleta sa, strin-seku. dreanta larma, barka se suni îndati mi Vilhelm siri umor ka o kînrioari, mi kizu ne o j stinki ne se vedea din ani, în vreme ne barka imninsi de si-rilul lui, se Interna la adînk ; k’o a doua sirire Vilhelm fu rie m-mînt, mi akurn era în kodru kind Gesler mi slrejarii sii se dcsme-jiiri,
Indati Gesler norunni si trag^s Ia mal ka si trimiiji gonani duni fugar; nu a fost gre8, doi trageri de vis le ajunsen ka si aduki barka la nimint. Un marinar siri, tinse un lâna» mi ku toate valurile desbarkarea se fiku fin nrimej-die; ne lok un arkam nurnese neutru Altorf, ku norunki si tri-mijii kilirejji la Brauen unde era si’i amtente guvernoruL
Rum a sosit în satul anesta, Gesler norunni si trimbiteze ki anei kare va da ne Vilhelm va nriimi mnni-zeni marni de argint mi va fi skutit de dajdie, el mi urmamii sii nîni la al treilea neam; tot aneasta se figidui mi nentru Konrad de Baumgarten.
Pe la arniazi kaii mi oamenii sosiri; Gesler nlin de dorinţa resbunirii, nu mai zibovi, mi nleki îndati nentru satul Art, unde avea de luat asnre misuri a-sunra unigamilor guvernorului de Şvanau. La trei neasuri emea din anest sat, mi mergînd ne marginea lakului Zug, sosi la Imenzee ne kare îl treku îndati mi lui drumul snre Kusnah.
Anostea urmasen toate într’o zi rene mi nosomoriti a lunei lui Noemvrie ; veniâ seara, mi Gesler vrînd a sosi mn* a nu înnontâ la netate, silea ku nintenii kalui siu ne intrase în drumul strimt al Kusnahului. Sosind in kaxiiL merse mai innet filând semn sku-lierului sin si s’aiironie. Skulie-
?»î kare ncntrs resnekt rLim>sese mai în »nm,, seînauifcT,, strejarii iui arkamii «rina mai denarte; mcrsepL ast-fel kitT>-va vreme for’ a vorbi, in sfinuit Gesier întsr-riind kansl sure el, i se uiţi» ka k»m ar fi vr»t st, nileaskT, nînr în fand»l s?»l]et»I»i st>». Pe »rim>:
—	Nikolass îmi eiuti kredinnios ? îi zise.
—	IarlT>-im,, stimine, niui odati, na nVb anitentam la o asemenea întrebare...
—	Gîndemte bine, »nm> Geslcr. fci, îjii ner an n»sn»ns hotT>rît.
lYbsnansal mefc, stbnîne, este kr, afan, de datoriile mele k^tre Damneze» mi ki>tre îmm>rat«l, s»nt gata fa ori ne noranni îmi vejji da.
—	Sir te dani în astx seare, fa Altorf, de ande vei laa natr» oameni, mi k» ei st, mergi Ia B»rg-len, mi namai akolo st, Ie snai ne a» st, falei,.
—	Şi ne vor trebai st, fakT,? stT>-uine ?
—	ST>n»ie nuna ne femeea lai.Vil belm mr ne tas-natr» konii I»i : St> îi adani în HetT,ji»ea la Kas-nah aride îi voi» aiutenta, mi a-noi iuti» e»...
—	Te înţeleg, stemne.
—	Va trebai el st, s’arate; kT,ni fie-kare ST,ntT,mîm> de întîrziere va k oştişi viaj;a »n»i konii, mi nea de ne»rmi> femeii.
Gesier n’anakase bine st, mîn-Işe bine kavîutal, kT,nd uim,, skT,-
ni> dîrlogii, întinse brajjefe mi kri>-z» de ne kal: sk»tier»l sT>ri ka st* ’\ aj»te: dar n» mai era vreme, o ST>geatT, ii netrek»se inima.
Asta era sxgeata ne kare Yilhelm Teii o ask»nsese s»bt baina sa kri>nd Gesier rl a silit st» săgeteze »n nn>r de ne kanal konilalai st,» în niajxa nabliki, dela Altorf.
Noantea Daminenei snre lanea» armatoare konjarajiii s'afc adanat la Gratii, Moartea lai Gesier nera-se aneastT, ad»nare.
Maljii era& de sokotinjp, st, gn,-beaskT, zioa slobozenii, mi din na-nvLFKl anelora era iui Ronrad de Ba»mgarlen mi Melhtal.
Dar Valler-Farst mi Yerner Ştaa-faher sra» îmnrotivit zikT>nd k'L negremit vor afla ne kavaleral de Landenberg îngrijit mi k» b»m> nazT>, kare ar fane esnedijjia malt mai de îndoiah,, în VFeme ne din îmnolrivT,, daka fiara va rtmîne.a linimtitT» k» toatT, moartea lai Gesier, et o va sokoti ka »rmarea vre »nei nartik»lare resbairtri, mi se va malfiami a ki,«ta namai ne a-nigarni.
—	Dar aiutentind, strigT, Konrad, ne se va fane Yilhelm? ne se fane familia sa? el 'mi a sknnat viafia mi efc st,...
—	Yilhelm mi familia sa s»nt în sigaranfii, zise, »n glas din gn,-madT,.
—	Anoi n'am ne mai zine, n,s-n»nse Konrad.
—	Akam, zise Farst, să sokotim| nlanal:
—	Daka Mei mai bătrini îmi vor da voie st» vorbesk, zise emind înainte an tinăr din Untervaldal de sas, namit Zageli, ea aui nronane an lakra.
—	Ce lakra? ziseră bălrînii.
—	Să iats asanra mea laarea kas-telalai de Rosberg.
—	Şi kăjji oameni Mei 1» nentra aneasta ?
—	Patra-zeMi!
—	Ia seama kă kastelal de Rosberg este anal din Mele mai întărite din tot îiinatal.
—	E& am kin să intra.
—	Kam ?
—	Na nonia snane, resnanse Za-
geli.
—	Ernti sigar Să găsemti aMei na-tra-zeni oameni Me îjii trebaesk?
—	Sînt sigar.
Zageli reintră în grămadă.
—	E$, zise Ştaafaher, daka îmi vor lăsa aMeastă întrenrîndere, mă insărMinez ka Kastelal de Şvanaa.
—	Şi e8, adăogă Valter Farst, voifc laa Metăjjaia de Uri.
Intr’an glas se nriimiră aste doă nronaneri din armă. Fie-kare konjarat se îndatoră, in vremea de MinMi săntămîni Me mai era nî-nă la zioa hotărîtă, să adane os-tami dintre nrietenii lai Mei mai bravi, mi nînă a na se desnăr-jii xotărîră steagurile sîsbt kare a-veafc a merge. Uri alese an kan de PERIODUL L
taar ka o verigă rantă snre no-menirea jagalai Me avea să rană. Şviji o krane snre adanerea aminte a natimilor Domnalai-nostra, mi Untervalden doă kiei în onoarea sfintîslîsi anostol Petra kare era foarte slăvit la Sarnen.
Prekam nrevăzaseră bătrinii, aniderea lai Gesler fa sokotită ka o armare de nartikalan» resbanare. Zadarninele Mernetări nentra Vil-helm se mai notoliră, neavînd nini o isnravă, mi toate se linimtiră în toate trei liinatarile nînă in zioa kănd era să isbakneaskă konja-rajjia.
Seara la 31 Dekemvrie, gaver-noral kastelalai de Rosberg visi-tă, dană obiMeifc nostariie, ame-ză streji, dete narola (mot d’ordre) mi noranni să ti agă klonotal de kttlkare (couvre-feu). Atanni însumi kastelal năra kă adormi ka mi iokaltorii săi; laminele se stinseră una dană alta, sgomotal amajji nagin kăte na&in, mi namai strejile denrin virfal ternarilor în-treranea astă tăMere nrin sanelal regalat al namilor lor, mi strigările de nrevighere renetate din sfert in sfert.
Insă ka toată aMeastă înkinai-re de somn, o ferestrae Me da asa-nra mândrilor kastelalai se des-kise kătinel; o tînără konilă de ont-snre-zeMe sa8 noă-snre-zeMe ani skoase kanal ka sfiieală, mi ka toată întanenirnea nonjjii se
39
(290;
»iti> în inanjtiul kastelului. Pe ur-nn, slobozi numele: Zageli.
Numele anesta fusese zis at/U de înnet. înki>t '1 ar fi nutut lua cineva ki, e un susnin al vîntului sau o murmuri, a m>ri>ului. Dar fu au~ zit ini îsn g-as mai tare mi mai în-drLsneij, im>kar ki> tot înnet res-nunse nrin numele Aneli.
Juna konih, remase an minut neklintiti,, ku mîna ne nent ka kum ar fi vrut st, onfeaski, b'b-ti>ile inimei. Numele Aneli se au-zi de al doilei.
—	Dar, dar, murmuri, ea nlekîn-du-se snre lokul de unde ni>rea ki> îi vorbemte duhul nourii, te auz, nrea iubitul meu... dar, iartrL-um, ’mi e tare friki,!...
—	De ne te noiţi teme? zise glasul ; toati, lumea doarme în kas-tel, numai strejile nreveglnazi, ne vîrful turnurilor... nu le noniu vedea, mi de abia te auz anoi kum sokolemti tu kb ele o st, ne vazT, sau o st, ne auzi,?...
Fata nu resnunse; ni 1t>st, st, kadi, nu mtiu ne. Anesta era kani>-tul unei funii la kare Zageli legi, o skarTj ne kare Aneli o trase la ea mi o in^enenise de ferul ferestrei. Un minut anoi, tiivurul intri» in kamera ei. Aneli vru st, tragi, skara de frîngie.
—	Ing'uluc, nrea iubita mea, ii zise Zageli, ki>ni imi mai trebue skara asta, mi st, nu le suerii de nele ne o st, se netreaki,; ki>ni uel mai mik kuvint, ncl mai mik
jjin'U din nartea ta, va fi moartea mea...
—	Dar ne este?... nentru Dumne zeu!... zise Aneli. Ax! suntem nn>m,dijii!... uiti>-te! uiti,-te!. . mi ea îi an,ta un om ne se ivise la fereastra.
—	Ba nu, Aneli, nu suntem nn,. m>dijii, lcxni anemtia sînt nrieten r
—	Dar efc, eu sînt neninstiti, ! strigi, tîni>ra konih, askunzîndu’ini fajja ku mîinile.
—	Din nrotivT», Aneli ; ei sunt marturi jurT,rninlului ne îjji fak st, te iau de sojjie kum se va min-h\ natria.
Koniia s’a arunkat în bragele amoresului ei. Cei doT,-zeni tineri s’au suit unul duiri, altul ; ne urmi, Zageli trase skara mi înkise fereastra.
In dalb ei se îmnn>mtiarrb în li>untru. Garnisona surnnnsT, dormind, nu fbku nW\ o îmnrotivire; Konjurajjii înkisert ne Nemjji în înkisoarea kastelului, îmbrbkan, uniformele lor, mi steagul lui Al-bert urma a flutura ne neti>jjuia kare adoua zi deskise norjţjile sale la neasul obininuit.
Pe la amiazT», streaja din vîrful turnului ZT,ri mul&i k'bl’brejţi kare venea în fuga mare snre neti>jjue. Doi konjuragi se nuserb la noarti», jjei-laljii se înmirarc, în kurte. Peste zene minute, kavalerul de Landenberg trenea nodul kare se ridika în urma lui. Kavalerul era urins ka iui garnizona.
(291)
Planbl l»i Zageli avusese Mea mai bsnă isuravă. Am văzat ki, doă-zeii din anei natrs-zeni oameni trebuitori ia înlrenrinderca sa intrase k» el in kastel mi îl stă-nînise. Cei-laljji doă-zeni Isaseră dnsmal la Sarnen.
In licasî>l ne Landenberg eiuea din Kaslelsl rigal de Sarnen ka sri> se dakă la biseriki», anemii do»ă-zeni oameni îi emiri, înainte, adş-kînd darsri dsiiă obiiei», miei, kanre, găini; g»vernon$l le zise st> intre în kastel mi îmi armă drsnibl. Sosind la noarlă, ei a» skos de ssbt hainele lor fiare as-ksţite ne kare le afc nssîn vîrlal toegilor mi afc stănînit kastel»!. Al»nni »n»l din ei se s»i ne zid mi strigi, de trei ori k» korn»l. Aiestâ era semnal»! orind»it, mari strigări de revolţi, se a»ziră din slin* în »liţă. A» alergat la biserikă ka si, n»e mina ne Landenberg; dar, nrinzînd de veste, si>ri ne kal mi f»gi snre kastehfi de Rosberg; aieasta o nrevăzase Zageli.
Cea mai mare kăatare mi ninste av»Balif»l imiiărătesk. Seara ier» si> se mai răkoreaskă ne zidirile netăţii. Zageli îl întovărăiiii. De akolo n»lea vedea tot lok»l s»nss de k» seara kîrmsirii sale. Şi in-Isrnînd okii ne la steagul »nde kie-ile Untervaldslsi a» fost l»at loksl Pajsrei de Aastria îi nironi snre Sarnen stînd nernimkat mi gîndi-tor.
In lelălalt »nghi» al naraiiets-l»i era Zageli mi el nemiuikat mi glnditor.
K» okii nironijji snre deosebite Hărţi, amîndoi aiemti oameni amtenta, »n»l »n ajslor nentrcs tiranie, alt»! m\ snrijin nenlrs li * bertate.
Peste nsuin o flakăn, străinii ne virfttl Aksemberg»l»i. Zageli slobozi »n strigat de b»k»rie.
—	Ce flakără e aneea ? zise Landenberg.
—	Un semnal.
—	Şi mc însemnează anei semnal?
—	Kt, Valter-F»rst mi Vilhelm Teii a» Isat neta tea Urijog.
Strigările de bsksrie ne se as-ziri» atarni în toată neta tea adeveriră sn»sele lai Zageli.
—	Toţi Alnii ş'a» nrefăkat în V»lkani? strigă Landenberg; iată aksm Rigi se anrinde.
—	Ama, ama, resmmse Zageli sărind de b»k»rie, mi el înaltă steagul Libertăţii.
—	K»rn m&rmsră Landenberg; mi aiesta e vr’»n semnal?
—	Ama, mi aiestsemnal vestemte kă Verner Şla»faher mi Melhla! a» Isat kaslelsl.de. Şvana» Aksm întoarie-te de astă narte, Domnul me».
Landenberg ns se nat» onri de a n» striga de mirare văzînd mi Palat»l înk»nsnind»-se k» o diademă de fok.
—	Şi iată, armă Zageli, aicea ie vestemle iclor din Uri mi din
Şviji ki> fragii lor din Unlcrvald n’afc remas in urmi, iui ki aS stinînit kastelul de Rosberg ini a$ luat nrins ne Baliful îmm>ri>tesk.
N 150Tb strîgiri de bukurie nsu-nan, nrin netate.
—	Şi ne ave^i de gînd si, faneni ku mine ? zise Landenberg Ieşind kanul in jos.
—	Avem de gînd, domnul mefc> si, te nunem si juri, ki> nini o daţi, nu vei mai intra în kantoa-nele Uri, Şvijj mi Untervald, ki nini odati nu vei nurla armele îmnrotiva konfedera^ilor; ki ni ni odati nu vei îndemna ne Imnira-iul st, ne faki> nsboiu, mi duni. *ne vei fane anest junmînt vei nu-lea si te duni unde vei voi.
—	Şi îmi va fi iertat si'mi da» seama Ia Suveranul meS?
—	Negremit, resnunse Zageli.
—	Bine, zise Landenberg, Akum am vrea st> mi, kobor In anarta-mentul meS; un ama junmînt tre-bue sokotit mai vîrtos ki>nd are nine-va gînd sil nizeaski.
V.
IMPERATUL ALBERT.
IntîmnlT>rile, asti daţi, se ni-rea ki a» favorisat ne konfederajji în lot felul. Nuoul an al libertinii sunase nentru Elveţia la 1 Ianuarie 1308, mi la 15 ale anestei luni, mm, a nu sosi inki veste la im na-
ratul, el afli, strikareaarmiei sale in Turinga ; norunniîndati o nuoi strîngere de omti, vesti ki va merge însumi în kanul lor, ini foku, ku obininuita lui XT>rninic, toate gitirile astei nuoi kamnanii; ele era abia sfirmite kmd kavalerul Beringer de Landenberg, sosi dela Untervald, mi îi snuse nele ne se intimidase.
Albert îl askulti ku nerăbdare mi nekrezare, anoi ki>nd nu ii mai rimase nini o îndoiala, întinse bracul în direkjjia nelor trei kantoane, mi juri, ne sabia sa mi ne îmm>n>teaska sa koroam» st, niarzi nini la nel mai din urmi» din anei tikilomi jxirani karii vor fi luat narte la revolţi,. Landenberg fi>ku ne nutu ka si’l întoar-ki din idei de nsbunare; dar toate furi, în zadar, îmmratul zise ki va merge el singur Imnro-tiva konfedera^ilor mi însemni, la 24 Fevruarie zioa nlekirii omtilor.
La 1 Maiu 1308, armia îmm-nteaski sosi nejxirmurile Reusei; dar akolo moartea amtenta ne Albert, kmi Ioan de Suaba nenotul siu, fiu al lui Rodolf mai mikului sids frate, vi>zind ki> nu se nlea-ki a'i da momtenirea nirinteas-ki>, îl unise imnreum, ku algi to-vanini ai si>i, in vreme ne armia era înki ne neli>-lalt mal, mi ei iilekan de fuga kare in kotro, Ieşind ne Albert murind fon ajutor. O femee siraki kare trenea alergi, snre el, mi mcful imneriu-

(xi german îmi dete dxhxl în bravele »nei neruietoare kareîi mter-gea sângele kfi s tren se.
AneastT, întîmnlare a întîrziat kamnania, dar Dxka Leonold fixl srtx se gT^tea de rn>sboii5; dxnri> norxnnele sale, kontele Oton de Strasbxrg se gi>ti a treneBrxnegxl kx natr» mii de Ifinii,lori. Mai mfilt de o mie de oameni fxn, ar-majji de gfivernorii de Velisax, Val-hafisen, Rolenhfirg mi Lxuerna nentrx ka st, sxrnrinzT, Unterval-dfil desnre lak. Iar Dxka, merse ki>tre Şvifi k» frxntea omtilor sale mi adxkînd în xnm, kart în-kT>rkate kfi fxnii ka st, snînzxre ne rebeli,
Konfederajiii adxnan, în nriin, trei-snre-zenesxte de oameni, din kare nalrx sxte din Uri mi trei sx-te din Untervald. Anest trxn fx dat sfibt novTbijxirea xnxi bT>trîn mef nxmit Rodolî Redeng de Bi-berik, în eksnerienjja knsrxia toate trei kantoanele aveax mare înkre-dere. La 14 Noemvrie, mika armie îmi lfii, nosijiie ne koasta mantei »i Satel, avînd la ninioare mla-mtini mi în dos lakxl Egeria.
Fie-kare îmi alese nostxl de noante, kimd o nxoi, trxm, de ninni-zeni oameni se înlT^iniT,; Anemtia era sxrghifini&ii din Şviij, kare venea st, neant la frajjii lor st/î nriimeaskT, snre obmteaska am,rare ori kT,t era de vinovaţi, Rodolf de Reding se sf'ttxi kx nei mai b^tiini mi mai înjielenjji, mi
n.sn»nsfil f» de Ia o lai ti, kT, nx trebxia a komnromite sfînta nri-ninT> a Libertinii, nriimind oameni m»tajp nrintre anmlorii st,î. Prin firmare li se norxnni st, nx kxteze a se lxnta ne m>mînt»l de Şvig. Ei' s’ax dxs, afc mers o narte din noante mi s^afe amezat într'xn ko-dr» de brazi ne era ne virfxl xiixi inxnte ne irtmintxl de Zxg.
A doa zi, în fantxl zilei, kon-federalii VT,zxn> stntlxnind lan-nele Axstrienilor, din nartea lor kavalerii, vi,zînd mikxl nxnn>r al anelor ne îi amtenta ka st, le o-nreaskn, trenerea, se deleri, jos de ne kai, mi ne vrînd a le kbsanin-stea st, înneam, ei atakxl, merseri, înaintea lor. Konfederanii îi lăsări, st, se sxe ne msnte, mi ki,nd îi vT,zxrT, obosişi de grextatea armelor lor, se reneziri, asxnra lor ka o avalangT,. Togi knbjii se isni-tirT, a se sxi la anest fel de asalt fxn, restxrnajji din nea întîix isbi-re, mi anest miroix de oameni mer-sert de’mi deskiserT, xn drxm în mirxrile kT>lT>rimei ne kare o îm-ninse neste niedestrami, atT,t de stramnikT» mi desm,drtjdxitT, fxse-se isbirea.
In anei minxt se axzirt mari Iiinete la koada armiei. Sti>nni ne m,rea kT, se desnrind singxre st, kobora sxltînd, mi bn>sdxia ran-gxrile, sdrxmikînd oameni mi kai. Ar ti nxlxt sokoti nine-va ki> mxn-tele se însxflejjise, mi vrînd st, jaxle ne mxnleni îmi skxlxra koa-
m«* ka r>n Ier,. Soldajjii insirnimin- I iajji se «ilari, xnxl la aksl, mi vt>-zînd ki> nx nslea da moarte nen-trx moarte, s’ax konrins de groa-zt> mi înnenxrb a da înanoi. In moment»! acesta avant-garda, ixr-titn, de nrbnixnele knbnt«inite k» fier ale in>storilor, dete îndurat în neorîndtfiah,; Dxka Leonold se sokoli lnkongi«rat de omti numeroase, norxnni sa» bine zikînd, însămi dete nil da de retiradv, el mai întîix 1t,st> k'bmnrl n>sboixlxi mi în aneeami seari,, zi ne xn a»tor kontimnoran, fx vT>zxt Ia Vintertxr, galben mi întristat. Iar kontele de Strasbxrg se gn>bi a trene înd^rU Branigal axzind sforimarea Axstri-anilor.
Aceasta fa nea întîi» birxinjtn, ne kîmtiganb konfederajiii, Floarea nobilimeî imneriale k'tzx s»bt lovirile xnor srbraniiri,stori mi nromti jjnbrani, mi sl»ji de în grimare ane-stai nobil n'Linîntal Libertbjiii.BT,-tidia s’a namit Morgenstern kn>ni se înnenase întrx lamina stelii dimineţii. Astfel nxmele oamenilor de Şviij se fxka vestit în l»me, mi din zioa anestei birxinţi, konfe-deraţii laan, nxme de Şviţeri. Uri, Şviţ mi Unlervalden st, fbka-ri> nenlral ne Ungi, kare venin, ne rind de se amezan, nelelalte kan-toane, ne kare traktat»! dela 1715 le-aadas la ţifra de doT,zcnimi don,.
Ki,t uentr» Vilhelm Teii kare laase o narte atxt de însemrndoare ancastT, revolte, danl ne ii
grbsim arma ne k'bnuial b'Ltbiiei de Laanen, ande s’a lantat ka »n sim-nl« arbaletier, k» meante s»te oameni din minele kantoane, îl ner-dem din vedere ka st/1 afW,m in neas»l morgii sale kare a »rmat, nrekxm sn«n, în nrinvbvara anxlxi 1454. Tonital zimedelor îmflase ana Şahcn, kare laase o kasT, k» ea. In mijlokal risinarilor, Teii VT,za nl»lind »n leagăn, mi a»zi ijinetele xnai konil; se arank'b in-dat'b în miroia, nrinse leagxnal mi îl îmninse la mal. Dar kn>nd era st, easb mi el, lovirea »nei bîr-ne îl ameţi mi se fT,kx nevT>z»t.
Sânt oameni alemi a ki>rora moarte le inkoroneazT, viaţa !
(Tradanere a D. Negraţi.)
Alex. Dumas.
HENRI ADA.
Aneastt, noeniT, eniki,, ne s’a tradas în toate limbele, s’a nrefo,-kxtmiînnea Rxmineaski, de D. Komisxl B. Pogor, mi s’a mi tini>-rit kx a Dlxi keltxialT,. Ka st, dT,m o idee nititorilor nomtri de limba mi verşi fi kaţia D. Pogor ali>t»nbm ani îndrentarea ne fane Dlxi krbtre ni ti tor, în aneasta trei versxri sxnt din nele mai ferinite ne noate fane ori nine, vrednine îndn,snesk a zine mi de Boileax « In nssadal stabinianei kremte rodai de nxtinţT»
. ş*
« Liskr» nestnjj fremos este nlane în konilxrie « Cel «rostatik fikst bine e lakre de birbi-jiie.»
kATKE CITITOR.
^InrLHirea Xanriadei în vorbirea Romi>neaski>
Ştia kx este, dan'a limbii nelakrare mai obmteaskT», Obraznik’ anak'btara. Iar în viersuri notrivite Şi de k'Lderi, de mri>san> în tot lokal slrîmtorite,
Mal&i fojiim mi> ’nkredinftan», k^ ori mi ka k'LtT» trads. Na voia dar de kt't nrinsoare rientra rîdcrea nea krad't. Sim&ind ini ea adevxral m’am kanrins de stînjinire Şi kondeial întorsesim sure o altri> tidmxnire ;
K^nd logofatal Ronaki laminat ka-n-v'LUTbtarc»
Şi rîvnitor foarte mare di-alimbii noleitan»,
Skrictor înalt la nroz7>, mi vestit la vierssire, înzestrat ka ban'i>1ate nre k^t este ka si m ui re,
Aflind de am ea stiata îmi d^da înbxrb'Ltare
Ka srb m'anak ka diadinsal snre-asfîrmi anea lakrare,
Prankal nîn na rîngaremte, neneliag, ini ka gremale,
Pe brlnni nîn’na setirainte din nenaiinua de inale,
Pîini vorbemte, dar nini merge vr’odati» ka âmarinjrb.
In resadal stabinianii kremle rodai de natin^.
Sokotia mi ea însinemi kT> a fane o isnilL,
Na noate, de om ka minte snre rîs a fi osîndilb,
Şi ki, nei ka mari talentari nitind a mea înkarkare Vor laâ kondeia *n mim*, snre obinteaska laminare,
Si f'bkimda-o mai bam>, vor dovedi Ut> se noate St> se skrie romîneinte a lai Volter framasejji toate.
Kt> na albt dekavinte limba ne este linsiti»
K'Lt de minai,, kare si» iulie, dintr'anea nrbnbginit7>, Laknmdao, st> o fakn* grădini» înframarmaţi,
Ka nei h’o bonesk seraki» s’o vazi. înbilinagat't.
Jat7> dar ka isnilire, ini mai ales ka’ndemnare,
Anelor ka mari talentari, o daa; ka inkredinaare #Kt> iertînd ameli-abateri, de rîvnx se vor anrinde,
Şi tasînd nentra tonai rîs»!, kondeial în midni vor nrinde Ka nrin anela mi mie suni dea nrilej din-drentare Şi obintiei mijlonire de a snori snre laminare.
Şi însămi limbii avere, nrin zineri bine întoam».
Iar na arin malten-nramatari s’o denrindem kalikoasă. Lakra nestriţ frumos este, nlace în konilărie,
Cei riroslatek, făkat bine ii lakra de bărbăţie.
AfViORUL LA LOCUL OSINDEI.
Cine măsoară înnălţirnea amo-ralai ? cine internează a lai adinci-me? cine sokotcmte a lai tărie? 'line deslăinaemte a tei vraje? cine nregătemte ale laidramari? cine isniteinte a le lai Jrăsari ? cine demartă a Ui însamire? ci-ne tălmăcemte ale tel sekretari? El este blînd ka norambeii do-rnesneci mi sălbatek ka leal Na-midiei; el este simnla, ka: talăl nostra, mi înkarkat ka năral des-nădăjdairei; el este tăkat ka fecioara, mi sgomotos ka marea cea înviforată; el este frikos ka mi în-tri>ea mărtarisirea, îndrăsneţ, ka mi cea mai mare nrimejdie; el e îndestalat ka mi înfrinata karăţe-nie, mi nesăţios ka lăkomia okilor, el e darnik ka isvoral cel înbel-magat, mi cerător ka gîndarile is-nititoralai; el este deskis ka ka-lea aniversalai, mi tainik ka arma cel ai n>t5?
Ei s’atf iabit. In cea din tăia întunecime a nădarii skrâ întălnit întăiea oare»; klinirea ei kăza intra a Ui mi amindorora de fajxri> mi viitorime norok mi lîngaire, viaţă mi moarte, se» xotări în a-cel moment.
Ea am văzat’o în teatral la IV**
ea era drăgălaniă ka krinal viilor freskă ka bazele Aarorei, blonde» ka zimbetal nranciei mi neastîmnărată ka gindirea la o viaţă vecnikă. Ea se namea Roşa.
O nădarice desnărţea lokal an-de lăkaea de oramal***. mi adesea mergea tăkată mi gîndindă nrin cele din tăia ambre ale itl-daricei. Aici din intîmnlare învăţă să’l kanoaskă. Şi karînd încetă de a mai fi intîmnlare întîlnirea lor. El era an bărbat framos ka la virstă de treizeci ani; doi oki falgeri»tori de fok an nas notrivit, romanesk mi ni-mte trisari nobile îi însafleţiâ mai nresas statara sa cea bărbăteaskă. O xaim» vinătoreaskă de nostav verde îi konrindea mădalările cele bine formate mi o nălărioară ro-tandă abia ii akoneriâ înbilma-gatal m»r. Amîndoi na natea se» nriceam» de anele vine de se ia-besk, mi dane» înţelegerea dintre dînmii, adese ori îmi făcea întrebări desnre aceasta. Ea îl iabia ka tinereţe mi nacnikă lină atî^are, el iiă ea kanatimă mi ka an fok neste măsară.
Adese ori se însnăimînta ea în ţinerile lai îmbrăţomeri, mi nri-
:^97:
vea 1 u siieaW, in vănaea llăkăratei kăutături a okiîor lui; adese sărea el dureros de subt săruturile ei Mele mai dulni, mi kăutâ sălbalek in okii ei nei blajini. Era an mc neobiHiisit în amorul tor amăndo-rora, îmi totumi desirbrjjini uoli îndată sbura la o laltă. Adese ori o nrivea el îndelungat ku o kăutătură mistuitoare mi făr de veste o imbrbjjoma ku o si Ini Mie ka kum ar ii voit ni ne va srb 'io xrimeaskă; adese-ori îl nrivea ea ku frikă lininduse do el ku o faj£ă rugătoare, ka kum s’ar fi temut de o vennikă desnrbrjiire. Mai adeseori du in» tineri îmbrăjiimări se trăgea de o dată amândoi ku în-.streinare dela o laiH nrivea ia nă-mînt luntînduse însumi ku sinciui, ani lukra o xotărire in inimile a-mîndorora — iui ama sta minute întregi, la urmă iar sburau de o dată unul în bravele altuia, ini se m>rea kă vor a se îmnăHui în tă-Mere, nrin înfokate sărutări.
Ei nu s’afc întrebat unul nre altul nentru nimik dekăt nentru numele lor, ea se kiemâ Roşa, el Friderih, Intru alt kin, se anăra de ori kare deslumire a nosiniei, uii a kasei lor. Să m>rea kă fie kare se mul-jtumemte a nu nere nini o destăinuim dela anela lalt snre a nu fi silitna urmă a o da mi el însumi.
Ama a stăruit anest amor nani-mk mi stravagant, dar ku atăt mai serios anroane de un an. Tot mai -unit, tot mai înfokat, însă mi tot PERIODUL I.
mai leUiălor deveni iiinjia amândurora amoresilor. Ei inedea adeseori ore întregi din nreunu ti,-kînd, turburaşi; se uita unul la allut, sc îmbrăiiîma, îmi anronia ku nornire inimile mi se desnăr-jiea tăkînd. Se nărea kă ne. Herul aucstui amor s’a arnezat un ană-să tor aer misterios, in sfirmitxo-tărî Roşa să nrekurme t/bnerea mi ku aneastă xotărîre merse snre a’I întămninn. Insă el nu vine. EI nu vine astăzi, el nu vine mîi-ne; el nu vine toată săntămîna, el nu mai vine nini odată, ea e-mea în toate zilele ku sneranjjă nucă ka s'b’l întîlneaskă, mi se întornea iară fără de sueranfiă îndărăt. O întristare adînkă o si bilini, ni ni un senin nu’i venia (lela el, mini un semn de amor. La urmă se resignă mi îmi iăku e-terna durere snre singura iubita sa netrencre a zilelor ei.
Roşa era dintre dureroasele jertfe a unei grozave nrejudekăj&i, frumoasă jună, drăgălann», blinda», înzestrată ku o inimă tînări» iui ku o kugetare deskisă, ea fu de tovarăine dessrejtuită, de adunări denăiiată, de bărbaţi a-bandonată, nentru kă tatăl ei ora — gtde în P... —
Roşa stătea singură ani în via-U'b, maikă-sa era moartă. Toate sim&iM-iunile imnăitătnitoare alto nvietemugului, a skimbului ini mei-, a ideilor ini a vorbirii, era sili* tă să le inkizx în sine ; ori to 4.0

kare narte ar fi nlekat, era isl>itri> îndărăt; nenlru suiiiiunere nrii-mea răMeală, neutru nrietemug | xulă, nentru iubire insulta. Ama nu era de mirare kă s’o fost li-nit ku a ti. tu tărie, ku atăta riv-
mlreang. Potrivit ku ohineiul kare era sunus înaintea morgii neutru trei zile într’o odaie singurită, togi uutea să’l vază nine voia, arun-kănd intr’o kutie o mikă milostenie. kare era să se înnarjiă să-
riă, ku atăta înfokare mi nedes- | rănilor nentru sufletul lui. Anea-
iirf>rjiire de anei bărbat kare în-tăiami dată 'ia rasnuns la amor ku amor, la anroniere ku kredin-&ă mi tinerele ; de aneea mi dorul ei era nemărginit, kănd i se răni mi aneasti» inimă. Trekură vre-o kăte-va luni mi nini o urmă nu se uutea găsi, sau auzi de el, mi un sVi>ruitor nekaz îmnlu ku kovîrmire sufletul Rosei.
In P... se afla iiuj^inul număr al lokuitorilor intr’o mimkare ne* J obicinuită, o urivelimte de multă vreme ne mai văzută era să li se înfăjjiiiieze mi aceasta stringea ne mulai streini kuriomi de nrin nregiur la P....
Era ka să snînzure nekănetenia xojiilor Z... Multă vreme a nutut el să se fereaskă de a kădea în măinele drentăjjii. Se istorisesk mul te kariosităjii desnre el: ame-slekături de desomoniri mi mari inimi ne s’a destăinuit în viajjă’i; el a fost mult timn vorba lokuri-lor nublice, mi mii de a.nekdote ămblâ din gură în gură asunra fantelor lui. In sfîrmit îl ajunse nedensitoarea nrovedinjjă mi fu nrins. Dună o îndelungată cerce-tare de justiţie se osindi ka să fie trekut dela viajjă la moarte nrin
stă din urmă nricină trase mi ne Roşa akolo, făku o anukătură a-dînkă în lasă ei de ekonomie mi o duse la fereastra temnijiei unde se aduna bani dela aceia kari voiea să vază ne kriminal. Ea ardikă frumoasa mi alba sa mină mi ajjinlă okii în năinînt ; ani lovi o strigare: «Roşa!» în urekile ci era un ton sfimiitor de inimă mi kunoskut din suflet. Ardikă okii — osindi tul era amo-resul ei. In kîrcei groasnice kăzu ea la nămînt, mi abia a kasă se demtentă sure o via^ă grozavă.— Ku okii innăejinajii sta ea ani; se nărea kă numai o singură idee o okună, neklinlit nrivemte la năinînt, mi arăta ku degetul arătător al măinei stinge la un singur riunkt. Măine dimineaţă la zece ceasuri este să se urmeze grozava eksekujjie. Innontase, vem-mîntul întunerekului învălise năimii tul, ka kum ar fi voit să askunză de naintea okilor ei uri-virea nregălirei groasnicei ^ante. O adînkă tăcere konrindeawtoată fiinţa. Roşa trecea nrin întune-rek ku okii îmnăejinajii, ku na. suri klătinănde, emi afară, treku ne drum, nrin noarlă intră m
ksrtea bi-serjnii, k'LZE ne gon&ki, mi an>ti, ks degetul arbt/btor al mrbinei stinge ne irbmint, ne kare rezeminds’mi fana nea Inghieţa-ti», remase vre-o ki,le-va raiinbte’ neklintitT>; la arnn> se ardik/b, skoate an kanit din sîn, mi înne-ne în anei lok a si,na în m>mînt, mi ea sin^ neasari întregi, mi ea sT>in> mi ks unghiile, mi sudoarea kargea ne fana ei nea îngheţaţi, mi mi,rmr>Tili>, mi ea sima kx o nstere mal nresss dek'bt. nea | omeneaskrb,‘ mi skotea nimrintîdj kx urnim le afani» din .groam»; mi j iar suia kx îndoiţi, şiling nen-trs ki, ea sma xn mormint amo-resslbi ei. —
Rt; nsteri r.riame îmi brmi, Ix-krarea. Morminte) se isnri>vi, mi singsri, koborinda-se în el, se a-mezTb in nroasm,tel mormint, Ix-îndivi nrbssn, sure a vedea de este teng de ajans. Dun> si,vîr-inirea mor minte tei, risini nunin-tx\ nel skos mi ternul înnregter mi ki»rb bsnsieni mi frunzări a-mternînd ne d’assnra ka st> m> se ksnoaskn, nosa ST>ni>Unn>. Dimineaţa îmi trimise delikata sa roineaţn,, ka mi o nrevestitoare a ei din întenckala îndoiri,rtare, ktnd Roşa se întoarse în kasa
îirbrinteaskrL.
# .
Am medea ea utuidb-se in jos amorţiţi* mi nemimkatrL kx degete! arblidor nel sting arntind snre nunînt fui, mimkare dareroasi,, fui» de glas a] simţintenii, fun>
hvkrunx a lingbirii, îi,n> a se vuia, medea ea ani. Kfbnd lovi neasbi zene! sui trem»rîndi,, mi xn ni-in>t mdmiiit sk'bnb din bsze’i : la xvmi> remase toati» zioa în a-neasti, nosiţie. Rund veni tatid ei akasi» o întrebi»-. « Roso ne’&î este ţie?» ea se înfiori, fui, de a^i resnsnde. Ama o sosi al xn-sure zenelea neas al nonţii. Roşa se skbli,, deskisc innet »ma mi se d«se ne d ramai nel fxri, de viaţi, la îoksl osîndei. Noantea era infioroasi,, vîntel libera ne kîînnie, mi nloaea se vu\sa kx ho mire afari»; zstetii nei tengi «bara sclbatek în nregtera’i; acutei nel deskis era miroiat de nloaio, frumoasele nleone na nikara de la-kruni ni de ana nloiei, mi tainele ei era de tot strebi>tete de a nu. Ea m> si m ni a nimik, ea na maj ne ni,mia nainte mi nainte, mi sorbea adesea grelele nikuteri ne i se îmbulzea ne baze dani, în-ghieţala fan*». Akam ajanse la snînzarbtori. Fioroase se vedea anostea in iiosomorîta noante, vii> tal se jakâ kx kadaveral amore-salai ei mi kobitoarele m>sfbri de noante okolca korbind sirbimîn-losa) lok. Roşa na simţia friki», nini groaza,, ea se Bilei, în sas ne infiorosal lemn, mi deslegi, kx nesnasi» ostcnealu trbn»I amore-sblbi ei, din groaznika legTbtbn,, nîni, krbnd ki,zb ne n^mîut. A-tenni se kobori, îngen»nkie vre o ki>te-va rainste, lovi mâinile
asanra okilor ne era svîntajri de !akn>mi; mi amezi de nloaie mi kare ardea ka o valvoare înkisnb, Skoate bokneaoa Mea de mutase dela gital ei Mei de lelmH; o a-ranki» asanra desformatei feţe a, kadaveralai, o ardikrL la amo>r ka o nenriMenata» iiatcre, mi se retrage înduri»iit ka grozava novara nîm> la zidal karţii Biscmei ; nelrekata» de viskoloase strebi,tstx de v'Lrs'btoarea ninioral ei na alaneka, nini na notiknea ; ea na se onreiute, o nalere neste omenire, nereaski» ori demoneaski» o insafleţemte, mi ea îmi adane nrada la dorit»! Menire. Ani desvelemte mormîn-tal, îmi am terne mantaoa în a-meda groam», araeazi» kadaveral amoresalai în ta»antra, îl aslam» ka earb'b mi m»mînt mi aranki» baraeni mi franze deasanra.
Şi ea skoase a krane de argint naind’o între franzoasele kn>Mi mi aranki» moinele snre a se raga ferbinte. Ama o g'Lsin» di mi neaua moarta», ka nvninele ardikate, ka faţa n!ekata> ne franze naintea kranei Mei de argint. ~
Cine destadnaeinte vraja amoralai? Mine-"raţie atot naterea tăriei lai nei gigante? Mine afli, taininele no-tene ale natimei lai ? Mine konrinde neisnititele nem>-niaifi ale naterii lai ? Mine namri>-n» neasemaitele, adinMele înko-VTbitari ale amoresatei inimi? Mine aade înnetele fi»gT»dainţe ale sim-
ţiMianilor lai? Mine. iirimute în* laboratorial simţirilor lai? Mine’ sokotemte miile ini miile de în-kinairi. ale xota>ririlor lai? Mine armeazi» nevrri>zatelc vine ale natimei ? Mine namemte mi arata» nenamaratele ii'LskoMiri, ale no-roMirii mi a tîngairii amoralai ?
El narate- vesela iil'LMere mi a-m>si>toral nekaz; el xrLiieinte la
dejdaire; el. leag'bm», în lineresk braţ, naninika malţamire mi sbie-rotoare tarbare; el askalta» ka a areke armonia nădejdii, mi ka, Meea-lalta» n»kn.etal desiVLd^jdai-rii; el novi»ţa.eiiite ka o nmn» resignaţi» kaviomkîr mi. ka aneea lalta» skîrmnitoarea de dinţi xata» a Damnezeirei el are o lakn>im> nentra îngi>dairea vieţei, o sfir-inealrL nentra atentatal sinanide-rii. — O! aveţi resnekt înaintea infhţiuri>rii amoralai ! kT>lkaţi sirbimrntaţi mi ka friki, damne1* zeeaski» la o narte ande vi se a-rata» ancasta, nrivelimte î ragaţi la atot ta»ria naterii damnezeeiuU în nrivelimtea amoralai, dam» kam o ragaţi ne înălţimea va-larilor mo>rii Mei înviforale dam» kam o ragaţi în minia elementarilor, dam» kam o ragaţi la în-fl'Lkxrarea mi babaetara nerslai Melai tanxtor, dam> kam o ragaţi la ramnerea mi nornirea valkanilor; dam» kam o ragaţi la sgadaitara katremaralai neklintitalai m»mînl.
De K'uiitanal St. Sloikaa
vîntarl ! sînal mâinii ntamere mi desm»-nloaie,
(301)
OCHII AMORESEI.
Frumos c okibl amoresei, kxnd rbiuinos se aridikx, iui drxgxlama nleonx îi desvxlenMe strxlbnitoa-rea rxtbnzime, kxnd sfiit kxbtind objctbl amor&lbi seb, însnximînlat se rxtxneuite, mi kxnd gxsemte ne anei ibbit, kb d&lne frikx sboa-rx însiiximintat; la brrnx kxnd brmînd (kb a sa voinjjx) limbei inimei, iar se ardikx, iui isniti-boarea klinirc înnoatx în lina re-vxrsare a zorilor d orbişi! — frumos e okibl Amoresei ! —
—	Frumos e okibl amoresei, kxnd el grx’bemte înaintea înkiselor baze a iuti vorbi mxrtsrisea, kxnd kolorbl Ibi nel verde îgi vesteiirte, kx în inimx adînk askbnsx, se o-dixnemte komoara noronitblbi A-mor, kxnd Ibstrosbl diamant în magikbl inel, Ibinineazx raza as-kbltxrii; kxnd sbbt veselx bol-titx snrinneanx isvoramte uri se revarsx drxgxlatiibl eter al klini-rii, mi dblnea mxrtbrisire din al ■okislbi deskis ner nikx ka roba •clsnx txkbtbi sînâl noiijxii. — Frumos e okibl amoresei ! —
—	Fixmos e okibl amoresei., kxnd iirin nersl sxb nel noros, se în-mernbemte fblgerbl mxniei, kxnd în sbdbl nerslbi okiblbi de o daţx se invxnxiazx nordoasa stea a mxniei, mi aiioi iar innxkîn-db-se se skbrge drxgxlam kxtre naninjka msrgire ud kxtre tinxra
revxrsare a zorilor amoixlbP. — frbinos e okibl amoresei! —
—	Frbinos e okibl amoresei kxnd atins de o simţitoare inimx, se tbrbbrx de lakrxmele komuxtimi-ri*i, ama kbin se tbrbbrx anei mik linmede isvorT kxnd simbbrele nx~ mîntslsi se kbtroinbrx, kxnd la-krxmelc, nikbroasa eeho a sbffle-tblbi îmi iiifxuisrx bineds! lor veminiiU, ueste frbiribsejiea okiblbi ,
—	Frbinos este okibl amoresei!
—	Mai frbinos mi mai sfint de o datx este .okibl amoresei, kxnd nlin de evlavie se ardikx în kb-vioasx rbgx, kxnd întors snre ner lbnemte în limnedea lbminx a rb-gxnibiiii, kxnd îmi îuaijjx nevinovata kliiiire, ka krinbl nel senin din grxdina fecioarei, kxnd txkbta sa îirivire revarsx o rbgx nlinx de insbffleţire mi bniilinţx nlinx de religie, iui dbînnezeesk amor, kxnd în lbstrosbl sxb inel se zbgrxvemte adinkbl ner al kre-dinjjei, kxnd krsnea temeibl fie-kxria stele, în a lbi stea se în-(ierbintx în fierbinte evlavie, kxnd el se ajiinteazx dbreros la marea nenixrginitx karte a milostivim a în veni neklintitblbi ner; O kxt de frbinos mi sfint este atbnni okibl amoresei! mi ni ne 'la vx-Z6t în anesl moment, anelbia i s’a Ibminat o zi frbmoasx, o lbngx zi de lbminx mi ferinire, o zi a îmnxkxrii kb sine însbiui, mi îri neasbl morgii sale îl va novxţbi okibl amoresei, o lsininoa.sx stea
(3 02}
îfe iiUunekala kxrare ; nentrr> kă frumos e okiul amorcsci !!!..,!)
dc St. St,
LA FOIA L1TTERARA.
Domnule Redactor.
Prekum skonul D-Tale qe’l ai snre a da la lumină o lekturx nen-tru danie, ama mi nofta anei ko-koane, kare te roagă ka aqea lekturx $x o tinxreniti ku littere latinemti, n» not dună kuviinixx a’l lăuda. Anest fel de lukr» ar fi nu numai frumos în sine dar mi mult folositorii. Lektora nentr» bărbaţi mi nea nentr» ■ Dame a fost, mi este ninx astăzi la toate naftiile mult nujxin deosebită între sine. Pe bxrbajji îi interesează mai mult lektora lukrurilor Statu-toi, istoria mi intimidările iio-noarelor, mliinjxe înalte, nrekum mi filosolîa, fîsika, Matesitol urni. K'likI din notrivx la Dame le mai nlaue o lekturx kare învaux dcs-nre krcmterea nrunuilor, nună sunt subt direkjjia sa; desnre e-konomia kasei mi nrivirea asu-ura kasniqilor, ku un k&vint, o lekturx notrivitx statului mi simţirii inimii lor. Ama dan, des-nre folosul skouului nu e nini o îndoială. Cea mai mare, mi nu fără kuvînt, îndoială este, de se noate skrie limba noastră ku litere latinemti, fără adaosul altor semne sau litere, dună înţeles;
mi fără strinitorare, sa» ba? Patronii ortografii latrno-romăiieiuLi, zik kă se noate. Insă aq«aslx zisă a for e gremită, mi urmarea uii mai greiiiilă, nrekum adeverează toate ortografiile latino-roniănemtî kare s’au skris milă akum mi e, (bafxr kă nimeni nu uoftemte mai ferbinte introducerea aqestei ortografii în limba noastră ka mine) am nutea urooroci, kă mi aqele ortografii latino-roinxneuiti, kare se vor face mi in timnurile viitoare, fără adaosul altor semne sa» littere fie ori de qine fxkute, tot aqea anlekaţie vor avea kătre limba noastră, kare a» mi acelea kare tiînx ak»m le kunoair'eiri, adikă rea mi netrebnikx. Eu 9 domnule, am citit mi am nrou-tit toate ortografiile latino-romă-nemţi mi alte multe însemnări ale m»ltor bărbaţi, kare se ţin de această materie, mi n» arn aflat nici una ku kare s'ar nutea skrie limba noastră dună natura ei. Ortografia toi Klain, mi ceea a lui Şinkai, se vede a fi mai simnle mi mai anroane de natura limbei noastre, dar mi aceste îngreuiate k» o mulţime de ekscenţii, mi fx-kute mai mult nentr» filologii, dekăt mi nentr» trebuinţa de ob-mte. Ortografia lui Maior nu e alt ceva dekăt un labirint din kare, dună ce au intrat cinc-va in el, niqi firul Ariadnei iiu’l va nutea skoate la drumul cel adevărat* Mie numai atăt imi nare rx$, kx
Leksikonal lai Koloji s’a tinerit ka aneaslă ortografie, kare e mai malt snre strikarea dekăt îndren-tarea limbei noastre, Anest bărbat a kărai ea ncntra malta strădanie, ne aa-nas in litterat«ra ro-nmieaskă, iui neutra nemărginita iabire ne aa avat kătre kal-tara naixiei noastre, mi ncnamia i o ninstesk : anest bărbat zik, ne a# făkat mi o kiee (clavis) nrin kare kavintele romăiiemti să le natem dcdane din nele latinemti însă o kiee ka kare na naiuai ka-vintele romăiiemti, dar mi kavintele din ori ne limbă, kare isto-rinemte na are tiini o ncmaire ka nea latincaskă, se iiot dedanc din aneea. K« an kavint o kiee, kare ka drental se noate zinepassc-par-tout, — Dar tojji amblă uii iiăti-meskama, karii năinesk din nreja-dijiii mi nrinninii netemeinine mi na dană glasal neminninoasei na-tare. Drental kavînt mi mintea nea sănătoasă ne Învaţă, ka la fie-kare lakra an name ama mărginit mi statornik Să’i dăm, kăt ori de kăte ori vom aazi, $at$ vom ni ti anest name, tot anei lalu a Să’l aazim, mi să ni'l kibzaim, mi să ni’l tinărim în minte p. p. kănd zik a mă, să înţeleg namai a mă, fie aneea ka Jivinele dea dreanta saa dea stingă: (ie nrin anelea legată de nragal de sas, saa de nel de jos, totd’aana să în- i ueleg a mă mi na masă; ocabula ; sunt nolae rerum. Cicero. — Ama '
drental kavinl, mi mintea nea sănătoasă ne învaţă ka la fie-kare glăsaire kare se află în limba noastră, Să’i dăin an semn saK literă mărginită mi statornikă ka ori kănd voia vedea saa voia ni-ti a nea lideră, tot anelami ton sa* glăsaire să aad. P. p. kănd Văz, saa aad zikănd A, tot A st, văd saa Să aad, mi na alt ton; să na văd, saK să skria A, mi să aad tonal de e, i, o, a, ă, î, pre-kam so află în ortografiile mai sas namite, daka na vrea a să fale din A kanniă de Harlekin, kare akam e kanniă, akam pălărie, akam masă, akain naxar m. a. In anest fel ortografia na e de lok filosofie. Alfabet»! kîrilinesk, kare’l între-bainjiăm iui akam dană ne D. E-1 iad mi aljţii înaintea lai atătea litiere aa isgonit, înkă e ka înalt mai bogat de kăt nel latinesk, mi to tauri na konrinde toate to-narile saa glăsairile, kare se află in limba noastră, nrekam însămi D. T. înkă ai băgat seama. Ama kam va natea Alfabetal latinesk, kare e ka matl mai Sărak. mi mai strîmtorat, a le konrinde? Nini o dată fără o nesnasă greaţa te nen-tra ni ti tor, mi o nesnasă skimo-nosire a dalnelai ton kare se află in limba noastră.
Toate nonoarele, mi intre nele barbare nele mai barbare, kare lokaesk ne sfera nlanetei noastre, aa limba lor, safc ka mai kiar să snâia, toate vorhesk, dar na (oale
o()i:;
skri». Ce brinează de ai oca? A ceea ne trebbe st> urmeze, adikă k»m kă oamenii mai nainte’m-a» aflat limba dekăt semnele sa» iitterile, iirin kare oare-kbni se ad»mbreaza limba: ama dar anoste semne sa» litiere trebbe să se anlene d». u'h tonurile limbei, mi nb anea-sla dbîiă a ne! ea; nrekbin vrea» gramaticii, sa» natronii ortografiei latino-roniăneuiti, karii vrea» a n»ne legi, iui a sili mai mblt ka natrs milioane de oameni a glnbssi kb kw senm natrs sa» mai iubite tonuri in kontra drentblbi kbvint mi drentîsl na&iei. — Ori ne limbi», kb kxt e mai aiiroaiie de statal să» nel tiresk, kb atăta e mai sărakă mi strhntorată în kbvinte mi în tonsri, aiua mi anele semne sa» li fiere nrin kare se adbm-brează anele toimri la înnenbt a» fost mai ricine. Dar kăte a» fost? atâtea, kfLte tonuri sa» glăSbiri a av»t anea limbă, kare se vorbea, mi rm mai mbite nini mai nb&ine. Ane] kbvînt, anei ton, kare ’l-a in semnat kb anoste semne fie-kare nentrb sine, era k b-v î n t î n semnat nentrb sine — iar kare'l iiniiărtăiuea kb alijii, e-râ kbvînt imni>rti>iii it kb
aljjii.-----Sic verba, quibusvo-
ces, sensusque notarent Nomina-que invcnerc. (Horatius). Aneasta ne învaţă mi istoria nonoarelor. Grenii, urnă le a fost limba mai S'brafrb, mi mai strimtorată, s’a» sublubniitkb uiaiite-sure-zenelitie-
re, kare le-a» i mm; in» ta t de fa Fe-ninieni, iar dbiiă ne li s’a niai lă-jjit limba, mi a» fcănătat mai mbl-te tonsri sa» glăsuiri, ab mai a-dxogai alle trei, mi mai tîrzi» în-kă alte natrs. Ama a» făkbt mi stiăbsnîi nomtrii romanii (1) Părintele Kiriî, kare a aflat alfabelbf kare'l iiUrebsmjn>m noi, nsartre-hbi n»mai între sfinjxi, dar mi între nei mai mari filosofi ai liînrib-Ibi să», a li nsmărat. Anest bărbat, iiiăkar kă alfabetul să» "1 a kroit dbiiă nel grenesk, totbini bă-gînd de seamă, kă najjiile, kărora le nronovedbea evangelia, mai mbite Umbri ab în limba lor dekăt Grcnii, a adăogat atătea semne de kăte a avbt Irebsinjjă. — Aneasta e dreanta filosofie. Părinţi nom-trii, karii nb a» avbt anea noroni-re kare o avem noi, ka să fie năs-kbjţi intr'sn veak Ibininat, să înveţe filosofii mi alte mtiiniţe înalte kb kare noi ne sbmejjim, mi aneuitia kb nrosiia lor mai; filosofi-neuite ab jbdekat desnre ortografie dekăt noi. Aneuitia băgînd seama kă în limba noastră se află dosn* toiibri sa» glăsbiri, nentr» kare în allabetbl kirilinesk nb se află nini o litteră, ’nii ab aflat aneste semne, kare sînt ^ kare ks dren-tbl se not nbini r o m ă n e ui t i-Din anestea noate vedea ori nine* kă limba noastră are trebbinjtă de (I)
(I) Plinius Lib. 7. Historiae Natur Cap. 50.
1 iltere nxoi, iar Mii a srb o strimto-n>m întrx vr'o doxi»-zeni de litere latineuiti nxmai neritrx aneea, nen-trx ki» noi ne tragem din Remani. Insxmi anemti natroni ai ortografiei latino-ronrrLnemti ar rîde, ki>nd ar vedea, ki» ne o fenioari», ni>s-kxti» din nea mai nobili, familie, inşi» din intîmiilare kreskxti, la Jian,, invitata, a rtbda frigxl mi kiddxra, denrinsb kx lxkrxri grele, hruiita» nx kx kafea, dxheajxi», zaxarikale, ni kx irbine de sekari», dar si>nfbtoasi,; kare setea'ini a aslîmm»rat nx kx limonada, vin de Tokai, nini kx Malaga, ni kx ana rîxmorxlxi de kristal, a krbrxia fajirb ’i a sl»jit de oda Li, mi in lok de oglindi»; natxl ei najimtea sax nxuintele naie, dar mai si»m»toase ka nenele; kx xn kxvînt kreskxti» nx între zidari, mi în aer nxtred, ni în aer kxrat, kxm ni’l a li>-sat natxra , ama mi ea slobodn» mi fie a natxrei trxnxl ei nlin mi si»ni>tos; nieritxl nlin mi rotxnd, sax kxm ki>nti» noeta: «Doxi» mere rotxnzite, krxde mi akonerite.» Glasxl ei înalt mi dxios mi kare lot d’axna 'mi axde n»sxnetxl (eho) ori blide mi din ori ne stinki»; k'bnd ar vedea, ziseix, ki> oare ni-ne o silemte a o înbnbka în vernt-mintele mxmemli, a ki>rxia trxnxl ka de gir, kare abia atirni» karnea, nientxl, mi ni»rjiile kare’l înfrx-inxsejjeazi» mi alte in»i*ui, kare fak o nronorjiie notriviti» trxnxl xi de ■nx ie ar imiilini iiumitcmxgxhiioa-PEH 101)1 L 1.
te ki» nini kx limuiamal m> le ai nxtea afla, adevărat, xnxl ka anela ar fi de ris. Şi nx e ama kxjjimba noastri»? limba Romxneaski» e din limba Romanilor, din o limbi» mxll nobil ivbskxti,; însi> de o mie încânte sxle de ani, dela sînxl mâinii sale deni»rtati>, dxni» aneea kx totxl m,rri»sitiM între mxlte iionoa-re barbare amezati», adeseori ain»-sati», iui in nele din li>xntrx ale ei strimixtata», nxlxt’a sij’mi jjie jies'blxra sa nea irbrinteaski»? mi nrin xrmare se noate înbrbka kx venitminLele nele n'brinlemti ? sax kare tot alîta fane, noate skrie fi»-ri> adaosxl altor semne, kx litiere latineuiti? nx se noate; însxmi limba latineaski», de ar fi n»mas în gxra nonorxlxi, înkrL s’ar fi rnx-tal nînrj> akxma.
Citeaskx ninc-va, kare nx knr de, testamente! nxox, (1) kare în veakxl al 111 ’l a skris UI fi las enis-konxl Goţilor în limba golineaski» (aneasta e mxma limbei nemjiemti) mi vădi» ne diferinji'b e între mxma mi fie-sa. Aneasta e natxra limbilor nelor vii. O limbi, moarta», kare nxmaî in ki>rjj,i se aflrb, kare sinlem silişi a o invita dxni> re-gxli hokbrîte, kare se întrebxin-jjeazi, nxmai in mtiinije mi nx la trebxin&a în toate zilele; o limbi* (i)
(i) Afl'b-se aneaslb karte sxbt numele Augcntens, sau Kondika de argint, în biblioteka dela Dpsala în Şveftia.
îl
(306)
a k'bria LeksikonrI e inkis, grain-matika regalaţi», iui sfera ei mărginiţi», o ast-fel de limbi, noale si» muie nestrămutata. Dar o limbi» vie nrsi, în mijlokrl a mrltor milioane de obiekte, o limbi, kare nr are grammatika regrlati», nini fci>rjji kare si»’i fie sure imitaţie; o limbi», kare akrm se ridiUrB ka din slatrl nel iiresk, kare din zi în zi se liceul te iui trebre si, se tajjeaski,: o limbi», zik, krm e a noastri», kare iui akrm are mai mrlte lonrri dcki,t înrina ei, limba latineaski», nr se noate ama regrla, ka srb nr se mai strămute, nini nr noate a se strimtora între vre o dounb-zcni de liltere, kare le ar, întrebuinţat strumomii no-mtrii Romanii. — Limba ronta-neaski, e din limba latineaski», în-si, nr toata. De ar fi nrivit na-tronii ortografiei latino-romimeiiiii mai adînk în limba romimeaski,, ne lesne ar fi nrtst vedea krm ki> in limba noastri, srnt nrmai materii din limba latineaski» nrekrm mi în aneasta din nea greneaski», iar ţesi»trra mi sintaksrl ei srnt kr totrl deosebite, mi nrmai anea asemănare se afli, între amândoi» limbile, kare e între dori, nala-trri zidite tot din rn fel.de var, uiatrz», lemne, dar drni, osebit stil. — Şi nenlrr ne nr e limba noastri, toati, din nea latineaski»? neritrr k'b nini koloniile kare le a amezat Traian in Dania nr ar, fost toate din Roma sar, Italia, lii din
toati, iinirjbr'Ljjia Romanilor (ex toto orbe Romano) (1) într’alt kin krm am avea noi atâtea krvinte streine in limba noastri,, a ki,rora rbd'bnini» nini în limba lalineaski», nini în limbile krnoskrte nr nrtem si» o aftam; dar si, nrnem, ki, toate anele kolonii, kare ar fost trimise in anost Eldorado, ar fost din Roma mi Italia; nini de ai ui nr rrmeazi» ki, limba noastri, e introagi, din nea latineaski, , uentrr, ki, nini în Roma, kr alîta mai nrţin in toati, Italia, ar gruit lojii, nrekrm a skris Cinero. Ce-sar, Argrst iii. a. mi Italia însumi s’a alkxtrit mai din mrlte nonoa-re nr nrmai în năravuri dar mi in sînge mi limbe deosebite; nini anei krvînt, kare ’1 adrk anemti bi>rbajii sure favorul ortografiei latino-ronrMiemti, nr e kr temelie. Adeki», zik ei, nini, ki>nd vom skrie kr slove kirilinemti, kare Erronenii nr vrear si» le invejje, nini limba noastri, nini rn strein nr o va învrbjja, mi ama nekrnos-kînd limba noastrb, tot dearna ne vor jjinea de barbari. Ungrrii, Polonii , Bohemii întrebuinţează
(1) Cum Dacia diuturno bello Dece-balli viris esset hausta, Trajanus ad frequentandam banc decias cen-tena millia passuum in circuitu habentem provinoiam, ex toto orbe Romano infinitas copias hominum transtulerat ad âgros et urbes colendas. Eutropius Lib. S. in Adriano.
lilterile latinemli de ont s&te de ani. mi ki»î|i sânt din streini, ka-re înAajjrb aicste limbi ? nrinina ki» n» învajiT, streinii aceste limbi, este l-a ki> aneste limbi n» ssnl stminitoare, 2.-lea n«s»ntkomer-j&iale, safc ki> în aneste nanii m> se urea clas dam, negsni>torie, mi al 3-lea ki> în aneasli» limbi» ns s’as skris iiîni» ak»m niskari ki»r&i invitate kare si, intereseze ne in-vi»iiaaii esroneeni snre a îrivi.jia aneste limbi ; dar nentrs aneea ni-minea ns le nsmemte barbare. Din aceste minim ns învajj'b Esronee-nii mi literile kirilinemti. Şi de ne nsmesk barbari, ai rea Lreb&e si» k'bst'bin nrinina, m în slovele kirilinemti. — Limba italieneaski» e limbi, de komcrnis, Netto Neto, Sporco Şnorko, Feda Feda s«nt kbvinte italienemti, mi lo ta mi Ia neg«ni»torii din Bramov, mi nei din Pelersbsrg toate ama s»nt de ksnoskste ka mi în Triest mi Veneţia. Limba franjjozeaski» este limba konversagiei mi de modi», iarb nea nemjieaski» mi nea en-glezeaski, smit limbile mtiinnelor. Ama dar aneste limbi as interesul lor, nentr» aneea se silesk streinii a le invita. Kontele Slefan Sz&tsânyi este nel d’i>ntîm, kare în limba bngsreaski» a skris o kar-te s»bt titlsl Ilitel, Credit, kare noate si» se ziki, karte înviaţi», kare nenLrr, an cea nsmai deki>t ş’a urefi»kb( ne nemţie, mi in sksrt'b vreme de dosi, ori s’a fi-
înmii, mi negremit se va nrefaie mi ne Franjjozie, noate mi ne alte limbi. — Bine ar fi kimdoare nine ar trâdsue aneasli» karte ne românie. Aneasta ar fi sn lskrs nenre-Ji»it iienlir, nobleţea jj'brei ronvi,-nemti mi a Moldovei, kare ks ati-ta ar folosi mai înalt ks k'bt ki> a-nesl kavaler esle mi in nersoani, kanoskat în auesle Prinninatari. Ivs slove kiriliuemli skri» Ramii mi ka acestea a skris vesti tal a-nela Istoriograf Karasini Istoria Rusiei, mi totami, înki> ssbtslam-nrb s’a nref'Jbkatnemjjemtemi fran-nozeinte. De ar skrie nineva istoria fti>rii roiirLiiemti mi aneea a Moldovei ama nrekam a skris a-nesla, mi na nrekam a skris'o nla-giaral Fotino, an om ka total A-nalfavitos, negremit mi aneia s’ar nrefane în alte limbi. — Ama dar na literile kirilinemti sânt nri-nina de streinii na invajji, limba noastrb, ni aneea, ki> nirn, akam na am skris nimika, kare si/i intereseze, bati»r krb nini ama na a-vem mare nrinirii» de a ne jelai. Marele anela filolog Vater din Koe-nigsberg în Prusia, Kanitar în Vie-na. Benigni în Sibii», bxrbajii vestici în mtiinjib, a» invitat anea-strb limbb, noate namai nenţra'fra-masenea ei. Dar noi fi mi aljjii, ne kare ea na’i kanosk nini ki/i mtia. — Cel mai tare kavînt, la kare ka la o ângiri, aleargă Patronii ortografiei lalino-romxnemli este adiki,; ncnlr» ne noi Ronn>-
(308)
nii, karii ne tragem din Romani srb ns nriimim li teri le latineiuti, kurnd ns nsmai Italienii, Francezii, Hisnanii mi Portsgezii, kari ian, din Romani sînt irbsksjii, darin-ssrni nemţii, mi Englezii, karii m a» ni ui o amestekare ks Romanii, fiind ks totsl de alt soiH de naijii, inki» as uriimit litterile la-tinemti. Priuina nentrs kare Italienii , Francezii, Hisnanii, a» uriimit litierele 1 aţinem ti este, k b la aueste najjii ns s’a rsut ksrssl skrierii ks litterele latineiuti ka la noi; iar krbt nentrs Neinui mi Englesi nriuina este, krb aueste nanii nriimind legea kreiutineas-IvT> nrin Hreojiimea Romei, a» fost silişi ks aueea a nriimi mi literile latineuiti, ks kare trxia aueinreogi. ’Soarta noastre a fost ks tot»] alta Koloniile Romanilor, kare a» fost amezate în Dania, din kare noi ne tragem, dsm, o S8tT> meante-:zeui de am dela amezarea lor, as fost ks tot»l desirbrjjile de Romani mi venite s»bt alte nanii barbare, ssbt a ki>ror stoiinire a» m>rLsit literile strxmomemti, iui ks m->rLsirea andora as înue-«st mi strikarea limbei. — Alta» nriuinu» este, ku> Romanii nreksm mi alte nanii, kare era mai anroa-ne de Patriarxsl Ronstantinono-lslsi, a8 nriimit religia dsm> obi-ueisl R'bS'britslsi, ama dar as fost silijji, ka st> nriimeask'b mi litterele greuemli, kare se întrebsinna akolo, sas alte litere dsiib uele
greuemti kroite, kare S8nt uele kiriliuemti. — Lingi» toate auestea Romanii as avst auea norouire, krb ei in alfabet»! kiriliuesk as a-(lat 8U alfabet mai bogat mi mai bine alk'btsit dam» gl'bssirile kare le are limba noastre, de ksm as aliat alte nanii in alfabet»! la-tinesk. Adevărat krb Italienii 'mi as frbksi din literile latineuiti o ortografie mslt simnli» iui nrea mslt nolrivit'n limbei lor, însri> auemtia ns as lvbkst, ksm fak natronii or-lografici latino-ronvbnemti ka altmintrelea si, skrie mi altmintrelea srb nronsnjiie, mui ka oliteri»s'L aibi> uinui sas mease tonsri. De-snre ortografia frannozeaski, mi englezcasku, niui ki> vreas a gn>i, nentr» ki> mai nefilosofemti ortografii niui ku> not altele a fi; nreksm înssmi ei vid, mi ksnosk a-ueasta, ui; bsksromiar vreasi>ska-ue de auest jsg; dar ns not. Este vre sn semn de tilosofie într’o astfel de ortografie, în kare o silaba sas sn ksvint s’ar nstea skrie ks trei litiere, im. svo, st, se skrie k& meante cheveaux kai ? m. u. întreabă, ki>ni rntis vorbi angli-uemte din aueia karii rntis limba aueasta dsirt uele mai stiînse regsli sas ortografii ? nrea nsjjini; nriuina e, ku, altmintrelea skris, mi altmintrelea nronsnnT»; iar nentrs ki, fale ama, e nriuina ki> aueste limbi as ks mslt mai mslte tonsrf de, kht literele latineuiti se aflu». Aueast'b tilosofie, kare nox
ar trebui să ne tie sure lasciv, de a nronunga nrekum se skrie, st» află numai în ortografia noastrL ku litiere kiriliuemti. Lambert în kartea kare a numit’o Organon, ziue kă în limba nemţi,easkă ku mult mai urnite tonuri se află de kăt litere laiinemti.— Schloszer 1) anei mare istoriograf iui kritiknu se noate destul nekăji ne najjia sa nea nemjieaskă kare, zi ne el, kă dună ne atîlea maeştrii înalte a aflat, nu a nutut să'mi afle un m mi un u, ui este siliţi uea din tîiu să o sicrie ku trei litere sch, mi uea de pe urmă ku natru litiere tsch. — De aiui noate vedea ori uine, kă litterile latinemti fără oare-kare adaos nu sunt de a-juns nentru lie-ue limbi, mi neutru a noastră ku atîta mai nujjin. Dar eu văd un karakter deosebit in Najiia noastră de a nriimi ne grumajii si>i ori ue jug, kare njui legile firei, niui kanoanele Jbiseri-uemti, niui uele nolitiuemti nu ni’l norunuesk numai din nriuină kă auel jug se afli, mi la aljjii.
Ku un kuvînt noi sîntem înkă nrunui, ne nlaue subt tutorat. Noă ne e frikă a afla ue-va mai bun mi mai notrivit firei de kăt alttii.
Auestea sunt kuvintele mele, Domnule Redaktor, kare le am în kontra ortografiei latino - romă-nemti nînă akuma kunoskute, der 1
nu in notriva litterilor, kare nu-tem mi trebue ku înjţjeleiiuiune să le întrebuinţăm nu nentru ku, sînt strumomemti, ui neutru kă sînt mai ikonomiuemli mi ku mult mai frumoase dekăl uele kiriliuemti. — Dar kum si, le întrebuinţăm? Ama nrekuin iioflemte drentul kuvînt, adikă liemte-kare litieră să aibă tonul s'LU deosebit un nestrămu-tat; iar unde nu ne vor ajunge a-ueste littere, si» întrebuinţăm din uele kiriliuemti nînă atunui nînă kănd un gramatik de un gust mai bun ne va laue alte semne sau litiere în lokul auestor îmnrumutate, mai notrivite uelor latinemti. A-kum Domnul meu, daka vei avea uuţintikă nauienţie ku mine, voi» să’ţi a rut ideea mea desnre ortografia latino-romăneaskă. I. La aueastă ortografie sunt numai următoarei e littere de linsă : A, Bt C, D, E, F, G, H, I, L, M, N, O, P, R, S, T, E, Z, J, V. — II. Din auestea sunt konsonante: B, C, D, F, G, H, L, M, N, P, R, S, T, Z, J, V, iară vokale A> E, 1, O, U, lingă kare se mai a-daogi, trei nrekum: e [fără nunkt t, a mi — III. a, e, i, o, u, se nronunţă ka la latini, iar e fără nunkt ka «fej a, se nronunţă ka mi nînă akuma. IV. bt d, j, h, 1, m, n, r, v, se nronun-ţă ka la latini fără de niui o deosebire.—V. C, înainte de 6, e,i, se nronunţă ka u dună kinul Italienilor; im. c&rb, uerb, cerpeia
(1) In Nestore.
uernem, cina, 'îirtă; lai* ka.ml ar fi de trebsinftă kn înaintea anesior vokale să se nron?;njje ka k, al^rmi adăogăm li'rig'x» el, nreksm fak mi Italienii, »n h; nu. ch6m, kem, che6, kee. chip, kin. C, înainte de a, o, u, t>, î, mi înaintea kon-sonantelor mi Ia sfîrmit s^riă ka k; nn. cap, kan; corn,- korn; culme, kalmc , cărare , ki»rare ; cîrma, kîrma; iar kăncl e de trebuinţă ka înaintea anestor vokale, sri> se nronsnjie ka n, aţinui înaintea a-nestor vokale nsnem »n i, nn. cias, nas, ciocan, nokan m. a. — VI. G, înainte de 6, e, i, S8m> ka y (hiivu kinsl Italienilor; nn. gem, geam, gcm6m, gemem, ginere, ginere; iar kănd trebse înaintea a-nestor vokale a se nronsnjja g nel kirilinesk, atsnni' adn^ogăin sn h; nn. ghem, ghem, ghinip, ghimn m. n. G, Înainte de a, o, u, ă, î, ssnăkag; nn. Gavrila, Gavrila. gura, gara, Goshtimb, gomtini», găină, găină, gît, gît. VII. sh ssivl mi se uronsnjjă nretstinde-. nea ka in; nn. shede meade, she mea. VIII. Z, se nrontuisă nrels-tindenea ka jj sas ka z la Italieni ; .nn. ziza, jiijia, ital. zizza, IX. j san7> ka jk dam» k»m ssnă mi se nron*snjjă mi la Francezi; nn. jidov, jidov. Joi, joi, jude, j«de.— X. in loksl Isi Z nuiii ne z nel vekifc, mi vreaii să’i daH forma l«i Z întors z nn. zidire, zidire, zile, zile, zori, zori m.a. Aneasta este, Domnsle, ortografia mea kr, lilte-
rile sifndnoiueiiiti, intokmită ne zene regali foarte simiile, în kare fie-kare litiere afarx> de c, g, are lontîl S7>» deosebit mi nestrămutat, dar mi anele dosă liltere ama de regalat mi simnls se msti», kăt m not nini o greutate a urininsi, ki> atri>ta mai mult, nenlns kă a-nestea mi la Italieni st m«tă. Inkăt nentrs nele do7, vokale ă, i, kare k« drerit kavînt se află în aneastă ortografie, mi kare n« not să răinie din limba noastră făn> strikarea ei, nrea nfcjiiriă grijă am, kă doar nenlrs auestea m> ar vrea nine-va a invăjsa limba noastră, nenlrx kă mai lesne este a învăţa do^ă semne nsoi dekăt o s&tă de regsli. Facilius addiscam duo sig-na nova, quam centum regulas de valore variabili ve terum, z i n e s n filosof vestii. (1)
Mai m»lt am a skrie, desnre nele ne de mai-zeni de ani msljii in mslte kin&ri a« skris, mi noate kă aţinea ani vor trene nînă să vor ani ds1 srile. Atn>ta m’am b«-ksra, daka kăt de kăt ar nlănca aneste idei ale mele la iubitorii ortografiei latino-roniăneuiti, mi mai ales D. T. kare ’&i ai ales anei skon nobil a da la lamim» kî> aneste littere anea Icklsrb nentrs dame, snre kare skon nu not din de-stsl a te îndemna. — Domniile re-daktor, ka să te învingi oare-ktsm
({) Retiexiones in Responsum Recens. Vicnensis Pestini I8t5, pag. 32.
desnre kroilsra anestei ortografii latino-romimemti, kare es în ns-jjine regali o am konrins, vrcafc, mi noftesk. ka sn nrodiskt a 1 mes, înli>is mi înti>i» si, se înbrane in anost vemmînt no& mi neobininsit» ka de ar fi vre o gremeali, într’in“ s»l, si» am o» mi nei m>sk»jii din mintea mea a ni,&i mi a ssfcri r«-minea, mi n» aljiii. Pentr» anoea 'gi trimit ki>te-va verssri. kare le am tradss din Eklogele sa» kimte-nele nele m>storemti ale vestit»l»i Virgilie, deosebit din ki,ntek»I I., ka si» le tim»remti k» aneasti» ortografie, ka »n ]»kr« de urobi». Dar, ka si> vazi* nei învn>uajxî ai nomtri ki,t se noate anronia nine-ya tn limba noastre» de original»!
latinesk, vrea» ka anele stix»ri mi în original si» se tini»reaski>, de »nde de odăii» se va vedea mi di-ferin&a ortografiei. Ungi» anestea se vor ali»t»ra tot anele stixsri sa» versori traduse frangozemte ;de »n a»lor francez. — De aini iar vom nr.lea j»deda, kare limbi» se anro-nie mai k» înlesnire de original; nea franjiozeaski», kare msljji o &in de nea mai frumoasi», nea mai delikati», mi nea mai bogaţi» limbi,, sa» a noastre,, ne kare o n»-rnesk si>raki>, strîmtorati», mi n»-&in de n» o zik barbari,. M»lt m’-aui b»k»ra, ki,nd am a»zi j»de-kata »n»i litterator înviat mi neinteresat ; desnre anost l»kr». — Iati> latinemte ama srmeazi» ;
Meijbacus^
Tityre, tu patulae reeubans sub tegmine fagi Sylvestrem tenui Musam meditaris avena.
Nos patriae fines, et duleia linquimus arva,
Nos patriam fugimus ; tu, Tityre lentus in umbra Formosam resonare doces Amaryllida silvas.
7	R o m rh ri e iii t e.
Mklebeu.
Supt ramuri d6 fag li»zit6, Titire te odihneshti, Resunind ca litiera dulci cîntece pi»storeshti,
Noi patria am h>sat shi dulcea si»mîni>tun>,
Noi de patrie fugim ; tu, supt umbra cînzi din guri* Linishtit shi fi»ri> griji*; podurile celi tufoas'b Invxzind cum se resune p’ Amarila cea lrumoasi».
F r a n jj o z e ui t e.
Melibee.
Quoi! mollement coucli6 sous la voute d’un h(Hre, Tu cherches des accords sur la flCile champfctre.
Tilyre, nnus, li61as ! indigi^ement proscrits,
Loin dc nos champs heureux, loin de ces bords chfe.ris ]Nous fuyons; tu peux seul, eu repos sous Pombrage. Du nom d’Amaryllis enchanter ce boc-age (j)
Iată aini Domnule, o mumă Ies i două fete ale ei, kare vorbemte mi I kăntă tie-kare dună lokul nani le- j rii, mi kin^i krein terii, kare i s’a dat; inbrăkată lieiiito-kare în nor-iul său nel mai notrivit. Mult îmi nare rn»u kă ka anost nrilej na am nutut ka st» înfăţimez mi nele-lalte trei fete ale anestei mame, kare se afli» în Italia, Snania mi Portugalia, ka st» fakă o familie, ini st» kănte îmnream», ne e mai nuţin, anost ki>ntek, kare’lauîn-nenat dela kan nîn’ Ia kălkîiu. Iară akam desnre aneasta fie destul. Ka alt nrilej voia însemna ne-va mi desnre ortografia ku litterilc kirilinemti kare, mi nînT» atunni răinîiu, al Domniitale
Mult nreţuitoriu P.
LITTERATURA.
Domnului Redaktorului FOIEI LITTERARE
DIN BRAŞOV
Domnule- Redaktor!
In NN* 18, 20 mi 21 a nreţio-sci foia 1). Talie ni s’a îram»rtăiiiit
disertaţia D-lui. P. resboitoare nelor neafc skris a adonta iarromî-nii lilterile strrbinomeuiti, numin-dui: «Patroni ai ortografiei Latino-romînemti.»
Pe mine, Domnule, nu m’a în-vredninit Dumnezeu, sau ka st» zik mai bine, m’a miluit Dumnezeu ka st» nu fiu na tronul nimului. E8 nu niT» skol a na trona ortografia latino-romăneaskă. dar dintr’un simtiment. de a’mi snune m»rerea kurat deklar kă ’mi e drag Kuvîn-tul mi îmi nlaue Frumosul; IVbtuni rea niT, întunekrb mi Uritul îmi adune skirbă.
D. P. în toată disertaţia sa des-VT»lemte o gîndire nătrunzătoare mi fane nimte nemeturi vrednine de filosofia veakului nostru. Vă-zind kugetul Dlui mi metodul ne ia snre nernetarea adevărului kutez iui eu a’mi da m»rerile, mi fără a resboi ne ale Dlui, k« anelami metod kare totd’auna ’mi a nlăkut, voiu dovedi noate kă limba roniăneaskă in firea ei, nu se noate skrie ku alte litiere ka să semene limbă kultivată, limbă o-meneaskă, de kăt ku litterile stră-momemti, uînă kn»nd va avea tinii mi vokabularul ne are nel nuţin în zioa de astăzi. Ku voiea dumi-tale, însă, Domnule Redaktor, mi
(1) Delille-
(3 1 3)
a tutui or Romanilor, nărerile mele, mă rog st, nu fie lisate drent Patronism, nentru kă ar fi o mare donkiinonadă, daka un lukru ne se anără de sine din firea lui, st> ne skulăm noi ne nu suntem în stare a neam>ra îniuine mi st, zinem kă am,rT,nd anei lukru atăt de tare, am dobindit viktoria. Pe h>ngT» a--nestea, Domnul meu, nismele de natron mi de nrotektor de arte mi de d’alte astea ’mi este foarte urît, kăni mai tot d’auna a văzut lumea Îvt, se dă la nei mai mari niarlatani mi de nei mai mari nerozi. Voiis inneae dar traktajxia dela întrebările următoare:
1°. Ce este skrierea ? (dar o definiţie dreantă)
®. Ce este ortografia (dar o definiţie filosofikă din zilele noastre; să lăsăm la o narte iirejudijjele grămniă-tinilor)
3°. Ce sisnt Romînii? mi daka sunt un nonol venit în Dania selbatik din sînul na tarei, sau au venit dintr’o isar-iă oare-kare kis legi, ku datine, ku arte mi maeştrii liihI ?
4°. Ce limbă au ei?
5°. Romănii sunt mai veki , sau litterile kiriline ?
Kăte-va întrebări au resnun-sul în sine, sak au resmsns nen-tru dănsele Kantemirii, Maiorii, ,Sinkaii, mi resnunde în toate zilele limba Romănii or mi datine-le lor.
Pină să amtent resnunsul la întrebarea l-a mi a 2-a. vom inner-kâ mi eu a da o definiţie fie-kăruia objet. De nis va ii întreagă defini-jxia mea, atătmai răfc nentris mine; nentru kă hcI kare o va fane mai eksaktă, anelava da mi mai misltă nutere mi adevăr nărerilor mele.
I. Skrierea este arta d’a ne înţelege nrin semne nriimite kis oamenii ne nu sisnt de faj|ă mi kari kisnosk semnele anelea.
II Ortografia este arta de a skrie drent, dună oare-kare regisle nriimite de drentul kisvînt mi disnă însumirile unei limbe, în kăt uei kari nis sisnt de fajjă să înţeleagă însumi aneea Hekugetăm mi înţelegem noi kăiid skriem.
Adikă Skrierea mi Ortografia trebuie să fakă anelami efekt ne fa ne mi ik canele unui zugrav, kare atunni sunt bune kănd seamănă ku originalul sau ku natura. Nu ni ane nimului kalul zugravului ne seamănă ku katirul, nini leul ne seamănă ku kîinele, ni ni omul ne seamănă ku orangutanul, mi din motivă.
Asemenea dar nu nlane nini skriitorul kare vrăndsăzikă «vom fa ne» skrie: o mu fane mi lumea înţelege kă omul fane vrănd să zikă: ne am dus, skrie sau n’am dus ne seamănă ku: nu a in dus, sau neam ne va să zikă n a u i e sau f a m i 1 i e sau s o i u dus e; kare vrănd să zikă: N e-gri mei. s k r i e : n e g r i m b
PERIODUL L
,3.1
e i mi cel kare n« e de fagi, înţelege noi de oaie negri. inel;
D. P. zice ki> tot lokro, filoso-femte sao omeneuite trebuie st/ini aibi, nomele si>î5 în toati, vremea ini în tot lokol : o m a si» fie o m i» iui deskid'L-se de ori onde se va deskide, iar si, no semene ko ki,-
vesk la toate naţiile si» aibi> tot o formi,, de ini ao tot on son sao an sonet.
Adiki» voia st» zik ki> la kreajjia lomei, între fiinţele ne a fi,kot bonol Domnezeo, nici nrin ni>dori nici ne monţi, nici ne alt undeva na s'ao aflat litterile A, B. C,... ka
^iola Arieldnoloi kare akom este j si» vie ne urmi» alde Moin Adam tocmi,, akom n'tl’Liie, akom masi>, j si> le boteze mi ne ele mi si, le
akom nahar. Prea drent, mi nrea ko kovînt.
Zice asemenea, foarte ko ghidi re, ki» oamenii i>nti,io 'mi ao aflat limba mi ne ormi» semnele skrierii.
Dar kind ao încenot oamenii a vorbi n’ais fi>k»t alta, de ki>t 'mi ao arătat ideile sat$ ceea ne se gândea nrin sonete gli>soite, adi-ki> fie ki>roia lokro mi idei 'ia dat ki»te on nome. Pe ormi,, nrin vorbire dohol omenesk a mers mai denarte, mi a notot afla snre a se înţelege mi ko cei ne no sunt de faţi,» inventând semnele ne a-ri>ta ideile, mi mai ne ormi, sim-nlifikimd sao înlesnind lokro, ao aflat semne ka st» arate nomai sonetele sao glasurile ne face cine-va ki»nd vorbeinte, adiH ao aflat aceea ce nomim littere. Ama dar littera A în originea sa no e-ste ka o idee ci om semn nrin învoire a se face ama: (A) al ideei sonoloi A-a, mi ne ormi, viceversa. Asemenea mi cele lalte littere sont nimte semne nrin învoire, ini de aceea no se notri-
nomeaski, a, bey ce.. De ar fi fost ama, attonci ar notea cine-va zice ki> be este nomele loi 6, mi i n silo n al loi y, mi no treboie si> mai fie alt ceva de krtt ceea ce sont mi se» aibi» soneto! ce ao la toate nonoarele, nrekom este ana la toa-te naţiile ani, iar no vin, mi kalol kal iar no boo; ci vedem din notrivi, ki> acestea sont nimte semne nrin învoire a ki>rora forme, sao.figori,’ alt-fel se nrononţie la onii mi alt-fei la alţii: forma sao figora P, Grecii o nomesk ro mi eoronenii lojii pe; ne C Nemţii îl nrononcie se, Italienii ce; mi Francezii se; în fie-kare limbi, a loat o deosebiţi, nrononţie mcl:
Fie-kare nonol nrimitiv ki>nd a ince notsao ki»nd a vrot si/rni întro-doki» arta skrierii, mi si, nriimea-ski» a skrie ko littere a cercetat ki>te felori de sonori ao in limbi, ini fie-ki»roi 'ia dat ki»te on semn sao nrin învoire sao nrin îmnromo-tare. Grecii viind Ia aceasti» tre-boinţi» 'ini ao îmnlinit nîni, in-celledin ornrfc skonol ko 241itle-
vt. Romanii asemenea, ksm iui toate nele lalte nonoare.
Innenănd oamenii a skrie ’mi as îmnărtăiuit ideile ; as înaintat artele mi indsslria, as emil astori, kare as format mi afc regslat limba, mi as făksl oare-kare enochă. Lskrsrile anoi sas a8 mers kre-skănd sas deskreskănd. Pildă să Is^m ne Greni mi ne Romani» KăZănd rensbline Grenilor ssbt âmnerisl Roman, mi de ani ssbt Yenegiani, Tsrni mnl : najjia s’a nrostil din veak in veak,limba li s’a mikmorat nentrs kă li s’as îmns-jiinat mi ksnomtinjjele; limba li s’a skimbat mi imnestriuat de vorbe mi ssnete barbare; kănjile însă ale momilor lor din noronire li s’as năstrat ama ksm as fost skrise ka sn monsrnent al slavei lor. Ksy toată barbaria în kare kăzsse-rb, as mtist srb ninsteaskă neea ne as făkst momii lor, mi tot d’as-na as zis kă limba momilor lor este mi mai mare mi mai dslne, mi mai nobili», mi mai nslernikă de kăt neea ie vorhia ei în zilele mi veaksrile nekazsrilor mi robiei. Nimslsi ns ’ia venit în gănd să mai îmbogrbjieaskrb, snsrkănd alfabetul kîs litiere eterogene. Ei zinea mi zile ănkă: e )i i, T r i n o 1 i& a mi alte mi nimslsi ns ’ia mai venit in gănd st» bage in alfabet ne zinea mi zik g e a n o m G e a-vel a mi n’afc mai năskonit'ne y zik: beims, Boneari, mi n’afc mai năskonit ne b mi ne 4; I
zik snii n m i h i in s, ternara, groma mi n’as mai năskonit ne ui.
Vedem kă între învăjiafti este neînvoire daka Romanii nei veki as nronsnjiial ne g.înainte de i si e, ghe sas \f î, mi ne c de ’las nronsn-liiat jje ori ne; mi Italienilor, uriimind kăruile dela momii lor, ns le as mai venit in gT»nd st» năs-koneassă alte semne nentrs ne mi ge.
Asfel deskimlvbri se fakla nonoli safc dsm» timiii mi loksri,sas din amesteksl ks alte nonoare sas din robie, dar nimeni ns voiemle ds-m> ne skam», ST»'uii mai noarte in frsnte nenetia robiei, mi st, se fă-leaski», ka ks o filosofie nsoă, ks grosolănia ne 'ia stăninil dsiiă ne as nerdst ori ne ssvenire nărinlea-skă. Kăndinnen nonolii a se dem-tenta, onerajiia sas fan'a aneea se zine de toată Ismea regenera* fiie, adikă kălkarea din nsos ne srmele strămomilor slăviri, mi lenădarea dsnă dănsele de tot ne mai are semne de rob, de nrost, de dobitonie, de selbatek.
Noi ne ssnlem? sn nonol nrimi-tiv mi selbatik, emit din sinsl na-tsrei, venit in Dania, întrebsin&at a ’mi fane legi mi obineisri mi a afla memtemsgsri snre imnlinirea trebsinjiei sas nimte koloriii venite ks limba noastră, ks obineisri-le noastre, ks legile noastre, ks meinteiusgsrile ksnoskste ? La a-neaslă întrebare mi nei kari aB de-
(316)
skurkat adevărul uji a# arătat ne Romăn Roman în vijelia întîm-nlărilor mi mui desfigurat, mi cei kari ne a# noroklit ku felurimi de nume mi origini sokotesk kă se învoiesk a zice kă Romanii sunt nimte urmarni ai îsnei naţii oare-kare kunoskuteîn lume, iar nu emiţi din sinul naturei mi siliţi de sine a’mi face in riarte limba mi obiceiurile sale.
Nimini nu noate tăgădui cel nu ţin kă limba roniăneaskă ţine de Latina, sa# Latina de dănsa kăt Sine mi Italiana, Francesa, Sna-niola, Porlugesa. Nici un Romăn iar nu tăgăduiemte din firea tu-krului mi dună mărturia altora (ku ţoale kă aceasta se vede mi fără mărturie) nu tăgăduiemîe zik kc» Romînii a# skris o date, ku lit-terile ku kare a# venit dela Roma aci; nenlru kă ne vremea aceea ănkă nu era aflate slovele kiri-liane.
Dar oare, nim» se aflare» aceste slove kiriliane'atăt de norocite nentru Romani, nrin kare a# înaintat ei atăta mi s’au făkut kunosku-ţr lumii, aceste slove nline de filo-sofie, năstratu’mi-a# ei (Romanii) nronunţia kurata» întokmai ka Vir-giliu îiii Cicero, mi de o data» ince-uură să îiiaskă şri> ăăiâskă mi Să mimiiaskă, sa# aceasta» îngro-mare au adus'o veakurile încet ku încet, sa# kă a venit ku dri»nsa din nrovinţiile Romane ? Attunci dară kum skria ku litterile romane mi akum să nu skrie?
Citind disertaţia Dlui P. Pînă. se» ajung la No 2 L al foii Litterare* eu nu vedeam în dumnealui de kăt un slav în toata» nuterea termenului kare noate nentru felurimi de nrîcini se silemte a adeveri devine» kurata» ni»nastea ce a# nus'o Romanilor întîmnlările a skrie ku slove ce nu sunt alle lor mi kare stau limbei, după zisa de ob-mte, ka nuka în m»rete. Mi se nă-rea sermanii Romani întokmai ka nimte nevinovaţi m»m»stuiţi ce no ar ti» feari» mi kăturni de atâtea veakuri mi vine akum un avokat st» dovedeaskc» kă nevinovaţii sunt adevărat vinovaţi, mi kă fearele ce le noarta» li se kuvin nentru tot d'auna mi T»nkT» le mi rnade bine ku densele. Pe urme, văzui# kă toate» vorba a fost numai nentru e», j;,ţ, mi m. Mai resuflaiu atunci niţel mi 'mi făkui# krucea ; nentru ke» Doamne feremte de m»naste! A-ceasta skrisoare, 'ţi o trimeţ, Domnule Redaklor, întokmai dune» kum am skris’o, fT»re» a mai skim-ba nimik dintr’e»nsa. Adikă trentat kum citeam foaieaD. Talie. Ama mi ne»mam ku însemnările; mi fiind kă D. P. face deslegarea tok-mai la N° 21, de aceea sokotesk kă nu mă va osîndi daka am luat voie a mă îmnrotivi la unele loku-ri, la kare mi dumnealui însumi nu se învoiemte ku sine, jude-kănd dună cele ce se vădu în N* 21. Kăt va fi vorba numai de ă, ţ iui ui. Luănd iar de rea-
(317)
&ătn metod»! DI»i, kare, k»m zisei^, tot d'a»na 'mi a nlăk»t, vom ajsnge noate a ne învoi întrs toate ini a fi b»ni nrieteni ini frajji.
Să vedem mai întâia daka acestea s»nt nimte s»nele sa» glas»ri nrimitive nreksma, e, i, o, u, sa» ssnt nimte effekte ale barbariei mi nrovinnialism»l»i? dar kare limbi, n’are nrovinjiialismi? mi nini »n a»tor n» s’a gândit d»nă k»m mai ziserăm st, imnestri^eze alfabet»!.
D. P. Prii menite ne c înainte de e mi i să se-niteaskă ne, mi ne g înainte de e mi i si, se-niteaskă iyz ; mi nrea bine fane, kă ama lak lojii oamenii karii văd kă este tot anea litieră modifikală» Adela, skriind fac-u, skrie mi facc-i fac-e; skriind fug-u, skrie mi fug-i fug-e\ Pentr» ki> se vede kă este tot anea idee anlikată ne nersoane kare se araţi, k» u, i, e, Pentr» ne i>nsi> kănd skrie ne fak fac-u; n»i nlane a skrie mi ne fineam făceam? nentr» ne kănd Romanii nei mai m»ljji skri# ne.întrare, intrare, st» n» skriem mi noi intrare ni intrare? DakaD.'P. ne b a t il skrie bat-u, nentr» ne ne ba u i si,'! skrie baz-i, mi n» baţ-i kare este tot anea idee anlikată la ner-soana a doa, k»m skrie mi ne fug-u fug-i ? tot anest k»vînt este nen' tr» las 1 a iii i, a’l skrie nine-va lasu laşi, mi nentr» nack, tiAijji naijje a’l skrie: nasc-u,nasc-i nasc-e mul.
Adikă voi» st> zik kă k» okisl k» kare se »iti, la fac-u fac i, fug-u fug-i, nentr» ne n» se »iti> mi la bat-u, bat-i; las-u, las-i; Iau-d-u lau-di; nasc-u nrnc-i nasc-e; nentr» ne g, mi c, să fie kănd nă-lărie, ki»nd nabar, mi t, s, d, sc, ste, n» fie? sa# mai bine, nentr» ne g nu c sVmi m.streze nat»ra mi, t, s, d, .sc, si, fie osîndite »nei kon-venjjii din kauriui» a n» se mai ksnoamte aneea ne s»nt mi k» adevărat să fie kăiid îiălărie ki,nd nabar?
Băgarea de seamă ne fane I). P. as»nra litierelor (kare n» s»nt de kăt nimte semne nrin învoire a le s»netelor, mi kare ori k»m vor fi făk»le tot treb»ie să le în-vejje nr»nk»l, kănd i se da# nentr» ăn tăia dată in niănă, nentr» kă ne jj skriind»'! z iar n» ţ, n’are în sine fermele a se învăţa de sine, ) băgarea de seamă, zik, ne fane as»nra litierelor kă n» tre-b»ie să fie kănd k»nniă kănd nălărie, kănd masă kănd n a h a r, mi k» toate aneste se întăiunlă, d»nă k»m zisei», să fie kăte o dată iirek»m P, C, mi Y, e» k»tez să o fak as»nra ideilor ins»mi, ka tonor.»l să n» fie kănd tonor kănd sâni,, kănd bardă kănd sfredel. ,Si 0-m»l să n» fie kănd om, kănd mai-m»jiă, lmid v»lnoi#, kănd . . . Damneze# mai iulie ne.
Dalta fie kare idee trebaie să aibă »n n»me ănsami al să» iu-
(318;
ir o limbi ksltivati, mi daka skrie-rea este arta de a ne înţelege ko Mei Me m sont de faţi adi' ki a faMO nimte semne ale ideilor mi fie-Me idee si’uii aibT» semnal nentre tot d’aona: skonol skrieri ataiiMi este ko desivlnnire îmnli-nitkind skriind tac-u voia skrie Ia al ti hnnregiorare tăcere; iar no o daţi TAR mi alţi daţi tz m-e p e. Cine] mai konoamte koana ideei? sat mi de o konoa-mte, aneasla no este dator skrierii Mi glisoirei. Pentro ki TAR mai moli se anronrie de TABARE-RE de kit de TAC-ERE, în kitnen-tro slovele ko kare este skris; mi aMeasti filosofiesontem datori slovelor kiriiiene. Ortografia este dreanti skriere mi skriind o daţi tako mi al li daţi tiMerea-Measli skriere no se kiami ortografie. ,Si Rominii nini o daţi m vor lintea skrie drent ko slove Me no soni ale lor niMi aflate nen-Iro trebuinţa lor. Skrierea dreanti nentro Rommi este nomai kind vor skrie ko litierele lor nronrie, ale momilor lor.
Daka skrierea, dom kom zise-rim, esteon fel de zogrivie nrin invoiali Meea Me faMe on niktor zogrivind on omt, kalR, bot mMl : aneea faMe mi skriitorol skriind Ijlterile o, m, t, la on lok om?
mi litterile k, a, 1, t, la on lok ka 18 ijjhI !
Fikind aneesti asseminare între skriere mi zognvie, Ortografia esle arta de a nizi în tot d'aona, ka si zik a im, fisio-nomia ideilor.
Un zograv, fikind kinol loi Petro, atonni zinem ki e mernter kind kinol seamim ko Petre ; mi iar, daka Mine-va ii va norenMi si faki doi sat; mai molţi Petri ne a-Melam tabel, sat ne Petre, de on-de era în nosiţie verlikali mi falii în fa.ţi si'l faki în nrofil mi în oare-kare alţi nosiţie, el trebuie si ormeze komandirii Me i s'a fikot; n’are Inşi mi drentol ncn-tre ki a skimbatsat a îmmolţit ne Petre, sii skimbe mi fisionomia a semmâ ka Pa vel.
Si zinem dar ki sobstanlivii mi adjektivii skrimi în kazol nominativ -singurel se aseamim ko kinol Me faMe on zograv în nosiţie ver-tikali, mi verbii k'imd soni în infinitiv satin limnol nrescnl al in-dikativoloi, nersoana mtiiea, asemenea. Si loim kiţivasobstanlivi, adjektivi mi verbi a'i skrie ko slove mi ai skrie mi kolittere în nome-re mi în timni, ka si vedem kare mijlok korresnonde ko skonol skrierii mi ortografiei? kare mijlok nistreazi fisonomia ideilor?
Sabstanlivi iui Adjektivi
Fr2r-fc	fra-gi	Frag-u		îrag-i
Mik-fc	min-i	Mic-u		mic-i
Nerod-8	neroz-i	Nerod-u		nerod-i
Framos-8	fn$mom-i	Frumos-u		frumoş-i
Poet-s	noeg-i	Poet-u		poeţ-i
Romanesk-K	romaneint-i	Roraanesc-u		romanesc-t
Mir-8	mer-i	Mer-u		mer-i
Mi te	se	Me	te	se
Me»	SIS	Meu	t.Su	s8u.
V erb i
Tak-fc	ta'i -i	tan-e	Tac-u	tac-i	tac-e
Tiu-ea m	tik-sit5	ttk-iit	Tăc-eam	tăc-uiu	tac-ut.
- C'c*> C	fag-*	f«g-e	Fug-u	fug-i	fug-e
Lai;rî-s	la«z-i	latsd-i	Laud-u	laud-i	laud-â
Lisd-am	lisd-aits	l'B^sd-at	Lăud*am	lăud~aiu	lău d-a t
Bat-îs	baji-i	bat-e	Bal-u	bat-i	bat-e
Bit-eam	bit-sits	bit-at	Bat-eam	bat-uiu	bât-ul
Las-»	lam-i	la s-i»	Las-u	laş-i	las-ă
Nask-8	namt-i	namt-e	Nasc~u	nasc-i	nasc-e
Qri-nine noate vedea' ki>t este I de îvLir&steil Rom^nal k» slovele | mi kid litierele se vi>d krb ssnt mi I
i
a« fost nentns limba lîsi. Kx slo- | vele, dam» ne e nefasnosfast de nea. j muri, de fragii sin, anoi, niui o grxmatikrL ns’mi noate faue ka 1«-mea, niui o liUeratam, nini o a-semimare k« limba momilor sid k»m are Grefaşi Italianul mi algii* Togi îl vxd gros, neuionlit, mi negiob k^ 'mi sufere asfel de sar-nim>, asfel de haine nekroite ne dim^rl mi fa»faste intr’o vreme de barbarii ini nentns ni ui te noroade
mai selbaleue, kare aî/tl ns mtia ne va st> zikri> karlea mi litiera in lv7»t aftatonsl slovelor a fost silit st> le boteze mi st» nsio fie-kirncifa kide o însemnare ka st> se inli-irnreaskT» in kansl neior ne le atsd zikîndsle, b s k e, vede, g I a-go 1 uni: iar n?s be, ve, ge.
Urmează dar din eksemnlele din sus fabk» literele slrLinoinemti rm-tem st» ne skriem limba foarte k^s sk» milita le mi kiar de vom voi st» si ne nistrun mi aieasti nro-msngie strikatT. mi nrovinnialisati; dar ka si» skri ;m, ire-Inse si iim,-
Ii>ai nentns ki> skrierca ks slove mi ea se învârt, 115 se namte ni-ne-va k» dunsa; ama dar k»m in-V'bji'bm krh i> fane rb, st» invuiiiun odati, nentrs totd’asna kt, a fane t>, iui kri» este lot A, mo dif ika t; adiki» învT,jjT>m intr’aneeami vreme,4 feri» a l)T>ga de searn-T», iui a niti mi a filologă; asemenea îiivt,-ji'bm odati» mi nentrs totd'asna mi ne	î 6	ţ	d	ş
kT>	fak	& oa	u	z	iu
iui	ne	ge gi	ce	ci
krb	fak:	ge gi	ne	ni
Şi nenlr» aneslea n» trcbsesk regsli, ka, le invada, konilbl ki>nd învajjT» alfabetul. Şi mi se nare ka, mai lesne va invada ka, t fane îi, deki»l krb iaz (/&) fane sa,-rak»l konil! îi simn i»-z m'anoi el trebse sa>nileaska> mare filosofic ! -mi mare înlesnire ! mi mare laada, nelor ne le aS dat în snina-rea limbei romT»nemli !
Dot> semne avem st, nriimim s-n*l iienlra vokali ka st, le îngroa-me mi aiul nenins konsone ka sa> le siiaska». Cel d^ntans dana» mine este ţw) mi ne] d'al doilea (s). ă, 8, î, 6 mi ţ ks sedila, ne e sn fel de s. fane îi, d fane z; ş fane ka doi ss sărim; mi mai deslsmil se vi>d la vale. (1)
Eata, regalele generale fa>n, cks-nenjxie.
4) Typographia pe altern» neavi>nd litierele a, e, <5, a fost nevoita a se servi kn â, e, îy o, u. Akum în aneasla cdiuia, s’aw aniezal k«ni se k«vcniă.
1<>. ă mi 8 8 ka semnal anei la de* d’asanra sa» altei se nitesk lold’a-sna rb.
2°. î, â, 8, 6, kaanet semn safe altei se ni tem le x. 1)
3 o. C înainte de a o u î se nite-m te k, înainle de e mi i se ni tern le, ne, ni; iar ka,nd va trebai se se niteaska, k, atanni ia an h, kânr carm, co r t u, cina, ceru 1, c li i a r 11 mnl.
4o. g, asemenea; ga, go, ga se uitesk ga,go, ga; ge, gi, senitesk,
(1) a şi Ia început aveaaqueeaşi pronunţialie gutural8, şi deve-niă nasali înainte de mşi n. Se scria kac^, a8n& că şi kacx, a8~ nx, se scria k&na că şi se scriă (J)îahtxha\ că şi <J);kh-> TTbNZ. rn pentru micul seu 0-chiu rcpresentă şi pe a şi pe c şi pe o ; iar & representă pe A numai. Pronunţiaţia exclusiv nasalfi numai lui jr se delte forte târdiu prin ediliunile mai moderne; iar prin cancel-larii se servir8 mai des numai cu t,; şi Ja ka, şi la ka,nd. De quănd anse dela 1830 începu-i*8 şi din Nemţi a scrie roma-nesce; aquestia precum făcur8 pe serpe şi sdre de genere feminin (că serpe vminosă, sdre lumindsă) assemenea începurft a serie şi Rumîn, kîine, lingă,; que forţă pe străini şi pe copii a le pronunţia Rvmin, Mine, lingă.
ye, yi; iar re, r-i se skris glie ghi, ksm: gama, Gomora, gura; geru,	gemu, ginere; ghe-
mw, ghimpe.
5°. Sca, sco, seu, secitesk ska, sko, sks; sce, sd, se citesk ka iute, uiţi; ksm: scara, scobire, scutire, sdu, scerge, sas cuno-scu, cunosci, cunosce.
6\ 6 se uiteuite o dalii nentrs totd’auna oa.
7,:. d, ks sn semn oare-kare z.
8°. ş, ks sn semn m.
9°. ţ, asemenea &.
*0. Ks g se skrifc vorbe ka: faţă sogiu, soţi, pringiu safc pringipe ogget mcl.
11.	Ks d se skrifc toate vorbele ne a& în original sas re>de»cina ro-nrtneaske» aceaste» littenb: ke^eem-se, sânt streine nreksm: zodiacu, zodie, orizont, Zoroasstru, Zamfir, zărescu, zapis, zeTdsh în zadar: se skrifc ks z.
12.	J este jk.
Ekscenjţii ns not (i la aceasta» ortografie, deki>t de va fi ks nrii-mirea tstslor litterajjilor, vorbele dela vale sa» ns le skimonosim: ne ki> n d, k a r e, k a 1 i t a t e, ka, k a», ke» a i, k a» t, eki si» le skriem quând, quaret qualitate, quo, quoci, quâty equilibru, equivalent; Şi ne vorbele cine, acela, c e-1 a, auesta, c e s t a, c e, st» le skriem: quine, aquela, aquesla, que. Eksnenjiia ns e anevoie, iui konilslse denrinde a»nka> dela syl-labism ka.nd în va ai,, media ni ce-PERIOHUL l.
uite, nentrs ke tot ama învajXT> mi ne bske, az, ba kare ns e al momslsi S'I»8.
Aceaste ortografie koresnsnde ks definiţia ne ne am dat Skrierii mi Ortografiei, este lesnicioasa ori kersi Romi>n ce ns e învejţat res; lesnicioasa iar ki> ns e nimeni silit se înveţe latinemte ka se noate skrie limba sa, ori si> kas-te la diksionarsl latinesK; învoie-mte nerstele dialekte mi anronie ne ki>t este limba nriimitoare de anroniat de msma mi de ssrorile sale saR mai bine defiiikami de surorile sale. Atsnci încetează nricirea Romenslsi ks Moldoveanul de a skrie snsl: aszs, mi altsl: asds, nentrs ke amândoi skrifc au du mi nronsnjie ksm îi nlace; încetează nricirea între Romeno-Moldavmi Bene&ean, snsl zika»nd: rntiS, vorbemte, mi altsl: seis, vor-besce, nentrs ke atsnci kete trei skrits sciu, vorbesce mi nronsnjje fie-kare ksm îi nlace.	^
Ns Isa, Domnsl mefc, nenotri-virea ce gesesk a slovelor kiriliane nentrs limba noastre» ka o sri> assura lor; ele ssnt nimte semne, mi kend semnsl este întrebsinjjat se arate» o idee, trcbse se/i reks-noamtem folosinţa. Ama dar ka si» fie folositoare, trebse se fie la loksl lor mi st» îmnlineaske sko-nsl nentrs kare s’a£ aflat. Ele ssnt nrea bsne miiirea filosofice, e>nkri» nocis st» zik ke ks figsra lor cea frsmoasT» ssnt dc o filosofie nrea 13
(322)
‘ninikn., ln>ttnd ka Diogen nlin de noroifc la framssegele mi demer-tn>nianea lamii; sânt, zik, nrea filosofme, dar namai nenlra noroadele slave; mi nxrinlelc [tiril kind le a isvodit 1) ne aneste no-roade le a avat înaintea okilor. Noi am avat liiterile noastre, aflate de momii nointri ne trebainga limbei lor; mi daka mi limba noastră e mi ea ne-va, malt najjin, a-neea ne este, tot nrintr'aneste litiere se noate kanoamle ne este. Si daka e absard a da anei fenioare, kreskate în mijloka! natarei, hainele mamesei, sabjjiri ka jjîral mi kreskate înnetate, haine kare na se notrivesk ka di>nsa, sokotesk ki> este mi mai absard iara, anei fenioare frumoase kreskate tot în sînal natarei a’i da haine de oten-tofii, desnrajpte, largi, nîngorile nrin kare biata konila sx na se mai kanoaskn, ne este. Limba noastră na se noate vedea neea ne c-şte delrat nrin litterele momilor nomtri. Ea vrând sa zik a se na-ne tot lakral la lokal sw, ka anea-sta na arat ara, ni din nrotivn, ’mi e dragi, armonia mi folosinţa anelai lakra. Slovele kiriliane sânt asemenea de ninste mi folositoare, kn»nd vor fi la lokal lor, ka mi ne-
i) Nh le a inventat. Kyril; ni le a aflat de-jk în tfs în imneriwl Byzantin Aneste slove» kwm am mai zis, nw swnt o invenjjiT, naoi», ni vn araestek de litiere grene mi latine, kw adaos de kq.tf.-va ebrainc.
le grenemti ka mi nele romane. Na iuti» imsT, ne amestek mi ne baljokara s’ar nrininai k^nd ar laa Grenii ne nele kiriliane ka st, hui skrie limba lor nea slrikati», Romanii ne nele grenemti, mi slavii ne nele romanemti ! Damne-zea neritra aneea este mare, hi«-dal mi înkinal nentra kn, ori ne lakra ’i a frbkst ka skon mi’l a nas la lokal lai ka*sra seinkiee armonia; diavolul de aneea se zine vrajmam al neralai mi al omenirii, ki>ni toate lakrarile voiemte st, le skoajin> dela lokal lor. Cine lakreazn, ka skon, nine noate notrivi tot lakral la lokal lai, anela isbalemte, este haadat mi se bakara de ro lai osie-nelei sale ; Cine ns are skon, nine niirae nrin întanerek, se lasri» în voiea intimnl'arii a se îmninge mi însămi din lokal sn>a mi a trage darra sine mi tot ne intîlnemle, smalgînda’l din lokal resnektiv; anal ka anela în veni orbekeazn,, în veni e tik/alos, mi în veni are blestemai tatalor de kare se atinge. — Ama aa fakat Romanii ka îmbrajiimarea slovelor kiriliane, kam ar fi fi>kat Grenii kn>nd ar fi îmbrLjjimat slovele tarnemti kari aa mi ţ, mi n, mi Na e Întrebarea ani kn> neutra aneea na învajii, streinii limba noastra neutra kn, na e slirisn» ka littere lati-nemti; la aneasta mi. învoesk ka D. P.; ni este întrebarea: rider’ar nine-va de nebania Grenilor ki>nd I ’mi ar leirada litterele mi ar laa al-
tele? este Întrebarea sunt mai frumoase literele strămomeinti? sunt ele în stare ku doă semne sau ak-nente aflate să năstreze toată glăsuirea anostei limbi ne vorbim a-kum? Putea-va nrunkul ne va învăţa limba romăneaskă ku gra-matika ei mi ku aneste litiere stră-momemti, să înveţe mai lesne mi latineuile mi italieneuile...? Este întrebarea, kn» învăiiănd nine-va limbi, noate adune mai mult folos mi neamului său, mi limbei sale, mi mie însumi? nentru nesă mai băgăm neă, kăndâmie Imnli-nemte trebuinjja tot aneea, mi nentru ne iar ne î să’l fakă nine-va ^ kănd mi în origina lui mi dună fimtura lui se vede kă este lotanea litieră? kăni Romănul zine: «intrare mi intrare, nin kasă mi nin kasă kare este nrin, emind mi emind mnl.>' Este în sfirmit întrebarea kă fiind în veakul al XIX mi avînd filosofia ku kare ămblă D. P. să afle un ne, ne este iertat, făkănd analisea unui lukru mi a-
flănd elementele lui, să nu le nunem la lokul lor mi să zinem kă alb ei albu mi negru negru? Nu se noate kultiva o limbă, de nu îi vom da ne este al ei, de nu se va kuiă&i tot ne nu îi stă bine, mi de nu îi vom nune toate elementele la lokul lor; mi de nu vom avea limbă, nu nulern avea nini autori. Eu sint inkredinjjat kă însumi D. P. de mi ar fi skris nărerile sale în limba latineaskă sau în nea nemiieas-kă, era să le fi skris mai bine; mi aneasta de unde vine? de akolo vine nentru kă nu ne am invăjiat a ne găndi în limba noastră. Şi ka să ne fanem limbă, trebuesă ne o ner-lekiiionăm dună Filosofia veakului nostru.
In lokmai dună nilda D-Iui P. am nerkal mi cu a’ni trimite, Domnule Redaklor, o Iradukgie a ne-lor d’ăntăiu versuri ale Eneidei ku litiere strămomemti. Skonul meu n’a fost să dau o traduk^ie klasikă kăt să arăt anronierea anestor doă limbi.
Arma virumque cano Ti ojse qui primus ab,oris Italiam, fato profugus, Lavinia venit Liltora. Multum iile et terris jactatus et alto Vi superum, saevae memorem Junonis ob iram; Multa quoque et bel Io passus, dum conderet urbem Inferretque deos Latio: genus unde Latinum Albanique patres, atque allae moenia Romae.
Anim rAnlii si bărbatul que alungat de sorta Din câmpurile Troici el mai ânt^iu veniTa
(324)
Ş’a tras in Italia, p’al Laviniei ţermu.
Mult el preş te tfirrdmnri pre mari fu aruncat D’o mână mai înaltă, clin urra quea nestinsă Junonii nempăcate. Multe nevoi şi lupte A sufferit eroul pe quănd îşi lemeia Cetatea, ş’addusesse ai Laţiului dei,
De unde se şi trasse şi naţia latină,
Părinţi d’Albani, şi muri superbei 'naltei Romae.
Se mai a Luturi» 'Lnk'L mi aste doi, mini tradukjjii din italienemte: natru versori din oktava faimoasa a lui Tasso. K/Mitul III (Concilio infernale) kum mi kanjuonetta Iui Roii întitulata La Lontananza: la a-mbiidob s’a kbutat mai mult annroksimaji,ia.
Cliiama gli abitator’ dell’ ombre eterne II rauco suon della tartarea tromba.
Treman le spaziose atre caverne,
E l’aer cicco a quel romor rimbomba.
(Gerusalemme Librata, Canto iii,)
T r a du k u, i e.
Clviamă locuitorii eternelor umbre Raucul sunet tartarei tromba?.
Tremura spaţiosele negre caverne Şi orbul aer l’aquel uet resbumbă.
1TALIENESCE.
ROMANESCE.
La Lontananza. Canzonetta del Rolli.
Solitario bosco ombroso,
A te vien TafAito cor,
Per trovar qualche riposo Ncl silenzio e nelT orror.
Solitariă, umbros ă Dumbrâvioră, ’n tine viiu, Trista’mi inimă noptosă In tăcere să ’mi o ţi iu
Depărtarea.
(325)
Ogni oggeto ch'altrui piace Per me lieto piu non e;
Ho perduto la mia pace;
Son io stesso in odio a me.
La mia Fille, il mio bel foco,
Dite o piante, e forse qui?
Ahi! la cerco in ogni loco E pur so ch'ella parii
Quante volte, o fronde amate,
La voslr' ombra ne copri!
Corso d’ore si beate,
Quanto rapido fugi! ^
Ditealmeno, amicbe fronde,
Se il mio ben piu rivedro! —
Ahi che l'Eco mi risponde E mi par che dica: No.
Sento un dolce mormurio ;
Un sospir forse sară,
Un sospir dell’idol mio Che mi dice: torneră
Ahi! ch’6 il suon del rio que frânge Tra quei sassi il fresco umor E non mormora, mapiange Per pietâ del mio dolor. —
Ori-que objet que altui place,
Eu îl v£du posomorit;
Am perdut dulcea mea pace Şi eu Gnsu'mi m'am urrit.
Spuneţi, plante, que 'mi sciţi focul* Nina mea 6 pole aqui Vai! o caut în tot locul,
Şi sciu bine quo parii
Quâle-ori, fruncle amate,
Umbra vostr' o coperi!
Curs de ore inamorate,
Quât de rapede fugi!
Incai spuneţi, drage frunde* Voiu vede-o eu sau nu?
Vai ! dar Echo îmi respunde Şi respunde numai: nu.
Simţu o dulce murmurare;
Un suspin p6te va fi;
Şi a Dine-mei ohtare ţ)ice: par' qu6 va-veni.
Vai! e riul que se frânge Pîntre stânci lăcrâmâtor Şi nu murmură, ci plânge Qu6 i e milă d'al meu dor.
Pe lviit se noate limba mlădia la noesie mi kare este destoinicia ei, aceasta va fi objekttfl snei alte traktajiii. Aksm sfirmesk a an>tâ liTb skornsl mes ns este a sta>rm kc> acestea sânt seuinele ce trebae srb adoiitT>m d'assnra vokalelor mi din jossl konsonantelor nrin kare
$c> Ie an>tT>m kc, sânt tot acele lit-tere modifikate mi kc> m ssnt a-ksm md'Lrie aksm nahar nrin far-mek&l mi deskc>ntarea slovelor ki-riliane; adikc, T ak«m st» fie T, akm U, sa^5 Z, dsm> kam zice D. P., ci T sc> fie totd'asnaT, mi tăcu st» se rsdeaskc» ks t.ăc-ere, iar n«

ku tabakere ; skouul mefc e se» a-re»t ke» e>, s, m, uit, nu sunt alta de ke»t nimte a, e, o, i, t, sau c, s sc, ingrouiate sau sa nuia le ku lim-nul.
In skurt timn Domnule Re-daktor, voifc avea muljjumirea a'jji trimite grainatika mea a doua ediţie tine»rite> ku litierele slrtmo-jjieuati, mai ade»ogale> mi indren-tate, ne alokurea, aceeami grama-tikc» kare e»nte»iaindatc» a gonit slovele de nrisos, mi le a fluerat în mijlokul a te, tor de nuternici mi fanatici armatori ai skcdimbalei mi irhrb kuvinlstrabografii sas kakoiv grafii. Atunni autorul ei n’avea alt biciu în nrekuvintarea sa, de ke»l ridikolul ; asle»zi e de nrisos luarea în ris nentru kc> ke»iii se mai sin de slovele kiriliane, nu au nici o xiutere, sunt nimte tikrf>lomi mi nu merite» nici a se mai sita cineva la de»nmii: Destule» le este ru-ininea, ke» oameni fiind, se fnblesk ku nerozia lor mi îmi ne»streazc» ku mare îngrijire necetia neroziei mi timnilor de întunerek mi barbarie. Akum este enocha regene-
ragiei Romanilor; torrentul luminilor s’a nornit la vale, mi ncmia-mte ku nrogresie geometri ke> în toate, lumea; în zadar fii întune~ rekului vor se»'! onreaskc» ks degetul.
Aceaste» ortografie, Domnule Redaklor, întemeiate, ne firea lim-bei, este ate,t de lesne înke»t n’are sc> nearze» konilul mai mult timn de kri»t de mase luni ce e-sle hote»rîte»—nentru nartea înteia a gramaticei , mi anest timn nu îl trece înve,jic,nd ortografia, ci inv'bjjînd gramalika, kare este de linse» ori ke»ruia ce va voi sau se» se anuce de o meserie sau se» 'mi urmeze învc,ixe»tura mai denarle. înviind odate» gramalika, mi ortografia dune» kinul acesta, soko-temte ke»le» înlesnire junelui kare va voi de aci se» inve&e latine-rnte, italienemte, franjjozemte... î E o nle»cere nentrs filolog a vedea anroksimajiia mi analogia intre anesle limbe. Se» iiunem de nilde» ke,iii-va lyni din limba noastre» mi din cea italiane».
Romneuite.
Musicu	musici
Musicu-E	musici-i
Frate	Fraţi
Fra le-le	frati-i
Lungu	lungi
Lungu-1'	lungi-i
Casă	case
Cas'a	case-le
Itali	ieneiute.
Musico	musici
il musico	i musici
Frate	fraţi
il frate	i fraţi
lungo	lungi
il lungo	i lungi
Casa	case
la casa	le case
Cântu	cânt,!	cântă	Canto	canti	canta
Cântaiu,	cântând	cantata	Cantai	cantando	cantato
Cin ga	cingi	cinge	Cingo	cingi	cinge
Credu	credi	crede	Credo	credi	crede
CredSndu	credutu		Credendo	creduto	
Frângu	frângi	frânge	Frango	fraugi	frânge
Născu	naşei	nasce	Nasco	naşei	nasce
		astfel	sunt mi		
F6rte,	s6rte	m6rte,	Forte,	sorte,	morte.
Dam» aueste exermile mi altele noate s% ziki> uine-va: «nentr« ne s'i» avem doi> feluri de % snsl ks ă iui altsl k» 6? nentns qe atT>ta feluri de ffi, siml ks î mi allsl k* â mi alta.l ka 6 mi ka u? nenlra ne dori> fela-ri de z, anal ka d mi al tal ka z ri>nsami?» Dar kavintele anestora se vor arata în a doaa skrisoare, ka toate 1</l ori-kare Ronn>n s'a gândit filcsofiuemle la limba sa, le kanoamte mai din ’nainle.
POESIE.
RUGĂCIUNEA PRUNCULUI. » '
IM1TAŢIO
DIN LAMARTine.
Părinte k^rai tata se'nkim>,
Şi toxii te kiann» genaki nletand,
D’al k^rai name grozav mi bli>nd A Mamii frânte"amil se ’nLimb
Zik, kx ast Soare stridiilor E jak'tria naterii tale,
K/b sabt niHioare/jji e u'a lai kale Kandekb d*aar lsminxior;
i) S’a tradas aceste versuri mi în limba de astăzi (vezi Morală iui ruge) Renro-duse nrin litiere latine în naginile următoare, se vor renroduHne kă astăzi,
(:«8)
Zik ki» Ta singsr fa ui a se namle Mini m»si»rele ne ki>nti,, sbor;
Lânii konilaiuii ka mama lor,
Le dai an saflet a te kanoamte.
Zik ki> Ta singur semeni ka flori Li vede, vale, kmnnari, gradine,
Ta fa ui verdeaţa, mi fan, tine Ar fi Lojii iiomii neroditori,
La darari malte, Tata ’ndarare Tot aniversai este kiemat *
Niqi mikal venne na e aitat La al na tarei osirtij nrea mare :
Livedea namte mielal nli>m>nd;
La magar iedal vesel s’akajji»;
Paii la klornki, a niani ’nvajji,
Fag g'Bnd'Lieii hrăni» ki>ti>nd.
Vrabia sboari» mi qiagalemte,
Peste ogoare nasuri se nan,
Kolambii hrana lor îmi adan,
Prankal la ini»sa slrins se linemte,
Al t^a sfint name si» nrosli>vim,
In dimineajji», la nrînz mi seara,:
Stj fani ni»mîntal si, ne rasari»
A lamii hram»; tojji si» traim.
Doamne ! dar gara’mi slab ganganemte Name de irngeri nreaîm>ljiat! —
Ş’an konil noate fi askaltat In cboral slavei ne te nrtremle.
Zik ki» îjii iilane a nriimi Urari adase dela nrannie,
Pentra aiea nevinovi»jiie Ce are nrankal fon» a mii.
(3*9)
D'akolo daka Tu nriimeiuli, Nevinovata noastre kiemare,
Eu m voiu nere fi>ri> Vietare Linsa ia ţoale Tu si, ’mnlinemtL
Doamne! Tk ana di, la isvoare, La naseri nene snre a sburâ,
La miel di, Jante mi li,na sa, Şi ia ki>mnie roi,, rivkoare.
Di, Doamne ni,inea ia Herulelor*
La bolnavi di» Ie ’nsi>ni,tomire ;
La nei în temnijii di, slobozire,
L’al lin mami, d% ajutor
La banul tati, kasi, tikniti,,
Konii ku minte uf askulti>tori;
Şi in mine, sfinte, si» te kobori Si, fie mama nrea feriHiti,.
Mi tutei as t-fel si, fifc bun eu Ka konilamul dela ikoani.
Ce rîde mi,sii mi nere hrăni,;
Şi tata ’l are de Dumnezeu.
In mine rnme sfânta Drentate Şi Adevărul ne buza mea ;
Şi ki,nd in sufletu’mi vei vedea Si, vezi, Părinte, tot bunătate,
Prekum se urki, ti,miia ’n sus ’Nalge-se ruga’mi nîni, la tine:
Di, lumii nane, la vn>jmami bine,
Şi toate meargi, nrekum le-ai nus.
L E.
-e-*>&Sga£iSE^f-
PERIODUL I
RUM ÂM INVEŢAT ROMANESCE
Pe kmd uitasem ki> intern Romani mi ki avem mi noi o limbi, ne kmd ne linsea ini kirjji mi ti-nografie; ne kmd toati lumea se arunkase în dasii mi nerisno-mene ka babele in kijjii mi metanii ; kini la skoala nubliki se în-vijja greneiute; kmd în sfirmit, litteratura rommeaski era la darea suffletului; ki&i-va boieri bi-trini ruginiei in rominism, ne-nutîndu-se denrinde ku frumoasele vorbe narigorisesk, kaladik-sesk etc. toate în esk, kreate de dienii vistieriei, — nentr* ki a-tunni între ei se nlodea genial — medea trişti, mi jelia nerderea limbei uitmdu-se ku dor sure Bu-da safc Bramov, de unde le veniâ ne tot anul kalendare ku novemti la sfîrmit mi din kmd în kmd kite o bromuri învijjitoare me-mtemugului a fane zahar din mo-kilii de kukuruz, safc mine mi kroxmali de kartofle. (!) 1
1) Tot de ne att«nni kmd Tynogra-fiele din Snagov/ din Tîrgovimte, din Btfktfresni, din Rimoiku dis-mr»sseri, ne venik mi kirjjile Bi-serinei tot din Buda nreskimbate dum systema katholiki, snre a învingi nonohd a nere numai mi-nea materiali, din t6te clillele, iar na quea spre fiinţa şi materiali mi intellektuali. De attunni se denrinse klerul nostru ku veninul eresielor religioase, nolitine mi sociali; mi akum li se nare striin lăutele salutariu a Bisemei Risirilvlui.
Tot însi mai era o skoali; — ne kare anemti buni bitrini o nri-via ka singurul azil al nrigonitei limbe — Şkoali unde se invita numai rommemtc, frmroanc de
1 tu
lami, la Sokola.
Tatii mefc era unul din Romi-nii anemtia. Nu emia nini un ka-lendar kare si nu’l aibi el în-tiifc, nini o karte bisemeaski kare si n’o kumnere, nini o istorie kare si nu nue si’i onreskrie.
Intr’o zi, viind dela mkoali, T am gisit ku o mare karte în folio din ainte. Citemte "mi îmi zise, o viajii d'ale sfinţilor din kartea aneasta.
—	Iarti-mi, nirinte, eB nu nonift niti rommemte.
—	Kum ! anoi dar mg înveli tu î
—	Elinemte, am risnuns niunin-du-mi. De vrei si’jji Mitesk toati tragedia Ekubei din Eurinid, unde e anest frumos choral Troiene-lor, ne kare 11 rntifc ne din afari:
Avpa novriaî au pa,
"Are novronopovi xo/xtţetf 0ooc5 axdrovS in oifyta X(/xvxi not fxs *iv fitUav nopevvttS ;
—	Poate si fie frumoase anele ne snui tu, zise tatii meB, dar este rumine si nu mtii limha ta ! mîi-ne vei veni ku mine la Sokola de unde am nriimit un rivam nrin kare mi noftesk la eksamen. Voi# vorbi nentru tine la daskilul kare e un om nrea” invijjat, mi nu mi îndoesk ki tu te vei sili a în
jja de grăbi» neutra ki> mlii ki» .aneasta inii fane mxljjsmire.
— O! negvemit! am resnxns^kx bxkxrie.
Ne întimesem a doxa zi, Iran* ki»nd am ajxns, am gi»sit eksame-nxl ne la sfîrniit. Se.nenietase istoria, geografia mnl.
Sala era nlini». Axditorixl se alki»lxia mai vîrtos din dame bi»-trine, mamele bi»ieiiilor, kare as-kxlta într’o tinere religioasa.
Profesorxl Romi»n avea xn nas kx tot»! anti-roim»n, ki»ni las' ki> era grozav de mare, dar anoi era kîrligat, înki»t semi»na mai mxlt a nrobosnidi, de kit a nas. — «Prea-evghenikomilor boieri in; «kokoane — zinea el — am avxt «ninste a informa D-voastra nro-«horisirile xneninilor mei în istorie, nitire, skriere, aritmetiki». «Akxm voix avea ninstea a vi» a. «rata ki» limba noastra ne kare «tofii sokot ki» o mtix, dar nimeni «nx o uitie kxm se kade, nx este «fora gramatiki», fi»ra sintaksie «mi fi»ra ortografie; ni mai ales «in anest nont al ortografiei în-«trene ne mxlte altele ! Doxi» nil-«de voix arata.»
Sfîrmind îmi nxse okelarii, tinse tabla neagra, mi kiemînd xn bi»iat ka de noxi» ani, îi dete kon-deixl de kredi» in mi>ni».
Bi>iatxl skrise :
Fa ti, Sarra !
Ex ’ni am zis aseara,
Si, vezi oxl kxm se săra.
((Prea-evghenikotiiilor, xrmi» nro-«fesorxl, vedeai ki, toate aneste «frase se sfîrmesk kx: sari». Dar «aX deosebire în skris. Asemenea «vejii vedea mi la a doxa nara-«digni». — Bi,iatxl mai skrise:
Maika mea e vie;
Şade tot la vye ;
Mîine a si» v»ie.
Daski»lxl linse brajjxl snre kxvin-tele skrise kx xn gest mi>rejj. Ge-stxl anesta fx ka isbxknirea xnei mine. Bi»rbajii, femei, konii, to&i si»riri» mi se anroniara de tabli», strigînd: bravo! de rasxna sala.
Mxmele ximite sxsnina sxbt bonetele înhorbotate. Lakrami de bxkxrie isvora din okii lor odati» frxmomi noate, dar akxm stinmi mi îmnregixrajii de xn nerk nxr-nxrix; aste lakrame, strekxrîndxse ne ling'B sbîrnitxrile nasxlxi ka ne nirnte xlxne firemti, ajxngea sxbt bxza de desxbt, xnde barba întoar-si» în foxntrx le onrea ka o stăvili». Bxnele bi»trine! nx se nxtea dxnreri kxm de sxnt ama de înv'B-aagi dragxjiii lor, mi kli»tind din kan, nriviâ ne daslral ka ne o fi-injji» sxnranalxrali». Bi»rbaji;ii 11 ferinita, ii mxljjxmiâ, li striga a-ferim de se sgxdxia ni»rejsii; mi bxtrinxl sokolean doborît sxbt grindina laxdelor m’a aferimelor, se fosase ne xn skaxn xnde’l îmnre-gixraseri» konii, amejjit, ktmrins, xranit ka anei imm,rat Roman ne striga la moartea sa:
Je sens que je deviens dieu !
C# fineam efc In vremea acea sta? Efc n,mrLsesem inkremenit ku okii holbaţi, ku gura ki»skati>, ki»ci nu Înţelegeam nimik, eu Rare im> ţineam ki> intiS ceva? Das-ki»lul acesta lui» în okii mei an kin mi>reţ, akademik, înalt, neînţeles ka mi sinonimele sale, mi se ni»rea ki> vi>z un PI a ton, un A-ristotel — ki»t mi» umilise de tare ! kum îmi k^zuse trufia! ki»t mi» simţeam de mik in assemi>nare ku băiatul acela karo skria Sari» mi Vie în trei osebite feluri!
Ne am întors a kasi». Tati>l mefc vi»zîndu-mi> ginditor, mi» întrebi» ne am.
—	Gindesk la adlnka erudiţie a acestui daski»!.
—	Adevărat, e un om nlin de mtiinţi, mi '1 am noftit si» vie a 'ţi da lekţii de trei ori ne si»n-ti»mlni>. — De mline va încene.
0 ki»t am ri»mas de rekunos-ki»tor bunului m»rinte nentru a-ceasti» doriţi» veste!
Indati» am gnbtit kaiete, kon-dee nuoi, cerneah» buni», nimjk n'am uitat; întokmai ka bravul soldat kare îmi nerie uniforma, freaki» bumbii, kun»ţi» armele în ajunul bxti»liei. Aceste nregi>tiri m'aît okunat ninrb seara ki»nd m'-am kslkat glndind la nuoul daski»l, mi judekimd ki> cine n'avea astfel de nas, nrekum era al lui, nu noate fi învăţat.
A doa zi, nrofesorul veni, mi dum» acea de datorie, bum» dimi-
neaţa! skoase din sin o bromuri» kartonati» ku xrtrtie uestriţi», zi-kîndu'mi ku un zîmbet nlin "de inkredere în sine: m»di»jd8esk ki» ne vom înţelege amândoi. A-ceasti» filadi», nu sint la îndoiala ki» în nuţine zile o vei învi,ţa.
O ! — am glndit — Acesta e ne-gremit vre un estrakt lesnicios de sistema sa de înviaturi». Am luafo ku toati, cinstea kuveniti» onerii unui litterat, mi deskiztn-du-o, am vi»zut ki» era — un Abecedar ku slo\o d'un nalmak de mari!
Am ri»mas mut de oţi»rire mi de rumine.
Ce batjokuri»! si» nue ne mine kare nu eram un konil a-kum— Aveam 15 ani — si» invi»ţ a, b, c, ne mine kare înţelegeam ne Irodian din skoarţi» în skoarţi»! aceasta era un afront ne kare a mea iubire de sine nu o nutea mistui. Hoti»rîiB si>'mi resbun, mi asii» idee mi, mai linimti.
In vremea aceasta daski»lul îmi amezase okelarii ne tronul lor — Pare ki» nrivesk înki» acei okelari ţuguiaţi ne nasul lui uriam ka un turk knblare n'un armăsar roib — trase tabak, strănute», tumi snre a'mi drege glasul ini încenu rar mi ku dese nauze:
«Neli»gi>duit este ki» omul neln-«vi»ţat e ka un konak neîngrtjit «kare nicioroadi» nu aduce. Drent «aceea, daski>lul este nentru un «tlm»r, aceea ce este mi gn>di-uarul nentru un nom; îl kuruţi»
(333)
vreme, s:u> ka nlugarul bun «kare kurbip» de mri>n>cini ţarina «sa nîirr, a nu senrima siminjia «cea bum».
Dum> aceste narabole urme»:
«Pentru a’iii naradosi limba ro-«nmieaslvc» d»in> toati» rînduiala «sure a o iuti kum se kade, ka s’o «Invejii urekum se kuvine, trebue «a incene dela lncenut. Vei mii «deci kc» limba roimbneaskT» are «Al slove, kare se lmnart In trei «soiuri: glasnice, neglasnice, mi «glasniko-neglasnice, mi anume, «glasnice sint: Az, Est, Ije, I, On. «U, ier (rb), Eatiu, io (iu), îia, ia, «Insilon, Omega. — Neglasnice: «Buke, Veade, Glagol, Dqbru, Juve-«te, Zemne, Raku, Lude, Mislete, «Nam, On, Pokoi, Rîjii», Slove», «Tverdu, Firta, Heru, Ksi, Psi, «Ţi, Cervu, Şa, Ştea, Ti la, Gea.— «Glasniko-neglasnice: Zalu, ieri, «Uku, (oy), în.
«Fi>rrL aceste slove nu se noate «alknblui nici o lekjiie, nu se noate «nroforisi nici o silavi, kT>ci ele «sint temeiul limbei. Drent aceea «D-ta vei bine-voi a le invita de «rost, neutru ka sri> le nojii ku-«vînta kurat mi neînţeles; k^ci «vxd, kc» daslndii dumitale grekul «mi francezul (ne kare drakul si/i «ia!) 'ai afc strikat nroforaoa ; nu «nojji rosti ne î, ne t>, c, m, mi «altele vr’o k^te-va. Am nădejde «kc» noimîine mi le vei nutea snu-«ne ne din afare»; mi atunci vom «încene a doua raatiim», Ba, be,
»bi, bo, mi mai la vale. Km k^ »ne înjjelegem?
—	Ba nu ne înnelegfcm nici de kum, am strigat emind din ame-seala ne mi» konrinsese întru auzul barbarelor numiri a bukelor Iui; nune înjjelegem! D-ta vrei st, batjokoreuiti! st» mi, nui la alfavita, ne mine kare mtifc gre-ccmte mai mult de ki»t ori kare tin'Lr de vlrsta mea mi kare skrifc franjjozemte sous la dict6e fure» a face mai mult de meante ont gre-meli ne o fajjT>! d'b’mi o gramati-ki», aratx'mi konstrukjjia verbilor, ortografia. — Snune'mi nentru ce skrii Vie mi SarrL in trei feluri?
—	ljji voifc snune-o la vreme.
—	Pentru kc> ai o duzina de i; dar kum skrii masi> (table), mi m a s t> (Preţ. verbului a m i> n e a)? kum skrii lege (loi), mi lege (Imnerativul. verbului a 1 egaj? A-ma e k% tot un fel, nentru ki» n'ai doi a mi doi e? auoi nentru ne In-kurci mi amejjemti nebi>iejii?
—	Aceea nu e treaba D-tale, îmi resnunse el ku un zîmbet ne semăna a strimbet. Invajji» bukile de rost ka st» le mtii noimîine.
—	Ba nici gîndesk, resnunseifc svlrlind abecedarul subt mase».
—	He, he, he, la incenut se nare greii, dar te vei denrinde. Rt>-di>cina inv,Bjj,i>turei este amare»; dulci sînt rodurile sale.
Sfirmind, strlnse okelarii, îmi 1ut> imlikul mi emi. — Simjjiifc k^
mi se rtdiki» o greutate de ne i-nimt.
A! nedant ignorant mi ingimfat, strigai», vrei st învtg bukile tale! st mt desninstesk! a ! Kinezule, kare ai o sutt de littere mai mult de ktt ori ne limbi»! a ! tu ai slove amfibii nini glasnine nini ne-glasnine ! a! tu sokoteuiti kt limba mea denrinsi» ku Omer, se va nulea suni ka st» zi kt firii», tver-du, glagol etc. Numiri stlbatine ku kare tu ai noreklit bietele littere!— a! tu vrei si» mi desninstesk, st învtg bukile tale ! dar si» kreni mtkar nu le voi» învtga ! — Las kt te voifc juka lu ! n’am trebuin-gt de tine ka st învtg limba mea!
Am alergat la biblioteka lattlui mefc kare era într’o ladt mare nu-rurea deskist în koridor. Ajutat de o slugt ’i am ftkut inventaria mi nrintre mulgimea kalendarelor mi a ktrgilor în limba greneaskt modernt, eatt ne am gtsit: tint-rite în romtnemte:
Viegilesfingilor din toate lunile.
Moartea lui Avei, (noemt de Gesner).
Numa Pomnilius, (Romang de Florian)
Patimile Domnului Nostru,. în versuri.
Istoria lui Arghir mi a nrea frumoasei Elene, idem.
Desnre innenutul Romtnilor, de Petru Maior.
Floarea Darurilor.
m;
Inlimnltrile frangezilor mi în-toarnerea dela Moskva.
Talmudul jidovesk.
Manuskrise :
Leatoniaegul (hronik) lui Ureke Vornikul.
Kavalerii Lebedei, Romang de Mme Genlis (kred).
Inkongiurarea Romelii, Romang idem.
Lentor, tragedie în versuri.
Sanor, idem.
Matilda, Romang de Mme Cottin.
Elisabeta sau surgiunigii în Siberia, idem.
Istoria kavalerului de Crictix, Romang.
Târlo saî5 streinii in Elvegia, idem.
Zelmis mi Elvira, idem.
Strmant bibliotekt! uitatt în sekri&l ei la bejtnia anului 1821, loalt a slujit de fultuialt ianineri-lor. Ce n’am da akum ka st am una din anele ktrgi de sute- de ori nitite de tattl meu.
M’am nerkat st nitesk un Romang din anele manuskrise, dar skrisoarea era altt de înkurkatt, înktt le am Itsat, ftgtduindule de a le vizita kum mt voi8 nulea de-urinde a niti skrisoarea anea iero-glifikt ne se obininuia atunni ne la noi; mi luînd Istoria Romtnilor de Petru Maior, ajutat de abenedarul urgisit, în nugi-ne neasuri am invtgat a niti; nîn' în seart eram destoinik st snuiu ne kartc ktt ori-kare anagnost de
(335)
renede. Seara am citit tatălui meft tot knbntîsl întăifc din Moartea î îs i Avei, singura karte kare a-vea nuterea a’l adormi. Bunul itl-rinte se bukură, mi atribuind iutiinj^a mea la vrednicia învăţătorului, norunci să se kumnere cinci kojxi nostav viminiîS de un binim, ne kare îl trimise daskă-lului.
Eu însă nu nuteam uita afrontul ne mi’l făkuse. Fălund un kon-gres de băieţi, korimkolari ai mei dela daskălii mei frangez mi grek, dună multe oninii , kare de kare mai stravagante, o idee satanikă veni unuia in minte.
—	Fragilor, zise el , sokotinţa mea este să înkinuim nimte întrebări atăt de grele înkăt să nu le noată tălmăci, ka să’i dovedim kă e numai un nătărău nedant...
—	Euye! bravo! Eu<ri! xura ! n«£ăv! vivat! strigară ku tojxii.
întrebările s'a& alkătuit, s’au anrobat de toată adunarea mi mi s’afc înkredinţat.
A treia zi daskălul veni, mi în* trebîndu-mă de mtiS bukile ne din afară, snre răsnuns am deskis kartea lui Petru Maior, mi’i am citit un întreg kanitol. Profesorul remase înlemnit.
Sfirmind de citit. am urmat în tonul acela nedantik ku kare îmi vorbise el:
«De vreme ne vezi, logiotate, «kă am învăţat a citi fără lesni-«ciosul metod al abecedarului D-
«tale kare 'mi ai anus kă este te* «meiul limbei ; nu sînt la îndoială «kăvoiu învăţa a skrie iarămi fă-«ră ajutor dăskălesk. Insă fiind «kă kunosk mi simţ ku desăvîr* «mire kă daskălul neutru un tînăr «este aceea ne este grădinarul nen-«tru nom, văz kă e8 am foarte «multe lukruri de învăţat, kăci «sînt ka un konak neroditor Drent «aceea am făkut aceste zece în* «trebări, ne kare D-ta vei bine-voi «a mi le deslumi. Aceasta va fi «singură lekţia mea. Pe toată «zioa îmi vei tălmăci kăte zece «de aceste întrebări. (1)
K. Negruţi.
A DOUA SCRISOARE
Kătre D. Redaktorul Foniei Lit-terare din Bramov.
Cea d'ăntăi^ a mea skrisoare, Domnul mefc, se sfirmiâ ku întrebările ce noate $ă fakă cine-va: «nentru ce să avem trei feluri de ă: unul ku ă mi altut ku £ mi altul ku 6? nentru ce natru feluri de av, unul ku imi altul kuâaltul ku 6 mi altul ku 6? nentru ce doă feluri de z, unul ku d mi altul ku z însumi? Mă sokotesk dator, resnunzănd 1
(1) întrebările iui desnădăjduirea bie* tului daskăl se va kăuta in manu-skrinlî
la anesîea si» mai adaog inki» iui alte bi»gi>ri de seami» asunra lim-. bei noastre.
I. K'bîst'Liid uine-va limba Romani» în general, sokotesk ki» nu ar nutea îane o asemenea întrebare desure i»; nentru ki, se noate ka Munteanul sau Moldoveanul sa# «Transilvanul si» albi, doi» feluri de t> ; dar aui nu e vorba desnre o limbi» ^ie o vorbeiute un norod în narte tot din aieeaiuina-gie; kugetul nostru este desnre limba generali» iui unitari, a tetelor Romanilor. Şi Românismul n'are deki»t numai un i, kare vine din a, la a ki,ruia nronunuie se învoiesk toate noroadele romi»neuiti. Inki»t nentru ne\ kare vine din e strikat, atumi ar trebui fie-kare nrovin-Jiie sa# iui judec si»'iui faki» o gra-matiki», un Diksionar iui o ortografie deosebiţi». Prenozijiia dege-netiv de nrin strikare noi o nro-nunjii»m di>: iui o skriem de. Rare dar ar fi anela kare, fugind de regule multe, srb n re tinzi» a o skri dă ka si» avem numai un fel de i»? Daka noi Muntenii nronun-fii»m strikat di» mi ni» iui altele, niii unul nini din noi niui din aljjii, ki>jii a# zis ki> kunosk oa-re-kum limba, n’a nublikat karte niii biserincaski» niui nrofani» skriind imitînd nronunjiia strika-ti>, m s'a# silit si, îndrenteze nronunjiia duni» kum o nerea dren-tel kuvint mi natura limbei. Pretutindeni vedem in kxrjii denii
n e sau nre. Noi ziiem 11, s i» u strikat mi Moldoveanul t tu* sett bine. Trebue dar ka si» avem un fel de i» ku ă, si> skrim tău* său ? Muldovenii zik iubi»sk, fi»-kusi», mi noi iubesk, f'bkuse, dusese ; trebue dar Moldovenii srb skrie iubăscu, făcusă, du-sasă ?
Urmeazi» dar din nele zise băgarea de seami» următoare: «Ri> sunt vorbe kare nestrikate din originea lor, ne novi>fiuesk singure kum si» le skriem; ini sunt altele kare strikate din timn in timn, kirnd la un norod, ki»nd la altul, (vind timnul a ne regula limba mi a o generafisă) trebue a le sunune la reguli» mi a ne indrenta nronunjiia ne akolo ne unde o vedem strikati, duni» modul kare se skrie.
II. Inki»t nentru ** ki» este de natru feluri, iar e gremiti» întrebarea nentru anela mc s’a gândit în de obmte la limba noastri». Un i singur avem kare se fa^ie dintr'un fel de i strikat. Iar nentru nel kare nronunjiia duni» alokurea "1 ar ari»ta ki» se fane din a, aiela nu este i ni i». Snre nildi» unii zik mi skri# ni»nfb mi aljiii ninrb, unii zik mi skri# m rb n rb mi aljjii mini», mnl. ama dar uel kare va voi si» dea un Diksionar nentru lojii Romanii, kum va imni»ka el ne lojii, ku ortografia? skriind pîna, mină, cine, cîntare, quînd, incli sa#skriind, pînft, mAnă, câne,
(337)
cântare, quând, ânc6? ini negrim aridind fie-kT>ruia Romirn ne învaip» karte st, Ie nronunaie n i-ni, mi, ni», knbne, ki»nta-re, ki,nd, T,nkT,(l)?
Pentru z este adevărat la, avem doi, fel»ri de z, unul kare vine din d mi alt»! kare este z Însumi. Dar 4e o si/i fa4em limbei daka firea ei este ast-fel? Aceasta ne este limba; mi efc am fi vrut st, fie lo,t se va nutea mai lesne mi mai fon, eksnenjiii; însx daka nu e, rfai 4e fa4e. Ce fane franijezul la doui, feluri de j, «nul ku je mi altul ku geî ne fane ku douT, feluri de z: unul ku s Intre douT, vokali mi altul ku z? Dar 4ele-lalte najjii 4e fak ku kT>te doT, mi trei feluri de litterede aneeami nronunaie. Slavii Însumi ne fak ku doi i 1114I.
Yeakuri ne-am n>tT,4it, mi am nriimit st» skrim ku slove streine firi, nini un kuvînt ku doi» feluri de i ; ku trei feluri de o: on, o" mega, ot, ku trei feluri de ia: iat, iako, ia; ku do't feluri de u: uk, u; ku doui> feluri de z, zalo, zein-le nsilii, dasii, litle, urni. mi a-kum ku litterele momilor nomlri, mi dum, kuvîntul iie îl nere limba st, ianem greului a ii da qeea qe este nronriu al ei !
1) Ast-fel se vt>zu şi sunt, sokru-meu, \T>ru-meu, iie ne aloku-rea se nronunjiT, c/rnt^ sokri-meu, veri-meu.
PERIODUL 1.
Şi anoi, kiar in zioa de astăzi kT,nd s’a kun>nit limba de toate a-nele naraskovenii mi n>mas numai slovele trebuinMic ase, afc doare» nu este nini o greutate la ortografie? a# dan, nrunkul tare» regule învajjT, aTeastT, ortografie? nu ’i trebue o gramalikT, mi o nraktiki,? N’avem doT, feluri de ia: unul din ia mi altul din ea? n’avem douT, feluri de i mi u, unul lung mi altul skurl? n’avem îndoite konsoa-ne unde le qere kuvîntul mi gra-matika? neltikul safc gîngavul nu nearkT, greutate la skrierea lui 4 mi a; a lui s mi m? mi kum le învaiiT, anei ueltik daka nu’i va snune învT>UT>torul in gramatikT, kT, 4 are relaţie ku k, mi a ku t, uimI.
Trebue s^ luT>m drent reguli, kri,t se va nutea mai mult Înlesnirea, însT» st, nu uilT,m nuterea vorbei «kT>t se va nutea» misi> nu ne ainem de knbt nu se va nutea, nentru kT, atun4i nu se noate. La ori 4e lukru este bum, măsura: niqi nrea nr.ea, niqi foarte foarte: mi în materia aneasta iar asemenea trebue st, nenurtT,m. A zis unul kT, e bunT» înlesnirea mi umurinaa, mi s’a gT>sit un nebun de s’a desbn,kat de tot ka sx fie mai umure. A zis unul kT, trebue kT>t se va nutea mai nujiine litiere, mi altul le a lenri>dat âe\ tot, k* ’ia venit mai bine st, nu’mi mai batb kanul înviind. A zis_ unul st> Înlesnim'ortografia; mi altul s’a 45
(338)
anskat Să ns mai aibă ni ni o ortografie kă 'ia venit mai lesne.
E8 n» zik să ne facem o ortografie astfel ksm, ka să o intim, st» trebsiaskă a învăjjâ toate limbile din kare avem vorbele diksi-onar«l«i nostre, ci daka trebse a statornici ortografia romăneaskă, st, ne facem o ortografie dsnă k»m o cere limba romăneaskă mi drentel ksvint. Dar ori kăt de lesne s'ar face limba ini ortografia ei, ka st, o intie cine,-va, trebse st, o învejje, mi ka să.o înveţe, trebse st, treakă mi să'i ksnoaskă toate amT>m5ntele. Konilsl romă-nslsi msntean tnvaj£ă dela cei ks kare are a face st, zikă «m>» mi dsnă ce învagă karte încene a skrie «ne» nenlre kă ama e mai bine mi nentre kă se teme st, ns rîză de dănssl Moldoveanul mi Olteanul. Şi nrea bine fak de rîd, mi ce bine ar fi kăfld am încene a rîde snsl de altei de toate grosolăniile ce avem fie-cine mi kare ni s'as introdus k» tirnnsl !
Pstem st, avem nildă ne italiani kă 'mi a8 simnlifikat kăt s'a nstst ortografia, însă vedem kă a» litierele îndoite, as doă felsri de z: snsl ks s mi altei ks z, as ne gn, gl, ne kare le nronsnjjă ksm ns ssnt skrise, mi alte asemenea. Ns nstea ei să'mi simnlîfice mi mai mslt ortografia? Pstea nrea lesne ksm not mi Italienii cei negramaţi sajji. Dar aceea ns ar fi fost filosofic; ar fi fosl o dovadă kă ns
'mi as ksnoskst limba nici adevă-rsl mi fiinţa ei, mi filosofia stă în a ksnoamte adevărsl mi fiinjja s-nsi lskrs.
Noi atăta să ne simnlifikăm ortografia nekăt se noate, dsnă ksm ziseis, mi ne kăt se noate înjjelen-telsi, iar ns nebsnslsi, nentre kă nebsnsl noate mslte lskrsri ce ns le noate înjjelentel, adikă ne kăt drentel ksvint o Va cere, ka nesr-mă ks gramatika mi ortografia noastră să ne învăjjăm limba, iar ns să ne o sităm.
Filosofia a zis în totd'asna mi mai vîrtos în zilele noastre kă tot lskrs 1 să'mi aibă nsmele săs; n'a onrit insă ka sn lskrs să aibă mi doă mi mai mslte nsme mi ksali-tăjji. Soarele e rotend; dar e mi Isminos, nricinsemte kăldsra, e mi centrsl sistemei sale md. A îi da toate aceste Irealităţi este dsnă ksvînt, a îi xrăni vre sna mi a zice snre nildă în zilele noastre kă ns e centre, este dsnă ne-mliinţă.
Adevărat kă filosofia cea adevărată o dobindim nrivind la naterc,, logika limbilor mi a gramaticei nrivind la konil kănd mcene a vorbi; dar konitel ns e filosof, dsnă însemnarea ce a adontat'o vorba. A se sita cine-va la Soare mi a zice kă este dsnă ksm se vede, sn bslgăre de lsmină sa8 de fok, kare răsare, aleargă ne cer, mi aniisne ne ssbt nămîntel ce stă ka o nlăcintă ne ane; sns-
(339)
ne aneea ne vede k» okii; dar a veni »n Nevton mi a n»ne Soarele si> stea la lok»l l»i, a’i da o siste-mt, a’l înkongi»ra de nlanejji, a n»ne ne fie-kare dintr’tnmii de-narte dela nentr» d»nt legea gre-«tTE>jiii sale, mi a sn»ne toate ane-stea d»nt btgtrile de seamt ne a ftk»t mai m»lt de ktt k» okii mi k» mintea velg»l»i; aneasta vast zi-kt filosofiemi anea filosofie n»ner-de nimik din nreji»l mi vredninia sa nentr» kt n» se învajjt n»mai dektt ktt teai mterge la oki, mi treb»e nrenedstt de atttea alte ksnomtinîie matematine mi fisine.
A zine nineva kt nsmtnemte este jj mi kt t este iakt t, e» zt» n» vtz vre o gindire mai deosebiţi» ne treb»e st’mi ia enilet»! de gindire filosoiikt, ba nini înkai o gindire de »n om ne mtie o grt-matikt oare-kare. A vedea inşi, d»nt btgtrile de seamt ne a ftk»t ki» u este t, ki> n este c, ki> mte este sce mnl: aneasta îmi di» si> înseleg ki> om»l aneasta, daka n»mai m»lt, a ftk»lst’i treakt iirin gindire mi nrin nanai de ki>te va ori vokabslar»l limbei noastre. Astfel de oameni a» fost Iorkovinii, Maiorii, Şinkai mi al&ii, mi nen»-ma mi nomele lor treb»e si> fie venerate nentr» toate ktte afc ftk»t, mi nentr» aneasta mi sokotesk ki> daka 'ia venit k»i-va în minte ki> ar trebtsi si> îmnestrijjtm alfabet»! latinesk k» t, a, mi st ziki» utrem în lok de cerem, sokotesk
zik ki» noate st’mi dea ntrerea, nentr» kt fie-kare este slobod. Poate fie-kare st’mi dea ni»rerea, ftrt a h»li, ka si, zik ama, mi e kritika nimte btrbajji, a ki>rora fiorini, zâne în nane, mi ale ktro-ra s»flele, daka D»mneze»l nostr» este D»mneze»l l»minelor, al dra-gostii mi al folosirei, s»fletele lor s»nt în sîn»l D»mnezeirii ; nentr» kt tnkt din viajjt, din mijloksl l»minei mi al dragostei stiletele lor îmi l»a sbor»l mi se resnîndea neste nele ne as fi>k»t mi a# skris nentr» Romtni! Pane si, dtmn-e lormorjii, ki> vom m»ri mi noi, mi ninste mi venerare la morjjii nei ftktlori de bine în viaga lor, Dest»l soarta Romanilor a fost mai k» osebire a nrigoni ne nei vii, st innenein înkai dela nei morjii a’i ninsti, ka si» ne denrindem a nin-sti mi ne nei vii.
In kt dot vorbe, Domn»le Re-daktor, îmi adska minte kt în skrisoarea d’tnltitt am zis la »n lok; «ntrstele dialekte,» mi in skrisoarea aneasta zik iart: «vorbirea deosebitelor noroade ale tot aneliami nanii.» Mt sokotesk dator asemenea a’mi desvo ta mi idea aneasta. — lnkt de mai m»lt s’a tot s»nat intre Rointni kt limba moldoveneaskt, transilvant, bt-ntjjeant, olteant, s»nt dialekte; mi mi se nare gremitt aneastt nt-rere. E» n» vtz între anemti Ro-mtni dektt o limbt, »n sing»r dialekt, sn schimatism- Şi fel»l
vorbirei unui norod rrb8 s’a noro-klit nlm, akum dialekt. S’a nutut numi astfel dialektele limbci gre-nemti veki, s’a nutut numi dialekt limba Lacului din kare kultivin-du-se s’a fekut latina, mi celelalte feluri de vorbiri ale Italiei, de unde s’a8 fo»kut limbile moderne ne nin de familia latini»; se not numi dialekte la nemţii limba Sasului mi a Vienezului mi ku a litterajii-lor; dar la noi ne dialekt este, ki>nd Olteanul ku Moldoveanul, ku B'nn'Ljjeanul, ku Transilveanul not vorbi zile întrege mi a se in-uelege ku desT»virmire?
Dar oare limba Ronn»m> n’are ini ea dialekte? Are negremit T,nsT» nu nele sokotite sa8 nT>rute nîm> akum, ni a noastre in de obmte sa» aqeasta xie e skrisT, în kT,rjjiIe biseriieuiti este un dialekt al Romanilor din Macedonia altul,mi al romanilor din Stiria, din Elveţia mi o narte din Franca kare se numesk Romandi alt dialekt: mi imi voi8 da kuvintul mai la vale.
Limbele Italiana, Franneza, Snaniola, Portugesa, Romana de mi a8 nea mai mare narte a materialului din diksionarul latin sau mai bine, de mi diksionarul latin este o kulegere din materialul anestor limbe kum se alia ne atunni ne ki»ndse kultiva limba Lacului; nu le nutem în st, numi dialekte astfel nrekum se afl't în zioa de astăzi ; nentru kb fie-kare imi are mekanismul sau scbima
tism8l st,8, frasile sale, geniul st»8, autorii sT»i deosebiri. Dar fie-kare din aneste limbe Îmi are dialektele sa8 jargoanele sale.
St, venim la limba noastrT, mi st, adunem ki,te-va eksemnle.
Artikolele RomT>neinti sunt: 18, le, mi anoi mi în vorbire mi In limba de obmte bisemeaskb noi nunem ne 18 snre nildi, la sflrmi-lul substantivilor mi adjektivilor kum:	omu-18, bunu-18; iar
Romanii din Macedonia 11 nun ln-tT»i8 mi zik: lu omu, lu bunu. In limba biseriqeaskb sa8 în dialektul nostru de obmte nrea nuiiin se aude 8 skurt dela sfîrmitul substantivilor, adjektivilor, verbilor mi nartininiilor; in dialektul Mane-dono ronn»n se aude întreg: noi zinem fa k’ om' b u n’ k t, n t’; Manedono-roimniul z i n e f a k u> omu, bunu, kantu. — L la-linesk ne unde noi îl îmmuiem mi îl nitim ka t, ei îl nronunjiT» întreg, noi ziqem muiere mi ei zik muliere; noi zinem f'bim, mi ei zik farina.
In dialektul Ronvun se vede a-semenea deosebiri mi altele kare a8 nutut st, Ie nriqinuiaskb timnul, întîmnlT>rilc mi veniivbtalea ku alte ginte (neamuri).
Skeletul limbci noastre este latin ; asemenea îl a8 mi Manedono-Ronmiii mi Romandii. Noi ’l am skimonosit ku neea ne am luat sau ne a8 dat altfel de întîmnkbri mi altfel de venini, mi Manedono
(341)
Romi»nii mi Romandii ’1 afc im- j ntet k« alte skimbi»ri dela alţi vecini. Noi teind«-ne dani» Slavi, Tarii, Ungsri, am îngromat voka-lile; Maqedono-Romi»nn imitînd ne Greii, ats sabţiat konsoanele. Noi zinem fi»kst, ei zik fak»t noi ziqem faqe, ei zik f aţe. linşi a teat «na dela streini mi alt«l a irbslrat alta, mi altei a leni»dat «na mi a ni»strat alta: snsl ne glorie "la ltekst slavi» mi a 1-tel doksrL. Schimatismsl i»nsi» mi mekanisrmsl limbei fie-kare 'mi '1 a m>strat. Şi de va strînge qine-va ki»te trele dialektele acestea, mi dintr'i»nsele, va kslege va alege mi va alki»tei o limbi», limba aqeea va mstea fi limba generali, a tetelor Romanilor, mi diksionansl ei mai n'ar avea vorbe streine de latina.
K« toati» deosebirea ne sli» Intre aqeste trei dialekte în skimbarea vorbelor ini a litterilor, însi» a-vi»nd tot «n schimatism, not si» ai-bi» o gramatiki», ne al ki>r»i tin «n«l si> dekline gloria mi altei doksa.—Unal si> konjsge n i ti r o mi si» ziki» qitiis mi altei d i a v i s i r e mi si» ziki» d i a-v a in i i s.
De vom tea verbsl cantare îl gi»sim în toate diksionarele lim-belor de familia latini», afari» de nea franţozeaski» în kare s’a stri-kat (chanter). Pe «rmi» tei»nd o nersoani» karakteristiki» ie noate artta ki» se osibeinte o limbi» de
alta, gi>sim deosebirea. Snre nil-di»:	indikativ nresent. nteral I-
taliansl ziqe cantate, tranţez&l chantez, snaniotel mi nortegesal cantais. Iar Romuri») ki»ntaţi (<cantati). Pe «rmi, noi am skimbat ne a In i» saK î mi ziqem ki»n-taţi sas ki»ntaţi, iar Maqedono-Romi»nii mi Romand»l ziqe kan-taţi, k« aieeami terminaţie qe karakterisxolimbi», mi kb aieeami skimbare ne karakterisi» «n dialekt.
Adiki, voite s'b destemesk ideea de sks : loî gramatika franţozeas-ki» sa« italieneaski», nimeni ns noate învăţa romi»nemte; k» gramatika i»iisi» a Romi»n«tei noate n\ ne-va învăţa mi Manedono-romi,-nemte mi Romi»nemte, adi»ogind n«mai krbte-va deosebiri qe le fak ka si» fie dialekte ale aqeleiami limbe.
K« alt nrilej, domnd mefc, mi» vote Întinde mai ne larg asanra a-nestor do»i» dialekte fi»kînd o kom-naraţie intre ele mi între dialek-tel nostr», mi ne «rmi» «nind«-le ne ki»te trele, o komnaraţie a a-qestei treimi k» limbele ssrori: kare este treaba snei nrefeţe de diksionar f) qe se gi»temte a se nane s«bt tinar de odati» k« gramatika desnre kare am vorbit în skrisoa-rea i»nti»ia.
Priimemte, Domnişi meii, înkre-dinţarea adi»nqei mele ninstiri ks kare ssnt al Domniei tale konfrate mi
nlekat serv I. Eliade. (*)
(*) Aquest Dicţionar se şi pussesse sub
typar mai ’nainte de 1848, din pre«nă
(3 «)
RUGA PRUNCULUI.
cu litiere dupo cum $'a promis.
Pater, ta quărui Tata se 'nchină Şi toţi le chiamă genuchi plecând» D’al quărui nume terribil, blând A Mamai frunte umil se 'nclină.
ţ)icu qu& ast sore strălucitor E jucăria puterii talie,
Qu6 sub picidre'ţi b p’a lui caile Candela d’aur luminător*
ţ)icu qu8 tu singur faci a se nasce Mici păsserelle peste câmpii,
Laşi cu-a lor mamă micii copii,
Le dai un sufflet a te cunoasce.
picu quft tu singur semeni cu flori Livede, văile, câmpuri, gradine;
Tu faci verdeaţa, şi fără tine Ar' fi toţi pomii nefructidori.
La daruri multe Ta ta ’ndolare Tot universul este chiemat,
Nici micul verme nu b uitat La al Naturei ospăţ pră mare.
cuErodotu, Xenophonte, Dante, llistoria civiîisaţiuni de Guizot, şi altele; Rusii, la 1848, le-au vândut cu ocaoa şi manuscrisele le-au făcut să pâră ne mai scăpând de quât traductia lui Erodotu. Se mai află ânco din aquelle typăriri prin multe case que au servit de aşternut pe pereţi spre aşşăţlarea tapiţerielor. Rumpâ quine va voi vre o tapiţerie de pe la 1848, 49 si 50, şi va vede de desubt, sau Erodotu, sau Dante sau Homer sau din aquest Dicţionar ele.
(343)
Livedea pasce 'gnellul plăpând;
La mugur iedul voios s’acaţă,
Puii la mumă a ciupi ’nvaţă,
Fug gîndăceii cibul cătând.
Vrabia svolă şi ciugulesce,
Şi peste câmpuri passeri se pun; Columbii stoluri, stoluri s’adun, Pruncul la masa strîns se lipesce.
Al t£u sânt nume glorificăm In dimineaţă, ’n amiadi şi seară :
Tu faci pământul să ne resară Tot que nutresce qua să viăm.
D6mne! . . dar gura’mi abia pronunţă Numele’ţi d’angeli glorificat. —
Ş’un copil p6te fi ascultat In chorul d’angeli que te annunţă
picu qufl Iţi place exaudi Urări adduse dela pruncie Pentr’aqueea ânsuşi mult curăţie Que are pruncul fărtf a sci.
Mai dicu qu6 umila n6stră dorire Răpede-ajunge ’naintea Ta,
Quft noi cu angeli ammu semSnâ,
Qu6 plin â cerul d’a Ta mărire.
D’acolo daqua propiţiu esci La innocent’a ndstră chiemare,
Eu îţi voiu quere fărtf ’ncetare Lipsa la iote Tu să ’mplinesci.
Domne, Tu apa dă la exvore,
La passeri pene spre a svolă,
La ’gnel dă lapte şi lâna sa,
Şi la câmpie roă, recorc.
(344)
Dă, Domne, pâinea la cerşetor, Şi anulaţilor întremare, ta quei în carceri dă liberare L’ăl fărft mamă dă ajutor.
La bunul tată casă unită,
Copii cu minte ş’ascultători Şi’n mine, Domne, să te cobori Să fiă Mama pră fericită,
Mitutel ast-fel să fiu bun eu Că copil laşul dela icoană Que pdrtâ Cruce şi o coronă Şi tata ’1 are de Dumnedeu.
In mine punne sânta Dreptate Şi Adevărul pe buza mea,
Şi quând in suffletu’mi vei vede, Să vedi, Părinte, tot bunătate.
Precum se 'nalţă thămîia 'n sus, 'Nalţe-se ruga’mi pînă la tine:
Dă lumii pace, Drepţilor bine, Şi t6te fiă precum le-ai pus.
ILA.
SCENA DE INIMA.
Dizi de dimineaui», bogatul os-nel al kontesei de Orsai era sgo-motos mi însuflejjit. Dsin, mim-karea neste tot, nutea qine-va gini kq> se gi>teiiite nentru seara o s'Lrb'Ltoare.
Merefc se vedea urkiadu-se la
Doamna kontesa, modiste, kusT>-toare mi tok felul de înkîntatoare ne dakui-va s'L nriqeam» nimte mari nroiekte de toaleta. Anela qe ar fi mstîst strebate în budoar ar fi nutut vedea roki stridunitoare de mkoare mi de luks întinse în kabinetul Dumneaei, kabinet asemenea de însemmbtor nentrs di>n« sa ka mi kabinetul miniştrilor nentns rege: nentru kq> întronai este vorba de memtemugul de a'm»
m»slra nor o eh» 1 sndnddi vorbe de •dragoste mi îngrijire, mi aîtd de tmemteiusgbl de a’uri nri>slra amo-rezd ks toate mijloanele kroito-rici. — Kroitoria mi dresori a este sn minunat roemtenreg nenlrii a-?mi»ndos7, kabinetele. — Intr’isn kabinet minimtrii sr.nt kroitori (k^»m anvzine ne vorba neslrikata» kreatori) mi într’al t«l kroitorii sânt mari miniştri.
Arioi mi kssT,tera n?> o nsjjin memtenmg, s'bînmirc nine-va neea ne a Ecroit, S'b notriveaskn, kss7»lK-ra st» vie ne tn>n st, akonere felurimi de lttkrKri ikare de s'ar vedea n’ar fi nîni de ksm nl^k>;to nini norocl^hsi nini amoresdd; mi de aneea kri,iii vrejii a lri,i in hmc în-vrbjiajii a kroi mi a ikoase* kn e bine la ori ne întînmlare. Memle-magd anosta este nrieten k'btre Stare hm ea e reksnoskrbloare, kn» ajunge adiki» «el la desT>vîrmire st» .ask^nzi, o meteaxnT» mi st» fakn» st, easi», de «nde ni ni kr, gnndsl n’ai gT>ndi, fînmisseiic ne nini iiome-neah, m era de dmisa ; dasT» tre-fbr>e st» intim \ch ajunge iar nel mai srînios urii mai nesuferit memte-uisg kri»nd urin neindemînarea sa *deskon-en» aneea ne omd va st, asksnzT».
Ama broiionvl uri kssT/toarea ssnt de neam,ratT> trebdiiun»; ure-tdindeni, ori snde se araţi» sânt nriimijii ks: «bine ai venit». Noi «o st> vorbim de o k^STdoare., mi aneasta ne se kieina Erdolisia, ko-PER IOT)EL L
sia de ’k'Ltx-yva vreme la Doamna *kon-lesa ; iientra ki> dumneaei, dts-m, obineid ne avea ne tot and, skimba&e shgile mi toate fetele ne îi shjea iui kosea.
Kontesa tokmai isnpLvise de ni-tit biletxl armator ne’i zinea: «Pentrs dumneata, sksmm» kon-«lesi», am umblat ne la toate da-«mele ne le ksnosk, mi am aflat «in sîirmvt neea ne €oremti ; o «femee de vre o natrs-zeni de ani «kare st» noatn» nriveghia neste «shygile âs mit ale; '’mi a kjbsdat’o «mdt. Aksm a emit dela familia «S... kare e siliţi» din nrinina na-«g^belor ne a innerkat, ST,’mi îm-«nsjiineze slsgile mi kielldeiile.» «Ea se nfl'F, Hv'h krLin»tiis aksm, «are mi e fati» de ninni-snre-zene «ani, foarte isteajiT, mi îndemîna-«tikrt ne va ndea s/hjii shjeaskn» «de kainarierT».
«Dumneata vezi hi, intrs in toate «ann,urnitele kT>sninemti; voifc st, «’jii dovedesh kt nonir» akam st, «niT, insor Ijji ST*n>t miinile frs-«moasn» kontesi» mi ueste sn neas «voh; (i la ninioarele dsmitale.
«Lord Astolf de Merii.*> Kontesa îndoi skrisoarea mi o nese într’sn kdvi,r mitetel mi fre-mos .Blide semăna kn, maisent mai mdte asemenea hi»rtii.
Pe ernri» se întoarse la demoazela Esdoksia mi’i zise: «k&rînd ! ksriiid ! st, nerkrsm rokile astea^ nentr« ki, întrhn neas trelwe s% 'mi fak o toaleti» bBm>.»
46
Ivonlesâ înMerki, rokile de da-rnask mi de dantela; îi sta de minsne!...
—	O Me bine îui made ! îi zise Esdoksia ; ks niii o rokie ns’jji ese ama de bine frsmomii dsmi-tale smeri. Kokoniui,, ginerele asti, seart o si, înnebsneaski» de dragoste ! mireasa lsi nar’ ki> e o regirni»!
—	Emti nebsni,, resnsnse doamna d'Orsai, te miri singsri, de lskrsi mîinilor tale, iar ns de mine.
—	Ui Vi,-te nsmai în oglindi, mi vezi daka mi» mir de lskrsi mes.
—	In zadar îmi snsi d'al de astea. Wo si, am nim o daţi, o toaleta kare si» semene ks a doamnei de Alba Me *i ai fi>kst'o la Mei ds-ni> urmi» bal dela ambasador»!.
Zikirnd aneştea doamna d’Orsai se anronia de oglinda; se nriviâ jsnrrtate ulekata k*a si, se noata vedea mi la snate, mi si» ia mi o lekijie mai urnit de grauie mi fiind ki> vorbele din srmi, desnre toaleta doamnei d’Alba fşri, mai msll zise ks sil ton de întrebare de ki>t de întărire, indemi>natika kssi,-toare îi resnsnse:
—	O Doamna mea ! asta seari, o si» întrebi ne doamna de Alba.
Era foarte lesne de a vedea ds-ni> eksnresia fjgs-rei doamnei d'Or-sai ki> isteaţa kssi>toare resnsnse tokmai aneea ne dsmneaei vrea s% as zi».
Si, vedem, si, 1t>st>id astea, a-
d'LOgi ea ; rokiea Hei ns îmi nlaMO; dsmneata ai kroit’o ka o rokie de fata mare. Ila abia este sn konil. La vîrsta ei îi trebse o rokie ks kreuşi lai.
—	Ks toate anestea , doamna mea, te înkredinjjez ki> demoasela Ha e kam n,ST,riuiki,; uîuimoarele îi kresk, talia i se desvoalta, mi bine ar fi de aksm înainte st, n'o mai lami ka sn konil. Unde o vezi ama miki,! dar ns mai kremte d’atat.
—	Ce neroadfi> emti ki,te o data, îi zise rcnede doamna d’Orsaj ; ns mtii ki> lla abia este de zene ani ? mi nine noate st, jsdeMe de o fata la vîrsta aMeasta de o st> mai krea-ski> sas ns ? Ns vois s’o strîanto-rez la vîrsta ei mi s’o fak st, ssfe-re ; vois s’o las sloboda.
N’anski, st> isnnbveaski, vorba mi sn glas argintin striga nrintre suit. : «Maman, nom% si/mi Merk rokea?» mi nsmai dekrrt intri, o frsmoasi, fetimoam,, mi într’sn minst se desbnbki, de rokie ka si, Merie ne Meea ne kare ’i o ads-sese; Mea mai frsmoasi, talie mik-moari, de fetiui, saS de konil Me noate si/ini înkinsiaski, Mine-va se nsts vedea Ia Ha. Un nent alb, sn sîn mikmor mi bine fi>kst, nimte smeri rotsnzi; sn braumik rotsnd Me se slîrmiâ ks o nn>ni> rotsndi, mi nlini> de gT,sri. Pre li>ngT> anestea o grauie ksm mi sn dsh se vedea snde ns noate Mine-
Yâ sirene, dar kare se află nreta-tindeni.
Era hrănitoare a o vedea nine-va, mai vîrtos in momental acesta kănd rokia'i naj|in skartă lăsa sri> i se vază o irelm» rotanjioară mi an ninioram grăsalia. In sfirmit era an konil; era o neregalare damnezeeaskă, an kolibria de aar. în sfirmit an adevărat tin de dragostele raiabi.
Ceea ne irenea ne nine-va la îndoiala daka Iţa este an konil saa na, era kăte o datT> kăatetara ei arzătoare, zîmbeta’i ni in de des-mcrdare mi de tinerele, kageta-rea’i kare semăna kă se onremte mi întreabă ; asemenea mi Săra-
tetarile’i ne da mame-sei mi kare
£
era vii mi nline de natimă, mai vîrtos dragostea’i nlină de nrevi-ghere mi de neastîmnăr kătre skamnal sire kăjjebm. Se mtie kt fetimoarele, nîm> să iabeaskă ne nine-va, înnen a iabi kăte an b-kra. Ka toate anestea kănd o vedea nine-va ka anei oki vii mi neastîmnăraiii ka anei zîmbct n,a-tenios mi nevinovat, kănd anei laminor blond mi bogat de halde se întornea ka nebăgare de seamri> mi nlin de rîs la nea d’ăntăia vorbii serioasă ne îi adresa nine-va, kănd băga de seamă arnarin-lia mîuikărilor ei, sglobia mlădiere a tranabi mi alergării ei: zi-nea: asta e an konil! 11a nerkăn-da'mi rokea, înnena a tînji kănd o Văza kă e tot ka nantaloni/
—	Maman! ne tot ka nantalonî o să fia? n’o să mai skan de dăn-mii? akama sînt fată mare.
— Ştii, îi zise doamna d’Orsai, kă ori ne jakărie îmi nei, toate îii le daa; dar akarn fiind kă emti mare, să mtii kă n-amai ai nini o jakărie; trebae să uiezi înkisă. să lânii nebaniile mi să te nai ne lakra.
Ha dele nijael din amăr mi zise:
—	O ! daka e ama mai bine voia nantalonii de kăt să na mă mai jok.
Isteaţa kasătoare băgase de seamă kă sanărase ne doamna d'Or-sai forma ne dedese ea îokieifie-sei, mi namai dekăt o deskasa kam să na bage de seamă koni-la, mi zise kă o ia ka sine mi neste kăte-va ore o va trimite in-tokmai dană dorin&a kontesei.
Kam norni kasătoarea, kontesa se dase să dea noranni snre a se găti toate nentra vizitele ne era să nriimeaskă. Ea da o serate ande nriimea familia nea naoă in kare era :să intre, nentra kă mări ti mal ei era hoterît ka lor-dal Astolf de Mărfi, a kăraia stare era de mijlok, dar a kăraia janeite mi dali îl fănea să fie dorit de mai malte ladii (kokoni&ă saa fată mare englezeaskă). El fasese hrănit de framasejjea kontesei J mi de titbl ei strein, nentra kă Londra ande lokaia de an an, na era &ara ei. Asta era an kavînt mai ma!t nentra kare i se
întorsese kanul junelui lord. En-glesii sunt nrea nuţin naţionali în nriqina frumuseţii, mi franqe-sele le nlak mai mxlt dekăt femeile din ţara lor.
Ku toate k'h era văduvă iui ku «n konil, kontesa era însă foarte tînăn, iui nei kare îi da doă-zeni mi qinqi de ani ereatf urca îndrăsneţi.
La Paris, kăţi o kunoskuseră în nel din tăiu al ei maritim, zi-nea kă nunta ei a fost o nuntă de învoire; kă I). kontele d'Orsai era bătrîn, kă ea niqi o dată nu simţise dragoste nentru dănsul, dar s'a nurtat astfel kum st, o krează lojii kă îl iubeinte.. Frumuseţea ei fiind kunoskută mi hotărită, ea vor st, mai adaoge ne tangi, dănsa mi virtutea. Se zi-qea înkă kă avea 0^ mare na ti mă st, auză lumea vorbind bine de dănsa mi ori unde sro arăta să străluqeaskă mi st, fie admirată. Kănd nerdu ne kontele, era de ont-snre-zeqe ani, mi se trase nu-mai dekăt din adunări-
Avu atunqi o durere mi jale de kT>jii-va ani, kare făku mult efekt intre oameni mi li adăogi la numele qel bun. Inşi» st, osteni d'a ’ini inkide frumuseţea In singurătate ; băgă de seamă kă nu îi e de ajuns să fie frumoa* să numai neutru sine* de ini s'aF fi uitat în toate oglindele kasei; nenlru kă ele mi de nu era oarbe la frumuseţea ei, era insă mute,
mi ea numai auziâ să’i zikă ninc-va aqeea ne fane slava tutulor femeilor:' «frumoasă este !»
Se întoarse in feriie stri,lucitoare mi nrofum«»tă intokinni ka roşa dună ne treqe noaiitea; află la ninioarele sale mulţimea de a-doratori mi mai mare dekăt kănd n u era* văduvă.
Insă atunqi dragostea kătre fie-sa singură semăna kă o okună> ini* îi ajunge ; era un fel de mumă. â la Sgvignâ. îngrijirile ne da a-qestui konil era o nlăqere, un ferrnek, o graţie mai mult, mi ku. dănsele i se indestuJa toată dorinţa de a străfeni mi de a sej deosebi din qele-lalte femei. Pretutindeni o adunea drent exemnlu, ka frumosul în nerfekţie.
Şi ku adevărat inkăt nentru felul său de frumuseţe era o regularitate desnădăjduitoare nentru anei ne iabesk alt qeva mi nu o grtdină franţozeaskă.
Avea un kan frumos grenesk, unde okii, fruntea, gura mi dinţii era fără asemănare. Era nal« tă, mi înfăţimea ku desăvirmire^ frumoasele forme antiqe. Pelea îi era de alabastru ini faţa de trandafir înkăt 11’ar fi nutut krede qi-ne-va kă sunt firemti, daka n’arft. InkredinţaPO' aqeastakamariera ei.
Atăt îmi iubiâ ne mika sa Ila înkăt juneţea’i kăinliga mi mai mult întru aqeasta. Konila îi era un fel de nestimată qe făqea să i se vază ini mai mult frumusejje^
sntokinai ka r,n rbbin tnkongibrat ele diamante ; era o mita nimbiirb ne nare ta o fbkbse natsra într’a-4ins nentrb dri,nsa^
1 la era o fbiitbrb ama de fim> mi de delikuti», întat tand era de frei ani kredea ninc-va ta e de bn an, mi tand era de mase ani, o kredea de trei.. Ama natora era mai vrednita de osindk de tat kontesa nentrb ta insbini voia ka lsmea Sb kreazb ta Ila are janvb-tate din virsta sa.
Doamna d’Orsai era nrea mblt Tm>ltt»mil'b kb aneasti, jbtaiie a tiatorci kare o întinerea ne dbnsa întinerind ne fie-sa. Semăna ta singsrb se anvbgea; îi sirîmtora desvoltarea un sboral fakslkbjiilor, o trakta ka n’sn konil pLsf'hjjat bbsînd’o fi»n> înviiHi>tori> ka si> nb ii griAeasta umilirea j»dekrr>nii-Biata kontesi»! se înfiora noale la ideea ta kb InA Ila din an în an tamtiga, kb ali>ta ea nerdea în jb-nejje; ta fie-kare fir ne’i tadea din kan, kremtea in kanbl fie-sei; ta fie-kare fraizi» ne tadea din frbmbsejjile ei slbjiă de a îmiio-dobi anei trandafir kare înlr'o zi era srb se fata femee, mi daka ea n’ar fi vrbt de bbnrr> voie mi de timnbrifc a da lok aneştoi momle-nilor al frbinbsejiei sale, ea o des-trona în sili>; ta in sfirmit tand va sosi vîrsta în kare o fati» trebbe srb se merite, atonii mbina negre-mi t trebbe a se lem>da de k ar tea mi inkini>rile ne îi fak rientrb sine
mi a nriimi srb’i sri>r»te jbnii nrtî* nile nentrb okii noi frbinomi ai fie-sei., mi vezi bna ka aneasta noa* te ta n« ar fi nbtbt si» o sbffere kontesa; ea, kare în toate dimi-nejjele indati» kbin se skbla, alerga si» se sfotoiasta kb oglinda mi srb vazrb daka ne frbmosbl srbb kin visele nonjjii nb adbseserb vre o brnbn» biigami» de sbîrniUri».
Ila din noronire nb însbfla astfel de temere, tani era fnsmoasi» însi» mita, veseli» mi konitareas-ta, era originaibi adevărat al mi-nialbrelor lbi Deveria. mi nimeni rib'i da mai mblt de zene ani. Kb toate anestea d*ar fi sokotit nine-va adevărata vîrsta a kontesei mi a fie-sei, tot ar fi aflat’o kb toati» grija ne avea doamna d’Orsai ka si> skimbe în tot anal slbgile. Ama ea hotărî si» se d»ki> la Londra, bnde inkirie bn osnel mi>rejj în bogatei kartier dela Uest.
Ţinea o kasi> kbm nsmai de tat b'Lgari» oamenii de seanvb* ekina-gibi mi kaii si»i se întrenea kb nci mai frbinomi dela Ilyde-Parck, St. James mi Neusington bnde eklin-sea ne nele mai elegante nrin no-doaba mi frbinbsejjea sa.
La anesle nrimbli,ri o vi»zbse lordbl Astolf, jbiie franos kb talia eleganţi», kb fajja blimdi» mi kb sbfletbl simnlb. El se înnerta srb nlaki» kontesei, însi» ea st'brbi în nrinniniele sale de onoare, se im-nrotivi jbnelbi Lord, kare nb vi»zb
âîl mijlok sure a o dobîndi deki,t a’i nere mi,na.
Ri>si>toria aceasta ania întră sine tot ne noate ntanea adevi,ralai; kontesa era framoasi,, se ari, la ja-m> mi avea o stare însemnidoare. Lordal Astolf era framos ka dah mi jane, foarte jane noate nentra o vibdavi, ne avea o -fati».
Reflekţia aceasta noate ki> o mi foloase kontesa întră sine; însi, 11a era an konil, mi nretalindeni mamei ii da doai,-zoni mi ninni de ani.
Na era sigar ki> lordul Astolf s'ar fi amorezat de kontesa, afarL namai daka n’o fi fost nentra fra-maseţea ei. Lordal Asto4f de mai malle ori îmi imnata nentra ne, kmd era li>ngi> kontesa, na i se ni,rea neasal ki, trezie mai renede deki»t airea. O nrinim, nentra ka-re se linia mi mai malt de kasa doamnei d’Orsai era mi mikmoara 11a ! ideea de a fi tata, anestai konil îi fi,nea nea mai mare nh>-nere.
De mai mal te ori doamna d’Or-sai il nrinsese nrivind la aneasti, miki, fantan, ka ati>ta băgare de seanvi, înki>t mi însămi ar fi nis-mait daka Ila n’ar fi fost an konil.
Voia ka si, mi, fak nrofesoral Hei, zinea el adesea kontesei, voia si, desvolt nretimnaria ei înţelegere.
Ra adevărat, aneasta avea o i-maginaţie ne senrtna ki, m>trande
mi soarbe tot. Lordal Astoff ka toate kera de an karakter rene mi serios, se jaka însi, ka anest konil ka mi knrnd ’iar fi fost sori, mai mikn>, midia ka dnmsal ka mî ki,nd 'iar fi fost frate mai mare.
Rn>t nentra kontesa, ea iabia întră adevăr ne lordal Astolf. Akam înt'Liamidat'B simţiâ dragoste nentra anela ne'i vorbise de framaseţc.
Rontesa d’Orsai îmi terminase a doa toaleti, de dimineaţa, kmid venisem, si,’i snae ki, vine Lordal Astolf. Framomii ei obraji se ako-neriri, de o îndoiţi, faţi» de roşi,, mi dete o aranki,tan, de olua în oglindi,.
Janele Lord intri,, si,rati> mâinile kontesei mi’i zise ki> e mai framoasi, deki>t a seari».
Urmi, a’i mai snane mai înalte nimikari la kare resnanse mi ea. O întrebi, mai ne armi, desnre ko-nili>. Doamna d’Orsai era si, o kieme ki>nd o stagi> veni mi’i sna-se ki> o dami, va si/i vorbeaski,.
—	Negremit ki, este nrotegiata mea zise Lordal Astolf; te las si> vorbemti ka di,nsa, mi ett nini, atanni mi, dak si, gi,sesk ne Ha în grădini,.
—	De ne na meziî resnanse kontesa. Trebae, domnale, si, te o-bininaemti ka bi,ti,ile de kan ale kasei. Pe h,ngi, aceasta, vei vedea daka îţi nlane dama aneasta; asta e mi treaba damitale.
—	Ei bine kontesi», ri>mîitt daka na te sani>r,
Doamna d’Orsai se ardiki» ka si» nriimeaski» ne dam*,* ne intra; abia o zri,ri mi Îngălbeni nxmai deki>t.. Iar dama ne venise, dir^ nrotivi», fi>kx o esklamajiie *de bxkxrie mi striga :
Ce fcrinire ki» mai vi»zxit5'ne doamna kontesa! maika Hei mele! xnde e skxmnxl mexkonil!... Pen-trs ki» mi dumneaei ’mi e konil, zinea femeea îndrentati» ki»tre lor-dxl Astolf; ex am kreskxt’o, ex 'iam fost doiki» ! .. o ne konilam frxmos!... ki>t de frxmos trebxe si/i fie akxma Hnmorxl anela blond!... Dxmnczexle; am axzit vorbind de maritim... negremit ki> Dumneaei se mi»riti»! ne feri-nire! si» tridosk ex oare’si»’i leagăn mi konilamii dxmneaei !
Şi biata femee nlimgea.
Kontesa vrx de mai mxlte ori si» onreaski» anei miroix do vorbe, dar fx kx nenxtinjii»; neiitrx ki» inima femeei avea trebxinjjT» ST»'mi demarte bxkxria; Lordxl Astolf ne nx nerdxse nimik din ki»te zisese ea, voi din nrotivi» s’o fakrL a mai vorbi.
—	Bxkxria te ami>gcmte zise el, Ila n’are virsta de meritat.
—	Nx, nx, zise kontesa, dumneaei ’mi a xiţat de ki»nd nx ne a mai vi>zxt.
—	Fereaski» DxmnezeS! kxin si» 'mi xit eft konilamxl meS! Ha mea a avxt ninni-snre-zene ani în lxna aneasta. Am o nrobi» kare vi» va tane-si» krcdejji. Fie-mea kare ii
este sor de lante, Lxisa. mea, are ninni-snre-zene ani mi jxmi»tate. O s’o addxkmi ne dimsa si» înbri»-mimeze ne sorx-sa.
Kontesei ii venia si» strîngi» de. gi>t ne mxierea asta, ne nar’ ki» a fost brodiţi» si» vie sl desveleaski» o taim» kare>ea o askxndea kx a-ti»ta griji». Ama dete drxmxl kx xn.kin foarte sek doinei fie-sei mi dxni» no eini, ki»zx ne kananea mi lemini».
Negremit va zine nine-va ki> aneasta ne fi>kx era xn lxkrx foarte neîndemlnatek; imsi» kontesa era foarte slabi» de nerve mi tre-kxseri» nrin minte’i atâtea simti-mente în ama nxjjini» vreme înki>t o slrL*biseirf> ko totxl; era xn fel de lxnti» ne se sfirmia kx okrisi», nei kare nx ax kxnoskxt ne kontesa ar fi nxtxt zine ki» leminxl anesta era nrefakxt; însi» noi kari vedem ani tot sxfletxl anes-tei femei des-vi»lit înaintea anelxia ne ixbiâ ea, afh»m xn lxkrx nrea firesk, mai vî rtos într’o dami» kare în viaiia ei nele mai mari nenoroniri ’i ax fost nimte mini mi xmxreie sxm>-ri»ri.
Lordxl Astolf kiemi» oamenii într’ajxtor; el fx xmilil de anest lemin ki»rxi nx’i nxtea înţelege kx desi»vîrmire taina.
Ila emind mi ea la sgomotxl ne '1 arininxi aneasti» îmnregixrare, alergi» la mxmi»-sa nentrx ki» o ixbiâ din tot sxfletxl. Lakrxmile mi innertxri» a’i xda obri»jiorii; kx
(3?
fot’sî in»trsns,L de starea mame-sei, na alerga dam, obiţeitt a se aran-kâ de gramajii banalai si>b amik dam, ksra îl namea ea; însi, in, dati> ne’mi venise kontesa In simţire iui ea se înkredinţ'i, ka desri,-vîrmire desnrc s^mdalea msme sei îmi deskise braţele mi le întinse asanra lai ka m o ardine de jos mi o straie dam, obicei» ne frânte,
— Bon jar,. tatimoraf mefc, ii zise ea, na mai fii trist, inaman na mai e bolnava î
Lordal Astolf, na avasese timn s'L iirevazi. mimkarea Hei. Mâinile îi tremarâ ţiind vieasfa koni-fa kare se înkofaţisc ne dansai, ka an baoa : bazele’i na kateza sb se anronie de frantea ei -y el' era galben mi mii^ţit; genakele i se înkovxia, inima îi b^lea ka rene-jane: na katezâ mai înalt si> atingi, anele kosiţe baklale ne în-anda a lai faţri», Fa it seraţi,,, dar el na kateza a o mai serata.
Ceea ne deskonerise doikaT îi a-mestekase toafa fiinţa. Aţest jane al ki>raia saflet era afal de rarni-nos mi karat, tremara înaintea a-neslai konil, în da ti, ne mii» ki> are ţinţi surezene ani! în daţi, ne mtia ki> este de o vlrsto» a înţelege mi simţi o ST>ratare!
O naşe jos, mi se aui'LZT, ka total nemimkat ne an jftţ ne era h>n-gri> sine; toate koardele iniinei sale era sgadaite. Ceea ne se name-siite amor, ferbea intrfansal iientra •
11a- înaintea sa vedea o amanţi, kare, fam si> iulie, ii da o favoare ne ar fi fost feri uit de a o urii mi1.
—	Dar, «te* ai? îi zise konila, rezemimclase ne jami>tate de ge-nankii lai ! ne ai banal mea a-mik nuli galben,, ne ! mi la em ti bolnav ?
—	Na, n’am nirnik rnika mea. 11a, n’am nimik.
Sţena aneasta toafa, de mi mai mat'L, kontesa o înţelesese- ea ia-biar mi saflelal si>a avea o simţire mai malt! avea anca simţire deli-kati, kare* laţe ne ţel kare iabeintc* st, kanoaski, simtimenlcle «iele mai askanse ale iabitalai saa iabitei sale; ea simţea bine, ki, ka ki>t s’a si-litsi, askanzrLVÎrsla (iesei, ka alri>ta aneasta i se fa «tea mai de nrimej-die ; ama din mi na tal anesta înţe-na a li rivafa mi geloasa,
—	Dale de te joaki, in gmdirn,,. zise ka an ton askat fiesei.
Biata. konili>r se dase ka totaF mimkati, de tonal mamesei.
Eksnresia de asnrime ne nase in frasa a ţeasta, faka ne Aslolf si> nearzi, ori ne mmmuiţi, de dragoste mi anlikare ne mai avea nenlra kontesa; el lai, drenl matale aţeea ne na era de krLt namai, darere :	Dragostea femeilor, ade-
sea are kinsl aţesta, Bărbaţii ne na le înţeleg, inţeii a exnlikâ asemenea narfari dam, kam faka As-tolf în înomental aţcsta.
Femcea asta e rene-, nlim, de
3*
(353.)
demri>rtrLni«ne, koketn», zi'iea Astolf, mi n» iîvl isbemte; dar se a-mi»gea :	biata kontesi» nini o
daţi» n«’l isbise ka ak«m.
Sitsajxia lor la amîndoi era foarte anevoie : Lordul se nrefbks ki» are lot anele siinlimenle neutra kontesa. Şi se d«se, f'bg'bdainds-se krt va veni el nel d,ri>ntîi« la adunarea ne se nrenara nentra seari».
Ajsngimd akasi» la sine, se naşe ne gîndari, mi gimdarilc sale na f«rn> de ki»t nsmai la mika Ila, mi la mijloksl kam ar fane si» desv'b-leaski, anestsi konil si»’mi mtie vîr-sta. Pentra di>nsal se sokolia ki> este o ferinire nemărginiţi» a se mii ki» el este nel din tăia kare a raimkat anei suflet! kă el este kare Tbntxicami dată a făkatsi» bală a nea inimă mată nini» ani la ori ne răsnans de dragoste! se sokolia o ferinire a okana el nel din tăia anea kagelare de ninni-snre-zene ani, kare întokmai ka an krin a-skans, na se arătase la lamină, kredea de o ferinire a fane anea-slă inimi» nedomerită a enelă li -ten> ka literă vorba i a b e s k !
Hotărî ka însumi intr'anea seară sn» o fakri» sb’mi kanoaskă vîr-sta; nentra kri> namai iabiâ ne kontesa.
Viind seara h adanare, okii lai namai kăatară ne kontesa; era ne-săjiiomi să vază ne Ila.
Balal era slrălanitor. Doamna d’Orsrai noftise ne nei mai în-semnajii din Londra, mi tojji yeni a PERIODUL 1.
$ h feri ni te ne lordsl Astolf de in-sarătoarea lai.
Lordal Astolf abia ri»snaiidea la anele ferinitajiii, neutra kă el na-mai gîndia la nimik de kăt la IIa.
Kontesa na’l uerdea din vedere. E! era in desnădăjdaire kă na vede sosind ne aneea ne iabemte, k'bnd de o dată ea alergi» ka o ne-bani» imiiingind oamenii mi fi>-kindo’mi dram si» ajangă la dăn-Sbl.
— Joni ta ka mine, banal mea amik? ii zise ea ka glasal ei nel frarnos ini Konilbresk.
Şi zikănda’i anestea îi mi l«ă bra&al mi se naşe nea din tăia în fajiă mi in kanal danului în nin g'bnd ne lojii.
Tojxi se silia ai fane lok mi a se adana ne lingrb di»nsa srb o va-zrL sbarînd ka o riasere in mijlo-kal anelai vifor de donaşitoare* Tojji se mira de dinsa. Era ama de graţioasă, ama de bine înbră-kati» ! rokea ei albi, de gros de Nap Ies, ka o formi» simnlă koketi» ii skolea talia ama de bine mi fi>-nea si> i se vază rotunzii «meri. Păral ei framos mi blond kădea în bakle iie «meri, mi delikatele ei uiniorame se vedea mi mai bine ka nantalonii koke&i mi «mari ne kădea asanra nalnei.
Toată nersoana ei era o delini-oas'b lăutari», mi doamna d’Orsai ar ti fost mi mai mîndn» în seara ancasta deki»t tot-d'aana, daka n’ar fi avat an kavînt. de a ii geloasă.
47
yma geloasa,! fie-sa i se fadcuse rivala,, mi toate landele ne nrii-mea desnre ea îi nadrundea inima ka ni ui te kugite.
Lordul Astolf din nrotiva,, nini odata, nu fusese atad de ferinil ka asta, seara,, va,zînd'o admirata de togi. El o la,uda în inima sa mult mai nresus dekad nei-lalgi, ku toate ka, nu zinca nimik, iui sta sfiit mi rene în mijlokul kon-nertului de landele ne se înadga în nregiurul ei; dar ui ne ar fi ba>gat de seama, ar fi va,zut ka, okii lei zik ku mult mai multe.
Doamna d’Orsai kare va,zu anea-sta, suferia grozav. Lordul Astolf nîndi timnul kamd kontesa emi sa» dea ne-va norunni, mi in kol-gul unei basmale ue Ila ginea în marna», fa,ku sa, i se strekoare an bilet; ne urma, îi zise înnet ka sa, auza, numai ea:
— Citemte biletul anesta, fa,ra, sa, te vaza, maika,-ta. Frasa anea-sta fu elektrika, nentru Ila; i se na,ru ka, se lukreaza, in sine o skim-bare oare-kare. Kum se termina, kontradangul, alerga, in gra,dina» mi uiţi:
«Ila, tu ai virsta de a iubi; te ama,gesk togi ka mi ne mine; a-fla, ka, nu mai emti konil; emti de ninni-snre-zene ani!»
Ea uiţi mi reni ti rindurile ane-stea; i se na>rea ka, viseaza,. Mim-karea ne se fa,ku înlr’amsa numai avea xotar, inima’i ba>tca ku rene-jiune, mi samgele’i nirkula anrins
mi iute în toata, fiinga ei. Obra-brajii i se^annrinsesera, de un in-îndoit amternut de rose; ninioa"' rele nu nutea sa, o mai gie; se a-meza, nugin ne banka,. Ideea de a intra în salon mi de a vedea ne Lordul Astolf, o arunka într’o tulburare 'nesnusa,.
Rum sa, se askunza, de ka,uIadurile mume-sei? se sokotea ea ; dar mimkarea’i nentru Astolf o în varga ne trebue sa, faka,. Reintra, în salon tremurinda» mi nlina, de rumine întokmai ka un konil ka,-rui îi dau drumul dela o nedean-sa>. Persoana de kare voia sa, fuga, ne aneea o intadni întadu.
Lordul Astolf o amtenta; okii lor se întîlnira, mi îmi ziseră, Im-nreuna,: te iubesk !
Kontesa sunranrinse ka»uta,turilc lor, se înfiora,, nentru ka, gini tot.
Tot ne o okuna akum era sa, dea un sfirmit anestei drame într’un kin stradunitor nentru sine. Kade-va zile duna, aneasta lordul Astolf nriimi skrisoarea urmadoare:
«Domnule, de asla,zi în ont zile îgi da8 mama fie-mei.»
Biata kontesa, se trase într’o ma,na,stire, dar nina» sa, na,ra>sea-ska, lumea, norunni sa>’iiii falca, mormîntul, unde skrise aneste kuvinte:
«Moarta^la doua>-zeni mi ninni de ani.»
II. L.
LITTERATURA.O)
In ansi 7171 dela zidirea ternii, se vede o Psaltirie tiirbriln» ronn>-nernte în versori mi alk'Lteit'b de Dosotete MitronoliUsl Moldaviei în zilele domnitei Ştefan Petro, adiki» tiirbrit?» de 176 de ani. Dam» aneastn» karte se noate vedea kx k» kn»t se sae ni ne-va în volume k» atota limba rom'Lneaskn» se anronie mai mslt de limbile surori ; Pre tangi» aueasta, de mi limba noastre, nekoltivatT» amlcs ne atanni, însn» se vede stersirea anestoi mitronolit la nrosodia mi kadenjia versorilor. Osteneala ao-torotei se araţi» în kanol kT^rjxii ki> a fost de ninni aui FrLki»ndo nosim» băgare de sea-mn> asonra anestei skrieri se vede: 1
(1) Cu aquest articol se vede începutul unei cercetări şi culture noue a limbei, puse pe adevăratul seu drumu, un început de a da limbei române propriele salle averi, a se cultivă prin alle salle, curăţinduse de tote părţile eterogene şi păaăsite. — Ra-murcle nu pot ave sucu şi viată de quât dela rădăcină. Aquest articol ă un început al radicalismului în litteratura nostră. începutul a fost bun quă începu dela început, dela queea que au făcut antenaţii noştri. Epistolele precedenţi către Redactorul foiei din Braşov, şi quea ur-mătore, sunt preparativele pentru un assemeneaînceput basat pe originea limbei şi pe natura ei. Cultiva-• torul limbei nu ă un innovator, ci un conservator que continuă calica străbunilor noştri. (1862)
în lokol * verbstei i n b r l k a r e nretetindeni vestire sure nil-di>:
Psalm»! Bine kovinteazi» :
«K/i> t» te’nvesti k» lomim»
«Ra soarele ’n zi se-niiri»»
In anelami nsalm se vede la falia 88, vers 9 :
«Şi kolonii ki»nd l’e sete «Ts’i adami frLre> skomnete.» Vorba a d e v ri> r se vede i n genere feminin «adevera» (nsalm 88).
Vorba sob sas slugă se vede a redaţi» adesea nrin vorba şerb. Foaia 219 vers. o: «di, merb»tei ti>o nlatrb de via]£i>.»
Vorba sfînt, sfinte, nretotin-deni se vede si»nt, si»nte.
Timnol: f^kaire se vede: fe-nere».
Frasea «sure ne» se vede «a ne» (foaia 132 nsalmsl 73: «A ne Doamne..înlokde: «snre ne doamne... anest «ane» se vede mi în nsalmol 2 mi în maiimslte lokori.
Vorba mitre» sa8 sgi»ts (atid de orîti») se vede «m a t r i u e.»
Se atatore aui mi an nsalm întreg nentra neea ne se atinge de versifikajjie mi masare :
RATISMA VII.
Psalm. 46.
Limbele si» salte Ra lrentene 'nalte Srn strige 'nti»rie Glas de b»k»rie.
Lxadind nre Domnal Srh Imite lot omah
(356)
Domnul este tare,
Este 'mir&rat mare Prcste tot in>nrint»l Şi jiine ksvinl&l. S»n»s»-ne-a» gloate Şi limbile toate De ni's s»bt ninioare Limbi de ure ssbt soare: Ales»mia& mie Parte de moinie Tara nea dorita,
«s
Kare'i gisrsit'b L»i Iakov ibbitsl Ce’i jiine k«vinl»I;
Mila si/mi arate Cea de bmvbtale Snre noi tikrblomii Prek»m ne sn»n momii. — Pre vîrfari de msnte S'asd glasuri m»lte De b»uine mare Iu nalta, kbntare;
Kt» s’a» s»it Domnul St,’1 vazrL tot om»l Kam taţii în lbste In zikri,t»ri mslte;
K'bntagi nre 'înnorat» 1 Ka> n»*i ka dbiis alteiv Sa, domneask'b ’n teme K» samt»! sa,}5 nume Ka>ntaixi srb 'nijeleagi,
Presle lismea larga,
Ka, Damneze» noate Pre limbi neste toate De le îmblinzemte Şi le ’înnan^jiemte: Skaanal de raza,
Unde va sii uiaz'b Domn»! din d^eanta
Sa, ’mnbrjjeask'b nlata Pre boieri ne gloate Pre limbele toate Şi ni ne se ’naljin,
Din fire semeajirb Ma vedea tot ornai Ksrn ’ia nerta Domnal.
Ka srb se noata, komnara ka,t a kîiutigat limba noastn» în elegan-jtia, mi a nerdst în komnosijţie mi kreajjie, mi ka srb se noata, vedea mi simnlilatea mi neîngrijirea sti-tetei de atsnni, ala,t»ra,m inka, uii Psalmal nel dam, »rmrb.
E d i ii i a v e k e.
«Mik era întrs fragii mei mi «mai lîna>rîn kasa na,rintel»i me». «Pannleam oile nbrintel&i ine». «Ma,n»le mele îa,nera, organ , mi «degetele mele înkiera» nsaltire. «Şi nine va da de intire Domnslsi «meS? — Singsr Domnsl, singsr «va aszi, singsr afc (1) mimat ure 1
(1) Timiiul trekut nedefinit komnus din verbul avere mi nartininiul trekut în ki>ruile bisememti la nersoana a treia s’a legiuit în lok de a zine „a mimat4 ‘ duin, kum se zine în vorbire, si, se zikb ,,au mînat44kala aiurai. Obiiinuinjia aieasta vine, krez, dela tradukgia din ki»r-Iiile evreemti sau a testamentului vekiu, unde uretutindeni unde se vorbemte de Dumnezeu sau iiuteri-le ueremti, verbul se nune la numi»r nlural kum în lok de azine Dumnezeu fi>ku, zine Dumnezeu fi>kun>, Domnul norumeiiite, Domnul norun-qesk, ama mi în lok de Domnul a mi>nat, Domnul av minat inii. (I\ E.
«T>ngerul s%% mi m’au skos din ni>s-«toriile oilor m»rintelui meu mi «m'au noim»duit ku oloiul semnării «sale. Fraijii mei nei bani mi mari, «mi nu bine-vru într’i»niiiii Dom-«nul. Emitam in înlîlnimul ino-«nlenikului, mi mi, blestemi» ku «idolii srbi, ian» efc smulmiiu dela «di»nsul sabia de l'am deskT»nrbjiî-«nat ui'am ridikat okara dintre fii «lui Israil.»
• E d i ji i e nsofi>.
«Mik eram intru fragii mei mi «mai tim>r in kasa irc»rintelai meu. «pT»skutam oile tatălui mei». Mii-«nile mele au frbkut organul, dege-«tele mele a# alk'btuit nsaltire.
«Şi line va vesti Domnului meu? «însumi Domnul, însumi im» va «auzi. însumi a» trimis îngerul st»& «mi m’au luat dela oile tătici mefc «mi m’au uns ku untul de lemn «al ungerii sale. Fragii mei buni «mi mari, mi n’au bine-voit în-«tru dinmii Domnul. Emilam în-«tru Intimiiinarea nelui de alt neam «mi rn’au blestemat întru idolii «sbi, ian» eu smulgînd sabia dela «dinsul, ’iam tT>iat kanul mi am «ridikat okara dintre fii lai Is-« rai1.»
La sfirmiful aneslei nsaltirii se v'bd asemenea versurile următoare:
«Neamul jiT»rei Moldovei, de unde derazi* ?
«Din gara Italiei, tot omul si» kreazT».
«Fleah T»ntîifc, anoi Traian au adus nre aine «Pre stn»momii nestor jp»ri de neam ku ferine* «RrbST»dit’au perelor xotarele toate «Pre semne ne stafc în veni a se vedea noate «El ku vijja nestui neam &ara Rotm»neaskT> «Imnlut’au Ardealul, mi Moldoveneaski»
«Semnele stafc de se vi»d de dansul f'bfcute «Turnul Severinului srb ’nkuste ’n vremi multe, mnh
Ki>tre DD. Prenume r a njii.
Ku Numărul viitor 24 se îm-nlinemte neriodul T»ntT>iu al anostei foi. Redakjiia ne ki»t a nutut s’a silit ka artikolele ei st, kores-nunzi» ku titlul ne i s’a dat, rnr st, mulgumeaskT, amândoi» sekse-le. Prejiul ei de un galben nen-
tuu 24 Numere, ori nine noate sokoli k^ abia a fost mi este îndestul a se nli»ti gravurile de mo-dT»; iar tekstul, din mini ekono-mii s’a îngrijit kum st» vie mai h>ri» sum»rare D-lor nrenume-rangi. Daka materia konrinsT, în aneste 24 Numere o va gi»si ni-ne-va nrea serioasa nentru un jur-
nai dc mode, nn, sokotesk dator a ari>ta kn> skonal acestei foi na a fost mi nini na este a an>ta abonaţilor srbi moda; ni ka mij-lokal modei st> noatTb ajunge în mâinile fie-kT>raia. Kri>ţi aa tim>-rit ki>rţi not a fi martiri din nn>-ţire kn» la noi dairb ne ne este naţia nrea miln^arioi mi nitiiorii sânt foarte naţini. Niţele ncstriţ'btare, kn.te-va blonde mi nrbli>rii, ra’am sokotit kn> noate vor trage kario-sitatea damelor a vedea mi ne e-ste skris, mi kariozitatea demten-Vbnd gastal, va natea adane folo-sal ne 'mi a nronas redaktoral a-nestei foi. Skonal anestei foi in-krb na e îmnlinit, mi de aneea se va arma ^nki, mi în al doilea ne* riod. A demtenta gastal nitilalai-nrin felarimi de novemti, a slaji de oare-kare folos tinerimei de ani'bndoa'L seksele nrin nablikarea nrodakţiilor litterare ale skfrilo-
rilor nomtri; a fi in oare-kare kin ka o archivrb a nrannei noastre Iii-teratare; a rekomanda Romanilor litterile momilor lor, a’i fane a se denrinde ka dnmsele, a le iabi, a le ninsti mi mtr’T>nsele a'mi vedea limba; a înmii trentat nlnn, ki>nd va ajange a se nablika toa-ka aneste littere; aneasta este kagetal mi solia anestei lakn>ri. Ralea este anevoie, mi knbjxi afc nitit ka băgare de seann> nele ko-nrinse în neriodal anesta 'bnt'bifc, not vedea nîm, ande a ajans mi ln>t dram are sn> mai faki». Ka aneleami ekonomii nrin kare s’a armat tim>rirea nîm, akam, se va armă mi de ani Înainte, mi doritorii a na li se nrekarma trimiterea foilor, vor bine-voi a se în-drenta la Redakţie safc la librăria D-lai Iosif Romanov. Preţal este tot anela, adikn, an galben nen-tra 214 Namere.
No.r24.
(fi W Ifi m a R1B
DE
---- ■ 11 I  —
JURNAL LITTERAR.
KAM CIUDAT
DAR SE KAM P0TR1VESCE.
Banting mergea ne gânduri mi era dus ka total în visurile sale, kT»nd glasul ; sbtnînalai ST»a ne '1 striga st» se mai anronie, îl dem-teftfo din^înkinairile l»i.
Banting, Banting, îi ziseVal-tcr, na m’aazi ? te^ am mai strigat o daţi».
—	E... ka voiea Damitale.. am aî5zit, dar... gloaba asta de kal
a])ia^se mirnkT».
—	Ce fel abia se mirnkT» ! ea aveam altri» idee, Banting: Kre-deamjt't mai mall are trebain&T» de fn»a de kT»t de ninteni.
—	A ? Domnule, nardalnikal ! este moale ki»nd trebae st» fie iste, mi iste kT>nd trebae st» fie moale, îmi skimbT» mi el ideea danT» ka-nriji, sais, ka voiea Damitale, are mi el arjjag. E tîm»r mi el mi e naos T»nkT> în lame. K/nnd s’o mai roade mi el in lame, a st» fie mai ban, ini... malgi sânt ka d’al de dansai.
—	Dar nar’kT» vrei st» atingi ne nine-va, janîn Banting, îi zise Val-ter rîzT»nd kam sam»rat astfel kam o VT»za bine skatieral ST»a.
—	A ! veni vorba Domnale, ka voiea damitale; dar fereaski» Damneze^ ! kam am katezâ efc ana ka aneasta ! etf, an om ST»rak ka mine st» voia st» ating oamenii... afarTj namai de na va fi nine-va
?>f)0
mai sărak de- kăt mine, atenei kalea valea.
—	Ce fel! Brnting, te arjjinea inima să batjokoremti »n om, nen-trr kă ar fi mai sărak de kăt tine ? nfri !»
—	Ei ! domniile, dar daka n’o batjokorî nine-va ne uel mai sărak, ne Mine o să mai betjokoreaskă; Negremit kă n’o $l riz de oamenii ne nlălesk mai mr.lt de kăt mine. Una ka aneasta ar fi o uro-bă kă nr iulie nine-va să tră-iaskă. . rn lrkrr kr lotri înnroli-va disniiilinei.
—	Ins'b Generatei nostrr Mei mai mare. anela de srs, ii zise Valter, ne norrnnemte st. irbim ne tojji oamenii.
—	Hei Domnrle, asta este o in-văjjătrră nrea frrmoasă... e o în-văfiălrn» Me n’are nereke... însrb învederează neînvăj£ătrra ternii... o foarte mare nelnvbjiătrră.
—	«Takă\ui grra kr kibzririle tale. Te am ldemat, Brnting, nen-trr kă mi se nare kă te am arzit vorbind kă ai fost la Iork. Ştii notările nrin kare trebre Să tre-Mem, mergind akolo ?
—	Rr voiea Drmitale, să mi, tai, nr mtifc ni ni rna, atăta mtir kă drrmrl e o grozăvie de teng; le drni, te drni, mi nrmai is-nrăveniţi... Ce o să zikă Skirrl, rnkirl Drmitale? Drmnealri te krede la Londra. Ai fi nrtrt să afli toate amănrnlele dramuri, de
ai fi mers mai ăntăir la Londra. Dar jrnii anemtia toi d'arna se grăbesk; nr askrltă ne nei mai in vîrstă de kăt ei, kare armai mrltă eksuerienjtiă. — Ştir. er ne zik.
Ani kanoralrl înnenr a tlrerâ.
—	Dar Brnting, kr.m Văz nr nrea emti mrljinnil kă ni s'a skimbat drrmrl. Te ai ostenit kă-lare? sar kă îjji iilane atăt do mrlt să vezi kaiiitala ?
—	A ! Domnrle, er mă soko-team nrmai la Drmneata, mă so-koleam krmi să’jji fie mai bine. Pentrr mine, kr voiea Drmitale, nr stă la mine voiea de a voi sar d’a nr voi; m’anoi kaii arntia, bietele dobiloane! trebrinjjă kăte-va zile de odixnă : Ele nr not st> kălăloreaskă veninik ka Drmneata mi ka mine.
—	Bine zini Brnting d’aea a-veam de gănd să te trimis înanoi a leasă kr kaii mi er să iar o kă-rrijă de iiomtie.
—	Ama! strigă kanoralrl sgî-ind okii, nr krez să zini serios aneasta; glrmemti Drmneata.
—	Anoi daka drmueata n'ei în-neta a fi tot serios, trebre în sfir-mit să mă fak mi efc odată. Mă înjxelegi Brnting.
—	Dar er nr zik nimik, Dom-nrle, slrigă kanoralrl, amezîndr-se ne kal, măine nrmai de kăt îmi trene kănd m’oir denrinde kr skimbarea drrmrlri. Dar vezi Hrm-neata, mi s’a nărrt odată nr mlir krm, ama fără veste. îmi zineam,
(36.1)
vezi D anine a ta, e» mie: Ia k ove B»nling, dragul me«, ni^dat l»kr» este si> mergi kri>nd în dreanta, ki,nd în stânga fi,n» iutii nini nentr» ne nini k»m, nar'ki» ai fi n»mai ama tot »n simnl» soldat din al 42-1ea mi n» kanoral în kongedi». De, om emti, n» te laşi, n»r dalnika de inimi,, li» voiea D»-mitale, tr»lia mea s’a kam r^nit oare-k»m ; dar îmi mai trek». La vîrsta mea, e» k»nosk l»mea.
—	S»nt sig»r, B»nting ki, de ai anta uri lina nentr» kare am skimbat dr»m»I, ai mi,rt»risi ki, nrea bine am fi,k»t. Ask»lta, iutii ki, este de m»lt de ki>nd sokotim ne tatal me» de nerd»t. Am aflat »n fir kare krez, ki, mi> va novi>u»i ne »rmele l»i. Pentns asta mi, d»k la Torkmir.
—	«A! daka esie ama, alta vorbi,! n'are ne srh mai ziki, nine-va. D»mneata emti »n fi» de mi-n»ne... K» tq^ale anestea ne anroa-ne eram de Londra !
—	«Dar ne ai gi>nd»l lot la Londra, nare ki> te a fermekat. N» k»m-va m,di>jd»emti ki, o si,’i gi>semtî ak»m »lijjele . nardosite k» galbeni? mi ki> n» e k»m era ki,nd ai mai fostakolo?
—	Hei! Domnale, ama»zitfci, s’a fokat k» m»lt mai franoasi,.
—	Ştii, Banting, ki, k» toata 3a»da ne îjji fani ki> kanomti 1»-mea, vorbemti ka »n koiiil; am ii»tea, zi>», si, le novi>jpesk e».
—	Ama! tokmai nentr» ki» k»~
PERIODUL !•
nosk l»mea, zise kanoral»! kaim in&enat, tokmai nenins aneea do-resk si, mai mi, d»k cdata akolo. Am a»zit vorbind de nimte originali de oameni Lari în viaj^a lor n’a» si,r»tat nini o fata ; dar n'am a»zit vorbind de »n ora înkai, kare d»ni> ne a si>r»tat o data o fc-timoari,, si, n» voiaski, a mai st>-r»ta in’al ta data.
—	N» k»ra-va asta e nrinina, j»nîn k»rtezan, kare te la ne si> te mai întorui odata în Londra.
—	Hei î ne iutii ! zise kanoral»! k» ton serios, sr>nt k»vinte mi mai nek»vioase de ki>t anesta.
—	Poate ki> ai de gi>nd si, te însori, si, iei vr’o bogata morn-temtoare din kanitata?
—	Ce intii mi asta ! resn»nse kaiioral»! .jji,nu©mT>nd»-se , nine iulie de n» m'oi» li,sâ isnitei a mi, ins»râ k» vr o momtenitoare n»mai si» fie lini>n,, fr»moasi>, btaîidi,, mi st, moari, d«ni> mine de dragoste... nentr» ki> din toate, voi» si, nn, i»beaski>, si, fie fr»-moasi, mi bogata mi btandi,.
—	«Cine zi nea ki> emti lakom? D»mneata ai fost »n om nrea modest ân uererile dsmitale.
—	K» krLt troienite nine* va mai mslt k» atata iulie mâi bine ki>t urejjseiiite. Negremit ki, ak»m n» m’am vinde ne riimik ka k»m am fi fi>k»t’o ki»nd eram de do»i>-zeni mi »n» de ani,
—	Anoi daka e treaba ast-fel, Bsnting, ak»m la mai-zeni de ani
eiuti un oin ncureţuit. Daria sriu-ne’mi, ama si» tri»iemti, fosl'ai vr’o daţi» amorezat, dar iutii kolca a-morezat do trbdejde, mi cinstit.
—	Si/ţi snuiu drenl, Domnule, erain amorezat nebun, dar mai nainte cVa învi>ţa si» ’nnot. Amo-r» 1, ku yoiea Dumitale, este mai tot ama ka mi ki.nd ne ski»ldi>m în gîrli». K'Liid înneriem, ki»dem afund, mi de na ne îimeki,m, e-mim iar d'asunra anei, mi ne simţim ne urnrb ku mult mai bine mi mai umurei delict înainte, Si»'ţi snuiu e* Domnule, ne sokotesk eu desure amor: Dumneata mi eu, Domnule nu'l sokotim ka lukru în-semnxtor duni» kummi'l înkinuesk ţingi»i mi fetimoarele. Hei! d’ar fi fost amorul vr’un nn>nz,mai era nc-va de dansul, nentru ki» nu noate nine-va si»*! treaki» ku vederea. Dar d’o k'btâ nine-va, ne e amorul în sine de kxt în imaginaţie? nini n8 se mi»ni>nki», nini nu se bea, m’aiioi ne fane o grămădi» de înkurki»ture.
—	Bunting, eiuti un dobitok, zise Valter furios.
Părerea kanoraluiui asunra religiei, foarte nuţin îl sum>rase; dar srb alane amorul, era o vini» neiertaţi» în okii unui june da doui»-zeni de ani.
Kanoralul îmiskoase kviiula mi 'ini mumki» limba.
Se fi»k» nuţini» tinere, dum» kare Valter, k!»rui îi nli»nea adesea st» auzi» observaţiile kanora-
lului, îl întrebi», ne mare nli»nere gi>seinte în lume de doremte ati»t si» mai intre într’i»nsa.
—	Ah! resnunse kanoralul. Ce iihbkul lukru este si»aibi lotd’a-una okii deskimi. Un miret (Vo narte, altul de alta. Simţi înkai ki» tn»iemti, între viaţa dela Londra mi între viaţa dela un sat, este tokmai anea deosebire ne se afli» într'o nrimblare frumoasi» mi între un somn moţi»ind ne olaviţi». Pe ninstea mea daka nu’ţi snui* adevărul,
—	Ce fel! este lukru nli>kut srb fie nine-va okolil de mireţi?
—	Negremil, resnunse kanoralul, este ne-va mai nli>kut de kfbt si»'mi dea nine-va dovadi» de talentele mi de nrevederea sa? si» fie tot d'auna ku armele in rm»ni» ka un arini* ku ghimnii sbîrliţi? Ni-mik nu este kare si» faki» un om mai mi»ndru kare si»'l faki» si» n»-suffle mai slobod, de ki»t a se simţi ki» e armat ku tot felul de arme, ki» nu se teme de nimeni, mi ki» nini drakul nu noate si»*! însele. Eati, ne va si» ziki» a iuti nine-va si» se slujeaski» ku sufflet nemuritor.
Valter nu senutu onri d'a nu ride.
—	Ama dar Bunting, kinul nel mai nli»kut dYuii netrene nine-va timnul la Londra, este a se simţi ki> se afli» tot d'auna în nunktul de a fi înnelat de nine-va ?
—	Ama, de a înnelâ mi el ki»nd îi vine rindul; nenlru k% vezi
(3«3)
dumneata Dommde, simt doă lunari de a trăi: adikă innelănd iui #iind înşelat. Îndesi»! de nlăk&t Ixkns este, a se lu>sa qine-va a fi înşelat kăt-va, dxuă km o fak ămlia jxnii, mi d«m> km, ka voiea Dmitale o yei faMe mi Dumneata; însă aceasta e o nlă-Mere ne nx j^ine malt. Cealaltă ăiisă jiine in toată viajja; efe mă iirinz kă Dmneata ai a»zit adesea iiărinjjii zikănd fiilor lor fătxl mefe, neutra ferinirea ta, tre-bse să kasgi a faue ne-va, vr’o meserie oare-kare, mi fii ori kăt de bogat. Şi bine zik, Domniile; ănsă iutii ne va să zikă asta? Asta va Să zikă kă în lok de a fi lenem . mi innelat de aljiii, konil»! treime să fie kx o treabă mi înşelător.
—	Ce fel tot ornai kareimbră-jiimează o meserie, se fane mi in-nelător ?
—	Hei Doamne! dar km nojii Dmneata să'mi fa ni o ast-fel de întrebare? Advokatel m> înneală? doktonsl n» înneală? negxjiăto-rxl nx înneală? nine nx înneală? mi nentrx asta îmi ixbesk efe a lă ta meseria.
—	Dar soldat»! ? de el n’ai vorbit.
—	Răi nentrx soldat, zise ka-iioralxl k’xn aer de dregătorie, soldatul simnlx, biet»! om ! el tot d’axna e înnelat de aljiii; kănd însă se înaltă la treanta de kanoral safe de sergent, îi vine mi Ixi rtn-d&I să înnele. ne alyii Ştii Dum-
neata kă ar fl area mare obrăznî-Mie din nartea simnlilor soldaşi să voieaskă mi ei a se amesteka la înnelătorie !
—	Anoi dxnă vorba ta, efe so-kotesk kă general»! trebxe să fie Mei mai înnelălor de kăt tdjji.
—	Asta se înjjelege fără a o mai snxne, nentrx kă să’jji fie faga M.instiiă Domnule, el vorbe-mte Ixmei de Minste, de slavă, de nrivilege, de drentxri, de dragostea nalriei, de religie. Ce sxnt toate astea, dekăt înMelătorie kx-rată ?
—	Dxmneala mxmni fără milostivire, Domnule Bxnling. Dar ne ai ziMe de dame? înneală uii ele ka bărbaţii ?
—	Damele?.. aMi kanoralxl se skărniiiă nxjjin în karr. Damele?., kirnci sxnl mri»ritate... da. Insă din toate kreatxrele astea, damele Mele uinxte ne keltxială, ne nin-stea mea, efe le ninslesk mai mxlt; ele snxn drent Me sxnt, mi kxnosk Ixmea mai bine. Ele fak să iă\r-neaskă la dănsele omxl mcI mai viklean. Ele se fntrek mi nx se lasă mai jos dekăt Mele măritate. Ah, Domnxle e de trebxinjjă sm> iutii km mtie ele să niăngie, să gixgixleaskă, să inbrobodeaskă ne xn bărbat, mi $ă’l fakă să krează kă îl adaoiă, atxnni ănsxmi kănd îi sleesk nxnga mi oasele. Fie mtife să skoa&ă bani un dela Mei mai sgîrnigi. Sxnt sigxr kă a-uia ar fane mi kx Drakxl, de ’î ra
gisi; neutri; ki ele aii un gust nar-tikular nentru acest kokonam ku koarne; neutru ki elenii unde nu sunt koarne le nune ku o mare Îndemânare.... dar mai e un soib de oameni, mg îi vei vedea kind vei merge la Londra. Ce mai de venii d'alde aintia la Domnişi Kolonelul Disart, ne kind eram la Dumnealui.
—	Ce fel de oameni sânt aceia?'
—	Amtia sisnt autorii.
—	Autorii ! mi ne avea d’a face kolonelul ku autorii?
—	Kolonelul yrea si treaki de om ku duh, de nrotektor al artelor, ficea la kmtece, a mi kom-nus o daţi o komedie, nentru ki avea de amoreasi o aktrîxiT».
—	Şi a reumit ne sceni kome-dia lui?
—	Vezi bin )f kum nu? nentru ki kolonelul avea un talent deosebit a se sluji ku foarfecele sale.
—	Ku kondeiul vei sna zici?
—	Nu ; ne are d’a fane ? Numai obmtea autorilor se slujemte ku kondeiul ala ţuguiat. Lorzii mi kolonelii înlrebuinjieazi foarfecele.
—	Ce fel ?
—	Amoreasa kolonelului avea in biblioteka sa o mulţime de kome-dii. Kind le citea ea, însemni o sceni n’aci, o glumi» n’akolo, un vers ne kolea, un simtiment ne dinkolo; dum kare kolonelul la urmri> le tiia binimor mi le linii ku kleits în niinte foijje mari de
hirlie albi, mi ast-lei îmi kom-nuse kanul siu d’oiien.
—	Dar cei-laji,li ce venii la dansul, ce sokoteniti de di»umil?
—	Aceia ar ‘ti mers kum ar fi mers, kind n’ar fi fost ama gllce-vitori, kite a dali sta si» se ia de mur. Ku toate acestea sunt oameni blonzi autori’, kind mlie cine-va îmbla" ku dînmii mi le laudi alea ce au skris mi le vorbemte de nemurire ; blindejjea lor irrsi sea-mini ku a nisicei; kite o dali sgîrie.
—	In adevir Bunling, n’aiu fi krezut si fii un observator ama de nrofund.
Hei domnule! kmd eram la kolonelul, n’aveam alţi treabi^ dekit si duk bileluri ne la dame, mi si mi slujesk ku okii. Tot[d'a-una am fost un om bigilor de sea-nu mi gmditor.
—	Mi se nare nrea ciudat, ki avmd ast-fel de mari talente, n’ai înaintat mai mult în lume !
—	Asta nu e vina mea, resnun-se kanoralul ku vioiciune; ama e lumea asta, nu isbutesk totd’au-na oamenii cei mai vrednici. Anoi iar, am vreme ki sunt inki tmir.
La aceasti tinerele a kanoralu-lui, Valter deskise okii; mi se îm-fli de rîs. Kanoralul se anii a» tins la anoare.
—	Poate krezi, domnule, zise el, ki nentru ki nu sunt tmir în-tokmai ka dumneata, nu sunt nici de kum t^nir? Dar ce va si ziki
oalra-zeni, ninni-zeni sar. mi ninni-zeni mi ninni de ani neutra oamenii nablini? Di abia la aceasta» vîr-sti, înnen a se fane kanoskagi mi a vorbi lamea de demnii. Primi»-. vara seann>m> mi toamna kalege.
—	Asta este an mare adevăr noetik an>tat; akam vn>z ki> te ai folosit de timnal ne 'lai ne-trekat între aatori,
—	Ka st> fie nine-va om de lame, Pomnale, Irebae si» mtie vorbi. Anela ne a m>skonit vorbirea, trebae si» fi fost dibaniS om ! — Na e ama domnale, kn» Moisi a skornit vorbirea ?
—	Ce ne nasi>, zise Valter, na-mai si> intim a ne slaji ka vredni-nre mi ka mintd de daral anesta, st> na vorbim ne ne a veni... dar a innenat a în seră . Na krez si, nj se întmnnle vre o nrimejdie.
—	E an dram al drakalai, zise kanoralal înnembnd a ki>ata in toate m>rjjile.
—	Pistoalele...
—	Sânt nline mi inkremenate, ka voiea damitale.
—	Dam> toate astea, hei, ne zini Banting? n'ar fi bine kide-va slobozitare, mai vîrtos nentra an ostain bi»tri»n.
—	A ! ba ! ne nlimere e srB se baţi» nine-va ki>nd na este nh»tit. Asta na e ka amoral safc ka an nn>nz ban, kare nlndeslc mi mai malt kri>nd le kairbti» nine-va gratis.
—	Ka toate astea mi se nare
kra ai zis o datn» ki> na e nimik mai nh»kat de ki>ta se bate nine-va nentra imni»ratal mi natria sa.
—	Ama ! asta o zineam ki>nd vream si» îiinel ne biejjii lokai-tori ai Grasdadei ; dar stT>in>na]ai mea am katezâ ea si/i snaiS astfel de fleakari?
—	Ast-fel vorbiâ ei ne dram fel de fel de lakrari, mi anoi ar-mi» o ti»nere a fonici» nainda-se a-mi»ndoi ne gi»nd&ri, Valter soko-tinda-se la natima sa, mi Banting Ia o nisiki» ne o l'bsase a kasn», nl'bng'tnd soarta omenirii, ki> nimik na skani» de moarte nini ni-sinele, nini îmm»rajjii. Dramal e-ra n>te mi nisinos, înserase de tot. Mergind, o daţi, se notikni bidiviul lai Banting, înki»t ne ani era si» aranne jos ne kifores.
—	Si» ia drakal astfel de dram, zise kanoralal amezînd«-se iar no-noiat ne kal, dramal Londrei era neted ka ’n năimi».
Abia skoase anea strigare mi an glonjj flaert ne la arekile lai; ati>t de anroane treka ne limgi» dansai, Snki>t de na s’ar fi notiknit kalal, Iakob Banting ar fi fost intokmai ka floarea ki»mnarilor kare ki>nd lanemte de sabt legimatal ierbei mi kade sabt koasib fort milostivire.
Kalal kanoralalai sneriat de sa-nelal namnei, o tali d'a faga, mi atn>ta de malt înki>t nîni> s’anane si»'l onreaskn» era denarte de st^-ninal %rbt, Valter onrinda’mi ar-
(366;
ffîăsaruf ne ora invitat mai bine, se uită înmregiuru’i Să vază ne vrăjmam mi nu se uită in zadar.
Trei oameni emirt din tufe strigând, tare. Valler slobozi un nis-tol fără si, îimemereaskă ne nimeni, mi nînă cl anuue ne nel-lalt unul din tîlhari nus-e mina ne friul kalului mi ku o lovitură de niomag il trînti lanămînl de ne kal. Bunling, mi el slobozise nis-toale, dar a inkis okii mi nu s'a mai uitat îndărăt, neavănd inimă STb vază ne nei kare ii omorîse. Rî5 toate kă, kănd dă uine-va ku okii înkimi. nu nrea nemeremte.
BULWER Eugene Aram.
SCRISOARE
La D. Kăininarul K. Negrului.
Domnul meft.
De mult a înnetat koresnon-din^a noastră litterară: doriam s'b o reinneirem mi nimik nu îmi era ama de grefc ka innenutul, ku toate kă în noesie nimik nu este auia de lesne ka versul neld’ăntăiu, nel d’al doilea este kare snarge kanul bieţilor rimatori. Yuz kă am innenut rtft, dar trebue ori -kum să urnim lukrul.
Mai deunăzi imi kăzu în mim, un manuskriiit de vre o doi, koale în folio skris de toate nărjjile foar-
te des mi mărunt mi ku iskăfitura: «Evgenie Urzineanul.» De este din Urzineni autorul, nu mtiS ; atăta văz numai kă anest skriitor se so-totem te kă urzita mi ku okările se iioate numi mi Evgenie.
De m’ai întreba ne konrinde n-nest manuskriiit atăt de mare? iui voifc resnunde kă s'a skremut muntele mi a riăskut un moarene. Toată materia lui este un a mi un nu. D. Urzineanul nlin de nckaz mi înfuriat okăramte, înjură, noro-klcmte ne lojii- Rotm>nii karii in-vă^ănd dela iiărinuii lor, mi anei» dela aljii iiărinjji... s'afc denrins a zilie in vorbă : « a zis, a fukut r nrekum mi cer, făcător, scriitor, ajutor..» iiretinz'bnd s*b zikff> tojji: «au skris, au făkut... neriu, făkătoriu, skriitoriu, ajutoriu...»
Pentru ne să defaime nine-vane om nentru metenjiiile sale, mi să'i arate irnrerea ku totul gremită, neutru kă’mi o fi avănd kuvintele ; kănd toate kărjjile biserinemti sunt skrise ku timuul trekut koin-nus la număr ulural în lok de singurul, mi kănd o narte din fra-jiii nomtfi nronungă kurat, nu mtiu de unde: «neriu, ajutoriu mnl. Tot ne este vrednik nu de defăimat ni de slrirbă in aneastă skri-ere, e kă in lok de a se sili autorul să addukă ne-va kuvinte des-toinme mi vrednine de un bărbat invăjţat mi kare va să skîie litte-ratură, îmi nerde timnul în okări mi se silemfe a dovedi kă iulie să
(367;
oki>raski> ne tojxi tabui m vor fi de m>rerea Dbmnealbi.
N» ka st, tnbg^dsesk ziseie D-tej Urzineansl, ni ka st, dait o armare la T,nlrbia mea skrisoare, drerit resirens la a Domniei Tale nea din ansi 1836 ; sokotesk kT> treb«e a vorbi ne-va mi desnre anei a km iui de iubite deosebiri ne alt între densele urovinjiiele salt noroadele Romane.
Noi msntenii salt Romanii din lieara RomrLneaski, lot d'asna In vorbrL, din momi din stramomi am zis. «a mers, a venit, a vorbit mnl.» mi anest a rj,ntT>iami data, a figurat în skris în gramatika ne am nbblikat’o la anbl 1828.
D. Urzineamsl zine kn> Transilvanii, Ungurenii, Bn>ni>iienii vor-besk: «alt mers, alt venit, a» vorbit ; kn>nd nersoana este de nsmxr singxral. Dar mi se nare ki> se a-nrtgemte: nentrb In, nini an Ro-im>n simnte din norod m vorbe-mte tas: als, ni salt kb a, salt ks o; noi zinem : «a mers» mi nei de neste Karnagi mi Moldovenii : «o mers» in k'brjjile biserinemt* i>nsrL nretbtindeni mi nentrb anvtir doT, numerele sevede «alt»; mi de ani, tojxi tabjii alt înviat karte, a-diln, îiT>rkovinini, noni, logofeţi de nei kb ki>I imurile la brblt alt înne-nat a imita mi in vorbi» mi a rosti lat Htnbrejj: as mers, alt venit în lok de: a mers, a venii, sas o mers, o venit.
Ka gramatik, (ie-kare e dator
st,’mi dea taurin tel tabtre skolansl ST,lt, salt ki»tre nel kare il intrea Ivl, nentrb ne skrie »n tekr» ama mi n6 altmintrelea? Timiibl tre-kbt: «am h»kbU va întreba nine-va daka e simnte safc komnbs? mi nini un gramatik rib va resnunde, mi, sokotesk, krb este simnte.Daka va zine rbns'b krb este kommss, a-^ tenni nbmai deHt vine a doa întrebare din ne ? — Firemte din verbal abksiliar a v e r e salt a m mi din nartininibl trekat «fi>k«t» Verbbl avere ane-ori este aktiv mi se konjbgT,: «am, ai, are, a-vem, aveui, alt; mi alte ori aak-siliar mi se konjbgT,: «am, ai, a (skojin»ndne re)ammtt, ajji, alt. Ama dar a zine nine-va* «a skris la sin-gbral mi alt skris la nteral, m mainibueazT, dbm, francezi, ni d'b kbvîntbl din ne este komnbs anest timn; mi kx skrie dbnT,tasm vorbe-mte o nrovinjjie întreaga.
Dar nojji st, mrL întrebi de bade* a nbtbt veni în k'brjjile biscrinemti de s’a înlrebbinjjal anest timn mi la nl«ral lot într’bn kin? atenn* te întreb mi elt de «ude a iiblat ve“ ni ka in Moldavia st, zinejji dbin-neavoaslrt foarte des mi in skris mi in vorbT,: «o m b 1 f t, k 6 r t», venire, Ut,ntari, în lok de f t, k b, veni, kT>ntT>?» Dar nentrb kT> zinejji Dbmneavoastn, «kT,ntarrb» la singsral, gramatika generata a Romanilor nb noale îngxdsi ka aneasta terminaţie st, rmirbie de nsim>r singnral. Ci fie-
Sxrai Komi>n, fie Moldovean» lie muntean, o si/i di k teze a zi ne ki> e de nami>r ipleral-
Acest obicei# sokotesk ki> a venit sa8 din nekaltivarea 1 imbeir mi nemliinţa ori necercetarea gramaticei ei, sa# din imitarea din limba evreiaskc, danx kam am a-n»tat în nota dela Nr. 23 al acestei foi. K/and am mii slavonemte dr.ni> kam na iutii) evreeuite atanci noate krb s’ar deslega mai bine a-ceasti, nronosiţie; nimerea mea se Internei a z'b ne întrebarea ce am fokat la mai malţi bi>rbaţi: kam se intrebainţeazi, verbii in limba evreiaski,; mi aceintia mi> inkre-dinţari,: ki> la n»mi>r ®I»rar.
Daka Francesii, Italienii mi alţii, îndrentilnda-se ki>tre nersoana a doa, intrebainţeazi, verbal in n«-mi>r nlaral neutra noliteţi,, mi daka Nemţii kam mi Italienii nen-tra acelami kaviat îl întrebain-ţeazrb la nersoana a treia ka saje-tal în genere feminin; gramaticele acestor limbe n'aa încetat i>bst> de a ari>ta aceste terminaţii de ce na-mi>r mi de ce nersoani, sânt. A-semenea mi daka Evrei nentra grandios, nentra Damnezeire mi naterile cernuţi a# in trebui nţat verbal la nsnvbr nlaral: gramati-ka lor totd’aana a arntat ki> acesta este obicei# sa# idiotism al limbei, iar na o terminaţie de singaral. Anoi, daka IvUrimii noştri, sa# din nemtiinţi, sa# din aceasta imilare a# zis mi a#$kria:
a# mers in Iok de a mers, viind gramatika limbei în de ob-uj te, mi analisiind vorbele, trebae $i> legiaiaski, an timn în lok de al tal mi si> na nae tot lakral la lokal lai ?
Sb venim akam la ria dela zicerile cer#, fi>ki>tor, skri-itor, ajator, mcl. ne kare D. Urziceanal nretinde a le surii ceria, fi>ki>toria, skriito-r i a, a j a t o r i a... Din sabstan-tivii lalinemti, noi la cei iiiias-kalini ce se termini, în as lem>-di>m ne $ mi dela nealri in uin le-ni>di>m ne m. Ama dela coelum lem>di>in ne m, remi>ne codii; skimbi>nd ne 1 in r (nrekam se skimlvb la : sare, s i> r a t a r e) se face comt mi cer#. A-uoi de ande îl skoate D. Urzi-ceanul srb\ faki> ceri a? Na vede cine-va aci la damnealai deki>t an fanatism mbgabitor kare na. este o insamire a bi>rbatalai ka minte mi ka jadekati,. Vorbele h>ki>-tor, skriilor, ki> na trebae a se skrie fiikTbtoria, skriitoria, las si> dovedeaski, vorbele factor, scrip-tor mcl.
La noi «laknbtor» se zrce cel kare lskreazi», mi 1 a k r i> t o r i a lokal ande se lal-creazi,; skrii-t o r, cel kare skrie, mi skriitoria lokal ande se skrie.
De zik Ungarenii f'bk'btoria, na e nici o mirare, neutra ki, fie-kare din noi avem solicismi in narle din felarile hUiniiib,ri; so-
(369)
kotesk ănsă kă na zik bine intra aceasta. Şi na laa, domnul mefe, kă voiţi st> ani»r ne manteui nen-tr« kă namai de kăt im> vei vedea kă sunt nenărtinitor.
Ani na esle vorba a ne skala fie-kare aiiărinda-ne idioma să ne okxrîiii anal ne aiul ka fela-rimi de enitete kă na vorbemte bine, snrijinind krL namai ne e-ste al nostra în narte este ban mi framos. Timnal acela al înlarîe-rekalai mi a dobitociei a trekat. întrebarea litteraijilor nomtri esle kă materialul limbei romane se afli» în toate noroadele ronrtne din ori ce ■ nro'vinjiie sats lok, mi ka st, se faki, o limbi, generali, roniăneaskă, de aci trebae si, a-legeni ce este ban mi să lenădăm ce e răfe ; mi nentra aceasta da-in> a mea nărere voii* adace în-nainte kăte*va imiiregiarări safe eksemnle. 1
I. Verbal voire mi el, ane-ori este mi se konjagă: «vo-esk safe vrei*, voemti, voernte; voim safe vrem, voijji , voiesk; alte-ori este aaksiliar tui se kon; jagă*. voi», vei, va; vom, vejii, vor; în vorbi,, insă mi în noesie se leaiii>di> adesea acel v dela în-cenat mi răiiiăne
oi» j	om
ei / face ejji ( face a /	or/
Noi însă Muntenii zicem o ia-ce mi dumneavoastră Moldovenii a face kare esle acel de sas va
face fări, v ; mi de aceea ziceai mi mai bine mi mai regalat. Tot nentra acest kavint al regalei zicem mi noi mai bine a făcut dela are făcut dekăt Dumneavoastră mi Ungurenii o făcut,
II.	Noi zicem a im>ndo i ; mi dumneavoastră ambii noi zicem kăte-trei mi dumneavoastră mi Ungurenii tas-trei mi not să rămăie mi într'an fel mi într'al-Ul; dar dană. k»m ziceai dumneavoastră esle mai klassik.
III.	Dumneavoastră skimbaui ne b In g; ne p in k ; ne m în gn franjiosesk mi ziceai ghine, kiatră, gnie In lok de bine, |nia-tră, mie, dar singuri vedejji kă na e bine, nentra kă în skris vă ferijji^de a le skrie ast-fel.
IV.	Noi zicem Văz, aaz, nais nici. damneavoastră mi Ungurenii Văd, aad, nan... mi e mai bine mi mai klasik, ka toate kă in kăr-jiile bisericemti aveui ka mi la noi văz, aaz, naife; kare na sânt alt ce-va dekăt văd-iefe, aad-iefe, nan-iefe, nrin nreskartare, mi d înainte de i mi e ce se nronanjjă ka ie se skimbă in z sat* se nro-nannă ast-fel.
V.	Noi zicem: foarte safe nrea încet, foarte safe nrea moale, mi damneavoastră: tare încet, tare moale; mi găndesk kă e mai bine kam zicem noi, kăci nici in kăraile bisericemti na s?, găsemte «tare moale...»
I VI. Romăiiii în de obmle kam
PERIODUL I.
(370)
mi kărţile lor zik: oamenii kăii-ta, mi Bănăţenii în narte zik oamenii kăntau, vorbiau... mi gramaticemte zik mai bine.
VII.	Romanii iar in deobmte zik mi skriR: mtifc, vorbeinti, na-mte... mi Bănăţenii în narte zik: sciu, vorbeşti, nasce, mi zik mai bine kăutănd la rădăcina vorbei.
Roniănii în de obmte zik: vorbea, învirtea, mi Oltenii în narte: vorbia, învîrtia, mi gramaticemte zik mai bine, kă năzcsk vokala infinitivului mi karakterul konju-gaţiei: vorb-i, învîrt-i.; asemenea zik mai bine: nin kurle, dekăt noi nin kurte mcl.
VIII.	Noi zicem: m»; dumneavoastră mi cei-lalţi Romani: ne mi nre. Noi zicem dă, dăs; ceilalţi Romani, de, des, mi dumneavoastră: di, dis mi ilalieniţi; kănd, dună a mea nărere, e-sle mai klasik: de mi des. Pentru kă avem necessitate de de mi des, kâ mi de di mi dis, alta este differinţa mi alta deferinţa.
IX.	Noi zicem: m'am dus, mi dumneavoastră mi alţi ronmii: ku un nleonasm viţios «ra'am dusu-m’am» mi nu e nrea bine. Tot ku o asemenea nebăgare de seamă u-nii din noi zik: «aB venilără, au niănkatără..» Pre lăngă acestea am auzit între dumneavoastră ii î am Văzut mi skris mi tinăril verbul nasiv avăiid drent sujet akuza-tiv în lok de nominativ: snre nil-dă in lok de a zinc: «să se in-
drenteze rugăciunea mea, se zice, să se îndrenteze ne rugăciunea mea.» In lok de «9ă se adukă ku-tare, să se adukă ne kutare» fra* si ce încenuseră a se băga mi nrin kancelariile noastre akum tn zilele dună urmă alle okun&ţiei.
X.	Terminaţiile: iubesk, vor-bemte, făkuse, mersese, galben, dumneavoastră le rostiţi: vorbăsk vorbămti, făkusă, mărsasă, gal-băn, iui vorbele ama, vorbă, tot, mi alte lor asemenea le ziceţi a-mo, voroavă, tăt, mi nrin urmare: tăie alea în lok de toate alea sau acelea !
XI.	Pentru narticiniul verburi-lor ce la infinitiv se termină în ia mi noi avem drent a năzi vokala infinitivului, zikănd dela «a învia, înviat; a nrivighia, nrivi-ghiat, kum zicem dela citi, citit md.» mi „ dumneavoastră aveţi drent a năzi vokala celui de kă-nelenie infinitiv zikănd dela înviere ^înviet, dela nrivighere, uri-vighietmd. Insă ka să hotăiim un lyn, trebue, sokotesk, ăntăiu să dăm numai un final nartiţinelor nasive deăntăia konjugare, ka să nu avem anomale multe; al doilea să ne luăm dună kărţile biseri-cenili kare sunt iiriimile de toţi Romănil, mi al treilea să vedem kum nronunţă cea mai mare nar-te de Romăni, mi^atunci sokotesk kă ku un glas de obmtevom adon-ta toţi finalul in at ce este mi mai regulat mi kare se află mi in
(371)
liinbele mami mi săruri, aude nel în el esle o insaiuire namai în narte a anai norod. Poesia In-st, noate si> 'mi aibi linenjţele sale...
Din a ieste ln>g'i>ri de seann, no&i vedea, Domnul mc8, ncuir-tinirea mea mi dorinţa de a se generalisa limba, kalegmd ho este ban, mi lenidiiul ne este mi barbar. Barbarismi lojii am avts^ nîm, akam, mi ne anii ’iam av^st de obmle ; iar ne aljxii in narte. Se kavine dar, fie-kare st, ’î kanoa intern mi si 'i lenidim; iar na st, ne filim intr’mmii, mi st, o-kirim ne iei kare nane seamini; kini, line skaim, drent la ier firi si'i kazi ne obraz? A se okT>ri mi a se desbina Ronunii între sine, este tot asemenea ka mi kmd ar skaina la ier, mi tot d’aana ie-ral a nedensit noroadele de aiee-ami vi ni kmd a8 îmenata se bat-jokori între sine, mi a se fiii întră nekaviinnele sale. Blestemul neralai kade asaura lor, din ne-no,ui în strinenojii mi semnal a- ' nelei skainiri le rimîne veakari ne frunte. Na In, doan Damne-zea sti ka zanuii ka binial în uit,- ;
ni ka si dea ki>nd în kanal anaia kmd inlr’al alteia, ni El o dalia zis mi s’aa fri>ki>t toate, iui atit în lamea nea materiali, kit mi în lamea sniritaali saa morali, fie-ne lakra s’a kreat ka nalara, însa-mirile mi armirile sale. Drago- J stea, de sine in veni addane Pa- •
nea, mi Panea Ferinirea. Ura mi batjokara în veni na adas vrajba, mi vrajba nenoronire ini robie nreste nei neînjjelenjji. Toate îmi afc dela înienat hotarele lor nre kare nimeni na le noate siri ne-nedensit.
Ka a doa skrisoare îni voia vorbi ne-va desure o înneleanti mi nlini de eradice skrisoare ne am vizat în No. 14 al foaiei Inimii din Bramov, mi ka anest nrilej voi8 fane mi iiaralelismal limbei manedono-RonvLnilor, dam, kam 'iii am figidait. (1)
Na ai ta i>nsi ki> in kagetal de a nriimi ne e ban mi a lemda ne e-ste na, kam ini de a ne faue o limbi de obmte, noate ki la anele din bigirile mele de seami voi8 fi greuiit, mi altele, kare vor fi mi mai insemnitoare le voia fi aitat, mi de aueea am dat a-nestei disertaţii formi de skrisoare, ne in sine soleazi an res-nans dela an birbat ne, kare îl ninstesk mi ale kiraia bigiri de seami sânt uriimite ka dragoste mi ka linste in ni,mintal no-stra...
Al Domniei Talc
I. Eliade.
1838, Okt. 28. 1
(1) K« iirilejvl aucsta aclbk aminte a se îndrenta o greweali ne s’a stre-kvrat în Nr. 22, fana 348 al acestei foi asaura arlikolslbi, mi desure kare voia vorbi în skrisoarea figi-rlailT».
TABLA
de quelle que se coprind în aqueastâ foaie.
POESIE.
faua
Crucea, imitajiie din Lamarli-nc, de D. G. Krenenski .	20
Pruncii. şi Betranul, imita-jjie, de I. Eliade ...	63
Primavara, Paris M»m»lean»l 76 VuţA Mumuleanului de I. Eliade 88 Lacremele de idem . '.	.	91
Pastoral, sărbătoarea kăm-neneaskă nentr» 30 A»g»st 1837, de idem .	.	.	.101
Şalul Negru , imitajjie din Psrnkin de D. K. Negrejii 114 Dervişul, de idem.	.	.	.129
Aprodul Purice, de idem. . 166 Bolnavul, dela Şenier de D.
G. Krsnenski .... 205 Hymnu la Dragoste de I. Eliade 222 La un poet exilat idem .	. 228
Epitaf la nrinjjsl Nikslake Ghika de idem .... 257 La snitalsl D-ei marei bănesei S. Brănkoveanka, de idem 258 Rugăciunea Pruncului, imitajiie din Lamartine de idem 327 Aneeami R»găHi«ne k» litte-re romane	, 342
MORALA.
fiuia.
Despre Ciiristianism , de I.
Eliade...................3
Scmsoni la Marcia de M-me G. Sand, tradsse de idem.
Scrisoarea 1................34
Scrisoarea II...............65
Scrisoarea «nai tată kălre liial săli, imitajiie din Le Lis dans la valide de I. Eliade 49 O manie de idem ....	73
Religiositate şi JuNEţE, din meditajiii religioase, de id. 136 Tinerul, de idem .	.	.	.196
LITTERATURA.
Despre Istoria Patriei de D.
S. Markovini ,	.	.	.	1
Asupra Artei Teatrale .	.	18
Femeile, sa» k»get»l anestei loi de I. Eliade ....	44
CoNVERSAţn intime alle l»i Goethe, traduse de idem .	59
Cuvintare la Eksamenel de vară în skoala Romăneaskă din Bramov de G. Bariji . 182
fana.
Asupra vifAei şi operelor lui J-J. Rousseau de Marc-Gi-rardin, iradiere de Eliade 211 Gritica litterara as&ura fabulei Valnea, Ratai iui Lb-n»l, de I. Eliade .	.	. 237
Henriada....................294
Scrisoare a I). P.'konrinsT» in foaia litteran, din Bramov assenra litterelor latine. . 302 In anelaini skon skrisaarea I. ki>lre D. Redaktor al ane-lei foi, de I. Eliade .	.312
Skrisoarea II în anelami skon 335 Ram am înviat ronvLneuite de D. K. Negrei .	.	. 330
Psaltiria tym>ritT> la 7171 . 355 Scrisoare ki>tre D. K. Negr«-fii, de I. Eliade. .	.	. 366
NUVELLE.
Logodnica Brasiliana mis-Ires Norton, tradbsi, t e I.
Eliade....................9
Gangernet, istorie de rîs, tra-dî5ST>deI. Eliade .	.	.81
Rîrjaliul, tradakjjie delaPsm-kin, de D. K. Negrei. . 108 Zoe, de D. K. Nagrsjji .	.117
■Note, heasuri, tradskjiie de D.
kolonel R. Filinesksl.	. 133
Nu trebue a se juca cu focul, tradskgie dela Marville, de
I. Eliade..............\ 149
Îndoit amor de Mole Gentil-homme, trad&s del. Eliade 226
FINE.
fana.
Tmpressh de calletorii de Alex1. Dumas, irattakjjie de D. K.
Negr»iijji
I. Verner Ştaufaher .	. 259
II. CONRAD DE BAUMGARTEN . 263
III.	Vilhelm Teu..............275
IV.	Gesler...................282
V. Implratul Albert .	. 292
Amorul la locul osîndei, tra-dskjiie de I). ki>nitan Stoika 296 Ila, de H. L. tractaşi» de I.
Eliade.....................344
Fragment din Eugen Aram de Bulver, tradss de I. Eliade 359
KASNICIE.
Sala de mankat .	.	.	,	78
Pentru dejunare .	.	.	,131
VARIETATE
The Puf........................92
Gelosie şi resbunare .	.	.146
RecunoscinIa..................193
Furtişag cu sinucidere .	.194
Insulta assnra reginei Engli-
terei .	  195
Prinina tratatai mai m&lt al
femeilor...................209
O k'LSTbtorie siliţi». .	.	* 209
Magnetismul ....	* 253
Ferneea frKmbiuiki» de L). G.
Rnmenski....................254
Okii amoresei de D. ki»nitan Stoika........................301