OPERELE PRINCIPELUI DIMITRIE CANTEMIR PUBLICATE DE ACADEMIA ROMÂNA TOMUL VIII www.dacoromanica.ro PRINCIPELE DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL VECHIMEI A R0MAN0-M0LD0-VLAHIL0R PUBLICAT SUB AUSPICIILE ACADEMIEI ROMÂNE DE PBE ORIGINALUL MANUSCRIPT AL AUTORULUI, PĂSTRAT ÎN ARCHIVELE PRINCIPALE DIN MOSCVA ALE MINISTERULUI DE EXTERNE de GR. G. TOCILESCU MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE. CU UN PORTRET ŞI DOUE1 FACSIMILE BUCURESCI !NST. DE ARTE GRAFICE „CAROL G0BL“ STRADA DOMNEI, 16 S-BOR ION ST. RASIDESCU 1901. www.dacoromanica.ro jL.nny£Şentr>-riu4 C.KfBT^âi. www.dacoromanica.ro PR ECUVÎNT ARE. § 1. Una din cele d’intâiu şi maî statornice preocupări ale Academiei Române a fost adunarea şi tipărirea operelor Principelui Dimitrie Cantemir. încă din anul 1869, iluştrii de fericită memorie Alexandru Hasdeu (1) şi Episcopul Melchisedec (2) atrăgeau atenţiunea învăţatei companii: că în biblioteca Academiei de Teologie din lavra Sf. Sergiu de lângă Moscva se află manuscriptul în limba latină al operei Descripiio Moldaviae a lui Dim. Cantemir. In anul următor, Academia de Sciinţe din St. Petersburg trimiteâ Consulatului rusesc din Bucuresd, după intervenirea Guvernului român, două manuscripte ale aceleiaşi scrieri, după care în 1872 regretatul A. Papiu Ilarian publică primul tom al operelor lui Cantemir sub titlu : De-scriptio Moldaviae (3). Trei ani după aceea apărea tomul al doilea cu traducerea în românesce a Descrierei Molda-viei făcută de răposatul Dr. Iosif Hodosiu, după textul ori- (1) Anualele Societăţii Academice Romane, seria I, tomul I, p. 203. (2) Operele Principelui Demetriu Cantemiru, tomu I, Deccriptio Moldaviae, ed-A. Papiu llarianu, Bucuresci 1872, pag. VIII. (3) Vedî nota precedentă. www.dacoromanica.ro VI PRECOVlNTARE ginal (1); apoi în anii următori: tomul al treilea şi al patrulea cuprinzând Istoria Imperiului Otoman: partea I, crescerea lui, partea II, scăderea lui, tradusă după ediţiunile englesă, francesă şi germană, de acelaşi regretat membru al Academiei nostre(2); şi, in fine, tomul al cincilea, partea I: Evenimentele Cantacuzenilor fi Brâncovenilor; partea II, Divanul lumei, dat la lumină prin îngrijirea răposatului G. Sion (3). In şedinţa de la 25 August 1877, Societatea Academică Română, după propunerea Secţiunii sale Istorice, a decis a-mi încredinţâ o misiune în Rusia pentru cercetarea, de-copiarea şi colaţionarea manuscriptelor Principelui Dim. Can-temir, şi altor acte şi manuscripte încă necunoscute privitore la istoria naţională (4). Acâsta eră prima misiune sciinţifică în străinătate organisată de Academia nostră, şi m’am silit (1) Operele Principelui Demetrin Cantemiru, tomu II. Deşertei ea Rloldaviei, Bucureşti 1875. (2) Istoria Imperiului ottomanu, crescerea si scadet ea lui, cu note po'rteinstruc-tive de Demetriu Cantemiru, Principe de Moldavia, traducere romana de Dr. Ios. Hodosiu, Bucuresci 1876. (3) Operele Principelui Demetriu Cantemiru, tipărite de Societatea Academica Romana, tomu V, Partea I. Evenimentele Cantacuzinilor si Brâncovenilor. Partea II. Divanul, publicate si insotite cu ua prefatia si unu glossariu de G. Sion, Bucuresci 1878. — Divanul, retipărit după prima ediţiune din Iaşi, anul 1698, s'a dat numai in redacţiune romândscă, iar nu şi în textul grecesc. Tran-scripţiunea s'a făcut cu ortografia sau modul de scriere provisoriu adoptat pe atunci de Societatea Academică, cu sistema adică etimologică, în caractere lipsite de semne diacritice, ceea-ce, după cum recunosceâ editorul însuşi, ce cu neputinţă ca o transcripţiune să se pdtă face exact şi lectorul nu va putd ceti unele cuvinte după rostul original al operei.» (4) Anualele Societăţii Academice Romane, tom. X, secţ. I. p. 29—30, 40; tom. XI, p. 26, p. 43: Instrucţiunile dale de Delegaţiune d-lul Gr. G. Tocilescu pentru misiunea sa în Rusia. — Cf. Anualele Societăţii Academice, t. IX, p. 21, 25; t. X, p. 15—18. www.dacoromanica.ro PBECDVtNTARE VII a o îndeplini, timp de patru Iun! de Jţ. KaaTeMupoMt Ha MoaaaiîcitoMi. nauirb ht. 1717 rony», adecă «Chronica Moldovei şi Ţăriî-Românescî compusă de Principele Dimitrie Cantemir in limba român£scă în anul 1717 •>. Apoi cu altă mână şi tot rusesce se arată că manuscriptul a fost dăruit de către Consilierul aulic Ban-tiş-Kamenski. www.dacoromanica.ro XII PRECDVlNTAKR In «precuvântarea», care urmăză «prolegomenelor», autorul arată mai întâiu motivele ce l-au îndemnat de a compune acăstă operă, ca şi Descriptio Moldaviae, şi pentru ce pe amândouă le-a scris el maî întâiu în limba latină (1). «Intr’acesta chip şi noî firî-am lăsat Pragmatia (lucrare) acasta, supt maî lungă tăcere; însă înpinşl, şi poftiţi fiind de la unii pri-lalinl streini, şi mal cu dedins, de la însoţire noastră care taste Academia ştiinţelor de Berolin, nu numai odată sau de doaâ ori, ce de multe ori îndemnaţi, şi rugaţi fiind, pentru ca de începătura, ne-mul, şi vechimi Moldovenilor, precât adevărul pofteşte, macar cât de prescurt, să-l înştiinţăm. Aşijdere' de lucrurile, carile în vremile stă-pânitorilor, din descălecatul ţărâl Moldovei, cel vechia, până la vremile noastre s’or ii tâmplat, de stare şi pusul locului el; de aşezământul aerului, bişugul pământului, ocolitul hotarâlor, şi de altele, carile spre folosul vieţii omeneşti caută; şi încă şi obiceele, lege, ţerămoniile politiceştl şi besericeşU, şi de alte carile spre orându-lala şi cinsteşila omene’scă stârnesc, pre cât în putinţa slabei noastre ştiinţă va fi, să-l adeverim. Cu a pomeniţilor dară prilatinl îndemnare, şi cu a Academiil în învăţături luminată, zic, a Beroli-mdul poftire, căutatu-nî ah a plini pravila, şi învăţătura lui Platon, care porunceşte: Non solum nobis, sed et Patriae et amicis viven-dum, adecă: nu numaî pentru folosul nostru, ce şi pentru a Patriiî ceva să slujim, şi pofta priîatinilor gos a lăsă, să nu ne arătăm». Tot acolo maî departe Cantemir arată timpul când a scris latinesce cele două opere ale sale, şi când a început să prefacă Hronicul din latinesce în românesce (2): „Cil doi ailî mai donailltc, toată hotărâre ţărâl Moldovil, cu tablă gheografică, cu câtă osirdie şi trudă s’au putut, de plin, precum ni să pare, s’au şiruit. Aşijdere în anul (Ic curând trecut, hronicul vechimel ulmului Moldovenesc (în carileş tot numele Vlahilor să cuprinde), de la vremile luî Avgust Chesarî, şi maî pre urmă tl) Ediţiunea de faţă, pag. 178—179. (2) Ediţiunea de faţă, pag. 179—180. www.dacoromanica.ro PBECUVÎNTARE XIII de la Traîan până la înturnar6 lui Dragoş Vodă din Ardîal, Ia locul şi la moşiîa sa, pre cât mâna şi vremâ nî-au dat, desăvârşit l-am istorisit. Iară într'acest an, puind nedejde în Dumnezăîasca agîu-torinţă, cules-am hronicul Moldovii de la pomenitul Dragoş Vod, până la domnia Iul Ştefăniţă Vod, fecorul Iul Vasilie Vod... însă aclste tote, fiind de noi in limba lătinlască scrise, şi alcătuite, socotit-am, că cu strâmbătate, încă şi cu păcat va fi, de lucrurile noastie, decila innainte, mal mult streinii, de cât al noştri să ştie. De care lucm acmu de iznoavă osteninţă luând, din limba lătinlască iarăşi pre ce a noastiă români oscă le prefacem.* Prin «acmu» din frasa de mal sus credem câ autorul înţelege anul 1717, când de sigur el a început traducerea Hronicului din latinesce în românesce, traducerea făcând-o în Petersburg. Cuvintele pe cari întemeiem aceste afirmări ale nostre sunt cele următore: I) . «Annul 1717» şi «Sanct Peterburg» figurdză, cum ve-durâm mal sus, în titlu chiar al operei manuscripte a Hronicului. II) . Aceeaşi dată 1717 resultă şi din următorul pasagiu aflător în «pridoslovie» şi în «praefatio» a cărţii: «Aşijdere vor arătă, precum anii nîamuluî lor, de cât a altor nîamurî Evropeştî, cu multul maî mulţi, şi vîrsta lor, de cât a multora maî matoră, şi maî vdche să fie, ca ceiîa ce începutul annilor lor laste de la acesta înnapol, cu o mie şfce sute şi zice annl (1).» Iar în textul latinesc (2): «Etenim declarabunt, Moldovlachicae nationis annos, reliquis multo numerosiores, et aetatem illius multo provectiorem, caeterisque antiquiorem esse: utpote q/iae epochae suae, ab hinc retro, supra miile sexccntis, decemque annis, initium agnoscat.» (1) Ediţiunea de faţă, pag. 24—25. (2) Idem, pag. 46. www.dacoromanica.ro XIV PRECUVÎNTABE Cantemir punend colonisarea Dacie! de către împăratul Traian în anul 107 după Chr. (1), dacă la 107 adăogim ce! 1.610 an! de max sus, avem 1717, adecă tocmai anul care figureză în titlul manuscriptului. III) . Avem doved! procurate de însuşi Cantemir, că primul volum al Chroniculu! latinesc «desăvîrşit istorisit» el îl compusese la Moscva, iar traducerea în romţtnesce o făcuse în Petersburg. Intr’adever, iată ce ne spune autorul la începutul cap. IV din cartea IX: « Mărturisesc cititor tulul, că când scriiam Hronicul nostru la Mosc, unde cărţile de trîabă încă tot sint rari, aflându-ne, pe Bonfin Istoricul (carile între toţi scriitorii, pentru lucrurile Ungureşti mai curat, şi mai credincos să are) la mână a ave n’am putut;... Iară a emu când de iznoavă din Lătinesc, în limba Romanescă l am prefăcut, nu numai Bonfin, ce şi alţii câţî-va Istorici la mână viindu-ne, lî-am înfâţoşătu cu Hronologhiîa luî Ricţiol, etc.» (2). Ast-fel Cantemir dicend: «când scriiam Hronicul nostru la Mosc», însemne^ă că acum când scrie aceste cuvinte el nu mai este la Moscva, ci la Petersburg, şi aci chronicul «de iznoavă din Lătinesc în limba Romanăscă l-a prefăcut». IV) şi în fine, genealogia luî Cantemir (3), ne spune că Hro- (1) Ediţiunea de faţă, pag. 13: «dară a Romano-Moldo-Viahiior nîam, de vom vr6 crddem adeverinţiî car6 în Hronice mărturiseşte, de-î vom căută ce maî de pre urmă vârstă (de când adecă Traîan înpăratui, din Roma înpărătîasa cetăţilor, alegând cetăţeni Romani, în Dachiîa l-au trecut), îl vom afla de pe la anul tocmirii firii omeneşti 107*; idem în textul latinesc, p. 36. (2) Ediţiunea de ţaţă, pag. 443—444 (3) PofloojioBie KHH3eii EaHrcimpoin,, în Horo pin o ikh3hh h A’knaxi, iiojijtaBoitaro rocnojtapH Kiih3h KoHcraHTHHa IianTesmpa, conneenan C. noTepoyprcitoil Aita^emn Hnyrn, noitoftuLiHT, npoiIieccopoMi, Eeepoin, cl poeciftcituin, nepcRo^om, n ct> npraosHenieMT. PottocJloniH KHH3eit KanTeimpom., bt> MockbIi 1733, p. 313: «Xpomucb Ponuuto-Moji-do-ajiaxciciU, rum Mpeenjin u jioeajt Hcmopin o Maniu, Ha MoxdaacKOMi n3HKii ct npocTpannr.iM'b dfumuHCKUMb npeji;HRJionicin> coimiemian ht> C. nemepdypm Bl ua- www.dacoromanica.ro PRECUVtNTARE XV nicul Romano-Moldo-Vlachilor a fost scris în limba româ-ndscâ la începutul anului 1717 în Petersburg. Prin urmare admiţend că traducerea în românesce a Hronicului a început a se face în a. 1717, urmeză din pasagiul citat mai sus al lui Cantemir (1): a) că opera sa Dâscriptio Moldaviae, sau cum o numesce el «hotărârea ţărâi Moldovii cu tablă gheografică», a fost scrisă de autor «cu doi ani, mai denainte», deci în anul 1715, un an adecă după a-legerea sa de membru al Academiei de Sciinţe din Berlin (2); b) că «hronicul vechimei nemuluî Moldovenesc (în carileş tot numele Vlachilor să cuprinde), de la vremile lui Avgust Chesari, şi mai pre urmă de la Traîan până la întumare lui Dragoş Vodă din Ardîal la locul şi la moşiîa sa», adecă mai pe scurt Hronicul Romano-Moldo- Vlahilor, a fost «de-săvîrşit istorisit» tot latinesce «în anul de curând trecut», deci în a. 1716; c) culegerea «hronicului Moldovei de la pomenitul Dragoş Vod, până la domniia lui Ştefăniţă Vod, ficiorul lui Vasilie Vod», a fost făcută tot în limba latină «într’acest an», adecă în a. 1717 ; şi în fine, d) că tot în a. 1717 aceste lucrări au început să fie traduse din limba latină în cea romândscă: «aceste toate... acmu de iznoavă osteninţă luând din limba lătiniască iarăşi pre ce a noastră romăniască le prefacem». 'nurii 1717 roflu pyitoimeiiafi bt> nnci», adecă «Chtonicul Romano-Mo Ido- Vlach sau Antica şi noua istorie a Daciei, pe limba românâscă cu o mare prefaţă în latinesce, făcută în St. Petersburg la începutul anului 1717, scrisdre de mână in-folio». Cf. CnoBapt floeronaMHTnHxi moffeft Pyccitoit 30mjih cotTaajiennbm .ZţmiHTp. EaHTumi—KaMeHcitnMt, >iacTb iperta, Mocima 1836; idem CaoBapt PyccKnxî. oBljTCKnxT. nncaTeaeit, coainieme Mirrponojirra Earema, t. I (Moscva 1845). (1) Ediţiunea de faţă, p. 179—180. (2) Principele Dimitrie Cantemir a fost ales membru în a. 1714. Diploma sa de membru pdrtă data de 11 Iulie 1714. Vec)î textul ei în IIcTopia o atn3HU n A'Iuiax'i. Knfan KoucxauTima KanTeMiipa, etc, p. 315 şi în ms. Collectanea Ori-entalia (Cf. Operele lui Cantemir, tom. VII, p. 5). www.dacoromanica.ro XVI PRECOVtNTARE § 3. Dacă însă traducerea Hronicului a început a se face în a. 1717, nu urmdză că tot în acest an ea a şi fost terminată. Din contra, găsim dovedi chiar în Hronic că autorul a lucrat la dînsa în curs de mal mulţi ani şi a completat-o cu note marginale până la finele vieţii sale. Ast-fel, în «Prolegomena» din cartea I, cap. III, cetim cele următore : (1) «... în scurt atâta ţară cuprindă Dachiîa măluroasa, cât la amil trecut la pacd între Nemţi şi între Turci la Pazarovţî, făcută, au luat Chesarul, de la Sultanul turcesc». Pacea de la Pasaroviţ încheiându-se la 21 Iulie s. n. 1718, urmdză că pasagiul de mal sus n’a putut fi scris de Can-temir decât în anul 1719. Cel puţin el nu figurdzâ în manuscript ca notă marginală, ci face parte din însuşi cuprinsul textului. Acesta ne autorisă a admite că diacul, tran-. scriind conceptul sau izvodul lui Cantemir, a introdus chiar în text frasa menţionată, dacă presupunem că în acel concept ea figură ca însemnare marginală făcută în anul 1719, iar nu că făcea parte din însuşi textul conceptului. Mal departe : Insciinţarea «către cititoriu» ce vine imediat după «Praefatio» şi înaintea «Catastihului istoricilor, gheo-grafilor, poeticilor,» etc. a fost scrisă după ce primul volum al operei fusese deja terminat şi gata de a fi dat la tipar. Acdsta resultă în chipul cel mal neîndoios din cuprinsul acelei însciinţărî, care se află în manuscript scrisă cu mâna proprie a autorului şi sună ast-fel (2). (1) Ediţiunea de faţă, p. 69. (2) Ediţiunea de faţă, p. 49—52. www.dacoromanica.ro PRECU VÎNTARE XVII «Fost-au dară gândul, şi nevoinţa noastră, ca tot trupul Hronicului acestuia, în doaâ tomuri (adecă cărţi mari) să-l înpărţim. Deci tomul dintâi (pe carile în castă dată vi-l dăruim) să se numască Hronicul a Vechimil-Rcmano-Modovlackiil, carile începând de la descălecatul Dacbiiî cu Romani, adecă de la Traîan Marele înpărat, şi de la annul Domnului şi Mântuitorîului nostru Is. Hs, 107, cursul istoriiî, până dăpă prada lui Batie Hanul tătărăsc şi până la în-turnare lui Dragoş Vodă în ţara Moldovii, şi lui Radul Vodă Negrul în ţara Muntenîască, care s’au tâmplat, pre la annul de la Hs. 1274 duce, Iară al doili tom iaste să începă de când curăţindu-să locurile aceste de Tătari, şi de toate năpăzile altor varvari, şi precum zisăm, pomeniţii Domni întorcându-să pre la locurile lor din bejeniile Ardîaluluî, cu deosăbite titluri a Domnilor de Moldova, şi a Domnilor Munteneşti, a să vesti au început, şi să tragă rândul an-nilor, şi poveste Domnilor, până la vremile noastre; şi aşa înpreunâ pe amândoaâ părţile Istoriiî. la typariu să le dăm. Ce acasta după gândul nostru a săvârşi, precum zisăm, câte-va înpiedecăturî înna-inte eşindu-ne, cătră carile acm'u şi slujba senatoriiî numai luşure adăogându-să (căci nevoile de casă şi private, aşeşî nici le mai pomenim), ni-au căutat vrdme lucrului a mută ca când Dumnăzău ar învoi, şi slabe puterile cu gândul ni s’ar potrivi, şi aceia a istoriiî parte, la doritul săvârşit să ducem ...In castă dată dară tomul al doile încă nesăvîrşit jiind, socotit-am, ca cu aşteptare aceil părţi, aşteptară şiiinţil lucrurilor, carile într'acasta să cuprind, mal mult să nu prelungim. Ase omeniţilor, şi iubiţilor sympatrioţi, şi fiete carile, a adeverinţii istoriceşti lubitorîu, de acastă dată, cu acest dintâi a Istoriiî noastre tomos, în vreme de odihnă (pre cârd dd-o cel ce pre Heruvimi, şi Serafimi să odihndşte) zăbovindu-vă, cu noi netrdbniciî înpreună, pre cela carile toate darurile cdle de săvârşit de sus, de la Părintele luminilor a purcdde pricindşte, rugaţi pentru ca să bineînvoiască, şi pre celalalt tomos a istoriiî a săvârşi, să ne învrednicim, şi mal curând cu mijlocul halcotypuluî tuturor să se ob şt las că » In ce an a scris Cantemir acdstă însciinţare către cetitori, se vede din cuvintele sale: «acmii şi slujba senatoriiî ii www.dacoromanica.ro XVIII PRECtJVÎNTARfi numai iuşură adăogându-să». Principele român a fost înălţat de împăratul Petru cel Mare la rangul de Consilier intim şi la funcţiunea de Senator în (Jiua de 22 Ianuarie 1721 (1). Deci numai în acest an textul românesc al Hronicului vechi?neî a Romano-Moldo-Vlahilor fusese definitiv încheiat şi prescris. In cartea IX, capul II, adecă în penultima carte a operei, găsim confirmarea acestei conclusiunî: anume acolo unde, în dreptul cuvîntului Porta de fier sau Derbend, se află scrise la margine cu cernălă diferită de cum e scris textul şi cu propria mână tremurândă a autorului următorele (2): «pe cari la anul 1722 cu închinăciune, Inpăratul Peter Alexievici . cu câte-va alte cetăţi pe margine mării Caspiî până la ţara Ghilianului supt stăpâniră sa o au adus.» De asemenea, puţin mai jos, unde se menţionăză în text Câmpii Capcla-cului, se citesce altă notă pe margine scrisă de aceeaşi mână tremurândă şi cu aceeaşi cernălă, deci în acelaşi timp cu cea de sus: «Tragu-să câmpii aceştă din apa Donului până la Hina, trecând peste apa Volgăî alătură cu Uzbecul, pe cari câmpii dusu-ni-au vrdme şi pe noi a-i vide.» (3) Aci neapărat Cantemir se referă la expediţiunea lui Petru cel Mare întreprinsă în Persia de la 5 Maiu până la 5 Noemvrie 1722. In cursul acestei expediţiunî Principele român, bolnăvindu-se forte greu, eră aprope să moră. Numai cu mare greutate a putut el a se întorce acasă la moşia sa Dumitrovca, la 19 Martie 1723, unde, la 21 August acelaşi an, şi-a şi dat obştescul sfîrşit în vîrstă abia de 49 am (4). (1) Po/ţoaroBie Kunaeft KaiiTeMnppBT,, pag. 298.—lliinsbi, Notaliones quoiidia-nae, mss. în copie în Biblioteca Academiei Române. (2) Ediţiunea de faţă, p. 438 corespundetore filei 277 r. din originalul manuscript' (3) Ediţiunea de faţă, pag. 438. (4) PojţowioBie KHfi3eft KaHTeMnpoBT,.. p. 311.—lliinski, Notationes quotidianae',— L. N. Mailcow, in Russkaja Starina, 1897, pag. 68. www.dacoromanica.ro PREC0VÎNTABE XIX Prin urmare cele doue note marginale n’au putut fi scrise decât după luna Martie 1723 (1), când manuscriptul Hronicului fiind dejâ prescris şi pote şi legat, ele nu-şî puteau găsi loc în textul operei, şi de aceea a trebuit să fie scrise pe margini. O dovadă în fine că manuscriptul nostru a fost copiat cel puţin în parte, (de la fila 25—292), de pe «izvodul» lui Cantemir de către «un diac nedeplin ştiutor orthografiil românesc!», că autorul revisuise, îndreptase şi completase în patru rîndurl acest manuscript şi că el nu perduse încă speranţa de a-1 vede tipărit, este următorea însciinţare autografă a lui Cantemir scrisă pe o foie deosebită ce am găsit-o în manuscript şi pe care o reproducem şi în facsimile (2): «Omenite cititorlule de al patrulea rând îaste acmu cu acest de pre urmă, de am cercat greşelele aceşti! trude a noastre, unele ale noastre Iară altele şi mai multe ale diacului carile au scris-o de pe izvodu nostru; diacu dară fiind nedeplin ştiutorîu orthografiii româneşti, multă trudă ni-aâ dat cum să cade a o îndreptă, şi pote încă în multe locuri să o fim trecut cu vidără, ce nedejduim că la îndreptară typografieî (de va vră Dumnăzău pănă la acăîa vreme să ne lase cu suflare) toate să s(ă) îndreptăze. Asijderă în multe locuri va vidă cititorîul că la une mărturi* pomenim de numele istoricului, iară la ce carte, sau la ce cap anume nu însămnăm, ce şi acasta cu graba silindu ne, când culegăm mărturiile din scriitori uitam a însămna şi capetele în carile să scriu acăle mărturii; însă în bună credinţă îl adeverim, că la acel autor acăle mărturii, precum le însămnăm, negreşit aşă le va află. îară mal mult ce vom fi greşit, te poftim ca cu lină, şi blândă inimă să îndreptăze, şi să tocmascâ. Iară mal mult să adaugă, sau să scadă poftim să nu îndrâznăscă >. (1) De asemenea probabil tot atunci s’a scris şi nota marginală de la pag. 466 din ediţ. de faţă, în dreptul cuvintelor «Tatarâî ce le dicc Comani: taceşie'sânt acmu Tâtârât cant să chtamă Cobant . (2) Facsimilul II. www.dacoromanica.ro XX PRECUVtNTARB Acostă înştiinţare de sigur c’a fost scrisă de Cantemir în ultimele luni ale vieţii sale, când pare-se că presimţiâ des-nodămîntul fatal, căci cjice nefericitul Principe «de va vră Dumnăzău până la acăîa vrăme (adecă a tipăririi operei) să ne lase cu suflare.» § După mortea lui Dimitrie Cantemir scrierile sale manuscripte s’aii împrăştiat. O parte a rămas în mânile fiului seu Antioch, de la care profesorul şi academicianul Bayer le-a împrumutat spre a le copiâ: sunt copiile manuscripte ce se păstrăză în Biblioteca Museului Asiatic din Petersburg şi despre cari am amintit mai sus. Altă parte a trecut în posesiunea lui Şerban (Serghie) Cantemir, fiul lui Dimitrie, care Şerban murind în 1780 şi biblioteca sa vîndendu-se prin li-citaţiune publică, Nicolae Bantiş-Kamenskff, un strănepot despre mamă al lui Dim. Cantemir, a cumpărat şese opere manuscripte ale lui Cantemir şi le-a dăruit în a. 1783 Archivelor principale din Moscva ale Ministerului de Externe, unde se văd până astăzi (1). Intre aceste manuscripte figurăză şi Hronicul vechimeî a Romano-Moldo- Vlahilor, despre care Ban- (1) Pe fie-care din cele şdse manuscripte aflăm însemnat cu mâna proprie a luî Bantiş-Kamenskiî anul 1783, când s'a făcut donaţiunea. Aşa pe prima filă în josul titulaturi! manuscriptului Hronicului Romano-Moldo-Vlahilor se cetesce următdrea însemnare în limba rusdscă : «Knma cin noaapena bi. Mockobckoh iihoc-TpaHHtiă KoMerift apxiiB-t ot Ha«BopHaro CoBfaHinta Hnnonan EaHramra — KasieHC-Karo 1783 roaa,» adecă «Cartea acesta s’a dăruit Archiveî Colegiului Trebilor din afară din Moscva de către Consilierul aulic Nicolae Bantîş-Kamenskiî, în a. 1783». Vetjî Hcropm o skh3hh h ;nfs.iaxT> Khh3h KoHcraHTHHa KameMiipa, Moscva 1783, pag. IV şi p. 313 cu nota ; cf. şi jkmhh HuKOJiaie HiKOJiaeBiak BaHTbima KaMencKaro, p. 58—59, Moscva 1818. www.dacoromanica.ro PBECDVÎNTARE XXI tiş-Kamenskiî pyKniraob ocraxacb, p oTjţaua Ha coxpaHeHie bt, MocKOBCKoă ApxHBi muierin: HHocrpaHHHXt Jţ-kn, ei. T^Mb, >ito MOacen. 6litb co BpeMeneui. a Ha Hameut H3^acicn H3uidi». (2) HcropiH o JKH3HH h s'fcJiaxb Khh3h KoHcraHTHHa KaHTCunpa, p. XXXI. Reproducerea se face cu omisiunea pagineî 29 şi a celor 27 rîndurî din pagina ur-mătdre a ediţiuniî de faţă, cum şi a ultimelor 8 rîndurî din pag. 48. (3) Mitropolitul Eugenie, CxoBapb pyccunxb cbî.tckhxi. nncaTexeit, tom. I, Moscva 1845, p. 264; Dimitrie Bantiş-Kamenskii, op. cit., p. 313, 314. — Idem, CxOBapb AocTonauniaTHbix mo^eit Pyccitoft aeujra. lacra TpeTbfl, Moscva 1836, p. 34—42. — Nota biografică din Collcclanca Ortintalia (Op. Cantem., t. VII, p. 4 ). 4) Nota de la 1725 în ms. Collectanea Orientalia. www.dacoromanica.ro XXII PBECDVÎNTABE Mosc va se păstrdză, sub No. 205, un manuscript in-folio, 96 foi, scris curent cu propria mână a luî Cantemir şi intitulat Hisloria Moldo- Vlachica. Acest manuscript, dacă nu este însuşi originalul latinesc care servise lui Cantemir la prefacerea în românesce a Hronicului, dar de sigur este conceptul acelui original (1).- Spre a ne face o ideie sumară despre conţinutul manuscriptului, reproducem mai jos titlurile capitolelor cari compun întrdga operă: HISTORIA MOLDO-VLACHICA. Praefatio. Cap. 1. De antiquis Daciae limitibus. Cap. 2. De antiquis Daciae regionibus. Cap. 3. De nomine et origine Dacorum. Cap. 4. De Dacico regno antequani a Romanis delerentur (sic!). Cap. 5. De expeditione Ulpii Traiani Imperatoris contra Dece-balum regem Dacorum et Dacorum extirpatione. Cap. 6. Proponuntur diverse authorum (sic!) opiniones de ho-dierna communi Valachorum gente. Cap. 7. Authorum testimonia de coloniis Romanis a Traiano in tota Dacia locatis proferuntur. Cap. 8. De secunda opinione eorum, qui volunt Valachos a duce Flacco ita fuisse vocatos. (1) Bantiş-Kamenskii, deşi admite că originalul latinesc al Hronicului Can-temirian perise in marea Caspică la 1722 cu ocasiunea unei furtuni, însă observă (op. cit., p. IV) că la vinderea bibliotecii Principelui Serghie Cantemir, s’au găsit câte-va caiete concepte (ciorne) ale lui Dimitrie Cantemir scrise în limba latină cu mâna proprie a autorului «şi cari compun traducerea moldo-venâscă a acelei istorii. Aceste caiete sunt date spre păstrare la Archiva Ministerului Afacerilor Străine din Mosc va. o Aci de sigur este vorba de manuscriptul Historia Moldo-VIachica. www.dacoromanica.ro pbecuvIntare XXIII Cap. 9. De eorum opinione, qui prorsus negant Valachos esse a Romanis oriundos. Cap. 10. De opinione illorum, qui Valachos Italos aut Romanos esse consentiunt quidem, sed quomodo in Daciam pereraverint, se nescire fatentur. Cap. 11. De opinione illorum, qui volunt Valacham gentem ne-que a Flacco neque a Trai[a]no in Daciam introductam, sed multis seculis postea ex Italia primum in Transylvaniam ac inde in utram-que Valachiam accessisse. Cap. 12. Ex quo fonte tam putidus fabule emanavit (sic) latex. Cap. 13. Quomodo ex vera historia de Ladislao et Bela regibus Hungariae Symeonis fabula de latronibus Romanis in auxilium regi Ladislao missis fuit confiata. Cap. 14. De opinione illorum, qui concedunt quidem colonias Romanas in Dacia collocatas, sed easdem alios imperatores iterum revocasse. Finis primi libri. Proponuntur due propositiones cap. 2. (sic!). Cap. 1. Prooemium. Cap. 2. Proferuntur testimonia authorum chronologice Traianum imperatorem Romanas legiones et cives Romanos per totam Daciam collocasse. Cap. 3. Confirmatur Traiani colonias ab illo tempore usque ad Au-relium Aurelianum Daciam incoluisse. Cap. 4. Monitorium authoris. Cap. 5. Confirmantur coloniae Traiani in Dacia ab Aureliano usque ad Constantinum Magnum. Cap. 6. Confirmantur coloniae Traiani in Dacia sub Constantino Magno. Cap. 7. Idem confirmatur sub imperio filiorum Constantini Magni. Cap. 8. Confirmatur idem ab Iuliano Apostata usque ad Theo-dosium seniorem. Cap. 9. Proponuntur quaedam res Gotthicae ad rem Dacicam pertinentes. www.dacoromanica.ro XXIV PRBCCVlNTARE Cap. 10. Idem confirmatur a Theodosio seniori (sic !) usque ad Attilae irruptionem. Cap. 11. Proponuntur quaedam res Hunnicae, quae ad Dacicas pertinent. Cap. 12. Confirmatur Daciam sub Romano imperiu fuisse sub Attik et usque ad Iustinianum imperatorem. Cap. 13. Confirmatur sub Iustiniano Romanos Daciam incoluisse. Cap. 14. Iustinus. Cap. 15. Confirmatur idem a Constantino Pogonato, ubi meta Dacia mentionis apud Graecos scriptores (sic !). Cap. 16. Seculum quo de Daciae rebus multa fit apud Graecos scriptores mentio. Cap. 17. Exemplaris opinio authoris super silentium et narratio-nem historicorum (rupt). Cap. 18. Confirmatur Romano-Dacos sive Valachos post silentii seculum sub Constantino et Irene in Dacia extitisse. Cap. 19. Confirmatur Romanos in Dacia vixisse sub hisce tem-pestatibus ex aliis scriptoribus. Cap. 20. Idem confirmatur a Romano Constantini Porphyrogeniti filio usque ad (sic I). Finis libri secundi. Cap. 1. Prooemium. Cap. 2. Confirmatur Dacoromanos sive Valachos in Dacia vixisse sub Isacio Angelo. Cap. 3. Idem continuatur ex primo Isacii cum Blachis bello. Cap. 4. Idem confirmatur ex secundo Isacii cum Valachis bello. Cap. 5. Idem confirmatur. Cap. 6. Idem continuatur sub imperio Alexii Angeli. Cap. 7. Initium dominii Ioannis, a quo descendit familia prin-cipum utriusque Valachiae unde omnes principes tam Moldaviae quam Transalpinae in suis titulis semper Ioannes scribi solent. Cap. 8. Idem confirmatur ex foelicibus Ioannis proeliis contra Latin os. Cap. 8. (sic). Idem continuatur sub sub (sic !) Theodoro Las cari imperatore Graecorum. www.dacoromanica.ro PBECOVlNTABE XXV Cap. 9. Dubia quorundam authorum de Ioannis Bulgariae prin-cipis relatio (sic), qua confundere videntur Ioannem principem Valachorum et Ioannem principem Bulgarorum. Cap. 10. Idem confirmatur de transmigratione Valachorum ad suos populares in Transylvania (sic). Cap. 11. Idem confirmatur usque ad annum 1266, a quo Molda-vorum Muntanorumque annales Valachorum dominium in Dac. prin-cipatus distinctos de rebus his fusius scribunt. Cap. 12. De separatione Valachorum dominii, quod sub Ioanne Alexio uno corpore constabat, in duos Moldaviae et Montaniae prin-cipatus. Cap. 12 (sic). De antiquis et hodiernis Moldaviae et Montaniae nominibus. Cap. 13. De provinciis Valachicae gentis, in quibus hodie habitant. Finis libri 3. Comparând titlurile acestor capitole cu cele corespuncje-tore din Hronicul Rom ano-Moldo-Vlahilor ajungem la con-clusiunea că textul românesc, departe de a fi o simplă traducere a originalului latinesc, este o compunere nouă, cu mult maî completă şi cu totul alt-fel împărţită decât textul sumaric ce ni s’a păstrat în Histona Moldo-Vlachica (1). (t) O comparaţiune cu tabla de materie a Hronicului învederdză şi mai bine acdsta. Ast-fePsă se compare: cap. 1 textul latinesc CU ediţiunea de faţă. pag. 62 » 2 » » » » 66 » 3 » » » » 70 » 4 » » * 75 » 5 » » D • 80 » 6 » » » » 109 » 8 » * 118 10 » » 126 » 11 » > 135 12 * » * 139 » 13 » » * * 144 » 14 * * V 150 www.dacoromanica.ro XXVI PRECOVlNTARE § 6 Vine acum cestiunea despre manuscriptele existente ale Hronicului vechime! Romano-Moldo-Vlahilor. Este sigur că afară de manuscriptul românesc al Hronicului ce se păstreză în Archivele de la Moscva, a mai existat un alt manuscript al aceluiaşi Hronic, pe care istoricul Engel îl veduse pe la a, 1800 în biblioteca Semina-riuluî din Blaj bine conservat. Despre acest codex vorbesce Samuel Clain în trei scrisori ale sale adresate lui Engel. In prima (din 14 Maiu 1801) dice că manuscriptul fusese cumpărat cu vre-o 70 ani mai înnainte, adecă pe la 1730, de liber II: cap. 2 textul latinesc cu ediţiunea de faţă. pag. 153 » 3 » » » 181 » 4 > 2> 181 > 5 » > 220 > 6 2> » 237 > 7 > » » 247 8 > » > 251 9 » 259 > 10 » » > 275 > 11 > » » 277 x> 12 » 279 > 13 > > 314 14 » » X» > 326 > 15 » > » 336 18 > > » > 348 » 19 » 2> 2> > 359 20 » » 2> 368 » 2 » » » 395 » 3 * » » 402 4 » > 404 > 6 » » » » 410 7 > > 412 » 8 » » 423 » 8 » » » 433 > 10 » » 435 11 I) > * » 461 www.dacoromanica.ro PEECDVlNTARE XXVII către Ioan Clain, Episcopul de Făgăraş (1729—1751), de la un neguţător din Viena, care-1 adusese dintr’o călătorie a sa la Petersburg. In a doua scrisore (din 4 August 1801) el afirmă, de sigur greşit, că opera a fost scrisă mai ântâiu românesce şi apoi a fost tradusă în latinesce; în a treia scrisore în fine (din 12 Martie 1802), Clain comunică conţinutul manuscriptului, despre care dice că este opera lui Can-temir şi că-a fost scris în Petersburg (1). Manuscriptul nu se scie însă astădî ce a devenit; dar în proprietatea «Biblio- fil Johann Christian von Engel, Geschichte der Moldau und Walachei, I Th., pag. 26—27 : o Alte und neue Geschichte von Dacien, ein grosses Buch in-folio in moldauischer Sprachc, Eben dieses Buch in lateinischer Sprache — meldet der Biograph— sey in dem Kaspischen Meere verloren gegangen. Von dieser Handschrift, welche ich selbst in Blasendorf im 7. 1800, in det dortigen Klos-ter-und Seminarialbibliothek gesehen habe, meldet mir Herr Samuel Klein, Ba-silik aus Blasendorf, von dessen Verdiensten um die walachische Sprachkultur und Geschichte weiter unten die Rede mit mehrerm seyn wird: «Continet jimites antiquae Daciae; item gentes, quae inhabitarunt Daciam ; deinde bella Romanorum cum Dacis, et Romanorum ibi continuam habitationem; tandem Valachos modernos ostendit esse reliquias antiquorum Romanorum. Ad tem-pora vero Principum Moldaviae aut Valachiae non pervenit. Ideo de Radu Ne-gro specifice nil habet; suum namque opus in Joannitio rege Bulgarorum et Vlachorum finit,» (Schreiben vom 12 Mărz 1802%). aUeber den Blasendorfer wohlbehaltenen Codex selbst ăussert sich Hr. Klein folgendergestalt: «Significo, opus Cantemirianum de Dacia scriptum fuisse lin-gua Moldavica, et ideo non versionem, sed originale ipsum me habere puto ; hoc autem inde colligo, quod scriptum, quod prae manibus habeo, ante 70 annos Viennae acquisivit Fatruus meus Episcopus Fogarasiensis Joannes L, B. Klein de Szâd, a quodaqa Negotiatore, qui Petropoli fuerat, ubi ipsum opus est scriptum. Deinde totus in eo est auctor, ut probet, Romanos a tempore Traiani permansisse in Dacia, modemosque Valachos Romanorum esse reliquias et hoc opus pro Valachorum instructione scripsissetestatur: ergo debuit lingua ipsis nota scripsisse.»—{Schreiben vom. 14 May 1801.) «Hoc opus Can-temir lingua Moldavica scripsit, postea vertit in latinam; sed latinum exemplar in Mari Caspio periit. Ergo bene dixi, dum scripsi, me ipsum autographum non versionem habere, maxime cum hoc m(anu)s(crip)tum habeam ab homine, qui illud Petropoli attulit, ubi etiam scriptum est, ut in ipso opere afferitur.n — (Schreiben vom 4- Aug. l8oi.)> www.dacoromanica.ro XXVIII PRRCOVlNTARE tecii şcolelor din Blaj» — unde sunt adunate rămăşiţele bibliotecii fostei mănăstiri Sf. Treime din acel oraş, — se află sub Nr. 861 un foliant legat încă din secolul trecut în table de lemn îmbrăcate cu piele, avend pe cotor inscripţiunea impresă cu litere de tipar: HISTORIA SEV RES GESTAE NATIONIS VALACHICAE, iar în lăuntru este scris cu litere latine de rînduitorul bibliotecii de la 1850, pe a doua filă: «Fragmentu dein Istoria lui Cantemiru». Puţin mal jos pe aceeaşi pagină, cu alt-fel de cernelă şi cu altă mână: «VedI Iarcu la 1835». Acestă notare provine cu siguranţă de la venerabilul Canonic din Blaj, I. M. Moldovanu, care într’o scrisore din 24 Martie 1870, adresată lui Papiu. Ila-rian (1) cu privire la acest manuscript, îî comunică: «D. Ci-pariu mi-a spusu, cumu că l’a vediut odiniora tiparitu si se fia ocurendu si in repertoriulu d-lui Iarcu. Nu dau in pripa de acesta carte, si dein acesta causa nece potu notă anulu, la care ocure». Găsind probabil în urmă cartea lui Iarcu, profesorul Moldovanu a notat anul. După fila pe care se află aceste însemnări urmeză 20 file albe, iar după ele vine textul care are drept primă nu-merotaţie de pagină 7, şi merge ast-fel până la 608, după care urmeză alte 48 file albe. Motivul acestui fel de numerotare este că manuscriptul începe la acea pagină 7 direct cu următorele cuvinte şi fără nici un titlu, ba începe cu trei sferturi de cuvînt: «[ţi]nu-turî, înguste le socotim ale DachiiI, cu condeiulu trecându-le lăsămu pre cititor să cerce la Bonfinio carele toate noroadele ce mai nainte lăcula în Dachila pre anume le dice» etc., adecă începe cu parte din cap. III al prolegomenelor, care (1) Păstrată în Biblioteca Academie! Române. www.dacoromanica.ro PRECUVlNTARE XXIX în mss. de la Moscva sună ast-fel,— luând frasa de la început: «Intr’acesta dară tract a tot trupului Dachiiî multe năroade la istorici să pomenesc lăcuitori, aşe în multe ţâri să să fie fost despărţit putem socoti, însă noii pe cele mai mici ţări, carile ca nişte ţinuturi le socotim, a Dâchiil, cu condeiul trecând, lăsăm să cerce cititorîul nostru la Bonfin, carile toate nărodele în Dachita de demult lăcuitoare,pre a-nume le (pice», etc (1). Lipsesc deci din manuscriptul Blăjan: titlul operei, dedicaţia către Sf. Treime, Pridoslovia, Praefatio, Insciinţarea către cititoriu, Catastihul Istoricilor, Gheografilor, etc., şi capitolele 1 şi 2, cum şi începutul celui d’al 3-lea ale prolegomenelor. Aceste lipsuri de sigur nu existau şi în manuscriptul original de pe care s’a făcut copia, de ore-ce, cum ară-tarăm mai sus, Engel ne spune că acel manuscript, ce-1 veduse în 1800 la Blaj, eră bine conservat (wohlbehaltene), iar Samuel Clain asigură că în el se cetiâ locul unde fusese scris, deci avea titlul, care lipsesce în manuscripturBlăjan. Paginaţiunea de la 7 până la 260 este mai vechie şi de a-ceeaşi mână care a notat în josul primei şi ultimei pagine scrise: Monast[erium] Balasf[alvense] S[anctis]s[i]mae Tria-dos (2); iar de la 260 până la fine este făcută de Canonicul I. M. Moldovan, după cum singur spune în scrisorea mai sus citată. E de observat că numerotarea este peste tot făcută cu cifre arabe, afară de paginele 251—260 cari au o numerotare cirilică. Tot autorul primei părţi a paginaţiunii are în josul urmă- (1) Ediţ. de faţă, pag. 67. (2) Pe recto primei file, adecă al filei anteridre celei cu notările bibliotecarului de la 1850 şi a Canonicului I M. Moldovan, se cetesce, cu litere de tipar roşii aceeaşi indicaţiune: M. B, SS. T., iar mai sus, scris cu creionul, 861, nr, mss. www.dacoromanica.ro XXX PRECOVÎNTABE torelor pagine signaturile ce vor urma, dar cari nu corespund nici filelor, nici unei împărţiri regulate. In adevăr avem pe: pag. signatura P»g- signatura 7 . , . -| Mi a 96 . . . , . . 24 9 . . . . 2da 102 .. , . . . 25ta 15 . . . . . 3“” 104 . . . . 26; pag. 385: «non usu sed abusu>; acâstă notă figurdză şi în manuscriptul de la Moscva şi este scrisă cu mâna proprie a lui Cantemir; pag. 538 la margine în dreptul frasei cuvîntul poetului ce zice: fericit îaste cela ce primejdiile altora îl fac să să păzască» se notâză la margine adagiul latin: «Felix quem faciunt aliena pericula cautum»; pag. 592: cVedî bine de Dragoş Vodă#, etc., etc. (2) Cu privire la împodobirea începuturilor de capitole din acest mss., avem de observat că, începând de la p. 89 până la 225, mai tdte ornamentările sunt colorate, verdele şi roşu fiind singurele culori cari se amestecă cu negrul de cemâlă în aceste ilustrări marginale. Ilustratorul manuscriptului are predilecţie pentru şerpi şi balauri. Aşa la începutul cap. IV al cărţii a IlI-a a prolegomenelor (p. 89) e un mare balaur, iar la pag. 97 (cap. VI al aceleiaşi cărţi) unul cu cordna pe cap; la începutul cap. VIII, aceeaşi carte, este un şârpe (p. 105); la cap. 15, tot cartea a IlI-a (p. 159), un şârpe îşi vîră capul între nisce flori ce atârnă în josul unei mitre episcopale. In mijlocul florilor este data: 1756, cu cifre arabe. La p. 149 [cap. 17, cartea IlI-a proleg.] sunt 2 şerpi încolăciţi, terminaţi într'o parte printr'un singur cap, iar de alta prin doue capete, cu limbile împletite. Tot dintre ilustraţiile colorate mai sunt: La p. 108 [cap. 9, cartea a IlI-a a proleg.] o cordnă între flori; la p. 244 o cortină asemenăttire cortinei regale române [cap. 12, cartea IlI-a, în textul nostru după mss. de la Moscva cartea I a Hronicului], www.dacoromanica.ro __________________precovIntare XXXIII In privinţa împărţirii în cărţi a manuscriptului, copia Ro-mănăţănulul Constantin DimitrievicI diferă puţin de originalul manuscript din Moscva. Intrradever, la p. 187, unde se (Jice «Sfârşitul Prolegomeneloru» şi care corespunde p. 167 din textul nostru tipărit, se mai dice alături: «A părţii dină tăi». Precuvîntarea ce urmăză e intitulată: Carte a 2; iar cartea I-î din Hronic e intitulată: Carte a 3, partă 1 [p. 204; în textul nostru tipărit: p. 181], iar la finele el este scris (p. 257): «Sfârşitul cărţii a treia [şters: a doua] şi a părţii dinu tăi»; iar mal jos, transcriitorul adaogă: «După socotăla nostră cumu trebue adecă despărţită în tomuri [şters: cuvântă înainte]. Partă a doao, carte Prima. Cuvântă înainte spre înştiinţară cetitoriuluî». De aci înainte cartea a Il-a a Hronicului devine (p. 262): Partă 2. Cartă întăl; cartea a lil a devine a Il-a şi aşa mal departe. Cap. 9 al cărţii a VII din mss. de la Moscva lipsind (vedl ediţia de faţă, p. 380), dascălul Constantin^care de sigur copia după un manuscript la lei cu cel de la Moscva, cum vom arătă îndată, n’are nici el de unde să-l pună, dar urmăză cu numerotaţia mal departe, numind (p. In fine ca ilustraţii colorate, afară de unele litere iniţiale ale capitolelor, colorate în roşu închis şi cuprinse tot între p. 89—225, avem la p. 111 [cap. 10 cartea IlI-a a proleg.]: Un turn, având în vîrf un sttig pe care este scris, cu cifre arabe, 1756; un altul la începutul cap. 16 al aceleiaşi cărţi [p. 164]; o barză cu aripile întinse alături de un n încoronat de o mitră episcopală la începutul cap. 18, aceeaşi carte [p. 185]; la p. 219 [cap. 4, cartea .a IH-a, adecă I-a a Hronicului din ediţia ntistrăj un fel de vultur; şi în fine la p. 225 «turnul Vavilonuluî» sub care este însemnarea mai sus pomenită. Dintre ilustraţiile necolorate observăm: la p 59 [cap. 9, cartea a II-a a prolegomenelor] o cortină ; o alta d'asupra unui n, pe ale cărui base este încolăcit un ştirpe [p. 41, cap. 2, aceeaşi carte]. Un stirpe la începutul cap. 2 din cartea a lll-a [la noi a IV-a], p. 328, sub care e scrisă data: «1756, Dechem. 10 s'au scris pe aici;» un altul la cap. 16, cartea aceeaşi, p. 362; şi în fine doue capete de şerpi la p. 358 [cap. 14, cartea a LH-a (mss. nostru a IV-a)]. Iii www.dacoromanica.ro XXXIV PEECUVÎNTAKE 488) cap. al 9-a pe cel de al 10; capitolul însă imediat următor devine 11, adecă aşâ cum era şi în manuscriptul după care copiâ. La începutul cărţii a IX-a [la noi a X-a] se lasă afară cap. I care la Cantemir este: «înştiinţare cătră cilitoriu» şi începe direct cu cap. II (p. 580) devenit I; cap. al III-lea devine al II-lea şi aşâ mal departe, ast-fel în cât la Dimitrie-vicî în acestă carte avem 8 capitole în loc de 9. Acestă omisiune, ca şi deosebirile arătate mal sus, nu e de admis a fi existat în manuscriptul după care s’a făcut copia, ci sunt de atribuit transcriitoruluî Românăţen, care a făcut şi alte schimbări la textul original. Aşâ lui nu-I place vorba lungă, frasele pompose, exclamaţiunile şi explicările prea pe larg din manuscriptul pe care-l copiâ, ci caută a le simplifică, atunci când nu le suprimă cu totul. Pe el îl inte-reseză absolut numai faptele istorice. La pag. 508 a manuscriptului Blăjan, imediat după titlul cap. 2, cartea a VH-a (adecă a VIII în realitate), urmeză o notiţă scrisă forte mărunt, în care se dice: «Despre cumplită; vezi înainte. De la acest semn: »,şemn care este pus apoi în partea stângă a mijlocului paginel a 509. Intre acea întrerupere însă a textului şi continuarea lui se află transcrisă următorea bucată intitulată «Memorii» şi care este un fragment de la finele Pridosloviel, cum resultă din apro-piarea texturilor: Manuscriptul din Moscya (Ediţ. de faţă, pag. 25—26) «Multe de toată stepena, multe de bun nîam şi încă înpâră-teştl, crăeştî, şi domneşti streine familii, în sinul său au priimit Manuscriptul Blăjan Memorii! «In tara rumăn^scă si Moldo- » » venescă, au veniţii ac6ste familii mari, adecă a Cantacuziniloru înpărătesca familie, a Paleolo- www.dacoromanica.ro PRECUVÎNTARE XXXV Moldova si tara Muntenîască, precum sint a Cantacuzinilor, a Paleologhilor, a Sevastosilor, a Grililor, a Asanilor, a Hrisover-ghilor, a Petralifilor, a Hrisos-culeilor, 3. Russetilor, a Evpra-iotilor, şi altele multe a blago-rodiei greceşti flori, în ţara sa au sădit că cu singele Românesc evghenisită Dachia. Cătră aceştă de la megiiaşiî Lăşi Po-toţchiiaştiî, de la Litvanî Razi-viliî, de la Unguri Batoriî, (din carii să trăgă Ştefan Vodă ce-I zic Burdujă) şi încă mai de demult, de la Corvinl să trăgă Urecheştii. De la Domnii, sau cum îşi zic iei Mârziî Crâmeştî, Cantemireştiî,şi din CerchăşiiKa-bartai câte va chipuri de frunte, (între carile au fost şi Doamna lui Vasilie Vodă, din cară i s’au născut Stefăniţă Vodă. După ce au vinit supt stîagul lui Hs. între căle a boerimii vechi familii, i-au priimit, şi i-au numărat Moldova. Aşă craii Sir-beşti au dat, ş-au luat fătele, şi ficorii săi după fetele, şi fi-coriî Domnilor de Ţara Mun-tenîască. Aşă Brâncovănii de la Bulgari să să tragă să povestăşte; ase vechii Băsărăbeştî, din Ba-sarabiîa, (căriîa acmii îi zicem Bugiac), au trecut la Olt. Aşij- deră Domnii si boierii moldo- > ghiloru, a Sevastosiloră, a Gri-liloră, a Asaniloră, a Hrisover-ghiloră, a Petralifiloră, a Ruse-tiloră, a Evpraotiloră, şi alte multe dinu blagorodia Grecăscă, Pentru a lor odihnă au veniţii în ţări; Dinii tara Lesască, Po-toţkieşti, din Litfania, Razivilii, de la Unguri, Batoriî, (dinii carii să trăge Ştefanii Vodă, de-i zicii Burduja): dinii Corvini mai na-inte să trăge Urechăştî, de la Tătari din Mirzale, Crămeşti; Can-temireşti şi dinu Cercheji Cabar-tani câte-va persoane de frunte între carii au fost si Doamna » lui Vasilie Vodă, din cară s’au născuţii Ştefăniţă Vodă. «Craii sărbeştî au dată şi au luată făt ele, şi fecorii loră după fătele şi fecorii Domniloră mun- tenăsti: » «Brăncovănil zică că să trag dină Bulgari. Băsărăbeştii cei vechi dină Basarabia ce-I zice acum Bugiacul, au trecut la Olt în ţara Rumănăscă. «Iliaşi fecorul lui Alixândru Vodă dină Moldova, au luată doamnă pe Maria sora Sofiei crăiesei lui Vladislav craiulă Le-şăscu (Dlugoş cartă 11) ; Ştefană Vodă celă mare şi bună, au dată pe fie-sa llăna după Ivană .Va-silievicî înpărâtul Moscului: Vasilie Vodă Moldovănu au dată www.dacoromanica.ro 5cxxvi tRECO Vî NTARE veneştî pre fetele sale Domnilor, şi crailor streinT, (luând sama bunătăţii nîamului) a le da nu s'au apărat, precum la istorici citim (Dlugoş, carte 1-1). Iliaş, fi-corul luî Alexandru Vodă, să fie luat Doamnă pre Mariîa sora Sofii! crăîasiî luî Vladislav craiului Lesesc: Ştefan cel Mare i 1 şi bun, să fie dat pre fie-sa Ilîana după Ioan Vasilivic înpăratul Mosculuî, Vasilie Vodă o fiică după Razivil ducul de Lilvaniîa, şi pe alta după Timus Hme-linskie Hatmanul căzăcesc să fie măritat, ştiut Taste. Trecem aică pentru lungimi, a maî pomeni a Bogdanilor, Moghileş-tilor, Constantinilor.......» o fată şi după Razivil duca de Litfania, şi alta după Hmenlins-chiî hatman ulu cătrăcescu (sic). Familii iară în Moldova, Bogdanii, Moghileştiî, Costantineştiî.» Ce caută ore acest fragment intercalat la începutul unui capitol, cu care nu stă în nici o legătură? Să fi fost o foie rătăcită, pe care dascălul Constantin, găsind-o în manuscriptul ce avea înainte, a reprodus-o, sau pote că fragmentul este scos din pridoslovia acelui manuscript? Nu putem sci. § 7- Ast-fel, din cele până aci arătate resultă: 1) că episcopul de mai târdiu Ioan Clain cumpărase la Viena de la un neguţător care fusese la Petersburg un manuscript Cantemirian pe la a. 1730 şi-l dăruise apoi bibliotecii mănăstire! Sf. Treimi din Blaj; 2) că în a. 1756 şi 1757, a scos o copie după acest manuscript Constantin Dimitrievicî, «dascălul şcolii rumă- www.dacoromanica.ro FRECOVtNTARE XXXVII neştî din Blaj», adecă al şcoleî de obşte pe care cu doi ani mai înainte o înfiinţase în Blaj odată cu gimnasiul de acolo Episcopul Petru Pavel Aron (1); şi, în fine 3) că în a. 1827 un învăţat român cu iniţialele I. C. revăzuse şi completase lacunele, mai ales texturile grecesci şi latinesc!, dintr’acea copie cu ajutorul manuscriptului vechiu cumpărat de Clain, şi care până în 1827 se păstrase în biblioteca seminarului din Blaj. Ce a devenit astăcjî acel manuscript, nu se scie, dar din comparaţiunea copiei tăcute după dînsul cu manuscriptul original din Moscva, precum şi din scrisorile lui Samuel Clain şi arătările lui Engel, putem stabili următorele puncte sigure : I. Că în 1756, când a fost copiat de către dascălul Constantin, manuscriptul aveâ la început: titlul operei, dedica-ţiunea, prefaţa română şi latină, lista autorilor citaţi, capitolele 1 şi 2, şi începutul capitolului al 3-lea, adecă tot ce vădurăm mai sus că lipsesce în manuscriptul dascălului Constantin. Cu ocasiunea legăturii acestui din urmă manuscript probabil s’a fost lăsat la început mai multe foi albe nescrise, cu speranţa doră că mai tânjiu, regăsindu-se foile perdute sau recurgăndu-se la ajutorul vre-unuî alt manuscript, acele lipsuri vor pute fi împlinite. II. Manuscriptul copiat de către dascălul Constantin eră şi el o copie făcută la Petersburg după manuscriptul original păstrat astăzi în Archivele din Moscva, şi anume o copie făcută după mortea lui Dimitrie Cantemir. Dovadă despre acesta este mai întâiii faptul, imposibil (1) Constantin Dimitrievicî e numit ca dascăl al şcdleî de obşte in a treia or-dinaţiune a Episcopului Aron. Vedî Acte fi Fragmente de Timoteiu Cipariu, pag. 217—229, www.dacoromanica.ro XXXVIII PRECUViNfABE alt-fel de explicat, că lacunele existente în manuscriptul din Moscva şi provenite din causa perderil unor fol dintr’însul în urma morţii lui Cantemir, ne întîmpină şi în manuscriptul Blăjan al lui Constantin, prin urmare ele trebue să fi fost şi în manuscriptul' cumperaf'cle Clain. Ast-fel în mss. din Moscva, lipsind paginele 408—413, unde se finiâ capul al V şi începea capul al VI din cartea VII, precum şi paginele 424—425, cari conţineau capul al IX-lea din aceeaşi carte (1), aceste lipsuri se constată şi în mss. Blăjan, unde capul al Vf lipsesce cu totul (2), iar drept cap (1) Ediţ. de faţă, pag. 373 şi 380. (2) Mss. din Moscva (ediţ. de faţă, P- 372-373). «Apoi aşă stăpâniră acăsta, supt stăpâniră sa din rodul Slovănilor, au supus, a cărora numere sint acestă: Cîudii, Mării, Murii, Ceremişiî, Mord-viî, Permiî, Peceriî, Emil, Litfaniî, Zimholiî, Corsil, Neroviî, Lîubiî, Co-zaril (carii sint Bulgarii din Schythie pre lângă Don) Uhrebăliî (adecă Ungurii albi), Cehii, Lăhiî, Lutăciî, Mo-zovşanil, Polianiî, Drevlănii, Drego-vicîciî, Volinţiî Dvinăniî, şi alte multe părţi şi cetăţi, şi nămurl carile cu toatele supt un nume de obşte, Sla-vănî să chemă, Iară după ce au vinit Ruric şi au stătut a stăpâni...» (restul lipsesce, fiind rupte 3 foî). Mss. Blăjan, pag. #6. «Şi multe nămuri supt stăpâniră sa din nămul Slovănilor au supus, a cărora nume sânt acăstă, Cîudiî, Merii, Murii, Ceremişiî, Mordvil, Pirmil, Peceriî, Eşiî, Litvaniî, Zimhochii, Corsii, Neroviî, Lîubiî, Kozariî, carii sănt Bulgarii din Schithia pre lăngă Don, Uhrebeliî, adecă Ungurii albi, Cehii, Leşiî, Luteciî, Mozovşaniî, Polăniî, Drevlănii, Dregoviciciî, Luţinţiî, Dvi-nănil şi alte multe părţi, şi cetăţi şi nămuri, carele cu toate supt un nume de obşte Slavănî să chiamă : Iar după ce au venit Ruric, şi aii stătut a stăpâni Novogradii de-acii au început a să numi Ruşi, carii cursul vremilor încă mai mult lâţindu-sâ, şi multe nemuri de Tătari peste Volga până la Kitai, şi până în Okean, despre crivăli, supt putere înpărăţiii lor, au adus, din căţele mai veştile sănt, Sibirul, Astrahanul, Kazanul, şi toată ţara Căzăcescâ, şi păttă la Crăm, si aceste penttu înpărălia pre curte li să ajungu.» www.dacoromanica.ro PRECOVlNTARE XXXIX al IX ni se dă conţinutul capului al X din mss. de la Moscva (1). Apoi notele, ce vădurăm mai sus că au fost scrise de Cantemir pe margine în urma expediţiuniî persane din 1722 a lui Petru cel Mare, le găsim în copia dascălului Constantin figurând chiar în text (2), şi tot ast-fel ele trebue să fi fost şi în mss. cumpărat la Viena, ceea-ce este o dovadă că acest din urmă manuscript fusese copiat după textul original al lui Cantemir, ast-fel cum el îl lăsase definitiv încheiat şi revedut la mortea lui. De altmintrelea, atât primul cât şi al doilea copiator al manuscriptului Cantemirian se feresc de a face vre-un adaos însemnat la textul original. Din potrivă, se observă, cel puţin la dascălul Constantin, unele lipsuri, cum este atunci când copistul n’a înţeles vre-un cuvînt, d. ex. la pag. 452 (ms. Blă-jan — pag. 352, ediţ. de faţă), unde cetim: «Balbul (ce va să zică)» omiţând astfel pe «fâicavul», adecă gângavul, cum se cetesce în textul original din Moscva: «Balbul (ce va să zică fâicavul).» Pe când In manuscriptul din Moscva lipsesc rîndurile subliniate de mal sus ce figurăză în mss. Blaj an, la acesta nu figureză cele 43 rîndurî din ediţiunea de faţă (pag. 373—374), cu care se finiă capul al VI, ast-fel că de la capul al V, manuscriptul Blăjan sare d'a-dreptul la capul al VII. Este acum întrebarea : De unde luat-a scriitorul manuscriptului din Blaj rîndurile subliniate? Figurau <5re ele în mss. cumpărat la Viena, şi în acest cas nu trebue <5re să admitem că atunci când s’a făcut copia după mss. Moscovit, din acesta încă nu lipsiâ f<5ia 408— 409 ? Sau pote că cel care a copiat manuscriptul la Petersburg a completat singur lacuna pe care apoi a reprodus-o Dimitrievici ? Cuvintele din urmă : «şi acăste pentru împărăţia pre curte (— pre scurt) li să ajungu» vorbesc pentru prima, ca şi pentru ultima părere. (1) In mss. din Moscva (ediţ. de faţă, pag. 380) se cetesce: capul IX, Doaâ... (şi apoi lipsesc pag. 424 şi 425). In mss. Blăjan (pag. 484) cuvintele acestea sunt omise, trecându-se d’a dreptul la textul capului X pe care-1 reproduce drept capul IX. (2) Mss. din Blaj, pag. 554 şi 555. www.dacoromanica.ro XL PRECDVtNTARE După cum am mat spus, acelaşi copist Constantin sare frasele poetice şi comparaţiunile, ca de pildă următorea frasă: «Grecii, ca un om când trage de moarte, tând leşinând, tând iarăşi mai răzsuflând, şi ca cum ţărna mormântului şi-ar fi scuturat de pe umere (1).» El urasce inversiunile, dovadă exemplele aduse până acum şi cele următore puse în comparaţiune cu mss. de la Moscva, exemple din cari se pot vede şi alte schimbări şi înlocuiri făcute de scriitorul Romănăţen, mâtatea secolului al XVIII-lea: Mss. din Moscva (Edif. de faţă, pag. 70.) «De vr£me ce precum din cei vechi aşi din ceşti mai noi scriitori, ţărâle şi hotarăle Dachiii, precum au fost stând în vremile vechi, precât într’a noastră putinţă au fost, li-am arătat. De-ciia înnainte nu fără tribă a fi socotim, de ne vom sfătui iarăş cu aceiaşi scriitori, şi dela dânşii să ne înştiinţăm şi pentru hireş numele Dachilor, şi pentru începătura nîamului lor, adecă din cine şi de pre ce locuri eşind, au vinit, ş’au stăpânit aceste locuri, de carile mai sus am pomenit. Precum dară pentru hotarăle Dachiii, aşe şi pentru numele şi niamul Dachilor nu puţină tulburare între scriitori vi-dem a să face. Căci unii Ghetii, care se află la Blaj pe la ju- Mss. din Blaj. «De vreme ce precum din cei veichi aşa din cei maî noi scriitori ţărăle şi hotarăle Dachii precum au fost stând în vremile veichi, căt într’a noastră putinţă au fost le-m arătat; însă şi de aici înainte nu fără cale socotim a fi a ne sfătui, Iarăşi cu aceia scriitori, pentru ca să ne înştiinţăm şi pentru însuşi numele Dachilor cum şi pentru începătura nemuluî lor, adecă din cine, şi din ce locuri au eşit de au stăpânit aceste locuri, ce mai sus am pomenit. Precum dară pentru hotarăle Dachiei, aşa şi pentru numele şi n£mul Dachilor nu puţină turburate vedem între scriitori a fi; căci unii, Geţii, Dachii, şi Daii tot un nem, şi tot un nume vor să fie, iară (1) Ms. Blăjan, p. 536 = p. 422 din ediţ. de faţă. www.dacoromanica.ro precdvIntare XLI Dachii şi Daii, tot un nîam, şi tot un nume vor să fie, iară alţii şi în nîam, şi în nume vor să-î deosăbască. Deci din carii ţin socotăla că dintăiu, mai de frunte îaste Stravon, şi Dionysie Periighitul, amândoi vechi gheo-grafi; ce a lui Dionysie câtă i-au fost părere pentru Dachi, deplin o au pomenit la cap. 1: Aşij-deră o parte de a lui Stravon, acoloş pomenind, aică de plin o vom poftori-o, carile după ce zice la locul pomenit, precum Ghetii, stau spre mare nîagră, iară Dachiî spre izvoarâle Dunării, apoi adaoge şi acasta.» alţiî, şi în năm, şi în nume, vor să-i osăbiscâ, din carii cei ce ţin socotela că din tăi cel mai din tăi îaste Stravon, şi Dionisie Periighitul. Dar a lui Dionisie părete căt au fost pentru Dachi, de plin o au pomenit la cap. 1. Aşijdere dintr'a lui Stravon a-colo pomenind aică deplină o vom poftori, carele după ce zice la locul pomenit că Ghetii stau spre Mară Negră, Iară Dachii spre izvoarâle Dunării, adaoge şi acesta.» De asemenea, un exemplu de prescurtare: Mss. din Moscva (Ediţiunea de faţă, p. 75-) «Vrând, ca pentru ce dinceput a Dachii or stăpânire să scriem, şi grămăzi de cărţi a maî vechi şi mai noî istorici întorcând si răs- i turnând, nu altă, ce ca cum în-tr’un lavyrinth, (căruia nici intratul nici eşitul i să poate afla) să fim întrat, ni să pare.» Mss. Blăjan, p. 21. «Vrănd pentru ce din început a Dachilor stăpânire să scriem multe cărţi ale veichilor, şi ale noilor istorici cetind în multă comfuzie am întrat.» Afară de prescurtări, de înlocuirea unor cuvinte prin altele întrebuinţate în Ţera-Românescă, ca d. ex. mirare şi minune în loc de divă, a mânji, în loc de a murul, etc., maî e de observat că în unele părţi dascălul Constantin, sau pote chiar primul transcriitor, pe care-1 va fi copiat dînsul, www.dacoromanica.ro XLII PKECDVÎNTARE a făcut greşeli de transcriere neînţelegend sau nedescifrând bine textul; aşa la pag. 428 se scrie: «s’au sculat cu domnul Mafra», în loc de «s’au sculat cu Donaimaoa», adecă cu flota; iar la pag. 10, mâcroasa în loc de măluroasa, ca să tăcem alte multe asemenea erori de cetire sau de transcriere strecurate în manuscript. In ce privesce neologismele, în special latinismele limbii lui Cantemir, dascălul Constantin nu numai că nu le înlătură, dar mal adaogă şi el altele acolo unde nu le întrebuinţase Cantemir, cabună-oră: surnumit (mss. p. 158), în loc de poreclit (ediţ. de faţă, p. 150, rîndul al 4), iar pe unele le maî accentueză, ca de ex.: «pozitura locului» (mss. p. 10), în loc de «pusătura locului» (ediţ. de faţă, p. 69). In resumat, dascălul Constantin Dimitrievici, un Romănă-ţen trecut în Ardei, transcrie, prescurtând une-ori pe ici pe colo şi muntenisând, pe cât e posibil, textul original, avut la îndemână prin o copie. Despre alte copii ale Hronicului Romano-Moldo-Vlahilor făcute sub îngrijirea sau după mortea lui Cantemir nu avem sciinţă. Dar cele două manuscripte aflate în biblioteca şco-lelor din Blaj au trebuit de sigur să fie cunoscute şi utili-sate de bărbaţii învăţaţi cari au eşit din acel focar al culturii naţionale: de Samuil Clain, de George Şincai, de Petru Maior şi de alţi luceferi aî nemuluî. Răspândirea în Transilvania a acestei opere pline de neologisme, în special de latinisme, va fi contribuit nu puţin la mişcarea de redeşteptare a Românilor de peste munţi, mişcare care le îndreptă ochii către originea lor latină. Sufletele amintiţilor bărbaţi a trebuit să se încălcjescă la flacăra iubirii de nem, care răsare la fie-ce pas în opera părintelui istoriografiei române Cantemir. Sub înrîurirea ideilor ucesţuia, a chipului său de a, concepe ori- www.dacoromanica.ro PRECDVlNTARR XLIII ginea întreg nemului românesc, din Nordul ca şi din Sudul Dunărei, ca dintr’unul şi acelaşi trunchiu sădit de Traian, pa-triarchul naţionalităţii române, — au scris istoricii români de peste Carpaţi, şi mulţămită lor ideia românismului s’a înfiripat şi a dobândit cu timpul stăpânire asupra tutulor sufletelor românesci. Până la ce punct însă şi în ce chip manuscriptele Hronicului lui Dim, Cantemir au influenţat pe amintiţii scriitori din şcola Blăjană, nu găsim că este locul de a cercetă aci, şi trecem la ultimele două cestiunî ce ne-au mai rămas să atingem: despre ediţiunea din 1837 a Hronicului, şi despre ediţiunea de faţă. § 8. Este curios şi semnificativ tot de odată pentru istoria nostră culturală, că operele însemnate ale lui Dimitrie Cantemir, una din gloriile literaturii române şi sciinţeî istorice, au fost cunoscute şi date la lumină aşâ de târdiu la noi în ţeră, atunci când unele din ele cu ^ecimi de decenii mai înainte erau traduse şi tipărite în englesesce, franţusesce, nemţesce, italienesce, grecesce şi rusesce, şi când numele autorului lor figură d’atâta timp printre învăţaţii de frunte şi cu autoritate în literatura poporelor occidentale. Ast-fel Istoria Imperiului Otoman scrisă latinesce de Principele Moldoven, tradusă în italienesce de fiul său Antioch, a vădut lumina tiparului în traducere englesă în a. 1734, francesă în a. 1743, germană în a. 1745, «ca o carte ce nu-şî are pereche» —pe când abiâ în 1876 ea s’a redat Românilor şi pe limba lor, pe când textul latin al originalului stă încă netipărit. De asemenea Descriplio Moldaviae a ace- www.dacoromanica.ro XLIV PRECUVÎNTABE luiaşî fericit Principe, tradusă şi tipărită în nemţesce pentru prima oră la 1769, publicată în a doua ediţiune germană maî corectă la 1771, împreună cu portretul şi vieţa autorului, iar în limba rusăscă la 1789, o asemenea însemnată operă, dic, deşi tradusă românesce în 1806, dar acea traducere română n’a putut fi tipărită decât abia la 1825 în mănăstirea Nămţu prin îndemnul şi cu ajutorul neuitatului Mitropolit Veniamin Costachi, pe când textul original latin nu s’a tipărit decât în a. 1872. Operele lui Cantemir scrise în limba românescă de la sine erau menite ca să vacjă lumina mai târdiu, căci erau într’o limbă necunoscută învăţaţilor din Apus, şi împrejurările nenorocite din ţără nu îngăduiau îndeletniciri literare sau sciinţifice de acest fel. Dar mulţămită iniţiativei şi sîrguinţei aceluiaşi Veniamin, vrednic archipăstor şi părinte al literaturii românescî şi al şcolelor din prima jumătate a secolului trecut, se datoresce îndeplinirea unei ultime şi viî dorinţe a lui Dimitrie Cantemir : aceea «de a se obşti cu mijlocul halcotypuluî» primul tom al Hronicului a vechimii Romano-Moldovlahiiî, adecă manuscriptul Hronicului păstrat în archivele din Moscva. Răposatul Gheorgbie Seulescul, «profesorul de filologhie şi de istorie în şcolele publice,» pe care Mitropolitul Veniamin l-a însărcinat cu supraveghierea copierii şi tipăririi manuscriptului în cestiune, iată ce ne spune despre modul aflării şi tipăririi lui (1): In adresa sa cu data de 5 Fevr. 1833, vrednicul Mitropolit rugă pe Chisselef «a mijloci la înaltele locuri învoirea a să prescrie o copie de pe orighinalul sus arătatului manuscript». Prin stăruinţele lui Chisselef se trimise Consulatului rusesc din Iaşi nu o copie, ci chiar originalul manuscript al Hronicului împreună cu originalul latinesc Historia Moldo-Vlachica al aceluiaşi autor, spre a se luă copil după ele. Ultimul manuscript pare a nu se fi copiat din causă că nu s’a găsit la Iaşi o personă aptă a transcrie textul www.dacoromanica.ro PRECDVlNTAEB XLVII scris repede şi cu multe prescurtări de către Cantemir. Dar cu transcrierea Hronicului s’a însărcinat o personă «a da pe totă diua câte tril cole curate şi corect scrisă», Seulescul având îndatorirea «a colaţiona colele prescrisă, de a să face înlocma după orighinalul autorîuluî, atât în privire sintacsuluî, cât şi a cuvintelor.» Odată colele prescrise şi colaţionate, numitul profesor fu însărcinat «şi cu punerea la cale a se tipări acele cole în stampa Mitropoliei fără cât de puţină schimbare.» O însciinţare a lui Seulescu punea publicul în cunoscinţă despre «aflarea şi tipărirea» manuscriptului «întocmai după stilul autoriuluî, atât în privirea sintacsuluî, ce este destul de figurat, cât şi a cuvintelor, ce portă în sine nu puţine anticvităţî ale românismului» (1). Astfel în 1835 apâreâ : Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor alcătuit de Domnul Moldaviel Dimifrie Cantemir la anii ijio. Iară acum de pe orighinalul manuscript depozitat de fericitul auioriu in împărătesca Arhivă a Moscvei scozîn-du-se, cu invoire pre înălţatului nostru Domn Mihail Gri-goriu Sturza Vvd. fi din orînduirea înalt pre sfinţitului Arhiepiscop al Sucevil şi Mitropolit Moldaviel DD. Venia-min Costache s’au typărit. Tomul I. Iaşii. In Typografia S. Mitropolii iSjp, un voi. in-8°, pg. 365—J—81, cu portretul lui Cantemir şi cu un «fac-simile seu icoana scrisoreî prinţului D. Cantemir», şi cu o «prefaţă din parte redactorului Istoriei cătră bine-voitorul cetitoriu», adecă din partea lui G. Seulescu. In anul următor vedea lumină tomul al II-lea al publicaţiunil sub un titlu mal simplu : Al Hronicului Romano-Moldo-Vlahilor^ compus de Domnul Moldaviel Dimitrie Cantemir, (1) Prcfaţia, 1. c,, p. XVII. www.dacoromanica.ro XLVIII PRBCDVÎNTAUE tomul 11, laşi în lypografia S. Mitropoliei 1836, 1 voi. in-8 pg. 402—f—117^ cu o «prefăţie din partă redactorîulul la tomul al Il-lea al Hronicului Romano-Moldo-Vlahilor», şi la fine cu un registru de «cuvinte vechi româneşti întrebuinţate de Domnul Moldaviei Dimitrie Cântemir în Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor.» Se înţelege de la sine, că o ediţiune care să îndeplinăscă tote cerinţele criticei moderne, să reproducă textul cu ortografia şi particularităţile fonetice ale limbii autorului, nu eră de aşteptat în acel timp, date fiind atât cunoscinţele paleografice ale celor însărcinaţi cu copiarea şi colaţionarea manuscriptului, cât şi puţinele mijloce de cari dispuneâ arta tipografică pe atunci la noi în ţără. De aceea nu atât lipse de acest tel constatate în ediţiunea Ieşană cată să ne surprindă, cât faptul ciudat, că deşi editorul Seulescul primise sarcina din partea Mitropolitului Veniamin de a «pune la cale tipărirea fără cât de puţină schimbare», şi deşi însuşi editorul încredinţăză nu odată că textul l-a tipărit «întocmai după stilul autoriuluî, atât în privirea sintacsuluî, cât şi a cuvintelor^, totuşi de la început şi până la fine se pro-cedăză în chip diametral opus. Deosebirile între textul tipărit de Seulescu şi originalul manuscript sunt nenumărate, şi aceste deosebiri nu consistă numai în: ortografie, punctuaţiune, modernisare sau dia-lectisare a cuvintelor, dar chiar şi în lungi omisiuni, unele din nebăgare de sămă, cele mai multe însă făcute intenţionat. Astfel mî-a trebuit mai. bine de şese săptămâni, lucrând în tote clilele de diminăţă şi până târdiu noptea, pentru ca să notez pe contrapagina fie-cărei file lăsate în alb între foile tipărite tote aceste deosebiri, aşa în cât de sigur cu mult mai uşor rm-ar fi fost să transcriu din nou în între- www.dacoromanica.ro PBECUViNTAKE XLIX gime manuscriptul, decât să-l colaţionez cu textul imprimat. Omisiunile intenţionate sunt de tot curiose, afară numai dacă ele nu vor fi fost probabil impuse de censură: tote pasagiile în care Principele autor vorbesce ca un hain al prea puternicii împărăţii de la Constantinopole, ori-unde pana lui se revoltă contra tiraniei otomane şi deplânge jugul robiei sub care zăceau ţările creştine, orî-ce cuvînt nefavorabil cu privire la religiunea mahomedană, chiar cea mai uşoră alusiune la lăcomia de bani sau la corupţiunea Guvernului turcesc, sunt lăsate la o parte sau sunt înlocuite cu alte cuvinte, cari une-orî schimbă chiar înţelesul textului Can-temirian. Iată bună-oră câte-vâ exemple : Paharnicul Gheorghie Seulescul pune să se tipărăscă la pag. XLI, rîndul 27, vorbele: «pră puternicul Monarh al Turcilor» în loc de «zmăul cu şepte capete Turcul» [p. 19, r. 14, ed. de faţă]; tot aşa înlocuesce aceste cuvinte în tom. I, pag. 91, r. 16 şi în tom. II, p. 313, r. 2 [ediţ. de faţă, p. 106, r. 20 şi 437, r. 30] cu «puternica împărăţie a Turcului» ; iar în tom. I, pag. XLII, r. 2, după omiterea cuvintelor «zmău cu şăpte capete», următorea proposiţiune «ce au început cu larg şi nesăturat gîrtan a înghiţi» [p. 19, r. 15—16] este înlocuită prin cuvîntul «a supune», care nu există în manuscript, Frica de censură, probabil îl face de asemenea pe Seulescul ca să pună «i-au căutat Monarhului > [p. XLVII, r. 15] în loc de «i-au căutat Tiranului» [p. 23, r. 21] ; «ascultătore sînt monarhii Turceşti (p. 92, r. 7) în loc de «ascultătoare sint tir&nii Turceşti»; «şi mai apoi şi cu Turcii» (p. 92, r. 11) în loc de «şi mai apoi şi cu vrăjmaşii Lupi Turcii»; «deşi împărăţiei Turcului bani a da obligate sînt» (p. 92, r. 17) în loc de «deşi groazei Lumii, IV www.dacoromanica.ro L PRECUVÎNTARE înpărăţiei Turcului bani a da obligate sint»; «Copiii Românilor zăcuîală a fi n’au suferit» (p. 92, r. 26) în loc de:« Copiii Românilor zăcuîală păgânilor a fi n’au suferit,» etc., etc. Seulescu a şters chiar din textul latin al prefeţei vorbele pe cari le înlocuise la t. I, p. XLI, r. 27 cu «preputer-nicul Monarh al Turcilor» în predoslovia corespundetore romândscă, aşa în cât în loc de a avd: «Hi ipsi sunt Ro-mano-Moldovlachi, qui, cum septices draco, nefandissimus, inquam, Turca... etc. [p. 41, r. 25—26] găsim în ediţ. Seulescu: «Hi ipsi sunt Romano-Moldo-Vlachi, qui, cum Turca» [p. LXV, r. 11—12], La p. XLV, r. 25, trebuia să încdpă următorele: «Aşe din di în di bălaurul acest va-vylonesc îngrăşindu-să, şi îngroşindu-să, deciîa toată lume, ca cum prd strămptă peşteră să-î fie socotind, nici care loc să-l încapă având, schizmitus’au, ca cum chipul, şi fird ce de şdrpe bălaur învininat, ş’ar fi lepădat, însă alta de scorpie au îmbrăcat, pentru-ca ce cu colţii a muşcă şi cu fălcile a îndupăcâ n’au putut, coada cu venin şi toapsăc în-trarmându-şî, cu cel de moarte purtătoriu ac a împunge, şi a pătrunde s’au apucat, spurcatul; şi ce ca un vrăjmaşi leu a spintecă n’au avut cum, ca o prd vicliană vulpe, cu amăgele şi vicleşuguri a isprăvi s’au căznit.» [p. 22, r. 4—14]. Ei bine, aceste rînduri sunt cu desăvârşire suprimate de Seulescu în pridoslovia românescă, dar textul corespun-detor din redacţiunea latindscă, cuprins în rîndurile 22—31 din p LXVII, e păstrat [Cf. ediţ. de faţă, p. 44, r. 9—17]. La p. XLVII, r. 6, se suprimă cuvîntul căscată acolo unde se vorbesce de darurile cari se făceau «la căscata porta lui» prin tractatul lui Bogdan Vodă cu Turcii [p. 23, r. 11]. In textul latin al prefeţii, de aci înainte nu se mai face vre-o schimbare. Urmeză însă schimbările şi suprimările în textul www.dacoromanica.ro PEECDVÎNTARE LI românesc al pridoslovieî. Aşa la p. XLVII, r. 12, ed. Seu-lescu, se cetesce: «Cinstea bisericescă, credinţa creştinescă, şi legea orthodoxieî neimată şi nespurcată şî-au ferit», pe când în manuscriptul original avem: «Cinste bisericescă: credinţa creştinîască, şi lege orthodocsiiî de turbată şi lu-natecă bunguîtura muhammediniască neimată şi nespurcată şî-au ferit» [p. 23, r. 16]. Şi apoi imediat după acesta, editorul a lăsat la o parte frasa următore: «Nici vii fiind (Românii) au putut sufferi ca vre-odată steoa ce cornorată, de asupra a pre svânt sămnuluî crucii să să râdice» [p. 23, r. 17—19]. Şi tot aşa la pag. 93, r. 3 se şterg cuvintele « nesăţioasă lăcomia păgânescă»[p. 107 r. 13]; la aceeaşi pagină, r. 7, se dice: «în voia Porţii» în loc de «în voia tirannuluî»; se şterg cuvintele «minciunos Prorocul» (t. 2, p. 315) înainte de Muhamed (cf, p. 436, r. 10 [comp. t. II, LXIX, r. 71, ed. Seulescu cu p. 537, r. 13, ed. de faţă); în t. 2 p. 130 către fine se tipăresce: «prin introducere învăţătura lui Muhamed» în loc de: «cu spurcată descălie lui Muhammed Psevdoprofitului»; etc, etc. In fine încă un exemplu de omisiune găsim în tom. II, pag. 115, unde se cetesce: «let 570 născutu-s’au Muhamed, carele au alcătuit legea şi cartea Curanului, născutu-s’au în luna...», pe când în manuscriptul original se cjice: «Ldt 570, născutu-s’au puiul viperii, părintele minciunii, Jilul înlunereculuî, înpeliţat chipul Diavolului,, Silţa Satanii, Gura Tartarului, ucigaşul Sufletelor, vrăjmaşul adevărului, ocara Lumii, Cinste musulmanilor, Psevdoprofitul Muhammed, carile din suflard, şi şopta Satanii, au scornit Lge, şi carte Curanului, căzut-au di[n] pântecile mâne-sa în luna [p. 326, r. 16—22]. Tendinţa de a modernisâ limba lui Cantemir este ce-vâ mai pre sus de puterile lui Seulescu, De pildă, Cantemir scrie: www.dacoromanica.ro LII PRECDVÎNTARE care poftişte [p. 5, r. 10), iar Seulescu îl corecteză: care pofteşte (t. I, p. XXI, r. 15); vreme [p. 5, r. 12] el o corecteză in vremâ (t. I, p. XXI, r. 17); vădeşte [t. I, p. 5, r. 17) în vădeşte [t. I, p. XXI, 23); azvârleşte (t. I, p. 6, r. 4) în azvârleşte (t. I, p. XXII, r. 17); odihneşte [t. I, p. 6, r. 5] în odihneşte; izbelişte [t. I, p. 6, r. 25] în izbelişte (t. I, p. XXIII, r. 17), şi aşâ maî departe în tot cursul operei, schimbând pe e (■b) în e (e) ori-unde adî se pronunţă e în locul diftongului. Tot aşâ cu ia (a), pe care îl înlocuesce în unele părţi cu e (e). De exemplu: iaste [(actg), p. 10, r. 2, 11 şi 12] schimbat în este [(jctc) t. I, XXVIII, r. 7, 18 şi 19)]; aceeaşi modificare la p. 17, r. 17, la ed. Seulescu, t. I, p. XXIX, r. 7, etc.; apoi trebuia [(Tpeiî&sv), p. 18, r. 18] schimbat în trebue [(TptBîSe), t. I, p. XL, r. 21], şi aşâ mai departe. Nu mai vorbim de schimbările făcute în ediţiunea lui, care este tipărită cu cirilice, aşâ în cât acolo unde în manuscript este ■b ori a el pune ta, t ori invers; acolo unde după o şuerătore (j, s, ş, ţ, z) vine regulat la Cantemir un i: ex, sintem (— sîntem), singe (— sînge), aşe-zind (= aşezînd), trimiţind (= trimiţînd) etc., la Seulescu se pune î în loc de i. In prefaţa la tomul al Il-lea editorul crede necesar a observă: «Cu acestă ocazie socot de cuviinţă a mă apologhi câtră binevoitorii cetitori că atât stilul cât şi cuvintele latine, iar mai chiar vechile Românesci aflătore în acestă carte, nu sînt Latinizaţii seu neologhismuri, după cum s’ar pute păre unora introdusă cu prilejul tipăririi ca nişte falsificaţii în locul altor cuvinte, ce ar fi întrebuinţat în adever auto-riul, nice de cum să se prepună o asămind cutezare, care ar fi împrotiva chiar celei cu dinadinsul pretenţei a auto-riului, rostită în declâraţia sa, ce să îmfâţoşazâ prin fac- www.dacoromanica.ro PHECOVlNTâRF. LIII similul adaos la începutul tomului în/ăiu, unde cţice: «Că mai multe să adaogă, seu să scază poftim să nu îndrăs-ne'scâ cineva». Dară să credâ că sîut curate ale autorluluî şi ale graiului Românesc vorbite de Moldoveni în acea epohă...» Ei bine, cu tote aceste asigurări, Paharnicul Seulescu preface cuvintele: pridoslovia în prefatiă (t. I, p. XXI), slujitoreşti în ostăşeşti (I, 203, r. 22), vremi în timpuri (I, 206, r. 18), Ut în an (I, 240, r. 4), odihnă in răpaos (I, 156 către fine), slujitori vechi în oşteni vechi (I, 177, r. 12), năroade în popoară (I, 177, r. 19), dumnăzeele în zinele (I, 58), dumnâzăul în zinul (I, 58), etc.; ba schimbă însuşi titlul cărţii, căci cetim: In manuscript : Hronicul vechime! aRomano-Moldo-Vlahilor întâi pre limba Lătinîască izvodit, iară acmu pre limba româniască scos cu truda si osteninta lui Dimitrie Cânte- j > mir voevodul şi de moşie Domn a Moldo vii, şi a svintei Rossieştii înpărăţii Knîaz, in Sanct Peter-burg annul 7225 = 1717. Prin acestă alterare şi prescurtare a titlului se înlătură: mărturia lui însuşi Cantemir că Hronicul e «scos cu truda şi osteninţa» sa; se lasă afară titulatura autorului: «voevodul şi de moşie Domn a Moldoviî, şi a svintei Rossieştii înpărăţii Knîaz»; de asemenea se omite forma genetivală «Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor,» etc. In fine se schimbă chiar şi anul indicat de Cantemir, căci pe când în manuscript se vede lămurit 7225 adică 1717, Seulescu pune 1710. De unde va fi scos el acestă dată, care este tocmai In ediţ. Seulescu: Hronicul Romano-Moldo-Vla-hilor alcătuit de Domnul Mol-daviei Dimitrie Cantemir la anii 1710. www.dacoromanica.ro LIV PRECUVlNTARE anul suirii pe tron a lui Dimitrie Cantemir, şi când numai la îndeletniciri literare n’ar fi gândit el, nu putem sci; dar vedem pe unii înveţaţi că s’au credut în drept să presupună că «manuscriptul ce a fost trimis la Iaşi în anul 1834 spre decopiare, tot din Archiva Ministerului de Externe din Moscva, samenă a fi purtat pe titlul său alt an [decât 1717], pentru că G. Seulescul, carele a fost însărcinat cu copiarea şi cu tipărirea acestui op, dice în titlul lui tipărit că «Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor este alcătuit de Domnul Moldaviei Dimitrie Cantemir la anii 1710(1)». Cele până aci arătate sunt alterări voite de editorul însuşi. Cele cari provin însă din cetirea greşită a manuscriptului, ca şi din erorile de tipar, trec orî-ce proporţiune (2), (1) Dr. I. G. Sbiera, Mişcări culturale şi literare la Românii din stingă Dunării în răstimpul de la 1504—1714., Cemăuţ 1897, p. 233. A se vede mai departe în amintita operă părerile deosebite de ale nostre emise de către învăţatul autor asupra timpului compunerii în latinesce şi traducerii în românesce a Hronicului (p. 232—236), păreri asupra cărora găsim de cuviinţă a nu stărui. (2) Vom indică aci numai vr'o câte-vâ din ele, şi mai întâiu erori de citre: t. 1, p. XXX : pre la unul de la nascerea Fecioarei lis», în loc de «preia anul de la naştere Ficoariî 420>; t. 1, p. XXXI: 668, în loc dejtff/t. I, p. XXXII: 699, în loc de 499; t. I, p. XLI, nota: cap. 13 ,19 în loc de cap. 13 şi 16; t. I, p. 4; 1206, in loc de 1026; id., p. 12: carte 15în loc de^; 286, r. 1 :32 de mit, în loc de 320.000 ; t. I, p. 310, r. 10: opt mii, în loc de 400.000 ; tot acolo, r. 11: şepte mii în loc de 700.000; t. II, p. 8, r. 7: cap. 14, în loc de 41; p. 32: cap. 76, în loc de 96 ; p. 90, r. 5: 6 mii, în loc de 60.000; p. 98, r. 3 : 551, în loc de 548; p. 153: 76, in loc de 763; p. 168, r. 18: 820, în loc de 320; p. 222, r. 18: io6it în loc de 1065 ; p. 331, r. 14: 1026, în loc de 1206; ib., r. 19 : 1027, în loc de 1207 ; t. II, Tabla hronologhicăscă p. 1:1449, în loc de 5446i p. II jos: 74, în loc de 94; p. IX jos: 573, în loc de 527; p. XI jos: 6869, în loc de 6469; p, XXIII fine: 7 mii, în loc de 700.000, etc., etc. Apoi cetiri greşite, omisiuni sau erori de tipar: e destul a compară textul latinesc îl prefeţiî care furnică de erori, de la început până la fine; din acestea cităm: d. ex., p. LIV: paulo ornatius a Lucceio, în loc de ab alio; I, p. LXII : Constantini filio, în loc de Constanţi filio ; ib.: Constans a parte, în loc de Constans a patre; I, p, LXXI: coden/o postula tordo, în loc de postulat ordo www.dacoromanica.ro PRECOViNTARE LV aşa în cât cu drept cuvînt d-1 D. A. Sturdza (1), ca şi re- parte majori cedente. Maî departe în Insciinţarea ce o face Canterair Românilor cetitori — şi căreia Seulescu îî păstreză titlul ce nu-1 pusese la începutul cărţii— dice între altele: «Nu cu multe avem ai că pre Dumnevoastră iubiţilor, a vă supăra, devrăme ce că de cele ce ar trebui pentru lumi nard, ţi luminare adeverinţiî Istoriiî năstre» ... (p. 49, r. 7—9). Partea subliniată e înlăturată de Seulescu socotind-o ca o repetare de prisos. Maî departe : t. I, p. 21 : «să fie lăcuit prin DaviziiAlvokăniî sau Denii, în loc de «să fie lăcuit Prindavizii, Alvochăniî, Saldinil* ; t. I, p. 34 : «carele maî curat şi maî pre curat avum de dis» în loc de: «carile maî curat, şi maî pre scurt avum dezis;» t. î, p. 81, r, 9: «nici de răspuns a fi», în loc de «nicî de răspuns vrednicia, fi»; t. I, p. 87 «arată-să pre scurt nămul», în loc de «arată-să pre scurt precum nîamul»; t. I, p. 113, r. 14 : Dachia tot Ghetia s’au chemat», în loc de : «Da-chia tot Dachia, şi Ghetia tot Ghetia s'au chemat» ; t. I, p. 156, r. 6: să-l li-trosescă, în loc de : «să-l izbăvascăn ; t. I, p. 173, r. 1 : o facem, în loc de o a-tlăm\ t. I, p. 175 r. 17: pomenindu-ş, în loc de tocmindu-ş • t. I p. 176 către fine: «Hic labor hoc opus», în loc de «IIoc opus hic labor»; t. I, p. 203, r. 11: mediu, în loc de meîdian ; t. I, p. 235, r. 18 : «Turcii au luat Ţarigradul» în loc de «Turcii au luat şi lin Ţarigradul» ; t. I, p. 319, r. 24: Armenilor, în loc de Alemanilor; t. I, p. 360, r. 19 : cu multul maî mult ar fi fost, în loc de : cu multul maî plăcut ar fi fost; t. II, p. 22. r. 9: locurile, în loc de lucrurile ; II, p. 82, r. 20: oare-ce scriind, în loc de oare-ce stricând; II, p. 19, r. 12: inruit, în loc de inquit; II, p. 110, r. 13 şi 14: Tutla, în loc de TuJa\ p. 114 către fine: nepot de frate, în loc de nepot de fală; 127, r, 9 : a le pomeni, în loc de a le tocmi; p. 166, r. 13: ani 7, în loc de anî 7 luni 7; p. 202, r. 11: Doinenil în loc de Dvineniî; p. 210, r. 22 : să aducă, în loc de să audă; p. 244, r. 3: sămănătoriu> în loc de sămăluitoriu ; ib, r. 9: scriitoriu, în loc de a secretăriif, ib., r. 24: dezbătut, în loc de dezlupit ; p. 265 către fine : cuprins, în loc de cu prepus; p. 314, r. 3 : a lor crăii, în loc de altor crăiî. In Tabla Hronologicăscă, p. XIV: Mihail, în loc de Manuil; p. LII : îndemnă, în loc de îndemână; Iude un turn, în loc de Iudeul turn ; LVI : Câmpului în loc de Krâmului; LXIV, r. 3 : Leou Kesarîul, în loc de Leopold Kesariul ; LXV : Mappa cetate, în loc de mappa ce taste ? ; LXXXV, r, 2 : stă, în loc de sat, etc., etc., pentru a nu maî înşiră aci atâtea omisiuni de autori citaţi pe margini (de ex. t. I, p. 5, 16, 86; t, II, p. LXXXIII, etc.), cum şi multe alte erori strecurate în transcrierea cuvintelor gre-cescî, latinesci, rusescî, etc., etc. (1) Anualele Societăţii Academice Romane, tom. X, Secţia I, pag. 29 30, dis-cuţiunea urmată în sînul Secţiunii Istorice cu ocasiunea trimiterii misiunii Can-temiriane in Rusia. Răposatul Laurian combăteâ propunerea dicănd că colaţionarea Hronicului «nu e de necesitate absolută. Ediţiunea Hronicului făcută la Iaşi sub privigherea răposatului Seulescu, este convins că s’a făcut în vederea minuţidsă a originalului, şi că trimisul nostru nu va pută află diferenţe decât www.dacoromanica.ro LVI PRECU V ÎNT ARE gretatul AI. Odobescu (1) bănuiau dejâ în 1877, înainte de a se fi făcut colaţionarea cu originalul, că ediţiunea Ieşană trebue să conţină multe greşeli şi chiar schimbări de text, ceea-ce cu prisosinţă vedurăm că s’a şi confirmat. prea mici, cel mult pote în privirea ortografiei.) Mai departe di cea: Cuprinsu Hronicului astădi noi îl cunoscem mai bine din alte sorginţî; apoi confruntarea cu manuscriptul din Moscva, a căruia autenticitate este dubie, i se pare inutilă şi prea costătore; în care cas d-luî crede că ar fi prea scump plătită pietatea nostră, întrebuinţând astădi, în misiuni, fonduri cari pot ave destina-ţiunî mai ponderose . D. Dim. Sturdza întîmpină că despre importanţa colaţionării nu p<5te fi de opiniuuea d-luî Laurian. Este de mare necesitate că, dacă am decis a se face o ediţiune completă şi corectă a lui Cantemir, să o taccm pe siguranţă că este exactă. Orî-câl am venera seiiositatea lucrării de prive-ghiare a / egretatulul filolog si profesor G. Seulescu, nu trebue şi nu putem să admitem lucrarea Iul ca infailibilă: au putut să se strecore chiar erori, căci dacă tipografiile no'stre de astădi, cu tot personalul la care au ajuns, şi încă fac multe erori, cu cât mal vîrtos tipografia Mitropoliei din Iaşi iu 42 ani înapoi. D-luî insistă a se observă de aprope manuscriptul spre a se îndreptă erorile ce se vor fi strecurat. Prin urmare susţine misiunea propusă de Secţiunea Istorică». In acelaşi înţeles au vorbit şi d-niî Odobescu, N. Ionescu şi V. A. Urechiă. (1) Annalele Societăţii Academice Romane, t. X, secţ. I, pag. 30: «D-l Odobescu amintesce cum că misiunea nu ar ave numai scopul de a ne procură un text corect al Chroniculul’, care şi acesta este necesar, de ore-ce nu i se pare că putem pune mare iemeiii pe scrupulosilatea Iul Seulescu, carele nu se da în lături de la exageraţiunî istorice, precum este Isvodul Iul Clanâu, ce i se atribue. Trimisul nostru va av6 încă sarcina de a ne aduce relaţiunî şi chiar copie de pe acele diferite manuscripte inedite, de un mare interes, despre cari menţionăză notele primite de la Consulatul rusesc . Părerea că G. Seulescu a compus falsificatul cunoscut sub numele de Chronica lui Huru şi că Antohie Sion a prescris acel falsificat luând ca model chiar facsimilele autografului lui Cantemir din tomul I al Hronicului Romano-Moldovlahilor, am dovedit-o în maî multe conferinţe publice ţinute în anul 1882 la Universitatea din Bucurescî. Tot atunci am arătat că acelaşi Sion este autorul unei serii întregi de documente ce mi se comunicase de tînerul d. G. Sion-Gherei, ca şi al faimosului chrisov atribuit lui Ştefăniţă-Vodă şi privitor la drepturile de proprietate ale oraşului Vasluiu. Cf. despre falsificatul Huru studiul nostru din Revista penlnt Istorie, Archeologie şi filologie, voi.' IV, pp. 464—500. www.dacoromanica.ro PRECOVÎNTARE LVII § 9. Ast-fel o nouă ediţiune a Hronicului lui Cantemir, publicată după manuscriptul original fără nici o abatere în fond sau în formă, se impunea de la sine ca absolută necesitate. Urmând ca ediţiunea să se facă cu litere latinesc!, şi opera lui Cantemir fiind tot într’un timp o scriere literară însemnată şi din punctul de vedere filologic, am căutat printr’o transcripţiune sistematică şi minuţiosă a caracterelor cirilice, ca textul să fie nu numai exact reprodus, dar să păstreze intacte ortografia şi tote particularităţile fonetice ale limbii autorului, spre a nu se perde ce-va din valorea luî. In reproducere s’a urmat modul de transcriere adoptat prin publicaţiunile anteriore de acelaşi lei. Aşâ, s’a transcris: a) dintre vocale: prin A a % » â h. » ă + » î sau în ■b » e iK » j H, » ţ UI » Ş m » şt A » th Locurile lăsate alb în manuscript, ca şi lacunele din text, au remas necompletate, iar citaţiunile din autorii greci, latini, ruşi şi alte citaţiunî, s’au reprodus întocmai ca în manuscript fără nici o schimbare. Glosarul de la finele volumului, întocmit de d-1 Aureliu Candrea, conţine pe lângă cuvintele şi formele dispărute din limbă, şi vorbele acelea, a căror semnificaţiune a încercat modificări în cursul acestor doue vecurî cari ne despart de Cantemir. Multe din cuvintele intrate în glosar se păstreză încă—deşi în mod isolat — în unele localităţi din Moldova şi chiar din Ţera-Românescă; ele s’au menţionat însă în glosar din causa interesului filologic ce presintă. S’a dat etimologia numai a cuvintelor cu totul dispărute din graiu., şi pe cât acesta a fost cu putinţă. Nu s’a introdus în glosar forme ca singe (= sînge), sintem (— sîntem), aşe-zind ( aşezînd), lâsind (= lăsînd), trimiţind (— trimiţînd), etc., evitându-se ast-fel o îngrămădire inutilă de cuvinte. Credem suficient de a atrage aci atenţiunea asupra schim- -i) -u) www.dacoromanica.ro PKECDVÎNTARE LIX băriî regulate la Cantemir a sunetului î în î după o şue-rătore (j, s, ş, ţ, z). Nu s’a stăruit de asemenea asupra nu-meroselor neologisme, cele mai multe împrumutate de autor d’a dreptul din latinesce, nici asupra încercărilor luî de a crea termeni noî din tulpine curat românescî, fiind că nici unele, nici altele, n’au pătruns vr’o dată în graiul de tote dilele. In fine, spre a înlesni cercetările ulteriore asupra limbii aşa de interesante a luî Cantemir, s’a indicat în glosar, alături de cuvintele tălmăcite din Hronic, şi locul unde aceste cuvinte ne maî întîmpină în cele-lalte scrieri românescî ale autorului şi anume: în Divanul Lumii şi în Istoria Ieroglificâ. Un indice general, care ocupă aprope 300 pagini, ne dă resumatul întregii materii rînduită în ordine alfabetică şi este menit, ca şi tabla de materii ce urmeză după prefaţă, ca să înlesnescă consultarea operei. Indicele, lucrat de doi tineri elevi, a fost revisuit de d-1 profesor N. I. Apostolescu, căruia ţin să-î aduc aci viuele mele mulţumiri. Portretul Principelui Dim. Cantemir, aşezat în fruntea volumului, este o reproducere a fotografiei luată cu ocasiunea misiunii nostre la Moscva după originalul în uleiu care se păstreză, împreună cu alte portrete ale familiei Cantemi-rescî, în Archivele principale din Moscva ale Ministerului de Externe. Fac-similul I s’a reprodus după cel făcut de noi, iar facsimilul II după o fotografie datorită amabilităţii d-lui Ulanitzki, Gerantul de afaceri al numitelor Archive. Cât despre însemnata valore sciinţifică a operei lui Cantemir, despre metoda lui de investigaţiune, despre critica is-vorelor cu cari s’a servit şi resultatele la cari a ajuns pa-triarchul criticei şi al erudiţiuniî istorice în România, aceste www.dacoromanica.ro LX PRECUVtNT&RE cestiunî îşî vor găsi locul lor mai potrivit într’un studiu special ce cugetăm a publică în curînd asupra vieţii şi scrierilor Principelui Dimitrie Cantemir. De aceea încheiăm aci prefaţa, ce a devenit puţin cam lungă, cu dorinţa ca generaţiunile tinere să se adape cât mai mult din izvorele nesecate ale învăţăturii şi minţii înalte ,a nemuritorului Cantemir, să se încălcjescă la radele patriotismului lui ferbinte şi luminat, şi cetind şi recetind măreţa opera de faţă, să-şi intărescă cugetul şi să ieâ aminte vorbele nemuritorului ei autor: «Slujescă-să dară cu osteninţâle noastre, nîamul moldovenesc, şi ca într’o oglindă curată, chipul, şi statul, bătrânăţele, şi cinstă nămuluî său privindu-ş, îl sfă-tuesc, ca nu în trudele, şi singele moşilor strămoşilor săi, să să măndrîască; ce în ce au scăzut din cale vredniciii, chiar înţelegând, urma şi bărbăţia lor râvnind, lipsele să-şi pliniască, şi să-şi aducă amente, că precum odată, aşe acum, tot adia bărbaţi sint, carii cu multul mai cu fericire au ţinut cinsteşî a muri, de cât cu chip de cinste, şi de bărbăţia lor, nevrednic a trăi.» Qr. Q. Tocilescu. i Octomvrie ipoi. www.dacoromanica.ro TABLA DE MATERII (*) Pag. PRECUVÎNTAREA EDITORULUI.................................... I TABLA DE MATERII............................................LIX TITLUL CĂRŢII DAT DE AUTOR.................................. 1 DEDICAŢIUNEA DIN PARTEA AUTORULUI........................... 3 PRIDOSLOVIE...................................•.............. 5 PRAEFATIO...................................................29 CĂTRĂ CITITORlt............................................. 49 CATASTIHUL Istoricilor, Gheografilor, Filosofilor, Poeticilor şi a altor oameni învăţaţi, Ellinl, Latini, şi de alte nîamurî, a cărora numere să pomenesc, şi mărturiile li să aduc într’acest Hronic..... 53 PROLEGOMENA.................................................57—168 Carte 1..........................................57—83 capul I, Pentru vechiu nîamul tătărăsc, carile In svânta Scrisoare să chiamă Gog şi Magog, şi pentru de obşte hotărâri a toată Schytia, şi pentru numele Dachiil . 57 CAP. ii. Pentru căle văchî a Dachiil hotare... 62 cap. iii. Pentru vechi numerele ţărâlor, carile de demult în Dachia să cuprinde.................... 66 cap. iv. Pentru numele Dachilor şi de începătura lor . 70 cap. v. Pentru crăila Dachilor, cum s’au început, şi cum au fost mal denainte, decât a o supune Romanii. . 75 cap. vi. Pentru osteniră lui Traîan înpărat asupra lui Decheval Craiul Dachilor şi de dezrădăcinară lor . . 80 Carte a doa. Cară arată coreniîa niamului Romanilor, precum din Ellinii TroadănI să trage, şi de începătura înpărăţiil lor de la Remus şi Romulus. Aşijderă pre scurt în-sămniază, precum Românii din Dachia, carii astăzi sint *) Precuvîntarea, tabla de materii, precum şi indicele general şi glosarul sunt făcute cu ocasiunea publicării ediţiuniî de faţă. www.dacoromanica.ro LXII TABLA DE MATEBlI Moldovenii, Muntenii şi Ardelenii, sint din niamul lor hirişl Romani de la Italia, de Traîan înpărat pre acăstă locuri aduşi......................................85—108 capul I. Pentru nărnul Romanilor, din cine şi de unde să trag eî din începătura lor...................... 85 cap. ii.* Arată-să evghenia, şi slăvit niamul şi numele Ellinilor........................................... 87 cap. iii. Arată-să ţărâle Ellinilor căle maî vestite. ... 90 CAP. iv. Arată-să pricina războiului şi a prăpădeniiî Troadii 90 cap. v. Arată-să sfatul şi voevoziî a âmbe părţilor ellineştî. 92 CAP. vi. Bătaia a tutulor Ellinilor la Troada, şi răzsipa el 94 cap. vii. Pentru trăceră lui Antenor şi a luîEnias la Italia, şi de stăpânirile lor acolo................. 95 cap. viii. Arată-să stăpâniră nîamulul lui Enias, până la naşteră lui Remus şi a lui Romulus, şi ciudată naş- teră lor............................................... 96 CAP. ix. Arată-să aflare pruncilor şi moartă lui Amilius . 97 CAP. x. Arată-să temelila Romii, şi începătura înpărăţiil Romanilor.............................................. 99 cap. xi. Dovedescu-să cel ce vor să zică, că Romanii nu să trag, nici sint din niamul Ellinilor.............100 cap. xii, Arată-să pre scurt, precum niamul Moldovă-nilor, Muntânilor, Ardelenilor, (carii cu toţii cu un nume de obşte Români să chlamăj să fie din rodul său hirişl Romani, şi precum Dachia au fost descălecată de Traîan înpărat cu cetăţăniî, şi slujitori Romani.......................................................104 Carte a triia Cară arată mărturiile scriitorilor, căruia cum i s’au părut, şi cum au scris ..pentru niamul Românilor în Da-chila lăcuitorl. Aşijderă să dovedesc unii scriitori, carii de nume Vlahii! din părăre, Iară nu după adevăr au scris, şi mai vârtos basna unul Misail, şi a unul Si-mion să desvălăşte. Aşijderă din potrivă să dovedăşte, precum Românii ceşti de astăzi în Dachiîa sint tot aceiîa Romani, pre carii Ulpie Traian i-au adus a- tuncă..............................................109—168 capul i. Aducu-să înnainte socotelele scriitorilor pentru niamul Românilor din Dachia............................109 capul ii. Pentru cu năpaste numele, pentru carile zic unii că Dachia maî pre urmă să se fie chemat Flachia 111 capul iii. Arată-să suppus şi scornit numele FlachiiI de la cine s’au născut....................................112 www.dacoromanica.ro TABLA DE MATERII LXIII Capul iv. Pentru Eneas Sylvius, cine a fost, şi de greşită, socotlala lui pentru numele Flachiiî............114 CAPUL V. Arată-să greu greşită socotelă luî Eneas pentru numele Flachiiî.......................................116 Capul vi. Dovedeşte-să precum, Dachia, nicî cum n’au putut să să cheme Flachia de pe numele luî Flaccus Hatmanul..............................................118 Capul vil. Izvodul familii! Flachilor....................119 Capul VIII. Dovedeşte-să, că de pre aceşte Flachî, nicî de pre unul Dachia să să cheme Flachia, n’au avut cum, şi când..........................................122 CAPUL IX. Iarăş pentru acasta. părere altora, cariî urmază luî Eneas Sdylvius....................................124 CAPUL X. Pentru părere acelora cariî mărturisesc, precum Vlahi! să fie Roman! de la Italia, îară când, şi cum să fie agiuns la Dachia, zic că nu ştiu...............126 CAPUL xi. De părere acelora, carii aşeşî de tot tăgăduesc, precum Români! din Dachia să să fie trăgând diu Ro- mani ....................................................127 CAPUL xll. De părerâ acelora, cariî baîguesc precum nâ-mul Românilor din Dachia, macar că de la Românii din Italia s’ar trage, însă nicî de la Flac, nici de la Traîan să fie aduş, ce cu multe vacurî mat pre urmă, cu alt chip Întâi in Ardei, apoi intr’amândoaâ ţărâle aceste să fie intrat.....................................135 Capul XIII. Arată-să din ce izvor s’au scurs piştelniţa a* ceşti! puturoase Basne...................................139 capul xiv. Arată-să, precum acăstă basnă cu Laslău, îaste scornită din istoriîa adevărată, a do! crai ungureşti ......................................................144 capul xv. De părere acelora, carii priimăsc, precum coloniile Româneşti de la Traîan, să să fie aşezat in Da-cliiîa; însă pe acelâş alţi inpăraţî următori, iarăşi să le fie rădicat, şi să le fie tras înnapoî...................150 capul xvi. Aducu-să pre scurt mărturiile a multor istorici, cariî în scrisorile sale adeveresc, precum Ulpie Traîan înpărat au descălecat Dachita, cu cetăţeni de la Roma, şi cu oşteni bătrân! Români, şi precum Români! ceşti ce astăzi lăcuesc in Dachia, sint dintr’acelaşî n6m, şi dintr’aceîaşî viţă a aceloraşi Romani.................153 capul xvii. Pentru Monarşiî Romanilor, cariî au înpă-răţit maî denainte de Ulpie Traîan..........................162 www.dacoromanica.ro LXIV TABLA DE MATEBlI Capdl xvm. Arată-să tril războae a Dachilor, cu Romanii subDomitian................................166 PRECUVÂNTARE, sau Pridoslovie în Hronicul vechime! Romano-Mol- dovlahii!............................................169—181 IIRONICON DACO-ROMANIlI, adecă a Ţărâlor Româneşti.... 181—485 Carte I. Cârd arată descălecatul Romanilor în Dachia, de la TraTan Inpărat. Aşijderd doveddşte necurmat traiul lor Intr’ânsa, de la acelaşi Tralan inpărat, pănă la Avrelie Avrelian Inpărat........................................181—214 CAPUL I. Canoanele vor pute să să adeverîască lucrurile odânăoară adevărat făcute, însă în istorit târziu, şi rar pomenite...............................................181 CAPUL II. Arată-să tocmala inpărăţiil şi tril războae a lui Tralan inpărat cu Dachil........................186 capul iii. Arată-să zidird podului de piatră peste Dunăre, şi cel de pre urmă războiu, şi peire lui Decheval, şi de tot prăpădenila Dachilor............................188 capul iv. Arată-să aşezare Romanilor în Dachia, şi stârpiră Dachilor dintr'ânsa........................190 capul v. Arată-să annul, în carile Ulpie Tralan, au descălecat Dachia cu Romani -........................• . . 191 Capul vi. Arată-să vredniciile lui Tralan Marelui inpărat. 192 Capul VII. Doveddşte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Adrian, până la Antonie Pius........................196 Capul VIII. De războaele lui Adrian înpărat .... 198' Capul ix. Doveddşte-să traiul Romanilor în Dachia de la Antonie Pius până la Marco Avrelie, ce l-au chemat Filosof. •..........................................199 Capul x. Doveddşte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Marco Avrelie filosoful, pănă la ficorul său Commod. 200 capul XI. Doveddşte-să traiul Romanilor in Dachia de la Avrelie Commod pănă la Avrelie Severus Alecsandru. 203 capul XII. Doveddşte-să traiul Romanilor în Dachia de la Avrelie Sever, pănă la Dechie..................206 capul XIII. Doveddşts-să traiul Romanilor în Dachia, de la Dechie, pănă la Valerian, şi Galien . . ... 208 capul xiv. Dovedeşte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Valerian şi Galien până la Avrelie..........210 PREVOROVIRE, înformuind cititorlul..........................215—219 Carte a doa. Cârd arată trdcerla Romanilor din Dachia in Mysia, apoi dovedeşte, precum aceiaş Romani drăşîs’au înturnat de www.dacoromanica.ro tabla tm maTeri! LXV la Mysia în Dachia. Aşijderâ arată, precum aceiaşi Romani, tot in Dachia au lăcuit de la Avrelie Avrelian, pănă la Constantin Marele.....................219—236 CAPDL I. Arată-să pre scurt viaţa lui Avrelie Avrelian, ca-rile de moşiia sa au fost Roman din Dachia ... 219 CAPDL II. Doved6şte-să traiul Romanilor in Dachia, şi supt Avrelie Avrelian..............................220 capul iii. Dovedăşte-să că acă a Romanilor trecere din Dachia la Mysia, pră scurtă să fie fost, şi supt acelaş înpărat iarăş la locul său, să să fie întors.......222 capul IV. Acăsta să dovedeşte întâi, din socotială . . . 223 capul V. Doveddşte-să apoi inturnarea lor in Dachia din Istorici, şi traiul lor intr’ânsa de la moartîa lui Avrelian, pănă la Claudiie..................................226 capul VI. Dovedăşte-să traiul Romanilor in Dachiîa, de la Clavdie, pănă la Probus...........................226 capul VIL Dovedeşte-să traiul Romanilor în Dachiîa, de la Probus pănă la Avrelie Oarus........................ 227 CAPUL VIII. Dovedăşte-să traiul Romanilor in Dachiîa, de la Avrelie Carus, pănă la Galerie, şi Constantie Hlorus 230 CAPUL IX. Dovedăşte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Constantin Hlorus, şi Galerie, pănă la Constantin Marele ...................................................233 Carte a triia. Cară dovedeşte traiul Romanilor in Dachia, de la Constantin Marele, şi Sfintul, pănă la Theodosie cel Bătrăn şi Bun............................................. 237—259 capul I. Dovedeşte-să traiul Romanilor in Dachia, de la începutul inpărăţiii lui Constantin Marele, pănă la peiră lui Lichinie. ... •.........................237 capul H. Dovedâşte-să traiul Romanilor in Dachia, păuă când Constantin au înpărţit inpărăţiîa în patru părţi. 239 capul iii. Arată-să precum Dachia să află în numărul Crăiilor inpărăţiii Romanilor, când au Înpărţit Constantin Marele toată inpărăţiîa in patru părţi, şi în multe craii.......................................241 capul iv. Arată-să patru pricini, pentru ce s’au numărat aceste ţări, şi s’au insămnat despărţire inpărăţiii . . 243 capul y. Dovedeşte-să traiul Romanilor in Dachia, după inpărţala inpărăţiii, până la pristăviră lui Constantin Marele................................................245 capul vi. Arată-să Dachia, în testamentul lut Constantin Marele...................................................246 v www.dacoromanica.ro LXVI ÎAflIA Dg MATERIÎ capul vii. Dovedăşte-să traiul Romanilor In Dachila, de la fiii lui Constantin, până la Iuliian Paravatis. . . 217 capul viii. Dovedăşte-să şedere lui Constantin Inpărat în Dachila şi de pe moneta de dânsul in Dachiîa făcută 248 capul ix. Arată-să traiul Romanilor in Dachia, de la Iulian Paravat, pănă la Valentinian, şi Valens .... 251 capul x. Dovedăşte-să traiul Romanilor în Dachila, de la Valentinilan pănă la năpada Unnilor.......................258 capul xi. Ai'asta-ş să dovedeşte de la năpada Unilor, pănă la îiipărăţila lui Valentinian cel tânăr....................255 Carte a patra. Cară arată începătura nămulul Gotthilor, şi de unde eşind el au năpădit în Evropa. Aşijderă multe şi mari CrăiI din Varvarî descălecate. Aşijderă eşire Attilil cu Unnii, şi câte-va năpăzl a lor spre părţile Evropil. Aşijderă dovedeşte traiul Romanilor în Dachia, de la Theodosie cel bătrân, pănă la Anastasie inpărat; când s’au schimbat numele Dachiiîîn Volochia; şi Romanii dintr’ânsa s’au numit, Volohî............................... 259—297 CAPUL I. Arată-să începătura a tot nămul Gotthilor, de unde au eşit eî întâi, şi apoi pre ce locuri cu şedără s’au aşezat...........................................259 capul II. Arată-să, precum Gotthii, numai căci au trecut prin Dachia, iară nu au stăpânit-o..............262 capul III. Arată-să despărţiră Gotthilor, pre carii l-au supus Theodosie cel bătrân, şi săvârşitul lor ... . 264 capul IV. Arată-să, precum, nici rămăşiţa Gotthilor, carii au rămas supt stăpâniră Unnilor, Dachia să fie^tăpânit 267 capul v. Dovedăşte-să traiul Romanilor in Dachia, de la aşezământul Gotthilor în Misia, pănă la Arcadie şi IIo- norie.............•................................270 capul VI. Dovedăşte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Arcadie, şi Honorie, pănă la Theodosie cel tânăr . . 272 capul VII. Arată-să poladă Varvarilor d’intăi .... 273 capul VIII. Arată-să poladă Varvarilor a doua şi a triia 274 capul IX. Dovedăşte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Theodosie cel tânăr pănă la năpada Attilil.........275 capul x. Arată-să, multe descălecături, a multe Crăil din nămul Varvarilor [acestora...........................277 CAPU xi. Acăla să dovedăşte pănă la năpada Attilil. . 278 Capul XII. Dovedăşte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Ieşitul Attilil d’intâî, pănă la întoarceră lui îarăş în Schythia................................................279 www.dacoromanica.ro TABLA DE MATERII LXVII capul xiii. Arată-(să) năpada dintâi a lut Atlila,cu Un- riiî săi...............................................282 capul xiv. Arată-să a doua năpadă a Attileî, asupra inpărăţiif răzsăritului................................284 capul xv. Arată-să a triîa năpadă a Attiliî.............285 capul xvi. Arată-să pricina, cu cară Attila au aflat mijloc, de a intrară în Ghermania..............................28G capul xvil. Arată-să răzbiră Attiliî in Ghermania, şi in Italia şi peiră luî....................................288 capul XVIII. Dovedăşte-să traiul Romanilor in Dachia, de la Leon Thracul, pănă la Zenon......................291 capul xix. Dovedăşte-să traiul Romanilor in Dachia, de la Zenon, pănă la Anastasie............................293 Carte a cince. Cară arată greutată aceşti! Istorii, şi pricina a continuaţii! el. Aşijderă, arată, când, şi cum s’au schimbat, numele DachiiI, in Voloscaîa, Volohia, Valachia, şi precum a-cest nume cum Moldovănilor, aşa Muntănilor, şi Ardelenilor prin multă vrăme au fost tot unul, şi de obşte, iară mal pre urmă s’au despărţit................297—310 capul I. Arată-să greutată aceştil Istorii.................297 capul II. Arată-să pricina spre îndemnară continuaţiil Hronicului.............................................298 capul iii. Arată-să, că dintâi a Bulgarilor Ieşire spre părţile inpărăţin Romanilor..................................301 capul iv. Dovedăşte-să, precum numele DachiiI, Bulgarul să-l fie schimbat, şi precum Moldovanul, şi Romanul, în limba lor tot un nume au............................303 capul v. Arată-să, precum numele Valachiiî, după a-căste tâmplărî, multă vrăme, cu Moldovănil, tuturor Românilor, de obşte au fost............................304 capul vi. Arată-să pricina, căci ţărâle acăstă mal pre urmă, cu deosăbite numere, s'au numit..................305 capul vn. Dau-să şi alte canoane trebuitoare, pentru mai ourată inţelăgeră Hronicului înainte...................307 Cartă a şese. Cară arată traiul Romanilor in Valachia, de la Anastasie, până la Roman ficorul lui Constantin, inpărat. Aşijderă, arată năpăzile Bulgarilor; şi descălecatul ţărâl şi Crăiiî Leşeşti, şi precum pre acăstă vremi, nu numai Valahia, ce încă şi Crâmul au fost, tot supt stăpâniră inpărăţiil răzsăritului!. Aşijderă arată aşezară Ungurilor pe apa Tisei.................................................311—359 www.dacoromanica.ro LXVIII TABLA nu MATERII capul I. Dovedeşte-să traiul Romanilor în Volohia de la năpada Bulgarilor, până la Justinian inpărat.... 311 capul ii. Dovedăşte-să traiul Romanilor in Volohia, de la Justinian, până la Justin.............................3)4 capul m. Dovedăşte-să traiul Romanilor, în Volohia, cu multe -argumentări................................... 317 capul rv. Arată-să cetăţile, carile Justinian au tocmit, său de iznoavă au făcut în părţile Dachiiî .... 321 capul v. Arată-să pricina descălecăturii Craii! Leşeşti, din nămul Slovenilor......................................324 capul vi. Dovedăşte-să traiul Romanilor în Volochia, de la Iustin, până la Mavrichie..........................326 capul vii. Dovedăşte-să traiul Romanilor în Volochia, supt Mavrichie, şi Hagan Domnul Avarilor.... 327 CAPUL viii. Acăstaş să dovedeşte supt acestaş inpărat. 328 cap. ix. Acastaş să dovedăşte, de la acestaş înpărăt, până la Foca, ce-1 zic Tiranul.............................330 capul x. Dovedăşte-să traiul Romanilor în Volochia de la iraclie până la filul său Constantin...............332 CAPUL XI. Adastaş să arată de la Constantin fiilul lui Iraclie, până la Constantin Pogonat.....................• 335 CAPUL XII. Arată-să Volochia supt Constantin Pogonat, apucată de Bolgari, însă nu mult ţinută...............336 capul xiii. Acdstaş să arată, de la Iustinian, până la Leontie...............................................338 capul xiv. Acastaş să arată, de la Leontie, până la a doua înpărăţie a lui Iustinian........................340 capul xv. Dovedeşte-să traiul Romanilor în Volohia de pe stăpâniră Crâmuluî.................................341 capul xvi. Acelaşi să arată, de la Leon Isavrul, până la Constantin Copronym...................................343 capul xvii. Tot aşd să trăgănîază Istoriîa de la Constantin Copronym, pănă la Constantin, şi maică-sa Irini 345 capul xviii. Doveddşte-să traiul Romanilor în Volochia pre yremile lui Constantin şi Irini, pănă la Ni-chifor, când s’au despărţit inpărăţia Apusului de a râz- sărituluî.............................................348 capul xix. Acdstaş să trăgănază, de la Nichifor Patrichie, până la Theodora, cu filul său Mihail.................351 capul xx. Acastaş să înţeldge de la Theodora, şi Mihail, până la Vasilie Machedon...........................353 Capul xxi. Acdlaş să arată de la Vasilie Maphedon, până la aşezară Ungurilor, pe apa Ţişel.......................354 www.dacoromanica.ro TABLA DE MATERll LXIX CAPUL XXII. Acăstaş să arată de la Alecsandru, până la moartă lui Constandin, fllul lui Leon...............356 Carte a şepte Cară dovedăşte traiul Romanilor în Volochia din Istoricii streini, şi mustră pe unii huiguitorî, carii pentru începătura nămulul Moldovenesc, cu basne au muruit hârtia. Aşijderă arată începătura înpărăţiiî Ruseşti, din cetată Chiovuluî, şi întoarcerea lui Vladimir, domnul Rusesc, la Creştinătate. Aşijderă pomenăşte într’o vrăme suppuneră Bulgarilor, supt înpărătiîa răzsă-ritulul, şi necurmat traiul Romanilor jn Volochia.de la Roman fiîul Iul Constantin, până la înpărăţila lui Işachie Anghel, când s’au dezbătut Românii de supt inpără(iîa Ţarigraduluî........................ 359—394 CAPUL I. Introducere, pentru pomeniră nămulul Moldovenesc, de la istoricii streini...........................350 CAPUL II. Arată-să necurmat traiul Romanilor în Volohia, pănă pe acăstă vrămî, din mărturiile Istoricilor Ruseşti şi Leşeşti.....................................362 CAPUL III. Mustră-să nişte băsnuitorî, carii pentru nă-mul Românesc hârtiîa muruind, singuri pe sine, s’au ocărât............................................... 366 capul iv. Dovedăşte-să traiul Romanilor în Volohia, de la Roman cel tânăr, pănă la Vasilie înpărat.... 368 capul v. Arată-să începătura stăpânirii Ruseşti, cară a- cum îaste putărnică înpărătiîa Moscului................371 CAPUL vi. (Lipsesce începutul)........................... 373 capul vii. Arată-să supt Vasilie Bulgarocton supuneră Bulgarilor, şi ântâl pomeniră Vlahilor la istoricii Greceşti ................................................... 374 qapul viii. Dovedăşte-să traiul Romanilor in Volochia, de la Constantin, fratele lui Vasilie, până la Constantin Monomah...............................................378 CAPUL ix. (Lipsesce în manuscript) . ..................380 capul x. Arată-să traiul Romanilor în Volochia, de la Constantin Monomah, pănă la Constantin Ducas . . 380 capul xi. Acastaş să trăgăniază de la Constantin Ducas, pănă la Roman Dioghenis...............................383 capul xii. Dovedăşte-să traiul Romanilor in Volohia de la Roman Dioghenis pănă la Mihail fiiul lui Constantin Duca..................................................384 capul xiii. Acastaş să arată înnainte, supt acelaş Dio- www.dacoromanica.ro LXX TABLA DE HATEBlI ghenis inpărat, şi de la Mihail Duca, pănă la Alexandru Comnenos.................................386 capul xiv. Acastaş să arată, de la Alexie Comnenos, pănă la Emmanuil Comnenos............................388 capul xv. Acăîaş să arată de la Manuil Comnenos, pănă la Alexie Anghel................................389 Curte a opta. Cârd arată traiul Roma no-Vlahilor, în Vlachia, apo! şi în Misia, Thrachia, Machedonia, şi pănă la Greţia, de la Isachie Anghel, pănă la Ionnis Duca; când şi Hănia Tătarâlor in Crâm, şi inpărăţila Aliotmanilor laAsia, sau început. Aşijderă arată când şi cum s'au despărţit Romano-Vlahi! de la inpărăţia Ţarigradulu!. Războaele, carile au avut Românii cu inpăraţii Grecilor, apoi după ce au luat Latini! de la Grec! Ţarigradul, şi cu Latini!. Aşijderă arată începătura Domniii Monarchiceşt! a Iu! Ioan Domnul a tuturor Românilor, şi de Domnita lui Hris, Domnul Cuţovlahilor în Greţia, şi aşezară inpăraţilor Greceşti la Nichea, şi pe alură 395—435 CAPUL I. Pridoslovie . .............................395 CAPUL II. Arată-să pricina, pentru ce Vlaho-Romanil, s'au despărţit de la inpărăţila Ţarigradulu! .... 399 capul m. Arată-să, cu ce mijloc, au făcut ei, de s'au dizlipit Romano-Vlahi!, de la înpărăţie............ 401 capul iv. Arată-să războiul dintâi, carile au avut Românii, cu Isachie Anghel înpăratul.................• 402 capul v. Arată-să Intoarceră Romano-Vlahilor de peste Dunăre, Iară in Misia...............................403 capul vi. Războiul al doilă, carile au avut Romano-Vlahil, cu Isachie Anghel inpăratul.........................404 capul vii. Arata-să a' triîa războlu a Romauo-Vlahilor, asupra lu! Isaachie Anghel, cu biruinţă.............407 capul Viil Arată-să lucrurile Romano-Vlahilor suptlnpă-răţila lui Alexie Anghel, carile singur s’au poreclit Comnenos............................................410 capul ix. Arată-să, cum au vinit acest Ioan la inpăratul, şi cum ma! pre urmă au stătut Domn tuturor Românilor................................................412 capul x. Arată-să cum au primit inpăratul pre Ioan, şi cum Hris Domnul Cuţovlahilor au rămas cu o samă în Greţia...........................................413 cap. xi. Arată-să Începătura Domnii! lu! Ioan, de la ca- www.dacoromanica.ro TABLA DE UATEBIÎ LXXI rile s’au coborât familia Domnilor Româneşti, de pre carile toţi, şi pănâ astăzi loan să scriu.............417 CAPUL XII. Arată-să, jelnică cădârâ înpărăţiiî Ţarigradu- lul, pe mâna Latinilor................................420 capul xiii. Arată-sâ, nărocite războaele lui loan Alexie Domnul Romano-Vlahilor, cu Latinii....................423 capul xiv. Arată-să. aşezară Inpărăţiil Greceşti la Nichea, şi moartd lui Balduin în robie..........................426 capul xv. Arată-să şi alte cu biruinţă a Domnului loan, şi dobândiri Solonulul. cu multe alte cetăţi .... 423 capul xvi. Aralâ-să, alte războae lui loan Alexie, şi multe prăzi, cari le-au făcut cu TătarâI in Tliracliia . . . 430 Capul xvii. Arată-să, pentru ce loan Alexie au stricat pacâ,,şi cu Grecii, şi câte va a lui războae cu năroc. 431 Capul xviii. Arată-să războiul lui Lascaris cu Sultanul Alaiddin.............................................433 Carte a noâa Cară arată traiul Romanilor de la începătura Hanilor Tătărăştl, şi a lnpăraţilor Turceşti, până la năpada lui Batie, când s’au tras Românii iarăş spre Ardâl 435—460 Capul I. Arată-să începătura Hanilor Tătărăştl, de la Gin-ghiz Hann, din carile să trag Hanii Crâmulul, supt porecla Ghieral......................................435 capul II. Arată-să începătura nemuluî Turcesc, şi a familii Ali-Osmanilor, carii astăzi ţin înpărăţia Ţarigra-dulul.cu multe alte inpărăţil In Asia, Africa, şi Evropa 438 capul iii. Arată-sâ rîndul Crailor Ungureşti, de la începătura Crăiil lor, până la năpada lui Batie .... 441 capul iv, Doveddşte-să, precum din doi Vladislavî, carii la Istorici să pomenesc, nici unul, pe vreme, când au vinit Batie, n'au fost la Crăie......................443 Capul v. Arată-să precum Românii ceşti dincoace de Dunăre, să fie luat Protecţia lui Andreas Craiului Unguresc.............................................445 Capul vi., Arată-să, că d'intâî a lui Batie năpadă, şi cum î-au închis atuncâ Românii poticile munţilor, de n’au putut intr'acd dată răzbate In ţara Ungurlască .... 447 Capul vii. Arată-să prada lui Batie în ţara Leşască, şi în Silezia..............................................448 Capul viii. Arată-să, precum Bela Craiul Unguresc, adevărat au cerşut agîutorlu de la Chesarlul, şi de la alţi Crai; ce n’au luat; şi bătaia fără năroc, cară au avut cu Batie................................................449 www.dacoromanica.ro LXXII TA6LA DE MATERII ■ capul IX. Arată-să înturnard lui Batie ou TAtarâî inna- poî, şi a Beli! la Crăiîa sa..........................450 CAPUL x. Arată-să ciudat chipul basnil scornite pentru Lăslăut cel'scornit, şi minclunos.....................452 capul xi. Iarăş să arată izvorul de unde au piştit, puturoasă basnă pentru Laslăul ce-I zic Vâlhovnic . . 454 capul xii. Arată-să basna războiului, carii e zic să fie a- vut Laslău cu Batie Hanul Tătărăsc....................456 capul XIII. Aduce-să înfâţăşdrd basnelor Istoricului Bulgăresc, cu a lui Simion Măzacul, pentru Laslăul lor. 458 Carte a zdco Cârd arată Statul ţărâlor Româneşti, de după prada lui Batie Hanul, pănă la înturnard lui Dragoş Vodă în Moldova, şi a Radului Vodă în ţara Muntenlască. Aşijderd arată, vrdme, pricina, chipul, şi alalte tâmplărl, pentru carile o samă de Români s’au tras spre ţara Arddlulul, Iară o samă au rămas tot pre locurile, şi moşiile sale, neclătiţi. Aşijderd, arată cetăţile, târgurile, şi Provinţiile,- carile au ţinut în Ardlal Românii, carii au trecut acolo, şi carile au ţinut Românii, carii au rămas pe loc. Aşijderd arată, precum un Cralu Sir-băsc, au ţinut pre o fată a unul Domn Românesc, cu mulţi annl mal dennainte, de anul ce însămneză Hronicile noastre, inturnare Domnilor de la Ardlal la moşiile sale...................................... 461—485 capul i. înştiinţare cătră cititorlu .....................461 câpul ii. Arată-să Statul Românilor, sau cum acmule zicd, a Vlachilor, după prada lui Batie.............463 capul iii. Arată-să trdcerd Românilor, din Volohia în Ardlal de grijă lui Batie...............................465 capul iv. Arată-să, precum şi pre vrdme lui Batie, o samă de Români au fosf rămas prin cetăţile pre marginile Dunării, pănă la mard ndgră, carii împreună • cu cel trecuţi la Ardlal. au luat Protecţia Crailor Un- gureşti. . . . •.....................................467 capul v. Adastaş să poate înţeldge, din Hronicul ţărâl Munteneşti, şi din Hronicul Moldovenesc..............469 capul vi. Arată-să moşiile, cetăţile, târgurile, şi olatu-rile, carile au ţinut odată Românii din Moldova, şi din ţara Muntendscâ, în Arddl........................472 capul vn. Arată-să, cum Grecii Iarăş au luat Ţarigradul de la Latini.................•.......................476 capul viii. Arată-să. precum Craiul Sirbăsc, curând după www.dacoromanica.ro TABLA DE MATERII LXXIII prada lui Batie, să fie avut Craîasa, pre fata Domnului de Valahia..........................................478 CAPUL ix. Oblicdşte-să numele Craiului Sirbăsc, carile au ţinut pe fata Domnului Românesc.....................480 Tabla Hronologliicescă. Cârd arată vacurile, şi anniî, in carii să pomenesc Romanii, cei de Ulpie Traian in Dachia, de la Roma a-duşi, şi în sălăşluire vdenică, intr’ânsa aşezaţi, de la descălecatul lor, până la înturnard lui Dragoş Vodă din ţara Ardialului in Moldova, şi a Radului Vodă NegruJ, în ţara Muntenîască.................. 485—499 Scara a lucrilor, şi a cuvintelor, carile sint mai de insăninat intr’acest Hronic...................................................... 501—560 Indice general................................................ 661—855 Glosariu la Hronicul Romano-Moldo-Tlaliilor................... 857- -891 Errata.............................................................893 www.dacoromanica.ro HRONICUL VECHIMEI A R0MAN0-M0LD0-VLAHIL0R ÎNTÂI PRE LIMBA LĂTINIASCĂ IZVODIT, IARĂ ACMU PRE LIMBA ROMÂNÎASCĂ SCOS CU TRUDA ŞI OSTENINŢA LUÎ DIMITRIE CANTEMIR VOEVODUL ŞI DE MOŞIE DOMN A MOLDOV1Î, ŞI A SV1NTEI ROS-SlEŞTlI ÎNPĂRĂŢlI KNAlZ în Sanct Peterburg ANNUL (7225) 1717 www.dacoromanica.ro Lui Dumnăzău unuia, în Troiţă închinatului şi slăvitului Aarqsiav, în veci. Lucrurile vechi şi a annilor bătrâneţe, altuia nu aşe cu cu-viiţă să cad, fără numai unuia, carile iaste HaXaios x(bv pfisqăv, Adeverinţa cuvântului, nu alt mai gata scutitorlu sait mai înţelept otcârmuitorîu a afla poate, fără numai pre cel vecnic cuvânt, carile singur iaste adevărul, cu părintele născătoriul său de o fiinţă. Dragoste cătră cel de aproape nu să poate plini, fără numai în temeliia şi izvorul dragosti duhului, carile ne învaţă toată adeverinţa, şi toată dreptate ; carile dela Părintele ve6-niceşte purcede şi pre fiiul mai denainte şi după toată vreme să odihneşte. lentru acasta dară Ţie, cerescule Părinte, căruia annii nu să scad; Ţie a Anarhuluî Părinte fliu, a căruia naştere iaste mai denainte şi peste toţi vecii: şi Ţie Sfântule Duh, a căruia purcedere covârşeşte toate vremile trecute şi viitoare şi încă Ţie unuia, Sfântului şi Marelui Dum-năzău, sudorile osteninţilor mâlc în loc de jirlvă de laudă aduc şi închin, supt scutul nebiruitelor Tale puteri, slabe şi lângede osirdiile mele să aciuâs şi să le scutesc, alerg. Pre Tinet bunule Doamne, pricina cd dintâi şi pricinitorîul a tuturor bunătăţilor crezind, şi cunoscând, în binele fratelui, şi în folosul de aproapelui, (pentru carile tare poruncindu-ne, după Tine, în dragoste lui, toată Idge şi prorocii a să cuprinde, şi voia ta a să înple, arăţi) lucruşorul acesta cu tine Vam început', şi cu nenumărate, şi nemăsurate milostivirile tale, iată că l’am şi săvârşit. Pentru cari Ţie, A şi Si, începutului şi sfârşitului, cu umilit suflet şi cu înfrântă’• inimă plecându-l şi suplecându-l rogu-mă, nu-l lepăda, nu-l trdce: ce ca un bun şi milostiv ce ieşti, de ochiul zavistnic şi de limba simceloasă păzindu-l şi ocrotinău-l; Ţie, căruia unuia să cuvine to dă slava şi închinăciune mărire dă, de acmit şi pără în veă, Amin. www.dacoromanica.ro PRIDOSLOVIE Ţiţeron, marele acela a Romanilor Dimosthenis, a limbii latineşti părinte, a ritoricăi canon, a cuvântului îndrep-tarîu, a voroviî frumoasă neapotrivită pildă, şi mai a tuturor ştiinţelor domn, în toate oraţiile scrise şi zise, veri lăudătoare ar fi fost, veri hulitoare, şi într’alte maî fără număr epistolii şi scrisori, cu toată a minţii istecîune, pro care fire n’o dedese, şi meşterşugul cu multul înnainte i o ascuţisă, precum puţin să să fie ostenit, puţin să fie asudat să vede; iară pănă a scrie o carte, cu care pofteşte de la un Lucţine, pentru ca să-î scrie viîaţa, sau maî cu dedins, lucrurile, carile pre vreme consulatului lui să tâmplasă, şi celor maî pre urmă pentru lauda, în pomenire să lasă, (precum de pe cuvintele luî chîar să cunoaşte) nu numaî căcî în toate părţile vetrelele socotelii deşchizind, minte mult îşi zbătusă; ce încă sudori de singo să fie vărsat, singur să vădeşte. Cu ce mijloc adecă, şi cu ce măestrie, laudele sale altora li-ar ivi, şi lucrurile de sine făcute, veri de lăudat ar fi, veri amintrile cu condeiul strein şiruindu-sâ, şi înpodobindu-să, fără nici un sămn de ambiţie, să le poftîască. Aşijdere încă iei trăindî precum alţii le citesc şi le prăznuesc auzind, o nespusă a voii bucurie, şi a poftii desfătare a apuca să poată. De lucru ca acesta dară vrând să să apuce, toate coardele minţii îşi întinde; nici unii ostenele cruţă, nici a sudorilor www.dacoromanica.ro 6 PRIDOSLOVIE pohoae simpte ; şi ca cum asupra ritoricăî s’ar urgisi, şi ca cum de povijiîa aflării săracă ar probozi-o, toate săcriile cu fundul în sus îi răstoarnă, toate avţiile cuvântului, ca alt cheltuitorîu, îî răsipâ, îî azvârleşte; şi nici să odihneşte, pană când fundamentul Pridosloviiî sale află, pune, şi întăreşte: Deciîa aceştiîa pofte doaâ mai aleso temelii aşază; deci una îaste, ca când cine-va vrând laudele sale în credinţa altuia să le de, nu cu gura, nici cu condeiul, ce(1) cu hârtiîa trebue să săslujască. A doa, stidirA (care amintrile pre fîete cine laudele sale a-ş dori, opreşte,) cu mijlocul scrisorii, trebue a nu să băga în samă; sau aşeşî de tot a să râdica. Aceste dară puind, apoi scrisoare, zice, nu să ruşinîază. De aice înnainte pre bogată, cu care să să poată dezvăli materie dobândind, nu mai puţin îndrăzneţi de cât slobozi, a sprintinii pene dălogî sloboade; care laţi câmpii ritoricăî cutreerând, atâta să răşchiră, şi să răpede, cât nu slujba condeiului scriitorîu, ce chipul lopăţiî a omului vânturătorîu, să vede a face: şi cu atâta arsură a poftii cinstii să înfocază, cât şi scrumul, şi cenuşă inimăî în aerul deşerţii slave să fie vânturat slujitorii cuvântului, a gîudeca nu să siesc. Carii, macar că chipul dulce a grăi, frumos a scrie, şi aburii slavăî cu meşter-şug a vâna, îî laudă, şi să miră; însă nici cum a să cumpăta nu pot, ca să nu-î îasă înnainte cu un chip oare care de glumă, şi oare-ce lucru de izbelişte şi de obrăznicie într’ânsul, să nu însămneze. De vreme dară ce Ţiţeron, (şi care Ţiţeron, ca carile adică nici maî de nainte au văzut Roma, nici pre urmă î-a sta să maî vază) poftind lucrurile, carile pre vreme dregătorii! luî s’au lucrat, cu (1) In manuscript şi. www.dacoromanica.ro FRIDOSIiOYIE 7 mâna altuia să să scrie, într’atâta de ascuţit şi îndrâpt gîudeţ cade; fără prepus iaste, că altul orî-cine ar fi acela, carile faptele Moşiiî sale, cu cât de prost condeîu scriind, şi următorilor săi, pre urmă a le lăsa s’ar ispiti, ca moî-mâţa lui Ţiţeron socotindu-1, poate-fi nici de râs vrednic îl vor tine. > însă aceste toate, precum să cade căutându-să şi so-cotindu-să, tot neclătitâ şi nemutată rămâne ace vestită a bătrânilor zisă: uirsp xarpiSos, luptă-te pentru moşie; într’acăriîa ce după lege plinire, pre lângă stidire încă şi frica iaste de rădicat. Cătră acasta adaog, toţi carii lucrurile moşiiî ale sale şi ale sale, (orî-oum şi în ce fel ar fi iale) ale moşiiî a să socoti vor, căci nu mai puţin trebue a să osteni, nici mai puţine sudori sint de vărsat pentru apărare sa, do cât pentru apărare moşiiî, încă care şi în mai de cinste să socoteşte în lupta pentru moşie priîmită, zis-au cei bătrâni înţelepţi, precum îndrăznîala (care între răutăţi să numără) ia schiptrul, şi poartă epi-tropiîa vitejiiî, care doamna a tuturor vredniciilor iaste. Şi acasta adevărat că bine au zis: că unde moarte iaste mai cinstită, şi mai plăcută de cât viaţa; acolo răutate cu de-sila, în bunătate să schimbă. Cu care mijloc de multe ori s’au tâmplat, îndrăznela cu pintiniî deznedejduiriî boldită fiind, precum celor biruiţi nene(dej)duită a biruinţii pohfală. Aşe celor ce icra biruitori, neaşteptată a prăpă-deniiî plânsoare, să fie adus. Aşe dară învăţătura acasta: p-d^oo 6?cep ‘ica'cpîăoc, luptă-te pentru moşie, şi stidire, în-preună cu frica afară scoate, căci şi dragoste, toate bi-ruiaşte. Pre care noi, ca pre un vârtos şi tare scut în-brăţăşind, drepte arme, pe dreptul vor apuca; şi în câmpul istoriilor ieşind, cu înfipţi paşi şi cu neîntoarsă faţă, pre www.dacoromanica.ro 8 PRIDOSLOYIE vrăjmaşe a de demult uitării tirănie la lupta monomahiiî vor chema; şi pentru izbândiră laudelor şi slavii moşiiî, pănă la vărsare acei mai de pre urmă a singeluî picătură, lupta vor sufferi: şi încă svânta agîutorindu-ne adeverinţă, precum ca a vulturului, (supt a căruia chezî s’au şi născut), ce din fire, şi din naştere tinereţe să-î întoarcem, tare nedej-duim. Ce poate cine-va să zică; Cine, şi de unde ieşti tu, o omănaşule ? din mijlocul vanvarilor îerî alaltaerî ieşind, de năprasnă (1) nemernic te iveşti? Ce caută la tine arme ca acele? de unde, şi în lupta monomahiiî când tî-aî învăţat? unde, şi carile îţi sint puterile şi alalte, cătră aceste trân-titurî trebnice măestriî, cu carile înnainte puternice tiran-nii ca aceştia macar a te ivi, necum biruinţa a nedejdui să poţi? La aceste îndămână ne faste răspunsul. Adecă precum noî sintem să facem ca Helvetul cel tânăr, şi de la bătrâniî săi, în samă nebăgat, carii văzind primejdiîa care de la nepriîatinî fără veste li viniîa asupra, aşijderea pre sine de arme, şi de alte osteneşti ciniî lipsiţi ştiindu-să, oare cu mânule goale fortuna bătăii să ispitescă, au urgiiî vrăjmaşului cale să de ar fi mai cu folos, mult sfătuind, şi nemică stătătorîu alegând, - tânărul răspunde, precum pentru lipsa armelor nu lî-ar trebui să poarte atâta grijă, căci îel foarte bine ştie, precum nepriîatiniî vin cu tot felîul de arme Încărcaţi; pre carile din mânule lor răs-torcându-le, nu numai maî pre lesne, ce încă cu multul maî fericit, şi maî lăudat, pre nepriîatinî cu ale lor arme a bate, şi a birui vor pute; şi aşe făcând, spun istoriciî că nu s’au amăgit. Aşe dară şi noî, asemene acestora făcând, înpotriva ti- (1) în manuscript: năprască. www.dacoromanica.ro PRIDOSLOYIE 9 răniil uitării lucrurilor, nu numai stâbla biruinţiî, (pre care iubitei moşii cu tot dedinsul poftim,) nedejduim: Ce încă, ca şi marele acela întemeliitorîul nostru Traîan vom face, carile avuţiile cele din jacurile Romanilor Dechebal domnul Dachilor, strânse şi ascunse le ave, tocma din fundul apiî Sargheţiî la ivală II-au scos, şi visteriiî Romanilor, adecă a cuî au fost, lî-au dat. Într’acestaşî chip, Iarăşi zicem, şi noi făcând, pre cele cu vechime vremilor îngropate a vechilor istorii comoare, la lumină a le scoate, şi la trîaba de obşte a le arăta ne vom sili, şi cele româneşti, precum Romanilor să cuvin vom dovedi. Cândaile păresă-va cui-va, precum aceste, carile noi acmu făgăduim şi înnainte slobozim, că nu buhnete do puşcî omeneşti, ce lătrături de Ţerberi, şi de mici ţinc-şorî şi fricoşi; nu platoşe şi scuturi, ce beşicurî de vânt înfiate şi pe apă înnotând; nici deciia arme de biruinţă purtătoare, ce cuvinte în samă nebăgate, şi nevoirrţă pentru deşartă slava, în zădar cheltuită, să fie, îî va păre? credem, şi ştim. Insă cătră acasta încă mal ştim, precum că părere scaunul adevărului a răsturna, sau locul a-î cuprinde, nici cum nu poate. Pentru care lucru, nu adevărata a lucrurilor ştiinţă, îndoitei păreri: ce părere negre-şitil ştiinţe, purure a să înduplica, şi Iei a să pleca, să cade. Aşijdere şi noaâ a ni să păre slobod va fi; că cu acest al nostru, pentru vechimea Romano-Moldo-VlachiiI hronic, ca nu cum-va de la vecinii de prin pregîur vre o vrajbă neînblânzită să ne scornim: să nu cum-va în loc de glumă, şi de râs să ne luâm, şi ca cum de dulce dragoste Patrii! nebuniţi a fi socotindu-ne, să zică, că cele ce să cad credinţi! istoriceşti hotare am sărit. Că acestă macar cevaşî înpotriva noastă nefăcând, cu întrîagă con- www.dacoromanica.ro 10 PRIDOSLOVIE sţienţie mărturisim, (însă deosăbî de lunecare neştiinţiî oare tuturor oamenilor aproape, şi de casă Taste) că nu aşe după a noastră şi a Patriiî voe să fim umblat; cu care ce de demult potolită, şi supt răcită cenuşe zavistiiî în-vălită scântîae, într’a urâî şi clevetii pojar, să o aţiţăm, şi să o ijdărâm. Că cine mă rog, ar fi acela, carile să gândîască, ca cu crieri de aramă, precum cu hulele altora (nu de Dumnăzău,) adaogere laudelor sale, c’ar pute dobândi? Plăcut, şi încă cu fericire nî-ar fi fost, nici nă-rocul acestui câmp să fim ispitit, nici cununa acei după pravilă luptă să fim aşteptat. Ce cine Taste aşe de nărocit cetăţan? Cine Taste atăta de fericit Ţiţeron, carile nu unul, ce o mie de Lucţiî să poată ave? şi pin osteninţele streine lăudându-să, prin cele în patru părjiî a lumiî, deschise a Romi porţî să între pohfălindu-să. Din potrivă: cine atâta slab de minte ar fi acela, carile ş-ar pofti aşe de groz-nice, şi atâta de straşnice menituri şi uri să ispitescă, şi atâtîa înpotrivnice chitele a auzi să învoîască? însă pre fiete care rătăcită voe stăpâni-o-va zisa înţelepţilor: OtXoc 6 nXdxoiv, ţptXoc 6 XooxpdxTjc, SXka [xăXXov '■ptXv] 7] dXvjQsta, priîatinu î Platon, priîatinuî Socrat, însă mai priîatinu-î adevărul. Cu care lege şi povaţă, orî-ce acru ar fi, cu dulce vom gusta; şi ori cât de ascujâte ar fi a chitelelor dosedirî, veseli le vom sufferi, numaî a neimatiî consţienţii întregîune să păzim; de vreme ce Ta singură, adeverinţa istoriiî maî luminat va arăta, decât razele soarelui îimbra casorniculuî de soare; şi fără nicî o încâlci-tură va învăţa, precum toate nemurile şi a nîamurilor late înpărăţiî, câte astăzi Evropa în sinul său încălzeşte, şi ţine, cu nîamul Romano-Moldo-Vlahilor alăturându-să, nu pot să nu-şî cunoască ale sale începături pre proas- www.dacoromanica.ro PBIDOSLOVIE 11 pete; şi înnainte vechime! bătrâneţelor lor, ca nişte brudii, şi tinerele de vrâstă (sau maî adevăr să zicem) ca nişte strânsuri, fără nici o dreptate, între ceî de loc vârâte, să nu mărturisască. Căci toate cele despre apus a Evropiî nîamurî (nu de Dumnăzău trufie cuvântului) macar că astăzi mari, tari şi evghenisite sint; însă alţi părinţi nu-şi pot cunoaşte, fără numai pe Gotthî, Vandali, Unnî, Sclavonî; adecă, a Schythii îngheţate rumpturi, şi maî cu dedins, pre singură Italia atâta zămintitură şi amestecătură de varvarî au cuprins-o, cât precum odânăoară kynicul Dio-ghenis cu făcliîa aprinsă amîazăzî pe uliţă, aşe astăzi în mijlocul Romii pre cel hiriş Roman cine-va a-1 cerca mult să să osteniască, şi de abiîa să-l nemerîască, ca din varvarî să-l poată alege. Una numai şi singură îaste naştere Ghermanilor, care precum curată, şi chîară săminţiîa sa să fie păzit, la scriitori aflăm; iară alalte toate din sine născuţi să şi chiamă; iară alalte toate zămislire climatelor friguroase, a ceriului şi a pământului vrăjmăşie fugând, şi şederile părinteşti şi lăcaşurile de naştere părăsindu-şî, şi ca nişte sterpe, şi vieţii omeneşti netrebnice lepădân-du-le, în părţile Evropiî despre apus să fie năpădit; deciîa, cu frumseţîa şi bivşugul ţărâlor Romanilor îndulcindu-să, întâi, ca pardosii de Ircania, dintr’ânsele câte-va părţi să fie înghiţit, apoi ca stăpânitoriî cuprinzindu-le, într’ânselo piOorul şi scaunul să-şi fie înfipt. Şi aşe deciîa Ou cursul vremilor crăiîa Franţuzască, (care acmu după putere che-sărîască locul al doile ţine) crăie, zic, pre do buna naş-ştere, înflorită, pre uscat şi pre mare foarte puternică, pre la annul de la naştere FiOoariî 420 * în Franţia au început a fi; şi macar că pentru nemul Franţozilor, cine, şi de unde să fie, istoricii pănă acmu încă să cîartă, însă Pe- Potavie, de să-m&lnlrea vre inilor, parte I, cartf 6, cap. 13. www.dacoromanica.ro 12 PRIDOSLOVIB tavie, om de nîamul său Franţoz, a vremilor şi a istoriilor curat şi ascuţit soootitorîu, cum să cade mărturiseşte, de vreme ce zice : Pre adastă vreme, (pre la annul de la noi însămnat) aceii în toată lume de bună naştere crăii franţozeştî, temeliile s’au aruncat, a căruia nem începătura necunoscută îaste, nici cu slovele vechilor deplin să arată. Aşijdere gîudecă, precum greşiţi să fie aceiia, carii socotesc, precum Franţozii să fie luat începătură din rămăşiţa Troadenilor. Apoi alege precum din adunare a multe nîamuri varvareşti, carile pe aceia vreme Evropa prăda, atâta de cinstită, şi de vestită crăiia să să fie scornit, şi aruncând gîugul Romanilor, să fie cuprins Gallia, adecă ţara Franţozască. Aşe Ispanii ce sint? fără numai Gotthi? carii pe la anul 414 în Is-pania întrând, pre adastă de acmu alspaniii crăie au întemeiat. Aşe Longobardii pre la annul Domnului Ils: 568 din Scandia coborându-să, (de unde şi Gotthii, Vandalii, Herulii şi Gurţilinghii ieşise) cât de multe crăii, carile acmu în Italia înflorit trăesc, au pus. Aşe Sacsonii în annul de la Hs: 449 la ostroavele Britaniii trecând, Crăiia Anglicană şi Scotică au aşezat. Aşe Leşii rudeniia Schithilor Sarmatici, (aceiaşi sint şi Slovenii) pre la annul mântuirii 465 cu voevodul lor Leh, Vistla trecând, a desfătatei Crăii leşeşti) nărocite începături au dat. Aşe Unnii, rod de Tătari asiatici, pe la annul ştergerii păcatului 482, crăii Ungureşti şi nume î-au dat, şi corona i-au pus. Aşe Bolgarii, şi carii după dânşii au urmat Sclavenii, şi Sirbii, la annul întrupării vecnicului cuvânt, 499, din ce mai din fund a crivăţului varvarime, ca cum năsipurile apii Volgăi ar fi năbuşit, afară vărsindu-să, şi cu iute pidor undele bivşu-goaseî Dunări trecând, Misia, Thrachia, Illiria, Trivalia (care acmu iaste Sclavonia) şi câtă-va parte din Mache- www.dacoromanica.ro PEIDOSLOVIE 13 donia, şi pană la Dalmaţia, ou dese prăzi au lovit; şi de-oiîa vecinilor groznice a Bohemiiî, a Bulgariiî, a Sclavoniii şi a Sirbiiî crăiî, au descălecat. Ce în scurt, maî toate ale Evropiî şi a Evropenilor nîamurî, odânăoară pre var-varî, iară acmu pre de bună naştere să fie fost aîave Taste. Carile într’ânsa, întâi ca nişte vrăjmaşi prădători să fie întrat, apoi (minte ce de sus toate aşe despuind) osird-nicî tocmitorî, şi bine cumpătaţi domnitori să fie Ieşit, cum acelor vechi, aşe acestor noi Hronice ne povestesc. Aceste dară aşe; Iară a Romano-Moldo-Vlahilor nîam, de vom vre să credem adeverinţiî, care în Hronice mărturiseşte, de-î vom căuta ce maî de pre urmă vârstă, (de când adecă Traîan înpăratul, din Roma înpărătîasa cetăţilor, alegând cetăţeni Romani, în Dachila l-au trecut,) îl vom afla de pe la annul tocmirii firii omeneşti 107, să fie început, De-î vom cerca ce de pre mijloc vârstă, o vom găsi de odată cu Romulus, Roma, şi cu numele Roman, adecâ cu şepte sute cinci zăcî şi tril de ani maî de nainte, de cât a să naşte Domnul Hs. De l vom iscodi ce d'in-ceput naştere, precum de la răzsipa Troadiî, şi de la în-streinare lui Eneas la Laţium, adecă în ţara lătinescă, a vechilor semne şi scrisori mărturisesc. De-î vom întreba a evghenii catastih, şi a ghenealoghiiî rând; precum Romani în Roma, de cetăţeni Romani, şi oşteni veterani născuţi, a Ellinilor nepoţi strănepoţi, de la Troada să să fie trăgând, a Grecilor, şi a Latinilor scriitori mărturisesc. De vom lua sama faptelor mal marilor lor: nu prădători, nu năpăditorî, nu adăosăturî; ce înmulţitorî, ce lăţitorî; ce maî din luntru, şi maî de trîabă mădulare a înpărăţiiî Romanilor, a fi îi vom găsi. De le vom căuta fire, inima, www.dacoromanica.ro PB!D OSLOVIE 14 şi ce iroicescă vitejie; aîave Taste, că a hotarâlor lumii româneşti, în potriva sirepelor nîamurî Tătărăştî, ca nişte zidîurî de aramă puşi, şi nebiruiţi apărători, s’au socotit: şi într’ânşi! numai să să fie păzit şi plinit acel adevărat cuvânt pentru ceî hirişî Romani de la Seneca zis: Unde aii biruit Romanul, acolo au şi trăit. Căci denafara hotarâlor inpărăţiiî româneşti: pănă adecă la fundurile Indii!; pănă la pustiile Arabiiî; pănă la necunoscutele locuri a Africăî, şi să zicem, aşeşî pănă la marginele lumii cunoscute, poporul românesc, prin multe vremi, şi pre la multe părţi, precum să-şî fie scos, şi aşezat sloboziile sale, nime poate fi, carile să nu ştie». Insă macar o alegere de oaste, cu alegere luî Traîan înpărat (carile şi oştîan ales, şi hatman iscusit îera) a să potrivi n’au putut, nici a altor consuli, sau înpăraţî colonii, (adecă slobozii) la vârvul a atâta, să-î zic, mai vecnică fericire, a să urca s’au învrednicit, ca după pomenit cuvântul Senecăî, unde au biruit, acolo să şi trăiască. Cu acestă dară socotelă afară din tot prepusul Taste, ce de la istoricî se pomeneşte, precum Traîan, până a omorâ pe Dechebal, pănă a sfărâma pe Dachî, şi pănă a suppune Dachia, cu atâta vărsare de singe s’au nevoit: cât svârşindu-să acmu, pline de păn-zăturî chichiţele hirurghilor, pentru ca să lege căscate ra-nele slujitorilor, nicî năfrămile sinuluî său, nicî pânzele mesiî sale orânduite, să nu fie cruţat, pentru care precum cele trecute vacurî, aşe ceste de acmu nu de saţiu să pot mira, socotind adecă Traîan, ca un nărocit hultui-torîu, şi ca un înţelept înpărat, că la răsad ca acesta, adăpătură cu puhoîu de singe ca acela să să fie cuvenit. Aşijdere, pentru ca ţarină mănoasă ca acasta să să străjuiască, şi numelui său slavă nemuritoare să lasă, nu cu www.dacoromanica.ro PRIDOSLOVIE 15 strein şi nemernic, ce cu românesc ochiu şi inimă a o priveghe, şi cu Româneşti arme a o păzi, şi cu cetăţeni de' Roma a o lucra, pre următorii săi cu necălcat giură-mânt, au legat. Pentru care lucru Adrian, carile nu numai a înpăraţilor, ce încă şi a celor cât de proşti istecîunî neostenit răvnitorîu fiind; de vreme ce la vredniciile Iul Traîan, a agîunge nu poate, cu blăstămăţiile sale, laudele luî a călca şi a le micşura, precât poale a să sili, nu să ru-şinîază Şi cu acesta mijloc, Parthia, Assyria, Armenia şi toată Mesopotamia (cele a luî Traîan în veci de pomenit trofee,) Parthilor şi altor asiîaticî varvarî, pre lesne lî-au lăsat, şi slujitorii Româneşti, ca cum peste ţircălamul lu-miî, de Traîan în mijlocul varvarilor ar fi fost puşî, şi ca cum a să păzi nu s’ar pute înnainte senatului pri-cinind, nu atâta copilăreşte, pre cât blăstămăţeşte, îndată înnapoî î-au chemat. Insă adastaş Romanilor, cariî în Dachia noastră iera aşezaţî, a face foarte s’au ruşinat. Cu care pricină s’au tâmplat, ca Dachia, care îera ca un fericit proimiu, a biruinţelor următoare, deciîa în vecî vrednică de înpărat ca acela coronă să rămâe, şi să să ţie. într’acesta chip dară, pre Romano-Moldo-Vlahii noştriî, Roma maîca, din lăuntrurile sale născându-i i-au aplecat, şi î-au crescut; Traîan părintele, cu obiceele şi armele româneşti învăţindu-î, a Dachii adevăraţi moştenitori i-au pus şi cu curat singele fiilor săi, pre Dachia, care mai denainte varvară îera, au evghenisit-o. Aceiaşi după aceia, cu prilejul a fericitelor vremi, la atâta a puterilor şi a vredniciilor înnălţime s’au înnălţat, cât marele Constantin, cătră dânsa Thrachia şi Machedonia alăturând, a lumii româneşti a patra parte să pliniască, o au socotit. Adasta, de www.dacoromanica.ro PBIDOSLOVIE 16 pe una numai pre lesne poate să să dovedescă. Că de vreme ce Constantin cu puţin mai denainte de pristăvire sa, toată înpărăţia în patru părţi despărţind, şi fiilor săî, cineşi parte sa să inpărţască vrând; ca un de lege părinte, şi pre bun domn, au socotit: că macar că Dachia, înpreună cu alalte maî sus pomenite ţări, cu încungîurare hotarâlor, decât alalte părţi, cu multul maî îngustă: şi maî strâmptă Tera; însă cu bunătate cerîuluî, cu temperamentul aeruluî, cu curgere apelor; ou ploada pământului, cu frumseţe câmpilor, cu desime pădurilor, cu mulţimea cetăţilor, cu slava cetăţenilor, cu cinsteşiîa năroadelor, cu vârtute şi vitejia slujitorilor şi cu mulţime a altor lăcuitorî, de cât alalte părţî nu numaî nu maî gos: ce încă cu multul a le covârşi poate. Şi pentru adasta luî Constans, celuî maî mic între fraţî, şi maî mare în dragoste sa fiîu, dreptă moştenire o au însămnat-o: nicî luî Constans de soartă ca adasta rău î-au părut, ce încă ca ceîa ce părintele său i o orânduisă, ca pre o pre plăcută moşie, cu dragă inimă înbrăţăşind-o, după răposare luî Constantin, aşeşî şi scaunul înpărăţiiî în Dachia ş’au pus. După aceîa frate-său Constantin, cu zavistiîa pornit, cu a sa parte neîndestu-lindu-să, şi cu mână vrăjmăşască asupra luî Constans viind, îel cu oaste din Dachia, şi biruindu-1, şi omorându-1; deciîa cătră Dachia toată înpărăţiîa apusuluî ş-au adaos. Deci după depărtare luî Constans de la Dachia spre Italia pănă pre la vremile luî Graţian înpărat, Dachia noastră în-preună cu Thrachia şi Machedonia, tot supt un deregâ-torîu au fost; îară supt acest înpărat năpădirile Gotthilor maî mult îngreuindu-să, Graţian au chemat de la Ispania pre Theodosie marele, şi singur apărătorîu şi stăpânitorîu acestor ţărî să fie l’au poftit. Socotind adecă Graţian foarte www.dacoromanica.ro PRIDOSLOVIE 17 înţelepţeşte, precum că osteninţele şi laudele luî Traîan, nu poate altul să le ţie, şi să lo poarte, fără numai altul ca TraTan, adecă-te Theodosie. Theodosie dară luând grije părţilor acestora, nu numai căci pre Dachiîa cum să cade au apărat-o: ce încă şi pre Gotthî, carii din Thrachia până la Don să răvărsasă, cu armele atâta î-au îngrozit, şi cu pace, atâta l-au înduplecat, cât Athanaric, şi Fritighernis hatmanii lor, lepădând ce vărvăriască sălbătăcie, cu prietinesc picor, prin Dachia trecând, cetăţii luî Constantin, care înpărăţiîa la răzsărit, cu plecăciune i s’au închinat. Iară după acest al doile Traîan, (pre marele şi creştinul Theodosie înţăleg) cu leneviră, (precum ni să pare) înpăraţilor, carii după dânsul au urmat, sau poate fi aşe vrând cel dintru ’nnalturî Dumnăzâu, puterile Romanilor nu puţin veştezindu-să, Unniî, Bolgariî, Sclavoniî, Sirbii, şi Herulii, prin eâtă-va vreme câte-va provinţii româneşti apucând, pănă mai pre urmă în Pannoniîa (care îaste Unguriîa ce mare), în Thrachia, în Misia, în Illyria, în Mache-donia, şi aşeşi în slăvită Greţia, picorul, şi scaunele ş’au înfipt; iară în Dachia noastră acastaşî desăvârşit a face, nici cum n’au putut; încă cu vârtute acelora ce o stăpânila Romani, tot-deuna bătuţi, tot-deuna goniţi, şi biruiţi să fie fost, şi pre moşiîa sa purure păzită, şi de a Varvarilor îndelungată înpresurare slobodă, să o fie ţinut, vestiţi scriitori ne povestesc, (pre carii în textul istoriiî pre la locul şi vreme sa îi vom arăta) căci aceşte, aceiîaşî Romani sint, carii (precum singure Letopiseţele Sclavonilor spun) pre niamul Slovenesc, în scurtă vreme, de pe malurile Dunării gonindu-î, pănă la apa Vistlii î-au înpins, şi acolo boţindu-î, începăturile stăpânirii lor, pre acelaş loc a-ş da î-au asuprit. Aceşte, aceiîaşî Romani sint, carii pe Polovţiî, şi pe www.dacoromanica.ro 18 PEIDOSLOVIE Picinighî, vrăjmaşi a înpărăţiiî Romanilor nepriîatinî î-au făcut să-şî cunoască hotarăle, pustiile cele de peste Nistru; Aşijdere cu cursul vremilor, (precum la Striikovskie să află,) orî ca pre nişte suppuşîî-au domolit, ori ca pre nişte sofii î-au avut, (căci acestui lucru curată ştiiţă nu avem) cantii innntnte nre cât putem cunoaşte, cu îndelungată a lor slujbă, atâta mărturiile ace- , ’ stoca. s au slujit, cât şi din limba romanîască, căt va să sa fie înprumutat, şi ce vărvărîască a lor cu dânsa nu puţin să o fie tocmit* Aceste aceiîaşî Romani sint, carii pre vre(me) •carue,cap.ie. }npârâţilor lui Constantin şi maîcă-sa Irina, când Carolus Marele schiptrul înpărăţiiî apusului de a răzsărituluî au despărţit şi până la Dachia coborându-să, prin solii săî, ♦Cartă7,cap.îs. cu dânsul, lucrurile stăpânirii lor ş-au aşezat*. Aceste, aceiîaşî Romani sint, cariî luî Conrat al triile înpăratuluî apusului, când Ia svânta oaste Ierusalimască, prin Poloniîa, şi de acolo prin Moldovlahia merge, Ia doaâ sute de miî do oameni, cu sine ducând, de toată hrana, şi altele carile ♦ cartă 8, peste ]a cale a atâta oaste trebuia, îndestul au dat* Aceste a-ceiîaşî Romano-Moldo-Vlahî sint, cariî pe Alexie Comneno, şi pe Isachie Anghel înpăraţiî Ţarigraduluî, vrând cu ti-rănie asupra lor să să ispitescă, maî mult de cincî orî, cu vrăjmaşe războae î-au biruit, şi precum Românul slobod pre bună soţie, aşe întărâtat, războinic fără protivnic să ♦Cartă8,cap. 13, fie lî-au arătat*. Aceste aceiîaşî Romanî sint, cariî după ce Latinii cu amăgîală apucasă Ţarigradul de la Grecî, în potriva năvrăpitorîuluî Balduin, biruitoare arme au purtat, şi Grecilor, cariî acmu pentru înpărăţie fără nicî o nedejde rămăsese, ca înpotriva a amăgeu ca acesta, în-drăznîală, şi arme să apuce, şi pănă maî pre urmă •şi în-părăţiîa să-şî răscumpere, foarte cu îndămână prilej, şi tot. 14, 16, 16. www.dacoromanica.ro PRIDOSLOVIE 19 agîutorîu lî-au dat*. Aceşte, Iarăşi zic, aceiîaşî Romani ]*c»*M8P*»p* sint, carii singuri numai cu Secuii puterile, şi armele în- iMM»iîn- nainte in lironlo, preunându-şî, între atâte asiaticeştî, şi evropeştl vestite part* 9., cap. 12. nemuri, Iei numai pe a lui Batie cumplecîune şi a Tă-tarâlor lui vrăjmăşie, bărbăteşte au tâmpit, şi locurile sale, de prada vărvărîască mal nebetejite ferind, prin moşiile lor trecătoare a le da, adevărat româneşte lî-au tăgăduit. Şi pentru, ca pe strâmpt să zicem aice, carile în ţăsătura Hronicului pre larg sint să să pomeniască, unu numai, şi mal de pre urmă, însă decât alalte cu multul mai alîasă faptă vom mal adaoge, care cum cu mare laudă s’au isprăvit, aşe minunat şi pănă astăzi să trăgăniază. Aceşte, adecă sint aceila Romano-Moldo-Vlahi, carii după ce au început. zmăul cu şepte capete Turcul, atâte înpărăţiî, şi crăil a răzsăritului, şi a apusului, cu larg şi nesăturat gârtan a înghiţi, şi ales mai toată lume a părţilor creştineşti, mal la ce de pe urmă mişelie li-au adus, cât stăpânirile, carile odânăoară îera pre înflorite, astăzi de abila, şi mal nici de abila, macar ca a unul trup de demult mort, şi cu putregaiul vremilor mistuit, nici oasele înşirate îşi pot arăta; tel, Iei, zic, numai singuri, cu minunat a fierului, şi a aurului meşterşug, cum vrăjmăşii!, aşe lă-comiil lor înnainte Ieşind, vii a lui Ahilevs, şi a lui Ulisis strămoşilor săi icoane să fie s’au arătat. In vecii lor slăvite, şi pre puternice au fost înpărăţiile Grecilor, a Perşilor, a Eghiptenilor, şi a Vavylonuluî; pre carile puterniciîa sultănîască atâta li-au schimosit, şi lî-au -ţnicşurat, cât în zilele noastre lucrurile lor, pre carile minte omului să le cuprindă nu pute, să par că nu fapte, ce vise, nu istorie, ce basne fac. Aravia fericită, pietroasă, şi ce pustie, nefericire şi pustietate care armele turceşti î-au mestit, www.dacoromanica.ro 20 PRIOOSLOVIE nu numai au gustat-o, ce aşăşî, pană la beţie, şi ameţală au sorbit-o. Africa, cu a Romii purure răvnitoare Kartha-ghine, dintele vierului omenesc atâta l’au simţit, cât în luntrurile sale rana, care au luat, în veci nevindicată î-au rămas. Bulgarii, Sirbii, Sclavonii, (între carii să numără şi Bosneniî) Albanii, Bohemiî, şi Dalmatiî, nemuri carile cu mâna, şi cu fierul, mai toată Evropa îngrozi să, atâta lî-au înblânzit şi lî-au domolit Agarenul. cât din ce veche, şi de fire a lor sirepie, macar o picătură nu lî-au rămas: nici cu altă mai cunoscută faptă, sau zisă, fără numai cu una, şi aceia foarte întunecată, a numelui adecă însămnare, între alalte a muritorilor nîamurî, a să număra pot. Preputernică lungă, şi lată stăpânire ungurîască, la atâta strâmptoare o adusese: cât a crăiî sale hotare, nu aîure pute să cunoască, fără numai între căzuţi şi răsi-piţî păreţiî săi. Pre Ghermanî, rod amintrile nebiruit, atâta î-au înspăîmat, cât până la porţile Beciului de doaâ ori, iară prin pregîurul lor, de nenumărate ori, cu moarte, şi răzsipă, fulgerile şi tunetele armelor sale au adus. Ce, pentru ca aice să numai pomenim câte răutăţi şi cumplirî au făcut Publicăî Venetienestî, de câte slăvite ostroave, şi de câte vârtoase cetăţi pre mare, şi pre uscat au sărăcit-o, socotim, că ce mai din luntru Italie, într’adins, pentru ce mai vrăjmaşă, şi mai de pre urmă a tirănniiî sale mânie neatinsă a o lăsa să fie vrut, şi pentra adasta armele spre crivăţ să-şi fie întors, adecă asupra Leşilor, Ruşilor, şi Căzacilor: pentru ca şi pe aceste Creştine ţări, într’o sughiţitură să le înghiţă, spurcata-şî şi a saţiului neştiitoare gură ş’au căscat. Carile macar că aşe de tot biruite n’au fost, nici aspru gîuguluî lui grumazii ş’au plecat: însă fără nemăsurată vărsare de singe creştinesc, www.dacoromanica.ro PR1DOSLOVIE 21 şi fără nenumărate suflete în robie prăpădite, a scăpa n’au putut ca cari răutăţi câte, şi câte au fost, şi de câte Orî s’au făcut, şi încă să fac, de am vre pe amănuntul să le pomenim, nu numai puterile nu nî-ar agîunge: ce încă şi vreme nî-ar lipsi. însă din cele multe una numai vrednică de însămnat, de la istoricii Leşeşti adese pomenită de vom însămna nu fără trîabă a fi socotim. Zic dară eî, precum ace de sus pronie, purtând de grije mântuinţiî acestor crivăţene năroade, cu nîamul Romano-Moldo-Vla-hilor, ca cu un zid pre vârtos, Şi nebiruit să să fie slujit: pre carile înpotriva a vrăjmaşe săriturile păgânilor pu-indu-1, cu pieptul lor, întregi încă pănă acmu, şi în scaunele sale înfipţi, şi odihniţi să-î fie păzit. Maî uitasem a zice, care maî denainte de toate s’au căzut să fim zis: nîamul .tătărăsc, pre carile Inpărăţiîa Persiiască, Gredască, Românîască nu l’au biruit: nicî altul, fără numaî Dumnăzău, sau căruîa Dumnăzău putinţele, cu un deosăbit chip a Dumnăzăeştii sale voî, îî va adaoge, a să- pute birui, pănă acmu s’au crezut: pre acestaşî zic, tătărăsc nîam, Poarta osmănîască atâta l’au domolit, cât nu într’alt chip, ce tocma ca pre un vânătorîu la vânat gata, pre un ogar în prohaz gata "ţiind, după voîa sa, când va atunce şi încotro, într’acolo ce din fire turbată vrăjmăşie a-şî plini îl sloboade. Aşijdere de multe orî ca de o jiganie fnursăcătoare, şi necredincoasă ferindu-să, cu primenirile, schimbările, nu rarî orî şi cu omorârele Hanilor lor, (căci toate aceste în voîa sultanuluî stau,) îl umileşte, şi prilejurile, capul a-ş râdica, îî trage. Aceste toate precum aşe să fie* pare-ni-să că nu va fi cela ce nu ştie, Căci atâte, şi atâte înpărăţiî supt stăpânire sa au suppus, au călcat, au prăpădit, şi ca cum n’ar fi maî fost, lî-au www.dacoromanica.ro 22 PRIDOSLOVIB întors; cât cu multul mai pre lesne ar ii cui-vâ, neogoit a le plânge, decât peste tot, aş£ cum sint, din catalog a le număra. Şi mai vârtos vreme plânsorii, de cât a scrisorii să fie ar alege. Aşe din zi în zi bălaurul acest va-vylonesc îngrăşindu-să, şi îngroşindu-să, deciîa toată lume, ca cum pre strâmptă peşteră să-î fie socotind, nici care loc să-l mal încapă având, schizmitu-s’au, ca cum chipul, şi fire ce de şerpe bălaur învininat, ş’ar fi lepădat, însă alta de scorpie au înbrăcat, pentru ca ce cu colţii a muşca şi cu fălcile a îndupăcâ n’au putut, coada cu venin, şi toapsăc întrarmându-şî, cu cel de moarte purtătorîu ac a înpunge, şi a pătrunde s’au apucat, spurcatul: şi ce ca un vrăjmaşi leu a spintecă n’au avut cum, ca o pre viclîană vulpe, cu amăgele şi vicleşuguri a isprăvi s'au căznit. Suleîman acela, a Ghermaniiî groază, a Ungarii! domo-litorîu, a Sirbilor şi a Bulgarilor suppuitorîu, a Turcilor Ulisis, şi a Osmanilor Licurgos. Carile cum din scrisele, aşe din zisele bătrânilor săi înţelegând, precum înpotriva Romano-Moldo-Vlahilor, cu neprietinie a merge, iaste^e mai de săvârşit nebunie, (căci înţelepciune şerpelui ace-Kpisto- iuîa> mulţi din istoricii creştineşti* sint, cari! cum să «■ie. cade o mărturisesc,) şi asupra a niam ca acesta cu armele nebiruit fiind, cu arme şi cu războiu mai mult, a ispiti, altă să nu fie fără numai lucru de batjocura, şi de primejdiîa slavii Aliosmăneşti. Aşe, ca unul foarte bine ştiind socotiîa, de câte ori, şi câţi Muhamedî, câţi Baeziţi, câţi Muraţi, în câmpii moldoveneşti sfărâmase, şi mii de mii de Turcii săi valurile Dunării, a Prutului, a Siretiului, a Bârladului, şi a Nistrului, înghiţisă. Aşe dară, şl ţntr'acesta chip, cu paternele şi primejdiile altora, şi ale sale învă-ţindu-să, legătura şi pace, care- Bogdan fi(5orul lui Ştefan www.dacoromanica.ro PBIDOSLOVIE 23 Vodă Marele, î! aduce, foarte cu drag au îmbrăţăşet-o, şi supt chipul adări! pre an (fără care pace Creştinilor cu Turcii, totdeuna moartă îaste) cu daruri a patru miî de galbeni, a doaâzăc! de şoîmî, şi a patru zăcî de epe frumoase, carile pământul Moldovi! le naşte, îndestulit a fl priîmeşte, acela ce a lăcomiiî în veci nedespărţit tovarăş, şi închinătorîu îera. într’acesta chip dară părinţi! nîamuluî moldovenesc, cari! pre acele vrem! de grije patrii! sale, precum să cade, purta, macar că darurî au făgăduit, şî aur, argint, dobitoace, şi păsărî, ca pominocul pământuluî lor în toţî anniî la căscată poarta luî prin soli! lor s’au obli-guit: însă cu întreg sfat, şi şi cu bună socotelă slujindu-să, şi vrăme răscumpărând, cu vârtoase, şi tar! legământurî, putere stăpâniri! sale ce monarhidască, bine ş’au aşezat. Cinste besericască: credinţa creştinîască, şi lege orthodocsiiî de turbată şi lunatecă bunguitura muhammediuîască, nei-mată, şi nespurcată şî-au ferit. Nic!, vi! fiind au putut suf-feri ca vre odată steoa ce cornorată, de asupra a pre svânt sămnulu! cruci! să să râdice. Aceste dară toate nu numai şie, ce încă şi porunci! Guranuluî, cu totului tot înpotrivnice fiind, i-au căutat tirannuluî, şi peste voia luî a le priimi, şi a le sufferi. A căruia lucru altă maî aîave pricină nu să poate da, fără numaî, macar că cu amă-gelnice tocmele, şi cu chip de înpăcăluire; însă şie pre unul, şi singur nîamul Moldo-Vlahilor a-şî pleca, numaî cu puţină slavă să fie înpârăţiiî Othmanilor, au socotit, decât c’au suppus cu armele atâta mulţime de altele. Aceste dară, şi altele de cât aceste cu multul maî minunate, carile în Hronic înnainte să vor arăta. Unii* din vecin!, ca dintr’o înnaltă strajă oglindindu-le, adevărat că nu fără oare eare chip de cinsteş şi arătos a zavistii! veşmânt, pre Ioan Zamoischle ;i Stanislav Sar-nlţie. www.dacoromanica.ro 24 PBIDOSLOVIE numele Romano-Moldo-Vlahilor, cel ce supt slova a vechilor scriitori de greu zace, şi de demult din luntrul inimii geme, încă maî cu înpletecite, şi mai cu încurcate mrejuliţe a-1 înfăşură, şi cu poala odejdiiî vechimii vre-milor aşeşî de tot a-1 ascunde, şi din catastivul cei! mai ştiute, şi mai cunoscute istorii, cu totului tot a 1 rade, şi a-1 şterge s’au nevoit. Ce nu ştim cu ce chip frunte atâta de nesiită ş’au ivit socotind, precum vor pute soarele cu tină să lipască, şi Gerîul cu palma să căptuşască! însă cătră aceşte gata ne sint apărătorii, aţâţe adecă, Greceşti, Lă-tineştî, Nemţeşti, Franţuzeşti, Italieneşti, Ungureşti, Leşeşti, Ruseşti, Sloveneştî, şi aşeşî şi Tur-ArăpeştI, şi Turceşti scriitori. Carii cu toţii într’un sufflet armele a drepţii ră-tuirî apucând, îopotriva Blojeritorilor, cu adevărată, şi aîave a biruinţiî nedejde, de drept răsbolu, pentru noi să apucă, aşe ca noi tăcând şi odihnindu-ne, Iei din vechi armăturile lor, cu tot felîul de arme întrarmându-să, pre unii • cutreerătorî, şi a laudelor streine fără vreme, şi fără 80cotîală pizmăluitorî la meidanul lupţi! îl strigă. Aceşte zic, scriitori, fiete-carile a vremilor sale îrţsămnătorî vor arăta, precum că în mreje painguluî alte lighiol nu să pot prinde, fără numai museuliţe, şi altele asemene acestora neputincoase, şi neîntrarmate muşiţe. Iară când să tâmplă a căde înir’ânsele nescarî-va păsăruîce, şi la fire maî vârtoasă jigăniuţe, laie îtidată să rump, şi nevoi inţele lui îndeşert să fac. Aceşteşî cu tari dovede vor vinci, (căci noi de la noi câtu-î negrul supt unghe nu vom zice,) precum ce d’intâi a Romano-Moldo-Vlahilor în Dachia des-călecătură, să fie fost de la Tralan Marele înpărat. Aşij-dere vor arăta, precum annil nlamulul lor, de cât a altor nîamurî Evropeştî, cu multul maî mulţî, şi vârsta lor, de www.dacoromanica.ro PBIDOSLOVIE 25 cât a multora mai matoră, şi mai veche să fie, ca ceifa ce începutul annilor lor îaste de la acesta înnapoî, cu o mie şese sute şi zece annî, şi aşe nici unul dintre nîamurî (alegând pre carii mai sus am pomenit -Ghermani) cu bă-trâneţele, şii cu vechime lor să poate alătura, Deciia vor mărturisi, precum poporul Romano-Moldo-Vlahilor, nu din glogozala a naşteri de strânsură să fie scornit, ce din cetăţeni Romani, din oştaşi veterani, şi din mari familii să să fie ales. Apoi din buni şi tari Romano-Moldo-Vlahii, din buni şi tari părinţi Romani născându-să, a singelui curăţenie, şi a niamului evghenie, nestricată, şi nebetejită să fie ferit, precum şi până astăzi tot aşe o feresc. * Nici să gândiască cine-va că doară- într’atâta a lucrurilor necunoştinţă sintem căzuţi, (fie adasta aşe puţin mai slobod să grăim) nici să-şi prepue, că doară pretenduim, precum adecă niamul Romano-Moldo-Vlahilor, nici un singe de a streinilor, în singele său să nu fie amestecat, că adasta nu numai a zice şi a gândi fără socotelă ar fi, de vreme ce precum mai dedumult cu multe năpădirile a multe nîamurî, aşe mai pre urmă, şi mai vârtos, după răzsipa înpărăţiiî Constantinopolitîană, şi a altor megiiaşe crăii, prin tur-bătura turciască răzsipî, şi răsturnări, multe de toată ste-pena, multe de bun nîam şi încă înpărăteştî, crăeştî, şi domneşti streine familii, în sinul său au priimit Moldova şi ţara Munteniască, precum sint a Cantacuzinilor, a Pa-leologhilor, a Sevastosilor, a Grililor, a Asanilor, a Hri-soverghilor, a Petralifilor, a Hrisosculeilor, a Russetilor, a Evpraiotilor, şi altele multe a blagorodiei greceşti flori, in ţara sa au sădit ce cu singele Românesc evghenisită Dachia. Cătră aceşte de la megiiaşii Leşi Potoţchiiaştii, de la Litvani Itaziviliî, de la Unguri Batorii, (din carii să trăge Ij&vnic ilalro’ condilas. www.dacoromanica.ro 26 PBIDOSLOVIE Ştefan Vodă ce-I zio Burduje.) şi Încă mai de demult, de la CorvinI eă trage Urecheştil. De la Domni!, sati cum îşî zic îeî Mârzi! Crâmeştî, Cantemireşti!, şi din Cercheşiî Kabartaî câte-va chipuri de frunte, (între carile au fost şi Domna lu! Vasîlie Vodă, din care i s’au născut Stefă-niţă Vodă.) După ce au vinit supt stîagul lu! Hs. între cele a boerimi! vechi familii, I-ati priimit, şi l-au numărat Moldova. Aşe craii Sirbeşt! au dat, ş-au luat fetele, şi fidoriî să! după fetele, şi licori! Domnilor de Ţara Munte-nîască. Aşe Brâncoveniî de la Bulgari să să tragă să povesteşte; aşe vechil Băsărăbeştî, din Basarabiîa, (căriîa acmu î! zicem Bugîac), au trecut la Olt. Aşijdere Domni! şi boieri! moldoveneşti pre fetele sale Domnilor, şi crailor strein!, (luând sama bunătăţii nîamulu!) a Ie da nu s’au «• apărat, precum la istoric! citim. * Iliaş, fîcorul lu! Alec-sandru Vodă, să fie luat Doamnă pre Mariîa sora Sofii! crăîasii lu! Vladislav craiului Leşesc; Ştefan cel mare şi bun, să fie dat pre fîe-sa Ilîana după Ioan Vasilivid în-păratul Moscului, Vasilie vodă o fiică după Razivil ducul de Litvaniîa, şi pe alta după Timuş Hmenlinskie hatmanul căzăcesc să fie măritat, ştiut îaste. Trecem aice pentru lungime, a maî pomeni, a Bogdanilor, Moghileştilor, Constantinilor, şi a altor Domni, cu a Palatinilor, şi a Voe-vozilor şi a Caştelenilor leşeşti, după lege a singeluî ames-tecare;căcî pentru toate aceste, vrând Dumnăzău,în tomosul al doîle a Hronicului nostru, la locul şi vreme sa anume să va pice, precum şi în carte ghenealoghii! nîamurilor boerimi! moldoveneşti, (pre care cu limba lătinîască am scris-o) pre larg am arătat. însă ou toate aceste a însuratului, şi a măritatului legătură, părtnicasoă fiind, şi numai a unor mal de nlam case înpreunare, nu să va cade a www.dacoromanica.ro PRIDOSLOVIB 27 să socoti, că doară cu acesta mijloc, cel de Roman singe să să fie stricat, precum şi singură orânduîala firlască pofteşte. Parte Ge mai mică, ceiî mari lăsindu-să, ce pentru ca să nu trecem chipul, şi forma pridosloviii, pentru alalte a Romano-Moldo-Vlahilor vrednicii, pre cititorîu la trupul istorii! îl invităm. www.dacoromanica.ro PRAEFATIO Cicero, eximius iile Romanorum Demosthenes, latinitatis parens, rhetorices canon, sermonis norma, eloquentiae inimitabile exemplar, ac omnium fere artium atque scien-tiarum facile princeps: cum toto, quod illi ipsa donaverat natura, nec non plus ultra, acuerat ars, ingenii acumine, in omnibus singulisve, sive laudantibus, sive vituperan-tibus scriptis, peroratisque orationibus, atque aliis innume-ris pene epistolis scribendis atque dictandis, parum labo-rasse, parum sudasse videtur; at in epistola quadam (qua a Lucceio vitam, sive potius res sub ejus consulatu ges-tas exarari, et posteris celebrandas tradi postulat) per-scribenda (ut ex ipsis illius verbis animi effîgiem expri-mentibus clarissime patet) non diu solum ac undique explicatis, ingenii velis, mentem agitasse, sed sanguineos etiam efiudisse-sudore, se semeţ prodit: quo nimirum modo atque methodo, suas aliis exponeret laudes, et res a se praeclare sive minus ita gestas, alieno calamo depingi atque exornari, absque ulla affeotationis nota cuperet; el illo superstite, ab exteris lectitari, ac celebrări audiret, nec non inde ineffabilem quandam animi hilaritatem et www.dacoromanica.ro 30 PRAEFATIO desiderii fruitionem capere posset. Tale igitur opus ag-gressurus omnes ingenii intendit nervos, nullis parcet la-boribus, nullos sudoris sentit imbres, et in eloquentiae artem quasi indignşjaundus, ac si in inventionis supellectili defectu laborantem deprehendens, omnes ejus loculos fun-ditus evertit, et totas sermonis opes ut prodigus alter dissipat, dilapidat, neque quiescit, antequam proemii fun-damentum nanciscatur, ponat atque stabiliat. Tandem hujus desiderii duas praecipue fundat bases, et una quidem est, ad proprias demandandas laudes, non ore et verbo, sed calamo et charta opus esse. Secunda vero verecundiam, (quae alias cuique proprias afflagitare laudes maximopere interdicit) epistola methodum suppeditante, spernendavn, sive prorsus tollendam esse, quibus positis, epistolam ait, non erupescere. Hinc deinceps praedivitem sese explicandi materiam nactus, non minus audaces, quam liberas, velocis pennae laxat habenas, quae amplissimos eloquentiae cam-pos percurrens, ita resolvitur ac incitatur, ut non scrip-turientis calami, sed agricolae ventilabri, vices tenere vi-deatur; et tanto ambitionis exardescit flagrore, ut combusti jam animi pineres quoque in auras vanae gloriolae ven-tilasse, a sermonis cultoribus judicari non dubitetur. Qui modum quidem ejuseloquenterdicendi, eleganter scribendi, et ambitionis auras artificiose capiendi laudant, atque ut par est, admirantur, non tamen sibi moderări possunt, quin eum jucunda quadam satyrici specie excipiant, et scaenicum aliquod in eo reprehendant. Ita igitur Cicero (et qualis Cicero? qualem nempe neque ante vidit, neque post visura est Roma) dum ressub tempus regiminis suiex-‘peditas, paulo ornatius, ab alio scribi percupiens, in tale acreet sinistrum ingidit judicium; procul dubio alter, quis- www.dacoromanica.ro FRAEFATIO 31 quis iile fuerit, qui res patriae suae vel simplicissimo calamo, posteris tradendas tentaverit, ut Ciceronis simia existimatus, neque risui dignus habebitur. Caeterum his omnibus rite perspectis, atque consideratis, nihilominus immobilis et inconcussa manet illa majorum decantata sen-tentia: Ma^oo tircep 7caTpîSoc, In cujus legitima executione3 praeter erubescentiam, timorom quoque tollendum, merito adjicient illi, qui patrias res, (quales quales illae essent) sibi, et vicissim suas patriae computabunt. Non enim minus la-borandum, neque minus est sudandum, in propriae, quam in Patriae justa, ac debita defensione: imo quod maius pondus requirit, in agone pro patria suscepto, audaciam (alioquin inter deformissima vitia connumeratam) fortitu-dinis cunctarum virtutum reginae, sceptrum atque vices gerere, sapientissimi arbitrari sunt veteres; et merito qui-dem, ubi enim mors charior est vita, ibi necessarium quoque vitium, in virtutem transit. Quo facto, non raro contigisse constat audaciam desporationis calcaribus con-citatam, tam victis insperatae victoriae triumphum, quam victoribus inexpectatae stragisdeploratum conciliasse. Mâ/oo igitur oicep ■jcaipidoţ. Spernit ruborem, spernit timorem; (quia et amor omnia vincit) quo a nobis loco munitissimi ac firmissimi thoracis, amplexo, justa arma, justâ arripie-mus, et in historiarum campum prodeuntes, fixo passu, et immota facie, saevam, saevae vetustae oblivionis tyran-nidem, ad monomachicum certamen intrepide provocabi-mus, ac in vendicanda charae Patriae laude, atque gloria, usque ad ultima^e sanguinis guttulae effusionem, luctam perferemus: nec non sacra coadjuvante veritate illi, ut Aquilae (cujus auspiciis et nata fuit) genuinam et nativam juventutem restituere, firmiter speramus. www.dacoromanica.ro 32 PRAEFATIO At dicet fortasse quispiam, quis, oujasque tu homuncio, media ex Barbaria imtempestivus et nuperrimus advena? Unde tibi tot luavoTcXia? Unde armorum usus? Undemonoma-chiae disciplina? Unde et quae vires, et alia ad hune athle-ticum agonem necessaria praeparamenta, quibus in con-spectum immanissimae hujus tyrannidis apparere saltem, ne dum victoriam sperare possis? In promptu erit responsio; nos videlicet facturos ut juvenis iile et senioribus des-pectus fecisse Helvetus, perhibetur. Illi enim cum ab im. proviso hoste imminens, viderent periculum, et se armis, aliisque bellicis instrumentis destitutos scirent; et utrum nudis manibus pugnam tentare, an furioso hosti cedere, con-ducibilius esset, diu consulantes, et nihil firmi decernentes; hic, illos inquit, non debere ob armorum defectum solli-citos esse, se enim exacta exploratum habere, hostes Omni armorum genere onustos venire, quibus ex illorum manibus extorsis, illos illorum armis non facilius tantum, sed multo quoque felicius atque laudabilius oppugnare, et profligare posse; quo facto, eos eventum haud fefellisse, historiae tradunt. Hos itaque nos, quantum licebit, imitantes, adversus oblivionis rerum tyrannidom, non modo victoriae deside-ratissimum (quod charissimae patriae unice optamus) bra-bium speramus; sed insuper faciemus, ut magnus quoque iile noster fundator, fecit Trajanus, qui ex profundo.Sar-getiae amnis sabulo, abditas, quas ex Romanorum rapi-nis congesserat Decebalus opes eruens, Romano adjunxit fisco. Hujus instar, inquam, nos, vetustate obrufos prae-divites antiquarum historiarum thesauros in lucem edere, et usui communi exponere conabimur, ac Romana, Ro-manis deberi probabimus. Opinabitur fortean non nemo, www.dacoromanica.ro FBAEFATIO 33 haec a nobis praemissa atque promissa, non tormentorum bellicorum boatum, sed Cerberis, aut pavidi potius catuli latratum; non thoraces et scuta, sed aquae supernatantes ot aere conflatas bullas; nec denique arma x'o smvfouov reportantia; sed dicteriola, et vanae gloriolae studenţia esse molimina. Opinabitur? credimus et scimus. Nihilota-men minus scimus praeterea opinionem, veritatis sedem subvertere, aut occupare minime posse, ac proinde non certam rerum scientiam unquam, dubiae opinioni: sed e contra, opinionem, semper infailibili scientiae obedire, ac illi sese subiicere, teneri: pari etenim ratione nobis quo-que opinari licebit, hocce nostro, Antiquitatis Eomano-Mol-do-Vlachiae chronico, edito, fore forte a circumspectan-tibus vicinis, nos nobis ipsis implacabilia parituros odia, multis scomatibus impetitos iri, et ut dulci amore Patriae dementato, debitos historicae fidei limites transgresso ex-probraturos. Hisce tamen, nihil obstantibus, salva conscientia (excepto ignorantiae, cuilibet mortalium praesentissimo ac familiarissimo impedimento) profitemur, nos neque nobis ne* que Patriae amori ita studuisse, ut dudum jam sopitam et tepentibus cineribus tectam invidiae scintillam, in odii incendium, aut alienum, ulla sine causa, animum in nos excitare vellemus. Quis enim tanti aenei esset cerebri, qui per alienas, apage! detractiones, propriarum laudum in-crementum nancisci arbitraretur ? Gratum, imo faustis-simum haberemus, nos neque fortunam hujus campi ten-tasse, neque legitimi certaminis coronam expectasse. At quis tam fortunatus cives, tam felix Cicero; qui illius in-star, non unum, sed sexcentos Lucceios habere possit, et per alienos labores, ovans, triumphansque Romanas, ver-sus quatuor mundi cardines, apertas ingrediatur portas? s .www.dacoromanica.ro 34 PRAEFATIO ot e contra: quis tam rudis esset Minervae, qui ipse sibi tam horribile, atque terribile omen, ac numen experiri, tamque sinistras de se conjecturas audire optaret? At cuique vago, djctum illud, moderabitur affectui: ep£-Xo; 6 IlXcmov, cpîXo? o Scoxpotr/^, dXXd p.âXXov (pikvj yj dXyj-0sca. Qua lege et rege, quodcunque acerbum suaviter gus-tabimus, et quascunque acerrimas conjecturarum lacessio-nes, libenter perferemus, dummodo intaminatae conscien-tiae illaesa conservetur integritas. Equidem ea ipsa cla-rius, quam in gnomone solares radii, umbram, historicam veritatem, indicante, demonstrabitur, et absque ullo naevo docebitur, omnes nationes, nationumque amplissima regna atque dominia, quotquot Europa hodie suo capacissimo fovet, favetque gremio, genţi Romano-Moldo-Vlachorum comparata, non posse non agnoscere sua primordia, ut recentissima, et ejus antiquitatis et senectutis respectu, ut tenerae aetatis juvenculam vel potius adscititiam, per fas nefasque inter indigenas localesque habitatores intru-sam. Cunctae namque occiduae Europae nationes, (absit jactantia verbo) licet hodie amplissimae sint, potentissimae atque nobilissimae; non tamen alios, nisi Gotthos, Van-dalos, Hunnos, Sclavos, hoc est gelidae Scythiae fragmenta suos agnoscunt parentes, ac ipsam praecipue Italiam, tanta barbarorum, tamque promiscue occupavit colluvies, ut merito quis hodie, veluti olim Cynicus Diogenes, accensa meridiano sub sole face, Romanum in ipâa Roma disqui-rere laboret, at vix invenire, aut a barbaris discernere possit: unica et sola est Germanica gens, quam puram pu-tamque suam conservasse prosapiam, ideoque haud im-merito Germanos Autochthones, a scriptoribus appellari audimus: caeteras vero progenies, rigidorum climatum, www.dacoromanica.ro PRAEFATlO B3 ooeli et telluris inclementiam fugientes, et paternas sedes ac nativa loca ceu sterilia, et humanae vitae inutilia de-serentes, in Europae partes occidentales erupisse, et Ro-manarum provinciarum amoenitate atque libertate allectas, primum quidem ut Hyrcanicas Tigrides, earum non nullas devorasse partes : postea vero ut dominatores tenuisse, atque in illis pedem, sedemque fîxisse. Itaque temporum decursu, regnum Galliae post Caesa reum modo fecundas tenens, regnum inquam, nobilissi-mum, florentissimum, ac terra marique potentissimum, circa annum a virginis partu 420 in Francia esse incepit: quamvis de ipsa Gallica gente, quae, cuiasque sit, histo-ricis etiamnum digladiantibus, Petavius tamen, Gallus ipse, et temporum, historiarumque accuratissimus aeque ac acu-tissimus censor, ingenue fatetur, Dum nobilissimi, ait, totb orbe Francorum regni jacta sunt intervallo isto (anno ni-mirum a nobis notato) primordia, cujus gentis incerta est origo, neque veterum satis expressaliteris. Praeterea errasse illos judicat, qui Gallos ex fragmentis Trojae, iniţia sum-psisse autumant. Decernit tandem ipse, ex multis unitis, illo tempore Europam incursantibus, barbarorum gentibus tam nobile ac percelebre, conflatum fuisse regnum; et Romano discusso jugo, Gallias occupasse. Ita Hispani quid, nisi Gotthi ? qui circa annum Salvatoris 414 Hispaniam invadentes, hodiernum fundaruntHispaniae regnum. Ita Lon-gobardi circa annum Domini 568 ex Scandia, (unde et Gotthi, Vandali, Rugi, Heruli, Turcilingi, exiverant) des-cendentes, quam plurima, nune florentissime vigentia, in Italia posuerunt dominia Ita Saxones anno Christi 449 ad Britannicas transfretantes insulas, Anglicana et Scotica sta-bilivere regna. Ita Poloni, Tartariae Sarmaticae proles, www.dacoromanica.ro 36 PRAEFATIO _______ (iidem sunt et Slaveni) circa annum salutis 465 cum Lecho duce, Vistulam transeuntes, tam amplissimo Poloniae regno faustissima dedere iniţia. Ita Ilunni Tartariao Asiaticao naţio, praeter propter annum abolitionis peccati 432 Hun-gariae regno nomen et coronam imposuerunt. Ita Bolgari, et hos secuti Sclavoni ac Servi, anno ab incarnatione &e-terni verbi 499 ex ulteriori Boreali barbaria veluti Vol-gae fluminis redundantes arenae, extravagantes veloci pe-de, transmeatis feracis Danubii undis, Moesiam, Thraciam. Triballiam, Ulyrium, necnon Macedoniae partem, et Dal-matiam usque, crebris primum infestarunt incursionibus, post tandem inibi vicinis dominiis, horribilia Bohemiae, Croatiae, Bulgariae, Sclavoniae et Serviae constituerunt regna. At verbo, omnes fere, olim barbarissimas, nune no-bilissimas Europae, Europaeorumque nationes, primum ei invasores, et infestissimos praedatores, post vero (ita suprema mente omnia disponente) diligentissimos excultores, ac moderatissimos dominatores extitisse, cum veterum, turn recentium perhibent annales. At hae quidem ita, Moldovlachorum autem (si in Chro-nicis profîtenti veritati consentire vellemus) gentis, si ul-timam aetatem (quam nimirum a Trajano Imperatore, ex Imperatrice urbe, cives Romani selecţi, et in Daciam translaţi fuere) spectabimus; eam circa annum reparatae naturae humanae 107 incepisse inveniemus. Si mediam, simul cum Romulo, Roma et nomine Romano, inehoasse anno nempe ante Christum natum 753. Si primordialem; Trojae excidium et Aeneae in Latium peregrinationem, veterum affîrmant monumenta. Si nobilitatis catalogum, et genealogiae seriem rogabimus; Romanos, Romanis ci-vibus ; Romae natos, Graecorum nepotes ac Troade o- www.dacoromanica.ro FRAEFATIO 37 riundos esse, Graeciae et Laţii testifîcant scriptores. Si acta considerabimus ; imperii Romani non populatores, non invasores, non adscititios: sed propagatores, sed dila-tatores, sed intima et nobilissima membra, esse reperie-mus, Si naturam, animum, heroicamque fortitudinem per-spiciamus, limitum orbis Romani contra ferocissimas Scy-thicas gentes, ut aeneos muros oppositos, ct invictos de-fensores, atque opitulatores, omnium historicorum consensu clarescunt, et in eis solis non minus Române conservatum, quam a Seneca vere prolatum illud de genuinis Roma-nis, aureum dictum: ubivicit Romanus, ibi vixit. Extra enirn latissimos Romani imperii terminos, usque ad Indiae ni-mirum profunditates; Arabiae deşerta ac Africae vastitates ipsosque, ut ita dicamus, mundi fines, Romanorum po-pulum diversis temporibus, diversas in partes snas edu-xisse, atque collocasse colonias, nemo forte erit, qui ig-noret, Nullus tamen militiae, militumque dclectus, Trajani delectui (ceu militis probatissimi, et ducis experientissimi) aequiparari potuit: neque aliorum consulum sive impo-ratorum coloniae, ad tantae aeternae quasi felicitatis, pei-tingere valuere fastigium, ut secundum memoratum Se-necae dictum: ubi vioerint, ibi vixerint quoque. Qua ra-tione procul dubio, Trajanum haud incassum in Decebalo interimendo, Dacis debellandis, Daciaquc subigenda, tanta Romani cruoris effusione, conatum, ut ad hiantia militum obducenda vulnera (deficiente jam plenissima chirurgica theca) neque linteolis sino, et mensae destinatis pepercisse tam practcrita, quam futura admirai'entur saecula, Tali vi-delicet plantationi, tăiem rigationem convenire judicans, auspicatissimus sator, et prudentissimus Imperator, Etenim fertilissimum ad custodiendum Romanum agrum, immor- www.dacoromanica.ro 38 PBAEFATIO talemque sui nominis gloriam relinquendam, non alieno, neque adventitio, sed Romano oculo, Romano corde vi-gilandum, etRomanis armis defendendum, ac Romano cive excolendum esse, suos successores, inviolabili perstrinxit sacramento, Quamobrem Hadrianus, alioquin non solum Imperatorum, sed cujuscunque etiam vilissimi artificis in-dustriae indefatigatus aemulator, dum Trajani virtutes imitări non potest, suis vitiis illius laudes deprimere atque di-minuere,qua?i turn potest,conari non veretur. Ideoque Parthi-am quidem, Assyriam, Armeniam, totamque Mesopotamiam (Trajani nempe aeterne memorabilia trophaea) Parthis caete risque barbaris, facile cedit, et militem Romanum, veluti ultra mundi orbitam, intraque dissitissimos barbaros, a Tra-jano praesidii ergo positum ooram senatu, non magis pue-riliter, quam sourriliter, conservări minime posse, excu-satus, promptissime revocat. Hoo idem vero Romanis in Dacia nostra stabilitis, facere admodum est veritus: quo factum est, ut id quod Trajani Imperatoris, veluti faus-tissimum viotoriarum extiterat praeludium, digna deinceps tanto Principe haberetur coronis. Hoooe igitur modo Romano-Moldovlachos, Roma mater, propris ex visoeribus natos, fovit • atque aluit. Trajanus parens Romanis moribus, ac armis instructos, Daciae le-gitimos constituit haeredes, nec non ut puro sanguine procreatis, barbaram nobilitavit Daciam. Quae postmodum, feliei temporum sucoessu, ad tantam virium opumque evecta est amplitudinem, ut magnus iile, imomaximus Constantinus, adjunctis illi Thraciae acMacedoniae provinciis, quartam, eam orbis Romani partem complere, non dubitaret. Quod ex hoc unico facile convinci potest: siquidem cum totum imperium, paulo ante obitum, quatuor in partes divisum, www.dacoromanica.ro PRAEFATIO 39 filiis suis aequaliter impertire voluisset; cumque legitimus parens, optimusque princeps considerasset, Daciae et alia-rura supra memoratarum duarum provinciarum, ambitum licet caeteris partibus multo angustiorem atque strictio-rem, coeli tamen clementia, aeris temperie, fluviorum pe-rennitate, telluris fertilitate sylvarum, camporumve amoe-nitate, urbium populositate, populorum urbanitate, civium claritudine, militum fortitudine, ac inflmae plebis multitu-dine,reliquis non solum aequiparari, sedetiam illasimmense superare posse, ideo Constanţi filio natu minimo, ut justam haereditatem assignare est dignatus. Neque vero Coustans a patre sibi destinatam. aversatur portionem, imo gratam haereditatem grato amplectens animo, in ipsa Dacia, re-giam constituit sedem. Dacico deinde milite, invidente et suis non oontento, ot hostili mânu superveniente fratre Constantino, occiso, totum illi occiduum adjungit imperium. Etenim cum post Constantis, versus Italiam secessum, et deinde ad Gratiani usque tempora, Dacia nostra cum Thracia, et Macedonia uno eodemque rşgerentur rectore; sub Gratiano tamen (ob ingravesoentns Gothicas incursiones) revocato ex Hispaniis Theodosio magno, illum primum singularcm defen-sorem sortita est.Gratiano nimirum prudentissime arbitranto, Trajani labores, atque laudes, non nisi ab ejusdem concive, et virtutibus aequali Theodosio, conservări ac sustiner iposso. Theodosius igitur accepta istarum partium cura, Daciam ab hostibus non solum eggregie defendit, sed etiam a Thracia ad Tanaim usque longe lateque palantem Got-thicam gentem, ita armis terruit, ita pace sibi devinxit ut Athanaricus et Fridigernus Gotthorum duces deposita bar-barica ferocitate, amico pede Daciam transeuntes, Constantini imperatricem Orientis urbem submisse salutarent. Post www.dacoromanica.ro 40 PRAEFATIO autem seoundum Trajanum, (magnuin dico atque piissimum Theodosium) subsequentium, ut reor, Imperatorum segnitia, vel aupremo Numine ita providente, non nihil marcescente Romano vigore, Hunni, Bulgari, Sclavi et Servi et Heruli diversis temporibus', Romanas provincias diverşi modo in-vadentes, ac in Pannonia quidem, Thracia, Moesia, Rlyrio, Macedonia, nec non in ipsa celeberrima Graecia tandem pe-dem sedemque fixerunt. In Dacia autem nostra, hoc penitus efficere minime potuerunt, imo virtute eam incolentium Romanorum, eos semper pulsos, semper debellatos fuisse, et patriam suam semper defensam, atque a barbarorum diurna oppressione liberam tenuisse, celeberrimi tradunt scriptores, quos in historiae textu ad locum, tempusque suum profereinus. Hi enim ipsi sunt Romani, qui (ut Scla-vorum perhibent annales) Sclavonam nationem, ripas Da-nubii occupantem, exiguo temporis intervallo, ad Vistulae usque flumen expulerunt, et inibi coarctatos, priinordia regni sui dare, coegerunt. Hi ipsi sunt Romani, qui Po-lovcios, et Pazinazes infensissimos Romani imperii hostes, invictis territos armis, limites suos, desertum ultra Boris-thenein situm, agnoscere fecerunt: nec non tempore ema-nante, (ut Strykovskius habet) sive ut socios acceptos, sive ut subditos perdomitos (hoc enim nobis accurate non constat) longo, (ut conjicere licet) illorum operae usu ita exer-cuerunt, ut Romano-Moldovam quoque linguam illis mu-tuaverint, et barbarum illorum sermonem maxima ex parte, Romano temperaverint. Hi ipsi sunt Romani, qui sub Con-stantino et Irene Carolo magno, sceptrum oocidentalis imperii ab orientali dividente, et Daciam usque descendente, per legatos suos, pacta dominii confirmarunt. Hi ipsi sunt Romani, qui Conrado tertio ad sacrum Hierosolymitanum www.dacoromanica.ro PRAEFATIO 41 bellum per Poloniam et inde per Romano-Moldo-Vlachiam expeditionem suscipienti, et ad bis centena hominum millia seoum ducenti, commeatum, aliaque ad victum exeroitui neoessaria, largissime praebuerunt. Iii ipsi Moldo Valachi sunt, qui Isaoium Angelum imperatorem Constantinopoli-tanum, in eos tyrannidem tentantem, plus quinquies acer-rimis vicerunt praeliis, et Romanum, liberum quidem op-timum socium, irritatum autem incomparabilem esse bel-latorem doouerunt. Hi sunt iidem Romani, qui post frau-dulenter occupatam a Latinis Constanţinopolim, adversus invasorem Balduinum, gloriosa portarunt arma et Graeois de imperio plane desperantibus, contra tam insperatum dolosumque hostem, animum et arma recipiendi, ac tandem imperium quoque recuperandi, commodissimam praebuerunt occasionem. Hi sunt inquam Romano-Moldovlachi, qui soli, cum solis Siculis, vires armaque iungentes, inter tot Asia-ticas, Europaeasque celeberrimas gentes, saevi Bathi saevi-tiem, ac Tartarorum immanitatem viriliter represserunt, et loca sua a barbarica rabie infecta, illaesaque conservantes, transitum illis per suas ditiones, revera Romane denega-runt. Ac tandem, ut stricte hic dicamus, quae in Chronici textu fuse memoranda sunt, hoc unicum ultimatim longe praestantissimum, omnino Romanum, et vere heroicum adjiciamus, praeclare gestum, et mire continuatum facinus. Hi ipsi sunt Romano-Moldovlachi, qui, cum septices draco, nefandissimus, inquam, Turca, tot orientis, occidentisque regna, atque imperia largo, ac insaţiabili devoraret gutture, orbem fere totum et praecipue Christianum, ad tanta per-duxit miseriarum extrema, ut dominiorum olim florentissi-morum, hodie vix, ac ne vix quidem vel etiam dudum demortui et temporis carie consumpti cadaveris sceleton, www.dacoromanica.ro 42 PRAEFATIO referre possint, Ipsi inquam Moldovlachi soli, niiro ferri et auri artificio, non minus ferocităţi ejus, quam voracităţi occurrentes, vivas se, majorum suorum, Achillis simul atque Ulyssis esse imagines declararunt, Gloriosa suis saeculis fuere simul atque potentissima Graecorum, Persarum, Aegyptiorumque ac Babylonica im-peria: usque adeo illa humiliavit, deformavitque sultanea dynastia, ut nostris diebus illorum gesta, olim humanum excedentia captum, non historiam, sed fabulam, non rem, fed umbram somniumque rei, agere videantur. Arabia fe-lix, petrea, et deşerta, infelicitatem sibi, devastationem-que ab saevientibus Turcicis armis, propinatam non gus-tavit modo, sed etiam ebrietatem usque, crapulamque ex-hausit. Africa et Romae aemula Carthago, aprinum Oth-manicum virulentissimum dentem ita est experta, ut semel accepţi vulneris, aeterna ejus cicatrix sit indicium. Bul-garorum, Servorum et Sclavorum (quibus connumerantur et Bosnenses) Albanorum, Bohemorum, et Dalmatarum mânu et ferro, toti fere Europaeo orbi, terribilissimas gen-tes, usque adeo mitigavit, cicuravitque Agarenus, ut ex antiqua et naturali earum ferocitate, nulla hodie extet nota; neque alio notiori dicto, aut facto, nisi, unico et illo obscurissimo nomine, inter reliquas mortalium natio-nes censeri possint. Hungariae potentissimum amplis-simumque dominium, ad tantas redegerat angustias, ut regni limites, non nisi intra dirutissimos, agnosceret pa-rietes. Germanos, gentem alias invictam, ita perterrefecit, ut ad Vendibonae usque portas, bis: circa illas sexcenties oxcidium et lethum minitantia, induxerit armorum fulmina, ulteriorem Italiam, (quanta enim immanissima, Yenetae Publicae, fecerit mala, quotque insulis celeberrimis, ac ur- www.dacoromanica.ro PRAEFATIO 43 bibus in mari et continente fortissimis, eam spoliaverit, hic recensere omiftimus) quasi ex industria furiosiori et pxtremae suae tyrannicae indignationi, reservatam voluisse visus, in septentrionem, adversus Russos, Cozacos et Po-lonos arma vertit, et hasce quoque Christicolas regiones unico veluti singultu diglutiendas, impurissimum, ac sa-tietatis inscium os aperuit. Quae etiamsi non essent prorsus victae, neque ejus durissimo jugo subactae, non tamen absque immensa Christiani sanguinis effusione, et innumera piarum animarum pernicie evadere potuerunt. Quae mala quoties, quantaque fuerint, si re(cen)seri animi esset, non solum vires non sufficerent, sed tempus quoque nos deficeret Hoc tantum unicum notatu dignissimum, et ab his-toricis Polonis frequentissime commemoratum, adjiciendum, non extra rem esse arbitramur, supremam nempe Providenţialii, salutem illorum populorum per invictam Romano-Moldovlachorum gentem, procurasse, eaque ut fortissimo propugnaculo, adversus barbarae saeviciei ferocissimos insultus usam, eos hucusque incolumes et in propriis se-dibus fixos, quietosque conservasse. Nos pene effugerat, quod omnium primo dixisse debuera-mus, Scythicam gentem, Persico, Graecoet Romano imperio semper invictam, et non nisi a solo Deo, aut cui Deus facul-tates extraordinario quodam suae divitiae voluntatis nutu, auxerit, domari posse, creditum est. Eam, inquam, gentem Aula Othmana ita perdomuit, atque diminuit, ut non secus ac rapinae avidus Venator, ligatum canem, ad suum arbitrium quando vuit, et quas in partes jubet, in christianas regiones nativa saeviendum rabie dimittit. Ita nonunquam ut mordacem infldamque feram cavens, per assiduam Chanorum mutationem, depositionem, aliquando etiam www.dacoromanica.ro 44 PHAEFATIO internecionem (omnia enim haec in Sultani consistunt ar-bitrio) humiliat, et occasiones ei caput elevandi subtrahit. Ilaec ita se habere, nemo est, ut reor, qui nesoiat. Tot enim tantaque in tam amplo imperii sui orbe subegit, oonculcavit, delevit,' et in nihilum redegit imperia, regna, principatus, dominia, ut facilius esset cuique ea continuo deplorare, quam per totum ex catalogo recitare, ’et la-mentandi potius, quam scribendi tempus adesse decernero. Ita indios Babylonius iste draco Christiano sanguine sa-ginatus, cumque totum terrarum orbem ut angustissimam speluncam, atque strictissimam ad suam vastam capiendam existimaret molem, tandem abjecta quasi colubrina specie, scorpionem induit, et quod dentibus mordere et hiantibus faucibus devorare non potuit, veneno armata cauda circum-volvere, etlethifero aculeo transfodere aggressus est infamis Et quod ut immanis leo discerpere non valuit ut vulpes callidissima, dolo, fraudeque pellicere conatus est, Germaniae terror, et Hungariae domitor, Servorum et Bulgarorum su-bactor, Suleimanus iile Turcarum Ulysses, ac Othmanorum Lycurgus, qui cum ex majoribus suis scripto, dictoque acce-pisset, contra Romano-Moldovlachos hostiliter agere, esse rem extremae fatuitatis, (prudentiam enim illius serpentis non nemo Christianorum quoque scriptorum ingenue fatetur) et adversus tăiem invictam nationem, martem tentare, nihil aliud esse, nisi rem ludendo, Aliothmanae gloriae peri-culum subire, utpote qui optime noverat, quoties, quotque suos praedecessores Muhammedos, Bajezidos et Murados, in Moldavicis campis pofligatos et innumeras suorum my-riades Danubii, Tyratis, Pruthi, Şireţi, ac Barladi undas ab-sorpsisse. Itaque alienis et propriis edoctus periculis, foodus amicitiamque Moldovlachorum (eam Bogdano Magni Ste- www.dacoromanica.ro PBAEFAT10 45 phani filio offerente) promptissime amplexatur, et sub an-nalis tributi specie (sine quo pax Christianorum cum Turois, semper mortua est) donario quatuor miile aureo-rum, viginti falconum, et quadraginta uobilium (quas Mol-davorum producit terra) equarum, fit contentus, avaritiae perpetuus iile, et individuus cultor. Ita quidem bene meriţi de sua patria, illius tempestatis Moldavae nationis ma-jores, Turcico imperatori donaria promitturit, aurum, ar-gentum, jumenta et aves, ut primitia terrae, singulis annis, ad hiantem illius portam, per suos legatos mittendas obli-gantur. Saniori nimirum consilio usi, tempus redimentes, firmissimis tamen ac perpetuis conditionibus suam monar-chicam potestatem stabiliverunt. Decus ecclesiasticum, pietatem Christianam ac religionem orthodoxam, a lunatica rabie, et muhammedana superstitione intaminatam, puramve retinuerunt, nec unquam superstites passi sunt corniculatum sydus, super sacrosanctum cruciş signum elevari. At haec omnia, non solum sibi, sed curanicis quoque praeceptis contraria, simulatissime tulit tyrannus, cui rei alia luculentior, non potest dări ratio, nisi quod unicam Moldovlachicam nationem, subdolis licet conditionibus et pacifico prcetextu, sibi devinxisse, non minus gloriosum Othmano fore imperio, quam tot innumeras aliorum gentes, armis profligasse, existimaverit. Haec igitur, et his multo mirabiliora (quae in Chronico ulterius monstrabuntur) cum, quidam ex vicinis, veluti altissima ex specula observassent, procul dubio, haud sine modestae, ac speciosae cujusdam invidiae larva, sub cha-ractere veterum scriptorum graviter latitans, et diu ge-mescens Romano-Moldovlachorum percelebre genus et nomen, perplexioribus retiunculis obvolvere, et sub anti- www.dacoromanica.ro 46 PRAEFAT10 quitatis jballio prorsus occultare, nec non ex notioris his-toriae catalogo plane expungere sunt conali At neseio quo-modo tam dura fronte, solem luto obduci et ccelum palmo contegi posse putarunt? Verum enimvero, adsunt nobis praesentissimi opitulatores, tot Graecorum, Latinorum, Ger-manorum, Gallorum, ItalOrum, Ilungarorum, Polonorum, Russorum, Sclavorum, et ipsorum Arabum atque Turcarum scriptores, qui unanimiter arreptis justae defensionis armis, adversus gannientes detractatores, certa et evidenţi vic-toriae, atque vindictae spe, justa ineunt praelia, et nobis silentibus, atque quiescentibus, ex vetustissimis eorum armamontariis, omni armaturae cum defensivae tum of-fensivae, genere instructi, hujuscemodi circulatores, et alienarum laudum intempestivos osores, ad arenam invicto provocant pectore. Horum, inquam, singuli, singulorum temporum scriptores demonstrabunt, aranearum telis, non nisi musculas, et id genus infirma ac inermia posse capi insecta. Cum vero in illa inciderint aviculae, et robustioris naturae animalcula, illico disrurapi et conatusillarum irritos fieri. Illi igitur ipsi firmis evincent testimoniis, (nostrum enim ne hilum volumus esse proprium) primam Romano-Moldovlachorum fundationem, ab Ulpio Trajano, magno illo et optimo imperatore extitisse. Etenim declarabunt, Moldovlachicae nationis annos, reliquis multo numero-siores, et aetatem illius multo provectiorem, caeterisque antiquiorem esse: utpote quae epochae suae, ab hinc retro, supra miile sexcentis, decemque annis, initium agnoscal. Itaque nullam gentium (excepta, quam superius excepi-mus, Germanica gente) senectute illi, aut vetustate comparări posse. Denique testificabuntur, gentem Moldavam, non excollectanearum nationum colluvie conflatam, sed ex www.dacoromanica.ro PRAEFATIO 47 Romanis civibus, ac maximis ex familiis selectam fuisse; tandem bonos et fortes Romano-Moldovlachos, bonis et fortibus natos parentibus, sanguinis puritatem, ac ge-neris nobilitatem incorrupte, atque intaminate conservasso nec non etiamnum conservare. Neque vero quis, tanta nos rerum laborare putet ignorantia, (liceat hoc unicum paulo liberius affari) nec imaginetur, hoc a nobis praetendi, Romano-Moldavam nimirum gentem, nullum exterorum, suo non miscuisse sanguinem: hoc enim non dicto solum, sed cogitatu quoque absurdissimum esset. Quandoquidem ut antiquius, diversis diversarum gentium invasionibus, ita post Constantinopolitani imperii excidium, et aliorum in viciniis regnorum, per Turcicam rabiem, eversionem, multas nobiles, imo imperatorias et regias familias, suo gremio excepit Moldavia et Valachia. Ut Cantacuzenorum, Palaeologorum, Sebastorurn, Grilorum, Asanarum, Ohryso-bergiorum, Petralyphiorum, Chrysosculaeorum, Rosseto-rum, Euprajotarum, aliosque nonnullos, Graecae nobilita-tis flores, in agro suo transplantavit, sanguine Romano nobilitata Dacia. Praeterea ex vicinis Polonis Potockios, ex Litvanis Radzivilios, ex Ilungaria Bathorios, et antiquius Corvinos (cujus ex prosapia derivantur Urekestii), ex Crimensium nobilibus mirzis Cantemyrios, ac Czercas-sorum Cabartarum aliquot insignium personas (ex quibus fuit et conjimx principis BasiJii, ex qua natus est illi Ste-phanus) ad Christi castra transeuntes, inter antiquas Molda-vae nobilitatis familias, oonnumerarunt Moldavi. Ita reges Serviae, filias filiosque suos, fîliis ac fîliabus principum Yalachiae, matrimonio junxerunt. Ita Brancoveni ex Bulgaria originem ducere creduntur. Ita Bassarabi, ex Bassa-rabia ad Oletum fluvium transmigrarunt. Similiter filias www.dacoromanica.ro 48 PRAEFATIO suas exteris prinoipibus ac ducibus, Moldaviae principes, ac barones, habita nobilitatis ratione, collocare haud abnue-runt, ut legimus Heliam Alexandri filium, duxisse uxo-rem Mariam, germanam sororem Sophiae, reginae Vladislai regis Poloniae: Stephanum principem, filiam suam Hele-nam filio Magni Moscoviae ducis Ioannis Basilidis, con-nubio junxisse. Basilium principem, unam Radzivilio Lit-vaniae, alteram Chmilinskio, Cozacorum duci, uxores dedisse. Omittimus his Bogdanorum, Mohiliorum, Constan-tinorum, aliorumque principum, cum palatinis^ac princi-pibus Poloniae legitimi sanguinis commistionem comme-morare; de his enim omnibus, Deo concedente, in secundo Chronici tomo, suo loco atque tempore nominatim dicetur. Nec non in libro Moldavicae nobilitatis genealogiae Latio sermone a nobis conscripto, fuse expressum habemus. At thori et connubii connexio cum sit particularis, et qua-rundam duntaxat domorum, ac potissimum nobilium co-pulatio, eam Romanum corrupisse sanguinem, putari non licebit, minori nempe (prout ipse naturae postulat ordo) parte majori cedente. Ne autem modum praefationis ex-cedere videamur, de reliquis Moldovlachorum praeroga-tivis, accuratius percipiendis, ad historiae corpus, lec-torem invitamus www.dacoromanica.ro DIMITRIE CANTEMIR VOEVOD Cu mila Ini Dumnăzău, a Moldoviî moşndn Domnii, şi a svintei Rossieştî înpărăţii Rnîazî. Tuturor iubiţilor, în Hs: Dumnăzăul fraţi, Romano-Moldo-Vlahilor, Sănătate. Nu ou multe avem aici pre Dumnivoastră, iubiţilor, a vă supăra, devrime ce că de cele ce ar trebui pentru luminări, şi luminare adeverinţn Istoriil noastre, prin multe locuri a ţâsiturii Hronicului, unde trebuinţă a fi s’aă părut, adisă învăţătură am dat. Şi mal vârtos că la toate începăturile cărţilor, câte oare ce pridosbvie, înnainte trimiţind, socotim: că toate cili, carile cititoriului vre-o îndoinţă de prepus a aduce s’ar vidi, cu tot mijlocul a le rădica am silit, precum fiete-cari la locul său înnainte la privată vă va eşi. Aici dară puţin in înştiinţare a vă da ne treime, cum adecă, şi în ce chip începătura socotelii noastre au fost, şi cum strămtoari vremii, şi mai vârtos lipsa a unor istorici foarte de triabd, ţinchiul sfârşitului, nl-au abătut. www.dacoromanica.ro 50 cItEĂ ClTlîORÎU Fost-au dară gândul, şi nevoinţa noastră, ca tot trupul Hronicului acestuia, în doaă tomuri (adecă cărţi mari) săT în-părţ/m. Deci tomul dintâi, (pre carile în 6astâ dată vi-l dă-ruim), să să numască Hronicul a Vechimn-Romano-MoldovlacMii. Carile începând de 7a descălecatul Dadiiil cu Romani, adecă dela Troian Marele înpărat, şi de la armul Domnului şi Mântuitorului nostru lui Is: Hs: 107, cursul istorii, până dăpă prada lui Batie Hanul tătărăsc şi până la înturnare lui Dragoş Vodă în. ţara Moldovii, şi lui Radul Vodă Negrul în ţara Mvnteniască, cârd s’au tâmplat, pre la annul de la Hs. 1274 duce; iară al doiU tom iaste să înce'pd de când curăţindu-să locurile acisti de Tătari, şi de toate năpăzile altor varvari, şi precum zisăm, pomeniţii Domni întorcându-să pre la locurile lor din bejeniile Ardialulul, cu deosăbite tituluri a Domnilor de Moldova, şi a Domnilor Munteneşti, a să vesti au început; şi să tragă rândul annilor, şi povestiDomnilor, pănălavremile noastre; şi aşi înpreună pe amândoaâ părţile Istoriil, la typariit să le dăm. Ce aâasta după gândul nostru a săvârşi, precum zisăm, câte-va înpiedvcături înnainte eşindu-ne, cătră carile acmu şi slujba senatoriii numai tuşuri adăogându-să, (căci nevoile de casă şi private, aşe'şi nici le mai pomenim) ni-au căutat vreme lucrului a muta, ca când Dumnăzău ar învoi, şi slabe puterile cu gândul ni s’ar potrivi, şi aciia a istoriii parte, la doritul săvârşit să ducem. A tuturor dară lucrurilor agiutoriul lui Dum-năzău, vrime, şi osteninţă poftind, noi pre cât puterilene vor ajuta, osteninţa nu vom cruţa; iară voia, şi vreme, în socotita aceluia Uom lăsa carile singur cunoştinţa vremilor în putere sa au aşăzat. Deci dară într’acastă parte, (pre cari acmu de cum iaste şi cum ias’e gătită o videţî) toată socotiala noastră într’ai ista să stăruiaşte; pentru ca numele, şi niamul Dumnîavoastră caria de demult s’uu descălecat, şi de atunci pănă acmfo necurmat lăcuişte în Da- www.dacoromanica.ro cIteI CITITORÎn 6i chila (adecă în Moldova, în Ţara Muntenlascâ şi în Ardlal), din tyrănnila vechil uitări dezbătându-l precum adevăraţi Romani, de Roma cetăţeni, şi din toţi a Italil lâcuitorl aleşi ost >şl să fiţi, cu vrednice de credinţă a streini scriitori mărturii să vă arătăm. Aşijderi a unora, na atâta de grei la socotlală, mal proaspeţi scriitori, înpotrivnice păreri îndreptând, cât de departe din caii adevărului să să fie rătăcit să-l descoperim. Călrd acasta, pentru ca cursul anilor nesmintit să ducem urmat-am tril vestiţi, şi a vremilor iscusiţi sămăluitorl, pe Petavie, Calviz, şi pe Ricţiolus, carii în scurt, şi foarte cu credinţă vrime şi viaţa a tuturor stăpânirilor lumii strângând, şi cursul arinilor nu numai istoriceşte, ce încă şi astrologhiceşte foarte curat sămăluind, din toate învălătuciturile îl descurcă. Şi aşi pre aceşti tril hronologhl între sine alăturând, şi ca al alil a vremilor scriitori, cu osirdie înfăţăşindu-l, cursul hronicului, viaţa înpăraţilor Româneşti, şi une lucruri mal de însămnat carile pre vr< mile lor, în Dachia, sau în părţile vecine de pren preglurul Darhiil s’au tâmplat cum mal pre scurt, şi mal curat s’au putut, ll-am însămnat. Aşijderi, supt vremile a unor înpăraţl, macar că spre părţile acisti ceva să să fie lucrat, la ccl mal curaţi scriitori, n’am aflat: însă noi şi a acelora viaţă şi vremi stăpânirii lor, câtă să fie fost, cu însămnare n’am trecut-o, pentru ca cu acesta chip cursul arinilor necurmat, şi fără prepus să putem duce. Aşijdere, pentru singură înştiinţări a vecjiiu nlamulul dumne-voastră, însămnat-am, şi vremile în carile mulţimi a multor varvarl, multe, şi mari stăpâniri, în părţile Evropil despre apus, după năpăzile lor au descălecat, pentru ca din potrivire vremilor curat să să poată cunoaşte, precum stăpâniri moşilor strămoşilor Dumnevoastră în Dachia, de cât a mulţi a altora mal veche, şi mal bătrână să fie, pentru cari şi în pridoslovie câte oare ce am arătat. Aşijderi, precât putinţa osirdiil noastre www.dacoromanica.ro 52 cItr! cmTORÎn au fost, silit-am, ca toate părticelele hronicului nostru, din istorii, şi istorici ca aciia să le alcătuim pentru a cărora credinţă, nu iaste cine să să îndoiască; ce dela toţi învăţaţii, şi cercătorii adeverinţa Istoriilor, priimiţi şi crezuţi sint pre a cărora numere, în catastivul ce urmaşă, şi pre la marginele cărţii, unde mărturiia lor trebulaşte, cu slove mai mănunte în-sămnate le veţi vide. Carii în ce nu viaţi pute încrede, sau foarte cu minune lucru vi s’ar păre, vor mărturisi, precum noi, de la noi macar un cuvinţel să nu fim adaos: ce cu întriagă a inimii ştiinţă, pre dânşii povaţă având, unde ni-au dus, acolo am mărs, şi nici cât de puţin de la dânşii nu ni-am abătut. Aşijderâ, pentru mai pre lesne cuprindere cititoriului, tot trupul istoriii sece cărţi, şi fietecare carte, in câteva capete am înpârţit, în câte adecă, şi cum forma, şi ţăsătura istoriii au poftit, precum toate înnainte le viţi vide. In 6astd dată dară tomul al doile încă nesâvărşit fiind, socotit-am, ca cu aşteptare aceii părţi, aşteptare ştiinţii lucrurilor, carile într1 acosta să cuprind, mai mult să nu prelungim. Âşe omeniţilor, şi iubiţilor sympatrioti, şi fete carile, a adeverinţa istoriceşti lubitortu, de a6astă dată, cu acest dintâi a Istoriii noastre tomos, în vrâme de odihnă, (pre care de-o cel ce pre Heruvimi, şi Sira-fimi să odihneşte) sălăvindu-vă, cu noi netrebnicii înpreună, pre cela, carile toate darurile cete de săvârşit de sus, de la Părintele luminilor a purcede pricine'şte, rugaţi, pentru ca să bineînvoîască, şi pre celalalt tomos a istoriii a săvârşi, să ne învrednicim, şi mal curând cu mijlocul halcotypulul tuturor să să obştiască. www.dacoromanica.ro CATASTIHUL Istoricilor, Gheografihr, filosofilor, Poeticilor, ţi a altor oameni învăţaţi, E'linl, Latini, ţi de alte niamuri, a cărora numere să pomenesc, ţi mărturiile li să aduc tntf acest Hronic. A Avgustin, părinte latin. Avriolus, istoric latin. Avrelie Victor, ist. latin. Avsonie, poetic latin. Agathus, istoric grec. Aimon, istoric latin. Ammian, istoric grec. Anonimus, istor. latin. Antisiodordnul, ist. latin. Apollonie, filosof grec. V Vilelmus, istoric latin. Vopiscus, istoric latin. G Gheorghie Franţa, ist. grec. Glicas, istoric grec. Gluverie, gheograf latin. Grigorie Papa, părinte latin. Grigorie Turondnul, ist. latin. D B Baronius, istoric latin. Belarminus, theolog latin. Bilschie, istoric lîah. Bovinus, comentator latin. Bonfin, istoric ungur. Busbecvius, isţofic latin. Dion, istoric grec. Dionysie Alicarnaseul, istoric grec. Dionysie Periighit, gheograf grec. Dionysiodot, istoric latin'. Ditmarus, istoric latin. Dlugoş, istoric liah. Dolion, istoric de lucrurile ungureşti. Pubravie, istoric Bohem, www.dacoromanica.ro 54 HRONICA E Evagrie, istoric grec. Evsevie, istoric grec. Evstathie, istoric grec. Evtropie, istoric latin. Eneas Silvie, istoric latin. Z Zăcuţi, istoric de lucrurile arSpeşti. Zonaras, istoric grec. Zosim, istoric grec. Zugropulos, istoric grec. I lacov Eilip de Bergomen, istoric latin. Idatie, istoric latin, leronim, părinte latin. Isidor, istoric grec. Isihie, istoric grec. Iuvenalis, poetic latin. Iulie Capitolin, ist. latin. Iustin, istoric latin. Ithakie, istoric grec. loann Antonie de Campania, istoric latin. loan Gluverie, istoric, loann Zamaischie, istoric lîah. Iornandis Gotlh, ist. latin. Iosif Jidov, au scris elin£şte istoric. K Carion, istoric latin. Casiodor, istoric. Cvintus Curţius, ist. latin. Chedrinos, istoric grec. Clavdie Ptolomeî, gheograf gric. Constantin Manasi, istoric grec. Caulacuzinos, istor. grec. Constituţiile In pără teşii lat. Cravţius, istoric saxonesc. Curopalat, istoric grec. Cuspin, istoric latin- ii Laonic Halcocondilas, ist. grec. Leunclavie, istor. latin. Livanie, sofist grec. Luilprand. istor. nîamţd. Letopisăţul slovenesc, şi muntenesc. M Maienburg, istor. nîamţ. Macrovie, istor. grec. Mappele luî Emeric Tucheli. Marinus, istoric latin. Mehoviî, istoric rus. Wetafrastis, scriitorii! grec. Mirhondi, istoric pers. Mirun Costin, ist. moldovan-Misţelana, istorie latină. Moreri, dicţionar istoricesc franţuz. Moyseî Prroo, Svânta Scriptură. N Navclerus, istoric latin. Niculaî Costin, istoric Moldovan. Nichita Honialis, ist. grec. Nichifor Grigoras, ist. grec. Nicolaus Ola, istor. latin. O Ovidius, poetic latin. Olimpiodor, istoric grec. Omiros, poelio grec. Oiiufrie, istoric. Orbinus, băsnuitoriCi Raguzeu italian. Orihovie, istoric lîah. Orosie, istoric. P. « Pavel diacon, istor. latin. Pavsanie, istoric grec. Parisios, istoric latin. Patavie, istoric latin, www.dacoromanica.ro HRONICA 55 Pahimeria, istoric grec. Petronie Cardina, istoric latin. Platon, filosof grec. Plinie, Oheograf şi ist. latin. Plinie cel tânăr, scriitorii! latin. Plutarh. istoric grec. Polyvios, istoric grec. Pomponie Melas, gbeograf latin. Posonie, istoric latin. Pretorii de Gotthî, ist. latin. Produs, malhematic grec. Procopie Cheserîunul, ist. grec. Prosper, istoric latin. R Ricţiolus, istoric latin. S. Sabeliscus, istoric latin. Savelie Polmon, ist. latin. Saadi, istoric turcesc. Samocatis, istoric grec. Sighiberd. istorio latin. Sigon, istoric latin. Sidonie, poetic latin. Simion Măzacul, ungurian. Silh Calviz, hronolog latin. Scaligher, istoric latin. Jsocral, istoric grec. Socratis, filosof grec. Solinus, gheograf latin. Sparţianus, istoric latin. Stanislav Sarniţie, ist. llah. Stepena, istoriîa rusască. Ştefan Vyzantinul, gheograf grec. Striikovskie, ist. liah. Synopsis istorii ruseşti. T Tabla capitolină, ist. latină. Tertulian, scriitorii! latin Titus Livius, ist. latin. Tnlpentin, istoric ungur. Triverie, istoric latin. Trilbimie, ist. latin. Trogus Pompeius, istor. latin. U Urâche Vornicul, istoric moldovan. F Fasţiculele Sicule latin. Filor jidov, isto. au scris elinâşle. T Teofanis, istoric grec. Teofilact, acelaşi Samocat grec. Tuchididis, istoric grec. H Hezarfen, istor. turcesc. Hronicul leşesc. Hronicul Moldovenesc cel vechiu. Hronicul Muntenesc. Hronicul Franţozesc Hronicul Fuldîan. Hronograful moschicesc. Hronograful sirbesc. T Ţiţeron, ritor latin. X Xenofon, istoric grec. Xiiîlin, istoric grec. Iară de vom fi trecut pre vr’unii cu pomeniră, poate cititoriul la rândul său să-I găsască, www.dacoromanica.ro HRONICON A toată ţara Românîască (cârd apoi s’an înpărţit în Moldova, Mnntenîască, şi Ardeiul) din descălecatul ei de la Traian Inpă-ratul Rânmlnî. Aşijdere pentru numerele, carele au avut odată, şi carele are acmu. Şi pentru Romanii carii de atuncd într’ânsa aşăzindu-să, într’aceiaşi şi pănă acmu necontenit lăcuesc. PROLEGOMENA CAPUL I Pentru vechiu neamul tatărăsc, cavile in svânta Scrisoare să chtamă Gog ţi Magog, ţi pentru de obţte hotărârea a toată Schythia, ţi pentru numele Dachiil, Pentru ca oglinda hronicului nostru, de tot pravul îndoinţil mal ştorsă şi mal curată înnainte privelil cititorlulul, să o punem, şi pentru ca izvorul, şi începătura numelui Dachiil (pre carA acmu ţărâle Moldovil, Ţara Muntenlascâ, şi Ardîalul stau), de unde au izvorât, şi au purces, mal chiar să putem a arăta, socotit-am că întâi foarte de trlabă să fie oare-ce prescurt pentru toată Schythia, adecă ţara Tătărască, să zicem, de vreme ce şi a Dachilor nlam, (de pre carile părţile aceste Dachia s’au numit, tot dintr’o rădăcină şi dintr’o corenie cu Schythiî au fost, precum şi alte multe şi mal nenumărate năroade dintr’aceîaşl Schythl, (sau Tătari,) cu cur- www.dacoromanica.ro 58 CARTâ I Istoria Sviiitel Scripturi. sul vremilor în multe părţi răzleţinclu-să, ca niştă întunecoasă neguri, mal toată faţa pământului au acoperit şi ca un potop de vărsate, şi peste tot lăţite ape, nici la Asia, nici la Evropa, nici la Africa, vre un unghlu nepotopit, şi necălcat, n’au lăsat, pentru a cărora năbuşâle şi ufidăturl pline sint istoriile Ellinilor, a Latinilor şi a altor limbi, carii stâlpul scrisorii au ţinut şi mutările lucrurilor au însămnat. Noi dară mai veche, şi mal bătrână is torie, decât Sfânta Scriptură necunoscând, în buni chezî Dum-năzăescul cuvânt povaţă şi aglutorlu luând, de la dânsul şi începem; carile unul şi singur laste, ce cuprinde A şi Q, începutul şi sfârşitul. Lăsind dară pentru scurtară cuvântului, a nlamurilor ghenea-loghie (adecă corenie) de la Noe înapoi pre amănuntul a povesti, luând numele numai carile la sfânta istorie să pomenâşte, de nlamurile Gog şi Magog, (de pre cară luând Perşii numele, le zic Cinmacini, Iară Asyril şi Arapii Egegi Megegî). Pre acestâ dară niamurl Sfânta Scriptură le aşază în părţile Crivăţului; dela carile, după prorocîasca adeverinţă s’au pornit, şi să pornâşte tot răul peste tot pământul, nici alt nem deosăbit să fie acela de a Schythilor, putem cunoaşte, de vreme ce parte Crivăţului, asămănare numelui şi cumplite laptele lor carile d’inceput au făcut, şi până acmu fac, chiar şi aiîave îi dovedeşte, că pomeniţii Gog, şi Magog spre părţile Crivăţului (unde acmu Tătărâme ce mare să chiamă) au lăcuit şi încă lăcuesc, şi dintr’ânşii atâte nemuri prin toate vremile ca roii s’au pornit şi într’alte părţi au izbucnit, de mulţime nici Crivăţul, nici locurile lor câle late, lungi şi largi mal încăpându-i. După ce de Dumnăzăescul Duh suflată istorie, târziu mai pre urmă au început, ce din truda şi chitela omenescă a purcede, a cărila întâi între limbi născători (precum a tuturor socotela de obşte laste), au fost Haldei!, după dânşii Finicsil de la carii El-linil au luat mal pre urmă şi slovele, Iară ciniile învăţăturilor dela Eghypţl. Deci Ellinil în multe mal iscoditori, şi mal isteţi decât alte limbi fiind, început-au nu numai ale sale, ce şi a altor nâmurl lucruri şi fapte după a vremilor tâmplărl a le însămna şi în scrisoare celor mal apoi următori a le lăsa, www.dacoromanica.ro CAP I. PROLEGOMENA 59 Dintre Ellinî dară maî vechîâ de cât toţi scriitorii să socoteşte omiros a fi Omiros, carile cu verşurî neapotrivite, şi cu iscusită limbă ellinescă au scris războiul a tuturor Grecilor şi râzsipa vestitei cetăţi a Troadiî*. Scris-au dară istorie sa cu noăzăcl şi noâ de ani după ‘«heorguie the-râzsipa Troadiî iar maî denainte de mântuitorlul lumii Hs: Dum- **s^mnie*iui* năzăâ cu 1206: ani, în care războiâ au fost : precum Schithiî, aşe şi Csiiantm m che-amazoanele vestite în vitejie muerl, dintracelaş nem purcese, *♦ instinn. cap, 4. (precum pentru acasta adevereşte Iustin iscusitul istoric) să fie, Carte»2-Stlh-27 După Omir poeticul, târziu maî pre urmă scris-au mal denainte de toţi, cu chip istoricesc Irodot lucrurile Ellinilor şi războaele) irodot. carile pre acele vremi au avut cu Perşii, şi între sine : se pre acele vremi când au fost scriind Irodot, adecă pe la anul mal înnainte de Domnul Hs: 444 vede-să că Grecii puţină înştiinţare au avut pentru părţile Schithiiî şi a altor părţi a Crivăţului, de vreme ce zice, că isvoarăle Dunării (care ellineşte să chlamă Istros) de unde să să fie începând, nu să pot şti, precum nici a Nilului nu să ştiu; pentru acela şi pentru Schithiaşi despărţirile eî multe turburate şi amestecate pomeneşte. Aşijdere Tuchidid Tnchidîd. carile după Irodot carte Istorii sale au început a scrie, nu mal curat de cât Irodot scrie, toată nevoinţa Iul pentru lucrurile ellineştl, puind, După acela cu cursul vremilor acele, ce de la scriitorii mal denainte, fără nici o bună orândulală amestecate şi zămentite era, alţii lor următori cu meşterşug gheometricesc la orândulală a le pune, şi părţile lumii cu hireşe hotară a în. sămna, şi nemurile a lumii lăcuitoare cu ale sale numere a le numi, şi după înpărăţiî şi crăil a le osâbi şi a le vesti au început, întâi dară gheografi, adecă de pământ scriitori, au fost Stra- stravon. von, carile au trăit ş-au scris pre vremile lui Tiverie înpărat cu 26: ani maî pre urmă de naştere Domnului Hs. şi mal înnainte de acesta Dionysie Perilghit, carile au trăit pre vreme lui Av- i>i«ny»i« Perit-gust Chesar cu 4 ani după Hs,; acestora au urmat Clavdie Ptolo- s''n mei pre la înpărâţiîa lui Traîan şi a lui Adrian cu 147 ani după cuvdie ptoio-mântuitorlul lumii Hs:. Fost-au şi din Latini vechi scriitori a pământului Pomponie Mela, ş'au trăit dupâHs: 47 anî; după acesta Pomponie Meu au scris Plinie în anul de la Hs: 80: iară după acesta Solin Piinie. şi alţii mulţi, (pre a cărora numâre aice a pomeni, lqng ar fi Soita, www.dacoromanica.ro 60 CARTfi I fost) carii ho tar ăl e a SchythiiI într’acesta chip li au însămnat. Dintr’acestor pomeniţi gheografi scrisori, hotarăle a toată Schy-thia sau Tătărâme să însămnlază capul hotarului puind de la apa Tanais (acesta-I Donul), de unde să varsă în balta Meotis (acasta-i mare Azaculul) şi de acolo purcegând spre răsărit, şi ocolind marginile a Evcsinulul, (acasta-I Marâ Nâgră) cuprinde CerchejiI, Abazalile, Mengrelil, Ghlurgil, de unde îarăş spre răsărit să întinde pe lângă munţii ce să chlamă Cavucasul (carii despart Tătărâme din Persia) şi loveşte hotărâte IndiiI despre parte Crivăţului, şi aşe merge pănă în Ocheanul răzsăritulul. De acolo purcede pe margine Ocheîanulul întorcându-să spre Crivăţ, şi în-cunglură pe dindosul Hinichi, Chitalulul, Sibiruluî (căruiîa Ellinil îl zice Tartaria adevărată), şi toată lungă şi largă parte aceia, care acmu laste supt oblastia înpărăţiil Moscului. Decila întorcându-să spre apus pre după vestită cetate şi scala Arhanghelului, merge tot pe malul Ocheenulul pănă unde din Ocheian să varsă mare, care să chlamă Baltică. Apoi de acolo Ia spre amezizi, cuprinzind în sine toate ţârâle, câte rămân spre răzsărit, şi agunge pe după dosul crăiiî Leşeşti în munţii ce să chlamă Carpatici, sah Sarmatichel, cu carii în jos lăsindu-să cuprinde Transilvania, (sau cum noi îl zicem Ardlalul) şi dă tocma în apa Patissos (acasta-I Tisa), unde să înpreună cu Dunăre, Iară din gura Palissuluî să întoarce pre cursul Dunării Iarăşi spre răzsărit, până unde dă în Mare N£gră la Istropolis (acasta-I Chiliîa, acastaş şi cu alt numere mai pre urmă s’au chemat Lycostomon, ce va să zică Gura Lupului) de la Chilia merge până trece peste apele Tiras (Nistrul) Boristhenis (Niprul) şi să închee la capul hotarului în Don. Intr’acastă dară lăţime şi lărgime de pământ, macar că multe nemuri de limbi deosăbite au fost, însă toate tot cu un nume de obşte Schythil să chemă, şi în Schythila să cuprinde, a cărora numere a tuturor aice de vom sta a număra, altă istorie mal multă şi mal lungă de cât acasta ar trebui să scriem, ce îndemnând pre cititorlul nostru, ca să să ostenescă, sau să să zăbăvască şi în foile altora, noi aice numai ţărâle în Schythia cele mal mari şi ncmurile cele mal vestite îl vom pomeni, aşe părându ni-să că mal pre lesne va pute cunoaşte, că şi Dachia, (pentru care www.dacoromanica.ro CAP I. PROLEGOMENA 61 cuvântul nostru îaste) şi Dachiî tot în Schythia au fost, şi Schythiî, carii pre acele vremi au ţinut-o, s’au numit. întâlaş dată de la hotarăle Indii! înnainte ne vine Schythia oioverie. c»p. 5. asiatică, în care să cuprind înpărăţiile şi nemurite, Sarmatia asiatică, Chitaiul din lontru şi dinafara muntelui Emmaus, Serica, Sogdiana, Tătărâme pustie, Ciagataî, Turchistanul, Tătărâme veche, acasta-î după socotela a mulţi învăţaţi, Ungu şi Mongul, carile să fie Gog şi Magog, şi dintr’aceşte să să fie izdărât nemu-rile Tătărăştî, şi pentru acasta pricină, vechil gheograll greceşti au numit-o veche, adecă ca cum ca o maică ar fi plodit şi născut pre alte pre toate, Iară acmu cu mal vestit nume să chlamă Hina. Aşijdere în Tătărămâ asiatică îaste Cazanul, Azdrahanul, şi Si» birul cu alalte nenumărate ţări şi nemuri, iară în Tătărâme evropască sint Tavrica Hersonesus (care acmu să zice Crămul), Sarmaţia evropască, în care să cuprindă amândoaâ ţârâle leşeşti, adică câ mare şi ce mică, Litfanie, Rusia albă şi ce negră, Vo-linia, Podelasia, Mazovia, Livonîa, Samoghetia, Prusia, Carsuvia, şi toată ţara Moschicască şi Căzăcască, şi să închide hotarul, precum am zis, cu munţii Carpatici carii despre răzsărit au Da-chila, în care acmu să cuprinde Moldova, Munteniia, Ardlalul, şi o parte de Ungaria; însă pre vremile celor vechi gheogratl de la apa Donului pănă la hotarele Dachiiî, fost-au şi alte nemuri, pentru carii Dionysie Periîghitis pomeneşte. toii [j.sv npbţ popârjV TETaVDO(j.eva g TtpoaoqopEoooai, voi!>g Sb Istag. Tera? jiev tod? xpbţ zbv Ilovrov xsxX'.-ţj.£voug, xal 7rp 6? rr]V sto; Aaxoog Să, tod? el? ta va vt ta zpi;[r/jv] Tep-|j.avlav, xal tag too vlcrpoo mfjYâg. Ce va să zică: făcutu-s’au şi altă în-părţală aceil ţări, încă de demult însămnând ; deci pre unii âl chema DachI, Iar pre alţii GhetI, şi Ghetii zice celor ce să abâte spre Mare Negră şi spre răzsărit; iară Dachil, celor din potriva www.dacoromanica.ro CAt> 1!. PROLEGOMENA 63 acestora spre Ghermania, şi spre izvoarăle Dunării. Cu Stravon întru socotelă îaste Dionysie Periighitul, carile sau tot înt’run vac cu Stravon, sau cu puţin maî pre urmă decât dânsul, părţile aceste cutreerând, au scris stihurile, de carile în capul trecut am pomenit, aş6: Despre parte aceştiîa, (adică a mării negre) spre Crivăţ să întind cu lăcaşul nîamurî multe, unile după alalte stând, pănă la gura bălţii Meotis, Ghermanii, Sarmaţii, Ghetii, înpreună şi Bastarnii, şi a Dacliilor nunumărat pământ, şi vitejii Alanî. Ca acesteş citeşte la Plinie, Carte 4. Cap: 12. însă trebue a şti, că mai denainte de vremile lui Avgust Chesar, din gheo-grafil pomeniţi, carile să fie fost hotarăle Dachii, cu adevărat nu să pot şti, pentru căci pre atunce, maî de obşte să vede să fie fost numele Ghetilor şi a Ghetii, decât a Dachilor şi a Dachiiî, şi marginile Ghetiii nu numaî cu Dunăre să hotărâîa,ce încă şi peste Dunăre trecând toată Misiîa cuprinde, înpotrivaa cărora cu 132 ani maî denainte de naştire Domnului Hs: (precum mărturiseşte hronologhia lui Calviz şi Onufrie la acelaş an) mergând Valerie, sau precum vor unii, Fulvie Flaccus, întâîu cu războîu la Sardiîa, (care îaste acmu Sofiîa) î au biruit, apoî cu dânşii pace s’au aşezat, precum şi din stihurile lui Ovidie Poeticul, carile scrie pentru Pont ne putem adeveri, pre carile caută-le la capul ce urmază. Iară Sardiîa satt Sofiîa, care pre vremile maî de mijloc, scaunul Crăiiî Bulgăreşti au fost, precum să fie fost făcută întâîu de Sardi, şi maî apoi de Dachî, mărturiseşte Ioan Bon fin decada 3, carte: 5. Acestor vechi gheografî minte urmază ceşti mai noi de carii caută la gheografie lui Gloverie, capul de Dachiîa şi la Leunclavie şi pomenitul Bonfin istoricii, a cărora cuvinte prelarg înainte le vel vide. Aşe dară de situaţia, adică de punere locului Dachiiî, precum de la marâ nîagră (precum zisem) pre marginile Dunării, despre Crivăţ, spre Ghermania, şi spre izvoarăle Dunării s-au fost întin-zind, nici un prepus nu rămâne; însă în lat şi în lung, carile să fie fost peste tot a hotarâlor obârşii, la scriitori câtâva neatoe-mire aflăm; însă acastă a lor netocmală nu socotim de aîure să fie purcegând, fără numai căci unii dintre ceşti mal noi scriitori, mente celor mal vechi a atinge poate-fi neputând, într’alt chip www.dacoromanica.ro 64 CARTâ I au socotit de cât cum el au vrut; căci unde Stravon şi Dionysie. la locurile acmu pomenite, zic: precum spre răzsărit pănă la balta Meotis, Iară despre apus pănă la Ghermanie, spre izvoarăle Dunării, să să fie întinzind, ceşti mal noi într'un chip de îndrăznelă nesocotită vor să scoaţă menciunoşî, socotind că Dachiî nici o dată să nu să fie întins pe Dunăre în sus mal mult de cât pănă unde dă Tisa în Dunăre; ce pare-ne-să foarte greşită a acestor noi, şi neclătită a celor vechi Greci scriitori 60cotela să rămâla, că pricina căci acel vechi cu ceşti noi să văd a nu să tocmi, nu laste necunoştinţa a celor vechi, ce prin vacurî mutările hotarălor, carele de multe ori s’au mutat din locurile lor, unile mal lăţindu-să, Iară altele mal strângându-să, precum şi din hotărele Ghermaniii (a cărila nume pre ceşti mal tineri în greşală l-au dus) putem cunoaşte, că pre vremile carile Stravon şi Dionysie au scris, despre parte Dunării, au fost şi altă ţară tot supt hotarăle Ghermaniii cuprinsă, şi pentru acela tot cu un nume numită. Iară care să fie fost acă Ghermanie, Procopie Chesarinenul, în cartă de războiul Vandalilor, curat ne arată, unde zice: Velizarie să trăge din ţara Ghermaniii, care laste întreThrachia şi în tre Illyrie; Iară care au fost odată Illyria; Zonora istoric grec ne o arată, carte 1: cap: 12. Illyriil zice, mal pre urmă şi alte locuri s’au adaos, şi numele el şi altor ţări s’au dat; căci Ia fiind despre uscatul, carile pe dăsupra Machedoniiî să întinde, acmu şi de Thrachia printră munţii Imului şi a Rodopilor trăce (aceşte-s munţii Cenghiî, carii de la Filippolis trec spre mară Albă, cărora Turcii le zic Despot lamlasi, şi iarăş de acolo să întorc spre Mară nîagră, preste carii trîace drumul din Moldova şi din ţara Muntenăscă mergând spre Ţarigrad), laste dară pusă (zice Zonora) Illyria în mijlocul acestor munţi şi între apa Dunării, şi pănă la mară nîagră să întinde, Iară pre une locuri încă şi peste Dunăre covârşeşte, Dintr'aceste dară acestor de credinţă autori fără prepus putem cunoaşte, că Ghermanila, spre care zic Stravon şi Dionysie că s’au fost întinzind Dachila, n’au înţeles el Ghermanila, precum asJ tăzî se hotărăşte, ce Ghermanila care atuncă au fost între Thrachia şi Illyrila, Iară ce zic aceîaş scriitori, că s’au fost întinzind spre izvoarăle Dunării, trebue să înţelegem, nu că doară pănă la fân- www.dacoromanica.ro CAt. ii. Prolegomena 65 tânile ei s’au fost lungind, ce căci spre fântânile el, şi precum zicem noi, în susul apei pre margini s’au fost întinzind; din cei bătrâni dară hotarăle Dachiii aşe aflăm. Acmu să venim să vi-dem, cum o hotărâse şi ceşti mai tineri. Dintre aceşti mai de curund, în mânule tuturor să poartă gheo-grafiîa lui Gloverie, care mai ştiută fiind, decât de la noi a să arăta ar trebui, lăsăm pre eititorî să caute la capul de Dachiia 18: zac: 2: iproci, şi la carte 4 pentru Tartaria cap. 17, unde zice: tot locul acesta, (adecă a Schythii) cu multe feliuri de nia-murî să desparte, din carii (deosăbî de Troglodite) mai vestiţi sint Dachii, a cărora loc acmu îl ţin Moldovenii, Muntenii, Ardelenii şi o parte de Ungureni, carii sint între Tisa, şi între Ardial. Ce Iarăşi pentru mai ales hotarăle ei să arătăm,vom aduce pre Bonfin, carile fiind de naştire ungur, şi iscusit scriitoriu, prin însămnate locuri, munţi, şi ape o hotăreşte. «După lazighî, zice decada 1. cap. 1 alăture cu Dunăre Dachia «urmază (iară ţara îazighilor precum să fie fost din apa Tisei «până la Buda, la locul său vom arăta), care între Tisa, între «Prut şi între Nistru lăţindu-să, din dosul Sarmaţiii, Buhul o desparte, în capătul a căriia iaste Marmaruisa (căriîa noi îi zicem «ţara Maramorăşuluî) între munţii Carpatici aşezată, de unde să «încep izvoarăle Tisiî. Şi acoloş puţin mai jos, zice : peste munţii «Carpatici (acestora le zicem noi munţii ungureşti) ţara care «până la obârşiia Dachiii şi până la apa Ayxiacului să întinde, «acmu Ardialul să chemă. Cu Bonfin într’o socotclă iaste Leun-«clavie, în Pantecte, Cap: 71 însă mai pre scurt hotarăle-î despre «ţărâle acum ştiute însămnându-I: Dachia, zice, odată să chema «prelat olatul, carile cuprinde Transilvanie cu amândoaâ Vala-«chiile, dintre carile una Valachie mare, iară alta Valachie mică «să chiamă, ce mare spre mare niagră să întinde, şi Moldova alor «noştri să chiamă, Iară ce mică, pre malul Dunării să trage şi mai «mult cu Ardeiul să alătură.» Din pomeniţii dară scriitori, curat Dachia toată hotărându-să, cele ale ei de demult hotară să cunosc, precum au fost, de la începăturile Tisei, şi din ţara Maramorăşuluî până unde dă Tisa în Dunăre, şi din gura Tisei pe Dunăre spre răzsărit, până în gura 6 www.dacoromanica.ro 66 fcAîni i Nistrului, şi de acolo luând pe apa Buhului spre miazănoapte să întoarce spre apus până în apa Axiacului, şi până în munţii Carpatici, carii despart hotarul Leşesc de cel a Ardîalulul. CAP. III. Pentru vechi numerele ţărâlor, cavile de demult în Dachia să cuprindă. Mal denainte până a nu întrar Dachia supt stăpânire Romanilor, adică până la înpărăţiîa lui Ulpie Traîan, în câte ţări, sau provinţii să să fie fost înpărţit Dachia, foarte cu greu laste a să dosluşi, căci precum de hotarăle peste tot, aşe de daturile, carile într’a-cele hotară să să fie cuprins, nici un scrietorlh de cel vechi, pre cari noi a-i citi ni s’au tâmplat, aîave nu scriu, că. precum în capul trecut am însămnat, când Gheţiîa era mal de obşte şi de mal lat nume de cât Dachia, atunce să vede, că nu numai până la Nistru, şi până la Buh spre răzsărit, nici până la Tisa numai, şi până (laj Axiachis spre apus, şi spre mezănoapte, nici numai cu malurile Dunării spre amlazizi să hotărâla, ce încă şi peste Nistru până la Meotis (acasta-i balta Azaculul) şi peste Dunăre până la Illyriîa, Iară peste Tisa, pe Dunăre în sus până la Buda, s’au fost întinzind; pentru acela şi mal multe ţări au fost cuprin-zind, precum în cele vechi gheografil videm pusă Ghetila peste Dunăre până în munţii Cenghii aglungând, şi pre âmbe malurile Dunării stând. Aşijdere gheografii carii au dat loc Ghetii şi Dachiî peste Dunăre, precum mal sus am arătat, până la Sardila, (care supt înpărăţiîa Ţarigradulul Sofila, iară supt Crăila bulgărescă Triadiţa mal pre urmă s’au chemat) Iară carii spre Buda au mai lungit-o, din cel vechi a afla n’am putut, fără numai pe unul din cel mal noi, anume Sambuţie, carile Buda zice, care mal pre urmă au fost ţara Izighilor, mal denainte au fost a celor vechi Dachî slobozie, pentru aceia şi ţara acela, adică dela Tisa până la Buda, la scriitorii cel mal proaspeţi a Grecilor, Pano-Dachila, adecă Da-phiîa de sus, să află. Ori cum ar fi, precum în toată Dachiîa multe www.dacoromanica.ro CAP. III. PROLEGOMENA 67 ţări să să fie cuprins, cuvântul carile Dionysie zice: Aaxuv t’ ofojrstoî aia a Dachilor nemăsurat pământ., aîave arată; cu care cuvânt, precum a noastră părere îaste, Dionysie, toate ţărâle a tuturor nemurilor Gheteştî, (din cariî şi Dachii să să fie tras, Iustin istoricul luând din Trogus mărturiseşte) va să cuprinză; şi maî vârtos acasta aşe precum zicem, trebue a să înţelege, căci scriitorii Greci, cariî mal denăinte de vremile lui Traian au scris, pre Ghetî şi pre Dachî, uneori deosăbiţî, Iară altă ori tot de unii, şi tot un nem să fie fost pomenesc, precum puţin mal gos, mal ales să va vide. Aşijdere veri Ghetiî ar fi, veri Dachii, carii cu multe vremi mal denăinte de Avgust Chesari, peste Dunăre amăndoaâ Mesiile să fie ţinut, nu numai ce de obşte a Romanilor istorie, ce încă şi Ovidie poeticul mărturiseşte, a căruia cuvinte, în capul ce ur-mază după acesta le vel citi. într’acesta dară tract a tot trupului DachiiI multe năroade la istorici să pomenesc lăcuitorl, aşe în multe ţări să să fie fost despărţit putem socoti, însă noi pe cele maţ mici ţări, carile ca nişte ţinuturi le socotim a DachiiI, cu condeiul trecând, lăsăm să cerce cititorîul nostru la Bonfin, carile toate îiâroadele în Dachila de demult lăcuitoare, pre anume le zice, precum au fost, Thavrichii, Chistovochiî, şi supt aceşte Predanisăî, Rastaschenii, Cavcoreniî, Potulasanii, Saldenii, Craghizii, Vîefiiî, Iazighiî, Ghepidiî şi altele multe, de carile caută la pomenitul scrii-toriu, decada 1, cap. 1. îară cele mal numite, şi mal late ţări ale DachiiI din pomeniţii scriitori să văd să fie fost, ţara de la Meotis până în Nipru, care acmu să scrie Tătărâme mică, pe dinafara Crâmuluî; ţara Bastarnilor, care au fost din Nipru şi peste Nistru până în Prut, a cărila parte şi Bassapabila îaste, care acmu cu nume Tătărâsc să chYamă Bugîac, adecă unghiii; căci din Prut până în Nistru, unde dela cetate Albă în mare Negră dă, să trage mult înainte pământul, şi facend unghlu ascuţit, aşe unghîu au numit-o. Despre uscat maî înlontru, au fost ţara între Buh, şi între Nistru, pre care loc stă acmu Ocraina sau Podolila leşască. Din Buh până peste Nistru, şi pre la obârşiile Prutului până în munţii Carpatici, au fost ţara care acmu cuprinde cu o parte de Rusiîa toată Pocutiîa. Aşe despre apus au fost având ţara www.dacoromanica.ro 68 CARTE I carâ acmu îi zicem Ardeiul; iară clin Nistru până în munţii Car. patici, şi până la Poarta de fier, au fost cuprinzind ţărâle amân. duror Vlahiilor, iară dela Poarta de fier până în Tisa au fost ţara unde acmu îaste olatul Temişvaruluî,) iară din Tisa până la Buda, au fost ţara care mai pre urmă arti stătut o parte de ţara ungurescă ce mare. JAşijdere peste Dunăre despre amezizi au fost luând în sine amândoaâ ţărâle Misiii, carile acmu cu nume turcesc să chiamă Dobruge, şi Deliorman^cu o parte de ţara sir-bască, trecând şi peste munţii Emului până la Ilyriîa. Iară ales pentru năroadele, carile încă şi mai denainto de vinire Dachilor, au fost lăcuind în Dachia, din ce veche a Dachiii gheografie, şi dela Iohan Bon în Gloverie, carte 1. de Dachiia, cunoaştem aşe să fie fost despărţite; dela apa Oltului în sus pe Dunăre şi între munţii spre ţara Ungurescă, să fie lăcuit Prindavizii, Alvochenii, Saldenii, Tirvinghiî, Vuriî şi Chinghii. Dela Olt spre Prut, au trăit Piefigliii, Cotenii, Taifalii (de aceşti Taifali, după cum Iroclot de dânşii pomeneşte, aflăm să fie lăcuit de la Dunăre în sus pe apa Ierasus, adică Prutul, tocma pe unde îaste acmu Fălciiul, Lăpuşna şi Orheiul, care niam zice să fie fost cu multul mai vrăjmaş, şi mai vitcz de cât altele). Aşijdere au mai fost Cachinii, şi Chistovochii, carii era între Nistru spre Buh. Iară în Ardial să fie ţinut, Cacoânii, Vurideniî, Fievii, Ratachenii, şi Tavrischii. Pe aceste pomenite niamurî pe pământul Dachiii lăcuitori, mal pre urmă viind Ghetii, şi gonindu-î, s’au aşezat ei pre locurile lor. Iară dela Prut până în Nistru au fost lăcuitori Tira-ghetii, adecă Ghetii nistreni, şi Aprii, şi mai gos spre margine Mării Negre Yastarnii, pre unde îaste acmu Bugîacul, care ţară s’au chemat şi Bassarabia. Iară dela Nistru şi până în Buh au fost stăpânind Carpianii, Callipidii, Istrachii, Axiachii, şi Iazighi-dii, carii s’au fost poreclind Eniocaldii. Aceste dară au fost toate ţărâle şi năroadele, carele au stătut pe locurile Dachiii şi mai dena-inte, şi după ce au căzut, supt stăpânire Romanilor; iară după ce cu vitejiia lui Ulpie Traian fură Dachii biruiţi şi de prin toate locurile aceste izgoniţi, (precum înnainte pre larg să va arăta), Romanii mai strâmptând hotarăle ei, toată Dachiia în trei ţâri au despărţit-o şi de ciîa numai pe aceste cu numele Dachiii numind, pre alalte cu www.dacoromanica.ro CAP. III. PROLEGOMENA 69 numerele sale cele mat vechi să să numască li-au lăsat, cum dar să să fie chemat acele ţări, carele de supt numele Dachiiî Ii-au scos Romanii, caută înnainte că le vei afla. Iară acele tril părţi cu deosebit numere, de pe pusătura locului, de iznoavă lî au numit, adecă ' măluroasă, muntoasă, şi din mijloc. Deci ce măluroasă (precum Ortelie în ce veche a Dachiiî gheografie arată) au fost începând din Tisa, şi s’au fost trăgând pre lângă malul Dunării, (depre carii şi numele au luat) pănă unde dă apa Oltului în Dunăre: care loc cuprinde acmu Olatul Timişvarulul, cu mal gîumătate de ţara muntenescă, în scurt atâta ţară cuprinde Dachiîa măluroasă, cât la anul trecut la pace între Nemţi şi între Turci la Pazarovţl făcută, au luat Chesarîul, dela Sultanul turcesc. Iară de cela parte peste Tisa, între Dunăre şi între Tisa, sta năroadele Iazighil, (carii şi Metanastiî să chîamă) şi Carpodachiî; Iară ce muntoasă a Dachiiî parte au fost purcegând dela apa Oltului între munţii (carii la ceşti mal proaspeţi greceşti istorici să chîamă Braşovenii) şi între Dunăre pănă peste Prut şi pănă la Nistru, adică alaltă parte a ţârâî Munteneşti, înpreună cu toată Moldova, şi cu- Bassarabila în sine luând. Iară ce din mijloc, (care mal denainte s’au fost chemând Ghepidia) Dachie, laste ţara Ardîaluluî, pre care pentru acela au numit-o Mediterranea, adecă din mijlocul pământului» căci dăpârtată de Dunăre fiind, cu munţii Carpatici, ca cu o coronă sau ca cu un brău să încinge. Aşe dară din ce vâche a Dachiiî hotărâre, (precât adecă Romanii la înpărăţila sa o au adaos) curat s£ţ înţelege, să Ge cuprins atâta loc, cât astăzi ţine Olatul Temişvarulul din ţara ungurlascăi cu Ardîalul, şi ţara Muntenescă, şi Moldova, înpreună cu Buglacul' Şi cu atâta pentru ţărâle cele vechi a Dachiiî, precât propozi* tulul nostru destul a G socotind, mai mult nu vom lungi; Iară c-ititorlul de va vre încă a să mal îndestuli, cerce la Iornand» Ia Gloverie, la BonGn, şi Ortelie, carii foarte cu dedins pentru Dachia, pentru ţărâle, şi pentru năroadele el cele vechi, au scris- Laonle UlcocondiU www.dacoromanica.ro 70 CARTE I lystathie la an-mele Dail CAP. IV. Pentru numele Dachilor fi de începătura lor. De vreme ce precum din cei vechi, aşe din ceşti mal noi scriitori,"ţărâle şi hotarăle Dachiiî, precum au fost stând în vremile vechi, precât într’a noastră putinţă au fost, lî-am arătat. Deciîa înnainte nu fără trebă a fi socotim, de ne vom sfătui îarăş cu aceiaşi scriitori, şi^dela dânşii să ne înştiinţăm şi pentru hireş numele Dachilor, şi pentru începătura nîamului lor, adecă din cine şi despre ce loci ri eşind, au vinit, ş'au stăpânit aceste locuri, de carile mai sus am pomenit. Precum dară pentru ho tarăle Dachiiî, aşe şi pentru numele şi nlamul Dachilor nu puţină tulburare între scriitori videm a să face. Căci unii Ghetii, Dachiî şi Daiî, tot un nîam, şi tot un nume vor să fie, Iară alţii şi în nîam, şi în nume vor să-I deosăbască. Deci din carii ţin so-cotela ce dintâlu, mai de frunte laste Stravon, şi Dionysie Perii-ghitul, amândoi vechi gheografl; ce aiul" Dionysie câtă î-au fost părere pentru Dachi, deplin o au pomenit la Cap: 1: Aşijdere o parte de a lui Stravon, acoloş pomenind, aice de plin o vom po/tori-o, carile după ce zice la locul pomenit, precum Ghetii, stau spre mare nîagră, Iară Dachiî spre izvoarăle Dunării, apoi adaoge şi acasta: Ooc otţtat Aâooc xaXetaOai to iraXaiov, â/f’oo xaî xapâ totc 'Amxoî? ijrsirdXaas, ta twv oîxetwv dvd|j.aTa. Adecă, socotesc că pre aceşte mal denainte Dai să să fie chemat, de unde şi Athinenil s’au obicluit (de pre numerele ţărâlor) a-ş chema robii. Cuvintele lui Stravon tâlcuind Evstafie adaoge: Ilap' atTtxoîc te ta twv oîxstwv ovoţiata Aâoi, xaî Fstai. Adecă, la Athinenî era numerele robilor Dai şi GhetI, cu care va să însămneze precum alt nume au fost a Dailor, (carii Dachiî sint) şi altul a Ghetilor. Socotelii aceş-tiîa în potrivnici sint Dion, şi Plinie. Deci întâlu Dion: carte 1. Cap. 67. Dachi, zice, eu număsc pre acila, carii şi ei pre sine singur! să număsc, şi Romanii aşe I chlamă, macar că ştiu, că unii din Greci, Gheti Ie zic. îară Plinie carte 4. cap. 12, încă www.dacoromanica.ro CAP. IT. PROLEGOMENA 71 mai deşchizind cuvântul zice: pre Ghetil, carii au lăcuit de la Dunăre spre câmp, pre aciîa Romanii Dachî î-au numit; acestora uimindu-să Zonora, şi luî Zonora Avrelie zic. Ţara care au fost a Ghetilor, după aceia Dachiîa s’au chemat. însă Iustin istoricul dela Trog luând amestecate a pomeniţilor socotele, foarte pre lesne Ie tocmeşte, unde zice la carte 31: şi Dachiî din sămenţila Ghetilor sint, carii cu Domnul lor Barabista, (acest Domn, zic ceşti mal noi scriitori precum să fie fost cel din[tâî] a Da chilor stăpâni torlu) înpotriva Bastarnilor (carii între Pţnt şi între Nistru* şi pănă la Buh lăcuia), războlu având, şi pentru căci în bătae să arătasă mal leneşi decât ar fi trebuit, ca în Ioq de pedepsă să le fie, lî-au poruncit Domnul lor, când să vor culca să doarmă, să-ş pue în aşternut picioarile unde-ş pune capetele. Acastă a lui Iustin socotelă deşchis ne dă să înţălegem, precum Ghetil cu domnul lor Barabista, mal denainte de ce a vini asupra Bastarnilor, şi pănă a nu cuprinde locurile DachiiI, să fie fost tot dintr’o scmenţie cu alalţl GhetI, Iară precum multe să fie fost nemurile sau precum prosteşte 11-am zice, oardele Ghetilor, din cuvântul Iul Plinie putem înţelege, carile zice: uDela Dunăre şi spre câmp!, tmte nlamurile Ghetilor lâcuesc, carile macar că în deosăbite locuri şi hotară lăcuia între sine despărţite, însă tot o seminţie şi tot un nume să fie avut. îară după ce GheţiI, precum zisăm, gonind pe Bastarni, mal apoi şi pe Heruli, precunş mal înnainto vei vide, şi au cuprins toată Dachiîa, de ciîa depe numele locului, ş’au schimbat şi el numele, adecă carii GhetI au început în Dachiîa a lăcui, ăcila s’au numit şi Dachi. Socotelii noastre agîutoreşte Isidor: Carte 14. Cap. 14, şi Ethicul în hotărâre Ev* ropii, carii zic, Gotthia (adecă Ghetila) mal pre urmăr s’au che' mat Dachia, şi Gotthil (adecă Ghetil) Dachi. Aşijdere la Stravom carile aceştil socotele macar că înpotrivnic să vede a fi, însă iarăş el zice, precum Ghetil şi Dachiî o^dfXovrotx; tot de o limbă, să fie fost precum noi am zice aemu, că Rusii, cu Câzaciî tot o limbă au, macar că cu locurile şi cu numerele lor despărţiţi sint, Aşe dară Ghetil carii au intrat în Dachiîa de pe loc numele luând, s’au numit mal preurmă Dachi, Iară carii au rămas tot pe locurile lor cele dintâiă, adecă pe denafara DachiiI pre aciîa www.dacoromanica.ro 72 CARTE I Ovidie Cart. elegliia 9. I-au numit Romanii tot Ghcti. După a Ghetilor vechime, precum mal proaspăt nume să fie a Dachilor, dovadă ne îaste ce de obşte a Romanilor istorie, care cu multe vremi mai denainte de Av-gust Chesarî, de războaele Romanilor cu a Ghetilor pomenind, nici cum macar de nume de Dac nu pomeneşte. Aşe Ovidie poeticul, carile pro vremile lui Avgust au trăit, şi aşeş de Avgust au fost trimis în izgnanie la cetate Tomus (care socotim să fie fost unde iaste acmu cetate Albă), unde şi carte ce o numeşte Pont, adecă Mare nîagră, scriind, au trimis-o la Roma la un Si-nator, ce-1 chema Greţin, carile să trăge din veche familia Fla-chilcfr, în care aşe pomeneşti. Praefuit his, Graecine, locis modo Flaccus, et illo Ripa ferax Istri sub duce tuta fuit. Hic tenuit Massas Getes in pace fideli: Hic arcu fisos terruit ense Gettas. Adecă: stăpânit-au pre aceste locuri o Greţine, odânăoară Flac; şi Supt hătmăniîa lui malurile Dunării fără grijă au fost. Acesta în pace credincoasă au ţinut pe Massaghetî. Acesta cu sabiîa au îngrozit pre Gheti, carii în arme se bizuia. Iară hatmanul acela Flac, (pre carile Eneas Silvie îl numeşte Fulvius Flaccus) pre cum am şi mal arătat din Calviz şi din Onu-frie, au fost hatman sau cum zice atunce Romanii Consulii cu 132 ani mai denainte de naştire domnului Hs. Aşe dară fără prepus rămâne să înţelegem, precum vreme şi furtuna, (carile ce lasă în lume nestrămutat?) numele a unii părţi din nemurile Ghetilor, să fie mutat, şi din Gheti, Dachî să-I fie chemat; Iară amintrile tot dintr’o seminţie şi tot dintr’o în-cepăturăsă fie. Aşijdere pentru oare ce deosăbire a numiri lor, carile la scriitorii cei greceşti aflăm: Aaxooc şi Aâou?, Dachî şi Dai citim; vre o îndoinţă a pune nu trebue, căci obiciuîtă Iaste limba Ellineseă a muta pe: cus; în: os; şi pe chi: în: i; şi precum rpaixol, rpdot şi rpaaoo;, Fpato'j?, aşe Aâxoc au mutat în Aâoc, şi Aâxoi în Aaoi, iprocl. Ce pentru ca tot prepusul socotelii noastre să ridicăm, aduce voUCla mijloc pe Bonfin, carile în lat şi în lung de numele şi de nlamul aceşti! seminţii scriind, a tuturor scriitorilor păreri într’un loc le adună, şi le curăţeşte, carile sint aceste: «Dachi, www.dacoromanica.ro CAP. IV. PROLEGOMENA 73 «zice, decada 1. Cap. 1 şi Dail tot aceiaşi sint, dintr’o seminţie «cu Ghetii, cărora şi limba tot una le iaste, şi puţin mal gos «acastaş întărind, zice: precum DachiT, Daii sint, cele vechi a «lor oraşe încă mărturisesc, a "Cărora numere mai multe în Dava «să sfârşesc, precumu-i Gomidava, Serghidava, Deţidava, Marţidava, «ca cum ai zice: Dava lui Marco, a lui Serghie, a lui Deţie, a «lui Corni, iproci. însă Ghetii Grecilor au fost mai cunoscuţi, căci «şi mai adese peste ârnbe malurile Dunării trece, şi ni cu Mesii, «ni cu Thrachii, să amesteca.» încă şi mâî cu dedins de vom cunoaşte minte lui Bonfin, vom afla că nu numai Ghetii, Dachii şi Daii, ce încă şi Gotthii, Visegotthii, şi Ostrogotthiî, şi alto câte-va oarde de a lor, tot -o semenţie să fie lost, de vrâme ce la aceiaşi decadă în faţa dintâi zice: «Ostrogotthiî, Ravarichii, «Vinovilethii, Svetidii, Coghenii, oameni înnalţi la stat au fost, «din carii Daii sau Davii, au eşit. Aceşte gonind pre Heruli de «pre locurile sale, de ciia Dachi s’au numit.» Pentru numele dară Dachilor aşe, iară pentru a niamului începătură îarăş la aceiaşi scriitori uitându-ne, să ascultăm ce zic? câţi istorici şi gheografî din ceşti mai noi s’au silit să culîagă socotelele celor mai vechi pentru aceste nemuri, precum proastei noastre minţi să pare, cu lungi şi fnpletecite voroave mai mult au întunecat, decât ar fi luminat ştiinţa aceştii poveşti, pentru care cititoriul de va vre mai bine să se încredinţeze de cuvântul nostru, citescă, rogu-1, carte lui Matthei Pretorie, pre care o numeşte Lume Gotthilor, la carile mai mulţi de sute de istorici să pomenesc, însă ce ar fi fost pănă mai pre urmă ce alesă socotială a lor, nedejduesc că nu va pute înţelege. Pentru care lucru noi, şi cu noi alţii mai denainto, socotind că mai curat şi mai cu credinţă decât Bonfin, socotelele celor vechi altul să nu fie cules, ale altora într’o parte lăsind, cuvintele lui precum sint nemutate, la mijloc le punem. «După ce, (zice decada 1. carte: 2) au eşit Gotthii cu hatmanul «său Filomiris dela Scandinaviîa, s’au cuborât la balta Meotidiî, «şi s’au aşezat după aceia pe marginile Mării niagre. Nu după «multă vreme urându-li-să şi acolo, au purces cu hatmanul lor «Zamolxis (carile au fost nu neînvăţat filosof) şi au vinit în «Dachiîa»-. (Socoteşte aice, că încă pănă a nu vini Gotthii în www.dacoromanica.ro 74 CARTE I tr'ânsa, ţara acasta, Dachiîa s’au fost chemând; de pre care precum noî mal sus am pomenit, Ghetiî carii s’au aşezat într’ânsa său numit Dachî) deciîa din Dachiîa (trecând peste Dunăre) au năbuşit în Misia, şi au aguns şi pănă la Trachiîa. Acestă poveste o aduce Bonfin din Iornandis, carile om de nîam Gotth fiind, pre larg au scris de lucrurile şi de începătura Gotthilor însă precum Dachiî să nu fie dintr’aceştî Gotthî, cum Bonfin aşe alalţî vechî istorici mărturisesc, a cărora cuvinte îarăş Bonfin frumos le ală-turîază. Şi vrând ca să despletecîască voroavă, întâîu aduce la mijloc înpletecetura, apoî o şi descâlceşte. «înpletecitura dară «taste acesta: zic precum Gotthiî şi Ghetiî tot una să fie. Aşij-«dere Dachiî şi Ghetiî (pentru căcî aşe zice Stravon, fiindu-lo «limba de obşte), tot un nîam să fie fost. Aşe şi Trogus, şi din «Trogus, Iustin va, precum Dachiî seminţiîa Ghetilor să fie fost, «apoi şi Stravon, şi Trogus înpreună zic: precum Dachiî să să fie «trăgând din Daaî sau Daviî, cariî au fost lăcuind pe la mare Cas-«piiî. Pre acestă înpletecetură o despleticeşte aşe, într’aceîaş decadă «şi la acelaş cap puţin maî gos, zicănd: Daix şi Daviî tot ace-«îaş sint, dintr’un rod cu Ghetiî, şi nu numaî căcî limba şi graîul «tot unul lî-au fost, ce încă că ce şi dintr’un loc au eşitîară de unde «au eşit, acoleş puţin maî gos din Stravon arată. Daiî, zice, (precum «Stravon mărturiseşte) sint năroade a Schythiii asiatici, aproape «de mare Caspiiî lăcuitoare, şi îarăş într’aceîaş carte cuvintele «lut Stravon pomenind: Schythiî zice, cariî de la mare Caspiiî să «încep, maî mulţi Daî să chîamă. Şi maî gos zice: din Daî unora «le zic Parviî, altora Xanthî, şi altora Pusuriî. Decî Parviî era, «cariî lăcuîa maî aproape de mare Caspiiî şi maî vecinî de Hir-«canî, tară alţiî pănă în ţara ce să chema Ariana să întinde. Apoî «închide voroava într’acesta chip: Dachiî, zice, şi Ghetiî, nu din «Scandinaviia, (precum socotiîa Iornandis) ce din Tătărâme, sau «Schythiîa ce asiatică să fie eşit mai adevărat îaste, căcî şi nă. «roadele asiaticeştî, de cât cele evropeştî maî vechî sint.» Dintr’aceştî dară Ghetî carii au fost asiaticî au eşit şi Dachiî Dunăriî, precum Stravon mărturiseşte. însă acestă poveste trebue să o înţălegă cititorîul nostru, precum cu sute de ani maî denainto www.dacoromanica.ro CAP. V. PROLEGOMENA 75 de domnul Hs. să fie fost, precum în capul ce urmază şi mal curat să( va vide. Aceste dară avum carile mal curat, şi mai pre scurt avum de zis pentru numele şi începătura nîamului Dachilor, iară acmu vine rândul, când şi cum sau început crăiia lor, pe pământul Dachiii să arătăm. • CAP. V. Pentru crăiţa Dachilor, cum s'au început, şi cum au fost mai denainte, decât a o supune Romanii. Vrând, ca pentru ce dinceput a Dachilor stăpânire să scriem, şi grămăzî de cărţi a mal vechi şi mal noi istorici întorcând şi răsturnănd, nu altă, ce ca cum într’un lavyrinth, (căruia nici întratul nici eşitul i să poate afla) să fim întrat, ni să pare; că de vom căuta la cei mai vechi, cât iaste latul şi lungul pământului, dela Dunăre, dela mare niagră şi dela marea Caspiil în sus spre ocheianul Crivăţului, trei numere mai de obşte şi mal de vestite aflăm: a Schythii, carii tot supt un nume toate alalte nîamurî, carile pre pomenitul pământ au lăcuit, cuprind. După acest nume prinţipal*, aflăm numeleSarmatilor, şi a Ghetilor. Deci «mai de frunte supt aceste trei numere de nîamuri să cuprind Dachil, Gotthil, Vandalii, Savromatiî, şi alalte nenumărate, (carile nelăcând la lucrul nostru, pentru lungime le trecem) nîamurî, carile Ellinil cu nume de Varvari le porecliia, iară pre amănuntul, şi în faţă depre numere şi de pre ţări, pre carile lăcuîa, şi depe furtuna, care după vremi îi muta, şi-i schimba, a le număra, şi adevărat locurile lor şi stăpânirile lor a însămna, precum de cunoştinţa noastră, (poate şi de a multora a altora) foarte departe să ste cu bună voe mărturisim. Aşijdere de vom da toată credinţa cestor mai noi istorici, şi ales precum o zugrăveşte Matthei Pretorie» în Lume Gotthilor, creză-ne cititorîul nostru, că în tot pomenitul pământ, nici un nlam, nici un nărod, nu putem afla, carile înce* pătura seminţiil şi stăpânirii sale, dela Gotthl să nu fie luat, www.dacoromanica.ro 76 CARTfi I şi înpotrivă, nici un Gotth nu putem găsi, carile în toate nemu-rile, şi seminţiile să nu să amestece. Că scoţind numai pre Uni, (ce şi pre aceşti alţii mai vechi să văd că-i amestecă, precum mai gos vom arăta) şi pre Ghermanî, toate stăpânirile şi crăiile acei părţi de lume, întâii! le face sarmatece, apoi pe Sarmatî îi face Gotthî; nici avem în ce să vinuim cu acâsta pe Pretorie, devreme ce videm că şi alţii din cei vechi, şi cu multul mai de frunte scriitori, într’aceiaş părere să fie fost, şi întâi cu acestâ tablă, ne iasă înnainte Procopie Chesarianul, carile supt numelo Massaghelilor şi pre Uni cuprinzind, cartâ de războiul Gotthilor, cap. 11 zice: «Massaghetiî, sau precum acmu le zicem Uni. Şi «în cap: 2, aceiîaş cărţi, Gothiî, zice, Vandalii, Visegotthii şi Ghc-«pidii tot de un nem şi de o limbă să fie, şi aceşteş mai dena-«inte să să fie chemat Savromatî, şi Melanhlani, şi peste Dunăre «cele dinceput descălecaturi să fie avut.» Aşijdere Alanii între alalţi varvari vestit în vitejie nărod (precum îi mărturiseşte Dionysie), Procopie îî face Gotthî. Vandalii (zice Carte de războiul Vandalilor: 1, cap. 3) lăcuitorii bălţii Meotis, fiind asupriţi de foame, luând în soţie pe Alani, niam Gotthesc, s’au tras cătră Ghermaniî, carii astăzi îî chemăm Franchî, pe apa Renului. Decât acesta mai vechiu Plinie acestaş socotelâ să fie avut, mai sus am arătat, unde zice «că toate niamurile «Ghetilor lăcuesc peste Dunăre spre câmpi. Decât Plinie încă «mai vechiu Stravon, carte 7 de Gheti zice: din potriva hota-«râlor sau ţărâi pădurii Herţinii» (acestă pădure să începe dela obârşiile Donului, şi curmând toată ţara rusascâ, întră în ţara leşască, şi în Ghermaniîa şi trece pănă la munţii Italiiî) stând, apoi au cuprins toţi munţii pănă în hotarâle Dachiiî, (ia amente şi aice vechiu numele Dachiiî), şi pănă la gurile Dunării, şi la apa Nistrului cu Sarmatiî amestecaţi au lăcuit. De aceste mai pre larg caută la Sarniţie, carte 4, cap. 5. Aşijdere Daii sau Davii, din carii sint Dachiî, precum din rodul Ghetilor să fie, Iustin şi Trog mai sus au mărturisit. Aşe dară într’atâta de numere, şi de nemuri zămintelă, cum s’ar pute singură a Dachilor stăpânire dintr’altora a să despărţi, nu cu iuşor lucru a fi ni să pare. Pentru care lucru, noi ca nu nici în potrivnici aţâţe vechi www.dacoromanica.ro CAP. V. PROLEGOMENA 7? şi noi scriitori, să ne arătăm, nici acastă istorie în amestecătura sa ca într’un întuneric fără zare zăcând, nedeşchisă şi neivită să o lăsăm. Ce de pre mijloc, şi mai fără grijă cale vom apuca, şi peste tot, din socotelile tuturor ce am putut înţelege, vom arăta; iară cititorlul totdeuna în gîudecată a face slujba-I laste. Zicem dară, precum stăpânire Dachilor îndoită, şi în doaâfellurî să fie fost, una care supt cel de obşte a Qhetilor nume s’au fost cuprinzind, şi nu numai în Dachila au fost stăpânind, ce încă şi peste Dunăre în Misia, şi pănă la Thrachila s’au fost întinzind (pre care stăpânire să o fie deşchis Zamolschie filosoful, mai sus am pomenit) şi acelaş pre aceste locuri, pănă la vremile lui Av-gust Chesar, supt numele Ghetilor să fie stătut (precum mal pre larg vom arăta în capul ce urmază, unde vom istorisi războaele lui Avgust, şi a altor înpăraţî Româneşti, cu Ghetiî) Iară altă stăpânire sau crăie a Dachilor au fost mal deosăbit de alţi Ghetî, şi mai cu hireş nume de crăila Dachilor, cară au stătut pănă la Ulpie Traian înpăratul Românilor, şi pănă la Decheval craiul Dachilor, pre carile Traian biruindu-1, şi omorându-1, crăila Dachilor cu totului tot s’au stâns, pre cum înnainte la rândul său să va vide. Deci stăpânire Ghetilor, cela ce au fost mal de obşte pre ce vreme începătură să fie luat, din scriitori cu adevărat nu putem a ne înştiinţa, fără cât la Irodot, cel mai vechlu dintre EllinI scriitori videm că pomeneşte, pentru lăcuire lor peste Dunăre cu Misii, şi cu Thrachiî, dela carele luând Evseyie: «Thrachiî, zice, Misii, Ghetii şi Vevrichil, o samă din nemurile sale trecând la Asia, mal toată Vithynia au cuprins»; Iară acastă trecere a lor la Asiîa, după soeotela hronologhiculul lui Cal vi z, să să fie tâm-plat cu 563 de ani mal denainte de Domnul Hs. Nici mal mult ultându-ne la cuvintele lui Mattheî Pretorie, carile pre Gotthil săi de pre vremile lui Sampson îl lungeşte, la rândul istoriil, carelo noaâ fără prepus ne poate sluji, ne întoarcem. Ghetii aceşte întâlaşî dată au vinit supt ştiinţa Romanilor, pre vreme când au fost consul Sţipion, şi collega, adecă tovarăş lui Sţipion, Flaccus, pre carile Enias Sylvius îl numeşte Fulvius Flaccus: 132 de ani mal înnainte de Domnul Hs: precum am şi mal pomenit, şi acest Flac gonind din Mesila pe Ghetî, cu Du- www.dacoromanica.ro 78 cart£ i năre hotarâle înpărăţiiî Romanilor au întărit, şi macar că Ghetil aceiîa după acela, sau DachiT, de multe ori în hotarăle Romanilor năbuşită, însă până la vremile luî Ulpie Traian, hotarul în-părăţiil tot Dunăre au fost. Aşe dară Flac hatmanul Romanilor dobândind cetate Sardica, şi din Misila gonind pe Ghetî peste Dunăre în Dachia: cel de obşte nume a stăpânirii Ghetilor s’au curmat, şi după acela aşezindu-să eî dincoace de Dunăre, cel deosăbit nume a crăiiî Dachilor au început, pentru a căriîa crai dela cel dintâi până la cel mal de pre urmă. acmu vom să zicem. Deci de toţi craii lor, supt hireş numele Dachilor, numai cinci să pomenesc să fie fost, (scrie Pretorie), şi cel dintâi, zice să-l fie chemat Sarrulis, pre acestaşl Iornand, carte: 2 pentru Gotthl, îl numeşte Corrilus, şi de dânsul într’acesta chip pomeneşte: «Corrilus zice, craiul Gotthilor stând la stăpânire 40 de «ani în Dachila, nîamulut său mal mare au lost. Daţiia .zic cc «veche, pre care acmu să ştie că o ţin năroadele Ghepidilor»; sămălulaşte-să acesta să fie fost cralu Dachilor, pre vrămile lui Iulie Chesar, AI doile au fost Varuista, (pre carile Iustin îl chlamă Varavista,) acesta întâîaş dată zic să fie avut războiţi cu Bastarnil (precum din Iustin mal sus am pomenit) carii pre atunce între Nistru, şi între Prut au fost lăcuind. După acela stăpânind toată Dachila cu prăzile sale adesă ţărâle Romanilor depre Dunăre strica, şi multe tălhuşagurî şi răutăţi făce, (pentru care caută la Lume Gotthilor a luî Pretorie, carte 4. cap. 3 că mal pre larg vel afla) înpotriva acestuia, Avgust ChesarI nu numai îndelungat ce încă foarte greu războlu să fie avut, pentru carile şi Ioan Zonora: carte 10. cap. 27, supt numele Pannonilor, să vede a po-* meni, unde zice: «Avgust ChesarI înpotriva Pannonilor, carii sint «pre lângă Dalmaţiia şi pre lângă Dunăre lăcuitorl, singur cu «capul său mergând, până mal pre urmă îndesindu-î cu războaele, «multe năroade acel ţări, înpărăţiiî au suppus. Şi Dion, carte «55: şi iarăş într’aceîaş carte, cap: 32, Chesar zice, trimiţind pro «Crasus cu oştile în Machedonia, Thrachia şi în Greţila, cu multe «nlamurî, multe războae au avut, în ce de pre urmă, pe unile «li-au biruit, iară pre altele 11-au luat în supunere (apoi adaoge), şi «acele nemuri mal de demult Mesiî şi Ghetî s’au fost chemând, www.dacoromanica.ro CAP. V. PROLEGOMENA 79 «iară cu cursul vremii unile dintransele alte numeie au luat. «Acastă a numerilor schimbare, precum pentru Dachî să să în «ţălegă, singur Zonara acolâş cap: 37 mărturiseşte. Avgust zice, «încă trăind, Dachiî indemnând pe Savromatî şi pe alte niamurî «Pannoniceştî, să rădicasă, în potriva a cărora Avgust au trimis «pe Tiverie (carile mal pre urmă şi la înpărăţie au stătut) pen-«tru ca să-î potolăscă.» Ca acâstâşî vei afla la Hronicul lui Taţitus, carte: 2, cap: 62: şi 63. Al treilă a Dachilor craîu, au fost Ghestihlind, de carile zice Pretorie să fie crăit pe vremile lui Tiverie înpărat, ce pentru acestuia lucruri cevaş vrădnic de pomenire, noi la istorii a afla n’am putut. Al patrule craîu au fost Derleneu, carile au stricat oştile lui Domitian, şi pe Oppie Sabin, şi pe Cornelie mal marile polcurilor ce le chema pretoriane (adecă de curte) rău l-au bătut; caută la Sfetonie: cap: 6. list: 788: şi la Iornand carte 13: pentru Gotthî list: 629. Dion istoricul carte 67 zice, că acest războlu să fie fost mai mare de cât toate războaele, de când au stătut înpărăţiîa Romanilor; Iară pricina căci au fost acest războlu a Dachilor aşe de groznic o arată Iulie Chesar, carte 39 şi 40: pentru căci zice: «Dachiî sint mal viteji de cât toţi varvaril, şi «acesta nu numai căci şi cu sufletul şi cu trupul sint oameni «pre vârtoşi, ce încă pentru căci el nu cred precum moarte Bă «fie sfârşitul vieţii, ce socotesc ca cum ar fi o trecere la alte lă-«caşurl noaâ.» Fost-au acesta războlu pre la anul de la Hs: 81. Acestaşî să vede adeverind Taţitys în viaţa Agricolei, cap. 41: unde zice: «Supt Dometian Romanii multe războae, ce toate fără «năroc, au avut asupra Dachilor, căci eî totdeuna biruitori au fost.» Aşijdere pre la anul dela Domnul Hs: 94, Xifilin în Sinopsis, luând dela Dion, carte: 66: scrie: «precum Domitian au trimis «cu oştile asupra lui Decheval (acesta-I al eincile şi cel mal depre «urmă a Dachilor craîu) pre un Iulian, ce vicleşugul şi meş-«terşugurile lui Decheval au făcut, că macar că Romanii să vide «biruitori, însă deplin biruinţa nu ll-au dat, căci tăind copacii unii «păduri, şi lăsind numai trupinile, le înbrăcasă cu port şi cu www.dacoromanica.ro 80 carte: i «arme oşteneştî, cariî Romanii, oaste proaspătă pârându-li-să, s’au «părăsit a-î goni, şi s’au întorsu la tabăra sa». Iară de la Domnul Hs: 96 Dometian de aî săi ucis au perit cu îndămnare înpărătesiî lui, pentru căci Domitian având în gând a doa zi să-şi omoare şi înpărătesa, şi pre alţii câţi-va din sinatorî, a tuturor acelora de morte orânduiţi numere le însăm-nasă într’un izvod; Iară un copil din casă neştiind ce izvozel iaste acela, nici de lucruri ca aceste ştiind, luându-1 l’au fost purtând pe amână, asupra căruia tâmplându să înpărătesa a vini, şi cunoscând din izvod, cc i să găteşte, îndată au dat ştire şi altora, carii într’ace primejdie plutila, carii cu toţii rădicându-să, îarăş cu sfatul înpărătesiî rădicară înpărat pe Nerva; şi pe Dometian ucisără în 18: aiul Septemvrie, după ce înpărăţisă ani: 15 şi zile 5. Nerva încă fiind de vârsta adâncilor bătrâneţă, şi pentru bătrâneţe oare-cum ne pre băgându-1 în samă, au socotit că nice a trăi, nici a înpărăţi, mult îl va fi, pentru acela suindu-să în Capi-tolin, cu mare glas, pre Traîan îl face ficor tle suflet, Chesar, Tribun, şi lui moştenitorlu, şi trăind în înpărăţie (pre cum din epistola lui Plmie celui tânăr să dovedeşte) 1 an şi luni 4: zile 9: au murit let 98: Ghenar: 27. După dânsul au stătut Ulpie Tra. Ian, priimitul ficor a lui Nerva. Aceste dară precât am putut mal pre scurt pentru patru crai a Dachilor mal înnainte stăpânitorî, şi de începătura crăiil lui De-cheval, acesta a zice avum, Iară rândul pofteşte ca iarăş aşe pre scurt de acest Decheval, şi de vinire lui Ulpie Traîan cu oştile asupra lui, şi de stingere crăiil Dachilor să căutăm. CAP. VI. Pentru oşieniri lui Traîan înpărat asupra Iul Decheval Craiul Dachilor, şi de dezrădiănaH lor. Al cincile, şi ccl mal de pre urmă a Dachilor craîu au fost iornund. c»rt4 Decheval, (acestuîaş Iornand îl dice Diurpanis) om nu numai pentru Gottlii. A ’ ' T A ’ A . Cap. 13.List.639. m lucrurile oşteneştî pre vârtos, ce încă şi la minte pre ascu- www.dacoromanica.ro CAP. VI. PROLEGOMENA 81 ţit, şi plin de meşterşuguri, acesta cu mare ruşine Romanilor, jiănă într atâta puterile Dachiiî adăosesă, cât şi o sumă de bani în chip şi de dajde, şi de dar, în toţi anii de la cămara înpărăţiiî lua, după tocmala ce făcusă cu Domiţian, precum Dion istoric * Dion. carte 68. mărturiseşte. Aşe Romanii vrând nevrândcu banii săT pre Decheval din zi în zi înbocăţindu-1, el în putere mărindu-să, alte războae încă maî grele, şi încă mai groznice asupra Romanilor găta, asupra căruia sculându-să Traîan cu războia, l’au bătut, şi tot nîamul Da-chilor din Dachia au stârpit, (precum înnainte la viaţa luî Traîan pre larg vom arăta). îară după peire luî Domiţian şi a luî Nerva, stând la împărăţiîa Ramului Ulpie Traîan, înlâîaş dată au pus în gând pentru ca să răscumpere de la Dacbî ruşine şi ocara, care de câte va ori o păţisă, şi aşe aşezind întâi lucrurile Publică!, şi întorcând pre slujitori îarăş la învăţătura şi orânduîala oştii ca maî denainte, îndată au dat răspuns Dachilor, că pentru baniî ce cere, le va da arme. Dela Dion istoricul (carile lucrurile acelor vremi pre amănuntul au scris) ne înştiinţăm, precum Traîan Dion. o»rU 68. şi alte războae foarte vrăjmaşe, şi bătăi foarte cu multă vărsare de singe să fie avut, macar că în toate nărocul biruinţiî tot la Romani au fost. Decî bătaia dintâîu, precum să să fie tâmplat pre la anul dela Hs: 101: socoteşte Calviz în Hronologhicul său la acela an. (Aice iubite cititorîule noi vrând numaî pentru Decheval să arătăm, precum el au fost cel mai pre urmă a Dachilor craîu, pentru războaele luî Traîan cu dânsul pre scurt pomenim, îară maî pre larg veî vide unde va vini rândul istorii! la viaţa luî Traîan,) într’acel dară dintâi războîu, macar că Dachiî fură biruiţî, însă şi din oaste Romanilor foarte mulţî au picat, îară ceî răniţi atâta au fost de mulţi, cât la apothecarî, şi la ţi-rulicî, ne maî rămâind pănzăturî, ş’au scos Traîan mesele, şervetele şi năfrămile, şi lî-au dat să fie pentru legăturile ranelor slujitoreştî. Aşe în războîul cel dintăîu cu mare vredniciîa lui Traîan, şi cu bărbăţiîa Romanilor, pierzind Decheval războîul, i-au căutat a da dos, însă nu aşe de tot sfârmat şi răzbătut fiind. După ce s’au tras supt cetate scaunului său, Zamoghetusa, îarăş ş’au strâns oştile ce să înprăştiîase, şi tocmindu-şî oamenii îară 9 www.dacoromanica.ro 82 CARTE 1 Dion. Carte 68, Plinie, cartă 10. Epistola 80. Zo-norii, cartă 11 cap. 21. au stătut Ia bătae de iznoavă. Ce nici Traîan mai leniş de cât ne-priiatenul fiind, tot în urmă gonindu-1, iarăş i-au dat războiu vrăjmaş, ca şi dintâi; însă nărocul Romanilor slujind, iară rămasă Decheval biruit. Deci Decheval (precum zice Dion într’acelaş loc) văzindu-să şi clin arme, şi din puteri mai gos, au poftit pace, căruia Traîan foarte pre lesne l-au dat-o, cu aceste tocmele: ca priiati(ni)lor Romanilor priiatin. şi nepriiatinilor nepriîatin să fie, Aşijdere ca să răzsipască cetăţile, carile pre la hotarăle Dachiii, pentru întăritura făcusă. Intr’acesta chip, Traîan, (precum şi Dion şi Zonorâ pomeneşte) dobândind biruinţa şi pace cu desila, şi după voia lui să priimască asuprindu-1, luat-au cu sine şi pre solii lui Decheval, şi la Roma cu mare triumf, şi laudă întorcân-du să, senatul Romanilor l’au numit Dâţanul. însă pentru nestare la cuvânt a lui Decheval, şi pentru amăgiturile ce înbla să facă, nu multă vreme au putut a să stărui ace pace; căci îndată ce s’au întors Traîan cu oştile, Decheval macar că aiavia asupra Romanilor oaste să rădice nu îndrăzniîa, însă pre Iazighi, şi pre Meta-nastî, carii era din priiatiniî Romanilor, şi dela Tisa în sus spre Buda lăcuia, cu adese prăzi a-i călca, nu să părăsiîa. Cu care pricină aprinzindu-să Traîan de mânie, de iznoavă asupra Dachilor armele ş’au clătit. într’ace cale cu meşterşugurile şi măistriile lui Decheval, nu puţine, nici iuşore primejdii au vinit la capul lui Traîan, ce cu chivernisala ce făce, şi cu ştiinţa a purta oşti, toate meşterşugurile lui Decheval în zădar scoţind, din toate primejdiile ferit au fost. Decheval văzind că nici cu vicleşugul, nici cu armele va pute sta înpotriva lui Traîan, încă mai de mare vicleşug, şi răutate s’au apucat, şi iarăşi s’au făcut că să va pleca lui Traîan, însă de-î va trimete pe Longhin su-taşul, (carile cârma oştii purta, şi toate lucrurile lui Traîan după vrere le pliniîa), pentru ca cu dânsul să vorovască pentru pace. Pre acesta Traîan la dânsul după pofta lui trimiţindu-1, el îndată au poroncit de l'au legat, şi cu multe munci căznindu-1, până mai pre urmă l’au şi omorât. De acăruîa patimă înştiinţindu-să Traîan, mai mult de durere inimii ce trăge, căci pierdusă om vrednic ca acela, de mânie înfocându-să toată socotela ş'au pus, ca şi pe Decheval, şi peste tot nemul Dachilor, aşeş din temelie www.dacoromanica.ro CAf. Vi. EboLegomeNa 88 să-i răzstoarne, şi pentru un Roman» pre toţi Dachii să-i prăpă-diască; însă puind lucrul la sfat, vide Traîan, că lucrul aşe după polta luî a să isprăvi, nici pre lesne, nici fără primejdie poate fi, de care lucru ales-au ca mai fără grijă, şi mai pe ’ncet de ace trebă să să apuce. Şi aşe într’ace vară, la anul de la Domnul Hs: 104 (Dion, carte 68, Plinie carte: 8) au stătut de au lăcut pod de piatră peste Dunăre, (care pod ce felîu de zidire au avut, caută mai înnainte la rândul său), gătind dară Traîan podul peste Dunăre la anul: 105: au trecut cu oştile din Misiîa în Dachiîa, şi drept spre apa Sargheţii au purces, unde şi Decheval toate puterile strângându-şî, cu mare îndrăznială îl aştepta, ce pohărnit nărocul lui Decheval, îarăş dede biruinţa Romanilor şi d6 triia oară. Decheval văzindu-şî oamenii râzsipiţi, şi în toate părţile şpârcuiţî, de toată nedejde Iăsindu-să, pentru ca să nu cadă viu la mâna luî Traîan, singur şie ş-au făcut moarte. Traîan după izbândă minunată ca acesta, întâîu cetate Zarmizoghetusa, scaunul luî Decheval apucând, (pre acesta mai apoi au numit-o de pe numele său Ulpia Traîana) apoi abătând din matca sa apa Sargheţii, i-au aflat toată avuţiia, care nenumărată era, şi o zidisă Decheval în fundul apiî. Deciia, precum mărturiseşte din Dion, şi dintr'alţiî Bonfin, deşertând Dachia de toate puterile şi aşeş de tot istovind-o, au făcut-o provinţie; şi înplând'o de cetăţeni, şi de ostaşi viterani (aceşte era cum sint oturacii la Turci) cu cetăţi şi cu oraşe au întărit-o, precum mai înnainte vom aduce toate a tuturor mărturiile, carii într’un glas întăresc: precum Dachia toată s’au descălecat cu Romani. îară rămăşiţa Dachilor câţi scăpasă din oşteni, şi altă prostime, pre toţi până la unul, precum să-î fie trecut mai spre fundurile ţărâi ungureşti, scrie Ion Sambuţie, în adaosul istorii ungureşti: list: 807: care apoi la istoricii greceşti, Zonarâ şi Chedrinos iproci, s’au numit Pano-Dachia, adecă Dachiia de sus; pentru acasta caută şi Dion, Ev-tropie, Xifilin, Avreleus Victor, Bonfin, Lcunclavie, şi toţi alalţi mai noi scriitori, carii după cei bătrâni urmază. •Dion acoloş, Evtropie In Ti-iaţa Ini Tiverie. AvrelieVictor In Breviar, cap. 18. www.dacoromanica.ro CARTE A DOA. Cârd arată coreniia niamnluî Romanilor, precnrn din Ellinii Troa-denî să trage, şi de începătura înpărăţiii lor dela Reinus şi Romnlns. Aşijdere pre scurt însămnîază, precum Românii diu Dacliia, carii astăzi sint Moldovenii, Muntenii şi Ardelenii, sint din nîamuL lor hirişî Romani de la Italia, de Traîan înpărat pre aceste locuri aduşi. PROIMION. CAPUL I. Pentru nSmul Romanilor, din cine şi de unde să trag el din începătura lor. Zic bătrânii, mai marii noştri a înţălepcunii iubitori, că cine-va bun, şi cinsteş a să face, a nevoinţii şi a bunătăţi mării lucru iaste; iară din bun nem şi cinsteş părinţi a să naşte, şi din viţă de nărod vestit şi lăudat a să trage, a năroculuî, (sau precum, cu creştinesc cuvânt trebue să înţelegem) a dumnăzăeştii orân-duiale iaste, şi adevărat dară, că nu puţină cinste, nici plecat năroc între muritori, să socoteşte şi să crede a fi, vechime nia- www.dacoromanica.ro 86 CARTâ II mul ui, mulţime icoanelor moşilor şi strămoşilor, vestit şi lăudat prin multe vacurî nlamul începătorilor, şi mal marilor săi, pentru cărei, şi cu care pricină, între nîamurile şi limbile lumii mare deosăbire şi răzlăţire să face; şi unii din bun niam, sau de bună naştere, iară alţii proşti şi varvarl au luat a să chema, că de amentrele pre singur drumul şi cursul firii, precum iaste de-dreptul de vom socoti, (osăbind pre ceiia, pre carii vecnica dumnăză-iască, către nemul muritorilor dragoste, prin sfântul, şi dumnă-zăescul cuvânt i-au zămislit, şi prin feredeul darului său, de mo-jiciîa, şi prostimea ţărnii şi a tinii stricate spălându-i, iarăşi de iz-novă i-au născut, şi i-au prefăcut), toţi lăcuitorii lumii (după adeverinţa svintelor scrisori) toate nîamurile ei, precum Ellinî aşe varvarî, precum Romani aşe Tătari; toate şi cu toţii tot dintr’un niam dintr’o începătură de ţărnă, toţi dintr’un părinte putre-zitorîu, toţi vechi şi în singile putregiuniî una sint; şi aşe nici ar mai ave pentru ce să să mai înfle ţărna asupra lutului, şi tina asupra gunoiului; nice vechime asupra noimei capul ş-ar rădica; nici fiii, şi nepoţii pre părinţii şi moşii săi de proşti i-ar râde sau de varvarî i-ar batgocuri. Acesta dară şi într’acesta chip fiind jghiabul, şi răul curgerii firii, aiave iaste, că de iaste vre un niam mai mult de cât altele să să cinstescă, sau de mare nume şi preţ să să ţiiă, nu numai singură vechime lui, nu numai mulţime şi lăţime lui în toată, sau în ce mai multă, şi mai mare a rătunzelii pământului parte destulă iaste (că aşe de ar fi, cine din nemuri cu Tătarii pentru acesta s’ar pute certa? sau care din înpărăţii, înpărăţii şi vechimei lor s’ar alătura? sau macar cât de departe a apropiîa s’ar pute), ce încă spre agonisita acestuia titul, mai trebuesc bunătăţile obiceinice, cunoştinţa cinstii şi nevoinţa spre dânsa; învăţăturile, şi vredniciile, carele singure numai cele proste şi varvare obi-ceîa a schimba şi a strămuta pot, şi din varvarî Ellinî, din păgâni Români, a i preface meşterşugul şi mijlocile, arată. Pentru care Socrat filosoful adevărat filosofeşte zicând: că nu ellin iaste cela ce în Ellada trăeşte, ce cela ce obiceile cele bune şi cinsteşe a Ellinilor au învăţat, şi le face. Cu aceste dară cinii, şi istru-menturî Elliniî de cât toate alumei nîamurî mal înainte slujindu-să, www.dacoromanica.ro CAP. II. PROLEGOMENA 87 şi numele, a nemuluî acelui mal de bună naştere ş-au agonisit, şi slavii a toată cinste, şi învăţăturii singuri, şi mal vechi, au eşit stăpănitorl şi moştenitori. Acestă socotelă adevărată şi fără colachio* de la noi să fie zisă, aglutoreşti-ne Plutarh vestitul în Roma filosof, şi istoric, acărula cuvinte aceste sint: «Ţiţeron după ce mergând în Greţia, «cel de lrunte şi aleşi filosofi şi ritorl ascultase, şi cu totului tot, «pentru ca să să înformăluîască, şi din ce era să să mute, pre sama «lor să dedese. Apoi de acolo întorcându-să la Roma, şi înnainte Iul «Apollonie Milon, în limba ellinîască oraţie făcând, într’atâta mi-«nune, şi mirare au căzut cel ce 1 auzisă, cât să fie zis Apollonie, «precum îi iaste jele că vede învăţăturile şi voroava frumoasă «care numai Grecilor era lăsată, prin Ţiţeron la Romani adusă.» Iară Ţiţeron singur scrie în cuvântul la Brutus, pre cum la Athina mărgând, dela un Antioh marele filosof, învăţătura să lie luat, cu a cui dăscălie nu numai mal deşteptat, de cum era întâîu, ce aşeş mal de tot şi tot mutat să fie fost din cele ce fusese, şi pentru acela într’alt loc zice, şi mai pre larg, că ce au Romanii, tot dela Ellinî să fie luat, şi pentru toate lor le sint datori. Caute cititoriul nostru la Busbecvie scriitorlu niamţ în Epis-tolila care Iaste îndemnătoare creştinilor, că acolo ca aceste va afla de o formă, şi asemene cu aceste, de cât carile pentru Greci, şi pentru Greţia nici Grecul în Greţia pentru moşie sa mal drept, şi mal adevărat a scrie şi a lăuda, ar fi putut. CAP. II. Arată-sâ evghenia, şi slăvit nlamul şi numele Ellinilor. Pentru nlamul, şi nume Ellinilor, (carii mai cu vechiu nume Grechi sau Greci să chema) din ce dintâi începătură de am sta să zicem, nici noaâ vreme de scris, nici cititoriului de citit l-ar a-glunge, pentru care nu la unul, sau la altul din scriitori îl trimitem, ce la sute şi mii, carii de Greci şi de minunate lucrurile lor în scrisorile sale au lăsat; iară noi pre scurt (cât adecă la * linguşire www.dacoromanica.ro 88 CABTE II * Ziditoare treba lucrului nostru de agîuns a face socotim) şi puţinele voni însămna, din carile cele mal multe cum şi cât vor fi fost, pre lesne îaste fiete-cul a cunoaşte, precum să zice adagheul * de pre unghe leului: adecă vătjind unghe leului, ce fiară să fie leul poţi socoti. Aşe dară nlainul acestaa Ellinilor, vredniciilor, învăţăturilor, şi înţălepcîunilor sale alăturând armele, vitejiile, şi mărime sufletului, cu biruinţele nu mal puţin de cât cu învăţăturile, prin toate părţile lumii au pătruns, şi toate unghiurile el au străbătut şi pănăîntr’atâta veste şi lauda numelui lor, inimile a tuturor muritorilor au vincit, şi cu biruinţa armelor cerbice plecându-le, mânule 11-au legat, cât şi cel mal varvar de cât varvarii nem a Schytliilor, şi cu dânşii toate limbile înpreună cinste numelui, slava nemuluî, şi lauda armelor nu ll-au tăgăduit: ce cu toţii acestă protie (adecă locul cel mal de cinste) lor au dat. Acastaş varvarii vecilor a-eestora, şi întâi mare şi puternic niamul Otlimanilor, şi astă-zl mărturisesc. Ce cuvântul strângând, în scurt să zicem, şi să pomenim biruinţele lor în toată lumîa, precum Dionisie Vacehos au pus stâlpii şi ţenchlul armelor sale în ostroavele ochianulul despre răzsărit: Iraclis în margile pământului despre apus; drumul lui Ahilevs până la pustiile Schythiiî, spre miază noapte pănă la Nistru, pănă unde adecă pe acele vremi ave pe cine birui, şi într’acul cap mâna să-ş puia. Tăcem a zice pentru Alexandru marele Machedon, carile nu numai cât pănă la Per-sida, şi la India pe urmele lui Dionysos mergând, nenumărate, şi de abia cu auzirâ numelui altora ştiute năroade, supt sabiîa sa au plecat; ce încă şi cu vânturile şi năsipurile Africă! luptându-să, în pustiile Lyviiî au pătruns, şi până la Amon şi fântâna ce-I zic a soarelui au agluns; şi încă furtuna-I re de n’ar fi zavistuit norocu lui bun, şi capătul cărărilor lui Iraclis ar fi văzut, şi cu vârvul suliţil marginile răzsăritulul, şi a apusului ar fi înpreunat. Părăsim a însămna a Ellinilor în Evropa, Asia şi Africa sâlăşluirî, şi în toate a lumii părţi puneri de temelii de ţări, de înpărăţiî şi de minunate cetăţi, carele nici număr nici sfârşit au, ce să zicem: că după ce slava şi cinste în nume, în nlam, şi în chipuri, şi persoane de toată lauda iroîască şi vite-jască, peste tot pământul ş’au sămănat, sădit şi întemeiat; ca www.dacoromanica.ro CAP. II. PROLEGOMENA 89 cum de aceste sătul, îngreţoşindu-să, aclaîaş vâstâ şi laudă în stelele ceriului ş-au înfipt, în fundurile mărilor ş-au slobozit, şi supt tartarurile pământului ş-au coborât, în planetele, şi alalte neclătite a le ceriului stele, numerele mal marilor săi suindu-ş, în puterile stihiilor aşăzindu-ş, de unde toate limbile numele şi închinăciune Dumnăzăilor săi în Apollon, Isidis, Aris, Er-mis, Zevs, Afrodittis, şi Cronos, (carele sint numerele a şepte planete şi a şepte zile într’o săptămână), aşe în Posidon Dum-năzăul mării, în Ifestos Dumnăzăul focului, în Pallas Dumnăzăoae ştiinţilor, în Muse Dumnăzeele muzical şi stihurilor; în Aris Dumnăzăul războaelor, în Ermis Dumnăzăul cuvântului, în Zevs Dumnăzăul fulgerului şi a toată clătire de sus, în Afroditil în Dumnăzăoae frumseţelor, în Cronos Dumnăzăul înnălţimel, şi în Isidis Dumnăzăoae ficoriil şi a curăţenii!. Aceşte şi alţii mulţi nenumăraţi ca aceşte, nu că doară, după basnele poeticilor, Dumnăzăl şi Dumnăzee adevărate şi nemuritori au fost, ce după socotela filosofilor oameni din oameni născuţi şi muritori fiind, vrednicele lor fapte şi învăţături, pănă într’atâta i-au suit şi i-au cinstit, cât cel mal pre urmă, în loc de Dumnăzăl i-au cinstit, şi cu laude vecnice, şi pre dânşii, şi pre numerele lor, ca pre nişte Dumnăzăl nemuritori, i-au lăudat, şi i au cinstit; Iară amintrile şi nemul lor din Greci, şi ţara lor Greţia, toţi o îl mărturisescu. Deci după atâta veste în toată lume slăvită, atâta numele nemuluî lor ş-au evghenisit, cat în urechile tuturor muritorilor primit au fost cuvântul, carile pentru dânşii să zice, tot carile nu îaste Ellin, varvar îaste. După acesta, şi dintr’acesta nlam a Eli inilor sint şi să trag vestiţii şi a toată lume biruitorii Romani, precum puţin mal înnainte vom arăta; însă pentru ca mal descâlcit, şi mal netedă să dăm istoriîa începăturii nîamuluî lor, poftim pre cititorlul nostru, puţin oarece să ne fie cu îngăduinţă, şi vă-zind că mai mult de cât s’ar câde cuvântul din calîa sa abatem, adecă cu multul mal denainte istoriîa apucând şi mai vechi vremi pomenindu-I, să nu să oţărască, căci pre cât prin putinţa noastră va fi şi cuvântul mal scurt, şi istoriîa mal deşchisă do-nainte privelilor a i-o pune în tot chipul vom sili. www.dacoromanica.ro 90 CARTg II CAP. III. Arată-să ţărâle EUinilor cele mal veştile. Pre vremile cele mal denainte de vestit războiul şl prăpădenila Troadel, toată a EUinilor semenţie în multe ţări şi înpărăţil să înpărţila, şi unii în Evropa, Iară alţii în Asia stăpânila. însă între alalte mal vestite şi mal puternice era în Asia Troia, ceşte cu un nume mal de obşte EllinI, Iară ciîa Ioni să chema: însă tot un nem şi o limbă era, precum Troadenii, aşe Elladenil; numai cel din Asia, cu alalte nîamurl de acela parte, Iară ceşti din Evropa cu ale sale dincoace să însoţila; şi macar că de multe ori, şi între sine unii cu alalţl mari, şi groznice războae făce, însă când vre o nevoia de afară le vinila, cineş cu soţiile, şi cu părţile salo să ţine, şi unul pre alaltul să agîutorila. Cătră ceşti despre Evropa să număra şi ostroavele, carile sint în mare Mesoghia (sau precum la noi cu mal ştiute nume să chemă Mare Albă) precu-mu-i Critul, Rodosul, Chyprul, Corţira, Zachinthul, Sichilia, Sardia, Corsica, Sacâzul, Mitilinul, Androsul, Coul, şi alalte ostroave, ce să chemă a Chicladelor, cu cele mal mănunte, acărora nume nu le mal pomenim. Aşijdere la uscat Poloponisul (cărila acmu îl zicem Morea), Attica, Thettalia, Machedonia, amândoaâ Epirile, şi pănă în capătul ItaliiI (care mal pre urmă şi acela toată la trupul înpărăţiil greceşti s’au alăturat, şi Greţia mare s’au numit), şi în hotarăle Thrachiii despre Dunăre, şi despre Mare Nlagră, şi încă şi până Hersonisul Tavric, (acesta-I Crâmul) toate aceste ţări Ellinil le oblădula, şi în multe Domnii şi înpărăţil mari şi tari să deosăbila, în care chip prin multe vacurl au trăit, şi cineş în părţile sale au stăpânit. CAP. IV. Arată-să pricina războiului şi a prăpădeniil Troadil. Pre la anul mal denainte de întrupare Cuvântului şi Fiîulul lui Dumnăzău: 1193: Iară dela zidire lumii: 4313: mare pârjol www.dacoromanica.ro CAP. IV. PROLEGOMENA 91 de zarvă, şi nepotolită gâlcevă, s’au aţiţat între Greoi Troadeni şi Elladeni, a căriia dintâi pricină, precum scrie din Omir Dio-nysiodot, cu patruzeci de ani mai denainte Iraclis (sau precum i-au mutat numele Latinii Hercules) mai avusese războiu cu Troa-denii, şi cetate Troada izbândind pre înpăratul lor, pre Laome -dont încă omorâse şi fără samă de Troadeni robind, i-au dus cu sine la Ispanie şi în Franţia, unde precum vor unii istoricii cu dânşii au zidit cetate Alexia, iară după ce s’au dus Iraclisi ficorul lui Laomedont Priam iarăş strângându-ş ţara, şi oamenii răzsipiţi prin vreme acelor: 40: de ani ranele acelor răutăţi, a lui Iraclis vindecându-ş, şi înpărăţia la statul puterii cei dintâi du-cându-ş, socoti că precum prada ţărâlor sale aşe moarte tătâ-ne-său de la Elladeni îş va pute răscumpăra şi mai cu asupră. Deci Priam, precum zisem, întrămându-ş puterile (precum iarăş din Omiros scrie şi Pavsanie) îş tocmi oştile, îş întâri cetăţile, şi toate locurile stăpânirii sale, trimisă pre unul din Domnii săi ce-1 chema Antenor la Ellada, unde acmu stăpâniia Menelaos fratele lui Agamenon ficorul lui Plistinis, nepotul lui Atreu în-păratuluî Misiinilor, bărbatul Elenii acei frumoase, pentru ca să cară gudecată, şi să afle dreptate, pentru oaste care făr’ nici o cale rădicase Iraclis asupra înpărăţiilor: şi după ce atâta pagubă şi stricăciune făcusă, încă şi pre tatâ-său Laomedont omorâse. Deci Antenor la Ellada cu soliia viind, Grecii de acolo nici un răspuns curat dându-i, fără nici o ispravă aliasă, l’au pornit în-napoi: carile viind, şi spuind înpăratului său de nebăgare în samă a Grecilor de la Evropa, Priam încă într’atâta călcare de cinste pusă, şi în batjocură luat văzindu-să, aceste toate, şi câle mai denainte păţite cu fierul şi cu mâna, să şi le răsplătîască au socotit; şi aşe gătind căte-va corăbii cu oaste, şi altele ce oştenilor trebuesc, trimasă pre fiiul său pre Alexandru Paris, asupra El-ladii poroncindu-î, ca ori cu sila, ori cu înşelăciune, ori cu ce alt chip mâna şi vreme l-ar da, vre o stricăcune şi pagubă El-ladenilor să facă; în scurt să zicem, Alexandru trecând cu vasele în părţile Evropii, socoti că mai pre lesne va strica Ella-denilor cu vr’un vicleşug, de cât cu războiul. Deci cu înşelăciune âşe râpind pre Eleni, Doamna lui Menelau, au fugit cu dânsa DionyssiodKt din Omir. Pavsanie din Omir. www.dacoromanica.ro 92 CABTâ II întâîu la Eghypet, pentru ca să-ş pîarză urma, apoi la ţara sa. Era clară Eleni fată lui Tindar stăpânitorîul Spartanilor, şi mal ghiz-clavă de cât toate muerile GreţiiI, ca care protivnică nu era. CAP. V. Arată-să sfatul fi voevozil a âmbe părţilor ellineştl. După ce Alexandru Paris au râpit pe Eleni, şi au fugit cu dânsa la Troada, precum zisăm, Iară Menelaos dede ştire la toţi stăpânitorii şi Domnii GreţiiI de tâmp'are ce i-au vinit, şi do ocara, care l-au făcut Paris, poftindu-î şi învitându-î pre toţi la izbândă; arătându-le că acasta ruşine nu numai a lui, ce de obşte a tuturor laste, şi cu toţii înnainte Troadenilor şi a toată lume ruşinaţi, şi batgocuriţî vor rămâne, de nu să vor scula să-ş răscumpere necinstd. Acesta auzind cu toţii îndată cineş de pre la locurile sale sculându-să, pentru ca să să sfătuiască, la cetate Avlida, cu toţii, la zi dată, s’au adunat: unde multe sfaturi, şi într’o parte, şi într’altâ zbătându-să, pană la anul s’au trăgănat alesul lucrului; căci era unii carii socotiîa, că pentru o muîare n’ar trebui să să facă atâta vărsare de singe, şi zarvă, şi râsipă între înpărăţil mari şi vicine ca acele: ce cu alt mijloc să poată întoarce pe Eleni înnapoî, dând mal mult vina bărbatului el, do cât lui Alexandru Paris, zicând: că acesta de ş’ar fi păzit muîare şi muîare de ş-ar fi ferit cinste, Paris cum să o fure şi să o râ-pască n’ar fi avut; Iară alţii carii parte lui Menelaos ţine, sfătuia că ori în ce chip tânplare acesta ar fi fost, ruşine şi necinste tot cade asupra tuturor, şi încă mal mare va fi, când nerăscumpărată lăsind-o, Troadeniî să vor lăuda de biruitori şi îngrozitori Elladenilor. Şi aşe acestora sfat alegându-să, pănă mai pre urmă cu toţii la un cuvânt şi gând viind, au ales, şi cu tari gîurământun au întărit, ca cu toţii cu toate puterile sale sculându-să, sau cu toţii pănă la unul să piară, sau ruşine şi ocara, care li s’au făcut, să-şî răsplătîasoă, şi pe Troada atocma cu pământul răzsipind-o, nici un Troaden viu s^ nu Iasă. De altă parte www.dacoromanica.ro CAP. V. PROLEGOMENA 93 Troadeniî încă socotind lucrul la ceva să vie, cu toţii adunându-să, multe sfaturi şi lucruri clătiîa, şi să chibzuia, cum vor pute purcede spre lucrurile, ce s’au început: însă cu toţii într’un sfat şi într’o inimă era, ca ori ce rău s’ar tâmpla să le vilă la cap, pentru voia lui Alexandru Paris, cu dragă inimă să-l priimască, şi pănă la unul de vor rămânâ, sau să moară, sau să izbân-dîască, Iară vii pre Eleni să nu de. Din Domnii Troadenilor doi numai sta înpotriva sfatului acestuia, Antenor şi Eneas, carii sau cu mâzdă aglunşl fiind dela Menelaos, sau cu mal bune capete, şi cu mal copţi crieri slujindu-să de cât alalţî, în tot chipul şi nepărăsit îndemna şi sfătuia, de arme şi de războlu. cu alalţî Greci să nu să apuce, nici pre frumseţe unii muerl să schimbe dragostâ frăţască şi megieşască, şi mai pre urmă, pentru un lucru ca acesta de nimică, într’âmbe părţile mare moarte, amânduror înpărăţiilor de plâns şi de olecăit sfărmare şi râzsipă, şi pănă în ce de apoi şi cetăţii răsturnare şi înpărăţiii lor ce de pre urmă prăpădenie să nu vie. Ce sfaturile aceste sănătoase acestor doi Domni înnainte frumseţii muereştî, nici cum sporila: că lui Paris mal cu îuşor, şi mai pre lesne fără înpărăţie, fără moşie, şi aşâş fără viaţă îl păre a (i, de cât fără privai a frumseţelor şi decât mângâiere ochilor şi a cosiţelor Ileniî. Si aşe şi Troadeniî rumpseră sfatul, ca cu mână într'armată, şi cu piept înplătoşat, precum să sprejinescă, aşe să facă toată lovitura, şi ruptura de groznică moarte aducătoare. Deci a Grecilor de la Evropa cel mal de frunte şi mal aleşi de oaste purtători au fost Agamenon (pre carile cu sfatul de obşte l’au ales să fie poroncitorîu şi înpărat peste toate oştile), Menelaos, Nestor, Palamidis, Ulisis, Diomidis, Aiaxi Telamencnul, şi alt Aiaxi Docrenul, Ahileus şi Patroclos. Iară a Grecilor dela Asia, Priam stăpânitoriul TroiI, Ector, Deifovos, Memnon ficorul lui Tithon, Telefos şi Elenos; iară alalţî a doa şi a trila spiţă mulţi au fost, a cărora izvod, de mulţime cuvântului ferindu-ne, nu-1 aducem. www.dacoromanica.ro 94 CABT& II • vînz&re. CAP. VI. Bătaia a tuturor Ellinilor la Troada, şi rdzsipa ei. La anul mal denainte de Domnul Hs: 1194, iară de la Adam 4314, Elliniî evropenî, precum pomenim, de toate ciniile câte la oaste şi de pre mare şi de pre uscat trebuesc, gătind, Agamemnon cu toate oştileîn vase intrând, au trecutla Asia, şi la uscateşind, cu vrăjmaşă năvală cetate Troadeî au încungîurat, şi a o bateau început, şi fără răzsuflu, prin vreme a zece anî, multe războae, şi omorâri groznice, dintr’âmbe părţile s’au făcut, vârtos bătându-să; şi nici puterilor, nici vieţii cruţind : Elladenil pentru ca şi paguba, şi ruşine să-şî răscumpere, şi cu al său încă şi a altora să Ia; Iară Troadeniî şi dobânda să nu de, şi al său să-şî ferescă nerăpit şi neprădat. Aşe necontenit Iarna şi vara zece anî, precum am zis, lup-tându-să, şi cu felîu de felîu de morţi groznice omorându-să, şi săvârşindu-să, precum unii din istorici, şi ales Dionisiodot zice, că într’acestă bătaia dintr’amândoaâ părţile ca la o sută şi cinc-sprezece sute de mii de oameni să fie perit; deci pănă mal pre urmă Elladenil sau cu putere armelor, sau precum vor alţi i-storicî, cu vicleşugul şi vânzare lui Antenor şi a lui Eneas, au răzbit pre TroadenI, şi au dobândit cetate; şi intrând în lontru, pre câţi au mal aflat vil, pre toţi supt sabie i*au pus, nici unuia cruţind; fără numai pricinii a atâta răutate Elenii, şi lui Antenor, şi lui Enias; pre carii l-au slobozit, şi ll-au dat voe cu toată casa şi familila lor, încătro li va fi voia, fără nici o băntuîală să se ducă. Pentru care lucru s’au crezut la cel mal mulţi, precum cu a lor prodosie * şi vicleşug să să filă făcut cale neprilatinilor, şi să fie dobândit cetate; macar că sint alţi istorici carii de acest nume pre Antenor, şi pe Enias vor să curăţască, zicând, că El-ladeniî ştiindu-î că aceşte dinceputul sfatului, şi a războiului, totdeuna au fost sfătuind să nu să apuce de gălcavă, ce să de pe Eleni bărbatului eî, şi precum pănă mal pre urmă Evropenil vor fi biruitori, şi Troadeniî cu Eleni, şi cetate şi înpărăţila îşi vor pîarde, care s’au şi tâmplat. Şi pentru acest a lor înţe- www.dacoromanica.ro CAP. VII. PROLEGOMENA 95 lepţesc sfat, şi întriagă socotelă, să-î fie cruţat, şi cu totul al lor, ce au avut, să-I fie slobozit. Deci veri aşe veri amintrile au fost, precum Iustin istoricul din istorie lui Trogos pomeneşte, din tot nemul bărbătesc şi mueresc, şi din toată vârsta tinerescă şi bătrânescă, din Troadeni numai aceşti doi Domni cu viîaţă, şi cu toată familila lor au eşit, şi în corăbii intrând spre Italie vetrelele au deşchis. CAP. VII. Pentru Mcere lut Antenor şi a lui Enias la Italia, şi de stăpânirile lor acolo. Aceşti doi pomeniţi Domni Troadeni, vâslind spre Italie, Antenor s’au abătut în părţile unde acmu iaste ţara Veneţiianilor, ş’au descălecat ace ţară acolo, însă nu unde Iaste acmu cetate Veneţiii, că acasta după mărturiia lui Onufrie cu 429 de ani după Domnul Hs: ş’au aruncat temeliile pre năsip şi pre apă, precum se vede stând şi până astăzi. Iară Enias au abătut spre Italia unde pre acâle vremi stâpâniîa Latinul (de pre a căruia nume şi ţara s’au chemat Laţium, şi nărodul lui Latin), vede-să că acest Enias, nu cu puţinei oameni au fost eşit din râsipa Troadeî, de vreme ce scriu istoricii, că eşind el din corăbii la uscat, Latinul îndată l-au eşit cu oaste înnainte, neprimindu-1 adecă să Iasă, şi să între pe pământul lui. Enias încă oaste care cu sine ave în şirag tocmind-o, de războiu şi de bătae să să apuce era gata: ce Latinul, vrând pentru ca să să înştiinţeze ce oameni, şi de unde sint ei, întâi au poftit pre Eneas la voroavă, ce din dul-caţa şi frumseţe voroavei lui Enias, atâta s’au domolit, şi s’au mierat Latinul, cât îndată lepădând armele, şi gândul înpotrivnic, fără de alte prepusuri la înpărăţie soţie l’au primit; şi încă pentru ca mai mare dragoste, şi plecare spre dânsul să arete, şi pre fiică-sa Levania i-au dat, (pre care mai denainte o fusese logodit cu Turnus Domnul Rutulilor) şi ginere făcându-1, l’au înpreunat cu singele său; iară Turnus Domnul Rutulilor văzind că l'au micşurat Latinul, şi pe logodnica sa au dat-o după streinul acela Instln, cârti 20. eap. 1. Iustin acolo;. Instin, Cârti 43 Cap. 2. www.dacoromanica.ro 96 CARTE II Enias, de greu tulburându-să, pentru ca şi acestă ruşine să-şi răscumpere, şi logodnica să-ş Ia, gătindu-să cu oaste asupra amânduror s’au rădicat; în care războlu Enias biruitorlu eşind, Turnus cu al săi în bătae au perit; ce şi Latinul încă în răz-bolu căzind, Enias precum a socru său aşe a lui Turnus, şi pământul şi năroadele, singur decila au stăpânit. CAP. VIII. Arată-să stăpâniri niamului lui Enias, până la naşteri lui Eenius şi a lui Eontulus, şi ciudată naşteri lor. Iustin, acolo;, După izbânda asupra lui Turnus şi cădere socru-său lui Latin, Enias cu al săi Troadenî, şi cu cel de loc Latini în stăpânire aşezindu-să, şi spre alte nlamurî de prin preglur mâna a-şl întinde au început: ce făcând războlu cu Mezenţie Domnul Etru-rilor, Enias la bătae au perit, Iar în locul lui rămâind Ascanie filul său, pentru ca mal vârtos urmele să-ş întemelaze, au zidit cetate ce-I zice Alba lungă, care au fost scaunul săminţiil lui Enias, şi cap tuturor cetăţilor Italiiî trei sute de ani: pănă adecă s’au zidit Roma, şi s’au mutat de acolo scaunul la Roma. Aşe Troadenii stăpâni rămâind în Laţium, după multă vreme sămânţa lui Enias din ficor în ficor, şi din nepot în nepot, era următori şi moştenitori stăpânirii Latinilor, pănă eu vinit la anul mal de-nainte de Hs: 777: în ce vreme au fost rămas doi fraţi la. stăpânire, Amilius mal mic, şi Numitor mal mare; ce Amilius peste socotela firii şi dreptate limbilor, frate Gind mal mic, cu sila singur numai au apucat scaunul stăpânirii: şi văzind că frate-său Numitor alţi BcorI parte bărbătescă nu ave, fără numai o fată, pre care o chema Rea, au pus gând de tot să stăngă se-minţila irăţine-său, şi în urmă decila Gcoril lui să rămâe moştenitori singuri. (Ce acesta cu alte ispite mal fără lege a isprăvi neîndrăznind, au aflat mijloc ca acela, carile să nu dş prepus, şi scandată în nărod, şi aşe în chip de cinste şi de Dumnăzăire, au poroncit precum Rea, fata lui Numitor, să se sfinţască Boazii ce’J www.dacoromanica.ro CAP. IX. PROLEGOMENA 97 zice Vastalis, la capişte a căriîa era obiceiu de pune fete licoare, ca-rile nici (le acolo pute să maî iasă,, nici să să mal mărite li să căde, ce în toată viaţa în trace capişte rămâind, păzia focul- carele la oltariul Boazil arde, ca nici odânâoară să nu să cumva stăngâ. Aşe într’ace capişte pre nepoată-sa băgând, şi supt tare pază ţiind-o după câtăva vreme s’au aflat îngrecată; pentru acesta unii vor să zică, precum din înpreunare fără lege să fie luat în pântice; iară alţii basna adâogând; vor să zică, precum Marş Dumnăzăul rezboaelor văzind strâmbâtate, care să face nemului lui Numitor, singur ficoarii bărbat, şi pruncilor, carii din trânsa era să să nască, părinte au primit să să facă; şi într’acesta chip Rea zămislind, să fie născut gemeni, carii s’au chemat Remus şi Romulus. Amilius înţelegând pentru prâsila Reii, şi de naştere pruncilor, îndată au poroncit de î-au lepădat pe prunci într’o pădure desă, acolo cu începutul vieţii şi sfârşitul tot de odată să le fie: iară pre maica lor cu mari munci şi pedepse prin cătăva vreme ţiind-o, pănă mai pre urmă într’acele fără milă legături, şi cazne s’au şi săvârşit, pre care mai apoi Romanii în numărul Dumnezeelor puind-o, ca unui Dumnăzău î-au slujit. Arată-să aflari pruncilor şi moarte lui Amilius. CAP. IX. Amilius ţiindu-să aemu, că pre pofta inimii sale au izbândit, şi săminţiia frăţine-său cu bătrâneţele lui Numitor în veci va a-pune, nici din oase uscate ca acele să răzsae ceva va mal fi ne-dejde, însă precum Iustin voroava împodobeşte, furtuna de grije Romanilor purtând, la locul unde gemenii prunci era lepădaţi, o lupoaică au îndreptat, căriîa murindu-î ţincii, ţiţile de lapte ne având cine să le sugă, i s’au fost înfiat. Lupoaica dară dând peste prunci, sau pentru durăre ţiţelor de lapte înfiate, sau cu altă a Proniiî taină, fire ce de jiganie lacomă şi înghiţitoare uîtăndu şi, mamcă şi maică cuconilor s’au făcut; adese la dânşii miărgând şi aplecându-i, ţiţele îşi storce, şi de durerile ce trăge să oteşiia-Adeseiă acolo la hrana cuconilor cercetând, un păstorîu a mo- 7 Iustin, carte 43. cap. 2. www.dacoromanica.ro 98 CARTE n şului lor, a lui Numitor, anume Favstus, carile cu turmele într’ acele părţi înbla, 1 au luat sama; şi luându-să pe urmile el au aflat-o în desime, ţiţele la gura pruncilor aplecând, şi ca cum din sine născuţi ar fi hrănindu-î. Deci păstorîul Favstus trăgând pruncii de supt pânticile lupoaică!, î-au luat la sine, şi i-au ţinut pănăi-au crescut mari şi între păstor! cu viaţă sălbatică !-au hrănit. Aşe Remus şi Romulus a cui ficor! să fie, şi de cine născuţi ne ştiindu-să, între alalţl păstori lăcuind, din zi în zi cu vârsta puterile şi vetejiile îşi adăoge, şi t6te turmele de tâlhari şi de alţî prădător! tare şi neatinse le păziîa; iară o dată tâmplându-să a vini neşte tâlhari să prade oile lui Numitor, fraţii amândoi lî-au sărit în protivă: ce Remus mal mult innainte pe tălharl întirind, de sprejinela frăţine-său rămas şi ne sprejinit fiind, cade în mâna tâlharilor; tâlhari! socotind ca să-ş astupe faptele lor cele rele, după ce au prins pe Remus, l’au dus la Amilie zicând: precum acela laste, carile adese oile luî Numitor a lovi şi a le prăda s’au fost obiciuit: şi pre apărătoriul, carile pre alţi! acasta a face brăniia, vinovat şi rău a fi vre să-l dovedescă. Amilius vrând adică să facă voia frăţine-său luî Numitor, pre nepotu său ca pre un fur şi talhariu la dânsul l’au trimis, zicându-î să facă cu dânsul cum î! va fi voia. Numitor aducând pre tânăr în nainte sa, şi căutându-I ti-nereţelor şi mărime! chipului, au început a-1 lovi la inimă să nu cum va fie vre-unul din nepoţi! luî cei lepădaţi; căci şi la faţă foarte ş’au fost răducând cu dânsul, şi întrebându-1 pentru vârsta annilor, încă s’au fost potrivind cu vreme lepădării lor. Aşe Numitor stând în doinţa gândului şi a lucrului, Iată soseşte şi păs-toriul Favstus aducând şi pe Romulus cu sine, şi spuindu-î toate din ceput, precum l-au aflat, şi pe ce vreme, şi de hrana lor întâiu de la lupoaică, apoi de la dânsul, şi de toate de afir a păr povestindu-i, s’au adeverit precum ei nepoţii luî, şi fiii fetii sale Reiî, să fie. Dintr’acel ces Numitor ceva’ş nepestind, cu nepoţii învitând pre păstori şi pre alalţi ai săi oameni, pentru ca şi moarte fetii, şi înpărăţîa să-ş răscumpere, fără veste asupra lui Amilius s’au sculat, pre carile ucigându-1 nepoţii, iarăş au aşezat pre moşul lor la înpărăţie. www.dacoromanica.ro CAP. X. PROLEGOMENA 99 CAP. X. Arată-să temeliîa Romii, şi începătura înpărăţiîî Romanilor. Remus şi Romulus fraţii, nevrând a să arăta nemulţămitori pădurilor, carile î-au acoperit, şi munţilor în carii au crescut, şi păstorilor carii i au hrănit; aducând (precum scrie Iustin) mare sumă de oameni (de vreme ce îndată şi Senatul au aşezat, carile era o sută de bătrâni, şi î-au chemat părinţi), şi mărgând la lo- iustin Cart6 43 cui, unde fiara i-au fost hrănit, acolo temeliile înpărătesii cetă- Cap'3’ ţilor au pus, mai denainte de vinire Domnului Hs: cu 750 ani, iară după râsipa Troadei cu 432 ani pre vremile când stăpâniia în ludea Ioatham ficorul lui Osia; iară după ce s’au săvârşit cetate Romei, şi s’au mutat scaunul de la Alba-lungă într’ânsă, îndată, şi în scurtă vreme mulţime de vonici s’au strâns, cărora lipsindu-le femei, şi vecinii fetile după păstori a-şî da nepriimind, (căci de pre fraţii Remus şi Romulus între păstori crescuţi fiind, tuturor oamenilor lor vecinii de prin pregiur păstori lo zice), ei încă la praznic, unde fete sabinence, pentru privala focurilor alergase, pre acele fete a Sabinenilor au râpit, şi şi le-au luat fâ-meî; deciia de o dată vecinii de prin pregiur, apoi Italia suppu-ind, mai apoi şi a toată lume înpărăţiia a cerca au purces. Aşe dară fiind ijdărăniia şi începătura Romanilor dela Grecii Troa-dâni, şi temeliîa înpărăţiii lor dela acei doi fraţi (de pe acărora nume şi cetate Roma s’au numit) fiind, de aciîa cu cursul vre-milor atâta s’au mărit, şi peste toată lume s’au lăţit, cât şi mai nici un unghiu a lumii n'au rămas, carele să nu fie dela dânşii suppus sau de armele şi numele lor să nu să fie cutremurat: pentru a cărora minunate lucruri, şi peste cuprindere a socotelii omeneşti vitejii, pline sint scrisorile a scriitorilor a tuturor limbilor; şi aşeş nici istoriîa a sfintei Evanghelii, mărime şi putere lor au tăcut, precum de osăbi dintr’alte locuri mai ales Sfântul Luca pomeneşte, că pre vreme naşterii Domnului şi mântuito-rîuluî lumii, înpărăţind Avgust Chesarî, trimis-au poroncă în toată lume, pentru ca să să scrie toată parte bărbătescă. şi să să ştie www.dacoromanica.ro 100 CART& II numărul bărbaţilor în toată lume Romanilor: la care scrisoare mărs’au şi maica ficoară cu filul său şi a luT Dumnăzău părintelui, în vreme după trup, şi mal denainte de vreme după fiinţă născut, Iară nici o dată făcut; pentru ca numele Domnului Is: Hs: în izvodul suppuşilor.Romanilor să să scrie. Aşe Dumnăzău părintele pre fiîul său. unul născut în trupul omenesc, între supuşii Romanilor a să număra învolaşte, pentru ca pre acilaş Romani la vreme singurii orânduitei sale socotele ştiute şi hotărâte, prin darul de adoara naştere, şi prin credinţa cuvântului Evanghelii Fiîuluî său, de iznoavă să i răznască, şi precum o dată după fire fiii Ellinilor era, aşe după Graţie mal pre urmă fiii EvangheliiI să-I facă şi glugulul fiîuluî său, celui uşor să-I suppue. CAP. XL Dovedescusă ci\ ce vor să zică, că Romanii nu să trag, nici sini din niamul Ellinilor. Precum nesăţioasă fire poftii omeneşti, de şi de alte ale lumii, carele bune şi fericite a să chema s’au obicîuit, vre odată să poate sătura; însă pentru slavă şi cinste tot dîauna flămândă, şi nesătulă laste: aşe şi ochiul zavistii!, macar că multe cu ascuţita sa videre a trece, şi ca cum nu li-ar vide a să face poate, însă slava şi cinste altuia, cu otrăvită şi deochetoare privală să nu-o atingă, şi a o deochla să nu să sillască, preste fire, şi peste putinţă îi laste. De care lucru nici cu divă laste de să află vre unii de ochiul zavistiil purtaţi, şi de cel de al săi şi fireşti părăsiţi, carii vor să zică, că nemul acesta a Romanilor, nu din Eli ini să fie, nici rodul prirodul lor din Grecii TroadenI să li să tragă: ce divă? şi ce lucru nou laste acesta? îarăş zicem, devreme ce şi mai buiguiţî, şi mal uluiţi au fost, şi'sint alţii de cât aceşte, carii nu numai pre Romani varvarl a fi, şi viţa lor, nu din ce ellinescă să fie odrăslit, cu neştersă frunte au tăgăduit, ce încă şi pre singuri Ellinil din nemurile lor cele varvare, să şă fie răzleţit, şi să să fie zămislit, a blojori nu s’au siit, precum www.dacoromanica.ro CAP. XI. PROLEGOMENA 101 un Orbinus Raguzău, ocara şi ne cinste numelui istoricesc, sileşte să arete, şi să dovedescă, precum Machedoneniî, Troadeniî, şi toate nemurile ellineştî, mal toate, de osăbl de Athinenî şi de Elladeni din Bulgari, adecă din Varvaril de peste Volga, să fie dela dânşii începătura nemuluî lor ducând. Iaste altul a tocma acestuia lunatec pre nume Maenburg, carile asudă şi aspumă să zică, precum limba ellinescă Iaste din limba şfezască abătută. Atâta acasta să prinde, ca cum ar zice Ţiganul că Iaste părinte Iudeului, şi precum limba arăpască Iaste din ce ghlurgiîască scornită. Şi alţii mulţi sint de acest fellu de plomădeţî, cărora nici precum cuvânt să fie grăit, cel ce lucrurile pre cum sint gîudecă le pot zice, nici de răspuns vrednici a fi, îl socotesc. Pentru care şi noi înpuţita lor covăsală, mal mult a amesteca părăsindu-ne, la cuvântul nostru ne întorcem. Inpotriva acelora dară carii cu ne socotit şi ne măsurat pas să aruncă; şi evghenia Romanilor din nemul Ellinilor a fi, fără nici o stidire tăgăduesc, puţinele şi vâ-noase dovede vom aduce; socotind că şi cele multe (că multe şi mal fără număr sint, de să va osteni cititorîul să caute în toată carte lui Dionisie Alicarnasevsc, unde numai la unul mii şi sute va afla) tot atâta dovedesc, cât şi ceste puţine; precum şi fiete la care gîudecată, veri doi marturî adevăraţi, veri o sută tot o credinţă şi o effecaţie* au, nici mal mult creşte adeverinţa de cât * treceri. Iaste Ia, macar mulţi macar puţini ar fi aciîa, carii o mărturisesc. De unde şi Sfânta Scriptură întăreşte, că în gura a doi sau a tril marturî, va sta tot cuvântul. Marturul întâîu ne Iaste cîata istoricilor vechi, din carii cu" legând Iustin scrie, precum fraţii Sţipionî amândoi, Africanul şi iustin, carta si. Asiaticul, fiind orânduiţi dela senat cu oşti să margă la Syria în- Cap' 7 ?l 8' potriva lui Antioh, au trecut la Ilion (acesta-î Troia), unde Romanii înpreună cu Troadeniî mari bucurie unii de alţii ave spuindu-le Troadeniî şi povestindu-le, precum Romanii sint să-minţiîa lor, şi moşii strămoşii lor au fost eşind de la Troada; Romanii acasta-ş mărturisind, atâta veselie, şi a inimiil lor săltare s’au făcut între dânşii, cătă să face între părinţi şi între fii, carii prin multă vreme depărtaţi şi răzleţiţi fiind, îarăş a li se în-preuna şi a le să vide, să tâmplă. Aşijdere Troadeniî învita pre www.dacoromanica.ro 102 CART& II Romani, şi spre suppunere Asiii îi îndemna, zioându-le: să si-lescă să o răzscumpere, şi din mânule altora să o dezbată, ca pre o moşie care din ceput au fost a moşilor strămoşilor săi. Apoi şi lor chip de mângâîare făcânduş, zice: Că nu de jăluit, ce de poftit au fost răzsipa- TroadeT de vreme ce i-au fost încă maY fericită să să nască de adoaoară, adică prin izbândite fiilor ii a Romanilor. într’acestaş chip şi Romanii lăcaşurile şi sălăşluirile Troadenilor, ca a mai marilor săT, şi besericile şi chipurile Dum-năzăilor, cu o poftă şi dragoste nesăţioasă cerceta şi le priviîa. Aceste dară în scurt din cele lungi, culege Iustin, carile pre ochiul cel zavistnic nu numai să-l lumineze, ce încă de va mai sta în înpielrire pizmei sale, şi a-1 pârjoli pot, şi pre pot. Adoa mărturie iaste singură cărare şi cale firii, care învaţă pre fiiu graiul şi limba părinţilor săi, iară nu altora; care lucru de cât razele soarelui mai aiave şi mai chiar să vede, că limba cestă de as-tă-zi lătinescă, odâneoară au fost hireşe ellinescă, şi limba Ellinescă maică, iară a Latinilor fiică să cunoaşte. Ce după intrare lui Enias cu oamenii săi în ţara Latinilor, cu cursul vremilor fiica de la maică cu multul s’au abătut, şi cu amestecare celor de loc zămintindu-să, de la strălucire sa ce din naştere au căzut şi s’au mai întunecat. Castă dară Ellinescă, precum am zis, cu ce de loc amistecată, frămseţe ş-au schimosit; iară ce de loc cu multul înpodobindu să, şi su[ţiindu-să, frumos s’au scYdzrcnt, şi s’au ghizdăvit: atâta precât astă-zl, după aţâţe veci, fiete cine să cunoască poate, că precum iaste maica, aşe au eşit şi fiica; şi între toate limbile lumii, ia ţine stepena a doa după ce Ellinescă; iară alalte toate după dânsa. Pentru încredinţala aceştiî socotele, în locul a o mie de marturî, pre unul numai vom aduce, pre Scaligher, carile cu mari şi netede socotele etymologhiceştl (adecă tâlcuitore de cuvinte), arată şi dovedeşte, precum toate numerile, cuvintele şi graiurile lătineşti, ca nişte crăngi dintr’o trupină, şi ca nişte zmicele dintr’o rădăcină, dintr’ace Ellinescă, răzsar şi să despart: şi ori ce însămneză vârtutea cuvântului lă-tinesc nu din sine, cc din cel Ellinesc însămndză ce însămn6ză. Şi nu numai carile aşeş şi acmu chiar Ellineşte şi nebetejit să vorovăsc ce şi cele ce aşeş de tot abătute şi strămutate să văd, şi ca cum www.dacoromanica.ro CAP. X(. PROLEGOMENA 103 nu Ellineştî, ce hireşe lătineştl, celor puţini într’aceste limbi primblaţi, să par: în rădăcina şi fundul lor ellineştî, şi sint, şi de la cel cunoscători aşe se gîudecă: precum pentru pilda cinci şese cuvinte aice vom aduce, şi de pre aceste de altele gîude-cată a face cititorîulul pre lesne va fi. Adecă: Qsog, Deus, Dum-năzău, a căruia etymologhie cel mal învăţaţi o fac aşe: -S-sd?, [ihbos] să zice, căci Iul ceva nu-1 lipseşte, sau pentru căci el toate tuturor dă, sau să tâlcuîaşte de la graiul ■S’sâiai, (theate) adecă că toate vede, şi ochiului Iul toate sint suppuse. Sau îarăş de la cuvântul Sso? (deos) ce să înţelege frică, spaimă; pentru căci el îaste de temut, şi de spăriîat; Iară de să va duce cuvântul lăti-nesc Deus, de la cel eolicesc (că şi ce eolicescălimbă, ellinescă îaste) 8e&ţ carile să scrie şi Zî6s, să aduce de la graiul (Caca) ce va să zică, trăesc, căci Dumnăzău numai purure trăîaşte. Al doile homo, om, vor cel mal curaţi Etimologhicî, precum purcede de la cuvântul Ellinesc 6p.uj?,(omos) adecă dobitoc însoţiitorlu, sau într’alt chip, de la: ojao? (omos) de la cuvântul ojj.oto? (omios) adecă ase-mdne, sau de de unde să poată zice asemene, căci după asămănare Iul Dumnăzău îaste făcut omul. Equus, TitJtoc (cal) carile macar că singur asămănare cuvântului îl arată din cel ellinesc să fie, însă mal aîave îl tâlcuesc să fie purcegând de la cuvântul elxeiv: adecă înblânzitorîu (carile să poate înblânzi, şi a să învăţa) sau de la cuvântul o/sw ca cum ar zice £/ooc de cuvântul o/sw, trag, căci trage. Sau de la o/ăow saîu, salt, căci îaste dobitoc săritorîu şi gucătorlu. Aşe domus de la 80^0?, (casă) de la cuvântul 8ăp.to, (demo) zidesc, tac sălaş. Aşe aqua oStop (apă) macar că mult deo-săbit nume, şi de la cel grecesc departe a fi se vede, însă purcede îarăş de la cuvântul ayto adică beu, căci apa îaste de băut; sau de la cuvântul Aşe ego (eu), aşe dico (zic) carile purcede de la graiul ellinesc 8s6uo sau Ssfitvoju, adecă arăt, dez-vălesc; căci a zice, nu îaste altă fără numai gândul a descoperi) şi ascunsul inimii, altuia a arăta; aşe cognosco, cunosc, de la cel ellinesc Yivobcscw; aşe maneo, mân, de la cel ellinesc pivw, aşe manica, mânecă, p.avfiuov. Pectus îtextoc sau de la rcocco? (piept), oculus (ochîu) să ceteşte la Esyhie oxxoc, carile purcede de la cuvântul 8-/05 cuprinzătorîu, căci videre îaste mal cuprinzătoare www.dacoromanica.ro 104 CARTE II 8e»llglier,Thoraa dfisacra qnercus, Brunllslus, Io-Iian Borres, Eroii iau, Martin Vos-sin«, i proci. a lucrurilor, decât toate alalte simţiri. Şi ce maî mult pe citi-torîul nostru aice să trudim, carile de va pofti maî de plin, şi va vre pentru acasta să să adeverescă, ia poftim lexicoanele ety-mologhilor* în mână, în carile binişor, şi pre amănuntul cercând pareni-să, că după socotela unora maî mult de o sută şi unspre-zăce cuvinte hireşe lătineştî, în toată limba lătinescă nu va pute afla. CAP. XII. Aratâ-să pre scurt, precum uraniul Moldovenilor, Muntenilor, Arădenilor, (carii cu toţii cu un nume de obşte Români să chiamă) să fie din rodul său hirişi Romani, şi precum Dachia au fost descălecată de Troian înpărat cu cetăţeni, şi slujitori Romani. p Aceştc dară maî sus pomeniţi, şi în toată lume cu nume nemu-ritoriu vestiţi Romani, nepoţii adecă şi strănepoţii Ellinilor Troa-denî, sint moşii strămoşii noştri a Moldovenilor, Muntenilor, Ardelenilor, şi a tuturor ori unde să află a Romanilor, precum şi singur numele cel de moşie ne arată (Români chemându-ne) şi limba ce părinţască (care din Românlască, sau lătinescă iaste) nebiruit martur ni Iaste. Aceşte (îarăş zic) Romani, după zidire cetăţii Ttomel, şi întemeîare înpărăţiiî eî, din moştenitor în mo-ştenitorlu, atâta s au mărit, s’au înnălţat, s’au întărit, şi s’au lăţit; cât ca cu un cuvânt să zicem, cetate Romei s’au numit în-părătesa cetăţilor, Iară Romanii stăpânii şi biruitorii lumii. Aşe nemul acesta, în toate părţile sporind, şi precum cu dreptate, aşe cu armele pătrunzind, (căci şi armele, şi războaele au pravila şi dreptate sa), prin vreme 857 anî, pănă la vremile marelui Traîan înpărat, şi după dânsul mulţi veci tot înnainte au păşit, şi au crescut. Deci în vreme luî Traîan cu hărnicila şi vredniciîa lui suppus-au şi pe vrăjmaş, şi vitez nemul Daehilor, carii ţine locurilor aceste, unde acmu Iaste ţara noastră a Moldovei, a Muntenilor, şi Ardeiului (precum curat la capul pentru hotarul Dachiiî s’aii arătat). După nărocită biruinţa luî Traîan asupra Daehilor, www.dacoromanica.ro CAP. XII. PROLEGOMENA 105 şi după peire Domnului lor Decheval, şi râzsipa a tot nărodul acela, ştiind acmu prin lungă ispită, precum nemul Dachilor îaste o limbă vrăjmaşă şi neaşezată, şi el încă având în socotelă să trecă cu oştilo la Asia asupra Parthilor (care nem pre atunce înpărăţiîa Perşilor supusese, şi maî tari de cât toţî a fi să socotita), deci ca pentru lucrurile Romanilor despre acasta parte lâră grijă, şi hotarăle înpărăţiiî bine păzite să lase, au ales ca pre Dachi şi pre câţi rămăsese, de tot să-î rădice, şi în toată Dachia cetăţi făcând, şi cele slabe întărind cu slujitori să le în-tăriască, şi cu orăşeni Români să le sălăşluîască; căci Dachii nu numai căci multă stricăciune şi pradă în hotarăle înpărăţiiî peste samă făce; ce încă la atâta strâmptoare înpărăţiîa adusese, cât şi dare de bani orânduită pre an le da, pentru ca în pace să ţie cu darul pre ceî ce nu-i pute sprejini cu armele. Care lucru nu puţină necinste, ce încă mare ruşine slavei numelui Românesc aduce. Aşijderâ socotind că după depărtare lui la Asia, rămăşiţa Dachilor să nu să cum-va agîungă cu alţi varvari de prin pre-gîur, şi iarăş ca puiul şerpelui, capul rădicând, obicîuitele lor, şi veninoase muşcături în trupul înpărăţiiî Romanilor, să înfigă. Cu acasta socotelă Traîan înpărat, după biruinţă, în anul de la domnul Hs: 106. (precum din Csifilin, şi din Dion însămneză Petavie şi Calviz) cu mare pohfală la Roma întorcându-să, încă cu maî mare cinste l'au priimit Sinatul, că nu numai triumf i-au lăcut, ce încă şi stâlp înnalt şi minunat î-au rădicat în locul carele şi astăzi să cheamă târgul lui Traîan, în mijlocul Romei, xiiuin in Trăim. Atunce toate nemurile varvareştî, pănă la singură India, de biruinţa ce purtase asupra Dachilor, soli de închinăciune şi de plecăciune au trimis. După aceste din toate stepenele şi cinurile Romanilor, adecă din hoiarî, din orăşeni şi din toate cetele slu-jitoreştî, mulţime de oameni alergând, cu case, cu femei, cu co. pii cu tot, în Dachia i-au mutat; şi prin toate locurile ei, i-au aşezat, şi cu dânşii locurile, cetăţile şi trecătorile cele despre parte Tătarilor maî deşchisă, au întărit, şi li-au străjuit. De osăbi de acasta, pentru ca coloniîa (aşe zice Romanii sălăşluirelor, sau sloboziilor noaâ) de dânsul întemeiată (adică lăcuitoriî Romani în Dachia) maî fără grije şi mai cu odihnă să poată pe- www.dacoromanica.ro 106 CART& II trece, din hotarăle Panoniiî (aăasta-î ţara ungurescă ce mare^ pănă în apa Donului, şanţu lucru de minune săpând, pre Tâtarîî acelora părţi, şi pre ceî ce în Crâm lăcula, ca’ntr’un ocol î-au închis. Pentru caro şanţu în Gheografia noastră, care pentru Moldova am făcut, s’au pomenit mai pre larg, şi precum pre Romanii ceî din Dachia, aşe hotarăle înpărăţiiî despre acastă parte în bună pază, şi odihnă li-au aşezat. De aice dară, şi dintr’aceşte Romani s’au început nemul nostru a Românilor. Şi Traîan marele înpărat îaste săditorîul şi răsăditorîul nostru. Romanii sint bu-cîumiî viii Dachiii noastre, şi noî vlăstarile lor. De atunce pănă acmu, pentr’atâte clătirî, şi mutări de vremi, ne stârpiţi, şi ne dezrădăcinaţi înverzind, şi dreptă, şi ade(vă)rată roadă do slava, şi cinste, şi vitejiîa Românîască. Ştiu că cu greu îaste a să mistui vechiul cuvânt carele zice: că gura care singură pre sine să laudă pute. Aşe îaste adevărat; însă şi adevărul grăind nime nu s’au ruşinat. Că de va socoti cititorîul nostru, însă cu socotelă cumpănită, afla-va în Româniî aceşte, ce nu va pute afla la multe alte nemuri, şi în mici Domniile lor ch.iver nişele, şi cumpătări, cu multul mai isteţe, şi maî nervoasă de cât la mari Crăiî, şi înpărăţiî, precum videm, că zmeul cu şepte capete Turcul ce înpărăţiî, ce Crăiî, şi ce Domniî n’au suppus; aşe cât nici urma nu li să cunoaşte că doar au fost vre o dată slobode, nu cum stăpânitoare. Precum îaste înpărăţiîa Ţarigraduluî, (să nu pomenim cele ne numărate în Asia) Greţia, Machedonia, Peloponisul, şi toate ostroavele mării medeterraniî (puţine dintr’ aceste deosăbind), crăiîa Bulgarilor, a Sirbilor, şi pănă alaltaerî, şi crăiîa Ungurilor, (care luî Leopold Chesarîul, şi următorilor luî, vecnice jirtve să facă îaste datoare); pre aceste zic, mari şi puternice stăpâniri, aşe li-au suppus, aşa li-au domolit, cât precum am zis. nicî sămn au rămas, carele să poată fi dovada ceiî »bioiiozcnio. de demult a lor puteri şi eleftirie: * îară aceste a noastre doaâ ţări, cu agîutorîul luî Dumnăzău, macar că suppuse, şi ascultătoare sint tirăniî Turceştî; însă nicî stăpânire, nicî slobozeniîa gos ş-au lăsat, ce după multe singeroase şi româneştî războae cu Tă-tarâî, cu Căzapiî. cu Ungurii, cu Leşiî, şi maî apoi şi cu vrăjmaşii lupi |Turcii, şi cu ce de o fire cu dânşii Tătarâî, nicî o dată picorul www.dacoromanica.ro CAP. XII. PROLEGOMENA 107 din hotarăle sale afară, nu ş-au scos; ce înfipţi, şi nezmulţî au rămas, precum şi ale lor, şi ale noastre hronologliii aîavo mărturisesc; şi singur lucrul martur viu, şi de laţă îaste. Că de şi groazei lumii, înpârăţiiî Turcului, bani a da obligate sint, însă besericile, lege, gîudecăţile, obiceele, nesmentite, şi nebetejite, şi li-au păzit. Copiii Românilor, zăcuîală păgânilor a fi, (precum alte suppuse crăii pat), n’au suferit. Mekcit turcesc a să zidi, sau beserică în gîamie a să preface, pănă la vremile noastre n’am văzut, şi ceia ce îaste mai mare sămnul vredniciiî şi slo-boziiî: putere monarhicescă nici cum puternicii Monarhii turceşti pănă astăzi nu ş-au plecat-o, ce precum din ceput au avut-o stă-pâ(ni)toriî locurilor acestora, tot aşe o au, şi o ţin: într’acărora mână stă viaţa şi moarte suppuşilor săi. Una numai nesăţioasă lăcomia păgânescă a isprăvi au putut, şi acesta nu îndată, ce după multe vremi; că fiind stăpânirile aceste de moşie şi clironomitoare, acmu alegere Domnului, mai mult stă în voia tiranului decât într’a lăcui-lorilor. Ce şi acasta n-ar fi fost, de nu s’ar fi înpănat sigiata cu penele vulturului, carele o îndreptîază şi ucide iară pre hultur Aice ştim că în multe gânduri am băgat pre cititoriul nostru, căci precum pentru Evghenila. nemuluî românesc, aşe pentru nedezruptă continuaţia lui, oare ce şi cu laudă atingând, câte-va am zis, şi la aceste la toate nici o mărturie, sau din cei vechi, sau din cei noi istorici, pentru aderinţa ziselor noastre n’am adus. Acasta să ştie, că în nedejde răbdării lui am făcut-o: socotind, că câte-va mărturii în cărţile trecute, la acasta adeverind, am pomenit; apoi puind socotela că în parte Hronicului ce urmază, vom să începem cu câţî-va ani mai denainte lui Traîan înpărat, adecă de pe vremile când s’au început resboaele între Romani, şi între Dacliî, şi aşe viind cursul hronicului la vremile lui Traîan, atunce la locul său să aducem şi mărturiile din istoricii, carii au scris pe vremile acele, căci eşe ni s’au părut că mai ne tulburată, şi mai cu bună orânduială va merge poveste istorii, iară de s’au făcut şi s’au greşit ceva peste aşteptare, şi pofta citi-torîului, poltim îndreptare şi ertare. www.dacoromanica.ro CARTE A TRIIA Care arată mărturiile scriitorilor, cărnîa cum i s'au părut, şi cum an scris pentrn niamnl Românilor în Dachiia lăcnitori. Aşij-derc să dovedesc nnii scriitori, carii de nnme Vlahiii din părdre, iară nn dnpă adevăr an scris, şi mai vârtos basna nnni Misailţ şi a nnni Simion să desvăleşte. Aşi jder 4 din potrivă să dovedeşte, precnm Românii ceşti de astăzi în Dachiia sint tot aceiîa Romani, pre carii Vipie Traîan i-an adns atnncd. CAPUL I. Aducu-să înnainte socoUlele scriitorilor pentru nlamul Românilor din Dachia. De vreme ce (omenite cititoriule) voroava noastră au vinit spre aceia parte, în care sintem mai cu dedins să arătăm, de unde, şi din cine au purces tot nemul Românesc, sau precum istoricii, cu cel mai proaspăt nume îi zic Valahicesc; întâiaş dată ne trebuiaşte a ne aduce amente ceia ce guruisem în prevorovire, adecă scriind noi pentru lucrurile Patriii, cu totului tot de la noi să ne despărţim, şi de toată a sufletului pătimire, care veri din ură, veri din dragoste a eşi îaste obiciuită, de la noi rădicând, cu www.dacoromanica.ro 110 CARTâ 111 A curată inimă, şi cu adevărată credinţă (precum adevăratului istoric să cuvine) şi după a luî Platon poruncă nu numai noaâ, ce şi pria-tinilor Iubitorilor de adevăr, şi moşii! după putinţele noastre să slujim. însă pentru ca nici clevetel pricină să dăm, nici imă-clune necurăţită şi- neştlarsă să lăsăm, pus’am în socotelă, ca de lucrurile moşiei dela singuri noi, macar un cuvinţel să nu izvodim, ce toate a le altora, cât lungă ostenela noastră a le găsi am putut, precum la lucurile sale sint aşe întregi, nemutate şi neschimbate, înnainte privelil să le punem, carii pentru nemul Românesc (carele şi al nostru îaste) veri în potrivă ceva, veri după plăcere adeverinţiî ar fi zis, cu o inimă, şi cu un su-. flet să le auzim, să le suferim, şi să le mărturisim. în toată dară mulţime celor vechi şi noi scriitori, câţi pentru nemul Românesc câte cevaş însămnat, ni au lăsat, cinci feliurî de socotele să fie avut am însămnat, pre carile noi aice câte una, câte una de faţă aducân(du)-le, în ce mal depre urmă ce mal adevărată şi ce de la scriitorii cel mal de frunte şi mal de credinţă, şi cu socotelă de obşte primită, şi întărită socotelă, din fundul întunericului uitării la lumina pomenirii, precum nedejduim o vom scoate. 1. Ce din tâîu socotelă îaste, acelora, carii vor să zică că Românii, macar cade laltalila să să fie trăgând; însă cu multe vremi mal înnainte de Ulpie Tralan, cu Flac Hatmanul pe locurile Da-chiil să fie vinit, şi depe numele luî Vlahi mal pre urmă să să fie chemat. 2. Adoa socotelă îaste acelora, carii zic şi priimesc precum Românii de la Italia, şi din seminţiîa Romanilor să fie; însă când, şi în ce chip să fie agîuns pre aceste locuri, şi în Dachiîa să să fie aşezat precum nu pot şti, aîave mărturisesc. 3. A triîa socotelă îaste acelora carii aşeş de tot tăgăduesc, precum nemul Românilor să fie de la Italila: ce vor să zică, că Varvariî Dachiî, carii după ce î-au suppus Romanii, rămâind supt stăpânire lor, să-ş fie amistecat limba cu câ lătinescă, şi nemul lor cu cel italienesc, şi dîntr’aceşte să să fie trăgând Românii de seminţie. 4. A patra părere îaste acelora, carii bulguesc, precum nemul românesc nici de la Flac, nici de la Tralan să fie adus în Da- www.dacoromanica.ro CAP. II. PROLEGOMENA 111 chia, ce cu multe vacurî după aceşte de la Italie în Transilvaniîa, (care este Ardeiul), apoi de acolo încă maî târzău, să fie eşit şi să fie descălecat într’amândoaâ Valahiile, adecă în Moldova şi în ţara muntenescă. 5. A cincele şi ce maî de temeîu socotelă îaste acelora, carii adeveresc, că Românii din Dachiîa, şi tot nemul lor orî unde să află, să fie adevărat Romani, pre carii Ulpie Traîan de la Roma şi din toată Italiîa aducându-i, l-au aşezat prin toată Dachia, şi încă şi în Misia, şi aceiîaş Romani să fie lăcuit necurmat într’ânsa, precum şi până astăzi lăcuesc. Acasta dară maî de pre urmă socotelă, puind noi nevoinţă în tot chipul de tot prepusul să o mântuim, şi luminii sale cei hireşe să o dăm, socotit-am maî pre urma altora să o cercăm, şi aşe dinceputul aşezământului eî poveste apucând, din înpărat în înpărat, şi din vreme în vreme după orânduiala hronologhi-6ască mărturiile, a tuturor (cariî pentru lucrurile în vremi tâm-plate au scris) curate şi ne căptuşite să le aducem. CAPUL II. Pentru cu năpaste numele, pentru, carile zic unii că Dachia mai pre urmă să să fie chemat Flachia. Mare şi oarbă năpaste iaste Dachiiî, numele Flachiiî, care ca o muiare, a căriîa bărbat iaste neştiut, sau nici cum neavându-1, din înpreunare fără lege zămisleşte, şi apoi de descoperirea păcatului ruşinândusă, şi de frica răzsplătirii giudecăţiî cuprinzin-du-să; sau cu erbi otrăvite, sau cu alt mijloc, toată a vieţii sale primejdie primind, toate chinurile a naşterii cu d<§ sila, şi fără vreme sufferind, şi încă şi fapta a îndoitului păcat în samă ne-băgând, în lontrul mănunteilor sale, pănă încă a nu vidâ lumina nevinovatul prunc, de lumină, şi de viaţă a-1 despărţi sileşte ; iară de multe ori Pronia Dumnăzăiască toate râlele eî nevoinţe batgocurind, şi în zădar cheltuite arătându-le, de silţele şi veninurile maică-sa întreg îl păzeşte, şi cu viaţă nebetejită, la lu- www.dacoromanica.ro 112 cart£ m mină, şi la arătare altor muritori, cu mare ocara şi ruşine furatelor, şi spurcatelor dragoste, il scoate. Pre carele reoa şi vrăjmaşe singelul său maică, din datorila firii cu braţele să-l încălzască, şi cu ţiţele să-l aplece, legată şi orânduită fiind; în potriva firii şi a dragostiî părinţeştl, cu deslârnată pornire şi nedumnăzăire, în unghiurile uliţilor, sau întrante locuri de privala trecătorilor depărtate, şi tăinuite viaţa, precum să zice, în dinţi ţiindu-şî, precum din pântice, aşe din braţă îl aruncă şi-l llapădă. Decila acilaş nespusă a Pronii! dumnăzăeştl orândulală şi nenumărată milă şi miloserdie cătră cine va din trecători îl descopere şi 1 arată: pre carile streinul luându-1, macar că sau în casa sa, sau în orfa-nothrofia de obşte îl cruţă, îl hrăneşte, îl creşte, şi în numărul vieţuitorilor puindu-1, la cel mulţi orăşeni al săi îl adaoge; însă născutul a necunoscuţi părinţi fiind, nothos, adecă nu copil, ce copil (şi cu ertare cuvântului mal chiar să zic) ficor de curvă să numeşte şi laste. Intr'acesta chip şi numele acesta a Flachil cercându-1, îl aflăm să fie: de vreme ce din istoricii cel vechi nici unul unde-va şi când-va să-l fie născut şi lăcut nu aflăm, nici filul adevăratei maici şi a curatei adeverinţe istoriceşti să fie, să poate dovedi. Că pentru acasta câtă au fost şi iaste osir. dia şi nevoinţa noastră, şi aşeş mal din copilărie pănă acmu, mal la bătrâneţe, tot în răsturnare şi cercare precum a celor vechi, aşe a cestor mal noi istorii şi scrisori (când vreme şi mâna ni au dat) nepărăsit nl-am nevoit, pentru ca să putem afla pre cel hireş, şi după lege acestui lepădat şi necunoscut născut, născătorlu. Ce precât în putinţele noastre au fost, macar că pre cel de lege părinte şi maică a-I afla n’am putut, (căci ce nu Iaste nu să poate afla) însă pre cel fără lege părinţi, pre cât ni să pare şi aflatu-I-am şi dovedil-vom, şi fără certare, a ocărâteî lor necinste, de la dreptul gudecătorlu, şi cititorlul nostru să nu scape, tare nădăjduim. CAPUL III. Arată-sâ suppus şi scornit numele Flachiil de la cine s’au născut. Din toate cetele a tuturor istoricilor, şi din carii pănă acmu la mâna noastră au vinit, nici la unul, precum am zis, pomenire www.dacoromanica.ro CAP. IU. PROLEGOMENA 113 înnoirii, şi schimbării numelui Dachiiî în Flachia, a vide nuni s’au tâmplat, fără numai la doi de cel denafară, şi la unul din casă. Din cel denafară unul îaste Enias Sylvius, carile întâi, şi singur iaste cela ce va să zică că, numele Dachiiî, de pe un Hatman a Râm ului co l’au chemat Flaccus, să să fie schimbat în Flachia; Iară mal pre urmă din Flachia să să fie mal primenit în Valahia, adecă mutându-să slova F: în V: şi K: în H: aşijdere după slova F: mal adăogând un a. Pe acest Enias Sylvius să vede să fie crezut şi urmat săracul Ureche vornicul, şi la Predosloviia hronicului său zice şi el, că a Vlahilor nume să să fie luat depe acel Hatman. Al triile Iaste un Ian Zamoschie Llah, pre acestu dară Zamoschie noi la mână neavându-1, cu multă nevoinţă cercându-1 la Lecsicoanele istoriografi ceşti, mal pre urmă l-am dat de nume în dicţionarîul lui Moreri, pentru carele videm pe Neculaî Costin Logofătul pomenind, precum orb năvăleşte şi să arete sileşte, precum nemul nostru a Românilor, nu din Romani să să fie trăgând; ce trecând câte odată oştile Romanilor peste ţărâle noastre, şi uneori şi ernând într’ănsăle, o samă de acel varvarî Dachî, să fie apucat oare-ce din linba Romanilor, adecă din lătinescă, şi aşe linba lor să să fie amestecat cu ce lătinescă. Ce cât Iaste pentru acest Zamoschie, puţină grije purtăm de mâna şi de condeiul lui, de vreme ce şi în numărul istoricilor puţin îaste cunoscut, de care lucru precum singur căntă, aşe singur goacă, Iară pre alţii la Hora şi danţul său nici au tras, nici a trage poate, fără numai îarăş pre unii din Leşiî săi, a cărora humere în nainte să vor ivi: pentru aceia nici zisa lui a o mal destrăma, ne vom pierde Vreme, nici de răspuns vrednic îl socotim; precum, şi alţii cu mii de părţi mai cunoscători şi mal gludecătorl de cât noi, în rândul învăţaţilor sau istoricilor nu l’au cunoscut; Iară dq l’au şi cunoscut cine îaste, însă cinst6 numelui de istoric avthentic* să-î de, nu videm; iară Românii precum Romani au fost şi sint cursul istoriil va arăta. Lunecării lui Ureche pre lesne ’f Iaste sculare, şi a greşelii îndată-ş şi îndreptare, de vreme ce el nu îaste cel dintâi ibovnicul gîupânesei, pentru carâ pilda istorii! minclunoasă am adus; ce al doile: nici el Iaste zămislitorlul, sau pricina scornitoare a numelui Flachăiî, ce precufn prostiil i s’au 8 * Izvoditftrlul de crezut. www.dacoromanica.ro 114 Carte iti tâmplat, din cei scornitori a auzi, sau poate şi a citi (căci de slovele lătincşti lipsit să fie fost nu să arată) aşe au şi însăm-nat; după acel Enias Silvius urmând, şi acasta poveste adevărată istorie a fi socotind, la alţii şi mai vrednici de credinţă a mai cerca, şi din mărturiile altora lucrul a dovedi s’au lenevit, sau tulburate vremile lui mâna nu i-au dat (căce Ureche au trăit, şi au scris pre vremile lui Aron Vodă Tiranul, într’a căruia domnie şi sfârşitul Istorii sale face) şi aşe din amăgială, cu greşală pentru moşiia şi nemul său, cele ce nici cum nu sint, nici au fost, au scris. Ce acmu noi pre Ureche în răpaosul său lăsind, la cel mai vârtos înpotrivnic, simceoa condeiului să întoarcem. CAPUL IV. Pentm Eneas Sglvius, cine au fost, şi de greşită socotlala lui pentru numele Flachiiî. Grd şi nu pre lesne de clătit piatră, a lui Eneas socotelă să fie, cătră cititoriul nostru, cu deşchis piept mărturisim (că cinste şi lăudat numele cui-va, cu cât de de puţină imătoare stropire cineva a o păta, sau a să sili a o ima, iaste lucrul aceluia, carile nici a sa cinste au cunoscut, nice de câ mai scârnavă, şi mai grozavă hulă, şi ocară a să feri, s’au învăţat). Mărturisim că acest Eneas Silvie nu numai în multe istorii să să fie primblat; nu numai pentru multe şi mari lucruri să fie scris; nu numai precum în toate învăţăturile deplin să fie fost; ce încă rar pre vremile sale într’aceste şie potrivnic, şi de asdmeno să fie avut: şi aşe din vrednicii în vrednicii, şi din cinste în cinste, mai în toate zile păşind, nu numai cât nume de învăţat, de isteţ, şi de harnic de la al săi, şi de la streini ş-au agonisit, ce încă cu aceste mijloce şi în Curte şi în beserică, Mare socotindu-să, prin ste-penele de Episcop şi de Cardinal, pănă la cel mai de sus a Papii scaun s’au suit; şi corona besâriciî Apusului au purtat; însă cu greu şi aşeşpeste putinţă iaste,, în cele omeneşti cine-va tăvălindu să, ceva omeneşte să nu pată: şi în cât de ascuţită, şi vânoasă socotîala-ş www.dacoromanica.ro Cai* iv. prolegomena 115 cevaş tâmp, şi slăbănog să nu amestece. Precum şi acestui lăudat bărbat să-I să fie tâmplat, cu noi (că să nu de Dumnăzău cu condeiul nostru trăgători de cinste altuia să ne arătăm), ce alţii cu multul mai tari, şi mal denainte de cât mulţi mărturisesc: carii viaţa, faptele, şi scrisorile acestui lăudat bărbat au scrisţ din carii întâi au scris viîaţa lui Iacov Filip de la Bergaman în plinire hronicilor. Trithemie în Carte pentru scriitorii besericeştl, şi Cardinalul Belarmin, şi Ioan Antonie de la Campania, şi alţii, den carii pre scurt de viaţa şi de învăţătura lui, pentru voia Cititorîulul să aducem, ne vom osteni. Eneas Sylvie (zic), ce l’au poreclit din familie Piccolomini la anul de la mântuitorlul lumii: 1405: Octombrie 18: s’au născut în oraşul Sinenilor, pre care oraş mal pre urmă după ce au stătut Papă, şi s’au numit Pius, de pre numele său l’au numit Pienţa. Maică sa Victoria, mal denainte pănă a nu-1 naşte, prin vis au văîut, precum au născut prunc cu coronă în cap. Fiind de 26: ani, au fost săcretarlu la Cardinalul Dominic Capranic. După acela, larăş într’acea slujbă, şi într’altele mal înainte au fost la Cardinalul Albergoti, şi în multe solii în multe părţi cu laudă trimis, şi cu mal mare laudă au fost întors; însă între aceste osteninţă nu părăsifa câte oarece a scrie, şi câte o carte în lume a da. în săborul de la Bazilia fiind Referindar Canţilarlulul, .despre parte sinodului, mult au scris mieşurând cinste şi putere Papii. După săbor au stătut Secretarlu a Papei lui Felix al cincelq, de la carele în câte-va solii au fost trimis. Papa Evghenie al patruler carile macar că cu scrisorile lui mult îşi simţise cinste betejită, însă pentru multă învăţătura lui, toate lăsind, în mare dragoste l’au avut. Papa Nicolaî al cincile, la scaunul Episcopii! l’au suit, şi vestitorîu apostolicesc în Bohemia, Ungaria şi în Silezia l’au trimis. Oraţie cu minunată dulcaţă de voroavă, cu învăţătura Papei lui Nicolaî au scris, pentru ca să înviteze creştinătate asupra Turcilor: care precum în inimile tuturor pătrunsese, mari lucruri ar fi isprăvit, de nu s’ar fi tâmplat neaşteptată moarte Papii: care toate începăturile i-au curmat. în urma lui Niculaî au stătut Calixtus al triile, carile pe Eneas, let: 1456: l’au făcut Cardinal, Iară la anul: 1458: Calixtus Papa murind, Eneas fu ales Papă în locul lui în www.dacoromanica.ro 116 cart£ m 6: a Iul Avgust, pre carile cu nume nou l’au numit Pius al doile. Scris’au istorie vremilor sale, însă supt numele scriitorlulul său a Iul Iohan Bobelin Persona, şi trăind în scaunul Păpăsc: 5: ani şi luni 2: zile 27 let' 1464 Avgust 14 au murit. Şi pentru viaţa acestui mare oih atâta agungă. CAPUL V. Arată-să greu. greşită socotită Iul Eneas pentru numele Flachiil. Aşe scriitorii vieţii acestui vestit în toate Eneas Şeruindu-1, şi precum au fost înpodobindu-1, însă în ce şi unde în scrisorile sau în affectaţiile sale lunecate, şi peste hotarul cel ce s’au căzut sărite au văzut, îndată cu toţii sentinţia Grecilor ce veche au mărturisit, care zice (prietin îmi iaste Platon, prietin îmi laste şi Socrat, Iară de cât amândoi mal priîatină adeverinţa), adecă pentru adevăr nici a Priîatilor cât de mari, cât de cinstiţi şi cât de învăţaţi, voia a le căuta nu să cade: nici pentru plăceri lor adevărul a minţi, care seninţie păzind-o şi plinind-o scriitorii lui Eneas, îp scrisorile lui multe după gustul său să fie scris, ca cu degetul însămneză; şi cu acesta dându-ne noâ a şti, că alta Iaste om mare, vrednic, şi încă şi Papă a fi; şi alta iaste negreşit şi de oare care aflectaţie părtnicască atins, s’au muruit să nu să cunoască (că ce să poate tâmpla unuia, acela să poate tâmpla şi altuia). Aşe dară scriitorii pomeniţi în viaţa lui scris ni-au lăsat, că cele ce au scris înpotriva Papei mal denainte pănă a nu să face el Papă, cu carele multe înnal gosul, şi peste hotarul adevărului, scaunului, şi cinstei Papii adusese; apoi după ce s’au făcut Papă, aceh-ş îndărăpt lî-au cântat, şi singur cu scri-sore şi cu pecetâ sa au mărturisit, precum să nu le fie scris şi <,lis din adeverinţă; ce din pornire limbii, şi a condeiului să fie fost curse. De unde alave iaste, că nu tot ce au scris Eneas, îndată şi ade. vărat iaste, şi de vreme ce în potriva capului besericilor condeiul şi limba a-ş ascuţi nu s’au siit, cu cât mai vârtos de crezut Iaste, că şi într’alte părţi a scrisorilor lui, multe precum sint neînţelegând,sau prin neştiinţă greşit (că fără marginla Iaste ocheia- www.dacoromanica.ro CAP. T. PROLEGOMENA 117 nul a toată ştiinţa) sau din părere scornind ce n’au fost, şi ce nu laste în locul celula ce au fost şi laste, să fie suppus. Precum dară mi să pare, acastă a sa rătăcită socotîalâ de aluro n’au luat-o (că nici aiure, precât putem şti, să poate afla) fără numai din stihurile unul vestit poetic Romanesc, ce-î zic Ovidius, carile scriind în Roma nişte stihuri, cu carele învaţă meşterşugul dragostelor scârnave, pre aceste citindu-le Iulia fala (sau precum unii zic) nepoata Iul Avgust Chesarî, atâta în de destrănată, şi după toate poftele trupeşti dată viaţă căzusă, cât nu numai ea singură toată stidire feineîască lepădasă, şi toată ruşine de pe obraz rădicase, ce încă şi pre alte multe Domne şi gupânese Romane, după pierduta sa minte, şi grozave fapte trăgând, şi aducând, prin theatruri, şi prin uliţă în băuturi, mâncări, şi alte ciudate desfătări, zua şi noapte înbla. Pentru acasta dară Avgust Chesari pre acest poetic în mânie pornindu-să, l’au trimis la cetate ce-1 zic Tomos, care laste la Mare Negră. Tâmplatu-s’au dară acestui Poetic izgnanie, cu şepte ani mal denainte de naştere Domnului Hs; Deci acest poetic fiind la ace cetate izgonit, scris-au şi alte stihuri, ce le pomeneşte de Pont, în carile (scriind cătră un Flaccus Greţin, ce era şi consul atunce la Roma, şi din familila Flâckcilor) arată fire nemurilor de pre acolo, aşezământul locurilor, cursul apelor, şi vrăjmâşila mării negre, şi cu un mijloc ca acosta silindu-să să şerulască laudele şi biruinţele a unul strămoş acestui Flaccus, nedejdufa că prin tr’ânsul va pute lua ertare, şi să să întoarcă îarăş la Roma, care stihuri mal denainte pomenindu-să, aice nu carta 1. Cap. 4. le vom mal poftori. De aceste stihuri acestui Poetic legându-să poate fi Eneas, sileşte ca să arete, precum acel consul, (sau pre cum noi am zice Hatman purtătorlu de oşti) Flaccus fiind birui-torîu într’aceste părţi de loc asupra Ghetilor, şi el stăpânind locurile marginilor Dunării, de pre numele Iul apoi numele Da-chiil să să fie schimbat şi să să fie chemat Flachia. Ce noi macar că cu multă şi căzută cinste am vre numele a bărbat ca acesta să pomenim, şi precum unii au făcut, după socotlala şi voia Iul să ne lăsăm; însă după sentinţia pomenită zicem : Prilatin îmi îaste Eneas Selvius, prilatin îmi laste papa Pius, dară mal prilatin adevărul, pentru acela, pentru adevăr precât vom pute vom sta. www.dacoromanica.ro 118 CARTE III CAPUL VI. Dovcd&şte-să. precum Dachia, nici cum n'au putut să să cMme Flachia dc pe numele lui Flaccus Hatmanul. Stihurile nu într’agiutorîu, ce înprotiva lui Eneas sint: şi la ivală îl scot, că de şi în multe învăţături afundat şi cufundat au fost, însă în ce dreptă şi netâmpită a dreptei istorii adeverinţă, lăturaş şi abătut au fost, (ales într’acastă materie); căci Ovi-dius nu zice că Flaccus să fie avut răsbolu cu Dachil, ce cu Ghetiî, şi i| De mierat lucru o bunule Sarniţie, cum Rusii şi Leşiî, cu Da-chii fiind tot dintr’un nem şi tot dintr’o limbă cu dânşii, adecă Ghetî şi Sarmatî, uitând: i-au chemat Italianî? Ce să mai mergem după Sarniţie: «Ce Grecii, zice, istorici, mutând slova V în B: Blahi le zic.» Aice Sarniţie să vede, că va să zică de Ni-chita Honiatis, carile din istoricii cei mai de pre mijlocul va,- sicwt» îiont&tis culuî, el întâi pe Romanii din Dachie, cu acest nume îi scrie, în- taite “• cepând de la înpărăţiia lui Vasilie ce l’au poreclit vulgaroctonos, pre la anul de la Hs: 1017. Caută şi la Panteotele lut Leunclavie, că vei afla pe ace vreme pomenind de un Bogdan Domnul Vlahilor; caută şi înnainte, că unde vom zice de tânplările în în-părăţiîa lui Vasilie Vulgarocton, acolo poveste acasta pre larg o vom arăta. Cătră aceste încă mai adaoge Sarniţie: «Acrşie, saţnipe acojdg. zice, şi Multenî să chemă; însă numai carii Jăcuesc în Dacliia cd de sus; apoi tâlcuind ce va să înţălegă cuvântul Multenî, pare-mi-să, zice, că aşe să să fie chemat, pentru căci mulţime de nemuri, carile acolo să strânsese pe vremile Romanilor între sine Acolo;, Lemicriavle Pantectora]). 71. www.dacoromanica.ro 132 CARTâ IU Ijennclavie in Pantecte Cap. 71. Sarniţie acoloş. să amestecase, şi din ace multă adunare, nume de Multeni să fie luat, căci arătat-am, zice, precum deosăbl de cel vechi Dachi, şi Ghetî mulţi şi Greci, Itali şi Sloveni într’acele ţări să să fie sălăşluit. «Noi acest cuvânt al lui Sarniţie de zice, precum au şi arătat, mult l’am cercat jn hronicul lui de câte va ori întorcând, ce să fie arătat, precum cn Italii pe aceia vreme şi Greci, şi Sloveni în Dachiia să să fie aşezat, necăiuri a găsi n’am putut; însă de Greci să să fie amestecat unii cu acei Romani poate că s’ar şi crede, macar că nici un istoric de acasta nu pomeneşte; iară pentru Sloveni aşeş nici cum să să creză nu iaste: căci numele şi nemul slovenesc în părţile Evropiî, întâi pre vre-mile lui Anastasie înpărat s’au ivit, carile au fost înpărat Romanilor cu 385 de ani mai pre urmă de cât ce s’au aşezat Romanii în Dachia, precum mai pre larg vom arăta, unde vom zice de tânplările supt acest Anastasie inpărat. Iară cât iaste pentru cuvântul Multeni, mai mult altă ceva să zicem în castă dată nu avem, fără cât, că ce poate isprăvi curată limba lătinîască unde stăpâneşte Varvariîa. Că scriitorii cei mai vechi, carii cu curată limbă lătinescă au scris hronicile sale, precum iaste Bonfin, Leunclavie şi alalţiî, ţărâi Munteneşti nu-î zic Moltana, din mulţime adunărilor, precum va Sarniţie, ce-i zic Montana, adecă Muntoasa sau Muntenescă, de pre munţii ce i stau în lung deasupra de la munţii Vranciî pănă la Demircapă; aşe i-au zis şi Romanii cei vechi, aş6 îi zicem şi noi Moldovenii Ţara Muntenescă, adecă de munte, ca cum am zice Muntoasa sau Munteniîa. Aşijder6 soriitoriî latini ceşti mai proaspeţi îi zic Transalpina, adecă de peste munţi, căci despre ţara Ardeiului spre Dunăre, peste munţi trecând, să vine în ţara Muntenescă. Caută oă vei găsi acaste cuvinte a noastre la Leunclavie, carile precum ţara Muntenescă s’au fost chemând la istoricii lătineştî Montana, pe Bonfin mărturie aduce: după acaste încă mai nădeşte Stanislav Sarniţie. «Iară pe vr6mile, zice, lui Honorie şi a lui Arcadie, Gothii după oaste, car6 au făcut în Italia, precum acastă ţară iarăşi să o fie dobândit, scrie Iornandis şi Procopie şi de pre acastă mulţime de adunări de nemuri, precum Moltana, să să fie chemat aiave iaste.» Ba credemă Sarniţie, că nu iaste aîavd: căci www.dacoromanica.ro CAP. XI. PROLEGOMENA 133 Procopie, pre carele tu îl aduci mărturie, scrie, că Iustinian în-părat au fost ţiind Dachiia, precum puţin înnainte, şi în viîaţa Iul Iustinian, (pre ce vremi şi Procopie au scris Istorie sa) toate cuvintele Iul Procopie de faţă vom aduce. De Iornand puţină grijă purtăm, precum înnainte să va dovedi, că ce şi a lui cuvinte de faţă puindu-le, putem zice, şi noi că aiave va fi, că şi Iornandis n’au zis precum zice Sarniţie. Aşe Sarniţic după ce l pare, că îndestul au dovedit, precum Volohil să nu Ge Români, ce acel vechi şi din tâl Dachî, apoi singur şie înpotrivindu-să, îl face pre proaspeţi, zicând: în istoria lătinescă, pomenire Vlahilor să face întâi pre la anul de la Hs: 1330: iară în ce grecască de pre vremile Iul Isachie Anghel înpăratul Ţarigradulul. Deci ma-car că cine să Ge istoricii, macar cum nu-î pomeneşte, însă putem înţelege pentru ce lătinescă, că va să zică Istoriîa lui Bon-Gn; Iară pentru ce grecescă a Iul Nichita Iloniatis, a cărora cuvinte şi istorie, care au scris pentru nemul Românesc, toate le va afla înnainte cititorîul nostru. După acaste după toate, toarte nestătătorîu să arată Sarniţie în socotela sa, căci uitând a-le sale cuvinte, cu carile acmu pre Vlahi foarte proaspeţi îi făce, iarăşi să întoarce, şi pre vechi îi arată. Fost-au, zice, Unalia, pre vremile lui Hon orie, om din nemul acestora, hatman vestit în vitejie; fost-au şi altul dintr’acesta nărod, anume Aetie, carile stând în mijlocul oştii sale, au sprejinit războiul cel vestit, carile tril zile ne contenit s’au făcut între Uni şi între Vandali, şi între Gothi la Tolosa ; iară acest Aetie au fost Hatman oştilor Romanilor, pre vremile lui Theodosie cel tânăr la anul de la Hs: 419. însă nici cu atâta să îndestuleşte Sarniţie, ce de cât acastâ cu multul mai vârtoase (precum părere îl duce) dovede, nu de la sine, ce de la alţii giuruiaşte că va aduce; ce macar că în cuvinte sună, iară sunetul de unde să iasă, foarte molcom tace. Argumenturile lui carile pentru ca să dovedescă mojiciia Românilor, sint acaste: «Românii, zice, s’au răcoşit asupra lui «Isachie înpăratul, cu carii înpăratul fără năroc războae au avut. «Aice întâi să pomenesc Vlahii la istoricii greceşti, zis-am zice, «de faptele lui Traîan scriind, pentru ac6 din tâi acestora în- Sarniţle Cârti 6 Cap.18. www.dacoromanica.ro 134 CAKTfc III «cepătură; însă nu lipsesc, carii mai cu dddins ţin, precum neamul acestor Vlahi să fie mutat de la Italiîaniî Ghenovezî, carii «la gurile Dunării, şi aş6ş în cetate scaunului Vlahilor, adecă «acelor vechi Dachî, să fie şezut; la acastă povdste zice, tril so-«cotele aduc, nu de lepădat; întâi, căci Vlahii precum din ce «lătinescă, aşd din ce italiendscă limbă graiul ş’au stricat. A «doa, căci coloniile, sau sloboziile Romanilor, pre carile II-au adus «Traîan în Dachia, Adrian şi alţii următori înpăraţl Iară să le «fie întors la Italia. A trila, că de ar fi fost Românii din ră-«măşiţele oştii lui Traîan, istoricii latini nu le-ar fi uitat numele, «nici cu acest stricat dintr’alte limbi nume, î-ar fi chemat mal «pre urmă Valahi: şi aşeş că prin vreme a o mie de anî,necă-«iurî istoricii de numele lor nu pomenesc, fără numai după ce «coloniile Ghenovezilor au apucat Chilila.» Aceste sint cuvintele, sau mal adevărat să zic, poveştile lui Sarniţie, la care noi mult am ave a-i răspunde; ce pomenind cam gîuruit în predoslovia noastră, adecă precum de ale noastre ceva-ş macar ne adăogând ori ce alţi scriitori au lăsat scris pentru nemul Românesc acele numai culegând, de faţă să le aducem, precum în capul ce urmază la sfârşitul aceştil cărţi le vom arăta; şi de-cila peste tot cursul Hronicului unde vreme, şi locul va pofti, anume le vom pomeni. Deci dară atâta numai pentru Sarniţie putem zice purtat între ritorl cuvântul, carile zice: Ex partibus aliquid, ex toto nihil; adecă: din părţi câte oare-ce, Iară din tot nimică, a înţelege n’am putut. Ce pentru ca poftei cititorîuluî, cât de pre scurt să slujim, atâta îl dăm aicd ştire, sa ştiîă, că acestd a lui Sarniţie nu sint de crezut, căci nu arată anume, cine sint aciîa, carile ţin acastă părere, cârd la istoricul adevărat mare pată de neştiinţă îaste a zice, odânâoară au fost: sau au zis oarecine, căci acest fell de istorie îaste a babelor, carele spun noapte poveşti, pentru ca să-ş adoarmă copiii, ales când sint flămânzi. A doa, căci nu Adrian, ce Avrelian (carile cu 152 de ani mal pre urmă de cât Adrian au stătut la înpă-răţie) au fost carile la vreme au mutat o samă de Romani din Dachia numai peste Dunăre, Iară nu la Italia. A trila, că Ghe-noveziî nici odată Chiliîă n’au ţinut, ce Gafa şi alte cetăţi a www.dacoromanica.ro CAP. XII. PROLEGOMENA 135 Crâmuluî, de pe margine Mării Negre. A patra căci (Jice, că: Pasă, Curter, carile sint cuvinte moldoveneşti, sint italieneşti, iară nu lătineştî, care lucru de mierat iaste la învăţat ca Sar-niţie, cum n’au putut şti că passus şi cortis sint cuvinte chiar lătineştî, iară nu italieneşti. A cince, căci cuvintele luî cele din tâî nu să tocmăsc cu cele de pre urmă: ce precum zice el, că Mysia ţara (care când era Sampson gîudeţi la Iudia; Elinii cu acest nume o chema), aşe să să fie numit de pre limba le-şască, adecă de la cuvântul Smiessania işzica, adecă amestecătura limbilor. Aşe noi putem . XlV. PROLEGOMENA 147 «atâta fârmătură şi omor au făcut lingurii în Uni, cât nici unul «macar de poveste n’au scăpat. Iară Solomon craiul cu fraţii săi «Gheiza şi Ladislav, cu mare izbândă şi biruinţă ca acasta, mul-«ţime de robi de la păgâni mântuind, şi toată prada întorcând, «cu slăvită bucurie s’au întors în ţara ungurescă, unde zua bi-«ruinţiî între praznicile annuluî puind, cu veselie de obşte, şi «cu cântări svinte au mulţămil lui Dumnăzău.» Ia aminte aice fiete cine, şi socotiască cursul istorii! adevărate, adecă de bă’r-băţiîa şi vitejiîa lui Ladislav; de ficoara, care au scos-o de la păgân; de toporul carile au tăiat pe Un cu dânsul; de aceîaş fată, cum după socotela a unor scriitori, au fost căzut cu rugăminte la Ladislav, pentru stăpânu său; aşijdere bunătate şi pricepere calului deosăbită dintr’alte dobitoace, precum zic proştii noştriî, ca cum ar fi fost năzdrăvan, căci au fost putând alege cine-i stăpânu său, şi cine-î nepriîatin, înpotriva a căruia înpre-ună cu stăpânu său s’au fost bătând: şi precum la vreme de primejdie, macar slobod, pe stăpânu său n’au fost părăsind; şi altele pe amănuntul câte mai sus am pomenit, de le va lua cine-va sama binişor, au nu toate aîave arată, că din curată a adevărului istorii! fântână, piştelniţa basniî bulgăreşti să să fie abătut, şi în gura mincîunosuluî ca ’ntr’o baltă stătătoare să să fie înpuţit? Aşijderd alalte a basniî părţi, carile urmază de unde l’au zmult, şi cum l’au în minciuna lui schimosit, Bonftn Decada lată acum vom arăta. Acelaş istoric Bonfin, istoriia sa innainte 2 c,p* 4-ducând, zice: «După ce au căzut între Solomon, şi între La-«dislav vrajbă, Solomon au făcut legământ cu Cutesc domnul «Unilor în potriva lui Ladislav: într’acesta chip, ca Solomon să «de muîare pe fata sa lui Cutesc, şi totă Transilvania, adecă ţara «Ardeiului, să d d6 să fie vecinică moşie Unilor.» De aice aiavd să cunoaşte, că băsnuîtoriul îndărăpt puind cuvintele poveştii, şi numerele schimbând, zice: «că Batie au fost luat întâi înro-«bie, apei şi muîare pe sora lui Ladislau; iară istoria înpotrivă «zice, că Solomon pentru ca mai tare şi vecnic legământ să facă «cu Unii, ş’au fost tocmit, să de pe fata sa muîare lui Cutesc «Domnului Unilor. Aşijdere istoria scrie, precum Solomon pen-«tru dreptate sa ar fi putut să cară agiutorîu de la înpăratul www.dacoromanica.ro 148 CARîâ I(t «Henric, (căci pe atunce acela era înpărat înpărăţiiî apusului), «însă acela, zice, că n’au făcut-o, pentru căce ştiîa, că Chesarul «era înpicdecat cu oştenire în doaă părţi, căci şi Papa, şi Saxo-«nil tot odată, i s’au fost sculat cu oşti asupră. Iară basna spune, «precum Laslău să fie cerut oaste într’agîutorîu înpotriva Iul «Batie, şi a Tătarâlor Iul, şi ce Solomon a isprăvi, nici s’au is-«pitit; Iară basna zice, că Laslău cerşind aglutoriu, au şi luat: «adecă tâlharii acel în temniţele Râmuluî, de atâta vreme închiş. B«nfln acoioş. gonfin înnainte voroava ţiindu-şl, zice: «Ladislav după ce au «gonit pe Solomon de la Crăila, şi au apucatei scaunul şi toată «stăpânire, fără zăbavă s’au sculat Hatmanul Unilor Copulh, fi-«corul lui Crul, şi întrând în ţara Ardeiului, până la Varadin, şi «până la Tocai, foarte rău au prădat-o: şi mulţime de robi şi de «plian apucând, s’au fost întors înnapol, şi agîungând la apa Ti-«mişulul, (de pe acasta apă cetate Timişvariulul ş-au luat nu-«mele), acolo la trecătoare l-au înpresurat, şi Ladislav cu oştile «sale dându-le năvală în malul trecătorii, mare vărsare de singe «de âmbe părţile s’au lăcut: ce robii văzind agîutorîul, ce le venise, «toţi odată unul altuia legăturile deslegând, cu mularl, cu copil «au dat şi lei de altă parte năvală în Unnî, şi aşe de o parte «Ladislav cu Ungurii, Iară de altă parte robii, dând războîu băr-«băteşte, pânâmal pre urmă au biruitpre Unnî, şi atâta l-au omorât, «şi bau înnecat, cât mal mult de unul (căruia l-au fost numele Se-«cheno) viu n’au scăpat. Mal pomeneşte şi acesta Bonfin, că La-, «dislav, după ce au agîuns în urmă pe Unnî, şi văzind atâta mul-«ţime ce era, întăl să fie stătut la rugă şi cu fierbinţi lacrăml «să să fie rugat de la Dumnăzău aglutoriu, socotind că singură «putere sa nu laste, să să pulă înpotriva a atâta păgânătate.» So-cotescă şi aice cititorlul, şi cunoască scliimositura basniî, caro pentru Copulh, pune pe Batie; pentru apa Temişulul, pune a Şiretului; pentru lacrămile Iul Ladislav în malul apel, pune a Iul Laslău al său, în vârvul stâlpului celui de marmure; şi pentru robii ce ş-au sfârmat legăturile, ş au dat Iul Ladislav, şi şie a-glutorlu, pune pe tâlharii din legăturile temniţilor Râmuluî; îară de unde să fie luat Băsnuitorîul de zice, că acel înpărat a Râmuluî s’au fost gîurat, nime de sabiîa lui să nu moară, acasta www.dacoromanica.ro CAP. XIV. PROLEGOMENA 149 nici cum a o dosloşi n’am putut, căci nici un istoric să aibă ceva asămănare cu acastă basnă cevaş să scrie n’am aflat: fără numai doar de va fi schimosit cuvintele lui Ladislav, carile pentru Unniî biruiţi, cătră oastea sa zice, şi în locul lui Ladislav va li pus peînpăratul Ramului, Iară cuvintele lui Ladislav, Bonfîn aşe le pomeneşte: Parcite humano sanguini milites, parcite. Sat cruoris Bouflii acoloş. hostibus effusum. Fugientem c lite multitudinem, ut si forte ad orthodoxam fidem animum a. /ertere voluerint, Dei populum amplificemus. Adecă: Cruţaţi, oştaşilor miel, cruţaţi singeluî o-menesc; destulă vărsare s’au făcut de singe neprietinesc. Prindeţi numai (Iară nu omorâţi) mulţime ce fuge, cândalle să vor întoarce cu inima cătră credinţa orthodocsiiî, şi vom înmulţi poporul lui Dumnăzău. Mal iaste a lui Ladislav şi altă poveste, în care Bonfîn aşij-dere pomeneşte: Precum alalţl Uni auzind de prăpădire Dom- Bonfin acolo? nulul lor cu toată oaste în ţara ungurlască, cu toţii să să fie sculat, şi încă luând în soţie şi pe Comanî şi pe Amaxoviî, şi pe Ruşi, de iznoavă să fie întrat cu pradă în ţara ungurescă, cărora Ladislav cu oaste înnainte eşind, ca şi pe cei din tăi, încă şi mal rău să I fie bătut, şi aşeşî singur cu toporul ce purta, să fie tăiat capul lui Ac, Domnului Unnilor. Aşijdere dintr'altă poveste a lui Bonfin, tot acoloş puţin mai gos, poate să fie mutat basna numele apel Visla cu Siretîul. Căci Ladislav văzind că Ruşii în războiul din tâiu s’au fost însoţit cu Unnii, pentru mal cu multul să-ş răsplătescă şi asupra lor, ce Buşii la pace cu rugăminte plecându-să, ş-au aşazat lucrurile cu Ladislav; Iară Leşiî tot în pizma lor stând, Ladislav greu, însă cu biruinţă războiu au avut cu dânşii, şi aşe după biruinţă, tot aruncându-I, şi sfârmându-î, să-I fie gonit pănă I au trecut peste apa Vistulil. Ră-mas-au acmu să videm, de unde s’au scornit şi minciuna pentru stâlpul, carile zice Bulgariul, precum să fie rădicat cetăţenii în slava lui Ladislav. Ce şi acesta tot din istoria lui Bonfin să fie căptuşită aîave Iaste; că Bonfin zice: «Ladislav, după ce au dobândit atâte Bonihi acolo?, «biruinţe asupra tuturor nepriîatinilor săi, să să fie dat câtâ-va «vreme odihnei, în care vreme în chip de vânătoare trecând «pre locul, ce să chemă Batorian, cu îndemnare cerîască înbilat www.dacoromanica.ro 150 carţH m «fiind, acolo în slava pre curatei ficoare, pe apa Hrisulul, să, fie «zidit o beserică pre înnaltă şi pre frumoasă.» Aceste sint dară războaiele, şi biruinţele, carile istoriile adevărate pomenesc, să fie avut Ladislav, ce l’au poreclit sfântul, asupra Unilor, pre carile Hlori-cariî pară nu hfonicaril) pomeniţi, amestecându-le, şi schimosindu-le blăstămăţeşte, cu duhul minciunii le-au spurcat, şi ca un stârv lângă drum mort, carile nările drumeţilor băntulaşte; aşe el urechile a multora cu minciuna acasta înplând, de atâta vreme până acmu, cei mal proşti la socotelă, şi în istoriile adevărate ne ispitiţi, în loc de istorie adevărată, au crezut-o. Ci noi, pentru ca să dosluşim acasta, poate fi mal mult ne vom fi zăbovit, de cât răbdării cititorîuluî nostru, ar fi trebuit. Acmu dară basnile, îarăş băsnuitorilor lăsind, la rândul cuvântului să vinim. CAPUL XV. De păr&ri acelora, carii priimăsc, precum coloniile Româneşti de la Tralan, să să -fie aşezat în Dachila;însă pe aclUş alţi înpăraţl 'următori, Iarăşi să le fie rădicat, şi să le fie tras înnapol. Acastă părere a multor din scriitori, macar că cu câte-va vacurî după viîaţa lui Tralan, la ivală au eşit, şi rândul el ar fi poftit, ca la locul şi la vreme, ce s’au tânplat, acolo să o aducem; însă noi puind în socotelă, ca până a nu aduce la mijloc mărturiile scriitorilor, pentru aşezământul Romanilor în Dachiîa, şi pentru ne curmat traiul lor în trânsa, întăî cevaş macar ne zis, şi ne arătat să nu lăsăm, ori ce într’alt chip şi înpotriva socotelii de obşte, s’ar păre. Acastă dară poveste precum Romanii de la Tralan înpărat în Dachiîa puşi, şi aşezaţi, mai pre urmă Avrelie înpărat, îarăş să-î fie trecut peste Dunăre în Misiia, la câţi-va istorici, (a cărora credinţă nu să poate lepăda), pomenită o aflăm, stanisiav Sarni- De la care cel ce vor, şi să silesc să arete, precum Românii moischieam&n- ftoştriî) să nu fie din Romani trăgându-să; pareli-se că tare putere 4oi i,âşi. agonisesc. Argumenturile dovedii lor, cu acastă poveste, din cel mal vechi istorici, carii de acastă poveste să fie pomenit, sint: Vopiscus, Iornandis, Suida, şi câţî-va alţii acestora următori. Ce www.dacoromanica.ro CAP. XV. PROLEGOMENA 151 Vopiscus mai pre larg, şi mai curat scriind, precum sint cuvintele luî, aice le vom aduce: «Avrelian, zice, Dachiîa peste Du-«năre, pre care Traîan o făcusă provinţie Românîască, pustiindu-«să toată Illirie, şi Misia, socotind că nu o va maî pute ţine, au «scos din cetăţile, şi din locurile ei pe Români, şi l-au aşezat «în mijlocul Misii!; şi i-au mutat numele, zicându-i Dachiîa, care «acmu desparte Misia de sus, de la Misia de gos: şi fiind mal «denainte Dachia denastânga Dunării, (precum curge spre mare), «acmu ce de Avrelian descălecată, stă denadrepta Dunării». Acastă poveste atâta îaste de adevărată, precum iaste şi poveste, care arată descălecătura Dachiiî cu Români de la Traîan, (precum şi mai pre larg să va vide unde va vini rândul istoriei-, să înSâmnăm lucrurile tânplate, pe vreme acestui Avrelian în-părat). Insă noauâ frumoasă, şi ne biruită dovadă ne dă acest istoric, înpotriva acelora ce nici cum nu priimăsc, Românii din Dachiîa să fie Români de la Italia, de vreme ce curat arată că Avrelian au rădicat Românii de Traîan puşi în Dachiîa, şi l-au trecut numai peste Dunăre în Misia. îară de la aşezământul Romanilor în Dachiîa, până Ia acest Avrelian, au trecut la mijloc, 167 de ani, prin care vreme Romanii, necurmat în Dachiîa au lăcuit; îară precum aceiîaş Romani să să fie întors îarăş în Da-chiia, şi deciîa nici cum vre odată să nu o fie mai părăsit, ce aşeş pănă la vremile noastre, tot într’ânsa, ne curmat să fie lăcuit, tot trupul istorii! noastre va arăta: aducând mărturiile a scriitorilor, carii după vremi, şi după înpăraţiî ce înpărăţiia, au însămnat de lucrurile Romanilor, carile s’au tânplat în Dachiîa-însă aice nu vrum să trecem cu condeiul ne socotită îndrăznela lui Stanislav Sarniţie, carile vrând Românii noştri! nu din Romani, ce din Dachiî cei vechi, să să fie trăgând, să arete, apucă aceste mai sus pomenite cuvinte, şi după a sa plăcere mutând gândul, şi socotela scriitorilor celor vechi, într’acesta chip zice: «(Sloboziile acele a lui Traîan înpărat, Adrian, şi alţi înpăraţî mai pre urmă, îarăş lî-au dus înnapoi la Italie).» Aice Sarniţie în locul lui Avrelian, (carele precum zisem, au fost cu 167 ani mai pre urmă) pune pe Adrian, carile au stătut la înpără-ţie îndată după moarte lui Traîan; şi în locul Misiii, pune Italiai Adasta vei afla şi laBonUn decada 1, cap. 1. Sarniţie Cârti 6, Cap. 18. www.dacoromanica.ro 152 CARTti III Sarniţie cârti 4, cap. 5. care cuvânt, nici un istoric nu l’au zis. De pe aceste abătute din-cărare adevărului, a lut Sarniţie cuvinte, cât să fie de şchiopătând istoria luî, pentru nemul Românilor, fiete cine poate cu noaşte, nici mat mult ar fi trebuit cu une cuvinte fără temeîu ca aceste auzul cititorîulut să supărăm; ce fiindu-ne datorita, cevaş ne zis, adecă, ce la alţii, pentru moşită noastră, pomenit să află, să nu lăsem, precum înnainte îşî mat lungeşte părere, aşe din cuvânt în cuvănt aic6 a o arăta nu ne vom lenevi. într’alt loc a istoriiî Bele, Sarniţie tocmindu-ş poate fi greşala, pe Adrian lasă, şi de Avrelian să apucă; însă şi aşe altă socotelă înpotriva socotelii sale ceî din tăt, singur şita îşî scorneşte: adeverind, că de au şi râdicat Avrelian acele slobozii a luî Tratan; însă mat mulţt din Romanţ să fie rămas în Dachiîa; ce să vinim la cu-vântele lut. «Avrelian, zice, macar că acele leghioane Italie-«neştî, pre carile Tratan odînăoară în Dachiîa le băgase, înnapot «le au scos; însă coloniî (ca cum am zice ţăranii ceî mat proşti), «şi cariî grija casit purta, acoloş au rămas, carii cu deprin-«dere graiului lătinesc, au stricat limba ce slovenescă, cu care «şi acmu Valahii să slujesc.» 0 minunate Sarniţie, cum poţi îndrăzni, că Românit din Dachia, astăzi grăesc limba slovenescă, cu ce lătinescă stricată? cum nu te uîţî la alţii, şi mat vechi, şi mai de ispravă de cât tine istorici, cariî într’un glas mărturisesc, că limba Românilor din temeiul ei, iaste din ce lătiniască, noi mai mult ceva în potriva luî Sarniţie a zice nici îndrăznim, nici ne trebuie, fără cât în limba noastră îl întrebăm: ce faci Sarniţie, lătineşte î-am zice: Cvid faţis Sarniţi; sloveneşte: Cto delaişî Sarniţie; şi de acastă proastă întrebare, el singur socotescă,limba românîască din ce lătinescă, au din ce slovenâscă, iaste stricată? Ce noi pentru a luî Sarniţie părere mai puţină grijă purtând, ne uităm la cei vechi şi de credinţă vrednici istorici, cariî cu bună samă pomenesc, precum Avrelian să fie mutat pe Romani din Dachiîa în Misia. Hoc opus, Hic labor, acesta-î lucrul, aice iaste osteninţa, pentru ca să cercăm, şi îarăş din istorici, în cuvintele a cărora prepus să nu fie, să arătăm, precum de au şi trecut Romanii din Dachiîa pe vreme luî Avrelian în Misia, îarăş înourând să să fie întors, la locurile sale cele de moşia, adecă www.dacoromanica.ro CAP. XVI. PROLEGOMENA 153 în Dachila. Ce acasta fiind tot propozitul istorii! noastre, put-se-va, nedejduesc, a să înştiinţa cititorîul nostru din tot cursul hronologhiiî, unde pre la locurile trebuitoare, în destul mărturii înnainte să vor aduce. Iară acmu vine rândul să arătăm ce mal de pre urmă socotelă, adecă să aducem toate mărturiile istoricilor, pre scurt, carile dovedesc, precum Dachila au fost de la Traîan înpărat, cu cetăţeni şi slujitori vechi Romani, descălecată, şi decila precum acilaşi Romani să fie moşii strămoşii Românilor, carii şi astăzi în părţile DachiiI lăcuitorl să află, adecă Moldovenii, Muntenii, Maramorăşenil, Românii de peste Dunăre, şi Coţovlachil, din ţara greceseă, căci toate aceste năroade, din-tr’acelaş Romani a lui Traîan, să fie, nu numai limba şi graiul, ce şi a tuturor vremilor istorii mărturisesc. CAPUL XVI. Aducu-să pre scurt mărturiile a multor istoricI, carii în scnsorile sale adeveresc, precum Ulpie Traîan înpărat au descălecat Dachila, cu cetăţeni de la Roma, şi cu oşthu bătrâni Români, şi precum Românii ceşti ce astăzi lăeuesc în Dachia, sint dintr’acelaşl nim, şi dintr’acdiaşî viţă a aceloraşi Romani. Ulpie Traîan, după ce au dezrădăcinat pe DachI, din ţărâle DachiiI, precum prin toată Dachila, încă şi în Misia, mulţime de Romani, să fie pus în sălăşluire vecinică, cât în capetele trecute am pomenit, destulă, precum ni să pare dovadă ar fi fost: nici ne-ar fi trebuit aceleşl mal de multe ori a le poftori; însă pentru ca să poată cititorîul supt pravila ochiului, tot odată, şi tot într’un loc să cuprinză, ori cât, şi ce toţi scriitorii, prin multe peste o sută de vacurî, pentru Românii din Dachia scris ni-au lăsat, nu fără plăcere lui, maqar că cu câtă-va ostenjnţă l-ar fi, cam pre scurt în loc de Epitomi (culegere pre scurt), aice înnainte privelil să i le punem; din carile mal pre urmă, şi lui ce i se va păre, a gludeca tot cu a sa slobozenie să va pute sluji. Mal vechi dintre toţi istoricii, carii de lucrurile lui Ulpie Traîan www.dacoromanica.ro 154 CARTE III Dion Cârti 61. Evtropie cap. 8 Petavie iu simit-lnire yrcmilor la viaţa lui Trai an. Procopie ilc ziditurile lui Iu-stiniau, cârti 4. Şi Cârti 5. Procopie de zidiri cap. 6. au scris, Taste Dion, carile şi viaţa aceluT înpărat pre amăruntul au scris. Acest dară Dion în multe locurile istorii! sale, Tară maî ales la carte 61: scrie aşe: «Traîan Avgust, zice, «după ce au stropşit pe Dachî, au dus în Dachiîa slobozi! de «Roman!.» Luî Dion urmază Appian, Iornandis, Sparţian, Avrelie Victor, Procopie Chesarenul, Xifilin, (carile şi patriarh Ţarigra-duluî au fost), Zonoras, Chedrinos, Coropalat, Parisiot, şi alalte toate, precum a celor greceşti, aşe a celor lătineşt! scriitor! cete într’un glas, şi într’un cuvânt, tot aceiaş întăresc, şi adeveresc; şi ma! cu dedins Evtropie, carile locul a o mfie ar pute ţine, în viaţa lu! Adrian scrie aşe: «Adrian, carile în urma luî Traîan au stă-«tut la înpărăţie, după moartea lu! Traîan, au lăsat Parthilor Ar-«menia, Asiria şi Mesopotamia; şi ar fi părăsit şi Dachia, de nu «!-ar fi fost frică, a lăsa să pîară atăte mi! de cetăţeni Roman!, carii trăia acolo. Ca acesteş! cuvinte, cititorîul, şi la Petavie isousit a vremilor sămăluitorîu va pute afla. Acestor maî vechi urmele calcă ce! maî de pre mijlocul vacurilor scriitori, şi întâi Procopie Chesarenul, carile pe vremile luî Iustinian înpărat au fost secretarîu la vestitul Velisarie. Acesta în carte de zidirile luî Iustinian, atâte cetăţi şi oraşe pomeneşte în Dachiîa, că li au tocmit Iustinian, carile au fost făcute din temeliîa lor de Traîan înpărat, de carile pre âmănuntul, şi de toate anume sintem să zicem la viaţa luî Iustinian : iară aice numai câte la propozitul nostru caută, vom pomeni. «Maî de de mult, zice, în-păraţiî pe marginile Dunăriî, peste tot locul şi pe de casta parte pe une locuri şi pe de c6îa parte făcând cetăţî, şi oraşe, năbuşelele Varvarilor oprîa.» Apoi într’aceîaş istorie, carte 5. «Du-«năre, zice, care apă aproape de Dachiîa îaste, denastânga eî în-«cepe a despărţi pe Varvarî, parte denadrâpta Romanii ţiind, «pre care Dachie o chema (puiTjaîav) măluroasă. (iară care parte «a Dachiiî să fie fost acâsta, în cea veche hotărâre a Dachiiî «pre larg am arătat), pentru căcî ripa, lătineşte însămneză «mal.) Şi după ce însămnâză Procopie cetăţile carile au «fost făcut mai sus pe Dunăre, apoi zice: «Iară la gura Du-«năriî, au tocmit cetăţile Pincul, Cupus, şi Novele, şi înpotriva «Novelor in cela uscat, (adecă cum să prinde despre Moldova) www.dacoromanica.ro CAP. XVI. PROLEGOMENA 155 «cetate, ce să chîamă Literata* iară şi mai în lontru de aceste, «urmază cetăţuile Cantavazitis, Smornis, Campsis, Tanata, Zernis, şi Duţepratul. După aceste îaste cetate, care să chemă Capul Boului, de Traîan Avgustul zidită. (Şi acasta socotim să fie adevărat pricina, pentru ce ţara Moldovei are Herbul său, Capul Boului, îară nu ce băsnuesc une Letopiseţuri de pe Boarul, carile înpreună cu căţaoa Molda, să să fie înnecat în apa Moldovei. proc°i'ie a<,ol°s-«Apoi iarăş acoleş mai zice: «De la Capul Boului mai sus îaste «cetăţuîa Zanis, şi de la Zanis nu departe, cetăţuîa ce să chîamă «Pontis, adecă Podurile.» Iară acestă cetate de unde să să fie aşa «numit, acelaş istoric tot într’acela loc arată: «Traîan, zice, Av-«gustul, neputând sufferi să fie hotarăle înpărăţiiî hotărâte, şi «numai cu Dunăre să să închiză, au silit de au înpreunat ma-«lurile Dunării cu pod; Meşterul podului au fost Apollodor Da-«maschinîanul; şi într’amândoaâ capetele podului au zidit Traîan «doaâ cetăţi, din carile una, care îaste de câia parte, au chemat-o «Theodora, îară alta, care îaste în Dachia, cu acelaş a lucrului nu* «me, au chemat-o Poduri.» După aceste mai pomeneşte Procopie câte-va cetăţi de la Traîan, şi alţi înpăraţi Romani în Dachia, pănă în fundul Schithiii, şi peste Dachia făcute, (precum la viaţa lui Iustinian le vei vide) cumu-i Ivida (pre care socotim să se fie aşe chemat de pe balta lui Ovidie, căriia îi zicem noi Vi* dovul), Ighistul şi Ulmiton, pre care mai denainte de vremile lui Iustinian, au fost apucat o Slovenii, ş-au fost şi sfârmat-o; apoi Iustinian tocmind-o, cu oaste au întărit-o. Aceste dară cetăţi în Dachia, de cei mai denainte înpăraţi a Romanilor de la Traîan până la Iustinian făcute, şi de Iustinian tocmite şi înnoite fiind, mare şi ne clătită dovadă sint, că de vreme ce în vremile lui Iustinian, în Dachia noastră, atăte cetăţi de Romani pline şi lăcuite au fost, cu cât mai vârtos de la Traîan să fie Romanii în Dachia aşezaţi, să va pute crede. Gheorghie Chedrinos, în culegere Istoriilor, arată, precum marile Constantin, să fie născut «îieorghie cu«-într’o cetate a Dachiii, a căruia cuvinte precum sint ellineşte ia- gc^istoriUor". tă-le-s: Kwvatavuvoc (6 ^Xcopo?) 6? btfiwqaîv e£ 'EXsvrjţ rrfi rcpdrijţ ao-too fovaucoţ Kcovaravuvov iov [J.s'favv.c/.l afiov îtepi tyjv AaxEaţ iroXfjv. Adică: «Constantin Hloros, căruia i s’au născut din Eleni, Qe d’intăiu www.dacoromanica.ro 156 CARTE III Zonaras cârti 11, caii. 21. Zonoras, cârti 12, caii. 84. Iso-orat în Utoria boscricisci. Bonltu decada 1, cârti 1. Honiatis cârti 1, cap. 4. * Halcorondila8 cârti 1. muîare, Constantin marele, şi sfântul, la cetatâ Dachiiî. Zonoras luând de la Appian, scrie: Traîan, zice «după ce au bătut «întăl pe Dachî, şi ducând cu sine solii luî Decheval la Roma «cu triumf, adecă eu alaîu, au intrat şi au luat de la Senat titul: «DacicuS, adecă Dăţanul; iară în cel de pre urmă războiu De-«cheval singur şie moarte făcându-ş; KavSsoTev to Itvo? tootiov «Aaxâiv xal °'f“v peepLattots oin^xooo? ysyovs.» adecă: «De atunce în coace nemul Dachilor, şi ţara lor, au rămas supt suppunere Românilor. «Acestaş Zonoras scrie, pecum şi Ma-csimin Lichinie, carile au ţinut pe sora marelui Constantin, şi soţie la înpărăţie i-au fost, să fie născut din Romanii din Da-chia. Acastaş mărturiseşte Isocrat istoricul, după carii urmază Bonfin. Aceşti dară maî vechi lătineşti, şi greceşti istorici, de Românii noştri, în Dachia puşi, şi trăitori aşe: iară ceşti maî noi, precum îaste Nichita Honiatis, Ion Cantacuzin înpăratdl, Laonicos Ilalcocondila, Franţa Protovestiarius, pe Romanii din Dachia, supt numele Vlahilor îi cunosc; a bărora mărturii să vor vide, unde va vini rândul să arătăm pe ce vreme Romanii din Dachia au început a să chema Vlahi; însă acaşta numai de la Honiatis aice a să însămna trebuitoare a fi am socotit, pentru ca să pricepă cititorîul, că Romanii, carii au fost trecut la Misia, aceşte au luat întâi numele de Vlahi, însă nu îndată, ce după multă vreme. Zice dară, «Honiatis în scurte cuvinte, carii mai denainte să chema Misii, acmu să chemă Vlahi.» Acasta zice, înţelegând pentru Romanii. cari au fostlăcuind şi în Misia,.de care lucru videm, la ceşti maî prospeţî greci scriitori, că adese pun Dachia în Misia, şi Misia in Dachia; precum şi Laonic Halcocondila, carilesupt numele Misiiî trii ţări înpreună cu Dachia cuprinde, zicând: «BooX'pxpot, ooc xorcto Mo-otav xa&oooiv, rr]V 8s xorcto Mootav od trjv kţ vă xâtw too yIotpoo x“P«v.» Bulgari să chemă, cei ce sint în Misia de gos, iar Misia de gos îaste, care să lasă cu Dunăre în gos. Apoi mai adaoge şi altă Misie; Ele to zepav too yIotpoo omp.ev7]V y&pav. Care ţară Jaste pe de ceia parte de Dunăre, adecă unde acmu îaste Moldova,şi ţara muntenescă. Pricina amestecării numerilor acestor ţări alta nu îaste fără numai, căci Romanii, precum Dachia, aş6 în Misia, petutindene fiind aşezaţi, ceşti maî noi scriitori, uniorî pe Romanii din Misiia îi chema Dachî, www.dacoromanica.ro CAP. XVI. PROLEGOMENA 157 căci şi aceşte din Dachia vinisă; iară alte ori pe Romanii din Dachia îi numiaMisiî, căci tot dintr’acela nem de Romani să trăge cu Misii. Acelaş Laonic Halcocondila, pentru Românii, carii sint în Gre-ţia, şi le zicem noi Coţovlahi scriind zice: To8e Ih'vSov Spo? BX cu păcat va fi, de lucrurile noastre, deciia înnainte, mal mult streinii, de cât al noştri să ştie. De care lucru acmu de iznoavă osteninţă luând, din limba lătinlască Iarăşi pre ce a noastră românlască le prefacem. Slujescă-să dară cu osteninţăle noastre, nîamul moldovenesc, şi ca ’ntr’o oglindă curată, chipul, şi statul; bătrâneţele, şi cinste nemulul său pri-vindu-ş, îl slătuesc, ca nu în trudele, şi singele moşilor strămoşilor săi, să să măndrlască; ce în ce au scăzut din cale vrednicii!, chiar înţelegând, urma şi bărbăţia lor râvnind, lipsele să-şi plinlască, şi să-şi aducă amente, că precum odată, aşeacmu^tot aciîa bărbaţi sint, carii cu multul mal cu fericire au ţinut cinsteşî a muri, do cât cu chip do cinste, şi de bărbăţia lor, nevrednic a trai. www.dacoromanica.ro HRONICON DACO-ROMANIlI ADECĂ A ŢĂRILOR ROMANEŞTI. CARTE L Care arată descălecatul Romanilor în Dachia, de la Traîan în-părat. Aşijderd dovedeşte necurmat traiul lor în transa, de la acelaşi Traian înpărat, pană la Avrelie Avrelian înpărat. CAPUL I. Canoanele, cum vor puţi, să să adeverească lucrurile odânăoară adevărat făcute, însă în isloriî târziu, şi rar pomenite. Dg aice şi înnainte puincl noi socotela, şi tot ţenchiul osteninţei noastre, pentru ca nu numaî, precum arătăm, că Dachia noastră, au fost ele Traîan Marile cu hoîarî cetăţeni, şi slujitori Romani descălecată, şi lăcuită; ce încă aceloraş Romani, în trânsa aşezaţi, de ătunce şi până în (jlua de astă zî, săminţiî, şi a nepoţî, strănepoţi, într’aceiaşi nerupt traiu, şi necurmată sâlăşluire, Să dovedim; trebue întâi pentru acasta puţine învăţătură, cititoriului nostru să dăm; cu care, ca cu o pravilă, şi canon slujindu să, şi adeverinţa istorii! mai luminată i să va aratafşi dovedele noastre de tot gândul stâng, şi de toată socotela cu prepus, curate, şi desbârate le va cunoaşte. www.dacoromanica.ro 182 CARTfi I Canonul, dară, şi regula adevărată, şi ne schimbată laste: 1. Tăcâre, nici pune, nici rădicălucrul;îară zisa, îl şi pune, şi-l şi rădică. Care canon, aşe Irebu(e) înţeles: Când vre-un lucru în lume sau laste, sau să face, Iară pentru dânsul precum laste, sau precum s’au făcut, cine-va nu pomeneşte: atunce lucrul acela nici să dovedeşte, nici să tăgădueşte; adecă, ca cum ar fi un felîu de peşte în mare, macar că acel peşte adevărat să află, şi îaste; însă căci păscarii peşte ca acela, să prinză, nu s’au tâmplat, pentru aceia de peşte ca acela, vre odată n’au pomenit. Apoi căci n’au pomenit, precum n’au rădicat acel peşte din mare, aşe nici l’au pus. Nu l’au rădicat:, căci peştele acela necunoscut, adevărat în mare să afla. Nu I’au pus, că ce, ce să zică sau să povestescă, n’au avut, pentru lucru carile a-1 vide, sau a-1 şti nu s’au tâmplat. Şi acastaîaste parte canonului din tâl, care zice: Tăcere nici pune, nici rădică lucrul. îară a dooa parte, care zice: că zisa îl şi pune, şi-l şi ră 3. car că hotarăle Romanilor a călca nu îndrăzniia; însă pre vecini, carii iera în prieteşug cu înpârăţiia, de multe ori prăda, şi tot feliul de năcaz le făce, pentru care lucru Traîan văzind, că calcă legăturile păcii, nici să părăsesc a dodei pre vecini, soţiile înpărâ-ţiii Romanilor; iară s’au rădicat cu oaste asupra lor; în care oaste nu puţine, nici mici; ce multe, şi de cap primejdii, au tras Traîan cu meşterşugurile, şi cu diavoliile lui Decheval, şi ales că câţi-va Dachî, făcându-să c’au părăsit pe domnul lor, şi fugând au vinit www.dacoromanica.ro CARTfc T Dion, Evtropie şi Xililin în Traian. Cârti patru monarşl, în Traînn. 188 adică să să închine lui Traian, carii aflând vreme la un loc strâmt, unde el ştiîa, cât pe cil de n’au ucis şi pe înpăratul, şi mare stricăciune în toată oaste să facă, care primejdie priveghetorîu nă-rocul şi triază în lucrurile oşteneşti paza lui Traian, debie au abătut-o; nu puţinămoarte fâcându-să în neprietinî. După acasta Decheval făcându să că are a grăi pentru pace, au cerşut anume să-I trimaţă înpăratul, pre Longhin Sutaşul, vestit la războae, şi mal de trîabă în toată oastea bărbat, carile la cuvântul dat mir-gând, fu prins şi legat; şi după multe şi groznice munci şi cazne, omorât. Care lucru, pre cât inima lui Traian au înpuns, pre atâta înfierbântând-o, spre isbândire şi răzscumpărare au aţiţat o. CAP. III. Arată-să zidiri podului de piatră peste Dunăre, şi cel de pre urmă războtu, şi peiri Iul Decheval, şi de tot prăpădenila Dachilor. Traîan înpăratul văzind că trecere în colo, şi în coace peste adâncă, şi lată apa Dunării, multă zăbavă, şi mare înpiedecare îl face; nici la vreme când ar socoti, că-I dă mâna, după voe poate lovi pre neprilatinl; mult mcurcându-să şi zăticnindu-să la trecătoare, pentru acela socoti, pod de piatră peste Dunăre să facă; şi piedecă gre ca acela, din picoarele oştii să rădice, în-tr’acelaşî an (mal sus pomenit) de lucrul podului s’au apucat zidire ca- aceia minunată, şi toată osteninţa omenlască covârşitoare, într’alt chip vecilor pre urmă n’ar fi fost crezută, de nu s’ar vide şi astăzi urmele, şi temeliile lui în fundul Dunării, la locul carile mai pre urmă s’au numit Turnul Severinuluî; Iară mărime, înnălţime acelui pod, aşe o scriu istoricii pomeniţi, să fie fost de piatră încolţurată, zidit pe 24. de stâlpi, sau picoare înnalte (deosăbl de cât îl era temeliîa din fund până în faţa apii) de 150. de picoare, (picorul mathematicesc, sau gheometri-cesc să înţelege, câtu I pasul mic, când omul în voia sa umblă), Iară lat de 60: fiete care picor de pod să fie stătut de 170 pi- www.dacoromanica.ro CAP. III. 189 coare departe unul de altul, şi din picor în picor boltă, sau cum mal prost zicem, sclip rădicat; apoi pe desupra cu piatră, între boite înplut, atocmat peste tot neted aşternut. Mamină, şi minune de lucru ne spus ca acesta, numai într’un an, l’au săvârşit putere şi nemăsurată cheltuiala românîască, pentru acasta <;lice istoricul Xifilin, că Traîan acasta au vrut să o facă maî fără grijă de cât de.grabă. După ce s’au săvârşit podul, Traîan înpăratul let: 105 au i-fit, 105, întrat cu oştile în Dachia, şi au mărs asupra lui Decheval; însă nici Decheval au dat dos, ce la faţă stând, în ce maî de pre urmă nevoîa, ce inaî mare nevoinţă puind, groznic, şi straj-nic ş-au dat răzsboîu. Cîudată moarte, şi măcelărie s’au lucrat, şi multă vreme norocul, căriî pârţî biruinţa să de, în cumpănă stând: până maî pre urmă Romanii izbânditorî, şi Dachitbiruiţî fură; îară Decheval Domnul Dachilor, văzind acmu, că războîul de tot au pierdut, oaste până la cel maî de pre urmă i s’au concenit, şi toată ţara, şi scaunul pre mâna Romanilor au vinit: de toată nedejde scăpat, şi fără lîac rămas, pentru ca nu cum-va viu, în mânu nepriîatinuluî să cază: singur şie samă făcându-şî, s’au omorât. Traîan după biruinţă, cu năroc ca acasta ştiind, că multe ţărî prădate avuţii era strânse la Decheval; au început şi comorâle cele ascunse a-î cerca; şi lî-au aflat tocma în fundul apel Sargheţii ascunse. (Sargheţia îaste apa, care acmu îî zic Strelţa, şi cură despre Maramorăş spre apa Tisii) unde cu meş-terşugul unor robî supt apă o îngropase, şi pentru ca să nu cum-va scoaţă cuvântul afară, după ce ş’au pus ne număratele avuţii, apoi pe toţi i-au omorât. Aşe dară, şi într'acesta chip au fost sfârşitul luî Decheval, şi prăpădeniîa luî. Iară Traîan înpăratul, după aceia cu mare laudă şi cu triumf s’au întors la Roma, lăsind o samă de oaste pentru ca şi rămasă a Dachilor rămăşiţă, din Dachiîa peste munţi să izgonescă, şi cetăţile, până va trimite coloniile de la Roma să păzască. www.dacoromanica.ro 190 CARîâ i CAPUL IV. Arată-să aşezară Romanilor în Dachia, şi stârpiră Dachilor, din trânsa. Traîan înpârat, după ce au biruit pe Dachi, şi Domnul lor Decheval s’au omorât (precum maî sus am pomenit), vrând să să întoarcă la Roma, au lăsat o samă de oaste, pentru paza, în Dachia, poroncindu-le: câţi Dachi vor fi şi mal rămas, să-i trîacă peste munţi, şi să-i depărteze de spre părţile Tâtarâlor, ca nu cum va cu dânşii agîungându-se, îarăş răutăţi noaâ să scornescă, şi tnergire lui cu oştile spre răzsărit să înpiedece: de vreme ce patimile Romanilor cu Dachiî, nu era cum să-l mai poată răbda să-i lasă, a lăcui pre la locurile lor; ales că Traîan la anul ce vine, era să margă asupra Armenilor, şi a Parthilor, peste Evrath. ],«t. iob. Pentru aceste dară, întorcându-să Traîan la Roma, la anul de la Domnul IIs: 105, şi aşezind toate cele ee trebuia aşezate, îndată au orînduit, d6 au scos de toată stepena, şi cinul din lă-xiiiihiiaTraian. cuitoriî Romii, (precum din Xifilin alave să arată), cu bună parte de slujitori, î-au trimis prin toate locurile şi cetăţile Da-chiiî, şi î-au aşezat acolo în traiu vecnic, pentril ca şi năbuşi-rile Tătarâlor să oprlască; şi senatul (lipsind înpăratul atâta de departe spre răzsărit), să nu mai aibă grijă, a trimite oaste în-tr’acolo : fiind de agluns aceia, care înpăratul în Dachia o tri-Dion ţiBvtropie misese; şi deciîa de acolo să nu să mai rădice, orânduise. Aşe Tratai!1*1 dară Traîan înpăratul cu Romanii, carii aşezase în Dachia, ho-tarăle înpărăţiiî, şi despre ace parte, lără grijă, şi odihnite lă-sind, (că ce despre Africa şi alalte părţi, â apusului, toate lucrurile şi locurile înpăcate şi line era), au trecut la Asia :]şi întâi asupra Armenilor armele ş au fulgerat, pentru căci Armenii acmu înpărăţiiî Romei suppuşi fiind, Craiul lor n’au trimis după obicelu, să ia stema Crăiii şi alalte semne de stăpânire, de la Romani: ce hainindu-să le luase de la înpăratul Parthilor: carii suppuind înpărăţia Perşilor, mari şi tari să făcusă pre acele vremi. Deci Craiul Armenilor văzind neferită şi nesuferită ne- www.dacoromanica.ro Cap. v. 191 voia şi primejdiia, care îi vinia la cap; nemică de altă apucân-du-să, nici furtuna cu arme a ispiti îndrăznind, au plecat capul la Traîan; pace rugând şi supunere giuruind. Ce Traian mâna de la sabie oprind, pace li-au dat; însă crai la Armeni să mal fie n’au priimit, ce să fie ca o provinţie, supt diregătoria Româ-nîască, şi hotarul înpârăţiii de la apa Tigrului, unde mai de-nainte fusese, mutându-1 înnainte, l’au pus tocma la apa Evfra-thuluî: luând toată ţara Mesopotamitf la mijloc. După aceia wt uo. au trecut la Parthî, şi la alte limbi, şi pre toţi i-au supus (precum la capul de vredniciile lui să va zice); iară let: 116. ut ,,#- sculându-să de la Vavylon, au mărs să trîacă cu oştile peste mare Roşie, unde de bure înpiedecat, s’au întors iarăş spre Parthia, unde slăbiciune bătrâneţelor, nu a sufletului vinuindu şt, cătră ai săi zice: Că de ar fi fost mai tânăr, ar fi dus armele Romanilor şi pană la Indiîa. Stăpânind, şi supuind Parthia, Senatul i-au trimis Titul, şi de pe înpărăţiîa ce supusese, l’au chemat Parthic, pentru care titul (scrie Xifilin), că nu atâta s’au bucurat, pre căt s’au bucurat, pentru carile îi trimisese cu un an înnainte, şi-l chemase Pre bunul Let: 117. De boală simţindu-să, şi vrând după noă ani, de i,et u7. când eşisă din Roma, să să întoarcă spre dânsa, au murit în Syria. Di#,,’ car,e CAPUL V. Arată-să annul, în carile TJlpie Traian, au descălecat Dachia cu Romani Anul, în carile să fie aşezat Traian înpărat sloboziile Româneşti în Dachia, din câţi scriitori ni s’au tâmplat noi a-î vide, nici unul anume nu-1 însămneză; iară cu socotelă hronologhi-cescă din Calviz, şi din Pctavie (carii mathematiceşte cursul an-nilor, foarte nosmentit au însămnat) fără greş îl putem afla. Că de vreme ce cel mai de pre urmă a lui Traîan, cu Decheval Domnul Bachilor războiu, cu socoţela de obşte iaste adeverit, precum să să fie tâmplat pe la anul de la mântuitoriul lumii Domnul Hs: 105. Aîave iaste că Traîan după înturnare sa cu www.dacoromanica.ro CARTE 1 192 Dion şi Bvtrople în vilsţa Ini Tralan. oştile spre Roma, cetăţile Dacliiiî, Iară pază cu mulţime de slujitori, şi deşerte de Romani nu le va fi lăsat, de care lucru fără prepus rămâne, că pre lângă cel mal bătrâni slujitori, carii era pentru vecnlcă lăcuire în Dachia rămaşi, încă câţl-ya din cel mal proaspeţi oşteni, pentru paza, precum a margilor, aşe a cetăţilor într’acelaş pomenit an, în Dachia să (ie lăsat, f Aşijdere istoricii Dion, Evtropie şi Xifilin, mărturisesc, precum Tralan înpărat la anul de la Domnul Hs : 107 s’au sculat cu oşti, şi prin Dachia au trecut peste Don la Asia, asupra Armenilor (carii rădicase cap), şi asupra Parthilor, carii îî priimisă sub protecţia sa, şi apoi biruind mal toată Asia, până la moarte la Roma nu s’au întors. Despre acasta Iarăşi putem curat a înţelege, că de osăbl de oşteni, pre cetăţeni din Roma, şi dintr’alte cetăţi a Italiiî, cu sine luând, şi la anul pomenit prin Dachia trecând, pre la locurile ce i s’ar fi părut mal de trebă, să-I Ge aşazat. Şi aşe putem socotela fără greş închide; că cetăţenii cu doi ani mal pre urmă de cât slujitorii, în Dachia să să Ge aşazat, adecă la anul de la Domnul Hs: 107. Pentru cetăţile carile au făcut Tralan în Dachia, mal denainte s’au pomenit, precum şi Troianul, carile trece prin ţara noastră să crede să Ge de Tralan făcut, ce de unde va G luat Miron şi Niculaî acastă poveste,, noi nu putem şti, căci pentru acasta nici un istoric nu pomeneşte. CAPUL VI. Arată-sâ vredniciile Iul Tralan Marelui înpărat. Nu fără plăcere şi multă dulcaţa cititorîulur Român, nici fără cale a G socotim, de vom pomeni oare-ce, cât de pre scurt, de slăvit în bunătăţi, lăudat în vrednicii, şi vestit în biruinţă, şi vitejii sâditorîul şi temeliitorîul nostru, şi părintele a tot nemul Românesc, Tralan Marele a Râmuluî, şi a toată lumâ purure biruitorîu înpărat. www.dacoromanica.ro CAf. Vi. 193 Ulpius Traîan, precum scrie Victor, fost-au născut în cetate Arreiie victor, Tudertina, Iară Dion şi Evtropie scriu, să fie fost din Italica, Bvtrop'eVort/s. care îaste în Ispaniîa, şi precujpi acelaş istorici în viîaţa lui pomenesc, fost-au om înştiinţat lucrurilor oşteneştî, şi în vitejii; căruia potrivnic n’au fost, nici după dânsul între înpăraţii Romanilor, au mal stătut vitlaz, înţelept, cumpănitorlu, blând, şi dr6pt, de pre care bunătăţi l’au poreclit Pr6 bunul. Pomeneşte pentru a lui zisă, care cu slove de aur, şi în veci neşterse, ar trebui să să scrie în inimile a tuturor înpăraţilor, şi oblăduito-rilor: Că odată sfetnicii, şi prilatinil mai de aproape, dându-I vină, pentru că ce foarte plecat, şi pre lesne la înpreunat să lasă cătră toţi, el să fie răspuns: «Aşe să fie, trebue înpăratul cătră cel denafară, precum ar pofti să fie înpăratul cătră dânsul, când ar fi el, câ cel denafară.» Pentru vredniciile şi bunătăţile lui, încă şi pănă a nu se face înpărat, în dragoste, şi lauda tuturor era, de care lucru curund alte cinuri păşind, la cinste consulatului au agluns, şi păn a fi înpărat, de doaâ ori ace cinste de cin, cu mare laudă au purtat. Apoi proconsul cu oş. P1|ni« «»> tile trimis, şi a Ghermaniii stăpânitorlu fiind; înpăratul Nerva 11 ficor de suflet luându-1, cu putere l’au înpodobit Tribuniţiiî, şi Chesarî l’au făcut. După moarte Nervii, cu un glas, şi cu o inimă cu toţii, înpărat Romei, şi chivernisitorîu a slăbite, pre atunce lucrurilor româneşti, l’au rădicat. Luând schiptrul înpărătesc, în. Plufirţl **Iove-tâlaşl dată jele legii de moşie, având; şi spre cinste Dumnăzăilor părinţeştî, foarte dat fiind, obiceele cele vechi foarte tare să să păzască; Iară altele, carele întrase noaâ, să să oprîască, tare au poroncit, pentru căci înmulţindu-se atunce creştinii, idolii înce-pusă a nu se mal băga în samă, şi vânzătorii jirtfelor nu afla cumpărători; şi răspunsurile Bozilor tăcusă, ne mal putând a răspunde pentru ce-I întreba. Pentru acela (precum scrie Ev-sevie) Papa Clement, ne vrând să jirtvască Bozilor, fu trimis Evseweînvilaţa în izgnanie tocma peste mare negră la Iberia (acasta-I Ghîurgia) " iară amentrile lâge creştiniască n’au oprit, fără numai cât au poroncit, adunări fără maghistrat deosăbite să nu să facă; şi aşd şi adunările creştinilor la besericî, era oprite. Şi Iarăşi scrie ace- *«• **»*••» laş Plinie în Epistola 28: că fiind el Deregătorîu la Bythinia, au îs www.dacoromanica.ro m Caete: 1 dat în ştire luî Traîan, ce va face cu creştinii, care oameni cui va ceva nu strică răutăţile tare opresc, ce numai Hristosulul lor laude şi cântări aduc, căruia Traîan răspunde: pre creştini să nu-î cerce, iară pre carii alţii îl vor pâra, şi-î vor dovedi Ersevie acolo;, că sint creştini, pre unii ca acela fără certare să nu-1 lase, cu care poroncă (precum scrie Evsevie) mult au scăzut răutate neprilatinilor creştinătăţii, şi mult s’au râdicat pricinile a pute strica creştinilor. Fiind Traîan la Antiohiîa, s’au tâmplat mare, şi nespus cutremur de pământ, cu carile ne numărat număr de oameni, supt râsipirile casălor au perit; Iară Traîan, cu mare primejdii a vieţii pre ferestră, din casa ce şede au scăpat. întâia luî biruinţă spre nepriiatinî au fost în Dachia, precum s’au pomenit, şi ce din tâla pomannă, descălecare Romanilor în Dachia. Dion ;i iironio.ni După a Dachilor suppunere, au trecut cu oştile la răzsărit, unde ini Evievie. pre Armeni, pre Iverî, pre Colhî (aceşte-s Mengrilil), pre Sar-matî, pre Orhoenl, pre Arapi şi pre Bosforenl (aceşte-s Tâtarâî de pre lângă Azac) au domolit. Apoi trecând asupra Parthilor, au dobândit Selefchia, Ctesifonul, şi Yavilonulj şi alte cetăţi multe, şi ţări au cuprins; preste marâ roşie cu corăbiile au în-blat; pre Jidovi, carii în Eghipet, şi în Chipros, asupra Romanilor şi a Grecilor rădicasă cap, şi multe răutăţi făcusă, Traîan prin hatmanul său Marţie Turbon', călcându-1, nespuse dintr’ânşil mulţime au omorât. Doă sute mii să fie omorât, scrie Xifilin şi Suida, Iară cătră creştini milostiv fiind, scriindu-l Tiberian Di-regătorlul Siriiî, precum n’are cum mal omorâ pre creştini, de vreme ce pentru lege, ne pârâţi, ne traşi, singuri vin şi moarte poftesc, la care Traîan au răspuns: Să să părăsască a 1 mal pedepsi. în Roma, şi pre aîure multe zidiri minunate şi cu nespuse cheltuîale au râdicat, din carile cele mal minunate sint: Podul peste Dunăre (pentru carile s’au zis), stâlpul, carile îaste şi acmu în Roma, în şepte ani de abila isprăvit; lucru peste toată putinţa, şi socotela oamenilor vaculul acestuia; şi podul, carile au făcut peste bălţile ce să chîamă Pontice. Aşijdere, în Roma au strâns nenumărată mulţime de cărţi, şi mare Biblio-thică făcând, le au pus într’ânsa: şi alte multe, şi minunate lucruri, vrednice de laudă nemuritoare au făcut, şi au isprăvit, pre ca- www.dacoromanica.ro CaP. Vi. 195 rile lăsind să le cerce cititorlul la Dion, Evtropie, Xifîlin, şi alţii, carii au scris pentru lucrurile, laudele, şi vredniciile lui Tralan. Iară mal pre urmă întorcându-să de Ja mare Roşie, şi înţelegând, precum Parthil gonise pre înpăratul, cari el li pusese, şi larâş sărăcoşise; din Mesopotamia, unde cu oştile sta, gă-tindu-se; Iarăşi asupra lor să margă, au căzut în hoală; cu care înpiedecat de ace cale părăsindu-se, au silit să să întoarcă la Roma, ce boala întărindu-se, s’au abătut la Silinunt cetate Chili-chiil, şi acolo s'au săvârşit, în luna lui Avgust 10. zile, la anii de la Mântuitorlul lumii 117: luând pe Andrian, cu o zi mal înnainte de moarte, ficor de suflet, şi lăsindu-l următorlu înpă-răţiil; Iară pentru viaţa lui ce viitoare scriu istoriile besericeştî: că Papa Grigorie Dialog, socotind ale lui fireşti bunătăţi, şi mare pomana ce făcuse cu zidiră Podurilor; Cu îndrăznelă pre milostivului, şi în mile ne măsuratului Dumnăzău, pentru mântuinţa sufletului lui din muncile vecnice, şi cu multe lacrăml priveghind, să să fie rugat, şi prin descoperire darului Duhului sfânt, răspuns priimit, şi trecut să fie luat; adecă că pentru multe rugile, şi fierbinţi lacrămile lui, pe Tralan din muncile Iadului să fie scos: însă de acmu pentru altul aşe în spurcată lege idololatriil, şi a păgâniil murind, să numai îndrăznîască mărire Dumnăzăîască a dodef. Trăit-au Tralan ani 63: au înpărăţit ani 19. luni 6, zile 15 : Iară oasele lui puindu-le în raclă de aur» 11-au dus la Roma, şi lî-au astrucat supt stâlpul, carile era de dâni sul zidit. Acesta-I dară, şi ca acesta au fost săditorlul, şi părintele mo* şilor strămoşilor noştri Românilor în Dachia, pentru a căruia slavă şi cinste, şi după moarte lui, Senatul şi înpăraţil, carii în urma lui la cârma atâta de greu încărcată, şi mare corabie au stătut; macar că dintr’alte mal depărtate părţi, şi mâna şi oştile ş-au tras, însă în Dachia acasta a face nici au putut, nici au cutezat. Ce precum el cu mâna lui, ca pre un sad ales într’o livadă, i-au înplântat, şi l-au sădit ; aşâ neclătiţî, şi în veci ne mutaţi l-au lăsat: carii şi pănă astăzi toată Lumea îl vede, şi-I cunoaşte tot acel vechlu nem românesc a fi în Moldova, şi în ţara muntenlască, şi Ardeiul tot acel vechlu, şi a mal ma- www.dacoromanica.ro 19(5 Cart£ i Adrian Sparţlan, şl Evtropie, şi Oro-sie, în tiiaţa lui Adrian. rilor săi nume de Romani ţiind; Iară alte socotele, carile în-potriva acestui adevăr, fără nici o socotelă, a sări să căznesc: precum în cele mai denainte scrise destul li-am dat de ruşine, aşe de acmu înnainte, pre cursul annilor, din înpărat în înpărat mărgând, şi din istoric în istoric, mărturii aducând, ne curmat traiul Romanilor în Dachiîa vom dovedi. CAPUL VII. fiovedişte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Adrian, până la Antonie Pius. în anul mai sus pomenit, murind Traîan înpărat, îrt locul lui au stătut la înpărăţie, Elius Andriannus; carile şi rudă, şi tot dintr’o cetate cu Traian fiind, (căci şi acesta din Italica era născut, precum în cele mai denaînte am pomenit), l’au priimit fiiu de suflet, şi cu 6 zi mai înnainte de moarte, mijlocind Plo-tina înpărătiasa lui Traian, testament de moştenire îi didese. Ce Adrian, (precum îl scriu istoricii), fiind răvnitoriu laudelor altora, şi pe ale lui Traian nebetejite a le suferi n’au putut, ce he mulţămitoriu a atâte de bine faceri fiind, cu scădere cinstii lui, şi cu paguba a Poporului Roman, ale sale blăstămăţii, şi în dăşărt prin ţările streine zbuciumături (cădi mai multe locuri, şj ţări de cât Adrian vre unul dintre înpăraţi n’au cutrierat), nu nuihal a le acoperi, ce încă şi vredniciilor lui Traîan de atocma, seu şi mai covârşite, să 16 facă brudiiaşte gândiîa; de care lucru priciniîa, că cu greu Taste a să stăpâni şi a să păzi ţâri atâta de depărtate, carile cu vitejiia luî Traîan, supt putere Romanilor viiiise. iară adevărul era, că zavistuind laudelor şi slăvilor luî Traîan, trei “ţări cu osteninţele luî dobândite: Armenia, Asyriia şi Mesopotamia, de oaste şi de păzitori deşertându-le, Parthilor li-au lăsat, şi hotarul înpărăţiiî numai pănă la Tigris apa, să fie âu vrut. Aceste pentru ţărâle din Asia aşe; iară pentru ÎDachia noastră nu aşe, ce să Vază cititoriul pentru dânsa ce scriu istoricii; şi să cunoască; că dreptate am avut, de şi am a- www.dacoromanica.ro CAP. VII. 197 mestecat oare ce cu fiîare, cerniala condeiul nostru în potriva acelora ce înblă, ca numere necunoscute, să pue Romanilor din Dachia, şi lăcuitorii eî rămăşiţa Varvarilor Dachilor să fie, precum să zice prostul cuvînt, să legă ca orbul de gard. Cuvintele dară istoricilor, precum sint, aşe le vom aduce: «Elius D1 8ap>,*' . ’ Petavie in b&- cu ochiu mai ascuţit, şi cu minte mai curată, de ar 11 gudecat miluiri rremi-adeverinţa şi credinţa a istorici ca aceşte, nici ca Papa Pius, lor în Adrlan' nici ca istoricul Eneas Silvius, aşe de grozav s'ar fi lunecat, nici înpotriva consţienţiii sale, aşe ne oprit, s’ar fi pornit; Nici putem crede om de atâta învăţătură ca Eneas, cunoscând, şi adeverind cele mai hune, să fie urmat cele mai rele, nu de Dumnăzău una ca acasta, pentru om ca acela să gândim; că cine poate să fie atâta luat de minte, carile cu trude, ostânele, şi sudori de singe, cinste cercând : de bună voe şi prin ştiinţă cuvinte stângace, pre urma sa hulitoare a auzi să priimască, sau macar cu clipala ochiului să învoîască. Ce una ca acasta multora tîmplă-toare s’au văzut, şi încă celor pre iubitori de adevăr, pentru că sau pănă a nu şti, li s’au părut că ştiu: sau de au ştiut pomenire (care decât cerbii mai fugare, şi decât piftire mai dejgheţătoare iaste), i-au amăgit, sau ochiul peste rânduri cu rund trecătoriu, sau ceia ce iaste mai pre urmă, giudecata pre lângă cumpenile socotelii drepte lunecătoare, i-au asuprit: ca pentru flori, capa coarâi, şi pentru grâu neghină să amestece. Ce precum să zice prost cuvântul turcesc (Iailâş hesabu Bagdat tendioner) «socotiala smentită şi dola Bagdat să poate întoarce.» Aşe şi socotiala lui Eneas, macar că prin multă vreme pentru greşit numele şi nemul Romanilor în Dachia (seu precum cu numire, ellin^şte alcătuită, cum să cade a le zice Acocopa>|j.ata>v am putâ, în crierii a multora, ca văscul de aripile, şi pidorile păsărui-celor să lipise, şi să încleise. Insă dreptată cumpenele sale aflând, nu numai ca oca dramul biruiaşte, ce încă ca fântâna Soloamului, ochii orbului din naştere, spălând: prin ştiupit şi tină le deşchide- www.dacoromanica.ro 198 CART& I X luminile; decita înnainte pentru ca să numai greşască poruncă luând iproci. Rămâne dară tare şi ne clătită poveste hronolo-ghiii noastre, precum Traian, în Dachia noastră, au descălecat, şi au aşezat Romanii: Iară Adrian pre aceîaş Romani din Dachia să-I rădice, s’au temut; şi l-au lăsat acolo să lăcuiască, unde Traian î-au fost pus. De aice înnainte ţiind pravila, şi canonul, carele am dat, vom cerca dearândul, şi vom vide, oare fi-vor alţi istorici, pre urma acestora, carii să pomenescă, precum din Dachia sau singuri, s’au rădicat, sau cu poroncă, sau de la neprii-atini scoşi şi goniţi să fie fost? au cu ne rupt şi ne curmat traîu din vreme descălecării lor, pănă acmu, într’aceiaşî Dachie să fie petrecut? CAPUL VIII. De războade lui Adrian înpărat. Iulie Cnpltolln şl Sparţlan in AArilau. Ut. 121. Ut. 129. Aşe Elius Adrian nu numai căci n’au îndrăznit a râdica pre Romani din Dachia noastră, ce încă şi pre Varvarî, carii rămăsese dincolo de dânsa spre răzsărit, să-I fie călcat, şi domolit scriu istoricii, adecă, precum la anul de la naştere Pruncului celui mai înnainte, şi de toţi vecii născut: 121. Rădicând oaste asupra Varvarilor, şi vrând să triacă peste Dunăre asupra lor, călărime Patavilor în not cu caii, fără pod au trecut, de care lucru simţind Varvaril, atâta s’au spăimântăt, şi s’au aşezat, cât nu numai hotarăle înpărăţiii, a mai călca nu s’au mai ispitit, ce încă cu mare frică, la pace alergând, şi acasta au priimit: Ca în-păratul Romanilor să le fie giudecătorîu, şi alegătorîu şi gâlce-vilelor, carele avq ei înde ii. Iară apoi nu după multă vreme Savromatiî, făcând oare ce clătire, Romanii au trimis oaste în-poţriva lor, pre carii aşeş de tot î-au domolit. La anul 129, pomeneşte Xifilin, precum Adrian au fost având un cal, de la Nipru trimis, pentru care şi numele calului era Nipru, carile în vănă-torile sale, (căci Adrian peste măsură era dat vânătoriilor) atâta îl purta de bine, şi atâta îi era de drag, cât după ce au murit, www.dacoromanica.ro CAP. IX. 199 l-au făcut mormânt, şi stâlp î-au rădicat, car un puţin sămn iaste, că Romanii ţine şi peste Dachia pană la Nipru, de unde le trimete cal buni ca acila; iară fără aceste, alte lucruri mai alese, şi vrednice de pomenire în părţile Dachiiî să să fie făcut, scriitorii mai mult nu pomenesc. Deci Adrian în anul 138. Iulie 10. la Bia au murit, după ce au înpărăţit ani 21. luni 11. Şi au trăit ani 62. luni 5. zile 17. CAPUL IX. Dovedişte-să traiul Romanilor în Dachia de la Antonie Pius până la Marco Avrelie, ce l’au chemat filosof. La anul mai sus zis, Antonie Pius au stătut la înpărăţila Romanilor; ce pănă la anul al şeptele al înpărăţiii lui, carile iaste de la Domnul Hs: 145. scriitorii, pentru părţile Dachiiî, cevaşi nu pomenesc, iară la acesta an Iulie Capitolin, din greşelă seu a scriitorilor mai de pre urmă, seu a Tiparnicilor, pomeneşte, precum Antonie după ce au adus pre Mavri la atâta strâmtoare; cât de nevoe li-au căutat a pleca la pace: apoi să să fie întors cu oştile în casta parte, şi să fie biruit pe Ghermani, pe Dachî, şi pe Alanî, carii de câte va ori mişcându-se, i-au potolit. Aice într’adins am adus acestea a acestui istoric cuvinte, şi ales căci zice, ca cum Romanii supt Antonie, ar fi biruit pe Dachi (carii acmu şi biruiţi şi suppuşi, şi de pe locurile lor izgoniţi era) pentru ca să arătăm, că pre cum mai sus am zis, greşelă s’au făcut în nume, şi unde au fost să să scrie pe Ghermanii Catii, au scris pe Ghermani şi pe Dachi, că Catii aciia, eră un feliu de Ghermani, aşe între alţii numiţi, şi asupra acelor Ghermani Antonie au tras oşti; ce ne-putându-i de tot răszbate, războiul cât-va s’au trăgănat, aşeş pănă la înpărăţie lui Marco Avrilie, carile au înpărăţit după Antonie, şi cu aceşteş Ghermani Cati (precum în capul ce urmază vom arăta, precuum acelaş istoric Iulie Capitolin, scrie, pentru războiul Romanilor cu Ghermanii Catii), de unde alave să va cunoaşte, că numele Dachilor, cu greşelă s’au pus îiţ locul Ca- nion, Cap. 69. PetaTie învăţătura vrămilor. Cartă 1. cap. 21 Lăt 138. Antonie Plus l,ăt. 145. www.dacoromanica.ro 200 CART& I tilor; având aceste doaâ numere oare care asămăiţare, care au dat scriitorilor, sau Typografilor lesnire a greşi. Deci Antonie ut. 161. pjus let. 161. Mart. 6. au murit; după ce au înpărăţit ani 22, luni 7. zile 26. şi au trăit ani 72. precum scrie Victorin, iară r«ţaTie, ni m»- precum scrie din Dion Iulie Capitolin 74. luni 6. şi au urmat la carta 5. cap. 8. schiptrul înpărăţiii ginerele său Marco Antonie VerUs, filosolul. Sith. Kalrlz la acesta; an. CAPUL X. Dovedeştc-să traiul Romanilor în Dachia, de la Marco Avrclie filosoful, până la ftcorul său Commod. narea Avreiie Marco Avrelie, stând la cârma înpărăţiii, în al doile an, a în* j,4t i-isg, părăţiii sale let. 162. râdicatus’au cu os te asupra Britanii!, în care parte singur cu capul lui au mărs; iară asupra Ghermanilor Găti (mărturisind acelaş istoric Iulie Capitolin), au orânduit Hatman pre Aufidie Victorinnie-. Aice aşijderş pentru acesta am adus mâr* turiia acestui istoric, pentru ca să cunoască cititoriul, că unde să pomeneşte la înpărăţiia lui Antonie, adecă Romanii, să fie avut oaste asupra Daohilor, ace pomenire iaste cu greşelă; pu- indu-se numele Dachilor, în locul Catilor. Apoi acastaş chiar să poate dovedi, de vrâme ce de la descălecatul Romanilor în Da» chia, adecă de când au răzbit Traian pre Dachl, şi i au imprăş- tiîat, vre un istoric (pre cât noi putem a şti) macar cevaş nu pomeneşte, precum Dachii seu singuri, seu cu alţii înpreunaţi să mai fie făcut vre o rădicare de cap, sau să să fie ispitit cât de puţin lucruri noaâ, a scorni; ce în potrivă cursul Istorii! arată, precum Romanii din Dachia, neclătiţi, şi fără toată grije au fost, de vr6m6 ce după groznică, şi cu rugile slujitorilor creştini asupra Marcomanilor, (cătră carii să adeosese Cvadiî, Vandalii, Sarmatil, Svevii şi alalţi Varvari) izbândă, care au avut Marco Avrelie i'®‘. ţ74"179- la anul de la Domnul Hs. 174. Apoi la anul 179, scrie Dion : Bvtrapia cap. 8, «Precum Marco mpăratul larăş înprotiva nepriiatenilor cu oaste Spwţian in «mărgând, prin vredniciia Hatmanului Paternus, macar că cu multă ‘viat» iul Vorua. ' www.dacoromanica.ro CAP. X. 201 «şi mare cumpănă, însă de tot pre nepriîatinî au fărămat, însă «într’acel an pre Tătari a suppune n’au putut; căci i s’au tâm-ccplat boală, din care mal apoi şi moarte. Iară de ar fi trăit ma-«car pănă la anul, cu bună samă, toate ţârâle acele împreună cu «Marcomaniî, şi Cvadil 11-ar fi făcut ţinuturi.» De pre aceste a lui Marco cu izbândă răszboae a aîave laste, că Daco-Romanil, pentru ce în Dacbia să nu fie lăcuit, pricină împingătoare sau gonitoare n’au avut; Şi ales că între atâte, a tuturor Varvarilor tulburări, de DachI, precum sau să să fie clătit, sau cu alţii să să fie unit, cine va din istorici, nu pomeneşte; Şi mai vârtos, că Zonora carte 2, cap. 2: anume arată, că răsboîul lui Marco cu Varvariî să fie fost în Panonie, Iară nu în Dacbia. înpăratul zice, Marco Avrelie, multă vreme au avut răszboae cu Varvariî, ce lăcuesc pe lângă Dunăre în Panonia, carii Bint lazighil, Marcomaniî, i proci’; între a cărora stârvuri, să afla şi trupuri muereştî; Iară lazighil, precum să fie lăcuit peste Tisa pe Dunăre în sus, mal denainte am arătat. Aşijdere Ghermanil (cărora acmu le zicem Nemţi), Marcomaniî, Catiî şi Cvadil, de la aceşte lazighl, şi mal sus lă-cuîa, pănă la Vendebona (acesta-I numele cel vechiâ a Beciului), care cetate bătând Marco, acolo i s’au tâmplat şifmoarte, precum mal gos vom arăta. Nu fără dulcăţa a cititorlulul român socotesc a G, pentru răszboîul, carile mal sus la anul 174. s’au pomenit, precum cu mare minune, prin rugile slujitorilor creştini, s’au făcut, cevaş a pomeni; că precum scrie Evtropie, Sparţian, Capitolin, şi de cât toţi maî chiar Evsevie, în Hronicul său, la acela an şi carte 5. în istorii! Besericeştî Cap. 5. Marco Avrelie, tril ani încheiaţi, tot pe răszboîu sta, şi pentru mare seceta, şi uscăciune, cară să tâmplase, la atâta primejdie sosise toată oste Românilor, cât era cu toţii numai să piară de sâte, şi de mare năvala ce le făce nepriiatiniî. La vreme de slâbăcîune ca aceia; ce fiind o cetă, tot de slujitorii creştini (care era în nu. mărul a doaâ-sprăzece, şi deciia s’au numit fulgerătoare, precum mărturiseşte Tertulian, şi Orosie). Aceşti dară slujitori Creştini, văzind la ce primejdie, şi cumpănă să află înpăratul, şi cu în. păratul toată oaste: cu toţii într’o inimă, şi într’o minte curată, au căzut la rugăciuni, pentru ca să arete Dumnăzău putăre Zonora carte 2, cap. 2. Evsovie cârti 5, cap. S, şi Xifllin In Marco www.dacoromanica.ro 202 CART4 I Hristo(su)lui său, şi lege, şi ruga creştinescă, cât poate înnainte lui Hs, Dumnăzău, celuia c'au dat-o ascultătorilor săi ; şi aşe Dumnăzău, ruga credindoşilor netrecând, îndată fulgere şi tunete, cu repede, şi groase ploae, au trimis; ce fulgerile cădea cu mare foc, şi pârjol, peste Varvari; iară lină ploae peste oaste Romanilor, Deci Romanii cu apa ploii, sete potolindu-ş, fulgerele şi trăsnetele pre nepriiatini, pană în pământ aşterne, şi nemilostiv îi prăpădiîa. Marco înpăratul, fiind om adevărat filosof, zicând alţii că creştinii cu vrăjitorii, au făcut acasta; nici cum ascultare nu li-au dat, ce cătră Senat cu mare laude pentru creştini scriind, mărturisiia, precum şi din primejdie î-au scos; şi biruinţa, asupra nepriiatinilor, rugile creştinilor au pricinit-o, Aşe şi un poetic Clavdianus, de lege păgân, şi de numele creştinilor foarte scărândăvindu-se, supt numele Haldeului vrăjitoriu (pentru numele lui Hs: înţelegând), cu frumoase stihuri, biruinţa acesta, precum au fost, o şeruiaşte, a căruia cuvinte pentru voia Românilor cititori (la carii pentru ca adevărul să mărturisim, istorii ca acestă rari să cetesc), aice a le aduce, nu ne vom leni. Laus ibi nulla Ducum, nam flammeus imber in hostem Cecidit, Iiunc dorso trepidum fumante ferebat Ambustus Sonipes: hic tabescente solutus Subsedit galea, lique factâque fulgore cuspis Canduit, et subitis fluxere vaporibus enses: Tune contenta Polo mortalis nescia teii Pugna fuit; Ghaldea mago, seu carmina vitu Armavere Deos, seu quod reor, omne tonantis Obsequium, Mărci mores potuere mereri. (adecă) Acolo vre o laudă a Hatmanilor n’au fost, Căci pohoiu de pară în nepriiatini Au căzut. Pre unul arzătorîul fulger îl purta înspăimântat; Spatele fumegându-i, pre altul îl slăbănogiia şi-l oborâia. Coiful topindu-i-se, şi de fulger înfocate, suliţile cură. Şi de năprasnă sabiele, ca aburii pica. Atunce au fost bătaia acelora ce supt Polos să cuprind, Care de lance, sau sigeta oamenilor în samă nu băgă. www.dacoromanica.ro CAP. XI. 203 Vrăjitoare haldeîască, sau stihurile tocmite, au întrarmat pe Dumnăzău. Sau, care mi să pare, bune obiceele luî Marco, au fost vrednice de toată slujba aceluia ce tună. Vrăjitoare haldeîască înţelege seu pre Hs. Dumnăzău, seu pre Maica Precista^ pre care creştinii într’agîutorîu, şi cătră fiîul "său mijlocitoare, or fi chemat-o; ce noî aceste la alţii lăsind, la lucrul nostru, să ne întoarcem. Deci Marco Avrelie, după ce au înpărăţit anî 19. lunî 11. au murit la Vindobona. (Acesta-Î Vienna, sau cum îî zicem noî Beciul), Let 180, fiind la vârstă la 59 de anî, carile macar că cu învăţătura fiiuluî său luî Commod, Doftorii îl otrăvise, însă el cu filosofăsc suflet, acasta de la ficorul şi căsaşiî luî a păţi suferind, şi acmu şi de otrava ce-î didese, şi cine îl adăpase bine ştiind, cevaş cuvânt rău de ficorul său, şi de Doftorî n’au lăsat; ce încă slujitorilor ou gură de moarte, recomenduindu-1, cu testament în locu său înpărat l'au lăsat. CAPUL XI. Doveddşte-să traiul Romanilor în Dachia de la Avrelie Commod până la Avrelie Severus Alecsandru. După prâ bunul părinte, prâ cumplitul şi cu toate scârnăviile spurcatul fiîu, Commod au urmat: carile precum îl zugrăvăsc toţi istoricii vremii acela, în toate desfrânările, nebuniile şi tirăniile cu cevaş mai gos de cât Neron, n’au fost: încă de ar fi agîuns la vârsta luî Neron, poate să-l fie şi întrecut. După alalte nenumărate pete, ce ave, şi învăţătura oşteniriî au schimbat-o în go-curi, şi în măscăriciuni, puţin şl mai nemică de lucrurile şi tre-bile înpărâţiiî, de grijă purtând; şi macar că Varvariî de prin pregur, multe clătirî şi tulburări au făcut; însă pre Romani din Dachia să-î fie clătit, sau în ceva să i fie strămutat, nime din istoricii maî sus pomeniţi ceva .însămniazâ. iară Matthei Pretor Ii£t, 180 Commod www.dacoromanica.ro 204 CARTE 1 Hattlicl Pretorie în lumi Gottlillor Cârti' 2. Cap. 1, Zuliara». Cartea 12. cap.4. I.it: 193. Fortinaţ. Sarniţie Cârti 3. Cap. 3. Dlillus Iulian. Şcvcrua Dlouîn Severii». I.it. 211. Nooulai Coatiu l.ogof&t In Iiitopls&ţnl şefi. de erî de alaltaerl scriitorlu, cu lăngedă mărturie pomenesc (zice Carte 2, de Gothî, Cap I.) Scriitorii de răsboiul Dachilor supt Commod înpăratul. Iară cine să fie aci! istorici, nu va să arete, fără numai greşala care din Iulie Capitolin mal sus am arătat. Ce tare îl stă înprotivă Zonoras Carte 12. Cap. 4. carile chiar îl arată, că Commod nu cu Dachil, ce cu Varvaril, carii mal sus de Dachila lăcula, să fie avut răszbolu U7tsp r/jv Aaxtav xai pus-ylazot; 6 BpsTTotvtxo?. Deci Commod înpărăţind ani 12. luni 9. zile 14. de vârstă fiind de 31, de ani, întâi otrăvit: ce cu grije Doftorilor nestricându-I otrava, apoi zugrumat au murit. La începutul anului 193. dintre ucigaşii lui Commod, au apucat înpărăţila Elvie Pertinax; "Ce şi acesta după 81. de zile, fu ucis dela oşteni. Pentru acest înpărat aflăm însămnat la Stanislav Sarniţie într’acesta chip: Pertinax, zice, în lucrurile sale cevaş vrâdnic de pomenit n’au lăsat, fără cât numai, că nu cu puţină laudă mal denainte au fost ocârmuit, Misia şi ’Dachia. Sarniţie din ce istoric să fie luat acostă mărturie, noi, adevărul să mărturisim, a afla n’am putut. Iară de îaste adevărat aşe, din cuvintele luî putem cunoaşte, că Pertinax pănă a nu fi înpărat, să fie fost deregătorlu Misii! şi Dachiii. Perit-au dară Pertinax la annul mal sus pomenit, Martie în 28. într’acelaş an, după Pertinax râpi SchiptrulDidius Iulian;însă şi acestuia scurtă îl fu înpărăţila; căci după doă luni şi cinclzile, pă-răsindu-1 slujitorii, cu poronca lui Septimie Sever, fu zugrumat. Pre la sfârşitul annuluî zis, Septimius Severus s’au suit pe scaunul, înpărăţiil, în vremile acestui înpărat multe răsboae cu mare laudă, şi izbândă spre părţile răzsăritulul pomenesc, pentru carile Senatul de pre limbile, carile au biruit, cu tril numere l’au întitulat; Parthic, Aravic şi Adiavenic. iară în părţile Dachiii* cevaş să să fie clătit nu scriu. înpărăţit-au annl 17. luni 7. zile 3. fiind de vârstă la 65. ani; au murit în Britanie în cetate Eborica. Let 211. Anton Bonfin Decada 1. Carte 1. şi alţii mal tineri după dânsul, de unde să fie luat, de zic, precum turnul Severinul, carile îaste în ţara Muntenlască pe Dunăre în ţinutul Jilulul, să fie făcut de acest înpărat, şi de .pe numele său aşe să:l fie che- www.dacoromanica.ro CaP XI. 205 mat, noi a ne adeveri n’am putut. însă Bonfin fiind istoric de credinţă vrednic, socotela-î de tot să o lepădăm nu putem, ma-car că n’ar arăta cine din istoricii mal denainte de cât dânsul, ar fi pomenit pentru acesta; căci cetate aceia să fie fost de Traîan făcută, noi am arătat din Procopie Chesarenul; Iară şi socotela lui Bonfin poate să fie adevărată, de va fi făcut şi Sever înpăratul tot pe acolo altă cetate, sau acelaşi de va fi mal întărit, să-î fie mutat numele de pe numele său, sau poate şi de pre numele vre unul Pristav mal pre urma aşe să să fie numit- După Severus au intrat la moştenire înpărăţiiî ficoriî lui amândoi, Caracala şi Gheta, însă gre tovărăşiîa stăpânirii, nici între fraţi mult a sta putu, ce întâi oare ce vrajbă, şi pre ascuns înponcişirl scornindu-se între dânşii ; apoi ca vapaila tot de o dată izbucnind, şi din zi în zi, şi din cas în cas mal mult şi mal mult, lăţindu-se şi ijdărându-se, pănă o dată Caracala, aîave cu fierul zmult asupra lui Gheta s’aii slobozit; el încătro să plece vremâ strâmtorindu-1, au fugit în cămară la maică sa. Ia ca să-l mântuiască de moarte, în braţă luându-1, cu cuvinte şi rugă-mente părinţeşti turburată răutate lui Caracala să moae să nevoia. Ce răutate când agîunge la vârvul său,, nici cinste părinţilor, nici frica lui Dumnăzău, nici botarăle firii mal cunoaşte, precum şi Caracala între ţiţile maîcă-sa aciuat,1 nu numai pe frate-său au omorât, ce încă cu aceiaşi lovitură şi pre malcă-sa de greu au rănit-o. Gheta dară înpreună cu frate-său au înpărăţit un an şi 22 de zile, Iară Caracala ani: 6. luni 2: între Edesa şi Carra cu mâna lui Marţialis Sutaşul, şi cu învăţătura lui Opilie Macrin (carile mal pre urmă au înpărăţit) fu ucis, 16t: 217. După ce au trăit ani 29. Iară Sparţian istoricul îl" numără anii vieţii lui 43- In urma lui Caracala au stătut înpărat Macrin ucigaşul lui Caracala. Ce plata păcatului, ca despletitura corapuluî fiind, după un an şi 2. luni cu măsura, carea au măsurat, măsurându-se, fu ucis în Capadochia, de la slujitorii, cari Bă râdicase asupra lui. L6t 219. După acesta au stătut la înpărăţie ocara lumii, pilda blăstă-măţiilor, şi decât toţi spurcaţii mai spurcat Antonie Eliogabalus; căci după alte blăstămăţiî, după toate de bună voia, lăsind fire Caracala şi Cheia. Diou şi Evtreiiie în viaţa Ini Irodian Cârti 4 Ut: 217. Macrin. Ut. 219. Antonie Eliogahal. www.dacoromanica.ro 206 CASTE părţii bărbăteşti, singur s’au făcut muîare, toate cele muereştî cu mare desfătăclune păţind, şi priimind, apoi şi câţi-va copil glunghind, şi jirtvă Bozului său Eliogabal aducând, pentru atâta ne Dumnăzăire oştenii nu l’au mai putut răbda; ce şi pre dân-ijit. 222. sul şi pre maică-sa Sohemitra au ucis: Let 222. fiind la vârstă de 18. ani după ce înpărăţise ani 3. luni 9. zile 14. CAPUL XII Dovedişte-să traiul Romanilor în Dachia de la Avrelie Sever, până la Dechie. După ciuda firii omeneşti Eliogabal, au stătut la înpărăţie AvrelieSeverus. Avrelie Severus Alecsandru, fiind încă tânăr de 16. ani, carile . „ .. „ au înpărăţit ani 13. luni 9. şi fiind la vârstă de 29 de ani, fu zoBim Cartă i. ucis de nişte slujitori in Mogunţia. Acesta mpărat molte răz-orosie Cap. 18. jj0ae cu biruinţă asupra Perşilor, şi a Ghermanilor să fie avut pomeneso scriitorii; iară în părţile Dachiii nemică de însămnat ^îMc^oroaie™ ^as^ei ce pomeneşte Evsevie şi Orosie, precum acesta Alecsandru carte 7. Cap. îs. dintre înpăraţii Romanilor pre Hs: să-l fie cunoscut Dumnăzău, şi în cămara sa ce de taină, să fie fost având chipurile lui Apolon, a lui Hs r a lui Avram, şi a lui Orfevs, şi acestora să să fie fost închinând; Deciia în toată oblastiia înpărăţiii au poroncit să vestiască, şi în loc de pravilă să să ştie cuvântul acela, pre carile toată lege Evangheliil obiceinică să stărueşte, şi în trânsul să plineşte: ce ţie aţi fi nu învoeştl, altuia să nu faci. Aproape de peire lui, avut-au războae spre fundurile Dunării pre apa Renului în Galia; tu dară ucis de slujitori, precum am zis, în Mo* Let. 235. gunţia Let. 235. Mart. 18, după ce(au) înpărăţise ani 13. zile 9. Şi au trăit 29. ani, luni 3. In locul lui îndată au hrăpit la înpărăţie ucigaşul lui Macsimin Thracul, carile fiind de nem prost, şi varvar, întâi au silit irodiMicarto: 7. de au omorât pe toţi câţi îl ştie, că iaste din mojici născut: EvtropU^Paris- a(^ec^ din tatăl Miţia Gothul, şi din maica Ababa Aliana; ce şi Parte:2.Cart£4. în vremile acestuia, în părţile Dachiii ceva-ş de pomenit netîm-Cap. 7. www.dacoromanica.ro Cap. Xil. ‘207 plându-se, după doi ani şi giumătate, nu deplin, i s’au făcut şi lui ce i-au plăcut altuia să facă, că fu omorât de oşteni. Let. 237, (în al şeptele an a înpărăţiil lui Alecsandru, carile laste de la Hs: 229. Dion istoricul, carile încdpe istoria sa de cât s’au zidit Roma, sfârşitul istorii! sale face, precum singur mărturiseşte). Climateric era acesta vechi înpăraţilor Romii: înpăraţiî toţi ucigându-se, ucigaşii înpărăţila apuca, apoi unul pre altul iarăş pre rând să ucide. Căci după uciderea lui Maximin, slujitorii au râdicat înpărat pre Gordian, (pentru a căruia voe pre Ma-csimin omorâse), copil de 11. s6u de 13. seu 16. ani, căci acesta cu prepus scriu istoricii). Acesta cu multul mal mari lucruri de vitejie, şi de totă lauda vrednice, de cât vârsta lui duce, au făcut, că prin 6 ani, ce au înpărăţit, biruinţa a tuturor Varvarilor au văzut. Ce depurure mincinos nărocul muritorilor, pre viclenii şi nepriîatiniî de casă, a birui n’au putut; căci în cursul biruinţelor» în hotarăle Persiii, fu ucis de Filip Arapul. L6t 244. Pre toţi Varvarii, carii pre atunce peste Nipru iăcula, cu biruinţă de mare pomenire au călcat, pentru care lucru slujitorii după ce i-aii adus oasele la Roma, şi piatră deasupra lui râdicând, în trânsa au scris aceste: «Dumnăzăescul Gordian, biruitorXul Perşilor, biruitorlul Sarmatilor, biruitorfad Gotthilor, potolitorîul zarvelor Romanilor, bi-ruitorîul Ghermanilor, iară nu biruitoriul Filippilor.» Vdde-se dară, că Varvarii peste Daphia supt Gordian biruiţi, şi slăbănogigî fiind, Romano-Dachiî în Dachia noastră şi era, şi lin trăia. După Gordian urmat-au la înpărăţie ucigaşul Filip Arapul. In vremd acestuia, pomeneşte la anul 250. precum cu nebună paza slujitorilor, carii era la Dunăre, Gotthiî au fost trecut în Misia. Ce Filip trimiţind pre Deţie, (carele mal pre urmă au stătut şi înpărat), înprotiva lor, şi aflând vina slujitorilor, căci adecă pentru negrije lor, au fost trecut Gotthiî în Misia, pre aceia slujitori, pre toţi I au scos din slujitorie, şi au pus pre alţii în locul lor. Slujitorii aciî scoşi, văzind că altă ce să facă n’au, au fugit la Gotthî, cu a cărora povăţuire Gotthiî mare stricăciune în Misia făcând, de pradă încărcaţi, s’au întors acasă cu pace. Intr’a-cestaş an, iară să mal pomeneşte, precum Gotthiî să mai fie trecut Dunăre, ce slujitorii într’ace glogozală, nevredniciia lui I,it. 237. Irodian. Cârti: 8. Ertropie'9. Zosira. carte: 1. Victor ţi Evse-vie în Hronir. Zosim cârti I. Eit. 244. Filip Arapul lit. 250. Ior-nand la acesta înpărat. lornand acoloş. www.dacoromanica.ro 208 CARTâ 1 Petavie. Parte: 1. Carte» S. Cap. 12. Zosim Cârti 2. Mcslus Decliie. Potavje din Evtropie, Zosim, Avrelfe Victor Parti 1. Cârti 5. Cap. 12. Zoslm Cârti 1. Filip socotind, au rădicat pre Mesăus Deţeus înpărat, carile apoi pe VarvarI pănă la Don au înpins, (precum maî gos la înpără-ţiîa luî vom arăta). Iară Filip auzind, că Dechie s’au numit înpărat, au purces cu oaste asupra luî, ce la Verona biruit, şi omorât fu, la anul maî sus pomenit, iară Petavie moartă luî Filip aduce în anul 249. Pentru acesta Filip, scrie Evsevie şi Orosie, precum dintre înpăraţiî Romanilor, întăî el să să fie botezat; ce alţî scriitori acesta nu o socotesc adevărată să fie, de vreme ce în toată vreme înpărăţiiî luî, vre un lucru, carile să să samene cu lucrurile creştineşti n’au făcut. Inpărăţit-ail Filip anî 5. şi întrase al şasele, precum din Zosim însămneză Petavie, într’acelaş loc. CAPUL XIII. Dovedite-să traiul ^Romanilor în Dachia, de la Dechie, pănă la Yalerian, fi Galien. După peire luî Filip Arapul, au înpărăţit Mesius Dechie, S0. de lunî, precum Petavie însămneză, îară precum alţii scriu, tui ari şi triî lunî. Acesta în Ilătmăniîa sa, ştiind şi văzind călcaturile, carile Tătarâî în ţările înpărăţiiî, în anul trecut făcuse, şi fiind om cu tote vredniciile deplin, în trebele oşteneştî pre învăţat, şi vestit vitîaz, vrut-au să întorcă cu înzecit Tătarâlor, cariî acmd cu cîabururile, şi pănă la Greţia agîunsese, pentru care lucru Scu-lându-se cu oaste, au mărs asupra lor, şi orî unde î-au tâmpinat, tot î-au bătut, şi din hotarăle înpărăţiiî scoţindu-î, pănă peste apa Donului î-au gonit; ce apoî, precum scrie Zosim, fiind vândut cu vicleşugul soţiiî sale luî Gallie, de Tătar, înpreună [cu fiîu său, au perit. Ce pentru maî bună mărturiîa, singure cuvintele luî Zosim să aducem. Tătarâî, zice, trecând Donul, locurile cele maî aprope de Thrachia, cu jacurile băntuîa; Ce Dechie asupră-le mărgând, în toate tâmplările biruitorlu era, şi tot plianul ce apucase au scos. Apoî să nevoîa, pentru ca de tot cale să le închidă, să nu să maî poată întoarce înnapoî;Cecu vicleşugul soţiiî luî www.dacoromanica.ro CAP. Xllt. 209 Gallie, între bălţile (Donului) închitjindu-se, de soţie părăsit, a-colo au perit, în pâclă cădind: căci nici trupul nu i s’au mal putut afla Zonoras Carte 12. Cap. 20: de acestă pradă, a Tăta-râlor în Misia nu pomeneşte; Ce zice, că numai Bosforul (de la Don) au fost jăcuit, în potriva a cărora mergând Dechie, cu vicleşugul soţiil sale a Iul Gallus, precum am zis, au perit. Perit-au dară Dechie la anul 251: şi au înpărăţit mal mult de cât un an, precum mal sus am zis. După peire Iul Dechie, în Schithia: rămăşiţa oştii au râdicat la înpârăţie pe viclîanul Gallie, carele Trebonianul să porecliia. Acesta în loc de arme înnainte lăcomiil vărvărescă (cu mare ruşine a tot poporul Romanilor) bani au pus 200 mii de dramuri gîuruindu le; ce şi cu acasta Tătarâl neîndăstulindu-se (precum scrie Vopiscus), după întoarcere Iul la Roma, larăş au prădat Dardania, Thesalia, Thrachia, şi pănă la Machedonia. Zonoras Carte 12: Cap 21: mulţime, zice, de Schyhti, aşeş mal fără număr, au făcut năvală, ş au răzbit tocma pănă la Italia. Aceilaş au prădat Machedonia, Thesalia şi Greţia, Iar o parte din trânşil trecând Bosforul spre mare nSgră, multe ţâri au jecuit. Acostă pradă pote să fie tot una, cu cela, ce mal sus am pomenit, la anul 251, căci şi însemnătorii vremilor Patavie, şi Calvizie între sine nu să potrivăsc, că Patavie pradă numai una însămn^ză la anul^251,B'precum am zis, Iară la anul 252: cevaş nu pomeneşte, în care an Calvizie din Vopiscus pomeneşte. Ce ori cum au fost, cunoaşti-se, că şi Dachia fiind în şllahul Tătarâlor, fără mare stricăciune să nu fie scăpat: însă precum din locurile sale Romanii să fie eşit, istoricii nu scriu, mai vârtos că la anul 253. Gallus trimiţind pre hatmanul Emilian cu oaste, nu numai cât i-au biruit cu fericite răszboae ;'ce încă din toate hotarâle înpărăţiiî la locurile sale, să-l fie gonit, scrie Zosim, Victor, Evtropie şi Orosie. Iară Zonoras Carte 12. Cap. 21: macar că pre scurt, însă mai curat poveste al^ge. Schythil zice: după legământul "ce"făcuse cu Romanii, jeluindu se că li să dă mal puţin, de cât le eratocmala, lăudându-se, şi clătind cu capul s’au dus. Ce Emilian, om de nîam African, Hatmanul Lighioanelor de la Misia (supt acestaş'era şi cele din Dachia) toţi banii, Zonaras. Cârti 12. Cap. 20. lit. 251. Galle. Zosim, Cârti t. Zonaras Cârti 12. Cap. 21. Patavie, Părţi 1 1 Cârti S. Lit. 253. Zosim, Carte 1. Orosie Cârti 7. Cap. 21. Bvsevie Cârti 17. Cap. 17. IA www.dacoromanica.ro 210 CARTâ t liit: 264. Emilian. Zoslm, Cartâ 1. Orosle cârti 7. cap. 22- Valerian, şl Oalienns. carii era să-î de Tătarâlor, î-au făgăduit slujitorilor, numai de-I vor bate. Deci slujitorii, cu acastă nedejde învârtoseţi, fără veste au năbuşit asupra Schythilor, din carii puţini scăpând, alalţi toţi sau au perit, sau la mână au căzut. După acasta biruinţă, intrând în ţărâle lor, cu multă dobândă s’au întors înnapoî. Tâm-platu s-au acasta la anul 253, sau după cum socoteşte Patavie 254. Acesta într’acastă oaste Emilian, atâta de bine, şi vitejeşte s’au purtat, cât în mare dragoste slujitorilor intrând, îndată l’au numit înpărat, în potriva a căruia Gallie cu oste mărgând, silita să-l bage la mână; ce oaste părăsind pe Gallie încă ne plinind doi ani a înpărăţiiî, în anul pomenit, de slujitori fu omorât. Patavie din Zosim şi Orosie culege precum să fie înpărăţit ani doi, luni 4. şi să fie perit la anul de la Hs. 254. Pe ace vreme Lichinie Valerian, om de bună naştere, era trimis în Ghermanie, pentru ca să aducă nişte polcuri, carele era să să trimaţă în potriva Perşilor; unde auzind de peire lui Gallie, s’au întors, cu aceleş oşti, pentru ca să răzscumpere moarte lui Gallie; ce oştenii lui Emilian, văzind că să va scorni răszboiu, şi unii de alţii vor peri, cu ucidere lui Emilian au potolit gâlceva, şi au stătut la înpărăţie Valerian, Emilian numai trei luni numele înpărătesc purtând. CAPUL XIV Dovedişte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Valerian şi GaMen până la Avrelie. Slujba înpărăţiiî, Valerie luând, îndată au făcut soţie pre fitul său Gallienus. Multe şi mari răscoale pomenesc scriitorii în vre-mile acestora înpăraţl; şi precum în Evropa, aşe în Asia, un loc macar ne călcat, şi ne stropşit de Varvarî, n’au rămas. Uă Perşii de o parte, Tătarâi de alta, hotarăle înpărăţiiî robiîa, şi după obiceiul lor pustiîa, atâta, cât şi Avgustin în Epistola 80: scrie, că ar fi socotit cine-va, că nu altă, ce sfârşitul lumii îaste; ce alalte noi trecând, le cele ce s’au tâmplat, pre aproape de părţile www.dacoromanica.ro CAP. XlV. 211 Dachiil, (căci în Daehia ceva să să fie făcut pomenit nu aflăm), să ne întoarcem: Scrie Zosim istoricul precum let 257. Tătara!, aşteptând Iarna, şi Dunăre îngheţind, s’au pornit; lăsind mare negră în stânga, toţi pedestri pre marginile mării, ţiind în driapta uscatul, şi cetăţile Tomos, Istros şi Anhialon; cât mal tare au putut trecând, au agluns la lacul ce să chemă Fileatina (carile aprope de Vizantie în marginile mării să află), şi de acolo la Vizantia, Bogazul la răzsărit trecând, au apucat Iialchedonul, Nicomidia, Nichea şi Chyzicul. Iară ce să fie fost pricina, care pre Tătari, prin Daehia să trecâ, n’au lăsat; ce mal pe gos să fie trecut Dunăre, macar că anume nu arată, însă din cuvintele, carele mal gos să vor zice, aîave îaste, că marginile Dunării, prin tractul Dachiil tare fiind păzite, au trecut, pe unde nici s’ar fi gândit cine va că vor pute trece; adecă pentre mare şi pentre cetăţile, carile mal sus am pomenit.* Deci Va-lerian în al şeptele an, a înpărăţiil sale, mărgând la răzsărit în-potriva Perşilor, nenărocit războiu au avut, că biruit fiind la bătae, viu au căzut pe mâna lui Sapor înpăratul Perşilor, unde Sapor în mare batgocură, şi ocară ţiindu-1, când vre să încalece pre cal, în loc de scâuăş supt picoare îl siliîa de să supune; pănă mal pre urmă, de viu despoindu-1 de plale, l’au sărat cu sare, şi aşa în mare nenărocire, vilaţa ş'au sfârşit. Nici rugămen-tele fiîuluî său, nici banii la Varvarî, vre un preţ, sau trecere având. Murit-au Valerian let: 259, sau precum Patavie socoteşte 260. După jelnică şi. lăcrămoasă tâmplare lui Valirian, la chi-vernisala înpărăţiil au rămas singur fiîul său Gallien, carile nu foarte jâlnic s’au arătat pentru aşe de grozavă peire părintelui său, ce încă vă cărora Ţăranii de pre acolo lăcuitorl, din bătrânii lor apucând' le zic, Curţile luî Ler înpărat, precum şi în Colendele anului nou, şi astăzi au luat de pomenesc: Ler Aler Domnul; care nume sună Avrelie Avrelian. Ce aceste lor lăsindu-le, la ale noastre să vinim. Zicem dară înpreună cu alalţî a vremilor scriitori; precum pentru pricinile pomenite, Avrelian înpărat, cu bună samă sau pre toţi Romanii, sau numai o samă: adecă oştenii, şi cel mal de frunte, din Dachia de odată să-I fie mutat în Misia, de unde apoi şi nume au luat, de să chemă Romanii aciia Misiiî, şi apoi maî pre urmă Vlahi, (precum din Istoricul Ni-chita Iloniatis, la locul său am arătat), şi încă mal pre larg vom arăta, unde va vini cursul Hronicului să dicem; când şi de unde s’au scornit a să chema Romanii din Dachia şi din Misia Vlahi; precum astăzi videm, că şi în Misia de la Poarta de fier, până în mare negră, satele carile sint maî aproape de malurile Dunării, pline sint de Români de un nlam, şi de o Sarniţie Carte:4. Cap. 6. www.dacoromanica.ro 218 CARTi I limbă cu ceşti de casta parte de Dunăre; însă noi nu asuprim pe cine-va, ca socoteliil noastre, care adusem, într’alt chip să creză, lără numai atâta, cât precum ni să pare, l’am adeverit, că înpotriva acelora, carii aşeşl de tot tăgăduesc, precum Românii noştril, să fie de nlamul Românilor de la Italia, tare şi nebiruit argument să avem. De vreme ce Romani au fost acila, pre carii Avrelian înpărat scoţindu-I din Dachia, l-au mutat în Misia; Iată că acel Romani au fost, pre carii Ulpie Tralan cu 179. de ani mal de-nainte l-au fost adus în Dachia, şi ace pomenită, nu pre scurtă vreme, necurmat tot a acelora ficorî, nepoţi şi strănepoţi, şi nepoţi din strănepoţi, au lăcuit într’ânsa. Bine zice un cuvânt a prostime! ÂrăpeştI: Minciuna de ar şi scoate de la moarte, însă adevărul laste de ţinut. Tâmplatu-s’au dară acasta mutare ^.Romanilor din Dachia în Misia, precum Calviz din Vopiscus să-mălueşte, al cincile an a înpărăţiil lui Avrelian, carile laste dela Hs: 274. de ani. www.dacoromanica.ro CARTE A DOA. Cârd arată trdceria Romanilor din Dachia în Mysia, apoi dovedeşte, precum aceiaş Romani drăşî s’au întnrnat de la Mysia în Dachia. Aşijdere arată, precum aceiaşi Romani, tot în Dachia an lăcuit de la Avrelie Avreliau, pănă la Constantin- Marele. CAPUL I. Arată-să pre scurt viaţa lut Avrelie Avrelian, cavile de moşită sa au fost Roman din Dachia. Aşe Dachia noastră, care altora de Romani, numai călcată şi Avrelie Atm-petrecută au fost, acmu să face maică, şi născătoare înpăraţilor 11 a”' Romani; căci Avrelian, precum şi mai sus am pomenit, au fost născut în Dachia, ce-i zice măluroasă. Şi macar că părinţii în Istorii nu să pomenesc; însă alave laste, că de nlam prost, nu pute -să fie, de vreme ce altora la Olfichiile Hătmăniilor, a întră nu să căde, fără numai celor din bună naştere eşiţl, sau cu multe lucruri vitejeşti vestiţi, Deci el la înpărăţie, cu acesta, şi cu mare slava lucrurilor oşteneşti, au agluns. Pe Alemani, şi pe Mar- yopiscus, Avr«-comanî (carii mal denainte multe stricăciuni fâcusă înpărăţiii), la Tla(a i„i, au biruit. Deciia la Roma întorcându-să, zidiurile cetăţii atâta ll-au lărgit, cât cincizeci mii de paşi încunglurâ, Apoi la răzsărit www.dacoromanica.ro 220 C&RT& It trecând, pe Zenovia vie au prins, şi cu sine la Triumf o au adus; pe Gotthiî departe peste Dunăre i-au călcat, şi mai asupra tuturor nepriiatinilor înpărâţiii, biruitoare arme au purtat. După acesto a vitejiilor vrednicii, tost-au şi ce îaste mai de trîabă, şi mai hiriş tuturor stăpânitorilor buni: adecă a dreptăţii ţiitoriu, şi a răutăţii tare pedepsitorîu. Poronca lui cătrâ oşteni într’acesta formă au fost: De vei să fii Cap pe oaste, şi mai cu dedins, de vei să fii viu, mâna slujitoriului conteneşte; cine-va puiul strein să nu apuce: oaia să rru atingă; strugurul să nu zmulgâ; ţarina să nu tragă; untdelemn, sare lemne să nu cee, cu zaharaoa sa să fie îndestulat. Slujitorîul din prada, şi dobânda nepriiatinilor; iară nu din lacrămile ţăranilor să trăiască. Lefa în brâneţele sa-biiî să-şi poarte; iară n.u în ospătăriJ, i proci. în scurt: între cei mai lăudaţi ştăpâ(ni)torî fost-au numărat, fără numai căci spre vărsări singeluî, a,u fost can mai mult dat. Aceste din cele multe, pentru Avrelian Dacul, avut aicla a zice,’iară cât au "trăit, şi cât au înpărăţit, înnainte la locul său vom arăta. * CAPUL II. Dovediştş-să traiul Bomamlor în Dachia, şi supt Aorelie Aorelian. Avrelian, stând la înpărăţie pre urma lui Avrelie Flavius Clavdie, ut. 270. în anul din tai a înpărăţiii lui, carile îaste de la Domnul Hs: 270. au purces cu oaste asupra. Gottb-ilor peste Dunăre, pre carii vitejeşte biruindu-i, precât spre hotarâle cele vechi a înpărăţiii intrase, gonindu-i, iarăşi cele de demult puind, şi întărind, cu mare i.6t. 272. laudă s’au întors Ia Roma la anul 272. Iarăşi (Vopiscus mărturisind) purcegând cu oast6 spre răzsărit, şi luând tractul pe de ceia parte de Dunăre, în cale unde i s’au tâmplat nescari-va Varvarî clătiţi a afla; pre. toţi i-au biruit, şi i-au îriprăştiat, şi ales pe Domnul G.otthilor, lş, mână aducând cu alte, 5000 de ai săi, aş6ş peste Dunăre l’au omorât. Ca aceste vei afla şi la Sar-niţie, carile nemuluî Românilor din Dachia, foarte înpotrivnic www.dacoromanica.ro CAP. II. 221 să fie l’am arătat; însă aice pizma uîtându-şl, adevărul mărturisind, la Carte 3. Cap 15. zice: Ghetii şi Sarmatiî, pentru ca să-şi izbândîască asupra Romanilor, şi pentru ca să-şi întoarcă locurile ce pierduse, tot-deuna chitiîa, cum ar pute scoate din Dachia leghioanele Romanilor, şi aşe pe vreme acestui înpărat sculându-se Hatmanul şi Domnul lor Cunab, au purces cu oaste asupra Romanilor; Ce lucrul rrăa mergându-le, şi Domnul ş’au pierdut, şi cu ruşine innapoî s’au întors. De aceşte curăţindu-să, prin Thrachia au mărs la Vizantie, şi de acolo au trecut la Vithynia în Asia, unde pre Zenovia înpărătîasa (muîare cu multul mal vitîază, şi mal harnică de cât mulţi bărbaţi) biruind, vie au prins-o, şi deaciîa la Roma viind, au făcut Triumf pentru neprilatinî biruiţi, la răzsărit şi la apus. în stârşitul anului 274. i«et. 2J4. gătindusă pentru ca la anul ce va întră, Iarăşi să trlacă la Asia, asupra Perşilor, să fie rădicat din Dachia pre Romani, şi să-I fie trecut peste Dunăre la Misia scriu Istoricii: precum mal în-nainte hireşe cuvintelo acelor Scriitori de faţă lî-am adus. Ce pentru ca întâi aîave să să tacă, ce înpotrivnicilor eră cu prepus, adecă precum Romanii, pre carii Traîan în Dachia îi pusese, prin vreme a 177. de ani tot acoloş neclătiţi, şi nemutaţi au trăit; Iară nu numai cu trecere sau cu vre-o ernare a Romanilor în-tr’ânsa, Dachiî să fie apucat o parte din limba Românescă (precum Zamoscliie Lîahul şi alalţî aceşti! păreri parnicl vânturlază), şi Iarăşi Dachiî cel din tâî pre locurile sale fără Romani, ca nişte suppuşl să fie rămas, că crlazi-mă Lîahul acela, şi alţii carii vor mai fi: Caută la Dicţionarîul lui Moreri, câte fabule ca aceste aduce din Menburg, la numele Gotth, de acel lelîu de dârmoe-turî; că lungă, şi încă pre lungă ar fi ernaticul în 177. ide ani ne schimbat, şi ne primenit; Iară înpotrivnicil noştri!, ce s’au silit ceva, macar cu arătare, adevărul să închipulasc-ă; nu li s’au căzut de nişte treceri, şi ernărî numai a Romanilor prin Dachia noastră să pomenîască, (carele nici cum fundamentul să ste, şi poprele să să razime au) ce sahila acesta în mână să fie luat, pre care noi acmu, cu bună voe le întindem, şi asupra noastră trăgând-o, să ispitescă, Custura îaste în tîacă? Şi de laste, oare www.dacoromanica.ro 222 CART 11 sabie slujitorîască şi tăioasă Taste ? au tâmpă custură băbască, şi numai de covăţî râzătoare Taste? Ce aceste glume scurte făcând, la trTaba noastră, şi la cuvântul întradins să vinim. CAPUL III. Dovedişte-să, că aci a Romanilor trecere din Dachia la Mysia, pri scurtă să fie fost, şi supt acelaş înpărat iarăş la locul său, să să fie întors. La toată dovada, şi adeverinţa istorii! cu prepus, trebue să pomenlascâ cititorlul nostru, canoanele carile l-am dat: că cu acele drept slujindu-se, toată osirdia, şi nevoinţa noastră, precum pentru adevăr să pune va afla, precum şi aice, când în cursul istorii!, am dat de povestire de la Istoric vrednic de credinţă, precum Avrelian socotind, că Dachia, pre cari Traîan o descâlecase, că a o fini nu va ma(l) puţi, au lăsat-o, şi cetăţenii Romani., carii lăcuia într’ânsa i-au trecut în Mysia. îndată după pravila Canonului, şi pofta adevărului, cunoştem că pănă la acela vreme, Romani au fost acila, carii au lăcuit în Dachia, şi precum necurmat într’ânsa au trăit, că de s’ar fi cum-va mal de demult curmat, n’ar zice istoricul, că pre Romanii cetăţdnî, pre carii Traîan l-au aşezat; î-au rădicat Avrelian. Deci precum traiul lor în Dachia pănă atunce au fost adevărat, aşe-şi râdicare lor dela Avrelian, adevărată trebue să fie. Şi acestă mal de pe urmă povestire, rămâne stăpânitoare, pănă sau acelaş istoric, sau altul vrednic de credinţă în cursul istorii!, să va arăta, carile altă poveste noaâ, asupra aceştila să aducă, adecă, precum Romanii Iarăşi s’au întors în Dachia: şi Dachia, ce dela Avrelian lăsată, Iarăş Romanii a o ţine, au 'apucat. Care poveste de nu să va află, rămân înpotrivnicil biruitori, şi cu largă gură vor pute zice, că de au şi trăit Romanii în Dachia aţâţe ani: Iară mal pre urmă*părăsind-o, au eşit dintr’ânsa; Iară de să va afla alta, în-potriva aceştila, şi poveste acasta să şterge, şi înpotrivnicil biruiţi vor căde, pentru care acmu la meldian eşind, vom nevoi doară şi înpotrivnicil să vor cunoaşte, ce fel de arme poartă. www.dacoromanica.ro CAP. IV. 223 CAPUL IV. Acesta să dovedeşte întâi, din sorotiaiă. Nu cu greu să va priimi dovada socotelii noastre, precum Romanii di-au şi eşit din Dachia, ş-au trecut numai peste Dunăre la Misia, îndată şi fără multă zăbavă la moşiia sa, să să fie întors, de să va socoti binişor pricina, pentru care Avrelian, atunce au socotit să-î scoaţă din Dachia. Pricina dară, (precum dintr’acelaş Istoric curat să poate vide,) care au înpins pe Avrelian, să scoaţă pre Romani din Dachiar alta n’au fost; fără numai, că Avrelian cu câte-va fericite râzboae, pre Varvarî în-tr'ace parte năvălitori, biruise, şi tocma la locurile lor îi gonisă; însă mulţimea şi poiade lor, precum de tot călcături, şi strop-şiturf în hotarăle înpărăţiii să nu mai iacă, a opri, şi după depărtară lui la Asia a le păzi, foarte cu greu a fi socotind, poate să-î fie trecut peste Dunăre, în loo adecă mai apărat; puind la mijloc apă mare, şi cu greu a să trece ca aceia. Apoi fiind Avrelian la anul ce urma ldt. 275: să trecă cu toate puterile asupra Perşilor, i,tt. 276. nu numaî căci despre hotarăle Crivăţului să depărta, ce încă şi oştii e, carile era pentru paza acelor părţi din Dachia, cu sine a le trage va fi vrut; carile lipsind socotîa, că singuri cetăţenii, şi alţi lăcuitorî pre dinafară, fără mare primejdie pănă la întur-nare lui să fie nu vor pute, ce acestă socoteală a lui Avrelian, într’âmbe părţile greşită să fie fost, tâmplare lucrurilor, mai pre urmă au arătat. Căci nicf el la Asia să trecă au apucat, (de vreme ce i s’au tâmplat moarte la Vizantia, precum înnainte vom arăta), nici Tătarâî au măi vinit spre Dachia, ce tocma după moarte lui Avrelian, fiind la înpărăţie Clavdius Taţitul, au lovit pe după mare negră la Asia; şi acolo au făcut mare pradă în Ţara Pontului, şi a Chilichiii, (pentru care la înpărăţie lui Clavdie mai deşchis vom zice). Şi aşe să cunoaşte, că precum oştenii, ce să vor fi luat din Dachia, la loc să vor fi întors, (căci cu moartea înpăratului şi oştenire aceia mai mult s’au înprăştiat şi s’au părăsit) şî alalţî lăcuitorî a ei, peste Dunăre trecuţi, pentru www.dacoromanica.ro 224 carte: h ce acolo să fie rămas; n’au avut, de vreme ce prăzile Varvarilor s’au îndreptat spre părţile Asiiî; iară nu după cum să teme Av-relian, spre Dachia. Aşijdere, nu proastă socotlală îaste, că do au şi rădicat Avrelian pre Romani din Dachia, acasta rădică-tură să nu fie fost vecnică, ce numai pănă la o vreme, adecă pănă să vor întoarce oştile dela Asia larăş la Evropa; bunăoară precum şi noaă acestaş acmu, tot cu acelaş nlam de Tătari a păţi ni să tâmplă, pentru care lucru, Domnii, purtând de grije lăcuitorilor, înţelegând precum Tătarâi veri vor ţara să prade, veri în prada altor ţări printr’ânsa vor să trlacă, ca şi când trec în ţara leşescă, sau în ţara ungurlască; îndată poruncesc, şi dau ştire lăcuitorilor de să trag dela câmp la munte, la păduri, şi la alte locuri tari; unde de vrăjmăşie lor să să poată apăra, decila potolindu să, şi la locurile sale întorcându-se, sau într’alt chip înpăcându-să, şi aşezindu-să Păgânii; lăcuitorii fiete-cine la locul, şi la şedere ce dintâi să întoarce; şi precum şi astăzi videm că de călcăturile, şi înbletele lor, locurile ţărâl Moldovei despre Nistru-la câmp, şi deşchise fiind, mal mult pustie, şi de moşnenii săi de câţ-ya ani părăsită iaste, deosăbl de slujitori Călăraşi, ce stau pre ace margine pe la Orheî, pe la Soroca, şi pe la alte trecători, unde să pot aciuoa de răutate lor. JÂşe Ho-tinhl după răszbolul c-au avut Turcii cu LeşiI, (unde nu puţin să laudă bărbăţie Iuî Ioan Sobeţki, carile atunce Hatman Coroniî Leşeşti era) .pănă la lot: 1712. numai în cetate puţini târgoveţi, şi slujitori să pute stăvi, Iară olatul Hotinuluî, precum şi Cernăuţii, şi a Sorocăî parte ce mal multă, de tot pustie, şi nelăcuită rămăsese. Iară la anul pomenit Turcii având grija Ruşilor dintr’acolo, şi lărgind cetate, şi- întărind-o cu oaste, în doi ani numai toate locurile acele s’au înplut de sate, şi de oameni: adecă •cel ce de frica, şi grije Tătarâlor la munte, şi la păduri traşi era, la câmp şi la locurile sale întorcându-se. într’acesta chip dară- Iaste de socotit şi tragerea Romanilor din Dachia în Misia supt Avrelian; -i\u lungă nici vecnică să fie fost,, ce scurtă, şi numai pănă la o vreme, precum pre dovada acasta. a socotelii, cursul Istorii! aşe să fie fost înnainte va arăta. Căce de aice în-•nainte larăş după regula, şi Canonul, carele am dat din an în an, şi www.dacoromanica.ro CAP. t. 225 din Istoric în Istoric vom merge. însărcinând, şi cercând să videm, oare Dachila noastră aşe lepădată de Romani au rămas ? şi Var-variil vinit-au să o stăpânîască; au da-vom peste altă poveste, care să ne adeverescă, precum Dachiîa îarăş de Romani să să fie ţinut; şi Tătara! la pustiile lor să să fie gonit? La care de să vor afla scriitori de credinţă vrednici, Iată că fără nici un prepus rămâne să cunoaştem, că cel eşiţi din Dachila Romani iarăş la locul lor să să fie înturnat, şi moşiile lor, cele din tâl, să-ş fie apucat, să mergem dară înnainte. CAPUL V. Dovedeşte-să apoi înturnarea lor în Dachiîa din Istorici, şi traiul lor întrânsa dela moartîa lui Avreliîan, pănă la Clavdiîe. Aşe dară, precum' în Capul trecut a Cărţii aceştila am zis, precum Avreliîan cu mare clătire asupra Perşilor gătindu-să în anul 275. de la Roma au purces, ce aproape de Vyzantila (care acmCi îaste cetatd lui Constantin) între Vyzantile şi Iraclila, la oraşul ce să chema Kinofrurion sosind, acolo de Hatmanii săi Evtrol>ie ’ A A cartâ 9. Zosiin ucis, viiaţa ş-au săvârşit; Iară tamplare morţii lui au fost aşe; c«rte î. că secretarîul lui, (adică Logofătul de taină) Minesthus, căzind Zonoraseartm într’o greşelă pre mare, şi ştiind fire lui Avreliîan neîntoarsă, şi nemilostivă spre cei răi, au potrivit slova lui Avreliîan, şi au făcut un izvod, ca cum singur înpăratul cu mâna sa l’ar fi scris, în carile au scris numerele a câţî-va Senatori, ca cum l-ar fi orenduit de moarte. Apoi, ca un vânzătorlu stăpânului, în chip c’ar descoperi taină adevărată, au arătat acel izvod Capetelor, carele anume într’ânsul era însămnate. EI drepţi, şi înpăratulul nevinovaţi ştiindu-să, nebuneşte lucrul nici mal cercând, nici pre înpăratul mal ispitind, cu toţii sfatul cel mal rău apucând, fără veste asupra nevinovatului, şi bunului înpărat, năvrăpăsc, şi acole pe loc neomeneşte îl ucig. Inpărăţit-au Avreliîan ani aproape de 5. precum însămneză Petavile; Iară după socotela lui Calvizile, fără puţine zile, 6. ani; Omorâtu-l-au Ghenvarile 29. sau ÎS www.dacoromanica.ro 226 CARTft II cum alţii vor, în luna lui Octomvriie. După moartea lui, Senatorii înştiinţindu-se de vicleşugul Secretariului, cu multă îjele după înpăratul au rămas; şi de pacostd ce făcusă, tare căin-du-să, pre Secretariul l’au aruncat, la fieri sirepe de l’au fărmat. Ce ce folos, precum zice cuvântul arăpăsc: «Ba’deha’rabel Basra» după răzsipire Basra. Apoi după aceia slujitorii? dând ştire la Senat pentru moarte înpăratului, s’au trăgănat lucrul mai mult de 6. luni, pănă au ales înpărat pe Clavdiius Taţitus. CAPUL VI. Dovedişte-să traiul Romanilor in Dachiia, de la Clavdie, pănă la Probus. ciavdie Taţitus. într’acelaş an, Let. 275: în carile au perit Avreliian, s’au ales la înpărăţie Clavdie Taţitus Septemvr: 25 : (precum din Vopiscus socoteşte Calvizie), în vrem6 acestuia, scrie Zosim, întrând anul 276: precum Tătarâi, de carii să teme Avreliian să nu întrecu prada în Dachiia, trecând Meotida (acasta-i balta Azaciilui) peste Mare negră au lovit, la Asiia: unde Pontul şi Chilichie au prădat. Ce Clavdie încă cu oştile într’acolo aflându-să, (căci de când eşise cu Avreliian înnapoi nu să mai întorsese) şi înpotriva lor mergând, tare i-au răzbit, şi i-au împrăştie! După izbândă, cu oştile spre Evropa întorcându-se, şi agiungând la Tarsos, l’au lovit frigurile; din care i s’au tâmplat şi moarte, April: 15: după ce Fiorian. înpărăţise 200 de zile. în locul lui, Floriian frate-său, ca cum înpărăţiia, după moşie ar fi mărgând, singur să apucă de înpărăţie; Ce acesta oaste nepriimind, au râdicat înpărat pe Avrelie Prob. Floriian de inimă re, acostă necinste a răbda neputând, după 60: de zile, singur vinile deschizindu-ş (Zosim scrie că slujitorii l’au omorât) au lăsat de î-au curs singele, pănă au murit. Aice să dovedeşte, că socotela care pusese Avreliian (adecă, că după mărsul lui cu oştile spre răzsărit, Dachiia de prăzile Tătarâlor sprejinită să fie nu va pute) au eşit greşită, şi pre Romani din Dachiia îri zădar î-au foSt trecut Dunăre, de vreme www.dacoromanica.ro CAP. VII 227 ce Tătarâî nu spre părţile Evropei, nici asupra Dachiii prăzile ş’au slobozit (ştiind poate fi că într’acestă par,te de multe ori lucrul pe voe nu lî-au eşit), ce alt drum peste mare ş-au deşchis spre Asiîa, încotro Avreliian poate fi, nici gândiîa. Iară Zonora şi tractul pe unde au trecut acei Tătari, anume însămneză, ca-rile la Carte 12. Cap. 28: Schythii zice: «trecând apa Fasis, au «întrat în Asiîa, unde Pontul, Cappadochiîa, Galatila şi Chilichiia «au prădat.» Iară apa Fasis iaste, căriîa acmu îi zic Turcii Tiflis, care desparte ţara Giurgiilor de Armeniia ce mare. Irodot Istoricul scrie, precum mai denainte acestă apă au fost hotarul, carii e au fost despărţit Asiîa din Evropa, iară nu Boazul de la Ţarigrad. Aşe dară după mărturiia acestor Scriitori, curat să cunoaşte, că Dachiîa macar de tot deşartă au fost de lăcuitori, macar o parte, carii au fost mai la câmpî peste Dunăre, să fie trecut: Ori cum au fost Dachiîa într’ace dată vre o nevoia (de care Avreliian ca un bun chivernisitorîu să teme, şi să păziia), de Tătari n’au avut, de unde de crezut iaste, că după întorsul oştilor de la Asiîa, iarăş să fie trecut Dunăre în casta parte, însă noi ce ar plăce înpotrivnicilor^şi după voia lor lăsind, să zicem: Că Tătarâî ştiind că Dachiîa Iaste acmu de oameni deşertată, şi pustie de lăcuitori, pentru aceia nici ce să caute în- . trace parte au avut; şi' aşe spre Asiîa, cu prăzile, să să fie îndreptat. Acestă socotelă, având ore-ce asămănare de crezut, tre-bue-ne să purcedem înnainte, şi altă povestire pre acesta biruitoare, în cursnl Istoricilor să aflăm, care pre cititoriu să încredinţeze, că socotelă noastră, care întâi am dat, au eşit adevărată, şi Romanii, iarăşi lăcuitori în Dachiîa să fie rămas. CAPUL VII. Dovedeşte-să traiul Romanilor în Dachiîa, de la Probus până la Avreliîe Carus. Avrelie Probus, după ce s’au aşezat la înpărăţie, la anul 276: ut. 276. deciia s’au întors cu oştile la Evropa. Atâte de grele războae www.dacoromanica.ro 228 CAR'lfi 11 cu toţi Varvaril au avut, şi atâto tle mari biruinţe, asupra lor au purtat; cât maî nici un înpărat mal denainte au dobândit, mai mult de patru sute mii: şi precum la alţii scris să află şepte sute mii: dintr’ânşil au omorât; şi 60 de cetăţi în Gallila au luat; Iară după ut. 278. ce au aşezat toate lucrurile în Ghermanila Let. 278: precum Ertropie c»rti: scrie Vopiscus: Evtropie, şi alţii, s’au întors în Illiria, şi de acolo * 7.rc»p. 24.rt° au trecut asupra Ghetilor, şi Gotthilor, carii să facusă rocoşenl asupra înpărăţiil, (aceste nemuri precum peste Nistru, pănă la Don să fie trăit, pe atunce; maî înnainte din Gheografi s’au arătat), de la carii nu numai prăzile ce făcuse în anii trecuţi, cu multul mal cu asupră au răscumpărat; Ce pre toţi aşeş de tot supt glugul înpărăţiil î-au supus. Iară la anul al doile, (căci ut. 280. oştile dintr’ânşil nici ş’au scos) Let. 280: după ce au suppus pe toţi Sarmaţiî, au căzut asupra. Vastarnilor, (aceşte lăcuîa Iară peste Nistru şi între Nipru, maî aproape de marginile Mării negre), pre carii după ce î-au suppus, aşeş nici î-au maî lăsat să mal trăiască pe acele locuri; Ce pentru ca maî fără grijă să facă părţile despre Dachila, cu totului tot, l-au râdicat, şi maî bine de o sută mii de casă în Trachiîa l-au trecut; şi acolo î-au aşezat, carii pre urmă credincoşl au fost înpărăţiil. Ca aceste mărturiseşte înpotrivnicul nostru Sarniţie, carilela Carte 3. Cap. 18. zice: Probus Avgustul, toată urgiîa asupra Ghetilor, carii era Sarma-tilor poporenî, ş’au vărsat, şi cu desila l-au suppus; După acesta au suppus şi pe Ghepidiî, carii înpreunându-se cu Vandalii, multă stricăciune făcusă mal denainte, (Iară Ghepidiî trăia peste munţii Ardeiului-, precum şi aîure am arătat); Aceste părţi aşe păcii, şi fără grijii întorcându-le, au tras cu oştile larăş la răzsărit, unde în anul acelaş, în Isavrie pre VarvarI au potolit, şi de la Parthl, carii multe şi scumpe daruri îl adusese, ce macar că darurile nu lî-au priimit, însă cu dânşii pace au făcut. Aice socotescă, şi cu dreptă gîudecată să gludece dreptul cititorîu, de vreme ce toţi Barbarii, pănă la unul din gîur înpregîurul DachiiI bătuţi, suppuşî, şi aşeş unii, carii adecă mal apro(ape) de hotarâle DachiiI să afla; cu totului tot rădicaţi, şi peste Dunăre în Trachiîa mutaţi fiind. Ce nevoe, mă rog, ar fi avut Romanii cel din Dachila, numai peste Dunăre trecuţi, să nu să poată întoarce la locurile www.dacoromanica.ro CAP. 711 229 sale? Ales că precum din Istoricii pomeniţi să cunoaşte, Probus pe VastarnI nu pentru altă ceva de pre locurile lor, şi din coastele dacă I au rădicat, fără numai fără grijă, şi mal cu odihnă să poată trăi, că de ar fi fost Dachila deşartă, ce l-ar fi trecut peste Dunăre? Că mal lesne ar fi fostsă-I aşeze în Dachila, acmu pustie; Ce acesta să nu fie fost aşe arată, şi chiar dovedeşte; că înpăraţil pentru Românii din Dachila, mal mult de cât pentru alţii de grijă purta, că tot-deauna marginile înpărăţiilor mal tare să pâzăsc, de cât mijlocile. Deci Romanii în Dachila ca nişte mărgineni ce era, după îndămăna, şi lesnire vremii, să siliîa înpăraţil să-I ocrotescă, şi să-I păzască, pentru care lucru Avrelilan după a sa socotelă, zicând, că nu vor pute trăi singuri orăşenii fără slujitori, de năpădirile Varvarilor; Atunce de odată, de lângă Varvarî î-au rădicat; şi în loc mal fără grijă, pănă la o vreme l-au pus, Iară Probus dându-I mâna şi putere, au rădicat pre Varvarî de lângă dânşii, şi î-au mutat peste Dunăre, de unde să nu-i mal poată supăra. Aşe dară îarăş zicem, locurile Dachiiî în pace fiind, şi Varvaril de prin preglurul el suppuşl, şi depărtaţi aflându se; foarte depărtat de socotelă dreptă ar fi acela, carile ar zice, că Romanii din Dachila, şi fif6 ce de Romani, şi armele şi moşiîa aşe în dată să-ş fie uitat. Şi moşila mal de 200. de ani ţinută, înnainte ochilor, numai peste o apă stând, aşe de tot să o fie părăsit. Mă crîază cititoriul, şi de pre inima sa să să adeverîască, că moşiîa de atâta vreme, nu numai Romanul, pre atunce a lumii biruitorlul, ce aşeş nime din nemuri, acesta a răbda ar'o fi putut, că dulce îaste dragoste moşii!; de unde mal cu adevărat ar fi socotelă acela, care ar zice, că mal bucuroşi ar fi fost Romanii acila, cu armele amână în moşie, şi pentru moşie, pănă la unul a peri; de cât blăstărnăţeşte, fără nici o pri-mejdiitoare pricină, înnainte ochilor, casele, viile, ţarinile, oraşele, şi cetăţile Varvarilor, şi suppuşilor lor, să le lasă. Rămâne dară să cunoaştem, că Dachila, îarăş de acilaş Romani lăcuitorî, ţinută să fie fost. Câtră acesta mare dovadă, şi mărturie, cum să zice de ochi, nu de urechi, avem pre Romanii, carii şi astăzi videm în Misiîa lăcuitorî, carii cu ceşte al noştri Romani, tot un nem şi o limbă sint; nici altă a lor deosăbită descălecare, unde- www.dacoromanica.ro 230 CART& II I.6t. 282. Vopiscus, şi A-vrelie Victor; Zo-Bim Cârti 2. Arrolie Caras. lifit. 283. Evtropie Cârti :9. Zosim Cârti: 2. va, sau la vr’un Istoric să pomeneşte; ce fără nice un prepus poate fi unora să le fie plăcut mănoasă marginile Dunării (precum Ovidie Poeticul le numeşte) şi locuri pre marginile Dunării, apucându-ş, acolo loc să fie rămas; Că cine într’aceste părţi au înblat, şi nu ştila, câţi Romani sint şi astăzi lăcuitorl, pe decinde de Dunăre, de la gură pănă la pragurile el; carile sint aproape de Poarta de fier: adecă pănă în potriva Turnului ce-I zic: Turnul Severinulul, Iară când acasta a noastră socotelă dreptă, nu să va ţin£ înpotrivă, trebue înpotrivniculul alta să aducă, care pre acesta să biruiască; şi atunce socotelă lui biruitoare va fi, când din bun, şi vrednic de credinţă Istoric va dovedi, precum aceşti Romani (carii noi sintem acmu), mal pre urmă de alure, şi dintr’alte nemuri au vinit, pre aceste locuri, Iară acel de Tralan descălecaţi s’au şters, şi cu toţii s’au prăpădit. Ce acesta cu bună ştiinţa inimii îl gluruesc, că ori unde, şi ori cât să cerce, s’ar obosi: în zădar va cheltui undelemnul şi truda; Iară noi tot pre cursul Istorii! mărgând, ori unde din Istorici ocazie vom lua, so-cotlala noastă acestaş, şi una adevărată să fie, vom întări. Deci dară Probus, Let. 282: gâtindu-se larăş să margă la răzsărit asupra Perşilor (căci numai aceşte nedomoliţi rămăsese), şi aglun-gând la Sermis (de aic£ era el născut) în Panoniîa, scornindu-să gâlcevă asupra lui, fu omorât de oşteni, Noemvrie 2: după ce înpărăţise ani 6: şi luni 4. CAPUL VIII. Doved&şte-să traiul Romanilor în Dachila, de la Avrelie Carus, pănă la Galerie, şi Conslantie Hlorus. După Probus, stătut-au chivernisire înpărăţiil pe Avrelie Carus, în vitejii vestit bărbat. Acesta în anul din tâl a înpărăţiil, carile cade în anul dela Domnul Hs. 283: nişte Sarmatî, ce oare ce să clătise, fără veste l-au lovit, şi 10 mii au omorât: 20 mii au luat robi cu muerl cu tot, şi aşeş nemul acela a Sarma-tilor potolind, s’au intors la celelalte oşti, carile încă Probus le' www.dacoromanica.ro CAP. VIII. 231 gătase să margă asupra Perşilor, luând dară oştile şi mărgând asupra Perşilor, în Mesopotamia l-au biruit, şi cetăţile Ctesifontul şi Selevkia înpărăţiiî Romanilor le-au întors; ce moarte înpîede-cându-î biruinţele, aproape de Ctesifont de fulger, cu mulţi alţii înpreună, au perit, puţin oare-ce peste an trecându-I înpărăţiia. După moarte lui au rămas la înpărăţie doi ficorî aî lui, Nume-rian foarte bun, şi Carin foarte nebun : şi în toate spurcăciunile înplântat. Ce Numerian nu mult după moarte tătâne-său, de multă plângere betejindu-i-se ochii, cu vicleşugul socrului său lui Aper, în lectică fu ucis let 284: Iară frate-său, pentru scâr-navă fird, şi obiceile ce ave, în ura tuturor căzind, mal mulţi îl părăsisă, şi acmu Dioclitian numele de înpărat luând, în doaâ rânduri amândoi bătae au avut; ce a trie oară de tot răzbit fiind, de mâna unul căpitan au perit, a căruia muere au fost ruşinat-o, cu dîa sila let 285. Dioclitian (carile mal denainte de purpură Dioclis să chema) apucat-au a înpărăţi în pomenitul an, pe la luna Iul Septemvrie; fost-au înpărat precum cu. biruinţele războaelor lăudat, aşe cu tirăniîa asupra creştinilor de defăimat. Nici soţiîa ce ş-au ales la înpărăţie, pre Maximian, într’amândoaâ într’aceste mal gos au fost, şi în toate şi peste toate, atâta s’au potrivit, cât rar între doi oameni a să tâmpla s’au văzut, că şi înpărăţiia, când Dio-cletian de bună voe au lepădat-o, şi Maximian mal mult voia soţiil căutând, de cât cinste înpărăţiiî, au lepădat-o ; numai în-tr’atâta să deosăbiîa; căoî Dioclitian în Dalmaţie, Iară Maximian în Dachia noastră, era născut. Şi încă şi pre fiică-sa (precum Anton Bonfin Decada 2: Carte 7: mărturiseşte) au dat-o după Domnul carile atuncd stăpâniia în Dachia, şi adaoge acelaşi scri-itorlu, că de pe numele fetii lui Dioclitian Dachia să să fie numit Vlahie, căci aşe să-î fie fost numele fetii. Aşe pustiîa de Romani năşte, şi creşte Romani de înpărăţie, şi de atâta stăpânire vrednici, şi gubernatoriî ei să socotia vrednici de a fire gineri înpărăteştl; ce noi să lăsăm pe cel înpotrivnicî singuri să-şî cânte, şi singuri să goace, şi la cuvântul nostru să vinim. în multe tulburări, şi de multe părţi clătită, pe acastă vreme Namerian şi Ca-rinus. I;6t. 284. Let. 285. Dioclitian şl Maximian. Bonfin Decada 2. Cârti 7. www.dacoromanica.ro 232 CART& II Con&taiittn Hlo rus şi Armcit-tărie. Ersevie îu Hronic. Ii6t. 287. Let. 288. A iu iu i a n. I.M: 293. E y t r o p i e Cârti: 9. I.it: 295. E v t r o ]i i o Carte: 9. Orosie Cârti 7 Cap. 25. Evscvie ni Hronic. Iso-orat Istorii:i l»e-sericisca, Carte, !£onaras Curte 12. Cap: 3li. înpărăţiîa Romanilor să afla; ce nu căci puterile; ce căci capetele lipsila, înpotriva tuturor, şi tot de odată să să puia nu pute; de care lucru amândoi înpăraţiî cu sfatul de obşti, au făcut Che-sarî şi pe Constantin Hlorus, (acesta-i părintele lui Constantin marele) dându-I soţie pe Armentarie, şi aşe despărţind oştile în patru părţi: Dioclitian la Eghypt, Maxim ian la Africa; Armentarie la răzsărit, iară Constantin la Ispania s’au orânduit. Deci Dioclitian pănă a merge la Eghypt, întâi părţile despre Crivăţî a aşeza de trebuinţă socotind, let 287: în Pannonia clătirile Sar-matilor au potolit, deciîa parte acasta fără grije lăsind, au trecut la Armenia; şi de acolo la Alexandria mărgând, şi cetate au luat, şi tot Eghiptul larăş la suppunere înpărăţiiî au adus. La anul 288: întorcându-se înnapoî, scrie Ammian, înţelegând că o samă de Gotthî, râdicând cap, au fost intrat cu pradă în părţile ThrachiiI; îndată cu oaste 11-au eşit înnainte, pre carii rău bătându-I, pănă peste Dunăre l-au gonit; apoi Dioclitian, ca şi mai mult să întărlască părţile Dachiiî, unde au socotit că pot fi locurile mai deşchise, şi cu furişul TătarâI peste Dunăre pot trâce, au stătut păn au zidit din pajişte trei cetăţi, şi oaste proaspătă au pus într’ânsele să fie pentru mai bună paza. La anul 293: Galerie Hatmanul, pentru ca de tot să slăbască puterile Bastarnilor, Carpiilor, şi a Sarmatelor (carii cu toţii peste Nistru spre Nipru şi pă(nă) la Don să răvărsa, de câte-va ori am pomenit), cu oştile peste Dunăre au trecut şi după grâ bătae, de tot l-au izbândit; şi l-au râsipit. într’acesta răzsbolu, serile Evtropie că Constantin, (acesta-I Constantin marele) încă vonicel tânăr fiind, vitejile peste vârsta sa au arătat, căci singur cu mâna lui, pre Domnul Sarmatilor viu nevătămat au prins, şi înnainte Hatmanului l’au dus. Acastă biruinţă Hronicul lui Ricţiol arată să să fie tâmplat lât: 295. Aşâ Armentarie, asupra Perşilor, mare izbândă au avut, cât şi înpărătâsa înpăratulul Persesc cu copiii, cu soru-sa, în robile au luat. Deciîa la anul 302. Dioclitian şi Maximian biruind toţi neprilatinil înpărăţiiî, şi înpăcând toată lume, s’au întors la Roma, şi au făcut triumf: adecă donanma pentru biruinţa asupra Gotthilor, Bastarnilor, Cvadilor, Sarmatilor, Eghipţilor şi Perşilor, pre cariî îî biruise www.dacoromanica.ro CAP. IX. 233 Dioclitian. Şi asupra Frânţilor, Alemanilor, Britanilor, şi Ma-vritanilor; pro carii îi suppusese Maximian, în care triumf Dioclitian s’au chemat Ioviie, iară Maximian, Herculio, iară în L 304; , anul 304. amandoi mpăraţii, după ce înpărăţisă 20. de ani. in- Evseviecarte:8. voindu-se; înnainte Senatorilor au dezbrăcat porfira, podoaba ®aP-2» 2®- 7 A i > r Anonim in Pe- înpărăteseă, şi lăsindu-să de înpărăţiie, au priimit viaţă singura- tavie la acesta? tecă, şi în locul lor puind Chesari pe Constantin Hlorus şi pe **• Galerie Maximian; Dioclitian s’au dus întâi la Nicomidie, iară Maximian la Solon, şi cu grădinile îşi petrec6 viaţa. CAPUL IX. Dovedeşte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Constantin Hlorus, şi Galerie, pană la Constantin Marele. Constantin şi Galerie, după ce au stătut la înpărăţiie, încă c»»"tantu nio- pus si (îalerte ş-au înpărţit stăpânirile în doaâ părţi: Deci Galerie au luat parte răzsăritului, iară Constantin a Apusului. Ce toată lume şi înpărăţiia înpăcată fiind, singură mărime, şi greuime a atâta în-pă(ră)ţiîe, şie gre, şi nesufferită îşiiara. pentru aceia îndată s’au şi scornit între sine mari, şi multe zarve, şi netocmiri, şi întăi lucrurile au început Maxentie ficorul lui Maximian, a le scutura, rău şi jele părându-i, pentru căci tatâ-său pre altul, iară nu pre dânsul următorîu înpărăţiiî, au ales, şi o parte de oaste în voe sa întorcând, s’au sculat cu răzsboîu asupra lui Severus, şi let: 307. întâi pace făcând, apoi Maxentie cu vicleşug au omorât ljit- 307- 4 4 ® Severus şi M&* pe Severus; Galerie Avgust, înţelegând de morte lui Sever, pen- xentie. tru ca să răsplătescă lui Maxentie, au vinit cu oaste asupra Romii; ce văzind că nu o va scoate la cap, îarăş s’au întors la Illirie. Aşişdere Maximian, căindu-se căci lepădase înpărăţiia, îarăş vre să să amestece; scriind, şi faţă grăind, precum ficorul său Maxentiîe, nu iaste vrednic de înpărăţiie. Ce acesta Slujitorii nepriimind, el s’au dus la soţiîa sa ce veche la Dioclitian; ce şi acesta nepriimindu-1, s’au dus la Constantin, şi pentru ca mai bună legătură cu dânsul să facă, şi-au dat fata pe Favsta, www.dacoromanica.ro 234 CARTf? II după dânsul; ce Maximian cu vicleşugul,vrând sărăstoarnepe Constantin, Favsta fata lui î-au descoperit toate faptele cele rele, şi viclene cătră bărbatul său Constantin, [căci Constantin acmu era făcut Avgust, de tatâ-său Constantin) de care Constantin înştiinţindu-să, au prins pe Maximian, şi l’au zugrumat, let: Lit 809, 8io. 309. Iară let: 310. April: 21. Galerie soţia luî Constantin, au făcut pe Lichinie Chesarî, om născut în Dachia noastră. Acesta auzind Maximian, singur pre sine s’au chemat Avgust. Ac6sta Zonaras Carte mărturiseşte şi Zonora Carte 12. cap. 34. zicând: «Maximim 12, cap. 34. vr^n(j g£ chîame la însoţire înpărăţiiî pe Lichinie, carile era din Dachia, şi ţine pe sora luî Constantin Marele, l’au lăsat în II-ut. 311. lirie;» iară Galerie, nu după mult deciîa au murit I6t: 311. Aşij-dere Constantin tatăl luî Constantin (care la locul său a pombni ni am greşit), încă la let 306. Iulie 25. dintre viî eşise, şi atunceşî Constantin fîîul său, cu alegere tuturor înpărat s’au făcut, în care alegere mult au agîutorat şi Crocus Craîul Alemanilor. Fost-au Constantin tatăl luî Constantin Marile om blând, cinsteş, şi înpărăteşte darnic, cătră carile scriind Galerie, că precum el goneşte şi căzn6şte pre Creştini, aşe să facă şi el, şi din Curte sa pre cariî vor fi, să-î izgonîască. Ce Constantin Hlorus, iuhitorîu de Creştinî fiind, făcându-să că pentru voîa soţiî sale, aşe va să facă, au poroncit ca carile din Boîarî, şi din Sfetnici va vre să-şî ţie Creştinătate, să Iasă din Curte; îară cariî să vor lepădă, aciîa să-şî ţie Boeriile. Deci mulţi mal mult cinste oamenilor decât a. luî Dumnăzău cercând, s’au lepădat de Creştinătate; Iară maî mulţi pentru cinste Dumnăzăîască călcând ce omenescă, au eşit din Curte. Decî Constantin, pre toţî pre ceî ce eşisă din curte, îarăş în curte, şi la maî mare cinste î-au chemat, zicând: Că aceşte ce au păzit credinţa luî Dumnăzău, vor păzi şi credinţa înpă-ratuluî; Iară ceî ce să lepădasă de lege pentru cinste, î-au gonit pre toţî zicând: Că cela, ce lui Dumnăzău cu credinţă n’au fost, nicî înpăratuluî poate să fie cu credinţă. Aşe socotim dar, că de pe biruinţa a tuturor nepriîatinilor înpărăţiî, şi de pe pace, şi linişte, care pre dinafară era, foarte aîave să fie, că şi Dachia în toată linişte, şi petrecere fără grijă, să fie fost pe vremile acestor înpăraţî maî sus pomeniţi. Aşijdere de socotit îaste, că www.dacoromanica.ro CAP. IX, 235 Varvarii de pin pregiur, de ar fi avut vre-o putere, şi văzind atâte tulburări, şi războae de casă între în pârâţi, nu s’ar fi putut răbda, cevaş macar după obiceiul lor a ispiti, şi nescare-va lucruri noaâ, macar spre părţile Dachiii, macar spre altele a scorni, s’ar fi apucat. Ce şi acesta la Istorici nepomenindu-să, ce nevoia, mă rog, ar fi avut Romanii Dachiii să-şi lasă locurile şi casăle pustii? Ce acesta puţin mai înnainte, în Carte ce urmază, va vide cititoriul nostru, că Dachia nu numai căci cu Romanii să fie fost pre aceste vremi lăcuită, ce încă şi lăcaş înpăraţilor să să fie ales, din Istorici vrednici de credinţă vom arătă. www.dacoromanica.ro cart£ a triîa Care dovedeşte traiul Romanilor în Dacliia, dela Constantin Marele, şi Sfântul, până la Tlieodosie cel Bătrân şi Bnn. CAPUL I. Dovedeştc-să tratai Romanilor în Dachia, dela începutul înpărăţiiî lut Constantin Marele, pană la peird Ud Lichinie. Constantin Hlorus, tatâl Marelui Constantin, (precum mai de-nainte am pomenit) la let 306: murind în Britania, slujitorii toţi, cu o inimă au rădicat la înpărăţiîe pre fiiul său, din Eleni în-părătesa ce dintâi, Constantin: fiind la vârstă ca de 32: de ani; avut-au întâi soţie la înpărăţiîe pre Maxentie, ficorul lui Er-eulie; ce intrând între dînşii zarvă, au vinit la arme. Constantin, mai puţină [oaste de cât Maxentie având, sau întors a cere agutoriu dela cel de sus, pentru care pre amiazizi înnainte, şi privala a toată oaste, i s’au arătat cruce pe Ceriu luminoasă foarte, înpregiurul ei, aiave, şi chiar slove ave însămnând : In hoc vi-nces: «Intr’acesta vii birui.» Şi puind sămnul crucii în stîaguri, cu doaâ slove Ellineştî: XP : carile însămna IIs : în tril rînduri pe nepriiatin au Biruit. Apoi au luat soţie pe Lichinie; ce Maximin, carile cu oştile la Asia vrând de cât Constantin, şi decât Lichinie mai mare, şi mai defire să. să arete, s’au sculat cu oaste, ş’au întrat neprieteneşte în Illirie; în potriva lui au mărs Victor, Evtropic, Evsevie Hron. 8. Carte: 9. 10. www.dacoromanica.ro 238 CARTâ III Lit. 313. Zosim Cârti 2. Idatie. Lit. 316. Zosim Cârti 2. Anonim şi Ev-gOTle în Viaţa Ini Constantin. Lit. 321. Zosim Cârti 2. Let: 324. Lichinie, şi în câte-va rîndurî biruindu-1 au fugit la Tarsus, şi acolo au murit: după ce fusese 4: anî Chesar, şi 3: Avgust;, murit-au la anul 313: Pe acastă vreme, precum Dachia să fie fost de Romani lăcuită, şi ţinută, tot prepusul să rădică, din Istoria ce scriu toţi Istoricii vremilor acelora. Scris’au şi trăit-au pre vremile lui Constantin Marile Lampridie, Sparţian, Capitolin, Vopiscus, Minuţie Felix, şi alţii; ce mal ales de cât toţi arată Zosim Carte 2: a căruia hireşe cuvintile aducem: «Că Lichinie «biruind pe Maximin, toate ţărâle lui singur stăpânila, Constan-«tin, şie dreptă parte cerşind, Lichinie acasta să facă ca un «om strâmb au tăgăduit. Pentru care lucru au stătut mare gâl-«cevă între amândoi; jpănă mal pre urmă cu armele parte vrând «să-şî Iacă, s’au apucat de bătae; ce Constantin fiind biruitorlu «asupra lui Lichinie, şi Lichinie de toată nedejde scăpându să, «au trimis soli de pace la Constantin, care pace blândeţe lui «Constantin pre lesne priimind-o, s’au tocmit; înpărăţila într’a-«cesta chip înpărţindu-şl, Lichinie să ţile răzsăritul cu Trachia, «Asia, şi Eghiptul, Iară Constantin Apusul, cu Dalmaţia, Ma-«chedonia, Misia şi Dachia.» Caute aice cititorlul, şi gîudece; iară noi mal mult ceva nu vom zice, ce cursul istorii! înnainte va grăi, şi va dovedi pentru noi. La let 316. Constantin, nişte Gotthl, seu precum alţii zic, Sarmatî, carii prin părţile PannoniiI de sus întrând, şi câtă-va stricare făcând, tare i-au bătut, şi de pre acelâ locuri de tot l-au gonit. Aşijdere la anul 321: (acelaş Zosim mărturisind) Sarmatil de iznoavă, spre părţile Trachiiî, cu prăzile lovind, Constantin întâi cu răzsbolu l-au biruit. Apoi după dânşii în goană luându-să. departe peste Dunăre l-au gonit; unde aglungându-î, de iznoavă răzsbolu 11-au dat, îarăş l-au înfrânt, şi de tot î-au răzsipit, în care fugă şi Domnul Sarmatilor Raosmod au perit. Lichinie cumnatul lui Constantin (căci precum din Zonoras am şi mal pomenit, ţine pre Constanţia sora lui Constantin), pizmă ascunsă de demult în pântice dospind, în anul 324: puind pricină că Constantin gonind pre Sarmatî, au fost călcat cu oştile în hotarâle lui, îarăş cu oaste şi cu ne-dreptă nepriîetenie s’au sculat; ce îarăş biruit fiind, debila au scăpat singur la Vyzantiîe. Acolo de iznoavă oaste multă www.dacoromanica.ro CAP II. 239 peste samă strângând, şi pe mare, şi pe uscat, mult mal tare decât întâi fu vincit, într’amândoaâ răzsboaele zic să-l fie perit o sută triîzeci şi patru mii de oameni. După atâte răutăţi, ce silila Lichinie să facă Iul Constantin, şi după atâte biruinţe, sora Iul Constantin Constanţia la mijloc căzind, îarăş au făcut pace jîu dânsul; însă din înpăraţie scoţindu-1, l’au trimis la Thesalo-nica, acolo să trăiască în pace. Ce la anul 325: Lichinie iarăş vicleşug începând să aştlarnă, s’au oblicit: Deci trimiţind Constantin acolo, l’au omorât. Aice sfârşitul răzsboaelor şi răscoalelor de casă puindu-să, Constantin precum de al săi, aşe de a creştinătăţii, de toţi nepriîatenil izbăvindu-sâ, auîave decila, slobozenie legii creştineşti au dat, şi într’acestaş an, la Synodul de la Nikea, (pentru carile mal denainte să să strângă poron-cisă), s’au dus unde erîasa lui Arile (carele blăstăma, precum filul să fie faptă, şi mal pre urmă decât părintele, şi făcut în vreme, Iară nu născut mal denainte de toţi vecii) dovedindu-să; orthodoxiîa s’au adeverit, şi Simvolul, mărturisire credinţi!, cu darul Duhului Sfânt, prin socotela, şi învăţătura a 318. Părinţi, s’au legat let 325. CAPUL II. Doved6şte-să traiul Romanilor în Dachict, până când Constantin au înpărţit înpărăţiia în patru părţi. In cursul annilor 327, care an era a înpărăţiiî Iul Constantin Marele a 22-le, însămneză Chedrinos credincos Istoric, precum Constantin Marile, cu mari şi grele oşti, s’au dus asupra Sarmatilor, şi a Gotthilor: şi cu mare biruinţă bătându-î, î-au făcut de tot robi, Orosiîe carte 7. Cap. 28. scrie, precum Constantin Marele pre pu-tincoasâ nemurile Gotthilor, în locurile cele mal din luntru a Var-varilor; adecă în ţara Sarmatilor de tot î-au prăpădit, (şi puţin mai gos scrie, precum între Gotthî, şi între Vandali, pre locurile Ghepidilor la apa Marisia (acesta-î Maratuorăşul), multă vreme să fie stătut vrăşmaş războiu; ce pană mai pre urmă nărocul biruinţei au stătut despre parte Gotthilor, cu care tâmplare sfă- Let. 326. Synodnl din Nikia. Let. 327. Chodrlnos Ia acesta; an. Orosie Cartd 7. Cap. 28. www.dacoromanica.ro CART& IU 240 Snruiţio Cârti 4. Capul do pro urma. Lot. 329. Zosini Carte 2, Cliodriuos lu Compendium, Zoiiarns Cârti 13. Cap. 2. rămându-să Vandalii, câţi au scăpat dintr’ânşiî, să fie trecut în Panonia, pre care ţară le-o dedesă Constantin, şi acolo decila, au lăcuit Vandalii, pănă la vremile lui Arcadie şi a lui Honorie; adecă ani 130. Apoi fiind chemaţi de Maghistrul oştilor lui Honorie în Gallia, de acolo, au trecut la Ispanie. Ca acesteş mărturiseşte şi înpotrivnicul nîamulu! Românesc Sarniţie Carte 4. cap 1. şi carte 3. Cap cel de pe urmă scrie: dela Constantin, zice, Marile, pănă la Valentinian, drumul cel bătut a Sarmatilor (pre carile LeşiI Şlîah îl chlamă), pe desupra Pannoniei au fost, şi au fost trecând spre Dunăre peste apa Sola, Vag şi Raba ; şi la Carte 4. cap 5. dela toţi de obşte istorici, prin toate vacurile, cinci stări, seu aşezări să însămneză; întâlu la Balta Meotis, şi la munţii SarmaticI; a doua, în Tracbia; a trila în Panonie; a patra în Italie; a cince în Ispanie. adecă după ce l-au gonit din Italia Velisar, şi Narsitis Iladânbul, Hatmanii lui lustinian (şi acestaş puţin mal gos) şi macar că acele legbeoane dela Italia, pre carile Traîan odânăoară în Dacbia le adusese, Iară Avrelian mal pre urmă târziu, larăş le întorsese; însă carii grije casii purtă, şi slobozeniei carii de pământ să apucasă, acoloş (în Dachia) au rămas, carii cu limba ce lătinescă au stricat ce slovenescă, cu care Românii, şi pănă astăzi să slujesc. Şi acesta, nu puţin ar gument, şi dovadă îaste, precum Romanii în Dachia, bine lăcuit să fie fost, de vreme ce nebiruite armele lui Constantin pre nepriîatiniî, şi Varvariî, carii era mal dincolo de Dachia suppuşî, şi biruiţi ţine; ce tot mal înnainte să mergem. La anul 329. Scrie Zosim bun istoric, însă mare nepriîatin lui Constantin; precum Constantin, pentru ca să nu să vază cu ceva mal gos decât Traîan a fi, sau precum ce bună socotelă arată, părţile Dachiiî, şi alte locuri carile pe de casta parte de Dunăre având nevoe, şi înpiedecare a trecere încoace şi încolo apă mare şi lată ca acela, ca mal pre lesne să fie obştirea ţărâlor una cu alta; au zidit pod peste Dunăre; Iară unde, şi în ce loc să fie fost zidit acel pod, pre cât a noastră nevointă a să întinde au putut, la istorici afla, n’am putut ; fără cât din pomenire Moşilor strămoşilor auzim, precum unde aemu iaste Obluciţa (căriîa Turcii îl zic Isacce) să să fie chemat vadul Dunării, care nu că www.dacoromanica.ro CAP. 111. 241 doară, pre acolo Dunăre în vad să fie avut trecătoare, ce pentru căci acolo pod fiind, să chema vad: de unde şi acmu la vad la Obluciţă a dice s’au obiciuit din bătrâni; încă şi în cântecele prosteşti, pe la domnita luî PStru Vodă, vadul Obluciţiî să pomeneşte. Ce Dunăre precum alt-feliu de vad prin apă trecătoare, să nu fie având, toată lume ştie; de care lucru oare-care socotîală, nu departe de adevăr, să poate pune, că acel nume, ce să zice vadul Dunării, să fie fost odată pod stătătoriu, iară după stricare podului, să-i fie rămas numai numele, Vadului, şi pănâ astăzi; însă pentru acasta noi deplin neadeverind, lăsăm socotela la cititoriu. In anul 330,, Constantin Marele au săvârşit cetate Ţarigradul, şi de pre numele său, au numit-o Costatinopolis, cetate luî Constantin, şi Roma noaâ, şi în 10 sau precum alţii vor în 11 a lui Mai, au sfinţit-o; închinând-o precu-ratei de Dumnăzău născătoarei, şi pururea ficoarei Mariiî şi în-podobind-o cu toate podoabele ; întâiu de toate a zidit Beserica, în numele păcii, adică a Domnului şi păcii noastre Hs: Zonoras însămneză anul dela zidire lumii 5738 Mai 11: şi Valentie Mathi-maticul să fie zis precum va să să ste Ţarigradul 696 de ani: ce au greşit. CAPUL III. Arată-să precum Dachia să află în numărul Crăiilor Înpărăţiiî Romanilor, când au înpărţit Constantin Marele toată înpărăţiîa în patru părţi, şi în multe Crăiî. Constantin Marile, după ce au isprăvit cetate, şi au mutat, scaunul înpărăţiiî dela Roma în Ţarigrad, vrut-au să orânduîască şi Guberniile înpărăţiiî; că socotind precum atâta lăţime şi lărgime, cu un cap, şi dintr’un loc a să ocârmui şi a să chivernisi, îaste peste putinţă, înpărăţiia în patru stăpâniri au înpărţit-o; ce cuvintele luî Zosim precum sint să le aducem: Constantin (zice) cele ce bine era tocmite amestecând, (acesta istoric cât poate, laudele lui Constantin a mieşura să sileşte; pentru, căci 16 Ut. 330. Evsovle în viaţa lai Constantin Cârti 7. Cap. 47, Zosim Carte 2. Nieliifor Carte X. Cap. 26. Suitla Ia arest nume. leronim la acesta? an. Isoerat Carto 1. Cap. 16. Zonaras Cârti 13. Cap. 3. Zosim Cârti 2, leronim la are-laşan. şi Iilatle. www.dacoromanica.ro Carte itl â4â e] păgân fiind, lucrurile luî Constantin nu-î plăce), şi tulburând pre toată stăpânire, care una peste tot era, în patru stăpâniri au despărţit-o. Decî unui oblăduitoriu au dat tot Eghyptul cu Livia, Pentapolis, pănă la Mesopotamia spre răzsărit. Aşijdere Chilichia, Cappadochia, Armenia, şi toate părţile mări! negre, dela Panfilie pănă la Trapezont, şi pănă la cetăţile ce sint lângă apa Fasis; (Acasta apă cură pen ţara Gîurgîască, şi astăzt să chemă Tiflis). Aşijde(re) tot în sama acestuia au dat, şi Trachia, (acasta să începe de(la) munţii Cenghiî, şi merge spre amiazizT, până unde să hotăreşte cu Machedonia, şi dela munţii Rodopii (carii acmu să chiamă Capuli Dcrbent) spre răzsărit, pănă în Bogat, unde dă mare negră în ce Albă, Misiia (acasta precum îaste Dobroge, aiure am învăţat), Emiî (aceşte-s munţii Cenghiî) şi pănă unde să înehee hotarul Doberii, (de pe acest nume poate fi bătrânii noştrii, au zis Misii! Dobroge). Aşijdere, tot la acastă stăpânird au lipit ostroavele Chiprul, Chicladele (de osăbi de Limnos, şi Imvros). Altuia au dat Machedonia, Thessalia, Cri-tul, cu toate ostroavele ce sint înpregiurul lui, Epirurile amân-doaâ (unde acmu sint Arbănaşii Coţovlahii) Iliria, şi Dachia, şi Trivalia, şi Pannonia pănă la Valeria, şi Misia ce de sus. Celui al triilo au dat toată Italia, Sichilia, şi ostroavele de prin preglurul ei, Sardinia Corsica şi Africa dela Sirte, pănă la Chi-rine; iară celui al patrule, au dat pe Chistei cei piste munţi, Ispania cu ostroavele VritaniiI, (acasta acmu să zice Ingliterra). Aşijdere toată înpărăţiia, să înpărţiia în doaâ părţi prinţipale: în Răzsărit şi în Apus. Deci înpărăţiia Apusului să despărţiia în doaâ stăpâniri mari şi de frunte: în Gallia şi Italiia. Deci Gallia ave în sine Crăiia Galliiî, a Ispaniii, a Britaniii, şi a Gher-maniii, Iară Gallia ave provinţii, adecă Domnii, supt ace Crăiie 17. Ispania 7. iară Vritanie 5. Ghermania cât să fie avut în-sămnat nu aflăm. Italia cuprinde Crăiia Italiiî, Africă!, şi o parte din Uliria. Decî Italia ave Provinţii 17. Africa 5. Uliriia 6. Stăpânire răzsărituluî aşijdere, în doaâ părţi au înpărţit, în Asia şi în Trachia; decî Trachia ave Provinţii doaâ, Machedonia şi Duchia, iară Asia cuprinde Crăiia Asiii, a Egyptuluî, şi a Pontului, decî Asia ave ţări, sau Provinţii 25. iară Pontul 5. Eghyptul cât să fie avut nu pomenesc. www.dacoromanica.ro CAP. IV. 243 CAPUL IV. Arată-să patru pricini, pentru ce s'au numărat aciste ţări, şi s’au însămnat despărţiri înpărăţiil. Aceste, carile mai sus am pomenit patru pricini au fost, carile ni au îndemnat să punem pe Cititoriul nostru, cu citela lor la ostenelă, Pricina întâi iaste, pentru ca să să cunoască, câtă de lungă, lată, şi puternică era înpărăţia Romanilor, pe vreme Marelui Constantin; şi aşe .de puternic el fiind, şi peste tot stă-pânitoriu, nu să poate socoti pricină, pentru care în Dachia noastră, cei de demult, şi de moşie Romani a lăcui, şi a trăi să nu fie putut. Pricina a doa iaste, pentru ca să să cunoască Dachia noastră, precum s’au zis mai sus, că au fost în numărul Provinţiilor înpărăţiil Romanilor; iară nu lepădată, şi părăsită, precum s'au pomenit din Vopiscus, şi dintr’alţi istorici; ce de s'au şi mutat atunce oare-ce, sau câţi-va Romani dintr’ânsa în Misia, iarăş şi fără zăbavă la locul lor s’au întors. A triia pricină iaste, pentru ca să ştie cititoriul, că Constantin Marele, nu numai cu oştenescă înţelepciune plin, şi deplin fiind, ce încă şi cu ce Dumnăzăîască agiutorit, şi luminat, în luntrurile, şi dena-farăle înpărăţiii cu bună socotelă, şi stăpânitoare aşezare au orânduit. Deci Crăiile ce despârţiia, şi supt Hatmani oblăduitori le despune, după numărul slujitorilor, mulţime lăcuitorilor, şi puterile armelor în mari şi în mici, le înpărţiia; iară nu după numărul ţărâlor sau lăţime pământului. Adecă unde era oaste de mai puţini slujitori, mai neîntemeiaţi lăcuitori, şi mai rare cetăţi, acolo mai multe provinţii au orânduit să fie ascultătoare de un oblăduitoriu; iară unde era oaste şi mai cu puţini slujitori, însă cu mai întemeiaţi lăcuitori, şi mai tari cetăţi: mai puţine ţări le da, carile macar că cu cuprindere locurilor mai mici, şi mai strâmpte era; însă cu mulţime lăcuitorilor, şi vâr* tute oştenilor, şi desime cetăţilor, cu cele mari, largi, lungi şi late cu putere de o potrivă viniia; căci amintrele, nici orân-duiala s’ar fi socotit bună, nici toate stăpânirile, fiete-care şie- Pricina 1. Pricina 2. Pricina I. www.dacoromanica.ro 244 CARTE 111 Pricina 4. ş’ar fi fost destulă, şi aşe înpărăţiîa într’o parte ar fi fost maî tare, Iară într’alta maî slabă; care lucru în minte şi înţelepciune lut Constantin, loc nu ave; de vreme ce socotela lui era, ca fiete-care parte de înpărăţie tocma cu alta să fie, şi aceleşî puteri înpotriva nepriîati(ni)lor ce vor naşte, să aibă; Iară de s’ar fi măsurat putere părţii înpărăţiii, după numărul ţărâlor, Thrachia, în care scaunul pusese, ar fi lost mal slabă, şi maî gos în putere de cât toate; căci mal mult de doaâ Provinţii, adecă Machedo-nie, şi Dachia, nu lî-au orânduit, pentru care lucru, ca un în-părat ce ştila, şi ispitite ave toate puterile a tuturor părţilor înpărăţiii, ales-au şi socotit-au, precum scaunul înpărăţiii în Tra-chia fiind, Machedonila şi Dachila destule să fie, şi în putere oştilor atocma cu alalte să vie, de unde fiete-care, cât de puţină sărătură având la crieri, pre lesne poate cunoaşte, cât de mulţi şi de harnici lăcuitorî, şi slujitori, pre ace vreme, precum în Thrachia Machedonia; aşe în Dachia noastră să fie fost, carii nu numai cu alte părţi de o potrivă, şi de o putere; ce încă pentru cinstâ şi mal tare paza scaunulu*, aemu de curând înfipt, şi maî desupra să fie covârşit. A patra pricină îaste, pentru ca citito-rîul să să înştiinţeză, că după acasta a Marelui Constantin orân-duîală, unde de aemu înnainte să va tâmpla pomenire oştilor ThrachiiI, sau a Machedonenilor; într'acele să cuprind şi a Da-chiil, căci precum am zis, Dachia îaste orânduită supt Trachia, înpreună cu Machedonia (în care să cuprinde şi Misia, macar că nu să pomeneşte între Provinţii, fiind în mijlocul celor mal mari), şi a tustrele acestora, tot un Hatman, şi un purtătorîu s’au orânduit; adică precum am zice noi, oştile gosene sau de ţara de gos, în carile macar că anume n’am pomeni Codreniî, Fălciîaniî, Lăpuşneniî, Orhelaniî, iprocl; însă aceste toate supt un nume, şi supt un purtătorîu să înţeleg, precum maî denainte au fost supt Vornicul de ţara de gos, Iară aemu supt Sărdarîul, carele îaste supt Hatmanul. Aemu destul într’aceste zăbăvindu-ne, îarâş la cursul Hronicului, să vinim. www.dacoromanica.ro CAP. V. 245 CAPUL V. Dovedeşte-să traiul Romanilor in Dachia, după înpăirţala înpărăţiiî, pană la pristăoirea lui Constantin Marele. Aceste aşeqlind, şi tocmind Marele Constantin, la anul 332: ut, 832. Gotthiî sculându-se asupra Sarmatilor, au căzut asupra lor; ce Sar ,eromm Id«- ...... , , . l . ...... r , » , Ho in Hronio matn Innd sub protecţia înparaţm, sau plâns de nevoia, ce le Anonim ia Pa-vinisă asupră. Inpăratul Constantin îndată au orânduit pre fiultavi0 ** s1*0"-său Constantin Chesarlul, şi mărgând asupra lor, nu numai căci î-au gonit de pe hotarâle Inpărăţiiî, ce atâta l-au răzbit cu bătaia, cât aproape de 100.000 au pîerit; iară câţi au rămas, lî-au căutat a să ruga de pace, şi să fie supt ascultare înpărăţiiî, ca şi Gotthiî; cu acestâ tocmală, ca când ar trebui înpăratuluî să de 40.000 de oaste; pentru care încredinţare au dat şi zălog înpreună cu alţii şi pre ficorul domnului lor lui Arcaric. Cătră ceî maî de sus- pomeniţi istorici Zosim carte 2, şi Ammian Zosim cârti 2. Cart. 17. Cap. 19. Evsevie în viaţa luî Constantin. Gotthiî la anul f*"1” ,®art* ai doile, fiind să trimaţă ace oaste, care să legase, să să de în sovio în Viaţa slujha înpăratuluî, vrând să facă vicleşug, pentru casănumargă luI constantin, eî singuri în oaste, au dat arme robilor lor, învâţindu-I cele ce sint a oştirii. Robii luând armele, îndată ll-au întors asupra stăpâ(ni)lor, şi din lăcaşurile lor î-au gonit. Gotthiî ne având în-cătro lua, au căijut la Constantin Marele, să-î priimască, şi să le arete, unde va fi plăcere înpăratuluî, loc să să sălăşluîască. Constantin priimindu-î, î-au înpărţit prin provinţiî, în Scythia, Thra-chia, şi pănă la Italia. Iară Zosim istoricul, în toate după obi- zosim «solo?, celui său, cercând chip de hulă asupra luî Constantin, scrie: precum pre unii puindu-î supt gîurâmânt, î-au priimit în cetile slujitorilor, la care alţi înpăraţî maî pre urmă uîtându-să, şi vrând şi eî să iacă aşe, de nlamurî ca aceste în locurile Înpărăţiiî, multă nevoie, şi răutate au grămădit asupra înpărăţiiî. Socoteşte, în câtă pază şi ferlală au fost supt înpărăţiîa Romanilor Dachia, cât tot-deuna au ferit-o, alte nîamurî Varvare în-tr’ânsa, cu Romanii să nu să amestece, ce pre dânşii numai pre www.dacoromanica.ro 246 CART& III acele locuri lăsindu-î, pre Varvarî ca aceşte, îl depărta, şi nici suppuşî într’ânşiî, sau aproape de dânşii îî lăsa să să aşeze ; că acasta socotîală de n’ar fi fost, pulut-ar fi Constantin Marele, precum lî-au dat loc printr’alte ţări aşe să le de şi în Dachia; ce acasta înpăraţiî nu o făce; căci margine înpărăţiiî, şi hotarul, cel maî în frunte a tuturor Tătarâlor, în mână streină, nu-1 pute crede. CAPUL VI. Arată-să Dachia, în testamentul Iul Constantin Marele. Constantin Marele, încă în viaţa sa, cu testament înpărăţiîa au înpărţit-o fiilor săi, luî Constantin, Constantie, şi luî Constans; cătră carii au adaos al patrule pre nepotul său Dasmaţie, ficorul luî Aninvalin, carele era frate luî Constantin Marelui, pre carele l’au făcut Chesar. Deci luî Constantin, s’au vinit apusul cu toate părţile cele despre munţi. Luî Constantie s’au v(en)it de la Pro-pontida (accsta-î mare ce dîn gosul Ţarigraduluî pană la Bogazul, ce-î zic acmu Turciî Bogaz Hisar), tot răzsăritul cu Trachia, şi toată Asia. Iară luî Constans Illiria, Italia, Africa, Dalmaţia, Ma-chedonia, Dachia şi Achaîa. Nepotul Dalmatie cu cinste de Chesar s’au contetuit (au fost mulţămit). i,4t. 337. Aceste aşe aşezindu-le, la anul 337: Sapor înpăratul Perşilor viaţa c'on ar^and caP de neprietenie, au început a călca hotarâle înpă-stantin. Cartd 4. răţiiî despre părţile răzsărituluî. Asupra a căruia Constantin cap. fio, 6G; ie- tyfare]e ru 0ştile, au trecut la Asia: Ce sosind la Nicomidia an. (Dumnăzău aşe lucrurile ocârmuind) cu îuşiurele friguri s’au simţit, apoi boala maî îngreuindu-să, în zua de Pentecoste, care să tâmplase Maî 22: înpărăţiîa castă vremennică, cu ce vecnică, ş’au mutat, după ce au înpărăţit, ani 30: luni 9: zile 27. fiind la vârslă de 66. de anî; îară Sfintele oase, aducându-le în Ţa-rigrad, le-au astrucat cu mare cinstea, şi a toată lumea jale, în beserica Sfinţilor Apostoli, carea au fost unde acmu îaste Giamiîa luî Sultan Mehmet, carile au luat Ţarigradul. Pentru botezul ma- www.dacoromanica.ro CAP. VII. 247 reluî Creştin, şi înpărat Constantin, nu într’un chip povestesc toţi istoricii; că că de obşte ştiinţă îaste, precum încă la Roma fiind scaunul, să-l fie botezat Selevestru Papa; ce acesta vre un martur fără prepus, ales din Zanoras, ne având, rămâne soco-tâla, ce adevărată, precum cu puţinele zile mai înnainte de moarte, să să fie botezat, de la Evsevie, episcopul Nicomidiiî, precum scrie Evsevie în viaţa luî Constantin, carte 4. Amvrosie în oraţia la Pogrebanie luî Theodosie, Ieronim în Hronicul său la anul acesta, Socrates în istorie besericescă, cardenalul Petronie, în Respublic List. 2. 9. CAPUL VII. Doveddşte-să traiul Romanilor în Dachiîa, de la fiii Iul Constantin, până la lulilan Paravatis. Constanlin. Constantiîe, şi Constans, macar că tustrei dintr'un constantin.contată, şi dintr’o maică era născuţi (căcî tustrei din Favsta, fata stm,t,l®> ron~ luî Maximiîan Dacul era), după moarte luî Constantin Marele, nu mult au putut aţine dragoste frăţască, şi a păzi testamentul, carile părintele lor aproape de moarte, le făcuse; Ce mare zarvă, gâlcavă, şi apoi şi moarte între dânşii au căzut, precum vom arătă. Că Constans, cel mai mic frate, într’acăruîa soarte că-zusă Dachiîa noastră, nu numai căcî cu înpărţala de la părinte content, şi îndestulat au fost, ce încă sau pentru ca de gâl-ceve să fie depărtat, sau pentru căci locurile Dachiiî mai cu odihnă, şi mai cu ticnelă socotind, (precum scriu Istoricii) şi scaunul şi şedere într’ânsa ş’au mutat. Evtropiie Carte 10. Zo- Evtroiiiio carte sim Carte 2. Cărora lirmază Idatiîe, şi Victor. Iară Zonora şi mai 2° gocrâ” e»rtî ales Carte 13, Cap. 5, zice: «Constans lăcuind în Dachiîa, i-au 2. Cap. 5.Zona-«vinit frate-său Constantin asupră, cu răzsboiu. Iară Constantin ra8p®arge ,S’ «cu înpărţala de la părinte neîndestulându-să, într’al patrule an «după moarte lui Constantin, carile îaste anul de la Domnul «IIs: 340, s’au sculat cu oaste asupra lui Constans, cerşind să-i i,ţţ, 340, www.dacoromanica.ro 248 CARTE III Avrelile Victor. Sozomen Carte 3. Cap. 5. Zosim Car. 2- Magnentiie. Let. 350. Socrat Car. 2. Cap. 6. Sozomen Cârti 4.^.Cap. 1. «mai de Africa şi Italila, şi aşe intrând cu oştile în Pannoniia, «Constans, pentru ca al său să păzască, cu drept răzsboîu, l-au «eşit înnainte, Făcutu-s’au între dânşii cumplit răzsboîu în 6. a Iul «April; Ce Constantin nu numai biruit, ce şi omorât fu, aproape «de Acfîlila; a căruia trup Constans au poroncit de l’au aruncat «în apa Alsa. Constantin de abila au trecut peste tril ani la în-«părăţile.» O cât laste de frumoasă şi adevărată basna Iul Iosip, care zice: Că cânile cu carne în gură trecând pe punte, s’au văzut în apă, i proci; precum s’au tâmplat şi Iul Constantin, cu frate-său, că şi vilaţa ş’au piîerdut, şi înpărăţila l-au luat, acela, a căruia el vre să la. Let. 350. Magnentiie Comes, cu vicleşug asupra Iul Constans râdicându-să, şi trimiţind pe un Gaison la munţii Pirineî, unde Constans fără nici o grijă ca acela, îşi petrece; fără veste l’au năpădit, şi în luna Iul Ghcnarile 18. l’au omorât, după ce au înpărăţit ani 16. fiind la vârstă de 30 ani. sau precum zice Avrelile Victor de 27. CAPUL VIII. Dovedeşte-să şederi lui Constans înpărat în Dachiîa şi de pe moneta de dânsul, în Dachiîa făcută. După atâte mărturii, a aţâţe Istorici, nici s’ar căde şi noi mult să lungim, şi cititorîul a să osteni; ce în graţila Curiozilor cu pomenire nu vom trece, pentru o monetă, care în vremile noastre, în ţara Moldovil s’au aflat, Let. 1704. viind noi de la Adrilano-polis, şi trecând Dunăre la Gălaţl; Acole puţin zăbăvindu-ne, vini Theodori Pârcălabul, carile ni adusă un ban de argint, pre ca-rile zice că l’au găsit un ţăran în răzsipiturile cetăţii Gherghinil, care laste puţin ma(i) sus de Gălaţl, unde dă despărţitura Sire-tiuluî (cărila îl zic gura Bârladului) în Dunăre. Banul era de argint curat, mal mare şi mal gros decât o Costandă; trăge puţin, mai mult de doaâ dramuri şi glumătate; de o parte ave săpătură izbucnită, în chipul aceşti! cruci -f-; prin preglurul crucii slove lătineştl scrise, carile, macar că era can şterse, însă să pute citi: CONST. VICT. AVG. 1MP,, Constans, Victor Avgustus www.dacoromanica.ro CAP. VIU. 249 Imperator; adecă,: Constans, Biruitorîu Avgust, înpărat; Iară, de altă parte ave săpat un chip de zimbru, cu coarnele mult deschisă, ca a cerbului; numai fără crângî. Intre coarne ţine Iarăşi o cruce în chipul ce-î din cela parte; numai mal mică, cât pute între coarnele boului încăpe, de pre care monetă putem socoti, că înpăratul Constans trăind câtă-va vreme în Dachia, adecă pănă a-î vini frate-său cu războîu asupră-î (care an să fie fost al patrule după moartea lui Constantin Marele, mal sus am arătat), să fie făcut acel bani, şi de pe numele lui să să fie chemat şi Constande, de pre carile şi astăzi, nişte bani carii macar că într’alte ţări să fac, ce acolo unde să fac nu să chemă Constande; (1) iară aî noştri! le zio Constande, puindu-le numele, poate fi, de pre banii asemene acelora, ce au avut odânăoare în Dachiîa, şi au ştiut iraTpoTrapaSdnoc că de pe numele lui Constans înpărat, lî-au fost zicând Costande, adecă banii lui Constans. Ce pentru adeverinţa aceştil socotele a noastre lăsăm gludecata la cititorîu, atâta noi numai adeverind, că acâstă monetă, din istorii să adevereşte, precum da^ă Constans în Dachiîa noastră au trăit, adevărat şi acel bani în Dachiîa să să fie fost tăcut, precum s’au şi aflat acolo. Aşijdere chipul boului carele iaste într’acest ban, nu puţină dovadă poate să să ţie, pentru Herbul ţărâî noastre, carele cap de Bou ţine, depre cetate care a zidit singur Traîan înpărat în Dachiîa, şi au numit-o Capul boului, pentru cară s’au şi mal pomenit, macar că Ureche Vornicul altă poveste, pentru acesta aduce, care ma(î) mult basniî să asamănă decât Istorii! adevărate. Ce pentru acesta va citi cititorîul nostru, unde vom zice pentru Herbul ţârâi în Gheografiîa Moldovei, Wă aemu la cursul istorii! să ne întoarcem. La anul 358, la răzsărit înpărăţind Constantiîe, carile aemu luase soţie pe Iulijan Paravat, şi-l făcuse chesar, scrie Ammilan Marţelin, precum Cfadiiî, şi Sarmatiî cap rădicând, pentru ca să-î potollască, singur înpăratul trecând Dunăre, au mărs asupra lor, şi după biruinţă, ţărâle lor în lung, şi în lat lî-au prădat, şi lî-au pustiit; şi tot nlamul lor sub gîugul înpărăţiil lî-au pus, pentru care lucru Senatul î-au pus nume, Sarmatic, let 361: Con- (1) Loc alb în manuscript Ut 358. Ammilan Carto 17. Ut. 361. www.dacoromanica.ro 250 CAETfi JII Theodoric Cârti 2. Cap. 8. stantie, auzind precum Sapor înpăratul Perşilor, Iară s’au râdicat; îndată s’au sculat şi au trecut asupra Iul la Asiia; ce aglungând la Tarsos, întâi au început frigurile a-1 ispiti, el socotind că cu osteninţa drumului le va pute scutură, n’au băgat în samă, ce în cale boala întărindu i-se, supt poala muntelui Tavrul, s’au săvârşit, Noemvrie 3: înpărăţit au Constantiie ani 39: luni 6: precum va Victor; fiind de vârstă de 44 ani, iară cu tatâ-său Constantin, au fost Avgust 23: de ani. Evtropie scrie că au trăit ani 45: şi au înpărăţit peste tot 35: Ammiian şi a înpărăţiii şi a vieţii cu puţine zile mal mult de 45 de ani însămniază. La moarte scrie Socrat să să fie botezat, dela Evzoilc Episcop Arilan, macar că-1 îndemna Luţifer Calaritiîanul să să boteză sau dela Athanasiie sau dela Episcopii! lui, carii! era orthodocsi. Dachila noastră, pre vremile aceste, nu numai din istoriciil lumeşti, curat să vede, precum cu Romani să fie lăcuită, ce încă şi scriitorii besericeştl o arată, precum Romanii el, aşeş de pre aceste vremi, glugul iul Hs. să fie primit; şi doi Arhiepiscopi a doaâ părţi a Dachiiî, păstori sufletelor să fie avut. Acastă mărturie ni dă Theodoric istoricul besericesc Carte 2: Cap. 8: unde scrie pentru soborul, carile supt Constans la anul 347, s’au făcut la Sardica (care acmu să chemă Sofiia), şi ales în titulul Cărţii de obşte, carâ scriind Synodul cătră toţi, aşe pomeneşte: -fj âyîz aovoSoţ, v) xatâ 0eot> x&piv EapSixij aovar/Oeîaa, aicb nj? Pop.7]?, xai 'Ioîtavtag, xal PaXXias, TtaXta?, Kap.jravta?, KaXa(2pta<;, ’A'fpix-/]c, Sapooviaţ, navvoviag, Moota?, Aaxiag, AapSavîa?, vAXXy]? Aaxîac, Ma-xeSovtai;. i proci. Ce va să zică: sfântul Săbor, carile cu darul lui Dumnăzău, s’au adunat în Sardica, den Roma, Ispania, Gallia, Italia, Campania, Calavria, Africa, Sardinia, Pannonia, Misia,. Dachila, Dardania, şi de la altă Dachiîa şi Machedonia, i proci. Acest nume, a doaâ Dachii, sau poate să să înţăliagă, ţara de peste Tisa în sus, pe Dunăre, căriîa, ceşti mal de curând istorici greceşti, îl zic Panodaehiîa; adecă Dachila de sus, sau a altă Dachila Episcop să să fie chemat atunce, Episcopul Romanilor de peste Dunăre, pre care, zice Bonfin, că trecând Avrelian pre Romanii din Dachila în Misia, să o fie chemat Dachila; ce acasta ori-cum s’ar înţelege, gâlcevă nu clătim; fiind îndestuliţl, ca www.dacoromanica.ro CAP. IX. 251 acasta numai să să dovedescă, precum supt Constans, Dachiia sau una, sau doaâ au fost, nu numai între Provinţiile Româneşti să să fie numărat, ce încă şi Păstori besericeştî să fie avut, şi de pe acele vremi, precum supt cel Românesc, aşe supt cel creştinesc stîag, să să fie oştit. CAPUL IX. Araiă-să traiul Romanilor în Dachia, de la Iulian Paravat, yănă la Valentinian, şi Valens. Iulian Paravat, nepot de frate lui Constantin Marele, bine născut, bine crescut, şi bine în şcoalele Athinii învăţat, rău om, rău credincos, rău idololatru au eşit. Acesta înţelegând de moarte lui Constantie, într’acelaş an, în 11. a lui Dechemvrie, la Ţari-grad viind, singur au stătut la înpărăţie. întâiaş dată peste trupul, şi fire lupului, piiale oaei înbrăcând, chivernisitoriu în-părăţiii şi păzitorîu orthodoxiii au vrut să să arete, pentru caro îndată au trimis, şi pe toţi Episcopii ce-î făcuse Constantie sur-gunî, precum pre cei Pravoslavnici, aşe pre cei Eretici, î-au chemat la sine, şi-i sfătuia să să înpace, zicându-le: Ascultaţimă, pre carile l'au ascultat Alemanii şi Frânţii, şi după aceia i au slobozit să margă cineş la Eparhia sa; ce după cum să zice prost cuvântul, lupul puţină carte învaţă, şi în locul slovelor, vede cum întră mieii în pădure, aşe Iulian, întâi în lege creşti-nîască învăţat, şi la şcoalele Athinii înpreună cu sfântul Vasilie Marele, şi cu Grigorie Theologul ucinic fiind, ca cânile la borâ-tura sa s’au întors, şi let 360. sau precum Iiicţiolus in Hronicul mare însămneză 361. uşile Capiştilor Idoleşti au deşchis, şi singur spurcatelor idoleşti slujitorîu, Arhiereu mare s’au făcut, (sint unii din scriitori, carii la acest an zic să fie murit Constantie, iară alţii la let 361. pentru care precum de anii în-părăţiiî, aşe de a vieţii lui intre sine nu să potrivăsc). în vremile acestui niciş de pomenit de lege călcător, în părţile Da-, chiii cevaş să să fie lucrat, Istoricii nu pomenăsc; iară puţine Inlllan PavaTat Ammiian CartA 21 şl 12. Sorrat Car. 3. Cap. 4. 7.osim Car. 3. Irtatie şl Ieronim in Hronic la acesta an. www.dacoromanica.ro 252 CABTâ 111 Lot. 3KB. A n n II i Curţi 5. vrednice de ştiinţă, pentru dânsul, şi pentru lucrurile Iul spurcate, în graţia cititorlulul Român, a pomeni nu ne vom lenevi, întâi au oprit să nu înveţe Creştinii nici o ştiinţă, nici limba, Ellinescă. 2-le. Creştinii îl numita GallilienI, şi pre IIs: Gallilean. 3 le. Toţi vrăjitorii, şi descântătorii pre lângă sine stringând, cinstite cele mal mari le da; 4-le. Pre creştini nu vre să-I mun-cescă pentru lege, zicând, că creştinii socotind de cinste a le fi moarte pentru numele lui IIs:, nici acela cinste nu trebue să do-bândîască, pentru acela cu alte măguliturî, şi amăgiturl vre să-I tragă la idololatrie. 5 le. Pentru ca rău, şi necinste creştinilor să facă au dat voe jidovilor, să-şi facă Beserica Ierusalimului, ce din fundamenturî, eşind pară, nu numai lucrul ce făcusă au stricat, ce şi ciniile meşterilor au topit, şi pre jidovi, carii asupra lucrului sta, în cenuşă l-au întors. 6-lejDin rămăşiţa materii!, care rămăsese nearsă, au poroncit să facă acolo un Theatru, adecă loc înnalt pentru privalăj\unde s’au gîuruit, că după ce va vini din războiul Perşilor, să de pre chreştinî jidovilor să-î sfărâme; şi încă mal gluruîa, singele creştinilor să-l verse înnainte Bozilor; Iară în locul Besericilor, să pue Bozul Afroditiî, de s’a întoarce bi-ruitorlu. 7-le. Scris-au la Arsachis Craiul Armenilor, carele era creştin, să-I fie într’aglutorlu, cu oaste înpotriva Perşilor, Iară amentrele făcând, să ştie, că Dumnăzăul căruia să închină, cevaş nu-I va pute folosi. 8 le. Vrând pentru numele Domnului Hs: să râză, au scris la Livanie Sofistul şi Dascălul Şcolelor în An-tiohila zicând: Oare ce lucru lucrlază ficorul teslarîuluî ? Lîva-nie fiind creştin orthodox, l-ah răspuns: Aceşti! lumi, şi a toată săzdanie lucrătorîul Dumnăzău, pre carile tu batjîocurind, fi-dorul teslarîuluî îl faci; lucrlază loc, pentru Iulian, care cuvânt au fost ca o prorocie adevărată, că lct 363. după co au scris 7. cărţi mari înpotriva Evanghelii!, şi a Domnului Hs: cu mare mândrie, şi cu multă oaste, au purces asupra Perşilor; şi dintâi" îl merge cu sporîu, şi multe cetăţi au luat; Iară apoi, trecând apa Tigrului, intrând într’o peşteră, cu vrăjitorii săi, acolo au spintecat o muei*uşcă bătrână, şi din mănuntăile el vrăjind, l-au arătat Dascălul său Cacodemonul, precum va ave biruinţă. Ce ficorul teslarîuluî (precum râde el, pre ziditorîul a toată fapta) www.dacoromanica.ro CAP. X. 253 I-au întors vraje îndărăpt, şi lăcaş acmu în fundul Tartarului îi gătisă. Deci Iulian puindu-să cu oştile supt cetate Ctisifont, şi apucându-să cu Perşii do războiu; de mână nevăzută, cu Suliţa pătrunzindu-1, răul rău au perit, iară ce mai pre urmă Vlas- T,ieo,lorit c»r. temie i-au fost, că de pe cal căzind, ş-au fost strângând cu pumnul singele, ce i-au fost curând din rană, şi spre ceriu în sus aruncând, au fost strigând: Biruit-aî Gallileianule; iară ce mână să fie fost aceia, ce l’au pătruns cu suliţa, în multe chipuri să povesteşte; căci Nichifor zice, că Livanie, să fie pus NidiitorCap.34. acesta lucru asupra creştinilor. Sfântul Grigorie Theolog zice: Grigor Naaien-că îngerii l’au omorât; ce au fost ucis prin rugile Marelui i'jjnâ"* 2 Vasilie, trimiţând maica Puterilor pre Sfântul Mercurie, precum dovedeşte Baronie din oraţia Sfântului Damaschin. Tâmplatu- Cn- sau moarte lui Iulian in anul pomenit, Iunie 26. anii înpărăţm iooane, Nichifor lui Iulian, din Istorici curat, nu putem afla; căci unii zic, trei «art5io.cap.35. ani, alţii zic să nu fie plinit nici doi, iară din Hronologhie înţelegem, să fie înpărăţit un an şi luni 7. şi 23. zile. După Iulian Apostat, oaste au rădicat la înpărăţie pe Iovian, om bun şi creştin, carele văzindu-să într’atâta nevoia, în care luliian cu mândriia, şi cu bueciia lui adusese oaste, i-au căutat a face pace cu Perşii, după a lor plăcere. Deci întorcându-se înnapoi spre Ţarigrad, şi sosind la Târgul Danastana, între Ga-]atiia şi Vithiniia, acolo de năprasnă au murit, precum scrie Ammian Carte Ieronim şi alţii în luna lui Fevr: 17: după ce au înpărăţit luni 7: zile 22: iară moartea zic să i să fie tâmplat aşe, că intrând So&omen cart* î într’o casă de curund albită cu var, şi fiind vreme can rece, c*p'6' au aprins cărbuni, noapte duhul cărbunilor, şi a varului, să-l fie înnăduşit. CAPUL X. Dovedişte-să traiul Romanilor în Dachiîa, dcla Valentiniian până la năpada Unnilor. La începutul anului 364. Fevr. 25: au stătut înpăratul Valen- ^t. 304 tiniian, carele îndată au luat pre frate-său Valens soţie, şi în 29: ' vlîeutle!' www.dacoromanica.ro 254 CARTfi JII a lui Mart l’au făcut Avgust. In vremile acestui înpărat, înpă-răţila Romanilor, din toate părţile să clătila, şi multă turburare, şi amestecare, în hotarăle pre denafară, să făce. Căci toţi Var-varil înţălegând de nenorocit răzsbolul lui Iulilan, asupra Perşilor, vreme ce pândila socotind, că lî-au vinit la mână, toţi odată, şi din tote părţile, s’au clătit. Alemanil prăda Gallia, Sar-matil, şi Cfadil Pannoniile, Pictiî, Saxonie, şi Scoţii, Vritanila, Mavrei, cu alte limbi, Africa, Perşii, Armeniîa, şi Gotthii, Thra-chiîa (în care să cuprinde şi Dachiîa); ce vrednicie înpăraţilor Let. 3G7. aceste toate în curund, lî-au potolit, şi întâlu la anul 367: Va-AînmHan o»r. 27 lens Avgustul, eşind spre Misiîa, şi cercând în toate părţile, şi 369 nic^ur* putându-I afla, au trecut Dunăre, şi întrând în ţărâle lor, şi în lung şi în lat mare răzsipă, şi pradă făcând, s’au întors cu izbândă la Ţarigrad, let 368 : Acelaş istoric scrie, precum Valens mărgând Iarăşi asupra Gotthilor, multă vreme au pierdut, pănă a trece Dunăre, căci Gotthii siliia, să nu-I de trecătoare; ce pănă mal pre urmă, înpingându-î, şi Dunăre trScând, mult l-au prădat, şi acmu în Iarnă întorcându-să, şi socotind că nu va pute agîunge i,4t. 3«9. la Ţarigrad, au ernat cu oştile în Misia, la Marchianopolis. let. A”™ îrâtiel!nl) 369. Valens Iarăşi au trecut Dunăre asupra Gotthilor, ce-I polonic reclila Grutunghiiî; şi după câte va îuşurele harţurî, pănă mal pre urmă, au răzbit pe Athanaric Domnul lor, şi l-au întors în tugă. Ce nici cu atâta lăsindu-l, şi tot vârtos denapol întirindu-1, de nevoe l-au căutat a trimite la Valens, rugându-se de pace, şi gîuruindu-se, precum de acmu înnainte, hotarăle înpărăţiel Romanilor, nici odânăoar nu va mal călca, cu carii pace făcând, au poroncit lui Ecfatie şi lui Leontie, să rămâla pristavî, pentru facere a unor cetăţi pre malul Dunării: pentru ca şi mal cu pază i.6t, 370 să fie părţile despre ace parte, care cetăţi la anul 370, (după cum mărturiseşte Cuspin), s’au săvârşit. Depre acesta nu întunecoase dovadă îaste, că picorul Romanilor din Dachia, neclătită să fie rămas; macar că multe, şi adese călcăturî dela Gotthî vor fi avut; ce istoricii nu pomenesc, că doară Gotthii să fie luat nescare-va cetăţi preste Dunăre; sau să să fie aşezat unde-va pre acolo ; rămâne dară socoteala, că cetăţile, şi mal denainte de alţi, înpăraţî făcute, şi acestea de acmu, cu Romani pline, şi cu slu- www.dacoromanica.ro CAP. XI. 255 jitorî să fie ţinute, că cetate fără slujitori, şi fără lăcuitorî să fie, nici cel fără de minte o poate socoti, încă din Gheorghie Chedrin înţelegem, că supt Valens, nu numai Dachiîa, ce şi Schythila, să fie prădat Gotthil; căci parte Schythieî, care era pre marginile mării negre, era tot supt oblastiîa înpărăţiii Romanilor; într’acesta chip precum videm astăzi, că ţin Turcii toate cetăţile de pre margini, precum supt înpărăţila lui Theodosie Marele, mai pre larg vom arăta. Valentinian, în anul trecut, având cu Sarmatil întâi răszboîu, cu biruinţă; apoi şi pace, pentru a căruia legă-mînt şi închinăciune ce făcuse, viind solii Gotthilor în haine atâta de terfelite, şi la stat şi la tot chipul schimosiţî, şi de ni-mică; Valentinian văzindu-I aşe de bezcisnecî, I au întrebat: au toţi Gotthil sint ca dînşil? Eî au răspuns, precum el dintre toţi în slujba solii! s’au ales cel mal d6 fire, şi mal de frunte; care auzind Valentinian, atâta, s’au întrestat, şi s’au mâhnit, (pentru căci adecă i s’au tânplat războiu, şi biruinţă a avea asupra oameni atâta de nebăgaţi în samă), cât îndată, leşinat au căzut; şi macar că doftorul îndată vâna I au deşchis, ce singele închegândui-se, nici cum macar n’au picat, şi într'ace zi au murit, după ce în-părăţise 12: anî fără o sută de zile, în 17: a lui Dechemvrie, trăit-au anî 55: După moartea lui Valentinian, acole nici Valens, nici Graţian tânplându-se, oştenii îndată au rădicat în locul lui în-pârat, pe Valentinian cel tânăr, pre carele (macar că încă copil de vrâstă era), şi Valens, şi Graţian la înpărăţie l’au primit. CAPUL XI. Acasta-ş să dovedeşte dela nâpada Unilor, pănâ la înpărăţ'ăa hă Valentinian cel tânăr. In cursul anilor 374. scrie Ammilan, carte 31. precum înpă-raţiî, stând în socotelă, cum vor pută ţine supt stăpânire, pre îndărăpnic, nestătătorîu şi vitîaz neamul Gotthilor; Iată Hunii, sau Unniî, neam varvar, şi pănă atunce în părţile aceste necunoscut, din cele mal de afund a Sarmatilor hotară, cu Domnul lor Va- Graţian Valentinian cel tânăr. !,et. 874. www.dacoromanica.ro 256 cart£ iii lamir, sculându-să, şi locuri noaâ de lăcaşuri cercând; cu mulţime de noroade, asupra Gotthilor au căzut, pre carii pre încet, pre încet: din locurile lor au început a-i muta. Gotthiî nici înpotriva lor a să pune, (putând), nici într’alt mijloc a tace putând, let 376: cu Domnul lor Fritighern, şi Athanaric, toţi cu muiari, şi cu copii, părăsindu-şî locurile, au vinit cu rugăminte la Valens, cerşind să-i priimască supt suppunere, şi protecţiîe înpărăţiii. Valens lu-erul ceva să fie, nu jirâ bine socotind, pre Gotthi, cu dragoste i-au priimit, şi în Trachiia trecându-î, acolo i-au aşezat. Socoteşte, cum şi Valens, socotela altora mai denainte de- dânsul înpăraţi urmând, în Dachiia neam varvar să pue, nici cum n’au vrut; că Gotthilor cu multul mai plăcut ar fi lost, în Dachiia să să fie aşâzat, de cât în Thrachiia ; Dachiia fiind ţară mai de câmp, şi în-potrivită firii, şi vieţii Tătărăşti; iară Thrachiia între munţi închisă, şi mai toată muntoasă, nici poate să zică, că doară atunce alte neamuri de Varvari să fie fost în Dachiia, şi pentru aceia Gotthiî, acolo să nu fie avut loc; căci acesta istoricii nu pomenesc; precum aceşteş Gotthi, mai pre urmă, hainindu-se, au prădat şi în Dachiia, precum mai gîos să va vide. Aşe Gotthiî în Thrachiia trecând, Hunii au rămas pre locurile lor, adecă peste Nistru spre Nipru. Gotthiî după ce au întrat cu totul în Thrachiia, şi aşezin-du-se pre locurile ce le arătase, s’au poftit săi priimască înpă-râtul şi în ceta slujitoriască, şi numai să nu-î lase să moară de foame; iară ei, orî-în ce parte de nepriiatini, s’ar tâmpla, cu toată credinţa vor sluji, care lucru plăcând lui Valens, li-au orânduit şi hrană; iară la anul 377. Gotthiî în Trachiia au început a flămânzi, şi vârtos a cere zaharaoa orânduită, ca cum ar fi datorie, ce şi lăcomiîa mai mult a lui Lupiţin (carele era orânduit să-I hrănescă) pănă mai pre urmă i-au făcut să rădice cap, că ei în foamete, şi amărâme flămângiunei fiind, el le zice, să mănânce câni; şi şi pentru un câne cere un rob plată. Valens, socotind să nu să înmulţască gâlceva, au trimis să le poroncescă să iasă din Thrachiia, şi să trâcă Elespontul la Asiîa. Gothii şi la acesta priimind bucuroşi, numai să li să de bucate de 2 zile, ce în loc de bucate, văzind c-au început a le înbla beţe pe spate; www.dacoromanica.ro Cât. Xi. 257 întâi au început a să apăra, apoi şi năvală a da. In scurt; şi Udriîul încungîură, ce nici arme avend de trebă, nici pănă a-tunce a bate la cetate fiind deprinşi, de cetate s’au lăsat, şi s’au slobozit a prăda Trachia. Valens asupra lor, îndată au trimis VoevozI cu oaste; ce cu mândrie şi fără socotelă mărgând, fură biruiţi: Iară Gotthii cu armele, ce dezbrăcasă pre Romani în-trarmându-se, încă mal tari să făcură. Valens la anul 378: Mal 30: (precum scrie Socrat şi alţii) viind la Ţarigrad, nărodul au început a-1 ocărâ, şi de tot proaste cuvinte a-î zice: căci fă»ă nici o socotelă bună, au fost priimit pe oameni varyarî, şi vrăjmaşi ca aciîa în pământul românesc, de care cuvinte înfocân-du-se Valens, îndată au eşit din Ţarigrad, şi nici aşteptând să agîungă, şi Graţian, (carele acmu cu oştile despre apus aproape era), singur cu câtă oaste au avut cu sine, au mărs asupra Got-thilor; Gotthii din locuri suppuse, întâiaş dată călărime Romanilor au înpins, şi au înprăştiat, pe pedestrime, aşijdere lastrâmtorl închizind-o, au râzsipit-o; unde mulţi omeni de frunte, pe loc au perit. Valens de toţi ai săi părăsit, şi cu si gata rău rănit fiind, cu puţinei, au năzuit la o casă aproape. Gotthii în goană luându-1, macar că nu ştila că laste înpăratul într’ace case, au încungîurat casa; cel din lontru tare, precât pute, apărându-se, şi Gotthii vă-zind, că amentrele nu-I vor pute dobândi, au dat foc casiî, unde Valens, ars, au perit: după ce înpărăţisă anîjl4: luni 4: zile 9: şi au trăit 50: de ani. După izbândă, Gotthii, fără nici o frică, întâi au încungîurat Udriîul: ce ne putându-1 răzbate, s’au dus supt Ţarigrad, ce de la cetate înpinşî fiind, s’au întors înnapoi; şi de acolo în toate părţile s’au slobozit în pradă, şi rău au jecuit Thra-chia, Misia, Dachia, şi Pannonia. leronim în Hronic, Ammilian carte 31: Zosim carte 4: Socrat carte 4: cap. 38: Sozomen carte 7 : cap. 40: Rufin carte 2: cap. 13 : Orosie carte 7: cap în tril, Theodoric carte 4: Cap. 36: Zonara carte 13: cap. 16: Iată şi aice Dachia între ţărâle de Romani ţinută, şi de Gotthl, ca o ţară Româniască, prădată să dovedeşte. Precum gre furtună au căzut atunce şi pre Dachia noastră, şi pre alte ţări de pren preglur, curat arată Anton Bonfin, deca: 1: carte 2: scriu (zice) unii, «precum Lupiţin să fie învitat pre Fritighern Domnul Gotthilor 17 J,£t. 378. Cbedrlnos în Compendium. www.dacoromanica.ro 258 cart£ iii. «la ospăţu, puind în inimă, ca şi pe dânsul şi pe soţia lui cu «vicleşug să-î omoară; şi acmu pre cei ce mai în lontrul casii «întrasă, începând a-I ucide, Fritighernus auzind gâlcevă, îndată «au sărit din pat, în carile şide, şi îndemnând mulţimea, au o-«morât pre Maxim, şi pre soţiia lui, (carii era orânduiţi să-l «omoare pe dânsul), şi deciia slobozindu-se în pradă, Dachia «măluroase (iară nu toată), aşijdere Misia, şi Thrachia (carile era «provinţii Româneşti) au adus supt supunire sa, poroncitu-li-au «să-î de bir, şi pre lăcuitorî cu gre stăpânire l-au purtat. Ce nu mult au fost Dachia măluroasă supt Gotthî, căci precum înna-inte vom arăta; stând Theodosie marele la înpărăţie, toate ţă-râle carele apucase Gotthiî, au răscumpărat din mâna lor. Iară Graţian văzind, că într'atâta primejdie, ce vinisă înpărăţiîa cu Gotthiî, şi socotind că singur în toate părţile să agîungă, şi să chivernisască nu va pute, au trimis la Theodosie (carile apoi s’au numit cel mare), şi de la Ispanie aducându-1, l’au luat soţie la înpărăţie, let 379; Theodosie acesta era ficor altui Theodosie, pre carile fără nici o vină Valens îl omorâse; de la toţi şi cei creştini, şi cei păgâni istorici în toate lăudat, atâta cât nici cei mai denainte, nici cei mai de pe urmă cu bunătatea, cu înţelepciune, cu toate vredniciile, şi ce îaste capul a toată lauda, cu creştinătate nu l’au întrecut. El pre mulţi cu multul covârşind; nici în vitejie au fost mai gos decât într’alte hărnicii, însă războiul fără mare trebuinţă, nici au rădicat, nici au făcut, fără cât numai puţin au fost pre lesne a să mâniîa, şi aşe pre lesne, şi curund a să întoarce. Caute cititorîul la Sfântul Amvrosie în oraţia ce face la pogrebaniîa lui, şi acolo va afla cu ce să îndulci. Iar KOI SFÂRŞITUL CÂRŢlî ACEŞTiÎA PUNEM. www.dacoromanica.ro carte: a patra Cârd arată începătura netnuluî Gotthilor, şi de unde eşind ei au năpădit în Evropa. Aşijderd multe şi mari Crăiî diu Varvarî descălecate. Aşijdere eşird Attiliî cu Unuiî, şi câte-va nă-păzî a lor spre părţile Evropiî. Aşijdere dovedeşte traiul Romanilor în Dacliia, de la Theodosie cel bătrân, pănă la Anastasie înpărat; când s’au schimbat numele Dachiii în Volohia; şi Romanii dintr’ânsa s’au numit, Vololii. CAPUL I. Arată-să începătura a tot nimul Gotthilor, de unde au eşît el întâi, şi apoi pre ce locuri cu şed ir 6 s’au aşezat. Multă lesnire spre mai adevărată cunoştinţa, şi înţelegire lu- Theodosie ce crurilor, carele înnainte sint să pomenim, să aducă socotim, de l,itl8“' vom arăta nîamul acesta a Gotthilor, de unde le iaste începătura; pre ce locuri au trăit, şi pănă mai pre urmă unde s’au aşezat. Şi macar că acesta afară din cale Hronicului nostru a fi s’ar vide, însă pre cât în socotela noastră iaste, nici noi în zădar ne trudim, nici cititorîului, carele ştiinţii adevărului slujeşte, fără folos va fi, şi mai ales căci sint unii din istoricii ceşti mai noi, www.dacoromanica.ro 260 CĂB.T IV. Patavie, Part6 1. (Jart 6. (Jap. 14; Iornand oarte de Gottlil cap. 8: şi 4. Pa-vel Diaconul carte 12, cap. 21. lom and de Gottlil carte 29. Socrat carte 14. cap. 33. Parei Diacon tn Mis-ţelana carte 12: cap. 12: cu multul mai îndrăsneţi decât, cât istoricului ar trebui; şi a lor părere vrând să întărâscă, după plăcâre, cursul istoriilor, şi lucrurile aiave într’un chip însămnate, într’alt chip le tâlcuesc, şi le prefac ; şi pre acestâ nu numai puţine desputaţiî, şi întrebări fac, decât himiciî, pentru piatra filosofilor, sau filosofii-fizici, cum şi din ce să nasc lucrurile toate, din oaâ, au din putrejiune altui lucru ? Aşa sint unii din Istorici, precum am zis, socotela, şi păr6re sa urmând, silesc să arete, precum Dachia noastră, câtă-va vreme de ani, să fie fost supt stăpânire Gotthilor; apoi a Hunnilor; şi deciîa nu ştiu a cui, şi a cui, pre carile toate aice a le înşira, multe ar fi. Carii păreri lor urmând să căznesc să arete precum Românii noştriî, să nu fie din Romanii lui Traian doaâ Argumenturi numai aduc : unul precum Avrelian să fie scos din Dachia pe Romani, şi să-î fie mutat în Misia, ce aăasta precum să fio fost slove pe apă scrise, paremi-se că s’au dovedit; Iară alt Argument le iaste, că viind Gotthii să fie gonit pe Romani din Dachia, şi deciîa să fie cuprins ei acele locuri, pentru care noi gâlceva acesta într’alt chip a să curma peste putinţă a fi socotim, fără numai, din istorici vrednici de credinţă, şi pre acele vremi scriitori, de vom arăta precât mai pre scurt vom pute, începutul şi coreniîa acestui nem ; şi apoi de au putut sau au avut vreme să-şi înfigă şederile în Dachia noastră. Deci dară să ştie cititoriul, că aicâ noi nu istorie, ce tălmăcire istoriii facem: adecă a lui Patavie, carile din istoricul Iordan, (au cum alţii îi zic Iornand) şi din Pavel Diaconul, pentru nemul acesta aşa scrie: «Tot nemul zice a Gotthilor, din Scandinavic au eşit. Aceşte mai întâi, la marginile mării ce-i zic Baltică lăcuind, apoi s’au mutat în Schythia, şi s’au aşezat la marginile mării negre, (Iornand de Gotthî cap. 29), (adecă de la Don pănă la gura Dunării), din carii unii, carii s’au întins mai mult spre răzsărit, s’au chemat OstrogoLthl; adecă Gottlil despre râzsărit; iară carii mal spre apus s’au tras, s’au chemat VisegoLthii, adecă Gotthî despre apus. Aşijdere Domnii acestora în doaâ familii să despărţla, una Amalitilor, (caria stăpânila pre Ostrogotthi), alta a Yalthilor, pre Visegotthî. Acestor doaâ nemuri, locurile, carile cuprinsese, si hotarăle ce-i despârţiîa, curat le arată Pro- www.dacoromanica.ro CAP. I. 261 copie Chesarenul în carte pentru Gotthî, carte 4: cap. 4: carile Proe«i>io carte aşa zice: «Aşeş în malul bălţii Meotis Iaste cel vechîu lăcaş a deCj®U414' Gotthilor, carii să chemă Tetpa£7]5i7), Iară departe mai încolo de aceşte, sint Gotthii, carii să chîamă Visegolthiî, şi Vandalii, şi alte a lor năroade toate; carile mai denainte Schithî să chema. Dintr’acestâ a lui Procopie cuvinte, curat poate cunoaşte cine-va, că cele vechi a Gotthilor lăcaşuri, după ce s’au coborât de la Scandinavia, să fie fost pe lângă mare Azaculul; adică balta Meotis. Acesta mărturiseşte şi Petavie în sămăluire vremitor, P»t»vie. p*rtf Parte 1: Carte 6: Cap. 14. Iară Stravon mal vechîu între toţi «"stravon*1* Gheografil carte 7: unde hotărăşte nemurile, şi locurile Gotthilor, cart« 7-pre unde au fost lăcuind din începătura lor; şi mal curat arată: «Pământul zice Gotthilor Iaste din potriva codrilor Herţiniî, şi de acolo întinzindu-să, au cuprins toţi munţii, spre Dachia ; şi pe’ncet şi pană la gura Dunării, şi pănă la. Nistru au agîuns; şi pre acolo cu Sarmatiî amestecaţi au trăit. Stând dară acestora scriitori socotelă neclătită, rău cade a lui Sarniţie llahul, carile carte 4: cap 5: fără nici o mărturie zice: precum scaunul Os-trogotthilor, să fie fost Zermitusa, şi Tomos cetate la Dunăre, şi ostrovul Dunării Pevehi; ce foarte rău greşeşte, că cetate, căria îî zice el Zermitusa, o însămnîază Bonfin Ulpia Traiana. Tomos cel vechi istorici, şi gheografî o pun peste Dunăre în Misia la margine mării negre ; macar că din multe dovede socotim să fie fost, unde Iaste acmu Cetate albă, Iară Pevchil ostrovul Iaste între gârlile Dunării; la care locuri nici Gotthii, nici Ostrogot-thil aşezământ n’au avut; fără numai după ce l-au gonit Hunnil, I au primit înpăraţiî răsăritului, peste Dunăre în Misia, precum înnainte pe rând vom arăta. Aşa dară din Istoricii şi Gheografil mal >us pomeniţi să dovedeşte; că mal denainte, pănă a nu năbuşi Ilunnil peste Gotthî, Ostrogotthil să fie lăcuit, de la Nistru Şi de la gura Dunării, pănă în balta Azaculul; Iară Visegotthil de la aceştia mal sus; adecă de la Codrii Herţinî pănă în Hota-răle Dachiil. Sarniţie ultându-şî cele din tâî cuvinte, Carte 3. Cap 4, vine şi el după socotăla noastră; căce acolo aducând mărturie pe Ptolomel vestitul Gheograf, pe Ostrogotthl îl pune la gura Dunării, Iară pe Visegotthî la mare Baltică. Decija amân- www.dacoromanica.ro 262 CARTâ IV. iomand. doaa aceste nlamurl, multă vreme, pre locurile pomenite, in-Cnrte de «oltul t x- i * i e . cap. 2»: socrat tr o mima lăcuind, şi bine intre sine trăind; când au fost pre «arte 4.cap.33; vremj]e }u][ Valens înpăratul, s’au scornit între dânşii price şi Misteiana, carte gâlcevă. Domnul Visegotthilor, era pre atunce Fritighernis; iară 12, cap. 12. a Ostrogotthilor, Athanaricus. Fritighernis, fiind de putere mal slab, şi văzind, că nu va pute sta înprotiva Iul Athanaric, au cerşut aglutorîu înpotriva Iul Athanaric de la Valens înpăratul, şi pentru ca mal credincos să să arete înpăratulul, şi legă creş-tinlască (însă supt ieresa Iul Arie) au priimit. Ce înpăratul, prin mijlocul episcopului lor, Iul Ufila, şi gâlcevele lî-au înpăcat, şi Ut. 374. legă mult între nlamurile lor au lăţit. După aceste la anul 374. «o?tuiOIcarte*4 Hunnil, precum mal sus am pomenit, eşind din fundurile Sarma-iist 323, Rozo- tiiî, şi Bosforul Chimeric trecând, (Bosforul Chimeric să chema, ™Cc’ap*ai37 *’ un(le acmu sint Gherci, şi Taman, la Bogazul mării Azaculul, ioruand de iu- unde să împreună cu mare negră) de năprasnă asupra Ostro-gotthilor au căcjut, şi l-au şi supus. De patima Ostrogotthilor tc$ şi Ammiîau. înspăîmântându-se Gottliiî, de spre apus, sau Visegotthii, iaraş au căzut la înpăratul Valens, cu rugăminte, să’l priimască supt supuneri înpărăţiii, şi să le arete loc unde să-l mute, cu totului tot. Valens, precum s’au zis, priimindu l; i-au trecut Dunăre, şi 1 au aşezat în Misia, şi în Thrachia. Intr’acesta chip dară au fost eşitul, începătura, şi călcare Gotthilor de la Huni, Iară acmu să cercăm dupe acesta, acesteş ce au mal făcut? şi ce au mal lucrat? cu care mijloc, bună nedejde avem, că vom pută dovedi, că nu drîaptă îaste socotela acelora, ce vor să zică, că Gotthii au stăpânit Dachia. CAPUL II Arată-să, precum Gotthii, numai căci au trecut prin Dachia, iară nu au stăpânit-o. lornmid carte Cei ce vor să zică, precum Gotthii au stăpânit Dachia, argu-de Arinm. mentui ior îl Iau din Iornandis, carele în cartă pentru Gotthi pap. 41. 1 Cap. 41 zice, precum îarăş singure cuvintele lui Patavie vom www.dacoromanica.ro CAP, II. 263 pune: «Deciîa Ostrogotthiî, (adecă după aşezare celoralalţl Gotthî în Thrachia) supt stăpânire Unnilor, îaraş pre locurile lor cele mal denainte, cu deosăbiţî Domnii lor, au rămas; Iară locurile aceste vor să zică că au fost Dachiîa, unde acmu sint Muntenii, Arddlul şi Moldovenii. Tâlouire aedsta laste a Iul Maîenburg, din carele, apucă (precum să zice prosteşte ca Cala matul) Moreri* Mor6rl 111 dlc- a,. ţlonarul Istorl- in dicţionarul Istoricesc, la numele Gotth. Ce acestă aşe de cesc, toinui 8. crudă tălcuire, precum nici un fundament de adevăr să fie a- vând, acmuş va cunoaşte cetitorlul nostru, de vreme ce stând poveste istorii! curată, şi alave; nici o nevoia nu laste, carea tâl- cuirilor, şi mal adevărat să zicem, viselor să ne sillască a crede, nici Istorila pofteşte credinţă; ce ştiinţă, că credinţa trebue să o avem la lucrurile, carile nici dovadă au, nici a să dovedi să pot, care lucru, la Istorie puţin, şi mal nici un loc nu are, întâi dară socotela, acelora precum departe de adevăr să fie stând, să dovedeşte; căci Istoricul Iornand aîavă arată, că Gotthil, după lBn,*ud arolo«- ce au ieşit despre părţile mării Baltică, au vinit, şi s’au aşezat pre locurile, carile stau pre marginile marii Negre, care margini ori cum în stânga, şi în drepta de ar sili să tâlcuîască Maien- burg, şi alţi carii ar urma lui, adeverinţa Istorii! într’alt chip, şi alură nu le poate cunoaşte, fără numai de la gura mării Aza- culul, (adecă de la Bostorul Chimeric) pănă la gura Dunării, pre unde laste acmu Crâmul, şi pănă la Chilila. Iară alalte margini a mării, carile sint de la Chimeric, spre răzsărit, adecă spre parte încotro sint acmu Cerchejiî, şi de la Dunăre spre Ţarigrad, unde laste întâi Mysia, şi apoi Thrachia; nu să pot înţelege să lie fost cuprinse de Gotthî, Căci dintr’acelaş istoric chiar să arată, că Hunii trecând Bosforul Chimeric, îndată au căzut asupra Os- trogotthilor, de unde alave laste, că Ostrogotthil era în Crâm, [pentru acesta şi Mitropolitul Crâmului astă-zl să numeşte a Gotthiiî), şi pe marginile mării Azaculul; Iară Visegotthil de la dânşii spre apus ; ce Iarăşi pe marginile mării negre pănă la Dunăre; căci peste Dunăre să fie trecut în Mysiîa, sau mal sus pe malul Dunării, spre parte Dachiiî să să Ge fost lăţit, Istoricul nu scrie, nici Petavie acosta într’alt chip tâlculaşte, de unde rămâne curată adeverinţa Istorii!, care nici o tâlcuire mai multă www.dacoromanica.ro 264 CARTE IV. nu priimeşte, precum şi Ostrogotthil, şi Visegotthiî, pre câmpii din Tanal, adecă din Don pănă în Nistru, cât să cuprinde locul acela pre marginile mării negre, să le fie fost cuprins amândoaâ famillie acele a Gotthilor. Dovedeşte-se a doa: căci gheografiî cel vechi, pre carii urmază vestitul Gheograf Gluverie, hotarâle Dachiiî pre care o stăpânilaDe-cheval, de la carele au luat-o Tralan marile, le pun din apa Tisei, pănă în apa Prutului, carele, precum nu atinge ţărmurile mării nâgre, cui îaste neştiut? Şi aşe de vreme dară ce după adeverinţa istoricului Iornand, Gotthiî s’au aşezat pre marginele mării Negre: Iată că nici până la hotarâle Dachiiî n’au agluns: ce numai pănă în dreptul gurii Dunării, pănă peste Nistru, Că Iarăşi de sar fi mal tins spre apus, pănă în Prut; sau şi pănă peste Prut în Dachia, ar fi trebuit Istoricul pre lângă marginele mării Negre, să adaogă, şi marginele Dunării; ce istoricul acesta nici au zis, nici să poate din adeverinţa istoriil a să înţelege; Fără numai din viseroasă şi părăroasă tâlcuire lui Maienburg. Aşe dară dovadă neclătită rămâne, că Ostrogotthil, carii au rămas subt stăpânire Hunilor, pre locurile lor cele dintâi, nu poate fi Dachiîa; ce Crâmul, Şi locurile pre denafara Crâmuluî, pe Don în sus, şi peste câmpii, spre apus. spre Nipru şi spre Nistru, pe unde-I acmii ţara Câ-zăcescă, şi spre Zaporova, şi spre Nistru; unde îaste acmu Po-dolila şi Ocraina leşască. Aşijdere rămâne să cercăm, acel Gotthl, carii supt supunere Unilor să fie rămas, şi carii au trecut în Thracjiia, decifa cât au trăit acolo, şi co s’au făcut ? CAPUL III, Aratâ-să despărţiri Gotthilor, pre carii i-au suppus Theodosie cel bătrân, şi săvârşitul lor. Precum amândoaâ familiile Gotthilor, cu Domnii lor Fritiger-nis, şi Athanaric, în zilele lui Valens, de Huni înpinşl, şi goniţi fiind, de pre locurile lor, să fie trecut în Thrachia, şi apoi cum, şi din ce pricină s’au rădicat, asupra înpărăţieî, şi cum au omorît mal pre, urmă şi pre Valens, în cele trecute destul s’au pomenit, www.dacoromanica.ro CAP. III. 265 Acmu vine dară rândul să cercăm, acei Gottliî ce s'au făcut ? Dovedim dară, că acele familii a Gotthilor amândoaâ, dacă au trecut în Thrachia, să nu să fie mai întors înapoi, într’acesta eliip: Graţian înpărat, după moartea Iul Valens, chemând pe Theodosie, îndată oaste gătind, asupra Gotthilor au mărs (carii acmu în Pannonia, Thrachia, Misia şi Dachia, de nime opriţi, precum voia le îera prădâ, şi arde ; de osăbî că încă cum se bat cetăţile neştiind, pre o cetate să fie apucat, istoricii nu pomenesc) şi bătând pe Gotthl, toate ţărâle şi provinţăile Romanilor, carile el cu bir, şi cu alte nevoi asupri la, îndată 11-au dezbătut, precum şi Anton Bonfin, luând din pomeniţii istorici la Decada 1. Carte 2. aşe mărturiseşte: «Theodosie, zice, stând la înpărăţie îndată au strâns oaste, şi singur cu capul său, au mărs asupra Varvarilor, cărora dându-le războîu, pre lesne l-au înfrânt, şi i au gonit, şi îndată au scos Misia ce de sus din mâna lor, Iară apoi Iarăşi mal întorcându-se nepriîatiniî, de câte-va ori mare stricăciune au făcut într'ânşiî; şi nici un lucru vrednic de stăpânitorlu, să nu plinlască, n'au lăsat. Apoi dezbătând şi Misia ce di gos, Thrachia, şi Dachia măluroasă. au făcut pace cu Athanaric Domnul Gotthilor. Şi aşe biruitorlu s’au întors la Ţa rigrad.» Iată aice să vede, ce parte de a Dacliiiî au fost cuprins Gotthiî, şi câtă vreme numai au fost supt tirăniîa lor; adecă de la anul 878;pănăla anul 379: adecă'numai un an, Iară let 381: Athanaric domnul Ostrogotthilor, de la al săi gonit fiind, Theodosie marele, cu cinste l’au priimit: Athanaric după ce au venit la Theodosie într’acelaş an, în luna Iul Ghenarie: 25: au murit în Ţarigrad, pre carele Theodosie, cu cinste ca pre un Craîu l’au astrucat. Iară la anul al doile let 382: precum scrie Idatie, şi pe alţi Gotthl, pre toţi, l-au suppus; iei de bună voe suppuindu-se înpărăţiiî din carii Theodosie, pre unii î-au trimis tocma la Eghipt; pre unii I au lăsat să trăiască în Thrachia: şi celor de la Eghipt, l-au pus să lucrâză pământul, şi cu ţarina să să hrănlască Idatie istoricul, a supunerii Gotthilor din Thrachia, şi zua în care s’au tânplat, adecă Octomvrie 3: arată: când adecă Gotthiî, cu toţii; Romanilor să dau. Şi aceşte de acila în credinţă ţinuţi; dintr’a-ceşte mal pre urmă, după moarte Iul Theodosie, înpărăţind Ar- Zonaras eart6 18. cap. 17. Thco-dorit cartA 5, cap. 5. Let. 3X1. Zosim, carte 4. Idatie şi Prosper în Hrouir. Sinkie în curentai peutru înpdr&ţic. Let. 382. Idatie acolo;. www.dacoromanica.ro 260 carte: iv. Zoitira, carte 5. l’rospcr şl Mar-ţelin în Hronic. Oroslo, oarte 7: rap. 87. Avgus-tin de cetate, carte 5: cap. 88. şi lornand acoloş. cadie, şi Honorie, la anul 393: (precum mal pre larg înnainte la locul său să va zice), s’au sculat întâi Radagaîzus, Domnul Got-thilor (acesta fi6or, au alt tâlîu de rudă să fie fost lui Fritighernis, din scriitorii, curat a ave, încă n’am putut) cu 400 mii de oaste, precum scrie Zosim, sau cu 200 mii de oaste, precum scrie Orosie, şi Marţelus, şi în toată Italie au năbuşit, mare înpără-ţiilor şi creştinilor neprilatin. După acesta, Alaric (şi acesta a Gotthilor craîu) din familie Balthică (zic unii să fie fost fiâor luî Radagait) încă sculându-se, ântâl au prădat Greţia, şi acolo, cât-va zăbăvindu-se, apoi cu porunca luî Stilihon Voevodul luî Honorie (carile vre să ia Iliria din stăpânire luî Arcadie, şi să o suppue supt a luî Honorie) au trecut cu taîfaoa lui după ciîalalţî la Italia, unde multe prăzi tăcând, pănă maî pre urmă şi Roma au izbândit, apoi acestuîa următori, suppuind Gallia, şi Ispania, şi Africa, acolo înpărăţiîa Visegotthilor, au întemeiat; şi o au ţinut până la vrâmile lui Iustinian, carele î-au stârpit de acolo, precum înnainte, la cursul istorii să va însămna. Aşe dară au fost despărţire Gotthilor, şi Ieşire lor din Thrachia spre părţile Italiei. Din trecerâ Gotthilor spre Italia, şi de răutăţile carele au făcut înpârăţiiî Romanilor, de când î-au priimit Valens în Mysia, pănă la Iustinian, (carile apoi cu vrednicia luî Velisar, şi a luî Nar-sitis hatmanilor, din Italia aşeş de tot, î-au stârpit), şi alt prepus să poate scorni, adecă Gotthiî, carii au cuprins Roma, şi Italia să fie ţinut supt stăpânire sa şi Dachia, au ba? Căci cel ce vor să fie rămas Dachia supt stăpânire Gotthilor, şi acesta în parte sa trag: adecă de vreme ce Gotthiî atâta au fost slăbit puterile Romanilor, cât şi Roma dobândise, şi toată Italia cuprinsese, cum n’ar fi putut stăpâni şi Dachia? Fiind de cât toate ţărâle mal departe de buricul înpârăţiiî ? Noî precum Gotthiî o parte de a Dachiiî, adecă ce măluroasă, să fie cuprins-, nu tăgăduim ; îarâ precum toată Dachia să fie stăpânit, nici noî, nici vr6 unul din istorici a vremilor acelora priimeşte, şi încă şi stăpânire Dachiiî măluroasă, foarte pre scurt lî-au fost, căce supt Valens, (precum la viîaţaluî am pomenit) cu alalte vecine ţări au fost cuprins-o; Iară îndată ce au stătut Theodosie marele la înpărâţie, au şi dezbătut-o, precum înnainte, şi acesta am arătat. Ce precum Got- www.dacoromanica.ro CAP. IV. 267 thil stăpânitorl Dachiiî, nici cum să nu fie rămas, mărturie ne taste Procopie Chesarenul, ca carile pentru lucrurile Gotthilor î’rocopie Kesa-maî curat, şi mat adevărat, pare-mi-se altul să nu fie scris. Acesta ^ca^. îs' dară istoric în istoria ascunsă, cap: 18: hotărând toată stăpânire Gotthilor, adecă cât loc au fost cuprins el, din locul înpărăţiil Romanilor, zice aşe: «Mat de nainte de războiul Italia (adecă carile au făcut Hatmanii lut Iustinian cu Gotthiî), toată stăpânire Gotthilor de la ţara Franţozilor pănă în hotarăle Dachiiî la cetate Sirmium, să întinde; Iară cetate Sirmium au fost între Sava, şi între Dunăre, care loc şi astăzî de pe acelvechîu acel cetăţi nume, să chîamă Serem; sau cum vor să-I zică Turcii Se-removasi, care câmp laste, precum zisem, piste Dunăre în pro-tiva Beligraduluî. Dovedindu se dară că Gotthil, carii au întrat în Italie, stăpânire în Dachia n’au avut, acmu vine rândul să arătăm, că şi rămăşiţa Gotthilor, carii de Gotthil, carii au întrat în Misia despărţindu-să, ş-au rămas supt gîugul Hunilor, aşeşî nici cum n’au stăpânit-o, precum la rândul istoriil vom arăta. CAPUL IV Arată-să, precum, nici rămăşiţa Gotthilor, carii au rămas supt stăpâniră Unnilor, Dachia să fie stăpânit. Macar că precum am arătat, domnii Gotthilor cu amândoaâ famiîleile, şi cu multă mulţime de nărod, au trecut în Thrachia, şi de acolo în Italia, unde pidorul decila ş-au înfipt ; însă după socotela a tuturor Istoricilor, o rămăşiţă din familia Ostrogot-thilor, supt suppunere, şi stăpânire Hunnilor să mal fie rămas, aflăm, de vreme ce la acelaşi istoric Iornandis citim. «Intr’aceste zice: Ostrogotthiî, carii supt stăpânire Hunilor au rămas, cu al săi deosăbiţl domni, pe locurile lor, cele din tâî, lăcuind». De aice vor unii să apuce cap de fune, şi să arete, că aceşti Os-trogotthî rămaşi, să fie lăcuit pre locurile Dachiiî, care Istorie, cât să fie de şchioapă în cale adevărului, precum din cele ce mal denainte am zis, aşe dintr’aceste, carele acmu sintem zică- www.dacoromanica.ro 268 CARTE IV. torî, să va arăta. întâi clară că Iluniî îndată, ce au trecut Bosforul Chimeric (adecă Bogazul, carele acmu să chîamă Gherci şi Taman), îndată au căzut asupra Ostrogotthilor, (şi altele precum în capul trecut am arătat) şi I au supus, clin care cuvinte aîave Iaste, că domnul lor Fritighernis, cu o samă, cu carii au putut scăpa (carii nu puţini să fie fost din mulţime ce numără Istoricii să cunoaşte), şi cu toate familiile lor fugind, înpreună cu Athanaric, au trecut la Thrachia, precum am zis; iară carii n’au putut a scăpa aciia să fie rămas, supt stăpânire Ilunnilor. Deci Ostrogotthiî, pentru căci apucase locurile pre ţărmurile mării negre, câle spre răzsărit, pentru aceia şi Ostrogotthi s’au numit. Aceste ţărmuri, clin cuvintele Istoricului altele a fi nu să pot înţelege, fără unde acmu iaste Crâmul, şi câmpii spre apa Donului în sus; iară de la aceşte spre apus, iarăşi pre ţărmurile mării apucase Visegotthii ; ce amândoaâ aceste familii, precum pană la Dachiia să nu fie agiuns, în cele trecute atâta am arătat, cât precum ni se pare, nici un prepus să nu fie rămas. Şi de vreme ce nici Visegotthii, carii locurile mai despre apus apucase, la Dachia n’au agiuns; cu cât mai vârtos n’au agiuns Ostrogotthiî, carii iera mai spre răzsărit, şi mai spre Crivăţi întinşi? Aşijderâ de vreme ce Istoricul zice: «03trogothi sub Ilun-norum dominatu cum priuatis regibus, pristinas sedes obtine-bant; «Ostrogotthiî, cei supt stăpânire Hunilor, cu deosăbiţi Domni, ai săi, scaunele cele vechi îşi ţine»; Iată că fără altă trebuinţă de tâlcuire, fiete cui cunoscut poate fi, că Ostrogotthiî acei rămaşi, ţărmurile mării ţine, carile sint, unde acmu iaste Crâmul, căci şi Hunnii când au vinit asupra lor îndată ce Bogazul Tamanului au trecut, îndată pe Ostrogotthi au căzut. Ce singure cuvintele Istoricului să aducem: «Hunni, inquit rege Balamire traiecto Bosphoro Cimmerico, repente, in Ostrogothos impresio-nem faciunt, eosque sibi subijciunt.» «Hunnii cu Domnul lor Va lamir, trecând Bosforul Chimeric, de năprasnă pre Ostrogotthi au înpresurat, şi şi-au suppus»;din care cuvinte, ce mai luminat poate fi, decât că de năprasnă, adecă îndată, î-au înpresurat, pentru căci aşeşi în ţermurile mării de cesta parte, adecă unde Iaste Crâmul, au fost lăcuind. Aceşte dară (precum mai înnainte www.dacoromanica.ro CAP. IV. 269 în cursul Hronicului vom arăta) Gotthiî, supt stăpânire Hunni-lor au rămas aproape de 50 de ani, până la moarte Atilii, iară după moarte lui, îndată au rădicat cap asupra Hunilor, şi cu Domnul lor Verimudis sculându se, au fugit în Gallia, unde aţinu 6tăpânie Visegotthii. ACastaş cu alalţî scriitori mărturisind şi Iornandis, pre aceşte apoi Procopie Chesarenul îi numeşte Vandali, şi anume le arată şi locul, de unde au ieşit, Carte I: de războiul Vandalilor, Cap: 3: «Vandalii zice, carii lăcuia pre lângă balta Meotis, căzind pe dânşii foamete, şi sculându-să s’au oprit tocma pe apa Renului, la Ghermanî, pre carii astă-zî îi chemăm Franchi, trăgând la soţie cu sine pe Alani». Şi aşe, în-tr'acesta chip fiind şi poveste rămăşiţii Ostrogotthilor; de cât soarele mai curat să vede, că nici ca suppuşil altora stăpânitori Dachiii au putut fi: nici ca lăcuitorii ţărmurilor mării negre cele mai despre răzsărit. Carele nu numai căci ceva amestecă cu Da-chia au: ce încă foarte depărtate sint, că cât loc iaste din Prut (care apă după hotărâre a tuturor celor mai vechi Gheografi, iaste Hotarul Dachiii, cel despre răzsărit) pănâ în Gherci şi Taman, pot şti toţi, carii spre aceste părţi au înblat. Acmu soco-tescă fietecine, că de vreme ce după socotela lui Maienburg Ostrogotthii, au fost ţiind Dachia, care începe din apa Prutului, şi pănă în apa Tisei să întinde, iată c’au trebuit Visegotthii de la dânşii mai spre apus să să fie întins, şi aşe ar fi fost cuprins sau toată ţara Unguriască, sau o parte dintr’ânsa, care de ar fi fost aşe adevărat, toată Istoria lui Iornand, ar fi ieşit minclunoasă, de vreme ce el scrie precum: «Gotthiî, ieşind de la ţărmurile mării baltică, s’au dus în Schythia, şi s’au aşezat la ţărmurile mării negre. Deci de la hotarul Dachiii despre răzsărit, adecă de la apa Prutului, unde la Gălaţi în Dunăre dă, pănă la mare negră, precum sint 500 mile Italieneşti toţi C'orăbiiarii ştiu. Vază acmu, de să poate ascunde suliţa în sac, şi de să poate înţelege cumva, precum Ostrogotthii să fie cuprins, şi ţinut Dachia. Iară Hunnii după ce au suppus pe aceşte Ostrogotthî, şi pre Vise-gothl, cu alalţî Ostrogotthî scăpaţi, i-au gonit de pre locurile lor: îndată au trecut în Pannonia, pre care au stăpânit-o ca la 50 de ani, pentru careînnainte la locul său să va zice. Deci şi Hunnii lor» aml cap 14. Procopie curie de rizbolnl Vandalesc cap 3. www.dacoromanica.ro 270 cart£ iv. nici cum prin Dachia noastră oprindu-să, (măcar nu fără călcare, şi multă stropşitură să fie fost scăpat, putem înţălege) şi prăzile, şi răzsboaele\lor în părţile apusului slobozind, nu iaste pricină, pentru care să putem cunoaşte, că doară înpărăţiîa Romanilor să-ş fie tras mâna, şi lăcuitorii din Dachia pentru care acmu iarăş la cursul Istoriii întorcându-ne, fiete carâ la locul, şi la anul său pomenindu-să, mai curat să vor arăta. CAPUL V DoredSşte-să traiul Romanilor în Dachia, de la aşezământul Gotthilor în Misia, până la Arcadie şi Honorie. Lit. 382. Tlieodosie marele, let: 382: precum s’au pomenit, aşezind şi înpăcând lucrurile Gotthilor, şi toate ţărâle înpărăţiii, spre odihnă întorcându-le: într’acelaş an, Noemvrie 24: s’au întors, şi au intrat în Ţarigrad, unde luând sama desfărnatelelor fapte a înpă-raţilor, carii mai denainte de dânsul deregătoriia înpărăţiei ţinuse; şi socotind că cu multe, şi fără ispravă desfătările lor, înpărăţiia la atâta slăbiciune, şi primejdie adusese; au stătut, pravile şi canoane a pune, cu carele înpărăţiîa, şi purtătorii ei să să chivernisiască; începătura făcând, şi cercare, de la Curte înpăratescă. Şi din desfătările, şi cheltuialele cele fără ispravă, foarte contenită, şi cumpătată au făcut-o. Că precum scrie Sigon, înpăraţiî cei mai denainte, puţină desfătare să fie având socotiia, den’ar fi avut în mijlocul iernii, trandafiri, a cărora flori să înnoate în paharăle cu vinul; şi în miezul verii de n’ar fi avut ghiaţă în răcitoare. Aşijdere dulceţa bucatelor, nu cu gustul gurii, ce ca sama cheltuîalii cei mai multe, o alege, adecă, care bucate îera mai scumpe, acele să fie şi mai bune, li să păre. Şi ori-ce lj să -aduce despre fundurile răzsărituluî, sau de la Colhii, ce-i peste hotarăle înpărăţiii; aceia Iera mai poftită, şi mai plăcută. Aceste dară toate aşezind, şi tocmind, puterile înpărăţiii Zoolnfc»*! 4. *ar&Ş au răzsuflat, şi la locul vârtutei lor, au vinit. După acesta ammiian, idatie Let: 386: s’au sculat Grutinghii, nem Tătărăsc, seu precum alţii ţi Marţelin în Hronic. www.dacoromanica.ro cap. v. 271 le zic, nem Gotthicesc, (pote fi rămăşiţa Gotthilor acesta nume să fie luat), făcând ca la 3000 de vase; au trecut, ş’au prădat la Thrachia. Inpotriva a cărora Theodosie, trimiţind cu oaste pre Voevodul Promotos, atâta î-au bătut, şi î-au sfărmat, cât apa Dunării s’au înplut de stârvurile lor, pentru care a lor prăpădenie, scriind Marţelus Poeticul într’acestaş chip: «Fluitantia nunquam, largius Arctoos pauere cadauera pisces.» «Nici odânăoară nu s’au hrănit peştii ca acmu, de trupurile Crivăţenilor, c61e ce plutiîa. Aice încă socotlască Cititorîul, că de va lua sama bineşor tare nedejduim, că toată socotela noastră, pentru Gotthî o va afla adevărată. Întăî, că aceşti Grutinghî, seu Gruthinghl, nu sint alt nem, lără numai rămăşiţa Gotthilor, carii am zis să fie rămas din Gotthil, carii au trecut la Thrachia; Căci mărturiseşte Ammian că aceşte Gotthî au fost supt Athanaric Domnul Gotthilor, când au avut răzsboîu cu Valens, let. 369: pentru care răzsbolu am pomenit la acelaşi an, unde zicem dintr’acelaş Istoric: «Valens Grotun-gos Gothos, bellicosam gentem aggreditur, et post leuiora cer-tamina, Athanaricum eogit in fugam.» (Valens au mărs asupra Gotthilor Grotinghiî, carii îera nem foarte vitlaz, şi după câteva jăzsboae mal îuşurele, au asuprit pe Athanaric să de fuga) aşe precum să dovedeşte, Grutinghil rămăşiţa acelor Gotthî, carii cu Athanaric, şi cu Fritighernis Domnii lor, trecusă în Thrachia, să fie, aşe de pe mărsul lor cu corăbii în Trachila să dove deşte, că acele corăbii, să le fie făcut, sau la Nipru, sau la Nistru; şi de acolo trecând, să fie lovit la Thrachia; că de ar fi fost acel Gotthî lăcuit în Dachia, ar fi trebuit întâi, să fie întrat în Misia, care laste înpotriva Dachiiî peste Dnnăre; şi apoi să lovască în Thrachia. Ce acesta, ce n’au fost Istoricul ne scriind; să cunoaşte, că nu din Dachia, ce din Schythie, despre părţile Nipruluî s’au coborât acele corăbii, şi au trecut peste mare, şi peste Dunăre, tocma la Thrachia, Iară de ar socoti cineva cuvintele Poeticului, pre carele am pomenit, cum să cade, şi mal bine va cunoaşte, căci pre aceşti Gotthî îî numeşte Crivăţenî, sau cu alt sens (înţelegere), numeşte Peştii, carii s’au hrănit cu stârvurile Gotthilor Crivăţenî. Ori cum s’ar înţelege, ori peştii mării, ori Gotthil acelaşi mări lăcuitorî, tot spre Cri- Ammiian, car. 27. Ieronim şi Idatie, iu Hronic. www.dacoromanica.ro 272 CARTiî IV. văţ sint să să înţelegă, în care parte cade Schythia, în potriva Thrachiii. Iară de ar fi fost acel Gotthî în Dachia, ar fi trebuit să facă vasele sale, cu multul mai sus de cât unde i acmu Be-ligradul, şi aşe pe acolo cu corăbiile Dunăre trecând, neatingân-du-să de Misia, să între în Thrachia, care de ar fi fost nu despre Crivăţ, ce despre apus ar fi trebuit să se pomenescă, macar Peştii hrăniţi, macar Gotthii omorâţi, de unde curat să cunoaşte, că aceşti Varvari, macar şi mai pe de’n gios de Dachia, de au trecut; Dunăre, iară nu mare; tot pricină nu rămâne, pentru ce Romanii în Dachia, să nu fie fost, de vreme ce şi aceşte, cu un războiu s’au topit, şi atâta mulţime de dânşii au pierit, că precum mulţi să fie fost, numărul vaselor arată, şi trupurile, carile plutind, au fost acoperit apa. Aceste dară aşe, iară deciia pănă la moarte lui Theodosie, altă clătire, sau lovire spre părţile Dachiii, sau a Thrachiii, să mai fie făcut Varvaril, istoricii nu pomenesc. Deci Theodosie înpărat au murit la Mediolan, let: lm. 395. 395: ghenar 17: după ce au înpărăţit ani 16 zile 2, fiind la vârstă de 50 de ani, precum scrie Victor ; iară după cum va Isocrat Soorat, car. 5, cle 60 ; iară precum scrie hronicul Alexandrin 65 : într’acelaş an, Cai'car. 4,<",lm adecă în carele au biruit pe Evghenie Tiranul, şi păgânul, în care războiu pomeneşte Socrat, şi Marţel, să fie avut cu sine câte-va polcuri de Alanî, de Gotthî, şi de Huni, a cărora Voevod să fie fost Alaric, Domnul Gotthilor, carele mai pre urmă trecând la Italia, au luat şi Roma. CAPUL VI. Dovedişte-să traiul Romanilor in Dachia, de la Arcadie, şi Honorie, pănă la Theodosie cel tânăr. Canon, cum trebue să înţăliagă cititorîul unde să va tâmpla înnainte a să pomeni cuvântul: peste Dunăre. Aic6 trebue cititoriuluî nostru, să ia sama, şi să înţellagă, că pre aceste vremi, câte prăzi, şi năpădiri să vor pomeni, că au fost (făcut) Varvarii peste Dunăre, toate acele pre alte locuri a www.dacoromanica.ro CAP. Vil. 273 înpărăţiil Romanilor să fie fost; îara nu prin Dacliia noastră, nici trecătorile printr’ânsa să le fie fost. Căci o samă de Gotthii, cel suppuşî de Theodosie, şi în Thrachia trecuţi, după moarte lui să rocoşisă (precum înnainte să va vide) şi acmu toată Gre-ţia prădând, în Illirie, şi în Epir piiorul îş pusese, şi tirăneşte stăpânila. Hunniî aşijdere apucasă Pannonia, şi o stăpânla în putere, (Iară Pannonia Iera ţara peste Dunăre între Sava, care acmu să chlamă Sclavonia, şi capul hotarului îî Iera cetate Sirmion care au tost în potriva Beligradulul peste Sava, şi acmu de la Turci să chemă Serem). Alaltă Tătărâme, şi multe fellurl de VarvarI, carii Iera de Huni suppuşî, (precum înnainte vom spune) spre ţara leşască, şi spre Litfa să spuzise; şi când să slobozita spre hotarăle înpărăţiil Romanilor, şllahul îş îndreptase prin locurile, carile acmu să chdmă Silesia, şi Saxonia. Căci şi mal aproape pe acela parte le căde cale, şi mal pre lesne: ne fiiin-du le a mal trece munţii înnapoî să să întorcă în Dachia, şi să le fie a trece Dunăre, pre unde atâtd cetăţi făcuse Romanii, şi trecătorile pazila, (pentru care cetăţi la locul său înnapoî s’au arătat). Şi aşe veri războae pre Dunăre, veri trecători au avut, toate mal sus de Dachia au fost, spre părţile ţărâl Ungureşti; şi pe acolo trece la Italia, la Gallia, la Ispania, şi de acolo şi la Africa. Iară când s’au tâmplat din Pannonia să fie agiuns Hunii cu prăzile şi pănă la Dachia, şi în Dachia ce au făcut, sau au stricat; atunce istoricii anume pomenesc, pentru carele noi pre amăruntul la locurile lor- vom zice. CAPUL VII. Arata-să poîadâ Varvarilor d’intâi. Murind Theodosie cel mare, precum am zis la anul 393, mos-tenitorlu înpărăţiil au lăsat doi ficorî, pre Arcadie (fiind la vârstă de 18 ani) înpărat răzsărituluî; Iară pe Honorie de 11 ani, în-părat apusului. In vrâmile acestora înpăraţî, let. 400, scriu istoricii precum Alaric Domnul Gotthilor, (carele acmu cinci ani 18 Arcadi şi llo-norip. L6t 400. Idatic şi Marţc-lin in Hronic. www.dacoromanica.ro 274 CARIE IV. Sigonie. Ut 404. Zosim oart6 5. Prosper şi Mar-ţelin, în Hronic. Orosie oartâ 7, oap. 37. Avgus-tin pentrn cotate Im Ditntnlz&n oap. 33 Ior-nandis. I 4t 403. 1.61 406. tera, de când la Epir stând, toată ţara grecescă grozav prăda, şi o prăpădita), şi-au pus gândul, să năpădîască asupra apusului, şi aşa cu toată oastea lut sculându-se, au intrat sfărmând, şi pră-dând în Dalmaţia, şi în Pannonia; Hatmanii lut Honorie puţin de acasta în samă băgând, de acolo mat în lontru purcegând, la al doi le an trecând apa Padul (pre care acmu stă târgul Pa-dova), în cetate Asta, Honorie închizindu-se; o au încungturat, unde Stilihon Voevodul lut Honorie, cu agtutortul sosind, şi pre înpăratul au izbăvit, şi pe Gottht biruind, Alaric cu mare ruşine necunoscut s’au întors, de unde teşise, la lllirie. Let 401. Un Gaîna, carele întât credincos fiind înpăratuluî lui Arcadie. apot viclenindu se, la Asia, de acolo s’an agiuns cu Gotthit dift Iliria, ispitindu-se să apuce Ţarigradul, şi cu tirănie să ta şi înpărăţia. Ce înpărăţiîa mat de cu vreme, de vicleşugul lut înştiinţindu se şi trăgând în parte sa o samă de Gottht, cu Voevodul lor Frattat pe mare la Elispont l’au lovit, şi l’au biruit, de unde Gaina lă-sind vasele, au teşit la uscat, şi au năzuit spre Dunăre. Ce Iluldis Domnul Hunilor, socotind să facă lucrul pre plăcere înpăratuluî având atunce cu înpărăţiîa pace, de câte va ort cu oaste l’au lovit, şi pană mat pre urmă de tot răzbindul, şi pre Gaina în războîu omorându-1, î-au tăiat capul şi în suliţă înfipt, l’au trimis înpăratuluî, la Ţarigrad. CAPUL VIII. Arată-să poîade Vararilor a doua şi a trila. In anul 404: Radagazius Domnul Gotthilor, luând cu sine Sar-matiî, şi Ghermaniî, cu toţii 400 mit precum scrie Zosim, sau cum va Orosie şi Marţel, cu 200 mit peste toată Italia au năbuşit, pre carii Stilihon Voevodul, cu mare şi minunată nărooire, între munţii ce să chemă Fezulanţî, închizindu-i, t-au prăpădit, şi pre Radagaz domnul lor l-au omorât. Acestă bătae, Petavie însămntază, precum să să fie tâmplat la anul 405, urmând istoricului lut Prosper; iară Marţel, la anul 406. Scrie Zosim, că www.dacoromanica.ro CAP. IX. tio aţâţe de mulţi Varvarî, robi căzusă, pre mânule Romanilor cât un rob să vinde, câte un galbăn. A triîa poîade s’au făcut let 406 cu multul mai grozavă, şi ‘mai groznică, decât celîalalte, care au făcut Vandalii cu domnul lor Godighilil, înpreună cu Alanii, Ghermanii, Cvadiî» Marcomanii, şi Saxonii, carii pe la sfârşitul lui Dechemvrie} biruind pe Frânţii, au trecut apa Renul, ş’au intrat în Gallie, în cale Monguţia au sfârmat, Vanghiona dându-se, au isbândit-o ; Remiî, Albianii, Atrebatiî, Morenii, Tornavenii, Nemutii, şi Ar-ghentorata au jecuit. Aceste, a Varvarilor năpădiri spre părţile Apusului, (macar că nu caută la treba Hronicului nostru), aicâ li am pomenit, pentru ca să cunoască cetitoriul, că părţile Dachiii noastre, au fost neclătite, şi de călcăturile Varvarilor, depărtate pentru care nu iaste pricină, care să zică, că doară lăcuitorii Dachiii, pre acestă vreme într’ânsa a lăcui, să nu fie fost putut macar că istoricii, despre acestaş parte, ceva nu pomenesc. In-tr’aceste la anul 408, Arcadie înpăratul răzsăritului, în luna lui Ma^ au murit, după ce au înpărăţit ani 13, luni 3, zile 15, lă-sind în locul lui înpărat, pe fiiul său Theodosie, carele s’au numit cel tânăr, cu testament l’au dat supt paza, şi socolela lui Iezdegherd, înpăratuluî Perşilor, carele cu credinţă, grije cuco-nului luând, l’au dat supt învăţătura lui Antioh, carile iera om pre învăţat, zicând: ca când cine-va s’ar ispiti înpotriva lui, să-î facă ştire, iară el înpotriva aceluia, ca asupra nepriîatinului său, va vini. Zosim rartA 6. Prosper in Hro-nio. Lct 408 Zosim, carte 0. Socrat, cartA 8, cap. 28. Proco-pic, ie războiul Perşilor, carte 1. Agatlins carte 4, Mst-132. CAPUL IX. Dovedişte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Theodosie cel tânăr pană la năpada Atiliî. Arcadie murind, au stătut la înpărăţiîa răzsăritului fiiul lui TIie*^**,pei *#* Theodosie, fiind cucon numai de opt ani; într’acăruia anul din-socrat, cârti 6, tâî Alaric domnul Gotthilor (după cum însămneză Calvizie, seu- '„rmîr'zosira™ lându-se cu mulţime de Gotthî, Alani, şi Svevi, şi lăsind aemu «arti io, oiosie, cart6 7, cap 40. www.dacoromanica.ro 276 CARTE IV. I£t. 405. Orogie, car(6 7, cap. 29. Zoslin, carte 5 lor-nand pentru inparaţl. Cap 96 şi de lnornrilc Golllil-lor, cap. 30. Harţei, carte 13 I et 408, 409. Zoalm, cârti 6, Marţelin. Cas-Biodor şl Prosper în Hronii, Aceiaşi, acoloş. Lut 411. I et 412. Socrat, carie 7, cap. 23 Prosper, Harţei şi Olim-piodor. Iiit 423 Gallia deşartă, şi pustie, au intrat în Ispanie, Oct. 15, purcegând. Ricţionul în Hronicul mare, zice, Acesta să să fie tâmplat, la anul acestaş, în care socotelă să vede a fi şi Petavie, de vrâme ce zice: că Alaric domnul Gotthilor: let 405: după ce au prădat Greţia şi câtă va vreme în Epir să zăbăvisă; apoi învoind Stilihon hatmanul lut Honorie înpăratului apusului, să fie pătruns în Italie, pentru care lucru înţelegând Honorie let 408 : să fie omorât pe Stilihon. Alaric pentru acesta înfocându-se, let 409: întâi au intrat în Italie, (precum am zis), cu carile Honorie vrând să facă pace, el într’adins să fie pus condiţii, carile Honorie, să nu le poată priimi; cerşind de la Honorie, şie, şi oamenilor lui locuri în Italia pentru lâcaşi, care Honorie ne prii-mi n d, el au întins spre Roma, ş’au încungîurat-o şi în anul 410: Avgust 23 au dobândit-o, şi trei zile în prada Varvarilor săi au dat-o; poroncindu-le ca câţi vor fi scăpat la beserica Sfinţilor Apostoli Petăr, şi Pavel, pe aciia să nu-i atingă. Acolo au robit şi pe Plachidia sora înpăratului Honorie, pre care au dat-o femeia, cumnatu-său fratelui muerii lui Athaulth. După 3 zile, pe nime de ai săi în Roma lăsind, arsă, şi pustie au lăsat-o, şi s’au dus la Reghion, de unde era să trecă la Sichilia, şi la Africa ; ce acolo i s’au tâmplat morte. Alţii zic, că după moartea lui Alaric, cumnatu seu stând Domn, în locul lui, iarăşi cu pradă să fie vinit la Roma, şi atunc6 să fie apucat pe Plachidia sora lui Arcadie, şi a lui Honorie; şi ducând-o în forul lui Cornilie, să fie făcut cu dânsa nuntă. Iară Idatie şi Isidor istoricii zic, să să fie luat Roma în anul trecut; în carile adecă au încun-gîural-o, let. 411. Vandalii, şi Svevii au cuprins Gallia; Alanii, Luzitania; Silingbil, Betica; iară let 412 Gotthii cu Athaulth Domnul lor, iarăşi să fie întrat în Gallia, scrie Prosper. Aceste într’acele părţi năhuşiri, Petavie le socoteşte să să fie tâmplat la anul 409. Urmând istoricului lui Idatie; ce pentru aceste aomu destul fiind, la rândul hroniculuFînnainte să ne~~mtoa¥-cem. După aceste şi Honorie, let, 423, au murit în Roma, după ce au înpărăţit ani 28 luni 7. de vârstă fiind de 39. râmâind la înpărâţie fiiul seu, Valentinian, şi mătuşe lui, Plachidia. www.dacoromanica.ro CAP. X. 277 CAPUL X. Arată-să, multe descălecaturi, a multe Orăil din nimul Vărsărilor acestora. După atâtea ele multe dese, şi în toate părţile lăţite prăzile şi valentini#», şi călcăturile Varvarilor, carele pre la acestea vremi s'au tâmplat, Placllidia' şi cu altele, carile maî pre urmă au căzut, slută, şi grozavă s’au făcut faţa înpărăţiiî Romanilor, şi ruptă, şi destrămată haina cinstei şi mărime! el au rămas, de vreme ce Varvaril, şi toate strânsurile limbilor despre Crivăţ, late şi largi porţi, prin părţile Sileziiî, şi Saxonii!, şi a Thrachiil, deşchizind (precum mal denainte am arătat), nu precum au făcut, când au Ieşit, spre răzsărit, ce într’alt chip; căci atunce de să şi aşeza pre unde-va; Iară curund locurile muta, precum au făcut aceşte Gotthil, şi după dânşii Hunnil, despre răzsărit, de la Schiithhia spre apus năbuşind, (precum Istoria înnapol au arătat), sau de lovila, şi prăda vre într’o- parte, Iarăşi înnapol la sălaşele lor să întored. Ce aemu spre părţile apusului, până unde ajunge, pre acolo şi rămâne, şi vestite locuri, înflorite crăil, ca bruma rece, pre o floare deşchisă să lăsa, şi le veşteziîa; de pre carile decila nu să maî rădica Şi aşe decila dintr'aceî Varvarl sirepl, şi ne do- i-emon, c#rt« t, moliţi, a mari Craii, carile aemu înfloresc, funtamenturile s’au aruncat, pre unde aemu laste Vestfalia, Frizie, Saxonie, Turin- lor. Epitomi, gia, Hesia, Mesnla, şi tot tractul, carele cu numele Franconiil, gid#BcfapCBrWg să cunoaşte. Dintr'aceste întâi, cu nume de Craîu numindu-se suu 212. Pros-Formund ficorul Iul Marcomir, pe la anul Iul Honorie 26 a por îua*™Ilip’ crăiiî Frânţii, au pus începătură, care an de la Hs: laste 420. Dupe Farmund. ficiorul său Clodie, la anul 428 sau 429 adecă 42°- 1 ' ' 142!) cinci ani mal pre urmă de moarte Iul Honorie, trecând apa Renul el întâi au întrat în Gallie, şi pănă la anul 445 au tot lăţit decila Crăila, căriila aemu îl zic a Franţozilor ; aşe pe acestaş vreme, Visegotthiî, temeliile crăiil Ispaniil au pus, precum şi Vandalii, Sfevil, Ostrogotthiî, fiete carii, Crai alegându-şî, în multe Crăil, şi Domnii, s’au făcut. Pre acestaş turburărî, let 429 vestit www.dacoromanica.ro 278 CARTE IV. Iiât. 425. Socrat, car. 7, cap. 42. Theo-dorlt, carte 5, cap. 36. Let. 427. Prosper şi Mar-ţelin în Hronic. Idatie in Hron. Isidor in Hronir, Misţolana 24, Socrat, cartd 7, cap. 23, 24, 25. şi în toată lumea cunoscut oraşul Veneţie, temeliile pre năsip, şi pre apă ş’au pus, precum şi astă-zi să vede, că trăiaşte: Una din toate a lumii câte sint publice, ficoarâ, şi de mâna neprii-atenilor, ne atinsă, şi pentru ac6ste în scurt atâta. CAPUL XI. Adia să dovedite până la năpada Attiliî. In cursul anilor de la Domnul Hs: 425, carile îaste al 18 ani, a înpărăţiii lui Theodosie cel tânăr, scrie Socrat şi Theodorit; precum Roilas Domnul Schithilor, de hotarăle înpărăţiii Romanilor, apropiindu-se, şi aemu şi până la Trachia cu jacurile ajungând, cu Dumnăzăiască putere, fijră prăpădiţi; căci Domnul lor de fulger lovit, iară alalţl Schithî, cu de năprasnă Cumă poto-pindtf-se, aşe s’au înprăştiiat; cât ce s’au făcut nu s’au mai ştiut. Aşijdere Let. 427, scrie Marţelin în Hronic, precum Romanii au răscumpărat Panonie de la Huni, carii aemu 50 de ani îera de când o cuprinsese, şi i au înpins peste Dunăre înnapoî. Acesta mărturiseşte şi Callimah în Attila. Acesta a Hunnilor peste Dunăre trecere: nu să poate înţălege, că doară să fie trecut spre părţile Dachiî, (că ce Panonia să fie, unde aemu îaste Sclavonie între Dunăre şi între Sava, mai înnainte am arătat), ce mai pe sus, spre părţile Austriiî, de vreme ce dintr’acolo, nu după multă vreme, sau precum alţii vor, încă pănă a nu-î scoate Theodosie din Panonie, Let 425: Aeţie Hatmanul apusului. î-au fost îndemnând să-î vie într’agiutoriu, asupra tiranului, lui Ioan, carele după moarte lui Honorie să apucase de înpărăţie tirăneşte, la carele s’au şi dus, precum şi mai pre urmă la let. 434: Honoria, sora lui Valentinian înpăratului Apusului, pentru curviîa, ce făcuse cu pristavul casii, din Palat gonită, şi la Theodosie trimise fiind, pe Attila Domnul Hunilor, asupra înpărăţiii apusului, au invitat, precum înnainte la acelaş an mai curat, să va zice, de unde chiar să cunoaşte, că cu pricinile zarvelor, carele spre apus ca un pojar nestâns, şi nepotolit să aţiţa, şi să lăţiîa, şi spre păr- www.dacoromanica.ro CAP. XII. 279 ţilg apusului cele mai din lontru în toate zilele să întinde, părţile răzsărituluî, în carele îera şi Dachia, în pace şi în odihnă rămâne. Ce aice noi aşe în scurt arătând, cursul Hronicului în-nainte pre larg va dovedi. CAPUL XII. Dovedişte-sâ traiul Romanilor în Dachia, de la ieşitul Attilil dintâi, până la întoarceri lui iarăş în Schythia. Matthei Pretor, proaspăt a lumii Gotthilor scriitoriu foarte ne asupreşte, ca cât-va din cursul Hronicului abătându-ne, nu pu' ţinele de trebă, pentru lucrurile Hunilor să însămnăm: şi mai vârtos, căci pomenitul Pretor, de tot aşe de la sine a aţâţe, şi a aţâţe scriitori credinţă lepădând, a sa socotelă, (pre care nici cu o mărturie de credinţă vrednică întărind-o) mai pe sus, şi mai de crezut de cât a tuturor să opue, să căzneşte; şi să arete va, precum Crăiia Dachilor (pre carii el Gotthi âi numeşte), Traian Marele, să nu o fie supus, ce aceiaş, până la vinire Hun-nilor neclătită, să fie stătut^ şi apoi Hunii stăpânind Dachia, să fie gonit pe Gotthi, adecă precum va el, pe Dachi de pre aceste locuri; Hireşă dară cuvintele lui, Carte 1, a lumii Gotthilor» Cap. 8 sint aceste: «Aşe zice Gotthi! în Dachia au tot stăpânit, nu Matthei Proter, numai pănă la vremile lui Traian, carile câte-va războae cu nă- in,lame ®®t'lli' roc au avut cu dânşii, insă de tot să i calce n’au putut; şi pen- cat». 8. tru ca să nu poată Gotthii întră în hotarăle înpărăţiii Romanilor au făcut peste Dunăre pod, şi multă oaste pentru paza puind, n .vălirile Gotthilor au oprit Stătut-au (iarăş zice) stăpânire Gotthilor în Dachia, pănă la vremile Attilii, şi a lui Balameber Craiul Hunnilor; carile cu nărocite războae biruind pe Gotthi, î-au scos din Dachia». Pretorie dară unile ca aceste, din singură părere sa scornind, şi pre nime pre altul în socotelă sa să fie fost, a arăta neputând, aşeş nici răspuns săi mai dăm, s’ar fi căzut, căci neclătită stă socotelă, şi mărturiia a aţâţe Istorici, precum Traian toate puterile Dachilor, sau a Gotthilor www.dacoromanica.ro 280 CAKTfc IV lui Pretorie sfărâmând; tot nemul lor din Dachia au scos, şi pre Romanii săi, în locul lor au aşezat, carii macar că cu multe furtuni însă precum pănă la năbuşire Attilil tot în Dachia să fie rămas, fără prepus, precum nedejduim, am dovedit. Insă pentru voia Cititorîulul nostru, şi acestă a lui Pretorie piatră, de scandal, din drumul adeverinţiî Istorii!, nerădicată, nu 6 vom lăsa. întâi dară au trebuit lui Pretorie să cunoască, că toţi Istorici într’un glas mărturisesc, precum Hunnil pre Gotthî, nu din Dachia, ce de la balta Azaculuî, şi de pe marginele mării negre, î-au gonit, Iară marginele mării la scriitorii ceî adevăraţi să înţeleg, de la balta Azaculuî pănă la gurile- Dunării; Iară de ar fi fost ţinut pe acela vreme Gotthil, şi Dachia, precum va Pretorie, ar fi trebuit să adaogă Istoricii, pre lângă marginele mării, şi ţărmuri! Dunării; căcî mal multă parte a Dachiiî pe ţărmuri! Dunării stă, precum din Gheografil cel vechi şi cel noi, chiar s’au arătat. A doa î-au trebuit, să nu asupriască pre cel adevăraţi Istorici, nici să le mute cuvintele după voe şi pofta lui; Căcî eî zic, precum Traian înpăratul, vrând ca mai pe lesne să-I fie a întră în Dachia asupra Dachilor, au făcut pod peste Dunăre; Iară Pretorie zice, că au făcut acel pod, pentru ca să oprîască pe DachI, să nu poată trece în hotarăle înpărăţiiî; că mal pre lesne ar fi fost Romanilor a păzi trecătoare a atâta lăţime de apă ca a Dunării, f&ră pod fiind, de cât cu pod. Că doară numai Pretorie de nu poate cunoaşte, că fiete ce apă, macar cât de îngustă, mal cu anevoe îaste cul-va, a o trece fără pod, de cât cu pod! .Pentru care, socotind Adrian, următorîul lui Traian, scrie Dion şi Evtropie, precum acel pod al lui Traian să-l fie stricat: dând cătră Senat pricină, precum de vor cum va apuba' vre o daţă Sarmatei podul, poate mal pre lesne să trîacă mai spre înlontrul înpărăţiiî, ce pentru acesta noi glu-decata la Cititorîu lăsind, la Pretorie să ne întoarcem, căruia pentru un lucru foarte âl mulţămim, căci supt Attilâ pune sfârşitul stăpânii! Gotthilor din Dachia: în locul a cărora aduce de ciia stăpânire Hunnilor. Deci, precum Gotthil în Dachia, pănă la acesta vreme să nu fie avut stăpânire stătătoare, din cele mal denainte, s’au dovedit; Iară după ce au vinit Hunnil, de au stă- www.dacoromanica.ro CAP, XII. 281 pânit Daehia, pe cuvintele lui Pretorie, pre lesne nu ne vom încredinţa; ce vom cerca, la alţii, cu multul mal vechi, şi de toată credinţa Istoricescă vrednici scriitori, la carii vom vide, pentru stăpânire Hunnilor, pe unde au fost, ce liotară şi ce cetăţi au stăpânit? şi pănă mal pre urmă, lucrurile în ce li s’au săvârşit? Nu pentru lauda, ce pentru adevărul, cu îndrăznelă putem zice, că câţi Istorici Ellineştî, Latineşti, şi ales Ungureşti, carii unii mal pre urmă, pre scurt, alţii mal pre larg, de lucrurile Hunnilor au scris, mal pre toţi, poate fi, cu amănuntul i-am cercat: şi cum să zice cuvântul, nici o piatră neclătită, şi nici un unghlu nescocorât n’am lăsat, pentru ca să ne înştienţem de începătura, şi purcedere, şi aşezămîntul, cel mal de pre urmă, a acestui nem, din carii neînştiinţăm cu adevărat, o parte de Huni, o parte de Daehia noastră, prin câtă-va vreme să fie cuprins; însă mal pre urmă, larăş supt străpânire Romanilor, (deosăbî de Daehia ce de sus, cărie Istoricii greceşti âl zic IlavoSâxia) să fie rămas, de care lucru, pănă a începe Istoria, pentru năbuşire Attilil Domnul Unnilor, întâi vom aduce pre scurt mărturiile scriitorilor, carii pomenesc câte oarece, pentru Daehia, supt vreme năbuşiril Unnilor. Din tâî dară Anton Bonfin, Istoric Ungur, şi de lucrurile Ungureşti toarte ispitit, şi nevoitoriu scriitorlu, Decada (1) «Ungaria zice; care, din Uniliaste născută, a cărora limbă schythi-eescă îaste, şi deosăbită de a tuturor vecinilor, Panonia şi peste Dunăre Iazigul, şi mal toată ţara Dachilor au cuprins». Intr’acestă hotărâre, a ţării Ungureşti înţelege Bonfin Panodachia, şi Daehia Mediterranie, care îaste Ardeiul, ştiind că Daehia măluroasă şi muntoasă îera supt înpărăţiîa Romanilor, precum şi aemu îaste supt stăpânire Turcului. Mihail Riţie Neapolitanul carte 1 zice: «Unniî trecând Meotida, întâi hotarăle Gotthilor au cuprins, de-ciîa pe Vesiî, Sidaliî, şi amândoaâ Cumaniile; ce albă: şi ce n6-gră, au supus pe carile socoteşte să fie aemu Moldova; ce greşeşte; căci Cumanila negră, şi albă, îaste; care aemu âl zicem Rusila albă şi negră; deciîa trecând, zice, Tanais, adecă Donul, ş’au pus taberile in Panonia, la apa Tisei», Iară Bonfin Decada (1) Loc alb în Manuscript. Antou Bonfln, Decada carte. Mihalţ Kitle Noapolitannl, Istoria ViiguriascA c a r t i 1. www.dacoromanica.ro 282 CARTE IV. Ut 434. Ut 441. 1 carte 7 zice: «mulţi Siculi (acestora le zicem noi Secui), viind cu Attila, c6 mai din dos a Dachiii parte, cuprinsese, pre care acmu Transilvania o chîamă; Apoi aceşte auzind, precum alţi de ai săi pănă la Roxolan au fost aguns, pănă la Amaxovii, (carii acmu Ruşi să chîamă), lî-au ieşit înnainte»; şi la Decada 1 carte 3». Unniî, zice, carii pre Ostrogotthi, pre Ghepidi, şi multe nemuri de Schythl asuprisă, pentru ca după pofta lor slobod, şi lat să poată stăpâni, precum hronicile Ungureşti povestesc, după ce au apucat Dachia, din potriva ei priviia Pannoniele, carele nu numai cu bişugul pământului, şi a locului frumuseţe, ce încă şi cu a ceriului bunătate pe alte ţâri întrece, pre atunc6 stăpânind proco(n)sulul (Romanilor) Macrin din Sevastiîa născut, şi mulţi din Alemanî, şi din Itali, într’ânsele lăcuind, trecând Unniî Dunăre, să între într’ânsele să nevoia». Aceste pentru ieşitul Unnilor, şi pentru apucare lor o parte din Dachia, aşe în-ţelegându-se, să ne întoarcem la rândul Hronicului, şi din an în an, cum au vinit Unniî? C-au lucrat? şi pănă în ce mai de pre urmă, unde, şi cum s’au aşezat, să videm. CAPUL XIII Arată-(să) năpada d’intâî a hă Attila, cu Unniî săi Hunii, (a cărora odrasle şi astă-zi sint Ungurii), după ce i-au scos Theodosie din Pannonia, precum am zis, trecând peste Dunăre, spre părţile, carile acmu Austria să chîamă, sau mai gos de Austria, Iiireşă ţara Unguriască, pănă la anul 434. în care an, (precum însămniază Petavie, Calviz şi Ricţiol, în hronicile lor), Honoria, sora lui Valentinian, fiind gonită la Ţarigrad pentru pricina care mai sus s’au pomenit, au fost invitând pe Attila, Domnul Hunilor, să între cu oştite în publica înpărăţiii Romei; ce precum mărturiseşte Sigon, şi Marţelin, acestă ispită în zădar i-au ieşit; Că Attila atunce din ţara UngUrîască n’au vrut să să clătiască. Iară let 441 Attila, şi cu frati-seu Vleda, (acestuia Olah, istoricul Unguresc, ii zice Buda), Domnul Hunnilor, (pre www.dacoromanica.ro CAP. XIII. 283 carii Theotlosie cel tânăr în anul 427, îî scosese clin Panonia), sculându-să asupra răzsărituluî, şi vrând să între cu pradă în Misia, şi în Trachia; Cetăţile, carele îera pe malul Dunării pentru paza înpărâţiiî, înpotriva Varvarilor puse; au lovit: din ca-rile pre unele lî-au şi fărmat: Ce Theodosie în potriva lor oaste trimiţind, de odată i-au oprit, şi cetăţile de pre Dunăre larăş au întărit; Iară al doile an, ne mai putându-î sprejini; au trecut în Trachia, Illiria, Machedonia; şi pănă la Greţia au agîuns, şî atâta răutate, şi vrăjmăşiîa au făcut, cât cu multul pe răutate Got-thilor covârşiîa. Theodosie, văzind atâta primejdie, ce vinise asupra lui, şi a toată înpărăţie, au trimis de au întors oştile de la Sichilie, unde pre atuncâ să afla. Ce şi oştile viind, şi macar cevaş neprocopsind, de nevoe i au căutat Iul Theodosie a pleca la pace, şi cu dare de bani, vrăjmăşiîa Varvarilor a înblânzi, care pace s’au încheiat la începutul anului 443, într’acesta chip: Ca Thodosie, atunce în loc de dar să de Attiliî 6000 de litre de aur, şi deciîa înnainte, în toţi anii câte 1000: Aşe Attila, pe lângă avuţie multă ca acesta, luând şi Robi ca la 120,000 de oameni; s’au întors înnapol. Aice încă aîeve să vâde, precum într’acestă năbuşire din tâî, pără la Dachia n’au agîuns; căci trecând Du-nărâ prin ţărâle de‘ sus, au întrat în Misia, şi Trachia, şi precum am zis, spre amlazi-zî lăţindu-se, au agiuns şi pănă la Greţia. Că de ar fi lovit prin Dachia, ar fi pomenit Istoricii, precum au trecut printr’ânsa în Misia, precum pomenesc la a doa Attiliî vinire, de care vom zice la capul ce urmază. Mal îaste de ştiut, că între alalţî scriitori, îaste Sigon, carele zice, că Attila, după ce au făcut pace cu Theodosie, să să fie întors în Schythia; ce precum greşit, şi adaos să fie numele Schythiiî, să cunoaşte, şi din cuvintele Istoricilor2 carele pentru Huni s’au zis; şi înnainte să vor zice, să dovedeşte; că Hunii aemu nu numai ţara Ungu-rîască spre Austria, ce şi pănă la Italia, Dalmaţia, Litfania, şi de acolo pănă în Schythia agîunge, care pustietate de mare stăpânire, pre acele vremi, în părţile Crivăţului; tot cu numele Schythiiî să pomenita; îarră nu doară că Attila părăsind locurile acele, s’au întors cu totul în Schythoa, precum mal gos să va vide. Ut 442. Sigon (1 Pavel Diaconul eartA 14. Prosper, şl Hronicul Alexandrin. Ut 443. www.dacoromanica.ro -284 CARTâ IV Prosper fn Hronic. L£t 444, 446. Lit 447. CAPUL XIV. Arată-să a doua năpadă a Attileî, asupra înpărăţiiî râzsăritulul. Attila, după ce s’au întors la locul său, şi acmu pace având cu înpărăţila, ne putând mărime, şi putere sa, cu Irate-său Vleda de obşte a o ţine, ce singur stăpânitorlu a fi poftind; s’au sculat asupra frâţine-său, pre carele ucigându-1, au suppus sie şi pre Varvaril, carii îera supt ascultare frăţine-său ; tâm-platu-s’au acesta let 444 ; Iară la anul 446: scrie Marţelin, că Theodosie ne vrând să de Attilil birul, caro-1 legase să de pre an ; Attila iarăş s’au gătit de oaste asupra lui. Acestaş să facă să lăuda şi lui Valentinian înpăratul apusului, pentru care Va-lentinian au chemat pre Aetie din Gallia, la Roma, pentru ca să să sfătuiască, pentru răzsboîul Hunnilor. In anul 447, Attila, sfatul inimii sale a plini vrând, Dunăre, încă îngheţată fiind au trecut, şi cu prada, şi pănă la Dachia au agluns, înpotriva a căruia Theodosie înpăratul, trimiţind pe Anthimie, şi pe Arni-ghislie Hatmanii cu oşti, au bătut pe Attila, în strîmpte locuri, aproape de cetate Sardica ; unde tare război dându-şl, Arni-ghislie Hatmanul, fiind viclian înpărăţiiî, în mijlocul toiului s’au dat în parte Hunilor, armele înpotriva soţiei sale Anthimii întorcând. Ce Anthimie nici cu acesta din bărbăţiîa şi vitejila sa scăzind, cu ai săi bărbăteşte războiul au ţinut, şi macar că cu multă trudă, şi primejdie ; însă pănă mai pre urmă, pre Attila au biruit, şi la pace să să plece l-au făcut. Attila, încă văzind, că ce mai pre urmă, la rău îî va căde, î-au căutat a face pace, după vrere lui Anthimie, priimind : ca şi pre viclenul Armi-ghislie să-l omoare, şi aşe au şi făcut; apoi ruşinat, la locurile sale s’au întors. Aice încă mare dovadă îaste, că Romanii au fost lăcuitorl neclătiţi în Dachia, şi în toate nabuşirile a tuturor Varvarilor, câte mal denainte s’au făcut el pre locurile sale trăitori au stătut; căci chiar istoricul arată, că într’acestă năvală, şl pănă la Dachia au agluns, Iară războiul lî-au fost în Bulgarie; căci Sardica cetate, după socotela gheografilor, îaste Sofia, de www.dacoromanica.ro CAP. XV. 283 unde să poate cunoaşte, că trecere Attileî peste Duhăre, au fost 4 V prin Pannonia, şi numai Cambulurile să-I fie agiuns, şi pănă la Dachia. Aşijdere înnainte să va arăta, că Attila maî mult spre părţile Saxonii! să zăbăviia, şi de acolo iera şliahul oştilor lui, prin ţara leşescă (care pănă atunce tot supt numele Tătârâmii să cuprindă, precum am arătat la hotărâre Schythiii, Iară mai pre urmă după că s’au descălecat Craiîa leşescă, s’au numit ţara leşască) pănă la Tanais ; şi în tătărâme despre răzsărit. CAPUL XV. Arată-sâ a trifoi năpndă a Attiliî. La annul 449 scrie Istoriîa, care să chîamă Constituţiile, adecă I,4t 44#-aşezământurile înpâraţilor, precum Attila mutându-se cu toate oardele de la răzsărit, spre părţile apusului; au ’vinit la Turin-ghia, care iaste parte a familiii Saxoneşti, între Ducatul Mi- «înreri» siii, Brunsvigului, Hassiii şi a Franconiii; acolo locul sfatului ca> 6 ' °al' aşezindu-ş, în cetate ce să chemă Insacon ; s’au precum acmu mai ştiută iaste, Isnac, au poroncit hatmanilor săi să margă, să supue Normanii, Friziî, Ţimbril, şi alalţi de prin pregîur VarvarI, apoi el pentru ca să poată lua ştire maî curund, pentru toate lucrurile, carile să vor lucra în oblastiîa lui, în patru locuri, patru rezidenţii (scaune de stăpânire) au orânduit ;• în carile au pus oameni purtători de grijă, să ştie ce să face în toate părţile, şi prin olăcari să-î facă ştire. Deci o rezidenţie au pus în Colonia Agripina, (care iaste pe apa Renului la hotarăle Galliiî) în Gher-mania; alta: la Iadira, în Dalmaţia; a triia, în Litfania, şi a patra în Tâtărâmă despre apa Donului. Iată aică aiavă, să şeruîaşte, şi să cunoaşte .şlîahul, carile au tost ţiind Varvarii lui Attila, şi din Tătărâmă că mare, cu multul maî din sus de Dachia noastră, au fost trecând de la răzsărit spre apus; adecă de la Don prin Litfania, spre Ghermania, şi Italia, de care lucru, Romanii lăcui-toril Dachiii, macar că scriitorii ceva ales nu pomenesc, însă de jiganie mare şi puternică ca aceia, de să vor fi şi clătit ceva www.dacoromanica.ro 286 cart£ iv Prosper în Hronic. Iornnnd, de lucrurile Gottlii-lor, curte 14. despre părţile de la câmpî, de crezut îaste, că se vor fi tras mal spre munţi, (căci într’altă parte să să fie dus, sau din Dachia de tot să să fie rădicat, precum zisem, nime nu însămneză), adecă spre Ardlal, şi peste Siretî, ceşti maî de sus; îar spre Olt, cel mal de gos, şi pre tot tractul, carile acmu să zice podgorie; adecă pe supt munţii Carpatici, (cărora noi le zicem, munţii Ungureşti) de la Câmpulungul moldovenesc, pană la Câmpulungul muntenesc, şi pănă în dreptul Severinuluî, pre care locuri de-cila au şi lăcuit, maî mulţi, înnainte vom arăta căci şi acesta loc, cât să fie de lat, şi de lung, pot şti cel ce mapele vor cerca; sau carii prin ţărâle noastre, a înbla li să va fi tâmplat, că nu puţin loc îaste şi acesta, carele şi de agîuns, şi maî fără grijă să poată putut fi; Şi celor ce vor fi trăit maî denainte pe acolo; şi celora, ce să vor fi tras de la câmpî spre munţi. Acesta noi socotelă o zicem; căutând la cuvintele Iul Mihail Neopolitanul, pre carile în Capul trecut l-am arătat, unde zice, că Unniî au fost cuprins amândoaâ Comaniile, ce negră şi ce albă; Iară ci-titorlul, cu cursul Hronicului înnainte să va adeveri, că şî lucrul aşe au fost, şi precum Romanii, tot deuna în Dachia au lăcuit, precum şi acmu într ansa a lăcui să văd: deci să mergem înnainte. CAPUL XVI. Aratâ-să pricina, cu cari Attila au aflat mijloc, de a întrari în Ghermania. Attila dară cuprinzind cu oardele sale, atâta de mare parte a Evropil, şi atâta de multe nemuri de Varvarî supt stăpânire sa puind, cu aceste cu toate neîndestulindu-se, de multă vreme sta în gânduri, şi căuta vreme după socotelă voii Iul, cum ar pute încă maî în lăontrul Evropil să între, şi toate părţile apusului supt mănunchiul sabiil sale să pue, şi mal vârtos, căci ştiia, că multe CrăiI de Varvarî ca dânsnl, într’acele părţi, altele acmu să întemeîase, şi altele începus' a să descăleca, şi a să aşeza, www.dacoromanica.ro CAP XVI. 287 din carii maî tari şi mai puternici să vid6 Gotthii a fi, (a cărora rămăşiţă, şi el supt oblastiîa sa ţine), carii pre atunce Gallia stăpâniîa. Aşijdere Vandalii Africa apucasă, şi Carthaghine cd vestită, şi Romei protivnică cetate ţine. Intr’aceste gânduri Attila răsturnându-se; iată lucru după voia luî, precum să zice, în ceri cercându 1, pre pământ îl află; Că Let 450, Ghenseric, Craiul I,4t 450, Vandalilor în Italia, -să încuscrise cu Theudoric Craiul Gotthilor din Gallia; luând cu ficorul său Hunneric, pe lata luî Theodo-ric; pentru care Ghenseric căzind în prepus, precum au vrut să-l otrăvască, spenticându-î nasul, şi grozav sluţind-o, au trimis-o la tatâ-său. După acesta faptă, Ghenseric temându-so, să nu cum-va Theodoric să să agîungă cu Romanii, si să-ş cerce răscumpărare maî cu asupră; cu multe daruri au trimis Soli la Attila, rugându-1 să vie asupra Gotthilor, şi să-î gonîască din Gallia. Attila, pricină ca acesta luând, îndată foarte bucuros au primit; nedejduind, că cu acela mijloc, nu numai pre Gotthî din Gallia va scoate, ce încă şi înpărăţila apusului cu vicleşug, va râpi. Şi aşe au poroncit, toate Oardile să să strângă în Sicambria; unde era să facă slim de obşte (Sicambria laste ţara pe apa Renului, care să întinde de la Colonia Agripina, pănă unde să înglamănă Renul, Iară spre răzsărit pănă la Ghermania, ce să chlamă Cattiî, scrie Gloverie la Gheografî, Carte 3 Cap. 3) strânsu-s’au dară acolo Schithiî, Gotthii, (carii rămăşiţa celor trecuţi mal denainte să fie, de câte-va ori am zis) Sarmaţiî, Cvadiî, Rughiî, Bastarnii, Marcomanil, Burgundioniî, Thuringhil, Bructeriî, Saxonii, şi Frânţii; cu toţii: 700.000 de Varvari. Ce Attila, pre Gotthî socoti cu armele, iară pe Romani, cu vicleşug să-î biruiască, pentru care, au scris carte la Valentinian înpăratul, şi Soli au trimis, rugându-să, ca să priimască, să poată trece prin hotarăle înpărăţiiî, cu prieteşug; pentru căce el, laste să margă asupra Gotthilor în Gallia, carii sint tot-deauna nepriîatinî înpărăţiiî Romanilor. Cătră acesta, adăoge, să-î gătescă gazdă în Roma, Iară în titul'scrisorii s’au numit, Attila, filul luî Mundizic, nepot marelui Nemvrot, născut în Engadia, cu Dumnăzăîască bunătate, Craiul Hunnilor, Midilor, Gotthilor, şi a Danilor; Groaza lumii şi Biciul Iul Dumnăzău www.dacoromanica.ro 288 CART]!: IV Noaiioiituiius (Mihail Ruţie Neapolitanul Carte 1, şi Olah în Attila, Bonfin De-Attiia. Bontin cada 1 Carte 3). Pre alta parte, au scris la Theodonc Domnul D**^.fl* '> Gotthilor în Gallia, poftinclu-1 ca să să însoţască cu dânsul asupra Romanilor, gîuruindu-î că-î va da gîumătate de Gallia. Ce de aceste a luî vicleşuguri, Valentianian, şi cu alţiî înştiinţindu-se, cu toţiî, s’au pus la un cuvânt; şi sau însoţit, văzind că asupra tuturor primejdila de obşte stă. Insoţitu-s’au dară cu înpăratul Râmuluî, Theodoric a Gotthilor; Gunderic a Burgundilor, Mero-vic a Franchilor, şi Sarghiban, a Alanilor Crai, şi cu toţii au ales, să fie Aetie Hatmanul luî Valentinian, Voevod peste toate nştile. Fost au acest Aetie Roman născut în cetate Dorostola, căriîa îî zicem noî acmu, Dristorul. Intr’acesta an, 29 a luî Av-gust, Theodosie cel tânăr, înpăratul răzsărituluî, la vânătoare căzind de pe cal, şi frângându-şî osul spinării, au murit, după ce au înpărăţit anî 42, luni 3. In locul luî Theodosie, au apucat înpărăţiîa Marchian Thracul, pre carele l-au luat bărbat Pulhiria, sora luî Theodosie, fiind fată ficoară, de anî 51. CAPUL XVII. Arată-să râzbire AUilîl în Ghermania, şi în Italia, şi petre lui. Mardiiau Tina- La, răzsărit, înpărăţind Marchian, let 451, Attila s’au sculat cu ’let cu toate oardele luî, şi pre mijlocul Iernii, au întrat în Ghermania; pre care mal toată cu sine o au râdicat-o, dându-le ne-îornanii de dejde (je multă şi mare dobândă. Deciîa trecând apa Renul, multe mai sus. Nicoiai cetăţi au arsu, şi au răsturnat; pănă au vinit şi Ia Avreliî, care PaveMifaTon ce*'a^e tare sprejinită fiind, acolo au agîuns şi Aetie, înpreună cap. îs. Theofan cu Theodoric, şi cu ficorul luî Thorismund, cu oştile Româneştî, 'rie'de'Toron0 a s°ţ'il0I,i Ş* îndată pe Attila biruind, cetate au mântuit. Ce Car 2. isidor Attila cu atâta macar în samă cevaş nebăgând, ş’au tras oştile thiîor^'casîodor *a camP^ Cataloniiî; unde de iznoavă războiul prospătându-âe, şi îdatie în groznică bătaia, şi m dintr’amândoâ părţile, multă moarte s’au Hromo. f^gut, cât de toţi să fie căzut 180 miî de oamenî, osăbî de 90 miî de Ghependî, şi de Franchî, carii deosăbit s’au bătut, www.dacoromanica.ro CAP. XVII. 289 unde macar că Theodoric Craiul Gotthilor au perit, însă Romanii biruitori au ieşit. Iară Attila cu câţi Varvarî î-au rămas, au fugit la Illirie. Attila îarăş la anul 453, întrasă cu oşti în Italie, fiind de oştile lui Marchian gonit din Illiria: şi acmu sta pe lângă Acfilia; Ce Valentinian înpăratul, trimiţind la dânsul sol, pe Papa Leon, cu cuvintele l-au înfrânt; şi aşe Attila atunce din Italia, nefâcând multe stricăciuni, oştile ş’au scos. Eşind din Italia, au întrat în Gallia, şi au năbuşit asupra Alanilor, cărora Thorismund Domnul Gotthilor, într’agiutoriu viind, cu războiu pre Attila, au biruit. Attila, văzind, că spre Italia lui nu-i merg lucrurile cu năroc, s’au întors iarăş la Schythie, şi nu după multă vreme, let 454, sau precum socoteşte Ricţiolus 455, în nunta unii copile, ce vre să ia; cu vin mai mult îndo-pându-să, i s’au slobozit singele pre nări, şi aşe stărnutând singe, au murit. De moarte Attilii, Nicolai Holah, în Carte ce o numeşte Attila, mai pre larg scrie aşe: «Attila, zice, întâi au cerşut să ia pe Honora, sora lui Valentinian, ce în zădar îeşindu-i pofta, să fie luat pe fata Domnului Bactrianilor, pre care au fost chemând-o Micolta; ce acmu el pre bătrân, la vârstă, şi din fire fiind slăbit, şi vin mal mult de cât s’au căzut la nuntă să fie băut, şi noapte, cu copila peste măsură gîucându-să, de multă oste-ninţă, să i să fie pornit în somnii singele a-1 cură din nas, şi aşe dimeneţa să 1 fie găsit miresa mort». Iară acesta poveste, precum Attila să fie cerşut pe sora Iui Valentinian şi copila aceia, să fie fost fata Domnului de Bactria, noi, de unde au luat-o el, n’am putut afla. După peire lui Attila, fidorul lui cel mai mare Dinzig, au rămas Domn Unnilor din Pannonia: iară cel mai mic, căruia Bonfin îi mai zice Ernac, luând o parte de oşt^ s’au aşezat în marginile Schythiiî cei mici, care astăzi iaste locul denafara Crâmului. Aşijdere Decada 1 Carte 7 zice, precum nişte rude a Attilii, Evmegiur, şi Vultizic, să fie apucat Dachia măluroasă, (care iaste din Tisa, pănă în Olt), iară o parte de Uni înprăştiindu-se, pănă la Machedonia, şi la ţara Grecescă să fie agluns, aceşti cu toţii, pen cet, pen cet s’au potopit; de unde au rămas la Unguri zisa, care zice; Ca unii în Greţia s’au dus; adecă carii ce a’au făcut nu s’au mai ştiut.» Istoria Attilii, 19 Let. 453. Let. 451, 455. Bonlln Decade 1, cârti 7. www.dacoromanica.ro 290 Cart£ iv ITrficli© Vornicul, în Pridoslovie. Let 454. Itlim Lit 456. pentru acdsta oare ce maî pre lung d'inceputul, pănă la sfârşitul luî, am adus-o ca să poată chiar Gititorîul nostru, a cunoaşte; că de şi mare, şi lat au fost pojarul acestui Varvar, însă toţi scriitorii (câţi noi a vide am putut, căci şi alţii, carii la mână ne fiindu ne, cevaş dintr’ânşiî, a pomeni n'am putut), unul ma-car nu pomeneşte, Attila sau să fie stăpânit Dachia peste tot, sau să fie trecut prin Dachia de gos, fără numai cât o dată, l-au aguns prădătorii, şi pănă la dânsa, precum a’au pomenit. Pentru adasta dară, greşeşte săracul Neculaî Costin (Dumnăzău să-l larte), căci în Istorioara sa de Dachia, la Capul cel maî de pe urmă scrie, precum ţara Dachiiî să să fie pustiit pre vremile Attiliî, şi să fie stătut pustie, toată ţara acesta, unde trăim noi, maî bine de 600 de ani; Ce greşala luî pre lesne să poate arăta, căci întâi pune năpădire Attiliî la anul 401; şi Attila au întrat spre părţile apusului la anul 449; precum toţî Istoricii într’un glas mărturisesc, şi trecere oştilor prin Dachia să nu fie fost, curat s'au arătat. Aşijdere precum pănă la vinire luî Dragoş Vod, carele după greşită socotela Istoricului Moldovenesc, să pune la anul de la Adam 6867. carele laste de la Hs: 1359, nu 400 ce 910 ani sint la mijloc; în care an, după socotela Iul Costin, ar fi trebuit ţara noastră, să fie stătut pustie. Ce noi maî mult dintre cele omeneşti pe omul trecut, ne supărându-1, în cursul hronicului înnainte, de va aguta Dumnăzău, nu numai nepustiită ţara să fie stătut, ce încă cu mulţi ani maî înnainte, de Dragos Vodă, bine întemeiată, şi cu Domni vestiţi ţinută să fie fost, o vom arata, aşe cât şi el, (Dumnăzău să-l pomenescă), de ar fi viu, şi să vază Istoricii, pre carii poate fi în viaţă a-î vide nu i s’au tâmplat) singur greşala sa cu dragă inimă ar mărturisi; ce acesta Jăsind, să vinim la cuvânt. Valentinian înpăratul Apusului, încăş la anul 454 Mart: 17 fu ucis do Anichie Maxim, în câmpii Marţii!, în al treîzecele an, a înpărăţiil luî, şi a vârstii în 36 de ani. După moarte luî Valentinian, au stătut scaunul apusului, fără înpărat, luni 10 zile 15, pănă când Leon înpăratul răzsărituluî, au trimis pe Maioran, maî marile oştilor, înpărat la Roma, let 456 fevr: 28, căci şi Marchian înpăratul răzsărituluî, într’acelaş an în 26 www.dacoromanica.ro Cap. xvnt. 291 a ]uî ghenar: murise, după ce ţinusă înpărăţiîa anî 6, luni 6; şi după dânsul au stătut la înpărăţie Leon Thracul, precum zisem; Iară Maioran, s’au încoronat înpărat Apusului, în Ravenna, April începându-se. CAPUL XVIII. DovecUşte-să traiul Bom anilor în Dachia, de la Leon Thracul, 2)ânâ la Zenon. Inpărăţind la răzsărit Leon, şi la apus Maioran; în părţile Da-chiii ceva să să fie lucrat, Istoriile anume nu pomenesc; fără numai la anul de la Hs: 460 scriu, precum Dinzig, ficorul At-tilii, stând în locul tătâne-seu înpărat Hunnilor, multe războae să fie avut cu Varvariî, carii după moarte Attilil, vre să lepede gugul de pe cerbice lor, din carii întâi era Ostrogotthil; carii nu numai căci de supt stăpânire Hunnilor s’a desbătut, ce încă în părţile Pannoniiî Crăiîa aşezindu şl, deciia precum Hunnilor, aşe altora straşnici au rămas; Iară al doil6 ap, Let 461, Maioran înpăratul Apusului, au perit ucis de mâna lui Reţimir Gotthul, mal marile oştilor, şi au stătut la înpărăţie Sever. Maioran au înpărăţit ani 4 luni 4, şi au perit în 7 a lui Avgust, în anul 463. Ostrogotthil, cel dezbătuţi de supt Huni, şi apucasă o parte din Pannonia, au întrat cu pradă în Thrachia, de acolo în llliria; ce mal pre urmă au făcut pace cu înpăratul Leon, şi pentru credinţa (precum scrie Sigon), Theodomir Domnul Gottliilor, au dat zălog înpăratuluî pre ficorul său, pe Theodoric; fiind copil de 8 anî, carele mal pre urmă s’au chemat Veronenul, Let 46(5), s’au tâmplat peire lui Sever înpăratuluî apusului, de care mal sus am zis. După moarte lui, au stătut scaunul văduv un an» şi luni 8 pănă când s’au ales înpărat Anthimie, carile s’au încoronat la anul 467 April 12. pre aceste vremi multe războae să pomenesc în părţile Africăl, unde Gherseric Domnul Vandalilor, mare biruinţă au dobândit asupra hatmanilor Iul Leon, că având aproape de 1009 de vase, cu blăstămăţila lui Vasilic, Leon. Let 460. liliachie şi Sigon. Let 461 Secer. L6t 46(5). Anthiqiic. L6t 467- Procopie, carte 1. Nichifor car 1613, cap 17. www.dacoromanica.ro 292 cart£ iv maî toate au căzut pe mâna nepriîatinilor; cu care deciîa atâta ut 469. s’au întărit Vandalii, cât de nime nu să maî teme. Iară Let 469 (scrie Marţelin), precum Gotthiî, şi Hunii, multe războae au avut în Pannonia; între sine gâlcevindu-se, carii de carii o vor stăpâni, ce pănă maî pre urmă Gotthiî biruind pre Huni, nu numai Pannonia au stăpânit, ce încă şi pre Densic ficorul Attiliî omorând, l-au tăiat capul, şi l-au trimis la înpăratul Leon în Ţarigrad; căci Gotthiî (precum mal sus am pomenit) cu înpără-sigoÎTl»™ 14. r&zsăritulul ave pace, Let 470 Hunnil, lovind în Pannonia pe de cela parte de Dunăre, au prădat pănă la Dalmaţia, ce în-napol cu plenul întorcându-se, l-au lovit Theodomir Domnul Got-thilor, şi nu numai căco î-au bătut, şi tot plenul au scos: ce încă şi pe Hunicmund Domnul Hunnilor, l-au prins viu; însă pre acesta nici l-au omorât, nici l’au trimis la Ţarigrad, ce făcând L6t 472. între dânşii un aşăzământ, l-au slobozit. Let 472 Iunie 11 Riţi-mir s’au sculat asupra lui Anthimie cumnatului său; (căci An-thimie ţine fata lui Riţimir). Anthim macar că în Roma să închisese, ce nici aşe putând hălădui, fu prins şi omorât, după ce au înpărâţit ani 5 luni 3. In urma lui au stătut la înpărăţila sigon'carVe u- Apusului Olivrie, carile trăind numai trei luni, şi 23 de zile, Marţelin, Tiieo- au murit Octomvrie 23. după carele au trecut luni patru, pănă Diacon s’au a^es înpărăţie, Glichirie, şi la anul 473 în 5 a lui Marte iiet 478. s’au încoronat înpărat în Ravenna. Aceste amestecături, şi războae toate câte s’au pomenit, alav6 sint, că de Dachia nici unul, nu s’au atins precum; singuri Is-itiiachie. toriciî arătând, altă dovadă nu le mal trebuîaşte. precum şi la anul mal denainte trecut Evario Domnul Gotthilor au prădat ut 474. ]a Luzitania. Iară Let 474 în luna lui Ghenarie: Leon au murit i,eon cei tânăr, de vintre: după ce înpărăţise ani 17 lăsind la înpărăţie pe ne-^p^i'.Theo2' potU'Sâu Leon cel tânăr, ficorul lui Zenon; încă prunc în faşe fauin'şiTheodor. fiind, carele trăind, (precum scriu Fasţiculile SiculI) numai 17 luni, încă necunoscând ce luase, c-au pierdut, şi c-au lăsat, după juiie Nepos. moartâ luî într’acelaş an Iulie Nepos (carele mal înnainte Leon Varţelus şi Cus- A * r ' A pin de încruriie tnpăratul îl făcusă Chesar, şi-l însemnase să fie moştenitorîu în-nand"'a* t67 apusului), sculându-se cu vasele au întrat în Italia, şi pre Glichirie, carile nici o gătire de oastă având, au scos din înpă- www.dacoromanica.ro CAP. XIX. 293 răţie, şi l-au făcut episcop Saloniii. Şi el în 24 a lui Iunie au înbrăcat haina înpărătescă. Murind pruncul Leon, tată-său Zenon au stătut la înpărăţila Răzsărituluî; Alţii povestesc precum Ze- viotrop Turon*. non, vrând să omoară pe Leon cuconul, maică-sa Ariandna, sup- nnl puind altul în locul lui, să-l fie ascuns; şi apoi mai mare făcân-du-să, să-l fie tuns Cliric şi decifa supt Shima Călugăriască, necunoscut, să fie trăit pană la înpărăţifa lui Iustinian; Ce aceste basne să fie, le socoteşte Patavie, Parte 1 Carte 6 Cap 17. CAPUL XIX. Dovedişte-să traiul Romanilor în Dachia, de la Zenon, până la Anastasie. In al doile an acestui înpărat, carele îaste anul Domnului Hs: zenon. 475 scrie Chedrin, precum Serachinenii Asia; şi Hunniî Thrachia Mt 475, au prădat, şi înpărăţila tare au destrămat; Zenon înpăratul desfătărilor dându-să, şi de grijea Publicăi, puţin îngrijindu-să. Aşij-dere la anul 479 Theodoric Domnul Gotthilor, cu pradă în Greţia, 479-cevaş n’au putut isprăvi: căci Sabinian Hatmanul oştilor de Ia Iliria, eşind înnainte lui, l-au oprit, şi l-au înpins înnapoi, Let 479 Theodoric Schythul, Ficorul lui Triarie cu Gotthiî intrând Bragrte Cârti în Thrachia, au prădat-o, pănă au vinit şi supt zidurile Ţarigra- ^g^g,!^* duluî, şi ar fi luat şi Cetate, de n’ar fi simţit vicleşugul oame- rar 3 Cap. 23 nilof săi, de care lucru sculându-să de supt Ţarigrad, s’au dus ?1 Martelil1' la Illiria: unde căzind de pe cal, şi dând într’o suliţă ce sta la un car înfiptă, s’au înţăbat într’ânsa, ş’au murit. Aic6, cu acest Cap, sfârşitul Cărţii aceştiia, vrănd să dăm; pentru dovada traiului Romanilor în Dachia, şi precum Dachia supt stăpânire înpărăţiei Romanilor, iară nu a altora au fost, dovada ce mai de pe urmă vom aduce, la care socotela noastră, ca la ur fier de corabie, neclătit, şi ne mutat legând, nu numai cât în vremile trecute, Dachia supt stăpânire Romanilor să să fie ţinut, să va cunoaşte: ce încă pentru vremile viitoare, (carile sint să zicem înnainte), mare lumină, de adeverinţă Hronicului www.dacoromanica.ro 294 CARTĂ IV Ut 483, îfarţelus. Ut 487. Lut 490. Marţelus acoloş, Casslodor şi lor-nand nostru, va aduce, şi precum Canoanelor, carele cititorlulul nostru, întâi am dat, în toate potrivindu-să, Iară socotela împotrivni(ci)lor, împotrivindu să va arăta. Deci dară Let 483 Evaric Domnul Gotthilor, în Gallia după ce domnisă 17 ani, au [murit, şi au stătut în locul lui Domn, ficorul lui, Alaric; Iară Theodoric, carele era din familia Amalilor, alt Domn a Gotthilor, plecân-du-să înpăratulul, cu mare cinste l-au priimit Zenon: puindu-1 mal mare pre învăţătura oştilor, şi însămnându-1 să fie şi consul, şi cătră acesta l-au pus Voevod pre oştile DachiiI mâlu-roasă, (care precum să fie o parte de ţara muntenescă, mal do-nainte am arătat), şi pe cele din Misia, unde au stăpânit ace Voevozie pănă la anul 487, într’acesta an scrie acelaş Istoric, precum Theodoric Amali, săturându-să de bine-facere, lui Zenon în Misia, s’au viclenit; şi hotarăle înpărăţiil au început a prăda; în-potriva a căruia macar că Zenon şi arme gătasă; însă au socotit mal bine prieteneşte, şi cu binişor să-l poarte, şi aşe l-au îndemnat mal bine să între în Italia, glurându-I precum îl va da şi cărţi, şi aglutorlu, pentru ca să-l piimască, intrând acolo. Theodoric încă după sfatul înpăratulul lăsindu-să, şi văzind căalalţl Gotthl din nemul lor acmu în Gallia, lin trăiîa, şi auzind precum Herulii, nem prost, şi întunecat, Italia, ca cum 11-ar hi fost de inoşie, vre să o ţie, îndată cu toţii cu al săi s’au gătat să margă la Italia. Şi aşe let 400 Theodoric Amali, (carele mal pre urmă s’au chemat Veronenul), pe mijlocul erniî, s’au sculat cu tot nemul Gotthilor, cu mueri cu copil, şi cu toată povijie caselor; şi eşind din Misia, au purces spre Italia. Odoaţer Domnul Herulilor, vrut-au să-î închiză cale la munţi; ce ceva a isprăvi n’au putut. Apoi la apa Sonţiutn, ş’au dat războîu; unde Theodoric au fost biruitorîu, deciîa larăş l-au biruit la Verona, şi aşeş de tot au spart pe Odoaţer. După izbândă îndată au luat şi Cetat6 Verona; pentru acâîa deciîa s’au chemat Veronenul. Odoaţer pierzind războiul, şi oamenii au fugit la Roma; Ce Romanii având cărţi de la Zenon, pentru ca să priimască pe Theodoric, să le fie craid, n’au priimit să lasă pe Odoaţer în cetate. El văzind că şi în Roma nu l-au priimit, a fugit la Ravenna, undo aşijdero ne priimindu-1, cu sabia ş’au făcut cale în cetate. www.dacoromanica.ro CAP. XIX. 295 După aceia Odoaţer mal culegând oaste iarăş au avut eu Theodo-ric război, la apa Duca; ce şi acolo bătut şi gonit fiind, au fugit la Ravenna. Theodoric docila încungiurând Ravenna, au bătut o 3: ani nepărăsit. Odoaţer, macar că de de mult, noaptă fugisă din cetate, văzind că acmu n’are ce să mal face, au căzut la rugă-mente, şi la pace, poftind pe Theodoric, să priimască să fie amândoi soţii, şi să înpărăţască de atocma, în Italia, care Theodoric întâi au priimit, apoi chemând pe Odoaţer la veselie, l-au omorîtj şi au rămas el deciîa singur stăpânitorîu; Iată iubite cititorîule, de adeverinţă îubitorlule, cum de frumos, şi de curat arată, şi dovedesc Istoricii, că Zenon înpăratul au făcut pe Theodoric Voevood, (au precum cuvântul scriitorluluî îaste Maghistru) oştilor din Dachia, şi din Misia; dară dacă nu era supt stăpânire Romanilor, ce căuta oaste românîască în Dachia? Si ce ar fi pus pe Theodoric Maghistru oştilor, în ţara de alţii ţinută. Aice să zicem şi noi cuvântul lui Costin Logofătul, că rău să prinde mano, ţigăneşte. Iar de ar socoti că ace Diregătorie, care au avut Theodoric în Dachia, şi în Misia, supt acela nume; adecă să se cheme că Dachia au fost stăpânită de Gotthl, şi aşe nu să prinde, şi nu mano, ci aşeşl nici Lado loc nare, în limbă ca acesta ţigă-nescâ. Nu să prinde, zic, chici orânduit de altul a fi într’o dire-gâtorie; nu îaste stăpânire slobodă seu precum lătineşte zicem: Dominium absolutum, stăpânitorîu în voe lăsată; ce de la altul ţinută şi dependens; Iară noi pentru voia celor ce vor vre să-ş ţie pizma ce d’intâî neschimbată, macar că le dăruim şi acesta» şi să zicem, că Theodoric, întâi au fost Voevod în Dachia de la Zenon înpăratul orânduit, ce apoi viclenindu să, au ţinut-o în putere, şi slobod; ce şi aşe tot încă nu să prinde. întâi că scriitorii zic, că Tbeodoric au eşit cu tot nemul său din Misia, Iară nu din Dachia; de unde să cunoaşte, că după ce s’au viclenit Theodoric, Romanii din Dachia, şi slujitorii ei, s’au tras de lângă dânsul; iară de ar zice înpotrivniciî, că acesta scriitorii nu pomenesc; vom lăsa şi acesta după voia lor. Ce şi aşe acestă stăpânire a lui Theodoric, mai mult de tril ani n’au fost; căci el s’au arătat nepriiatin înpărăţiii let 487; iară din Misia cu totul s’an rădicat let 49Q. Deci stăpânire, sau mai adevărat să zicem Procopie ie Goltlii, oar 1. www.dacoromanica.ro 290 CARTfi IV Grigorie Turo-iicniil, carii 2, cap. 8 şi 4. Tkcofuu în Hro-nicul Aloxaii' drin. /.onora car 1. J.ct 491. Tirănie, numai de trei ani, adevărată stăpânire nu să poate chema. Rămas au dară Romanii în Dachia noastră, de la Traîan marele pănă la acâsta vr£me nemutaţi; şi prin tote răzcoalele, câte s’au tâmplat neclătiţi, precum din Istorici am arătat, ş’am dovedit. Ce pănă Capul acesta a sfârşi, pentru ca tot prepusul de stăpâniri Gotthilor, să rădicăm, pănă mal pre urmă unde s’au aşezat să arătăm. Gotthii dară după ce au biruit, ş’au omorât pe Odoaţer, Theodoric mal pre urmă au făcut pace cu Burgundionii, ş’au cumpărat de la dânşii câmpii Luguriiî, Iară pe rămăşiţa Herulilor din Italia scoţindu-I, l-au aşezat pe supt munţi, locurile lor Gotthilor săi înpărţind, şi acolo au rămas decila toţi Ostrogotthiî. Intre aceste, Zenon înpăratul, din băutură fără măsură, l’au lovit ce nevoe, şi atâta l’au ţinut de mult, cât toţi s’au gândit că au murit; şi îndată 1 au şi îngropat;-puindu-i piatră mare deasupra; apoi în mormânt larăş la fire viindu-şl, au început a striga: ce nime să-l scoaţă, n’au vrut, şi mal vârtos înpărătesa Aridna, să-l lasă să să înnăduşiscă, au poroncit; căci fiind eretic Pelaghiati, în boala lui, altă n’au fost strigând, fără numai pe Pelaghie ereticul, alţii zic că pe Patrichiu Pelaghie să fie strigând, pre carele fără nici o vină l-au fost omorât. Murit-au Zenon înpăratul let 491 în luna lui marte, după ce au înpărăţit ani 17 luni 3. In locul lui Zenon înpărătâsa Aridna, şi Senatul, au râdicat la înpărăţie pe Anastasie; ce î-au fost zicând Silenţiarul, adică Tă-cătoriul, în luna lui mart, în şepte-sprâ-zece au stătut înpărat. www.dacoromanica.ro CARTE A CINCE. Care arată greutate aceşti! Istorii, gi pricina a Continuaţii! Ei. Aşijdere, arată, când, şi cum s’au schimbat, numele Dachiiî, Iu Voloscaia, Volohia, sau Yalaliia, şi precum acest nume cum Moldovenilor, aşd Muntenilor, şi Ardelenilor, prin multă vrdme au fost tot unul, şi de obşte, iară mai pre urmă s’au despărţit. CAPUL I. Arată-să greutaU accştil Istorii. Mărturisim, şi nu fără puţină tângulală, ne cutremurăm, de mare, şi de nepurtat greuinţa, cârd asupră-nevine; căci mari stânci, în mijlocul drumului, ca neclătite stau; şi multe, şi în* pletecite înpidicăturî, înnainte paşilor ni să aruncă, carile şi paşii înnainte a I muta ne opresc, şi cale hronicului nostru slobod alerga, tare astupă; şi ca trolanil Omeţilor de vivor, şi vicol în toate părţile spulbăraţî, şi aruncaţi, cărările cele mal denainte de alţii călcate, atâta le acopăr şi le ascund, cât nu tără mare frica primejdii!, ne iaste; ca nu cumva pârte rătăcind, şi cărard pe care a merge am apucat, pierzind; cursul IstoriiI noastre, în adânci vârtopl, şi ne înblaţl codri, de povaţă lipsit, să cadă, şi aşe la doritul popas, şi odihnă să nu putem aglunge. Cp întâi www.dacoromanica.ro 298 CARTfi V pre Dumnăzău, carele îaste cale şi povaţa spre tot adevărul în-tr’aglutorlu chemând; pre cât în slabe, şi slabănoage putinţele noastre va fi, ce de demult, şi de la mulţi părăsită cale a cerca, şi urmele cele astupate, şi pierdute, a adulmăca, şi a le descoperi, ne vom nevoi: şi macar că precum simţim, mal de la toţi Istoricii (carii pUnă acmu ducătorii, şi îndreptătorii noştri era), părăsiţi, şi într’un chip ore-carele, mal de tot, (însă nu de tot) lepădaţi sintem; însă după cuvântul ce să zice: Toate ispiteşte dragoste; toate biruâşte nevoinţa, cu care invitare, oarecum de iznoavă însuTleţindu-ne, nu aşo de tot nedejde vom lepăda; nici greuime sarcinii, aşa de tot de tot, ne va spârila, cât de nu în spate a o rădica, macar din locul său, a o muta, şi cât de puţin a o porni, să ne ispitim. La care de vom fi poftii, şi nevoinţil noastre dobânditorl, cu atâta mulţămiţl, şi contetuiţl vom fi, invitând, şi îndemnând pre alţii, carii de cât noi în puteri mal bogaţi vor fi, (că precum şi sint, şi după noi mulţi vor ti, cunoaştem, şi mărturisim), gre povara acesta cu vârvul degetului, diu mijlocul căii, râdicând-o, ca pre un bulgăr, scandalul picorului, departe să o zvârllască; şi aş6 deciîa altora lor următori călătorila uşoară, şi cale deşchisă să facă; căci cătră cele aflate pre lesne îaste a adaoge, zic cel ştiutori. CAPUL II. Arată-să pricina spre îndemnară Continuatul Hronicului. Pierdut’aş fi fost, (omenite Cititorlule), toată nodejcle, şi denainte înpotrivnicilor şi sabila din drîapta, şi scutul din stingă, aş fi scăpat: şl aşe, precum să zice cuvântul, şi osteninţa, şi undelem-nul în zădar aş fi fost cheltuit; şi mal mult Cursul hronicului înnainte aduce, de tot aş fi fost rămas, de naş fi fost, după multă trudă şi sfărmare de cap aflat, precum pentru lucrurile Dachiiî noastre de au şi tăcut unii; Iar nu toţi Istoricii condeile ş-ău frânt: nici tăcere celor mal vechi aşe de tot museele (Cămările unde stau la citlală, sau la învăţătură) celor mal noi a închide www.dacoromanica.ro CAP. H 299 au putui-, cât vechime vremilor, şi mulţime annilor Stăpânitoare ştiinţii, şi întruducătoare uitării, aşe do tot, şi peste tot să să poată face. Noî zicem Istorici, însă nu noi a vecului nostru, ce noi a vecului după cei vechi scriitori-; carii macar, că nu după puţine a soarelui învârtejiri, ca dintr’un greu somn deşteptân-du-să, şi ca prin odihnă lucrurile mai Marilor săi, în mente adu-cându-ş, cu slove a le însămna, şi celor mai pre urmă viitori, ca pre o materie gata în palmăle puind, spre tocmire, orânduiala, şi aşternere lor, a-i îndemna, şi a-î învăţa au început. Şi aceşte deciia din cele puţine, şi ameliţate însămnărî, Istoriile vremilor trecute, ca dintr’un adânc întuneric, la lumină, şi la prăvala lumii li-au scos, şi li-au arătat. Că precum cine-va, când află vre-o parte de sferă, sau de cerc de fier, sau de lemn, de pe încuj-bătura care vede în parte ce aflată, pre lesne poate giudeca, cât să fie fost Sfera, sau cercul, când au fost tot şi întreg; In-tr’acesta chip Omir, Domnul Poeticilor, din puţine însămnărî a altora, prin stâlpi, prin marmuri, şi prin moşi în moşi pomeniri, după 200 de ani, toată şi întriagă Istoria Troadeî, şi războiul a tuturor Grecilor la dânsa, au scris, şi Ia un Ioc culegând-o, la ştiinţa oamenilor au scos-o: din cele, adică puţine ştiute, şi cunoscute, arătând şi cu tari Argumenturi dovedind, ce au trebuit cei vechi să zică, şi n’au zis, ce au trebuit să scrie, şi n’au scris-Aşe Irodot întâiul Istoricilor, după mie, şi sute de ani Istoria sa au scris; şi trăind el cu 444 de ani mai înnainte de Domnul Hs. pomeneşte şi de facere Turnului Vavilonului. Aşe şi Istoria înpărăţiii Perşilor, şi lucrurile Ellinilor, cu multe sute de ani, mal înnainte de dânsul făcute, şăruind. Părintele Istoriii s’au numit» nu doară că toată Istoria sa din crierii săi au născut o; ce că ce de atâta vreme înnainte înprăşliată, şi netocmită, prin puţine însămnărî (precum mai sus zisem) şi pomeniri tăvâlindu-să, la orânduială, şi ştiinţa tuturor, o au adus. Aşe Thuchitid, carele al doile după Irodot Istoria Ellinilor săi, au scris, aşe alalţi vechi Elleneşti scriitori, lucrurile cu sute, şi mii de ani înnainte în Istoriile sale încep. Aşe Xenofont, aşe Dionisie Alecarnisău, aşe Pavsanie, aşe Cfintus Curţius, carele au trăit cu 48 de ani după naş-ţere Domnului Hs: au scris Istoria lui Alexandru Marele Ma- www.dacoromanica.ro 300 CAETfi V chedon, a căruia înpărăţie şi fapte au stătut mal înnainte de Cfintus Curţius cu 360 ani. Aşe Plutarh, după 400 ani, au scris de lucrurile Iul Filip, şi a Iul Alexandru. Să nu pomenim aic6 pre Moysăl marele Proroc, şi Hatman năroduluî Tzrailten, carele cu suflare Duhului Sfânt scrie Istorila facerii lumii, care au fost mal înnainte de dânsul cu multe vacurî, ce să pomenim pre. Iosif, şi Filon, carii Iudei fiind, şi în limba Ellinîască, pre la anii după naştere Domnului Hs: 60 şi 70 pană la 90, Istoriile sale au scris, şi mal ales Iosif, carele au alcătuit Carte de vechime lucrurilor Iudeeştî, de la începutul nemuluî său, pănâ la vrdme lor: Istorila de atâte mii, şi sute de ani, din puţine fântânele Istoriil Sfinte, în mari ape, şi râuri prefâcând-b; aşe Titus Livius, carele au trăit pănă la anul după naştere Domnului Hs, al noaâ-spră-zecele, au scris Istorila Romanilor, şi lucrurile mal dena-inte de dânsul o mie şi mal bine de ani. Aşe toţi alalţl luând; şi cu puţinele semne îndămânându-să, Istoriile sale au şăruit, şi la cel căzut a lor stau, şi chip 11-au adus. Acestora dară şi noi a ne uita de vom îndrăzni, ce spaimă şi ce ruşine ne va tim-pina, şi macar, că cu întrlagă a inimii ştiinţă zicem, că nu doară cinstd, şi lauda a pomeniţilor Istorici pretendeluim (vom să cerem), (că acesta de am şi gândi, nespălată pată feţii noastre am pune); Ce ca molmâţa lucrurile omeneşti uimind, după slabe puterile noastre, ne vom nevoi, ca din însămnările, şi toanele unor mal pre urmă Istorici, la ivală, şi la arătare să scoatem, ce au lipsit în cel vechi, şi ce au trebuit să nu lipsască, adecă celd ce Istoricii cel mal vechi, sau cu condeiul 11-au trecut, sau de nu 11-au trecut, cu răutate vremilor nl-au perit, sau de sint şi de faţă, ce sint puţinele, şi amelăţăturl numai, mal pre larg, şi mal curat să le aşezăm, precum pofta adeverinţil, şi a iubitorilor de ştiinţă adevărată pofteşte să le dovedim, precum cest6, ce cât de târziu, şi do nou să zic, altele să nu fie fără numai, iarăş acelă, ce în vremile lor adevărat au fost, şi te’au lucrat. Şi zisele cestor mal de pre urmă nu scornituri de Crieri, (nu de Dumnăzău acesta în capul vre-unul Istoric de adeverinţă lubi-torlu să încapă), nici povestiri plăzmuite, ce cele, ce cu condeiul www.dacoromanica.ro CAP III. 301 atunce trecute, acmu din închisoare uitării izbăvindu-să, la lumina pomenirii, să vie, precum cursul Hronicului, pre la locurile, şi vremile sale, înnainte privelil, şi gludecăţil Cititorlulul, le va pune, şi le va arăta. CAPUL III. Arată să, ce dintâi a Bulgarilor ieşire spre părţile înpărăţiil Romanilor. întâi dară trebue să să pomenescă, că noi în a Hronicului Anastasie, nostru carte 3, cap. 2: 3, curat am arătat, precum mincîunos, şi cu năpaste laste DachiiI numele Flachiiî, pre carile vor unii aşa numai p’entreg, şi fără nici o socotelă, cu mulţi ani mal denainte de descălecatul el cu Romani, să i-1 de; şi cu năpaste asupră să i-1 pue, unde noi pre scurt pentru acesta ameliţind, cuvântul am cruţat: ca aice la locul său, pre larg 'să-l zicem^ şi să-l arătăm. Deci pricina, şi născătorii acestui nume nou a DachiiI, fiind întâi Bulgarii, întâi pentru a lor Ieşire într’aceste părţi, să zicem trebuîaşte. După prăzile Attilii (pentru carele în carte trecută, mult s’au zis), cu 48 de ani mal pre urmă, scrie ««p. 2. Marţelin, precum let 499: in 7 ani a ^înpărăţiil lui Anastasie, ut 499. înpărat (precum însămneză Calvizie Ia acesta an, şi Patavie Caiviz în urono-parte 1, carte 7) Iar Gheorghie Chedrin zice-într’al 10-le şi 11-le in^patavu*"!* an a înpărăţiil lui Anastasie despre părţile Crivăţului, s’au arătat sămăinirA ttc-întâl spre părţile Evropil niamul Varvarilor BolgarI; carii pană Iml^r[,*jle *’ atunce nici văzuţi, nici auziţi, necum ştiuţi îera în părţile înpărăţiil Romanilor. Aceşte dară Bulgari, rădicându-să de piste apa Volga, (de pre care şi numele au), fără veste, şi tot de o dată au întrat în hotarăle Romanilor, şi pănă la Trachia peste Dunăre prădând, mari răutăţi, şi jacuri au făcut: înpotriva a cărora Anastasie înpărat, trimiţind oaste, lî-au Ieşit înnainte la apa ce să chemă Zursa; şi dându-le războîu fură Romanii biruiţi; Multe capete de frunte şi 4000 de slujitori pierzind. Inpăratul Anastasie văzind că înpotriva a nem vrăjmaş ca acesta, cu armele ceva nu va pute www.dacoromanica.ro 302 CARTE V folosi, multă sumă de bani dându-le, î-au mat potolit, şi într’ace dată din hotarăle înpărăţiiî să lasă, î-au înduplecat. Bulgarii înnapoî întorcându-să, tocma la locul lor să să fie întors, au prin locurile hotarălor înpărăţiiî, să fie rămas, la istorici curat a cunoaşte n’am putut. Ce atâta numai cât îarăşî acela istoric scrie, precum L6t 502. ]a anui 502 Bulgarii îarăşî să fie întrat cu pradă, şi să fie vinit pănă aproape de Thraehie. Aice cititorîul, bine de va lua sama acestor doaâ prăzî a Bulgarilor; doaâ lucruri va însămna, carele, precum trebue, cunoscându-să, multă lumină socotelii ce vom să zicem, vor da; unul dară îaste, că în prada dintâi au trecut Bulgarii prin Dachia Misie, pănă la Thrachia; Iară al doile precum s’au apropiat numai de Thrachia, din care aîave îaste, că Bulgarii sau aproape de Dachia au stătut, când s’au întors din năvala dintâi; sau în singură Dachia, spre părţile câmpului sau oprit ; adecă peste Prut spre Nistru. Deci ori cum ar fi fost, într’alt chip nu să poate înţelege, fără numai, că Bolgaril prin Dachia lî-au fost a trece la Misia, şi la Thrachia, şi ochii lor de ochii Romanilor, întâi în Dachia să fie dat, apoi aîure. Acasta Socotelă adevărată să fie, dintr’acelaş istoric, să dovedeşte, de vreme ce scrie, că Bulgarii, la a doa vinire trecând în Misia, au rămas într’ânsa, şi Anastasie înpăratul, cu deasila de acolo să-î scoaţă neputând, lî-au dat cale să trecă în Pannonia. Şi aşe i.et soi. Bulgării let 504 au trecut Dunăre, şi au întrat în Pannonia, unde îndată au luat cetate Sirmion"(care să fie fost din potriva Beli-graduluî aîure am arătat), de unde să cunoaşte, că de n’ar fi trecut Bulgarii întâi prin Dachia (măcar că acesta istoricul a nume nu pomeneşte), n’ar fi scriind, că din Misia sculându-să au întrat în Pannonia, care îaste peste hotarul Dachiiî spre apus, precum şi de acesta în doaâ trei locuri s’au pomenit. Rămâne dară adevărul, precum Bulgarii, când de la Volga au Ieşit, întâi să fie văzut în Dachia pre Romanii, acolo trăitori, şi pre acel Romani să-l fie numit cu numele, carele au fost având în limba lor Romanii, pentru care acmu aşe pre rând vine cuvântul, să cercăm să aflăm, şi să arătăm, Romanii la limba bulgărlască (care una cu ce slovenescă să fie, nime să va afla să tăgăduiască), ce nume au avut. www.dacoromanica.ro CAP. IV 303 CAPUL IV. Dovedişte-să, precum numele DachiiX, Bulgariii să-l fie schimbat, şi precum Moldovanul, şi Romanul, in limba lor tot un nume au. Cu greşită a voroaveî deprindere, Non usu, sed abusu, s’au părut precurm numele DachiiI, şi a Romanilor într’ânsa lăcuitorl, într’alt nume nou s’au numit, că precum cu bună dovadă sin-tem să arătăm, nu mutat numele, ce într’altă limbă tălmăcit, să fie, şi tălmăcire deciîa să să fie ţinut în loc de nume nou ; Iară amentrele în hirişiîa sa şi Dachia, şi Romanii din Dacliia, precum dinceput s’au numit, tot aşe şi astăzi să număsc. Aflăm dară din hronicul Slovenesc, precum cel vechiu a Romanilor nume, la limba Slovenescă să să fie chemat Volohă, care nume Hrouogvafui astă-zl ni-1 dau noaâ Moldovenilor, (şi macar că şi Muntenii, tot supt acest nume să cuprind; însă mal pre urmă ll-au zis Mul-tenî, de care mal înnainte să va zice), că vrând Ilronograful Slovenesc, să scrie, cum au gonit odânăoară Romanii pe Sloveni de la Dunăre, într’acesta chip scrie: «Volohomje naşedşim na Dunaiskia, Slovenu: i şedşim imvnihă, inasiluioştim imă, Slovene) E prişedşe, sedoşa ovina Vislereţe, iprozvaşase Poliane, i prod.» Aşe acastaş, cu acastaş cuvinte mărturiseşte, şi Letopi- letopiseţul sio-seţul rusesc cel mare, de pre care şi pănă astăzi, cel ce vor să mnUe'n^mum scrie hiriş Sloveneşte, când ar vre să scrie numele Romanului, siov«n»or, şi a Moldovanulul, într’alt chip să le zică nu poate, fără numai şi cestuia, şi celula Volohă; Iară când ar vre nu după limba Slovenescă, ce după ce lătinescă, să scrie, atunce Volohă numele hiriş rămâne a Romanilor din Dachia, adică din Moldova; Iară Romanilor din Italia, Rimlene, de pe numele, adecă, a Romii; de unde de cât zările Soarelui mal luminos să vede, că Bol-garil întâi de Romanii din Dachila dând, pre hireş numele Romanilor, în limba Slovenescă l-or ştiut, Volohî, l-au chemat^ adecă Români, şi ţara Dachiiî, în care Romanii lăcuîa, Volostele, cala Zemle, adecă ţara sau pământul Romanilor. Aceştel soco-neclătite mărturii ne sint toate nemurite, a cărora limbă pre limba www.dacoromanica.ro 304 CARTlt V Glnverie întru-duoeri în Gheo-ogrnfie, da Da-chila, cap. 18. Slovenescă maică că cunosc, precum sint: Rusii, Căzaciî, LeşiI, Bolgaril aceşte, Slovenii (carii mal pre urmă şi el au vinit în părţile Evropiî), Boemii, Sirbiî, Bosnenil, şi alalte nemuri, carele vor mal fi, toate aceste, după cel hireş, şi vechiu nume a Romanilor, în limba lor, Volohl, ne zic şi noaâ, şi Romanilor din Italia, care nemuri deciîa, mari, şi vestite CrăiI în Sarmatia, în Misia, (căci în Dachia noastră vre-un niam de aceşte să să fie stăvit, la vre-un istoric, a vide nu ne s’au tâmplat) în Thrnghia, în Dalmaţia, în Pannonia, în Illiria, şi in Bohemia, au pus, şi au întemeiat, (carele tuturor ştiute fiind, acmu aice mal mult a le număra nu ne vom zăbăvi), şi de la dânsele altele cu vreme deprinzindu-să : ca cum în limba lătinescă, şi românescă, nou nume ar fi primit, DaohiiI Valahia; şi Romanilor din Dachia, adică tuturor Românilor, cu un nume de obşte, Valahi, 11-au zis, Iară amentrele numele acesta, după tălmăcire limbii Slove-neştî, căutându-să, nicî mutat, nici schimbat laste; căci Voloh iaste, precum am zis, Roman, şi Voloscaîa Zemle, ţara Romanilor, precum noi singuri, şi astăzi Români ne zicem. CAPUL V. Arată-să, ‘precum numele Valahiil, după aciste tâmplari, multă vr&me, cu Moldovenii, tuturor Românilor, de obşte au fost. După schimbare, sau mai adevărată tălmăcire, numelui Da-cliiil în Volohia, multă vreme, toate trei ţărâle pomenite, cu un nume s’au numit, pănă adecă când Domniîa, dintr’una în doaâ, s’au despărţit, pre care vrăme, Parte Valahii! ce mal mare, de pe apa Moldova, numele a toată ţara mutând, s’au numit Moldova; singură ţara Muntenescă, cu numele Valahii! rămâind. Ce pentru adeverinţa acestuia lucru, a noastră socotelă într’o parte dând, singure mărturiile Gheografilor, să aducem, şi pentru noi el să grăiască, scrie Iohan Bun, din Gloverie Gheograful: «Lă-cuitoril zice acestor ţări (adecă a Moldovei, ş’a MunteniiI, şi a Ardeiului) mal de nainte au fost Ghetî, cărora după socotelă lui www.dacoromanica.ro CAt*. Vi. 305 Plinie, Romanii lî-au zis Dachî; Iară după acâla s’au despărţit Dachiîa acesta într’alte numere noaâ. Deci car6 de mult s’au fost chemând Dachia din mijloc, apoi s’au numit Transilvania, adecă cum zicem noî Ardîalul. Intre acesta şi între Dunăre s’au zis Valahia mică, adecă ţara Muntenescă. Intre Valahia mică şi între apa Prutului, aşijdere între Prut, şi între Nistru, pănă la mare negră, s’au chemat Valahie mare, adecă Moldova.» Aşijderâ ace-laş Gheograf, de Transilvania, Cap. 9 zice: Care ţări acmu, cu deosăbite numere să chemă, Valahia şi Moldavia, In vrâmile mal vechi tot cu’n nume, Valahia, să chema. Deci noî mal mult cuvântul nedungind, pentru acesta a Valahii! de obşte nume, cu măr-turiîa streinilor, pre Cititorîu îndestulit să fie poftim, Iară noî vom arăta pricina, cum streinii, şi megiîaşiî de prin prejur; şi când au început pre acest6 ţări cu ale sale numere, a le chema. CAPUL VI. Aratâ-să pricina, căci ţărâle acisti mai pre urmă, cu deosăbite numere, s’au numit. Pricina, pentru căci nu toţi streinii, pre aceste doaâ ţări, (căci pentru ţara Ardîaluluî aîcâ nu zicern), în trei fâlîurî le număsc, aîave îaste, căci precum am zis, mai de nainte, aceste doaâ ţări supt un nume a Valahii! cuprinzindu-să, şi pănă când# îera supt o stăpânire, şi supt un Domn, numai cu însămnare Valahii! mari, şi mici, să despărţiia; Iară după ce s’au despărţit, pre vremile lui Dragoş Vod Moldova şi pre a lui Radul Vod Negrul Muntenia; Moldova ş’au schimbat şi numele, şi de pe apa Moldovei, sau depe cel mal vechîu nume Molisdavia s’au numit Moldova. Muntenii, ş’au ţinut numele cel de Bolgarî pus Volohia, sau Valahia, carele în limba noastră, să zice ţara Românescâ. Leşiî, Rusii, şi alte limbi toate, câte de la Moldova spre Crivăţ trăesc, (macar că Volohil, din Volo-scaîa Zemle, ş’au schimbat numele în Moldoveni, şi în Moldova), însă el cu toţii, numele, carele întâi de la Bolgarî au rămas, să 20 www.dacoromanica.ro 306 carte v li-1 rădice, n’au primit; ce tot cu acel vechîu nume Volohi, adecă Romani, î-au chemat, şi-î chiamă şi pănă astăzi. Vecinii despre apus numele nou primind, precum Moldovenii singuri s’au chemat lor Moldavi, şi ţărâî Moldavia 1 au zis, şi-l zic. Acasta noi mal înnainte în multe locuri am pomenit din istoricii Leşeşti, şi din Bonfin şi Leunclavie. Vecinii despre amiazi-zî, carii întâi îera înpărăţila Grecilor, amestecând, şi cel mal de mult, şi cel • mal nou, şi din doaâ un nume alcătuind, lî-au zis Moldo-Vlachl, şi ţărâî Moldo-Vlahia. Turcii mal pre urmă (o! Căci n’au dat Dumnăzău, nici noi, nici altă limbă creştinescă, vecini ca accştâ să nu fie avut) î-au zis, Cara Bogdan, de pre numele Iul Bogdan Vod, tatăl lui Dragoş Vod, Iară Moldovenilor Bogdanlu, adecă oamenii lui Bogdan. Leunclavie în Pantecte la numele Bogdan, zice: Că Moldovenii aşe să se fie chemat, tocma de pe vremile înpăratuluî Vasile Bulgarocton, într’acărula vreme au fost stăpânind ţărâle acâste un Bogdan, şi pentru adeverinţa cuvântului aduce mărturie pe Zonoras istoric vremilor acelora, a căruia loc şi noi aiurea pre larg l’am pomenit. Tătarâl şi după numele ce 11-au dat Turcii, şi după numele ce ş’au pus sângurî, şi Bogdanlu zic Moldovenilor, şi Boldovan schimbând slova dintâi M: în Buche. Deci pentru numerele Moldovei, şi a Moldovenilor aşâ ; Iară pentru numele Muntenilor într’alt chip, că întâi Moldovânil schimbându-şî eî singuri numele, precum am zis, au schimbat şi a Muntenilor, căci iî spre părţile munţilor mai mult lăcuind, lî-au zis Munteni, adecă; oameni la munte trăitori, şi ţârii lor, ţara muntenescă. LeşiI, Rusii, şi alte limbi, câte Moldovenilor numele să schimbe n’au primit, pentru ca să facă deosăbire numerilor acestor doaâ ţări, au priimit numele, carele Moldovenii 11-au dat, şi lî-au zis Mol-tenl, schimbând numai N în Lude. Vecinii despre apus acesta ne învoind, lî-au ţinut tot humele cel dintâi, carele lî-au fost dat Bolgaril, şi le zic şi astă-zl Valahi, schimbând numai amândoi o, o, în a, a: Grecii precum Moldovenilor aşe lor, numele 11-au alcătuit, şi lî-au zis Ugro-VlahI, şi ţărâî Ugro-VIahia. Turcii mal pre urma Grecilor, oare-ce stricând numele Grecesc, (că cât nu pot Turcii să scrie numele străinilor ştiu toţi, carii au ispita www.dacoromanica.ro CAP. Vlî. 307 scriitorilor Turceşti), le zic Iflac, sau în nume alcătuit Cara iflac, care nume macar că îaste să-I tâlcuiască, Vlah Negru, adecă de pe numele lui Negrul Vod, Domnul Muntenesc, sau pentru căci toţi Muntdniî -sint mai negri la faţă ; însă şi acesta pricineso, cum orthografia turcescă arată, că iaste strămutat numele din cel alcătuit Grecesc : OoYYpo-BXâxoc, ugrovlahos, zicând, că amen-treld ar fi trebuit să fie alt nein carele să să cheme Ac Iflac, adecă Vlah alb, şi înpotriva aceluia acesta să să cheme Vlah negru, care nici au fost, nici îaste; iară alalţî Turci proşti le zic Cara Vlah, care nume din Orthografie turcescă să să fie stricat aîave îaste, căci la orthografia turcîasbă nici un nume nu să află, carele să începă din doaâ slove mute, cumu-î V şi L în cuvântul Vlah ; pentru aceia cei ce scriu cu orthografie, înnainte lui F, şi lui L adaog un I, şi scriu şi citesc Iflac, iară nu Flac, sau Vlah. Muntenii singuri, a tuturor nume puse, nici cum priimind, şi-au ţinut numele cel de moşiîa, şi să număsc şi astăzi Români, adecă Romani. Jele, că unii din scriitori în Diplomatele Domnilor săi, şi într’alte cărţi ne socotind ce cinste cuprind numele Român, scriu numele de Greci înprumutat. Ugro-vlah, adecă, căci sint mai aproape de hotarăle Ungureşti, sau că ce Radul Vod Negrul, despre ţara Unguriască au vinit. Aşe dară de schimbare numelui Dachiii, şi de numerele, carile astăzi ţin Romanii, carii întrânsa lăcuesc, înţelegându-să; Noi de acmu la cursul hronicului şi la cale de unde ne am abătut^ ne întoarcem. CAPUL Vil. Dau-să şi alte canoane trebuitoare, pentru mai curată înţelegeri Hronicului înainte. Pănă a întră la carte ce urmază aceştiî părţi, pentru lesnire cunoştinţii adevărului am socotit.: şi alte canoane, către cele dintâi a adaoge, pentru căci sehimbându-să numele Dachiii în Va-lachia, şi cu a ţărâî şi a lăcuitorilor, într’ânsa Romani; istoriile www.dacoromanica.ro 308 CARTâ V streinilor vecinT, nu puţină confusie în cunoştinţa, şi deosăbire numerilor fac, un nume adecă pentru altul luând, şi lucrurile ce s’au făcut într’o parte a Valahii!, le socotesc într’alta făcute, pentru care nu puţină amestecătură, şi greşelă videm făcută şi în mapele gheograficeşti cele maî vechi, în carele pe Valahie mare, adecă pe Moldova, o pun în locul Vlahii! mici, şi în potrivă, pe ce mică, în locul ce! marî. Aşe deciia locurile, cetăţile, apele, şi hotarăle tot strămutate şi schimbate mărg. 1. Canonul întâi iaste unde să va pomeni în hronic numele ţărâlor aceste, de să va aduce mărturiia istoricului Leşesc, Rusesc, şi a altor nemuri, pentru carile am zis, precum numele cest maî de pre urmă, Moldova, n’au priimit; să să ştie că de va zice istoricul Voloscaia Zemlîa, pentru Valahia mare, adecă pentru Moldova zice. Aşe db va zice: Voloh, pentru Romanii, carii au lăcuit în părţile Valahiei marî, înţelege. 2. Al doile canon iaste, că unde să va pomeni din istoric Latin Valahia, sau Valah, pentru Valahie mică, adecă, pentru ţara Muntenescă, înţelâge. 3. Al treilea canon iaste, că noi până acmu, urmând istorioilor vechi, ţărâle amândoaâ supt numele Dachiii cuprindem, care nume de acmu lăsindu-1, unde vom pomeni Valahia pentru a-mândoaâ ţărâle vom înţelege ; iară când vom vre să pomenim pentru vre o parte, atunce cu deosăbit nume, precum trebuinţa istorii! va pofti, Volohia mare, sau Volohia mică, vom zice. 4. A patra canon iaste, înnainte prin multă vreme de ani, la istoricii Greceşti, şi Ellineştî, pentru Dachia sau Valahia, cevaş a să pomeni, neaflând, mai cu dedins vom zice, pentru lucrurile carile s’au făcut pin pregurul Valahiiî, din carele macar că istoricii tac, însă starb şi traiul Romanilor în Valahia să înţălâge, după pravila canoanelor, carele am dat întâi : Că tăcerb în istorii, precum nu pune, aşb nu rădică lucrul. 5. Al cincelb canon iaste, că de să va pomeni din istoric El-linesc Vlahia, iară nu Moldo-vlahia, sau Uggro vlahia, iaste prepus, pentru o parte, au pentru toată Vlahia, va să înţălbgă? Şi atuncb cititorîul, să socotbsuă pentru lucrul ce să povesteşte, spre care parte maî aproape cadq; Deci spre care va fi mai a- www.dacoromanica.ro CAP. VII. 309 proape, pentru aceia să să înţăliagă, adecă precum pomeneşte Nichifor Grigoras (caută maî pre larg mai pre urmă), precum Craiul Sirbesc, au luat pe fata a Domnului de Vlahia; trebue a să înţelege că pe fata Domnului Muntenesc au luat, căci Muntenii sint mai aproape de Sirbi, sau precum va vre cititorîul să giudece, că din lucru, ca acesta istoriiî, primejdeia minciunii, nu să aduce, ce greşala ce face numai în numere. www.dacoromanica.ro CARTE A ŞfîSE Car6 arată traiul Romanilor în Vqlachia, de la Anastasie, pană la Roman licorni lui Constantin, înpărat. Aşijderd, arată năpă-zile Bulgarilor; şi descălecatul ţărâî şi Crăiiî Leşeşti, şi precum pre acdstd vremi, nu numai Vololiia, ce încă şi Crâmul au fost, tot supt stăpânire înpărăţiiî răzsărituluî. Aşijdere arată aşezară Ungurilor pe apa Tisei. CAPUL I. Dooedefe-să traiul Romanilor în Volohia de la năpada Bulgarilor, jpână la Justinian înpărat. Pre la anul luî Anastasie al 14le, a înpărăţiiî luî, Bolgariî intrând în Pannonie (precum la anul 504 am pomenit) şi luând şi cetate Sirmiul, Theodoric Veronîanul, văzind că Bolgariî, maî cu dedins cu îndemnăturile luî Anastasie înpărat, vor să între maî înlăuntrurile înpărăţiiî apusuluî; au socotit acesta să fie de nerăbdat; şi îndată trimiţind oaste asupra lor cu Hatmanul Petza, carele cu mare nărocire asupra Bolgarilor, şi a Ghepidilor, (cariî cu Bolgariî să însoţisă) au avut războîu, şi pre Domniî amânduror în războîu î-au omorît, şi deciiîa parte Pannoniiî despre Sirmion (care astă-zî îaste Sclavonia, maî de nainte supt stăpânirea înpărăţiî Răzsărituluî Gind supt stăpâ- www.dacoromanica.ro 312 CARTfi VI Zonarns cartA 14. cap. 4. Iict 505. L6t 512. IiAt 514. nire apusuldi au luat-o ; împreună şi cetate Sirmiul cuprinzind. Intr’acestaş an Anastasie înpărat, pentru ca să poată opri năbuşiră Varvarilor de subt Ţarigrad, (scrie Zonoras carte 14: cap. 4:) Că de scump ne vrând să de liafâ slujitorilor, au poroncit de au tras zidi din mare negră pănă la cetate Silivrii în mare albă : a căruia zidi fărmăturî şi pănă astăzi să cunosc pre alocure. La anul 505 Anastasie înpăratul, asupra Perşilor cu izbândă războîu având, şi pace cu dânşii făcând, fără năroc i au mărs înpotriva lui Mundon Domnul Ghetilor, carele întrasă în înjpărăţiia lui pănă la Machedonia, şi Thesalia. Deci şi înpotriva acestora văzind, că cu fierul nu-i va pute spori, î-au domolit cu argintul; şi cu dare de multă sumă de bani, l-au scos dintr’a-cele părţi. Pre aceste vremi, din istoricul pomenit, şi din Theo-fanis înţelegem, precum multă parte a Schitiii cu Domnul lor Vitalian, la credinţa lui Hs: să să fie întors, şi legătură de Confederaţie, cu înpărăţiia răzsăritului să fie făcut; de vreme ce la anul 512 Anastasie înpăratul, scornindu-să cântare Trisaghion, au vrut să adaogă şi acesta: Cela ce ai pătimit pentru noi : şi aşe pătimire lui Hs:, vre să o de şi Dumnăzăirii ; pentru care lucru, mare tulburare între năroade făcându-să, Pravoslavnicii au îndemnat pe Vitalian, ca cu arme să rătuiască Orthodocsia. El încă la anul 514, sculându-să, au supus Thrachia, şi Misia, şi luând cu sine călărime oştii Româneşti, au purces spre Ţarigrad, mărturisind precum merge asupra ereticilor Evtyliian, pentru să scutîască Orthodocsia. Acestă poveste, noi am adus-o, pentru ca doaâ lucruri dintr’ânsa să cunoaştem. Unul îaste, că unde se numără Schythia cu Misia, şi cu Thrachia, ni să pare să fie gre-şelă, numele Schythiii în locul Dachiiî puindu-să; Că Schytie acmu iera supt stăpânire Hunilor, şi înpărăţiia Romanilor, în Schythia ceva parte nu ave. Ce acestă socotială mai curat să cunoaşte din cele ce mai gos acelaş istoric aduce; că Vitalian, după ce au vinit cu ai săi, şi cu mai mulţi de 60 mii de Romani, pănă supl Ţarigrad, apoi Anastasie înpăratul, cu guruinţă, şi măgulituri, l’au făcut de s’au întors înnapoi după 8 zile, pentru carele mai pre urmă simţind, şi oprindu-să în Misia, au apucat acolo cetate Qdisul, şi pre Chirii Hatmanul oştilor au omorât. www.dacoromanica.ro CAP. I. 313 Aşijdere pre Ipatie alt Hatman, l’au prins viu, şi ca la 65 mii din oaste luî Anastasie înpărat au omorât, precum scrie Gheor-ghie Chedrin «în anul 23 a înpărăţiil Iul Anastasie Vitalian Schy-thul să fie omorât pre Chirii Hatmanul oştilor, şi să fie cuprins tiraneşte Thrachia, Schythia (supt acesta nume poate fi şi Dachia), şi Misia, şi aducând cu sine multe năroade de Huni şi Bulgari, multe cetăţi să fie luat, şi cu prada până supt zidîurile Ţarigra-duluî să fie agluns». La anul 515 Vitalian, au fost gătit vase pre mare, să margă din doaâ părţi, să încungluro pre Anastasie în Ţarigrad. ce Marin Voevodul Iul Anastasie, luând cu sine pre Proclu Mathematicul, carele făcând cu meşterşug nişte oglinde de aramă, cu razele sorelul, au aprins toate corăbiile lui Vitalian pre mare. Vitalian pentru perdere corăbiilor, mal mult în-focându-să, mal cu mare vrăjmăşie, au purces cu alalte oşti despre uscat, asupra Ţarigraduluî; Ce Senatul văzind răzsipa ce vine asupra înpărăţiil, au stătut la mijloc, de au făcut pace; cu aceste condiţii, pentru ca Orthodocsil, în Izgnanie trimişi, să să întoarcă la locurile lor, (între carii îera şi Machedonie Patriarhul Ţarigraduluî) şi Sinod icumenie să să stringă, în carele erese Evtyhianilor (a cărora cap şi scutitoriu singur înpăratul Anastasie îera) să gudece. Ce Anastasie, precum îera toate primejdiile obiciuit, cu bani a răscumpăra, multă summă de bani luî Vitalian dând, cu dânsul s’au înpăcat, şi încă şi Maghistru tuturor oştilor, de o dată, l-au făcut: până adecă s’au încetat, şi s’au tolit gâlcevile între gloate. Apoi şi pe Vitalian din cinste l’au scăzut, şi Sinodul, carele de frică să gîuruisă să facă, n’au făcut; Deci dară de pre răirfânere acestui Vi talian la Ţarigrad, aîave îaste, că numele SohithiiI rău să pune între Misia şi Thrachia ; Ce poate fi Vitalian, de nem Schith fiind, şi în hotarăle mal aproape de Dachia, Varvariî Iul lege Creştiniîască priimind, scriitorii au amestecat, nume(le) Dachiiî sau a Volohiiî, (precum Bolgariî atunce âî zice) cu Schithia ; precum şi alţii mulţi mal pre urmă istorici, toate locurile peste Dunăre, spre Crivăţ, supt numele Schithiî le cuprind, carii la locul lor, să vor pomeni, Ce Anastasie înpăratul în eresa sa rămârnd, macar că pre urmă căindu-să, cere Iertăciune de la năroade ; Ce Dumnăzău, vrând I,6t 515. Eragrie, cart6 3, cai), 43. www.dacoromanica.ro 314 CARTE VI Iiit 518. Evagrie, car. 4. Marţe-lin, Tlieol'an, Clicdrlnos ţi Zonaras. Instln Thraonl. I.fit 527. aîave să-l certe în cesta lume, şi arătăndui să şi om groznic, ţiind în mână un izvod, i-au zis: Pentru necredinţa ta, Dum-năzău 14 anî ţ-au şters din tabla vieţi!, şi aşes să ştiî, că cu-rund, de fulger, vii peri. Anastasie cu Meşferşugul lui Procul Mathematicului, de urgie lui Dumnăzău, vrând să scape, au poroncit, nebunul, cu meşterşug Mathematicesc, să-î facă o casă, prin care să nu poată străbate fulgerul! ce în zădar;* Că let 518 în 17: a Iul April, seu precum alţii vor, în 9: a lui Iulie, de fulger au perit; după ce au înpărăţit anî 27: luni 3: ş’au trăit 80: sau precum alţii zic 88 de ani; iar în locul lui, slujitorii au râdicat la înpărăţie pre Iustin Thracul; acesta au înpărăţit ani 9: zile 23: şi la let 527: obrintindu-i-să un picor, ce ave de săgată rănit, în Calendele lui Avgust, au murit. In vremile acestuia, ceva vrednic de însămnat, pentru părţile Volohiii, la Istorici însămnat, n’am putut afla. In locul lui au stătut Iustinian la înpărăţie, Avgust în 30 zile într’acelaş an. CAPUL II. Doved&şte-să traiul Romanilor în Volohia, de la Iustinian, până la Iustin. Iustinian, atâta de vestit iaste în toată lume istoricescă, cât pentru dânsul destul iaste, singur numele lui Iustinian a pomeni; Iară din toate laudele lui, mai vestite âi sint zidirile, cele multe, şi minunate de Cetăţi, oraşe, poduri, mănăstiri şi beserici; între carele una, Beserica Sfintei Sofii! destulă iaste, pentru mierare a toată lume, că nici întâi ca acesta (de beserica lui Solomon cevaş nu zicem) s'au zidit, nici după dânsa, alta pănă acmu, s’au văzut; iară mai cu dedins, pentru cetăţile, carele unile râsipite fiind, li-au tocmit; Iară altele şi din pajişte au râdicat pe ânbe marginile Dunării în Dachia, în Misia, şi aş6ş, şi în Schythie, pre amănuntul, în capul ce urmază le vom arăta. După zidiri, âi sint biruinţele, asupra tuturor Varvarilor, în Italia; şi Africa, şi în Persia, carele au dobândit prin vestitul Hatman Velisarie, www.dacoromanica.ro CAP. II. 315 şi prin Narsitis Hadânbul; De cât Velisarie, numai cu părţile bărbăteşti mal g;os, iară nu cu vitejiîa. Velisarie mal lăudat cu atâta, că pentru cinste curăţiiî, şi cu contenire, Hadâmb să făcusă, pentru carele scrie Procopie, că în viîaţa lui altă muiare, fără cât pre a sa, n’au cunoscut; şi în faţă a muerî frumoase, nici au căutat. Ce aceste noi altora lăsindu-le, la lucrul nostru să ne întoarcem. Chedrinos Istoricul la sămnul 148: în viaţa lui Iu-stinian pentru suppunire Unilor, supt înpărăţie, scrie aşe: în cel din tâi zice, an, a înpărăţiiî lui Istinian, Variza Crăiîasa Hunnilor armele ş’au înpreunat, cu a Romanilor, zic să fie avut 100 mii de Huni supt stăpânire sa. Intr’acelaş an şi Gorda Crăişorul Hunnilor, carile lăcuia aproape de Vosfor (pre unde îaste acmu Azacul) s’au datu-să Romanilor, şi s'au făcut şi Creştin. Acesta făcuse legământ, precum şi Romanilor cu credinţă va fi, şi cetate Vosforul (zic unii acesta să fie Azacul) va păzi, şi dajde ce de boi, care îera obicîuită, în toţi anii să de, la înpărăţie, va trimite. (Vosforo, Ellineşte; va să zică, aducătoare de bol, pentru care tălcueşte Chedrinos «pentru aceia cetate să fie chemat Vosfor: căci lăcuitorii de acolo în loc de bani, iera legaţi să de în toţi anii boi). Crăişorul dară acesta, cu multe daruri, şi cum să cade cinstit de la înpăratul fiind, dăruit; s’au întors aca-seş, unde spuind frăţine-său, lui Moagheras de cinste şi de darurile, carele au avut de la dărniciîa înpăratului, şi precum s’au făcut şi creştini: îndată au slărmat şi au ars toţi bozii Hunnilor, pentru care lucru, mâniindu-să Hunii, au rădicat cap asupra lui) şi zugrumându-1, au pus în locul lui Craiu pe frate său Moagheras; aşijdere, şi pe Tribunul Dalmaţiii, (carele acolo păziîa), înpreună cu toată oaste ce ave pe lângă dânsul, au omorât. De acesta înţelegând înpăratul Iustinian, îndată au orânduit pe Ioan Consulul, ficorul lui RuGn Patrichiul, carele pre lângă alalte oşti, luând încă şi de a Schythilor multă oaste într’agiutoriu, au purces înpotriva lor. Aşijdere pre uscat, au trimis pe Godila Hatmanul oştilor, carele ţine de la Ulissopolis, pănă la Gadurion. Hunii luând veste de vinire oştilor asupra lor, înspământându-să au căzut la rugămente de pace, şi aşe tocmindu-să pace, deciia Romanii fără nici o grijă la Bosfor au stăpânit». Acâste Gheorghie Procopie, de războlnl Gotthi-lor, carte 2 şi 3. Chedrinos in viâja Ini Justi-nian. Chedrinos aeoloş. www.dacoromanica.ro 316 cabt£ vi Ldt 530. Lct 550. Procopie Is-lorita tiottliilor, rarte 3. Gheorgliie Olie drinos în lornl pomenit. Chedrin; Iară Procopie Chesarlanul, de războiul Gotthilor, Carte 3, Cap 19, zice: precum Iustinian înpărat, să fie adus ca la 200 mii de Huni, ce le zice Coturgutiî, cu muerl cu copil cu tot, şi să-I fie pus în Thrachia; însă pre vremile acestuia înpărat, precum din scriitori putem cunoaşte, că părţile VolohiiI rău s’au tulburat; şi cu prăzile Varvarilor prin tr^ânsa tare s’au strămutat. Şi ântâî, că la anul 530, Bolgaril; carii mal de mult să fie trecut spre Pannonie, am. pomenit, cu Glietthiî îarăş înpreunându-să, au început a prăda în llliria, şi în Greţia; ce Mundom, Voevodul lui Iustinian înpărat; asupra lor mărgând, macar că l-au bătut, şi mulţi din Varvarî au perit, însă înnapol peste Dunăre, sau într'altă parte să-I gonlască, şi din hotarăle înpărăţiil, de tot afară să-I scoaţă, nu s’au putut. Ce aceşte pre acolo tare lipindu-să, după dânşii, şi alte a lor sămenţiî, s’au pornit; şi cu vrăjmăşii cu multul mal aspre, şi mal cumplite de cât a Gotthilor, şi a Hunnilor, locurile părţilor VolohiiI au răzsipit., ş’au strămutat. Iustinian înpăratul toate puterile oştilor spre Italia, şi spre Africa, cu Hatmanul Velisarie, şi cu Narsitis trimiţind: şi părţile din coace, puţin, şi mal nemică scutindu-să; şi ales la anul 550, Gotila Domnul Gotthilor, Roma încunglurând, şi după mult războîu, au şi dobândit o, pentru a căreila răzscumpărare, Velisarie cu toate oştile spre Italia întinzind, Slavii (seu precum âî număsc Sclavii) după Bolgarî pornindu se, cu mulţimea mare spre Volohie s’au pornit, şi în cale, toate sfărmând, şi prădând, Dunăre au trecut; şi orî-cine înnainte le ieşiîa, fără nici o alegere, de tot omorâla, şi pre cel mal mulţi, cu multe felîurl de moarte, pănă atuncă în părţile Romanilor neştiută, îî căznila, adecă ascuţind pari de-a-lungul, pen trup le băte, şi aşe înţăpaţl, în pământ îl înfige, (caută de unde mal pre urmă Serachineniî, pildă luând, şi pănă astă-zî, Turcii prin şezut, pănă în cap, ţapa pătrunzind, a înţăpa s’au deprins), Gheorghie Chedrinos arată,» precum acestă năbuşire să să fie tâmplat la 31 de ani, a înpărăţiil lui Iustinian; Hunii zice, carii şi Sthlavinil să chîamă, au năbuşit în Thrachia, şi mulţime de oameni au omorât, şi âncă şi pe Diregătoriul acei ţări au prins. Şi de cutremurul pământului, fiind pre une locuri răzsipit zidlul, carele făcuse Anastasie www.dacoromanica.ro CAP. III. 317 înpărat, aflând loc deşchis, au intrat în lontru; şi toate supt putere lor, au suppus, până la Dripea, şi la Nimfea, şi la satul luî Hs». Richţiolus (acestă năbuşire a Solavinilor, cu doi ani mai în- ^IkiuVe™ nainte însămneză, adecă la anul 518.) Intr’acest an, fundamentu- mare iaiei.r»4«. rile Crăiii Leşeşti s’au început, pentru care în capul ce ur-mază vom zice. La anul 551 Ghermanos Voevodul, carele în-potriva Sclavinilor îera trimis, în gătire purcesului miirind; şi toată gătire aceia strâcându-să, Sclavinii de aciîa fără de nici o. grijă, toată Machedonia, şi Greţia au prădat, pănă adecă Ioan Hatmanul, cu altă oaste, s’au gătit; şi înpotriva lor, s’au trimis. Ce pănă la gătire oştii, Sclavinii acmu după ce au ars, şi au jecuit Greţia, şi Machedoniîa, s’au. întors spre Thrachia; şi pănă supt Ţarigrad au vinit; toate supt sabie, şi supt foc puind. Hatmanul Ioan ântâi de supt Ţarigrad, pănă la Andrianopolis i-au gonit, iară acolo Sclavoniî, do bătae apucându să, asupra Romanilor viind, fură biruiţi. Acestă pradă s’au făcut, şi la al doile an. CAPUL III. Dovedeşte-să traiul Romanilor, în Volohia, cu multe argumentări. - Macar că Instinian, stând la înpărăţie, multă tulburare, prăzi, şi călcaturile Varvarilor, carele zisem, în părţile înpărăţiiî lor necontenite îera, cu carele şi statul Dachiii nu puţin scăzut, şi din câte-va părţi pişcat de Varvari îera, căci o parte din Dachia singur înpăratul, Unnilor o didese; o parte, alţii • în silă apucasă; însă toată supt stăpânire Varvarilor să nu fie căzut, a vremilor acelora, curat istoric, Procopie Chesarine-nul, curat ne arată. A căruia cuvinte ori câte pentru Dachie, în vremile lui Iustinian s’au tâmplat, toate aice pre rând de faţă le vom pune. «întâi dară de războiul Gotthilor carte 3, cap. 14. Turnul zice, carele de ceia parte de Dunăre odânăoară, Traian înpărat îl făcusă, cu câţi va ani mai înnainte fiind stricat de Varvari, sta deşert, pre acesta, şi altele de prin pregiurul lui, Iustinian înpărat, ca pre nişte locuri ce îera de moşiia, şi de www.dacoromanica.ro 318 CARTfi VI Procopio aeoloş. Iornand pontru Vandali, cartd 3. stăpânire Româniască, lî-au gîuruit Antilor, şi Sclavinilor; însă cu acestă tocmală, pentru ca să ste înpotriva Hunilor, carii adese prăda în înpârăţila Romanilor. Varvaril au priimit toc-mala acela, însă şi el au cerşut de la înpăratul, să le de pe Hilvurie Maghistrul oştilor să le fie cap». Aică care turn să fie fost acel turn făcut odână-oară de Traîan înpărat, şi în ce parte a DachiiI chiar a cunoaşte nu putem; însă altul nu poate fi fără numai tot acesta carile astă-zl, Severinul să cheamă, căci la acest loc Tralan să fie zidit cetate, în capul ce urmază-1 pentru zidirile Iul Iustinian, vom arăta, însă ori unde peste Dunăre s’a înţelege să fie fost, noaâ dovadă ne laste, că Iustin ian: Pro jure veteri, quo ad Romanos pertinebat, adecă: căci din moşie veche iera de locurile înpărăţiil, îl făgăduia acelor Varvarl, şi cu alte locuri de pen pregur să li-1 dea, şi ei să ste înpotriva Hunnilor. Aşijderă îarăş acesta istoric într’acela loc puţin mal gos, cu deşchisă cuvinte arată, precum Iustinian înpărat au dezbătut toată Dachia de la Gotthl. Cuvintele istoricului sint aceste. «Ghepidiî zice, carii mai de nainte ţine cetate Sirmiul, şi toată Dachia, Iustinian înpărat după ce au scos ace ţară din mânule Gotthilor; iară Ghepidiî pe Romanii, carii Iera lăcuitorl de moşie, l-au luat în robie, şi decila nepărăsit purcede cu prăzile în înpărăţie, pentru care lucru şi înpăratul n’au vrut să le mai de liafa, care li să da mal dennainte (Iară acel GhepidI să fie început a sluji cu llafă înpărăţiil de pe vreme Iul Marţian, scrie Iordand în istoria Vandalilor carte 3; Iară Marţelin zice, că de pe vreme Iul Zenon, să să fie tâmplat. Ce pentru ca să le pue piedică, au dat Longobardilor în Pannonia cetate Norion, şi alte locuri mal cu tărie, şi multă summă de bani, lî-au dăruit; carii lăsind locurile, pre carile lăcuîa, mal de nainte au trecut peste Dunăre în cela parte, şi s’au aşezat, aproape de Ghepidî; iară Ghepidiî, (precum acela Procopie mărturiseşte, cartă 2, de războiul Gotthilor) ţine locurile pre lângă Singhedin, şi pre lângă Sirmiu, între Dunăre, şi peste Dunăre». Acastaş mărturiseşte Ioarnand pentru Vandali, carte 3. «eu, zice, Dachia ce veche chem, care acmu o ştiu toţi că o ţin Ghepidiî, care ţară laste din potriva Misii! peste Dunăre, şi cu munţii ca cu o cu- www.dacoromanica.ro CAP. III. 319 nună îaste încinsă, şi are numai doaâ locuri de intrat într’ânsa şi unul să chlamă Bonfos ; Iară altul Thabas. Acestă ţară a Da-chiiî de a cel vechi numită acmu, precum zisem, să chlamă Ghepidia». Din hotărâre, care fac aceşti scriitori pentru locurile carile au fost ţiind o dată Ghepidiî în Dachia, să cunoaşte, c’au fost peste Dunăre de la Sirmium însus pănă la Singhidin, şi toată Transilvania, căriîa noi îl zicem Ardîalul, Iară alalte părţi a Dachiiî; adecă Dachia măluroasă, şi Dachia muntoasă, pre unde îaste acmu ţara Muntenescă, şi a moldovei, supt Iustinian înpă-rat să fie fost tot subt stăpânire înpărăţiiî Romanilor. Aşijdere dintr'acelaş istoric Procopie cunoaştem, că Iustinian dezbătând de la VarvarI Dachia, o parte dintr’ânsa cu cetate Singhldinul, să fie dat Erulilor. Zice dară el într’acelaş cap: «Inpăratul câteva locuri din Dachia au dat Erulilor, pe lângă Singhidin; unde şi acmu trăesc, din carii! unii s’au scris, şi în izvodul oştenilor Romani, şi s’au numit federatî, adecă în credinţă luaţi. Pre lângă aceste, alte dovede şi mal tari, şi mal fără prepus ne aduce a-celaş Procopie în carte şi capul pomenit, puţin mal glos, că Loggobardil, după ce s’au mutat peste Dunăre lângă GhepidI, precum mal sus am pomenit, îndată s’au apucat de gâlcevă cu Ghepidiî ceşte să I gonlască de pre unde şede, cela să nu-şl de locurile. Ce Longobardil fiind supt protecţie înpărăţiiî, au trimis la înpăratul Iustinian rugându-să să le de agîutorlu înpotriva Erulilor. Viind dară la înpăratul Solii, carii trimisese Longobardil într’acesta chip să fie grăit. «Acesta socoteşte, o înpărate, că mal de nainte vreme, când Gotthiî ave Dachia supt dajde (adecă pe Pr#«#pi« »«oi#» vreme după peire lui Valens, precum noi acolo am arătat), Ghepidiî şede de cela parte de Dunăre, (adecă despre Panonia) unde mal de mult, cu toţii la un loc lăcuîa; pre atunce atâta frică trăge de Gotthî, cât macar o dată Dunăre să trecă nu în-drăznila, şi părţile carile peste- Dunăre, macar că înpărăţiîa le ave ca cum ar fi fost lepădate ; însă el mal în lontru să între, frica Gotthilor îl oprila; Iară după ce au avăzut, c’aţl gonit din toată Dachia, pe Gotthî, şi sinteţî înpiedecaţî, cu alte războae, (adecă războaele ce să făce în Italia, asupra Vandalilor), au îndrăznit spurcaţii aceşte, petîutindere a călca, în hotarăle voastre> www.dacoromanica.ro 320 Cart£ vi Procopie de războiul Gottlii-lor, carte 3, cap. 4. Sirmiul au cuprins, o înpărate ! şi pre Români îţi trag în robie. şi încă să laudă, precum toată Dachia, au dobândit. Solii dară Longobardilor acâste. Iară Solii Ghepidilor (căci şi ei faţă înnainte înpăratuluî să pârâia), pentru ca să arate pe Solii Longobardilor mincîunoşi, şi precum ei nu să laudă că ţin Dachia, ce numai Sirmiu, cu o parte din Dachia ; într’acesta chip cuvintele Longobardilor întorce. Acmu zice, o înpărate! «fiind Tăz-boîul între noi început, şi singuri cunoşcându-s neputinţa, şi slăbiciuni, de ce au început căindu-să, şi la voi alergând, silesc, ca înpotriva a toată dreptate, pentru dânşii Romanii asupra noastră războlh să începă ; şi aduc pricină, furii aceşte, pentru Sirmium, şi pentru alte une locuri de a Dachiiî. Dară încă a-tâte cetăţi, şi atâte provinţii mai sint supt stăpânire voastră, câte trebue să cercaţi, şi alte năroade să puneţi într’ânsele să lăcuîască». Pentru părţile dară Dachiiî despre Panonia aşa chiar arătând, precum puţină parte a Dachiiî Varvarii Ghepidii, să fie fost ţiind; Apoi întorcându-să spre Schithia despre mare negră, hotarăle înpărăţiiî aşe pune. Vosforul zice (carele laste Azacul) cetate, cu câţî-va ani mai denainte (precum la cel din tâîu an a înpărăţiiî lui Iustinian din Chedrinos am arătat) supt stăpânire înpărăţiiî Romanilor au vinit, de la cetate Vosforuluî, pănă la cetatâ Hersonul (acesta-i în Crâm cariîa îi zic Turcii Cur-şuilu), care stă în marginile mării, şi încă mai de mult Romanilor iera supusă, tot locul între aceste doaâ cetăţi îl locuesc Hunii, (aceşte-s Hunii, a cărora înpărătesă Variza, şi alt Crăişor ce scrie Chedrinos, că s’au fost şi botezat, s’au dat sub oblastila înpărăţiiî), îar de la cetate Hersonul (zice Procopie acoleş puţin mai gîos, pănă la gura Dunării iaste cale de 10: zile, care locuri, tot Varvarii (Hunii adecă aciia) le ţin. Deci de acolo în coace pe apa Dunării, care din munţii Cheltilor isvoreşte, şi ştergând marginile Italiiî prin Dachia, Illiria, şi Thrachia cură. a iravra, [î^XP1 Bo£avuov, văv Po[miMV (Baotleai? qvt•»» w>«-gur au vinit la Ţarigrad, şi s’au botezat. Innapoi întorcându-să ai săi Bolgari, pentru căci să făcusă Creştin la stăpânire ne-priimindu 1, el s’au întors iarăş la Ţarigrad, căruia înpăratul Mi. hail, i-au dat cetate Zagura, aproape de Tharapia, şi acolo au trăit. Apoi pănâ la anul 865 toţi Bulgarii s’au întors la Creştinătate. Aşijdero Schytliii, carii aemu să chemă Rusii, sau Moscalii, Zo-nora carte 15 cap 5 îi numeşte: '’E'frvos twv Pu>c SxoDwv, Nemul a Schythilor, sau a Tătarâlor, carii să chemă Ruşi, făcând multe vase, pe la Tavris (acesta-I mai vechiu numele Crâmuluî) ieşind, au lovit aproape de Ţarigrad, şi mulţime de robi luând, şi în-napoi întorcându-se de la robii săi, au început a să deprinde în legâ Creştinescă; apoi nu după multă vreme supt Vladimir Domnul lor, cu toţii au priimit giugul lui Hs: ş-au vinit la ade-verinţii luminare. Precum Beserica lui Hs. cu nîamurile aceste creşte, şi să adăogi, aş£ dintr’altă parte nepriiatinul de obşte, aflând pricini după voia sa, căzind gâlcava Scaunului Patrierşiii între Ignatie, şi Fotie Patriîarşii, şi unii asupra altora săboară fără învoinţa de obşte făcând, Beserica Apusului, aşeş de tot 23 www.dacoromanica.ro 354 CARTE VI. ra sos. iot 862. Sclavonii încă cu toţii an primit 16gă Clireş-tinlasci, I.et 867. Vasile Maclie-don, L£t 869. Liman, earte 5 Lot 874. Hronicul fim dinu. s’au despărţit de la Beserica răzsărituluî, şi Sinodul, carile în Ţarigrad să făcusă de 320 de Părinţi, cu Patriarhul Fotie: Papa Neculaî l-au numit Sinod diavolesc, Iară nu besericesc; pricinind precum solii săi, carii acolo îera, să fie păţit silă, şi de nevoe să să fie iscălit în Canoanele, ce s’au legat într’acel Sinod. Pentru acesta poate fi mal pre urmă Latinii, vrând să-ş răsplătîască, la Sinodul de la Florenţia, precum scrie Zugropulus, şi el pre unii din Episcopii răzsărituluî; cu amăgală, şi cu silă I au fâcut deu iscălit, după puncturile plăcerii lor. Acesta săbor, nu numai au stropit Haina lui Hs cu singe, ce încă aşeş din sine ne cusută fiind, şi neavând pre unde o descoasă, printreg au despicat-o, ş-au sfărmat-o. Şi aşe între amândoaâ Bes^ricile mai adâncă, şi mai lată prăpaste au săpat, de cât ceia, care pomeneşte Sfânta Evanghelie, că iaste între Bogat, şi între Lazar cel sărac. Let: 867: Mihail înpăratul, vrând fără nici o pricină adevărată, să omoară pe Vasilie Machedon Chesarîul, fu el ucis năpădindu-1 noaptd, şi cu somnul şi cii vinul îngropat fiind, Sept: 24 după oe înpărăţise cu maîcă-sa ani 14: şi singur 12: carii fac peste tot 26: ani, şi au stătut la înpărăţie Vaselie Machedon. CAPUL XXI. Ac&îaş să arată de la Vasilie Machedon, până la aşezară Ungurilor, pe apa Tisei. Când înpărăţila Vasilie Machedon, războaele Sclavunilor, s’au tras mal spre părţile Apusului, şi let 869: au prădat Bavarie, iară spre părţile Răzsărituluî Vasilie Machedon, multă biruinţă asupra Serachenilor purtând, pănă peste ap* Evfrathuluî l-au împins, şi multe cetăţi şi ţări de supt mâna lor au dezbătut, de unde să cunoaşte, că toate oştile şi r&zscoalele despre părţile noastre ca dintr’un chentru spre apus, şi spre răzsărit slo-bozindu-se, ele fără supăr de oşti, şi de călcăturî slobode, au rămas; căci şi la anul 874: Vandalii, Sorabiî (seu Sirbiî) şi Slovenii, îarăş într’acelc părţi au avut războlu, cu Lîudovic înpă- www.dacoromanica.ro CAP. XXI. 355 râtul Apusului, ce Varvarii biruiţi fiind, au priimit, şi bir să de pre an, de care nevoe (precum scrie Chedrin, sămnul 286:) Hro-vatiî, Sirbii şi alalte nemuri Schytheşti, văzind cum înblă lucrurile în Dalmaţia, după ce trimisese într’acolo Romeii, oştile sale; trimiţind la înpăratul Soli, s’au poftit să fie supt giugul puterii Romanilor, a cărora poftă socotind-o Vasilie înpărat că iaste cinsteşă, foarte cu omenie l-au priimit, şi aşe nemurile aceste toate s’au întors supt suppunere înpărăţiiî; lăsindu-le să le fie stăpânitorii îarăş dintre dânşii. Altă ceva pentru părţile noastre la Istorici ne aflând, Vasilie Machedon, Let 886, pre la începutul lunii lui Mai, au murit, după ce au înpărăţit ani 19: lăsind la înpărăţie pre fiiul său Leon, care pentru multe învăţături ce ave, s’au numit filosoful. Acesta înpărat, precum scriu Istoricii, Let 889: au chemat pre Unguri, nem Tătărăsc, agiutoriu înprotiva Bolgarilor, carii nemilostivfl toată Greţie pustiîa. Ungurii încă poftitori fiind la una ca acâsta, îndată, după poronca înpăratului s’au sculat, şi înpotrivă asupra lor mărgând, rău î-au spart; şi mulţi în Robie luând, apoi pe toţi i-au vândut înpăratului; Cu acestă stricăciune Simeon Domnul Bolgarilor, văzind că puterile i s'au slăbit, au plecat capul la pace. Ce acestă pace au ţinut-o Bulgarii, pănă s’au întors Ungurii înnapoî. Chedrinos sămnul 342: scrie, precum Leon înpărat supuind pe Bulgarii, apoi i s’au închinat şi. horovatiî, carii iera într’un hotar cu Bulgarii, şi numai unul Sermo, stăpânitorîul Sirmuluî, nu vre să să plece înpărăţiiî. Intr’acelaş an scrie Luitprand, i-au chemat Arnulful Craiul, şi î-au trimis în Ghermania, şi în Galia, de au prădat acdle ţări; Apoi Let 893: îarăş la sine chemându-i, au întrat cu dânşii în Moravia; unde pre Slavoni domolind, şi suppuind, după izbândă, locorile pe apa Tisiî lî-au dat Ungurilor în sălăşluire. Şi aşe Ungurii au stătut lăcuitori spre ace parte de loc ; şi prin cet la mare şi puternică Crăie au agiuns, care Crăie, în prâ înflorit stat au fost, pănă când Sultan Sulilman, înpăratul Turcesc, luând şi scaunul Crăiii, Buda, şi lepădându-i Corona din Cap, au suppus-o gîuguluî Turcesc, precum tuturor ştiut fiind, noi de acesta mai mult nu vom lungi, fntr’acelaş an, adecă după ce s’au aşezat Ungurii pe apa Tisei, scrie Curopalat, precum Leon înpăratul, Let 886. Leon Sofos. Cheilriuos acolo;. Lot 889. Lot 893. www.dacoromanica.ro 356 CABTE VI. Cnropalat şi Baronie la are-laş an. Sigon de Craila Italiei carte 6. Mt 903. Ut 911. Alexandra. Let. 912. Coiietantin Por-tlroglienlt şl Zoi. Let 919. înpreună cu Ungurii, şi pre Turci î-au chemat într’agîutorîu, şi l-au trimis asupra lui Simion Domnul Bulgarilor, carele tare s’au apărat. Deciîa Bulgarii, văzind, că au atâta supărare de la înpă-ratul Ţarigraduluî, în pizmă s’au dat la Beserica Apusului; Ce nu după multă vreme, îarăş ca fiîul cheltuitorîu, s’au întors la părintele său cel adevărat. Aice întâi dăm de Istorici, precum o parte din Volohia sau Dachia, s’au dat acelor Unguri pentru lăcaş, adecă peste munţi pănă în apa Tisiî, care loc precum la Gheografie Dachiiî am zis, îera parte Dachiî, pre care Istoricii Greceşti ceşti maî de pre urmă, o chîamă Pannodachia; şi de atuncă dezlipindu-se, au rămas în parte ţărâî Ungureşti, precum să ţine şi pănă astăzi; Iară alalte a Dachiiî părţi, precum de lă-cuitoril eî eeî vechi, adecă de Romani să fie fost lăcuite, şi ceşti de astă-zî lăcuitorî dovedesc, şi Istoricii streini, precum maî de-nainte, aşe acum puţin înnainte, vor mărturisi. Ungurii decila într’aceste locuri aşezindu se, şi întârindu să, cu atâta îndestulaţi nu s’au ţinut; ce mal mult înnainte întinzindu-să, Let 902: din Pannonie Ieşind, au întrat în Italia, şi multă pradă, şi stricăciune au făcut, în Longobardia; Iară Leon înţeleptul, după ce au în părăţit anî 25, luni 3, Let 911: Iunie 11: datorila firii, ş’au plătit. CAPUL XXII. Acfataş să arată de la Alexandru, pănă la moartă Iul Constantin, filai Iul Leon. După Leon Sofos au rămas Alexandru frate-său în loc de chivernisitoriQ lui Constantin, fiului său, ce s’au numit Porfi-roghenit, încă prunc fiiind; Ce şi Alexandru după un an, şi o lună, Let 912: prin tot trupul (de multă băutură şi necontenire sa) singele izvorându-î, Iunie 7: au murit. Au rămas Zoi înpă-rătesa, care au purtat pentru fiîul său lucrurile inpărăţiil pănă la Let 919: apoi Roman Lecapin socrul lui Constantin, pre Zoi înpărătesa din palat scoţind-o, au luat el chivernisala lui Constantin ; Apoi singur Let 919: Avgust tăcându-să, şi pre fiîul www.dacoromanica.ro CAP. XXII. 357 său Hristotor, la aceiaş cinste au rădicat., pănă mai pre urmă Roman încuscrindu-să, şi cu Petăr Domnul Bulgarilor, au început aşeş de tot cinste lui Constantin a micşura, şi în scaun după dans, al doile a-1 pune. Ce acesta Dmnăzău nerăbdând, au râ-(di)cat pre fiiul său Ştefan, şi scoţindu-1 din cinstâ Avgustescă, Let 944: l-au trimis în ostroave. Cu acesta Constantin ficorul lui Leon înbărbătându-să, tot nemul lui Roman, din trebele înpă-răţiii l-au scos afaară, şi din cinste l-au lepădat; şi aă stătut singur la inpărăţie. In vremile acestue înpărat Let 941: pomeneşte Chedrinos, şi alţii, precum Rusii, ca la 10 mii cu Domnul lor Ingher (acesta-i Iugor, carele au fost tată lui Sv6toslav, şi moş lui Vladimir, carele întâi s’au botezat), cu vase ieşind la mare negră, în 14 a lui Iunie au lovit supt Ţarigrad, şi în Thrachia multă pradă au făcut, în potriva a cărora ieşind Roman, şi vasele li-au ars, şi pe dânşii pe toţi i-au înprăştiat; Iară Letopiseţile Ruseşti scriu, precum Ihor, după ce au pierdut războiul întâi; apoi iarăş ş-au strâns oaste, şi într’acelaş an, iară s’au întors asupra Grecilor, şi-au lovit în parte Asiii, spre Pont, şi au prădat Iraclie, (de la mare negră), ţara Paflagoniii, şi pănă la Ni-comidie au agluns, pentru care Roman, trimiţind soli, şi rugân-du-se de pace. au tocmit să de dare mai multă pre an, de cât cum legase să de Leon, şi frate-său Alexandru; Ce noi pentru acesta dare, şi de legământul ei la Istoricii Greceşti nu aflăm, poate pentru ruşine, cu condeiul să fie trecut. Pe vreme lui Constantin Poryroghenit, scrie Zonoras, Carte 16: Cap 21: şi Chedrinos sămnul 314: precum Olga, Doamna Ruşilor, a căruia bărbat (Igor) vinisă cu corăbiile asupra Ţarigradului, bărbatul murindu-i, ia s’au sculat, şi viind la Ţarigrad, au primit Sftul Botez, şi mare cinste şi dragoaste cătră adeverinţa credinţii au arătat. Inpăratul încă, ceia ce i s’au văzut cinste făcându-î, cu mare laudă au lăsat-o, de s’au întors la ale sale. Fost-au pre aceia vreme Patriarh Ţarigradului Theofilact, ficorul lui Roman La-capin. Deci Roman înpărat fiind scos din cinste precum mai sus am pomenit, Let 941 luând cinul călugăresc, s’au prestăvit, în luna lui Iunie. Constantin Porfiroghenit, singur deciia rămâ-ind la înpărăţie, la anul Ungurii în doaâ rânduri au întrat cu Roman, Locupin. Let 944. Zonaras Carte 16, Cap. 21. Lui-tprand Car. 6 Cap. 6. Stepenaia în Predoslovie, cap 4,şi Uronografnl Cap 133. Let 941. www.dacoromanica.ro 358 CARTE TI. pradă în Italie, şi la mare strâmtoare puind pe lăcuitorî, s’au tocmit să de luî Taxis Craiului Unguresc 10 mierţă de bani. ut 055: Aşijdere Let 955: Ungurii mal mulţi de 100 mii de oaste larăş purcegând asupra înpărăţiil Apusului, de la Dunăre, pănă la Păduri negră, toate supt foc, şi supt sabie au pus. Ce înpăratul Apusului Otton Marele, cu multul mal cu puţină oaste înpotrivă ieşindu-le, atâta î-au bătut, cât dintr’atâţe numai 7 zic, să fie ut 060. scăpat. Iară Constantin înpăratul răsăritului Let 959: purcegând în oaste asupra Serachenilor, şi aglungând la Siria, cu învăţătura filulul său lui Roman, au murit otrăvit în 9 a luî Noemvre, după ce trăisăan!54: şi înpărâţisă cu maîcă-sa Zoi, şi cu Unchlu-său Alexandru ani 13: cu Roman ani 26: singur 15, carii fac peste tot ani 54: stând adecă la înpărăţie fiind la vârstă prunc, de un an, şi 3: luni. în locul lui au stătut la înpărăţie Roman fiîul său, carele au înpărăţit ani 3: luni mal patru. www.dacoromanica.ro CARTE A ŞfiPTE Care dovedeşte traiul Romanilor în Volohia din Istoricii streini, şi mustră pe nniî buiguitorî, carii pentru începătura nemului Moldovenesc, cn basne an mnrnit hârtia. Aşi jder 6 arată începătura înpărăţiiî Ruseşti, din cetate Cliiovnlnî, şi întoarcerea Ini Vladimir Domnul Rnsesc, la Creştinătate. Aşijderd pomeiteşte într’o vreme snppnnerd Bulgarilor, supt înpărăţiîa răzsăritulnî, şi necnrmat traiul Romanilor în Volohia, de la Roman fiiîul Ini Constantin, pănă la înpărăţiîa lui Isachie Anghel, când s’au dezbătut Românii de snpt înpărăţiîa Ţarigraduluî. CAPUL I Intruducere, pentru pomeniri nimulul Moldovenesc, de. la istoiicil streini. Ştim că va fi pomenind cititoriul nostru, şi cu multă poftă va fi aşteptând, giuruinţa, care în multe locuri în carte trecută i-am făcut, adecă precum cu cursul istoriiî vom arăta, că de şi au tăcut pren câtă-va vrâme istoricii Romanilor, pentru traiul şi necurmată şedere Romanilor în Volohia, însă mai apoi nu aşe de.tot, şi de la alţii a altora stăpâniri scriitori, uitării să să fie dat, pentru acesta dară venit-au aerau rândul, şi vreme aceia, www.dacoromanica.ro 360 CARTâ VII. ca şi glumita să plătim, şi cu bune socotele, şi mărturii să dovedim, precum că de au tăcut istoricii Romanilor, (pentru pricinile carele de multe ori lî-am pomenit), şi în scrisorile lor aş6 chiar şi aiave, pentru părţile noastre, n’au pomenit, însă tăcere şi trecere cu condeiul, n’au curs din lipsa lăcuitorilor Romani din Volohia, ce precum de multe ori am zis, din înple-ticirile, şi încurcările a atâte năbuşiri, şi năpăzi de feliu de feliu de Varvari, carii ca nişte nuâri de vânt viforât purtaţi, în toate vremile, şi în toate părţile cădâ asupra înpărăţiiî Romanilor, şi ca o ceţă întunecoase, unde să pune nu să mai rădica. Aşe despre Evropa Bulgarii, Sclavoniî, şi mai pre urmă şi Rusii; Aşe despre Asia Serachenii, Hunniî, Tătarâi, şi altele cu dânşii nenumărate Limbi, în toate părţile prăzi făce, şi tuspatru unghiurile înpărăţiiî din temelie scuturându-le, le muta, şi le strămuta; şi ca puii Viperilor sau a Ehidnelor, pântecele maică-sa pre din lontru rozind, atâte niamurî s’au scornit, şi (în) înpărăţiia Romanilor veninul vrăjmăşiii lor, ş’au vărsat. Cu aceste dară, şi ca cu aceste, nerăsuflate, şi ne încetate nevoi, şi bezcisnecii înpărăţiia Romanilor luptându-să, ca un om bătrân în vârstă, şi vechîu la ani, cu cumplite, şi de lecuri nepriimitoare hronice boale cuprinsă; şi ca cu nişte groznici şerpi, şi bălauri pregiur grumazi, şi pregiur mijloc încinsă, şi înfăşurată fiind, în toate zilele, şi câsurile în agoana morţii, (în tragerea sufletului de moarte) şi în oglinda peiriî, şi a prăpădeniiî să priviia, şi să chinuia, pentru care lucru ce monstru (arătare) şi ce groznică ciudesă, nepărăsit icoana râsipirii înnainte ochilor, mai întâi, şi mai de aproape le prezentuia, (le pune înnainte) aceleş; precum vreme, şi mâna le da, cu condeiul le închipuia, şi le strânge; iară lucrurile de buricul înpărăţiiî mai depărtate, carele, adecă să socotiia că nu aş£ de moarte aducătoare rană le aduc; oare cum uitării, şi ne pomenirii le lăsa, ca cum călătoriul, pre iarnă gre, şi geroase, călătorind; şi din toate părţile do vivore, şi de spulbărărî cuprinsă, şi răzbătută fiind, părţile trupului, cele mai aproape de inimă, şi de capul vieţii, mai tare a le acoperi, şi a le păzi sileşte; iară cele mai depărtate, nu atâta, de care lucru de multe ori să tâmplă, de pierde călătoriul picoarele, mânule, na- www.dacoromanica.ro CAP. I. 361 sul, faţa obrazului; părţile adecă, carele de mijlocul căldurii fireşti mal de departe stau, pentru nevoia ce mal mare oare-cum ne simţind ce mal mică, şi în samă ne băgând. Deci tocma după ce la doritul popas aglunge, şi cu căldura mădulările cele de frig, şi de ger îngheţate, şi înlemnite, la simţire, şi la clătire îş aduce; atuncâ începe cu mari dureri, şi chinuri a simţi, şi a cunoaşte, ce prin răclală păţiia, şi nu simţiîa, şi ce pierde, şi nu ştiia. Intr’acesta chip dară să să fie tâmplat istoricilor Româneşti, mal pre urmă dovedesc, a streinilor scriitori, carii pentre ale sale, câte oare-ce, şi pentru a altora au ameliţat, şi cu puţină pomenire, tare dovedesc, precum tăcere istoricilor vremilor acelora, n’au avut altă pricină, fără numai care de la noi s’au arătat. Aşijdere, unora mal proaspeţi scriitori, acelaş acelor mal vechi tăodre şi a altora nepusă, cela ce s’ar fi căzut nevoinţă, în cercetare, şi în cercare scriitorilor, lî-au dat mijloc a gândi, şi a li să păre, precum locurile Dachil, şi ales unde i acmu ţara Moldovei, şi a MunteniiI stă, să fie rămas cu sute de ani pustie, şi de Romanii săi nelăcuită. încă zic, că de ar fi fost Romanii noştri din Dachia tot un nem cu Romanii din Italia, scriitorii Romanilor n’ar fi uitat a scrie pentru dânşii. Insă trebuit-au acelora, carii aşe de slab, ş-au slobozit cuvântul, întâi să să fie mal trudit ceva, şi nu numai câte cărţi de istorici în casa sa au avut să fie citit, ce şi pre carii n’au avut, sau de la alţii să să fie înprumutat, sau şi acesta mâna de nu l-au dat, în cal să fie căutat la alţii, carii istoriile a toată lume, şi a tuturor vacurilor, pre scurt au strâns, şi lucruri, carile mal vrednice de ştiinţa tuturor au fost, pre vre-mile, şi la locul său lî-au însămnat, precum au făcut Patavie în carte, ce o numeşte sămăluire vremilor, şi în alta ce-î zice învăţătura vremilor. Sith. Calviz, în carte (lucrul hronicesc); Ricţiolul în carte ce-î zice hronicul mare, şi ales: Moreri marile Lexicon istoricesc, şi alţii câţi va, a cărora numere lungime vo-roaveî fu gând, le trecem, şi într’aceste ca’ntre nişte curate o-glinde, tot trupul, şi faţa istoriilor prăvind, şi înţelegând; apoi condeiul pre hârtia, a purcede voia să-î fie dat, şi aşe mult mal cu pază, şi mal fără lunecare, ar fi păşit. Aşijderâ la scriitori ar fi aflat, precum după ce nemurile Varvarilor despre Crivăţ, De ratione Tem-porum. De doctrina Temporalii Ckronicam magnnra, et Selectam. De grand.Dic-tionaire Ilisto-riqne. www.dacoromanica.ro 362 CART& VII. Syn opsis a Istoriii Ruseşti, în Cliiov tipărită, List 75. HronografnI Kn-sesc Glav 187. Bilscliio. StriicOTSoliie iu lironicarnl său, List 201. şi ales cariî ţărâlor noastre mai aproape vecini, au stătut, precum au fost Bulgarii, Sirbii, Sclavoniî peste Dunăre, Leşiî, Cazaci* peste Nistru, Ruşi* sau Moscali* peste Nipru, cariî şi pănă astă-zî mar* şi late Crăi*, şi înpărăţiî ţin, şi Unguri* despre apus, cariî cât să fie fost de puternic*, nime, socotesc să va afla, carele să nu ştie. Aceste nemuri, zic, după oe pre la locurile sale s’au aşezat, şi s’au întemeiat; deciîa e* încă de lucrurile, şi începăturile sale, a scrie au început, şi după cursul vremilor, ce la dânşiî s’au tâmplat, maî pre amăruntul; îară ce la vecini* lor, ma* pre scurt; însă câte cevaş, neînsămnat n’au lăsat, şi ales pentru lăcuitoriî Moldove*, ca pentru nişte vecin*, maî de aproape, când ocazia lî-au vinit, câte ceva a pomeni, nu s’au lenevit, pre cari* no* acmu, ca pre nişte poveţă din pas în pas urmând, din năpaste, care de la uni* puţin în istori* zăbăviţf, în spatele ţărâlor acestora, s’au aruncat, a le dezbate şi a le mântui, silim, şi precum traîul Romanilor în Volohia, de la începătura lor, pănă acmu, necurmat, şi ne stâns să fie rămas să dovedim. CAPUL II. Arată-să necurmat traiul Romanilor în Volohia, pănă pe aceşti vremi, din mărturiile Istoricilor Ruseşti, şi Leşeşti. Scriu Letopiseţile Ruseşti, precum prin cursul acestor anî, să fie fost lăcuit pre la pragurile Nipruluî, un felîu de limbă, ce lî-au fost zicând Pecinighî, (pentru cariî ma* pre urmă şi Istoricii Greceşti pomenesc, precum la locul său să va arăta), şi altul, ce l-au fost chemând Polovţî, pentru cariî Bilschie scrie într’acesta chip: «Polovţil zice, şi Pecinighiî, au fost îeşit din Ţimbrî, şi din Gothî din Litfaniîa porniţî, şi şedere lor întâî să fie fost, pe lângă Droghicin. Iară aceste doaâ nîamurî ce felîu de limbă să fie vorovit, scrie alt Istoric Leşesc Striicovschi. Polovţil zice, s’au numit aşe de la Rus*, sau căcî lăcuîa părţile locurilor spre câmp, sau căcî cu vânatul îş ţine viîaţa, sau de www.dacoromanica.ro CAP. II. 363 la cuvântul (lovitu) adecă căci cu tălhuşagurl, şi cu apucatul a trăi iera obictuiţT; iară limba le îera amestecată din trei nemuri, Rusască, Leşescă, şi Moldovenîască, sau precum LeşiI, cu alalte nemuri SloveneştI, astăzi hireş a Moldovenilor zic, Voloscaîa.» Socotescă dară la acesta loc Cititoriul, şi cu mente întregă să gludece, că un cuvânt ce pomeneşte un Istoric de credinţă, câtă lumină aduce Istorii!, pentru ca curat să să poată cunoaşte, că după atâta tăcut numele Volohulul în Volohia, traitorlu, de la alţii mal denainte scriitori ne pomenit, ca cum dintr’un adânc întuneric la lumină s’ar scoate; a înţelege să dă; că de vreme ce acele nemuri îşi făcusă limba lor din trei limbi amestecată, (din carile una au fost Moldovenescă), cu bună samă, şi fără nici un prepus, să dovedeşte, că Moldovenii, sau precum în Hronicul nostru să zice, Romanii, în Volohia tot de a una neclatiţl trăitori au fost, pre locurile sale; cu carii PolovţiI şi Pecinighil acela, aproape în vecinătate fiind, şi multă amestecătură cu dânşii având, aşe de la Moldoveni limba să-ş fie înprumutat; Iară în-prumutare, şi amestecare limbii, precum în scurtă vreme să să poată face, nime a gludeca va pute, că nici putem crede, că doară nem Varvar ca acela, prin meşterşugul grammaticăl, limba Moldovenescă, cu a Leşilor, şi a Ruşilor să-ş fie alcătuit, şi aşe în curândă vreme, să o fie făcut, că pre atunci nemurile a-ceste nici Azbuchile ave, ne cum grammatica; deci dară de crezut faste, că acele pomenite nemuri, Moldovenilor prin multă vr^me, vreri suppuse; veri însoţite (că acesta a se adeveri n’am putut), veri cu alt mijloc amestecate au fost; însă ori cum ar fi, tot să înţelege; că vreme a mulţi ani au trebuit, în care unii cu alţii devălomindu-să, Pecinighil, la limba lor ce rusască, (căci acdsta 11-au fost c6 de naştere), c6 Moldovenescă, precum ce leşescă, să amestece, atâta cât din trei, una să facă; nici cu vre un mijloc adeverinţa lui Striicovschi, pentru acesta lucru, să poate astupa, de vreme ce şi limba moldovenescă, şi a tuturor Românilor, alave mărturiseşte, mare şi multă amestecare acestor nemuri, să fie avut: de la carele şi el nu puţine cuvinte, s’au înprumutat, şi ales trăitorii despre Nistru, carii fără samă multe ruseşti cuvinte în limba românescă amestecă, www.dacoromanica.ro 364 CARTE VII. Uheorgliie Che-drlnoa Bilsrlite. Leuuclavle din Pevcher, in Pan-teoto rap 49. precum şi astăzi să vede. Hronicilor Ruseşti, pentru nemurile aceste, şi pentru amestecătura lor cu Romanii din Dachia, tare, şi aproape să alătură, şi Istoricii Greceşti, arătând că cu oardele lor, pănă în Pannonia au iost cuprinzind; Ce noi să aducem liireşe cuvintele lui Gheorghie Chedrin, carele pentru nemul Picinighilor la Sămnul 363: List 775: scrie aşe: - făcut, precum şi Leun-clavie în Pantecte Glav: 71 acestaş mărturiseşte. «Voevoziî zice, Vlahilor după ce s’au dezbătut de supt putere Crăiiî Ungureşti, (căcî întărindu-să Crăiîa Ungurescâ, o parte din Dachia, precum am şi maî arătat, au fost-o cuprins Unguriî), după obiceiul înpăraţilor Greceşti poftiia, maî bine nume de Despot să audă, ca cum ar fi Domni slobozi, nicî altor stăpâniri supuşi. Iară precum pe vremd lui Vasilie Bulgarocton, un Bogdan Domnul Dachilor, să fie vinit, şi să să fie închinat înpărăţiiî, acelaş Leunclavie, pe Istoricul Chedrinos mărturie aducând, într'acelaş loc adevereşte, căcî zice: Şi ţara Bogdania, care aemu Moldova iaste, au luat acest nume de pe Bogdanii Domnii săî, carii adevărat cu acest nume creştinesc să număsc Bogdani, adecă Theodosii, seu Theodorî, sau Dorothei, ce va să zică: Daţi sau dăruiţi de la Durnnăzău. Pomeneşte zice, de acest nume şi Chedrinos, in viîaţa lui Vasilie Bulgarocton, zicând: Ieşitu-î-au înnainte, şi Bogdan, a celor maî din luntru ţări Toparha. sau Crăişor». Acesta îarăş să dovedeşte, că pre atunee Românii noştri să să fie alipit la înpărăţie, că de nu s’ar fi lipit, n’ar scrie. Nichita Honiatis, că Vlahii, sau Românii de la înpărăţie sau dezlipit, însă unde va vini rândul IstoriiI la Vreme lui Isachie Angliei, acolo pre larg Istorie, pentru Români vom aduce, unde credem ca va pute Cititorîul curat a înţălege, că macar că aice Istoricul Honiat, cu alţii pre scurt pentru stăpânire Românilor însămneză, însă precum aşe să fie fost, alţii pre (.eunclavie in ’ a n t e o t e caii 71- www.dacoromanica.ro 378 cart£ vii. Let 1025. Let 1028. Let 1026. Constantin licorni lui Koinau. Sinopsis a Istoriei Ruseşti iu Chior tipăriţi. List 75. Chedrinos Zona-ras I.et 1028. Roman Arghir. Let 1032. urmă scriitori vor dovedi, Deci înpăratul Vasilie Let 1025, în-păcând toată Asia, şi aşezind Evropa, s’au gătit să margă să răscumpere şi Sicliilie, ce în boală căzind, într’acelaş an, Indic-tul 9 în luna lui Dechemvrie au murit, şi au înpărăţit (ce fără nici o rânduială de laudă), după dânsul, bfrate său Constantin ani 3, şi au murit şi el la anul 1028. Vasilie înpărat au înpărăţit ani 50 şi au trăit toată viîaţa lui 72 anî. CAPUL VIII. Dovedtţte-să traiul Romanilor în Volohia, de la Constantin fratele lui Vasilie, pănă la Constantin Monomah. Pe vreme acestui înpărat Let 1026, încep istoricii greceşti (şi ales Chedrinos a vremilor acestora scriitorîu) mai ades a pomeni, pentru nemul Picinighilor, cărora ei Ie zic Pazinazi, pentru carii Istoricii Leşeşti, şi Ruseşti, cu mulţi anî mai înnainte insămneză, precum şi noi înnapol am pomenit. Nemul acesta Pazinaziî, sau Pecinighiî la anul pomenit scrie Chedrinos, precum cu multă mulţime trecând Dunăre, au întrat în Bulgaria, care acmu iera supusă supt stăpânire înpărăţiiî Ţarigra-duluî, şi să fie prădat şi Drista; Ce înpăratul înpotriva lor oaste trimiţind, pre lesne l-au gonit iară înnapoî. Iară după ce au trecut Pecinighiî Dunăre, unde să fie stătut; Istoricul nu pomeneşte, nici la cei Ruseşti şi Leşeşti a afla n’am putut, fără cât precum iera lăcuitorî pre la pragurile Niprului, unde şi pe Sve-toslav Domnul Ruşilor, lovind îl prinsese, şi Domnul Cura, sau Cures, tăindu I capul, din tidva capului zic să fie făcut păhar, şi să fie bând dintr’însul, care şi Chedrinos mărturiseşte, sămnul 348, şi Zonoras Cart£ 17 Cap 4 iară Let 1028 Noemvr: 9 Constantin de boală au murit, după ce au înpărăţit în urma frăţi-ne său lui Vasilie 3 anî; iară în loc lăsind pe Roman Arghir. Roman Arghir după ce au stătut la înpărăţie la anul 1032 fiind cu oaste la Asia, l-au vipit veste, precum Seracheneniî au fost prădând în Mesopotania, şi Pazinaziî, îarăş trecând Dunăre, au www.dacoromanica.ro CAP. VIII. 379 prădat Misia, Thrachia, Illiria, şi pănă la Corciră au aguns. După aceia Roman înpăratul Let 1034 în îuşure boală căzind, sau precum Chedrinos scrie, de înpărătesa Zoi, otrăvit fiind, din zi în zi, viîaţa îş trăge: tară în 11 a lui April pentru bacurile, la fe-redeu intrând, un Miliail Paflagon, den îndemnare înpărătesii, având ia cu dans umblete spurcate, acolo l-au înnăduşit, după ce înpărăţisă ani 5, luni 4, în anul, în carele s’au tâmplat moarte lui Roman Arghir înpăratu Ţarigradului, într’acelaş an, precum scrie Bonfin, au murit şi Ştefan Craiul Unguresc, ce-1 nu măsc Sfântul, unde Bonfin Decada 2 Carte 1 pomeneşte, că la oasele acestui Sfânt Craîu, şi la Astrucare lui, nu numai din toată ţara Ungurescă, ce încă şi din Dachia, şi de la alţi megi-iaşî de prin pregîur, mulţi să să fie adunat. Iară precum moarte să i să fie tâmplat, la anul 1034 însămneză Avraam Barşai în Ilronologhia Crailor Ungureşti. Mihail într’ace noapte, în care au omorât pre înpăratul, silind pre Patriarhul, şi îngrozindu-1, l-au făcut de l-au cununat cu Zoi înpărătesa. O câţi Sapsoni, !n câte poale de Dalidale culcându să, s’au sculat spre moarte! încăpând dară cu acest spurcat mijloc Mihail lâ înpărăţie, la anul 1040, scrie Chedrinos, precum Bulgarii carii de Vasilie înpărat îera, suppuşî, iară s’au râdicat asupra înpărăţiii. Capul purtându-le un Petăr, care î minţiia, precum îaste nem de Craîu; Ce înpolriva lui, înpăratul oaste trimiţind, Hatmanii blăstămă-ţeşte purtându-se, fu el biruitorîu; şi după acesta încă mai înainte biruind, au luat Dirachiul şi alte locuri în ţara Grecescă au cuprins, ce nărocul pe Bulgari buecind, capelele ei în de ei au început a să gâlcevi, şi unul pe altul a omorâ, şi aşe pănă la anul, cu toţii s’au râzsipit, iară înpăratul Mihail Paflagon, după ce au înpărăţit ani 7 luni 8, Let 1041 Dechemvr: 10 mare po căinţâ făcând, pentru căci ucisese pe Roman înpărat, şi luând Shima Călugărescă, au murit. Iară Zoi înpărătesa, nestânsă în pofte îndată au tras la pat şi la înpărăţie, pre alt Miohail ce I au fost poreclind Calafatis, ce şi acesta mai mult de 4 luni şi 5 zile n’au înpărăţit, căci vrând el să scoată din putere înpărăţiii pe Zoi, nărodul tot s’au râdicat asupra lui, şi prinzindu-1, i-au scos ochii şi l-au băgat în mănăstire. După trecere acestuia; Zoi a mulţi Ltt 1084. Chedrinos Curo-palat. Mihail l'atlagon Anton Bonlln. Avraam BarţaI LAt 1040. Chedrinos somnul 354. Zona-ras carte 17. List 236, Let 1041. Mihail Calafat. Curopalat Chedrinos, Zonara8. www.dacoromanica.ro 380 CARTfi VI! SampsonI Dalidâ, îndată şi la scaunul înpârătesc, şi la aşternu-Conatsntin M#- tu] bărbat de trîabă, pe Constantin Monomah alegând, a triîa zi Iunie 12, s’au cununat cu dânsul, şi l-au aşezat la înpărăţie. Pe acestaş vreme, în Ungaria îera Craîu Petăr, pre carele Ungurii, din scaun gonindu-1, au pus pe altul în locul lui, ce l-au fost chemând Aban; ce apoi acesta, cu agîutorul lui Henric al trille înpărat Ramului, din Crăie gonit fiind, larăş Petăr s’au a-şezat la Crăie. CAPUL IX. Doaâ......(1). CAPUL X. Arată să traiul Romanilor în Volohia, de Id Constantin Monomah, pană la Constantin Ducas, i.et 1042. In vreme înpărăţiil lui Constantin Monomah, Let 1042 scrie Che-nn* 848°zouaîw Prinos, Precum Sirbiî, carii îera supt stăpânire înpărăţiil răzsăritu-car. n, oap 24. lui, au râdicat Cap, şi locurile de pe aproape rău au prădat. Inpăratul macar că multă şi bună oaste strângând, şi asupra lor mărgând; însă fiind om neştiutor de lucruri de trebele războaelor, pierzind ca la 40 mii de oameni, el de abila au scăpat la Ţarigrad. Aşijdere Zoniuas acolo?. gCrie Zonora că şi Bulgarii cu Domnul lor Petăr, carele mai de nainte să viclenisă, supt acest înpărat aşe-ş deplin s’au răscumpărat volniciîa. La anul al doile Domnişorul Ruşilor Vladimir, om îndrăzneţ şi mânios (precum îl numeşte Chedrinos) pentru moarte unul Boerenaş Rusesc, s’au sculat cu multă oaste asupra Ţarigraduluî, şi cu corăbiile peste mare trecând, au lovit supt Ţarigrad. Ce întâi de furtuna mării bătuţi, şi goli la uscat aruncaţi; apoi şi oaste înpotriva lor trimisă, asuprăle sosind, ca la 15 mii au omorât, şi apoi şi pre cel ce scăpase cu vasele, aglun-gându-I, mal rău I au stricat; Puţinei, carii au scăpat s’au întors Hronicul Rnsesc la casele lor, de unde vinise. Hronicul Rusesc, şi Carte ce l 1 Aiinm 6BBi'a z'c Stepena scriu, «precum acest Vladimir, au fost ficor lui Ia-roslav, (carele atunce îera stăpânitoriu Rusiil) şi nepot lui Vla- (1) Lipsesc în manuscript pag. 424 şi 426. www.dacoromanica.ro CAP. X. 381 dimir, carele întâi s’au botezat, şi adaog la Istorii, şi acesta, precum Iaroslav trimiţind pe ficorul său Vladimir, asupra Grecilor, să-I fie dat soţie po un Vişat Hatmanul Varlaghilor; Ce pre mare lovindu-î furtuna, mulţi să să fie înnecat, iară Vişat cu 6 mii de oameni goli să. fie Ieşit la margine, pre carii oastd Grecescă prinzindu-î, să-î fie dus la Ţarigrad, şi să le fie scos tuturor ochii; Iară Vladimir, spărgându-i-să vasul să fie sărit în vasul unul Ioan, şi întorcându-să înapoi, să-l fie ajuns 14 vase Greceşti; ce Vladimir întorcându-să asupra lor, să le fie biruit, şi aşd să fie ieşit în Rusia. Iară după 3 ani, făcând pace cu înpăratul, şi Vişat să să fie slobozit cu toţi Rusii cei orbiţi, şi aşe şi el să fie vinit înnapol. După aceste Pazinazii sau Pe-cinighii Let 1048: fiind goniţi de pre locurile lor de Tiraho tiranul, sculându să cu Domnul lor Cheghenis, şi cu tot năro-dul, au vinit, şi au trecut la Drista, unde atunce iera deregă-orîu Mihail ficorul lui Anastasie, carele făcând înpăratuluî Constantin ştire, precum poftesc cu toţii să se creştineză, înpăratul cu mare cinste au adus pe Cheghenis la Ţarigrad, şi botezindu-1, l-au cinstit cu Boeriia Patrichiiî, .şi I-aQ dat şi trei cetăţi, dc cele de pe malul Dunării să-i fie lui şi oamenilor lui de lăcuire, şi l-au scris în numărul soţiilor înpărăţiii Romanilor». După a-cela iarăş Istoricul Chedrinos adaoge, «că după ce s’au aşăzat Pazinazii în Thrachia, nu după multă vreme au întrat înpără-ţila în prepus, precum vor să să vicleniască, şi să să râdice cu pradă în ţărâle de pen prejîur, şi aşâ trimiţind oaste asupra lor, nu fără bătae, şi fără moarte i-au scos din Thrachia. (Stă cetate şi astă-z, care s’au fost apucat acei oameni să facă, şi să numeşte locul acela şi acmu Rusocastron). Picinighii sculându-să de a-colo, s’au dus înapoi şi s’au dat supt ascultare Moscului». Apoi Let 1050: acelaş Istoric mărturiseşte, o samă dintr’aciiaş Pazi-nazî, iară s’au întors, şi întâi cu pace au întrat în Thrachia; ce înpăratul smentindu-Ie legământul, ei încă au râdicat cap, şi arme; şi au început în toate părţile a prăda. La al doile an Iară cu mare vrăjmăşie, au prădat toată Misia, înpotriva a cărora înpăratul oaste trimiţind, ei au trecut în Machedonie. Deci Lât 1053: înpăratul încă mai multe oa6te gătind, s’au dus să-i scoaţă şi de List 1048. Zonaraa carta 17, cap 26. Lrt 1050. I,6t 1063. www.dacoromanica.ro 382 CARTâ VII J,4t 1054. Tlieoilorn. I.fct 1055. Mihail Slra-tlotlr. 1.61 1057. Isaclde Comne-nos. Zonavas şi (ilicas, Manasi. Jntr'acesta an (llieorgliie CLe-drin sfirşaşte Istoria sa. 1.61 1059. acolo; Ce au fost Pazinaziî biruitori. Inpăratul într’acelaş an cu-legându-ş oaste şi de iznoavă asupra lor mărgând, Picinighil a căzut la pace, car6 li s’au dat, pănă în trei ani; ce pănă mai pre urmă, pe aceşti Pazinachl, despre părţile Machedoniiî să-î scoată sau să-I stârpască n’au mal putut înpârăţiia. Ce tare pre acolo întemeindu-să au pus începăturile DomniiI Boşnegilor, carii şi pănă astă-zl trăesc, în vestita ţara Bosniii. Acesta mărturiseşte şi Leunclavie în Pantecte, precum înnapoi am pomenit. Iară Constantin Monomah după ce înpărăţisă ani 12: Let 1054: In-dictionul 8: de boală au murit, şi au rămas la înpărăţie Theo-dora înpărătesa, (căci Zoi înpărătesa ce dintâi murise mal de-nainte), care au ţinut singură înpărăţie un an, precum sămălu-eşte Patavie; Iară după socotela lui Calviz un an şi 9: luni, şi la anul 1055: cum va Patavie, sau cum va Calviz 1056: la sfârşitul Iul Avgust, înpărătesă încă de moarte trăgând, au râdicat înpărat pe Mihail Stratiotic, ce şi acesta cu Sinatorii rău pur-tându să (că ce macar ceva în samă nu-î băga) el încă după ce înpărăţise un an, au ridicat pe Isachie Comneno la înpărăţie, carele s’au încoronat Let 1057: Iunie 8: Iară Mihail Stratiotic luând cinul călugăresc au întrat în Mănăstire. Isachie Comneno, om în toate vrednic de a purtare înpărăţiîa fiind, ce tâmplân-du-să pe mare, aproape de dânsul fulgerul a căde, l-au ameţit, din care văzind, că nu se mal poate trezi, de viaţă deznedej-duindu-să, singur au lăsat înpărăţiîa, şi s’au călugărit în mănăstire Studitilor, după ce au înpărăţît doi ani şi tril luni, şi Let 1059. fn locul Iul au stătut Constantin Duca. Inpărăţind Isachie Comneno, pomeneşte Zonoras Carte 18 Cap 5, precum să fie avut oaste şi asupra Ungurilor, şi asupra Tătarilor ce-I chemă Pazi-nachl. Ce Ungurii pace poftind, şi înpăratul 11-au dat pace, Iară oaste asupra Pazinazilor trăgând, alalţl toţi să fie căzut la înpăratul cu rugămente de pace, fără numai unul Seltis, cu nă-rodul său, nici cum pace priimind, s’au apucat de bătae, ce biruit fiind, şi mulţi de al săi perzind, au fugit, însă încătro să fio fugit, Istoricul nu arată. www.dacoromanica.ro CAP. XI. 383 CAPUL XI. Aiastaş sa trăgăniază de ia Constantin Ducas, pană Ia Boman Dioghenis. In al triile an, a lui Constantin Ducas, şi în al şesele a lui Ilenric înpăratul Apusului, după Petâr, carele am pomenit, au fost Craiu în ţara Ungurîască un Andrias, asupra a căruia la Let 1061: s’au sculat frate-său Bela. Lui Andrias macar că Ilenric înpăratul, cu multă oaste bună, agîutorlu îî didese, ce Bela mal nărocit fiind, întâi cu războiu, oaste lui Henric biruind, şi Andrias cu caii stropşit, pe loc perind, pe Hatmanul oştilor Mar-hion de Turinghia, viu l-au prins, cu carele înpreună soli de pace, la Henric trimiţind, s’au înpăcat şi la Crăie s’au aşezat; Ce Bela încă Let 1063: murind Gheizia licorni Iul de bună voe au dat scaunul CrăiiI văru-seu lui Solomon. Fiind Craîu în ţara Ungurîască acest Solomon, pre la anul 1064 cunoaştem din Bonfin, precum ţara Muntenescă sau suppusă, sau supt protecţia CrăiiI Ungureşti să fie fost, şi viind Hunii să o fie cuprins. Ce cuvintele Istoricului precum sint la Decada 2: Carte 3: să le aducem. «Solomon zice Craiul după ce au bătut pre Bratislav praîul Bo-ehemilor, cu multă pradă şi dobândă încărcaţi, s’au întors în Ungaria; Ce furtuna nepriimind să ste lucrurile Ungureşti în odihnă, s’au aţiţat războiul Hunnilor, carii rămăsese în ce mal denainte a lor păgânîască lege, şi apucasă o parte de ţara Da-chiiî, pre care acmu o chîamă Valahia, aceşte cu mulţime de a lor păgâni, deşchizindu-ş cale prin părţile mal de sus, pre la trecătoare munţilor, care să chîamă Mezes, au năvălit în Ungaria iprocî»; în care vreme Românii din Dachia, sau prd mulţi sau o parte să fie trecut de răul lor, peste Dunăre la Misia, şi pre acolo să fie cuprins locurile pană în munţii Cenghiî, mal pre urmă, scrie Istoricul Nichita Honiatis, precum înnainte la rândul său pre larg să va arăta. Iară în anul 1065: scrie Istoricul Zonaras, precum Tătarâî,-ce să chema Uzii, în Thrachia trecând, peste tot au prădat; şi oastâ care înpăratul înpotriva lor trimisese bă- Coiistaiitin Ducas. Ut 1061. M « li o t i e. Ut 1063. Ut 1064. Anton B n li ti n Decad. 2 carte 3 Ut 1065. Zonaras carte 17. cap 9. www.dacoromanica.ro 384 CARTE VII 1007. Uioglie-ft ;i070. tând, pe Hatman! vii i-au prins, şi după acestă izbândă, pănă la Greţia, cu ciabilurile au agîuns. Inpăratul pentru mare lăco-miîa ce ave la ITafa slujitorilor să cheltuiască ne îndurându-să, şi la vreme de nevoe, ca aceia, fără slujitor!, ce să facă, neavând (că ace! Tătari iera ca la 500: mi!) s’au întors cu totul cu rugă cătră Dumnăzău; tuturor poroncind, post să Iacă, şi el singur pe gos şi cu lacrămî, la litanie merge, pentru cârd Dumnăzău, minune făcând, au trimis omor de Ciumă într’acei Tătar!, de care fără număr mulţi s'au topit; Iară câtă rămâşiţ de păgâni au mal rămas, s'au închinat cu totul înpăratului. Insamnă că Pazinil au rămas în Machedonia, carii după cum scrie Leunclavius, sint nărodul Boşnegilor. Acestaş întăreşte şi Zonaras Carte 17: carile zice, dintr'aceştl PazinachI după aces'tă stricăciune ce au luat s'au plecat înpăratului, cărora înpărţindu le loc în Machedonie, s’au dat după obiceile Romeilor, şi s’au făcut soţii înpărăţiil ascultători, din carii, unii şi la cinste de Boeril Senatoreştî, mai pre urmă au încăput. Caută şi la Istoricul Curopalat, că acesteş vel afla; Iară Let 1067, Constantin Duca murind, Evdochie în-părătesa gurându-i-să cu tare gurământ, precum pre alt barbat nu va lua, ce va păzi înpărăţila fiilor lui, lui Mihail şi Andro nic, şi Constantin, carele mal apoi s’au zis Porfiroghenit, î-au lăsat înpărăţila pre mână, după ce înpărăţise ani 7 luni 6: Ev-doohia mal mult de 7 luni gurământul neţiind, au luat şi înpărat şi bărbat pe Roman Dioghinis. Aş6 bărbatul la muere, are mal mare trecere de cât Dumnăzău. CAPUL XII. Dovedişte-să traiul Romanilor în Volohia de la Roman Dioghenis până la Mihail fitul lui Constantin Duca. In zilele acestui înpărat, pre la anul 1070: Dlugoş între Istoricii Leşeşti vestit, iscusit, şi vrednic de credinţă Istoric, pentru Volohil, sau Romanii, ales pre locul unde-I acmu Moldova, trăitori, tare şi neclătită mărturie ne aduce, precum ţărâle Moldovil www.dacoromanica.ro CAP. XU. 385 (căci Leşiî scriitori supt numele Voloscâî, numai pre Moldova înţeleg) nu numai lăcuite, şi de Moşnenii săi ţinute, ce încă şi altor vecini agîutorîu, şi scutitorî să fie fost, cărora adică, şi când ocaziîa le slujiîa, pentru mal bună şi mal cu odihnă chi-vornisala stăpânirii lor. Pomenitul dar Istoric scrie aşe: «Viţes-laus, zice, Voevodul Polovţilor, preia anul pomenit, după multe şi groznice războae, carile au avut cu Zeslav Voevodul Chiovuluî, pănă mal pre urmă, nu numai cât pe Zeslavu de tot au biruit ce aşeş şi citate Chiovuluî, din mână î-au luat; şi pe Zeslav din stăpânire scoţindu-1, de pre acele locuri l-au gonit. După acesta izbândă, mal mult întărindu-să, vrut-au asemene să facă şi lui Boleslav Craiului Leşesc; Ce socotindu-să, precum că cu singure puterile sale acesta, a isprăvi, nu va pute, multă altă oaste de la vecinii, de pen pregîur, de la Rusî, de la Pecinighî, de la VolohI, adecă de la Moldovânî într’aglutorîu au luat». Alaltă Istorie poate cititorîul la locul carile i l-am însămnat, să o caute; Iară noi atâta am vrut numai să-î arătăm, că tăcere Istoricilor mal denainte, şi căci pentru VolohI sau Romanii din Volohia prin câtă-va vr6me, câte puţini numai, şi câte oare-ce au pomenit, precum şi Dlugoş aice pre scurt arată, că Zăslavu, au luat agîutorîu şi de la VolohI, sau Moldoveni. După regula, şi canonul carile noi am dat, dovedesc, că ţărâle aceste de lăcuitoriî săi de tot deşerte, să nu fie rămas, şi aşe acestă poveste, pre car6 pre scurt Dlugoş o aduce, dovedeşte precum şi adevărată Axioma zice: că cine-va nu poate da ce nu are, aşe şi Volohia n’ar fi putut da Polovţilor VolohI Într’agîutorîu, de nu ar fi avut lăcuitorî în sine. Ruşineză-se dară rnacar, şi cu acesta, (că alte mal vârtoase mărturii, carile mal înnainte îî vom aduce, mi să pare că nici să să ruşineză vreme Ic va da), carii pre Români, adecă pre Moldoveni şi pre Munteni, vor să-I facă de erî de alaltă erl, pre aceste locuri veniţi, că cine cât de puţin socotitorlu, nu va pute cunoaşte, şi nu va mărturisi? (că cu greu, şi aşeş peste putinţă laste adeverinţiî cunoscute, socotela să nu să lipască) că de vreme ce stăpânitoriî locurilor Volohiiî, unde acmu să numeşte Moldova, au fost dând altor al săi de pen pregîur vecini agîutorîu, şi Istoricii anume îî chîamă VolohI, cum poate acel 25 Dlngnş onrte 3 în tipiivlnl cd vechili, List 245 www.dacoromanica.ro 386 CARTfi yn I o 1 > r i I. elita». Mlliail Ducas. Let 1071. Volohi în Vololiia să nu fie fost? Că acesta de s’ar pute tăgădui, s’ar pute tăgădui, şi soarele fiind într’amiazi zi, precum nu s’au făcut zuâ. Rămâne dară Istoriia hronicului nostru adevărată, că locurile Volohiil, tot dea una au fost lăcuite, de Moşnenii săi Romani, macar că nu tot dea una Istoricii, pentru dânsele au pomenit. CAPUL XIII. Aiastaş să arată înnainte, supt acelaş Dioghenis înpărat, şi de la Mihail I)nca, pănă la Alexandru Comnenos. Dioghenis inpâratul, cu multă biruinţă fiind asupra Turcilor şi nedejduind că toate locurile, câte ei la Asia le apucasă va dezbate, pace, ce ruga Turcii, să priimască n’au vrut; Ce acasta a săvârşi, l-au înpiedecat vicleşugul lui Andronic, fratelui lui Mihail, ficorulul Ducâi, carele vănzindu-1 nepriiatinului, l-au lovit fără vâste, şi viu a căzut pe mâna lui Sultan Hasan. După ce au căzut Dioghenis la robie, Constantinopolitenii, fără nici o zăbavă, au ales la înpărăţie pe Mihail, ficorul lui Constantin Ducas, carele s’au poreclit Parapinachie. Tâmplatus’au acestâ la anul 1071. Sultanul după ce au prins pe înpăratul Dioghenis, cu sine tot de a una la masă puindu-1, în marâ cinste îl ţine, şi pănă mai pre urmă mai cu mare cinste l-au slobozit, să şi margă la înpărăţie. Aşe varvarul, ca un Elin făcând, Elinii mai rău de cât varvarul, s’au arătat, căci cu sfatul de obştie, înna-inte-î pre sfedenicul său, pe Andronic cu oaste trimiţind, l-au prins şi i-au scos ochii, din care rane (nici liacuri să-i puia lăsind), i s’au spuzit tot capul, şi înviermonoşindu-să, au murit. Inpă-răţit-au Dioghenis ani 3 luni 8. Zonoras Carte 18, Cap 17 scrie, precum în al triile an, a înpărăţiii lui Mihail Parapinachie, ne-mul Crovatilor, pre carii unii îi chiamă Sirbi, au întratîn ţara Bulgărescă, şi câte-va locuri acmu cuprinsese; Ce mult de multe ori războae eu dânşii făcându-să, pănă mai pre urmă ne mai putând sprejini, li-au căutat a da dos, şi a să întoarce la locu- www.dacoromanica.ro CAP. XIII. 387 rile sale. Deciîa un Sirb, din nemul acestora, anume Nestor, ca-rile întâi fiind rob la tatăl înpăratuluî, apoi şi la boeriia, ce să chiama Vestarhis agiunsese, înpăratul Mihail l-au făcut Hatman oştilor, carile păziîa malurile Dunării. Acesta viclenindu-să, şi înpreunându-ş armele cu Tatu, V.oevodul Pazinachilor, s’au rădicat asupra înpărăţiii, şi viind cu multă oaste, ş’au pus tabăra tocma supt cetate Ţarigradului; ce ne putând ceva isprăvi, s’au sculat de supt cetate, ş’au prădat Thrachia, Machedonia, şi a Bulgariii câte va locuri ; carele iera mai aproape de aceste, şi deciîa cu totul au trecut la Pazinachi. Acastaş mărturiseşte Co-ropalat, List 853 adecă precum acest Nestor, au fost Hatman năroadelor, de pre lângă Dunăre. Pre acestaş vreme Let 1074 Gheiza ficorul Belii (pentru carele am pomenit, precum de bună voe au fost lăsat scaunul Crăiii Ungureşti lui Solomon), sculân-du să cu oaste asupra văru-său, l-au scos din scaun, şi au stătut el la Crăie, fiind agîutorit de Papa Grigorii, pretăndăluind, că Crăiia Ungurescă iaste birnică scaunului Papii, care bir l-au ■ fost legat încă Ştefan Craiul, carele întâi s’au botezat. Aice trebui să învăţăm pre cititorîul nostru, că aurind de numele Turcilor, şi Sultanului Turcesc, să nu socotiască, că doară sint aceşte Turci, carii acmu înpărăţiia Ţarigradului ţin, căci carii pre acestă vreme să pomenesc, au fost adevăraţi Turci ; iară carii acmu ţin înpărăţiia, şi ei pe sine să chdmă Aliosmanî, aceşte, Turci, nu sint; ce sint din nemul Oguzilor, carii întâi aii fost lăcuind aproape de Hina, şi pre câmpii ce le zic Capcac, şi după aceia au vinit şi s’au aşezat pre marginele mărei Caspiiî, despre răzsărit, unde şi acmu mulţime de a lor oarde lăcuesc, cărora Tătarâî ceşti de pe Volga le zic Caracalpachi, şi de acolo mult mai târziu, ieşind la Asia, au cuprins întâi înpărăţiia acestora Turci, carii acmu la Istorici să pomenesc, şi cu înpărăţiia, lî-au luat şi numele ; iară ii sint drepţi Oguzî; Ce pentru acesta, unde va vini cursul Hronicului, pentru începătura înpărăţiii Aliosmanilor, mai pre larg vom zice. Deci între aceste Nichifor Votaniatis, Let 1078, fiind Hatmanul oştilor asupra Turcilor, s’au făcut viclîan înpăratuluî, şi încă într’agîutorîu şi oaste Turcască luând, au prins pe Mihail, şi călugărindu-1, şi pe dânsul şi pe în- Lit.1074. Baronio la acesta an şi in BpistolialulGri-gorie.Pnpa, cart atunci scrisese cătră alţi Crai. Bit 1078. Nichifor Votaniatis. Zonaras Glicas Han asii. www.dacoromanica.ro 388 CARTE VII Ale\le Comnenos. I.et 10‘JC. Vlllelm Tirenul. car 1, cap 2, şt carte 8. cap 24. L6tjjjl099. i.fit ine. LAt 1118. Icann Coniuenoo Ut 1122. părătesa. luî, i^au băgat în mănăstire. Mihail ţînusă înpărăţie ani 6, luni 6: deci şi de la el după trei ani, Let 1081, au trecut înpărăţiîa, la Alexie Comnenos, vestit Hatman vremilor acelora; iară Votoniatis au luat călugărie. CAPUL XIV. Atastaş să arată, de la Alexie Comnenos, până la Ernmanuil Comnenos. In anul al 17-le acestui înpărat, iară de la naştere Cuvântului Părintelui 1096, carile iaste în al 40 şi al doile a lui Hcnric în-păratului Apusului, s’au sfătuit, şi s’au invitat mai toate stăpânirile Apusului, şi fără samă multă oaste strângându-să, supt Hătmăniîa a mulţi, ce Godefred Bâlioneus, între alţii mai cap, s’au dus asupra luî Suliiman Domnul Turcilor, şi a altor Var-varî, Serachenî, carii ţine înpărăţiîa Asiii, pentru ca să scoaţă de supt robiia lor Sfita cetate a Ierusalimului, carii cu nespusă nevoi, şi primejdii, let 1099 la Ierusalim sosind, în luna lui Iulie 15, după mult singe şi moarte, au dobândit’o ; şi cu sfatul de obşte, s’au pus înpărat Ierusalimului, Godefred, şi în Ioc de coronă înpărătescă, înpletindu-şi cunună de spini, ş’au pus în cap. La let 1116 pomenesc scriitorii în ţara Unguriască, să fie fost Craiu Stel'an al doile, altă ceva mai mult, pentru părţile noastre nepomenindu-să; Alexie Comneno după ce au înpărăţit anî 37. luni 4, Let 1118, Avgust 15, fiind la vârstă de 70 anî aproape, au muritr şi au lăsat în locul său pe ficorul său Ioan Comneno; căruia Zonora îi zice, Calo Ioannis. Scrie Nichita Iloniatis, pre cum Turcii au fost apucat în Thraehia cetate Sozopolis, ce în-păratul trimiţind oaste, curund î-au scos de acolo; Apoi let 1122 de o parte Ungurii, de altă parte Tătarâi (Aceşte sint Uzienii) intrând în Thrachie, Calo Ionis lî-au ieşit cu oştile înnainte, şi foarte rău biruindu-i, cu triumf s’au întors la scaun. Deci Calo Ionis după aedste multe războae au avut, ce tot înpotriva Varvarilor, la Asia, pentru care în ceste părţi, altă ceva de în- www.dacoromanica.ro CAP XV. 389 sămnat scriitorii! nu ne arată; îară let 1143, fiind la vânătoare, ut 1143. după ce au ucis un gligan sălbatic, cu sabiîa, apoi tocmindu-ş sigîata în arc să sigete, s’au julit puţinei cu lance la mână, ce lance fiind otrăvită, rana aceia nicî o doftorie n’au maî priimit, şi aşe dintr’ace puţină betejitură, răul peste tot trupul lăţindu-să, după c6 au înpărăţit anî 24 lunî 8, April 15 au murit, lă-sind în locul său pe Manoil Comnenos. CAPUL XV. Acilaş să arată de la Manoil Comnenos, până la Alexie Angliei. Stând la înpărăţiîa Răzsărituluî Manoil Comnenos fîcorul luî sianuii Comne-Calo Ioan, la apus înpărăţiîa Conrad al triile. Pe vreme acestor nos-înpăraţî Papa Evghenie îarăşî au îndemnat toată creştinătate Evropiî, asupra Varvarilor, cariî ca nişte neguri întunecoase, în toate părţile slobozindu-se, toate înpărăţiile creştineşti călca, şi din zi în zi oblastiîa Crucii a micşura să siliîa. Decî let 1147 L«‘1147- cu toţiî strângându-să, cine încătro să margă ş-au ales. Şi aşe asupra Serachenilor, cariî Ispanie cuprinsese, au mărs Enric Craîul Daniiî cu alalţî, asupra Vandalilor; şi Episcop şi Hatman au fost Magdeburghianul, cu ale sale soţii; îară asupra Serache' nilor de la Siria (care acmu în mare strânsoare ţin£ Ierusalimul, şi pre creştinii a Sfintelor locuri păzitori, în mare primejdie a-dusese) singur Conrad înpăratul Apusului, cu 200 mii de oaste alîasă, într’acelaş an au purces, şi în luna lui Septemvri, au agîuns la Ţarigrad, îară în zua de florii cu toţi s’au înpreunat la Ierusalim; Ce lucrurile carile acolo la Palestina s’au făcut) le va vide cititoriul la istoricii acelora vremi, şi lucruri; iară noi la istoria noastră să vinim. Istoricii greceşti şi lătineşti, pre acesta vreme, macar că pentru părţile noastre încă nu încep a pomeni, însă cei leşeşti, şi ales Dlugoş cu multul maî tare mărturiseşte, pentru traiul Românilor în Volohia, de cât mărluriîa, care maî de nainte din istoria luî am pomenit. Ce pentru maî adevărată credinţa, singure cuvintele pomenitului istoric, aice Mst 403. www.dacoromanica.ro 390 CAR'lfe VII. vom aduce, carele scrie aşe: «Pre acestă vreme, au fost în ţara Leşască un Vladislav Craîu, carele cu frate-său Boleslav ave pricină, pentru Crăie, pre carii în pârâtul Con rad, având cu dânşii şi rudenie vrând să-I înpace; în oaste ce vre să facă spre Var-varl la Palestina, într’adins au vrut să trecă pen ţara Leşască. Deci într’acesta chip, şi cu acasta socotelă, viind în ţara Leşască acolo câte-va zile s’au zăbăvit; pentru înpăcare fraţilor, ce mal mult ne tămăduite lucrurile lor lăsind, (căci cu atâta mulţime de oaste, cară tot cu cheltuiala Crailor să ţine mal multă greutate prilatinilor săi a face ne vrând), din Polonia au purces; trecând prin ţara Rusască, şi prin ţara Volosca spre mară negră (Dlugoş nu ştim de unde Ia, şi-I zice mare Leonin) ; Vladislav Craiul încă vrând să plinlască de toate, câte de acolo oştii trebuia, au trimis oamenii înnainte, şi în ţara Rusască şi Moldo-venescă (sau cum îl zic LeşiI Volosca), şi pre la alte popasuri, au gătit de tot fellul de zahara, şi singur au petrecut pe în-pâratul până la mare». Vază acmu, iarăşi zicem, şi să ruşineză Măzaciî, şi necunoscătoriî istoriilor, cum de curat; şi aîave dovedeşte Dlugoş, că înpăratul Conrad spre mare coborându-să, lăcuitoriî Moldoviî de toate ce l-au trebuit la 200 mii de oaste l-au gătit, şi 1 au îndestulat, nici poate să înţălegă cine va, că doară Vladislav Craiul din ţara Leşască, pănă la mare negră, prin locuri pustii, şi fără oameni atâta lungime de cale, va fi trimis pre la toate popasurile, tocma din ţara Leşască atâta zahara, cât să fie destul la 200 mii de oaste, şi la nenumărate dobitoace, căci acesta nu numai cu greâ, ce aşeşl peste putinţă ar fi fost Leşilor. Iară cu acesta cititorlul, de va remâne cu prepus, să aştepte încă puţintel, adecă după cursul istoriil cu 43 ani mal pre urmă, de unde începe istoricul Nichita Honiatis, mari şi dese, şi cu biruinţă răsboaele Românilor noştri, cu în-păraţil Ţarigraduluî a istorisi, şi cu bună voe îl gîuruim că-î vom arăta, precum ţara Volohiiî, nu numai lăcuită de moşnenii săi, ce aşeş foarte bine întemeiată, şi cu puternică stăpânire aşezată să fio fost. Şi cătră acesta, precum întâi însoţită înpă-răţiil Răzsăritulul; apoi şi neprilatenă, şi nu puţin stricătoare www.dacoromanica.ro CAP. XV. 391 o vom dovedi. Si aşe aice în scurt, îl gîuruim, la locul său îndoit, şi înzecit îl vom plăti. Manoil dară înpăratul după ce au înpărăţit ani 38: la anul de la Hs: 1180: în luna lui Septemvrie au murit, Vellelmu Tirul îi adaoge înpărăţiia 40 de ani, ce Patavie precum să fie greşit, îl dovedeşte. Calviz samăluiaşte să fie înpărăţit ani 38, şi câteva luni, şi să fie murit în 6 a lui Octomvrie; iară Ricţioluc în scala hronicului arată, să fie înpărăţit ani 37, luni 5, zile 21: După moartea lui Manoil au stătut la înpărăţie fiiul său Alexie Gomneno, încă copil la vârstă fiind; carele supt paza Unchiu-său lui Andronic aproape de trii ani au înpărăţit; Iară let 1183; Andronic întâi pre maică-sa, apoi şi pre cucon, (carele, abiia întrasă pe 14 ani), zugrumându-î noapte, i-au aruncat în mare, şi au stătut el la înpărăţie. Pre aceste vremi scrie Zonoras Carte 18: cap 23: precum nemul Pazinachilor, părăsindu-ş locurile lor, au întrat cu totul spre ţărâle înpărăţiii, şi toată Thrachia şi Machedonia au prădat, înpotriva a cărora înpăratul cu oaste mărgând, foarte grozav fu biruit, care pacoste i s’au tâmplat pentru mândria şi nebăgare în samă a slujitorilor; Ce mai pre urmă slujitorii făcându-să mai ascultători, atâta de vrăjmaş au întrat în nepriiatini, cât şi nici ce din tâî năvală li-au putut Varvarii sprejini, carii văzindu-ş prăpădenia, au început a-şi lepăda armele de a mână, şi a cere milă de la Romei; care au şi aflat-o. Multă mulţime de Schithî, atunce aii perit, iară alaiţl vii la mână căzind, supt suliţă i-au vândut ; dintr'aceşte înpăratul alegând multă samă mai vârtoşi, şi mai tineri, i-au aşezat în ţara ce să chiamă Moglina, cu muerî, cu copii cu tot, şi mari slobozii au făcut cu dânşii, carii şi pănă astă-zi acolo trăesc, şi de pe numele locului, s’au poreclit Pazinachii Mogloniti. In vreme acestuia, la let 1185: să pomeneşte la istorici, Bela Craiu în ţara Ungurescă. Deciia Andronic ceia co ce i s’au căzut ş’au luat plata: căci din vrajă înţălegând, precum într’acela an, mai înnainte de 14 a lui Săptemvrie, va să piară, şi cela ce va să ia înpărăţiia îi începe numele din Is (carile apoi au fost Isachie Anghel); Deci în 11 a lui Septemvrie vrând Andronic să prinză pe Isachie Anghel, şi să-l omoare, el vitej6şte apărân- Let 1180. Villelm Tiranul, car. 22 cap 5. Pataxie Par 1. carte 8. cap 21. Alexie Angel Comncno. Let 1183 Nirhita Uouiat. Andronic Corn-ncuo. Let 1185. www.dacoromanica.ro 392 CAirrâ vn. du să, au scăpat în Besericâ; unde nărodul îndată l’au rădicat înpărat, şi de aciîa tot nărodul pornindu-să, aâ prins pe An-dronic, şi cu multe cazne muncindu-1, pe urmă tăindu-î mâna ''Var 8 clr'aP^i Ş* scoţindu-I ochiî, 1-ati omorât; după ce înpărăţisă mal mult de doi ani; şi într’acesta înpărat s’au stîns sămenţia Komnenilor; precum mărturiseşte Patavie. Ce istoricii mai pre urmă pomenesc, şi pre alţi Comnenî, macar că acest nume fără cale să-l fie luat, şi Honiatis mărturiseşte. Zis am mai de naintc, o Axiomă a filosofilor pomenind, că râdicându-să pricina, să rădică şi fapta, care ce va să înţălcgă acoloş am explicuit-oi iară acmu altă axiomă aducând, zicem, că de pe fapte, a lucrurilor fiinţă să cunoaşte, adecă, când vre-un lucru iaste făcut înţelegem, că lucrul acela, pricina înnainte mărgătoare, au avut, căci nici un lucru fără pricină să să facă nu să poate. Intr’acesta chip, şi pentru nerupt şi totdiauna traiul Romanilor în Volohia, trebue a înţelege, că înţelegându-le din Istorici adevăraţi, faptele, putem fără nice un prepus a cunoaşte, şi traiul lor, şi fiinţa lor. Aşe dară istoricii Greceşti, carii pănă acmu, pentru lucrurile Romanilor în Volohia somnul celor 7 Efesenî, să văd să fie dormit, şi prin atâta vrâme, cătă la mijloc au trecut, atâta au tăcut, cât ca cum pre locurile Volohiî nici suflet de om n’ar hi fost, a cărora tăcere, precât noi putem giudeca, au dat pricină unora, precum de multe ori am zis, să crîază, că ţărâle noastre, cu sute tle ani, să fie stătut pustii, şi fără lăcuitori, şi apoi alţii urechile în basne slobozindu-şî, încă mai mari de cât au auzit, au şi scris; cât cu condeile lor, pre tot nemul Românesc, nu într’alt chip, ce tocma, ca legumile într’un an îi sădesc, răsar, îl cresc, şi I şi zmulg; Ce basnile băsnuitorilor lăsind, să videm acmu, cei ce dormiîa Greceşti istorici, cum să deşteptă, şi cum strigă când îi doare, căci una şi acesta iaste, pricina tăcerii lor cei adânci; adecă, că după înpărţire înpărăţiiî Romanilor ; în Volohia,ca într’un un unghîu de amândoaâ părţile rămâ-ind depărtaţi, şi despărţiţi ; ori ce într’acestă parte, ca cum de trupul înpărăţiiî lor nu s’ar atinge, nici grije purta, nici de lucrurile lor însămna; (şi adevărat că de n’ar fi pomenit câte ceva istoricii cei streini, mai perită lî-ar fi rămas ştiinţa, şi traiul, şi www.dacoromanica.ro CAP. XV. 393 'N moştenirii lor pre locurile sale), iară acmu de la Romanii din Volohia, oare ce durere şi patimă simţind, precum înpăraţii a-supra lor sabiîa, aşe scriitorii condeiul îşi ascut. Iaste dară de câte-va ori pomenitul Nichita Iloniatis, Grec, şi de toată credinţa vrednic Istoric, carile pentru Romaniîi din Volohia, şi pentru războaele, carile pe vremile, când el istorie sa ţăse, cu înpărăţia Răzsăritului au avut, pre larg şi îndestul scrie, precum în carte care urmază, cu nemutate cuvintele lui Nichita Iioniatis, toată istoria lui, care au scris pentru războaele Românilor cu înpă răţiia Răzsăritului, din cuvînt în cuvînt, o vom aduce ; cu a căruia adeverinţă, cu bună îndrăzndlă putem zice: vin-o acmu bunule Simioane, şi frumosule Misaile, şi videţi pe Românii din Volohia, pre carii pre acestd vremi ziceţi, că n’au fost nicăiurî, sau de au fost încă să Ge fost la Râm, sau precum voi băsnuiţî, în temniţile Râmuluî, că: Laslăul vostru, pre carele din crierii voştri îl naşteţî, după vreme ce voi însămnaţi, au avut războiu cu Batie Hanul Tătărăsc, iară Batie au trecut cu prada sa în ţara Ungurescă la let 1242 : şi aşd Iaste cu 56 de ani mai pre urmă. O scârnavă I minciuna, şi însutit mai scârnav minciunosul, carile o scorneşte ! Că de vreme ce pre vreme lui Batie ziceţi, c’au fost acel Laslău Craiu în ţara Ungurîască, şi el întâi au adus pre acei oameni răi, de la Răm, şi apoi după biruinţă î-au aşezat pre la Maramorăş, aceşti Romani, carii după cum am zis, numele mal pre urmă în Volohi sau Vlahi, cu 56 de ani mai înnainte, de unde s’au luat? pentru carii istoricul grecesc, nu fără oare ce stidirc, ce adeverinţil slujind, zice, că oaste care întâi au trimis asupra lor Isachie Angliei înpăratul, de tot au prădat-o. Adevărat dară, că au fost adus Laslăul vostru tâlhari, şi oameni răi de la Râm, şi deşertând temniţile Italiii, au înplut Maramorăşul; Aciia tâlhari numai ai voştri! Părinţi au iost, şi de la dânşii poate fi v’aţl învăţat, a fura adevărul Istoriii. Iară Românii, carii sint părinţii Moldovenilor, şi a Muntenilor, precum cu multe şi tari dovede am arătat, tot deauna pre locurilo sale au lăcuit, precum şi acmu aceîaş lâcuesc. Ce atâta mustrare agîunga-vâ, mai uitaţivă înnainte, pentru Volohii noştri la acelaş istoric. www.dacoromanica.ro CARTE A OPTA. Cârd arată traiul Romano-Vlahilor, în Vlaliia, apoi şi în Misia, Thrachia, Machedonia, şi pănă la Greţia, de la Isachie Anghel, pănă la Ionnis Dnca; când şi Hănia Tătarâlor în Crâm, şi înpă-răţiîa Âliotmanilor la Asia, s’an început. Aşijdcrd arată când, şi cum s’an despărţit Romano-Ylaliii de la înpărăţia Jarigradului. Războaele, carile an avut Românii cn înpăraţiî Grecilor, apoi după ce an luat Latinii de la Greci Ţarigradnl, şi cn Latinii. Aşijderd arată începătura Domniiî Monarchiceşti a Ini Ioan Domnul a tuturor Românilor, şi de Domniîa Ini Hris, Domnul Cuţovlahilor în Greţia, şi aşezard înpăraţilor Greceşti la Nicliea, şi pe aînrd. PRIDOSLOVIE. CAPUL I. Iubite cititoriule, macar că cât în putinţa noastră iaste, ca de voroava lungă să fugim, în tot chipul silim, şi în lucru aşe de mic, (căci după acest de aemu nenărocit statul stăpânilor acestor, a noastre ţări, istoriîa lor, lucru mic a-1 numi socotim) groasă, şi mare carte a scrie, cât nu ne suffere inima, singur poţi cunoaşte ; însă precum nici un trandafiri fără ghimpi, şi nici un www.dacoromanica.ro 396 CARTfi VIII lucru fără greutate sa; şi fără vre-o înpiedicare să fie nu poate, aş6 şi istoria noastră, pentru vechime a nămului Românesc nu puţine, nici îuşoare înpiedecărî, şi înpotrivirf, pănă acmu s’au arătat; aşă şi de aice înnainte, ne îes : carile de nu să vor da clin cursul istoriiî într’o parte, şi de nu să vor curăţi de spinii, şi de zizaniile, carile în ţarina adevăratei Istorii s’au ijdărât, nu numai căci purcesul înnainte ne zăticnesc ; ce încă şi povesti întunecând, locurilor, vremilor, numerilor, chipurilor, şi altor ţircumstanţiî (lucruri împregiur stătătoare) Istoriceşti, ca aceste, mare tulburare, şi confuzie aduc, şi macar că istoria din sine, chiară şi curată iaste, însă cu tâlcuirile, şi strămutările scriitorilor mai de pre urmă, mai mult înnecându să, şi învălătucindu-să, de nu să vor întoarce la fântâna, şi izvorul său cel din tâi, şi de unde au purces cititoriul, lără îndoinţă şi fără prepus în cunoştinţa adevărului slobod să înble (precum noi socotim) nu va pute. Spre a cărora cercare, şi îndreptare, iată acmu cu Dumnăzăescul agiu-toriu începem. Numele Românilor, din toată Dachia, precum de pe vreme lui Anastasie înpărat; adecă de când întâi nemul Slov^nesc au năbuşit spre Evropa, să să fie schimbat, şi deciia Volohi, sau Vlahi să să fio chemat, înnapoî la locul său curat (precum nedej-duim) şi pre larg am arătat. Aşijdere precum supt acelaş nume, pre vreme lui Vasilie Bulgarocton, Bogdan stăpânitoriul lor, pe aceia vreme fiind ei, supt protecţiia lui Carolus marile înpăratul Apusului, Daţii iarăşi la trupul înpărăţiii Răzsărituluî să să fie alăturat, din câţi va istorici de credinţă am arătat, i proci. Iară acmu sosind acăia vreme, în care încep istoricii, precum cei Greceşti, aşe alai ţi de pen pregiur, mai pre larg, de lucrurile Românilor noştri a scrie ; unii din tâlcuitorii ceşti mai noi (prin necunoştinţă au prin nevoinţă, nu putem giudecal, oare ce tulburare şi amestecare numenuî Volohilor a aduce să văd, din carii întâi înnainte ne iasă Patavie iscusit, amentrele a vremilor, şi a istoriilor sămăluitorîu, carile în hronicul său sosind pe la vremile lui Isachie Anghel înpăratul Ţarigradului (carile multe şi nenărocite războae cu Românii noştri să fie avut, istoria înnainte va arăta), unde istoricul Nichita Iioniatis, a vremilor acelora istoric, şi secretariu aceluiaş înpărat zice: Vlahii aiave de www.dacoromanica.ro CAP. I. 397 la înpărăţie s’au dezlupit. El mal mult lucrul zbătând, voroava adăogând, şi prepus aduce istoria, şi numele Vlahilor, zicând pre la anul 1186. Vlahii, sau Bulgarii, de la înpărăţie s’au viclenit. ,,,!t mc-Ce pareni să, că n’au fost nici în prepus să ste, nici numele Bolgarilor cu a Vlahilor să fie amestecat, căci Nichita Honiiatis, foarte bine au ştiut cine’s Bulgarii, cine’s Misii, şi cine-s Vlahii, şi maî vârtos că Bulgarii, şi Sirbiî, acmu cu crăil întemeiate, de atâta vreme în Thrachia, şi în Misia, şi acmu de supt putere înpărăţiiî dezbătându-să, cu numele de dispotl, şi de Crai stăpânila ; Iară pentru Vlahii noştri, zice, că atunce de la înpărăţie s’au dezlupit, precum şi vreme, chipul, şi persoanele, carilo au fost începătura, şi pricina aceşti! dezlipiri, înnainte să va vide; de unde curat ar fi putut cunoaşte, că alţii sint Bulgarii, şi alţii sint Valahii. Nărodul acesta a Valahilor, precum în Misia maî mult întâi răvărsindu să, apoi şi pănă la Thessalia să să fio lăţit, marturî vil sint cel ce atunce şi pănă astăzi în ţara Greeescă lăcuesc, pentru carii Iacov Predser în tâlcuire istorii! Iul Ioan facovrreiiserîn Cantaeuzino, carte 1 cap 1 după mărturia Iul Leunclavie, pre-lul Ioann Canta. cum aceşti Români, să fie din nemul Romanilor de la Italia, onzinos car. i, apoi zice, că o parte a Thessalieî (pre care şi pre vreme Iul c'u' Ioann Cantacuzăno înpăratul, Vlahii o stăpânila) să să fie chemat Vlahia mare, ce în numele Vlahii! foarte nemereşte, căci şi aciîa Vlahi tot din Vlahii noştri au fost; Iară căci o numeşte Vlahie mare, foarte greşeşte, căci Vlahia Mare, din socotela tuturor gheografilor, şi a istoricilor, îaste Moldova noastră, precum de multe ori în câte-va locuri am dovedit. Ce pentru Vlahii, carii au fost supt stăpânire înpărăţiiî Ţarigradulul, pe vreme Iul Ioan Cantaeuzino, când va vini rîndul să zicem de lucrurile pe acela vremo tâmplate, atunce pre larg, din istoria acelulaş Ioan Cantaeuzino vom arăta. Insă îarăş precum acil Vlahi, ce au stăpânit în Thessalia, să fie fost tot dintr’acişte al noştri! Români, carii supt Isachie Angliei, de la înpărăţie s’au despărţit, chiar mărturiseşte, Laonic Halcocondilas, carele cartd 1 Vlahii zice, sint carii pănă şi la Thessalia s’au întins ; Iară Bulgari, sic xatto Mooîav xaXousiv pre cel din Misia de glos număsc. Aşijderâ Nichita Iloniatis ştiind, că Vlahii aceşte răvărsindu să de peste Dunăre, www.dacoromanica.ro 398 CARTfi VIII şi Misia, pănă la munţii EmiiI adecă Acenghil apucase, şi câtă va vreme de pe numele locului, şi MisiiI să chemasă, zice carte 1, carii mai de nainte Misii, acmu Vlahi să chemă; Iară precum Vlahii, după ce s’au întors, unii la locurile sale, peste Dunăre, unde sint ţărâle noastre acmu, multă vreme Misi să să fie chemat, martur ne laste Laonic Halcocondilas, carele la acelaş pomenit loc-zice: Moaiav sic zb nspav too yIaTpoo dnajpiv.v y. V. 403 Cititoriul, şi din cuvintele Istoricului să cunoască, că Vlahii de au şi fost apucat multe locuri în Misia, încă aşezământul lor mai de temeiu, tot peste Dunăre au fost, unde şi Petăr cu Asan, acestă dată prost mărgându-le, s’au tras). Iară înpăratuluî, trebuindu-i, să fie fost întărit toate cetăţile Mi-siii, şi mai ales cele ce iera prin munţii Cenghii, şi cum nu Iera cine să std înpotrivă, să fie pătruns prin toată Misia, şi să fie aşezat toate locurile cum să cade, ce nici una dintr’acele nefăcând, numai au stătut de au aprins Stogurile, cele de pâne, şi cu rugăminte Vlahilor, ce amăgitoare, lucrul de tot crud, lăsind, au grăbit a să întoarce înnapoi, care mai apoi au stătut pricină, de încă şi mai vrăjmaş, şi mai cu îndrăznelă, s’au întors Vlahii înnapoi. Aşe înpăratul înnapoi întoreându-să, precum au isprăvit lucrul cum să cade, să fălila; iară ore-carele din rândul giudecătorilor, Leon Mă-năstrenul foarte copt zice, precum îi îaste jale de sufletul, şi de bărbăţiia înpăratuluî, lui Vasilie Bulgarocton, carele după ce, din temelie pe Bulgari prăpădisă, să fie zis: ca do să vor ispiti vre-o-dată şi Vlahii lucruri noaâ ca aceste a scorni, precum au făcut el Bulgarilor, aşe şi alţi înpăraţî, lui uitându-să, să tacă Vlahilor; adecă, stând cu oştile în ţara lor, să nu le lasă nici un loc ne călcat, care învăţătură, stând astăzi spânzurată în mănăstire Sos-thenis, nime în samă n’au băgat-o, şi ce zisesă acel înpărat, cu mulţi ani mai de nainte, nemărui în minte ne viind, aşe în scurtă vreme li s’au părut lucrul isprăvit, a fi. CAPUL V. Aratâ-să întoarcere Romano-Vlahilor de peste Dunăre, Iară în Misia După acdste Asan, înţălegând precum înpăratul, cu toate oştile au Ieşit din Misia, cătră ai săi strângând şi mulţime de tătari, într’agîutoriu, au trecut iară înnapoi în Misia, şi de cât din tâî, încă mai vrăjmaş făcându-să, şi cu multul încă mai tru-findu-să, nici cu stăpânire c6 din tâî, nici cu totă Misia s’au îndestulat; ce pentru ca mai mari răutăţi asupra Romeilor să HiniUtis cartei!, cap 1. www.dacoromanica.ro 404 Cart£ vin. aducă, cu tot chipul c-au putut, s’au nevoit, pentru ca să în-preune şi stăpânire Bulgarilor, să fie tot într’o inimă cu a Misii!, precum au fost şi mai de nainte, asupra acaruia de’r fi fost ieşit îndată, iarăş singur înpăratul cu oştile, cândaile s’ar fi purtat lucrul mai bine ; ce după ce mult l-au părut rău, căci în oastd, carâ întâi făcusă, nu aşezasă lucrurile Misiiî cum să cădede; nici cetăţile cu oaste întărisă, nici ficoriî Varvarilor zălog cu sine luasă, ce ca cum î-ar fi stătut nepriîatinul cu suliţa în coaste, aşe păzise să iasă mai curund, dintr’ânsa; iară-ş i-au cău-. ut 1188. tat de iznoavă oaste asupra lor a râdica. Deci la anul 1188, de odată cu puţină oaste, câtă pre lângă sine gata ave, din Ţari-grad au ieşit; ce apoi înţelegând, că nepriiatinii nu să mai opresc la munţi, ce ada6gându-să şi cu agiutorul Tătărăsc, să fie ieşit în Câmpul Agathopolitan, şi acolo tabăra puindu-ş, spre locu locurile de pen pregiur răvărsindu-să, grozav să fie prădat, şi pustiit, şi macar că în tot chipul să siliia, să-şi adune oştile, şi mai curând şi el cu capul său, pentru ca şi slujitorii să fie mai ascultători, şi înpotriva nepriiatinului, carele aşe în grabă năpădisă, mai curând şi mai groznic, călare înnainte oştii sale să să arete, siliia; însă după ce au sosit la Tavrocom, (iera acesta un sat ci-i şi cole înprăştiiat, nu departe de Adrianopolis), î-au mai aşteptat, păn a să strânge şi alaltă oaste, şi au poroncit, şi lui Conrad, Chesariului, curând, cu oştile sale să iasă. CAPUL VI. Războiul al doilS, carile au avut Bomano-Vlahiî, cu Isachie Anghel înpăratul. De acolo înpăratul alegând din toată oaste, ca la 200 de oameni mai de trîabă, cărora dându-le arme şi cai bărbaţi, cum mai în grabă înpotriva nepriiatinilor au purces: alaltă greuime şi tabără spre Udriiu pornind. Ce într’acela dată au vinit de la străji veste, precu Vlahii pradă pre lângă Larda, unde şi pre mulţi omorând, şi pre mai mulţi vii prinzind, cu mare dobândă www.dacoromanica.ro CAP. VI. 405 încărcaţi, să să fie gătând să să întoarcă înnapoî, de care înţelegând înpăratul, aşeş de cu noapte au dat poroncă, să zică trân-biţa de purces, şi îndată încălecând au purces spre Vasterne, unde după ce au agiuns, văzind, că nici un neprietin nu să iveşte, au stătut să să odihnescă oaste, după tril zile şi de acolo scu-lându-să, au purces spre Verroe, ce încă patru Parasanghe (mile mari) nu mersese, şi iată un om de abila, de obosit răzsuflân-du-să, şi sufletul trăgându-ş, cu re veste lase înnainte; carile spune, precum nepriîatiniî de acolă nu departe, plini de pradă, şi de dobândă vin încetişor, căci nici cine va iaste să le sto înpotrivă, nici ei fiind îngreuiaţi, mai tare pot merge. înpăratul aceste auzind; înpărţind oaste pe la Hatmani, şi şicuindu-să; au luat drept pe ace cale, în care spune omul că vin nepriîatiniî, pre carii dacă î-am văzut, aşijdere şi ii pre noi ni-au văzut, (căci şi eu, zice Istoricul Honiat, fiind Logofăt, mergem după înpăratul). Tă-tarâi şi Vlahii lăsind plianul pe baza a o samă de ai săi; şi dându-le învăţătură, pentru ca pre altă cale mai scurtă să pă-zască să de la munţi, Iară alalţî bulucindu să fără nici o frică, au Ieşit înnainte călărhnei Romeilor; după obiceiul moşii! sale tare războîu dând; adecă dând tare năvală, şi din arcuri sigeta, şi cu suliţile într’aî noştri întră, şi nu mult; îarăş din năvală întorcându-să da dos a fugi, şi pre aceşte a-i goni îndemna, şi aminte oM-îndată iarăş tocma ca păsările, în loc întorcându-să, din faţă cu multul mai vrjmaş să băte. Acesta de câte va ori făcând, şi acmu boae, pre cariie văzind, că ei sint mai desupra, au părăsit aceste învălătucituri,SNeschimbat*!! şi tot de odată săbiile zmulgând, cu mare chiot s’au slobozit în ţin. Romei; şi aşe şi pre cei ce să băte, şi pre cei ce fugiia, tot în-tr’un chip îi răsturna, şi-i prăvăliîa. Intr’ace zi aşeş de tot şie slavă *ş-ar fi agonisit, şi noaâ mare ocară ni-ar fi adus, nebăgăt în samă nărodul acela, de n’ar fi sosit şi înpăratul mai curând, a căruia Polcuri încă iera întregi, carile îndată trânbiţile de războîu sunând, şi răcnetele zmeilor, carii iera de suliţe spânzuraţi, fiind de vânt clătite, mai mare huet făcând, de cât cum iera mulţime oştii, părându-să nepriiatinilor, că Iaste pre multă oaste, s’au înspământal. înpăratul după acesta puţini robi, ca din fălcile jigăniilor scoţind, de cale aceia a mal goni, s’au părăsit; şi www.dacoromanica.ro 406 CARTE VIU. I intorcându-să au întrat în Udrilu. Ce pentru căci Varvaril ma-car cum răzsuflu nu da, l-au căutat larăş să purcladă într’acolo; Si aşe la Verroîa mergând, une ori singur, alte ori prin Hatmanii săi năpădirile Tătarâlor, şi a Vlahilor ostâmpula. Ce nepriîatiniî. macar că tot ave frica Romeilor, şi de Prezenţila înpăratulul să spământa, însă pre furiş, pre alocure, suppuindu-să, apoi tot de odată arătându-să, aşe năpădiîa, cât să păre că singuri poftesc bătae, decila locurile adese muta, nici lipsila, de unde trebuinţa lucrului îî chema; Inpăratul când spre Agathopolis, pentru ca să le oprîască năvălirile, cum mal în grabă alerga; el atunce loviîa satele cele de pen preglurul cetăţii Filippopolis: Când grăbiîa să de agîutorîu părţii în care să auzila c’au prădat, eî atunce loviîa de unde înpăratul să sculasă. Aceste toate le făce Asan om ascuţit la minte, şi în lucrurile grele foarte isteţ. Aşe decila înpăratul, vrând să ispitescă, ca doară ar pute pe Misii (de loc) să-î tragă în parte sa, şi să apuce Zagora, (aciştila îl zic Turcii acmu Zagara) de la Filippopolis Ieşind, au purces spre Triadiţa (acasta-î Sofia), că de acolo gândila, că mal pre lesne va trâce munţii Cenghiî, căci pre une locuri are drumuri şi mal deschise, şi ape mai multe, şi pentru hrana oştii, socotiîa că va găsi destul; însă acesta ar fi fost, când ar fi grijit cine-va mai de cu vreme; Ce pentru căci acmu sosisă Iarna, şi ales în parte ca acela Crivăţană, apele începusă a îngheţa, şi omeţii nu numai câmpii acoperiîa, şi văile umple, ce încă şi uşile casălor cu Trojanil astupa. Cu a vremii greutate înpiedecat fiind înpăratul, de a mal merge înnainte s’au părăsit; şi orânduind oaste pre acolo la Iernatic el cu câţi oameni îera mal îuşuril s’au întors la Ţarigrad, unde în focurile, şi privelele Theatrului îş da inimii răzsuflare, şi odihnă. Iară îndată ce s’au dezvărat anul 1189: înpăratul, larăş au purces înpotriva Misiilor, şi tril luni încheiate, bătând cetate Loviţii în de-eşert, după multă ostenelă, şi cheltuială fără nici o ispravă făcută, s'au întors acasă; Iară pricina întdrceril lui îera, căci lrumseţe locurilor, carile sint pe lângă mare Propontis, Seraîurile şi grădinele cele mângăloasă; aşijdere vânătorile, şi prinblările, carile pre înpă-raţiî vremilor noastre, ca cu nişte lanţuje legându-î, şi pre Isachie www.dacoromanica.ro CAP. VII. 407 păratul, acesteş, mal mult arşiţa Soarelui să rabde nu-1 lăsa ; ce ca cum ş’ar fi lepădat scutul din mână, cum mal curund să fugă îl grăbiîa, şi macar că şi pe muere lui Asan apucasă, şi pe frate-său Ioan zălog, cu sine luase, însă lucrurile tot din rău mai în rău, să pohârnila. Isachie înpăratul, după ce s’au întors dintr’acesta cale la Ţa-rigrad, şi orânduind hatman asupra Vlahilor, pre Aspiitie, el au' răspuns înpăratuluî, precum slujitorii nu pot cu doi neprilatinl pre grei, cu Vlahii adecă şi cu foame, tot o dată a să bate, de care lucru trebue întâi să le de llafa anului, şi apoi să-I trimaţă asupra neprilatinuluî. înpăratul intrând în prepus, că cu acel mijloc va să rădice oaste asupra sa, şi ne putându-’şl conteni mânila, îndată l’au lipsit din cinste, şi apoi au poroncit de I au scos şi ochii. CAPUL VII. Aratii-să a triîa războlu a Romano- Vlahilor, asupra Iul Isaachie An- ghel, cu biruinţă. La anul 1190: scrie acelaş istoric Honiatis, carte 3: precum l«i udo. lucrurile înpărăţiiî despre apus, de ce merge de acela mai rău să întorce, căci Vlahii înpreună cu Komaniî (aceştc sint un nem de Tătari, carii pre atunce lăcuîa prin Podolia şi Pocutia Ru-sască) toate ţărâle înpărăţiiî, supt foc, şi supt sabie pune. Pentru care lucru înpăratul, macar că doaâ luni cu oştile într’acolo s’au zbuciumat; însă cevaş macar de chipul său vrednic, să ispră-vască n’au putut, că nici mai mult în oaste a să zăbăvi l-au putut ţine vreme; de vreme ce auzind precum vin şi Tătarâi; înspăîmântându-se, i-au căutat cum mai în grabă înnapol a să întoarce. Aşijdere nu pre cale ce mărsese, ce pe alta mal aproape, silind să apuce a trece munţii. Ce nici acesta n’au putut, căci cuprinzind nepriîatiniî strâmtorile, şi strungile munţilor, ca cum ar fi fost într’o cuşcă închis, din toate părţile, şi nici cum pu-tându-să apăra, ca pre nişte dobitoace îl ucide oamenii; unde www.dacoromanica.ro 408 CARTE VIII. I;4t 1191. Honlati» Carte 3, cap 4, mat mult de gîumătate de oaste pierzind, unii în mâna nepri-iatinului vii au căzut, alţii rău răniţi, de şi scapasă, nu iera nici de o triabă. Singur înpăratul căzindu-i şi Coiful din cap, (carile greceşte Casis să chiamă), cu mare peire debiia au scăpat înainte la Verroîa, unde puţinele zile odihnindu-să, s’au întors la Ţarigrad. La al doile an Vlahii adese de biruinţă ca aceste buecindu-să, şi cu armele şi avuţiile Romeilor, mai mult şi mai tare întărindu-să, deciia cine-va să i mai sprejinescă, n’au mai putut; Şi apoi nu numai satele, şi oraşele prăda, ce încă şi cetăţile, carile şi tari iera, şi bine să păziia apuca. Varna, cetate pre atunce vestită, au suppus; a Triadiţii, (care mai de nainte Sardica să chema) mai mult de gîumătate de zidiu au răzsipit; Stumpiul de orăşeni au pustiit, şi de la Niş, nu puţinii oameni, şi dobitoace în robie au luat, înpăratul încă dând oaste, pre sama Hatmanilor, în curând Varna iarăş au răscumpărat, Cetate Anhialul cu turnuri, şi cu oaste proaspătă au întărit; ce şi aşe nepriîatiniî tot de-a-una desupra, şi fie-te când biruitori iera, de care lucru şi el pe la Septemvrie, ieşind din Ţarigrad, au mărs la Filippopolis, şi cât pute în toate părţile năbuşirile Vlahilor, şi a Tătarâlor apăra, şi sprijinita. După aceste, Provinţia filippopolitană, au dat-o în paza şi supt stăpânire lui Constantin, carile iera văr premare înpăratulut; şi trimiţindu-1 Hatman oş-. tilor într’acolo, Vlahii, au început deciia mai mult grije de dânsul a purta, de cât de înpăratul; căci ori de câte ori să ispitita Assan, şi Petăr să prade, într’acele provinţii, nici o dată nu afla pe Constantin dormind; ce tot di a una tare inleţindu-i, îi lua de goană, şi nu puţină stricăciune în cetele lor făce. Ce nu mult şi Constantin într’o pricină cu prepus la înpăratul căzind, au poroncit, de i-au scos şi lui ochii. De acestă becişnicie a lui Constantin înţălegând Vlahii, foarte s’au bucurat, şi să ruga lui Dumnăzău, pentru ca lui Isachie Anghel, şi a toată familie lui îndelungă vreme înpărăţiîa să le ţie întregă. Aceştii rugăminte pricină adăoge, urăcioşii aceşte Varvarî, şi în chip de prorocie zice, că stând acestă familie la înpărăţie, stăpânire Vlahilor mult va creşte, şi cu multe ţări şi oraşe adăogându-să, lat să va lăţi, nici vor lipsi dintre dânşii Domni şi din coapsele lor hatmani www.dacoromanica.ro CAP. VII. 409 a ieşi. Nu ştiu zice Honiatis, de unde, şi când cuvinte învăţate; ca aceste învăţase ei, şi aşe deciîa însoţindu-să, la cetate Filip-popolis, altă dată şi Sardica, fără veste loviîa, şi nu rar, pănă supt Udriiu năvăliia; cu carii Romeiî slabă bătae, făcând, ori când sta cu dânşiii la toiu, puţin cevaş procopsiia. Isachie Angliei înpăratul, acestă a Vlahilor vrăjmăşie, şi înfruntare nici cum a mistui putând, căci în anul trecut Alexii Gvidon, hatmanul oştilor Răzsăritului, şi Vasilie Vatacis, acelor despre apus, aproape de Arcadiopolis, dându-’ş războiu cu Vlahii; nu numai căci foarte prost le mărsese lucrul, ce încă mai multă oaste a lui Gvido perind, el cu fuga scăpasă, iară cela lalt Hatman, aşeş pe loc cu toţi ai săi să prăpădisă; de care nevoe cuprins înpăratul, au socotit iarăş singur cu capul său să margă înpotriva nepriiatinilor. Ce sculându-să cu oaste, şi trecând prin Sirbime, acolo alt războiu i s’au scornit, cu Sirbii, ce pre aceşte bi-ruindu-i înlr’ace cale, de Volohi s’au părăsit, şi abătundu-ş cale, au trecut în ţara Ungurescă, la socru-său Bela Craiul Unguresc ; unde câtă-va vreme zăbăvindu-să, iară s’au întors la Ţarigrad. Lucrurile Vlahilor, ca un ghimp sta în inima în-păratuluî, carile zua şi noapte năpărăsit, şi cu mari dureri îl pedepsiia, care lucru viind la ce mai de pre urmă cumpănă, la anul 1195, de a cince oară, au ieşit cu oaste asupra Vlahilor, ce în cale mărgând îi spusără, că acolo să află un sâhastru prooratec, adecă carile cunoşte lucrurile viitoare, la carile singur înpăratul mărgând, şi de cele ce vor să fie, şi ales pentru stare înpărăţiii lui întrebându-1; Iară săhastrul altă ceva nu i-au răspuns, făr& numai văzind icoana înpăratulul, (care nu să ştie cu ce mijloc s’au fost prilejit lângă înpăratul), au luat-o, şi î-au scos ochii. înpăratul acesta faptă de la săhastru văzind, cu mare întristare lovit, îndată s’au întors înnapoi, socotind poate fi, că nu cu năroc îi va merge ace oştenire. Deci viind la Ţarigrad într’acelaş an, April 10, frate-său Alexii Anghel, sculându-să cu vicleşug asupra lui, şi prinzindu-1 î-au scos ochii, şi aşe s’au plinit Prorociia săhastruluî, care îi făcusă. Isachie Anghel în-părăţit-au ani 9, luni 8, ş’au stătut la înpărăţie frate-său Alexii Anghel. H•nii t ii carte 8. cap 7. 1.01 11U8. Ia aminte şi aice cnm deosebeşte Honiatis, şi pe SirbI. din Vlahi. Let 1195. www.dacoromanica.ro 410 CARTE VIII. CAPUL VIII. Aratâ-să lucrurile Romano-Vlahilor supt înpărăţiîa lui Alexie Anghel, cavile singur s’au poreclit Comnenos. Alexie Angliei. Acest Alexie înpărat (după mărturiîa lui Honiatis) au fost drept frate lui Isachie Anghel; ce după ce fără atâta nefrică de Dumnăzău, l-au pohârnit din scaunul înpărăţiii, şi l-au scos şi ochii, poate fi pentru ca să-şi mai iuşureze ocara, şi să-şi mai spele spurcata faptă, ce făcusă, s’au lepădat de dânsul, că nu i îaste frate, şi singur luându-şî nume de Comnenos, zice, că iaste născut din Emmanoil Comnenos; ştiind-câ ace familie într’acel Emmanuil înpăratul să stânsese. Acest dară prefăcut Alexie (iomnenos, în zua care s’au încoronat, Dumnăzău prin unc semne, aiave ş-au arătat urgiia, care iera să să încingă asupra înpăraţilor, carii iera următori, mai înnainte văzind faptele, şi răutăţile lor, carile îera, şi vor să fie, cu multul mai cumplit, de cât la Varvariî cei vrăjmaşi. Căci el puind corona ce de în-părăţie în cap, şi vrând să încalece pe cal, după obicei u, dobitocul de la Dumnăzău poate fi năstavit fiind, nici cum n’au prii-mit să încalece; Iară Alexii vrând să arete bărbăţie, şi cu do sila în spatele calului sărind, calul de sărituri, şi de asvârliturî nu s’au ogoit, pană nu l’au aruncat de pre sine gos, şi tare în pământ trântindu-1, nu numai căci i-au căzut corona din cap, ce încă grozav s’au prăbuşit, şi s'au sfărmat, cu care avidoma sămn au arătat, că de va şi mai sta câtă-va vreme* corona în-părătescă în cap de înpărat Grec ; însă stricată, şi destrămată înpărăţie sint să aibă; şi pănă mai pre urmă aşeş de tot din-tr’ace cinste, şi slava sint să lipsască. Pre ac6 vreme înpărat apusului icra Ilenric al şesele, carele atunce în Sichilie tâm-plându să, şi înţălegând de zarvele şi răutăţile ce să făce în Ţa-rigrad, şi cum fraţii înpăraţi, unul altuia îş scot ochii, socotind că vreme ce depândiîa, l-au vinit la mână : îndată au trimis soli la Alexie poroncindu-i, sau bir să-i de pre an, sau de oaste, şi de bătae să fie gata: pricină puind, precum va să-ş răsplă- www.dacoromanica.ro CAP. VIII. 411 tescă răutate şi dosada, care o dată făcusă înpăraţil Ţarigraduluî, lui Conrad moşu-său, şi lut Frideric tătânesău, când au tost trecând eî pe la Ţarigrad la Palistina, pentru răscumpărare Ie rusalimului, de la Seracheni. Ce acesta aşe de odată numai cu lauda s’au trecut; căci la al doile an, adecă Let 1197 în 8a lui septemvrie, murind, au stătut la înpărăţiîa apusului frate-său Filip, carile ave înpărătesă pe Irini, fata lui Isachie Anghel cel orbit de Alexie, carile mal apoi au fost pricină, de au luat Latinii şi Ţarigradul, şi înpărăţiîa, precum înnainte la locul său va vini poveste. Alexie Anghel (căci istoricul Honiatis nu va să-î de titul de Comneno) într’aceşaş an ce au stătut înpărat, trimiţând la H # . Petăr, şi la Asan soli, mult au silit să facă cu dânşii pace, «arte 1. cap 4. ce în zădar; căci condiţii, şi punturi foarte cu ocară înpă-răţiiî, şi nesufferite pune. Inpăratul dară Alexie, fiind el să trlacă spre Anadol, ca să aşeză lucrurile dintr’aceîa parte, au trimis Hatman cu oştile asupra Vlahilor pe Alexie Aspiatis. Ce Vlahii dând năvală în părţile Bulgarilor, nu numai cât mare socoteşte. ?i A . aici cum Honia- pradă lăcuitorilor au făcut, ce încă grozav pe Romei bătând, şi tisdeosaheştepe pe hatmanul Aspiatis viu l-au prins. După aceia câte-va caste- VI®'“ ^ Honiatis carte 1. cap 6. www.dacoromanica.ro 414 cart£ viu Ltt 1107. Ut 1198. Honiatia carte 2. cap un zidlu sta înpotriva Vlahilor năroduluî său, şi a Tătarâlor; cari! tot ce le Teşita înnainte, îera obicîuiţT a prăda, şi a jecui. Altă dată şi cu înpăratul înpreună la oaste mărgând, de cât alţii cu multul mal de trebă lucruri, şi mal mari vitejii făce, că cine poate număra jacurile, şi grozave faptele Vlahilor, şi a Tătarâlor, că pustiirile Emulul, şi în gîurul de prin preglur a Thrachiil, şi a Machedoniiî, carile au făcut? de cât toate staturile (adecă chipurile cele înnalte de marmurî) şi de cât toate tablele şi de cât toate istoriile, mal ştiute sint; Iară la anul 1197, mărs-au ‘ înpăratul la Chypsala, pentru ca să de agîutorîu cetăţilor din Thrachia, pre carile Vlahii şi Tătarii tot de a una le prăda, şi doară va pute prinde, şi pe Hris, sau macar doară va pute să i oprlască jacurile, carile şi el în ţinutul Serras făce. Era şi acest Hris de nemul său Vlah, om mic la stat; şi întâi când s’au viclenit Petăr şi Asan, n’au priimit să fie cu dânşii, încă făcând aşezământ cu înpăratul, cu 600 de oameni ce ave al săi, de multe ori să băte cu dânşii; ce apoi nu după multă vreme, întrând la prepus, precum şi el va să să de în parte nemului său, şi tot de una la dânşii • înblând, precum sileşte să le fie Domn, au poroncit înpăratul de l’au pus la închisore; apoi lucrul amintrele socotind, iarăşi l’au slobozit, trimiţindu’l să fie pentru paza Strumiţiî; ce nedejde ce ave înpăratul l’au amăgit; căci Ilris după ce au mărs la Strumiţa, şi apucâncj în sama sa ace cetate, au început multe şi grele nevoi asupra Romeilor, a aduce. In potriva acestuia dară, precum zisem, singur înpăratul vrând să margă, oaste cum să cade de multă strânsese la Chipsala. Ce îndată i s’au făcut dor, să să întoarcă acasă, şi oaste, fără nici o socotelă adunând, şi nici la oaste mărgând, în statul ce Iera au lăsat lucrurile despre apus, şi nici doaâ luni afară făcând, au grăbit cu întorsul spre Ţarigrad. («Insămneză aice ci-titorîul, pentru acel Hris, ce-I zice istoricul c’au fost om mic la stat, şi precum şi el au fost tot din nemul Vlahilor, că nu puţin ne arată să înţelegem din Kov8dpXa-/os, adecă Vlah mic, cu vremej năroduluî lui să ’î fie zis, Cuţovlahos, carii şi pănă astă-zl, precum am şi mal zis, nu puţini să află în ţara Gre-„ cescă»). Iară la anul 1198: Alexie înpăratul cu bună oaste gătin- www.dacoromanica.ro CAP. X. 415 du să, au purces la Chipsala (aceştiî cetăţi îî zic Turcii Ipsala); Ce din dos Vlahii luând şi oarda Tătărască, au trecut Dunăre în Thrachia, şi în zua de Simgorzi, lovind oraşele de pen pre-giurul Misenii şi a Corbii, şi de năprasnă rău prădându-le, aşeş de tot li-au prăpădit, şi jăeaşiî lor, şi pănă la Rodostos (acestuia îi zic Turcii Tecchirdagă) care iaste la mare albă, au agîuns. Aşijdere o parte dintr’ânşii, s’au slobozit spre Cuperion, (acesta iaste un loc nu departe de la Corlu), şi agîungând, pre câţi trecusă pre lângă Beserica Sfântului Gheorghie, şi merge întins la Corlu ; pre toţi i-au robit. Aşe Tătarâi plini de prada întor-cându-să, lî-au ieşit înnainte oaste, care iera pentru paza în părţile Viziiî, cărora dându-le războiu vitejeşte, îndată i-au spart, şi mai multă pradă li-au scos din mână, ce şi pe acesta nu mult au ţinut-o; căci luându să după Tătari în goană, şi silind să scoaţă tot plenul ce luasă Tătarâi, cei ce întâi fugiia întorcân-du să, înnapoî, au stătut biruitori asupra biruitorilor, şi gonitorî celora ce’i goniîa. La anul 1199: înpăratul sculându-să de la i<«t lisa. Chipsala, au purces spre Thessalonic, şi de acolo au întins cu rar^*îj,,et!' oaste asupra lui Hris, carile dobândind Prosacul, şi bine gri-jindu’l, şi întărindu’l, cevaş grije nu av6 ; ce gata aştepta să ste înpotrivă înpăratului. înpăratul câte-va cetăţui, carile iera în cale Prosacului sfărmând, câţi-va Vlahi au căzut în mâna Turcilor, (pre carii îi trimisese într’agiutoriu înpăratului Sultanul de la Anghira). Atunce unii, carii lege Orthodocsiii cinstiia, să ruga înpăratului să riu lasă pe mâna Turcilor oamenii, carii sint tot de o lege cu noi, ca nu cum-va în greutate robiii, să’ş piarză lege, şi să mânie pre Dumnăzău asupra acelora, carii i-au lăsat să pată acesta; ce mai bine să ia pe Vlahi în Robie la înpăratul; iară pre Turci în locul lor cu alte daruri să-i oteşască. Ce in-păratul acasta nici cum să priimască n’au vrut. După acesta în păratul au încungurat Prosacul, ce numai în deşert ş’au pierdut oastenela, şi vreme; căci ne având cevaş gătire de celâ ce tre-buesc la bătutul cetăţii, cu căldura şi arşiţa'Soarelui obosiţi, şi cu năvăliturile nepriiatinului adese stropşiţi fiind, nu eu bună voe lor li-au căutat a fugi, de supt cetate mai în laturi. Aşe oaste înpăratului într’acâ zi trăgându-să înnapoi, au dat pricină www.dacoromanica.ro 416 cart£ viii. ca a doa zi Vlahii încă mal vrăjmaş, şi mal cu îndrăznelă bă năvălîască, unde nu puţini de a înpăratuluî au căzut, zdrobiţi fiind de pietrile din vârvul dîalurilor, cu meşterşugul Istrumen-turilor prăvălite: Căci meşterul carile îera asupra Mahinilor (Ciniilor) de oaste, întâi slujila cu lîafă la înpăratul, apoi neplă-tindu-i-să lîafa, fugisă la Hris, carile nu numai cu glonţurile Mahinilor, ce încă şi pietri mari, din vârvul muntelui răsturnând, mare stricare făce oştii: încă noapte Ieşind din cetate, Mahinele carile aşezasă înpăratul în vârvul unul dîal, lî-au fărmat, şi stră-jile, carile acolo păziîa spământându-să, au lăsat tot ş-au plecat fuga, la cortul lui Ioan Protostratorul (acesta îera la Înpăraţiî Greceşti, cum îaste Janicar Agasi la Turci); ce şi Protostratorul, în spaimă căzind, de altă nu s’au apucat, fără numai de fugă, lăsind tot ce ave pre mâna nepriiatinilor; încă şi cîobotele cele verzi (carile îera sămnul boeriiî lui) în grabă uîtându-şl, au căzut în prada lor. Decila peste toată noapte acela; îş batgocurila de Romei, şi’ş râde de dânşii, căci răsturnând din vârvul muntelui buţî deşerte, şi prin întunerec neputândusă şti ce poate fi acele hurduiturî, şi sunete, ce făce buţile prăvălindu-să, le da o spaimă, de care cum, şi de unde să să păzască nu să pute dezmetici. De care lucru văzind înpăratul, că nu-I merge lucrul după voia lui, au stătut a face cu Hris pace, lăsind supt stăpâniră lui toate ţinuturile de pren pregîurul Strumiţiî, şi a Pro-saculul. Aşijderă, macar că Hris ave muîare, însă înpăratul l-au guvuit, să-î de o rudă de ale sale, şi aşe întorcându-să la Ţarr-grad, despărţind. pe fata Protostratorulul de la bărbatul său, cu Constantin Sevasto Radenul au trimis-o la Hris. (însămneză şi aice Cititorîul, precum aceşte sint adevărăt Condo Vlahi, pentru carii zice Laonic Halcocondila, precum s’au întins pănă la The-ssalia, şi sint şi cu Vlahii ceşti de peste Dunăre 6|i.6yXorcoi, tot de o limbă). www.dacoromanica.ro CAP. XI. 41f CAPUL XT. Arată-să începătura Domniil lui loan, de la cavile s’au coborât familia Domnilor Bomâneştî, de pre cavile toţi, şi pană astăzi loan să scriu. Intr’acestaş an, loan (căruia îi mutasă numele în Alexie) lo-Ina"cel T ’ v ' Domn a Romă- godindu-să precum am zis, cu nepoata înpăratuluî Theodora, fata luî Isachie Sevastocratului; şi mai multă cinste de cât i s’ar fi nilor. Niclilta căzut dobândind, aşijdere luând şi Hătmăniîa oştilor, carile în- car" 3.^ap 29, potriva Vlahilor îera trimise, spre Filippopolis: şi aşeşî volnic Domnu acelor locuri făcându-să, toate după pofta, şi voia sa face, şi desfăce: şi pănă mai pre urmă au stătut viclian înpăra-tului. Căci fiind om foarte vitez, şi ascuţit la mente, ori la ce îşi pune gândul, foarte pre lesne, şi isprăviia, şi pre oamenii de rodul său, cu multe daruri dăruindu-i, şi cu arme bune într’ar-mându-i, şi cu' alte ce trebuia înpodobindu-î, la slujba oştenescă îî deprinde, şi locurile de pren pregîurul Emului, atâta le întărise cu cetăţi, şi cu casteluri; cât nu pute nepriîatinul macar să să apropie la dânsele. Luând dară înpăratul veste cum s’au viclenit, neştiind de ce să va mai apuca, pentru căci şi oaste a mai strânge cu mare nevoe îî îera; pentru aceia îndată au trimis la dânsul pre un Hadâmb, pre carele îl ştiia, că are bun prieteşug cu dânsul, ca doară cu cuvântul îl va întoarce să să pără-sască de ce să apucasă. Ce Hadânbul, mărgând la dânsul, mai tare l’au îndemnat de lucrul început să nu să lasă, adeverindui precum înpăratul au trimis oaste, odată şi fără vâste să-l năpă-descă, care minciună nu îera, căci din poronca înpăratuluî, Manoil Camizis Protostratorul, şi ginerele înpăratuluî, unul altuia râvnind, atâta au înblat gonindu-1, cât îera de mierat de nevoinţa lor ce pune. Ce loan mai de cu vreme în munţi, cu ai săi spre-jinindu-să, la mână nu lî-au putut căde, de care lucru au socotit pomeniţii Hatmani, procum trebue întâi să apuce cetăţile, pre care el unele derosese, altele şi făcusă. Şi aşe au încungîurat cetate Crizimul, care îera de loan făcută, ş’au început a o bate; 27 www.dacoromanica.ro 418 CARTE VIII I.et 1200. Honiatls car 3. cap 5. unde mulţi Romei perind, între carii au fost şi Gheorghie Pa-leologul, însă pănă mai pre urmă au dobândit-o, după care şi altele câte va s’au închinat. Iară Ioan Alexie fiind om mult ştiu-toriU; şi sprinten la vitejie, după fel de feliuri de meşterşuguri de a învăţăturii oşteneşti, ţi-au arătat, pănă mai pre urmă, cu amăgală pre mare, înpreună cu mulţî, şi pe Protostratorul prin-zind, l’au adus la mână; iară amăgîala au făcut-o aşe: au poroncit oamenilor săi să cuboară câte va dobitoace din munte la câmp, şi înpreună cu câţi va robi Romei, ca cum i-ar fi trimis dar la Ioan Domnul Zagorii, (acesta Ioan atunce iera Domn Sărbăsc), cu carele făcusă legătură în potriva înpăratuluî iară pre altă parte, au suppus oameni, ca de vor ieşi Romeii să apuce acele dobitoace, să sae asupra lor. Protostratorul, luând veste, precum s’au cuborât atâte dobitoace, cu puţini oameni la cămp; s’au cu-borât de la Vatrahocastron la Vactunion; iară Alexie sărind cu ai săi, din locurile unda sta suppuşi, şi năpădindu-1 în locul pomenit, îndată şi foarte pre lesne (cu toţii ce ave pre lângă dânsul) îl prinsără. După ce au prins pe Protostratorul, Ioan Alexie câte oraşe, şi castelurî iera în ţinutul Emului, după voia sa suppuin-du-le, deciia şi pe altele, carile sint spre parte cetăţii Misono-polis, pănă în muntele Pangheon, şi pănă la Avdira, toate în parte sa li au tras. Şi ţara Smolenilor toată, supt stăpânire sa au dus. Aşijdere, şi alto locuri megiîaşe, cu aceste, ca cum ar fi fost o troahnă lipicoasă întrat într’ânsele, pre unele lî-au cuprins, pre altele aşeş de tot lî-au râdicat; iară pre unele în preţ lî-au slobozit, iară câţi au fost aşezatu să pre acele locuri, lî-au dat voe, şi slobozenie să-ş ţie cineş locurile, carile au fost apucat. Şi aşe din zi în zi crescând şi întărindu-să, s’au făcut mai vrăjmaş de cât toţi nepriiatiniî, carii ave inpărăţiîa mai denainte. La anul al doile, Vlahii înpreună cu Comaniî, (aceşte-s Tătarâi, pentru carii am pomenit c’au fost lăcuind prin Podolia, şi Ocraina Leşască) de iznoavă la Thrachie lovind, şi prădând; şi daturile, carile rămăsese mai întregi, cu pace s’au dus înnapol, Cândaile şi pănă supt Ţarigrad ar fi agiuns, de nu s’ar fi sculat din dos Rusii, nem pre Creştin, şi să fie întrat în ţara lor; căci Roman Domnul Halicîulul, şi dintr’a sa bună voe, şi de Papa Romei www.dacoromanica.ro CaP. xi. 419 fiind îndemnat, şi cu multă şi tare oaste sculându-să, şi lovind precum zisem în ţara lor, lucru de minune, cu ce nevoinţă au stătut a să bate cu dânşii, şi a să pune pentru Romei. Jntr’a-cestaş an Comanil, şi Tătara! Crâmulul mare zarve au avut între dânşii. Aşijdere şi Roman acesta Domnul Halicîuluî, şi Ruric Domnul Chiovuluî războae el în de eî având; Roman biruitorlu, mulţime de Tătari au prăpădit, carii Vinisă într’aglutorîu lui Ruric Chiovanulul. Pre acestaş vreme, şi Ioan, cu mulţime de aî săi, şi cu tot felîul de arme gătit, Intrând în Misia, au lovit la Constanţia, (aceştila îl zic Turcii Chiostenge) car6 laste cetate a olatulul Rodopiî, şi nime înpotrivă puindu-să, tără nice o nevoe au dobândit-o. Aşijderâ- încunglurând şi Vama, numai tril zile au bătut-o, şi mare stricăciune făcând, în cela ce o apăra, l-au vinit şi ac6 cetate la mână. Acdste dară sint războaele, carile au avut Românii noştri, cu înpăraţil Ţarigradulul mal denainte pănă a nu căde Ţarigradul pe mâna Latinilor, şi într’acesta chip au fost despărţire lor de la inpărăţila Răzsărituluî, şi începătura Domnii! lui Ioan Alexie Domnul Vlahilor, pentru a căruia minunate lucruri, şi cu biruinţă războae, carile mal pre urmă şi cu Latinii au avut, rândul Istorii! înnainte va arăta. Insă pentru căci, cum şi mal înnainte am arătat, că unii sama Istoriil şi Istoricilor neluând precum să cade, amestecă numele Românilor cu a Bulgarilor; vine lucrul să arătăm dintr’acestaş pomenit Honiatis Istoricul, precum într’acestaş vreme cu curate cuvinte însămneză, trei stăpâniri cu deosăbiţl stăpânitorî într’aceste părţi, adecă a Bulgarilor, a Sirbilor, a Românilor. Deci pentru a Bulgarilor zice, Alexie înpăratul avut-au şi a triîa tată, anume Evdochia; pre care după ce au fugit (bărbatul el) An-dronic (încă înpărăţind Isachie) la Ismailtenî, şi de acolo înbla rătăcind pe la Ierusalim, unchîu-său Isachie au tocmit să o de după Ştefan ficorul lui Neeman, Domnul Triballilor, adecă a Bulgarilor; de unde chiar să cunoaşte, că altul au tost pe acastă vreme Domnul Bolgarilor, şi altul Domnul Vlahilor. Aşijdere anume arată, precum alt Ioan au fost Domnul Zagoriî a Sirbilor, la carele s’au fost făcând Ioan Alexiî a trimite nişte dobitoace, şi nişte robi, (precum în ceI6 trecute am arătat), pentru carile Insamna aice. cm Romftnil an fost st&pAnind, precum înJHlsia, aşe'peste Dunăre, nude şi armii traesc. Honiatis car. 3. cap 7. www.dacoromanica.ro 420 CARTfi Vllr. ca să le apuce, au lost Ieşit Protostratorul, apoi el au căzut prins în mâna lui Ioan Alexie, carile deciia au stătut singur ţiitoriu tuturor Românilor, şi precum de acasta de Dunăre, aşe de ceia parte, în Misia, au stăpânit pănă la năpadalui Raţie cu Tătarâi; pentru care înnainte, la vreme, şi la locul său, pentru toate pre largă vom arăta. CAPUL XII. Araiă-să, jilnică căderi înpărăţiil Ţarigradului, pe mâna Latinilor. După ce au murit Henric al şesele înpăratul Apusului (precum înnapoi la locul său s’au pomenit) ş-au stătut la înpărăţie frate-sâu Filip, cardle ave înpărătesă pe Irini, Fata lui Isachie înpăratul, căruia îi scosese ochii irate-său Alexie; Iară Isachie orbul înţelegând că s’au aşezat gineri-său Filip la înpărăţie, la anul 1200: au trimis la dânsul pe fiul său Alexie Anghel, ru-gându-1 să-I trimaţă agiutorîu, pentru ca să-ş răscumpere de la Alexie, carile s’au numit Comnenos, şi ochii şi înpârăţiia, de carele tiranul îl lipsisă. Filip, macat că în multe părţi, îşi ave oastă înprăştiiată, însă şi pe cumnatu său, fără agiutorîu nu l-au trimis, recommendăluindu’l cu cărţi la Veneţiianî, şi la Balduin Graful de Flandria; Deci precum Veneţiianii, aşâ Balduin, după ut 1203. pofta înpăratului Filip la anul 1203, cu bună oaste şi cu multe Corăbii de războiu gătându-să, au luat cu sine pe Alexie An-ghel, şi purcegând de la Veneţiia, fără veste au năpădit pe Alexie Comnenos, tocma în Ţarigrad; Ce Alexie Comnenos aşe în grabă( nici o gătire, nici o facere putând să aibă, pre ascuns, lăsind înpârăţiia, au fugit la Develtu. Deci Isachie orbul, şi cu fiiul său Alexie, în anul pomenit în luna lui Iulie intrând cu agiutoriul Latinilor în Ţarigrad, iarăş au apucat amândoi înpârăţiia, sau precum zice Petavie, numai unbra înpărăţiiî, luând, câte va luni au ţinut-o; Iară Alexie, ce s’au făcut Comnenos, au înpărâţit ani 8 Isacli^ Orlml, şj ]un][ 3^ şi zj]e JQ. Isachie dară orbul, şi cu fiiul său Alexie Angliei, lângedă) şi slabă înpârăţiia ce apucasă, mai mult de cât şapte luni să www.dacoromanica.ro CAP. XII. 421 o ţie n’au putut; căci Vineţiîaniî, cu Hatmanul lor Dandul, şi cu Balduin Graful de Flandrila, carii adecă pentru agîutorul vinisă, cunoscând că fără nici o greutate, cu chip de prieteşug, vor cuprinde şi Ţarigradul, şi apoi şi toată înpărăţila, au scornit asupra înpăraţilor pricină, cerşind lîafa slujitorilor, şi gîuruita lor, care multă, şi mare 11-au fost gîuruit, Alexie; când s’au râdicat de la Veneţiîa. Inpăraţiî în tulburare, şi zarvă ca aceia, nici în cămară bani, nici de unde, aş6 în grabă să îa ne-având, îi ruga ca să sloboază oştile, îară el strângând de pe la ţară bani, şi darurile lor şi Iefele slujitorilor, cu mare mulţămită le vor trimite după dânşii. Latinii să făce, că vor fi îngăduitori, pănă să vor strânge banii, Iară oştile nu vor slobozi, nici din Ţarigrad vor ieşi. In scurt, Oala au tulburat apa lupului din gosul apel bând, şi aşe într’o zi slujitorii între sine gâlc^vă scornind, (cu poronca mal marilor săi să fie făcut, au fără poroncă, acesta nu să ştie), întâi au prădat Glamiîa Turcilor, car6 ave în Ţarigrad; apoi într''acela dând foc oraşului din câte va părţi, au ars într’ace noapte toată noapte, şi a doua zi pănă în sară. După acesta Latinii, sau pentru ruşine lumii, sau pentru altă pricină, aşe cu mare tirrănie tot de odată să-ş puia mânule în capul, pentru carele să-l scutescă vinise, ne îndrăznind; au înnoit gâl-cava, pentru lîafa slujitorilor; bine ştiind, că în cămară macar un ban de unde-va nu vinisă. Şi aşe aflând pe un Alexie Ducas, ce să poreclila Murciflis, carile adecă să fie guruit, că de-1 vor pune pe dânsul înpărat, el le va pute plăti ace summă mare de bani, şi de daruri, Anul 1204: Ghenarie 25: Latinii, pe amândoi înpăraţil prinzind, l-au băgat în temniţă, ş’au râdicat înpărat pe acel Murciflis. Murciflis încă ce nu ave, să de neputând, Latinii întâi au Ieşit din Ţarigrad afară, zicând; că vor să se ducă; apoi afară tocmindu să, şi de arme cu tot dedinsul apu-cându-să, au dat năvală să între în cetate cu rpână întrarmată. Murciflis şi cu alalţl cetăţeni ce mal rămăsese, văzind vicleşugul Latinilor, şi răutate ce le vine asupră, cum au putut au apucat de au închis porţile Cetăţii. Latinii, luând pricină, care de demult cerca, au început a bate cetate nepriîateneşte. Răbdat-au Grecii ace vrăjmaşă a Latinilor închidere şi nepriîatenâscă năvală Let 1204. Murciflis. www.dacoromanica.ro 422 CARTâ Vllt. 68 de zile; precum pută vitejeşte apărându-sâ; Ce nici o gătire de oaste, şi de altele, carile trebuesc pentru apărare a cetate largă, şi lată ca aceia având, într’acelaş an în 9 a lui April Latinii mare năvală dând, de odată au răzbit în cetate. Grecii, ca un om când trage de moarte, tând leşinând, tând iarăş mai răzsuflând. şi ca cum ţărna mormântului şi-ar fi scuturat de pre umere, toţi odată însufleţin-du-sâ, atâta au năvălit în Latini, cât ne putându-le mai sta înpotrivă, li-au căutat a da dos, şi a ieşi din cetate. Ce unde nu mai rămâne undelemn în candilă, puţină, şi proastă iaste vieţa luminii. Căci Latinii, oameni de oste grijiţi fiind, ales despre parte lui Balduin» în 21 aceiaş luni, tare şi nerăbdată Grecilor năvală dând, au răzbit în cetate. Intre ace glogozală, Murciflis hainile schim-bându-şi, au scăpat din cetate, şi la Greţia fugând, acolo câtă va vreme au înblat ascunzindu-să; Ce mai apoi după ce au ales Latinii cu sfatul de obşte pe Balduin să fie înpărat Ţarigraduljui, au trimis ş’au adus pe Murciflis, şi în publică gîudecându’l, adecă pentru căci el omorâsă pe Isachie şi pe Alexie, (care zic unii, precum nu fără ştire şi îndemnare Latinilor să o fie făcut), l-au dat vinovat morţii, şi aşe au poroncit de l-au spânzurat de un stâlpu. Aceste le painjiniîa Latinii la ivala lumii; iară adevărul iera; căci ii siliia, om cu nume de înpărat, între Greci, şi între vii, să nu râmâe; cară lucru aîave iaste, căci când au vinit Latinii cu Alexie ficorul lui Isachie, ş’au cuprins Ţarigradul (precum am pomenit), iară Alexie, ce să zică Comnenos, scăpasă din Ţarigrad, şi s’au fost tupilat la Greţia, iară după ce au luat Latinii Ţarigradul, el de una ca acăsta ne temându-să, unde iera s’au ivit; de care auzind Balduin, îndată au trimis, şi prinzin-du-I ’l-au trimis tocma în Ghermaifie. Aşe dară, Lăt 1204: April 21: (iară alţii zic April 12:) în al şasă săptămână, a postului celui mare, înpărătăsa cetăţilor, au căzut pe mâna Latinilor. Iară Balduin în anul pomenit Mai 16; sau încoronat înpărat Ţarigra-dului. Murciflis încă au purtat nume de înpărat Luni 2 t'zile 16 ; www.dacoromanica.ro CAP. XIII 423 CAPUL XIII. Arată-să, nărocite războaele Iul Ioan Alexie Domnul Romano- Vlahilor, cu Latinii. După ce Latinii, cu vicleşugul, carile am zis, au apucat Ţa-rigraclul, şi Balduin s’au aşezat, cu nume de înpărat în scaunul înpărătesii cetăţilor, deciîa socotind că toată primejdia de aiure nu pote să’î vie, fără numai din râmmăşiţa famileilor înpărăteşti, şi a altor Arhondî, şi Boerî, carii mai rămăsese, pentru aceia pus-au în gândul său, aşeş de tot să-î dezrădăcineză, cât cine să maî poată clăti vre-un lucru nou, să nu să mai poată afla. Ce boerime Grecescă de una ca acesta, de pre patima înpăraţilor săi, care trăsese de la Latini, învăţindu-să; şi pomenind cuvîntul Poeticului, carile zice: Felix, quem aliena faciunt pericula cautum; (Fericitu-i acela carele primejdiile altora îl fac să să păzască), sculându-6ă cu casăş cu tot, cum au putut, unii au trecut la Asia, carii acolo, au şi aşezat nou scaun de înpărăţie în Nichia, pentru carii în-nainte să va zice; iară alţii la Pelopponis, iară unii din Domnii Greceşti, carii fugisă cu înpăratul Alexie Comnenos, şi apoi iarăşi cu dânsul fusese aduşi la Ţarigrad, pănă la luare Ţarigra-dului de Latini ; oamenii de nem bun născuţi, şi la toate războaele vestiţi, în cetăţile Thrachiii născuţi, aceşte au vrut întâi 6ă rămâe pre lângă Marhionul, şi 6ă’i slujască cu dreptate; ce el răspunzindu-le, că nu’i trebue slujitori Greci, li-au dat voe să-şi margă pre acasăş. Apoi au dat supplică la Balduin înpăratul iarăşi, ca să-i primască la slujbă; ce şi el cu înfruntare gonindu-i, atunce ei cu toţii au fugit la Ioan Domnul Românilor, pentru carii Români, Anton Bonfin zice: Ad Valachos, e Romanis ori-undos; Adecă, la Vlahii, carii iera născuţi din Romani, rugân-du-sâ să le ste scutitorlu, şi agiutoriu, ca doară cu mijlocul Iui, ş-ar pute răscumpăra moşiile, şi înpărăţiîa; care Latinii ca pri-iatenii viind, ca vrăjmaşii cei mai răi au făcut, şi într’agiutorîu chemaţi fiind, iară ei au stătut râzsipa, şi dezrădăcinare a Steme slăvită, şi veche ca aceia; sau acesta de nu să va pute, încaile Ualduin. Nicliilu lloniatis car. do pro urma, oap 4. Nicliiror (Irigoras, car. 1. oap. 2. Anton Bonllii Decada 2 caii 7. www.dacoromanica.ro 424 CARTfc VIII (precum Bonfin mărturiseşte) cioară nu va căcle şi Udriul pre mâna nepriîatinilor, precum au căzut Ţarigradul. Ioan Alexie Domnul Românilor, putere Latinilor, încă ne ispitită fiindu’l, au răspuns acelor Domni Greceşti, să să odihnescă pre lângă dânsul, pănă va ispiti mal cu dedins, de lucrurile, şi gândul Latinilor. Şi aş6 au trimis soli la Balduin, pentru ca să facă cu dânsul legătură de pace, şi de priîateşug. Ce Latinii l-au dat cu foarte cu mare mândrie răspuns, zicându’l, că Iul nu i s’au căzut să scrie ca uir Cralu, la nişte prietini; ce ca un suppus la stăpânii săi, care de nu o va cunoaşte, să ştiia că cu putere lusamiiiaa aici, armelor îl vor face, şi din Misia să lasă, şi să cunoască, precum *,aoji‘ap™ioan °1 neavând nici o trebă, au întrat în Misia, ş’au apucat’o cu vi-uonmui Români- cleşug din mâna Romeilor, şi încă îl vor aduce iarăşi la furtuna Misia,^"câri ce din tai. Aceste înfruntăturl auzind Ioan Alexie, do la Latini, ou Bila armelor deciîa nu cu greu după rugăminte acelor Domni Greceşti s’au Viph-utia’ore-* plecaL Ce toată nevoinţa, şi truda fără amăgelă guruindu-le, în-ciior. dată a lor săi au poroncit, să fie într’arme gata; Iară Grecilor lî-au zis să margă cineş pre la locurile sale, şi să silîască fiete carile, cu mijloc ca acela, ce vor pute afla,, să întoarcă şi pre alţii a săi să fie într’un cuvânt, şi într’o inimă cu dânşii, şi să h o u i a 11 s aştepte aşe gata, pănă va afla el lîac furtunii lor. auiioş. ^şe dară Grecii, după învăţătura Domnului Românesc, dacă s’au întors cineş la moşiîa, şi la locul său, prin Thrachia, şi prin Mache-donie, dând alor săi bună nedejde de agîutorîu, ce va să le vie; încă pănă a nu să rădica Ioan cu oştile sale, cine unde pute afla pe Lăut 1206. tini îi ucide, şi-l omorâla. Iară la anul 1205, intrând şi Ioan Domnul Românilor cu oaste în Thrachia, toţi lăcuitoriî Thrachiil şi a MachedoniiI râdicându-să asupra Latinilor, s’au făcut una cu Românii, şi deciîa în toate părţile slobozindu să, şi ca un pârjol intrând în Latini, şi de pre lângă Udrilu l-au gonit, şi cel ce ţine Didimotihul, de spaimă lăsind cetate, au lugit la Ţarigrad. Şi aşe într’o cale, Ioan Domnul Românilor, şi cetăţile dintr’a-cestă părţi, din mânute Latinilor au izbăvit, şi de războiul, carile să găta Balduin să facă asupra Grecilor (carii aşezasă scaunul înpărăţiil la Asia), ’l-au oprit; şi pe cei ce Peloponisul, şi câte-va www.dacoromanica.ro CAP. XIII. 425 alte locuri, de a ţărâi Greceşti apucasă, căleându-le trufie, i au lăcut să înble mai blând, şi mai plecat. Deci Grecii, carii ţine Udriîul, şi Didimotihul, luând şi câtă-va oaste de a Romanilor, fără grijă sta prin cetăţi. Ioan, carile cu sine şi mulţime de Tătari într’agiutoriu adusese, în tot chipul siliia să nu prinză Latinii de veste, pentru vinire lui. Ce Bakluin, înţelegând de clătire Grecilor, înpreună cu alalţî Hatmani sfătuindu-să, îndată trimasără oaste asupra cetăţilor, carile rădicasă cap asupra lor; deci Viza, şi Ciorlul, îndată s’au închinat; iară Arcadiopolis, cu mare prăpădeniia lăcuitorilor, şi cu multă vărsare de singe, au căzut pe mâna Latinilor. Iară de acolo, nu îndrăzniia Latinii să mai păşască înnainte, căci Grecii cu Românii, şi cu Tătarâi, înbla numai ocolind prin pregiur, iară alalţi lăcuitorî au intrat toţi în Udriîu. Ce înpăratul Balduin, cu ceia lalţi trei Hatmani, cu Doloic comisul de Plie, şi după dânşii Eric Dandal Hatmanul Veneţienilor. cineş cu polcurile sale, în luna lui Matt, apro-piindu-să de Udriîu, s’au tăbărât atâta de departe, cât să nu’i poată agiunge sigata; Iară după doaâ zile au dus oastd tocma supt cotate, şi făcând şanţuri prin pregur, au râdicat Machinele să bată cotate; cetăţenii vitejeşte apărându-să, câte va zile, din-tr’âmbe părţile, fără nici un sporiu altă nu făce, fără cât din sigeţî, unii într'alţii trăge. Intre aceste Latinii, cu mulţime oamenilor nedejduindu-să, pre taină au început a săpa pământul pe dedesupt, şi puind lemne uscate subt temeliile zidiuluî, socotita, că până a nu lua veste cei din lontru, or pohârni zidîul. Iară nu după multe zile, Ioan Domnul Românilor, au dat po-roncă, ca o parte din oaste Tătărască, să de năvală supt tabăra Latin oscă, şi să apuce caii, şi alte dobitoace, carele păşte pre lângă tabără; vrând ca cu acel chip să ispitescă sfatul nepri-îatinilor, şi învăţătura oştii lor. Latinii îndată ce văzură că vin Tătarâi asupra taberii, ca cum ar fi fost cu urgie înfocaţi, au intrat în Tătari; Ce Tătarii dând dos, sigieta înnapoi, pre cei ce ’I goniia. Latinii vârtos îi goniia, macar că ceva stricăciune nu le pute face; căci Tătarâi să duce înnainte lor ca nişte pasări zburătoare, şi cu atâta ispită au trecut ace zL După acesta Ioan, sculându-să cu Românii s’au dus, şi s’au ascuns în nişte locuri www.dacoromanica.ro 426 CARTfc VIII Calvin la acela; au. Potavle l’arte 1. Carte 8. Caii B. văioasă, şi holmuroasă, toată novoinţa puind, să nu simţă Latinii, că el îaste singur cu capul luî în oaste; şi îarăş au orânduit o samă de Tătari, cu mârzacul Coza, să margă asupra taberil, dându-I învăţătură, să facă precum au făcut şi ceî mai d’intâî; şi pre aceîaş cale fugând, să să întoarcă, nici să maî sigete în cei ce îl vor goni; ce numai să fugă întins spre dânsul. Latinii, văzincl îarăş, că le vin Tătarâi asupră, îndată apucânduş armele, maî cu mare îndrăznelă de cât din tâî, leu Ieşit înnainte, buărându’ş suliţăle asupra lor. Ce Tătara! sprinteni, la arme, şi Iuţi la cal, în loc să întoarseră, şi macar o siglată neslobozind, plecară fuga. Latipiî; cu nebuniîa lor, maî mult de cât s’ar fi căzut gonindu-î, au sosit la locul, undo le îera laţurile şi silţile întinse ; Aşe acmu şi caii! fiindu-le obosiţi, tot o dată s’au deşteptat din toate părţile de nepriîatinl ocoliţi, unde încotro lua ne maî având, unul de mulţi înpresurat fiind, numai ce’ş întorce cerbicele cele vâr-toasă, lâ sabie, şi mânule la legături. Căzut-au îndată călărime Latinilor, ce maî de frunte; căzut au şi Doloicos Comesul de Pelee; Iară Balduin înpăratul, viu au căzut în robie la Ioan, pre carile încărcându-1 de la picoare, pănă în grumazi de lanţuje, şi obezi, şi de cătuş, ’l-au trimis la Tărnov, şi acolo l’au pus în temniţă. Tâmplatu s’au acestă minunată victorie a luî Ioan Alexie, şi cădere luî Balduin la robie Let 1205, April 15. CAPUL XIV. Arată-să, aşezară înpărăţiil Greceşti la Nichea, şi moarti lui Balduin în robie. Intr’acesta chip dară, Ioan Alexie, Domnul Românesc, cu câtă Creştinescă râvnă, cu atâta vitejesc, şi neînfrânt suflet, celor în-tr’atâta de gre furtună Domni Greceşti, precum zisăm, mână de agîutorîu întinzind, şi bine, carele peste nedejde, şi aşteptare lor îera, făcându-le, câte va cetăţi dezbătute, îarăş pre manule lî-au dat; şi câte-va, aşijdere, pentru ca să nu în mânule Latinilor, cază, cu armele sale lî-au apărat, şi lî-au sprejinit. Intr’acestă www.dacoromanica.ro CAP. XIV. 427 vreme Latinii din Ţarigrad, câtă va vreme, macar cum nu pute şti, ce li s’au făcut înpâratul? şi oaste cârd iera cu dânsul? Că dintr’acel nenărocit războîu a lui Balduin, macar unul viu, n'au fost scăpat, carile să de ştire pentru potopire ce luasă de la Români, (căci cu coronă ca adasta înpodoboşte mândriia, pre carii întâi cu bueciia sa îi cuprinde), de care lucru Latinii fără cap, şi purtătoriu rămâind; ca o corabie fără cârmă, încătro să să clă-tdscă nici putând, nici ştiind; Intr'acd dată altă oaste înpotriva nepriiatinilor să mai scoaţă n’au mai îndrăznit; ce ca un roiu Iară matcă, sta uluiţi: între păreţii Ţarigradului închizindu-să. De aceste înţelegând alai ţi Domni greceşti, carii scăpasă la Ânadol, inimă şi înbărbătare luând, într’acestaş an 1205, la Cetate Nichea, scaunul înpărăţiiî aşezind, cu sfatul de obşte, dintre sine, au râdicat înpărat pe Theodor Lascaris, om pe acele tulburate vrdmi, şi de mână, şi de crieri vestit, şi lăudat. Aşijdere David, ce să *' chema din familia Comnenoneştilor, cu altă parte de Boiarî, apucând Trapezontul, şi toată ţara Frighiii, deosăbită înpărăţie ş’au făcut; care deciia şi aceia au stătut, pănă când au luat Sultan Mehmet Ţarigradul, cu a căruia Tirănie, şi numele şi înpârăţiia li s’au sfârşit. Intre aceste Ioan Alexie Domnul Românilor, cu multă dobândă, şi bogăţie de a Latinilor încărcat, şi cu mare a numelui Creştinesc, şi vitejască slavă şi cinste, înnapoi întorcându-să, au ţinut pe Balduin la închisoare 16 luni, carele macar că cu multă făgăduinţă de mare sumă de bani, siliia să să răscumpere, însă Ioan răscumpărare morţii a înpăraţilor greceşti, carii cu răutate şi vicleşugul Latinilor, cu grozave şi cumplite morţi perise, cu multul mai cinstită şi mai scumpă, de cât aurul, şi de cât argintul socotind, şi cu moarte, moarte să răsplătescă mai cu dreptul a fi giudecând, au poroncit de i-au tăiat întâi mânule şi picoa-rele lui Balduin, apoi despoindu-1 de piele, l-au aruncat într’o râpă, unde trei zile în chin, şi pediapsă ca aceia sufletul tră-gându-ş, în mişălos chip i-au Ieşit sufletul din oasă, murind. Tlico4or a s c a r i s. www.dacoromanica.ro 428 CARTE VIII. Honiutis, carie de pe arinii, cap 5. CAPUL XV. Arată-să şi alte cu biruinţă a Domnului loan, şi dobândind Solonidui, cu multe uite cetăţi. După aceste lloniatis, mărgând pe cursul Istoriiî sale, loan, zice, după biruinţa asupra Latinilor (de care am pomenit) a Grecilor apărătoriu, apoi acelaş şi nepriiatin, căci dedese slobozenie Tâtarâlor să prade cum le va fi voe, în olaturile, carile să ţină, supt ascultare Latinilor, apoi prin cetăţile Thrachiii cevaş zăbavă mai multă nefăcând, au grăbit spre Thessalonic, pentru ca şi ace ţară să o aşeză după voia, şi soeotela sa, şi cetăţile, carele pre acolo le apucase Latinii, să şi le răzscumpere şie. Aşe dară în cale fiindu-i cetate Serras, (aceştiia îi zic Turcii Siros), întâi pe acăia, au dobândit-o; însă nu fără mare vărsare de singe, căci târgul cu sabiia; iară cetate din lăontru cu tocmală au luat-o; dând voe Latinilor, carii iera într’insa fără arme, şi numai cu sufletele, să triacă în Pannonia. Iară după ce au dobândit cetate, au pus-o de au făcut-o atocma cu pământul. Pre acestă vreme Marhionul să afla în Peloponis (adeca Mora), unde el lucrurile ţărâî aşezind, iată îi vine veste de la Marhionesa lui, precum Solonenii înblă să scornescă lucruri noaâ, şi ia gonită fiind din oraş, s’au închis în cetate, şi precum oraşul l-au stăpânit acmu un Român, pre carile îl chemă Esizmen. Marhionul, de acesta înţâlegând, îndată au purces ca cum mai curund să agungă cu agiutoriu cetăţii; Ce în cale fiind, iată îi vini şi altă veste mai veselă, precum nepriiatinii bătuţi, s’au sculat de supt cetate, şi precum cetate n’are nici o grijă. De acesta învoeşin-du-să Marhionul, ş’au întors calea spre Scopia; ce încă bine nu să apucasă de cele ce pusese în gând, îl agîunsă veste de peire Comisului de Pelee, şi de robie lui Balduin, cu care veste îns-păimântându să, lăsind şi Scopia, cum mai de sirgu s’au întors la Thessalonic, şi au intrat în cetate, de unde auzind, precum loan Alexie Domnul Românilor au dobândit cetate Serras, altor cetăţi carile încă nu încăpusă pe mâna lui, îndată li-au www.dacoromanica.ro CAP. XV. 429 trimis oaste într’agîutorîu, ce în zadar! căci încunglurându-l mulţime Tătarâlor din toate părţile, îndată s’au întors în râsipă. Marhionul perzind acastă oaste, de frică s’au întors în cetate Thessalonicului, şi s’au închis într’însa. Iară Ioan Alexie îndată, şi pe mâlcomiş au cuprins toate cetăţile, carile Iera supt stăpâniri Marhionuluî. După aceste Domnul Ioan văzind, că nărocul în toate părţile îl deşchide cale biruinţiî, mal mult zăbavă nefăcând, au întins drept la Thessalonic ; unde agîungând, de toate părţile încungîurând-o, au început a o bate vârtos, ce cetate cu multă oaste întărită, şi de toate câte oştenilor trebuitoare, şi cetăţii folositoare sint, grijită şi îndestulită fiind, tare să apăra, de care lucru până a o dobândi, multe groznice nă-văliturî, s’au făcut; şi mult singe dintr’âmbe părţile s’au vărsat; însâ pănă în ci de apoi, Latinii, ne mal putând sprejini dese, şi necurmate năvăliturile Românilor, ispititu-s’au întâi ca părăsind cetate, să între în vasă, şi cu fuga pre mare să scape, şi aşe cu păreţi de lemn, precum odânăoară Atliineniî, să să izbă-vescă; Ce acesta socotelă nu 11-au mărs, căci şi despre mare, taro străjuiţi, şi păziţi fiind, n’au putut să de la vase, ce numai II au căutat larăş în cetate a să întoarce; şi acolo pănă la moarte să să apere. Şi aşe macar că Latinii nu lipsila tot felîul de nevo-inţă să pue, şi numai în moarte scăpare socotindu’ş, cu tot chipul şi cele mal de pe urmă puteri, înpreună cu viîaţa îşi cheltuia, şi nu fără lauda vitejiil, vârtos să apăra; ce şi acesta în zădar! căci mal pre urmă aşeş de tot slăbind, biruinţa biruitorilor 11-au fost a da; căci şi Românii sau cetate să Ia, sau viaţa să’şl de, aprinzindu-să, atâta de vrăjmaş năvală 11-au dat, cât pre la porţi, şi pre ziduri ne mal putând Latinii a să stăvi, Românii cu armile a mână au răzbit în cetate, din care Marhionul, cu puţini la corăbii scăpând, alalţî câţi în cetate vreme strâmtă ca acela, l-au apucat, toţi pănă la unul au perit; Iară Ioan Alexie, după ce au dobândit şi Solonul, lî-au dat pre mâna luî Theodor Anghel, carele Iera om de familie înpărătescă, şi decila s'au întors la ale sale. www.dacoromanica.ro 430 CARTă VIII CAPUL XVI, Arată-să, alte războae lui Ioan Alexie, şi multe prăzi, cari le-au făcut cu Tătarâi în Thrachia. Ilaiiiutis aroloş. Ilriirir, lloniatis carte de pe (urma) CAp 6. Latinii din Ţarigrad, din zi în zi nedejduind, că vor pute cum va răscumpăra din robie pe Balduin, cată va vreme în chip de răspublică îş chivernisiîa lucrurile; iară apoi văzind, că nici cum să-l răscumpere din legăturile lui Ioan Alexie nu-i nedejde, au rădicat la înpărăţie pe frate său Henric, carile bărbăteşte apu-cându-să să cârpască destrămate lucrurile Latinilor, într’acelaş an cu bună oaste gătindu-să, şi ieşind din Ţarigrad, au încun-gurat Udriiul cu mult mai strâns de cât Balduin, şi trimiţind la cei din lontru, îi înfricoşe, zicând, să nu gândescă, că să va mai scula de supt cetate, de nu o va dobândi sau cu armele, sau cu închinăciune; Ce ciî din cetate numai căci auziia a să pomeni pentru închinăciuni cetăţii, mai tare aţiţindu-să, răspun-sără, precum de acmu înnainte, nici un legământ, şi nici o credinţă mai poate fi între Greci şi între Latini, căci şi credinţa le iaste lunecoasă, şi nestătătoare, şi căci se poartă cătră cei ce s’au dat supt mâna lor, cu o vrăjmăşiia mai cumplită, de cât de ji~ ganie sălbatică. După aceşti fără nici o ispravă Solii, Henric cu tot dedinsul s’au apucat a bate cetate. Aşijdere cei din lontru, nu cu mai mică bărbăţie, le sta înpotrivă; şi să apăra. Intre aceste, Ioan Alexie de iznoavă, de la Arhondiî Grecilor rugat, cu românii săi şi cu mulţime de Tătari într’agîutorîu cetăţii viind, din toate părţile, au încungîurat tabăra lui Henric, ceşte băte cetate, Iară Românii tabăra Latinilor, din toate părţile boţiia, şi nici cum de unde va să aducă în tabăra lor zahara nu lăsa. Henric toate sfaturile pierzînd, au poroncit săi mai trimaţă de la Ţarigrad şi altă oaste într’agiutori. Ce Latinii pomenind încă patima c6 de an a lui Balduin, nici cum din Ţarigrad să iasă nici vro, nici îndrăzniia. Ce apoi Thoma Patriarhul de Ţarigrad, (acesta iera Patriarh pus de la Latini, iară nu orthodox), carile de curând îeşisă de la Vineţiia, blăstămându-I, şi afurisindu-i, de nu www.dacoromanica.ro V. CAP. XVII. 431 vor merge într’agîutorlu, de nevoia blăstămuluî, 11-au căutat vrând nevrând, a Ieşi din Ţarigrad, ce încă pănă a sosi acest aglutorlu, Henric văzind că şi cetate nu îaste de dobândit, şi acmu şi troahnă de boală îl întrasă în oameni, l-au căutat noapte a să scula de supt cetate, şi au luat spre Didimotih, pe drum ori câţi îndrăz-niia, şi leşîa la harţ cu Românii şi cu Tătarâl, toţi sau perila, sau în mânule neprilatinulul căde; Ce Iarna apropiindu-să, Ioan s’au întors înnapol, Iară Henric mărgând supt cetate Didimotihon, au încungîurat-o, şi cu tocmală de pace, au şi luat-o. CAPUL XVII. Arată-să, pentru ce loan Alexie au stricat pace, şi cu Grecii,, şi câte va a lui războae cu năroc. Anul 1206: Ioan Alexie, viind cu oştile supt Filippopolis, i,6t 1200. unde Alexie Aspiatis, carile lera mal mare cetăţii, puindu să înpotrivă, şi făcându-să neascultătorîu poroncăî, i au dat pricină a-ş clăti mănila asupra cetăţenilor, şi aşe prinzind pe Aspiatis, îndată au poroncit de l-au spânzurat de o bârnă, şi râsipind, şi cetate, pre mulţi cel mal de frunte lăcuitorl, au omorât, Iară încă şi mulţi mal de vreme, cu fuga, scăpând, unii au trecut la răzsărit, la Theodor Lascar, alţii au intrat în Udrilu, Iară unii mărgând în Didimotih, ş-au făcut cu Latinii pace, şi ş-au luat să le fie cap Theodor Vrama. După fuga acestora, încă mal cu urgie; mâniindu-să Ioan, îndată ş-au aşezat lucrurile în Mi. sia, şi decila precum asupra Latinilor, aşe asupra Grecilor, cu mare vrăjmăşie au purces. Aşe Ioan de mânie pornit, cătră al săi Ostaş nenumăraţi încă şi din Tătari aducând, cu mare răutate au întrat în Thrachia, şi înpărţindu-ş oştile, o samă au trimis asupra Udriluluî, Iară altele la cetate Ruşilor, (acesta şi astăzi să chemă Rusocastron); Oaste lătinescă, care cu Hatmanul lor Tero lera pentru paza acelor părţi, cu îndrăznelă de bătae apu-cându să, în clipală cu toţii în loc periră. După acestă izbândă, Tătarii au dobândit şi cetate Aprul, ş’au şi fărmat-o. Intr’acelaş www.dacoromanica.ro 482 cart£ viii fierbintelă, tocma pănă la Rodosto slobozindu-să, l-au Ieşit în-nainte cu oaste, Theodor Vrama, carele lera Hatman oştilor latineşti, cele ce sta pre lângă Udrilu. Ce înpotriva neprilatinulul nici cum putând sta, îndată au dat dos; Iară Tătarâî în silă dobândind cetate, a făcut-o atocma cu pământul; Iară pe lăcuitorî pe toţi, I au luat în robie. După acestă a Rodostenilor prăpădenie, Tătarâî tot cu un clambul, şi Perinthul (aceştila îl zic acmu Turcii Iregle), şi Daoniul apucând, pănă în temelie l-au răsturnat. Cătră acestd, nu numai cetăţile, carile lera pe margine mării, ce încă şi cele mal de Ia uscat de focul răutăţii aceştila nepârjolite, şi nearse n’au scăpat; căci Românii, şi cu oardele Tătarâlor, carile înbla după dânşii, cevaş macar pre acolo necâlcat, şi nestropşit n’au lăsat, precum şi Arcadiopolis (aceştie îl zic Turcii Burgaz), Oorlu, şi Misina (acesta-i Cănăclă) cu toate satele şi oraşele de prin preglur, nevoile cele mal grele au păţit. După acesta, şi pănă supt zidîul Ţarigradulul prădând, oraşul Athira (acesta-î Chlu-cluccecmege) pănă în pajişte l-au prăpădit, aşe cât nid pruncii din faşe n’au cruţat In scurt, din toate cetăţile câte sint înpreglurul Udrilulul, şi a Ţarigradulul numai Viza, şi Silivriîa au scăpat h o n i a 11 s de dânşii nedobândite, şi neprădate. La Ieşitul acestui an Ioan Alexie Domnul Românilor, de iznoavă au intrat cu oştile sale, şi cu oardele Tătăreşti în Thrachia, ş-au mal apucat şi alte cetăţi câte rămăsese nesuppusă, deosăbl de Didimotihon, şi Adria-nopolis, la carile, macar că să ispitisă; însă neputând ceva isprăvi, lî-au părăsit, şi aşe s’au întors înnapol. După înturnare lui Ioan, Didimotiheniî, şi Udriîanil, închinându-să Iul Ilenric, el cu mare bucurie trimiţind din Ţarigrad oaste, au cuprins şi acele cetăţi. Iară ce răutăţi (zice Istoricul Iloniatis) au făcut Vlahii cu Tătarâî, cu aceste a lor prăzi, şi jacuri, într’acesta chip lera, ca carile nici s’au mal văzut vre odânăoară, nici pot să le încapă cine-va cu minte. Aceste dară sint, carile din Nichita Iloniatis Istoricul, anume, şi mal pre larg pentru nemul Românilor, şi de războaele lor cu Grecii, apoi şi cu Latinii avum a zice. www.dacoromanica.ro CAP. XVlll. 433 CAPUL XVIII. Arată-să războiul Iul Lascaris cu Sultanul Alaiddin. Inpărăţila Grecilor, după ce nou scaun precum putusă la Ni-chea (precum mal sus s’au pomenit) îş aşezasă, şi Theodor Lascaris, acmu fărîmate, şi strunclunate lucrurile înpărăţiil nu puţin le întemeîasă, şi le cârpise ; alalţî Domni greceşti, carii în parte Evropiil pe la Mora, şi pe alte locuri înprăştiindu-se, nu căuta unul pe altul să să aglutorlască, şi înprăştilate mădulările in-părăţiiî, la un loc, şi la un trup să le culegă, şi să le unescă ; ce fie-te carele'ce ţărişoară, şi cetăţue apucase, acoloş singur şie nume, şi titlul de înpărat puindu’ş, Monarhiîa a sa să fie, şi precum el nu mal iaste de dânsa vrednic socotiîa. (O cât de orb lucru Iaste nărocul! O cât de dragă Iaste omului fără soco-telă, cinste la car6 nu să poate sui! O cum ia Dumnăzău întâi minte aceluia ce va de tot să’l pohârnîască, apoi îl la şi putere!) Insă numai Theodor Lascaris, om fiind în toate lucrurile vrednic, şi ales de cârpire a slârmată, şi ruptă haina şi Corona a înpărăţie ca acâsta; când Ioan Alexie, cu Tătarâl făcâ cîudesele sale asupra Latinilor, Theodor Lascaris, încă vreme de răzsu-flare apucând, el încă cu câtă oaste putusă strânge, au cuprins Efesul, şi alte cetăţi câte-va, la Anadol, supt stăpânire sa au adus, cu acâste, mânioasă furtuna Grecilor, încă neîndestulin-du-să, scornit-au, şi pe Alexie (carile odată fusese înpărat, de carile precum Balduin prinzindu’l, să’l fie trimis în Ghermania am pomenit), de unde scăpând, precum zice Grigoras nu mul-ţemila lui Dumnăzău, că vide înpărăţiia Grecilor a să întrăma, şi scaunul a’ş întări; ce Iul Theodor zavistuind, au trecut Mar6 egheul, şi s’au dus la Sultanul Iconil Athatin, (acesta la istoricii Turceşti, să cltemă Alaiddin), carile cu 20 mii de Turci, singur într’agîutorîu lui Alexie viind, căruia înpăratul numai cu 2: mii de călărime şi 800: de pedestrime (căci mal multă oaste nici şi ave), cu bună inimă au Ieşit înnainte. Deci vrăjmaşe bătae dându-ş, Turcii întâi de tot biruisă pe Romei, şi singur Sulta- 28 Nlcliifor Grigoras car: 1, cap 1. www.dacoromanica.ro 434 Cartă viii nul asupra lui Theodor năvălind atâta de tare l-au lovit cu buzduganul în cap, cât capul învârtindu-i-să, s’au pornit ca mortul de pe cal; după ce au căzut înpăratul gos, şi îndată desmete-cindu-să, cu sabia întâi de tot amândoaâ picoarele calului Sultanului au curmat; apoi sultanul de pre cal prăvălit fiind, cu o lovitură capul zburându-i, îndată l-au rădicat în suliţă, care văzind alalţi turci, au dat dosul cu toţii a fugi. Acole au prins şi pe Alexie înpăratul (carile şi socru iera lui Lascaris), ce altă ceva rău a’i face Lascaris n’au vrut, fără numai în port călugăresc înbrăcându’l, în cinste ’l-au ţinut, şi de toate câte trebuia deplin îi da. Iară Henric după ce au stătut înpărat Latinilor în Ţarigrad, cu netocmala Domnilor Greceşti, care ave între sine, dezmetecindu-să, (precum scrie istoriia Antisiodorenului), scu-lându-să cu oaste, şi mărgând, în vreme a trei ani, pănă la anul i/tU 1210. 1210, îarăş au luat de la Greci, toate cetăţile Thrachiiî, pre carile Vlahii în anii trecuţi, de la Latini le răscumpărase. Iară Theo-lAt 1222. dor în anul 1222, după ce au înpărăţit ani 18 în Nichia, au murit, lăsind la înpărăţie pre gineri-său Ioanis Duca. www.dacoromanica.ro CARTfî A NOÂA Cară arată trăiai Romanilor, de la începătura Hanilor Tătărăşti, şi a înpăraţilor Turceşti, pănă la năpada lui Batie, când s’au tras Românii îarăş spre Ardăl. CAPUL I. Arată-să începătura Hanilor Tătărăşti, de la Ginghiz Han, din cavile să trag Hanii Crâmului, supt porecla Ghieral. De vreme ce cursul Hronicului nostru, au agiuns pre acelă vremi, în carile doaâ mari, şi pute(r)nice stăpâniri, adecă a Hanilor Tătărăşti în Crâm, şi a înpăraţilor Osmăneşti s’au început, (carii cât de lat, şi de lung stăpânesc, cine îaste, carile să nu-I ştie), socotit-am, precum şi pentru a altor crăii de pren pregîurul nostru, cât mal pre scurt, câte ceva ne zis, şi nearătat n’am lăsat, aşă şi pentru acestă, pentru înştiinţară cititoriului nostru, cât vom pută mai pre scurt, ne arătat să nu trecem; şi mai cu dădins, că aceste stăpâniri, nu numai vecine, ce încă şi stăpâne fiiindu-ne, (aşe Dumnăzău cu ascunsăle sale, şi drepte gludecăţi învoind), pentru aceia noaâ Românilor pentru dânsele, şi mai curat, şi mai bine a şti şi a cerca ne trebue de cât altora. Noi dară cât au scris Laonic Halcocondila, Elleneşte, Leonclavie şi Buzbecvie Lătinăşte, şi alţii mulţi, urmând lui Zăcut Arapul, într’o parte lăsind, cele ce din Istoricii Turceşti şi din traiul nostru prin 22 www.dacoromanica.ro 436 CARTE IX Hogi Sinii, în Prciloslovlla Istoriei sule oe-1 zice Tagitte-varir, aduci Corona Istoriilor. P e t a t i e, Parte 1, oar, 11. cap. 8. de ani la Poarta Sultănescă, (unde c6 de moşila lor vestire, şi copiii de cât cel străini mal curat o ştiu) am înţeles; şi am învăţat, pre scurt vom pomeni. Şi întâi pentru Ginghiz marele Han Tătărăsc. Anul Ieşirii acestui Han foarte greşit laste la toţi Istoricii Creştineşti, (cuvântul acesta poftesc pre cititorlul, să nu’l scrie asupra mândriil noastre, căci adică pre toţi pre alţii îl socotim greşiţi, şi ca cum noi numai am fi negreşiţi, Ce să caute cu dedinsul, şi atunce după plăcerea adeverinţil să gludece). Greşit să fie anul zicem, că ce scriitorii Creştineşti, îl pun la anul de la Mincîunos Prorocul Muhamed, ani 617, carele iaste de la Mân-tuitorîul lumii 1220, care de ar fi adevărat, ar trebui ieşire lui Genghiz Han, să fie mai pre urmă, de cât ieşire lui Suleiman Şah, tatăl lui Erdogul, şi moşul lui Osman (carile întâi au stătut înpărat Turcilor) cu 6 ani; căci Suliman Şah au ieşit la anul de la Muhamed (căruia Arăpeşte îl zic higret) 611 carile iaste de la IIs. 1214, ce după adeverinţa tuturor istoricilor Turceşti, Per-sieştl, şi Arăpeştl (caută şi la Istorie de noi făcută în Prefaţie (Pridoslovie). Suleiman Şah, moşul lui Sultan Osman, cu câţi va ani au Ieşit mai pre urmă, de cât Genghiz, şi aşe fără prepus să dovedeşte, că anul, carele, însămneză Istoricii Creştineşti, laste greşit; pentru acesta de va vrâ Cititorlul mal curat să să înşti-inţeză, cerce Prefaţie Istorii! noastre, pentru creştir4, şi descreş-tire Curţii Aliosmaneştel, că acolo pre larg, şi mai cu dovadă am arătat, precum Ieşire lui Genghiz Han, s’au tâmplat la anul Iligret 608, carile iaste de la Hs. 1212; carile cade în nai optule an a lui Theodor Lascar; şi aşe şi Patavie amentrele ascuţit, a vremilor sămăluitorîu, să arată greşit, carile pune Ieşire lui Genghiz Han cu zece ani mai înnainte, adecă la anul de la Hs. 1202; ce Genghiz Han după socotela Istoricilor Turceşti, la anul 1212 au Ieşit din Tătărâme ce mare, care laste vecină cu Hina, şi mal denainte fiind Tătarâl aciîa supt oblastiîa înpărăţiiî Indiiî, Genghiz acesta scuturând gugul de pre grumazi, cu mulţime de Tătari, au ieşit în părţile înpărăţiiî Perşilor; şi întrând în ţara ce-î zic Ho-rasan, acolo întâi au izbândit vestită cetate, ce-î zic Belh. După ce au prădat şi au stărmat toată ţara aceia, au clătit cu oştile încă mai în lăontrul Persiil, şi în 12 ani atâta au destrămat în- www.dacoromanica.ro CAP. I. 437 părăţila Perşilor, cât la mărime, şi puterd care au fost, nici până astăzi n’au mal putut să să mal întoarcă; Căci după sculare Tă-tarâlor de acolo, Domnii Perşilor, carii s’au putut strânge pe la locurile lor, în multe stăpâniri s’au înpărechet, şi cine c-au pu tut apuca au ţinut, pănă la vremile lui Sofi, carile îarăş pre unii din Domni suppuind, au tocmit înpârăţila. Insă la statul său cel din tâl să o aducă n’au mal putut. Deci Genghiz Hanul, după ce au stăpânit toată Persia 12 ani au murit, lăsând în urma lui pe ficorul său, Octal. Acesta s’au numit şi Ghierai (de pre carii Hanii Crâmuluî şi astăzi să intitulesc cu acest nume); Ghierai acesta, ca cum lumii, unul ar fi fost Monarh, toate a lumii în-părăţil, ca pre o moşie au înpărţit-o altor fraţi al săi, unora Asia, altora, Evropa; orânduind, şi poroncindu-le, cineş oarda sa luând (căci fără număr îera de mulţi) să margă, să-ş suppue ţă-râle ce leu căzut în parte lor. Unuia dară din fraţi, i s’au vinit Moscul, Litfa, Polonie, şi Ghermanie; carile la anul pomenit cu oardele părţii sale sculându-să, au întrat în ţara Moscului, şi de tot au suppus-o, apoi au trecut în Litfanie, şi în ţara Leşască, au slobozit oardele, ş’au prădat spre ţara Nemţască, cât şi cum 11-au fost voia; înnapol întorcându să S’au aşezat cu şedere în Crâm. unde şed şi astăzi, însă marginele despre mare, şi cetăţile în Crâm, despre Ţarigrad, îera pe mâna Creştinescă, şi aşe de la acest fîcor a lui Genghiz, sau precum alţii vor a lui Octal, au rămas seminţiîa familii! Hanilor CrâmeştI care şi pănă acmu cu multă prăsilă stă; Iară ce zice Băsnuitorlul Simion, că Tătarâî, carii au scăpat din războîu, cu Laslău cel mincîunos să fie descălecat Crâmul, hirişe minciuni, şi poveşti, fără nici un temelu sint, precum înnainte vom arăta, că Batie au fost dintr’alţî Tătari, Iară nu dintr’aceşte; ce acmu vine rândul să zicem ceva pentru Zmăul cu şepte capete, înpărăţiîa Turcului. www.dacoromanica.ro 438 CARTfi IX. CAPUL II. Arată-să începătura nimulul Turcesc, şi a familiil Aii-Osmanilor, carii astăzi ţin înpârăţia Ţarigradulul, cu multe alte înpărăfil în Asia, Africa, şi Eoropa. Numele acesta, Turc; cu năpaste laste, şi să dă înpăraţilor Ali-Osmanilor, că numele acesta, neluând sama scriitorii ceî maî de-nainte, a cuî au fost, şi cui s’au căzut, atâta s’au întărit obicîuire, cât cu greu laste a scote din minte lumii, numele acesta de pre în-păraţiî Osmanilor. Ce adevărul laste, că aceşte cărora acmu cu toţii, Turci, ale zice, ne-am deprins, nu sint Turci, ce stăpânitorii Turcilor; carii cu multe sute de ani (de pe vreme lui Iraclie înpărat) maî denainte de aceşte, rumpând poarta de fier, [pre care la anul 1722 cu închinăciune, înpăratul Peter Alexievicî cu câte-va alte cetăţi pe margine mării Caspiî pănă la ţara Ghilianulul supt stăpânire sa o au adus,] (1) la munţii Cafcasuluî (care laste între mare negră, şi între mare Caspiiî, şi astăzi să chemă Derbend, şi cetate laste cu acesta nume, care hotărăşte înpărăţiîa Rusască, cu ce Perească), au Ieşit în părţile Asiiî, carii acmu să chemă Turcmenî. Pre acestă, maî pre urmă suppuindu-î Sultan Osman, cel din tâî, carile s’au numit înpărat turcesc, de pre numele acelora, scriitori obicîuiţî fiind, lî-au zis şi acestora Turci, precum maî gos, cât să va pute mal pre scurt, şi maî deschis, vom sili să arătăm. Cu multe vremi mal de nainte, în Tătărâme ce mare, fost-au un Ioc pre den afara Hinil (căruia istoricii Arăpeştî îî zic Cin, şi Cinlmacin) căruia loc îî zic istoricii Turceşti Deşticapcac, adecă Câmpii Capcaculul. [Tragu-să câmpii aceştă din apa Donului pănă la Hina, trecând peste Volgăî alăture cu Uzbecul, pre care câmpii dusu-ni-au vreme şi pe noi a’î vide.] (2) Pe câmpii aceste lăcuîa un nem de TatarI, carii să chema Oguzil. Dintr’aceşte o samă sculându-să, au vinit ş’au cuprins locurile, atunce pustii, pre marginile mărit Ca6pil, cele despre răzsă-rit, carile sint între Limanul, ce’I t 1240. au intrat în ţara Lâşască, şi râzsipind Cetate Lîublinul, prin tot anul acela din ţara Ldşască afară, n’au Ieşit; ce nime înpotrivă stându-I, au tot prădat, ş’au omorât, pănă au agîuns Ia Visla. Iară Let 1241: Iarna trecând Visla pe ghîaţă, au început a prăda, şi într’ac61e părţi; înpotrivă luî Batie, au Ieşit Palatinul cu oaste, şi întâi cu nâroc mărgându-î, au scos prada din mânule Tătarâlor; ce cu ac6sta mal mult întărtându să Batie, de cât biruin-du-să, într’acelaş an, Mart 18: asupra Leşilor năvălind, mare moarte, şi stricăciune au făcut într’ânşiî, de care lucru văzind Boleslav Craiul Leşesc, şi toţi Domnii Leşeşti, că nu vor mal pute să ste înprotriva Tătarâlor, luându’şî Doamnele, şi ce ş’au putut apuca de prin case, unii au fugit la Selezia, Iară unii înpreună cu Craiul, au scăpat în ţara Ungurăscă. TătarâI biruitori, şi ţara L6şască fără nici o apărare rămâind, după izbândă au vinit la Cracov, carile atunce Iera Scaunul crăiil. www.dacoromanica.ro cap. viu. 449 După ce au răzbit şi Cracovul, şi ’l au aprins, de au ars până în pământ; deciîa acolo ş’au înpărţit oştile în doaâ părţi; Deci singur Batie cu o samă de oşti, au purces să gonîască pe Craiul în ţara Ungurescă, iară cu o samă au trimis Seras-chărîu, pe Peta, carile mărgând au prădat toată Silezila, şi Boliemiîa; Ce Tătarâî aceşte, trecând pre lângă Vratislavia, şi agîungând la LigniţI, acolo lî-au Ieşit cu oaste înnainte Ducul Ilenric. Deci întâi, l-au mărs războiul oare ce cu năroc; Iară mal apoi, necredincos nărocul războaelor, faţa întorcând, cu nepovestită răzsipă, şi prăpadeniia oştii sale, şi el au perit. Minune scriu Istoricii pomeniţi, de moarte care s'au făcut Creştinilor într’a-cel război u, că Tătarâî după ce au izbândit, zic, să fie tăiat de la tot mortul, câte o ureche, şi cu acele urechi, să fie înplut 9 saci, şi să’I fie trimis la Batie, pentru dovada biruinţil lor. CAPUL VIII. Aratăsă, precum Bela Craiul Unguresc, adevărat au cerşut agîutorîu de la Chesarlul, şi de la alţi Crai; ce n'au luat; şi bătaia fără năroc, cari au avut cu Batie. Precum apa nu să poate ţin6 în ciur; aşe minciuna nu poate să să stăruîască în basnele sale; ce ca năsipul în casornicul cel de steclă, unul după altul scurându-să, şi cu singură greutate sa răsturnându-să, nu stă, pănă de tot să deşartă. Intr’acesta chip şi basna pentru Laslău, şi pentru aşezare Românilor de la dânsul, în Maramorăş, prăvălindu să, nu să poate opri, pănă nu-ş arată desărtăoîune, şi sărăcită. Bonfin Decada 2: Carte 8: intratul lui Bon#n Desaiia 2 Batie cu Tătarâî în ţara Ungurescă aşe îl scrie: «Bela, zice, fi- <,Brte 8‘ corul lui Andrias debila înplusă cinci ani în Crăîe, când Tătarâî în ţara Ungurîască năbuşind, sufletele Ungurilor greu au dosă-dit, carii Ieşind din ţara Leşască, au vinit la Poarta; care să chîamă Rodana, (acestuia loc strâmpt îl zice Ureche vornicul Rodna) care laste la hotarăle Ardeiului, şi a ţărâî Ungureşti, Iară păn a agîunge la acesta loc (pre alte părţi fiind toate poticile în- 29 www.dacoromanica.ro 450 cart6 ix. Bonlin acolo;. Farisiot List 540 şi 545. Dnbravie cart.15. Narcler car. 2, Namal 42. L4t 1242. chise), î-au căutat a trece printre ţara Rusască, şi printre Co-manî, făcând, şi deşchizind cale de triî zile, tot pr’intregul munţilor; şi aşe precum am zis, răzbind la Rodna, acolo au aflat pre Palatinul Craiului Belii, carile păziia ac6 trecătoare; ce pre acesta îndată biruindu-1, au intrat în ţara Ungurescă. Iară Bela văzind prăzile, şi răutăţile, carele Tătarâl făce în ţărâle vecine Ungariil, au trimis la Frideric al doile înpăratul Apusului; şi la Craiul Franţuzesc, şi la acel Inglizesc, rugându-să: pentru aglutorul; ce puţin au folosit, căci Bela ave atunce galcdvă cu Ungurii săi, carii bucuroşi era, ori cu ce mijloc ar fi, numai de dîns să să izbăvască, deci Bela văzind nevoia ce’I vine asupră, şi nici de la ai săi, nici de la streini vre o nedejde având, întâi ş’au trimis Craiasa în Austria, iară el cu câtă oaste s’au putut găta, au stătut faţă; şi groznic războiu au avut cu Batie; ce ne oprit fiind biciul lui Dumnăzău asupra ţărâlor acelora, Bela fu biruit, şi oaste lui mal toată prăpădită, singur din războiu cu puţini scăpând.» După acâsta Bela văzind că în ţara sa să să sprijin^scă, sau altă oaste înpotriva nepriîatinuluî său să pue, nu-i putinţă, i au căutat şi lui cu fuga a scăpa, şi aşe Let 1242 din războiu pedestru scăpând, au Ieşit în Austria, unde şi Doamna îi îera trimisă; Ce Frideric Ducul de Austriîa, pizmă vdclie pe Bela având, în vreme slăbiciunii lui, mijloc de răscumpărare aflând, i-au jăcuit toată averd, carâ Crăiasa cu dânsa adusese; şi aşe gol, şi dezbrăcat, l-au gonit din ţara sa; Bela încă în cătro lua ne mai având, au ieşit cum au putut în Dalmaţia; iară de acolo tocma la ostroavele mării, ce-i zic Andriatică, să fie trecut, scrie Abraam Bacşai în Hronologhiîa Crailor Ungureşti. CAPUL IX. Arată-să înturnari lui Batie cu Tătarăi înnapot, şi u Belii la Crti'na sa. Batie după fuga Belii, în Austria, au stătut cu coşul în ţara Ungurescă, şi acolo în toate părţile năvrapiî, şi cîabulurile tri- www.dacoromanica.ro CAP. IX. 451 miţindu'ş, în ţara nemţască pănă la Dunăre prădasă, şi arsese; înpotriva a cărora Frideric înpărat, au trimis cu oaste pre doi ficori ai săi, pe Conrad şi pe Henric (căci singur având războiu cu Papa, băte cetate Favenţia), carii viind asupra lor, puţin lucru ar fi procopsit, de nu ş’ar fi stricat Tătarâi singuri şiîa; căci în-cătro merge, toate supt foc puind, macar că de jacuri şi dobândă fără samă încărcaţi iera; însă la mare lipsa hrănii au vinit cu toţii; înnainte a mai prăda ficorii lui Frideric vetejeşte oprin-du-i; de foame siliţi, şi înpuţinaţi fiind, lî-au căutat din ţara Ungurescă a ieşi, şi la ale sale a să întoarce. Pentru sfârşitul lui Batie în doaâ feliuri spun scriitorii; unii zic, precum în războiul cu ficorii lui Frideric să fie murit, iară Bonfin cu Dubravie spun, precum la locul său să să fie întors cu Tătarâi, câţi i-au scăpat întregi. Iară Bela Craiul în anul 31 a înpărăţiii lui Frideric la apus, înpărăţind asupra Grecilor la Nichea Ioanis Duca, şi în Ţarigrad Balduin al doile Let 1246, fiind în Dalmaţia, şi auzind, precum Tătarâi au ieşit din ţara Ungurescă, şi s’au dus la locurile sale; cercatus’au doară să va pute întoarce prin Austria, să iasă în ţara lui: Ce Ducul de Austria nevrând să’i de cale, el au strâns câtă-va oaste în Dalmaţia, şi cu alta l-au agiutorit înpăratul Frideric; Aşijdere şi Cavalerii de Rodos, şi Comcsiî de Franghipan, cu bună samă de oaste î-au vinit într’agiutoriu. Aceştâ atunee să chema Cruţiatî; căci în hainele sale purta cruci cusute, pentru ca să să cunoască dintr’alţiî, aceşte apoi Cavaleri, fiind goniţi de Suleiman înpăratul Turcesc, au trecut la ostrovul Malta, L6t 1522, cu acestă oaste agiutorindu-să Bela, au întrat cu de sila în Austria. Ducul de Austria, cu multă oaste înpotrivă ieşindu-î, în tot chipul să silita, să nu-I de cale de trecătoare; Ce Bela pe alt loc să trecă neavând, cu sabiia ş’au făcut drum, de vreme ce tare cu Ducul războiu dându-ş, fu biruitorîu, şi Ducul în războiu căzind, toată oaste i s’au înprăştiet, care în-cătro au putut. Şi aşe Bela tot de Qdată şi din Dalmaţia au ieşit, şi pre Ducul de Austria au omorât; şi ţara Stiriii supt stăpânire sa, au luat; şi la Crăiîa sa în ţara Ungurescă s’au întors. Apoi după ce s’au aşezat la Craiia Ungurescă, scrie Abraam Bacşai în Hronologhie, precum acelor CruţiaţI, şi Franghipanilor, să Bonlin şl Dn-bravie la locn-rile de sub. N a v e 1 e r acoloş. Patavie parte 1 «arte 9. Let. 1246 www.dacoromanica.ro 452 CARTE IX. Iiit 1265. Theodor Lascar cel tânăr. le fie dăruit multe sate, şi oraşe în ţara Ungurescă; întărindu-le cu urice de vecnică moşie, şi aşe ace oaste de agîutorîu să fie rămas cu totul, pre locurile, carile le dedese Craiul. Poate şi de pre acesta Istorie, să fie schimosit basna sa Simion, în locul Cruţiaţilor de Rodos, pe Romanii din temniţăle Râmulul, puind. Aflat-am şi cestul Craîu o Diplomă în titul ei scris, tot într’un chip cu a Diplomei, carii Iera scrise de tată-său Andrias, adecă: Craîu a UngariiI, DalmaţiiI, Croaţii!, Ramiiî, Sirbimiî, a GalliţiiI, adecă a Vlahii!. Scrise Ieste acestă Diplomă la anul 1270; Iară Bela, după ce au crăit ani 37, bătrân de zile, la anul 1274 murind, fu întropat în Strigon. Intr’acesta chip dară, au fost războaele lui Batie Cu alte nemuri, şi cu Bela Craiul Unguresc, şi acesta a fost sfârşitul prăzilor, şi războaele lui Batie şi a Belii; carele adevărat pe acăle vremi, au fost Craîu Unguresc; de unde de cât soarele mal curat să cunoaşte, că poveste pentru Laslău, care zice să fie omorât pe Batie, şi cum Românii să-I fie bătut pe Tătari, hireşă şi goală minciună laste. Deci la anul 1255 Ioanis Duca înpăratul Grecilor, după ce au înpărăţit la Nichia ani 53 au murit, şi au lasat în locul său, pre fiîul său Theodor Lascar cel tânăr. Macar că noi cu atâtâ dovâde şi mărturii, câte până acmu înnainte am pus, pentru scornită basna lui Laslău, şi pentru descălecare Maramorăşulul cu Românii noştri, odihnit să fie nedejduim; însă noi, adevărul să mărturisim, cu atâta încă tot nu ne putem odihni, de care lucru, căr-piturile minclunoşilor, încă a mal destrăma, şi a şpârcui, îndem-nându-ne, încă şi acesta cătră cititorii noştri a striga, nu ne vom sii. CAPUL X. Arată-să ciudat chipul basnii scornite pentru Lăslăul cel scornit, şi minciunos. O! omenite Cititorîule! Cât de cu greu laste adeverinţa minciunii a afla; şi încă după ce o afli, mal cu greu cade ştiinţa eî, că aflând nu afli, şi ştiind nu ştii; Că precum viind întunâricul, www.dacoromanica.ro CAP. X. 453 altă nu putem afla, fără numai că- lipseşte lumina, aşd aflând minciuna, altă nu ştim, făr cât că îaste lipsa adevărului, care nici fiinţă, nici supstare poate ave. Râde-va poate, Cititorîul, de surdă osârdiia noastră, căci chipul, a căruia fiinţă, în lucrurile firii nu să află, a zugrăvi ne apucăm, şi corăbii în aer, stânci, pre apă plutind; Lei şi Zmei plugurile pre arături trăgând; şi altele ca aceste fosturi de chitelă (lucruri, pre carile le zămisleşte părere) a arăta ne nevoim. Ce precum noi slobozenie la râs îi dăm, aşe şi el icoana, ce ’i vom şerui, trebue, nu de tot să o lepede, care macar că de altă trebnică, n’ar fi; însă râsul pote să clătescă; şi oare carea chip de trecere vremii, să ’i dă. Po-citaniîa acesta a lui Laslău (ce ’i zice Simion Măzacul Craiu Unguresc, şi în Predosloviia Hronicului lui Ureche o au adaos), în capetele trecute atâta am înfruntat-o, şi la gol am scos-o; cât mai mult, mai mult a o scutura,- n’ar fi trebuit; ce căci prin multă vreme prin auzul cititorilor, ştim că s’au tăvălit; şi oare ce chip db Istorie adevărata au luat, pentru aceia şi mai tare a o scutura, şi din toate încheeturile a o deznoda, şi a o destrăma, foarte de trebă, şi în adeverinţa IstoriiI de folos, a fi am socotit. Că precum cât iaste întunericul .mai des, atâta lumina să lu-mineză mai tare, şi mai departe îşi sloboade razăle; Aşe pre cât să dovedeşte minciuna mai tare, pre atâta ştiinţa adevărului să curăţăşte, şi să lumineză. Pocitanie acesta, zice dară, Simion, să o fie luat din Istoricul cel Unguresc; iară din care Istorie, anume, nu arată, zice că în hronicul lui Ureche, nu iaste scris, iară el socotind-o că pre semne va fi adevărată, n’au vrut să nu o scrie, (o ce frumos giudecătorîu asămene aceluia, căruia zi-cându-’î unul să gâcască ce ţine strâns în pumni, el au răspnns; că de ’i va spune numai forma lucrului aceluia, atunce va pute să gîudece, şi anume să gâcescă ce ţine în pumn. Celalalt spuindu-î, că ţine în pumn un lucru rătund, şi în mijloc găurit, Gâcitorul, după multă chitelă, î-au răspuns zicând, că altă nu poate fi fără numai o piatră de moară, căci aceia îaste rătundă, şi în mijloc găurită. Tocma aşă îaste şi socotăla gîudecătoruluî Simion, socotind numai căci Iaste rătundă, şi găurită, iară nu pe poate pumnul cuprinde), Aşijderă zipe că acel Laslău să fie I,asliul eel ■ iiilliol. www.dacoromanica.ro 454 CARTE IX. fost Vâlhovnic, care di pe limba slovenescă, să înţălege, vrăji-torîu, căutătorîu în stele; zice c’au fost în lege Păpiştăşască, şi de la dânsul întâi, au început Ungurii, a lăsă săc marţe, şi altele, câte bulguîaşte, tuturor sint ştiute. Ce aceste cât de crude minciuni să fie, din Istoria trecută s’au dovedit; Iară el de unde au luat-o, Iată aciî vom arăta. începătura şi părintele basniî aceştila, după multă trudă, şi osteninţă, aflat-am să fie fost un Sava, ce’I zic mitropolit Bulgăresc, şi frate unui Ştefan, carile întâi s’au numit Craîu la Bolgarî; însă basna acasta in izvorul el, precum acel Laslău să fie luat agîutorîu de la înpăratul Ramului nu scrie, nici ceva pentru acel Români pomeneşte; ce numai cum, şi în ce felîu l-au fost războiul cu Batie, şi cum singur, cu mâna lui să’l fie omorât, pre larg şi cu cîudese amestecat, povesteşte; precum noi în cele trecute, pre larg am şeruit-o, şi cu negreţa el, nu puţină hârtie am muruit, însă acolo câte-va neatinse de dovadă trecând, şi nepomenite unile lăsind, aice şi cele pomenite, pre scurt poftorim, şi cele le nepomenite vom adaoge; Iară ci-titorlul pentru adese pomenirea aceştil basne Iertare ne de, căci Diu pingo, quia noi socotim, că cine laste numai odată mineîunos, trebue în pingo. Precum mineîunos să fie să să arete. CAPUL XI. Iarăş să arată izvorul de unde au piştit, puturoasă basnă pentru Laslăul cei zic Vâlhovnic. Vede-să, că nemul Rusesc după ce s’au luminat cu credinţa OrthodocsiiI, foarte răvnitorîu au fost să să înştiinţeze, şi de lucrurile ce s’au întâmplat mal de nainte în înpărăţila Grecilor, şi în Crăila Bolgarilor; căci Hronicul Rusesc, toată istorila sa cu istorila înpăraţilor Greceşti, şi a Crailor Bulgăreşti, alăturând’o au scris; şi pre scurt de lucrurile lor încă însămneză ; şi ales unde au văzut că să pomene vre o cîudesă lucrată, cu mare osirdie în hronicul lor au amestecat-o; pentru care lucru vrând cu unele ca aceste istorila lor să înpodobască, ca nişte oameni www.dacoromanica.ro CAP. XI 455 încă cruzi, şi prostacî în lucruri ca aceste, fără de nici o deo-săbire, ce în mână scris lî-au vinit; acela nu numai în loc de istorie adevărată; ce^ încă şi în loc de poveste sfântă au ţinut-o, ş’au crezut-o. Acestora dară, Rusii cu drept suflet răvnitorî şi cer-cătorl fiind; Bulgarii, carii încă de mult în părţile Evropiî trecusă, şi cu Pravoslavie să luminasă, vrând să arete mare laudă şi poh-fala nemuluî, şi numelui lor, cu toate Istoriile şi cludesele lor, l-au înprumutat, şi ca unura din nămul lor, 11-au obştit. Trei dară Hronice mari ruseşti, pănăacmu nl-au venit la mână, unul ce să chemă hronic, altul LetopisăţI, al triile. Stepenia, şi în tustrele aceste pocitanila acestui Laslău, tot într'un chip o spun, care laste într’acesta chip: zic, că pe vreme, când au intrat Batie cu Tătarii în ţara Ungurescă, să fie fost Cralu acolo acest Vladislav, (căruia Măzacul Simion îl zice Laslău). Acesta mat denainte să fie fost Păpistaş, Iară apoi Sava Mitropolitul Bulgarilor cu mare cludesă, să-l fie întors la Pravoslavie; Iară pricina întoarcerii lui aşe o scriu: zic, că Ştefan Craiul Bulgăresc luând titul şi coronă de Crăie, (Iară de la cine să-l fie luat acestă cinste nu arată)} Vladislav să-î fie râvnit, şi să fie zis, cum poate Domnul Bulgăresc să să numască Cralu, şi să fie la cinste atocma cu dânsul? Deci acesta pizmă la inimă cocându-I, odată aflând vreme, s’au sculat cu multă oaste, şi au mărs asupra lui Ştefan. Ştefan, văzind că de bătae n’are gâtire, şi putere ca aceia, cu care să-I poată sta înpotrivă; au trimis pe frate-său Sava Mitropolitul, rugându-1 să să părăsască de ce s’au apucat, şi să trăiască ca nişte vecini buni în frăţie, şi prieteşug. Sava mărgând în tabăra Craiului Unguresc, nici cum să-î aducă la pace rfau putut, căci Craiul Unguresc nici cum ureche spre pace pleca. Intre acele dat-au Dumnăzău o arşiţă, şi o căldură ca aceia, cât toate apele şi iz-voarăle atâta s’au fost încălzit, cât n’au mai putut oamenii să-şi potolescă set6 cu apa, şi de au fost bând, cât de multă, nu li-au fost folosind nemică. Intr’acesta chip s’au fost încălzit şi vinul, şi altă băutură, care au fost având cu sine în tabără. Sfântul Sava Mitropolitul, vrând să arete cludesă, şi minune, care iera să urmeză ; într’adins au trimis la Craiul Unguresc, să-I spue, pă n’are cu ce’ş potoli şet6, şi să roagă să-I trimiţă puţine ghiaţă, www.dacoromanica.ro 456 CARTfi IX ca să-’şî răcescă băutura. Craiul î-au răspuns, că ca aceîaş patimă trage şi el, şi toată oaste lui; şi precum presto toată ţaţa pământului au cercat, şi ghîaţă n’au aflat. Sfântul Sava luând de la Craiul acesta răspuns, în taina sa sau rugat lui Dumnăzău, să I trimaţă ghîaţă să’ş răcescă vinul, cu carele să-ş răcorescă sete. Dumnăzău, ruga ascultându-I, îndată în ciur înpregîurul taberil, au plouat multă piatră, din care stringând, şi într’un blid puind, au trimis Craiului zicându-’I, cu acdsta să-şi răcescă băutura, şi să poroncescă şi oştii, Ieşind afară din tabără, să-’ş strângă, cât le va fi voia (căci în tabără nici un grăunţ n’au fost picat). Acdsta auzind, şi văzind Craiul, ’l-au cuprins mare frică, şi .nespusă spaimă, şi îndată după învăţătura Sfântului Saveî, lăsindu-să nu numai de vrajbă, ce şi de Eriasa Păpiştă-şască, (noi cuvintele hronicului precum sint zicem) îndată s’au botezat (ca cum Latinii n’ar fi botezaţi), întorcându-să la Ortho-doxie, atunce Sfântul Sava l-au pus numele Vladislav, Iară ce num® să-î fie fost avut mal de nainte nu scriu. Iată cum să. potrivăsc basnile de frumuşel, cela scrie Papistaş fiind, şi vrând să facă veselie pentru biruinţă asupra Tătarâlor, au poftit de la episcopii să-’I de voia să tacă lăsatul săculul marţe ; Iară acesta zice, că Păpiştaş fiind, mal de nainte pănă a ave războîu cu Tătârâî, au vinit la pravoslavie, şi apoi au petrecut viiaţă sfântă!, cât şi după moarte, din mormânt, multe minuni au făcut. Deci să mergem înnainte să videm şi războiul cu Batie, cum l-au fost. CAPUL XII. Arată-să basna războiului, cavile zic să fie avut Laslău cu Batie Hanul Tătărăsc. Batie, după ce au prădat ţara Moscului, şi ţara Leşască, deciîa la anul 6756 (cu şese ani mal pre urmă de cât cum scriu toţi Istoricii vremii acila), au întrat cu prada în ţara Ungurescă, şi au agluns pănă la Varad, unde îera scaunul lui Ladislav. lera, zice, cetate ac-ola tare foarte, şi din toate părţile cu apă îticun- www.dacoromanica.ro CAP. XII. 457 garată, Tară în mijlocul cetăţii au fost un stâlp de marmure, înnalt peste samă, cât abila i se vide vârvul. Deci Vladislav în grabă, neputându-să găti de oaste, sau de altă bătae; sau închis în cetate, şi suindu-se în vârvul acelui stâlp înnalt, de acolo prăvila răutăţile, carile pre den afară făce Zfocistivul, şi ne având nici o facere, numai ce s’au fost rugând lui Dumnăzău, cu atâta de fierbinţi lacrămî, cât şi marmurile acele potricălila, unde căde din ochii lui Vladislav, pe pleşă stâlpului. Aşa el lui Dumnăzău rugându-să, şi cu lacrămile marmurile găurind, de năprasnă i s’au arătat un om, lângă dansul stând, şi zicându-î, pentru lacrămile tale, care le verşi, iată Dumnăzău îţi va da biruinţă asupra nepriîatinulul, şi tiranului spurcat; şi îndată omul acela fu nevăzut. După aceia Vladislav, coborându-să gos de pe stâlp (aice cititorlul trebue să-’ş oprlască râsul, căci minune Sirbască să povesteşte) văzu un cal înşelat, acole neţinut de nime stând, şi pe cal un topor. De pe acesta Vladislav cunoscând, că laste aglutorîul, de la Dumnăzău trimis, în dată luând toporul amână, şi pe calul acela din ceriu coborât, incălecând, cu câţi oameni ah putut ave lângă sine, au ieşit din cetate afară, şi s’au slobozit a-supra păgânilor Busurmanî, (că aş6 le zice Istoricul Sirbăsc), pe Tătari îndată căzu frică, şi nici cum de bătae apucându-să, plecară a fugi; Iară Ungurii a-I goni şi a-I fărma; zic, precum în războîu au fost şi o sor a lui Vladislav, pre care mal denainte Batie robind-o, au lost-o luat muîare, care multă stricăciune au fost făcând Ungurilor, ce vitezul Laslău, aglungând în goană pe Batie, şi pe soru-sa, pe amândoi l-au despicat cu toporul, cel din văzduh oţelit. Şi aşe deciîa, Ungurii pe toţi Busurmaniî aciîa au ucis, fără numai carii au priimit lege Creştinescă, pre aciîa au poroncit Vladislav să-I cruţă. După acesta izbândă, cetăţenii zic, să fie făcut chipul lui Vladislav de aramă vărsat, şezind pe cal, şi cu toporul a mână, şi să-l fie pus în vârvul stâlpului, pentru care am zis, că au fost în mijlocul cetăţii, şi s’au fost rugând Vladislav lui Dumnăzău din vârvul lui. www.dacoromanica.ro 458 CARTE IX CAPUL XIII. Aduce-să înfăţăşiri basnelor Istoricului Bulgăresc, cu a Iul Simion Măzacul, pentru Laslăul lor. Iată omenite Cititorîule, fântâna; Iată şi pârăul basniî pentru Vladislavul din Istoria Sirbască, sau Laslăul lui Simion Măzacul. Vezi, şi cunoaşte, că toată pocitaniîa acesta altă ceva nu cuprinde, fără numai precum am şi mal zis, crude basne şi râncede minciuni, cu carele un Sirbac au amăgit pe un Rusac vrend să arete, precum de la Părinţii Bulgari, multe şi mari minuni, şi cîudese s’au făcut; Iară amentrelea din Istoricii vremilor acelora alave s’au arătat, că nici Vladislavul, nici Laslăul au fost pre vreme, când au vinit Batie cu TâtarâI în' ţaja Ungurescă; nici din Latin s’au făcut Orthodox, nici cu Ştefan Dispotul Bulgarilor să să certe pentru pizma, şi zavistila Tituluî şi Coronil Cră-eştî; nici cu Batie s’au bătut, nici ’l-au bătut; nici ’l-au omorât; nici cal din văzduh; nici topor din ceriu i s’au cuborât; nici stâlpul cel de marmure cu picăturile lacrămilor s’au potri-călit, nici sora Craiului Unguresc au căzut la robiia Tătarâlor; nici muiare lui Batie au fost; nici cu frate-său, pentru bărbat, s’au bătut; nici frate-său cu toporul au tăîat-o; nici vreuna de aceste au tost, nici chip de adeverinţă, sau de Istorie adevărate au; ce toate până la una scornituri de proşti crieri, şi crezătorî de slavă mente sint. Că de ar fi fost vre-unile de aceste, Istoricii Ungureşti slava şi lauda Crailor lor, şi a lor, n’ar fi tăcut o; nici de la Bulgari aceste să să scrie ar fi aşteptat. Ce ei ade-verinţil slujind, mărturisesc patima şi stricăciune, care ll-au făcut Batie, dintr’acui mână Craiul lor Bela, debila pe glos, din răz-bolu au putut scăpa. Aşe basne, şi blojeriturî, şi buiguiturî sint, câte cătrâ aceste Simion Măzacul, prepune, şi adaoge. Că nici Laslăul acela de la împăratul Romanilor, oameni ca aciîa, într’a-glutorlu au luat, fără cât cu îndemnare lui au mărs Cruţietiî de Rodos, de carii am pomenit, ce aceia nu împrotiva lui Batie, ce împotriva Duculul de Austria, l-au fost agiutoriu; nici împă- www.dacoromanica.ro CAP. XIII. 459 râtul Frideric, (căci acesta îera împărat pe vreme când au vinit Batie) au făcut vre o dată gîurământ ca să nu moare om de sabiîa lui; nici Laslăul acela pe Tătari, pănă peste munţi i-aii gonit; nici în apa Şiretului înnecându-să, au strigat ungureşte: Seretem, Seretem, adecă (precum acelaş măzac Ungurian tălmăceşte) Aşd-m place, Aşe-m place; nici semnele prin pietri, şi prin Stânci să cunosc, pe unde au călcat caii Ungureşti; că nici stâncile cele de piatră au fost atunce humă, sau tină în carile să poată tipări copitele cailor; nici Ungurii atunce, au început a să lăsa săc marţe; nici atunce întâi s’au aşezat Românii în ţara Maramorăşului; nici acesta au fost pricina ieşirii lor de la Răm; nici poate aceste toate sau vre una între Istorii să să numască; Ce toate, pănă la una, scornituri, şi din slabi crieri fătăturî sint; Că ce dintâi a Românilor din Dachia descălecare, şi apoi într’ânsa necurmată trăire din an în an, şi din Istorici în Istorici, cum au fost, şi cum s’au ţinut, şi cum trăesc, şi pănă astă-zi, cu neclătite mărturii am dovedit, şi am arătat. Aşijdere Batie când, cum şi cu cine, au avut războîu, şi sfârşitul acelor răz-boae la ce au ieşit, şi Vladislavii cei adevăraţi, pre ce vreme au fost Crai în ţara Ungurescă din bireşe a lor, şi a multora, vrednice de credinţă Istorii, am istorisit, ş’am vincit; pentru cară nu într’a noastră laudă zicem, ce ce pofteşte adevărul poftind şi urmând; în bună nedejde sintem, precum cititoriul nostru, credinţa Hronicului, cu curată socotelă cercând, şi aflând; de nu ne va mulţămi, încaile în ce vom fi lipsit, ne va agiutori, şi altora după noi, mai cu osirdie, şi mai cu silinţă a scrie, pricină, şi materie va da. Iară noi aice sfârşitul cărţii aciştiia făcând, înnainte condeiul vom muta, cu care, de va învoi Dum-năzău, sintem să arătăm statul Românilor după prada lui Batie, şi de iznoavă ieşire lor pre la locurile, şi moşiile sale, din carile în scurtă vreme ieşind, iară în scurtă vreme şi fără zăbavă, la dânsele s’au întors, unde şi pănă astă-zî trăesc. Sfârşitul Cărţii a Noâa. www.dacoromanica.ro CARTE A ZECE Oare arată Statul ţărâlor Româneşti, de după prada lui Batie llanul, pănă la înturnard lui Dragoş Yodă îu Moldova, şi a Radului ATodă în ţara Mnnteniaseă. Aşijderd arată, vrdme, pricina, chipul, şi alalte tâmplari, pentrn carile o samă de Români s’au tras spre ţara Ardeiului, iară o samă au rămas tot pre locurile, şi moşiile sale, neclătiţi. Aşijderd, arată cetăţile, târgurile, şi Provinţiile, carile au ţinut în Ardial Românii, carii an trecnt acolo, şi carile an ţinnt Românii, carii au rămas pe loc. Aşijdere arată, precum un Craîu Sirbăsc, au ţinut pre o fată a unui Domn Românesc, cn mulţi anni mai denainte, de anul ce însănindză Hronicile noastre, întnrnard Domnilor de la Ardial la moşiile sale. CAPUL I. Înştiinţare cătră Cititorin. Vrerem, pentru ca să să înştiinţeze Cititoriul nostru, că alta pusesem în gândul nostru, şi alta strâmtoard vremii, şi lipsa a unor scriitori, la lucrul nostru toarte de triabă, ni-au asuprit a face. Căci propozitul (pusesem în minte) nostru iera, ca cu sfârşitul cărţii a noâa, şi sfârşitul Hronicului, pentru vechime Ro- www.dacoromanica.ro 462 CARTfc X manilor din Dachia, să punem; şi de unde la Carte pomenită facem sfârşit, de acolo, să luăm începătura Hronicului amanduror ţărâlor, adecă precum, a Moldoviî, aşe a ţărâî Munteneşti, şi să’I ducem, de va vre Dumnăzău, pănă la vremile noastre. Ce cătră lipsa a pomeniţilor scriitori, mai adausu-ni-s’au şi altă zăticnire, căci şi pentru lucrurile Domnilor Munteneşti, Hronicul, carile în castă dată la mână îl avem, macară că de la Radul Vodă începând, pănă la Domnita lui Constantin Vod Brâncovîanul, vine; însă noi neputând dos-luşi de cine să fie scris, (căci numele nu-ş iveşte), şi de să potriveşte cu alte Hronice a ţărâî Munteneşti, din scriitorîu fără nume ca acesta, pănă nu-1 vom înfăţăşe şi cu alţii, a ne încredi[n]ţa, n’am îndrăznit. Pentru care nî-au căutat a mal muta vreme; şi a aştepta, pănă când ne va vini la mână sau altul cu acesta, sau alt scriitorîu, a căruia nume, şi credinţă să fie ştiută. Avut-am noi, încă la Ţarigrad fiind, Hronicul Muntenesc, şi aşeş cu singură mâna lui Şerban Logofătul, pe proastă limba gre-cîască scris, ce acela cu alte multe ale noastre, acolo la Ţarigrad au rămas. Deci dară cu aceste pomenite înpiedecări, fiind siliţi socot^la câ din tâî a ne schimba, ales-am ca cătră alalte adăo-gând, şi acasta a zece Carte, cu care sintem să arătăm Statul Românilor, de după năpada, şi prada lui Batie, pănă la întur-nare Românilor, cu Domnii săi de la ArdlaHarăş la locurile sale cele din tâî; şi altele, carile în titulul Cărţii aceştc o au pomenit. Acmu dară îl poftim cu acesta să fie mulţumitorîu, (încă de putem zice, că truda noastră aştlaptă mulţumită); Iară mal pre încet, învoind cel de sus, după ce vom tocmi, şi vom îndrepta annil, precum acestui Moldovenesc, aşe acelui Muntenesc Hronic, şi vom adaoge, şi altele, carile din câţî-va scriitori streini avem culese, fcarile Istoricii noştri! cel mal vechi, nici cu vâr-vul condeiului, nu 11-au atins, şi pănă astă zi, a lor noştri! stau îngropate,.şi neştiute); şi lipindu-Ie la locul, vreme, şi chipurilor sale; atunce, cu aglutorîul lui Dumnăzău, vom pune începătura Hronicului acestor doaâ ţări, de obşte, adecă do după înturnare Românilor; carii pre vreme lui Batie s’au fost tras la Ardîal, pănă la vremile noastre; unde întâi din Istoricii streini sintem să arătăm, şi cu curate dovede să înştiinţăm, precum Hronicile www.dacoromanica.ro CAP. II. 463 noastre în multe, şi mai vârtos pentru înturnarâ lui Dragoş Vodă în Moldova, şi a Radului Vodă în ţara Muntenescă, pe ce vreme, şi în ce an să să fie tâmplat, foarte greşiţi sint; căci noi annul înturnării lor de la Ardial, cu câţi-va ani mai înnainte, şi aş6şî nu cu mulţi, după înturnare lui Batie, cu Tătarâi săi; din Istoricii streini, Scriitorii vremilor acelora, dosluşim; precum Istoria înnainte va arăta. CAPUL II Arată-să Statul Românilor, sau cum acmii le zicâ, a Vlahilor, după prada lui Batie. Precum au început Romanii, din descălecătura lor, de la Traian înpărat, prin toată Dachia; aşe au şi ţinut. Şi macar că pre vre-mile năpăzilor VărvăreştI, (pentru carile pre la locul, şi vreme sa, în destul s’au pomenit), mult s’au clătit, şi s’au strunclunat; însă de pe hotarâle Dachiii de tot afară n’au ieşit, ce numai de la câmp spre munţi, adecă despre Dunăre, şi despre Prut, şi Nistru, spre părţile Ardeiului să trăge. Iară după ce trece fortuna acelor prăzi vărvăreşti, îarăş la locurile sale îeşiia, (precum şi acesta adese, şi în multe locuri, din scriitorii vremilor acelora am dovedit), şi cu toţii supt o stăpânire fiind, toate locurile, şi cetăţile, unde acmu Ardîalul, Moldova, şi Muntenia, taste, ţin6. Iară după năpada Unnilor, sau a Ungurilor (precum la rândul său s’au zis), o parte din Dachia, care iera pe apa Tisei, de tot au pierdut. Aşijdere, pe vreme lui Carolua Marele, vinit-au coloniile Saxoniilor, de acel înpărat trimise, şi s’au aşezat pre o samă de locuri în Ardial, pe’ntre Români, unde din temelie, şepte Cetăţi făcând, mai pre urmă, de pre acele cetăţi, Ardîalul în limba Saxo-nâscă, (sau precum noi Românii zicem, Săsască) s’au numit [Sie-benburg](l) ţara a şepte cetăţi. După Saşi, au mai vinit şi Săcuiî, şi au apucat şi ei o parte din ţara Ardial ului; ce cu toţi cu aceşte o samă de Români, tot au rămas înpreună lăcuitorî, pre-'cum şi pănă astă zi lăcuesc; însă mai mulţi spre părţile ArdîaluVuî (1) Loc alb In manuscript. www.dacoromanica.ro 464 CARTâ X. Anton Benfln, Decada 2 •arte 7. de sus; iară alaiul, carii adecă, lăcuîa, dincoace de munţi şi în Ardîal tot ave stăpânirea moşiilor, şi cetăţilor sale. Ceşti dară despre locurile Moldoviî; în părţile Ardîalulul de sus, Iară cei despre parte MunteniiI, în părţile Ardîalulul de gîos, (precum mal înnainte anume vom arăta şi locurile, şi cetăţile, carile eî, în Ardîal au stăpânit). Deci precum am zis, când căde niscare va varvarî spre părţile dincoace de munţi, eî cu toţii să trăge peste munţi, şi de acolo să sprijşniîa, şi să apăra, pănă acel var-varî sau spre Italia să duce (precum au lăcut Gotthil), sau peste Dunăre trece, (precum au făcut întâi Unnil, apoi Bulgarii, Slovenii şi Sirbiî); sau spre amândoaâ ţărmurile Dunării, (precum au făcut îarăş Unniî, carii mal pre urmă s’au numit Unguri). Şi aşe Românii iarăşi pre locurile sale în Dachia neclătiţi rămâne. Ce aceste, carile zicem, pentru ca să nu cum-va soeotescă cineva, că sint cuvinte din voia, şi polta noastră alcătuite, iată martur vom aduce pe Anton Bonfin, om strein, şi Ungurlan, carile, cu deşchise cuvinte zisele noastre întărind, zice: Valachi e Roma-nis oriundi, quod eorum lingua adhuc testatur, quum inter varias gentes barbarorum sita, adhuc extirpări non potuit. Ulte-riorem Istri plagam, quam Daci et Getae olim incoluere, habi-tarunt, nam citeriorem Bulgari, qui ex Sarmatia prodiere, deinde occuparunt. E legionibus enim, et colonijs a Traiano, ac caeteris R. Imperat: in Daciam deducti, Valachi promanarunt. Adecă: «Românii, carii din Romani sint născuţi, care, limba lor şi astăzi mărturiseşte, macar ca între multe, şi deosăbite nemuri au stătut; însă cine-va (despre locurile lor) să-i dezrădăcineze, n’au putut. Lăcuit-au pe olatul cest de casta parte de Dunăre, unde au fost lăcuind odânăoară Dachil şi Ghetiî; căci cel de ceia parte de Dunăre, Bulgarii, carii au Ieşit de la SarmaţI, mal pre urmă l-au cuprins. Căci din polcurile şi Coloniile (adecă sloboziile), pro carile Traîan, şi alţi înpăraţl a Romanilor, iî-au adus în Dachia, Valahii aceştila să trag.» www.dacoromanica.ro CAP. 111. 465 CAPUL III. Arată-să tr&ceri Românilor, din Volohia în Ardkd de grijiî lui Băile, Din Istoricii cei vechi, pre cât noi am putut afla, pre altul mai îndămână mărturie, şi mai bună dovadă a ave nu putem, lără pre Marin, carile de lucrurile Săcueşti scriind, şi pentru Românii noştri! pomeneşte. Acesta dară scrie, că pe vreme când au vinit Batie cu Tătarâî, numai Vlahii adecă Românii cu SăcuiI înso-ţindusă, nu numai căci pe sine ne stropşiţi au apărat; ce încă şi pe Tătari, din strâmtorile munţilor înpingând, despre acele părţi să între în ţara Ungurîască, nu l-au lăsat. Şi singure numai aceste doaâ nîamurî, au tâmpit nasul acelor vrăjmaşi, şi de toate alalte a Evropiî nemuri, nebiruiţi Varvarî. Insă de pe cuvintele Istoricului aîave să poate înţălege, că Românii ceşti din coace de munţi; adecă din Moldova, şi din ţara Muntenescă, cu toţii odată să fie părăsit părţile despre câmpl, şi la strâmptorile munţilor, cumu-î pre la Câmpul-lung, pe la Ocnă, pe la Tazlău, şi pe la To-truş, şi pre la alte trecători pre unde sint în ţara Munteniască, să fie oprit năvala lui Batie. Iară ce Domn pe aceia vreme să fie fost stăpânitoriu Românilor, anume la Istorici să aflăm, n’am putut; fără cât putem cu socotela înţelege, că Istoricii pomenind la anul 1206: pro acel a tuturor Românilor vestit Domn, Ioan: şi vinire ce din tâî a lui Batie, cândl’au oprit Românii, cu SăcuiI înpreună, să nu între în Ardial tâmplându-să la annul 1236: de va fi lungit acel Ioan Vod Alexie Domniia peste trii-zăci de ani, cu bună samă, poate că şi năpada lui Batie în vremile lui să fie căzut. Iară de i să va fi tâmplat moarte mai denainte, (căci şi pentru acesta ştire dintr’alţi Istorici neavând, cevaş din capul nostru a adeveri nu putem) fără prepus iaste că pe vremile a vre-unui ficor, sau nepot a lui trebue să să fie tâmplat, carii Dragoş Vod, şi Radul Vod Bă fie fost, multe socotele sint, carile ne pot adeveri Ce pentru acesta având mai pre urmă mai pre larg să zicem, la cuvântul de acmu, să vinim. Deci dară Românii, carii în Misia trecusă, înpinşi fiind de Bulgari, şi de Latini, întâi au trecut Dusa Marin Par. 2, rarii 3. cap 13 şi 16. www.dacoromanica.ro 466 CARTâ X năr4, precum am zis, în casta parte (deosăbi de carii au rămas în ţara Grecescă) de grije lui Batie, atunce s’au tras la munţi, trecând la Ard41, unde cătă-va vreme, întâi cu poftă, apoi şi cu desila opriţi fiind de Bela Craiul Unguresc, acolo s’au şi aşezat, pănă când vreme aflând, Dragos Vod cu o samă în Moldova, iară Radul Vod negrul cu alţii în ţara Muntenescă, s'au întors; pentru carii înnainte la locul şi vreme sa vom zice. Iară pe locurile, carile sint acmu a Moldovii, de peste Prut pănă în Nistru, şi de peste Nistru pănă la Buh, şi pănă în Nipru, în urma lui Batie, au rămas lăcuitori, Tătarâî ce le zice Comani (aceşte sânt acmu Tătarâi carii să chiamă Cobani) (1), pentru carii am pomenit de la înpărăţiîa lui Isachie Angliei, şi pre la vremile ce au luat Latinii de la Greci Ţarigradul:—Acesta ce noi zicem, din cuvintele lui Nichita Honiatis, curat şă poate adeveri, carile în Istoria Nioiiita Honia- sa aşe arată. «Pre acâstaş vreme, şi Ioan Craiul Bulgăresc cu istorii™ia\e *4 Latinii prieteşug legând, şi înpotriva Grecilor, carii la Thessalia, de pre urmi Machedonia, şi în alte a Greţiii Provinţii câte-va apucând, cineş de capul său le ţine, mărgând, pre unii au suppus, Iară pre alţii cu tocmele de pace l-au aşezat. Cu care mijloc Henric înpăratul Latinilor mai cu vreme, încă mai întărindu-să, nu numai Thessalia, şi Peloponisul în Greţia; ce încă şi toate cetăţile, cari le apucasă Ioan Alexie în Trachia şi în Misia, stăpânirii sale li-au adaos.» Aşe dară Românii noştri, precum zisăm, de Latini în. preună şi de Bulgari asupriţi fiind, li-au căutat a trece Dunăre iarăş înnapoî, la locurile sale cele vechi. Iară carii s’au fost întins pănă în Epir la Greţia, acolo au şi rămas (pentru carii la cursul vremilor, pe la înpărăţiîa lui Ioan Cantacuzinos, câte-va avem să arătăm). Iară după ca au trecut Românii din Misia în Moldova, şi în Munteniia după 16, ani (precum mai denainte am arătat) s’au tâmplat şi năpala lui Batie, şi aşâ şi treceri Românilor la Ardial tot de odată s’au tâmplat (2). (1) Notă autografă a autoreluî. (2) In manuscript numerolaţia capitolelor sare de la nr. 3 la nr. 5. www.dacoromanica.ro Cap. iV. 467 CAPUL IV. Arată-să, 'precum şi pre vrimi lui Batie, o samă de Români au fost rămas prin cetăţile pre marginile Dunării, pănă în mari nigrâ, carii împreună cu că trecuţi la Ardial, au luat Protecţia Crailor Ungureşti. Aşe dară în carte trecută din Istoricii streini, şi după adeverinţa hronologhiiî am arătat, precum Henric înpăratul Latinilor în Ţarigrad, la anul de la Hs 1210 au luat toate cetăţile în Tra-chia şi Misia, carile le cuprinsese Ioan Alexie cu Vlachiî, după care au urmat şi trecere Românilor peste Dunăre înnapol. Aşij-dere am arătat că cea dintâi a lui Batie năpadă, şi războiul lui cu Vlahii şi cu Săcuiî, s’au tâmplat la anul 1237, adecă în al 17 an după înturnarc lor peste Dunăre. Acmii vine rândul să aratăm, o samă de Români, carii şi pe vreme lui Batie, tot au fost rămas prin cetăţile de pe malul Dunării pănă în mare negră, şi cel ce au fost trecut din Misia de Latini, şi de Bulgari împinşi, precum, şi când au luat Protecţia Crailor Ungureşti. Care o aflăm din Istorici, să să fie tâmplat pe la anul de la Hs. 1222, adecă cu 12 ani după ce s’au întors la alalţl peste Dunăre, mal pre urmă; şi cu 16 anî mai denainte de năpada lui Batie. Acestă dară a Românilor supt Crăila Ungurlască Protecţie, precum din Istoricii streini, cu curate cuvinte am arătat, aşe din hronicele noastre, puţin, şi numai pe desupra, cum să zice, însămnată, a o arăta ne vom nevoi. Dintre cil streini dară Istorici, cu acestă mărturie, întâi ne lase înnainte Anton Bonfin, de atâte ori de la noi lăudat, carile zice, că «pe vremă lui Ca-rolus Craiului unguresc, (carile au fost Cralu pe la anul mal sus pomenit), sculându-să cu războlu, ş’au luat cetate Severinul, din mâna Banului, carile atunce, acolo stâpânila, alaltă ţară a Vlahii!, care n’are ape, (care să înţelege Basarabia, sau precum noi acmîi cu nume Tătărăsc îl zicem Buglacul), şi să întinde pănă la mară negră, au fost supt ascultară Crailor Ungureşti.» De pe aceste dară a lui Bonfin cuvinte, putem cunoaşte, că pe acele \reml au fost nişte lăcuitorî Români, precum în ţara Muntenescă, pe AutoiiBonlli] Decada 2 cartd 9. www.dacoromanica.ro 468 CARIE X [leunclavle în Pautecte cap 129. Dunăre în sus, pănă la Severin, aşe pe Dunăre în gos pănă la mare negră. Nici laste de crezut, precum acei Crai Ungureşti, să să fie numit stăpâni a locuri pustii, şi de tot fără oameni, şi ales Banul de Severin puterii sale biruindu-să, nevrând şi ace cetate, (care una numai şi singură lera Crailor Ungureşti neascultătoare), să o suppue Craiului, el viind cu războîu, şi în putere au luat-o. Acestaş să adevereşte, şi din Diplomatele Crailor Ungureşti, carii în toate Diplomatele, ce au făcut, de pe la anul 1222 pănă la anul 1270, au vrut să scrie în titulurile sale, Craiu, şi a Galliţiiî, care laste Valahia ce întinsă din munte pe malul Dunării pănă în mare negră, de pre care nume poate ciţ şi astăzi ţinutul Galaţilor să chemă. Acestaş mal pre urmă (precum acum zisăm), s’au chemat Basarabia; a căriîa lăcuitorl, pre vreme năpăzil lui Batie, prin cetăţi neîncăpănd s'au tras spre Severin, şi peste Olt, unde şi la stăpânila Bănîască, unii din-tr’ânşiî au aguns, precum puţin mal gos să va vide. Deci ori de pe aceşti BăsărăbeştI, ori de pe Banii, carii stăpănila Seve-rinul, şi pănă astăzi, Banii în ţara Muntenescă, macar că supt ascultare, şi voia Domnului sint, însă după privileghiile poate fi, carile d’inceput au fost având, şi la Boerie sint mai de frunte, şi altă putere au peste Olt, nu numai a gudeca, ce şi cu morte, pre vinovaţi a căzni; şi tot acel vechîu titul de Ban îş ţin. Iară acest nume Ban, precum îl tâlcuilaşte Leunclavie, va să zică, purtătorîu de Stîag. Ce pentru mal curat să arătăm precum şi Buglacul, o dată s’au fost chemând Basarabia; şi titulul acest Bănesc, precum este mal vechîu de cât Domniîa Radului Vodă Negrul, singure cuvintele lui Leunclavie (pre carile le pomeneşte din vechîu Istoricul Cureus Secretarîul lui Maximilian Chesa-rîuluî), precum sint faţă să le aducem. «Basarabia, zice, laste Ola. tul cel mal de laturi a ţării Moldoviî, pănă la mar6 negră, în care O lat să cuprinde Chilila, şi Moncastrul (adecă cetate albă). Iară acest nume l-au luat de la Besiî, carii odată au lăcuit în Thrachia. Văzut am, zice Cureus Istoricul, în curte lui Maximilian al doile, Avgustul, pre un Nicolaî, de moşiîa sa din viţa Domnilor de Bassarabia născut, şi precum Uricile, carile cu pecoţl de plumb arăta, şi mal vârtos şi une mărturii ă Veneţi- www.dacoromanica.ro CAP. V. 469 fonilor, carile acestaş adeverii a, precum acestă ţară Bassarabia, să ’î fiefost moşifo.» Şi îarăş Leunclavie într’acelaş loc zice: «Ţă-râle, carile mai de nainte vreme Iera supt stăpânire Crăiiî Ungureşti; din carile unele şi acmu sint tot supt a ei stăpânire, sint aceste: ţara Ungurlască, Dalmaţia Croaţia, Slavonia (adecă llliria), Ramia sau Rama, (cu care nume în titulul Crailor Ungureşti să înţălege Bosna), Sirbia, Galliţia, sau Vlabia, Lodomi-ria, Comania, şi Bulgaria. Cătră aceste ţări, face-să şi pomenire Banilor Mohavinenilor, şi a Severinenilor, care Severin foste cetate în ţara Muntenescă lângă Dunăre de Sever înpărat zidită. Iară numele Ban să cunoaşte, zice, că foste lăcut din numele Bando, carile în Pravilele, sau aşezământurile înpărăteştl, să zice Banderium, Iară Grecii zice Banului «bXa^ooXApis, de la carii luând Turcii a lor săi, li-au zis sanglac Beg.» Aceste dară pănă aice Leunclavie. Iară Laonieos Halcocondilas, zice, precum cel mal vechlu a Moldovenilor scaun au fost AeoxdjroXi?, adecă cetatea albă; cară nu poate să să înţăliagă, că doară au fost scaunul şederii Domnilor, după înturnare lui Dragoş Vodă de la Ardîal, căci de ar fi fost vre o dată Cetate albă scaunul Domnii!, Hronicile Moldovil, carile scriu viaţa Domnilor de la Dragoş Vodă încoace, acesta nepomenit n’ar fi lăsat. De care lucru fără prepus să poate înţălege, că cetate albă au fost sca* unul stăpânitorilor acelor Români, carii şi mai denainte, şi pe vreme prăzii lui Batie, prin cetăţile de pre marginile Dunării, neclătiţi au rămas, adecă, de la mare negră, până la Severin. CAPUL V. Acastaş să poate înţcUge, din Hronicul ţărâî Munteneşti, şi din Hronicul Moldovenesc. Iară dintr’ale noastre Hronice, întâi dovadă avem din cel Mun tenesc, carile elice, că când au ieşit Radul Vod Negrul de la Ardîal în ţara Muntenescă, atunce şi Băsărăbeştil, carii Iera mai denainte lăcuitorî pre Olt, sculându-să cu toţii au vinit la www.dacoromanica.ro 470 CARTĂ X. Radul Vodă, şi i s’au închinat, dându să supt ascultare, şi po-ronca lui, ca deciîa numai unul Radul Vodă, să fie peste toţi stăpânitorîu; Iară pentru acei Băsărăbeştî ce lăcuia pre atunce de la Olt încolo, şi când, şi de unde, şi ce nîam să fie fost, Hronicul Muntenesc, mai mult ceva nu arată. Iară de vreme ce Leunclavie cu Cureus Sâcretariul, amândoi în cîata Istori-cîască vestiţi bărbaţi, mărturisesc, precum acel nărod, ce s’au fost chemând Băsărabî, n’au fost de alt nîam, nici de aiure vi-nit, ce tot din nemul Românesc. Iată că fără greş putem socoti, că o samă de Români, şi mai denainte, şi mai pre urmă, de prada lui Batie să fie fost rămas neclătiţî pre locurile sale, şi ales prin cetăţile, de la cetate albă, precum am şi mai zis, pănă la Severin; şi precum acel nărod Băsărăbăsc sculându-să de pe câmpii Bassarabiiî, să să fie tras spre pădurile Oltului, şi acolo deciîa să fie rămas locaşî; de la carii şi astă-zî familia Băsără-beştilor în ţara Românescă să trage, luând adecă stăpânitoriul, sau Banul lor de atunce, nume de pe numele năroduluî, din care familie şi Domni vestiţi au ieşit în ţara Muntenescă, precum cursul Istoriiî înnainte la locul său va arăta. Iară din Hronicul Moldovenesc, întâi zicem, că mare jele ne îaşte, căci Hronicul, carile au fost scris mai denainte de Hronicul lui Ureche Vornicul, şi a luî Misail Măzacul, să aflăm nici cum n’am putut. Iară precum cel d’intâî Istoric a ţărâî Moldoviî să nu fie fost Ureche Vornicul, singur el mărturiseşte, de vreme ce în multe locuri pomeneşte de Hronicul cel Moldovenesc. Aşijdere Misail, şi Simion vede-să, acel vechiu hronic să-’l fie avut la mână, căci şi ei pomenesc de acelaşi Hronic, precum şi de a lui Ureche, şi ales Misail Călugărul anume însămneză, precum acel d’intâî Istoric, au fost însămnând viîaţa Domnilor, de la Dragoş Vodă, numai pănă la Petăr Vodă Şchiopul. Zicem dară că mare jele ducem, pentru căci aoel vechiu Hronic, la mână nu nî-au vinit, iară pricina îaste, căci văzind noi adăosăturile basnelor, carile acel Misail, şi următorîul lui, Simion, din uscată tidva lor lî-au scornit, şi în Pridosloviîa Hronicului lui Ureche, fără nici o ruşine a le amesteca au îndrăznit, atâta, cât acmu orî-ce şi ade văr ar fi scris, toată Credinţa ş’-au pierdut, căci semel mendax, www.dacoromanica.ro cap. v. 471 semper mendax, odată mincîunos, purure mincîunos, rămâne, 6 lv ivi v.oXbs îcavTÎ, cel ce întruna, acela, şi în toate; şi căci acesta faste dobânda minciunosuluî, ca când ar grăi şi adevărul, să nu să mai creză. Iară de am fi avut acel vechîu Hronic la mână, precum pentru înturnare lui Dragoş Vodă la moşiia sa, aşe pentru alţi Români, carii au mai rămas pe supt munţi, şi pre la locuri mai târî, şi după năpada lui Batie, multă lumină, socotim, în aflare, şi în ştiinţare adevărului c’am fi putut ave. Iară dintr’ aceste Letopiseţe, carile acmu prin mânule noastre să poartă, macar că chip, şi socotială de adevărată Istorie nu pot ave, însă pre cât arată, că şi mai denainte de înturnară Moldovenilor de la Ardei să să fie aflat nişte Cojocari Unguri la Suciavă, şi nişte Olari la ’Bae, şi de un Iaţco Rus, la satul, carile de pe numele acelui Rus, şi acmu să să fie chiemând, Ieţcanii, Aceste de au fost aşe adevărat, putem zice, că de mirat, lucru iaste, cum Ungurii şi Rusii, oameni streini fiind, s’au putut stăvi, şi a să ţine pre acele locuri, iară cei de moşie, nici cum ? Ce aceste, precum adevărul Istoricilor streini dovedeşte, aşe noi le ţinem, să nu fie altă, lără numai Basne din slabi şi proşti crieri scornite, precum şi de capul boului în pecete ţărâi, să să fie luat de pe Boul cel sălbatec, pre carile gonindu’l căţeoa Molda, şi înnecându-să în apa Moldova, de pe nujnele acei! căţele întâi apa să să fie chemat Moldova, iară apoi de pe numele apii, toată ţara. Ce pentru pecete ţărâi, am arătat aiurâ, că nu poate de aîure să să fie luat, fără numai de pe Cetate care întâi au făcut Traian înpărat în Dachia, şi au numit-o Caput Bovis, Capul Boului. Iară numele ţărâi marturi ni sint Istoricii streini, că încă şi mai dennainte de Traian, când trăiia pe aceste locuri Dachii, o parte din Dachia, s’au fost chemând Molisdavia, adecă Davia moale, şi multe cetăţi într’ânsa, a cărora numere mai mult să sfârşiîa în Davia, sau Dava. Aşijderea târgul Romanul, carile iaste pe apa Moldova, după ce s’au aşezat Romanii lui Traian-în Dachia, s’au fost chemând «Forum Romanorum», adecă târgul Romanilor. Aceste dară numere Istoriia adevărată aşe le va, aşe le zice, iară nu scornite, (precum va Băsnuitoriul Misail, şi altul ca dânsul Simion) din floace de cojoc, şi din hârburi de www.dacoromanica.ro CARTE X 472 oale. Ce pentru aceste în castă dată maî multe a zice părăsind, poftim pre cititorlul nostru să nu să lenescă a cerca în carte hotărîrit ţărât Moldoviî, pre care cu patru ani mai înnainte în limba lătinescâ am scris-o. Iară de va place lui Dumnăzău să mal lim între vil, şi pre acela în limba nostră; ca şi pre acasta, a o întoarce vom pune osteninţă, că acolo nedejduim, că de toate pre amănuntul, şi îndestul sa va înştiinţa. CAPUL VI. Arată-să, moşiile, cetăţile, târgurile, şi olciturile, carile au ţinut odată llomănii din Moldova, şi din ţara Munteniscă, în Ardei. Aducu’m aminte, precum pomeniţii Misail, şi Simion, şi cătră dânşii adaosul Istratie (carile şi Logofăt al triile au fost la răpăosat Părintele nostru Constantin Voevod Cantemir), precum în Pridos lovila Letopiseţului lor, şi altă năpaste aruncă asupra lui Dragoş Vodă, cu Românii săi, nu maî nescărăndăvicoasă de cât ce dintâi, cu temniţile şi cu Tâlharii Râmuluî, şi cu Laslăul lor cel mincîunos. Îndrăznind dară el scriu, precum Dragoş Vodă cu oamenii săi, să fie fost strânsură de oameni proşti, adecă păstori, cariî îş ţin viaţa prin munţi, cu oile, apoi din păstori îl face vânători, şi cu tâmplare vânatului să fie trecut munţii din Ardîal spre Moldova, şi aşe să fie descălecat ţara Moldoviî, cu aed strânsură de oameni, între cariî să fie fost şi Unguri, şi Ruşi, şi altele ca acestd blojăriturî, ce zic el în pomenitul lor hronograf. Deci dară pentru Dragoş Vodă, precum au fost Domn, şi ficor de Domn, în cursul cuvântului, înnainte, pre larg vom arăta. Iară aice arătând noi moşiile, şi cetăţile, carile au ţinut Românii amânduror ţărâlor acestora în ţara Ardlaluluî, de pre aceste curat să va pute cunoaşte, precum nu prostime, nici chipuri necunoscute au putut să fie oamenii, carii cu acest felîu de moşii au fost slăbiţi. Aşe dară vede-să că după co s’au tras Românii noştri pre vreme năpăzil lui Batie spre Ardîal, şi apoi Bela Craiul Unguresc după ce s’au întors la Crăila sa, (precum la locul său am spus) şi văzindu’ş ţara, şi www.dacoromanica.ro CAP. IV. 473 toată oblastiîa de fierul, şi focul Tătarâlor sfărâmată, şi de lă-cuitori aşeş mai de tot pusteită, şi deşertată, precum n’au mai lăsat pe Cavalerii cei de Rodos ce ’I vinisă într’ajîutorîu să să întoarcă înnapoî; ce cu daruri mari şi multe biruindu’i, t-au făcut să rămâe lăcuitori în tara sa, dându-le cu privileghii lungi, şi lato moşii, în care chip putem crede, să fie făcut şi Românilor noştri, cărova locuri de traiu, şi moşii îndestule arătându-le, să ’i fie oprit în Ardei, din carii unii maî pre urmă cu Domnii lor s’au întors la moşiile sale, adecă în Moldova, şi în ţara Munte-nescâ, iară unii pre aceleşi locuri în Ardei au rămas, precum tuturor ştiut îaste, că Ardeiul şi acmîi de Românii noştri îaste plin, carii pănă nu de mult, nemişi ca aceiîa iera, cât şi în sfatul de obşte, înpreună cu al alţi Unguri, şi Saşi încăpe. Acestora dară tuturor daturile, carile să li să fie vinit, deosăbi de ştiinţa de obşte, marturî ne sint încă şi Mapele Gheograficeşti, adecă tablele ce însâmneză hotarâle, şi ţinuturile ţărâî Ardlaluluî, şi ales, carile cu porunca lui Emeric Techelie Domnul Transilvanii! s’au tipărit. Că Mappa altă nu îaste, fără numai Istorie în şiruiri însărcinată, care de cât Istoriîa în slove spusă, mai chiar, şi maî aiave arată părţile locului, şi ţinuturile ţărâî. In pomenita dară Mappă, toată ţara Ardeiului în câte-va Provinţii, adecă ţinuturi să desparte, din carile unele (deosăbi de cele Săsăştî) au fost Moldoveneşti, adecă a Românilor, carii au fost trecut acolo despre parte Mokloviî, iară'altele Munteneşti, supt a cărora nume şi pănăastă-zî să chiamă, şi să scriu. Iară mai de nainte de năpada lui Batie, după ce au scos Ghepidii pe Românii carii au fost [pus] Traîan în Ardial (precum noi la locul sătk anume am pomenit) alte colonii de la Italia să mai fie vinit, sau într’altă parte în Ard61 să mai fie întrat, nici la un Istoric noi n’am aflat, de care lucru de crezut îaste, că după ce s’au înturnat Craiul Bela la Craiîa sa să le fie dat, precum zisăm, aceste, ce vom să pomenim moşii. Deci dară din ţinuturile Românilor de Moldova, întâi îaste ţinutul Rudivanii, carile maî denainte româneşte să chema Rodna; iară cetate într’acel ţinut să chiamă Vestendorf. Al doile ţinut au fost, Tordia, pe apa Morăşuluî. Al triilâ ţinut au fost Cochelvar, carile jîaste între Clîuşvar, şi între Mediiaş, pe apa Cochel. Al patrule www.dacoromanica.ro 474 CARTE X. ţinut au fost Totrus, cu cetate Pogava, cu alalte multe sate a Olatuluî său. Românii poate fi acestui ţinut fiind trecuţi de pe apa Totruşulul, şi a Bacăului, cu acelaş numeau numit şi ţinutul din Ardîal, în carile s’au fost aşezat ei, Totrus, şi cetate de pe Bacov, Pogava; puţin oarece Ungurii voroava numerelor, după graiul lor schimbând. Aşijdere Românii despre parte ţărâî munteneşti, pre lângă ţinutul, carile acmu să chiamă Zatmar, au ţinut cetate Fines, Cheplac, Beling, Papneţ, Bele, şi Mişcovul. Iară între Alba Iulia (care laste Oradiîa mare), şi între Sibilu, au avut târgul Roşiii, a caruîa lăcuitorî apoi după în turnare s’au chemat clata Roşiii, precum şi clata Sirbilor ce să chema Venedil, s’au chemat VenetinI, precum şi astă-zî în ţara Muntenlască, aceste cete cu nemutat nume să ţin. Acoloş mai avut-au şi ţinutul Halaoş, (din carile apoi au Ieşit Radul Vod Negrul în ţara Muntenlască), şi Benil, Morseniî, Hacegul, şi Verhel, (care cetate întâi să chema Ulpia Traîana). Aşijdere, pe apa Strela, cărie astă zi îl zic Strig, au avut Mediîaşul, Oraşe, şi Sapsonul. Aceste olaturl dară, şi cetăţi au ţinut Românii pe acela vreme în Ardîal; şi deciîa câtă-va vreme, au rămas cu Ungurii, şi cu Saşii moşneni, şi stăpânitorî acelor locuri, unde Românii noştri pe vreme lui Batie sau cu Domnul lor Ioan Alexie, sau cu vreun ficor a lui, pre Gările să-’l fie chemat Bogdan (căci pentru acasta chiar a ne adeveri nu putum) să să fie aşezat, însă cu Românii pre acele locuri Domn să fie fost un Bogdan Vodă, nu numai căci şi astă zî între Românii Ardeleni să pomeneşte; ce încă şi târgul Bogdan, carile laste unde dă apa Maramorăşulul în Tisa, de pre numele acelui Bogdan să să fie chemat, socotim. Iară acestui Bogdan Vodă să-’I fie fost porecla, Negrul, să dovedeşte, că şi Radul Vodă în ţara Munte-ndscă, s’au chemat Negrul, şi ţărâle amândoaâ, una s’au chemat MeXaWj BXâ^ia (Vlahia niagră), iară alta MsXav/j BofSavîa (Bogdania negră), şi aşeşl Domnul Moldovenilor la Istoricul Laonic Halco-condilas să chiamă vÂpyov rţjţ jisXav^? BofSavta?, adecă, Domnul a Bogdanii! negre; de la Istoricii Greceşti, mai pre urmă, şi Istoricii Turceşti înprumutându-să, în cele mal vechi Istorii a curţii înpăraţilor turceşti, ţării munteneşti îl zic: Ca- raiflac, Iară ţării Moldoviî £)^J^*^Cara Bogdan, adecă ţărâle a www.dacoromanica.ro CAP VI. 475 lui Bogdan cel negru. Ce de aceste la locul său înnainte, şi mal pre larg avem de zis; Iară acmu în scurt atâta vrum să arătăm, că de pre aceste moşii, pre carile lî-au ţinut Românii noştri în Ardial, cu Ungurii şi Sasiî înpreună nemişî fiind, aîave să cunoaşte, întâi: că după ce au trecut eî în ţara Ardeiului, nu ca nişte oameni proşti, şi fără capete, sau ne băgaţi în samă să fie fost, ce cu Domnii, şi NemişiI lor să fie lăcuit pre acele locuri. A doa, să cunoaşte, că văzind mal pre urmă îarăş acel.Români, precum locurile lor cele d’intâl s’au curăţit de poîade Tătarâlor, (precum înnainte vom arata, cum, şi cu ce mijloc s’au râdicat TătarâI de pe aceste locuri), îarăş cu Domnii săi, Iară nu cu strânsură din Păstori, precum măzaciî pomenesc, s’au înturnat la locurile sale cele de moşie; adecă Dragoş Vod ficorul lui Bogdan Vodă, cu o- parte în Moldova, Iară Radul Vodă Negrul, sau frate, sau văr lui Dragoş Vodă, cu alta, în ţara Muntenâscă. Amăgeşte-să Neculaî Costin Logofătul, carile dând de nişte cuvinte a lui Anton Bonfin, unde el zice, că pe vreme lui Ludovic Craiului Unguresc, un Bogdan Vodă, să să fie întors din Ardei îarăş la Moldova, însă acest Domn pre vreme aceluia Craîu n’au putut fi Bogdan Vodă, carile au trăit cu Românii în Ardei, mal de-nainte de înturnare lui Dragoş Vodă, ce au fost Ştefan Vodă, cu porecla Bogdan, ficiorul luî Dragoş Vodă, şi nepot lui Bogdan-Vodă, carile fiind acmu Românii de câţiva ani mal înnainte în Moldova, pe vreme lui Lîudovic Craiului Unguresc şi a luî Ştefan Vodă Domnul Moldoviî, au mal fost şi alte poîade de Tătari, cu Atlan Hanul Tătărăsc, de a cărora nevoe acest Ştefan Vodă Iarăşi s’a fost tras la Ardei, apoi după râdicare Tatarâlor, şi Ştefan Vodă, cu bejeniile sale, Iară s’aii întors la Moldova, care aş6 să fie fost din singure cuvintele luî Bonfin curat să poate înţelege; că el nu zice, precum acel Bogdan Vodă atunce întâi să fie Ieşit de la Ardial în Moldova, ce zice, că râdicându-să TătarâI de pe Moldova, Bogdan Vodă, Iarăşi s’au întors la locul săii. Ce acestă poveste cu Atlan Hanul, şi cu bejenire lui Ştefan Vodă (căruia Bonfin de pe poreclă îl zice Bogdan) în Ardial, în Hronicul Moldoviî după Ieşire Iul Dragoş Vodă, de va învoi Dumnăzău, pre larg vom zice; Iară acmu la rândul Hronolo-ghieî, de unde ni-am abătut, să ne întorcem. www.dacoromanica.ro 476 CARTE X. Tlieodir l.asca-ris. Let 125». Mihail Paleolog. Let 1266. CAPUL VII. Arată-să, cum Grecii iarăş au luat Ţarigradul -de la Latini. Zis-am dară în cele trecute, precum că la anul 1259 Ioannis Duca înpăratul Grecilor, după ce au înpărăţit ani 33 murind; au stătut în locul lui înpărat ficorul său, Theodor Lascaris; Ce acesta încă numai tril ani, şi câte-va luni înpărăţind, la anul 1259 au murit; şi rămâind filul său (1) cucon numai de şese ani, cu testament de moarte l-au lăsat pe paza unul Muzalos, adecă ca să chivernisască lucrurile înpărăţiil, pănă va sosi ficorul său la vârstă. Care Muzalos, ca un spurcat viclîan, dându-ş cuvinte cu Mihail Paleolog, în curândă vreme, şi aşeşî într’acelaş ann, pre cucon şi din înpărăţie. şi din Viaţă l-au scos. După a căruia peire, cu sfatul de obşte, ales-au la chivernisala înpărăţiil pe Mihail Paleolog, însă cu titulul de Despot, In vremă dară acestui înpărat, la anul 1266, Grecii Iară au răscumpărat Ţarigradul de la Latini, a cărila tâmplărî Istorie, Nichi-for Grigoras pre larg o povesteşte, din carile noi, cât pentru trebuinţa însămnăriî ar fi, scoţind, pre scurt macar însă cu condeiul nu o vom trece; Intrând zice, al triile an, a înpărăţiil lui Mihail Paleolog, s’au fost sculat un Domnişor, pre carile aşijdere Mihail l-au fost chemând, şi cu chip tâlhăresc, au fost întrat în Machedonia, şi în Thrachia, şi au fost prădând cetăţile şi satele carile încă tot să ţine de oblastila înpărăţiil Grecilor. Mihail înpăratul, înştiinţindu-să; pentru răutăţile, ce făce acel tâlharlu Mihail, au gătat câtă-va oaste, şi supt Hătmănila frăţine-său lui Alexie Stratigopul (pre carile acmu şi Chesar îl făcusă), au trimis-o, pentru ca să spargă ace adunătură de prădători; însă în taină l-ar [fi] poroncit, ca trecând pe aproape de Ţarigrad, şi înştiinţindu-să de slabă, şi fără orândulală paza Latinilor, dându-I fortuna în-dă-mână, ori cu ce chip ar pute, să să ispitlască, cândaile fără veste, ar pute răzbi în cetate. (Lungă îaste poveste acasta, ce noi pentru a noastră trebuinţă foarte scurtă o facem). Chesarlul dară Alexie, cu oaste de la Nichea purcegând, şi noapte sosind cu Cătărgile (1) Loc alb în manuscript. www.dacoromanica.ro CAP. VII. 477 supt Ţarigrad, au scos câtă-va oaste la uscat, carii dând noapt^ peste un om bătrân Grec, încă mal bine s’au înştiinţat, precum Latinii nici o grije de vinire neprilatinilor nu poartă, şi precum el numai despre Limanul din luntru, unde le stau şi vasele, să străjuesc; iară despre uscat, nu numai prin turnuri, ce aşeşl nici pre la porţi nu să străjuesc. Cătră acasta le spune, precum el ştie o gaură pe supt zidul cetăţii, prin car6 câţî-va întrarmaţl, tot de o dată vor pute; întră în scurt: cu povăţuir6 acelui bătrân, câţî-va slujitori, pe ace gaură, cu mare inimă, au întratîn luntru, carii îndată câte-va porţi a cetăţii deşchizind, Chesarlul încă cu alalţl, nime înpotrivă stându-le, în cetate răzbind, din câte-va părţi au poruncit di-au dat loc caselor, şi aş6 de o dată cu mare chiot spre în luntrul cetăţii ’purcegând, pre orî-cine timpina, supt sabie pune. Latinii cu înperatul lor, din somn, supt foc, şi supt sabie deşteptându-să, nu de altă,ce numai cu fuga la corăbii să scape, s’au apucat. Grecii, ştiindu-ş puţinătate, cu goana lui în-tisiîa, ca nu cum-va nevoia, să-’i întoarcă în vitejie; ce mai vârtos, cum să zice cuvântul, pod de argint, pentru ca mal pre lesne în corăbii să saie, le aşterne. A ş6 dară cetate, precum c6 din afară, aşe ce din luntru, deşartă lăsind, apucându-şî numai corăbiile, fără nici o zăbavă, ş-’au deşchis pânzele, spre Propon-tis. Iară Alexie Chesariul, stăpânind Ţarigradul, îndatăş, de neaşteptată nărocire ca acasta pe înpăratul însciinţă, carile fără nici o zăbavă, de la Nichea, cu totul rădicându-să, au vinit în Ţarigrad; şi aş6 înpărătlasa cetăţilor, larăş au vinit pre mâna stăpânitorilor el, cel de moşie, şi adevăraţi. Luat au dară Grecii de la Latini Ţaţigradul, la anul mal sus pomenit, în luna lui Iulie 25, după ce ’l-au fost ţinut Latinii fără cale, şi tiră-neste ani 58 luni 3, Iară după ce au aşezat Mihail Inpărat scaunul înpărăţiil Greceşti Iarăşi în Ţarigrad, şi l-au întărit lucrurile nu cu puţână laudă vecilor acelora, la annul 1283 dechemvrie 11, de boala ce ’I zic, izbâcnire inimii, s’aă săvârşit, după ce trăi'să ani 58, şi înpărăţisă 24. După moarta lui Mihail Paleolog, aii stătut la înpărăţie filu-său Andronic, carile s’au numit cel bătrân. Pre vreme înpărăţiil Ut 1288. www.dacoromanica.ro 478 CARTfe X. acestui înpărat, arată-ne Istoricul Nichifor Grigoras, nu numai întărită, şi slăvită stăpânire în Vlahia, ce încă precum Craiul Sârbesc, să fie luat şie Crăiasă, pe fata Domnului de Val ah ia, pentru cârd, pre amănuntul vom zice. CAPUL VIII. Arată-să, precum, Craiul Sirbăsc, curând după prada lui Batie, să fie avut Crăiasa, pre fata Domnului de Valahia. a n d r o n t r Frumos, şi adevărat îaste cuvântul, carile zic bătrânii noştri, cei Bitran. njme nu poate şti tnaî mult pe altul, de cât singur pe sine; însă pentru căci ştiinţa pentru sine îaste mal gre de cât toate ştiinţele, pentru acela pentru sine, mal mult trebue să crîază pe altul, de cât pe sine. Socotiala acestui cuvânt îaste acesta, că cine îş crede mal mult şie, de cât altuia, în greşala trufii! să nu cază, peste putinţă îaste; Iară când pentru sine, mal mult altuia de cât şie crede, atunce cu multul mal vârtos îş stăruîaşte ştiinţa, cârd în sine, şi pentru' sine are. Cu acesta dară chip, când pentru lucrurile noastre, veri bune ar fi, veri proaste, nu noi, se streinii mărturisesc, atunce cu bună samă, şi pentru ştiinţa, cârd avem în noi, putem fi adeveriţi; şi de probozire şi cleveta altora păziţi, şi feriţi ne putem ţine. Deci dară, cu adastă pravilă, şi noi adeverinţa Istorii!, ce vom să aducem, urzind, celd ce de la alţii pentru noi să mărturisesc, la mijloc a aduce purcedem. Pomenit-am dară mai denainte, precum pre la annul de la naştere Cuvîntulul întrupat 1246, să să fie râdicat Batie cu Tătara! săi despre părţile Evropil, şi să să fie întors Iarăşi la locurile sale. Aşijdere, precum şi Bela Craiul Unguresc, carile de nevoia Tătarâlor, până la Dalmaţia fugisă, să să fie înturnat îa-răş la Crăiîa sa în ţara Unguriască. Iară aemu, pe la anul 1274, adecă cu 9 ani mal de nainte de a s£a la înpărăţie Andronic cel bătrân, aflăm la istoricul Nichifor Grigoras, carile cu deş-chise cuvinte scrie, precum pre la anul pomenit, Craiul Sirbăsc să fie avut Crăiasă pe fata Domnului de Valahia, care an îaste www.dacoromanica.ro CAP. VIII. 479 numai cu 28 ani mal pre urmă de înturnare Iul Batie, şi cu câţiva ani nţai înnainte, de cât anniî, carii însămneză Hronicile noastre să fie ieşit Dragoş Vodă în Moldova, şi Radul Vodă în ţara Muntenîască. Ce pentru greşala ce fac Istoriile noastre în să-măluire annilor, şi în însămnare annului ieşirii acelor Domni» înnainte pre larg avem de arătat; Iară acmu la cuvintele lui Gri-goras să ne uităm, şi să videm, cu ce pricină aii fost el îndemnat, de au pomenit, precum Craiul Sirbesc să fie avut Crăiasă pe fata Domnului de Valaliia. Deci pentru mai bună credinţa, cuvintele Istoricului, precum sint, aşe Ellineşte le vom pune faţă, carile sint aceste: «Tdor/jv vijv ’Eoooniav (aSeXipjv too ’AvSpovfotoo Grigoras Tomul tod BaaiXeioc) xep.ac 6 KpâXrjc Sep^ta? eC^tei fovâraa Xafîeîv, iv auovtCoooac *’ 4' 6‘ xonjarj îtpo? Pop.aîooc aîrovSâ? (la/opog fâp tjv nai ou SidcXtxe,. tâ twv Pop-alcov dei aov/eiov icpăy^aza, nai xoXet?, nai /copac, trf Anul de la Adam 1 Galba . . . 69 5579 Galba, moare ucis. SalvieOthon 69 5579 Salvie Othon singur îş face moarte. Vitelie . . 69 5579 Vitelie, moare ucis. Vespasian . 70 5580 Sarmatiî trec Dunăre, şi pradă Misia, apoi bătuţi de Rubrie Hatmanul lucrurile să potolesc. 79 5589 Vespasian moare de vintre. Tit Vespasian 81 5591 Tit Vespasian, moare de friguri. Domitian . 81 5591 S’au scornit întâi războiul Romanilor cu Decheval, Domnul Dachi-lor. 93 5603 Romanii au multe războae cu Da-chiî, în Misia, în Dachia, în Gher-mania, şi în Pannonia, unde tot Dachil sint biruitori. 94 5604 Şi alt războlu are Iulian Hatmanul, cu Dachil, ce fără de plin biruinţă. 96 5606 Domitian moare ucis. Ulpie Traian 101 5611 Traian bate pe Decheval Domnul Da-chilor, apoi face şi pace. 104 5614 Traian face podul peste Dunăre. 105 5615 Traian omorând pe Dechebal, şi sup puind toată Dachia, lasă slujitori Romani pentru paza în cetăţile Da-chiiî, şi să duce la Roma cu Triumf. 107 5617 Traian trecând cu oştile la Asia, dez-rădăcinlază tot nemul Dachilor din Dachia, şi aducând mulţime de Cetăţeni Romani, şi slujitori Veterani, îl aşază în traîu vecnic într’ânsa, şi o face Provinţie Românîască. www.dacoromanica.ro TABLA HRONOLOGHlCfeCĂ 487 InpăraţiT Romanilor Anul dupăHs. Anul de la Adam Adrian . . 118 5628 Adrian pe Romanii, carii Traîan îi pusese în Dachia, îi lasă acolo neclătiţi, macar că de pintr’alte ţări îi trăsese înnapoi. Commod. . 180 5690 Are războiu cu Varvariî cei dincolo de Dachia. Pertinax. . 192 5702 Au fost Guvernator Misiii, şi Dachiiî. Severus . . 193 5703 Face cetate la Dunăre, şi de pe numele său o numeşte Severinul. Dechie . . 251 5761 Are războiu cu Tătarâi de la Don. Gallien . . 259 5769 Acestui înpărat Avriolus vestit Hatman, au fost om născut în Dachia. Avrelian. . 274 5784 Vrând să trîacă cu oştile la Asia, în-potriva Perşilor, şi temându-să, că Romanii din Dachia singuri nu să vor pute apăra de Tătari, li-au poruncit să trîacă peste Dunăre în Misia. Probus . . 278 5788 Suppune toate nemurile Gotthilor, carii trăiia peste Nipru. 280 5790 Suppune nemul Bastarnilor, carii lă-cuia pestre Nistru spre malul mării negre, şi-’î trece pe toţi, cu muerl cu copii, în Misia; iară Romanii, carii supt Avrelian trecusă în Misia, să întorc la locurile sale în Dachia. Dioclitian . 285 5795 Acest înpărat au datpre fiică-sa Vlaha, după Gubernaturul de Dachia, de pre a căriia nume Bonfin Istoricul socoteşte Dachia să să fie chemat Vlahia. www.dacoromanica.ro 488 TABLA HRONOLOGHICESC& InpăraţiI Romanilor Anul dupăHs. Anul de la Adam Lichinie . . Constantin Hlorus . . Constantin 288 5798 Dioclitian face tril cetăţi în Dachia pe Dunăre, şi suppune pe toţi Var-variî de peste Nistru şi de peste Nipru. Carile au fost cumnat, apoi şi soţie lui Constantin marele, au fost născut în Dachia. Căruia i s’au născut Constantin marele în cetate Dachiii, precum mărturiseşte Zonaras Carte 12. marele. . . 313 5823 Inpărţind înpărăţiia cu Lichinie, în parte sa ia apusul cu Dalmaţia, Machedonia, Misia, şi Dachia. 330 5840 Constantin face Ţarigradul, şi mută scaunul înpărăţiii de la Roma la Ţarigrad. Constantin 337 5847 Constantin marele, apoape de morte, înparte cu Testament înpărăţiia în patru părţi, şi le lasă fiilor săi de moştenire, lui Constantin, Constans şi Constantie, şi nepotului-său lui Dalmatie, în care Testament, să pomeneşte Dachia lăsată lui Constans. Constantie . Constans şi 342 5852 Constans, cinci ani stă cu scaunul înpărăţiii în Dachia. Dalmatie , 358 5868 La Soborul carile s’au făcut la Sar-dica, în Titulul Cărţii cii de sobor să scriu Mitropoliţii amânduror Da-chiilor. Valens . . . 376 5886 Gotthii înpinşî fiind de Unnî de la mare Meotida, şi de la Don, au trecut cu case cu tot în Thrachia. www.dacoromanica.ro TABLA HR0N0L0GH1C&SCĂ 489 InpăraţiI Romanilor Anul dupăHs. Anul de la Adam Graţian Theodosie 378 5888 Gotthiî din Misia rocoşindu-sâ, pradă Dachia, şi Dachia mâluroasă, care laste de la Olt, pe marginile Dunării păn în Tisa, o suppun supt dajde pe an. marele. . . Arcadie şi 379 5889 Graţian luând soţie pe Theodosie marele, îl trimete asupra Gotthilor, pre carii bătându-i, dezbat locurile carile ei apucase în Misia, şi în Dachia. Ilonorie . . 398 5908 Radagaiz Domnul Gotthilor, sculân-du-să cu o samă de Gotthi, trece la Italia. 400 5910 Alaric cu altă samă de Gotthi, carii mal rămăsese în Greţia, încă au lovit la Italia. Theodosie 406 5916 Vandalii cu Domnul lor Godighisil trec la Gallia. cel tânăr. . 427 5937 Romanii dezbat Pannonia de la Unni, pre care o ţinusă 50 de ani, supt putere lor. 441 5951 Attila trecând Donul năpădeşte cu Unnii în părţile înpărăţiii Romanilor. 442 5952 Attila sfărâmă câte-va cetăţi pe Dunăre; şi trecând, pradă la Thrachia, Illyria, Machedonia, şi toată ţara Grecescă. La acest an socoteşteNeculai Costin, precum să fie remas Dachia pustie de Romani, şi decila să fie remas tot aşe pustie pănă la a doa descălecare de Dragoş Vodă în Moldova, şi de Radul Vodă negrul în ţara www.dacoromanica.ro 490 TABLA HRONOLOGHICESCl Inpăraţil Romanilor Anul după Hs. Anul de la Adam Munteniască; ce cât de greu să fie greşit cu acestă părere, tabla hrono-loghiiî înnainte va dovedi. 447 5957 Attila de iznoavă trece Dunăre înnapol pe ghiaţă şi agunge cu prada până la Dachia, apoi face pace cu Theo-dosie Inpărat. 449 5959 Attila, părăsind părţile râzsărituluî, să scoală cu toate gloatele sale, şi purcede spre Turinghia; şi stând în Saxonia, în cetatea Isnac, pune sfat să între în Italia. Marchian . 451 5961 Attila întră cu Unniî în Ghermania, unde Aetie Hatmanul (om născut in Dachia) la cetate Avreliile rău bătându-’l, î-au căutat a să trage înnapol la Illyria. 453 5963 Attila şi din Illyria gonit, întră în Italia, şi de acolo trece la Gallia. Leon Thra- 454 5964 Ghepidiî, după râdicare Attiliî cuprind Dachia ce din mijloc, adecă Ardeiul. Bonfin Decada 1 Carte 7:, şi fac pace cu Marchian. cui .... 460 5970 Ostrogotthil de la Don, lepădând gîu-gul Unnilor, întră în Pannonia. 463 5973 Ostrogotthil cuprind Pannonia, şi gonesc de acolo rămăşiţa Unnilor. Zenon. . . 483 5993 Theodoric Domnul Gotthilor Amali-tici, vine în Ţarigrad la Inpăratul Zenon, pre carile înpăratul cinstin-du-’l cu Boierie de consulat, ’l-au făcut Hatman pe oştile Dachiiî Mă- www.dacoromanica.ro TABLA HRONOLOGHICfiSCl 491 Inpăraţi) Romanilor Anul dupăHs. Anul de la Adam 1 Anastasie . 499 6009 luroase, unde au fost pănă în anul 487: lată aice Dachia stăpânită de înpărăţia Romanilor. Iară nu pustie de lăcuitorî, precum s’au părut Iul Neculal Costin. In vreme acestui înpărat, s’au ivit Iustinian cel mare . . 527 6037 întâi nemul Bulgăresc spre părţile înpărăţiil Romanilor, de la carii Romanii din Dachia, s’au numit Voioşi, adică Italieni, căci în limba slovenescă Italia să chemă Vloh. Pre vreme acestui înpărat, scrie Pro- Mavrichie . 599 6109 copie Istoricul, carile şi Logofăt au fost la Velisarie Hatmanul, precum Turnul de la Dunăre, pre carile îl făcusă Tralan înpărat, să ’l fie fă găduit înpăratul Slovenilor şi An-tilor, pentru ca să fie pentru paza, ca să nu potă prăda Unnil într’alte olaturl a înpărăţiil, şi precum tote locurile, carile tot mal ţine rămăşiţa Gotthilor în Dachia, 11-au dezbătut, şi precum o parte din Dachia, pe la Sighidon, să o fie dat înpăratul Herurilor să lăculască. Iată şi aice Dachia noastră cu omeni lăcuită, şi supt oblastila înpărăţiil Romanilor. Hagan Domnul Avarilor în tractatul de pace, ce vre să facă, cu Mavrichie, cere catarractele, adecă pragurile de la Dunăre, unde să zice www.dacoromanica.ro 492 TABLA. HRONOLOGHICESCĂ locul Poarta de Fier; ce înpăratul ne vrând să le de, nici pace sau vc/.q icepav too tatpou, Ţărâle Românilor celor de peste Dunăre, adecă apusului, carile coborându-să cu oş-tile pănă la Dachia: lăcuitorii din Da-chia, înpreună cu Leşii, şi cu Bohe-miî au trimis la dânsul Soli, de ş’-au făcut aşezământ de pace. Saxonii stându-l înpotrivă cu armele i-au suppus, din carii multe familii de Domni, şi de alte Stepene scoţind, i-au adus, şi i-au aşezat în Dachia medeterranea, care îaste Ardialul. Depe acasta vreme sint Saşii, carii la Istoricii Greceşti nemul Pazi-nacbilor, cărora le zic Istoricii Leşeştii Pecinighi, a cărora limbă, scrie Bilschie, List 239, să fie fost amcs tecată, din Rusască, Leşască, şi Moldovenescă. Acesteşi Pazinaci d’inceputul lor au ieşit, de la Lilfa, apoi coborându-să spre mare negră, ş’-au făcut pace cu Ghenovezii, Constantin Pogonat. . lăcut. 679 6189 Bulgarii pradă : tâ? Pop-afitâc yc3 T3 .—i xj Vasilie Vulgar octon . . Arghyros 1000 G510 1017 6528 1034 6544 cari! ţine Crâmul; Iară acei Ghe-novezî înpreună cu Volohil din Dachia, să fie tocmit cetăţile Man-copul, Chircii er, Crâmul, Azovul, Cafa, Chilila, Cetate albă, şi Târgovişte, începe războiul cu Bulgarii, carile au stătut necurmat 17 ani, Vasilie Vulgarocton, suppune tot ne-mul Bulgăresc înpărăţiil Răzsări-tulul. Pre care vreme şi Romanii din Dachia, (carii acmu şi la Istoricii Greceşti Vlahi să chema), larăş s’au lipit la înpărăţila răzsăritului. Pentru carii înpâratul Vasile au scris într’o tablă de Testament, (pre care au pus-o în Mănăstire Sosthenis], cu care dă învăţătură înpâraţilor carii vor urma, că de să vor clăti Vlahii asupra înpără-ţiii, să le facă şi lor, precum au făcut el Bulgarilor. Vază aice oricine socoteşte, că ţărâle DachiiI să fie stătut cu sute de ani pustie, de moşnenii săi cel dintâi, că de aice pare-mi-să că-’ş va tocmi smintîala. Pre acastă vreme au murit Craiul Unguresc Ştefan, carile întâi au pri-imit lege creştinescă, la a căruia astrucare, scrie Bonfin, precum s’au strâns toate nîamurile vecine, între carile au fost şi Romanii din Dachia. www.dacoromanica.ro 494 TABLA HRONOLOGHICESC Inpăraţir Romanilor Constantin Ducas . . Romanos Dioghenis Mihail Para-pinachis . . Manuil Comnenos . 3* fi < 3 T3 1063 1070 1078 v Xawv, twv Ilapiaipov, a năroadelor de pre lângă Dunăre. Pomeneşte Dlugoş, precum Conrad înpăratul apusului, mergând prin ţara Leşască spre Ţarigrad, pre unde îera să trlacă cu oaste la Asia asupra Serachenilor, carii ţine Ierusalimul, Vladislav Craiul Leşesc, www.dacoromanica.ro TABLA HRONOLOGHICE&Ci 495 Inpăraţii Romanilor Anul dupăHs. Anul de la Adam Isachie An- 1185 6695 să fie trimis înnainte, ca să-’I gă-tescă Volohil, adecă Moldovenii za-hara pentru hrana oştii. Românii, sau . Vlahii, carii apucasă ghel . . . 1187 6697 Misia, încep a să tulbura asupra înpărăţiil Răzsăritulul. Românii, cu mal marii lor Petăr şi 1190 6700 Asanis, alave să ridică asupra înpărăţiil Răzsăritulul. Românii să însoţesc cu Tătarâî ce-’I 1193 6703 chema ComanI asupra lui Isachie Anghel, şi pradă Thrachia până la Filippopolis. Românii bat pe Alexie Gvido, şi pe Alexie Ap- 1195 6705 Vasile Vataci Hatmanii lui Isachie înpărat. Ioan, carile apoi s’au numit Alexie ghel . . . 1196 6706 Românul, omoară pe Asan, fratele lui Petăr, şi fuge de la dânşii. Ioan vine şi să închină la înpăratul 1197 6707 Alexie Anghel, pre carile înpăratul cu multe daruri daruindu-’l, şi cu nepoată-sa logodindu-’l, îl trimcte Hatman oştilor de la Fillippo-polis. Hrysos Românul, despărţindu-să cu o samă de Români, rămâne supt ascultare împărăţii!. Acesta fiind om scund la stat, Românii carii au rămas supt ascultare Iul, s’au poreclit Condovlahî, apoi aceloraş lî-au zis Cuţovlahi. www.dacoromanica.ro 496 TABLA HRONOLOGHICESCĂ InpăraţiT Romanilor Anul dupăHs. Anul de, la Adam 1198 6708 Şi alţi Români însoţindu-să cu Tă-tarâi Comani trec Dunăre, şi pră-dând păn la Corlu, apoi vin la Ioan. 1199 6709 Hrysos cu Românii săi încă să diz-lipeşte de la înpărăţie, şi înpăcân-du-să cu Ioan, apoi apucă cetate Prosacul, şi deciîa cuprinde acele părţi, pănă la Thessalia, şi pănă la Epiros în ţara Grecescă, unde şi pănă astăzi mulţime de acei Români, de atunce rămaşi lăcuesc. Intr’acelaş an şi Ioan Alexie să rădică asupra înpărăţiii, şi stă singur stăpânitoriu tuturor Românilor. Murciflis . 1203 6713 Latinii, cu vicleşug apucă Ţarigradul din mânule Grecilor, şi râdică în-pârat pe Balduin, iară o samă din Arhondii Grecilor fug Ia Ioan Domnul Românilor, a cărora protecţie el cu dragoste priimeste. Theodor Las- 1204 6714 Ioan Domnul Românilor, luând Grecii cei la dânsul pribegiţi, şi oaste Tă-tărască, merge asupra lui Balduin, pre carile biruindu-’l, toată oaste l-au prăpădit pănă la unul, şi pe dânsul prinzindu-’l viu, apoi ’l-au şi omorât. caris . . . 1205 6715 Theodor Lascaris stă înpărat Grecilor la Asia, şi aşeză scaunul înpărăţiii în Nichea, iară Ioan dobândeşte cetate Filippopolis. www.dacoromanica.ro TABLA HRONOLOGHICâSCĂ 497 Lpăraţii Romanilor Anul dupăHs. Anul de la Adam 1206 6716 Ioan Domnul Românilor încungură Udriiul şi Didimoticul, ce ne pu-tându-le izbândi, să întoarce în-napoî. 1210 6720 Henric fratele lui Balduin, carile stă-tusă înpărat Latinilor în Ţarigrad, după peire Iul Balduin, lucrurile cu năroc purcegându-i, dezbate toate cetăţile, cari le-apucase Românii în Misia, şi în Thrachia. 1222 6732 Românii din ţărâle de piste Dunăre să dau supt protecţia Crailor Ungureşti. Ioanis Ducas 1236 6746 Batie Hanul Tătărăsc, trecând apa Volgăî, năpădeşte spre ţărâle Evro-piîj şi pradă Moscul, şi ţara Leşască. i 1237 6747 Batie are războiu cu Românii şi cu Săcuiî la trecătorile munţilor, pe unde neputând răzbi, Iară s’au întors în ţara Leşască, şi într’acelaş an întră în ţara Ungurescă pe la Rodna, pe Bela Craiul Unguresc biruîaşte, carile fuge la Austriia; iară Batie cu Tătarâi pune toată ţara Ungurîască, supt foc şi supt sabie. Intr’acestaş an să socoteşte, că sau Ioan Alexie, sau fîcorul lui Bogdan, cu multă samă de Români trecând la Ardîal, câtă-va vreme să să fie aşezat acolo. 1246 6756 Bela Craiul Unguresc, auzind precum Batie s’au întors înnapoi, şi 82 www.dacoromanica.ro 498 Tabla hroîtologhicescX InpăraţiI Romanilor Anul dupăHs. Anul de la Adam toată ţara s-’au curăţit de Tătari, el încă s’au întors la scaunu-şl, şi Mihail Pa- pentru ca să-’ş tocmască ţara, agîu- leologul stă torîul ce-’l vinisă cu Cavalerii de înpărat. . . 1246 6767 Rodos, şi pe Românii ce întrasă în Ardîal, îi opreşte lângă sine, dându-le sate şi cetăţi moşie, în-tr’acăruia vreme şi Bogdan, fidorul lui Ioan Alexie, tatăl lui Dragoş Mihail Paleo- Vodă, au murit în ţara Ardeiului. log ... . 1266 6776 Mihail Paleologiară răscumpără Ţa- rigradul de la Latini, şi mută scaunul de la Nichea, iar în Ţarigrad. 1274 6784 Radul Vodă Negrul, şi Dragoş Vodă, fidoriî lui Bogdan Vodă, ies din Ardîal cu toată casa lor, la locurile sale cele dintâi; şi înpărţindu-’ş AndronicPa- locurile, deciia Stăpânire ş’au des- leolog stă în- părţit în doaâ, adecă: în Domnia părat . . . 1283 6791 Moldoviî, şi a ţărâî Munteneşti. Intr’acestaş an scrie Nichifor Grigo- ras, precum Milutin Craiul Sirbăsc, să fie luat Crăiasă, pe fata Domnului de Valahia, de unde noi socotim, de pe tocmala annilor, şi vecinătate locului, să fie fost fata Radului Andronic Pa- Vodă. leolog . . . 1299 6809 Acelaş Milutin Craiul Sirbăsc, să în- soară a patra muiare, cu fata lui Andronic înpărat, cu Simonida. Pănăaice,cu agiutoriulluiD(u)mnăzău adusăm Hronologhiia a vechimii www.dacoromanica.ro TABLA hronologhicescI 499 Inpăraţiî Romanilor Anul după Hs. Anul de la Adam __ ' ' ! nemulul Românesc; Iară de la în-turnare Românilor de la Ardîal, de când adecă s’-au despărţit aceste ţări în doaâ Stăpâniri, pănă la vre-mile noastre, de ne vaînvoiD(u)mnă-zău cu viaţă, tocmind şi plinind tot hronicul acestor doaâ Domnii, la sfârşitul lui, vom arăta şi Tabla hronologhiii annilor, ce urmază. Iară aice siârşitul lucrişoruluî acestuia puind, lui D(u)mnăzău unuiar în Troiţă Slăvituluî, şi închinatului, laudă şi închinăciune, cu Latrie vednică, trimitem. www.dacoromanica.ro SCARA A lucrilor, şi a cuvintelor, carile sint mai de tnsămnat într’acest Hronic. A. Ababa Alana, Maica lui Maximilian înpărat 206. Abazalele, nărod 60. Avarii nărod, niam Unnesc327.IncungurăŢarigradulîn zădar 333. Avgust Chesar, ce va să să înţăliagă? 163, 164. Avdira, cetate în Thrachia 418. Avrelia cetate 288. Avrelian înpărat, născut în Dachia 217, 219. Mută pe Romanii din Dachia în Misia 134, 150, 240, 260. Proastă socotela lui Sar-niţie Stanislav la acastă Istorie 151. Să arată mincîunos 151. Viaţa lui Avrelian 213. Bate pe Alemanî, şi pe Marcomanî 219; şi pe Gotthii peste Dunăre 220. In ce învăţătură ţine pe oşteni 226. Prinde pe Zenovia 220. In zădar au fost trecut pe Romanii din Dachia în Misia 226. Moare 225. Avrelie Carus înpărat, mare stricăciune face Sarmatilor 230. Bate pe Perşi 231. Multe cetăţi le ia 231. Piiare de fulger 231. Avrelie Probus înpărat 227. Omoară 7 sute mii de Varvari 228. (1) Dăm paginaţiunea ediţiuneî de faţă, Tar nu cea din manuscriptul auto-reluî. Lipsa in câte-va locuri a paginaţiuneî provine din causa lacunelor ce există in manuscript. Nota editorului. www.dacoromanica.ro 502 SCARA. Suppune pe Gotthiî cari! să rocoşisă 228. Aşijdere face Sarmaţilor 228. Pe Bastarnî îl mută în Misia 229. Suppune pe Ghepidî 228. Cu Parthiî face pace 228. Mută pe Varvariî de lângă Dunăre 228. Avrelie Sever înpărat 206. Multe războae cu biruinţă face asupra Perşilor, şi a Ghermanilor 206. Să fie cinstit Icoana luî Hs 206. Lege Evanghelii! au publicăluit 206. Moare 206. Avreolus Hatmanul om născut în Dachia 212. Agalma ce va să zică ? 166. Agathopolis, cetate în Misia 406. Adacvas, cetate în Dachia 322. Adevărul Prilatin ma! bun de cât toţi Prieteni! 10. 116. Adina, cetate în Misia 323. Adrian înpărat 134. Pe Romanii!, cari! î! pusese Traîan în Dachia, îl lasă pe loc nemutaţ! 134. Strică podul cel de pîatrăpeste Dunăre 280. Născut în Italica 154; multe ţări au cutreerat 154; zavistulaşte slăvi! luî Traîan 154. In Syria multe ţări lasă Parthilor, vre să pară-sâscă şi Dachia ce s’au temut 154,196,197,198. In fricoşeză Varvariî ce! dincolo de Dachia 199. Aceiaşi Varvarî i săplîacă 199, domoleşte pe Sarmaţî 199; are un cal trimis de la Nistru pre drag, căruia după ce au murit, î-au făcut mormânt 199. Adrian moare 199. Aetie vestit Hatman a Romanilor, din nemul său Român din Dachia 133. Chemă pe Unnî într’agîutorîu asupra luî Ioan Ti-rannul 278. Bate pe Attila 288. Azdrahanul, sau Ajderhanul cetate 61, 447. Acathistul ruga când s’au făcut? 333. Acvisgrana cetate 350. Alaiddin Sultan Iconiiî pune pe Erdogul Serascherîu 439, 440. Alaiddin Sultan moare 440. Alaniî nărod 61, 62. Sint tot din Gotthi 76. Cuprind Luzita-nia 276. Bat pe Attila 289. Alara apa, care dă în Visara 350. Alaric Domnul Gotthilor 266; îndemnat de Stilihon întră în Italia 266; apoî dobândeşte Roma 276. Slujeşte în oaste la Theo-dosie marele 276. Pradă Dalmaţia 274. Incungîură pe Honorie în cetate Aeta 276; cu ruşine să întoarce la Illiria276; Ieşind din Gallia, întră în Ispania 276; apucă Roma 276. www.dacoromanica.ro SCARA. 503 Alaric ficorul lui Avarie Domnul Gotthilor 294; să închină la Zenon înpărat 294; îl pune Voevod pe oştile din Dachia 294; să scoală cu toţt Gotthiî din Misia, şi purcede spre Italia 294- Bate pe Odoaţer Donanul Herurilor 294; dobândeşte cetate Ravena 294. Alba-lungă cetate, scaunul Romanilor mal denainte de Roma 96. Alba-Iulia, cetate în Ardei, acesta îaste Oradia mare 474. Albianii cetate 275. Alvocheniî nărod 68. Alemanii nărod 219, 233, 234, 251, 254, 282. Alexandru marele, şi biruinţele lui 88, 171, 173, 299, 300. Alexandru Paris, răpeşte pe Eleni Doamna Iul Menelaos 91, 92. Alexandru fratele lui Leon Sofos, rămâne chivernisitorlu în-părăţiiî, şi a Iul Constantin ficoruluî lut Leon 356, 357, 358. Alexia, cetate în Ispania de Troudonî lăcută 91. Alexie Angliei înpărat 409. Să lepădă de frate-său, şi singur la poreclă de Comnenos410; sămn i să arată pentru scurtă înpărăţiîa Grecilor 410. Porecla de Comnenos n’o tăgădulaşte Istoricul Ni-chita Iloniatis 411. Neputând face pace cu Vlahii, orânduîaşte Hatman cu oşti asupra lor 411. Trimite pe loan (carile apoi au stătut Domn tuturor Românilor) Hatman pe oştile de la Filippopolis 413. Alexie gonit de la înpărăţie, fuge la cetate Develt 413, 420. Alexie Anghel Comnenos înpărat 409. Acelaş moare 434. Alexie Aspiatis Hatmanul luî Alexie Anghel înpărat, cade rob la Vlahi înpreună cu Isachie Sevastocratorul 411. Alexie Comnenos înpărat 388. Moare 388. Aii câni pirgos, cetate peste Dunăre în Dachia 322. Almiris, cetate în Schythia 323. Amazoanele muerî vestite în vitejie 59. Amalitil familie de Domni Gotthiceştî 294. America, a patra parte a lumii, ce-î călărimea Patavilor a trecut’o în-not, Yarvarii s’au înspăimântat şi s’au supus. Xifilin spune că el a avut un cal de la Nipru din care causă l’a numit Nipru, ceea ce probează câ nu numai Dachia ci şi la Nipru stăpâneau Romanii. More la anul 138 d. hs. 199. El a stricat podul de peste Dunăre ca să nu năvălescă Yarvarii, spun Dion şi Evtropie. 280. Âdrianopolis. In 1704 Cantemir venind de aci pe la Galaţi i se dă o monedă de la Constans de cătră Teodori Pârcălabul. 248. Hatmanul Ioan goneşte pe Slavoni până aici, unde se dă o bătălie în care Slavonii sunt învinşi. 317. Satul Tavrocom e în apropiere de Adria-nopolis. 404. Ioan Alexie apucă între alte cetăţi şi Âdrianopolis. 432 Aetie, comandantul Romanilor în lup- • ta de la Tolosa, contra Unilor şi Vandalilor, pe timpul lui Teodosie cel tânăr. Era din nemul Valahilor zice Sarniţie. 133. Chiamă pe Hunii contra tiranului Ion. 278. Valenti-nian îl chiamă din Galia de frica lui Attila. 284. Toţi soţii împăratului Romului, pun pe Aetie, hatman al oştilor strînse în contra lui Attila. El s’a născut în cetate Dorostola. 288. Birueşte împreună cu Thorismund pe Attila, la cetatea Avrelii. 288. Africa. Până în pustiurile ei se întindeau hotarele împărăţiei romane. 14. Africa, cu,a Romii purure răv-nitore Carthaghine , au simţit o rană ce au rămas nevindecată. 20. Nemurile din Schythia au fost şi prin Europa şi prin Asia şi prin Africa. 58. Până în ea a pătruns Alexandru cel Mare. 88. Elliniî au stat şi ’n ea. 88 De la ea, s’a numit Scipio, Africanul. 118. Romanii avu războiu cuAnibal. 120. Turcii stăpânesc în ea. 170. «Ciudată, sau de lucruri ciudate scoţîtoare Africa . 171. Până aci au pătruns Varvarii. 174. Până la Africa s’au găsit robii luaţi de la Leşi şi de la Ruşi, de Tătari. 175. Sub Traian, părţile despre Africa erau liniscite 190. La ea se duce Maximian. 232. Africa de la Sirte până la Chirine făcea parte din imperiul roman. 242 Ea era cuprinsă în crăila Italiei şi coprindea 5 provincii 242 A fost dată lui Constans de Constantin cel Mare. 246, 248. Zonaras. spune că Constantin o cere lui Constans. 348. Şi din ea vin reprş-sentanţi Ia sinodul de la Sardica. 250. E prădată de Mabrei pe timpul lui Yalentinian. 254. Supusă de Gotthiî formeză împreună cu Ga-liu şi Ispania împărăţia Visegotthi-lor. 266. Gotthiî au trecut Dunărea mai sus de Dachia când au venit în ea. 273. Alaric voia să trecă în www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 563 ea însă a murit. 276. Fusese apucată de Vandali, pe vremea lui Attila. 287. In părţile eî, pe vremea lui Anthimie împăratul, se pomenesc biruinţele lui Gherseric domnul Vandalilor asupra hatmanilor lui Leon. 291. In ea dobândeşte victorii Justinian, prin hatmanul Velisarie. 314. Spre ea îşi îndrepteză Justinian oştile. 316. Guvernatorul eî era Iraclie cel bătrân. 332. Serachenii au luat Car-tagina din Africa. 340. Familia Ale-osmanilor stăpâneşte împărăţii în Asia, Africa şi Evropa. 438. Africanul. Numire dată unuia din Sci-pionî. 101, 118. Emilian, Hatmanul Lighionelor din Misiîa era de neam African. 209. Afrodita. Bozul iei, Paravat îl pune în locul Bisericilor. 252. Afrodithis, iei i se închinau Elliniî. 89. Agalmate sunt chipurile săpate pe care le ridică senatul când primeşte falşa veste, că Domiţian este biruitor. 166. Agamemnon, fratele lui Menelaos. 91. Cel mai de frunte conducător al Ellinilor. 93. In capul Grecilor din Evropa, trece în Asia, la anul 1194 a. Chr. şi 4314 de la Adam. 94. Agarfenul a îmblânzit pe Bulgari, Sirbî şi alţi barbari ce îngroziseră «Evropa». 20. Agathopolis. Spre el alerga Isachie Anghel, ca să ■ opriască năvălirile Tătarilor şi Vlahilor. 406. Âgathopolitnn, câmp, în care Isachie Anghel aşază tabăra contra lui Asan. 404. Agatlius scriitor, în cartea 4, List. 132, vorbesce de Iezdegherd împăratul Perşilor. 275. Agesilan. Ve$î Aghisilau. Aghisilau este osândit' de Iosif Iudeul. 173. Agricola. Ce scrie «Taţitus» în viaţa Agricolei. 73 Aliilia, o altă numire a Chiliei. 365. Aliilevs. 19. a biruit în pustiile Schy-thiii. 88. Conducător al Grecilor din Evropa în resboiul Troian 93; era fericit de Alexandru Machedon, că a avut pe Omir să-i cânte faptele. 171. Aliillis HadAmbii ţinea împărăţia Eghi-petului împreună cu Pathin şi din porunca lui a fost omorît Pompei. 163. Aiaxi Docrenul, conducător al Grecilor din Evropa, în războiul Troian. 93 Aiaxi Telamenânul, conducător al Grecilor din Evropa, în resboiul Troian. 93. Ahuddin. Ve e spânzurat. 431. Alexie Ducas, poreclit Muciflitis, spune latinilor că de-1 vor face împărat le va da o sumă mare de bani. La 1204, e ridicat împărat, şi neputând plăti ce făgăduise, Latinii bat Ţarigradul.426. Fuge din Ţarigrad în Greţia, unde stă ascuns. 422. A fost adus de Latini şi spânzurat de un stâlp, pentru că omorîse pe Isachie şi pe Alexie. A fost împărat, luni 2, zile 16. 422. Alexie Stratigopul, frate cu Mihail Pa-leologul şi este trimes de el contra lui Michail thătarul. El vine până aprope de Ţarigrad, acolo cu ajutorul unui bătrân grec, pătrunde în cetate şi pune mâna pe Ţarigrad, el trimite ştire la frate- său la Nichea. 476, 477. Alieanipirgul, cetate zidită de Traian. 322. Aliosmani din nemul oguzilor, cari venind din spre marea Caspică, co-prind împărăţia turcilor şi le iea şi numele. 387. împărăţia lor. 395. Cu năpaste acest nume se dâ împăraţilor. 438 .TagîutTevarih, pentru familia Aliosmanilor. 439. Aliosm&neştile slave. 22. Despre curtea Alimimănescă. 436. Almirin, cetate zidită de Justinian, în marginea Schythiiî, căreia Turcii îi zic Tuzla, care pote să fie Tuzla ce e azi în Crâm. 323. Almu, tatăl lui Bela 2-a orbul. 442. Almurnd urmeză după Muhammed,441 www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 567 Alsa, apă, în care Constans aruncă pe Acfiliia, zice Zonoras. 248. Altar. Feciore păziau focul carele la «oltariul» Boaziî ardea. 97. Alroelifeniî, în Dacia, înainte de Daci. 68. Anialil, familia. Din familia acesta, era Theo doric, domn al Gotthilor. 294. Theodoric Amali săturându-se de bine-facerea lui Zenon în Misia s’au viclenit. 294. Anialiţil familia domnitore la Ostro-gottliii. 260. Ainaxovii. Bonfin zice, că iei împreună cu Unii, Ruşii şi Comaniî nă-velesc în Ungaria, însă sunt bătuţi de Ladislav 149; astăzi se numesc Ruşii, o parte din Siculii au ajuns până aci. 282 Ainazăuele, din acelaş nem, purcese cu Schytiî. 59. America vorbeşte despre existenţa ei. 181. Amilius, ia stăpânirea fratelui seu Nu* mitor, pe la 777 a. Hs., şi pe fiica lui.Rhea. 96;oface vestală.97. Aruncă într’o pădure pe Romulus şi Re* mus şi supune la munci grele, pe Rea. 97 înaintea lui, se aduce Re-mus sub acusaţia că a prădat turmele lui Numitor. 98. E omorât de Numitor şi de nepoţii sei. 98. Arnira. Amira a poruncit de i-au tăiat mâna dreptă şi l’au scos pe Da-maschin din Curte. 344. Domn al Sarachenilor, taie mâna Sfîntului Ion Damaschin şi apoi îl primesce la Curte. 345. Ammian scrie că Diocleţian a bătut pe Gotthi cari prâdaseră Thrachia. 232. Vorbesce de răsboiul Gotthilor cu Sarmaţii şi cu Constantin Marele. 245 11 chiamă Marţelin, şi spune că Constantin a luat tovarăş pe Iulian Paravat. 249. Spune că Constantiie a domnit şi trăit puţin mai multe , provinţiile Panonia, Thrachia şi altele. 17. Sunt domoliţi de Turci. 20. şi chiar supuşi. 22. «Brâncoveniî de la Bulgari să se tragă povestesce.» 26 Unii spun că nemurile ellinescî s’ar fi trăgend din Bulgari. 101. Stau sub stăpânirea Ţarigraduluî. -106. Despre -«stâlpul, carile zice Bulgariul, precum să fie ridicat cetăţenii în slava lui Ladislav». 149. Halcocondilas spune că, cei din Misia de jos se chemau Bulgari. 156. Bonfin despre Bulgari. 158. Au avut răsboe cu Eomaniî. 170. Au năvălit de peste pustiile Vol-găî, Marea Balticăî şi Marea Cas-pică. 174. Unii îi socotesc Ellinî. 178. Pricina născătorii numelui Fla-chia, au fost ei. 301 Ei vin spre Evropa, la 48 ani după prăzile lui Attila, zice Marţelin. 301. Calviz spune că au venit în al 7-a an al împărăţiei lui Anastasie, iar Chedrinos, în al 10-a sau 11-a an. 301. Eidicându-se de peste apa Volga, intră în împărăţia Eomanilor şi până la Thrachia, fac multe pră 474. Români, pe vremea lui Batie, în cetăţile de pe lângă Dunăre. 467. Moncastrul este Cetatea Albă. 468. Halcocondilas spune că vechiul scaun al Moldovenilor ar fi fost Aeo-v.oTzoku:, adică Cetatea Albă. 469. Românii şi Cetatea Albă. 470. Molis-davia avea multe cetăţi in ea. 471. întâia cetate făcută de Traian în Dachia, ar fi Caput Bovis. 471. Cetăţile, târgurile şi olaturile din ţările românesci. 472, 474. Grecii, Latinii şi cetatea Ţarigradul. 477. Filippo-polis. 431. Ioan şi cetăţile Udriul, Rusucastron, Apriul şi altele. 431, 432. Henric ia, de la Greci, cetăţile ce le rescumpăraserâ Vlahii. 434. Genghiz Han ia cetatea Belh, din ţara Horasan. 436. Unde’i cetatea Derbefid. 438. Unde’î cetatea Nahrâ. 439. Osman ia cetăţi de la Greci. 440. Batie «răzsipesce» cetatea «Liu-blinul». 448. Frederic bătea cetatea Favenţia. 451. Batie, la 6756, ajunge la cetatea Varad, scaunul lui Ladislav. 456. Cetăţile, provinciile şi târgurile Românilor din Ardei. 461; 463, 464, 472, 474. Honiatis spune că Henric, ia, pe lângă altele, tote ■ cetăţile ce le luase Ioan Alexie, în Trachia şi Misia. 466. Românii, pe vremea lui Batie, în cetăţile de lângă Dunăre. 467. Moncastrul e Cetatea Albă. 468. Halcocondilas spune că Atu-/.ino'kiq era vechiul scaun al Moldovenilor. 469. Despre Cetatea Albă. 470. Cetatea «Caput Bovis». 471. Cetăţile, târgurile şi olaturile Românilor. 472, 474. Grecii, Latinii şi cetatea Ţarigradul. 477. Cetatea albă, pe malul Nistrului. 67. Aci a fost Toinus. 72. Se va arăta, de Cantemir, că Torni ar fi Cetatea Albă. 122. Halcocondilas spune că Bogdania are scaunul domniei în Cetatea Albă. 127. Toinos, mulţi scriitori îl pun în Misia, socotesc să fie fost unde este acum cetatea Albă. 261. Ivida este sau cetatea Albă sau alta mai aprope de lacul Vidov. 323. Muncastrul sau Cetatea albă. 365. In olatul Basarabiei e Cetatea Moncastrul adică Cetatea albă. 468. Laonicos Halcocondilas spune că cel mai vechiu scaun al Moldovei a fost Leucopolis adică Cetatea Albă. 469. Cronicele românesc! nu spun că vre-o dată de la Dragoş cetatea albă să fi fost scaunul Moldovei. 469. O samă de Români ah rămas neclintiţi pe locurile lor mai ales prin cetăţile de la Cetatea Albă până la Severin. 470. Cetăţnia. Cetăţui zidite de Justinian. 155. O inscripţie găsită la cetăţuia năruită de la Galaţi. 162. Craiul Carlus al Sfeijilor more în Nor-veghia la asaltul unei cetăţui. 176. împăraţii romani multe cetăţui aii avut pe malurile Dunărei. 321. Cetăţile Pincul, Cupul, Novele. 322. Castele adecă cetăţui mai mici. 322. Cetăţuia Podurile. 322. Procopie pomenesce de multe cetăţi din Dachia. 323. Petăr Hatmanul lui Ma-vrichie ajunge la cetăţuia Palastolon. 330. Ruşii sub Svetoslav au năvălit asupra Bulgarilor şi le-au dărâmat multe cetăţui. 369. Alexie împăra- www.dacoromanica.ro 606 INDICE GENEBAL tul s’a dus la Chipsala cetăţue ce-î rjic Turci! Ipsala. 415. (Tmlil, împreună cu Sarmatii, se ridică asupra lui Constantin, dar sunt bătuţi. 249. Pe timpul Ini Va-lentinian prădeză Panoniile. 254. Cfestorul Turbanţilor e amintit într’o inscripţie din Dacia. 161. Cllntilus, fratele lui Clavdie, urmeza acestuia, dar e ucis după 17 cjile, scrie Pollion. 213. Chedrinos. 64, 59. Istoric grec, afirmă despre numirea ţârei de la Buda la Tisa, cu numele de Pano-Dachiia. 83. Urmeza lui Dion şi îi adeve-resce spusele. 154. In culegerea istoriilor, arată că Marele Constan. tin s’ar fi născut într’o cetate a Dachieî. 155. Despre Traian. 186. Spune că Constantin Marele s’a dus cu oşti asupra Sarmaţilor şi Gotthilor şi îi face robi. 239. Despre anul 329. 240. Spune că Gotthiî sub Vulens, au prădat nu numai Dachiia, dar şi Scythiia. 255. Despre Valens. 257. Scrie că la 475, Hunii au prădat Thrachia şi Se-rachinenii Asia. 293. El luî Miximilîan Chesarîul. 468. Chesarîul Alexie plecă de la Nichea spre Ţarigrad, cu« Că-tărgile». 476; apoi răzbesce în cetate. 477. Chesariul Drusus, fiul luî Tiberie. A fost consul cu Norbanus Flaccus. 122. Chialeb. Feciorul luî, era Suleiman Şah. 439. Cliicladele, posesie insulară a Ellini- • lor. 90. Alipite pe lângă una din cele 4 divisiunî ale imperiuiuî luî Constantin Marele afară de Limnos şi Imvros. 242. Chiev. începută împărăţiei rusescî de aci. 353. Din Synopsis, în Chiov tipărită. 362, 378. împărăţia Moscului s’a întins până la acest oraş www.dacoromanica.ro 608 INDICE GENERAL 371. A fost luat de Ascvald şi Dir. 372. Oghel îl coprinde maî tîrziu. 372. Vladimir după botez s’a întors în Cliiov. 373. A făcut Vladimir biserici în acest oraş. 373. Voevodul ei a avut resboiu cu Viţeslaus. 385. A fost luat de Viţeslaus. 385. Avea domn pe Ruric. 419. Chilia, oraş. 60. După ce Ghenovezii au ajuns până aci, scriitorii latini pomenesc de Valahi. 134. Sarniţie spune că nici o dată n’au ţinut’o Genovezii. 134. Goţii se întindeau de la Bosforul Chimeric până la Chilia. 263. Inoveziî cu Românii şi cu Bastarnii au întocmit mai multe cetăţi între care Chilia. 365. Fundată de Români, Inovezi şi Bas-tarni. A fost coprinsă de Olat. 468. Ciiilichiin, cu cetatea Silinunt. Aci more Traian. 169. In ea fac pradă Tă-tarâii, pe timpul lui Clavdius Taţi-tul. 223.= Zosim spune asemenea 226. Idem Zonoros. 227. Era în una din cele 4 diviziuni ale imperiului lui Constantin Marele. 242. Cliillie, scriitor, e osândit de Iosif Judeul. 173. Cliingliit, în Dachia, înainte de Dachî. 68. Ciiioiieileni. 146. Se numeau cai pe care Saraclieniî îi dau lui Constantin Pogonat, în tribut. 337. Chiostengâ, numesc Turcii Constan. ţia. 419. C'liiovâim. Ruşii Cliioveni intrând în Ardeal la 1002, Ştefan i-aîi bătut. 374. Cliiov. Vetjî Chiev. Chiovunul. Ruric Cliiovanul. 419. Ciiipsnhi. Aci se afla Isachie Angliei, şi la el vin Petăr şi Asan. 400. Aci vine Isachie la 1197, ca să dea aju- tor cetăţilor din Trachia. 414, Aci strânsese oste multă Isachie. 414. Turcii numesc Ipsala. Spre ea merge Isachie cu osie. 415. De aci Isachie merge la Tliessalonic. 415. Chirii, hatmanul oştilor lui Anastasie, a fost omorât de Vitalian. 312. Astfel scrie Chedrinos. 313. Chirii, sfântul; după acest nume, se chiema cetatea Ulmiton în timpul lui Justinian. 323. Chiriile făcea parte din una din cele 4 divisiunî ale imperiului lui Constantin Marele. 242. Cliistel, de peste munţi, a fost dat în a 4-a divisiune a imperiului lui Constantin Marele. 242. Chistovocliii, norod în Dachia. 67. înainte de Dachî. 68. Chitninl e înconjurat de hotarele Schy-tii. 60. Este aşezat dinăuntru şi din afara muntelui Emmaus. Făcea parte din Schitia asiatică. 61. Chiiicmccemege este Athira. 432. Cliristos. Vezi Hristos. Cliyprnl, posesie insulară a Ellenilor. 90. Traian potolesce pe Jidovii ce ceresculaseră în Chipros. 194. Alipit pe lângă una din cele 4 divisiunî ale imperiului lui Constantin Marele. 242. Chyros. Xenofon n’a scris ceea ce era în istoria lui Chyros. 173. Chyzicul, cetate. Zosim scrie că spre el apucă Tătarâiî. 211. Clasatei, parte din Scliytia asiatică. 61. Cicero. Vezi Ţiţeron. Ciniiscliii Ion, ucide pe Foca noptea şi îî ia tronul. 369. Trimite pe hatmanul său Var das cu 12.000 omeni contra Ruşilor, ce intraseră înBulgaria. 370. La anul 975 mergând asupra www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 609 Serachenilor este otrăvit în Damasc 370. După mortea lui vine Vasile feciorul lui Roman 374. Ciu numesce istoricii Arăpeşti pe Hi-nii. 438. Ciugliii au lăcuit, cu alte nemuri împreună, de la apa Oltului în sus pe Dunăre şi între munţi spre ţara Ungurescă. 68. Ciuii adică Mahini de oste. 416. Cinimaciu, numesc istoricii Arăpeşti pe Hinii 438 Cinmacinii. De pre nemurile Gog şi Magog luând Perşii numele, le scrie Evtropiie, Zosim, Idatiie şi Victor. Zonoras spune că fratele seh Constantin, vine cu răsboi a-supră-i. 16, 247. Constantin îi cere Africa şi Italia Constans este biruitor şi pune să se arunce în apa Alsa, trupul lui Acfilia, care era să omore pe Constantin. Magnentiie Comesc, se ridică cu vicleşug asupra lui Constans şi trimite pe un Gaison la Munţii Pirinei, unde era Constans, şi il omoră, după ce a împărăţit 16 ani, fiind în vârstă de 30 ani, iar Avrelie Victor, zice că era de 27 ani. Pe moneda găsită . de Theodori Pârcălabul, era scris: Const. Vict. Avg. Imp.=Constansj Victor Avgustus, Imperator. 16,248. Trăeşte în Dachiia, în al 4-a an după mortea luî Constantin Marele. 249. El fiind în Dachia, ar fi făcut bani, numiţi şi azi Constande, adică banii lui Constans. 249. Sub el, sinodul se adună la Sardia sau So-fiia. 250. Sub el, Dachiia a fost pro- www.dacoromanica.ro 612 indice General vinţie Romană şi a avut păstori bisericeşti. 251. Constans feciorul lui Constantin, a îm- I părţit ca la 27 de ani. 335, 336. Chedrinos arată că el- să fi bătut pe Sclavini. 335. Fu ucis în feredeu, lovindu-1 cu un tas în cap un Andrei în Siracusa. 335. Constanţia, sora lui Constantin Marele. Zonoras spune că era sora lui Lichinie. 238. Ea mijloceşte să se facă pace între Constantin Marele, şi Lichinie. 239. Constantia, cetate, e lovită de Ioan cu ai săi. Turcii o numesc Chios-tenge. 419. Constantie, fiul lui Constantin Marele. 246, 247. Primeşte Propontida, răsăritul cu Ţhrachia şi Asia. 246. Fiul Favstei. Nu se ţine de testamentul tatălui seu. 247. El ia răsăritul şi ia tovarăşi pe Julian Pa-ravat, scrie Aminian Marţelin, Cfa-diî şi Sarmaţii ridicându-se, Con-stantiie îi bate. Senatul îl numeşte Sarmatic. 249. Merge în contra lui Sapor, împăratul Perşilor, dar, se îmbolnăveşte de friguri la Tarsos şi more la Muntele Tavrul, după ce a împărăţit 39 ani, luni 6, precum scrie Victor, fiind în vârstă de 44 ani, şî cu tatăl seu, a fost Chesar, 23 ani. Evtropie scrie că a trăit 45 ani, şi a împărăţit 35., Ammian spune mai mult de 45 ani. Socrat spune că la morte, s’ar fi botezat de la Evzoiie, episcop Ariian, . măcar că’l îndemna Luţifer Cala-ritiianul să se boteze de la Atha-nasiie sau de la Episcopii lui, carii erau ortodoxî. 250. Julian Paravat, ocupă tronul după mortea lui. Pe . episcopii trimişi de Constantiie în ! exil, Paravat îi chiatnă înapoi Unii scriitori spun că ar fi murit la 360 sau 361 d. Hs. 251. «Const. Yict. Aug.» Iinp. era scris pe banul de argint ce i s’a dat lui Can-temir la Galaţi. 248. Constantin. Evsevie în oraţia pentru Constantin. 211. Constantin (16) chesar, fiul lui Constantin Marele 245.247. E trimis de tatăl seu în contra Gotthilor. Ii bate, omoră 100 mii şi robeşte 40 mii. 245. El primeşte apusul, cu tote părţile despre munţi. 246. Fiul Favstei, fata lui Maximiian Dacul. 247. împreună cu fraţii seî, Constantiie şi Constans, nu se ţine de testamentul tatălui seu. 247. Se ridică cu arme asupra lui Constans, Fu învins şi era să fie omorât de Acfilliia. 248. Constantin se naşte lui Milutin, din sora lui Andronic. 480. Ştefan îl prinde, după întorcerea de la Ţa-rigrad. 481. Constantin. Pe vremea lui, Românii cu Carolus, aşază stăpânirea lor. 18,345. Fiiul Irinei, până la împărăţia lui de la Constantin Pogonat spun Zonora că istoricii greceşti nu mai vorbesc de Dachia, 347, fiind încă în versta copilăriei, maica sa Irini ’l conduce, în acest timp Sclavoniî intră în Thesalia şi Poluponis,maica sa trimete 6ste şi îi scote din Gre-ţia. El merge cu oste contra Bulgarilor (1) însă este crunt bătut. El scote pe maica-sa de la împărăţie. El aflând că unchiul seu Ne-chifor voia să îi ia locul, pune mâna pe el şi ’l omoră. 348. Bul- (l) îndemnat de Pangratie Astrologul. www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 613 gării trimete la Constantin soli ca i să ceră bir, el respunde că le va aduce singur. El plecă cu oste contra lor, însă Cardamir craiul Bulgarilor nu îndrăsneşte să îi iasă înainte, el prădează ţara lor şi apoi se întorce la Ţarigrad. 349. El vo-eşte să mergă contra Seracheniilor însă maica sa dorind împărăţia, îndeamnă pe câţi-va senatori, cari punend mâna pe el îi scot ochii, în aceeaşi zi în care cu 5 ani înainte el scosese ochii lui Nichifor. 349. El împărăţeşte 18 ani lăsând pe mama sa singură la împărăţie. In timpul lui s’a făcut al 7-lea Săbor la anul 787. 351. Constantin, fratele lui Vasile Bulga- ' roctonul vine la domnie după mor-tea acestuia şi more şi el la 1028. 378. Constantin, ver primar cu Isachie. Sub stăpânirea lui, era provinţia Filippopolitană şi era orânduit să oprescă pe Vlahi. Bănuindu’l Isa-chie, îi scoto ochii 408. De pedepsa lui, se bucură Vlahii. 408. Constantin fiul lui Iraclie. 332. A îm-perâţit, după mortea tatălui seu. 334. Certânduse cu mătuşa sa Mar-tina (jhc unii că l’ar fi otrăvit, şi după el urmeză la împărăţie Mar-tina cu fiul seu Iraclion. 335. Con-stans fiul lui Constantin. 335. Constantin Copronym. Istoria de la Leon Isavrul până la Constantin Copronym. 343. fiul lui Leon Isa-vrul ia de nevastă pe fata Hanului Cazacilor şi pe care botezând-o a numit-o Irini, 345, supranumit Co-pronim fiind-că îi plăceau mult caii. 345. El merge contra lui Te-lesis domnul Bulgarilor, îşi aşeză • tabăra lângă Ahhiolo şi îi bale, iar el se întorce la Ţarigrad, cu tote acestea ia pe fata domnului Bulgarilor şi o dă de nevastă fiului seu Leon. 346. El merge contra Bulgarilor, cari se resculaseră din nou şi îi bate forte rău; voind din nou să mergă contra lor more în cetatea Stronghilo de boia numită Anthrax la anul 775, el a împărăţit 34 de ani, după el urmeză Leon fiul seu. 347. Constantin Dnea, vine la împărăţie după Isachie Comneno. 382. In al III an al domniei lui a fost craiu al ungurilor Andrias care s’a luptat cu fratele seu 383. La anul 1067 more. 384. Feciorul lui Michail a fost făcut împărat după Dioghe-nis. 386. Constantin Hloros împărat Roman. A avut de soţie pe Elini. 155. Este tatăl lui Constantin Marele. 155,232, 237. Romanii în Dachia până la el 230. E făcut Chesar de Maximian şi Diocleţian. Se duce în Ispania. 233. Are tovarăşi pe Armentarie şi apoi pe Galerie Maximian. 233. împarte cu Galerie, în 2 părţi împărăţia. El ia apusul. Maximiaiî se duce la Constantin şi îi dă de soţie pe fata sa, Favsta. 233. Maximian voesce să restorne pe Constantin, dar e împedicat de Favsta. Constantin prinde pe Maximian. El more la anul 306, Iulie 25. Era bun cu creştinii. Ca să facă placul soţiei sale, ordonă boerilor să plece de la curte, dacă se creştineză. El chiamă mai târziu înapoi, pe bo-iarii cari secreştinaseră.234.Morela 306 d. Hs., în Britania. Slujitorii ridică pe fiul seu Marele Constantin, la împărăţie. Cea dintâiu soţie www.dacoromanica.ro 614 INDICE GENERAI. a sa, a fost Eleni, mama lui Constantin Marele. 237. Constantin Marele a pus alături de Dachia, şi Thrachia şi Machedonia, ca stăpânire. 15. A împărţit imperiul în patru părţi. 16. «Athanaric şi Fritighernis > se închină cetăţii lui Constantin. 17. Fiul Elliniî. 237, s’a născut în Dachia. 155,156 Sora sa ia în căsătorie pe Maximian Lichinie, care s’ar fi născut într’o cetate a Dachiei. Fiul seu, este Constans împăratul. 162. Cetatea lui o cuprind Turcii. 170. La cetatea lui, spun scriitorii Greci, s’a mutat scaunul de la Roma. 174. Romanii în Dachia până la el. 219. Aurelian more între Yizantia. cetatea lui Constantin şi Iraclie. 225. E fiul lui Constantin Hlorus. 232, 237. Maximian chiamă la împărăţie pe Lichinie, care ţinea pe sora lui Constantin Marele. După mortea tatălui seu, se face împărat şi e ajutat în a-cesta, de Crocus, craiul Alemanilor. 234. Fvtropie spune că Constantina prins viu pe domnul Sarmatilor şi îl duce Hatmanului Galerie. 232. La 32 ani, se urcă la împărăţie. Are tovarăşi pe Maxentie, fiul lui Erculie. Maxentie se certă cu Constantin şi au resboî. Constantin a-vend mai puţină oste, cere ajutor de la cer, şi i se arată o cruce, şi scrie cuvintele: «In hoc vinces.» Pune pe stegurî aceste semne şi biruesce de 3 ori pe Maxenţie. Apoi ia tovarăşi pe Lichinie. Maximin cu oştile din Asia voind să se facă mai mare ca Constantin şi ca Lichinie, intră cu oştile în Illiria. 237. Pe vremea lui, Dachia era locuită de Romani. 238. Pe timpul lui trâesc scriitorii: Lampridie, Sparţian, Capitolin, Yopiscus, Minuţie Felix. 238. Lichinie vrea să ia locul lui Constantin. Au răsboi şi Lichinie este bătut. încheie pace şi împart împărăţia, Constantin luând apusul, zice Zosim. El ia a-pusul, cu Dalmaţia, Machedonia, Misia şi Dachiia. El bate pe Gotthiî cari prădaseră Panonia Zonoras, spune că bate şi pe Sarmaţii cari prădaseră Thrachia, îi goneşte peste Dunăre, omorând pe Raosmod, craiul Şarm aţii or. Lichinie ţinea pe Constanţa, sora lui Constantin. Lichinie se ridică din nou asupra lui Constantin, zicând că Constantin îi călcase hotarele împărăţiei sale. Constantin îl bate, şi mijlocind sora sa Constanţa, se face pace. 238. Constantin trimite pe Lichinie la Thessalonica. Lichinie ridicându-se din nou, Constantin trimite să-l o-more. Dă slobozire religiei creştine, strânge sinodul de la Nikea. şi se dovedeşte erezia lui Ariie. Chedri-nos spune că Constantin se duce cu oştile asupra Sarmaţilor şi Got-thilor, îî bate şi îi face robi. Orosiie scrie asemenea. 239. El dă Vandalilor, Panonia. Sarniţie spune că de la Constantin până la Valenti-nian, drumul Varvarilor a fost pe deasupra Panoniei. Zosim scrie că Constantin vrând să fie ca Traian, zideşte pod peste Dunăre, însă nu se scie locul El gonind pe Varvarî, Romanii erau în Dachia. 240. In anul 330, el face cetatea Ţarigra-duluî, şi o numeşte Constantino-polis. A zidit în ea o biserică. Zonoras înseamnă anul 5738, Mai 11 de la fondarea lumei. 241 Mută www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 615 scaunul împărăţiei, de la Roma la Ţarigrad. Zosim spune că el împarte imperiul în 4 părţi. 242. împărăţia Romanilor, era puternică pe timpul lui. El împarte imperiul în provincii, după numărul locuitorilor. 243. Orânduiala oştilor de el. 244. Trimite pe fiul seu Constantin Chesarul, contra Gotthilor, .cari se sculaseră asupra Sarmaţilor. Evsevie a scris viaţa lui Constantin Marele. El împarte pe Gotthiî în Schythiia, Thrachiia şi Italia. Zosim vorbeşte de rău pe Constantin. 245. El împarte prin testament, împă-răţiia, fiilor săi, Constantin, Con-stanţie, Constans şi nepotului seu Dasmaţie, ficiorul lui Aminvalin. Sapor împăratul Perşilor, se ridică asupra lui. Constantin merge în Asia şi la Nicomidia, more de friguri, la 22 Mal, după ce a împărăţii 30 ani, luni 9, zile 27. Era în etate de 66 ani. A fost îngropat în Ţarigrad în biserica Sf. Apostoli. 246. Pe el, se zice că l’a botezat Papa Selevestru, pe când era scaunul la Roma scrie Zonoras. Evsevie spune că a fost botezat, puţin înainte de a muri, de către Evsevie, episcopul Nicomidiiî. Amvrosie în o-raţia la Pogrebania lui Theodosie, Ieronim în Hronicul său, Socrates în istoria bisericească, cardenalul Petronie în Respublic, spun acelaşi lucru. 247. A avut chesar pe fiul său Constantin, 23 ani. 250. Juliian Paravat îî este nepot de frate. 252. Fiii nu-î respectă testamentul. 247. La al 4-a an după mor-tea lui, trăeşte Constans în Dachia 249. Iulian Paravat, îl era nepot de frate. 251. Constantin Monomah. Istoria de la Con-stantin fratele lui Yasile pânăla Constantin Monomab. 378. Vine la împărăţie după omorîrea lui Mihail Cala-fatis. 380. Sub el Serbii ridică capul. 380. A fost înştiinţat că Cheghenis voeşte să se boteze. 381. El more la 1054 după 12'anî de domnie. 382. Constantin Pogonat, fiul lui Constans 335 Se ridică contra lui Mizizie, care se suise după mortea tatălui său cu ajutor de la Ţarigrad şi ducendu-se în Sicliîlia a omorât pe tiran şi s’a întors la Ţarigrad când s’a dus fără barbă, şi când s’a întors era cu barbă din care causă i-au zis Pogonat. 336. In tributul pe care Seracheniî îl dau lui se coprindea şi 50 de cal Chioheilenî. 337. A murit la anul. 685. După ce a îm-părăţit 17 ani, a lăsat la împărăţie pe fiul său Iustinian. 338. In timpul lui istoricii nu pomenesc de Bulgarii. 341. De la el spune Zonora şi până la împărăţia lui Constantin şi a Irineî, istoricii Greci, înceteză de a mal vorbi de Dachia. 347. In timpul lui se face al 6-lea sobor. 338. Constantin Poriiroglienit. La început rămâne sub epitropia unchiului său Alexandru. 356. Cum rămâne singur la împărăţie. 357. Mortea lui* 358. Romanii în Volochia de la Roman, fiul lui Constantin. 359. După el, la 959, vine fiul său Roman. 368. Venirea Ruşilor în Bulgaria, sub împărăţia lui Roman, fiul lui Constantin Porfiroghenit. 372. El era fiul lui Constantin Duca. 384. Constantin Sevasto Radenul. Cu el tri-mitelsachie pe fataProtostratoruluî la Hris. 416. www.dacoromanica.ro 616 INDICE GENERAL Coiistnutin Voii Brăneoveanul. Până la acest domnitor există cronica după care va scrie Cantemir. 462. Constaiitiu Voevod Cnnteniir. Tatăl lui Dimitrie Cantemir. 472. Constantina fata luî Tiverie, este dată nevastă lui Mavrichie. 326. Constantinii. 26. Constnntiuopolis. Ast-fel s’a numit Ţa-rigradul sau Roma noaâ, zidită de Constantin Marele. 241. Constantinopolitamv Împărăţie, a fost distrusă şi multe familii s’au risipit. 25. Constantinopolitenii după rolarea lui Dioghenis au ales împărat pe Michail. 386. Constautius. Veţli Constantie. Constituţiile, istoriaaşeţlâmintelor îm-pa 1 i or vorbeş e de venirea Hunilor în Thuringia. 285. Consul. Nici consulii, nici împăraţii de mai ’uainte n’au ales oste ca Traian 14. Flac» (pre carile Eneas Silvie îl uumesce Fulvius Flaccus) au fost hatman sau cum zice atunce Romanii Consul cu 132 ani mai denainte de naştire domnului Hr. 72. Despre hatmanul, adecă consulul Flaccus. 117, 123. Despre hatmanii şah consuliifamilieî Flachilor. 119, 120. 121, 122. Când s’a făcut Chesar, consul 163. Consulatul. Cicero «pofteşte de la un. Lucţine pentru ca să’i scrie viiaţa sau mai cu dedins, lucrurile carile pre vreme consulatului lui să tâm-plară». 6. Fulvius Flac a stătut la consulat împreună cu Clavdie Pul-cher, la 210 a. Chr. 120. In vremea consulatului lui Fulvius Flacus, coleg cu Cornelius Scipio Africa-nus se resculaseră robii în Sicilia. 121. Flac hatmanul a fost tovarăş în consulat cu Scipio Africanul, cu sute de ani înainte de Avgust Chesar. 128. Annie, a fost «soţie în consulat» lui M. Nonie Muţian. 161. Traian afost «la cinste consulatului» înainte de a fi împărat. 193. Copronim poreclă dată luî Constantin fiiul lui Leon. 345. Veijî Constantin Copronym. Copulli. hatmanul Unilor, fiul lui Crul, prădează Ungaria până la Varadin şi până la Tocai. Ladislav îl bate la apa Timeşului. zice Bonfin. Si-mionîl|puneîn locul lui Batie. 148. Corbii. Oraşele din prejurul iei, sânt prădate de Vlahi şi oarda Tătă-rascâ. 415. Corciră. Până aci au ajuns Pazinazi. 379. Corlu. Nu departe de el, este Cupe-rion. 415. Se supune lui Balduin. 425. E prădat de Românii şi Tăta-râii. 432. Cornilie. For unde unii istorici spun că Athaulth s’a cununat cu Pla-chidia. 276. Cornelie, bătut de Derbeneu. 79. Cornelius Agrippa. Veijî Cornilie A-grippa. Cornelius Lentulus. Vetjî Cornilie Len-tulus. Cornelius Scipio AMcanns. Ve. 176. Dachia era în numărul crăiilor împărăţiei Romanilor. 241. In Gallia era crăiia Gal-liei, a Ispaniei, a Britaniei şi a Gher-manieî. 242. Italia avea crăiia Italiei, Africăi şi o parte din Illiria. 242; iar Asia coprindea crăiia Asiei a Egyptului şi a Pontului. 242. Crăiile «despărţite» de Constantin. 243. Crăii descălicate de Yarvari. 259r 277, 286. Matthei Pretor despre crăiia Dachilor. 279. Descălecarea crăiei leşescî. 285, 311, 317, 324. Crăiia Hunilor. 291. Crăii fundate de nemuri de Sloveni. 304, 324, 362, 397. La Carolus Marele se duc solii ai locuitorilor din Dachia şi ai altor crăii de peste Dunăre. 349. Crăiia Ungurilor. 355, 377,441, 442, 446, 469 Sigon de crăiia Italiei. 356. Pevscherus socotesce că numele Pazinachilor ar fi după Pozina, ţinut al crăiei leşescî. 365. Ruşii cad asupra crăiei Bulgarilor. 369. Crăiia Bulgarilor şi împărăţia de răsărit 300. La crăiia Bulgarilor, în al doilea deceniu al secolului al XI, vine Iovan. 375. Petăr se aşeză la crăiie în locul lui Henric al IlI-a, împăratul Râmuluî, care fusese gonit. 370. La 1061, vine, la crăiia ungurească, Andrias. 383. La 1074Gheiza fiul lui Bela, lasă scaunul crăiei unguresc! lui Solomon. 387. Despre crăii din jurul nostru. 435. N’a fost nici un Vladislav la crăie când a venit Batie. 443. întâiul Ladislav, a stătut la crăiia ungurescă la 1078 d. Ch. 444; iarcel-d’al-doilea la 1206. 445. Părţi ale Vlaliiei ar fi fost sub protecţia crăiei unguresci. 446, www.dacoromanica.ro 620 INDICE GENERAL 467. Tătari! biruitor! vin la Cracov scaunul crăieî leşesc!. 448. Bonfin spune că în al cincilea an al crăieî lui Bela, năvălesc Tătari!. 449. In-turnarea lu! Bela la crăila sa 450, 451, 472, 473. Despre crăiîa Bulgarilor. 464, 455. Ştefan stă la crăie după Milutin. 481. Crărn. Aşa se numea Tavrica Herso-nesus. 61. Dachi! au fost în ţara de la Meotis până in Nipru, care acum să scrie Tătărâine mică, pe dinafară Crâmuluî. 67. Până la Crâm erau Elliniî. 90. Ţara locuită de Tătari. 106. Are cetatea Cafa şi e situată lângă Marea Negră. 135. Tătarii din Crâm umplu cu rob! Leş! ţările pâgânesc! până la Eghypet, India şi Africa. 175 împotriva Iuî e Capiştea Dianii. 212. Pe aci locuiau Ostrogotthi! şi de aceea Mitropolitul Crâmuluî se numesce al Gol-thilor. 263, 264. El se întinde spre Nipru şi Nistru. 264. Ostrogotthi! aii locuit unde este Crâmul. 268. In afara lui vine Schytthia mică. 289. In el e Hersonul, cetate căreia Turci! îi zic Curşuilîi. 320. In el este cetateaAlmirin,numită de Turci Tuzla. 323. Leontie trimite în exil pe Justinian la Crâm sau Herso-nisos. 310. Romani! stăpâneau Crâmul. 341, 342. El era cu oste îm-părătescă păzit. 342. Justinian dă ordin lui Filipic ca să omorepe toţi locuitori! Crâmuluî, mulţ! din ei sunt omorîţî, dar şi mulţ! fug la Cazariî; despre acesta scrie Che-drinos. 342. El era forte locuit. 343. Justintan trimete din nou pe Filipic contra Crâmuluî, însă locuitori! lui împreună cu Cazariî bat pe Filipic, şi după aceea împăcându-se cu Cră- meniî, e! l’au ridicat de împărat şi venind cu toţi! la Ţarigrad prind pe Iustinian şi î! taie capul.343.Pe lângă e! locuiau Cazariî. 345. Aci spune Chedrinos că ar fi trimes pe un Petron, Theofil. 353. Tavris nume vechiu al Crâmului. 353. Era ţinut de Inovezi, 365. Cetate fundată de Român!, Inovez! şi Bastarnî. 365. Nichifor Foca împăratul trimete pe Nichifor Calochir feciorul domnului de Crâm la Svetoslav. 369. Vla-dimir a făcut aci biserici. 373. Hă-nia tătarilor în Crâm. 395. Tătari! din el au zarve cu Comaniî. 419. In el se întemeiază stăpânirea hanilor Tătăresc!. 435. Hani! Iu! se numesc după Ghierai. 437. Unul din fraţi! Iu! Ghierai se aşeză în Crâm şi cetăţuia din el despre Ţarigrad, erau creştinesc!. 437. Nepotul lu! Genghis Han l*a stăpânit. 447. Crâman. Justinian la a. 711 trimiţând alte oste a dat mai tare poruncă lu! Filipic cum nici pre un locuitor Crâman să nu lase viu. 343. Crâmenit în unire cu Cazariî bat pe Filipic şi după ce se împacă cu el îl ridică de împărat, apoi mergând cu toţii la Ţarigrad prind pe Justinian şi î! taie capul. 343. Pe vremea lu! Mavrichienu numai Dachia ci şi Schytia, pe unde acum trăesc Crâmenii, era subt stăpânirea' împărăţiei. 328. Crămeştil Mârzî. 26. Crcştnătatea. Eneas Sylvius a scris, cu scirea pape! Nicolae al V-a, «oraţie cu minunată dulăaţă de vorovâ, pentru ca să înviteze creştinătatea asupra Turcilor». 115. Ne* prieteni! creştinătăţi! faţă cu porunca lui Traian. 194. Constantin www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 621 se isbănesce de toţi duşmani! creş-tinătăţeî. 239. Iraclie, ce era lăudat pentru creştinătatea lui, cade la bătrâneţe «în îeresa Manothelitelor». 334. Până la 865 toţî Bulgari! au venit la creştinătate. 353. Vladimir venit la creştinătate. 359. Despre creştinătatea lui Ioan Cimischie. 370. Venirea la creştinătate a norodului rusesc. 373, 374. Pe vremea lui Manoil Comneno, Papa Evghenie îndemnă creştinătatea asupra Varvarilor. 389. Leopold Chesariul a scăpat, o dată creştinătatea de Turci. 441. Ştefan, craiul unguresc, de la finea secolului al X-a, vine la lumina creştinătăţii. 442. Crcştiuesc!. Părţile creştinesc!. 19.Tur-ciî voiau a înghite ţările creştine ale «Leşilor, Ruşilor şi Căzaci-lor>. 20. Ce spun uni! istoric! creştinesc!. 22, Cum a fost ferită credinţa creştinescă. 23. Cum trebue a înţelege cu creştinesc cuvent. 85. Sava Mitropolitul e trimis cu cuvinte creştinesc! la Laslău. 140. Las-lău trimite după ajutor la domni! creştinesc!. 142. Traian n’a oprit legea creştinescă. 193. Theodosie e lăudat de istoricii creştin! şi păgân!. 258. Ruşii, nem creştin, intră în ţara Comanilor şi a Tătarilor. 418. Fritighernis a primit legea creştinescă. 262. Mai bine făcea D-zeu să nu fi dat nic! nouă nic! une! alte limbi creştinesc! vecin! ca Turci!. 306. Varvarii luî Vitalian au primit legea creştinescă. 313. Schithiî au luat mulţime de robi, şi s’au deprins în legea creştinescă. 353. La anul 682 Sclavoni! au primit legea creştinescă. 354. Decie Igorleat, 903 au luat de soţie pe Olga, care a primit cea întâiu legea creştinescă. 372. Papa Evghenie îndemnă creştinătatea asupra Varvarilor car! călcat! împărăţiile creştinesc!. 389. Râvnă creştinescă. 426. Anul eşireî lu! Ghenghiz Han e greşit la toţî scriitori! creştinesc!. 436. Cetăţile de la Crâm erau pe mâna creştinescă. 437. Bibliotecele Turcesc! şi creştinesc! sunt pline de faptele Turcilor. 441. Unguri! au ucis pe toţî Busurmaniî afară de ce! ce au primit legea creştinescă. 457. Creştinii. Despre creştinul şi marele Theodosie. 17. Bogdan le asigură pacea cu Turci!. 23. Traian şi creştini!. 193, 194. Marco Avre-lie şi creştini!. 201, 202, 203. Tirania lu! Diocliţian asupra lor. 231. Galerie căsnea pe creştini. 234. Despre botezul marelui creştin şi împărat Constantin. 247. Iulian Paravatul şi creştinii. 252. După Iulian vine la împărăţie Iovian, «om bun şi creştin». 253. Rada-gaîzus, mare neprieten creştinilor, năvălesce în Italia. 266. Crăişo-rul Gorda se face creştin. (315). Vogoris se face creştin în timpul Theodore! şi a fiului ei, Mihail. 353. Vladimir şi Ruşi! se fac, la 988, creştini. 373. Serachenii şi creştini! de la locurile sfinte. 389. Tătari! şi creştini! la 1241. 449. Critnl posesie insulară a Ellinilor. 90. A fost luat de la Serachineni de hatmanul Nichifor Foca sub împăratul Roman. 369. Critnl, făcea parte din una din cele 4 divisiunî ale imperiului luî Constantin marele. 242. Nichifor Foca, «carele Hatman fiind supt Roman scoseseCrituldelaSerachenenî 369. www.dacoromanica.ro 622 INDICE General Crivăţeni. Poeticul numesce pe Goţii din Schiţia Crivăţenî. 271. Crivici, nem din Prusia, supus Vara-ghilor, care mai târziu împreună cu Novogradenii şi Merii au gonit pe Yaraghi peste marea Baltică. 372. Crizimnl, cetate, e înconjurată şi bătută de hatmanii lui Isacliie. Ea fusese făcută de Ioan Alexie. 417. Croaţia. Domnul iei şi al Dalmaţiei, iea pe Solomira, sora lui Ladislav. 444. Craiu al ei se întitulezâ Andrias în diploma sa. 446. Asemenea Bela al IV-a. 452. E enumerată între ţările de sub stăpânirea Ungariei. 469. Crocus, craiul Alemanilor, ajută pe Constantin Marele să se facă împărat. 234. Cronos, craiul Bulgarilor, prădeză Thrachia, Mihail îl bate şi îl scote din Dachia, însă el în acelaşi an strânge nouă oste cu care bate pe Mihail. 352. Cronos, zeul înălţimei la Elleni. 89. Crovaţii intră în Bulgaria sub împărăţia lui Mihail Parapinachie. 386. Cruciaţii. Ve.199,200 Romanii în Dachia de la M. Avrelie până la Commod. 200, 201,203; de la Com-mod până la Al Sever. 203, 204; de la Sever până la Dechie. 206, 207; de la Dechie până la Valerian. 208, 209; de la Valerian până la Avrelie. 210, 211, 212. Când îi mută Av-relian, Romanii locuiau în Dachia de la 179 ani. 216. Despărţită de Misia, numai prin latul Dun.îrei. 216. Avrelian retrage oştile care o păziau pentru a le avea contra Perşilor. 217, 221, 223. Locuitorii de la sate, au rămas în Dachia. 217-Avrelian s’a născut în Dachia mâ-lurosă. 217, 219. Sub Avrelian. 220. Romanilor din ea, Sarniţie le este forte mult protivnic. Gheţii şi Sar-matii, socoteau cum să scotă din ea leghionele Romane. 221, 223. Unii scriitori spun că Romanii au stat forte puţin în Dachia. 221. Avrelian socotea că nu mai pote să o ţină. Romanii locuiseră continuu în ea, până la Avrelian, şi iei se întorc iarăşi în Dachiia. 222, 225, 227. Tătarâii în timpul lui Avrelian. n’a venit în Dachiia, şi tocmai în timpul lui Clavdius Taţi-tul. După mortea lui Avrelian, o parte din oşti a venit în Dachiia. 223. Ridicarea Romanilor din ea, n’a fost vecînică. 224. Romanii din ea, au trecut în Misia. 224. Dachia şi Romanii, 225. Avrelian socoteşte greşit că n’o va putea scăpa de prada Tătarilor. 226. Avrelian se temea că Tătarâii să nu intre în ea. 226. In zadar au fost trecuţi din ea, Romanii peste Dunăre. 226. Asupra iei Tătarâii n’au slobozit prăzile. Unii scriitori spun că Dachia pe timpul lui Constantin Marele a fost deşartă de locuitori. 227. Avrelie Probus ridică din ea o sută de mii de case, pe care le trece în Trachia. 228. Probus goneşte pe Vastarni peste Dunăre şi dacă Dachiia ar fi fost deşartă, s’ar fi aşezat în ea. împăraţii purtau de grije pentru Românii din ea. 229. Romanii in Dachia de la Avrelian Carus. 230- Maximiian împăratul, era din Dachiia, şi pe fica sa, o dă unui domn care stăpânia Dachiia, şi unii scriitori spun că Dachiia s’a numit Vlahia, după numeie fetei lui Diocleţian. 231. Ca să întărească părţile iei, Diocleţian ridică 3 cetăţi şi aduce oste nouă. 232. Romanii în Dachia de la Hlorus. 233. Zonoras spune că Maximin Lichi-nie se născuse în ea. 234. Romanii veţlend Dachia liniştită, s’au întors în ea. 235. In timpul lui Constantin Marele, era locuită de Romani. 237. Ea e stăpânită de Constantin Marele. 238. Romanii în Dachia, de la împărţirea împărăţiei. 239. Leghionele aduse de Traian în ea, ah fost întorse de Avrelian. 240. Cei ce aveau grija casei, rămân în ea, şi Romanii o locuiau căci era apărata de armele lui Constantin Marele. Varvarii erau supuşi până dincolo de ea. Constantin face un pod peste Dunăre, pentru Dachia, scrie Zosim. 240. Dachia socotită Crăiie. 241. împreună cu Uliria, Trivalia, Panonia, Misia de sus, Machedonia, Thessalia, Critul şi 40 www.dacoromanica.ro 626 INDICE GENERAL Epirurile, formeză una din cele 4 diviziuni ale imperiului Roman. Thrachiia coprindca Dachia şi Ma-chedonia. 242. Făcea parte din provinţiile romane. 243. E luată împreună cu Machedonia, şi alipită pe lângă scaunul împărăţiei din Thrachia. Era egală cu cele-lalte părţi ale imperiului. împreună cu Machedonia şi Thrachia, avea un hatman. 244. Romanii au ferit'o de Yarvarî. 245. Constantin n’a dat locuri Varvarilor în Dachia. Ea e dată de Constantin Marele, lui Con-stans. 246. Romanii în Dachia de la Iulian. 247. In ea mută Constans scaunul Domniei, pentru că locurile iei erau liniştite. Scrie Evtro-pie, Zosim, Idatiie şi Victor. 247. Zonoras spune că pe când Con. stans locuia in Dachia, Constantin vine asupra lui. 247. Constans tră-esce în ea în al 4-a an după mor-tea lui Constantin Marele. Constans face în Dachia monede. 248, 249. Traian zidesce în ea cetatea Capul Boului. 249. Ea a fost locuită de Romani cari au avut 2 archiepis-copî, spun că Ghepidiî se laudă că stăpânesc Dachia. 320. Solii Ghepidi-lor spun că iei stăpânesc numai Dachia de pe lângă Sirmium. 320. Părţile iei de pe lângă Sirmium le ţineau Varvarii. 320. Dunărea curge prin ea. 320, 321. Totă Dachia a fost sub stăpânirea lui Justinian. 321. Dunărea desparte Dachia mălurosă de a drepta iei. In ea, pe Dunăre, este cetatea Singhidon. 321. Dorticuin, cetate zidită de Traian în Dachia. 322. Cetăţile zidite de Traian, el le umple cu Romani. 322. Traian a zidit multe cetăţi în ea. 323. Nici un istoric nu pomeneşte că Justinian să fi trimis altă oste şi să fi gonit din Dachia pe Sclavoni. 324. Romanii pe scla-voniî de la Dunăre despre părţile Dachieî i-au gonit. 325. Dachia sau Volohia. 327. In timpul lui Mavri- chie nu numai Dachia ci încă şi Schythia au fost sub a împărăţiei stăpânire spune Theofil Samocatis. 328. De ce nu ar fi fost şi acilea oşti Româneşti dacă în Misia şi Trachia erau. 330. Romanii din Dachia se pomeneşte sub numele Vlahilor. 337. Dachia mălurosă şi muntosă era sub stăpânirea Romanilor, cea mediterană sau Ardealul era sub stăpânirea Ghepi Constantin cel mare zideşte o biserică în numele domnului. 241. Gothii dau zălog pre «feciorul domnului lor lui Arcaric». 245, Anul de la domnul Hr. 340.247. Iulian a scris în potriva domnului Hr.252. Valens şi Athanaric, domnul Gotthilor, Grutunghii. 254. Domnii Gotthilor, Fritighern şi Athanaric, vin la Valens. 256. Lupiţin şi Fritighern, domnul Gotthilor. 257. Domnii Vise-goţilor se despart în două familii. www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 687 260. Domnul Visegolthilor Friti-ghernis, şi Athanaric, domnul Ostr o-gotthilor. 262. Gotthiî, rămân sub stăpânirea Hunilor, şi cu domnii lor de mai înainte. 263. Theodosie şi Athanaric, domnul Gottliilor. 265. Radagaizus, domnul Gotthilor, la 393, se rescolă. 266. Domnii Gotthilor în Tracliia. 267. Hunii şi domnii Gotthilor, Fritighernis şi Athanaric. 268. Gotthiî cu domnul lor Veri-mudis. 269. Valens şi Athanaric, domnul Gotthilor. 271. Alaric, domnul Gotthilor. 272, 273, 275, 276. Radagaizus, domnul Gotthilor, la anul 404. 274. Anul 425 de la domnul Hr. 278. Roilas, domnul Schy thi-lor jefueşte până în Trachia. 278. Honoria şi Attila, domnul Hunilor. 278. Attila şi Vleda, domnul Hunilor. 282. Theodoric, domnul Gotthilor din Gallia. 288. Thorismund, domnul Gotthilor şi Attila. 289 Attila ar fi luat în căsătorie pe Micolta. fata domnului Bactrianilor. 289. Despre domnii din Moldova. 290. Theodomir, domnul Gotthilor dă zălog pe fiul seu Theodoric. 291. Ghenseric, domnul Vandalilor şi Hatmanii lui Leon. 291. Evarie, domnul Gotthilor, pradă Luzitania. 292. Anul 475, de la domnul Hr. 293. Lui Evarie, domnul Gotthilor îi urmeză Alaric. 294. «Odoaţer», •domnul Herulilor. 294. Herodot a ' trăit cu '444 ani înainte de domnul Hr. 299. Iosif şi Filon la 60 şi 70 ‘după domnul Hr. 300. Domnii în Valâchia. 305. Negru-Vodă dom-nuimuntenesc. 307. Un craiu sârbesc ia pe fiica unui domn muntenesc. 309. Hatmanul Petza omoră pe domnii Bulgarilor şi Ghepi^Lilor. 311. Anastasie şi Mundon, domnul Ghe-ţilor. 312. Gotila, domnul Gotthilor ia Roma. 316 Mavrichie şi Hagan domnul Avarilor. 327. «Drept eşti doamne şi dreptu-i judeţul tău», a zis Mavrichie când a fost canonit. 331. Foca la 610 de la domnul Hr. 331. Ira-clief ace pace cu Hagan, domnul Avarilor. 332. Hosroe invită, între alţii, pe Hagan, domnul Avarilor a se rescula împotriva lui Iraclie. 333. Domnul Varvarilor, abia scăpă cu fuga. 334. Crac, domnul Polonilor a zidit Cracovia. 340. Justinian fuge la .domnul Cazărilor. 340. Apoi la Tirvelin, domnul Bulgarilor. 341. «Leon Isavrul» şi icona domnului Hr. 344. Amira, domnul Serache-nilor şi Ion Damaschin. 344. Constantin Copronim şi Telesis, domnul Bulgarilor. 346. Leon, fini lui Constantin Copronim, ia pe fata domnnlui bulgăresc. 346 Gothofred domnul Davilor, loveşte pre Friji. 349, 350. Nichifor şi Harun, domnul Serachenilor.352. Ruşii cu Vladi-mir, domnul lor, se creştineză. 353, 359. Simeon, domnul Bulgarilor, închee pace cu Vasile Machedon. 355. Leon şi Simeon, domnul Bulgarilor. 356. Roman se încuscr«şte cu Petăr, domnul Bulgarilor. 357. Ruşii, cu domnul lor Ingher, atacă Ţarigradul.3o7 Peceneghii, cu domnii şi cu nume deosebite sunt. 364. In timpul lui Roman piere Simeon, domnul Bulgarilor. 368. Nechifor Calochir, ficiorul domnului de Crâm şi Stetoslav, domnul Ruşilor. 369, 370. Ioan Cimischie bătuse bani cu chipul domnului Hr. săpat pe ei. 370. In timpul lui Avgust Chesar s’a născut domnul www.dacoromanica.ro 638 INDICE GENERAL Is. Hr. 371. Domnii Ruşilor, Ruric. 372. Yladimir se boteză la anul 988 de la domnul Hr. 375. Metigan, domnul Pecinighilor se boteză. 373. Saraltel, mumei Iul Ştefan, îl s’a arătat Ştefan Proto-martyrul şi ’l a qlis «Nădăjdueşte în domnul Hr. că în curândă vreme, vel naşte făt 375. La anul 1000 de la domnul Hr. 375. Faptele Iul «-Samoil , domnul Bulgarilor. 375. Iovan, domnul Bulgarilor. 376. Domnii Bogdaniel. 377. Svestoslav domnul şi Cura domnul. 378. Petăr, domnul Bulgarilor, în timpul Iul Constantin Monomah. 380. Cheghenis, domnul Pazinazi-lor, vine la Drista. 381. Godofred Bălioneus, şi alţii, s’au dus asupra lui Suliman, domnul Turcilor. 388. Ioan, domnul Românilor. 395, 412, 417, 419, 423, 424, 425, 426, 427, 428, 429, 432, 465, 474. Domni ai Vlahilor. 408. Hris, domnul Cuţovlahilor rămâne în Grecia. 413. Despre Hris. 414. Ion, domnul Zagorei. 418, 419. Roman, domnul Haliciu-lul. 418, 419. Ruric, domnul Chio-vului se bate cu Oman, al Hali-ciulul. 419. Neeman, domnul Tri-lelilor. 419. Ioan domnul românilor. domnii greceşti. 424, 426. Domnii greceşti de pe la «Mora», şi alte părţi. 433, 434. Domnii Părşilor, după scularea Tătarilor. 437. Sulei-man Şah, vrând să mergă asupra lui Alaidin, domnul Turcilor, se înecă în apa Evfratului. 439. Ladi-slav dă, pe sora sa, după domnul de Dalmaţia şi de Croaţia. 444. Domnii leşeşti şi Tătarii. 448. Vladi-slav despre domnul Bulgăresc 455. Inturnarea din Ardeal a domnilor Români. 461, 462, 473, 482, 483, 484. Domnii şi Banii Munteniei 468.470. Dragoş Vodă a \fost domn, şi fiu de domn. 472. Cum e numit domnul Moldovenilor la Halcocondilas. 474. Românii din Ardeal, domni ai locurilor. 475. Despre domnul numit Bogdan Vodă. 476. Un Craia sârbesc ia in căsătorie pe fiica domnului de Valachia. 478, 479, 480, 481, 482. Radu Negru şi Dragoş Vodă, domnii Munteniei şi Moldovei. 479. Roman Vodă e al şese-lea domn, după Dragoş Vodă. 483. Domnâseft. In timpul Domniei lui Can-temir s’a găsit la Galaţi o peatră cu inscripţii, care s’a adus la Curtea domnescâ. 161. Domneşti. Mai cu seină după risipa Constantinopolului, au venit în Mol. dova, multe familii străine, împărătesei, crăescî şi domnesc!. 25. Domnia. Domniile Ellinilor. 90. Domniile Românilor. 106. Ureche au trăit şi au scris sub domnia lui Aron Vodă Tiranul. 114. Cele doue domnii românesci. 127. Tătarii a-pucă Domnii. 175. Hronicul e cules până la domnia lui Ştefăniţă Vodă. 180. Gallia avea provinţii adică Domnii -subt acea Crăie. 17. 242. Crăii şi Domnii de varvari. 277. Despărţirea Domniei Valachiei în doue. 304. Chedrinos despre trimiterea la domnia Crâmului a unuia Petron. 353. Despre domnia rusescă. 371. Despre Domnia Boşnegilor. 382. Despre domnia lui Hris domnul Cuţo-Vlachilor. 395. începutul domniei lui Ioan Alexie. 417, 419. Hronicul întrebuinţat de Cantemir merge de la domnia lui Radu-Vodă până la acea a lui Constantin-Vodă Brâncovenu. 462. De va fi trecut www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 639 domnia lui Ion Alexe peste 30 ani ar fi fost năvala lui Batie în timpul lui. 465 Dacă cetatea albă ar fi fost scaunul domniei Moldovei cronicele de la Dragoş Vodă ar fi pomenit acesta. 469. După prada lui Batie cu 28 ani în urmă, ar fi fost domnia aşezată în ţara Românilor. 482. Domnişor. Domnişorul Ruşilor Vla-dimir s’a sculat cu oste asupra Ţa-rigradului. 380. Don, fluviu. 60. Intre el şi Tlirachia multe popore barbare au trecut, 17. Intre el şi Dacliia, au fost multe popore, despre care pomenesce Di-onysie Periighitis 61. De la obîrşia lui, începe pădurea Herţinii. 76. Până aci a făcut Traian şanţul. 106. In anul 107 Traian trece peste Don în Asia asupra Armenilor şi Par-thilor. 192. Este trecut de Tătari de voe şi pe urmă ’l trec siliţi de Dechie. 208. Gotthii şi Gheţii lo-cuesc între el şi Nistru. 228. Soţii lui Gallie s’au închis între bălţile Donului. 209. Peste Nistru, spre Nipru şi până la Don, locuiau Ba-starniî, Carpii şi Sarmaţii. 232. Goţii s’au aşezat de la Don până la gurile Dunării. 260. De la el şi până la Nistru sunt câmpii Tanaii. 264. O-strogoţii s’au aşezat în câmpii spre apa Donului în sus. 268. Mihail Ri-ţie Neapolitanul (Jice că Hunii au trecut Donul. 281. Despre apa Donului, în Tătărime, face Attila a 4-a reşedinţă. 286. Varvarii ţineau drumul de la el, în sus prin Litfania spre Ghermania şi Italia. 28b. Pe lângă, el stau Cozariî. 373. Sunt supuşi lui Svetoslav Cozariî. 373. De la el, peste Volga, este câmpia Cap-caculuî. 438. Doiianniâ. Fulvius Flaccus bătând pe Vartai, a avut triumf, adecă Do-nanmâ în Roma. 121. Donoiinaoa. Constantin fiul lui Con-stans s’a sculat cu Donoiinaoa de la Ţarigrad au omorât pe tiranul Sichiliei. 336. Cu mare Dunaima de corăbii au intrat cu oste în sus pe Dunăre. 337. Justinian la 694 orân-duesce pe Leontie să mergă cu Du-naimaoa la Greţia. 339. Dorostolâ, cetate în care s’a născut Aetie. I se ţlice acum Dristorul. 288. Era pe ţărmul Dunărei. 323. Dorotliei, sau Theodori, sau Theodo-sii pe grecesce, iar pe slavonesce Bogdani se numesce. 377. Dorticuin, cetăţuie zidită de Traian. 322. Dosithel Mitropolitul, însemnă în Uric, anul eşirei lui Dragoş Vod, la 6870. 483. Dragoş Vodă. La ce an a fost întur-narea lui. 50. Până la întorcerea lui din Ardei, e hronicul Moldovenilor. 179,—şi de la el, până la Şte-făniţă Vod. 180. Neculaî Costin nu pune la anul venirii lui, 6867 de la Adam, cea ce este 1369 d. Hs., ci spune că sunt 400 ani de la Attila până la Dragoş. 290. El a întemeiat bine Dachia. 290. Sub el, o parte din Valaliia, ia numele de Moldova. 305. Tatăl seu, a fost Bogdan. 306. Hronicul Moldovenesc pomenesce că înainte de venirea lui Dragoş Vod de la Ardei, să fi locuit nisce Ruşi la Suceva şi la Bae. 325. Chro-nicele lui Misail de la Dragoş-Vodâ 470. Inturnarea lui Dragoş în Moldova. 461, 463, 466, 471, 472. Hronicul Moldovei de la Dragoş. 469. Letopiseţul aruncă năpaste pe Dra- www.dacoromanica.ro 640 indice General goş. 472, că ar fi fost el şi cu omenii sei omeni proşti. 472. El a fost Domn şi fecior de domn. 472. Feciorul lui Bogdan Vodă, a luat o parte din Moldova şi era sau ver sau frate cu Radul Vodă Negrul. 475. Mai nainte de el, a trăit cu Românii în Ardei, Bogdan Vodă, şi are fiu pe Ştefan Vodă 475. Anul eşi-reî sale, e însemnat de Neculai Co-stin, 6807 de la Adam sau 1299 de la Hs. Unii spun la 6870. 483. In-vasia lui Batie ar cădea pote sub Dragoş Yod. 465. El ar fi domnit în timpul invasiei lui Batie. 482. Despre venirea lui Dragoş Yodă in Moldova. 484. Drava, rîu. Nemţii coprind ţara Ser-bescă până la ea. 176. Dregovicicii, popor slav supus de Sve-toslav. 373. Drevlenii, popor slav supus lui Sve-toslav. 373. Dripea. Până la ea prădeză Hunii. 317. Drista cetate prădatădePazinaziî. 378. Pe aci trece Pazinaziî cu şeful lor Chenghis. 381. Dristorul se mai numesce Dorostola cetate în care s’a născut Aetie. 288. Cetate în Misia. 323. Drogliicin, cetate pe unde a fost întâi şederea Polovţilor şi Pecinegilor. 362, 364. Drus, tată Ini Clavdie. 164. Drusus. Ve$î Chesarîul Drusus. Dubravie, spune că Batie s’a întors cu Tătarii la locul seu. 450, 451. Duca, apă. Odoaţer a avut resboi cu Theodoric aci. 295. Ducatul. Turingia este o parte a familiei Saxonesci între ducatul Misiei, Brunsvigului, Hasiii şi a Fran-conii. 285. Duchepratul, cetăţue. 155, 322. Ducul de Litvania, Razivil, a luat în căsătorie pe o fiică a lui Vasilie Vodă. 26 Ducul Henric ese înaintea Tătarilor la Ligniţi. 449. Frede-ric, ducul de Austria şi Bela. 450, 451. Cruciaţii împotriva ducului de Austria. 451,458. Duhul Dumnăzăesc a suflat întâiu, istoria sfîntă, şi apoi mai pre urmă, «au început ce din truda şi chitela omenescă.» 58.In 25 ani aîmpărăţiei lui Avgust s’a născut Isus Christos din duhul sfînt. 164. Darul duhului sfînt. 195. Sinodul de la Niceea, cu darul Duhului sfînt au fost. 239. •Cu suflarea Duhului sfînt» scrie Moise istoria facerei lumii. 300. Dumuădăire. Amuliu dă poruncă «în chip de cinste şi de Dumnătjăire» a face pe Rea, vestală. 96. Nernul «Izraeltenilor» a fost împrăştiat pentru «ne Dumnătjăire» lui. 170. Oştenii Romani n’au mai putut răbda pre Eliogabal, pentru «ne Dumnătjăirea» lui. 206. împăratul Anastasie vrea să adauge la cântarea Trisaghion nisce vorbe prin care să arate că pătimirea lui Christos să se dea şi Dumnăijâireî. 312. Dumnădăoae. Pallas e Dumnâglăoae ştiinţilor şi Afrodis a frumuseţelor. 89. Isidis e Dumnădăoae fecoriiî şi a curăţenii!. 89. Rea a fost pusă în rîndul Dumne^eelor. 97. Dumnădău. Laudă adusă lui Dumnă-zău. 3. «Nu de Dumnădău.» 10, 11. Aşa, pote, a vrut Dumnădău, cu împăraţii următori lui Theodosie, de n’au fost buni. 17. Nimeni n’au învins pe Tătari; pote numai cei cu «putinţele» de la Dumnedeu. 21. De’l va ajuta D-deu, va scrie şi www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 641 altele, Cantemir, în «tomosul al doile». 26. Cantemir este «cu mila lui DumnăZău, a Moldova moşnenii Domnu, _tc. 49. Spune că va lucra la Hronic «A tuturor dară lucrurilor agîutorul lui DumnăZău, vreme, şi osteninţă poftind». 50. Cu câţi ani, s’a scris istoria risipei Troadeî, înainte de Hr. Dumnezeu. 59. «Dumnă(Jăiî» Grecilor. 89, 102. Ce a fost la anul 1193, de la întruparea «Fiîuluî lui DumnăZău». 90. Ce a făcut Marş, «Dumnă^ăul rez-boaelor». 97. Dumnezeu lasă pe fiul său printre supuşii Romani. 100. Etymologia cuvîntuluî Dumnezeu. 103. Starea ţărilor române cu ajutorul lui D-(jeu. 106. Spune Cantemir : Să nu de DumnăZău cu condeiul nostru trăgători de cinste altuia să ne arătăm. 115. Sava mitropolitul se rogă către D-. 484. Dunmezăeascii voie, va putea da biruinţă. 21. Diimnezeescul cuvânt, coprinde A şi Sî, începutul şi sfîrşitul. 58. Istoria cea de Dumnăzăescul Duh suflată . 58. Ce este . 85. Cei pre carii dumnăzăescul cuvînti-aă zămislit. 86. Despre Pronia Dumnăzăîască . 111, 112. Pe o inscripţie: «...,Dumnăză-esculuî, fiului Nervii. > 161. Cine aă ridicat arme asupra măririi Dum-năzăeşti. 170. Punend nădejdea în Dumnăzăiasca agîutorinţă . Cantemir a cules Hronicul. 188. Un altul, afară de Traian,«să nu mai în-drăznîască mărirea Dumnăzăîască a dodei.» 195. Despre «Dumnăzăescul Gordian . 207. Constantin cel Mare e ajutorat cu înţelepciune DumneZeească în orânduirea afacerilor împărăţiei.243. Roilas, Domnul Schithilor făcend jafuri în împărăţia romană e prăpădit cu Dum-neZeescă putere. 278. Attila se in-tituleză «cu dumneZeească bunătate, Craiul Hunilor, Midilor, Got-thilor şi a Danilor . 287. Explicarea cuvîntuluî Copronim şi arătarea voeî DumneZeesci în fapta făcută www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 643 de el. 345. Cantemir începe Cartea VIII cu dumne^eescul ajutor. 396. Dumnedeire. Vejî Gordian după ce i-au adus osele la Roma a ridicat o piatră cu inscripţia «Dum-neXa/novXăQi;> ţliceau Grecii, Banului. 469. Flaudria. Graf de Flandria era Bal-duin. 420. Florentina. Se menţioneză într’o inscripţie găsită la Galaţi. 161. Florenţia sinodul de aci, despre el scrie Zugropulus. 3B4. Floriiun, fratele lui Clavdie Taţitul, voeşte să ocupe tronul fratelui seu dar nu e primit de oste, care alege pe Avrelie Prob. El de indignare, îşi deschide singur vinele. Zosim spune că slujitorii ’1 au omorât, după 60 $ile. 226. Foca Tiranul. 330. Oştenii îl aleg de împărat, el îndată plecă la Ţari-grad unde se încoroneză. Mavrichie fuge. El trimite la Halchedon şi aduce pe Mavrichie, căruia înaintea ochilor îi omoră trei fii. El împă-răţeşte 8 ani, în timpul lui nu s’a intîmplat nimic în părţile nostre. 331. In- timpul lui, Perşii luaseră Ierusalimul, Eghypetul şi Alexandria şi ajunseseră până la Halchedon, el cere ajutor de lalraclie cel bătrîn guvernatorul Africei, care trimite pe fiul lui Iraclie la Ţari-grad, care prinde pe Foca şi’l o-moră. 332. După el vine Iraclie. 332. Fonteus Agrippa, Hatmanul Romanilor din Misia a fost omorît de Sarmaţî când au trecut Dunărea. 165. Formuud, feciorul lui Marcomir a pus începătura crăiii Frânţii. 277. După el vine fiul său Clodie. 277. Forul lui Cornelie, unde Alaric s’ar fi cununat cu Plachidia sora lui Ar-cadiu şi Honoriu. 276. Forum Romaiiorum, era numit tîrgul Romanului care e pe apa Moldova. 471. Fotie. Patriarh se certă cu Ignatie. 353,354. Vladimir îi cere mitropolit şi preoţi. 373, 374. Frailat, voevodul Gotthilor, ce a biruit pe Gaina. 274. Franchif. (Ghermanii) la apa Reenu-luî. 76, 269. Craiul lor, Merovic, se însoţeşte cu împăratul Râmului contra lui Attila. 288. Se bat în câmpiile Cataloniei, cu 90,000 Ghe-pendi. 288. Francia. Veijlî Franţia. Fraiiconiin. Intre ea, Brunsvig, Hassia 42 www.dacoromanica.ro 658 INDICE GBNBRAL şi Misiia, este Thuringhia. 285. Franconia era locurile numite acum Vestfalia, Frizia, Saxonia, Turingia, Hesia şi Mesnîa. 277. Frnnglii|miri. Coinesil Iul, viu în ajutorul Iu! Bela IV-a. 451. Lor le dă Bela, multe locuri în Ungaria. 461. Franţia. 11. In ea a dus Iraclis pe Troadeniî robiţi, fondând cetatea Alexia. 91. In ea s’a născut Petavie. 177. Gliermaniî Frânţii. 211. Crăia Franţieî e mărită de Clodie. 277. Hronicul Frânţii la 805. 351. Franţa Protovestiarius, scriitor cuno-şte pe Românii din Dacliia sub numele de Vlahi. 156. Nu pomeneşte nimic despre începutul Romanilor. 157. Frunţii. Pentru invingerea lor, Maxi-miian face triumf la Roma. 233. Ei ascultă pe Paravat. 251. Sunt biruiţi de Vandali. 275. Vin la Sicain-bria, chemaţi de Aftila. 287. Franţozascil Crăiîa Franţuzască a înflorit pe la 420 de la naşterea Fecio-rei. «Gallia, adicăţaraFranţozască . 12. VecJÎ Gallia. Scriitorii Franţuzeşti ne apără. 24. Franţozi. Pentru neamul lor, de unde ie, se ceartă scriitorii. 11. Ei s’ar fi născut din Troadeni. 12 Sunt numiţi Valşî de Leunclavie in Pandecte. 159. Ţara lor, orînduiala cerească, o dă pradă. 170. Sunt bătuţi de 3 ori de Nemţii comandaţi de voevodul Evghenie. 176. Stăpînirea Gotthilor se întindea înainte de resbelul Italiei, de Ia ţara Franţozilor până la Sirmium. 267. Clodie a lăţit Crăia căreia acum îi «jic a Franţozilor. 277. Franţuzesc. Mai marii nemului franţuzesc s’au născut din Troadeni. 177. De la Craiul franţuzesc cere Bela ajutor. 460. Frftneil. Cu ei s’au luptat românii. 376. Ei luaseră de la Greci Ţari-gradul şi despre răsboiele lor cu Grecii, vorbesce Bonfin. 398. Frederie, duce al Austriei, avea pizmă pe Bela şi îl jefuesce de totă averea. 450. Frideric, tatăl lui Henric al Vl-a, suferise răutăţi de la împăraţii Ţa-rigradului, când trecuse la Pali-stina. 411. Frederie U-a împăratul apusului. La el cere ajutor Bela IV-a. 460. El avend răsboî cu Papa, trimite contra Tătarilor pe fii săi Conrad şi Henric. 451. Feciorii săi îl opresc pe Batie şi unii scriitori spun că Batie ar fi murit în acest răsboî. 451. Batea cetatea Favenţia, contra Papei. 451. Trimite un ajutor lui Bela, ca să se potă îutorce în Ungaria. 451. In al 31-a an al împărăţiei lui Bela IV-a, se întovee în Ungaria. 451. El n’a făcut giură-mînt ca de sabia sa să nu moră om. A fost pe timpul năvălire! lui Batie. 459. Fretcuiî. Despre un sol al polcului al (jecilea augustesc al fretenilor. 161. Frigida. In ea face împărăţie David. 427. Fritiglicrn, trece ca priiatin prin Da-chia. 17. Domn al Gotthilor, cere lui Valens, protecţie. 256, 262. A fost invitat de Lupiţin, cu gând să-l oinore. El scapă omorând pe Maxim şi pe soţia lui, cari erau orânduiţi să-l asasineze, şi apoi prădeză Dachiia, Misia şi Tlirachia, spune Bonfin. 257, 268. Se creşti-neză; el se împacă cu Atlianaric www.dacoromanica.ro INDICE GEKFBAL 659 prin mijlocirea episcopului Ufila. 262. El fiind împins de Huni trece în Thrachia. 264, 268. Se rescolă împreună cu Athanaric contra lui Yalens şi-l omora. 264. Radagaîzus este o rudă a lui. 266. Frizie, locuitorii de aci se numesc Franconii. 277. Frijiî. Ivon în Hronicul lor. 277. At-tila poruncesce Hatmanilor să mergă în contra lor. 285. Sunt bătuţi de către Gothofred domnuj Davilor. 340. După mortea lui Go-tliofred ei se liniştesc. 349. Frizii. Vegli Frijii. F’nlvie, nume care se dă de scriitori, hatmanului Flac. 124. Fiilvius a fost consul împreună cu fratele seu Manlie Aţidinus Ful-viîanus. Livius ne spune despre dînsul că câştigând o bătae în Spania, a vrut să facă o capişte forte frumosă şi de aceia ia nisce lespezi de la capiştea Junonei care se numea Laţinia din Bruţia, pentru care Senatul îl osândesce şi el se spânzură. 120. Fnlvius Flaccus. Face resboiu cu Ghe-tii la Sardia. 63. Acesta ar fi cel ce a fost consul cu 132 ani înainte de Hr. 72, 7 Comparăm Fulvius Flaccus, colegul lui Scipio Africanul, la pag. 120 şi 121. Fulvius Flaccus ar fi acel hatman Flac. 122, 123, 124. Fulvius Flaccus, din familia Flacchi-lor a fost consul cu Clavdie Cav-dexi la anul 262 an. Hs. 119. Des- pre aceştia ne pomenesce istoria să fi avut resbele cu Ghetii. Fulvius Flaccus din familia Flacchi-lor, a fost consul împreună cu Cor-nilie Lentulus la anul 253 an. Hs. In vremea lui s’au început resbo-iele cu Ligurii şi aă ţinut 80 ani, după cum spune Livius. 120. Fulvius Flaccus, din familia Flacclii-lor. A fost consul cu Manlie Torcvat anul 222. A mers cu oste asupra Boiilor. 120. Fulvius Flac, din familia Flacchilor. A fost consul cu Clavdie Pulher, an. 210. A purtat resboie în Africa, după cum spune Livius. 120. Fnlvius Flaccus, din familia Flacchilor, a fost consul cu Calpurnie Fiso la anul 133. a. Hs. 120. Fulvius Flaccus, din familia Flacchilor, a fost consul cu Cornile Sţi-pion Africanul la anul 132 a. Hs. 120. Pote de el vorbesce Ovidiu în scrierile sale. A avut resboi în Si-ţilia cu Robii răsculaţi cari aveau domn pe Evnos, după cum ne spune Orosie, iar Onufrie scrie că a avut resbele în Illyria şi biruind s’a întors la Roma în triumf. 121. Fulvius Flaccus, din familia Flacchilor, a fost consul cu Platvie Yv-seus, la anul 123. Tit Livius spune că s’a luptat 2 ani cu Ligurii şi i-a supus. 121. Fundian. Hronicul fundian despre luptele Vandalilor, Sorabilor şi Slovenilor, la 874, cu Ludovic împe-peratul apusului. 354. G. Gmliiriou. De aci până la Ulissopolis, stăpânea hatmanul Godila. 315. Gaiuu, era credincios lui Arcadie, apoi s’a învoit cu Gotthii din Ili- www.dacoromanica.ro 660 Indice general ria ca sâ ia Ţarigradul, dar voe-vodul Fraîtat cu o parte din Got-thiî îl bate pe marea Elispont, el fuge spre Dunăre, dar este prins şi omorât de Huldis domnul Hunilor, care îi taie capul şi’l trimite la Ţarigrad. 274. Cuison e trimis dc Magnentiîe Comes, la Munţii Pirineî, ca să omoare pe Constans. şi îl omoră. 248. Galaţii, oraş Turcesc. 131. Pe domnul iei, Turcii îl numesc Yoevod. 131. Galatiia. Zonoras spune că a fost prădată de Tătari. 227. Danastana este între Galatiia şi Yithinia. 253. Galaţi, oraş, acolo s’a găsit pietre cu inscripţiunî în care se laudă Tra-ian. 158. Cantemir, a căutat la Gherghina lângă Galaţi piatra cu inscripţie amintită de N. Costin. 162. Pe aci vine Cantemir de la Andria-nopolis şi trece Dunărea. 248. Gherghina era puţin mai sus de Galaţi. 248. Aci Prutul dă în Dunăre. 269. Galliţia se numea şi ţinutul Gala-tului. 468. Gullm vine la împărăţie dupăNeron pe care ’1 omoră Salvius Otho la 69 d.. Hs, 164. Galerie, hatmanul, bate pe Bastarni, Carpi şi Sarmaţi. 232. Clironicul lui Ricţiol arată această biruinţă la 295 d. Hs. 232. Constantin Marele, prinde viu pe domnul Sarmaţilor şi îl aduce înaintea lui Galerie, scrie Evtropic. 232. Galerie Maximian. 230. Pus Chesar împreună cu Constantin Hlorus, de către Diocleţian şi Maximian. El ia răsăritul. Ca să resbune pe Severus, ucis de Maxentie, vine cu oste asupra Romei, dar neputând face ceva, se întorce în Illiria. 233. Face Chesar pe Lichinie. More la 311 d. Hs. 234. Scrie lui Constantin Hlorus, să persecute pe creştini. 234. Galerins. VeiJî Galerie. Gallia adecă ţara Franţozască.» 12. Pe apa Renului a avut resboae Avrelie Severus Alexandru. 206. In ea pătrund şi prâdează Ghermaniî Frânţii, pe vremea lui Gallienus. 211. In ea cuprinde Probus, cetăţi, scrie Vopiscus şi Evtropie. 228. Aci sânt chemaţi Vandalii sub Ho-norie. 240. Făcea parte din imperiul Apusului. 242. Ea cuprindea crăia Galieî, Ispanieî, Britanieî şi Ghermanieî şi avea 17 provincii. 242. Şi din ea vin representanţiî la sinodul de la Sardia. 250. E prădată de Alemanî pe vremea lui Valentinian. 254. Supusă de Gotthii formeză împreună cu Ispania şi Africa împărăţia Visegotthilor. 266. Aci au venit şi Gotthii de sub stăpânirea Hunilor cu Domnul lor Verimudis. 269. Gotthii au trecut Dunărea mai sus de Dacliia când au venit în ea. 273. In ea a intrat Vandalii împreună cu alte popore. 275. Pe ea a coprins’o Vandalii şi Sveviî în acelaşi an în care năvăleşte Alaric în Italia spun Idatie şi Isidor. 276. Prosper spune că Gotthii împreună cu Athaulth a trecut în ea. 276. Crăiîa ei. 277. Din ea, cliiamă Valcntinian pe Aetie. 284. La hotarele iei, pe Ren, este Colonia Agripina. 285. Pe timpul lui Attila, o stăpâniaU Gotthii. 287. Craiul Gotthilor din ea, era Tlieo-doric. 287, 288. Attila c rugat de Ghenseric să gonească pe Gotthi din Gallia. 287. Jumătate din ea www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 661 promite Attila lui Theodoric. 288. Din Italia, Attila intră în Gallia. 289. In ea domnise Evaric 17 ani. 294. Unii dintre Gotthi, domneau liniştit în Gallia. 294. Arnulf craiul, îndemnă pe Bulgari a prăda Glier-mania şi Gallia. 355. Gallie, lui este vîndut Dechie împreună cu fiul său de către soţia sa, după cum afirmă Zosirn. 208. El vine la împărăţie după peirea lui Dechie. El se mai numea Trebonia-nul. El platesce banii Tătarilor ca să nu mai prădeze, însă după ce s’a întors la Roma, ei au prădat Dardania, Tliessalia, Thrachia şi până la Machedonia; Galic trimete pe hatmanul Einilian, care îi birue zice Zosirn, Victor şi Orosie. 209. Zonora spune că Schythii au năvălit până în Italia şi el este nevoit să plâtescă banii. Emilian bate pe Schythii şi oştea îl ridică împărat, Galie vine împotriva lui şi este omorât. 209, 210. Gallilian e numit Hristos de Paravat. 252. Paravat îi strigă când era să moră: «Biruita! Gallileanule . 253. Gallilieni, sânt numiţi creştinii de Paravat. 252. Gallieiius, fiul lui Valerie. E luat tovarăş la împărăţie, de tatăl său. 210. Voeşte să rescumpere pe tatăl său de la Perşi. După mortea tatălui său, rămâne singur împărat şi se dă desfătărilor. Tătarâii şi Ghermanii Frânţii, pătrund în Gallia, pe timpul seu, Gattii şi Saxonii în Italia, Gotthiî, Schytiî in Greţia şi Asia mică, iar Svevii asupra Panoniii, la 265 d. Hs. 211. Zonoras spune că pe vremea lui, Dachiia era locuită de Romani. Hatmanii Macrian şi Iraclian, cu vicleşug uciseră pe Gallian, la Mediolan, după ce împărăţise 7 ani cu tatăl său, iară singur aprope 8, la anul 268 d. Hs. Martie 21, fiind de 50 ani. După el urinează Clavdius. 212. Galliţia. Crai al iei se intitulează An-dreas, în diploma sa. Ast-fel s’ar fi chemat Valachia Mare din Marea Neagră până iu Tisa, scrie Sain-buţie. 446 Ast-fel spune Leunclavie în Pandecte, că s’ar fi chemând Vlahia. 446. Crai al iei, se intituleză Bela IV-a. Ea ar fi Valahia, 452. E enumerata între ţările stăpânite de Ungaria. 469. Gdansea, cetate supusa lui Prus. 371. Gdighilil, domn al Vandalilor. 275. Georgia. Veţlî Ghiurghia. Germania. Veijî Ghermania. Gherniania ce se chîamă Cattiî, Până la ea se întinde Sicambria. 287. Germanii. Ve. 438. Dara, la istoricii turcesci Nahrâ». 439. Din doi Vladislavî, pomeniţi de istorici, nu era nici unul când a venit Batie. 443. Cantemir, n’a avut fiind la Moscva, pe- Bonfin istoricul. 444. De ’nainte de 1206, istoricii arată pe Români, cu Domni. 445. Sam-buţie istoricul despre Galliţia. 446. Se va urma cu mărturiile diu istoricii streini. 446. Marin istoricul despre Batie. 447,448. Simeon spune că a luat povestea despre Laslău de la istoricul unguresc. 453. Istoricul serbesc despre Busurmani. 457. «Basnele istoricului bulgăresc 458. Istoricii streini despre Români, pe vremea lui Batie. 462, 463, 465, 467, 468. Primul istoric al Moldovei. 470. Istoricii streini despre Mo-lisdava>.471. Domnul Moldovenilor la istoricul Laonic Halcocondiias’ e numit «yAp-/rov rjjţ p-slav-î]? Bof&a-viaţ». 474. Istoricul Nichifor Grigo-ras, despre luarea în căsătorie a fiicei Domnului de Valahia, de către craiul sârbesc. 478, 479, 480, 483. Istoricii grecescî despre timpul de pe la 1274. 481. Istracliil, între Nistru şi Bug. 68. Istratie al III-lea logofăt a lui Constantin Voevod Cantemir, tatăl lui Cantemir. Ca şi Misail şi Simion în Pridoslovie Letopiseţului seu spune că Dragoş a trecut în Moldova cu strînsură de omeni proşti, păstori şi vînători, cari din întîm-plare au dat peste Moldova şi s’au aşezat acolo. 472. Mria, ţara Muntenească. 126, locuită de Vlahi spune Halcocondiias. 157. Istropolis (Chilia, Lycostomon), cetate la gura Dunărei şi la hotarul Schy-tiei. 60. Ist ros. Aşa să chemă ellinesce, Dunărea. 59. Istros, cetate. A fost lăsată de Tâta-râi la dreapta scrie Zosim. 211. Isus Ihlstos. Veţiî Hristos. Italia. Spre ea se depărteză Constans. 16. Italia faţă de Turci. 20. Până în munţii ei se întindea pădurea Herţinei. 76. Românii sînt din Italia aduşi. 85, 110,111, 124, 125, 126,127, 135, 151, 218. Până la ea au venit Ellinii. 90. Eneas vine în ea. 95, 96. Romanii supun Italia. 99. Volohiî, după Sarniţie, va să (Jică născuţi în Italia. 131. Gothiî au făcut oste în Italia. 132, Avrelian n’a dus pre Romani îndărăt, în Italia. 134. Zo-naras spune că Schythiî au răzbit până în Italia. 209. Sub Galiennus pătrund în Italia, Saxonii şi Cattii. 211. In ea a fost a 4-a stare a Var-varilor, (Jice Sarniţie. 240. Din ea Velisarie şi Narsitis Hadâmbul, hatmanii lui Justinian, gonesc varva-rii în Ispania. 240. Leghionele aduse de Traian din Italia, Avrelian le întorce peste Dunăre. 240. Făcea parte din a 3 a divisiune a imperiului lui Constantin Marele. 242 Coprindea Crăiia Italiii, Africăi şi parte din Illiria. 242. In ea aşează Constantin Marele, pe Gottliii su- www.dacoromanica.ro 696 INDICE GENERAL puşi. 245. A fost dată lui Constans. 246. Era stăpânită de Constans şi Zonaras spune că Constantin o cere lui Constans. 248. Şi din ea vin representanţil in sinodul de la Sar-dica. 250. Gotthil sub Radagaizus şi Alaric au năvălit în ea. 266, 267, 272. Gotthil când aă venit în ea au trecut Dunărea mai sus de Dachia. 273. Radagazius în Italia. 274 Alaric năvălesce în Italia în acelaşi an în care Vandalii şi Svevil coprind Galia; Alanil, Luzitania, Silînghii, Betica, spun Idatie şi Isidor. 276. Alaric cerea de la Honorie ca să fie primit în Italia. 276. Hunii în Italia. 283. Drumul Varvarilor e prin ea. 285. In ea erau Vandalii sub Ghenseric. 287. Attila în Italia. 288. In ea intră Attila, gonit din Illiria. 289. Din ea plecă Attila îndemnat de papa Leon şi intră in Gallia. 289. Iulie Nepos intră în Italia contra lui Glichirie. 292. Spre ea merge Iulie Nepos. 292. In ea îndeamnă Zenon pe Theodoric Amali să intre prieteneşte. 294. Herulii voiau să ţie Italia, ca moşie. 294. Theodoric se găteşte să mergă spre ea. 294. Din Misia, Theodoric purcede spre Italia. 294. S’o împăr-ţescă în două, se învoeşte Odoaţer cu Theodoric. 295. Din ea scote Theodoric pe Heruli. 296. Romanilor din ea, Slovenii lezicRomleni. 303. Romanilor din ea, unii din Sloveni le zic Volohî. 304. Zidiri şi biruinţe ale lui Justinian în Italia. 314. Velisarie îşi întinde oştile spre ea. 316. Spre ea erau răsboie. 319. Marginile iei le şterge Dunărea. 320. Oştile împărăţiei erau aci contra Vandalilor şi Gothilor, qu Velisar. 325. La 902, Ungurii intră în Italia. 356. In două rînduri este prădată de Unguri. 358. Unii istorici zic că dacă ar fi fost Romanii din Dachia tot una cu cei din Italia, istoricii romani n’ar fi contenit de a seri despre ei. 361. Limba Tomânescă de la Italia la Nipru. 366. Fecinegii nu s’au dus îu Italia. 367. Unii istorici unguri spun că au adus Laslăul pe Români din temniţele Italiei. 393. De la ea ar veni Românii zice Iacov Predser. 397. In spre ea treceau barbarii, după ce treceau prin Dacia, sau în spre Grecia. 464. Alte colonii din Italia . afară de cele aduse de Traian, nu s’au mai adus. 473. Italian!. Veîlrăteştl familii, ah venit în Moldova după răsipa împărăţii! Con-stantinopolului. 25. Luarea sceptrul ui împărătesc, de Traian. 193. Emilian a purtat numai trei luni numeleîmpărătesc.210.Preda Stam-bol Român din mila împărătescă stă sQtnic la Harcov. 217. Guber-natori vrednici de a fire gineri împărăteşti, 231. Diocliţian şi Ma-ximin desbracă purpura podobă împărătescă. 233. Constantin marele era om «împărăteşte darnic» 234. Theodosie începe a îndrepta lucrurile, de la curtea împărătescă 270. Iulie Nepos îmbracă haina împărătescă la 24 Iuniu 474. 293. Ma-vrichie scrie lui Petăr să hrânescă oştile în pământul vrăjmaşilor, de cât în provinciile împărăteşti. 331. Romanii în Dachia lipsiţi de ajutorul împărătesc, faţă de Var vârî. 338. Mărginile mării Negre păzite cu oste împărătescă. 342. Schythii împărătesei. 364. Nicliifor Foca învaţă pe Petăr, să nu lase pe Turci a călca locurile împărăteşti. 369. Lo- www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 705 cui curţilor împărăteşti din «Mosc.» 373. Zoe aduce la scaunul împărătesc pe Constantin Monomah 380. Godofred, în loc de coronă împărătescă îşi pune spini. 388. Petăr şi Asan cer a fi primiţi în slujba împărătescă. 400. Alexie Anghel şi corona împărătescă. 410. Latinii şi familiile împărăteşci ale Ţarigra-dului. 423. Ioan Alexie dă Solonul lui Tlieodor Anghel, om de familie împărătescă. 429. Banderium în pravilele împărăteşti. 469. îiipărăţia. Cele-l-alte nemuri din împărăţiile Europei sunt mai nouă de cât nemul Romano-Moldo-Vla-hilor. 10. Cine erau cele «mai de trîabă mădulare a împărăţiii Romanilor.» 13. Hotarele împărăţiii româneşti.» 14. Constantin împarte împărăţia în patru părţi. 16. Po-lovţii şi Picinighii erau vrăjmaşi a împărăţiii Romanilor. 18. Despre împărăţiile «Grecilor, a Perşilor, a Eghiptenilor şi a Vavylonului . 19. Nemul tătărăsc n’a fost biruit de marile împărăţii. 21. După risipa împărăţiii Constantinopolului multe familii de acolo au venit prin ţările nostre. 25. «Clavdie Ptolomeu pre la împărăţia lui Tra-ian şi a lui Adrian a fost. 59. Unde e împărăţia Moscului. 60. împărăţiile din Schythia. 61. Nu se scie cum era împărăţia Dachia înainte de a veni sub împărăţia lui Traian. 66. Cât era Dachia, pre cât o adăo-gaseră Romanii la împărăţiia lor. 69. Cum a întărit Flac, hotarele împărăţii Romanilor. 78. Dion spune că războiul avut de Domiţian cu Dacliii e cel mai mare pre carile l’a purtat împărăţia Romanilor.79. După Nerva a venit la împărăţia Râmului Ulpie Traian . 81. începutul împărăţiei Romanilor de la Remus şi Romulus. 85. Care împărăţie s’ar putea alătura cu Tătarii, în privinţa vechimei. 86. împărăţiile Ellinilor. 88, 90. Priam reîntăresce împărăţia Troiei. 91. Unii socotia la Greci că nu trebue pentru o femee (Elena) a se face răsipă între împărăţii mari şi viclene ca acele . 92, 93. Sfaturile lui An tenor, şi Eneas, pentru a nu perde ' împărăţia. 94. Romulus şi Remus aşecjlă, din nou, la împărăţie, pe Numitor. 98. începătura împărăţiei Romanilor. 99. Parthiî supuseră împărăţia Perşilor. 105. Dachii adu-• seseră la strimptore, împărăţia Romanilor. 105 Aşezarea hotarelor împărăţiei romane. 106, 190, 191. împărăţia Ţarigradului s’a supus Turcilor. 106. Ţările românesc! dau numai tribut împărăţiei Turcilor. 107. Când vre-un hatman roman biruia vre-o ţară, o alipia la împărăţie. 118. Traian a stătut la împărăţie pe la 98 de ani. 123. Laonic Halcocondila a trăit până la împă-râţiea lui Baiezid, 126. Povestea lui Sarniţie despre stâlpii pe cari ’i-a ridicat Traian ca hotar al împeră-ţiei. 129. Cei cari au fost prin împărăţia Turcului pot spune cum numesc Turcii voevoda» pe comandantul târgurilor. 131. întâmplările de sub împărăţia lui Vasilie Bulgaroctonul. 131. împăratul Râ-muluî trimite luî Laslău, ca ajutor, pe o mulţime de tâlhari din împărăţie. 136, 137. Sarniţie pune pe Adrian în locul luî Avrelian. 151. Evtropie scrie despre starea la 45 www.dacoromanica.ro 706 INDICE GENERAL împărăţie a lui Adrian. 154. Ce scrie Procopie. 155. Lichinie a fost la împerăţie împreună cu Constantin. 156. Traian adaogă Dachia la trupul împărăţie!. 160. Hronicul deşi începe de la împărăţia lu! Traian, va arăta şi pe alţi! de ma! ’nainte. 162, 163, 164, 166,167. Cel Puternic mută împărăţiile dintr’un năm în-tr’altul, 169. Despre diferite împărăţii. 170. Despre prada împărăţiei Iudeilor. 171. Mutarea scaunului împărăţiei Romanilor. 174. Adaos împărăţiei Chesariuluî. 176. Răz-boele împărăţiei Romanilor cu Da-chii. 186, 187. Adrian stă la împărăţie după Traian. 196. Când a stat la împărăţie, «Antonie Pius». 199,— şi când «Marco Avrelie», 200. Com-mod nu purta grijă împărăţiei. 203, Venirea la împărăţie a lui Pertinax, a lui Didius Iulian, a lui Septimiu Sever, 204, a lui Caracalla, a lui Macrin, a lui Eliogabalus, 205, a lui Alex. Sever, a luî Macsimin Thracul, 206, a lui Gordian, a lui Filip Arabul, 207, a lui Decius, 208, a luî Gallie, 209, a lui Valerian, a a lui Gallienus, 210,211, a luî Clav-dius, 212, a lui Cfintilus şi a luî «Avrelian». 213. Ce se întîmplase sub împărăţiile celor de mai ’naintea lui Avrelian. 215. Puterile împărăţiei Romanilor. 216. Dachia a fost şi născătore împăraţilor Romani». 219. Ce a făcut Avrelian când a venit la împărăţie. 220. Era greu ca să facă Avrelian pre Varvari ca să nu maî calce hotarele împărăţiei 223. Avrelie Probus stă la împărăţie la anul 276. 227. Varvariî şi împărăţia. 228. Marginele împărăţiilor se păzesc mai bine. 22J. La 283 stă la împărăţie Avrelie Carus. 230. Ctesifontul şi Selevkia sînt întorse împărăţiei Rom nilor. 231. Diocle-ţian ia soţie la împărăţie pe Maxi-mian. 231. împărăţia Romanilor de multe părţi era clătită 232. Eghiptul e adus la supunerea împărăţiei. 232. Maximian şi Diocleţian se lasă de împărăţie şi stau Constantin şi Galerie. 233. Lichinie chemat la împărăţie. 234. Romanii în Dachia, de la începutul împărăţiei lui Constantin marele. 237. Constantin Hlorus ia soţie, la împărăţie, pe Maxenţie, apoi pe Lichinie. 237. împărţirea împărăţiei între Constantin şi Lichinie. 238. Lichinie e scos din împărăţie. 329. In al 22-a an al împărăţiei lui Constantin marele sînt bătuţi Sar-maţii şi Gotthii. 239. Dachia era în numărul crâiilor împărăţiei Romanilor. 241. Constantin marele orân-duesce împărăţia. 241, 242, 243, 244. Romanii în Dachia, după împărţela împărăţiei de Constantin. 245. Sar-maţii erau sub protecţia împărăţiei. 245. Constantin împărţesce împărăţia fraţilor săi. 246. «Constantin de abiia au trecut peste tril ani la împerăţiîe . 248. Constantie supune împărăţiei pe Cfadi şi Sarmaţi. 249. Constantin e la Ammian, arătat cu puţine (Jile mai mult, la împărăţie. 250. La scriitori sînt diferite date pentru împărăţia luî Constantie. 251. După Iulian Apostatul vine la împărăţie Iovian. 253. împărăţia Romanilor sub Valentinian. 254, 2c 5. O parte a Scythiei era sub ob-lastia Romanilor. 265. Gotthii, cer protecţie de la împărăţie în timpul luî Valens. 256. Theodosie, stând la împărăţie, răscumpără de la Gottliî, www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 707 ţările ce le apucase aceştia. 268, 265, 266. Gotthii asupra împărăţiei de răsărit. 264. Unde se întemeiază împărăţia Visegotthilor. 266. Stăpânirea Gotthilor din împărăţia Romanilor. 267. Dachia şi împărăţia Romanilor. 270, 281, 293, 319, 321. Faptele împăraţilor, ce ţinuseră împărăţia, înainte de Theodosie. 270. Varvariî în locurile împărăţiei Romanilor. 273. împărăţia răsăritului faţă de vicleşugul lui Gaina. 274. După mortea lui Arcadie, stă la împărăţie, Theodosie. 275. După Honorie stă la împărăţie Valenti-nian. 276. Varvariî şi împărăţia Romanilor. 277, 283, 316, 329, 360. In anul al 18-lea al împărăţiei lui Theodosie cel tînăr, Roilas domnul Scliitilor, vine spre împărăţia Romanilor. 278. Gotthii faţă de împărăţia Romanilor. 279, 287, 292. Da-cliii şi împărăţia Romanilor. 280, 396. Attila e invitat de Honoria, să între cu oştileîn publica împărăţii! Romei . 282. Cetăţile de pe marginea Dunărei, făcute pentru paza împărăţiei. 283. Attila asupra împărăţiei răsăritului. 284. Attila şi împărăţia apusului. 287. In locul lui Theodosie vine la împărăţiă, Marchian Thracul. 288. Marchian more după ce ţinuse împărăţia 6 ani şi 6 luni. 291. După Maioran stă la împărăţie Sever 291. Glichirie e ales la îm. părăţie la 473. 292. In urma lui au stătut la împărăţia Apusului Olivrie. 292. La 474 Leon murind îi urmeză Leon cel tînăr, la împărăţie. 292. Pruncul Leon murind, stă la împărăţie, Zenon. 293. In timpul lui Zenon, Hunii au destrămat tare împărăţia. 293. Tlieodoric Amali pradă hotarele împărăţiei de răsărit. 294; el se arată neprieten împărăţiei la 487. 295. In locul lui Zenon, împărătesa Aridna şi Senatul ridică la împărăţie pe Anastasie. 296. Despre istoria împărăţiei Perşilor. 299. Cfintus Curţius a scris istoria lui Alexandru Mache-don, a cărui împărăţie a stătut mai 'nainte de Curţius cu 360 ani. 300. întâia eşire a Bulgarilor spre părţile împărăţiei Romanilor. 301, 302. Imperăţia Grecilor despre Români. 306. Volohia şi Crâmul sub stăpânirea împărăţiei răsăritului. 311. Anastasie împărat merge împotriva lui Mundon, care intrase în împărăţie până la Machedonia şi The-salia. 312. Risipa împărăţiei de răsărit, era să fie, pe la jumătatea secolului al VI d. Chr. 313. După Anastasie vine la împărăţie Iustin Thracul. 314. Hunii în timpul împărăţiei lui Iustinian. 315, 316, 318. Varvariî în timpul împărăţiei lui Iustinian. 317. Ghepidii şi împărăţia. 318. Longobardii erau sub protecţia împărăţiei romane. 319. Vosfo-rul sub stăpânirea împărăţiei lui Iustinian. 320. Traian despre hotarele împărăţiei. 322. Cetăţi făcute de Iustinian pentru paza împărăţiei. 322. Slovenii vin în hotarele împărăţiei Romanilor. 324. Romanii din Volohia ar fi avut puţin ajutor de la împărăţie, oştile împărăţiei fiind cu Velisarie în Italia. 325. Starea împărăţiei romane pe timpul şi la venirea lui Iustin. 326. Mavrichie, stând la împărăţie, face râzboe cu Perşii şi cu Avarii. 327. In vremea lui Mavrichie, nu numai Dachia ce incă şi Scliytliia www.dacoromanica.ro 708 INDICE GENERAL supt stăpânire împărăţii! au fost . 328. Reînoirea sfadei între Hagan şi împărăţia răsăritului. 330. Foca la împărăţie. 331, 332. Ieraclie stă la împărăţie, 332; el intră în împărăţia Perşilor. 334. In locul lui Hosroe, stă la împărăţia Perşilor, Sirois. 334. După Iraclie stă la împărăţie fiul său Constantin, 334,335, după care apucă împărăţia Martina cu fiul săă Iraclion. 335. Constans e ridicat la împărăţie. 335. Sera-chenii cuprinseseră multe locuri şi cetăţi ale împărăţiei Romanilor. 335. După Constans stă la împărăţie Mizizie,336, şi apoi Constantin Pogonat. 336. Serachenii luaseră multe cetăţi şi ţări de la împărăţie. 337. Bulgarii şi împărăţia răsăritului. 337. Romanii din Dachia şi împărăţia Ţarigradulul. 338. împăratul Iustinian era mai mult stricătorii împărăţiei de cât tocmitoriî. 339. Leontie stă la_ împărăţie, gonind pe Iustinian. 340. Bulgarii şi Sclavoniî între Yolohia şi împărăţia Ţarigradulul. 341. Crâmul sub împărăţia romană. 342. Filip stă la împărăţie un an şi şese luni. 343. La 717 stă la împărăţie Conon. 343. Artemia şi împărăţia Ţarigradulul. 344. Leon împăratul împacă părţile împărăţiei despre Cazarl. 345. După Leon Isavrul, vine la împărăţie Constantin Copronym. 345. Irina conduce împărăţia, Constantin fiind copil. 348. Bulgarii cer bir de la împărăţie, dar Constantin le pradă ţara. 349. Carolus se încoronăză ca împărat al Romei şi a totâ împărăţia apusului. 349, 351. Romanii din Dachia, împărăţia apusului şi a răsăritului. 351, 377. După Irina, stă la împărăţie Nichifor Patrichie. 351. După Ni-chifor stă la împărăţie Stavrichie, apoi Mihail Curopalatis, iar la 829 Theofil, căruia îi urmăză Theodora. 352. Domnia Crâmuluî şi împărăţia răsăritului. 353. Nemurile schy-tescî se supun împărăţiei Ţarigra-duluî. 355. La 886 vine la împărăţie Leon filosoful. 355. Roman e scos din trebile împărăţiei, de Constantin. 357. Constantin Porfiroghenit, rămânând singur la împărăţie, Ungurii năvălesc asupră’i în două rîndurî, 357, iar la 956, ducendu-se şi asupra împărăţiei apusului sunt bătuţi de Otton marele. 358. După Constantin, la 959, stă la împărăţie, Roman. 358. începătura impărăţiii ruseşcî. 359, 371, 374. Supunerea Bulgarilor sub împărăţia răsăritului. 359, 376. Romanii în Yolohia până la împărăţia lui Isachie Anghel. 359. împăraţii şi craii slavonesci. 362. Remus e ziditor împărăţiei şi cetăţii Romanilor. 366. La 363 stă la împărăţie Nichifor Foca. 369. Ruşii şi împărăţia de răsărit. 369, 370. împărăţia Moscului. 371. Iovan asupra împărăţiei de răsărit. 375. Peci-nighii trec în Bulgaria, ce era supusă împărăţiei răsăritului, dar sunt respinşi. 378. La 1032 stă la împărăţie Roman Arghir. 378. La 1040 vine la împărăţie Mihail Paf-lagon. 379. Iar la 1041 Mihail Cala-fatis. 379. Serbii se revoltă în timpul împărăţiei lui Constantin Mo-nomali. 380. Pazinachiî şi împărăţia de răsărit. 381, 382, 384. După Constantin Monomah, vine la împărăţie Theodora; iar după Mihail www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 709 Stratiotic, Isachie Comneno; apoi Constantin Duca. 382. După Dio-ghenis, vine la împărăţie Mihail Duca. 386. Nestor, împreună cu Pazinachiî se ridică asupra împărăţiei. 387. La 1801, împărăţia trece la Alexie Comnenos. 388. Stăpânirile apusului împotriva Serache-nilor ce ţineau Asia. 388. La împărăţia răsăritului stă Manoil Com-nenos, iar la cea de apus, Conrad al IlI-a. 383. Răsboele Românilor cu împărăţia Ţarigraduluî. 390, 393. Despre împărăţia luî Manoil a lui Alexie Comneno, a luî Andronic, şi a luî Isachie Anghel. 391. Volo-hia după împărţirea împărăţiei Romanilor. 392. Când şi cuin s’au despărţit Romano-Vlahiî de împărăţia răsăritului. 395, 397, 399, 400, 401, 419, 445. Vlahii şi tătarii împotriva împărăţiei Ţarigraduluî. 407. Vlahii şi Isachie Anghel la împărăţie. 408, 409. După Isachie Anghel vine la împărăţie Alexie Anghel. 409. Alexie Anghel şi corona de împărăţie. 410. Filip la împărăţia Apusului. 411. Petăr scornea răutăţi împărăţiei de răsărit. 413. Ioan şi împărăţia de răsărit la 1196. 413. Căderea împărăţiei Ţarigraduluî, pe mâna Latinilor. 420. Isachie şi Alexie apucă o umbră de împărăţie. 410. împărăţia de la Nichea. 423, 419, 433. Vlahii şi îm- părăţia lor. 423. Ioan scapă împărăţia din Asia, de Balduin. 424. împărăţia înfiinţată de David. 427. Henric e ridicat la împărăţie în locul luî Balduin. 430. La 1222 luî Theodor îi urmeză Ioanis Duca. 434. Tătarii ce fuseseră sub oblas-tia împărăţiei, es în părţile împărăţiei Perşilor. 436. împărăţia Perşilor. 437. Despre împărăţia Turcului. 437. 441. Despre familia Ali-Osmanilor, care ţine împărăţia Ţarigraduluî. 438. Derbend hotărasce împărăţia rusescă cu cea Persescă. 438. Balta Hiva are la răsărit împărăţia Ozbecului şi a Havanului 439. După Osman, la 1326, urmeză la împărăţie, Orhan. 440. împăraţii şi împărăţia grecescă. 441. Certa pentru împărăţie, între Musa, Su-leiman şi Muliamed. 441. Batie în hotarele împărăţiei rusescî. 447. Bela, în al 31-a an al împărăţiei luî Frideric, se întorce în ţara Un-gurescă. 451. Tătarii ce le zice Co-manii, despre cari s’a vorbit la împărăţia lui Isachie Anghel. 466. Theodor Lascaris lasă pe fiul seu în paza unui Muzalos, care să vadă de trebile împărăţiei, dar el îl omoră şi la împărăţie vine Mihail Paleo-log în timpul căruia un ore-care Mihail pradă împărăţia. 476. Mihail împărat aduce scaunul împărăţiei iarăşi, în Ţarigrad. 477. Jidovii pentru plăcerea Grecilor se făceau rudă cu Spartanii. 177. Locuiau în Egipet, se răsculaseră contra Romanilor şi Grecilor, pentru care Traian trimete pe Marţie Tur-bon contra lor şi sunt măcelăriţi, spun Xifilin şi Suida. 194. Au voe de la Paravat, să zidescă biserica www.dacoromanica.ro 710 INDICE GENERAL Ierusalimului. 252. Paravat se giu-rueşte să le dea pe creştini, după ce va bate pe Perşi. 252. Jiul, ţinut din ţera Muntenescă; în el se află cetatea Severinuluî. 204. Junonii. Vetjî Iunoniî. Justin. Vecjî Iustin. Justin Cui-opalat. 314. Vine după mor-tea unchiului seu Justinian. 325, 326. A împărăţit 12 ani şi în acest timp ceva de pomenit spre părţile nostre nu aflăm . El era de fire bolnăviciosă. In timpul seu, Arta-ban împăratul Perşilor prăda în voia sa. Aşa el dărâmă Antiohia. In timpul.luî s’a născut Muhamed. El a murit la anul 578, după ce a lăsat urmaşi pe Tiverie Anichie Constantin, 326. Justinian împărat. Procopie scrie că el ţinea Dachiâ, 133. Procopie scrie că el ar fi zidit multe cetăţi în Da-chia pe malurile Dunării ca Pin-cul, Cupus, Novele, Literata, cari erau locuite de mulţi Romani. 154, 155. A avut hatmani pe Velisar şi Narsitis Hadâmbul. 240. sdro-besce împărăţia Visegotthilor prin vitejia Hatmanilor Velisar şi Narsitis. 266. Resboiul Italiei, adică a hatmanilor lui Justinian cu Got-thiî. 267. Sub totă împărăţia lui, povestea spune că Leon cel tînăr a stat călugăr. 293. De la năvălirea Bulgarilor până la Justinian. 311. Stă la împărăţie în locul lui Justin Thracul. 314. A făcut multe cetăţi în imperiu, precum şi biserica Sf. Sofia în Ţarigrad. 314. Dobândesce victorii prin hatmanii Velisarie şi Narsitis. 315. In cel d’ânteiu an, Variza crăiasa Hunilor, împreună armele cu Romanii. 315. Trimite în contra Hunilor, pe Ion consulul şi pe Hatmanul Godila. 315. Procopie spune că a pus în Thrachia 20o mii Uni. 316. El trimite spre Italia şi Africa pe Narsitis şi Velisarie. 3l6. In al 31-a an al împărăţiei lui, spune Chedrinos că au năvălit Slavii. 316. Dă Varvarilor parte din Dachia, şi Turnul zidit de Traian, îl dă Anţilor şi Slavi-nilor. 317, 318. Scote Dachia din mânile Gotthilor şi refusă de a plăti Ghethilor lefa, pentru că ei prădaseră împărăţia. 317. Sub el a fost ţara Muntenescă şi Moldova. 319. El luând Dachia de la Varvarî, o parte din ea cu cetate Singhidi-nul, o dă Herulilor, spune Procopie. 319. La el Longobartjii cer ajutor contra Erulilor şi solii lor se plâng de Gliepi] Boy8ovîo era Moldova. 474. Meliovie, istoric la leat 1061 de biruinţa lui Bela asupra lui Henric. 383. Melanlilauil cu Savroinaţii, au făcut primele descălecări, peste Dunăre. 76. Memuou, feciorul lui Tithon şi conducător al Grecilor din Asia în resbelul Troian. 93. Menelaos, fratele lui Agamemnon, feciorul lui Plisthinis, nepotul lui Atreu, bărbatul Elenei. 91. După răpirea Elenei, dă de veste stăpâ-nitorilor Greciei şi îi învitâ la luptă. 92. A fost dintre capii Elenilor, în războiul contra Troadei. 93 Mengrelil, fac parte din Schythiia, 60, sau Colhiî, Traian i-a domolit. 194. Mcotis. Acasta-î mare Azacului. 60, 66. Nemurile cari se întind până la ea. 61, 63, 64. Hotar al Ghetiei. 66. Ţara de la Meotis până în Nipru, acum să scrie Tâtărâme mică. 67. Gotthiî s’au scoborât la balta Meo-tidei. 73. Mcotis. Vandalii cu Alanii pleacă de aci la Ren. 76. Baltă în Asia, pe care zice Zonaras că au trecut’o Schytiî când au intrat în Europa. 212. O trec Tătarâii, ca să lo- vească la Asia, scrie Zosim. 226. Starea I-a a Varvarilor, a fost aci şi la Munţii Sarmatici, scrie Sarniţie-240. Pe malurile şi în apropiere de ea locuiau Gotthiî, Visegotthii şi Vandalii, iară mai înainte de ei locuiau Schithii. 261. Pe malurile ei Vandalii au plecat spre Ren 269. Meotisa e trecută de Huni. 281. Mercnrie Sfântul, e trimis de Maica Puterilor, să ucidă pe Julian Pa-ravat. 253. Merii cu Novogrodenii şi Criviciî gonesc pe Varaghî peste Baltica. 372. Sunt^supuşi de Svetoslav. 372. Merorie, crai al Franchilor, se uneşte cu împăratul Râmului, contra lui Attila. 288. Mesftmvriia. împăratul Constantin au. trecut la Mesămvriia să-şi facă liacurî de feredee. 337. Messil. Ghetii se amestecau cu iei. 73. Cu Dachiî, Ghetii şi Vevrichii, cuprind Vithynia. 77. Mesiini aveau de împărat pe Atreu. 91. Mesius Decliie mai înainte de a fi împărat este trimis în Misia contra Gotthilor; slujitorii l’au ridicat împărat, se bate cu Filip la Verona şi ’l omoră. S’a luptat contra Tătarilor pe care îi împinge peste Don; el este predat lui Galie împreună cu fiul său de căte soţia sa, acestea le spune Zosim. 208,209. Zonora de acestă pradă tătarilor nu pomeneşte. El a perit în Ghetia. 209. Mesnia parte din Franconia. 277. Tu-ringliia este o parte a familiei Saxo-neşti între.Ducatul Mesniei. Bruns-viguluî, Hasiii şi Franconiei. 285. Mesoşhia mare, sau mare Albă. 90. Mcsopotamia a fost lăsată Partliilor www.dacoromanica.ro 732 INDICE GENERAL de Adrian, spun Evtropie. 15, 154. Cuprinsă de Traian. 191. Traian se aşezase cu oştile acilea, 195, este lăsată de Adrian în mâna Parthi-lor. 196, 197. în ea bate Carus pe Perşi. 231. Făcea parte din impe-rinl lui Constantin Marele. 242. O pradă SeraCheniî. 378. Mctanaştii, 69, sunt prădaţi de Dachii. Locuiau pe lângă Buda. 82. împreună cu Jazighiî fuseseră jefuiţi de Dachî. 129. Pe iei îi vizitează Carolus. 350. Mctigan domnul Pecinegilor este botezat de Vladimir. -373. Mezenţie, domnul Etrurilor, se luptă cu Eneas. 96. Mczes, trecătore în munţi. 383. Micolta, fata Domnului Bactrianilor, e luată soţie de Attila. Găseşte mort pe Attila, a doua .( ttoos. Aşa sunt Ghetiî şi Da-chii. 71. Cuţovlahii şi cu Vlahii de peste Dunăre erau tot de o limbă. 416. Onisierit. Pe el îl socotesc unii, purtător de cuvinte deşarte 173. Onufrie. 54. Ce spune hronologia lui Calviz şi Onufrie. 63. Ce spune despre Flac. 72. Vorbesce de luptele şi biruinţele lui Fulvius Flaccus în Illyria contra Vartailor şi de triumful său la Roma. 121. Oppie Sabin bătut de Derbeneu. 79. Opilic Mucii» ucide prin Martialis su-taşul pe Caracala şi vine la împărăţie; însă nici el nu stă mult, căci după 1 an şi 2 luni este omorât de servitorii săi în Capadochia, 205; după el vine Antonie Elioga-balus. 205. Omdiia marc sau Alba Iulia. 474. Oraşul. Oraşe dacice. 73. Oraşul Sine-nilor în care s’a născut Pius al Il-a a fost numit, în urmă Pienţa după numele său. 115. Procopie Chesărenul vorbesce de cetăţi şi oraşe în Dachia. 154. Turcii cuprind oraşul lui Constantin marele. 170. Despre oraşul Veneţia. 278. Oraşe, cetăţi, şi altele zidite de Justinian. 314, 321, 322. Vlahii intră in oraşele şi satele de pe lângă munţii Cenghiî. 402. Vlahii şi oraşele de pe lângă Arcadiopo-lis. 432. Bela dăruesce «Cruţiaţi-lor oraşe în ţara ungurescă. 452. Orbiuns Rnguzîhi, voesce s’arate că nemurile Ellinescî se trag din Var-variî dc peste Volga. 101. Tăgă- www.dacoromanica.ro 756 INDICE GENERAL duesce că Machedonii ar fi Greci, 177, ci că ar fi Sloveni. 178. Oribili munte de unde începe hotarul Valahiei. 126. Orfeus. Ve 161, 160 Leunclavie despre limba românescă, şi numele Vlahilor, a căror ţară a fost provincie românescă. 169.0 inscripţie relativă la un «Prefect al provinţiii Darco-roma. nilor . 161. Ţara Armenilor, voind a fi considerată ca provincie romană. 191. Provinţiile în care a împărţit Constantin imperiul. 242, 243, 244. Dacliia a.fost în numărul acelor pracinciî. 243. Constantin împarte pe Gotthi prin provincii. 245. Sub Constans, Dachia nu era numai în numărul provinciilor, ci avea încă şi păstori bisericesc!. 251. Valens trimite pe Theodosie care ia de la Gotthi provinciile şi ţările Romanilor, pe cari ei le puseseră Ia bir. 265. Solii Ghepidilor venind la Iustinian spun între altele: Dar încă atâte cetăţi, şi atâte provinţii mai sînt supt stăpânire vostră, câte trebue să cercaţi şi alte năroade să puneţi într’însele să locuiască. 320. In 602, Ma-vrichie scrie lui Petăr, voivodul, să trecă oştile în părţile Sclavo-nilor, căci mai bine să se hrănescă slujitorii din pământul neprietini-lor, de cât din provinciile împărătesei. 331. Provincia «filippopo-litană e dată în paza şi stăpânirea lui Constantin, ce era văr premare împăratului.» 408. Provinciile, cetăţile şi târgurile Românilor din Ardei. 461, 473. Nichita Honiatis spune că Ioan, craiul bulgăresc, legând prieteşug cu Latinii întră în câte-va provincii grecesci. 466. l’rus fratele lui August care a stăpânit la Madboroc şi a dat numele Prusiei. 371. Ruric se trăgia din seminţia lui. 372. Prnsia, parte din Tătărimea Europeană, 61, îşi a luat numele de la Prus. 371. Prusii au avut răsboie cu Leşii. 175. Prut. A înghiţit mulţi Turci. 22. Hotar al Dachiei. 65. Hotar al ţârei Bastarnilor. 67, 68, 71, 78. Dachia muntosă trecea de el. 69. Hotar al Dachiii vechii şi dacă ar fi fost trecut de Gotthi, Iornand ar fi făcut vr’o menţiune. 264, 269, de la el unde la Galaţi dă în Dunăre şi până în M. Neagră sunt 500 de mile Italieneşti 269. Bulgarii s’au www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 773 oprit peste Prut, spre Nistru. 302. Intre Yalahia mică şi Prut şi între Prut şi Nistru, era Valahia mare. 305. Bonfin spune că o parte a Dachiii coprinsă între Prut, Nistru şi Dunăre se cheamă Moldova. 346.' De la el se trăgeau la munţi Românii, cînd năvăliau barbarii. 463. De la el în colo locuiau Tătari. 466. P.sevdo]>roi'itul Muhammed. 326. După Iraclie străbate în imperiul roman dăscălia lui Muhammed psevdo-profitul. 334. Ptolunieti Geograf. Unii îl iau în rîs. 173. După el scrie Sarniţie despre locurile pe cari le ocupau Ostro-gotthiî şi Visegotthii. 261. Publica. Veneţiană a suferit mult de la Turci. 20. Cum a aşezat Traian Publica. 81. împăratul Râmuluî, când au stătut la împărăţie, sau de bună voe, sau de la Publică silit, a jurat să nu condamne pe nimeni la morte. 137. Julius Caesar a supus mai întâi statul Publicăi, împărăţiei Romanilor, supt Mo-narchie. 163. Publica Romanilor din Dachia. 337. Zenon se îngri-jeşce puţin de grija Publicăi. 293. Romanii din Dachia pe locurile lor trăind, Publică deosebită şi-au legat. 338. In timpul lui Constantin Romanii din Dachia şi-au făcut Publică. 348, 351. Pulliiria sora luî Theodosie, când era de 51 ani, ia pe Marchian Thracul. 288. Pustiile Lyviii. 88. Fnsurii, parte din Dai. 74. Pyrencii, munţi. Până aci merg cu prăzile, Ghermanil Franţei, pe vremea lui Gallienus. 211. Aci petrecea Constans şi aci fu omorât de Gaison. 248. Proclu Mathematicul, împreună cu Marin Voevodul lui Anastasie, aprind cu nişte oglinzi, flota luî Yitalian. 313. Lui îl cere Anastasie să-î facă o casă contra fulgerului. 314. Q- (Juadii, Ve până la Commod. 200. Romanii şi Creştinii. 202. Traiul Romanilor în Dachia de la Commod până la Alexie Sever. 203. Romanii în Dachia de la Alexandru Sever, până la De-chie>. 206. Gordian e numit Poto-litoriul zarvelor Romanilor. 207. Romanii în Dachia de la Dechie până la Valerian şi Galien. fe08. Spre ruşinea «poporului Romanilor*, Gallie dă bani Varvarilor. 209. Romanii în Dachia, de la Valerian până la Avrelie . 210. Răutăţile întâmplate împărăţiii Romanilor. 211. Zonaras dă dovadă de locuirea în Dachia, a Romanilor pe la 265. 212. Starea puterilor Romanilor prin timpul lui Aurelian. 216. Trecerea Romanilor din Dachia în Misia şi întorcerea lor. 219. Avre-lian îi ridică din Dachia, ca să mergă în contra Perşilor. Ei au trăit neclintiţi în Dachia, 177 ani. 221, 222. Ei s’ar fi înapoiat în Dachia. 222. îndată ce a încetat pricina pentru care Avrelian îi ridicase din Dachia. 223. Ridicarea lor de către Avrelian, n’a fost veci" nicâ, ci scurtă. 224. Ei au ţinut iarăşi Dachia. 225. Din limba lor, www.dacoromanica.ro 780 INDICE GENERAT. Dachiî ar fi luat o parte. 221. In zadar i-a trecut Avrelian Dunărea căci Tătarii n’au prădat spre Ev-ropa. 226, 227. împăraţii au avut multă grijă de Romanii din Da-chia. Ei au ţinut iarăşi Dachia Cei locuitori în Misia sunt de un nein cu cei de dincoce de Dunăre. 228, 229. EI sunt şi astătjî locuitori de la gura Dunării şi până la Porta de fer. 230. Probus întorce împărăţiei lor, cetăţile Ctesifontul şi Se-levkia. 231. Pe vremea lui Diocle-ţian, se întâmplă multe rescole în împărăţia lor. 232. Romanii în Da-cliia de la Constantin Hlorus. 233. Romanii erau tot în Dachia. 235. Pe vremea lui Constantin, locuiau Dachia. 237, 238, 240. Dachia era crăie a Romanilor. 241. Imperiul lor era puternic pe timpul lui Constantin Marele. Ei au putut locui în acest timp în Dachia, care intră în numărul provinţiilor lui. Câţiva s’au mutat în Misia, dar s’au întors. 243 Romanii din Dachia nu s’au amestecat cu Yarvarii. 245. Romanii în Dachia până la Iulian Paravatis. 247. Episcopul Romanilor de peste Dunăre. 250. Romanii în Dachia de la Iulian până laVa-lentinian şi Yalens. 251. Romanii în Dachia de la Valentinian şi Va-lens până la năpada Hunilor. 253. Romanii din Dachia şi Varvarii. 254. Partea Scliythieî de lângă Marea Negră. 255. Romanii şi Gotliii. 257. Romanii numiţi Volohi, în Dachia. 259. Romanii, Aurelian şi Got-thii. 260. Theodosie bate pe Gotthî şi ia provinciile Romanilor, ce că. puseră în mâinile lor. 265. Puterile Romanilor şi Gotthii. 266. Cât loc coprind Gottliii de la Romani. 267. Romanii în Dachia de la Gotthi până la Arcadie şi Honorie. 270. Romanii în Dachia până la Theodosie cel tânăr. 272. Varvarii şi Romanii. 273, 277. Romanii in Dachia de la Theodosie cel tînăr.275. Roilas, Domnnl Schythilor se a-propie de hotarul împărăţiei Romanilor. 278. Romanii în Dachia de la prima eşire a lui Altila şi până la întorcerea lui în Schythia. 279. Traian şi podul făcut pentru Romani. 280. Proconsulul Romanilor, Macrin, născut din Sevastia. - 282. Starea Romanilor în Dachia. 284, 285, 286. Theodoric, Ghenseric şi Romanii. 287. Asupra lor, voeşte să mergă Attila. 288. Es biruitori în resboiul cu Attila. 289. Romanii în Dachia de la Leon Thracul, până la Zenon şi Anastasie. 291,296. Romanii nu primesc pe Odoaţer, pentru că Zenon le spusese să primescă crai pe Theodoric. 294. Oastea lor era în Dachia. 295. Romanii din Dachia se trag de lângă Theodoric, când acesta se vicleneşte contra lui Zenon. 295. Ei au rămas în Dachia, de la Traian, până acum. 296. TitusLivius, Despre istoria Romanilor. 300. Ei nu mai auriseră de Bulgari, cari îi biruesc lângă apa Zursa. 301. In hotarele ei au intrat Bulgarii. 301. Pe ei, întâi în Dachia îi ved şi le schimbă numele, Bulgarii. 302, 305. Tot aşa se numesc şi a 17. Sunt domoliţi de Turci. 20. Cei care îi îngrozesce este Suleiman.» 22. Crăia Sirbilor. 106. Nemul Sir-bilor. 170. Aii năvălit în Evropa de peste pustiile Volgăi. 174. Limba lor se derivă din cea Slovenescă. 304. Craiul lor iea pe fata Domnului Muntenesc, scrie Nichifor Grigoras. 309. Muntenii erau mai aprope de ei. 309. Sirbii sau Sorabii sunt bătuţi de către Ludovic. 354. Ei cer să fie primiţi sub protecţia Romanilor. 356. Vecinii de peste Dunăre ai Românilor. 362. Au prădat locurile de prin prejur de ei ale împărăţiei de răsărit. 380. Din neamul lor sunt şi Crovafii. 386. Un sîrb Nestor. 387. Honiatis ştie să-î deosibescă de Misi, şi iei aveaO craii întemeiate în Thrachia. 397. Cu iei se bate Isachie Anghel şi ii învinge. 409. Ioan cu Vlahii săi se deosibesc de sîrbî. 412. Au avut domn pe Ioan Domnul Zagoreî. 418, 419. Ei au a-vut o împărăţie deosebită de a Bulgarilor şi Românilor. 419 Când au venit cabarbaii au trecut Dunărea. 464. O cetă de a lor ce se chema Ve-nedî şi acum se numesc Venetini în Muntenia. 474. Simeon este întâiul lor stăpânitor, care iea titlul de despot. Milutin este craiul Sirbesc www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL SOI care cere pe Evdochia sora lui An dronic. 480. De puterea lor îî era frică lui Andronic. 481. Sirbimea. Andrias se întituleză, între altele, craiu al Serbimei. 452. Isa-chie Anghel trece cu oştea prin Sirbime la socru-său Bela. 409. Sire tem. Laslău când ajunse la Şiret, strigă siretem, siretem, pe care călugărul îl tălmăceşte: «plăcem, plăcem», de unde vine numele Şiretului. 137. Povestea cu «Seretem» nu e adevărată. 459. Siretiul rîtt, a înghiţit mult sânge turcesc. 22. Despre Laslău la Siret-137, 459. Bonfin pune apa Time-şului pentru Şiret, 148, asemenea din o poveste a lui Bonfin numele apei Yisla e schimbat cu Siretiul. 149. Unde dă el în Dunăre e cetatea Gherghina. O despărţitură a lui se numesce şi gura Bârladului. 248. La venirea lui Attila Românii trec peste apa Siretiu. 286. Sirmium cetate, astăzi se numesce Se-rem, Turcii o numesc Seremovasi( este aşezată peste Dunăre înfaţa Be-ligradului; până la ea se întindeau Gotthii. Este coprinsă între Sava şi Dunăre. 267,273,302. E'în Panonia şi eluată deBulgari. 302,311. Partea Pa-noniei despre ea, e intor să împărăţiei răsăritului, de către hatmanul Petza Acestă parte este Sclavonia 311. E luată de hatmanul Petza. 312. O stăpâniseră Ghepidiî. 318. Locurile de pe lângă ea, le ţineau Ghepidii.318. De la ea în sus până la Singhedin a fost Ghepidia. 319. Solii Longo-bardilor spun lui Justinian că a fost luată de Ghepidi. 320. Numai pe ea spun solii Ghepidilor că o ţin. 320. Pentru iea e pricină de resboiu între Longobardi şi Ghe-pidî. 320. A fost cuprinsă de Ha-gan, voevodul Avarilor 327. Stăpâ-nitorul iei este Sermo. 355. Sirvis împăratul Perşilor, vine la împărăţie după mortea lui Hosroe. El face pace cu Iraclie. 334. Siros,numesc Turcii cetatea Serras.42 3. Sirte. De aci până la Ghirine, Africa făcea parte din a 3-a divisiune a imperiului Roman. 242. Slavcnii. Ve. 161. Sonţium, apă unde se'bate Odoaţer cu Theodoric. 294. Sorabil sau Sirbii sunt bătuţi de către Lîudovic. 354. Soroca, cetate. Pe aci stati Călăraşii păzitori să nu între Varvarii în Moldova. 224. Rămăsese nelocuită, după resbelul Turcilor cu Leşii. 224. E întărită de Turci contra Ruşilor. 224. Sosthenis mănăstire, a fost unde este astăzi Stenia, se păstriază o tablă cu învăţături a lui Vasile Bulga-rocton către împăraţi. 376, 403. Sotnic. Preda Stambol Român din ţara Muntenească au fost sotnic la târgul Harcovuluî. 217. Sozomen. Despre răsboele lui Cons-tans cu Constantin. 248. Spune că după mortea lui Iulian Apostatul oastea au ridicat lajîmpărăţie pe Iovian. 253. Spune că Gotthii au prădat Thrachia, Misia, Dachia şi Pannonia. 257. Sozopolis cetate din Thrachia ocupată de turc! şi apoi despresurată. 388. Sparta, ar fi cuvînt Got. 178. Spartanii. Eleni era fata lui Tindar, stăpânitorul Spartanilor. 92. Iudeii spun că sânt rudă cu iei. 177. Sparţian. Vorbesce despre Traian, şi despre Dachî, 154, despre Adrian, 196, 197, 198, despre Marco Avre-lie, 200. 201 şi despre Caracala. 205. A trăit pe vremea lui Constantin marele. 238. Spatlia. Orbin Raguzeul spune eă Romfea şi Spatha sunt cuvinte gottlieşti. 178. Stavrachie fiul lui Nichifor vine la împărăţie, însă senatul nu’l găseşte bun şi pune în locul lui pe Mihai Curopalatis. 352. Ştefan, fiul lui Roman Lecapin e scos din cinstea Avgustescă, şi trimis în ostrove. 367. Ştefan, fidorul lui Neeman, Domnul Tribalilor, ia pe Evdochia, fata lui Alexie Anghel. 419. Ştefan, crai bulgăresc, fratele Mitropolitului Sava. 141,454. Dobândeşte de la împ. Ţarigradului, titlul şi coronă de crai. Pentru acesta, Laslău vine cu oste asupra lui. Ştefan trimite pe Mitropolitul Sava, care înduplecă pe Laslău. 140, 141, 454. De unde e povestea cu el şi Laslău. 455. Nu e adevărat că Laslău s’a bătut cu Ştefan. 458. Ştefan cel mare şi bun, 26, fratele lui Pe-tăr, fiul lui Ştefan Vodă, are răsboi în codrul Cosminului, la 6867. 483. Stefiin păzitorul cetăţei Ţarigrad; i-au poruncit Justinian să omore pe toţi Ţarigrădenii anume arătându - i. 339. Ştefan, scriitor, unii îl socotesc purtător de cuvinte deşarte. 173. Ştefan, feciorul lui Milutin, cu soţia cea dintâi; e pârât la tatăl său de Simonidis. Milutin îi scote ochii, şi cu cei doi fii Duşum şi Duşan, l’au trimis la Ţarigrad. 480, 481. La Ţarigrad, Sf. Niculai, prin o minune, îi redă ochii. După mortea lui Milutin, se întorce în Serbia, omoră pe Constantin, fiul Si-monidei şi stă la crăie. 481. Ştefan a venit la tronul Ungariei la 997 şi s’a creştinat, 374, 442, el a scos pe Ruşi din Ardei. 375. De mirat lucru este să nu fi fost român, zice Cantemir. 375. Mama lui a visat pe Sfîntul Ştefan, care i-a www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 805 spus să-i pue numele Iui copilului ce se va naşce; fu botezat la 909. 375. El numia pe naşul seu Tata, de aici să fi fost român, crede Can-temir. 375. La anul 1034 more. 379. A fost numit Sfînt. 379. A legat Ungaria birnicâ Papii. 387. Nepotul lui eraPetâr Alleman. 442. Avea cumnat pe Otto, frate al lui Mihail. 442. Ştefan 11 craiu al Ungariei a fost la 1116. 442, 388. Ştefan al 3-a, fiul lui Gheiza 2-a, este al 15 crai ungur şi e tatăl lui Bela 3-a. Intre el şi predecesorul seu Gheiza, unii pun un Ladislav al 2-a. 442, 443. Ştefan Protomartyrul se arată în somn Sar oiţei mama lui Ştefan craiul, şi îl spune ca copilului ei să-i pue numele de Ştefan. 375. Ştefan Vodă. Fiul seu, Bogdan, face pace cu Turcii. 22. Ştefan Vodă cu porecla Bogdan fico-rul lui Dragoş Vodă şi nepot lui Bogdan Vodă, supt acesta ar fi venit Românii a doua 6ră în Moldova după retragerea Tătarilor cu Batie. 475. Asupra lui vine Atlan hanul Tătăresc din a căror cauză el trece în Ardei şi după retragerea lor se întorce înapoi. 475. Ştefan Vodă, ce-i zic Burduje e din nemul Batorilor. 26. Stefăniţă Vod. El s’a născut din Domna lui Vasilie Vodă. 26. Hronicul Moldovenilor, de la Aron Vodă, până la Ştefăniţă Vod, e scris de Miron Costin. 180. Stema. Desrâdâcinarea Stemei slăvită 423. De pe Cetatea Capul Boului să fi luat Moldova Stema sa. 322. Stenia, localitate unde a fost $idilă Mănăstirea Sosthenis. 376. Stepenna. Despre războele^lui Ihor. 357. Este cea mai de credinţă cronică a împărăţiei ruseşci. 371. Stăpânirea lui,Ruric. 372. Aminteşte că Vladimir, ficiorul lui Iar o slav şi nepotul lui Vladimir care s’a botezat intâî, a fost bătut pe mare de re-săriteni. 380. Spune despre pocitania lui Laslău. 455. Stlilavinil se mai numesc Unii. 316. Stilihon voivodul lui Honoriu, voeşte să ia Iliria de sub puterea lui Ar-cadie şi să o puie sub a lui Ho-norie, învoeşte pe Alaric să treacă in Italia. 266. El scapă pe Hono-rie şi bate pe Alaric. 274. El omoră pe Radagaizus în munţii Fezu-lanţiî. 274. Stiriia e supusă de Bela IV-a. 451. Stisipirgul, zidit după Traian. 322. Sţipion Asiaticul. Ve«Ji Sţip ionii. 101,118. Sţipion Africanul. Ve erau la Romani, cum sînt oturacii la Turci. 83. Au avut res-boie cu Românii şi sânt de un nem cu Tătarii. 106. Românii li sânt tributari. 106, 107. Enea Sylvius, rescolă printr’o carte^ pe creştini în contra lor. 115. Sarniţie spune că iei ar fi de origină Sarmatică şi că numesc pe principii lor, Voe-vozî. 131. Ei numesc pe comandantul de Gâlata, şi pe alţi! a altor tîrguri, Voevoda. 131. Pe iei o-rânduiala cerească îi face stăpânii Evropeî, Asiei şi Africeî şi ai ce. tăţiî lui Constantin Marele. 170. Ei avut întâiul împărat pe Osman. Scriitorii elini nu îî arată biruitori de multe ori. 174. Au avut Sultan pe Suleiman şi au ocupat Viena. 175. Din mâna lor, smulg Nemţii| ţara Ungurescă, cetatea Temişului şi Beligradului. 176. Au luat de la Greci Ţarigradul. 183, 184. Au a-vut resboie cu Leşiî. 224. Ei întăresc cetatea Soroca, contra Ruşilor. 224 Ei numesc Tîflis, apa Fa-sis. 227. Obluciţa e numită Isacce www.dacoromanica.ro INDICE GENERAL 821 de către Turci. 240. Numesc Boga-zul, Bogaz-Hisar. 246. Ei ţin tote cetăţile după margina Dunării. 256. Ei numesc Seremovasi cetatea Sir-miuin. 267, 273. Sub a lor stăpânire este Dachia mălurosă şi mun-tosă. 281. Numesc Moldova. Cara Bogdan şi pe Moldoveni, Bogda-nlu. După numele dat de Turci numesc şi Tătarâî. 306. Ei dau numele de Cara iflac şi Ac iflac, şi cara vlah. 306. Turcii au luat pilda pedepsei cu Ţeapa, de la Slavi. 316. Ei numesc Cursuilu, cetatea Her-sonul. 320. Ei numesc Tuzla, cetatea Almirina. 323. Ei numesc Ilal-chidonul, Cadichion. 331. Iraclie a avut Turcii în Asia cu plată, insă ei l’au înşelat. 333. Ei împreună cu Ungurii sunt trimeşi de către Leon contra lui Simeon domnul Bulgarilor. 356. La cetăţile lor Ghercî şi Taman s’aii aşezat Po-lovţii. 365. Să nu-î lase să treacă Dunărea a dat ordin lui Petăr al Bulgarilor, Nichifor Foca. 369. Cu ei (adică Ungurii) se însoţesce Sve-toslav de pradă Thrachia. 370. Zic Duragî cetăţii Dirachion. 376. Ei sunt bătuţi de către Dioghenis împăratul. 386. Turcii cari astăzi ţin împărăţia Ţarigradului sc numesc Âliosmani. Pe ei tătarii de pe Volga îi numesc Caracalpachi. 387. Cu ajutorul lor, Nichifor Votaniatis prinde pe Mihail şi-l călugăreşte. 387. Suliiman Domnul lor. 388. Ei apucă în Thrachia cetatea Sozo-polis, însă în curând sunt scoşi, 388. Ei numesc Zagara pe Zagora. 406. Numesc Ipsala pe Chipsala. 415. Ei numesc Tecchirdagă, Rodo-stosul.415.Turcii trimişi înajutorul lui Alexie, prind câţi-va Vlahi. 415 Ce era la ei Juniăar Agasi. 416. Numesc Chiostenge pe Oonstanţia. 419. Aveau giamie în Ţarigrad. 421. Ei numesc Siros, cetatea Serras. 428. Numesc Iregle cetatea Perintliul. 432. Arcadiopolis e numit Burgaz, Misina, Cănăclă, şi Athira e numită Cliiuciuccemege. 432. Sunt trimeşi în ajutorul lui Alexie Angliei. 433. Ei biruiserâ întâi pe Romei, dar fug vecjend mort pe Sultanul lor. 433, 434. Cel dintâiu împărat al lor. a fost Osman. 436. Ei nu sunt turci ci stăpânii Turcilor. 438. Ei numesc Azerbaigan, Midiia. 439. Alai-din era Domnul lor. 439. Alaiddin urcă pe Osman la stăpânirea lor. 440. Oştea lor, e făcută una cu a Ogu-zilor, de către Osman. 440. Eî iau Caliupolis. 441. Ei ziceau sangîac Beg Banului.. 469. Tiircmeiiil se numesc părţile Asiei în care ies Turcii. 438. Tni'ingiii locuitori eî iau numirea de Franconii. 277. In ea vine Attila, şi aşază sfatul la cetate Insacon. Ea este a familiilor Saxoneştî şi se cuprinde între Misia, Brunsyig, Hassia şi Franconie. 285. Henric prinde pe Hatmanul oştilor, Mar-hion de Turinghia. 383. Turingliu, vin la Sicainbria, chemaţi de Attila. 283. Turnul. Despre Turnu-Severin. 230, 318. Irodot poinenesce şi de facerea Turnului Vavilonului, 233, făcut de Traian, pre acesta şi altele de prin pregiurul lui, Iusti-nian împărat ,li-afi dat Anţilor şi Sclavinilor. 317, 318. Turnurile făcute de Iustinian. 321. Despre Tur nul ce se cliiamă Iudeul. 342. La www.dacoromanica.ro 822 INDICE GENERAL finele veculuî a Xll-a cetatea An-hialul e întărită cu turnuri. 408. Tumul Severin, împotriva pragurilor Dunăre! sau Porţeî de fier. 230. Veţi! şi Severin. Tui'iius, regele Rutulilor, fusese logodit cu Levania« fiica lu! Latin. 96. Merge cu răsboî în contre lu! E-neas şi Latin, dar e bătut şi a pe-rit în luptă. 96. Turnu Vavilou. Ve^î Vavilon Tuzla numesc Turci! eetate Almirin. 323. Este în Crâm. 323. T- Ţara. Barbarilor le plăceau ţările române. 11. Cum a fost coprinsă «ţara Franţozască.» 12. Despre înstrăinarea lu! Eneas în ţara latinescă. Cum era Dachia faţă de cele-lalte ţări, cu car! era guvernată împreună. 16. Cum au vroit Turci! a cuprinde Jerile creştine. 20. Hronicul ţăreî Românesc!. 57. Se va pomeni ţările însemnate din Schythia. 60. In Tătărâme' asiatică ce ţări sînt. 61. In Sarmaţia evropască sînt a-mândouă ţările leşesc!. 61. Ţările Moldove! făceau parte din Dachia. 62. Când au scris Stravon şi Dio nysie au fost şi altă ţară sub hotarele Gliermaniiî 64. Unde a fost ţara Iazighior, 65, şi unde Mara-morăşuluî şi Ardeiului. 65. Vechile nume ale ţărilor car! de demult se cuprindeau în Dachia. 66,67,68,69. S’a arătat ţările Dachiiî, mal ’na-inte. 70. «Ţara care au fost a Ghetilor, după acela Dachiia s’au chemat». 71. Se socotesce că încă până a nu veni Gotthi! în ţara acesta de aici, se chiăma Dachiia. 74. Parviî erau până în ţara Ariana. 74. Despre ţările barbarilor. 76. Prin ce ţărî trece pădurea Her- ţinel. 76. Zonora spune că Avgust Chesarî au supus multe norode din ţara Panonilor. 78. «Rămăşiţa Dachilor» ar fi trecut spre fundurile ţăreî unguresc!. 83. Ţările Ellinilor. 88, 89, 90, 91, 92. Antenor în ţara Veneţiîanilor . 95. Enias în ţara Laţium. 95, 102. Dachia a fost unde’s acum ţările nostre românesc!. 104.„Panonia ’î ţara ungurescă ce mare. 106. Starea ţărilor române. 106. Despre descălecarea din Ardăl în Moldova şi ţara muntenescă». 111. Povestea despre trecerea prin ţările Românesc!, a unor armate romane, de demult. 113. Ţările supuse de Flac. 118, 124. Obiceiul roman la supunerea ţărilor. 118, 119. Ţările Vlahilor. 126, 127, 166, 157, 159. In ţerile în care au locuit Dacliil, — spune Sarniţie — au fost şi Grec!, Italî, Sloveni. 132. Ţara Misia. 135. Povestea despre Laslău, craiu în ţara ungurespă. 136, 138, 140, 141, 144, 145 Solomon cu Gheiza şi La-dislav din ţara ungurescă. 147. Copulh întră în ţara Ardeiului. 148. Bonfindespreprăpădireadomnului Hunilor în ţara ungurescă, www.dacoromanica.ro ■ INDICE GENERAL 823 149. Coţovlachiî, din ţara grecescă, sînt tot din Romani 153, 466. Ce a făcut Traian, după ce a dezră" dăcinat pe Dachî, din ţările Da-chiiî . 153, 156, 160, 189. De ce are Moldova, Herbul său, Capul Boului-155. Gheografiî, .tineri, fac pe Pli-uie necunoscător al ţărilor. 173. Ţările păgânescî până la Egypt, Africa şi India sînt pline de robi leşescî şi rusescî. 176. Nemţii apucă ţara ungurescă. 176 Cum se pro-cede la falsificarea ideilor despre ţări, mări, locuri, etc. 178. Descălecatul ţăreî Moldovei. 179. Hotărârea ţăreî Moldovei. 179. începutul Hronicului ţărilor românesc!. 181. Traian ia ţara Mesopotamieî. 191. Despre Traianul care trece prin ţara nostră. 192. Nemul românesc din ţările cari formau, odată, Dacia. 195. Adrian părăsesce ţările cucerite, în Asia, de Traian. 196. Marco Avrelie ar fi supus nisce ţări, de ar mai fi trăit. 201-Despre.Turnul Severinuluî din ţara muntenescă. 204. Scliytii au je-cuit multe ţări. .209. Emilian în ţările Schytliilor. 210 Zonoras spune că Avreleus era din ţara Ghetii! , *AupIoV.oţ ol 1» yuipo.ş Jiv rWiif,? . 212. Dacia era o ţară forte de folos împărăţiei. 216. Ce spunea Preda Stambol Român, din ţara Munteniască. 217. Tătarii au făcut pradă în ţara Pontului şi a'Chi-lichieî. 223 Apărarea ţârilor nostre de Tătari. 224. Fasis, desparte ţara Giurgiilor de Armeniia. 227, 242. Liciniu stăpânind ţările luate de la Maximin. 238. Asia avea 25 ţări. iar Pontul 5 . 242. Pentru ce s’au numarat acâsle ţări, şi s’au în- sămnat despărţire împerăţiii. 243, 244. O monedă aflată în ţara Moldovei. 248. Constande, sînt‘nisce bani cari de şi se facîn alte ţări unde nu se numesc ast-fel, aşa sînt numiţi la noi. 249. Unde e ţara numită Panodachia. 250. La 367, Valens trece în ţările barbarilor. 254. Dachia era ţară de câmp. 256. Dachia pe la 378, e arătată ca o ţară ţinută de Romani şi prădată de Gotthi. 257. Theodosie, ia de la Gotthi, ţările apucate de ei. 258, 265, 270. Dachia pote că n’ar fi putut a mai sta sub Romani fiind ţara cea mai depărtată de centrul împărăţiei. 2?6. Gotthiî stăpâneau de la ţara Franţozilor până în hotarele Dachieî , spune Procopie. 267. Visegotthi ţineau, cel puţin, o parte din ţara ungurescă. 269. Panonia era ţara între Dunăre şi Sava. 273. Au fost multe râzboe spre părţile ţăreî unguresci. 273. Alaric prădâză ţara grecâsca. 374. Bonfin despre cuprinderea de către Huni a Panonieî şi_a ţereî Dachilor. 281. Panoniile sînt ţeri bogate. 282. Attila şi ţara ungurescă. 282, 283. Attila şi ţara le-şască. 285. Sicainbria unde’î. 286. Unii Huni ajung până la ţara grecescă, după mortea lui Attila. 289. Despre ţara Dacliiei şi Attila. 290. Dacliia mălurosă era o parte din ţara muntenescă. 294. Ce e Caia Zemle . 303.1ohan Bunn şi Gluve-rie despre locuitorii ţărilor nostre. 304, 305. Despre ţerile românesci. 305, 306, 308, 321, 322, 336,338,361, 384, 392, 395, 462, 463, 464. Radu Negru vine d’inspre ţara ungurescă. 307. Descălecatul ţăreî leşescî. www.dacoromanica.ro 824 INDICE GENERAL 311, 324. Hunii năvălind în Thra-chia, omoră, între alţii, pre Dire-gătoriul acelei ţări. 316. Justinian ia, de la Gotthi, ţara Dachiei, spune Procopie 318. Ţara Dachiei. 318, 319. Boerimea ţerei de sus are mulţi mojici podani Ruşi. 325. Ce e postelnicul cel mare în ţara Moldovei. 326. Istoricii spun numai despre oştile ce păzeau ţările de peste Dunăre. 327. Nemuri varvare în ţara ungurescă, la finea secolului al Vl-a. 330. lraclie ia, de la Perşi ţările ce aceştia le ocupaseră. 334. Constans împăratul pradă ţara Sclavinilor. 335. Serachenii luaseră multe ţări de la împărăţie. 337-Constantin întră în ţara Bulgarilor. 349. Carolus ia zălog pe feciorii de Domni Saxoni, luându’î din ţara lor. 350. Vasilie Machedon ia multe ţări şi cetăţi de la Sera-cheni. 354. Bulgarii, chemaţi de Arnulf craiul, pradă ţara Gherma-niei şi Galiei. 355.0 parte din ţara ungurescă era Panodachia. 356. Ihor pradă ţara Paflagonieî şi altele. 357. Peste ce ţări s’au întins Pecenegii 364, 365. Povestea cu aducerea tâlharilor de la Râm în ţara Ardeiului. 366. Ruşii, cu nisce conducători ai lor, cad asupra Bulgarilor şi uitându-şi de ţara lor, rămân acolo. 369, 370. Oştea lui Io-van iese din ţara grecescă. 376. Ţara Bogdania, la Leunclavie, după Che-drinos. 377 La îînmormântarea lui Ştefan cel sfânt s’au adunat şi omeni afară din ţara ungurescă. 379. Pazinachii şi ţara Bosniei. 382. Când era S'domon craiii în ţara ungurescă. 383. Sub Mihail Para-pinachie, nemul Crovaţilor întră în ţara bnlgărescă. 386. Ţara ungurescă la anul 1116. 388. Vladis-lav din ţaFa leşescă şi Conrad împărat. 390. Pazinachii, pe la anul 1183, întră în ţările împărăţiei. 391-Batie trece în ţara ungurescă, la anul 1242. 393. Vlahii locuesc şi în ţara grecescă 397. Misia e dincolo de Dunăre. 398. Isachie Anghel pune dajdie pe tote ţările. 400. Va-sile Bulgarocton ameninţă şi ţara Vlachilor. 403. Vlahii şi cu Co-manii, pe la anul 1190, pustiesc ţările imperiului de Ţarigrad. 407. împăratul Isachie Anghel se duce în ţara ungurescă. 409. Coţovlahii, din ţara grecescă, sîot până astă-jpad, erau ale Creştinilor. 437. Aliosmaniî, ce ţin acjî Ţarigradul. 438. Cheia luî despre M. Albă, este Caliupolis. 441. Pe la anul 1186, Vlahii se despart de la împărăţia Ţarigraduluî. 445. Pe când aci împărăţia Balduin al 2-a, Bela IV se reîntorce în Ungaria. 451. Cantemir are la Ţarigrad, Hronicul Muntenesc. 462. Pe când împărăţia în el Isachie Anghel, vin Latini!. 466. Henric era împărat în el la anul 1210 şi a coprins şi cetăţile din Thrachia. 467. La 1266 grecii l’au răscumpărat de la Latini. 476, 477. Nichifor Grigoras spune despre răscumpărarea lui, Miliail Paleologul trimete pe fratele săft Alexie Stratigopulos contra lui şi el îl cucereşte din nebăgarea de seină a Latinilor Alexie chemă din Nichea pe Miliail şi’l pune în scaun la Ţarigrad. El a fost stăpânit 58 an! şi 3 Iun! de Latin!. 476, 477. Aci e trimis Ştefan cu feciorii săi Duşum şi Duşan. Aci trăind 5 ani, Şf. Niculai, î! redă ochi! luî Şte- www.dacoromanica.ro 828 INDICE GENERAL fan. De fata împăratului lui, se simte vrednic craiul sirbesc. 481. ŢiirigTădenii. Justinian voeşce să-î o-more pe toţi. Ei ridică pe Leontie de împărat. 339. Ei se învoesc cu Bulgarii, cari trădiază pe Ar-temie. 344. Ţelins Rufus a fost consul cu Pom-ponie Flaccus Greţinus la 17 d Hr. 122. Ţerberil. «Lătrături de Ţerberi. 9. Ţiganul. Socotela lui Orbinus Ragu-zău, s’ar prinde ca şi cum s’ar locul Dachilor. 66. Despre basna luî Simion ungurenul. 443, 446. Anton Bonfin era ungurîan. 464. Ungureştii crăii îi este pus începutul la 432, de către Uni. 12. Stăpânirea ungurescă e speriată de Turci. 20. Scriitori de ai lor apără pe Ro-mano-Moldo Vlachî. 24. Munţii Carpatici, pe carii noi îi numim ungur eş ci. 65. Bonfin era ungur. 65, 157, 181. Nemurile ce au locuit spre ţara Ungurescă. 68. Olatul Temiş-varuluî din ţara ungurescă -era în Dachia. 69. Rămăşiţa Dachilor s’a dus în fundurile ţăreî ungureşci, scrie Ion Sambuţie, în adaosul is-toriiî ungureşcî. 83. Panonia ’î ţara ungurescă ce mare . 106.. Craiul unguresc, numeşce pre Domnii din Ardei, voevoţlî. 131. Povestea luî Simeon nu e luată din Hronicul unguresc. 136. Laslău ar fi strigat în limba ungurescă: Siretem, lângă apa, care acum se numesce Şiret, şi care ar fi luat de atunci acest nume. 137. Hronicul bulgăresc despre un Vladislav, din ţara ungurescă. 140. Năvala lui Batie, pe când era Laslău craiu în ţara ungurescă. 141. 145, 447, 448, 449, 455. Boerii unguresc! şi cetăţenii ridică o statuă luî Laslău 143. Povestea luî Laslău e din istoria adevărată a douî crai ungureşcî. 144, 459. Solo-mon cu fraţii săi, se întorc biruitori, în ţara ungurescă. 147. Hunii, Comaniî, Amaxovii şi Ruşii ar fi prădat ţara ungurescă. 149. Crăiîa ungurescă sub Turci. 175. Nemţii iau ţara ungurescă de la Turci. 176. Ce făceau Domnii Românilor când Tătarii voiau a prăda ţara ungurescă ori cea leşescă. 224. Vise- www.dacoromanica.ro INDICE GENEBAL 833 gotthiî ar fi cuprins ţara ungurescă. 269. Varvariî spre ţara un-gurescă. 273. Bonfin, despre lucrurile unguresc!. 281. Olah, istoric unguresc, numeşce pe Vleda, Buda. 282. Hunii în ţara ungurescă. 282, 283. Munţilor Carpatici, noi le v]: în toate zilele şi cesurile în agoana morţii (în tragerea sufletului de moarte) şi în oglinda peiriî360(Comp.IER. 7: *agoană», www.dacoromanica.ro GLOSARIU 861 lupta care face trupul cu sufletul în cîasu morţii; ibid. 132). Amăgelnic, adj. înşelător, amăgitor: macar că cu amăgelnice toc-mele 23. (Comp. DIV. 53). Amăgeu, s. m. înşelător, viclean: ca înpotriva a amăgeu ca acesta 18. (Comp. IER. 259, 267). Amăgială, s. f. viclenie, înşelăciune: după ce Latinii cu amăgială apucasă Ţarigradul 18. AiuAgitnră, s. f. viclenie: şi pentru amăgiturile ceînblasăfacă82. Aniănă, adv. în mână: şi să fie luat amână toporul 142 ; îndată luând toporul amână 457; ar fi fost Romanii adia cu armele amână 229; şi scăpând oare-cum vasul din amână 158; luându-l l-au foslpur-tatpe amână 80. (Comp.IER. 280). Amănuntul (pre»), loc adv. cu de-amă-runtul: carile lucrurile acelor vremi pre amănuntul au scris 81. (Comp. DIV. 63; IER. 101). Amărăme, s. f. amărăciune, suferinţă: că eî în foameteşi amărăme flă-mângîuneî fiind 256. — Comp. IER. 140, 175). Amelâţătură, s. f. menţionare, pomenire în treacăt: de sint şi de faţă, ce sint puţinele, şi amelăţăturî numai 300. Amcliţa (a), v. tr. a menţiona, a pomeni în treacăt: câte oare-ce şi pentru a altora au ameliţat 361. Part. prez.: unde noi pre scurt pentru acesta ameliţind 301. Part. trec. •. din cele puţine şi ameliţat e însâmnări 299; cu cât de puţin şi ameliţat numai cuvânt 348. Anicnte, adv, aminte: ia amente şi aice vechiu numele Dachiii 76; şi să-şi aducă amente 180. Amentrele, Amentrele, Amentrele sau Amentrile sau Amintrilc, adv. altmintrelea, alminterea: că amentrele ar'fi trebuit să fie alt nem 307; iară amentrele regulă de toţipriimităîaste368; iară amentrele făcând 252; că amentrele nu-i vor pute dobândi 267; iară amentrele în hirişiîa sa 303; iară amentrele numele acesta 204; iară amentrile limba lor ce de temeiu Sarmatică iaste 130; iară amentrile şi tăcere... rămâne neclătită 183. (Comp. 5, 6, 86, 396, 436, 443, 458, etc.; IER. 28, 31, 168, 192, 320, 324, 343, etc ). E de remarcat că acest adverb e mal în tot deauna precedat la Cantemir de expletivul iară. Amentrile, Vz. Amentrele. Amezizi sau Anuazizi, s. f. mlază-zi, sud: şi de la amezizi la miază noapte să întinsese 170; cu malurile Dunării spre amîazizi să ho-tărâîa 66. (Comp. 237,242; IER. 137). Amlazăzi, adv. la nămiezl, ziua nămiaza mare: cu făcliîa aprinsă a miazăzi pe uliţă 11. Anuazizi, Vz. Amezizi. Amintrilc, Vz. Amentrele. Aiuirosi (a), v. tr. a mirosi: a Profanilor (păgâneştî) scrisori va fi amirosit 169. (Comp. IER. 79). Amurţit, part. trec amorţit: carepentru minâwnă ar ţine amurţitâ rămâne 171. (Comp. IER. 117, 162). Anarli, adj. fără început [gr. ăvapy_oc]; Ţiîe a Anarhului Părinte fiiu 3. Autlirnxi, s. n. carbuncul [gr. avOpa|: l-au lovit buba ce-i zic Anthraxi 347. (Comp IER. 7: tAnthrax*,... carvuncul). Apleca (n), v. tr. a alăpta, a hrăni Ia www.dacoromanica.ro 862 GLOSARIU sîn: din lăuntrurile sale născân-du-i î-au aplecat şi î-au crescut 15; adese la dânşii mîărgând şi aplecăndu-î 97; ţiţele la gura pruncilor aplecând 98. (Comp. DIV. 73. IER. 171). Apothecariu, s. m farmacist, spiţer: la apothecari şi la ţirulicî ne mai rămăind pănzâturî 81 (Comp. IER. 8: *Apothecarîu, cela ce şede la prăvălie, şi mai cu dedins cela ce vinde erbî doftorie). Arătos, adj. chipeş, mândru, frumos: cinsteş şi arătos a zavistiii veşmânt 23. (Comp. DIV. 42; IER. 262, 315, 353). Ases, Ases sau AsesI, adv. chiar, mă-car: nu numai cât pe Zeslavu de tot au biruit, ce aşeş şi citatea Ghiovului din mână î-au luat 3851 nu numai lăcuită de moşnenii săi ce aşes foarte bine întemeiată,,, să fie fost 390; căci mai pre urmă aşeş de tot slăbind 429; şi aşeş cu singură mâna lui Şerban Logofătul... scris 462; şi aşeşi Domnul Moldovenilor... să chiamă.... Domnul a Bogdaniiî negre 474 ; nu numai prin turnuri, ce aşeşi nici pre la porţi nu să străjuesc 477. (Comp. mal departe 6, 14, 199, 323, 325, 342, 350, 353, 354, 375, 400, 415, 418, 463, etc ; IER. 30, 46, 60, 119, 199,325, 339, etc,).-Vz Acaşăş. A.spuma (a), v. intr. a spuma: iară altul,.. carile asudă şi a spumă să zică 101.— Comp. IER. 258, 267, 309. Astruca (a) v. tr. a înmormînta, a îngropa [Cuvîntul pare a veni de la *abstruco, —are, formă derivată cu ajutorul sufixului —ucare din ab-struo,—ere care a existat în latina vulgară alături de obstruo.y. iară oasele lui.,, li-au astrucat supt stâlpul carile era de dânsul zidit 195; iară sfintele oase... le-au astrucat cu mare cinstea 246. — Comp. IER. 74, 194. Astrucare, s. f. înmormîntare: s’ au tămplat mortea lui Roman Ar-ghir.. şi la astrucare lui 379. Asupri (a), v. tr. a sili, a nevoi: însă noi nu asuprim pe cine-va... să creză 218; au asup rit pe Athana-ricsă de fuga 271; Mathei Pretor... foarte ne asupreşte... pentru lucrurile Hunnilor să însămnăm27d. Atmeidian, s. n. hipodrom [turc. at-meidan]: mult pe uliţă şi la Ipo-drom(acesta-iastăzi Atmeidian) tărăndu-i 341. Atocma adv. la fel, de-o-potrivă, asemenea: îaste altul atocma acestuia lunatec pre nume Maenburg 101; ce încă de atocma cu apaunde-zată înfierbântându-sâ 141; ce încă şi vredniciilor lui Traian de atocma să le facă 196; să fie amândoi soţii şi să înpărăţască de a-tocma în Italia 295; să să nu-mascâ Gram şi să fie la cinste atocma cu dânsul 455. (Comp. IER. 34, 318). Loc: A face atocma cu pământul, a dărăma până la temelie (o casă, o cetate, etc): şi pe Troada atocma cupâmântul râzsipind-o 92; târgurile atocma cu pământul făcându-le 369; cetate au pns-o de au făcut-o atocma cu pământul 428; cetate au făcut-o atocma cu pământul 432; Atocmat, part. trec. (de lav. a atocma IER. 127 = a potrivi) potrivit: între boite înplut, atocmat peste tot neted aştermtt 189. (Comp. IER. 127). www.dacoromanica.ro GLOSARIO 863 Atunceş sau Atunceşî, adv. pe loc, în acelaş timp: atunceş au pus Traîan doaâ cetăţuî322; şi atun-ceşi Constantin fixul său cu alegere tuturor înpărat s’au făcut 234.—Vz. Acasăş. Avidoma, 1° adv. Ia fel, întocmai, aidoma: carii slova avidoma potrivind 344;—2» adj. vădit, evident: cu care avidoma sămn au arătat 410. Avthentic, adj. autentic: însă cinste numelui de istoric avthentic* (în nota marginală = *izvoditoriul de crezut) să-i de, nu videm 113. Arţie, s. f. avuţie: toate avţiile cuvântului... îi răsipă 6. Avtor(iu), s. m. autor: câţi-va av-tori a ave putem 62. B. Basnă, s. f. poveste, legendă, fabulă: iară alţii basna adâogând 97; şi cu totului tot basnă să fie să arată 135; iară basna lui înpo-menita Predoslovie a lui Ureche a,şa o citim 136; o cât iaste de frumoasă şi adevărată basna lui Iosip (bit. Esop?) 248. Băsnul (a) v. tr. a povesti, a spune minciuni: iară nu cebăsnuescune Letopiseţuri 155.—Comp. IER. 119. Băsnuitorln, s. m. povestitor minci-nos:pentru numele dară b ăsnui-torîului acestuia 136; în urechile şi gurile a unor băsnui-tori căzind 139; acmu dară bas-nile iarăş băsnuitorilor lă-sind 150. (Comp. 172, 366, 367, 392, 437, 442, 445, 448, 471, etc.). Batgoe, s. n. batjocură: într’un chip oare-carile de fţoc şi de batgoe... până acmu să fie adus 169. Batgocuri (a), v. tr. a batjocori, a lua In rîs : de proşti i-ar râde sau de varvari i-ar batgocuri 86.— A-şI—, v. refl. a-şl bate joc: îş bat-gocuriîa de Rome, şi-şi râde de dânşii 416. Becisnicie, s. f. Vz. Bezcisnecie. Beşic, s n. (pl. beşicuri) băşică: b e-şicuri de vânt înfiate şi pe apă înnotănd 9. Bcteji (a), v. tr. a vătăma: şi în ceva cinste a nu-î beteji ne silim 123. — V. refl. A să —, a se în-bolnăvi, a se vătăma: de multă plângere betejindu-i-se ochii 231.— Comp. IER. 166. Betejitură, s. f. vătămare, rană: din-tr’ace puţină betejitură, răul peste tot trupul lăţinditrsă 389. Bezcisnec, adj. ticălos, becisnic: Va-lentinian văzindu-i aşe de b ezeis-neci 255. Bezcisnecie, s. f. becisnicie: neîncetate nevoişi b ezcisnecii 360. — Comp. IER. 198, 267;—DIV. 87: fiescisMC-ciî; multe nevoi şi becisnicii 145 (comp. Încă pg. 408 şi pass.) Bineînvoi (a), v. tr. a încuviinţa :pre.. Părintele luminilor... rugaţii pentru ca să bineînvoiască.... a săvârşi 52. Birnic, adj. tributar: Crăiîa Ungu-rescă iaste bir ni că scaunului Papii 387. Bişng saă Bivşug, s. n. înbelşugare, belşug, productivitate: şiplăcându-i bişugul locului 129; de aşezământul aerului, de bişugul pământului 179; cu frumseţia şi biv-şugul ţărâlor Romanilor 11.— Comp. IER. (90, 192: bişugul). Bişngos sau Bivşugos, adj. îmbelşugat, roditor: să fie putut apăra ace ves- www.dacoromanica.ro 864 GLOSARIU tită, largă şi bişugoasă ţară 216; undele bivşugoasei Dunărîtrecând 12.—Comp. IER. 194 şi 223: bişugoasa pradă. Blagocistir, adj. temător de D-zett, evlavios: puternică şi blagocis-tivă înpărăţiia Moscului 371. — Comp. DIV. 45 : blagocestiv. Blngorodic, s. f. nobleţă: şi altele multe a blagorodiei greceşti flori 25. Comp. DIV. 45. Blâstămăţeşte, adv. In mod blestemat, afurisit: pag. 15, 150, 229, 379. Blojăritură, Vz. Blojeritură. Blojcritoriu, 8. m. clevetitor, născoci-tor, bărfitor: armele... apucând în-potriva blojeritorilor 24. Blojeritură sau Blojăritură sau Blo-jitură, s. f. clevetă, defăimare, băr-feală, născocire: basne şi blojeri-turi şi buiguiturî sînt 458; şi altele ca aceste blojărituri 472; în putoase şi grozave blojituri se preface 139. — Comp. IER. 274; — DIV. 178: blojirituri. Bloj itură, Vz. Blojeritură Blojori (a), v. tr. a cleveti, a defăima, a bârfi, a spune minciuni: pre singuri Ellinii... a blojori nus’au siit 103. — Comp. DIV 71: blojo-reşt î; 209: bloj or es c ; IER. 214: bloj orind. Blojviitor(m), s. m.= Blojeritor(iu): pentru istoriei... am giuruit, iară nu şi pentru blojviitori 144. Bloşticăi (a), v. tr. de acelaşi origine şi Însemnare ca: a blăt-ări (Bar-cianu, Dicţ. Rom,-German p. 60), a bălt-ăc-ăi (Cost ine seu, Vocab. Rom.-Fr. I, 96; Polizu, Vocab. 69), a blot-ec-ări (Iser, Vocab. 20), satt a bleot-oc-ări (Sof. Nădejde, Nuvele, ed. Şa-raga, p. 13), derivate toate din slav. blato „noroiu, mlaştină, baltă“.]: peste nişte tinoasă piştelniţă şi glodoase tini şi bălţi... b l oşti că-ind mai mult de cât măr gând 139. Boar, 8. m. bour, zimbru: boârul carile înpreună cu căţaoa Molda, să să fie înecat în apa Moldovei 155. (Textul presintă greşit boârul, forma corectă fiind buârul, de unde şi derivatul a buâra= a sta gata de a Împunge, a Îndrepta (o armă etc. asupra cul-va): Tătarâi... leu ieşit înnainte buârându-ş suliţăle a-supra lor 447; condeile mai ascuţite decât sulele... asupră-le-ş buâ-reză 447. Tot aşa IER. 76: urechile înnainte buârându-ş. De asemenea: coarne buârate IER. 101; suliţa buârată IER. 197. [Biiâr, care se găseşte şi In IER. 124, 130, 144, derivă din lat. BUBALUS. Buâr a devenit mal târziu buor (Vz. Do-soft. Psalt. ediţ. Bianu, p. 2), Iar apoi bour, Întocmai după cum nuăr — NUBÎLUS a devenit nuor, iar apoi nour, nor. Bour n’a devenit la rîn-dul sStl bor, pentru că desvoltarea mal departe fonetică a cuvintulul s’a oprit odată cu dispariţiunea acestui animal din ţările noastre]. Boază, s. f. zeiţă: păzia focul carele la altariul boazii arde 97; boa-zele (=nimfele) fântânilor 158.— Comp. IER. 9: Afroditis... Boaza dragostelor, a curvii. Vz. şi 239, 240, 263. — Comp. Dosoft. V. Sfinţ. 95, 34: bodzâî. Bolnicos, adj. bolnăvicios: slabă şi bolniioasă fire lui Iustin 326. Boţi (a), v. tr. a Înghesui, a Îngrămădi, a strivi: la apa Vistlii î-au înpins şi acolo boţindu-i 17; b o-ţind pre Varvari în balta ce ier a www.dacoromanica.ro GL0S4RID 865 acolo 329; tabăra Latinilor din toate părţile boţiia 430.—Comp. IER. 234: boţind. Boz, s. m. idol, zeii păgân: pg. 252 şi pass. Brâneţ, s. n. (pl. brâneţe) cingătoare: lefa în brâneţele sabiii să-şî poarte 220. Brăni (a), v. tr. [sl. braniti\ a opri, a impedeca, a apăra: pre alţii acosta a face brăniia 98. Brudiiaşte, adv. copilăreşte, prosteşte: b rudiiaştegândiîa 196. — Comp. Brudiu. Brudiu, adj. şi s. m. copilăros, naiv, prostuţ: ca nişte brudii şi tinerele de vrâstă 11 = ut tenerae aetatis juvenculam 34.— Comp. brudie IER. 148; brudii la Do-soft. V. Sf. fol. 5 b, 25 a, 168 b. Cu-vîntul brudiu se aude şi astăip In Moldova (Yz. Sbiera, Poveşti, p. 70; O. Negruzzi, Păcat. Tiner. p. 223.) Buâra (a), v. tr. Vz, Boar. Bueci (a), v. tr. a face îngîmfat, mîn-dru, a obrăznici: nărocul pe Bulgari buecind 379, — V. refl. A. să —, a se îngîmfa, a se obrăznici: de biruinţă ca aceste buecindu-să 408. Buecie, s. f. îngîmfare: cm mândriia şi cu bueciia lui adusese oaste 253; cu corona ca acosta împodobeşte mândriia, pre carii întâi cu bueciia sa îi cuprinde 427. — Comp. Dosoft. V. Sf. fol. 165 a. Bulinet, s. n. (pl. buhnete), pocnet, pocnitură, clocănitură: buhnete de puşti omeneşti 9.—Comp IER. 87: buhnetele câldărăreştî (Vz. şi 153, 186). Buigni (a), v, tr., a aluri, a vorbi aiurea: a patra părere îaste a celora carii buîguesc 110.(Comp. şi pg. 136); nu s'au ruşinat, nici sau siit a buigui 171; câte buiguiaşte tuturor sint ştiute 454.—Comp. DIV. 87: buigueştî-, IER. 98: buigu-eşti\ 154: buiguîaşte;236: buîguesc. Cuvintul ne Întâmpină destul de des In textele moldoveneşti. Bniguit, adj. zăpăcit, ameţit: şi mai buiguiţi şi mai uluiţi au fost 100.—Comp. IER. 119: buiguit de cărunteţe. Bulguitoriu, adj. şi s. m. care vorbeşte în tr'aiurea: mustră pe unii bui-g uitori3b2. Comp. IER, 118: bui-guitoare socotelă; 157: buigui-tori vă arătaţi. Buiguiturâ, s. f. vorbire Intr’alurea, aiurare: basne şi blojeriturişibuî-g uit uri sint 458.—Comp. IER. 97: buîg ăituri; 310: buiguit uri. Buluc, s. n. (pl. bulucuri) ceată, trupă: oşti le în trei bulucuri în-părţind 333.- Comp. IER. 186: bulucurilor. Buluci (a să), v. refl. a se strînge, a se grămădi la un loc: alalţî bulu-cindu-să fără nici o frică 405. Buuguitură, s. f. superstiţiune; păgi-nătate: de turbată şi lunatecă bun-g ui tur a muhammediniască 23= a lunatica rabie et muhammedana superstitione 45. Bură, s. f. furtună, vijelie [vsl. burja]: de bure înpiedecat 191. Buric, s. n. centru, mijloc: departe de buricul împărăţia 266. Busurman, s. m. Musulman, Turc; pg. 142, 143, 457, etc. c. Căce şi Căci, conj. că; de ce, pentru ce: nu numai căci 5=non solum 29 ; 56 www.dacoromanica.ro 866 GLOSARIII pentru căci în bătae să arătasă pentru căce ştiîa 148; O! căci n’a dat Dumnăzău! 306. — Ne în-tîmpină des la Cantemir şi în toate textele vechi. Călcăturâ, s. f. năvălire, năpădire: că va mai pute apăra Dacliia de căl-căturile lor 215; călcăturî şi stropşituri în hotarăle înpărăţiiî să nu mai facă 223. (Comp şi pg. 208, 224). Cambul, s. n. (pl. cambulurî) hordă: numai cambulurile să-i fie agîuns şi până la Dachia 285.— Vz. Clabil. Când.iile, adv. poate: cândaile pă-re-să-va cuî-va 9 = opinabitur for-tean non nemo 32; cândaile să vor întoarce cu inima cătră credinţa orthodocsiii 149; cândaile înpreună cu făcătorii... s’ar fi îngropat 170; cândaile s’ar fi purtat lucrul mai bine 404; cândaile şi până subt Ţarigrad ar fi agîuns 418; cândaile fără veste ar pute răzbi în cetate 476. — Comp. IER. 335, 349.— Cuvîntule derivat cu ajutorul amplificativulul—le (comp. încai-le, adecăte-le etc.) din cândai (comp. IER. 34, 258) care ne întâmpină des în textele vechi (în Chrestomatia d-lul Gaster, Voi. II, p. 400 e tradus greşit prin „alors, apres“, de oare-ce în tote pasagiele pe cari le citâză, cândai are înţelesul de „poate"). Cândai e derivat la rîndul lui din când, după cum încai, Săvaî, etc. din încă, săva, etc. Canjilarin, s. m. cancelar: pg. 115. Cap, s. n. (pl .capete), capitol: precum curat la capul pentru hotarul Dachiiî s'au arătat 104; caută şi mai pre larg în c ap etele ce ur- mază 125. — E des întrebuinţat în scrierile vechi. Căptnşnlă, s. f. ascuns, taină: căptu-şala aceştiî basne... se o descoperim 144. Căptuşi, (a), v. tr. a acoperi, a ascunde: ceriul cu palma să căptuşască 24 = coelum palmo contegi 46; adevărul să poate căptuşi 119. Căsaş, s. m. casnic, om de-al casei: de la ficorul şi căsaşiî lui a păţi suferind 203.- Comp. DIV. 136: căsaşiî.— Nu e rar în textele vechi. Catargă, s. f. corabie: sosind cu că-tărgile supt Ţarigrad 476, 477. Ce, conj. însă, ci: pass. Cerbice, s. f. ceafă: cu biruinţa armelor cerbice plecăndu-le 88; vre să lepede gugul de pe cerbice lor 291; întorce cer bicele cele vâr-toasâ 426. — Comp. IER. 79: cerbice. Cerşi (a), v. tr. a cere: Laslău cerşind agîutorîu 148. Certa (a), v. tr. a pedepsi: aşe certă Dumnăzău pe mândrii 347. Cevaş şi Cevaşi, adv. cîtuşl de puţin: macar cevaşi înpotriva noastră nefâcând 9=nihil obstantibus 33; lucruri cevaş vrednic[e] de pomenire 79; cevaş de pomenit... nu aflăm 326. Cliezi, s. m. pl. auspicii, augur : supt a căruia chezi s’au şi născut 8= cujus auspiciis et nata fuit 31; în buni chezi Dumnăzăescul cuvânt, luând 58.—Comp. Ier. 40, 267, 308: chezi răi; 204: răi chezi-, 42, 214, 228,358: buni chezi; 54: chezi bun[i]. Chiar, adj. lămurit, clar, limpede: mai chiar să putem a arăta; mai aîave şi mai chiar să vede 102; www.dacoromanica.ro GL0SAR1U 867 ce chiară şi adevărată... istorie 171; ar trebui mai chiar şi mai curat a se înţălege 320. Chichiţă, s. f. cutie, lădiţă: pline de pansaturi chichiţele hirurghilar 14=plenissima chirurgi ca theca 37.-Comp. IER. 115: chichiţele erbilor; chichiţele văruite. Chici, adv. de loc, nici: nu să prinde, sic, chici orânduit de altul 205. Ohitelă s. f. cuget, gînd, socoteală: şi atâtia înpotrivnice chitele a auai să învoîască t0=tamque sinistras de se conjecturas audire optaret 34; truda şi chit el a omenească 58 — Comp. IER. 23: vivor de chitele şi holbură de socotele; (vz. şi 267); — DIV. 77; iscusit la socotelă şi întreg la chit el ă. Chiti (a), v. tr. a socoti, a gîndi, a cugeta : totdeuna chit ii a cum ar pute scoatedin Dachia legliioanele 221. — Comp IER. 190. Ciabll, sau Clubul, Ciambul, Cîabuv, s. n. (pi. — uri) hordă pană la Gre-ţia cu ciabilurile au agiuns 384; în toate părţile năvrapii şi ciabulurile trimiţindu-ş 450— 451; cu cîabururile şi până la Greţia agîunsese 208; Tătarâî tot cu un ciambul şi Perinthul... şi Daoniul apucând 432. — Yz. şi Cninbul. tiabul ) Ciabur i Vz. Clabil. Ciambul J Cila, pron. dem. acela: ceşte... Ellinî, iară ciia Ioni să chema 90. Cin, s. n. (pl. cinuri) rang, clasă: • de toată stepena. şi cinul din lă-cuitorii Romii 190. Cineş, pron. nedef. fie-caro: să margă cineş la Eparhia sa 251; cineş cu polcurile sale 426; cineş de capul său le ţine 466. Cinie, s. f. unealtă, instrument: cu a-ceste dară cin ii şi istrumentun Ellinii... slujindu-să 86; cin ii le meşterilor au topit 252; mahinilor (ciniilor) de oaste 416.—Comp. ciniile la Dosoft. Y. Sf. folio 4 b; DIV. '130: cinie; IER. 219: ciniîă. Cinsteş, adj. de cinste, cinstit, omenos: cinsteş şi arătos a zavistiii veşmânt 23; bun şi cinst eş a să face 85; obiceile cele bune şi cinsteş c 86; ca un cinsteş scriitorîu 126; de vor vre mai cinsteş să-i do-jenescă 171; om blând, cinsteş 234—Comp. DIV. 182. Cinsteşie, s. f. cinste, omenie: cu slava cetăţenilor, cu cinst eş iia nă-roadelor 16=populorum urbanitate, civium claritudine 39; orânduala şi cin steşiia omenescă 179. Citate, s. f. cetate: citate Chiovu-luî 385. Citelă sau Citială, s. f. citire, lectură: să punem pe cititoriul nostru cu cit el a lor la ostenelă 243; în ci-tiala istoricilor a nesăbăvi 127. Ciudesa, s. f. minune, faptă minunată: ce monstru şi ce grosnică ciudesă 360; făce ciudes ele sale asupra Latinilor 433; pre larg şi cu dudese amestecat 454; cu toate istoriile şi ciudesele lor 455; multe şi mari minuni şi ciudese s’au făcut 458—Comp. IER. 173,185, 324: ciudesă; DIV. 132: ciudese. Climat, s. n. (pl. climate) climă: climatelor friguroase ll=rigidorum climatum 34. Clironomitorîii, adj. ereditar: fiind stăpânirile aceste de moşie şi cliro-nomitoar e 107. www.dacoromanica.ro 868 GL0SAR1U Coliicliie, .s. f. linguşire: acestă soco-telă adevărată şi fără eolaehie (în nota marginal&=linguşire) 87; poeticul fără eolaehie au scris 122. — Comp. IER. 316. Coincndă, s. f. comandă., conducere: o parte au dat supt comenda fră-ţinesău 333. Comendaiit, s. m. comandant: comen-dantul de Gălata 131. Comes, s. m. comis, titlu de nobleţă: căzut-au şi Doloicos come sul de Relee 426.—Comp. Dosoft. V. Sf. 246 a: comesulii; 100 b: comisii. Consens, s. n. acord, Înţelegere: din tâmplare vremilor şi consensul istoricilor 324. Constandă şi Costandă, s. f. veche monedă valorlnd apropo */„ dintr’un galben : banul era de argint curat, mai mare şi mai gros decât o costandă 248; să fie făcut acei bani, şi de pe numele lui să să fie chemat şi constande;... acolo unde să fac nu să chemă constande, iară ai noştrii le zic constande;.. li-au fost zicând costcCp.de, a-decă banii lui Constans 249. Couştienţie, s. f. conştiinţă: cu în-triagă conştienţie mărturisim 10=salva conscienţia profitemur 33; şi cu curată conştienţie (explicat în parentesă prin=asc«mswZ inimii) 179. Conteni (a), v. tr. [Lat. CONTINERE] a înceta: cetate Udriiul a bate nu conteniia 398. Contenire, s. f. abstinenţă, cumpătare: pentru cinste curăţiiişi cu conte, nire, hadâmb să făcusă 315.— Comp. DIV. 202: contenire; 208: contenirile. Content, adj. mulţămit: pare-ni-se că cititoriul va fi content 124; content şi îndestulat au fost 247. Contetni (a să), v. refl. a se mulţămi: cu cinste de Chesar s’au conte-tuit (explicat în parentesă prin: au fost mulţămit) 246. Coiitinnaţic, s. f. continuare pg. 107. Copil, s. m. bastard: nu copil, ce copil (şi cu ertare cuvântului mai chiar să sic ficor de curvă) să numeşte şi îaste 112. C'orenie, s. f. origine, început, începătură : totdintr'o cor enie şi dintr’o corenie cu Schythii au fost 57; a niamurilor ghenealoghie (adecă corenie) 58; ce trebue să ştim pentru cor eniia lor\29;din co-renii a lor sint Venediî 365. Coropalat, Vz. Cnropalat. Costandă, s. f. Yz. Constandă. Coţovlabî, s. m. pl. Românii din Macedonia: Românii, carii sint în Greţia şi le zicem noi Coţovlahi 157. C’răi (a), v. netr. a domni.* să fie crăitpe vremile lui Tiverie înpă-rat 79; au crăit în ţara ungu-rescă 144; crâind în ţara ungu-reşcă 145, etc. Crăişor, s. m. regişor: pg. 130. Crede (a), v. tr. a încrede, a încredinţa: în mână streină nu-l pute crede 246. Crivăţ, s. n. mîază-noapte, nord: armele spre crivăţ să-şi fie întors 20=in septentrionem... arma vertit 43; ale fundurilor crivăţului nemuri 174;părţile despre crivăţ a aşeza 232, pentru părţile crivăţului a însămna neaflând 353 ; nămurile varvarilor despre crivăţ 361 (Comp. şipg. 305, 326, 335, 343, 447, otc.) www.dacoromanica.ro GtOSARIU 869 Ci'iYăţan sail Crivăţen, adj, de miazănoapte, nordic, septentrional: purtând de grije mântuinţiî acestor crivăţene năroade 21; în parte ea aceia criv ăţană 406. Cnborâ (a Să), v. refl. a se coborî: pe calul cel năsdrăvan din ceriu cu-b or â ti 42;precum săsăfiecu-b or ât din coreniîa Italilor 159; cub o rând u-s ă cu mulţime de acei Varaghî 372 (Comp. şi pg. 73, 418, 458, etc.) Cucon, s. m. copil: fiind cucon numai de opt ani 275; vrând să omoară pe Leon cuconul 293; mamca, care ţine un cucon de ţiţă, acuzind cuconul înpăratu-lui 331 (Comp. încă pg. 97). Cnmplechinc, s. f cumplire, grozăvie, cruzime: a lui Batic cumpleciu-ne şi a Tătarălor lui vrăjmăşie 19= Batlli saevitiem ac Ţartarorum immanitatem 41. Cuinuş, adv. cum, aşa cum: apa cu-muş era fierbinte 141. Curau, s. m. coran: poruncii curanţi lui cu totului tot înpotrivnice fiind 23; au scornit lege şi carte cur anului 326. Curopalat, sau .Coropalat, s. m. demnitate bizantină: în locul lui urmând Iustin coropalat (textul prezintă greşit cororopalat) 325; boeriia ce să chema curopalat, adecă purtătorîu de grija Curţii; poate să să înţăliagă ca Postelnicul cel mare în ţara Moldovii 326. Curund, adv. curînd: mai de cur un d 172; întPo casă de curund albită cu var 253; toate în curun d li-au potolit 264; curund de fulger vii peri 314; în curundă vreme vei naşte făt 375; mai curund să fugă îl grăbiîa 407, etc. D. Dălogi, s. m. pl frîne, dărlogl: a sprin-tiniipene dălogi sloboade 6=ve-locis pennae laxat habenas 30; după ce au luat chivernisala dălogi-lor împărăţiii 186.— Comp. IER. 19C; — Dosoft. V. Sf. 118 a: dâlog. Dârmoctură, s. f. vorbă goală, fără temelii : câte fabule ca aceste aduce... de acel felîu de dârmoeturi 221. Dăscălie, s. f. instrucţiune, educaţiune, doctrină: cu a cui dăscălie nu numai mai deşteptat 87. Decila, adv. în urmă, apoi, de atunci, de aci înainte: deciîa aceştiia pofte doaă mai alese temelii aşază 6= tandem hujus desiderii duas praeci-pue fundat bases 30; deciîa întor-cându-să spre apus 60; pre care locuri deciîa au şi lăcuit 286; deciîa din cele puţine şi ameli-ţateînsămnărî 299; apoi î-au tăiat mănule.. şi deciîa şi capul 332; deciîa Mihail... singur au părăsit înpărăţiîa 352. (Comp. încă pg. 121, 311, 318, 334, 347, 362, 406, 418, 424, 474, 489, etc.).-Comp. D1V. 95, 144, 179; IER. 217, 271. Decinde, adv. dincolo: să triacă peste Dunăre decinde în Misia 215; şi astăzi lăcuitorîpe decinde de Dunăre 230. Dedins, adv. în locuţiunile: mai cu dedins=mai cu deosebire, în deosebi: mai cu dedins lucrurile 5 — po-tius res; mai cu dedins de la însoţire noastră 179; (Comp. încăpg. 73, 134, 142, 146,etc. cu tot dedin-sul 9, 62, = cu tot dinadinsul, din www.dacoromanica.ro 870 GLOSARID toată inima. (Comp. incă pg. 124, 146, 421, etc). De fire, adj. vrednic, harnic, arătos: mai mare şi mai. de fire să să arete 237; s’au ales cei mai de fire şi mai de frunte 255.—Comp. IER. 162, 338; DIV. 78 Denafara, s. f. exterior: limtrurile şi denafarăle înpărâţiii cu bună socotelâ... au orânduit 243. Dcp&tidi (a), v. tr. a pândi: socotind că vreme ce depăndiia i-au vinii la mână 410. Deplomă, s. f. (pl. deplomate), diplomă, hrisov: pg. 131. Derogatorie şi Diregătoric, Dregăto-rie, s. f. cîrmă, conducere, adminis-traţiune, funcţiune: carii mai de-nainte de dânsul deregâtoriia înpărăţiiî ţinusă 270; ace dire-gătorie care au avut Theodoric în Dachia 295; pre vreme dire-gâ tor iii lui 6. Deregătorlu, s. m. guvernator, administrator : până a nu fi înpărat, să fie fost dereg ă tor iu Misiii şi Dachiii 204. Descalci (a), v. tr. a descurca: întâiu aduce la mijloc înpletecetura, apoi o şi descâlceşte 74. Descâlcit, adj. descurcat, lămurit: mai descâlcit şi mai netedă să dăm istoriia 89. Descălecaturi), s. f. Întemeiere: ara-tă-se multe descălecături a multe crăii 277. Desfărnat, adj. desfrinat, neinfrinat: cu des fă mată pornire şi nedum-năsâire 112; luând sama des fă r-natelor fapte a înpăraţilor 270. Dcşirtarc, s. f. deşertăciune: frumos ne arată Cornilie Agrippa, carte pentru deşirtare ştiinţâlor 139. Dcsplcdecat, adj. liberat, slobozit: ca dintr'o piiadecă a învăţăturilor tâtâne-său slobod şi despiedecat 211. Desplcteci (a) şi a Dcsplctici, v. tr. a descurca: şi vrând ca să desp le-tecîască voroavă....; pre acestă inplctecetură o desp l etic e ş t e aşe 74. Dcspletitură, s. f. despletire: plata păcatului ca desp letitura iorapu-lui fiind 205. Dcspune (a), v. tr. a dispune, a orîn-dui: supt hatmani oblăduitorî le desp un e 243. Devăloini (a să), v. refl. a se amesteca: unii cu alţii devălomindu-să 363. Dezbate (a), v. tr. a scăpa, a libera ; din mănule altora să o dezbată 102; dezbătând şi Misia ce di gos 265; au dezbătut toată Dachia de la Gotthî 318; multe cetăţi şi ţâri de supt mâna lor au dezbătut 354; a le dezbate şi a le mântui 362; dezbat locurile carile ei apucase în Misia 489 (Comp. încă pg. 266, 319, 375, 386, 445, 491).—A să—v. refl. a se scăpa, a se mântui, a se libera: de supt stăpânire Hunnilor s’au des bătut 291; când s’au dezbătut Românii de supt înpărăţiia Ţari-gradului 359;după ce s’au dezbătut de supt putere Crăîii Ungureşti 377; de supt putere înpărăţiiî dezbătându-să 397. Dezbatere, s. f. liberare: dezbatere lor de supt înpărăţiia Eăzsăritu-lui 351 Dezbătut, adj. liberat: câtc-va cetăţi dezbătute 426. Dezlnpi (a să), v. refl. [sl. lupiti], a www.dacoromanica.ro GLOSARIU 871 se deslipi, a se separa, a se desface: Vlahii aîave de la înpărăţie s’au dezlupit şi mal jos : atunce de la înpărăţie s’au dez lupii 397. Dialectecii, s. f. dialectică: pg. 130. Diregâtorie, s. f. Vz. Deregătorie. Dispot, s. m. despot, stăpînitor : cu numele de dispotî şi de crai stăpânită 397. Iiisputaţie, s. f. discuţiune, dispută: văzind că Sarniţie mai pre larg ingaimă acostă d isputaţie 127. — Comp. DIV. 89: despuiaţii. Divă, s. f. mirare: de care lucru nici cu divă iaste de se află vre unii 100.—Comp. IER 163: nici o divă nu iaste-, 44: nu cu divă-ţi pară-, 200 : ce divă iaste. Do doi (a), v. tr. a supăra, a necăji: nid să părăsesc a do deiprevecini 187; să nu mai îndrăzniască mărire Dumnăzăiascâ a dodei 195. Donau mii, s. f. triumf, serbare: î-au făcut triumf adecă donanmâ 121; s’au întors la Roma şi au făcut triumf, adecă donanmâ 232; fă-cându-să gocuri şi donanmale (textul prezintă greşit donaimale) prin cetate 331. Donoimă şi Dunaimă, s. f. flotă: s’au sculat cu donoimaoa de la Ţa-rigrad 336; cu mare dunaimă de corăbii purcegând pe Mare Negră 337; îl orînduisă să margă cu dunaimaua la Greţia. 339. Dosloşi (a) şi Dosluşi (a), v. tr. a des. luşi, a lămuri: pune-vom neooinţă să dosluşim 136; nici-cum a o dosloşi n’am putut; pentru ca să dosluşim acosta 150; din istorică a dosluşi n’am putut 323; neputând dosluşi, de cine să fie scris 462.—A să—, v refl. a se des- luşi, a se lămuri: foarte ai greu iaste a să dosluşi 66. Dosluşire, s. f. desluşire, lămurire: pentru dosluşire acelui adevărat an 484. Duc, s. m. duce: Razivil ducul de Litvaniia 26; li-au ieşit cu oaste înnainte duculHenric 449;ducul de Austria 451, etc. Dunaimă, s. f. Vz. Donoimă. E. Elfecaţie, s. f. trecere, credinţă : veri doi marturi adevăraţi, veri o sută tot o credinţă şi o effecaţie (în nota marginală explicat prin trecere) au 101. Eleftirie, s. f. libertate: dovada ceii de demult a lor puteri şi eleftirie (în nota marginală tălcuit prin slobozenie) 106. Erăsă şi Eriasă, s, f. eresie, credinţă eretică: Anastasie înpăratul in eresa sa rămâind 3l3; unde eri-asa lui Ariîe dovedin'du-să 239; lăsindu-sâ... şi de eriasa papis-tăşască 456.— (Găsim şi eresie, pg-141 şi pass.) Vz. Iercsă. Eresie, s. f. Vz. Eresă. Ernatic, s. n. şedere, petrecere (în-tr’un loc)-.pre lungă ar fi er na ticul în 177 de ani neschimbat 221. Eşit, s. n. ieşire: nid intratul nici eşitul i să poate afla 75. Etymologhic, s. m. filolog, linguist: homo, om, vor cei mai curaţi ety-mologhici, precum purcede de la cuvîntul ellinesc op.*? 103. Etymologliicesc, adj. etimologic.' eu mari şi netede socotele ety molo-giceşti (adecă tâlcuitoare de cuvinte) 102. www.dacoromanica.ro 872 GLOSARID Etymologhic, s. f. etimologie; Deus, Dumnăzău, a căruza etymolo-ghie... o fac 103. Evghenie, s. f. nobleţă: arată-să evghenia şi slăvit nîamul şi numele Ellinilor 87; ev g henii a nemului românesc 106. — Comp. IER. 35. Evghenisi (a), v. tr. aînobila: pre cele varvare nemuri cinsteşte şi le ev-gh enis eşte 170. Evghcnisit, adj. nobil: astăzi mari, tari şi evg henisite sint 11—ho-die amplissimae sint, potentissimae atque nobilissimae 34. Explicai (n), v. tr. a explica: acoloş am exp li cui t-o 392. F. Făleav, adj. gingav: fu ucis în biserică de Mihail Balbul (ce va să zică f ăi cavul) 352.—Comp. IER. 62: limba fâîcav ă\ 114: f ăi cava me voroavă Fătătură, s. f. născocire: toate până la una scornituri şi din slabi crieri f ăt ătur i sint 459. Feredcu, s. n. (pl. feredee) baie: prin fer edeul darului său... spălân-du-i 86; au cerşut meşteri pentru ca să-i facă feredee 327; iară Constans înpăratul... fu ucis în feredeu 335 (vz. încă pg. 337,379). — Comp. DIV. 70. Ficoară, adj. (f.) însoţind snbst. fată: la capişte a căriia era obiceiu de pune fete fiioare 97; o fată ficoară apucând, o aruncase pe cal 146; sora lui Theodosie fiind fată ficoară de ani51 (pg. 288). Ficor, s. m. fecior: pass. Ficoric, s. f. feciorie: pass. Fierbinteială şiFierbintelă, s.f.ferbin-ţeală, înflăcărare: l-au lovit buba ce-i zice Anthraxi, şi deciia mare fierbinteială 347 ; într’aceiaş fierbintelă tocma până la Ro-dosto slobozindu-să 431 — 432. — Comp. IER. 298, 346. Fiete-care şi Flete-carclc, pron. in-def. = fîe-care. Fiete-cine, pron. indef = fie-cine, oricine. Filosofăsc, adj, filosofic: însă el cu filosofăsc suflet... suferind 203. Filosofeşte, adv. fllosoficeşte: Socrat filosoful adevărat filosofeşte zicând 86. Flămângiune, s. f. foame: în foamete şiamărâmeflămângiunei fiind 256. Fortuna, s. f. noroc, soarte: cu mânute goale fortuna bătăii să is-pitescă 8. — Vz. Furtună. Frămseţe şi Frumseţc, s f. frumuseţe: frămseţe ş’au schimosit 102; cu frumseţia şi bivşugul ţărălor Romanilor îndulcindu-să 11. Funtainent, s. n. (pl. funtamenturî) temelie, fundament: pass. Furtună, s. f. noroc, soarte: vreme şi furtuna... să fie mutat 72; furtuna care după vremi îi muta 75; furtuna-î re de n’ar fi zavistuit norocu lui bun 88. — Vz. Fortună. Furtuşag, s. n. (pl. furtuşaguri) hoţie, furtişag: aceleş furtuşaguri şi tălhuşaguri să facă 138. G. Gârtan, s. n. gitlej: cu larg şi nesăturat gârtan a înghiţi 19. — Comp. IER. 175. www.dacoromanica.ro GLOSARiU 873 Genune, 3. f. mulţime nenumărată., potop (fig.): să ste înpotriva atâta genune de Tătari nu va pute 141.— In textele vechi ne întîmpină genune numai cu sensul de „prăpastie, adîncime fără fund“. Aşa bunăoară la Dosoft. V. Sf. fol. 150 a: genune de focii-, Psalt. în vers., p. 183 ediţ. Bianu): voru da ’n genune Ghcnarie, s. m. Ianuarie: au murit la Mediolan, let 395, ghenar(ie) 17 (pg. 272); anul 1204, ghenarie 25, Latinii pe amândoi împăraţii primind 421. — Vz. Glicnvariîe. Ghcncalogliie, s. f. genealogie: în carte ghenealoghiii nîamurilor boe-rimii moldoveneşti 26; a nîamurilor ghenealoghie (adecă co-renie) 58. Glienvariîe, s. m. Ianuarie: omorâtu-l-au ghenvariîe 29 (pg. 225).— Vz. Ghenarie. Gheomctriccsc, adj. geometric: cu meşter şug gheometricesc la orân-duială a le pune 59. Ghiinp,s.m ghimpe: ca unghimp sta în inima înpăratuluî 40B.—Comp. IER. 123. Ghizdav,adj. frumos: mai g hizdavă de cât toate muerile Greţiiî 92.— Comp. IER. 246, 288; DIV. 56. Ghizdări (a Să), v. refl. a se înfrumuseţa: frumos s’auschizmit şi sau g hisdăvit 102. Giudeţ (I), s. m. judecător: când era Sampson giudeţi la ludia 135. Giudeţ, s. n. judecată: g îudeţul în mâna şi socotîala cititoriuluî lă-sind 180. (Comp, pg. 7). Gîurui (a), v. tr. a făgădui: cu curată inimă gîuruim 180; 200 mii de dramuri gîuruindu-le 209; cu bună ştiinţa inimii îi glumesc 230; gîurui a singele creştinilor să-l verse 252. (Comp. încă pag. 133, 134, 144, etc.):—Vz. Curai (a). Giuruiuţâ, s. f. fagăduială, făgăduinţă: va fi aşteptând giuruinţa care... î-am făcut 359. (Comp. încă pg. 135, 144, etc.—Vz. Cuminţii. Glumită, s. f. făgăduinţă, lucru făgăduit: venit-au aemu rândul... ca şi giuruita să plătim 359—360 (Comp. Încă pg. 421). Gligau, s. m. godac sălbatic: cu calul denainte unui gligan fugind 328; după ce au ucis un gligan sălbatic 389—Comp. IER. 124, 307. Glodos, adj. norolos, plin de glod: ti-noasă piştelnifă şi g lo do ase tini şi bălţi 139. Glogozală, s. f. amestecătură, încurcătură, îmbulzeală: nu din glogo-sala a naşteri de strânsură să fie scornit 25—non ex collectanearum nationum colluvie conflatam 46; slujitorii într’ace glogozală... au rădicatpre Mesăus Deţeus înpărat 207 -208; într’ace glogozală, Murciflis... au scăpat din cetate 422.—Comp. IER. 65, 101, 164. Cosen, adj. din ţara de jos: oştile go-sene sait de ţara de gos 244. Graf, s. m. conte, comite: Balduin, graful de Flandriia 421. Greuime, s. f. greutate: ca cum ş-ar fi lepădat fire gr eu imit sale 168; singură mărime şi greuime a atâta înpă(ră)ţiîe 233; nici gr cui-mea sarcinii... ne-va spâriia 298; socotind greuime lucrului 401. —Comp. IER. 35, 41, 114, etc. Greuinţă, s. f. greutate, povară: mare şi de nepurtat greuinţă care a-supră-ne vine 297. Gubernatur, s. m. guvernator, admi- www.dacoromanica.ro 874 GLOSARHJ nistrator: au datpre fiică-sa Vlaha după gub ernaturul de Dachia 487. âurni (a), v. tr. a făgădui: ceia ce guruis em în prevorovire 109.— • Vz. Gîurni (a). fiuruinţă, s. f. făgăduială, făgăduinţă: cu guruinţă şi măguliturî l-au făcut des’au întors înnapoi 312.— Vz. Giuruinţă. H. Hadânb şi Hadâmb, s. m. eunuc, castrat: prin vestitul hatman Veli-sarie şi prin Narsitis hadânbul 314—315; pentru cinste eurăţiiî şi cu contenire hadâmb să făctisă 315; au trimis la dânsul pre un hadâmb,... ce hadânbul măr-gând la dânsul 417.— Comp. IER. 52, 69. Haini (a să), v. refl. a se răsvrăti: ce hainindu-să le luase de la în-păratul Parthilor 190; mai pre urmă, hainindu-se, au prădat şi în Dachiia 256. Hălădui (a), v. intr. a scăpa, a fugi: cu puţini să fie hălăduit la Austria 145; nici aşe putând h ă-lădui, fu prins şi omorât 292. Hnlcotyp, s. m. tipar, tipăritură: cu mijlocul halcotypului tuturor să să obştiască 62. Harţ, s. n. (pl. harţuri) încăierare: după câte-va tuşurile harţuri... au răzbit pe Athanaric Domnul lor 254. Herb, s. n. stemă: herbul ţărâi noastre, carele cap de bou ţine,... unde vom zice pentru herbul ţă-râî în gheografiia Moldovei 249. Hireş şi Hiriş, adj. firesc, adevărat: acel adeverat cuvânt pentru cei hirişi Romani 14=illud de genu-inis Romanis aureum dictum 37; şi părţile lumii cu hireş e hotară a însămna 59; şi mai cu hireş nume de crăiia Dachilor 77; sint din niamid lor hirişi Romani de la Italia 85; din hiriş locul său nemutat să scape lăsind 178.— Comp. IER. 35. Hiriş, adj. Vz. Hireş. Hirişie, s. f. fire, stare firească: în hirişiia sa şi Dachia şi Romanii din Dachia... tot aşe şi astăzi să număsc 303. — Comp. IER. 28, 2J, 32, etc. Hlorlcar, s m. cuvlnt schimosit spre bătaie de joc pentru cronicar mincinos: pre carile hloricarii(iară nu hronicarii) pomeniţi ameste-cându-le 150. Holbări (a să), v. refl. a se ridica In virtejuii: cu vânturile să holbu-reşte 170, Holinuros, adj. deluros, rîpos, prăpăstios: în nişte locuri văîoasă şi ho l-muroasă, toată nevoinţa puind 425—426. — Comp. IER. 87: munţi hormuroşi; 307: valuri., hol-muroase. Hronolog, s. m. cronolog, cronicar, istoriograf: pre aceşti trii hrono-loghî între sine alăturând 51. Hronologhic, s. n. cronologie: pg. 130. Hronologliic, s. f. cronologie: pg. 144. Hultuitorui, s. m. săditor: ca un nă-rocit hultuitoriu şi ca un înţelept înpărat 14 = auspicatissimus sator et prudentissimus imperator 37. Hultur, s. m. vultur: de nu s’ar fi înpănat sigiata cu penele vulturului, carele o îndreptiazăşi ucide îară pre hultur 107. www.dacoromanica.ro GLOSARIU 875 Uurduilnră, s. f. hodorogeală: nepu-tându-să şti ce poate fi acele hur-duiturî şi sunete 416. I. Iarbă-pucoasă, s. f. pucioasă: tocmind într’o nucă metinute iarbă pu-coasă... să vide că sloboade foc din gură 121.—Comp. IER. 54, 185. Idolesc, adj. ce ţine de idoli, ce se ra-poartă la idoli: uşile capiştilor i dote şti au deschis, şi singur spurcatelor i d ol eşti slujitorîu 251. Idololatrie, s. f. închinare la idoli, idolatrie: cu alte măguliturî şi amă-giturî vre să-î tragă la ido Iota trie 252. Idololatru, s. m. idolatru : rău om, rău credinios, rău idololatru au eşit 251. Icresă, şi leriasă, s. f, eresie, credinţă eretică: în ierisa Mandhelitelor căsind 334; murit-au dară Leon în ieriasa tătâne-său 347. — Vz. Eresă. Ijdărâ (a), v. a da naştere, a produce: într'a urai şi clevetii pojar să o aţiţăm şi să o ijdărâm 10.— A să—, v. refl. a-şl lua naşterea, a pur-cedo, a se trage: cel dintâi a Turcilor Osman inpărat la Asia s’ au ijdârât 174; din cas în ias maî mult şi maî mult lâţindu-se şi ij-dărându-s e 205; zizaniile carile în ţarina adevăratei istorii s’ au ijdărât 396.—Vz. Izdăril (a să).— Comp. IER. 32, 190, 209. Ijdărănic, s. f. obîrşie, naştere, origine: aşe dară fiind ijdărăniia şi începătura Romanilor 99. Ijdărăt, adj. născut, provenit, iscat: din vremile Focâi clătite şi ijdă-râte amestecături 332. Ima (a), v. tr. a murdări, a mînji, a umplea de noroiu: cinste,., a o păta sau a să sili a o im a 114.—A să—, v. refl. a se murdări, a se mînji, a se umplea de noroiu: s'au imat în scăldătoare Sfântului Botez 345. Comp. DIV. 128. Imăclnnc, s. f. murdărie, necurăţenie: nici clevetei pricină să dăm, nici imăciune necurăţită şi neştîarsă să lăsăm 110 —Comp. IER. 213, 217, 246, 309. Iraătorlu, adj. necurat, mînjitor: cu cât de puţină im ă to ar e stropire, cine-va a o păta 114. IprocI=et caetera: aşe Ad-/.o<; au mutat în A uoq,şi Adxot în A doi, iproci 72; din Flac să să fie făcut Valah, Vlah şi Voloh, iproci 124; casă nu mai greşască poruncă luând, iproci 198; Codrenii, Fălciianiî, Lăpuşnenii, Orheianii, iproci 244. Iroicesc, adj. eroic: le vom căuta fire, inima, şi ce iroicescă vitejie 14. Isteciune, s. f. deşteptăclune, agerime, isteţime: şi a celor cât de proşti isteciuni neostenit răvnitoriu fiind 15; la loc de primejdie mare isteciune priceperii au fost arătând 146. — Comp. IER. 215, 269 > DIV. 46. Istrunient, s. n., (pl. istrumenturi), instrument: cu aceste dară cinii şi istrumenturî86;cumeşterşugul istrumenturilorprăvălite. 416. Iuşiurel, adj. Vz. Iuşurcl. Iuşor, adj. uşor: nu cu iuşor lucru a fi ni să pare 76; nu puţine, nici îuşoare primejdii au vinit la capul lui Traian S2; câle-va maî iuş o are bătăi 174; însăşi aceia nu îuşoară pricină arată 215; www.dacoromanica.ro 876 GL0S&R1U cu multe bătăi mai iuşoare biruiţi fiind 329; ier a la minte iuşor 339; nu puţine, nică iuşoare înpiedecărî 396. Iuşnra (a), v. tr. a uşura: pentru ca să-şî mai iuşureze ocara 410; Iuşuvel, adj. uşurel: după cdte-va iuşurele harţuri... au răzbit pe Athanaric 254 ; după câte-va râz-sboae mai iuşurele, au asuprit pe Athanaric 271; în iuşure boală câsind 379; cu câţi oameni ier a mai iuşurii s’au întors la Ţari-grad 406; cu iuşiurele friguri s'au simţit 246. Izbâcnire, s. f. svîcnire, bătaie: de boala ce-î zic izbâcnire inimii, S'au săvârşit 477. Izbelişte, s. f.: oare-ce lucru de izbelişte şi de obrăznicie într’ân-sul să nu însămneze 6; preş te alte delurî şi preste alte văi în izbelişte să liap ădă 170.—Comp. Creangă, Poveşti, I, 118: „De-oîu pune left mlnile pe piept, are să rămlle căruţa asta de haimana şi lepuşoarele de izbelişte.—IER. 62: „ce căci precum Papagaele prin iz bel eşte... multe se aflăibid. 148. Izdărâ (a să), v. refl. a-şl lua naşterea, a purcede, a se trage: dintr’aceşte să să fie izdărât nemurile Tătăreşti 61. — Yz. Ijdărâ (a să). Izgnauie, s. f. exil: au fost trimis în izgnanie la cetate Tomus 72; tămplatu-s’au dară acestui poetic izgnanie 117; au trimis-o la izgnanie 335. (Comp. încă pg. 130, 313, 340, 342, 344, 351).-Comp, IER. 38, 40, 166, 350. Izvod, s. n. Însemnare, listă, tabelă: pg. 119 şi pass. Izvodi (a), v. tr. a născoci, a inventa: măcar un cuvinţel să nu izvodim 110. Izvodilorin, s. m. istoric, istoriograf: pg. 113, 139. Izroditnră, s. f. născocire, scornire: întăiaş dată Ellinilor izvodi-tura minciunilor dând 172. Izvozcl, s. n. notă, listă, Însemnare, htrtiuţă; un copil din casă neşti-ind ce izvozel iaste acela 80. t. înbiiii (a), v. tr. a Îndemna: cu îndemnare ceriască în bHat fiind 149—150. înbrăţăşa (a), v. tr. a îmbrăţişa: ca pre un vîrtos şi tare scut înbră-ţăşind 7. înbunătură, s. f. Îndemnare, făgădu-îală: de înbunăturile lui Calo-chir înflându-să 370. încâlcitură, s.f. încurcătură: fără nid-o încălcitură va învăţa 10. încăpăta (a), v. tr. a căpăta; a găsi: de unde să o fie încăpătat Sar-niţie n’am putut desluşi 129, — A să—, v. refl. a găsi: de unde s’au încăp ătat de adastă aşe de grozavă min&ună 136. încăpea (a), v. tr. a cuprinde: nici pot să le încapă cine-va cu mintea 432, încnrileş, = în care: 179. încăş, adv. Încă: 164, 290 etc. începătură, s. f. Început, origine: 75, 259, 419 şi pass. încoroni (a să), v. refl. a se încorona: 332. încredinţală, s. f. Încredinţare, asigurare: 102. încujbătură, s f. Incovoletură, curbă-tură: cine-va când află vre-o parte www.dacoromanica.ro GLOSARItJ 877 de sferă... de pe încujbătura care vede în parte ce aflată 299. îndămuna (a-şi sad a să), v. refl. a-şl procura: de la carii agiutoriu în-dămânându-şi, s’auîntors asupra lui Filipic 342; cu puţinele semne îndămânându-sâ 300.— Comp. IER. 64, 67. îndilrăpnic, adj. îndărătnic: 255.—Comp. DIV. 84. Indărăpt, adv. invers, vice-versa: după ce s’au făcut Papă, aceleş îndă-răpt li-au cântat 116; de prenumele ţărâi de dânsul suppusă, l-ar fi numit Ghetianul.. iară nu în-dărăpt 118. îudatăs, adv. Îndată : 113, 325, 477, etc. înde, prep. Intre: eă înde ei 172; ei înde ii 198, 333. îndemnătni'ă, s. f. îndemnare: 311. îudemonit, adj. Îndrăcit: 401. indesătură, s. f. îmboldire, calomnie: cuîndesături leunor nepriîatini ai săi, căsusă în oare-care prepus de vicleşug la înpăratul 328. îndoinţă, s. f. îndoială: 49, 126, 396, etc. îndrăpt, adj. întors, pe dos; nedrept: într’atâta de ascuţit şi îndr âpt giudeţ cade 7 = in tale acre et si-nistrum incidit judicium 30. îndnpăca (a), v. tr. a înghiţi, a înhăţa: cu colţii a muşca şi cu fălcile a îndup ăca n'au putut 22 = den-tibus mordere et liiantibus faucibus devorare non potuit 44. — Comp. IER. 79. îndupleca (a), v. tr. a supune, a birui, a aduce sub ascultare: cu armele atâta î-au îngrozit şi cu pace atâta i-au înduplecat 17 = ita armis terruit, ita pace sibi devinxit 39. — Comp. IER. 173. înduplica (a să), v. refl. a se supune: negreşitii ştiinţe, purure a să înduplica şi iei asă pleca, 9=sem-per infailibili scientiae obedire, ac iile sese subjicere 33. înfoca (a să), v. refl. a se aprinde: 82—83. înformălni (a să), v. refl. a se instrui: 87. înformălnire, s. f. instrucţiune, lămurire, înştiinţare, prevenire: 215. îiiformui (a), v. tr. a instrui, a lămuri, a preveni, a înştiinţa: 215.— Comp. IER. 65. îngălma (a), v. tr. a îndruga, a încurca: văsind că Samiţie mai pre larg îng ai mă acostădisputaţie: 127. — Comp. IER. 55, 203, 225, 273. îngluga (a să), v. refl. a se alia, a se însoţi: 212. îngrecată, adj, fem. însărcinată, grea: 97. înnalgos, s. n. (pl. înnaVgosuri): neajuns, răutate stricăciune: până a nu să face el Papă, cu carele multe înnalgosuri (textul prezintă greşit înnalgosul) şi peste hotarul adevărului... adusese 116.— Comp. IER. 67, 161, 162, 272, etc. înpăcălnire, s. f. împăcare, împăcă-clune: 23. înpiedecătnră, s. f. piedică, obstacol: 50. înpidicătură, s. f. piedică, obstacol: 297. înplătoşat, adj. îmbrăcat cu platoşă: 93.— Comp. DIV. 121: împlătăşaţi. înplctecetură şi înpletccitură, s. f. încurcătură 74 — Comp. IER. 42, 291. înpletecit, adj. încurcat: 24, 73, 297, 484, etc. — Comp. IER. 164, 216, 348. înpleticire, s. f. încurcătură: 360. înponcişare, s. f. împotrivire, contra-rietate: 205.—Comp. IER. 7: *An-tepathia: înponcişare, neprii-mire firii, ura şi urâciune din fire . www.dacoromanica.ro 878 GLOSARIU înpotrivnic, adj. contrariu : 23, 71,177, etc. — Comp- IER. 30, 31, etc. înpotrivnic, s. m. adversar: 71,221, etc. înpregiuraş, s. m. vecin, megiaş, locuitor dimprejur: 170 înspiilina (a), v. tr. a spălmînta, a Îngrozi : 20. — A si —'v. refl. a se spăi-mânta, a se Îngrozi: 178. înştiinţa (a Sil), v. refl. a afla, a lua cunoştinţă, a se incunoştiinţa: 82, 127, etc, întenicliitoi'iu, s. m. Întemeietor, fundator: 9. întii-i (a), v. tr. a urmări, a goni, a prigoni: 98, 137, 146, 254, 477, etc. întituli (a să), v. refl. a se intitula: 437. întnlnia (a), v. tr, a reculege, a recăpăta forţele: 91. —A să—, v. refl. a-şl recăpăta forţele, a se Întrema, a se Întări: 433. înti'ant=!ntr’alt: în unghiurile uli-ţilor sau întrante locuri 112. Intrat, s. n. intrare: 75. întregiune, s. f. întregime. 127. întruducătorin, adj. întroducător: 299. învălătuci (a să), v. refl. a se încurca, a se ameţi, a se dezorganiza: 366, 396, 402.-Comp. IER. 143, 194, 289. înrălătucitură, s. f. încurcătură, neo-rînflulală: 51, 405. Invărlejire, s. f. învîrtire : 299.—Comp. IER. 133: învârtijire. Invicrmăiioşa (a să), v. refl. a se vler-mănoşa: 386. Inviniiiat, adj. înveninat, otrăvit: 22. înroeşa (a să), v. refl. a se înveseli, a se învoioşa: 428. J. Jac, s. n. (pl. jacuri) jaf, pradă, jefuire, prădare: 9, 278, 327, 414, 432, 451, etc. Jăcaş, s. m prădător, jefuitor: 415. Jăcni (a) şi Jccui (a), v. tr. a jefui, a prăda: 129, 20?, 317, etc. Jecui (a), v. tr. Vz. Jăcni (a). Jicnită, s. f. hambar, grînar: 367.— Comp. IER. 97, 153. Jigăninţă, s. f. insectă: 24. - Comp. IER. 31, 51, 56,114. Jirtvă, s. f. jertfă, sacrificiu: 3, 106, 116, etc.—Comp. IER. 133. Jirtvi (a), v. tr. a jertfi, a sacrifica : 193 şi pass. Juli (a să), v. refl. a se sgâria, a se răni: 389. L. Lăcl-ămos, adj. de plâns, jalnic: 211.— Comp. IER. 241, 309. Lânged, adj. iară putere, neputincios, bolnav: 3. Lanţuli, s. n. (pl. lanţuje) lanţ: ca cu nişte lanţuje legânduA 407 ; încărcârţdu-l de la piCoare până la grumazi de lanţuje şi obezi şi de cătuş (î) 426. Comp. IER. 57: lanţuh.... lanţuje; 130: lanţuh; 212: lanţuje; DIV. 77: lanţuje. Lâontru şi lontru, Inntru, adv. lăuntru, năuntru: 24, 186, 279, 317, 332, 375, 428, etc. — s. n. (pl. lăontruri, Ion-truri, lunlrurî), interior : cum ar puie mai in lăontrul Evropiîsă între 286; în l o ntrul mănun-teilor sale... a-l despărţi sileşte 111; de demult din luntrul inimii geme 24. Lătrătură, s. f. lătrat: 9.—Comp. IER. 345. Lectică, s. f. pataşcă, leftică: cu vicleşugul socrului său lui Aper, în lectică fu ucis 231.—Comp. IER 299. Lega (a să), v. refl. a se obliga, a se îndatora: 337, 357, etc. www.dacoromanica.ro GLOSARIU 879 Legământ, s. n. (pl legământurl) a-lianţă. obligaţiune, Îndatorire: 23, 209,’ 339, 357, etc. Leglieoană, sau Lcgliioanâ, Lighioană, s. f. legiune: 128, 209, 221, 225, 240, etc. Leniş, adj. leneş: 82. Lenitorîn, adj. leneş: 374. Ligliioae, s. f. insectă, lighioană: 24. Lighioană, s. f. Vz. Leglieoană. Limbă, s. f. popor, neam, naţiune: 105, 118, 360 şi pass. Lovi (a), v. tr. a atinge, a se mărgini: loveşte ho târâie Indiiî despre parte Crivăţului 60. Lunatec, adj. zăpăcit, nebun: 23, 101. M. Mâcenic, s. m. mucenic, martir: Sfântul al lui Hs: mâcenic Dimi-trie părăsind beserica 401. Maliină, s. f maşină, instrument: 416. Mai, adv. mai mult: mai iubiia viaţa bărbatului.... decât a frăţine-său 143. Mălinte şi Mainte, adv. mai ’nainte: 120, 121, 123 şi pass. Măistrie, s. f. meşteşugire: 82, etc. Mâlcomiş, adv. în linişte, liniştit: pe mâlcomiş au cuprins toate cetăţile 429. — Comp. IER. 73,195, 238: mulcomiş. Mălnros, adj. ţărmurean (= ripensis . maluensis, ca nume al unei părţi a Daciei) 69, 217, 219 şi pass. Comp. IER. 197. Mamcă, s. f. doică, mancă (mold.): 97, 331.-Comp. IER. 82; DIV. 73. Mamină, s. f. grozăvenie, enormitate: mamină şi minune de lucru ca acesta 189..— Comp. IER. 89,142.167. Mâminos, adj. grozav, enorm: cu mă-minos trupulputerii armelor,puţin de nu toată faţa pământului lăcuit căptuşisă 170. —Comp. IER. 90. Mână, s. f. (pl. mânule: 8, 65, 88, şi pass.). Mântuinţă, s. f. mântuire: 195. Mănunt, adj. mărunt: 90, 166, 322, etc. Mănuntăi şi Măiinutele, s. f. pl. măruntaie: 111, 252.—Comp. IER. 9, 41 mănunteilc. Mapă, s. f. hartă: 286. Marmure, s. m. marmoră: 120,142, 458, etc.— Comp. IER. 128 Martur, s. m. mucenic, martir: 401. Mâr zac, s. m. Tătar nobil: 426 Măscări chine, s. f. caraghlosltc: 203. Măstacăn, s m. mesteacăn: 374. Maştcliă şi Maştiliă, s. f. mumă vitregă: 335, 480. Mâzac, s. m. scriitoraş, scriitor prost: 138, 143, 145, 146, 367,448, 453,458, 459, 470, 475. Mâzăcic, s. f. neştiinţă, ignoranţă: 366. Mâzdă, s, f. mită: cu m âsd ă agiunşi fiind de la Menelaos 93. — Comp. IER. 118, 144, 351. Meccit. s. n. geamie: 107. Megieşcse,adj. vecin, megîaş: să schimbe dragoste frăţescă şi m egie-şască 93. Meidan şi Mcidîan, s. n. câmp deşchis. arenă: 24,167, 222.-Comp. IER. 317 Menciună, s. f. minciună: pass. Mcncîuiios şi Minciunos, adj. mincinos : pass. Mcnitură, s. f. nenorocire, calamitate: atâta de straşnice menituri şi urî să ispitescă 10. Comp. IER 320. Mente, s. f. minte: pass. Mesti (a), v. tr. a nimici, a lovi: nefericire şi pustietate care armele turceşti î-au mestit 19=infelici- www.dacoromanica.ro 880 GLOSARlO tatem... devastationemque ab saevien-tibus Turcicis armis 42. — Comp. IER. 226. Meşterşug, s. n. fpl. meşteşuguri) meşteşug, artă: pass. Metiutel, Metili tea, adj. mititel: tocmind într'o nucă metiute iarbă pufoasă 121. Miera (a si), v. refl. a se mira: pass. Miloscrdie, s. f. îndurare, milă: 112. Mişălos, adj. ticălos, mizerabil: 427.— Comp. IER. 121, 148, 251. Moimăţă, s. f. maimuţă: 7, 300.—Comp. IER.’ 147. Molcoiu, adv. foarte molcom tace 133=tace chitic, lace molcum (mold.), nu zice cîrc.— Comp. IER 301. mul-com: DIV. 95: mâlcom. Monarhicesc şi Mouarşesc, adj. monarhic: 23, 165. — Comp. IER 112. Monomahie, s. f. luptă singuratecă: 8.— Comp. IER. 217. Mrejnliţă, s. f. dim. din mreajă: 24. Mnliammediuesc, adj. mohamedan, turcesc: 23. Mursăcătoriu, adj. muşcător: 21. Murai (a), v. tr. a măsgăli, a minji: hărtiîa au mur uit 144, 359, 366. —A să—, v. refl. a se minji: s’ au muruit să nu să cunoască 116. Mnşiţă, s. f> insectă: şi altele asemene acestora neputincoase şi neintrarmate muşiţe 24=et id genus infirma ac inermia . . . insecta 46. — Comp. IER. 108. Mnta (a), v. tr. a schimba: 72, 75, 129 şi pass.—A să—, v. refl. a se schimba: pass. Mutare, s. f. schimbare: pass. N. Năbuşală, s. f. năvălire, invaziune, incursiune: 58, 321, etc. Năbuşi (a), v. intr. a năvăli, a face irupţiune: 78, etc. Năbuşire, s. f. năvălire, invaziune, incursiune. 280, 321 şi pass. Năbuşitură, s. f. năvălire, incursiune, invaziune: 374, 446. Nădi (a), v. tr. a făuri, a inventa, a născoci: 132. Năpădii, s. f. năvălire, invaziune, incursiune: 50, 51 şi pass. Năpăditorîu, s. m. năvălitor: 13. Năprasnă (de), loc. adj. fără veste: pass. Năroc, s. n. noroc: 120, 122, 129, 133, 312, 431 şi pass. Nărod, s. n. norod, popor, neam: 133 şi pass. Năstăvit, adj. povăţuit, învăţat, deprins. 410. — Comp. IER. 34. Năvălitură, s f. năvălire, incursiune, invaziune, 415. Năvrăpi (a), v. intr. a năvăli, a da năvală: 225. — Com IER. 70, 76, 195. Năvrăpitoriă, s. m. năvălitor, uzurpator: 18 Nâzui (a), v. intr. a căuta scăpare, a se îndrepta, a o lua spre: cu siigata rău rănit fiind, cu puţinei au năzuit la o casă aproape 257. Ncapolrivirc, s. f. nepotrivire, necores-pundere: 443. Neapotrivit, adj. neîntrecut, neimitabil, fără seamăn: 5,59. Neatocmire, s f. dezacord, neînţelegere, nepotrivire: 63. Nebetcjit, adj. intact, nevătămat: 19, 107, etc. Ncdejdc, s. f. nădejde: pass. Nedejdui (a), v. tr. a nădăjdui: pass. Nedezrupt, adj. neîntrerupt: pentru nedezruptă continuaţia lui oarece şi cu laudă atingând 107. Neduiiinăzăirc, s. f. nelegiuire, sacri- www.dacoromanica.ro GLOSARIU 881 legiu: 112, 339, 344,345, etc. — Comp. IER. 225. Neiiniit, adj. nepătat, curat: a ne im citii conştienţii întregîune să păzim 10. — Comp. IER. 159,180, 261. Ncîntors, adj. imobil, nemişcat: cu înfipţi paşi şi cu neîntoarsă faţă 7=fixo passu et immota facie 31. Nemică, adv. nimic: pass. Nemiş, adj. nobil: 473, etc. Ncnărocit, adj. nenorocit: pass. Neogoit, adj. şi adv. necurmat, mere ti: cu multul mai pre lesne ar fi cuiva neogoit a le plânge 22=faci-lius esset cuique ea continuo deplo-rare 44. Nepărăsit, adv. mereu, necontenit: 93. Neprliaten şi nepriîatiii, adj. şi s. m. vrăjmaş, duşman: pass. Nescărăndăvicos, adj. nescîrbos: altă năpaste... nu mai nescărăndă-vicoasă de cât ce dintâi 472. Nes coconit, adj. necercetat, nescormo-lit: nid-un ung Mu nescocorât n'am lăsat 281. — Comp. IER 202: nes cu ci urată. Nesmenlit, adj. şi adv. precis, stabil, neschimbat: carii mathematiceşte cursid annilor foarte nesmentit au însămnat 191; nesmentite şi nebetejite lî-au păzit 107. Nestnrc, s. f. inconstanţă, nestabilitate, neţinere: nestare la cuvânt a lui Decheval 82. Nctocmală, s. f. nepotrivire, dezacord, neînţelegere: aiastă a lor n e tocmai ă nu socotim de aiure să fie purcegând 63. Nevoe (ce-), s. f. ane voia, epilepsia: din băutură fără măsură, l-au lovit ce nevoe 296. Nczniult, adj, nedezrădăcinat, nesmuls: 107. Ni, conj. nici: 73.—Comp. IER 29. Nicăiuri, adv. nicăieri: pass. Niciş, conj. nici: 251. Noime, s. f. noutate: nice vechime asupra noimei capul ş-ar rădica 86. Nnâr şi nuîr, s. m. nor: să fie poruncit nuîrilor sănu maiploae 140; să sloboază nuării piatră în chip de ghîaţă 141; până la nuîri învârtit rădicându-să 170. Comp. IER. 33, 113, 123, etc. Numere, s. f. pl. [reprezintă exact plur. latin NOMlNA cu rotacizarea lui N inter vocalic] —=ri ume, numiri: 53, 57, 59, 60, 66, 69, etc., etc. O Oardă, s. f. hordâ: 72, 285,286 şi pass. Okiccinic şi Obiceîuic) adj. potrivit obiceiului: 86, 206.—Comp. IER. 63 Ohicini (a), v. tr. a obiclnui: pass. — A să—v refl., a se obiclnui: pasa Obiciuirc, s. f. obiclnuinţă: 438, etc. Oliiciiiit, adj. obicinuit: 72,186 şi pass Oblastie, s. f. stăpânire, dominaţiune: 60, 206, 255, etc. Oblici (a), v. tr. a afla: 126, etc. — A să—, v. refl. a se afla: 239, 480, etc. Obligai (a să), v. refl. a se obliga, a se îndatora: 23. Obrinti (a să), v. refl. a se inflama: 314. Obşti (a), v. tr. a însciinţa, a publica: passim. Ochean, Oclicen, şi Oclician, s. n. ocean: 60,116 117.—Comp.IER.29,137,161. Odânăoarâ (sau Odânâoară, Odâne-oară, Odânăoarc, etc.), adv. odinioară: 11, 19, 102, 130, 140, şi pass.; nici—, nici odată: 97, 254, etc. Odejdie, s. f. odăjdii: 24. Ogoi, (a să), v. refl. a se astimpăra, a 66 www.dacoromanica.ro 882 GLOSARIU se linişti: calul de sărituri şi de asvârlituri nu s'au ogoit 410. Olat, s. n. (pl olaturî) ţinut, provincie: 66,224,428, etc.—Comp. IER. 27. Olecăi (a), şi Olicăi (a), v. tr. a se văeta. a se boci: amânduror înpă-răţiilor de plâns şi de olecăit sfărmare şi râzsipă 93; jelnic glasul robim, olicăesc 175. Oltarlu, s. n. altar: păzi focul carele la olt ar iul Boaziî arde 97. Oniunaş, s. m. dim. omuleţ: cine, şi de unde ieşti tu, o omănaşule? 8=quis. cujasque tu homuncio 32. Omenit, adj. onorabil, cinstit: omenite citi/orîule 109, 452, 458, etc. Orfanothrofie, s. f. asii de copil găsiţi: sau în casa sa, sau în orfano-throfia de obşte îl cruţă 112. Osftbl (de—), Ioc. adv. afară de, deosebit de: 124, 288 şi pass. Osirdie, s.f. osirdie,străduinţă: 3,222etc. Osirdnic, adj. harnic, străduitor: o-sirdnici tocmitori, şi bine cumpătaţi domnitori 13. Osmănesc, adj. turcesc: 12. Ostihnpui (a,) v. tr. a respinge a alunga : une-ori singur, alte-orî prin hatmanii săi năpădirile Tătar ălor şi a Vlahilor ostâmpuia 406. Osteninţă, s. f. osteneală 3,180,181, etc. Ostenesc, adj. milităresc: 80, 219, 417, 418. Osteniră, s. f. expediţiune: pentru oş-tenire cu năroc ca aceia 129; oşteniri înpreună cu Moldovenii asupra altora să fie făcut 365. (Comp. Încă 148, 223, 336, etc.) Oştenitorln, s. m. şeful, conducătorul unei expediţiunî: căci Flac acela hatmanul pre vremile lui Avgust în Misia era oştenitoriu 129— 130. Otcârniui (a), v. tr. a guverna, a câr-mui: pass. Otcârninitorm, s. m. guvernator, câr-muitor: 3, 364, etc. Otcşi (a), v. tr. a potoli, a Împăca: iară pre Turci în locul lor cu alte darurîsă-i oteşască 415.—A să— v. refl. a se potoli, a se calma: de durerile ce trăge să oteşiia 97. Oturac, s m. veteran: şi înplând-o de cetăţeni şi de ostaşi viteranî (aceşte era cum sint oturaciî la Turci) 83. P. Paie, s. m. paj (page): au perit ucis de paicii săi 350. Paing, s. m. pălajen: în mreje pain-g ului alte lighioi nu să pot prinde 24=aranearum telis non... posse capi insecta 46.—Comp. IER. 113. Painjini (a), v. tr. a păinjini, a urzi: aceste le pain j inii a Latinii la ivala lumii 422. Pânzătură, s. f. albituri, rufărie, pîn- zeturl: svârşindu-să acmu, pline de pânsături chichiţele hirur-ghilor 14 = deficiente jam plenis-sima cliirurgica tlieca... linteolis 37; ne mai rămâind pânsături 81; nici pânsături au mai rămas 186. Păpăsc, adj. papal: 116. Pftră, prep. pănă: 3, 283, etc. Părăros, adj hipotetic: din viseroasă şipărăroasă tâlcuire luiMaien-burg 264. Paransanglie, s. f. milă, distanţă de 30 de stadii sau 3750 de paşi: încă patru p ar asang he (mile mari) nu mersese 405. Păiing, s. n. părinc: nu o altă sămânţa adevărată, ce zisanie şipă-ring 387. www.dacoromanica.ro GLOSARIU 883 Parnic, adj. ipotetic (?) : şi alalţî a-ceştii păreri par nici vânturiasă 221. Pt'irte, s. f. cărare, potecă (in zăpadă) ca nu cum-va pâr le rătăcind 297. Părtnicesc adj. particular: a însuratului şi a măritatului legătură părtnicască fiind 26=thori et connubii connexio cum sit particu-laris 48; de oare-care affectaţie părtnicască atins 116. Păsăruică, s. f. dim. păsărică: 24. Paternă şi Patimă, s. f. suferinţă: 22, 82 şi pass. Pentecoste, s. f. pl. Rusalii: în ma de Penteco ste 246. Pentru, prep. despre: pass. Peşti (a), v. intr. a întîrzia, a zăbovi: 98.—Comp. IER. 310. Petiutindere şi Petutindenc, Pretiu-tindere, Pretntindere), adv. pretutindeni: 156, 179, 319, 321, etc. Piftire, s. f. piftie (?) : decât cerbii mai fugare şi decât piftire mai dejgheţătoare iaste 179. Piştelniţă, s. f. baltă, Iaz : arată-să din ce izvor s’au scurs piştelniţă aceştii puturoase basne 139; în piştelni ţă şi în bălţi stătătoare oprindvy-să ibid.; nişte tinoasă p i-ştelniţă şi glodoase tini ibid.; piştelniţă basniî bulgăreşti 147. Pizmăluitorlu, s. m. pizmuitor: pre-unii.... fără socotială p izmă lui-tori la meidanul luptii îi strigă 24=intempestivos osores ad arenam... provocant 46. Plen şi Pliau, s. n. pradă: 148, 292, 369, 405, 415 şi pass. Plini (a), v. tr. a împlini, a Îndeplini, a săvîrşi: pass.—Asâ—, v. refl. a se în(de)plini, a se săvîrşi: 206 şi pass. Ploadă, s. f. fertilitate, productivitate: cu ploada pământului, cu frumuseţe câmpilor 16=telluris fertilitate ... camporumve amoenitate 39. Plodi (a să), v. refl. a se spori: 138. Ploiuădcţ, adj şi s. m. scornitor: şi alţii mulţi sint de acest feliu de plomâdeţi 101. Poatc-fi, loc. adv. poate: 7, 128, 150 şi pass. Pocaianic, s. f. pocăire, pocăinţă : a-cestâ... la ieşitul sufletului strâmtă p o caianie, beserica în loc de po cai ani e n’au primiil-o 347. Pocitanie, s. f. povestire: p o ci tanii a acesta a lui Laslău... atâta am înfruntat-o 453 ;pocit anie acesta zice... să o fi luat din istoricul cel unguresc ibid.; toată pocita-niia acesta altă ceva nu cuprinde 458.—Comp. IER 219. Pocvală, s. f. Vz. Polifală. Podan, s. m. supus: 325. Poetic, s. m. poet: 72, 117, 128, etc. Polfală, s. f. Vz. Polifală. Poftori (n). v. tr a repeta: 70, 117, 153, etc.—Comp. IER, 42, 74 etc. Pogrcbanie, s. f. inmormîntare, îngropare: 247, 258, etc. Pohârni (a), v. tr. a răsturna, a doborî, a dărâma: 410, 425, 433. — A să—, v. refl. a se surpa, a se strica: lucrurile tot din rău mai în rău să pohârniia 407.—Comp. IER. 47, 82, 101, 152, 161, 199, 230, etc. Poliâruit, adj. surpat, prăpădit: po-hărnit nărocul lui Decheval 83.— Comp. IER. 170. Pohfală şi Poffală, Pocvală, s. triumf: 7, 105, 137, 187, 334, 376, etc. Polifâli (a să), v. refl. a se lăuda, a triumfa: prin cele în patru părţi a lumii deşchise a Romi(î) porţi să întrepohfălindu-să 10. www.dacoromanica.ro 884 GL0SAK1D Pohoiu şi l’uhoiu, s. n. (pl. — hoae) torent, şiroltt: 6, 14, 202.—Com. IER. 113, 116, 307. Poiadc, a. f. năvălire, incursiune, in-vaziune: aratâ-sâ poiade varva-rilor dintâi 273; a triia poiade s’au făcut,..mai grozavă 276 (comp. încă pg. 223, 274, 446, 475, ere.). Pojar, a. n. incendiu, foc: 278, 290, etc. Polc, b. n. (pl. polcuri) legiune : 79, 130, 464, etc. Pomiuoc, s. n. prinos: ca pomino-cul pământului lor în toţi anniî la căscată poarta lui... s'au obli-guit 23=ut primitia terrae, singulis annis, ad hiantem illius portam.... obligantur 46.—Comp. IER. 133. l’opro, s. f. (pl. poprăle), proptea, razăm: nici poprele să se razime au 221.—Comp. IER. 127, 300. Poroncă, s. f. poruncă: pass. Poronci (a), v. tr. a porunci: pass. Potopi (a să), v. refl. a se prăpădi, a pieri: 278. Potopire, s. f. prăpădenie, peire: 427. Potricăli (a), v. tr. a găuri: stâlpul acel de marmure, din vâra până în temelie, să-l fie potricălit 142; cât şi marmurile acele po-tricăliia 457.—A să-, v. refl. a se găuri: 458. Potricălit, adj. găurit, străpuns : 413.— Comp. IER. 140, 198. Povijie, s f. mobilă, unealtă: ca cum depov ijiîa aflării săracă ar probozi-o 6; alte a cosiipovijiî 157; cu toată povijie caselor 294. Pragmatie, s. f. lucrare: noi firi-am lăsat pragmatia (lucrare) a&asta 178. Prav, s. n. praf: pass. Privi (a), v. tr. a privi: 361,. etc. Precumuş, adv. precum: precumuş iaste fire basniî 145. Predoslovie şi Pridoslovie, s. f. pre-cuvintare: pass. Pregiur, prep. în jurul, împrejurul: cu nişte groznicî şerpi şi bălauri pregiur grumazi şi pregiur mijloc încinsă 360; pr eg iur limba Pe-cinighilor să să învălătucescă 366. Preinare, adj. primar: carile ier a văr premare înpăratuluî 408.—Comp. IER. 266. Prepus, s. n. bănuială, îndoială: 77, 444 şi pass.— Comp. IER. 93, etc. Prestăvi (a să), v. refl. a muri: s’au prestăvit in luna lui Iunie 357; Pretăndălui (a) şi Prctendclui (a), v. tr. a pretinde: 300, 387. Prctcndui (a), v. tr. a pretinde: 25. Prevoroavă, s. f. precuvîntare: în pre-dosloviia (sau precum noi zicem în prevoroava) hronicului lui Ureche 136. Prevorovire, s. f. precuvîntare: 109,215. Prezentui (a), v. tr. a înfăţişa, a pune înainte: mai de aproape le pre- zentuia (le pune înnainte) 360. — Comp. IER. 47. Pricini (a), v. tr. a pricinui, a cauza: 45, 196, etc. Pricinitorlu, s. m. pricinuitor: 3. Pridoslovie, s. f. Vz. Predoslovie. Priiaten, adj. şi s. m. prieten: pass. Priîateşng, s n. prieteşug: pass. Prinţipal, adj. principal: 75) explicat in nota marginală prin măi de frunte). Prirod, s. n. neam (oareşl-cum: st răneam): nici rodul prirodul lor din Grecii Troadeni să li să tragă 100. Pristav, s. m. pristav: 254, 278. Pristăvire, s.f. moarte: până la pris-tăvire lui Constantin Marele 245. www.dacoromanica.ro GLOSARIU 885 Proaspăt, adj. recent, noQ : 123, 124, 132 şi pass. Frobălui (a Să), v. refl. a se încerca, a se proba: 184. Probozală, s. f. mustrare, ocară: a Le-şilor acestora cuvinte şi probo-sale 125.—Comp. IER. 34. Probozi, (a), v. tr a mustra, a dojeni, a ocări, a insulta: 6, 124, 171, etc. Probozi re, s. f. mustrare, dojană, insultă: nici alt-feliu de p r o b os ir e să le dăm 144; de pr o b os ir e şi cleveta altora păşiţi 478. Procopsi (a), v. tr. a profita, a folosi: 283. Prodosie, s. f. vînzare, trădare : cu a lor prodosie şi vicleşug să să fiiă făcut cale nepriiatinilor (în nota marginală explicat prin vînza-re) 94. Proliaz, s. n. lanţ? : pre un ogar în prohae gata fiind 21. Pronie, s. f. Providenţă : ace de sus Pronie 21. Prooratec, adj. prorocitor, ghicitor: a-colo să află un sahastru pr oo-ratec, adecă carile cunoşti lucrurile viitâre 409. Propozit, s. n. intenţiune: căci p r o-positul (pusesem în minte) nostru iera 461. Propoziţie, s. f. propoziţie (în logică): -130. Frosac, s. m. Prusian: 415. Prostac, adj. simplu, naiv : -138 455. Prostime, s. f. simplicitate, naivitate, nerozie; poporul de jos: 139, 144, etc Protie, s. f. întîîetate: cu toţii acestâ protie (adecă locul cel mai de cinste) lor au dat 88. Provinţie, s. f. provincie: pass. Publică, s. f. republică: 282. Puholu, s. n. Vz. Polioiu. Punt, s. n. (pl. punturî) punct, con-diţiune: condiţii şi p unturi foarte cu ocară... pune 411. Pusătură, s. f. poziţiune, situaţie: de pe pus ăt ur a locului de isnoavă li-au numit 69. Putos, adj. puturos, Împuţit: 139. Putregiune, s. f. putrezire: 86, 169, 260, Puţinei, adj. puţintel, 88, 95, 101, 141. 279, 389, 408 şi pass. R. Răcoşi (a să), v. refl. a se răscula, a se răsvrăti: Românii, zice, s’au ră-coşit asupra lui Isachie 133; Parthiî gonise pre înpăratul... şi îarăş să răcoşise 195.—Vz. Ro-coşi (a să). Răducc (a-şi), v. refl. a semăna: căci şi la faţă foarte ş'au fost ră-ducând cu dânsul 98.— Comp. IER. 207. Răsad, s. n. plantaţiune: 14 Răsipi (a) şi Răzsipi (a), v. tr. a risipi, a dărâma: 370, 431 şi pass. Răspublică, s. f. republică : 377, 430, etc, Râstoarce (a), v. tr. a smulge: din mânule lor răstorcându-le 8. Răşchira (a să), v. refl. a se împrăştia: 6. Rătui (a), v. tr. a apăra: ca cu arme să rătuiască orthodocsia 512. Rătuirc, s. f. apărare : armele a drepţii rătuirî apucând 24=arreptis justae del'ensionis armis 46. Rătunzclă, s. f. rătunjime: 86. Răzlăţirc, s. f. împrăştiere : 86. Răzleţi (a să), v. refl. a se împrăştia: 58. Răzleţit, adj, împrăştiat: 101 Răznaştc (a), v. tr. a renaşte, a face să renască, a reînvia: 100. www.dacoromanica.ro 886 GLOSARIU Răzsări (a), v. intr. a răsări: pass. Răzsârit, s. n răsărit: pass. Răzsbi (a), v. tr. a răsbi: 137, etc Răzsboiu, s. n. războlu: pass. Răzscumpăra (a), v. tr. a răscumpăra: 102, 210, etc. Râzsipă, s. f. risipă, risipire, nimicire: 13, 105, etc. Kazsipi (a), v. tr. Yz. Rnsipi (a). Râzsturna (a), v. tr. a răsturna. 319. Răzsuflu, s. n.răsuflare: a o bate auîn-ceput fără răssuflu94', Yarvaril macar cum râs suflu nuda 406. Recomendui (a), v. tr. a recomanda: 203. Recoiuendălui (a), v. tr. a recomanda: 420. Referindar, s. m. referendar: 115. Rezidenţie, s. f. reşedinţă, scaun: 285. Rocoşean, adj. şi s. m. rebel, răzvrătit (or): carii să făcusă rocoşeni asupra înpărăţiil 228 Rocoşi (a să), v. refl. a se rescula, a se revolta: Gotthil cei suppuşl de Theodosie.... după moarte Iul să rocoşisă 273; Gotthil din Misia rocoşindu-să 489; Vz. Răcoşi (a să). Ruin, s, n. (pl. rol), roiu: ca roii s’au pornit 58. Rligamente, s. f. rugăminte: 140, 142, 211, etc. Ruuiptură, s. f. fragment: a Schythil îngheţate rumpturl ll=gelidae Schythiae fragmenta 34. s. Săcretariu, şi Seerctarîu. s. m. secretar: 115 Sâhastrn, s. m. sihastru, pustnic: 409. Sâlăşluirc, s. f. şedere, lăcuire: 181. Sămălui (u), v. tr, a socoti, a calcula: 51, 481, etc. — A. să—, v. refl. a se socoti, a se calcula: 78, etc. Sămăluii’c, s. f socoteală, calculare: 261, 447, 479, etc. Sămălnitoriu, s. m. socotitor, calculator: 51. 324, 396, etc, Săinciiţie şi Semeuţie, s f. neam, seminţie: pass. Sărătură, s. f. spirit (fig.); de unde fieşte-care cât de puţină sărătură având la crieri 244. Săvârşi (a să), v. refl. a muri: acolo s’au săvârşit în luna Iul Av-gust IO zile 195. Săvârşit, s. n. sfîrşit: 119, etc. Sâzdimie, s. f. creaţiune: aceştil lumi şi a toată săzdanie lucrătoriul Dumnăzău 252. Scaudal, s. n lovire, lovitură, ciocnire: scandalul piciorului departe să o svîrllască 298.— Comp. IER. 110, 114. Scandată, s. f. scandal; 96. — Comp. IER. 146, 147, 166, 189, etc. Scărândâvi (a să), v. refl. a se scirbi: de numele creştinilor foarte scâ-r etn dăv in du-să 202: să să sc(ă)rândăvascâ de minciuna băsnuitorlulul 448. — Comp. IER. 111, 189, DIV, 126. Scăueş, s. n. scăunel: 211. — Comp. IER. 47, 177. Scliimosi (a), v. tr. a deforma, a schimonosi: 19, 147, 452, etc — A. Să—, v. refl. a se deforma, a se schimonosi: 124, etc.—Comp. IER 36,262. Scliimositură, s. f. deformare, schimonosire: 148, 169. — Comp. IER. 267. Scliiptru, s n. sceptru: pass Scltizmi (a să), v. refl. a se îmbrăca: schism i tu-s’ au, ca cum chipul şi fire... ş-ar fi lepădat, însă alta de scorpie au înbrâcat 22; frumos www.dacoromanica.ro GLOSARIO 887 s’ au s chizmit şi s’au ghizdă-vit 102.—(Comp. IER. 21: schismire). Sclip, s. n- boltă: din picor în pi6or boltă, sau cum mai prost zicem sclip rădicai 189. — Comp. IER. 127; DIV. 93. Seni a (a să), v. refl. a se scurge : ca năsipul în 6asornicul cel de ste-clă, tenul după altul scurându-să 449. Secretnriu, s. m. Vz. Săcretariu. Semeni ie, s. f. Vz. Săinenţie. Senteulic, s. f. părere, opinie: 62, 180, etc. Serascherin, s. m. general 449, Sfedenic, s. m. sfetnic: cu sfatul de obştie, înnainte-ipre sfedenicul său,., cu oaste trimiţind 386. Sliimă, s. f. rasă, haină călugărească: şi luând shima călugărească 343; pre care desbrăcând-o din shima călugăr escă 4?0. Sigctă şi Sigiată, s. f. săgeată: pass. Sii (a să), v. refl. a se sfii: 6, 100, 116 şi pass. Siială, s. f. sfiîală: pass. Silţă, s, f. cursă, laţ: 111, 326, 426.— Comp. IER. 177, 203, 204. Sinicc, s. f. ascuţiş, vîrf: simceoa condeiului să întoarcem 114. — Comp. IER. 41, 63, 79, 146, etc.; DIV. 77. Simcclos, adj. tăios, ascuţit: de limba simceloasă păzindu-l şi ocro-tindu-l 3. — Comp. IER. 197. Siiugorzi, s. m. Sf. Gheorghe: în zua de Simgorzi 415. Sin, s. n. sin : pass. Singe, s. n. sînge: pass. Sint, sintem, vb sint, sintem: pass. Sirep şi Siriap, adj sălbatic, neîmblîn-zit: 14, 226, 343, etc. Sirepie, s. f. sălbătecie: 20. Slăbăcîune, s. f. slăbiciune: 201, etc. Sliin, s. n. adunare: unde era să să facă slim de obşte 287. Slobozie, s. f. colonie: 66, 105, 157, 464, etc ; libertate: 107. Sinomi (a), v. tr. a ademeni, a momi: 401. Soţie, s f. tovarăş: 18, etc. Spăniilnta (a), v. tr. a spălminta: 406, etc. Sparge (a), v. tr. a birui; 294, 355, 415 şi pass. Spăria (a), v. tr. a speria :#298, etc. Spcntica (a), v. tr. a spinteca: 287. Stâblă s. f. ramură; fig. premiu, recompensă : nu numai stâbl a biruinţa... nedejduim 9; stâbl a biruinţa să apuce 172.— Comp. IER 97. Stălp, s. m. coloană, columnă, monument: 105, 118, 129, etc. Stărnuta (a), v. tr. a strănuta: 289.— Comp. IER. 189. Stărui (a să), v. refl. a se baza, a se întemeia: pre carile toată Ug4 Evanghelia obiceînică să stăruişte 206; minciuna nu poate să să stăruiascăîn basnele sale 449. Stăvi (a să), v. refl. a se stabili, a se aşeza: 224, 304, 471. Stepcnă, s. f. treaptă, rang: 25, 102, 190, etc.—Comp. IER. 29, etc. Stidirc, s. f. sfială, ruşine: 6, 7, 101, etc.—Comp. IER. 32, 210, 290. Stihie, s. f. element: în puterile stihiilor aşăzindu-ş 89. — Comp. IER. 27, 34. Str&mpt, adj strimt: pass. Strâmptn (a), v. tr. a strimta: pass. Strămptoare, s. f. strimtoare: pass. Strica (a), v. tr, a bintui, a face stricăciuni, a călca: adisă ţărâle Romanilor despre Dunăre stric a 78. Stropşi (a), v. tr. a călca în picioare, www.dacoromanica.ro 888 GLOSARID a strivi, a năvăli: 146, 154, 337, 349, 350, etc. Stropşit, adj. strivit, nimicit: 332. StropşiturA, s. f. năvălire, nimicire: 223, 270. Comp. IER. 188. Strnncina (a să), v. r. [derivat prin svtî.-inare de la a struci „a stoarce, a strivi" =lat. * EX-TRUCIRE] a se sdruncina: tare au început a s ă struncina şi... a să scutura 334. Strnncinnat, adj. sdruncinat: acmu fâ-rîmate şi struncîunate lucrurile înpqrăţiii 433.--Comp. IER. 36. Snpieca (a), v. tr a închina: cu umilit suflet şi cu înfrântă inimă ple-cându-l şi suplecându-l 3 Snpstarc, s. f. substanţă: care nici fiinţă, nici supstar e poate ave 453.—Domp. DIV. 186 substare; 93: substâril e. Snrg'mi, s m. exilat: l-au făcut sur-gun 121; şi pe toţi Episcopii ce-î făcuse Constantie surguni 251. SyllevA, s. f. silabă: 178 Sympatriot, s. m. compatriot: o meniţilor şi iubiţilor s y mp atrioţî52. Şărui (a), sau Şerni (a), Şirul (a), v. tr. a desemna, a descrie: 116,117, 159, 202, 285, 299, 300, etc. Şicui (a să), v. refl. a se orîndui, a se pregăti: înpărţind oaste pe la hatmani şi şicuindu-s ă, au luat drept pe ace calc 405. Comp. IER. 7 : Alaiu: petrecanie, tocmala de oaste, şi cui re, 72: cu tobe şi cu surle alaiurile şicuind; 186: de râsboiu şă şicuia Şirag, şir, rînd: 95. Şirui (a), v. tr Vz. Şărui (a). Şliali, s. n. drum: de acolo ş li a hui oştilor lui prin ţara leşascâ 285 ; să cunoaşte ş li a hui carile au fost ţiind Varvarii lui Atila 285. Şpârcui (a), v. tr. a împrăştia, a risipi: 452.—Comp. IER 326. Şpârcnit, adj. împrăştiat, risipit: 83. Şti lipit, s. n. scuipat: prin stiupit şi tină le deşchide luminile: 197— 198. T. Taifa, s. f. ceată: au trecut cu tai-faoa lui după ciialalţi la Italia 266. Tăinuită, s. f. femele desfrînată: ca tă-laniţa dezmăţată pre uliţă a să purta 366. Tâleui (a), v. tr a explica, a traduce: pass. Tâlcuirc, s. f. explicare, traducere: pass. Tălliuşng, s. n. (pl. tălhuşagurî) tâlhărie: 78, 138, 323, etc. Tâmp, adj. tocit, ştirbit: 115, 222, etc. Ttlmpina (a), v. tr. a întîmpina: pass. Tâinplnre, s. f. întîmplare: pass. Ttlnd... tând, adv. cînd.. cînd, aci... aci: Grecii ca un om când trage de moarte, tând leşinând, tând ia-răş mai răzsuflând 422. Vorba tând nu-î nici de cum ,.o eroare tipografică11 cum presupunea Sion, care întîlnia această formă pentru întîla oară în DIV. p. 155: „iară soţia soarelui, care tând plină, tând deşartă“. Forma aceasta e deasă la Cantemir şi la alţi scriitori moldoveni din secolul al XVII-lea. Aşa bună-oară: IER. p. 30: «cu sufletele numai tând biruia, tând se biruia; p. www.dacoromanica.ro GLOSABIU 889 228; tând pe sine norocit, tând clasul înpreunării fericit şi de buni chcsî numiîa; p. 334: tând la nemica, tând la a fi a lucrului să întorc. Dosofteiu, Viaţa şi petrecere svinţi-lor, Iaşi 1682, fol. 41 b: trăgându tându cu dinţii, tându cu co-dele bătându-î; fol. 180 a: tându mântuindu de îmflăturâ, tîndu gonindu dracii, comp. şi fol. 183 a. Varlaam, Cazania, Dumeneca a treia săptămână în post: cădi cruce iaste aceia, cându-şi pune mâna tând întruîn umăr, tând într’alt, tând în frunte, tând in piept. Care să fie origina lui tând ? In dialectul sard din Logudoro există, adverbul tando tradus de Spano (Di-zionario Sardo-italiano, p. 393) prin „allora, in allora“, iar în locuţiunea „dai tando in tando11 are însemnare de „di tratto in tratto“ = din când în când. Sardul tando şi romînul tând îşi au drept origine latinul vulgar * TANDO, un corelativ al lui QUANDO, prin acelaşi alternanţă QU::T ca în QUOT::TOT, QUANTUS :: TANTUS, QUALIS :: TALIS, etc. Iată încă unul din cuvintele latine vulgare păstrate numai în dialectul sard şi limba romî-nească. Nu e oare o dovadă mai mult că o mare parte din coloniştii aduşi de Traian în Dacia, vor fi fost originari din Sardinia? Tânguială, s. f. jale, lamentare: 297. Tartar, s. n. (pi. tartaruri): adîncime, infern: 89, 253. Târzăn, adv. târziu: pass. Tas, s. n. ceaşcă, ulcior: lovindu-l cu tasul cel ce să spală în cap 335. Temeliitorlu, s. m. întemeietor: 192. Tepsie, s. f. tipsie: 345. Timpina (a), v. tr. a întîmpina: pass.— Vz. Tâmpina (a). Titul, s. n. fpl. tituluri) titlu: 50,287, 468, etc.—Comp. IER, 40. Titnli (a), v. tr. a întitula: 131. Titulire, s. f. intitulare: pass. Toapsâc, s. n. otravă: coada cu venin şi toapsăc întrarmându-şi 22. Să fie oare o moştenire directă din lat. TOXlCUM— şi în acest caz am avea încă un exemplu de trecerea lui X în ps ca în coapsă > COXA —sati e numai grec. toţiy.ov pe care Cantemir l-a tranformat în toapsăc după analogia lui coapsă ? înclinăm mal mult spre această din urmă ipo-tesă, de oare-ce, afară de scrierile lui Cantemir, nici într’un text vechltt n’am mal întîlnit acest cuvînt.—Comp. IER. 114, 121, 205, 226. Tolu, s. n. incăerare: în mijlocul toiului s’au dat în parte Hunilor 284; slabă bătae făcând, oricând sta cu dînşii la toiu, puţin cevaş procopsiîa 409. Tomos, s. n. tom, volum: 26. Toropi (a să), v. refl. a se exalta: luaţi de minte să toropi ia şi ca cum ar fi din duh înfiaţi, în gura mare striga 401. Toropire, s. f. exaltare; i-au,învăţat în toropire lor să sică, precum aşe va Dumnăsău 401. Tract, s. n. ţinut, întindere: 67, 211, 220, 227, 277, 286. TrântiturA, s. f. luptă, trîntă: 8. Trcbnic, adj. trebuincios, necesar: 8. Tril, adj. num. trei: pass. Troahnă, s. f. epidemie: ca cum ar fi fost 6 troahnă lipi&oasă intrat într,ânsele 418: acmuşi troahnă www.dacoromanica.ro 890 GLOSARIU de boală ii întrasă în oameni 431.—Comp. IER. 109. Trnohinâ, s. f. trupină, tulpină: 328 (Vz. şi Trnpină. p. 79, 102). Tupila (a să.), v. refl. a se ascunde: scăpasă din Ţarigrad şi s’au fost tupilat la Greţia 422. Turbătură, s. f. turbare: 25. Tyrănnie, s. f. tiranie: 51. T. Ţăsătură şi Ţăsiturâ, s. f. ţesătură: 49, 52. Ţencbiu şi Ţenclilu, s. n. ţintă, ţel, termen : 49, 88, 181, 337, etc. — Comp. IER. 27, 30, 215, 335, DIV. 161, etc. Ţerămonie, s. f. ceremonie: 179. Ţerber, s. m. Cerber: 9. Ţerulic şi Ţirnlic, s. m. chirurg: nici pânzături au mai rămas la ţeru-lici 186; la apothecarişi laţiru-li ci ne mai rămâind pănză-turî 81.—Comp. IER. 288. Ţine, s. m. pulu (de animal): o lupoaică au îndreptat căriia mu-rindu-i ţincii 97. Ţincşor, s. m. dim. pulu (de animal), căţel: de mici ţineşori şi fricoşi 9=paridi...catuli 33.—Comp. IER. 129. Ţinsorie, s. f. demnitate de censor, cen-sorie 119. Ţircălam, s. n. orbită, crug, cercălam: peste ţircălamul lumii 15 = ultra mundi orbitam 38. Comp. IER. 50, 152, 177, 186. Ţircnmstanţie, s. f. circumstanţă: 396 (explicat în parenteză prin lucruri înpregiur stătătoare). Ţirnlic, s. m. Vz. Ţerulic. u. IJndătură, s. f. revărsare, invaziune: pentru a cărora năbuşite şi un- dături pline sint istoriile Elinilor 58. Endezat, adj. fiert, clocotind: de a-tocma cu apa undezată înfier-bântându-să 141. V. Tăios, adj. plin de văl: s’au ascuns în nişte locuri văioasă şi holmu-roasă 425—426. Yâlbovnic, s. m. vrăjitor, astrolog: căruia îi zice că iaste vâlhovnic (ce să tâlcuiaşte din limba slove-niască vrâjitoriu) 136; ce acesta nu poate fi v â lhovniculuî Si-mion basnă 442; acel Laslău să fie fost vâlhovnic, care di pe limba slovenescă să înţălege vrâ-jitoiiu, căutătoriu in stele 454. Vânos, adj, tare, puternic: 101. Yârtop, s m. hîrtop, groapă, peşteră: în adinei vâr topi şi neînblaţi codri 297.—Comp. IER 55, 308: vâr-topile; 73: vârtoapă; 159: vâr-toape; 241: vârtopi. Yârv, s. n. vîrf: pass.—Comp. IER. 40. Yarvaresc, adj. barbar: 12, 209, etc. Yarrarime, s. f. barbarime: 12. Vecniceşte, adv. în veci: 3. Yerl, conj. ori, sau: pass. Yerş, s. n. (pl. verşuri) vers: 59. Vestitorii!, s. m. nunţiu (papal) 115. Yetejie, s. f. vitejie: pass. Vetrelă, s. f. pînză (la corăbii): 5, 95.— Comp. IER. 156, 303. Yicin, adj. vecin: pass. Vicol, s. n. viscol: 297. Vinci (a), v. tr. a birui: 24, 88, 239. etc. Vineţie, s. m. venetic, străin: 365. Vini (a), v. intr. a veni: pass. Yinire, s. f. venire: pass. www.dacoromanica.ro GLOSARIU 891 Yintre, s. m. disenterie: 165, 292. . Yinui (a), v. tr. a învinui, a învinovăţi: 76. Yiseros, adj. visător, închipuit: din viseroasă şipărăroasă tâlcuire lui Maienburg 264. Viteran, s. m. veteran: 83. Yivor, s. n. vifor, vijelie: 25. 297, 360.— Comp. IER. 25, 237; DIV. 121. Yivorât, adj. viforît, furtunos: 447. Ylasfemie, s. f. blestem: 253. Yolnic, adj. liber, neatîrnat: 417. Yolnicie, s. f. libertate, neatîrnare: 380, 401, 402. Yonic, s. m. tînăr, volnic: 99. Yonicel, s. m. dim. tînăr, volnic : 232. Voroavâ, s. f. vorba, cuvîntare: 5,109, 159, 303, 361, 395, 399, 441 şi pass. Yorovfti (a), v. tr. a vorbi: 157. Yorovi (a), v. tr. a vorbi: 82,330, 362 şi pass. Yrâdnic, adj. vrednic: 348. Yremennic, adj. vremelnic, lumesc: în-părăţiîa castă vr emennică cu ce vecnică ş’au mutat 246. z. Zăcuială, s. f. zecîulaia, dijma, dare, tribut: 107. Zahara, s. f. proviziunî: 220, 256, 390, 430, etc. Zămentit. adj. încurcat, amestecat: 59. Zămintelă, s. f. încurcătură, amestecătură: 76. Zăminti (a să), v. refl. a se încurca, a se amesteca: 102.—Comp. IER. 163, 219. 225. Zămintitură, s. f. încurcătură, amestecătură: 11. Zarvă, s. f. neînţelegere, ceartă, gilceavă: 91, 92, 233.— Comp. IER. 33. Zăticni (a), v. tr. a împiedeca: 396. —A să— v. refl. a se împiedeca: 188. Zăticnire, s. f. piedică, obstacol: 462. Zavistie, s. f, invidie, pizmă: 100, 140, 366, etc. Zavistnic, adj. şi s. m. invidios, pizmaş, pizmătareţ: 102.— Comp, IER. 267. Zavistni (a), v. tr. a pizmui, a invidia: 88, 196, 433, 480, etc. Zavistuitorlu, adj. şi s. m.=Zavistnic: 138. Zbate (a), v. tr. a desbate, a discuta: 397. Zbuciumătură, s. f. colindare, vîntu-rare: prin ţările streine zbuciumat urî 196. Zdrmnica (a să), v. refl. a se fărâma 170. — Comp. IER. 189, 195, 232. Zidiu, s. n. zid: 14, etc. Zmice, s. f. ramură, nula; 102.—Comp. IER. 274 Zmult, adj. şi part. trec. de la a smulge: de unde l’au zmult 47; cu (IER. 241, 253). Zuil, s. f. zi: pass. Zugrnina (a), v. tr. a sugruma: pass. www.dacoromanica.ro ERRATA La pag1. rândul coldna în loc de sîl se cit^scă 59 u se ce 71 3 uimindu-să unindu-să s£ se adaoge ca notfi mâr- Non usu, sedabusu 303 3 ginalâ scrisă, cu mâna luî Cantemir 438 26 să se adaoge înainte de „Volgâî“ apa 566 37 2 Alimimănăscă Aliosmănăscă 593 28 O u Crăie Crăieî 730 27 1 Diocletia Diorletian 750 20 1 . Crlgoraş Grigoras 758 13 1 Malla Malta 758 7 2 Greţia Greţin 758 12 2 corumpt corupt 758 19 2 Triaditia Triadiţă 770 10 1 162 161 772 40 1 pracinciî provincii 777 27 2 Boinan Koinau 807 2 1 stăpâneşte stăpânesc» 832 21 1 Unu de Unde 840 37 1 Yarvaresc se şterge www.dacoromanica.ro .yţ'c?pene s CTtm^Urn'Cxi^^^uetanvuSf (Si&tcam.^eivbzvi, $€ fsvc#., ^T<£co tX ^Crnana Jmptfte S-cm^eV trtuiciam,, edrnan. ruşi a Seta 2fe«, curfTcou, âfcus &&t*S ex~ irddi^irwrio audbcutt su.t&^xuitut '\}ctutttevtCt ruvUt, auxvrttŢ ^hwtuiîrn.iiru4.i ^^UtcUik^, <ţu*nZper tolnum* ex CxizAl^p fecibx#£j‘ itfetin.0nJa^i^citUSf^tiJ. JcfilUntlii-e^us cwnexb . Sh* îQies ‘JLaiyfanîus i/teF&faco Cfirifiuino Ja^nind S^inatAiS, CM* ioi:ti i^XTdjd or tern- ^ayyffijpm, cSjJeiu.nat, *tfc^ Stf'icA^tînx t&Sul \)ajklG*^i&îvlcttxijtirruttfsb FAC SIMILE I AUTOGRAFUL PRINCIPELUI DIMITRIE CANTEMIR (foia 20 din mscr. Chroniculu i vechimef a Honmno-Moldo vlahilor). www.dacoromanica.ro C—Aka. * -p-vo >-o <-* 3 ii *.■; * Tţ'V £V~ - -S^V^ V4 . -. __ • • •T'* -*-*■ jj^A a «w X—/** r ' --„ . —T a m ixjL > ^ *>y « ^ A AA. *ia! ăIa. Kt y* *-j>*-*4 x Cuy) k-lu jţp ru Ş'/rţt^ #T«^X' • *yM */A- v» .( u At /y- /( f ly r- ■ *- xuv r*tc \ , *TV 4 ’ ) " a ^ /»A^w X«|tv <1 ~ .. _ ua n»| ^ ^ fr J K ^ I IU*» fV»- J iaxA « * tw j| *aVT* ’ ***/ *** -^*«.5 «rf f / i ■ • 7 A J * A.<» 2a __ IP, • ' ^ 'IA A.14^XA< MV ^ ^ „"t _ ^ *. £ * <1 ^ i^i 5 j^v < M > te ) it\.K % jp nM HA_^ / *4/^ rt • ’fe> ' * c-nS^ xx^- id < J-txyi l ' AA ». /.a^ t* a ^ja» *x r / , «J* *• / fu* i/t m. m $ w„ -«,/,/f iT"/ t tlj * -----------—A*? tt.ajypn?^i**~+ *sb{"rtl"A • FAC SIMILE II AUTOGRAFUL PRINCIPELUI DIMITRIE CANTEMIR CF&le deosebită aflată in mser ChroniculvX vechimel a Romano-Moldovlahilor). www.dacoromanica.ro