De acum agitaţia medieinisuîot in conţin d-rului Romniceanu s-a
contopit cu agitaţia naţionaliştilor.
Spre a potoli fierberea tsem sporea, şi Mt mereu creştea, doctorul Romniceanu hotărî pe d-rul Severin, decanul Facultăţii medicină şi senator liberai, sâ ccawoace pe studenţi îa marele amfiteatru al Facultăţii de drept, spre a încerca să pună capăt agitaţiei.
La ziua hotărîtă, amfiteatrul gemea de studenţi. Băncile din faţa erau pline cu studenţii de la Medicină, însă băncile din fund erau ocupate de studenţi agitatorii.
Decanul, dr. Sovorm
celelalte facultăţi. Erau aei to|i militanţii şi toţi
por<t.:i: de mediehus!i cu numele de i\Io-labirca — intra logănindu-se — cei eiu scort si borfos — urmat de
secretarul Universităţii, şi se
urca
;a li ibuna. Dar n-apucă să spuie în-
iuele cuvinte şi un zgomot drăcesc izbucneşte -. —■ Jos Moş Tăbârcâ -Afată !.... — Hoo î.....
Şi o ploaie de plesnitorî. aruncate din fundul săiii, încep sâ se spargă în peretele din spatele tribunei.
îngrozit, zăpăcit, bietul Moş Tăbîrcâ scobori repede catedra şi fugi pe uşă. urmărit de huiduielile, ţipetele şi plesnitorile din sală, care acum răpăiau ca o descarcătură de mitralieră. -1
Iu alta vi a înt,t a.acat insu?i omul care era cauza acestei mişcări. Se ştia că doctori:! Romniceanu va veni îa Spitalul Cuiţea. Aci studenţii îl aşteptau. Manifestaţia era pregătită din vreme, camerele, coridoarele, curtea erau pline de studenţi. Cind doctorul Romniceanu apăru, fu primit cu aceleaşi arătări de Oî-tililatc. Insă Romniceanu era îndrăzneţ şi dîrz. Rezista cu cuvinte violente d:u\ in faţa numărului şi a hotârîrii manifestanţilor, iu sili!: să bată m. retragere.
Repede «c sm în careta care-1 aştepta la poartă. După el studenţii vociferau si ameninţau, i s-au aruncat cu piesnitori în caretă, i s-au lipit pe spatele trăsurii afişe injurioase i
După ce d-rul a plecat m iugă, politia, Înştiinţată,, veni in forţă şi ocupă curtea spitalului.
Noi, studenţii din, «fixaţie» ţineam cartierul general  la cafeneaua
rtegai
instalată sub
tOtel iiegai. în colţul str. Regale cu str. Academiei. Era o mare cafenea tare cuprindea întreg parterul.
Un medicinist in fuga vine să ne anunţe, yifiind, cum că Ia spital a pătruns poliţia şa ca bare pe studenţi. Eram în cafenea vreo 20 ; IMieo-lae Muimarolu. Gestica Luescu. Paul Scorţeunu, laneoveseu, eu şi alţii. Ne sculăm, şi plecăm în fugă. intrăm ca un vîrtej în curtea spitalului Colţea» dar sub gangul turnului ne lovim de corifeii poliţiei de pe atunci : căpitanul Stăneiulescu. comandantul jandarmilor pedeştri —. un adevărat zbh- care a .sfirşit, osmdit pentru delapidare —comisarul Coemgio-
poiu. un Freule. înalt de doi metri
otite,
IQOIUI „Uit,
.-eruenti   Chipiliu. ce-
Venirea noastră a reineurajat pe medicirnştii înghesuiţi prin celule şi coridoare. O explozie de vociferări izbucneşte, i.ieciitiniştii — in parte — reapar in curte, o scurtă învălmăşeală urmează dar liniştea se restabili. Emil Frunzescu, Petre Inotescu şi Leon Constanţineseu fură -arestaţi.
Procurorul Chiru Economu veni ia spital ţ-i aiestă pe Emil Frun-zescu, care fu personal desemnat de d-rul Romniceanu cum că s-ar îl dedat la o brutală agresiune asupra sa.
Ceea ce este exact, e că atunci crud poliţia însoţită de vestiţii bS-
îr/.iu ..cetăţeni indignaţi'
tăuşi, porecliţi mai tîrziu ..cetăţeni indignaţi", au năvălit în curtea spitalului Colţea. studenţii s-au apărat cu ce au putut, servindu-se de se-ringe cu acid sulfuric, ardei pisat ele. în amestec, d-rul Romniceanu. a fost lovit la ureche şi rănit. --
Emil Frunzoscu, acuzat că a lovit pe doctorul Romniceanu. s-a judecat pînă la Curtea de Casaţie, unde a rămas «sandii la 230 lei amenda pentru... insultă adusă superiorului in exerciţiul funcţiunii.'-'1
Fierberea, creşte. Politica, nelipsit;*, ca întotdeauna din mişcările studenţeşti, întreţine agi taţia.
în timpul acesta in Parlament se discuta revizuirea Constituţiei, iar agitaţia, se întinde din cax/a oevhaie: hor r.moia ic'.-ii de pvcs<\
Atitudinea Im C. A  1 t-. -      '."iii'; r.'O./.i :.u-    p-- ■: pa '" f'm tir'
ret. pe toţi aceia cu ide; mainU-H-. C. .i. .----1. J.«. ».«.t.i d«- .-s......
a presei, el cere ca toate delictele de presă să iie judecate de juraţi,- ei cerc ca atacurile în contra familiei regale şi a suveranilor străini să nu fa-judecate de către tribunalele ordinare. Camera dă dreptate lui Rosetti. La Senat, ideea contrarie îui C A. Eosetti triumfă, împotriva părerii roseîtiste. adică a principiului hbertăţii absolute a presei, se ridică cel mai cu autoritate jurist al partidului liberal. Euge-niu Stătescu. El. împreună cu Euizade Gi igo; e Sturdza. propun şi fac sa sc voteze un amendamenl care trimite at: cerile- în contra familiei regat--si a suveranilor strâng la tribunale. Teza contrarie <? susţii, senatorii . ÎVIişu Schina, Nicoiae Fieva >i aiţu.
La Cameră, discuţia asupra acestor unt' ncameot provoacă turtuna C„ A. Rosetli 0 combate şi iae^ ap .-4 E; ion Bratiant; setul ctuvernulue ca să apere libertatea presai, P n 3'-.t;anu îl-:-peitd - •-. "vo "vaziv. dai convingerea sa. o-u.c o ntrr. ::'r.uir!" '.ut. Atvrti C. .1. îl" ti. simtiol că Adunarea va voia amendaor-uiui S'-uaunru. demisionează dm Otrwr.t f-r,-n o protestare.
Acest evemmen' V" ..tunt,-.:-. ■ -1 p>> ,cn -'ad'iuiî iii tabăra opoziţionista. -'
iHei r.idic le
Pentiu 7tu.i mthid-'ju <'. n.."-t zile       la (i iunu -,e !>•■ .i> -l 1
îianu»
• ■  in-^
]>-( I J'£ M."
Ut')
Era n zi de dumimcft. phra de soare. Un număr de citeva sute de studenţi ne adunăm la sa .cu Iau a t'r..i«ra. undv fcv iv.slt se discursul . fpi inse în contra guvernului.
Pe l<i orele 11 jum. kn.n In masă m ne revărsăm către Piaţa Teatrului unde tiebiua .. i s<_ | . i *       ti nit /l l.j.
Pe piaţă, găsim lume mi iui. iar balcoanele ţi ferestrele Clubului conservator gemeau de iruntasi si partidului si alţi membri. Acest.a erau iniţiaţi şi aşteptau .<•-.-ani.!,..:. Clubul eonwvator ei a mstatat atunci in casa Mandy. acolo unde „cum e un tiub le joc (ie cârti. Biru-mţelc». poliţia şi bătăuşii ci'hu in păr.
Ion Brătiann apare ir> t:a< urâ alături de generalul Dimitrie Eecca, preşedintele Camerei. Un huiduit prelung izbucneşte.
Brăt.nnu epr; .ie u- • i du^mA un oliţei- de poliţa; căruia ii dă un ordin : pe loc bunde ie. sergenţii, agenţii se năpustesc asupra stucim-ţilor şi snopeala începe.
Unii studenţi, precum Cot-ticâ Râdulescu de la Pileş-u şi C»»f;u F)o-rian, au fost arestau pe Pe. Crl.ca Râdulescu a fost balul mur.
Eu am fost arestat peste citeva ore in cafeneaua Regal, sub hotelul Ilegal. '
Doi agenţi de poliţie m-au condus in cabinetul directorului de poliţie, pe atunci Alecu Lahovary, Procurorul Angheî Solacolu m-a anchetat. Am fost întrebat cîţi bani am asupra mea. Am arătat că ani tiO de iei.
Alecu Lahovary observă :
— Ciudat, şi la ăilalţi doi s-a găsit aceeaşi sumă.
Eram bănuiţi că am primit bani de la Clubul conservator.
Lahovary ştia bine că eu nu eram conservator, dar avea în contra mea motive de ordin intim ca să spuie o mică obr"i>o:e;e
După anchetă suntem urcaţi m dubă şi eoncu-u ja Vâcâm-»:i
Eram înăuntru e:nc; :   Co.şg-.ă Răduiesc: Cârlova. Gogii Plec:an <; cu in :u.
in jurul dubei galopau mrîdm-mu că;-"an. Pe studenţeşti am fost conciiM pe . h.        • Dîmboviţei.
Costică Râdulescu. cate ci a i> natură de farsor, s-a văicării in tot timpul parcursului stind cu gura la crăpătura dubei si strigind :
— Sân ti fraţilor, că ne omoară ! Săriţi de ne scăpaţi !... Suntem studenţi romani !.... etc,
în sfirsit. ajungem la Văcăreşti.
Duba e descuia'l. ■•unt. m scei-nr:ţi Enul citr- urmi arim sprinten, aiară de Râdulescu oaie. fâemd pe raoriuL urmează s.t ,v-- vaije si este dus pe mi mi ! -"'
Poarta Văcâreştiior sc deschide !.., Si intrăm...
In cea dinţii curte vedem o mare desfăşurare de forţe. Postul de sardă este întreg în picioare, soldaţi in cete şi, cu arma la mină. d. director şi d. grefier Lues i\iem>vici. . e. .        un ti|> de-mv care vei nun vorbi.
De ce aceasta, desfăşurare de iovle militate .' lată re se in-timplase.
Nu ştiu prin ce mijloc de comunicare, deţinuţii de la Văcăreşti aflaseră că în Bucureşti studenţii au făcut r^v^luţie «*j se mai atlase râ,
ion P.ncovescu. Vasile .' t  'i   i m n ^  U  | i,
Romr.iceanu-Emil Frunzescu ; eu m-am meu zăcea pe coaste — spre a dejuna
o mare parte din aceştia, fiind arestaţi, vor fi aduşi la închisoare. Şi. deţinuţii erau hotăriţi ca m mei-r..ntul in care studenţii vor intra pe poarta Văcăreştilor. să se revolte şi sa încerce o evaziune generală.
Luca Manovici. care era ; carte deştept şi şiret, prinsese de veste. De aceea, pe de o parte. înainte de a ii aduşi la închisoare toţi deţinuţii fură închişi prin do. motoau. iu' n ^u m se la.u onorurile unei primiri ce nu era banală.
După formalităţile ce rjgnnrp la cancelarie, cu scotocelile prin buzunare, luarea banilor etc. am -fost puşi la secret, fiecare in cile o celulă. Si în seara aceea am. prinzit cu cite o bucată de pline cu o bucată de brînză telemea. Iar penii u cisuacne Luca Manovici ne-a gratificat cu romane franceze de clasa IlI-a.
A doua zi de dimineaţă r.i s-au deschis celulele. Ceilalţi arestaţi, afară ae Costică Răduic-seu şi de mine. au fost duşi la tribunal, spre a depune ca martori in chestia dus in celula lui Râdulescu — care mea zăcea p<.
Dejunul i'use„e comandat iu n circiumă din faţa temniţei. O cutie cu sardele este deschisă. Ttvouie să 11 fl;st din alt secol, caci untdelemnul era rînced. Apoi vin patru ouă fiu te. întiiui pute. al doilea era putred., din al treilea apare un pui rotai. Cîrcîumarul. neavind ouă proaspete, ne vinduse ouăle răcite de la o cloşcă.
In urma ordinelor venite . de sus"' suntem scoşi de la secret şi instalaţi în două cameip mari. Eu sint :r/r-n cameră cu 4 paturi impreeră cu Ianeu Taneow.-.eu Gogu Fim ian şi C Costaforu.
Aci este şi sala de mincaie a celor 7 deţinuţi, fiindcă, cu Cos tic.-. Râdulescu. Vasile Cârlova şi Christescu suntem şapte.
Peste 7.i ne vine un mosafir ; acesta este Milone Lugomirescu. care în ziare iscălea Baba Novac. Ce căuta Baba Novac, care nu luase parte la mişcare — nefiind student — şi nici nu fusese arestat. ? El spunea că a venit să ne ţie de urii şi că a fost introdus pe furiş de directorul ne care îl cunoştea bine. Insă unii îl bănuiau de spionaj. Adică l-am bănuit toţi, fiindcă aducerea lui la Văcăreşti şi instalarea in a doua cameră, împreună cu prietenii noştri, era făcuta ca să fie bănuită. Am stat 5 zile în temniţă. Dar ce temniţă veselă î... Fruntaşii partidului conservator în cap cu prinţul Gheorehe Bi~ bescu ne-au trimis imediat sumedenie de bunătăţi. Kilograme de icre te--• cuite, şunci, prăjituri de la Capsa, pui fripţi, ouă proaspete, sticle cu vin. duzini de butelii cu şampanie.
La ora dejunului si la ora prin/uhu o mare masă era întinsă in camera mea — fiindcă crea cea mai mare — şi aci mincam cu toţii, plus doi militari condamnaţi eari-şi făceau u.mtda la Văcăreşti, plus Luca Manovici, prieten al nostru al tutulora. -7
Am spus că Luca Manovici crea un tip. Foarte inteligent., foarte isteţ, foarte bf" m tom te oi.cn I. nu-u ;i . uite wtios Nu P.cea m1 nicăieri, ori în ca slujba etea numit nu trecea mult şi trebuia sâ facă o boroboaţă. Erea ceea ce se cheamă un adevărat papugiu de Bucureşti.
Părăsind devreme gimnaziul pentru ca să hoinărească prin. cafenele maidanuri .şi alte localuri clandestine ale oraşului, încercase de fusese actoi, zuuist. iurcimnai cu. Vorba iui ;  numai popa nu
tei
toate ; t'usi se.
Bineînţeles că a sfirşit prost, răpus de mizeria fiziologică : a murit tuberculos. Dar mai-nainle cu epica ani dm a-şi da obştescul sfîişit, a avut grija să se însoare şi să facă şi un copil.»>;•>
Luca Manovici. în calitatea lui de secretar-contabil al închisoare!, ducea de nas pe director, care erta un om blajin şi foarte de treaba. Luca ii spunea gogoşi şi îi făcea farse.
Am constatat imediat că, din fiecare duzină de butelii de şampanii. ne vămui a cîte şase. Cind l-am tras la răspundere, ne-a răspuns :
— Regulamentul închisoarei nu permite consumarea băuturilor spirtoase. Şi a lira cit vă dau e numai pe răspunderea mea.
După masa de seară, jucam cărţi, făceam o partidă de chemUi-de-/c»\ Regulat Luca ne cişliga pe toţi. Dar cum vedea că norocul i s-a oprit si îndată ce-si făcuse porţia, se scula, scotea pe streinii din odaie şi ne încuia, spunindu-ne :
— Regulamentul închisoarei !... Peste ora 9 nu mai pol lăsa uşile deschise.
Noi rîrîeam şi înghiţeam.
Dealtfel cream serviţi de minune. Aveam nu mai puţin de trei
servitori.
Un grec. osindif. nu ştiu pentru ce. ne făcea cafelele turceşti. Ieşeau toate cu caimac şi delicioase.
Un negru, fost în serviciul doamnei Petre Grâdişteanu, arestat pentru furt, ne servea la masă, ne văcsuia ghetele şi ne peria hainele.
Un alt deţinut mătura odăile şi făcea paturile.
Cind am ieşit, eream buimăciţi ! -s
Efectele deprimante ale detente mii au fost de mult constatate. întemniţarea celulară dezorganizează sistemul nervos, topeşte energiile, sleie.şte puterea de rezistenţă a vemţei. Chiar o întemniţare de scurtă vieme şi in cendiţiuni de cvaslliberi-ate lasă urme. Numai după cinci zile de şedere la Văcăreşti, cind am ie?K pe calea Victoriei eream parcă străini intre străini.
In urma scandalului din Piaţa Teatrului, am fost destituit de la primărie. Primarul. Nicolae Fîeva. cunoscutul tribun al poporului — titiu ce i se da mai mult in zeflemea — nu mă avea îa stomac, deoarece mă privea ca pe un protejat ai rivalului său la postul de primar, d-rul Sergiu — ceea ce nu ci a adevăiut. După scandatul din Piaţa Teatrului
a profitat de ocazie spre a mă înlocui.
Atunci s-a înfiinţat Societatea capuţintşttlor, cu sediul ia Caicul Regal. -■'
Ce era Societatea capuţlniştilor ?
Din această Societate făceau parte toţi acei studenţi lipsiţi de ocupat rune. «.an n-aveau asigurată hrana zilnica. Şi eu. ca unul care din iulie Pitit şi piiia m februarie Bl.",.!, cind a apâiut ziarul Drepturile omului, n-am avut slujbă -   eram de drept membru al acestei Societăţi.
Preşedinte ai acestei mstnu.uu a rost ales profesor u*. dc matematici Nicolae Chiri Iov. un boem incorigibil si un temperament, nediscipiinai. Secretar fusese ale» Luca ivlciioviei.
Luca Manovici, prieten eu cei mai muiţi dintre- noi. n-& mut putut trăi închis cu slujba lui la Văcăreşti, după ce am plecat. Spiritul revoltat al nostru convenea de minime naturii lui fată disc'plina, d - aceea, cum am plecat noi. a plecat şi ei. A vemt după noi — deşi era săra" lipit — şi s-a instalat la cafeneaua Begaiâ. ţinută ele către un evreu, Boih, maţ ii mu administrator al mai multor ziare.
Rolul lui Manovici era să constate gradul de mrmiîiune al membrilor Societăţii şi dreptul lor la un capuţuna--" cu un corn. Iată procedura.
Cind un membru s(; prezeng. ia cmcnc-i şi cot ea un Caputiner gratuit, Luca Manovici era însărcinat sa-1 cerceteze corporal* Adică ii d>es-cheia jiletca. îi aplica urechea p*. stouurh st i! bătea, «i, două degete : dacă suna a sec. avea dreptul Sa ur. epu' nu ui tut cern iar dacă suna a plin. cererea era respinsa.. Fiecare membru avea dr.psul la - capuţi-nere pe zi. Aceste capuţmere erau plătite diiitr-un fond format prin cotizarea membrilor cu cu.rc de rnînă. mai ak.s a ca Soi1 cai t ava.au familia în Bucureşti.
Din această Societate licean parte — oupă cA îmi mai aauc a mm te — pe lingă Chirilr.v. Luca Manovici ■ i cu min,.. si ..-.iudeu;ii : Niooiac l\Ioi-rrarolu, Costică îl:< scu-O? Puuî S. orţrarm. l:ro Prun/imcu G Ghiea-Siaiioncscu. Jeano lancwvescu, IPigu Frorîitn eic, etc.
Pe lingă capuiinisti *umt si .ummik; işenormu* \
..Inimile gene mase" eiau aci i .-iud, :vu a; duc d mm,, i mv mureau, clin cind m cmd. pe la HemU -a no mv-rau masă CEu-d o ..inimi generoasă", bine cunoscută, se ivea m tisa caientaei era o iurtunâ de aplauze şi aclamăm Apoi, fără a mai ptetcle timp, luam ..inima" pe sus şi intram cu ea buzna m cîte un buf c-o mina a dou„ .>ri a treia.
îmi amintesc cum, odată Nleolae Maimarolu apare eu un prieten m său. anume Borcânescu. Era un băiat timid, bun hmai deaUltL si cu parale. Maimarolu îl cam pusese în curent cu shus'h ».înd Pa adu.- Iu cafenea. Ii spusese cu vn trebui sa invte ia masă pe câtva csputiur-iî. Fiindcă aşa e tradiţia. Barcă nes cu a primit condiţia cu bunăvoinţa Dar ne credea că i se va întimpla cei s-a mtimplau
în ziua în cure s-a ivit e! la.     • ui <..u .^'it'.. ai ,1. . na: Le)Uim>;:i erau în păr. Asttl. când s-a tfia1 ci--p'm -.p,- r . , n. i      > " >
excepţionale, ror.tâ lmnct aera'ta s-a «'»:•< ,tn mvuvs. r: m mlev: r bn -tul Borcăneseu s-a poixmmt in bu mi rvsed.est din strada .Academiei, unde am intrat, ineomiurat de 11 de eanuPRlAş caic î-au muncve. si urechile.. Pentru cafea:u. S.>cmU.P .• c.-puţini; .doi a, u,st " '• dumruue. Şedinţele se rmmeu cV r.vi nd1 * < :i pe •u iu m""!l tmei mese mari rotunde, iar zgomotul cmi im?rnai. Unul cu** unui. clienţii au părăsit cafeneaua, aşa că. în colo cm urma am râma» numai i;m.
lntr-n Zi. cam nu la ceasurile îl» dimineaţa. aţx.v ui    u%i\ un neamţ ca de Vreo 50 de arm cu pa.ru! Iun- ■ r eu oAu du .ii dupa umem.
Omul cei'O o culim cu muie „,.i se m-cm lingă o ieteaUra cit AAi-e Fri'ic Prcs'se in nuia. insa noi i i ara m uciriţi    m ( 'i tui >,gomo< nebun
! i .>
izbucneşte. Bietul neamţ a răbdat diva timp in tăcere, dar, in cele din urma r-rbit a tunul cornul p- 1 ivă si, Ieşind capnfinerul pP iirmatate nemineat. a fugit pe uşă îmjurind. ''
Acesta a fost ultimul client a] cafenelei Regal, cit: timp a. mai durat Societatea capuţiniştiioî'.
I arse studenţeşti
Iată citeva anecdote din viaţa studenţeasca.
La spitalul Filantropia era un centru studenţesc foarte vesel. Studentul Sabin •» şi alţii işt făceau zilnic farse. De oildă : dacă un bolnav era adus la spital, internul de servicu era obligat să iasă înainte, să-i primească ,i sl-1 im-mm-e într-o etnieiâ. f> multe ori. tocmai în timp d dejunului, răsuna clopotul care anunţa aducerea unui belnav. Afum'• mtonul tăblii r si * >i.idk c< i ta i la misa si sa pimic isca i noul venit.
în-> " ^ "    -    ' i        ' u 1 usa d    - m •
f.tpt, ia  Sal m r    ,   „     ,       ,  , , Um     ,    . ,
ou cind. clcooată. iâsuim :mpop>. bv.;   .' ,   m ( c\ -Sovx •■ ■• n-masă. A cam "i A-i in emu e m    C ,i - .        , '
câim. f,. ji     i 1 a A    , CU]      ,,   , i ^ ^
Să peve-te ,t   AP    ,   e ..m.P: m :.d Okhnvsl,'-
Oîchovsk'c deeţ,;m ,d pe vi, mea ace.a. eui unul d:n cei mai vesel: si mai mieligcnri siuderm.
Mai tirziu, ca doctor de boale interne, era foarte apreciat. El este fundatorul sanaloiului clin cedea Călăraşi.
Intr-o seară din luna lui aumisl. ne aflam, vreo zoc camarazi m grădina Alcazar pe strada C'inipmi anu. După un vit d mduii de halb de bere. nimeni nu mai avea para ehiou.ă. Numai Olehnvskm avea o"hîr-tie de 20 iei, pe car- mm. <> p au c i < chi: rin c ip. ->m .,-i cumpăia o pălărie. Şi ave-i mnbţ cu să-; (mmmre o pălăr'e de intma caPtatT de la intiiul pălăriei' din Bucm ; -ui. iraneezn] Paul Martin
p<1 11  v   1)1  ^   i m.  i      d m t Ai sub Ciand Pomi   actual hotel Contau ntul. nu piv'ul «_•••!• i mm mmn.me [dlai <ia da- 10 lei. Deci Olehovsky nu voia m     sdoul d" o->lvl ijU, Dar unul dmtre noi ii unu i'rmătoru! dlmuis : Bine. mă OkPmvdc--. cA c   m d ii m".tc L om
Şi de ce n-ai lua!-' d-» pt p-tot atît da bună ca si du 1 , Bard adu: a
P'-   o pâArie
po'i lua ci - iu Fain o năPu i
scmpinu m cep  apo. ;e convinse. Şi rindid
Olehovsky se gînch. de 10 halbe sosi
Dacă pofti de mimau.' vine mmcmd. pe;la da bântui ,i nL. (. m,ii pe jos. Cele 10 halbe fura lepede limbuţit Atunci, un alt coleg lua euvintml :
190
?ă iei tu pălărie de îa Fam ^ La i pitliii ca noi. Ia-ţi pălărie de la
irabiiă : şi unde- mai pui ca o
— Adiea, mu Olcnovsimp tb m Fam cumpără Nababul -  n < cu;dm' Fam Martm. Cu 10 1 > . t v palnim a şi de la Fain şi ele la Martin."''
Am tis cu toţii, a r:s si Okhov.-kv si ai doilea turneu a sosit. Dar... mai erau 10 Iei la bătaie şi ne steteau in gît
— Măi Olehovsky. de ce să iei palane de la Fam Mai mi . spuse altul. Fain Martin are marfă proastă. Mai bine repai-o pe asta. care e de prima calitate. Pentru o lei. Ia Constant inescu, in strada Carol. ţi-o face ca şi nouă. Şi ai şi pălărie bună.
Olehovsky se convinse pentru a treia oară, şi zece pahare spumoase se înşiruiră pe masă.
Dar mai ereau 5 lei. Trebuiau bătuţi si as na la tălpi.
Unul din medicimsti lua pdaria lui Olehovsky în mină, o suci. o învirti, o privi cu admiraţie şi zise : ....
— Bine mă, da de ce sâ repari ta puiăuu asta 9 E pălărie mea foarte bună. De ce s-o dai li un cuuaci ci Const întmescu si sa ti-o strice? Caută-ţi ele treabă, mă, .p ţmo-U pălăria aşa cum e, fiindcă c foarte bună.
Toti am fost  m coi, de acn\. , p .eie si . Olehovsk^ s-a executat Pe la 2 noaptea am ieşit do la Alcazar cu cea mai bună dispoziţie şi fiecare necăjeam cum puteam pe bietul Olehovsky.
— Cum se poate, mă. să râmii fără pălărie ?
— Măcar dacă ţi-ai fi băut-o tu, dar să ţi-o bea alţii ? !...
— Da prost ai fost, mă Olehovsky !
—• Să rămîi tu cu ruptura asta de pălărie pe cap 1
— Şi soioasa, de ţi-o scirbă. să pui mina pe ea {,.. Şi tot aşa mai încolo.
Bietul Olehovsky răspundea şi « : ce pute-., dar a doua. /:. cind »-a dezmetic t n< -a i      i o u■; '.
— Prieteni sunted, voi, mă *.' Sa-mi beţi pălăria si apoi j,ă vă .şi bateţi joc de mine ?,...
Cam ,.u ••   \ (1 ( '      nu   ni Ai* ' Dar mai eiau si celelalte facultăţi.
Viata studenţească
.via opic-c u>   •>    i a -spun." citeva cuvmie aespie- viaţa
studenţească între anii PAd     PldP Fam deci, o u-oam. minai cei e înapoi
Studenţii de asp>/i v>r 1 ace o api opierc înlie ce era ţi ce este.
Nevoile băneşti, des1 ui d • mai i p pe a'unei. împingeau pe studenţi ca să ia funcţiuni pubtm ■ a ; mm m' !;i ei<m funcţionari prin ministere, alţii pe la diferite le a'Uovita'i ia--, d - la o vreme, intrau şi in politica
Colonelul Radu Mihm. pref-x-tul de politie, cel mat  vestit piefec'
al lui Ion Ei atiam
pohţi
i să-i întinerească ca-
drele, a numit un rmnim de .-iude.mi m p,.siu, ilc de ,-omisa. î Piinin aceştia, îmi amintesc de unii sturP'nţi ioarte distin.-d. precum Teodor Ca-
nari, de fel din Bîriad, mai tîrziu avocat la Iaşi. Canari era un tînăr foarte simpatic şi foarte inteligent. La Iaşi se înscrisese în partidul junimist şi ar fi avut un frumos viitor politic, căci avea una din minţile cele mai bine echilibrate, dar, din nenorocire, o nefrită cu formă gravă 1-a omorît prematur.
Studenţii de la celelalte facultăţi, afară de medicinişti, trăiau mai răzleţi, pe cînd medieiniştii — mulţumită faptului că erau concentraţi prin spitaluri — erau strînşi legaţi. Grupul de studenţi în medicină care. trăia în mare camaraderie era compus din : Stăuceanu, mai tîrziu doctor, tatăl inginerului cunoscut în Bucureşti, Al. Sphroiu, vesel camarad şi bun medic, mai tîrziu doctor, mort în plină tinereţă dintr-o intoxicaţie cu alimente, Petre Inotescu, doctor, mort deunăzi la Buzău, Ştefă-nescu, fost subdirector al serviciului sanitar, mort probabil. Uziel, ' evreu, mai tîrziu doctor la Ploieşti a murit inf ectîndu-se pe- cînd diseca un cadavru. Era un bun român, excelent camarad şi bun medic. Sicriul, pînă la mormînt, a fost urmat de o mare mulţime de ploieşteni. Olehovsky, mai tîrziu doctor, a fundat sanatoriul din calea Călăraşi. Eminent practician, mort tînăr, cosit de o boală mizerabilă. Emil Frunzescu a părăsit medicina pentru ziaristică, apoi pentru stenografie şi pentru ayo>-catură. Sabin, doctor, actualmente la R.-Vîlcea, Nae' Tomescu, distins medic de copii, mort după război, luat de uri erizipel. Manicea a murit fără să ajungă doctor ; Chiriac Ionescu, actualul chirurg, a fundat sanatoriul din strada Sft. Ionică. Popovici cred că a murit undeva prin Moldova. Bianu, fratele d-lui I. Bianu de la Academie, mai tîrziu doctor. Bianu era umoristul bandei. Cuvîntările sale comice de la diferitele agape înveseleau şi plăceau mult. Avea umorul fin, fără trivialităţile astăzi la modă. Nu ştiu pe unde se ascunde acum.34
Mai erau şi alţii mai tineri, precum Nae Bărdescu, Răuţoiu33 etc.; aceştia, însă, nu făceau parte din camaraderia de toate zilele a celor de mai sus.
• Eu, deşi nu eram medicinist, mi-am ales tovarăşii de viaţă printre aceştia, şi mi-am trăit cîţiva ani ai tinereţii prin Spitalul de copii, pe la Colţea şi pe la Filantropia. Aveam pentru Olehovsky o prietenie deosebită, aproape nu era zi să nu-1 văd. Era o minte subţire, avînd rasa polonezului rafinat. In afară de medicina lui, cunoştea perfect farmacia, citise filozofie, muzică, literatură, de toate.
Cînd l-am cunoscut, era farmacistul Spitalului de copii. Neavînd bacalaureatul, nu putea obţine doctoratul în Medicină. Era numai licen-ţiat în Medicină şi în Farmacie. Dar a trecut examenul de bacalaureat şi a devenit doctor.
în aceeaşi categorie era şi Chiriac Ionescu, actualul chirurg, doc? torul Chiriac. Cînd l-am cunoscut, era telegrafist şi licenţiat în Medicină. Căci n-avea bacalaureatul. Mai tîrziu s-a pus în regulă cu regulamentul Facultăţii de medicină şi a putut lua doctoratul.
Mai tînăr puţin era şi Obreja şi încă şi mai tînăr actualul doctor G. Marinescu 3f, specialistul de boale nervoase, pe care l-am cunoscut în treacăt pe la Spitalul de copii.
Pe lîngă medicinişti, aveam şi alţi prieteni printre studenţii de la Drept; aceştia erau : Paul Scorţeanu, despre care am scris altădată ; Ion
192
Iancovescu-Jano; Grigore Golescu, fost* director1 al Băncii Agricole eter" Toţi aceştia erau dintre cei mai inteligenţi şi buni camarazi din facultate.
In grupul: Golescu-Ianeovescu-Nae Papadat, Mişu Alexandrescu-Guranda, Marinescu de lai Ploieşti şi încă vreo doi, am. petrecut ani de zile, anii începători în studenţie. . ,
în colţul stradei Pictor Grigorescu cu Calea Victoriei, în faţa farmaciei Kihăescu, era un birt sărăcăcios, ţinut de madame Caliopi şi sora sa.38 Madame Caliopi fusese frumoasă în tinereţe, dar acum nu mai avea decît nişte rămăşiţe pe care, totuşi, căuta să le puie în "valoare. Căci madame Caliopi avea întotdeauna un amic, de obicei un sergent-major din intendenţă sau un fost agent de percepţie.
La madame Caliopi plăteam 30 lei pe lună pentru 4 feluri de bucate : 2 la dejun şi 2 la prînz. Cu pîine, dar fără vin şi cafea.
Madame Caliopi avea atenţiuni deosebite şi pentru unii din tinerii studenţi din grupul nostru. Cînd a doua zi vedeam că unul din noi primea porţiile mai arătoase, înţelegeam numaidecît cum că nu era lucru curat la mijloc. Colegul şi amicul nostru Grigore Golescu, de pildă, primea cele mai monumentale porţii de varză acră cu costiţele de purcel ce nu se văzuseră vreodată sub tavanul lui madame Caliopi. „Honni soit qui mal y pense."39
' Unde s-or fi odihnind astăzi necăjitele oase ale acestei milostive res-tauratrice ?! ...
Mai tîrziu ne-am răzleţit. Căci mai toţi din grupul acesta de studenţi în Drept — ba chiar toţi afară de mine — aveau idei conservatoare. Pe mine m-au împins ideile înaintate către medicinişti, spre care m-ara dus cu Paul Scorţeanu.
Am spus că viaţa studenţească eră grea pentru mulţi. Eu, pe la 1879—1881, eram un simplu copist la Ministerul de Instrucţie, de unde primeam 88 de lei lunar. Cu ce să plăteşti chiria, cu ce să mănînci, cu ce să te îmbraci, cu ce atîtea şi atîtea ? Rezultatul era o viaţă de expediente, de împrumuturi la cămătari, neîndeplinire de angajamente către proprietar, birtaş etc. '
Pe lîngă fiecare minister foiau un număr de cămătari care ne împrumutau — cu leafa pe o lună, niciodată mai mult — şi cu dobînda de 2 lei la napoleon/l0 opriţi dinainte. La darea lefurilor, trebuia să plăteşti, fiindcă ne executa mandatarul. Pentru ca să ai cuce trăi, trebuia să te împrumut imediat la alt.cămătar. Şi tot aşa pînă ce nu te mai alegeai cu nimic din leafă.
Pe vremea aceea nu se votase încă legea lui Petre Grădişteanu, care apăra salariile de popriri. ** Trebuia, dar, să trăiesc cu 58 de lei şi 35 de
Dani
ii
într-o zi, birtăşiţa unde mîncam pe credit — tot madame Caliopi — a dat faliment şi a închis birtul. în ajun îi plătisem ce-i datoram, adică tot
ce aveam în buzunar.
Şi astfel am rămas pe drumuri, fără para chioară şi fără putinţa de
a mai găsi bani cu împrumut.
Dar tinereţea este plină de încredere şi de nepăsare. Ce-mi păsa că eram fără franci, pe cîtă vreme aveam atîta viitor înaintea mea ? !...
193
13 — Bucureştii de altădată
Şteteana în Wwi^ AlîifŞf» *n aceeaşi capaeră cu Ppiqeşcy —* şu,nj;a-nuiftjţtsi ispâhaiţ z£%faffi'i&p-ţ& 4e J?i||rpu la Prefectura ppliţiei, CU ieafă de Î2Qlei lunaţ\ îl'^iciiam. 1 ;
Student şa fi PJBe? ţfăgea ca şi mine pe dracul de coadă. Cu leafa-, secfesfrata," rân^ăseae „pe drumuri", întocmai cum rămăsesem eu, fiindcă ' niS^.toţ^;|»ş^|in^ Caliopi. Vorba aia': • Geţejaej, Ghjneule ? .
Bar,. ea oameni citiţi, ştiam că Alecsandri scrisese odată: Unde-s doi puterea creşte
Şi chesatul hu sporeşte/'2 '
vŞi nie-am pus-pe treabă. " : Era vară, prin iulie. La grădina Raşca erea un oarecare spectacol, cu orchestră, unde se plătea 1 leu intrarea. Ne-am împărţit rolurile.
; Doicescu avea mai mult tupeu decît mine. Plecam pe Podul Mogo-şoaiei amîndpi." De cum întâlnea un -cunoscut, Doicescu îl oprea:
— Mă, Mitică, împrumută-mă cu 10 bani. Vreau să mă duc la Raşca şi n-am pentru intrare decît 9Q bani. Ţi-i dau mîine negreşit.
Operaţia se repeta de patru ori cu acelaşi succes. Aveam acum 40 de bani, preţul unei pîini.
Am spuş că rolprile noastre ereau împărţite. Eu, pentru nimic în lume n-aş fi cerut cuivş, bani cu împrumut, iar Doicescu, iarăşi pentru nimic în lume, nu ar fi intrat într-o brutărie ca să cumpere o piine. Fiindcă Doicescu era un elegant, întotdeauna era îmbrăcat, după ultima modă, purta mustaţă — o mustaţă mare şi frumoasă — răsucită în sus, întotdeauna ras, întotdeauna mirosind frumos.
- Aşteptam pînă la ora 1 noaptea, cînd ieşea pîinea din, cuptorul întîi. Alături de noi, pe strada Piaţa Amzei, era o brutărie. Doicescu sta la dis-i tanţă respectabilă, ferindu-se ca să nu-1 bănuiască cineva că e prieten cu mine —deşi era ceasul unu după miezul nopţii. Eu intram curajos în brutărie, cumpăram pîinea şi porneam repede spre casă, fiindcă nu .mira casem de 24 de ceasuri. în urma mea Doicescu, uitîndu-se în dreapta şi în stînga, ca nu cumva să se compromită, intra buzna după mine. Şi intram în odaia care, bineînţeles, era cufundata în întuneree. De unde bani pentru gaz ? '
Parcă revăd scena. O fîşie din lumina lunii albea, în parte, odaia. Eu rupeam în două pîinea care-mi ardea degetele şi dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stînd pe marginea patului său, mîncam în tăcere şi cu lăcomie pîinea care fumega şi care la 23 de ani43 nu prea cădea greu la stomah... Apoi luam cana, mergeam pe sală "unde se afla o puţină CU apă de băut bătută cu piatră acră, şi mă întorceam în odaie, Eu i>ăusem la putină. Doicescu bea în odaie, gîfîind şibînd încă o dată. Apoi, cu burţile pline de apă şi de cocă, amîndouă calde, ne culcam.
A doua zi făceam acelaşi lucru., .Campania de lucru a ţinut 15 'zile
194?
într-p zi, un prieten de la R.-VHeea.' Gostică Vl^deşcu, .cumnatul lui Grigore Golescu, veni proaspăt din prqviricie. Bineînţeles ' ne-a poftit pe Golescu, pe Iancpvescu şi pe Iancu Zografos, un aîf camarac] djn Vîlcea, la Q îngheţată la cofetăria Râdulescu, sub otel High-Life, otel Mano pe atunci-*'* Eram nemişcat de 9 zile şi grozav aş fi luat, în schimb, Q cafea CU japţe. însă, deşi prieten intim cu Vlădescu, mţ-a |oşţ" ruşine şi am jnîţt; cat ^gheţată p§ ş&raaGiul goi. .
Gînd, după 15 zile, am dat de bani — 58 lei şi 3Ş — a dat şi Doicescu de cele dquă treimi din leafa lui. Şi aţuncj. ne-am rgoggfţ îa iin birt mai... scump. \
Acest birt mai scump, care nu erea de nasul nosteu, studenţi săraci lipiţi, era firma „La Ochiul lui Dumnezeu" şi era aşezat în faţa Palatului Regal, lîngă otel Metropol.45 Erea o cîrciumă-birt-simigerie, cu un mic colţ de curte, botezată „grădină", unde întotdeauna putea, a latrină. Porţia "de ţnlncare eoşţa 40 de bani, dar se serveau şi jumătăţi dş ppţţii qu 2J9 bani.
După 15 zile de post, ne-am luat inima în dinţi şi ne-amhotă^fţ pe lux : haidi la „Ochiul lui Dumnezeu" !
— O căpăţînă de miel la tavă !
Era eroic. Găpăţîna singură costa 60 de bani, O căpăţînă de miel în luna lui iulie nu era banal deloc..
Dar n-am înţeles nimic dintr-înşa, fiindcă, în urma curei de 15 zile, pieric|uş'em cu deşăyjrşiifiş ş^^i'"gusîiilui..' D-âbia după citeva zilg i-âm recăpătat.* '
Jn şfîrşit, am găsit un alţ ţjirt. Pe strada Lipseam, lîngă ţafa, este instalată Banca" Agricolă, era p iptrăţură şi peşte drujii ţmpgraj;|ş P. Cucu. Acolo era instalat întrro odăiţă birtul pentru studenţi ţinut sS* tre macedoneanul Costache Belimace.46
Costache Belimace era un tip, înflăcărat patriot român, adversar aj lui Apostol Mărgărit, om cu idei destul de înaintate pentru cultura lui, însă om foarte energic şi foarte inteligent, după cum era şi foarte afabij. şi simpatie.
Anii de care îmi aduc aminte cu cea mai mare plăcere din tqatş ii-nereţea mea surit aceşti ani în care, în birtul sărac, ca şi noi toţi,.ne în-ţpune,am. spre - a- discuţi despre ţoaţe, dar mai ales despre românii macedoneni. '' "
. Aşi, venea Ghejan, un'foarte inteligent ştudenţ-in.Drgpţ, maţ. tîrziu advocat, mort foarte tînăr ,de tuberculoză. încă o pierdere dureroasă. Apoi toţi studenţii macedoneni din generaţia cea mare a macedonenilor aduşi în şcolile din România. Era Andrei Bagav, un Ercule, mort de tuberculoză şi îngropat la Cîmpulung. Costache Cairetti, cel mai vesel camarad ce am cunoscut, plin de yiaţă, plin de inimă, plin de cinste, plin de focul nestins al patriotismului. Un entuziast fără seamăn. A murit şi el de tuberculoză.
Toţi aceşti atleţi, toţi aceşti premianţi întîi- la gimnastică, rupţi dintre brazii Pindului, n-au putut trăi în aerul mlăştinos al Bucureştilor. Unul după altul ş-au culcat în mqrmînt, cînd erau încă tineri şi plini de toate puterile vieţii. .
.'1
I I
Mâi veneau şi Gulioti, şi Simota, şi Niculeseu, toţi studenţi macedoneni , mai venea şi bătrîhul octogenar, dar încă verde, bătrînul Zissu. Sărac lipit şi el, trăia la masa săracului dar inimosului Costache Belimace. "
Aci, în birtul obscur şi ascuns, era unul din colţurile cele mai vii ale Bucureştilor. Căci» pe lîngă macedoneni, mai mîncau şi alţi camarazi, studenţi şi ei: Nicolae Rainu de la Focşani, Iancu Stătescu de la Romanaţi şi, din cînd în cînd, distinsa noastră artistă MariettaTonaşcu. O văd, încă tînără domnişoară, elevă a Conservatorului de declamaţie, venind modestă la masa .sărăciei vesele, cu ghiozdanul la subţioară, însoţită de logodnicul ei, măi tîrziu soţul, studentul Papadupolos.48
Din birtul acesta a plecat întiia pornire —zisă socialistă — cu Paul Scorţeanu şi cu Spiroiu.49*
Viaţa studenţească este întotdeauna şi peste tot aceeaşi: sărăcie, nepăsare de viitor, veselie, glume. ■ ■ ,
Pe la anii de care mă ocup acum, între 1879 şi 1884, viaţă studenţească era, din multe puncte de vedere, cu totul deosebită de cea de astăzi.
Mai întîi hu exista curentul ideilor socialiste. Cîţiva rari studenţi cari începeau să guste din cititul filozofiei materialiste, cîţiva studenţi cari citeau pe Lamennais, ori pe Michelet, Edgar Quinet, Rousseau sau Voltaire. Mai tîrziu .Biichner, Auguste Comte şi Darwin.50
Tinerimea, cînd se ocupa de altceva decît de studiu şi de petreceri, cînd făcea politică şi discuta idei, era împărţită în două tabere : unii susţineau pe liberali, cari erau la putere şi reprezentau, încă, ideile democrat înaintate, alţii apărînd pe conservatorii reprezentaţi prin Lascăr Catargiu, Alexandru Lahovary sau Titu Maiorescu.
In strada Brutari 51 locuiau cu chirie patru studenţi, toţi din Rîm-nicu-VÎIcea, şi anume, Ion Iancovescu, Grigore Golescu**, Costică Vlădescu, fratele fostului jude instructor şi avocat Nicu Vlădescu şi Ion Zografos.
. . Zografos era liberal după tată. Grigore Golescu şi Vlădescu nu se prea prăpădeau cu firea după politică, iar Ion Iancovescu era *un conservator fanatic care,  pe vremea  aceea,  începea  să fie maiorescian.
Eram bun prieten cu acest quator şi, de multe ori, petreceam în' strada Brutari, casă primitoare cu 2 odăi şi piano.
îmi amintesc cum Grigore Golescu era un mare amator de femei, trecea drept taurul cuartetului şi avea o păgînească pasiune pentru „ma belle Catrine", o eteră tînără, frumoasă şi... generoasă.
De multe ori petrecerile ţineau pînă la 2, 3 şi 4 după miezul nopţii, cu băuturică şi cu demne tovarăşe studenţeşti. Cînd erau parale mai multe, petrecerea era udată cu vin roşu, cumpărat cu 2 lei butelia de la Păun Popescu52 sau alţi băcani cu bună reputaţie.
Oamenii se culcau lăsînd de multe ori o parte din vin nebăut. Dar a doua zi dimineaţa, vedeau cu surprindere că vinul era evaporat pînă la ultima picătură.
O anchetă minuţioasă a dovedit cum că cucoana gazdă era evapori-zatoarea.
&      In toate dimineţile,, după ce se crăpa de ziuă, cucoana gazdă intra fe%inişor în odaia în .care dormeau trei din cei patru locatari. Binişor, lua Rghetele şi hainele spre a le curaţi, apoi se apropia de masă şi golea sticlele iirică cu rămăşiţe de vin. Faptul era dovedit;      ' *
Atunci o idee diabolică trecu prin capul unuia; o farsă grotească fu pusă la cale pe socoteala intemperatei bătrîne.
Seara şi noaptea fusese petrecere mare, se mîncase cremvurşti, piftii şi pastrama, se fumase şi se băuse mult.
Pe la 6 ceasuri dimineaţa,, a doua zi, cocoana gazdă intră, că de obicei, cît se poate mai tiptil, călcînd în vîrful degetelor. Un miros greu de usturoi, de ceapă, de tutun, de vin şi de alte. mirodenii umplea aerul. Pe masă, o sticlă, pe'jumătate încă plină cu un generos vin negru, provoca
privirile. Era prea mult.
Cucoana gazdă, ţinînd în mîna stingă trei perechi de ghete şi pe acelaşi braţ un număr de pantaloni, de jiletci şi de sacouri, se îndreptă , către masă. Cu dreaptă prinde sticla, o duce la gură şi un prelung gîl-gîl-gîl se aude...
Dar imediat o explozie!... Sticla cade pe masă, ghetele şi hainele se împrăştie pe covor, iar cucoana gazdă scuipă,!varsă, icneşte, tuşeşte, lacrimile îi curg din ochi, balele îi curg din gură-Aiurită, sufocata,, iese pe uşă, urmată de rîsul zgomotos care ţişneşte de şub toate plapomele !
Cititorul a înţeles despre ce e vorbă:'Cititorul ghiceşte cu ce fel de lichid fusese adăpată sărmana bătrînă lacomă.
în urma războiului din 1877—78, studenţimea trăia bine în societatea tuturor femeilor, pe care invazia rusă le înţolise. îmi, amintesc de o oarecare tinereţe castanie care se,întorsese în Capitală după o lungă peregri-naţie prin Rusia şi prin Bulgaria şi care acum'era plină de poli imperiali. Generaţia mea studioasă — dacă nu este plină de ingratitudine — ar trebui să-şi aducă aminte de această femeie sentimentală căreia îi plăcea cîn-tecul privighetoarei. . <>
Era vara : 'în ţpate serile, răsturnată într-un muscal, femeia se oprea înaintea cofetăriei Râdulescu din faţa grădinii Episcopiei şi invita un tînăr cunoscut la Şosea. Acolo era o privighetoare care, între orele 11 şi 1 cîntă invariabil în verzişul grădinii Kpgălniceanu.53
De eîte ori n-am ascultat şi eu privighetoarea ?!...
Dar să revin la evenimentele de la 1884.
Agitaţia urmează
Studenţii universitari publică un memoriu împotriva d-rului Romniceanu. Broşura poartă titlul: Memoriul studenţilor universitari contra profesorului dr. Romniceanu, prezentat Consiliului profesoral universitar. ■     ' : ,
Ca cuvînt înainte citim:
„Ţara întreagă a fost alarmată de o mişcare a Studenţilor Universitari şi toţi se întreabă care e cauza, care e scopul ce urmăreşte această din urmă mişcare a tinerimii.
196 ,
197
Multe ziare [precum] şi cei chemaţi a lumina opinia publică n-au făcut decîţ a denâttţra feti totul adevărul prin insinuări răuvoitoare. " PubJUCarea. jş^^uţs^(J(g&ţoriu devine, dar, imperioasă.
în el va vedea oricine că cauza mişcării noastre e numai profesorul dr. Romniceanu» , Bfippul mişcării e depărtarea sa din Universitate, că mişcarea, în fine; e legitimă şi trebuia să se facă."
Iar la sftoşit ss află semnăturile a 277 de studenţi din toate facultăţile, dar cei mai mulţi medicinişti.
Public* âoi imediat, numele tuturor acestora. Este de făcut o foarte interesantă constatare, anume ce s-a ales din toţi aceşti tineri cari formau atunci fruntea universităţilor-şi partea ei cea mai militantă. Cîte valori s-âu manifestat, cîţi au ajuns în fruntea treburilor publice Ori au devenit fruntaşi îh cariera lor.
Iată aceste nume : Adam Petre, Amărăscu Ştefan, Andreeseu G.N., Atăhasescu N., Arbnovici D;, Antoneseu G., Acsente di August, Alexescu I., Budu V., Bădulescu L., Băleanu N., Bălăescu D., Bărde&cu Nic, Bes-> nea I., Bernstein Sol., Berberianu I., Basilescu Elie, Biernaski L, Bolinti-neanu Caloian T., Brayer Adolf, Butea A., Butea G.» Bucur Ion, Bărză-nescu N., Buescu I.V„ Brauiistein S./Bistriţeanu Ion Niţulescu, Călţneşeu Mihâil, Galalb A., Galalb V.} Capeleanu N., Giolac Mardari, dapitanoviei Toma, Costăchescu Gr., Cristeanu Corneliu, Constantin Mihalacne, Con-stândinesett Nicolae, Constantinescu Petre, Gonstantinescu I. C., Gonstan-dinescu Ion, Constantinescu A., Constandineseu Iulian, Constandineseu Dumitru, Codfea Iulius, Gosma Gh., Gristescu N., Grineseu Theodor, Gâlotă Const.,  Demetriade George E., Dumitriu M., Damian Quţu-cudachi, Duma M.I., Deiil C.B., Diamantberger M., Drugescu Nicoiae,, Dumitreseu Dumitru, Dumitreseu I., DumitrescU T., Emilian G-, Eremia I., Elian N., Enăşescu C, Foulquier F., Flutureanu I., Frungescu Emil A., Florescu E.P., Gherachr Gonstantin, Georgescu Ştefan, Goldemberg 44,, Gropper Herman, Gardarianu D., Goldemberg Iosef, GoldsteinI,, Georgescu S., Gheţu G., Gastei? Angliei, Grunau Pavel A., Georgescu N., Gro-zovici Cal. M., Ghiea SimionescU C, Hristodprescu M., Hartifctein B„ HeJ-fant Lazăr, Hîldân M., Hâlunga M., Ionescu Daniel, Inotescu &h Ipânide C, Istrătescu C, Iliescu Sâva, lansa Gheorghe, Iahulescu Mi*. IpnessCu N., Ighel Ion, Iliescu Pavel, Iliescu C., Iliescu A., Ipnescu Nie., Ionescu, I., Jurist E., Jurăscu D., Ionescu G:, Linde V., Linde C., Macovei Dumitru, Ma-nasian Nicolae, Marinescu I., Mihalcea Ion, Mihălcea P., Mărculescu, Men-donide Ion, Margulius I.,  Marinescu N., Macedonescu Vasile, Mihăescu M., Michăescu E., Michăescu Al., Marcovici P., [Marinescu G., Minculescu * M., Mihăescu, St.,] Marinescu I., Milos, Mutescu M., Nanul. G., Neumann Iulius, Ninoveanu Gr., Neumann H., Nicolau Gr., Oardă Const, Orstein H.j Obregea AL, Ocâşanu G., Petrof Â., Popovici I., Palauz Andrei, Petrescu V.» Popp E., Popeseu Grozeanu L, Popescu D., Popovici I.I., Pleşo-ianu G, Poşulescu I., Paladi CD., Patron G., Popescu Pompiliu, Papa-dopol D., Popescu Petre,: Possă Ştefan, Pohl Fr., Păcuraru Corneliu, Popovici Ion, Petrescu Mihail I., R. Rosen, Rosen Rafael, Risdorfer I., Râdulescu I.,  Rappaport S.,  Râdulescu M.,  Rigani N., Radian Ion St., Râdulescu Corist., Râdulescu Marin, Stăiculescu George, Ştefanovua A.E., Scherer Solomon, Schwartz V., Succin M., Stein Leon, Segala B4
Sţoianoyici I., gayini Nic., Şapcaliu I., Schlandt, Spartali I., Şernian Adolf, Şabner-Tuduri AL, Stpenescu G., Silva Pândele, ScUrea Geprge, Sănduleanu, Staicovici Nic, So'iu Ion, Stihghe Nicolae, Ţomescu N. C, Tucic C. D., Tâtaru A„ Tonei» G„ Ţanu A., Ţine Dumitru, Tiroh V., Ţhcodoriu LuCa, Tomasian O-, Tâtâr'ânu G,, TăftăsescU G., Tănăsescu A., V.asilescu Q., Virgjliu, Vrabie Weiss L,.s Vlădescu N. î., Vereanu Armin, Velles Bronislav, Vîrlănescu Al., Vines Victor, Zamfirescu M., Zurher I., Zentler M., Zacharia P., Zaremba M., Alexkndf'esbu G. S., Ântoneseu V., Aureliu L, Alexiu N., Andronescu Gr., Boţea Gr., Bogdan N., Ba-calbaşa Q., Btihl Alfonsi, BratzonC, Botez I., Gâi-lova Vasile, Canari Thepdor, Caracas I., Golţescu T. D., Cocriş Petre,-âonstandinescu G., Constandineseu Şt., Chernbak G. I., Dfăgulănescu T., Dumitreseu I., Eliescu I., Isvoranu I., Iliescu C., Ionescu, G., [lancoyeşcw Smeurat Cv Filaliti G.,] Florian Gheorghe Aron, Fratoşciţeanu G.N^ 0e©fgescu D., Gancea G.T., Ghirgiu Alexandru, Klein D.C., Maimarolu N., Nanu Şt. F., Popeseu P;, Popescu Gi Popescu D„ Parisian AL, Pplte^ A., Poenara Dem B., Popovici C, Popovici I., Petreanu Sache, Protopopescu Cristian, Petrescu G., Râdulescu Const. I.,- Solacol N., Stroescu/P„ Şlăyitescu P., Protopopescu L, Pop I., Sclia C, Taiianu Z., Tomescu E., [Tisescu. C.], Talpianu I., Valerian C. D., Vincler Eug., Voloceanu G., Vlădescu M., Vasiliu G.D., Vicol G.D., Săulescu G.N., Stoenescu A., Vasiliu C; Vasiliu Dem. I., Vasi-IU1G.I.54
Agitaţiunea provocată de evenimentele din urină şi mâî ales revi* zfuirea Constituţiei împotriva propunerilor democratice ale lui CA. Ro-setti nu este încă potolită. Aeum opoziţîu*ie.a va dobîndi mereu forţe noi. C. A. Rosetti şi Dumitru BrătiănU Wr to-ece hotărît în cea mai ireductibilă opoziţie.1 Ion Brătianu a pierdut pe toţi vechii lui tovarăşi de luptă şi nu se mai reazămă decît pe elementele mai tinere şi pe ţînăra dreaptă reprezentată prin junimişti.
în seara de 7 iunie aiarul Ulndâpendatme Roumaine oferă un banchet -îâ otelul Broft (actualmente hotel Continental, casă clădită din nou), acest banchet e intitulat „Banchetul libertăţii presei".
Erea, fireşte, o maşină de opoziţie.
Banchetul erea*dat, pe de o parte . pentru a onora lupta lui CA. Rosetti dată în Cameră pentru deplina libertate a presei, pe de altă parte spre a sărbători o izbîndă a ziarului francez care cîştigase la Curtea de Casaţie un proces împotriva Creditului funciar rural.
Au asistat la banchet CA. Rosetti, Gheorghe Vernescu, Alexandru Lahovary, Gheorghe Meitani, Gheorghe Gantili, Nicolae Ionescu, D.A. Lau-rian, Constantin Boerescu/Ion Lahovary, Bordeanu, Al. Ciurcu, Frederic Dame etc. etc.
La sfîrşitul banchetului au intrat în sală un,mate număr de studenţi, dintre care unul a rostit o cuvîhtare pentru presă, căruia i-a răspuns directorul României libere, D.A. Laurian, care a băut pentru studenţi. 55
19&
Agitaţiunea în ţară creşte şi pentru un alt motiv. Camerele de revizuire votează instituirea unui Domeniu al Coroanei, care constituie un apahagiu regelui.
Opoziţia spune şi propagă în ţară cum că Ion Brătianu a cumpărat pe regele Carol cu acest Domeniu, spre a-i aproba revizuirea şi a-1 susţine la cîrmă. în ţară, opinia publică este în 'contra dotaţiunii şi astfel nemulţumirile se înmulţesc văzînd cu pehii.5(i -       ' •
în ziua de 11 iunie, advocaţii şi oameni politici cari aii luat apărarea studenţilor pentru că au huiduit pe Ion Brătianu pe Piaţa Teatrului, vin sa le anunţe liberarea pe cauţiune. Acest studenţi sunt: Vasile Cârlova, I. Iancovescu, G. Florian,. Chirculescu, G. Ioanide, C. Râdulescu şi autorul acestor rînduri. Mai era şi d-1 Costa-Foru, redactor la România.
Advocaţii ereau şi/alţii.
; Dealtfel. acest proces nici nu s-a mai judecat,' acţiunea închizîn-du-se.37 '
Gheorghe, Verriescu, N. Blaremberg, Atanasiadi
Dar agitaţiunea în Bucureşti creşte. Guvernul.are indicii că se pregăteşte ceva. Regimentul de roşipri cu garnizoana în Bucureşti este trimis repede în Dobrogea, deoarece ofiţerii, fiind din familii boiereşti, guvernul nu e sigur de el.
Liberalii sunt alarmaţi şi văd cum partidul se sfarmă. O întrunire publică e convocată la sala vechiului Ateneu, pe locul căruia s-a ridicat Teatrul Lyric. întregul stat major brătienist e acolo.
După ce vorbeşte N. Fleva, primarul Capitalei, se alege un comitet de salut public, zis comitet de rezistenţă împotriva acţiunii anarhice a opoziţiunii.
Deodată apare la tribună un tînăr advocat, Grigore Crisenghi, nepot al lui Tache Giani, care face declaraţia că dacă ţara e agitată iar partidul liberal divizat, cauzele sunt numai două : revizuirea Constituţiei cu restrîngerea libertăţii presei şi dotaţiunea Coroanei.
Un zgomot mare izbucneşte.
Eugeniu Carada se repede la tribună şi, pe deasupra oratorului vorbeşte publicului. Zgomotul este de neînchipuit. în sală încep îmbrîn-celile — fiindcă mulţi conservatori ereau acolo —-, apoi se aud zgomote de uşi trîntite, de geamuri sparte etc. Şi întrunirea, se risipeşte în mijlocul celei mai mari dezordine.58 '
Legea electorală din nou votată împărţea acum corpul electoral în 3 colegii în loc de 4, ca pînă aci. » în vederea alegerilor noi ce trebuiau să se facă după legea nouă, C. A. Rosetti convoacă pe reprezentanţii ziarelor la clubul ziarului Naţiunea al lui Dumitru Brătianu. Ereau de faţă
200 I
14 ziarişti reprezentînd 14 ziare. Sub^preşedinţia lui C. A. Rosetti aceştia semnează o rezoluţie prin care se obligă ca ziarele lor să explice legea electorală noua, să vie în ajutorul alegătorilor şi să semnaleze toate abuzurile administraţiei şi abaterile de la lege.
Moţiunea erea semnată de : C. A. Rosetti(Românul), N. Bordeanu (Naţiunea), D. D. Racoviţă (România liberă), Frederic. Dame (l'Indepen-dance Roumaine), D. C. Butculescu (Cooperatorul), G. Şerbescu (Vocea Covurluiului), I. Mitescu (Carpaţii), Chr. Negoescu, (Alarma), Em. Arghi-ropolu (Romanul), R. C. Pătărlăgeanu (Democratul)* I. G. Valentineanu (Reforma), V. Negruţi (Perdaful). ; ,
Din aceşti. 14, nici unul nu mai trăieşte astăzi, la 1927. 00
Un număr de .studenţi naţionalişti ne întrunim şi hotărim sărbătorirea de 100 de ani a revoluţiuriii lui Horia de la 21 octombrie 1784.
Un comitet compus din : Gheorghe Secăşanu, delegat al Societăţii Carpaţii, C. C." Dobrescu, Droc-Bănciulescu, A. P. Crainic, delegaţi ai aceleiaşi Societăţi, C. Bărcănescu, delegat al Unirii corale, C. Ionescu, delegat al Societăţii comerciale Viitorul, P. I. Inotescu, delegat al Societăţii studenţilor în medicină, Al. Lenş Filipescu, delegat al Societăţii Viitorul român, I. N. Iancovescu, delegat al Societăţii universitare Unirea, Em. A. Frunzescu, delegatul studenţilor în Medicină, Constantin Bacal-başa, delegatul studenţilor în Drept, Al. Şăbner-Tuduri, delegat al studenţilor Facultăţii de ştiinţe, Al. V. Georoceanu, delegat al Facultăţii de litere este format. El redactează un apel „la români", cerîndu-le să se asocieze la sărbătorirea zilei de 21 octombrie (2 noiembrie). Sărbătorirea se va face prin publicatea unui album intitulat Centenarul Revoluţiei lui Horia de la-1784. Albumul a coprins : 1) Reproducţia portretelor lui Horia, Cloşca şi Crişan ; 2) organizarea unui banchet la 21 octombrie; 3) crearea unui fond numit „fondul lui Horia", destinat a ajuta pe românii subjugaţi căzuţi victimă îndeplinirii datoriei lor de români".*
Dintre toţi membrii acestui comitet, nu ştiu dacă astăzi mai trăieşte vreunul, afară de Frunzescu si de mine. îmi pare că toţi au murit.61
Văzînd că au pierdut ziarul Românul, care a trecut în opoziţie, guvernamentalii fac să apară un nou ziar cotidian, Voinţa naţională. 62,
La 26 august a murit generalul Carol Da vila, medicul cu atîtea merite, omul care a inaugurat serviciul medical militar îri România, acela care a înfiinţat cea dintîi şcoală de medici şi subchirurgi, de unde au ieşit atîţia medici buni, numiţi totuşi, cam în zeflemea, „de la şcoala lui Davila". Doctorul Davila era una din figurile cele mai populare ale Bucureştilor,    i 1
O boală de inimă care nu iartă 1-a răpus încă tînăr, fiindcă a murit la vîrsta de 56 ani. Azilul  Elena Doamna îi datoreşte lui existenţa.
Doctorul Davila împlinise 30 de ani de cînd se afla în România.63
( milUOTEC*/
Htittl reglftt tiltetai
Ion Brătianu trece priit ceasuri âe grije.
Aproa^e-'tbl Bătrîhîi HBefali" toţrMtrihH Itfiiavarăşi de luptă de la 1848 îl părăâîae; t4i părăsit fratfete sau Dumitru* l*a părăsit nedespărţitul td¥ăr"â| C: A. Rtjselti şi, odată cu ei, a^rblpe îritreagk veche gardă a liberalisniului, cii ©rigore- Serurie, Pâhâ Buesclă, Veniarairi Hernia, generalul ■Adrian, & T. Grigoi?$fcii eUrl Ploieşti, iRadU Pătârlăgeahu etc. etc. în faţa acestei înfrîngeri şi spre a nu pierde imtefea, neputîn-du-se rezefna nici pe bătrînii liberali moldoveni ca Mihail Kogălni-ceanu, Nicolae Ionescu şi alţii, cari şi aceştia sunt în opoziţie, Ion Brătianu cîrrneşte spre dreapta şi se apropie de junimişti.
, Regele Carol dorea şi el această apropiere, dorea chiar un minister Ion Brătianu-Carp-Maioreseu, fiindcă aceşti doi corifei junimişti ereau partizani hotărîţi ai intrării României în tripla alianţă gerrhariă-aus-triâca-italiână.. '
îri memoriile sale apărute mai tîrziu, regele Cârdl spune că, fiind solicitat să alăture România alianţei auatro-gerhiarie, el a răspuns câ fiind dat faptul că mulţi români sunt subjugaţi de Ungariaşi Austria, România nU s-ar pUteâ aMâ eu această putere. CU totul alta ar fi situaţia dacă o altă putere, de rasă latină ^- de exemplu Italia — ar intra în alianţă. Dar la 1884 Italia intrase în acesta alianţă.; prin urmare situaţia României din acest punet de vedere se uşurase. 64
Alegerile generale pentru Cameră şi Senat bat lâ Uşă. Qpoziţia li-berâl-conservatoâre car®, sub imboldul prinţului Bibescu. devenise foarte activă^ face o întrunire publică la sala Orfeu, în strada Câmpineanu, InaŞs de astă dată: bătăuşii, «rganizaţi de păliţi^ îşi fac apariţia. Şi, cînd ies de la mtrunire şe& ^£>erati^ons^ii^bjri,- banda se aruncă asupra lor, Â fost un mare scandal de stradă, urmat după aceea de o desăvârşită inacţiune.65 •
Boierii.Conservatori ereâu luptători d§ sezon. Luptau primăvara şi iarna, îhâă cthd vettea vâra, plecau Jâ PâriS, în Elveţia, în Italia său pe" lă moşii; nu ereau mulţi cari şi-ar îi jertfit petrecerile dih staţiile balneare sau dih capitala Franţei pentru ea să asude la munca politică în Bueureşti. De aceea, cum au dat căldurile, mai toţi corifeii s-au risipit, iar agitaţia politică a încetat. , 1 .
La alegerile generale pentru Parlament, opoziţia liberal-conserva-toare Verheseu-Catargiu s-a abţinut^, iar îh luptă au rămas numai Dumitru Brătianu şi cu ai săi. G. A. Rosetti, printr-o scrisoare publicată în Românul, declară că el nu mai există, politiceşte de cînd partidul liberal a părăsit vechile lui principii democratice, şi se retrage din luptă.e7
Ion Brătianu dă lupta luînd în braţe un mare număr de tineri şl pe junimişti.
La Bucureşti, alegerile sunt caracteristice. La Colegiul I de Senat sunt aleşi pe lista guvernului prinţul Dimitrie Ghica şi poetul Vasile Alecsandri. Deei doi foşti şi chiar actuali conservatori, în contra lui Dumitru Brătianu şi Mihail Kogâlniceanu, doi dintre cei mai mari corifei ai liberalismului.
La colegiul al 2-lea este ales junimistul D. A. LaUriâh, difeetorui României libere. La Golegiul ăl 3-lea, ţărănesc, e ates Tachfe Ionescu.
Ion Brătianu şi-a atras pe tdţi tinerii de valoare sosiţi de eurînd de la Paris, astfel stint aleşi pe listele guvernului Ci.iâ. Aribn la BUcurSşti, Alexandru Marghiloman la Buzău, C. Disses&i^f R.-Vileeâ, laeob Ne--' gruţi, Vasile Pogor, Leon Negruţi, la Iaşi; Alexandru Djuvara la Brăila.
GUverriul dispu&e de o majoritate zdrofilf$âM îh âMhdouă Gamfe^ rele, la Senat aproape nu a intrat vreun opozant'., lâ Cameră d-abia aU putut pătrunde Mihail Kogâlniceanu, Nicolae.; IoiiescU şi, pentru îhtîia oară, tînărul G. Paladi, ales în opoziţie la Bîrlad.>■■■ :
S-a putut strecura şi marele istoric şi tQolog B. P. Hasdeu, însă, în urma contestaţiei ridicată de către Eugente Stătescu în Senat şi a lui Mihail Kogâlniceanu -în Cameră, alegerea lui3 HSadeu este invalidată, cu 53 voturi contra 42, sub cuvînt că Hasdeu, fiind director al Arhivelor Statului, nu putea fi ales legal. 69
In cercurile politice se vorbeşte cu stăruinţă despre remanierea ministerială cu intrarea în guvern a junintiştildr, dar tratativele lui Ion Brătianu nu reuşesc. Liberalii nu pot primi programul lui Petre Carp.70
Am dat numele celor 277 studenţi cari au semnat memoriul în contra profesorului dr. Gr. Romniceanu. Şi o întrebare firească mi se urcă pe buze : ce s-a ales din toţi studenţii aceştia cari, acum 41 de ani reprezentau partea cea mai activă, cea măi independentă "şi cea mai militantă a Universităţii din Bucureşti ? v
Dacă cercetăm lista, constatăm câ ,a.ceăit|. generaţie — din care fac parte şi eu — n-a dât prea mulţi fruntaşi.'In afara de un ministru plenipotenţiar, de doi directori generali af Serviciului sanitar şi Un medic general, toţi ceilalţi au rămas pe trepte de mijloc. Cîţiva parlamentari, cîţiva funcţionari superiori, cîţiva profesori.sSbuhdari şi atitâ/tot. Nu găsesc înscris numele nici unuia printre tianienii câfi, îh această ţâră, au stat îh fruntea statului. 71
Mai întîi, nici unul din aceşti militanţi n-a putut ajunge, ministru, într-o epocă în care au ajuns atîţia. Să fie pentru că nici unul din studenţii aceştia n-au avut inteligenţa, cultura sau celelalte însuşiri care disting pe, fruntaşii unui popor ? Desigur, nu. Altei împrejurări se datp-reşte această rămânere în urmă.
i Rareori un student al unei universităţi din ţară poate ajunge în România pe rîndurile dintîi. Spre a înainta şi ajunge, se cere lustrul străinătăţii. Titlul de.'doctor sau de licenţiat al unei facultăţi apusene, cît şi aureola frecventării unei şcoli superioare din străinătatea civilizată, au fost la noi întotdeauna certificatele neapărate cu care numai s-a putut impune uri om nou.
Dar se vede că şi contactul cu moravurile, cu spiritul, cu felul de a se purta şi de a gîndi al oamenilor din apusul cult dă omului o înfăţişare şi b autoritate deosebită, calităţi care-1 piin, de fapt, deasupra âce-
203
lora cari — deşi de multe ori cu mult mai inteligenţi'—n umăr dhvf aptul că n-au ieşit din ascunzătoarea ţării-lor sunt lăsaţi pe planul al doilea.
Vizitarea lumii din afară, educarea într-un mediu superior ca orizont moral şi ca înălţare sufletească, complectează personalitatea aceluia care este destinat a fi conducător.
A rămîne în ţară — a însemnat aci, în România — o cauză de inferioritate. Atingerea cu mentalitatea şi cu sufletul superior al omenirii mai desăvîrşite ca moral, educaţiune şi cultură, dacă nu desăvîrşeşte întotdeauna, dar purifică şi înalţă.
Dar mai este un motiv, hotărîtor motiv acesta : aproape toţi studenţii cari au stat în fruntea mişcării de la 1884 au fost naturi independente, pe cînd, spre a ajunge în România — afară de excepţii norocoase -r- se cer spinări încovoiate.
Am vorbit mai sus despre manifestarea pe care au făcut-o studenţii în faţa legaţiunii austro-ungare, ca protestare împotriva agresiunii, înfăptuită la Cluj de către studenţii unguri faţă de studenţii români. Să mai adaug citeva amintiri asupra acestui subiect. Nu e rău ca generaţiile de astăzi să le cunoască.
Agitaţia intrată în Universitate progresează. Cum era şi firesc peiir tru vremile pe care. le descriu, politica de partid intervine şi însufleţeşte mişcarea.
Doctorul Roinniceanu simte că situaţia i se clatină la Universitate. Şeful guvernului, Ion C. Brătianu, îl sfătuieşte să pună capăt agitaţiei, fiindcă nu se poate admite ca studenţii să rămîie neîncetat-în grevă şi să piardă mai mulţi ani de studiu. Pe de altă parte, foarte mulţi studenţi săraci vor să-şi treacă examenele, însă spiritul de solidaritate îi împiedica să comită un act de felonie. , :
In sfîrşit, după numeroase tratative, greva se potoleşte.72       > .
Partidul socialist începe să ia fiinţă în Bucureşti. Suntem un mănunchi de tineri hotărîţi să începem lupta în această îndrumare. Dar socialismul nostru nu este încă bine definit. E un amestec de idei umanitare, ..generoase şi democratice, doctrina «socialistă n-o înţelegem încă, de aceea dintre toţi tinerii studenţi cari au inaugurat mişcarea la 1884, absolut nici unuln-a rămas în rîndurile socialiştilor.
' Dealtfel, elementul muncitoresc lipsea cu desăvîrşire atunci, într-o seară, doctoranzii Stăuceanu şi Manicea îmi spun că o întrunire secretă şi cu caracter socialist se va ţine la spitalul Filantropia. Mă duc. Eram cîţiva : Stăuceanu, Manicea, Paul Scorţeanu, Sabin, Spiroiu. Inotescu, Emil Frunzescu. Afară de Scorţeanu şi de mine, toţi ceilalţi ereau medicinişti. Fiindcă pentru istorie trebuie să se ştie că mişcarea
socialistă bucureşteană, îmboldită de■■; începuturile socialiste de, la. Iaşi, n-a început nici din pătura muncitoare, nici din cauza mizeriei lumii lucrătoare, ci din spitale.
După discuţiuni asupra organizării noastre în grup socialist, suntem convocaţi în altă seară într-una din întunecoasele chilii ale vechiului spital Colţea.
Ni se anunţă o mare noutate : un nihilist, rus din cei mai de frunte va fi printre noi.
Cînd s-a înserat, ne-am strecurat ca umbrele pe sub turnul Colţei şi ne-am'întrunit vreo 15 în odăiţa abia încăpătoare a unui intern. Aci am găsit pe nihilistul anunţat, acesta erea Costică Dobrogeanu, devenit mai tîrziu Gherea în literatură.
Costică Dobrogeanu erea simpatic. Arestat în timpul războiului, la Brăila, unde deschisese o spălătorie spre a putea trăi, a fost ridicat într-o noapte de poliţia secretă rusă şi trimis în Siberia. Dar, deşi şchiop, a putut fugi şi â putut ajunge în Norvegia călătorind într-o barcă de pescari.
Cu intrarea lui Gherea în ţară şi apoi cu a lui Zamfir Arbore şi cu venirea lui Constantin Miile   de la Bruxelles, mişcarea   socialistă în-
cepe.
73
Este de amintit că nici un evreu nu a fost la început în mişcare, ceva mai tîrziu s-a asociat d-1 Sache Petreanu pe care îl vom regăsi în presă.
în Bucureşti, acţiunea începe cu o serie de conferinţe la sala Fran-zelari. Cea dintîi conferinţă o ţin eu asupra prostituţiei, în ziua" de duminecă 30 decembrie 1884. Şedinţa a fost prezidată de către G. D. Pa-ladi, ales deputat liberal dizident la Bîrlad, peste cîţiva ani ministru liberal.
Dumineca următoare a vorbit C. A. Filitis despre „Complicitatea religiunilor cu statul".74 "\
La Cameră, debutul lui Tache Ionescu.
Tînărul deputat care-şi făcuse în cursul campaniei electorale din Bucureşti reputaţia unui mare orator, erea supranumit de agenţii electorali: „Tăchiţă gură de aur". La Cameră intrase precedat de această faimă şi, cînd.s-a urcat la tribună»ca să vorbească la mesaj, banca.ministerială erea în marele complet, iar Camera cu toate băncile pline. *
Discursul lu Tache Ionescu a fost pretenţios şi rece.** A fost cel mai slab discurs din toată cariera sa politică, un discurs program cu care pusese la cale, în mod sumar, toate cestiunile mari.
După ce şi-a sfîrşit cuvîntarea, Mihail Kogâlniceanu a venit repede la tribuna presei — care în vechiul local al Camerei era la nivelul
205
incintei. Kcgălniceanu erea furios şi, după! obiceiul', său, mustăcea enervat.
— Ăsta nu a fost discurs demn de un tînăr. A fost un discurs slugarnic. N-şţi yS^uJ : după fiecare period se întorcea către primul ministru ca să-i cerşească aprobarea ? !...
Constantin Ărion, tînăr nou intrat în Cameră şi el, erea alături de Kogălnieeâftu. Ariori, respectuos şi zîmbindi spuse :
. —E un debut, coane Mihalache, dar nu puteţi tăgădui câ n-are talent.
Kbgâlnlceânu şe întoarse brusc către Costică Ârion şi; cam răstit:
—* .Domnule Arion, sa ştii de la mine uri lufcru : Nicăieri n-ai să găseşti mai mult talent ca la Văcăreşti.
Toată lumea a rămas tăcută ! D-abia câteva zîhibete. Erea o vorbă care lăsa locul cugetării,73 *
& doua zi Camera a acordat un lung concediu tînărului deputat de Brăila, Alexandru Djuvără, care făcuse lă Paris studii de pictură şi care se ducea acum ca să studieze Dreptul spre a-şi face o carieră.
Cîteva zile mai înainte rostise, un frumos discurs în Cameră. Titu Maiorescu i-a consacrat în România liberă un articol semnat de el, în care îi făcu mari elogii. Maiorescu credea să atragă, pe Djuvara în partidul junimist, dar n-a izbutit.76**
„. Ion Brătianu îşi convocă partizanii din Parlament la o întrunire intimă • acolo le spuse că doreşte să remanieze ministerul, că ar fi dorit să inteoducă m guverh/cîţiva junimişti, însă a constatat că partidul se împotriveşte. A cerut măjdrităţii să-i dea o indicaţie. Mâjbritarii au atacat vehement pe junimişti, iar Anastâse Stolojan a sfătuit pe primul ministru şă se reîntoarcă la bătrînii din partid. Cu toate că l'Independanee Roumaine, foaie de opoziţie conservatoare, anunţa zilnic intrarea îh guvern a lui Petre Carp şi a lui Maiorescu, soarta junimiştilor era pecetluită. .
Ministerul fu remaniat numai cu liberali, în sensul următor : Ion Brătianu, Internele, D. Sturdza, Instrucţia, G. Lecca, Finanţele, generalul Fălcoianu, Războiul, Anastase Stolojan, Domeniile, Ion Câmpineanu, Externele, Constantin Nacu, Justiţia, generalul Radu Mihai, Lucrările Publice. 77
■    ■ ■■ I
Generalul Slâniceanu, fostul şef al statului major în timpul războiului, fostul ministru de Război căzut sub votul de blam al Senatului,) după aceea anchetat spre a fi dat în judecată ca un necinstit administrator al averii statului, moare în streinătate. Cînd Parchetul a rupt sigiliile casei sale, în absenţa văduvei, a găsit un mare plic pe care sta scris : „Probe despre moralitatea puternicilor zilei". Acest plic a dispărut. Cine ştie cîte lucruri pline de interes nu cuprindea acest plic misterios ?78 ***
206
NOTE
.* La alegerile comunale care au avut loc în zilele de 3/15 şi 4/16 ianuarie 1884 cel mai mare număr de voturi le-a primit Eugeniu Stătescu (2011 din 2080 de votanţi, cam un sfert din numărul electorilor bucureştefcî, opoziţia boiootînd alegerile), iar cel mai mic (dintre consilierii aleşi), Nicolae Flevâv(1915) (cl. RAZ^W., 6 ianuarie 1884, p. 2). în legătură cu demnitatea de primar al Capitalei s-a discutat intens în epocă, problema fiind înregistrată şi în corespondenţă familiei Brătianu : „Nenea Stătescu nu primeşte Primăria cu nici un chip, rămînfe numai consilier. Dr. Sergiu asemenea nu-şi va da demisia din profesor. Primar -credem că va ii Fleva" — Pia Brătianu către fiul său Ionel Brătianu, scrisoare din Bucureşti datată 25 ianuarie/6 februarie 1884,- în : Din corespondenţa familiei Idn G; Bră*»to, III, p. 16. Şi, într-adevăr, Eugeniu Stătescu a refuzat primariatul, în fruntea administraţiei comunale fiind ales Nicolae Fleva, care se va bucura, în şedinţa .din 211 ianuarie/ 8 februarie 1884 a Consiliului comunal, de adeziunea a 15 consilieri din totalul de 27 de consilieri prezenţi (M.C.P.B., nr. 9, 26 februarie 1884, p. 5).
t 2 Vasile Boerescu (n. 1830), personalitate politică proeminentă* amintită ade> seorr în aceste file, a îneetat din viaţă la Paris, la 30 noiembrie/12 decembrie 1883 şi a fost înhumat la Bucureşti, la începutul lunii decembrie 1883 (Inmormîntarea lui Vasile Boerescu, TEL., 6 decembrie 1883, p. 2).
3 Dumitru Brătianu fusese ales deputat la Colegiul I de Argeş la sfîrşitul lunii ianuarie 1884, desigur tot cu concursul organizaţiei liberale de aici, dar Via. rŞ-fuza din nou mandatul, printr-o scrisoare adresată înaltului for legislativ (meriţiţ>~-nînd că nu poate să ia parte la lucrările unei adunări care „în marea ei majoritate nu este expresia voinţei ţării" — Demisia ă-lui D. Brătianu, ROM., 29 ianuarie 1884, p. 93) şi prin alta adresată alegătorilor săi (în care foştii săi amici poliţiei, inclusiv fratele său mai mic, I. C. Brătianu, erau acuiaţi, îh termeni duri, ca -jşînt „speculanţi politici fără frică de Dumnezeu şi fără rtişine de oameni cari au ajtlri^ a crede câ-şi pot tot permite pentru â se menţine la putere ca sâ se îmbogăţească din averile noastre şi1'din sărăcirea poporului" — Dumitru Brătianu; Alegeriie C6le% giului I de deputaţi din Argeş, RAZ-W.,1 1- februarie 1884, p. 2).J Apelul pe care-1 amuiteşte Bacalbaşa apăruse mai întîi în Naţiunea, organul de presă al lui D; Brătianu^ şi în esenţă el chema întreaga opoziţie la luptă pentru răsturnarea „regi-* muiur odios", încheindu-se cu o frază retorică $i patetică din carte sînt amintite iţi textul pe care-1 adnotăm ultimele cuvinte :i,,Dacă tronul României, dacă România ea însăşi mai au zile, de la colibă pînă la Palat, din- toate piepturile să iasă .strigătele : Jos regimul corupţiunii şi al minciunii.'" J(RĂZ.-W., 12f februarie 1884] pi 2—3).:
'' Despre căbinqful condus de D. Brătianu în aprilie-iunie 1831, v. mai sus, p. 93—94 şi nota 27, p. 116 ; p. 99 şi nota 48, p. 120 ; p. 100 şi nota 53, p. 121.
5 Opoziţia, respectiv conservatorii lui Lascăr Catargiu şi liberalii „sinceri" ai lui G. Vernescu îşi puseseră mai de mult problema fuzionării şi nu aşteptau îndem-'nul prinţului G. Bibescu, o personalitate politică fără relief şi nu prea simpatizată în epocă (un comitet însărcinat cu redactarea programului comun al opoziţiei unite" fusese ales încă din februarie 1883 — cf. Bulei, Partidul conservator, p. 61). Prinţul G. Bibescu publicase manifestul intitulat Reforma, în limba franceză, în cotidianul l'Independanee Roumaine, făcînd un insistent apel la realizarea unităţii opoziţiei („Toţi sub acelaşi drapel, avînd un cap unic" — dar el nu avea nici o şansă de a deveni liderul noii grupări) şi încheindu-şi chemarea cu o frază nu lipsită de efect : „Să avem o singură voce, precum avem aceaşi datorie ; să avem acelaşi avînt, precum avem acelaşi obstacol; să păşim cu energie şi cu ajutorul lui Dumnezeii spre viitorul care răzbună şi care repară" — Manifestul prinţului G. Bibescu, RAZ-W., 14 februarie 1884, p. 1). Acuzat că' nutreşte simpatii faţă de Rusia ţaristă, prinţul Bibescu, vechi combatant în armata franceză în timpul intervenţiei din Mexic (1862 ■ — 1867) şi re-stabilit abia din 1879 în ţară, recunoştea, într-un articol din l'Independanee Roumaine din 24 februarie/7 martie 1884 că socoteşte Rusia ţaristă — în ciuda experienţei dureroase din 1878 — un sprijin real pentru independenţa României:
207
„Oui, j'ai des sympathies pour la Russie, parceque je ne puis oublier que notre chere patrie a pu 'traverser lesmauvais jours d'autrefois sâns sombrer, grâce â_la protection perseverante du puissant empire du Nord" (Quinze mois du regime liberal en Roumanie. Paris, 1886, p. 206). Desigur că astfel de afirmaţii, care nu erau împărtăşite de opinia publică românească, temătoare, pe bună dreptate, de tendinţele tradiţional expansioniste ale „colosului din Nord" i-au limitat serios şansele prinţului de a juca un rol politic mai important în România.
6 „Ieri 12/24 februarie la 7 ore seara şi-a dat sfîrşitul generalul Teii" (ROM.. 14 februarie 1884, p. 14G). Fostul revoluţionar paşoptist era născut în 1807.
7' In clădirea de pe strada Doamnei nr. 14, proprietatea lui Carol Gobl, în care funcţiona lâ parter redacţia şi administraţia Românului se afla, la etaj, locuinţă familiei CA. Rosetti. Focul despre care aminteşte Bacalbaşa se petrecuse în noaptea de 25 ianuarie/6 februarie--r26 ianuarie/7 februarie 1884, şi se produsese din cauza unor neglijenţe în momentul întoarcerii fiicei lui CA. Rosetti, Sofia (Bişeta) de la teatru (Focul de la d-nul C. A. Rosetti, RAZ-W., 27 ianuarie 1884, p. 2). Cu promptitudine, atît Camera cit şi Senatul votaseră la sfîrşitul lunii ianuarie 1884 deschiderea' unui credit de, 150 000 lei pentru cumpărarea sau • construirea unei case lui CA. Rosetti, dar acesta va refuza, de data aceasta, recompensa, printr-un discurs prea patetic rostit în Cameră la 28 ianuarie/9 februarie 1884. Cîteva zile mai tîrziu s-a constituit comitetul de 17 membri, înregistrat corect de Bacalbaşa, comitet care avea să lanseze un „apel către Naţiune" pentru „a reda veteranului său soldat o' vâtr* pentru familie" (Subscripţie-naţională, RĂZ-W., 12 februarie 1884, p. 2), dar C. A. Rosetti va „declina" şi această recompensă 'printr-o scrisoare adresată membrilor comitetului (ROM., 16 februarie 1884, p. 153).
8 La alegerile pentru Colegiul I de Senat de Ilfov, convocate pentru a treia oară la 2/14—3/15 februarie 1884, au participat, într-adevăr, 12 alegători din 315 înscrişi, fiind ales, cu numărul de voturi, precizat de ,Bacalbaşa, Dimitrie Sola-colu (Sulacoglu) (Alegere de rîs, RÂZ-W.,. 6 februarie 1884, p. 2). Alegerea sa va *fi însă invalidată de .către'Senat, invocîndu-se încălcarea, unor chestiuni procedurale (Senatul. Şedinţa de ta 10 februarie' 1884, D.C.L., nr. 92, 12/24"februarie 1884, p. 1241).
ţ 9 Premiera piesei Fîntîna. Blanduziei de Vasile Aîecsandri, a avut loc joi 22 martie/3 aprilie 1884,1 spectacolul — aşteptat cu deosebit interes — bucurindu-se, într-adevăr, de un deosebit succes, constituindu-se în principalul eveniment al vieţii artistice bucureştene a anului.
10 Arderea palatului Universităţii. ROM,, 25 martie 1884, p. 285 : „Focul de la Universitate" a izbucnit în noaptea de 23 martie/4 aprilie—24 martie/o aprilie 1884, incendiul extinzîndu-se de la un coş necurăţat ; a fost afectată şi sala de şedinţe a Senatului, aflată în acelaşi local. In vederea refacerii măcar parţiale a qolecţiei. doctorului Brândză, „frucrul a 12 ani de muncă", s-a) constituit un comitet • studenţesc, prezidat la prima şedinţă de către poetul Vasile Aîecsandri (RÂZ-W., 29 martie 1884, p. 2). Printre cei evidenţiaţi de presă pentru contribuţia adusă la stingerea incendiului s-a aflat şi locotenentul Niculescu care „s-a distins cu deosebire", „din care cauză a şi răcit' (Focul de la Universitate, RAZ^W., 25 martie 1884, p. 3).
11 Luni 26 martie/7 aprilie 1884, atît în Adunarea Deputaţilor cît şi în Senat au fost prezentate rapoartele comitetelor delegaţilor de secţiuni precum şi-propunerile concrete de modificare a Constituţiei, acestea reprezentînd opinia moderată a majorităţii liberale (brătieniste) a Camerelor legiuitoare. în Adunarea'Deputaţilor, grupul rosettist a "propus o dezbatere generală, asupra proiectului de modificare a Constituţiei şi apoi discutarea fiecărui articol în parte şi totodată amînurea acestei dezbateri pînă miercuri 28 martie/9 aprilie în timp ce I.C. Brătianu propusese începerea imediată („mîine") a discuţiilor. Pusă la vot, propunerea lui CA. Rosetti a
208
întrunit majoritatea de 57 de voturi dintr-un total de .105 (Adunarea "Deputaţilor. Şedinţa de ia 26 martie 1884, D.C.L., 27 martie/8 aprilie 1884,, p. 1840). Iritat că a suferit o infrîngere de prestigiu încă din.prima zi a discuţiilor (deşi obiectul di-ferendumului era cu totul minor) I.C.'. Brătianu a rostit cuvintele amintite, cu aproximaţie de Bacalbaşa, pe care le cităm într-un context mai larg : „De zece luni de zile port o sarcină prea grea, fiindcă v-am declarat că ţara este agitata şi, îhtîr-ziind de a da o soluţiune acestei cestiuni, ar putea din aceasta să rezulte agitaţiuni mai mari şi chiar o dezordine morală. Aţi văzut, d-lor, că eu, cu toate neorînduieiile ce s-au făcut — asasinate, procese scandaloase — am-tăcut şi am luat toată răspun- ,-, derea numai cu speranţa că se va face revizuirea, fiindcă era o cestiune de viitor pentru ţară... D-lor, fac o declaraţiune, ca să ştiţi ce am de gînd să fac. Am  să depun demisiunea dimpreună cu colegii mei în miinile regelui şi las să vină un ministru care să ia răspunderea situaţiunii în care se află ţara ; să ia răspunderea revizuirii Constituţiei.   Eu nu mai pot lua această răspundere în faţa unei majorităţi care trece de la dreapta la stingă" (Ibid.). A doua zi, în şedinţa .Senatului, după ce premierul demîsionar s-a plîns că opoziţia liberală din Ca'merele'legiuitoare „se arată foarte agresivă" şi după ce Eugeniu Stătescu (-a rugat să rămînă în continuare „la cîrma afacerilor statului", solicitare repetată şi de D. Ghica, senatorii prezenţi au votat (cu 42 voturi din 46) o moţiune de încredere în guvernul Brătianu, înaltul for făgăduind solemn-şi disciplinat că „îşi ia angajamentul de a termină înaintea sărbătorilor opera revizuirii" (Senatul. Şedinţa de Ici 27 martie .1884. D.C.L., nr. 128, 28 niartie/9 aprilie 1884, p. 1856—1857). în aceeaşi zi, o moţiune de încredere asemănătoare va fi votată   şi de Adunarea Deputaţilor, cu 89 voturi pentru dar şi cu 25 de abţineri (deputaţi din grupul rosettist şi junimişti : I. G. Bibicesou, Pană Buescu, P. Grâdişteanu, Titu Maiorescu, I. Negruzzi,' G. Panu, Gr. Serurie, V.A. Urechia ş.a..; CA. Rosetti ă votat insă „pentru" — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de te 27 martie 1884, loc. cit.,- p. 1862).
'-Textul Articolului I din Constituţie, în proiectul înfăţişat adunărilor legiuitoare, este reprodus exact de Bacalbaşa (cf. Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 26 martie 1884, D.C.L., 27 martoe/8 aprilie 1884, pj 1819)1 în' şedinţa din 28 marţle7 9 aprilie 1884 ,a Camerei Titu Maiorescu Ia propus redactarea uşor modificată a articolului respectiv (adoptată cu 126 de voturi pentru, 'unul contra şi o abţinere), insistând — cu argumente izvorîte din concepţiile sale luminat patriotice —J asupra menţionării numelui ţării noastre în primul articol- al Constituţiei^ („Titlul de România îşi are şi el importanţa lui, de. ce să-1. lăsăm la o parte? Nimeni-din noi, oameni prudenţi, moderaţi şi pacinici nu se gîndesc la războaie, la anexiuni forţate de teritorii. Dar la un lucru ne gîndim cu toţii : la unitatea noastră de cultură, de dezvoltare ştiinţifică şi literară ; avem o limbă comună, voim să avem o literatură comună, voim să avem o aspiraţiune de civilizaţiune comună tutulor acelora cari vorbesc limba noastră... Aceasta cel puţin nu ni se poate   lua, ca să avem idealul nostru comun, întrucît se referă îâ obiectele curat ideale, precum este ştiinţa, arta, literatura:.. în această unitate ideală ne simţim noi cînd zicem cuvîntul România..." — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de  la 28 martie 1884, D.C.L., 29 martie/10 aprilie 1884', p. 1871—1872). Redactarea definitivă a Articolului I din Constituţia revizuită era — cu mici diferenţe faţă de textul reprodus de Bacalbaşa — următoarea : „Regatul României cu judeţele sale din dreapta Dunării constituie un singur Stat indivizibil" (V. Addenda II, p. 247, nota 5).
i
a Revenită în Bucureşti după o' absenţă de trei ani trupa circului Sidoli, formată din 83 de persoane, dădea primele sale spectacole la 8/20 aprilie 1884. Fi-ind montată în grabă pentru a nu se pierde afluxul de spectatori obişnuit unei zile de sărbătoare, copertina de pînză a circului s-a prăbuşit în timpul celei de a doua reprezentaţii, de la orele 8 seara. Victima (dar se pare că'nu a fost singura) se numea Peppi Hamper şi era soţia unui lucrător de la franzelăria lui Alois Mul-ler, „de la Radu Vodă" (Accidentul de la Circul Sidoli, ROM., 11, 12 aprilie 1884, p. 338).
M Vizita arhiducelui Rudolph a început vineri 13/25 aprilie 1884J(*şi era menită să demonstreze existenţa unor relaţii cordiale între România şc imperiul bicefal, după aderarea ţârii noastre la Tripla Alianţă (vizita a fost repetată îa sfîrşitul lunii septembrie 1884. cînd arhiducele Rudolph a fost primit de regele Carol la Sinaia). La spectacolul festiv oferit în sala Teatrului Naţional, la 14/26 aprilie 1884,
209
în cadrul căruia s-au prezentat jocuri populare româneşti executate de elevii profesorilor Moceanu şi Velescu a asistat şi Titu Maiorescu (acesta îi descrie astfel, cu ironie, în jurnalul • sM,'. pe înalţii oaspeţi austrieci : „Rudolf plăcut la înfăţişare şi arătîhd vioi. Ştefân'ţâ; ca o mică prăjină cu cap, roşie ca chino varul, cu ochişori de purceluş" —■ Însemnări iilnice, II, p. 242). Arhiducele^ Rudolph de Habsburg (n. 1858) ş-a sinucis, împreuna cu amanta şa^ Măria Vetsera, la Mayerlîng, mică loca* litate de lîngă' Wfenă, la sfîrşitul lunii ianuarie 1889, întâmplare care a prilejuit afiol abariţia -unei' serii întregi de istorisiri romanţioase, perpetuate pînă în zilele noâstrei inclupir jărin intermediul filmului. .
15 /Ş&ţŞj de puţinii partizani ai Colegiului unic au convocat mai multe întruniri îţi Bfi^ţtiişîi (Ia Ateneul român) precum şi în provincie : la Galaţi şi Tumu SeVerin jSrpor, P. Grădişteanu), la Tîrgovişte (orator, D. Giani) ş.a. în cursul lunii âpMlf^ |âră vreun ecou deosebit. Noul partid liberal-conservator â.reuşit să
mUlti partizani în sala Bossel şi în   piaţă Teatrului Raţional, în s'eara de "sîriibâtă 28 aprilie/10 mai 1884, atrăgîndu-i pe aceştia şi prin faptul că iivtţiă sâ' se discuite şi problema majorării impozitelor de către guvernul liberal; Ia înlpţiriirej îri afară de cei notaţi de Bacalbaşa* a mai vorbit şi generalul Florescu. înî&JSfiat'câla ieşirea din Sală Bossel adversarii revizuirii Constituţiei vor să manifesteze Îri faţa Palatului Regal, I.C. Brătianu a convocat la Consiliul de Miniştri pe tWâl^uJii ministerelor de Interne (Gh. Chiţu) şi Justiţie (Nicolae Voinov), luînd măsurile ete reprimare a manifestaţiei despre care aminteşte şi Bacalbaşa. Iritr-un fifâ&ars din Adunarea Deputaţilor, rostit două zile mai tîrziu şi în care justifica rMsurile represive, şeful cabinetului liberal făcea aluzii destul de străvezii la prin-eipele G. Bibescu, care, după unele mărturii din epocă, se şi vedea' proclamat rege al României, sub numele de Gheorghe I: „In opoziţie sunt oameni care pînă azi nu au fă,cut nimic pentru ţară, căci nici în ţară nu au trăit şi nici chiar nu ştiu româneşte, şi vedeţi astăzi cît de înfocaţi patrioţi se arată" (discurs din 30 aprilie/ 12 mai 1884 în : Ion Crl Brătianu, Acte şi cuvîntâri, voi. IX, Bucureşti, 1943, p. 245). Lla manifestaţie au participat, după surse ale opoziţiei antibrătieniste, 3000 de persoane, iar după estimările unor deputaţi liberali, 400—500 de persoane, în orice caz nu destui pentru a declanşa o „rebeliune", cum s-a afirmat, cu exageraţîe, în epocă (de altfel, speriaţi de intervenţia neaşteptat de hoţărîtă a autorităţilor* mulţi manifestanţi, arriestecindu-se cu lumea care, la miezul nopţii, ieşea de la teatru -s-au •< refugiat în ospitalierele localuri din zonă : restaurantul Hugues şi cafeneaua Fial-cbvSki, IgnbrîHd chemarea pe care   a înregistrat-o şi raportul primului procuror : . „La Palat ! La t*alât !" — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de   la 3<? aprilie' 1884, D.C.L., nr. 139, 1/13 mai 1884, p. 2106).
16 în original : mijloacelor. Am corectat greşala eonf runtînd textul din volum cu Adeverul (nr. 11 827, 8 octombrie 1922, p. 1).
17 Bacalbaşa — pentru că a fost el însuşi unul dintre liderii mişcării studenţeşti din 1884-1885i— acordă, în aceste pagini, un spaţiu exagerat de.mare grevei universitare, de fapt, în mare parte, o acţiune antibrătienistă, dirijată din umbră de opoziţie; aşa cum se şl menţionează în text. Grigore Romniceanu (1845—1.915), pe atunci profesor de „patologie chirurgicală" la Facultatea de medicină şi medic primar la Spitalul de copii, om de ştiinţă cu o activitate mediocră (a fost totuşi şi membru corespondent al Academiei Române !) era unul dintre partizanii zeloşi ai grupării liberale brătieniste şi,, de'pe această poziţie, a exercitat presiuni asîipra studenţilor, la începutul lunii mai 1884, pentru ca aceştia să nu semneze un protest „în contra brutalităţilor comise asupra lor de poliţie şi jandarmerie în noaptea de sîmbătă spre duminică", adică în timpul manifestaţiei de la 28 aprilie/10 mai 1884 la care ne-am referit într-o nota precedentă (se pare că tînărul profesor i-ar fi ameninţat pe studenţii de Ia Medicină că-i „trînteşte" la examene dacă semnează protestul — Cronica zilei, RAZ-W., 9 mai 1884, p. 1). în aceste condiţii, studenţii şi-au amintit şi de unele excese de autoritate ale profesorului, făcînd cunoscută, cu destulă temeritate juvenilă, într-o rezoluţie adoptată „în unanimitate" în cadrul uhei întruniri a societăţii universitare Unirea atitudinea pe care erau hotărîţi s-o ia faţă de cadrul didactic neagreat: ,,a) Ori în ce mod şi de cîte ori doctorul Romniceanu se va prezenta a»-şi face cursul, studenţii îl vor da afară ; b) Dacă în vreuna din comisiile de examene d-rul Romniceanu ar participa, studenţii vor cere. cu stăruinţă înlocuirea sa... d) Dacă corpul profesoral universitar va crede de cuviinţă a da afară
210
pe vreunul din studenţi, toţi ceilalţi vor părăsi cursurile..." etc. (Ştiri d-ale zilei, ROM., 20, 21 mai 1884). La această acţiune a studenţimii bucureştene au luat parte şi cîţiva tineri soeiai-democraţi (Const. Bacalbaşa, Emilian A. Frunzescu, . Petru Inotescu, pe atunci preşedinte al Societăţii studenţilor în medicină, fondată la 1/13 ianuarie ,1875, Patul Scorţeanu, C. Stăuceanu ş.a.). Problema grevei studenţeşti a fost discutată în Adunarea Deputaţilor la 7/19 februarie şi 12/24 februarie I88S, fiind prezentate, cu această ocazie, şi multe date documentare mai puţin cunoscute, .pentru care nu dispunem de spaţiii ca să Je reluări aici (v." interpelarea iui Gr. Cozadirii, deputat de Piâtra-Ne'amţ, urmată de răspunsul îui D.A. Sturdzfi, - tni-nistrul Instrucţiunii Publice, de intervenţiile lui G. Jahoîi, 'M, Rogălriiceanti, Bt$L Lauriart şi I.C. Brătianu — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa ă& la 7 februarie 1885, D.C.L., nr. 53, 12 februarie 1885, p. 810—826, precum şi interpelarea lui G. Paladi -şi răspunsul fiii D.A. Stiirdza ^— Adunarea Depuiaţilof. ŞedmţaSeia 12 fettrttarik 1885, DCL., nr. 54, 13 februarie 1885, p. 851—853 : „D. doctor poate nu e culpabil de temperamentul- său, dar trebuie să înţeleagă ca teţhperânţerififi iţtţ' nu e tem-perathe'nt de profesor" — G. Paladi, p. 852). ." '
a La Cluj, la â/14 mai 1884, în ajunul aniversarii riigrii adunări rtâţibiţale de Iş Blaj, de pe Cimpiâ Libertăţii, din 1848, uri grup'âe şţu&enţi ş'qviril mşghfari, adunaţi în grădina contelui Banffy au adoptat a" resorbţie împotriva studenţilor români („Tinerimea maghiară universitară îşi exprima iriaignaţiunea ţn ponţra'tinerimii române care dezvoltă o mişcare ostilă elerifentjiiţji ji .statului ,niaâiiiŞr"J, cerţrid dizolvarea sdoetăţh universitare române luii^ ş! obligarea profesorului de limba română de la Universitatea din Cluj, Grigore/;;Ş}îâşi,„să-şi facă cursul numai în limba maghiară". Au urmat dezordini pe .Stiraijl^ Clujului, aii fost sparte ferestrele localului societăţii Iulia precum şi ale lbeutriţelor ufio't fruhtaŞi af românilor (avocatul Iuliu Coroianu, profesorul Grigore; Silagi ş.a.). în cursul serii ," studenţii şdvirţi maghiari aii - întrerupt Întrunirea sjţfdlpţiibr: rornâni din saja Bia-ztai, cîntînd marşul lui Râltoczy şi bat}OT»Findj;<i'^\{)j^cip>uiţi{, ţâ, rrtarjifestafce. A doua zi studenţii români de lâ Drept au fost. arMgaţi p£ -tiţjptejfe facultăţii;;,îh tot $cesţ fitftp fruntaşii românilor au fost iiişUlt^ţi. fctţ <Vorbele : „Olari kukya" (cîine de român)'şi „btidoş olan" (român împuţit), cpHfecţlonîndurse cu această ocazie şi tin ctntec naţionalist adtaUc: „Rotundă M iuţiîeâ aceasta/în multe părţi "Crţsc'flori/Pentru români nu e decît una/Floareâ. fjjrcil'or/O, tu, dpihcâ puturoasa" (Gdzeta Transilvaniei, Braşov, an. XLVII, 5/17 rnaf 1884, p. j ; IuŞtus, Tulburările ăiii Cluj, ibiăi, 6/18 mai 1884, p. 2—3 ; Model de ed'ţicafiurte, ib\ă., 1Q/22 mai 1884, p. 3). Desigur ca aceste excese nâtiorialist-şovine, lă cşi-'e* studetiţimea română din Cliij a răspuns cu calm şi demnitate, aii sensibilizat în mbd debsebit opinia publică românească din România liberă, indignată de politica   oficială de deznaţionalizare' prpmdvată de statul maghiar, politică sintetizată asţtfel de unul dintre participâhţii Ia tulburările din 2714 mai 1884,   studentul Sze.nţkira!y Ralmart : „Să   fim, con-<J«|i. .de cugetul de a înalţă onoarea rasei magjiidrfe şi- prin aceasta să îndemnăm pe foniâni să- se facă maghiari" (Gazeta Transilvaniei, 6/18 mai 1884, p. 3, declaraţie^reprodusă după gazeta clujeană Kolosvâri KBztSny).
19 Clubul liberal-conservator se afla în Piaţa Teatrului Naţional, la primul etaj .al: casei Mandy.
29 Studenţimea bucureşteană s-a întrunit în sala Societăţii Carpaţii (societate înfiinţată la 24 ianuarie/5 februarie 1882, sub preşedinţia românului transilvănean George Secâşan) la 8/20 mai 1884, cu care prilej s-a citit telegrama către „fraţii, din Cluj" reprodusă în text de Bacalbaşa, apoi circa 150 de studenţi au manifestat în faţa locuinţei reprezentantului Austro-Ungariei la Bucureşti, cîntîrid imnul- patriotic „Deşteaptă-te române" şi strigînd „Trăiască Transilvania !, Trăiască studenţii români'din Cluj !" (Cronica zilei —iRĂZ-W., 10 mai 1884, p. 1), iar după.alte surse şi : „J6s Austro-Ungaria „Jos ungurii !", fapt care a determinat trimiterea de eâtre reprezentantul imperiului bicefal, la Bucureşti, baronul E. von Mayr,.a unei severe note de protest guvernului român care era învinuit că tolerează -manifestaţiile iredentiste (Cazan ; Rădulescu-Zoner; România şi Tripla Alianţă, p. 139). Două zile mai tîrziu, I.C Brătianu 1-a vizitat pe baronul Mayr, prezeritîn-du-i o listă cu numele organizatorilor manifestaţiei, în fruntea căreia figură AI. Ciurcu, român originar din părţile Braşovului, directorul cotidianului l'Ină&pen-danee Roumaine (ld„ ibid.). Propunerea .doctorului Romniceanu de exmateictilare
211
a unor studenţi care participaseră la manifestaţia de solidaritate cu tinerii români din Cluj a fost respinsă de majoritatea consiliului profesoral, ideea neliind agreată, după cum se afirma în-presa vremii, nici de ministrul Instrucţiunii Publice, P-S-Aurelian, care, cîteva săptămîni mai tîrziu, ou prilejuj. remanierii ministeriale din iunie 1884, va părăsi cabinetul Brătianu (RAZ.-W., 13 mai 1884, p 1 ; 20 mai 1884, p; 1 ; 25 iunie 1884, p. 1).' De altfel, peste două sau trei zile, studenţii din Iaşi, în cadrul unei întruniri de protest au adresat şi ei o scrisoare de solidarizare cu românii din imperiul austro-ungar, în care se menţiona : „Luptaţi înainte cu curaj pentru drepturile voastre ! Ora liberării în curînd va suna şi, la chemarea voastră, fiii României'libere vor fi alăturea cu voi" (.Protestul studenţilor din Iaşi, RAZ-W., 13 mai 1884, p. 1). Este evident că asemenea manifestaţii nu puteau fi opera agitatorilor -opoziţiei — cum insinuau unii reprezentanţi ai; autorităţilor ele întrunind adeziunea întregii opinii publice româneşti, indiferent de apartenenţa politică. ,
Q Scena pe care o istoriseşte Bacalbaşa s-a petrecut* duminică 13/25 mai 1884 în prezenţa a circa 400 de studenţi, dintre care unii, dupâ încheierea furtunoasă a şedinţei, l-au căutat pe doctorul Romniceanu, „şeful bandelor electorale", „ca să-1 bată" (Scandalul de la "Universitate, RAZ.-W., 15 mai 1884, p. 2) ; cuvintele sale au fost primite într-adevăr cu „plesnitori", „cari au căzut împrejurul decanului facultăţii" (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 7 februarie 1885, D.C.L., nr. 157, 12 februarie 1885, p. 814), doctorul Emanoil Severin (acesta, lipsit de autoritate morală -şi ştiinţifică, venea la cursuri, după cum îşi amintea un fost elev al său, „nespălat, nepieptănat şi somnoros" — doctorul ;CD.. Severeanu, Din amin-; tirOM xaele,^1853^1928, voi, 1, Bucureşti, 1929, p. 141), care îşfvaTta pes"te*"clteva zile demisia din' funcţia-"de™decah' ST 'FacuUâ*pr de medicină, fiind înlocuit „în mod provizoriu", de către doctorul Gh. Polizu.
22 „Scandalul de la-Colţea" ă avut loc miercuri 6/18 iunie 1884, relatarea lui Bacalbaşa, confruntată cu presa vremii fiind, în linii mari, exactă. Dar iată — potrivit depoziţiei sale în.calitate de martor al apărării la procesul care a urmat — cum s-au desfăşurat ostilităţile din curtea spitalului Colţea,: „Pe la 'orele 12—12'/2 eram în cafeneaua Regală împreună cu d. Canari şi Rosin. Au venit doi tineri cari ne-au spus că la Colţea bătăuşii poliţiei au sărit pe studenţi cari, fiind în număr mic — vreo 10 inşi — sunt în pericol d^a fi bătuţi. Pe strada Ehii ne-am în-tîlnit cu d. Maimarolu care mergea la cafenea. Ii spunem cele ce' se petrec la Colţea şi noi l-am chemat să meargă şi dînsul. N-am putut intra pe poartă, aceasta -fiind baricadată de politie. Am intrat unii pe ferestre, alţii pe poarta de din dos. în curte am găsit numai vreo cîţiva studenţi şi mulţi agenţi poliţeneşti. între aceştia cunosc pe comisarul Coemgiopol, ofiţerul de sergenţi Tănăsescu şi,alţii. Fac să se observe că nici un agent nu era în uniformă. Intre persoanele cari nu erau agenţi dar cari primeau ordine (de Ia agenţii superiori ai poliţiei am cunoscut între alţii pe unul Răducah Vornicul şi pe un altul care mi s-a spus că-1 cheamă Vasile Ionescu. Acesta striga : «Am venit să vă înmuiem». Agenţii poliţiei făcură un cerc din Care nu lăsau să iasă pe studenţi. între cei ce formau cercul am văzut pe d. Coemgiopol, fratele, comisarului cu acelaşi nume... Ceea ce mă face să cred că «cetăţenii» din curtea Colţei erau în legătură cu poliţia e că, fiind rugaţi de d-nii profesori a se retrage, n-au voit, cînd au fost rugaţi însă de d. prefect al poliţiei imediat au plecat" (Procesul studenţilor, II, Naţiunea, an. III, 13 iunie 1884, p. 3). Studentul Emilian Frunzescu, „desemnat de dl. dr. Romniceanu'' şi reţinut ca „provocator al scandalului", a fost eliberat în aceeaşi zi.
23 Sentinţa în procesul studenţilor învinuiţi de ultragierea doctorului Romniceanu „în exerciţiul funcţiunilor sale" („de ciomăgaş, poate" — completa Războiul), s-a pronunţat la 11/23 iunie 1884 : au fost achitaţi studenţii I.N. iancovescu şi N. Maimarolu ; au fost condamnaţi cf. Art. 183 din Codul penal la cîte 200 lei amendă fiecare : Emilian Frunzescu, Iulian Constantinescu şi Petre Inotescu ; apărarea a fost asigurată de avocaţii P. Grădişteanu, G. Vernescu ş.a. (Procesai studenţilor. Tribunalul de Ilfov, Secţiunea II civilo-corecţională, ROM., 13 iunie 1884, p. 526— 527 ; v. şi RAZ.-W., 13 iunie 1884, p. 1 ; Naţiunea, an. III, 11, 12 iunie 1884, p 3 ; 13 iunie 1884, p. 3,). In această perioadă poliţia Capitalei a încercat să acrediteze . ideea că Bacalbaşa ar fi fost informator al ei, fapt contestat cu sinceră vehemenţă de către acesta într-o scrisoare deschisă adresată prefectului poliţiei Capitalei, colonelul Radu Mihai (care, pentru serviciile preţioase aduse regimului liberal, va
.212
fi înaintat la gradul de general la mijlocul lunii iunie 1884) : „In interesul morali-" taţii publice dar, vă rog, vă cer să daţi publicităţii în termenul cel mai scurt... toate dovezile ce veţi fi avînd că v-aş fi făcut acum sau oricînd vreun serviciu poliţienesc" (C. Bacalbaşa, Scrisoare deschisă d-lui prefect al poliţiei, Kadu Mihai, ROM., 27, -£8 mai 1884, p. 474 — datată „1884, mai 25").
24 In lipsa unei opoziţii temeinic organizate, în cadrul Camerelor legiuitoare . din primăvara anului 1884 înfruntarea principală a avut loc între liberalii adepţi ai lui I.C. Brătianu (mult mai numeroşi,) şi micul grup de deputaţi, din jurul lui CA. Rosetti, grup care promova idei democrat-radicale referitoare la sistemul electoral (colegiu unic) precum şi în ceea ce priveşte libertatea (deplină) a presei. In legătură cu această din urmă problemă o confruntare directă a avut loc în şedinţa Adunării Deputaţilor din 31 martie/12 aprilie 1884, cînd O.A. Rosetti a propus ca în cuprinsul Articolului 105 al Constituţiei să se prevadă că'toate delictele politice şi de presă urmau să fie judecate de juraţi (mult mai îngăduitori cu; astfel de delicte) şi nu de tribunalele ordinare, mai uşor înfluenţabile în sens: punitiv de către autorităţi şi, totodată, ca decizia asupra cuantumului cererilor de daune interese izvorîte din fapte sau din delicte de presă să.revină tot „comisiunii juraţilor", propuneri primite de I.C. Brătianu cu rezerve apăsat exprimate : „..licenţa nu este bună, precum nu este bun nici soarele acela care te arde, te pîrleşte. Orice licenţă căreia nu i se pune de societate un frîu mai din vreme aduce mai tîrziu p"reacţiune teribilă... Lăsaţi naţiunea să se dezvolte cu încetul" (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 31 martie 1884, D.C.L., nr. 131, 1/13 aprilie 1884, p. 1936 şi 1937). Cu toate aces*-tea, propunerile lui CA. Rosetti referitoare la Articolul 105 au fost aprobate cu o mare majoritate (98 voturi pentru, inclusiv I.C. Brătianu, 16 contra : Vasile Lascăr,- A.'.Stolo-. jan ş.a. şi 4 abţineri: Titu Maiorescu, D. Lecca ş.a. — Ibid., p. 1937—1938'!. Biruinţa lui CA. Rosetti şi a amicilor săi a fost însă de scurtă durată, pentru că, a doua zi, la 1/13 aprilie 1884, Senatul a votat cu unanimitate un amendament propus , de Gr. M. Sturdza lai Articolul 24 al Constituţiei („Delictele de presase judecă de juraţi, afară de acelea, cari s-ar comite în contra persoanei regelui şi 0 membrilor familiei regale precum şi a suveranilor statelor străine"  — Senatul. Şedinţa de la 31 martie 1884, D.C.L., nr. 134, ,5/17 aprilie 1884, p. 1980), menţinînd totodată, la sugestia lui Eugeniu Stătescu („am făcut ziarelor o situaţiune mai bună decît le este făcută în statele cele mai liberale, cum este Franţa, Belgia şi Anglist, unde multe delicte de presă se judecă de justiţia ordinară şi şe pedepsesc .foarte sever", ceea ce era foarte adevărat     Senatul. Şedinţa de la 1 aprilie iăsI, D.CL.,-nr. 135, 6/18 aprilie 1884, p. 1997) şi în ciuda opoziţiei Iui N. Fleva vechea formulare a Articolului 105. Ca urmare a divergenţelor în problema libertăţii presei intervenite între Cameră şi Senat, acesta din urmă va relua discuţia la &5 măi/6, iunie 1884, votînd, la propunerea lui Eug. Stătescu, Articolul 105 în formularea amendată ,de Adunarea Deputaţilor ; în ceea ce priveşte Articolul 24 Senatul îşi va menţine însă punctul de vedere privind delictele de presă împotriva regelui şi a' suveranilor statelor străine ; la 1/13 iunie 1884 problema revine în discuţia Camerei, CA. Rosetti combătîndu-1 pe Eug. Stătescu pentru cuvântul rostit în Senat şi anun-ţînd, cu această ocazie, câ-şi depune mandatul de deputat) („Astfel dar libertatea presei... nu pot să primesc să fie sugrumată ; şi cînd mai văd că nici un'ministru nu a protestat contra sugrumării ei, nu pot să mai am încredere că nu se va face o învîrtitură şi de aceea depun demisiunea mea, o depun căci nu pot să mai stau aici cînd în faţa voastră se suprimă libertatea presei şi voi nu protestaţi" — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 1 iunie 1884, D.C.L., nr. 162, 2/14 iunie 1884, p. 2549—2550) ; în aceeaşi şedinţă, I.C Brătianu, polemizînd cu CA. Rosetti, („Oare d. Rosetti singur şi jurnalul Românul reprezintă întreaga presă română ?") şi cu D. Giani („Cînd d-voastrâ ne ziceţi nouă că ne-a luat apa şi ne-a făcut reacţionari îndărătnici, ultrareacţionari, de ce vă -supăraţi cînd noi găsim că ideile dv. sunt prea radicale, ultraliberale ?...") va motiva prudenţa în acordarea unei prea mari libertăţi presei prin necesitatea de a nu ivita unele state vecine. conservatoare în care libertatea presei era limitată sau lipsea cu desăvîrşire („Noi nu trăim aici într-o insulă izolată şi am zis totdeauna că nu putem noi să facem cei dintîi tot felul-de experienţe, căci nu suntem în Australia sau în America... Mi-aduc aminte vorbele unui diplomat rus care-mi zicea că noi prea uităm poziţiunea noastră topografică.,. Noi trebuie să avem multă prudenţă, să nu ne azvîrlim în întreprinderi
213
fa cari putem risca «kisteMa noastră naţională" etc. — Adunarea Deputaţilor. Şe-Qţnfode' Va 1 iunie K8 ^ urmare, D.C.L., nr. 163, 3/15 iunie 1884, p. 2564—2565). TJŢrfhincL exemplul mentorului'ior, uh grup de 11 deputaţi rqşettişti (Gr. P, Serdtie, V. Iepurescu, D7 Giâni, Gl Făreăşami, Pană Buescu, P. Grăaistean.u, I.G. Biblceseu,-Gr. Giani, I.'Frunză, C. Gagione şi V.A. Unechia) îşi vor da demisia din Carneră în aceeaşi zi înţrriin moment în care problema libertăţii presei era rezolvată în ginerăt jn sj$âOi n&punerilor lor, fapt care a dus la concluzia, desigur nu departe delâă.eVâfe că' aceştia, în frunte cu CA. Rosetti, nu 'mal voiau, de fapt, să parti-diŞdutâr|a" constituirii Domeniilor Coroanei, chestiune potrivnică opiniilor lor, câM'va fi supusă peste trei zile aprobării Adunării Deputaţilor (aşa cum re-
fear.Ca:%*^iw4t tot la 1/13 iunie 1884 : .....în realitate alta este cauza pentru care
Vdiţţ Să;''p'ranţ$$fâ&ţl ; este că aveţi teama să nii vină propuneri de acele ce poate fiu:'v$fp1&d'âj$ pentru cari nu aveţi curajul a vă da votul vostru" — IMd„ p. 2569, sţa '^ur^/Ş^gea atenţia Uri jurnal dif» epocă : „Ştiau... că guvernul avea de gînd ^■'sfllfimi-Farîamenrului im proiect de lege care propunea să se. facă Corbânei t( âd^ţiu&e'însemnată şt fiitictcâ rtu voiau să voteze hici pentru, nici contra prolec-t^Si^'iu' profitat de 'hdtărireţt Secatului îh privinţa libertăţii pV^Sel ta să se re-tţgp $fri- eJârneră" — Naţiunea, ah., Iii, 6 iunie 1884, p. 1). In realitate, prevederile Q^;e8n8{it^iiâ româna referitoare' la libertatea presei erau — şi au rămas şi după rie^liuirea clin 1884 — unele dintre cele mai înaintate dih Europa : se garanta tu-HibHrt'atea de a comunica şi publica ideile şi tipihlunile lor prin grai, prin tyeraţ'i prin presă" ; şe interzicea instituirea vreunei „legi excepţionale" „în această lăteferiîe";' precuiri şi î'hfiihţarea cenzura saii â altor „măsuri preventive" ; se jnea-ţidirâ câ nu estfe nevoie de nici o „autorlzaţiune prealabilă" pentru „apariţiunea bri-■lâî&k publlcâţiuhi1'' şi era Cu desăvîrŞrra oprită suprimarea sau suspendarea vreunui ,jzfer sau publjcaţiuni" ; presa.nu putea fi pusă „sub regimul avertismentelor", iar arestul preventiv „în materie de presă", era interzis etc. (v., la sfîrşitul acestui Volum, îh Addenda, II, p. 250 şi nota 10 ; tot acolo, între p. 247—265, în note sublinlare, toate modificările efectuate îri anul 1884 în textul Constituţiei româneşti din 1866).
3* Manifestaţia antiguvernamentală despre care .aminteşte Bacalbaşa a avut loc nu într-o zi de duminică ci vineri 8/20 iuftie 1884 ; I.C. Brătianu a fost hui-fiuit îh Piaţa Teatrului Naţional '(s-a strigat „Jos Brătianu !") pe cînd se îndrepta în tfăsurâ către clădirea de pe dealul Mitropoliei unde urma să aibă loc, la orele Î2;15 ceremonia de închidere a sesiunii ordinare a Camerelor Legiuitoare. Câ urinare a manifestaţiei — organizată, evident, de către opoziţia conservatoare — au fost arestaţi mai mulţi studenţi printre care C. Râdulescu, G. Florian, I. IaricovŞs^u şi Gtfnşt; Bacalbaşa. învinuiţi 0& ţtftraj adus autorităţilor (cf. Art. 181 din Codiil pe-&x aceeaşi ocazie a fost freţihut şi C.G. Cbstâforu, avocat şi publicist (v. mai ţtâfOfe. i&ZtUl, p. 20b şi nota 57, p. 218).
* Dugfc flatările (exagerate) ale presei antiguvernamentale Const. Râdulescu ăr li avut „falca ruptă" (RAZ-W., 9 iunie 1884, p. 3), loviturile primite fiind „destui de grave" (Naţinneai an. III, 11, 12 iunie 1884, p. 2) fapt pentru care ar fi fost internat la infirmeria închisorii.
27 A doua zi după arestarea studenţilor, fruntaşii conservatori N. Blaremberg, A. Pascal, prinţul Gh. Bibescu ş.a. au vrut să le facă o vizită lâ închisoarea Văcăreşti» dar nu li s-a îngăduit aceasta (RĂZ.-W., .11 iunie 1884, p; 2) J, cei reţinuţi de poliţie au obţinut însă, într-adevăr, un regim destul de îngăduitor („au odăi co-muikcânte/rhănîncă împreună, se pot plimba" — O vizită la Vâcdreştij ROM., 14 iunie 1884, p. 538).
, V. bis O singură informaţie despre L. Manovici îri fişele noastre : în septembrie 188i era numit revizor -ci. I la biroul vamal Constanţa (TEL., 12 septembrie 1881, p. 3).
28 Studenţii arestaţi — printre care şi Const. Bacalbaşa — au fost puşi în libertate „pe cauţiune" (1600 sau 2000 lei, depuşi de Clubul conservator), după cinci zile de detenţie, miercuri 13/25 iunie 1884.'Ei au fost întîmpinaţi la ieşirea din închisoare 3e friintâşii liberali-conservatori Gh. Vefnescu, N. Blaremberg ş.a., fiind pur-
taţi ,.în triumf" într-un cortegiu de. 20 de trăsuri, de la Văcăreşti pînă în Piaţa Teatrului Naţional (Liberarea studenţilor, Naţiunea, an, III, 15 iunie 1884, p. 1 15 iunie 1884, p 1).
29 „Cafeul Regal" se afla pe strada Regală (azi I Găropineanu), la nr, 1, în faţa eăfeneleiUnion (str: Regală nr. 2).
30 Capufiner-cafea cu lapte (în germ. ■: Kapuzvnerh
31 Gh. Sabin* viitor medic la R. Vîlcea, autorul Unui volum de memorialistică publicat în 1912 (Amintiri âin Războiul Independentei}, participase, alături de sto> dehţii sociăl-demdcraţi Const. Stăuceanu, Al. SpiroJu şja., Ca , vt&ssix&ii în formaţiile sanitare ale armatei în timpul Războiului pentru Independenţă.
32 Fruntaşul conservator Gh. Gr. Cantacuzţno (1837—^1913), măre moşier, poreclit, datorită uriaşei sale averi, „Nababul". \       ■   ' (
33 îh, l.fi'82 existau în Bucureşti cel puţin 28.de „pălâtiâfl", -tiţg$j££ij$eJâ ist; furia ;e, îndeosebi pe Calea Victoriei precum şi pe străzile Carol 'râzi li$iir J^kHîli),
situate aumpvpvv" f^ ..... ..,.....     -  - ^..,^.«1.
Lipscani, Smîrdan şi Şelari. Magazinele pe care le aminteşte Bâcalfc tih, S Feitt şi F. Martin se aflau     toate — pe partea dreapta a QMi Victoriei» veh-pee'tiv lâ hr. : 40,28 şi 12. :. s,'
• H Cîteva succinte repere biografice despre colegii de generaţie 'ai lui Const. Bacalbaşa, studenţi ai Facultăţii de Medicină din Bucureşti: Const. Stăuceitnv (18S2 —1888)., născut la Botoşani, preşedinte al Societăţii studenţilor în., medţeină în. şgjii 187g—1881, absolvă facultatea în 1882 ; Al. Spiroiu (1857—1889), absolvent al facultăţii în-. 1882, medic militar la Tîrgovişţe ; Petre 1. Inotescu (1859i—19^2>ii absolvent al facultăţii în 1889 ;   a fost preşedinte   al   Societăţii   studenţilorJ în medicină în anii 1884—1885 şi, din nou, în 1887 ; ăr. Ioan Şiefânescu şi^a  trepufc. jţţu' miilt succes examenul de doctor"    cu teza despre   Afecţiile cordului   în i noiembrie 1881 (TEL4 3 decembrie 1881, p. 2) ;.prin 1893, lucra la Direcţia sanitară, a judeţului Ilfov; â publidât uftele studii de specialitate   pîha în âriul Iflw;. aâttă, I, Vzieî (1856—1886); a absolvit facultatea în 1881 ; încadrat ca medic secundar laspitaltll Boldescu din Ploieşti încetează din viaţă, la 30 de ani, în februarie,1886, ca urmare a unei „infecţii septicemice acute" (v. voi. : Victima ştiinţei. In WeWidMa ăoctorului-I. Uziel,' Bucureşti, 1886) ; Şt. Olehovsky era student prin anii 1883 ; moare tînăr, în iulie 1900 (vi cap. „Ariul 1900" âl acestei cărţi) ; Emilian A. Frrinză&cu, redactor, alături de Const. Bacalbaşa, al revistei social-democrate Emanciparea (1883) ; absolvă Facultatea de,drept abia în 1898, după ce îl aflăm mai mulţi ani înregistrat ca.stjident al Facultăţii de medicină ; a fost avocat şi director al. serviciului de stenografie, al Senatului • Gh. Sabin, v.mai sus, p. 190 şi nota 31, p» aiSj/N: d Thomescu (1860—1918), a absolvit facultatea în 1886 ; profesor de patologie şi chirurgie -infantilă la Facultatea de medicină   din Bucureşti (începînd    din 1899) ; George V. Manicea (1847^-1897), unul dintre membrii fondatori, în ianuarţe 1875, ai Societăţii studenţilor în medicină din Bucureşti (alături de Nicolae Manioieseu, C. I. Iştrâti, Const. Stăuceanu ş.a.) ; a absolvit totuşi facultatea în 1880 cu teza : „Cohsldteraţiuni asupra mortalităţii generale" ; Chiriac Ionescu a absolvit facultatea în 1882, spe-ciâlizîhdu-se apoi la Paris ; este autorul unui curs clinic de patologie chirurgicală în cinci volume (1892—1910), predat la Institutul de chirurgie tinde era profesoi-de anatomie topografică, precum şi al unei mitologii în două volume (1920—1921) semnate I. Kiriac ; un Ioan I. Popovici a absolvit facultatea în 1888, dar nu avem certitudinea că e personajul evocat de Bacalbaşa ; V. Bianu şi-a susţinut „examenul de doctor" în noiembrie'1881 cu teza.„Higiena oraşului Bucureşti" (TEL., 3 decembrie 1881, p. 2) ; este autorul unei j,cărţi a sănătăţii" (realizată în colaborare) apărută în mai multe ediţii pînă în anul 1946. în legătură cu activitatea acestor tineri în cadrul Societăţii studenţilor medicinişti, v. voi. lui Victor   Gomoiu : Istoricul Societăţii studenţilor în medicină, 1875—1906, Bucureşti, 1906.
85 Nicolae N. Bard'escu şi-a susţinut doctoratul în medicină îri 1892; un eowsi. Răttţtm a absolvit Facultatea de medicină în 1885.
214
.215
*" ai. a. (j^regia (1860—1937), medic psihiatru, profesor universitar la Bucureşti ; a abscdvit facilitatea de medicină îri 1888 ; Gh. Marinescu (1863—1938), pro-; fesor universitar la Bucureşti, fondatorul şcolii româneşti de neurologie ; a frecventat cursurile Facultăţii de medicină din Bucureşti între anii 1882—1889, după Care va fi trimis Ia Paris, pentru specializare, de dr. Victor Babeş .;■ deşi a avut mai multe conflicte cu profesorul Romniceanu, Gare nu-I agrea, nu a participat activ la greva studenţească din 1884—1885, considerînd că aceasta era incitată' de conservatori, în primul rînd de principele Gh. Bibescu. . .
37 Const. -Bacalbaşa scrisese „altădată" cîte un articol de amintiri atît despre Paul Scorţeanu cît şi despre Ion Iancovescu -.Cronica săptămânală. Doisprezece morţi. Paul Scorţeanu, Adevărul, an XXXIV, nr. 11 454, 7 august 1921, p. 1—2 ; Cronica săp-tămînală. Doisprezece-morţi. Jeanot Iancovescu, ibid., nr. 11460, 14 august 1921, p. 1—2. Pe Paul Scorţeanu (pe al cărui tată, grec din Brăila, îl chema Sachelarie) îl cunoscuse prin 1874, pe cînd acesta era elev la liceul Matei Basarab ; el îi atrăsese, în anii dinainte de 1880, în mişcarea social-democratâ bucureşteană ; prin 1882 voiau să editeze împreună (în tipografia Dor. P. Cucu) o gazetă revoluţionară, Strigătul ţării,; vor colabora strîns în cadrul mişcării social-democrate bucureştene pînă cînd, către 1886, Bacalbaşa va fi atras în gruparea radicală a lui George Panu ; Paul Scorţeanu a murit după 1914, paralizat, beneficiind în ultimii ani de viaţă de o pensie modestă din partea Sindicatului ziariştilor ; Ion Iancovescu (Ionni) a fost gazetar conservator, colaborator la Naţionalul şi Epoca, redactor la bisăptămînalul liberal-conservator Opinca (1884) ; influenţat de idei conservatoare era şi Grigore Golescu, absolvent al Facultăţii de drept din Bucureşti în 1881, apoi profesor la Şcoala specială de finanţe unde preda un curs de „legiuiri financiare" prin 1899—1900.
38 V. şi voi. 1 al acestei lucrări, p. 277 ; birtul lui.„madame Caliopi" se afla pe strada'Modei (apoi Pictor Grigorescu, astăzi desfiinţată), la colţul acesteia făcut cu Calea Victoriei, în apropierea Bisericii Albe (dar peste drum de ea).
39' Deviza ordinului englez al „jartierei'"^„Afurisit să1 fie cine se gîndeşte la râu" (fr.)
4» Adică"-la 20 de lei, deci 10%.
41 După alte amintiri, mai sigure, fiind mai timpurii, din 1882, Bacalbaşa primea, în iulie 1879, în calitate de copist, salarţul de 110 lei lunar, din care i se opreau 10% pentru „pensiune" = pensie şi o altă reţinere „calificată ca patentă" de 5% (de fapt impozitul pe salariu), primind „în mînă" suma de 94 de lei şi 5 bani (93,50 -lei, după calculul nostru) : împrumutînd de la un cămătar 200 de lei, din care achita lunar cîte 40 de. lei, nu ar fi rămas, în luna amintită, decît cu 22,79 lei, fiind nevoit să-şi vîndă cărţile pentru a putea face faţă cheltuielilor curente (numai cele două mese zilnice la „madame Caliapi" îl costau — v. mai sus — 30 de lei pe lună) (Bacon, Cronica. Un cerşetor privilegiat, TEL., 18 octombrie 1882, p. 3).
42 Parafrază a cunoscutelor versuri din Hora Unirii de V. Aîecsandri ; chesat-criză de bani (turc. kesad).
43 Intîmplarea povestită de Bacalbaşa (care era născut în 1856) se petrecea aşadar, prin 1879;
44- Cofetăria „Râdulescu et. comp. Ionescu" se afla pe Calea Victoriei la nr. 53, în faţa grădinii Episcopiei (v. Guide-manuel de l'etranger â Bucarest, Bucureşti, ' 1879), iar hotelul Mânu alături, la nr. 51.
45 Hotelul Metropol se afla pe Calea Victoriei nr. 66 ; la acelaşi număr era înregistrat, în anii 1880, şi birtul aflat în proprietatea Măriei Schencovici (Şenco-vici) cu firma, probabil, „La Ochiul lui Dumnezeu", nu foarte încurajatoare pentru entuziaştii amatori de chiolhanuri.
46 Tipografia Dorothea P. Cucu se afla pe strada Lipscani la nr. 3, deci în apropierea Căii Victoriei. Birtul despre care e vorba în text îşi avea localul în 1885 pe strada Academiei („Restaurant Const. T. Belimace — strada Academiei. Mîncări gustoase şi preţuri moderate. Se recomandă; mai ales pentru d-nii studenţi şi funcţionari, prin calitatea mîncărurilor, preţurile ieftine şi poziţiunea centrală, aproape de Universitate..." — Drepturile omului, an. I, 2—3 septembrie 1885, p. 4).
. 47 Constantin (Costa) Belimace (1848—1934), aromân, născut în comuna Mulo-vişte din Macedonia, unul dintre. întemeietorii literaturii; culte aromâne. 'Este autorul cunoscutei poezii Dimindare părintească (Diată veche),' considerată o „marseieză" a aromânilor, mai curînd o chemare patriotică la , păstrarea limbii strămoşeşti asemănătoare poeziei Limba noastră, creată de Al. Mateevici într-un alt colţ de romanitate năpăstuită ' („De sub lespezi de morminte/Strigă buniic «Luaţi aminte — /Crunt blestem să aibă-n casă/Cel ce graiul lui şi-l lasă/'/Ci'ne-şi uită limba lui— /Arză-1 para focului// Viu, topească-se pe loc/Limba să i-o- frigă-ru foc/ZCine-şi uită nurnele/Sâ-1 blesteme mumele/Piarză-şi harul Domnului/Şi dulceaţa somnului»" (versiune în daCo-română de Hristu Cîndroveanu în' voi. : "Un veac de poezie aror mână, ediţie de Kira Iorgovan şi Hristu Cîndroveanu, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1985, p. 24). Stabilit în 1873. pentru mai mulţi' ani în Bucureşti, Belimace deschide birtul popular despre care aminteşte Bacalbaşa, frecventat de aromâni precum : Andrei C. Bagav (autorul unui manual pentru macedo-români, apărut în 1887 ; moare la 31 de ani, în iulie 1«8«, la Cîmpulung, de tuberculoză), Şt. Mihăi-leanu, C. Cairetti, î. Caragiani, Apostol Mărgărit (1832—1903, inspector ai şcolilor româneşti din Macedonia între anii 1878—1902 ; activitatea sa pozitivă — pusă în slujba ideii naţionale — era însă contestată în epocă de unii compatrioţi — v. Mihail Pinetta,' Apostol Mărgărit, Iaşi, 1940) ş.a.
48 Marietta Ionaşcu şi-a început cariera ca ingenuă de comedie şi subretă . pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în penultimul deceniu al secolului trecut (a debutat în octombrie 1884 în piesa Copila din flori de Grigore Ventura — cf. Massoff, Teatrul românesc, III, p< 158), devenind societară cl. III în aprilie 1894 (sub numele Marietta Tonaşcu-Papadopol), o dată cu Măria Ciucurescu şi Vasile Toneanu. Const. Bacalbaşa trebuie să-i fi păstrat o bună amintire şi pentru faptul că, în februarie 1889 interpretase la premieră unul dintre rolurile principale ale comediei sale inspirate din moravurile electorale ale vremii, Petecul lui Berechet. In lumea teatrului au fost implicate şi alte personaje, citate în text : C. Cairetti, bariton, cînta în 1885 pe sCena Teatrului Naţional în opera Linda di Cftamounix, al cărei libret fusese tradus de A. Bagav (iar în toamna aceluiaşi an, în Lucia de La-mermoor de.Donizetti, v. cap. „Anul 1885" al acestei cărţi şi nota 42).
.43 V. mai sus, p. 29 şi nota 99, p. 49 ;'p. 57—58 şi nota 46, p. 70.
50 Despre lecturile studenţilor români din anii 1880, atraşi de ideile revoluţionare ale vremii, v. articolul lui Const. Bacalbaşa din 1899, Socialismul în Bucureşti, în care sînt menţionaţi : Ludwig Biichner (cu Forţă şi materie, 1855), Camille Desmoulms, Victor Hugo (cu Mizerabilii). Lamennais (Catechisme de peuple), Vol-ney, Jules Michelet (Histoire de la Revolution), Louis Blanc (articolul e inclus în antologia noastră, Amintiri despre vechea mişcare socialistă, 1870—1900, p. 74—82 : „Cele dintîi principii ştiinţifice pentru formarea convingerilor mele le-am extras din cartea.lui Biichner, Force et matiere. Aceasta a fost opera filosofică ce a format o întreagă generaţiune de materialişti, de atei şi de socialişti"):.
51 Situată în apropiere de piaţa Amzei, în „suburbia Visarion" (culoarea „de Galben"). " "
52 Băcănia lui Păun Popescu, aflată în anii 1880 la începutul Căii Victoriei (nr. 17).
53 Casa lui Mihail Kogâlniceanu se afla pe Şoseaua Kiseleff, mai jos de aceea a prinţului Dimîtrie Ghica : „Era o casă scundă, cu puţine odăi şi fără aparenţă,
21%
216
«Bctmsă in frunzişul .uniat raari grădini aproape sălbăticite" (Constantin Argetoianu, PP. cit., p. 174).
M Memoriul studenţilor universitari contra profesori^m ir. Rfimnieeana. Pfe-pw. Co^i/iitiuţ prejNprai umuersiţar» Bucureşti, 1884 (cota- la Biblioteca Academiei Române^-î-:* 1 534). în memoriu apărut in broşură în primele zile ale « nii iunie 1884 — „studenţii universitari", enumerînd o sene de excese de autorii, «le profesorului ior, petrecute începîpd din 1882 (ie cerea să scwe absces în is$ţ &?. abces ,«tsi)ţineau totuşi să precizez* — si aveau pâr^ecţâ dreptate : „TSes&ee-tfts, şl iubjjn pe profesorul sever dar drept, căci severitatea raţională n<- îndeamnă la muncă onestă şi ne ridţeă moralul înaintea noastră însins. Ne-am ridicat contra nedreptăţilor, 'qmfcti ilegalităţilor, cont': 4 favoritismului sistematic; ne-am ridicat pentru a riţj hj se rhai înjosi caracterele ; ne-ăni ridicat, în fine, pentru a rf-sîabiU legalitatea^ â ^âjva moralul studentului şi a rfclnălţa prestîgiyi facultăţii" (p. 8), Am corectat tâe£t numeroasele greşeli strecurate în lista semnatarilor memoriului reprodusă âe-Bâealbaşa j numele lipsă din text şiadăugate de noi le^am indicat, că de Obieeiţ prin paranteze drepte ; după completările noastre prte confruntarea cu orir analul, lista semnatarilot cuprinde într-adevăr 277.de nume, aţa cui» noi vază Be-cMbasa în tea& ■ ■ ■ . . ">,-,;. ■ ,
: * Le 7 Mixt. Banquet de la Liberii de la Presse, ţ.Ifo nb.^tiOâ, 9731 Juin i8£4, p. 3—3 ; Uanchelul tioertăţîî presei dat de ziarul «l'Inăipendâhee Roiiţmaihbi*, ROM., 9 iUnie ■ 1.884, b, 5,14. Banphetul, care a avut Joc joi 7/19 iunje 108'A, ţrţ -salonul, hotelului Broft de jje Calea Victoriei a fost organizat de jurnalul l'fiMiepe»da»C6 Rbk* măinepentru a-i sărbători pe avocaţii careul apăraseră îri.recijrs pe direftotiu' publicaţiei, Al. Ciurcu, în procesul cu Creditul- funciar rural, instituţie, cafe-1 acuzase pe tîhărul ziarist de calomnie prin presă (în apâirareă Iui Ciurcu se ţ>ro^unţase şi Eminescu, în Timpul). La sfîrşitul lunii mai 1884 Curtea de Casaţie, judecind recursul lui Al. Ciurcu, a casat decizia Curţii de Apel din' Bucureşti „pentru exces de putere şl flagrantă călcare de lege"' (RĂZ-W.,-5 iurjiîe, 1884, p. 2). Ba banchet au participat persoanele înregistrate' corect de Bacalbaşa (printre care avocaţii lui Ciurcu, toţi fruntaşi ăi partidului liberal-conservâtoj : Gh. Verhescu; O. Bqeresctit, Al. Lahbvary,' I.- Lahovary; G. Meitani ş.â.) procesul fiihd considerat ca. o- victorie a opoziţîei antiîibferale ; îh timpul banchetului, pe jk orele 10 seara, îh salonul Hote? lului'a pătruns uh grup de studenţi, Emilian A. Frunzescu luînd cuyintal îri numele colegilor săi pentru a ura viâţâ lungă „apărătofiîpr libertăţii". Au răsşuns : D. A. Laurîah, N". Ionescu, G. A. Rosetti (acesta diri urmă îhdemnîndu-î pe tinerii înfiera bîntaţî la o atitudine mai ponderată, pentru a nil fi manipulaţi ca agitatori de partidele vremii: „Cugetaţi şi purtaţi-vă astfel ea să nti se zică că a făcut studinteie ceea ce a făcut agintele") ş.a.
58 Legea pentru înfiinţarea Domeniului Coroanei a fost votată de Adunarea Deputaţilor la 5/17 iunie 1884 cu 76 voturi pentru, 11 contra şi 4 abţineri, iar de Senat o zi mai tîrziu, cu 45 de voturi pentru, 5 contra şi 2 abţineriJlLegea nu era agreată de grupul rosettist (care s-a şi .retras din Camerele legislative pentru a nu fi silit să îa atitudine făţişă împotriva ei), de o parte a liberalilor, precum şi, din motive politicianiste, de opoziţia liberal-conservatoare. Aprobarea legii în Adunarea . Deputaţilor s-a făcut după intervenţia energică şi nu lipsită de argumente a lui Titu Maiorescu (Nicolae Ionescu propunea amîharea discuţiei, probabil „sine die") care a venit astfel îh ajutorul guvernului liberai pus în dificultate: „Uri vot eă acesta însemnează că voim să dăm Regatului nostru mijloacele materiale pentru a»şi accentua prestigiul exterior conform creşterii importanţei sale" (Adunarea Deputaţilor, Şedinţa de ta 5 iunie 1884, D.G.L., nr. 16,5, 6/18 iunie 1884, p. 2623)\Domeniul Co-roanei urma să cuprindă 12 „imobile rurale" (Segarcea, jud. Dolj ; Bicaz, jud. Neamţ ; Clăbucetul Taurului şi muntele Caraiman, .jud. Prahova ; Mălini, jud. Fiirv»ava :-Cocioc, jud. Ilfov ş.a.), însumînd 113 286 hectare, din care 67 198 ha. de pădurijfQutnze mois de regime liberal en Rpumanie, Paris, 1886, p. 304).
57 V. mai sus p. 185—188 si nota 28, p. 214. Studenţii au fost puşi în libertate, la 13/25 iuhie 1884. C. G. Costa-Foru era şi director al gazetei de opoziţie Naţionalul.
58 Întrunirea de la Ateneu, ROM., 18, 19 iunie 1884, p. 545—546. întrunirea, convocată ,de statul major al partidului liberal brătienist a avut loc duminică 17/ 29 iunie 18$4, la ea participînd îndeosebi „o parte din comersanţii Capitalei", baza
218
'electorală a liberalilor în Bucureşti. In cadrul şedinţei — prezidată de C. Băl-:cescu — au vorbit N. Fleva, D; [Tache}: Ionescu, C. Arion, Gr. Chrisenghie ş.a. Acesta din urmă s-a referit elogios la CA. Rosetti şi â criticat atitudinea liberalilor bră-tieneşti în problema libertăţii presei şi a „apanagiilor" regale, fapt care a provocat vacarmul din sală pe care zadarnic au încercat să-1 potolească Eugeniu Carada şi Gr. Vulturescu. Pînă la sfîrşit s-a votat totuşi o moţiune prin care liberalii erau chemaţi „să-şi strîngă rîndurile" în faţa atacurilor din ce în ce mai bine organizate ale opoziţiei. Dimitrie (Tache) Giani, amintit în text de Bacalbaşa, făcea parte din grupul rosettist. ' .
59 Noua lege electorală a fost votată de Adunarea Deputaţilor la 8/13 Iunie 1884, Cu 63 voturi pentru, 11- contra şi o abţinere, iar de Senat o zi mai tîrzhi, cu 42 VQturi pentru şi 4 contra, fiind promulgată de suveran la 8/20 iunie 1884.|Ea cuprindea unele prevederi care.favorizau pătrunderea în Colegiul I de Cameră şi în ambele colegii ale Senatului a unor elemente burgheze înstărite* fapt ce a dus la consolidarea puterii politice a marii burghezii în dauna mării mbşierirhi, care continua totuşi să rămînă o forţă politică majoră. în esenţă, ca elemente, noi, -fuse» sera acceptate propunerile grupului liberal brătienist privind unificarea Colegiilor I şi II ale Adunării Deputaţilor, din care-făceau parte acum alegătorii cu uri ve»-nit funciar rural sau. urban de cel puţin 1200 lei anual; dih Colegiul al Il-lea, âl oraşelor, făceau parte toţi alegătorii care plăteau, o dâre către stat de brice natură de cel puţin 20 de lei, fiihd prevăzută o categorie larfgă de persoane scutite de cens (în esenţă cei care absolviseră cel puţin învâţămîntul, primar, deci unele «Imanente mic-burgheze şi muncitoreşti) ; Colegiul al Hl-leă cuprindea restul alegătorilor (îndeosebi din mediul rural) care plăteau o dare prţcît de mică către stat st-, aici fiind- prevăzut şi votiil indirect (prin delegaţi) care Urnita serios accesul ţăr^imii la viaţa politică a ţării. în Colegiul I de Senat votau toţi cei care aveau uri venit funciar rural sau urban de cel puţin 2000 de lei anual, iar în Colegiul II cei cu un venit de aceeaşi natură de 80Q—2QD0 de lei anual, precum şi comercianţii şi industriaşii care plăteau patentele de clasa I şi -a ii-â. Caracterul reprezentativ al noii legi electorale (neacceptate de grupul rosettist) era, aşadar,'destul de reduşi de altfel, ca' urmare a aplicării ei numărul alegătorilor pentru Adunarea Deputaţilor a cresajt în, 1888 .faţă de 1883 cu numai 23 477 de"persoane, iar pentru Senat cu 8588- d,e persoane (Gr. Chiriţă, Modificarea Constituţiei 'în 1884. Desprinderea grupării iiberal-fadical'e cohdwăe de C.A. Rosetti din, partidul liberal, Studii, B^icu-reşti, tomul 23, nr.- 4, 1970, p; 766). în România îhsăi «a, de altfel, iii eŞle fhai multe ţâri europene, vremea votului "universal nu sosise îrieij, regimul demr^atlc^cbasti-tuţional existent fiind totuşi printre cele mai înaintate de pe continent.
60 întrunirea, presei, ROM., 4 iulie 1884, p„ 533. ^Congresul presei" convocat pentru data de. 1/13 iulie 1884 de către directorii jurnalelor Naţiunea şi Ronianul (deci fiim. Brătianu şi C.A. itosetti) urma să studieze măsurile ce trebuiau luate pentril ,;a Se asigura libertatea alegerilor" (Cpngresul presei, RAZ.-W., 1 iulie 1'884,. Pi 1) ; e^l-şi-a început lucrările la data fixată, în localul Clubului Naţiunii diri str; Acadeiriiei nr. 22 (în aceeaşi clădire în care funcţiona şi redacţia oficiosului lui Dim. Brătianu) sub preşedinţia lui G.A. Rosetti, secretari fiind G. Şerbescu şi Fr; Danie. La lucrările „congresului", ce au durat două zile, au rhai participat, îh afara persoanelor care au semnat la 2/14 iulie 1884 rezoluţia amintita in text de Bacalbaşa : fiimitrie Rrâtianu, Gr. Ventura (tlndependance Roumavne), I.N. Iancovescu
/(Opinca, Bucureşti), I.G. Bibicescu, redactor la Romanul (reprezeritînd gazeta Me-' hedinful din Turnu-Severin), C.G. Costa-Foru (Naţionalul, Bucureşti) ş.a. (Congresul presei, Naţiunea, an. III, 2, 3 iulie 1884; p. 2 ; Întrunirea presei, ibid., 4 iulie, 1884, p. 1). L,a „congres" au luat parte, deci, gazete din Bucureşti (Românul, Naţiunea, Rojiiânia liberă, l'Independanee Roumaine, Cooperatorul român, Reforma), piecum şi din provincie : Galaţi (Vocea dovurluiului), Craiova CCarpaţii), Ploieşti (Alarma, Demlocratul); Roman (Romanu), Iaşi (Perdaful) dar toate la un loc erau departe de a reprezenta presa română în, întregime ci numai o-parte a aceleia care se încadra în opoziţia militant' antibrătienistă. Bacalbaşa precizează în text că ar fi fost vorba de 14 ziarişti care au semnat rezoluţia, dar ei sînt, în realitate, 12 ; lista participanţilor oficiali din prima zi a întrunirii cuprindea însă 14 nume (printre care şi acela al amicului său, I.N. Iancovescu) şi de aici trebuie să provină deruta aritmetică a autorului.
219
Centenarul revoluţiunn române de la 1784, < ROM., 5 iulie 1884, p. 599: „Gătre români !,-La*2I octombrie viitor (2 noiembrie) împlinindu-se o sută de ani de iafizbuenirea revoluţiunii^flui Horia, acea mare şi sîngeroâsă mişcare prin care rontâftii din Transilvania au protestat pentru prima oară contra jugului greu impus, lor de un popor duşman şi asupritor,! subsemnaţii,-, constituiţi în Comitet organizator fac apel la toţi românii să se asocieze spre a sărbători această măreaţă faptă din istoria neamului nostru..." Un prim şi mai restrîns comitet de iniţiativă privind organizarea sărbătoririi „centenarului revoluţiei lui Horia" s-a constituit la 24 iunie/d iulie 1884 în timpul unei şedinţe a societăţii studenţeşti bucureştene Uniriea (G.Ar.^Ftorian — Fac. de drept; Em. Frunzescu — Fac. de medicină; Al. Şabner-Tuduri -r-(Fac. de ştiinţe şi Al. Gioroceanu — Fad. de ştiinţe) (RAZ.-W.» 26 iunie 1884, .p,■ 1ţt-2). Ulterior,, la solicitarea mai multor studenţi iii Drept, în locul lui G- Ar.FlQrian'va fi cooptat în comitet C.C. Bacalbaşa („Ei au ales şi ţin a fi reprezentaţi în'acest comitet prin d. C.C. Bacalbaşa"'— Naţiunea, an. III, 28 iunie 1884, p. 2).; Comitetul, în forma lărgită înregistrată de Bacalbaşa în text, a lansat prin presă' apelul amintit, prin care se propunea : publicarea unui album sub titlul „Centenarul revoluţiunii lui Horia de la 1784", litografiereâ portretelor lui Horia, Cloşca, şl Crişan,. organizarea unui banchet la Bucureşti la .21 octombrie/2 noiembrie'1884, precum şi înfiinţarea unui „fond al lui Horia" pentru ajutarea acelora dintre' românii subjugaţi „cari ar cădea victime datoriei lor de români" (v. şi Opinca, an 1, 8 iulie 1884, p. 3). Corespondenţa urma să se trimită pe adresa lui C.C. Dobrescu, secretar general al Comitetului (str. Negustori nr. 4). Albumul preconizat, de fapt un volum de peste 100 de pagini realizat în condiţii poligrafice ceva mai îngrijite, a apărut în octombrie 1884, probabil sub supravegherea lui Const. Bacalbaşa care, i într-o notă finală, se arăta nemulţumit că la solicitarea organizatorilor nu s-au primit colaborări din partea personalităţilor politice şi culturale ale" vremii : „Mulţumind dar de buna lor voinţă celor ce au contribuit la facerea acestui Album, ne credem datori a constata încă o dată că la vremurile lui grele poporul român n-a avut-mai devotaţi şi mai sinceri apărători decît pe fiii săi cei mai necunoscuţi, cei mai sinceri şi cei cari n-au cerut niciodată răsplată pentru jertfa • lor" %C.C. Bacalbaşa,- Cum stăm, în voi. Centenarul Revoluţiunii romane de la 1784— Horia, Cloşca, Crişan, Bucureşti, 1884, volum purtînd ca motto o strofă dintr-un „cînţec poporan din Ţara Bîrsei" cules de I.G. Bibicescu : „Dragă frate de departe/ Trimite-mi o ţîr' de carte/Fie scrisă cît de rău/Numai s-o pot citi eu"). Realizat aproape în întregime cu colaborarea unor tineri din generaţia acelora care vor trăi momentele înălţătoare ale Marii Uniri din 1918, volumul omagial n-ar fi meritat să fie cu desăvîrşire uitat de către posteritate.
62 Primul număr al oficiosului naţionaMiberal Voinţa naţională („redac-ţiiihea şi administraţiunea, Bulevardul Elisâb'eta 12, 15 bani exemplarul") poartă data de marţi 10/22 iulie 1884 ; jurnalul a avut o apariţie neîntreruptă pînă în aprilie 1914, reprezentînd la început punctele de vedere ale aripii brătieniste a partidului. In acelaşi an 1884 — deosebit de fast pentru dezvoltarea presei române moderne — au mai apărut,, la Bucureşti, cotidianul de mare' tiraj Universul (primul număr poartă data greşită de 20 iulie 1884, în loc de 20 august/l septembrie), la Iaşi „ziarul liberal opoziţionist" Lupta (19/31" iulie 1884, „director politic G. Panu") iar la Sibiu, Tribuna (la 14/26 aprilie 1884), sub direcţia lui Ioan Slavici. în primii ani Voinţa naţională se va afla sub conducerea lui Gh.C. Cantacuzino, secondat, ca re-dactor-şef, de Nicolae Xenopol.'
, 63 Generalul Carol Davila a încetat din viaţă duminică 26 august/7 septembrie 1884, la orele 16 şi 20 de minute (ROM., 28 august 1884, p. 771).' Născut la Parma, în Italia, în 1832, a fost desemnat de Facultatea de medicină din Paris, în 1853, la cererea' prinţului Ştirbei, să vină în Ţara Românească pentru a organiza aici serviciul de asistenţă sanitară şi învăţămîntul medical (Generalele Davila, ROM., 29 august 1884, p. 774).
6/1 îri condiţiile izolării internaţionale a ţării noastre după Războiul de Independenţă, \ România a-Jest-neveit* ;să> încheie un tratat de alianţă defensivă cu Austro-Ungaria, semnat la Viena la 18/30 octombrie 1883, tratat secret la care a aderat în aceeaşi zi şi Germaniaj; în felul acesta era împiedicată posibilitatea unei înţelegeri între imperiul habsburgic şi Rusia ţaristă în dauna ţării noastre, care
220
primea, totodată, asigurări că i se. va acorda, asistenţă militară in cazul unei agresiuni din partea vecinului ei de la •răsărit, a cărui politică de expansiune în Balcani către ConstantinopOl şi Strîmtori era mereu în actualitate (v. şi mai sus, noţa 2 p 109). Artizanii acestei politici de alianţe a statului român au fost, printre alţii, Titu Maiorescu şi P.P. Carp, ultimul fiind, de altfel, un ministru deosebit de activ al României la Viena în perioada premergătoare perfectării tratatului. Neputmd fi popular în ţară, pentru că impunea o atitudine mai prudentă de încurajare a luptei pentru libertate naţională a românilor transilvăneni, tratatul din toamna anu^ lui 1883 a dus, printre altele, şi la alterarea mai accentuată a relaţiilor dintre. I.C. Brătianu şi C.A. Rosetti, acesta din urmă fiind partizanul, unei politici de neutralitate a României, cu menţinerea legăturilor tradiţionale de prietenie eu Franţa republicană şi" democratică.^ Italia se alăturase alianţei dintre Austro-Ungaria şi Germania printr-un tratat semnat la Viena la 8/20 mai 1882 — cînd ia practic fiinţă Tripla Alianţă.Jcare-şi propunea în primul rînd asigurarea securităţii ;elor trei state central-europehe dar şi „întărirea principiului monarhic" si a ordinii politice interne caracterul conservator şî retrograd al alianţei fiind deci incontestabil (Cazan • Rădulescu-Zoner, România şi Tripla Alianţă, p. 28). Atitudinea^ regelui Ca* rollfaţă de principalele două puteri .ale Triplei Alianţe era diferită ; d&că era convin' de superioritatea şi invincibilitatea Germaniei natale („Le roi de Roumanie — preciza în 1932 N. Iorga — tres loyal cependant avec. son pays, n'avait qu'un sentiment reel et profond en ce qui concerne ses rapports avec l'etranger : celui de confiance et de profonde sympathie envers son ancienne patrie" — N. Iorga, Com-ment la Roumanie s'est detachee de la Triplice, Bucureşti, 1932, p. 3), elj credea totodată că imperiul habsburgic se va destrăma inevitabil într-o zi ,$din cauza Ungariei" ; de altfel, în august 1883. la Viena el i-ar fi spus răspicat lui Franz Joseph că nici un popor nu va consimţi să i se răpească idealurile politice"}(Ioan Lupaş, Regele Carol I si Transilvania, Cluj, 19-39, p, 12), fiind evident, de acord cu ideea necesităţii dcsăv'îrşirii unificării statului naţional român prin revenirea la patria-mumă, printre altele, si a provinciilor stăpînite de imperiul austro-ungar, problemă pe care'nu o socotea însă de actualitate în anii 1880 şi, din păcate, nici mai tîrziu.
«5- Întrunirea de la Orfeu, ROM., 23 iulie 1884, p. 590. întrunirea, la care au luat cuvîntul Em. Protopopescu-Pache, N. Blaremberg ş.a., a-avut ioc duminică 1/ 13 iulie 1884, deci la începutul vacanţelor. Despre tulburările din faţa sălii v. : Măcelul de la sala Orfeului, RÂZ.-W., 3 iulie 1884, p. 1—2.
66 Comitetul de conducere al partidului liberal-conservator s-a întrunit la 30 septembrie/12 octombrie 1884 în localul clubului său din str. Ştirbei-Vodă (Câm-pineanu) rir. 2, hotărînd (cu 25 de voturi contra 15) abţinerea de la alegerile care urmau să aibă Ioc în luna noiembrie (RÂZ.-W., 2 octombrie 1884. p. 1). în acest fel partidul liberal-brătienist nu. avea nici un fel de emoţii în bătălia electorală, în care se confrunta numai cu cîţiva liberali dizidenţi şi cu junimiştii cu care mai purta "tratative de colaborare.
<" C.A. Rosetti, Către foştii mei alegători din Bucureşti, ROM., 1 noiembrie 1884, p. 977. C.A. Rosetti le reproşa foştilor săi amici politici, liberalii brătienişti, că în ultimii trei ani aceştia i-au respins toate propunerile de reformă, „fie ele cît de mici", el fiind, aşadar, nevoit să se confrunte nu cu „potrivnicii politici" ei cu foştii amici alături de care combătuse „sub acelaşi drapel" ; anunţa totodată că se retrage din activitatea politică fiind bolnav.
us Alegerile parlamentare* organizate potrivit noii. legi electorale au avut loc astfel : marţi 6/18 noiembrie 1884 (Colegiul 1 de Cameră) ; miercuri 7/19 noiembrie (Colegiul II) ; joi 8/20 noiembrie (Colegiul III) ; sîmbătă 10/22 noiembrie (Colegiul I de Senat) ; duminică 11/23 noiembrie (Colegiul II).Jlnformaţiile comunicate de Bacalbaşa sînt exacte, cu următoarele precizări :. C. Dissescu nu a fost ales în noiembrie ci la alegerile suplimentare de la 28 decembrie 1884/9 ianuarie 1885 ; la Colegiul I de Senat — Ilfov, D, Gr. Ghica .şi V. Aîecsandri au avut contracandidat numai pe D. Brătianu nu şi pe Mihail Kogâlniceanu (D. Brătianu va fi însă ales, la acelaşi colegiu de Senat, la Brăila, Prahova şi Romanaţi, urmînd să opteze, bi-
2^1
neînţeles, numai pentru unuj diptre mandate) ; C.C. Arion, Al. Marghiloman, C Disse&ci», Iacob NjBgruxzi, Y. Epşor şi Al. Djuvara au fpst aleşi deputaţi, iar Leon jSTe-gruzzi' senator (arâşt'a din urma la Colegiul ţ de Iaşi, alături de principele Gr, 'M. Sţyrdzg) ; Mihajl ISogălnicjgariu a fost aţe-ş deputat la Colegiul I Brăila (o dată cu şefol guvernului, I.C. Brătianu), Nicolae Ianescu la Colegiul II de Roinah, jar G. Paladi la acelaşi colegiu, la Tutova. Cu sprijin guvernamental au fost şiieşi nouă deputaţi junimişti 4P,P. Carp, Titu Maiorescu, V. Pogor, I. Negruzzi, D.A. JLaurian, Î.M. Melik, I. îăhov, Th. Nica şi B. Bossy) şi trei senatori (Dim. G. Eosetia, Leoiî Negruzzi şi I. Diâmandi) (Maiorescu, Isteria contimporană a României, p. -22Q).
w B.P..Hasdeu a fost ales deputat (ca „liberal independent") al Colegiului II Dolj, la Crăiovâ, unde îşi făcuse mai mulţi amici în lumea profesorală. Alegerea sa i fost contestată de Mihail Kogâlniceanu în şedinţa Adunării Deputaţilor din 17$& noiembrie 1884, invocîndu^se faptul că — potrivit prevederilor cbnstituţio-\ naje    Ifâţoţloşarii de stat riu-şi puteau pune candidatura pentru un mandat parlamentar;''©^ era director al Arhivelor Statului, post la care riu "voia să . refturitp. f^t'rqciţ "Iui Mihail' Rogălntceanu1.nu i s«au alăturat alţi patru deputaţi câre'?saâ "suşjînă contestaţia, B.P. Hasdeu a fost „proclamat" deputat (Adunarea t^p^t^itof. Şedinţa de la 17 noiembrie 1884, D.C.L., nr. 1, 18 noiembrie 1884, p. 13). 'Sesizat de 'discuţiile din Cameră, Eugeniu Stătescu a ridicat problema în Senat, la^W'noiembri^l'â decembrie 1884 punînd  cu perfidie întrebarea retorică: ,JD-lol?, riu înţeleg cum un bărbat aşa de inteligent şi aşa de luminat cum este d. Hasdeu ri-a simţit tot răul ce şi-a făcut şi d-sale şi nouă prin această alegere şi cum" primeşte d-tea. situaţiunea aceasta, • cum primeşte să», intre în Corpurile legiuitoare'pr'intr-o violare de lege" (Senatul. Şedinţa de la 30 noiembrie 1884, D.C.L., nr. 11," 2 decembrie 1884, p. 124). în aceste condiţii, după un discurs nu lipsit de calităţi, B.P: Hasdeu a anunţat', în şedinţa Camerei din 3/15 decembrie 1884 că renuri"^ îa'mandatul de deputat (4...im om care nu a şovăit niciodată pe calea ideilor liberale'şi naţionale, uri asemenea om nu intră nicăieri pe fereastră ci totdeauna pe uşa cea mare şi. toţ pe uşa cea mare va ieşi, iar nu pe fereastră, din această Cameră '0, demisia sa fiind" acceptată de Adunarea Deputaţilor, după o intervenţie maliţioasă §i lipsită de colegialitate a lui Kogâlniceanu (discursul e reprodus integral în : M. Kogălniceănu, Opere, V. Oratorie, III, 1877—1891, partea a Hî-a, 1884—1886, ediţie îngrijită de Georgeta Eenelea, Ed. Academiei, Bucureşti, 1989, p. 30-t-31 : „Domnul Hasdeu se arată aici între noi ca reprezentante al ştiinţei şi aşa şi este ; cu toate acestea, deşi nu avem în ţara noastră pletoră de ştiinţă, totuşi nu cred să fim în atîta lipsă de oameni de ştiinţă încît, dacă ar lipşj. domnia-sa din Cameră, să nu aibă cine să ne spună un- euvînt despre ceea ce ar trebui să facem pentru îmvăţâmîntul, primara) cu numărul de voturi notat corect de Bacalbaşa (Adu-narea Deputaţilor. Şedinţa de la 3 decembrie 1884, D.C.L., nr. 12, 4 decembrie 1834, p. 14? Şi 152). V. o expunere iriai pe larg a problemei în lucrarea Iui   Vasile Sandu: Viaţa luiW.P. HasăeuAVld. Minerva, Bucureşti, 1989, p. 159—163, în care e repţbduşŞ. , Şi declaraţia acestuia de independenţă politică faţă de gruparea liberală aflată lâpu-' tere ţ.„„mă ..prezint înaintea d-voastră ca om de ştiinţă, iar ca om de ştiinţă sunt liberal şj sunt independent..!Omul de ştiinţă nu poate să nu fie independent, căci, oricît de tare îi va striga Papa că pămîntul nu se mişcă, Galilci îi va răspunde că se mişcă'^(p. 161).
7? In tot cursul anului 1884 au continuat tratativele între fruntaşii junimişti şi cei al grupării liberale brătieniste în vederea includerii în guvern ă dcd-trei mir nişf.ri junimişti, remaniere dorită şi de regele Carol, care voia să 'dea astfel mai multă autoritatea înţelegerii realizate cu puterile centrale în 1883. în octombrie, înainte de alegeri, jurnalele anunţau că P.P. Carp va prelua Ministerul de Externe, iar Tini Maiorescu pe acela al Instrucţiunii Publice (RÂZ.-W., 3 octorhbrie 1884, p. 1 — ştire preluată din l'Independanee Roumaine); la alegeri junimiştii au fost sprijiniţi de liberali, obţinând un număr important de mandate de senatori şi deputaţi (li s-ar fi promis 30, dar gruparea ieşană nu dispunea de un număr atît de -marc de personalităţi pe care să le promoveze în Parlament — RAZ.-W., 28 octombrie 1884, p. 1). Probabil că pretenţiile prea mari ale junimiştilor (care doreau c* programul politic şi economic al grupării intitulat „Era nouă' şi elaborat de
222
Î.P. Carp să fie preluat integral de către liberali), precum şi teama amicilor lui IgŞrâtianu'că fruntaşii politici junimişti, unii cu calităţi nu numai politice superioare', 'iî: vor înlocui în ierarhia partidului, l-au determinat pe I.C. Brătianu să-şi rerna-hizeze guvernul în noiembrie 1884, fără sâ mai apeleze la vremelnicii săi „tovarăşi |fie drum" (Titu Maiorescu va nota cu mîhnire în însemnările sale zilnice în dre'p-sui-datei de 25 noiembrie/7 decembrie 1884 : „Una din cele mai triste zile, nimic gfhu mi-a izbutit... lăsarea'pe dinafară în. politică a grupării noastre ^din partea lui pir[ătianu] la formarea de azi a Cabinetului"). V. problema, ceva mai complicată |decît am putut să o prezentăm noi aici, expusă mai pe larg, în : Ornea, Junimea, 254-t-259 ; Bulei, Partidul conservator, p. 44—49. 5
71 Astăzi din lista reprodusă de Bacalbaşa reţinem ca personalităţi realizate ||în plan naţional numai numele profesorilor medici Gh. Marinescu'şi Al. Qbregia, î ceilalţi studenţi bucureşteni din anii 1880 riedepăşind mai tîrziu, îritr-radevăr, hir IfvelUl mediu âl consacrării în viaţă social-politică, ştiinţifică sau culturală a ţării.
. V „Greva"' studenţilor de la Facultatea de medicină diri Bucureşti   a continuat şi în toamna anului 1884, autorităţile universitare simţiridu-se; obligate (cu • îh'tîrziere) să desemneze, în decembrie, o comisie care să facă propuneri pri&irid po-. sibilităţile de reluare a cursurilor, comisie care şi-a început lucrările abia în'lrina ianuarie 1885. La 7/19 februarie 1885,' sesizat că de nouă luni. Facultatea de roedi-' cînă bucureşteană îşi încetase, practic, activitatea, deputatul de Piatră Neamţ, Gr. Cozadini, Interpelează guvernul în Cameră, cerînd cu insistenţă rezolvarea situaţiei „pentru a pune capăt unor tulburări cari, prelungindu-se, pot corhpxomife ^Uterul ■ a sute de tineri cari au drept Ia solicitudinea noastră" (Aduw*ea jDeţmtaţilat,Şe-r dinţa de la T februarie 188S, D.C.L., nr. 53, 12 februarie 1885, p. 8.M9? ŞU-au expus îri Continuare punctele de vedere, în favoarea doctorului Romniceahu sau a stu-
să se încurajeze dezordinea, dar şi noi am avut copii şi cînd 8]raU' 'mişi^acă-i ţe? deam rău îmbrăcaţi, rău îngrijiţi, noi nu băteam copilul ci dădeam afară pe doică"
'— ibid., p. 823), D.A. Lauriah („Cum voiţi d-voastră, d-le Kefeălntc^^^rca studenţii să" hotărască cine să le fie profesor şi cine nu?" — ibid.,p. 823),firăflă&u. In sfîrşit, imediat după discuţia din Parlament, ministrul -efe rfsş&rt- '$~&c8pib3. Facultăţii de medicină, dr. Felix, iau măsuri mai ferme, cerînd ultimativ studenţilor să se înscrie la etfaraene pînă la 18 februarie/2 martie 1885 şi să le susţină pînă la sfîrşitul lunii februarie cînd vor începe şi cursurile, .cei care nu se vor înscrie la examene urmînd să fie „şterşi dîn matricole" (Cestfuşşţţ.- MacuMţii de medicină, RAZ.-W., 12 februarie 1885, p. 1). în aceste condiţii, manifestîodu-şj oboseala după
■nouă luni de agitaţii zgomotoase, studenţii decid să se prezinte la examene şi Ja cursuri, proferîhd o ultimă şi vagă ameninţare la adresa doctorului Romniceanu (RĂZ.-W7, 15 februarie 1885, p. 2). Pornind-de la unele nemulţumiri, în p>rt'e justificate, ei iniţiaseră o mişcare de o amploare exagerată aţîţatât şi folosită în cifjip egoist ca mijloc de presiune politică antiliberală de către partidul de opoziţi^ li-beral-conservator ; folosul studenţilor a fost minim (şi-au vşrificat cu,bune rezultate spiritul de solidaritate), iar paguba — luni de învăţătură pierdute — cu rnuit mai însemnată şi greu de recuperat, pentru'că timpul ir.esit.u« şe vmi îpţoaiee.
w Despre începuturile mişcării social-democrate în Hemănia *i IndSQSebi în Bucureşti (în deceniul al şaptelea al secolului trecut) ne-am mai referit în aceste hote : p. 49, nota 99 ; p. 70, nota 46. întâlnirea corispirativâ-de lâ spitalul Colţea a avut loc după întoarcerea lui Gherea din detenţia dih'Şusia '(septembrie i«79) — v. în text, p. 58 şi n. 46, p. 70. Mişcarea socialistă bucureşţe'âriă se reînfiripă îneepînd din anul 1884 (un singur moment mai important în prunii ani ai deeeniului i apariţia la 15/27 aprilie 1883 a revistei social-democrate Emanciparea., sub "conducerea lui Const BaCalbaşa) ; o dată cu stabilirea lui Const. Miile la Bucureşti, în mai 1884. mişcarea socialistă din capitala ţării se reorganizează, depăşind fază improvizaţiilor şi a boemiei. Sub conducerea lui Miile, a Iui Anton Bacalbaşa şi mai tîrziu a muncitorului tipdgraf Al. Ionescu socialiştii bucureşteni, îndeosebi tineri (elevi şi stu-
223
denţi) inaugurează acţiuni propagandistice, cu intenţii accentuat culturale, popularizând simultan atît ideile democrat-revoluţionare ale secolului cît şi acelea ale ideologiei social-democrate, apreciate atunci pentru caracterul lor larg umanitar. In anii aceştia de după 1880 Zamfir C. Arbure (1848—1933) nu mai participa la mişcarea socialistă militantă, dedicîndu-se activităţii ziaristice în presa "liberală (la Românii/, apoi la Telegraful),
74 „Din iniţiativa cîtorva tineri doritori de a cerceta cari sînt relele fundamentale de cari suferă societatea română şi ce mijloace de îndreptare ar fi leu putinţă s-a constituit în Bucureşti un cerc de studii sociale" (Cercul studiilor sociale, ROM., 12 ■ decembrie 1884, p. 2). Cercul de studii sociale, organizat de tinerii social-democraţi bucureşteni (colectivul de coordonare era format din: Vintilă C.A. Rosetti; Const. Miile, Paul Scorţeanu; C.C. Bacalbaşa şi E.A. Frunzescu) îşi propunea să contribuie la popularizarea în rîndurile tineretului studios a ideilor socialiste şi democratice ale vremii. Prima conferinţă a avut loc în sala Franze-laru'de pe strada Bateriilor dinmahalaua > Antim duminică 9/21 decembrie 1884 (Paul Scorţeanu, Ce este- socialismul) ; au urmat în aceeaşi sală, situată în zona ■demolată pentru construirea „noului centru civic al Capitalei"., alte conferinţe du-.minicale'susţinute de Const. Miile (Proprietatea din punct de vedere istoric; Despre patriotism şi cosmopolitism; Socialismul ştiinţific şi socialismul- utopic), C.C. Bacalbaşa (Despre prostituţiune, a treia conferinţă din Serie prezentată la 30 decembrie 1884/11 ianuarie 1885 : „Duminică 30 decembrie d. Const. Bacalbaşa va vorbi la Cercul de studii sociale •— sala Franzelaru — despre prostituţie" — ROM., 30, 31 decembrie 1884, p. 1162 ; Proprietatea individuală şi proprietatea colectivă); Al. G. Radovici (Despre proletariatul agricol); Emil A. Frunzescu (Morala evoluţionistă), C. A. Filit.is (Complicitatea religiei cu' statul). ş.a., pînă la 10/22 martie 1885 cînd avocatul Filip Gesticone prezintă ultima conferinţă (Despre libertate). La conferinţele Cercului de studii sociale au participat, îri afară de tineri socialrdemo-craţi şi unii oameni politici liberali, îndeosebi din gruparea rosettistă (Petre Gră-dişteanu, G. Palade ş.a.).
■ 75 Tînărul- deputat (deocamdată) liberal Dumitru (Tache) Ionescu, în vîrstă, atunci, de 26 de; ani a rostit, la 4/16 decembrie 1884 un discurs prolix asupra răspunsului Ia Mesajul Tronului, discurs în care se simţea obligat să discute şi să propună soluţii pentru toate chestiunile la ordinea zilei — unul din cele mai slabe discursuri diş cariera sa de strălucit orator parlamentar. Mihail: Kogâlniceanu 1-a ironizat, nu numai în culise ci şi de la tribuna parlamentară, :1a 5/17 decembrie 1884, într-un discurs rostit cu acelaşi prilej : „...Eu nu pot aduce laude onor. domn Ionescu pentru această profesiune* de modestie ce nu i s-a cerut şi-i sînţ recunoscător că 'modestia domniei-sale a, găsit şi a dat soluţiune la toate problemele ce se agită în această'ţară. în adevăr, domnia-sa a tratat toate cestiunile şi la fiecare a avut o soluţiune ; a dat soluţiune la o mulţime de probleme pe care nimeni încă pînă astăzi nu a putut să le dezlege dar cari de domnia-sa au fost dezlegate" (Mihail Kogâlniceanu, Opere, V. Oratorie, III, 1873—1891. Partea a III.-a, 1884— 1886, .ediţie îngrijită de Georgeta Penelea, Ed. Academiei, Bucureşti, 1939." p. 36). Totuşi prezenţa lui Tache Ionescu în Parlamentul României a fost înregistrată pozitiv de către presă, aceasta fiind conştientă că asistă la începutul unei mari cariere politice : „... D'odată răsări la tribună un tînăr frumuşel, corect îmbrăcat, cu mustaţă brună bine dichisită. E tînărul deputat Tache Ionescu care-şi face debutul. E de talent băiatul, cu multă înlesnire de vorbă şi cu viitor în Parlament" (Corpurile legiuitoare, România liberă, an. VIII, 6 decembrie 1884, p, 2).
78 Alexandru G. Djuyara (din familia de origine aromână Giuvara care, tre-cîrid prin metamorfoza Djuvara a ajuns Juvara în secolul nostru), fusese ales de noua Cameră, la 23 noiembrie/5 decembrie 1884, membru al Comisiei de petiţiuni şi în calitate de raportor al acestei comisii prezentase in şedinţa Adunării Deputaţilor din 15/27 decembrie 1884, concluziile asupra unor cereri înaintate înaltului for legislativ, răspunzînd cu aplomb şi fără complexe la întrebările sîcîitoare ale unui deputat versat, Nicolae Ionescu. „Frumosul discurs"" pe care Al. G. Djuvara l-ar fi rostit cu „cîteva zile înainte" a fost, de fapt, pronunţat în şedinţa din 23 noiembrie/ 5 decembrie 1887 a Adunării Deputaţilor, după întoarcerea acestuia dih străinătate şi trecerea sa în rîndurile opoziţiei antibrătieniste. Bun orator — Kogâlniceanu îl
Ipţumea „Privighetoarea Brăilei"     Djuvara a fost deosebit de apreciat pentru dis-feursul său din noiembrie 1887 -"■ prin care cerea retragerea liberalilor de la putere ii(;,Nu mai sunteţi un partid ; sunteţi un aparat de guvernămînt, aparat foarte per-jŞfecţianat, vă mărturisesc, dar partid, nu. vă lipsesc pentru ca să fiţi partid politic .• două lucruri : vă lipseşte o. idee conducătoare, vă mai lipseşte consecvenţa cu tre-fcutul d-voastră") — printre alţii şi de Titu Maiorescu, acesta publicînd sub semnă-tură, în două numere din România liberă (din 28 noiembrie/10 decembrie 1887 şi f 3/15 decembrie 1887) un articol, Asupra discursului parlamentar al d-lui Alexandru Djuvara, în care scria următoarele cuvinte entuziaste despre virtuţile oratorice ale fi foarte tînărului său coleg din Parlament (Djuvara avea atunci 26 de ani) ; „Am fr. ascultat acest discurs în Cameră, l-am citit în Monitorul oficial şi nu mă pot opri de a exprima mai întîi de toate impresia covîrşitoare ce a produs-o nu numai asupra mea (căci atunci nu ar însemna nimic) ci asupra tuturor cu cari am vorbit des-; pre el şi — sunt încredinţat — asupra celor mai mulţi din cei ce l-au ascultat sau îl vor fi citit: discursul d-rlui Djuvara este ca formă literară unul din cele mai ;■■ frumoase din cîte s-au ţinut vreodată în Parlamentul român şi, ca discurs politic, ■ unul din puţinele însemnate ale acestui Parlament" (Radu Portocală Scînteietoarea personalitate a lui Alexandru Djuvara. Semănătorul teoriei funcţiunii sociale a proprietăţii, [Bucureşti], 1943, p. 56 şi 13). Al. Djuvara nu va trece însă în gruparea junimistă, rămînînd în continuare liberal ; în această calitate,   de altfel, a fost de cîteva ori ministru în mai multe guverne liberale, începînd din 1897. Titu Maiorescu îşi va schimba mai tîrziu opiniile sale în legătură cu arta oratorică profesată de Al. Djuvara (v. studiul său din 1.902 : Oratori, retori şi limbuţi). Camera îi va acorda „lungul" concediu lui Al. Djuvara, concediu despre care aminteşte Bacalbaşa, în şedinţa din 17/29 decembrie '1884 (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 17 decembrie 1884, D.C.L., nr. 23, 18 decembrie 1884, p. 336).
77 Remanierea guvernului I.C. Brătianu a avut loc la 2/14 februarie 1885 ; şi-au păstrat vechile portofolii: L C. Brătianu (ca ministru de Interne), G". Lecea şi gen. Ştefan Fălcoianu ; numai trei miniştri erau noi: An. Stolojan, C. Nacu şi Radu Mihai. Presa a comentat remanierea considerînd-o ca un eşec evident al ju-i nimiştilor (intrarea acestora în „minister" s-ar fi amînat „pentru calendele greceşti" — RAZ-W., 2 februarie 1885, p. 1, ceea ce se va dovedi perfect adevărat).
7B Bolnav de mai multă vreme, generalul Gh. Slăniceanu încetase din viaţă la începutul lunii ianuarie 1885, în Italia, la San Remo (RAZ-W;, 13 ianuarie 1885, p. 3) ; ştirea despre decesul său a fost adusă la cunoştinţă Senatului de către generalul Fălcoianu la 12/24 ianuarie 1885, Povestea cu pachetul purtînd menţiunea „Proba' onorabilităţii puternicilor zilei", pachet reţinut de procurorul care reprezentase. Parchetul de Ilfov la operaţiunea de ridicare a sigiliilor de la domiciliul defunctului fusese, lansată de l'Independanee Roumaine (cf. RAZ-W., 9 februarie 1885, p. 2) şi nu ştim dacă era reală.
224
15 — Bucureştii flte altădată
<
Q
w
Q Q
<
I. Fragmente eliminate şi variante
Reproducem selectiv cîteva fragmente eliminate de Bacalbaşa cu prilejul prelucrării textelor preluate din Adeverul sau variante ale unor relatări care au fost reelaborate în vederea cuprinderii lor în volum; fixarea locului unde aceste texte primare şi-ar justifica prezenţa in economia volurhului de faţă ne-am. aswmat-o, în funcţie de posibilitatea datării evenimentelor respective în vederea'încadrării lorr la locul potrivit în cursul cronologic al naraţiunii.
Pag. 17,
* O relatare, recapitulînd' zvonurile care circutei *ti epocă, privind pretenţiile teritoriale ale Rusiei faţă de ţara noastră, la începutul anului 1878 .
Cu sfîrşitul operaţiunilor militare se râspîndeşte. şi vestea cum că Rusia ne reclamă Basarabia. Vestea produce o mare agitaţie în Bucureşti.
Nicolae Kreţulescu, fost ministru, unul dintre fruntaşii politici — deşi neîn-scris în .nici un partid — ridică glasul pledînd teza unei înţelegeri cu Rusia. El scoate o broşură prin care susţine că, de la o înţelegere cu Rusia avem totul de cîş-tigat, că subscriind la cedarea celor trei judeţe basarabene vom dobîndi, pe lîngă bunăvoinţa puternicului vecin- şi o cit mai mare întindere de pămînt peste Dunăre. Se vorbea de toată Dobrogea şi prelungirea inclusiv Rusciuk şi Vârna. 1 ■•
Ni s-ar fi dat şi o însemnată sumă de bani.
Această părere este hotărît combătută de către sferele guvernamentale, de către prinţul Carol şi de cea mai mare parte a oamenilor politici. Opinia publică este şi ea ostilă combinaţiei, iar îndîrjirea în contra ruşilor creşte. Unele sfere rusofile de la noi spun că prinţul de Bismarck — care sta făţiş de partea ruşilor — făcea acest joc spre. a săpa o prăpastie între România şi Rusia. Prinţul Carol, refu-zînd orice înţelegere cu Rusia, face numai jocul politicii germane, care lucrează spre a înconjura Rusia cu,un cerc de duşmani.
Ion Brătianu este şi el ostil tocmelii ; tot asemenea şi C.A. Rosetti şi Mihail Kogâlniceanu. Toţi susţin că nu se poate cu nici un preţ subscrie vînzarea unei părţi din pămîntul românesc.
1 V. în acest volum p. 20 şi nota 56, p. 40—41.
229
Situaţia lui Brătianu începe să se clatine căci se spune cum că el a consimţitş's| la cedarea Basarabiei încă .de pe cînd a fost primit de către ţarul Rusiei la Livadia, â înainte de râzbbi ?.'Se spurie că în acea întrevedere a fost'pusă la cale şi convenţia'! pentru trecerea armatelor ruseşti prin România şi cedarea Basarabiei. 3 %
Situaţia prinţului Carol nu este nici ea mai bună. Domnitorul şi cu primul său H sfetnic sunt făcuţi răspunzători de această mare înfrîngere politică.
In sfîrşit opinia publică începe să se mai liniştească sub înrîurirea unor zvonuri.
Aşa se spune că Ion Brătianu, fiind favoritul ţarului Alexandru care-1 ţine în mare simpatie va izbuti, pînă în cele din urmă, ca să salveze Basarabia. Se mai spune că prinţul Carol, în calitatea lui de german, nu va fi sacrificat de Germania.
La ce ne slujeşte să avem un german pe tron dacă, într-o împrejurare atît de grea. Germania se întoarce împotriva noastră? Iată ce spun rusofilii.'1 („Cronica săptămânală" de Constantin Bacalbaşa. Bucureştii de altădată, foiletonul XXXII, AD., nr. 11 786, 27 august 1922, p. 1.)
ÎS. Nici unul nu erau roşii, ci av#au O poziţie oarecum indepmdeată. ©a această K?#ttar ti* ate» Brătianu, pe Ungă -eă erau şi oameni din lumea zisă bună,
fipw..:M /, • . . . ,.
t* O relatare mult mai succintă a „intrării tHunifate a armatei române in tâtt' lă 8/20 octombrie 1818 : . '
^/8/ţultă lume a sosit.din oraşele din ţară, oraşul a fost decerât eu drapele şi îam-fne, armatele .victorioase au străbătut Calea Victoriei pe un timp strălucitor de Iţe şi limpezime.
pŢ"61n acest moment începe domnia fericită şl glorioasă a lui Carol' I. Dar şi par-TaF-liberal, cu Ion Brătianu în frunte, se aşează la guvern pentru Un lung period isfee' ani. ţlă., Ibid., foiletonul XXXÎII, AB.,'nr. 11793, 3 seţţtembrie 1928; p. 1.)
Pag. 28
* Cei,doi delegaţi sunt Ion Brătianu şi Mihail Kogâlniceanu, ministrul de Externe,' iar secretari sunt luaţi doi din parlamentari şi dintre tinerii cei mai culţi, aceştia-sunt. un moldovean, anume ţaneu Sturdza şi un muntean, dl. Mihail Feri-
2 V. voi. I al acestei lucrări, p. 212 şi nota 100.   . *
3 In 1878 şi în anii următori, presa şi unii fruntaşi conservatori au acuzat guvernul liberal şi pe I.C. Brătianu nominal — pe nedrept — că, datorită politicii lor nechibzuite au fost pierdute cele trei judeţe din sudul Basarabiei, răpite pentru a doua 6ară;în acelaşi secol1 de imperiul ţarist. <
■? Povestea cu I. C Brătianu „favorit" al ţarului nu era decît un zvon naiv ; în schimb, într-adevăr, principele Carol încercase, la începutul anului 1878, să obţină sprijinul diplomatic al ţării sale natale, legată însă prin relaţii de colaborare interesată — relaţii totuşi în curs de deteriorare — cu Rusia. Astfel, în februarie • 1878 el îi scria prinţului de Coroană al Germaniei, referindu-se Ia pretenţiile teritoriale ale imperiului de la răsărit („Cred că foarte rar se va întâmpla ca o ţară, după terminarea cu bine a unui război, să se afle într-o situaţie mai proastă ca înainte şi să fie silită a mal dâ ceva,din puţinul ce are, aliatei sale pe care a sprijinit-a din toate puterile în momentul critic" — Memoriile, XIII, p. 57), reamirttindu-i de ajutorul pe careul solicita: „Eu doresc dar să datorăm Germaniei păstrarea Basarabiei", ajutor care ar fi marcat: începutul unei mai ştrînse alianţe politice („Ar fi o mare fericire dacă România ar fi înlănţuită de Germania' printr-6 legătură de recunoştinţă pentru ca astfel şă-i fie aliată în viitor" — Ibid., p. 59). Dar, ca $i în 1939—1940, Germania nu avea nici un interes ca să sprijine România în vederea menţinerii integrităţii ei teritoriale la hotarele răsăritene : „După cum stau azi'lucrurile — îl informa, la începutul lunii februarie 1878,' Carol Anton de HOhenzollern pe fiul său Carol I — România n-are nici o speranţă de sprijin",, pentru ca, la sfîrşitul lunii martie să fie şi mai explicit: „Pierderea Basarabiei trebuie să fie considerată inevitabilă. Nicî o mină nu se va mişca pentru România. Protestul tău e pe deplin îndreptăţit, însă va răsuna în pustiu" (Ibid., p. 77). întors de la Berlin, ia începutul lunii aprilie. 1878, unde fusese trimis de principele Caroi pentru a discuta situaţia dramatică a României cu oficialităţile germane, şi îndeosebi cu cancelarul Bismârck, I. C. Brătianu va reproduce şefului statului român, cu mîhnire şi revoltă, cuvintele dure dar foarte exacte ale acestuia : „Reluarea Basarabiei e pentru Rusia o condiţie sin-e qua non şi părerea lui e că trebuie încetată rezistenţa" (Ibid;, p. 89). .
* < lntr-un scurt alineat, Bacalbaşa prezintă evoluţia partidului- comervator în Stenii dni după 1877 ; • •
!>.*. Partidul conservator dezbinat aproape nu există. Junimiştii fac'bandă aparte.
Eascăr Catargiu. stă retras la Qolăşei sub greutatea acuzaţiilor care 1-âu răsturnat ggie la putere, dar nici propriii lui partizani hu-l'mai vor. Mai întîi este ales şef al ■partidului Manolache Costache Epureanu, apoi prinţul Ştirbei.6 (ld., ibid.)
■ Pag. 76»
* O prezentare mai detaliată a lucrărilor de rectificărţ a cursului pîmboviţei \prin Bucureşti, lucrare inaugurată la 2/14 noiembrie 1880 :
Şederea ruşilor în Bucureşti şi revărsarea valului de ruble şi de poli impefi-. aii au dat urt mare avînt dezvoltării Capitalei.
Se hotărăşte rectificarea şi canalizarea Dîmboviţei.
Primar al Bucureştilor era bătrânul Dimiţrie Cariagdi care prezidează marea lucrare.
.Şef al lucrărilor din partea primăriei este numit d, inginer Mmitrie Matac. nepotul primarului, iar antrepriza este dată fraţilor Boisguârin, doi francezi specialişti. ■■■>.■ '.
° Mihail Pherekyde — care mai fusese ministru m 1876 — va fi promovat însă curînd în cabinetul liberal, în noiembrie 1878, la început ca titular al departamentului Lucrărilor'Publice.
" După perioada de deftită organizatorică determinată de înlăturarea de Ia putere, în 1876, a lui Lascăr Catargiu, grupările conservatoare s-au constituit într-un partid de tip moderii la 3/15 februarie 188Q, la început sub conducerea lui Manolache Costache-Epureanu, apoi —- ,după moartea acestuia -tt- a lui Lascăr Catargiu; în toamna anului 1881 grupul junimist a încercat să-J impună în'fruhr tea partidului pe Alexandru. Ştirbei, unul din fiii "fostului domnitor, dar, după o scurtă perioadă de confuzie, Lascăr Catargiu a fost rechemat la conducere, lupta pentru supremaţie şj divergenţele caracterizînd existenţa acestui partid pînă la dispariţia sa, după primul război mondial (v. problem^ dezvoltată pe larg în: Bulei, Partidul conservator, p. 16—37; v. şl voi. de iată, p. 89 şi ndta; 4, p. HD).
230
231
>    ■■■Inr ăceJaşirtimp-se-hotărăş.te-şi canalizarea oraşului.    ... •,.•■- ■ ./■
Pentru Dîmboviţa âu fost două propuneri: una ea Dîmboviţa — împreunîn-' du-se cu Argeşul — să fie săpată pe o mai mare lăngime -şi să fie făcută" navigabilă. 7 Apoi s-a propus şi un alt traseu, în alte direcţii ale. oraşului, pe linii mai drepte decît cele de astăzi. A doua propunere a fost cea executată.
Ion Brătianu; şeful guvernului, pentru motive de economie s-a pronunţat pentru lucrarea mai. redusă, care a şi fost executată şi care a costat vreo 12 milioane.
Traseul Dîmboviţei actuale nu se deosebeşte prea mult de traseul. cel vechi. Oarecare Amodificări s-au adus în partea. centrală a oraşului, gîrla — precum i se spunea.pe<vremuri -r a fost trasă puţin către strada Carol8,.în.general însă a ra* mas pe vechea matcă. Lucrarea a fost redusă la lărgire şi adîncire.
Cu-vechiul traseu întregul cartier dinspre strada Izvorului era supus inundaţiilor şi nu-o-dată apel© Dîmboviţei, venind mari, au acoperit oraşul pînă aproape de actualul Grand> Hotel9, inundînd Cişmigiul, strada Plevnei (Podul- de pămînt) etc.
Totuşi lucrarea este astfel executată încît—la nevoie .— apa să fie dată navi-gaţiunii, iar Bucureştii < să devie port al Dunării. Planurile pentru abaterea Argeşului în matca Dîmboviţei sunt făcute, iar actuala matcă, spre a putea • primi vasele plutitoare, ar putea fi lărgită, prin tăierea malurilor actuale dîndu-se o pantă perpendiculară, astfel ca fundul să aibă lărgimea de la nivelul şoselelor. Apoi ridicarea podurilor cu măcar un metru ar lăsa liberă trecerea vaselor.
Particularii încep să construiască. Mare. parte din clădirile, astăzi învechite, bineînţeles,au fost ridicate imediat după războiul din 1877—78. (Itf., ibid.)-
Pag. 77
* Petraru, fost profesor de matematică la un liceu din Bucureşti, era un bun profesor şi un om inteligent. Dar într-o zi dispare cu un mandat de plată şi-ţi com-- promite situaţia. Avînd, însă, protecţiuni puternice, izbuteşte să fie numit profesor la'gjmnaziul din Tirgovişte. )   • .
Mai tîrziu este înlocuit şi acolo. (Id., ibid*, foiletonul XLIV, AD., nr. 11862, 19 noiembrie 1922, p. 2.)
**.-Ace&t atentat, făcut in;astfel de condiţiuni copilăreşti, n-a fost luat în-serios fde către opinia publică. Opoziţia pretinde că toată afacerea a fost o înscenare a
7 In proiectul iniţial de „rectificare" a Dîmboviţei se prevedea, într-adevăr, că apa acesteia unită cu Argeşul să fie condusă spre Capitală „pentru a forma în modul acesta un-rîu mare navigabil care să. permită .vapoarelor, a»'veni pînă la Bucureşti". Experţii elveţieni chemaţi sâ-şi dea avizul asupra proiectului întocmit de arhitectul român Grigore Cerchez au respins însă această-idee, considerînd eâ transportul mărfurilor pe „drumul-de-fier" era mai economicos („despre vreo concurenţă cu drumul-de-fier nici >nu mai este vorba"), conchizînd categoric : „Noi credem că această idee trebuie cu totul părăsită. Singura cale care -poate rivaliza cu drumul-de-fier' în ceea ce priveşte transportul de mărfuri este canalul de navigaţiune ; pentru aceasta avem apă destulă în Dîmboviţa, însă are să coste mai mult decît uh drum-de-fier pentru eă-i trebuie 10 sau 12 stăvilare, astfel că noi nu credem că o sâ-şi poată plăti procentele" {Raportul domnilor experţi Cul-mann^si Butkty-Ziegler asupra alimentării şi canalizării Bucureştilor, precum şi asupra corecţiunii Dîmboviţei în 1879, traducţie de D. Mataque, inginer.— continuare şi fine, M.C.P.B., 4 ianuarie 1880, p. 7).
M Astăzi strada Iuliu Maniu, după ce s-a numit în anii dictaturii comuniste strada 30 Decembrie,
a Grand Hotel Lafayette, pe Calea Victoriei (lîngă Palatul G.E.C,), clădire astăzi demolată (v. voi. î'al acestei lucrări, p. 51, nota 86).
K poliţiei (Id., ibid,.):
Pag.
.'• O descriere mai amănunţită, dar mai puţin exactă, â directoratului lui Ion Ghica la Teatrul Naţional (1877—1881), cu multe detalii care depăşesc însă perioada i amintită;
La Teatrul Naţional este.director Ion Ghica. Este epoca de glorie a Naţionalului, epocă în care strălucesc Prosa Sarandi, Frosa Popescii,' Darieaşca,. Ariştiţa Roma-nescu, Ştefan! Iulian, Grigore Manolescu şi Mateescu Matache, Panu, C. Bălănescu, Dragulici. -
Nottara începea. u : Directoratul lui Ion Ghica [a produs]'? mai ales pe, cfele trei strălucite stele : Ariştiţa Romanescu, Ştefan. Iulian, Grigore Manolescu,; Ariştiţa  în  Ofelia, Mano-lescu însHamlefc, Ştefan Iulian în Mincinosul, în Sfre&elul t dracului, in Domnul j Choufleuri, în Voievodul ţiganilor. . :
Caragiale debutează cu* Noaptea furtunoasă care-umple sala, teatrului. Piesa este foarte discutată. Adversarii junimiştilor tună şi combat/vehement acest realism, îndrăzneţ care nu păşise încă pe scena întîii noastre scene. Titu Maiorescu a răspuns personal iscălind un articol de apărare.12 Pe vremea aceea Caragiale [se] număra la Junimea literară din Iaşi. o,
Piesa este jucată magistral cu următoarea distribuţie: Chiristigiul, dacă,nu mă'înşel, Ion Petrescu.; Ipingescu, jpistatul, Ştefan, Iulian; nevasta chiristigiului,
" 10 In prima stagiune, I«77—lfi78, cînd îm ,^|j^a ,ş^i aflat la conducerea Naţionalului bucureştean, acest teatru dispunea de KttrfefiritODii 13 actori' ^societari".: Mihail Pascaăy,' Costache Dimitriâdi,■ Eufrosina Popescu, Frosa '.Sarandi, Marja Vasilescu, Aha Dănescu, Ştefan iulian, Ana. Popescu, Petre Vellesca,-Ion CHrjştescu, Theodbra Pătraşcu, Irina Poenarii şi Ion Panu ; printre artiştii tineri^ angajaţi („gâgişti") se numărau cîteva viitoare stele ale teatrului românesc : Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Nicolae Hagiescu, Mihail Mateescu, iar printre-elevi, Constantin Nottara (Massoff, Teatrul românesc, III, p. 29*-30). 11 Cuvinte neclare, slab imprimate în ziar. i; ,? Premiera „comediei în patru acte" O noapte -furtunoasă sau Numărul 9 a avut loc joi 18/30 ianuarie 1879,^)ucurîndu-se de o bună primire din partea spectatorilor ;-. la a doua reprezentaţie, din 21 ianuârie/2 februarie 1879, piesa a fost însă fluierată," probabil — potrivit amintirilor lui Caragiale — de ,.o droaie de patrioţi din garda civică", indignaţi de ironiile rostite pe scenă Ia adresa acestei, totuşi,, onorabile instituţii-, în presă linele atacuri violente au început prinţr-un înveninat articol din Rom^mil (20 ianuarie/l februarie 1879) semnat Fr. Dame, In care Caragiale era învinuit de imoralitate (v. mai sus, nota 43, p. 175). „Articolul de apărare" al lui Titu -Maiorescu, intitulat Comediile d-lui Caragiale a apărut în Convorbiri - literare abia în 1885, fiind, inclus în voi, III de Critice (1908) ; în acest -studiu . mentorul Junimii dezvolta două teze fundamentale ale gîndirii sale critice.:. raportul dintre artă şi morală şi „înălţarea impersonală".
232
233
©Ăftşaaea s jKţa, sora ftl, Măria Ciucufescu ; tejghetarul, Grigore Maholeâcu ; Chiriaşi Ariştiţa Boingn«sc»lB tmv««   poatal».44
Direcţia Iui Ion Ghica vede şi apogeul lui Vasile Aîecsandri ea autor dramatic, cu F%ntîna Blanduziei mai întîi şi cu Ovidiu după aceea.15
Este o frumoasă epocă de emulaţie, de strălucire a talentelor, de producţie, este o epocă-înălţătoare.
• Jn 4Cf§te^CSŞ.urj Grigore Maapl^scu dă.tQată măsura talentului său care -cul-rotaflaj^.-^J^ytet...F'aijţ .ăştm de notat, deşi piesa ny,este o piesă,de efect şi cu toate câ publicul este foarte restrîns, tiamlet face 6 lunga şefie de aproape 30 de reprezentaţii, în şir. Este un record.16
Şţejaji Iulian repurteâM, rînd pe fină,' succese mamta1e.ro BOcCaceio, Chou-fieuti, işfredelul drfâuiut Vei&odul #tfă.nilor, Moapteu furtunoasă, Mascota, Mincinosul etc.
Ariştiţa Romanescu se ridică mereu spre a deveni cea dintîi actriţă a «ceriei româneşti, cu Hamlet, Fîntlna Blanduziei, Ovidiu, Marian Delorme etc. etc.
Scriitorii români meep' Sft ioeWtte pentPU teatru. Atît piese originale cît şi tra-dliictiuhi fac să se jtiace: Vaftft* AteesaftdW; Ctarttgfale, fttarianu, ©ttgoce Ventura, V OllShescu-Aseanio, V.A. Urfeenia, tr&d&cie Dame, Iones«su-«Giah, Alfesandru Odo-bescu, Bengescu-Dabija etc.
Ariştiţa Romanescu, Ştefan Iulian şi Grigore Maneleseu primesc burse spre a Vizita, învacanţa de Vara,.teatrele ârn Paris,» (îa.s ibid., p; 2.)
w La sfîfşitul foiletonului următor din Adev&rul, Bacalbaşa face îndrepta^ rea necesară, precizînd că Aristizza Romanescu jucase în■ travesti rolul lui Şpii ridon şi nu pe cel al lui Chiriac, pe care-1 mai menţionase o dată în distribuţie (el e „teişhetarul").
'* Penfa-u că Bacalfeâsa dovedeşte" eâ nu reţinuse1 ekaet,- t*tjpă 40 de ani, numele tuturor interpreţilor comediei lui Caragiale, iată în întregime distribuţia de la premieră: Jupîn Dumitrache Titircă Inimă-Rea (chiristigiu) :' I. Panu ; Nae l^Şgeşcu : Şt. Iulian; «kcclSna V«a (&£*ft*oar$ă> lui Jupin Dumitrache) : Aria Dă-neâcu ■ cocoana 2iţa ? A*ftcuţa Popescu ; Chiriac (tejghetar) yfkr. Manoleşeu ; Spi-ridon Mistui: Aristisaat Romanescu; Rieâ Venturiano (amploaiat, student îh Drept şi jurnalist democrat. el «ste,, desigur, ,,poet,ul" ,pe care Bacalbaşa îl înregistrează în distribuţie, fără a nota numele interpretului) : MUiau. Mateescu XI, L. Caragiale,.Oger<> voi. 1, şdiţie, îngrijită de Ai. Rosetti, Şţfban Cioeulesctt şi Li-viu Călin, E.Ş.PJUA., Bucureşti, 19&Ş, p. §30).
!t#g«8Uţra pieselor iFespective ale lui Aîecsandri a avut loc mai tîrziu : 1884 (tfîritlna Blanduziei) şi 1885 (Ovidiu).
16 Unul dintre cele mai importante evenimente teatrale alfe perioadei la care se1 referă Bacalbaşa ih acest volum 1-a constituit, într-adevăr, ţwemiera tragediei Hamlet <*-■ prinţul Danemarcei de Shakespeare, la 2/14 octombrie 1884 cu Gr.. Manoleşcu. -m rolul titular şi Aristizza Romanescu în rolul Ofeliei, In stagiunea-1884—1885 piesa s-a jucat de 13 ori (Masoff, Teatrul românesc, III, p. 158), ceea ce constituia, desigur, un adevărat record pentru Naţionalul bucureşteari, reprezentaţiile continuând însă şi în anii următori. Grigore Manolescii a interpretat rolul lui îiamiet atît Ia Bucureşti, la Teatrul Naţional din Iaşi, cît şi într-un turneu la , Vfe'nâ, îfi iunie 1891, cu p'aţih înainte de a se sfîrşi prematur din viaţă, la numai 35 de aht (îh 1892):
17 Partea din urtftâ a acestui fragment se referă «-*■ aşa cum mai am amintit — la o perioadă de după 1889 care depăşeşte directoratul lui Ion Ghica la Teatrul Xaţionăl. Referiri Ia repertoriul românesc în anii 1877—1881 v. şi în notele noastre 8 şi 9 de la p. 111. ■
. Paf. MO
* Dumitru Brătianu face să apară ziarul Naţiunea la 17, iunie 1882. Toţi liberalii nemulţumiţi încep sâ se grupeze îh jurul acestui drâpeL Mai întîi gitlneri ca Gheorghe Paladi, Nicorescu, tt. Vrăbiescu, mai tîrziu chiar bâtrînii liberali, ? şefi ai culorilor politice ale Capitalei, precum Grigore Serurie, Pană Ştiescu, Veiîi-amin Hernia, lancu Brătescu etc. etc Către sfîrşitul campajniei de râsturriare se alătură lui Dumitru Brătianu şi Nicolae fleva. (îd. ibiâ\, foiletonul JCXJCIV, nr. 11799, 10 septembrie 1922, p. 2.) '
Pag. 138 •
* Acestea au fost cele dintîi mari serbări populare în aer liberia Bucureşti. Ajutate de o vreme minunată aceste serbări au durat 3 zile şi au produs aproape sau peste 300 000 lei. Ele au fost date în gradina Cişmegiului.
Marele parc bucureşteăn era feeric transformat. Pe aleea principala — âştăzi dispărută sub brazdele verzi — erau instalate nenumărate chioşcuri, unul mai elegant decît altul. Cel mai estetic şi mal luxos, capitonat cu mătase trandafirie, era al d-nei Nica Grădişteanu, astăzi Theodor Capitanovici. Acest chioşc purta #rma~ „La o floare între flori". Un alt chioşc, ăl cofetăriei Dobrican, avea inscripţia: „Si-ran din franţuzeşte, Dobricah — româneşte".
Pe mina stingă de la intrare, pe aleea principală, era vechea baraeă a grădinii, unde etţ iîistâlat bufetul. Aci se organizase o mare torhbolă condusă &e mai multe doamne şi do^niţişoare din societate, printre care radia frumuseţea blonda şî planturoasă a cetei de â doua fiice a principesei Bibescu, domnişoara Jeana de Listen&y.
Vremea aceea eram tînărul reporter al ziarului 'Veiegraîul aulă ftirecţiu-n*a d-lui I.C. Pundeseu şi aprins admirator ăl Vaporoasei frumuseţi blondei Xrai atâio-tfesc tiă'i-airi tăcut îh coloanele Telegrafului uri -flolflâfe nesfîrşit de laude Wj0Ua*9U pentru care am primit cuvenitele observaţiuni părinteşti ale domnului director..
în tot Cişmegiul erau exhibiţluni,. petreceri, atracţiuni, întreceri. Buchreşt^nii alergau de pretutindeni fiindcă erau zile de Paşte şi fiindcă spectacolul era cu tul itou.
îrţ faţă tombolei, urcat pe o masă, d. Alexandru BrăiloiU — Şander pentru intimi societar al Teatrului Naţional, debita monoloage. Fetele de la AziliUl £lena Doajrina vindeau pahare cu lapte înţţ'-ţin chioşc lăptărie;
Mă duc să iau informaţiuni'pentru ziar. O domnişoară brunetă îmi iattocte un
p|har c'u lapte dulce.
'   —Pardon, domnişoară, vă înşelaţi, eu nu sunt papă-lapte.
Pe Iacul Cişmegiului, înconjurat cu tribune în etajuri, se fac eurse şi se dau spectacole nautice; D. inginer I- ©antacuzino, tatăl generalului Z4zin ,Qantacu#ino-GrăriiCCrul conduce operaţiile. Cu marea lui barbă în vînt şi cu glas de. sţentpr şţrigă Câ să fie auzit de eei cart se vor întoarce ou luntrile; . .- ■
— Doinniior, ariveaua este aici î
Pentru acest ari«ea i-am făcut o zeflemea îh TeUngraful.
31
235
In sfîrşit, serbările s-au terminat cu,bine şi cu mare succes bahic. ■<* (ld. ibid., p. 1—2.)    ■ ■
. .** Prinţul Geprge Bibescu, fiul fostului domnitor al Munteniei apare în Bucureşti, unde se instalează., Mare • senzaţie în societatea înaltă bucureşteană şi în cercurile politice.,
* Prmţul'BlbeBcu,'ldst°colonel în armata franceză, fusese silit să demisioneze în urma unui due'l cu colonelul de Beauffremont, căruia îi luase soţia. Prinţul, nemai-putînd", locui'î'în Franţa din cauza divorţului soţiei sale, divorţ nepermis de legea franceză, s-a stabilit în Bucureşti, şi-a deschis salonul iar aristocraţia şi-1 luă 'de şef. Se spunea atunci că la Palatul Regal activitatea prinţului Bibescu nu era văzută cu ochi buni.
în adevăr, în vremea aceea, pătura aristocrată a partidului conservator începuse să cocheteze cu Rusia.
'In Bucureşti, reprezentant al Petersburgului era ministrul Hitrovo, un cunoscut agent panslavist, .şeful unei, organizaţii de spionaj politic c.are lupta: în întregul Orient în' vederea viitorului război îh contra Germaniei şi Austro-Ungariei. ,
, Poliţia politică a lui Ion Brătianu avea mult de lucru. Prefect, al Poliţiei Capitalei era colonelul Radu Mihai, un om care-şi făcuse o reputaţie redutabilă.
.w Serbările populare din Cişmigiu, care au durat numai două zile, au fost anunţate prin afişe răspîndite în Capitală la sfîrşitul lunii martie-1882>: „Comitetul gen» de. caritate, în folosul victimelor celor din urmă incendii. Serbarea organizată în CIŞMEGIU pentru ajutorarea incendiaţilor din Fălciu, Neamţu, ^Tîrguşo-rul, Lespezile, Buimăceştii, Bîra etc. Această serbăfe organizată în felul Moşilor va avea loc în zilele de luni, marţi de Paşti (29 şi 30'.martie curent). Gradina va fi deschisă la ora 3 dimineaţa. Intrarea un leu nou" (RAZ'.-W., 28 martie 1882, p. 3). Constantin Bacalbaşa, în calitate de tînăr reporter al cotidianului liberal Tele-g¥etful, a relatat în două reportaje'succesive manifestările la care a asistat şi, pentru că îh momentul- relatării amintirilor sale nu dispunea de colecţia jurnalului,.- îl corectăm eu ajutorul propriilor sale însemnări din 1882 (Serbarea de la Cişmegiu, TEL., nr 2967, 1 aprilie 1882, p. 2 ; Bacon, Serbarea din grădina Cişmegiu din. zilele de 29 şi 30 martie^ -TEL./ nr. 2968, 2 aprilie 1882, p. 3), reluînd, în ordinea expunerii, principalele momente ale istorisirii .sale: „Plecînd . înainte de la pavilionul regal, pe dreapta şi pe stînga, s-au construit 14 chioşcuri elegant decorate în rcari se vînd diferite articole" ; „Chioşcul cel mai elegant era "ai doamnei P. .Grădişteanu care vindea flori avînd drept firmă : «La a,floare între/flori»" ; „Al şaptelea chioşc era ţinut de d-nele Gr. Alexandrescu, MorMzzi, Scarlat JFere-chide etc," ; „Al patrulea chioşc este al prinţesei Bibescu. Firma chioşcului este: «Zică lumea ori ce-i place, binele eu tot l-oi face». .în acest chioşc se vînd-diferite articole de modă, D-na Bibescu stă înaintea unei mese din fund^purtînd o pălărieî'tdeăcu pene, iar în faţă- fiică-sa,-frumoasă ca o închipuire, purtînd o -rochie albastră de mătase şi pe cap'o pălărie de paie cu bordurile largi. în faţa aces1 tui chioşc staţionează necurmata o mulţime imensă, mai mulţ pentru a privi fineţea chipului frumoasei negustorite decît pentru a cumpăra ceva. Am căscat si eu gura'acolo, nu,e: vorbă" ;- „înainte de: prima alergare, un domn; nu ştiu care. începu să dea lămuriri concurenţilor : «După ce veţi face de două ori turul la-' cului ăriveaua va fi aici» şi arăta marginea podiştii din faţă. Ariveaua'! Halal să vă fie, cinstiţi boieri-şi • eleganţi domnişori, vorbiţi-franţuzeşte cît veţi pofti, căci nu vă sileşte nimeni să vorbiţi în limba românului, dar cînd vă ■ hotărîţi să vă daţi în petec şi să grăiţi cum grăieşte ţăranul de la Dunăre, apoi nu-vă codiţi şi daţi-vă în 'petec cu tot ■ dinadinsul, vorbiţi româneşte curat, căci vă faceţi de rîsul lumii, pentru Dumnezeu !" Despre „fetele de la Azilul Elena Doamna" aflăm cîteva amănunte din relatarea privind'o altă manifestare filantropică, organizată tot în Cişmigiu, la sffi-şitul lurtii aprilie» 1882, dar de".data asta pe ,;căK dură mare" ; domnişoarele respective ţineau aici „cantina micilor dorobanţi" (Serbarea de'la Cişmegiu, TEL.-;' nr. 2989, 28 aprilie 1882, p. 3), Unde, desigur, produsul de bază putea să fie într-adevăr laptele.
236 .
■ Toţi'paşii prinţului'Bibescu erau urmăriţi, fiindcă se născuse: bănuiala cum că,' în înţelegere cu Rusia,.s-ar plănui, pentru cazul eventual al izbucnirii,unui război, răsturnarea dinastiei. v *■'> ; ■
România trebuia cu chipul acesta să fie scoasă dini alianţa germano-austriacă
şi să treacă de partea Rusiei.
Prinţul ajunsese repede foarte popular în cercul restrîns al aristocraţiei bucureştene, trebuia să devie popular, şi în cercurile mai largi ale celorlalte clase.
Se căutau prilejurile. Şi prilejul s-a găsit.19 (ld., ibid., p. 1) N
. - Pag. 138 ■".■•.■'* '' '' <' ;.-"' •,■■'■■■■,"
■* Un cîrnat mititel, 10 bani. (Id* ibid., p. 2.) ' "' Pag. 161 ' ' '   ' "' "'• :. ' ■
* In Camera aceasta apare pentru întîia oară în politică Gheorghe Panu. El se distinge ca un democrat cu idei foarte înaintate şi se aşează în gruparea flui C.A. Rosetti ca liberal dizident. (Id., ibid., foiletonul XXXIX, AD., iu\ 11834, 15 octombrie 1922, p. 1.)  ■'■'■■• 1   [ ■■■'■ -   - .......... ■ ';    '- ■
Pag. 182
* In ziua de 3 mai 1884 s-a dat la Cluj de către Societatea Iulia a studenţilor români o serbare în amintirea lui 3/15 mai 1848. Ungurii au pătruns în sala Societăţii, au bătut pe români, iar presa ungară a cerut să se ia măsuri împotriva profesorului Silaşi- care preda la Universitatea din "acei* oraş' limba şi literatura1 română.
La Bucureşti faptul a produs iritaţie. Iniţiativa unei protestări energice, a lUat-o Societatea Carpaţii, a românilor ardeleni, la care s-a asociat apoi şi Societatea Unirea a studenţilor bucureşteni. (Id., ibid., foiletonul XLII, AD., nr. 11855,'5 noiembrie 1922, p. 1.)
-'   Pag. 183   ■ ■ ......
: • r*iîntr+0' seară, în urma unei întruniri anunţată, ţinută la sediul Societăţii Unirea,; Studenţiij în număr,de cîteva sute, porniră pe străzi pe la orele 11 din noapte, trecură, pe la. legaţia austro-ungară unde huiduiră şi aruncară cu pietrei • •
'Poliţia alergă în grabă, în cap cu prefectul Radu Mihai. Prefectul intră în mijlocul -studenţimii căutînd s-o potolească cu vorbe bune. Spre a se putea face înţelegerea-prefectul intră cu tot alaiul după el în grădina de petrecere SouvenEr, pfe
,M Despre conflictul prinţului George Bibescu cu-colonelul de Beauffremont v. o1 broşură de prin 1872 purtînd ca titlu un fel de motto: L'epee punit le calpm-niateur.; la plume seule eonfond la calmonie, semnată „prince Georgeş Bibeisec", precum şl/'!triemoriiIe Iui Constantin ArgetoianU,; „..JPrinCipesa Valentina de Beauf-fremonty amorezată de GeoEge Bibescu, aghiotantul generalului [de Beauffremont] şi-a părăsit soţul şi s-a instalat cu amantul ei, spre marele scandal al societăţii pariziene. Cum divorţul nu fusese încă stabilit în Franţa, tînără pereche s-a aşezat pentru eîtva timp în Germania.:." (Constaniui Argetoianu, Pentru cei de mtfne. Amintiri din vremea celor de ieri, voi. I, ediţie şi postfaţă de Stelian. Neagbe, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 115; tot acolo e amintită şi „cea rhai tînără din domnişoarele de Listenay" — fiica prinţesei Valentina Bibescu diri prima;.căsătoriei — care, aşa cum nota şi Bacalbaşa mai sus, „era de o frumuseţe sculpturală" — p. 114). Simpatiile pentru Rusia ţaristă ale prinţului român erau notorii în epocă ; v. în acest sens, mai sus, p. 177—178 şi nota 5, p. 207—208.-
23?
strada Colţii «OH cu strada Batiste. Bineînţeles, s-au rostit discursuri patriotice pre-leeiui twmd, pe deoparte, să potolească pe studenţi, iar pe de altă parte sâ-'i asigure ca el este tot atît >de bun român indignat de fapta ungurilor.* (ld., ibid foiletonul ttXXVIlt, A01, tir. 1-1 827, 8 octombrie 1922, p. 1.)
■ Pj»g.
* Qogu Florian, oratorul, conservatorilor însă, cu toati verva lui oratorică nu prea avea trecere, fiind deocheat ca agent al Clubului conservator. (Id., ibid., foiletonul XXXIX, AD., nr, 11 834, 15 octombrie 1922, p, 1.)
Pag. 189
* Şi cam puţin într-o ureche, (ld., ibid., foiletonul XL, AD., nr. H 841, 22 octombrie 1922, p. 1.)
P- 1.)
Fag, l«3 ■
* Actualul. (Id., ibid., foiletonul XXXVI, AD., nr. 11 813, ^24 septembriş 1922,
De aceea o treime de leafă îmi era întotdeauna secestrată, (Id., ibid., p. 2)
„ * fa ^ BiedwniştWor era altceva, (ld,, i&tf, foiletonul XXXVII, Aţi, U 820,1 octombrie 1923, j>, u
nr.
Paj?. 196
* Pentru cititori; Primesc numeroase întrebări dacă aceste cronici intitulate Bucureştii de altădată vor apare în volum. . v,
Răspund : da. v Aceste estoniei, amplificate cu ilustraţiuni şi multe fotografii ale oamenilor mai îijBemnaţi din aceşti din urmă 50 de ani şi a multora alţii de care vorbesc în cronicile mele vor apare în volumul I la începutul anului viitor. C.B.i} (ld., ibid., ,p. 2.)
'M Relatare cu amănunte necunoscute a manifestaţiei dirt 8/20 mai 1384 (v. şi, neta. 5*0, p. ZII) j în presă a-a menţionat, într-adevăr, că după „demonstraţie" studenţii s-au oprit lâ grădina Souveniri unde au cerut muzicii militare să cînte ,jDeşţeaptă-ţe române" (ironica ziîei, RĂZ-W., 10 mai 1884, p. 1).
. P Cîteva luai mai tîrziu, fn martie 1923, Bacalbaşa îşi ..afiufttav cititorii — se pare destul de numeroşi — ca primul, volum al Bucureştilor, de altădată va apărea",Ja toamnă", cei care doreau să şiri rezerve, urmînd să se înscrie printr-o scrisoare truhisâ- autorului, la domiciliul acestuia, (str. 13 Septembrie nr, 48) : „Volumul ya apare în alte condiţioni decît cronicile din ziare. Vor fi imprimate multe documente oficiale, ilustraţiuni şi fotografii ale perspnagiilor celor mai însemnate danie gşi$ se vorbeşte m acest istorie" (,,Cjron.ica săptâwlnală" de Constantin $ăcalbâsş, ât$«*g$Şi â*. altădată? foiletonul LXI, AD-, nr. 12 000, 1 aprilie 1923, p, 2), PreţijU y"61uim|u4 ar fi fost însă destul de ridicat, în jur ,$e, ijOJ \ei (un^xem-pîar din Âdeverut costa, în 1923, un leu).'intenţia lui Bacaiijiaşa nu s-ă realizat fosă; primiţi tom din Bucure|tii de altădată a văzut lumina tiparului abia în 1,927,
Ji6 faţrae pibâfţâ, lârâ jivsfeâţţi, si**» Imprimat <&»»ţ»i de vî#?ar,e era însă de W e lei).
** Actualul director al Băncii Agricole. (Idj itfid, f«fiWto«ul >$U, Al?., nr. 11848, 20 octombrie 1922, p. T.)
Pag. 261
* Pentru aniversarea morţii pe roată a lui Horia» Cloşca şi Grişan se tipăreşte un caJertdar festiv şi se organizează, un banchet Poliţia opreşte însă pe restaurator ca să dea banchetul. Pe furiş putem angaja un mic jesţaurant din strada Academiei, restaurantul JSCosman. ,
Unul cîte unul intrăm în restaurantul ale cărui. obloane sunt trase. In capul mesei prezidează băţrînul deputat liberal Vasile Maniu. Sunt de faţă vreo ,60 de persoane, ardeleni, studenţi din regat şi noi, socialiştii.
Oblonul din faţă se ridică şi un şir de poliţişti apare. Trec ţanţoşi poliţiştii foarte'odioşi ai vremii, eăpitanul Ştănciulescu, comandantul jandarmilor pedeştri, comisarul Coemgiopolo, un colos, tistul gardiştilor, Meşchiu şi încă vreo doi.
Toţi trec ţanţoşi printre cele două rînduri de mese. Aruncă priviri severe asu- . pra comesenilor şi ies prin iţşa din fund în mijlociii tăcerii generale.
fiu stau lîngă d. Andrei Popovici: • După ce poliţiştii dispar, îmi arată pe sub masă revolverul. , .
— Ipacă ne ataca, trăgeam în ei.
Indignarea era generală, dar nimeni nu îndrăznise să sufle.22 (ld., ibid., foiletonul XLIII, AD,, nr. 11 862, 12 noiembrie 1922, p. 1.)
Pag* ses
* Eram'în tribuna ziariştilor cind a «orbit, (14* ■Mmw&-M&irAD., nr. U 911, 31 decembrie 1922, p. 1.)
'   ** A avut un-discurs strălucit, dar lipsit de căldură. (fd.,ibid., p. l~*2.)
Pas. 206
* Debutul lui Tache Ionescu! fusese aşteptat cu nerăbdare în Parlament. Faima talentului său demonstrat la Paris îl precedase ta ţară, aşa ca toată lumea aştepta cu nerăbdare ea să-I audă. A vorbit feumoş, fireşte, dar n-a fost marete cicurs pe care-1 credeau ascultătorii. A f ost poa ^1 maislab discufs dm toată cariera Uri politică, plină de atîtea discursuri strălucite. {A, ilnti-, P- 2.)
* Centenarul izbucnirii răscoalei "lui Hore», Cloşca şi Crisan a fost marcat îa Bucureşti printr-un „banchet" care a avut loc, într-adevăr, în salonul restaurantului ;ţ£.osman dg pe strada Academiei (după ce fusese programat iniţial în "s^lai&m.-re de h>armurărt a hotelului Union), dtijgtttiiiica 21 ocţombriţ/2 noiembrie 4tş|*, Participanţii S-au întîlnit în localul S00i«ii#i Carpaţii („ca să nu afle poliţia unde merg şi să intimideze pe antreprenor"! şl de aici s-âu" deplasat în mare linişte către localul restaurantului de pe strada Academiei, La banchet au vorbit: Al, Ciurcu (rOrnânii nh sînt inamici al Uflg^abr, „dar Vor lupta cu toate rftijloacfie şi cu toăţâ fcrîergia pentru apărarea IîfiSy Şi naţiOnăllfâţfi lor"), G. Şeqâşeanu, P, Inotescu, Em. Frunzescu, G. Qeâşaâu,' C. Bacalbaşa (ţâre. „se declară de revoluţionar şi zice câ românii numai Prih fevoluţiune se pot salva de jugul hoardelor aziatice") ş.a., s-a cîntat «„Deşteapta-te româhe", a fost Ovaţionat „uh tribun de Ia 1848", Afon Crainic ete. (Serhi&W lui HofH. 24
238
239
** A debutat, după Taehe Ionescu, Alexandru Djuvara, al căruia-discurs a fost superior ca formă celui al lui Tache Ionescu. însă era un' discurs cu mult mai juvenil, nu era discursul unui om politic. Şe vedea că era un discurs studiat, iar autorul se îngrijise, mai ales, de impecabilitatea frazei.
Junimiştii au voit să pună mina pe el.
Petre Carp - şi Titu Maiorescu, cari aveau de la Palat încredinţarea cum că ei vor urma lui Ion Brătianu la guvern, căutau să-şi atragă pe toţi tinerii de talent cari se semnalau"atunci în viaţa publică. Dar, dintre toţi acei cari au debutat la epoca aceea n-au putut atrage decît pe d-nii Alexandru Marghiloman şi Constantin Arion.
. Ion Brătianu a avut atunci ochiul sigur şi a deschis porţile Parlamentului tineretului distins, fără a se preocupa prea mult dacă oamenii aceştia vor rămînp devotaţi partidului. El avea o idee mai înaltă : aceea de a da putinţă oamenilor culţi şi talentaţi ca să fie rezerva de mîine. Bătrînii aveau nevoie de urmaşi, aşa gîH-dea Ion Brătianu. Pleiada tinerilor de valoare era compusă din Tache Ionescu, Alexandru Marghiloman, Constantin Arion, Alexandru Djuvara, Vasile Lascăr etc. Vasile Lascăr, era ceva mai vechi căci debutase în altă Cameră, totuşi se putea socoti din aceeaşi generaţie.2:i
Alexandru Djuvara a fost ales deputat fără să aibă titlul de doctor său licenţiat în Drept. Fiind deputat, şi-a luat un concediu mai lung, a plecat la Paris şi după doi ani a venit cu diplomă. Cu inteligenţa lui mare, în scurt timp.a devenit unul din fruntaşii baroului. M (Id.. ibid.)
v *** Cîteva amănunte despre noua generaţie de scriitori care s-au afirmat sau încep să se afirme în această perioadă :
.In presă încep condeie noi să se manifeste. George Ionescu, cu-care am fost coleg de clasă, este la Paris, unde urmează cursurile. Sub pseudonimul Gion începe să publice periodic cîte un foileton literar în ziarul Binele public. Stilul lui căutat, răzgîielile lui literare îl fac simpatic, dar, în acelaşi timp, nu-i dau o înfăţişare serioasă. Gion este în literatură aceea ce a fost- şi în relaţiile sociale : un om amabil, simpatic, vesel, comunicativ, dar cam copilăros la înfăţişare. Breaslă veselă şi uşoară.25
23 Vasile Lascăr (1854—1907) era una dintre personalităţile politice liberale ce începeau să se afirme, ignorată însă de Bacalbaşa în primul volum al senilului .său memorialistic. El a fost ales în aprilie 1883 pe listele liberale în „Camerele de revizuire" a Constituţiei, debutând ca orator parlamentar în şedinţa Adunării Deputaţilor din 14/26 mai 1883 (Vasile Lascăr, Discursuri politice, adunat* şi adnotate de Mariu Theodorian-Carada, voi. I, Bucureşti, 1912, p. 4).
■ 24 Despre începutul activităţii parlamentare a lui Al. Djuvara v. nota . 76 de lâ p. 224—225. ,■ -
"25 Cu G.I. Ionnescu-Gion (1857—1004)' Bacalbaşa a fost ..coleg ,1a liceul Si. Sava"; după'ce a studiat în capitală Franţei (de unde trimetea „corespondenţe pariziene" jurnalului Binele1 public, semnate Gion, prin 1882—1883) şi Ia Bruxelles, acesta va reveni în ţară în 18R4, cu diplomă de doctor în litere şi f iloaofie : va funcţiona ca profesor la Bucureşti şi în acelaşi timp va lucra, o vreme ca redactor la Românul; gazetă în care. publică numeroase cronici literare, teatrale ş.a., ilus-trîndu-se mai mult ca „un adevărat tip de causer de salon, povestitor glumeţ şi distractiv" (v. prefaţa lui Viştian Goia în voL •• Q.Î- Tt*1""*gH1-^m Pp**«*" ffigfrf •• istorice, .gdj. MiTjervat Bucureşti, 1988, p. XII). El este, totuşi, autorul unor preţuite" evocări istorice şi al linei masive şi foarte serioase Istorii a Biţ&trestilov (1S90),. de peste 800 de pagini, care îşi opreşte investigaţiile in praguTsecolului. al XlX-rlea.
.Barnu Delavrancea începe sâ se manifeste şi el. Este tot la Paris şi trimite de acolo „condeie". Dar înainte de căderea lui Ton Brătianu.cu vreo patru ani se reîntoarce în ţară şi-şi acaţă Ia poartă tăbliţa de avocat.26
Alexandru Vlahuţă n-a făcut studii în străinătate, el este un produs pur al pămîntului şi al culturii naţionale, cu nimic nu este mrîurit-decultura.şi de-sufletul străin. Este moldoveanul.27
Caragiale nu s-a mişcat din ţară ; cel mult dacă s-a dus pînă la Braşov şi la Sibiu. Boem din toate punctele de vedere, trage pe dracul de coadă şi scrie puţin şi greu. Fiindcă Caragiale producea cu o nemaipomenită dificultate. Pentru cuvîntul acesta n-a putut niciodată face carieră în presă. Scrisul în toate zilele era un lucru cu neputinţă pentru dînsul.28 (Id., ibid., foiletonul LI, AD., nr. 11 930, 21 ianuarie 1923, p. 1—2.) . ™
as Bucureştean prin naştere, Barbu Ştefănescu Delavrancea1 (n. în 1858 în mahalaua Delea Nouă), se va afla la studii la Paris, îh vederea obţinerii doctoratului în drept, între anii 1882—1884,' de unde va trimite jurnalului România libero numeroase foiletoane literare semnate Argus (în martie 1883 îi va apărea în oficiosul junimist şi nuvela Sultănica, apreciată de contemporani), afirmîndu-se ca unul dintre cei mai înzestraţi scriitori din tînără generaţie, alături de Duiliu Zamfi-rescu ş.a. La sfîrşitul anului 1884, Delavrancea va reveni în ţară, înscriindu-se ca avocat în Baroul de Ilfov şi reluîndu-şi locul în redacţia României libere (v. Emilia St- Mîîicescu, Pe urmele lui Delavrancea, Ed. Sport-turism, Bucureşti, 1986).
27 Alexandru Vlahuţă (n. în anul 1858 în satul Pleşeşti din judeţul Tutova, deci în Moldova), s-a stabilit la Bucureşti în-toamna anului 1884, după ce îşi cîş-tigase existenţa ca profesor sau avocat la Tîrgovişte şi Galaţi ; a frecventat în Capitală cercul literar junimist patronat de Maiorescu (de altfel, a publicat în Con- , vorbiri literare începînd din 1878) şi a funcţionat ca redactor al cotidianului România liberă (la care colaborează din 1883). El era, desigur, în anii în care a ajuns acum naraţiunea lui Bacalbaşa, una dintre tinerele speranţe ale poeziei româneşti.
28 Bacalbaşa nu pierde prilejul de a-şi exprima, cu invidie, rezerve în legătură cu activitatea literară şi publicistică a lui Caragiale. în realitate, în aceşti ani, cel mai în vîrstă dintre scriitorii enumeraţi aici a lucrat în redacţia Timpului (1878—1881), a tradus mai multe piese pentru Teatrul Naţional, pe scena căruia i s-au reprezentat şi cele mai bune comedii ale sale, capodopere ale dramaturgiei noastre : O noopte furtunoasă (1879) şi O scrisoare pierdută (1884), impunîndu-se acum în literatura română alături de ceilalţi mari scriitori promovaţi de Junimea : Eroinescu, Ion Creangă şi Slavici.
240
11. Documentar
VONSTITUŢIA ROMÂNIEI JPÎN 1866 (cujnodificările adoptate în 1879 şi 18Ş4) *
Miecuri 29'iuniu Camera a votat Constituţiunea ţârii. Entuziasmul a fost mare.
Ieri la 12 ore [joi 30 iunie/12 iulie 1866] Măria^Sa Domnul ă asistat la fe-Deiim în sf. biserică a Mitropoliei.
Un batalion din garda orăşeneasca, un batalion din oştirea de linie ŞI toate , corporaţiile cu steagurile lor erau rînduite în curtea Mitropoliei. Celeălte trupe din armată erau înşirate d-a lungul stradelbr.
La intrarea în biserică Mâria-Sa a fost primit de Eminenţa^Sa păr. Mitropolitul primat şi de miniştri.
La Te-Deum erau prezenţi membrii Curţii de Casaţiune, ai Consiliului de Stat, ai. Curţii de Conturi, Curţile şi Tribunalele, '
După sâvîrşirea Te-Deumulul, Măria-Sa a intrat în Cameră, la uşa cariei* a fost priimit de întregul biurou al Adunării.
Suindu-se pe tron, M.S. a depus jurămîntul pe noua Constituţiune a ţării în faţa reprezentanţilor naţiunii şi în cele mal entuziaste aclatnaţiuni.
Preşedintele Adunării Naţionale a ţinut un cuvînt la care M. S. Domnul a răspuns, întrerupt fiind la mai multe pasage prin aclamări şi strigăte de bucurie. Veselia! ce se vedea pe figura membrilor Adunării şi pe acea a poporului aflat prin diferitele tribune nu se poate descrie. Loja doamnelor era asemenea plină.
Mai multe buchete au fost depuse pe biuroul Adunării pentru M.S.
M. S. a mers apoi la palatul din Bucureşti unde a asistat în balcon la defilarea trupelor.
Tunurile prin sunetul lor anunţau Capitalei toată durata acestei ceremonii.
* Intrucîţ volumele (mai mult sau mai puţin oficiale) cuprinzind textul Constituţiei din 1866 nu sîrit lipsite de unele erori tipografice (pe care le*am depistat cu prilejul sondajelor făcute) am preferat să reproducem aici direct după Monitorul. Jurnal oficial al României din 1/13 iulie 1866 documentele legate de adoptarea Constituţiei ■ româneşti la 29 iunie/11 iulie 1866 şi sancţionarea ei de către principele Carol la 1/13 iulie 1866,1 precum şi textul integral al-legii fundamentale a ţării noastre, valabile pînă în martie 1923. în note subliniare am înregistrat toate modificările adoptate de adunările constituante din 1879 (după : MOF., nr. 232, 13/25 octombrie 1879, p. 6507 :l legea de revizuire a Constituţiei â fost promulgată de prinţul Carol la 12/24 octombrie 1879)1 şi 1884 (după : MOF., nr. 51, 8/20 iunie 1884, p. 1041—1048 ;jlegea de revizuire a Constituţiei â fost prbfftulgată de regele.CaroLI la 8/20. iunie 1884).
243
Discursul ţinut de d. preşedinte al Adunării, către ■ >   M.S. Domnitorul
Ministrul Justiţiei, I. Cantacuzin . Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, CA. Rosetti Ministrul de Rezbel, I..GMea.2
Ministrul Lucrărilor Publice şi aq-interim la Externe, D. Sturdza
Prea înălţate Doamne,
In ziua de 10 mai, cînd înălţimea-Voastră v-aţi suit pe tronul României, ţara a văzut realizată cea mai Vie şi cea mai scumpă a sa dorinţă; acea zi care a întemeiat pentru ţară începutul unei noi ere ţara a salutat-o ca data .inaugurării regimului monarhic, care singur poate da garanta României, consolidarea Statului şi binefacerile unui guvern stabil.
Adunarea, zeloasă, pe de o parte, de a aşeza principiul monarhic pe baze nestrămutate şi voind, pe altă parte, a înconjura acest principiu de toate libertăţile compatibile cu ordinea, deplin convinsă că regimul constituţional a devenit pentru România nu numai o condiţiune de existenţă şi de prosperitate, dară, totdeodată şi garanţia cea mai solidă a consolidării tronului Măriei-Tale, s-a grăbit de a vota pactul menit de a ajuta pe deplin acest scop.
Constituţiunea ce am onoare a prezenta Măriei-Tale în numele Adunării, dă o legitimă satisfacţiune acestor aspiraţiuni ale ţării, consacrînd pentru Rc-mânia principiele admise în statele moderne cele mai înaintate pe calea civilizaţiunii.
Plin de speranţă că noile instituţiuni vor pune capăt suferinţelor unui trecut dureros, românii, uniţi într-un simţimînt unanim de concordie şi de frăţie vor întrebuinţa Silinţele lor'cele mai stăruitoare întru a apăra aceste principii şi a.da cugetărilor leale şi generoase ale Măriei-Tale tot concursul .lor cel mai sincer şi cel mai devotat.
Călcînd pe pămîntul ţării noastre, aţi spus românilor că aţi devenit român"; astăzi România constituţională vă răspunde, prin organul reprezentanţilor ei, că Măria-Ta ai devenit pentru ea simbolul naţionalităţii sale.
Să trăieşti, Măria-Ta!
Să trăiască România !
Preşedintele Adunării, M. Costache1
Jurămîntul săvîrşit de Măria-Sa Domnitorul
Jur de a.păzi Constituţiunea şi legile poporului român, de a manţine drepturile iui naţionaie şi integritatea teritoriului.
CAROL
Ministru de Interne şi preşedintele Consiliului Miniştrilor, L. Catargiu Ministrul Finanţelor, L Brătianu.
* Emanoil (Manolache) Costache Epureanu.
Răspunsul Măriei Sale Domnitorului la discursul preşedintelui Adunării
D-le preşedinte, d-lor deputaţi,
Actul ce s-a îndeplinit este cel mai însemnat în viaţa;unui popor. Prin Constituţiunea ce dăm astăzi Statului Român realizăm aspiraţiunile legitime ale naţiunii, garantînd interesele tuturor stărilor precum şi toate drepturile ce cetăţeanul trebuie să găsească întrro societate civilizată. ,;...(■       .   , .
Acest act, pentru mine în parte, este cel mai solemn al vieţii mele, căci el este pactul definitiv care mă leagă pentru totdeauna cu destinările noii mele patrii, cu România.
Dacă naţiunea română a putut trece peste atîtea sepole de suferinţe şi încercări grele fără a-şi pierde existenţa ei, aceasta datoreşţenu mimai' .valorii braţului strămoşilor noştri, dară şi înţelepciunii şi răbdării care au caracterizat în toate timpurile pe acest popor. El a ştiut să-şi apere ţara şi drepturile, menţinîndu-şi aspira-ţiunile sale în cercul putinţei şi în limitele însemnate de poziţiunea sa geografica.
Zdruncinată prin luptele interioare, naţiunea română a alergat la principiul Unirii.şi a Principelui strein, ca la singurul liman de scăpare, ca la singurul mijloc -de consolidare şi prosperitate. Astăzi, cînd această dorinţă este îndeplinită prin abne-. garea, persistenţa şi prudinţa românilor, precum şi prin solicitudinea Curţii Suzerane şi a înaltelor Puteri garante*5 —, astăzi, în sfîrşit, cînd prin Constituţiune bazele legilor noastre sunt fixate, şi,statornicite, trebuie să ne dăm mîna cu toţii, şi, strîns uniţi, să menţinem, să dezvoltăm şi să întărim aceea ce am' dobîndit.
Urmînd cu linişte şi demnitate pe această cale, vom fi respectaţi din afară şi ne vom atrage bunăvoinţa înaltei Porţi şi a înaltelor Puteri garante.
In afară ca şi în întru linia noastră de purtare e simplă.
Avem un lucru sînt [sfînt] de păzit, neutralitatea noastră, garantată de puterile cele mari ale Europei. Această neutralitate ne impune datorii ce trebuie să îndeplinim cu lealitate şi sinceritate.
2 E vorba de generalul Ion Gr. Ghica.
„Curtea Suzerană" era Imperiul Otoman (înalta Poartă) iar Puterile garante — Anglia, Franţa, Rusia, Austria, Prusia şi Regatul Sardiniei. Congresul de Pace de la' Paris (febttiarie-martle 1856), care pusese capăt Războiului Crimeiii, hotărîse, printre altele, înlăturarea protectoratului rusesc asupra Principatelor Române'şi menţinerea suzeranităţii otomane asupra lor, dar sub „garanţia" celor şase puteri-europene amintite mai sus. ■
s'244
245
Legămintele seculare ce uneşte [sic !] România cu Curtea Suzerană şi cari au fost pentru români totdeauna un Scut puternie în timpurile cele mai grele, trebuiesc respectate şi manţinute. Dovezile necontestabile ale simţimentelor noastre în această privire vor fi, nu mă îndoiesc, primite de înalta' Poartă ca 0 garantă pentru Viitor.
Nu suntem aliatul nici unei puteri şi vom pune toate silinţele noastre a nu
crea nici o dificultate puterilor învecinate. Interesul-nostru cere a trăi în cea'mai bună armonie cu dînsele.
Ţinta preocupaţiunilor şi a lucrărilor naţiunii trebuie să fie dezvoltarea puterilor ei morale şi materiale. . ;
Ridicarea bisericii române, restabilind-o pe bazele canoanelor şi întărirea sim-ţimîntului religios în inimile noastre ; răspîridireâ învâţămîntului în toate clasele ; o justiţie şi o administraţiune bună, care'să stîrpească prin urmărirea şi pedepsirea culpabililor toate abuzurile ; o ordine şi o iconomie în finanţe pentru a face să înceteze strîmtorarea de care suferă astăzi societatea şi pentru a da un nbu zbor înavuţirii naţionale; îmbunătăţirea agriculturii, izvorul cel mai mare al bogăţiei noastre ; înmulţirea căilor de comunicaţiune şi înfiinţarea institutelor de credit, ca Singurile mijloace pentru a da o impulsiune comerţului, iată. problemele ce trebuie să rezolvăm.
Ţara a intrat într-o stare normală. Un guvern monarhie eonstituţional este aşezat. Să stăruim dară cu toţii caprin leala şi sincera aplicare a principiilor acestei Cohstituţiuni ea să poată produce binefăcătoarele ei roade.
Domni deputaţi! Strein la orice lupte, trecutul pentru mine nu consistă d*eît în faptele cele frumoase ale acestei naţiuni. Cu această sacră avere, toţi întruniţi vom putea merge cu înlesnire şi siguranţă pe calea ce este deschisă maihte^ne.
Bucureşti, în 30 iuniu 1866
CAROL
h. Catargiu, I. Brâtianu» J. Cantacuzin, Q. A. Rosetti, I. Ghica, Dim. Sturdza
Adresa d-Iui preşedinte al Adunării Elective, sub no. 777 din 30 iuniu, anul 1866 .către d. preşedinte al Consiliului miniştrilor
Domnule preşedinte,
x Subscrisul are onoare a vă comunica, domniile preşedinte, jpe lîftgă aceasta, Constituţiunea votată de Adunarea Electivă a României în şedinţa din 29 ale curentei şi adoptată cu unanimitate de nouăzecişiunu voturi. 1
Binevoiţi, d«le preşedinte, a primi încredinţarea înaltei mele cltnşMeTraţiuni,
Preşedinte, M. Costache Secretari, Gr. Cantacuzin, dr. P. latropol, A. Lupaşcu, Gr. iMhovari
Raportul Consiliului de miniştri :
„Se sancţionează, Carol"
Prea înălţate Doamne,
, Adunarea Naţională în şedinţa sa de ieri, 29 iuniu, vâtîhd1 Cbhstiţuţiuneâ ţâTrii şi adoptînd-o cu unanimitate de nouăzecişiunu de voturi, Consiliul miniştrilor vine a o prezenta la înalta Măriei-Voastre sancţiune şi promulgare. Suntem cu cel mai profund respect,
Prea înălţate Doamne, . al Măriei-Voastre   . . ,
Prea plecaţi şi prea supuşi servitori,
L. Catargiu, l. Brătianu, I. Cantacuzin, C. A Rosetti, 1. Chica, Dim. Sturdza No. 1 393, iuniu 30
Carol I
Dih graţia luţ Dumnezeu şi prin voinţa naţională
î)omn al românilor;
La toţî de faţă şi viitori sănătate : » Adunarea generală a României a adoptat în unanimitate şi Noi sancţibftâm
ce urmează a , ,
; ' ÎÎ*LUL I
Desptfe teritoriul tirtnâtt4
-   Art. 1. Prmcipatele-Umţe-R^roâne constituie un singur $tat indivizibil sub
denumire de România.5
Art. 2 Teritoriul României este nealienabil.
Limitele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decît în virtutea unei legi, Art. 3." Teritoriul României nu se poate coloniza cu populaţiuni de gintă streină. Art. 4. Teritoriul este împărţit în judeţe, judeţele în plăşi, plăşile în comune. Ac#stş diviziuni şi subdiviziuni nu- pot fi schimbate şan rectificate decît prin o lege.
: ^TmSficat în 1884: „Regatul României cu judeţele sale din dreapta Dunării constituie un singur Stat indivizibil".
246
247
TITLUL II Despre drepturile românilor
Art. 5. Românii se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învâţămîntului, de libertatea presei, de iibertatea întrunirilor. ' '
Art. 6. Constituţiunea de faţă şi celealte legi relative la drepturile politice, determin, cari sunt, osebit de calitatea- de -român* condiţiunile necesarii pentru exercitarea acestor drepturi.
Art 1. însuşirea de român se dobtndeşte, se conservă şi se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. x
Numai streinii de rituri creştine pot dobîndi împămînlanirea.6 Art. 8. Impămîntenirea se dă de puterea legislativă.
Numai împămîntenirea aseamănă pe strefu cu românul pentru-exercitarea drepturilor politice. '
Art. 9j Românul din orice stat fără privire către locul naşterii sal":, dovedind lepădarea sa de protecţiunea streină, poate dobîndi de îndată exercitarea drepturilor politice; prin un vot al Corpurilor Legiuitoare. :
Art. 10. Nu există în Stat nici o deosebire de clasă. Toţi ramânii sunt egaii înaintea legii şi datori a contribui fără osebire la dările şi sarcinile publice. "
Ei singuri sunt admisibili în funcţiunile Dublice. civile şi militare.
Legi speciale vor determina condiţiunile de admisibilitate şi de înaintare îr. funcţiunile Statului.
„      Streinii nu pot fi admişi în funcţiuni publice decît în cazuri excepţionale şi anume statornicite de legi. '
Art 11. Toţi streinii aflători pe pămîntul României se bucură de protecţiunea dată de legi persoanelor şi averilor în genere.
6 Articol modificat în 1879: „Diferenţa de credinţe religioase şi confesiuni nu constituie în România o piedică spre' a dobîndi drepturile civile şi politice şi a le exercita. ,
§ I. Străinul, fără'osebire de religiune, supus sau nesupus unei protecţiuni străine, poate dobîndi împămîntenirea cu condiţiunile următoare :
a) Va adresa guvernului, cererea de naturalizare,-în care va arăta capitalul ce posedă, profesiunea sau meseria ce exercită şi voinţa de a-şi stabili domiciliul în România. ' ■    , <
b) Va locui, în urma acestei cereri, zece ani în ţeară şi va dovedi, prin faptele sale, că este foţositor eu
§ II. Pot fi scutiţi de stagiu.: ...
a) Acei cari vor fi adus în ţeară industrii, invenţiuni utile sau talente'distinse, sau cari vor fi fundat aci stabilimente mari de comerţ sau industrie.    : :       . ::■■'>
b) Acei cari, fiind născuţi şi crescuţi în România, din părinţi stabiliţi în ţeară nu. s-au bucurat, nici unii, nici alţii vreodată de vreo protecţiune străină,
c) Acei cari au servit sub drapel în timpul Războiului pentru Independenţă şi cari vor putea fi naturalizaţi în mod colectiv după propunerea guvernului printr-o singură lege şi fără alte formalităţi. , . .-< ".
§ III..Naturalizarea nu se poate acorda decît prin lege şi'în mod individual. § IV. O lege specială1 va determina modul prin care străinii votf putea,-stabili domiciliul lor pe teritoriul României.
§ V. Numai românii sau cei naturalizaţi români pot dobîndi imobile rurale în România. '
Drepturile pînă acum cîştigate sunt respectate. ' 1
Convenţiunile internaţionale astăzi existente rămîn în vigoare cu toate clauzele şi termenul coprinse într-însele," ,: ' ■■
. 2.48
, Art 12. Toate privilegile, scutirile şi monopolurile de clasă sunt opri*e pentru totdauna in Statul român. .,
Titlurile de nobleţă streină, precum principi, grafi, baroni ş? alte asemenea, ca contrarii vechiului aşezămînt al ţării, sunt şi rămîn neadmise in Statul român.
Docoraţiunîle streine se vor purta de români numai cu autorizarea Domnului7.
Art' Î3.-Libertatea individuală este garantată.
Nimeni nu poate fi urmărit decît în cazurile prevăzute de legi şi după formele „prevăzute de ea. ■',:■■■..■'•-">■.
Nimeni nu poate fi poprit8 sau arestat afară de cazul de vină vegheată, decît în puterea unui mandat judecătoresc motivat şi care trebuie să-i fie comunicat la momentul arestării sau cel mult în 24 ore după arestaţiune .
Art. 14. Nimeni nu poate fi sustras în centra voinţei sale de la judecătorii ce-i dă legeu. .        _ .,    ■ . .   ^ ■
Art- 15. ţlomiciiiul este neviolabil. ..-'.., . ,
Nici o vizitare a, domiciliului nu se poate face decît în cazurile anume prevăzute de legi şi potrivit formelor de ea prescrise.
•   Art. .16. Niei o pedeapsă nu poate fi înfiinţată,ajlci• apUcaţă, decît în-.puterea unei legi. ,■■»■ - -. , .
Art. 17. Nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor. Art. 18. Pedeapsa morţii nu se va putea reînfiinţa, afară de cazurile prevăzute in Codul Penal militar în timp de rezbel.
Art. 19. Proprietatea de orice natură, precum şi toate creanţele asupra Statului sunt sacre şi neviolabile. ■.
Nimeni nu poate fi expropiat decît pentru cauză de utilitate publică, legal-mente constatată şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Prin cauză de utilitate publică urmează a se înţelege numai comunicaţiunea şi salubritatea publică, precum şi lucrările de apărarea ţării. . ...
■ Legile existente, privitoare la aliniarea şi lărgirea stradelor de prin comune, precum şi la malurile apelor ce curg prin sau pe -lîngă ele râmîn în vigoare, v   Legi speciale vor regula procedura şi modul.expropriaţiunii,
Libera şi neîmpiedicata întrebuinţare, a riurilor navigabile şi flotabile, a şoselelor şi altor căi de comunicare este. de domeniul pubwc, ,-'
-      Art. 20.-Proprietatea dată ţăranilor prin legea rurală şi despăgubirea garantată proprietarilor prin acea lege nu vor putea fi niciodată atinse. :-, Art 21. Libertatea conştiinţei este absolută.
Libertatea tutulor cultelor este garantată' întru cît însă celebraţîunea lor nu aduce o atingere ordinii publice sau bunelor moravuri.
Religiunea ortodoxă a răsăritului este rel'giunea dominantă a Statului român. Biserica' ortodoxă română este şi rămîne neatîrnată de orice chiriarhie, streină, păstrîndu-şi însă unitatea cu.biserica ecumenică.a răsăritului în privinţă dogmelor.'-.:
Afacerile spirituale, canonipe şi disciplinare ale bisericii ortodoxe române se vor regula de o singură autoritate, sinodală centrală, conform unei legi speciale.
Mitropoliţii şi episcopii eparhioţi ai bisericii-ortodoxe române sunt aleşi după modul ce se determină prin O lege specială. -
Art. 22. Actele Statului civil sunt.de atribuţiunea autorităţii civile.
,7 Regelui (1884). ( * In original : opr?i.
249
întocmirea acestor acte vâ trebui să preceadă 9 Ifttbtdferu'na nenedlcţiuftea reli-giţţasă, care pentru,căşştorii va fi obligatoare, afară de cazurile ce se vor prevedea prin anume lege. -
Art 23; Invălăinîntul esje liber.
Libertatea învăţămînţului este garantată întrucâtexerciţiul şi nu. ar atinge bunele moravuri sa» ordinea publică.
Represiunea delictelor este regulată numai prin lege.
Se vor înfiinţa treptat şcoli primare în toate comunele României;
învăţătura îh şcoalele Statului se dă fără plată.
învăţătura primară va fi obligatoare pentru tinerii români, pretutindeni unde se-vor afla instituite şcoli primare.
O lege specială va regula tot ce priveşte învăţămîntul public.
Art '24, Gonstituţiunea garantează tutulor libertatea de a comunica şi publica ideile şi opiniunile. lor prin grai, prin scris şi prin presă, fiecare fiind răspunzător de abuzul acestor libertăţi în cazurile determinate prin Codicile penal, care în această privinţă se va revizui şi complecta fără însă a se putea restrînge dreptul în sine sau a se înfiinţa o lege excepţională.
Delictele de presă sunt judecate de juriu. /    Nici cenzura, nici o altă măsură preventiyă. pentru apariţiunea, vinderea sau distribuţiunea oricărei publicaţiuni nu se va putea reînfiinţa. , .
Pentru publicaţiuni de jurnale nu este nevoie de autorizaţiunea prealabilă a autorităţii.
Nici o cauţiune nu se va cere de la ziarişti, scriitori, editori, tipografi şi liţo--
grafi.
Presa nu va fi supusă'niciodată sub regimul, avertismentului. Nici un jurnal sau publicaţiune nu va putea fi suspendate sau suprimate. Autorul este răspunzător pentru scrierile sale, iară în lipsa autorului siint răspunzători sau girantul sau editorul.
Veri-ce jurnal trebuie să aibă un girant responsabil, ţâre să, se bucure de drep-' turile civile şi politice.1''
9 în original: proceodă.
*u Articol modificat în 1884 : „Gonstituţiunea garantează tutulor libertatea de a comunica şi publica ideile şi opiniunile lor prin grai, prin scris şi prin presă, fiecare fiind răspunzător de abuzul acestor libertăţi în cazurile determinate prin codicele penal, care nici într-un caz nu va putea restrînge dreptul în sine.
Nici o lege excepţională nu se va putea înfiinţa în această materie.
Nici cenzura, nici o altă măsură preventivă pentru apariţiunea, vinderea sau ^distribuţiunea oricărei publicaţiuni nu se va putea înfiinţa.
Nu este nevoie de autorizaţiune prealabilă a mei unei autorităţi pentru apariţiunea oricărei publicaţiuni. *
Nici o cauţiune nu se va cere de la ziarişti, şcriţori, editori, tipografi şi lito--grafi. t ..'
Presa nu va putea fi pusă niciodată sub regimul avertismentelor.
Nici un ziar sau publicaţiune nu va putea fi suspendat sau suprimat.
Autorul este răspunzător de scrierile sale ; în lipsa autorului este răspunzător girantul; iar în lipsa acestuia, editorul. ;
Orice ziar trebuie să aibă un girant răspunzător care să se bucure de drepturile civile şi politice.
Delictele de presă se judecă de juriu, afară de aeele cari s-ar comite în contra persoanei Regelui şi a familiei regale sau contra suveranilor statelor străine.'
Aceste delicte se vor judeca de tribunalele ordinare dupe dreptul, comun. Arestul preventiv în materie de presă este interzis."-
250
Art 23. Secretul scrisorilor şi al depeşilor telegrafice este neviolabil. O lege va determina responsabilitatea agenţilor guvernului pentru violase» secretului scrisorilor şl depeşelor încredinţate poştei şi telegrafului.
Art 26. Românii au dreptul d^a se aduna pacinici şi fără arme, cOnformîndu-se legilor cari regulează exercitarea acestui drept, pentru a tracta tot felul de cestiuni ; întru aceasta nu este trebuinţă de autorizaţiune prealabilă.   , '
Această dispoziţiune nu se va aplica şi întrunirilor în loc deschis, cari sunt cu totul supuse legilor poliţieneşti. .
Art. 27. Românii au dreptul a se asocia, conformîndu-se legilor cari regulează exerciţiul acestui drept. ,< ' ;
Art. 28. Fiecare are dreptul d-a se adresa la autorităţile publice prin petiţiunî subscrise de către una sau mai multe persoane, neputîhd însă petiţiona decît în numele subscrişilor.
Numai autorităţile constituite au dreptul de a adresa petiţiuni în nume colectiv. ' '
Art 29. Nici o autorizaţiune prealabilă nu este .necesară pentru a se exercita urmăriri, contra funcţionarilor publici pentru faeţele, adminisţraţiunii lor, de părţile vătămate, rămîind însă neatinse regulile speciale statornicite îh privinţa miniştrilor. Cazurile şi modul urmăririi se vor regula prin anume lege.
Dispoziţiuni speciale în codicele penal vor determina penalităţile prepuitpri-lor.     ■    . ,"
Art. 30. Nici un român, fără autorizaţiunea guvernului, nu poate intra în serviciul unui stat făfcă ca însuşi prin aceasta să-şi piarză naţionalitatea, Extrădarea refugiaţilor politici este oprită.
TITLUL III Despre puterile Statului
Arţ. 31. Toate puterile. Statului emană de la Naţiune, care nu le poate- exercita decîţ numai prin delegaţiune şi după principiile şi regulile aşezate in Constituţiunea de faţâ.
Art. 32. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Domn 11 şi reprezenta-
ţiunea naţională. -
Reprezentaţiunea naţională se împarte în două Adunări : Senatul şi Adunarea
Deputaţilor.
Orice lege cere învoirea a cîtor trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu poate fi supusă sancţiunii Domnului12 deeît  după ce se va fi discutat şi votat liber de majoritatea ambelor Adunări.
Art. 33. Iniţiativa legilor este dată fiecăreia gin cele trei ramure ale puterii
legislative.
Totuşi orice lege relativă la veniturile şi cheltuielile Statului sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întîi de Adunarea Deputaţilor.
Art. 34. Interpretaţiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de pu« terea legiuitoare.
« Rege (1884). « Regale (1884).
251
Art. 35. Puterea executivă este încredinţată Domnului13 care o exercită în mod regulat prin Constituţiune. - ,
Art. 36. Puterea judecătoareaşcă se- exercita- -de -Cin?ţtS'şi -Tribunale.' Hbtârîrile şi sentinţele lor se pronunţă în virtutea legii şi se execută. în numele Domnului14.
Art. 37. Interesele exclusive judeţene sau'comunale se regulează de către Consiliurile judeţene sau comunale după principiile aşezate: prin Constituţiune şi prin legă speciale.   '<•.;,> :■'       . .
CAPITUL I
Despre reprezentarea naţionala
Art. 38. Membrii amînduţ»ra Adunărilor reprezintă Naţiunea, iară nu numai judeţul sau localitatea care i-a numit.
Art. 39. Şedinţele Adunărilor sunt publice.
Cu toate acestea fiecare Adunare se formează, în comitet secret după cererea preşedintelui sau a zece membri. "
* Ea decide în urmă cu majoritate absolută dacă şedinţa trebuie redeschisă '  in public asupra aceluiaşi obiect. .......' ,
Art. 40. Fiecare din Adunări verifică titlurile membrilor săi şi judecă contesta-ţiunile ce se ridică în această .privinţă.13
Art. 41. Nimeni nu poate fi totodată membru al uneia şi a celelalte Adunări.
Art. 42. Membrii uneia sau celeialte Adunări numiţi de guvern într-o, funcţiune salariată, pe care- o primesc, încetează de a fi deputaţi şi nu-şi reiau exerciţiul mandatului lor decît în virtutea unei noi alegeri.
Aceste dispoziţiuni nu se aplică miniştrilor.
Legea electorală determină incompatibilîtăţile. , ,  Art. 43. La fiecare sesiune, Adunarea Deputaţilor îşi numeşte preşedintele, vicepreşedinţii şi compune biuroul său!
Art. 44. Senatul alege din sînul său pe preşedintele şi pe cei doi vicepreşedinţi
ai săi, cum şi pe ceilalţi membri ai biroului său.17
Art. 45. Orice rezoluţiune este luată cu majoritatea absolută a sufragelor, afară de ceea ce se va statornici prin regulamentele Adunării în privinţa alegerilor şi prezentaţiunilor.
In caz de împărţeală a voturilor, propoziţiunea în deliberaţiune este respinsă. ■  Nici una din Adunări nu poate lua o rezoluţiune dacă majoritatea membrilor, săi nu se găseşte întrunită.17
13 , n Regemi (1884). '15 Articol modificat în 1884 : „Fiecare din Adunări verifică titlurile membrilor " săi şi judecă contestaţiunile ce se ridică în această privinţă.
Nici o alegere nu poate fi invalidată decît cu două treimi din numărul membrilor prezenţi."
lu Articol modificat în 1884 : „Senatul alege din sînul său pe preşedinte, pe vicepreşedinţi precum şi, pe ceilalţi membri ai biuroului său".
17 Articol modificat în 1884 : „Orice rezoluţiune este luată cu maioritate absolută a sufragiilor, afară de ceea ce se va statornici prin regulamentele Corpurilor Legiuitoare în privinţa alegerilor şi prezentaţiunilor.
In caz de împărţeală a voturilor, propoziţiunea în deliberaţiune este respinsă.
Adunările ţin şedinţe cu jumătate plus unu] din numărul membrilor înscrişi in apelul nominal." . -:
252
Art. 46. Voturile se dau prin sculare şi şedere, prin viu grai-sau prin scrutin secret.
Un proiect de lege nu poate fi.adoptat decît dupăvce s-a votat articol cu articol.
Art. 47. Fiecare din Adunări are dreptul de anchetă. ,
Art 48. Adunările au dreptul de a amenda şi de a despărţi în mai multe părţi articolele şi amendamentele propuse. .
Art. 49. Fiecare membru al Adunărilor are dreptul a adresa'miniştrilor interpelări. ■ ■'■>.'
Art 50. Oricine are dreptul a adresa petiţiuni Adunărilor prin mijlocirea biuroului sau a unuia din membrii săi.
Fiecare din Adunări are dreptul de a trămite miniştrilor petiţiunile ce-i sunt adresate. Miniştrii sunt datori a da explicaţiuni asupra coprinderii lor ori de cîte ori Adunările ar cere-o. ■    .        -      * .
Art. 51. Nici unul din membrii uneia sau celeialte Adunări nu poate fi urmărit sau prigonit pentru opiniunile şi voturile emise de dînsul în cursul exerciţiului mandatului său.
Art. 52. Nici un membru al uneia sau celeialte Adunări nu poate, în timpul sesiunii, să fie nici urmărit, nici arestat în materie de represiune, decît cu autorizaţiunea Adunării, din "care face parte, afară de cazul de vină vădită. ■ ■ !• • Detenţiunea sau urmărirea unui membru al uneia sau celeialte:Adunări este suspendată în tot timpul sesiunii, dacă Adunarea o cere.
Art. 53: Fiecare Adunare determină prin regulamentul său modul după care ea îşi-exercită atribuţiunile.
'Art. 54. Fiecare din Adunări deliberază şi iau rezoluţiunile lor separate, afară de cazurile anume specificate în Constituţiunea de faţă..
Art. 55. Fiecare din ambele Adunări are dreptul exclusiv de a exercita propria sa' poliţie prin1 preşedintele ei, care'Singur, după încuviinţarea Adunării, poate da ordin guardei de serviciu.
Art. 56. Nici .o putere armată nii se poate pune la uşile sau în jurul uneia sau . alteia din Adunări, fără învoirea-ei..
.  SECŢIUNEA I Despre Adunarea Deputaţilor
Art. 57. Adunarea Deputaţilor se compune de deputaţi aleşi în modul indicat mai jos.
Art. 58. Corpul electoral este împărţit în fiecare judeţ în patru colegiuri.1* ' Art' 58. Fac parte diniintîiul Colegiu acei cari au un venitfonciar de 300 galbeni îirsus.19 .       , '
Art. 60. Fac parte din al doilea Colegiu acei cari au un jvenit. fonciar de. 30ft galbeni în jos pînâ la 100 inclusiv.20
18 Articol modificat în 1884 : „Corpul electoral este împărţit în fiecare judeţ-tn trei colegiuri".
19 Articol modificat în 1884 : „Fac parte din Colegiul întîi acei cari, întrunind celelalte condiţiuni cerute de.lege,'au un venit funciar rural sau urban de-cel puţin una mie două sute lei". . ,
20 Articol suprimat în 1884.
.253
Fâc part» din al treilea Colegiu, al oraşelor, cojnerciaBtii si iddjustrialii cari plătesc către Stat o dare de 80 lei.
Sunt scutiţi de cens in acest colegiu toate profesiunile liberale, ofiţerii în retragere, profesorii şi pensionarii Statului.21,
Art» 62. Aceste trei colegiuri aleg direct:
Cele două dintîi cîte un deputat fiecare, iară cel de al treilea precum urmează : Bucureşti şase, Iaşi patru, Craiova, Galaţi, Ploieşti, Focşani, Birlad, Botoşani
cîte trei ; Piteşti, Bacău, Brăila, Roman, Turnu-Severin cîte doi, iară celeaîte cîte unul;
peste tot cineizeeişiopt.
Toate oraşele unui district formează un singur colegiu cu oraşul de reşedinţă.22 Art. 63. .Fac parte din Colegiul 'al patrulea toţi acei cari piâtesc b dare câlre
Stat oricît de mica şi care nu ihtră îh nici una din Categoriile de mâi sus. Acest colegiu alege la ai doilea grad uh deputat de. disfcict. Cincizeci de alegători numesc un delegat. -Delegaţii întruniţi lă reşediriţa districtului aleg pe deputat.23 Art. 64. 24 Censul nu se poate dovedi decît prin rolul de cOritfibu-ţHiJi'î; e"fil-
tâffţete sad avertismentele din partea împlinitorilor de dări pe âhul încetat şi pe
âhul corent
'« Âfticbi meâifieat In 1884, "devenind Art. 60". jjFhc parte dih Colegiul al II-lea toţi cei cari, întrunind celelalte condiţiuni prevăzute de lege, au domiciliul şi,reşedinţa în oraşe şi plătesc către Stat o dare anuală directă de orice natură do cel piiţiii 20 de Iei.
Sunt scutiţi de cens în acest colegiu :
a) Profesiunile libere ;
b) Ofiţerii in retfâiere ; ,
c) Pensionarii Statului; .
•d) Cei ce au absolvit cel puţin învâţămlntul primar.
Toate comunele urbane din un judeţ formează un singur colegiu cu oraşul de reşedinţă."
22 Articol modificat în 1884 : „Aceste trei colegiuri aleg direct în modul iirmă-
t8r*
Colegiul întîi alege cîte doi deputaţi de fiecare judeţy cu excepţiuhea judeţelor : Ilfov, Iaşi, Dolj, Buzău, Mehedinţi, Prahova, Teleorman, Bacău, Putna, Botoşani şi Tutova, care aleg după cum urmează : Ilfov, cinci ; Iaşi şi Dolj, cîte patru ; Buzău, Mehedinţi, Prahova, Teleorman, Bacău, Putna, Botoşani şi Tutova, cîte trei.
Colegiul al doilea alege precum urmează : Bucureşti, nouă deputaţi; Iaşi, şase ; Craiova şi ploieşti, cîte patru ; Brăila, Turnu-Măgurele, Bacău, Roman, Galaţi, Focşani, Bîrlad şi .Botoşani; cîte trei ; Buzău, Giurgiu, Huşi, Piteşti şi Turnu-Severin, cîte doi, iar celelalte, cîte unul..
Colegiul al treilea alege un deputat pentru fiecare judeţ, cu excepţia urmâ-^ toatelor judeţe şi anume : Ilfov, Dolj, Mehedinţi, Prahova, Buzău, Bacău, Putna şi Suceava, cari aleg cîte doi."
23 Articol modificat în 1884, devenind Art. 61 :„Fac parte din Colegiul III toţi cari rid simt alegători îri Colegiul I şi li şi plătesc b dare cît de mică Către Stat. Alegătbrii aeestui colegiu cari au un venit funciar rural dfe 300 lei îh suă şi cari ştiu citi şi scrie pot să voteze după voinţa lor, sau direct pe deputat la oraşul de reşedinţă, sau indirect pe delegat, în comunele lor, împreună cu alegătorii fără ştiinţă de Carte şi "cârihu âii venitul cerut.- /
Votează asemenea direct, cu dispensă de cens:
a) învăţătorii săteşti şi preoţii ;
b) Cei te plătesc o arendă anuală de cel puţin 1000 lei. 50, alegători aleg un delegat.
Primarul, notarii!, perceptorul, şeful de garnizoană, precum şi brice funcţio-riâr public hu vor p'utea fi aleşi delegaţi."
24 Art. 64 devine Art. 63 (1884).
&tt 65. 25 Legea electorală hotărăşte toa'l.e celelalte conâiţiuni cerute de la alegători precum şi mersul operaţiunilor electorale. Art. B8.26 Spre a fi eligibil trebuie
ă) A fi român de naştere sau a Ii primit marea impăroîntenire ; .   . b) A se bucura de drepturile civile şi politice j
c) A avea vîrstâ de douzeci.şicirici ani împliniţi ; .
d) A fi domiciliat în România. ..; Legea electorală vă determina incapacităţi le; '
Art. 67.27 Membrii Adunării Deputaţilor surit âlfcŞi pehffu patru âhi. '
SECŢIUNEA A H-âf
I
Despre Semit
Art 68. Membrii Senatului se aleg cîte doi de fiecare judeţ, unul din Colegiul întîi compus de proprietarii de fonduri rurale din judeţ cari au un venit ionciai■ oe
conform Art. 70s , Venitul se dovedeşte prin rolurile de contribuţiune:38
25 Art. 65 devine Art. 64 (1884).
26 Art. 66 devine Art. 65 (1884).
27 Art. 67 devine Art. 66 (1884).  \ . ,
28 Articolul 68 se f eformuleâzâ în trei articole, 67, 68, şi 69 (1884) :
„Art 67. Pentru Senat corpdl electoral se împarte în fiecare judeţ in două
colegiuri.
Art. 68. Pac parte din Colegiul i acei ce au un venit funciar rural seu urban de cel pBţiri 201)0 Vei âritial, cu dispensa de ceh* flenthi tirmitSarVie pcM'oar<e.:
a) Foştii şi actualii preşedinţi sau vicepreşedinţi ai vreunei din Adunările Legiuitoare •     _   , s . .. ..
"vj Fbştri şi actualii deputaţi Şi senatori cari au făcut pirijg dih două legisla-ţiUni; . ,
c) Generalii şi coldnclii şl acei c'e aii 'un grad asimilat cu acela deî general sau
colonel;
d) Foştii şi actualii miniştri sau reprezintahţi diplomatici ai ţării :
e) Foştii şi actualii membri, sau preşedinţi de Curte, pl-bfeurdf i-gerieraîi pe lingă burţile de Apel; preşedinţi; membri sau procurori la Curtea de Câsftţiune ;
f) «anei ce au diplomă de doctor sau do licenţiat îri orice specialitate Şi elfi vor fi eîffcrcitat profesiunea lor îh timp de Şase ani ; -
g) Membrii Academiei Române.
Art. 69,JFac parte din Colegiul al doilea toţi alegătorii direcţi diri brâşe şi din cOm^fielfe rufâle car! âu Uh venit funciar rural sau urban de la 208$ iei îa jos pînă lă 8uu, ctim şi comercîăhfii şi industriaşii câţi piâtesc b patenta tââ effiHk I saS A Il-â.
Sunt dispensaţi de cens în acest colegiu următoarele persoane : â) Âc'ei ce posed o diploma 9c doctor de orice- specialitate său un alt titlu echivalent cu acela de doctor emanat de la şcoâl'e speciale sUperiolire ; B) Licenţiaţii în Drept, îri Litere, Filosofie sau Ştiinţe ;
c) Foştii şi actualii magistraţi care au funcţionat timp de şase ani ;
d) Inginerii, arhitecţii, farmaciştii şi medicii veterinari cu diplomă •
254
Art. 69. Aeeaste două colegiuri votează separat ş'i aleg fiecare cîte:un reprezentat la Senat.2".   .   .  ,. ■   ' .    .   N. ' •
Art. 70. In oraşele unde nu s-ar găsi un număr-de 169 alegători, pentru a forma cel d-al doilea Colegiu,' acest număr se va complecta cu .proprietarii judeţului pose-dînd un venit fonciar între 300 şi 100 galbeni, preferindu-rse pururea cei mai greu impuşi şi orăşanii asupra proprietarilor de moşii.30 : :
Art. 71. Dacă între cei mai greu impuşi ar fi mai mulţi cu acelaşi venit şi dacă prin numărul lor ei ar covîrşi pe cel cerut pentru complectarea colegiului, eliminarea prisosului;:se.va face prin tragere la sorţi.31
Art. 72. Legea electorală determină celealţe condiţiuni cerute de la alegători precum;şi mersul operaţiunilor electorale. 33
Art. 73."Universităţile din Iaşi şi Bucureşti trămite fiecare cîte un membru la Senat, ales de profesorii universităţii .respective; •
Art. 74. Spre a putea fi aleg la Senat, este nevoie :
1) A fi român de naştere sau naturalizat;
2) A se bucura de drepturile civile şi politice ; "
3) .A fi domiciliat în România ;
4) A avea vîrsta de 40 d.> ->ni ;
5) A avea un venit de oneo natură de 800 galbeni, .dovedit în modul prevăzut la Art. 64; 33 ■•','.<■■'." . '
Art. 75. Sunt dispensaţi de acest cens :   ,! t   • •
a) Preşedinţii sau vice-preşedinţii ai vreunei Adunări Legislative ; •>
b) Deputaţii cari au făcut parte din trei sesiuni ;
c) Generalii ;
d) Colonelii ce au vechime de trei ani ;
e) Cei ce au fost miniştri sau agenţi diplomatici ai ţării ;
f) Cei ce vor fi ocupat în timp de un an funcţiunile de prezident de Curte, de procuror general, de consilier la Curtea de Casaţiune ;
g) Cei cu diplomă de doctorat sau de licenţiat de orice specialitate, cari în timp
e) Profesorii şcoalelor din oraşe ale Statului sau ai şcoalelor secundare recunoscute de Stat;
f) Pensionarii cari primesc o pensiune minimă de 1000 lei anual."
20 Articolul 69 devine Art. 70, în următoarea formulare modificată (1884) ; „Fiecare din aceste două colegiuri votează separat. Colegiul I dă doi senatori pentru fiecare judeţ.
Colegiul al doilea dă un senator de fiecare judeţ, cu excepţiunea următoarelor judeţe cari aleg după cum urmează : Ilfov, cinci ;. Iaşi, trei ; Brăila, Covurlui, Dolj, ■Prahova, Botoşani, Tutova, Teleorman, Mehedinţi, Buzău, Bacău, Putna, Dîmboviţa, Romanaţi, Neamţ, cîte doi senatori de judeţ."
30 Articolul 70 se suprimă (1884).
31 Articolul 71 se suprimă ; în locul lui se introduce un alt Art. .71 în următoarea formulare (1884) : „Qri în cîte secţii ar fi împărţit colegiul electoral, fiecare alegător votează numărul de reprezentanţi pe cari trebuie sâ-1 dea colegiul din care face parte". "
32 Articol modificat în 1884: „Operaţiunile alegerii fiecărui colegiu de Cameră sau Senat se vor face în o singură zi.
Legea electorală determină celelalte condiţiuni cerute de la alegători, precum şi mersul operaţiunilor electorale." » „la Art. 63" (1884).
..236   i     - ■
«MM
8
de şase ani vor fi exercitat profesiunea lor.34
Art. 76. Vor fi de drept membri ai Senatului: '
1) Moştenitorul Tronului la vîrsta de 18 ani, însă el nu va avea vot delibera- • tiv decît la vîrsta de 25 de ani ;
2) Mitropoliţii şi episcopii eparhioţi.
Art. 77. Membrii Senatului nu primesc nici o dotaţiune, nici indemnitate. ^ Art. 78. Membrii Senatului se aleg pe 8 ani şi se înnoiesc pe jumătate la fiecare patru ani prin tragere la sorţi a unui membru de fiecare judeţ.36 Art. 79. Membrii ieşiţi sunt reeligibili.
Art. 80. La caz de disohiţiune, Senatul se reînnoieşte în întregul său. Art. 81. Orice întrunire a Senatului afară de timpul sesiunii Adunării Deputaţilor, este nulă de fel.
CAPITUL II
Despre Domn37 şi miniştri SECŢIWNEAI Despre Domn 38
Art. 82. Puterile constituţionale ale Domnului39 sunt ereditare, în linie cobo-rîtoare directă şi legitimă a Măriei-Sale Principelui'10 Carol I de Hohenzollern Sig-maringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitiiră şi cu excluziunea ' perpetuă a femeilor şi coborîtorilor lor.
Coborîtorii Măriei-Sale41 vor fi crescuţi în religiunea ortodoxă a răsăritului. Art. 83. în lipsă de cobOrîţori în linie bărbătească ai Măriei Sale42 Carol I de 34 Articol modificat în 1884 : „Sunt dispensaţi de Cens :
a) Foştii preşedinţi sau vicepreşedinţi ai vreuneia din Adunările Legiuitoare ;
b) Foştii deputaţi şi foştii senatori. cari au făcut parte din două legislaturi ;
c) Generalii şi asimilaţii lor ;
d) Colonelii în. demisie şi disponibilitate ; ,
e) Foştii şi actualii miniştri sau reprezentanţi diplomatici ai ţării ;
f) Acei ce au ocupat în timp de trei ani funcţiunea de membru de Curte sau în timp de un an funcţiunile de preşedinte de Curte, de procuror ^general, de procuror sau membru la Curtea de Casaţiune :
g) Acei ce au diplomă de doctor sau licenţiat de orice specialitate şi cari vor fi exercitat profesiunea lor în timp de şase ani cel puţin ;
h) Membrii Academiei Române."
^ Articol modificat în 1884 : „Senatorii şi deputaţii primesc o diurnă pe timpul sesiunilor".
38 Articol modificat în 1884 : „Membrii Senatului se aleg pe opt ani şi se reînnoiesc pe jumătate la fiecare patru ani prin tragerea la sOrţi.
Regulamentul Senatului va regula tragerea la sortt aşa încît eliminarea să fie
repărţită pe toate judeţele." 37, 38 Rege (1884).
39 Regelui (1884). *
40 Majestăţii-Sale Regelui (1884). 42 Majestăţii-Sale (1884)
257
Xţ*—«Bucureştii-
de.altădată
4
Hohenzolierri Sigmaringen. succesiunea. Tronului se va cuveni celui mai in vţrstă djrţtre fraţii săi.sau coboritorilor apeslpra, după reguljlg sţatofnicjte iţi articolul precpdtjnt. . t , -.' s.
" Dacă nici unul 'dintre fraţii sau coboritorii lor nu s*ar mai găsi în viaţă sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Domnitorul43 • va putea numi succesorul său dintr-o dinastie suverană din Europa, eu primirea repsestentaţiunii naţionale, dată.în forma prescrisă de Art. 84.
. Dac^ jhcj^ubs njei alta nu va avea loc, Tronul este vacant. Art. 84. La ţag ţie vacanţă b Tronului, ambele Adunări se ţstfunşse de îndată într-o singură Adunare, chiar fără cOnvocaţiune, şi, iCel mai tîrziu pînă, în opt zile de la-întrunirea lor, aleg un pomn44 dintr-o dinastie suverană din Europa occidentală.
• Pţezenţa a trei pătrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunări şi majoritatea de două treimi a membrilor prezenţi sunt necesare pentru a se putea procede la această alegere. ;
La caz cînd alegerea45 nu se va fi făcut în termenul mai sus prescris, atunci in a noua zi, la amiezi, Adunările întrunite vor păşi la alegere oricare ar fi numărul membrilor prezenţi şi cu ma"jqriţate absolută a voturilor.
Dacă Adunările s-ar afla dizolvate în momentul vacanţei Tronului, se va urma după modul prescris la AştWJffllrtoK,.. ■    ,.    , ; .... '
In timpul vacanţei Tronului, Adunările întrunite vor numi o Locotenentă Dom-, neaseâ compusă de trei persoana' pare va exercita puterile domneşti47 piuă ia suirea Domnului48 pe Tron.
In toate cazurile mai sus arătate, votul va fi secret.
Art. 85. La moartea Domnului49, Adunările se întrunesc, chiar fără convoea-Jiune, gel tîrziu 10 zile după declararea rjţorţii.
Pacă 4in întâmplare ele au fost dizolvate mai nainţe şi convocaţiunea Iar a fOSt Qţăjjţă îp actul de diSQl.yare pep.tru o epocă îi\ urma celor 1Q zile, atunci Adunările cele vechi se adună pînă la întrunirea acelora cari au a le înlocui.
At-ţ, 86,, Pe la data mQţţjţ poijmului50 şi pînă la depunerea jurămintuluj a siic-eeşorujui său Ja Tron, puţeriţe constituţionale: aţe Domnuluisl sunt «xerpltate în nu-' mele poporului: român de miniştrii întruniţi în Consiliu şi sub a lor responsabilitate.
Art. 87. Pornoul P este major la vîrsta de 18 ani împliniţi.
La suirea sa pe Tron, el va depune, mai înţîi, $ţţ sînul Adulărilor întrunite, următorul jurămînt :
„Jur de a pă^i Constituţiunea şi legile poporului român, d-a menţine drepturile luj naţionale fi integritatea teriţoriylui.", •
Art. 88. Domnul K! în viaţă fiind, poate numi o regenţă compusă de trei persoane care, după moartea Domnului M, să exercjte puterile domneşti j* în timpul mi-
43 Regele (1884).
44 Rege (1884).
45 In original: adunarea, greşeală nerectificată nici în ediţiile oficiale următoare ale Gonsţitutieţ (y„ de pildă, Qonşţitmiiunea «i t*ep*o eleqjprşjă, ediţiune oficială, Bucureşti, 1899).
■',  #> Regală (1884). 47 Regale (1884).
54 Regelui (1884). r'2, 53 Regele (1884).
54 Regelui (1884).
55 Regale (1884).
norităţji succesorului Tronului. Această  numire se v.a face cu primirea. reprezenta -ţiunii naţionale, dată în forma prescrisă la Art. 84 din Constituţiunea de-{aţă.
Regenţa va executa totdeodată şi tuteja sucşeşofUjşUi Tronului în tirobul, nflnc-ritaţii acestuia. . ,      ■ ■ ' . . f
Dacă la moartea Domnului"6 regenţa nu s-ar gj^i,numită şi succesorul "tronului ar fi minor, ambele Adunări întrunite vor numi o. regenţă, proceduţd după for- . mele prescrise la Art. 84 din Constituţiunea de faţă.
^Membrii regenţei jiu intră în funcţiune decît după ce vor fj depus solemn, înaintea ambelor Adunări întrunite, jurârnînţul prescris orln Art. 87 din Cpnstituţiu-nea de faţă.
Art. 89. Dacă. Domnul 57 se află în imposibilitate de a domni, miniştrii, după ce aU constatat legalmente această imposibilitate, convoc îndată Adunările. Aeeâtea aleg regenţa care va forma şi tutela.
Art. 90. Nici o modificaţiune ,nu se jjoaţe.faee Constituţiunii în timpul regenţei. Art. 91. Domnul58 nu va putea fi totdeodată şi şeful unui alt stat fără con-sîmţămîntul Adunărilor. . ..... t
Nici una din Adunări nu poate delibera asupra acestui obiect, dacă nu vor fi prezenţi cel puţin două treimi din membrii cari le compun şi otărîrea nu se poate lua deeît eu două treimi din voturile membrilor de>faţa. -
Art. 92. Persoana Domnului59 este neviolabilă. Miniştrii'lui. sunt'răspunzători.
Nici un set ai Pomflului^nu poate avea tărje daqă nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta cjjjar 4§vin§ r|§pupg|tQf drace) act.
Art. 93. Domnul61 numeşte şţ reyoacş pe miniştrii şăi.
El gancţisnează şi promulgă legile.
El poate refuza sancţiunea sa* ' '
El are dreptul de amnistie în materie politică.
Are dreptul de a ierta sau miesora pedepsele' tft materii criminale, afară de ceea ce se statorniceşte în privirea miniştrilor.
El nu poate suspenda cursul urmăririi sau 'al-judecâţii; nici ^ iniervisn prin un mod în administraţia justiţiei.
El numeşte sau confirmă în 'toate funcţiunile pubiice. '.
El nu paate crea o nouă funcţiune fără o legţ specială.
El face regulamente necesarii pentru executarea legilor fără să poată vreodată modifica sau suspenda legile şi nu poate seuţi pe nimeni de execuţar-ea lor.
El este capul puterii armate.  - .
El conferă gradurîle militare în conformitate c« legea.
El va conferi decoratiunea română» conform unei anume legi.
El are dreptul de a bate monedă, conform unei legi speciale.
El încheie cu statele streine convenţiunile necesarii pentru» comerţ, navigăţiune şi alte asemenea ; insă pentru ca aceste acte să aifeă autoritate îndatoritoare, trebuie mai întîi a fi supuse puterii legislative şi aprobate de ea.
Art. 94. Legea fixează lista civilă penfru durata |jaeărei domnii.
Art. 95. La 15 noiembre al fiecărui an Adunarea, Deputaţilor şi Senatul se întrunesc fără convocaţiune, dacă Domnul62 nu le^-a convocat mai înainte.
Durata fiecărei sesiuni este de trei luni.
Regelui (1884). s7, 58 Regele (1884). «>, 60 Regelui (1884). 61, 62 Regele (1884).
358
2P
La deschiderea sesiunii Domnul*3 expune prin un mesagiu starea ţării, la care Adunările fac răspunsurile lor.
Domnul64 pronunţă închiderea sesiunii.
El are dreptul de a convoca în sesiune extraordinară Adunările.
El are dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată sau numai una din ele.
Actul de dizolvare trebuie să conţie convocaţiunea alegătorilor pînă în două luni de zile şi a Adunărilor pînă în trei luni.
, Domnul65 poate amina Adunările ; oricum, amînarea nu poate exceda termenul de o lună, nici a fi reînnoită în aceeaşi 'sesiune, fără consimţămîntul Adunărilor.
Art. 96. Domnul66 nu are alte puteri decît acele date lui prin Constituţiune.
SECŢIUNEA II
Despre miniştri .
Art. 97. Nu poate fi ministru decît cel care este român din naştere sau cel care a-dobîttdit împămîntenire. r '    Art. 98i Nici un membru al familiei domnitoare67 nu poate fi ministru.
Art. 99. Dacă miniştrii hu ar fi membri ai Adunărilor, ei pot lua parte la dezbaterea legilor, fără a avea însă şi dreptul de a vota.
La dezhaterile Adunărilor prezenţa cel puţin a unui ministru e necesară.
Adunările pot exige prezenţa miniştrilor la deiiberaţiunile lor.
Art 100; In nici un caz ordinul verbal sau în scris al Domnului88 nu poate apăra pe un ministru de răspundere. ,
:, Art.-101. Fiecare din ambele Adunări precum şi Domnul69 au dreptul de a acuza pe miniştri şi a-i trămite dinaintea înaltei Curţi de Casaţiune şi Justiţie, care singură în secţiuni unite este în drept ar-i judeca, afară de cele ce se vor statua prin legi în ceea ce priveşte exerciţiul acţiunii civile a părţii lezate şi în ceea ce priveşte crimele şi delictele comise de miniştri afară de exerciţiul funcţiunii lor.
Punerea sub acuzaţiune a miniştrilor nu se poate rosti decît prin majoritate de două treimi a membrilor de faţă.
O lege prezentată la cea dintîi sesiune va determina cazurile de responsabilitate, pedepsele aplicabile miniştrilor şi modul de urmărire în contra lor, atît în privirea acuzaţiunii admisă de r'eprezentaţiunea naţională, cît şi în privirea urmăririi
din partea părţilor lezate. J - •>• Acuzaţiunea pornită de reprezentaţiunea naţională contra miniştrilor seva susţine de ea însăşi. • ' " Urmărirea pornită de Domn70 se va face prin Ministerul public.
Art' 102. Pînă se va face legea prevăzută în Art. precedent înalta Curte de Casaţiune şi Justiţie are puterea de a caracteriza ^delictul şi de a..' determina pe-deaosa.
■<»-M Regele (1884). f'7 Regale (1884). Regelui (1884),
69 Regele (1884).
70 Rege (1884).
260
Pedeapsa însă nu vâ putea fi mâi mare decît detenţiunea, fără prejudiciul ca-
fizurilor anume prevăzute de legile penale. , . ^
-    Art ios. Domnul.71 nu poate să ierte sau să' micşoreze pedeapsa hotarita rm-$ţ niştrilor de către înalta Curte de Casaţiune şi de Justiţie decît numai după cererea '  Adunării care i-ar fi pus in acuzaţiune.
CAPITUL ni
Despre puterea judecătorească
Art 104. Nici o jurisdicţiune nu se poate înfiinţa decît numai în puterea unei anume legi.
Comisiuni şi tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire şi sub nici un fel de cuvînt. t ■'•'.■
Pentru întregul Stat român este o singură Curte de Casaţiune.
Art. 105. Juriul este statornicit în toate materiile criminale şir pentru delictele politice si de presă.72
CAPITUL IV
Despre instituţiunile judeţene şi comunale
Art. 106. Instituţiunile judeţene şi comunale sunt regulate de legi. • Art. 107. Aceste legi vor avea de bază descentralizarea administraţluriîi mai complectă şi independinţa comunale. ,'
TITLUL IV
Despre Finanţe
Art. 108. Orice impozit este aşezat numai in folosul Statului, judeţului sau
comunei. 1
Art. 109. Nici un impozit al Statului nu se poate stabili şi percepe decît numai în puterea unei legi. '
71 Regele (1884). .
72 Articol modificat în 1884 : ., Juriul este statornicit în toate materiile criminale şi pentru delictele politice şi de presă.
Acţiunea pentru daune-interese rezultind din fapte şi delicte de presă nu se poate intenta decît înaintea aceleiaşi .jurisdicţiuni. Numai comisiunea juraţilor va judeca şi pronunţa asupra daunelor-interese şi asupra cuantumului lor;"
261
'Ml. 11$.-W**'<, MWSiRă,' -l» JmB9?j£ judeţean nu se. poate aşez» decît cu învoirea Consiliului judeţean.
, Jiftei o sareinăi. nici un impozjt comunal nu se poate pune decît cu conjimţă-mintul Gonsiliuiui comunal.
Impozitele votate de consiliile judeţene şi comunale trebuie să primească cen>-firmaţiunea puterii legiuitoare şi întărirea Domnului?;!.
Art. 111. Nu se pot statornici privilegiuri în materie de impozit. Nici o excepţiune sau micşorare de impozit nu se poate statornici decît prin-tr-o lege.
Art. 112. Nici un fond pentru pensiuni sau gratificaţiuni în sarcina tezaurului public nu se pot acorda decît-îri'virtutea unei legi. .>■■■■■
Art. 113. In fiecare an Adunarea Deputaţilor încheie socotelile şi votează bugetul.
Toate veniturile sau cheltuielile Statului trebuiesc trecute în buget şi în socoteli.
Bugetul se va prezenta, totdauna cu un an înainte de punerea lui în aplicare, Adunării Deputaţilor şj nu? va fi definitiv decît după ce se va vota de dînsa şi sancţiona de Domn 74.
Dacă bugetul nu se votează în timp util, puterea executivă va îndestula serviciile publice după bugetul anului precedent, fără a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.
Art. 114. Regularea definitivă a socotelilor trebuie să fie prezentată Adunării cel mai tîrziu in termen de doi ani de la încheierea fiecărui exerciţiu.      . •
Art. 115. Legile de finanţe se publică în Monitorul oficial ca şi celelalte legi
şi regulamente de a^minişţraţiune publică.
Art. 116. Pentru toată România este o singură Curte de Conturi. Art. 117. Diferitele fonduri provenite pînă acum din case speciale şi de care ' guvernul dispune sub diferite titluri, trebuie să fie coprinse în bugetul general al veniturilor Statului.
TITLUL V
Despre puterea armată
Art. 118. Tot românul face parte sau din armata regulată, sau din miliţii, sau din garda cetăţenească, conform legilor speciale.73 '•.,-.
Art. 119. Militarilor nu se pot lua gradurile, onorurile şi pensiunile decît numai îh virtutea unei sentinţe judecătoreşti şi in cazurile determinate de lege. Art. 120. Contingentul armatei se votează pe fiecare an.
Legea care fixează acest contingent nu poate avea tărie pe mai mult decît pe un an.
73 Regelui (1884). "
74 Rege (1884).
75 Articol modificat în 1884 : ,.Tot românul face parte din unul din elementele puterii armate conform legilor speciale'.
Art 121- Garda cetâţeană este.' manţinuţl în. Statul României. Organizaţiunea ei este regulată de o lege speciala."
a rt 122. Numai în virtutea unei legi se va putea mobiliza garda cetăţeneasca Art 123 -NMo JnS streină nu va putea fi admisă în serviciul Statului. n,c. ocupa teritoriul României, nici trece pe el, decît în puterea unei anume leg,
TITLUL VI Disporfţtuni generale
Art. 124. Colorile Principateldr-Unite79 urrneaza..«. ft, ajpaj>tru,v gajpen. şi roşu. Art, 125. Oraşul Bucureşti este capitala Statului'român şi reşedinţa guvernului, Art, 126. Nici un jurămînt nu se poate impune .cuiva 4ecît m putem unei legi care hotărăşte şi formula lui. ' > •
Art. 127. Nici o lege, nici un regulament de administraţiune generală, judeţeană sau comunală nu-pot fi îndatorâtoare decît după ce se publică in chipul o-tărît de lege.
Art. 128. Constituţiunea de faţă nu poate fi suspendată nici în total, nici în parte.
TITLUL Vfl
Despre revizuirea Cc^sUtutJlinU
Art. 129. Puterea legiuitoare are dreptul de a declara că este trebuinţă a se supune reviziunii dispoziţlunile din Constituţiune anume arătate.
După această declaraţiune, citită de trei orj din 15 în 15 zile în şedinţă publică şi primită de ambele Adunări, acestea sunt dizolvate de drept şi se convoaeă altele în termenul prescris de Art. 95.
Adunările cele noi proced în acord cu Domnul88 la modificarea piuiturilor »u-
puse reviziunii.
în acest caz Adunările nu pot delibera dacă cel puţin două treimi a membrilor din cari se compun nu sunt prezenţi şi nici o schimbare nu se poate adopta dacă nu va întruni cel puţin două treimi ale voturilor. .
"» Articol modificat'in 1884 : „Garda cetăţenească este şi rămâne desfiinţată".
77 Articol suprimat (1384). '
78 Art. 123 devine Art. 122 (1884). în continuare, pînă la siirşjtul Constituţiei, numerotarea articolelor se modifică în acest sens (1884).
79 României (1884). 88 Regele (1884).
262
263
TITLUL VIII
pispozîţiuni tranzitorii şi suplimentare
Art. 130. Din ziua punerii în vigoare a Constituţiunii de faţă sunt abrogate toate dispoziţiunile din legi, decrete şi reglemente şi alte acte contrarii cu cele aşezate de ea.
Art. 131. Consiliul de Stat va înceta de a exista de îndată ce se va vota legea menită a prevedea autoritatea chemată de a-1 înlocui în atribuţiunile sale.
Curtea de Casaţiune [se], va, pronunţa ca şi în trecut asupra conflictelor de atribuţiuni,
Art. 132. Se vor face în cel mai scurt timp legi speciale privitoare la obiectele următoare :
1. Asupra descentralizării administrative ;
2. Asupra responsabilităţii miniştrilor şi celoralţi agenţi ai puterii executive ; 3. Asupra măsurelor celor mai nemerite pentru a stăvili abuzul cumulului.
4. Asupra modificării legii pensiunilor ; . ..
3. Asupra condiţiunilor de admisibilitate şi de înaintare în ■funcţiunile admi-nistraţiunii publice ;
e. Asupra dezvoltării .căilor de comunicaţiune ;
7, Asupra exploatării minelor şi pădurilor ;.
ft. Asupra fluviilor şi rîurilor navigabile sau flotabile ;
9. Asupra organizaţiunii armatei, drepturilor de înaintaue, de retragere şi asupra diferitelor poziţiuni ale ofiţerilor ;
10. Asupra justiţiei militare.
Se vor revizui toate codicele şi legile existente spre a se pune în armonie cu Constituţiunea de faţă.
Art. 133. Nealienabilitatea pămînturilor foştilor clăcaşi în timpul de 20 de ani, prevăzut prin legea rurală, este manţinută.82
81 Articol modificat în 1884 ; „Consiliul de Stat cu atribuţiuni de contencios' administrativ nu se poate reînfiinţa.
Curtea de Casaţiune se va rosti ca şi în trecut asupra conflictelor de atribuţiuni.
Se va putea înfiinţa o comisiune permanentă care nu va avea alte atribuţiuni decît studiarea şi elaborarea proiectelor de legi şi regulamentelor de administraţiune publică.
Se vor putea înfiinţa subsecretari de Stat. Ei vor putea lua parte la dezbaterile Corpurilor Legiuitoare sub responsabilitatea miniştrilor."
62 Articol modificat în 1884 : ..Pămînturile foştilor clăcaşi, ale însurăţeilor şi ale locuitorilor cari au cumpărat sau vor, cumpăra in loturi mici proprietăţi d-ale Statului sunt şi vor fi inalienabile în timp de 32 de ani, cu începere de la promulgarea acestei legi.
Locuitorilor însă coprinşi în raza vreunei comune urbane se va putea acorda prin legi speciale facultatea de a înstrăina locurile lor de casă.
Inalienabilitatea se aplică şi la pămînturile vîndute de Stat în loturi mici în partea României de peste Dunăre.
Schimburile de pămînt contra pămînt nu intră în prohibiţiunea legii de .faţă.'
Schimburile pămînturilor de cari e vorba în acest articol nu se vor putea face decît contra altor pămînturi de aceeaşi întindere şi calitate.''
In continuarea, s-au adoptat în 1884 o „Dispoziţiune" şi un „Articol adiţional" în următoarele formulări :
Promulgăm această lege, ordonăm ea ea să fie învestită cu sigiliul Statului şi publicată în Monitor.
Dat în Bucureşti, în 30 iuniu anul 1866.
CAROL
ls.       ••-.'.■ ' .-■'} yi^y...-.-'. .....
Ministru din întru şi preşedinte al Consiliului, L. CATARGIU
Ministru de Finanţe, 1. BRĂTIANU '
Ministru..de Justiţie, I. CANTACUZIN Fr .
Ministru de Externe, P. MAVROGHENI '
Ministru Cultelor şi al Instrucţiunii Publice, C.A. ROSETTI
Ministru de Rezbel, gen. I. GHICA ,,,,,,
Ministru Lucrărilor Publice, Agriculturii şi Comerţului, D. STURDZA
Partea oficială, Bucureşti, 1/13 iuliu 1866, Monitorul; Jurnal -oficial ol Roma-. niei, nr. 142, vineri 1/13 iuliu 1866, p. 637—638.
~^^n. Denunţ ^
-fel ^       ^ aPUW "
legi speciale şi în partea Românie* de peste Dunăre.
în
264
265
PROTOCOALELE CONGRESULUI DE LA BERLIN *
"      ■ ^Ff agrnâflte)
PROTOCOLUL far. 5
Şedinţa din 24 (12) iunie 1878
U] Preşedintele1 începe citirea Articolului VIII. La al 2-lea aliniat relativ la ocupaţiunea rusă,, primul plenipotenţiar al Austro-Ungariei citeşte amendamentul Următor:
„£...] Situaţitinea României formează şi ea .obiectul serioaselor noastre preocupări. In articolul ce este în cestie se stipulează pentru trupele imperiale ruse, cu scopul de a le asigura comunicaţiunile, dreptul de trecere prin acel principat pe cît va dura ocupaţiunea.
pacă durata ocupaţiunii ar rămînea îndeplinită, sau dacă s-ar prelungi pînă la doi ani, acest principat s-ar crede lipsit de bucurarea independenţei sale recunoscută de Europa şi ar s«feri ca de o suspendare şi o limitare a drepturilor sale.
Guvernul Imperial şi Regal, avînd în vedere toate aceste consideraţiunl, crede că ar fi în interesul tutulor părţilor să se fixeze un termen precis pentru ocuparea Bulgariei.. Asemenea mai crede că Congresul ar trebui să prevazâ vi eventualitatea dacă, la expirarea acestui termen; starea numitelor provincii ar cere încă prezenţa unei armate streine.
. * Am selectat, dm volumul oficial cuprinzînd protocoalele Congresului de la Berlin (1878) absolut toate textele referitoare la ţara noastră. Menţionăm că traducerea pe, care am folosit-o, editată. în 1878 de Ministerul Afacerilor Străine dm Bucureşti, reproduce, cu o fidelitate care merge adeseori pînă la respectarea topicii iranceze, volumul cuprinzînd documentele Congresului de la Berlin apărut la Fa-'s in 1878 (Affaires etrangeres. Documents ăiplomatiques. Affaires d' Orient Conari* de Berlin, 1878, Paris. Imprimerie Naţionale, MDCCCLXXVIII ; cota la B.A.R III 266 844). Am confruntat tălmăcirea in limba română cu originalul francez şi ori de cîte ori am sezisat neclarităţi sau mărunte erori de traducere sau de tipar le-ar-' semnalat în note subliniare. Am socotit că nu e necesar să interVdnim cu' ~»t'e explicative, lăsînd cititorului de azi libertatea de a-si forma singur o pârele în legătură cu posibilităţile unui stat mic de a-şi expune punctele de vedere si de a solicita dreptatea care nu-i putea fi contestată în dialogul strict limitat' cu 'marile puteri ale Europei, acum peste un seeol. Totuşi, pentru a înţelege contextul în care s-a desfăşurat Congresul de la Berlin din 1878, recomandăm pentru cei caro nu au alte posibilităţi de documentare să recitească notele noastre alcătuite pentru cap Anul 1878" al cărţii de faţă (nota 11, p. 32—33 ; nota 36. p. 35 : nota"42. p. 37—38 'nota 47, p. 39, precum şi subcapitolul „Congresul din Berlin", p 19^22, cu notele aferente pi-88-«4#. ,■ ...
«nJ Sre?e(^xtele Congresului era principele de Bismarck ; v'. mai departe, la * r?Ta!?» li8ţ*. principalilor delegaţi ai. celor şapte puteri europene reprezentate Oficial la Congresul de la Berlin.
Guvernul Imperial şi Regal are deci onoarea să propuie ca Congresul să bine-voiască a hotărî: .
1. Durata ocupaţiei principatului Bulgariei de trupele imperiale ruse este fixată la şase luni de la data concluziunii păcii definitive,
2. Guvernul imperial rus să îndatorează a termina într-un răstimp ulterior de , -două sau trei luni, sau mai curînd de se va putea, trecerea trupelor sale prjn Ro* mânia şi evacuarea complectă a acestui principat.
3. Dacă, îa contra oricărei previziuni, la expirarea termenului de şase luni prezenţa trupelor auxiliare străine în Bulgaria s-ar crede necesară, într-un comun acord marile puteri să dea fiecare cîte un contingent al căror total s-ar Urca de ia 10 pînă la 15 mii oameni cari să fie puşi sub ordinul comisiunii europene şi întreţinerea tor să fie în sarcina ţării ocupate." [...1
Corniţele Şuvaloff declară că, spre a nu prelungi dezbaterea, eettsimt-e la termenul de houă luni pentru evacuarea Bulgariei şi alte trei luni pentfu evacuarea României, astfel ca, la capătul unui an, armata rusă să părâseaseă ou totul amin-,
Corniţele Andrâssy, insistînd pentru evacuarea complecta îri notiâ îuhi şi' plenipotenţiarul Rusiei respingînd acest termen, primul plenipotenţiar al Italiei întreabă dacă nu s-ar putea primi şase luni pentru Rumelia, iară cît pentru Bulgaria şi România s-ar putea conveni să înceapă după nouă luni şi să fie terminată în douăsprezece. [...]
Preşedintele zice că în această schimbare de idei este învederat că majoritatea pare a privi cu favoare o evacuare graduală de 6 luni pentru Rumelia, de 9 luni pentru Bulgaria şi de un an pentru România.
Corniţele d£ Sairft-vallier arata Câ îft adevăr corniţele Şuvaloff îh ce priveşte Rumelia a' propus singur termenul de 6 luni. S-âr-putea dâră' asupra acestui' f tmct să ne mulţămim cu propunerea d-lui plenipotenţiar al Rusiei ; cit penfrţi âl doilea termen, acordul se pare făcut pentru evacuarea Bulgariei în 9 luni, iară pentru eva-' ctwree României în curs de un an.
©omitele Şuvaloff ziee că iva făcut concesia de 6 lunî pentru. Bwtt^ia^de$2U în ipoteea că i se va conceda termenul de un an pentru evacuarea Bulgariei şi a BMâniei. - »'
Corniţele de Launay referindu-se la observaţiuhilŞ pf-e&fttatt de A.S. principele de Bismarck îh şedinţa a patra, declară că Italia fexercită şi ea uh tel dfe eorieilia-ţiune. SUb acest punct de vedere E.S. recorhandă adopţiunea termenului de un an pentru evacuarea complecţi a provinciilor ocupate de armatele imperiale tusei îs urma deliraitaţiunii acceptată de plenipotenţiarii Rusiei pentru Bulgaria şl 'Rttfne-lia, ar fi tocul din partea Congresului să primească 6 tfâhzâcţiurie Câfe de altmintrelea nu s-ar depărta în mod simţitor d<? propunerea îâcută de către corniţele Andrâssy.
D. Waddington menţine opiniunea dezvoltată de corniţele de Sâmt-Yalller, adică evacuaţiunea graduală. Este o distincţiune de stabilit între Rumelia şi Bulgaria şi corniţele Şuvaloff a recunoscut însuşi că o prelungire de bcupaţmhe i^ar inţelege mai dificil pentru cea dihţîi decît pentru eea de a doua. Excelenţa-Sa adăuga că, Vafna râmînîhd Bulgariei, trupele ruseşti ver găsi în acest loc înlesniri speciale pentru evacuare ; ar fi încă prea de dorit ca îtusiâ âdopiînd, pe eît posibil,
266
mdm\
unei mare a menţine
această cale să poată scuti pe România de trecerea, pe teritoriul său a părţi a armatei de ocupaţiune. D. Waddington crede dar de datoria sa a me şase luni pentru Rumelia, nouă luni pentru Bulgaria, un an pentru România.
Corniţele Şuvaloff declară că nu poate să primească această combinare care trece peste împuternicirea ce are.
' Preşedintele arată că Germania şi Italia sunt de acord cu Rusia, că Austro-Ungaria este dispusă,a se ralia asemenea. Alteţa-Sa întreabă dacă n-ar fi posibil să întrunească încă şi voturile Franţei şi Engliterei.
Corniţele Andrâssy, aderînd formal la termenul de nouă lunî pentru Rumelia şi Bulgaria şi de un an pentru România, combinaţiune acceptată de plenipotenţiarii Rusiei, corniţele de St. Vallier declară că; punctul capital fiind să se menţină armonia în sînul Congresului, plenipotenţiarii francezi, întotdeauna doritori de a contribui la aceasta, primesc opiniunea exprimată de corniţele Şuvaloff şi care pare că întruneşte asentimentul majorităţii. 1
Lordul Beaconsfield zice că nu are nici o obiecţiune de făcut dacă toţi plenipotenţiarii sunt de acord.
Preşedintele constată că asupra acestei cestiuni importante înţelegerea s-a stabilit .din fericire şi şedinţa este ridicată la qrele patru.
PROTOCOLUL nr. 9 ' Şedinţa de Ia 29 (17) iunie 1878
■, [...}, D-nii; Delyannis.şi Rangabe2 retrăgîndu-se, Congresul, avînd la ordinea zilei Art»,:;V-:şi Art,. XIX_al Tratatului de la San Stefano, privitor la România, începe examinarea acelor articole.
..Lordul Salisbury, reamintind cestiunea pusă în şedinţa precedentă, propune de a se lua rezoluţiunea dacă reprezentanţii României vor fi ascultaţi de către Congres. Pentru Excelenţa-Sa, Înalta Adunare, după ce a ascultat delegaţii unei naţi-'uni cari reclamă nişte provincii străine, s-ar arăta/echitabilă ascultînd şi pe reprezentanţii unei ţări 'a" cărei dorinţă este de-a păstra un teritoriu ce-i aparţine. 3
Corniţele Corti declară că se uneşte cu totul cu opiniunea exprimată de către colegul său, reprezentantul Angliei.
Principele de Bismarck nu crede că admiterea românilor din punctul de ve-. dere al reuşitei lucrărilor Congresului să prezinte acelaşi interes ca admiterea grecilor, a căror pretenţiuni, orice rezultat ar avea, nu ar putea să aibă o influenţă aşa de considerabilă asupra ■ deliberaţiunilor Congresului. Alteţa-Sa este plecat a crede că ar fi bine să nu se. înmulţească dificultăţile ce această înaltă Adunare găseşte în opera sa de pacificare, prin admiterea delegaţilor români, a căror 'reclarhaţiuni, cunoscute de mai nainte, nu par de natură a înlesni buna înţelegere; cu toate acestea, deoarece cestiunea a fost pusă înainte, d-sa se crede dator a o supune sufragiului colegilor săi. '
2 Reprezentanţii Greciei care, în mod excepţional, au fost „ascultaţi" de Congres. v
3 „Aux yeux de Son ■ Excellence; la Haute Assamblee, apres avoir ecoute Ies Delegues d'une nation qui reclame des Provinces etrangeres, agirait equitablement en eeoutanţ Ies Representants d'un pays qui demande â garder des contrees qui lui appartiennent" (p. 155).
268
Corniţele Şuvaloff stabileşte deosebirea ce există între Grecia, stat independent, şi România, a cărei independenţă nu este încă recunoscută de către Europa, fi mai • multă analogie între Grecia şi Serbia, care în urma declaraţiunii Congresului a fpsţ liberată, pierzînd caracterul,său de stat vasal, şi cu toate acestea înalta Adunare nu a admis pe delegaţii sîrbi.
Preşedintele, adresîndu.-se la secretariat pentru a cunoaşte dacă' cererea ■ de* admitere la Congres emană de la guvernul Principatului Român,' corniţele- Corti conr stată că petiţiunea este subsemnată de doi miniştri ăi" 'principelui Carol'1 şi că conform procedurii adoptată de către Congres acest document este introdus şi recomand dat de către lordul Salisbury şi plenipotenţiarii italieni. ■
Preşedintele procedează la vot. "   •'»•. • ' •
Corniţele Andrâssy primeşte propunerea lordului Salisbury şi a comitelui Corti, dară cu speranţa că ea va aduce o soluţiune care ăr urmă să garanteze' pacea.
b. Waddington este de părere a se admite reprezentanţii români şi speră.că această dovadă de interes va înlesni aderarea României la deriziunea Congresului, oricare ar fi dînsa. ■■■> ■> • .<'•■
Obţinîndu-se voturile Angliei şi Italiei, preşedintele se adresează la d^nii plenipotenţiari ai Rusiei. .   i  ^; s       :   ,  ,   ; : •;!•
Principele Gorceacoff declară că se uneşte, cu opiniunea principelului de Bismarck exprimată asupra acestei cestiuni. Scopul Rusiei este de a ajunge la o pace durabilă cît mai curînd şi Alteţa-Sa crede că prezenţa reprezentanţilor români este de natură" a provoca discuţii violente. Fără a vota în contra admiterii lor, principele Gorceakoff insistă ca opiniunea sa să se insereze în ppotxwoi, ,
Preşedintele, stăruind ca plenipotenţiarii ruşi să exprime int'r-uh' mod precis votul lor, corniţele Şuvaloff zice că pentru guvernul său observaţiunile adresate de către delegaţii români ar spori dificultăţile discuţiunii, deoarece, în adevăr, Rusia nu va suferi.să i se iacă acuzări fără ca să se apere. Cu toate acestea, dacă majoritatea Congresului se pronunţă pentru admitere, plenipotenţiarii ruşi nu vor putea să voiască singurj depărtarea contrazicătorilor lor şi nu se opun la propunerea lordului Saiis-'
bury. ■
Plenipotenţiarii otomani nefâcînd nici o obiecţiune, principele de. BismaTck zice că a voit să subordoneze votul Său acelui al puterilor interesate1 într-un> mod 'Special, şi consimte asemenea, în numele Germaniei, la admiterea reprezentanţilor -României. -'./, "''.,' "" '     ■   ■ : TT".
Corniţele Andrâssy exprimă dorinţa ca delegaţii români să fie ascultaţi în'aceleaşi condiţiuni ca miniştrii Greciei,
Preşedintele anunţă-, în consecinţă, că se invită reprezentanţii români a lua
parte la şedinţa viitoare de luni.
Congresul începe discuţi unea articolelor Tratatului" de la San-Stefano relativ -la România. Preşedintele citeşte aliniatul I al Art, V astfel conceptat :
,,Sublima Poartă recunoaşte independenţa României care va face să valoreze drepturile sale la o indemnitate ce se va dezbate de către ambele părţi".
Preşedintele întreabă dacă Congresul este dispus a menţine fără eondiţiune principiul ce figurează în acel aliniat, sau de a subordona acest principiu cazului cînd România ar voi să primească întinderi teritoriale ce dînsa se pare de acum că refuză. Alteţa-Sa nu are o părere personală asupra acestui punct,-dar doreşte să atle dacă reprezentanţii altor puteri consideră independenţa României ca legată de
" V mai departe, la p. 290, nota oficială adresată de I.C. gălniceanu principelui de Bismarck, la 1/13 iunie 1878.
Brătianu şi M. Ko-
269
f.ec"wndaş't^r'§a m isaWs atest jfrihclpat a frâtătuhii de lâ Sân^Stefaho, m totalitate, si dâcâ fiu priVesc ţfcifr uhftâr^ câ legate' una de 'alta ambele cestiuni, de independenţă şi «le măriri teritorialei
Gomiteie Corti observă eă prelimihariele tratatului de Ia San-Stefano au fost f^ute, intre Ruj$& şi .Turcia şi că România nu a putut să ia parte la aceste preliminări, fiind Py.*a,,ŞUD suzeranitatea Porţii. Sxcelenţâ-Sâ hu crede că ar fi drept ca Principatul s| fie îh aceiaşi grâd le'gat precuhî este guverniii otoman. El hu crede că ar fi. oporţUmutfy se facă ca independenţă Româriiei să atîrne de adeziunea ei la stjpuîaiiuhiîe ce o concerne. • i \
Gomiteie Şuvaloff nu împărtăşeşte această părere. România a proclamat, în ati«Kferţ; Jftsăşi independenţa şa» dar această independenţă nu poate fi efectivă fără conslflaţŞrhteitul Europei, şi Congresul este în drept de â statua fără a căuta dacă RoraâBla este angagiată sau nu prin eelealte articole'ale Tratatului de La San Stefano.
Lordul Bsaebftsfield â văzut, cu cea mai mare părere de rău, stipulaţiunile Articolului XIX a Tratatului de la San Stefano, relative   la Basarabia. Mai întîi aŞeaMă Combinaţie este o irhixtiiine in Tratatul de la 1856 şi numai o extremă necesitate ar fi putut scuza schimbarea unui act atît de solemn, ce e mai mult, nu s-a făcut pomenire de această necesitate ; al doilea} pentru-- Excelenţa-Sa ar fi o gravă eroare de a Coniidera această stipulaţiurte ca un simplu schimb de teritoriu   intre două stale.-.Arţieglele 4 şi.20, aie Tratatului de la Paris constituiesc un a-ngagiame.nl"luat între puterile europene şi Rusia, cu scopul de a asigura libera navigaţiune pe Dunăre, ' şi ESeeîeriţâ-Sa ttu găseşte nici p gârahţle'îh privinţa acestei libertăţi în Tratatul de ia Şan Stefano. Prin Art. 4 âl Tratatului de ia 1856, puterile aliate s-au angagîat a restitui Imperiului Rusiei toate pămînturile ocupate de trupele sale, dar sub condiţiona*, arătata lă AM. 20", câ o rietifteâre a fruntariei ruse va avea.loc în Basarabia pentru ă da o si|uraftţâ mâi măre' penirU libera fiâVigaţiahe pe Dunăre. Era dar un angagiarhent luat către Europa. Azi Insa guverriul rus îşi propune reţinerea păfnîn-turilor reslituate fără sâ îhdeplineâscâ condiţiunile sub'care au fost restituâte. Primul plenipotenţiar al Engliterei eere pentru o situaţiuhe âşa de gravă toata solicitudinea înaltei Adunării Lordul Beaconsi'ield deplînge ingerenţa aceasta în Tratatul de la Parts şi grotesteazâ cohtra ei, fără să se preocupe dacă schimbul este sancţionat sau nu.de.posesorii actuali. Ceilalţi semnatari ai Tratatului de la Paris, declinînd orice intervenţiune în această afacere, primul plenipotenţiar al Marii Britanii n-ar putea să povăţuiască pe guvernul Reginei să menţie cu forţa stipulaţiunile acestui Tratat, dară protestează în contra acestui schimb şi aşteaptă explicaţiunile ce colegii săi din Rusia ar-.putea da asupra angagiamentelor ce Suveranul lor va lua pentru apărarea libertăţii Dunării.
Principele Gdreiakoff ctede. ca şi lordul Beaconsfield; că.libera navigaţiune a Dunării este un interes european, dar Alteţa-Sa nu vede ce influenţă cesiunea Basarabiei ar p»tea avea asupra liberei navigaţiuni pe Dunăre. România n-a.contribuit ?n. nimic la ameliorarea navigaţmnii Dunării; Fără îndoială, Tratatul de la Paris a dat WoMoVei o parte dirt Basarabia şi Delta Dunării, dar la 1857 aceleaşi puteri au înapoiat Delta tutcilor, făcîed astfel Moldovei un serviciu, net'iind dînsa în stare de a execută lucrările pentru liberul aeces a gurii de la Sulina. De atunci Comisiunea em-ope'ahâ a Dunării a executat mari lucrări care au avut de rezultat avantage importante pentru comerţul lumii.
Alteţa-Sa, considerînd cestiunea sub alt punct de vedere, aminteşte că la l$$t Basarabia â foât legată numai de Moldova, la o epoeâ cînd principatele trebuiau.
37©
pi fârnîie despărţite. Mâi la urmi., Valâhis şi Moldav* s1-** unit împotrivaTratatufui.
ia Paris Şi, fără nici d grlje de împotrivire a cabinetelor europene, Principalele* g|ttftite au ales uh Domnitor strein căruia, altmintrelea; Alteţa-Sa-i poartă cel mai > P'profund respect; situaţiunea deci nu mai este azi tot aceeaşi ca mai nainte. Prinei*: î'ţlele Goreiataoff declară, îh fine, că guvernul săw a-ar pute» nici într>uh efoţp să ^părăsească- această eestiune şi sper».că-lordul B4eacons£i*ld; nu va..persista asupra-\ obiecţiunUer sale cînd Exceienţa-Sa va fi încredinţată; că libertatea Dunării hu va
■ fi lovită deloc prin retrocesiunea Basarabiei.
>\. Corniţele Şuvaloff zice că, dacă a înţeles bine observaţiunile d-lui prim-plehi-poten|iar, ăl Engliterei, hobiiui lord regretă că Tratatul de lă Sân Stefano constituie o imixtiune in Tratatul de ia Î&<J, prin care Rusia s-â âniagiâf îh faţa Europei. D,
■ plehipoienţiâf ăl Rusiei crede de datoria sa să amintească ca 'Tratatul de la Sah-Stefaho este 6 convehţiune preliminară, neavînd* forţa SoHgatoare' decît între cele două puteri contractante şi prin care Rusia a voit sa îhşliiriţeze mai dinainte pe guvernul turc de ce are sâ ceară mâi tîrziu Europei, feti'această ihfenţiuhe^ Rusia a venit la Congres după o luptă lungă şi victorioasă. Nobilul lord a,adâug&t că nu. priveşte' fetrbcesitiheâ tiăsârâbiei ea JieisesaW. Cdmitele' '§uvâio# Cugeti câ lordul Beaconsfield h-âr putea să hu recunoască câ, pe cită ^fiini o* ''foâţiufte $i*â- reluat pase* siuheâ unei părţi de teritoriu răpită de tih fazboi■ treclit, ■ eSîfe dificil de a 6Wne' o nâfiune să'renunţe lâ   un teritoriu dorjîfiâlt" âih nou*, ffi ceti c% plWepe liberă navigaţiune a Dunării, d. plenipotenţiar âl Rusiei va prezenţă oaTecari expîic>L;>)fi cari i se paf îndestulătoare, spre ă satisface fie fttfftU B^acăfositeliii; ffiuţt Ii* îi . tiii pVM Eeifiuhea ^ăsătâbiei câ 6 câţitiuhe' d# imT»iţiin*'#i ăe in^^S s^i eă 0,e«s-tiuh'g de' Ohoaî-e. Rusia a voit să 6 reducă tir« e^stiuh^ â'e' Onoare' şi $ăfât& :ă@&ţk ân cere fhapoier'eâ părţilor teritoriului ă eâ'ruia' p^sfeifee ăr fi ţiUtht să d^ttmtie '6 âmeniftţare' Sâu ceî puţin o ingerinţa îh libera GMlgafaiS» â WmtiSA* In fihâî «t oferă, în schimb, Itbrîlâniei un teritoriu mâi' îhtihs, 6ueeHt eu <* care trebuie sâ fie. considerat că feîHe luat. Corniţele Şuvaloff esti ceShrin* eă R^^ mânia nu pierde cu acest schimb. In ce priveşte integritatea şi ihdepefiieriţâ RS-mâhiei, fexceleriţa-Sa crede, cu lordul Beâdorîsfield, fcâ asemenea' prifrelB'îî na trebuiesc să fie exprimate numai prin cuvinte, dâră trebuiesc sâ fte' darectirn- o* ilfaii1 tate. Insă România n-ar putea să apere în realitate independinţa şi integritatea "fel, pe cîtă vreme va persista a trăi pe pămînturile unui mare Imperiu6, care se vede în drept de a revendica un petec din vechiul său teritoriu. Corniţele Şuvaloff este' foarte încredinţat că România însăşi, ca şi Europa întreagă, are interes a vedea această eestiune rezolvată în sensul fespiraţiunilor legitime ale Rusiei.
Principele Gorceakoff doreşte a adăuga o observaţiune relativă la valoarea schimbului.
România n-ar obţine, numai după un război la care a luat parte, independinţa şi dărâmarea fortăreţelor cari-i ameninţau siguranţa. In favoarea ei s-a stipulat anexiuni eventuale cari ar mări teritoriul său în proporţie de 3 500 kilometri pătraţi de întindefe, de 80 009 capete de populaţiune; în comparaţie cu ce ar eeda şi eare-i va asigura, afară de Delta Dunării ce i s-a fost luată de Europa la 1857, nişte districte fertile ca Bab'adaghul şi un bun port de comerţ pe Marea Neagră.
vivre sur Ies depouilles d'uh grând Empire" (p. 159)."în franceză depoutiles are sens de : teritorii răpite !
271
Guvernul Imperial al Rusiei este hotărît deci nu numai de a menţine un drept, dară a se pune pe calea echităţii,'regulînd, pe baze mutual avantagioase, eu guvernai român, o eestiune fără soluţiunea căreia ar fi imposibil de a se stabili,. între Rusia şi România, bunele raporturi necesare la consolidarea păcii în Orient.
Alteţa-Sa crede că aceste consideraţiuni arată îndestul că Rusia nu cere mai mult decît dă. Principele Gorceakoff mai vrea să amintească că, în realitate, toate drepturile şi privilegiele României i-au fost asigurate prin sîngele rus. Nu s-a încheiat nici un tratat între Rusia şi Turcia, de un secol, fără a se stipula ceva în favoarea românilor. Alteţa-Sa doreşte să mai adaoge o observaţiune psihologică şi regretă de a constata că dacă, în viaţa privată, se întîmpiâ adeseori ca făcînd un serviciu, uhui amic, el să devie pe urmă vrăjmaşi acest adevăr se aplică mai mult încă în politică. Principele Gorceakoff, se mărgineşte a cita exemplul românilor, şi crede că observaţiunea sa poate să liniştească în totul pe acei cari se tem că Rusia va dobîndi devotamentul absolut al populaţlunilor în favoarea cărora şi-a impus cele mai mari sacrificii.
Principele de Bismarck .declară că, încît priveşte necesitatea de a asigura libera navigaţiune pe Dunăre, împărtăşeşte cu totul ideile d-lui prim-plenipotenţiar al Engliterei, dară nu vede că este o conexitate între libertatea Dunării şi retrdee-siunea Basarabiei. Se asoeiază, în ce priveşte Basarabia, cu opiniunea plenipotenţiarilor ruşi, avînd în vedere mai puţin interesele Rusiei. decît pacea statornică a Europei. Aţteţa-Sa crede că Tratatul de la Paris ar fi fost mai solid dacă s-ar fi.înlăturat această eestiune de amor propriu, această micşorare de teritoriu care nu atingea deloc puterea unui Imperiu aşa de mare. Principele de Bismarck cugetă că opera Congresului ar fi incomplectă dacă înalta Adunare ar lăsa să subsiste o dispoziţiune de la care ar atîrna în viitor o amintire dureroasă pentru naţiunea rusă, pe cîtă vreme.schimbul propus nu pare a fi contrariu intereselor României, Şe teme că Congresul, nevoind a satisface simţimîntul istoric al Rusiei, să nu micşoreze sorţii dăinuirii operei sale.
Preşedintele crede însă că ar fi preferabil de a amina discuţiunea pînă în momentul în care reprezentanţii români vor ti fost ascultaţi în şedinţa de lunea viitoare. I...]
PROTOCOLUL nr. 10 Şedinţa din 1 iulie (19 iunie) 1878
Prezenţi: ■ • ■
Pentru Germania, principele de Bismarck, d. de Biilow, principele. Hohenlohe-Schillingsfurst;
Pentru Austro-Ungaria, corniţele Andrâssy, corniţele Kârolyi, baronul Haymerle ; Pentru Franţa, d. Waddjngton, corniţele Saint-Valllier, d. Desprez ; Pentru Marea Britanie, corniţele de Beaconsfield, marchizul de Salisbury, lordul Odo-Ressell; ,
272
Pentru Italia, corniţele Corti. corniţele de Launay ;
Pentru Rusia, principele Gorceakoff. corniţele Şuvaloff, d. d'Oubriî ;
Pentru Turcia, Alexandru Caratheodory-paşa, Mehemed-Ali-paşa, Sadullah-bey.
Şedinţa se deschide la 2 şi jumătate ore.
[...] Ordinea de zi cheamă, înainte de toate, ascultarea reprezentanţilor Roma* niei. Preşedintele, conformîndu-se deriziunii luate înainte de Congres în ultima şedinţă, a invitat pe d-nii Brătianu şi Kogălniceahu; miniştri ai principelui Carol al României, a face în şedinţa de astăzi comunicaţiunile'cu cari ar fi însărcinaţi. :
Delegaţii români, d-nii Brătianu şi Kogâlniceanu sunt introduşi, şi preşedih-tele-i roagă să ia cuvîntul spre a explica opiniunile şi aprecierile guvernului lor asupra punctelor Tratatului de la San-Stefano privitoare la'dînşii.
D. Kogâlniceanu mulţumeşte Congresului că a binevoit a admite pe'reprezentanţii români si dă citire memorandumului următor 7 : î'
Domnilor plenipotenţiari,
Mai nainte de toate ţinem a mulţumi Congresului din tot sufletul că a biner voit a asculta pe delegaţii români, în momentul de a dezbate asupra' României. Acesta e un nou titlu adus de Europa pe lîngă cele ce de mult încă i-au atras recunoştinţa Naţiunii române, şi această unanimă dovadă de bunăvoinţă ne pare a fi un fericit augur pentru succesul cauzei oe suntem chemaţi a apăra dinaintea d-voastre.
Nu ne vom mai opri asupra evenimentelor în cari ne-am aflat împinşi prin necesităţi de forţă majoră. Vom trece asemenea sub tăcere fie acţiunea militară Ia cari am luat parte, fie acţiunea diplomatică la care parte nu ni s-a făcut. Am avut ocaziune mai dinainte a constată că periodul trădărilor ne-a fost mai puţin priincios
decît norocul armelor.
Ne vom mărgini dară a expune drepturile şi dorinţele ţării noastre pe baza rezumatului prezentat în memoriul 8 ce am avut onoare de a supune de curînd Congresului. -    ';
Noi credem că, după dreptate, nici o parte a teritoriului ei actual nu trebuie
să fie dezlipită de România.
Reînapoierea unei părţi din Basarabia către principatul Moldovei, prin Tracta- . tul de la 1856, a fost un act de dreptate din partea Europei. Căci trunchierea de la 1812 nu putea să se îndreptăţească nici prin faptul, nici prin dreptul de cucerire.
7 Textul în franceză al discursului lui Kogâlniceanu, desigur originalul, a fost reprodus recent (şi integral) în seria cuprinzînd opera acestuia (Mihail Kogâlniceanu, Opere, IV. Oratorie, II, 1864—1878. Partea a IV-a, 1874—1878, text stabilit, studiu introductiv, note./şi comentarii de Georgeta Penelea, Editura Academiei, Bucureşti, 1978, p. 603—606 : „Discurs în apărarea drepturilor României în faţa Congresului de la Berlin"). In epocă s-au efectuat mai multe traduceri după acelaşi original, printre care şi aceasta —- foarte exactă — reprodusă de noi aici. O altă traducere, diferită prin mici nuanţe stilistice în voi. : Congresul din Berlin. Actele şi discursurile plenipotenţiarilor M.S. principelui Carol 1 al României, 1878, p. 9_n
s Vezi memoriul mai departe, la p. 291—294.
273.
ii
*;^^i\A.'âcea parte dintr-un principat a cărui autofiftmie fustee se»
W'jşs. '•- ^.k^ tractatele ce se încheiaseră mai nainte între imperiul Rus' 1 '" • V ^ Tratatul de  la Cuciuc-Cainârd'ji recunoscuse domnilor
**eşti calitatea de suverani şl stabilise că Basarabia face
hţ\o   c*:>^^\^it^I'â românească, cu instituţiuni şi legi româneşti, foarte lă-^"^^^  ^tea-Sa împăratul Alexandru I. Acest respect al vechii na-rescriptul imperial care confirmă organizaţiunea admi-
1
v că a acestei provincie în urma alipirii sale de Rusia, fără
f/fii ^^i. ai mică deosebire între Basarabia de jos şi cea de sus.
V,   corichide că Basarabia era un ţinut turcesc sau tătar din
/f/(tfre<HJ^^ ^ ^eau trei cetă^' '"ntr-însa.
jjj), ?tecX^w   VVo°mâneşti prezintă'şi ea o anomalie de acelaşi fel; cetăţi
^f^^o s. ^ t> Şi într-însa ; nu iese însă dihtr-aceasta că Ţara Româ-
!4>   .       ^ <\ V tară turcească. ,'!'>£ierltv^Ş^%
I T
A nici la 1812, nu se poate cere României Basarabia pe baza ţpjr '-"S^/^^tf "3e cucerire. Ea aparţine unui principat pe cdre însăşi Ru-jj///e Briri   ^ x V* său rezbel cu Imperiul Turcesc, l'-â privit şi 1-a tratat ea
Wf    •  v\aliat"
ŢjffP0^* S^s. ^Jar ^e la începutul campaniei, Rusia a încheiat cu Roinâ-f■,''Vj*tma^ţ>^^       re i_a garantat foarte lămurit integritatea actuală a teri-
''•Vală
fc'{/.Spre* 'f/fJara.intr.
f//(((Steanuii /A Parol
Ceruse şi se acordase atunci pe cînd nu era cestiuiie decît imperiale prin România. S-ar fi crezut câ eâ are să se îh-^ în ziua cînd, la chemarea însăşi a Rusiei, concursul na-fc^i pozitiv şi se prefăcea într-o efectivă cooperaţiune ifiili-^thţă. îritr-âdevăr, ostile noastre âu  combătut alături cu ^ta nu este un titlu spre a ne creşte, apoi desigur hu este In lipsă de orice alt drept, convenţiunea de la 4/16 aiSfilie *"ile şi ratificaţiunile cabinetului imperial, ar fi de ajuns însemnată a Dunării, cu care e legată foarte strîns pros-omâniei.
Visţine retrocedarea Basarabiei, amintiri de glorie şi de iz-H aşa lung şir de războaie armatele ruseşti s-au distins pe i şi-au preumblat gloria pînă sub zidurile Adrianopolului. recunoaşte un drept de proprietate asUplâ regiunii Sal*
»!
şi consideraţiuni de recunoştinţă. România ştie sâ-şi îih-Uimire : ea a dovedit aceasta totdauna. Ea nu-şi uită nici ătorilor ei ; ca cinsteşte. în Caterina cea Mare şi în Ni-ori ai tratatelor de la Cainardji şi de la Adrianopol. ată aminte şi de toate acele sacrificii pe cari şi Ie-a irhr ^--■^ şi gloria Rusiei. Ea nu poate uita că, de la Petru cel ^    > ea a fost, pe rînd şi simultaneu, baza operaţiunilor mili-"tie se aprovizionau armatele ei, chiar' atunci cînd ele ope1-teatrul, prea de multe ori ales chiar de Rusia, pentru cele
In
fr. : qu'elles agissaient.
2*74
< „ »ri? a pierdut îri folosul Rusiei Eâ tifte rhihtt, în fine, câ la 1812 a piermn doVa, adifcâ Basarabia din Prut pma la N.stru
din Motr
' II
Cerem Ca pămîhturiie României să nu fie supuse la un drept de trecer©; p« cît timp va ţine ocupaţiunea armatelor ruse in Bulgaria. Şi într-adevăr, Dunărea şi Mâtea prezintă acestor armate cele mai înlesnite şi «fele rnfti puţin sostăteare «ăi de transport şi de comunicâţiune. După atîtea îrîcerC&ri, România are trebuinţa de ttft repâas absolut ca să^şi îndrepte Stricăciunile produce ttte război. Rea eondiţiune pentru îndeplinirea acestei lucrări reparatoare şi pentru liniştirea ţării nttatftre ar ii uîhbleteie ptihtHîiisâ a unei armate Streine.
III
Ne pare că ar fi drept ca, pe baza titlurilor eî seculare, România să remtre în posesiunea insulelor şi a gurelor Dunării, coprinzîndu-se între acestea şi insula Şerpilor. Această înapoiare ar fi numai o dreaptă restabilire a dispoziţiunilor originare prin care Marile Puteri încredinţaseră Principatelor Dunărene, la 1856, paza libertăţii ffonârii i# &*rel« ei.
iv ""A ■
Avem temeinica speranţă că România va primi de la guvernul Imperial al
Rusiei o despăgubire de război, proporţională cu oştirile ce dînsa a pus în ^iscare. Mi se pare că este cu totul drept ca despăgubirile stipulate şi obţinute de Rusia, în humele diferitelor state aliate, să fie împărţite după măsura contingentului militar dat- de fiecare dintre beligeranţi. Principiul acestei împărţiri guvernul imperial î-i recunoscut şi stâruieşte a-1 aplica în folosul Serbiei şi Muntenegrului.
România este şi dînsa în drept de a cere acelaşi beneficiu. în adevăr, fiind silită să ţie foarte mult timp armata sa mobilizată spre a preîntîmpina împrejurări ameninţătoare, ea a avut sub steaguri, atît ca armată de rezervă cît şi ca oştire activă, mai mult de 70 000 oameni. Osebit de aceasta ea a încercat pierderi însemnate ; oraşele ei şi tot malul Dunării au fost bîntuite de bombardări, căile sale de comunicaţie s-au ruinat ; materialul său de război s-a stricat.
Despăgubirile datorite pentru aceste felurite daune s-ar cuveni să fie reportate asupra Indemnităţii totale ce s-a alocat guvernului Imperial al Rusiei, iârâ modul răspunderii iot ăr îi să Se reglateze de Congres după curte va «©coti mai bine.
V
România are deplina ..icreaere câ independenţa ei va ii recunoscută definitiv-şi pe d-întreg, de către Europa.
»* „Elle se souvient aussi qu'en 1812 elle a perdu, au profit de la Rwsşie; J» moitie de la Moldavie, c'est-A-dlre la Bassarabie du Pruth au ©niestr" <n. 164),
27a
. iPe lingă dreptul ei cel vechi, al cărei principiu fusese scîlciat prin răstălmăciri istorice, astăzi vine să se adauge titlurile pe care ea le-a împrospătat sau le-a întinerit pe cîmpurile de bătaie. Zece mii de români au căzut în giurul Plevnei ca să cîştige patriei lor libertatea şi independenţa.
Dar toate aceste sacrificii n-ar fi de ajuns ca să asigure România despre paci-nica folosire a bunurilor dobîndite. Ea s-ar simţi cu deosebire fericită şi recunoscătoare cîndi ar vedea silinţele, prin care ea şi-a manifestat individualitatea, răsplătite cu o adevărată binefacere a Europei; această binefacere ar fi garanţia reală a neutralităţii; sale, care ar pune-o în poziţiune de a dovedi Europei că ea n-are altă ambiţiune, decît aceea de a fi păzitoarea credincioasă a libertăţii Dunării la gurele ei, şi totdeodată de a se aplica la îmbunătăţirea instituţiunilor şi la dezvoltarea mijloacelor ei materiale.
Acestea sunt, d-lor plenipotenţiari, expuse pe.scurt, dorinţele unui mic stat care nu crede â fi meritat mai puţin din partea Europei, şi care, prin organul nostru face apel la dreptatea şi la bunăvoinţa Marilor Puteri, ai căror sunteţi eminenţii reprezentanţi.
' D. Brătianu citeşte apoi comtderaţwmile următoare : Domnilor plenipotenţiari,
Expunerea ce v-a făcut colegul meu, în numele său şi al meu, despre drepturile şi interesele României nu are nevoie de dezvoltări mai lungi.
înalta Adunare, ce are misiunea de a regula situaţiunea Orientului, posedă pe deplin toate noţiunile trebuitoare pentru îndeplinirea lucrării sale.
Suntem încredinţaţi că simţimentele de dreptate şi de bunăvoinţă, cari ne deschid intrarea" pînă d-lnaintea d-niilor voastre vor determina asemenea şi primirea deciziuhilor atingătoare de România.
Tot ce-mi permit este de a adăuga că despuierea noastră de o porţiune din patrimoniul nostru nu ar fi numai o durere adîncă pentru naţiunea română, ci ea ăr dărîma în sînul ei orice încredere în tăria tractatelor şi în stata pază, atît a principiilor de dreptate absolută cît şi a drepturilor scrise.'2
Turburarea ce ar încerca din aceasta credinţele ei în viitor ar paraliza paci-nica ' ei dezvoltare şi alintul ei spre propăşire.
De aceea-mi şi iau, sfîrşind, respectuoasa libertate de a supune aceste cugetări la înalta apreciere a Marelui Consiliu European şi iluştrilor reprezentanţi ai Majestăţii-Sale împăratului tutulor Rusielor, al' cărui spirit înalt şl inimă mărini-noasă am avut aşa des ocaziunea de a le aprecia în timpul petrecerii sale în mijlocul nostru.
Preşedintele- zice că Congresul va examina conştiincios observaţiunile prezentate de delegaţii României.
Reprezentanţii români retrăgîndu-se, ordinea de zi cheamă examinarea I-uIui aliniat al Art. V al Tratatului de la San Stefano.
Principele de Bismarck observă că este vorba de a se şti dacă puterile înţeleg a. recunoaşte independinţa României. Alteţa-Sa reaminteşte că în 1856 unirea prin-
11 Prin glasul nostru ; fr. par notre organe.
u „Je me permettrai simplement d'ajouter que le depossesion d'une pârtie de nptre patrimoine ne serait pas seulement une profonde douleur pour la nation roumaine, elle detruirait en elle sa confiance dans l'efficacite des Traites et dans l'ob-servations tant de l'equite absolue que du droit ecrit" (p. 166).
cipatelor nu fusese admisă; de atunci încoace situaţiunea s-a modificat deoarece Valahia şi Moldova s-au întrunit într-un singur stat; mai multe puteri au'recunoscut această stare de lucruri încheind.cu România. convenţiuni comerciale. Cu toate acestea Europa singură are dreptul de a-i sancţiona independenţa, ea trebuie dară să-şi pună întrebarea sub ce condiţiuni va lua această importantă deciziune, şi dacă crede că condiţiunile vor fi aceleaşi ca şi cele stabilite de Congres pentru Serbia.
D. Waddington declară că, fideli principielor ce; i-au inspirat pînă acum, ple-nipotenţarii Franţei cer ca Congresul să pună independenţei rdmâne aceleaşi condiţiuni ca şi independenţei sîrbe. Excelenţa-Sa nu-şi ascunde dificultăţile locale ce există în România, dar, după ce a examinat matur argumentele ce se produc într-un sens sau într-altul, plenipotenţiarii Franţei au crezut preferabil de ă nu se depărta de marea regulă a egalităţii drepturilor şi a libertăţii cultelor. Este dificil de altfel ca guvernul român să respingă de pe teritoriul său principiul admis îh Turcia pentru propriii săi supuşi. Excelenţa-Sa crede că" este de- neîndoit că România, încer-cînd a intra în marea -familie europeană, trebuie să primească sarcinele şi chiar neajunsurile situaţiunii, ale cărei beneficii ea le reclamă, şi nu se va mai găsi încă multă vreme o ocaziune atît de solemnă şi decisivă de a afirma din nou principiile ce fac onoarea şi siguranţa naţiunilor civilizate. Cît despre dificultăţile locale, d. prim-plenipotenţar al Franţei crede că vor fi mai lesne învinse, cînd aceste principii vor fi fost recunoscute în România şi cînd rasa hebraică va şti că nu are de nicăieri nimic de aşteptat decît de la propriele sale silinţe şi de la solidaritatea intereselor sale cu cele ale populaţiunllor indigene. Di Waddington termină insistînd ca aceleaşi condiţiuni de ordine politică şi religioase indicate pentru Serbia să fie impuse şi statului român. '
Principele de Bismarck, făcînd aluziune la principiele de drept public în vigoare după constituţiunea Imperiului german şi la interesul ce opiniunea publică pune pentru ca aceleaşi principii urmate în politica interioară să fie aplicate şi la politica străină, declară că se uneşte, în numele Germaniei, cu propunerea franceză. Corniţele Andrâssy aderă la propunerea franceză.
Lordul.Beaconsfield zice câ dă o complectă adeziune în numele guvernului englez la propunerea franceză. Excelenţa-Sa nu poate presupune un minut ca Congresul să- recunoască independenţa României fără să-i impună această condiţiune.
Plenipotenţiarii italieni fac aceeaşi declaraţie.
Principele Gorciacoff, referindu-se la expresiunile prin cari s-a motivat propunerea franceză şi cari dau cea mai mare extensiune libertăţii religioase, se uneşte pe deplin cu această propunere. ' \
Corniţele Şuvaloff adaogă că adeziunea Rusiei la independinţa României este încă subordonată Ia primirea de către România a retrocesiunii reclamate de guvernul rus.
Plenipotenţiarii otomani nu ridică nici o obiecţiune contra principielor prezentate de plenipotenţiarii francezi, şi preşedintele constată că Congresul este unanim de a nu acorda independenţa României decît cu aceleaşi condiţiuni impuse şi Serbiei. Alteţa-Sa atrage atenţiunea colegilor săi asupra rezervei formulată de corniţele Şuvaloff, şi după care recunoaşterea independenţei române nu ar fi consimţită unanim de către Congres decît sub condiţiunea ca România să admită schimbul de teritoriu stipulat în Articolul XIX.
D. Waddington, fără a face în această privinţă o propunere formală, se adresează ia spiritul de echitate şi de bmevoinţâ a guvernului rus şi întreabă dacă nu
276
21%
ăf fi posibil să se deâ oarecare satisfacţiune României. Lufnd în această cale®, ple-hiptSfertţiafii Rusiei ar aduce o mare uşurare preocupaţiunilor de conştiinţă a mai multora din colegii lor. Cuvintele pronunţate ieri de principele de Bismarck âu indicat fătfă îndoială interesul ce există pentru succesul operei Congresului, în încheierea grabnica şi definitivă a schimbului despre care este vorba ; este oportun, îh âdfeVât, de a fiu. prelungi 6 stare de lucruri ce angajează arhorui propriu al Unui mare Imperiu ; dară, dacă aceasta este şi părerea plenipotenţiarilor francezi, ei consideră' îh 'acelaşi timp câ românii au fost trataţi puţin câm âsrjru M, şi că compensa-ţiuhSa cg H ş& Oferă nu este suficientă. De la întrunirea Congresului, Frattţâ a consiliat tbtaatţfia pe România de a primi retrocesiunea Basarabiei, dâră d. WaddirigtOh crede ca trfebuie să adreseze, în numele guvernului său, un apel la sentimentele echitabile ale Rusiei, şi exprimă dorinţa de a se acorda Principatului o extensiune de teritoriu la sudul Dobrogei care să cuprindă Silistra Şi Mangalia.
Corniţele Aridrâssy a reamintit adesea că guvernul austro-urigar are măi cu săaŞiă în vedere căutarea Unor soluţluhl definitive' susceptibile de â preveni cohi-pfleăţiuhi ultefkrare. în această ordine de idei dară a fost de părere Ca delegaţii români sa fie ascultaţi; tot eu acelaşi cuget Excelenţa-Sa, rezervîndU-se de â insista, cînd va fi vorba de navigaţiunea pe Dunăre, asupra principiului libertăţii celei mai complecte, doreşte astăzi ca Congresul să pronunţe anexarea Dobrogei la România şi îa acelaşi timp, conform cu opiniunea exprimată de d.. Waddington, să se acorde 0 extensiune de frontieră a Dobrogei între Silistra şi Marea Neagră. Această deriziune ar facilita soluţiunea Gestiunii prezinte.
Corniţele Corti doreşte a uni apelul Italiei cu acel făcut de plenipotenţiarii francezii Excelenţa-Sa, exprimînd speranţa că românii se vor resţgna la retrocedarea Basarabiei, susţine că ar fi drept de a li se da. o mai mare întindere de frontiere meridionale în bobrogea.
Prineipele Gorceakoff observă că într-o şedinţă precedentă a demonstrat deja câ despăgubirea oferită Principatului era suficientă, că Dobrogea compensa Cu prisos i5 cesiunea Basarabiei şi că de altihinterelea România păstra Delta Dunării. Alteţa-Sa îşi explică greu în ce sens generozitatea Rusiei ar putea să se exercite deoarece Dobrogea s-ar mări în paguba principatului bulgar, deja atît de mult redus. Principele Gorceakoff doreşte cel puţin a cunoaşte ce teritorie se au în vedere.
Preşedintele întreabă dacă înalta Adunare este de părere ca discuţiunea liniei de frontieră să se facă în şedinţă plenară.
Principele Gorceakoff exprimă, dorinţa ca această eestiune sâ fie terminată în prezenta şedinţă. O discuţiune urmată în detaliu, în sînul unei comisiuni, ar fi prea înceată ; ar fi preferabil a se hotărî pe dată, chiar cu preţul vreunui act de generozitate din partea Rusiei.
Corniţele Şuvaloff, spre răspuns la cererea unei concesiuni mai mari ce a fost adresată guvernului său de d-nul prim-plenipotenţiar al Franţei, de acord cu eolegii săi din Austro-Ungaria şi Italia şi sprijinită de restul Europei, crede că trebuie să declare că Rusia s-a arătat destul de generoasă oferind o provincie care întrece cu 3 560 feitemetre pătrate întinderea Basarabiei şi care prezintă încă 150 kilometre de ţărm dunărean şi un litoral important pe Marea Neagră ; dacă însă România doreşte a obţine încă oarecari localităţi în cari elementul român s-ar afla, dacă nu în
13 Fr. :  „En entrant dans cette voie...", extehsie : ,,Acceptînd această propunere''.
l? „...ont ete traites un peu durement" (p. 15 „Amplement" (p, 168).
deci.: „Păşind pe acest drum", prin
168).
278
majoritate, cel puţin destul de compact, plenipotenţarii Rusiei au oarecare latitudine pentru o asemenea combinaţiune. De la Raşova pînă la Silistra este o fîşie de pămînt pe care populaţiunea română este destul de numeroasă, şi Excelenţa-Sa crede că în triunghiul ce pleacă de la răsărit de Silistra spre a atinge,fruntaria actuală ar putea să fie consimţită o oarecare sporire de teritorii de către guvernul său.
Principele de Bismarck doreşte, ca şi principele GorceakofJ, ca aceasta eestiune să poată fi terminată astăzi : ar fi fericit dacă sporirea propusă, şi a cărei acr ceptare ar garanta unanimitatea Congresului în favoarea independenţei române, ar satisface pe români. Pe de altă.parte, opera Congresului n-ar putea fi, după opiniunea sa, durabilă, precum a observat-o deja, dacă ar subzista un simţimînt de demnitate atinsă în politica viitoare a unui mare Imperiu, şi ofieare ăr fi simpatia sa pentru statui român, al cărui suveran aparţine familiei imperiale â Gerlnanki, Alteţâ-Sa nu trebuie să se inspire decît. de interesul gehefal care cdnsiliâzâ de a da o nouă garanţie păcii europene,
D. Wâddîhgton exprimă din nou dorinţa ca Mangalia, pe Mărea Neagră, sâ .fie coprinsă în noua fruntarie ; o discuţiune se angagiează între plenipotenţiari asupra traseului liniei în care corniţele Corti doreşte ca Silistra să fie c'Qprihsă, precum şi asupra termenilor cari ar putea să-i indice exact întinderea. ,
Corniţele Şuvaloff, spre'a satisface dorinţa d-lui prim-plenipotenţiâr. al Franţei, dă citire redacţiunii următoare :
„Avînd în vedere prezintă de elemente române, plenipotenţiarii ruşi consimt a prelungi frontiera României în lungul Dunării plecînd de la Raşova în direcţi; SilistreL Punctul de fruntarie pe Marea Neagră să nu treacă dincolo de Mangalia."
Acest text, care implică că Mangalia este aşezată dincoace de frontiera română, este acceptat de Congres.
D. prim-plehipotenţiăr al Franţei mulţumeşte d-'lor plenipotenţiari al ÂUsifei că au binevoit a intra în calea indicată de dîrisul.
Lord Salisbury, cerînd ca insula Şerpilor sâ fie adăogată sporirii concedâtă- României, plenipotenţiarii Rusiei declară că consimt lă aceasta.
Preşedintele, rezumînd rezultatele discuţiuhii, constată că unanimitatea înaltei Adunări recunoaşte independenţa României sub1 condiţiuni analoage eu cele impus* , Serbiei şi, afară de aceasta, sub conditiunea ca -România sâ primească, îh schimbul Basarabiei, Dobrogea augumentată de- linia al cărei traseu s*>a determinat.
Carâtheodory-paşa citeşte propunerile următoare :
„1. Tributul actual al României va fi capitalizat şi suma vă-îi vărsata îh tezaurul otoman într-un termen de   ... !
2. România va suporta o parte din datoria otomană proporţională Cu veniturile teritoriului ce-i va fi definitiv anexat.
3. Pentru tot teritoriul cedat, România este substituită drepturilor şi obligaţiunilor Sublimei Porţi în ceea ce priveşte antreprizele de lucrări publice şi altele de acelaşi fel."
Preşedintele observă câ Congresul hu poate discuta aceste cestiuni îh gedihţ* plenară şi Congresul decide trimiterea propunerilor d-'tui prim-plenipotenţiar al Turciei la comisia de redacţiune.
' » „Vu la presenee d'elemeitts roumains, Ies Plenipotentiares russes censen-tent 'a p'rolonger la frontiere de la Roumanie le long du ©anube, â part ir de Ras-sova dans la direction de .Silistrie. Le point frontiere sur la Mer Notre ne devrait pas depasser Mangalia" (p HO).
279
Caratheodory-Paşa, avînd în vedere cestiunea de indemnitate indicată de i-iul aliniat al Articolului V din Tratatul de [lai San Stefano, observă că articolele tratatului nefiind acceptate Ca obligatorii de România care, prin urmare, nu poate reclama beneficiile stipulate de ele, ar trebui sâ se suprime clauzele eventual inserate în'favoarea ei. Aceea a indemnităţii este din acest număr precum şi aceea, a drepturilor românilor în Imperiul Otoman. Excelenţa-Sa cere dară ca Articolul V sâ fie redus la prima fază, adică ia recunoaşterea independinţei Principatului.
Lord Salisbury aprobă această propunere şi preşedintele crede că în adevăr, aceste cestiuniparticulare nefăcînd nicicum parte din obiectul discut junilor Congresului, rămîh de dezbătut între Turcia şi Principatul român. ,
Congresul decide câ finele 1-ului aliniat al Articolului V este suprimat, pn schimb de idei are loc asupra celui de al 2-lea aliniat între lord Salisbury, d. Desprez şi corniţele de Saint-Vallier, din care rezultă că scopul acestei dispoziţiuni ar fi de a asigura beneficiul jurisdicţiei şi protecţiunii consulare supuşilor români dih Imperiul Otoman. înalta Adunare este de părere de a lăsa acest aliniat pe seama comisiei de redactare. [...] -
PROTOCOLUL nr. 11 Şedinţa din 2 iulie (20 iunie) 1878
[...1 La ordinea zilei este discuţiunea Articolului XII şi XIII din Tratatul de la San Stefano relative la Dunăre şi la fortăreţe. Preşedintele dă citire Articolului XII şi baronul de Haymerle prezintă înaltei Adunări proiectul următor de redacţiune nouă a acestui articol:
„1. Spre a asigura, prin o nouă garanţie, libertatea de navigaţiune pe Dunăre, toată partea fluviului plecînd de la Porţile-de-Fier pînă la vărsarea sa în Marea-Neagră este declarată neutră. Insulele situate în acest parcurs şi la guri (insula Şerpilor)17 precum şi ţărmurile rîului sunt coprirtse în această neutralitate.
Prin urmare fortificaţiunile ce se găsesc pe dînsele vor fi rase şi nu va fi permis de a se rădica altele noi. Toate bastimentele de rezbel sunt excluse din partea sus-zisă a fluviului, afară de bastimentele uşoare destinate la poliţia fluvială şi la serviciul vămilor. Vasele staţionare la guri .sunt menţinute, dară nu vor putea sâ se urce în susul fluviului mai departe de Galaţi.
2. Comisiunea europeană a Dunării-de-Jos este menţinută în funcţiunile sale, pe care le va exercita începînd de la Galaţi pînă la Mare. Durata sa se .va prelungi şi după anul 1883, pînă la încheierea unui nou acord. Drepturile, obligaţiunile şi prerogativele sale sunt conservate neatinse. Imunitâţile de care se bucură stabilimentele sale, lucrările şi personalul său, în virtutea tratatelor existente, sunt confirmate.
In exerciţiul funcţiunilor sale, Comisiunea europeană va fi independentă de autoritatea statului de al căruia teritoriu ţine Delta Dunării; ea îşi va avea semnalele şi însemnele proprii pe bastimentele şi stabilimentele sale ; ea îşi va numi şi plăti singură funcţionarii. Obligaţiunile sale financiare vor fi obiectul unui nou regulament şi statutul organizaţiunii. şale va fi supus unei revizuiri spre a fi pus în armonie cu circumstanţele cele noi.
17 In original: insulele Şerpilor ; în fr. : „ies iles des Serpents" (p.
178).
280
Afară de statele ce iau parte la Comisiunea europeană în virtutea Tratatului din Paris, România va fi reprezentată în sînul ei printr-un delegat.
3. Regulamentele de' navigaţiune şi de poliţie fluvială în jos de Porţile-de-FÎşr vor fi conforme cu cele ce au fost sau vor fi introduse de Comisiunea europeană pentru .percursul de jos de Galaţi. Un comisar delegat de Comisiunea europeană ya veghea la executarea acestor reglemente. In percursul dintre Porţile-de-Fier şi Galaţi, comerţul şi navigaţiunea nu vor fi lovite de nici o taxă specială ce.ar avea de efect de a favoriza comerţul şi cbmunicaţiunile de pe uscat în, prejudiciul Celor. de pe
fluviu. '
4. Ca modificaţiune a Articolului VI al-Tratatului de la Londra din 13 martie 1871, executarea lucrărilor destinate a face să 'dispară obstacolele ce Porţile-de-Fier şi cataractele opun navigaţiunii este încredinţată Austro-Ungariei. Statele ţermurene'1* ale acestei părţi de fluviu vor acorda toate facilităţile ce ar putea fi cerute în interesul lucrărilor.
Dispoziţiunile Articolului VI din tratatul pre-citat relative la dreptul de a percepe 6 taxă provizorie, destinată a întîmpina cheltuielile lucrărilor în eestiune, sunt menţinute în favoarea Austro-Ungariei."
Lord Salisbury aderă la principiele generale dezvoltate în această propunere, dară el observă că acest text constituie o legislaţiune întreagă ce nu se poate accepta în detaliele sale la prima lectură. Excelenţa Sa consideră cestiunea ca foarte importantă şi ar dori să fie discutată de Congres, dară într-o şedinţă ulterioară.
Preşedintele crede că numeroasele detalii atinse de propunerea citită sunt în afară de sarcina Congresului. Plenipotenţiarii sunt adunaţi spre a accepta, respinge sau înlocui articolele Tratatului de la San Stefano, dară o reglementare aşa de dezvoltată a unui punct special (deşi, pe cît poate judeca de la prima vedere, este dispus a-i accepta dispoziţiunile) îi pare eă nu este în atribuţiunile înaltei Adunări.
Baronul de Haymerle observă că propunerea austro-ungară conţine mai multe principie esenţiale : 1. neutralitatea Dunării pînă la Porţile-de-Fier; 2. permanenţa Comîsiunii europene ; 3. participarea României la lucrările acestei Gomisiuni :■; 4, atribuţiunea Austro-Ungariei singure a lucrărilor de făcut la PorţUe-de-Fier.
Corniţele Şuvalofff consideră ca şi preşedintele că această legislaţiune nu ar putea fi discutată de Congres în detaliele sale, dară el crede că trebuie a semnala de acum că nu înţelege ideea capitală.: ce trebuie să se înţeleagă prin •neutralizare ? care-i va fi îritindereâ şi în ce scop este cerută această măsură ?
Lord Salisbury crede că Rusia, fiind de aci-nainte ţărmureană a Dunării, un element nou se află introdus în cestiunile privitoare la navigaţiunea fluviului. Dispoziţiuni speciale sunt trebuincioase comerţului şi Excelenţa-Sa doreşte ca Congresul să reţină cestiunea amînînd totuşi discuţiunea ei pînă ce puterile se vor uni în -privinţa procedurii ce trebuie urmată. '
Preşedintele crede că poate menţine la ordinea zilei discuţiunea Art. XII şi XIII şi corniţele Andrâssy este de părere că în adevăr nu. este contradicţiune între propunerea austro-ungară şi aceste articole. Excelenţa-Sa o consideră ca. un amendament făcut necesar prin noua situaţiune ce rezultă din atribuirea Dobrogei românilor, a Basarabiei ruşilor etc.
Preşedintele emite.-ideea că mai-multe principie ar putea fi extrase din propunere şi prezentate votului Congresului.
Principele Gorceakoff reaminteşte că Tratatul de la Paris a confirmat actele Tratatului din Viena asupra libertăţii navigaţiunii fluviale şi că, conform, declaraţiu-
„Les Etats riverains" (p. 179), statele riverane.
281
nitof plenipotenţiarilor Rusiei dintr-o şedinţă precedinte, retrocedarea Basarabiei n-ar putea exercita pici o influentă asupra libertăţii fluviului. Alteţa-Sa nu-şi poate dară explica necesitatea unor noi disppziţiuni în această eestiune.
Principele de',Bismarck repetă că Congresul nu are de discutat ceştiunUe de detaliu asupra eărora puterile interesate ar putea lesne să se înţeleagă între dînsele. Alteţa-Sa stăruie în a'cugeta că propunerea austro-ungară ar trebui să fie trărnisă sau la comitetul de redacţiune sau referită plenipotenţiarilor Austro-Ungariei, cari să extragă dintr*l«sa principiale de căpetenie, singurele susceptibile de a fi votate de Congres. - . '
Aceşstă ultimă opiniune, sprijinită de d. d'Oubril, este acceptată de Congres, •drnii plenipotenţiari ai Rusiei observînd insă că adeziunea lor la remanierea proiectului de către colegii lor austro-ungari nu implică nicidecum consimţimîntul lor la prineipiele propunerii.
/preşedintele continuă citirea Articolului XII şi Congresul decide, după obser-vaţftjnea lordului Salisbury şi a baronului Haymerle, ca cuvintele : „Imperiul rus" să fie adăogate la enumerarea statelor riverane. înalta Adunare, după citirea celui de «l doilea aliniat al aceluiaşi articol, recunoaşte că România va trebui să fie de aci înainte reprezentată în Comisiunea europeană. [...]
PROTOCOLUL nr. 12 Şedinţa din 4 iulie (22 iunie) 1878
[...] Congresul trece la eesfiunea Dunării şi la examenul textului restrîns în care d-nii plenipotenţiari austro-ungari, conform decîziunii luată în şedinţa trecută, au fost siliţi să îngrădească principiile precedentei lor propuneri inserată în protocolul no.' 11. , . ,
Corniţele Şuvaloff anunţă că, din parte-le plenipotenţiarii ruşi au preparat asupra' acestei cestiuni propunerea următoare căreia Excelenţa-Sa-i dă citire:
„1. Pentru a învesti cu o nouă garanţie libera navigaţiune a Dunării, recunoscută ca un interes european, principiile proclamate prin actul final al Congresului din Viena, de la 1815, şi aplicate Dunării prin Tractatele de la 1856 şi 1871, se confirmă şi sunt menţinute în deplina şi întreaga lor vigoare, sub garanţia tutulor puterilor.
. 2. Fortificaţiunile ridicate d-a lungul fluviului, de la Porţile-de-Fier pînă la gurile Dunării, vor fi dărmate şi nu se vor mai putea ridica alte. Toate bastimentele de război sunt excluse de pe dînsul afară de cele uşoare, destinate pentru poliţia fluvială şt serviciul vămilor. Cele staţionare la gurele fluviului sunt menţinute, dară nu vor putea să urce rîul mai în sus de Galaţi.
3. Comisiunea europeană este menţinută în funcţiunile sale. Toate convenţiile internaţionale 6i toate actele ce garantează drepturile, prerogativele şi obligaţiunile sale sunt confirmate.
4. Actul public din 2 noiembrie 1865, relativ la organizarea ei va fi revizuit pentru a putea fi pus în armonie, cu circumstanţele actuale. Această lucrare va fi Încredinţată unei comisiuni speciale în care vor fi admişi comisari din partea tutu-
282
lor statelor mărginaşe, şi această lucrare va fi supusă la cercetarea şi la sancţiunea reprezentanţilor puterilor semnătoare."
Preşedintele observă că este o mică diferenţă între această propunere şj aceea depusă de către plenipotenţiarii austro-ungari.
D. d'Oubril zice că reprezintanţii Rusiei au avut scopul de a evita amănuntele şi de a se mărgini la expunerea- principielor.
Baronul de Haymerle arată diferinţele între textul austro-ungar şi aeel citit de corniţele Şuvaloff. Excelenţa-Sa semnalează mai ales în lucrarea sa fixarea Galaţiului ea punctul pînă la care se. vor putea întinde acţiunea Comisiunii europeană a Dunării, măsurile, de supraveghere ce propune pentru poliţia fluvială, în fine nplle dis-poziţiuni relative la Porţile-de-Fier. Aceste modificatiuni aduse la un tratat solemn par Excelenţei-Sale a nu putea fi hotărîte de o comişiune specială, dară consacrate' de autoritatea Congresului. '
După o schimbare de idei între plenipotenţiari asupra adoptării formei de discuţiune în privirea celor două texte şi a competinţei Congresului, înalta Adunare decide, după propunerea preşedintelui, sprijinită de d-nii Waddington şi Corniţele de Saint-Vallier câ mai întîi se va da citire documentului coprinzînd prineipiele propunerii austro-ungare, şi că, în scopul de a stabili un acord între cele două texte,
un plenipotenţiar austro-ungar şi un plenipotenţiar rus se vor întruni împreună CU unul din colegii lor, în timpul unei suspendări de şedinţă.
Baronul de Haymerle şi d. d'Oubril sunt desemnaţi pentru pregătirea acestei înţelegeri, cu concursul comitelui de Saint-Vallier.
După o observaţiune â lordului Salisbury relativă, la interesul ce ia Ehglitera în cestiunile de navigaţiune a Dunării-de-jos, principele de Bismarck zice câ opiniunea care înfăţoşează Dunărea ca o mare arteră a comerţului german cu Orientul se reazemă pe o ficţiune, căci navele germane venind din susul Ratisbonei19 nu cbboarâ Dunărea pentru exportarea mărfurilor20 in Orient.
Preşedintele citeşte apoi rezumatul articolelor prezentate de d. baron Haymerle :
„Art. I. Libertate de navigaţiune. Excluderea bastimentelor de război pe tot cursul Dunării între Porţile-de-Fier şi gurile* sale. (Adoptat.)
Art. II. Prelungirea duratei Comisiunii europene internaţionale, întinderea competenţei sale pînă la Galaţi, independinţa sa de puterea teritorială şi admisiunea a unui comisar român.''
D. d'Oubril observînd că guvernul său are să obiecte asupra pasagiului reia*, tiv la prelungirea duratei Comisiunii europene, d. Desprez propune să se indice ;că durata însemnată 21 comisiunii „va putea fi prelungită" şi d. Waddington raspunzmd d-lui d'Oubril arată avantagiul textului austriac, care permite Comisiunii de a urma prin tacită reconducţiunen.
Prima frază a articolului este rezervată pentru deliberările comitetului susmenţionat ; finitul articolului este adoptat.
19 In fr., Ratisbonne (pi 194) ; e vorba de oraşul german Regensburg, în Ea-varia, port la Dunăre.
20 Mărfurilor germane ; fr. : „marchandises allemandes" (p. 194).
21 Fr.: „assignee" ■■— fixată, stabilită.
23 Fc-ft „tacite reconduction" (p. 194) ; reconduciioh, continuare, prelungire <tacită).
S83
„Art. III. Conformitatea reglementelor de navigaţiune şi poliţiei fluviale pe tot percursul, în josul Porţilor-de-Fier."'
' D. d'Oubril considera că această dispoziţiune prejudiciază situaţiunea ţărmu-renilor.
' Corniţele Andrâssy insistă asupra utilităţii practice de a pune în principiu unitatea reglementelor de navigaţiune. •
Art. III. Este şi dînsul rezervat pentru acordul ulterior între plenipotenţiari.
„Art.; IV.. .Substituţiunea Austro-Ungariei la puterile ţărmurene în privinţa dispoziţiun-ilor ale Art. VI a Tractatului de la Londra din 13 martie 1871 în privinţa lucrărilor Ia Porţile-de-Fier şi Ia cataracte.'" (Adoptat.)
Preşedinele constată acordul asupra Art. I şi IV, precum' şi asupra aliniatului al 2-lea al Articolului II ; primul aliniat al acestui din urmă articol şi Art. III vor fi discutate între plenipotenţiarii desemnaţi, în timpul unei suspendări de şedinţe ce va avea loc după terminarea ordinei de zi. [,..]
La redeschiderea şedinţei, d. d'Oubril dă citire următoarei redacţiuni, asupra căreia s-au înţeles reprezentanţii Austro-Ungariei şi ruşi. ... Aliniatul I al articolului II :
„Un an înaintea expirării termenului însemnat duratei Comisiunii europene, puterile se vor înţelege asupra prelungirii şi modificaţiunilor ce vor judeca necesare.
[Art. III.]28 Reglementele de navigaţiune şi de poliţie fluvială de la Porţile-de-Fier pînă la Galaţi vor fi elaborate de către Comisiunea europeană, asistată de delegaţii statelor ţărmurene, şi puse în conformitate cu acele care au fost sau vor fi introduse pentru percursul în josul Galaţului."
Congresul aderă la această redacţiune.
După o observaţie a comitelui Şuvaloff relativă la Articolul II corniţele de Şaint-Vallier zice că principiul singur a fost votat, că forma este rezervată.comisiurui de redacţiune şi că s-a învoit numai a se constata utilitatea unei înţelgeri înaintea expirării termenului hotărît pentru durata Comisiunii europene, f.—}
PROTOCOLUL nr. 14 Şedinţa din 6 iulie (24 iunie) 1878
[...] Alteţa-Sa citeşte apoi Articolul XXV, care este privitor la evacuarea Turciei din Europa şi din Asia de către trupele ruse. Principele de Bismarck crede că cele două puteri beligerante statuînd în mod regulat asupra acestui punct, Congresul trebuie sâ considere acest aranjament ca strict bilateral.
Primul plenipotenţiar al Franţei supune, în această privinţă, o dorinţă a sa colegilor săi din Rusia ; Excelenţa-Sa întreabă dacă nu le-ar fi posibil de a face o deelaraţlune constatînd că guvernul rus se va sili, spre a libera pe România de sar-c'inele ce ar rezulta dintr-o ocupaţiune prelungită, de a fabe evacuarea pe calea Dunării şi Varnei.
Corniţele Şuvaloff răspunde că propunerea făcută de primul plenipotenţiar al Franţei nu ar putea să aibă un caracter absolut. Ar fi vorba numai de a alege calea
23 Greşală în tălmăcirea românească ; indicarea Articolului'III era trecută în continuarea alineatului precedent, sub forma : „la Art. III", ereindu-se astfel o frază confuză ; v. orig. fr., p. 198.
284
pe mare mai bine decît pe cea de uscat. Excelenţa-Sa este gata a răspunde acestei dorinţe, dar declaraţiunea sa trebuie a fi subordonată unei grabnice evacuări» a Varnei de către trupele turce. Dacă plenipotenţiarii otomani binevoiesc a declara   în . Congres că nu mai e nici un obstacol lâ evacuarea imediată a acestei fortăreţe, Corniţele Şuvaloff e gata a răspunde la cererea primului   plenipotenţiar al Franţei.
Caratheodory-paşa cere amînarea unei cestiuni asupra căreia nu este în stare de a da un răspuns precis.
D. Waddington observă că nu a prezentat o propunere, ci un simplu apel la bunăvoinţa' Rusiei, în cazul cînd circumstanţele, ar permite de a evacua teritoriul otoman fără a trece prin România, •
Corniţele Şuvaloff ar satisface cu fericire dorinţa d-lui Waddington şi regretă că d. prim-plenipotenţiar otoman nu poate astăzi da informaţiunile necesare deci-ziunii guvernului rus. [....}
Caratheodory-paşa cere ca Congresul să ia în consideraţiune petiţiunea înscrisă sub no: 40, în lista no. 10, şi în care Prea-Sfinţia-Sa părintele Gherasim, arhiepiscop al Filadelfiei24, tratează cestiunea bunurilor închinate din România. Excedenţa-Sa se rezervă de a supune Congresului o propunere formală în această privinţă.
,    PROTOCOLWLnr. 15 Şedinţa din 8 iulie (26 iunie) 1878
[...] Preşedintele zice .câ, în ultima şedinţă Caratheodory-paşa a supus Congresului o moţiune relativă la petiţiunea arhiepiscopului Gherasim asupra monasti-rilor închinate. Textul acelei moţiuni este:
„Considerind că diferendul între Sîntele Locuri din Orient şi România, relativ la bunurile închinate care, conform termenilor protocoalelor conferinţelor marilor puteri ţinute la Paris în 1858, 1859 şi 1861 şi ale conferinţei întrunită ad-hoc, la Constantinopol, în 1864 trebuia să fie regulat pe cale de arbitragiu, este pînă astăzi încă nerezolvat; "
Plenipotenţiarii otomani roagă pe această înaltă Adunare să binevoiască a lua în consideraţie memoriul Sîntelor Locuri din Orient înscris pe lista petiţiunilor prezentate Congresului la no. 49 şi prin care petiţionarii se referă la Congres spre a se fixa un termen pentru punerea în practică a arbitragiului şi să se numească un superarbitru la caz de divergenţă."
Primul plenipotenţiar al Turciei declară că dînsul nu a formulat o propunere propriu-zisă, dar că este gata a-şi apropria concluziunile memoriului adresat Înaltei Adunări de Sîntele Locuri. Excelenţa-Sa atrage atenţiunea Congresului asupra deplorabilei situaţiuni a Sîntelor Locuri ortodoxe, care reclamă punerea în executare a aranjamentelor luate de conferinţa ţinută la Paris în 1858, arbitragiul şi numirea unui superarbitru prevăzute de protocolul din 30 iulie 1858. Dînsul dară se referă Congresului pentru numirea unu j superarbitru.35
Preşedintele exprimă îndoielele sale asupra competinţei înaltei Adunării in această eestiune streină în ea însăşi tratatelor din 1856 şi 1871 şi celui de la San-
»' Philadelphia, oraş în Asia Mică (Turcia) ; azi — Alşaşehir. , '    23 „LesSaints-Lieux s'en remetterţt au Congres pour la nomination ouh sur-,
arbître". (p. 222).
$85
. Ştefana Ar dori totuşi sa recomande atenţiunii celeştilor săi şi întreabă dacă. vreunul din plenipotenţiari are de prezentat niscareva observaţiuni în această priyinţă.
Lord Salisbury ar ţi dispus să insiste, dar Excelenţa-Sa nu vede care ar fi sancţiunea unei deeiziunj a Congresului in această materie, din moment ce independenţa României nu ar atîrna de la această condiţiune.
Principele de Bismarck zice eâ, în calitate de reprezentant al Germaniei este de părerea lordului Salisbury şi nu cunoaşte, în adevăr, nici un mijloc de eoerciţiune ce Congresul ar putea exercita în această afacere.
Car>atheedory-paşa mulţumeşte preşedintelui că a prezentat înaltei Adunări această eestiune. Execelenţa-Sa crede că este de dorit ea această dificultate să primească o soluţiune spre a preveni discuţiuni ulterioare între România şi Poartă. Primul plenipotenţiar otoman cere, cel puţin, în cazul eînd înalta Adunare n-ar crede de trebuinţă a examina afacerea, cestiunea să poată fi tratată în afară Congresului de călre puteri.
Principele de Bismarck zipe că in adevăr acesta ar fi singurul chip realizabil de a trata, cestiunea şi crede că colegii săi vor consimţi a scrie guvernelor lor în acest sens.
Corniţele Şuvaloff aminteşte că propunerea plenipotenţiarilor francezi relativă la libertatea religioasă şi la diversele garanţii acordate tutulor cultelor a creat un drept nou aplicabil tutulor principatelor. şi. care autoriză, pe cei interesaţi a susţine la timp şi loc justele lor reclamaţiuni.
Preşedintele este de acprd asupra acestui punct cu plenipotenţiarul Rusiei; Alteţa-Sa este de opiniune, în general, că s-ar putea introduce în tratat un articol care ar da puterilor reprezentate în Congres sarcina de a veghea, fie prin reprezentanţii lor la Constantinopol, fie prin alţi delegaţi, asupra execuţiunii diverselor dispoziţiuni la cari se face alusşiune. Cestiunea Sîntelor Lacuri ar putea şă intre şi ea în acest control. Principele de Bismarck adaogă, cu consimţăromtul- înaltei Adunări, că în ceea ce priveşte această din urmă cfstiqne se va nota în protocol că. reprezentanţii puterilor sunt gata a referi guvernelor lor în această privinţă şi a recomanda solicitudinii lor examinarea acestei afaceri, sau pe vechile baze, sau pe acele ce vor rezulta din deliberaţiunile Congresului.
La ordinea zilei vine raportul comisiunii de delimitare.
Principele de Hohenlohe, preşedintele comisiunii, indică mai înţîi traseul fruntariei de nord a principatului Bulgariei, care urmează ţărmiU drept al Dunării de la vechea fruntarie a Serbiei pînă [la] linia determinată de Congres înţr-o şedinţă precedentă, şi care pleacă de la un punct spre răsărit de Silistra pînă ,1a Mangalia, la Marea Neagră. Punctul de la răsăritul Silistrei nu este încă fixat, dar este vorba de o linie strategică ; aceasta este o coneesiune făcută României şi traseul exact al acestei concesiuni rărnî-ne rezervat.
Corniţele Şuvaloff aminteşte eă, "în adevăr, nu este aci vorba de, o linie strar tegică. Plenipotenţiarii ruşi au sporit teritoriul acordat României ; s-a luat deci-zluriea câ o linie, plecînd de la răsăritul Silistrei şi mergînd la Mangalia, care ar fi coprinsă în teritoriul român, [să servească de limită a posesiunilor române în Dobrogea]     Aceasta este o eestiune de bună credinţă ; punctul important.fiind nu-
w Cuvintele cuprinse între croşete nu există în originalul francez : „Les Ple> nipotentiaires russes ont augmente le territoire destine â la Roumanie ; il a ete decide qu'une ligne, partant â l'Est de Silistrie, rejoindrait Mangalia qui serait inclus dans le territeiee roumain" (p. 223), deci : ,,„.s-a hotărît ca o linie pornind de la'est de Silistra să ajungă la Mangalia care va fi cuprinsă în teritoriul român".
2S6
mărul de elemente române de coprinş în Şulgaria, această linie trebuie să fie trasă cu îngrijire şi ar putea £i confiată .unei comisiuni europene.
Corniţele Andrâssy alde- eă, cele două puncte extreme fiind fixate, detaliele trebuiesc, în adevăr, lăsate unei comisiuni.
Principele Hohenlohe observă că nu se' poate încă preciza punctul extrem din partea Silistrei, dar că comisiunea a indicat ca acest punct să fie locul unde ş^r putea stabili un pod peste Dunăre la răsăritul Silistrei, pod care ar lega cele două ţărmuri române ale fluviului.
Corniţele Şuvaloff, admiţînd câ un pod ce ar uni smîndoue ţărmurile Dunării era necesar şj baronul de Haymerle adăogînd că, după părerea experţilor, un singur punct în jmpregiurimi este propice la construeţiunea unui pod, preşedintele întreabă'dacă congresul acceptă : 1. linia fruntariei de nord a U i.garieiv 2. linia Silistrei pînă la Mangalia ; 3. lăsarea detalielor pentru studiile unei comisiuni europene. V .
înalta Adunare dă consimţimîntul său acestor propuneri cari regulează limitele de nord ale principatului. [...]
PROTOCOLUL nr. 17 , ■        Şedmta din 10 iulie (28 iunie) 1678
■ i-K " ^"P1"3, Articolului al 5[-lea], al căruia obiect este egalitatea drepturilor şi libertatea cultelor, s-au ivit dificultăţi de redacţiune : acest articol înlr-a 'r>\ .-h-comun pentru Bulgaria, Muntenegrul, Serbia, România şi comisiunea trepu:a sâ găsească o singură formulă pentru atîtea situaţiuni diferite ; era greu, na/ ,ales df a coprinde într-însa israeliţii diri România, a cărora situaţiune este nedeterminaţâ în ceea ce priveşte naţionalitatea. Corniţele de Launay, in scopul de a preveni o neînţelegere, a propus în cursul discuţiunii inserarea următoarei fraze: „israiliţii din Rornânia, pe cît nu sunt de o naţionalitate streină, dobîndesc, fără împotrivire '#, naţionalitatea română'-.
Principele, de Bismarck semnalează inconvenientele ce ar putea să se ivească din modificaţiunea re^oluţiunilor adoptate de Congres şi care au fost baza lucrărilor comisiunii de redacţiune. Este necesar ca Congresul sâ se opu'ie la oeiee tentativă de revenire asupra fondului.
D. Desprez adaugă că comisiunea a menţinut redacţiunea primitivă, care-i pare că poate să concilieze toate interesele ce sunt în cauză şl că d. de Launay a cerţţt numai inserţiunea moţiunii sale de protocol. .
Principele Gorceakoff reaminteşte observaţiunile ce a prezintat într-o şedinţă trecută în privinţa drepturilor politice şi civile ale israeliţilor din România. Alteţa-Sa nu voieşte să reînnoiască obiecţiunile sale. dară ţine să declare din nou că nu împărtăşeşte, asupra acestui punct, opiniunea enunţată în tratat. [../]
27 Voriseşe Desprez, unul dintre delegaţii Franţei.
28 „De plein droit" — cu drepturi depline (p. 248).
287
PROTOCOLUL nr. 18 Şedinţa de la 11< iulie (29' iunie) 1878
ţ...] Irtalta. Adunare trece la cestiunea relativă la tributul României şl Serbiei, rezervată în şedinţa precedentă.
Preşedintele reaminteşte că cestiunea este pusă precum urmează : d-nul întîi plenipotenţiar al Turciei a prezentat Congresului două propuneri: una în şedinţa de la 28 iunie (protocolul no. 8) relativă la Serbia, cealaltă în şedinţa de la 1 iulie (protocol 10) relativă la România; Excelenţa-Sa cere ca tributurile plătite pînă acum Sublimei Porţi de către aceste ţări să fie capitalizate şi ca valoarea lor să se verse în casele tezaurului otoman. Congresul a înaintat aceste propuneri comisiunii de redacţiune, fără a se pronunţa definitiv asupra cestiunii de principiu, Comisiunea propune acum un proiect de redacţiune astfel conceput:
„Tributul Serbiei (României) se va capitaliza şi reprezentanţii puterilor la Constantinopol vor fixa la cît se va urca această capitalizare, în unire cu Sublima Poartă."
Mai nainte ca Congresul să se poată pronunţa asupra acestei redacţiuni, dînsul va urma să statueze dacă, în principiu, ţările vor trebui să primească sarcina capitalizării tributului, ce nu li s-a fost impus de29 Tratatul de la San Stefano.
Lordul Salisbury consideră dificultatea sub un punct de vedere îndoit: sunt aci două cestiuni, aceea a tributului însuşi şi aceea a interesului creditorilor Porţii. In ceea ce priveşte tributul, Excelenţa-Sa vede că nu a fost răscumpărat prin mari sacrificiuri şi prin însemnate victorii din partea principatelor ; dacă ar fi în realitate românii şi sîrbii cei cu victoriile, tributul ar fi anulat, dar Rusia este care a făcut cheltuielile şi a biruit pe Poartă şi Excelenţa-Sa nu vede motivul pentru care pierderea tributului ar fi impusă Turciei. Primul-plenipotenţiar al Marei Britanie adaogă că, pe de altă parte, tributul este o parte a garanţiei creditorilor Porţii şi că această garanţie nu s-ar putea lua acelor creditori.
Principele Gorceakoff se pronunţă cu totul în contra opiniunii care a fost exprimată. Cînd independenţa României şi a Serbiei au fost proclamate, nu s-a vorbit de capitalizarea tributului. Alteţa-Sa consideră dar că principatele sunt scutite de orice obligaţiune afară de părţile teritoriului care constituie o sporire şi cari vor fi încărcate cu o parte din datorie. Intr-o altă ordine de idei, primul-plenipotenţiar al Rusiei socoteşte că, în cazul cînd principatele ar fi nevoite să capitalizeze tributul, ele ar găsi cu greu sumele necesarii şi că angagiamentele ce ar lua le-ar cauza cheltuieli superioare tributului Ce ar fi răscumpărat.
Corniţele Şuvaloff credea pînă acum că această eestiune a fost decisă cu ocazia declaraţiei independenţei şi pentru acest motiv nu a prezentat îh această privinţă nici o observaţiune. Cu cît Excelenţa-Sa consideră însă cestiunea, cu atît i se pare just ca principatele să ia sarcina datoriilor în parte pentru teritoriele acum concedate30, şi cu atît mai mult i s-ar părea nedrept ca dînsele să fie cons*trînse la capitalizarea tributului în mîinele guvernului turc. O deriziune luată în sensul acesta ar pune pe ambele principate şi pe Poartă în situaţiunea acelor state cari ne-
2'J In original : decît ; fr. : par (p. 256).
M „...que Ies Principautes-supportent une part de la dette pour Ies territoires nouvellement acquis" (p. 257) — ...pentru teritoriile recent obţinute.
288
gociază"o afacere financiara pe baza unei răscumpărări de tribut, acordată în schimbul independinţei ; dară nu este astfel, deoarece independinţa este rezultatul nu al unei învoiri, dară al rezbelului. Lordul Salisbury a zis că nu armatele române şi serbe au înaintat31 pînă sub zidurile Constantinopolului, ci armata rusă, şi că cele dîntîi nu âu avut succese de înregistrat. Comitele Şuvaloff constată că aceste armate au avut succese serioase : cea dîntîi a luat cu asalt mai multe redute la Plevna 32, şi cea d-a doua a ocupat şi ocupă încă o parte din teritoriul otoman. In această condiţiune, dacă principatele ar trebui să cumpere cu bani independinţa lor, ar rămînea să se ştie ce au cîştigat în rezbel. Comitele Şuvaloff se vede dară. nevoit de a reaminti, precum a şi făcut-o într-o şedin4ă precedentă, că Rusia a propus în protocolul de la Londra un act foarte moderat, că Turcia a respins acest act şi că urmează a suferi consecinţele refuzului său.
Primul plenipotenţiar al Franţei aderă la'opiniunea primului plenipotenţiar al Rusiei. In ceea ce priveşte mai cu seamă pe România, pare imposibil de a-i cere capitalizarea tributului ; Tratatul de la San Stefano nu numai că nu pomeneşte de dînsul, dată încă recunoaşte dreptul românilor la o indemnitate de rezbel ; sub ce titlu s-ar impune un sacrificiu României, care a luat o parte strălucită la rezbel ? Serbia se află asupra acestui din urmă punct în aceleaşi condiţiuni aproape ; plenipotenţiarii Franţei vor ..vota în contra capitalizării tributului.
Comitele Saint-Vallier adaogă : sub rezerva că teritoriele concedate vor avea o sarcină proporţională a datoriei.
Comitele Andrâssy face aluzie la Art. 5 al Tratatului de la San Stefano, care a fost reamintit acum şi care tratează despre o Indemnitate ce rămîne a se dezbate între România şi Turcia, zice că Congresul a rămas străin de această stipulaţiune şi la o cerere analogă făcută de către Serbia, dară că capitalizarea tributului ar aduce dificultăţi, discuţiuni şi ar fi preferabil a [o] înlătura, şi plenipotenţiarii austro-ungari votează în acelaşi sens ca plenipotenţiarii francezi.
Preşedintele observă că unanimitatea Congresului ar fi necesară pentru a se stabili obligaţiunea răscumpărării tributului, dar că voturile ce s-au dat arată, într-un mod suficient, că o majoritate chiar ar fi contra acestei deriziuni. Alteţa-Sa trebuie să cqwsidere cestiunea ca regulată şi comisiunea de redacţiune va avea îndatorirea să suprime articolul proiectului său relativ la capitalizarea tributurilor române şi serbe. [...]
Tratatul de Berlin urmat de protocoalele Congresului, precum şi de harta Basarabiei române, a Deltei Dunării şi a Dobrogei. Traducţiunea Ministerului Afacerilor Străine, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1878, p. 35—39 ; 66—7.5 ; 79—80 ; 88—89 ; 91 ; 101—102 ; 104—106 ; 120, 124—126 ; cota la B.A.R. : II 171 310.
31 In orig. : „n-au înaintat" ;.în fr. : „que ce ne sont pas Ies armees roumaine et serbe qui se sont avancees jusque sous Ies murs de Constantinople, mais l'armeo russe..." (p. 257).
32 „...a enleve plusieurs redputes â Plevna" (p. 257) redute la Plevna.
a cucerit mai multe
289
19 — Bucureştii de altădată
CONGRESUL DIN BERLIN.
Actele şi discursurile plenipotenţiarilor A. S. principelui Carol I al României *
Berlin, 1/13 iunie 1878
Alteţei Sale
Principelui de Bismarck, preşedinte al Congresului.
-     ~ Alteţă1,.
Subsemnaţii.' miniştri ai înălţimii Sale principelui României, avînd şi deplin împuternicirile sale, au onoarea de a S6 adresa către Alteţa-Voastră spre a o ruga ca să supună la Excelenţele-Lor plenipotenţiarii Marilor Puteri a lor cerere de a fi admişi în sînul Congresului spre a expune, şi apăra acolo -drepturile ţării lor.
Subsemnaţii, bazaţi pe spiritul de dreptate şi pe bunăvoinţa cu care. Europa s-a arătat pururea către România cutează a spera că Marile Puteri vor binevoi a-i asculta mai narate de a delibera asupra intereselor româneşti.2
Rugăm pe Alteţa-Voastră să binevoiască A primi omagiele adîneului- respect cu care avem onoare de a fi ai Alteţei-Voastre prea plecaţi şi supuşi servitori.
(Subscrişi), I.C. Brătianu,.M. Kogâlniceanu
* Reproducem integral (cu excepţia decretului prin care I.C. Brătianu şi M. Kogâlniceanu erau împuterniciţi să reprezinte România la Congresul din Berlin) volumul oficial din 1878 cuprinzînd documentele referitoare la activitatea delegaţiei noastre la Congresul din capitala Germaniei. Intrucît toate aceste documente erau redactate în limba franceză, pe atunci limba universală a diplomaţiei, am confruntat tălmăcirea efectuată în cadrul Ministerului Afacerilor Străine din Bucureşti cu originalele publicate în culegerea Adevăratele documente din corespondenţa diplomatică de la 5 octombrie 1877 pînă la 15 septembrie 1878 (volum apărut la Bucureşti în 1880 ; exemplarul de lux aflat la Biblioteca Academiei Române, mai complet decît altele publicate tot atunci, i-a aparţinut lui Mihail Kogâlniceanu; el a fost donat bibliotecii de fiul acestuia, Vasile M, Kogâlniceanu, care a ţinut să menţioneze pe prima filă : „Adevărata Carte Verde publicată de ministrul Mihail Kogâlniceanu" — cota la B.A.R. : III 198 381 ; din culegere lipsesc documentele elaborate de cancelaria rusă) ; am semnalat în note sublimare unele inadvertenţe de traducere şi am reprodus cîteva fragmente mai importante, cu rezonanţă în actualitate, din textele originale, spre mai deplina edificare a cititorului mai puţin avizat, care ar putea fi surprins de repetabilitatea peste  timp a  unor situaţii istorice.
1 „Monşeigneur" :(;p. 270). '
2 „Les soussignes osent esperer de i'equite et de la bienveillanee de l'Eu-rope, dor.t la Roumanie a toujours ete l'obligee, qu'elle voudra bien les entendre avânt de deliberer sur les interetş Roumains" (p. 270)-,
Berlin, 12/24 iunie 1878 Alteţei-Sale principelui de Bismarck, preşedinte al Congresului Domnule preşedinte,
Subsemnaţii, spre a da urmare cererii ce şi-au luat libertatea de a adresa Alteţei-Vqastre la data de 1/13 curent, au onoarea de a vă prezenta, spre a fi supus înaltei Adunări prezidată de Alteţa^Voastră, alăturatul memoriu în care se află rezumate puncturile ce România solicită a fi primite de Europa, întru ceea ce o priveşte pe dînsa.
Exprimînd din nou speranţa că nu se va lua vreo deriziune în privinţa României mai nainte ea subsemnaţii, plenipotenţiari a, Înâlţimii-Sale, Domnitorului Carol I să fie ascultaţi, venim a ruga' pe Alteţa-Voastră de a binevoi să primească expresiunea preînnoită a simţimintelor de prea-înaltă consideraţiune şi de prea-adînc respect cu cari avem onoare de a fi a Alteţei-Voastre etc, etc.
(Subscrişi) I.C. Brătianu, M. Kogâlniceanu
MEMORIUL
prezentat la Congresul din Berlin de către plenipotenţiarii Înălţimii-Sale Domnitorului României
De la Tractatul din Paris încoace România, sprijinită de către Marile Puteri, n-a pregetat de a lucra la pacinica dezvoltare a instituţiunilor şi a sporirii sale ma- . teriale, fără de altă ambiţiune decît aceea de a corespunde pe deplin cu binevoitoarea aşteptare a Europei. '
în timpul pe cînd s-au iscat neînţelegerile parţiale, cari aveau să ajungă la un război între Turcia şr Rusia, România, păzindu-şi cu credinţă datori ele sale, , stete cu totul străină de turburările cari se frămîntau pe ţărmul drept al Dunării;l. Dorinţa ei era de a-şi păstra şi a face să i se respecte neutralitatea ; de aceea, mai înainte chiar, precum şi în tot timpul conferenţei de la Constantinopol, ea s-a nevoit a.pune această neutralitate sub scutul Marilor Puteri. Cu acest scop ea-şi îndreptă cererile către Poartă '* ; dar silinţele-i rămaseră deşarte.
% Cînd apoi Rusia,, gata a declara războiul, ceru ca armatele ei să aibă liberă trecere pe pămînturile româneşti, situaţiunea României deveni cu totul delicată şi anevoioasă. Atunci, spre a-şi feri ţara şi fiinţa de furtunile ce se grămădeau în ju-ru-i, ea încheie cu Rusia convenţiunea de la 4/16 aprilie 1877.
în schimb, cu foarte marile foloase ce-şi cîştigau ostile puternicului ei vecin prin acea convenţiune, guvernul român 5 un singur lucru cerea : adică garantarea integrităţii teritoriului pentru ţara administrată de dînsul.
Această integritate fu şi stipulată la Art. 2 al convenţiunii, care zice lămurit :
„Pentru ca nici ar pagubă sau pericol să nu rezulte pentru România din trecerea trupelor ruseşti pe teritoriul ei, guvernul Majestăţii-Sale împăratului tutulor Rusielor se obligă a manţine şi a face să se respecte drepturile politice ale Statului
3 „qui agitaient la rive droite du Danube" (p. 275).
4 „chiar către Poartă" ; fr. „meme â la Sublime Porte" (p. 275).
5 „princier" (p. 275).
290
19*
291
român, astfel cum ele rezultă din legile interioare şi din tractatele existente, precum şi de a manţine şi de a apăra integritatea actuală a României" u^
înscrierea cuvintelor „integritatea actuală" a fost prezentată de către miniştrii români ca o condiţiune sine qua non a subscrierii convenţiunii. Primindu-se această clauză de către plenipotenţiarul rus, România se putu crede asigurată despre păstrarea limitelor ei existente.
Se mărgini dar întru a-şi păzi fruntariile, cu ostile sale înşirate pe malul Dunării şi, cînd tunurile turceşti începură a bate în porturile române, ea îşi proclamă independenţa păstrînd totuşi, încă şi atunci, postul său de simplă apărareT7
Dar operaţiunile militare luară deodată o cale la care nimeni nu se aştepta şi România se văzu din nou expusă a deveni teatrul războiului. Atunci, ca să pre-întîmpirve un asemenea pericol şi înduplecîndu-se la chemările repeţite şi stăruitoare ale comandantului-cap al armatelor ruseşti, oştirea română trecu Dunărea Cooperarea ei nu fu eu totul nefolositpare pentru succesul final al campaniei care, ajungînd Ia încheierea unui armistiţiu, fu îndată urmat de tractări pentru pace.
Acele tractări se petrecură fără ca România să ia parte la ele ; şi cu. toate acestea dreptatea ar fi cerut ca. alianţa de pe cîmpul de bătaie să fie păstrată şi pe tărîrr.ul diplomatic. '
în luna lui ianuarie,, generalul comite Ignatiev, trecînd prin Bucureşti ca să meargă la San-Stefano. aduse cabinetului Domnesc o epistolă de la A.S. principele Gorciakov,( în care pentru prima oară Se* deschidea oficial vorba despre un schimb jie teritorie, fără însă de a se pronunţa încă numele Basarabiei. Plenipotenţiarul rus era însărcinat de a fi mai explicit în convorbiri ; deci, el declară formal că scopul guvernului Imperial era de a obţine de la România înstrăinarea Basarabiei.
Interesul şi siguranţa Statului impuneau guvernului Măriei-Sale Carol I datoria de a se lepăda de propoziţiunea ce i se făcea. Ţara, care cu cîtva timp înainte purta numirea de Principatele Dunărene, nu putea să renunţe la partea cea mai însemnată a rîului, căruia-şi datora atît vechea sa denumire, cît şi dezvoltarea ei comercială, cît şi foloasele situaţiunii sale geografice,
' In adevăr România pune cu atît mai mult preţ la păstrarea unei provincie care făcea parte din trupul ei şi o alătură de mare, cu cît ea a putut acum simţi, în urma primei pierderi a întregii Basarabii la 1812, cît i-a îgşt de priincioasă, de la 1856 încoace, înapoierea chiar şi ai unei părţi numai din acea ţară. *
Dar nu numai nevoile sale particulare, nici numai sîmţimîntul naţional au impus României această purtare;" ci libera plutire a Dunării9, aflîndu-se strîns legată cu starea de stăpînire din ziua de azi, are în sine-şi un interes căruia Marile Puteri i-au recunoscut, în Conferinţa de la Paris, un caracter chiar european.
Actul preliminariu de la San-Stefano nu ţine însă în seamă aceste conside-raţiuni ; şi România, după ce luase o parte activă şi folositoare la război, se află dodată în faţa unui tractat încheiat în neştirea ei şi carele, numai spre a o izbi în interesele ei vitale şi îm cele mai temeinice ale ei drepturi, se ocupa de dîr.sa.
fi „Afin qu'aucun inconvenient ou danger ne resulte pour la Roumanie du fait du passage des troupes Russes sur son territoire, le Gouvernement /de Sa Majestfe l'Empereur de toutes les Russies s'engage â maintenir et â faire respecter les droits politiques de l'Etat Roumain, tels qu'ils resultent des lois interieures et des traites existants ainsi qu'a maintenir et â defendre l'integrite actuelle de la Roumanie" (p. 275). Vezi textul integral al convenţiei ruso-române din 4/16 aprilie 1877 în voi. I al acestei lucrări, la p. 232.
7 „cile resta dans son role defensif " (p. 275).
8- „l'avantage de la restitution partielle effectuee en 1856" (p.276). 9 „la libre navigation du Danube" (p. 276).
Prin acel tractat- Rusia, învoindu-se d-a dreptul şi între sine cu Turcia10, îşi rezerva putinţa de a da Dobrogea, ce-i era cedată, în schimb pentru Basarabia română, pe cînd guvernul român respinsese formal, cu puţin mai înainte, acel schimb. Totodată, Rusia îşi mai însuşea şi dreptul de a trece prin toate celealte pămînturi ale României, spre a comunica cu oştirile ei din Bulgaria.
Astfel dară, după o campanie norocită din punctul de vedere al armelor, România s-ar fi simţit păgubită cu o parte a teritoriului ei- şi lipsită de unicul litoral maritim ce ea posede. Apoi încă, în loc_ de a-şi recăpăta liniştea de care ea încearcă mare nevoie spre a-şi restabili puterile, ea s-ar vedea pe mult timp încă turburată prin trecerea oştirilor străine, ale căror popasuri militare s-ar putea preface foarte lesne într-o reală ©cupaţiune.  . ..-•'-
Drept e a zice că^independenţa ei se află scrisă în tractat ; dară cu fruntariele c\e Ia Dunărea-de-Jos şi de la Mare mai puţin, apoi încă şi osîndit la o încălcare prelungită, în fapt principatul nostru n-ar mai fi nici liber, nici independent. în loc de a se îmbunătăţi starea lui ar deveni cu mult mai nesigură şi mai primejduită decît în trecut, căci pacea încheiata d-a dreptul între Rusia şi Turcia ar mai fi avut şi efectul de a smulge România de sub garanţia colectivă a Puterilor, garanţie
ce era singură ei apărare.
Astăzi însă, cînd Tractatul de la San Stefano a devenit obiectul deliberaţiunilor Europei, România, prin organul subscrişilor, îşi ia libertatea de a supune plenipotenţiarilor marilor Puteri punctele următoare, a căror primire, corespunzînd nevbilor şi legitimelor dorinţe ale ţării noastre, ar fi totodată consinţirea drepturilor ei şi garantarea intereselor europene astfel cum aceste drepturi şi interese au fost recunoscute prin Tractatul de la Paris :
1. Nici o parte a teritoriului actual al României să nu fie dezlipită de dînsa.11
2. Pămînturile româneşti să nu fie supuse la un drept de trecere în folosul armatelor ruse.
3. Principatul, în virtutea titlurilor sale seculare, să reintre în stăpînirea insulelor şi gurelor Dunării, coprinzindu-se în acestea şi insula Şerpilor,12
4. România să primească, sub orice formă se va socoti mai lesnicioasă, o despăgubire proporţională cu puterile militare cu cari ea a contribuit la război.
5. Independenţei sale să se dea o conseeraţiune definitivă şi teritoriul ei să fie neutralizat.
Aceste cereri nu trec nici peste marginile drepturilor noastre particulare, 'nici peste ale principielor de dreptate în genere.13 împlinindu-i-le, Congresul ar da României recunoscătoare poziţiunea unui stat ce ar putea să-şi urmeze mersul său pe calea ordinii,' a culturi^ a progresului.14 Şi întru aceasta, interesul particular al naţiunii române se află. în deplină armonie cu interesul general al Europei. Chiar situaţiunea ei geografică face ca să-i fie cauza identică cu aceea a liniştii- şi a păcii Europei.15 ■ t    ■ . ■
10 „en accord direct et isole avec la Turquie" (p. 276).
11 „Aucune pârtie du territoire actuel ne serait detachee de la Roumanie" (p. 277). .,- . - ■
13 „Le Principaute, en vertu de ses titres seculaires, rentrerait en possesion des îles et des Bouches du Danube, y compris 1' île des Serpents" (p. 277).
™ „Ces demandes ne sortent pas du domaine du droit et de l'equite" (p. 277).
14 „de poursuivre son oeuvre d'ordre, de civilisation et de progres" (p. 277).
15 în originalul francez e vorba de „pacea Orientului", nu a Europei : „En raison de sa situation geographique, sa cause est celle du repos et de' la pavx de rOrient" (p. 277).
292
293
Tocmai unde ea este tare-pătrunsă, tocmai unde ea simte că, luîndu-i-se cea mai însemnată parte din Dunăre şi depărtînd-o de mare, s-ar primejdui un viitor . în care nu numai dînsa are interese, tocmai de aceea ea stăruieşte aşa de mult a păstra integritatea actuală a teritoriului ei şi cutează a spera că Tractatul de la Berlin, care va înlocui pe cel de la Paris, va statori în folosul ei garanţia aceluiaşi drept public al cărui principiu i-a fost asigurat prin actul european de la 1856. '     - '
Plenipotenţiarii României :
(Subscris) I.C. Brătianu
Preşedinte al Consiliului miniştrilor
(Subscris) M. Kogâlniceanu Ministru Afacerilor Străine
Berlin, 29 iunie 1878
Excelenţielor Lor domnu Brătianu si domnu Kogâlniceanu, etc. etc.}ti
Principele de Bismarck, cancelar al Imperiului, conformîndu-se unei deciziuni a Congresului luată în.şedinţa de astăzi are onoarea de a înştiinţa pe Excelenţiele-Lor d. Brătianu şi d. Kogâlniceanu, miniştri ai Înălţimii-Sale principelui Carol al României, că Congresul stă gata a asculte în şedinţa hotărîtă pe luni, 1 iuliu (la 2 ore) comunicaţiunile ce Excelenţiele-Lor ar avea a-i face din partea guvernului lor.1!
(în urmă preşedintele Congresului a răspuns plenipotenţiarilor României că discursurile lor vor fi imprimate şi distribuite membrilor Congresului, ca să fie luate în consideraţiune. Ministrul Afacerilor Străine al României a cerut voia a depune pe masa Congresului patenta Imperială, purtînd semnătura M.S. Imperatorului tutulor Rusiilor, autorizînd pe A.S. prinţul Gorceakoff a ratifica Convenţiunea din 4 (16) aprilie 1877, precum şi declaraţiunea purtînd semnătura A.S. prinţului Gorceakoff, cancelarul Imperiului Rusiei, care, în numele M.S. împăratului Alexandru al II-lea, ratifică această Convenţiune şi promitea ca ea va fi cu fidelitate observată şi executată în iot coprinsul său.)18
16 Notă verbală (p. 281).
17 In volum se publicau în continuare discursurile lui M. Kogâlniceanu şi I.C. Brătianu rostite în faţa Congresului din Berlin la 19 iunie/l iulie 1878, discursuri reproduse de noi mai sus, la p. 273—276 şi respectiv 276 într-o altă variantă de traducere din epocă.
18 Pentru că lipseşte din volumul reprodus de noi aici, iată în redactarea lui Kogâlniceanu şi Brătianu sinteza acestei zile de 19 iunie/l iulie 1878 petrecute de delegaţia română la Berlin, sinteză transmisă prin intermediul .unei telegrame cifrate ministrului ad-interim al Afacerilor Străine din Bucureşti, Eugeniu Stătescu : „Ce matin, Ie şoussigne Kogalniceano a eu une longue entrevue avec M. de Biilow qui l'avait invite â venir. Puis nous avons eu ensemble notre audience chez Lord Beaconsfield, qui .s'est borne â nous ecouter tres attentivement et â nous dire qu'en politique l'ingratitude este souvent le prix des meilleurs services.
A deux heures et demie, nous avons ete recus en seance du Congres, absolu-ment dans les memes formes que les Representants de Ia Grece. Le Secretaire General du Congres, M. de Radovitz nous a introduits ; le Prince de Bismarck, President,
19 Din graţia lui Dumnezeu Noi, Alexandru II
ş.     Imperator şi autocrator al tutulor Rusiilor, al Moscovei, Kievului, Vladimirului, bvgorodului, Ţar al Cazanului, Ţar al Astrahanului, Ţar al Poloniei, Ţar al Siberiei, Ţar al Chersonezei Taurice, Ţar al Georgiei, Domn al Plescovului şi Mare-fuce al Smolenskului, -al Lituaniei, Volyniei, Podoliei şi Finlandei ; Duce al Es-|niei, al Livoniei şi al Curlandei şi Semigalei, al Samogitiei, Bialostocului, Care-fei. Tverului, lugariei, Permului, Viatkei, Bolgariei şi altora ; Domn al' Cernijovu-bÂ, Riazanului, Polotskului, Rostovului, laroslavului, Belojerskului, Ovdovului, Ob-Sorului, Condiei, Witepskului, Mstislavului, stăpînitor al tuturor ţărilor de la Nord, Jiomn al Iberiei, al Cartaliniei, al Cabardiel şi al provinciei Armeniei, principe he-geditar şi suveran al principatelor din Circazia şi altor principi de la munţi, urmaş Norvegiei, duce al Şlesvigului-Holstein, al Stormarcului, al Dethmarsenului şi Dldemburgului etc. etc. etc. p      Agentul Nostru diplomatic şi consul general la Bucureşti, consularul de Stat, Iftaron Stuart şi ministrul român al Afacerilor Străine Kogâlniceanu au încheiat şi Işubscris în Bucureşti, la.4 aprilie al anului curent, în virtutea deplin împuterniciri-llor ce li se dase, două convenţiuni speciale: prima privitoare la trecerea oştirilor pSToaStre prin România, în patru articoli ; şi a doua, privitoare Ia condiţiunile aces-ktei treceri, în douăzeci şi patru articoli şi alţi doi articoli atingători de aceleaşi.
;• s'est leve, est venu qu devant de nous, nous a tendu la main et nous a designe des ţsieges. Tous les Plenipotentiaires s'etaint leves â son exemple. Le President nous a ( dit que le Congres, sur notre demande, avait decide de nous entendre, et nous a in-"vites â developper les points de notre -Memoire. M. Kogalniceano a pris la parole ret donne les explications resumees dans la copie qui sera expediee demain par poşte. . Le President a demande si nous avions quelque chose â ajouter. M. Bratiano a prononce â son tour des paroles de circonstance, dont copie, aussi par poşte. Le President a remercie et declare que nos explications seraient imprimees et distribuees â tous les Plenipotentiaires, et prises en consideration dans les decisions du Congres. Puis, tous les membres   se sont leves et sont- restes debout   jusqu'â notre sortie" (Adevăratele documente..., p. 282—283). Iar o zi mai tîrziu, la 20 iunie/2 iulie 1878, într-o telegramă cifrată adresată  tot  lui Eugeniu  Stătescu Kogâlniceanu ţinea să precizeze, cu mîhnire :  „Depuis un an, je vous ai dit la verite. Les evehements ont maiheureusement justifie mes previsions. Le Congres ne fait que regler ce qui avait ete decide ă Reichstadt par r Alliance des Trois Empereurs. La Besarabie est perdue..." (Ibid., p. 218). Cu tot acest eşec, delegaţia română, care se prezentase cu demnitate în faţa Congresului, n-avea ce să-şi    reproşeze, jocul marilor puteri şi interesele lor egoiste făcînd imposibilă o hotărîre loială, care să ţină seama de drepturile istorice ale unui stat mic, nedeprins cu ipocriziile şi laşităţile marii poltici internaţionale : „Ne vous done pas induire en erreur par nos ennemis au plutot par les ennemis du pays — se adresa Kogâlniceanu din Berlin, la 22 iunie/ 4 iulie 1878 lui Eugeniu Stătescu. Nous avons loyalement  rempli notre mandat; si les choses ont tourne contre nOus, il faut s'en prendre â la situation de l'Europe, et â (la politique des interets et de l'egoîsme, .qui a prevalu sur celle du droit" (Ministerul Afacerilor Străine, Documente oficiale din corespondinţa diplomatică de la 5/17 octombre 1877 pînă la 15/27 septembre 1878 prezentate Corpurilor Legiuitoare în sesiunea anului 1880—1881, Bucureşti, 1880, p. 176).
m Următoarele două documente, elaborate de cancelaria imperială rusă, nefiind reproduse în culegerile citate mai sus, au fost verificate de noi cu textele originale în limba franceză cuprinse în volumul : Charles I-er, roi de Roumanie, Chronique. Actes. Documents, publiee par Demetre A. Sturdza, tome II, Bucarest, 1904, p. 707— 708.
294
295
Primind şi confirmînd, după matură cercetare, convenţiunile şi articolile sus citate, am autorizat pe Alteţa-Sa Serenisimă principele Alexandru Gorceacoff, cancelarul Nostru de Imperiu, a subscrie declaraţiunea privitoare la neviolabila observare şi execuţiune a stipulaţiunilor coprinse în convenţiunile şi articolii adiţionali; şi spre încredinţare, subscriind cu a Noastră mînă deplin împuternicirea de faţă, am ordonat să se pună pe dînsul sigiliul Imperiului Nostru.20
Dat în Moscva, la douăzeci şi trei aprilie al anului mîntuirii una mie opt sute şaptezeci şi şapte, în anul al douăzeci şi trei al împărăţirei noastre.
Originalul e subscris de însăşi mîna Majestăţii-Sale împăratului, astfel :
Alexandru
Contrasemnat : cancelarul Imperiului; principele Gorceacoff Pentru traducere conform : Giers
Declaraţiune
, în virtutea ordinelor Majestăţii-Sale împăratului tutulor Rusiei or, subscrisul Cancelar al Imperiului ratific prin declaraţiunea de.faţă, care va ţine locul unui act de ratificaţiune formală, ambele convenţiuni de mai sus, privitoare la trecerea oştirilor Imperiale prin România, precum şi două articole adiţionale atingătoare de aceleaşi, încheiate între guvernul Majestăţii-Sale împăratului tutulor Rusielor şi acela al înălţimii sale principelui României, în Bucureşti, la 4/16 aprilie 1877, şi declar că stipulaţiunile acestor convenţiuni şi articole adiţionale vor fi păstrate cu credinţă şi executate în toată întregimea lor.'2.1
Şi spre încredinţare, subscrisul, cancelar al Imperiului, a subscris declaraţiunea de faţă şi a făcut a se pune pe dînsa sigiliul Ministerului Imperial al Afacerilor Străine. . '
Făcut în St. Petersburg, la 24 aprilie 1877. (L. S.). (Subscris), Gorceacoff
Congresul din Berlin. Actele şi discursurile plenipotenţiarilor A. S. principelui Carol 1 al României, Bucureşti, Imprimeria Statului, Curtea Serban Vodă, 1878. p. 1—8, 13—14 ; cota la B.AiR. : III 207 624.
20 „Ayant agree et confirme apres mur examen, les conventions et articles susmentiones, nous avons autorise S.A.S. le prince Alexandre Gortchakow,'notre chancelier de l'Empire, â signer la declaration concernant l'inviolable .observation et execution des stipulaţi ons consignees dans ces conventions et articles additîonnels. En foi de quoi, ayant signe de notre main le presei u plein-pouvoir, nous avons ordon-ne d'y apposer le sceau de Notre Empire" (p. 707—708).
21 „et declare que les stipulations "de ces conventions ,et articles additionnels seront fidelement observees et executees dans toute leur teneur" (p. 708).
14 MARTIE ŞI 10 MAI 1881. ACTELE PRIVITOARE LA PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂN SI CEREMONIAJNCORONĂRII MM.LL. REGELUI ŞI EEGINEI*
(Fragmente)
„Nu dar pentru Mine personal, ci pentru mărirea ţării Mele primesc titlul care exprimă dorinţa cea mai .vie care arde de atîta timp în pieptul fiecărui român, dar care nu schimbă întru nimic legăturile strînse stabilite între Naţiune şi Mine şi care au ddvedit cît sunt de tari evenimentele ce le-am petrecut împreună."
CAROL
CAROLI
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Domn al românilor,
La toţi de faţă şi viitori sănătate Corpurile Legiuitoare au adoptat şi noi sancţionăm ce urmează :
LEGE
Art. 1, România ia titlul de Regat.
Domnul ei, CAROL I, ia pentru Sine şi moştenitorii Săi titlul de Rege al României.
Art. 2. Moştenitorul Tronului va purta titlul de Principe Regal. Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa sa de la 14 martie 1881 şi s-a adoptat cu unanimitate de 99 voturi.
Preşedinte, C.A. Rosetti / (L.S.A.D.)
Secretar, C. Poroineanu
* Materialul documentar publicat în 1882 reproduce textele oficiale referitoare proclamarea regatuIUi român în 1881 :j adoptarea de către Corpurile* Legiuitoare ale tării, la 14/26 martie, a legii privind proclamarea principelui Carol ca rege al României, precum şi festivitatea încoronării regelui Carol I şi a reginei Elisabeta, care â avut loc în • Bucureşti, la 10/22 mai 1881/Am reprodus în continuare princi-""'"palele documente referitoare la acest moment important din istoria modernă a ţării noastre, care a marcat consolidarea statului român independent, considerat în epocă, în plan european, de acum încolo, ca un indispensabil element de ordine, civilizaţie şi stabilitate în această parte a continentului. Am eliminat numai cîteva texte mai puţin semnificative, exclusiv din considerente de spaţiu. Pentru înţelegerea mai exactă a contextului istoric în care s-a produs acest eveniment remarcabil, . cel mai important din ultimele decenii ale secolului trecut, după dobîndirea independenţei depline în 1877, trimitem la notele noastre nr. : 71 (p. 44) ; 6 (p. 110) ; 19 (p. 113) : 20 (p. 114), precum şi Ia subcapitolul „Proclamarea regatului şi serbările încoronării" (p. 91—97), cu notele adiacente. Toate textele reproduse aici au fost verificate de noi şi prin confruntarea cu Monitorul oficial, potrivit menţiunilor din
296
20 — Bucureştii Se altădată
297
. Această lege s-a votat de Senat, in şedinţa dih 14 martie 1881 şi s-a adoptat cu unanimitate, de 40 voturi.
Preşedinte, Dimitrie Ghika /      '        I .
(L.S.S.)
■ ■      ' Secretar, D. Pişcă
Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită eu sigiliul Statului şi publicată prin Monitorul oficial. , '
Dat în Bucureşti, la 14 martie 1881 <&.Ş.St.)
CAROL
Preşedintele Consiliului Miniştrilor..şi ministru de Finanţe, I.C, Brătianu Ministru Afacerilor Străine, Ş, , Boerescu
Ministru de Interne, AL Teriachiu < -
Ministru de Rezbel, general G. Slăniceanu
Ministru Agriculturii, Comerţului şi al Lucrărilor Publice, colonel N. Dabija Ministru Cultelor şi al Instrucţiunii Publice, B. Conta Ministru'Justiţiei, D. Giani
No. 710 1
RAPORTUL Consiliului Miniştrilor către M.S.R. Domnul
Măria-Ta,
Corpurile Legiuitoare, ecou fidel al voinţei unanime a naţiunii, atît de des manifestată, au luat iniţiativa şi au votat, astăzi. în unanimitate şi fără nici o deosebire de partid, proiectul de lege prin care România se proclamă Regat şi Măria-Ta Regală, câ şi moştenitorii Tăi, iei titlu de Rege al României.
Miniştrii Măriei-Tale Regale, pătrunşi de aceleaşi sinrţimînte câ toţi românii, au aderat şi s-au unit cu acest mare act.
România, constituită în Regat, complectează şi încoronează opera regenerării sale. Ba îşi dă un nume care este în acord cu poziţiunea ce a dobîndit ca Stat in-dependinte. Domnul României este Suveranul său, şi acest Suveran, luînd titlu de Rege, nu face decît să continue a exercita Suveranitatea Domnului.
Prin noul nume şi. titlu, mai bine precizate, mai bine definite, se întăresc mai mult stabilitatea şi ordinea în România. Nu de lauri, nici de aureoii Măria-Ta ci trebuinţă ; căci aceşti lauri şi această aureolă ai ştiut să le cîştigi, cu vitejii noştri soldaţi, pe cîmpii de bătaie şi să Vă păstraţi o pagină ilustră în isto'ria neamului românesc, Ai reînviat gloria străbună a Domniei române ; şi, dacă naţiunea voieşte
notele de subsol. Iată şi cheia abrevierilor folosite în această parte a documentarului, potrivit cunoştinţelor dar şi a presupunerilor noastre : MM.LL = Majestăţilor-Lor. : L.S.Ă.D. — locul sigiliului Adunării Deputaţilor ; L.S.S. — locul sigiliului Senatului ; L.S.St. == locul sigiliului Statului : l.l'.S.S. == înalt Prea Sfinţia-Sa ; l,P.S«.LL =» Prea Sfinţiile-Lor ; M.S.R. ■= Majestatea-sa Regală ; A.S. = Alteţa Sa ; II.PP.SS.LL. == înalt Prea Sfinţiile-Lor.
1 MOF, ar. 60,15/27 martie 1881, p. 1089.
astăzi a-Ţi da titlu de Rege, este că ai ştiut a ciştiga locul şj titlul ••unui. ^uyeran independiate şi a cuceri inimile prin practicarea virtuţii şi resBecţarea IsşaiM^"
şi libertăţii. 1
Regatul român, Măria-Ta, este astfel continuarea Domniei române ; mţ afe nici un alt program, nici alte aspiraţiuni, nici alte tendinţe. Este 6, consacrare, o întărire mai mult ce românii dau principiului monarhic pe care Măria-Ta ai ştiut a? 1 planta atît de adînc pe pămîntul României. .
Forţa morală şi materială a noului Regat o vom căuta acolo unde ea există ; în practicarea cu sînţenie a regimului constituţional; în dezvoltarea resurselor noastre în complectarea organizării noastre sociale şi economice ; în fine, în contir nuarea unei politice leale şi oneste, menţlntnd cele mai bune relaţiuni cu toate puterile şi inspirînd o egală încredere ca Şi în trecut
Aceasta este semnificarea, acesta este scopul Regatului român. Astfel l*au înţeles Corpurile Legiuitoare, astfel l-au votat, cu o unanimitate de care romanii au dat de mai multe ori dovezi că o pot avea pentru orice faptă mare şi naţionala.
Aceastea sunt şi consideraţiunile cari îndeamnă pe Consiliul de Miniştri să Te roage plecat' a binevoi să sancţionezi acest alăturat proiect de lege.
Suntem, cu cel mai profund respect,
Prea înălţate Doamne, ' .
ai Măriei-Tale
Prea plecaţi şi supuşi servitori,
Preşedintele Consiliului, ministru de Finanţe, I.C. Brătianu
Ministru de Externe, B. Boerescu , -
Ministru de Interne, A, Teriachiu
Ministru de Rezbel, general Slăniceanu
Mipistru Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor Publice, colonel N. Babija Ministru Cultelor şi Instrucţiunii Publice, B. Conta Ministru de Justiţie, D. Giani
No. 276
18Ş1» martie li2
Propunerea făcută în Cameră pentru prozatoarea regatului şi discuţiunile urinate atît în Cameră cît şi în Senat în această solemnă ,' ocaziune
Şedinţa Camerei de la 14 martie 18833
D. GENERAL D. LECCA ; Ieri s-a zis, negreşit din eroare, că dinastia este o plantă plăpîndă în instituţiunlle noastre naţionale4; noi credem că este un stejar ale cărui rădăcini sunt puternic împlântate în conştiinţa românilor, (Aplauze.)
3 Partea oficială, MOF., nr. cit., p. 1809^-1810.
Şedinţa Adunării Deputaţilor din 14/26 martie 1881 s-a deschis la orele 14, sub preşedinţia lui C.A. Rosetti, în prezenţa a 98 de deputaţi ; printre absenţi se numărau N. Gane fîn coneediu) şi I. Negruzzi („fărâ'motive").
4 La 13/25 martie 1881, într-o Interpelare adresată primului ministru. I.C. Brătianu, Titu Maiorescu acuzase, în Camera Deputaţilor, guvernul liberal că tolerează manifestările anarhiste din ţară (v. „cazul Petraru") şi nu ia măsuri eficiente împo-
„ triva violenţelor din presă, solicitîndu-i să imprime „politicii interne o direcţiune mai
298
299
)
S-a lăsat asemenea să planeze îndoiala că unii membri ai Camerei n-ar avea sirhţimînte monarhice. Să ne grăbim dar a săvîrşi marele act al proclamării regalităţii României (aplauze prelungite) pentru a dovedi'că întru aceasta nu este deosebire d'esimţimînte între români. (Aplauze prelungite.)
. Credem- că, pe tărîmul naţional, astăzi ca totdauna, vom fi uniţi în acte de natură a apropia şi înfrăţi pe cei mai dezbinaţi dintre noi în cestiuni secundare. (Aplauze.)
Să ne dăm dar mîna şi să sperăm că înfrăţirea noastră, în acest mare fapt naţional, va fi de bun augur pentru mersul glorios înainte al României. (Aplauze prelungite.)
Vă propun dar următoarea moţiune :
„în fâţa împregiurărilor existente şi confoţm voinţei stăruitoare a naţiunii, necontenit manifestată ;
Spre a întări şi mai mult stabilitatea şi ordinea interioară şi a se da cu aceasta încâ o garanţie că monarhia română, fiind în aceleaşi condiţiuni ca alte state ale Europei, va putea inspira mai multă încredere,
Adunarea Deputaţilor,
In virtutea dreptului de suveranitate ce-1 are Naţiunea,
Aclamă pe Măria-Sa Regală Domnul Carol I ca Rege al României." (Aplauze prelungite.)
D. PREŞEDINTE ; D. Carp are cuvîntul.
D. P. CARP: D-lor deputaţi, aplauzele unanime ale onor. Adunării ne dovedesc, că moţiunea d-lui general Lecca nu,face decît a preveni o dorinţă de mult hrănită de acest popor.
Coroana Regală pusă azi pe fruntea Măriei-Sale Domnului României nu este numai' o cestiune de amor-propriu naţional, nu este numai o răsplată pentru meritele ce Domnul nostru ş-a cîştigat în curs de 15 ani, ci este cheia de boltă ce punem azi la clădirea edificiului nostru, ca Stat neatîrnat. (Aplauze.)
Acest popor bîntuit de o soartă• adversă în cursul atîtor -secoli, trunchiat şi zdruncinat prin luptele interne, a ajuns, în ţine, la constituirea sa definitivă şi, pe gînd înainte starea noastră inspira tutulor neîncredere, pentru că încrederea lipsea chiar, îh inimile noastre, astăzi putem zice că ne-am pus pe calea de a fi un Stat prosper şi regulat. Coroana Regală nu semnifică alta decît că acest rezultat are sâ fie stabil şi. perpetuu. (Aplauze.) In afară, ea va fi pentru Europa o garanţie, că căutăm a corespunde menirii ce ea însăşi ne-a dat cînd ne-a cerut să fim în Orient antemergători ai civilizaţiunii. Noi am răspuns la acest apel, am dovedit-o pe cîmpul de război şi, mai mult încă, pe cîmpul mai liniştit dar mai roditor al dezvoltării, noastre interne. (Aplauze.)
De aceea am adînca încredere că nu va da faptei noastre de astăzi decît semni-. f icaţiunea ce o are în adevăr şi că, recunoscînd pe junele Rege, ea ne va da o nouă
compatibilă cu consolidarea monarhiei constituţionale "; această intervenţie a grăbit declanşarea de 'către guvernul liberal a acţiunii de proclamare a regatului român, programată pentru mai tîrziu (v. mai sus, p. 92—93 şi nota 19, p. 113). In cadrul interpelării sale Maiorescu făcuse, într-adevăr, aluzie la sentimentele monarhice ale liberalilor, de sinceritatea cărora se îndoia, susţinînd, totodată, că dinastia română, „plăpîndă încă" are nevoie de sprijin pentru a se consolida : „...doresc ca printr-un spirit mai bun de ordine să ne întărim şi noi ca stat independent ce suntem, în deprinderile administrative şi politice ale statelor adevărat constituite şi adevărat monarhice, pentru ca să se poată implanta rădăcina încă plăpîndă şi tînără a dinastiei noastre hereditare şi să se poată implanta mai ales în inimile tinerimii care priveşte la noi" (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 13 martie 1881, MOF«, nr. 59, 14/26 martie 1881, p. 1782).
'300
probă că ne încuragează în mersul nostru stăruitor pe calea progresului şi a dviHza- ^ ţiunii, (Aplauze.) ......
D. PREŞEDINTE AL CONSILIULUI: D-lor, nu' eu voi contesta ferma, nu numai dorinţă, ci voinţă a Naţiunii de a da Domnului României un titlu care are o ^ însemnătate mai pozitivă în ordinea de lucruri ce azi domneşte în toată Europa. Dacă eu şi cu tot ministerul m-am împotrivit pînă acum la proclamarea Regatului, dacă v-am rugat întotdauna să amînaţi această cestiune, nu este pentru că eram de altă idee, ci pentru ca Europa să nu fie surprinsă şi pentru ca să-i dăm garanţii şi mal, mari că acest act este cu totul naţional şi unanim. Am declarat-o şi cred că am pro- ' bat-o, mai cu seamă de cînd suntem Stat independinte, că noi suntem o societate- de ordine de care Europa nu poate decît să se felicite* (Aplauze.)
Astăzi însă iţi voit să faceţi acest act măreţ mai înainte decît guvernul trebuia să vă propun^
, Noi ne vom face datoria noastră ca să putem convinge puterile Europei de sentimentele ce au inspirat pe români cînd au proclamat Regatul. Sunt încredinţat că Puterile ne vor da dreptate şi vor recunoaşte Regatul român, cum au recunoscut toate faptele noastre naţionale şi cred că Europa nu se poate căi de aceasta.
D. PREŞEDINTE: Manifestările dv. nu mai cer să îndeplinim, ceaaltă. for-, malitate cerută de regulament în privinţa propunerilor. Această propunere este susţinută în! unanimitate. Urgenţa aţi votat-o, aţi aclamat-o^ (Aplauze.) Prin Urmare, trecem în secţiuni.
Suspend şedinţa pentru o jumătate de oră. •' )
(Şedinţa se redeschide la 3 ore, sub preşedinţia d-lui preşedinte-:C;A. Rosetti.)
D. PREŞEDINTE : D-lor deputaţi, s-a depus pe biurou raportul comitetului1 de delegaţi, care vi se va citi.
D. GENERAL D. LECCA, raportorul comitetului de delegaţi ai secţiunilor dă citire următorului raport şi proiect de lege :
Domnilor deputaţi.
Comitetul delegaţilor de secţiuni, compus dus d-nii G. Vernescu; Ni Fleva> P. Carp, general Călinescu, N. Ionescu, N. Nicorescu, a făcut subsemnatului; onoarea de a-1 numai de raportor al legii pentru proclamarea României de Regat şi a Doni-, nului Carol I de Rege.
Motivele ce au îndemnat pe comitetul delegaţilor a adopta în unanimitate acest proiect de lege sunt în inimele dv. ale tuturor. România, şi prin întinderea sa teritorială, şi prin numărul locuitorilor săi, şi prin poziţiunia politică ce şi-a asigu-■ rat în urma evenimentelor glorioase din 1877 şi 1878, nu putea să îritîrzieze mâi rnult timp a-şi lua rangul ce i se cuvine în ierarhia statelor monarhice.
România, luîndu-şi titlul de Regat în împrejurările de faţă şi cu scopul de â întări şi mai mult ordinea de lucruri interioare, va fi pentru sine însăşi îndemnată a înainta cu mai multă stăruinţă pe calea progresului şi a întăririi şi, pentru' statele monarhice, ce o încongioară, o garanţie de linişte şi de stabilitate.
Să votăm dar cu toţii proiectul de lege pregătit în acest scop.
Trăiască Regatul, României ! Trăiască Majestăţile-Lor Regele şi Regina.! (Aplauze prelungite.)
Raportor, D. Lecca . . •
301
'TE(
PROIECT DE LEGE . y Art. 1 România ia titlul de Regat.
Domnul ei, Carol-1, ia pentru Sine şi moştenitorii Săi titlul de Rege al României.
Art. 2- Moştenitorul Tronului va "purta titlul de Principe Regal, (Aplauze prelungite.)
D. PREŞEDINTE C.A. ROSETTI; D-lor deputaţi, sunt la sfârşitul vieţii mele. după regulile naturii ; în asemenea vîrstă, în asemenea momente, nimeni nu se poate îndoi de sinceritatea aceluia care vorbeşte .1
Am. plecat cu părinţii voştri şi am pereurs cu ei ş-apoi cilpoi o oale pe care altor naţiuni le-a, trebuit 300 de ani ca s-o percurgă. cu enorme vSsâri de sînge şi cu mari sacrificii, şi noi am ajuns astăzi aci aşa de iute şi cu mult mai puţine sacrificii.
Şi de <ie aceasta ? Pentrii că ne^am iubit.
Prin hlBiflefjuttal,prin unire între noi, atri putut realiza tot ceea ce avem astăzi. Daca ffe,*am cmnbătut uneori, lupta a fost &t lucrurile mici; cînd a fost vârba âe Naţiune, n--a fost român care să fie în diviziune; n-a mai fost diviziune, ci unitate. (Aplauze'prelungite:)
Aceasta este gloria României, aceasta a fost şi vă fi pentru totdauna puterea ei. (Aplauze.)
Mici o lovire nn poate să sfăMrae & naţiune cît de mică, cînd ©a este unanimă ; şi unanimă a fost şi va fi România în toate cestiunile cele mari.
Astăzi dar, la sfîrşitul vieţii mele, poţ să mă duc liniştit şi fericit pentru -că sunt încredinţat că, precum pînă acum la toate laptele cele mari am fost uniţi cu tofii, aşa şi d-acum înainte vă veţi uni, veţi lucra, vă veţi iubi din ce în oe mai mult; vă veţi uni chiar şi în cestiunile din întru şi de principii.
.Sunt sigur că vor fi cu toţii împreună nedezlipiţi şi li ii voştri, precum au fost şi părinţii voştri, precum sunteţi şi voi; prin urmare, d-lor, recunoscător soartei cure tnVr& dat această fericire, rară în analele istoriei, vă zic c-aţi încoronat şi viaţa mea-, şi aceasta fiOHiat pentru că am putut să mă ţin de d-voastră. (Aplauze prGiun-gi$&) ■
.  Trăiască România ! Trăiască Majestăţile-Lor Regele şi Regina !
ik -M. hAHOVAR? : 'D-lor* după eiodirtele cuvinte ale bâtrmului preşedinte al ©aaierei tăcerea, poate, ar fi cel mai bun discurs ; însă sunt dator, în numele micului parfcidi conservator «are stă pe aceste bănci- şi care are şi el un trecut în ţara ajeâastâ si zic un cuvînt îri această împregiurare, să viu să declar care este modul nostru de a privi ace"sf BoMirh, căra §e. prOpuhe votului dv. Şi noi dăm adeziunea noaştfă .deplină* credingioasă şi absolută proclamării ce se face azi Mâriei-Sale Carol I de Rege al României (/aplauze) şi mă bucur că văd vechiul principat dunărean ridicat la rangul de Regat. (Aplauze.) A plăcut Adunării suverane a României şi guvernului ■ Măriei-Sale să schimbe titlul de Domn al ţării româneşti în titlu, poate ierarhic mai rădicat, de Rege, dar, îndrăznesc a zice, nu mai? mult glorios. Să ne fie permis dar azi a lua un rămas-bun de'la vechiul titlu de Domn al ţării româneşti, care, îh istorie, sâ luminează de razele gloriei Ştefanilor şi Mihailor. Cu ochii îndreptaţi spre viitor să aducem acest drept omagiu trecutului războinic şi glorios al. strămoşilor noştri. D-lor, puţine mai am de adăogat în această zi, căci n-aş voi să turbur prin-nici-un cuvînt înţelegerea generală ce domneşte, azi între toţi.
302
Insă, cu părere de rău, surit silit să răspund la o frază care a scăpat de la trîMriS onor. spropuitor al acestei legi. D. general Lecca a zis, făcînd aluziune la dîseuisssl de ieri al d-lui Maiorescu, că Adunarea trebuie să arate cît este înfipta în pamîntul ţării dinastia romană, că hu este, cum s-ar fi zis ieri, un arbore fraged, cu ră4ăî*a$; plâpînde. ' - - : ' '
D. PREŞEDINTE: S*a zis din ■eroare.
D. Al. LAHOVARV : Ar ii un mic şi meschin motiv pentru un aşa de mare afet;. Eu cred că motivele, "ea şi ideile guvernului în această cestiune, sunt mai largi şi mai înalte.
Dinastia română poate să aibă rădăcini profunde în această ţară, aceasta nimeni nu o contesta, dar nimeni nu. poate Să sjrariS că ea hu este recentă în istoria
noastră.  .    ' , ..--.-.' \ .
Este u'n-adevâr care se poate spune fără spirit de critică, dar fără servilism. Dar se ştie că pentru soldat anii de campanie contează îndoit; sper că şi la dinastia româna anii de glorie vpr număra pentru secoli. (Aplauze.)
Mai ara încă ceva de zis : fie că această zi sâ se petreacă fără ca să reamintim .diviziunile între noi, cari sunt şi vor rămînea ; căci aste in natura societăţilor libert d«» discuta şi de a se împărţi, cît trăiesc ele sub fortttâ ior liberală. ■■
• Fie ca aci 'să vă aduceţi cu toţi aminte numai de ceea ce ne uneşte, să depărtăm astăzi eu-vintele amari şi- resimţirolntele ijari 3u ar ţi la locul lor, nici 3a momentul lor. Insă sâ nu pierdeţi din vedere că,.dacă entuziasmul dă coroanele, numai concordia, numai dreptatea, numai înţelepciunea le întăreşte pe fruntea celoj; ce le poartă. (Aplauze.; .
Sunteţi marea majoritatea a acestei Adunări» puteaţi dar să faceţi această proclamare prin propriele d-voastră forte şi fără al nostru cencurs; înst îndrâzhiesc a, declara, în humele partidului conservator care a fost totdauna -credincios Domnului Cârol I, şi în timp de prosperitate, şi în timp de nevoie,- care W adus totdauna wn. Concurs şl uft devotament dezinteresat, câ astăzi, deşi în minoritate, deşi puţini, li. aducem încă un ce care merita a fi preţuit: unattiîaitat«t reprezentaţjuniî legate a ţării. (Aplauze.)8 [...] , .
B.S. BOERESCU, ministru de Externe : D*-Jar deputaţi* guvernul $v„ Wttio*; du-se şi el cu acest proiect de lege ce aţi luat torţiativa a propune, nu face decît sft urmp?e hnpulsiunilo inimi) sale. ca si impufsiunea naţiunii sala. Cari'sunt im-Pulsiunlle inimii noastre, fiecare din dv. o simte; acel cari au vorbit, ţţ-su' expus ' cu eîocifiţă ; şi fiecare din noi, membri ăi guvernului, ca români, nu'poate Să aibă decît aceleaşi aimţiminte. A le repeţi, ap.fi de prisos'; dv, Je-aţi exprimat aşa de bine încît noi, ea români, nu putem decît sâ ne asociem cu dîaşele. Îmi propun dar a fctee eîteva cuvinte în privinţa numiţi -a, ceea ce raţiunea -noastră ne «tfa&t, & această mare cestiune în qare inima, se poate află în acei-fl ea răţîjlneâ.
D-nii inei, actul eare se săvîrşeşte astăzi este un act mare, care va o'cuba' un loc însemnat în istoria noastră. El era deja dictat de mult prin simţimîntele tutulor românilor ; el era impus prin' cerinţele opiniunii publice atît de tare, încît he-a trebuit multă putere de Voinţă, mai ales nouă din guvern, cari, din cauza poarţiunii noastre suntem ţinuţi a,-fi mai reci pentru ca să moderăm elanul naţiunii şi să în-ţîrziem transformarea fiii în fapt. Astăzi însă dv. ştiţi câ hu am mal' pilttit revista. Camera, în faţa circumstanţelor existente şi ţinînd socoteală de faptele interiore,
5 Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 14 martie 1S8I, MQF„ nr. cit., p. 1315 J_ 1817 ; au urmat la cuvînt N. Fleva şi (Sh. Chiţu, al© căror discursuri, mai fautih semnificative şi mult diluate, ie-am eliminat din acest ©ecurnenţar, _
.899. '
1
Astfel că România Regat nu este decît tot România de mai nainte; nu are nîcl alte aspirâţiuni, nici alt program. Aspiraţiunile ca şi programul regatului român vor fi, ca şi mai nainte, de a se afla în cele mai bune relaţiuni cu toate Puterile şi de a urma calea cea mare a naţiunilor civilizate. (Aplauze.)
Pe lîngă aceste explicaţiuni ce. ca ministru din Afară eram dator să dau, mai pot adăoga că proclamarea regalităţii, că regularea acestei consecinţe a independinţei noastre, că această întărire a' principiului monarhiei noastre creditare, constituie o ' g&ranţie mai mult ce noi oferim pentru stabilitate şi ordine pe Dunărea-<der-Jos. De aceea eu mă linguşesc a crede eă puterile europene vor privi cu bucurie această noua garanţie, acest omagiu principiului autorităţii pe care li-1 oferă românii cu o tărie de' Voinţă şi cu o unanimitate pe cari ei de mai multe ori au arătat-o pentru faptele cele mari. (Aplauze.)
JS>uht Sigur, în orice caz, că marile puteri europene nu vor da o rea interpretare acestui mare act de astăzi al poporului român ! (Aplauze prelungite.)
■ J§e cere închiderea ăiscuţiunii şi, punîndu-se la vot, se primeşte. Se pune la vot luarea în considerare a proiectului de lege şi se adoptă în unanimitate. Se citeşteraft. I.« {...}
Se pune la Vot Art. 1 şl se primeşte în unanimitate. . <
Se pune la vot Art. 2 şi se primeşte în unanimitate. • ' Se-..pune la vot proiectul de Jeg® te totaU . Votanţi....... 99
Majoritate v.. ..... 50 , .
A Li Votat pentru 99 şi anume : ...
D-nii: A, Agtoglu, St. Bechianu, C. Boerescu, T. Boiu, P. Buescu, M. Burileanu, A-P- Caiimachi, X- Călinescu, Durnitreseu-Camăraşu. G, Cantul,-D.Găpreanu, D. Cariâgdi, P. Carp, C: Gr. Cerchez. P. Chenciuj. P. Cernătescu, Ioan Codreseu, Cos-• tseseu'*Gom&raanu; V. Conta, Const. Corbu, Ştefan Corlănescu, E. Costinescu, Gr. Cozadini, N. Dimancea, Gr. Eliad, M. Ferechide, G. Filipescu, N. Fleva; 1. Sundescu, CJ*r. Fusea* C Gărdescu, şt. Parpate, E. Gherghel, C. Ghiea, P. Ghica, î). Giani, C. Giuvara,, P. Gojcgos, C. Grigorescu, G. Hasnaş, I. Ionescu, N. loneşeu, I, Isveranu, A. kahovary, G,,Livezeanu, N.R. Jtocusteanu, N, Lupaşcu, h. I*upescu, T. Maiorescu, •N. Mâldărescu, V. Manîu, G. Mantu, D. Mărgăritescu, I. Marghiloman, G. Mârzescu, E. Morţun, N. Moscu, C. Nacu, N.H. Nicola, S. Nicolau, N. Nicoreseuj R. Oprean, Sţeţsm Perieţianu-Buzău, I. Poenaru-Bordea, G. Polizu, C, Radu, Ioan Retoride, D. Schiler9, M. Schina, G. Sefendache, dr. Sergiu, general Slăniceanu, A. Stolojan, I. f ituîeseu, M. Teodoreanu, I, Teohari, A. Teriachiu, Gr. Triandafil, V.A. Urechiă, dr. Vercescu, G. Vernescu, V. Vldraşcu, I, Villacros, Gr. Vulturescu, M. Xenu, B. Pă-îâflăgeânu, Gr. Serurie, Kf. Viişoreanu, N. Constarîtinescu, G., Făreăşanu, D.I. Ghica, Guriţă, C. POroineanu, N. Băşcan, I. Pr. Roşianu, P.S. Aureliân, G. Chiţu, D. Lecea, C.A. Rosetti. •
esmpaete autohtone şi majoritare de români, de ordinul milioanelor. Această .atitu-di»e pmdeotă, adoptată probabil de comun acord de către toţi oamenii politici şi de personalităţile vremii a fost încălcată în aceste momente solemne doar de ah singur vorbitor, C»,C. Dobrescu, reprezentantul „junimii universitare" case* adueîndu-i cuvenitul omagiu regenil Caroi, Ja 16/28 martie 1881, i s-a adresat cu aceste memorabile cuvinte1: „Dea Dumnezeu ca in adinei bătrîneţe, dacă nu.măi eurîrid, împreUriâ Ctt Maj«ştatea*Sa, buna noastrâ regină Elisabeta, sâ ajungeţi a împlini si cea maî de pe urmă dulce sperase a românilor, visul de aur al tutulor marilor noştri bărbaţi. \ limanul 'de fericire şi mîntuire pentru viitor : Unitatea naţională" (voi; 14 martie şi 10 mai 1881, p. 23—24). :
.... 8 MQF„ nri Cit,, p. 1818*~1819 ; în continuare a vorbit deputatul N. Ionescu ; aCcst'Uiâ i-â răspuns, în puţine cuvinte, I.C. Brătianu, menţionmd că regatul e „o epndiţiuhe care d© secoli e necesară României, ca să poată să trăiască liberă şi in-dip;e*id#rit©, constituind un element de ordine, de progres şi de civilizaţiune în Orient"; am eliminat din textul reprodus de noi ambele intervenţii, considerlnd-0 pe aceea a lui N. Ionescu mai puţin semnificativă. '.
»-B vorba fledeputatul „ţăran" Dincă Schilevu. •/'-•
106
D. PREŞEDINTE : Adunarea a adoptat în unanimitate proiectul de lege Să trăiască România ! (Aplauze prelungite.) w
Şedinţa Senatului de la 14 martie 1881 11
D. PREŞEDINTE DIM. GHICA : Onor. d»ni senatori, am primit o telegramă din partea onor. preşedinte al Camerei Deputaţilor. Daţi-mi voie să v-o citesc
' D-lui preşediMe al Senatului!
Am onoarea şi fericirea a-ţi comunica, următorul fapt naţional: Astăzi'Camera, în urma unei interpelări, a proclamat pe Măria-Sa Regală de REGE Ah ROMÂNIEI, îndată după aclamare Camera a trecut în secţiuni pentru a transforma propunerea în proiect de lege, care se va vota îndată'.
' Trăiască România!
.Triuascu Maiestăţile t*sr Regele şi Begjna ^Preşedinte. C.A. Rosetti. (Aplauze unanime prelungite în Senat'§i în tribune.)
D.G. LECCA : D-le preşedinte şi d-lbr 'sfertritOTl;"ceea Ce a. făcut' Camera suroră' este un sentiment general al ţării şi nu putem decît să punem îs lucrare acel sentiment, aclamînd pe Măria-Sa Regală Carol I de Rege al Romanţei. ,
Să trăiască Măria-Sa Regală Carol I, Rege al României! (Aplauze.)
Aşteptăm să vină legea de la Cameră ca să o votăm şi noi. (Aplauze.) D. PREŞEDINTE DIM. &BÎCA ; Să tsâiască Majestaţea-Ssi Ga«>'l l, Regele României ! (Aplauze entuziaste şi prelungite în Senat şi în tribune.) ,i.   .: ■ ,'
IN ALT PREA S.S. MITROPOLITUL PRIMAT CAhINIC :
Domnule preşedinte* '      Domnilor SeiiatoTl, ' ''
în ţara. noastră română totdauna Biserica şi Clerul au. fost alăturea cu poporul
în capul tutulor ideilor mari naţionale. ' ..... - -
v Astăzi, cînd spre fericirea şi mărirea poporului român România se proclamă la rangul ce i se cuvine printre statele europeane şi ia titlu de Regat, titlu pe care 1-a cîştigat şi binemeritat prin sîngele a mii de eroi vărsat pe cîmpul de bătaie. Clerul Kţtnân se asociază d*n tot sufletul la acest mare'act naţional şi, împărtăşind simţimfiitele de bucurie ale întregii naţiuni române, roagă pe cel Atotputernic să bineeuvînteze acest mare act şi să facă ea scumpa noastră Patrie să proşpereze înmiit sttb scutul Regalităţii si sub conducerea Augustul*»' şi prea iubitului, nostru Suveran Carol I. v ■'■:■':.•■.■:.■•!■'.■■■: ,
Să trăiască Majestatea-Sa Carol I, Regele României î . .
Să trăiască Majestatea-Sa Doamna, Regina Bomâîiiei !
Să trăiască Naţianea română, şi guv«r*tui care a condus jpînâ aci destinele ei 1 (Aplauze generale.)'
a PREŞEDINTE : Cu învoirea dv. suspend şedjflţa pentru >o jumătate de oră. (Şedinţa se redeschide la orele 4 după-amiazi.)
D. PREŞEDINTE DIM. GHJCA: D-lor senatori, şedinţa este redeschisă.
10 MOF nr cit., p. 1820—1821. ■ . ,
« Şedinţa a început la orele 14,30Jn_p«a *^*™ff%i ffSrtfe
senti se numărau : Petre Mavrogheni (bolnav), gen (în concediu) şi D.A. Sturdza (nemotivat).
-|.»
Astfel că România Regat nu este decît tot România de mai nainte ; nu are nici alte aspirâţiuni, nici alt program. Aspiraţiunlle ca şi programul regatului român vor fi, ca şi mai nainte, de a se afla în cele mai bune relaţiuni cu toate Puterile şi de a urma calea cea mare a naţiunilor civilizate. (Aplauze.)
Pe lîngă aceste explîcaţiuni ce, câ ministru din Afară eram dator să dau, mai pot adăoga că proclamarea regalităţii, că regularea acestei consecinţe a independinţei noastre, că această întărire a" principiului monarhiei noastre creditare, constituie o - garanţie mai mult ee noi oferim pentru stabilitate şi ordine pe Dunârea-de-Jos. De aceea eu mâ linguşesc a crede că puterile europene vor privi cu bucurie această nouă garanţie, acest Omagiu principiului autorităţii pe care li-1 oferă românii cu o târle de voinţa şi cu o unanimitate pe cari ei de mai multe ori au arătat-o pentru faptele cele mări. (Aplauze.)
Buni sigur, în orice caz, că marile puteri europene nu vor da o rea interpretare acestui mare act de astăzi al poporului român ! (Aplauze prelungite.)
Se cere închiderea discuţiunii şi, punîndu-se la vot, se primeşte. Se pune la vot luarea în considerare a proiectului, de lege şi se adoptă în unanimitate. Se citeşte Art. 1.8 [...J
Se pune la Vot Art. 1 şi se primeşte în unanimitate. Se pune la vot Art. 2 şi se primeşte în unanimitate. Se pune la vot proiectul de,lege în totala
Votanţi...... . 99
Majoritate......50
Au votat pentru 99 şi anume :
D-nii : A. Agioglu, St. Bechianu, C. Boerescu, T. Boiu, P. Buescu, M. Burileattu, A.P. CaiJmaehi, Ţ. CăJinescu, Dumitreseu-Câmăraşu. G, Cantili,- D. Căpreanu, D. Cariâgdi, P. Carp, C: Or. Cerchez, P. Cheneiu, P. Cernătescu, Ioan Codrescu, Cos-tescu-Cohiftneanu, V. Conta, Const. Corbu, Ştefan Corlănescu, E. Costîneseu, Gr. Cozădini, N. Dimaneea, Gr, Eliad, M. Ferechide, G, Filipescu, N. Fleva, 1. Fundeseu, Chr. Fusea, C< Gărdeseu, Şt. Parpale, E. Gherghel, C. Ghica, P. Ghiea, D. Giani, C. Giuvara, P. Gorgos, C. Grigorescu, G. Hasnaş,, I. Ionescu, N. Ionescu, I. Isvoranu, A. tahovary, G, Livezeanu, N.R. ţocusteanu, N. Lupaşcu, L. I>upescu, T. Maiorescu, N. Măldărescu, V. Mahîu, G. Mantu, D. Mărgăritescu, I. Marghiloman, G. Mârzescu, E. Morţun, N. Moscu, C. Nacu, N.H. Nicola, S. Nicolau, N. Nieorescu, R. Oprean, Ştefan Perieţianu-Buzău. I. Pnenam-Rnrrfoo f — — -    - -
compacte autohtone şi majoritare de români, de ordinul milioanelor. Această atitudine prudentă, adoptată probabil de comun acord de către toţi oamenii politici şi de personalităţile vremii a fost încălcată în aceste momente solemne doar de un siugur vorbitor, CC. DobrescU, reprezentantul „junimii universitare" care, adueîndu-i cuvenitul omagiu regelui Carol, lâ 16/28 martie 1881. i s-a adresat cu aceste memorabile cuvinte: „Dea Dumnezeu câ în adinei bătrîheţe, dacă nu mai curînd, împreuna ctt Majestatea^Sâ, buna noastră regină Elisabeta, să ajungeţi a împlini şi cea mai de pe urmă dulce sperare a românilor, visul de aur al tutulor marilor noştri bărbaţi, ., limanul de fericire şi mîntuire pentru viitor : Unitatea naţională" (voi. 14 martie şi 10 mai 1881, p. 23—24).
8 MOF., nr. cit., p. 1818-^-1819 ; în continuare a vorbit deputatul N. Ionescu ; acestuia i-ă răspuns, în puţine cuvinte, I.C. Brâtianu, menţionînd că regatul e „o coodiţiufte care de secoli e necesară României, ca să poată sâ trăiască liberă şi in-dipendente, constituind un element de ordine, de progres şi de civilizaţiune în Orient" ; am eliminat din textul reprodus de noi ambele intervenţii, considerînd-0 pe aceea a lui N. Ionescu mai puţin semnificativă.
"-• 9 E vorba de deputatul „ţăran" Dincâ Schileru. ■ ■ ■
306
D PREŞEDINTE ; Adunarea a adoptat în unanimitate proiectul de lege Să trăiască România ! (Aplauze prelungite.) "'
Şedinţa Senatului de la 14 martie 1881 11
b. PREŞEDINTE D/M. CHICA : Onor. d»ni senatori, am primit o telegramă din partea onor. preşedinte al Camerei Deputaţilor. Daţi-mi voie să v-o citesc :
D-lui preşedinte al Senatului !
Am onoarea şi fericirea a-ţi comunica următorul fapt naţional : Astăzi'Camera, în urma unei interpelări, a proclamat pe Măria-Sa Regală de REGE Ah ROMÂNIEI, îndată după aclamare Camera a trecut în secţiuni pentru a transforma propunerea în proiect de lege, care se va vota îndată'. ' Trăiască România ! Trăiască Majestăţile Lor Regele şi Regina ! Preşedinte. C. A. Rosetti. (Aplauze unanime prelungite în Senat şi în tribune.) D.G. LECCA: D-le preşedinte şi d-lor senatori, ceea ce a făcut Camera suroră este un sentiment general al ţării şi nu putem decît să punem în,lucrare acel sentiment, aclamînd pe Măria-Sa Regală Carol I de Rege al României.
Să trăiască Măria-Sa Regală Carol I, Rege al României ! (Aplauze.) Aşteptăm să vină legea de la Cameră ca să o votăm şi noi. (Aplauze.) D. PREŞEDINTE D/M, GHICA ; Sft trăiască Majestatea-Sa Carol I, Regele României! (Aplauze entuziaste şi prelungite în Senat şi în tribune.) ÎNALT PREA S.S. MITROPOLITUL PRIMAT CAL1N1C
Domnule preşedinte, Domnilor senatori,
în ţara. noastră română totdauna Biserica şi Clerul au fost alăturea cu poporul în. capul tutulor ideilor mari naţionale.
Astăzi, cînd spre fericirea şi mărirea poporului român România se proclamă la rangul ce i se cuvine printre statele europeane şi ia titlu de Regat, titlu pe care 1-a cîştigat şi binemeritat prin sîngele a mii de eroi vărsat pe cîmpul de bătaie. Clerul român se asociază dtn tot sufletul la acest mare act naţional şi, împărtăşind sirnţimîntele de bucurie ale întregii naţiuni române, roagă pe cel Atotputernic să binecuvînteze acest mare act şi să facă ca scumpa noastră Patrie să prospereze înmiit sub scutul Regalităţii şi sub conducerea Augustului şi prea iubitului nostru Suveran Carol I. ,
Sâ trăiască Majestatea-Sa Carol î, Regele României 1 . .
Sâ trăiască Majestatea-Sa Doamna, Regina României !
Sâ trăiască Naţiunea română şi guvernul care a condus pînâ aci destinele ei \ (Aplauze generale.)
D, PREŞEDINTE : Cu învoirea dv. suspend şedinţa pentru o jumătate de ora. (Şedinţa se redeschide la orele 4 după-amiazi.)
D. PREŞEDINTE D/M. GHJCA : D-lor senatori, şedinţa este redeschisă.
«MQF., nr. cit., p. 1820—1821-            nrezenta a 41 de senatori; printre ab-
Benţi ■ * M- ~* (fu concediu) şi D.A. Sturdza (nemotivat).
-   -S«E.'; .
D. ministru al Lucrărilor Publice aie euv?ntu.l.
D. COLONEL DABIJA, ministrul Lucrărilor Public, dă citire următomlui m°~ oaj Domnesc şi proiect de lege :
Domnilor senatori.
Pe lîngă raportul Consiliului Meu de miniştri, supunîndu-Mi-sea alăturatul proiect de lege venit din iniţiativa Camerei Legiuitoare îl înaintez deliberării d-voastre.
Dat în Bucureşti, la 14 martie 1881
CAROL
Preşedintele Consiliului de miniştri, I.C. Brătianu
PROIECT DE LEGE Art. 1. România ia titlul de Regat.
Domnul ei, Carol I, ia pentru Sine şi moştenitorii Săi titlul de Rege al României. Art 2. Moştenitorul Tronului va purta titlul de Principe Regal.
D. PREŞEDINTE: D-nii mei, cred că exprim dorinţa dv. declarînd această lege de urgentă. (Aprobări.)
Trecem dar în secţiuni unite pentru Un cuart de oră.
(Senatul trece în secţiuni. La redeschiderea şedinţei d. preşedinte Dim. Ghica ocupă fotoliul prezidenţial.)
D. PREŞEDINTE ; D-lor senatori, comitetul delegaţilor .a numit raportor pe d. Ion Ghica asupra proiectului ce vi s-a comunicat azi. D. raportor e rugat a veni la tribună.
D. ION GHICA, raportor, citeşte următorul raport şi proiect de lege :
Domnilor senatori,
Comitetul delegaţilor, compus din d-nii George Cantacuzino, George Lecca, Costin Brăescu, Eugeniu Stătescu şi subscrisul întruhindu-se astăzi în număr complect a luat în cercetare proiectul de lege prin care România ia titlul de Regat şi Domnul ei Carol I titlul de Rege, votat de onor. Adunare a Deputaţilor şi adus în deliberare Senatului cu Domnescul Mesagiu nb. 682.
Comitetul delegaţilor a primit acest proiect de lege în unanimitate şî mi-a făcut onorul a mă numi raportor.
D-lor senatori, prin această lege şi prin voturile unanime ale reprezentaţiunii naţionale nu se crează o stare nouă de lucruri, ci se dă o consacrare mai mult unei situaţiuni deja dobîndite.
Suntem convinşi, d-lor senatori, că Europa va vedea în acest act ° garanţie de ordine şi de tărie.,
Suntem mîndri şi fericiţi d-a supune Senatului acest proiect de lege şi a-i face cunoscut că el a fost admis cu entuziasm şi unanimitate de toate secţiunile, ea unul ce răspunde la interesele generale ale ţăriL i      Raportor, Ion Ghica.
a Cuvînt lipsă în MOF. (p. 1814).
SOS
PROIECT DE LEGE
Art. 1. România ia titlul de Regat.
Domnul ei, Carol I, ia pentru Sine şi moştenitorii Săi, titlul de Rege al României.
Art. 2. Moştenitorul Tronului va purta titlul de Principe Regal.
D. PREŞEDINTE DIM. GHICA : Discuţiunea generală pentru luarea în cbn-sideraţiune a proiectului de lege este deschisă. D. George Cantacuzino ace cuvîntul.
D. GEORGE GR. CANTACUZINO : D-lor senatori, ori de cîte ori o- faptă mare şi naţională se împlineşte inima oricărui român trebuie să tresalte de bucurie. Astăzi, după atîtea secole de lupte şi suferinţe, ne este dat nouă să vedem coroana vitejilor noştri Domni înconjurată de o nouă aureolă de glorie şi de mărire.
Să salutăm în acest fact aurora unei ere de propăşire pentru România şi să fim mîndri şi fericiţi că putem participa la acest act măreţ care răspunde la dorinţa întregii naţiuni. (Aplauze.)
Dacă ne-ar fi dat să citim în cartea destinului, ■ sunt sigur, că am putea vedea rolul însemnat ce este menită a juca "România în opera de civilizaţiune şi-progres ce-i este rezervată de providenţă în Orientul Europei. (Aplauze prelungite. Bravo! Bravo) Să ne unim dar cu toţii în votul nostru, ca să fie ştiut de toţi că, în România nu există decît un glas şi nu bate decît o inimă ori de cîte ori este vorba de mărirea şi gloria ţării. (Aplauze prelungite şi repeţite.)
D PREŞEDINTE AL CONSILIULUI, IOAN C. BRĂTIANU : D-lor senatori, iau cuvîntui ca să îndeplinesc o datorie, declarînd fericirea mea că aud vorbind, astfel pe d. Iorgu Cantacuzino, fiul lui Grigore Cantacuzino, care a lucrat împreună: cu Câmpineanu şi lancu Rosetti.şi a pornit pe Câmpineanu la 1838 la Paris-şi Londra ca să ceară Unirea Principatelor şi constituirea lor în Regat.13 (Aplauze prelungite.)
D. LASCAR CATARGI: Partidul conservator se uneşte şi salută cu bucurie rădicarea României la Regat şi-a Măriei-Sale Domnului ca Rege al României. Să trăiască prin urmare Majestatea-Sa Regele României ! Să trăiască România ! (Aplauze prelungite.)
D. VASILE ALECSANDRI: D-lor senatori, sunt şi eu fericit că m-a ajutat D-zeu să trăiesc pînă acum ca să văd împlinindu-se acest act mare la care noi toţi am visat.
13 Reprezentant al boierimii liberale, Ion Câmpineanu organizase opoziţia naţională în cadrul „Obişnuitei Obşteşti Adunări" a Ţării Româneşti, în deceniul al patrulea al secolului trecut, împotrivindu-se, printre altele, alături de Em. Bă-Ieanu, Gr. Cantacuzino, lancu Ruset (Ion Rosetti) ş.a. uneltirilor. Rusiei ţariste care voia să impună un „act adiţional" la Regulamentul Organic prin care se limita autonomia Ţării Româneşti. In colaborare cu spiriteie cele mai luminat patriotice ale vremii, printre care şi cei citaţi mai sus, el a iniţiat redactarea, în noiembrie 1838, a două importante documente : „Act de unire şi independenţă" şi „Osăbitul act de numirea suveranului românilor", prin care poporul român din toate provinciile locuite de acesta era chemat la luptă insurecţională pentru d'obîndirea unirii şi independenţei sub un suveran investit temporar cu puteri dictatoriale. Câmpineanu a fost delegat de amicii săi să susţină cauza românească în faţa reprezentanţilor unor mari puteri, efectuînd în anul 1839 (şi. nu. în. 1838, cum susţine Brătianu) o călătorie peste hotare, mai întîi la Constantinopol, apoi la Paris şi Londra, unde a fost primit de Adolphe Thiers şi lordul P-almerston, fără a obţine asigurările de ajutor împotriva primejdiei ruseşti, pe care le solicitase. întors în ţară. el h întemniţat, în anul 1840, mai întîi la mînâstirea Mărgineni, apoi la Plumbuita. lîngă Bucureşti (v. — mai pe larg — în : Ion Câmpineanu de Constantin Vlăduţ. Ed Ştiinţifică, Bucureşti, 1973).
309
Prin rădicarea României la rangul de Regat se încoronează faptele eroice a acelor români cari s-au jertfit în rezbelul din Bulgaria şi vedem că sîngele lor astăzi aste recompensat de reprezentatiunea naţională prin coroana care se pune României. (Aplauze prelungite.) Această zi este nu numai o sărbătoare care umple de bucurie sufletele tutulor românilor, dar pot zice că chiar cerulse bucură, căci precum vedeţi în ziua de astăzi cerul este. splendid ! (Aplauze prelungite ţi entuziaste.)
Nemailuînd nimeni cuvîntul se pune la vot luarea în consideraţie şi se primeşte. Se dă citire Art. 1 şi se primeşte. Se dă citire Art. 2 şi se primeşte.
D, PREŞEDINTE : Votarea proiectului în total cred că veţi primi a se face prin apel nominal.
MAI MULTE VOCI: 0a, da, prin apel nominal.
Se procede la votarea proiectului în total prin apel nominal şi răspund pentru proiectul de lege :
P.S.S. Mitropolitul primat, P.S.S. episcopul de Rîmnic, P.S.S. episcopul de Roman, P.S:S. episcopul de Buzău, P.S,S, episcopul de Huşi ; d-nii Alecsandri Vasile, Atanasiu M., Bădescu G., Bantaş C, Bozjanu C., Boerescu V., Brăescu Costin, Bră-tjşnu I., Cantaeuzino G., Oatargi Lascăr, Dabija N. (colonel), Deleanu C, Florescu t. (general), Fotino Androcle (dr.), Ghica I., Grădişteanu P., Grăjdănescu Apostol, lorgulescu Gr., Giurgea G., Lupescu G., Mânu George (general), Mihăescu Simeon, Pruncu D., Roşetti Theodor, Şendrea Şt., Severin'Em. (dr.), Stâtescu Eugeniu, Ştirbei Alex., Ghica Dimitrie, Bibescu N. (colonel), Lecca G.. Ghermani Menelas, Pişcă D., ManolescU N., Şiaicariu Vasile.
D. PREŞEDINTE D1MITRIE GR. GHICA : D-lor, rezultatul votului este : Votanţi 40. Unanimitatea Senatului, s-a pronunţat pentru proiectul de lege. (Aplauze prelungite.) 1
D-hii mei, preşedintele nu are dreptul să ia cuvîntul cînd prezidează (foarte mişcat) dar sft-mi fie permis a mulţumi iui D-zeu că m-a învrednicit să iau parte la acest mare act naţional! (Aplauze unanime şi entuziaste în Senat şi în tribune.)
D-nii mei, sunteţi rugaţi ca la ora 6 să vă aflaţi la Palat, unde voi avea onoarea de a da citire proiectului de lege Majestăţii-Sale Regale.
VOCI; Prea bine. 14
Prezentarea la Palat a ambelor corpuri legiuitoare
Astăzi 14 marte la orele 6 p.m. ambele Corpuri Legiuitoare, âvînd în cap pe preşedinţii lor, principele Dimitrie Ghica şi d. CA. Rosetti, pe I.P.S.S. Mitropolitul primat împreună cu PP. SS. LL. episcopii eparhioţi s-au prezentrat la Palat spre a supune M.S.R. Domnului voturile date de Senat şi de Adunarea Deputaţilor.
După ce au fost introduse în Sala Tronului, unde era faţă, şi d-nii miniştri, Măriile Lor Regale Şi-au făcut intrarea şi S-au suit pe Tron, în mijlocul celor mai vii aclamaţiuni. D-nii preşedinţi al Senatului şi al Adunării Deputaţilor s-au înfăţişat înaintea Măriilor-Lpr Regale şi preşedintele Senatului a rostit următoarele cuvinte :
Măria Ta,
Sunt mîndru şi fericit că soarta m-a desemnat a veni din partea Senatului şi Adunării Deputaţilor spre a dă citire Măriei-Voastre Regale legii ce s-a votat astăzi
14 Senatul. Şedinţa de la 14 martie 1881, MOF., nr. cit., p. 1813—1815.
310
de ambele Corpuri Legiuitoare şi prin care se încoronează dorinţele întregii Românii. Apoi, d. preşedinte al Senatului a citit următoarele i
LEGE
Art. 1. România ia titlul de Regat.
Domnul ei, Carol I, ia pentru Sine şi moştenitorii Săi titlul de Rege al ÎJ©» mâniei.
Art. II. Moştenitorul Tronului va purta titlu de Principe Regal.
D-nii senatori şi deputaţi au exclamat atunci: „Trăiască Regele! Trăiască Regina !"
Domnul a răspuns prin aceste cuvinte :
Mare şi solemn este momentul în care reprezentanţii naţiunii au venit în giu-rul Meu spre a-Mi supune hotărîrea unanimă a Corpurilor Legiuitoare. El începe p foaie nouă în cartea în care stă scrisă viaţa poporului român şi încheie o perioadă plină de lupte şi de greutăţi, dar şi bogată în bărbăteşti silinţe, în eroice fapte. In acest moment voi repeta eeea ce am spus totdauna, că voinţa Naţiunii a fost pururea călăuza domniei Mele. De cincisprezece ani sunt Domnul încongiurat cu, dragostea şi cu încrederea Naţiunii ; aceste sentimente zilele bune le-au înveselit, zilele grele le-au întărit intre noi. Mîndru, dar, am fost ca Domn, scump Mi-a fost ■ acest nuttîe pe care s-a revărsat în trecut raze de glorie şi de mărire ; pentru viitor însă România a crezut că este necesar şi conform cu întinderea, cu însemnătatea şi cu puterea dobîndită şi manifestată prin acte neîndoielnice şi cari au înălţat numele ei, de a se proclama în Regat. Nu dar pentru Mine personal, ci pentru mărirea ţârii Mele primesc titlul care exprimă dorinţa cea mai vie care arde de atîta timp în pieptul fiecărui român, dar care nu schimbă întru nimic iegăturile strînse stabilite între Naţiune şi Mine şi care au dovedit cît sunt de tari evenimentele ce le-am petrecut împreuna.
Fie ca primul Rege. al României şă se bucure' de aceeaşi iubire ca acel care pînă astăzi a fost şi râmîne Domnul ei ; căci, pentru Mine, dragostea acestui nobil şi viteaz popor, căruia am dat inima şi sufletul meu este mai scumpă şi mai preţioasă decît toate măririle care încongioară Coroana.
, Aceste cuvinte, des întrerupte de aclamaţiunile asistenţei, au fost urmate de urările cele mai entuziaste. Apoi Domnul, pogorîndu-se de pe Tron, a subscris, în faţa reprezentanţilor Naţiunii, decretul de sancţionarea legii. K (...]
15 MOF., nr. cit., p. 1810. în continuare volumul din care reproducem aceste texte cuprinde relatări privind „serbarea armatei" de. la 17/29 martie, precum şi primirea la Palatul Regal, în zilele de 18/28 martie, 17/29 martie, 18/30 martie, 19/31 martie, 21 martie/2 aprilje, 22 martie/3 aprilie, 23 martie/4 aprilie şi 24 martie/5 aprilie 1881 a înaltulu cler, Consiliului comunal al Capitalei, corpului profesoral, Academiei Române (mesajul a fost citit de Ion Ghica), junimii universitare, junimii şcolilor secundare, comuntăţii israelite, coloniei greceşti, comunităţii evanghelice, eoloniei engleze, coloniei franeeze, coloniei italiene („cu muzica, drapele şt lanterne vene-ţiane"), coloniei ungare, Societăţii române de arme, gimnastică, şi dare la semn (preşedinte — gen. Carol Oavila), Societăţii Concordia română. Societăţii ştiinţifice-literare Tinerimea română etc. etc.
311
Ceremonia încoronării de la 10 mai
în ziua de 9 mai, la orele 6 seara, două trăsuri de gală ale Curţii escortate de doua plutoane de geandarmi şi de un escadron de roşiori au mers, conform ceremonialului stabilit, la preşedinţia Consiliului de miniştri,
• Preşedintele Consiliului de. miniştri şi d. ministru de Finanţe au luat loc în prima trăsură, ţinînd coroanele regale pe perne de catifea roşie.
D-nii miniştri de Interne, de Rezbel, de Justiţie şi de LUcrări Publice au luat loc în a doua trăsură; iar dl. ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice aştepta sosirea cortegiului la catedrala Sf. Mitropolii.16
Pornirea cortegiului la Mitropolie a fost anunţată prin 21 lovituri de tunuri. La intrarea în biserica catedrală I.P.S.S. Mitropolitul primat încongiurat de clerul mitropolitan a primit coroanele şi le-a aşezat în faţa iconostasului, în mijlocul celor patru drapele ale armatei decorate cu Steaua României. O gardă de onoare compusă din elevi ai şcoalei militare s-a aşezat în giurul coroanelor şi I.P. S.S. Mitropolitul primat a oficiat rugăciunile de privighere.
Un public numeros se adunase pe strade şi în tribune spre a asista la trecerea cortegiului de la preşedinţia Consiliului pînă la Mitropolie.
La orele 8V2 drapelele armatei, însoţite de toate muzicile militare, au fost aduse la Palat unde a urmat retragerea cu facle.
MM.LL. Regele şi Regina şi A.S. principele hereditar de Hohenzollern cu fiii săi au privit de pe balcon la această serbare militară. D. ministru de Rezbel, împreună cu toţi d-nii ofiţări generali şi superiori erau invitaţi la Palat unde se afla asemenea prezinte şi Excelenţa-Sa d. locotenent feld-mareşal Bauer, trimis extraordinar al M.S. împăratului Austro-Ungariei17 împreună cu ofiţării imperiali cari compuneau suita sa.
Revărsatul zilei de 10 mai a fost salutat în Capitală prin 21 lovituri de tunuri. MM. LL. Regele şi Regina, împreună cu A.S. principele hereditar de Hohenzollern şi principii Ferdinand şi Carol au pornit Ia orele 10% din gara Palatului de la Cotroceni cu un tren al Curţii condus de directorul regal al căilor ferate şi au sosit la orele 11 la gara Tîrgovişte. întregul personal superior al căilor ferate ale Regatului a întîmpinat pe peron sosirea Maiestăţilor-Lor.
.. Cortegiul regal aşteptat în curtea gării prelungindu-se pînă în Calea Griviţei, Regele a încălicat, iar Regina s-a aşezat cu A.S. principile de Hohenzollern şi fiii săi în trăsura de mare gală. Cortegiul porni atunci spre Mitropolie în ordinea următoare :
Un pluton de gendarmi călări. D. prefect al poliţiei.
Un pluton de gendarmi comandat de un ofiţăr.
Un escadron de roşiori.
Doi furieri ai Curţii.
Mareşalul Curţii şi doi adjutanţi regali.
18 în mai 1881 preşedinte al Consiliului de Miniştri era Dimitrie Brătianu ; ministru.de Finanţe, D.A. Sturdza ; ministru de Interne, Eug. Stătescu ; ministru de Război, gen. G. Slăniceanu : ministru de Justiţie, Mihail Pherekyde ; ministrul Lucrărilor Publice.'col. Nic. Dabija ; ministrul Instrucţiunii Publice, V.A. Urechia.
"'Precizarea ..trimis extraordinar al M.S. împăratului Austro-Ungariei" lipseşte în MOF. (p. 995).
'319
Şasezecişidouă drapele ale armatei precedate de muzica roşiorilor. Majestatea-Sa Regele.
Marele stat-major al armatei şi casa militară a regelui.
Majestatea sa Regina cu A.S. principele hereditar de Hohenzollern şi fiii săi, Ferdinand şi Carol, în o trăsură de mare gală acoperită de catifea roşie cu tor-sade ia de argint, avînd Coroana regală dasupra. Atelagiul se compunea din opt cai cu hamuri îmbrăcate în argint şi împodobiţi cu pene în frunte, iar pe coame cu panglici şi rozete tricolore. Doi picheri precedează trăsura şi servitori ai Curţii, în livrea de mare gală, pe jos, însoţesc trăsura pe dreapta şi pe stînga.
D-nul general comandant al diviziei teritoriale, călărind la dreapta trăsurii şi d-nul general-inspector al Gardei civile la stînga.
Drapelul Regimentului II de roşiori din escortă, cu comandantul regimentului în dreapta şi locotenentul-colonel în stînga urmau trăsura Reginei, după care veneau ofiţării superiori ai armatei şi un pluton de ofiţări din trupele călări.
Un escadron de roşiori închidea cortegiul. > Trupele garnizoanei erau aşezate pe ambele laturi ale stradelor pînă la colina Mitropoliei şi dedeau onorurile militare. 4
Impozantul cortegiu a fost salutat pe tot parcursul său cu indescriptibil entuziasm de imensa mulţime care ocupa locul liber al stradelor, numeroasele tribune construite cu această ocazie, balcoanele şi ferestrele de la toate etagele caselor împodobite cu flori, verdeaţă, covoare şi pavoazate cu colorile naţionale. O adevărată ploaie de buchete şi de cununi acoperea în trecere pe Majestăţile-Lor şi* pe Augustele
Lor rude.
La orele 12 cortegiul regal, ajungînd la poalele dealului Mitropoliei, Majestăţile-Lor au fost întâmpinate de II.PP.SS.LL. mitropolitul primat şi mitropolitul Moldovei, de PP.SS.LL. episcopii eparhioţi şi înaltul cler, în vestminte sacerdotale w, de d-nii miniştri şi de d-nii preşedinţi al Senatului şi al Adunării Deputaţilor. Curtea Majestăţilor-Lor şi aceea a A.S. principelui de Hohenzollern adăstau aci, unde se afla şi un mare număr de doamne, oferind buchete de flori.
Procesiunea se puse atunci în mişcare avînd în frunte înaltul cler şi urmată de drapelele armatei, în sunetul clopotelor şi al cîntărilor corului seminariilor, şi Majestăţile-Lor, însoţite de A.S. principele de Hohenzollern şi fiii săi urcară dealul Mitropoliei, trecînd prin mijlocul şirurilor delegaţiunilor judeţiane şi comunale din toată ţara cari acopereau pe amîndouă părţile colina Mitropoliei şi aclamau cu nes-fîrşite urări pe Majestăţile-Lor.
Regele şi Regina, principele Leopold şi fiii săi, însoţiţi de Mitropolitul primat şi de mitropolitul Moldovei, intrară în biserică şi-şi făcură rugăciunea la icoane, înaintea cărora erau coroanele ; ieşind apoi prin portalul cel mare al catedralei. Suveranii şi Augusta Lor Familie se îndreptară spre estrada regală, în faţa căreia urma a se celebra oficiul divin. De ambele laturi ale acestei estrade frumos împodobită erau tribune în cari se afla, pe dreapta, în primul rang, corpul diplomatic avînd în cap pe Excelenţa-Sa locotenentul feld-mareşal, trămis extraordinar al M.S. împăratului Austriei şi Rege al Ungariei, iar pe stînga Corpurile Legiuitoare, înalta Curte de Casaţiune şi toate autorităţile superioare şi înalţii funcţionari ai Statului. împre-giurul estradei regale se aflau d-nii 'miniştri, Curtea Majestăţilor-Lor şi a Alteţei-
is Tornadă, motiv decorativ în formă de împletitură, de spirală. » In MOF. urma 5 „şi au fost primite aici" (p. 99b).
31*
_ Bucureştii de
Sale, şi în urma suveranilor erau doamnele înalţilor demnitari ai Statului şi doamnele Societăţii de binefacere Elisabeta Regina. Cei patru generali ai armatei, desemnaţi pentru acest serviciu, au adus coroanele, încongiurate de cele patru drapele, în faţa Majestăţilor-Lor şi atunci a urmat ceremonia benedicţiunii coroanelor slujită de lî.PP.SS.LL. mitropolitul primat şi mitropolitul Mpldovei, asistaţi de PP.SS.LL episcopii şi înaltul cier.
Momentul benedicţiunii coroanelor a fost anunţat prin 101 lovituri de tunuri.
Preşedintele Consiliului de miniştri a prezintat apoi Maiestăţilor-Lor, spre subscriere, actul constatator al ceremoniei consacrării Coroanei Regatului României, care act a fost subscris şi de A.S. principele hereditar de Hohenzollern, de lî.PP.SS.LL. mitropoliţii, de d-nii miniştri, de preşedinţii Corpurilor Legiuitoare, de primul preşedinte al Curţii de Casaţiune şi a fost investit cu marele sigiliu al Statului. Regele a Încredinţat documentul d-lui ministru al Cultelor, spre a se păstra în arhiva Statului.
Terminîndu-se, astfel, ceremonia benedicţiunii coroanelor, MajeşţăţilerLor şi Augustele Lor rude, urmate de corpul diplomatic, de d-nii miniştri şi de toţi înalţii demnitari, precum şi de doamne, au cobarît colina Mitropoliei şi, înaintea coloanelor, in poalele ei, Regele a încălecat, iar Regina şi familia regală s-au suit iarăşi în trăsura de mare gală şi cortegiul s-a pus în mişcare spre a se întoarce la Palat,.în aceeaşi ordine cu care venise. Nu mai puţin sincere şi unanime au fost ovaţiunile ce Augusta Famjlie Regală a întîmpinat la întoarcere, din partea întregii populaţiuni, înmulţită încă în mod considerabil prin oaspeţii veniţi dhrtoată ţara spre a asista la această măreaţă ceremonie. Aspectul sărbătoresc al stradelor principale şi a întregii Capitale în genere se poate zice că era nemaivăzut încă pînă aci. Maiestăţile şi Alteţele Lor mulţumeau voios la aceste nesfîrşite şi unanime manifestaţiuni de iubire şi atît figura radioasă a Reginei, cît şi faţa plină de mulţumire a Regelui reflectau veselia ce Auguştii Suverani împărtăşeau în acea zi cu credinciosul iLor popor.
Pe la orele 2 cortegiul regal a ajuns la Palat.
Aci, Majestăţile-Lor, faţă fiind A.S. principele hereditar de Hohenzollern, au primit felicitările d-lor miniştri cu soţiile d-lor,' precum şi ale d-lor şefi de misiuni diplomatice române prezenţi în Capitală.
D. D. Brătianu, preşedintele Consiliului, a adresat MajestăUlor Lor, în numele guvernului, următorul discurs :
Sire,
Colegii mei şi eu suntem fericiţi, ne simţim mindri de a fi consilierii Tronului şi de a putea prezenta Majestăţii-Voastre omagiul devotamentului nostru şi al respectuoaselor noastre felicitări în această zi mare a încoronării.
Trăiască Majestatea-Voastră, Sire !
Trăiască M.S. Regina !
Trăiască dinastia Majestăţii-Voastre, scumpă inimii românilor !
M.S. Regele a răspuns mulţumind guvernului pentru sentimentele sincere şi devotate ce se exprimau Sie-şi şi Reginei în această solemnă zi şi, amintind d-lui preşedinte al Consiliului că la 1877 a fost cel dîntîi care, în capul Senatului, a ex- ; primat speranţa de a saluta în curînd pe întîiul Rege al României şi zicînd d-lor miniştri că contează pe devotamentul d-lor pentru a continua frumoasa sarcină ce le-a dat încrederea ţării.
La care d. preşedinte al Consiliului a replicat prin următoarele cuvinte;
" Sire,
în 15 ani aţi trăit şi ne-aţi făcut să trăim 15 secai!.
Apoi Majestăţile-Lor au primit felicitările corpului diplomatic şi ale doamnelor ce fac parte [sic !], exprimate mai întîi de Excelenţa-Sa d. locotenent feldmareşal Bauer, trămis extraordinar al M.S. împăratului Francisc-Iosif, şi apoi de fiecare din d-nii reprezentanţi ai puterilor străine acreditaţi pe lîngă Curtea din Bucureşti.
După aceasta au urmat felicitările doamnelor delegate ale Societăţii de binefacere Elisabeta Regina şi ale soţiilor înalţilor funcţionari.
M.S. Regele a primit asemenea felicitările Comisiunii dunărene.
A.S. principele hereditar de Hohenzollern a primit corpul diplomatic, care i-a fost prezintat de către decanul, contele Hoyos, ministru al Austro-Ungariei.
în acest timp pornise de la Mitropolie, spre a veni la Palat, cortegiul coroanelor, în ordinea următoare :
Un pluton de toate armele, avînd în frunte muzicile militare.
Veteranii de la 1848.
Răniţii din ultimul război.
Membrii în viaţă ai Divanurilor ad-hoc.
Trăsura de gală pentru II.PP.SS. mitropoliţi.
D-nii membri ai Senatului cu preşedintele.
Coroanele purtate de 4 generali, asistaţi de 4 coloneii, însoţite de cele 4 drapele decorate cu Steaua României.
D-nii membri ai Camerei cu preşedintele.
înalta Curte de Casaţiune şi înalta Curte de Conturi.
Consiliul municipal al Capitalei cu delegaţiunea consiliilor comunale din Iaşi şi Craiova.
D-nii membri ai Academiei, d-nii rectori ai Universităţilor din Bucureşti şi laşi şi d-nii decani ai facultăţilor. Funcţionarii superiori. Curţile şi tribunalele.
Delegaţiunile comunale şi judeţene, purtînd cocardă cu numele judeţului şi comunei.
Directorii şcoalelor publice secundare şi primare şi delegaţiunea junimii universitare, cu drapelele şcoalelor în frunte: d-nii directori purtînd coroanele oferite Majestăţilor-Lor de către şcoli.
Corporaţiunile de meseriaşi din Capitală cu drapelele lor.
Un pluton de dorobanţi încheind cortegiul.
La sosirea cortegiului la Palat, d-nii generali au aşezat coroanele in faţa Tronului, impregiurul cărui era aşezate toate drapelele armatei. Aci aşteptau d-nii miniştri, lî.PP.SS.LL. mitropoliţii, Corpurile Legiuitoare, înaltele Curţi de Casaţiune şi de Conturi, municipalităţile Bucureşti, Iaşi şi Craiova, Academia, rectorii şi decanii universităţilor şi înalţii funcţionari.
După aceea, Majestăţile-Lor şi Augusta Lor familie, precedate de Curtea Lor, au făcut intrarea in sală şi s-au aşezat pe tron, pe ale cărui trepte au luat loc A.S. principele hereditar de Hohenzollern lîngă Regina şi principii Ferdinand şi Carol lingă Rege.
D. preşedinte al Senatului20, în numele ambelor Corpuri Legiuitoare a rostit următoarea alocuţiune :
20 Dimitrie Gr. Ghica.
314
315
Sire, Doamnă,
Astăzi România se încoronează pe sine-şi punînd Coroana Regală pe capetele Majeştăţilor- Voastre.
Astăzi ea culege laurii înţelepciunii şi bravurii sale.
Astăzi Viteazul ei Căpitan, care a avut nestrămutată credinţă în valoarea Na-ţiunii, nealterabil devotament pentru libertatea şi binele ei primeşte din mîhele Naţiunii şi pune pe capul său simbolul suveranităţii României, emblema stabilităţii şi asigurării viitorului.
Poartă, Sire, poartă, Doamnă, cu fală şi credinţă această Coroană Regală. Ea stă neclintită pe Capetele Voastre, căci s-a oţelit prin sîngele nostru şi s-a întărit prin devotamentul şi iubirea noastră.
Urmaşii Voştri o vor purta cu aceeaşi mîndrie, cu aceeaşi tărie şi dinastia voastră va fi tot atît de naţională ca şi Voi, prin credinţa, prin amoarea românilor.
Trăiască România !
Trăiască; Regele şi Regina ei ! Trăiască Dinastia !
D. preşedinte al Senatului, înaintînd în faţa Tronului a depus coroana in minele Regelui şi *d. preşedinte al Camerei21 a prezentat pe aceea a Reginei. Majestatea-Sa Regele, luînd Coroana, a rostit următoarele cuvinte : Serbarea de astăzi consacră o epocă de cincisprezece ani, plină de lupte grele, de fapte mari. Sub puternicul scut al Constituţiunii, România a crescut, s-a dezvoltat, s-a întărit. Stăruinţa Naţiunii, vitejia armatei şi credinţa care am avut-o în bărbăţia poporului au împlinit dorinţele noastre cele mâi ardinte prin proclamarea Regatului, care este garanţia cea mai sigură pentru viitor. Primesc dar cu mîndrie, ca simbol al independenţei şi al tăriei României, această Coroană, tăiată dintr-un tun stropit cu sîngele vitejilor noştri, sînţită de Biserică. Ea va fi păstrată ca o comoară preţioasă, amintind momentele grele şi timpurile glorioase ce am străbătut împreună. Eâ va arăta generaţiunilor viitoare voinicia românilor din estimp şi unirea care a domnit între ţară şi Domn. Pentru Regină şi pentru Mine însă, Coroana cea mai
frumoasă este şi rămîne dragostea şi încrederea poporului, pentru care n-avem decît un gînd : mărirea şi fericirea lui. . ;
Să ne unim, dar, în faţa acestor steaguri, cari au strălucit pe cîmpul de onoare ; în faţa acestei Coroane, emblemă a Regatului, împregiurul căreia Naţiunea strîngă-se ca ostaşii împregiurul drapelului ; în faţa acestei manifestări pentru care ţara întreagă a alergat în Capitală, spre a fi martoră acestei zi fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre şi care va găsi un răsunet puternic în acest loc sînţit prin proclamarea celor mai însemnate acte. Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuţile sale civice şi militare !
în momentul cînd Majestatea-Sa a adresat căldurosul apel de unire a tutulor' românilor împregiurul Coroanei Regatului, Regele a rădicat Coroana dasupra capului său şi urări entuziaste şi nesfîrşite ale asistenţilor au salutat cuvintele Regale şi mişcarea Regelui care însoţea aceste cuvinte.
După aceasta Corpurile cari au adus Coroanele .s-au retras, rămîind în sala Tronului 1I.PP.SS.LL. mitropoliţii. d-nii miniştri şi d-nii preşedinţi ai Corpurilor Legiuitoare. Majestăţile şi Alteţele Lor reluînd loc pe Tron a început defilarea delega-
21 CA. Rosetti.
|
i \
ţiunilor judeţîane şi comunale, în număr de aproape 4 000 delegaţi, cari au'trecut in ordinea următoare : Ilfov, Iaşi, Dolj, Argeş, Botoşam Brăila, Bacău, Buzău, Covurlui, Constanţa, Dîmboviţa, Dorohoi, Fălciu, Gorj, Ialomiţa, Mehedinţi, Muscel; Neamţ, Olt, Putna, Prahova, Roman, Romanaţi, Rîmnicu-Sărat, Suceava, Tutova.
Teleorman, Tecuci, Tulcea, Vîlcea, Vlaşca, Vaslui.-2 .
Fiecare judeţ era anunţat de d. ministru de Interne cînd ajungea în faţa Tronului şi fiecare delegaţiune, avînd în frunte drapelele sale şi cununele cari le depunea la picioarele Tronului izbucnea într-un entuziast ura la vederea Auguştilor şi Iubiţilor Suverani, căror remitea adresele sale de felicitare.
Trecerea acestui impozant defileu înaintea Tronului, a reprezentanţilor veniţi din toate comunele şi din toate unghiurile ţării a fost unul din momentele cele mai frumoase ale serbării şi era 0 adevărată mîndrie a vedea bărbăteasca şi vioaia populaţiune rurală, în pitoreştile sale porturi de munte şi de cîmp, amestecată cu costumele orientale ale populaţiunelor Dobrogei, iar, pe faţa tutulor, energia unită cu blîndeţea şi inteligenta pricepere a solemnului act naţional care se serba în acea zi.
Mai bine de o oră şi jumătate a durat acest defileu, care n-a încetat a face să răsune sala Tronului 'de cele mai entuziaste aclamări.
După trecerea celei din urmă deputatiuni, Majestăţile şi Alteţele-Lor s-au retras din sala Tronului, iar delegaţii s-au îndreptat spre Şosea, unde, lîngă palatul monetei    le era pregătit un mare ospăţ oferit de Capitală.
Pe la orele 5 M.S. Regele, însoţit de adjutantul de serviciu, a mers de a asistat cîtva timp la acest ospăţ unde a fost, asemenea, primit cu indescriptibile urări şi ovaţiuni de către delegaţi, adine mişcaţi de această neaşteptată şi Augustă vizită, şi Regele a binevoit a se întreţine în modul cel mai afabil cu mulţi dîntre aceşti reprezentanţi şi, mai ales, cu acei ai numeroasei şi muncitoarei clase agricole.
Seara, toată Capitala era splendid iluminată, astfel că stradele principale, fiind dată şi animaţiunea nemaipomenită a lor, păreau un imens salon. La .9 ore două trăsuri ă la Daumont în cari au luat loc, în cea dîntîi, M.S. Regele cu principele Ferdinand, în cea d-a doua M.S. Regina cu A.S. principele de Hohenzollern şi principele Carol, au pornit de la Palat, precedate de d. prefect al Poliţiei şi urmate de trei alte trăsuri în cari erau Curtea Majeştăţilor şi Alteţelor Lor şi au percurs Calea Victoriei, Bulevardul, strada Lipscani, pînă la Piaţa St. George ; apoi, întoreîndu-se, s-au îndreptat, prin calea Griviţei, spre calea Tîrgoviştei, care prezenta un aspect feeric.
De aci Majestăţile şi Alteţele-Lor s-au înapoiat la Palatul de la Cotroceni.
Tot timpul cît a durat preumblarea Auguştilor Suverani la luminaţii, aclamaţiunile entuziaste ale populaţiunii înţesate pe strade n-au încetat. Serbarea acestei zile solemne a fost favorizată de timpul cel mai plăcut şi norii de ploaie, ce păreau
'a Erau repezentate toate cele 32 de judeţe care alcătuiau regatul român in 1881, cu două mai multe decît în 1877 (Constanţa şi Tulcea) şi cu trei mai puţine (cele din sudul Basarabiei : Cahul, Bolgrâd şi Ismail).
_2:1 Vechiul local al Monetăriei Statului, situat pe Şoseaua Kiseleff, la începutul acesteia dinspre Piaţa Victoriei, aproximativ peste drum de clădirea Institutului Geologic de astăzi.
316
317
a saweraaţâ un moment, s^au împrăştiat. Ordinea cea mâi -
tmdetlea eu toată imensa afluenţă de lume c>Z 2        ^        â &t$mm t*0*11*
X+tMtobme^jaaoJ^J^***"™™ ™™ « « Capitală.
bunăvoinţă şi iuţelepciune a SSll a înSsmt 7      * Şi —*■*
reguli.^...] PUDiicuiUi a mlesnit ea singură   menţinerea burlei
Weiss, Palatul Dacia-Romîmî 188^1-9   nl^ ^Tf' ^ *
Academiei Române: III 122 799.      " ' Ş1       39 ; cota lâ Biblioteca
INDICE DE NUME DE PERSOANE
24 Ceremonia încoronării. 10 măi 1881, MOF., nr. 32, 14/26 mai 1881, p. 995--999. îh volumul după care am reprodus textele de mai siis urmează două relatări oficiale privind „defilarea Cortegiului isterie şi Carelor alegorice" de la 11/23 mai şi .,defilarea armatei" de la 13/25 mai 1881, momente despre care s-a'amintit destul de amănunţit în cuprinsul acestei lucrări, în cap. „Afttiî 18§i" (v. p. 84—97 şi notele aferente, p. ll6—117). ZiUâ de 10 Mai, care â fost sărbătorită ca zi naţională a României pînă în anii instaurării dictaturii comuniste căpăta astfel, o dată cu ceremonia încoronării (stabilită nu întîmplător la 10/22 mai 1881), o nouă semnificaţie, pe lîngă cele două mai vechi: „aniversarea suirii pe trOn a Măriei-Sale Domnului şi a proclamării independenţei" (TEL., nr. 21l7, 10 mai 1879, p. 2). acest din urmă eveniment petrecîndu-se însă la 9/21 mai 1877 şi nu la 10 mai, cum se credeai uneori ; v. declaraţia lui Mihail Kogâlniceanu în Parlamentul României : „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare. Avem Domn de sine stătător..." (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 9 măi 1877, MOF., nr. 118, 28 mai/8 iunie 1877, p. 3451).
318
Acsente, August 0\: 108 Adam, Petre : 198 Adrian, Gheorghe : 202 Agarici, ton :   138, 150, 161 Agioglu, A : 306 Albu (locotenent. 1884) : 179 Alcalay. Leon : 97
Aîecsandri. Vasile: 12. 18. 39. 43. 5S, 64, 68. 69, 71, 75, 79, 80, 84, 90, 92, 105, 111, 114, 117, 125, 154, 164, 167, 175, 178, 194, 202, 208, 216, 221, 234, 309, 310
Alexandrescu, G.S. : 199
Alexandrescu, Gr. (doamna) : 236
Alexandrescu, Ion : 52
Alexandrescu—Guranda, Mihai (Mişu) : 193
Alexandru I Pavlovici (ţarul Rusiei) : 274
Alexandru al II-lea (ţarul Rusiei) : 13, 17, 20, 27, 32. 35, 37, 38, 43, 50, 87, 91, 93, 112, 113. 115, 230, 294, 295, 296
Alexandru al III-lea (ţarul Rusiei) : 112 Alexandru de.Battenberg (Alexandru I,
cneaz al Bulgariei) :   56, 67 Alexescu, I. : 198 Alexianu, G. : 40 AJexianu, George : 122
AlCxiu, N t  199 *
Aman, Theodor :  96, 130, 131
Amărăscu, Ştefan : 198
Ahdrâssy de Csik Szent-Kirâly, Gyuîâ « 20, 39, 40, 43, 56, 67, 267. 268, 269, 272, 277, 278, 281, 284, 287, 289
Andreescu, G.N. : 198
Andreevici, Evsevie : 67
Andronescu, Gr. : 199
Ahestin, ion : 137, 147
Angelescu, C. : 75
Anghel, D : 166
Anghelescu, Al c 119
Anghelescu, George:  46, 131, 139, 142
Antohescu, G.: 198
AntoriesCu, V : 199
Antonovici, A vedic :   137,148
Arbure, Zamfir C :  49, 58, 70, 205. 224
Argetoiahu, Constantin :  6,   111, 112, 126, 166, 218, 237
Arghiropolu, Em. : 201
Argus : v. Delavrancea, Bârbu Ştefă-nescu
Aricescu, Apostol :   155, 169
Aricescu, C.D. : 155
Aricescu, Tudor : 155
Arion, C.C.    (Costică):   103, 125, 130,
139, 203, 206, 219, 222. 240 Arion, Eracl-ie :   14, 34
TliS^egelui Cârol îşi al ^^ţ^^^S^r^l se referă însemnările sale memorialistice.
319
t
mai mulţi ani. Fireşte că cei mai mulţi au primit, iar antrepriza a încasat' sume însemnate. De aceea. în anul care a urmat încetarea antreprizei, Capitala era saturată cu mare parte din articolele de eor.surnaticv2 Apoi erea contrabanda organizată pe o scară Întinsă. Bucure j',iui. avind o rază foarte îniaiKă şi foarte multe locuri deschise sau mascate cu vii. paza era extraordinar de grea. in special era greu de tot de păzit extremităţile Capitalei dinspre Vitan, Văcăreşti., Bellu etc.
Pe vniiica a-cee?) erau cartiere întregi care trăiau de pe urma contrabandei, in special de pe urma contrabandei spirtului. Fiindcă spirtul era un articol foarte sus taxat — 7 lei la dr-calitru,
în înţelegere cu fabricanţii, ai o căror fabrice erau instalate afară din raza şi raionul oraşului, şefii contrabandişti aveau sub ordinele lor echipe întregi de mahiaiagii d« pe. la Vitan, Bellu ele.,, care nu m ocupau decît cu contrabanda. Iar contrabanda le aducea cîştiguri însemnate.
Bucuieş tenii do astăzi nici nu-şi pot închipui ca. in chiar capitala României, pe la periferie, se petreceau scene si lupte pe care astăzi le văd numai în filmele cinematografice. Dar nici chiar bueureştenii de atunci nu cunoşteau m ist erele nopţilor din unele cartiere.
Manoperile acestor contrabandişti ereau nesfîrşite. In calitatea mea ele şef al biuroului accizelor, am văzut numeroase instrumente care slujeau ia introducerea spirtului prin barierele oraşului, pe dinaintea perceptorilor şi controlorilor comunali. Iată o parte din .aceste metode :
Găzarii : Aceştia aveau garniţe cu două funduri. Deasupra era petrolul, iar înfund spirtul, romul sau coniacul.
Geamgiii : Punătorii de geamuri aveau cutiile lor măsluite. în peretele de jos era practicată o deschizătură in care era introdus un tub de tinichea conţi«înd spirt.
Lemnarii : Căruţele cu lemne de la pădure treceau bariera încărcate ca de obicei. Dar printre aceste lemne creau citeva trunchiuri mai groase, scobite în tot lungul Iar, iar înăuntru i«râfi tuburi de tinichea cu spirt»
înmormântările : Un convoi mortuar trecea bariera către un cimitir din oraş, în cap era popa ©are citea, în dosul coşciugului femei care se jeleau etc. în realitate, era o bandă de contrabandişti. Popa era un contrabandist, femeile ereau din bandă-, iar dacă ridicai capacul coşciugului, găseai cutii de tinichea pline cu spirt.
Femeile borioa.se : Zilnic treceau.prin barieră eîtova femei cu pînticile la gura. Intr-o bună zi. un controlor mai curios a pus mina : pînteeele nu era altceva decît o cutie de tinichea plină cu spirt şi fasonată astfel încît să se adapteze corpului .şi să simuleze sarcina. 9
Trăsurile de Hereasca : Sunt cunoscute acele trăsuri zise .,de He-rea.sea"4'. cu coviltir., acoperiţi'.1'' Ei bine. acest coviltir, bine acoperit şi bine căptuşit, cuprindea în toată întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt.
Căruţaşii : Am văzut căruţe al căror fund era dublu, iar înăuntru aceleaşi cutii cu spirt. Am văzut o căruţă de ch,ms,tigiu a căreia osie era găurită şi înăuntru tubul cu spirt.
Butoaiele eu dubiu fund : la control se declara vin, fiindcă vinul era mult mai uşor taxat, dar butoiul avea doua duble funduri în două pârti sau un singur dubita,fund. In aceste compaitimente era spirt, rom sau coniac,
■ im
Dacă cotarul14 comunei era de rea credinţă, fiind cumpărat de contrabandişti, afacerea mergea strună şi contrabanda trecea. Dar dacă cotarul era cinstit, prindea imediat frauda. Cotul nu intra in butoi atît de adine cit trebuia,.
Căruţele cu fin : Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul finului. Aceste care erau sondate cu nişte tepe lungi şi ascuţite. Dacă controlorul era mituit, declara că totul e în regulă.
Femeile cu copii : Foarte ingenios mijloc. Femei cu copii de ţiţră în braţe treceau de la ţară la oraş. în pachetul din braţe — care nu era altceva decît un butoiaş cu spirt special — se afla aşezat un instrument ingenios : cînd femeia bătea cu palma peste spatele butoiaşului, acesta scotea un ţipăt de copil. Spiritul, totdeauna bănuitor, al controlorilor şi perceptorilor, a descoperit şi această fraudă.
Luptele : Dar, în afară de toate aceste fraude ascunse, erau şi contrabandele făţişe.
Am spus că unele extremităţi ale Capitalei fiind deschise sau avînd ascunzători, paza era foarte greu de făcut. Prin aceste locuri — destul de bine
cunoscute dealtfel
treceau contrabandele in mare. Pe aci treceau că-
ruţele încărcate cu butoaie sau contrabandişti, bărbaţi şi femei, venind în şiruri şi purtînd în spinare cîte un butoiaş.
Bineînţeles că. în afară de guarzii călări şi pedeştri, direcţia accizelor se slujea şi de spioni. Aceşti spioni aduceau informaţiile şi denunţau locurile pe Unde trebuia sâ treacă negreşit, contrabandiştii.
Se specifica banda care trebuia să lucreze, cît şi noaptea şi ora.
De cele mai multe ori denunţările erau opera contrabandiştilor, căci se dedea Direcţiei o pistă falşă : pe cînd agenţii erau concentraţi la locul denunţat, contrabanda trecea prin altă parte.
îmi amintesc cum odată a fost organizată o cursă. Informaţiuni sigure spuneau că în noaptea cutare, la ora cutare, o mare contrabandă va intra pe la Vitan. dacă nu mă înşel. Direcţia a concentrat oameni de pază.
In anul întîi al regiei, garda comunală nu era încă înfiinţată, de aceea comuna se slujea de oameni recrutaţi la întîmpiare. Mai întîi erau inspectorii, apoi revizorii călări şi în fine paznicii pedeştri. Printre revizorii călări se afla şi Nae Uimeanu. al căruia nume ca bătăuş politic al liberalilor era celebru prin anii l""5-ii°.o'!.
Rolurile au fost împărţite, forţe însemnate au fost concentrate şi paza pusă. Denunţul era. de data aceasta, exact.
La ora indicată, şirul de contrabandişti apăru. Imediat, oamenii comunei se repeziră din toate părţile asupra lor.
Dar nici contrabandiştii nu dormeau. Ştiind că în noaptea aceea va trebui să treacă o foarte însemnată cantitate de spirt, toată populaţia din partea locului veghea. La intîiele ţipete, au ieşit de prin toate casele bărbaţi şi femei înarmaţi cu ciomege, cu topoare, cu furci şi o luptă crîncenă începu.
Rezultatul a fost că doi guarzi comunali au fost stîlciţi în bătaie, iar un  contrabandist a fost ucis. Bineînţeles că s-au tras şi focuri de revol-
ver.
1=57
După cum era şi firesc, in acea noapte. Întunecoasa numai o parte a contrabandei a fost capturată.
Casa de la Colentina : în sfîrşit, mai era şi casa de la Colentina.
Intre comuna Bucureşti şi comunele rurale dimprejur exista o limbă de pămînt neutră numită „raion". In comuna Colentina, la marginea raionului, se află o circiuma unde se făceau mari depozite de spirt, fiindcă acolo taxa accizului era numai de 50 bani la decalitru. Iar la limita cealaltă a raionului, pe teritoriul comunei Bucureşti, era o altă circiumă. De la circiuma din comuna Colentina pmă Ia circiuma din comuna Bucureşti era săpat, pe sub şoseaua raionului, un tunel, şi astfel butoaiele cu spirt de la circiuma din comuna Colentina treceau in comuna cealaltă. Cu chipul acesta, o mare parte a BucureşL.ior era alimentată cu spirt pentru care nu se plătea mai mult de 50 bani ia decalitru.
Un contrabandist de torţă era un evreu, anume Sevillio. Acesta era şi contrabandist şi denunţător.
Negreşit, nu el trecea personal marfa în contrabandă, dar avea echipa lui cu care lucra pe picior mare. De foarte multe ori l-am văzut la Direcţia accizelor, venind să aducă denunţuri.
De cele mai multe ori denunţurile lui erau exacte. Fiindcă Sevillio, ca om deştept ce era, avea un întreit scop cînd denunţa :
1) Că lua parte din prima cuvenită destăinuitorilor unei contrabande ;
2) Fiindcă punea bere-n roale concurenţilor săi în contrabandă, contribuia ca să fie desfiinţaţi şi rămînea el singurul contrabandist în ramura spirtuiuL
3) Fiindcă depărta bănuielile de la dînsul.
Sevillio era foarte dibaci. Şi iată cum : dacă afla, în mod cert, că o contrabandă mai însemnată trebuia să se facă într-o noapte anumită şi anume în ce direcţie, venea imediat la Direcţia accizelor şi făcea denunţarea. Dar. în acelaşi timp, punea la cale o altă contrabandă însemnată de spirt pe cont propriu, în aceeaşi noapte, la aceeaşi oră şi,_bineînţeles, pe la un alt punct de trecere. Cum Direcţia dispunea de foarte puţine forţe de pază, acestea fiind aproape toate concentrate în punctul pe unde aveau sa treacă contrabandiştii denunţaţi, punctul de trecere al lui Sevillio ră-mînea pustiu.
De altfel Direcţia ştia bine că Sevillio face contrabandă ; îl pusese chiar în urmărire, însă închidea de multe ori ochii fiindcă aducea servicii destul de bune. Era unul din spionii dibaci ai administraţiei comunale.
E cunoscut numele acelor fabricanţi de spirt cari, pînă la desfiinţarea accizelor, s-au îmbogăţit de pe urma contrabandei.
Aceasta este una din feţele Bucureştilor de altădată care a dispărut d«fimtiv,:1"*
Teatrul National şchiopată jvu. Publici-l nu venea la Teatrul National, înalta MX-v'.tti' nic" nu v. u . -.it>'" . d • !;»<- -.-.o de- actorii români, î'cnicilj din anslo< id <e mei nu pica - '..>>   - mancele, toata eduialia loi,
153
tot sufletul lor era strein. Ochii şi mintea şi inima lor ereau pironite asupra Parisului. Această elită, înstrăinată de neamul ei. vorbea, scria, citea, cînta şi petrecea franţuzeşte. O greşală de limba franceză în această societate era discalificarea si ridicolul pentru vecinicie. O greşală de limba română, o delicioasă glumă.
Dar înalta societate este miloasă, aceste femei fără"simţ şi ambiţiune naţională condescind să vină în ajutorul „des pauvres acteurs roumains"li\ cu ofranda lor generoasă.
O reprezentaţie de gală fu pusă sub patronajul înaltei societăţi, biletele se vînd în „societate" cu preţuri urcate, toţi snobii se bat după bilete, fiindcă toată aristocraţia va fi acolo.
Poporul, care urăşte pe aristocraţi, n-are cu toate aceste dorinţă mai vie decît să-i imite şi să le intre în suflet.
In februarie se dă o mare reprezentaţie de gală la Teatrul Naţional".
Sala este strălucitoare de toată lumea aristocrată şi bogată a epocii.
Mai întîi a cîntat la pian prinţesa Bibescu.
Apoi a apărut frumosul şi talentatul bariton brăilean Iorgu Cavadia, care, cu vocea lui armonioasă, a cîntat Sania Măria de Faure cît şi Unde eşti ?, versuri de Şerbănescu, muzica de Cavadia, cît şi Epistola de Grigore Ventura.
Apoi teatrul : După Kleiiul de Abraham Dreyfus s-a jucat Un '■> leu şi un zlot, comedie localizată după Les 37 sous de Monsieur- Monto-doin. Piesele au fost jucate de amatori.
Un leu şi un zlot a fost jucată. în mijlocul, rîsetelor nebune, de către Grigore Paleologu. mai tîrziu înalt magistrat, d-na Ana Marian, mama talentatului nostru artist dileiar.i Lica Marianu, A. de Lenş. Alexandru Brăiloiu, Constantin Gront. domnişoarele Burelly şi. în sfîrşit. d-nii Docan şi Alexandru Marghiloman.,viitorul ministru şi şef de partid.17
Camera. înainte de a îi dizolvată,  votează bugetul  pe exerciţiul 1883-1384, acest buget se baianţează cu cifra de lei 125 039 535.61. lv
In duminica Floriilor -— 10 aprilie — se execută întîia vinătoare de ».„paper-huiit'*-w.
Este o petrecere jumătate sportivă, jumătate ..mondenă", la care participă numai înalta societate. Fiindcă trebuie ştiut câ pe la anul 1883 numai petrecerile societăţii aristocratice ereau înregistrate de ziare şi aveau preţ..'
Intîînirea a fost la rondul al 3-lea de la Şosea. Aci Constantin Isvo-ranu şi Alexandru, Marghiloman, îmbrăcaţi cu jachete roşii, şepci negre, trîmbiţa la spinare şi cizme de lac, călări pe cai superbi, aşteptau toate echipagiile pe drumul Herăstrăului. -°
Bestia era locotenentul Mihail Loptcv. caie trecu repede, cu iuţeala fulgerului. Goana a durat 2 orc.
îsn
I
1
După aceea doamnele au «coborit clin (rasuri, domnii le-au dat braţul şi toată această lume aristocratică a intrat in păduricea Bănesei unde s-a mincat, s-a băut şi s-a dansat.
Dar ce lume a vremurilor pierdute acum în bezna trecutului !...
Principesa TJrusof, principesa Ferdinand Ghica, d-na Lili Bălăceanu. d-şoarele Laptev, d-na Petre Grădişteanu, d-na Scarlat Ferikidi, d-na Is-voranu etc.
Vînătoarea a fost condusă de Alexandru Marghiloman.21
Camerele de revizuire
Lupta electorală pentru Camerele de revizuire este foarte vehementă. Partidul conservator, înţelegind că revizuirea legii electorale şi desfiinţarea restrînsului Colegiu I însemnează o grea lovitură pentru el, face mari sforţări ca să biruiască.
Pentru întîia oară de cînd au venit liberalii la putere întreaga opoziţie se coalizează şi retrage lui Ion Brătianu încrederea. Pînă aci aproape toată lumea politică erea de acord cum câ omul situaţiunii este Ion Brătianu. acum. însă, se dă lupta de răsturnare.
Ion Brătianu începe să fie numit ..dictatorul". ..viceregele"' şi „Vizirul". Toate ziarele opoziţiei iau tonul violent şi chiar injurios, însăşi l'Independanee Roumaine, cum am mai spus. trece de la tonul moderat şi curtenitor de opoziţie la tonul violent al ziarelor româneşti.
Opoziţia ştia bine că nu va dobîndi majoritatea în alegeri, dar voia să ia lui Brătianu putinţa de a dobîndi cele 2 treimi necesare spre a face revizuirea.
Alegerile se fac în mijlocul protestărilor zgomotoase ale opoziţiei care se plînge cie ingerinţe.
Colegiul I de Cameră din Bucureşti e luat de guvern cu cea mai mare greutate. Ion Câmpineanu. candidatul guvernului, trece cu 223 voturi contra lui Gheorghe Vernescu. candidatul opoziţiei, care întruneşte 220. Dar, la Senat, Vernescu e ales la Colegiul i cu mare majoritate împotriva lui Beizadea Mitică Ghica. fostul preşedinte al Senatului.
La Iaşi. opoziţia biruie aproape pe toată linia, opoziţia mai ia cîteva locuri în restul ţârii, dar guvernul dobândeşte o majoritate zdrobitoare de cel puţin şase-' şeptimi. astfel că revizuirea este asigurată.24
Acum opoziţiei nu-i mai râmîne decit să recurgă la arma atît de obicinuită în luptele noastre politice : retragerea din Parlament.
Din această cauză lupta se va da. în amîndouâ Camerele, numai între cele două fracţiuni ale partidului liberal : fracţiunea radicală a lui C. A. Rosetti şi fracţiunea conservatoare a lui Ion Brătianu.
Dumitru Brătianu. căzut la Cameră, este ales la Colegiul 2 de Senat din Arşeş y:e HsU, guvernamentală. Dumitru Brătianu adresează o scrisoare alegătorilor săi. spunindu-le că. ales m aceste condiţiuni. nu poate primi mandatul. Ş; Dumitru Brătianu nu va face parte din Camerele de revizuire. Iar din ceasul acesta fratele mai mare al primului ministru va deveni, din zi in zi, lot mai ireductibil opozant.-"'
160
Două amănunte ale acestor alegeri : intiiul este acela că Gheorghe Panu, mai tîrziu director al ziarului Lupta şi şef al partidului radical, este aies pentru întîia oară deputat. El e trimis in Cameră.de către Colegiul al 4-lea de Iaşi şi va figura în grupul înaintat al lui C. A. Rosetti.*
Al doilea.amănunt e că generalul Dimitrie Lecca. preşedintele fostei Camere, cade în judeţul său la Bacău, aşa că guvernul e silit să-1 aleagă la Colegiul al 4-lea de Prahova. 21'
Opoziţia iese sfărîmată din alegeri, ea nu poate obţine decit 13 mandate la Cameră şi 11 la Senat -O înţelegind că nu mai poate juca nici un rol activ în Camerele acestea şi că revizuirea legii electorale nu o mai poate împiedica-, ea se retrage atît din Cameră cît şi din Senat, trei zile după deschiderea Parlamentului, în ziua de 10 mai,} mai înainte chiar de alegerea biurourilor.
Retragerea din Parlament este motivată de faptul că alegerile nu au fost libere.
Actul de retragere este semnat de Nicolae Blaremberg, Lascăr Catargiu, N. Drosu, A. Gheorghiu, Al. Lahovary, general G. Mânu, Lascăr Rosetti, George Vernescu, Christian Teii, M. Kogălniceanu. D.S. Cesianu, Gr. Păucescu.-^
Junimiştii nu s-au.asociat acestora şi au rămas in Parlament. Tot la fel nu s-au asociat nici fracţioniştii moldoveni în cap cu Nicolae Ionescu, fiindcă ereau revizionişti.
O manifestaţie iredentistă
La Cameră, în comisiunea de revizuire sunt aleşi: general D. Lecca, lancu Sturza, N. Gane, I. Agarici, D. Berendeiu, N. Voinov, P. Cazolii C. A. Rosetti, Anastase Stolojan, C. Nacu, Al. Papadopolu Calimachi. I Poenaru-Bordea, Nicolae Ionescu, Emil Costinescu şi V. Lascăr.
Gheorghe Panu. rămas în balotaj cu \r'. Lascăr. este bătut la al doilea scrutin şi nu intră în Comisia do revizuire.
Majoritatea comisiunii nu este favorabilă unei revizuiri radicale, nici colegiului unic susţinut de Rosetti, nici unei legiuiri de presă prea largi. Camera este mai mult aplecată să facă o revizuire pe baze conservatoare. De aceea alegerea membrilor comisiunii care să redacteze proiectul noii Constituţii e semnificativă. In adevăr, pe cînd generalul Lecca, care cu cîteva zile mai înainte rostise un discurs violent împotriva socialiştilor care ,.mănîncă biftec şi beau şampanie" — aluzie la fiii lui C.A. Rosetti
_ oste ales cu îl7 voturi. C.A. Rosetti. preşedintele Camerei, nu trec:-
decît al optulea pe listă, cu 70 voturi. Înaintea lui. cu mai multe voturi, sunt aleşi oameni fără nici o însemnătate, precum P. Cazotti şi alţii. -•'
161
] ] — Bucureştii «fc-alta-darfn
Situaţia se desemna in Camera in curind CA, Rosetti va fi pus îi mmori tate hotâritâ.
Im incident care emoţionează. La las; este inaugurata statuia lui ^'ei m f s 1 \ an    i   «    s    m 1 L a    w t    i ' e e e Cu dU "i pi iie] sena torul Petro Grădişteanu rosteşte un discurs spunind ca din coroana de (      'ui' , i-   e 1 ' i o t i n >  n<t    i t p / i > c g ii i Ca cu c i sa i_ c i— tige   B^o1 ,(j1< s  .   a i       1    t      i  ou  c 1 i i i ' î i> ,\ '-ubjugcfL
1    tJULuiLsTi i ii ^ <me1 v   li v u na si la 1   - a cran ie mea si nidi
mare.
/i i t i coi 1 tni"i'M f n !/a i * i/ul ii I ! ic ( pendant c Rov-tri > < ci» t 'i i u ui ciMv <■> i» po.itu n-iciii1-, atuv_a Austua m toarnă untaeiemn pesie loc.
Lt I   i m \ m i   ^\jcu Ga    * m nbiu c„r Comueti 1 stolo î, Leon \ngiuţ   pumnul I 'suni  CA I cv u   ni şedinţele Carnet 11 D Sttidzu cm i     i i Ai do. oiiv.1 A icn } i     ,u-i>ai nu-si citeşte diTui >ul
L.F. jrlasdeu. dm cartea tineretului oltenesc.
Cir iitiu i Ti i lo n \c i li a f"'t +oa '° pii^n i cceasta cuvm-t ut t j iu pii  o  un    c     iv u i c i de {aia sala a imunei uecuta
La banchet au vorbit mai mulţi oratori, iar seria toasturilor a m-cheiat-o Petre Gradtsteanu. care a spus ca ..bea pentru toti absenta, pentru regina mai intu. pentru preşedintele Consunam si pentru toti ministru care nu sunt de lata si. in sursit. pentru nrovmcnie surori ale resatului
dm nenorocire
ios i <  pi "m i m Pi ' T   n i     1 c
upsfac c k ti1    1 c , i    1    r '   i                 p n* n ia
Adoi  ddic-m^m-'   kjpIui   i-1 so 's      C<  i< . 'r n< <=Jatn~nrVe e
iiumoa c   1   e  d u  i   ' n t r c teva nc-ilc   f f r i o   i sa 1 albi
R ~,c     i c    n   i   i i     <        li i Pt   ( u   c c n i       ii s i dus
m t-a Htn   ''in n       i i    t  u 1       j'            -u t > )  > i  i 11 '
înu-o cc  r) r c  idn df   i 11 1 ui T'u^m p / , > i .     d'stc«nu io.it-
tica darea cie seama a ziarelor, adăugind ca a vorb-' asircl:
S re   sunt  mulţi c   t 1 p->< -,c d" 1 i  <   in e i si caic a li
do1 it « x i.e acestui \c i'bo1-' -tic c   m roi < t i cari d '  d m Meiestatea-Voastia nu p> icgt    Roir nuc ci n   ic-geli ir,n n 105  5  ca amtorul loi \li«s'at i-Vils'i(i i i 'eciKin p   >      r<     ude o bpsc^c mea 'a coroana lui Şteian cel iviare."
Aceste cuvinte au provocat o furtuna mare in toate ziarele austro-ungare. Nu este ocara pe care acesle foi sa nu o arunce asupra românilor ; cele mai şovine ameninţă cu pedepsirea României, altele cer o interven-fiune diplomatică energică.
în sfîr.şit. intervenţia diplomatică s? face. iar guvernul este silit să publice un Comunicat în care spune că vorbele lui Grădişteanu n-au fost rostite astfel precum le-au reprodus ziarele, câ Grădişteanu nu avea nici o calitate oficială la acel banchet, câ toastul acestui domn nici n-a fost reprodus în Monitorul oficiul şi câ afacerea este aţîţatâ numai de ziarele duşmane ţârii."'-'
<      i 7ilf   Emile Galii  proprietarul ziarului J îvrji ;   t ' r     *"      <n 1   ' s 1 eNpulzaf dui tata
L i nhi J   n  tVitr oi  Utstua nu Mint deloc bune,  zilnic ele se înraicse.
n ,i c     tiu • i Duna n caic nu  c încă rezolvată. Avem
ţ ni u     ij ! î I        (r    i  <t« nu la I ,si avem un incident de graniţă • ••ârei-ern a'i^U'icci  mai nruutt la număr, au atacat gră--•Hi sovit si i-uii arestat; avem. în sfîr.şit, cazul genera-
la ii ca; ii. u. mu i i oşti lului
r i
c   L 1
a A      o c
tu  i i
in 1  i i
1  o uitoiitat   ar muc in. de fortificaţii, chemat i    i lv< ipaua spie a m cu cta planurile fortifi-i ic nu im d, A mau c n iţie în Austro-Unga-"     ' Biuvclles st intieui a dacă guvernul bel-i Bn t1 nont — caie ei a militar în activitate I, ')uyiU ti genei aiul Bi ialmont a lucrat fără u sau. !?i generalul e pedepsit fiind pus în dispo-
'M.'.i1 -i ^tmea literara, toti intelectualii sunt liiciienai i.
-  , t    iai >.' 1 po< î r.mneccu a înnebunit Toata d     1,1    >   t c, 1 Xum.ii un rn'cd
-r-d:-! ;vi."ccdonski, l;>ce excepţie. In revistti ■ ,.; sc-ne următoarele versuri :
epigrama
Un X... pretins poet. — acum S-a dus pe cel mai jalnic drum. L-aş plinge dacă-n balamuc Destinul său n-ar fi mai bun. Căci pină ieri a fost năuc Si nu e azi decît nebun*
i da O i <
(       I   r l1 l (
PI li''
/ Ci
rare .şi ziaristice e mare. Grigore Ventura ,. nmâine o scrisoare de dezaprobare, invitu-
•• tc a pi-ovocat indignare, clar ereau mulţi cari c n ca Lmmescu e un pretins poet. Krea oii   ii-    n   i' <c uo^arul şi redactorul Tim-
uOici>,n isic     iccl tsi lucru ? "
In lojininâ se deschide Expoziţia cooperatorilor. Iniţiatorul şi animatorul er!" Din-ulrie Balcule.scu cari;, un numâr de ani de aci înainte, va fi un < nei'gic luptător pentru cauza economică a României.
163
Expoziţia este instalată pe un loc viran în Calea Victoriei, aproape de cofetăria Nestor, acolo unde astăzi este o clădire cu două etaje.
Expoziţia erea doar o miniatură, mai ales din cauza spaţiului res-trîns pe care se *afla instalată. Totuşi, multe produse româneşti ereau acolo, iar munca naţională a fost bine reprezentată.38
Camerele redeschizîndu-se, începe lupta pentru revizuire. In majoritate Parlamentul este ostil ideilor radicale ale lui C.A. Rosetti. Din această cauză Rosetti demisionează de la preşedinţia Camerei, iar generalul Lecca e ales în locul său.39
Bineînţeles, din ziua aceasta legăturile de prietenie, vechi de patruzeci de ani, dintre Rosetti şi Ion Brătianu încep să se desfacă.
Puţine zile după demisiunea lui Rosetti, Camera se împarte în două tabere : liberalii moderaţi cari urmează pe Ion Brătianu, şi liberalii radicali cari urmează pe C.A. Rosetti. Aceştia din urmă sunt cei mai puţini. Întîia ciocnire se dă între Ion Brătianu şi Gheorghe Panu, debutant în Parlament. La admonestările acre ale primului ministru, Panu răspunde înţepat cum că, dintre toţi şefi* partidului liberal, C.A. Rosetti este singurul care ştie ce vrea. 40 De-acum spărtura dintre cele două tabere se lărgeşte mereu.
Dar prăpastia, din Cameră se face şi afară, guvernul vrea să distrugă rosettismul, tineretul liberal cere să intre în rînduri şi să scoată din circulaţie pe bătrîni. Cu scopul acesta. Consiliul comunal ales nici de un an, e dizolvat.
Marele eveniment teatral este apariţia pe scena Teatrului Naţional a Nopţii furtunoase a lui I. Caragiale. Reprezentarea piesei, datorită stăruinţelor lui Vasile Aîecsandri, care e membru în Comitetul Teatrului, provoacă un scandal general. Aproape toţi criticii, toate penele competente, toţi oamenii de teatru, toţi oamenii de gust înalţă mîinile la cer şi-şi astupă urechile ca să nu mai audă.
Claymoor scrie în l'Independanee Roumaine :
„A l'Opera la salle est. superbe, [c'est] uhe vraie serre. Les loges ap-paraissent comme. des jardinieres d'ou se dressent les fleurs les plus ennivrantes.
Dans les fauteuils, tout un essaim de papillons attires par le parfum et la lumiere.
Le samedi a ete pro comme jour pschutt par le monde v'lan."41
Şi, după această ameţeală de vorbe şi după aceste copilării care astăzi ne-ar face să ne ţinem coastele, urmează :
,,N-est-il pas navrant de voir Madame Romanesco, si bien dans le Supplice d'une femme, une jeune premiere de grand talent, jouer le role trivial de saute-ruisseau dans Noaptea furtunoasă ?, et dans quel travesti, bon Dieu !'"'2
Noaptea furtunoasă care, la 1383, erea privită ca o ruşine şi o trivialitate, astăzi este una din marile, valori ale literaturii noastre dramatice !',::
164
Consiliul comunal din Bucureşti este dizolvat cu raport motivat sub acuzaţiunea malversaţiunilor. Afacerea face zgomot, Camera numeşte chiar o comisie de anchetă parlamentară.
Guvernul are acum o linie de conduită : desfiinţarea întregii vechi falange liberale, cu toţi Seruriii, Mavruşii, Veniamin Hernii, Pană Buescu etc. şi aducerea la suprafaţă şi onoruri [a] tineretului.
Spre a începe, toţi şefii legiunilor gardei naţionale, care mai exista încă, sunt înlocuiţi cu oameni noi. Dar situaţia tot nu este destul de netedă, fiindcă, pentru demnitatea de primar sunt doi candidaţi foarte serioşi, unul este Nicolae Fleva, cellalt este doctorul Sergiu.
Opoziţia conseryatoare şi vernescană nu participă la alegeri din tactică, interesant era ca cîinii lui Orole să nu se împace văzînd lupul conservator. Pentru ca liberalii să se mănînce între ei şi să se uzeze, opoziţia se abţine.
Spre a compensa pierderea vechilor cadre liberale, guvernul face apel la intelectualitatea junimistă. Ziarul România liberă aprobă dizolvarea Consiliului comunal şi... are candidaţii săi pe lista viitorului Consiliu. D. Aug. Laurian, directorul României libere este ales pe lista oficială.44
NOTE
1 „A minuit on a reveillonne un peu partout, en cercle intime, dans le grand monde et au cabaret. Chez M. Charles Ferikides le reveillon avait pris des pro-portions... Quelques grandes dames ont passe du theâtre au restaurant ou, dans un-cabinet particulier, elles ont trempe leurs1 levres roses dans une coupe de Mumm frappe" (Claymoor, Echos mondains, I.R., no., 1568, 3/15 Janvier 1883, p. 2). Mumm era o celebră marcă de şampanie franţuzească.
2 Sezonul de patinaj pe lacul din mijlocul Cişmigiului a fost inaugurat la 11/23 decembrie 1882 („Sîmbătă la 11 cor. începe patinagiul. Duminică va cînta muzica militară de la 2—5 ore. Abonamentele pentru toată iarna costă 30 lei în care preţ se coprinde şi plata hainelor şi a patinelor" — Patinagiu, Binele public, an. V, 11 decembrie 1882, p. 3). In iarna geroasă 1882—1833, patinajul pe lacul din Cişmigiu, mai ales în lunile decembrie şi ianuarie, a constituit una dintre distracţiile favorite ale bucureştenilor („Patinagiul a început cu mult avînt pe lacul Cişmegiului Alunecă, alunecă lumea de ambele sexe şi de toate vîrstele, cu trandafiri în obraji şi cu veselia în ochi pe apa solidificată de timpul aspru al iernii" — Binele public, an. V, 30 decembrie 1882, p. 1).
3 „On annonce pour Dimanche, 9 Janvier, de grandes courses â patins sur le lac de Cişmigiu. On commencera â 2 heures precises. II y aura deux musiques militaires. gntree 1 franc..." (Claymoor, Echos mondains, I.R., no. 1589, 9/21 Janvier 1883, p. 2). Bacalbaşa a preluat informaţiile referitoare la concursul de patinaj de duminică 9/21 ianuarie 1883 din l'Independanee Roumaine (Claymoor, Echos mondains, no. 1590, 11/23 Janvier 1883, p, 2). Numele premiantului cursei de „alergare mică" este incorect înregistrat : premiul I, care consta dintr-un „port-tabac de bronz" oferit de maiorul N. Vlădoianu, a fost cîştigat de Sc. Al. Orâscu, iar premiul II de N. Cuţarida (Alergarea de patinatori, RAZ-W., 11 ianuarie 1883, p. 2).
'• Claymoor. Echos mondains, I. R., no. 1608, 1/13 Fevrier 1883. p. 2—3 („Une grnnde poignec de n>'>uvelli-s pour. le mois de Fevrier, qui va etre tres folichon..."). ..Otel-' este folosii, in testul lui Bacalbaşa, cu sensul preluat din franceză de : palat, clădire mare. Balun — şi în special baluri mascate — aveau loc la Bucureşti înde-
165
t
Qgşb^ gmjpul Cjamavaluluj, te Juni.1*? januafif^lefeniafie. gşjyl. goejeţaţjţ Fgrnica, (Jpgpre care aminieştş qiaympor, a avut Iqc la 9/21 februarie 1Ş83, îrţ sa}a Ţf&trului Naţional. Societatea Furnica, fondată în 1882 (prin contopirea unei mai vechi societăţi cu acelaşi nume cu societatea Concordia română), aflată sub preşedinţia alenei C, Cernesc». JŞi propunea să „încurajeze dezvoltarea- industriei casnice" în mejjjui rural fi în acest sens ee vor peşte în text despre'-„balul ţărănesc", b,§| }a care au participat doamne din înalţă şpcietaţe bucureşţeană purţîrfd îndeosebi costume naţionale (inclusiv doamna Maiorescu, „împreună cu gentila-î fiică, tot în costum naţional*). în afară de aceste baluri, accesibile numai celor înstăriţi, la Bucureşti aveau loc, jn săli mai modeste, în aceeaşi perioadă, numeroase baluri Populare, mascate sau nu, („PJgpurnapi, birjari, cîreiumafl, cojocari, ei§marj, Şggje* tatea cooperatista industrială, A§.°ciaţia meseriaşilor români, toate bj-eşlelft, ţpaţe societăţile gu balurile lor!' — Ionni fîoan N. Iancovescu],Cronica săptăiriinală. Verzi şi uscate, TEL., 16 ianuarie 1883, p. 2—3). La unul dintre aceste baluri, oferit în -sala JŞosje]^ ia 5/17 februarie 1883, de Societatea generală de ajutor reciprpe a lu^ crătofilor tipografi Gutenberg, a luat parte şi Petre Işpireşeu, „băţrîa tipograf §i cultivator distins al limbii româneşti care şi-a ştiut forma un nume literar prin scrierile sale", autorul arţjeolului din care am citat încheind cu un îndemn ia care,. bineînţeles, subscriem : „înainte, tipografi ! Cine munceşte are dreptul să şi petreacă, Cu toate acestea nu se ştie dacă au petrec mai mult cei oe muncesc mai but-ţin" (Balul tipografilor. Minele ptfblţe, an. V, 9 februarie J8ŞŞ, p. 1). Pşşnre balurile aristocratice ale epocii, v, şi Constantin Argetoianu, op. ci*., p. 110—122.
5 Potrivit uzanţelor, declaraţia de revizuire a Constituţiei, cu precizarea articolelor care urmau să fie supuse revizuirii, trebuia lecturată şi aprobată de trei ori, atît în- Senat cît şi în Adunarea Deputaţilor. Cu întîrziere, declaraţia amintită a fost votată pentru a treia şi ultima oară, în ambele-Camere Legiuitoare, ţa 4/16 martie 1883, cînd, respingînd cu hotărîre ideea modificării Constituţiei, şase senatori (printre care Lascăr Catargiu, gen. FJorescu) şi 20 de deputaţi din opoziţie (N. Blaremberg, M. Kogâlniceanu, Al. Lahovary, G. Mârzescu, G. Vernescu ş.a.) şi-au depus mandatele. A doua zi, la 5/17 martie 1883, Camerele Legiuitoare au fost dizolvate, noile alegeri parlamentare urmînd să aibă loc în a doua jumătate a lunii aprilie 1883. - .
8 La sfîrşitul lunii iunie 1883, Fr, Dame părăseşte redacţia Românului (TEL., 29 iunie 1883, p. 1), exprimîndu-şi astfel dezacordul cu unele măsuri ale guvernului "liberal (expulzarea lui Emile Galii — y. în text, p. 162—163 şi nota 33 de Ia p. 172) pentru a trece la cotidianul L'Independanee Roumaine ; aici el va imprima o orientare tot mai accentuat antibrătienistă jurnalului, acuzîndu-1 pe şeful guvernului de trădarea idealurilor democratice şi liberale profesate în tinereţe („...i'ampur du pou-voir a transforme le revolutionnaire de 1848, ranarchiste de 185Q, ie regicide de 1653, le republieaim de 1857, le liberal de 1862 en theorieien de la reaction" — Fr. Dame, J. O. Bratiano, L'Ere nouvelle. La dictature, 1883—28S5, Bucureşti, 1886, p. 2&—30, volum în care fostul secretar de redacţie al Românului şi-a adunat articolele publicate în cotidianul de limbă franceză, orientat din ce în ce mai evident către grupările conservatoare de opoziţie).
' „Capii opoziţiei" şe întruniseră la 26 iasiuarie/7 februarie 18.83 în locuinţa lui N. Blaremberg, hotărind alegerea unui comitet de şapte membri (M- Kogâlniceanu, G.Mârzescu, G. Vernescu, C. Suţu, A.D. Holban, Al. Lahovary şi N, Blaremberg) care să redacteze up „manifest-program" elaborat şi apoi semnat $ doua zi de circa 80 de persoane, delegaţi ai opoziţiei din Bucureşti şj Iaşi (Cţanica zilei, RĂZ-W.j, 29 ianuarie 1883, p. 2). în manifest se făcea apel ţa ajegători ş&-şi dea votul acelui candidat liberal „independinţe" sau conşeryaţpr „care va întruni cei mai mulţi sorţi de izbîndă" (cu precizarea că un succes electoral al opoziţiei „e singurul rnijioc prin care se va putea împiedica modificarea impusă şi jnopprţună a legii noastre fundamentale"). Apelul electoral era semnat, printre alţii, do : D. Anghel (mare proprietar), Nicolae Blaremberg (mate proprietar), I^ascăr Catargiu (mare proprietar), I. Em.'Florescu (mare proprietar), Menelas Ghermani (mare han-cher), A.D. Holban, M. Kogâlniceanu, Al. Lahovary, Gh. Mârzescu, prinţul Al. Ştir-bey (mare proprietar), Gh. Dem Ţeodorescu, George  Vernescu  (mare proprietar)
JW6
(Manifestul comitetelor unite ale opşflfturcţt dtn pucureşti şi latt, şinei» pubiu, ari. V, 1"februarie 1883, p. 1). •
8 După expunerea în Parlament a programului politic al junimiştilor. îa sfîrşitul lunii martie 188.1, de către P.P. £arp (program cunoscut sub numele ele „Era nouă "),|în. care se afirma câ progresele incontestabile realizate de România, în ultimii ani făcuseră ca între liberali şi conservatori să nu mai exjşte mari deosebiri de principii privind evoluţia în pontinuare a ţării, apropierea dintre gruparea junimistă, păstrînd contacte din ce îri ce mai reduse cu conservatorii vechi (în noiembrie JS81 "Titu Maiorescu, Ţh. Rosetti şi ceilalţi junimişti demisionaseră din clubul, conservator) si liberalii brâti.enişţi devine din ce în ce mai evidentă. De altfel, răspynzîndu-i lui P.P. Carp în Adunarea Deputaţilor, la 30 martie/11 aprilie lSSl, J.C Brătianu, precizînd că acesta era „omul cel mai înţelept... cel mai cu vederi de om de stat din partidul conservator", sugera o posibilă alianţă a liberalilor cu conservatorii dispuşi să accepte ideile şefulyi junimiştilor : „p-lor, ar fi mai bjne pentru tară dacă partidul    conseryatpr s-ar pune pe terenul   d-lui Carp, fiindcă atunci n-ar mai fi decît chestiuni de a doua mină care ne-ar despărţi şi noi de multe ori poate că ne-am găsi împreună" — Ion C. Brătianu, Acte şi cuvinţări, voi. VI,  1936,, p. 248—249). în anii 1882—1883 au existat unele momente de colabşr raro intre .liberali şi junimişti,'fără ca aceştia din urmă să renunţe vreun moment la independenţa Jor (v. Z. Ornea, Vwţa lui Titu Maiorescu, voi. I, Ed, Cartea românească, 1986, p. 408—416) ; la alegerile din aprilie 1883 guvernul   a sprijinit discret gruparea junimistă care va obţine patru (şi nu 15, cum susţine Bacalbaşa) mandate de deputat (în frunte cu Titu Maiorescu), căpătînd, din partea lui Al. Lahovary, cu teribilă ironie, denumirea de „opozit >e miluită", Ţjtu Maiorescu a fost reintegrat ca profesor universitar în octombrie 1884, de către ministrul liberal al Instrucţiunii Publice, Gh. Chiţu ; membru al Academiei era insă din 18Ş7, ca şi Vasile Aîecsandri.
9 La începutul anului 1882 s-a constituit în Bucureşti, ca urmare a umor reuniuni ziaristice găzduite de redacţia Curierului financiar (al cărui sediu se afiş în Pasajul Român) un Comitet general' al presei care-şi propunea exclusiv scopuri filantropice, amintite în capitolul precedent al acestei cărţi (v, p. 130-^131 şi nota 3, p. 142). Din comitet, aflat sub preşedinţia lui C. A. Rosetti, făceau parte : I.G. Bibicescu (Românul), Gr. Păucescu (Timpul), D. Aug. Laurian (România liberă), M. Minovici (Curierul financiar), Al, Ciurcu (L'Independanee Rmimaine), I.C. Fundescu (Telegraful), Gr. H. Grandea (Războiul român) ş.a-, secretar fiind Fr. Dame (Incendiul de la Fălaiu, Curierul financiar, an. IX, nr, 10, 7/19 martie 1882, p. 108-409). încercarea, reuşită, de a reuni în jurul unui tel comim publicişti de la gazete rivale i-a determinat pe aceştia să,-şi propună constituirea jmui, Comitet al presei care să le apere interesele profesionn'e. în acest scop s-a alcătuit, în ianuarie 1883, 6 comisie care să elaborez? statutele unei Societăţi a presei, comisie formată din : N. Xeno-pol, D. Aug. Laurian, Barbu Constantinescu. M. Minovici şi. D. Roco.   De-a lungul a mai multor şedinţe, care au avut Ioc în redacţia Romanţei libere, s-au vo-r    tat, articol cu articol, statutele noii societăţi care-şi propunea şâ se preocupe de „ajutorul moral şi material al membrilor săi" (Societatea presei, RĂ7.-W., 31 ianuarie 1883, p. 2). La 10/22 februarie 1883, în cadrul unei „adunări generale", s-a ales „Comitetul de administraţie" al noii societăţi a presei în următoarea componenţa, care diferă întrucîtva de aceea notată de Bacalbaşa •. preşedinte : B.P. Hasdeu ; vicepreşedinţi : D.A. Laurian şi G. Ste.iadi (Gazeţte de Roumanie): casier: M. Minovici; membri: G, Misail (Binele public), M. Emineseu şi I.G. Bibicescu, ceilalţi doi membri, neînţrunind majoritatea neeeşarâ, urmînd să fie aleşi mai tîrziu (Societatea presei, RAZ-W., 13 februarie 1883, p. 1 ; Aiţgustin Z. KT, "Pop. Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Emirescu, Ed.  Academiei, Bucureşti, 1962, p. 144). Alte ştiri despre această societate a presei nu am mai aflat însă in ziarele din 1883 pe care le-am consultat, dovatiă că respectiva asociaţie de ziarişti nu a funcţionat efectiv, probabil din cauza neînţelegerii dintre membrii ei, aşa cum afirmă Bacalbaşa.. Un an mai tîrziu, în iunie 1884, D. A. Laurian, p'-opunînd înfiinţarea unei societăţi a presei, va aminti că în 1883 „s-a făcut o încercare in acest sens dar ideea n-a prins" (Banchetul libertăţii presei dat de ziarul „L'Independanee Roumaine0, ROM., 9 iunie 1884, p. 514). Am insistat mai mult asupra încer-
16?,
cărilor de organizare a ziariştilor din anii 1882—1883, intrueît Const. Bacalbaşa, prin intermediul altor materiale mai ales (Ziaristica română din zilele noastre în voi. : lorga, Istoria presei româneşti, p. 181—182), difuzează unele informaţii confuze preluate şi în studii de sinteză recente.
10 într-o relatare confuză Bacalbaşa evocă polemica din epocă dintre Timpul şi jurnalele liberale Românul şi Telegraful, unul dintre cei mai activi susţinători ai polemicii fiind Minai Eminescu, redactor-şef al oficiosului conservator în intervalul februarie 1880 — decembrie 1881. De o ţinută publicistică superioară, jurnalistica lui Eminescu, caracterizată prin argumentare strînsă. serioasă bază documentară şi filosofică, s-a impus posterităţii prin înaltul ei patriotism şi prin interesul real pentru soarta păturilor sociale nevoiaşe. CA. Rosetti, reprezentant strălucit şi consecvent a! generaţiei paşoptiste, îşi susţinea ideile sincer democratice şi progresiste, multe dintre ele însă utopice, într-uri stil grandilocvent, mesianic, fiind suspectat de Eminescu, pe nedrept, de demagogie şi de inaderenţă la problemele reale ale poporului român, contestîndu-i-se dreptul de a se pronunţa în numele lui. în realitate, atît în publicistica lui Eminescu cît şi în aceea a lui CA. Rosetti (care, după expresia fericită a biografului său, Marin Bucur, trăia „acoperit de lumina paşoptismului, care se vede că 1-a orbit" — C. A. Rosetti, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970, p. 425), 'se poate constata o identitate de idei în ceea ce priveşte interesul accentuat pentru îmbunătăţirea soartei ţărănimii, pentru crearea unor pături mijlocii producătoare, pentru apărarea prestigiului ţării în plan internaţional. Excesele de limbaj la adresa liberalilor şi îndeosebi a lui CA. Rosetti, din paginile publicistice ale lui Eminescu (la care presa guvernamentală, inclusiv colegii de redacţie ai lui Const. Bacalbaşa de la Telegraful, a răspuns, adeseori, în acelaşi registru, dar fără talent), desigur regretabile, ca orice excese, nu au putut fi justificate nici de un mare admirator al poetului nostru naţional, Nicolae lorga care, în încheierea prezentării publicisticii eminesciene din sinteza sa de istorie a presei ţiunea să precizeze clar — şi avea perfectă dreptate : „Mai mult decît aceste exagerări şi nedreptăţi evidente, care, fără a scădea pe acel care le-a rostit, stau cu greu alături de revoluţia binefăcătoare pe care el a introdus-o în poezia românească şi în formele generale ale limbii, este o aîtă parte care ne atrage mai simpatic : aceea care, la fiecare moment, aminteşte trecutul venerabil şi datoriile neglijate faţă de cultura naţională" (lorga, Istoria presei româneşti, p. 137).
11 Accizele (axizele) erau taxe asupra unor mărfuri care se percepeau la intrarea în localitate, la bariere (v. volumul I al acestei lucrări, p. 75 şi nota 235), taxe care contribuiau la constituirea fondului comunal. în ianuarie 1S78, în vederea sporirii fondurilor comunei Bucureşti, fonduri necesare pentru lucrările de moderni zare ale oraşului, ce se preconizau, s-au aprobat de către Consiliul comunal unele „âdause de taxe", la — printre altele — vin şî struguri ce se aduc pentru vin („râ-mînînd astfel scutiţi numai strugurii pentru mîncare"), untdelemn, fructe exotice, „precum portocale, lămîi, chitre, struguri de Malaga, stafide, smochine, rodii, castane, migdale, curmale", orez, măsline, zahăr, bere („vadra de bere adusă sau fabricată în comună''), icre negre şi icre de ştiucă, şocolată, „pentru un rîmător de la doi ani în sus vîndut în obor sau în oraş" etc, etc. (Sesiunea extraordinară a Consiliului comunei Bucureşti de la 4/16 ianuarie 1878, M.C.P.B., nr. 7, 28 februarie 1878, p. 90). în cazul comunei Bucureşti, accizele îşi aduceau contribuţia cea mai importantă la constituirea fondului comunal. Pînă la 31- decembrie 1881 ele erau „date în întreprindere" (arendate), unor persoane particulare, ultima oară, începînd de la 1 ianuarie 1879. pe un termen de trei ani, pentru suma de 2 370 000 lei pe an. lui I.P. Balanoglu şi D. Marinescu (M.C.P.B., 1879, p. 702—703). în şedinţa Consiliului comunal din 24 decembrie 1881/5 ianuarie 1882, cînd s-au prezentat pentru a licita accizele trei grupe de capitalişti, în frunte cu acelaşi foarte activ I. P. Balanoglu (oferta maximă fiind de 2 750 000 lei pe an), majoritatea consilierilor au opinat — la sugestia primului ministru, I.C. Brătianu — „pentru perceperea în regie a acestor jmno7He" (Axizele oraşului Bucureşti, Curierul financiar, an. IX, nr. 1, 3/15 ianuarie 1882, p. 5 ; v. şi : Ion C. Brătianu, Acte şi cuvîntări, voi. VII, Bucureşti, 1939, p. 91 : „dacă aceste venituri se vor câuta în regie de către funcţionari capabili şi oneşti, comuna va realiza o sumă mult mai mare decît ce i s-a dat la lieitaţiune. Şi 'astfel Consiliul comunal, după stăruinţele mele. s-a hotârît: să caute în regie acest venit-' — discurs rostit în Adunarea Deputaţilor la 26 ianuarie/î februarie 1882). în vederea organizării de către stat a perceperii accizelor,    s-a constituit
162
Diviziunea accizelor, în frunte cu un „şei de divizie" (.Apostol Aricescu), avînd în structura organizatorică : un şef de birou (remunerat cu 250 lei lunar), un şef perceptor, un ajutor, un copist, un magazioner pentru antrepozite, un arhivar (plătit cu 150 de lei pe lună) etc. Dr. D. Sergiu, fruntaş politic liberal, era, în perioada amintită de Bacalbaşa, însărcinat din partea Consiliului comunei Bucureşti, „cu conducerea serviciului accizelor" (Consiliul comunei Bucureşti, Şedinţa de la 8/20 decevtibrie 1882, M.C.P.B., nr. 1, 9 ianuarie 1833, p. 3).
12 îri anul 1882 veniturile totale ale accizelor bucureştene s-au ridicat la 2 677 160 lei, din care, scăzîndu-se cheltuielile de administrare de 345 000 lei, ră-mînea un venit net de 2 332 160 lei, ceva mai mic decît suma oferită la licitaţia din decembrie 1881 (Accizele Comunei Bucureşti, Curierul financiar, an, X, nr. 11, 16/28 ianuarie 1883, p. 89) ; explicaţia oferită în text de Bacalbaşa cu privire la venitul mai redus al accizelor în primul an al administrării lor de către stat pare întru totul plauzibilă.
13 Trăsurile (sau birjile) de Herasca, numite aşa pentru că staţionau îndeosebi pe un teren din faţa bisericii St. Vineri-Herasca (refăcută după 1711 de familia Năsturel-Herescu şi demolată în anii dictaturii ceauşiste) făceau curse de obicei numai în mahalalele bucureştene sau între acestea şi satele sau locurile de petrecere din preajma oraşului (Potra, Bucureştii, cap. „Trăsuri, cupeuri, birjari de Herasca", p. 284).
l'1 Cotarul era slujbaşul comunal însărcinat cu supravegherea măsurătorilor (cu „cotul") ; el calcula, cu ajutorul cotului, dimensiunea butoaielor pentru a le stabili astfel capacitatea.
!r< O parte dintre amănuntele oferite de Bacalbaşa în aceste file i-au fost desigur reamintite de un articol din Românul (reprodus şi în Telegraful sub titlul : Contrabandiştii din Capitală, 29 septembrie 1883, p. 3) în care, printre altele, se preciza că pentru o vadră de spirt „intrată în comună" se plătea o taxă de 7,50 lei, se menţiona numele „organizatorului cetelor de contrabandişti", evreul Isac Sevillio" şi se istoriseau cîteva procedee de trecere clandestină a mărfii '(căruţele cu fund dublu ş.a.). Accizele — taxe de tip feudal, care ştînjeneau dezvoltarea liberă a comerţului — au fost desfiinţate abia în martie 1903, printr-o lege propusă de Emil Costinescu. ministrul de Finanţe în guvernul liberal de atuoai, condus de D. A. Sturdza.
16 Bieţilor actori români (fr.).
17 Claymoor, Echos Mondains, I.R., no. 1617, 12/24 Fevrier 1883, p. 3. Este vbrba despre balul oferit de Societatea Furnica miercuri 9/21 februarie 1883 în sala Teatrului Naţional, bal despre care s-a amintit în text mai sus (p. 154 şi nota 4, p. 165— 166). Obiceiul protipendadei cosmopolite bucureştene de a folosi în toate împrejurările limba franceză, chiar şi în timpul acestui aşa-zis „bal ţărănesc" era aspru condamnat _şi pe bună dreptate — de presa democrată („...Cînd vom ajunge ca într-un bal
românesc să nu ,se mai audă decît dulcea şi armonioasa limbă românească ? Nu se vorbea decît limba franceză ; cred oare unii că este înjositor a vorbi româneşte ? Foarte trist pentru aceia !" — B., Balul Societăţii Furnica, TEL., 11 februarie 1883, p. 2_3 . B. autorul articolului din care am preluat citatul, s-ar putea să fie Const. Bacalbaşa 'acum, probabil, colaborator ocazional la Telegraful, după ce se angajase ca funcţionar la Divizia accizelor). Lucrările dramatice amintite în text sînt : Le Kle-phte de Abraham Dreyfus, a cărei premieră pariziană avusese loc în 1881 şi Un leu şi un ~lot comedie de Eugene Labiche. „spirituellement localisee" — de publicistul Dim. Pesetei'(Max) : cu una dintre cele trei fiice ale arhitectului bucureştean Gaetano Bu-î-eiii, Alexandrina, aflată printre interpreţii prelucrării după Labiche, s-a căsătorit I.L. Caragiale şase ani mai tîrziu.
169
18 „Proiectul de lege pentru fixarea veniturilor şi cheltuielior statului pe exerciţiul 1883—ld84-' — prezentat de Emil Costinescu -»■. a fost discutat şi aprobai de Adunarea Deputaţilor la 28 februarie/ 12 martie 1883 ; el prevedea atît la -.resurse" cît şi la „cheltuieli ordinare şi extraordinare ale statului" aceeaşi sumă: 125 039 533,61 lei (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa âe lă 28 fisbfUărie 18S3, D.Cl,., nr. 84, l/i§ martie 1883, p. 1352—1353).
19 Vînătoare cu hîrtie (engl.), petrecere sportivă în care un jucător plecat înaintea altora era căutat de urmăritorii lui.
211 In h'lndependanee Roumaine : „sur la route du-moulin de Herestreu" ; drumul Herăstrăului, mai tîrziu Calea Dorobanţilor, intersecta şoseaua idselef cam pe a&olo unde se afla astăzi Arcul de Triumf.
ix ClăymoOr, Echos Mondains, I.R.. ho. 1666, 12/24 Avril 18B3, ţJ. 2-=-&, Principesa Urusof (UrtîsovJ £ra soţia ministrului Rusiei lâ Bucureşti.
22 „Opoziţia, unită", a conservatorilor şi a liberalilor dizidenţi lupta ţt&SXtii a obţine în alegeri o treime din mandate spre a bloca astfel modificarea Constituţiei car« fiu putea ii revizuită grifi votai adunărilor legiuitoare decît eu o majoritate' (iei fiel puţin dOuă treimi. Vestitele alegeri din aprilie 1883, autoritar cdntrolate de, guvernul liberal, tare voia să evite orice surpriză, i*au slujit ca sursă da inspiraţie lui $.Lr. Caragiale în realizarea capodoperei sale-, p scrisoare pierdută, a cărei premieră a avut loc un an mai tîrzia,
23 In original : şapte.
t » Victoria lui G. Vernesc* la Colegiul I de Senat împotriva lui Dimitrie Chita (cu 79 de Voturi c&htra 43) era salutată cu entuziasm de presa opoziţionistă : „In fine trăim ca să vedem apunînd în judeţul Ilfov pînă şi Ultimile raze ale -Steft* lucitului Beizadea Mitică..." (Binele public, an. V. 1 mai 1883, p. 1). La Iaşi, contrar âfirmâfiilofr lui Bacalbaşa, opoziţia nu a ieşit biruitoare chiar pe toată linia : dintre eăndidaţii ei âu îost aleşi: liderul eonsgvatdr Lascăr Catârgiu, la Colegiul I de Cameră (contea lUi Leoh Negntzzi) şi N. Drosu la Colegiul-1 de Senat 5 ceilalţi candidaţi aleşi au fost fie liberali, fie sprijiniţi de guvernul liberal : junimistul Iaco'b Negruzzi, la Colegiul 11 de Cameră (contra lui Mihail Kpgălniceanu) ; Şt. Nei, I. |a.no,Y» l- Ornescu, Gr. I. Buieliu, la Colegiul III de Cameră, G. Panu, la Colegiur IV de Cameră şi prinţul Gr. M. Sturdza (care se pronunţase în favoarea revizuirii Constituţiei), la Colegiul II de Senat (v. şi Lupta electorală la laţi, RÂZ. W li aprilie 1883, p. 1). . ■
23 D. Brătianu căzuse în alegeri la Piteşti, Craiova şi Ploieşti : eTvâ fi prOpus-şi sprijinit de guvern, fiind ales senator la Colegiul I de Argeş, in condiţii identice a fost ales senator la Colegiul II, în acelaşi judeţ, aflat lâ discreţia Organizaţiei liberale, şi I. Marghiloman ; ambii, neacceptînd acest gest de bunăvoinţă umilitoare, au ««ujşat mandatele de senator.
ae Informaţie eronata ; mttşleful liberal Dimitrie Leeca se va alege fără probleme, în judeţul Său Sacău, ca deputat âl Colegiului I; la Golegiul IV de Prahova va fi «des deputat G. Cântili.
27 Datele comunicate de Bacalbaşa sînt destul de exacte : după un alt contemporan al evenimentelor din 1883, în Adunarea Deputaţilor opoziţia a obţinut 12 mandate (din totalul de 146), iar în Senat tot 12 (din 62), cea mai mare parte fiind realizată aşa cum era de aşteptat — la Colegiul I (7 mandate la Cameră şi 9 la Senat) (Quinze mois de rt<gime liberal en Roumanie, Paris, 1886, p. ki). Cifrele se referă însă atît la censervaterii veehi, cît şi la junimişti şi la liberalii dizidenţi, dar dintre aceştia,nu toţi erau potrivnici revizuirii Constituţiei.
28 Retragerea opoziţiei din Parlament, RÂZ-W., 14 mai 1883, p. 1—2. Cei 12 fruntaşi al opoziţiei (la care s-âu adăugat, cîteva zile mai tîrziu, Ilarie Isvoranu şi Mihail G. Burileanu) şi-au anunţat hotărîrea de a renunţa la mandatele de sena-
tor sau âe deputat-printr-un manifest adresat alegătorilor» precizînd că gestul lor a fost determinat de acţiunea organizată de influenţare prin violenţă de către autorităţile liberale a voinţei Corpului electoral.
2» Comisia de revizuire a Constituţiei" formată din 18 persoane a fost aleasă în şedinţa Adunării Deputaţilor din 1/13 iunie 1883.JLa vot au participat 98 de deputaţi • cifrele notate de Bacalbaşa sînt exacte (P. Cazotti a obţinut 75 de voturi). Dimitrie tecea va rosti cuvintele amintite de Bacalbaşa în şedinţa Camerei din 16/28 mai 1883 cînd va preciza câ nu primeşte preşedinţia Adunării Deputaţilor refuzata iniţial şi de CA Rosetti, afirmînd răspicat : „Sunt în divergenţă cu d. Rosetti; de' fiindcă, domnilor, la noi în ţară fac socialism aceia care beau şampanie şi mănîncă biftecuri..." (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 16 mai 1883, D.C.L., nr. 4 17/29 mai 1883 p 53). Era o mărturisire deschisă a împotrivirii moşierimii liberale încurajată si de* I. & Brătianu* lâ refdfihele cu un caracter mai larg democratic preconizate de d'.A. Rosetti şi de către puţinii săi amici.
s° Ihaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare, executată de Sculptorul franfcez Prnrhanuel Freimi^t (1824-^1910), autorul statuii din Paris reprezentînd-o pe Ioana d'Ai-C a avut loc lă Iaşi, la 5/17 iunie 1883, în „piaţa Palatului Administrativ", acolo 'untie s<* află si astăzi. La solemnitate au participat : regele Carol, miniştrii : Gh Chitu Eiig âtitestfu, G. Lecca şi D. A. Sturdăa, senatori şi deputaţi, reprezett-taftfii diplomaţiei la Bucureşti ai Frârtţei, Germaniei şi „Engliterei" ş.a. (Serbarea detmUrii statuii Iul Ştefan Cel Marc Ia laşi, TEL., 8 iunie 1883, p. 2). îh fata monumentului care se inaugura au rostit discursuri, potrivit programului fixat dinainte (Proafăm pentru serbarea inaugurării statuii lui Ştefan cel Mare în la%i la 5 iwhie 1883 MOF ■ hr 42", 28 mai/7 iunie 1883, p. 806) : regele Carel („Privim dar cu dragoste Si admiraţie pe eroul Moldovei eafe este fala şi podoaba românilor Şi care, împreună eu Mi'hfli Viteazul, a întemeiat rentimele armelor noastre, redeşteptat ţw> cîrrtpilie din Bulgaria'). N. Gane, din part°a Comitetului de iniţiativă, CA. ROsetU preşedintele Camerei. în numele corpurilor . legiuitoare („Eroul Moldovei a fost Domnul tuturor romanilor ; oriunde este o suflare românească, memoria lui vip se păstrează") b.A. Sturdza, în numele Academiei Române, N. Ionescu, „delegatul universităţilor'8 Şi B P. Hasdeti, „reprezentantul societăţile* prâfiesienâie din &l«&&f&a. (MOF rtf 54, U/23 iunie 1883, p. l<J7f-1082). A doua zi, lâ 6/18 iUnie! 1883, rriuhi* cipalit'atea laşi a oîeTit un banchet în sala Teatrului Naţional, la care âu Itîat parte 420 de invitaţi din toată ţara, banchet in cadrul căruia âu rostit toasturi, în general improvizate : regele Carol, fi. Cariagdi, primarul Capitalei, Leon Negruzzi, primarul laşului, generalul Cefnat în humele armatei ş.a. Cu această ocazie a luat euvînttil ţi Petre Grădişteanu („un hotnme politique conu pour la sinceriie d'un temperament <qui ne se soumettait pas â la discipline habituelle" — N. lorga, H»s-toivv des riumains et ăe la românite orientale, voi. X, Bucureşti, 1945, p. 276), care, după ce a toastat în sănătatea unor absenţi (regina, primul ministru şi cîţiva miniştri) s*& referit, potrivit corespondentului special al ziarului L'lnâipenăâniie RofrtntHTKJ âUx pr'ovinces soeurs de notre royaume, eomme la tiueovine, la Tran-«vJVanig fet'k Bahat qui, nrâlhetlfetisemeht mânquent aux fleurdtis de hotre edurofing rLâle inăis âui n'y înanquefbnt p6ut-etre pas tbujours", închelndd-şi altfel toastul ,'Votre courohhe ttt beUe, sire, â-t-11 dit ert s'adressânt au Roi, mais il lui manque quelques perîes ; puissent-elles venir l'enrichir un joUr.l" (Un spectateur, Les fetes de lassi, I.R., no. 1712, 9/21 Juih 1883, p, 1), text corect tradus de Bacalbaşa. ' ,.Uh speâteteur", «Orespeadentul jurnalului la Iaşi, era tînărul avocat şi publicist C © GOStel3Foru feares ceva mâi tîrziu, vâ recunoaşte că a reprodus cu aproximaţie, după filatâifi Ulteri6Sf% Cuvintele rostit* de Petre Grădişteanu, adăogirifl de lâ el, m ci 6rhiMli«€ Bă§ftrabia, hUrAele ptoVinCiilor româneşti aflate Sub stăpîniri Ştrăifte f" Scriâeâfift W in i IR'-' m. VtM, m ^Uih/10 JUiilet 1883; Ş, l). Seî&tirSa eoHdia* nului â« Ifcfeâ frâiic§zâ, fcafS a îftsisîat eSeŞâlv, dlh ifitergse sttict politicianiste, asatara cUVihteîOf f&stite de GfâdîŞteaftU, urihărifid sâ îJfovOăee dificultăţi m plan diplomatic guvernului liberă! şi eventual eâd&feâ adestUia, a Stîrnit o furtuna m proteste în Austria şi mai ales în Ungaria, ftornâfiiâ fiihS âcUZatâ d6 susţinerea unei propagande iredentiste, vizînd îndeosebi integritatea imperiului multinaţional attstre'ttog&r.
:i Les tnerrus precveuses, 1. B_. no. 171". 15 27 -iuiq 1 !;«:>, p. 1 ţ..,\l. Pieri e f> r adisteano. adresse â la România liberă une leu re qi*e nous rep-roduissons»™.' K Citaiul tradus liber de Bacalbaşa sună astfel în limba franceză. ..II est d'auues qui au'jient voulu venir, mais qui n'ont pas pu : iis nous regardent en ce moment, que dss-je V ils sont de coeur au milieu de nous, ils vous aiment. Sire, autant qui-nuu- tous car il voient en Voire Rlajeste, non pas le Roi de la Roumanie mais le Roi des Rovmoins, et cest avec lcur concours que Vot re Majesle reconquera ips p'cues piecieuses qui manqutnf enenit a ld couionnc d Litjf nne-m-Grand !■ iji încheiere, după ce reproducea şi toastul lui B.P. Hasdeu, Petre Grădişteanu tine;! *■« pr^cUe/e :,.Les sentiment^ que j'ai exprimes soni: ceux de tous les Roumain* et quoi que ion dise. quoi que Ton fasse. on ne pourra ni les eteindre, ni Jes etoui-
Campania de presă împotriva României a fost întreţinută îndeosebi de cotidianul Pester Lloyd din Budapesta. ..toaia primului ministru ungar" care. de pilei.'s. într-un articol intitulat Rorniuiia urmează rostea ameninţări belicoase, vizînd însăşi existenta scatului român independent : „Acei politicieni din Bucureşti care au puţină memorie îşi vor amintiţi poate un oarecare moment al Congresului de la Berlin care era să devie fatal pentru România. Atunci a fost vorba nu numai de Basarabia ci de întreaga Românie şi monarhia noastră n-avea decît sâ îminză mina spre a-si apropria toată România împreuna cu vitejii de la l'levna" (RAZ-YV., luni 13 iunie 1383. p. 1 — articolul apăruse în Peste r Lloud in numărul său de ..vineri", deci, probabil, la 10-22 iunie 1808). Ca urmare, u presiunii diplamaţiei austro-ungare guvernul român a fost nevoit să publice un comunicat în care se menţiona : „Cuvintt k acestea. în parte exagerai e, in parle neexact reproduse au iost pronunţate prin surprindere d-o persoană care n-avea nici un rol oficial la acea .solernnilale', preei-zînd, în încheiere, câ „nu poate decit a dezaproba in modul cel mai energic şt pe calea oficială asemenea manifestaţii 'i tendrnţe ondtunde ar proveni ele ~ (MOF. nr. 01, 10 iunie/l iulie 1833. p. 1247). Dar nici acest comunicat oficial destul de clai nu a satisfăcut cabinetul aus.tro-unp.ar, care a solicitat cu insistentă ca guvernul român sâ formuleze o notă de scuze in care sâ condamne explicit manifestaţiile împotriva integrităţii teritoriale a arogantului imperiu vecin şi, totodată, să-şi ia angajamentul că asemenea manifestări nu vor mai ti tolerate in viitor. Nota umilitoare, după ce a tost corectata de tontele Katn >i*.\, ministrul de Externe austto ungar, a fost înminatâ oficial, la 2-i iunie 5 iulie 1SB3. de către D. A. Sturdza mini--. iru'ui au-41 iac K Buoin - i şi d > ' publicităţii. cîte\a zile mai tîrziu, în cotidianu' austriac Wiefier Ahendpoxt iCăzan . Radvîesiu-Zoner. România şi Tiipla Aliaitjâ p. 110—112 : La nourelle note ruorraine, I. il.. 2!) .luin/ll .îuillet 18îs3, p. 1).
,; Wfiind cetăţean român. Etni!» Galii '.care se afla de opt ani in Româ-î'ia). fondator si coproprietar al zianuui ?*hidepcncktnve Roamaine. a iost expulzat pe baza legii din lf<31 ..a.-upra «ti Sinilor* 'd.viz.ia de expulzare adoptată de Consiliul de ?.linis'ii po.Hită rlata de 2-> itint.'i k'k.' \'<W> -i ea lieb-ula să lie executată termen de 24 ele ore de ia n>'»'iiic.«v>. Oaia a părăsit {arc. la siîrşilul lunii iun:. l;'.;-î:j (Expiuzarea d-lui C-iUi, Bia"l" vu'nhe. an. V. 2B iunie 1",33, p. 2) lăsind juni alo! ui grijii lui Alexandiu Ciurcu. ..qui \ :ollabore elepuis six nns- si care era unul dintre coproprietarii lui (Emile Galii. Ch> r.v lecteurs, I.R., no. 1728. 28 .)uin/10 Juillet 1883, p 1) în semn de piotcst tata cm m.a'-uiu guveinului libeial. Fr Dame îşi va da demisia din redacţia fiomuiiului şi va trece la l'Independanee Roumaine, tot ea secretar de redacţie (TEL.. 29 unite 18H.i. p. 1)
La începutul lunii iunie 1803 avusese loc un incident int!<- vameşii români şi cei austiieci. la Iţcani. pe teritouul aliat sub jurisdicţie austriacă, unde se ai ia si vama româneasca. Ca urmare a unei încăierări, doi funcţionaiî vamali români au iost sivw.tati. „puşi îi IHrv ,:> mwporiaţi la arestul din Suceava"' (Conflictul «V la Iţcani. RAZ-W.. 7 iunie 188:!. p 1). fiind însă repede eliberaţi. Ca urmare a pi'<-urtuiui autorităţilor române, şeful vămii austriece de ia Iţcani precum si a''1 funcţionala ■ius;:'c-ci au -In st si>-.pcnck;■ i. Pentiti a se evita în viitor astiel ele incidente, care conulbuiau la sporirea stării de tensiune r.in.ie cele doua state, vrnelr-jiirnale au propus mutarea vămii noas'ue pe teritoriul aflat sui) stăpinire romaneasca, îa Burduieni.
:;* J-ieuri Alexis Brialmont (1821 —190:!). ^eneial-locotenent, inspector general aî fortificaţiilor şi geniului din Belgia (ci < eiaborase, in 18.79, planurile sistemului
l de «uvernul n.mân. in 1KK2
Boteana (Constantin C .t^mşte-am,, ^ ,i, u,. .....nc s, n.i^c-o^rafie.
uda. măsura, deosebit h  «; »; , 0l, lU, , ; ,
sub care Beldia se ati-
, a n  .* -k' i'i'
««">'.""\t;l",,,',„ u^. ■<■•'-.....
o", atins în mod subit de o W;a'. a boal..^)-^ ^ 1(,       „ , ., ....
incă ele acum cue\,t /.» .                    ,   bolniiv sub impie-runt,* unt. _
aeiorul «arului Timpii a cyu. ia.    k  bo ^ {,m . , ,    x 8
ociri re i s-a vesht din sinul Urmlic    m   i >- ^ (lt. „ TI1ai lua pai.-
1 Unul chntte colaboi atot, i acesto.   ,   el   -l      ^ b() ^           r.    . MXta
in redacţiune .« -     -   '    ^ ^ / p^       ^ ,              (ll           , r<
ITt'i   Utile Kne,^   a  .nuuatouL     sisn   os- a     »    ^ „ l(. r
.    cet context. neU-r.cifu ept^arua .   K    M;;      - , ^ ^ ^a p:o-
:»SJi;eţ*ki.iă
în acest context, nelericda ept^aua,. c ir,»'.. !»■ ^ promptitudine. î" -'mt;;' 'a pus,  ..m. -1 ^'"-aJe .
ÎS
p   7_„ a d.-e'u, ...ua .taeunloi  1. „..■.« sa
1- rr i
. n, coi :c ' ' r-c*t.v      i.r.t t:e
Vdl
alii-.
1 n» iu
ic-'m :i-  i,î,.i:..., ."-l
»T!c o'tjfi Ciiîiţv'' •ii-/-   t illi'i.V-1 U-Iî-iî
trfi s/iidcnti .roii'i>î\i din Bru^fîkK. tîfh.i .ua. ti.u'ii bur... du. mi :i : Jf hii TSţniafiscu,
_...... .a li unui .dintre i a il iulori i iu-titiitu. de api!orar«
rti ai bufi;! se un" acrtsn al scris ret'aclir-i n.MdiîiH'ulm H&sbntw' se s->!:-da.o tu «Mu artieolukti im Gr.   Vântura :.   ...Am citi!
,u Ai;<cccoa<!ri fii ea iv;ni;-!"u (k- lj'(.;)*t' şi ■ştir-
ea se cfioisi*ii i't*e iii ...k- cittlettsiiuy Ut* nioî'i p^uvi-- ,M A. iVliicfdoas*- qv-r' s-in actlun est jTîftiţne. Cvwi îscoiij Kî-tirokrlui a Iost Avare, utri-ftosebi in rr-nrioi i:rt.sâ(urik' nr-i si. ticvolutioamn' r/u pen-pc sjf- ivii-o nta il eitwf»îc*>im eki noi pînn ; idiiitr»- car-."' d''~i vor ak-i'su. p««' tar aî tivik-a — Const, AMIlc —
BOi'lU.LU [il
[Wei.v! ....
dai o
. -l   t'fS. o .1 I ,'l  ci -i a Cri \<-:i;u.
"sta.
•'ir'-a e'ii'o RiO-a cllţir»
N i."l      .u      1'    —      '   1 1ku'
. u    i u i   « i di.       1   ul .n'nt
•i I'
irdi\ ida'l cave
,' "   si  f l'.Cl'-il .1 C<ll
rărea nouuroLitului
473
Constantin Bacalbaşa
DE ALTĂDATĂ
fj[ /; (1878-1884)
Ediţie îngrijită de ARISTIŢA şi TIBERIU. AVRAMESCU.
EDITURA EMINESCU
1993
Notă
Intimi volum al acestei noi ediţii a serialului memorialistic publicat iniţial de Const. Bacalbaşa într-o formă mai redusă în foiletoanele ziarelor Adeverii) şi Universul şi reluat apoi în patru tomuri (în 1927—1932) a apărut la Editura Eminescu la începutul anului 19S8 (pe copertă fiind imprimat însă anul 1987) .şi, evident, toate precizările cuprinse în respectiva „notă asupra ediţiei" sint şi rămîn valabile şi nu le mai reluăm aici. Văzând lumina tiparului în condiţiile dificile determinate de existenţa. în regimul comunist, e unei cenzuri severe şi, implicit, a autocenzurii, am fost nevoiţi să intervenim în acest prim volum în sensul eliminării unor pasaje care se refereau la relaţiile româno-ruse mai ales în limpid Războiului de Independenţă, la Basarabia, la problema evreiastă, la colindele de Crăciun ş.a., intervenţiile respective — puţine, din fericire şi marcate întotdeauna prin croşete — neafectînd structura şi orientarea cărţii ■precum şi a notelor noastre informative. In condiţiile în care ni se impuneau alte voi intervenţii — şi eram noi înşine pe deplin conştienţi câ menţinerea unor afirmaţii privitoare la evenimentele anului 1878 ar ii putut duce atunci la nedifuzarea cărţii — am retras din cuprinsul edifici aflate in faza „bun de tipar-' întreg capitolul referitor la acest an zbuciumat şi tragic din istoria ţării noastre (deşi această holrmre a dus la refacerea integrala şi obositoare a indicilor de nume), în speranţa că un viitor care ne părea încă incert ne-ar putea oferi posibilităţi mai adecvate pentru exprimarea adevărului istoric nefalsificat de intervenţii deformatoare. Şi acest viitor presimţit vag atunci a sosit totuşi la timp pentru a ne permite continuarea publicării Bucureştilor de altâdatş, începînd cu al doilea volum, în absenţa oricărei cenzuri şi autocenzuri ideologice impuse.
Beneficiind de acest nou climat cultural-eăitorial, al doilea tom al ediţiei de faţă începe, aşadar, cu capitolul referitor la unul 187S, capitol cu care ar fi trebuit să se încheie primul volum pentru a oferi astfel o imagine globală şi marcată printr-un act final semnificativ (Congresul din Berlin) asupra xtnei etape importante din istoria ţării noastre, etapă care a culminai cu obţinerea deplinei independenţe a României şi-afirmarea ei hoiârîtâ ca stat european liber şi suveran. Textele pregătite acum de noi pentru tipar se referă lu o perioadă de 11 ani din istoria Ro-
mâniei, perioadă care s-a caracterizat prin modernizarea într-un ritm intens a structurilor ci economice şi sqcial-politice ; momentele importante ale acestui deceniu sînt, printre altele : recunoaşterea, cu întîrziere, în plan internaţional, a independenţei ţării noastre ; răscumpărarea căilor ferate ; crearea unui sistem bancar şi în primul rînd a Băncii Naţionale ; proclamarea regatului, în 1881 ; adoptarea unor legi rurale în sprijinul ţărănimii şi a altora de încurajare a industriei naţionale ; modificarea în sens liberal a Constituţiei din 1866 etc. — statul român, constituit ca o monarhie constituţională cU un regim realmente democratic (în contextul epocii respective) fiind apreciat, in plan internaţional, la sfîrşitul secolului trecut, ca un important factor de civilizaţie şi ordine în această parte a Europei, bîntuită de toate furtunile istoriei.
Aşadar, volumul al H-lea al acestui serial memorialistic în această nouă ediţie a sa ar fi trebuit să cuprindă evenimentele anilor 1878—1888 din istoria ţârii noastre şi, implicit, a capitalei sale, perioadă dominată cu autoritate de guvernarea asigurată de gruparea Uberal-radicalĂ a lui I. C. 1 Brătianu şi C. A. Rosetti. In acest d>ceniu s-au obţinut, într-adevăr, rezultate remarcabile în direcţia construcţiei statului modern român, poate mai importante decît în cele două decenii anterioare cînd au fost pus* doar feâăete teoretice şi instituţionale ale acestor realizări ce au contribuit la depîiWă noastră integrare între statele democratice ale Europei.1 Dar acum, în 'anul 1991, „cenzura'' economică nu ne-a îngăduit — âăcă vrem ca lucrarea de faţă sâ ajungă $i in mîiniîe cititorilor, cei mai mulţi cuvenituri modeste sâ oferim o carte de 600—700 de pagini la preţul ridicat determinai de costurile mereu „îmbunătăţite" ale manoperei tipografice şi a materialelor. Aşa că am fost nevoiţi să împărţim acest'proiectat io:h 11 în doua părţi aproximatlu eoaîe : volumul ii, cuprinzînd anii 1&7&—1884, măreaţi de dominarea autoritară a guvernului liberal $i volumul III (1885 — 1888), cînd se intensifica lupta „opoziţiei unite" de răsturnare ă acestui guvern, ambele volume- gata pentru tipar, urminâ sâ apară Iii interval ăe cîteva Mni, dacă va ji posibil.
Textele au fost reproduse de noi după ediţia întîia, ;considerdf6 de bază, apărută in Editură ziarului Universul : Constantin Bacalbaşa. Bucureştii de altădată, voi. I, 1871—1884, Bucureşti, 3927f fp. 215—235, anii 1878—1884) şi voi II, 18S5—1900, Bucureşti, 1928 (p. 3—102, anii 1885 —1888). Ediţia a Il-d a cărţii lui Bacalbaşa (voi. 1 a apărut în 1935—1936 ; volumul al it-lea nu l-avi aflat în bibliotecile bucureştene pe care le frecventăm şi s-ar putea să nici nu fi fost editat) nu a fost, mai mult ca sigur, văzuta, în manuscris, de autor (care a încetat din viaţă în februarie 1935)
1 Am aflat In memoriile lui Constantin Argetoianu, recent apărute, o caracteri-zare'pregnantă a epocii de după 1818, in care s-a produs treptat dar sigur dispariţia unei lumi vechi si apariţia Rpmâmei moderne şi nii ne putem reţifle sâ o cităm aici — după ce am încheiat lucrul anevoios ia acest volum — pentru caracterul ei într-adevăr clar, revelator şi profund : „Războiul Neatîrnării trage .o brazdă intre două lumi. Lumea veche cu obiceiurile şi cu tradiţiile ei, pe care curentele modeme ţi influenţa Occidentului începuseră deja să le clatine, face loc unei lumi noi. Liber-latea de mişcare şi porţile deschise tuturor posibilităţilor au incitat pe fiecare să iasă din liniştea vieţii patriarhale, limitată între cele cîteva ziduri ale cerdacului sau ale divanului strămoşesc şi sâ se arunce în învălmăşeala străzii. România modernă începe să se contureze şi se îndreaptă cu paşi mai mult repezi decît siguri spre destinele ei" (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine. Amintiri din lumea celor de ieri, voi. I, ediţie şi postfaţă de Stelian Neagoe, Ed Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 19).
] J. . -
■ x
aşa ihclt nu ne poate fi de 'nici un ajutor în stabilirea textului, mai ales că abundă în greşeli de tipar (omisiuni de fraze şi cuvinte, de pildă, în voi. I. ed; a ii-a, lâ p. 294, un rînd lipsă ; p. 301; un paragraf lipsa ; p. 323, un rînd lipsă; p. 327, un rînd lipsă ; p-. 353, un rînd lipsă]; p. 364, mai multe nume lipsă ; p. 368, un rînd lipsa etc., cele cîteva minore îndreptări stilistice puţind fi efectuate de vreun corector ceva mai isteţ).
înkr'-'o formă jjrimărff, Succinta"* repreâentînd cel mult jumătate din textul existent în volume (şi fără orffaniffafea pe uni, naraţiunea urmînd fluxul unei rememorări foarte libere, evitînd, de. obicei, datele precise şi daeumentetej amintirile lui Bacalbaşa publicate de noi acum au apărut mai întîi în foiletonul de sîmMtă după-amiazâ al ziarului Adevărul (primul fragment în : „Cronică săpidmînală". Bucureştii de altădată de Constantin Bacalbaşa, foiletonul XXX, Adeverulj un XXXV, nr. 11 772, 14 august 1922; p. 2, iă.r ultimele în foiletonul LIX, Aâevtrul, an. XXXVJ, nr. 11 986, 18 martie 1923, p. 1—2).
în operaţia, nu foarte dificila, de reprbditcere ă textului am ţinut senina ăe normele' îh geneva! uzitate ăsîâzi 3e Editurii Minerud şi colaboratorii săi îh cazul scriitorilor ăiil primete decenii ă!e acestui secbî, puţinele probleme pe ctire a trebuit să le rezolvăm nefiind demne de semnalat îh amănunt aici. Precizăm doar că am menţinut unele dublete fonetice, «eştiiiid rare ar putea, fi opţiunea autorului, ezitările fiind întâlnite ătlt l)i volume cît şi în Adeverul : era - crea ; Caragiale - Caragiaîi ş.â.; formefâ ăe gehitiv-âativ terminate în - ei le-am transcris potrivit ortografiei şi pronunţe* actuale: lunii; irtirnii; puterii: âcţto&i ticsi rtu : Iurtei; inimeî; puterei; acţiţmei, c'tt cîcevă excepţii, eină iii s-a pSrtttcă 'intervenţiile noastre ar fi aiierai îrt prea ih&re mfisurâ fărma cU-bifitultii folosit de Bacalbaşa,: scrisoare!,', pîbâîei, îrichisoârei, privighetoarei; Btradei ş.a., mchjSimtre deci că atare în ifeit.
ftotele explicative,.ca şi in,căzul primului ubîuni, poate sUpfiidlifteft-
Bacalbaşa (nu lipsit — se va vedea — ăe numeroase erori \ţii necontroM'e)}oferind informaţiile — şi corijările nec.e-
dică textul lui sau ăe afirmat
tare — tuturor categoriilor de'lectori, şi îndeosebi 'acelora cuta-nit şi-au putut formă, în deceniile trecute, o cultură istorică adecvată,
Cînd şi-a revizuit şi şi-a completai textul pentru a-l publică în volum, autorul â foiletat, pentru a se informa şi a-şi arriirtti cronologia evenimentelor, cîteva jurnale, şi în primul rînd, pentru perioada la care ne referim, Rbrhâhul şi rtndHpendan.ee Roumaine ; noi i-am verificat afirmaţiile — operaţie absolut necesară — şi prin conjrufttăreă cu alte .publicaţii periodice, menţionate la locul, potrivit şi îndeosebi apelind lă Telegraful lui Î.C. Fundescu (pînâ ăn'ă — după 1882 — jurnalul, punhidu-se cu prea multă pasiune in slujbe politicii ţjuuernameniăie, riferS informaţii accentuat partizane şi deci nesigure) şi, pentru anii de după 1882—1833, la Războiul tipografului Johann Weiss. Utilizarea în scop strict documentar a celei de a doua gazete, mediocru alcătuită de un grup de redactori oarecare (amintiţi-vă de Agamiţâ Dandănache din p scrisoare pierduta de I- L. Carnpiiiîe : „La un caz iar... pac ! îa Războiul ţ") poate părea ciudată, dar am luat această hot&rîre determinaţi de &ouă motive : eolvelia ziarulm Războiul ăe la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti este
6
1
- ' -
f'WMlie altele -şfc deci, mai uşor ăe consultat, fără %e de vreme se vor măcina în timpul foiletăriis l^îor&flfctf» internă oferită de acest cotidian este abun-Şismstu*' Ity&tâ' <*e re9^iă, de comentarii care, de altfel, iergâăt. Regretăm totuşi că nu am putut folosi după vre-JMa^^preciim: Timpul, Lupta, Epoca, Naţiunea ş.a., pe $^$^-'-î»ek©ifi şă le străbatem, în condiţii incredibile pen- ' ^pili^dtŞî cu autorul unor microfilme aproape ilizibile, priite tânŞtittea ochilor.
akeioratarea mai completă a cititorului am adăugat la sfîrsi-fiecărui volum <o „Addenda" cuprmzmd, mtr-un prim compartiment, ^^TOPîtera*? eliminate de Bacalbaşa cu prilejul preluării-materialului din ^■ efa fciitiotiim sau relatări prezentate în Adeverul cu detalii sau interpre-ytSridiferite de cele existente în forma finală a textului. Atragem însă ?#tenţîa. că unele dintre aceste texte, eliminate de autor în forma definitivă iţjjaţefnoriilot şale ar putea să cuprindă — în măsura în care nu au putut fi verificate integral de noi — şi afirmaţii dubioase. într-un al doilea compartiment al „Addendei", la sfîrşitul acestui volum, am inclus un material documentar pe v.are-1 considerăm esenţial pentru înţelegerea mai exactă' a perioadei prezentate în serialul memorialistic al lui Bacalbaşa : textul integral al Constituţiei române din 186&, cu precizarea, în subsol a-modificărilor adoptate în 1879 şi 1884 ; toate paragrafele referitoare la 1 ţara noastră din sinteza proceselor-verbale ale Congresului din Berlin (Tractatul <je Berlin urmat de protocoalele Congresului, Bucureşti,' 1878), precum si cîteva documente din volumul Congresul din Berliri. Actele şi discursurile plenipotenţiarilor A.S. principelui Carol I al României, Bucureşti, 1878 ; extrase mai ample din publicaţia oficială referitoare Ia proclamarea, regatului roman în 1881 {14 martie şi 10 mai 1881. Actele privitoare la proclamarea regatului român şi ceremonia înscăunării MM.Lt. Regelui şi Reginei. Bucureşti, 1882). La sfîrşitul volumului al lîl-lea al acestei ediţij, vom reproduce, printre altele, şi o listă completă a guvernelor României din perioada 1886—1888.
'. în vederea exprimării mai concentrate a trimiterilor bibliografice din. notele noastre am stabilit, următoarele sigle şi abrevieri pentru lucrările mai des citate (precizăm că am înregistrat în continuare numai periodicele şi volumele care apar menţionate în note, şi nu cele, mult mai numeroase, pe. care le-am consultat) : Pentru publicaţii periodice :
AD.: Adeverul, Bucureşti. 1922 (an XXXV); 1923 (an XXXVI): D.A.D. : Dezbaterile Adunării Deputaţilor, Bucureşti, 1886 ; 1887 ; 1888; 188^9 ;
D.C.L.: Monitorul oficial al   României.   Dezbaterile Corpurilor Legiuitoare, Bucureşti, 1881 ; 1882 ; 1883 ; 1884 ; 1885 ;
D.S. .-Dezbaterile Senatului, Bucureşti, 1836 ; 1888 ; <
I.R. ; l'Independance Roumaine, Buearesf, 1881 (V-e annee) ; 1S82 >
(Vl-e annee) ; 1883 (VH-e armie) ,-1884 (VUI*> annee); 1885 (IX-e annee);
1886 (X-e annee) ; 1887 (Xl-annee) ; 1388 (XH-e annee);
JW.C.P.B. : Monitorul comunal   al Primăriei   Bucureşti.   Bucureşti,-7: i ■
1878 (an. III) ; 1879 (an. IV) : 1880 (an.   V)   1382 (an. VII) ; 1383 (an*?-,'
VIII); 1884 {an. IX) ; 1888 (an. XIII);
8
. MOF. : Monitorul oficial al României, Bucureşti (cuprinzînd ptnă în 1881 şi Dezbaterile Corpurilor Legiuitoare), 1866 ; 1578 ; 1879 ; 1880 ; 1881 ; 1So2 ; 1883 ; I8SS :
RĂZ.-W ; Războiul l-Weiss], Bucureşti, 1881 (an. V); 1882 («n. VI) ; 1883 (an. Vil) ; 1884 (an. VIII); 1885 (an. IX) 1886 (an X) ; 1887 (an. XI) ; 1888 (an. XII) ; 1889 (an. XIII) ;
ROM. : Românul, Bucureşti, 1875 (an. XIX) • 1878 (an. XXU) ; 1879 (an. XXIII); 1880 (an. XXIV); 1881(an. XXV) ; 1882 (an. XXVI); 1884 (an. XXVIII) ; 1885 (an. XXIX) ;
TEL..: Telegraful. Bucureşti,   1S79 (an. IX) - 18S1  (an. XI); (an. XII) ; 1883 (an. XIII) ; I886ian. XVI}.
Pentru volume :
" Bulei. Partidul conservator : Ion Bulei, Sistemul politjc al României moderne. Partidul conservator, Ed. Politică, Bucureşti, 1987 ;
Cazan ; Rădulescu-Zoncr, Tripla Alianţă : Gheorgke iJLcolae Cazan ; Serban Rădulescu-Zonvr, România şi Tripla Alianţă (1879—Î914), Ed. şti-înţifică şi enciclopedică. Bucureşti, 1979 ;
Ciachir. Independenţa : Nicolae Ciachir, Războiul.pentru independenţa României' in contextul european. Ed. ştiinfi/ică şi enciclopedică, bucureşti, 1977 ; '
Cîncea, Viaţa polii ică : Paraschiva Cîncea, Viaţa politică din România In primul deceniu al Independenţei dc stat, Ed. ştiinţifică şi enciclopedica, Bucnrişii, 1974 ;
Din corespondenţa familiei Ion C. Brătianu, I—IV : Din corespondenţa îamiliei lan C. Brătianu, voi. I (1859—1883), Bucureşti, 1933 ; voi Jl (1884—1880). Bucureşti, 1934 ; voi. Ill (1887—1888), Bucureşti, 1934 ; voi. IV (1888—1889), Bucureşti, 1935 ;'
Eminescu, Opere, XI—XI1J ; M. Eminescu, Opere, voi. XI, Publicistică (17 februarie — Jl decembrie IS80, „Timpul"), Ed. Academiei, Bucureşti, 1984 ; voi. XII, Publicistică (1 ianuarie — 31 decembrie 1881, „Timpul"), .Ed. Academiei, 1985 ; pol XIII, Publicistică fJ882--18^; 1S8S—1889), Eă. Academiei. 1985 ;
Independenţa României : Independenţa României, studii, rcdact6r responsabil at Comitetului Ae reilacţii;, ucad. prnf. Ştefan Pa^a, Ed. Academiei, Buciirpţti. ]f*77 :
lorga, Independenţa : K. lorga, Războiul pentru independenţa Romir niei — acţiuni diplomatice şi stări de spirit, Bucureşti,. 1927 :
lorga, Istoria presei romaneşti : N. lorga. Istoria presei româneşti de la primele începuturi. Cu a privire asupra presei romaneşti din zilele noastre de C. Bacalbaşa, Bucureşti, 1922 ;
Maiorescu, Discursu;-' porlamenlare, 11—11/ : THu Maiorescu, Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României sul) domnia lui Caroi I, voi. II (187G—1S81), Box-itreşti, 1897 ; voi. HI (1881—1S88J, Bucureşti, IS99 ;
9
Maiorescu, Istoria contemporană a României : Titu Maiorescu, Istoria^ contemporană a României, liJBS—1900, Bucureşti, 1925 ;
.Maiorescu, însemnări zilnice, I—II : Titu Maiorescu, însemnări zilnice, publicate cu o introducere şi note -de I. Rădulescu-Pogoneawu, voi. I (18B5—1880); voi. II (1881—I88G), • voi. UI (1887—1801), Bucureşti, 1936—1943 ;
Massaîf, Teatrul românesc, II, III : Ioan, Massoff, Teatrul românesc Privire istOfitiâ,. val- II, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966 ; voi. III, Editura pentru literatură, 1969 ;
Memoriile, XIII—XVII : Memoriile regelui Carol I al României (de un martor ocular), voi. XIII—XVII, Bucureşti, 1912 (anul pe coperta ulterioară numai la voi. XV—XVII) ;
Ornea, Junimea : Z. Ornea, Junimea şl junimismul, [ed. IJ, Ed. Emi-nescu, Bucureşti, 1975 :
Potra, Bucureştii : George Potra, Din Bucureştii de altădată, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981.
Aceste două tomuri ale ediţiei noastre au fost pregătite pentru tipar în intervalul iunie 1988 — octombrie 1991, volumul II fiind finalizat practic pînă în decembrie 19S9, cină, eliberaţi de rigorile cenzurii şl a~.iioccnzv.rii am început să elaborăm fără crispare aparatul de note al volumului III, grija pentru respectarea adevărului istoric integral fiind însă aceeaşi în toata perioada da definitivare a ediţiei de faţa (începînd cu volumul )).
Sînîem convinşi că, în condiţiile complexe de după Revoluţia din decembrie 1989, evocarea unor' tradiţii democratice, totuşi indiscutabil „europene'' ale vieţii politice româneşti — cu luminile şi umbrele inerente oricărui început — precum şi a unor figuri exemplare din trecutul nostru (dintrq care se detaşează, in aceste volume, chipurile regelui Carol I şi cl lui I. C. Brătianu, ale căror merite, reale de făuritori ai României moderne nu au fost cunoscute de mulţi cititori, beneficiari ai unei culori istorice rudimentare 'formată exclusiv pe baza manualelor şcolare într-adevăr „unice" în circulaţie pină nu demult), tradiţii despre care ştim astăzi atît de puţin, ar putea constitui, prin cunoaşterea lor, un prilej de sinceră reflecţie pentru toţi lectorii acestei cărţi care vor descoperi '■— poate'cu surprindere — că muKe lucruri lift s-au spus şi nu s-au făcut acum pentru întXia oară în această ţară blestemată sâ-şi înceapă în fiecare secol istoria de la capăt şi că nu a drept ca lecţia democraţiei, a libertăţii,,_a unei vit'ţi parlamentare normale să o învăţăm astăzi numai după abecedare in limbi străine.
octombrie 1991
Editorii
Anul 1878
[Felonia rusească. Diverse. Pacea de & Şan Stefano. „qntecul gîntei latine.1' Congresul din Şerlin. Intrarea triumfală, a armatei foiţtâne  în 'Buţuţeşti. pin timpul ruşilor.]
[Felonia nţssgscft]
Dacă anul 1877 a fost anul entuziasmului, al speranţelor mari şi al victoriilor, în schimb anul 1878 fu anul decepţiilor şi al deziluziilor^
Ţara începea să se umple de răniţi. Cele două ziare ilustrate şi de format nr. 4 2, Războiul şi Dorobanţul deoteau fotograf iile 3 ofiţerilor morţi şi răniţi.
• Spitale peste tot. Mulţi particulari pusese la dispoziţie cîte o cameră din locuinţa lor şi cu paturile trebuincioase pentru căutarea răniţilor. Văduvele celor căzuţi începeau să ceară pensiuni, fiindcă nu mai aveau cu ce U'âi, poliţele victoriei încap să devie exigibile. ■
Bucureştiul se umple şi de prizonieri turci care, pe o iarnă cumplită, au fost aduşi pe jos, goi şi -flăminzu Erea o jale să/vezi pe aceşJi npfc? norociţi.4
La începutul anului. Regimentul 13 dorobanţi din Iaşt-Vaslui este trimis acasă de pe front. Pentru vitejia purtării sale la Plevna în ' ziua de 27 august 1877, domnitorul decorează drapelul regimentului cu „Steaua României". Fiind răcit, ceremonia s-a făcut la Palat, în sala tronului. Cu acest prilej au fost decoraţi mai mulţi ofiţeri. Doamna le-a pus însemnele pe piept.''
Bilanţul Casei de Depuneri la SI decembrie 1877 a fost următorul : în nilmei-ar Ici 279 567, în efecte lei 86" G90 000. Putem face comparaţie cu ce este. astăzi spre a trage concluziile.
Consiliul de administraţie era astfel compus : Ion Ghica, DJnjiţrie Brătianu, Const. Corncscu, Menelas Ghermani, D.-Cariagdi, M. Sacnelarîe, Sî5nCu'R. Becheanu, G. Missail, C. D. Atanasiu. u
Acei cari au combătut înfiinţarea noii decoraţiuni pentru civili' au avut dreptate ; de-abia realizată şi  decoraţiile se împart cu miile, toată
1 întTiicît din cauza dimensiunilor unor note explicative acestea nu ar fi putut ii aşezate întotdeauna în aceeaşi pagină cu textul, ca în cazul volumului I al acestei ţStţî, ele au fost trecute, toate, !a sfîrşitul fiecărui capitol (pentru „Anul I8"3" îpee-pind cu p. 31).
11
lumea-'vrea sâ fie decorată, toată lumea e decorată. în curînd 'ordinu] pierde orice însemnătate şi seriozitate. Atît de repede a fost discreditat ordinul, încîtîntr-o zi, pe cînd Calea Victoriei vrea plină der-lume, un.cîine străbate strada în fugă, avînd la-coadă ;atîrnată „Steaua României"'.
S^a rîs jnult de..acestăVglumă-a unui-farsor1*.dar;gluma..avea înţelesul ei serios.
Un incident supărător-se!'produce-:-uri domreBibănescu^jnagistrat, fiind destituit de către ministrul Justiţiei, Eugen Stătescu,.. pmdeşte pe consilierul tronului şi-1 loveşte. Faptul produce, fireşte, mare senzaţie.
Presa conservatoare de opoziţie jubilează ; iar cel mai. violent dintre aceste ziare, Războiul, introduce în limbă verbul : a bibani-— bibănire.
Războiul înfiinţează şi o lubrică permanentă cu titlul „Bibani", unde se înregistrau toate glumele. Rubrica-aceasta a rămas cît timp a trăit ziarul.7
Ziarul Românul păstrează încă vecheanomenclaiurâ --a- lunilor anului. In fruntea articolului întîi — ..editorialul'', cum se spune în Franţa, articolul-de fond, cum se spune la noi — citim tot : călindar, făurar, mărţişor, priar, florar, cireşar, cuptor, august, răpeiune, brumârel, brumar, undreâ. 8
.j
D-şoara E. Teodorîni concertează la Teatrul Naţional în ziua de 16 ianuarie.
Au dat concurs la serată--: d-şoara Naculescu-AmanJi«d-.na-.;Gianetti, d-nii Castagna, Fattori, L. VViest şi Bianchi. Beneficienta, intre altele, a cîntat Hora Griviţei de Vasile Aîecsandri, muzica de Grigore Ventura. 9
■ - O mare ştire artistic? pentru Bucureşti : marele artist tragedian Rpssi vine în Bucureşti pentru o serie de 14 reprezentaţiuni. întîia repre-zentaţiune a fost cu Othello, în ziua de 20 ianuarie. Este de prisos sâ spunem marea impresiune produsă de jocul artistului neîntrecut al Italiei,1(1
La Senat, Dimitrie Ghica (Beizade Mitică) interpelează guvernul în urma zvonurilor ce au început să circule cum că Rusia pretinde României Basarabia.
lată interpelarea anunţată în urma comunicării făcute în Camera Comunelor de către guvernul englez cum că, între condiţiile de pace ale -Rusiei "este şi: ..Independenţa României, cu indemnitate teritorială suficientă", u
„...Subsemnatul interpelez pe domnii miniştri :
1) A face cunoscut Senatului dacă a participat întru ceva şi ţara noastră ca beligerantă la formularea acestor condiţiuni [preliminare de pace} > ■ ■
2) Dacă aceea condiţiune este de natură a îngriji pe români şi dacă guvernul ne poate asigura că integritatea teritoriului patriei noastre, aşa cum există astăzi, are să fie respectată şi menţinută.''13
12
X i.
fi
La Cameră^ profesorul Vasile Alexandrescu — Urechia face o interpelare la fel. a
Bineînţeles aceste interpelări ereau anunţate din iniţiativa guvernu-. lui, care voia să silească pe ruşi a-şi da pe faţă jocul.
In ziua de 20 ianuarie, după propunerea Iui Mihail Kogâlniceanu, susţinută de Ion Brătianu, se ţine o şedinţă secretă a Senatului, la care participă şi deputaţi, în această şedinţă guvernul a comunicat actele privitoare la intrarea României în rezbel alături de Rusia, cît şi tot ce erea în legătură cu această alianţă.
Şedinţa secretă se ţine trei zile în şir 14 şi dezbaterile sunt foarte pasionate. Afară, tot felul de ştiri îngrijitoare circulă. Emoţiunea populară e mare. oamenii cari spun câ sunt foarte bine informaţi -afirmă că Basarabia este pierdută şi că împăratul Alexandru, oricare i-ar fi bunăvoinţa, este silit, de guvernul său şi de voinţa armatei ca să nu facă Româ-"' niei concesiuni pe această chestie.
După trei zile de o mare şi legitimă emoţiune Senatul. în şedinţa de la 26 ianuarie, după ce Dimitrie Ghiea îşi dezvoltă interpelarea15 şi îi răspunde ministrul'-de Externe Kogâlniceanu     votează cu apel nominal, pe faţă ţi cu unanimitate de 46 voturi,- următoarea moţiune semnată de Dimi* . trie Ghica, Dimitrie Sturdza şi Vasile Boerescu.
„Moţiune
Ascultînd explicările ministerului în privinţa dispoziţiunilor ce a arătat guvernul rusesc d-a lua o parte din teritoriul României în schimb cu pămînturi de peste Dunăre ;
Avînd în vedere câ integritatea României este garantată de marile
puteri europene ;
Avînd în vedere că prin convenţiunea de la 4 aprilie 1877 Rusia 5n special a garantat din nou această integritate prin Art. 2 în cuprinderea următoare : -Pentru ca nici un inconvenient sau pericol ?ă nu rezulte pentru România din faptul trecerii trupelor ruse pe teritoriul său, guvernul maiestăţii sale Imperatorului tutulor Rusielor se obligă a manţine şi a, face a se respecta drepturile politice ale statului român, astfel cum rezultă din legile? interioare şi tractatele existente, precum si a raahţine şi a apăi'a integritatea actuală a României- :
Consideririd că România şi-a îndeplinit cu fidelitate obligaţiunile care decurg din acea convenţiune şi este deplin convinsă de sentimentele de înaltă dreptate ale maiestaţei-sale Imperatorului Rusiei ;
Considerînd marele sacrificiu şi chiar sacrificii de sînge făcute de ţară pentru păstrarea integrităţii şi pentru consolidarea independenţei sale ;
Considerînd că o Românie independentă şi omogenă răspunde atît la interesele_ vecinilor săi cît şi la acelea ale Europei întregi ;
13
Senatul declară:
Că este hotărit a raanţine integritatea teritoriului ţării şi a nu admite o înstrăinare din pâmintul ei, sub nici o denurMlre şi pentru nici o compensaţiune teritorială sau dezdăuhare." 17
Îri aceeaşi zi Catnera, în urma interpelării lui V. A. Urechia a votat aceeaşi moţiune cu imajnmitate de 93 voturi.
Moţiunea a fost prezentată de Gheorghe Vernescu, care a declarat:
, Dacă puate fi salvata Basarabia cu averea mea, o dau toată ţării"
îndată după votarea moţiunii, Ion Brătianu a cerut Camerei ca, în interesul patriei şi al înfrăţirii românilor în aceste împrejurări atît de mari, să scoată de sub acuzare pe foştii miniştri conservatori.
Fără discuţiune şi cu apel nominal, Camera, eu 64 voturi contra ti şi 3 abţineri, votează ridicarea âCuzaţiunii.20
Prin urmare acum chestiunea e lămurită. Rusia ne cere cele 3 judeţe basarabene ce ne-au fost restituite prin Tratatul de la Paris.
Din ceasul acesta prietenia românilor pentru Rusia este sfîrşită. In' ţară naşte, deodată, simţirea antirusă. Ruşii sunt de acum priviţi cu răceală sau cu duşmănie. Conflicte zilnice se întîmplă în toată ţara cu militarii ruşi. Ingratitudinea rusească cît şi călcarea fără pudoare a angajamentelor luate formal prin convenţiunea de la 4 aprilie revoltă toate sufletele româneşti. '
Cauza Rusiei în România este pierdută pentru totdeauna.31
La 31 ianuarie se încheie armistiţiul între turci şi toţi beligeranţii: termenul de renunţare la armistiţiu e de trei zile. 22
[Diverse]
In Bucureşti la sala Bossel joacă o trupă franceză de operetă avînd o celebră stea, frumoasa şi talentata artistă Keller. Aceasta a adus pentru prima oară în România operetele lui Offenbach, Lecocq şi alţii, precum : La Fille de Madame Angat, La BeJte Helene, Les Brigands, La Grande du-ckesse de Gârolstein etc.
Succesul acestei artiste e foarte mare şi mulţi' ani în urmă s-a vorbit în Bucureşti de această divă a operetei.23
Parlamentul votează legea răspunderii ministeriale.24
Armistiţiul încheiat între turei şi beligeranţi provoacă o nouă fierbere mare în ţari. Emoţiunea e pricinuită de faptul că Rusia a încheiat armistiţiul fără să consulte şi Româma'şi fără să-i dea voie a avea un reprezentant. Cind colonelul Arion s-a dus ia locul întâlnirii, ruşii nu au voit să-1 primească printre beligeranţi.
Dimitrie Ghica interpelează în Senat :
I
14
,1) Dacă s-âu comunicat guvernului condiţiunile de pace m ceea ce priveşte (pe) România ; 2) Care sunt principiile cari au sâ conducă pe gu-. vern faţă cu viitorul Congres ; 3J Ce dlspoiiţitmi s-au hiat spre a apăra, pe cale diplomatică, interesele ţării."26 .     ,   „ „,,,.„
Ghica şi conservatorii susţineaţi că guvernul radical al Im Brătianu nu convenea Rusiei şi că dacă România va pierde Basarabia, aceasta va fi din cauză câ are un guvern roşu care e suspect în Rusia monarhică. \ Kogâlniceanu a răspuns recuhosdHd <& bazele armistiţiuiui sunt jignitoare pentru România, ar&nd t»â a protestat eootrâ acestor baze In ceea ce priveşte România.
O pa^dnats uiscuţiutie se încinge In Sertăt şi, de ăsH9 aâtă Dimitrie Ghica, ca si Vasile Boerescu şî Epui-eapu, auăţintad câ guvernul a lucrat greşit, ă propus următoarea inoţlune de blam; ' -
„în urma interpelaţiunii prinţului Dimitrie Ghica, Senatul, ascultând exjslieârile guvernului, declară bă ministerul tipare destula autoritate tnb'raia pentru a apăra adevăratele interese ale ţăfei iată CU viitorul Congres".
(Semnaţi) O, Ghica, P. P. Carp, D, P. Vioreanu, B. Boerescu.1* După ,uii 'lung discurs al lui Kogâlniceanu şi altul al lui lori Brătianu, Secatul a respins moţiunea de blam cu 36 voturi contra 16 şi 3 ab-
'* ţineri ale.miniştrilor.
Moţiunea de încredere prezentată de N. Voinov e primită cu 39 vo-
' turi contra 2 şi 2 abţineri.^
- Atacul în contra guvernului erea, în realitate, atacul numai în contra lui Kogâlniceanu.
Partidul centrului, de curind înfiinţat, avînd în cap pe prinţul Di-:mittie Ghica, dar al căruia suflet erea Vasile Boerescu, voia să vină la putere. Ca să vina singur erea cu neputinţă, ca să răstoarne, acum, in toiul războiului, pe Ion Brătianu erea foarte greu, dacă nu chiar imposibil/» Manevra erea deci să facă o spărtură în cabinet si să mănînce pe Kogâlniceanu pe motivul că nu a ştiut apăra cu destulă dibăcie interesele ţării.
Dar Kogâlniceanu era o prea mare capacitate pentru ca învinuirea de nepricepere sâ prindă ; atunci opoziţia conservatoare a găsit un argument : deoarece guvernanţii ereau liberali şi trataţi încă ca radicali roşii, aceştia nu se puteau bucura de simpatiile unui monarh autocrat. Deci, Basarabia se pierdea fiindcă ereau la putere roşii ; deci Basarabia ne-ar ră-mine dacă ar veni la putere albii.31
Argumentul era prea copilăros   pentru ca să prindă. Şi n-a prins. Dar n-au trecut prea multe luni şi partidul centrului a intrat în partidul liberal, prinţul Ghica a ajuns preşedintele Senatului, iar, mai tîrziu, Vasile Boerescu ministru de Externe.32
Kogâlniceanu, deşi o mare capacitate, nu erea omul unui partid. Cu toate eminentele lui calităţi, a suferit soarta tuturor individualităţilor : nesprîjinindu-se pe o puternică organizaţi une, era la discreţia celorlalte partide, în ultimul timp era la discreţia lui Ion Brătianu. Cînd Brătianu n-a mai avut nevoie de el şi, mai ales, cînd a simţit nevoia de a dezor-, ganiza opoziţia conservatoare care începuse să devie supărătoare, şi-a
ÎS
atras centrul, a adus pe Vasile Boerescu la Externe şi a jertfit pe Ko-gălniceanu.
Asa. au păţit, rînd pe "rînd, Manolachi Costachi, Gheorghe Vemesca, Nicolae Ionescu şi alţii. ,,   Bîndul lui Kogălniceanu se apropia.33
. In ziuă de 12 februarie, cetatea Vidinului, care -erea asediată de români, cît şi fortăreaţa Belgradjiku^ capitulează/14
Intre Izzet-paşa, comandantul Vidinului şi general Mânu, comandantul trupelor române s-a încheiat o convenţiune în termenii căreia armata turcă nu capitula ci numai preda cetatea armatei române şi se retrăgea, nu numai cu arme şi bagaje, dar şi cu toate onorurile. Art. V al conven-, ţiunii spunea :
-: „Onorurile militare se vor da reciproc. Statul-major român va primi defilarea trupelor imperiale la ieşirea lor din fortăreaţă şi viceversa : statul major otoman va primi defilarea trupelor române la intrarea lor în cetate."^
Duminică 12 februarie la orele 3 jum. armata română a intrat în ultima cetate de pe Dunăre care mai rămăsese ocupată de turci.
Intrarea trupelor române în Vidin s-a făcut în mijlocul entuziasmului populaţiunii ; seara, Izzet-paşa a invitat la un prînz pe generalul Mânu şi ofiţerii superiori români ; a doua zi generalul Mânu a invitat pe Izzet-paşa şi pe ofiţerii superiori turci la dejun in Calafat.
O reală cordialitate creştea între turci si români, în aceeaşi măsură creştea animozitatea românilor faţă de ruşi. In Bucureşti toată lumea, fără excepţie; arăta simpatie prizonierilor turci, iar pentru ruşi nu mai erea decît ostilitate.
Pacea de Ia San Stefano
La 20 februarie vine ştirea că, în urma ■ tratativelor directe între turci şi ruşi, pacea a fost încheiată la San Stefano* Condiţiile acestei păci erau în parte :
Bulgaria nu va cuprinde Salonicul, nici Xeres, dcir va cuprinde Kavala şi Drama. Ţârmii Bulgariei se întindeau de la Mangalia pînă ia Midia. Dobrogea era delimiiatâ printr-o linie de la Mangalia la Cerna-.voda. Bulgaria mergea pînă în împrejurimile Moriastirului, treeînd prin Cîarmati, la vreo 20 de mile la vest de Adrianopol.'1'
Serbia va poseda Lienila, Novibazar, Leskovat, Wranza, Pirot şi Cearkioi. Muntenegrul va avea AntiVari, Podgoriţa, Lpuz şi Wikoiri. ^ Despăgubirea de război era socotită la un miliard patru sute zece milioane ruble. Cesiunea teritorială era reprezentat;'! printr-un miliard o sută milioane ruble. In definitiv, 300 milioane ruble forma despăgubirea în bani propriu-zisă. 3H
. Dar acest Tratat de pace produce revoltă generală. Prin acest tratat, României nu i se acorda despăgubiri de război în bani, pe de altă parte
Anglia şi chiar Austria nu puteau primi întinderea Bulgariei aşa cum o cerea Tratatul de la. San Steiano.
In această privinţă diplomaţia turcă a fost dibace. Acordînd Rusiei o Bulgarie cît mai mare, care se întindea pînă aproape de Galipoli, acor-dîndu-i dar putinţa de a fi la Constantinopole oi'icînd va voi Rusia, ştia bine că va ridica pe englezi şi pe au.-.Lriaci.Ceea ce s-a   şi întîmplat.
Telegamele spuneau că conferinţa europeană pentru ratificarea păcii se va ţine la Baden-Baden, alte telegrame anunţau că Austria cere ocuparea Bosniei şi Herţegovinei.
, Telegramele ulterioare din Berlin comunicau mai pe larg condiţiile de pace de la San Stefano.
Dobrogea era cedată Rusiei pentru ca s-o schimbe eventual cu România contra Basarabiei. România urma să formeze un stat independent de Turcia şi i se recunoştea dreptul la despăgubiri de război.
Această din urmă condiţie era o ratificare a condiţiei publicată de către ruşi.
La Teatrul Nation?.l trupa artiştilor asociaţi joacă o piesă noua a ziaristului Gvigore Ventura, Curcntiii. Fiind o piesă cu subiect eroic în legătură cu ultimul război al Independenţei, succesul e însemnat.41
Animozitatea contra Rusiei creşte. Tarul, avînd remuşcări si în-telegind cit de odioasa e fapta Rusiei care răpea pămîntu] unui popor ce-i salvase' la Plevna onoarea militară, lace cele mai largi propuneri României : îi oferă mari despăgubiri băneşti, îi oferă o cît mâi mâre'compeh-saţiune teritorială în Bulgaria, numai să renunţe de a protesta'în contra răpirii celor 3 judeţe basarabene. Bineînţeles, toată opinia publică, ca şi guvernul, resping aceste oferte nedemne. ',2 3
Dar Anglia face febril pregătiri de război.
Rusia, pe de o parte, refuză să supună Tratatul de la San Stefano ralîficârii unui congres european, iar pe de altă parte concentrează trupe numeroase către Galipoli. Bosfor şi Dardaneic. Anglia protestează energic şi ameninţă să intre în acţiune. P
In luna martie, Camera votează legea prezintată de ministral Justiţiei. Eugen Stătescu, prin care se desfiinţa clauza penală la contractele în bani/'1
Trupa de operetă iranceză Keller tr^ce să joace la Teatrul Naţional'.45
Situaţia externă se încordează.
" Notele marcate cu asterisc ţi care se referi la variante de text rezultate din colaţionarea acestuia cu versiunea iniţiali apărută in cotidianul Adtwkrul (v. nota asupra ediţiei)       află ta slirşîtui voiumuîui (Addenda, 1, incepîtid cu p. 22BJ,
ÂtiStria nu poate vedeai cu ochi buni întărirea prea mare a Rusiei Vîti-peninsula Balcanică, pe de altă parte Anglia pune cu hotărîre piciorul iS pfâg şi-si trimite flota în Marea de Marmara.
Ru^ia protestează şi cere Angliei să-şi retragă flota afară din Dar-dânele. Anglia ameninţă că nu va veni la congres, apoi sunt semne că, în acest caz, Franţa şi Italia o vor urma.
Răspunsul cu un ton luat de sus al cancelarului Gorciakoff către guvernul englez produce in Anglia furtună. Toată presa engleză aproape cere rezbelul contra Rusiei. Guvernul cere reginei să semneze decretul pkxArU convocarea rezervelor, ordine sunt date flotei engleze de a se concentra către Dardanele.
Neaprobînd convocarea rezervelor şi războiul contra Rusiei, lordul Derby îşi dâ demisia de la Departamentul Externelor.; în locul său vine marchizul de Salisbury.
La Bucureşti, atitudinea Angliei produce entuziasm şi manifestaţiile contra ruşilor devin mai tari.4d
în urma atitudinii energice a Engliterei şi a febrilelor sale pregătiri de război, Austria îşi schimbă atitudinea cea în doi peri şi declară oficial că nu poate primi Tratatul de la San Stefano.
Dar, după tratative care durează aproape două luni, situaţia se îmbunătăţeşte. Rusia cedează în multe părţi ale Tratatului, afară de Basarabia, şi astfel pericolul războiului aJiglo-rus dispare/'1
„Cîntecul gintei latine"
Societatea limbilor romanice de la Montpellier publicase, cu un an mai înainte, un concurs pentru cel mai bun poem cu titlul: Cîntecul latinului sau Cîntecul gintei latine. Au concurat mulţi poeţi francezi, italieni, spanioli etc., dar premiul 1-a obţinut Vasile Alecsandri în ziua de 7 mai.
De Roquefemer,'secretarul perpetuu al Societăţii, a vestit pe Alecsandri prin următoarea telegramă:
„Alecsandri
Mirceţti
Juriul compus din Mistral, Tourtoulon, Quintana, Obedenaru şi Ascoli vă conferă în unanimitate premiul. Vă aşteptăm."' Premiul consta dintr-o cupă simbolică/*'5
Iată cîntecul :
Latina Gintă e regină într-ale-lumei ginte mari ; Ea poartâ-n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte
18
- ^V" -H
Latina gintă-i o vergină Cu farmec dulce, răpitor, Străinu-n cale i se înclină Şi pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zîmbitoare. Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă-n splendid soare, Se scaldâ-n mare de smarald.
Latina gintă are parte D-ale pămîntului comori Şi, mult voios, ea le împarte Cu celelalte-a ei surori .' Dar e teribilă-n mînie,
Cînd braţul ei liberator
Loveşte-n cruda tiranie
Şi luptă pentru-al ei onor.
In ziua cea de judecată, Cînd, faţă-n cer cu Domnul sfînt Latina gintă-a fi-htrebată : Ce ai făcut p-acest pămînt ? Ea va răspunde, sus şi tare : „O, Doamne !-n lume cît ani stat. In ochii săi, plipi de-admirare, Pe tine te-am reprezentat'." ''a
Pe la sfîrşitul lunii mai guvernul pune în circulaţiune o mică parte din biletele marcare a căror emisiune a.fost votată de Parlament în anul trecut. Bancherii, convocaţi de guvern, au declarat  ct vor pnmi
aceste bilete ai pari.
Biletele sunt primite cu mare încredere de întregul public chiar de
la începutul circulaţi un ii.r,ţ>
Congresul din Berlin
19
•La acest congres1, Germania e reprezentată prin Bismarck. Rusia e reprezentată prin cancelarul prinţ de Gorciakoff. Anglia prin lordul Beaconsfield şi marchizul Salisbury, Franţa prin d. Waddington, Italia prin dl. de Corti, Austro-Ungaria prin contele Andrâssy Turcia prin Savfet-pasa, România prin Ion Brătianu şi Mihail Kogâlniceanu, avînd ca,secretari pe Mihail Ferikydy şi Ion Sturdza. deputaţi liberali. *
. Pe Ungă principalii delegaţi mai figurau şi diferiţi ambasadori pentru fiecare ţară.
..La prima şedinţa, după propunerea contelui Andrâssy, prinţul de Bismarck este ales preşedinte.51
Un sugestiv proces la" Curtea cu juraţi. Uh oarecare Logositopolu şî-a ucis mama, tăind-o în bucăţi cu cuţitul. în ţaţa juraţilor, asasinul a avut un fel original dc a se apăra, el a invocat înrâurirea eredităţii, spu-nînd că scoboarâ dintr-un neam de ucigaşi : tatăl său şi-a omorit soţia, un frate al său şi-a omorît soţia şi copiii. Dar juraţii l-au osîndit şi a primit pedeapsa muncii silnice pe viaţă.
Plecînd Brătianu la- Congresul din Berlin, C. A. Rosetti este numit ministru de Interne53; imediat in unele ziare streine apar articole alarmiste ce spun că Rosetti este un revoluţionar anarhist. Aceasta spre a scade influenţa delegaţiei române la Congres.
La Bucureşti se aştepta cu înfrigurare rezultatul tratativelor de Sa Berlin. Tot soiul de versiuni circulau. Din spirit de opoziţiune, conservatorii prognosticau că Basarabia e pierdută definitiv, dar adăugau : fireşte că e pierdută, atît din cauza incapacităţii guvernului cît şi din cauză că la putere se afla un guvern radical pe care Rusia oficială nu-1 poate iubi.
Observatorii susţineau în presa lor că România nu putea fi;bine re- -prezentată la Berlin prin Ion Brătianu, deoarece acesta vinduse împăratului Rusiei Basarabia încă de la Livadia. Prin urmare, Brătianu nu mai avea autoiâtatea ca să apere Basarabia.
Liberalii râspindenu ştiri optimiste şi sperau mult de la influenţa pe care Brătianu o va putea exercita asupra diplomaţilor europeni, apoi îşi închipuiau că capacitatea diplomatică a lui Kogâlniceanu va face minuni. Dar ştirile de la Berlin sunt rele. Brătianu şi Kogâlniceanu în întrevederile ce au cu membrii Congresului nu cîştigă nimic, toţi diplomaţii le spun că Rusia, care e dispusă-sâ facă concesiuni pe toate celelalte puncte, la Basarabia nu renunţă cu nici un preţ. Prin urmare, toţi sfătuiesc pe delegaţii români sâ se înţeleagă direct cu Rusia, de la care pot dobîndi cesiuni teritoriale cît mai largi in Bulgaria. "
La Bucureşti, o părere identică îşi face apariţia. Nicolae Kreţulescu, un fruntaş om politic, dă îa lumină o broşură prin care sfătuieşte tocmai acelaşi lucru : renunţarea la Basarabia şi tratative directe cu Rusia spre a obţine cîştiguri însemnate peste Dunăre. *">
Dar opinia românească respingp cu indignare acest tîrg nedemn cu preţul pămîntului strămoşesc.
20
Brătianu şi Kogâlniceanu resping şi ei propunereapaşască^delegaţia româna părăseşte Berlinul. i7 * i
Asupra participării şi acţiunii plenipotenţiarilor principelui Carol I al României la Congres, să adaug următoarele :
Deşi beligerantă, Româniai n-a fost admisă. Ia Congres ca delibe-rantă. Congresul a admis însă ca cei doi plenipotenţiari ai principelui Carol I al României să fie ascultaţi. 5S
In şedinţa de la 19 iunie s. v./l iulie s. n. au vorbit întîi Kogâlniceanu, al doilea Brătianu în urma următoarei invitaţiuni trimisă, lor de către preşedintele Congresului :
„Principele de Bismarck, cancelar al   Imperiului, conformîndu-se . unei deriziuni a Congresului luată în şedinţa de astăzi, are onoarea de a înştiinţa pe Excelenţiele-Lor d. Brătianu şi Kogâlniceanu, miniştri ai - înălţimii Sale Principelui Carol al României, că Congresul stă gata a asculta în şedinţa hotărîtă pe luni, 1 iuliu (la 2 ore), comunicaţiunile ce Excelenţiele-Lor ar avea a-i face din partea guvernului lor.
Berlin., 29 iunie 1878" M
La Bucureşti face o foarte jalnică impresiune faptul că România a-îost atunci părăsită» de toată Europa.
Cele doua puteri interesate mai ales ca Rusia să nu răpească Basarabia, Anglia şi Austria, au tăcut şi au lăsat să se facă. Tăcerea şi con-simţăminlul Austriei au fost cumpărate cu mandatul ce i s-a dat în Bosnia şi Herţegovina.yl Consimtănsîntul Angliei a fost cumpărat cu autori-zarea de a ocupa insula Cipru şi alte mari concesiuni în Asia. \
In dezacord cu limbagiul mîndru şi atitudinea dîrză, cu două luni îri* urmă, cînd şeful guvernului englez anunţa convocarea rezervelor şi răz-: boiul contra Rusiei, lordu] Beaconsfield a mers pînă a justifica jaful Basarabiei, lordul Beaconsfield a avut atunci micimea de sufiet de a susţine' cum că retrocedarea către România, la 1856, a celor 3 judeţe basarabene, a fost o eroare şi o nedreptate. u-
Românii aveau atunci o singură mingîiere, aceea că premierul englez se numea Disraeli şi că erea ovreu.
Toate glasurile independente din Europa au vestejit opera acestui congres în care s-a consacrat dogma jafului, nedreptăţii şi a imoralităţii.
Ţările mici au fost jertfite fără nici un scrupul, ţările mari.precum Rusia, Anglia şi Austria ieşeau din congres cu prada în gură : Rusia cu Basarabia, Anglia cu insula Cipru şi Austria cu Bosnia şi Hcrţegovina. ^
Afară de asta, evreii au exercitat la congres înrîurirea lor, au impus României — prin delegatul Franţei do astă dată — revizuirea Articolului 7 din Constituţie. p''
România dobîndeşte doar recunoaşterea independenţei sale. 65
Articolele 43 pînă la 57 din Tratatul de pace sunt privitoare la România, la Dunăre şi la gurile Dunării. * Prin Art. 46 al Tratatului, Delta Dunării, Insula Şerpilor şi Dobrogea ereau date României.f" Dunărea eiţţe declarată liberă, în jos de Porţilc-de-Fier nu vor fi ţinute vase de rezbel, afară de cele uşoare pentru poliţia fluvială şi serviciul vamal.
2i
Congresul, îrichizîndu-se în ziua de 13 iulie, a durat exact o lună. .' Tratatul de pace s-a tipărit pe 23 pagini şi are-64 articole.
v
După întoarcerea de* la Berlin, Ion Brătianu este victima unui accident d£ trăsură. Ieşind de la palatul Cotroceni, unde prmzise, caii de la birja' iri'' qarş se afţa ş,-au speriat. Trăsura răsturnîndu-se, Ion Brătianu se lovi eu capul de un stîlp şi-şi pierdu cunoştinţa. în starea aceasta a fost rjdica* de doctorul Davila şi dus la el acasă.(®
" "'" Dar rana ce primise la cap nefiind primejdioasă, restabilirea a venit repede.
Curentul antirusesc creştea astfel în ţară, încît ruşii îngrijoraţi cer guvernului român să ia măsuri, iar ei iau măsuri militare spre a preveni orice atac neaşteptat.
Din Basarabia vin ştiri neliniştitoare pentru ruşi. Ziarelor se comunică următorul cintee pe care au început sâ-1 cînte ţăranii acolo :
Frunză verde baraboi, Nera făcut rqajca pe doi, Unul miercuri,' altul joi Ş-a umplut lumea pu noi. ... ^ S-am avut o surjo^ră,
Ce-a umplut lumşă da para,! Maica s-a luat prin ţară. Să ne strînsă grămăjioară Să ne deie-n Bălţi^la şcoală (Măi btne-am muri de bpală !). Muscăleşte să-nvăţăm 'Şi lă oaste să intrăm ! Muscâleşte-oi învăţa
Cînd eu limba mi-oi uita, • s
Cînd o creşte griu-n tindă, ■ Ş-o ajunge pînă-n grindă, Cînd o creşte grîii-n casă, Ş-6 ajungespînă-n masă ! 70
In urma recunoaşterii Independenţei României, principele1 Caţpl se hotărăşte ca să ia titlul pficjal de Alteţă Regală ?!, iar agenţiile oficioase sunt înălţate la rangul de legaţiuni oficiale. Deocamdată aceasta s-a decis pentru'Paris, Viena şi Berlin; titularii : CalUmachi-Catargi, Ion Bălă-Ceanu şi Varhav-Liteanu au primit acest titlu,'7-*
ha 15 septembrie, Camerele sunt convocate în sesiune extraordinară spre a ratifica, Tratatul de pace. Unii parlamentari din minoritate propun ca să se retragă autorităţile din Basarabia, dar sâ nu se primească Dobrogea, în schimbul Basarabiei. Această propunere nu trece, iar noua situaţie creată prin Tratat este ratificată. 7>
[Intrarea triumfală a armatei române în Bucureşti]
In ziua de duminică 8 octombrie aţ-mata ronţână îşi face intrarea
triumfală în Capitală.
Programul a fost următorul :
La ora 8 dimineaţa, 21 lovituri de tun.
La ora 12 Măria-Sa Regală Domnul şi Doamna au venit Ia Băneasă unde, în mijlocul trupelor, erea un altar de cîmp. împrejurul' aţficMlt*! eieau trofeele luate de la inamic.
Mitropolitul primat a oficiat. ■
La capul şoselei Kiselef a fost ridicat un arc.de triumf, iar la dreapta, şi la stînga tribune pentru corpul diplomatic, autorităţile înalte, etc.
După terminarea serviciului divin, IVI. S- Regală Dorfihul s-a pus în capul trupelor, a trecut pe sub arcul de triumf şi a intrat în Capitală. A5j a fost întîmpinat de către-primarul Capitalei, şi delegaţiurule judeţelor şi comunelor.
Garda orăşenească şi societăţile de tir erau înşiruţte în bătaie pe ambele lăture ale Şoselei.
Domnul a primit defilarea pe Piaţa Teatrului. Domnul a cş$duş însuşi defilarea. Iată ordinea; , '
Urt pluton de gendarmi călări; Răniţi* şi
Drapelele luate trofeie, dusede Sergenţii decoraţi;
Măria-Sa Regală Domnul; Statul major domnesc ; Comandantul superior al trupelor ; Statul său major ; . Muzicele de la toate regimentele de infanterie : Drapelele şi stindardele armatei de linie şi teritorial» ; . . Comandantul Diviziei I de infahterie ; Batalionul de geniu ; Batalionul I de vînători ; Batalionul II de vînători : Tunurile luate trofeie, conduse de pompieri; Regimentul mixt de dorobanţi ; Regimentul 2 de linie ;
Regimentul 3 de linie ; . ■
Regimentul 2 de artilerie ;
Comandantul Diviziei 2 de infanterie ;
Plutonul de marinari ;
Batalionul 4 de vînători;
Regimentul 4 de linie ;
Regimentul 5 de linie';
Ambulanţa ;
22
23
,  Regimentul 7 de linie ; Regimentul 1 de artilerie ; Comandantul brigadei de cavalerie ; Muzicde regimentelor de roşiori ; Divizionul naxt de călăraşi ; .Regimentul 1 de roşiori ; Regimentul 2 de roşiori.
Tunurile luate trofeie aveau ghirlande de stejar cu inscripţia bătăliei unde au fost cucerite.''1
In acea epocă Capitala nu avea primar, locul îl ţinea ajutorul de primar I. Procop Dumitreseu.
Tot oraşul erea bogat gătit cu drapele şi.lampioane, o lume imensă alergase din toate colţurile României, aşa că pe Podul Mogoşoaiei .nu se mai putea circula.
, Niciodată Bucureştii nu au avut un atît de sărbătoresc aspect, Seara ilnminaţiune din belşug,
, Cu acest prilej primăria a schimbat numele cîtorva strade. ■Podul Mogoşoaiei a luat numele de Calea Victoriei ; strada Tîrgo-viştei : calea Griviţei ; Podul de Pămînt. : calea Plevnei ; strada Craio-vei: calea Rahovei ; actuală stradă Clemenceau, care nu avea nume: strada Corăbiei ;   strada Germană :   strada Smîrdan.75
Arcul de triumf, ridicat ia rondul al 2-lea de la Şosea. Pe capitel, sub statuia Victoriei, erea inscripţia : „Apărătorilor Independenţei", apoi dedesubt :  „Oraşul Bucureşti".
Mai jos, de o parte şi de alta numele : Griviţa, Opanez, Plevna, Ra-hova, Arcer-Palanka, Lom-Palanka, Smîrdan, Vidin; Dedesubt datele bătăliilor. De o parte şi de alta, între două colonade, literele MM. LL. regtşle* Domnul şi Doamna şi fama cu trîmbiţa ei.7G*
In-toată ţara se fac alegeri comunale pe 4 colegii, cum erea legea de atunci.
La Bucureşti, liberalii susţin la Colegiul I pe Constantin Bosianu, Dimitrie Cariagdi, doctorul Kalenderu şi Costescu-Cornăneanu, dar sunt aleşi generalul I. Florescu, general G. Mânu,. Vasile Paapa şi Cariagdi. Deci trei conservatori şi numai un liberal. La celelalte colegii au i.*şit nuniai liberalii.
. Conservatorii jubilează, căci au biruit la Iaşi, la Tecuci şi în alte oraşe la Colegiul t.77 Pierderea Basarabiei a provocat un curent ostil guvernului. ...
Domnitorul se duce la Brăila, de unde trece în Dobrogea ea să ia în stâpînire provincia. Prefect de Constanţa e numit Remus Opranv iar de Tulcea George Mihail Ghica. ^
De pe vaporul „Ştefan cel Mare", domnitorul a asistat la, trecerea" armatei dincolo, după ce a stat faţă la serviciul divin oficiat la Brăila.
Cu acest prilej, strada Mare din Brăila a primit numele de strada Regală.
24 ■ '
Domnul a trecut la Ghecet şi acolo a pus piciorulpe pămîntul dobrogean. După ce a trecut trupele in revistă, s-a înapoiat/-'
Camerele se deschid. C. A. Rosetti, denaisionînd de la Ministerul-de Interne, e ales preşedinte al Camerei.80 Cu cîteva zile mai înainte demisionase şi Gheorghe Chiţu de la Departamentul Instrucţiei Publice.81
După deschiderea Parlamentului, ministerul se remaniază şi Kogâlniceanu este jertfit. Iată compunerea noului cabinet : I. Brătianu, preşedinte, la Interne ; D. Sturdza la Finanţe ; Eug. Stătescu Ia Justiţie ; Ion Câmpineanu ia Externe : Mihail Ferikydy la Lucrări Publice: George Can-till-la Instrucţie. Peste cîteva zile, colonelul Dabija la Război."-
■ La Senat, vicepreşedinţi sunt aleşi Dimitrie Ghica şi Constantin Bosianu.83 Trecerea lui Beizadea Mitică în partidul liberal este un' lUcru făcut de fapt, în curînd- Vasile Boerescu va intra în guvern luind portofoliul Externelor.*1
Ion Brătianu lucrează ca să dezorganizeze opoziţia care începea să devie supărătoare, apoi îndepărtează pe unii fruntaşi cu personalitate. Astfel, Ion Ghica fusese trimis agent al României la Londra85, iarlDimitrie Brătianu e numit, Ia sfîrşitul lui 1873, ministru plenipotenţiar îa Constan-tinopole.
Din timpul ruşilor
Societatea bucureşteană a oferit în timpul acestui război un contrast: pe de o parte devotamentul şi spiritul de sacrificiu al tuturor claselor, iar pe de alta înflorea viaţa de'petreceri şi de afaceri, ce-se dezvoltau zilnic sub influenţa potopului de ruble ruseşti,
Administraţiile ruseşti erau corupte din felul lor, iar corupţia se ipertrofia acum cu atîtea prilejuri oferite de război.
Erau în Bucureşti — în afară de puţinele cluburi ale epocii, două sau trei — şi un număr de case de joc înfiinţate de ocazie. In aceste' case clandestine, ofiţerii ruşi, mai ales cei din fruntea intendenţelor, veneau să reverse valurile de poli imperiali de aur. Acum era momentul jocului d'e cărţi, al băuturii, al femeilor cu viaţa uşoară şi al fraudelor pe.scară întinsă. '"
Toate atelierele de croitorie, modiste, rufărie etc. începeau să se golească de lucrătoare.
Prin aceste ateliere nu mai rămăsese decît lucrătoarele bătrine, cele cu totul urîte şi oarecare ucenice prea copile ; toate celelalte ereau în braţele ofiţerilor ruşi.
Acelaşi deficit în lumea servitoarelor. In fiecare zi, gospodinele. se plîngeau că le-a dispărut servitoarea, cînd era tînără şi curăţică ; peste citeva 2ile o vedeau la Şosea, răsturnată într-un muscal, alături de un ofiţer rus.** ....
•25
-lOA alIlMftat de pe vremuri, prieten al nieu. care era secretar al ma-' relui advocat Petre Grâdişteahu, mi-a povestit următoarea întîmplare r
Fusese angajat de către una din intendenţele ruseşti ca să o reprezinte într-un proces ; pe vremea aceea un advocat mic şi începător pleda j&fltm.to f*oX Dar fiindcă era vorba de 6 administraţie rusească, amicul mâH*! notări să forţeze nota. Astfel, cînd veni la ghişeul de plată, prezintă B.-cfiitahţă de 5 poli.
.^.-PflţsŢul plăţilor, un colonel gros şi bărbos, luă chitanţa, o ceti şi o re£f>infe.eu dispreţ.
Iată eurn povesteşte amicul meu aceasta :
jjCtod am văzut asta, am început să bîlbîi sfios, spunînd : «Âtn avut alergături lungi», cheltuieli... timbre... aminare
Dar muşc ~£îu &
uscalul mă întrerupse brusc : poli... 25 poli
Nu-mi creaşâm urechile I M-âm tras de o parte, am făcut repede âîtâ chilahtâ de 23 poli şi i-ârh prezentat-o: în schimb am primit 5 poli. Plusul de 20 poli 1-â împărţit rusul $@ dlH dbilă cit mihe."
se obeira peste tot şi pe o scară foarte întinsă în toate afacerile ee priveau administraţiile ruseşti.
Advocatul de care vorbim se numea Constantin Ştelânescu Suhă-ţeanu, supranumit şi Vulcan din cauză că era înalt şi oacheş. Era fratele lui Barbu Delavrancea, 87
Epoca de ocupaţie rusească a fost însemnată şi prin multe drame rămase necunoscute, inerent, fireşte, războiului. Iată o întîmplare ce mi-a povestit-o d. colonel Obedenaru, căpitan la Cometidulrea pieţei pe timpul războiului din 1877. Il las să vorbească.:
. „Aveam obiceiul, pe cind eram la Comenduirea pieţii, ca în fiecare dimineaţă — dimineaţa de tot —să fac cîte o preumblare călare prin împrejurimile oraşului.
într-o dimineaţă de vară* poate erau orele 6, câlăre&m pe Şos^âUa . Filaretului, cam prin regiunea viilor. Cînd văd venind înspre mine un grup compus dintr-o trăsură şi oarecari cazaci călări. Grupul d-abia se 2ărea. Din spirit de prudenţă; m-am ascuns repede în dosul unor tufişuri dese, spre a hu fi zărit. Şi, în adevăr, bine am făcut.
.... Grupul se apropie. în cap erau doi cazaci călări, apoi o trăsură avînd pe capră,doi militari, iar înăuntru un alt militar-ofiţer şi un civil. Trăsura fu oprită nu departe de locul unde stam ascuns.
După ce s-au asigurat că locul e pustiu şi că nici o privire indiscretă nu-i vede, cazacii s-au dat jos de pe Cai, dimpreună cu umil dintre militarii de pe capră, au scos nişte sape din lădiţa trăsurii şi.au început Ş^pe în grabă p groapă. Cind groapa.fu săpată îndeajuns, ţivilul.— care P^fiîi^i^Rî1^ şrobabil i se administrase un narcotic^-— fu .dat jos din trăsura şi aşezat in groapă, apoi Unul dintre cazaci îi aplică revolverul
cu aceeaşi grabă, convoiul porni înapoi.
Iii tot timpul acestei operaţiuni, care a putut dura vreo jumătate de ceas, am stat pitulat de teamă ca să nu mi sc destăinuiască prezenta
28
prin vreo mişcare. Căci cine ştie de ce-ar fi fost capabili ruşii în cazul cînd s-ar fi văzut descoperiţi.
"' % Am aflat, după aceea, că cel ucis şi îngropat era un spion griec." Ruşii se slujeau, pe vremea aceea, mai ales de spioni greci şi armeni . cari, fiindcă ştiau limba turcă, pătrundeau cu uşurinţă pînă în rîndurile armatei turceşti .peste Dunăre. Dar mulţi dintre aceşti spioni auncau Ia..cîte două iesle, adică spionau pe turci în folosul ruşilor şi pe ruşi în folosul turcilor şi primeau bani din două părţi. Cînd ruşii descopereau , .trădarea, vinovatul era executat după cum am văzut. De altfel, ca măsură de precauţiune, chiar dacă nu aveau nici o dovadă împotriva unora dintre aceşti spioni, tot îi suprimau după ce se serveau de dînşii cîtva timp.88 Cădet-ea Plevnei a provocat în Bucureşti iarăşi un curent de atii-' mozitate împotriva ruşilor ; pe cînd ziarele române anunţau că Osman-paşa a capitulat faţă de armata română şi că spada şi-ar fi dat-o unui colonel român, ruşii anunţau, în mod oficial, că comandantul turc a capitulat la ruşi.
Bineînţeles că comanda supremă în faţa Plevnei o avea ţariil Ru-" siei şi că formalitatea capitulării oficiale trebuia îndeplinită către dînşii. dar versiunea sprijinită pe dovezi spunea că armatele turce, căutînd să treacă printre liniile de învestire ale armatei ruse, au trecut două linii de tranşeie şi n-au fost oprite decît la linia a treia, unde se aflau regimentele gardei imperiale. Dar aceasta era diversiunea; căci Osman-paşa, luînd altă direcţie, a voit să treacă pe unde ţineau românii tranşeiele. Şi aci a fost rănit şi prins.M
Sufletul omenesc are ciudate manifestări şi complexe complicaţii.
Deşi românii se băteau contra turcilor şi aveau de tovarăşi pe ruşi, totuşi toate simpatiile populare mergeau către turci. Prizonierii turci aduşi în Bucureşti erau obiectul tuturor solicitudinilor, după cum am mai spus, iar presa sărbătorea pe Osman-paşa, eroul apărător al Plevnei. Afară de rusofilii din clasa aristocrată, ceilalţi români nu iubeau pe ruşi. Fiindcă cu nimic în purtarea şi în manifestările lor sufleteşti nu se impuneau admiraţiei. In război se arătase militari inferiori, în viaţa publică şi' socială nu, excelau decît prin prevaricaţiuni, excese de băutură^ joc de cărţi şi luxurie.
Vechea admiraţie a unora din clasele noastre faţă de puterea moscovită pierise. ' ■
Dar Chestia Basarabiei dete lovitura de graţie influenţei ruseşti în România.90
Intrarea ruşilor în ţară făcuse bucuria nu numai a lăutarilor, birjarilor şi a femeilor cu moravuri uşoare, dar şi a unora dintre vechii boieri cari îşi aduceau aminte cti drag dfe vremea lui Kiselef şi a Regulamentului organic.
Din numărul acestora era un descendent din familia Filipeştilor, un bătrîri încărcat de ani, care fusese ofiţer de cavalerie îh armata moscovită. De Cum au intrat ruşii în Bucureşti, Dădu Filipescu şi-a comandat
27
o scînteietoare uniformă de colonel de gardă, a îrabrăcat-o, a încins sabia si în fiecare zi bucureştenii îl vedeau rrecmd pe ps pe Podul Mogoşoaîe:, puţin cam încovoiat şi tîrînd piciorul. Lumea ii privea cu iiirare căci, in adevăr, atit prin virsta cît şi prin uniforma lui, era o arai»re din alte vremuri, un fel de strigoi care redeştepta in minţi o epocă de înjosire şi de toate umilinţele naţionale.
Cînd omul acesta, îmbrăcat în uniforma străinului, trecea pe străzi, iţi trecea pe dinaintea ochilor'trecutul.
*
Dar Bucureştii aveau şi nota lor veselă. Un.om al zilei era şi poetul State Prudănescu.
Acest poet (?) era de origine bulgar, un fel de maniac, nu departe de a fi cretin, dar om' cu ucc-re printre mahalagiii lui. Este destul să spun că State Prudănescu era ctitor la biserica Sfinţilor.
Activitatea lui poeţi.:ă nu era mică : tipărise cărţi cu poezii ţii cărţi de filozofie pe care ie trimisese spre aprobare Consiliului permanent al mvâţamînruluî.
Mărgăritarele poetice ale iui Prudănescu (lumea îi spunea Prudănescu) erau în toate gurile.
Cel puţin timp de 10 de ani numele acestui om a fost în toate gurile ca prototip al pedantului limpit şi îneîntat de persoana lui.
Pe vremea aceea cine nu cunoştea celebrele poezii ale lui Prudănescu"?
într-un an s-a dus să viziteze Mehadia ; de îndată a clntat-o în versuri :
La băi la Mehadia ' Gine avea parale.
. Mînca macaroane.
Iar cine n-avea,
Şedea şi se uită:9'
Oprindu-se pe podul care trece peste ntu Cerna, a cîntat: Pe pod lume multă.trece, Pe dedesubt apă rece.92 întrînd intr-o cafenea din strada Sfinţilor, o cafenea  mare cu 3 biliarde, a văzut în perete cîteva portrete ale foştilor noştri voievozi. Instantaneu, geniul poetic 1-a inspirat :
Ştefan, Mihai şi cu Mircea, Trei biliarde sunt aicea !...
_ State Prudănescu. stîlp al societăţii, ctitor la biserica Sfinţilor credincios pravoslavnic, era şi proprietar urban. Avea pe la Sfinţi case pe care Ie dedea cu chine. Pe vremea războiului avea printre alţi chiriaşi
28
şi pe un militar, căp. Căpităneanu. specialist in astronomie. 03 Nu ştiu cum şe făcu, dar căpitanul nu-i plătea chiria la timp. ba, îl purta cu vorba mai multe ciştîuri ; drept răzbunare, Prudănescu îl fulgeră cu versurile sale. După ce arată cum se poartă lumea in alte ţâri, el exclamă indignat:
Aşa se petrec lucrurile în Europa Şi chiar în Austria. Iar .nu ca căpitan Căpităneanu, Care nu mi-a. plătit chiria J...94
.State Prudănescu a avut ceasurile lui de mare celebritate. Emulul Iui la Craîova era poetul Basma. 33
Ruşii încep să se retragă' din ţară, urmaţi de blestemele şi de ura românilor. La un moment dat există temerea că va fi ciocnire între cele două armate. In Bucureşti se zvoneşte că armata română va fi concentrată îti Oltenia ca să supravegheze mişcările ruşilor şi să fie gata pentru orice acţiune. 911
Masele de pahonţi, acei cărăuşi cari veniseră cu miile ca să aducă din Rusia provianturi, încep să ia drumul întoarcerii. Apoi se începe iri-cendiarea depozitelor cu prsvizii. Marile magazii de sub administraţia lui Varşavsky97 — nume devent celebru in urma marelui foc care a distrus, magazii cu multe milioane de ruble — sunt distruse pînă în temelie. Ruşii în retragere lichidau tot, adică distrugeau toate urmele marilor hoţii săWîf-şite cu toate furniturile de război.
Din acest contact între ruşi şi români s-a făcut un schimb-de daruri foarte importante.
Mai întîi ruşii au lăsat în ţară multe ruble mulţumită cărora Bucureştii au luat imediat un mare avint edilitar. Din acest punct de vedere, e bineînţeles că Bucureştii au rămas cu un mare ciştig de'pe urma trecerii armatelor moscovite.
Imediat dupâ război oraşul a început să ia o faţă nouă, multe clădiri au fost ridicate, comerţul a luat un nou avint. lucrări mari au fost concepute, precum : canalizarea oraşului, lărgirea şi rectificarea Dîmboviţei.98
Ruşii ne-au lăsat sămînţa nihilistă. Numai din contactul direct cu ruşii a putut lua cunoştinţă tineretul şcolar român de ideile socialiste cari au prins rădăcini, mai întîi la Iaşi şi ceva mai tîrziu la Bucureşti.m
în schimbul acestor două daruri, ruşii au plecat din România.cu dragostea de libertate ale căreia binefaceri le-au putut constata personal.
In adevăr, militarii ruşi ereau minunaţi de ceea ce vedeau în România. Ereau minunaţi cînd vedeau cum prinţul Carol circula liber'.prin mulţime, fără un singur jandarm la spatele, lui. Ereau minunaţi cînd vedeau libertăţile publice, cînd vedeau cum presa este liberă chiar în timp de război, chiar cu o armată străină in ţară. Erau minunaţi văzînd că trebUe publice se dezbăteau într-un Parlament în care toată lumea, guvernamen-, tali şi opozanţi, puteau vorbi in deplină libertate.
29
Supa cum, după retragerea ruşilor s-a putut observa îh România în-cfpuiurue mişcării socialiste, tot astfel acţiunea nihilistă a ddbîhdit în" RUsIa, o vigoare şi o lrhpulsiuhe extraordinară imediat după încetarea războiului-  . \" ■
Mai tîrziu, un ministru rus a spus că moi degrabă "Rusia s-ar fi dispensat de războiul victorios în contra turcilor decît să-1 cîştige cu preţul otravei adusă de armatele ruseşti din România. Otrava.erea ideile liberale. «*°
■ P^e îîngâ alte neajunsuri, pe lîngă ştiinţa de a dă foc depozitelor şi de a falsifica registrele — ştiinţă care s-a dezvoltat îa noi pină la virtuozitate — ocupaţia rusească ne-a lăsat pe cap şi potopul de ruble de argint Cărora li se dăduse uh Curs cu mult mai sus decît valorea lor intrinsecă.101 U%a aiii eele dinţii griji ale guvernului fu, îndată după plecarea ruşilor, că să scâfîă treptat valoarea rublei', pînă la complecta demonetizare.
Cea dinţii ştirbire, făcută de către ministrul de Finanţe Dimitrie Sturdza; o stîmit o mare nemulţumire în rîndurile deţinătorilor, măi cu seamă în rîndurile bogătaşilor.
Diri cauzk acestei operaţiuni, ziarele din opoziţie au tăbărît asupra ministrului, căruia i-au adus porecla de „Mitiţă roade ruble";
lini amintesc că, din Cauza acestei scăderi, am fost păcălit şi eu ■ cvt cîteva parale. Şi iată cum. Eram copist în Ministerul do Instrucţie, tinde -primeam salariul lunar de 88 lei. E lesne de înţeles că întotdeauna noi, micii slujbaşi, trăgeam pe dracul de coadă.
Cînd ne puteam împrumuta asupra acestor salarii, consideram lucrul acesta ca o binefacere.
Ei bihe; îhtr-o zi, uh ajutor de şef debiurou, care erea şi mandatarul nostru — odică acela asupra căruia se făcea mandatul de plite sa'aritlor — ne 'oferi lă'tbţi funcţionarii dm'Divizlo şcoalelor ca să ne împrumute cu salariul .integral pe o lună,, şl cu o dobîndâ ceva mai mică decît ne lua cămătarii profesionişti câi-e operau îh ministerul nostru. Am primit cu entu-ziăsmţ iar împrumutul l-arh primit numai în sfanţi ruseşti.
P£ste. cîtevp sile, un nou scăzămînt al monetei ruseşti fu decretat, aţa c» deodată ne-am găsit scăzuţi qu cel puţin 25 la sută asupra hanilor din buzunar.11,2
Mai tîrziu am aflat Cum se făcuse operaţia. Unul din cămătarii de cetri* v^oţbîî Itfiase, prin relaţiile pe oare le avea la Ministerul de Finanţe ci; P^Ste eîtevâ zile, o noua scădere a rublei de argint va fi decretată. Irne-cŞiâi ă dat fuga. la minister, s-a înţeles cu mandatarul nostru câ să înlesnească operaţia împrumutului şi... farsa ne fu jucată.
Bineînţeles, numai mandatarul nostru n-a păţit păţania noastră.
t
1 In capitolul precedent al acestei lucrări (v. voi. I), Const. Bacalbaşa se referise )a evenimentele cruciale ale anului 1877 : proclamarea deplinei independenţe de stat a României la 9/21 mai şi participarea glorioasă a tinerei noastre -armate ta războiul împotriva Imperiului Otoman, culminînd cu marea victorie de la Plevria, uth 28 nolembrie/10 decembrie, cînd Osman-pasa şi trupele sale s-au predai; armatelor aliate ruso-rorhăne. Anul 1878 începea îhsS.după cum vom vedea rn&i departe,, sub auspicii nefavorabile-, datorita pretenţiilor Rusiei ţariste Cate, Înc81cîn,du_si ^nga-jamenlele solemne luate priri convenţia din 4/16 aprilie 1877, va ernite pretenţii teritoriale asupra loialului sâu aliat. Sitaaţia de îa. acest neguros înqeput de an va fi cavactsrizată foarte exact de Nicolae lorga în 1916 : „Şi totuşi, îh loc ţie a avea momentul nostru de mare glorie, am trecut prin cele mai dureroase momente ale istoriei noastre contemporane, cu degenerarea dreptului nostru absolut, cu încălcarea îndatoririlor formale, cu înlăturarea celor mai elementare scrupule de morală politică" (N. Ibrgâ, Politica externă a regelui Carol 1. Lecţii ţinute lâ Universitatea din Bucureşti, Bucureşti, 1916, p. 260—261).
a De format ceva mai mic, respectiv 35x25 cm. (Rdzboiui) ş\ de,35x26 cm. ţbarobanţul). Celelalte principale jurnale bucureştene erau, în 1877, d£ iorrhât j^ai mare : 57 x 40 cm. (RoinQituI) ; 58 x 40 cm. (Timpii!) ; 50 x 35 cm. (TeUştafUl) $ 50 x 36 cm. (P/essd).
3 ţîu fotografii, ci gravuri reproduse prin procedee xlîbgrafice ;_prirnei£. rlişee riiicografice lineare, care permiteau reproducerea în cărţi şt 2lare a fotografiilor, au fost executate în ţara nbastrâ abia în 1887, în atelierele grafice Socec.
4 La 2/14 ianuarie 1*378, a sosit la Bucureşti al optulea şi ultimu?! eşalon, âe prizonieri turci, plecat de la Plevija la 10/22 decembrie 1877, In condiţiile driei ierni deosebit de aspre.
5 Regimentul 13 dorobanţi, care se. evidenţiase în timpul luptelor de.la Flevna, a foBt „desconcentrat" la 5/17 ianuarie 1873 ; ceremonia de la „Palatul Domnesc", pe care o aminteşte Bacalbaşa, a avut loc. cîteva zile mai înainte, la 31 decembrie 1877/12 ianuarie 1878J
* Sold numerar : 279 567.56 lei; efecte, acte şi obiecte : 86 690800,17 lei (MOF., nr. 4, S/17 ianuarie 1878, p. 70—71), Componenţa Consiliului de administraţie este corect înregistrată. .
T Rubtlca va apare pentru prima oară în Războiul din 3/15 niartie 18T8-, p. 3.
8 Denumirea lunilor potrivit calendarului nostru popular nu era înregistrată în frontispiciul Românului — aşa cum .precizează şi Bacalbaşa -— ei numai la: începutul editorialului care, după obiceiul Vremii, nu purta titlu (şi nici nu era semnat) ci doar indicaţiile privind locul şi data reală a apariţiei jurnalului, de pildă : ,,Bucţirest^, 16. mărţişor 1878" pentru gazeta care menţiona în frontispiciu data de 17 martie 1878. Bacalb&şa reproduce. corect numele lunilor anului utilizate de Ram&mil,. earerşt manifesta astfel ataşamentul la tradiţie ; denumirile mai des uzitate, potrivit calendarului popular românesc sînt următoarele; in ordine, jnceplnd, bineînţeles, cu ianuarie : gerar, făurar, mărţisot', prier, florar, clreşar, cuptor, gustar, râpelune, bru-roărel, brumar, îndrea. Un articol despre numele popular al lunilor anului la români apărase In presa cotldiâhă chiar in anii către care se îndreaptă acum fjrulnnraţiunii lui Bacalbaşa (Despre numiriie Junilor la români, ROM., 16 martie 1882, b. 259).
i Concertul în- beneficiul sopranei Adele Gianetti care urma să aiba |oc la Ateneu* la 13/25 iahuarie 1878, s-a amînat pentru luni 16/28 ianuarie, în'şala teatrului Naţibnai,.H6mâîiMÎ încheindu-si anunţul respectiv cu precizarea : „N-avem nevoie cUa
recomanda publicului acest" concert, numele d-rei E. Teodorini e destul ca s-atragâ uimea;" fericită d-a saluta inea o dată pe această escelente artistă română" (Teatrul Ndţumal, ROM, 16, 17 ianuarie 1878. p. 51). La concert au luat parte — în afară de Elena Teodorini — Ludwig "Wiest, Zoe Nic ulescu-Aman, Bianchi Castagna şi To-maseo' Fattori ; tînără cîntăreaţa română (era născută în 1857), care se afla la înce-patttl Onei cariere glorioase (la Scala din Milano va debuta în martie A 880) a cîntat ât'iPdift opere de ' RossiruY DoniZettt ş.a., încheind programul cu „Hora/Griviţei" (v. Vidrei- Cosfna, Cîntăreăţa Elena Teodorini, Ed, Muzicală, Bucureşti, 1962).
, ■ -\-„ io celebrul actfs.-italian Ernesto Rossi (1827—1896) a dat. începînd de luni 23 lânuarte'/4 februarie IS78 o sene de 14 spectacole în Bucureşti cu piese de Shakespeare (OOţelîo, Romeo &MUeta, Hamlet, Regele Lear, Richard al m-&ea, Macbeth), Silvio FeUico (Fr/tncesca da Rtmini), Schiller (Intrigă ţi amor). Victor Hugo (Ruy-Blas), AJ^DUirias-tatăl (Kean), Casirnir Delavigne (Ludovic'al Xl-lea) ş.a. Deşi preţul biletelor de. iîkfaţe exa ridicat (uri abonament pentru toate cele 14 reprezentaţiuni costa, ţri Ipja Jj-wO lei, iar la stal H, 80 de lei) .sala Teatrului Naţionala fost plină în toate serile de spectacol; m presă, âu apărut comentarii elogioase, âcterul italian fiind
' decorat de-domnitor, înainte de a părăsi Capitala, cu crucea de ofiţer al ordinului „Steaua'Homâniei" (Pressa, an. XI, 22 februarie 1878, p. 2).
. -^iDupă ce anunţase în prealabil cabinetele puterilor europene în legătură cu . copditiile.păeii cu Turcia, diplomaţia ţaristă a adus la- cunoştinţă, cii brutalitate, Eomâaieî.-la începutul lunii ianuarie 1878 că va anexa la Rusia cele trei judeţe din sudul Basarabiei, oferind o compensaţie teritorială în Dobrogea -r- şi acesta străvechi pămînt românesc. Intenţiile Rusiei au fost comunicate Ia 13/25 ianuarie 1878 generalului Ioan Ghica, reprezentantul oficial român la Petersburg, de către ţarul, Alexandru al U-lea şi de către prinţul Gprqealcov („L'Empereur et le Chancelier m'bht formel-lement fart. connaître leur intterrfion de reprendre ta pârtie de la.Bessarabie jusqu'a Kilîa. En compensation la Roumanie recevra Ie Delta dii Danube "et Ia Dobroudja ja5o.u'a Ktistendje" t- v. telegrama generalului Ioan Ghica către Mihail Kogâlniceanu, <feîtfcţă; St. Petersburg,'14/26iianuarie 1877 în : Documente oficiale din corespondenta ■diplomatică de la 2(14 septembrie 1877 pînă la 17/29 iulie 1880. Bucureşti, Ministerul Alfâcerilor Străine, 1880, p. 22). Pentru a obţine consimtămîntul Rorharriei Ia aceste nedrepte cesiuni teritoriale a sosit la Bucureşti, la 19f31   ianuarie   1878, în'drum eŞţre Adrjanopol, unde urma să trateze condiţiile păcii cu Turcia, generalul Nikolni ' liînatiev. ambasadorul ţarist 'la Constau ti nopol, cu r> scrisoare (nedatată)- adresată de 'îitapSratul Alexandru al Il-lea principelui Carol, şi alta a cancelarului Gorceakov către Kogâlniceanu. Chiar în ziua sosirii el a avut o discuţie cu I. ,C. Brătiami'şf Kogâlniceanu şi apbil după amiaza, cu principele Carol, autorităţile româneşti /refuzînd hotărît orice tranzacţie privitoare, la integritatea teritoriului naţional („Am sperat — i-a declaţateu-mîhnire principele Garol generalului. Ignatiev — că atitudinea mea în cursul războiului m-a squtit de o astfel .de umilire ; supuşii mei nu-mi vor- ierta niciodată.că"i-am dus în acest război pentru a ajunge la un rezultat atît de dureros qaVş «alcă Constituţia pe care am depus jurâmînt. şi violează convenţiunea încheiată cit Rusia" — Ciachir, Independenţa, p. 230. Iar într-o scrisoare adresată mai tîrziu, la 9/21 februarie 1878, tatălui său, domnitorul României sublinia apăsat, cu accente patetice Lşi" sincer patriotice : „Cu toate acestea nu m-am putut reţine să-i. spun kii Igpatiev că intenţiuhea Rusiei de-a lua aliatului său o bucată din ţara sâ trebuie să-nii. pâră-stranie... Independenţa neram cîştîgat-o cu .sîngele nostru şi-deci ne-o datorăm numai nouă11'— Regele Carol I al Roţnâniev Cuvintări si 'scrisori, tomul.II, bucureşti-,'*^909, p. 186). 'Starea de nelinişte a opiniei publice'româneşti â fost accentuată' tnâebsebi de ştirea, reprodusă în presa română, privind condiţiile .păcii propuse dfc Rusia ţaristă Turciei, condiţii comunicate în Camera Comunelor din Londra şi -preluate'imeâiat de Agenţia Ha vas <v. MOF., nr. 14, 19/31 ianuarie. I878i'p. 258, ştire datata    .Londra, 29* Ianuarie'4). Discuţiile din Senat şi Camera. Deputaţilor au fost iniţiate, evident, de liberalii radicali, adepţii unei atitudini hotărite şi instransi-gente faţă de intenţiile RUsiel care urmărea,-de fapt, două obiective principale prin pretenţiile teritoriale pe Care le ridica faţă de România : să şteargă,^prin aceasta, una din clauzele considerate umilitoare ale Tratatului de la Paris, din 1856, care îr fusese impus de puterile europene'şi, totodată, să- redevină un stat riveran'Dunării, cale, comercială de primă importanţă pentru accesul mărfurilor ruseşti în centrul Eurc~
32 i
pei. în aceste condiţii hotărîrea oficialităţilor ţariste era nestrămutată şi definitivă, aşa cum, de altfel, ţinea să precizeze cu cinism cancelarul Gorceakov generalului Ioan Ghica, în ianuarie 1878 : „Quelle que soient vos arguments, ils ne peuvent en rien modifier notre decision ; elle est inebranlable. Vous etes en face d'une necessil£ politique" (telegramă a lui Ioan Ghica, dtn Petersburg, datată 17/29 ianuarie, 1878, către Mihail Kogâlniceanu, în voi. Documente oficiale din corespondenţa diplomatică de la 2/14 septembrie 1877 pina la 17/39 iulie 1880, p. 25).
13 Senatul,-Şedinţa de la 20 ianuarie 1878, MOF., nr. 1G, 21 ianuarie/2 februarie 133a_p..317.
° „Dacă nu este oportună şi sosită ora in care reprezentanţa ţării să fie pusă îa cunoştinţă de ceea ce este sau nu realdin zgomotele îngrijorătoare care sâ înteţesc pe toată ziua în presa străină si română" (Adunarea deputaţilor. Şedinţa de la 20 ianuarie 1879, ibid., p. 317—318).
u In şedinţa Senatului din 23 ianuarie/4 februarie 1878 Mihail Kogâlniceanu, coBsiderînd că interpelarea lui D. Ghica nu putea fi „tratată" în şedinţă publică (din dorinţa de a nu irita şi mai mult diplomaţia ţaristă) a propus ca Senatul si Camera să se întrunească in şedinţe comune, „confidenţiale şi secrete", pentru a lua cunoştinţă de toate documentele referitoare „la eestiune" ; prima şedinţă secretă a avut loc' în aceeaşi zi, după-amiaza, următoarele la 24 ianuarie'5 februarie şi 25 ianuarie/6 februarie 1878.
,s „Voi numai a proba că naţiunea română hu vrea să trafice pămîntul strămoşesc" (Senatul. Şedinţa de la 26 ianuarie 1878, MOF., nr. 21, 27 ianuarie/8 februarie 1878, p. 445).
16 Mihail Kogâlniceanu a recunoscut că s-au făcut oficialităţilor române propuneri privind cedarea sudului Basarabiei '„eu compensaţiuni", răspunsul pe care acestea l-au dat fiind însă unul singur ; ,.Nu. putem" (Ibid.).
11 SeraittiL Şedinţa de la 26 ian-aarie 1S78, MOF., nr. 21, 27 ianuarie/8 februarie lS78,,p, 44!3—446. Moţiunea a fost într-adevăr votată în unanimitate (46 de votanţi).
v „De -multe ori naţiunile ca şi individele întîlnesc în calea lor rezistenţe stavile pe caTi le numim fatale, fatale Căci nu atîrnă de. voinţa naţiilor a le întîlni
Ll*,.j'*.'.. aw-<»j"vi?4 .wi......     . ...... upivijiqii \.u unuia oecu cei pe
■ £"■-<--- cari soartea i-a pus în jurul ţârii noastre ?... Cum ? Cînd oştenii noştri mor vitejeşte pentru a realiza independenţa ţării, noi. oştirea legilor ei vom da subscrierea noastră pe im act prin care se va dezlipi de la patria-mumă o provincie a ei ?... Suvenirurile .Rusiei în Basarabia ? Dar ale Rusiei sunt de un secol şi ale noastre de 17. (Aplauze) Bar din al Rusiei ori al nostru sînge este plămădit pămîntul acestei ţări pînă în rărunchii lui ?" (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 26 ianuarie 1878, MOF nr 21 27 ianuarie/8 februarie 1878, p. 447 şi 449). '    ' '
(9 în procesele verbale ale Adunării Deputaţilor nu este înregistrată fraza pe care, potrivit amintirilor lui Bacalbaşa, ar fi rostit-o G. Vernescu. Moţiunea propusă de G. Vernescu, D. Giani, N. lone.scu, I. Poenaru-Bordea, V. A. Urechia,I. C. Fundescu -şi alţi deputaţi a fost votată într-adevăr cu unanimitate de 93 voturi (Ibid., p. 451).
M în aceeaşi şedinţă a Adunării Deputaţilor din 26 ianuarie/7 februarie 1378 LC^Brătianu — subliniind necesitatea realizării unităţii de opinie a.tuturor partide-ţi-Tbr. în mbrheiîţele dificile prin care trecea ţara — a cerut retragerea acuzaţiilor adusa (1*1- 'miniştrilor fostului guvern conservator Lascăr Catargiu, înlăturat de la putere iri ij;fcI8?6. Propunerea sa, combătută vehement de Pantazi Ghica, a iost acceptată cu 5.) '^voturi pentru, 6 contra (I. C. Fundescu, pântazi Ghica, D. I. Ghica ş.a.) şi trei abţinei i , 'tfAgunarea. Deputaţilor. $eăinţa de la 26 ianuarie 1878, MOF nr 21 27 ianuarie;; ^februarie 1878, p. 451).
pfc.8"'— Bucureştii de altădotâ
33
■ ■ ».ţft»ul dintre purtătorii de cuvînt al naţiunii române în acele momente tragice Eţle istoriei ei, Mihail Kogălniceanu. se va -referi şi el, iii fraze mărturisind p mihnire demnă, 1& ingratitudinea Rusiei fata de un aliat leal, ale cărui drepturi incontestabile erau călcate brutal in picioare, cu acordai mai mult sau mai puţin tacit al Europei civilizate , „Contra tortei nu este rezistenţă, dar credem câ mai presus de forţă este Opinia publică şl conştiinţa umană. Acestea nu vor fi de partea Rusiei care, ca răsplată pentru resursele materiale pe care i le-a dat România, ca preţ al sîngelul copiilor noştri vărsat generos înaintea Plevnei, în loc de a ne restitui toată provincia Basarabiei, luata nedrept in 1812, vrea sâ ne ia şi bucata pe care o datorăm puterilor europene" (lorga, Independenţa, p. 152).
32 Ca urmare a puternicii ofensive ruse pornită după căderea Plevnei (la 18/30 ianuarie 1878 trupele imperiale ajung în apropiere de Constantinopol), Turcia a cerut armistiţiu, ale cărui preliminarii au fost semnate la Adrianopole, în seara zilei de 10/31 ianuarie 1878. Armistiţiul s-a încheiat în numele tuturor puterilor beligerante, dar fără participarea reprezentanţilor României şi Serbiei,'delegatul României, colonelul Eraclie Arion nefiind primit la tratativele care se purtaseră la Kazanlîc numai Intre Rusia şi Turcia (v. mai departe textul, precum şl, mai jos, nota 25).
23 Spectacolele de operetă ale trupei Emiliei Keller s-au bucurat în anii-1872— 1877 de mare popularitate în rîndurile spectatorilor bucureşteni şi datorită caracterului lor frivol. Astfel, după mai multe reprezentaţii cu opereta La Vie parisîenne de Offenbach, în martie 1873, ministrul Instrucţiunii avertiza Comitetul teatral asupra jocului actriţei Keller care se abătea „cu totul de la regulile bunei-cuviinţe prin gesticulaţi uni exagerate" (Massoff, Teatrul românesc, II, p. 432). Operetele La Belii. Helene (1864), Les Brigands (1869), La Grande Duchesse de Geralttein (1867) îi aparţin Iui Jacques Offenbach, iar La Fille de Madame Angot (1872) lui Charles Lecocq. V, şi voi. I al acestei lucrări, p. 72 şi nota 226.
M Proiectul de lege „asupra responsabilităţii ministerialp-' a fost prezentat AtfiMării Deputaţilor în şedinţa din 30 ianuarie/11 februarie îţ!73, raportul asupra proiectului fiind citit, .în lipsa raportorului, D. Glani, de către Emil Costinescu. El a fost adoptat,' in forma finală, după numeroase discuţii provoca, ■ (ie opoziţia conser-.vatoare, abia ;la 23 martie/4 aprilie 1879. (de către Senat) şi ln 2i martie/3 aprilie 1&79 (de către Adunarea Deputaţilor), fiind promulgat de către principele C&rol la 26 aprilie/8 mai 1879 f(Lege asupra responsabilităţii ministeriale, MOF.,-nr. ?8, 2/14 mai 1879,'p. 2441—2443). Legea responsabilităţii ministeriale — cu uri evident carac ter democratic — stabilea cazurile de culpabilitate a miniştrilor, precum şi durata de suspendare a drepturilor publice pentru ministrul considerat culpabil (Istoria Parlar meniului şi a vieţii parlamentare din Români»- pînă la 1918, Ed. Academiei, Bucureşti, 1983, p. 272—273).
35 Textul oficial al convenţiei de armistiţiu încheiată între ruşi şi turci la' Adrianopole, la 19/31 januarie 1878, a ajuns la Petersljurg, din cauza drumurilor greu practicabile în condiţiile unei ierni aspre, abia la 3/15 februarie Î878 ; el a fost cunoscut la Bucureşti la începutul lunii februarie, accentuînd, aşa cum era şi firesc, starea de agitaţie şi de nemulţumire din ţară. Deşi în textul armistiţiului se arăta că acesta fusese încheiat între „puterile armate ale Rusiei, Serbiei şi României de -o parte şi ale Turciei, de alta", reprezentanţii României şi Serbiei nu au fost admişi la masa tratativelor. La punctul 3 convenţia de armistiţiu menţiona : „Independenţa României si a Serbiei va fl recunoscută. O despăgubire teritorială îndestulătoare va fi asigurată celei dintîi şi o modificare de frontieră celei de-a doua" (Protocolul privind bazele prealabile ale păcii şi corauenfiunea de armistiţiu iscălite la Adrianopole la 19/31 ianuarie 1878, MOF., nr. 34, 12/24 februarie 1878, p. 345>.
M Senatut. Şedinţa de la 13 februarie IS78, MOF., nr. 38, 17 februarie/l martie 1878, p. 968. D. Ghica depusese interpelarea în scris în şedinţa Senatului de la 7/19 ■februarie 1878.
M într-adevăr, oficialităţile ţariste se arătaseră încă de la începutul războiului indispuse de faptul că vor fi nevoite să colaboreze cu un guvern român „roşii", în
componenţa căruia intrau foşti revoluţionari paşoptişti (I. C. Brătianu, M. Kogalnl-ceanii -? a! Potrivit unui raport din 15 iunie 1877, al agentului diplomatic al Austro-Uneariei îa Bucureşti, Zwiedinek, ţarul Alexandru şi prinţul Gorceakov ar fi preferat sâ-1 vadă pe ministrul de Externe român, Mihail Kogălniceanu, a cărui inteligenţă si abilitate diplomatică incomodau, înlocuit cu Vasile Boerescu sau cu prinţul Dimitrie Ghica (Beatrice Marinescu, Serban Rădulescu-Zoner, Rapoarte consulare inedite cu privire la activitatea diplomatică de la Bucureşti In ajunul şi în timpul Războiului pentru independenta României, Revista de istorie, tom. 30, nr. 5, mai 1977, p. 838).
25 Senatul. Şedinţa de la 13 februarie 1878, MOF., nr. 39, 18 februarie/2 martie .1878, p. 1021.
!a Discuţiile aprinse din Senat, din 13/25 februarie 1878, au fost provocate într-adevăr de grupul V. Boerescu — D. Ghica;, care, profitînd de dificultăţile guvernului liberal ar fi vrut să-i succeadă la putere. In acest sens, la 29 ianuarie. 10 februarie 1878 Vasile Boerescu ceruse o audienţă la principele Carpi prevenindu-1 că „în actualele împrejurări" ministerul liberal ar fi trebuit sâ se retragă. în Senat, atacurile neloiale şi inoportune împotriva guvernului liberal au fost susţinute de D. Ghica, P P Carp Manolache Costache-Epureanu, Vasile Boerescu. D. A. Sturdza, care propusese o moţiune privind retragerea neîntârziată a trupelor române de peste Dunăre, a amintit în cuvîntul său de un proverb german „care de acum va deveni un proverb român" - Es ist aicht gut mit grossen Herrn Kirschen essen" (Este primejdios să mănînci'cireşe cu boierii cei mari). Politica guvernului — singura îndreptăţită în condiţiile concrete ale anului 1878 — a fost sprijinită şi justificată de Nicolae Voinov ( în loc ca toti să susţinem acest guvern în împrejurări mari ca acele de faţă, se tinde la răsturnarea lui", p. 973), Mihail Kogălniceanu („Noi n-am fost ruşi, precum nu suntem austriac!, nu suntem germani, nu suntem francezi, ci înţelegem şi voim sâ îim români •— aplauze — voim să urmăm o politică românească...",, p. 966. „Am fost incapabil se poate... Dară nu cunosc încă pe geniul acela mare născut în Ramănia care să poată a se proclama capabil să facă pe -o naţiune de 80 de milioane să renunţ* la realizarea uneî dorinţe, la înlăturarea unei eestumi de amor-propriu, do sentiment, căci revindicarea Basarabiei nu este nimic alt" -- p. 968), I. C. Brătianu (care a explicat in ce condiţii s-a definitivat convenţia cu Rusia, din 4/16 aprilie 1877 : „Şi n-am iscălit decît atunci cîhd'm-am încredinţat că ruşii trec, numai cînd m-am încredinţat că nimeni nu va trage spada ca să-i oprească" — p. 1017), Moţiunea de blam a fost într-adevăr respinsă de Senat cu numărul de voturi notat de Bacalbaşa ; aceea în care se exprima „deplina încredere câ el [guvernul! va întrebuinţa toate mijloacele, fără a cruţa nimica pentru a apăra drepturile şi interesele ţârii Ia viitorul congres", propusa de N. Voinov, N. Juvara, Petre Opran ş.a. a fost acceptată cu 39 de bile albe, contra 6 negre şi două abţineri (Senatul. Şedinţa de la 13 februarie 1878, MOF., nr. 39, 18 februarie/2 martie 1878, p. 1021).
30 In şedinţa Camerei din 13/25 februarie 1878 I. C. Brătianu, ştiind că nu putea fi răsturnat de la putere, se adresa ironic grupului centrist al lui Vasile Boerescu : „Voiţi puterea ? Suntem gata să v'-o dăm. Veniţi însă şi vă afirmaţi ca partită, spuneţi cu cine vreţi să veniţi la putere, făceţi-vă programa" (Senatul. Şedinţa de la 13 februarie 1878, MOF., nr. 39, 18 februarie/2 martie 1878, p. 1020).'
s> Reamintim cititorilor că în epocă albii erau conservatorii, liberalii radicali fiind numiţi roşii (sau colectiutşri).
& Vasile Boerescu a devenit ministrul Afacerilor Străine în guvernul I. C. Brătianu la 11/23 iulie 1879.
33 într-adevăr, Mihail Kogălniceanu, care nu făcea parte din rîndurile liberalilor radicali, a fost acceptat în guvernul I. C. Brătianu pentru.activitatea sa politică
', incontestabilă, recunoscută şi in afara hotarelor ţării, fără însă ca el să se bucure de întreaga. încredere a şefului guvernului şi a amicilor politici ai acestuia. De altfel.
1 un mod diferit de a concepe rezolvarea conflictului cu Rusia ţaristă a adîncit divergenţele dintre cei doi remarcabili oameni politici, încă de la mijlocul anului 1877,
". aşa cum observa, foarte exact, Gh. I. Brătianu într-un studiu din 1928 : „...il est inte-
ressant de voir s'affirmer deja en juiilet IE77 ces deux opinions dans la politique roumaine : Tune, qui elatt alors cette de Kogâlniceanu, cherchant â sondei' le gour vernement russe pour obtenir des compensations territoriales â la retrocession de Basarabie, qu'il pensait devoir ceder â la iorce ; l'autre, qui sera celle de Jean Bră-tjanu et de son ami Rosetti, opposes â tout compromis sur cette question et resolus a maintenir rintegrite des frontieres garanţie par le trăite" du 16 avril" (G. I. Brătianu, Le probleme dus frotieres russo-roumtiines pendant la guerre de 1877—1878 et au Cbngres de Berlin, Bucureşti, 1928, p. 20). Mihail.Kogâlniceanu, diplomat cu experienţă, ştia sâ tragă foloase pentru ţara sa printr-o politică mai flexibilă şi mai realistă, în timp ce I. C. Brătianu — la fel ca, mai tîrziu, fiul său Ionel — promova o atitudine rigidă, generată de un patriotism sincer, dar care, uneori, nu oferea nici satisfacţii morale, mai ales în relaţiile cu martie puteri care nu numai atunci au aplicat cu dezinvoltură cinică dreptul forţei.
34 După cucerirea Plevnei, armata română, reorganizată în cursul lunii decembrie 1877, s-a regrupat pentru a acţiona in zona de operaţii Vidin-Belogradcik. La 1/13 ianuarie 1878 gruparea otomană de îa Belogradcik (localitate la 45 km. sud de Vidin) a fest cumpiet încercuită ; garnizoana din Vidin cuprindea cea. 12 000 de militari ; operaţia de încercuire completă a cetăţii Vidinului de către trupele române s-a încheiat la 9.21 ianuarie 1878, dată după care au urmat lupte înverşunate pentru reducerea aliniamentului de încercuire şi cucerirea cetăţii ; la 12/24 ianuarie 1878 au fost ocupate redutele de fa Smirdan şi Inova, cu preţul jertfei eroice a numeroşi militari români din Divizia a II-a aflată sub comanda generalului Mihail Cerchez. Luptele ar( încetat definitiv la 23 ianuarie/4 februarie 1878, ca urmare a prevederilor armistiţiului de la Adrianopole. Cetatea Vidin, cea ' mai puternică fortăreaţă turcească de la Dunăre, a fost predată armatei române la 12/24 februarie 1878, iar Belo-gradeik o zi mai tîrziu, încheindn-se astfel, in chip glorios, viguroasa campanie românească susţinută vreme de şapte luni peste Dunăre, soldată cu pierderi grele ; circa 10 000 de militari, morţi, răniţi şi dispăruţi. -
. & MOF.. nr. 36, 15/27 februarie 1878, p. 903. Convenţia a fost semnată de"Tepre-zentantul generalului Mânu, colonelul Ştefan Fălcoianu, şeful Statului Major al armatei romane şi de gu'.crnatorul militar al Vidinului, Ferikiil Izzet-paşa.
38 Tratatul de pace ruso-turc, semnat la San Stefano (azi Yeşilkoy, orăşel în .      apropiere de îstanbul, pe malul Mării de Marmara), la 19 februarie/3 martie 1878 de :     către -Nikolai Ignatiev, membru al Consiliului imperial, şi de Aleksandr Nelidov, consilier de stat — din partea Rusiei ţariste, iar din partea Imperiului Otoman de către Savfet-paşa. ministru de Externe şi Saadulah-bei,   ambasadorul Turciei la Berlin [_    (România, Serbia şi Muntenegru nu.au fost invitate la masa tratativelor)Jf prevedea, ":"Tâ Articolul 5 : „Sublima Poartă recunoaşte independenţa României ; aceasta va valorifica'drepturile sale la o despăgubire ce va urma să fie dezbătută intre ambele părţi" tar Ia Articolul 8, după ce se preciza că „pină la formarea completă a unei miliţii locale", Bulgaria va fi ocupată vreme de „anroximativ doi ani" de zece diviziii de infanterie rusă şi două de cavalerie (circa 50 000 de militari) se menţiona că „trupele de ocupaţie'ruse din Bulgaria îşi vor menţine comunicaţiile cu Rusia nu.ititMHii priTi România (subl. ns,), dar şi prin poţturile de la Marea Neagră : Varna şi Bur-gas..." (Documente priuind istoria României. Războiul pentru Independenţă, voi. IX, Ed. Academiei. Bucureşti, 1955, p. 363—365), prevederi care au neliniştit autorităţile şi opinia publică românească, temătoare de perspectivele .transformării ţării noastre — 6a de atîtea ori în trecut — într-un bulevard pentru o armată străină,
37 Prin tratatul de pace se crea un măre principat autonom bulgar (de 160 000 km3), care avea.ieşire atit la Marea Neagră, cît şi la Marea Egee, ajungînd, la apus, , pînă la 80 km. de Marea Adriatică şi înglobînd întreaga Macedonie^ (Ciachir,. Independenţa, p. 245) ; acest fapt — ca şi alte prevederi ale tratatului — a nemulţumit marile puteri, şi în special pe Anglia, care a cerut revizuirea documentului semnat la San Stefano în cadrul unui congres european.
*•- . ^ Prin Tratatul de la San Stefano teritoriul MunîenegruluLse: mărea de ,trei
i .. oriI(Ciachir, Independenţa, p. 245),
38 Despăgubirile de război datorate de Imperiul otoman Rnsleihîriau"constituite din 900 milioane ruble cheltuieli de război (întreţinerea armatei, înlocuirea, materialului, comenzi de război) ; 400 milioane ruble daune provocate litoralului meridional, comerţului exterior şi drumurilor de fior - lui) mihoane rîsble daune provocate de turci în Caueaz ; 10 milioane ruble daune provocate supuşilor şl instituţiilor ruse din Turcia — în total un miliard 410 milioane ruble \ întru cît staUil ture n* avea posibilitatea să onoreze această sumă, el urma sâ cedeze Rusiei un*ie teritorii in zona caucaziană şi transcaucaziană (printre care cetăţile Ar Dahan, Kars şi Ba-tum) precum şi, în sudul Dunării, „sandgeacul Tulcea, adică districtele (cazalele) Chilia, Sulina, Manmudiâ, Isaccea, Tulcea, Macin, Babadag Kîrşova, Kustendge şi Medgidia, împreună cu insulele din Deltă şi insula Şerpilor" cu menţiunea, referitoare Ia aceste cesiuni, că „Rusia îşi rezervă facultatea de a ie schimba cu partea Basarabiei detaşată la 1856 şi mărginită la sud cu iah'egul braţului Chilia şi cu ginit Stari-Stambul" ; toate aceste teritorii erau cedate Rusiei pentru echivalentei sumei de un miliard 100 milioane ruble, datoria de război care râinînea să se achite efectiv fiind de 310 milioane ruble, dintre care 10 milioane ruble pentru supuşii ruşi din Turcia (Art. 19 al Tratatului de la San SlefanojDocuwejite priaino istoria României"^ voi. cit., p. 367). ^
40 Starea de iritare agresivă a Austro-Ungariei era determinată în plus şi de faptul ca nu primise provinciile Bosnia şi Herţegovina, făgăduite de Rusia ţaristă ea preţ al neutralii ă [ii.
" Premieră dramei în patru acte Curcanii de Grigore Veatura (1840—1S03> a avut loc — pe scena Teatrului Naţional — sîmbătă 4/16 martie LS7S : piesa — jucată mai intîi la Galaţi, oraşul natal al autorului — a avut un mare succes de public, fiind inspirată de principalul eveniment Ja ordinea zilei. Războiul de-Independenţii (.Autorul a voit prin această piesă si facă nemuritor nu mo ie vitejilor noştri dorobanţi porecliţi' curcani, cari au ridicai atît de sus prestigiul armelor româneşti, atrăgind asupra naţiei române admiraţia Europei întregi" — B. R., Revista teatrală. „Curcanii" de d: Gr. Vântura, Pressa, an XI. nr. 54, 9 martie 1873. p. i).
u Bucalbnşa rezumă foarte succint şi aproximativ evenimentele dramatici care au frămintal naţiunea română in primăvara anului 1378. în condrţiile în cart autorităţile noastre au protestat hotărît in legătură cu prevederile tratatului dc pace-cu Turcia, împăratul Alexandru al II-lea a, comunicat trimisului român la Petersburg, generalul Ioân Ghica, prin intermediul cancelarului Gorceakov ca „dacă aveţi intenţiunea... d-a vă împotrivi voinţei sale, atunci [ţârulj va c«dDna ©euparea României şi dezarmarea armatei române" (Memoriile, XIII, p. 79). Imediat-după primirea mesajului, la 21 martie/2 aprilie 1878 principele Carol 1-a însărcinat pe Kogâlniceanu să telegrafieze la Petersburg următorul text memorabil: „O armată care a luptat la Plevna îri faţa împăratului Alexandru al II-lea poate să se &atâ pînă va fi nimicită, dar nu se va lăsa să fie dezarmata-' ; drept represalii au avut loc mişcări ale trupelor ţariste in Rmnânia care au pus in pericol suveranitatea ţârii ; a fost ocupat oraşul Giurgiu, Divizia a Xl-a de infanterie rusă a luat poziţii-ameninţătoare între Giurgiu- şi Bucureşti : cîteva zile mai tîrziu, la 1/13 aprilie 1878 două regimente de cazaci au trecut demonstrativ prin 'Bucureşti şi s-au aşezat în bivuac Iei Bănea sa : a existat. în această perioadă, şi un „ordin preliminar strict secret ' privind ocuparea Bucureştilor (nr. 9/1373. semnal dc generalul Dreuleln — v. mai departe nota 46, p. 38—39). în aceasta situaţie deosebit do gravă Mihail .Kagaliii-ceanu a adresat de cîteva ori (la : 1/13 aprilie ; 12/24 aprilie ; 24 aprilie/6 mai ; 16/28 mai) note de protest agentului diplomatic al Rusiei la Bucureşti, barwnul Di-mitri Sluart, exprimindu-şi îngrijorarea în legătură cu desfăşurarea forţelor armate ruseşti pe teritoriul României. La 20 apri!ie/2 mai 187H Consiliul (ie Miniştri a hotar:!, regruparea întregii armate într-o zonă strategici de rezistenţă naţională, situată intre Slatina (Divizia IV infanterie), Piteşti (Divizia I infanterie), Curtea-de-Ar-geş—Cîmpulung (Divizia II infanterie) şi Tirgovişte (Divizia III infanterie — care escortase prizonierii turci luaţi la Plevna). pregatindu-se „pentru o apărare du lungă durată" (Istoria infanteriei române, voi. I. Ed. ştiinţifică şi enciclopedică Bucureşti, 1985, p. 379) ; în Parlament s-a discutai chiar despre abandonarea Capitalei şi retragerea guvernului la Craiova ; de altfel, la 29 aprilie/11 mai principele Carol părăsea Bucureştii, pentru a inspecta, vreme de peste două săptămini, armata
36
37
concoRtrat* In Cfltatila, restul ţării aflindu-se, practic, j»ub ocupaţie ruseasca. Au existat iată ta toatt această perioadă de incertitudine ai dezamăgire şi unole încercări da & tempera «mâictuL venite chiar şl din partea ţprului Alexandra al li-fta. car*, witat de eOGUriW «favorabile pe car* ameninţările neehibauiîe ale diplomaţiei ţariste 1» avuseseră fii «pini» publică european», îi scria principelui Carol la -Sittee-patul lonji aprilie 1878 * „Cft aranjament amical întee guvernele noastre ar fi puiuţ regula lucrurile eu înlesnire in vederea situaţiunti noi pe eare ar eraa-o pacea definitivă" (MemarlUe, XIII, P- M). Treptat insa — ţi datorită protestelor exprimate de celelalte mari puteri europene' — starea de tensiune între cei doi foşti aliaţi s-a diminuat, fără însă da Rusia sâ cedeze în problema pretenţiilor teritoriale, considerate de ţar şi de prinţul Gorceakov ca „o datorie de onoare şi de deronitaie naţională".
43 La 5/17 martie 1878 ţarul a ordonat ca, în eventualitatea unui război cu Anglie, trupele ruseşti să fie concentrate în zonele Constantinopole şi Gnllipoli ; in acelaşi timp, flota engleză pilota între Dardanele ţi Marea de Marmara, conflictul ameninţînd eă degenereze într-un nou război care ar ii 09419 RusM — Anglia, A ustro-Ungaria şi Turcia.
" „Legea pentru anularea clauzei penale din oerecari uonttacta şi pentru adausul unut aliniat la Art. 1089 din Codul Penal" a fost votată — după numeroase discuţii — de către Senat Ia 29 ianuarle/10 februarie 1370 şi de către Adunarea Deputaţilor la 15/37 februarie 1879, fiind sancţionată de către domnitor la H februarie:) martie 1870 [[MOF., nr. 40, 20 februarie/4 martie 18T9, p. 1077 : „ClauM psnală aliată în contracte de împrumuturi sau de preslaţluni în natură este £i va rflmî-nea anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere..." etc). Noua lege era menită sa-1 apere „pe omul simplu sau nenorocit" de stipulaţiile unor contracte de împrumut care prevedeau importante penalizări în cazul neramb urs arii împrumutului Ja termenul prevăzut şi se referea alit la. cămătarii neomonoşi cît şi la moşierii sau arendaşii care împrumutau bani - ţăranilor, prevărind ca penalizări pentru în-tirzleres restituirii lor efectuarea unor zile suplimentare de muncă pe pămînlul moşieresc ; în timpul discutării proiectului de lege în Senat, raportorul desemnat de înaltul for,. Vasile Boerescu, a insistat asupra caracterului oneros al elaueeior penale dtn 'unele contracte de împrumut, ridicindu-se in apărarea emuîol Simplu care „făcîndu-şi caicului că are să plătească cutare sumă şi eutere cSoKQdâ, ie trezeşte, după un timp oarecare, că are să plătească o sumă Îndoită, înaftefti ş4 însoţita poate decît capitalul care-1 primise odinioară. Drept este aceasta ? Moral este acesta ? Nueste fiici drept, nici moral şi libertatea convenţiunilor nu poate merge pînă acolo încît ga acopere asemenea nedreptate si imoralitate" (Svn&tul. Şedinţa ge ta 24 ianuarie 1SJS, MOF1., nr. 22, 27 ianuarie/8 februarie 1879, p. 452).
e Ln începutul lunii aprilie 1878 trupa Emiliei Keller dădea reprezentaţii la Teatrul National, printre altele, cu Le petite martie şi Giraflee (Girofl*}.
w Bucureştenil erau îngrijoraţi, în primăvara anului 1G78, şi de zvonurile privind posibila ocupare do către armatele ţariste a oraşului şi n-au aflat niciodată cît de iminentă era această primejdie, deşi atunci şi mai târziu diplomaţia imperială a încercat să nege cu ipocrită indignare această intenţie a comandamentului armatei ruse din România ; istoria ne rezervă însă uneori surprize şi astfel, în 19G5, într-o carte apărută în Finlanda aflăm documente revelatoare, provenite din arhiva generalului-locotenent Kastmir Gustav Ehrnrooth, comandant în 1378 al Diviziei a Xl-a: de infanterie rusă, documente indubitabile referitoare la hotărîrea comandamentului armatei ţariste de a ocupa Bucureştii. In volumul amintit, publicat de'unui dintre urmaşii generalului finlandez, Magnus Ehrnrooth, este reprodus, după original, ordinul „Strict secret" semnat de generalul A. R. Drentem, pe atunci comandantul trupelor ruseşti cantonate în România, prin care Divizia a Xl-a infanterie urma — la momentul oportun — „să ocupe oraşul Bucureşti", batalionul 47 maintînd către Cotroceni „Şi staţia de cale ferată Tyrgavel" (Tîrgovişte — Gara de Nord de azi), iar batalionul 46 către Filâret şi Văcăreşti („Sinteţi obligaţi — preciza documentul — sâ luaţi cele mai severe măsuri ■ pentru menţinerea ordinii în rîndurile jiopulaţiei oraşului, acţionînd cu armele împotriva locuitorilor... Orice încercare, fie cît de mică, de construire de baricade, de tragere cu armele de la ferestre etc. va trebui reprimată cu energie"). In arhiva generalului finlandez se mai află, în lîuibiie
sa
franceză $1 rusă şi decretul cu privire la proclamarea stării de asediu in orfl >u! jj.jt j-reşti („Pe toată durata stării de a sad iu sint Suprimate : dreptul de a organiza întruniri, dreptul de a purta arme, libertatea presei cu excepţia celei aprobate de guvernatorul militar al oraşului") şi „Proclamaţia către populaţia capitalei României" („Locuitori ai Bueureştiului ! Complicaţiile politice survenite în ultimul timp tac indispensabilă ocupaţia temporară a oraşului Bucureşti de către trupele armatei imperiale ruse... Armata imperială nu vine ca inamic. Disciplina sa este cunoscută..," etc.) (Gheorghe Matei, Mărturii finlandeze privind războiul dvn 1377—1S7S îtnpotritxt Imperiului otoman şi România. Analele InstttutvhU de studii Istorice ţi social-politice, nr. 4, 1068, p. 53—59 ; în volumul original finlandez ; Magnus Ehrnrooth, Kasimir Ehrnrooth, documentele sînt publicate in cap. „Divtsria a XI-a la porţile Bucureştilor" — p. 125—129 ; ele sînt semnate de „comandantul şei al trupelor ruse în România, generalul adjutant al m.s. imperiale, Drenteln").
47 Referirile lui Bacalbaşa la relaţiile dintre marile puteri europene la începutul anului 1878 sînt, în general, exacte. în zona Balcanilor ciocnindu-şe cu violenţă Interesele Rusiei, Austro-Ungariei, Germaniei şi Angliei, aceasta din urmă adine preocupată de menţinerea regimului de liberă navigaţie prin strîmtorl, care-i asigurau calea cea mai scurtă către coloniile ai din Asia. Totuşi, după b perioadă de Încordare, marile puteri s-au inţeles, la început prin acorduri bilaterale (anglo-rus, la 18/30 mai 1878 ; austro-englsz, la 26 mal/8 iunie, anglo-turc, la 24 mai/4 iunie, prin care Angliei i se ceda insula Cipru, în schimbul sprijinului acordat Turciei), apoi in cadrul Congresului de la Berlin, unde puterile europene au stabilit în zonă un echilibru fragil,, inclusiv prin cesiuni de teritorii care, ca de obicei, nu Ie aparţineau. Lordul Dcrby, ministrul de'Externe al Angliei, adept al colaborării cu Rusia, a fost înlocuit, în martie 1878, cu Robert Arthur Talbot, marchiz de Salisbury care, la indicaţiile premierului Benjamin Disraeli, conte de Beaconsfield a promovat o politică de intimidare a imperiului ţarist.
Înfiinţată în 1869 la Monlpellier, Societatea limbilor romanice — care-şi propunea să reînvie vechile tradiţii provensale şi să afirme totodată solidaritatea popoarelor latine — a anunţat în 1875 organizarea unui concurs pentru cea mai frumoasă poezie pe tema „gintei latine" (La Chanson du Latin), premiul urmînd să fie acordat cu prilejul celui de-al doilea congres al Societăţii din 1878. Decernarea premiului unui poet român (din 550 de poezii trimise la concurs) a provocat un val de entuzlasjn în, ţarâ,îiitr-un moment în care România independentă, sacrificată de diplomaţia marilor puteri, simţea nevoia afirmării peste hotare, atît în plan politic cit şi cultural. Telegrama lui De Roqueferrler era' datată 7/19 mai 1878 ; textul telegramei este reprodus după : ROM., 18 mai 1878, p. 459 (v şi Măria Platon, Vasile Alecsandri, poeţii felibri si „Cîntecul gintei latine". O pagină din. istoria relaţiilor culturale si literare franco-mmâne, Ed. Junimea, Iaşi, 1980).
w Cîntecul gintei latine a fost reprodus de Bacalbaşa după numărul citat din Românul, din 18'30 mai 1878 ; poezia apăruse, cu o zi mai Înainte. în Pressa şi Războiul. Poetul laureat a fost sărbătorit la Bucureşti la 3/15 iunie 1878, printr-un banchet organizat în sala Teatrului Naţional de câtre „amicii literaturii" sale, la care au luat parte peste 500 do persoane (G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, Ed. pentru literatură, Bucureşti. 19(52, p. 432).
m „La 1 iunie TI'13 iunie 1878] apar primii bani româneşti de hîrtie" (Memoriile. XTV. r>. 3:1). Pînă la 15/27 noiembrie 1878 au fost predate casieriei centrale a statuiui bilete ipotecare în valoare de 10 760 000 lei.
sl Erijîndu-so în „arbitru al Europei" sau, mal exact, după cum singur o . spunea, atribuindu-şi rolul de „samsar cinstit", prinţul Bismarck îşi va oferi.bunele oficii pentru organizarea unei conferinţe a statelor care semnaseră Tratatul de la Paris, din 1856, conferinţă care urma să revizuiască hotăririle „păcii", de la San Stefano, prin care, erau lezate îndeosebi interesele Austro-Ungar iei şi Angliei în Balcani şi Orient.ţCongresul de la Berlin a început la 1/13 iunie 1878 Jşi nu la 11 iunie. Cum notează greşit Bacalbaşa), principalii delegaţi ai ţărilor reprezentate oficial fiind 'Otto, principe de Bismarck, cancelar al Imperiului, Bernard Ernest de Bulow. ministru de Externe (Germaniul ; corniţele Andrâssv, de Csik-Szent-Kirâlv. ministru al Afacerilor Externe {Austro-Ungaria) ; William Henri Waddington, ministrul Afacerilor
Externe (Franţa) ; Benjamin Disraeli, conte de Beaconsfield, prim-ministru, Robert Arthur Taîbot, marchiz de Salisbury, ministrul Afacerilor Externe (Regatul Uni^al Marii Britanii şi Irlandei) ; Ludovic Corti, ministrul Afacerilor Externe (Italia) ; Ale-xandr Gorceakov, cancelar al Imperiului ; Piotr Şuvalov, general de cavalerie, ambasador în Anglia (Rusia) ; Alexandru Caratheodori-paşa, ^ministru! Lucrărilor Publice (şi nu Savfet-paşa, cum notează Bacalbaşa) (Imperiul otoman). în afara.statelor reprezentate oficial, ia Berlin au mai trimis delegaţi, pentru a expune doleanţele ţărilor lor : România (I.C. Brătianu şi Mihail Kogâlniceanu); Serbia (Jovan Ristitî, ministrul Afacerilor Externe), Grecia (Theodore Delyannis, ministrul Afacerilor Ex_-terne), Muntenegru (Voevoda Bojo Petrovic). (V. unele documente privitoare la Congresul de la Berlin la sfîrşitul acestui volum, în Addenda II, p. 366—296). ■
53 linele amănunte oferite de Bacalbaşa sînt contradictorii (asasinul şi-a omorît mama, iar tatăl său — soţia). Ştefan Logotetopulo (citeşte Logos itopulo), grec în vîrsta de 48 de ani, îşi ucisese mama în dimineaţa zilei de 21 ianuarie / 2 februarie 1878. Procesul „paricidului din strada Lucaci" a început în faţa Curţii cu juraţi din Ilfov la 27 martie/8 aprilie 1878 ; asasinul încercase să simuleze că ar fi fost bolnav mintal, cu an'tecedente în familie, dar experţii consultaţi în această problemă (G. Alexianu, medic legist al Capitalei, A. Sutzu, medic primar al spitalelor civile şi Paul Petrini, medic al spitalelor- civile) l-au declarat sănătos şi pe deplin „responsabil de fapta sa" (Raport medico-legal asupra stării mintale a lui Ştefan Logotetopulo, acuzat de omor, elaborat de d-nii G. Alexianu, A. Sutzu şi Petrini Paul, Bucureşti, 1878, p. 23). La fi-'i8 iunie 1878 Curtea cu juraţi din Ilfov 1-a osîndit pe Ştefan. Logotetopulo la muncă silnică pe viaţă (Procesul   Loflotetopuio, Pressa, an. XI, 9 iunie 1878,-p. 3).
a! La 26 mai/7 iunie 1878 a avut loc o remaniere ministerială ; P. S. Aurelian fi-a dat demisia din postul de ministru al Lucrărilor Publice, în locul său trecînd l.c;. Brătianu ; cu această ocazie, I. C. Brătianu a renunţat la postul de ministru de Interne, care i-a revenit Iui C. A. Roselî-i (MOF., 27 mai/8 iunie 1878, p. 3191). în aceeaşi zi, 1. C. Brătianu şi M. Kogâlniceanu plecînd la Congresul de ia Berlin, C. A. Rosetti a fest însărcinat cu interimatul preşedinţiei Consiliului de Miniştri, Gh. Chiţu cu al -Ministerului de Lucrări Publice şi Eug. Stătescu cu al Ministerului Afacerilor Străine. Interimatele, respective au îiicetat la 26'iunie,'8 iulie 1878.cînd cei-doi oameni politiei români s-au Întors de Ia Berlin (MOF., 27 hmie/9 iulie 1878-, p. 3760).
54 La Berlin, I. C. Brătianu şi M. Kogâlniceanu au avut întrevederi succesive, încă din primele zi!e""ale~50sirif lor, cu Bernar.d von Bulow, Aleksandr Gorceakov, contele Andrâssy, Ludovic Corti, William Waddington şi cu delegaţii turciiprimiod yrieie asigurări de simpatie care dovedeau — după cum transmitea în ţară M. Kogâlniceanu — ..o bunăvoinţă platonică, adică sterilă. Basarabia trebuie considerată pierdută" (Independenţa României, p. 308). La'12/24 iunie 1878 trimişii Ro.mânîei.,au înaintat preşedintelui Congresului, principelui Bismarck, un memoriu; exFTimînâu-şi sneranţa, în scrisoarea însoţitoare, „că nu se va lua vreo deeiziune în privinţa României mai nainte ca subsemnaţii plenipotenţiari ai înălţimii-Sale Domnitorului Carol i să fia ascultaţi'' : memoriul cuprindea cinci revendicări (în prima se preciza că : „Nici rar1-fi ■•. teritoriului actual al României să nu fie dezlipită' de dînsa'"),' întru totul îndreptăţite (v. memoriul integral în Addenda, II, p. 291—294).
'•' Indieaţ.iite pe care principele Carol le-a dat delegaţilor români, ta 26 mai/7 iunie 1878. se refereau la o înţelegere pe care aceştia,ar îl trebuit să o realizeze la Berlin prin discuţii directe cu cancelarul Gorceakov şi Piotr Şuvalov, linie de conduită acceptată de Kogâlniceanu, dar respinsă hotărît de I. C. Brătianu (sprijinit de C. A. Rosetti) care mai spera cu naivitate într-un conflict armat între Rusia şi Anglia, ultima putere fiind favorabilă■ menţinerii integrităţii teritoriale a României (Memoriile, XIV. p. 29). - .
■',! Nicolae Kreţulescu, Cugetări asupra retrocedării judeţelor din Basarabia, Bucureşti, 1878, Publicată în martie 1873, broşura de 12 pagini a medicului şi omului politic■ român, liberal'moderat. Nicolae Kreţulescu (1312—1900) îndemna la o atitu-dine prudentă, de neprovocare a Rusiei şi a celorlalte puteri europene („nu ştiu pînă la ce punt un stat mic ca al.nostru. care are încă nevoie de multe trude pînă să se poată consolida, trebuie să înfrunte puterile Europei ceie mai mari" — p.. 11), propu-nînd luarea în consideraţie a posibilităţii oferite de Rusia ca vechea provincie româr
neascâ Dobrogea să revină la România (et ijis'sta asupra avantajelor economice pe care le-ar fi adus aceasta, inclusiv faptul că îti provincia transdunăreană s-ar fi putut construi „cu înlesnire, paralel cu actuala cale ferată de la Cernavodă ia Kiustendge, un canal din cele mai avantajoase pentru comerţul ţârii" — p. 9), aici aflîndu-se, de altfel, o-populaţie românească „destui de «utfiei'oasâ'- ţp. 9).
57 Brăţţanu şi Kogâlniceanu au părăSit Berlinul înainte ca lucrările congresului sâ se încheie, ajungînd la Bucureşti in seara zilei de 26 iunie/8 iulie 187(J.
58 In şedinţa din 17/29 iunie 1878 a Congresului de la Berlinj după ce au fost audiaţi delegaţii Greciei (care au fost admiSi pentru a fi „auziţi dar nu ascultaţi"), lardul Salisbury a propus ca delegaţia română să fie primită şi ea de Congres (apreciind că înalta Adunare, „după ce a ascultat delegaţii unei naţiuni cari reclamă nişte provincii străine, s-ar arăta echitabilă ascullind şi p;.- reprezentanţii unei ţp.ri a cărei dorinţă este de. a păstra un teritoriu ce-" aparţine" (v. Addenda, II, p. 208) ; propunerea lordului Salisbury a fost susţinută de delegaţii Italiei, Austro-Ungariei şi Franţei, plenipotenţiarii ruşi trebuind să fie şi ei, în' cele din urmă, de acord, după ce contele Şuvalov afirmase iritat ch „pentru guvsrmil său observaţiunile adresate de către delegaţii români ar spori dificultăţile discuţiunii, deoarece, în ade-
' vâr,-Rusia nu va suferi să i se facă acuzări fără ca sâ se apere" (Ibid., p. 269).
• M In dimineaţa zilei de luni 19 junie/1 iulie 1878 Brătianu şi Kogâlniceanu au
; .. fost primiţi de Benjamin Disraeli, prim-rnifiistrul Angliei care, după ce i-a ascultat cu o bunăvoinţă glacială, i-a asigurat, cu cfaiism că „îri politică ingratitudinea este ; ■ adesea preţul celor mai bune servicii" (v. AtHenda, II, p. 294- nota W) ; la orele 14,30 ei-srau prezentat în faţa Congresului cuvîntul lui Kogâlniceanu fiind, într-adevăr, ş . de mare sobrietate şi forţă oratorică \ ,,Nous n'insisterons pas — afirma el Iş înce-i putui discursului său — sur les eveneraetits dans lesquels nous avons ete entraines
!  .       par de n^cessites de force majeure. Nous p;isserons egalement sous silence soit l'ac-; . -      bon militaire â laquelle nous avons particifie, soit l'action diplomatique â laqiielie :   .       il ne nous a pas donne de prendre part. NQus avons eu occasion de constater deja |   i<     que la periode des negociations nous a et§ moins propice que la fortune des armes" (Mihail Kogâlniceanu, Opere, IV. Oratorie, ÎI. 1864—1878. partea a ÎV-a, 1874-\lB78, text stabilit, studiu introductiv, note şi comentarii de Georgetn Penel "a, Erl AcsH°-miei, Bucureşti, 1978, p. 603) ; v. traducerea în Addenda, II. p. 273. Intervenţia sobra..şi argumentată a delegaţilor Romanici la Congresul de la Berlin, fără a sqhimba hotarîrile dinainte luate, a impresionat asistenta, nu foarte încîntată de situaţia într-adevăr penibilă impusă de Rusia ţaristă diplomaţiei europene („O jenă .generală.întîmpina pe reprezentanţii unui Slat/condamnat" — Iorga, Independenţa, §        ' de a.itfe!' într-un scurt dialog aDoft-if cu Brătianu, purtat înainte   de ge-^      ainţă,. Kogâlniceanu şirar fi propus sâ afirme răspicat adevăruri dureroase şi, desi-1      gur, reuşise C,*Coane Mihalache, ne facem de rîs», zise Brătianu cu un ton trist, S'r    "Coane lancule, răspunse Kogâlniceanu, las' pe mine, c-am să-i fac eu de rîs...» — si jjf,      aici o exclamaţie neaoş românească" ~- q. i. lonneseu-Gion, Mihail Kogăhiiceanu j\t   şi răpirea Basarabiei, Bucureşti, 1894, p. 49). Prin conduita lor ireproşabilă si demnă, Jp.    delegaţii. români la congres au ilustrat, desigur, pilduitor, îndemnul pe care C. A. Jk.    Rosetti, rămas în ţară, îl transmitea lui I. C- Brătianu la 11'23 iunie 1878": „Les 'ŞatA   grandes.... peuvent faire des transactions ; leS petits nations ne docent vendre... leura J|rJ    fier.es. Sărac şi curat!" (Ion C. Brătianu, A<ite si cuvîntări, voi IV, Bucureşti, 1932, %£     p fa3 ;.ultjmele cuvinte sînt notate în româneşte în. original).
SL m Congresul din Berlin, Actele şi discursurile plenipotenţiarilor A. S. princi-
<&g«    pelui Carol I al României, Bucureşti, 187b. p.   8 ; v. Addenda, II, p. 294. Diseur-mm.    Sul lui Kogâlniceanu, concisul cuvînt al. lui E. C. Brătianu („Tot ce-mi permit este m,'    rte a adăuga că despuierea noastră de o porţiune din patrimoniul nostru nu ar fi nutnai o- durere adîncă pentru, naţiunea română, ci ea ar dăiima, în sînui ei. orice »    încredere în tăria.tractatelor şi-în sînta paza, atît a principiilor de dreptate absolută. |B£   Cît şi a drepturilor scrise" — ibid., p. 12), precum şi rezumatul discuţiilor purtate ţmm  apoi de reprezentanţii marilor puteri, în absenţa delegaţilor români, la sfîrşitul aees-l§R§    tui volum, p. 273—230.
IffilflV' 'Q* Austro-Ungaria, care urmărea limitarea influentei Rusiei în Balcani si, în gn^^Şompensaţie, mai puternica infiltrare a ei în zonă, a obţinut, la' Congresul de la
Berlin; „ocuparea ai administrarea" provinciilor Bosnia şi Herţeg»v*tia^--preeOTBi:#i dreptul de a ţine garnizoane în sangeacul Novi-Bazar. Totodată, împreună eu Anglia, a impus reducerea la o treime a teritoriului Bulgariei, care urma să se întindă între munţii Balcani şi Dunăre, cuprinzînd oraşele Sofia şi Varna ; congresul hotăra totodată constituirea unei provincii bulgăreşti, Rumelia Orientală, în partea de sud' a Balcanilor,- provincie care „va fi pusă direct sub autoritatea politici şi militară ai M. ;â. sultanului îh eSnBiţle de autonomie administrativă. Ert va avea un guvernator-geherfcl creştin" (Art 13). Această provincie se vă uni însă cu Bulgaria, şapte ani mai tîrziu. In 1835.
M Bacalbaşa susţine o enormitate ; Anglia nu putea apăra politica expansionistă a ftuSiei ţariste, cu care venea in conflict şi concurenţă atît în zona Balcanilor şi a Strîmtorilor, cît şi în Asia. La Congresul de la Berlin lordul Beaconsfield n« a făcut nici o deciaraţie in sensul afirmaţiilor iul Bacalbaşa ; în şedinţa din 17/29 iunie a CoHgresu'Uti el şi-a exprimat dezacordul în legătură cu stipulaţiile Articolului 19 al Tralatulul de la San Stefano privitoare la sudul Basarabiei, considerîndu-le „une irhm'îxlioh dans la Trăite de 1858" (Affalres âlrangeres. Documents dipîoiaatiqueî. Âţjaires d'Qtient. Congres de Berlin, p. 157), precizînd că ţara sa nu va întrebuinţa forţă în acest eăz dâr vă protesta „contre Ce changement" (Ibid., p. 158). Ceea ce a sensibilizat însă opinia publică românească au fost dezvăluirile publicate în cotidianul englez The Globe la sfîrşitul lunii mai 1878 privind înţelegerea anglo-rusă, p*rîn care Bulgaria urma sâ fie împărţita £n doua, Rusia iezer vîadu-şl dreptul de a ocupa sudul Basarabiei şi BSturfti (Memoriile, XIV, însemnare din 20 mai/l iunie 1878). Jurnalul englez reproducea o declaraţie atribuită ministrului de Externe ăl Marii Britanii, marchizul de Saiisbuîy, în care acesta : „deploră retrucedarea Basarabiei, dar nu se opune". Ds altfel, delegaţii României la congresul de la Berlin — după mai multe contacte dezamăgitoare cu reprezentanţii marilor putori — erau cOiiştiăfiri de faptul că acestea se înţelegeau pe SPăma şl in defavoarea ţârilor mici, aşa cum, printre alteia, îi comunica I. C Brătianu lui C. A. Rosetti. relerindu-se la interesul statelor occidentale ca R6mâftiâ sâ facă greutăţi Rusiei „pentru câ astfel situaţia acesteia devenea incomoda şi dîhşii puteau să-i smulgă foloase pentru ei înşişi, saGrificIndu-ne pe noi, lucru lă care erau hulărîfi măi dinainte" (Memoriile,, XIV, p. 43).
63 Câ urmare a hotărîrilor Congresului de la Berlin imperiul ţarist a fost nevoitv şa renunţe Ia multe din avantajele stipulate în favoarea lui în Tratatul de la San;: Stefano, influenţa Rusiei în iona Balcanilor reducîdu-se simţitor, aceasta fiind,.-tiîtpaata, constrînsS sâ înapoieze Turciei o parte din' teritoriul pe care şi-1 atribuise. En Adia (valea Aleşkardului şi oraşul Bayazid). Aprecierile lui Bacalbaşa privind Caracterul de dictat al marilor puteri pe care-1 avusese Congresul de la Berlin sînt exacte şi acest lucru îl Sublinia, cu pătrundere,. îh epocă, Mihail Kogălniceanu (cat'e-1 scria, la 18/28 iuîiie 1878 Iul fiugeniu Stăteseu. ministru ad-interlm de Externe : „ChaGun se fait lă part du IlOn sur le compte des petits Etats" — Mihail Kogălniceanu, Opere, IV. Oratorie. îl, partea a IV-a, p. 607) sau un alt reprezentant âl micilor state, ministrul de Externe âl Serbîel, Jovân Ristic (câre sublinia că la Berlin marile puteri au cântat „să profite cît mai mult pe seamă celor mici, iar cele puternice pe seama celor.slabe" — Ciachir, Indepeîidenfo, p. 264). Foarte exact şi cu mult bun simţ caracteriza, In epocă, reiultăfele Congresului de la Berlin jurnalul românesc Telegraful : „Tractatul de la Berlin nu este alt decît un lucru.de cîrpeaiâ, iar nicidecum o operă prin câre-Sâ se procure lumii o pace durabilă" (TEL., 3-iânua-rie 1879, p. 1). Şi într-adevăr, faptul câ acest tratat a lăsat   nerezolvate în zona Balcanilor unele probleme grave privind constituirea statelor naţionale, â dus. peste aproape .patru decenii, în 1914, la izbucnirea, în această parte a Europei, a primului război mondial precum şi la stările conflietuaie de astăzi.
. 84 Iri şedinţa din 1 iulie 1878 a Congresului de la Berlin ministrul de Externe al Franţei, Waddington, propusese ca independenţa României să fie recunoscută în aceleaşi condiţii ca a Serbiei', adică după ce se vor acordă drepturi civile şi politice tuturor. c6nfesiufiilor religioase (V. Addenda, II, p. 277, precum şi, mai departe, nota 2, p. 58—60 şi nota 41, p. 88).
„Art. 43. înaltele părţi contractante recunosc    independenţa României..." (Documente prtittnd istoria Romanici. Războiul pentru Independenţă, voi. IX, p. 382),
legînd-o însă de renunţarea lâ discriminările religioase şi de retrocedarea „M.S. tfn-jjuratului Rusiei" a „porţiunii teritoriului Basarabia, despărţită de Rusia în, urma Tratatului de la Paris din 1858 şi care, la apus, se mărgineşte cu lalvegul Prutului iar la miazăzi cu talvegul braţului Chiliei şi cu gura   Stari-Stambulului" (Jbid.J.
66 Articolele 43—57 se refereau într-adevăr la România precum şi Ia libertatea navigaţiei pe Dunăre şi In zonă (funcţionarea Comisiei europen* a Dunării, întreţinerea farului de pe insula Şerpilor, executarea unor lucrări de amenajare a fluviului în zona porţile-de-Fier, operaţie încredinţată Austro-Ungariei ş.â.J.
07 In afară de Delta Dunării, Insula Şerpilor şi „sang-iaeul Tulcei, cuprinzînd districtele Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Macin, Babadag, Kiusienge, Medgidia" care erau „întrupate" cu România, ţara noastră rftai primea, lâ propunerea tu misir ului oe Externe francez, Waddington (susţinut de contele Andrsssy şi de Ludovic Corti), care consideră că românii „ont ete traites un peu durement" (Ctm-g/es ăe Berlin, p. 168) şi „ţinutul situat ia sudul Dobrogei pină ia o linie care. ple-cind de la răsărit de Sillstra răspunde in Marea Neagră lâ miazâiEi de Mangalia" (Art. 48, #»cwmerite privind istoria României, Războiul pentru Inde-peUdănţâi- voL -•"X.-P...383), în felul acesta şi Mangalia revenind României, fapt cu care, pînă la sfîrşitj şi Rusia s-a declarat de aeord (v. şl Addendă, II, p, 278—37»).
88 Accidentul despre care aminteşte Bacalbaşa a avut loc hi seară zilei de 4/16 iulie 1878 ; iată o relatare mai colorată â intimplării, evidenţiind patriarhalitatea vieţii bucureştene de atunci, într-o scrisoare a soţiei primului ministru, Pia Brătianu, din 6/18 iulie 1878, adresată copiilor săi aflaţi la moşia de la Florica : „Alaltăieri seara, pe la orele 10, se întorcea singur într-o birja de lă Vodă ; caii âu luat unt, coborindu-se de la Cotroceni ; dînsul a pus mina pe hâţuri şi, trăgtnd să uprească trăsura, caii s^au dat îndărăt şi atît de mult şi .repede, încît l^âu aevîfîlt la o mare distanţă, cu capul nu ştiu de ce. A rămas ca un mort, jos, rece şi fâră puls, ca la vreo trei sferturi de Oră. Cind au venit sergenţii, l-au luat şi l-au tius uV-u-o casă de mahalagioaică (cucoana Mariţă). Ea a avut ideea să trimită la Da-vila ; I-a sculat din somn. El s^a îmbrăcat îndată şi a venit de 1-a frecat; a arufieăt apa, oţet, odicolon de l-au deşteptat, l-au adus lâ dîhsul acasă. Au venit, toţi medicii din Bucureşti şi Bucureştii întregi, fiindcă se credea câ a fost asasinat de tuşi..." (Din corespondenţa familiei Ion C. Brătianu, I, p. 161 — 10-1). Probabilitatea unei tentative de asasinai, sugerată aici. vag, de către Pia Brătianu 9-ar putea sa nu fi tosl piea departe de o realitatea rămasă nedesluşită pînă azi, căci atitudinea demnă a lui -I. C. Brătianu în relaţiile cu reprezentanţii aroganţi ai Rusiei, şl mai ales activitatea sa în timpul Congresului de la Berlin, a deranjat mult diplomaţia ţaristă, umilită de expunerea unor adevăruri incontestabile şi incomode; iar,!n România şi in Bucureşti, în timpul războiului şi după aceea, agenţii secreţi ruşi mişunau peste tot şi erau interesaţi, desigur, nu numai de urmărirea „nihlHştilOr" fugiţi din „ţara spinzurăterilor" intr-o ţară cu adevărat liberă...
69 Satul Bălţi (n,a.), Iar în Românul, tot în notă subliniară : „ţin sat din Basarabia de sub Rusia".
50 ROM.. 17, 18 Iulie 1878, p. 667 („acesta e fragmentul unui cîntec care se cîntâ in Basarabia rusească", deci în nordul provinciei, aflat sub ocupaţie neîntreruptă ţaristă îneepînd din 1812). Versurile erau reproduse în Româniţi după celebra
-Culegere a lui V. Alecsandri din 1860, Poezii populare ale românilor, unde fuseseră suprinse în capitolul „Cînteee din Basarabia". „Bălţile — explica Alecsandri într-o notă adiacentă — sunt un oraş de pe malul Prutului, în Basarabia" (V. Alecsandri, Poezii populare, publicate de G. Giuglea, ed. a Il-a revăzută, Bucureşti, p, 353), dar orăşelul Bălţi — capitală a judeţului cu acelaşi nume din Basarabia, care s-a numit o vreme judeţul Iaşi — se află, de fapt, în interiorul provinciei, la vreo 50 de km est de Prut. In cadrul politicii de rusrficare forţată a Basarabiei, utilizarea limbii române în şcoli a fost interzisă în anii de după 1860 (în 1886 se suprimă predarea "fimbii române — chiar ca materie facultativă — ia liceul regional din Chişinău -~ cf. Basarabia, monografie, sub îngrijirea lui Ştefan Ciobanii, .Chişinău, 1926, p. 145). Iri Basarabia, in anii 1830, nu apăreau ziare şi nici cărţi în limba română, primirea lor din România fiind strict oprită. Versuri asemănătoare celor Culess de Alecsandri
• =«■ dai? mai dramatice prin simplitatea lor — le va publica un român basarabean,
"42
£3
George Madan, cîteva decenii mai tîrziu, ia sfîrşitul anului 1897 ; ele fuseseră înregistrate în comuna sa natală, Truşeşti, din judeţul Chişinău : „Di cît Ia moscali chicam. / Mai ghini mă s'pinzuram, / Că ti bati, ti stîlşeşti / Di grăieşti moldovi-nesti" (George Macian, Suspine — poezii populare din Basarabia, B.P.T., nr. 138,
Bucureşti, [13971, p. 23).
71 La 9'21 septembrie 1878, ca urmare a unui referat prezentat de către Mihail Kogălniceanu, Consiliul de Miniştri îl autorizează pe acesta ca, în calitate de ministru de Externe, să ia legătura cu cabinetele străine în vederea recunoaşterii titlului de „Alteţă Regală" principelui României, ce „i se cuvine atît ca membru al unei auguste dinastii, cît şi ca suveran al unui stat independent care, prin importanta lui poliiică, prin întinderea sa teritorială, prin populaţiunea şi gradul său de civilizaţiune poate Ii pus mai sus de multe alte ţări care figurează in numărul statelor europene chiar cu numele de regat" (Documente oficiale din corespondenţa diplomatică de la 2*14 septembrie 187S pînă la 17/39 iulie 1880, Bucureşti, 1880, p. 3—4). Era primul pas în direcţia proclamării regatului român.|Tîtiul de „Alteţă "Regală". acordat domnitorului României a fost recunoscut încă în cursul anului 1878 de cinci puteri europene : Franţa, Austro-Ungaria, Italia, 'Rusia şi Germania.
72 La 5/17. septembrie 1878 au fost semnate decretele prin care agenţii diplomatici ai României la Viena, Paris şi Berlin erau numiţi trimişi extraordinari şi miniştri plenipotenţiari, dar lupta pentru „înălţarea" agenţiilor diplomatice la rangul de legaţii a fost mai complicata decît îşi închipuia Bacalbaşa şi ea a fost stvîns legată de recunoaşterea de către fiecare stat în parte a independenţei României, confirmată condiţionat prin Tratatul de la Berlin- Primele ţări care ad recunoscut independenţa României au fost Austro-Ungaria, Turcia şi Rusia, care au stabilit cu aceasta, in cursul anului 1878, <relaţiile diplomatice obişnuite între statele independente ; cel dintîi diplomat român acreditat şi acceptat în străinătate ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar a fost Ion Bălăceanu, la'Viena (11/33 septembrie 1878) : trimişii ţârii noastre la Constantinopol .şi Petersburg.au fost D. Brătianu şi, respectiv, generalul Ioan Ghica. Celelalte mari.puteri europene, sub presiunea „cancelarului de fier" Bismarck, au condiţionat recunoaşterea independenţei de stat a României de aplicarea Art. 44 al Tratatului de la Berlin, şeful guvernului german urmărind, de fapt, sâ determine ţara noastră prin diplomaţia forţei să răscumpere de la Societatea acţionarilor, in condiţii nefavorabile nouă, căile ferate construite de ea. In această situaţie guvernul italian a recunoscut independenţa României abia în decembrie 1879 (deşi ministrul de externe italian, De-
: pretis, declarase în Parlamentul ţârii sale că „România este... trup din trupul nostru şi sînge din sîngele nostru"), iar Franţa, Germania şi Anglia la începutul anului 1880, după promulgarea. Ia 26 ianuarie/6 februarie 1880, a legii privind „cesiunea căilor ferate ale Societăţii acţionarilor către statul român' (v. Eepre-
1 Tentantele diplomatice ale României, voi. i, IflSfl—1917, Ed. Politică, Bucureşti, 1967). In perioada Ia care se referă.Bacalbaşa. W. Callimachi-Catargi şi G. Vârnav-Llteanu au funcţionat în continuare ca agenţi diplomatici la Paris şi, respectiv, Berlin, primul, trecînd la legaţia noastră din Londra în 1880 (este primit în audienţa de regina " Victoria, pentru'a-şi prezenta scrisorile de acreditare, la 19/31. iulie 1880).'
■ Sesiunea extraordinară a Corpurilor, Legiuitoare ale României, care urmau sti discute prevederile Tratatului de la Berlin referitoare Ia ţara noastră" s-a. des-
. chis oficial vineri 15/27 septembrie 1878 f mesajul domnesc — alcătuit probabil de Kogălniceanu — a fost citit de către acesta ; în el se făceau referiri la principalele probleme care Irămîntau atunci opinia publică românească : „Europa a primit România în familia statelor independente 3napoinrîu-i gurile Dunării şi între-gindu-i posesiunile pînă Ia mare. Totodată însă marele tribunal a chemat România la un dureros sacrificiu, la cedarea judeţelor noastre.de peste Prut. Nu există român, de la Domn pină la ultimul cetăţean carele să nu deplîngâ dezlipirea unei părţi din pămîntul strămoşesc decretată de Europa" (MOF., nr. 204, 15/27 septembrie 1878, p. 5223). Discuţiile propriu-zise asupra Tratatului de la Berlin au început însă cîteva zile mai tîrziu, la 23 septembrie/5 octombrie 1878, desiăşurîndu-se atît în şedinţe publice cît şi în şedinţe secrete. Asupra atitudinii.pe care România trebuia să o ia
■ faţă de1 Tratatul de la Berlin s-au ivit opinii contradictorii, unele aberante, ca, de pildă, aceea amintită de Bacalbaşa, ca ţara noastră să refuze primirea'. Dobrogei ;
atît" şeful guvernului, cit şi M. Kogălniceanu au luat atitudine hotăntâ in legătura cu această propunere, stăruind asupra străvechilor drepturi ale României asupra provinciei transdunârene : „Desfid să vie oricine cu un singur document Ca sâ probeze că Dobrogea a făcut parte din statul Bulgariei, Turcia a venit la începutul secolului al XV-lea de a luat-o de la noi cu sabia şi acum, cînd s-a luat de la Turcia înapoi, s-a luat iarăşi cu ajutorul braţului României", 1. C. Brătianu — Senatul, Şedinţa din 28 septembrie 1878 — seara, MOF, nr. 219, 3/15 octombrie 1878, p. 582 ; „... Dobrogea n-a făcut niciodată parte din Bulgaria. Da, domnilor. Dobrogea nu este ţară a bulgarilor, la licee pas unde se va săpa in pămîntul ei vom da de osemintele, de urmele, de monumentele strămoşilor noştri români 1" — . M. Kogălniceanu în şedinţa Camerei dîn 30 septembrie/12 octombrie 1878 ; M. Kogălniceanu, Opere, IV. Oratorie, 11, partea a iV-a, ediţie îngrijită de Georgeta Pp-nelea, Ed. Academiei, Bucureşti, 1978, p. 639. In cele din urmă, majoritatea liberală a Parlamentului român, sprijinită de grupul D. Ghica — V. Boerescu, a impus, în Senat, la 28 septembrie/10 octombrie 1878, o moţiune aprobată cu 48 de voturi pentru.şi 8 contra, în care se autoriza guvernul să ia în posesiune Dobrogea şi Delta Dunării, urmînd ca Adunarea Constituantă să discute problema revizuirii Constituţiei, cerută prin Art. 44 al Tratatului de la Berlin. O moţiune asemănătoare a fost adoptată de Cameră, în ciuda opoziţiei lui G. Vernescu şi N. Ionescu, la 30 septembrie/12 octombrie 1878 cu 83 voturi pentru şi 27 contra - („Camera Deputaţilor a luat cunoştinţă de dispoziţiile Tractatului de la Berlin în privinţa României. Silită de hotârîrea puterilor mari şi spre a nu li o piedică la întărirea păcii Camera împuterniceşte pe guvern a se.supune voinţei întregii Europe, retrâgind autorităţile civile şi militare din Basarabia şi luînd în stflpînire Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor., Celalte chestiuni vor fi regulate pe cule constituţională" — Memoriile, XIV, p. 80). .
'* Bacalbaşa a reprodus „programul", cu prescurtări neesenţiale, după : ROM., 7 octombrie 1878, p. 627 ; l-am verificat cu PropraintiZ intrării iriumja!<- a armatei <<. capitala României, MOF., nr. 222, 6/18 octombrie 1878, p. 5665. Cu prilejul primirii festive a oştilor româneşti în Capitală s-a da't un înalt ordin de zi pe armată din care citam începutul : „Bravi oşteni ! Ţara. prin delegaţii el, împreună cu Capitala, împodobită ca niciodată şi însufleţită de cel mai sacru simţâniînt al patriei.recunoscătoare,, vâ primeşte astăzi şl salută în voi nu numai, pe eroii de la Gri viţa, Plevna, Rahova şi Smirdan, dară chiar şi pe aceia cari, prin sîngele lor, au pus pe fruntea României cununa independenţei" (MOF., nr. 226, 11/23 octombrie 1878, p. 5730). '
76 Decretul privind schimbarea numelui unor străzi din Bucureşti, semnat de principele Carol şi de ministrul de Interne C. A. Rosetti, poartă data de 4'ie Octombrie 1878 ; în afară .de' străzile citate de Bacalbaşa au mai primit nume noi : strada Herăstrău, care s-a numit strada Dorobanţilor ; Calea Vergului — Calea Călăraşilor ; strada Spirei — strada 13 Septembrie ; sirada Filaret — strada 11 Iunie ; „bulevardul din vale de la strada Brezoianu spre Cotroceni" — Bule varul Independenţei (MOF., nr. 222, 6/18 octombrie 1878, p. 5663). Strada Corăbiei nu este menţionată în decret: ea se numea, iniţial, strada Victoriei : i s-a schimbat numele în august 1884, probabil pentru a se evita confuzia cu Calea Victoriei („Strada Victoriei de lîngâ grădina Episcopiei se va numi Corabia" — RAZ.—W., 19 august 1884, p. 2) ; in momentul revizuirii acestor note (1991) poartă numele Gabriel P£rî, după ce in perioada interbelică s-a chemat Georges Clemenceau.- Podul de pâmînt se numea -— la data apariţiei decretului — strada Belvedere.
70 Arcul de triumf, ROM., 8 octombrie 1878, p. 931.
71 Alegerile comunale au început duminică 5/17 noiembrie 1878 ; Rezultatul alegerilor Col. t comunal, în ROM., 6, 7 noiembrie 1878, p. 1027. Bacalbaşa exagerează importanţa testului electoral din noiembrie 1B78, cînd opoziţia (în curs de dezorganizare, prin atragerea grupului centrist V. Boerescu — D. Ghica în partidul liberal) a obţinut unele succese nesemnificative. La Colegiul I comunal 3ucureşti au ieşit învingători. în ir-n de văr, trei reprezentanţi ai opoziţiei şi un singur liberal. O: Cariagdi, care va deveni însă primar al Capitalei ; la Colegiul al II-lea au fost
• aleşi însă numai liberali (1. Prbcopie-Dumitrescu, N. • Manolsscu, C. Bosianu şi Dim. Giani). La Colegiul I-comunal Iaşi au cîştigat alegerile : V. Pogorţ Ioan lanov. Sculi Logotetides şi scriitorul N. Gane, iar la Tecuci : Anton Cincu, I. Geoigiadi şi de-O. Petraş.
.44
45
M Iniţial, Dobrogea a fost organizată, din punct de vedere administrativ, în trei judeţe, conduse fiecare de cîte un prefect : Judeţul Kustenge, cu capitala ia Kustenge (Constanta), prefect Remua Opran, fost procuror general la Curtea de Apel din Bucureşti (deeret din 13/25 noiembrie 1878, MOF., nr. 258, 19 noiembrie/1
-decembrie 1878, p:. 7225)- j judeţul Silistra. Nouă cu capitala Rasova, prefect generalul Tobias Gherghely (JJjid-A—di^eeter ■ al prefecturii era -poetul Alexandru fitoce-
•ddnsk%!' judeţul Tule*a, eu capitala Ia Tulcea, preleet George M. Ghica (Ibid., p. 1226).
W Ceremonia trecearii armatei romane în Dobrogea a avut loc marţi W2B noiembrie 187», la Brăila; la ceremonie au participat principele Carol, primul mi-(nlstfu 1. C. Brătianu, Carol Davila, generalul de brigadă Georgs Anghelescu, eo-\ mandatttut divUiei care urma să treacă în Dobrogea ş.a. In proclamaţia adresată V dobrogenilor, proclamaţie redactată de Kogâlniceanu (v. Memoriile, XV, p. 12) se \J menţiona : „Locuitorilor de orice naţionalitate şi religiune, Dobrogea, vechea pose-'i   sîuhe a lui Mîrcea cel Bătrîn şi Ştefan cei Mare, de astăzi face parte din România-Voi de acum atîrnaţi de un stat unde nu voinţa arbitrară ci numai legea dezbătută ,   şi încuviinţată de naţiune otărăşte şi odrmuieşte—" (Proclam afin ttc<j M. S. Regala către dobrogeni, MOF, nr. 253, 16/28 noiembrie 1878, p. 7161). Cu ocazia acestui eveniment, strada Portului din Brăila a primit numele de Calea Dobrogei (decret din 24 octombrie/5 noiembrie 1878, în : MOF., nr. 240, 28 octombrie/9 noiembrie 1878, p. 5957). Războiul de Independenţă se încheiase aşadar într-o notă mai optimistă, cu revenirea Dobrogei. străvechi pămînt românesc, in cadrul hotarelor fireşti ale patriei, moment evocat şl de N. Iorga în finalul cărţii sale despre evenimentele anilor 1877-—1878, după care marele nostru istoric conchidea sesizînd, ca întotdeauna, esenţialul : „Astfel se termină acel război făţiş cu Turcia care n-a fost, de fapt, de la un capăt la altul.decît un război ascuns, cu scopurile de cotropire ale Rusiei tarului in Onent. Il terminam cu pierderi, dar peste amărăciunea ceasului prezent, se ridica tarea şi singura conştiinţă a unei naţiuni libere care-şi verificase pe cîmpul de luptă virtuţile morale" (Iorga, Independenţa, p. 183).
60 Corpurile Legiuitoare ale României s-au deschis în sesiune ordinar?:, potrivit uzanţelor, la 15/27 noiembrie 1878, in cadrul primei şedinţe citindu-se mesajul tronului, redactat tot de Kogâlniceanu, în care se menţiona solemn : „România a intrat' astăzi cu depliniţate în famiUâ statelor'de sine stătătoare" ("Deschiderea setiunii ordinare a Corpurilor Legiuitoare. 1878—1879, MOF., nr. 254, 15/27 noiembrie 1878, p. 7145). In cadrul acestei sesiuni parlamentare s-au făcut mai evidente neînţelegerile dintre gruparea liberalilor radicali şi grupările lui Gh. Vernescu şi a liberalil&r ieşeni („fracţioniştii" lui Nicolae Ionescu) ;fâles preşedinte ai Camerei la 17/29 noiembrie 1873, C, A. Rosetti nu acceptă această funcţie decît opt zile mai rîrziu.jdupă remanierea ""guvern ului, ca urmare a intervenţiei energice a lui I. C. Brătianu, care-şi alcătuise un cabinet liberal mai omogen.
8t Demisia lui Gh. Chiţu, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, a fost primită la 31 octombrie/12 noiembrie 1878.
K Remanierea ministerială a avut loc la 25 roiembrie/7 decembrie 1878, componenţa noului cabinet fiind aceea notată de Bacalbaşa, cu singura observaţie câ I. C. Brătianu a asigurat şi interimatul Ministerului de Război pînă la 8/20 ianuarie 1879. cînd în aceasta funcţie a fost numit colonelul Nicoiae Dabija.
63 în şedinţa Senatului din 25 noiembrie/7 decembrie 1878 mitropolitul primat a fost ales preşedintei (a vîndu-1 contracandidat pe M. Costaehe-Epureanu, sprijinit de senatorii conservatori), iar Dimitrie Ghica (cu 38 de voturi din 45; deci şi cu cele ale liberalilor) şi Constantin Bosianu, vicepreşedinţi. După alegere, D. Ghicu s-a simţit obligat să precizeze, fâcind un nou pas către încadrarea sa în partidul liberal : „Domnii mei, luîndu-mâ din rîndul minorităţii şi alegîndu-mă vicepreşedinte, cred că nu pot atribui această onoare decît încrederii ce aveţi că voi şti a conduce dezbaterile cu cea mai mare imparţialitate" (Senatul. Şedinţa din- 25 noiembrie 1878, MOF., nr. 263, 26 noiembrie/8 decembrie 1878, p. 7348).
84 La 9/21 decembrie 1878 principele Carol, cu prilejul unei manifestări, a Senatului va menţiona în memoriile sale că vicepreşedintele acestuia, D. Ghiea, „ca
şi lostul ministru conservator V. Boerescu se apropie aeura de partidul guvernamental" (Memoriile, XV, p. 20).
Ion Ghica a fost numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Londra abia în iulie 1881 (v., mai departe, p. 104 şi nota 69, P- 125).
sa In timpul războiului, numărul prostituatelor sporise cu noi profesioniste, recrutate din mediile amintite de Bacalbaşa ; multş dintre el« contractaseră „boit lumeşti", punînd în dificultate unităţile sanitare destul de bine organizate ale Bucureştilor („Femeile prostituate care ş-au întors în Capitală după «şcursIUe făcute la garnizoanele militare şi mai ales cele venite de dincolo de Dunăre' au fpst mai toate infectate de bcale venerice..."). In toamna anului 187B îşi desfăşurau activitatea în Capitală 407 prqsUtuate înregistrate si „supuse privegherii sanitare", dintre care 403 în bordeluri şi 4 „singurarece", dar prostituţia clandestină continua sâ fie incâ înfloritoare („Aceasta plagă a tuturor urbelor mari a devenit şi la noi manifestă în urma rezbelului") (Dare de seama asupra admini&traţiunii comunale a oraşului Bucureşti pa timpul de la 1 5t*ptemime 1877 pinii lă 3 septembrie W8. M.C.P.B., nr. 42, 28 uctombri&9 noiembrie 1878, p. 933).
87 Constantin Ştefanescu-Suhăţeanu (n. în Bucureşti la 1846), fost o vreme procuror de Dîmboviţa ; era, într-adevăr, unul dintre fraţii mai mari ai scriitorului Barbu Ştefânescu Delavrancea.
88
au circulat
şi în presă , .....______________,
Lazâr, care făcea „serviciul de masă" la cartierul general rus şi care ar fi fos+ „acuzat de spion, condamnat ;:i executat împreună cu trei chelneri ai săi" (Pregsa, ■ ţm. X,, 13 octombrie 1877, p. 3), ştire dovedită apoi falsă. Un an mai tîrziu insă, toţ în octombrie, C. Dobrogea nu-Gherea, pentru activitatea sa anti-ţaristă, .va'fi râpit de poliţia secretă rusă, în gara militară Galaţi, de unde avea să ajungă, în scurt ţîmp, în vestita fortărealâ-temniţă Petropavlovsk din St. Petersburg (v. 2. Ornea, Viata lui C. Dobroaeanu-Gherea, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1982, p, 127—138)
** Osman-paşa s-a predat colonelului Mihail Cerchez, comandantul Diviziei a 2-a de infanterie română (c:iruiu i-ar îj spus : „Capitulez ou is, maia una predin'iu-ma în mîinile junei şi bravei armate române'').
50 „Chestia Basarabiei" şi-a găsit o vremelnică rezolvare în toamna anului 1878. După sesiunea extraordinară a Parlamentului din septembrie 1878 (v. p. 22 şi nota 73, p 44) în care s-a luat act ue hotăririle Congresului de ia Berlin (nu înainte ca unii parlamentari ca. spre exemplu, istoricul V. A. Urechia sâ-şi exprime profunda mihnire pentru nedreptatea evidenta pe care era nevoită sâ o accepte ţara poastră : „Lâsaţi-mă a spune încă o dată că pămîntul Basarabiei nu a fost niciodată pfimînt al Imperiului rusesc decît în urma altei înighităţi făcute la 1812.., Reprezentant al unei părţi din Basarabia plec capul meu Împreună cu dv. înaintea forţei care primează dreptul... Pe cît timp vor fi românii. Basarabia nu poate fi uitate !' *- adunarea Deputaţilor, Şedinţa din 35 septembrie 1378, MOF., ni". 213, 28 septembrie/ 8 octombrie 1878, p. 5396—5397), autorităţile române s-au retras, la 1/13 octombrie 1878. din sudul Basnrubiei, fără ca sâ se semneze, cu această tristă ocazie, vreun document care putea să fie interpretat ca o recunoaştere oficială a acestei mutilări a teritoriului naţional („Rusia a luat acuma întru totul cele trei districte de dincolo de Prut. Predarea lor s-a sâvîrşft fără iscălitura Prinţului" — Memoriile, XIV, p. 82 — însemnare din 6/18 octombrie 1878). Acest moment tragic din istorie ţftrii noastre, venind în continuarea raptului din 1812, a sensibilizat profund opinia publică românească, devenită, aşa cum menţionează şi Bacalbaşa în text, dspsebit de reticentă, mulţi ani de-acum încolo, faţă de prea puternicul vecin de la răsărit, fapt , eare-i va impune României şi alianţele pe care le va perfecta în deceniul următor.
9< Mai exact (dăm un citat mai întins, menţinînd ortografia din origine!) : „Ir) tor cînd u-se în saloane / Onorabile persoane / Se amuză cu cîntări / Şi frumoase :   dănţuiri // Iar unile din persoane / Ca să se arate, galantoane / Cînd dineazâ in -. saloane / Poruncesc Ia biftecuri şi macaroane // Iar alţi ca să nu facă cheltuiele /
Beau numai cafele / Iar alti-'#său lece... / Căci cu atît petrece" (O -preumblare 'a băile din Mehadia si (ff România twastrd, compusă în versuri de State
Prodănescu, Bucureşti, lB^p-"5)-
92 , Podul în fiiiălfe' Amor cu credinţă / Subt el apă rece / Persoanele podu trece" (Promenada tâmrul din eas^ade> ibid.J.
93 Consttntf$$^vii^™anu (1844—1893), ofiţer de geniu, şef al Serviciului geodezic a*a$JwŞp(-'"fondator al astronomiei de observaţie din ţara noastră/(v. : I M. Stefâ»i.i■i&t^Unv-l stelelor — locotenent-coZojiel astronom Constantin Capită-neanui Edî^ŞKp"3' Bucureşti, 1971) ; în ianuarie 1877 Căpitanul Constantin Căpi-tâneanwatftOTli&cB. va '"cepe în. curînd un „curs sistematic de astronomie popularâ-(&îîjl*ff'ae^9Cro<,c"> an. I, 22 ianuarie 1877, p. 3).
*9ersurîle circulau în epocă şi în altă variantă, cu 'referire la întoarcerea viotcirloaS^fi armatei române de peste Dunăre, în 1878 : „Eu ctnt a armatei noastre .   gloria-* 'far nu ca căpitan' Câpităneanu care nu mi-a plătit chiria!" (Voinţa natio-.mK-^rs.K, 12/24 februarie 1893, p. 1). . ' '
* Caracterizarea lui Bacalbaşa este exactă ; acest personaj   odios şi totodată ,-v$#K»L desigur sărac cu duhul, a existat în realitate ; el poseda unele proprietăţi ■XOv suburbia Popa Herea. „coloarea de roşu", pe strada Sfinţilor nr. 70 (unde îl avea -.'i*M9*>Ş 5i pe d. Câpităneanu „care nu mi-a plătit chiria după hotărîre pe deplin") ,. ;Este autorul unor broşuri publicate pe cheltuiala sa, printre care cea amintită mai ■sus, precum şi .- Elementul de philosophie morală.... Bucureşti, 1866 ; Manifestaţia de la 11 februariu 1S66 pentru căderea lui Cuza şi numirea princepelui Carol I pe ™ewl pnnaPateloT Romane, 1866, mai II. Compusă in poezii şi filozofie, Bucureşti '■ ™ V i,TogTesele Tarii Româneşti sub domnia M. S. R. Carol I de Hohenzollern si M.S. R. Elisabeta de Wied de la 1866 pînă în ziua de azi Dedicată d-lui prim-mi-nistru Ioan C. Brătianu. Compusă în poezii, proză şi filozofie, Bucureşti, 1884 Prodănescu a murit in septembrie 1885 (RĂZ.-W. 27 septembrie 1885, p. 3) Despre „poetul cralovean Basma", mai obscur şi cu circulaţie locală, doar o singură Informaţie m .fişele noastre (Ciulinul, an. I, 6 mai 1384, p. 1, cu trimitere la „amicul său de meserie", Prodănescu, „bardul Bucureştilor").
_ ™- V. mal sus, nota 42, p. 37. Trupele ruseşti au început să se retragă din România in cursul lunii iulie 1878, dupâ încheierea Congresului de la Berlin.
w Abram Moiseevici Varşavsky (numit cu sarcasm de Eminescu în T'impw; • „marele mucenic", „cucernicul" sau „cuviosul"), reprezentant al intendentei armatei imperiale ruse, va fi învinuit în anii 1879—1880 şi de mari afaceri veroase cu ca-f«*Kitiune', problemă ce va ajunge. în februarie 1880. şi în dezbaterea Senatului (v. mai departe, p. 55—56 şi nota 33, p. 67).
f Problema canalizării rîului Dîmboviţa, a aducerii apei potabile în oraş şi . art-!;rf.or d? circulaţie a fost supusă discuţiei Consiliului comunal al Ca-
mialei mea m timpul războiului, la 25 octombrie/6 noiembrie 1877, cînd se aprobă potrivit propunerii „locotenentului de primar" J. P. Dumitrescu : ,1 Adînc^eadîmboviţei dupa planul şi studiul ce deja se află gata şi pus la dispoziţiuneaXr Consiliu, făcut încă de doi ani... 2. Aducerea apelor pentru îndestularea şi curăţenia oraşului... 3. Pavarea sistematică şi treptată a stradelei- oraşului cu piatră cubică din carierele române sau aducerea pietrei din străinătate..." (M.C.P B nr 1 11 ianuarie 1878, p. 477). Pornind de la aceste propuneri, la 10/22 iulie 187a 'a fost promulgată „legea pentru contractarea unui împrumut de 15 150 000 lej amortizat cu 7% 51 pe termen de 60 de ani", lege aprobată de Adunarea Deputaţilor la 9/21 iunie 1878 si de Senat îa 3/15 iulie 1878 ; pe baza acestei legi primăria Capitalei urma sâ execute Într-un termen maxim de patru ani cele trei lucrări menţionate : canalizarea Dîmboviţei — 2 500 000 lei; aducţiunea apei, distribuirea ei şi lucrări de canalizare -s 10 650 000 lei; reconstrucţia treptată şi sistematică a pavajelor, cu piatra cubică — 2000000 lei (MOF., nr. 155, 15/27 iulie 1878, p. 4151). Festivitatea inaugurării lucrărilor de canalizare a. Dîmboviţei a avut loc la 2/14 noiembrie 1880 (v., mai departe, p. 76 şi nota 26, p. 84—85).
m Idei ale socialismului (îa început utopic) au pătruns in ţara-noastrâ incă din deceniul al patrulea al secolului trecut. îndeosebi prin intermediul unor lucrări scrise sau traduse în franţuzeşte. Iniluenţa — pe care Bacalbaşa o supraestimează — a unor refugiaţi politici ruşi (dr. Nicolae Russel. C. Dobrogeanu-Gberea) s-a exercitat după 1875, cind iau fiinţă cîteva cercuri democrat-revoluţiona re şi social-demo erate" la Iaşi, Bucureşti, Ploieşti, la care participau tineri intelectuali, îndeosebi elevi şi studenţi, nemulţumiţi de unele aspecte ale vieţii social-politice româneşti.
m După războiul din 1877—1878 mişcarea revoluţionară narodnică rusă („nihilistă") a luat un avînt deosebit, aceasta datorită, într-adevăr, şi accesului liber pe care militarii ruşi l-au avut în Româhia la literatura revoluţionară în limbile franceză şi rusă. în legătură cu aceasta. Zamfir C. Arbure îşi amintea (în voi. In exil. Din amintirile mele, Craiova, 1896) că în 1877—1878 furniza, cu ajutorul amicilor săi N. Codreanu şi Constantin Stăuceanu, librăriilor din Bucureşti şi provincie „cărţi revoluţionare" („Ofiţerii ruşi, avizi de a pune mîna pe fructul oprit, năvăliră asupra acestei mărfi cu aşa furie, încît două-trei săptămîni au cumpărat de la Graeve & Szblldsy etc. absolut tot ce-am depus p-aeolo") ; „această avidilate a muscalilor de a se adâpa Ia izvorul euvîntului tipărit, liber de orice cenzură" — cum precizează Zamfir C. Arbure — a atras, fireşte, atenţia autorităţilor militare ruseşti care au interzis cu desâvîrşire '.accesul ofiţerilor lor în librăriile româneşti („Generalul Drenteln interveni pe lingă guvernul român, cerînd să se interzică librarilor de a vinde cărţi ruseşti oprite de cenzura rusească. La aceasiă cerere a şefului militar rus din Bucureşti, guvernul liberal a răspuns că nu poate interzice nimic deoarece, după Constituţiune, cuvîntul tipărit e liber in România, dar că autoritatea rusă poate lesne să ordone supuşilor săi de a nu cumpăra cărţi interzise. Sfatul politicos şi sarcastic al guvernului nostru a fost primit de generalul Drenteln şi un ordin a fost dat ofiţerilor de a nu intra măcar prin librăriile unde ' se vînd cărţi ruse oprite" — v. antologia noastră : Amintiri literare despre vechea mişcare socialistă, Ed. Minerva, Bucureşti, 1975, p. 46—47).
m într-adevăr autorităţile militare ruseşti au impus în România. în timpul războiului — sub ameninţarea că altfel vor efectua plăţile lor în bilete fiduciare — un curs mai ridicat al rublei de argint decît valoarea ei reală (1 rublă = 4 lei, în loc de 3,70 lei ; 1/2 rublă = 2 lei, în loc de 1,85 ; 1/4 rublă = 1 leu. în Ioc de 0,925 lei etc). Profitjnd de această situaţie Banca de Stat a Rusiei a inundat piaţa română cu monede de argint în valoare de cea. 40 milioane lei, fapt care. a provocat grave . perturbaţii circulaţiei monetare din ţara noastră („...aurul a fost gonit din ţară, parte din argintul nostru naţional a trecut în Bulgaria şi în locu-i a invadat zecimi [zeci] de milioane de ruble pe pieţe astfel că aproape singura circulaţiune monetară a României devenise aceea a rublelor" — Curierul financiar, nr. 50, 7/19 decembrie 1880 — în : C. I. Băicoianu, Istoria politicii noastre monetare şi a Băncii Naţionale. Acte şi documente, voi. II, partea a Il-a, primul volum de anexe. Bucureşti, 1339, p. 23).
m Bacalbaşa se referă la noul curs al rublelor ruseşti în tara noastră, decretat de D. A. Sturdza, ministru secretar de stat la Departamentul de. Finanţe, la 17/23 ianuarie 187,9, prin care se revenea la valoarea reală a acestora (1 rublă de argint — 3,70 lei în loc de 4 etc, monedele de argint de 30, 20, 15 şi 10 copeici încetînd de a mai avea „curs legal şi obligatoriu" — cf; MOF., nr. 14, 1B/30 ianuarie 1879, p. 257). Deşi aşteptată de mai multă vreme, măsura a surprins, totuşi deoarece „nimeni nu credea, nimeni mi se aştepta ca aceasta să se facă deodată, pe neaşteptate, fără nici un fel de termen" (Pressa, 20 ianuarie 1879. cf. C. I. Băicoianu,
op. ct!., p. 24). Rublele de argint au mai circulat legal în România pînă la 27 noiembrie/9 decembrie 1880 cînd s-au schimbat la un curs scăzut (1 rublă = 3,50 lei), inclusiv pe monede româneşti de argint de 5 lei care aveau curs legal în străinătate, monede confecţionate prin topirea urgisitelor ruble (pînă la sfîrşitul anului 18B0 au
fost retrase ruble în valoare totală de 34 S75 800 lei — cf. Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, voi. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1964, p. 198). V., mai departe, p. 51 şi nota 9, p. 61 ; p. 77 şi nota 28, p. 85.
Anul 18?9
(Divele. Acordarea    drepturilor politice Ia evroL Răscumpărarea căilor ferate.]
[Divele]
Amil 1878 a-a închis asupra unei mari deziluzii şi cu o însemnată îngrijorare.
România nu primise tîrgul ce-i oferea Rusia, Generalul Ignatief, fostyl .ambasador al Rusiei la Constantinopole, fusese trimis de către ţar CU o Scrisoare pentru regele Carol. în această scrisoare tarul făcea stă- t ruinţe ca România să înapoieze Rusiei de bunăvoie cele trei judeţe basa-rabene, în schimb dedea României oricîtă întindere de pămînt ar fi dorit în Bulgaria. Dar oferta a fost respinsă de toată lumea.1
Rămăsese acum pe spatele României chestiune^ evreie.2 Alianţa israelită ţinuse la Paris o întrunire in preziua Congresului din Berlin; subiectul: drepturile politice ale evreilor în România şi Bulgaria.
O delegaţiune fu trirnisă la Berlin, care'vizită, pe rlnd, pe toţi plenipotenţiarii puterilor şi pe lîngă toţi stăruiră cu mijloacele pe care această alianţă- ştia să Ie întrebuinţeze. 3 Rezultatul a fost că acest congres a dat drepturi depline evreilor.
De altţel^ Congresul din Berlin n-a mulţumit pe nimeni pe deplin, afară de Anglia care, după spusa unui diplomat „păcălise şi pe Rusia şi pe întreaga Europă".
Anul începe la Teatrul Naţional cu o piesă originală a lui B- P. Hasdeu, intitulată Trei crai de îa răsărit. Comedia are mult succes, critica o eaiapară eu Les Preeieusfis Ridicules a lui Moliere. Această piesa este o satiră Împotriva celor cari poceau limba română. Musiu Jorj, franţuzitul, Ninsă Consule, latinistul şi Petrică, băiatul de prăvălie care vorbeşte româneşte pe şleau." Piesa se încheie cu b tiradă în versuri, spusă de Pe-
trtcft, şi care se termină astfel:
Sucind limba românească, Stricînd graiul strămoşesc, După moda franţuzească Sau eu modul letinesc,
* Vezi notele explicative Ia sfîrşitul capitolului, incepînd cu p. 58.
Ne-am strîns minţile cu fracul Si simţul ne-am îmbrăcat Cu haina de unde dracul Copiii şi-a înţărcat ! RomânJroea, cît trăieşte, Graiul nu şi-l va lăsa, Să vorbim, dat-, româneşte I; Orice neam gu limba sa \5
Factura piesei, naivă, adevărată reprezentare intelectuală a vremii, a plăcut, totuşi, unui public restrîns, singurul public care exista la vremea aceea. Apoi era numele lui Hasdeu.
Dar Teatrul-Naţional nu merge prea strălucit băneşte, de.aceea direcţiunea hotărăşte să dea în sezonul iernii 6 baluri mascate. Era o itio-vaţiune.0
Tot în anul 1379 s-a deschis grădina de vară cu teatrul din curtea otelului Dacia. Acel teatru, unde se4edeau atunci spectacole de varietăţi, a avut ceasurile lui de izbîndă, dar, mai ales penlru acea vreme, teatrul erea prea departe de centru. Puţina lume care venea la teatru — aceeaşi şi tot aceeaşi — se depărta cu greu de centru, adică de spaţiul cuprins între grădina Episcopiei şi Bulevard, plus strada Academiei, pe aceeaşi întindere. Tot ce era mai departe era excentric.
Direcţia acestui teatru o avea artistul I. D. Ionescu. 7
Preocuparea pentru revizuirea Constituţiei începe sâ prindă pe oamenii politici, preocupare foarte serioasă fiindcă trebuiau alese Camere . constituţionale în cel mai scurt timp, spre a revizui Art. 7 din Constituţie.
La Senat, după declaraţia primului ministru, se alege o comisiune compusă din Dimitrie Ghica, C. Bosianu, B. Boerescu, Al. Giani, N. Voi-nov, P. Carp şi C. Cornescu, care să studieze chestiunea şi să prezinte un raport.8
Dimitrie Sturdza, noul ministru de Finanţe, stîrneşte împotriva o.mare furtună; el scade valoarea rublelor. Toţi deţinătorii de ruble, adică toată lumea, sunt furioşi.
Iată cum au fost scăzute monedele.de argint ruseşti.
Rubla, de la 4 lei la 3,70.
Jumătatea, de ia 2 Iei la 1,85.
Sfertul, de la 1 leu la 92 bani.
Aceasta este ultima scădere, după care a urmat demonetizarea.3
Senatul şi Camera declară câ este loc a şe revizui Art. 7 din Constituţiune. La Senat raportorul declaraţiunii este P.P. Carp iar la Cameră este Dimitrie (Tache) Giani.10 '
Este de observat că numai bâtrinii conservatori nu iau parte activă . îa această lucrare.
Pe. cînd conservatorii din ce'ntru'(D. Ghica — B. Boerescu) stau bine cu partidul liberal, pe cînd Petre Carp este un independent şi-1 vedem m Senat raportor al declaraţiunii pentru revizuirea Constituţiei, bătrînii conservatori, precum Lascăr Catargiu şi Manolaehi Costache sunt în opoziţie ireductibilă. Partidul conservator se firimiţează pe zi ce trece.11*
Acordarea drepturilor politice Ia evrei
La 25 februarie se inaugurează noua fabrică de chibrituri în faţa domnitorului.5; Discursul, din partea fondatorilor, îl citeşte Vasile Boe-■   rescu. ' ;'
Fabrica' este aceea ce o vedem la Filaret, iar fondatorii ei au fost: Dimitrie Ghica, B. Boerescu, G. Cantacuzino, general . Ion Floreşeu, G. Vernescu, Gr. Cantacuzino, Ion Alexandrescu, C. Boerescu, D7~Gobart, George Filipescu.12 • -  - ' "■'"" '
După cum pot vedea cititorii, pe vremea aceea, numai românii contribuiau pentru asemenea creaţiuni economice şi de interes naţionaL Neo-românii nu existau încă.1
Senatul şi Camera, după lungi şi pasionate dezbateri, votează că-este loc sâ se revizuiască Art. 7 din Constituţie.13 Dar pasiunile se ciocnesc.
în toată ţara, -un puternic curent antievreesc se afirmă, mai cu seamă în Moldova. Opinia generală, este protivnică revizuirii, şi acordării de drepturi politice evreilor.
Toată puternica- popularitate a lui Ion Brătianu abia este de ajuns pentru ca să ţină în frîu surescitarea populară. Opoziţia, deşi foarte divizată, ameninţă să aibă succese.
Această opoziţie de mai multe nuanţe şi chiar unii care sunt foarte aproape de guvern vor să profite de ocazie pentru a zdruncina guvernul Astfel la Senat Dimitrie Ghica, Petre Carp, Vasile Boerescu, Mihail Ko-gălniCeanu cer, într-o lungă discuţie, formarea unui minister de coaliţie a partidelor pentru ca revizuirea Constituţiei sâ se poată face fără primejdia revoluţiei.16 Dar Brătianu nu primeşte.
în sfîrşit, la 25 martie Parlamentul e dizolvat.13
i
Este interesant să dăm cifrele sumelor cheltuite cu rezbelul din 1877—78.
Cu rezbelul propriu-zis, în anii 1876, 77 şi 78 s-au cheltuit 48181 233 lei, iar cheltuielile din cauza războiului s-au urcat la 9 285 704 lei.16
Cît. de departe suntem de nenumăratele miliarde ce ne-a costat războiul din 1916.
Agitaţia electorală începe în toată ţara. Deşi partidul conservator erea îmbucâtăţit, totuşi în Bucureşti se alege comitetul electoral central compus din conservatori şi centrişti.
Membrii acestui comitet sunt: prinţul D. Ghica, general I. E. Flo-.rescu, Vasile Boerescu, G. Cantacuzino, [D.] P. Vioreanu, general Chr. Tell, George Filipescu, Al. Orâscu. prinţul Al. Stirbey, Al. Catargi şi Nicolae Ioanid.17
Un însemnat fapt economic se produce : în ziua de 6 aprilie guvernul reziliază contractul cu Societatea Monopolurilor Tutunurilor şi intră în posesia acestui monopol. 18 De aci şi pînă la organizarea actuală a monopolurilor nu este decît un pas.
Dimitrie Cariagdi este ales primar al Capitalei. El prezintă ţi face să se voteze un credit de 15 milioane lei, trebuincîoşi Ia rectificarea şi canalizarea Dîmboviţei.19
In vederea alegerilor încep mari schimbări în personalul administrativ superior, astfel prefectul de poliţie, din Bucureşti, Radu Mihai, e mutat la Iaşi, iar locotenentul-colorţel Candiano Popescu e numit la Bucureşti în locul lui Radu Mihai. Trimeterea lui Radu Mihai la Iaşi eFea motivată de faptul că opoziţia conservatoare erea foarte tare acolo.20 Dar Radu Mihai, oricât erea el de tare elector, n-a avut nici un succes. Conservatorii s-au ales pe toată linia.
Alegerile dau majoritatea de 2 treimi necesară guvernului pentru revizuire, dar opoziţia înregistrează succese mari. De pildă, la Colegiul I de Senat din 30 mandate, 2 sunt îndoite 21, oppziţia de toate nuanţele ia 17 mandate iar guvernul.numai. 11. Toţi fruntaşii opoziţiunii intră în Farlament, -unde lupta va.fi foarte grea. Dar şi foarte, mulţi dintre .liberali, precum şi dintre acei cari s-au ales cu voturile liberalilor — precum Gheorghe Vernescu la Ilfov — vor vota contra guvernului.
Aceste alegeri au făcut dovada că partidul conservator, deşi divi-' zat, erea o mare forţă. Din acel moment liberalii s-au gîndit la revizuirea legii electorale pentru oa sa desfiinţeze Colegiul 1, cel prea conservator. 22
Dar, ceea ce a ajutat mai ales partidului conservator şi întregii opoziţii, erea chestia evreie ; ţara era împotriva acordării drepturilor politice, erea contra revizuirii Art. 7, cerută de guvern.- Adică, impusă de Tratatul de pace.23 Prin urmare, oricine făgăduia că va vota împotriva revizuirii, avea, toţi sorţii ca sâ fie ales.
Evreii au făcut şi urmează să facă 6 întinsă propagandă pentru izbîndă cauzei lor în România ; printre alte întrebuinţări a energiei şi, bineînţeles, a bogatelor resurse ce au, a fost şi punerea la contribuţiune a autorităţii profesorului de la Universitatea din Heidelberg, doctorul Bluntschli.
Bineînţeles, Bluntschli ia, cu toată căldura, apărarea evreilor, sus-.ţanînd teoria destul de excentrică cum că „baza statului civilizat modern este egalitatea politică a tuturor confesiunilor".
) -K
52
53
_       Consultaţiunii doctorului evreu de la Heidelberg a răspuns atunci intr-o sene de articole bine documentate, ziarul Auasburqer Allaemtine Zettitng,
Camerele se întrunesc şi încep discuţia asupra revizuirii Art. 7 din Constituţie. La- Catneră se prezintă doUă propuneri, una care admite revizuirea Cu condiţiile arătate îri text, cealaltă care declară că ,,cît pentru acum, nu Bste loc pentru revizuirea Art. 7 din Constituţie".
Această propunere este semnată, între alţii, de Nicolae Blaremberg, lacob Negruţi şi filozoful Vasile Conta. -■'
Este interesant de transcris aci .o parte a motivaţiei acestei propuneri :
„Considerînd în fapt că evreii, pretinşii persecutaţi, departe, o mai repetăm, de a emigra din ţara noastră ca să tugă de pretinsa persecu-ţiune, din contra, numărul lor creşte necontenit, prin mulţimea ce năvăleşte zilnic aci, părăsind chiar şi acele ţări în care ei se bucur de toate drepturile civile si politice* şi prin [însuşi] această emigrare dau.înşişi ei. c«a ttiai formală şi mai eclatantă dezminţire calomniilor de netoleranţă rehgioăsă a românilor, sistematic răspîndite în Europa ;
Considerînd că numele de evreu nu este numai acela al unei aecte, dar. §i a unui neam care, deşi risipit pe întreaga suprafaţă a globului are, insa» trecutul, tradiţiunile şi aspiraţiunile sale proprii, la care n-a înţeles niciodată să renunţe, precum o dovedeşte experienţa, chiar în ţările unde ei nu sunt decît într-un număr cu totul restrîns, necum la noi, unde pe alocurea ei reprezint două treimi din numărul total al populaţiunii;
Gonsiderind că un Stat, pentru a fi bine constituit, trebuie să aibă <jetâţeni dih o singură rasă, sau cu dispoziţiuni de â se contopi pentru a forma un element omogen ;
Considerînd că evreii stabiliţi în România se află. in condiţiuni morale eare-i împiedică de-a se asimila şi [a se] contopi cu naţiunea română :
Consderînd că evreii din România, prin numărul lor zdrobitor, prin emîgraţiunea lor necontenită, prin tendinţa lor do a forma in România Stat în stat, prin solidaritatea lor cu toţi evreii din celelalte părţi ale'lu-rftii cu care conspiră pentru formarea unui stat ebraic pe malurile Dunărei, atneh-ihţă de a subplanta naţiunea româna, în loc de a se asimila cu dînia, ceea ce constituie pentru noi un pericol de distrugere şi câ stat. şi eaiaaţiiihe;
ConâidfiTÎnâ că : în faţa acestei tendinţe [manifeste] de-a constitui ceva distinct şi a Snva'ziunii continue şi uriaşe la care suntem expuşi, din partea acestui neam, suntem, faţă cu dînsul, în cazul de legitimă apărare a neamului nostru, bazat pe dreptul ce-1 are orice fiinţă individuală sau colectivă de a pune propria sa'viaţă mai presus decit poftele altuia ;
Considerînd că a admite aceste pretenţiuni ale Alianţei israeiito universale şi aceea ca legile să ni se impună din afară este tot una eu a abdica ca Stat şi ca naţiune, că concesiunile făcute astăzi, în aceste condiţiuni umilitoare, ar fi sancţionarea unor ailor pretenţiuni latente care mîine Vor deveni la rîndul lor exigibile ; căci; deschizînd uşa intervenţiunet etrăioe, cine ne poate spune unde se vor opri mai tîrziu pretenţiunile nedrepte din afară 1 ,
Declară că nu e Ioc, cît pentru acum, la revizuirea Art. 7 din Constituţiune." 26
Dâr evte» sunt neobosiţi ; Alianţa israelită universală lUerfcazâ energic pe lîngă toate cabinetele cerînd, stăruind ca sâ se impuie României soluţionarea grabnica, a problemei.27 Dar la Bucureşti Parlamentul
nu se grăbeşte deloc.
Opoziţia împotriva revizuirii Art. 7 este din ce în ce mai puternieă, aşa că guvernul vede câ nu are cele două treimi.
La sfîrşitul lui iunie se întrunesc la Paris ambasadorii Franţei, An-glieiţ Germaniei şi Italiei, spre a găsi soluţia care să impuie României revizuirea Art. 7.
Alianţa israelită zorea de la spate. Puterile, negăsind soluţia, Austria ia asupră-şi ca să intervie la Bucureşti în mod amical. Adăugăm că Anglia, Franţa, Gerhia&iâ şi Italia condiţionase recunoaşterea independenţei României de revizuirea Art. 7. 2S
In timpul acesta, presa evreiască din Austro-Ungarifi este Joarta violentă împotriva României, în special împotriva opoziţiei cars n» Voia să revizuiască.
Toată presa evreiasca, sau inspirată, sau subsidiată de evrei tună.
In cele două Camere opoziţia contra revizuirii e atît de rnare că la începutul lui iulie C. A. Rosetti îşi dă demisia de la preşedinţia Caraeegi iar Ion Btfătiahu declara câ va .demisiona şi el,
C. A. Rosetti este reales preşedinte în aceeaşi şedinţă, eu 73 voturi, dar sunt şi 42 abţineri. Cele două treimi lipsesc guvernului. A defua zi, îon Brătianu deinisioneazâ. 39
Domnitorul însărcinează pe Constantin Bosianu, ţtfeşftdinte al Semnatului, să formeze un cabinet cu Gheorghe Vernescu, dar Bosianu refuză, în faţa acestui refuz, tot Ion Brătianu e însărcinat cu formarea cabinetului, cu condiţia de a forma un'cabinet decolaborare cu elehiente de mai multe nuanţe. 30
Cabinetul e astfel constituit : Ion Brătianu, preşedinte şi Lucrări Publice, M. Kogâlniceanu, internele, Nicolae Kreţulescu; Gulteîe, VS9Î1& Boerescu, Externele, Anastase Stolojan, Justiţia, Dimitrie Sturdz.a, Finanţele, colonelul Dimitrie Lecca, Rezbelul.:<l
Cu chipul acesta opoziţia conservatoare este slăbită şi dezorganizata. Centrul S'-a deslipit definitiv de dreapta şi a trecut în partidul liberal.
îtt acelaşi timp Camerele sunt prorogate pentru o lună pînă, la li august.
în timpul prorogărei, numai presa mai participă la luptei* politice, ministrul de Externe, Vasile Boerescu. pleacă în misiune în Strai» nâtate spre a pleda cauza României pe lîngă cabinetele europene. 33
înainte de intrarea lui Kogălniceanu în cabinet, făcuse senzaţie şi ftisese mult exploatată de opoziţiune o acuzaţiune îndreptată împotriva lui şi a lui Simian Mihălescu, fruntaş liberal şi fost prefect de poliţie în
scara istorică de 11 martie 1871 acuzaţia era cum câ ar îi fost plătfiţi de către un oarecare antreprenor rus, anume Varşavsky, spre a-i pune la dispoziţie, prin rechiziţie, vreo 300 care ţărăneşti.
Denunţarea o face un oarecare Moldoveanu", care declară, prin ziarele opoziţiei, cum câ el însuşi a plătit mita. Afacerea ajunge, fireşte, lâ Parchet, dar... rezultatul anchetei se pierde în noaptea timpurilor. 33
La teatrul Dacia, un fenomen apare. Este americanul James Swone care, într-un acvarium plin cu apă limpede, intră, se scufundă, scrie, bea, mănîncă şi fumează, timp de 5 minute. y' Care era „trucul" acestui scufundător care a izbutit să fumeze în apă, nimeni nu a putut afla.
La teatrul de vară Guichard joaeS-Pascaly în drama Sărmanul ar-
îndată după formarea noului minister - Mihail Kogălniceanu trimite prefecţilor o foarte lungă circulară, în care începe prin a le spune câ ministerul cel nou nu este un minister de coaliţiune, ci un minister obţinut din fuziunea mai multor elemente ale partidului liberal. 3(1
Din străinătate viii două ştiri de multă senzaţie : una este moartea prinţului Louis Napoleon, care a fost ucis în rîndurile engleze luptîhd contra zuluşilor37, cealaltă e retragerea contelui Andrâssy din capul ministerului de Externe al Austro-Ungariei. 3»
Cu moartea prinţului Napoleon, cauza imperială primeşte în'Franţa o grea lovitură. Prin retragerea contelui Andrâssy, influenţa Ungariei la Viena scade simţitor.
La începutul lunii august, principele Alexandru de Battenberg este învestit de către sultan ca prinţ domnitor al Bulgariei.119
Pe la jumătatea lui septembrie, Alexandru de Battenberg vine în . Bucureşti spre a face o vizită prinţului Carol. w
In sîîrşit, după lungi şi pasionate discuţiuni. aproape toate partidele cad de acord ca sâ voteze revizuirea Art. 7 din Constituţie.
In Cameră, revizuirea e votată la 6 octombrie cu 132 voturi, contra 9 ; la Senat, în ziua de 11 octombrie, cu 56 voturi contra 2. La Senat.a votat contra numai Nicolae Voinov şi s-au abţinut : Vasile Alecsandri, C. Brăescu şi N. Bujoreanu./,!
Imediat după votarea revizuirii şi în conformitate cu noul text constituţional Parlamentul a votat naturalizarea a 883 evrei cari au fost sub drapel în timpul războiului.4J
Revizuirea s-a făcut"cu mare greutatea Cea mai mare parte a.depu-taţilor şi senatorilor —fie opozanţi, fie guvernamentali — fuseseră aleşi pe făgăduiala că nu vor vota revizuirea. Apoi era revolta produsă în ţâră de presiunile Alianţei israelite universale şi de condiţionarea impusa de
marile puteri cum că independenţa României nu va fi recunoscută pînâ ce nu vor fi date drepturi evreilor.
Revoltătoarea silnicie a marilor puteri l faţă de un popor mic şi "brav care-şi cîştigase dreptul la viaţă prin eroismul fiilor săi impunea parlamentarilor rezistenţa ce făceau condiţiunii impuse. România nu venise la" Congresul din Berlin ca să cerşească independenţa. Independenţa o cucerise ea însăşi dinaintea Griviţei, la Plevna, la Smîrdan, la Vidin,' pentru această independenţă ea plătise cu viaţa a 10 000 ostaşi şi cu Basarabia răpită. Iar marile puteri, pentru ruşinea Europei şi a veacului, niai impuneau României şi drepturi- pentru evrei, condiţiune cu care numai independenţa ei erea recunoscută. 4;i
Articolul 7 a fost revizuit, dar a rămas şi ura împotriva evreilor.
Răscumpărarea căilor ferate
Altă mare chestiune la ordinea zilei : răscumpărarea căilor ferate. .In presă şi în cercurile opoziţiei se ridică critici violente. Deşi toată lumea e partizană a răscumpărării, dar se spune că unii liberali au făcut o afacere cu cîştig personal din această operaţie. Şi, în adevăr, pe piaţa Berlinului, de unde acţiunile erau scăzute Ia 40, deodată se ridică pînă la 60 valoarea nominală !
■ Ce se spunea în culise ? Se spunea că în Consiliul de miniştri în care s-a hotărît răscumpărarea s-a decis, pe cuvînt de cinste, ca tginâ absolută să fie păstrată. Aceasta pentru ca statul să poată cumpăra pe nesimţite acţiunile pe preţ scăzut.
Deodată, însă, acţiunile se urcă, iar statul e silit să le cumpere la valoarea nominală. Ce se întîmplase ? " ' *' "'
Se spunea, în cercurile opoziţiei, cum că unul dintre miniştri cît şi un ziarist guvernamental. îndată după hotărîrea Consiliului de miniştri, au trimis la Berlin emisari ca să" cumpere cîte acţiuni ale căilor ferate române vPr putea.. Aceşti emisari au cumpărat mult în contul celor două personagii politice, dar deşteptarea a fost dată pe piaţa Berlinului, şi ac-. ţiunile s-au urcat fulgerător. Cînd a venit rîndul statului ca să cumpere, a trebuit să le cumpere la maximum.
Multă Vreme" cei doi' oameni politjci au fost învinuiţi că au traficat şi s-au îmbogăţit spre. paguba ţării.
In sfârşit, în decembrie 1879, răscumpărarea a fost votată.
" După cum apele Nilului, retrăgîndu-se, lasă în urma lor atîtea elemente germînatoare pentru pămînt, tot aşa ruşii au lăsat în România germenii socialismului. Nihilismul latent pînă 1a 1877, devine activ în Rusia, dar a pus piciorul şi în România. ■
Un român basarabean, Nicolae Zubcu Codreanu, î$i face apariţia printre studenţii in medicină şi începe opera de prozelitism. Dar în eurînd moare şi este înmormîntat la Curtea-de-Argeş.
In Iaşi se aşază un socialist, anume dr. Russel. In Bucureşti se .lucrează, printre studenţii în medicină. Cine ?... Nu se ştie.
Iritivo seâfă, sânt îftvltat la o întrunire secretă, la spitalul Filantropia. Sunt acolo următorii studenţi în medicină şi în drept : Sabin, Stăuceanu, Spiroiu, Frunzescu, Scorţeanu, Manicea, Inotescu şi, poate, îficâ vreo elţiva.
într-o a, aflăm eâ a picat un alt basarabean, Zamfir Arbure, cu Care faeeffl cunoştinţa. In sfîrsit, la o întrunire tainică de la spitalul Colţea, fâc&n cunoştinţă şi cu Costicâ Dobrogeanu.
Dobrogeaţm venea din Rusia. în timpul războiului se aşezase la sVâilâ, unde deschisese o spălătorie dar, descoperit de către poliţia ruseasca, a-fost ridicat într-o noapte şi trimis în Ruaia. Pfintr-o fericită întîmplare, pe cînd era transportat în Siberia, s-a putut evada, a trecut eu o luntre în Norvegia, de unde a revenit în România.
Intrarea lui Costică Dobrogeanu în România a fost începutul adevăratei activităţi socialiste.
Deocamdată acţiunea se mărginea în cercurile studenţilor, fiindcă lumea lucrătorilor era eu totul neaccesibilă propagandei. 4fi
Epoca dintre anii 1879 şi 1884 este fără mare relief. Este epoca care â Urmat războiului, epoca de odihnă, de culcare pe laurii cîştigaţi, epoca in care cerul este fără nori şi oamenii fără griji.
Partidul liberal este în toiul atotputerniciei sale.
NOTE
* V. mai sus, Hota II, p. 83—S&.
. 3 „Chestiunea eVfeie" a preocupat în mod deosebit opinia publică românească în a doua jumătate a secolului trecut şi a o ignora înseamnă a lipsi cititorul de azi, mai puţin familiarizat cu problemele istoriei moderne româneşti, de posibilitatea înţelegerii mai nuanţate şi mai exacte a vieţii social-politice a vremii, precum şl — printre altele — a modului cum această „chestiune" complicată s-a oglindit în opera publicistica a unor mari scriitori (Eminescu, de pildă). După 1835, în Ţările Române s-a înregistrat o creştere simţitoare a numărului de evrei, stabiliţi aici după ce trecuseră de regulă clandestin graniţa, venind din Rusia ţaristă (din Po-dolia), de unde fugiseră pentru a scăpa de persecuţiile religioase sau din GBliţia poloneză) aflată sub stăpînire austriacă, de unde erau alungaţi de condiţiile mizere de viaţă. In nordul Moldovei îndeosebi, ei acaparaseră in foarte scurt timp aproape în totalitate rhioul comerţ orăşenesc, cămătăria practicată primitiv şi desfacerea băuturilor spirtoase în mediul rural (aşa cum menţiona, de! altfel, P. S. Aurelian ..într-un foarte judicios articol din 1879 în care se pronunţa în favoarea „suprimării barierei ce se pune impămintenirii celor de rit necreştin" ; „Mai tot comerţul a fogt acaparat de această populaţiune de provenienţă streină, cu apucături şi deprinderi streine. Astăzi se poate zice că mai nici o tranzaeţiune nu este posibilă- in Moldova fără mijlocirea unui evreu. Ei sunt stăpini pe toată mişcarea economică, ei urcă şi scad preţurile, ei determină curentul mişcării comercialei. Măcelarii, brutării, băcănii, restaurante, cîrciumi, comerţul cu fructe, în fine vînzarea celui mai mic obiect de consumaţiune, pînă şi apa de băut este privilegiul evreilor... Aceea ce oamenii obicinuiesc a numi clasa de mijloc este mai preste tot locul compusă din israiliţi" — P. S. Aurelian, Cronica ştiinţifică, Revista ştiinţifica, ari. X, nr. 9, 15 iunie 1879, p. 129—130). Se afirma în epocă, în 1869, că numai în 15 ani numărul evreilor câre-şî găsiseră un adăpost binevoitor In România se împătrise („...n'ou-blions pas que le nombre des juils en Rbumanie a plus c,ue tjuadruplâ dans le cours des quînze defftieres ânnfcs" — La auestion des iimelltes en ROumame, Paris. 1869, p. 10), sau, în orice caz, crescuse cu 200 (Ml de persoane, intre anii 1862—1872.
88
(Dimitrie Frunzescu, Dicţionar topografic ţi statistic al României, Bucureşti, 1973, p. XVI), ajungînd, după unele estimări nu toarte precise, la cea. 400 000 (la o populaţie totală de cinci milioane de locuitori). In aceste condiţii, după cum preciza Mihail Kogălniceanu, unul dmtre cei mal lucizi oameni politici   români ai vremii, „cestiunea israeliţilor din întru nu este o prigonire religioasă, ci este   o cestiune naţională ai economică..." (Mihail Kogălniceanu, Opere, voi. IV, Oratorie, II, lâff4— 1878, partea a H-a, 1868—1870, ediţie îngrijită de Georgeta Penelea, Ed. Academisi, Bucureşti, 1980, p. 358). Se impunea, aşadar, potrivit spiritelor celor mai luminate ale vremii, ca drepturile civile şi politice să fie acordate treptat, fără nici un fel de discriminare de ordin religios, potrivit uzanţelor constituţionale numai acelor evrei care doreau sincer, aceasta şi dovedeau ataşament faţă de patria adoptivă, urmînd ca evreilor sosiţi de curînd în ţară şi care nu cunoşteau limba română* n-aveau adeseori domiciliu stabil, nu practicau o meserie utilă, nu vroiau să satisfacă serviciul militar etc. să li se condiţioneze „împământenirea'- de dovedirea prin fapte, in timp, a năzuinţelor tor de a deveni cetăţeni români, aşa cum, de altfel, se procedează şi astăzi în toate ţările civilizate. Pornind de la aceste principii, guvernul prezidat de Lascăr Catargiu (din care făceau parte şi liberalii radicali I. C. Brătianu şi C. A. Rosettti), prezentase spre dezbatere şi aprobare în Adunarea Constituantă, în îsnie 1886, proiectul de Constituţie a României, în care Articolul 6 prevedea — in spiritul principiilor democratice promovate de revoluţionarii paşoptişti — că deosebirile de credinţe religioase nu pot constitui o piedica în calea obţinerii cetăţeniei române („însuşirea de român se dobîndeşte, se conservă şi se pierde potrivit regulelor statornicite prin legile civile. Religiunea nu poate fi un obstacol la împământenire" — MoTiitorui. jurnal oficial al Principatelor Unite — România,, 22 iunie/4 iulie 1866, p. 604—605). Dar, sub presiunea deputaţilor moldoveni din „Fracţiunea liberă şi independentă" şi a unei neinspirate, manifestaţii de stradă la care au luat parte, la 18/30 iunie 1866, la chemarea lui Cezar Bolliac, circa 300-400 de elemente turbulente, care s-au agitat în jurul localului Adunării Constituante, guvernul a fost nevolt — şt de teamă că eventualele tulburări ar putea sluji ca pretext pentru intervenţia unor puteri străine în România — să declare, pvin vocea ministrului   de Finanţe, I. C. Brătianu, că renunţă la formularea iniţială a Articolului 6. In forma amendată. Articolul 6, devenit Articolul J din Constituţia României prevedea, contrazicînd principiile democratice care au stat la baza elaborării ei, discriminări cu caracter religios privind obţinerea cetăţeniei române, discriminări care vizau grupurile de popu=-laţie necreştine : evrei şi — după 1878 — şi mahrimedani, aflate pe terituriul ţării noastre („însuşirea de român se dobindeşie, se conservă şi se pierde potrivit regulelor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri creştine pot dobindi împâmln* .tenirea" — MOF., nr. 142, 1/13 iulie lSt>6, p. 637j. Aceasta conceaie, făcută sub presiu-. nea unor elemente iresponsabile şi a unor oameni politici lipsiţi de Simţul realităţii a creat serioase dificultăţi tînărului stat român care a fost învinuit — fără temei — în anii următori, de unele puteri străine sau de organizaţii de peste hotare (precum „Alianţa israelită universală", fondată In 18S0 la Paris, cu concursul lui Adolphe Cre-mieux, fost ministru de Justiţie" în guvernul revoluţionar francez de la 18481, că promovează pe plan intern o politică de discriminare rasială, pe criterii religioase; Răspunsul argumentat la aceste învinuiri ]-a dat, printre alţii, şi B. P. Haţdeu, într-o serie de articole publicate în Românul şi reluate apoi într-o broşură : Istoria toleranţei religioase In România (1868), în care a demonstrat cu argumente istorice irefutabile toleranţa manifestată de poporul nostru, în ceea ce priveşte exercitarea credinţelor religioase, din cele mai vechi timpuri, precum şi spiritul său tradiţional de ospitalitate. Pornind de la formularea amintită a Articolului   7 din Constituţia României, Congresul de la Berlin, la propunerea ministrului de Externe al Franţei, Waddington, a condiţionat recunoaşterea de către marile puteri a independenţei ţării noastre şi de înlăturarea oricăror discriminări cu caracter religios, cerinţă precizată astfel în Articolul 44 al Tratatului de pace: „In România deosebirea credinţelor religioase şi a confesiunilor nu va putea fi opusă nimănui ca. un motiv de excludere sau de incapacitate în'ceea ce priveşte bucurarea de drepturi civile şi politice, admiterea în sarcini publice, funcţiuni şi onoruri sau exercitarea diferitelor profesiuni şi Industrii în orice localitate ar fi. Libertatea şi practica exterioară a oricărui cult vor fi asigurate tuturor supuşilor pămînteni ai statului român precum şi străinilor şt nu se va pune nici un fel de piedici atît organizaţiei ierarhice a diferitelor comunităţi religioase, cît şi raporturilor acestora cu capii lor spirituali. Naţionalii tuturor puterilor, comercianţii sau alţii vot fi trataţi în România fără deosebire de rali-glune, pe piciorul unei desâvlrşite egalităţi" (traducere din epoca în : Documente
-59'
privind istoria României. Războiul pentru Independenţă, voi. IX, Ed. Academiei," Bucureşti, 1055, p. 382) ; această imixtiune umilitoare a marilor puteri în afacerile noastre interne n-ar fi avut loc daca in 1866 Articolul 7 ai Constituţiei româneşti^ar fi fost adoptat în redactarea iniţială propusă de liberaiii radicali, aşa cum menţiona, de altfel, cu multă dreptate si istoricul de origine franceză Frederic Dame" : „Şi le cabinet du 10/22 maî 1866 n'avait pas recule devant les bandes de C. Bolliac, la Roumanie n'«vait pas ete forcee par l'Europe en 1878 modifier sa ' Constitution* (Histoire de la Roumanie contemporaine, 1822—1900, par Fretieric Dame, Paris, 1900, p. 169, n. 1). i
3 Potrivit mărturisirilor făcute de el în Adunarea Deputaţilor, I. C. Brătianu s-a întîlnit în timpul Congresului de la Berlin cu reprezentanţii j,AIianţei israelite", printre care şi Cohen, directorul general al acesteia, şi'i-a asigura-că România va revedea Articolul 7 din Constituţie, în aceste condiţii nemaifiind necesară, după opinia ;sa, ridicarea „chestiunii israelite" în faţa înaltului for european („Noi cei dintîi suntem interesaţi să ştergem Art. 7 din Constituţia noastră — le-ar fi spus Bră-* tianu în încheiere — căci el face coreligionarilor dv. o situaţiune privilegiată în România. In adevăr, ca ministru de Finanţe am putut constata că asupra zece indivizi care călcau legile financiare, opt cel puţin erau israeliţi şi numai doi creştini. Creştinilor le aplicam amenzile ce le impune legea ; israeliţilor însă, dacă îndrăzneam să atins unul sau doi din opt era-lucru mare. pentru că mă temeam că toată Europa are să strige : persecuţiune religioasă" — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 25 februarie 1879, MOF., nr. 47, 28 iebruarie/12 mame 1879, p. 1287). -
4 „In frumoasa comedie Trei erai de la răsărit, care a fost jucată cu âtîta succes la Teatrul cel Mare în săptămîna trecută. B. P. Hasdeu ne înfăţişează, ca Mo-liere în Les Precteuses Ridicules şi in scenele de căpetenie din Les Femmes Savantes, trei tipuri deosebite de români, desemnaţi cu mină'de maestru, dintre care două, Musiu Jorj şi Numa Consule se întrec care de care să pocească limba română''' (Fr. Dame, Limba românească, ROM., 14 ianuarie 1879, p. 39).
5Am verificat c^atul. reprodus Br-oalhaşe ^jt . numărul amintit a! Românului, cu voi," Trei crai de la- răsărit, comedie în 2 acte, Bucureşti. 1379, p. 58. premiera piesei — care iniţial .purtase titlul Orthnnerozia —- a'avut loc marţi. 2/14 ianuarie 1379, ea reprezentîndu-se, în continuare, în luna. ianuarie. încă de trei ori, ceea ce constituia un veritabil succes pentru vremea aceea.
11 La sfîrşitul anului 1878 şi la începutul anului 1879 Teatrul Naţional, bucureştean — în lipsa unor subvenţii din paţ-tea statului, care i-ar ti oferit echilibrul financiar necesar — trecea prin serioase momente de criză, încasările realizate nefiind Îndestulătoare pentru acoperirea cheltuielilor şi asigurarea unei existenţa demne actorilor ; in aceste condiţii, directorul general al teatrelor, Ion Ghica, a iniţiat organizarea, în timpul carnavalului din. iarna anului 1879, a sase baluri mascate, în zilele de sîmbâtă (6, 13, 20, 27 ianuarie, 3 si 10 februarie), âpelînd la concursul „orchestrei complecte" a Operei italiene (dirijată de Ludovic Wiest) precum şi a muzicii militare (ROM.. 8, 9, ianuarie 1879, p. 19). Dar, îri ciuda aşteptărilor optimiste, doar unul dintre balurile mascate a adus beneficii (cel de Ia 3/15 februarie 1879 — Masoff, Teatrul românesc, III, p. 73).
' Noul „teatru de vară" de la Dacia s-a deschis „marţi la 1 mai" 1878, directorul acestuia, I. D. Ionescu anunţînd publicul prin intermediul presei că teatrul său „va întrece tot ce posedă pînă acum Bucureştii în genul acesta, puţind rivaliza cu cele mai mari stabilimente teatrale din Paris, Londra şi Viena" (TEL,,. 29 aprilie 1879, p.;3 ; ROM., 30 aprilie,.1 mai 1879, p. 407). In vara anului 1879 el s-a bucurat — contrar afirmaţiilor lui Bacalbaşa — de. o mare afluenţă de public, potrivit unei aprecieri pe care o presupunem obiectivă, extrasă din paginile Telegrafului: „Sunt muue lucruri de văzui in grădina tl-liu Ionescu din curtea hotelului'Dacia. începînd de la aranjamentul grădinii şi pînă la1 scamatoriile d-lui Boscu, altfel unice în felul lor, e încă de văzut doi gimnaşti excelenţi şi un echilibrist perfect. Dar mai presus de toate, orchestra d-lui [Ferdinand] Schipeck, deşi e mică la număr, e tot aşa de buna. ca şi celelalte mari. E multă si variată lume, în toate serile, în acea grădină -am putea zice chiar că lumea e mai variată decît   scena" (S., Cronica arâdinUaT
TEL.,.9 iunie 1879, p. 2—3). Grădina era cochet, amenajată, dispunînd de „două rin-duri de loji cu intrări separate", de locuri la stal „numerotate" şi, de asemenea, de locuri „împrejurul meselor", fiind luminată „strălucitor" cu. „peste 2O00.de becuri" cu-gaz. ■
8-La începutul anului 1879 Camerele Legiuitoare ale ţării au fost chemate să se:pronunţe în legătură cu clauzele Tratatului de la Berlin care impuneau modificarea Articolului 7 al Constituţiei noastre, adevărată imixtiune în treburile, interne ale unui stat liber, resimţită dureros de către opinia publică românească (şi în acest sens sînt relevabile observaţiile lucide ale lui Titu Maiorescu, care a rostit, in epocă, alături de Kogălniceanu, punctele de vedere cele mai echilibrate asupra acestei delicate probleme : „... am îost foarte dureros atins cînd am văzut Tratatul de la Berlin amestecîndu-se în această chestie internă a noastră. Eu, care de altmin-r trelea sunt de opinie că Art. 7 nu era bine să figureze deloc în Constituţia noastră, imî. pare rău că au venit străinii să he spună ce să facem cu acel articol" — fragment dintr-un discurs rostit în şedinţa. Camerei de la 28 septembrie/11 octombrie 1878, în : Maiorescu, Discursuri parlamentare, II, p. 198—199). Dezbaterile privind această problemă vor începe în Senat la 17/29 ianuarie 1879 cînd primul-ministru I. C. Brătianu dă citire mesajului domnesc şi declaraţiunii prin care guvernul precizează „că este de trebuinţă a se supune revizuirii Art. 7 din Constituţiune" (Senatul. Şedinţa de la 17 ianuarie 1879, MOF., nr. 14, 18/30 ianuarie 1879, p. 260). în aceeaşi şedinţă, la propunerea iui Vasile Boerescu, se alege o comisie — în com-[ ponenţa notată corect de Bacalbaşa — care urma să ^indice „punctele de revizuire
: ale Constituţiunii", puncte care trebuiau să fie supuse aprobării „Camerelor de
j revizuire".
1   ■ 0 V. mai sus, p. 30 şi nota 102, p. 49. Prin această măsură, din 17/29 ia-
i nuarie-1879, se revenea la vechiul curs ai rublelor ruseşti, de dinaintea legii din
10/22 mal 187-7 prin care   se stabilise un curs al rublelor   in ţara noastră superior
valorii lor reale.
w In Adunarea Deputaţilor, la 20 februarie/4 martie 1879 (D. Giani fiind „raportorul comitetului de delegaţi ai secţiunilor") şi în Senat, în aceeaşi zi (raportor "!        fiind P. P. Carp), s-a propus, în urma unei consfătuiri comune ale ambelor Camere ale Parlamentului român, din 17 februarie/1 martie'1879, o simplă declaraţie, fără motivare, în care se preciza — la sugestia lui P. P. Carp — că „este loc" pentru re-;         vizuirea Articolului 7 al Constituţiei României. Asupra acestei propuneri au- urmat ';. '      in săptâmînile următoare, în Adunarea Deputaţilor şi în Senat, vii discuţii privind îndeosebi aspectul formal al problemei (dacă declaraţia să se facă „cu motivare" sau h        fără etc.) precum şi dacă să se revizuiască numai Art. 7 sau mai multe articole din Constituţie._
-v     , "Observaţia iui Bacalbaşa este foarte exactă. Dezagregarea grupărilor con-
■A'p      servatoare a continuat în cursul anului 1879, mai ales din cauza, unor opinii diver-
m gente în chestiunea noii formulări a Articolului 7. Astfel, la mijlocul anului, Vasile ■*lpj..      Boerescu va intra în guvernul Brătianu, iar încă mai dinainte P. P. Carp şi o parte
Jl' a grupului junimist vor sprijini — în problema revizuirii Constituţiei, aşa cum de-clara în Senat însuşi şeffil politic • al junimiştilor — guvernul liberal („Dacă este
W vorba a da, în chestia Art. 7 sprijinul nostru leal guvernului, apoi acela l-am promis . W de mult şi astăzi facem onoare cuvintului nostru..." — discurs din 28 februarie/12 r^m martie 1879, in : C. Gane, P.. P. Carp şi locul său in istoria politica a ţării, voi. 1, ' Jll^     ed. a H-a, Bucureşti, 1937, p. 222).
IIIII''- 12 Construcţia fabricii de chibrituri de la Filaret (lîngă Bucureşti) începuse
op.; . în iunie 1878 ; ea. era dolată cu 30 de maşini aduse din Trânta şi Belgia şi producea §MK|'' 300 000 de beţe de chibrituri pe ziUţara noastră importa, pe atunci, anual, 5—6 miliar-EflnsH. de de chibrituri din Austro-Ungaria în valoare de circa două milioane de lei). Despre EHgCJ' " importanţa constituirii unei necesare industrii naţionale se pronunţase foarte lămu-§HgP rit Vasile Boerescu, în discursul rostit cu prilejul ţ inaugurării acestei prime fabrici EKPv' de chibrituri.din România: „Forţa un.ei naţii şe măsoară în timpii moderni mai KHg£.':    ales după puterea sa productivă. Producţia industrială este cea mai însemnată, cea
60
61
1
•mai sigură şi eftă mfti puţin espusă ia fluctuaţii st Ia forţa majoră. Pătrunşi Se această realitate economică, trebuie sâ Căutăm şi noi a Introduce, a încuraja, a stij mulă o industrie naţională în România, ţară care pînă acum era numai agricolă" (Fabrica română de chibrituri de la Filaret, TEL., nr. 2061, 3 martie 1879, p. 2—3). După dobîndirea deplinei independenţe de .stat a ţării noastre, guvernul liberal a încurajat, priatr-0 politică protecţionistă, crearea unei industrii naţionale în România, în aceşti ani punîndu-se bazele, într-un ritm ceva mai intens, a unei economii moderne româneşti — de tip capitalist — care a contribuit la dezvoltarea geneTalâ a ţării în ultimele două decenii ale secolului trecut şi la afirmarea ei pe plan european.
* Potrivit prevederilor constituţionale (Art, 129 — v. Addenda 11, p. 263) declaraţia de revizuire a legii fundamentale a ţârii trebuia „citită" şi „primită" de corpurile legiuitoare de trei ori, la intervale de cite 15 zile. In Adunarea Deputaţilor votul după a treia „citire" — de către Al. Candiano-Popescu — a declaraţiei de revizuire a avut loc la 24 martie/5 aprilie 1879 (au votat pentru 75 de deputaţi şi "contra 28 — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 24 martie 1879, MOF., nr. 71, 27 martie/8 aprilie 1879, p. 1802) iar în Senat în seara aceleiaşi zile, pe baza raportului lui P. P. Carp (Senatul preciza câ „este trebuinţă de a supune la revizuire Art. 7 din Constituţiune'.' — declaraţia fiind aprobată cu 40 voturi contra 6 — Senatul. Şedinţa de seară de la 24 martie 1879, -MOF., nr. 82, 11/23 aprilie 1879, p. 2117) Dintre numeroasele intervenţii asupra declaraţiei de revizuire, reţinem, printre altele, pentru adevărul revelator pe care-1 cuprindeau, două : a fostului ministru conservator D. P. Vioreanu („Departe am fi ajuns astăzi dacă de la 1830 deosebitele guverne ce s-au succedat în tară încurajau iniţiativa individuală şi împingeau societatea noastră către comerţ şi industrie, către nenumăratele profesiuni şi meserii cari ar fi procurat cetăţenilor, pe lingă foloase materiale, mijlocul d-a lupta cu succes contra năvălirii evreilor" — Senatul. Şedinţa de la 27 februarie 1879 MOF nr- 50, 3/15 martie 1879, p. 1413) şi a lui Vasile Boerescu („Trebuie să căutăm cu toţii' în mod practic şi independinte, mijlocul cel mai bun spre a puno in acord Constitu-ţiunea noastră cu Tractatul de la Berlin, salvînd totodată şi interesele vitale ale ţarii"    mă., nr. 51, 4/16 martie 1879, p. 1443).
« Ideea unui guvern de coaliţie, pe care o propunea, printre alţii, şi Mihaii Kogălniceanu (acesta îndemna în şedinţa Senatului din 9/21 martie 1879 - Să ne unim, să facem un guvern de fuziune" — Senatul. Şedinţa de la 9 martie 2S79"moF nr. 61, 16/28 martie 1879, p. 1823), nu izvora neapărat din intenţii politicianiste ci oferea, o soluţie practică de rezolvare a problemelor la ordinea zilei prin colaborarea mai multor grupări politice, soluţie ia care, de altfel, s-a recurs în vara aceluiaşi an.
15 Dizolvarea Camerelor Legiuitoare a avut loc duminică 25 martie/6 aprilie IS^S^urmind ca m cursul lunii mai să fie aleasă Adunarea Constituantă, menită să discute şi sâ aprobe noua formulare a Art. 7 din Constituţia românească <lm 1866. In mesajul de dizolvare a Parlamentului, citit de domnitor, acesta avea sâ facă din nou aluzie la dureroasele sacrificii pe care le impusese patriei noastre Tratat ui de pace de Ia Berlin, inclusiv intervenţia brutală în problemele interne ale ţării ■ După rezbel, atunci cînd ea [România] avea dreptul de a se aştepta nu la sacrificiile'dure-roăso ce se impun naţiunilor învinse ci Ia foloasele la cari au dreptul a pretinde acei cari se întorc încununaţi de succes, ea a avut forţa, tot în Interesul păcii generale, a-şi îneca durerea şi s-a resemnat a primi stipulaţiile Tratatului de la Berlin" {Partea oficială, MOF., nr. 76, 26 martie/7 aprilie 1879, p. 1858).
,G In şedinţa Adunării Deputaţilor din 22 martie/3 aprilie 1879 P. s. Aurelian a dat citire raportului privind „cit a costat pe tezaurul public acest rezbel, împreună cu concentrările pregătitoare şi cu ţinerea oştirii pe picior de rezbel pînă îri august trecut" (1878). Raportorul preciza că suma reală cheltuită efectiv în timpul războiului âr fi-fost de 44 milioane lei, „cu totul minimă în comparaţie cu cheltuielile de rezbel fSCUt de orice alt stat din Europa". Dintre sumele mai importante menţio-" năm : cheltuieli de concentrare şi de mobilizare ; întreţinerea armatei pusă pe picior dg rezbei;' întreţinerea prizonierilor turci : 24 892 135 ; rechiziţiuni pentru trebuinţele armatei : 12 282 379 lei; efecte de îmbrăcăminte, de echipament, corturi.
Unit .telegrafice etc. 3795 798 lei ; transporturi ale oştirii cu caile ferate şi închirieri de vapoare pentru transportul „pe Dunărea" : 3 499 920 lei etc. Cheltuielile provocate din cauza războiului se refereau la : menţinerea ordinii publice, întreţinerea şi exploatarea căilor ferate pentru trebuinţele armatelor ruseşti, „pierderile asupra rublelor de hîrtie încasate de la armatele ruseşti" etc. (Adunarea Deviaţilor. Şedinţa de la 22 martie 1879, MOF., nr. 67, 23 .martie/4 aprilie 1879, p. 1767—1768). Menţionăm că toate aceste calcule priveau numai cheltuielile înregistrate de Ministerul „de răzbel", totalul costurilor reclamate de război (inclusiv pagubele materiale provocate de acesta, otrandeie oferite de populaţie, pensiile pentru văduve si invalizi etc) s-ar fi ridicat — după unele estimări mai noi — la aproape 500 de milioane de lei (Istoria militară a poporului român, -voi. IV, Ed. Militară, Bucureşti, 1987, p. 827).
« Comitetul electoral din Capitală şi judeţul Ilfov al „opoziţiei conservatoare şi liberală moderată" a fost ales în cadrul unei intrunlrl ce a avut loc duminică 18/30 martie 1879 în casele lui George C. Filipescu de pe Calea Victoriei ? numele înregistrate de Bacalbaşa sînt corecte, cu excepţia aceluia al lui Nicolae loanid • este vorba de Ştefan Ioanide (Bancherul) (Adunarea electorală, PreS&a, an. XII nr' 63 19, '20 martie 1879, p. 1). La 30 martie/li aprilie 1879 „comitetul electoral din Bucureşti", a lansat un apel către „domnu alegători" cerîndu-le să contribuie prin votul lor la alegerea unei „adunări de revizuire" cu adevărat reprezentatiYă „de natură a salva cele mai nobile interese ale naţiunii noastre" (Apel. Comitetul 6lad-toral din Bucureşti către domnii alegători, Pressa, nr. 72, 30 martie 1879, p. 1).
15 Rezilierea contracţii tui Regiei Monopolului Tiiturcwrifor, ROM., 31 martie 1879 p 20a. Statul român prelua Regia Monopolului Tutunurilor — pe care o Concesionase în 1872 unei societăţi engleze — cu începere de la 6/18 aprilie 1879 ; director ' general al Regiei avea sâ fie numit, la sfîrşitul lunii martie 1879, G. C. Cantacuzino, director ge.ieral în Ministerul de Finanţe (MOF,, nr. 75, 31 martie/12 aprilie 1879, p. 1970) tinăr liberal ailat la începutul unei ascensiuni politice rapide. Administrarea de către stat a monopolului tutunurilor s-a dovedit avantajoasă ; în cele 8 luni gi 24 de zile cît a funcţionat în anul 1879 a oferit tezaurului public 8 650 523 lei în Ioc de 7 040 000 lei, cît ar fi plătit societatea concesionară (MOF., nr. 71, 27 martie/8 aprilie 1880,p. 2112—2113).
« Dimitrie Cariagdi a fost ales primar al Capitalei in decembrie 1378, Problema amenajării rîului Dîmboviţa a fost supusă discuţiei şi aprobării Consiliului comunal al oraşului Bucureşti de către I. P. Dumitrescu, „locotenent de primar", încă în vara anului 1877 (v. mai sus nota 98, p. 48) ; Bacalbaşa şi-a reamintit de această problemă pentru că la 16/28 aprilie 1879 domnitorul a promulgat legea — votată de Adunarea Deputaţilor şi de Senat la 24 martie / 5 aprilie 1879 — pe baza căreia comuna Bucureşti are facultatea să facă un împrumut provizoriu pînă la suma do 3 milioane lei ia Casa de depuneri pentru executarea în parte a" lucrărilor celor mal urgente prevăzute în legea din 10 iulie 1878", lege prin care se acorda Capitalei împrumutul de 15 150 000 lei necesar pentru efectuarea lucrărilor proiectate (MOF., nr. 90, 20 aprilie / 2 mai 1879, p. 2281).
M Numirile înregistrate corect de Bacakiasa. s-au făcut printr-un decret puf-tînd data de 28 martie / 9 aprile 1879 (MOF., nr. 75, 31 martie / 12 aprilie 1879, p. 1969) Transferarea lui Radu'Minai ca prefect la Iaşi a avut in vedere şi faptul că acesta — fire autoritară — ar fi putut să asigure ordinea în cazul unor eventuale tulburări provocate de discuţiile referitoare la modificarea Arc. 7 {Memorate, XV, p. 66).
31 Bacnlbnsn s° referă la faptul' că doi candidaţi au fost aleş1 fiecare în Cîte . două judeţe diferite, în cazul de faţă Mihail Kogălniceanu (la Fâlciu şl Homari) st I. C Brătianu (la Romanaţi şi Suceava).
» Alegerile parlamentare din mai 1879 au fost cîştigate de libera» case, SVlnd interesul ca modificarea Constituţiei să nu aparţină în exclusivitate partidului lor, au facilitat accesul în noile Camere şi a unui număr mai însemnat de reprezentanţi ai grupărilor conservatoare şi centriste. Dar, într-adevăr, în cadrul Colegiului I de Senat (al moşierimii) opoziţia a obţinut majoritatea voturilor m 20 de judeţe dm dO,
aici fiind aleşi mulţi dintre principalii fruntaşi ai acesteia, printre care : I. Strat, Dim. Ghica, V. Boerescu, Petre. Mavrogheni, Lascăr Catargiu, G. Mânu, Manolache Costache-Epureanu, Ion Em. Florescu, G Gr. Cantacuzino, V. Aîecsandri, Al. Ştirttey, Th. Ilosetti. De aceea Senatul avea să fio foarte slab controlat de guvernul liberal. La Iaşi—după cum precizează mai sus Bacalbaşa — liberalii, în ciuda prezenţei ca prefect a lui Radu Minai, care nu era chiar atît de fioros cum l-au înfăţişat unii contemporani, âu fost înl'rinţi la toate colegiile, aici fiind aleşi : Titu Maiorescu. I. C. Ciupercescu, G. Mârzescu, lacob Negruzzi, Vasile Conta, Leon Negruzzi ş.a. (ca deputaţi) ; Petre Mavrogheni şi D. Cornea (ca senatori).
H „Tara" nu era — aşa cum afirmă pripit Bacalbaşa — împotriva modificării Constituţiei în sensul eliminării discriminărilor de ordin religios, devenite anacronice în secolul al XlX-Iea, ci îşi"manifesta nemulţumirea — aşa cum au precizat şi numeroşi deputaţi şi senatori în Parlament — în legătură cu faptul că aceste modificări erau impuse la modul ultimativ de marile puteri, care condiţionau recunoaşterea independenţei României de revizuirea Constituţiei sale („Lăsaţi la propria noastră iniţiativă şi la liberui nostru arbitru — preciza Vasile Aîecsandri în octombrie 1379, şi avea perfectă dreptate — ne-am fi aratul mai liberali, mai mărittimoşi în privirea evreilor decît acum. ca ne vedem loviţi în amorul nostru-propriu naţional, în dreptul nostru suveran de legiferare si apăsaţi sud presiune streină" — Senatul, Şedinţa de la 10 octombrie 1819, MOF., nr. 230, 11/23 octombrie IE79, p. 6558).
24 Articolele profesorului Bluntschli au fost Teproduse de Românul din 13, 14, 15 şi 16 iunie 1879 sub titlul Opiniunea juridică a profesorului dr. Bluntschli'în cestiunea evreilor din România. Profesorul elveţian Johann Caspar Bluntschli (1808— 1881), unul dintre fondatorii Institutului internaţional pentru drepturile omului, precizase — mai exact — că „numai acel stat ar fj civilizat unde drepturile politice nu depind de credinţe religioase" (ROM., 13 iunie 1879, p. 556), afirmaţie cu care ziarul german era, bineînţeles, de acord, dar făeînd menţiunea că aceste drepturi nu prea erau respectate nici în statele occidentale : în Spania (unde prin Constituţie se acorda ne-catolicilor doar „o toleranţă necondiţionată''), în Portugalia sau Italia (aici drepturile cîştigate de ne-catolici erau „foarte mici şi cu valoare foarte problematică") şi, bineînţeles, cu atît mai puţin în Germania („Apoi, dacă un funcţionar, de exemplu, ar voi să dea espresiune acestei independinţe prin aceea că nu şi-ar boteza copiii, această greşită părere despre independinţa ar fi astfel pedepsită încît ar simţi-o ■mar" — Ibid.). Referindu-se la situaţia concretă din România, autorul.articolului — bine documentat — din Augsburger Allgemeine Zeitung (apărut în numerele ziarului din 20, 21 şi 23 iunie — sij. n. 1879) arăta că guvernul liberal din ţara noastră, pro-movînd o politică democratică („în nici o ţară din Europa presa nu are atîta libertate şi nicăieri în lume cei ce s-ar crede apăsaţi nu'au atît de nemărginită libertate de a se plînge în public ca în România" — ROM.. 16 iunie 1879, p. 569) era capabil să rezolve, fără amestecul ..Europei", o problemă complexă pe care cei din afara hotarelor ţării nu o puteau înţelege pe deplin („E cutezător — ca să nu ne servim de o espresiune mai aspră — a face regule pentru viaţa unui stat din nişte principii abstracte de ale căror relaţiuni concrete cel ce le-a făcut abia pare a avea idee" — Ibid.).
25 Potrivit prevederilor constituţionale revizuirea actului fundamental al ţării nu se putea face în cadrul Adunării constituante decît în prezenţa a cel puţin două treimi a membrilor ei. nici o schimbare neputîndu-se adopta „dacă nu va întruni cel puţin două treimi ale voturilor" (Art. 129). Noul Parlament, rezultat al alegerilor din mai 1879, şi-a început lucrările la 22 mai/3 iunie 1879, mesajul de deschidere, citit de principele Carol,subliniind cu luciditate necesitatea rezolvării cu calm a stipulaţiilor Tratatului de la Berlin, în ciuda ingerinţelor pe care şi le îngăduia în afacerile interne ale tării noastre : „Preocupat-de a pune capăt luptelor care de secoli înaîngeră Peninsula Baleană si tulbură periodic pacea Europei, Congresul de la Berlin a voit. în noua ordine de lucruri ce crea în Orient, să întemeieze pacea prin suprimarea inegalităţii diferitelor naţionalităţi şi religiuni. Deşi România era cu totul în afară de cercul acestor lupte, totuşi, printr-o regretabilă ţi persistentă confuziune. Europa ne-a înglobat şi de asfădată in lumea orientală. Art. 7 din Constituţiune dă, din nefericire, o armă — contra noastră — acelora cari aveau interes să prelungească neînţelegerea şi astfel paraliza acţiunea, noastră contra uneltirilor răuvoitoare. Din cauza
64
aceasta n-am reuşit încă pe deplin a convinge diplomaţia europeană că naţiunea română nit a fost niciodată şi nu este nici astăzi animată de spirit de intoleranţă şi cu din contra, ea a împins adesea ospitalitatea pînă la neprevedere..." (MOF., nr. 114, 22 mai'3 iunie 1879, p. 2737). In cursul lunii iunie, în Cameră şi în Senat, au fost alese comisiuni care sâ propună soluţii în privint.a modulul de revizuire a Art, 7 din Constituţie : acestea şi-au expus concluziile la 23 iunierti iulie 1B7S, în Cameră (prin vocea lui Gh. Mârzescu) ţi la 24 iunie/6 iulie 1879. în Senat (prin vocea lui C. Boerescu).proiectul lor de revizuire fiind trimis în studiul secţiunilor. Acest proiect, cu care guvernul liberal nu era de acord, propunea împămîntenirea pe bază de cerere individuală, un stagiu de zece ani. după care fiecare solicitare era luata în discuţie de Parlament, precum" şi cîteva categorii de persoane care erau scutite de stagiu (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 23 iunie 1879. MOF., nr. 143, 24 iunie/6 iulie 1879.P. 3305). Paralel cu acest proiect, care avea acordul majorităţii 'ambelor ' Camere legiuitoare, s-au formulat şi alte propuneri, printre care si aceea reprodusă mai jos de Bacalbaşa, citită de Nicolae Blaremberg în şedinţa Adunării Deputaţilor din 18/30 iulie 1879, propunere care, nesocotind realităţile politice concrete şi dovedind un regretabil spirit de intoleranţă se pronunţa împotriva revizuirii Constituţiei „cît pentru acum". La propunere, făcută iniţial de P. Cazimir, C. Ghica. I. C. Ciupercescu. V.Com», E, Ghica, N. Blaremberg, D„ Rosetti-Teţcanu si I. C. NegruSzi au mai
i aderat ulterior aiţi 14 deputaţi, din marea masă fără merite politice deosebite. Aceasta
moţiune, ca şi aceea— foarte largă — a lui P. P. Carp de a se elimina pur şi simplu
• paragraful restrictiv din Articolul 7 al Constituţiei au fost respinse de toate secţiu-
:_ nile Adunării Deputaţilor, precum şi de plenul acesteia.
j  . S(i Revizuirea. Constitufiunii. propuneri de soluţiune, ROM-, 20 iunie 1879, p.
: 575. Ara verificat textul cu : Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 18 iunie 1879, MOF.,
; nr. 138. 19 iunie'l iulie 1879, p. 3397, efectuînd toate corectările necesare.
i • -
' 17 într-adevăr, insistenţele Alianţei israelite şi mai cu, seamă prezentarea de-
i ' naturată a realităţilor din România, care era învinuită de practicarea unei politici de I " violentă discriminare pe criterii religioase şi implicit rasiale au nemulţumit opinia ' ■ publică K-mâtieascu, încît chiar unii dintre partizanii cei mai lucizi ai revizuirii Aiti-
i ' ■      colului 7, precum Titu Maiorescu, se simţeau obligaţi sâ-şi exprime protestul în legătură cu presiunea neloială şi sîciitoare care se exercita asupra tînărului stat român : Sunt amic al evreilor,, nu am nici o antipatie în contra lor — preciza Titu Maio-i;.       rescu   în şedinţa Adunării Deputaţilor din 10/22 septembrie 1879. Ca amic al evreilor... ca unul care păstrez aceleaşi sentimente şi aceeaşi atitudine faţă cu dînşii' şi astăzi, voi să sfătuiesc, pe evrei să nu întindă coarda prea tare in momentul de faţă. v;.      D-lor, eu am găsit foarte nepotrivită, foarte în contra intereselor evreilor din Româ-■ nia lupta pe care ,i deschis-o Alianţa israelită în contra noastră. Alta este a ne lăsa
pe noi, în paşnică unanimitate, să rezolvăm chestia între evrei şi noi şi alta este a,.re-1 \ali& sentimentul naţional in noi prin presiuni ce se fac din afară contra noastră" 'y^'i      (Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, II, p. 366—367).
0 -6 Informaţiile lui Bacalbaşa sînt imprecise şi lacunare. Cele patru mari puteri
'% '"   occidentale ce nu recunoscu seră independenţa ţării noastre (Germania, Anglia, Frânţii f      şi Italia), incitate de Germania, care exercita presiuni împotriva statului român i||      pentru a obţine condiţii cît mai favorabile pentru acţionarii germani cu prilejul pro-Jg     îedatei răscumpărări a căilor ferate din România, îşi exprimau nemulţumirea în |t     legătură cu ritmul lent de rezolvare a chestiunii constituţionale menţionate în Trata ffî     tul de la Berlin. In. luna iunie 1879 aceste presiuni s-au intensificat: au avut loc asf     astfel, la ambasada Franţei din Viena (şi nu la Paris, cum susţine, eronat Bacal-W     bata) mai multe întruniri ale ambasadorilor marilor puteri din capitala Austro-Unea JF      uei (fără participarea Rusiei), cu care ocazie reprezentanţii Germaniei şi Angliei 'fflfo    s-ar'fi pronunţat pentru o intervenţie fermă a Imperiului Otoman, ca fostă putere ' W>     suzerană, în vederea aplicării nelntirziate de către România a Articolului 44 din vllr*   Tratatul de ,a Berlin. Totodată, s-a exprimat părerea, comunicată guvernului român ca ace-tt Art. 44 să fie introdus, pur şi simplu. în locul Articolului" 7 din Constituţia J||     României, fapt care constituia o imixtiune fără precedent şi Inacceptabilă în lefiea K^fe,.   tunriamenîaiă a unui stat suveran. Pe pl;in internaţional, situ.-itia am-fj nulin rojnriii IJII     devenise deosebit de delicată, aşa cum se grăbea sâ-şi anunţe superiorii trimisul
|||B|.-.-    3 — Bucureştii de altădată
ticSştru Ia Berlin, Vârnav Liteanu. 3a W28 iunie 1879 ■ ,,L'Eurdpe occidentale se prepare â vous adresser une nete c'ollective. La situatipn esţ. d'une gravita extreme. Le p]us serieux dangers menaceraient notre pays s'il ne soumettait pas â la dâtîsion du Congres" (Ministerul Afacerilor Străine, Documente oficiale din c&respondinţa diplomatică de la 2ll4 Septembrie 1878 pînă la 17/29 iulie 1880 prezentate corpuruor legiuitoare in scslttiieo amtilui 1880—1881, Bucureşti, 1880, p. 54) ; in chestiunea introducerii Articolului 44 în' Constituţia României, ministrul nostru de Externe, Ion Câm-pirteanu, ţinea' sâ comunice reprezentanţilor României la Berlin, Paris, Roma şi Viena (la Londră riu aveam încă reprezentant); la 6/ia iulie 1879, că : „Le Gouverne-ment considere l'ihtroduction pure et simple de l'Art. 44 du Trăite dans la Constitu-tîon corâme. lâ ,plus dangereuse des Solutions. Independamment des raisons de con-venaice ht de dignlte naţionale, qui s'y opposent, cela donnerait lieu dans la pratique aux plus grârides difftcultes. Chaque. Puissance se croirait en droit de commenter nos lois et â'mterVehlr â chaque moment" (Ibid-, p. 60— 61). Cabinetul de la Viena fusese delegat îfltrrâdevăr, de celelalte puteri occidentale să intervină „cu sfaturi" pe lingă guvernul roman pentru a grăbi   rezolvarea chestiunii   constituţionale (Ibid., p. 59).
59 Ihtrucft proiectul de revizuire a Articolului 7 prezentat — ca raportor — de Dh. Mârzescu fusese acceptat de 4 din cele17 secţiuni ale Adunării Deputaţilor şi depus pe biroul Camerei la 4/1S iulie 1879, C. A, Rosetti şi apoi I. C. Brătianu, nefiind de acord cu acest proiect care nu întrunea adeziunea guvernului liberal şi-au dat demisia, în aceeaşi zi, primul din funcţia de preşedinte al Adunării Deputaţilor iar cel de a) doilea din aceea de şef al guvernului. CA. Rosetti va ţi reales preşedinte al Camerei cu numărul de voturi notat de Bacalbaşa (Adunarea Deputaţilor Şedinţa de lă 4 iulie 1879, MOF., nr. 152, 5/17 iulie 1879, p. 3696).
*■ Problema alcătuirii unui cabinet de coaliţie se pusese, cum am văzut mai sus. încă din luna martie 1879. In cursul lunii junie 1879 însuşi Brătianu conştient că guvernul său nu va putea să impună revizuirea Articolului.7 din Constituţie într-o formulă agreată de către puterile occidentale, începuse anumite negocieri pentru alcătuirea anui „minister de fuziune", asa cum nola principele Carol in memoriile sale la 28 iunie/10 iulie 1879. După demisia cabinetului Brătianu, prinţul s-a consultat la 5/17 iulie 1879, cu I. C. Brătianu, C. A, Rosetti şi Const. Bosianu, iar Ia 6/18 iulie'cu 1. C- Brătianu, Gh. Verneseu, Gh. Mârzescu, Vasile Boerescu. S-a vorbit în această perioadă de un cabinet prezidat de preşedintele Senatului, Const. Bosianu sau de Gh Verneseu, liberal dizident (TEL., 7 iulie 1379, p. 1), dar, după consultări cu principalii Qaraeni politici ai vremii, domnitorul îi încredinţează, la 8/20 iulie 1879, tot lui I C Brătianu sarcina de a forma noul guvern, cu participarea «nor reprezentanţi" de frunte ai opoziţiei liberale şi centriste : M. Kogălniceanu, N. Kreţulescu şi Vasile Boerescu, acestuia din urmă rezervîndu-i-se unu! dintre cele mai importante ministere ~i mai ales m condiţiile concrete ale momentului — al Afacerilor Străine Această remaniere a cabinetului Brătianu, care făcea posibilă o mai grabnică rezolvare a modificării Articolului 7 a determinat, probabil, puterile occidentale să nu mai trimită nota colectiva de intimidare a României, care, după relatările contelui de St ,% ■ ambasadorul Franţei la Berlin, ar fi fost redactată de mai multe zile (Memoriile XV, p. Ş4~95, însemnare din 10/22 iulie 1879, pe bază unei informări a lui D A Sturdza, aflat in misiune la Berlin).
^ Noul cabinet I. C. Brătianu a fost instalat Ia 11/23 iulie 1879, în componenţa notată corect de Bacalbaşa (MOF., nr. 158, 12/24 iulie 1879, p. 3801—3802).
V! Şedinţele Camerelor de revizuire B-au Bminăt iniţial cu o lună pîtiâ la 11/23 august 1879, „pentru a aduce la cunoştinţă puterilor europene hotâtîrea naţiunii" (MOF., nr. 158, 12/24 iulie 1879, p. 3802). In acest scop noul ministru al AfaSr Străine. Vasile Boerescu, a efectuat o călătorie mai îndelungată în străinătate ce următorul itinerar : Viena, .Berlin, Petersburg, Paris, pieppe (unde s-a îritîlnit' ca marchizul de Salisbury), Roma, informind cabinetele europene asupra DunetPlor X. vedere ale guvernului român în legătură cu modificarea Articolului 7 fnclusht nrin intermediul unui „Memoire sur la revision de TArticle 7 de la Constitutlon roumaine" publicat la Paris la mijlocul lunii august. Imediat după întoarcerea sa discuţiile asu' pra revizuirii ConstUuţiei au fost reluate, Ia 4/16 septembrie 1879, în condiţiile în care puterile occidentale deveniseră mai puţin intransigente, ca Urmare şi a concesiilor fMute de România Germaniei în problema răscumpărării căilor ferate (în acest sens e deosebit de concludent comentariul ironic dintr-o scrisoare a tatălui prinţului Carol
câtre acesta, din august 1879 : „Cred câ chestia căilor ferate a fost întotdeauna mal Importantă pentru Germania şi că chestia evreiască e mai mult un pretext decît un scop" — Memoriile, XVI, p. 24).
33 V. mai sus, p. 29 şi nota 97, p, 48. Mărturisirea lui N. T. Moldovearm apăruse in Timpul din 1.) 27 aprilie I37U si ea se încadra ni cmpania de c nii}irorr:!;.jif a guvernului liberal, campanie susţinută din ce in ce mai înverşunat de către previ conservatoare. Acuzaţia avea la bază o scrisoare legalizată de notarul din Odessa prin care Varşavsky, „antreprenorul armatei imperiato ruse-' ii comunica iui Evs<?-vie Andreevici, intendentul general al aceleiaşi armate, că 1-âr fi costat mulţi ..bani, timp şi osteneală" pentru ,.a-l impâca" pe directorul Ministerului de Ifiletne din timpul războiului, Simion Mihălescu ; în originalul rusesc se pare însă că nu fisura cuvîntul bani. Pe baza cercetării documentelor in cauză, Parchetul Tribunalului tlfov va declara, la 30 iulie/11 august 1879 „că nu este caz a se pune in mişcare actiun-n publică contra cuiva" (MOF., nr. 178, 5 17 august 1879, p. 5189—5190 ; v. şi : Denunţarea Molăoveanu. Ordonanţa judelui instructor, ROM., 8 august 1879, P. 736).
Spectacole, ROM., 31 iulie 1879. p. 713. Căpitanul american James Swone, supranumit '„omul peşte",care trecuse inot, ,.fărâ nici un aparat", canalul Minecii. şi-a începui reprezentaţiile la Teatrul de vară Dacia miercuri 1 13 august 1879 (TEL.. 31 iulie 1879, p. 3). Stagiunea estivală a teatrului Dacia se va încheia duminică 9 21 septembrie 1879, dată după care I. D. Ionescu se va deplasa in străinătate pentru a angaja „artişti noi" în vederea deschiderii stagiunii de toamnă—iarnă, in octombrie,
33 Teatrul Guichard, ROM., 26 iulie 1879, p. 696. Prima reprezentaţie cu drama Sărmanul artist, tradusă îi prelucrată de Mihail Pascaly, a avut Ioc joi 26 iulie 1379 : au urmat spectacole de divertisment facil precum : Căzăturile. Ce ştie soţul tiu stie bărbatul, Orbuf si nebuna, Năucul din amor. Obosit şi bolnav, Mihail Pascaly se afla la sfîrşitul carierei sale (în toamna anului 1878 fusese înlocuit din postul de director de scenă al Naţionalului bucuresiean, post preluat de vechiul său rival, Matei Millo) j de altfel, Pascaly va inceta din viaţă trei ani mai tîrziu. în 1882, la numai 52 de ani,
' ^Circulara d-lvt ministru ăe Interne către domnii prefecţi de judeţ, ROM,, 29 iulie 1879, p. 708—709. „Programul nostru se explică prin sine însuşi. Nu suntem un minister de eoaliţiime, suntem minister de fiisiune, format din deosebite nuanţe ale partidului naţional-liberal. Bărbaţii care-I compun, deşi prin căi diferite, încă din juneţea lor au lucrat la formarea statului român şi la înzestrarea sa cu ihstltuţlunile . democratice care astăzi ne ocîrmuiesc, înlocuind regimul oligarhic al Regidemerrtdltri ■'. ovsanic'- ffOculara nr. 1-4 732, datata 25 iulie 1879, MOF., nr. 169, 26 iulie/) august 1879, p. 3992).
37 Serjiiciuf telegrafic al Afjenţîei Havas, ROM., 10 iunie 1879, p. 547.; Eugene Louis Napoleon Bonapavte (1856—1879) era unicul fiu al lui Napoleon al Ilî-lea ; ataşat pe lingă statul major al forţelor expediţionare britanice din Zultiland (Africa ! de Sud), el a fost ucis în timpul unei misiuni de recunoaştere, la 1 iunie 1879 (s.n.), :- corpul său fiind străpuns de 18 săgeţi ale băştinaşilor (zuluşi). „Moartea sa este sftr-■v.şitut unei dinastii" {Moartea principelui imperial Loui-s Napoleon, TEL., 17 iunie V.1878, p. 1—2).
z w Retragerea comitelui Andrâssy, ROM.. 2 august 1879, p. 719 ; Andrâssy
jj«-/Gy\ila era, din 187L, ministrul Afacerilor Străine al Imperiului austro-ungar.
Firmanul de investitură a domnitorului Bulgariei, l ROM., 9 august 1879, p. 738 ; principele german Alexandru de Battenberg fusese proclamat cneaz ai Bulgariei la 29 aprilie 1879. ,
Sosirea'principelui Bulgariei, ROM., 17, 18 septembrie 1879, p. 859., Vizita cneazului Bulgariei, însoţit de o suită de numai zece persoane, s-a desfăşurat înce-pindde marţi lit.-.iO septembrie pinâ oummică_23 septemorieM octombrie lftr*.».,T..s 23 scptembrieM octombrie principii Carol şi '.Alexandru de Battenberj'Jau pm:"1 da palatul de la Cotroceni o delegaţie,a bulgarilor stabiliţi în ţara noastră, cu «m-Ocazie domnitorul României, în cuvîntul său, a ţinut sâ precizeze care erau cnoi ofenalele legăturilor de prietenie romă no-bulgăre după războiul care se încheiase cu
67
un an înainte : „Sunt mindru câ armata română şi-a vărsat singele ei pentru o cauză atît de sîntă fsfîntă| ca aceea a liberării popoarelor subjugate şi pentru stabilirea unui viitor fericit pentru dînsele si sper că astfel s-au stabilit legături şi mai strînse între poporul bulgar şi naţiunea română. Numele de Plevna, Rafîova, Smîrdan vor fi înscrise pe paginile istoriei noastre comune" (MOF., 25 septembrie/7 octombrie-1879, p. 6175).
'•l După ce, în Adunarea Deputaţilor, la 11/23 septembrie 1879, proiectul de revizuire a Articolului 7, propus de comisia de iniţiativă parlamentară a fost respins, guvernul a propus el însuşi, prin vocea ministrului de Externe, Vasile Boerescu,- a doua zi, un proiect de revizuire propriu, însoţit de o lista de 1074 persoane „care s-au asimilat cu naţiunea" şi care urmau să capete ceiâţenia română concomitent eu adoptarea legii respective ; au urmat intervenţii ale mai multor deputaţi care au sprijinit sau au combătut proiectul guvernamental (Vasile Boerescu cerea insistent să se găseaseâ fără întîrziere o rezolvare care „să împace şi cerinţele Europei şi interesele legitime ale tării" — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 1 octombrie 1879, MOF., nr. 223, 3/15 octombrie 1879,,p, 6378) ; in sfîrşit, la 5/17 octombrie 1879 guvernul, pentru a se asigura de majoritatea necesară de două treimi pentru aprobarea proiectului de revizuire, a disculat cu „capii opoziţiei" pentru a cădea de .acord asupra unei soluţii de compromis. Aceasta a fost găsită astfel încît la 6/18 octombrie Adunarea Deputaţilor va aproba legea de revizuire a Articolului 7 cu numărul de voturi notat de Bacalbaşa (s-au abţinut doi deputaţi : C. Bobeică şi P. P. Carp), iar. Senatul la 11/23 octombrie Î379, înregistrîndu-Se aici o singură abţinere (Vasile Aîecsandri) şi două voturi contra (Costin Brăescu şi N. Voinov). „Legea revizuitoare a Articolului 7 din Constituţiune" a fost sancţionată de domnitor la !2<;24 octombrie 1879 tv. textul Art. 7 în noua sa formulare. în Addenda, II, p. 248, nota 6). Comentînd votul Corpurilor Legiuitoare ale României, I. L. Caragiale, precizînd că „proiectul de emancipare al guvernmului a fost retras, proiectul de naturalizare al opoziţiei a fost votai cu aproape unanimitatea Adunării" evidenţia in Timpul, ăla 13/25 octombrie 1879, cu destulă exactitate, natura dificultăţilor care stătuseră în calea modificării Art. 7 într-un .termen mai scurt : „Pentru noi greutatea soluţiunii cestiunii israelite nu era atît în străinătate, cît înlăunt-rul ţârii. Proiectul. guvernului ar fi fost mai mult agreat în străinătate decît proiectul opoziţiei, votat astăzi, însă acel proiect ar fi dat naştere în ţară la nişte greutăţi necalculabile" ,(L L, Caragiale,. Opere, voi. V, ediţie îngrijită de Şerban Cioculescu, Bucureşti, 1938, "p. 387). Totuşi, modul de soluţionare a. chestiunii constituţionale de către Camerale legislative ale României — în ciuda unor discuţii lungi şi uneori sterile — a demonstrat că tara noastră, rezistînd presiunilor inacceptabile ale marilor puteri, .ştiuse să rezolve o problemă dificilă, în spirit tolerant şi totodată~in consens cu interesele superioare ale naţiunii, aşa cum sublinia, recent, şi un cercetător, contemporan : „Conţinutul noului Articol 7 ... reprezintă, practic, un răspuns de' ţară „suverană..." (Barbu B. Berceanu, Modificarea, din 1879, a Articolului 7 din Constituţie, Studii-si materiale de istorie moderna, nr. 8, 1979, p. 80). Se elimina astfel flia cuprinsul Constituţiei orice menţiune care putea fi interpretată ca o discriminare pe criterii religioase şi, totodată, statul român îşi rezerva dreptul firesc de a acorda, pe baza legilor proprii şi a acordului Camerelor Legiuitoare, cetăţenia română. Ca urmare a îndeplinirii şi a ultimei prevederi a Tratatului de la Berlin numai Italia a recunoscut independenţa României, la 24 noiembrie/6 decembrie 1879, îa ciuda opoziţiei ambasadorului Germaniei la Roma (cf, R. V. Bossy, Politica externă a României între anii 1873—1880 privită de la agenţia diplomatică de la Roma. Bucureşti, 1928, p. 89) ; celelalte mari puteri occidentale (Germania. Anglia şi Franţa) o vor face abia după rezolvarea problemei răscumpărării căilor ferate aparţinând Societăţii acţionarilor.
*2 Legea „relativ la împâmîntenirea israeliţilor cari au servit sub drapel în timişul Rezbelului pentru Independenţă" a fost votată. dt> Senat la 13/25 octombrie 1879 şi de Adunarea Deputaţilor cinci zile mai tîrziul Cele 883 persoane nominalizate „serviseră"' în armată, in general, ca soldaţi, caporali, sergenţi, sergenţi-majori sau în cadrul unităţilor sanitare.
'l3. Bacalbaşa reia cîteva dintre ideile expuse de unii deputaţi şi senatori, printre care, în primul rînd, de Vasile Aîecsandri, în ultimele şedinţe ale Parlamentului înainte de adoptarea legii de revizuire a Articolului 7. Marele nostru, poet
alesese însă prost momentul pentru a exprima unele idei judicioase m general, alături de altele confuze (cum preciza şi Mihail Kogălniceanu in şedinţa Senatului din 11/23 octombrie 1879 : „De cîte ori onor, meu amic Aîecsandri, reprezentantul, contemporanul juneţei mele,.cel cu care am convieţuit împreuna 40 de ani, de cîte ori s-a coborît pe pămînt şi nu a stat în Oii mp totdauna a greşit" — MOF., nr. 234, 16/28 octombrie 1879,p. 6632) : cînd Aîecsandri îşi rosteşte discursul în Senat, la 10/22 j octombrie 1879, legea de revizuire fusese adoptată de Adunarea Deputaţilor şi opinia
publică, obosită de o discuţie care se prelungise aproape întregul an, aştepta rezolvarea cît mai grabnică a chestiunii (de aceea şi principele Carol a înregistrat cu iritare cuvîntul lui Aîecsandri, calificîndu-1 drept „inoportun" — Memoriile, XVI, p.v35). Totuşi nu lipsit de efecte literare şi oratorice, discursul bardului de la Mir-i ceşti cuprindea cîteva idei menţionabile, preluate, unele, şi de Bacalbaşa în aceste
i file : că poporul român şi-a cucerit singur independenţa, „cu arma în mînă, cu pre-
ţul sîngelui nostru" şi nu s-ar fi cuvenit ca marile puteri să lege recunoaşterea ' acestei realităţi indiscutabile de îndeplinirea unor condiţii (,,.,.In calitate de belige-
; ' ranţi învingători... nu învinşi... meritam a fi scutiţi de orice condiţii umilitoare în-I tr-un tratat de pace încheiat în urma războiului la care am luat o parte glorioasă") ;
; că poporul român era şi fusese întotdeauna un popor tolerant, străinii aflîndu-şi
; aici orîcînd un adăpost binevoitor (,,Noi netoleranţi ! Noi care n-am avut niciodată
! : " un ghetto în oraşele noastre şi care ne-am deschis fruntariile la refugiul tuturor acelor nenorociţi evrei persecutaţi.;.") : că problema în discuţie putea dobîndi o rezolvare mai adecvată dacă nu ar fi fost impusă din afară ci ar fi" fost lăsată în seama factorilor constituţionali dih ţară („Lăsaţi-ne propriii noastre iniţiative, liberului nostru "arbitru pentru a regula cestia israelită într-un mod conform cu principiile civilizaţiei moderne, ce le-am aplicat cu generozitate către alţii şi cu inte-resele noastre economice şi naţionale...") (Senatul. Şedinţa de la 10 octombrie 1879, MOF., nr. 230, U/23 octombrie 1879, p. 6556—6557).
■■-( -
■v. Qej (joj oameni politici erau Anastasie Stolojan şi Emil Costinescu ; v. mai
4      departe, p. 72.
% ir, i_,a sfîrşitul anului 1879 reţeaua de căi ferate din România număra 1321,567
%     km din care numai 176,342 km. aparţineau statului român (liniile Bucureşti—Giur-W     gin—Smîrda ; Iaşi—Ungheni; Ploieşti—predeal; se mai aflau în construcţie, în "■Mii'      întregime de către tehnicieni români, linia de legătură Buzău—Rîmnicul Sărat— Focşani—Mărăşeşti, care se va inaugura în octombrie 1881) ; liniile ferate Iţcani— -l'      Roman ■ Paşcani—Iaşi şi Vereşti—Botoşani (224,068) km.) fuseseră construite de Ml     către concesiunea Ofîenheim şi ""erau administrate de compania austriacă Lem-%■/     berg—Cernăuţi—Iaşi ;    linia    Roman—Galaţi—Brăila—Buzău—Bucureşti—Piteşti— |p,     Vîreiorova. (921,157 km.) fusese construită şi era exploatată 'de către Societatea ac-m'     ţionarilor căilor ferate   române, cu.sediul la Berlin,   continuatoare a concesiunii 'M-'-    Strousberg (Victor Slăvescu, Curs de transporturi, Bucureşti, 1930, p. 215—216 ; v. Wf   'şi voi i al lucrării de faţă, p. 24, nota 34 şi p. 111, nota 327). După obţinerea înde-Ik     pendenţei depline a României se punea cu- acuitate problema trecerii în proprietatea Si     statului a liniilor apartinînd societăţilor străine, acesta putînd asigura   o exploa-|||:     tare a lor în concordanţă cu necesităţile dezvoltării economice tot mai accentuate §f)     a ţării (în timpul dezbaterilor parlamentare se va menţiona faptul că adminstra-w     rea de către stat a căilor ferate putea asigura un preţ mai scăzut şi un transport Wt    mai rapid ai grînelor noastre — pe atunci principalul produs de export al României Wm?   — către porturile Galaţi şi Brăila sau dii'ect, către apusul Europei). După unele în-jK:;   cercări anterioare, la 10/22 mai 1878 Consiliul de miniştri va însărcina pe ministrtil ||9I;     de Finanţe- să prezinte corpurilor legislatoare un proiect de lege privind transfe-|9hj|<    rărea către guvernul român a întregii administraţii a Societăţii acţionarilor (linia Ro-BB    iman—Vîreiorova), mutarea sediului acesteia la Bucureşti şi preschimbarea acţiuni-Bffil.    lor în obligaţiuni ale statului român „de tip 6°/o"- în cursul anului 1879, începînd Ew''.   din ianuarie, s-au purtat la Berlin tratative privind această tranzacţie, succesiv, de ||h§;:    către Emil Costinescu, ion Kalinderu şi D. A. Sturdza. Acesta din urmă, în calitate m^.-.   de ministru de Finanţe, pe baza unei convenţii realizată în septembrie 1879 cu societatea concesionară va prezenta Adunării Deputaţilor „Expunerea de motive la proiectul de lege pentru cesiunea către statul român a căilor ferate ale Societăţii acţionarilor" („Căile noastre ferate vor aparţine ţării., vor fi osploatate în profitul ţării şi astfel era independenţei va fi inaugurală în modul practic, luind statul clin mîini străine instrumentul cel mai puternic de dezvoltare economică, mijlocul cel
reseli
mat periculos peniSi legate cu intei cu mpă tafta că Discursurile r'o unele amendai D. A. Sţurcl sprijiniţi.." parte, ă care
--i itî stat 6 Ififlilerjţa mare. a căfeia rădăcini hu simt . ,. al căreia c«ntrU de gravitate e afară din ţară" <8*s-> române. Lefffea   îi cofivenţluma. Expunerea   de motive. „ .'arlament peiitrk susţinerea lor. Bucureşti.   lfifiO, p, 1)3). Cu "Adunarea Deputaţilor a adoptat proiectul de lege propus de ibiembrie / 9 decembrie 1879, dar bancherii din Berlin, puternic .-etul german şl de însuşi cancelarul Bismarck nu au acceptat o .lentelor şi Îndeosebi noua redactare a Articolului 28 al Convenţiei concret la transferarea sediului Societăţii la Bucureşti (presiunile
exe coi
Scâ
oficialitâţiie germane asupra guvernului român pentru a accepia "răscumpărare â Căilor ferate cît mâi favorabile acţionarilor germani "pe principele Carol care îi seria tatălui său. Ia 16/28 septembrie 1870 : înej am spus girantului consulatului german câ d-nii de la Berlin âr vrea „J£ România ca pe Eglpet; regret câ' răscumpărarea căilor ferate e o necesitate ea, altfel aş refuza sancţiunea mea unei astfel de afaceri" — Memoriile, XVI. 9). în aceste condiţii dificile — datorită şi comunicării cabinetului german ia _J nu vă fi votată în cel mai scurt timp convenţia de răscumpărare a căilor ferite va declara nesatisfăcătoare rezoH'area „chestiunii evreieşti" (Memoriile, XVI, p 50—51) — Senatul va lua Sn discuţie forma iniţială a proiectului de lege şi a convenţiei care vor fi aprobata de către îrialtul for, la 22 decembrie 1879/3 ianuarie ia80 (cu 37 de voturi pentru şi 4 contra). V. mai departe p. 72, şi nota'7, p. 79—80.
46 Nicolae Codreânu, unul dintre primii socialişti români, născut îft sătul Nls-porehi de lîhgâ Chişinău, in martie 1852, încetase din viaţă in ultima zi â anului 1878 ?i Irtibafierea,.prin forţă de cati-g autorităţi a slujbei religioase- îii timpul ceremoniei fiitietare care avusese Ioc la.CUrtearde-Ârgeş ia 3/13 lariUâfcle UiTi) provocase o vie polemică în presă (oficiosul liberal ROmanW susţinmd deplina libertate de exprimare a credinţelor religioase sau a ateismului publicase o scrisoare de protest 7, amicilor iul rţlcola'e Codreânu : dr. C'. I- Istratl. Eugetild tupti, G. V. Manicea ş.a.) şi in Par]ament(v.   interpelarea lui Vasile Boerescu cu privire la „ofensa tare
, .   , ir    Y —™ iruin.ua, nucureşn, ia/0, p. ţy:j—67 si 173—IR))
Doctorul Nicbiae Rusei (Sudzildv.ski) .1850-1936), retuglat Politic rus, flnti nevoit sa părăsească oraşul Cur tea-de-Argeş după incidentul cu înniormîntarea lui Nicolae Codreanu.se Stabilo** la Iaşi Etărticibind aici lâ activitatea cerculu^revoldţfcnar SffiK? f ^ e„d,tarŞa revistei Besambia ţl879). Idei demberât-sbeia liste' fUseseM răs-pind.le la Bucureşt! îndeosebi printre studenţii mediciriişîi, orgariizâţî de Ia 1/13 ianuarie 1875 in „Societatea studenţilor
__ri „_,t„.v ,_. „.ouit id. ncnia uin urma; rortiafi Ba-
«ai-aBfean născut "îa 1848 la Cernăuţi, după ce activase în mişcarea nărodfctcă rasă s? aflase măi mulţi mulţi ani în emigraţie In Elveţia ; se va stabili detitaitiv iri tară in 1879 ; "aşadar, întrunirile secrete ale studenţilor democrat-revoluţl^lftVi într-uita din încăperile1 Spitalului Filantropia aveau loc cel ftiai devreme tii toamha artUlul ftîrid 6&ralbaşa revine de la Brăila, unde se relugiase în Unipul războiului), iar ac^eă de lă spitalul Colţea. după septembrie' 1879, cînd GhereS se întorcea Sn larii dWi deportare» Siberiana (el evadase din localitatea Mezen, dB pe Aăltil Mări! Albe, cu ajutorul uftui mic vas pescăresc şi nil rai „O luntre" — V. prne*, Viaţă tui C bobrogeanu-Gherea, Ed- Cartea românească, Bucureştii 1882j p\ lw».
Anul 1880
[Bttcureşliul după răzbfti. Rectificarea Dffflboviţfel Legea Grădişteanu^ Atentatul lui Petranfc]
Gucureştiul după război
Marile frămintări au trecut.
A trecut războiul, lumea s-a deprins cu pierderea Basarabiei, amatorii de îmbogăţire se reped asupra Dobrogei, unde, cu o petiţiune de 25 bani se poate cumpăra un pămînţ rămas fără stăpîn. Fiindcă atâpînul a futr;t. 1 A trecut şi hopul recunoaşterii independenţei, şi hopul revizuirii Articolului 7 din Constituţie. De acum începe o lunea perioadă de linişte şi de consolidare, în care partidul liberal, pînă aproape de anul 1885; domneşte fără supărare. . ■ , . ^ Centrul a devenit liberal, Beizade Mitică e preşedintele Senatului, Sar Vasile Boerescu e ministru de Interne. Petre Carp şi Vasile Alecsandri ■ vor primi misiuni diplomatice. -
Partidul conservator este slăbit, bătrîhii surit cu totul reduşi. Neexistînd o opoziţiune unitară si puternică, se făc diferite îft-'}  cercări de înjghebare de partide. Aşa ne pofnenlm în anul 1879 cu apariţia '5n Bucîireşti a lui Beizade Grigore Sturdzâ ^— cunoscut mai popular sub numele de Beizade Viţel. Nume dobîndit în urma Reputaţiei ce-Şi tâcUsE cum că, fiind de o mare forţă atletică, ridica îh toate dimineţile un viţel. '       tot felul de veşti circulau in public. Se spunea prin cercurile' tîftîâit-e-. tului cum că Beizadeaua lucra în înţelegere cu Rusia, care plănuia sâ •atragă România in sfera ei de acţiune.
Prinţul Grigore Sturdza — care a clădit palatul în care se află insta-: lat astăzi Ministerul de Externe 4 — fondează un nou partid intitulat al ^(democraţiei naţionale"' şi face să apară ziarul zilftic şi în format mare .' intitulat Democraţia naţională. La acest ziar scriu m«i mulţi partizani l -recrutaţi de ocazie, precum un fost ziarist, anume Milone Lugomirescu — sub pseudonim Baba Novac —, un jurist de valoare, avocatul Petre Bors «- şi alţii. Beizadeaua îşi numise şi un prefect de poliţie care venea zilnic la [ raport ca să-i comunice toate informaţiile politice : acesta era căpitanul în ^'razi^rvS Plrsresru. supranumit si „Păpuşică", fiindcă în tinereţe era un bărbal frumos şt intoldeauna era elegant îmbrăcat, parfumat, pomădat şi
1 Vezi notele explicative la sfîrşitul capitolului, incepînd cu p. 78.
71
cu mustăţile maşinate. Flo-Flo Florescu. ministrul nostru la Varşovia după războiul din 1916 era liul său.
Partidul şi ziarul au trăit de Ia 25 decembrie 1870 pînă la 21 septembrie 1880.S
După- plecarea ruşilor apar în Bucureşti un mare număr de femei cari dispăruseră din capitală, fiind duse de ofiţerii ruşi care în Bulgaria, care în Rusia, care în celelalte oraşe ale României Aceste femei; pline de ruble şi de poli imperiali, se arată prin localurile publice rezervate acestui soi de clientelă şi fac fericirea tuturor vînătorilor de femei cu bani şi cu naivitate.
Anul 1880 este anul în care liberalii încep să fie atacaţi pe chestia afacerilor şi a îmbogăţirilor fără muncă. Doi oameni stau în fruntea celor loviţi, aceştia sunt : Anastase Stolojanfi, ministrul Justiţiei şi Emil Costinescu, primul redactor al Românului.
Răscumpărarea căilor ferate a fost votată de CameFă numai în urma presiunilor Iui Brătianu, altfel n-ar fi trecut niciodată. Dovadă e' votul : din 120 votanţi, majoritatea fiind 62. legea n-a putut întruni decit 72 voturi : 42 au votat contra, iar 12 deputaţi s-au abţinut.
Opinia publică spunea că răscumpărarea erea necesară, dar că afacerea nu este curată.7
Dar lumea acum petrece.
In ţară şi în Transilvania au fost mari inundaţiuni, de aceea serbările de binefacere se succed.
La Teatrul Naţional se dă un mare bal de binefacere sub patrbnagiul Măriei Sale Regale Doamna. Balul e dat din iniţiativa d-nei Pia Brătianu, soţia primului ministru. »
Dăm, ca lucru interesant, preţurile vremii aceleia : intrarea unei persoane, 5 lei, lojile I şi II, 50 lei, loja III, 25 lei. Sunt 47 de ani de.atunci. H
La Teatrul Naţional se reprezintă piesa originală a lui Ventura: Peste Dunăre. Este mai mult un succes de stimă decît un .mare succes real.
Altfel Teatrul Naţional e jos de tot ; se joacă melodrama Doa Juan de Marana şi feeria Fata aerului. Teatrul e întotdeauna.gol pe trei sferturi, iar în loji niciodată nimeni.
Dacă n-ar fi închirierile teatrului la trupele streine şi balurile mascate, actorii ar muri de foame.'
Dar iată că soseşte şi marele tragedian Tommaso Satvini. 'rivalul lui Rossi. întîia lui reprezentaţiune este Moartea civilă.
Succesul lui Salvini e mare. dar amintii ea lui Rossi n-a putui-o du-
borî. Incontestabil artist superior, unul din cei mai covirşitori ai Europei de atunci, însă parcă tot Rossi întrunea cele mai multe sufragii.
. Critica, Ia noi rudimentară, atunci s-a mărginit a lăuda şi a înălţa fără a dovedi de ce înalţă şi laudă.10
La teatrul Dacia, I.D. Ionescu a adus o trupă de 30 zuluşi dănţuitori, numită trupa tribului beni-zug-zug. 1
, Multă vreme s-a vorbit în Bucureşti despre aceşti beni-zug-zug.11
Afară de marele Louis Wiest, vioristul atît de popular, Bucureştii încă aveau un mare muzicant, vioristul Franz Schipeck.
Ereau trei fraţi Schipeck, cehi de origină, muzicanţi de întîia mînă. însă  Franz, cel întîi născut, erea cu mult superior fraţilor săi din urmă.
. Franz Schipeck şi fraţii săi, dimpreună cu violoncelistul nostru Constantin Demetrescu, concertau în cuartet la Ateneu, unde alerga să asculte I       muzică aleasă tot Bucureştiul oamenilor de gust.'3
L
i Să dau o idee despre ce ereau alergările de cai acum 47 de. ani.
- Alergările din primăvara anului 1880 au durat de la 14 la 26 mai şi se făceau numai dumineca.13
I. Premiul Alteţei Sale Domnitorului, alergare de garduri pe dis--   tanţă de 2 000 metri. Premiul I, -un obiect de artă oferit de Domnitor, premiul II, 500 lei.
II. Premiul Societăţii de încurajare, alergare de iuţeală pentru mînzi de 3 şi 4 ani născuţi îri România. Distanţă, 2 000 metri. Premiul I, 3 000 lei, pr. II, 500 lei.
'ţ III. Premiul vicepreşedinţilor Jockey Clubului, alergare de iuţeală
„pentru cai de orice ^provenienţă, distanţă 2 000 metri, pr. I, 2000 lei, oferiţi
de d-nii generali Ion Em. Florescu şi general G. Mânu, pr. II, intrările pînă
la .concurenţă de 500 lei. v •>;; .IV. Marele premiu al Jockey Clubului, alergare de fond pentru cai
"de orice provenienţă, pe 3 000 metri. Pr. I, 3 500 lei, pr. II, 500 lei, pr. III, -■:«!■- 200 lei.'
I"Alergare militară pentru călăraşi pe 1-500 metri, pr.' I, 500 lei oferiţi de.d-lŞtefan Petrovici Armis, pr. II, 200 lei, pr. III, 100 lei. Premiul al 2-lea nu se acorda decît atunci cînd alergau cel puţin 5 cal."   . , .Marele sportsman al vremii de atunci erea Constantin Blaremberg, el erea' cel dintîi posesor de grajd, caii lui cîştigau cele mai multe premii. Numai cînd, mai tîrziu, apăru Alexandru Marghiloman, steaua Iui începu să pălească. •' . : Nevoia de a crea în ţară o fabrică de hîrtie începe să fie simţită. Prea eream tributari streinilor pentru acest articol de întîia trebuinţă. La începutul lui 1880, un comitet face apel la public spre a subscrie pentru înfiinţarea unei asemenea fabrice. Comitetul este format din : C. Porum-bai'U. LV. Socec. P. S. Aurelian. G. Dem. Teodorescu. dr. Garol Davila, Teodor Ştefănescu şi 1. P. Balanolu.'"'
Dimitrie Sturdza iese din minister părăsind departamentul Finanţelor.16
La sfîrşitul lui martie moare generalul Gheorghe Magheru. unuî dintre aceia cari au proclamat revoluţiunea la 1843.17
C. A. Rosetti începe să fie atacat cu cruzime de către adversari. Camera, în şedinţa de la 30 martie, îi votează o recompensă naţională de 1 111 lei lunar, reversibilă asupra soţiei.
Dar lui Rosetti Camera îi mai votase şi la 1868 o recompensă naţională de 3 000 lei vechi pe lună, la 1868, însă, Rosetti a refuzat recompensa, spUnînd. că nu i-a sosit încă vremea ca să fie pus la arhivă. Acum, pe lîngă recompensa naţională lunară, Camera i-^a mai acordat şi ceea ce ar fi trebuit sS ia de la 1868 pînă la 1880, adică şi suma de lei 158 518.
De astă dată Rosetti a primit, zicind că acum are 64 ani şi este bolnav.
Cum am spus, opoziţia a atacat multă vreme pe C. A. Rosetti, nu atît pentru recompensa naţională de 1 111 lei pe lună, cît pentru-faptul că a primit şi pensiunea ce ar fi trebuit să primească de la 1868 la 1880. dar pe care o refuzase atunci.1?
La sfîrşitul lunii mai, C, A. Rosetti trimise lui Vasile Boerescu. ministrul Afacerilor Streine, q scrisoare în care îi spune cum că cel din urmă dintre Văcăreşti, poetul Văcăreseu, i-a încredinţat sabia lui' Tudor Vla-dimţrescu.
Rosetti spune în scrisoarea sa că astăzi această sabie, nu poate fi decît a naţiunii, de aceea o încredinţează ministrului şpre a o depun© în Muzeul naţional.
Vasile- Boerescu a mulţumjt.15
în 2ilele de 14 şi 15 iulie s-au întrunit acţionarii Băncii Naţionale dai nou înfiinţata.
Banca Naţională, înfiinţată ca bancă de scont şi de emisiune, erea o creaţiune pur liberală' şf organizarea ei erea datorită, în mare parte, bîvjosu şj prevederilor lui Eugşni^Carada.20
Mă aflam printre acţionari, avînd o procură de 10 voturi din partea unchiului meii, Nicolae Bobescu,-candidat pentru un poat de director.
De astă dată liberalii ereau în mare dihonie, fiindcă numărul can-iidaţiior întrecea, eu mult numărul locurilor de directori şi de cenzori.
Ion Brătianu intră cu buletinul său. de vot în mină, toţi candidaţii îl Înconjoară cerîndu-i votul şi protecţiunea. Aud încă glasul primului ministru :
— De ce vă adresaţi mie ? Guvernul nu are decît 10 voturi î21 Pană Buescu e candidat şi e foarte necăjit că nu-1 sprijină guvernul.
An fost de faţă 562 votanţi reprezentînd 2 719 acţiuni. Majoritatea era
dar de 1360.
La îitîiul scrutin şiintaleşi Theodor Ştefănescu cu 1 933 voturi şi Theodor Mehedinţeanu cu 1 743. Numai 2 candidaţi au întrunit majoritatea, ceilalţi doi. Emil Costinescu şi D. Bitcescu sunt aleşi a doua zi. Toţi patru aleşi sunt candidaţii guvernului.
74
" CsfTnai puternic dintre contracandidaţi era Ion Procopiu Dumitreseu, care a întrunit la întîjul scrutin 1 192 voturi, pe cind Emil Costinescu nu întruriise decît 1 075, iar D. Bilcescu, 862.
Cenzori au fost aleşi Ştefan loanid. Menelas Gherman, Hillel Ma-noach şi C. Angelescu.
Guvernator al Băncii Naţionale erea numit îoan Câmpineanu.33
' în. partidul liberal încep agitaţiile împotriva intruşilor din guvern : acum, după.ce au trecut hopul revizuirii Art. 7 din Constituţie şi celelalte greutăţi,, liberalii puri cer omogenitatea în cabinet. Nicolae Fleva depune o moţiune în acest înţeles în ultima zi a sesiunii Parlamentului. în urma acestei mişcări, Mihail Kogălniceanu este silit să iasă din cabinet şi primeşte postul de ministru plenipotenţiar la Paris. Ministru de Interne e im-mit Teriachiu. Vasile Boerescu nu poate fi urnita
Studenţii universitari din Bucureşti iau iniţiativa ţinerii de congrese studenţeşti în fiecare an, pe vînd, într-un oraş din ţară. Iniţiativa personală pleacă de la Const- Dobreseu, preşedintele societăţii studenţeşti Unirea.
Din comitetul de iniţiativa de 7 fae şi eu parte. Congresul — la caFe au aderat şi ieşenii ™- se ţine la Focşani. ' ■
Preşedinte al primului congres ar fi dorit sâ fie Dobreseu, dar l-am înfrînt şi am ales pe studentul medicinist Alexandru Pâcleanu, de fel din Focşani.
Intîiul gînd a fost către poetul de la Mirceşti, acel carş.a cttitat Unirea. Pâcleanu i-a trimis următoarea telegramă :
„Studenţii universitari, dîndu-şi astăzi mîrta de înfrăţire pe malii! Milcovului, salută cu căldură pe bardul care a cîntat atît de duios Unirea românilor şi a lucrat din toate puterile la îndeplinirea ei.
Preşedintele societăţii generale a studenţilor,
Pâcleanu."
Privesc cu mîndi'ie înapoi ia acele vremuri ; au trecut de atunci'47 de ani şi mă mîndresc că am figurat în acel comitet de iniţiativă şl de organizare a primului congres studenţesc.^
O telegramă din străinătate anunţă moartea lui Manolachi Costache Epureanu, fostul preşedinte al Constituantei de la 1866, fostul prim-mi-nlstru de la 1870 cînd a fost proclamată republica la Ploieşti, fostul prim-ministru după căderea lui Lascăr Catargiu si a ministerului Florescu la 1ŞÎ6.
Manolache Costache era conservator, dar în ultimul timp în dezacord ' cu Laaeăr Catargiu. Unii conservatori, cvezînd că vor putea astfel întineri partidul şi reface adunînd la un loc fracţiunile răzleţe, l-au ales şeţ în
: . 75
'ocul lui Lascăr Catargiu care s-a retras resemnîndu-se. Dar Manolachi Costache n-a putut face prea mult, mai ales fiindcă nu era aproape deloc om de acţiune.-3
"Rublele ruseşti de argint sunt demonetizate pe ziua de 27 noiembrie 1380. La casele publice sunt primite pînă la 31 decembrie. 28
Rectificarea Dîmboviţei
In urma ncitaţiunii publicate de primărie, lucrările pentru rectificarea Dîmboviţei au rămas asupra antreprenorului francez d. Boisguerin, care a oferit 11 la sută su,b deviz.
. Âu fost în total 11 concurenţi, din-care n-au rămas în. linie decît 5.
Din partea primăriei e numit director al lucrărilor d. inginer Matac, nepotul primarului Cariagdi.
In ziua de 2 noiembrie au început lucrările?pentru.-rectificarea Dîmboviţei.
■ Erau de faţă Domnitorul, colonel Dabija,.ministrul de Lucrări Publice, d. Cariagdi, primarul Capitalei, alte notabilităţi şi un foarte numeros public. Serviciul divin şi toată solemnitatea s-a săvîrşit într-un pavilion înălţat pe axa proiectată a Dîmboviţei, aproape de podul'de fier de pe calea Văcăreşti, lîngă fîntîna apelor zise „apele de la Văcăreşti". Apoi în faţă erau tribunele pentru invitaţi.
, După discursul primarului şi răspunsul Domnitorului, primarul prezentă Domnului o lopată cu care acesta, făcînd cîţiva paşi înainte, ridică o cantitate de pămînt. Lumea izbucni în urale şi imediat lucrătorii, înşiruiţi pel amîndouă malurile, începură lucrarea.
In pavilion se servi şampanie şi se ridicară toasturi. Mujica gardei naţionale intona imnul regal, iar oamenii din popor învîrtiră hore şi chindii.
Lopata cu care Domnitorul ridică cea. dîntîi bucată de pămînt era un obiect de artă : limba era de argint şt coada de abanos, de care era înconvoiată o lamă iarăşi de argint. Pe limbă era scris :
„Cazma întrebuinţată la începerea lucrărilor Dîmboviţei în ziua de 2 noiembrie 1830, sub domnia lui Carol L
Preşedinte al Consiliului de Miniştri, I. C. Brătianu:
Primar, D. Cariagdi ^ajutori : Gr. Serurie, dr. Sergiu, N. Manolescu.
Direcţia : profesor Ni Culmann şi Biirkly-Ziegler, D. Matac, iepre-> zentat, inginer şef, C. Sîmţion, întreprinzător, A. Boisguerin 26 *
In calea Rahovei 16 se deschide Expoziţiunea naţională a Societăţii Concordia. - .....
Animatorul acestei expoziţiuni este un domn Porumbaru, cît şi Butculescu, un' pasionat îndrumător' al mişcărilor economice naţionale. Expoziţia este un început foarte modest, care va avea însă imitatori mai ~ tîrziu. Intrarea : duminicele, 50 bani, celelalte zile, 1 leu. Marţile, 3 lei.27
Legea Grădişteanu
' "In sesiunea de toamnă a Camerelor, senatorul Petre Grădişteanu a prezentat o „propunere" care a devenit proiect de lege, prin care pensiunile de retragere, recompensele naţionale şi remuneraţitmile mensuale sau zilnice ale ecleziasticilor, militarilor, impiegaţilor în genere şi tuturor celor plătiţi cu luna sau cu ziua din tezaurul public sau din casele altor stabilimente publice sau persoane, juridice, fie chiar în virtutea titlurilor anterioare sau puse în execuţiune, nu se pot ceda. nici urmări decît pmă la o treime, pentru datorii către stat provenind din exerciţiul funcţiunii ori In caz de penalitate prevăzută de lege şi pînă la jumătate pentru întreţinerea legiuitei soţii şi creşterea copiilor.
' :   6 asemenea lege erea cerută de faptul că întreaga funcţionărime şi -toţi pensionarii ereau prada unor cămătari cari, întocmai ca paraziţii, foiau în jurul ministerelor şi a celorlalte autorităţi şi sugeau sîngele bieţilor slujbaşi şi pensionari.
Toţi funcţionarii şi toţi pensionarii ereau datori vînduţi cămătarilor, bietul slujbaş şi bietul pensionar nu mai avea ce mînca literalmente. Pentru nevoile războiului, Camera votase o reţinere de 5 la sută asupra salariilor si pensiunilor. Cămătarii luau 2 lei la 20 pe lună, iar salariile începeau de' la sume ridicule, e destul să spun că un' copist — după toate •reţinerile.—, primea în.mînă 87 lei. Legea Grădişteanu — cum i-a rămas numele — venea la timp.21*
Atentatul lui Petraru
In ziua de 2 decembrie .se întîmplă la ieşirea din Cameră atentatul îndreptat de profesorul Ioan Petraru împotriva lui Ion Brătianu.
Ioan Petraru, fost profesor la Bucureşti şi la Tirgovişte, era atunci funcţionar la Ministerul de Finanţe.* Cînd Ion Brătianu a ieşit singur din Cameră, Petraru s-a repezit asupra-i cu un-cuţit şi a voit să îl lovească,; Brătianu a oprit lovitura, dar cuţitul a pătruns paltonul, cămaşa, şi a zgîriat pielea în partea pieptului. Alergînd, deputatul Goga, care tocmai . ieşea, a lovit pe atentator cu bastonul în cap şi apoi lumea ce a alergat 1-a dezarmat. Brătianu s-a ales eu contuziuni uşoare la cap şi la obraz.30
A doua zi la Cameră a fost semnată şi votată cu aclamaţiuni o moţiune de vestejire a atentatului, moţiunea erea semnată şi de P. Carp. şi Ţ. Maiorescu. La Senat, cel dintîi care a luat cuvîntul spre .a dezaproba atentatul a fost generalul I. Em. Florescu. 31
Aceste protestări ereau impuse de împrejurări, fiindcă ziarele- liberale, in explozia indignării lor, acuzau partidele de opoziţie că, prin%violenţele scrisului lor, au înarmat braţul asasinului.
Atentatul avu darul de a face să dispară' ziarul Democraţia naţională al lui Beizade Grigore Sturdza.32 Beizadeaua a trimis o telegramă unui domn Hrisoscoleu la Bucureşti, care-i era partizan şi om de încredere, anunţîndu-1 că desfiinţează ziarul, întîi fiindcă n insultat pe generalii cari au combătut peste Dunăre, al doilea, fiindcă zilnic insultă nu Rumaj pş Reşeţti şi pe Brătianu, dar pe întregul partid liberal de care Partidul dşmocrat-naţional este mai aproape decît de toate celelalte. Şi, fiindcă ruwfjlişmul lui Beizade Grigore erea cunoscut, adăuga că se îiik mai »p«*pe de partidul liberal deoarece liberalii a,u luptat alături
de i-uşi,**
Pupă desfiinţarea ziarului (se desfiinţează şi partidul. De altfel poliţia' pretindea că atentatul a fost pregătit de către partidul lui Beizade Grigore.^
Beizade Grigore scrie, însă, o scrisoare în care spune că reprobă cu indignare atentatul, câ e convins că toţi membrii partidului său. arestaţi în urma atentatului sunt inocenţi, iar dacă, se va găsi vreun vinpvat, să sufere toată rigoarea legilor.*
Acest atentat a provocat numeroase manifesţaţiuni de simpatie . pentru Ion Brătianu şi a silit ziarele opoziţiei din dreapta sâ scpbqare tonul care, atunci, erea foarte violent.
NOTE
1 Prin 1 „Legea pentru organizarea Dobrogei", elaborată de Mihail Kogârni-ceariu şi Remus Opreanu, aprobată de Adunările Legiuitoare la 12/54 februarie JBBO (Adunarea Deputaţilor) şi 4/16 martie 1880 (Senatul) si promulgată la 7/19 martie 1880 loţi locuitorii provinciei — fără vreo excepţie — primeau cetăţenia română („Art. 3. Toţi locuitorii din Dobrogea, cari, în ziua de 11 aprilie 1S77 erau ce-tSteni otomani devin şi sunt cetăţeni ppinâpî"     MOF., nr. 57, 9/21 martie 1880, p. I-nai) : totodată, legea acorda un termen de trei ani, începînd de la 23 octombrie/4 noiembrie 1878, acelor locuitori care părăsiseră Dobrogea o dată cu retragerea auto-- citaţilor otomane pentru a reveni „la căminele lor", cei care nu se vor întoarce pierzînd „orice drept asupra pămînturilor rurale ce au avut înaintea rezbelului" (îbtd., p. 1981) ; ca urmare a generoaselor principii liberale ale legilor care guvernau provincia românească transdanubianâ, o parte dintre locuitorii, turco-tătari ai aceşţpia s-au reîntors la casele lor ; pămînturile.celor,care nu au revenit (îndeosebi 'marii proprietari) precum şi terenurile'ce aparţinuseră statului otoman "au fost parcelate (începfnd din 1886) ai vîndute la preţuri sub valoarea lor : condiţiile de practicare a a=ricultunj fiind însă aici mai dificile, amatorii de .,îmbogăţire rapidă", despre cate aminteşte Bacalbaşa. nu prea s~au îmbulzit la Început, asa încît numeroase suprafeţe au rămas libere deşi inginerii hotărnici „îndemnau ei însîţi pe locui-toii să ia atît pămînt cît puteau munci" (Adrian Râdulescu.. Ion Bitoleanu. Istoria românit&r dintre Dunăre şi Mare —* Dobrogea,   Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 1979. p, 294)   Cu litnpul însă suprafaţa cultivata a Dobrogei a crescut ■slnvjiUT, de lo hectare in 1B8S, la peste 8P0 000 Ijeciarp în 1905 (ta ibid
p. 2U5>.
i Afirmaţiile- lui Bacalbaşa sint exacte, cu cîteva precizări : Vasile Boerescu nu a fost ministru de Interne în guvernul liberal, ct al Afacerilor Străine, în intervalul 11,23 iulie 1679 — &'21 aprilie 1881 ; Petre Carp a tost numit reprezentant al
ţârii noastre la Viena tn toamna anului 1882, în special pentru a-si aduce contribuţia ia rezolvarea problemei Dunării" si la aderarea ţării noastre la Tripla Alianţă (v. mai departe, p. 202 şi nota U, p, 220—221) ; Vasile Aîecsandri a fpst numit ministru plenipotenţiar la Paris abia în februarie 1885.
*   Beizadeaua" Grigore Sturdza era fiul fostului domnitor Mihail Sturdza
fel Spre. acest sfîrşjt a început să poarte în spinare un viţel im; ^ cursul unui timp anumit, urmind să repete această manoperă pînă Ce VU^Ul Sw Aceasm ispravă - fiind cunoscută în ţară - Beizade Grigore aeăpătat de la popor porecla de Beizade Viţel" (Radu Rosetti, Amintiri. Ce-am soni de In alţii, 1922, în voi. Scrieri, Ed. Minerva, Bucureşti, 1980, p. 442).
4"Palatul, terminat chiar în anul morţii lui Gr. M. Sturdza (1901). s-a aflat în Piaţa Victoriei, în imediat^ apropiere a locului pe care s-a ridicat edificiul care adăposteşte astăzi sediul guvernului României (v. voi. I al'acestei cârti. g, 58, nota 144).
. 5 Grigore Sturdza este autorul „Petiţiei de la Iaşi", din 1871, de esenţă reacţionară (v. voi. I al lucrârtl de faţă, p. 23^30 şi nota 39, p. 30). Programul Parţldu-' lui Raţiona! Democratic, o înjghebare politica efemeră; impropriu denumită partid de către ambiţiosul ei fondator, a fost anunţat de către Gr M. Sturdza în şedinţa Gan-i,.!,,; Hîn i/n Hc-emhrîf, 1379. cu ocazia discutării proiectului de rispuns la
Senatului din 1/13 decembrie 1879, cu ocazia discutării proi.
mesajul tronului.El se rezuma la unele propuneri generale (alegeri libere, descentralizare, renunţarea la împrumuturile externe, confederaţie baiesnieâ etc), ai insista, într-adevăr, asupra necesităţii orientării poliilcii externe româneşti către Rusia. („Acum, d-lor, pe cît suntem datori să avem deferentă şi recunajilnţa către poterile Europei, cu atît mai mult suntem datori să avem deferentă Şi recunoştinţă mai cu seamă pentru Rusia... Mai întîi pentru cuvîntul că Rusia este statul cet mai puterrriţ: şi mai cu înrîurire în cestiujiea Orientului..." — Senatul. Şedinţa de la 1 deeernbrie 1S79, MOF., Tir. 273, 4/16 decembrie. 1$79, p-. 7602). învinuirea aduţfi de către Gr- M. Sturdza oficialităţilor româneşti că ar 'duce O politică antirusă a ireŞult — pentru a nu crea uncie complicaţii intemaţipnalB nedorite — sa primească o replică promptă, în aceeaşi şedinţă a Senatului, din partea lui Mihail Kogaîniceanu şi. VasUe Boerescu. Jurnalul Democraţia naţională (în.ţr-adevăr de format mare.: \\ . §5/39 cţri.) se tăcea ecoul aceleiaşi politici rtîşofile pe care opinia publică româ-neâseâ o respingea, cu amintirea încă vie şi dureroasă a întîmplârilor tragice din anul 1878. Ziarul, redactat tern şl fără nerv, îl avea ca redactor-şef pe poetul şi publicistul Gr. H. Grandes, care se retrăsese din luna iunie 1870 de Îs conducerea eptidjahu]uJ Războiul; Milone Lugomirescu, car.e fusese pînă nu demult „oficianl tşjegfafico-postal ct. II" a făcut parte din redacţia Democraţiei naţionale, dar nu a semnat aici nimic cu pseudonimul Baba Novac, pseudonim pe care 1-a folosit mai tîrziu Ia Epoca ; îri 1979—1880 „căpitanul în rezervă" — îpcă nereLntegvat în ar, rnătâ — Gheorghe (George) A. Flpreseu practica avocatura şi locuia pe strada Clemenţei, pr. 31 : oficiosul Partidului Naţional Democratic a apărut în perioada amintită de Bacalbaşa <v. m.iî departe, nota 32, p. 20), dar ..partidul" şi-a începui existenţa cu cîteva săptâmîni mai înainte şi a durat cîteva luni după dispariţia JUrna-(Ui (v. mai departe, nota 34, p. 87),
fi Anastasie Stoiojan a fost ministru de Justiţie în primul guvern I. C. Brătianu. de la H/23 iulie 1B79 la 28 iulie.ft august 1880.
7 După aprobarea de câtre Senat, într-o formă amendată, a legii penlru răscumpărarea cailor ferate apartinînd Societăţii acţionarilor Adunarea Deputaţilor — potrivit uzanţelor constituţionale — a trebuit să reia discuţiile asupra legii pe care o acceptase în noiembrie 1879, opoziţia, prin intervenţiile lui Gh. Mârzescu, AL Lahovary şi N. Blaremberg exprimîndu-şi îndeosebi dezacordul cu amînarea rau-
73
73
tării sediului societăţii la Bucureşti. In aceste condiţii, Vasile Boerescu, in numele majorităţii guvernamentale, a atras atenţia, în şedinţa Camerei din 14/2« ianuarie 1880, asupra importanţei. pe care unele sfate străine u acordau acestei legi, precum Si asupra necesităţii vitale' a naţionalizării sistemului de căi ferate din România : „Adevărul este că trei mari puteri nu voiesc a ne recunoaşte mai înainte de a se termina cestiunea aceasta a drumurilor de fier... Voim a avea o pozi(iune de siat independent Tocmai liindcu mu mai vrem □ li vasali nimănui, nici ai Rusiei, nici ai Turciei, nici ai Austriei, tocmai de aceea vrem să emancipăm şi drumurile de fier şi voim încă ca această emancipare economică să fie tot atît de reala ci şi cea politica* (cf. voi. de documente Răscumpărarea căilor ferate române, Bucureşti, 1880, p. 315 şi 319).- Cu greutate, legea u lost adoptată de Adunarea Deputaţilor in şedinţa din.l5«7 ianuarie 1880, cu numărul de voturi notat de Bacalbaşa (dar cu 11 abţineri), în esenţă ea stabilind câ Societatea acţionarilor cedează „definitiv şi fără restricţiune" guvernului român exploatarea şt administrarea căilor sale ferate cu ..toată,gestiunea întreprinderii sociale", acesta angajîndu-se să emită obligaţiuni de stat .cu dobinda de 6%, amortizabile în 44 de ani, pentru suma de 237 500090 lei (190 000 000 mărci) din care 209 320 000 lei „vor fi exclusiv destinaţi pentru preschimbarea acţiunilor", restul de 27 680 000 lei rămînînd la dispoziţia guvernului. Legea a fost sancţionată de către domnitor la 26 ianuarie/6 februarie 1880 şi publt-, cată în Monitorul oficial trei zile mai tîrziu. după ce la 25 ianuarie/B februarie 1880 băncile din Berlin declaraseră in scris că primesc convenţia (Memoriile, XVI, p. 6S). Pentru administrarea căilor ferate aparţinînd statului a fost creată Direcţia princiară a Căilor ferate române in frunte cu o primii echipă de trei directori numiţi la 11/23 aprilie 1830 : Ion Kalindeiu, Eugen Stătescu şi Şt. J. Fâlcoianu. Direcţia princiară (devenită in 1833 Direcţia generală a cailor ferate române) :i intrat în po-. sesla căii ferate Roman—Galaţi—Buzău—Bucureşti—Piteşti—Vîrciorova. la 21 aprilie/4 mai 1830 (C. Botez, D. Urmă. I. Saizu, Epopeea feroviară rnmânească, Ed. Sport—turism. Bucureşti, 1977, p, 135 si 114). In final, tranzacţia nu a losl dezavantajoasa, ea aducînd statului român, după estimările lui .Spiru Harel din 1HBD, o economie de 32 milioane lei (Ibid, p. Dl—92). Dupâ rezolvarea acestei chestiuni, care-1 preocupa în mod deosebit pe Bismarck, implicat în apărarea intereselor acţionarilor germani, acesta a propus Angliei şi Franţei sâ recunoască Independenţa României, notificarea respectivă fiind adusă la cunoştinţă guvernului român, simultan, de către cele trei mari puteri, la 8/20 februarie 1880. Era o recunoaştere întîrziată,-dupâ o serie de presiuni prea puţin diplomatice la care fusese supusă, pe nedrept, ţara noastră, aşa cum recunoştea, de altfel, şi tatăl domnitorului, prinţul Carol Anton de Hohenzollern într-o scrisoare către fiul său din ianuarie 1880 : „Pentru Germania şi pentru celelalte puteri ar fi Venit acum timpul d-a arăta României oarecare prevenire, după ce au' hăituit-o atîla timp vătămîndu-i cele mai vitale interese" (Memoriile* XVI, p. 671.
s ROM., 17 februarie 1680, p. 155. Balul, dat „în folosul ţăranilor români lipsiţi de hrană sau inundaţi" a avut loc vineri 22 februarie/4 martie 1880. ..Toaleta de rigoare" pentru doamne era „costumul naţional sau toaletă do bal'.
9 într-adevăr, stagiunea 1879—1880 n Naţionalului bucureştean nu s-a desfăşurat sub auspicii prea favorabile, publicul larg, atras de spectacole mai facile, i ocolind sala de pe Calea Victoriei. Singurul succes real al stagiunii a fost drama în cinci acte, Despot-Voda de Vasile Alecsandri, a cărei premieră a avut loc la 30 septembrie/12 octombrie 1879. în rest, multe eşecuri, printre care şi piese care s-au jucat o singură tlată, la premieră. Comedia Peste Dunăre a „fericitului autor âl . Curcanilor", o însăilare naivă de scene puerile („Acţiunea, care se începe la Ciu-perceni, in timpul ce a precedat deci a raţiunea de rezbel, se urmează ia Vidin şi împrejurul Vidinului..." —,ROM., 20 februarie 1880, p. 163), s-a reprezentat joi 21 februarie/3 martie 1880 ; în actul al IV-lea. actorul Mihail Mateeseu eîhta Hora Plevnei de Gr. Venura pe versurile Iul Vasile Alecsandri. N-a atras prea mulţi spectatori nici melodrama, în reluare. Don. Iu.an de Maraiia de Alexandre Dumas-taiăl, Cu Grigore Manolescu în rolul titular, in schimb feeria de mare montare h'ata aerului de Charles şi Tlieodore Cogniard, cu muzica de I. A. Wachmann, va mestec de meloramă, poveste, operetă, circ" făcea săli pline si salva întrucîtva starea financiară precară a teatrului (în stagiunea 1679—1880 s-au jucat 37 de piese în 117 spectacole, la care au asistat 37 361 de spectatori, încasările ridieîndu-se la numai 94.466 de lei — Massoff. Teatrul romene.se, III, p. 80—91).
,n Tuitn'ul .celebrului act-ir ilalian Tumuiaso Salvini (1829—19151 a început Mmbătâ K/2U nuntit Ifl'.'O. cînd trupa .sa a inicrprctaf pe scena Naţionalului hv.w-resteau drama M<virtau civilă Aa Paolo Ciacumeui Au urmat spectacole cu pitse de Slialcespeare (Macbeth), Voltaire, ÎY. hUlni ^.a. Superior lui Rossi printr-o inţe-gere mai profundă şi mai nuanţată a itructuL ii psihologice a personajelor, Tommaso Salvini a fost apreciat şi de către critica dramatică românească aflată la începuturile sale („Numai după ce ai admirat un mare artist ca Rossi poţi.judeca un şi mai mare artist ca Salvini' — nota Gr. VentiUa in L'lndependance Roumaine din 12/24 martie 1BB0 "— cf. Istoria teatrului in România, voi. II, 1849—1918, Ed. Academiei, Bucureşti, 1971. p. 78). Incepînd din 1871. tind tiu spectacole în ţara noastră artista italiană Aclelaida Ristoii, România s-a înscris in ru-cuitul marilor turnee europene, bucureştenii avind posibilitatea sâ vadă la ei acas.î pe ciliva dintre actorii prestigioşi ai scenei mondiale. De altfel, turneul din România, din 1880, al artistului dramatic italian Tomasso Salvini este înregistrat în biografia acestuia cuprinsă în Enciclopedia italiana... (edizione 1949, voi. XXX, p. 537) ; in acelaşi an Salvini se va deplasa 'S' in Statele Unite ale Amerieii pentru a da aici o sene de spectacole.
11 „Celebra trupă arabă", aflată sub direcţiunea lui Sidi-Hadj-Ali-Ben-Maho-med a dat spectacole in sala teatrului Dacia incepînd de la 8/20 martie 1880 (ROM., 6 martie 1880, p. 215).
12 In cursul anului 1880, compozitorul, profesorul şi violonistul Constantin Di-mitrescu (1847—1923) a format, împreuna cu fraţii Schipeck (Franz, Ferdinand şi Heinrieh), „Cuartetul naţional instrumental'", cu care a dat două serii de concerte, in lunile marlie-apnlie şi în noiembrie IDcIavian Lazăr Cosmu. Hronicul muzicii româneşti, voi. IV, Ed. Muzicală, Bucureşti, ]B7(s, p. 88—89). Primul „cuartet matinal" a avut loc duminică 16/28 martie 1880. !a orele 13, cu următorul program : Cuartet în fa, op. 18, nr.l de Beethoven ; Serenada de Haydn şi Cuartetul în In minor, op. 41, nr. 1 de Schumann (ROM., 15 martie IB80. p. 247) ; celelalte trei concerte au avut Joc in următoarele două duminici aie lurtii martie şi-în prima duminică din aprilie.
,3 Bacalbaşa nu a înregistrat -corect informaţia preluată din Românul. In 1880 au fost programate numai două serii de „alergări de cai", una primăvara („întrunirea de primăvară", la 4/lfl mai)-şi alta toamna („întrunirea de toamnă", la 28 septembrie/10 octombrie).
11 Programul oficial al alergărilor de cai din Bucureşti pentru amil 1S&0, ROM., 19 martie 1830, p. 559 (v. şi : Prooramul oficial al alergărilor de cai din Bucureşti pentru anul 1&S0. întrunirea de primii nard, duminica 416 moi 1SS0, MOF., nr. 75, 31 martie/12 aprilie 1380, p. 2306). Precizarea din final a lui Bacalbaşa este greşită : preniiul al doilea se acorda numai atunci cind alergau minimum trei cai, iar premiul al treilea — cind alergau cel puţin cinci cai.
*5 După obţinerea independenţei depline a ţării noastre, ideologii politicii .economice liberale (P. S. Aurelian, A. D. Xenopol ş.a.) şi-au pus cu din ce in ce . mai multă insistenţă problema dobîndirii şi a unei reale independenţe economice prin crearea unei industrii naţionale, care să reducă importul din ţările apusene a produselor de fabrică, "import care — prin valoarea sa ridicată — afecta în mare măsură economia naţională şi împiedica Înscrierea ţării pe calea constituirii unei economii capitaliste dezvoltate, pentru susţinerea acestor idei progresiste, este revelator studiul lui P. S. Aurelian, apărut chiar in aceşti ani, în 1881, în care fruntaşul liberal preciza: „Guvern, corpuri-legislative şi particulari... să nu înlîrziem cîtu.şi de puţin punerea temeliei industriei în Rrjmânia.Să nu ni să răspundă că temelia este pusă fiindcă s-au înfiinţat două-trei fabrici de chibrituri, două-trei fabrici de zahăr, o fabrică de postav şi alte cîteva stabilimente. Nu este vorba de Înfiinţarea a cîtorva stabilimente, ci despre aşternerea unui program general şi. despre munca de a-I pune in aplicaţiune treptat" (P. S. Aurelian, Cum se poate fonda industria in România şi industria română faţă cu libertatea comerţului de impartaţiune. Bucureşti,, 1BB1, P. 3). Una dintre industriile vizsîe în studiul lui P. S. Aurelian. indus-> trie pentru care tara noastră dispunea de condiţiile necesare de realizare (materie prima surse de energie) era aceea a producerii hirtiei (in 1883 România importa hîrtie de 500 000 de lei, pentru a se ajunge in 187& la un import de 7 000 000 lei).)Jni-ţiativa fondării unei fabrici de hîrtie cu un capital exclusiv romanesc a avut-o.
80
81
33 3
& 3 s
8'1
d ■ _ S g g
a fi ?> ^ ~
M O ST « CB £
.10 s
a '3.3 = -■
3|î
-2!_ ca cj ii u tp
fi £ «      01 _ *h
3 o,— ^ -g £ <î * .5? a a . .5 «
: na
a o ■ji «
s 3
cfi'
tu .
D-
03'
B e *3 8 a-Sgli
„ m   2 ■» 6
S   . t- c w — .** vt,
3 SS      (u «   — ~-
cfli Ol c> „ .rp^
o>"a - —
ii"3'
ft,<l> 3.
îl*
■ tU C CIOB.-.
c: *
^  « &
3 3 C
< o> —i id f
5 G ■6 g'g
ca: tu -
S-S ta    01" Si? "3
3-3 !
£ a
.■SSM,|&5S2 T- ni. ■ «.Ss .-. ca 3
g' 1 5»-S 3 o =
« b -fi        . £ .2
ui
iu
£'5
- Bv os
■2 ai ai V    j3 ■£
O   «J   r] 4^>J "1
^ c «.-.OH g p-S
W a? U 4i u
s cu ii'B. a. m s s t.
.CB %S 9. 3
■O O: 3 3-Ş ca
cj a, C
ca £
0) ■
-M '0-
^ ►căi 03
g£S,u3 §    ş S » S « sa -s ?
S^33g|
"■glii a
■a
-S a
ti .5, -. Sio P . ica t-,
.-Si ^'.<s
nî3 P-t-
fiii t O C  li i      S       î   Oi QP-p,
tu C
cj 3 u <b
a  13 S
-.3 .3 a Q S; co
a a"s«rf3
.a
C ti
n:
a> a 2 70 tu^ « S 3
|5»
O Ci co
— g to
iu a —
* T3 3
im ca ni
O Q >CB-*fi >" C— xi
ls§
O-H
a 3
fisa « " o
? 5 cu
3«
s
_ O. tj O "13
3 n ffl ~
a* e f S 3-
3 , _ . n* -*i m ca 3 ■-• ^ . • iu 2 _ ^ a 3 55._
D
tu  , « o       w at s
£3
M3
""ii
«1 ki '
fa caŞw Ş« ^ ii
„    _    8< tu 1-1 = 0JO.cj -wC»**K eiHS-u" 3(JT3
ca o £ ţa
fi £ £
a
CU M
2.5 3 ~ 3 „
0««« s
— ffiî ^~
^"S     -ca "
- - -e ^ - •! -5
'U ._ Oi
" E 2 "*
CU ~ 01 3JJ C 01
cu
ca 3
Ltt
80 _,
3   ' "
f - «
*J ^ 3CG
ca o f
tu
j        & ^
Si au -r- — B — £j Bj _
te- «
00
lant, ca ministru plenipotenţiar la Paris. în locul lui Callimachi-Catargi care va Irece ca reprezentant al ţarii noastre ia Londra (referitor la acest neplăcut incident* urinţul Carol va ţine să-i comunice tatălui său, in aprilie 1BB0 : „Brătianu caută acum să împace pe Kogălniceanu, căci nu e de acord să-1 aibe în opoziţie, cînd aceasta se şi întăreşte din zi în zi" — Memoriile, XVI, p. 90). în şedinţa mai sus pomenită a Adunării Deputaţilor, Vasile Boerescu, la interogaţia ultimativă a lui N. Fleva avea să declare solemn': „D-lor, sunt liberal..." (MOF., m\ 87, 13/25 aprilie 1880, p. 2716) ; în consecinţă el îşi va păstra postul de ministru al Afacerilor Străine pînă la retragerea primului cabinet I. C.Brătianu (9/21 aprilie 1881). Nechibzuita eliminare din guvern a lui M. Kogălniceanu, om politic de mare autoritate, atît în ţară cît şi,peste hotare, va crea serioase dificultăţi cabinetului liberal, învinuit că înlocuieşte sau ezită sâ numească în posturi centrale de conducere personalităţi originale din Moldova.
24 Iniţiativa convocării primului congres al studenţimii române a avut-o, într-adevăr, societatea studenţească bucureşteanâ Unirea, fondată la 28 februarie/12 martie 1878 şi care, în 1880—1881, număra 61 de „membri activi" (printre care şi Const. Bacalbaşa, „student în Drept") (Statutele si Regulamentul Societăţii univer~ uitare Unirea..., Bucureşti, 1881, p. 25). Propunerea „de a se face o serbare de înfrăţire la Focşani între studenţii universitari din Bucureşti şi laşi" îi aparţine studen-;ului în Litere C. C. Dobrescu, preşedintele societăţii Unirea, propunere însuşită ,de studenţii bucureşteni în şedinţa societăţii lor^din 24 mai/5 iunie 1880, apoi şi de cei ieşeni. Din „comisia pregătitoare" de 8 membri (şi nu 7) a făcut parte, într-adeyăr, şl Const Bacalbaşa. Congresul s-a* desfăşurat la Focşani în zilele de 7/19—9/21 septerribrie 1880, cu participarea a 66 de studenţi bucureşteni şl a 44 de studenţi ieşeni ; preşedinte al Congresului a fost ales studentul în medicină Al. M. Pâcleanu, din - Bucureşti, iar secretari Const. Miile şi Al Spiroiu (v. Anuarul A&oâaţiunii generale a studenţilor universitari din România, Focşani, Piteşti, 1880—1881, Bucureşti, 1882 ; telegrama către V. Alecsandri, la p. 11, iar răspunsul acestuia, la p. 23 : „Mirceşti. Rog să esprima[i studenţilor universitari gratitudinea mea pentru suvenirurile lor patriotice. Toate afecţiunile mele sunt cu d-voastrâ, Alecsandri"): O descriere mai detaliată a primului congres naţional al studenţimii române în cartea' noastră : Constantin Miile. Tinereţea unui socialist, Ed. Politică, 1873, p. 62—66 ; o fotografie a congresiştilor în Magazin istoric, an. VI, nr. 11 (68), noiembrie 1912,. p. 46 (Noră Zizi Munteanu, Privind o fotografie).
35 „încă de alaltăieri o ştire dureroasă s-a râspîndit în Bucureşti — Mano-lache Costachi Epureanu a încetat din viaţă" (ROM., 9, 10 septembrie 1880, p. 829). Moartea prematură a fruntaşului conservator (n. la Bîrlad în 1824), care preluase la începutul anului 1880 şefia partidului, a rezolvat la timp problema reorganizării acestuia, la conducerea clubului conservator bucureştean (care dirija activitatea partidului în întreaga ţară) revenind, în decembrie 1880, Lascăr Catargiu, a cărui autoritate era incontestabilă (că moartea lui Epureanu a fost resimţită ca o uşurare o. recunoştea destul de brutal Titu Maiorescu într-o scrisoare către N. Gane din septembrie 1880 : „Fie-i ţarina uşoară, dar bine ca am scăpat de el" — cf. Z. Ornea, Junimea şi junimismul, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1975, p. 240),
a Inaugurarea lucrărilor pentru rectificarea Dîmboviţei, ROM., 5 noiembrie 1880, p. 1018. Potrivit proiectului inginerului Gr. .Cerchez, lucrările de „rectificare" a Dîmboviţei urmau să scurteze cursul riului prin Bucureşti cu JUOO m (de la 9200 m. la 7300 m.). Proiectul inginerului român, asupra căruia au referit inginerii elveţieni Culmann şi Btirkly-Ziegler, precum şi L. Lalanne, inspector general de poduri şi şosele al Franţei, membru al Institutului, a stat la baza lucrărilor care au fost i/iaugurate lâ 2/14 noiembrie 1880 (fiind terminate trei ani mai tîrziu). Executarea proiectului a fost acordată antreprenorului A. Boisguerin ca urinare a..unei licitaţii ce a avut loc la 20 septemfarie/2 octombrie 1880, licitaţie la care s-^aa' prezentat 9 „concurenţi'' (şi nu 11, cum menţionează Bacalbaşa) ; deşi, potrivit expertului "K. Culmann propunerea Iui Boisguerin prezenta „garanţii mediocre", ea a fost accej)-. tată de Consiliul comunei Bucureşti deoarece .prevedea „un seăzămînt în.: prqee.nţe ■ asupra valorii ■ totale a lucrărilor" de 11,10% (costul acestora fiind estirnat patrii milioane de lei), reducere mai mare decît aceea propusă de ceilalţi ofertanţi fţioa— siliul comunei Bucureşti. Şedinţa extraordinară de la 20 septembrie M880, M.C.ÎP.B.,.;-nr. 44, 16 octombrie 1880, p. 537—540). In cadru! .ceremoniei care a avut loc la 2/14
84
'1 ■ ■
',
3
noiembrie 1880, la bariera Vitan, primarul oraşului. D. Canagdi, s-a referit la acţiunea de modernizare a capitalei României, acţiune care se inaugura prin această importantă lucrare : „Ziua de aslăzi este o zi mare pentru bucureşteni, este o zi ce prevesteşte transformarea capitalei României, o zi ce făgăduieşte însănătoşire şi înfrumuseţare oraşului...'' (MOF., nr. 248, 4,46 noiembrie 18)10, p. 7355). Deoarece inginerii din Ziirich, N. Culmann şi Biirkly-Ziegler („directorii răspunzători ai lucrărilor") nu s-au angajat sâ stea în permanenţă în Bucureşti, de conducerea operativă a şantierului s-au ocupat inginerii români D. Matac (cu studii la Ziirich, specialist în „cestiuni hidraulice") şi C. Simţion (cu „atestat din Zurich), prima generaţie de ingineri români afirmîndu-se astfel, de la bun început, în lucrări.de amploare (de altfel inginerul N. Culmann opina că pentru dirijarea operaţiilor de execuţie n-ar fi trebuit să se apeleze la ingineri străini, acestea putîndu-se efectua cu „ingineri din ţară, ar ti de interesul nostru a se obicinui inginerii noştri a lucra Iară ajutorul streinilor" — cum rezuma primarul Capitalei părerea autorizată a specialistului elveţian — Consiliul comunei Bucureşti, Şedinţa extraordinară de la 14 aprilie 1880, M.C.P.B., nr. 24, 19 mai 1880. p. 352).
^Prevăzută iniţial pentru 1/13 septembrie 1880,'deschiderea Expoziţiei naţionale industriale a avut loc nîmbâtă 1/13 noiembrie 1880. Ea a fost organizată de societatea Concordia română l*ondată îff 1876—v. C. Botez şi I. Sâiziî, Acţiuni ale
■României dUpăr-războiul de Independenţă. „De'Io Plevna politică la Plevna economică", Ei" 'Ju'rrifflea, Iaşi, 1988, p. -48)-, în frunte cu inimosul „industrial" român, amintit şi mai sus, Const. Po rum baru .(Expoziţia era menită, desigur, să demonstreze realizările poporului român in domeniul industriei casnice şi al meşteşugurilor dar totodată să atragă atenţia asupra serioaselor rămineri în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea industriei moderne, aşa cum ţinea să precizeze, de altfel, Const. Forum-baru in timpul ceremoniei de vernisară a expoziţiei : „Tablou linal de ce avem şi de ceea ce ne lipseşte, fiecare se va sili din toate puterile să umple golul ce există. Oglindă strevăzâ.toare a gradului nostru de cultură, fiecare va vedea într-insa cît de înapoiaţi suntem şi c*ît trebuie sâ lucrăm ca să putem ocupa locul ce ni s-a fixat în sinul naţiunilor civilizate ; fiecare va vedea însă şi aptitudinile cele mai pronunţate ce avem, mai în toate ramurile activităţii noastre economice, dar că ne lipseşte acea perseverenţă şi acel spirit de asociaţiune care- duc la limanul dorit" (MOF., nr. 247, '2/14' noiembrie 1880. p. 7334). Starea de. înapoiere a economiei româneşti, îndeosebi a industriei, care abia prindea să se înfiripe era demonstrată de altfel şi
• de catalogul general al „productelor" ce urmau să se prezinte la expoziţie, din care cităm-aproape la întîmplare : ghebe, ipingele, ilice, mintane, iţari, brîuri, ii cusute, opinci,, piei tăbăcite, piei de talpă de bou, hăţuri, biciuri, unelte de căşărie şi lăptă-rie' ce se întrebuinţează la stîne, unelte de dogărie (butnârie) şi de rotărie, fuse, otgoane de tei, fâinării, burduşele şi băşici de .brîrizâ, ghiudemuri, dulceţuri şi je-leuri etc., etc. — dar şi, în sfîrşit ! — zahăr de la Chitila şi Sascut ! (Cafatop general'de productele ce urmează a fi espuse la expoziţiunea naţională industrială din Bucureşti în 1880, M.C.P.B.. nr. 30, 29 iunie 1880, p. 412—414). De aceea^ salutînd „întîia expoziţie română de unelte şi meserii" Carol Ilţinea sâ precizeze şi el, în cadrul aceleiaşi ceremonii de vernisare: „Am avut întotdeauna dorinţa'cea mai vie de a. vedea industria şi mesei'iile naţionale asigurate şi dezvoltate prin fab'riee şi prin şcolile practice, pâstrîndu-se astfel ţării atîtea milioane cari merg în fiecare an peste hotare. Voi fi dar recunoscător oricui va contribui şi lucra la emanciparea noastră economică" (MOF., nr. cit., p. 7334)] La expoziţie au luat parte 351 de expozanţi, cărora li s-a asigurat transportul gratuit al exponatelor ^pe căile ferate aparţinînd statului şi prin poştă ; ea s-a închis la 10/22 ianuarie 18B1.
w Gestiunea rublelor. ROM.. 1. 2. decembrie 1880, p. 1101. Un decret din 15/27 noiembrie 1880, semnat'de ministrul de Finanţe, I. C. Brătianu, prevedea că, înce-pind de la 27 noiembrie/9 decembrie 1880 rublele ruseşti de argint şi subdiviziunile lor Jiu vor mai avea curs legal în România", ele urmînd să se preschimbe Ia „casele' statului" pînă la 31 decembrie 1380/12 ianuarie 1881, astfel: 1 rublă = 3,50 ■ lei ■ 3/4 rublă* = 2 62 lei ; 1/2 rublă = 1,75 lei ; 1/4 rublă = 0,87 lei (MOF-, nr. 258, 1 16/28 noiembrie 1880, p. 7537). In aceeaşi zi de 27 noiembrie 9 decembrie 1880 s-a nm în circulaţie prima tranşă de monede naţionale de argint de 5 lei. ..bătute fn Mraetăria Storului- (ROM., 28 noiembrie 1880, p. 1089), In valoare totală de 5 050 000 lei ' .
85
29 Propunerea lui petre Grădişteanu relativă ia modificarea articolului 409 din Codul de procedură civilă a fost făcută în şedinţa Senatului din 22 noiembrie/4 decembrie 1880. în esenţă legea propusă venea în apărarea funcţionarilor, aflaţi^la nevoie, care, pentru sumele Împrumutate îşi cedau cămătarilor o parte din leafă şi mai ales, a pensionarilor care în condiţiile ueprimirii in timpul războiului a drepturilor cuvenite vreme de 14 luni — îşi> ..amanetaseră" la cămătari pensia pe 8—10 ani sau pe toată viaţa, dobfnda pentru suma împrumutată ridicîndu-se la 5 sau 10% PS iUOă, în BSa fel încît pentru o sută de lei împrumutată se plătea o doblndă anuală de 180 sau ţh,ţair de 240 de 'ei (TEL., 15 ianuarie 1881, p. 1). Numai în Bucureşti, preeiaa p. Qrădişteanu într-o altă şedinţă a Senatului, 383 de persoane îşi cedaseră iţţteşral pensia, uneori pînă în 1898, unui număr de 32 de „cumpărători" (Senatul. S4#Wţ«. 4t la JŞ, decembrie 1880, MOF., nr. 283, 18/30 decembrie 1880, p. 8182), Ije-Wfc.Drtvind modificarea articolelor 409 şi 410 din „procedura civilă" a fost votata, în Ciuda opoaiţie» unor membri ai cabinetului, de Adunarea Deputaţilor la t/19 febrţiariţ! 1881 şi de Senat la 12/24 februarie 1881, fiind promulgată la 1/13 martie 1881 (MOF., nr. 48, 1/13 martie 1881, p. 1355), obiecţiile prineipale referlndu-se la caracterul ei retroactiv. „Legea Grădişteanu", va nota un contemporan, î-a atras ««torului ej „foinecuvîntârile slujbaşilor si blestemul cămătarilor" (Dimitrie • R, Ro-Ş9tti» Diefiomrul contimporanilor din România, 1800—1898, Bucureşti, 1898, p. 92).
w Aumta-tvl îr contra d-lui Brătianu, ROM., 4 decembrie 1880, p. 1109. Atentatul nu ă. (OM urmarea vreunui complot politic ci opera unor dezechilibraţi, întrU-OMtţi înţr-un aşa-zis Comitet secret român de 50, format din... trei persoane: Ion G." Petraru, Grigore Pătescu, fost institutor-şi diaconul Nicolae Cârlova. Incepînd din luna august 1880 ei au râspîndit mai multe manifeste eare> au ajuns prin inter-BWdiul poştei şi Ja unele organe de presă care le-au publicat (Războiul-{Gran-. «jaflj; HdaboiwI-tWeiss] şi înainte) ; la sfîrşitul lunii octombrie 1880 „comitetul de 80" 1-a condamnat la moarte pe şeful guvernului, lansînd totodată un apel către Cîţtva oameni politici conservatori ca sâ constituie viitorul.eabinet (prim-rninistru, prinţul Grigore Şturdza ; miniştri: I. Em. Florescu, Gh, Mânu, Petre Borş, Al. Lshovaiy, cf. TEL., 9 ianuarie 1881, p. 2). Sentinţa urma sâ o aducă la îndepţiofe-e io» G. Petraru, care, în dupâ-amiaza zilei de 2/14 decembrie 1880 1-a atacat pe i. G- Brâtianu cu un „cuţit ascuţit şi foarte tăios" (cumpărat cu un leu de la maga-sinul de marchftănărie Matei Stoianovici), (n dreptul peronului de la intrarea principala a Adunării Deputaţilor: primul ministru s-a ales cu uşoare contuzii lia căi « braţ.
. ^ La 3/15 decembrie 1880 Adunarea Deputaţilor aprobase o moţiune pş baza căreia urma ca o delegaţie de 30 de membri ai Parlamentului .sâ-1 viziteze pe I. C. Brătianu acasă pentru a-i exprima sentimentele unanime de soli^ă-S*? ■ 1.5* comI>asiul1'": moţiunea fusese într-adevăr semnar/i şi de fruntaşii iuriirhişti T/ltU ajaioreacu şi P.P. Carp care, in această perioadă, încercau o mişcare de apropiere, de partidul liberal, dorinţa de colaborare fiind reciprocă. în Adunarea Depu^ taţilor atentatul a fost condamnat fără reticenţe de generalul 1. Eni Florescu AJ Chriaţc*, Petp« Grădiateanu, Vasile Boerescu şi D. Sturdza, iar în Adunarea Deputâ-ţjMK 0> Gh. Chiţii, Al, Lahovary, N. Blaremberg, Vasile Maniu şi Vasile Boerescu, Cjecl aţiţ de liberaţi cît şi de conservatori. In Timpul', probabil Mihai Eminesou, egre polemiza aproape zilnic cit oficiosul liberal Românul, va incrimina cu loialitate atentatul, intr-un arţicot publicat în numărul din 4/16 decembrie 1830 al «jarului : „Trebuie să ne fie rusme, ca români, câ şi aiqi, unde nici una din căile legale de mişcare politica şţ socială nU e închisă, se pot găsi indivizi ţari prin «imeXa^ menea natură, s,ă arunce o neagra pată asupra tării, asupra caracterului drept al PePffuh» nostru" (Emjnwu, Upere, XI, p. 433;.
„„ 0«^ţUnî an\ma' amintit, ziarul Democraţia m/ţiomUL a dispărut o data f^aiWmbrie/3 octombrie 1880, deci înainte de atentatul comis$g? S^-M-S^H"^ P?*™** informaţii pe care încă nu Vaj£ puS*S-
unui partizan al său. G. r, flsr^oM-olpn si reprodusă fragmentar in numărul mnî su5 uitat al Românului după Timpwt clin decembrie 1880. Motivele „apropierii" de
lioeraii erau asifril r-nunl.iic d ■ Gr. Stui-d^a . ..Cel puţin au cu noi aceasta mare asemănare că sunt democraţi şi au combătui alăturea cu Rusia". în realitate, bineînţeles, nu era vorba de nici o ,.in<u'e asemănare'.
M Aşa-zisul Partid democratic naţional, o formaţie politică efemeră, lipsită de o organizaţie serioasă şi de partizani, căreia Bacalbaşa îi acordă o mult mai mare importanţă decît o merită, a sucombat treptat, dispărînd în neant tot atît de repede cum apăruse. Ştiri despre existenţa „partidului" am mai aflat totuşi încă m martie 1831 cînd vicepreşedintele său, Al- N- Rosetti-Rosnovanu (boierul Alexandru Filoti-Buciumanu din romanul lui Mihail Sadoveanu, Venea o moară pe Şiret), fusese ales primar al Paşcanilor, „cel mai important centru rural din România de peste MilcoV (Războiul român, an. III, 12 martie 1881, p. 1). organizînd aici, cu această ocazie, şi un parastas pentru tarul Alexandru Nicolaevici. „liberatorul clăcaşilor şi al creştinilor". Implicarea directă a „partidului" lui Gr. Sturdza în tentativa de asasinat a lui I, C. Brătianu nu a putut fi demonstrată ; lui Gr. Sturdza şi amicilor şâi trebuie să le fi convenit însă atmosfera antibrătienisţă întreţinută de manifestele „comitetului celor 50". De altfel, unul dintre complicii lui Petraru, diaconul N. Cârlova, fost institutor în comuna Băneasa—Herăstrău de lîngâ Bucureşti colabora la Democraţia naţională (cu o scrisoare în problemele de învâţămfnt, la 5/17 aprilie 1880), şi lua primul cuvîntul la o întrunire a „democraţilor naţionali" care a avut loc la 29 septembrie/li fieţombrje 1880, în Bucureşti. După atentatul din 2/14 decembrie, printre cei reţinuţi de poliţie pentru investigaţii iGr. H. Grandea, Petre Borş, M"one Lugomirescu,' Titus Dunca, eâpitapul George Florescu ş.a.) s-au aflat, aşadar, şi membri ai Partidului demoeratic-naţiohal. Poetul Gr. H. Grandea, fostul redactor-ţef at Deinoewiţiei naţionale, a stat „în" prevenţie- la închisoarea Văcăreşti aproape o hmă de zile, pină la 30 decembrie 1880'n ianuarie 1881. în timpul procesului intentat lui Petraru şi celor doi complici ai săi, procurorul general ţon TJendFţ«0 fi-a referit, vag, şi la supoziţia privind încurajarea mai concretă a acuzaţilor de către prinţul Gr. M. Stui-dsa : „dacă există o dreptate pe pămtnt, apoi se va dovedi ce legături există între acuzaţi' şi acel domn pe eare4 voiau cu orice preţ să, îie la putere, adică şeful 'răposatului Partid democratic" (De. la Curtea -eu juraţi, procesw! petrarw, TŞL,, lt martie 1881, P- 2)- Desfăşurarea procesului nu a confirmat întjâ_ această presupunere, dar,nicl nu a infirmat-c».
w Afirmaţia o făcuse prinţul'Gr.- M. Sturdza .într-a telegramă adresată Iui I. C. Bfătjanii şi reprodusă dij' Românul din 24 decembrie 1980/5' ianuarie Ifl8l după publicaţia" austriacă Itfessager d> Vienne djri 31 decembrie 1880 st. n. Telegrama . fusese publicată însă mai înţîi de către.. Războiul (Grandea] (an. II, 9 decembrie 1 1880, p, 2) ; reproducem de aici fragmentul rezumat de' Bacalbaşa : „Aud că s-au a'veât&t. cîţiva rhembiil din Partidul democratic naţional în urma atentatului făcut asupra, (J-tale. Cred câsercetărite justiţiei vor dovedi inocenţa lor : dacă însă ar fi tn adevăr compromis vreun membru din acest partid, răspunderea îl priveşte personal, căci asasinatul şc^,ţiq nu face parte din nwjl.oacele de acţiune, ale partid«lut nostru."
Anul 1881
(Politice. Viaţa tmcureşteană. Proclamarea regatului şi serbările încoronării. Cestiunea Dunării. C. A. Rosetti, ministru de Interne. Banchetul lui CA. Bosetti. Scandalul Callimachi-Catargi. Un duel sui
generis.]
[Politicei
,Ion Brătianu era un maestru în arta de a dezorganiza opoziţia. Ori de cîte ori vedea că se organizează un centru opoziţionist, îl cucerea, ori de .cîte ori un om de valoare se manifesta împotriva guvernului, îl lua în minister. Astfel a procedat cu Nicolae Ionescu în 1876, astfel cu Gheorghe Verneseu, astfel cu Vasile Boerescu ;i Dimitrie Ghica ; tot la fel va proceda mai tîrziu cu junimiştii şi cu disidenţii ieşeni
în ultimul an se formase la Iaşi un grup de 9 intelectuali, profesori universitari, toţi oameni de mîna întîia ; din acest grup politic făceau parte Gheorghe Mârzescu -r— care era şeful profesorul Brândză, fraţii Sendrea, filosoful Vasile Conta etc. Grupul începu să facă opoziţie şi deveni supărător. Brătianu întinse cursa ademenitoare şi prinse în capcană gTUpul de la laşi, numit in zeflemea : „Grupul iui opt şi cu Brînză nouă".
■   ■ Aproape toţi membrii grupului primiseră cîte o atenţiune, iar sfîrşitul anului 1880 îl găseşte pe Vasile Conta ministru al Instrucţiunii. . x Grupul lui „opt şi cu Brînză nouă" trăise.1
.<- Acest sistem, dibaci' în cît privea dezorganizarea, opoziţiei, prezenta însă şi un mare neajuns : miniştrii schimbîndu-se foarte des, nu mai erea nici o continuitate de concepţie pe îa departamente. Sub nici un regim miniştrii nu s-au schimbat atît de des ca sub Ion Brătianu.
Ziarele liberale anunţă diapariţia partidului. naţional-democrat al Beizadelei Viţel (Grigore Sturdza) şi anunţă aceasta cu mulţumire. Fiindcă acest partid, considerat ca un partid rusofil, protejat şi susţinut pe sub mînă de legaţia rusească, erea privit ca un mare făcător de boclucuri viitoare.
Printre complicii arestaţi ai lui Petraru erea şi căpitanul Al. Florescu, zis şi „Păpuşică", fiindcă erea foarte elegant. Nu prea tîrziu, „Păpuşică" a trecut în partidul liberal şi a reintrat în armată, primind şi un grad mai mare. Este cunoscut că cei mai mulţi dintre intimii prinţului Grigore Sturdza au fost cumpăraţi de guvern. Aşa s-a întîmplat că acest partid, datorit numai ambiţiunii lui Beizade Grigore, a dispărut în 24 de ore.
1 Vezi notele explicative la sfîrşitul capitolului, începînd cu p. 109.
In timpul acesta două evenimente insemnate se produc : cel dinţii este constituirea partidului liberal sub st-i'ia lui Gheorghe Verneseu, cel d-al doilea este un articol pe cave Ti Ui Maiorescu îl publică în Deutsche Revue şi prin care pledează alăturarea României la alianţa austro-ger-mană.2
Constituirea partidului vernescan, avînd drept organ Binele public, îngrijorăste mult pe Brătianu şi pe Rosetti", iar articolul lui Maiorescu provoacă o mare indispoziţie în partidul conservator, a cărui îndrumare e curat rusofilă. în curînd vom vedea că. tocmai cînd Lascăr Catargiu trebuia să devie din nou şeful oficial al partidului conservator, partidul se va sparge din nou.Şi atunci vor rămîne atît de puţini membri la Clubul conservator, încît Alexandru Lahovary a putut spune mai tîrziu :
— A foât o vreme cînd la Clubul conservator rămăsesem atît de puţini încît nu mai puteam face nici opartidă de pocher. i
Ion Brătianu, conform tacticii sale cunoscute, îşi dădea silinţa, ca. pe de o parte, să zădărnicească întregirea partidului conservator iar, pe de-altă parte, să a,tragă în guvern pe unii dintre conservatorii cari nu se supuneau disciplinei partidului lor ; aceştia ereau Petre Carp şi Titu Maiorescu. Dar mai erea altceva. ~
Articolul lui Maiorescu din Deutsche Revue a pus zîzanie în familia conservatoare.
Conservatorii-boieri ereau toţi rusofili. Ziarul L'Jjidependemce Roumaine, proprietatea lui Emile Galii, avînd-director pe Grigore Ven-tura, era rusofil.5 Maiorescu, pîedînd alăturarea României la dubla alianţă austro-germană, indispunea pe conservatori şi aducea un nou motiv de vrajbă în rîndurile opoziţiei. Dar Ion Brătianu profită de.împrejurare.
Pe cînd în partidul liberal creştea curentul omogenităţii şi excluderii elementelor neliberale, precum erea Vasile Boerescu, pe cînd mulţi liberali — mai ales moldoveni — cereau ea Boerescu, să fie scos din gu^ vern şi în locul său să fie adus Mihail Kogălniceanu de Ia Paris, Ion Brătianu aluneca pe nesimţite către elementele conservatoare. în curînd vom vedea că a făcut încercări chiar pe lingă Alexandru Lahovary spre1 a-1 atrage în minister. Acesta erea ministerul care peste cîteva luni trebuia să prezideze laproclamarea regalităţii.
In cercurile liberale şi în toată taina, Ion Brătianu lucra în înţelegere cu regele pentru acest sfirşit.8
Viaţa bucuxeşieană
Suntem în epoca lui Claymoor. .
Redactorul cel mai popular al ziarului francez l'Independance Roumaine erea Mişu Văcărescu care, sub pseudonimul Claymoor, scria cronicele ,.mondene" ajunse repede la modă.
Claymoor devenise un fel de arbitru al eleganţei, cronicile lui erau foarte apreciate de către toate doamnele din elită ; cînd} după vreun bal
sau după vreun spectacol, vreuna din ele fusese trecută gu vederea şi nu fusese numita cu amănuntele toaletei, cu vorbt măgulitoare, cu togtă atenţia, erea o adevărată nenorociri?. Ofensă mai mare era greu de închipuit. Claymoor ajunse'se 0 mare autoritate în specialitate şi hu ereau puţine cucoanele careţi trimiteau daruri frumoase pentru ca să le acorde, In cronicile sale, cele mai deosebite laude.'
Şi la-teatrul National erea Ioan Ghica director. Sub directoratul lui Ioan Ghica au fost trimişi la Paris ca să vadă şi să se instruiască Aristita Romanescu şi Grigore Manolescu ; sub directoratul lui îoan Ghica. Vasile Âlecsandfi ajâare victorios.1"
George Mafianu face să i se joace comedia de salon După despărţenie, Frederic Dame prezintă drama istorică Hatmanul Drăgan, literatura dramatică originală începe să se afirme.3
La. Teatrul National este acum o reînnoire, deşi   bâtrînul Millo apare din nou, numai steaua lui Pascaly intră din ce in ce mai mult in etlrpsă.. Cu încetul se ridică acum în teatru : Ariştiţa Romanescu, Dâ-rieaSSa,  Ştefan Iulian, ( Grigore Manolescu,  Costache  Nottara, Ştefan i Mateescu etc:10
îii această epocă trebuie să punem începuturile transformării Teatrului Naţional. *
Dar balurile particulare ? !...
■'"S-â dite epoca acefcă şî hu stiht decit 4'5 de ani — cînd în două mari saloane aristocratice, în salonul prinţesei Grigore Suţu din strada Colţei şi în salonul doamnei Oteteleşanu din calea Victoriei — astăzi Terasa Oteteleşanu — trecea întreaga societate de sus a tarii.11
Recepţiunile şi balurile acestor două aristocrate ereau evenimente şi n-au fost niciodată egalate, necum întrecute. „Tot Eucureştiul" — după cum se spunea atunci —• defila îh aceste două case, şi nu erea bm de rasă, . om de naştere boierească său chiar burghez ajuns sau intelectual cu vază cate să nu fie invitat la mările serbări date de gazde.
Împrumut penei lui Claymoor dih l'Independanee Roumaine din anul 1881 amănuntele unui mare bal dat de către prinţul Gheorghe Bibescu, de curînd venit în ţară. A fost un bal costumat care a făcut senzaţie şi despre care s-a vorbii mult în saloanele bucureştene.
Costumul francez predomină, fireşte.
Prinţul Bibescu, în ducele de Marly, costum Ludovic XI, Grigore Cantacuzino (Grigri), în Cromwell, Emanuel Băleanu, îniDon Juan, Nicolae Cerkez, în Jean de Nivelle, Grigore Cerkez, în Cigogniac dih. Capi-taine Fracasse, prinţul Ferdinand Ghica îni patrician din Veneţia, Mi-hail Marghiloman, în Pompoinet din La fille de M-me Angot, Alexandru Marghiloman, marchiz Ludovic XV etc. etc.
Doamnele, una mai răpitoare decît alta — aşa ne spline Claymoor —Natalia SUtii îh dbmesticitbâre12, trăgîftd după ea uh urs lâhţuit, prih-ţesar Bibescu, în ţărancă din Mans, prinţesa Ferdinand Ghica în nebună, flfffiţe&i Măria Ştirbfey în "noapte de toamnă, marchiza D'Ăubespihe Sully ih faiic&etiera dih £iâţa IndCeriţilof etc. etc.
■ Şi în mijlocul tuturor acestor splendori occidentale şi orientale, un singur costum naţional românesc : doamna Olga Mavrogheni, marek doamnă de onoare a doamnei EHsabeta.iy
Delicată atenţiune şi lecţiune seVeră pentru toată această iurhe de sus care, cucerită de minaretele civilizaţiunLlor mai înaintate, uită, în viaţa de toate zilele, şi graiul şi portul românesc.
Dealtfel, dacă portul naţional a fost introdus mai tirziu Ja balurije şi solemnităţile noastre, datorim aeeasta iniţiativei stăruitoare a Doamnei de pe tron.
O germană învaţă pe femeile române ca să-şl cinstească şi să-şi iubească neamul !...
Un bal ca acela dat de prinţesa şi prinţul Bibescu nu mai e cu putinţă astăzi. Acea lume de prinţi, acea atmosferă aristocratică a murit. Şi a murit pentru totdeauna.
La 1 martie, telegraful aduce ştirea asasinării ţarului Alexandru al IÎ-leă al Rusiei.
Ţarul Alexandru fusese în România îri timpul războiului de peste Dunăre, erea dar cunoscut. Ţarul căzuse sub bombele nihiliştilor.14
La începutul lunii martie, Curtea cu juraţi judecă şi condamnă pe atentatorul la viaţa lui Ion Brătianu şi De complicii săi. Procesul a. atras la Curtea cu juraţi o mulţime mare. Nici un membru al Partidului haţi-onal-democrat n-a luat apărarea vinovaţilor^
Petraru a fost osîndit la 20 ani de munca silnică, profesorul Pătescu şi diaconul Cârlova, complici, la cite 9 ahi recluziune. ^
Societăţile Dacia şi România fuzionează. Consiliul de administraţie e astfel compus : preşedinte, prinţul DMitrie Ghica, vicepreşedinte, Vasile Bo'erescu, membri ': prinţul Ai. Ştirbe^, George Cantacuzino, colonel Dabija, Protopopescu-Pache. Dimitrie Frank, Cozadin şi Hilel. Director .gertefal, âeculics.1"
In cercurile politice se ştie acum, aproape sigur, că România va fi ridicată la rangul de regat. Toate puterile şi-au dat, Se spune, adeziunea. Singură Austria ar face greutăţi, căci ea îşi subordonează corisimţarnîntul consimţămîntului României la pretenţiile austriâee îh chestia Dunării; Îh curîhd, chestia Dunării va deveni arzătoare pentru România.
Proclamarea regatultii şi serbările iiieoronuriî
Cercurile iniţiate, dar conservatoare, pretind că prinţul -de Bismarck şi-a dat consimţămîntul, însă a sfătuit ca România să aibă, cînd. va proclama regatul, nu uh minister pur liberal ai Uliul singur partid, ci un minister de coaliţiune.
190
91
Ion Brătianu a făcut atunci demersuri pe lingă conservatori, dar, n-3 putut izbuti să convingă pe nici un fruntaş1. Carp. Maiorescu, Lahov«i'y otc. nu propus atunci un minister sub preşedinţia altcuiva decît Ion Brătianu, din minister sâ Iacă parte numai tineri conservatori şi tineri liberali. Camerele sâ fie dizolvate. Lascăr Catargiu să fie alea preşedinte al Senatului &L Ion Brătianu preşedinte al Camerei.,|S Bineînţeles, liberalii au refuzat.
Pe cînd se credea, în genere, că regatul va fi proclamat la 10 mai, iată o lovitură de teatru la 14 martie.1'1
Sîmbătă 14 martie, la ora S după-amiază, generalul D. Lecca se scoală şi propune Camerei să proclame regalul român.;fUunire şi aplauze frenetice.
Camera trece imediat în secţii, apoi generalul Lecca, numit raportor, aduce următorul proiect de lege :
..Art. 1. Principatul României este înălţat la regat şi prinţul Carul I de Hobenzollern ia titlul de rege.
Art. 2- Prinţul moştenitor ia titlul de «Alteţă regală-, prinţ moştenitor."
CA. Rosetti. preşedintele Camerei, rosteşte o euvlntare.entuziastă foarte aplaudată.
Alexandru Lahovary, in numele partidului conservator, se asociază ..i dcci.-iră că propunerea va fi votată în unanimitate.
Apoi a vorbit Vasile Boerescu, ministrul de Externe, dupâ care propunerea a fost votată cu unanimitate do 90 voturi
Taina acestei proclamări fusese foarte bine. păstrată.
fn cîteva minute, ştirea se răspîndi în' tot oraşul.. Erea o zi.călduroasă de martie, cum rar se văd multe la acea epocă. în cîteva clipe, lumea, năvăleşte pe Calea- Victoriei, apoi drapelele apar la ferestre şi la magazine. Este o însufleţire generală şi sinceră, este sufletul romanesc car* saltă. t
La St nat, preşedintele,, prinţul Dimitrie Ghica, citeşte telegrama preşedintei tu Camerei, care anunţă proclamarea regatului în Camera îî nară.
Ui'pî cîteva cuvinte ale senatorului Gheorghe Lecca, Dumitru Ghica se icoala si striga ; ,
— Trăiască maiestatea sa Carol L, regele României !
TfţJ senatorii. îh picioare, şi publicul din tribune aplaudă furtunos.
Raportor ai legii votate a fost la Senat Ion Ghica.
A'J vorbit Cccrge Cantacuzino, Lascăr Catargiu şi Vasile Alecsan-dri^ aducind 3d*"£ir;nea lor, A vorbit şi ş--f>.il guvernului.'
"~Legea1 a test vetatâ       apel nominal ?i cu- unanimitate de 40 voturi.'"
Ministerul sare a semnat actul aresta erea sstf el compus : i*n Brâti&nu, (prim ministru «ii r,un!Stru -ie Finanţe E. Boerescu, Externe Al Teriachiu, Interne
General G. Slăniceanu, Rezbel / Colonel N. Dabija, Agricultură, Cum«:ţ şi Lucrări Public B. Conta. Instrucţia si Cultei
92
D. Giarti, Justiţia- -■----■■ -------r~V, ,
Pentru cîteva zile patimile politice şi'polemicne acre iasa locul entuziasmului pentru marele act naţional sâvirşit.
iacîmuri
Comerţul Capitalei dâ lui Ion Brătianu un banchet de peste. "300 uri spre a-L sărbători pentru norocoasa salvare de atentat.
Pe ziua de 1 aprilie 1881 s-a inaugurat Casa de Economii din nou. înfiinţată. Casa a fost instalată în localul Casei de Depuneri.
Regele a fost de faţă şi a făcut întîiul vărsâmint de 300 Iei.22
Cu acest prilej, incâ o faptă a- regelui, pe care am omis-o la timp. Promulgarea legii care înălţa ţara la rangul de regat a semriat-o suveranul cu un condei şi o călimară nouă.
Academia. Română a rugat pe rege sâ-i doneze pe amîndoua fiind, âe acum, piese istorice. Regele s-a grăbii să satislacă cererea Academiei. a
Imediat dupâ atentatul şi asasinarea ţarului Alexandru II, ministrul Rusiei Ia Bucureşti a cerut guvernului român să ia măsuri severe şi imediate împotriva unui număr de ruşi stabiliţi în România.
Adevărul e ca un număr de nihiUşti ruşi se afla în ţară, la Iaşi erea doctorul evreu -Russel, care desîăşura o mare activitate revoluţionară, iar în Bucureşti mulţi nihilişti ereau adăpostiţi.
Guvernul luă imediat măsuri şi operă numeroase arestări. Apoi Parlamentul votă legea care autoriza fixarea domiciliului streinilor şi . chiar expulzarea.
Această lege provoacă o mare mişcare de protestare, dar toată lumea conştientă înţelegea că legea este impusă de Rusia.24
Atacat din toate părţile cu violentă, ameninţat cu moartea, neputind compune un minister după dorinţa sa spre a prezida serbările încoronării regelui, Ion Brătianu îşi prezintă demisiunea. ^.
"Dorinţa lui Ion Brătianu erea să compuie un cabinet cu elemente din dreapta tînărâ, de aceea a făcut propuneri lui Gheorghe Cantacuzino. Carp, Maiorescu şi chiar lui Alexandru Lahovary, dar toate propunerile au fost respinse ori au fost primite cu condiţiuni de neprimit.
In timpul acesta, intimii primului ministru deschid in toată ţara o listă de subscripţiune spre a oferi lui Ion Brătianu un milion. Această iniţiativa provoacă o nouă campanie violentă a opoziţiei avînd drept temei : milionul lui Brătianu. 2li
Dezgustat, dar şi silii de împrejurări, sigur că nu va trece mult şi majoritatea nu va putea trăi Lavă. el. Icni Brătianu i^i dă demisia, iar regele, după refuzul lui C. A. Rosetti de a compune noul minister, dă Însărcinarea lui Dumitru Brătianu..
93
Cabinetul care va prezida serbările încoronării este astfel format : Dumitru Brătianu, preşedinte şi Externele Eugeniu Stătescu, Internele General Slăniceânu, Rezbelul D. Sturdza, Finanţele Colonel Dabija; Lucrări Publice M. Ferikidi, Justiţia. . V. A. Ureche, Instrucţia. A biruit, dar, părerea omogeniştilor, în cabinet nu sunt decît puri liberali roşii.-7
Fostul ministru B. Conta e numit consiler la Casaţie.28
Pentru serbările încoronării a fost bătută o medalie care purta pe c parte următoarele cuvinte ■:
Serbarea Proclamării Regatului 10 mai 1881
în centru, textul legii votată la 14 martie 1881 cu numele preşedinţilor Camerei şi Senatului şi numele miniştrilor. Pe cealaltă parte cuvintele :
Serbarea Proclamării Regatului 10 mai 1881 Legea din 14 martie 1881. 'Ion Brătianu, Ministru preşedinte
Au fost bătute medalii de aur, de argint şi de bronz.21'
Serbările încoronării s-au făcut cu un fast deosebit, ajutate de asentimentul entuziasmul "şi însufleţirea generală.
La 1866, adică cu 15 ani mai înainte, prinţul Carol de Hohenzollern fusese primit de o locotenentă domnească compusă din : generalul Nicolae Golescu, Lascăr Catargiu şi colonelul N. Haralambie, iar ministerul erea astfel compus :
Ion Ghica, prim ministru şi Externele-
Dimitrie Ghica, Internele
Petre Mavrogheni, Finanţele
C. A. Rosetti, Cultele şi Instrucţia „
D. Sturdza, Lucrări Publice Dimitrie Lecca, Războiul Ion Cantacuzino, Justiţia.-71
Acum la putere erau numai liberali nuanţa zisă roşie, dar nici la 1866, nici la 1881. pentru serbările încoronării Ion Brătianu nu a fost în guvern.
Pentru serbările încoronării au sosit în ţară prinţul Leopotd 'fratele regetui-şicei doi fii ai săi, Ferdinand şi Carol.
:  ■ Prinţul Ferdinand erea moştenitorul tronului.
\"_ Nu voi face descripţia întreagă a serbărilor, voi da numai-o- idee
! ■,' generală.
La ora 10 iese de la palatul Cotroceni cortegiul.'' Regina este într-o trăsură de gală înhămată â la Daumont; e deschisă şi capitonată cu catifea purpurie ce cade în falduri peste tot. Capra era un coş de flori, în locul scărilor o mare coroană.
Regina era îmbrăcată într-o rochie de brocart alb, gulerul Valois cu perle de toate culorile, o trenă nesfirşită garnisită cu dantele, pe umeri o mantilă de satin alb pe margine cu zibelină, pe cap diadema?, de .perle oferită de oraşul Bucureşti la căsătorie. ; Opt cai bogat înhămaţi, cu pene şi egrete albe sunt încălecaţi de
jochei îmbrăcaţi în uniformele roşu şi argint; de partea fiecărei portiere cîte 2 lachei în livrele de mare ţinută. Înainte doi picheri călări pe cai cu panaşe tricolore. Prinţul Leopold, în mare ţinută de general prusian, stă alături de regină, dinainte prinţii Ferdinand şi Carol.
Regele Carol, călare, merge înaintea trăsurii regale. In jurul regelui o strălucită escortă de generali şi de ofiţeri superiori călări.
După serviciul divin oficiat la Mitropolie, care a fost ceremonia încoronării, a urmat defileul din sala tronului.
La plecarea de la Cotroceni, cortegiul a urmat calea Griviţei, Victoriei, stradele Lipscani, Şelari, Rahova şi Bibescu-Vodă ; la întoarcere, acelaşi parcurs pînă la Palatul Regal din Calea Victoriei. • La Mitropolie, după oficierea serviciului divin, primul minstru a
' prezentat regelui actul încoronării, pe care 1-a semnat dimpreună cu prinţul Leopold.a2
La Palatul din Calea Victoriei, regele intră în sala tronului. 60 dra-u     pele ereau înşiruite, ţinute de militari. Foarte mişcător acest spectacol,
al mulţimii drapelelor sfîşiate de gloanţe. Il Un sunet de trîmbiţe se aude şi cortegiul regal se arată. Patru gene-
^ rali purtînd 'coroanele intră. Coroanele sunt depuse înaintea tronului. \     Apoi intră corpurile constituite şi demnitarii înalţi.
I\ La ora 2 jum. regele şi regina intră şi se aşază.
Prinţul Dimitrie Ghica, preşedintele Senatului, înainta şi rosti cu~ vîntareâ care începu cu 'vorbele : „Sire, Doamnă. Astăzi România se încoronează pe sine — si punînd Coroana Regală pe tapetele Maiestăţilor-Voastre..." Etc. etc.. Şi prezintă regelui coroana de o'/jl. în acelaşi timp, C. A. Rosetti,. preşedintele Camerei, făcu cîţiva paşi către regină şi, punînd un genunchi în pămînt zise : „Doamnă, naţiunea, privindu-te, frumoasă se vede". Apoi, sărutînd mîna reginei, îi oferi coroana. .Regele răspunse. Cuvintele sale din urmă au fost de o mare elocvenţă şi de răpitoare căldură. — „Să ne unim. dar, în faţa acestor steaguri cari au strălucit pe . cîmpul de onoare ; în faţa acestei Coroane, emblemă a Regatului, împre-giurul căreia Naţiunea strîngă-sc ca ostaşii împregiuruî drapelului... Să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre şi care va găsi un răsunet pu-
temic în-acest loc sînţit [sfinţit] prin proclamarea celor mai însemnate acle. Sâ trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuţile sale civice şi militare !"
Apoi a început defileul' tuturor demnitarilor şi a delegaţilor din toate unghiurile ţării, delegaţii a 3000 de comune.
Seara, iluminaţie strălucită în oraş şi la şoseaua Kiselef.33 •
Pupă urma acestei sărbători au rămas cîteva amintiri nostime.
Aşa, de exemplu, s-au comentat mult cuvintele rostite de C. A. Rosetti reginei.
iSe spunea că Rosettit era amorezat de regină şi că nu pierdea nici-odată prilejul de a-i spune o amabilitate. De rîndul acesta a găsit o vorbă de spirit spre a-i spune câ este frumoasă.
Defileul delegaţilor a fost presărat cu multe incidente hazlii. Aşa, un delegat s-a pus în genunchi în faţa regelui şi nu mai voia să se scoale. AH delegat dorea morţiş să sărute pe micul principe Carol, fratele regelui Ferdinancţ. Cu mare greutate a fost scos din sala tronului.
ÂMoua zi. 11 mai. â fost consacrată defileului carelor simbolice. Au fost 45 de care de o mare frumuseţe.
Regele şi regina primesc defileul la statuia lui Mihai Viteazul M, iar carele, simbolice au fost concentrate la Şosea, de unde scoboară de-a lungul Calei Victoriei. ...
lată cortegiul :
Membrii comitetului executiv, studenţii, mai mulţi domnitori din trecut, Traian împăratul; un şef însoţit de soldaţii lui îmbrăcaţi în fier, un stindard turc şi soldaţi turci în lanţuri, cinci ţărance tinere ducînd pe pernă de catifea o coroană regală, şcoli etc.
Apoi cavul agriculturii, al Teatrului Naţional, al comerţului reprezentat priritr-o corabie, steagurile căilor ferate, carul artelor, .grafice, bir jutierii şi ceasornicarii, florarii. Pe carul, florarilor o splendidă coroană de flori; cînd a trecut carul în faţa reginei, i s-a oferit coroana. Carul ţesătorilor şi al boiangiilor, cizmarii, croitorii, pălărierii, brutarii. Carul brutarilor e tras de 8 boi măreţi. Pe car brutarii fabrica pîinea şi p arunca muHimii.de jos şi lumii de pe la ferestre. Carul caretaşilor tras"de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat în troica este dintre cele mai. reuşite. Carul tramvaielor tras de cai foarte Erumoşi călăriţi de surugii. îh costume pitoreşti. Carul Societăţii de tragere la semn, al vînâtorilor, al israăliţilor, Marea^ lojă masonică naţională română. Societăţile germane, Societatea ungară, carul băuturilor spirtoase, berăriile Oppler şi Luter, măcelarii. Aceştia vin cu 6, boi : 4 albi şi doi negri, dar atît de frumoşi că smulg aplauzele pe toată trecerea-. Lăutarii, pescarii. Aplauze numeroase salută carul constructorilor români. Lăcătuşii, topitoria Lemaitre 35, Societatea de bazalt artificial, tîmplarii, dulgherii, tapiţerii, plăpumarii, fabrica de bazalt artificial, săpunarii*, fabrica de băuturi gazoase. Carul foarte frumos a fost desenat de pictorul Aman, Dirttr-im baziti [isnesc în ploaie valurile.de apă gazoasă şi publicul aplaudă frenetic. Fabricanţii de chibrituri lucrează în mers. Tăbăcarii urmează. Apare un car monumental tras de 24 boi, reprezentînd noua matcă a Dîmboviţei.;" Dar carul e atît de înalt şi voluminos iar atelajul atît de numeros, încît, cînd ajunge în faţa marelui otel de Bulevard şi boii vor să coteascâ la stînga spre statua lui Mihai, vîrful se acaţă de balconul otelului deasupra fostei, librarii
96
Alcalay, pe atunci fiind instalat acolo magazinul de covoare Haas, actualmente în Lipscani.
Un. moment de emoţie, o parte a carului se rupe, sdndurile cad, dar boii cîrmesc la stînga şi trec.
Apoi carul fabricii de efecte militare, în sfîrşit Crucea roşie.
Acest defileu a fost un mare succes, atît pentru organizatorii serbării cit şi pentru artiştii cari au desenat carele sau le-au realizat. Industria română a meritat, tot la fel. toate laudele. 3S
Această serbare a lăsat cele mai frumoase impresium, căci a fost, în adevăr, strălucită din toate punctele de vedere.
în zilele noastre, mai ales din cauza scumpetei tutulor materialelor, o serbare ca aceea nu s-ar mai putea organiza.
La 12 mai trebuia să fie defilarea armatei, însă din cauza ploilor ce cădeau necontenit, a fost amînată pentru 13 mai. 39
Gestiunea Dunării
Serbările Încoronării trcclnd, vine la ordinea zilei cestiunea arzătoare a Dunării.
Acum începe să se lămurească pentru care motive s-a retras Ion Brătianu de la guvern şi de ce a plecat şi Vasile Boerescu de la departamentul Externelor.
Austria erea singura putere care mai punea piedici ridicării României Ia rangul de regat; Austria făcea un şantaj, făgăduia că va consimţi la cererea României, dar pretindea concesiuni în cestiunea Dunării. Spre a obţine acest consimţămînt, care erea esenţial, Boerescu a- făcut Austriei concesiuni mai mari decît ar fi trebuit. .
La o întrunire, ţinută la clubul libtral cu parlamentarii, Dumitru Brătianu, şeful guvernului, a arătat câ noul guvern se găseşte aproape în faţa faptelor împlinite, de aceea situaţia este foarte gingaşă. Adunarea a telegrafist lui Ion Brătianu, cerînd să vie în Bucureşti spre a da lămuriri,.
Agitaţia parlamentară ce urmează are acum şi o parte cu dedesubturi : amicii lui Ion Brătianu vor să răstoarne guvernul pe. această chestie a Dunării, susţinind că guvernul Dumitru Brătianu este incapabil, câ nu ştie să apere interesele României, că este inferior guvernului trecut, în faţa acestor hărţuieli, Dumitru Brătianu face declaraţia că cestiunea a fost compromisă de guvernul care ]-r precedat.
!;: Dar în cercurile iniţiate creşte credinţa că ministerul Ion Brătianu
|y- 6-a retras tocmai spre a lăsa locul altui guvern care; în cestiunea Dunării, -"'..nu erea legat de nici un angajament. Erea România legată împotriva in-■tereselor sale în cestiunea Dunării prin nedibăeia guvernului Ion Brătianu-Vasile Boerescu ? lată care erea întrebarea. r        In faţa agitaţiei care creştea în cercurile parlamentare. în presă şi " în public. C: A. Rosetti. preşedintele Camerei, a pus să se afişeze următorul ■ aviz in culoarele Camerei :
3j*;7 — Bucureştii de altădată
97
,,în faţa celpr ce se spun, se scriu şi se colportează în cestiunea Dunării.
In faţa acuzaţipnilor adversarilor noştri : " Amicii noştri din majoritate sunt rugaţi  să se întrunească astă-seară la clubul liberal spre a se consulta asupra acestei cestiuni.
D-l Ion Brătianu â făcut cunoscut prin telegramă că va veni însuşi spre a da lămuririle trebuincioase.
. Domnii miniştri vor asista la întrunire.
C.A. Rosetti"
- Gestiunea Dunării, care agită cercurile politice de mai bine de un an de zile erea în rezumat următoarea : Art. 55 al Tratatului de la Berlin, instituind o comisiune europeană a Dunării cu autoritatea de a administra fluviul de îa Porţile-de-Fier pînă la gurile lui, acest regim, convenea României, dar Austro-Ungaria, vrînd să puie stăpînire exclusiv pe Dunăre, a obţinut de la Comisiunea europeană instituirea unei delegaţiuni purtînd numele de Comisiunea mixtă, care, în realitate, dedea Austriei supremaţia şi punea România în poziţie de subordonanţâ.
Agitaţia e mare. Opoziţia îndreaptă loviturile în contra cabinetului precedent Brătianu-Boerescu, iar liberalii, precum Gheorghe Chiţu, N. Fleva şi alţii atacă pe Vasile Boerescu, ăcuzîndu-1 că a primit instituirea Comisiunii mixte pe care, dealtfel, o combătuse delegatul României în Comisiunea dunăreană.
Interpelări sunt dezvoltate la Senat şi Cameră, iar din dezbateri iese eam micşorat Vasile Boerescu.41
Ion Brătianu, simţindu-se atins de toate aceste împrejurări şi mai ales de faptul că fratele său Dumitru — actualul, preşedinte de Consiliu — nu a luat cu căldură apărarea guvernului său în această eestiune, îşi dă demisiunea:de la conducerea partidului şi din mandatul de senator.''2
Mîbnirea lui lori Brătianu venea şi din faptul că nici măcar un sin? gur membru al majorităţii din Cameră sau din Senat nu a luat cuvîntul spre a-i susţine politica în cestiunea Dunării şi spre a răspunde atacurilor lui Alexandru Lahovary şi lui Nipolaş Ionescu.41'
TyŢare fierbere în' partid, 1- O delegaţie din Cameră şi din Senat şe duce Ia Măgura, unde se retrăsese Ion'Brătianu, îl convinge să şe reîntoarcă, să ia parte la lucrările Senatului şi să adiică puţină linişte în partid."
Dar Ion Brătianu erea atunci' prea mult deasupra tu'ţulor.situaţiilor şi a tutulor oamenilor poliţiei pentru ca să stea preş, mult timp afară de guvern. Iar ihtrigile şi manoperile pe dedesubt urmaiţ înainte.
La Iu. mai, regele iscăleşte decretul prin care şe. instituia a doua decpraţiuiie română ;. Coroana României/'5
In.lumea „de sus", njati hohote de rîs â>propos de o greşeală de tipar apărută în l'Independanee Roumaine la rubrica „Echos1 Mondains" a. lui Claymoor. ,
. Vorbind de o recepţiune dată de mecena doamna Elena Oteteleşanu, Claymoor scrie : „Les salons tout gamis de fleurs. La maîtresse de maisan
98
i
'0 les aime ă la folie. Tous les maiins ces nombreux valeis doivent garnir de
\'- roses les grands vases du petit salon ou elle se TE1NT." i „Ou elle se TEINT" în loc de „oii elle se TIENT" provoacă veselii
[. nesfîrşite, mai ales pentru că se potrivea. D-na Oteteleşanu erea destul de
\y bătrînă.
i Această greşeală a apărut în l'Indâpendance ■ Roumaine cu data de
9/21 iunie 18S1.«
Atacurile făţişe împotriva cabinetului Dumitru Brătianu încep. Mai J' '  ales Senatul îi este hotărît ostil.
Intîi'ul atacat este ministrul de Rezbel, generalul Slăniceânu. în «:'    urma unei interpelări a lui Petre Grădişteanu care-1 acuza de nereguli la i";'    o licitaţiune, Senatul votează moţiunea de blam cu 2,1 voturi contra 4. ij E drept că ministrul nu a tăgăduit faptele ce i s-au imputat, a der
!?' clarat numai că el este cu totul afară din cauză, dar a urmat sistema prac-X' ticată sub toţi miniştrii de Rezbel de cînd este Minister de Rezbel în '•ţi România.
'($;._ Acesta erea adevărul.
'■ţ începutul erea făcut, deşi ministrul de Rezbel erea, în parte, victima,
r*; ■   mitelor moravuri consacrate prin obicei.4'
4' O întrunire intimă a majorităţii invită pe Dumitru Brătianu să se
retragă, iar ia începutul lui iunie cabinetul cade. Dumitru Brătianu îşi prezintă dermsiunea."H
Regele însărcinează pe C. A. Rosetti să forjneze cabinetul, dar „bătrî-nul vulpoi", ştiind că l-ar aştepta, fără îndoială, soarta lui Dumitru Bră-W: ; tianu, răspunde regelui: „Sire, naţiunea vrea pe Ion Brătianu I" „Naţiu-M ■  nea" erea majoritatea din Cameră şi Senat, ■ţfjt. Cabinetul e astfel format:
«K.. Ion Brătianu, preşedinte, Finanţele şi interimatul Rezbelului, G, A.
Rosetti, Internele,, Eugeniu Stătescu. Externele, colonelul Dabija, Lucraşi;-, rile Publice, M. Ferechide, Justiţia, V. A. Urechie, Instrucţia.48
Cu venirea lui Ion Brătianu, liniştea se restabileşte în partidul 11-j&L beral. Acum ţara are un minister omogen, cum l-au cerut neîncetat Ghe-
orghe Chiţu şi Nicolae Fleva, dar nici Fleva, nici Chiţu, cu toată dorinţa Sg şi năzuinţa lor, nu pot ajunge pînă la un portofoliu.50 .
HI1        Vacanţa începe şi nu mai avem decît pe Claymoor ca Să înveselească.
Wm/_ . . La grădina Stavri din strada Academiei -^actualmente Liedertafel Hp;.F: joacă o trupă franceză de comedii. Se joacă L'Etincelle şi Vne de?m>i-Bffif' ŞgHe en loterie.
ţMlmţ,■' Claymoor scrie: „Leş loges sont bien garnieş. Quelqy.es figures 'Bm^connues : Madame Mise Millo qui, malheureusement, va bientot nous ^Kfcţmitţer; Madame Alexandrine Floresco, en. capote duchesşe, Madame ^^K^iCănduno, toujours gracieuse, M-me Charles Pherekyde, en bleu Minerite, ^Bg^cpifee d'un chapeu empire d plumes blawches. M-me Pilot en mervei-^Bfe-ieuse etc'
^Klv' Dans Ees fauteuils, la jeunesse doree, la haute gomme, tout le high-^Hpife masculin."51
HI 99
i
Ce stil, ce oameni şi ce vremuri !?... Toate acestea parcă ar i'i O mie şi una de nopţi şi sunt numai de ieri ! _
Marţi, la 14 iunie a fost pusa, în faţa regelui şi reginei, piatra fundamentală a bisericii Domniţa Bălaşa, care a fost în întregime reconstruită aşa cum o vedem astăzi.
Această biserică a fost clădită întîia oară la anul 1784 de către Domniţa Bălaşa, fiica prinţului Constantin Basarab Brâncoveanu, reclădită în 1831 de către banul Grigore Basarab Brâncoveanu, din nou reclădită la 3838 de băneasa Safta Grigore Basarab Brâncoveanu.
După ce serviciul divin a fost oficiat de mitropolitul primat, s-a procedat la semnarea actului comemorativ al clădirii. Acest act a fost închis într-un tub de sticlă unde au fost introduse şi cîte o piesă nouă din toate mbnetele româneşti de metal ale epOcii, de la piesa de un ban pînă la cea de aur de 20 lei. Tubul a fost învelit în cîte o foaie a tutulor ziarelor ce apăreau atunci în Bucureşti şi a fost introdus în* alt tub de metal.
Regele, regina, mitropolitul primat şi doamnele de onoare au primit cîte,un şorţ de satin alb cu ciucuri de aur. Apoi regele, cu sculele de argint ce i s-au dat, a pus întîia cărămidă pe piatra fundamentală sub care a fost închis tubul, a doua cărămidă a pus-o regina, a treia mitropolitul şi aşa mai departe.
Arhitectul a fost Alexandru Orăscu, asistat de Dobre Nicolau şi Beneş.^
Dimitrie Brătianu, fiind răsturnat de la putere, este ales preşedinte al Camerei. Dar în acelaşi timp îaco. să apară ziarul Naţiunea, care ziar, independent deocamdată, va deveni, nu prea tîrziu, un ziar de crîncenă opoziţie. 53 *
C. A. Rosetti, ministru de Interne
C. A. Rosetti se semnalează la Ministerul de Interne printr-o vehementă campanie împotriva subprefect ilor, a zapciilor, cum li se spunea atunci.
In urma unei lungi inspecţii făcute prin ţară, constatînd destrăbălarea administraţiei, a cerut prefecţilor, prin o serie de circulari, să puie capăt acestei stări de lucruri ; în acelaşi timp Ie-a mai cerut să-i recomande alţi subprefecţi, mai ales tineri eu diplome, foşti militari onorabili etc.
C. A. Rosetti este acela care a dat cel dintîi alarma îrupotriva zap-ciilor care ereau o plagă pentru bietele populaţii. '
Bineînţeles, fiind date moravurile vremii. Rosetti a fost mai mult zeflemisit decît luat în serios pentru încercarea ce făcea de a tăia în carnea putredă a urîtelor deprinderi.54
'100
■ Eugeniu Stătescu, ministru de Externe, creează biuroul presei la ministerul său. E numit în acest post Grigore Ventura, directorul politic al ziarului l'lndipendance Roumaine, ziar independent pe vremea aceea."-'3
Rosetti aduce numeroase propuneri democratice, între altele aduce şi propunerea eligibilităţii magistraţilor/'1' Rosetti comunică propunerea sa corpurilor constituite a oamenilor de drept. Membrii baroului de Ilfov se şi întrunesc ce să discute propunerea.
Bineînţeles. în opinia publică toate aceste reforme democratice ereau primite cu neîncredere şi chiar ca lucruri glumeţe.
Reformele democratice aduse de CA. Rostetti îa ordinea zilei îi ereauinspirate de fiul său mai mare. Mircea Rosetti, care,'venit de curînd d>4a Paris, aducea toate iluziile cercurilor socialiste pe care le frecventa.^ Mircea Rosetti şi ideile lui au fost motivul cel dintîi al răcirii legăturilor dintre CA. Rosetti şi Ion Brătianu, vechi prieteni şi tovarăşi de luptă.
Atunci şeful de.cabinet al lui C. A. Rosetti era Gheorghe Panu.58
Moravuri ale vremurilor. La colegiul ţărănesc din Mehedinţi este o vacanţă de deputat. Printre candidaţi se prezintă şi Ion Bibicescu, redactor la Românul.
Să nu se uite că ministru de Interne erea CA. Rosetti. In ultimul moment, toate partidele din opoziţiie îşi retrag candidaţii şi prezintă candidatura lui Mihailr Kogălniceanu.
Kogălniceanu, care demisionase din postul de ministru al ţării la Paris, este ales cu 288 voturi contra lui Bibicescu, care nu întruneşte decît 70.
Opoziţia jubilează, dar Românul lui CA. .Rosetti şi pe care îl redactează Bibicescu, scrie a treia zi :
„Reuşita amicului nostru d. Bibicescu faţă cu un bărbat de calibrul . lui Kogălniceanu ar fi fost o infrîrgere morală. Căci-s-ar fi zis că reuşita redactorului Românului era asigurată prin presiunea guvernului. Alegerea domnului Kogălnice,anu va pune capăt la toate aceste insinuări. Nu se mai poate zice că guvernul face pe deputaţi după placul său. Acele tim-,- puri noroase au trecut, soarele libertăţii luceşte peste România, o încăl-. zeşte s-o reinviază."''y
Ce departe suntem astăzi, la 1927, şi de acele vremuri, şi de acei ;.- oameni, şi de aceste simţiri. Libertate electorală, cîntată şi visată de vizionarul Rosetti, dormi somnul drepţilor alături de  cenuşă lui. Generaţia noastră nu a cunoscut-o şi nu o va cunoaşte.
Trecerea lui C. A. Rosetti pe la Ministerul de Interne produce agi-taţie. Rosettii vine cu un număr de idei înaintate, toate circulărîle lui, toate ţ reformele ce propune sunt colorate cu acea simţire democratică care încă, li? la acea epocă, nu erea înţeleasă în România.
Rosetti vrea să reformeze administraţia, de aceea cerc desfiinţarea vechilor zapcii şi numirea în locul lor a subprefecţilor titraţi.
Rosetti se ridică împotriva proprietarilor şi arendaşilor cari împilează pe ţărani. El trimite prefecţilor o circulară în care le cere să ia măsuri urgente ca-ţăranii să fie dijmuiţi Ia vreme şi să se puie capăt şicanelor care toate au de scop despoierea ţăranului.t!0
Rosetti propune alegerea'magistraţilor şi reforma radicală a acestei instituţiuni.
Toată lumea conservatoare se ridică împotriva omului de idei : clasele conservatoare, în întregime, repudiază pe Rosetti, însuşi partidul liberal nu-1 mai cunoaşte ; majoritatea cea mare a liberalilor nu mai este purtătoarea tradiţiei de la obîrşie, liberalii încep să devie conservatori. Omul lor este Ion Brătianu, dar deloc CA. Rosetti.
Pentru a discuta cestiunea reorganizării magistraturii pusă la ordinea zilei de marele democrat, avocaţii se întrunesc în cele din urmă zile ale lui august.
Constantin Ghiţă Ioan, fratele mai mare al lui Tache Ionescu, doctor în drept de la Paris, de curînd sosit în ţară după studii strălucite, ia apărarea reformelor democratice. C Ghiţă Ioan era ascultat. El propune alegerea magistraţilor de un sufragiu universal compus din cei cari au o diplomă şi 2 ani de stagiu în barou. Propune : un singur judecător la prima instanţă, 3 in apel şi 5 la Casaţie. Apoi lefuri de trei ori mai maci.
D. Constantin Dissescu, iarăşi unul din cei tineri, combate eligibilitatea, pentru chestiunile de fapt cere juriul, admite juriul şi în apel. Cere numirea prin concurs şi un fel dc inamovibilitate. Primeşte judecătorul unic la întîia instanţă, 3 la apel şi 5 la Casaţie.
Cel mai lung şi interesant discurs a fost al lui Tache Ionescu, de curînd sosit de la Parisi Discursul său a fost foarte ascultat. Tache Ionescu a cerut instituirea, juriului civil. Combate apoi dreptul de apel. Judecătorul de întîia instanţă propune să fie ales pe 5 ani de către toţi alegătorii celor 3 colegii pentru Camera deputaţilor, plus de delegaţii Colegiului 4 cu condiţia ca să ştie seri şi ceti. Judecătorul va trebui să aibă minimum 25 ani şi 5 ani în barou {?). Jurat civil va putea fi oricare cetăţean, ştiind ceti şi scrie. Judecătorul de ocol va fi înlocuit printr-un judecător ales de către toţi alegătorii circumscripţiei. A cerut organizaţia corpului notarilor şi avocaţilor şi revizuirea desăvîrşită a Codicelui de procedură civilă şi de instrucţie criminală. Tache Ionescu a spus că răul la noi este confuzia ce se face între cestiunea de drept şi cestiunea de fapt.
Au mai fost două şedinţe, fiindcă cestiunea a fost dezbătută trei duminici la'rînd.
Avocaţii Grigore. Păucescu şi Pală au combătut eligibilitatea cu vorbe violente şi ofensatoare pentru C A. Rosetti. Ion Lahovary a fost şi el în contra eligibilităţii. Apoi discuţia s-a sfirşit cu un mic scandal.
Tache Ionescu, pe care îl combătuse toţi avocaţii cari au vorbit, a voit să răspundă, dar adunarea nu 1-a mai lăsat să vorbească şi a închis discuţia. Faţă cu acest procedeu, au părăsit sala Tache Ionescu,. C. Dis-
102
sescu, C. 'Nacu si C. C. Arion. Iar cei rămaşi in sală, în număr de 16, au votat următoarele propuneri :
1) Inamovibilitatea pentru judecătorii de la Curţi,
2) Noviciatul fără concurs pentru judecătorii de întîia instanţă. Pe viitor ministrul să nu mai poată muta un magistrat fără consirnţănrintul său. Iar înaintările se vor face pe două liste, una întocmită de ministrul luînd de normă vechimea, cealaltă alcătuită de membrii baroului.
3) înaintarea pe loc pentru judecătorul de instrucţie.
4) Sporirea salariilor. -
Bineînţeles, nimeni n-a dat importanţă acestei hotărîri, realizată in astfel de condiţiuni.61
Cercurile societăţii de sus au de ce face spume Ia gură şi tot poporul rîde. Tribunalul corecţional osîndeşte în lipsă pe d. baron de Reineck, fiindcă a bătut şi a rănit pe doamna baroană, la 3 luni închisoare. Făcînd opoziţie, d-nul baron a rămas osîndit la 100 lei amendă.
Care va să zică şi între baroni se obicinuieşte păruiala ?...
Dar de ce, oare, să fi fost silit d. baron a veni la această extremitate ?...
Se fondează în luna septembrie întîia fabrică de hîrtie în România. Aceasta e fabrica de la Letea. Iniţiativa este a lui Constantin Porumbaru.
Actualul comitet este compus din : C. Porumbaru, I. Balanolu, I.V. Socec, AI. Cretzeşcu, Gr. Păucescu, N. Zahariad Olmazu, G. Dem Teo-dorescu.62
Claymoor reapare după vacanţă. Noul circ Sidoli, acela pe care îl avem astăzi, se inaugurează.63 Reprezentaţiile încep din luna septembrie şi durează cîteva luni. Pe vremea aceea nu era cinematograful; cinematograful aproape a omorît eircul.
Claymoor face darea de seamă a spectacolului. Ascultaţi-I, fiindcă merită :
„A drqiţe M-me Pierre Gradisiteano toujours (?) belle et tres entou-rea. M-me Gradisteano portait un costume en drap vieil or garni de satin viei or, corsage ă l'enfant avec fraise au cou ; sur la tete un chapeau gris - avec une plume bleue traver&ee d'une plume vieil or. Etc. etc.
Aux fauteuils tout Bucarest, hommes serieux, hattte gomme, sports-mants, la jeunesse ăoree, roulzee et culvree...
Les chevaux paraissent bons, cependant il ne faut pas trop encen-ser, cai, en somme, ce n'est bon que pour î'j moment; puis le prii: des ptaces est trop eleva pour un cirqw : vingt jrancs une loge, et quatre francs une stole, c'est exorbitant. A Paris on paie la meilleure place Z jrancs." &'
Nu-i aşa că astăzi aceste copilării ne fac să rîdem ? Şi au trecut 45 de ani de atunci, de cînd 20 lei o lojă şi 4 lei un. stal păreau preţuri exorbitante !
103
Banchetul lui C A. Rosetti
Duminică la 27 septembrie s-a oferit un mare banchet lui C. A. Rosetti, pentru împlinirea a 25 ani de la fondarea ziarului Românul. Era nunta
de argint. .      .     , m       , . „ i. ,
Banchetul a început la ora 6 în foaierul Teatrului Naţional.
Redacţia Românului oferise lui Rosetti o masă de stejar sculptată, avînd deasupra bustul maestrului. Masa şi bustul ereau aşezate acolo. In foaier a vorbit Emil Costinescu în numele redacţiei. I-a răspuns Rosetti, care a sfîrşit cu aceste vorbe călduros aplaudate :
„Eu n-am nici un. merit, tot meritul revine celor cari m-au înconjurat ; singurul meu merit este că am fost cu voi" K.
La ora 7 a început banchetul în sala Teatrului. Erau trei rinduri de mese aranjate de arhitectul Muntureanu. Masa a fost servită de restaurantul Hugues.
întâiul toast a fost rostit de primarul Capitalei, apoi Emil Costinescu a citit o scrisoare a regelui.
Banchetul a fost foarte impunător, la el au luat parte peste 30Q_,per-soane.
Au toastat : Ion Brătianu, prinţul Dimitrie Ghica, I. Câmpineanu, G, ■ Ghiţu, bătrînul artist Matei Millo etc.
S-au spus şi un număr de glume. „ Pe meniu erea, între altele, şi „filet de Plevna". Cînd cei 100 chelneri ai lui Hugues apărură cu farfuriile pline de acest fileu, erea parcă o armată care trecea. Atunci un musafir spuse :
— Ia priviţrdefileul fileurilor.de Ia Plevna.-
La o masă erea şi V. A. Urechia, ministrul Instrucţiunii. Deodată se aude o voce care seamănă cu a sa. Unul din comeseni întreabă :
— Vorbeşte Urechia?
— Nu, răspunse vecinul său, Urechia nu vorbeşte niciodată, ascultă !
C. A- ;Rosetti a spus :
— Dacă am izbutit să conduc un ziar timp de o jumătate de secol, datorez aceasta redactorilor mei. Intre alţii domnului Brătianu, acestui domn Brătianu pe care îl vedeţi acum alături de mine, -şi care, sub articolele sale punea întotdeauna „va urma", însă urmarea nu o dedea niciodată.
.. Bineînţeles au fost mari hohote de ris în sală. Sfîrşind, Rosetti s-a adresat tinerimii, spunîndu-i :
— Să nu credeţi ca noi am făcut tot ce erea de făcut. Dacă noi am cucerit libertăţile de care ne bucurăm astăzi, celor viitori le revine ca să le păstreze. Şi, de multe ori, e mai greu să păstrezi decît să creezi.67
Sfîrşind, Rosetti a băut pentru presa de toate nuanţele.68
Ion Ghica nu mai este director al Teatrului Naţional fiindcă e trimis ministru la Londra. Chestia Dunării fiind la ordinea zilei în mod arzător, guvernul trimite în toate capitalele mari numai oameni de mina întîia, indiferent căror partide aparţineau.
Astfel la Londra trimite pe Ion Ghica, un vechi partizan al anglofiliei. La Petrograd pe Nicolae Kreţulescu, cel care în preajma Congresului din
Berlin ceruse printr-o broşură ca România să cedeze-de'bunăvoie Basarabia pentru ca să capf.-le concesiuni teritoriale cît mai întinse în dreapta Dunării. La Roma a fost numit Petre Mavrogheni, fruntaş al vechiului partid conservator, fost ministru de Finanţe în cabinetul lui.iascâr Catargiu.™
Bătrîmi conservatori primeau o lovitură fiindcă li se răpea încă un fruntaş de mare valoare, dar Mavrogheni avea o situaţie financiară foarte rea şi a primit sub nevoie şi după rugăminţile soţiei sale care — tot pentru acelaşi motiv- al lipsei — primise, postul de mare doamnă de onoare a reginei.
La Teatrul Naţional cu mare greutate a putut găsi guvernul un înlocuitor în locul lui Ghica. Direcţia a fost mai întîi oferită lui Petrache Grădişteanu, care a refuzat.
Grigore Ventura, pe atunci director politic ai ziarului l'Indepen-dance Roumaine, a cerut să i se încredinţeze Iui direcţia, dar toţi membrii. Comitetului teatral, în cap cu Vasile Alecsandri, au declarat câ, dacă vine Ventura, demisionează in corpore. în cele din urmă direcţia.a fost încredinţată lui Grigore Cantacuzino, boier de neam, dar senator liberal.70
Teatrul Naţional are un repertoriu inferior, piesele sunt râu montate şi tot aţît de rău jucate ; afară de cei cîţiva artişti de mîna întîia. ceilalţi nu sunt demni de prima scenă a regatului.
In sfîrşit, după atîtea melodrame jucate prost, precum Marioti Delorme, Cazacii şi polonii etc.. Alexandru Odobescu, finul prozator, trimite teatrului o localizare ; Nea Frăţilă, localizată după L'Ami Friţz a lui Erckmann-Chatrian.71
La Iaşi, studenţii fac o mişcare socialistă, cu.acest prilej sunt eliminaţi din Universitate cîţiva studenţi, printre- cari Constantin. Miile şi Alexandru Bădărău.7-
Faptul produce agitaţie la Bucureşti. .O întrunire de protestare este convocată la Universitate, se rostesc discursuri violente în contra ministrului V. A. Urechia^ care procedase cu atîta asprime ; eu, copist la Ministerul de Instrucţie, vorbesc şi atac pe ministru. Bineînţeles, am fost destituit. Fapul acesta a hotărît despre cariera mea, peste o lună am intrat în presă.
Un prieten brăilean, Christache Sulioti, doctor în Drept, Litere şi Filospfie de la Paris face să apară un ziar cotidian.
Pentru ca ziarul să aibă succes, Christache Sulioti încredinţează direcţia lui Gheorghe Danielopolu, profesor de drept roman de la Facultatea de drept din Bucureşti, iar cu fiul lui Ion Heliade Rădulescu cade de acord ca să-i cedeze titlul ziarului tatălui său :  Curierul român.
Dar nimenea nu ştia să facă un ziar. Peste cîteva luni, ziarul căzu.'* Astfel am intrat în presă.
în timpul acesta prinţul Gheorghe Bibescu inaugurează sala de scrimă de la Jockey Club şi aduce de la Paris pe profesorul Michel.73 Cine, pe vremuri, n-a cunoscut pe Midiei, una din fiinţele cele mai vesele, ori-H - ginal, om de petrecere şi autorul a nenumărate farse foarte pipărate. Voi povesti numai una din ale lui.
105
104
Michel erea omul petrecerii, şi al paharului ; într-o seară, pe ia ora 3, după ce vizitase mai multe localuri unde se bea, ajunge înaintea grădinii Episcopiei cu prietenii cu care petrecuse pînă atunci. Aici, unul din grup propune o staţiune la Pisica albă76. Toată lumea aprobă. Dar Michel îşi aduce aminte de ceva şi strigă :
— Imposibil ! E qra 8 şi trebuie să mă duc acasă. Azi e Sfînta Măria, ziua nevestei mele, şi am mosafiri la masă.
Toţi izbucnesc în hohote.
— Sfînta Marla a fost ieri, îi strigară toţi.
Michel chefuia de 48 de ore şi pierduse noţiunea timpului.
La deschiderea Camerelor — 15 noiembrie 1331 — Dumitru Brătianu este ales preşedinte.jînsă discursul său nu place guvernului.
Dumitru Brătianu spune că, atît timp cît guvernul va face binele, va fi amicul guvernului, dar cînd guvernul va face rău,.nu va avea duşman mai mare că pe dînsul. Şi termină spunînd : „Ceea ce vă rog, însă, este să fiţi încredinţaţi că nu sunt şi nu voi fi instrumentul orb al guvernului".77
Dar în partid fricţiunile sunt iarăşi foarte mari, aşa că nici acest cabinet Ion Brătianu nu are viaţă lungă.78
Pentru inaugurarea statuii lui I. Heliade Râdulescu, reprezentanţii ziarelor din Bucureşti se întrunesc. O delegaţie de 5 este aleasă spre a redacta, discursul din partea presei. Aceşti 5 delegaţi sunţ: G. Dem. Teo-dorescu din partea Binelui public, D. A. Laurian, din partea României libere, Constantin Stoicescu, din' partea ziarului l'Indâpendance. Roumaine t Frederic ' Dame de la Românul şi M. Eminescu de la Timpul79
Scandalul Callimachi-Catargi
Dar iată-ne cu o încurcătură diplomatică în cestiunea Dunării care e tot pendinte.
Guvernul român rezista şi nu' vrea să primească Comisiunea mixtă propusă de Austria .şi susţinută de reprezentantul Franţei, de Barrere.80
Pentru susţinerea intereselor române la Paris, guvernul numeşte ministru plenipotenţiar pe Mihail Ferikidi, care părăseşte portofoliul Justiţiei. Ministrul plenipotenţiar de pînă atunci, Callimachi-Catargi, este înlocuit pentru că a făcut oarecare indiscreţiuni păgubitoare ţării.81
Dar iată şi un conflict direct cu Austro-Ungaria. în discursul tronului de la 15 noiembrie, între altele, sta scris cum că Austria, sub pretext de epizootie, a închis graniţele pentru vitele noastre. Expresia „sub pretext" indispune guvernul de la Viena, care dă ordin contelui Hoyos, ministrul Austriei la Bucureşti, să înceteze relaţiile diplomatice cu guvernul român şi să rămîie numai spre a expedia afacerile curente.82
Cestiunea Dunării se complică, însă, zilnic, pînă ce ia proporţiile unui scandal.
Callimachi-Catargi, fostul ministru al ţării la Paris, acuzat că n-a ştiut să apere interesele României în această eestiune, face să apară o broşură în care pune toată corespondenţa diplomatică pe care a avut-o cu guvernul din Bucureşti în această eestiune.
La Cameră, Nicolae Ionescu se urcă la tribună şi voieşte să citească din coprinderea ei, dar Camera nu-1 lasă să citească. Scandalul ia proporţii în ţară, iar cu guvernul se pune cestiunea dării în judecată a lui Caliimachi pentru divulgarea de secrete de stat. Ziarul l'Independanee Roumaine, al cărui director era Constantin Stoicescu. viitor ministru liberal, reproduce toate actele din broşura. Acestea sunt scrisorile schimbate între Callimachi-Catargi de o parte şi Ion Brătianu — Vasile Boerescu de alta. în toate scrisorile lor, atît Brătianu cit şi Boerescu sfătuiesc pe Caliimachi să stea în defensivă iar nu să ia ofensiva, în nici un chip sâ nu devie agresiv faţă de Austria.
Sub acuzările ce i se aduc şi sub ameninţarea de-a fi dat judecăţii, fiindcă ar fi divulgat secrete de stat, Callimachi-Catargi trimite o scrisoare de apărare ziarelor. El se apără spunînd că n-a publicat corespondenţa decît după ce a fost acuzat de Ion Brătianu că n-a ştiut apăra interesele ţării pe lîngă guvernul englez, unde fusese trimis în misiune extraordinară. 83
Conflictul cu Austria se aplanează în urma unei note de „explica-ţiune" (?) care nu erea decît o notă de scuze.8'1 Iar conflictul cu Callimachi-Catargi nu are alte urmări din cauză că nu aveam o lege care să pedepsească o astfel de vină. în urmă, guvernul a făcut ca Parlamentul să voteze o lege specială. 85
Un duel sui-generis
Din altă parte Bucureştiul petrece.
Pe acea vreme exista încă restauranul Hugues, cel mai bun din Bucureşti, acolo unde azi este cqfetăria Riegler.
într-o bună dimineaţă aflăm despre o provocare la duel ; duelgiii erau Don Aladro. ministrul Spaniei şi Constantin Isvoranu. unchiul lui Alexandru Marghiloman. Martorii celui dintîi ; Dimitrie Bărcănescu şi Mihail Paleologu. martorii celui d-al doilea : Alexandru Ghica Bragădir şi Mihail Marghiloman.
Dar nu vă fie teamă, duelul era un duel vesel : marea problemă erea care din doi adversari va mînca mai mult din următorul menu, cum numai pe vremea aceea se mai putea servi la Hugues :
Huîtres d'Ostende Caviar frais Turtle-soup Consomme Royal
106
107
Paris-bouchees Homard â l'americaine Câtes de moutons pres-sales sauce Bearnaise , Ragout de perdreaux ă la Lucullus Terrine de foie gras Truffes au Champagne Punch glace [Chapons truffes] Pieds de celeri Asperges en branches sauce Hollandaise Găteau Espagnol Cafe, liqueurs Fine Champagne Î855 Johanisberg Cabinet (cave Metternich) Grqnăs vins de Chateau Lafitte (monopole) Rousanee Contt': (1869) G. H. Mumm et Roederer frappe^
.' Duelul era în două prînzuri şi cu „contra" în caz cînd fiecare adversar ar fi cîştigat o partidă. Intîiul prînz dat de Isvoranu a fost cîştigat de acesta.
Al doilea prînz, dat de Don Aladro, a fost încă şi mai strălucit. Toţi musafirii — istădată 8 la număr — ereau în frac, pe fiecare şervet un buchet de v. iele, flori peste tot, iar menu-ul, iată-1:
Huîtres d'Ostende Caviar frais Potage â la St.-Hubert Potage puree ă'artichants ă la Madrilene Pastelillos Bar sauce Hollandaise Homard frais sauce remoulade
Filet de boeuf ă la Zoulou Ckapon du Mans ă la Gargantua . Ckaud-froid d'Ortolana LUliputiens Celeris ă VAndalouse Faisanş de Boheme truffes Sqlade ă la Revanche Charlotte Pompadour Glace (bouquet)
Dessert Cafe et liqueurs Fine Champagne (1855) -   , Vms
St einwe in-Ca bin e t Mouton Rotschildt (IS75)
Cfiaîeau-Latour (1869) Clos Vougeot (monopole) G. H, Mumm fruppe et Moselle'mousseux
108
'S,i-I-
1:
Lupta rămînînd indecisă, o a treia masă.87
Nu voi da deznodâmintul acestui duel sui-generis, voi spune numai că, pe vremea aceea, oamenii aveau încă vreme sâ petreacă în felul acesta, iar la Bucureşti se putea mînca foarte bine.
NOTE
1 „Partidul liberalilor moderaţi", din care făceau parte Gh. Mârzescu. Vasile Conta, Gr, Cobălcescu, Gr. Buicliu ş.a. se constituise la Iaşi în ianuarie 18Î8 (Cîncea, Viata politică, p. 53), şi se afla-, potrivit unor afirmaţii din surse conservatoare, sub influenţa ideilor lui Mihail Kogălniceanu, cea mai reprezentativă figură a liberalilor moldoveni. Despre grupul lui „Opt şi cu. Brînză nouă" amintea şi Eminescu, în Timpul din n/29 ianuarie 1881 („"Opt şi cu a brînzei noua*-, acesta e epitetul ironic pe care într-un rînd ieşenii îl scoseseră grupului liberalilor moderaţi, pe cînd d. Conta făcea încă parte dintre ei..." — Eminescu, Opere, XII, p. 34). 1. C Brătianu încercase, într-adevăr, sâ dezorganizeze noua — şi efemera — grupare politică oferindu-i filosofului Vasile Conta portofoliul Ministerului-Cultelor şi Instrucţiunii Publice, in cadrul acţiunii de completare a cabinetului cu personalităţi din Moldova; acesta va deveni ministru la 20 iulie 1 august 1880. Observaţia lui Bacalbaşa că in anii 1880 I. C. Brătianu se străduia să dezorganizeze opoziţia, atît cea conservatoare (v. mai departe tratativele cu junimiştiil cît şi aceea a liberalilor neîn regi menta ţi in partidul său este exactă.
3 Articolul lui Titu Maiorescu, intitulat Zur politUchen hage Rumăniens, apăruse în numărul 1 {ianuarie—martie) 1881 st, n. al revistei berlineze Deutsche Revue ; el a fost tradus de M. Eminescu sub titlul Despre situaţia politică a României şi publicat in Timpul din 31 decembrie 1880 12 ianuarie 1881 (v. Eminescu, Opere, XI, p. 458—459) ; de aici a fost reprodus în Romanul, cu scopuri polemice, în esenţă, ţinind seama de starea de izolare a României în anii de după 1878 T. Maiorescu propunea o apropiere de puterile care. manifestau o atitudine mai puţin agresivă faţă de ţara noastră, ideile articolului fiind rezumate astfel de însuşi autorul lui, care „presimţind formarea Triplei Alianţe indica alipirea României de puterile centrale ale Europei ca cea mai sigură' politică în împrejurările date. Dacă şi întrucît Rusia.'prin silnica reluare a Basarabiei de la români, la al
' căror ajutor făcuse totuşi apel in ultimul război contra Turciei- îşi manifesta tendinţa de cucerire panslavislă, României nu-i răminea decît să-şi,caute scopul existenţei sale naţionale în sfera de acţiune a poliglotei Austrii căit tocmai la acea epocă formase cu Germania (în curînd şi cu Italia) un puternic scut de apărare în contra veleităţilor de expansiune europeană'a colosului de la nord- (Tilu Maiorescu, Discursuri parlamentare. III. p. 6). Aceste sugestii bine chibzuite ,-iu stat la baza orientării politiee externe a României pînă după anul 1900, cînd o altă realitate politică precum şi aeutUarea problemei naţionale rom.ânesti au impus a rporiimlare în plan internaţional a ţării noastre. Articolul lui T. Maiorescu, discutat în cadrul şedinţei din 24 ianuarie 5 februarie 1881 a Comitetului partidului conservator nu a întrunit însâ decît adeziunea amicilor săi politici junimişti obiei:ţiilp de neoportu-nitate fiindu-i aduse de fruniaşii conservatori „puri" : 1. Em. Florescu, G. Mânu,
. Al. Lahovary ş.a., care nu se situau insă neapărat pe poziţii filoţariste, aşa cura insinuează, pripit, Bacalbaşa, ci se pronunţau pentru-o politică.-tia strictă neutralitate.
3 Mai de multă vreme în conflict: cu liberalii radi caii ,| gruparea din jurul lui Gh. Verneseu (liberalii sinceri'1 sau „independenţi"') îşi afirmase după război opoziţia faţă.de guvernul 1. C. Brătianu. jLa KI/T2 ianuarie 1880 (şi nu în 1881) ea se constituise de fapt ca o .'.parlidă politică cu principii sincer liberale cu totul deosebită de partida aşa-zisă naţional-Iiborală" (Binele public, 12 ianuarie 1880, cL Cîncea, Viaţa politică, p. 48] ; la începutul lunii aprilie 1880. în propriul organ de presă (Binele public, fondai in noiembrie 1878) gruparea verne:-canâ î^i prezenta programul. în sare prioritare se dovedeau a 'fi interesele moşiermiii, preocupată într-o măsură limitată de dezvoltarea capitalistă a ţării. Gh. Verneseu, el induşi
109
mare moşier, era un om polllie cu însuşiri mediocre, incapabil de a constitui în jurul său o grupare puternică („D. Vernescu — seria Pressa în ianuarie 1861 — rsit un om Înzestrat de o inteligenţă naturala plină, de vioiciune, are o maro facultate de vorbă, un caracter franc şi o avere însemnată, dar nimic mai mult" — cf. TEL., 23 ianuarie 1881, p. 1). In textul său Bacalbaşa1 se referă 1 la inaugurarea, in ianuarie 1881, a clubului „Binelui public" ai „sincerilor şi independenţilor liberali"} la şedinţa căreia vor fi prezenţi, în afara de membrii grupării vernescane, şi unii reprezentanţi ai „fracţiunii libere şi independente" din Iaşi în frunte cu Nicolae Ionescu, în aceşti ani încercîndu-se să se pună bazele, prin tatonări încă timide, a ceea ce mai tîrziu se va numi „opoziţia unită", menită sa poarte greul luptei de răsturnare a guvernului I. C.Brâtiami (TEL., 14 ianuarie 1881, p. 1 ; din gruparea vernescană, mai cunoscut era acum numai profesorul şi    folcloristul Gh. Dem. Teodorescu).
r' Lascăr;.'Catargiu a preluat „şefia partidului" în cadrul şedinţei Clubului central conservator din Bucureşti de la 20' decembrie 1880/1 ianuarie 1381 ; cîteva iun! mal tîrziu, în octombrie 1881, sub presiunea junimiştilor (care voiau Să-1 impună la conducere pe Al. Ştirbey) el îşi va da demisia,' dar va reveni asupra ei în noiembrie acelaşi an,J partidul fiind însă slăbit datorită atitudinii dizolvante a junimiştilor (acum, după cum notează un avizat istoric al partidului conservator, acesta, „organizatoric vorbind, aproape că nici nu există. Ca unitate n-aviiSeSe vreme să se înjghebeze şi în confuzia din conducere nici nu se mai ştia cine era şi cine nu membru al lui- — Bulei, Portiduf conseruator, p. 37). Retras la moşia Sa Golaşei, Lascăr Catargiu trecea din cînd în cind prin Bucureşti să vadă „ce-i mai face partidul" (Ibid., p. 39).
5 Publicistul, compozitorul şi dramaturgul Gr. Ventura (1840—1909) a fost director politic al cotidianului bucureştean l'Independanee roumaine (fondat, cu titlul VOrlent de Emile Galii, la 2/14 iunie 1877), de la 31 martie/12 aprilie 1880 pînă la 31 iulie/12 august 1881.
6 Proclamarea României ca regat a constituit o preocupare constantă a factorilor politici de Ia noi imediat după recunoaşterea de către toate marile puteri europene a deplinei independente de stat a ţârii noastre. După ce.'în timpul vizitei în Germania, în martie 1E80, I.C. Brătianu, a primit asigurări din partea cancelarului imperiului, Otto von Bismarck, că Mi se va opune proclamării regatului ((„Cancelarul imperiului i-a spus că România are dreptul d-a se ridica la rangul de regat şi că el va susţine acest drept", nota la 18/30 martie 1880 principele Carol în amintirile sale — cf. Memoriile, XVI, p. 84) au fost tatonate celelalte mari puteri în legătură cu acaasta problemă. Austro-Ungaria nu se arăta foarte binevoitoare (cf. Memoriile, loc. cit.), iar Franţa susţinea cu îngrijorare că Serbia şi Bulgaria vor emite aceleaşi pretenţii (Ibid., p. 86), pentru ca abia prin februarie 1S81 să 3e obţină un acord unanim (Memoriile, XVII p. 64). A fost nevoie să fie soluţionată problema succesiunii la tron, în sensul prevederilor constituţionale că unul dintre fiii fratelui mai mare al prinţului Carol (prinţul Leopold de Hohenzollern) urma sa devină moştenitor prezumtiv al tronului României (documentul, semnat la Sigmaringen la 21 noiembrie /3 decembrie 1880 a. fost prezentat în Senat la 1/13 decembrie 1880 şiîn Adunarea Deputaţilor la 4/16 decembrie 1880). In sfîrşit s-a obţinut, în principiu, şi acordul tuturor grupărilor politice, proclamarea regatului fiind fixată pentru. 10/22 mai 1881, pentru ca apoi să se propună ziua de 8/20 aprilie 1881, aniversarea naşterii prinţului şi a plebiscitului prin cafe acesta fusese ales în 1866 domnitor al Eomâniei (Memoriile, XVII. p. 66). Cu această din urmă propunere, comunicată lui de ministrul de Externe, Vasile Boerescu, prinţul Carol s-a declarat de acord, la 28 februarie/12 martie 1881 (fixarea datei, afirma domnitorul, „stă intru totul la voia miniştrilor" — Ibid.). V. mai departe "evoluţia problemei — care nu mai constituia „o taină" pentru nimeni — în notele 13 şi 20, p. 113—114,
1 Cronicar monden al vieţii bucureştene din anii la care se referă acum Bacalbaşa, Claymoor (Mihai Văcărescu, 1843—lifââ) era fiul poetului lancu Văcărescu. In l'Independanee roumaine el a susţinut, printre altele, rubricile „Carnet du high-life" si „Echos mondains", în care publica cronici uşoare, superficiale, ale petrecerilor din „lumea bună" bucureşteană, nu lipsite înaă, uaeorî, de observaţii fine, ironice. Sati-
rizat de I.L. Caragiale în schiţa High-life sub înfăţişarea junelui Edgar Bostandak! (..Profesia de cronicar high-life nu este uşoară, iiindcă trebuie să scrii despre dame şi damele sunt dificile, pretenţioase, capriţioase") şi portretizat fără cruţare, în tuşe groase, de Constantin Avgetoianu in savuroasele sale amintiri : „Cel mai cunoscut — şi cel mai păcătos — din fraţii Văcăreşti a fost Mişu, care sub pseudonimul de Claymoor a cunoscut chiar zile de adevărată celebritate... Lipsit de franci şi de meserie, omul s-a gîndil să-şi cîştige o piine fâră prea multă trudă şi fără prea multe riscuri şi, ca atîţia alţii, şi-a îndreptat paşii spre gazetărie. Dumnezeu i-a luminat calea şi i-a trimis în vis o idee geniala : exploatarea vanităţiii feminine. Mişu Văcărescu s-a consacrat acestei idei cu slabele iui puteri, suficiente pentru exigenţele timpului şi cu o sirguinţă demnă de un scop mai înalt,.. O întreagă epoca a evoluţiunli noastre sociale nu s-ar putea evoca fâră Claymoor şi cronicile lui şi cu toate astea cine ii mai ştie numele printre generaţiile de după război şi după toate prefacerile prin care am trecut ?" — Constantin Argetoianu, Pentrit cei de miine. Amintiri din vremea celor de ieri, voi. I, ediţia şi postfaţă de Stelian Neagoe, Ed. Humaniţafi, Bucureşti, 1991, p. 126—128.
s Ion Ghica a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti din 1877 pînă în vara anului 1881 cînd va fi numit ministru plenipotenţiar la Londra. El a căutat, într-adevăr, să promoveze dramaturgia originală ; sub directoratul său s-au jucat în premieră la Naţionalul bucureştean : Trei crai de la Răsurii de B.P. Hasdeu. O noapte jurtunoasd de I. L. Caragiale. Despot-Vodi şi Sînziana şi Pepelea de V. Aîecsandri, laăes şi Unchiasul Sărăcie de Al. Macedonsfei, ş.a. S-a preocupat, totodată, de creşterea măiestriei profesionale a unor actori pe care îi considera deosebit de dotaţi ; în 1880 i-a trimis cu burse la Paris pe Aristizza Romanescu (pe aceasta şi în 1881) şi Grigore Manolescu, pentru a urma. ca elevi-auditori cursurile predate Ia Conservator de către cunoscuţii oameni de teatru francezi LoUis Delaunay şi Edmond Got (Massoff, Teatral românesc, III, p. 95). Confirmînd intuiţia lui Ion Ghica, Aristizza.Romanescu şi Gr. Manolescu au contribuit hotărîtor, în anii de după' 1330, îa impunerea „artei interpretative moderne în teatrul românesc" (Istoria teatrului în România, voi. II, 1848—1913, Ed. Academiei, Bucureşti, 1971, p. 525V afir-mîndu-se ca personalităţi proeminente ale scenei noastre din secolul al XiX-lea,
H Literatura originală nu s-a afirmat pe scena Naţionalului bucureştean cu încercări dramatice modeste, precum acelea amintite aici de Bacalbaşa. „Drama naţională" în trei acte După despărţenie do George Marian (1843—1BDM, dramatizare a nuvelei Căsătoria după despărţenie publicată de acelaşi autor în Revista cont m-porană din 1874, a fost jucată în premieră în seara zilei de joi 18/30 decembrie 1880, după care George Marian şi-a retras piesa, pentru a reface actul al Ul-lea. contestat de spectatori şi critică, modifieîndu-i deznodămtntul. Hatmanul Drăgan, ..dramă naţională în 5 acte şi 7 tablouri" de Fr. Dame şi ioan D. Malla. cu muzica (,.o arie, poporană şi un cor") de C Stephănescu s-a jucat pentru întîia oară marţi 16/23 decembrie 1880, autorii retrăgîndu-şi piesa după a doua reprezentaţie (ROM., 24 decembrie 1880, p. 2). Lipsa unui număr mai mare de lucrări dramatice originale a fost una dintre dificultăţile majore pe care a trebuit să Ie biruiască Ion Ghica în calitatea sa de director general al Teatrelor. Puţinele mijloace financiare de care dispunea conducerea Teatrului Naţional, precum şi problema acuta a repertori uiuî, dominat de localizări adeseori penibile, după piese franţuzeşti mediocre erau semnalate, în epocă, de spiritele cele mai luminate, printre care şi de Eminescu : „Nea-
vînd fonduri statornice_scria acesta în Timpul din 31 decembrie 1877/12 ianuarie,
1878—teatrul românesc e avizat la nestatornicia publicului celui mare, căci atîrnă de la încasările serale. Dar nestatornicia lui materială are drept efect şi nestatornicia artistica. De o jumătate de secol, putem zice că se Joacă teatru şi cu toate acestea pînă acuma nu s-a cristalizat încă uh repertoriu care să nu se învechească niciodată" (cf. Massoff, Teatrul românesc, III, p. 48).
111 Matei Millo fusese chemat de Ion Ghica la Naţionalul bucureştean, unde va fi numit, cu începere din stagiunea 1878—1879, director de scenă ; în acelaşi timp, Mihail Pascaly se retrăsese din Societatea dramatică, pentru a juca pe scene improvizate, inclusiv la „Teatrul Dacia", revenind la Teatrul, Naţional abia în toamna anului 1831, tot ca director de scenă; dezamăgit şl bolnav (îşi pierduse între timp soţia şi fiica) va înceta din viaţă în septembrie 1882, la 52 de ani. Enumerarea ac-
110
IU
torilor reprezentativi ai Naţionalului bucureşlean din anii 1880 este corectă, dar, desigur, incompletă (v. Addenda, I, p. 233, nota IM ; pe Ştefan Mateescu — creator al rolurilor Cetăţeanul 'turmentat .şi Hicâ Venluriano din teatrul lui Caragiale il chema, de fapt, Mihail (1858—1891).
** Cititorii vor observa că unele înregistrări sunt repetate de două şi de trei ori. Aşa comandă respectarea ordinii cronologice (n.a.) Despre saloanele principesei Irina Grigore Suţu şi al Elenei Otetelesanu, v, voi. I al acestei lucrări, p. 85—86, precum şi Constantin Argetoianu, op. cit., p. 104—106 şi 128—129.
Ji In ziar : dompteuse — îmblînzitoare (fr.).
13 Claymoor, Echos mondains, Grand bal travesti â l'hotel dtt Prince Ceorges Bîbescit, I:R., no. 1040, mardi 17 Fevrler.'l-er Mars 1831, p. 2. Balul mascat avusese loc la 14/26 martie 1881. „Seratele" oferite în fiecare sîmbătâ de către prinţesa Valentina ,şi prinţul George Bibeseu fuseseră inaugurate la 27 decembrie 1880/9 ianuarie 1381 în casa acestora de pe strada Mercur, situată aproximativ în zona în care se află astăzi magazinul Eva de pe Bd. Magheru. Pentru aceste serate, principesa Valentina adusese special de la Paris „mai multe obiecte destinate pentru cot Hon-' (ROM., 29, 30 decembrie 1880, p. 1186). V. şi Constantin Argetoianu, op. cit., p. 114—116.
14 Alexandru ai II-lea (1818—1831), conducătorul celui mai reacţionar regim din Europa, căzuse victimă mişcării revoluţionare rusa, a „nihiliştilor", care în ultima vreme organizase mai multe atentate împotriva ţarului, considerat, pe bună dreptate, unul dintre exponenţii de bază ai tiraniei. Iată prima relatare a atentatului, înregistrată de presa română : „Petersburg, 1/13 martie. Azi la 2 ore după prînz pe cînd împăratul se întorcea în trăsură de la manegiul Mihail la Palatul da Iarnă, două bombe au fost aruncate în trăsura sa ; a doua a zdrobit picioarele şi a atins abdomenul împăratului, a omorî t îndată un ofiţer şi doi cazaci şi a rănit mai multe alte persoane. împăratul, transportat în cabinetul său, a murit puţin după aceasta. Marele duce moştenitor a fost proclamat de împărat de către marele consiliu al Imperiului" (TEL, nr. 2849, 3 martie 1881, p. 3). Asasinul era Nilsolai Rîsakov, în.vîrstă de 18 ani, student la Institutul de minei Moartea împăratului nu a dus însă la liberalizarea regimului, ci. dimpotrivă, la înăsprirea lui, în timpul domniei urmaşului acestuia, ţarul Alexandru al lîl-lea, promotor al unei politici de teroare antipopulară şi de rusificare' forţată. Opinia publică românească simpatiza cu lupta pentru libertate a popoarelor din Rusia, dar nu împărtăşea credinţa câ atentatele anarhiste puteau duce la schimbarea situaţiei.
13 Cronica judecătorească. Atentatul de !a 2 decembrie J880, ROM., 11 martie 1881, p. 226. Procesul s-a desfăşurat înaintea Curţii cu juraţi din Ilfov prezidată de Demostene CuCuli, în zilele de 9.21 şi 10/22 martie 1831, dezbateriile durînd aproape 24 de ore. V. actul de acuzare al procurorului-general I. Dendrino £n : TEL., 8 martie 1881, p. 2—4. In vederea procesului — la sugestia lui Gr. M. Sturdza — se oferiseră voluntar să-i apere pe acuzaţi avocaţii ieşeni N. Ceaur-Aslan şi G. Balş, dar ei vor fi decomandaţi ulterior, Beizadea Viţel remjnţînd să se mai. amestece în destinul lui Ion Petraru după asasinarea ţarului Alexandru, potrivit telegramei trimisă în această problemă lui Gr. M. Grandea : „Sbcot că e in interesul bineînţeles ai Partidului democrat-naţional a se adopta o abstenţiune [abstention, fr., abţinere] absolută în privinţa inculpaţilor de la 2 decembrie" (Ră&boiul român, an. III: 8 martie .1881, p. 1).
Ie Potrivit hotărîrii Adunării generale a acţionarilor Societăţii generale de asiguraţi Dacia (eu sediul în propriul „palat" de pe Calea Victoriei colţ cu strada Lipscani), din 2B.martie/10 aprilie 1881 aeeasta avea să fuzioneze cu Societatea România „sub firma Dacia-România" (ROM., 5 aprilie 1881, p. 311). Capitalul social al noii societăţi se ridica la trei milioane lei împărţiţi în 12 000 acţiuni a cîte 250 lei una. Decretul regal de autorizare a fuzionării, purtînfi data de 7/19 mai 1881 în : MOF., nr. 23, 8/20 mai 1881, p: 972 ; în continuare la p. 972—97G, Statutele Societăţii generale de asigurări Dacia-Româniâ. Din Consiliul de administraţie mai făceau parte, în afara de cei enumeraţi de Bacalbaşa: Marco Besso, din' partea   societăţii italiene
■-\      „Assicurazione generale". Ştefan loanide şi Albert Nivert, pentru societatea ;.Reas-\     surances generales" din Paris, ruliu Seculici — care va fi director general al Societăţii ' !     Daciă-România pînă la începutul acestui secol — este tatăl scriitoarei Bucura Dum-'<   \    bravă (Fany Seculici).
\ 17 în primele luni ale anului 1881 I. C. Brătianu a purtat tratative, probabil,
j cu G. Verneseu, pentru întărirea guvernului cu elemente liberale dizidente (i-ar fi :i oferit acestuia şi partizanilor săi trei locuri în cabinetul său — v. Războiul român. .Ş 4 februarie 1881. p.4) şi în mod sigur cu gruparea junimistă. Astfel, Ia sfîrşitul lunii „V ianuarie şi — încă o dată — la sfîrşitul lunii februarie 18811.C. Brătianu avea să trimi-r tă fruntaşilor conservatori, prin intermediul Iul P.P. Carp, invitaţia de a participa cu k| trei miniştri ia un guvern de coaliţie, menit să patroneze proclamarea regatului, dar }„.'      conservatorii puri, iritaţi că propunerea le fusese comunicată, prin intermediul unui
fruntaş junimist, care se delimitase în această vreme net de poziţiile lor, au refuzat, y.      mai mult sau mai puţin explicit oferta, ceea ce, după opinia autorizată a lui T.
Maiorescu constituise o neiertată eroare politică („Nu este de mirare că după o astfel
de greşală a adversarilor, guvernul lui Brătianu sâ se fi întărit într-un mod extraor-$■      dinar şi să fi putut sta la cîrma ţării încă 7 ani..." — Maiorescu, Discursuri parlamen-
tare, III, p. 12). Din acest moment gruparea lui P. P. Carp şi Titu Maiorescu s-a înde-.     părtat şi mai mult de partidul conservatorilor vechi condus de Lascăr Catargiu. M: -
g 18 Despre această propunere a conservatorilor (neconfirmată documentar) amin-
tea l'Independance Roumaine în numărul său din 21 februarie;5 martie 1881, ştire ■Âr- preluată şi comentată de Timpul din 24 februarie 8 martie 1881 : „Remanierea deplină >i;: . a cabinetului care va fi compus din juna dreaptă şi din juna stînga ; dizolvarea W Adunărilor ; şaptesprezece prefecturi date conservatorilor ; uouăle Adunări întrunite ||; vor alege pe d. Lascăr Catargiu prezident al Senatului şi pe d. Brătianu prezident al JŞ-. Camerei Deputaţilor" (Eminescu, Opere, XIII, p. 81). Timpul preciza că informaţiu-||' nile cotidianului de limbă franceză „nu pol £i decît cojile puţin însemnate a adevă-"M •   râtului sîmbure al cestiunii" (Zbid., p. 82)
13 Atrăgînd. atenţia asupra unor manifestaţii socialist-revoluţionare ce avuse-- seră loc la Iaşi, unde tocmai fusese interzis un „banchet" ce-şi propunea să marcheze solemn aniversarea proclamării Comunei din Paris şi totodată să-şi exprime solidaritatea cu mişcarea revoluţionară rusă, care-1 lichidase pe capul regimului . oligarhic (v. mai departe în text.-p. 93 şi nota 24; p. 114) Titu Maiorescu va insinua — în Adunarea Deputaţilor— că liberalii ar fi tolerat şi chiar favorizat mişcările anar-.. histe, interpelînd guvernul Ia 13/25 martie 1881 „dacă în urma procesului Petraru şi a manifestaţiilor socialiste din Iaşi crede timpul venit dea impune politicii noastreinter-ne o direcţiune mai compatibilă cu consolidarea monarhiei constituţionale" (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 13 martie 1881, MOF., nr. 59, 14/26 martie 1881,-p. 1776). Atacul lui Maiorescu — aşteptat sau nu de liberali — urmat de răspunsul lui IC. Brătianu, destul de conciliant (,,nu sunteţi nici dv. mai albi decît mine, nici eu mai roşu ca d-voastră" — Ibid., p. 1783), precum şi intervenţiile deputaţilor N. Ionescu, A. Stolojan, CA. Rosetti, Al. Lahovary, P.P. Carp, N. Fleva au readus în actualitatea i;/ imediată problema proclamării regatului, liberalii profitînd de ocazie pentru a-şi manifesta în modul cel mai concret ataşamentul pentru ideea monarhică, de stabili-lf.. tate şi consolidare a regimului, renunţîhd astfel la mai vechile lor concepţii republicane, inaplicabile la noi, în condiţiile în care România îşi trăia în continuare tra-Ir.' gedia sa geografică, încleştată între două imperii vecine reacţionare (în aceste zile I. C. Brătianu va preciza apăsat, tot în Parlament, că el a fost republican la Paris, |^ dar că nu poate să fie decît monarhist la Bucureşti). A urmat in seara aceleiaşi zile , de 13/25 martie 1881 o întrunire a parlamentarilor aparţinînd majorităţii guverna-' mentale dupâ care, a doua zi, „dis-de-dimineaţă", toţi miniştrii s-au prezentat la domnitor rugîndu-1 „să Ie dea permisiunea să facă a se proclama chiar azi regatul" tei- (Memoriile, XVII, p. 68—69). Principele Carol, după,ce a atras atenţia că acest fapt i"'iîu ar fi trebuit să se producă înainte de „înmormîntarea împăratului Rusiei" şi-a Iţi dat consimţămîntul, dar, desigur, el fusese unul dintre iniţiatorii cei mai perseverenţi $}' ai acestui act prin care tînărul şi ambiţiosul prinţ german (n. 1839) intra.cu demnitate Ş. .în rîndurile monarhilor luminaţi ai Europei.
h.
■*» Proclamarea regalităţii, ROM., 16, 17 martie 18111, p. 245. tegea priviod proclamarea regatului roman votată in unanimitate la 14/26 martie 1881 de Adunarea Deputaţilor şi de Senat, a fost promulgală în aceeaşi ,zi şi publicată în IVIo/titorut oficial la 15/27 martie l88lj; v.,textul exact, parţial diferit de cel reprodus de Bacal-oaşa, în Addenda, IL, p. !2R7. Proclamarea regatului român constituia o urmare logică a dobîndirii independenţei patriei noastre, a. recunoaşterii acesteia de către celelalte ţări, a acceptării României ca stat suveran egal cu eelelalte state europene, care, în marea lor majoritate, la sfîrşitul secolului al XlX-lea erau organizate tot ca monarhii mai mult sau mai puţin constituţionale. Documentele elaborate cu acest prilej au accentuat asupra acestei probleme, începînd cu „Raportul Consiliului Miniştrilor" (..România, constituită în Regat, complectează şi încoronează opera regenerării sale. Ea. îşi dă un nume care este in acord cu poziţiuneo ce a dobîndit ca Stat independinte" -^iv. la sfîrşitul acestui volum, Addenda, Ii. p'. 298 ; v. şi intervenţiile unor deputaţi şi senatori în şedinţele Parlamentului din H/26 martie 1881 (generalul D. Lecca, P* P. Carp, I. C. Brătianu,
C. A. Rosetti:' Ai. Lahovary, N. Fleva. V. Boerescu, N. Ionescu, Dim. Ghica, G. Lecca, Ion Ghica, G. Gr. Cantacuzino, Lascăr Catargiu, V. Aîecsandri) — o parte din aceste discursuri sînt reproduse în Addenda, II, p. 299—310, precum şi numeroase articoie din presa vremii : „Am fost un stat independent, o monaihle constituţională, continuăm a fi un stat independent, o monarhie constitui ion a Lâ. Numească-se capul statului domn sau rege, calitatea sa rămîne aceeaşi : suveranul unui stat de sine stătător".(Pressa, an. XIV, 20 martie 1331, p. 1) ; „Democrat din cap pînă în picioare, el (CA. jRosettii, Spre a, scăpa această ţară din ghiarele reacţionarilor, cari voiau s-o dea unii nemţilor, alţii muscalilor, s-a hotărît d-a proclama regalitatea, nu regalismul ; a încredinţat postul de Domn unui rege" (TEL., 13 octombrie 1881, p. 1). C.A, Rosetti însuşi — care nii-şi abjurase ideile republicane—va explica, do altfel, in 18R3—şi va avea perfectă dreptate — de ce a contribuit în 1881, el, republicanul convins. Ia consolidarea monarhiei române : „România e prea tînără şi prea mică spre a nu ţine seama de vecinii săi cei puternici. Austrin şi Rusia fiind monarhii, ar fi foarte imprudent să încercăm a ridica o republică lingă dinsele" (Vasile Netea, C.A Rosetti. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 330). Întreaga problemă este expusă foarte desluşit, de către Nicolae Iorga, în cîteva rin duri din Istoria rotnânilor .- „In noul titlu, străin, de Rege, care nu cuprindea mal mult decît cel, împărătesc in origine şl în esenţă, al. Domnului, aceste Milioane aşa de mult neglijate Vedeau o înălţare a patriei şi aceasta Ie ajungea" (N. Iorga, istoria românilor, voi. X. întregitorii, Bucureşti, 1939, p. 232).
!1 Banchetul dat de comerţul Capitalei în onoarea d-lui I.C. Brătianu, ROM., 23, 24 martie 1881, p. 270. Banchetul — de mai multe ori ahîînst — a avut loc diimtni-■ că 22 mărtfe/3 aprilie 188L, în sala Teatrului Naţional, printre invitaţi numârîndu-se
D. Ghica, V. Aîecsandri, P.P. Garp ş.a.
■ 'a Ştiri d-ale zilei, ROM., 3 aprilie 1881, p. 302.^Peritru atragerea economiilor mărunte ale populaţiei a fost creată (şi nu „din nou înfiinţată") ca o anexă a Casei u% Depuneri şi Consemnaţiuni, fiinţînd din 1864. o Casă de Economii (care primea de Ia depunători sume între 1 şi 300 lei) J Localul Casei de Economii se afla într-o Clădire cu un elaj Situată în Piaţa Constantin Vodă. acolo unde mai tîrziu s-a construit Poşta Centrală lastăzi Muzeul de istorie a României) (v. Centenarul Casei de Economii sl Consemnaţiuni, 1864—1964, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1984), La |cere-monia inaugurării Casei de Economii, in ziua de 1/13 apriiie 1881, au asistat: regele Carol, i. C. Brătianu, C. A. Rosetti, lom Ghica.ţpreşedintele Consiliului de administraţie al „Casei" ş.a, (MOF., nr. 3, 3/15 aprilie 1831, p. 101).
28 Suveranul îi predase lui Ion Ghica, preşedintele Academiei Române, în prezenţa iui I.C. Brătianu şi Vasile Boerescu, „condeiul şi călimările cari au con-tribuitja Subscrierea regală a legii relative la marele act naţional" (Academia Români, proces verbal nr. 6. Şedinţa din sesiunea generală a anului 1881, ţinută în ziua de 16 martie, MOF., nr. 70, 27 martie/8 aprilie 1881, p. 2195).
24 Social-democraţii din Iaşi, în frunte cu dr. Russel, profesorii Ion şi Gh. Nădejde, studentul Const. Miile ş.a. au plănuit organizarea, la'6/18 martie 1881, a unei manifestaţii închinate împlinirii a zece ani de la proclamarea Comunei din Paris,
I;
manifestaţie în cadrul .căreia, în condiţiile asasjnSrii împăratului Alexandru al II-tea la 1/13 martie 1831, urmau să se exprime şi sentimentele de solidaritate ale poporului român cu lupta revoluţionară, antiţaristă,. a ..niiulisulor" ruşi. Ca urmare a protestelor hotărite a ministrului plenipotenţiar al Rusiei la Bucureşti, autorităţile române au fost nevoite să interzică manifestaţia şi să opereze apoi arestări în rîndurile refugiaţilor politici ruşi şi polonezi prezenţi atunci la Iaşi, printre care dr. Nicolae Russel ai P.V. Axelrod. „Arestarea noastră — scria acesta din urmă într-un volum autobiografic din 1923, apărut la Berlin, Perejitoe i peredumannoe: Trăite şi gindite — a pus autorităţile româneşti într-o situaţie delicată. Nu existau temeiuri legale pentru a ni se intenta un proces. Iar incidentul era în contradicţie cu sentimentul de dem-. nitate şi independenţă naţională manifestat faţă de Rusia, sentiment foarte puternic pe atunci în România, sub impresia proaspătă a războiului cu Turcia. Şi, pe altă parte, era primejdios să se refuze un serviciu puternicului vecin" (v. antologia noastră, Amintiri literare despre vechea mişcare socialistă, 1870—1900. Ed. Muierva, 1975, p. 115). In aceste condiţii, foarte exact rezumate de cunoscutul revoluţionar rus, guvernul liberal a fost nevoit să alcătuiască în grabă o „lege asupra străinilor", anunţată în Senat de către Eugeniu Stătescu la 20 martie/l aprilie 1881 şi aprobată de înaltul for, după discutarea în şedinţă secretă, la 26 martie/7 aprilie 1881, cu 34 voturi pentru şi 5 contra, iar do Adunarea Deputaţilor la 4/16 aprilie 1881, cu 44 voturi pentru, 28 contra şi 3 abţineri. In Cameră însă, guvernul nu a putut asigura discreţia în legătură cu presiunile externe care determinaseră elaborarea precipitată a acestei legi, Nicolae Ionescu protestînd in legătură cu arestările de la Iaşi, pe care le considera ilegale, şi dezvăluind intervenţiile malefice în această problemă ale „puternicului vecin" : „Aşadar, voi întreba, cari sunt motivele şi împrejurările cari ne fac pe noi să improvizăm cu atita pripă această lege ? Negreşit, ele nu pot fi altele decît preocupaţi une a de a fi în bune relaţiuni cu puternicul imperiu vecin" ; amintind că primul-ministru insistase să nu se facă amendamente la lege, care urma tă fie votată cît mai repede, el încheia — şi, bineînţeles, avea perfectă dreptate : „Nu mica Românie va da siguranţă marelui imperiu, nu prin legile noastre vom face să înceteze nihilismul în Rusia" [Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 3 aprilie 1881. MOF., nr. 4, 4/16 aprilie 1881, p. 175—180). Promulgată la 6/18 aprilie 1881 şi publicată in Monitorul oficial a doua zi, legea prevedea ca străinilor care n-au domiciliul stabil in România şi care prin activitatea lor pot pune în primejdie siguranţa statului român sau a altui stat li se va putea fixa domiciliu forţat sau vor putea fi expulzaţi. Pe baza acestei „legi asupra străinilor" autorităţile i-au îndepărtat din. Iaşi, la începutul lunii aprilie, pe cei cinci revoluţionari arestaţi, trimiţîndu-î, din Galaţi, cu un vapor al societăţii de navigaţie Lloyd, către Conatantînopol (V. cartea noastră. Constantin Miile. Tinereţea urniri socialist, Ed. Politică, 1973, p. 111), guvernul liberal găsind astfel totuşi o soluţie care îi permitea sâ nu-i extrădeze autorităţilor ţariste neiertătoare pe revoluţionarii refugiaţi la noi.
^„Ierl d. prim-ministru a depus demisiuriea sa şi a cabinetului" (ROM., 1 aprilie 1881, p. 314). Demisia lui I. C. Brătianu, motivată neclar de către acesta, avea ca scop (după cum presupune şi P. Cîncea în voi. Viaţa-politică, p. 87) crearea, după un cabinet interimar de scurtă durată, a unui guvern puternic, omogen, care să asigure aplicarea mai fermă în practică a principiilor doctrinei liberale. De altfel, încă la sfîrşitul lunii ianuarie 1881, intr-o întrunire a parlamentarilor liberali s-ar fi discutat despre „retragerea provizorie (subl. n3.) a lui I.C. Brătianu din capul guvernului" (RAZ.-W, 27 ianuarie 1881, p. 2).
* Am aflat cu destulă dificultate în presa vremii unele informaţii sporadice în'legătură cu „milionul lui Brătianu", operaţia desfăşurîndu-se cu oarecare discreţie. Cert este că în primăvara anului 1881 amicii lui I.C. Brătianu au luat iniţiativa de a-i oferi ace:.tuia un milion de lei ca recompensă (naţională) pentru contribuţia sa. adusă la dezvoltarea României moderne (PMzboiul român — an. III. 1 iunie 1881, p. 2 —menţiona că iniţiativa i-ar fi aparţinut mitropolitului Calinic Miclescu şi colonelului N. Bibescu). Tot atunci, Pressa, oficiosul lui Vasile Boerescu şi al grupării sale era favorabil acordării unei recompense lui I.C. Brătianu, dar nu credea că e potrivit ea aceasta să fie obţinută pe cale parlamentară (Pressa, an. XIV, 9 mai 1881. p. 1), Se pare câ. într-adevăr, liderul partidului liberal' ar fi refuzat ca recompensa să-i fie acordată din bugetul ţării, aşa cum relata, mai tîrziu, Lupta lui G. Panu : ,,Nu VOlesc — ar fi spus Brătianu — ca statul, ca ţara să-mi dea ura singur ban, acest
114
115
ban mai degrabă să se dea nenorociţilor, eu nu pot primi decît de la cetăţeni, de la amicii mei in stare de a face sacrificii pentru mine" (cf. RAZ.-W., 18 mai 1835, p. 2—3), Pînă la începutul anului 1883, preciza Binele public (an. V. 16 februarie 1883," p. 1) s-ar fi strîns, la casierul comitetului de iniţiativă, Ştefan Ioanide, (100 000 lei, dar în operaţia de încasare a banilor s-ar fi petrecut multe nereguli, neexistînd o evidenţă strictă a contribuţiilor mai mult sau mai puţin voluntare (Milionul ă-lui I C Brătianu, RAZ-W., 3 februarie 1884, p. 1). Desigur, acceptarea cu prea mare uşurinţă de către I.C. Brătianu a acestei „recompense" acordată de amicii săi politici, inclusiv de marii profitori ai regimului liberali care-1 putea, obliga astfel pe şeful guvernului la unele concesii în reciprocitate, nu a contribuit deloc la consolidarea autorităţii sale (reale) in epocă, aşa cum, de altfel, va sesiza, -pe bună dreptate, şi Titu Maiorescu : „...milionul «pentru încurajarea virtuţilor civice- alături de alte recompense «reversibile» simt curioase simptome de slăbire a respectului |Iui I-C. Brătianul pentru decenţa publică" (Maiorescu, Istoria contimporană a României, p. 225).
■a pe Dumitru Brătianu, care era ministrul ţării la Constantinopol, ÎI recomandase domnitorului, ca succesor al său. I.C. Brătianu (Memoriile, XVII, p. 79), aceasta din urmă dorind, desigur, ca festivităţile de proclamare a regatului-să fie patronate tot de un membru al familiei sale, mult mai puţin dotat, insă, pentru a practica cu autoritate actul guvernării. Guvernul, instalat la 10'22 aprilie 1881, avea componenţa notată corect de Bacalbaşa : D.A. Sturdza va deveni însă ministru de Finanţe la 29 aprilie/10 mai 1881, pînă atunci interimatul ministerului fiind asigurat de col. N. Dabija.
" '* Pe baza unui decret purtînd data de 8/20 aprilie 1881 Vasile Conta era numit membru al înaltei Curţi de Casaţie (ROM., 11 aprilie 1381, p. 330).
29 Medalia comemorativă, Pressa, an. XIV, 25 aprilie 1881, p. 1.
20 Guvernul Ion Ghica, în componenţa notată corect de Bacalbaşa, a funcţionat de la 11/23 februarie 1866 pînă la 10/22 mai 1866, cînd, *după sosirea in ţară a principelui Carol, şef ai noului cabinet a fost numit, Lascăr Catargiu.
31 Familia regală s-a deplasat cu un tren special din gara palatului de la Cotroceni pînă la Gara Tîrgoviştei (actuala Gară de Nord). Cortegiul descris de Bacalbaşa şi-a Început drumul de la Gara Tîrgoviştei pe Calea Griviţel (Ceremonia încoronării. 20 mai 1881, MOF., nr. 32, 14/26' mai 1881, p. 995). V. Addenda, II, p. 312—318.
32 „Actul constatator al ceremoniei consacrării Coroanei Regatului României" a fost semnat de rege, regină, principele Leopold de Hohenzollern, miniştri, preşedinţii corpurilor legiuitoare (D. Ghica şi C. A. Rosetti), primul preşedinte al Curţii de Casaţie (MOF., nr. cit., p. 996—997).
3:! Bacalbaşa a rezumat, destul de aproximativ, momentele principale ale ceremoniei încoronării folosindu-se de relatările din presa vremii (România. I' Indepen-dance Roumaine). Fragmentele de discurs, traduse de el, probabil, după versiunea franceză, le-am verificat şi corectat după textele oficiale în limba română publicate în MOF., nr. cit., p. 995—999. V. descrierea mai detaliată a eermoniei la sfîrşitul acestui volum, în Addenda, II, p. 312—318.
34 Tribuna era ridicată pe Bulevardul Academiei, în faţa Universităţii.
35 .„Spălătoria naţională, reprezentată numai prin femei şi turnătoria d-lui Lemaître formau grupul al treizecişiunulea. Acest grup avea un car colosal tras de şase boi. D-asupra, în partea dinainte şi dinapoi erau aşezate două grilaje foarte frumos lucrate în mijloc se aflau mai mulţi lucrători, lucrînd la diferite obiecte, apoi un coş foarte mare lingă care erau nişte foaie ; carul, in genere, prezintă aspectul cel mai frumos" (Serbarea încoronării regatului român. Ziua de 11 mai, TEL., 15 mai 1881,- p. 2—3).
3G „Săpunarii, formînd grupul al trei zeci şipatrulea urmau cu un car tras de patru cai negri d-asupra căruia se vedea in picioare o statuie de săpun glicerina a M.S. regelui de mărime naturală care. din nenorocire se rupse în drum" (Ibid.).
37 „Canalizarea Dîmboviţei, al treizecişişaptelea grup era reprezentată printr-un car colosal tras de 24 boi. Carul înfăţişează un pod de fer, d-asupra căruia, la o înălţime de două caturi stau mai multe persoane. Subt pod, în nişte coşuri se află sticle pline cu apă din Dîmboviţa. Pe coşuri sunt nişte placarde pe care stă scris : Dîmbouifă, apă dulce. După car, grupul imens ai lucrătorilor, formînd grupul al trei-zecişioptulea" (Ibid.).
Bacalbaşa a rezumat relatarea publicată în : ROM., 13 mai 1881, p. 420— 421 (Serbarea încoronării). Ne-am îngăduit, în nolele noastre, să reproducem mai sus, după Telegraful, ceva mai detaliat, trei momente ale acestei defilări, care a fost menită, printre altele, să înfăţişeze potenţialul economic şi cultural al Bucureştilor, marile lucrări edilitare,    rezultatele eforturilor de    industrializare ale Capitalei
. noastre, manifestaţia din 11/23 mai 1881 constituind un elogiu elocvent adus muncit oneste a bucureştenilor, hărniciei lor, contribuţiei acestora la dezvoltarea economică şi culturală a ţării în anii de avînt de după dobîndirea independenţei depline a patriei. Defilarea „grupurilor artei, comerţului, industriei şi societăţilor din Bucureşti", a
. fost organizată din iniţiativa societăţii Concordia română, sub coordonarea unui comitet de 30 şi a unui consiliu executiv format din şapte persoane : Const. Porumbaru, fabricant; C.N. Oppler-fiul, fabricant (de bere) ; Pantazi Ghica, deputat; Dimitrie C. Butculescu, inimosul organizator al-mişcării cooperatiste de la noi'; Ioan Weiss, tipograf ; N. Cucu, arhitect ; Th. Mândrea, fabricant de efecte militare (Dimitrie C. Butculescu, Serbarea organizată pentru ziua de 11 mai 1861, Bucureşti, 1881). De altfel, în scrisoarea de mulţumire transmisă de regele Carol lui Constantin Porumbaru, „preşedintele comitetului central al fabricanţilor, grupurilor artei, comerţului, industriei şi societăţilor din Bucureşti", comitet care organizase defilarea de la 11/23 mai 1881, se conchidea, în sens optimist, pornindu-se de la realizările evidenţiate.cu această ocazie, că : „inteligenta noastră naţiune posedă întrînsa toate aptitudinile spre a Păşi eu vigoare pe calea muncii şi a productitinii" (MOF., nr. 35, 17/29 mai 1881, p. 1093).
La „revista militară" de miercuri 13/25 mai 1881 — care a avut Ioc tot. în piaţa Universităţii — au participat o „legiune" din garda civică precum şi unităţi ale armatei comandate de generalul -Al. Cernat.
. <a Ultima problemă dificilă pe care a avut-o de rezolvat ţara noastră în primii ani de după dobîndirea deplină a independenţei de stat a fost aceea a „chestiunii Dunării', fluviu care asigura României legăturile comerciale cu apusul Europei şi Marea Neagră. Importanţa Dunării pentru poporul nostru era subliniată în epocă de către Mihail Kogâlniceau, care, amintind versurile populare cuprinse în colecţia lui , Vasile Aîecsandri („Eu cu Dunărea sunt una/Batem timpul şi furtuna !") menţiona în 'cîteva pagini de reală vibraţie patriotică : „...do la moşi şi strămoşi există în poporul român instinctul că iară Dunăre România nu poate fi şi nu ar avea raţiune de a\fi. Dacă românii au o misiune providenţială de îndeplinit, aceasta nu poate fi decît aceea de a fi păzitorii Dunării" (M. Kogălniceanu, Cestiwnea Dunării, partea a Il-a, Bucureşti, 18112, p. 5—-6). In Tratatul.de la Berlin, care s-a preocupat şi de problemă asigurării libertăţii navigaţiei pe marele fluviu european, se preciza, la. Art. 55 că „reglementele de navigaţiune, de poliţie fluvială şi supraveghere, de la Porţile de Fier pînă la Galaţi se vor întocmi de Comisia europeană cu asistenţa delegaţilor statelor ţărmurene..." (Documente privind istoria României. Războiul pentru Independenţă, voi. IX, Ed. Academiei, Bucureşti, 1955, p. 383), Comisia europeană a Du-.nării, înfiinţată prin Tratatul de la Paris din. 1856, exercitîndu-şi autoritatea numai pe secţiunea fluviului de la Galaţi (pînă în 1878 numai de îa îsaccea) şi pînă la vărsarea ei în mare. Pornind de la aceste prevederi ale Tratatului de la Berlin, Austro-Ungaria — încereînd sâ-şi asigure dominaţia şi asupra acestei părţi a fluviului —-a iniţiat, cu sprijinul reprezentanţilor Germaniei şi Italiei în Comisia europeană a Dunării, un proiect privind înfiinţarea unei Comisiuni mixte a Dunării de jos, alcătuită din delegaţii statelor riverane : România, Bulgaria şi Serbia, preşedinţia permanentă a Comisiei urmînd să-i revină, Austria asigurîndu-şi totodată Şi „votul preponderent" în cazul parităţii de voturi. Acordarea preşedinţiei permanente a Comisiei
117
116
mljtte unui stat neriveran pe această zonă. a fluviului precum şi a votului preponderent şi-în general-crea rea unui organism supranaţional care să-şi exercite autoritatea asupra teritoriului statelor riverane '(..Aprob a re a şi punerea in aplicare a sus-numitului ooeiiment ar fi pus   intieaga porţiune a Dunării între Turnu Severin ţi Galaţi sub tutela monarhiei habsburgiee, limitînd suveranitatea statelor riverane nu* numai în apele teritoriale dor chiar si pe uscat, prin preluarea conducerii şi administrării porturilor1' — Şerban Radulbscu-Zoner, Dunărea, Marea Neagră ji puterile centrale, 1878—1898, Ed. Dacia. Cluj-Napoca, 1882, p. 103). nu a putut fi acceptată de România, care, în cadrul Comisiei europene a Dunării ce se întrunea periodic la Galaţi, s-a împotrivit din răsputeri proiectului austriac. Discuţiile asupra creeni Comisiei mixte au început in mai 1880, proiectul respectiv neîntrunind adeziunea majorităţii delegaţilor şi îndeosebi ai Angliei şi Rusiei, care nu priveau cu ochi burii politica de expansiune spre sud-est a monarhiei habsburgiee, dar în cadrul sesiunilor următoare iriariie puteri, făcindu-şi concesiuni reciproce, au izolat România, care a fost determinata astfel sâ se opună de cele mai multe ori singură unor reglementări care îi ştirbeau în mod evident suveranitatea naţională. In aceste condiţii Austro-Ungaria a exereitat presiuni mai mult sau mai puţin diplomatice asupra ţarii noastre, inclusiv fâcînd aluzii la intenţia guvernului român de a proclama regatul („ministrul plenipotenţiar al monarhiei habsburgiee; contele Hoyos, sprijinit şi de omologul său german, contele Wesdenlen a dat de înţeles premierului român I.C. Brătianu. în cursul lti»i multor convorbiri, că Auslro-Ungaria ar sprijini eventual acest act în schimbul ajungerii la un acord în sensul dorit de Viena cu privire la regimul Dunării"— Şerban «ăduţescu-Zoner, op. cit., p. 112) ; datorită şi situaţiei internaţionale care intrase ■ într-o peţioadă de aparentă acalmie în această zonă a Europei, îndeosebi, ca urmare a reînnoirii la mijlocul anului 1881 a „Alianţei celor trei impăraţi •■ (adică a statelpr din ceţitrul şi răsăritul Europei: Germania, Austro-Ungaria şi Rusia ţaristă) guvernul româli'a fost nevoit să'facă unele concesii în problema Comisiei mixte, la sfîrşitul anului Î880 şi începutul anului 1881-, acceptînd ideea creerii acestui organism inter-naţional dar fără a fi de acord nici un moment eu rolul preponderent al Austro-Ungariei şi cu încălcarea suveranităţii naţionale a celor trei state riverane („Avem daririţa'sincefa să fim cit se poate de prevenitori cu Austro-Ungar ia — nota principele Caeoî îii deeembrie 1880 —■ insă nu putem să-i dăm o influenţă exclusivă", eonchl-zînd, după ce precizase că România ar fi admis, „în principiu", Comisia statelor riverane: „mai mult insă nu putem sa acordăm. Ungurii vor să monopolizeze Dunărea ; cu Austria ăm putea sâ ne înţelegem lesne" — Memoriile, XVll, p. 59). Această situaţie complicată, in care guvernul I.C. Brătianu a apărat eu demnitate interesele naţionale ale României, a fost folosită de opoziţia conservatoare în scopuri meschin politicianiste prin organizarea unei înverşunate campanii de breşă eu intenţia de a răsturna cabinetul liberal*. V, evoluţia problemei mai departe în text, p. 98 şi, mai jos, nota 41 ; p. 134 şi nota 13, p. 145—146.
41 Relatarea lui Bacalbaşa este foarte aproximativă. In cursul lunii mai 1881, după serbarea proclamării regatului, în intenţia do a demonstra că guvernul D. Bcţtianu era incapabil de a. rezolva „chestiunea Dunării'' şi totodată intepţionlnd . să răspundă acuzărilor veheţnente ale opoziţiei conservatoare, amicii politici ai lui I.C. Brătianu âu provocat în Parlament o discuţie asupra acestei probleme, încă nerezolvată la nivelul Comisiei europene a Dunării, Tn cadrul unei întruniri „intime" " « deputaţilor şi senatorilor guvernamentali s-a hotărît ca Petre Grădişteanu să adreseze în Senat o interpelare guvernului în „chestiunea Dunării", iar Gh. Chiţu în Adunarea Deputaţilor, urmmd ca explicaţiile necesare să fie date, totuşi, de către JlC. "firătianu şi Vasile Boerescu (RAZ-W, 22 mai IBM, p. 2 ; 25 mal 1BB1, p. 1). Şi (rjtFrâdevâr; la 22 mai/3 iunie 1881, Petre Grădişteanu a rostit o interpelare în Senat, premieriil în funcţie, D, Brătianu, râspunzînd vag că „rolul meu şi al colegilor mei îh-cestrânea Dunării abia începe", un istoric destul de exact al problemei oferindu-t Vasile Boerescu, menţioriînd că în momentul retragerii guvernului acesta se pronunţase în favoarea unei comisii speciale dar respinsese votul.preponderent al Austro-Ungăriei- ton Brătianu va preciza în continuare că propusa comlsiune mixtă era primită în principiu numai ca o , .delegat iune" a Comisiei europpne de la Galaţi „al numai în ceea ce priveşte poilţia fluvială, iar nicidecum în ceea ce priveşte atribu-ţiunile cari aunt un drept al suveranităţii naţionale".. Referindu-se la atitudinea mai prudentă, de menajare a unor mari puteri, preconizată de guvernul 1. C. Brătianu — politică nu lipsită de fermitate atunci cînd era vorbs de apărarea intereselor şi a suveranităţii, noastre naţionale — Vasile Boerescu se simţea obligat să fâeâ unele utile
precizări în Parlamentul român, explicînd de ce în problema respectivă nu s-a putut
MOF., nr. 40, 24 mai/5 iunie 1881, p. 1274—1283). în Adunarea Deputaţilor, Gh. ChiţU şi-a prezentat interpelarea ia 26 mai/7 iunie luitl, politica guvernului I. C. Brătianu în problema Dunării fiind apoi criticată de Nicolae Ionescu şi Al Lahovary (acesta din urmă rostind un patetic apel la apărarea libertăţii Dunării româneşti, socotit mai tîrziu ca un model de oratorie patriotică : „Această Dunăre, pe care de altminterea am deschis-o comerţului liber şi leal al tuturor naţiunilor lumii, această Dunăre e a noastră, am plătit-o Îndestul în trecut, căci au fusi. secoli în cari ea a dus la mare mai mult sînge romanesc decît apă" — Adunarea Deputaftior, Discursul d-lui Al. Lahovary prezentat la 28 mai, MOF., nr. 43, 28 mai/9 iunie 1881-, p. 1401).
" Ştirea că I.C, Brătianu şi-ar fi „trimis demisiunea sa'de senator" a apărut în ROM. (29 mai 1881, p. 471), precum şi în Războiul român (an. III, SO^ai 1881, p. 4). acest din urmă Jurnal precizînd că liderul liberal şi-ur fi dat demisiunea şi „din partid". Ne mulţumirea lui I..C. Brătianu era detei-minală de iaptul câ ia nivelul echipei conducătoare a partidului aveau loc unele neînţelegeri, în această perioadă semnalîndu-se şi primele manifestări ale disensiunilor ideologice cu CA, Rosetti, disensiuni care se vor acutiza in lunile următoare, urmind să fie semnalate la locul cuvenit în această carte.
43 Afirmaţie falsă a lui Bacalbaşa. Atitudinea guvernului I.C. Brătianu „chestiunea Dunării" a fost apărată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor liberali eare au luat cuvîntul în Parlament, la sfîrşitul. lunii mai 1881, de Petre Grădişteanu, de pildă, în Senat (eare, referindu-se la I. C. Brătianu ţinea sâ menţioneze : .„3ă dăm cetăţeanului ilustru care a luptat pentru ţară dreptate că niciodată n-a pus mina la vreun act de trădare naţională", MOF., nr. 40, 24 mai/S iunie 1881, p. 1285) sau de Anastasie Stolojan în Adunarea Deputaţilor (care, în şedinţa din 26 mai/7 iunie 1881 răspundea criticilor aduse fostului guvern liberal de cătrei Ak Lahovary şi Nicolae- Ionescu, precizînd apăsat că „guvernul trecut şi-a făcut datoria" — Adunarea Depvtaţiltor. Şedinţa de seară de \a 26 mai IUI, MOF., nr. 43, 28 mai/8 iunie 1881, p. 1403).
44 „In urma chemării ce i s-a făcut de către marea majoxitnte a Parlamentului ş-a insistenţei comisiunii care s-a dus Ia domnia-sa d. I. Brătianu a revenit la Senat" (ROM., 1, 2, 3 iunie 1881) ; comisia de şapte persoane din majoritatea liberală a Parlamentului care 1-a vizitat pe I.C. Brătianu la via sa de la Măgura avea în componenţa sa, printre alţii, pe Ion Ghica, col. K. Bibescu, generalul Al. Anghelescu, colonelul I. Pillat (Războiţii român, an. III, 30 mai 1881, p. 4) ; liderul liberal şi-a reluat locul în Senat începînd de la 1/13 iunie 1881.
*5 Legea privind instituirea unei noi „decoraţiuni naţionale" numită Coroana României a fost votată de către Adunarea Deputaţilor şi de Senat la 9/21 mai 1881, liind^promulgată de către,domnitor la 10/22 mai 188l)(MOF., nr. 31, 10/22 roai 1881, p. 071). „Regulamentul pentru aplicarea legii relativă la instituirea decora-ţiunii Coroana României" a apărut în : MOF., nr. 41, 26 mai/7 junie 1881 ; v. şi: Ordinul Coroana României, ROM., 27 mai 1881, p. 4.64, de unde Bacalbaşa a preluat informaţia.
w „Saloanele sînt pline de flori. Stăpîna casei se înnebuneşte după ele. In fiecare dimineaţă numeroşii săi servitori trebuie să împodobească cu trandafiri vasele mari din salonaşul unde ea se VOPSEŞTE" (îr.). Simpla inversare a două litere îrt textul francez ducea la alterarea hazlie a sensului : ,,în care ea se VOPSEŞTE' In loo de: „în care ea STĂ" (textul a apărut într-adevăr în : I.R., 9/21 Juin 1881, p.2). Pornind probabil de la această întîmplâre l.L. Caragjale a scris în 18B9 schiţa High-Uje, în care tînărul cronicar monden Edgar Bostandaki era victima
113
119
unei erori tipografice as emană lan re : în cronica sa, In loc dr „Infatigabilă silfidă" apăruse, printr-un joc fatal al literelor, un uuvinl care amintea o cunoscută boală lumească.
47 Interpelarea lui Petiv Grădi'tieanu adresată ministrului de „Rezbel", anunţată la i/13 iunie 1881, a t'osl susţinură in şedinig Senatului din 4/lri iunie 1B8L şi se referea, fără a dezvălui nereguli înlr-adevăr giave, la contractele de furnituri şi furaje ale armatei, precum şi la salariul piâtit cu anticipaţie directorului Şcolii dc aplicaţie care urma sâ se înfiinţeze abia de lu ]/13 octombrie 1881 Moţiune* propusă (ie senatorul interpela tor („Senatul, iiesansfăcut de desluşirile dale -ie d. ministru de Rezbel, trece la ordinea zilei"! a fost adoptată cu numărul de voturi înregistrat corect de Bacalbaşa (Senatuf, Şedinţa, de In 4 iunie 1881, MOF., nr. 51, G/18 iunie 1881, p. 1655—1660» ; ea a constituit încă o lovitură aplicată guvernului D. Brătianu in cadrul canspaniei de răsturnare a acestuia, campanie iniţiată de liberalii brătienişti care urmăreau constituirea unui cabinet liberal omogen, capabil să aplice cu mai multă consecvenţă reformele cu caracter burghezo-capitalist, preconizate de ei în cadrul acţiunii de „construcţie desfăşurată a societăţii capitaliste", inaugurală după Războiul de Independenţă (Gh. Platon, Istoria moderna a României, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, [1985"|, p. 359).
48 Demisia guvernului D. Brătianu a Cost anunţată îti şedinţele camenelor legiuitoarei din 8/20 iunie 1881 ; cu această ocazie, în Senat, foarte activul Petre Grădişteanu şi-a exprimat, cu brutalitate, opinia c.'i „în situaţia actuala" prezent» lui Dumitru Brătianu „ar fi mai utilă în Constantiuopole decît aici", propunînd o moţiune prin care se cerea ca la „cîrma statului" să fie chemat Ion Brătianu „care în capiii parţitului liberal a putut să conducă ţara prin atîtea dificultăţi şi a ştiut sâ îndeplinească un program triumfal, care singur ar putea sâ completeze şi ce a mai rămas din acel program"' (Senatul. Şedinţa de la S iunie 1881, MOF., nr. 53, 9/21 iunie 1881, p. 1718) ; se creau astfel toate1 condiţiile pentru constituirea unui guvern liberal autoritar, dirijat cu mină forte, vreme de încă şapte ani. de I.C Brătianu, supranumit acum „Vizirul".
"ROM..10 iunie 1881, p. 507. Noul guvern I.C. Brătianu s-a constituit la 9/21 iunie 1881 (MOF., m: 54,10/22 iunie 1881. p 1747).: I.C. Brătianu, numit inrerJmar-la Ministerul „ de Rezbel1', ya deveni titular în acest minister începînd de la 30 noiembric/12 decembrie 1831.   ' .   ,       r •
va trece mai tîrziu în opoziţia anti-
bferi mai Interne.
m N. Fleva, tiptil politicianului demagog, brătienistă, dar lui Gheorghe Chiţu, vechi luptător paşoptist, i  se vor bfe multe mandate de ministru in cabinetul I.C. Brătianu (Finanţe. Justiţie. 1 Instrucţie) in anii 1831—1885, tiind unul dinlre principalii colaboratori ai iieferutai liberal în prima jumătate a guvernării acestuia.
5,1 Echos mnndnins, I.R.. no. 1128. 11 23 Juin 1881, p. 2 Grădina Stavri îşi deschisese stagiunea la 15/2? mai 1881. Traducerea : „Lojile sînt pline. Cîteva figuri cunoscute : doamna Eliza Millu, care, din păcate, ik» va părăsi nu peste rtrall ti"ip ; doamna Alexandrina Florescu. cu o pălărie de satin cu panglici, doamna Candlano, întotdeauna drăguţă^ doamna Carol Pherekyde, în albastru "Minerva", cu o pălărie ~empire» cu pene albe, doamna Pillat în "merveilleuse" ffemeie elegantă de pe vremea Directoratului! etc. In fotolii, tineretul elegant din inalta societate, întreg fiifl/i-lt/e-ul masculin" (fr.).
M Ştiri d-ale zilei, ROM,, 17 iunie 1881, p. 531—532. Ceremonia a avut loc duminică 14/26 iunie 1381. Ctitorită de Bâlaşu Bnmcoveanu, fiica domnitorului Constantin Braneoveanu şi soţia marelui ban Scaii ut Lambrino, biserica Domniţa Bălaşa de la inctpulut Căii Rahova dinspre Dîmboviţa, a fost construită în anii 1750—1751. Grav deteriorată de marele cutremur din 1333, ea a iost reclădită între anii 1838—1848 de către Safta Băneasa — Brâncoveanu ; aflîhdu-se sub nivelul străzii, ea a fost demolată în timpul lucrărilor de amenajare 'a.DîmboViţei, la începutul anului 1881 (in ciuda protestelor prinţului George Bibescu — v. Maiorescu. fnsemnări Silnice, II; p, 8), fiind reclădită din nou, din temelii, pSntru a treia oară, între anii 1881—1885, după planurile arhitecţilor Al. Orăscu, Carol. Benisch şi Hartman, revăzute de Lecomte du Noiiy (Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic
120
al monumentelor feudale din Bucureşti, Ed. Academiei, Bucureşti, 1961, p. 206). Îri aceeaşi zi a fost dezvelită 51 statuia Domniţei Eălaşa, operă a sculptorului Kar! Storck.
63 Dumitru Brătianu a fost ales preşedintele .Camerei Deputaţilor, fericeai i-&Ar-RosetU,.deveni* ministru, la 10/23 iunie 1B81 (cu o majoritate de 61 de voturi din 70 de votanţi -A Adunarea. Deputaţilor. Şedinţa, de la 10 iunie i881. MOF-, nr. 55, 11/23 iunie 1881, p. 1785). Realizind abia acum faptul co fusese folosit — fără scrupule — doar ca şef al unui guvern .de tranziţie către un cabinet liberai omogen el îşi va mărturisi în public, in aceeaşi şedinţă a Camerei, adînca mîhnire, suferind cu demnitate un eşec djtorat atît circumstanţelor politicianiste ale vremii cît şi caracterului său idealist pur, lipsit de simţ practic şi de disciplină urganiza-torică, însuşiri cu care era Înzestrat din plin fratele sau mai mic cu trei ani, IC. Brătianu : „D-lor deputaţi, baloiat, împins de valurile unei mări agitate, iatâ-mă aruncat pe fotoliul prezidenţei.- Facă cerul ca noi furtuni să nu se mai_ ridice ca să mâ azvîrle, fără a ti putut face nici bine. nici rău si de pe această stîncă... Nu o ascund ; cele petrecute in zilele acestea rrf-uu tăcut să sufăr mult ; sufăr şi voi suferi toată viaţa mea'- (Ibid., p, 1786), Ziarul său Naţiunea va fi lansat un an mai tîrziu, la 17/29 iunie 1882. devenind, într-adevăr, curind, un jurnal de opoziţie antiguvernamentală a dizidentei conduse de Dumitru Brătianu, a „liberalilor puri".
_    11 Ca ministru de Interne C. A. Rosetli. urmărind însănătoşirea administra-
la care se referă Bacalbaşa — nr. 10 585 din 19 iunie"/! iulie 1881 — sublinia importanţa prefecţilor şi a subprefecţilor (foştii ispravnici şi, respectiv, zapcii din vechea organizare administrativă) in asigurarea unor condiţii de viaţă civilizată în mediul rural („Puţini ştiu că niimai prefectul şi mai ales subprefectul are datoria şi putinţa d-a opri ca săteanul să fie asuprit, de a-1 face să cunoască drepturile şi datoriile sale, sâ iubească şcoala pentru fiii săi, să îngrijească de locuinţa sa, de sănătatea sa şi a fiilor săi, de vitele sale şi a fini de a mai fi asuprit şi maltratat"), solicitînd ajutorul tinerilor inteligenţi.şi culţi care doreau sâ-şi asume luncţia. de subprefect,
şi vor primi funcţia de subprefect' — MOF., nr. 65, 21 iunie/3 iulie 1881, p, 2100), Ca urmare a acestei iniţiative ei a numit in vara anului IS3I in funcţia de subprefect! numeroşi tineri absolvenţi de facultate, cu idei înaintate, printre care, de pildă. Eugen Lupu, unul dintre primii socialişti români (la plasa Crasnâ din jud. Fălciu) sau C.G. Costa-Foru 0a plasa Câliniştea din jud. Vlaşcal- încercările sale de promovare a unor cadre administraiive tinere, cu virtuţi intelectuale, s-ou lovit de opoziţia înverşunată a unor prefecţi (de Argeş, Roman, Vilcea, Iaşi, Mehedinţi etc.) care au precizat în scris Că sînt mulţumii! de „activitatea şi moralitatea" a tuturor sau a majorităţii subprefecţilor din subordinea tor şi câ nu acceptă înlocuirea lor (v., de pildă. MOF., nr. 95, 29 iulie/10 august 1881, p. 3025). Această încercare temerară de asanare a administraţiei prin eliminarea elementelor corupte promovate numai pe criterii politicianist-electorale l-a izolat şt mai mult.pe C.A. Rosetti in interiorul partidului liberal, devenit paiiid de guvernâmînt cu o clientelă politica numeroasă care trebuia îndestulată şi menajată.
65 Gr. Venluia a părăsit direcţia puliticâ a cotidianului Vlndfpendarice Roumaine la 31 iulie/12 august IH81 pentru a prelua, postul de director al Biroului presei din Ministerul Afacerilor Străine.
M In şedinţa Adunării Deputaţilor din 24 februarie. 7 martie 1881 C. A. Rosetti propusese, in numele mu şi al altor deputaţi (printre care 1C  Fundeacu şi S.
•121
■Costinescu), alcătuirea unei comisii parlamentare de jurişti însărcinată să elabo- ■ teze — in regim de uruenţă — un pioiect de lege de reorganizare a justiţiei, „avînd ca temelie electivi la tea" (Adu-nnrea Deputaţilor. Şedinţa de la 2i februarie 1881, MOF,, nr, 44, 26 februarie/9 mame 1881, u. 1217) : alegerea de către popor a magistraţilor fusese practicata în timpul Revoluţiei Franceze, dispărind parţial în timpul lui Napoleon şi total sub Restauraţie ; ulterior eş a l'ost introdusă în două democraţii occidentale: .Elveţia şi S.U.A. (cf. Paul Negulescu şi CeopS? Alexianu, Trata* de drept public, tomul II, Bucureşti, 19J3. p. 10). Propunerea grupului rosettist, pornind de la idepa separării puterii judecătoreşti de cea executivă, se ceferea ia ale-ger.ea magistraţilor de către un corp electoral (constituit anume pentru aceasta), pentru 0 perioadă de cinci ani, cu drept de realegere (Cîncea, Viaţa politică, p. 108).
deputaţi precum ,
şecţiurii, spre a-şi urma cursul obişnuit (la'începutul lunii decembrie 1881 comisia de ş^pte Eaqmbrt nu ajunsese încă la vreo concluzie). Propunerea a fost.totuşi discu-tataintenş în presă precum si de specialişti de-a lungul întregului an 1881, atlind puţini şdeyenţi, în ciuda caracterului ei dempcratic şi progresist. Eligibilitatea mftgistrgtjlor — proiect utopic în condiţiile concrete, de atunci, ale ţării noastre, fănd sisteirţu) politic electoral era imperfect — nu ar ti asigurat insă magistraturii o mai niare independenţă ci ar fi subordonat-o moravurilor şi năravurilor electorale alş vremii, aşa cum, de altfel, se sublinia jntr-un articol din Pres&a: „Cum va fi liber da orice influenţă acest judecător in faţa împricinatului care 1-a susţinut în alegeri *" (an. XIV, 4 martie 1861, p. 1). Propunerea lui CA. Rosetti nu avea insa nici o şansă de a fi acceptată, pentru că însuşi regele Carol nu. o sprijinea, aşa cum de altfel, îi,.mărturisea lui Tuu'Maioreşcu intr-o discuţie din 31 ruai/12 iunie 1883 (,jeqele, .nota acesta, e cu desăvîrşire în contra alegerii judecătorilor?' — Maiorescu, înseninări silnice, n5 p. 71),
57 Mijeea Rosetti (1850—1882), ca şi ceilalţi fii ai lui C, A. Rosetti (Vinţilâ şi JJoria) fuspşesră educaţi în spiritul concepţiilor consecvent utopic-revoluţionare ale tatălui lor. fe» timpul studiilor în străinătate (îndeosebi în Franţfli ei Se apr.onlaseră ţie născarea; democratică şi socialist-anarhistă ţiin Occident ; în cWas anul IUBI, prin aprilie, du'pa.cţin} consemnează presa vremii, Mircea Rosetti prezidase, la caJeneaua pŢocope, din'Earis. un „banchet" ă( tinerilor revoluţionari români, m încheierea căruia cei de faţă, împreună cu ţiul iui Rosetti, ridicaseră un toast „pentru Kealizatea republicii române şi pentru unirea popoarelor" (RAZ-W, 2ţ iunie 1881, p. 2, informe-ţiş preluată djn La MoTseillntseh Breşa conservatoare, şi îndeosebi Tin*p»[ (V- fimi-n^seu,, apere, JtH, p. 148—148), comenta cu sarcasm asemenea ştiri şi U învinuia pe CA. Rosetti că ar simpatiza cu mişcările revoluţionare şi că ap promova ia ţara noastră idei anarhice, fapt care-i prea acestuia dificultăţi la nivelul conducerii partidului liberal, devenit acum partid guvernamental de ordine si construcţie.
M George Panu, prim-procuror (din iulie 1880) al Tribunalului din Iaşi, fusese numit, printr-un' decret purtînd data de 11/23 iunie 1881, şef de cabinet' îpiMinlste-' ml" de Interne, „funoţiune creată dip nou prin bugetul anului curent" ţMQF-., îiir» 56, 12724 iunie 1881, p. 1815). Adept al ideilor liberal-rad ic ale promovat^' <j[g £;a. Rosetti, el va deveni unul dintre principalii colaboratori ai fruntaşului liBeral, aflat în ultimii săi ani de viaţă : imediat după preluarea funcţiei de şei de cabinet, Oeorgs Panu va conduce mai multe ancheta în mediul rural, luînd partea ţârfliHlor dutî cu torţa pentru a efectua muncile agricole pe moşiile boiereşti sau' maltrataţi de arendaşi ţv. de pildă ancheta din comuna Mitocul, plasa Prutul de Jos, jud. Docohol r='îp ŢEL,, 5. septembrie 18^1. p, 2—3 : „Sătenii au fost luaţi eu sila ia cîmp de feciorii boiereşti sau de călăraşi", fiind încălcate, totodată, „dîspoziţUm'ls legii tocmelilor agricole'' pj>in încheterea unor contracte „oneroase pentru săteni'"),,pespre activitatea lut Panu în.această perioadă, ca şef de cabinet al lui CA. RoŞ«tti, din îu'nţe IB81 ptnă în ianuarie 1882, v. şi : Corneliu Mateescu,G. Panu ţi raăVcalismul românesc lâ sfîrsţtut secolului al XîX-lea, Ed. ştiinţifică şi eaciclopedică/ 'Şuţureştî, ,1981, p. 48-^49. In mal. mqlte articole din anul 1881, M. Eminescu presupunea că Panu este autorul sau, măi' exact, coautorul numeroaselor circulare semnate de CA Rosetti („De cind d-sa are la indemînă pe d Gută Pariu circulările' curg de la Ministerul de Interne- — articol din Timpul, 7/19 octombrie 1881, cf. Eminescu, Opere, XII, p. 359),
122
fr.
ROM. 31 iulie 1881, p. 671. Colegiul al IV-lta de Mehedinţi fusese convocat la 26 îuhe// august 1HS1, pentru u alege un deputat, în locul lui Em. Porumbaru invalidat de Adunarea Deputaţilor. M. Kogălniceanu va fi ales cu 288 voturi contra 86, acordate lui I.G. Bibicescu (EOM., 29'iulie 1.881, p. 663 ; Războiul român an II 29
în regulă, cind sătenii vor fi nata, sa invne pe arendaş şl proprietar aMeşi la dijmuit"); proprietarii de pămirit şi interpuşii lor îi«îrziau^Jnsă*dntenţion»t«'operaţia de dijmuire pentru a-i sili pe săteni sâ accepte învoieli, nefavorabile lor-.asupia recoltei obţinute de ei pe bucala de pămînt moşieresc' primită.-spre-a fi lucrată („Timpul trece, timpul ploios se apropie — constata circulara-—şitoat^munca unor asemenea săteni este expusă a se pierde cu desăvirşire'' — MOF.,.nr. 105, 11/23 august 1881, p. 3265). CA. Rosetti şi George Panu îi considerau pe ţărani „temelia statului", pronunţîndu-se pentru ameliorarea situaţiei lor economice si culturale, aşa cum se menţionează într-o altă adresă circulară din 4/16 iulie 1881 : „Pentru toate treptele societăţii s-au făcut multe îhjbunăţăţiri, prea puţine făcurăm pentru-săteni. Trebuie dar acum să ne ocupăm de dînşii cu cea mai necurmată activitate, căci ştiţi că ei sunt temelia Statului" (Circulara Ministerului de Interne nr. 11814 — MOF., nr. 76, 5/17 iulie 1881, p. 2343-2349).
întrunirile la care se referă Bacalbaşa au avut loc trei duminici Ia,rînd în localul Curfii de Casaţie din vechea clădire a Tribunalului de lingă Cişipijdu, la prima (23 augustf-i septembrie 1681) luînd tuvîiMAii sv Dumitru CTache) G. Ionescu, întors'de la studii de la Paris la începutul lunii mai 1881 (..Dumitru George Ionescu, •'   doctor în Drept de la Facultatea din Paris, îmforăţişînd profesiunea de avocat, se însărcinează cu orice procese, atît în Bucureşti cit şi în provincie — Calea Victoriei p*.   63 bis" —. TEL.., 6 mai 1881, p, 3). Fiu al negustorului ploieştean Ghiţă Ioan, Tache îcmeseu <n.Î858), reprezentant de elită, al burgheziei, va cunoaşte « ascensiune politică rapidă, devenind, in paginile şi volumele următoare ale acestei lucrări nţemo-rialistiee, unul dintre principalele ei personaje. El va Ii atras la început lîe ideile, ■sincer democratice ale lui CA- Rosetti, colabocînd, în 1882, sub. pseudonimul Juanera, la gazeta acestuia, Românul, cu articole în care se pronuriţa în favoarea reformelor preconizate de liderul radical (colegiu electoral unic. eligibilitatea magistraturii, reorganizarea administraţiei — v. C. X(=ni, Tache Ionescu, ed. a IlI-a. Rncti-re.şti, f!9331). Relatarea lui Bacalbaşa are la bază seria de articole apărute U\ această perioadă,-îndeosebi sub titlul Kefonne îi maoistrotwî, in ROM.. '7. 18 auaust 1881. p.' 723—724 ; 19 august 1881, p: 728—729 ; 20 august 1881, p. 931—732 ; 24, 25 august 1881, p. 747 ; 26 august 1881, p. 751—752 ■; %1 aujţust 1881, o. 755—7.1(1 (în ultimele d^iâ, discursul lui C. Dissesco) ; 29. 30, 31 august 18BI, p. 763—764 ; 1 septembrie 1881, p. 767 ; 2 septembrie 18H1, p. 772 (in ulUmiJe, discursul lui Dumitru Ionescu-Tache) elu-AJît Curtea de Casaţie, cit şi Adunarea corpurilor avocaţilor din Bucureşti se pronunţaseră opriri vot final şi cu, mare majoritate în contra electivi taţii" (Eminescu, qpere.Xlî, p. 326).
6- V. p. 73 şi nota ÎS, p. 81—82. Iniţiată ia 7/19 iunie 1879 Societatea română ţşgntru fabricarea hîrtîei şi-a constituit anevoie capitalurile necesare. Ih ianuarie rtşai ziarele anunţau că .Adunarea generală a subscrii lori lor pentru noua Societate Wohiânâ pentru fabricarea hîrtiei" din 14/26 decembrie 18B0 hotârîse prelungirea cu •încă trei luni a subscripţiei pentru completarea capitalurilor, opţiunile respective ^Sţinind a fi înregistrate la Banca Naţională sau la C. Porumbaru (str. Sf. Apostoli. '■>mV28> fTEL., 16 ianuarie 1881, p. 3). La sfîrşitul lunii iunie 1881, Banca Naţională a
fornâniei va interveni direct lansînd o listă de Subscripţie publică pentru completarea ibitaluiui de 1500 000 lei necesar pentru înfiinţarea noii fabrici de hîrtie,-sub-ffpţla urmînd a se încheia la 10/2? iulie 1881 - (TEL.* 24 iunie 1881, p. 3),.dar capi-taîurile trebuincioase se vor completa o zi mal tîrziu ,(TEI-., 25 iunie 1881, p. 2), pro-. J&bil datorită intervenţiei energice a guvernului liberali La 24 octombrie/5 noiembrie IIJiflL,. „prima societate română pentru fabricarea hirtiel", cu reşedinţa la. Bucureşti l^/obvţuvcapital-,social de-L500000 lei a fost;autorizati_să. luncţionaze^MOE^or.
^23
169, 30 octombrie/II noiembrie 1881. p. 5596 ; la p. 5596—5599 se publică şi statutele'* societăţii). Consiliul de administraţie era formal din : Al. Cretzescu. prim-preşedinte al Curţii de Casaţie. C.G. Poiumbaru. mare industriaş, l.P. Balanolu, antreprenor comercial, I. V. Socec, librar, Gr. Pâucescu, avocat, Const P. Oliânescu. inginer, Zach. Olmazu, Gh. Dem. Teodorescu, profesor (Ibid., p. 55yg). „Temelia" fabricii române de hirtie de la Letea-Bacâu a fost pusa, la 21 mai/2 iume^ 1883 (v. conţinutul actului comemorativ, a]lcătuit de Gh. Dem. Teodorescu şi imprimat pe pergament in ; Binele public, an. V, 1 iulie 1883, p. 3).
Kt" In sensul că îşi începea stagiunea de toamnă. Circul lui Theodor Sidoli funcJţiona, de mai multă vreme, pe Bulevard, mai jos de biserica Sărindar (pe locul unde s-a clădit mai tirziu Cercul militar) (Războiul român, an .111, joi 16 aprilie 1881, p. 4 : „a început de duminica reprezentaţiile sale şi urmează în toate zilele").
** Echos mondains, I.R. no, .1210, mardi 22 Septembre/4 Octobre 1881, p. 2. Traducerea : „La dreapta, doamna Petre Grădi&teanu, încă frumoasă $i foarte curtată. Doamna Grădişteanu purta o rochie din stofă de culoarea aurului patinat, căptuşită cu satin de aceeaşi culoare, cu un corsaj d Venfant avînd frâguţe în dreptul gîtului; pe cap o pălărie gri cu o pană albastră care se încrucişa cu alta de culoarea suruliii patinat. In fotolii, tot Bucureştiul. oameni serioşi. înalta societate, sportmeni, tineretul elegant, plin de strălucire şi splendoare. Caii păreau burtf, dar nu trebuie sâ-i lăudăm prea mult, căci, de fapt, n-au fost buni decit' puţin 'timp ; şi. preţurile locurilor sînt exagerate pentru un circ : douăzeci de franci o loja" şi patru franci un stal, e nemaipomenit ! La Paris locul cel mai bun costă numai doi franci" (fr.). .
Ii& Bacalbaşa compară' cifrele în sine şi nu ţine seama de veniturile medii ale populaţiei precum şi de scara" preţurilor în anii 1880. Costul biletelor la circ era într-adeVăr exorbitant, dacă ne gindim câ un funcţionar inferior (un copist) cîştiga in jur de 100 lei (franci) lunar iar preţurile principalelor produse   alimentare erau
2 lei caşcavalul de ^enteieu,' tpu iei ; idii.m s"u. w. •-, — ™* 0 20 lei - ceapa, 0.35 ; fasolea,' 0,35 ; mazărea 0,50 ; un curcan, 4 lei ; o g o'gîscă, 3,50 lei; un ou de găină, 0.15 ; morun şi cegă proaspăta, 1,90 lei
găină, 2
o eîscâ, 3,oo iei; un ou ue g<uiui, *m.> , mwmii v |j.u^k—«f ■••— -!| ocaua ; crap mare proaspăt, 1 leu ocaua ; somn proaspăt, 0,80 lei ocaua ; icre de morun, 12 lei
ocaua" icre de ştiucâ, 7 lei; vin de Odobeşti vechi. 16 lei vadra ; de Drăgăşani vechi, 18 iei'--de Drăgăşani nou, 12 lei ; berea. 6 lei lei vadra etc, (Preţurile curente ale relon mai obicinuite arffcole de -îndestulare publică din oraşul Bucvreşli, M C.P.B., nr. 12, 30 martie/U aprilie 1878. p. 166 saii litri,
168). Reamintim că ocaua avea cea. 1,250 kg. iar vadra (măsură de capacitate numoi pentru lichide) ^- 10 ocale.
m „Mai bine decît oricine ştiu că meritul nu este al meu ci al vostru ăl tuturor. Eii n-am avut decît un merit : să ştiu care este dorinţa naţiunii, să trăiesc In mijlocul, naţiunii şi pentru naţiune" (Banchetul oferit lui C.A. Rosetti cu ocazia anfwersdrii a XXV-a o fondării „Romfinului". la 27 septembrie 7SS1, Bucureşti, 1881, p. 15).
*' Reproducem textul «xact al ultimelor două citate : „EI (C.A. Rosetti vorbea despre sine, n.n.) mai are meritul c-aveâ colaboratori pe toţi cei cari credeau în ţara lor, iubeau şi Se întăriseră prin suferinţe ; el a avut redactori tineri şi hătrîni din cari-unii ş-audus, alţii nu sunt aici, sunt în străinătate, cum. este d. Winterhalder, a mai avut un puternic ajutor în vreo două femei pe care îmi este oprit d-a le numi ; a avut chiar pe d. I.C. Brătianu, care mult şi puternic a contribuit chiar cu peana sa şi mulţi' din. articolii săi se sfîrşesc prin cuvîntul : -«va urmat-" (Op. cit,, p. 86— 87) ; „Orice, vom fi făcut noi, noi vâ spunem câ este mai nimica pe lîngă ce aveţi sâ faceţi voi: vi zic dar vouă şi fiilor mei câ însăşi libertatea absolută care v-o- lăsăm ca rrtoştenire.trebuie sâ lucraţi foarte ca s-o menţineţi, s-o. dezvoltaţi şi s-o luminaţi ca s-o-ntăriţi, cum ne zise şif amicul meu. d. Chiţu" (Ibid., p. 88). Preluind ■ liber fragmentele de. discurs, Bacalbaşa introduce şi o greşeală : CA. Rosetti nu s-a referit nici.o clipa .la un .ziar pe care l-ar fi condus .„tlmp.de o jumătate de secol",
124
ei la Românul, care „a dăinuit 25 de ani", acest frumos jubileu constituind, de altfel, şi tema istorică a banchetului la care participa.
Bs Bacalbaşa a rezumat relatările inserate în : ROM., 28, 29 septembrie 1881,' p. R59 (Banchetul oferit d-Hii C.A. Rosetti) şi 30 septembrie 1881, număr special Sn şase pagini (A XXV-a aniversare a fondării „Românului". Banchetul oferit lui C-A. Rosetti (a 21 septembrie J38I). La banchet, prilejuit de fapt de intrarea Românului, la 9/21 august .1881, in al 25-lea an de apariţie (primul său număr purta data de 9/21 august 1857) au participat, printre alţii : D. Ghica, [. C. Brătianu, Eug. Stătescu, gen. Cernat, Vasile Conta, M. Kogălniceanu, Gh. Chiţu, D.A. Sturdza, V.A. Ureehîa, Emil Costinescu — prim redactor al Românului, Fr. Dame, secretar de redacţie, B. P. Hasdeu, G. Panu ş.a. Au rostit toasturi : Emil Costinescu, I. Câmpineanu, C.C. Arion (în numele tineretului liberal), Gh. Chiţu. Hagi Sioica, Dim. Ghica. Diamandi Manole, Matei Millo, 1. C. Brătianu (..D-lor. am spus că cel.dinţii merit al d-lui Rosetti — şi-mi pare râu -că este amicul meu — este revoluţia ce a făcut cînd şi-a vîndut' moşia şi s-a pus ia treabâ-api<iu2e-şi al doilea merit este că a avut curagiul,. a avut bărbăţia, ziua 51 noaptea, bolnav sau sănătos, să lucreze" — op. cit., p. 1211, Dem, G. Ionescu ş.a. Lista de bucate cuprindea, intre altele : Filets de boeuf â la Plevna, Timbales'de pulardes ă la Rosetti, Creme â la Reine Elisabeth.
w „D. prinţ Ion Ghica" a fost numit, la începutul   lunii iulie 1881, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Londra. în locul lui N. Callimachi-Catargi, transferat în acelaşi post la Paris (MOF. nr. 77,'T/19 iulie 1881, p. 3377—2378, decrei din 1/13 iulie 138l).lNicnlae Kreţulescu a fost numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar lâ Petersburg la sEirşitul lunii mai 1881 (MOF.. nr. 46, 31 mai/12 iunie 1881, p. 1475 — decret din 30 mai/11 iunie 1881)1 iar Petre Mavrogheni la Roma, în locul lui Nicolae Kreţulescu, la sfîrşitul ltinli iulie 1881 (MOF., nr. 93, 26 iulie'7 august 1881, p. 2363~ decret din 25 iulie'6 august 183.1). Modificările în personalul diplomatic au fost determinate, într-adevăr, de necesilalea asigurării reprezentanţelor noastre diplomatice cu pers6nal de înalta competenţă, în condiţiile în care poziţia guvernului român în problema Dunării trebuia prezentată cu inteligenţă, calm si tact.
™ După plecarea lui Ion Gbîca în diplomaţie,, postul de director general al -teatrelor a fost oferit succesiv Iul Vasile Alecsandrij Titu Maiorescu. şi Petre Grădişteanu. care au refuzat această demnitate ; s-a rostit, cu acest prilej, şi numele lui Griaore Ventura. C. i. Stăncescu şi George Sioh, care — se pare — ăr fi dorit să ocupe acest post; în cele' din urmă; în octombrie 1881, a fost numit director gene-> ral al teatrelor Constantin Cornescu, care mai ocupase această funcţie în anii 1B76— 1877 . demisionînd în vara anului 1832, lui Const. Cornescu i-a urmat, din iunie 1853, Grigore C. Canlaeuzino, moşier (era fiu de caimacam) înregimentat în partidul liberal (Massoff, Teatrul românesc, III. p. 115—llfi şi 126—127). Gr. Ventura a fost numit totuşi membru in Comitetul teatral în locul lui Titu Maiorescu, demisionat la începutul lunii octombrie 1881 (Curierul român, an. I, 4 octombrie 1881, p. 1).
"-într-adevăr, piesele Marion Delorme de Victor Hugo (în care rolul titular era interpretat de Aristizza Romanescu) şi Hotmflnul (Cazacii si polonii) rfp Paul Deroulede, reprezentate în toamna anului 1881, nu s-au bucurat de o prea hună primire din partea publicului (Massoff, op. ni., p. 117—118); pregătită ioii pentru această stagiune premiera localizării realizată de Al. Orinbescu şi G. lonnescu-Gkm după piesa L'Ami fritz a scriitorilor francezi Emile Erckrnann şi Alexandre Cfia-trian, sub titlul Nea Frdtilă,' s-a amfnat din motive financiare, piesa reprezemîndu-se abia in deschiderea stagiunii 1882—1883, înregistrînd şi ea uh număr redus de spec-cole (Massoff, op. cit., p. 118 şi 131).
r- Studenţii Constantin-Mille şi Alexandru Bâdărău au fost excluşi din universitatea ieşană ca urmare a participării lor la activitatea mişcării socialist-re voi u-ţîonare şi îndeosebi la manifestaţia plănuită să aibă loc la Iaşi Ia C/18 martie 1881 cu prilejul aniversării Comunei din. Paris (v. nota 24, de la p. 114—115) ; pe baza propunerii de exmatriculare, din 15/27 martie [881, adoptată de Consiliul special al.Universităţii ieşene (în care studentul Constantin Miile .era învinuit câ „proferase în ' publia-idei răzvrătitoare în contra ordinii morale şi sociale"), cei doi studenţi au fost
125
I
nevoiţj să plece în străinătate (la Paris ţi Bruxelles) pentru a-şi continua şi încheia studiile (v. cartea noastră; Constantin Mitic. Tinereţea unui socialist, Ed. politică, Bucureşti, M73, p. 106)..
rJ Cînd s-au petrecut evenimentele de la Iaşi V.A. Urechia nu era ministru (»» deveni ahia la 10/22 aprilie 1B81), ci numai membru ai Consiliului superior al Instrucţiei, in care calitate fusese trimis in capitala Moldovei pentru a ancheta cajul (v. Cronica Igcdlă, Curierul Balasaan, Iaşi, an. IX, nr. 32, 18/30 martie 1881, -p. 3) ţi probabila sa iplpiicaxe in exmatricularea studenţilor sociai-democraţi ieşeni i-a determinat pe studenţii bucureşteni să-I acuze nominal în cadrul întrunirii de protest de la Universitate, întrunire despre care insă nu avem, deocamdată, nici o altă informaţie" defc'îţ aceea oferită de Bacalbaşa aici.
i* Curierul român a apărut — în 99 de numere — de la 20 august/l septembrie
(S. Sesnlian, Istoricul presei brăilene de (o 1839 pînă la.1926, Brăila, 1927, p. 60^-61). G. Panielopblu s-a retras de la conducerea obscurei gazete începind cu ni-. 27, din 22 septembrie/4 octombrie 1881 ; o dată cu nr. 40, din 7/19 octombrie 1881 „d. I. I. Heliade-Rădulescu nemailuind parte la redacţiunea acestui jurnal, retrage şi titlul Jurnalului părintelui d-sale". publicaţia al cărei proprietar era C.J, Suliotis rnodi-Hcîndu-şi arunci numele în Curierul României. In gazeta amicului său brailean Bacalbaşa a publicat (sub pseudonimul Bacon) doar o traducere (la 2/14, 4/16 şi 6/18 septembrie 1881 : Pesimismul în faţa- socialismului), dar îi aparţin, desigur, şi alte colaborări nesemnate (v. prefaţa noastră ia voi. 1 al acestei lucrări, p. X—XI), '
n „Trebuie să mulţumim Jockey-clubuluî c-a luat iniţiativa creării ungi sale de scrimă serioasă şi de sacriticiele ce le-a făcut spre a avea un profesor de'valoare* dr-lui Michel'1 {Asalt de arnie, ROM., 19 noiembrie 1881, p. 1035). Despre „Michel, ua excelent maestru adus de la Paris şi un beţiv împărătesc" v. şi Con st atin Argetoianu, op. cit., p. 118. -* -»
K Birtul Pisica albă, situat, în anii 1880, pe strada Episcopiei nr. 2, în apropierea grădinii Episcopiei (Tfu Bauer, Călăuza Bucureştilor, Bucureşti, 1882, p. 55, cap. „Birturi" şi restaurante") : în aceeaşi perioadă exista la concurenţă şi o „Pisică neagră.'*, dar ceva mal departe, pe. strada Stavropoleos. 1      : 1
71 Dumitru Brătianu a fost reales preşedinte al Adunării Deputaţilor la 16/2B noiembrie*"tBHfTcu 62 voturi pentru din 69, cu aceeaşi ocazie fiind aleşi' vicepreşedinţi : Gh.'Chiţu, D. Lecca şi P. S. Aurelian.lCuvintele reproduse de Ejacelbaşa sînt o sţnteză foarte aproximativă a mai multor paragrafe din discursul de mulţumire, 'rostit de Dumitru Brătianu, discurs care, prin conţinutul lui, nu puţek' sa. pişcă, desigur, majorităţii liberale bratieriiste: „D'-lor, orţeari ar fi fost voturile cart ni-au rădicat la preşedinţie, o data aies, sunt preşedintele întregii Adunări si, ca Stare, nu voi căuta nici îq dreapta, nici în stînga. Gitul preşedintelui dv., d-lor, esţş ţeapăn ca al lupului ■ el nu se poate încovoia. Datoriile mele supt aceleaşi faţă cu flecare dintre dv oricare ar fi personalitatea sa si' partidul la care aparţine... Niciodată, nu voi'dii ocaziunea să vă aduceţi aminte proverbul: mină pe mină spală şi âmîndoua obrazul. Nu, d-lor, căci asemenea spălăcanii nu să fac tocmai cu aiasmă ; ele mi spală, mînjesc obrazul... Ca deputat îl voi sprijini Iguverniu), n. ri:j cu căldură cînd va face bine, prec^im voi căuta cu aceeaşi ardoare a-1 opri cind îl vqi vedea intrîpd Pe'eâi rătăcite..^'{Adunarea Deputaţilor, D.C.L., nr. 1, ifl noiembrle/l decembrie 1681, p. 3).
53 Noul guvern 1. C. Brătianu a stat la putere pînă în innn (y. cap Anul isss al acestei cărţi) dar liderul bberal a efectuat in acest interval numeroase remanieri sie cabinetu'luYsku, în aşa tei incit nici un ministru, cu excepţia premierului nu a asigurat prin prezenţa lui, conducerea vreunui minister în întreaga perioadă amintită, ci makimuni un răstimp de trei ani fără întrerupere, instabilitatea ministerială fiind principala caracteristică negâtţvă a administraţiei liberale, alături de- nelipsita cprug-ţi&^dţa ce în_cq mai accentuată.
1?8
78 Solemnitatea de „dezvălire" a statuii hri I. Heliade ~ Rădulescu, din fata Universităţii, a avut loc simbătă 21 noiembrie/J decembrie, 1881 ; la solemnitate au vorbit : B. P. Hasdeu, V. A. Urechia, Matei Miilo ş.a., iar clin partea presei, G. Dem. Teodorescu (Informafiuni, ROM., 23 noiembrie 1881, p. 1047 ; Inaugurarea statuii lui Heliade-Rădulescu, TEL., 24 noiembrie 1881. p. 2).
Despre propunerea Barrere, v. mai departe, p. 134—135 şi nota 15, p. 145—146.
'Gu'hail Pherekyde-a părăsit postul de mmislru al Justiţieilla 16/28 noiembrie. 1881 fiind numit, in aceea*», zi, trimis extraordinar şi miniştrii plenipotenţiar ni României Ia Paris\(MOF., nr. 184, 17/29 noiembrie 1881), în "locul lui N. Callimaehi-Catarg! rechemat „Vn interesul serviciului" prinţ r-un decret semnat de regele Carol la 7/i9 noiembrie 1881 <MO"F., nr. 130. 12/24 noiembrie 1881, p. 5814). Motivele rechemării (de fapt a destituirii), enunţate într-un referat din 6/13 noiembrie 1881 de Eug. Stătescu, ministrul Afacerilor Străine (lipsa îndelungata de Ia post, pentru a-şi căuta „de interesele sale particulari Ia moşie", precum şi refuzul categoric de a-1 accepta pe Al. Odobescu ca prim-secretar al legaţiei din Paris) ocoleau caua? principală a rechemării, divergenţele de opinie in legătură cu modul de acţiune 4 guvernului în problema Dunării — aşa cum vom preciza mai detaliat în notele următoare.
Mesajul de deschidere a Camerelor legislative, rostit de regele Carol la 15/27 noiembrie 1881, a făcut un loc larg chestiunii Dunării, considerată, ca q problemă de importanţă capitală pentru viitorul statului român („Interesele noastre cele mai vitale ne silesc, prin urmare, de a veghea pentru ca cel puţin pe acea mare arteră dţ circulaţiune să nu ni se impună condiţiuni cari să împedice dezvoltarea noastră şl să facă din libertatea navigaţiunii un drept iluzoriu pentru noi. Dc libertatea Dunării au fost şi sunt strins legate destinele Romanici : de accCJ şi românii au fost în loate împrejurările recunoscători acelora cari au contribuit la emanciparea acestui mare rîu de orice preponderenţă exclusivă") ; în acest ponţext mesajul a făcut aluzie şi la închiderea granitelur Austro-Ungariei pentru exportul de vite mari din Roinânja mprejurările dar ce a deşteptat în ţară cettîuriea libertăţii Dunării sunt legitimei. Necesitatea de a atrage cit mai rrvult în porturile iţoastre,' în suş şi tn jos de Galaţi, vasele de comerţ străine şi pavilioanele de orice naţionalitate, este cu atît ma' viu simţită cu. cît comerţul nostru întîmpină adesea, lă exportai pe frimtariile de uscat, felurite piedici şi cu cit, de la un timp încoa, sub cUvîrit de epi-Zotie el este chiar ameninţat de a-şi vedea închise cu desăvîrşire acele fruntarii în ce priveşte exportul de vite mari" — MOF., nr. 183, 15/27 noiembrie 1881, p. 5368), aluzie care a iritat guvernul Imperiului habsburgic, mai ales câ in traducerea oficială a mesajului, in limba franceză, distribuită corpului diplomatic, expresia „swb cuvînt de epizQtie" a fost redată, incorect, prin : „sous pretexte depizootie^'. Pentru a exercita presiuni asupra României, incomtodă )a tratativele eare aveau loc asupra reglementării regimului Dunării, guvernul austro-ungar a trimis indicaţii ministrului său. la Bucureşti, la 20 nojembrie/2 decembrie 1881, să suspende orice relaţii cu cabinetul romari, această hotărîre avînd şi acordul împăratului Wiîheîm al Germaniei, care i-ar fi precizat noului ministru aus'ro-ungar de Externe, contele Gustav , von. Kâlnoky : „Regele Carol este nepotul meu, dar este imposibil sâ accepţi mesajul trbnului, atît pentru ton, cît şi pentru conţinut' , precum şi al cancelarului Bismarck (Cazan ; Râ ciul eseu-Zoner, România şi Tripla Alianţă, p. 77—79). în schimb, un ziar dc neobosită opoziţie conservatoare, Timpul, prin pana, probabil, a lui Eminescu, fr aprecia în mod deosebit tocmai conţinutul mesajului ■ „Mesajul cu cere ras. regele £. a-deschis ieri seară Adunările legiuitoare se distm&f: in bine de alte acte de aseme-|,, nea natură. In loc de-a cuprinde fraze generale, mesajul'încearcă a fi substanţiaî..." |î. (Timpul, 17 noiembrie 1381, p. 1— în : Eminescu, Opere, XII, p. 407).
K lp calitate de reprezentant diplomatic al României la Londra N. Capinjachi-|; <^gtargi se pronunţase, în tot cursul anului 1880, pentru o politică mai agresiva în E', problema Dunării, de înfruntare energică a Austro-Ungariei şi de sprijin, în această direcţie, pe puterile occidentale (Anglia şi Franţa), amintind insinuant superiorilor ; săi opinia presei engleze ,,că politica noastră este cu totul înfeudată acelei germane". |::Instrucţiunile pe care le primea djn ţară, in specia) din partea ministrului Afacerilor Sţ1 Străine. Vasile BoereScu, ii îndemnau la o atitudine mai prudentă, mai... diplomatică, fişare să nu irite pe vreuna din marile puteri („Atitudinea noastră nu trebuie să fie ţ-'decît defensivă.şi nu ofensivă"), fără a se renunţa la precizarea,fără echivoc a puneţi-
127
telor de vedere ferme ale României în chestiunea Dunării (,.libertatea navigaţiunii pe Dunăre ; dreptul pentru toate puterile riverane sau neriverane de a supraveghea aplicaţiunea acestei libertăţi, fără însă a se putea recunoaşte oricărei-puteri un drept de preponderenţă.,.") îngâduindu-şi şi unele iniţiative personaje, mai puţin obişnuite pentru un diplomat care se cuvine sâ fie subordonat totuşi guvernului pe care-1 reprezintă, N. Callimachi-Catargi, după ce a fost mutat de la Londra la Paris, a Cost rechemat în ţară şi cauza principală a acestei măsuri a fost, desigur, divergenţa de opinii cu cabinetul liberal in ceea ce priveşls modalitatea de rezolvare a problemei Dunării (v, mai sus. p. 97—9U şi notele 40, 41, p, 117—119), In toamna anului 1881, în noiembrie, pentru a se justifica, el a publicat la Paris un volum- cuprinzînd corespondenţa sa oficială cu Vasile Boerescu şi I. C. Brătianu {.Appendice du livre vert roumainS sur la onestion du Danube, publie par N. Callimaki-Catargi, ancien ministre-pl£nipotentiaire de Roumanie â Lopdres et â Paris, Paris, 1881 — din care am reprodus citatele de mai sus, extrase, în ordine, de Ia p. 4, 27,9), volum din care' Nicolae Ionescu a încercat — fără a reuşi — să reproducă unele fragmente, la 5/17 decembrie 1881, în timpul dezbaterilor din Adunarea Deputaţilor privitoare la proiectul de răspuns la mesajul tronului. Aceste dezvăluiri âle unor secrete de stat, de neimaginat astăzi în activitatea diplomatică a oricărei ţăn, au fost popularizate şi prin intermediul gazetelor Vtndependanee rowmatne (Les indiscretions de N. Colli-maki-Catargi, sirpplement, I.R., nd. 1274, 6/18 Decembre 1881) şi Poporul. Concluzia ' ponderată asupra acestui caz neobişnuit a tras-o, în epocă, printre alţii şi foarte tînărul Constantin Bacalbaşa, de curînd angajat la cotidianul Telegraful, într-una din primele sale cronici politice scrise în 1881 : „Afacerea Callimachi-Catargi a degenerat în scandal. Actele diplomatice publicate de fostul ministru al ţării la Londra şi Paris, departe de a compromite guvernul, îi limpezesc situaţiunea faţă cu ţara şi o parte din străinătate, pe cînd lovitura pe care şi-a dat-o Callimachi-Catargi este decisivă. Acest diplomat, orbit de pasiune şi de minie. a probat că este foarte puţin diplomat. Intr-un Consiliu de miniştri ţinut iei-i s-a hotărît ca d. Callimachi-Catargi să fie tradus înaintea justiţiei" (Bacon, Cronica săptdminafa, TEL., 10 decembrie 1881. p. 2), Scrisoarea de explicaţii a lui N. Callimachi-Catargi, foarte puţin convingătoare, datată : „Paris, I8/]20 decembrie 1881" a apărut în presa franceză şi apoi în cea.germană, fiind! reprodusă, printre alte periodice româneşti, şi de Timputi din 16/28 decembrie 1881-■ („Onoarea mea este atacată. A trebuit să răspund, publâcînd o corespondenţă schimbată în acea.epocă între d. Brătianu şi mine, care espune vederile noastre reciproce asupra purtării ce se cuvenea a se ţine.,,"), oficiosul conservator exprimindu-şi şi el rezervele faţă de procedeul fostului diplomat, probabil prin pana lui Eminescu („...totuşi credem că fostul ministru plenipotenţiar ar'fi putut sâ amîne o satisfacţiune atît de lesne'de căpătat..." — Eminescu, Opere, XII, p, 442—443).
81 Sub presiunea guvernului austro-ungar, sprijinit de aliatul său german, . guvernul român a fost nevoit să exprime, printr-o declaraţie oficială înmînată de Ion Bălăceanu, ministrul României la Viena, contelui Kâlnoky, scuzele sale pentru unele pasaje cuprinse în mesajul tronului, declaraţie care a fost publicată Ia sfîrşitul anului 1881 în ziarele austriece Wiener Abendpost şi Neue Freie Presse şi în Allgemaine AugsbuTger Zeitung din Germania (Cazan ; Râdulescu-Zoner, România şi Tripla Alianţă, p. 80—81). In aceste condiţii, relaţiile diplomatice ale României cu Imperiul habsburgic au intrat în normal la 16/28 decembrie 1831.
65 Problema trimiterii în judecată a lui N. Callimachi-Catargi a "ridicat-o, în Adunarea Deputaţilor, la 11/23 decembrie 1881, N. Fleva, iar in Senat, a doua zi, Petre Grădişteanu, la condamnarea hotăritâ a actului necugetat al fostului ministru-plenipotenţiar asociindu-se şi parlamentarii conservatori Titu Maiorescu („Cred că publicarea d-sale din toate punctele de vedere este un act rău şi că nu se poate în nici într-un mod justifica pe deplin" — Adunarea Deputaţilor, i Şedinţa de la 11 decembrie 1881, D.C.L., nr. 18, 12/24 decembrie 1831, p. 215) şi Gr. M. Sturdza, dovadă incontestabilă că, atunci cînd prestigiul ţării era în Joc, interesele de partid treceau pe al doilea plan. Dezbaterile. în cadrul cărora a intervenit şi ministrul de resort. Eug. Stătescu t„...Catargi şi-a meritat sparta şi n-a izbutit decit să se sinucidă") s-au încheiat cu făgăduinţa miuistrulqi de Externe'că se va elabora „un proiect de lege care să prevadă şi să pedepsească delictul acesta special de irădarea
128
secretului profesional în. materie diplomatică*''(Wd., p.-213) ; ca--urmare a acestei situaţii, un. „proiect de iege ■ privind violare a..secretului profesional încredinţat funcţionarilor "„proiect ca re-.; prevedea adăugarea^ninui. aliniat nou la Art. 148 din Codul, pena*EA*a-. .fi .aprobat-lde^Corpuril&;Legiui'toare---ale.rţârii în i. februarie 1)32.
M"Claymoor^EcftosirmonfIains,.,I.R.T;no^ 1277,- 10 23'Decembre 18B1, p. 2 („Hier aeu"lieu aKHotel Hugues-un» duel ga-stvonomique..Pentru cititorii care nu posedă cunoştlnţcfidei limba franceză, cîteva repere pentru înţelegerea, măcar aproximativă, a listei de-butate,;de-.altfel greu de tradus : hititres — .stridii*; cauiar frais — icre negre proaspete; ,-eflnsemmâ-— oulion concentrat ;cotes de moutons pres-sales — coaste de berbec, ingrăşatr.cfiarbă sărată de pe;-malul mării: ragoât de perdreaux — tocăniţa de pui-de* potirniche ; terrine dejoic— ficat,în aspic; chnpons trufjes —* clapon împănat cu ■tnufe-jvceieri—ţelină*; asperge-.—sparanghel; găteau — prăjitură, lista;încVieindu-se»ciw.vinuii şi şampanie.
** Claymoor, Echos mondains, 1, R., no. 1285, 19/31 Decembre 1881. p. 2. Potage — ciorbă ; articliant — anghiuare ; liomard frais sauce remoulade —■ homar proaspăt in sos picant; filet de boeuf — muşchi de vită ; faisan — fazan ; glace — îngheaţă : inousseua: — spumos. Acest original „duel" în două reprize, cîştigător urminu să fie declarat concurentul care oferea ,.ospăţul cel mai copios" (,.le festin le plus suc-culent") s-a si'irşit,^intr-adevăr, „la egalitate", o a treia repriză urmînd să-1 decidă pe învingător. Dar, după ştiinţa noastră, după ioiletarea paginilor din zilele şi sip-tămînile următoare ale cotidianului l'Independanee Roumaine, această a treia repriză n-a mai avut loc, bucureştenii fiind preocupaţi. în continuare, de sărbătorile Crăciunului şi de petrecerile carnavalului. între timp, la începutul anului 1882, Claymoor a plecat într-o călătorie la Paris, lipsind filele jurnalului la care colabora aproape zilnic de sclipitoarele dar superiicialele sale cronici mondene.
— Bucureştii de altădali
Anul 1882
ţtftt 6al al presei. Serbările prinţului George Bibescu. Cestîuilea Barrere. Petreceri ale vechiului Bucureşti. Incidentul Nicolae Blaremberg — George San Marin-Diverse.]
Uri bal al presei
La 4 ianuarie, un mare incendiu.: circul Krembser, instalat pe Bulevardul Elisabeta, acolo unde sunt astăzi cinematografele Clasic şi Vlaicu, ia foc.
Focul a fost cu aşa mari proporţii, încît multă lume a alergat la faţa locului. însuşi regele s-a dus a doua zi la locul dezastrului. Din tot materialul şi din toţi numeroşii cai atît de superbi ce avea nu i-au rămas nenorocitului director decît 26 cai.1 Subscripţii şi mari serbări au fost angaijate imediat.
La Teatrul Naţional, Presa a dat, sub preşedinţia prinţului G. Bibescu, un bal extraordinar <3e frumos. Despre balul acesta. vom spune cîteva cuvinte.
Dar în timpul acela ziarele publicau zilnic lungi liste de subscriere pentru românii căzuţi victime în marele şi dezastruosul incendiu care, în anul precedent, consumase Teatrul Ring din Viena.2
Balul Comitetului presei în folosul incendiaţilor de la circ şi al românilor săraci s-a dat pe la sfîrşitul lui ianuarie. Comitetul era astfel compus :
Preşedinte : prinţul George Bibescu. i
Vicepreşedinţi : George Filipescu, Emil Costinescu, Theodor Aman, Bmile Galii.
"Secretari : Frederic Dame. Tătăranu, I. Şt. Brătianu, Al. Ciurcu. Casieri : Lucasievîci şi Petre Milîo.
Membri • G. Arion, Atanasovici, Bauer, I. Boambă, G. Boambă, D. Butculescu, Calerghi, Capsa, Al. Catargi, G. Cerkez, N. Cerkez, Ema-nuel CuîoglU, C. Dissescu, Dobrovici, Epureanu, Fialkovsky, G. O. Gâr-bea, Gr. Ghica, Gottereau, arhitectul, Ed. Grant, Leon Halfon, E. de Herz, Hubseh, C. Ionescu, Tache Ionescu, Gr. Crisenghi, Iacob Lahovary, maior Lamotescu, C. Mânu, Al. Marghiloman, M. Marghiloman, Marinescu-
i Veai notele explicative la sfîrşitul capitolului, începind cu p. 142.
130
Bragadir, Moroianu, Al. Mor uzi, C. Năcescu, Obedenaru, C. Polizu, Romniceanu, Rubini, Petre Săvescu, Socec, Al. Steriadi, N. Ţincu,
Acest bal, atît de strălucii, cum n-a mai fost altul in Bucureşti, s-a dat la 21 ianuarie. Regele, însoţit de prinţul de Monaco, care se afla în Bucureşti în călătorie de studii, a vizitat balul.3
Cu acest prilej ziariştii din comitet au redactat un ziar, Caritatea, cu coperta ilustrată de Theodor Aman. Hîrtia a fost dată gratuit de I. V. Socec, marele librar, iar Carol Gobl a oferit tiparul.
Regina Carmen Sylva a publicat cîteva cugetări. Iată unele din
ele :
„Meritul e rar recunoscut, încă şi mai rar răsplătit. Succesul tot-d'auna."
„Cea mai mare greşeală ce o poate face cineva este să uite că a fost intim cu cineva."
„Linguşitoria este omagiul pe care Un spirit mic îl dă altuia."
„Bunătatea tinereţii e îngerească. Bunătatea bătrîneţii e dumnezeiască.'-
„.Poetul şi păianjenul iau firul măruntaielor lor spre a dura clădirile aeriane.' ''
Balul a produs un beneficiu net de 37 000 lei, care a fost împărţit pe jumătate între Krembser şi românii săraci.
Din cauza intrigilor şi a campaniei dusă din partidul liberal împotriva sa şi a reformelor sale democratice, în special împotriva legii tocmelilor agricole, pe care o alcătuise, C. A. Rosetti se retrage din guVern. 3
Cabala în contra lui Rosetti o duceau marii proprietari din partid cari exploatau pe ţărani, iar în capul nemulţumiţilor sta Nicolae Fleva, care aştepta de mult un portofoliu pe care Ion Brătianu nu i 1-a- oferit niciodată.
Retrăgîndu-se Rosetti din guvern, cabinetul este astfel reconstituit : I. Brătianu, preşedinte şi Internele, G. Chiţu, Justiţia, George Lecca, Finanţele, generalul. George Angelescu, Războiul, V.A. Ureche, Instrucţia, colonel Dabija, Lucrări Publice, Eug. Stătescu, Externele.0
Intermezzo vesel : profesorul Crătunescu de la Facultatea de drept din Bucureşti are interesanta idee de a forma un nou partid ascultaţi ■ „Partidul,., virtuţii" ?!
La acest partid au aderat fraţii Romus şi Remul Opran, Poenaru-Bordea, C. Nacu şi alţi cîţiva.
Un ziar, anunţînd noua creaţiune, a adăugat că acest partid nu va fi prea numeros. A fost atît de puţin numeros, încît nici n-a existat. Şi cU toate acestea, toţi protagoniştii ereau oameni de însemnată valoare intelectuală, unii din ei şi de însemnată valoare morală.
Virtutea are, în compoziţia ei, şi un element de naivitate care-i dă înfăţişarea unei severităţi comice. 7
131
Ziarele din Bucureşti publică, după statistica profesorului Brumaţi din Roma, eilra populaţîunii evreie acum 44 de ani ; la 1882 era eva-„ luată la 7 000 000 suflete din care :
în Rusia, 2 700 000 fAuatro-Ungaria, 1 500 000] Germania, 650 000 România, 400 000 Turcia, 100 000 Olanda, 70 000. Franţa, 50 000 Anglia, 70 000 Ita-lia,'40 000 Elveţia, 7 000 [Spania, 6 000] Grecia, 5 000 Serbia, 4 500 ■ Belgia, 3 000 Suedia, 2 000 • Portugalia, 1 000'
- Continentul african, 500 000
• Mica Românie era, dar, a treia ţară cu cel mai mare număr de evrei şi cea dintîi ţară din ktwve la propOrţionalitate. Evreii în România reprezentaţi 15 la sută a populaţiei, pe cînd in Germania, de pildă, reprezentau 1 la suta, în Austro-Ungaria 3 la sută, în Rusia un sfert la sută etc. b
- împotriva proiectului de lege al contractelor agricole, prezentat de ■ C. A. Rosetti. se scoală toată lumea conservatoare. Acei cari vor sa ţie pe ţăran sub' apăsarea: genunchiului lor. lacomii şi neomenoşii arendaşi ca şi proprietarii cari, mai întotdeauna absenteişti, cheltuiau în viaţa uşoară a Parisului rentele moşiilor arendate, se scoală ca un singur om împotriva, reformei democrate a lui C. A. Rosetti.
6 numeroasă întrunire de proprietari rurali se întruneşte în __Bucu-reşti. Partidul vechi conservator. înţelegînd că poate bate monetă din această chestie, se pune în fruntea mişcării ; la această întrunire vorbesc împotriva reformei fruntaşii partidului conservator : general I. Em. Flo-. rescu, Alexandru Lahovary, Grigore Păucescu şi Al. Holban. ' Apoi,, cu unanimitate, adunarea votează o moţiune de protestare.!)
■ în luna martie moare marele jurisconsult Constantin Bosianu, în vîrstă de of ani. Bosianu a fost cel dintîi profesor de dreptul roman la Facultatea de drept din Bucureşti. Fost preşedinte al Consiliului de miniştri sub domnia lui Cuza, fost preşedinte al Senatului, Bosianu^-ereas-o ilustraţiune a ţării. 10
132
Clubul regal, care a fost fondat in martie 1831, sărbătoreşte la 21 martie aniversarea de 1 an.
Preşedintele erea atunci Constantin Schina.11
Serbările prinţului George Bibescu
In ţară izbucnesc de cîtăva vreme numeroase incendii, pagubele sunt mari, mii de oameni rămîn pe drumuri. Atunci, principele George Bibescu se pune iarăşi în capul unui Comitet de caritate, care pune la cale o serie de serbări, printre care faimoasele serbări din Cişmigiu, din ziua [a] 2-a şi a 3-a de Paşte, care au făcut epocă prin bogăţia organi-zaţiunii lor.
Dar liberalii nu văd cu ochi buni aceste prea dese manifestaţiuni, fie măcar filantropice, ale prinţului Bibescu, de aceea un al doilea comitet, tot de caritate, este constituit. Acesta este Comitetul presei şi e pus sub preşedinţia lui C. A. Rosetti.
Serbările de sub preşedinţia prinţului Bibescu s-au dat în Cişmigiu în zilele de 29 şi 30 martie — 1-a şi a 2-a zi de Paşte — apoi prelungite şi dumineca următoare. *
In cele dintîi 2 zile, intrarea generală în Cişmigiu a fost 1 leu de persoană, iar a doua duminecă, la 6 aprilie, numai de 50 de bani.
Serbările au produs suma netă de peste 102 000 lei, ceea ce penţrţj epoca aceea era o sumă foarte mare.12
Activitatea prinţului Bibescu nu plăcea însă nici cercurilor guvernamentale, nici chiar Palatului. Prinţul Bibescu avea reputaţia unui fran-co-rusofil, toate silinţele lui tindeau ca să-;împingă ţara, sau cel pu[in partidul conservator, în sfera de acţiune a politicii franco-ruşe ; el inspira campaniile ziarului L'Independance Roumaine.
Unele cercuri — mai ales cercurile liberale — atribuiau prinţului Bibescu vederi şi mai departe, se insinua că prinţul are ambiţiunea să reia tronul tatălui său, ajutat de Rusia.
Ministru al Rusiei la Bucureşti erea.atunci Hitrovo, activ şi periculos agent panslavist care împănase ţara. cu spioni ruşi, vînzăWi de icoane şi jugănari, iar acţiunea lor 'se întindea în toată Peninsula Balcanica. Hitrovo se afla în strînse legături cu prinţul Bibescu, iar membrii aristocraţiei române ereau toţi rusofili declaraţi. De aci ruptura din partidul conservator ; bătrînii pentru politica rusofilă, junimiştii pentru politica germanofilă. ..
Serbările din Cişmigiu-şi marele lor succes, precum şi alte serbări proiectate de Comitetul de. caritate pus sub preşedinţia prinţului, erau privite cu neîncredere şi cu invidie chiar. Căci din banii adunaţi, atît de |f, )a Cişmigiu cît şi din alte subscripţii, baluri etc, s-au trimis în toate unghiurile ţării şi prin multe sate ajutoare băneşti, toate pe numele prin-■ ţului Bibescu. Prinţul îşi făcea astfel, pe nesimţite, o popularitate care dedea.-de bănuit.ia-** Acesta-.a.;fost, unul-din, motivele care a îndemnat pe
133
liberali să constituie comitetul numit Comitetul presei, care a.organizat peste cîteva zile alte serbări populare în Cişmigiu.
Comitetul presei, de sub preşedinţia doamnei Măria C. A. Rosetti, dă la rîndul său mari serbări populare în Cişmigiu, tot în beneficiul incendiaţilor. Aceste serbări n-au strălucirea celor ale prinţului^ Bibescu, fiindcă de astă dată aristocraţia română nu a participat, totuşi, venitul acestor serbări pur populare a fost de 30 000 lei.14
Partidul conservator a avut, cu acest prilej, victoria lui,'
Cestiunea Barrere
Chestiunea Dunării revine la ordinea zilei, de astă dată purtînd numele de „propunerea Barrere".
De Barrere, delegatul Franţei, a reluat propunerea austriacă care instituia o Comisiune mixtă, din care trebuia să facă parte şi Austria. Dar Austria nu erea stat riveran de la Porţile-de-Fier Ia gurile Dunării.
Tractatul din Paris de la 1356 instituise, pentru reglementarea regimului'DUnării,'o cbmisiune eUropeană compusă din reprezentanţii tuturor marilor puteri, această.comisiune, ai cărei membri ereau numiţi pe "2 ani; avea să se ocupe cu administrarea Dunării ca fluviu liber. La 1871, Tractatul din Londra ă menţinut dispoziţiile Tractatului din Paris cu oarecare modificări, iâf CongresUl din Berlin de la 1878 a menţinut drepturile riveranilor, prelungind puterile Comisiunii dunărene pînă la 1883.
Austria a propus înfiinţarea Comisiunii mixte căreia Comisiunea dunăreană i-ar fi delegat, puterile sale.
Această propunere Barrere a fost prirnltă de toate puterile. mari, ... La. Cameră*. Gn§â*ghe Vernescu' interpelează guvernul şi- se pronunţă îrâpotriva propunerii.
.Ministrul de Externe Stătescu arată că toate puterile au primit propunerea Barrere, dar eă România no poate primi; d-sa propune ca acestei Comisiuni mixte să i se acorde numai o misiune de supraveghere. Comisiunea să fie compusă dih toate statele riverane, plus 2 delegaţi ai Comisiunii dunărene. însă numai Comisia dunăreană să aibă dreptul de a reglemehta.
Pe Stătescu îl combat: Vernescu, Al. Lahovary, Carp şi Kogălniceanu.
Alexandru Lahovary rosteşte unul din. acele discursuri obicinuite ■ lui, prin care-şi fulgera de sus adversarii
-rr Ce-aţi făcut din regalitatea d-voastră ? Veţi pierde Dunărea precum aţi pierdut Basarabia, Arab-Tabia şi cestiunea evreie. Şi atunci coroana . dumneavoastră regală, ciuntită, nu va mai servi decît spre â fi pusă pe portierele trăsurilor şi pe nasturii lacheilor.
Eugeniu Stătescu răspunde imediat.
Sa n-aveţi nici o grijă de ştrălueirea coroanei regale-, ea vâ fi întotdeauna mare, cu toată dorinţa d-lui Lahovary de a o vedea scoborîtă la nivelul blazoanelor vechilor boieri.
Pupă Un discurs al lui Kogălniceanu şi altul al lui Ion Brătianu, Camera a trecut la ordinea zilei.15
Petreceri ale vechiului Bucureşti
Prin anii aceştia, grădina 'Bordeiului, care era lipită de Herăstrăul Vechi, pe aceeaşi şosea care duce astăzi la grădina FronescU, erea în toiul ei.
Obiceiul erea ca la Paşte, la Sf. Gheorghe şi la 1 Mai poporul să petreacă în această vastă grădină. Lumea putea să vie cu proviziunile de afară, precum şi cu vesela, fiindcă aci nu era servit nimeni. Iată care erea procedura.
Lumea venea în grupuri de prieteni sau pe familii, oamenii alegeau un loc pe iarbă printre tufişuri, unde erea mai mult adăpost şi umbră, întindeau pe iarbă şervete sau ziare, apoi bărbaţii plecau după merinde.
Aci se debita numai vinul, mititeii, caşcavalul, pîinea, ridichile, cît şi oale nouă de capacitatea unui litru.
Cumpărai mai întîi o oală nouă nesmălţuită — sau mai multe — pe preţ de 10 bani una, apoi te duceai Ia cumpăratul vinului. într-un gîri-lici de' pivniţă erea aşezat un butoi eu vin; un om sta în picioare şi irh-părţea. Fiecare muşteriu întindea oala sub cană, vinarul o deschidea şi lăsa să curgă vinul, după ce primea anticipat suma de 80 bani, plata litrului. O coadă nesf îrşită aştepta ca să vie rmdul fiecăruia.
' Apoi ereau mititeii. Cîteva grătare în plin aer frigeau miticii, pe care alături îi fabricau mereu bucătarii. Zecimi [zeeijde mii de mititei treceau astfel din mîinile bucătarilor în mîmile gratafagiilor şi de pe grătare pe hîrtiuţele pe care le întindeau clienţii grăbiţi şi înfometaţi.
In timpul acesta strigăte, împinsături, înghesuială, miros de eîmaţi, înăduşeaiă.
In sfîrşit, încărcaţi cu oalele cu vin, cu mititeii purtaţi în hîrtii, cu pîinea, cu ridichile, cu caşcavalul, oamenii îşi regăseau culcuşurile, se trînteau pe iarbă şi începeau petrecerea.
Ereâ pitoresc. ' 1
Bărbaţii dezbrăcaţi la jiletcă or la cămaşă, femeile cu tistimeîele desfăcute, cu coadele resfirate, toţi învioraţi, de băutură, vorbeau deodată ori cîntau ; cîteodată, aceste petreceri şe sfîrşeau şi cu straşnice păruieli.
Lăutarii, nelipsiţii lăutari, cîntau la ureche de inimă albastra, din cînd în cînd auzeai cîte un oftat prelung, chiote, glasuri răguşite»
Cînd soarele începea să apună, grupurile şe' sculau şi începeau să plece, lăutarii se mai ţineau după cîte unii mai „damblagii", iar pocnetele oalelor sparte răsunau neîncetat pînă ce grădina se deşerta.
134
135
Fiindcă obiceiul tradiţional erea ca, după = cei^au-petrecut bine, oa-» menii să dea cu oalele de pămînt şi să le audă pocnind ca un pistol. ; Această tradiţie nu avea la origină decît un interes-igienic.-Căci, dacă, oalele ar fi rămas pe loc, ■ negustoruLle-ar fiicurăţatişi le-ar ftTevîndut.-; ca noi, la viitoarea petrecere.
îmi amintesc de o scenă -ccmira-tragică?,petrecută-.-în;-r8S6fja^doua' sau a treia zi de Paşte.
Soarele începuse să scoboare şi grupurile--mai multe mii de oameni — se îndreptau către poarta Deodată, o mare rrtişcare se produce, strigăte, înjurături şi ropote de oameni venind către ieşire. Eu eream îîngă poartă. Ca fulgerul trec prin faţa mea vreo 20 de macedoneni pietrari, toţi oameni înalţi,- bine legaţi, voinici îri toată puterea cuvîntului. Macedonenii fugeau de mmcau pămîntul, iar după ei cîteva-.mii de oameni din popor îi goneau de foc.
Goana s-a sfîrşit tocmai îh şoseaua Kiseleff, unde lumea s-a risipit. Conflictul izbucnise de la o femeie.. Unul din.macedoneni „s-a legat" de nevasta unui cizmar, şi de aciiuruşul.16
în anul 1882 apare ziarul umoristic Scaiul, proprietatea cîtorva ziarişti; anume : Nicolae Ghiţescu, D. Roco etc.
Spre a asigura succesul ziarului, direcţiunea este oferită unui advocat cocoşat, numit Ion Athanasiade.
Athanasiade era o figură1 foarte cunoscută a Bucureştilor şi trecea, şi drept uri om de spirit. Şi; fiindcă o zicătoare populară atribuie coeo-şaţilor mult duh, direcţiunea i-a fost oferită, ca un element de succes.
însă Athanasiade a'păţit una bună cu directoratul lui. într-unui din numerele 'Scaiului s-a publicat o zeflemea pentru un domn Ghica. Acesta s-a supărat şi a trimis redacţiunii o.scrisoare de pro- ■ testare, cerînd o rectificare. Şâr în loc de rectificare, omul s-a ales eu o alţă.zeflemea, încă şi mai1 sărată. Atunci d-1 Ghica s-a hoţărît pe răz-■ bunare. -
Peste cîteva zile, o trupă teatrală juca îa grădina Raşca1 o piesă în-tr-uh beneficiu oarecare. Beneficiantul aduse un bilet de intrare lui Ion Athanasiade, cu rugămintea stăruitoare ca-să vină negreşit la reprezentaţie. în'seara "reprezentaţiei, fiind vremea frumoasă, Athanasiade se duse iâ grădina Raşca din strada Academiei. Locul său era cap de bancă pe dreapta, în rîndul I de scaune. ,
Athanasiade se aşeză. Dar peste cîteva minute apare încă un co-coşaţ.care se. aşeză pe acelaşi rînd, ceva mai departe. Iar peste alte cîteva minute, un alt cocoşat; şi. încă unul, şi încă unul, pînă ce întreg rîndul de 10 sqaune fu ocupat cu 10 cocoşaţi. . ■ ,-
De la'.'al treilea cocoşat, publicul din grădină a .încşput să se înveselească, apoi senzaţia a^ crescut cu înmulţirea cocoşaţilor^ iar cînd tot rîndul de-scaurie fu ocupat, în'grădină eră un hohot de rîs, toţi spectatorii Se îndesau" ca" să vadă tabloul, căci adevăratul spectacol nu era' acum sus pe scenă, ci.jos în grădină.
Athanasiade a înţeles lovitura, iar după actul I părăsi grădina.
In fevruarie 1383~-dînsul a părăsit direcţiunea acestui'ziar-care trecu unui alt cocoşat, numit Ion G. Isvoranu. Athanasiade se puse în fruntea ziarului umoristic Ciulinul, pînă în octombrie 1884. 17
In redacţia ziarului Războiul se întîmplase cu doi ani mai înainte o sciziune : Gr. Haralamb Grandea se despărţise de:tipograf ii Thiel şi Weiss şi scosese la rîndul său un ziar cu acelaşi nume. Acum apăreau două ziare cu numele Războiul. De la 1 noiembrie 1880, în urma unei sentinţe a tribunalului, Grigore Grandea fu silit să adauge Războiului său un calificativ. Pînă cînd a încetat a avut titlul de Războiul român. *
Viaţa bucureşteană era. mult deosebită de ceea ce este astăzi.
Iarna era un singur teatru, Teatrul Naţional..Alături mai putea trăi opera italiană care mai întotdeauna dădea deficit.- Un al doilea teatru românesc nu era cu putinţă. Lipsea clientela. Toate încercările făcute, fie. cu trupe din provincie, fie cu actori din Bucureşti, au dat greş.
Trupa fraţilor VlădicescU şi Fany Tardini, cu Anestih, cu Mincu, a ayut un oarecare succes la sala Dacia, dar nu s-a putut menţine. Văzînd că nu mişcă deloc, Vlădicescu primi să joace o piesă antisemită a cunoscutului anti-evreu, I. N. Polichroniadi; piesa era intitulată, dacă nu mă înşel : Nici un ac de la jidani; ■
îmediat toţi evreii s-au pus în grevă, iar românii n-au secondat deloc încercarea antisemită. Şi astfel trupa Vlădicescu-Tardini fu silită să plece. -°
Vara aproape nu era spectacol în Bucureşti^Din-eîndJîn4cînd^îte-<o trupă de comedii sau de operetă franceză, cîteodată cîte o-mică trupă de varietăţi germană. Cinematograful nu era descoperit. Circ de vară nu mai venea, toată lumea „bună" pleca în străinătate, aşa că toată distracţia se reduceala orchestrele care cîntau în cîteva grădini-restaurant.21
Grădinile cunoscute şi căutate erau : grădina Gagel, mai. tîrziu Blanduzia ; grădina Raşca ; grădina,,1a Constantin", astăzi Epurescu ; grădina Alcazar sau Guenter, în dosul Pasagiului român. Pentru cei din înalta societate, care mai rămtneau în'Bucureşti, nu erau decît Capsa şi Şoseaua Kiseleff.
Pe* vremea aceea —r acum 40-45 ani —: vara: Bueureştiul era ■aproape pustiu. Seara, Calea Victoriei era goală, cei cîţiva muscali cu»bir-jile luxoase încrucişau.mereu prin faţa lui Capsa, rugîndu-se de cei cîţiva cunoscuţi cari se plictiseau pe trotuarul cofetarului ea să facă. un „tur" la Şosea pentru 5 lei. ?i ■
Ce vremuri! ?...
Pentru chefliii eu oarecare dare de mînă erau grădinile de afară : Herăstrăiil vechi, Vila regală, Avedic şi Sans souei.
Aceasta din urmă era ţinută într-o vreme de către Papa Gilet, antreprenorul restaurantului Frascaţti, dai: avea şi preţuri pipărate. De aceea cineva făcuse un joc de cuvinte asupra, scumpetei : „On. y entre sans souei, on en sort sans six sous" (Intri fără nici o grijă şi ieşi fără para chioară).23
137
136
Acestea erau vremurile cînd cu 3 şi 4 lei puteai minca un prinz &un la orice restaurant de miina întîit afară de Capsa şi de Hugues, unde trebuia să mergi pînă la- 7-8 lei.2i
în toate birturile româneşti, la Iordache, la Constantin, la Enache pe strada Academiei, la cele de mina a doua, precum Leul şi cîrnatul, Zdrafcu, Purcel 2l etc, o fleică costa 40 de bani, o vrfibioară 80 de bani *, un cîrnaţ patrician 40 de bani, un f eţ de rnîncare cu sos ţntre 40 şi 80 bani, cele de 80 bani fiind mîncârile de pasări, vînaţuri, pescărie. Puiul de găină se cumpăra în piaţă cu 40 bani, kilogramul de peşte cu §p şi 70 bani, kilogramul de vin 80 de bani, sticla de vin. „d-al lui Brătianu", cel maţ scump şi mai fin vin românesc, 2 lei. Cu preţ fix de 5 Ieî de cap se mînca un prînz complect cu cafea şt vin la restaurantele cu bucătărie occidentală precum Frascatti şi Hotei Union.
La birtul La Mielul alb, ţinut de către mad.am Mari Popovici, lîngă biserica Albă, într-o casă care a ars, 'ge mtnea foarte bjrie, cu porţii mari, cu fripturi vestite, cu vin şi cafea pentru  SQ lei pe lună abqnamentul. 2ii
Aci rnîneau aproape ţpţi parlamentarii moldoveni în cap cu gene-: ralul Lecca şi Ion Agariei, preşedintele şi vicepreşedintele Camerei.
Bacşişul la chelneri era de 10 bani, numai chiaburii îşi iertau luxul a 20 bani. Cînd vedeai pe unul care da 20 bani, te uitai cu invidie la el.
Şi nu şunt decît 40 de anj de-aţunci !...
Incidentul Nicolae Blaremberg — George San Marin
în ziua de 26 mai un mare scandal emoţionează toată societatea bueuFe^teană. La Şosea, avocatul şi om(ul] politic Nicolae Blaremberg, pe cînd stătea în trăsură, a fetet lovit de către brigadierul de călăraşi George San Marin, cumnatul lui Constantin Stoicescu, mai tîrziu ministru liberal.
Iată cum şi de ce s-a petrecut agresiunea, după declaraţiunea părţilor şi martorilor1.
George San Marin, în «tate de 23 ani, erea un om de o putere atletică. La Paris avea în sălile de luptă şi de box o reputaţiune lâculâ, trecea drept unul dintre cei mai tarf oameni din lume şi ffiaî ales emul eu fizicul cel mai estetic. t
.. înţr-una din zile, o femeie necunoscută, s-a prezentat la d-na Sţoi-cescii, sora lui San Marin şi i-a făcut propunerea unei îhtîrniri amoroase dm partea lui Nicolae Blaremberg. în a&văr, d-na. Stoicescu erea una din rarele frumuseţi ale Bucureştilor. George San Marin, surprinzînd pe intermediatoare pe cînd convorbea cu sora sa — care îşi' prevenise fratele — a luat-o de păr, a tîrît-o în camera de alături, a luţigiţ-Q jos şi a bătut-o peste tot spatele pînă ce a leşinat. Apoi i-a tăiat părul, i-a tăiat rochia cu foarfecile, i-a rupt lanţul de aur al ceasornicului, i-a zdrobit ceasornicul cu câlcîiul şi, după ce femeia şi-a venit în fire, a aruncat-o astfel dezbrăcată şi mutilată în stradă. Aceasta este declaraţia lui George San Marin Sn faţa judecătorului da instrucţie,
A doua zi, la Şosea, Blaremberg a fost atacat de Georga San Marin şi bătut.    , '
138
Această agresiune a pricinuit o mare fierbere în tot Bucyreştiul şi a mişcat adine cercurile politice, 2<
Deoarece- C. Stoicescu ere* liberal iar Blaremberg din opoziţie, partidele politice s-au luat îa harţă pe această eestiune, iar la judecată cei mai mari advocaţi ai timpului precum: Gheorghe Vernescu, Petre Gi'JJiş-teanu, Nicolae Fleva, lancu Lahovary, C. Arion, Tache Ionescu, V. Miasir etc. etc. au pledat fie de o parte, fie de alta.
In vederea marii afluente de public, procesul s-a judecat nu în sala Tribunalului, ci în sala teatrului Orfeu din strada Câmpineanu, amenajată atunci special pentru acest proces.
Lupta erea atunci din partea opoziţiei, ca să implice în proces şi pe Constantin Stoicescu, fruntaşul liberal, dar au lipsit dovezile. Singur George San Marin a rămas în cauză şi a fost osîndit la închisoare, bineînţeles.
Voi da mai departe amănuntele.
La începutul lunii august, Ion Brătianu Sşi remaniază iarăşi cabinetul. Era a 29-a sau a 30-a în curs de 6 ani. Ion Brătianu trece de la Interne la Război, Chiţu de la Justiţie la Interne, Stătescu de la Externe la Justiţie, Dimitrie Sturdza intră în guvern la Externe, V. A. Ureche iese din guvern şi în locul său vine P. S. Aurelian. Eliminat a mai fost şi generalul G. Angelescu. ministrul de Rezbel. 28
Procesul San Marin-Blaremberg s-a judecat pe Ia începutul lunii septembrie.
Nicolae Blaremberg este asistat de advocaţii : George Vernescu, Aris-tid Pascal, Tache Ionescu, Mişu Cornea, Nicoja.e Fleva, Tache Giani.
Apărarea o fac advocaţii: Petre   Gradişteanu, Grigore Păucescu,' N. Crătunescu, Grigore Ventura, Vlădescu, ţîadu Stanian, Pretor, Senina, Stoica şi D. Ionescu.
Tribunalul e compus din : M. Ciocârdea, preşedinte, judecători Triandafil şi Ghimpa.
Procesul a durat mai multe sile şi a dat naştere la mai multe incidente violente. în sală publicul este în număr extraordinar de mare şi numai cu multă greutate gendarmii pot menţine ordinea.
Nicolae fflarembferg s-.a apărat şi el, deşi au pledat peptr,u dîhs'ul ntîţi advocaţi mari.
Afară în stradă mulţimea staţionează în număr mare, şi, de cîte ori se deschide uşa sălii, dă năvală spre a intra. Ejs' Tn timpul dezbaterilor s-au mai asociat spre a lua   apărarea lui
1*   Blaremberg şi advocaţii 1. Lahovary, Nicolae Ionescu, C. Dissescu etc.
După nesfîrşite pledoarii, tribunalul condamnă pe brigadierul |< George San Marin la 2 ani închisoare şi 2000 lei amendă, iar pe Constan-I tin Stoicescu la 3 luni închisoare. Femeii Anica Scorţeanu,. pe care San g; Marin a bătut-o şi i-a stricat obiectele, îi acordă 10Q0 lei despăgubiri.11'» Atît psindiţii cît şi N. Harejnberg au făcut apel.
139
In apel, C. Stoicescu a fost achitat, iar pedeapsa lui San Marin scăzută la 1 an închisoare, 10000 lei "despăgubiri pentru Blaremberg şi 300 pentru Anica-30
[Diverse]
Mare senzaţie în lumea politică. C.A. Rosetti, printr-o scrisoare pe care o publică în Românul, declară că se retrage din viaţa politică. Motivul era că, faţă de mişcarea marilor proprietari, Ion Brătianu nu vrea sa susţie reformele democratice ale lui Rosetti. Dealtfel majoritatea în partidul liberal era ostilă lui Rosetti, iar Ion Brătianu înclina către dreapta.
: ' Plecînd din politică şi din ţară, Rosetti scrie in Românul, adresîn-du-se liberalilor : „Iubiţi poporul, iubiţi pe ţărani ,'"31
r
Un mie incident care face plăcere lumii gastronomice şi high life, Restauratorul la modă. de lâ otelul Hugues, anume Baptistin Mars, a angajat' un bucătar celebru din Paris. Acesta este Trompette, bucătarul lui L'işon Gambetta, pe care 1-a părăsit la căderea sa de la putere.
înţîiul menu la Huges a fost următorul :
Soupe brouillee au scrutin de liste
Sole ă la presidence Şalmis de becasses ăla Gambetta Dikdonneau.en tribune Petits pois ă l'egyptienne 'Sălade.â la LSon Poires friincaises, raisins de Viile d'Avrăy?2 - '
în 15 octombrie, Camerele sunt convocate în sesiune extraordinară, dar frămîntârile,din partidul liberal sunt foarte mari.
în şedinţa "Camerei de la 21 octombrie este citită demisiunea lui C. A.. Rosetti, care e primită..Imediat.Dimitrie Brătianu demisionează de la.DreşedintiâCamerei. . .
' . Alexandru Lahovary deplînge hotărîrea acestui om nepărtinitor împotriva căruia nimeni nu are sâ se plîngâ.
Demisiunea lui Dimitrie Brătianu e primită cu 44 voturi contra 22, iar generalul Lecca e aies preşedinte al Camerei.33
- ■• ■ Astfel începe marea sciziune care va slăbi neîncetat partidul liberal, deşi el va mai sta la cîrmă încă 6 ani.
■ La 18. decembrie vine ştirea morţii lui Leon Gambetta, La Cameră, preşedintele, general Lecca, pronunţă cîteva cuvinte 'de ocazie, iar Ni-
140
coîae Blaremberg urmează cu un scurt discurs în care face elogiul defunctului. Discursul sfîrşeşte cu strigătul : „Trăiască marea naţiune ! Trăiască Franţa
Anul 1882 se încheie cu două acte politice importante : întîiul este hotărîrea guvernului de a face noi alegeri pentru Parlament cu scopul de a.revizui Constituţia. Al doilea act "este coaliţia partidului liberal-ver-nescan cu partidul conservator spre a lupta în alegeri. împotriva guvernului. Coaliţia adresează ţării un manifest, cerîndu-i să înlăture ipocrizia şi imoralitatea de la cirmă.35
Ideea revizuirii şi a reformei legii electorale pornise de la CA. Rosetti. C. A. Rosetti se retrăsese . din guvern' şi d,in Cameră tocmai fiindcă majoritatea partidului nu înţelegea nevoia reformelor democratice, tocmai fiindcă partidul începea să se plece spre dreapta de cînd mulţi din membrii săi se îmbogăţiseră.
în cele din urmă şi Ion Brătianu primi ideea revizuirii din cauza primejdiei ce o prezintă pentru partidul liberal Colegiul I.
Reformele democratice ale lui CA. Rosetti, în special legea tocmelilor agricole, ridicaseră pe marii proprietari împotriva guvernului şi-i împinsese către partidul conservator, Colegiul I eră dar aproape pierdut. Trebuia ca acest colegiu să fie înecat in masa alegătorilor Colegiului al II-lea, ceea ce s-a şi făcut.ie
Tocmai la epoca aefeasta eu eram redactor la   ziarul Telegraful.
Cu acest prilej, să spun cum am intrat în presă !
în toamna anului 1878 am revenit în Bucureşti. Aveam bacalaureatul şi îmi trebuia o ocupaţiune ca să pot trăi. Presa, în mod instinctiv, mă atră-gea.^ Tocmai citesc în Războiul lui Weiss că ziarul caută un traducător ' de limba franceză. Fiindcă ştiam mai mult sau mâi puţin binişor această limbă, m-am prezentat a doua zi dimineaţa la redacţie.
■ Ziarul Războiul era instalat în localul tipografiei Weiss din strada Lipscani, acolo unde mai tîrziu s-a mutat, la etaj, Banca Agricolă.37 Acolo mă adresez redactorului principal, Grigore Haralambie Grandea care — după ce află scopul vizitei mele — îmi prezintă un ziar francez, cerîn-du-mi să traduc un articol pe care mi-1 indică.
Articolul purta drept titlu : Les canards viennbis. '
Din cuprinsul articolului am înţeles că vorba „canards" nu însemna deloc aceea ce ştiam'eu, adică nu era deloc vorba despre „raţe" ; însă franţuzeasca mea se oprea aci ; ceea ce mai însemilâcuvîntul „canard" nu ştiam.;w
'Am fost refuzat.
Peste cîteva luni citesc jn L'Independance Roumaine că redacţia caută un traducător din limba română. Mă prezint. Era Emile Galii, proprietarul gazetei, care făcea angajamentele.
■ Angajat, mi s-a dat însărcinarea de a traduce.după.Monitorul ofi-Iv'cioi în schimbul a 100 lei pe lună. Fiind şi copist la Ministerul de Instruc-1; ţiune — instalat atunci în strada Colţei, în .casă \Ritoridi colţ cu Batiştea.39, '  casă dispărută de mult — facem serviciul la-ziar seara. După o lună am
141
4
părăsit redacţia fiindcă Emile Galii nu a voit să-mi plătească. Dealtfel, aga păţeau mai toţi redactorii lui. Emile Galii era un tip fără scrupul din acest punct de vedere.
Mai tîrziu, în 1881, după ce V.A. Urechiâ m-a. destituit din funcţiunea de copist al Ministerului de Instrucţiune pentru faptul câ participam la agitafiile socialiste ale studenţilor, am fost primit corector la ziarul Telegraful, cu leafă de 200 lei lunar. Acum eram în presă. Trecerea mea pe la Curierul român â lui Cristache Suliot^ eu un an înajnte, n-am considerat-o ca o intrare în carieră.411
NOTE
1 Circul Krembser, situat pe un loc viran de pe Bulevardul Elis.ăbeta (astăzi Minail Kogălniceanu), mai jos de biserica Sărindar, deci dincolo de Casa Centrală a, Armatei, a luat foc tn noaptea de 6/18 — 1/19. ianuarie 1882 la orele 2'/2 ; incendiul a fost complet stins .pînă la orele 9*/î dimineaţa, cu ajutorul a şase pompe (Dare de seamă pe timpul de la 1 ianuarie I8S2 pînă la 1 ianuarie 1633. Supliment la M.C.P.B., colecţia pe anul 1883, p. 12) ; nu au fost victime omeneşti, dar au pierit in, flăcări 33 de cai, recuzita, precum şi o parte a bagajelor artiştilor cate se pregăteau să părăsească Bucureştii pentru a dă o serie de spectacole la Braşov.
3 Ringtheater din Viena a fost mistuit de flăcări la începutul lunii decembrie 1881 (st. n.) înregistrîndu-se circa 500 de victime din , rîndul spectatorilor (TEL, 8 aprilie 1882. p. 3).
a Comitetul amintit de Bacalbaşa s-a constituit la 15/27 ianuarie 1882 in cadril! unei' şedinţe găzduite de redacţia jurnalului l'Independanee Roumaine' (Serbarea presei, ROM., 17 ianuarie 1882, p. 47). „Serbarea presei ta folosul victimelor arderii droului Krembser şi a săracilor români" a avut loc. joi 21 ianuarie/2 februarie 1882 în. sala Teatrului Naţional, afişul respectiv ăriunţînd succint progra-' triul : „Coaceri, bal, tombolă şi bîlci", cu precizarea ţinutei obligatorii : Haine negre de rigoare pentru bărbat), costume naţionale sau toaieiă de bal, pentrtl doăftine;^ (TEI*, 19 ianuarie'1882, p. 3);
* Caritatea, „ziarul serbării presei în folosul victimelor arderii circului Krembser şi ai românilor săraci", â apărut. într-un singur număr, li 21, ianuarie /$ februarie1 1882, tipografii Carol Goblj Socec şi loanniţiu oferind întreg tirajul, gratuit, Comitetului presei. Prinde colaboratori s-au numărat, în afară de regina EH^abeta (cunoscută ca scriitoare sub 'pseudonimul Carmen Sylva), C.A. Rosetti (cu îndemnul de „a stima, a respecta ş-a iubi pe sătenii români. .'-), Fr. Dame, Al. Ciurcu, G-O. Gârbea, Dimitrie Ion Ghică, Dumitru Ionescu (probabil Tache Ionescu), Ciru Oeconomu ş.a. Cugetările semnate Carmen Sylva au apărut în limba traneeăă (Perasees, p. 2—3). ' -
5 GA. Hosatti şi-a anunţat intenţia de a demisiona din guvern Ia sfîrşitul lunii decembrie 18811 (Rdzbotul roman precisa în numărul purtînd data de I iar nuarie 1882 că fruntaşul liberal-radical şi-ar fi prezentat demisia nu „în mina" lui I. C. Brătianu ci in aceea a regelui) ; el era nemulţumit de lipsa de entuziasm cu care lââjotiţatea parlamentară liberală primea legile democratice propuse de el, asa cum, de alţfe], va mărturisi într-o scrisoare către Ion Ghica din 24 decembrie 1881/5 ianuarie 1882 : „Mi-ăm dat demisia deoarece văd că... imoralitatea... a devenit o deprindere, astfel că cel cate voieşte sâ o iovească supăra pe> cei mal mulţi" (cf, Cinoeâ; Viaţa politică, p:, IGi). In primele săptâmîni ale luriil. ianuarie 1882 au avut'iac mai multe întruniri ale fruntaşilor liberali, care au încercat zadarnic» sâ-1 "determine pe G-.A. Rosetti sâ renunţe la hotărîrea sa, starea cbnfllctuala de la nivelul conducerii partidului Liberal devenind acum de notorietate publică.
142
B Remaniat la 25 ianuarie/6 februarie 1882 („Vâaînd demisiunea ce ne-a înfăţişat d. C.A. Rosetti din postul de ministru secretar de stat la departamentul de Interne. " elc.J, cabinetul IC. Brâlianu sufevisc mmataaiele modificări ; şeful guvernului renunţa ia departamentul de „Rezbel", preluind Ministerul de Interne, Gh- Chiţu trecea de Ia departamentul Finanţelor la cel âl (Justiţiei, al cărui thte^ i'imaţ il asigurase Eug. Stătescu ; G. Lecca era numit ministru sectetar de Stalt la departamentul Finanţelor, iar generalul Gh. Anghelescu la cel „de Rezbel" ; celelalte ministere nu-şi schimbau titularii {Partea oficială, MOF., nr, 238, 26 ianuarie/7 februarie 1882, p. 7883).
' Ştirea despre înfiinţarea efemerului „partid al virtuţii" a apărut în I'In-depeudonce Roumaiîie, fiind preluată apoi şi de alte jurnale (printre care şi de Rfeboim. [Weiss), care ţinea să preciseZe: ,^Nu credem că partidul aceita o să lie prea numeros" — 10 februarie 1882, p. 2).
" Datele privind populaţia de origină evreiască (estimată în întreaga' lume — ir» anii 1880 — îa 7 milioane de persoane, din care peste 5S0OQ0O in Europa) fuseseră publicate de profesorul italian Bruniati în revista UArchivi,o ăi statistica, de unde le preluase HndependuTice Roumaine (no. 1294, 1/13 Janvier 1882, p. 1) şi Românul {Felurimi, lş ianuarie 1882, p. 32). Bacalbaşa le reproduce cu multe greşeli pe care le-am corectat, inclusiv omiterea Austro-Ungariei dintre primele trei ţâri din lume cu cel mai mare număr total de evrei. Procentele, stabilite de Bacalbaşa, care manevra cifrele eu inimaginabilă deainvoltură, sînt foarte aproximative ; in cazul Rusiei, e vorbă de 2,5%, al Germaniei de aproape 1,S% al Austro-Ungariei de peste 3,5% ; în ţara noastră, preciza i'Iftdependancc Roumaine si Romanul în informaţia amintită, era vorba de „aproape a zecea parte din întreaga sa poporaţiune", mai exact 7,9%, dacă ţinem seama că populaţia României se ridica în 1880 la 5 376 000 locuitori (cf George loari Lahovary, Regatul României ■faţă cu celelalte regate europene, Bucureşti, 1881).
'* „Proiectul de lege pentru tocmelile de lucrări agricole Şi executarea lor", pregătit din iniţiativa lui C.A. Rosetti încă de pe cînd era ministru de Interne " (printr-o circulară din 3/15 octombrie 1881 et îşi anunţa intenţia de a propune modificarea legii pentru tocmelile agricole, amendata, în martie 1872, in favoarea rnoşierimil   de către   Camerele   legislative   dominate   de   conservatori)   a fost supus discuţiei Adunării Deputaţilor în şedinţa acesteia din 10/22 februarie 18S2. Potrivit convingerilor sale profund democratice, C.A. Rosetti intenţiona să impună votarea unei legi mai echitabile care sa reglementeze contractele de muncă între proprietarii funciari şi ţăranii care le lucrau pămînturile. împotriva proiectului de lege pregătit de către CA. Rosetti şi de amicii săi s-au ridicat însă marii proprietari, atît conservatori cît şi liberali, temători ci prin noua lege privilegiile lor vor î\ ştirbite. O întrunire de protest a moşierilor conservatori a avut loc la laşi. la 8/20 r~ 9/21 ianuarie 1882 {în cadrul acestei întruniri, potrivit relatărilor ironice din epocă, chiar al& lui Bacalbaşa, „s-a făcut minunata descoperire de către beizadea Crigore [Sturdza] de ia laşi că acei cari sărăcise mai mult în ţara românească sunt proprietarii şi cei cari Se îmbogăţise sunt plugarii...*' — Bacon, Cronica sop-tămînală, TEL., 9 februarie 1882, p. 2) ; o altă întrunire de protest s-a organizat în Bucureşti, la vechiul Ateneu, la 11/23 februarie 1882 („In aceasta întrunire — preciza Bacalbaşa în articolul menţionat mai sus — este vorba ca să se ceară, după exemplul celor de la Iaşi, menţinerea actualei legi asupra tocmelilor agricole sau modificarea ei în sens mai vătămător pentru plugar şi mai avantagios pentru pjo-prietar"), în cadrul căreia au luat euvîntul 1. Em. Florescu '.preşedintele adunării), G'r. Păucescu, directorul Timpului, Al. Lahovary („D-sa a declarat că oricine se va atinge de proprietari este un om care voieşte să. semene vrajba in ţară şi să facă agitaţiuni" — Întrunirea proprietarilor conservatori de "la Ateneu, TEL,. 13 februarie 18B2, p.,2—3) şi A.D. Holban. In Cameră şi in Senat proiectul de lege referitor la învoielile agricole, învoieli care reprezen(au, în planul relaţiilor economice, trecerea agriculturii — după desfiinţarea, în 1864, prih reforma agrară, a clâcăşiei — la stadiul. capitalist de dezvoltare (Constantin Corbu, Rolul fărantirtii în istoria Roffldniei, sep. XIX, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti lS82r p. 3R8), a întîmpinat o opoziţie înverşunată a deputaţilor şi senatorilor legaţi de propietătea moşierească. După numeroase modificări (proiectul- de lege propiis de C.A. Rosetti a iost votat de către Senat la 26 aprîlie/fl mai 1882 şt de către Adunarea Deputaţilor
143
doi ani, acordarea a două zile pe săptâmînâ (vineri şi sîmbătă) ţăranului plugar „pentru propriile sale lucrări agricole", efectuarea dijniuirii în cel mult zece zile după recoltare etc. (Lege pentru tocmelile de lucrări agricole, MOF. Partea oficială, nr 36 14/26 mai 1882, p. 825-829) — constituind, în ansamblu, „un evident progres Eata'de legile anterioare" (Gheorghe Cristea, Contribuţii lu istoria problemei agrare in România. Învoielile agricole, 1866—-1882. Legislaţie şi aplicare, Ed. Academiei, Bucureşti, 1977, p. 170).
10 Constantin Bosianu (n. 1B15), preşedinte al Consiliului de miniştri în ia-nuarle-iunie 1865r-profesor la Faeultatea.de drepfe din Bucureşti de la înfiinţare a încetat din viaţă la 21 martie/2 aprilie 1882. , .
1! Constantin Sehina, membru al Curţii de Apel, fusese ales preşedinte al Clubului regal (al cărui sediu se afla în casele Otetelesanu de lîngă Teatrul Naţional} în şedinţa acestuia din 2/14 februarie 1882, printre membrii biroului numărîn-du-se C. Corneseu, Gr. Mânu ş-.a. (RAZ.-W, 7 februarie 1882, p. 2).
13 La sugestia Comitetului presei,' prezidat de CA. Hosetti, principele George Bibescu alcătuise, sub preşedinţia sa (vicepreşedinţi fiind G. Filipescu, Al. Catargi,' Emil Costinescu şi Dem. Butculescu), la 12,24 martie 1882, un comitet de ajutorare a „incendiaţilor'' din, Moldova, Caritatea, comitet care-şi propunea sa organizeze un" bal la Teatrul Naţional, subscripţii, precum.şi o serbare în grădina .Cişmigiu la 29 martie/10 aprilie şi 30 martie/ll aprilie 1882 (Presa ţaţă cu vncendiurile din ţara, .TEL.,17 martie 1882, p. 3). Serbările din Cişrhigiu, deşi ş-au desfăşurat pe un timp friguros, au atras mulţi curioşi care au consumat cîrnaţiL pe „insula Fortunata" („In mijlocul lacului — scria Bacalbaşa — pe bazinul principal se.înalţă Insula Fortunata, frumos decorată cu brazi şi steaguri şi pe deasupra învelită cu pînză" — Bacori, Serbarea din grădina Cişmigiu, TEL., 2 aprilie 1882, p. 3) sau au asistat la spectacolele "de estradă oferite de trupa lui I.D. Inneseu, „în fundul grâ-dittri". Venitul brut al serbărilor din Cişmigiu a fost de 102370 lei (Comitetul general de caritqţe, ROM.,. 14 aprilie 1882, p. 325) ; pînă la sfîrşit, ca urmare a.tuturor manifestărilor, organizate' în folosul „incendiaţilor" s-a împărţit celor „arşi" suma de 77 537 lei (v. darea de seamă a Comitetului de caritate prezentată de prinţul George Bibescu- în Binele public, an. V. .22. ianuarie 1883, supliment).,
l:i Iatr-adevăr, presa liberală 1-a acuzat pe George Bibescu („Principele George Bibescu este Beizadea Grigore Sturdza al Bucureştilor, cu deosebire că Beizadeaua Grigore ştie să vorbească româneşte, dar nu înţelege pe români, pe cînd prinţul Bibescu nici nu inţeiege pe români, nici nu ştie româneşte'; — Un fotograf, Principele George Bibescu — portret, TEL... 4 mai 1882. p. 3—4) câ îşi cultivă popularitatea, pentru a putea emite pretenţii la tronul României, în calitate, de fiu al fostului domnitor al Ţârii   Româneşti, înlăturat de revoluţia   de la 1848, ..Gheorghe
Ribescu : .....       Prinţul George Bibescu voia a-şi face din flăcările ce mistuie cămi-
nurile atîtor nenorociţi aureola sa de pretendent la tronul Românei" (Jbid'.). Despre „vînzătorii de icoane'.' v. cap. Anul 1889 al acestei cărţi. In 1882.ministru£ Rusiei îa Bucureşti era prinţul Urusov ; Ilittovo i-a succedat acestuia abia în toamna anului 1886.
Printr-o scrisoare din 2!i martie/6 aprilie 1882 adresată Comitetului presei (preşedinte:. CA. Hosetti', membri ; D. Aug: Laur ian, Gr. H. Grandea, Al. Ciurcir, M. Minovici ş.a.) Măria Rosetti se oferea să organizeze, constituind o „secţiune copilărească a presei", o serbare destinată celor miei pentru a contribui lâopera de ajutorare a ■„incendiaţilor" din Moldova (Curierul zilei. Războiul român, an IV; 29 şi 30 martie 1882, p. 1—2). Serbarea a avut. Ioc în grădina Cişmigiu, sub patronajul Societăţii presei, în zilele de 23 aprilie/4 mai, 24 aprilie/5 mai şi 25 aprilie/ 6 mai 1882, dar. nu s-a bucurat de un succes deosebit, şi din cauza căldura excesive care se abătuse- atunci asupra Capitalei. Dintre surprizele oferite micilor participanţi la serbări se remarca -trenuleţul cu Iracţiune animală care circuia în .jurul lacului, lac aflat ca şi azi în mijlocul frumoasei grădini bucureştene (..Lîngă chioşcul doamnei Rosetti era gara. Neamţ de unde pleca un drum de fier în miniatură
compus din 11 vagoane şi o maşină trasă de un măgăruş, pe nişte şine aă-hoc ! De la gara faeamţ pină la gara Fălciu, situată de cealaltă parte a lacului, în apro-■ piere de movilă, se plătea 50 bani de persoană" — Serbarea de la Cişmigiu, TEL,, 28 aprilie 18Ş2, p. 3). Veniturile nete'ale acestei serbări.au fost de 24^24 lei (ROM 18 mai 1882, p. 334).
15 Despre „cestiunea Dunării" v. in text, p. 98 şi notele 40, 41, p. 117—119. După ce guvernul român a respins pretenţiile Austro-Ungariei de a juca un.rol preponderent în reglementarea şi asigurarea libertăţii traficului pe secţiunea Dunării de la Porţile-de-Fier la Galaţi, marile puteri aii realizat unele contacte confidenţiale în toamna şi iarna anului 1881, discutînd un proiect propus de delegatul Franţei în Comisia Europeană a Dunării, Camille Eugene Pierre Barrere, „secretar de ambasadă de întîia clasă", proiect care făcea unele concesii minore punctelor de vedere româneşti şi care, îrî esenţă, prevedea următoarele : crearea unei Comisii mixte, formată'din reprezentanţii Bulgariei, României, Serbiei şi Austro-Ungariei, în cadrul căreia preşedinţia permanentă revenea  ultimului  stat.   Din Comisia, mixtă urma să facă parte şi un reprezentant   al Comisiei Eiiropene a Dupării, delegat pentru o perioadă de şase luni, potrivit ordinei alfabetice a denumirii satului (în limba franceză) (Cazan ; Rădulescu-Zoner, România si Tripia Alianţă!, p. 82—83). Acest proiect a fost adus la cunoştinţă oficial guvernului român la 15/27 aprilie .1882,. prin intermediul   reprezentantului   Franţei la Bucureşti.   Proiectul. Barrere (acceptat de Austro-Ungar ia şi de celelalte mari puteri reprezentate  în Comisia 'Europeană a Dunării) a fost considerat nesatisfăcâtor do către guvernul român, deoarece leza-interesele statelor riverane de-a aplica ele insele regulamentele internaţionale şi de, a asigura poliţia fluvială în apele lor teritoriale, acordînd totodată unele drepturi prioritare unui stat neriveran — Austro-Ungaria — în această zonă a.marelui fluviu (Paul Gqgeanu, Dunărea in relaţiile internaţionale, Ed. Politică,. Bucureşti,, 1070, p. 100). Problema, dezbătută aprins de opinia, publică românească (în condiţiile îh care presa austro-urigară profera ameninţări dure la adresa ţării noastre, precum ziarul budapestan Pester Lloyd ; „Dacă România îndrăzneşte să se împotrivească intereselor monarhiei, cari exclud orice tranzacţiune, eum.e cazul cu Dunărea de Jos, se poate foarte uşor întîmpla.ca misiunea Austro-Ungariei în Orient să-şi ia drumul peste Bucureşti... Bine ar fl în tot cazul dacă cei din Bucureşti s-ar gîndi puţin că statele mici mai   curind au misiunea d-a! ' eervi ca obiecte de cpmpensaţiiine-decrt-de^a-deveni centre pentru noi formaţiuni politice" — TEL., 5 mai 1882, p. 1), a fost supusă discuţiei. Senatului prin interpelarea, lui Petre Gi-âdişteanu, la 28 aprilie/10 mai 1882, şi a Adunării Deputaţilor, prin interpelarea lui G. Verneseu, la 1/13 mai ' 1882. In Senat au iual cuvîntul:  Eug. Stă-tescu. Gr. Sturdza, I.C. Brătianu („D-lor, îmi zicea un om de stat> într-o cestiune oarecare1: Ei bine, şi ce veţi cîştiga-pr.in rezistenţa dv. înaintea Europei întregi.? Nu vedeţi la ce vă: expuneţi ? Şi i-am răspuns : Un cîştig mare :. noi ne preocupăm, mai mult ca poporul român să-aibă conştiinţa drepturilor sale fiindcă, Cînd un popor eâte pătruns de acest sentiment, apoi .anevoie poate .să-i lie atacate acele drepturi" — Senatul. Şedinţa de la 28 aprilie 18S2, DCL. nr. 100, .1/13. mai 1882, p. 1847), Th. Rosetti şi- V. Boerescu, iar în Adunarea Deputaţilor : Mihail Kogâl-niceanu („...Austria totdeauna a căutat ca să devie şi să rămină singura stăpînâ pe Dunăre..." — D.C.L., nr. 11)4, 4/16 mai 1882, p. 189H), Eug. Stălescu, .P.P. Carp, Al. Lahovary şi I.C. Brătianu. Ultimele două citate reproduse de, Bacalbaşa din presa vremii, ca de obicei, cu foarte mare aproximaţie, sună astfel în. versiunea oficiau : Al. Lahovary:  „Din toate aceste frămîntări,caii le numiţi activitate şi şiretlicuri, cari le numiţi diplomaţie, veţi termina cu cestia Dunării cum aţi terminat cestiunea Basarabiei, cum aţi terminat cestiunea Arab-Tabla, cum era.să ,se termine cestiunea ovreilor dacă nu întîlnea pe 'aceste' bănci1 treimea aceea care v^a împiediat de a da şi aceste ioviri.din urmă ţării pe eare o administraţi, Ve .toate zilele vă lăudaţi că aţi pus pe fruntea României-,coroana regală. Mi se- pare, câ am' fost cu toţii părtaşi la această operă ; ne cam uitaţi, ne depărtaii de la acesta banchet patriotic. Dar ceea ce nu spuneţi este că mulţumită.dv. această coroană a fost' ştirbită şi lipsită de una din stemele sale   cele mai preţioase^ Dacă ni sa va'hja si,.suveranitatea Dunării de la Vîrciorova la Marea Neagră, apoi acea'coroană va rămînea mai mult .ca un ornament heraldic, bun de pus pe uşile trăsurilor şi pe nasturii livrelelor" (adunarea Deputaţilor, Şedinţa de la 2 mai 1882, D.C.L., rh\ M>8, 4/16 mai 1882, p. 1814); ţi,
144
145
îh replică, în aceeaşi şedinţă, Eug. Stătescu : „Si clacă dv. aţi mers pînă acolo cu uitarea cuvintelor încît să spuneţi că coroana României nu va mai servi decît de blazon buh. pentru a se pune pe trăsuri si pe nasturii livrelelor, cu aceasta n-aţi *. dovedit decît un lucru, este dorinţa ce aveţi de a vedea şi coroana României devenind aceea ce au devenit coroanele tutulor familiilor vechilor boieri, nişte ornamente vane pe uşile trăsurilor şi pe nasturii livrelelor" (Adunarea Deputaţilor, D.C.L., nr. 109, 5/1? -filai 1882, p. 1936). Propunerea Barrere a fost discutată în sesiunea de primăvară 1882 a Comisiei Europene a Dunării, care îşi desfăşură lucrările la Galaţi, îh favoarea ei pronunţindu-se toate statele participante cu drept de vot deliberativ (Germania, Austro-Ungaria, Franţa, "Marea Britanie, Italia, Rusia, Turcia), cu excepţia României care a prezentat un proiect, prbptiu, amintit de Bacalbaşa, privind înfiinţarea unei autorităţi fluviale — Comisia de supraveghere — în oare Cdmisîâ Europeană a Dunării urma să fie reprezentată de doi delegaţi, iar statele riverane : Bulgaria, România şi' Serbia prin cîte un delegat, preşedintele fiecărei sesiuni fiind .unul dintre cei doi membri desemnaţi de Comisia Europeană (Faţil! Gogeanu, op. cit-, p_. 103—106). Rorhania refuzind să accepte' propunerea Barrere, aceasta a fost respinsă, întrUeît adoptarea ei nu se putea face decît cu unanimitate de voturi (Iulian Cârţînâ, iîie Şeftiuc, Dunărea în istoria popdralui român, Ed; ştiinţifică. Bucureşti, 1972, p. 83). întrucît Bacalbaşa nu relatează mâi departe curii a îtiăt sfîrşit „ctestiuhea Dunării" vom preciza numai că, în cadrul unei conferinţe care a' avut loc la Londra în februarie-aprilie 1883, marile puteri reprezentate cu drept de vot deliberativ au adoptat cu unele modificări „proiectul Barrere", soluţie p-e care România şi Bulgaria au refuzat să & accepte. Dupâ aderarea României la Tripla Alianţă, în octombrie 1883, Austro-Ungaria^ nu a mai insistat asupra hotărîrilor- luate la Londra şi astfel proiectata Comisia mixtă nu a mal hiat flintă.
iG Grădina Bordei — cu 6 suprafaţă de aproximativ 80 de pogoane — se afla în fiordul ora$uiui, de o parte şi alta a Bulevardului Aviatorilor de astăzi, începînd cam de la Monumentul Eroilor Aerului şi pînă către lacurile Herăstrău şl Floreas-ca. „Pe la 1880 Grădina Bordei era o adevărată pădure cu arbori bătrînl şt tineri, eu pajişti frumoase şi cu mult tufiş care de la an lâ an era mai des şi mâi rtiăre" CPotra, Bucureştii, p. 236). Pe locul fostei grădini s-au construit cvartale de locuinţe (în cartierul de vile dintre capătul Căii Dorobanţilor şi lacul Floreasca unele străzi mai poartă nume care amintesc despre vechea înfăţişare şi destinaţie a locului: strada Grădina Bordei, Strada Armindenului, strada Crîngului, stradă Heleşteului ş.â.)i/i"ar o parte a fost înglobată.parcului Herăstrău. Despre petrecerile populare din Grădina Bordei v. şi voi. I al acestei lucrări, p. 279^-280i Grădina Froheseu se afla pe Şoseaua Kiseleff.
17 Publicaţia umoristică antiliberală Scaiul, cu precizarea „iese la zile ihari", a apărut la 11/23 iulie 1882 sub direcţia lui Ioan Athânasiade ; el a asigurat cdn-dycerea revistei pînă la 6/18 februarie 1883, cînd aceasta trece sub directoratul lui loşn G- Isvoreanu (menţionat în frontispiciu de la 13/25 martie 1883) ; Scaiul şi-a îţxe0ţat apariţia o data cu numărul 54 din 24 iulie/5' august 1883. Ioan B. Athahasiâde (1840^1886) a fost Şi director, responsabil şi proprietar al revistei umoristice Ciulinul (care, specificau editorii ei, „apare după cheful nostru", şi acest chef, nota un ziar din epoeă, „se pare că ie vine o dată pe săptămînă, joia" — Binele public, ah. -V, S iurile' 1883, p. 1), în prima ei serie (2/14 iunie 1883—7/19 octombrie 1884). Ahuhţînd îh iulie 1882 -apariţia Scaiului, sub direcţia domnului Athânasiade, „avocat eţihBscut prin spiritul său fin şl muşcător", RozooiuZ (Weiss) făcea o aluzie maliţioasa lă înfăţişarea acestuia, amintită mai sus şi de Bacalbaşa : „Nici că se putea hiăi rtemeHt director de caricaturi" (13 iulie 1882, p. 2). Parcurgând colecţia Scaiului de" la Biblibteca Academiei Române nu am afiat zeflemelele la adresa unui oarecare „aprhn Ghica". în Scaiul erau ironizaţi, printre alţii, Dumitrii Gr. Ghica — „Beizadea bovleac" („mare cruce al ordinului botforţilor şi altor tinichele străine Şi Bimpâtriotlee" — nr. 3, 25 iulie 1882, p. 2) şi îon Ghica (Beiul de Samos — menţionat în" glumă că „directore'1 începînd de1 la 20 martie/l aprilie 1883), dar, probabil, Bacalbaşa nu Se referă ia vreunul din ei în textul care a generat această noţă;
* La cotidianul Războiul, apărut în Bucureşti la 23 iulie/4 august 1877, dja iniţiativa tipografului Ioan Weiss, care era şi proprietarul gazetei, poetul şi publi-
cistul Gr. II. Grandea (1843—1897) a îndeplinit funciia de redactor responsabil de la 17/20 septembrie 1877 pînă la 27 iunie/9 iulie 187!), 'cînd, în urma unor neînţelegeri cu Ioan Weiss, se retrage de la gazetă şi-i intentează acestuia un proces de proprietate ce va dura pînă în 1832. începînd de la 25 martie/6 aprilie 1880, Grandea va edita şi el o gazetă cu titlul Războiul (care va apărea paralel cu aceea a lui Weiss), numită mai apoi, pentru a nu-i deruta pe cititori, Războiul român ( cu o întrerupere de cîteva luni : mai-octombrie. 1832 cînd va purta titlul Steaua Dună™, beneficiind acum de subvenţiile şi colaborarea lui Mihail Kogălniceanu). Mediocru redactată, publicaţia dirijata de G. H. Grandea ocupă un loc modest în istoria presei noastre ; am folosit-o sporadic în notele acestei cărţi numai pentru unele informaţii documentare, ignorînd comentariul politic, de cele mai multe ori lipsit de consistenţă şi confuz. In mediocritate şi-a continuat existenţa şi. Războiul — Weiss, beneficiind însă de o bună informaţie internă, la care ani apelat deseori, îndeosebi în filele următoare ale acestei cărţi.
10 In timpul iernii în sala Teatrului Naţional de pe Calea Victoriei aveau loc, alternativ, spectacole de teatru românesc şi de operă, acestea din urmă -susţinute, de obicei, de o trupă italiană (stagiunea 1882—1883 a fost deschisă la 20 octombrie/ 1 noiembrie 1882 cu opera Aida de Verdi). Totodată actori români şi străini dădeau reprezentaţii diverse în sălile Bossel sau Dacia dar, de regulă, cu spectacole de divertisment uşor (în ianuarie 1882, în sala Bossel, de pe Calea Victoriei, I. D. Ionescu) ; la Ateneu (în sala veche de lîngă Cişmigiu) se puteau audia, din cînd în cînd, concerte ; astfel, în ianuarie 1882 a concertat Ia Bucureşti celebrul violonist spaniol Pablo Sarasate — dar, desigur, pentru capitala unui stat european viaţa culturală era încă modestă, mai ales în condiţiile £n care Teatrul Naţional — prima scenă a ţării — nu reuşea să atragă un public constant, desfăşurîndu-şi spectacolele adeseori în faţa unor săli pe jumătate goale, deşi dispunea de cîţiva actori de excepţie. Cu referire la acest context nefavorabil reproducem o opinie 'a Iui Bacalbaşa din noiembrie 1882 : „Teatrul Naţional a început să' şchioapele cumsecade", urmată de eonstatarea: „Cafenelele, cîreiumile şi cafenelele-cîntînde se înmulţese la Bucureşti. Cafenelele-cîntînde, mai ales, au ajuns în anul acesta o adevărată epidemie" (Bacon, Cronica sâptămînală, TEL., 21 noiembrie 1882, p. 2—3).
m Trupa actriţei Fany Tardini şi a fraţilor Ioan şi Alexandru Vlădicescu, din care mai făceau parte Ion Anestin ş.a. (nu ştim dacă şi Mihail Mineu) şi-a început reprezentaţiile în sala şi grădina .Teatrului Dacia joi 22 aprilie/ 4 mai 1882, oferind spectacole. în zilele de marţi, joi, sîmbătă si duminică („Iluminarea grădinii, mai cu seamă în comodele-i loii, dă o figură magnifică acestui local. Joile şi duminicile e serbare deosebită de lume veselă şi elegantă la acest teatru" — RAZ.-W 17 iunie 1882, p. .3). Reprezentaţiile trupei Vlădicescu-Tardini au, continuat pînă' .la începutul lunii decembrie 1882 cînd, datorită boicotului spectatorilor evrei iritaţi de imele replici, din sceneta Oltenii la Iaşi (scenetă care se referea, probabil, la negustorii „olteni" aduşi in Iaşi să concureze micul comerţ asigurat acolo îndeosebi de evrei) şi-a întrerupt stagiunea bucure^teană desfăşurată în bună parte cu succes, pentru a da o serie de spectacole în timpul iernii la Buzău („ovreii s-au puş îri grevă şi nu mai calcă la Teatrul Dacia" — Un plebeian, Săptămina teatrală, TEL 3 decembrie 1882, p. 2—3). „Tabloul cu cîntece" Oltenii la Iaşi (reprezentat pentru prima oară la Teatrul Dacia la 18/30 septembrie 1882) nu aparţinea însă „cunoscutului antievreu" I. N. Polichroriiade ci publicistului şi dramaturgului minor George D Georgian (Binele pubiic, an. V, i iunie 1883, p. 3). '
21 Dacă observaţia lui Bacalbaşa era valabilă pentru alţi ani, vara anului 188â a oferit bucureştenilor rămaşi pradă caniculei un număr destul de mare de variante pentru a-şi petrece (uneori) cu folos serile libere : la Teatrul Dacia dădea spectacole trupa Vlădicescu-Tardini; începînd din luna iulie, în grădina Raşca puteau fi urmărite reprezentaţiile oferite de un grup de actori ai Naţionalului, în frunte cu Grigore Manolescu (în septembrie s-a jucat p noapte furtunoasa de Caragiale, cu Manolescu, Iulian, Mateescu, lancu Petrescu, Aristizza Romanescu) ; în gradina Eldorado, din spatele parcului. Episcopiei, juca o trupă franceză de operetă (mai-iunie) ; în grădina Orfeu (Kosman) de pe strada Ştirbei-Vqdâ puteau fi audiate seratele muzicale ale Societăţii filarmonice Lyra) (iulie), loah îj£asKofî aminteşte şi el de alte „teatre de vară"; Cazinoul francez de pe strada Sf."Ionică,
146
.14?
sala Ziegler, de pe Calea Griviţei, Paţac, în Piaţa de flori, Stadt-Pest ş.a. (Teatrul românesc, III, p. 515, nota. 25).
22 In anii 1880 o cursă cu trăsura „de piaţă" („voiture de place") costa un leu, iar ora — doi lei (Bucarest. Manuel du voyageur, par A.L., Bucureşti, 1879, p. 41), în timp ce o călătorie^ cu tramvaiul se ridica la 10, 15, 30£'3O sau 40-de bani, în funcţie de distanţă: (Ibid., p. 42). Costul unei plimbări la: Şosea cu birja putea, deci, să fie de ciricf-iei?, aşa cum notează Bacalbaşa, mai ales dafeă ţinem seama că aici se desfăşura -un adevărat ritual al promenadei, după reguli nescrise, dar respectate cu stricteţea „Lumea bună" se cuvenea să facă o plimbare, 'sainic, la-Şosea, iarna între orele*; 14^17 iar vara între 17—22 ; trăsura, după ce depăşea Capul Podului (Piaţa Vieţpriei de astăzi) pătrundea în primul rond (aflat dincolo de clădirea care ădăpbstgş<te' astăzi un muzeu) şi se deplasa încet către al doilea (înainte de Arcul de Triumf de astăzi) ; aici se oprea o vreme, revenind apoi cu mici staţionări „sur le bord de,la Chaussee" către primul rond şi întreg ceremonialul se mai repeta o 'datăî „Românii şi româncele — ţinea să precizeze ghidul citat mâi sus— pun foarte rar' 'piciorul pe pămînt spre â se plimba pe aleile care mărginesc Şoseaua. Tolăniţi în trăsurii îi privesc pe cei care trec sau vin şi îşi înmulţesc staţionările pentru . a ve'dea mai bine şi a fi mai bine văzuţi.. Ei părăsesc Şoseaua numai după ce s*au încredinţat că,prezenţa lor a fost îndeajuns remarcată" (Ibid., p. 51, originalul, în 1b. franceză).    ' •
'a Pentru localurile menţionate şi în primul tom al'acestei lucrări, vezi acolo explicaţiile respective, potrivit Indicelui de nume. Restaurantele cu grădină Ave-dic, Sans Souei (în 1879 „sucursala lui Frascatti") şi Vila regala se aflau în zona Şoselei Kiseleff : ultimul în apropierea Bufetului de mai tîrziu (astăzi patiseria Doina), iar Sans Souei pe partea dreaptă a Şoselei, înainte de Arcul de Triumf.
24 Bacalbaşa enumera la întîmplare în aceste pagini cîteva localuri existente în Bucureşti în ultimele trei decenii ale secolului trecut, dar nu toate, evident, fiinţau în ahul 188?, an ■ care face obiectul acestui capitol. în 1879 un ghid al Bucureştilor recomanda străinilor în primul rînd restaurantele „â la carte" : Grand Hotel du Boutevard, Hugues, Broft, Labes (str. Smîrdan), Raşca (str. Academiei 23), Stavri (Academiei 27) şi apoi restaurantele ;,â la carte et â prix-fixe, vin compris" ; Gui-Chard (Ştirbei Vodă 12), Casino francate (str. Sf. Ionică, în spatele Teatrului Naţional), Union Suisse (str. Ştirbei Vodă, vis-â-vis de Guichardj, Frascatti (pe Calea Victoriei, in faţa Teatrului), Oteteleşanu (tot pe Calea Victoriei) (Bucarest. Manuel du voyageur, par, A. L., Bucureşti, 1879, p. 30—32). Un ghid din 1882 enumera selectiv 29, de birturi şi restaurante bucureştene şi 32 de cafenele, printre „birtaşi" fiind înregistraţi : Antonovici Avedic, Stavri Constantinovici, E. Gilet, Ioan Constantin (str. Doamnei 5), Ionescu N. Iordache (str. Covaci 7) ş.a. (Th. Bauer, Călăuza Bucureştilor, 1882). Patronul restaurantului şi grădinii Raşca, Ignatz Hrtska încetase nu demult din viaţă, la 14'26 aprilie 1882, în etate de 56 de ani (ROM., 16 ap'riiie 1882. p. 335). Segmentul din strada Ştirbei Vodă, menţionat mai sus, era viitoarea şi actuala stradă Câmpineanu.
23 Birt (şi grădină de vară), cu lăutari, situat pe strada Ştirbei-Vodă, amintit şi de Caragiale în „balada haiducească" Şfînt-lon din. 1897 („Şi-am strigat şi eu şi el: /«Hai degrabă la Purcel !»/Ş-aci, tot la un gînd iar'Am cerut cîte-un pahar..." ş.a.m.d.) ; marele nostru scriitor numea asemenea localuri „gherdapurile Bucureştilor" pentru câ nu se putea, „cînd-aveai'cele .mairbuneAintenţii să te duci drept acasă, ş_ă nu te opreşti la unul din ele" (cf. I. Suchianuân : Amintiri, despre Cara* giale, antologie Şi prefaţă de Şt. Cazimir, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972, p. 194). Gherdap— loc periculos pe-cursul -unei ape.
26 Preţurile amintite de Bacalbaşa-sînt destul de exacte pentru anii 1889 (v. Preţurile curente ale celor mai obicinuite articole-de îndestulare publică din comuna Bucureşti în lunile iulie şi august 1882, M.C.P.B.; nr. 48, 11 decembrie 1882, p. 523—526), La restaurantul Union-Suisse prînzul costa 2 ;5 lei iar cina 2,50 lei; la Frascatti, dejunul 3 lei, cina 4 lei ; pensiunea pe lună la restaurantul Guichard se ridica la 120 sau 150 lei, iar la Union-Suisse.la 100 de lei (Bucarest. Manuel du
148
voyageur par A. L., Bucureşti, 1879^ p. 30—32). Dacă; ţinem, seama; câ -un funcţionar inferior (copist), cîştiga cam 100 de lei pe lună şi, că ziua de lucru „cu mîînile" se plătea cu 2,50 lei (în ianuarie 1882). — principalele restaurante bucureştene erau — atunci ca şi astăzi —: cu totul inaccesibile celor cii venituri modeste sau chiar medii. „Vinurile Brătianu" erau produse pe moşia acestuia, foarte-bineigospodărită şi utilată, de la.Florica. ,
27 „Aflăm că aseară, pe la orele, 6, s-a întîmplat la Şosea •un., fapt-din cele mai deplorabile. Caporalul de călăraşt-San-Marin, venind» la trăsura»d-lui deputat M. Blaremberg, i-a dat mai multe lovituri cu pumnul în cap şi piept. Caporalul San Marin e arestat. Se zice că starea d-lui N. Blaremberg este»gravă. Deplîngem acest fapt din toate punctele de vedere" (Ştiri ale zilei,'' ROM., 28 mai 1882, p. 366). Acest -fapt divers oarecare, cu personaje din „lumea :bună,";a .vremii şi cu subtext amoros, a preocupat excesiv opinia publică bucureş'teană in anul 1882. Bacalbaşa relatează corect întîmplarea petrecută la Şoseaua Kiseleff? miercuri 26 mai/ 7 iunie 1882, pe la orele 8 seara, în apropierea locuinţei prinţului D. Gr. Ghica (Atentatul de la Şosea, TEL., 29 mai 1882, p. 3). Personajele scenei! tragi-comice erau : G. San Marin, caporal în escadronul de călăraşi Ilfov, fiul lui Iordache San Marin din Ploieşti-, tînăr cu o putere „erculeână" (în timpul expertizei medicale „cu o singură mină a ridicat de jos; pe d. dr. Romniceanu' — TEL., '5. iunie 1882, p. 2) ; Constantin Stoicescu (n. 1852), ploieştean şi el, cumnatul lui G. San Marin, fruntaş politic liberal, viitor ministru ; Nicolae Moret Blaremberg (1837—1896), jurist, fruntaş politic conservator'; Anica Scorţeanu, fostă „femme de chambre" al mamei lui Nicolae Blaremberg, trimisă de acesta într-o nefericită misiune secretă de captare a Bunăvoinţei tinerei şi frumoasei doamne Stoicescu.
2S Remanierea ministerială a avut loc la 1/13 august 1882, fiind una dintre multele modificări ale echipei guvernamentale conduse cu din ce în ce mai mare autoritate de I. C. Brătianu ; Eminescu se referea în Timpul, la 31 iulie/12 august 1882. la „cele patruzeci şi atîtea de> combinaţiuni ministeriale cu care a petrecut d. Brătianu anii săi de guvernămînt" (Eminescu, Opere, XIII, p. 156). P.S; Aurelian a intrat în guvern ca ministru al Instrucţiunii Publice ; şi-au păstrat portofoliile numai; George Lecca (Finanţele) şi generalul Nicolae Dablja (Lucrările Publice).
&. Procesul a durat patru zile, de. joi 9/21 pînă, luni 13/25 septembrie '1882 (cu excepţia zilei de duminică, desigur), jurnalele acordîndu-i un spaţiu, mult mai mare decît, unor evenimente cu adevărat importante şi care ar fi meritat să fie cunoscute mai temeinic de către opinia publică (Telegraful rezerva „cronicii judiciare" din aceste zile, în unele numere, cîte 7-8 coloane, în condiţiile în care fiecare pagină cuprindea 4 coloane, a patra — şi ultima pagină fiind destinată — de obieei — reclamelor). După informaţiile preluate din mai multe jurnale Nicolae Blaremberg a fost- aparat de : G. Verneseu, N. Fleva, A. Pascal, N. Ionescu, M. Cornea, D. Giani ş.a. iar, San Marin-Stoicescu de : P. Grădişteanu, Radu Stanian (din Ploieşti), Gr. Păucescu, M. Schina, Vlădescu, Gr. Vulturescu, N, Crâtunescu, D, [Tache] Ionescu, Gr. Ventura. I. Pretor ş.a. (Cober, Cronica judiciară, TEL.,, li septembrie 1882, p. 2—3 ; RAZ.-W, 10 septembrie 1882, p. 2 ; Afacerea de la Şosea, supliment la TEL., 23 septembrie 1882, 4 pagini). Nicolae Blaremberg s-a apărat, într-adevăr, şi singur ( D-sa se încearcă a pune în evidenţă, citind şi cunoscuta dramă Othello, că această bătaie a fost făcută din chiar senin, neprovocată de" nici un motiv" — Cober, Cronica judiciară, TEL., 14 septembrie 1882, p. 2), lucru pe care G. San Marin nu l-ar fi putut face, întrucît nu prea ştia bine limba română, pe care o cam- uitase în timpul studiilor din Franţa. Sentinţa a fost aceea notată de Bacalbaşa, „ cheltuielile în profitul statului" "de 2000 de lei urmînd să fie suportate solidar de G;. -San Marin şi C. Stoicescu (ProcesuZ Blaremberg-San Marin, ROM., 15 septembrie 1882, p. 692—093 ; Cober: Cronica judiciară, TEL., 15 septembrie 1882, p. 2—3).
:JU Curtea de Apel din Bucureşti, secţiunea a IlI-a, a rejudecat procesul la sfîrşitul lunii noiembrie 1382 (dezbaterile au durat din nou patru zile-, în favoarea lui Blaremberg pledînd şi Al. Lahovary, combătut de Petre Grădişteanu, care cpn-
149'
■
r
I *
chidea/ în inţervenţia»sa; că „d. Blaremberg este prea capabil să trimită o pezevenghe să facă propuneri ruşinoase" — Cob'er, Cronica judiciară, TEL., 2 decembrie 1882, p. 2\; sentinţa a fost aceea înregistrată corect în text de Bacalbaşa (Ibid, p. 3). ţioţjţrîrea Curţii dg Apel a rămas definitiva după respingerea de către Curtea de Casaţie a apelului înaintat de avocaţii apărării (Procesul 'Blaremberg- San Marin, RAZ-W., 2 martie-1883, p. 1).
3L In şedinţa Adunării Deputaţilor din 31 mai/12 iunie 1882, pronunţîndu-se vehement împotriva votării în regim de urgenţă a legii prin care se acorda deputaţilor „cărţi permanente de liberi parcurs pe linia ferată", G. A. Rosetti, amintind de. proiectele de lege propuse de el şi de alţii şi nesupuse discuţiei (privind „dezrobirea" sătenilor de plata unor datorii, interzicerea cumulului ş.a.)   îi va acuza pe colegii '-săi djn. Parlament de indiferenţă faţă de problemele majore ale ţării („N-aţi avut- timp- pentru acele legi, dară găsiţi timp astăzi, în ziua din urmă [a sesiunii Adunărilor Legiuitoare] să opriţi lucruri însemnate ea sâ cereţi bilete de liber parcurs, ca să poată zice oricine că le cereţi ca să vă plimbaţi*' — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa'de la 31 mai 1882, D.C.L., nr. 129, 1/13 iunie 1882, p. 2378) în 'consecinţă, deşi votul în legătură cu respectivul proiect de lege va fi declarat nul (34 deputaţi au votat pentru, 32 contra, iar 14 s-au abţinut), C. A. Rosetti va anunţa în aceeaşi şedinţă că renunţă la mandatul de deputat („In urma proiectelor de lege propuse de mine şi rămase nelucrate de secţiuni şi altele de delegaţi" precum şi a „votului de azi"), stăruind asupra hotărîrii sale, în ciuda intervenţiei binevoitoare a lui Titu Maiorescu) („... d-sa este, dacă nu cel mai însemnat, dar, desigur, unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai democraţiei române" — Ibid., p. 2383) şi a unor prieteni politici (Pană Buescu). La începutul lunii august 1882 el va anunţa — prin intermediul Românului — căj se retrage  din viaţa politică, luîndu-şi rămas-bun de la partizanii săi (cu îndemnul: „Nu vă despărţiţi de popor, iubiţi pe săteni şi lucraţi mereu pentru a li se da dreptate, lumină şi egalitate..." — cf Marin Bucur, CA. Rosetti, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970, p. 423), această hotărîre fiind determinată şi de numirea lui D. A. Sturdza — adept al alianţei cu puterile centrale — la 1/13 august 1882, ca ministru al Afacerilor Străine,  serhn că şeful guvernului înclina către apropierea de aceste state europene, fruntaşul liberal-radical rărhînînd un susţinător statornic al alianţei tradiţionale cu Franţa. Mîhnit şi de moartea..fiului g|u Mirpea (întjmplată în iunie 1882, la numai 32 de ani), C. A. ^dserti va "părăsi ţara, în septembrie 1882, pentru a se stabili pentru cîteva luni în fţaţipi, nu* înainte de a lăsa Românul în grija devotatului său amic mai tînăr, î&nif Costinescu (scrisoarea către acesta, datată 21 septembrie/3 octombrie 188% m |tOî£, 22 septembrie 1882).
32 Restaurantul hotelului Hugues, aflat pe Calea Victoriei nr. 38, peste drum de Ţeatrpl Naţional, era vestit pentru rafinamentul bucătăriei sale. Cîteva repere pentru: înţelegerea listei de bucate : sbupe brouillee — supă bătută j sole ^— peşte pfât; sdlmis de heeasses — ostropel de sitari; dindonneau — curcan tînăr ; petits poîs — mazăre fină ; poîres— pere ; raisins — struguri (fr).
Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 21 pctpmbrie/2 noiembrie 1882 a luat act de renunţarea de către C.A. Rosetti la mandatul de deputat al Colegiului III de Ilfov şi a primit, totodată, cu numărul de voturi notat corect de Bacalbaşa demisia de la preşedinţia sa a Ini D. Brătiarlu ; Al. Lahovary şi-a expus părerea de rău pentru „retragerea dTsale" (a lui Brătianu), stăruind totodată asupra nepărti-nirii eu care Dumitru Brătianu „a prezidat întotdeauna dezbaterile acestei adunări" (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 21 octombrie 1882, D.C.L., nr. 1, 22 oc-tambtfe$ nqieţnbrie 18Ş2, p. 4). In aceeaşi şedinţă generalul Dimitrie Lecca a fost ales' preşedinte al Camerei, iar D. Qiani şi I-. Agarici, vicepreşedinţi (aceştia din urmă în locul lui P.S. Aurelian, devenit ministru şi a lui D. Lecca). Reales aproape în unanimitate deputat al Colegiului III de Ilfov, C. A. Rosetti va fi proclamat şi preşedinte al Adunării • Deputaţilor, dar va renunţa încă o dată la mandatul de deputat, printr-o scrisoare adresata lui fo. Lecca („Am depus mandatul de deputat pentru osebire de opiniuni între majoritatea Camerei şi mine în privinţa
150
34 Leon Gambetta (n. 1838), om politic republican francez, preşedinte al Camerei (1879—1881) şi pentru .puţină vreme şef al cabinetului (noiembrie 1881 — ianuarie 1882) ; personalitatea sa a fost evocată în şedinţa Adunării Deputaţilor din 20 decembrie 1882/1 ianuarie 1883 de către D. Lecca („D-lor deptuaţi, o ştire dureroasă ne vine din Paris ; ea ne umple inimile de durere : . Garnbetta, virtuosul cetăţean patriot, marele orator al tribunei franceze a murit" — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa'de la 20 decembrie 1882, D.C.L., nr. 43, 21 decembrie Î882/2 ianuarie 1883, p. Ş23) şi de N. Blaremberg, care a rostit, în încheiere, cuvintele notate exact de Bacalbaşa, urmate de „aplauze unanime, îndelung repeţite" (Ibid.).
:'5 Bacalbaşa se referă la un pact electoral realizat între conservatorii reprezentaţi de oficiosul Timpul şi „liberalii independenţi" ai lui G. Vernescu (cu organul de presă Binele public, apărut începînd din noiembrie 1878), cu scopul de a împiedica constituirea — ca urmare a alegerilor ce urmau să aibă loc -r^ a unei majorităţi liberale capabile să impună modificarea Constituţiei. La 19/31 decembrie 18.82 Timpul Şi Binele public anunţau că înţelegerea între cele două grupări politice era „un fapt îndeplinit" (Cîncea, Viaţa politică, p. 95) ; comunicatul comun publicat de cele două cotidiene preciza că : „în faţa relelor ce ne bmţuie şi a celor ce ne ameninţă încă, cu uh guvern ce nu rnai cunoaşte nici un scrupul şi care   nu mai acceptă nici un control, care întrebuinţează ca pîrghie în politică co-rupţiunea şi ipocrizia ; în ajunul încetării apropiate a mandatului reprezentaţiunii naţionale actuale şi a noului apel Ia ţară ce se va face în curînd ; în faţa mai ales; a frigurilor de revizuire ce au coprins dodată majoritatea, îngrijirea a■ devenit generală şi am crezut că era de datoria tujuror nuanţelor opoziţiunii a se apropia şi ţnţruhi spre a, opţine o rezistenţă serioasă la toate aceste veleităţi de absolutism, Spre a asigura jocul regulat al înştituţiunilor şi triumful voinţei adevărate ş.i liber manifestate a ţării". Eră acuzat, totodată, I.C. Brătianu care, concentrînd puterea în mîinile sale, dovedea unele înclinaţii dictatoriale, neacceptaţe, într-adevăr, de opinia publică românească:  „Dictatură sub care trăim se manifestă zjlnic sub toate fprm.eie. Un singur om a luat asupra lui să cugete şi să voiascâ pentru P h§-ţiune întreagă, ceilalţi copsilieri ai Coroanei adunaţi în jurul Iui hu mâi formează un consiliu deliberativ ci un simplu cortegiu" (Binele public, an. V, nr. 17/Î085VJ9 decebmrie 1882, p. 1)., Era vorba, de fapt, de o primă regrupare, îfl înfăptuirea căreia Al. Lahovary a jucat un rol important (Bulei, Partidul conservator, p. 33—34), pe drumul creerii, nu peste multă vreme a puternicii „opoziţii unite" care în 1888 va contribui hotărîtor la răsturnarea guvernului I.C. Brătianu.
36 CA. Rosetti (care-1 iritase în ultima vreme şi pe regele Carol cu ideile sale insistent repetate privind realizarea unor reforme burghezo-democratice, căci acesta i se confesa, la 31 mai/12 iunie 1882, lui Titu Maiorescu, precizînd că „e de părere că Rosetti a făcut tot timpul pînă la bătrîneţe agitaţii şi că vrea acum, cînd toate au ajuns după dorinţă, totuşi să agite mai departe" — Maiorescu, însemnări zilnice, II, p. 71) propusese, prin Românul, la 29 august/11 septembrie 1882, revizuirea Constituţiei, îndeosebi în vederea introducerii unor prevederi care să contribuie la modificarea în spirit mai democratic a legii electorale care, după opinia oficiosului radical, era „corupţiunea prezentă, impusă şi legalizată de Constituţiune" (ROM., 29 august 1882, p. 669). Iniţial, C.A. Rosetti se. gîndise la contopirea colegiilor I, II şi IV ale Adunării Deputaţilor şi la unificarea celor două colegii din Senat („dacă el se menţine"), dar peste cîteva zile va reveni cu propunerea de contopire numai a colegiilor I şi II (în care votau mai cu seamă proprietarii rurali — v. amănunte despre legea electorală din 1866 în voi. I al acestei lucrări, p. 153 şi nota 9). I.C. Brătianu nu acceptase de la început ideea revizuirii Constituţiei, dar ulterior, de teamă că şi grupul rosettist se va desprinde din partidul liberal, va declanşa acţiunea de modificare a actului fundamental al ţării considerînd că e „mai prudent să facem această revizie astăzi, cînd radicalii nu prea sunt numeroşi şi cînd văd că ei nu prea au destulă putere şi cînd chiar ei nu merg la sufragiul universal" (Gr. Chiriţă, Modificarea Constituţiei în 1884. Desprinderea grupării li-beral-radicale conduse de C.A. Rosetti din partidul liberal, Studii, Bucureşti, to-
G. Capeleanu, Rădulescu, Popini, Scarlat Ghica, Constantin Duca şi I. Ghica. Trebuia de făcut de două ori înconjurul lacului fără să ţi se fi luat drapelul din mină. Premiul a fost cîştigat de Tilică Orăscu, după multe peripeţii, lupte, căderi şi situaţii comice.
A patra cursă de fond : trei ori înconjurul lacului a fost cîştigată uşor de N. Cu|arida. Tilki Orăscu al 2-lea.
Publicul era foarte pasionat după aceste întreceri sportive; la 9 ianuarie s-au înregistrat 1700 intrări plătite, ceea ce era foarte mult pentru vremea aceea .:s
Epoca de care mă ocup era şi epoca marilor baluri în casele particulare ale boierilor noştri. Fiindcă au dispărut boierii, au dispărut şi balu-lurile. Astăzi toată lumea petrece prin sălile otelurilor şi restaurantelor, organizînd ceaiuri dansante şi alto chermeze cu scop de binefacere.
Iată programul acestor serbări pentru luna februarie 1883, după Claymoor :
Joi 3 februarie, mare serată la otelul prinţului Bibescu.
Sîmbătă 5 februarie, mare bal mascat la Operă (adică Teatrul Naţional). Toate benoarele au fost reţinute. Se vorbeşte de o mare bandă de „bebei" şi de ,.bone-' care vor asista ia această serbare.
Marţi 6 februarie, mare reprezentaţie de gală dată de prinţesa Elena Bibescu la Teatrul Naţional, cu graţiosul concurs al mai multor persoane din societate.
Miercuri 9 februarie, mare bal ţărănesc al Societăţii Furnica.
Joi 10 februarie, bal la otelul Sutu.
Vineri 11 februarie, mare bal la d. Ion Marghiloman.
Mai multe recepţiuni cu ceai la legaţiunea Rusiei.
în ultimele zile ale Carnavalului, mare bal la George Cantacuzino.*
Camerele votează revizuirea Constituţiei după dezbateri violente şi foarte agitate. 5
CA. Rosetti e tot în străinătate» dar partizanii săi diri Parlament încep să ia atitudini neprieteneşti faţă de guvern.
Pe de altă parte, opoziţia de toate nuanţele — afară de Dumitru Brătianu, care nu este încă opozant declarat — ia atitudini belicoase. Ziarul l'Indepcndanc.e Roumaine, moderat pînă aci, trece hotărît în cîmpul adversarilor ireductibili ai guvernului.6
Opoziţia se hotărăşte pentru un front unic şi pentru lupta dîrză în alegerile pentru Camerele de revizuire. Un comitet de luptă este ales, EI e compus din : Mihail Kogălniceanu. Gheorghe Mârzescu, C. Suţu, Al. Hol-ban, Gheorghe Vemescu, Alexandru Lahovary.7
Dar junimiştii lipsesc din front. Petre Carp a fost numit ministru al României la Viena, Titu Maiorescu profesor la Facultatea de litere din Bucureşti, Maiorescu şi Vasile Alecsandri membri ai Academiei Române, iar tratativele urmează pentru ca 15 junimişti să fie aleşi pe listele guvernamentale, în Camerele de revizuire. Cu chipul acesta Brătianu dezorganizează iarăşi partidul conservator, slăbeşte frontul opoziţiei şi creează un partid de opoziţie de care sâ poată dispun© la irebuinţi.8
154
în sfîrşit se înfiinţează o Societate a presei. Treizeci şi trei de ziarişti se adună şi aleg următorul comitet : preşedinte, B. P. Hasdeu, vicepreşedinţi, D. A. Lauri an şi colonel Skeletti, I. G. Bibicescu, Al. Ciurcu, Emi-v nescu, Missail şi Barbu Constantinescu, membri, M. Minovici, casier.
Dar această Societate nu va avea lungă viaţă, unul din motive e faptul că preşedinţia nu a fost dată lui C. A. Rosetti. —
Motivul nealegerii lui Rosetti a fost Eminescu, care, cu nici un preţ n-a voit să admită preşedinţia directorului Românului?
Eminescu erea un om mare, căci era un poet genial, dar în politică vedea strimt, n-avea lărgimea de orizont a lui Rosetti, erea pătimaş, nu ierta lui Rosetti cele două mari păcate, întîiul că erea liberal, al doilea câ avea şi sînge grecesc în vine.
Rosetti era cel dintîi ziarist al epocii lui, cine-i putea contesta aceasta, preşedinţia unei Societăţi de presă se cuvenea de drept omului care luptase o viaţă pentru libertatea presei ; totuşi glasul lui Eminescu a avut mai multă trecere şi Rosetti a fost înlăturat.
Şi atunci, ca şi mai tîrziu, oamenii cu adevărată valoare pătrundeau mai greu decît mediocrităţile.'Mediocritatea nu deştepta niciodată invidia.
, Eminescu erea ziarist politic, ca şi Rosetti. B. P. Hasdeu erea numai publicist. Eminescu nu admitea să existe în România un ziarist politic deasupra lui. încă un motiv ca să înlăture pe Rosetti şi să se puie sub preşedinţia lui Hasdeu, care nu-i subordona întâietatea lui ca ziarist politic.10
Contrabandele bucureştene
Nicolae Xenopol, redactor la Romămd,, plecase în concediu ; trebuia cineva care să-1 înlocuiască pe timp de: o lună. Am fost cerut eu de la Telegraful. Astfel am fost, timp de o lună, redactor la Românul.
De la Românul ani trecut şef de biurou la serviciul accizelor de la
Primăria. Capitalei.
Doctorul Sergiu, care era ajutor de primar, prinsese simpatie de mine din puţinul cît scrisesem la Telegraful .şi Românul. Aşa câ mă. voia, la primărie.
Pe vremea aceea existau încă accizele comunale. Accizele fuseseră arendate unei asociaţii particulare, sub preşedinţia d-lui Balanolu. Dar tocmai în anul 1883 primăria luase căutarea în regie a acestor venituri.
E/irectorul serviciului era Apostol Aricescu, fratele poetului Constantin Aricescu, care era tatăl pictorului nostru de astăzi şi a colonelului Tu-dorică Aricescu din cavalerie. 11
în anul prim al regiei, veniturile au fost mai mari, fireşte, decît cîş-tiga comuna de pe urma antreprizei, însă tot nu au fost la înălţimea consumaţiei. Şi iată de ce : cînd antreprenorii au fost în ultimul an al concesiunii, au oferit băcanilor, angrosiştilor, cîrciumarilor etc. să le reducă taxele la jumătate, şi chiar la un sfert dacă vor voi sâ se aprovizioneze pe
l-)0
1
'. C-   f.iortim, redactorii Daciei riumnc-   [Un ecue du» R-.lnm, li,',/.        i:'j aui-iiSi.
)r';:ii. p   2 — scrisoare da'aiă : . B> i'Sî'Ues, aimust lîî.-S'-i. .un rnalia diri ie\
i '\ cei Bacalfcaşa c* Enunţ!.'cu ai1 li ioil ..ieac;ion;u ". [■-te pielu.-î"] rlui \>\esa liberala i! epocii care îi considera ţ;e cop'-ervatoi'i şi incluşii- pe redaeiaii u juru-iliilui oficios ,il rn'est or a. Tini;;,'!, in mod nciiuanial. ia ..reacţionari" după cuiii s'- ş!ic oai ■i-epţiiit1 soci al-politice ale lui Etrnnescii nu se iuprupurionu cu ct-ie cunsei',aro..îi-. i '-- idueiad ckova punot-j de \ed.eic- iî"~-t privind problcmaui- i •■ n"rla'11 11 i/i lanc si i i onti-mporane lui, aşa cum am precizat şi ceva ram aurf (c nota lk p.
JB Împreună cu congresele economice caro. au avut toc i,, b-si in 11-18:2 si l;]ă-i. expoziţia cooperatorilor români orga moalii Bucureşti în .inul [3'!";. din iniţiativa Un DC. Butculescu, era meniţi denionsirezo pasibili!;1*!!'- icap ale nom.in«'î de n deveni o lard induilrial-agraiâ Je/vodata, cic ţ-pi doijindi i'idfvoudcrtt-i eavn-j-\t\w.i 'de :i ni'-.'--'! -  ciai:     - :;[)riitiri ioan.- nl.-.ric      ut>nlo>;.»-;c-i - '.ii —- . lk'\ na ('epu--
sPs-cia) viche-aî pe r*ai'?a Vidoiici iu 'Jl. \js-a-vts tic- Ckiual .'iijlil.ii ia :;p. uoici en k-cuini unde se îtuiî-'rj asf.'m hoitul lietu-s a i. Cortegiul coop. î lP. -i j ij-h-iu! oe di ni.r.'riiiLL din l'-sia sediului i^ecielâin LuepcTBlDvik'i de pe Caka r.ni'.vei ni, 4i, ci muzica militară în irurile si cu pesie JOU ele lăutari, dintre tar™ cei mai cunoscut cv3 Ansţlirluş Dinicu. clntâret la nai, care ii >i pi imit i'.ieikilia de ani' a eTţpi^.Mii'j, împreună cu Mţă Pădurennu şi Ion Dinicu. La expoziţie nu luat pnrte 433 d? hs-1 i'epr'.nzi'ori români. 31 aunlrieci si germ:! ni *,t l'i [mucezi CC Bote.? 'i I Salzu, .'cfraiîi nit? României pupă ftăzboW dr Indepe-tdpuţi. ..De Ui Pl-scnti poli'ir:: la plmHa economicii'", Ed. Junimea. l:isi. Ipiii'. o 1211. ..C:î tnuff; [w:. v1 ' ofer-î — proci/fi un rini" din epor.j — |c^[)u7i;i.il iic ol eră lotuşi uîi tiit^lo^1. d--"! liccompiecl. .'I preductivitâţii naţionaiL' <i u\ stării indusu laie i* llom^'.'.-t   ţr;";'c.-.'((t; cooripj'n-
-: o sArtfiir.în'i rîin ofSi«!'S-n ic i'nr.d v.-.:iî'i. <}<■ pildă, do "iiJ';! pcr-şwsno (TEL,, 20
.fîă-J si lin la siirşitui iunii ooiomune, ciim so piLiniliCuse iniţiaL
-* CA. Kosetli şi-a prezentat demisia din dt?rnrtit;ite;t de pre^fdii:te ;d Adu-i'.iriî Deputaţilor în şedinţa acestCJj din 17/2J octuruhiic lfîfl'i, il.jr   l.i piopuneic,. ii i J.C. Brătianu, caro mai dorea O ibţcuţie „iniie uoi" ia nivelii) Luiiducerii purt1-i: .'lui. luarea holâririi s-a aniuinl pcniru ;i dou;i zi. cînd ik-îiiisw        lo'f iiccoptalii i.riieralul Dimilrk' Lecţii a Just jJCs preşedinţi.* al Camorpi Ja ijctombrit IfiS f.
c.' f'5 de voturi din Hă de votanţi f Aduna', ea Dt'oui?rihr . Şedinţa dc ta V) octombrU' ]•■■'., D.C.L , ni IU. 2U ociombi-ie/1 noiembrie lEBil, p. 193!
'■' Devenit foarte i't'pcţio unui dinţii." cr>l^l;rii':itor,i ceri iii.-i niiropi;!'t l"i din *r» 'Ti tnni talentaţi) 'u lui C. A. Rosetti. Gciri.o Piinu        utisnri ri \ irsti'' do .'î.î d" a,-,-l =i-ii manif?siat cu aplomb pi'-^enu în Catnev-'i. (>.'iji.i,,,"i.:1, L"i '.i■,■ ;iir!sni-i!l i: la ^7 inai'3 iumo liJfi.i cînd *--'.■ pionuiui bot urii ir: !'L"n'0.ire:i i fi-■. ■ i C .fiiimiic i
rosri n  luniţi inlorpelaro rKi:"'=:;j'.:L ^iivct'nLElai. la .'2 ivji< ir'bi-
î'l   nni'i '.Orii..-   dBol ii'Ci   ţr;'.-,-.-..i   . [ |-îi,. '   11 -tV- I
t.irîrn ^"uîi'jitiic   Panu s,- -,-.a i'iH-ţn'fi ;.i lunii dijiacord   i; ' -i
>-'.!,'.::-r.t :--tc:
r.'-i prtj '-"a c.ir;
C.s'f.» o
|j::, ■i ;
ocm:' Ci:-': ..1 in.'Tţ ci ■ <o ]1) "i~ i i '■ lipi.i-r-;1! t.c-s ■--. ['■.iCLitoa: { J f-;v:ii~-rv,misTt o u d-i cnii, [:■? k.-.'■. cc-iiuMe "f;-o:.i i s-a r_'-- '-''i' iO-ici-li"-. mei-l fii' Jî'iin-. .1 ti '.oiy! 3 'i pecî.i'j iJciiit:i-;t?, d-jp:". oaii'ia j.îi, (■i'c-'.i s.v.'.'U î'i din'.ieniul u'J:i;i;i'.i".!'<Lt:c-i [ d-.i: cen'fii fcisiemul constituţional. acc*i = î*s (.'ite îidi-nir.isi.rrij:; c .(!■,: ni tiru l,-,'; ioiri.a" un ut'd d" .■■«.'Di1 — n;i d".. clo l(. iii,3r.''. d-1 l]:iti)-i - ri ■ j. Ivi !L,ind t 1 '.uitu<|:,v.îi ci- >:i ", ii'-i' C    '.. ,t u! p.'/ farm .-o Vă doli.'.iil.'  .ui -.-'.'iiii co Jiiij ■
ils'ul        ki<iei ni'0 a l'.oiiîouici la Tn^Ia Aiii.Li.la, act .af- u
17-1
ii ,1
:Hl' e •>-;
LI'cr'.'CTi li cl vi d.c.'-l'.nbvic ÎL'!..!,
LH11 ii i ■i.   - li' ■:7- >i   fi !]-.n-îco-iir-
-' PCI'-:-
■:'i !v;i. ca 1 !■.!•;":. c^iar cu legile si
l'.i-rl'.i 1.
l i;i n;-.-.h
itu <te (Miere, obiectjv? srrni iicfe)i»n ei. t-vr»j imuirt înEi'ijoraiv.i lurc nn *;■ .î ini t. :\. h'.seUi) faţa de hpropioiv.i de nr,|ji.-! iul auMi-ii-unnai, 111 j fiirui tomponeiiiu i))!r,i ') inusj Ccmpatlă ik- popiija'. i'> 1 om tino.-iscă .:ut(i1itoiiA lAil-junri'O Drpiitaţdo? Şedinţa de la 22 «oicnitirie JS8;J. D.C.L.. nr 4îl. 2-1 noiembrie/ii dccsm'jiic iUGri. p 47J— ST'> :   v. sj : Coniciin Maî'cscii   U. Putiu <i iad,caUs>iiu! Tfm-ii7''~c la sf/rsitii;
iiiti-i-pcJiirca lui Păifu j ivisp.un-   itv u--i iviim.l i'i.uiitui. lievadă cr". intervii ia 1, ii.iii.dai ueput.it  liberal £^is.^[* suc-Ki ca n 1 iocl.i/a-10 de 1 iiccijcri-   ă  Oi'.ţ-1 la'ilijr Tji inlerk'i ul 1'urlauiemuiui de 1. j'rt- grupul joşi-itist ţrâşpunsui s''ii:. sfăi.o.'i-bâtri-ile=e nu pica tăcea insă risipă de ai ■dumerite   ,.lii, d-le Panu, c*ili piea tînăr si iu-Jno.'i 1H1 =în- c-ii'o tj',1' .niitiiriiia d-ialc iu P.n'iiiivieriiiil roman'" cîl
_ D Cf,., t:j c.
iJfji'iu. sr-t!,t i-'-le    upL-i 'j-i   ** . il' i.":; ăr". ini, I.'';il- jvj:l'-;ii  i-, ;.■;•.* '..r diiiieii.   iliil iniiliit'iil i'iiu ,i  -*   el .:;.i  ' !<,]!..■ (■..■.   Hi 1; [)."ii ■.'   '■- i 1 -
l;-.-^ i'i.i de lUiluri, iilras d,i   1 >.-.t ■ .■ -.j 1 ■. 1   ,: ■'    [1:1:111:1   !v:aiii..       '. ■ 1 1..-      . ■ al ; te. i> ,:i sie de către knuc-ii o un;";    1:1   —        ■■t ,- t   i."c.',..;- ^i-it>>j'i ;.•   ti: ]".■!''. Oci'jbi'cK) Novembre 13id3. p  l' 1   Cl«>i::Oiji- do'eria ş;da ia ur. ;-pv'f.:;.■■(. 1 ce oiiora litţjoleito do Vi-'i'di). 1
fiiucofiseală in casa lin TiUrcăl  .,'i   ■. ,i,'îi";it t;   1;. i;t(ijc.io ' S: în c    11.":v ol. i I.K.m
2 . l-vcniej lui Claymoor se t"'.ic:.-i iii j.n 1 .-jo!'..I ca iii(:ia i:i,v'..... "i  ,(■; c.a'e
r.Mi'.f'âo loc  la Teaii ul ?s.-.U"-il la   1 ;,   1 ■ c-> ic-ie io  1 s-   ','.-:*"'j Cn'ş-
l.ua. c-elc dună ciiai^ ioj)m('i:s,   de ;i. i-aib..^â u.n ;.c Ju'-cf 11^ ia(-
puiti' rliu di ■ l 1    ci'<i1'!;l i (iii -l iV'
Bacalbaşa a omis s.'i ,i"i>mo"i-ca. i;i incul polm-ii. oc pi-eiiiiei-ii Lomediei O rif'Opk' /m'THiîonso ele I.L, C-u'aeM-t ti.- ena i\dtioniikiiui liueui'<."-it.ni. ui fc-ara de 13/30 ianuarie 1879. Fluiorală ia (ic-iiea ^peclacol. ea a bcnciicial tie o presa in general neiavoiabilA, eruuicarai li'oma mi ir 1, I-1 Dairie, după ce a ca'a.*,'' [ic.şa de imoralitate conchizîfid : .Ca să ivi ror/uni. aş zice că piesa de asoară este o îrce:1 care ihnorocil-ă a untii iinOi' "ao ss-r^^-e 111 tfidoecrea R/r-nt'î ,.e".;"i''' !:<"! ndeci '.-■'ii'iil lalenr d>i sci'iiior. - i! !.. C."-neiia:e Opi'-e. >. t! i. idilic- c îi că dr AL Ho ■ *Sorbi.n CLocuksco m L,\ 10 " S.P.!, .-\.. rim-^i-tţ-n, I!r'°   p   r':'-' D„pă
eu Caragiuls îşi retrăsc;i= 111 li:70 p:c-a cio ia Toaual isaiior-al, <.a ei-.fiaic- a up'-a cniUK,:t ea Iun Gl'iic-'i. dirt''"cal ..etici .1! \<j., * ,> iv n; pe io ca
sft-iiâ a ţării in toamna yruuo: h'.'I ipr'iiiul "-iicciacoi — .rio-.ra', si_:ii i'llul : L'r:-.j
li       nclrii-nbviei-t nciieinl'vio Uiiiji   i;-l-ci''.o:!o-. c aceia de o r't":li''c      ci ,L!iil.". ;v
,„ ciii'it-i lui '.-.e ""î t -a-.>_j ■■,!Vfinc..:-,t.'i. ■ iao,'i 1.1 1 -eor1;'1 'p !-i
. '.".'0 .
1 ap. . C'fU-^iic:* -priiccsHiJe1" (■- y 1.' T-.r, * ■* 1   -iii-acsii — liui. ur. Opera vieiii. O ii,■''.';■.'11.- ij Ii" L'tj.rur ,o.lx, voi. 1 e
p. 1 77—lî)'.:>. Asad;.!'   r : 1 ;.vr- 1        ) :ac . e-in-,e.-lo iv'sr.e ;piul 1^33 şi — prin mampi.d..; .'1 ci.a.-:o:' — clcar '..C'ieet.i tt-Ie lui Alecssindri pea'ia  i'-. m-ţ ^r-r.vii iii np^i1' i  ele deeid   a n::,!'. ':.i co'.ncdiotp a: sînt foarte pi,iţ:n probabile, dacă  -.ioc-a a c"  acoşpi na-! ]):'ca s''epi '■/;:  1 .
Cnrag^de ţautcui] C);iri?:-'or — p'-eciz^a^â Mari»! Bucur. up. or., p 142 — ..'in mai avea vîvsla do a-i înţelege pe Cij-s^ialo").
'' Cons-.iliul comunal ai ■-■'.-asului Buc-aix-k'i s .;ns! di?e!i-al rrititt-un dec-' 1 Eli Co.-siiinli.ii de Mini-jtn ha'at :k aa rapo-t iJrezen'ai l.i :il iictemtifie.'!i ro:em-bî'ie loi.'î d? cătie minisniil <. - (ct:ij.' Cin.-'irţtie Ciutu. Piineipuiela iimnurl c-n-c s. .dLa--.au Cor.-aiui'i: e( a ir. 1 rl 1.-olva 1 m- reiereau ia proaraa admini^tfaro a lon-ctu-iloi- comunale '. Ccna.l.u! e.iinu".ji ai Capitalei D'jcuit;.jf 1. iie 'a coii-tiiea-ea ;a
î Tj
* «nu p.,r„2„, D1 lul cl'SLtu'.G, r™"Lta*'a'S,«
rala-natională" (Gr. Cerchez  tp  n    -* consilieri propusă de   rarfifv îfh!
Anul 1884
[Diverse. Mişcarea Viaţa studenţească.
studenţilor.  Farse studenţeşti. Agitaţia urmează. Noul regim liberal.]
[Diverse]
Alegerile comunale se fac şi în capul listei este ales Eugeniu Stă-tescu, desemnat pentru demnitatea de primar, dar Stătescu nu primeşte. Lupta se dă, după aceea, între Fleva şi doctorul Sergiu. Pentru motive politice, Ion Brătianu alege pe Fleva, însă majoritatea Consiliului comunal nu-1 agrează. După multe tîrguieli, Nicolae Fleva este ales primar cu 15 voturi din 27 votanţi, fiind şi 3 consilieri absenţi.
In realitate Fleva n-are majoritatea din numărul de 30 consilieri cîţi compuneau Consiliul, dar avea majoritatea — 6 foarte slabă majoritate — din numărul consilierilor prezenţi. 1
In luna lui ianuarie a murit Vasile Boerescu, fost ministru de Externe, profesor la Facultatea de drept din Bucureşti, unul din oamenii fruntaşi ai epocii sale. Cînd a murit stetea de cîtva timp în neactivitate, atît din cauza nefritei de care suferea, cît şi din cauză că în chestiunea Dunării nu avusese mîna fericită în calitate de ministru de Externe. 2
Incepînd în Cameră dezbaterile asupra revizuirii Constituţiei, agitaţia începe şi afară.
Dumitru Brătianu, ales deputat de Colegiul I de Argeş, refuză din nou mandatul, sub cuvînt că acea Cameră erea aleasă prin fraudă.
Adresează ţării un apel care sfîrşeşte cu vorbele „Jos regimul co-rupţiunii şi al minciunii V  Erea acelaşi Dumitru Brătianu care, fiind che- > mat de la Constantinopole în anul 1881 ca să ia Irînele guvernului, a rostit în Cameră un discurs care a făcut senzaţie şi a culminat cu vorbele : „Hoţii la puşcărie, oamenii de treabă la lucru".
Dumitru Brătianu n-a stat la lucru decît un mic număr de săptă-mîni. 4
In urma scrisoarei lui Dumitru Brătianu intră în scenă prinţul George Bibescu care, sub titlul Reforma, cere tutulor nuanţelor opoziţioniste să-şi dea mîna pentru ca, sub un singur şef, să plece la luptă pentru răsturnarea guvernului şi reformarea moravurilor politice. Candidatura prinţului Bibescu la şefia întregii opoziţii era   astfel pusă, dar
1 Vezi notele explicative la sfîrşitul capitolului incepînd cu p. 207.
'l'i'l
apelul n-a avut alte urmaţi, deocamdată. Prinţul erea bănuit că manevrează pe contul Rusiei, d# aceea lumea politică a stat în rezervă.5
In februarie 1884 a murit, la vîrsta de 77 ani, generalul Christian Tell, fostul membru al Comitetului revoluţionar de la 1848, de mai multe ori ministru şi membru al partidului conservator.
Lui Tell ţ s-au făcut funeralii naţionale. Ion Brătianu a mers în ' urma cortegi-aluii.6
Un incendiu distruge redacţiunea şi atelierul tipografic al ziarului Românul. Rosetti erea sărac şi n-avea alt mijloc de trai decît ziarul său. . Atunci s-a format un comitet care să-i adune o sumă care, purtînd numele de „Recompensă naţională", să îi fie oferită. Comitetul era compus din : prinţul Grigore Sturdza, generalul Haralambie, Dimitrie Giani, Ştefan Ioanide. V. Al. Urechia, Stancu Becheanu, G. Cantili, H. Ma-ndach, D\ Fruneu, AL Băicoianu, C, Nâcu, P. finciuleSbii, Âftt&riCarp^ D. Bilc€iScU, doctor Măreţiei; Pană Bueseu Şi bancherul MturicM 'felâStfe.
. G. A, ftosetti, printr-o scrisoare publică, f refuzai categorie aţ$$t dar. * .     ; . >
tfn fapt picant şi edificator pentru regimul electoral ee&zitar al epocii.
In urma retragerii lui Gheorghe Verneseu din Parlament, a rămas vacant Colegiul I de Senat din Ilfov. Colegiul fiind convocat, Verneseu Yem van apei Către alegători ea *ă se abţie candidatul guvernului este un domn SDla<2©liu Dar la vot, din 200 alegă tork înscrişi, agenţii, nu pot aduee decît 12 alegător^ din eare 8 votează pentru SolacOlu şi 4 votează alb. Colegiul I de Senat din capitala ţării a rămas atunci reprezentat de către un domn care întrunise 8 voturi din 200 înscrişi.
Şi tot mai erau oameni cari nu primeau reforma legii electorale propusă de C A. Rosetti.
Bineînţeles, cetăţeanul Solacolu n-a putut fi senator fiindcă nu putuse întruni qutorumul cerut de lege.8
» Un mare eveniment teatral. Joi la 22 martie se reprezintă pentru prima- oară Fintîna Blanduziei a lui-Vasile Alecsandri.
Distribuţia e următoarea : Horaţiu — C Nottara, Mecena Petre Velescu, Postumius Ştefan Iulian, Scaur — I. Cristescu, Zoii -— D. Raşianu, Glutto — M. Mateescu, Hebro -— I. Petrescu, Gallus — Vasile Hasnaş, Neera — Amelia [Wellner] Notarra, Getta — Aristiţa Ro-
Dintre toţi aceşti interpreţi, nu mai trăiesc astăzi, la 1927, deeît doi ; Nottara şi Iahcfc Petrescu. 9
în noaptea as vineri 23 martie spre sîmbătă a luat foc aripa dreaptă a Palatului Universităţii, despre [dinspre] strada Academiei.
178
Focul, care clocise toată noaptea, a izbucnit către dimineaţă şi a dat alarma în tot oraşul. In cîteva minute, bulevardul era plin de lume. Primul ministru a fost unul dintre cei dintîi la faţa locului.
Doi pompieri şi locotenentul Albu, prinşi în incendiu la etajul de sus, au fost salvaţi cu ajutoare de jos. Cei doi pompieri au sărit într-un cearşaf ţinut de pompieri, iar locotenentul Albu a legat sus furtunul unei pompe şi s^a lăsat în jos pe el,
FocuL foarte Violent, s-a propagat repede. El a consumat, din nenorocire, şi lucruri de mare valoare. Şcoala de Belle Arte a ars cu multe . desene, modele, tablouri şi amintiri, dar mai dureroasă a fost pierderea întregii colecţiuni botanice a doctorului Brândză. Dimineaţa, profesorul era pe trotuar, plîngînd ca un copil cînd şi-a dat seama că tfâdul atîtor ani de muncă a fost mistuit în cîteva clipe.
Acest sinistru era datorat incuriei. Sub acelaşi acoperâffiînt unde erau înmagazinate atîtea lucruri de valoare, Muzeul de antichităţi Şcoală de Belle Arte etc. etc. locuiau mai toţi servitorii cu familiile, eu bucata* riile, cu spălătoriile şi cu toată neglijenţa culpabilă de la noi. Şi* afara de- asta, în acest palat nu erea nici măcar o gura d« apă. ^
In sfîrşit, intrăm în chestiunea cea mare : revizuirea Constituţiei. Dar în acelaşi timp începe şi marele proces de descompunere al majorităţii : legătura de prietenie între C. A, Rosetti şi Ion Brătianu e sîîrşitâ.
Pe un lucru de nimic, Ion Brătianu prezintă demisiunea cabinetului. Ce se întîmplase -? Raportul Comisiunii pentru revizuire fiind depus. Ion Brătianu cere ca discuţia să înceapă a doua zi. C. A Rosetti se - scoală şi spune că a doua zi nu e cu putinţă, căci raportul trebuie studiat. Cere dar ca discuţia să înceapă a treia zi. Cu 57 voturi contra 46", Camera dă dreptate lui Rosetti. Iar Brătianu demisionează.
A doua zi Camera, cu 89 voturi, acordă încrederea guvernului, însă C. A, Rosetti, cu puţinii lui amici, se abţin. Situaţia e categorică, în partidul liberal nu mai e unitate.
Dacă defecţiunea lui Dumitru Brătianu n-a produs mare pagubă lui Ion Brătianu, cu defecţiunea lui CA. Rosetti e cu totul altceva. De îndată se creează în ţară o atmosferă nouă, aşa că toţi democraţii, toţi tinerii cu idei înaintate care acordau încă încredere guvernului liberal, din antipatie sau neîncredere pentru conservatori, acum trec franca-mente în Opoziţie.
■ Demisiuhea lui Ion Brătianu, produsă în urma votului Camerei .de .. care am vorbit, â fost precedată de un număr de cuvinte amărîte pe care le-a rostit atunci. Aceste cuvinte au rămas în Istorie.
Necăjit pentru că majoritatea a putut da un vot împotriva dorinţei sale, Ion Brătianu a strigat :
„Am suportat atîtea abuzuri, am răbdat asasinate şi aceasta numai pentru ca să se poată face revizuirea. Astăzi văd că revizuirea nu se poate face aşa după cum doresc, sunt obosit şi nu mai am raţiunea de a sta la putere."
în urma acestor cuvinte, Camera şi Senatul au dat lui Brătianu voturi de încredere.11
m
La Camera se începe discuţia revizuirii.
Titu Maiorescu se declară sruirevizioniîrf. ci nu admite revizuirea legii electorale.
Ari. 1 este astfel redactat :
..Regatul României, cu toi teritoriul sau de dincoace şi de dincolo de Dunăre, constituie un sdngur s.iat indivizibil".
Maiorescu combate wdamarea, întrebind ce emită Dunărea avi.
A vorbi de Remania de dincoace şi de dincolo de Dunăre, asta însemnează că am rt-r.unţai ia L'a&aiubi;-... Deputatul junimist propune o alta redacliune. caro s*» votează tu unanimitate de 128 voturi, mai puţin votul Iul lepurcseu de la Vî&sca. Noua redacţie este •
.Jic-gatul Koman>eî .si d/st» ielele sale de dincolo de Dunăre formează un stat indivizibil".,. '-■
Discuţia asupra revizuirii se opreşte în loc cind vine în dezbatere chestiunea cea grava a libertăţei presei. Aci ciocnirea, se produce direct între C, A. Rosetti, care e partizan»! celei mai largi libertăţi, şi Ion Brătianu, care cere îngrădi n.
Vacanţa Paşteliu dă cîteva zils răgaz luptătorilor.
doSSKSK^! Po Bulevardul Elisabeta
Dum
acolo , .....^v.. i«« «low unui; a ars şi
circul Kremb.^er — s-a prăbuşit asupra publicului.
An aimiat unul dintre cei dmui la locul catastrofei.,
■Crem erea o instalaţie primitivă, învelit cu pin za dar destul de încăpător,
lava ziua a ti.a de Ce;i.e st circui /icm-v-i de lume : ri-abia se jucase >! numere dan pictam ţi. pe ia 14 tic y. din cauza unei lurtum. marele catari, care susţinea pjnza* se rupse si întregul cort căzu asupra publicului.
Oricine-"'". pnc.tr» '.nchipiu ce a urma'.
O doamna Il?:noorip a lost uc»^. 3.1 al multe persoane an fost rânite. uncii.- Cdr .se,.,, „Ude ce ie,,.'a./ ax raetoaic. romeUfe, rar,} ales» au avut ma.U ue suic-ii.. Uit;'a-,- c>a u:«>r ivmu au iost şi generalul Haralambie şi Alexandru JCi ^mioaian, Iiţeenciiui care se declarase a foet uşor localizat.1'5
La jumătatea lui api-ihe au svifi <n Bucuroşii arhiducele Rudoll, moş-e • ..;e ' Uonuliu Austriei si serai >,e arhiducesa Siefaran. Arhiducele şi ; au HiâU eu vaporul ia Giu.eHe de unde cu tronul au venit la Bucureşti. Reueie Carul şj i/upa Eu*abeta au aşteptat p® oaspeţi la Comana,
Do hi eara EiUuvr. ia lAuatul Ke-u.il. re-guia ui arhiducesa au mers m teisura meiuha. i&aeje m arhiducele in rrâauia deschisa, amîndouă înhăma tt* a Li iiaumon'
Au io-- ])ii:iîUT;. serba r, va mare bal !a Teatrul Naţional, Rsvin.H. ueiit-'ia iit-iăiu-v >■, Hv'-orvu ne  --; putui iaee, din ttaiX7a oloaiei. După m-
daeeie eJUid i; 7;;ie ...    ' ce .i..:C. Au d-eulat voato trup^k ]ne-
iu ama a .: ,uc
tUJ e
1 ' ' <-<- ^ una thn terestrele pai i-
Balul de la Teatrul Naţional a fost organizat eu o intenţie deosebită : toate doamnele ereau in costum naţional românesc.
în vestibul, prinţul Dimitrie Ghica. înconjurat de unii dintre miniştri şi alţi demnitari a primit pe regele care dedea braţul arhiducesei, iar regina crea la braţul arhiducelui.
Regina ca şi arhiducesa ereau în costum naţional românesc. Această punere în scenă avea de scop sâ iacă pe arhiduce simpatic în România şi sâ ameţească pe români spre a uita şi chestia Dunării şi soarta românilor subjugaţi în Austro-Ungaria.
Zadarnice încercări cari. nu puteau înşela pe nimeni.
Arhiducele Rudolf dealtfel nici n-a domnit, căci a avut un trist sfîrşit la Mayeriing.1''
In timpul vacantei de Ff.şte partizanii colegiului unic. adică rosc-ftiştii, întreprind o campanie de întruniri prin ţară în favoarea ideii lor. dar fără ecou : publicul nu era copt pentru această reformă. în acelaşi timp. opoziţia retrasă din Parlameru. înţelegind câ retragerea ci se arată ridicolă dacă nu e urmată ele o acţiune extraparlamentară, convoacă în seara lui '2?> aprilie o întrunire publică în sala Bossel. Au vorbit. Nicolae Blaremberg. Gheorghe Verneseu. Al. Lahovary.
Opoziţia pusese la cale o manifestaţie ci" stradă la orele 12 din noapte, după ieşirea de la întrunire. Toata organizaţia erea a prinţului Bibescu. care se înscrisese oficial in partidul liberal-conservator şi luase comanda acţiunii. Intervenind armata şi poliţia, tiu fost mari dezordini de stradă.
Manifestanţii, aveau consemnul să invadeze curtea Palatului Regal şi să manifesteze zgomotos. Primul ministru, prevenit, a dat fuga la Palat, unde in scurt timp au sosit miniştrii Chiţu şi Voinov, cît şi. alţi demnitari şi militari. Regele, sculat din somn. a fost pus în curent cu intenţiile opoziţiei, pe cînd afară se dedeau lupte între agenţii acesteia şi forţele poliţieneşti.
în sfîrşit, pentru a împrăştia mulţimea care- nu voia sâ golească Piaţa Teatrului în ciuda şarjelor jandarmilor călări comandaţi de maiorul Fănuţă. fură aduşi măturătorii primăriei cari. cu măturile lor, inăl-ţară nouri de praf în văzduh. Mulţimea asfixiată se împrăştie repede şi manifestaţia înceta.1
Dar Clubul conservator întreţinea şi mişcarea printre studenţi.
.Mişcarea studenţilor
La Facultatea de medicină din Bucureşti o mişcare de nemulţumire se manifesta în contra unora, dintre profesori, mai ales împotriva profesorului doctor Grigore Kotnniceanu. Aceasta prin anii 1833—1884.
în acelaşi timp pâtrund în faculiate şi ideile socialiste, Esio de notat că mediciniştii au fost aceia cari fură mai InSi influenţaţi de socialism.
Medicinista se plîngeau împotriva mojiciilor K acestui protesta-. Elevii cari nu ştiau răspunde repede şi bine., atît la cursul de facultate cît şi la clinica spitalului erau ofensaţi cu apostrofe violente. Se spunea — şi acesta e bine de cunoscut ca document ai epocii — că pe la anul 1083 şi pe la 1884 studenţii universitari cari răspundeau greşit şi dovedeau lene sau lipsă de inteligenţă la studiu, erau scoşi din bancă şi puşi la genunchi într-un colţ al sălii. Este demn de notat nu numai pentru ca se puteau găsi profesori capabili de a-şi înjosi astfel elevii, dar, mai ales. fiindcă se găseau studenţi cari se lâsau pedepsiţi în Celui acesta. Da. studenţi universitari aveau laşitate?! de a şe aşeza pe genunchi, în faţa colegilor lor. iar ceilalţi studenţi tolerau fără sa pi otcst«zî».
Mai este încă ceva de notat, anume ta, pe portiţa pe care au pătruns ideile socialiste m nu. uitate a uns -i - nfuJ demnităţii <ri spiritul de revoltă, intt-o bună zi. studenţii au înţeles să nu mai tolereze acest tratament şi s-au pus m greve..
Greva în contra profesorului Grigore llornniceanu a ţinut în agitaţie facultatea timp de mai bine de un an, Un numâr de studenţi erau personal ţintiţi, iar unii dm ei, precum : Dumitropolu. Theodor Crinescu. Emil Frunzescu etc. au fost siliţi sâ părăsească facultatea. Unii s-au dus la Paris ca sâ obţină diplome, «iţii au trecut la Facultatea de. drept.
Studenţii Facultăţii de medicina Sf adunau acum de mai multe ori pe saptarama. unde veneau şi mulţi studenţi de la alte inculta ti. Agitaţiunea o întreţinea elementul Kuuali»t din Universitate, precum si un număr de studenţi conservatori cari, agitflid în contra profesorului Romniceanu. agitau împotriva «wvernukU Pirătianu. Aceasta fiindcă d-rul Rom-ntceanu era deputat şi corifeu liberd
Întrunirile se ţmoau ia mediul socie<ăhi -»tud«-ntB.«i Urarea, strada Cclîei no. 30 : acoiu rosteau cm-m tari fu:sîei-ftfo«»r'> studenţii: Stătt-eeanu, Spin nu. In^tescai, Bianu, Frunzeseu, Ghiea-Smiiunoseu, Costică iliescu. Jano Iancovescu. f?ut Scorţeanu. Gogu Piorian, Costică Rădu-î«®eu, N. Maimarolu. autorul acestor rînduri ete. etc.
Pe lingă studenţii convinşi >, indignaţi erau si studenţii agenţi ai clubului conservator-. Fiindcă trebuie sâ &e «ita eâ, pe vremea aceea, cele două partide' de guvernamml întreb ui nţa-u. element de «gizaţie io eonti-a guvern. '  ' " Romniceanu, Clubul conservator pu Pe vremea aceea, la Clubul cat am spus. de prinţul Gheorghe Btoesco Agitaţia .studenţilor medicinişti alte elemente de agitat pe o chosdc- naţional- "
una p. rinfj, pe studenţi ca -i in aviaţia in contra d-rului
i n4 aeîiv
' o:
x-Liuncă era condusă, cum
! " '-I'- n-j "nuipel acesta, şi cu opozit iu co->-vt valoare puse raînn ... i-onu-a g.u'^rnului prin canalul
jv mxu, erată .loriajâ pe cure o specul studenţilor, lata desore ce tu vorba*
Da Clui se inunipiest' o csovmie înm- studenţii români şi studenţii ungari. Studeiitu unguri, in maiuritaie, bătură pt« romani si-i izgoniră dm Universitate ; u parte dintre romani fura eîuTiinati. iar cealaltă parte împiedicată de a• frecventa extrsurile. \nhm\\&. b*ijovurfl<», loviturile aşteptau pe fiecare student român caic ,-e atăPt.""*
Studenţii si publiciştii ardeleni SecâşamT. Oeăs-me Droc-B-âneiu-leseu si alţii se puseră m capul agr.aUumi, v.udcnw *.*<* .a luate faeul-lâple :.• ■ mişcară de asia dctlâ,
ÎS 2
a lupta' ung t no. petitiu i eşera-rai ea
O întrunire publică, utilată, fnvsie. de la   Clubul  conservator, fu convocată. Aceasiă agitaţie lăeca p.e.te din. acţiunea extraparlamentară
a opoziţiei retrasă din Cameră.
Studenţii conservatori, cari primeau instrucţiile şi chiar subsidiile de la Clubul conservator din casa Mandy19. împingeau întotdeauna la violenţe. In seara aceea consemnul erea ca studenţii, după întrunire, să iasă in strada, să treacă pe la legaţia austro-ungară, sâ huiduiască şi sâ spargă geamurile. Dar poliţia, care şi ea avea printre studenţi spionii ei, ştia ce se plănuise * de aceea, pe de o parte a vestit legaţia din strada Vienei — -astăzi strada Wilson — ca să închidă mai devreme porţile, apoi forţe poliţieneşti au fost aduse m apropiere spre a interveni la nevoie şi imediat.'*
Întrunirea s-a ţinut in sala Cârpo ţi. acolo s-a votat o moţiune de protestare contra celor petrecute la Clip. moţiune ce a Iost, in urmă, semnată de sute de studenţi. Apoi studenţimea a redactat următoarea adiesi cairo studenţii români din Cluj :
„Fraţilor noştri.
Studenţi români din Cluj.
Ştirea laşului atentat îndreptat Împotriva voastră de către sugruma" terii neamului romanesc a umplut de mnaiăeiune şi de indignare inima tinerimii ufiiversitare din Bucureşti.
Dar sâ nu va c-apriuda dcaiâdejelea, căci Înv Lt urile duşmanilor voştri nu vor avea an rezultat decit sâ grăbească zsua- ciad vom trece munir: spre a lupta alaiuri de voi spre a siărhna |Uţ»uI ce vă rvpas ă după cum voi ia--,:'! trimis pe Gheorghe Lazar - ' '
Dar pînă ce ne vom putea da muia pe deasupra Carpaţilors pînă ce vom. putea ţese pe stindardul românismului euvîntul «Dacia independentă»^ pînă atunci, fraţilor scumpi inimilor noastre, luptaţi fără încetare. Nu ol»* siţi nu vă descurajaţi, aparali-vă drepturile si pămîntul ce vi s-î- luat, cu orice aimâ, de vreme ce. toate armele sunt bune în mumie apăsaturilor.
Faceţi dm fiecare casă o cetăţme. dm fiecare femeie o eroină, din fiecare copil un luptător, luptaţi, luptaţi iară preget şi. cînd cea din urmă eetăţuie va fi luată, cînd cel din urmă voinic va cădea, cînd ultima armă va li tontă, femeile $i copiii să se urce pe culmile munţilor m
Lumii fulgerul deu numi bi de sii^ ui o itiaittuie laă-l arUl!l'e~u uligluauie,
Camrtzl'uL stkidertPilor bwcuresteni 1 M. luvcovesca-Smeumt. V«s?/e Ctniucu. Comtemtm Bamlbam
Evul Frwupscu. i nanlor La nan   G •'":>•*« £.■>>. miOHescu. Cmis:î   Iliesrru "
Din aceşti 1    ■ ..---ifivf, ,;a -im. a «   .•',.-"?.--i  Jr( 192? mai trăiesc doi -
iiii-ul r i uutescu. avueal. .3elul s;ea.eeiii:l ilor Serialului  si  auloru] acestor
a,
Li-,-„-iti'i austro-uiigai ă ,t pjciestat i.ii'avt pe iinşâ guA'ern. cerînd sâ se ia ni. sun i.i)uut],\a siud.mu.loi i ai i a.t i'.Miii it oi ou stuiilo impatriva 1'iplcloi de la Ciaj. ],i,edi..t. uiiin Ai \ ,\ JasliUetruai a uu.ua lectoratalui e:< studenţii vmovau sa iy> elimman din Umv^rsuate.-''*
.doi ceiOrlaite iliallUesJe erwcUQ el4.
Xr* ca[ial ^emn.iiaii