Constantin Bacalbaşa BUCUREŞTII s DE ALTĂDATĂ fjl li (1878-1884) Ediţie îngrijită de ARISTIŢA şi TIBERIU. AVRAMESCU EDITURA EMINESCU 1993 'Coperta de DANIEL NICOLESGU 7- ISBN 973-22-0337-7 ^OfcKulS^ I11UOTECA Notă Iritîiul volum al acestei noi ediţii a serialului memorialistic publicat iniţial de Const. Bacalbaşq. într-o formă mai redusă în foiletoanele ziarelor Adevărul şi Universul şi reluat apoi in patru tomuri (în 1927—1932) a apărut la Editura Eminescu la începutul anului 19S8 (pe copertă fiind impri-mat însă anul 1987) şi, evident, toate precizările cuprinse în respectiva „notă asupra ediţiei" sînt şi rămîn valabile şi nu le mai reluăm aici. Vă-zînd lumină tiparului în condiţiile dificile determinate dc existenţa. în regimul comunist, u unei cenzuri severe şi, hnplicit, a autocenzuriu am fost nevoiţi să intervenim în acest prim volum în sensul eliminării unor pasaje care se refereau la relaţiile româno-ruse mai ales în timpul Războiului de Independenţă, la Basarabia, la problema evreiasbă, la colindele de Crăciun ş.a., intervenţiile respective — puţine, din fericire şi marcate întotdeauna prin croşete — neafectînd structura şi orientarea cărţii precum şi a notelor noastre informative. In condiţiile în care ni se impuneau alte noi intervenţii — şi eram noi înşine pe deplin conştienţi că menţinerea urior afirmaţii privitoqre la evenimentele anului 1878. ar fi putut duce atunci la nedifuzarea cărţii — am retras din cuprinsul ediţiei aflate în faza „bun de tipari( întreg capitolul referitor la acest an zbuciumat şi tracic di?i istoria ţării noastre (deşi această hotărîre a dus la refacerea integrala şi obositoare a indicilor de nume), în speranţa că un viilor care ne părea încă incert ne-ar putea oferi posibilităţi mai adecvate pentru exprimarea adevărului istoric nefalsificat de intervenţii deformatoare. Şi acest viitor presimţit vag atunci a sosit totuşi la timp pentru a ne permite continuarea publicării Bucureştilor de altădată începînd cu al doilea volum, în absenţa oricărei cenzuri şi autocenzuri ideologice impzise. Benefimind de acest nou climat cultural-editorial, al doilea tom al ediţiei de faţă începe, aşadar, cu capitolul referitor la anul 1878, capitol cu care ar fi trebuit să se încheie primul volum pentru a oferi ast-. fel o imagine globala şi marcată printr-un act final semnificativ (Congresul din Berlin) asupra unei etape importante din istoria ţării noastre, etapă care a culminat cu obţinerea deplinei independenţe a României şi afirmarea ei hotârîtâ ca stat european liber şi suveran. Textele pregătite acum de noi pentru tipar se referă la o perioadă de 11 ani din istoria Ro- 5 mâniei, perioadă cară s-a caracterizat prin modernizarea într-un ritm intens a structurilor ei economice şi social-politice ; momentele importante ale acestui deceniu sînt, printre altele : recunoaşterea, cu întârziere, în plan internaţional, a independenţei ţării noastre; răscumpărarea căilor ferate ; crearea unui sistem bancar şi în primul rînd a Băncii Naţionale ; proclamarea regatului, în 1881 ; adoptarea unor legi rurale ih sprijinul ţărănimii şi a altora de încurajare a industriei naţionale ; modificarea în sens liberal a Constituţiei din 1866 etc. — statul român, consta tuit ca o monarhie constituţională cit un regim realmente democratic (în contextul epocii respective) fiind apreciat, în plan internaţional, la sţîrşitul secolului trecut, ca un important factor de civilizaţie şi ordine în această parte a Europei3 bîntuită de toate furtunile istoriei. Aşadar, volumul al II-lea al acestui serial memorialistic în această nouă ediţie a sa ar fi trebuit să cuprindă evenimentele anilor 1878—1888 din istoria ţării noastre şi, implicit, a capitalei sale, perioadă dominată cu autoritate de guvernarea asigurată de gruparea liberal-radicală a lui I. C. Brătianu şi C. A. Rosetti. In acest deceniu s-au obţinut, într-adcvar, rezultate remarcabile în direcţia construcţiei statului modem român, poate mdî decît în cele două decenii anterioare cînd riu fost puse doăr fyâzelă teoretice şi instituţionale ale acestor realizări ce au contribuit la titiasltă.. integrare între statele democratice ale Eurdpeti Dar acufh, în qnkl 1991, „cenzura“ economică nu ne-a îngăduit — daca vTeih ca luCfâreă de faţă să ajungă şi în pâinile cititorilor, cei rhaimuiţi cu. venituri mbdjeşte -r-' să of âritn 6 carie de 600—700 de pagini la preţul Hdîcăt deteriitâimt de cpsttirjle rnefku „fmbtitiăţăţitv* ţile ittânopetci tipografice & a imaterialelor. Aşa că ara fost kevoiţi să împârţim acest 'proiectat iotâ N îii ăb$a părţi aproximativ egale : volumul îî, cuprikzînd.akii 1878^1^84., mătcâţi ae dominarea autoritară a guvernului liberal şi Voltimul 1ÎI (1885 ^Î888),^jid se jhţmşificâ lupta „opoziţiei iiniie" de răsturnare ă acuţii găpemyăihbele^ vbiuine; găţă pentru tipar, iiftiiind să ăptifă ld iht&tto'ai ăe dteva Mfii, dacă vă fi pbsibil Textele ăil fost reproduse de noi după ediţia întâia, $dtiSid&rătă de bţtză, apărută în Editura ziarului Universul : Constantin Bacălbaşa, Bucureştii de altădată, văl I, 1871—1884, Bucureşti, 1927( (p. 215—535, anii 1878—1884) şi vot II, 1885—1900, Bucureşti, 1928 (p. 3—102, anii 1888 —1888). Ediţia ă Il-d ă cărţii îiii Bacdibăşa (voi I a apărut în 1935—1936 ; volumul al IÎ-led nu l-arii aflat în bibliotecile bucureşţene pe carele frecventăm şi s-ar putea să nici mi fi fost editat) hu ii fost, mai muţi ca sigili*, văzută, în manuscris, de dulor (care ă încetai djn viaţă în februarie 1935) 1 Am âîlât fri membrii le lui Constantin Argetqianu, recenţ apărute* o caracterizare pregnantă a epocii be după 1873, in care s-a produs treptat dat sigur dispariţia unei lumi vechi şi apariţia României moderne şi mi ne putem reţiiie să o citam aici — după ce am încheiat lucrul anevoios la acest voium — pentru catabt&rul ei într-atievâf clar, revelator şi profund : „Războiul Neatârnării trage o brazdă intre două lumi. Lumea veche cu obiceiurile şi cu tradiţiile ei, pe care curentele modbme şi influenţa Occidentului începuseră deja să le clatine, fă ce loc Unei lumi hol. Libertatea de mişcare şi porţile deschise tuturot posibilităţilor au incitat pe fiecare să iasă din liniştea vieţii patriarhale, limitată între ,cele cîteva ziduri ale cerdacului sau ale divanului strămoşesc şi să se arunce în .învălmăşeala străzii. România modernă începe să se cbntureze şi Şe îndreaptă cu păşi mai mult repezi debit siguri spre destirielie bi“ (Constantin Ărgetoiami, Pentru cei de mîine. Amintiri din lumea celor de ieri, voi. I, ediţie şi postfaţă de Stelian Neagoe, JEd. Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 19). ^ > 6 aşa îhcit nzL ne poate ţi de nici un ajutor în stabilirea textului, mai ales ca abundă în greşeli de tipar (omisiuni de fraze şi cuvinte, de pildă, în voi. I, ed, a îl-a, l'a p. 294, un rînd lipsă ;p. 301, un paragraf lipsa ; p. 323, un rînd lipsă ■; p. 327, un rînd lipsă ; p; 333, un rînd îipsq p. 364, mai multe nume lipsă; p. 368, un rînd lipsă etc., cele cîteva minore îndreptări stilistice putînd fi 'efectuate de vreiin corector ceva mai isteţ). inir-o formă prtfndrg, succintă^ reprezentând bel mult jumătate din Ve$tul existent în vblume (ştfătă organizarea, pe ani, naraţiunea urm-înd fluxul unei rememorări foarte libere, evitîrid, de obicei, datele precise şi documentele) amintirile Iţii fîac'albâşd publicate de noiucumau apărut mai întîi în foiletonul de sîmbută după-amiăzâ al ziarului Adevărul (primul fragment în: „Cronică săpbătrânală". Bucureştii de altădată.de Constantin Băcalbuşa, foiletonul XXX, Adevărul* etn XXXV, nr. 21 772,14 august 1922i pi 2, iâr ultimele îft foiletonul bIX> Adevărul, on. XXXVI, nr. îl 986, 18 martie 1923, p. 1—2). ■In'Operaţia, hu foarte dificilă, de rfeprt)âticere d textuliii bifa ţinut gă&iină de horMete ţn general dziiâte astăzi dă Ediiitrîa Minbfvă şi cbWbO-răiorii săt în căzui scriitorilor Sid primele ăCceriii ale acestui secol, puţinele probleme pe căfe a trebuit să Ie rezolvării hefiind demne de semnalai îii amănunt aici. Precizăm doar că am. Menţinui unele dublete fonetice, îteştiind care ăi putea., fi ppţtutoea ăuidriilUi, ezitările fiind întâlnite ătît iii volume Cţî şi în AdeverUl : era -erija ; Carâgiăle- Carăgiaîi '$&*;{ formele de peMtib-datio ţ'erMihâle în - ei le-ărh irdnscris pptHpit ârtâgrâfiei $4 pronuriţiet aciuate : iiiiiii; ihitnii; pfcttisirii: etctttirai şi nd: Iurtei; ihirrteî; piitierei; ăcţiiiirtei, cri cîtePiii eircepţtt, ctnd ni ă-d mi%nţiUă npksir'e ăf fi alterat îii #ed Itiate rflâ&Uru ch- ţtîiiţtiîîii folosit de BâCaibd^a,: scrisbarei, plbâîei, îrichisoârei, privighe-tdăfăi- Btiră'dei iş.a., menţinute deci că uiâte în fcfe&i. . Notele expiidative,.ca şi în.câzul primului vbîufii, poate supfădlMŞil-sionăte (deşi Urţii Cititori Mai 'răbdători ne-ăUmărtUpisii interesul cU Cdre le-dlij parctifă) îiieedfcă şă rdspîindă exclusiv la prdote’iheib pe ţâre ÎŞ ridică textul lui Bacalbaşa (nu lipsii — se va vedeă — de numeroase Ciori sati dd afirmaţii necbniiblate), oferind itifortriâţiiie — corijările necesare—. tuturor categoriilor de tectori, şi îrîdedsCbţ ăcelOfă care nil şi-ah jptitut forrdă, în deceniile trecute, 0 cultură istorica âdecvătă. Cină $i-g revizuit şt şi-a completat textul pentru a-l.phbîicâ. în Po-lum, autorul â foiletat, pentru a se informe, şi a-şi amiiiiî cronologia evenimentelor, cîteva jurnale, şi în primul rînd, pentru perioada tâ care ne referim, Roxnâtiui şi lihdependance Roilmaine ; noi i-arh verificai afirmaţiile — operaţie absolut necesară — şi prin confrutitârCă cit dlte .publicaţii periodice, menţionate la locul potrivit şi îndeosebi apetîMla Te-legMful Vui I:C. Rundescu fpînd dîtt’d — după 1882 — jurnalul, pttiiîndu-se cu prea multă pasiune în sltijbu politicii guvernamentale, iifer'ă informaţii accentuat partizane şi deci nesigure) şi, pentru drtit de după 1882—1883, la Războiul tipografului Johann WeisS. Utilizarea ţn scop strict documentar a celei de a doUa gazete, mediocru alcătuită de Un grup de redactori oarecare (amintiţi-vă de Agamiţâ Dandunache din p scrisoare pierdută de I. L. Caragiale : „La un caz iar... pac ! la Războiul!“) poate părea ciudată, dar am luat aceasta hotânre determinaţi de plouă motive : colecţia ziarului Războiul de la Biblioteca Academiei Rcrrhâne din Bucureşti este 1 mm deci, mai uşor de consultat, fără %e de vreme se vor măcina în timpul foiletăriis mhţva internă oferită de acest cotidian este abun-k/tipsită. de regulă, de comentarii care, de altfel, %&i.Regretăm totuşi că nu am putut folosi după vre- ____Timpul, Lupta, Epoca, Naţiunea ş.a., pe ** străbatem, în condiţii incredibile pen-ajutorul unor microfilme aproape ilizibile, jwi-^^wâtiiteooch.îlor. ^ ^ jj^^prirtce^jEtt mai completă a cititorului am adăugat la sfîrşi-ippjiwq volum ,o: ,jÂddendaa cuprinzînd,:într-un prim compartiment, Jftrfenfe' eliminate de Bacalbaşa cu prilejul preluării materialului din Ijti^involum sau relatări prezentate în Adevărul cu detalii sau interpre-iiătâdiferiteiăe cele existente în forma finală a textului. Atragem însă unele dintre aceste texte, eliminate de autor în forma definitivă •. amomoriilor şale ar putea să cuprindă — în măsura în .care nu au putut fi verificate integral de noi — şi afirmaţii dubioase. Intr-un al doilea compartiment al „Addendei*, la sfîrşitul acestui volum, am inclus un rnate-riţil documentar pe car.e-l considerăm esenţial pentru înţelegerea mai exacta a perioadei prezentate în serialul memorialistic al lui Bacalbaşa : Wxtul integral al Constituţiei române din 1866, cu precizarea, în subsol â modificărilor adoptate în 1879 şi 1884 ; toate paragrafele referitoare la ţara ridastră dini sinteza proceselor-verbale ale Congresului din Berlin (tractatul de Berlin urmat de protocoalele Congresului, Bucureşti,' 1878), precum şi citeva documente din volumul Congresul dih Berliri. Actele şi ^scursurile plenipotenţiarilor A.S. principelui Carol I al României, Bucureşti, 1878 ; extrase mai ample din publicaţia oficială reţeritoarela proclamarea regatului român în 1881 (14 martie şi 10 mai 1881. Actele privitoare la proclamarea regatului român şi Ceremonia înscăunării MM.LL. Regelui şi Reginei. Bucureşti, 1882). La sfîrşitul volumului al Ill-lea al acţstei ediţi), vom reproduce, printre altele, şi o listă completă a guvernelor României din perioada 1866—1888. în vederea exprimării mai concentrate a trimiterilor bibliografice din notele noastre am stabilit următoarele sigle şi abrevieri pentru lucrările mai des citate (precizăm că am înregistrat în continuare numai periodicele şi volumele care apar menţionate în note, şi nu cele, mult mai numeroase, pe care le-am consultat) : Pentru publicaţii periodice : AD.: Adevărul, Bucureşti, 1922 (an XXXV); 1923 (an XXXVI) ; , DA.D. : Dezbaterile Adunării Deputaţilor, Bucureşti, 1886 ; 1887 ; 1888.; 1889; v D.CX. -• Monitorul oficial al României. Dezbaterile Corpurilor Legiuitoare, Bucureşti, 2881 : 1882 ; 1883 ; 1884 ; 1885 ; " ■ D.S.: Dezbaterile Senatului, Bucureşti, 1886 ; 1888 ; ' I.R. : l’Independance Roumaine, Bucarest,1881 (V-e annee) ; IS82 (Vl-e annee); 1883 (VH-e annee); 1884 (Vllhe annee) ;1885 (IX-e annee); 1886 (X-e annee) ; 1887 (Xl-annee) ; 1888 (Xll-e annee); : M’.C.P.B. : Monitorul comunal al Primăriei Bucureşti. Bucureşti;,: 1878 (an. III); 1879 (an. IV) ; 1880 (an. V) 1882 (an. VII); 1883 (ai*® VUI); 1884 (an. IX) ; 1888 (an. XIII); , .. ,. MOF. : Monitorul oficial al României, Bucureşti (cuprinzînd pînă în 1881 şi Dezbaterile Corpurilor Legiuitoare), 1866 ; 1878 ; 1879 ; 1880 ; 1881; 1882 ; 1883 ; 1888 : RĂZ.-W : Războiul [-Weiss], Bucureşti, 1881 (an. V); 1882 (an. VI) ; 1883 (an. VII); 1884 (an. VIII) ; 1885 (an. IX) ;-1886 (an X); 1887 (an. XI); 1888 (an. XII); 1889 (an. XIII); - \ ROM. : Românul, Bucureşti, 1875 (an. XIX) ; 1878 (an. XXII); 1879 (an. XXIII); 1880 (an. XXIV); 1881 (an. XXV); 1882 (an. XXVI) ; 1884 (an. XXVIII) ; 1885 (an. XXIX) ; ' TEL. .- Telegraful. Bucureşti, 1879 (an, IX) ; 1881 (an. XI); 1882 (an. XII); 1883 (an. XIII) ; 1886 (an. XVI). Pentru volume : Bulei. Partidul conservator : Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne. Partidul conservator, Ed. Politică, Bucureşti■, 1987 ; Căzan; Rădulescu-Zoner, Tripla Alianţă : Gheorghe Nicqlae Căzan ; Şerban Rădulescu-Zoner, România şi Tripla Alianţa. (1879—1914), Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979 ; Ciachir. Independenţa: Nicolae Ciachir, Războiul pentru independenţa României*” în contextul european, Ed. ştiinţifică şi enciclopediei^ Bucureşti, 1977 ; Cîncea, Viaţa politică : Paraschiva Cîncea, Viaţa politică din România în primul deceniu al Independenţei de stat, Ed. ştiinţifică şi cnciclopădiCâ, Bucureşti, 1974 ; Din corespondenţa familiei Ion. C. Brătianu, I—IV : Din corespondenţa familiei Ion C. Brătianu, voi. I (1859—2883), Bucureşti, 1933; voi. II (1884—1886), Bucureşti, 1934 ; voi. III (1887—1888), Bucur&şti, 1934; voi. IV (1888—2889), Bucureşti, 1935 ;' Emihescu, Opere, XI—XIII: M. Eminescu, Opere, voi. XI, Publicistică (17 februarie — 32 decembrie 1880, „T'impul‘:), Ed. Academiei, Bucureşti, 1984 ; voi. XII, Publicistică (1 ianuarie — 31 decembrie 2882, ,.Timpul"), ..vol- U> Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966 ; vot III, Editura pentru literatură, 1969 ; Memoriile, XIII—XVII : Memoriile regelui Carol I al României (de un martor ocular), vot XIII—XVII, Bucureşti, 1912 (anul pe coperta interioară numai la vot XV—XVII) ; Omea, Junimea : Z. Omea, Junimea şi junimismul, [ed. I], Ed. Emi-nescu, Bucureşti, 1975 ; Potra, Bucureştii : George Potra, Din Bucureştii de altădată, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981. Aceste două tomuri ale ediţiei noastre au fost pregătite pentru tipar în interpolul iunie 1988 octombrie 1991, volumul II fiind finalizat practic pînâ în decembrie 1989, cîrid, eliberaţi de rigorile cenzurii şi autocenzurii am început şă elaborăm fără crispare aparatul de note al volumului III, grija pentru respectarea adevărului istoric integral fiind însă aceeaşi în toată perioada de definitivare a ediţiei de faţă (începînd cu volumul )). Sîntem convinşi că, în condiţiile complexe de după Revoluţia din decembrie 1989, evocarea unor tradiţii democratice, totuşi indiscutabil „europene" ale vieţii politice româneşti — cu luminile şi umbrele inerente oricărui început — precum şi a unor figuri exemplare din trecutul nostru (&inţrţi cgŢe se detaşează, in aceste volume, chipurile regelui Carol I şi ct lui l. C. Bţăţzânzi, alecăror merite reale de făuritori ai României moderne hu qu joşi cunoscute de mulţi cititori, beneficiari ai unei culturi istorice rudimentare formată exclusiv pe baza manualelor şcolare întf-adevăr „unic?" în circulaţie pînâ nu demult), tradiţii despre care ştim astăzi atît dq puţin, ar pictea constitui, prin cunoaşterea lor, un prilej de sinceră reflecţiei pentru toţi lectorii acestei cărţi c arc vor descoperi — poate cu surprindere — că multe lucruri nH s-au spus şi nu s-au făcut acum pentru întîia oară în această ţară blestemată să-şi înceapă în fiecare secol istoria de la capăt şi că nu e drept ca lecţia democraţiei, a libertăţii,, a unei vieţi parlamentare normale să o învăţăm astăzi numai după abecedare în limbi străine. octombrie 1991 ţttiţorU Anul 1878 [Felonia rusească. Diverse. Pacea de Şan Stefano. „CîntecuJ gintei latine.* Conţgresu! dinţierlin. Intrarea triumfală a armatei române in ‘ Bjuţureşti pin timpul ruşilor.] [Felonia riţseşşcă} Dacă anul 1877 a fost anul entuziasmului, al speranţelor mari şi al victoriilor, în schimb anul 1878 fu anul decepţiilor şi al deziluziilor.1 Ţara începea să: se umple de răniţi. Gele două ziare ilustrate şi de format nr. 4 2, RăzboiulşiDorobanţuî dădeau fotograf iile 3 ofiţerilor morţi şi răniţi. • Spitale peste tot. Mulţi particulari pusese la dispoziţie cîte o cameră din locuinţa lor şi cu puţurile trebuincioase pentru căutarea răniţilor. Văduvele celor căzuţi începeau să ceara pensiuni, fiindcă nu mai aveau cu fie trăi, poliţele victoriei încep şă devie exigibile. i Bueureştiul se umple şi de prizonieri turci care, pe o iarnă: cumplită, au fost aduşi pe jos, goi şi flămînzL Erea o jale să vezi pe aceşti im? norociţi.4 La începutul anului. Regimentul 13 dorobanţi din Iaşi-Vaslui este trimis acasă de pe front. Pentru vitejia purtării sale la Plevna în ziua de 27 august 1877, domnitorul decorează drapelul regimentului cu „Steaua României**. Fiind răcit, ceremonia s-a făcuţ la Palat, în sala tronului. Gu acest prilej au fost decoraţi mai mulţi ofiţeri. Doamna le-a pus însemnele pe piept. Bilanţul Casei de Depuneri la 31 decembrie 1877 a fost următorul : în numerar lei 279 567, în efecte lei 86 690 000. Putem faee comparaţie cu ee este astăzi spre a trage concluziile. Consiliul de administraţie era astfel compus : Ion Ghica, pimiţrie Brătianu, Const. Corncscu, Menelas Ghermani, ii>. Cariagdi, M. Sacnelarip, Becheanu, G. Missail, C. D. Atanasiu. 0 Acei cari au combătut înfiinţarea noii decoraţiuni pentru civili’ au ş^uţ dreptate ; de-abia realizată şi decoraţiile se împart cu miile, toată * ii ^ 1 înteucît din cauza dimensiunilor unor note explicative acestea nu ar fi putut ii aşezate întotdeauna în aceeaşi pagină cu textul, ca în cazul volumului I al acestei ?ăîti, ele au fost trecute, toate, la sfîrşitul fiecărui capitol (pentru „Anul 1875“ îjice-pîndcup, 31). 11 lumea-•vrea să fie decorată, toată lumea e decorată. în curînd «ordinul pierde orice însemnătate şi seriozitate. Alît de repede a fost discreditat ordinul, încîfc Sntr-o zi, pe cînd Calea Victoriei erea plină de-lume, uncîine străbate strada în fugă, avînd la-coadă .atîrnatâ ?>Steauă României*. S-ia rîs mult de acestâ.-glumă .a unui f arsor^.dar-gluma .avea înţele-sulei serios. Un incident supărător-se^'produce-un.domrKBibănescu'-unagi strat, fiind destituit de către ministrul Justiţiei, Eugen Stătescur,pîndeşte pe consilierul tronului şi-l loveşte. Faptul produce, fireşte, mare senzaţie. Presa conservatoare de opoziţie jubilează ; iar cel mai violent dintre aceste ziare, Războiul, introduce în limbă verbul: a bibani ■— bibănire. Războiul înfiinţează şi o rubrică permanentă cu titlul „Bibani", unde se înregistrau toate glumele. Rubrica-aceasta a rămas cit timp a trăit ziarul.7 Ziarul Românul păstrează încă vechea-nomenclatură-adunilor anului. în fruntea articolului întîi — „editorialul", cum se spune In Franţa, articolul de fond, cum se spune la noi citim tot: călindar, făurar, mărţişor, priar, florar, cireşar, cuptor, august, răpciune, bţ-umărel, brumar, undreâ.8 D-şoara E. Teodorini concertează lâ Teatrul Naţional in ziua de 16 ianuarie. Au dat concurs la serată-: d-şoara Niculescu-Aman,j«d-na.;Gianetti, d-nii Castagna, Fattori, L. Wiest şi Bianchi. Beneficienta, între altele, a cîntat Hora Griviţei de Vasile Alecsandri, muzica de Grigore Ventura. 9 ■y :0 mare ştire artistică- pentru Bucureşti : marele artist tragedian; Rpsşi vine în Bucureşti pentru o serie de 14 reprezentaţiuni. Întîia repre-zeiiţaţiune a fost cu Othello, în. ziua de 20 ianuarie. Este de prisos sâ spunem marea impresiune. produsă de jocul artistului neîntrecut al Italiei.,10 La Senat, Dimitrie Ghica (Beizade Mitică) interpelează guvernul în urma zvonurilor ce au început să circule cum că Rusia pretinde României Basarabia. - leită interpelarea anunţată în urma comunicării făcute în Camera Comunelor de către guvernul englez cum că, între condiţiile de pace ale Rusiei este şi: „Independenţa României cu indemnitate teritorială suficientă", 11 ‘ „...Subsemnatul interpelez pe domnii miniştri : ' 1) A face cunoscut Senatului dacă a participat întru ceva şi ţara noastră ca beligerantă la formularea acestor condiţiuni [preliminare de pace] ; . . 2) Dacă aceea condiţiune este de natură a îngriji pe români şi dacă guvernul ne poate asigura că integritatea teritoriului patriei noastre, ajjiş ciiin există astăzi, are să fie respectată şi menţinută." 12 12 \ La Cameră^ profesorul Vasile Alexandrescu — Urechia face o interpelare la fel.13 Bineînţeles aceste interpelări ereau anunţate din iniţiativa guvernului, care voia să silească pe ruşi a-şi da pe faţă jocul. în ziua de 20 ianuarie, după propunerea lui Mihail Kogălniceanu, susţinută de Ion Brătianu, se ţine o şedinţă secretă a Senatului, la care participă şi deputaţi. în această şedinţă guvernul a cdrnunicat actele privitoare la intrarea României în rezbel alături de Rusia, cit şi tot ce erea în legătură cu această alianţă. Şedinţa secretă se ţine trei zile în şir14 şi dezbaterile sunt foarte pasionate. Afară, tot felul de ştiri îngrijitoare circulă. Emoţiunea populară e mare, oamenii cari spun că sunt foarte bine informaţi-afirmă că Basarabia este pierdută şi pă împăratul Alexandru, oricare i-ar fi bunăvoinţa, este silit, de guvernul său şi de voinţa armatei ca să nu facă României concesiuni pe această chestie. După trei zile de o mare şi legitimă emoţiune Senatul, în şedinţa de la 26 ianuarie, după ce Dimitrie Ghica îşi dezvoltă interpelarea55 şi ii răspunde ministrul-de Externe Kogălniceanu l(i, votează cu apel nominal, pe faţă şi cu unanimitate de 46 voturi.- următoarea moţiune semnată de Dimitrie Ghica, Dimitrie Sturdza şi Vasile Boerescu. „Moţiune Ascultînd explicările ministerului în privinţa dispoziţiunilor ce a arătat guvernul rusesc d-a lua o parte din teritoriul României în schimb cu pămîrituri de peste Dunăre ; Avînd în vedere că integritatea României este garantată de marile puteri europene ; - Avînd în vedere că prin convenţiunea de la 4 aprilie 1877 Rusia în special a garantat din nou această integritate prin Art. 2 în coprinderea următoare : «Pentru ca nici un inconvenient sau pericol să r.u rezulte pentru România din faptul trecerii trupelor ruse pe teritoriul său, guvernul maiestăţii sale Imperatorului tutulor Rusieior se obligă a mariţine şi a, face a se respecta drepturile politice ale statului român, astfel cum rezultă din legile interioare şi tractatele existente, precum şi a mahţineşi a apăra integritatea actuală a României» ; Considerînd că România şi-a îndeplinit cu fidelitate obligaţiunile care decurg din acea convenţiune şi este deplin convinsă de sentimentele de înaltă dreptate ale maiestăţei-sale Imperatorului Rusiei; Considerînd marele sacrificiu şi chiar sacrificii de sînge făcute de ţară pentru păstrarea integră taţii şi pentru consolidarea independenţei sale : * Considerînd că o Românie independentă şi omogenă răspunde atît la interesele vecinilor săi cît şi la acelea ale Europei întregi; 13 Senatul declară: Că este hotărît a raanţine integritatea teritoriului ţării şi a nu admite b îiistrăiftâre din pâmîntul ei, sub nici o denumire şi pentru nici o compensaţiune teritorială sau dezdăuiiare." 17 îri ăceeâşi zi Camera, în urma interpelării lui V. A. Urechia a votat aceeaşi moţiune eu unanimitate de 93 voturi. Moţiunea a fost prezentată de Gheorghe Vernescu, care a declarat: „Dacă poate fi salvată Basarabia cu averea mea, 6 dau toată ţârii" îndată după votarea moţiunii, Ion Brătianu â certit Camerei ca, în ' interesul patriei şi al înfrăţirii românilor în aceste îrtiprejtirări âtît de fflârî, să sOOUtă de sub acuzare pe foştii miriiştri conservatori. Fără discuţiune şi cu apel iiominal, Camera, cu 64 vdtUri contra 6 şi 3 abţineri, votează ridicarea âcuzaţiunii.20 Prin Urmare acum chestiunea e lămurită. Rusia ne cere cele 3 judeţe basarâbene ce ne-au fost restituite prin Tratatul de ia Paris. Din ceasul acesta prietenia românilor pentru Rusia este sfîrşită. In ţara naşte, deodată, simţirea antirusă. Ruşii sunt de acum priviţi cu răceală sau cu duşmănie. Conflicte zilnice se înţîmplă în toată ţara cu militarii rUşi. Ingratitudinea rusească cît şi călcarea fără pudoare a angajamentelor luate formal prin convenţiuriea de la 4 aprilie revoltă toate sufletele româneşti. ’ Cauza Rusiei în România este pierdută pentru totdeauna.21 La 31 ianuarie se încheie armistiţiul între turci şi toţi beligeranţii ; termenul de renunţare la armistiţiu e de trei zile.22 [Diverse] In Bucureşti la sala Bossel joacă o trupă franceză de operetă avîrid o celebră stea, frumoasa şi talentata artistă Keller. Aceasta a adus pentru prima oară în România operetele lui Offenbach, Lecocq şi alţii, precum : La Fille de Madame Angot, La Băile H&lene, Les Brigands, La Grande du-chesse de Gerolstein etc, Succesul acestei artiste e foarte mare şi mulţi- ani în urmă s-a vorbit în Bucureşti de această divă a operetei,23 Parlamentul votează legea răspunderii ministeriale.24 Armistiţiul încheiat între turci şi beligeranţi provoacă o nouă fierbere mat>e în ţarg. Eriioţiunea e pricinuită de faptul că Rusia a încheiat armistiţiul fără să eonsulte şi România'şi fără să-i dea voie a avea un reprezentant. Cînd colonelul Arion s-a dus la locul întâlnirii, ruşii nii au voit să-l primească printre beligeranţi. Dimitrie Ghică interpelează îri Senat: 14 ,1) Dacă s-âu comunicat guvetnului condiţiunile de pace îtt ceea ce priveşte [pel Ronsân.iâ ; 2) Care sunt principiile cari au să conducă pe gU-\ verri lată cu viitorul Congres; 3J Ce dispofcîţttmi s-âu luat Spre a apăra, pe cale diplomatică, interesele ţarii."26 _ ;. • • , _ ■ . Ghica şi conservatorii susţineaţi că giivktiiut radical ul lui Brătianu nu convenea Rusiei şi că dacă România va pierde Basarabia, aceasta va îi din cauză că are un guvern roşu care e suspect în, Rusia monarhică.^ i ' kogăiiiic^nu a răspui^ recţihosc&d ăTmistiţiiiîUi sunt jignitoare pentru Itomânia, arâtînd Că ai prbtfestat eo&fcră atestdr baze In ceeai ce priVeş^ Stdniâniă, ' : . ■ 6 pdsidnată dSciiţitiiid se încinge fet Sehâţ şi, cfe dsta dâtă Dimitrie Ghica, ca şl Vasile BoereSdi şi Epureaţui, suăţinînd Câ gttvdrtiul a lucrat greşit, â propus următoarea ihdţltine de tftâm: „In urma interpelaţiunii prinţului Dimitrie Ghica, Senatul, ascul-fâînd expBrsihfle gUveiiMlui, dedări Că ministerul ii-are destulă autoritate tndriîă.pentrit ă apăra adevăratele Interese ale ţârei faţă cu viitorul Garigteă*' (Semnaţi) D. Ghica, P. P. Carp, D, P. Vioreanu, B. Boereşcit.28 Ihipă .VţP 'lung discurs al lui Kogăîniceanu şi altul al lui Ion Bră-tianvV S^atul ă respins moţiunea de blam cu 36 voturi contră 16 şi 3 abţinem âle.Jnîrţiştrilor. Moţiunea de încredere prezentată de N. Voinov e primită cu 39 voturi contră 2 şi 2 abţineri.22 Atacul în contra guvernului erea, în realitate, atacul numai in contra lUi Kogălhiceanu. Partidul centrului, de curind înfiinţat, avînd în cap pe prinţul Di-:mitrie Ghica, dar al căruia suflet erea Vasile Boerescu, voia să vină la putere. Ca să vină singur erea cu neputinţă, ca să răstoarne, acum, în toiul războiului, pe Ion Brătianu erea foarte greu, dacă nu chiar imposibil.30 Manevra erea deci să facă o spărtură în cabinet şi să mănînce pe Kogăl-niceanu pe motivul că nu a ştiut apăra cu destulă dibăcie interesele ţării. , . . Dar Kogăîniceanu era o prea mare capacitate pentru ca învinuirea cie nepricepere să prindă ; atunci opoziţia conservatoare a găsit un argument; deoarece guvernanţii ereau IibeFâli şi trataţi încă ca radicali roşii, aceştia nu se puteau bucura de simpatiile unui monarh autocrat. Deci, Basarabia se pierdea fiindcă ereau la putere roşii ; deci Basarabia ne-ar ră-nsîne dacă ar veni la putere albii.31 Argumentul era prea copilăros pentru ca să prindă. Şi n-a prins. Dar n-au trecut prea multe luni şi partidul centrului a intrat în partidul liberal, prinţul Ghica a ajuns preşedintele Senatului, iar, mai tîr-ziu, Vasile Boerescu ministru de Externe.32 Kogăîniceanu, deşi o mare capacitate, nu erea omul unui partid. Cu toate eminentele lui calităţi, a suferit soarta tuturor individualităţilor : nesspri jinindu-se pe o puternică organizaţiune, era la discreţia celorlalte partide, în ultimul timp era la discreţia lui Ion Brătianu. Clnd Brătianu n-a mai avut nevoie de el şi, mai ales, cînd a simţit nevoia- de a dezor-. găniza opoziţia conservatoare care începuse să devie supărătoare, şi-a 16 âţrjfta centrul, a adus pe Vasile Boerescu la Externe şi a jertfit pe Ko- Aşa au păţit, fînd pe Tind, Manolachi Costachi, Gheorghe Vemescu, Nicolae Ionescu şi alţii. Rîpdul lui Kogălniceanu se apropia.33 : In .ziuă: de 12 februarie, cetatea Vidinului, care -crea asediată de ro-mâni, eit şi fortăreaţa Belgradjikult capitulează/14 Intre Izzet-paşa, comandantul Vidinului şi general Mânu, comandantul trupelor române s-a încheiat o convenţiune în termenii căreia armata turcă nu capitula ci numai preda cetatea armatei române şi se retrăgea, nu numai cu arme şi bagaje, dar şi cu toate onorurile. Art. V ăl conven-. ţiunii spunea : , - • „Onorurile militare se vor da reciproc. Statul-major român va primi defilarea trupelor imperiale la ieşirea lor din fortăreaţă şi viceversa : statul major otoman va primi defilarea trupelor române la intrarea lor în cetate."3’’ Duminică 12 februarie la orele 3 jurii, armata română a intrat în ultima cetate de pe Dunăre care mai rămăsese ocupată de turci. Intrarea trupelor române în Vidin s-a făcut în mijlocul entuziasmului populaţiunii; seara, Izzet-paşa a invitat la un prînz pe generalul Mânu şi ofiţerii superiori români; a doua zi generalul Mânu a invitat pe Izzet-paşa şi pe ofiţerii superiori turci la dejun în Calafat. O reală cordialitate creştea între turci şi români, în aceeaşi măsură creştea animozitatea românilor faţă de ruşi. In Bucureşti toată lumea, fără excepţie) arăta simpatie prizonierilor turci, iar pentru ruşi nu raai erea decît ostilitate. Pacea de la San Stefano La 20 februarie vine ştirea că, în urma-tratativelor directe între . turci şi ruşi, pacea a fost încheiată la Sân Stefano.36 Condiţiile acestei păci erau în parte : Bulgaria nu va cuprinde Salonicul, nici Xeres, dar va cuprinde Kavala şi Drama. Ţărmii Bulgariei se întindeau de la Mangalia pînă la Midia, Dobrogeâ era delimitată printr-o linie de la Mangalia la Cernavoda. Bulgaria mergea pînă în împrejurimile Moriastirului, trecînd prin Ciarman, la vreo 20 de mile la vest de Adrianopol.3, Serbia va poseda Lieniţa, Novibazar, Leskovat, Wranza, Pirot şi Cearkioi. Munteriegrul va avea AntiVari, Podgoriţa, Lpuz şi Wikoici. 3K -Despăgubirea de război era socotită la un miliard patru sute zece milioane ruble. Cesiunea teritorială era reprezentată printr-un miliard o sută milioane ruble. In definitiv, 300 milioane ruble forma despăgubirea In bani propriu-zisă. 39 . Dar acest tratat de pace produce revoltă generală. Prin acest tratat, României nu i se acorda despăgubiri de război în bani, pe de altă parte Anglia şi chiar Austria nu puteau primi întinderea Bulgariei aşa cum o cerea Tratatul de la San Stefano. In aceasta privinţă diplomaţia turcă a fost dibace. Acordînd Rusiei o Bulgarie cit mai mare, care s£ întindea pînă aproape de Galipoli^ acor-dîndu-i dar putinţa de a fi la Constantinopole oricînd va voi Rhsia, ştia bine că va ridica pe englezi şi pe austriaci. ',0 Ceea ce s-a şi întîmplat. Telegamele spuneau că conferinţa europeană pentru ratificarea păcii se va ţine la Baden-Baden. alte telegrame anunţau că Austria cere ocuparea Bosniei şi Iierţegovinei. / Telegramele ulterioare din Berlin comunicau mad pe larg condiţiile de pace de la San Stefano, Dobrogea era cedată Rusiei pentru ca s-o schimbe eventual cu România contra Basarabiei. România urma să formeze un stat independent de Turcia şi i se recunoştea dreptul la despăgubiri de război. Această din urmă condiţie era o ratificare a condiţiei publicată de către ruşi. La Teatrul Naţional trupa artiştilor asociaţi joacă o piesă nouă a ziaristului Grigore Ventura, Curcanii. Fiind o piesă cu subiect eroic în legătură cu ultimul război al Independenţei, succesul e însemnat 41 . Animozitatea contra Rusiei creşte. Ţarul, avînd remuşcări şi în-ţelegînd cit de odioasă e fapta Rusiei care răpea pâmîntul unui popor ce-i salvase la Plevna onoarea militară, face cele mai largi propuneri Rorpâ-> niei : îi oferă mari despăgubiri băneşti. îi oferă o cit mâi mare compen-saţiune teritorială în Bulgaria, numai să renunţe de a protesta1 îri Contră răpirii celor 3 judeţe basarabene. Bineînţeles, toată opinia publică, ca şi guvernul, resping aceste oferte nedemne. 42 * Dar Anglia face febril pregătiri de război. Rusia, pe de o parte, refuză să supună Tratatul de la San Stefano ratificării unui congres european, iar pe de altă parte concentrează trupe numeroase către Galipoli. Bosfor şi Dardanele. Anglia protestează energic şi ameninţă să intre în acţiune. In luna martie, Camera votează legea prezintată de mmisţml Justiţiei, Eugen Stătescu, prin care se desfiinţa clauza penală la contractele în bani/*4 Trupa de operetă franceză Keller trece să joace la Teatrul Naţional'.45 Situaţia externă se încordează. "' Notele marcate cu asterisc şi care se refera la variante de text rezultate din colaţionarea acestuia cu versiunea iniţiala apărută in cotidianul Ad&v6rul (v; nota asupra ediţiei) se ;află la sfîrşitul volumului (Addenda, 1, începînd cu p. 229)* M^ ;Ââ$trîa nu poate vedea eu ochi buni întărirea prea mare a Rusiei ^•^eninsulja-.'Balcanicâ,' pe de altă parte Anglia pune cu hotărîre piciorul Îiî pţkg şi-şi trimite flota în Marea de Marmara. Ruşia protestează şi cere Angliei să-şi retragă flota afară din Dar-(idriele. Anglia ameninţă că nu va veni la congres, apoi sunt semne că, în acest caz, Franţa şi Italia o vor urma. Răspunsul cu un ton luat de sus al cancelarului Gorciakoff către guvernul englez produce în Anglia furtună. Toată presa engleză aproape cere rezbelul contra Rusiei. Guvernul cere reginei să semneze decretul pfentru COnvocarOa rezervelor, ordine sunt date flotei engleze de a se concentra către Dardanele. Neapxobînd convocarea rezervelor şi războiul contra Rusiei, lordul Derby îşi dă demisia de la Departamentul Externelor.; în locul său vine marchizul de Salisbury. ' • . " La Bucureşti, atitudinea Angliei produce entuziasm şi manifestaţiile contra ruşilor devin mai tari.46 în urma atitudinii energice a Engliterei şi a febrilelor sale pregătiri de război, Austria îşi schimbă atitudinea cea în doi peri şi declară oficial că nu poate primi Tratatul de la San Stefano. Dar, după tratative care durează aproape două luni, situaţia se îmbunătăţeşte. Rusia cedează în multe părţi ale Tratatului, afară de Basarabia, şi astfel pericolul războiului anglo-rus dispare.47 „Cîntecul gintei latine", Societatea limbilor romanice de la Montpellier publicase, cu un an mai înainte, un concurs pentru cel mai bun poem cu titlul: Cîntecul latinului său Cîntecul gintei latine. Au concurat mulţi poeţi francezi, italieni, spanioli etc., dar premiul l-a obţinut Vasile Alecsandri în ziua de 7 mai. De Roqueferrier/ secretarul perpetuu al Societăţii, a vestit pe Alecsandri prin următoarea telegramă : „Alecsandri Mîrceşti Juriul compus din Mistral, Tourtoulon, Quintana, Obedenaru şi Ascoli vă conferă în unanimitate premiul. Vă aşteptăm/4 Premiul consta dintr-o cupă simbolică/**5 Iată cîntecul: Latina Gintă e regină într-ale -lumei ginţe mari ; Ea poartă-n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte 18 Măreţ îndreaptă paşii săi ; Ea merge-n capul altor ginte Vărsînd lumină-n urma ei. Latina gintă-i o vergină Cu farmec dulce, răpitor, Străinu-n cale i se înclină Şi pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zîmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă-n splendid soare, Se scaldă-n mare de smarald. Latina gintă are parte D-ale pămîntului comori Şi* mult voios, ea le împarte Cu celelalte-a ei surori ! Dar e teribilă-n minie, Cînd braţul ei liberator Loveşte-n cruda tiranie Şi lupta pentru-al ei onor. In ziua cea de judecată, Cînd; faţă-n cer cu Domnul sfînt Latina gintă-a fi-htrebatâ : Ce ai făcut p-acest pămînt ? Ea va răspunde, sus şi tare : „O, Doamne !-n Iunie eît am stat. în ochii săi, plipi de-admirare, Pe tine te-am reprezentat.!“ 49 Pe la sfîrşitul lunii mai guvernul pune în circulăţiune o mică parte din biletele ipotecare a- căror emisiune a.fost votată de Parlament în anul trecut. Bancherii, convocaţi de guvern, au declarat că Vor priiţii aceste bilete al pari. Biletele sunt primite cu mare încredere de întregul public chiar de la începutul circulaţiunii.50 Congresul din Berlin La 11 iunie s-a întrunit congresul care va hotărî asupra tratatului de pace încheiat între ruşi şi turci. 19 'La acest congres1. Germania e reprezentată prin Bismarck, Rusia eReprezentată prin cancelarul prinţ de Gorciakoff. Anglia- prin lordul Beacpnşfield şi marchizul Salisbury, Franţa prin d. Wâddington, Italia prin dl. de Corti, Austro-Ungaria prin contele Andrăssyj Turcia prin Saviet-paşa, România prin Ion Brătianu şi Mihail Kogălniceanu, avînd caîsettetari pe Mihail Ferikydy şi Ion Sturdza, deputaţi liberali. * . - . Pe lingă principalii delegaţi mai figurau şi diferiţi ambasadori pentru, fiecare ţară. : La prima şedinţă, după propunerea contelui Andrâssy, prinţul de : Bismarclc este ales preşedinte.51 Un sugestiv proces la" Curtea cu juraţi. Un oarecare Logositopolu şi-a ucis mama, tăind-o în bucăţi cu cuţitul. în faţa juraţilor, asasinul a avut un fel original de a se apăra, el a invocat înrîurirea eredităţii, spu-nînd că scoboară dintr-un. neam de ucigaşi : tatăl său şi-a omorît soţia, un frate al său şi-a omorît soţia şi copiii. Dar juraţii l-au osîndit şi a primit pedeapsa mUncii silnice pe viaţă. 5- Pleeîrid Brătianu la Congresul din Berlin, C. A. Rosetti este numit ministru de Interne 53; imediat in unele ziare streine apar articole alarmiste ce spun că Rosetti este un revoluţionar anarhist. Aceasta spre a scade influenţa delegaţiei române la Congres. La Bucureşti se aştepta cu înfrigurare rezultatul tratativelor de la Berlin. Tot soiul de versiuni circulau. Din spirit de opoziţiune, Conservatorii prognosticau că Basarabia e pierdută definitiv, dar adăugau : fireşte că e pierdută, atît din cauza incapacităţii guvernului cît şi din cauză că la putere se afla un guvern radical pe care Rusia oficială nu-1 poate iubi. Observatorii susţineau în presa lor că România nu putea fi; bine reprezentată la Berlin prin Ion Brătianu, deoarece acesta vînduse împăratului Rusiei Basarabia încă de la Livadia. Prin urmare, Brătianu nu mal avea autoritatea ca să apere Basarabia. Liberalii răspîndeau ştiri optimiste şi sperau mult de la influenţa pe care Brătianu o va putea exercita asupra diplomaţilor europeni, apoi îşi închipuiau că capacitatea diplomatică a lui Kogălniceanu va face minuni. Dar ştirile de la Berlin sunt rele. Brătianu şi Kogălniceanu în întrevederile ce au cu membrii Congresului nu cîştigă nimic, toţi diplomaţii le spun că Rusia, care e dispusă-să facă concesiuni pe toate celelalte puncte, lâ Basarabia nu renunţă cu nici un preţ.54 Prin urmare, toţi sfătuiesc pe delegaţii români sa se înţeleagă direct cu Rusia, de la care pot dobîndi cesiuni teritoriale cît mai largi în Bulgaria! La Bucureşti, o părere identică îşi face apariţia*. Nicolae Kreţulescu, un fruntaş om politic, dă la lumină o broşură prin care sfătuieşte tocmai acelaşi lucru : renunţarea la- Basarabia şi tratative directe cu Rusia spre a obţine cîştiguri însemnate peste Dunăre.M Dar opinia românească respinge cu indignare acest tîrg nedemn cu preţul pămîntului strămoşesc. 20 Brătianu şi Kogălniceanu resping şi ei propunereapaşsPcăsdelegaţia. română părăseşte Berlinul. 57 * Asupra participării şi acţiunii plenipotenţiarilor principelui Carpi I al României lâ Congres, să adaug următoarele : Deşi beligerantă, România n-a fost admisă, la Congres ca delibe-rantă. Congresul a admis însă ca cei doi plenipotenţiari ai principelui Ca-rol I al României să fie ascultaţi.58 In şedinţa de la 19 iunie s. v./l iulie s. n. au vorbit întîi Ivogălni-ceanu, al doilea Brătianu 59, în urma următoarei invitaţiuni trimisă lor de către preşedintele Congresului : „Principele de Bismarck, cancelar al Imperiului, conformîndu-se . unei deciziuni a Congresului luată în şedinţa de astăzi, are onoarea de a înştiinţa pe Excelenţiele-Lor d. Brătianu şi Kogălniceanu, miniştri ai - înălţimii Sale Principelui Carol al României, că Congresul stă gata a asculta în şedinţa hotărită pe luni, 1 iuliu (la 2 ore), comunicaţiunile ce Excelenţiele-Lor ar ayea a-i face din partea guvernului lor. ’• Berlin, 29 iunie 1878“ w La Bucureşti face o foarte jalnică impresiune faptul că România a fost atunci părăsită de toată Europa. Cele două puteri interesate mai ales ca Rusia să nu răpească Basarabia, Anglia şi Austria, au tăcut şi au lăsat să se facă; Tăcerea şi consimţământul Austriei au fost cumpărate cu mandatul ce i s-a -dat în Bosnia şi Herţegovina.ot’Consimţământul Angliei a fost cumpărat cu autori^ zarea de a ocupa insula Cipru, şi alte ,mari concesiuni în Asia. ,: * în dezacord cu limbagiul mîndru şi atitudinea dîrză, cu două luni îrit' urmă, dnd şeful guvernului englez anunţa convocarea rezervelor şi răZ--boiul contra Rusiei, lordul Beaconsfield a mers pînă a justifică jaful Ba-: sarabiei, lordul Beaconsfield a avut atunci micimea de suflet de a susţine' cum că retrocedarea către România, la 1856, a celor 3 judeţe basarabene, a fost o eroare şi o nedreptate. 03 Românii aveau atunci o singură mîngîiere, aceea că premierul englez se numea Disraeli şi că er ea evreu. Toate glasurile independente din Europa au vestejit opera acestui congres în care s-a consacrat dogma jafului, nedreptăţii şi a imoralităţii. Ţările mici au fost jertfite fără nici un scrupul, ţările mariiprecura Rusia, Anglia şi Austria ieşeau din congres cu prada în gură: Rusia cu Basarabia, Anglia cu insula Cipru şi Austria cu Bosnia şi Herţegoyina. 03 Afară de asta, evreii au exercitat la congres înrîurirea lor, au impus României — prin delegatul Franţei de astă dată — revizuirea Articolului 7 din Constituţie.64 România dobîndeşte doar recunoaşterea independenţei sale.65 Articolele 43 pînă la 57 din Tratatul de pace sunt privitoare la România, la Dunăre şi la gurile Dunării..00 Prin Art. 46 al Tratatului, Delta Dunării, Insula Şerpilor şi Dobrogea ereau date României. 07 Dunărea este declarata liberă, în jos de Porţilc-de-Fier nu vor fi ţinute vase de rezbel, afară de cele uşoare pentru poliţia fluvială şi serviciul vamal. 21 Congresul, închizîrtdu-se în ziua de 13 iulie, a durat exact o lună. . Tratatul de pace s-a tipărit pe 23 pagini şi are -64 articole. După întoarcerea de-la Berlin, Ion Bratianu este yictima unui ac-pident de trăspră. Ieşind de la palatul Cotroceni, unde prinzise, caii de la fel^ în care se aRaş-au speriat. Trăsura răsturnîndu-se, Ion Brătianu se 16Vi cu capul de un stîlp şi-şi pierdu cunoştinţa. Iii starea aceasta a fost rţdic# de doctorul Dayila şi dus la el acasă.** “'"1; pâr rana ce primise la cap nefiind primejdioasă, restabilirea â venit repede. . ; Curentul antiruse.se creştea astfel în ţară, îneît ruşii îngrijoraţi cer guvernului român să ia măsuri, iar ei iau măsuri militare spre a preveni orice atac neaşteptat. Din Basarabia vin ştiri neliniştitoare pentru ruşi. Ziarelor se comunică următprul cîntec pe care au început să-l cînte ţăranii acolo: Frunză verde barapoj, ţferg făcut majpa pe doi, c " Unul rţper^n,alţul joi Ş-a umplut lumea cu noi. ..... ,N Ş-am avut o surioară, Ce-a umpţiiţ lpmga da gaţ$ ! Maica ş-a luat prin ţară. Să ne sţrînsă gyămăjioară Sâ ne deie-nBălţî^iaşooală (Măi bine-am muri de bpala !). Muscăleşte să-nvăţăm Şi îa oaste să intrăm ! Muscăleşte-oi învăţa Cînd eu limba mi-oi iuta, ' ' Cînd o creşte grîu-n tindă, - Ş-o ajunge pînă-n grindă, Cînd o crşşţe grîu-n casă, Ş-o ajungetţpînă-n masă ! 70 |ft urma recunoaşterii independenţei României, principele Cat»! se hotărăşte ca şă ia titlul oficial de Alteţă Regală iar agenţiile oficioase sunt înălţate la rangul de legaţiuni oficiale. Deocamdată aceasta s-a decis p^tru Răris, Viena şi Berlin; titularii : CaRimachi-Catargi; Ion Bălâ-Oeahu şi Vâniav-Liteanu au primit acest titlu,'72 ţa 15 septembrie, Camerele sunt convocate în sesiune extraordinară spre ă ratifică Tratatul de pace. Unii parlamentari din minoritate propun ca să se retragă autorităţile din Basarabia, dar să nu se primească Dobroge^ în schimbul Basarabiei. Această propunere nu trece, iar noua situaţie creată prin Tratat este ratificată. 7=5 22 [Intrarea triumfală a armatei române’ in Bucureştii în ziua de duminică 8 octombrie armata rşţpână îşi face intrarea triumfală în Capitală. Programul a fost următorul: La ora 8 dimineaţa, 21 lovituri de tun. La ora 12 Măria-Sa Regală Domnul şi Doamna au vepit Ia Răneasa unde, în mijlocul trupelor, eiea un altar de cîmp. Imprejuful .aliăţuţui eteau trofeele luate de la inamic. Mitropolitul primat a oficiat. ■ La capul şoselei Kiselef a fost ridicat un arc de triumf, iar la dreapta şi la stingă tribune pentru corpul diplomatic, autorităţile înalte etc. După terminarea serviciului divip, M. $. Ilegală Domnul s-a pus în capul trupelor, a trecut pe sub arcul de triumf şi a intrat întapitalâ. Aoi a fost întâmpinat de către-primarul Capitalei şi delegaţiucule judeţelor şi comunelor. Garda orăşenească şi societăţile de ţir erau înşiruite în bătaie pe ambele laţure ale şoselei. , . Domnul a primit defilarea pe Piaţa Teatrului* fiopinui a condus însuşi defilarea. Iată ordinea : Un pluton de gendarmi călări; Răniţii şi Drapelele luate trofeie, dUsede sergenţii decoraţi ; Măria-Sa Regală Domnul; Statul major domnesc ; Comandantul superior al trupelor; Statul său major ; Muzicele de la toate regimentele de infanterie ; Drapelele şi stindardele armatei de linie şi teritoriale ; . Comandantul Diviziei I de infanterie ; Batalionul de geniu ; Batalionul I de vînători ; Batalionul II de vînători ; Tunurile luate trofeie, conduse de pompieri; Regimentul mixt de dorobanţi ; Regimentul 2 de linie ; Rţgimentul 3 de linie ; Regimentul 2 de artilerie ; Comandantul Diviziei 2 de infanterie ; Plutonul de marinari ; Batalionul 4 de vînători; Regimentul 4 de linie ; Regimentul 5 de linie"; Ambulanţa ; 22 , Regimentul 7 de linie ; Regimentul 1 de artilerie ; Comandantul brigadei de cavalerie ; Muzicale regimentelor de roşiori; Divizionul mixt de călăraşi; Regimentul 1 de roşiori; Regimentul 2 de roşiori. Tunurile luate trofeie aveau ghirlande de stejar cu inscripţia bătăliei; unde au fost cucerite.7'1 . în acea epocă Capitala nu avea primar, locul îl ţinea ajutorul de primar I. Procop Dumitrescu. Tot oraşul erea bogat gătit cu drapele şi lampioane, o lume imensă alergase din toate colţurile României, aşa că pe Podul Mogoşoaiei .nu se iriai pUtea circulă. . Niciodată Bucureştii nu au avut un atît de sărbătoresc aspect, Seara ilnminaţiune din belşug. ; Cu acest, prilej primăria a schimbat numele cîtorva strade. v Podul Mogoşoaiei a luat numele de Calea Victoriei; strada Tîrgo-viştei: calea Qriviţei; Podul de Pâmînt: calea Fîevnei ; strada Craio-vei: calea Rahovei : actuală stradă Clemenceau, care nu avea nume: strada Corăbiei ; strada Germană: strada Smîrdan.75 Arcul de triumf, ridicat la rondul al 2-lea de la Şosea. Pe capitel, sub statuia Victoriei, erea inscripţia : „Apărătorilor Independenţei", apoi dedesubt : „Oraşul Bucureşti". Mai jos, de o parte şi de alta numele : Griviţa, Qpanez, plevna, Ra-hova, Arcer-Palanka, Lom-Palanka, Smîrdan, Vidin. Dedesubt datele bătăliilor. De o parte şi de' alta, între două colonade, literele MM. LL. regale!Domnul şi Doâmnaşi fama cu trîmbiţa ei.76* In-toată ţara se fac alegeri comunale pe 4 colegii, cum erea legea de atunci. : ... La Bucureşti, liberalii susţin la Colegiul I pe Constantin Bosiahu, Dimiirie Câriagdi, doctorul Kalenderu şi Cpstescu-Comăneanu, dar sunt aleşi generalul I. Plqrescu, general G. Mânu,. Vasile Paapa şi Cariagdi. J)eci trei Conservatori şi numai un liberal. La celelalte colegii au iisşit numai liberalii. Conservatorii jubilează, căci au biruit la Iaşi, la Tecuci şi în alte oraşe la Colegiul î.77 Pierderea Basarabiei a provocat un curent ostil guvernului. Domnitorul se duce la Brăila, de unde trece în Dobrogeâ ca să ia în stăpînire provincia. Prefect de Constanţa e numit Remus Opran^ iar de Tuîcea George Mihail Ghica.'6 ’ ’ * De pe vaporul „Ştefan cel Mare", domnitorul a asistat la, trecerea armatei dincolo, după ce a ştat faţă la serviciul divin oficiat la Brăila. Cu aCest prilej, strada Mare clin Brăila a primit numele de strada Regală. 24 Domnul a trecut la Ghecet şi acolo a pus piciorul pe pămmtul dobrogean. După ce a trecut trupele în revistă, s-a înapoiat.7® Camerele se deschid. C. A. Rosetti, demisionînd de lă Ministerul-de Interne, e ales preşedinte al Camerei.80 Cu cîteva zile mai înainte demisionase şi Gheorghie Chiţu de la Departamentul Instrucţiei Publice.81 ' După deschiderea Parlamentului, ministex-ul se remaniază şi Kogăl-niceanu este jertfit. Iată compunerea noului cabinet: I. Brătianu, preşedinte, la Interne ; D. Sturdza la Finanţe ; Eug. Stătescu la Justiţie ; Ion Câmpineanu la Externe : Mihăil Ferikydy la Lucrări Publice : George Can-tili la Instrucţie. Peste cîteva zile, colonelul Dabija la Război.82 La Senat, vicepreşedinţi sunt aleşi Dimitrie Ghica şi Constantin Bosianu.83 Trecerea lui Beizadea Mitică în partidul liberal este un lftcru făcut de fapt, în curînd Vasile Boerescu va intra în guvern luînd portofoliul Externelor.84 Ion Brătianu lucrează ca să dezorganizeze opoziţia care începea să devie supărătoare, apoi îndepărtează pe unii fruntaşi cu personalitate. Astfel, Ion Ghica fusese trimis agent al României la Londra85, iar «Dimitrie Brătianu e numit, Ia sfîrşitul lui 1878, ministru plenipotenţiar la Constan-tinopole. Din timpul ruşilor Societatea bucureşteană a oferit în timpul acestui război uh-contţast: pe de o parte devotamentul şi spiritul de sacrificiu al tuturor claselor, iar pe de alta înflorea viaţa de'petreceri şi de afaceri, ce-se dezvoltau Zilnic sub influenţa potopului de ruble ruseşti. Administraţiile ruseşti erau corupte din felul lor, iar corupţia se ipertrofia acum cu atîtea prilejuri oferite de război. Erau in Bucureşti — în afară de puţinele cluburi ale epocii, două sau trei — şi un număr de case de joc înfiinţate de ocazie. In aceste* case clandestine, ofiţerii ruşi, mai ales cei din fruntea intendenţelor, veneau să reverse valurile de poli imperiali de aur. Acum era momentul jocului de cărţi, al băuturii, al femeilor cu viaţa uşoară şi al fraudelor pe. scară întinsă. ' Toate atelierele de croitorie, modiste, rufărie etc. începeau să se golească de lucrătoare. Prin aceste ateliere nu mai rămăsese decît lucrătoarele bătrine, cele eu totul urîte şi oarecare ucenice prea copile ; toate celelalte ereau în braţele ofiţerilor ruşi. Acelaşi deficit în lumea servitoarelor. In fiecare zi, gospodinele, se plîngeau că le-a dispărut servitoarea, cînd era tânără şi curăţică ; peste citeva zile o vedeau la Şosea, răsturnată într-un muscal, , alături de un ofiţer rus.86 . . 25 I- 'lîă de vremuri, prieten al meu, care era secretar al ma- relui advocat Petre Grădişteanu, mi-a povestit următoarea întîmplare Fusese angajat de către una din intendenţele ruseşti ca să o repre-zinie într-un. proces ; pe vremea aceea un advocat mic şi începător pleda ţtfetttrH.’Bh poL Dar fiindcă, era vorba de 6 administraţie rusească, amicul ha&iăehotărî să forţeze nota. Astfel, cînd veni la ghişeul de plată, prezintă d. chitahţă de S poli. ^ , , .0fîţeruţ plăţilor, un colonel gros şi bărbos» luă chitanţa, o ceti şi o respinge , cu dispreţ. Iată cum povesteşte amicul meu aceasta : ... v--1 ijCînd am văzut asta, am început să bîibîj sfios, spunînd : «Am avut alergături lungii. cheltuieli... timbre... amînare !» Dar muscalul mă întrerupse brusc : #u 5 poli... 25 pilii !,..>* N.u-mi credeam urechile ! tfa-ăîn ixâs de d parte, ăiii făcut repede âîtâ chitanţă de 25 poli şi i-am prezentat-ol în schimb am priniit 5 poli. Plusul de 20 poli 1-ă împărţit buşiţii pi» diiri dbtlă cti mihe.u $.pfbl se bj^eră peste tot şi pe d Scară foarte întinsă îh toate afacerile Ce prîvbăii adHiînistraţiile ruseşti. Advocathi de care vorbim se numea Constantin Ştefâhescu Sixhă-ţeanu, supranumit şi Vulcan din cauză că era înalt şi oacheş. Era fratele lui Barbu Delavrancea.87 Epoca de ocupaţie rusească a fost însemnată şi prin multe drame rămase necunoscute, inerent, fireşte, războiului. Iată o întîmplare ce mi-a povestit-o d. colonel Obedenăru, căpitan la Comenduirea pieţei pe timpul războiului din 1877.,îl las să vorbească : , „Aveam obiceiul, pe cînd eram la Comenduirea pieţit, ca în fiecare dimineaţă — dimineaţa de tot — să fac cite o preumblare călare prin împrejurimile oraşului. într-o dimineaţa de vară» poate erau orele 6, Călăream pe şosbău» Filaretului, eam prin regiunea viilor. Cînd văd venind înăpte ihine un grup compus dintr-o trăsură şi oarecari cazaci călări. Grupul d-abia se zărea. Din spirit de prudenţă; m-am ascuns repede în dosul unor tufişuri dese, spre a mi fi zărit* Şi, în adevăr, bine ana făcut. Grupul se apropie. în cap erau doi cazaci călări, apoi o trăsură avînd pe capră,doi militari, iar înăuntru un alt militat-ofiţer şi un civil, l'răiura fu oprită nu departe de locui unde stăm ascuns. După ce s-au asigurat că locul e pustiu şi că nici o privire ihdis-creţă nu-i vede, cazacii S-au daţ jos de pe Cai, dimpreună cu umil dintre mmiaîii de pe capră, au scos nişte sape din lădiţa trăsurii şi au început şă sape în grabă o groapă. Cînd groapa fu săpată îndeajuns, ţiviluf — care ^^Ca^ăniorţit, căci probabil i se administrase un narcotic •— fu dat jos dih frăsura şi aşezat îh groapă, apoi unul dintre cazaci îi aplică revolverul pe tîmplăşi trase. Trupul se prăvăli. Pămîntul fu aruncat deasupra cu' ibpefi', jgrbapâ fii ăsţupâtă, pământul fu bătătorit cu picioarele, apoi, bu aceeaşi grabă, coiivdiui porni înapoi. în tot timpiii acestei operaţiuni, care a putut dura vreo' jumătate de ceas, am stat pitulat de teamă ca să nu mi se destăinuiaseă prezenţa 28 prin vreo mişcare. Gafei cine ştie de ce-ar fi fost capabili ruşii în cazul <»fnd s-ar fi văzut descoperiţi. " % Am aflat, după aceea, că cel ucis şi îngropat era un spion grec.“ Ruşii se slujeau, pe vremea aceea, mai ales de spioni greci şi armeni cari, fiindcă ştiau limba turcă, pătrundeau cu uşurinţă plnă în rîndurile armatei turceşti ..peste Dunăre. Dar mulţi dintre aceşti spioni nuncau la cîte două iesle, adică spionau pe turci în folosul ruşilor şi pe ruşi în folosul turcilor şi primeau bani din două părţi. Cînd. ruşii descopereau .trădarea, vinovatul era executat după cum am văzut. De altfel, ca măsură de precauţiune, chiar dacă nu aveau nici o dovadă împotriva unora dintre .aceşti spioni, tot îi suprimau după ce se serveau de dînşii ritv» timp 88 Căderea Plevnei a provocat în Bucureşti iarăşi un curent de ani^ mozitate împotriva ruşilor; pe cînd ziarele române anunţau că Osman-paşa a capitulat faţă de armata română şi că spada şi-ar fi dat-o undi colonel român, ruşii anunţau, în mod oficial, că comandantul turc a capitulat la ruşi. Bineînţeles că comanda supremă în faţa Plevnei o avea ţârul Rusiei şi că formalitatea capitulării oficiale trebuia îndeplinită către dîftŞîi. dâr versiunea sprijinită pe dovezi spunea că armatele turce, căutînd să treacă printre liniile de învestire ale armatei ruse, au trecut două liiiii de tranşeie şi n-au fost oprite decît la linia a treia, unde se aflau regimentele gardei imperiale. Dar aceasta era diversiunea, căci Osmşn-păşa, luînd altă direcţie, a voit să treacă pe unde ţineau românii tranşeiele. Şi aci â fost rănit şi prins.®9 Sufletul omenesc are ciudate manifestări şi complexe cofnplicaţii. Deşi românii se bateau contra turcilor şi aveau de tovarăşi pe ruşi, totuşi toate simpatiile populare mergeau către turci. Prizonierii turci aduşi în Bucureşti erau obiectul tuturor solicitudinilor, după cum am mai spus, iar presa sărbătorea pe Osman-paşa, eroul apărător al Plevnei. Afară de rusofilii din clasa aristocrată, ceilalţi români nu iubeau pe ruşi. Fiindcă cu nimic în purtarea şi în manifestările lor sufleteşti nu se impuneau admiraţiei. In război se arătase militari inferiori, în viaţa publică şi' socială nu excelau decît prin prevaricaţiuni, excese de băutură, joc de cărţi şi luxurie. ' Vechea admiraţie a unora din clasele noastre faţă de puterea moscovită pierise. . Dâr Chestia Basarabiei dete lovitura cte graţie influenţei ruseşti îfi România.110 Intrarea ruşilor în ţară făcuse bucuria nu numai â lăutarilor, birjarilor şi a femeilor cu moravuri uşoare, dâr şi a uhora dintre vechii boieri cari îşi aduceau aminte cti drag de vreihea lui Kiselef şi a Regulamentului organic. Din numărul acestora era un descendent din familia Filipeştilor, un bâtrîn încărcat de ani, care fusese ofiţer de cavalerie îh armata moscovită. De Cutii âu intrat ruşii în Bucureşti, Dădu Filipescu şi-ă Comâbdât 27 o scânteietoare uniforma de colonel de gardă, a înabrăcat-o, a încins sabia şi în fiecare zi bucureşfenii îl vedeau trecind pe jos pe Podul Mogoşoaiei, puţin cam încovoiat şi tîrînd piciorul. Lumea ii privea cu mirare căci, în adevăr, atît prin vîrsta cît şi prin uniforma iui, era 6 arătare din alte vremuri, un fel de strigoi care redeştepta în minţi o epocă de înjosire şi de toate umilinţele naţionale. Cînd omul acesta, îmbrăcat în uniforma străinului, trecea pe străzi, iţi trecea pe dinaintea ochilor'trecutul. Dar Bucureştii aveau şi nota lor veselă. Un.om al zilei era şi poetul State Prudănescu. Acest poet (?) era de origine bulgar, un fel de maniac, nu departe de a fi cretin, dar ora cu trecere printre mahalagiii lui. Este destul să spun că State Prudănescu era ctitor la biserica Sfinţilor. Activitatea lui poetică nu era mică : tipărise cărţi cu poezii şi cărţi de filozofie pe care ie trimisese spre aprobare Consiliului permanent al învâţărnîntului. * Mărgăritarele poetice ale iui Prudănescu (lumea îi spunea Frodă-nescu) erau în toate gurile. Cel puţin timp de 40 de ani numele acestui om a fost în toate gurile ca prototip al pedantului tîmpit şi încîntat de persoana lui. Pe vremea aceea cine nu cunoştea celebrele poezii ale lui Pru-dânescu ? ' într-un an s-a dus să viziteze Mehadia : de îndată a cîntat-o în versuri: La băi la Mehadia Gine avea parale Mînca macaroane. Iar cine n-avea, Şedea şi se uită:3‘ Oprindu-se pe podul care trece peste rim Cerna,a cîntat: Pe pod lume multă. trece, Pe dedesubt apă rece.92 Irttrînd într-o cafenea din strada Sfinţilor, o cafenea mare cu 3 biliarde, a văzut în perete cîteva portrete ale foştilor noştri voievozi. Instantaneu, geniul poetic l-a inspirat: Ştefan, Mihai şi cu Mir ce a, Trei biliarde sunt aicea !... State Prudănescu, stîlp al societăţii, ctitor la biserica Sfinţilor, credincios pravoslavnic, era şi proprietar urban. Avea pe la. Sfinţi case pe care le dedea cu chirie. Pe vremea războiului avea printre alţi chiriaşi 28 şi pe un militar, cap. Căpităneanu, specialist în astronomie. 03 Nu ştiu cum şe făcu, dar căpitanul nu-i plătea chiria la timp, ba îl purta cu vorba mai multe cîştiuri ; drept răzbunare, Prudănescu îl fulgeră cu versurile sale, După Ce arată cum se poartă lumea în alte ţări, el exclamă indignat: Aşa se petrec lucrurile în Europa Şi chiar în Austria. Iar nu ca căpitan Câpităneanu, Care nu mi-a plătit chiria J...94 State Prudănescu a avut ceasurile lui de mare celebritate. Emulul lui la Craîova era poetul Basma. 95 . Ruşii încep să se retragă din ţară, urmaţi de blestemele şi de ura românilor. La un moment dat există temerea că va fi ciocnire între cele două armate. In Bucureşti se zvoneşte că armata română va fi concentrată îti Oltenia ca să supravegheze mişcările ruşilor şi să fie gata pentru orice acţiune. 9(! Masele de pahonţi, acei cărăuşi cari veniseră cu miile ca să aducă din Rusia provianturi, încep să ia drumul întoarcerii. Apoi se începe in- . cendiarea depozitelor cu provizii. Marile magazii de sub administraţia lui Varşavsky97 — nume devent celebru în urma marelui foc care a distrus, magazii cu multe milioane de ruble — sunt distruse pînă în temelie. Ruşii în retragere lichidau tot, adică distrugeau toate urmele marilor hoţii săvîir-şite cu toate furniturile de război. Din acest contact între ruşi şi români s-a făcut un schimb de daruri foarte importante. Mai întîi ruşii au lăsat în ţară multe ruble mulţumită cărora Bucu* reştii au luat imediat un mare avînt edilitar. Din acest punct de vedere, e bineînţeles că Bucureştii au rămas cu un mare cîştig de' pe urma trecerii armatelor moscovite. Imediat după război oraşul a început să ia o faţă nouă, multe clădiri au fost ridicate, comerţul a luat un nou avînt, lucrări mari au fost concepute, precum : canalizarea oraşului, lărgirea şi rectificarea Dîmboviţei^98 Ruşii ne-au lăsat sămînţa nihilistă. Numai din contactul direct cu ruşii a putut lua cunoştinţă tineretul şcolar român de ideile socialiste cari au prins rădăcini, mai întîi la Iaşi şi ceva mai tîrziu la Bucureşti.'99 în schimbul acestor două daruri, ruşii au plecat din România.cu dragostea de libertate ale căreia binefaceri le-au putut constata personal. In adevăr, militarii ruşi ereau minunaţi de ceea ce vedeau în România. Ereau minunaţi cînd vedeau cum prinţul Carol circula liberprin mulţime, fără un singur jandarm la spatele lui, Ereau minunaţi cînd vedeau libertăţile publice, cînd vedeau cum preşa este liberă chiar în timp de război, chiar cu o armată străină în ţară. Erau minunaţi văzînd că trebile publice se dezbateau intr-un Parlament în care toată lumea, guvernamentali şi opozanţi, puteau vorbi în deplină libertate. 2* cittni\duji&;f^râ|eipeâ' rugilor s-a putut observa în România în-ceptrt\h‘tte mişcării socialiste. tbt astfel acţiunea nihilistă a ddbîndit îrr Ruăia, o vigoare şi o impuisiune extraordinară imediat după încetarea războiului: <• Mai tîrziu, un ministru rus a spus că moi degrabă Rusia s-ar fi dispensat de războiul victorios în contra turcilor decît să-l cîştige cu preţul otravei adusă de armatele ruseşti din România. Otrava, erea ideile liberale. ^ PelîPgâ âlte neajunsuri, pe lingă ştiinţa de â dă foc depozitelor şi de a falşifica registrele — ştiinţă care s-a dezvoltat la noi pînă la virtuozitate — ocupaţia rusească ne-a lăsat pe cap şi potopul de ruble de argint cărora li se dăduse uri curs cu mult mai sus decît valoreâ lor intrinsecă.101 ţJM din cele diAtîi griji ale guvernului fu, îndată după plecarea ruşilor1, că să ăfeadi treptat valoarea rublei, pînă la complecta demonetizare. Cea diîitîi ştirbire, făcută de către ministrul de Fihăftţe Dimitrîe Sturdza-, a stîrnit o mare nemulţumire în rîndurile deţinătorilor, mai cu seamă în rîndurile bogătaşilor. Diti cauză acestei operaţiuni, ziarele din opoziţie au tăbărît asupra ministrului, căruia i-au adus porecla de „Mitiţă roade rublei fâii amintesc fcâ, din Pâtiză acestei scăderi, am fost pădâlit şi Su ■ 6tt cîtevă parale. Şi iâtă cum. Eram copist în Ministerul de Instrucţie, tinde primeam salariul lunar de 88 lei. E lesne de înţeles că întotdeauna noi, micii slujbaşi, trăgeam pe dracul de coadă. Gînd he puteam împrumuta asupra acestor salarii, consideram lucrul acesta ca o binefacere. Ei bine; intr-o zi, un ajutor de şef de biurou, care erea şi mandatarul nostru — adică acela asupra căruia se făcea mandatul de plata Salariilor — ne oferi lâ toţi funcţionarii din'Divizia şcpalelor ca să ne împrumute cu salariul integral pe o lună, şi cu o dobîndă ceva mai mică decît ne lua cămătării profesionişti care operau în ministerul nostru. Ăm primit cu entuziasm, iar împrumutul l-am primit numai în sfanţi ruseşti. Peste citeva fcile, un nou scăzămint al moneţei ruseşti fu decretat,, aşa -.că detpdâtâ ne-am găsit scăzuţi qu- cel puţin 25 la sută asupra banilor din buzunar.102 Mal tîrziu am aflat purti se făcuse operaţia. Unul din cămătarii de cărp Vorbii aflase, prin relaţiile pe care le avea la Ministerul de Finanţe dl; plite CÎteV'â zile, o riotiâ scădere a rublei de argint va fi decretată. Ime-'4tătăjâât ÎUjgâ la ttiiblster, S-a înţeles cu mandatarul nostru fcâ Să îhies-nhăSca opiărâţiâ MprumUtiilui şi... farsa ne fu jucată. Bineînţeles, numai mandatarul nostru n-a păţit păţania npastră. gioxK i . . 1 In capitolul precedent al acestei lucrări (v. voi, I), Const. Bacalbaşa se refe- rise la evenimentele cruciale ale anului 1877 : proclamarea deplinei independenţe de stat a României la 9/21 mai şi participarea glorioasă a tinerei noastre armate U raz-boiul împotriva Imperiului Otoman, culminind cu marea vkttbrte d& la Pile Vria, tiib 28 npiembrie/10 decembrie, cînd Osman-paşa şi trupele sale ş-ap predat prmatelor aliate x^is»-ixîihâne. AnuM878 începea însă, etapă cum vom vâdVâ departe,.sub auspicii nefavorabile, datorita pretenţiilor Huş iei turiste daţe, încSl^du-^1 .angajamentele solemne luate priii cpiiventiâ din 4/16 aprilie 1877, va ^piite pt^teptii teritoriale asupra loialului său aliat Situaţia de la acest neguros îbqeptit de ari va fi; caracterizată foarte exact de Nicolâe lorga îri 1916 : „Şi totuşi» îri loc fle d avea momentul nostru de mare glorie, am trecut prin cele mai dureroase mdmente ale istoriei noastre contemporane, cu degenerarea dreptului nostru absolut, du încălcarea îndatoririlor formale, cu înlăturarea celor mai elementare scrupule de mqrâlă politică* (N. Jorga, Politica eiiernâ a regelui Carol 1. Lecţii ţinute lă Universitatea âiri Bucureşti, Bucureşti, 1916, p. 260—261). ? 2 De format ceva mai mic, respectiv 35 * 25 cm. (RâzboiriZ) şj dev35x26 cm. (Dorobanţul),Celelâlte principale jurnale bucurpştene erau, îri 1877, de iorţhât. mare : 57 x 40 cm. (Rdtfiânul) ; 58 x 40 cm. (Tirtipul) ; 50 x 35 crin. (îettştâfttt) şi 50 x 36 cm. (Pressâ). 3 'jj.ii fotograf*** ci gravuri reproduse prin prbcbdee xiîp^âfice ; prim$£ clişee ziricografice. lineare, care permiteau reproducerea în cărţi şi ziare a fotografiilor, âu fost executate în ţara noastră abia în 1887, în atelierele grafice Sbriec, 4 t*a 2/14 iariuarife i8%8 a sosit la Bucureşti al Optulea şi ; eşâidri, de pri- zonieri turei* plecat de la PieVpa ia ib/22 decembrie 1877, în condiţiile liriei ierni deosebit de aspre* 5 Regimentul 13 dorobanţi, care se. evidenţiase în timpdl luptelor de la Pleviia, a fost „desconcentrat*4 la 5/17 ianuarie 1873 ; ceremonia de la „Palatul Domnesc pe care o aminteşte Bacalbaşa, a avut loc, cîţeva zile mai înainte, la 31 decembrie 1877/12 ianuarie I878| 8 Şold numerar : 279567,56 lei; efecte, acte şi obiecte : . 86 690 600,17 lei (MOF;, tir. 4, 6/17 ianuarie 1878, p. 70—71), Componenţa Consiliului de administraţie estie cofect înregistrată. 7 Rubrica va apare pentru prima oară în Războiul din 3/15 martie 1878', p. 3. 8 Denumirea lunilor potrivit calendarului nostru popular nu era înregistrata îri frontispiciul Românului —aşa cum precizează şi Bacalbaşa ■*— ei numai la Începutul editorialului care, după obiceiul Vremii, nu purta titlu (şi nici nu era semnat) ci doar indicaţiile privind locul şi data reală a apariţiei jurnalului, de pildă ; ,,Bucureşti, 16. mărţişor 1878“ pentru gazeta care menţiona în frontispiciu data de 17 martie 1878. Bacalbâşâ reproduce. corect numele lunilor anului utilizate de Românul^ carerşi manifestă astfel ataşamentul la tradiţie ; denumirile mai des uzitate, potrivit calendarului popular românesc sînt următoarele; în ordine, îpcepînd, bineînţeles* cu iariuariiS : gerar, făurar, mărţişor, prier, florar, cireşar, cuptor* gustar, răpelupft bru-Wărel, bhimar, întfrea* Un articol despre numele popular al lunilor anului la români apăruse îri presa cotidiahă chiar în ahii către care se îndreaptă acum firul naraţiunii lui Bacalbaşa (Despre numirile lunilor la români, ROM., 16 martie 1882, p, 259). 3 Concertul în-beneficiul sopranei Adele Gianetti care urma ş aiba ţq.c lâ Ateneu* la 13/25 ianuarie 1878, s-a amînat pentru luni 16/28 ianuarie;în sada Teatrului Năţibnâl^.Românul încheindu-şi anunţul respectiv cu precizarea : „N-averb nevoie d=^a Cjului' cesconcert, hUmele d-rei E. Teddorini e destul ca s-atragă tuyiieaf fericită d^a saliifo/ întâ'o dată pe această, escelente artistă română“ (Teatrul '■^00ndl9 RGM., 16* 1? iaiţuatfe 1878, p 51). La concert au luat parte — In afară de / jajşriă Ţeodorini — ^ Zoe ’ Ni culescu-A man, Bianchi Ca stagna şi To- i^âo ^ăttori ; ;t?păra cîiii&reaţă română (era născută în 1857), care se afla la înce-.pbei^riei%^ din Milano va debuta îni martie 4880) a cîntat tinere; deş.a., încheind programul cu „Hora^ Gr ivi ţei" (v. T«9dormi/Edv Muzicală, Bucureşti, 1962). '; io^ c^eMul (1827—1896) a dat începînd'de luni 23 lwt^id^/4 febfuârife1 Î^ÎS o serie de 14 spectacole în Bucureşti cu piese de Shakespeare ?Hănţlet, Regele Lear, Richdrd al Ill-ilea, Macbeth), Silvio • Schiller (Intrigă şi g-mor), Victof Hugo (Riiy-Blas), ' Casiiţţir Delavigne (Ludovicul Xl-lea) ş.a. Deşi preţul bile-, . îeftrc. :d^ ridicat (un abonament pentru toate cele 14 reprezexltaţiuni costa, stal H, 80 de lei) _şala Teatrului Naţional1 a fost plină îni toate ş^ile d^ .^ectacol ; in presă, au apărut comentarii elogioase, actorul italian fiind d£bpixat domnitor, înainte de a părăsi Capitala, cu crucea de ofiţer al ordinului îibi^mei “ fFressă, an. XI, 22- februarie 1878, p. 2). ■ :v^;- './'l4 jpupă ce ammţase în prealabil cabinetele puterilor europene în legătură cu ,cci^d]^j^e vpă^i c^Turcia, diplomaţia ţaristă â adus la. eunoştmţă, Cii brutalitate, "începutul luniiianuarie 1878 că va anexa lâ Rusia dele trei judeţe din şttdiil Basarabiei, oferind o compensaţie teritorială în Dobrogea -?« şi acesta străvechi Vpjjmhiţ romănesc. Intenţiile Rusiei au fost comunicate Za 13/25 ianuarie 1878 genera-llilui Id^n Qhica,,rşp oficial român la Feterşburg, de către ţarul Alexandru •: de teatr e prinţul G.prceakov („LRrnpereur et le Cliancelier m'ont formel- teffient \&iţconnaître leur inţţi^ipn. de reprendre la pârtie de la/Bbssarabie juşbu’a . idilă.En compensătion la Rouinanie recevra Ie Delta du Danube et la Tiobroudja jtişqu'a;l^stendfe‘‘ r~ V; ţelegranaa generalului loan Ghica Către Mihail Kogălniceanu, 14/26. Ianuarie 1877 în : Documente oficiale diri corespondenţa diploinăticâ de la 2/14 sepfembŢte 1877 pîhă la 17/29 falie 1880, Bucureşti, Ministerul Afacerilor Străine, 1880, p. 22)/ Pentru a obţine consimţămîntul .Rdrriârtiei la aceste obcjre^e cesiuni teritoriale. a sosit; la .Bucureşti, la 19/31 ianuarie 1878, inF drum : i^ţre^Adriânbpol, unde urma1 să trateze condiţiile păcii cu Turcia, generalul Nikolai •Ififnătfev, ambasador u 1 ţcnrisţ la: Corist sin tinopol, cu o scrisoaro (nedaţăţă); adresată de ij^jărşitul Aleicăndra al If-lea principelui Carol, şi al ţa- a ca hce) arului Gorceăkov către ICo^ăîniceanu. Chiar în ziua sosirii el a avut o discuţie cu I. deci ne-o ^oirăiri; numai nouă^^ — Regele' CaroL I - al Roplâniev Cuvîntări şi )scrisori, tomuljIIv ^otareşţî,/ Î9Q9, p; 186). Starea de rieiirtişte ă opiniei publice ‘ româneşti'‘â.'ţost adcen-tuată ihâeosebi de ştirea; reprodusă în prdsa rbmână, privind condiţiile păcii propuse dfe âtiiâă ţâţisiă Turciei; condiţii comunicate în Camera Comunelor diţi Londra şi l^i^ăvimediat de AgeUţia Havas (v;:MGF„ nr. 14, 19/31 ianuai^. 1878i'p; 258^ ştire datâfâ ^ ,4^ddra, 29* iămiarie'V Discuţijle din Senat" şi Camera Reputaţilor au clvlclent, de liberalii radicali; ătlepţii unei atitudibi hotărîţe şi instrapşi-g£dte faţă de it^pţiile Rusiei care1 urmărea; de fapt, două obiective principale prin prefenţiile teritoriale pe Care le ridica faţa de România : să şteargă,^prin aceasta, una din dţaiâzâe bdnsjderatenmîlitoare aîe Tratatului de la Paris, din 1856; care îr fusese impus de :^ut^ile europ^ie' şi, totodată, să redevină un stat riveran' Dunării, cal^ comercială de primă: importantă pentru accesul mărfurilor ruseşti îxţ centrul Euro^ i pei. In acesta condiţii hotărîrea oficialităţilor ţariste era nestrămutată şi definitivă, aşa cum, de altfel, ţinea să precizeze cu cinism cancelarul Gorceakov generalului loan Ghica, în ianuarie 1878 : „Queîle que; soient vos arguments, ils ne peuvent en rien modifier notre decis ion ; elle est inâbranlable. Vous eţes en face d’une necessită politique" (telegramă a lui loan Ghica, din Petersburg, datată 17/29 ianuarie. 18781 către Mihail Kogălniceanu, in voi. Documente oficiale din corespondenţa diplomatică de la 2/14 septembrie 1877 pîna ia 17/29 iulie 1880, p. 25). 12 Senatul,.^Şedinţa de-la 2Q ianuarie 1878, MOF., nr. 1G, 21 ianuarie/2 februarie 1878^1^.217. t3 „Dacă nu-este oportună, şi sosită ora in care reprezentanţa ţării să fie pusă în cunoştinţa de ceea ce este sau nu real din zgomotele îngrijorătoare care să înteţesc pe toată ziua în presa ^străină şi românăM (Adunarea deputaţilor. Şedinţa de la 20 ianuarie 1S78, ibid.» p. 317—318). '44 In şedinţa Senatului din 23 ianuarie/4 februarie 1878 Mihail Kogălniceanu, conarierînd că interpelarea lui D. Ghica nu putea fi „tratată" în şedinţă publică (din dorinţa de a nu irita şi mai mult diplomaţia ţaristă) a propus ca Senatul şi Camera să se întrunească în şedinţe comune, „confidenţiale şi secrete", pentru a lua cunoştinţă de toate documentele referitoare „la eestiune" ; prima şedinţă secretă a avut loc în aceeaşi zi, după-amiaza, următoarele la 24 ianuarie/5 februarie şi 25 ianuarîe/6 februarie 1878. *3 „Voi numai a proba că naţiunea română Au vrea să trafice pămîntul strămoşesc" (Senatul, Şedinţa de la 26 ianuarie 1878, MOF„ nr. 21, 27 ianuarie/8 februarie 1878, p. 445). 16 Mihail Kogălniceanu. a recunoscut că s-au făcut oficialităţilor române propuneri privind cedarea sudului Basarabiei '„cu compensâţiuni", răspunsul pe care acestea l-au dat fiind însă unui singur :'„Nu.putem" (ZbidJ. 17 Senatul.-Şedinţa de la 2$ ianuarie 1878, MQF„ nr. 21, 27 ianuarie/8 februarie îaTS^p, 445—448. Moţiunea a fost intr-adevăr votată în unanimitate (46 de votanţi). . , » muţite ori naţiunile ca şi individele întîlnesc în calea lor rezistenţe, stavile pe cari le numim fatale, fatale căci nu atîrnă de. voinţa naţiilor a le întîlni sau nu în calea lor şi pentru că numai cu mari lupte se puteau înlătura. Atîma oare de naţiunea noastră ca să aibă o altă situaţie topografică ? Atîrna oare de ai noştri' ■strămoşi ca să aibă alţi vecini, vecini cari să fie mai apropiaţi cu inima decît pei pe cari soartea i-a pus în jurul ţârii noastre ?... Cum ? Cînd oştenii noştri mor vitejeşte pentru a realiza independenţa ţării, noi, oştirea legilor ei vom da subscrierea noastră pe un act prin care se va dezlipi de la patria-mumă o provincie a ei ?... Suvenirurile /Rusiei în Basarabia ? Dar ale Rusiei sunt de un secol şi ale noastre de 17. (Aplauze.) Dar din al Rusiei ori al nostru sînge este plămădit pămîntul acestei ţări pînă în ră-/ runchii lui ?“ (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 26 ianuarie 1878, MOF., nr. 21, 27 ; iânuarie/8 februarie 1878, p. 447 şi 449). ? *9 In procesele verbale ale Adunării Deputaţilor nu este înregistrată fraza pe / care, potrivit amintirilor lui Bacalbaşa, ar fi rostit-o G. Vernescu. Moţiunea propusă •• de G. Vernescu, p; Giani, N. lonescu, I. Poenaru-Bordea, V. A. Urechi a, I. C. Fundescu v^i alţi depiutaţr a fost votată într-adevăr cu unanimitate de 93 voturi (Zbid., p.,451). 20 în aceeaşi şedinţă a. Adunării Deputaţilor din 26 ianuarie/7 ffebruarie 187S rl: C. Bfătianu — subliniind necesitatea realizării unităţii de opinie a^tuturor partide- moîfientele dificile prin care trecea ţara — a cerut retragerea acuzaţiilor aduse frjşrtifliiştrilor fostului gpvern conservator Lascăr Catargiu, înlăturat de la putere în |^76. Propunerea sa, combătută vehement de Pantazi Ghica, a fost acceptată cu 55 P^urţ pentru, 6 contra (I. C. Fundescii, Pantazi Ghica, D. I. Ghica ş.â.) şi trei abţineri $j>$4&unaţea; Deputaţilor. Şedinţa de la 26 ianuarie 1878, MOF., nr. 21, 27 ianuarie; 3 ^tjăbriuarie 1878, p, 451). g-:, 1&'.' • ; 33 Bucureştii de altădată Unul ditttre purtătorii de cuvînt ai naţiunii rojn^ne în acele momente tragic© ^ istoriei eiv Mii^a-U Kogălnieeanu. se va referi şi el, în fraze mărturisind o mihnire deftină/la ingratitudinea Rusiei faţă de un aliat leal, ale cărui drepturi incontestabil erau călcate, brutal în picioare, cu acordul mai mult sau mai puţin tacit al Europei civilizate > „Contra forţei nu este rezistenţa, dar credem că niai presus de forţă este Opinia publică şl conştiinţa umană. Acestea nu vor fi de partea Rusiei care, ca răsplată pentru resursele materiale pe care i le-a dat România» ca preţ al sîngelui copiilor noştri vărsat generos înaintea Plevnei, In loc de a ne restitui toată provincia Basarabiei, luată nedrept în 1812, vrea sâ ne ia şi bucata pe care o datorăm puterilor eurbpene" (Iorga, /«dependenţa, p. 152). 32 Ca urmare a puternicii ofensive ruse pornita după căderea Plevnei (la 18/30 ianuarie 1878 trupele imperiale ajung în apropiere de Constantinopol), Turcia a cerut armistiţiu, ale cărui preliminarii au fost semnate la Adriănopole, în seara zilei de 18/31 ianuarie 1878. Armistiţiul s-a încheiat în numele tuturor puterilor beligerante, dar fără participarea reprezentanţilor României şi Serbiei^ delegatul României, colonelul Eraclie Ar ion nefiind primit la tratativele care se purtaseră la Kazanlîc numai Ihţre Busia şi Turcia (v. mai departe textul, precum şi, mai jos, nota 25). 23 Spectacolele de operetă ale trupei Emiliei Keller s-au bucurat în anii-1872— 1877 de mare popularitate în rîndurile spectatorilor bucureşteni şi datorita caracterului lor frivol. Astfel, după mai multe reprezentaţii cu opereta La Vie parisienne de Offenbach, în martie 1873, ministrul Instrucţiunii avertiza Comitetul teatral asupra jocului actriţei Keller care se abatea „cu totul de la regulile bunei-cuviinţe prin gesticulaţiuni exagerate* (Massoff, Teatrul românesc, II, p, 432). Operetele La BeiU rl&lene (1864), Les Brigands (1869), La Grande Duchesse de Geraîstein (1867) îi aparţin lui Jacques Offenbach, iar La Fille de Madame Angot (1872) Iui Charles Lecocq, V, şi voi. I al acestei lucrări, p. 72 şi nota 226. ** Proiectul de lege „asupra responsabilităţii ministeriali a fost prezentat Adîitiării Deputaţilor îri şedinţa din 30 ianuarie/ll februarie 1873» raportul asupra proiectului fiind citit, .în lipsa raportorului, D. Giani, de către Emil Costinescu. El a fost adoptat,' în forma finală, după numeroase discuţii provocau* de opoziţia conservatoare, abia ;la 23 martie/4 aprilie 1879. (de către Senat) şi la 24 martie/5 aprilie 1879 (de către Adunarea Deputaţilor), fiind promulgat de către principele C&rol la 26 âprilie/8 mai 1879f(Lepe asupra responsabilităţii ministeriale, MOF., nr. ?8, 2/14 IPnai 1879,'p. 2441—2443). Legea responsabilităţii ministeriale — cu uri evident carac ter democratic - stabilea cazurile de culpabilitate a miniştrilor, precum şi durata de Suspendare a drepturilor publice pentru ministrul considerat culpabil (Istoria Parliu ineniului şi a vieţii parlamentare din Romăniorpînâ la 1918, Ed. Academiei, Bucureşti, i983, p; 272—278). . ' 25 Textul oficial ,al convenţiei de armistiţiu încheiată între ruşi şi turci la" Adrianopolej Ia 19/31 ianuarie 1878, a ajuns la Petersburg, din cauza drumurilor greu practicabile în condiţiile unei ierni aspre, abia la 3/15 februarie 1878 ; el a fost cunoscut la Bucureşti la începutul lunii februarie, accentuînd, aşa cum era şi firesc, starea de agitaţie şi de nemulţumire din ţară. Deşi în textul armistiţiului se arăta că acesta fusese încheiat între „puterile armate ale Rusiei, Serbiei şi României de :o parte şi ale Turciei, de altă", reprezentanţii României şi Serbiei nu au fost admişi la masa tratativelor. La punctul 3 convenţia de armistiţiu menţiona : „Independenţa României şi a Serbiei va fi recunoscută. O despăgubire teritorială îndestulătoare vă fi asigurată celei dintîi şi o modificare de frontieră celei de-a doua* (Protocolul privind bazele prealabile ale păcii şi convenţiunea de armistiţiu iscălite ta Adriănopole la 19131 ianuarie 1878, MOF., nr. 34, 18/24 februarie 1878, p. 345). 2* SenatuZ Şedinţa de la 13 februarie 1878, MOF., nr. 38, 17 febmarie/2 martie 1878, p. 965. D. Ghica depusese interpelarea în scris în şedinţa Senatului de la 7/19 •februarie 1878. 27 * 27 Intr-adevăr, oficialităţile ţariste se arătaseră încă de la începutul războiului indispuse de faptul că vor fi nevoite să colaboreze cu un guvern român „roşiirt, în 34 componenţa căruia iritrau foşti revoluţionari paşoptişti (I. C. Brătianu, M. Kogălni-ceaml ş.a.). Potrivit unui raport din 15 iunie 1877, al agentului diplomatic al Austro-Ungariei la Bucureşti, Zwiedinek, ţarul Alexandru şi prinţul Gorceakov ar fi preferat şâ-1 vadă pe ministrul de Externe român, Mihail Kogălniceanu, a cărui inteligenţă şi abilitate diplomatică incomodau, înlocuit cu Vasile Boerescu sau cu prinţul Dimi-t.rie Ghicâ (Beatrice Marinescu, Şerban Rădulescu-Zoner, Rapoarte consulare inedite cu privire la activitatea diplomatică de la Bucureşti în ajunul şi în timpul Războiului pentru independenţa României, Revista de istorie, tom. 30, nr. 5, mai 1977, p. 838). 2* Senatul Şedinţa de la 13 februarie 1878, MOF., nr. 39, 18 februarie/2 martie .1878, p. 1021. 23 Discuţiile aprinse din Senat, din 13/25 februarie 1878, au fost provocate în-tr-adevăr de grupul V. Boerescu — D. Ghica^ care, profitînd de dificultăţile guvernului liberal ar fi vrut să-i succeadă la putere. In acest sens, la 29 ianuarie, 10 februarie 1878 Vasile Boerescu ceruse o audienţă la principele Carpi prevenindu-1 că „in actualele împrejurări “ ministerul liberal ar fi trebuit sâ se retragă. în Senat, atacurile neloiale şi inoportune împotriva guvernului liberal au fost susţinute de D. Ghica, P, P. Carp, Manolache Costache-Epureanu, Vasile Boerescu. D. A. Sturdza, care propusese o moţiune privind retragerea neîntîrziatâ a trupelor române de peste Dunăre, a amintit în cuvîntui său de un proverb german „care de acum va deveni un proverb român “ : „Es ist iiicht gut mit grossen Herrn Kirschen e$sen“ (Este primejdios să măninci cireşe cu boierii cei mari). Politica guvernului — singura îndreptăţită în condiţiile concrete ale anului 1878 — a fost sprijinită şi justificată de Nicolae Voinov („în loc ca toţi sâ susţinem acest guvern în împrejurări mari ca acele de faţă, se tinde la răsturnarea lui", p. 973), Mihail Kogălniceanu („Noi n-am fost ruşi, precum nu suntem austriac!, nu suntem germani, nu suntem francezi, ci înţelegem şi voim sâ fim români aplauze — voim să urmăm o politică românească.p. 966. „Am fost incapabil, se poate... Dară nu cunosc încă pe geniul acela mare născut în România care să poată a se proclama capabil să facă pe o naţiune de 80 de milioane să renunţa la realizarea unei dorinţe, la înlăturarea unei cest iun i de amor-propriu, de sentiment, căci revindicarea Basarabiei nu este nimic a'lţ“ p. 968), L C. Brătianu (care a explicat în ce condiţii s-a definitivat convenţia cu Husia, din 4/16 aprilie 1877 : „Şi n-am iscălit decît atunci cînd m-am încredinţat că ruşii trec, numai cînd m-am încredinţat că nimeni nu va trage spada ca să-i oprească" — p. 1017). Moţiunea de blam a fost intr-adevăr respinsă de Senat cu numărul de voturi notat de Baealbasa * aceea în care se exprima „deplina încredere că el [guvernul] va întrebuinţa toate mijloacele, fără a cruţa nimica pentru a apăra drepturile şi interesele ţârii Ia viitorul congres", propusă de N. Voinov, N. Juvara, Petre Opran ş,a. a fost acceptată cu 39 de bile albe, contra 6 negre şi două abţineri (Senatul Şedinţa de la 13 februarie 1878, MOF„ nr. 39, 18 februarie/2 martie 1878, p. 1021). 30 In şedinţa Camerei din 13/25 februarie 1878 I. C. Brătianu, ştiind că nu putea fi răsturnat de la putere, se adresa ironic grupului centrist al lui Vasile Boerescu : „Voiţi puterea ? Suntem gata să v-o dăm. Veniţi însă si vă afirmaţi ca partită, spuneţi* cu cine vreţi să veniţi la putere, făceţi-vă programa" (Senatul Şedinţa de la 13 februarie 1878, MOF„ nr. 39, 18 februarie/2 martie 1878, p. 1020).■ 31 Reamintim cititorilor că în epocă albii era.u conservatorii, liberalii radicali fiind numiţi roşii (sau colectivişti). 32 Vasile Boerescu a devenit ministrul Afacerilor Străine în guvernul I. C. Brătianu la 11/23 iulie 1879. 33 * * * * 33 într-adevăr, Mihâil Kogălniceanu, care nu făcea parte din rîndurile liberalilor radicaliza fost acceptat în guvernul I. C. Brătianu pentru,activitatea sa politică incontestabilă, recunoscută şi în afara hotarelor ţării, fără însă ca el să se bucure de întreaga încredere a şefului guvernului şi a amicilor politici ai acestuia. De altfel un mod diferit de a concepe rezolvarea conflictului cu Rusia ţaristă a adînc it diver- genţele dintre cei doi remarcabili oameni politici, încă de ia mijlocul anului 1S77, aşa cum observa, foarte exact, Gh. L Brătianu intr-un studiu din 1928 : „...il est inte- 35 ressant de voir s'affirmer dâjâ eh juillet 1877 ces deux opinions dans la politique roumaine Tune, qui âlait alors cette de Kogâlniceanu, cherchant a sonder le gpur vernement russe pour obtehir des compensations territoriales â ia rătrocession de Basarabie, qu'il pensait devoir ceder â la force ; Tautre, qui sera celle de Jean Bră-t4anu et de son anii Rosetti, opposes â tout compromis sur cette question et râsolus a maintenir rintegrită des frontieres garanţie par le trăita £u *6 aVril“ (G. I.- Brâ-tianu, Le probleme de$ frotieres russo-roumaines pendant la gwerre de 1877—1878 et du Congres de Beriirc, Bucureşti, 1928, p. 20). Mihaii, Kogâlniceanu, diplomat cu experienţă, ştia să tragă foloase pentru ţara sa printr-o politică mai flexibilă şi mal realistă, în timp ce I. C. Brătianu — la fel ca, mai tirziu, fiul său Ionel — promova o atitudine rigidă, generată de un patriotism sincer, dar care, uneori, nu oferea nici satisfacţii morale, mai ales în relaţiile cu marile puteri care nu numai atunci au aplicat cu dezinvoltură cinică dreptul forţei. 34 După cucerirea Plevnei, armata română, reorganizată în cursul lunii decembrie 1877, s-a regrupat pentru a acţiona în zona de operaţii Vidin-Belogradcik. La 1/13 ianuarie 1878 gruparea otomană de Ia Belogradcik (localitate la 45 km: sud de Vidin) a fost complet încercuită ; garnizoana din Vidin cuprindea cca. 12 000 de militari ; operaţia de încercuire completă a cetăţii Vidinului de către trupele române s-a încheiat la 9/21 ianuarie 1878, dată după care au urmat lupte înverşunate pentru reducerea aliniamentului de încercuire şi cucerirea cetăţii ; la 12/24 ianuarie 1878 au fost ocupate redutele de la Smîrdan şi Inova, cu preţul jertfei eroice a numeroşi militari români din Divizia a II-a aflată sub comanda generalului Mihail Cerchez. Luptele aq încetat definitiv la 23 ianuârie/4 febf uarie 1878, ca urmare a prevederilor armistiţiului de la Adrianopole. Cetatea Vidin, cea ' mai puternică fortăreaţă turcească de la Dunăre, a fost predată armatei române la 12/24 februarie 1878, iar Beîo-gradtik o 2i mai tîrziu, încheindu-se astfel, în chip glorios, viguroasa campanie românească susţinută vreme de şapte luni peste Dunăre, soldată cu pierderi grele ; circa 10 000 de militari, morţi, răniţi şi dispăruţi. ^ . 33 MOF., nr. 36, 15/27 februarie 1878, p. 905, Convenţia a fost semnata de^epre-zentantul generalului Mânu, colonelul Ştefan Fălboianu, şeful Statului Major al armatei române şi de guvernatorul militar al Vidinului, Ferikul Izzet-paşa. , 36 Tratatul de pace ruso-turct semnat la San Stefano (azi Yeşilkdy, orăşel în apropiere de Istanbul, pe malul Mării de Marmara), la 19 februarih/3 martie 1878 de către Ntkolai Ignatiev, membru al Consiliului imperial, şi de Aleksandr Nelidov, consilier de stat —din partea Rusiei ţariste, iar din partea Imperiului Otoman de către Şavfet-paşa, ministru de Externe şi Saaâulah-bei, ambasadorul Turciei la Berlin (România, Serbia şi Muntenegru nu. au fost inviţate la masa tratativelor)^ prevedea, ia Articolul 5 : „Sublima Poartă recunoaşte independenţa României ; aceasta va valorifica: drepturile sale la o despăgubire ce vâ urma să fie dezbătută între ambele părţi* iar la Articolul 8, după ce se preciza că „pînă la formarea completă a unei miliţii locale", Bulgaria va fi ocupată vreme de „aproximativ doi ani" de zece divizik de infanterie rusă şi două de cavalerie (circa 50 000 de militari) se menţiona că „trupele de ocupaţie ruse din Bulgaria îşi vor menţine comunicaţiile cu Rusia nn.nunvai prin România (subl. ns.), dar şi prin poţturile de la Marea Neagră : Varna şi Bur-gas..." (Documente privind istoria României. Războiul pentru Independenţă, voi. IX, Ed. Academiei, Bucureşti, 1955, p. 363—365), prevederi care au neliniştit autorităţile şi opinia publică românească, temătoare de perspectivele transformării ţării noastre — fca de atîţeâ ori în trecut — într-un bulevard pentru o armată străină, 37 Prin tratatul de pace se crea un măre principat autonom bulgar (de 160 00b km2), care avea . ieşire atît la Marea Neagră, cît şi la Marea Egee, ajungînd,. la $pus, pînă la 80 km, de Marea Adriaticâ şi înglobînd întreaga Macedonie}(Ciachir,, Independenţa, p. 245) ; acest fapt — ca şi alte prevederi ale tratatului — a nemulţumit marile puteri, şi în special pe. Anglia, care a cerut revizuirea documentului semnat Ia San Stefano în cadrul unui congres european, 38 38 Prin. Tratatul de la San Stefano teritoriul MuntenegruluL:mărea de ,trei ori|(Ciachir, Independenţa, p. 245). 36 30 Despăgubirile de război datorate de Imperiul otoman constituite clin 900 milioane ruble cheltuieli de război (întreţinerea armatei, tnlocdirea-, materialului, comenzi de război) ; 400 milioane ruble daune provocate litoralului meridional, comerţului exterior şi drumurilor de fier ; 100 milioane rd>le daune provocate de turci în Caucaz ; 10 milioane ruble daune provocate supuşilor şl iîHîtituţnlor ruse din Turcia — îii total un miliard 410 milioane ruble.ţ.întrucît staful turc ni"' aVea posibilitatea să onoreze această sumă, el urma sâ cedeze Rusiei unele teritorii în zona caucaziană şi transcaucaziană (printre care cetăţile Ar Baban, Kars şi Ba-turn) precum şi, în sudul Dunării, „sandgeacul Tulcea, adică districtele (cazatele) Chilia, Sulina, Mahmudiâ, Isaeeea, Tulcea, Macin, Babadag Lsîrşova, Kustendge şi Medgidia, împreuna cu insulele din Deltă şi insula Şerpilor^* cu menţiunea, referitoare la aceste cesiuni, că „Rusia îşi rezervă facultatea de a le schimba cu partea Basarabiei detaşată la 1856 şi mărginită la sud cu taivegul braţului Chilia şi cu gura Stari~Stambul“ ; toate aceste teritorii erau cedate Rusiei pentru echivalentul sumei de un miliard 100 milioane ruble, datoria de război care râmînea să se achite efectiv fiind de 310 milioane ruble, dintre care 10 milioane ruble pentru supuşii Tuşi din Turcia (Art. 19 al Tratatului de la San StefanoJDocumente privind istoria României?"’ voi. cit., p. 367). 40 Starea de iritare agresivă a Austro-Ungariei era determinată în plus şi de făptui că nu primise provinciile Bosnia şi Herţegovina, făgăduite de Rusia ţarista ca preţ al neutralităţii. * 41 Premieră dramei în patru acte Curcanii de Grigore Ventura <1«40—19G9> a avut loc — pe scena Teatrului Naţional — sîmbătă 4/iG martie 1878 ; piesa — jucata mai întîi la Galaţi, oraşul natal al autorului — a avut un muie succes de public, fiind inspirată de principalul eveniment la ordinea zilei, Războiul de Independenţă (, Autorul a voit prin această piesă să facă nemuritor numele vitejilor noştri dorobanţi porecliţi- curcani, cari au ridicai atît de sus prestigiul armelor româneşti, atrăgînd asupra naţiei române admiraţia Europei întregi “ — B. R., teatrală. „Curcanii" de d: Gr. Ventura, Pre&sa, an XL nr. 54, 9 martie 1878, p. 1). 42 Bucalbtişa rezumă foarte succint şi aproximativ evenimentele dramatict care au frămîntat naţiunea română in primăvara anului 187$. în condiţiile în cart autorităţile noastre au protestat hotărit în legătură cu prevederile tratatului de pace cu Turcia, împăratul Alexandru al Il-lea a, comunicat trimisului român la Petersburg, generalul Ioan Ghica, prin intermediul cancelarului Gorceakov că „dacă aveţi intenţiunieâ... d-a vâ împotrivi voinţei sale, atunci [ţârulj va ordona^ocuparea României şi dezarmarea armatei române “ (Memoriile, XIII, p. 79), Imediat- după primirea mesajului, lâ 21 martie/2 aprilie 1878 principele Carol l-a însărcinat pe Kogălniceanu şă telegrafieze la Petersburg următorul text memorabil„O armată care a iupitat lâ Plevna în faţa împăratului Alexandru al IX-lea poate să se hatâ pînâ va fi nimicită, dar nu se va lăsa să fie dezarmata “ ; drept represalii ad avut loc mişcări ale trupelor ţariste în România care au pus în pericol suveranitatea ţării ; a fost ocupat oraşul Giurgiu, Divizia a XI-a de infanterie rusă a luat porciţii-ameninţătoare între Giurgiu* şi Bucureşti ; cîteva zile mai tirziu, la 1/13 aprilie 1878 doua regimente de cazaci au trecut demonstrativ prin Bucureşti şi s-au aşezat în bivuac la Băneasa ; a existat, în aceasta perioadă, şl un „ordin preliminar strict secret" privind ocuparea Bucureştilor (nr. 9/1378, semnat de generalul Brenteln — v. mai departe nota 46, p. 38—39) v.în aceasta situaţie deosebit de gravă Mihail .Kogâlni-ceanu a adresat de cîteva ori (la : 1/13 aprilie ; 12.24 aprilie ; 24 apriiie/6 mai ; 16/28 mai) note de proţest agentului diplomatic al Rusiei la Bucureşti, baronul DL mitri Stuart, exprimîndu-şi îngrijorarea' în legătură cu desfăşurarea forţelor armate ruseşti pe teritoriul României. La 20 aprilie/2 mai 1878 Consiliul de Miniştri a hotărit regruparea întregii armate într-o zonă strategică de rezistenţă naţională, situată intre Slatina (Divizia IV infanterie), Piteşti (Divizia I infanterie), Curtea-de-Argeş— Cîmpulung (Divizia II infanterie) şi Tîrgovişte (Divizia III infanterie — care escortase prizonierii turci luaţi la Plevna), pregăt indii-se ?pentru o apărare de lungă durată “ (Istoria infanteriei române, voi. I, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 379) ; in Parlament s-a discutai chiar despre abandonarea Capitalei şi retragerea guvernului la Crai ova ; de altfel, la 29 aprilie/11 mai principele Cârd părăsea Bucureştii, pentru a inspecta, vreme de peste două săptămînî, armata 37 concentrată în restul ţării a£lîndu~se, practic, ^ub ocupaţie rusească, Au extetaţ tasft hi toţtft această perioadă de incertitudine & dezamăgire şi unele încercări de a tempera eeiriltetiil* venite chiar si din partea irului Alexandru al Il^lea, care, irifet de eoouri^ ne&kvorabrtle pe care ameninţările nechibzuite ale diplomaţiei ţariste le ttVUceoeră îlt spada publică europeană, îi acria principalul Caro! la fftee-p$tul ltraji aprilie IdTB * Htlfc aranjament amical Intre guvernele noastre ar fi putut regula lucrării* «u îftleware In vederea situaţiunii noi pe care ar erea-o pacea definitivă" (Memoriile, XIII, p. 90). Treptat însă — ţi datorită protestelor exprimate de celelalte mari puteri europene —starea de tensiune între cei i&4 aliaţi s-a diminuat, fără însă da Rusia să cedeze în problema pretenţiilor teritoriale, considerate de tar şi d* prinţul Goreeakov ca „o datorie de onoare şi de demnitate naţională'”. La 5/17 martie 1878 ţarul a ordonat ca, în eventualitatea unui război cu Anglia, trupele ruseşti să fie concentrate în zonele Constantinopote şi Galiipoli ; în acelaşi timp, flota engleză pilota între Dardanele şi Marea dc Marmara, conflictul ameninţând să degenereze intr-un nou război care ar ii opus. Rusiei — Anglia, Austro-Ungaria şi Tuioia. 44 „Legea pentru anularea clauzei penale din oerecari contract* Şi geiriru adausul unui aliniat la Art. 1089 din Codul Penal" a fost votată — după numeroase discuţii —* de către Senat la 29 ianuarle/10 februarie 1879 şi de către Adunarea Deputaţilor la 15/27 februarie 1879, fiind sancţionată de către domnitor la 19 februarie/;! martie WDjtMOF1,, nr. 40, 20 februarie/4 martie . 1879, p. 1077 : „Clauza panalâ aflată în contracte de împrumuturi sau de prestaţiuni în natură este şi va rămînea anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere...* etc). Noua lege era menită să-l apere „pe omul simplu sau nenorocit" de sttpulxţiiie unor contracte de împrumut care prevedeau importante penalizări în cazul neramb urs arii împrumutului la termenul prevăzut şi se referea atît lă, cămătarii neomonoşi cît şi Ia moşierii sau arendaşii care împrumutau bani ţăranilor, prevăzând ca penalizări pentru in-tîrzierea restituirii lor efectuarea unor zile suplimentare de munca pe pamîntul moşieresc ; în ţitnpul discutării proiectului de lege în Senat, raportorul desemnat de înaltul foiy Vesile Boerescu, a insistat asupra caracterului craeres al daureior penale din "unele contracte de împrumut; ridieîndu-se in apăram eafri&ri stmplu care „fărîndu-şi caicului că are să plătească cutare sumă şi cutare iflol&Şadâ, se trezeşte, după un timp oarecare, că are să plătească o sumă îndoită, iRseeftă şg însoţită poăte decît capitalul care-1 primise odinioară. Drept este aceasta ? Moral este acesta ? Nu este nici drept, ni’ci moral şi libertatea convenţiunilor nu poale merge pîoâ acoîo îneît Să acopere asemenea nedreptate şi imoralitate* (Senatul. Şedinţa de la 24 iăituarie 1879, MOF., nr. 22, 27 iânuarie/8 februarie 1879, p. 4521, 45 La începutul lunii aprilie 1878 trupa Emiliei Keller dădea reprezentaţii la Teatrul Naţional, printre altele, cu Le petite mariâe şi Giroflee (Giroflaţ. 45 * * * * * 45 Biictireşfcenii erau îngrijoraţi, in primăvara anului 1878, şi de zvonurile privind posibilă o cupa fo do către armatele ţariste a oraşului şi n-au aflat niciodată cît de Iminentă era aceasta primejdie, deşi atunci şi mai tîrziu diplomaţia imperială a încercat să negă cu ipocrită indignare aceasta intenţie a comandamentului armatei ruse din Rotnâiiia ; istoria nc rezervă însă uneori surprize şi astfel, în 19G5, într-o carte apărută în Finlanda aflăm documente revelatoare, provenite din arhiva gene- rala Iui-locotenent Kasimir Gustav Ehrnrooth, comandant în 1878 al Diviziei a Xi-a de infanterie rusă, documente indubitabile referitoare la hotărîrea comandamentului armatei ţariste de a ocupa BucureştiL In volumul amintit, publicat de'unuJ dintre urmaşii generalului finlandez, Magnus Ehrnrooth, este reprodus, după original; ordinul „Strict secret" semnat de generalul A. EL Drentebi, pe atunci comandantul trupelor ruseşti cantonate in România, prin care Divizia a Xl-a infanterie urma ‘ — Ia momentul oportun — „să ocupe oraşul Bucureşti", batalionul 47 înaintând către Cdtfocexli „Şi staţia de cale ferată Tyrgavel" (Tîrgovişte — Gara de Nord de azi), iar bâtaUohuî 46 către Filâret şi Văcăreşti („Sînteţi obligaţi —r preciza documentul — Să luaţi cele mai severe măsuri ■ pentru menţinerea ordinii în rândurile populaţiei oraşului, acţionîiid cu armele împotriva locuitorilor... Orice încercare, fie cît de nrîcâ, de construire de baricade, de tragere eu armele âe la ferestre etc, va trebui reprimată cii energie"). In. arhiva generalului finlandez âe iriui afla, în limbile 33 franceză şi rusă şi decretul cu privire la. proclamarea stării de asediu în-piâ^ ui'i*U chiteşti 59 în dimineaţa zilei de luni 19 iimie/1 iulie 1878 Brătianu şi Kogâlniceanu au fost primiţi de Benjamin Disraeli, prim-ihidistrul Angliei care, după ce i-a ascultat ctf o bunăvoinţă glacială, i-a asigurat, cu cinism că „îri politică ingratitudinea este adesea preţul celor mai bune servicii** (v- Addenda, II, p. 294- nota W ; la orele 14,30 ei şrau prezentat în faţa Congresului cuvîntvil lui Kogălniceanu fiind, într-adevăr, de mare sobrietate şi forţă oratorică \ n’insisterons pas — afirma el Ig înce- putul discursului său — sur Ies evenements dans lesquels nous avons ete entraines par de hdcessitâs de force majeure. Nous p^sserons ăgalement sous silence soit l’ac-tion militaire â laquelle nous avons participă, soit l’action diplomatique â laqitelle ii ne nous a pas donnâ de prendre part, N^us avons eu occasion de constater deja que la periode des negociations nous a moins propice que la fortune des armes" (Mihall Kogălniceanu, Opere, IV. Oratorie, lţ. 1864—1878, partea a IV-a, 1874^1878, text stabilit, studiu introductiv, note şi comentarii de Georgeta Pepelea, FVI Academiei, Bucureşti, 1978, p.-6.03) ; v. traducerea în Addenda, II. p, 273. Intervenţia'-sobră.;şi argumentată a delegaţilor României la Congresul de la Berlin, Tiîrâ a ■ sqhimba^hotârirUe dinainte luate, $ impresionat asistenţa, nu foarte îneîntată de situaţia mtr-adevăr penibilă impusă de Ruria ţaristă diplomaţiei europene (,;0 jenă generală.întîmpina pe reprezentanţii unul stat ✓condamnat* — Iorga, Independenţa, p: 168) ; de altfel, într^un scurt dialog apoPrif cu Brătianu, purtat înainte de şe-dipţă,/Kogălniceanu şi^ar fi propus sâ afirme răspicat adevăruri dureroase şi, desigur, reuşise C^Coane Mihalaehe, ne facem de rîs», zise Brătianu cu un ton trist, «•Coaiie lâncule, răspunse Kogălniceanu, las* pe mine, c-am să-i fac eu de rîs;.> — si ăief o exclamaţie neaoş românească" G- I. lonnescu-Gion, Miăail Kog&hiiceanu şi răpirea Basarabiei, Bucureşti, 1894, p, 49). £rin conduita lor ireproşabilă şi demnă, delegaţii. români la congres au ilustrai, desigur, pilduitor, îndemnul pe care C. A. Rosetti, rămas în ţară, îl transmitea lui L C- Brătianu la 11'23 iunie 1878 : t,Les :grandes... peuvent faire des transactions ; le$ peţits naţions ne doivent vendre.., leurs frferes. Sărac şi curat 1" (Ion C Brătianu, Acte şi cuvîntâri, voi IV, Bucureşti, 1932, p- 63 ; ultimele cuvinte sînt notate în românite în original). : , ™ Congresul din Berlin. Actele şî discursurile plenipotenţiarilor A. S. princi- pelui Carol I al României, Bucureşti, 1878. p- 8 ; v. Addenda, IZ, .p. 294. Discursul lui Kogălniceanu, concisul euvînt al. lui 1. C. Brătianu („Tot ce-mi permit este de a adăuga că despuierea noastră de o pOrţ>une din patrimoniul nostru nu ar fi • ramai o ducere adîncă pentru naţiunea română, ci ea ar dăiîma. în sinul ei, orice încredere în: tăria,tractatelor şi*în sînta pază» atît a principiilor de dreptate absolută. :£ît şi a drepturilor scrise** — ibid., p. 12)f precum şi rezumatul discuţiilor purtate :£poi de reprezentanţii marilor puteri, în absenţa delegaţilor români, la sfîrşitul acestui volum, p. 273—280. ~G* Austro-Ungarîa, care urmărea limitarea influentei Rusiei în Balcani şî, în ; Compensaţie, mai puternica infiltrare a ei în zonă, a obţinut, la Congresul de la Si.. ii Bfefiiîii „artipareâ Şi âdlHitiUtrarea" provinciilor Bosnia şi dreptul de a ţine garnizoane în sangeacui Novi-Bazar, Totodată împreanâ eu Ari-, glia^ a impus reducerea la o treime a teritoriului Bulgariei, care urma && se intindâ intre1 munţii Balcani şi Dunăre, cuprinzînd oraşele Sofia şi Varna ; congresul hotăra totodată constituirea unei prbvincli bulgăreşti, Rumelia Orientală* în partea de aud-a Balcanilor,'provincie care „va fi pusă direct sub autoritatea politici şi militară ai M. âuitâfiiiiUî îh iSOndiţle de autonomie administrativă, Eft va avea un guvernator’ g^iiet&l erfeştih* (Art. 15)v Această provincie se vă uni însă cu Bulgaria, şapte ani mai tîrziu, în 1885. ti BacalbaŞă susţine o enormitate ; Anglia nu putea apăra politica expansionistă a Rusiei turiste, Cu cară venea îri conflict şi concurenţă atît în zona Balcanilor şi a Stlrîttitdriidrj cît şi în Asia. La Congresul de la Berlin lordul Beaconsfield nu a făcut Pici d declaraţie în sensul afirmaţiilor lui Bacalbaşa • în şedinţa din 17/29 iunie a Congresului el şi^a exprimat dezacordul în legătură cu stipulaţiile Articolului 19 al-Triatului de lâ San Ştefanii privitoare la sudul Basarabiei, consider îndure „une Ilrimîxtitih dânâ la Trăita d£ 1850" (Affaires âtrangeres* Documentă diplojmikiueă. Âfjăites dOfiănt. Congres de Berlin^ p. 157), precizînd că ţara sa nu va întrebuinţa fdrţâ îri acest eâi dar va protesta „cbntre Ce changement" (Ibid., p. 158). Ceea ce a şărisibilizat îrtsâ opinia publică românească au fdst dezvăluirile publicate în coti* dianul englez The Globe la sfîrşltul lunii mai 1878 privind înţelegerea anglo-rusâ, £rm păre Bulgâiia urriiâ sâ fie împărţită îli două, Rusiă rezervîndu^şi dreptul de a oâupâ SUdul BasaraTriei şi fiâtuifri (Memărtile, XIV* însăhmâre din 20 mai/i iunie 1878). jurrtâlui englez reproduceâ o declaraţie ătiifcuîtă ministrului dă Externe ăl Mării Britâriii, marchizul de Saiisbiiry, în care acesta : „deploră retrocedarea Basarabiei, dar nu se bpune". fie ăltfel, delegaţii României la congresul de la Berlin după mai multe contacte dezamăgitoare cu reprezentanţii marilor putori erau cbrişttenţi de făptui că âceSteă $d înţelegeau pe seăfcflâ şi în defavoarea ţârilor mirt, aşa clitri, printre altele, îi comunică I. C Brâtiânu lui G. A. Rdsetti, refeiindu-se la iritereşul statelor occidentale ca Ftdmâfiiă să facă greutăţi Rusiei „pentru că âstffcl Situaţia âceStrtâ devenea incpiîiodâ şi dîrişii puteau să-i smulgă foloase pentru ei înşişi, sacrificinclU-iie pe ndi, lucru Ik bâre £râu hdtărîţi ziiăi dinainte(Memoriile,. jsîy, p. 43), ® Ca urmare a hotărîfilor Congresului de la Berlin imperiul ţarist a fost nevoit v eâ denunţe la multe din avantajele stipulate în favoarea lui în Tratatul de la 3&n;i StefâhQ, influenţă Rusiei în &>ria Balcanilor reducîdu-se simţitor, aceasta fiind,.* fqtpdătâ* eonStfînsâ sâ înapoieztf Turctei a parte din’teritoriul pe care Şi~l atribuise 1 în Asia (valea ÂLeşkardulUi şi Oraşul Bayăfcid). Aprecierile lui BaCălbâşa privind caracterul de, dictat al marilor puteri pe căre-l avusese Congresul de la Berlin sînt â&ăcte şi aCeşt lucru îl âublihîâj cu pătrundere^. îh epocă, Mîhăil Kdgâlhiceăftu (câte-i âcriâ, lâ 16/28 iunie 1878 lui £ugeniu Sţătescu, ministru âd-interirii de Ex-; terne : „CliaGun se fâit ia part dU !l0n sui* le Coiripte des petits Etats" Mihail Ko* gâliiiceariu, âpefe, ÎV, Oratorie, lî, partea a IV-â, p. 607) Sau un alt reprezentant âl ipiclior state, fhinistrul de Externe ăl Serbiei, jovân HiătiC (care sublinia că la Berlin marile puteri aii căutat „sâ profite cît mai mult pe seamă celor mici, iar cele puternice pe seama celor-slabău — Ciachir, independenţă, p. 2$4). foarte exact şi cp mult buh simţ cărăcteri2â, îii epocă, rezultatele Congresului de la Berlin jurnalul i^ihânesc Teiegra/iti: „Tractatul de la Berlin nu este alt decît lin lucru de cîrpeâlă, iar nicidecum o operă prin cure-tfâ se proctife lufnii o pâce durabilă" (TEt*., S^âriUa*-rie 1879j p. 1). Şi înţr-adevăr, faptul că acest tratat a lăsat nerezolvate în zona Balcanilor unele probleme grâvâ privind constituirea statelor naţionale, â dus, peste aproape patru decenii, în 1914, la izbucnirea, în această parte a Europei, a primului război mondial precum şi la Stările conflictuale de astăzi. , 64 îri şedinţa din 1 iulie 1878 a Congresului de la Berlin ministrul de Externe ai Franţei, WaddîngtOri, propusese ca independenţa României să fi^ recunoscută în aceleaşi condiţii Ca a âerbîef, adică după ce Se vor acordă drepturi civile şi politice tuturor cdnfesiuriiîor religioase (Vr. Addenda, II, p. 277, precum şi, inai departe, nota 2, p. 58—60 şi nota 41, p. 68). tk> „Art: 43. înaltele părţi contractante recunosc independenţa României...“ (Documente priiHnd istoria României* Războiul pentru Independenţă, voi. IX, p. 382), : ■ 43 Iegînd-t> înşâ de renunţarea la discriminările religioase şi de retrocedatei >,MŞ> Pipăratului Rusiei41 a „porţiunii teritoriului Basarabia, despărţită de Rusia îK urma Tratatului de la Paris din 1856 şi care, la apus, se mărgineşte cu talvegul Prutului iar la miazăzi cu talvegul braţului Chiliei şi cu gura $ tar 1-SţambuI uluiăi fJbidJ. 66 Articolele 43—57 se refereau intr-adevăr la România precum şi la libertatea navigaţiei pe Dunăre şi în zonă (funcţionarea Comisiei europe*** a dunării, întreţinerea farulub de pe insula Şerpilor, executarea unor lucfări de amenajare â fluviului în zonă Porţile-de-Fier, operaţie încredinţată Austrd-Ungariei ş^ăj. ^ In afară de Delta Dunării, Insula Şerpilor şi „sartgiaCUl Thilcei, cupririZîîid districtele Chilia^ Sulina, Mahmudia* Isaccea, Tulceă, Măcifi, Babâdâg, KiuŞtenge, Medgidia" care erau ^întrupate. 270^27»}. ^ Accidentul despre car* aminteşte BăcâlbaŞă a âvut Io6 hi feefctâ ăiitei dfe 4/16 iulie ld78 • iată o relatare mai dolorată ă înttoplărîi, evidenţiind patriarhali tâ-tea vieţii bucureştene de atunci, într^o scrisoare a soţiâi primului mihtetru, Piâ Sfâ-Liahuy din 6/18 iulie 1878* adresată copiilor săi aflaţi la moşia de lâ. Floridâ : „Alâitâr ieri seara, pe la orele 10, se întorcea singur înti>o birja de lâ Vodă ; 6aii âU luât vmt, coborîndu-se de lâ Cotroceni ; dînsiil a pus mliia pe hăţuri şi, trăgîrid să oprească trăsura, caii s^âu dat îndărăt şi âtît de ifiult şi,repede, incit l-âu â^vîriit la o mare distanţă, cu capul hu ştiu de ce. A rămas ca un ftidrt, jos, rece şi fâţă puls, ca la Vreo trei sferturi de dră. Cînd au venit sergenţii, 1-âu luat şi l-au dttâ fifc-tr-o casă de mahalagioaică (cucoana Mariţă). Ea â avut ideeă să trimită la Da-vila ; î+a sculat din somn. El S^a îmbrăcat îndată şi a venit de l^a frecat ■ â atUhCăt oţet, odicolon de 1-ău deşteptat, l-au adus lâ dîiisul acasă. Aii venit toţi medicii din Bucureşti şi Bucureştii întregi, fiindcă se credea câ ă fost asasinat de ruşi..,41 (Din corespondenţa familiei Ion C BrâtianU, I, p. 161—Î0â). Probabilitatea uiiei tentative de asasinat, sugerată aici, vag, de către Pia tîrâtiâmi 3-âr putea să nu fi fosi prea departe de o realitatea rămasă nedesluşită pîhâ âzi, câci atitudinea demna â luil. C. Brătianu în relaţiile cu reprezentanţii aroganţi ai Rusiei, şl rnăi ales activitatea sa îii timpul Congresului de lâ Berlin, â deranjat mult diplomaţia ţaristă, umilită de expunerea unor adevăruri incontestabile şi incomode; iar „în România şi în Bucureşti, în timpul războiului şi după aceea, agenţii secreţi jUşi rbir şunau peste tot şi erau interesaţi, desigur, nu numai de urmărirea „hihiliştilor" fugiţi din >,ţara spînzurătoriior" îtitr-o ţară cu adevărat liberă... ^ Satul Bălţi (n>a.), iar în Românul, tot în notă subliniară: „lift Bât din Basarabia de sub Rusia". 70 70 ROM., 17, 18 iulie 1878, p. 687 („acesta fc fragmentul Xiiiiii cin tec care se cîntă în Basarabia rusească", deci în nordul provinciei, aflat stib ocupaţie neîhţrâ-tuptâ ţarista începînd din 1812). Versurile erau reproduse în Românul după celebra culegere a lui V. Alecsandri din 1866, Poezii populare ale românilor, unde futieădrâ ;;vijprinse m capitolul „Cîntece din Basarabia". „Bălţile — explica Alecsandri într-o notă adiacentă — sunt un oraş de pe malul Prutului, în Basarabia44 (V. Alecsandri, Poezii populare, publicate de G. Giuglea, ed. a Il-a revăzuta. Bucureşti, p, 353)* dâr '•orăşelul Bălţi — capitală a judeţului cu acelaşi nume din Basarabia, care s^-a numit ; o vreme judeţul Iaşi — se află, de fapt, în interiorul provinciei, la vfpo 50 de ktn "est de Brut. In cadrul politicii de rusificare forţată a Basarabiei, utilizarea timpii Vbmâne în şcoli a fost interzisă în anii de diipâ 1860 (în 1866 se suprimă predarea 0Î!mţ»i române — chiar ca materie facultativă — la liedul regional din Chi$inău ~ Basarabia, monografie, sub îngrijirea lui Ştefan Ciobanii, ,Chi'şin&u, 1926, j>. 145). Băsarabia, în anii 1880, nu apăreau ziare şi nici cărţi în limba română, primirea din România fiind strict oprită. Versuri asemănătoare celor Culese de Alecsandri da^ măi dramatice prin simplitatea lor — ie va publica un român basarabean, ^3 George Madan, cîteva decenii mai tîrziu, la sfîrşitul anului 1897 ; ele fuseseră registrate în comuna sa natală, Truşeşti, din judeţul Chişinău : „,Di cit Ia moscali chicâm. / Mai ghini mă spînzuram, / Că ti baţi, ti ătîlşeşti / Di grăieşti moldovi-neşti" (George Madan, Suspine — poezii populare din Basarabia, B.P.T., nr. 138, Bucureşti, [1397], p. 23). 71 La 9/21 septembrie 1878, ca urmare a unui referat prezentat de către Mihail Kogălniceanu, Consiliul de Miniştri îl autorizează pe acesta ca, în calitate de iot-nistru de Externe, să ia legătura cu cabinetele străine în vederea recunoaşterii titlului de „Alteţă Regala" principelui României, ce „i se cuvine atît ca membru al unei auguste dinastii, cit şi ca suveran al unui stat independent care, prin imp6r-tanţa lui politică, prin întinderea sa teritorială, prin populaţiunea şi gradul său de civilizaţiune poate fi pus mai sus de multe alte ţări care figurează în numărul statelor europene chiar cu numele de regat " (Documente oficiale din corespondenţa diplomatică de la 2/14 septembrie 1878 pîilâ la 17/29 iulie 1880, Bucureşti, 1880, p. 3—4). Era primul pas în direcţia proclamării regatului român/jTltIul de Alteţa Regală", acordat domnitorului României a fost recunoscut încă in cursul anului 1878 de cinci puteri europene : Franţa, Austro-Ungaria, Italia, "Rusia şi Germania, 72 La 5/17; septembrie 1878 au fost semnate decretele prin care agenţii diplomatici ai României la Viena, Paris şi Berlin erau numiţi, trimişi extraordinari şi miniştri * plenipotenţiari, dar lupta pentru „înălţarea" agenţiilor diplomatice la rangul de legaţii a fost mai complicată decît îşi închipuia Baealbaşa şi ea a fost strîns legată de recunoaşterea de către fiecare stat hi parte a independenţei României. confirmată condiţionat prin Tratatul de la Berlin. Primele ţărî care aii recunoscut independenţa României au fost Austro-Ungaria, Turcia şi Rusia, bâr^ au stabilit cu aceasta, în cursul anului 1878, relaţiile diplomatice obişnuite între statele independente; cel dinţii diplomat român acreditat şi acceptat în străinătate ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar-a fost Ion Bălăceam^ la Viena <11/23 septembrie 1878); trimişii ţării noastre la Constantinopol .şi Petersburg .au fost D. Rrătianu şi, respectiv, generalul Ioan Ghica. Celelalte mari/puteri europene, sub presiunea „cancelarului de fier" Bismarck, au condiţionat recunoaşterea independenţei de stat a României de aplicarea Arţ, 44 al Tratatului de la Berlin, şeful guvernului german urmărind, de fapt, să determine ţara noastră prin diplomaţia forţei să răscumpere de la Societatea acţionarilor, în condiţii nefavorabile nouă, căile ferate construite de ea. în această situaţie guvernul italian a recunoscut independenţa României abia în decembrie 1879 (deşi ministrul de externe italian, De^* : pretis, declarase în Parlamentul ţării sale că . „România es:te... trup din trupul nQsţru şi sînge din sîngele nostru"), iar Franţa, Germania şi Anglia lâ începutul anului 1880, după promulgarea, Ia 26 ianuarie/6 februarie 1880, a legii privind „cesiunea căilor ferate ale Societăţii acţionarilor către statul român* (v, Repfe-7cntanţele diplomatice ale României, voi. i, 1859—1917, Ed. Politică, Bucureşti, 1987). In perioada Ia care se referă^ Baealbaşa, N. Caiiimachi-Catarg! şi G. Vârnav-Liteanu au funcţionat în continuare ca agenţi diplomatici la Paris şi, respectiv, Berlin primul, trecînd la legaţia noastră din Londra în 1880 (este primit în audienţă de regina Victoria, pentru'a-şi prezenta scrisorile de acreditare, la 19/31. iulip 1880)* ^ • 7:1 Sesiunea extraordinară a Corpurilor, Legiuitoare ale României, Câre urmau să discute prevederile datatului de la Berlin referitoare la ţara noastră s-a. des-,cjţis oficial vineri 15/27 septembrie 1878mesajul domnesc — alcătuit probabil de Kogălniceanu — a fost citit de către acesta ; în el se făceau referiri.la principalele probleme care frărfuntau atunci opinia publică românească : „Europa a primit România în familia ştateloT independente înapoinrîu-i gurile Dunării şi între-gindu-i posesiunile pipă la mare. Totodată însă marele tribunal a chemat România la un dureros sacrificiu, la cedarea judeţelor noastre.de peşte Priit. JNJu există român, de la Domn pînă la ultimul cetăţean carele să nu deplîngă dezlipirea unei părţi din pămîntul strămoşesc decretată de Europa" (MOF., nr. 204, 15/27 septembrie i878, p. 5223). Discuţiile propriu-zi se asupra Tratatului de la Berlin au. început însă cîţeva zile mai tîrziu, la 23 septembrie/5 octombrie 1878, desfăşurîndu-şe atit în şedinţe publice eît şi in şedinţe secrete. Asupra, atitudinii pe care România trebuia să o ia -faţă de1 Tratatul de la Berlin s-au ivit opinti contradictorii, unele aberanţe, ca, de pildă, aceea amintita de Baealbaşa, ca ţara noastră să refuze primirea' Dobrogei ; 44 atit şeful guvernului, eît şl M. Kogălniceanu au luat atitudine hotăritâ in legai ura cu această' propunere, stăruind asupra străvechilor drepturi, ale României asupra provinciei transdunârene : „Desfid să vie oricine cu un singur document Ca să probeze că Dobrogea a făcut parte din statul Bulgariei, Turcia a venit la începutul secolului al XV-lea de a luat-o de la noi cu sabia şi acum, cînd s-a luat de la Turcia înapoi, s-a luat iarăşi cu ajutorul bracului României", 1. Ci Brătianu Senatul, Şedinţa din 28 septembrie 1878 — seara, MOF, nr. 219, 3/15 octombrie 187$, p. 582 ; „... Dobrogea n-a făcut niciodată parte din Bulgaria. Da, domnilor, Dobrogea nu este ţâra a bulgarilor, la fiece pas unde se va săpa în pămîntul ei vom da de osemintele, de urmele, de monumentele strămoşilor noştri români1“ — ! M. Kogălniceanu în şedinţa Camerei din 30 septembrie/12 octombrie 1878 ; M. Ko-gălniceami, Opere, IV. Oratorie, II, partea a IV-a, ediţie îngrijită de Georgeta Pe-nelea, Ed. Academiei, Bucureşti, 1978, p. 639. In cele din urmă, majoritatea liberală a: Parlamentului român, sprijinită de grupul D, Ghica — V. Boerescu, a impus, în Senat, la 28 septembrie/10 octombrie 1878, o moţiune aprobata cu 48 de voturi pentru şi 8 contra, în care se autoriza guvernul să ia în posesiune Dobrogea şi Delta . Dunării, urmînd ca Adunarea Constituantă să discute problema revizuirii Constituţiei, cerută prin Art, 44 al Tratatului de la Berlin. O moţiune asemănătoare a fost adoptată de Cameră, în ciuda opoziţiei lui G. Vernescu şi N. Ionescu, la 30 septembrie/! 2 octombrie 1878 cu 83 voturi pentru şi 27 contra („Camera Deputaţilor a luat cunoştinţă de dispoziţiile Tractatului de la Berlin în privinţa României. Silită de hotârîrea puterilor mari şi spre a nu fi o piedică la întărirea păcii Camera împuterniceşte pe guvern a se, supune voinţei întregii Europe, retrăgînd autorităţile civile şi militare din Basarabia şi luînd în stăpînire Dobrogea, Delta Dunării şi Ipsula Şerpilor. Celalte chestiuni vor fi i:egulate pe cale constituţională" — Memoriile, XIV, p. 80). . 7 -5736). • 75 * 77 * * * * * * 75 Decretul privind schimbarea numelui unor străzi din Bucureşti, semnat de principele Caro! şi de mjnistrul de Interne C. A. Rosetti, poartă dpţa de 4/16 octombrie 1878 ; în afară .de' străzile citate de Bacalbaşa au mai primit nume noi : şţrada Herăstrău, care s-a numit strada Dorobanţilor ; Calea Vergului — Calea.Călăraşilor ; strada Spirei — strada 13 Septembrie ; strada Filaret — strada 11 Iunie ; „bulevardul din vale de la strada Brezoianu spre Cotroceni" — Bulevarul Independenţei (MOF., nr. 222, 6/18 octombrie 1878, p. 5663). Strada Corăbiei nu este men* ţionatâ în decret: ea se numea, iniţial, strada Victoriei : i s-a schimbat numele în august 1884, probabil pentru a şe evita confuzia cu Caleâ Victoriei („Strada Victoriei de lîngâ grădina Episcopiei se va numi Corabia" — RĂZ.—W„ 19 august 1884. , p. 2) ; în momentul revizuirii aebstor note (1991) poartă numeie Gabriel P6ri, după ce în perioada interbelică s-a chemat Georges Clemenceau.'Podul de pâmlnt se numea la data apariţiei deereţylui — strada Belvedere. 36 Arcul de triumf, ROM., 8 octombrie 1873, p. 931. 77 Alegerile comunale au început duminică 5/17 noiembrie 1878 ; Rezultatul alegerilor Gol } comunal, în ROM., 6, 7 noiembrie 1878, p. 1027. Bacalbaşa exage- rează importanţa testului electoral din noiembrie 1878, cînd opoziţia (în curs de dezorganizare, prin atragerea grupului centrist V. Boerescu — D: Ghica în partidul liberai) a obţinut unele succese nesemnificative. La Colegiul I comunal Bucureşti au ieşit învingători, într-adevâr, trei reprezentanţi ai opoziţiei şi un singur liberal, D: Câriagdi, care va deveni însă primar al Capitalei; la Colegiul al II-lea au fost aleşi însă numai liberali (L Procopie-Dumitrescu, N. Manolescu, C. Bosianu şi Dim. Giani). La Colegiul I* comunal Iaşi au cîştigat alegerile : V. Pogor* Ioan Ianov. Sculi Logotetides şi scriitorul N. Gane, iar la Tecuci : Anton Cincu, I. Georgiadi şi dr. O. Petrâş. 45 ^ Iniţial, Bobi-ogea a fost organizată, din punct de vedere administrativ, în trei judeţe, conduse fiecare de cîte un prefect : judeţul Kdstenge, cu capitala & Ktistenge (Constanta), prefect Remus Opran,-fost procuror general la Curtea de Apel din Bucureşti' (decret din 13/25 noiembrie 1878, MOF., nr. 258, 19 noiembrie/1 -decembrie 1878, p: 7225* ; judeţul Silistra. Nouă cu capitala Rasova, prefect generalul Tobias Gherghely al prefecturii era -poetul Alexandru Mace- -ddneki? ^ judeţul Tuicea, cu capitala la Tulcea, prefect George M- Ghica p? 7926): *'■■■■ / Ceremonia trecerii armatei române In Dobrogea a avut loc marţi 14/20 noiembrie 1878, la Brăila; la ceremonie au participat principele CaroL primul mi-(nistru i. O. Brâtienu, Carol Dnvilă, generalul de brigadă George Angbelescu, co-i mandantul diviziei care urma să treacă în Dobrogea ş.a, în proclamaţia adresată \ dobrogenilor, proclamaţie redactată de Kogălniceanu (v. Memoriile, XV, p, 12) se menţiona : „Locuitorilor de orice naţionalitate şi religiune, Dobrogea, vechea posesiune a Iui Mircea cel Bătrîn şi Ştefan cel Mare, de astăzi face parte din România. Vbi de acum atîrnaţi de un stat unde nu voinţa arbitrară ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune otărăşte $î ocîrmuieşte..." (Proclamaţiunea M. S. Regala către dobrogeni, MOF-, nr. 255, 16/28 noiembrie 1878, p. 7161). Cu ocazia acestui eveniment, strada Portului din Brăila a primit numele de Calea Dohrogei (decret dih 24 octombrie/5 noiembrie 1873, în : MOF., nr. 240, 28 octombrie/9 noiembrie 1878, p. 5957). Războiul de Independenţă se încheiase aşadar într-o notă mai optimistă, cu revenirea Dobrogei, străvechi pămînt românesc, în cadrul hotarelor fireşti ale patriei, moment evocat şi de N, Iorga în finalul cărţii sale despre evenimentele anilor 1877—1878, după care marele nostru istoric conchidea sesizînd, ca întotdeauna, esenţialul : „Astfel se termină acel război făţiş cu Turcia care n-a fost, de fapt, de ia un capăt la altul, decît un război ascuns, cu scopurile de cotropire ale Rusiei ţarului în Orient. îl terminam cu pierderi, dar peste amărăciunea ceasului prezent, se ridica tarea şi singura conştiinţă a unei naţiuni libere eare-şi verificase pe cîmpul de luptă virtuţile morale” (îprga, Independenţa, p. 163). Corpurile Legiuitoare ale României s-au deschis în sesiune ordinară, potrivit uzanţelor, lâ 15/27 noiembrie 1878, în cadrul primei şedinţe cittndu-şe mesajul tronului, redactat tot de Kogălniceanu, în care se menţiona solemn: „România a intrat ‘ astăzi cu deplinitate în familia statelor k de sine stătătoare" (Deschiderea sesiunii Ordinate a Corpurilor Legiuitoare, 1878—1879, MOF., nr. 254, 15/27 noieth-brie 1878, p. 7145). In cadrul acestei sesiuni parlamentare s-au făcut mai evidente neînţelegerile dintre gruparea liberalilor radicali şi grupările lui Gh. Vernescu şi a liberfclilir ieşeni („fracţioniştii” lui Nicolae Ionescu) tfâles preşedinte al Camerei la 17/29 noiembrie 1878, C.;A. Kosetti nu acceptă această funcţie decît opt zi\e mai tîrziu,ţdupâ remanierea “guverbului, ca urmare a intervenţiei energice a lui I. C. Brâti&nu, care^şi alcătuise un cabinet liberal mai omogen. 8i Demisia lui Gh. Chiţu, ministru at Cultelor şi Instrucţiunii Publice, a fost primită la 31 octombrie/12 noiembrie 1878. ® Remanierea ministerială a avut loc la 25 noiembrie/7 decembrie 1878, componenţa noului cabinet fiind aceea notată de Bacalbaşa, cu singura observaţie că I. C. Brătianu a asigurat şi interimatul Ministerului de Război pînâ la 8/20 ianuarie 1879, cînd în această funcţie a fost numit colonelul Nicolae Dabija. 83 în şedinţa Senatului din 25 noiembrie/7 decembrie 1878 mitropolitul primat a fost. ales preşedinte Vavîndu-1 contracandidat pe M. Costache^Epureanu, sprijinit de senatorii conservatori), iar Dimitrie Ghica (cu 38 de voturi din 45{ deci şi cu cele ale liberalilor) şi Constantin Bosianu, vicepreşedinţi. După alegere, P. Ghica s-a simţit obligat să precizeze, făcînd un nou pas către încadrarea sa în partidul libe^ ral ; „Domnii mei, luîndu-mâ din rîndul minorităţii şi alegîndu-mă vicepreşedinte, cred că nu pot atribui această, onoare decît încrederii ce aveţi că voi şti a conduce dezbaterile cu cea maj mare imparţiali ta te”, (Senatul. Şedinţa din 25 noiembrie 18 78, MOF., nr. 263, 26 noiembrie/8 decembrie 1878, p. 734$). 84 84 La 9/21 decembrie 1878 principele Garol, cu prilejul unei manifestări, a Senatului va menţiona în memoriile sale că vicepreşedintele acestuia, D. Ghica, „ca şi fostul rninifitru conservator V, Bgoreseu se apropie acum de partidul guvernamental" (Memoriile, XV, p. 26). 85 Ion Ghica a fost numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bpndra abia în iulie 1881 80 In timpul războiului* numărul prostituatelor sporise cu noi profesioniste, recrutate diri mediile amintite de Bacalbaşa ; multş dintre ele contractaseră „boli lumeşti*1, punînd în dificultate unităţile sanitare destul de bine organizate ale Bucureştilor („Femeile prostituate care ş-au întors în Capitală după excursiile făcute la garnizoanele militare şi mai ales cele venite de dincolo de Dunăre au fost mai toate infectate de boale venerice.**")* In toamna anului 1876 îşi desfăşurau activitatea în Capitală 407 prostituate înregistrate şi „supuse privegherii sanitare", dintre care 403 în bordeluri şi 4 „singuratece", dar prostituţia clandestină continua sâ fie încă înfloritoare („Această plagă a tuturor urbelor mari a devenit şi la noi manifestă în urma rezbelului") (Dare de seama asupra administraţiunii comunale a oraşului Bucureşti pe timpul de la 1 septembrie 1077 pînd ăs l septembrie 1070* M.C.P,B*t nr. 42, 28 octombrie/9 noiembrie 1878, p* 833). & Constantin Ştefănescu^Suhâţeanu (n. în Bucureşti la 1840), fost o vreme procuror de Dîmboviţa ; era, intr-adevăr, unul dintre fraţii mai mari ai scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea* 88 Zvonuri despre isprăvile tenebroase ale politiei secrete ţariste în România au circulat în toţ cursul anilor 1877—1378 şi unele — puţine — au fost înregistrate şi în presă ; astfel, în octombrie 187T, se vorbea de dispariţia misterioasă a birţaşului Lasăr, care făcea „serviciul de masă" la cartierul general rus şi care ar fi fost „acuzat de spion, condamnat şi executat împreună cu trei chelneri Şi 3ăî“ (Pressa, an. X, 13 octombrie 1877, p, 3), ştire dovedită apoi falsă. Un an mai tîrziu însă, tot în octombrie, C Dobrogeanu-Gherea, pentru activitatea sa anti-ţaristă, va ‘ {i răpit de poliţia secretă rusă, în gara militară Galaţi, de unde avea să ajungă, W şcurt ţtof>, în Vestită fortăreaţă-temniţă Petropavlovsk din St, Patersburg (v; Z* Qrnea, Vi#ţa Iui C, Dobrogeanu-Gherea, Ed. Cartea românească. Bucureşti, 1982, p, 127—138) > v ** Osman-paşa ş-a predat colonelului Mihail Cerchez, comandantul Diviziei a 2-a de infanterie română (c.uruia i-ar tj spus : „Capitulez cu a,-maia uua predmdu-mă în mîinile junei şi bravei armate române")* . , 90 „Chestia Basarabiei" şi-a găsU o vremelnică rezolvare în toamna anului 1878. După sesiunea extraordinară a Parlamentului din septembrie 1878 (v. p* 22 şi nota 73, 'p. 44) în care s-a luat act de hotâririle Congresului de la Berlin (nu. Iftainie ca unii parlamentari ca, spre exemplu, istoricul V. A,‘Urechia şă-şi exprime profunda mîhnire pentru nedreptatea evidentă pe care era nevoită să o accepte ţara poasţră : „Băsaţi-mă a spune încă o dată că pămîntul Basarabiei nu a fost niciodată pâmînt al Imperiului rusesc decît în urma altei iniehităţl făcute lâ 1812.., Reprezentant al unei părţi din Basarabia plec capul meu împreună cu dv. înaintea forţei care primează dreptul... Pe eît timp vor fi românii, Basarabia nu poate fi uitată î‘ Adunare a Deputaţilor, Şedinţa din 35 septembrie 1878, MOF., ni\ 213, 20 septembrie; 8 octombrie 1878, p. 5396—5397), autorităţile române s-au retras, la 1/13 octombrie 1878, din sudul Basarabiei, fără ca sâ se semneze* cu această tristă ocazie, vreun document care putea să fie interpretat ea o recunoaştere oficială a acestei mutilări a teritoriului naţional („Rusia a luat acuma întru totul cele trei diBtricte ’de dincolo dă Prut. Predarea lor s-a sâvîrşit fără iscălitura Prinţului" — Memoriile, XIV, p. 8? — însemnare din 6/18 octombrie 1878)* Acest moment tragic din Istorie tarii noastre, venind în continuarea raptului din 1812, a sensibilizat profund opinia publică românească, devenită, aşa cum menţionează şt Bacalbaşa în text, depsebiţ de reticentă, mulţi ani de-acum încolo, faţă de preg puternicul vecin de la răsărit, fapt eare-i va impune României şi alianţele pe care le va perfecta în deceniul următor. 91 Mal exact (dăm un citat mai întins, menţinînd ortografia din original): ilptorcîndu-se în saloane / Onorabile persoane / Se amuză cu cîntări / Şi frumoase Sfenţuiri // Iar unile din persoane / Ca să se arate. galantoane / Cînd dineazâ în saloane / Poruncesc Ia biftecuri şi macaroane // Iar alţi ca să nu facă cheltuiele / 47 Beau numai cafele / Iar ia băile din Mehadia şi ^ Prodănescu, Bucureşti,; IŞJ riţi tieau apă rece», / Căci cu atît petrece44 (O preumblare f W^e ’din România noastră, compusă în versuri de State #!» . 92 „Podul în trece'4 (Promenada 93 Ct geodezic al ^ tâneantfăi " ■' ■ •v.£ altfel, Congresul din Berlin n-a mulţumiţ pe nimeni pe deplin, afară de Anglia care, după spusa unui diplomat „păcălise şi pe Rusia şi pe întreaga Europă". Anul începe la Teatrul Naţional cu o piesă originală a Iui B. P. Hâs-dda, întRulaţă Trei croi de io răsărit Comedia are mult succes, critica o compară cu Les frecieuses Ridicuîes a lui Moliere. Această piesă este o satiră împotriva celor cari poceau limba română. Musiu Jorjj frănţuzitul, Numa Consule, latinistul şi Petrică, băiatul de prăvălie care vorbeşte româneşte pe şleau.4 Piesa, se încheie cu o tiradă in versuri, 'spusă de ţd cate se termină astfel: Sucind limba românească, Stricînd graiul strămoşesc, După moda franţuzească , ... ,, Sau cu modul letinesc, * * Vezi notele explicative la sfîrşitul capitolului, începînd cu p. BfiL 50 Ne-am strâns minţile ou fracul Şi simţul ne-am îmbrăcat Cu haina de unde dracul Copiii şi-a înţărcat ! Românimea, cit trăieşte, Graiul nu şi-l va lăsa, Să vorbim, dar, româneşte !: Orice neam cu limba sa I5 Factura piesei, naivă, adevărată reprezentare intelectuală a vremii, a plăcut, totuşi, unui public restrîns, singurul public care exista la vremea aceea. Apoi era numele lui Hasdeu. Dar Teatrul‘Naţional nu merge prea strălucit băneşte, de ,aceea direcţiunea hotărăşte să dea în sezonul iernii 6 baluri mascate. Era o ino-vaţiune.0 Tot în anul 1879 s-a deschis grădina de vară cu teatrul din curtea otelului Dacia. Acel teatru, unde se.4edeau atunci spectacole de varietăţi, a avut ceasurile lui de izbîndă, dar,’ mai ales pentru acea vreihP, teattul erea prea departe de centru. Puţina lume care venea la teatru — aceeaşi şi tot aceeaşi se depărta cu greu de centru, adică de spaţiul cuprins între grădina Episcopiei şi Bulevard, plus strada Academiei, pe aceeaşi întindere. Tot ce era mai deparţe era excentric. " Direcţia acestui teatru o avea artistul 1. D. lonescu.7 Preocuparea pentru revizuirea Constituţiei începe şă prindă pe oamenii politici, preocupare foarte serioasă fiindcă trebuiau alese Camere constituţionale în cel mai scurt timp, spre a revizui Art. 7 din Constituţie; La Senat, după declaraţia primului ministru, se alege o conusiune compusă din Dimitrie Ghica-, C. Eosianu, B. Boerescu, Al. Giani, N. Voi-nov, P. Carp şi C. Comescu, care să studieze chestiunea şi să prezinte un raport.8 Dimitrie Sturdza, noul ministru de Finanţe, stârneşte împotrivalui- o. mare furtună; el scade valoarea rublelor. Toţi deţinătorii de ruble, adică toată lumea, sunt furioşi. Iată cum au fost scăzute monedele .de argint ruseşti. Rubla, de la 4 lei la 3,70. Jumătatea, de la 2 lei la 1,85. Sfertul, de la 1 leu la 92 bani. Aceasta este ultima scădere, după care a urmat demonetizarea.31 Senatul şi Camera declară că este loc a se revizui Art. 7 din Consti-tuţiune. La Senat raportorul declaraţiunii este P.P. Carp iar la Cameră este Dimitrie (Tache) Giani.10 Este de observat că numai bătrânii conservatori nu iau parte activă -la această lucrare. 51 Pe cînd conservatorii din centru (D. Ghica—- B. Boerescu) stau bine cu partidul liberal, pe cînd Petre Carp este un independent şi-l vedfem in Senat raportor al declaraţiunii pentru revizuirea Constituţiei, bătrînii conservatori, precum Lascăr Catargiu şi Manolaehi Costache sunt în opoziţie ireductibilă. Partidul conservator se firimiţează pe zi ce trece.11 î Acordarea drepturilor politice la evrei La 25 februarie se inaugurează noua fabrică de chibrituri în faţa domnitorului.^ Discursul, din partea fondatorilor, îl citeşte VâSile Boerescu. ' ’ Fabrica este aceea ce o vedem la Filaret, iar fondatorii ei au fost: Dimitrie Ghiea, B. Boerescu, G. Cantacuzino, general. Ion Floreşcu, G. Vefnescu, Gr. Cantacuzino, Ion Alexandrescu, C, Boerescu, D/ Gobart, George Fiîipescu.12 •• ' ‘ După cum pot vedea cititorii, pe vremea aceea numai românii contribuiau pentru asemenea creaţiuni economice şi de interes naţional. Neo-românii nu existau încă.1 Senatul şi Camera, după lungi şi pasionate dezbateri, votează că este loc să se revizuiască Art. 7 din Constituţie.13 Dar pasiunile se ciocnesc. în toată ţara, un puternic curent antievreesc se afirmă, mai cu seamă în Moldova. Opinia generală este protivnică revizuirii şi acordării de drepturi politice evreilor* • Toată puternica-popularitate a lui Ion Brătianu abia este de ajuns pentru ca să ţină în frîu surescitarea populară. Opoziţia, deşi foartedi-vizată, ameninţă să aibă succese. Această opoziţie de mai multe nuanţe şi chiar .unii care sunt foarte aproape de guvern vor să profite de ocazie pentru a zdruncina guvernul. Astfel la Senat Dimitrie Ghica, Petre Carp, Vasile Boerescu, Mihail Ko-gălniceanu cer, într-o lungă discuţie, formarea unui minister de coaliţie a partidelor pentru ca revizuirea Constituţiei să se poaţă face fără primejdia revoluţiei.i/l Dar Brătianu nu primeşte. în sfîrşit, la 25 martie Parlamentul e dizolvat.13 Este interesant să dăm cifrele sumelor cheltuite cu rezbelul din 1877—78. Cu rezbelul propriu-zis, în anii 1876, 77 şi 78 s-au cheltuit 48 181233 lei, iar cheltuielile din cauza războiului s-au urcat la 9 285 704 lei,16 Cît de departe suntem de nenumăratele miliarde ce ne-a costat războiul din 1916. Agitaţia electorală începe în toată ţara. Deşi partidul conservator erea îmbucătăţit, totuşi în Bucureşti se alege comitetul electoral centri compus din conservatori şi centrişti. 52 Membrii acestui comitet sunt: prinţul D. Ghica, general I. E. Fio rescu, Vasile Boerescu, G. Cantacuzino, [D.] P. Vioreânu, general Chr. Teii, George Filipescn, Al. Orâscu. prinţul Al. Ştirbey, Al, Catargi şi Nicolae Ioanid.17 Un însemnat fapt economic se produce : în ziua de 6 aprilie guvernul reziliază contractul cu Societatea Monopolurilor Tutunurilor şi intră în posesia acestui monopol,18 De aci şi pînă la organizarea actuală a monopolurilor nu este decît un pas. Dimitrie Cariagdi este ales primar al Capitalei. El prezintă şi face să se voteze un credit de 15 milioane lei, trebuincioşi la rectificarea şi canalizarea Dîmboviţei.19 In vederea alegerilor încep mari schimbări în personalul administrativ superior, astfel prefectul de poliţie, din Bucureşti, Radu Mihai, e mutat la Iaşi, iar locotenentul-colonel Candiano Popescu e numit la Bucureşti în locul lui Radu Mihai. Trimeterea lui Radu Mihai la Iaşi eFea motivată de faptiil că opoziţia conservatoare erea foarte tare acolo.20 Dar Re)du Mihai, oricît erea el de tare elector, n-a avut nici un succes. : Conseivatorii s-au;aleş pe toată liniă. ■ Alegerile dau majoritatea de 2 treimi necesară guvernului pentru revizuire; dar opoziţia înregistrează succese mari. De pildă, la Colegiul: I de Senat din 30 mandate, 2 sunt îndoite21, opoziţia de toate nuanţele ia 17 mandate iar guvernul; numai 11. Toţi fruntaşii opoziţiunii intră în Parlament, -unde lupta va.fi foarte grea. Dar şi foarte, mulţi dintre liberali, precum şi dintre acei cari s-au ales cu voturile liberalilor — precum Gheorghe Vernescu la Ilfov — vor vota contra guvernului. Aceste alegeri au făcut dovada că partidul conservator, deşi divizat, erea o mare forţă. Din acel moment liberalii s-au gîndit la revizuirea - legii electorale pentru oa să desfiinţeze Colegiul I, cel prea conservator.22 ■■■'.Dar, ceea ce a ajutat mai ales partidului conservator şi întregii opoziţii, erea chestia evreie ; ţara era împotriva acordării drepturilor politice, erea contra revizuirii Art. 7, cerută de guvern. Adică, impusă de Tratatul de pace.23 Prin urmare, oricine făgăduia că va vota împotriva revizuirii, avea. toţi sorţii ca să fie ales. EVreii au. făcut şi urmează să facă 6 întinsă propagandă pentru izbânda cauzei lor în România ; printre alte întrebuinţări a energiei şi, bineînţeles, â bogatelor resurse ce au, a fost şi punerea la contribuţiune a autorităţii profesorului de la Universitatea din Heidelberg, doctorul Bluntschli. Bineînţeles, Bluntschli ia, cu toată căldura, apărarea evreilor, sus-iţiriînd teoria deştul de excentrică cum că „baza statului civilizat modern este egalitatea politică a tuturor confesiunilor". 53 Consulţaţiunii doctorului evreu de la HeidelbOrg a răspuns atunci, într-o serie «ie articole bine documentate, ziarul Atigsburger AUgemteine Zeitimg. 24 ' Camerele se întrunesc şi încep discuţia asupra revizuirii Art. 7 din GonştitUţie. La Cameră se prezintă doUă propuneri, uha căre adnjite revizuirea Cu condiţiile arătate îri text, cealaltă care declară câ „cîţ pentru acum, au este IOC petttrii revizuirea Att. 7 din Constituţie'*. Această propunere este semnată, între alţii, de Nicolae Blâremberg, Iacob Negruţi şi filozoful Vasil'e Conta. 25 Este interesant de transcris aci o parte a motivaţiei acestei propu- tiifi: „Considerîrid în fapt că evreii, pretinşii persecutaţi, departe, o mai repetăm, de a emigra din ţara noastră ca să fugă de pretinsa persecuţi une, din contra, numărul lor creşte necontenit, prin mulţimea ce năvăleşte zilnic aci, părăsind chiar şi acele ţări în care ei se bucur de toate drepturile Civile şi politice, şi prin [însuşi] această emigrare dâU înşişi ei cea mai foriîialâ şi mai eclatantă dezminţire calomniilor de netoieranţă religioasă a românilor, sistematic răspîndite în Europa ; Considârînd că numele de evreu nu este numai acela al unei secte, dar fi a unui neam care, deşi risipit pe întreaga suprafaţă a globului are, însă, trecutul, tradiţiunile şi aspiraţiunile sale proprii, lâ care n-a înţeles niciodată să renunţe, precum o dovedeşte experienţa, chiar în ţările unde ei nu sunt dedt intr-un număr cu totul,restrîns, necum.la noi, unde pe alocurea ei reprezint două treimi din numărul total al populaţiunii ; Gonsiderînd eă uh Stat, pentru a fi bine constituit, trebuie să aibă Oetâţeni din o singură rasă, sau cu dispoziţiuni de â se contopi pentru a forma un element omogen ; Gonsiderînd că evreii stabiliţi în România se află în cohdiţiuhi morale care-i împiedică de-a se asimila şi [a se] contopi cu naţiunea română : Consderînd că evreii din România, prin numărul lor zdrobitor,, prin emigraţiunea lOr necontenită, prin tendinţa lor de a forma în România Stat în stat, prin solidaritatea lor cu toţi evreii din celelalte părţi ale'lumii CU căre conspiră pentru formarea unui stat ebraic pe malurile Dună* ieeî, âsmâftinţă dd a âubplantă naţiunea româna, în loc de a se asimila cu dÎJisa, eeeâ Ce Constituie pentru noi un pericol de distrugere fi câ stat. şi eamâţiufte j Gonsiderînd că; în fâţâ acestei tendinţe [manifeste] de-a constitui CeMă distinct Şi â ihVăziuriii continue şi uriaşe la care surttem expuşi din partea acestui neam, suntem, faţă cu dînsul, în cazul de legitimă apărare a neamului nostru, bazat pe dreptul ce-1 are orice fiinţă individuală sau Obiectivă de a pune propria sa'viaţă mai presus decît poftele altuia ; Gonsiderînd că a admite aceste pretenţiuni ale Alianţei isrâeiite universale şi aceea ca legile să ni se impună din afară este tot una eu a abdica ca Stat şi ca naţiune, că concesiunile făcute astăzi, în aceste con-diţiuni umilitoare, ar fi sancţionarea unor altor pretenţiuni latente care miine VOr deveni la rîndul lor exigibile ; căci’, desehizînd uşa intervenţiunei străine, cine ne poate spune unde se vor opri mai tîrziu pretefiţiunile nedrepte din afară ? , ' Etc. ete. Declară că nu e loc, cît pentru acum, la revizuirea Art. 7 din Consti-tuţiune.“ 26 Dăt evreii sunt neobosiţi ; Alianţa israelită universală lucrfeazâ energic pe lingă toate cabinetele cerînd, stăruind ca să se impuie României soluţionarea grabnică a problemei.27 Dar la Bucureşti Parlamentul nu se grăbeşte deloc. Opoziţia împotriva revizuirii Art. 7 este din ce In ce mai puternica, aşa că guvernul vede că nu are cele două treimi. . : La sfîrşitul iui iunie se întrunesc la Paris ambasadorii franţei, Angliei) Germaniei şi Italiei, spre a găsi soluţia care să impuie României revizuirea Art. 7. Alianţa israelită zorea de la spate. Puterile, negăsind soluţia, Austria ia asupră-şi ca să intervie la Bucureşti în mod amical. Adăugăm că Anglia, Franţa, Germania şi Italia condiţionase recunoaşterea Independenţei României de revizuirea Art.7.23 în timpul acesta, presa evreiască din Austro-Ungărife este foarte violentă împotriva României, în special împotriva opoziţiei care nu voia să revizuiască. Toată presa evreiască, sau inspirată, sau subsidiată de evrei tună. Îiî cele două Gătitele opoziţia contră revizuirii e atîtde mare că la începutul lui iulie C. A. Rosettî îşi dă demisia de la preşedinţia Camerei iâr Ion Brâtiahu declară că vă .demisiona şi dl. C. A. Rosetti este reales preşedinte In aceeaşi şedinţă, Cu ?3 votiiri, dar Sdnt şi 4â abţineri. Geie două treimi lipsesc gUVdrtiuitii. A doua zi, ÎOn Brătianu demisionează.39 Domnitorul însărcinează pe Constantin Bosianu, preşedinte al Se-natului, să formeze un cabinet cu Gheorghe Vemescu, dar Bosianu refuză. In faţa acestui refuz, tot Ion Brătianu e însărcinat cu formarea cabinetului, Cu condiţia de a forma un7 cabinet de colaborare cu elemente de rnai multe nuanţe.30 Cabinetul e astfel constituit : Ion Brătianu, preşedinte şi Lucrări Publice, M. Kogălniceanu, internele, Nicolâe KreţuleScU; Cultele, V&siie Boerescu, Externele, Ariastase Stolojan, Justiţia, Dimitrie Sturdza, Finanţele, colonelul Dimitrie Lecca, Rezbelul. 31 Cu chipul acesta opoziţia conservatoare eăte slăbită şi dezorganizată. Centrul s-a deslipit definitiv de dreapta şi a trecut în partidul liberal. In acelaşi timp Camerele sunt prorogate pentru o lună pîh& ie> 11 august. ' Îîi timpul prorogârei, numai presa mai participă la luptele politice, tiiinistrUl de Externe, Vasile Boerescu, pleacă în misiim@ în Străinătate spre ă pleda cauza României pe lingă cabinetele europene. 33 înainte de intrarea lui KogălniceătlU în Cabinet, făCUSfe senzaţie şi fusese mult exploatată de oposriţiune o ăcUzaţiUne îndreptată împotriva lui şi a iui Simion Mihălescu, fruntaş liberai şi fost prefect de poliţie îh seara istorică de 11 martie 1871 acuzaţia era cum că ar fi foşt plătiţi de către un oarecare antreprenor rus, anume Varşavsky, spre a-i pune la dispoziţie, prin rechiziţie, vreo 300 care ţărăneşti. Denunţarea o face un oarecare Moldoveanu, care declară, prţn zia-rele opoziţiei, cum că el însuşi a plătit mita. Afacerea ajunge, fireşte, la Parchet, dar... rezultatul anchetei se pierde în noaptea timpurilor. 33 La teatrul Dacia, un fenomen apare. Este americanul James Swone care, într-un acvarium plin cu apă limpede, intră, se scufundă, scrie, bea, mănîncă şi fumează^ timp de 5 minute. Care era „trucul* acestui scufundător care a izbutit să fumeze în apă, nimeni nu a putut afla. La teatrul de vară Guichard joadă^Pascaly în drama Sărmanul artist. 35 îndată după forrriarea noului minister,'- Mihail Kogălniceanu trimite prefecţilor o foarte lungă circulară, în care începe prin a le spune câ ministerul cel nou nu este un minister de coaliţiune, ci un minister obţinut din fuziunea mai multor elemente ale partidului liberal.36 Din străinătate vin două ştiri de multă senzaţie : una este moartea prinţului Louis Napoleon, care a fost ucis în rîndurile engleze luptîhd contra zuluşilor37, cealaltă e retragerea contelui ‘Andrâssy din capul ministerului de Externe al Austro-Ungariei.38 Cu moartea prinţului Napoleon, cauza imperială primeşte în. Franţa o grea lovitură. Prin retragerea contelui Andrâssy, influenţa Ungariei’ la Viena scade simţitor. La începutul lunii august, principele Alexandru de Bâttenberg este investit de către sultan ca prinţ domnitor al Bulgariei.39 Pe la jumătatea lui septembrie, Alexandru de Bâttenberg vine în Bucureşţi spre a face o vizită prinţului Carol. /*° In sfîrşit, după lungi şi pasionate discuţiuni, aproape toate partidele cad de acord ca să voteze revizuirea Art. 7 din Constituţie. în Cameră, revizuirea e votată la 6 octombrie cu 132 voturi contra 9 ; la Senat, în ziua de 11 octombrie, cu 56 voturi contra 2. La Seriât.a votat contra numai Nicolae Voinov şi s-au abţinut: Vasile Alecsandri, C. Brăescu şi N. Bujoreanu./,i Imediat după votarea revizuirii şi în conformitate cu noul text constituţional Parlamentul a votat naturalizarea a 883 evrei cari au fost sub drapel în timpul războiului.42 „ Revizuirea s-a făcut cu mare greutate^ Cea mai mare parte a deputaţilor şi senatorilor —fie opozanţi, fie guvernamentali — fuseseră aleşi pe făgăduiala că nu vor vota revizuirea. Apoi era revolta produsă îh ţâră de presiunile Alianţei israelite universale şi de condiţionarea impusă de marile puteri cum că independenţa României nu va fi recunoscută pînâ ce nu vor fi date drepturi evreilor. Revoltătoarea silnicie a marilor puterii faţă de un popor mic şi brav care-şi cîştigase dreptul la viaţă prin eroismul fiilor săi impunea parlamentarilor rezistenţa ce făceau condiţiunii impuse. România nu venise la' Congresul din Berlin ca să cerşească independenţa. Independenţa o cucerise ea însăşi dinaintea Griviţei, la Pîevna, la Smîrdan, la Vidin, pentru această independenţă ea plătise cu viaţa a 10 000 ostaşi şi cu Basarabia răpită. Iar marile puteri, pentru ruşinea Europei şi a veacului, mai impuneau României şi drepturi pentru evrei, condiţiune cu care numai independenţa ei erea recunoscută.43 Articolul 7 a fost revizuit, dar a rămas şi ura împotriva evreilor. . Răscumpărarea căilor ferate , Altă mare chestiune la ordinea zilei : răscumpărarea căilor ferate, .în presă şi în cercurile opoziţiei se ridică critici violente. Deşi toată lumea e partizană a răscumpărării, dar se spune că unii liberali au făcut o. afacere cu cîştig personal din această operaţie. Şi, în adevăr, pe piaţa Berlinului, de unde acţiunile erau scăzute la 40, deodată se ridică pînă la 60 valoarea nominală ! "Ce se spunea în culise? Se spunea că îri Consiliul de miniştri îft care s-a hotărît răscumpărarea s-a decis, pe cuvînt de cinste, ca taina absolută să fie păstrată. Aceasta pentru ca statul să poată cumpăra pe nesimţite acţiunile pe preţ scăzut. ' Deodată, însă, acţiunile se urcă, iar statul e silit să le cumpere la valoarea nominală. Ce se întîmplase ? " *' " Se spunea, în cercurile opoziţiei, cum că unul dintre miniştri cit şi un. ziarist guvernamental, îndată după hotărîrea Consiliului de miniştri, au trimis la Berlin emisari ca să'cumpere cîte acţiuni ale Căilor ferate române ;gQr putea.: Aceşti emisari au cumpărat mult în contul celor două personagii politice, dar deşteptarea a fost dată pe piaţa Berlinului, şi acţiunile s-au urcat fulgerător. Cînd a venit rîndul statului ca să cumpere, a trebuit să le cumpere la maximum. Multă vremecei doi oameni politici au fost învinuiţi că au traficat şi s-au îmbogăţit spre paguba ţării.44 In sfîrşit, în decembrie 1879, răscumpărarea a fost votată,45 După cum apele Nilului, retrăgîndu-se, lasă în urma lor atîtea ele mente gerrmnatoare pentru pămînt, tot aşa ruşii au lăsat în România geirmenii' socialismului Nihilismul latent pînă la 1877, devine activ în Rtisia, dar a pus piciorul şi în România. Un român basarabean, Nicolae Zubcu Codreanu, îşi face apariţia printre studenţii în medicină şi începe opera de prozelitism. Dar în eurînd moare şi este înmormîntat la Curtea-de-Argeş. în Iaşi se aşază un socialist, anume dr. Russel. în Bucureşti se .lucrează, printre studenţii în medicină. Gine ?... Nu se ştie. 57 îtttivo sedi^ă, stfoţ tovîtat Ia o întrunire fceerfetS la spitalul Filantropia. Sunt acolo următprii studenţi în medicină şi în drept : Sabin, Stâuceanu, Spiroiu, Frimzescu, Scorţeânu, Manicea, Inotescu şi, poate, încă vreo dţiva. Intrau zi, aflăm a picat un alt basarabean, Zamfir Arbure, cu dârfc f(Cnii^tinţâ* în sfîrşit, la o întrunire tainică de la spitalul Colţea, iăC&n cunoştinţă şi CU Costică Dobrogeanu. ÎJdbroge^au venea din Rusia. în timpul războiului se aşezase la brăila, unde deschisese o spălătorie dar, descoperit de către poliţia ru-' âeăşdâ, a- fost ridicat într-o noapte şi trimis în Rusia. Printr-o fericită întâmplare, pe cînd era transportat în Siberia, s-a putut evada, a trecut cu o luntre în Norvegia, de unde a revenit în România. Intrarea lui Costică Dobrogeanu în România a fost începutul adevăratei activităţi socialiste. Deocamdată acţiunea se mărginea în cercurile studenţilor, fiindcă lumea lucrătorilor era eu totul neaccesibilâ propagandei.46 Epoca dintre anii 1879 şi 1884 este fără mare relief. Este epoca care ă Urinat războiului, epoca de odihnă, de culcare pe laurii cîştigaţi, epoca in Care cerul este fără nori şi oamenii fără griji. Partidul liberal este în toiul atotputerniciei sale. NOTE * V. mai ştia, nota li, p. 83—31 . 7 „Chestiunea eVreie" a preocupat în mod deosebit opinia publică romanească în a doua jumătate a secolului trecut şi a o ignora înseamnă a lipsi cititorul de azi, mai puţin familiarizat cu problemele istoriei moderne româneşti, de posibilitatea înţelegerii mai nuanţate şi mai exacte a vieţii social-politice a vremii, precum şl printre altele — a modului cum această „chestiune" complicată s-â oglindit în opera publicistică a unor mari scriitori (Eminescu, de pildă). După 1835, In Ţările Române s-a înregistrat o creştere simţitoare a numărului de evrei, stabiliţi aici după ce trecuseră de regulă clandestin graniţă,' venind din Rusia ţaristă (dih Po-doîia)* de unde fugiseră penţru a scăpa de persecuţiile religioase sau din Găliţia poloneză; aflată sub stăpinire austriacă, de unde, erau alungaţi de condiţiile mizere de viaţă. In nordul Moldovei îndeosebi, ei acaparaseră In foarte spurt timp aproape în totalitate rhioul comerţ orăşenesc, cămătăria practicată primitiv şi desfacerea băuturilor spirtoase zii mediul rural (aşa cum menţiona, deJ altfel, F. S. Aurelian ..intr-un foarte judicios articol din 1879 în care se pronunţa în favoarea „suprimării barierei ce se pune împămîntenirii celor de rit necreştin" : „Mai tot comerţul a fpşt acaparat de această popula ţiu ne de provenienţă streină, cu apucături şi deprinderi streine. Astăzi se poate 2ice că mai nici o tranzaeţiune nu este posibilă* în Moldova fârâ mijlocirea unui evreu. Ei sunt stăpîni pe toată mişcarea economică, ei urcă şi scad preţurile, ei determină curentul mişcării comerciale'.. Măcelării, brutării, băcănii, restaurante, cîrcîumi, comerţul cu fructe, în fine vînzârea celui măi ibic obifcet de eonsumaţiune, pînă şi apa de băut este privilegiul evreilor... Aceea ce oamenii obicinuiesc a numi clasa de mijloc este mai preste tot locul compusă din iSrailiţi* P. S. Aurelian, Cronica ştiinţifică, Reviste ştiinţifică, an. X, ar. 9, 15 iunie 1879, p. 129—i30). Se afirma în epocă, in 1869, că numai în 15 ani numărul evreilor câre-şî găsiseră un adăpost binevoitor în România se împătrise („...n’ou-blions pas que le nombre des juifs en Rbiimânie â plus que quadruplă dans ie cours d6S QUîttzg derftlăres âiihăes** —^ La tfuestion des iwăelites en Rdumanie, Paris, 1869, p. 10), sau, în orice caz, crescuse cii 200 000 de persoane, între aiiii 1862—1872. J (Dimitrie Frunzescu, Dicţionar topografia şi statistic al României, Bucureşti, 1872, p. XVI), ăjungind, după unele estimări nu toarte precise, la eua. 400 000 (la o populaţie totală de cinci milioane de locuitoi'i). în aceste condiţii, după cum preciza Mihail Kogalmceanu, unul dintre cei mai lucizi oameni politici români ai vremii, „cestiunea israeiiţilor din intru nu este o prigonire religioasă, oi este o Gestiune naţională şi economică..*“ (Mihail Kogălnieeanu, Opere$ vob IV, Oratorie, II, 1004*-1878, partea a Il-a, 1808—1870, ediţie îngrijită de Georgeta Penelea, Ed. Academici, Bucureşti, 1980, p. 358). Se impunea, aşadar, potrivit spiritelor celor mai luminate ale vremii, ca drepturile civile şi politice să fie acordate treptat, fără nici un fel de discriminare de ordin religios, potrivit uzanţelor constituţionale numai acelor evrei care doreau sincer, aceasta şi dovedeau ataşament faţă de patria adoptivă, Urmînd ca evreilor sosiţi de curind In ţara şi care nu cunoşteau limba română* n-aveau adeseori domiciliu stabil, nu practicau o meserie utilă, nu vroiau să satisfacă serviciul militar etc. să li se condiţioneze „impămîntemrea" de dovedirea prin fapte, în timp, a năzuinţelor lor de a deveni cetăţeni români, aşa cum, de altfel, se procedează şi astăzi în toate ţările civilizate. Pornind de la aceste principii, guvernul prezidat de Lascâr Catargiu (din care făceau parte şi liberalii radicali I. C. Brătiami şi C* A. Rosettti), prezentase spre dezbatere şi aprobare în Adunarea Constituantă, ia iunie 1886, proiectul de Constituţie a României, în care Articolul 6 prevedea m in spiritul principiilor democratice promovate de revoluţionarii paşoptişti — că deosebirile de credinţe religioase nu pot constitui o piedică în calea obţinerii cetăţeniei române („însuşirea de român se dobîndeşte, se conservă şi se pierde potrivit regulelor statornicite prin legile civile. Religiunea nu poate fi un obstacol la împământenire" MonitoruU jurnal oficial al Principatelor Unite — România, 22 iunie/4 iulie 1866. P* 604—005): Dar, sub presiunea deputaţilor moldoveni din „Fracţiunea liberă şi independentă" şi a unei neinspirate manifestaţii de stradă la care au luat parte, la 18/30 iunie 1866, la chemarea lui Cezar Bolliac, circa 300-400 de elemente turbulente, care s-au agitat în jurul localului Adunării Constituante, guvernul a fost nevoit ■— şi de teamă că eventualele tulburări ar putea sluji ca pretext pentru intervenţia unor puteri străine în România — să declare, prin vocea ministrului de Finanţe, L C. Brătiami, că renunţa la formularea iniţială a Articolului 6. In forma amendată. Articolul 6, devenit Articolul 7 din Constituţia României prevedea, contrazicînd principiile democratice care au stat la baza elaborării ei, discriminări cu caracter religios privind obţinerea cetăţeniei române, discriminări care vizau grupurile de .populaţie necreştine : evrei şi după 1878 — şi mahomedani, aflate pe teritoriul ţării noastre („însuşirea de român se dobîndeşte, se conservă şi se pierde potrivit regulelor statornicite prin legile civile. Numai streinii d,e rituri creştine pot dobîfldi împâmîn* tenirea'1 — MOF., nr. 142, 1/13 iulie 1866, p, 637). Aceasta concesie, făcuta sub presiu-. nea unor elemente iresponsabile şi a unor oameni politici lipsiţi de Simţul realităţii a creat serioase dificultăţi tînărului stat român care a fost învinuit — fără temei In anii următori, de unele puteri străine sau de organizaţii de peste hotare (precum „Alianţa israelită universală", fondată în 1860 la Paris, cu concursul lui Adolphe Crâ-mieux, fost ministru de Justiţie" în guvernul revoluţionar francez de la 1848), că promovează pe plan intern o politică de discriminare rasială, pe criterii religioase. Răspunsul argumentat la aceste învinuiri l-a dat, printre alţii, şi B, P. Haşdeu, într-*o serie de articole publicate în Românul ş 1 reluate apoi într-o broşură : istoria toleranţei religioase în România (1868), în care a demonstrat cu argumente istorice irefutabile toleranţa manifestată de poporul nostru, în ceea ce priveşte exercitarea credinţelor religioase, din cele mai vechi timpuri, precum şi spiritul său tradiţional de ospitalitate. Pornind de la formularea amintită a Articolului 7 din Constituţia României, Congresul de la Berlin, la propunerea ministrului de Externe al Franţei, Waddmg-ton, a condiţionat recunoaşterea de către marile puteri a independenţei ţării noastre şi de înlăturarea oricăror discriminări cu caracter religios, cerinţă precizată astfel în Articolul 44 al Tratatului de pace : „în România deosebirea credinţelor religioase şi a confesiunilor nu va putea fi opusă nimănui ca. un motiv de excludere sau de incapacitate in 'ceea ce priveşte bucurarea de drepturi civile şi politice, admiterea în sarcini publice, funcţiuni şi onoruri sau exercitarea diferitelor profesiuni şi industrii în orice localitate ar fi. Libertatea şi practica exterioară a oricărui cult vor fi asigurate tuturor supuşilor pămînteni ai statului român precum şi străinilor şl nu se va pune nici un fel de piedici atît organizaţiei iex~arhice a diferitelor comunităţi religioase, cit şi raporturilor acestora cu capii lor spirituali. Naţionalii tuturor puterilor* comercianţii sau alţii vor fi trataţi în România fără deosebire de reli-giune, pe piciorul unei desăvîrşite egalităţi" (traducere din epocă în : Documente 5tfr privind istoria Rom&ftfei. Războiulpentru independenţă, voh IX, Ed. Academiei, Bucureşti, 1955, p. 382) ; această imixtiune umilitoare a marilor puteri în afacerile noastre interne n-ar fi avut loc dacă în 1866 Articolul 7 ai Constituţiei româiieşti^ăr fi fost adoptat în redactarea iniţială propusă de liberalii radicali, aşa cum menţiona, de altfel, cu multă dreptate si istoricul de origine franceză Fredăric Dame" : „Şi le cabinet du 10/22 mai 1860 n'avait pas recute devant Ies bartdes de C. Bolliac, la Roti-manie n’avait pas £tă fotcee par TEurope en 1878 modifier sa ‘ Constitution* (ffistoire de la Roumanie contemporainţ, 1822—1900, par Frăderic Dame, Paris, 1900, p. 169, n 1). 3 Potrivit mărturisirilor făcute de el în Adunarea Deputaţilor, I. C. Brătianu s-a întilnit în timpul Congresului de la Berlin cu reprezentanţii Alianţei israelite", printre care şi Cohen, directorul general ai acesteia, şi'i-a asigura' că România va revedea Articolul 7 din Constituţie, în aceste condiţii nemaifiind necesară, după opinia :sa, ridicarea „chestiunii israelite" în faţa înaltului for european („Noi cei dintîi suntem interesaţi să ştergem Art. 7 din Constituţia noastră — le-ar fi spus Bră-tlanu în încheiere — căci el face coreligionarilor dv. o situaţiune privilegiată în România. în adevăr, ca ministru de Finanţe am putut constata că asupra La sfîrşitul anului 1878 şi la începutul anului 1879 Teatrul Naţional biicurfcştean — în lipsa unor subvenţii din pairţea, statului, care L-ar fi oferit echiÎL brul financiar necesar — trecea prin serioase momente de criză, încasările realizate nefiind îndestulătoare pentru acoperirea cheltuielilor şi asigurarea unei existenţa demne actorilor ; in aceste condiţii, directorul general al teatrelor, Ion Ghica, a iniţiat organizarea, în timpul carnavalului din. iarna anului 1879, a şase, baluri mascate, în zilele de sîmbâtă (6, 13, 20, 27 ianuarie, 3 şi 10 februarie), âpelîhd la concursul „orchestrei complectetk a Operei italiene (dirijată de Ludovic Wiesl) preţum şi a muzicii militare (ROM., 8, 9, ianuarie 1379, p. 19). Dar, în ciuda aşteptărilor optimiste, doar unul dintre balurile mascate a adus beneficii (cel de la 3/15 februarie 1879 — Masoff, Teatral românesc, JII, P- 73). 1 Noul „teatru de vară" de la Dacia s-a deschis „marţi la 1 mai" 1879, directorul acestuia, I: D: Ionescu anunţînd publicul prin intermediul presei că teatrul său „va întrece tot ce posedă pînă acum Bucureştii în genul acesta, putîrid rivaliza cu cele mai mari stabilimente teatrale din Paris, Londra şi Viena" (TEL.,29 aprilie 1879, p. ;3 ; ROM., 30 aprilie, 1 mai 1879, p. 407). In vara anului 1879 el ş-a bucurat contrar afirmaţiilor lui Bacalbasa — de o mare afluenţă de public, potrivit unei aprecieri pe care o presupunem obiectivă, extrasă din paginile Telegrafului*Suijt multe lucruri de văzul In grădina d-iui Ionescu din curtea hotelului;Dacia. începind de la aranjamentul grădinii şi pînă la' scamatoriile d-lui Boscu* altfel unice în felii! lor, e încă de văzut doi gimnaşti excelenţi şi un echilibrist perfect. Dar mai presus de toate, orchestra ddui [Ferdihand] Sctiipeck» deşi e mică lâ număr, e tot aşa de buna ca şi celelalte mari. E multă şi variată lume, în toate serile, în acea grădină ; am putea zice chiar că lumea e maî variată decît scena'1 (S., Cronica orâdiniloT* TEL,,.9 iunie 1879, p. 3—3). Grădina efca cochet amenajata, dispunînd de ^dot$ă rln-duri de loji cu intrări separate", de locuri la stal „numerotate" şi, de asemenea, de locuri „împrejurul meselor1', fiind luminată „strălucitor“ cu. „peste 2O00.de becuri11 cu gaz. 8 La începutul anului 187® Camerele Legiuitoare ale tării au fost chemate să se pronunţe în legătură cu clauzele Tratatului de la Berlin care impuneau modificarea Articolului 7 al Constituţiei noastre, adevărată imixtiune în treburile interne ale unui stat liber, resimţită dureros de către opinia publică românească (şi in acest sens sînt relevabile observaţiile lucide ale lui Tiiu Maior eseu, care a rostit, în epocă, alături de Kogălniceanu, punctele de vedere cele mai echilibrate asupra acestei delicate probleme :„... am fost foarte dureros atins cînd am văzut Tratatul de la Berlin amesteeîndu-se în această chestie internă a noastră. Eu, care de altmim-trelea sunt de opinie că Art. 7 nu era bine să figureze deloc în Constituţia noastră, îmi. pare rău că au venit străinii să ne spună ce să facem cu acel articol" — fragment dintr-un discurs rostit în şedinţa. Camerei de la 28 septembrie/11 octombrie 1878, în: Maiorescu, Discursuri parlamentare, II, p. 198—199). Dezbaterile privind această problemă vor începe în Senat Ia 17/29 ianuarie 1879 cînd primul-ministru L C. Brătianu dă citire mesajului domnesc şi declaraţiunii prin care guvernul precizează ,*câ este de trebuinţă a se supune revizuirii Art. 7 din Constituţiune11 (Se-natul Şedinţa de la 11 ianuarie 1879, MOF„ nr. 14, 18/30 ianuarie 1879, p- 260). în aceeaşi şedinţă, la propunerea lui Vasile Boerescu, se alege o comisie — în componenţa notata corect de Bacalbaşa — care urma să ^indice „punctele de revizuire ale Constituţiunii puncte care trebuiau să fie supuse aprobării „Camerelor de revizuire". 0 V. mai sus, p. 30 şi nota 102, p. 49. Prin această măsură, din 17/29 ianuarie* 1879, se revenea la vechiul curs ai rublelor ruseşti, de dinaintea legii din 10/22 mat 1877 prin care se stabilise un curs al rublelor in ţara noastră superior valorii lor reale. 10 In Adunarea Deputaţilor, la 20 februarie/4 martie 1879 (D. Giani fiind „raportorul comitetului de delegaţi ai secţiunilor") şi în Senat, în aceeaşi zi (raportor fiind P. P. Carp), s-a propus, in urma unei consfătuiri comune ale ambelor Camere ale Parlamentului român, din 17 febfuarie/1 martie 1879, o simplă declaraţie, fără motivare, în care se preciza — la sugestia lui P. P. Carp — că „este loc" pentru revizuirea Articolului 7 al Constituţiei României. Asupra acestei propuneri! 'au urmat in săptămînile următoare, în Adunarea Deputaţilor şi în Senat, vii discuţii privind îndeosebi aspectul formal al problemei (dacă declaraţia să se facă „cu motivare" sau fără etej precum şi dacă să se revizuiască numai Art. 7 sau mai multe articole din Constituţie. :11 Observaţia lui Bacalbaşa este foarte exactă. Dezagregarea grupărilor conservatoare a continuat în cursul anului 1879, mai ales din cauza, unor opinii divergente în chestiunea noii formulări a Articolului 7. Astfel, la mijlocul anului* Vasile Boerescu va intra în guvernul Brătianu, iar încă mai dinainte P, P. Carp şi o parte a grupului junimist vor sprijini — în problema revizuirii Constituţiei, aşa cum declara în Senat însuşi şeful politicj al junimiştilor — guvernul liberal („Dacă este vorba a da, în chestia Art. 7 sprijinul nostru leal guvernului, apoi acela l-am promis de mult şi astăzi facem onoare cuvîntului nostru..." — discurs din 28 februarie/12 ' martie 1879, în : C. Gane, P., P, Carp şi locui sau m istoria politică a ţarii, voi. 1, ed. a Il-a, Bucureşti, 1937, p. 222). i 12 Construcţia fabricii de chibrituri de Ia Filaret (lingă Bucureşti) începuse în iunie 1878 ; ea. era dotată cu 30 de maşini aduse din Tranţa şi Belgia şi producea 300 000 de beţe de chibrituri pe zil(ţara noastră importa, pe atunci, anual, 5—0 miliarde de chibrituri din Au st ro-Ungaria în valoare de circa două milioane de lei). Despre importanţa constituirii unei necesare industrii naţionale se pronunţase foarte lămurit Vasile Boerescu, în discursul rostit cu prilejul \ inaugurării acestei prime fabrici de chibrituri , din România i „Forţa unei naţii şe măsoară în timpii moderni mai ales după puterea sa productivă. Producţia industrială este cea mai înseninată, cea dl ; fhkI «gate şl mii pdţiâ «stptisă la fluenţii şt la forţă mâjcfră. Mfronşi do âce&fetâ lealitate economică, trebuie să căutăm şî noi a introduce, a încuraja, a stij imilă 6 indiisftie na^onălă în România, ţară care pînă acum era numai agricolă* (Fabrica româna de chibrituri de la Filaret, TEL., nr, 2061, 3 martie 1879, p. 2—3). După dobîndirea deplinei independente de .stat a ţării noastre, guvernul liberal a îftcUf&jât, pfitttr-0 politică prot^cţionistă, crearea unei industrii naţionale în România, In aceşti ani punîndu-se bazele, într-un ritm ceva mai intens, a unei economii moderne româneşti — de tip capitalist — care a contribuit la dezvoltarea g^n^ală a ţârii în ultimele două decenii ale secolului trecut şi la afirmarea ei pe plan european, s® Potrivit prevederilor constituţionale (Art, 129 —*■ v. Addenda 11, p. 263) declaraţia de revizuire a legii fundamentale a ţârii trebuia „citită" şi „primită" de corpurile legiuitoare de trei ori, la intervale de cîte 15 zile. în Adunarea Deputaţilor votul după a treia „citire" — de către Al. Candiano-Popesctt — a declaraţiei de revizuire a avut loc la 24 martie/5 aprilie 1879 (au votat pentru 75 de deputaţi şi contra 28 *** Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 24 martie 1879, MOF„ nr. 71, 27 majrtfe/8 aprilie 1879, p. 1802) iar în Senat în seara aceleiaşi zile, pe baza raportului lui ,P. P. Carp (Senatul preciza câ „este .trebuinţă de a supune la revizuire Art. 7 din Constituţiunet1 — declaraţia fiind aprobată cu 40 voturi contra 6 — Senatul. Şedinţa de seară de la 24 martie 1879, ‘MOF., nr. 82, 11/23 aprilie 1879, p. 2117). Dintre numeroasele intervenţii asupra declaraţiei de revizuire, reţinem, printre altele, pentru adevărul revelator pe care*l cuprindeau, două : a fostului ministru conservator D. P. Vioreanu („Departe am Ii ajuns astăzi dacă de la 1830 deosebitele guverne ce s-au succedat în ţară încurajau iniţiativa individuală şi Împingeau societatea noastră către comerţ şi industrie, către nenumăratele profesiuni şi meşerii cari ar fi procurat cetăţenilor, pe lingă foloase materiale, mijlocul d-a lupta cu succes contra năvălirii evreilor “ — Senatul Şedinţa de la 27 februarie 1879, MOF., o 0, 3/15 martie 1879, p. 1413) şi a lui Vasile Boerescu („Trebuie să căutăm cu toţii, în mod practic şi independinle, mijlocul cel mai bun spre a pune în acord Constitu-ţiunea noastră cu Tractatul de la Berlin, salvînd totodată şi interesele vitale ale ţării* r- Ibid<, nr, 51, 4/16 martie 1879, p. 1443). 14 Ideea unui guvern de coaliţie, pe care o propunea, printre alţii, şi Mihail Kogălnieeanu (acesta îndemna în şedinţa Senatului din 9/21 martie 1879 : „Sa ne unim, să facem un guvern de fuziune" — Senatul. Şedinţa de la 9 martie 1879, MOF., iu^ 61».16/28..martie 1879, p. 1823), nu izvora neapărat din intenţii politicianiste, ci oferea, o soluţie practică de rezolvare a problemelor la ordinea zilei prin colaborarea mai multor grupări politice, soluţie Ia care, de altfel, s-a recurs în vara aceluiaşi a*L 15 Dizolvarea Camerelor Legiuitoare a avut loc duminică 25 fnartie/6 aprilie 1870,'urmînd ca în cursul lunii mai să fie aleasă Adunarea Constituantă, menită să discute şi să aprobe noua formulare a Art. 7 din Constituţia românească rbn 1866. în mesajul de dizolvare a Parlamentului, citit de domnitor, acesta avea sâ facă din nou aluzie la dureroasele sacrificii pe care le impusese patriei noastre Tvatatui de pace de ia Berlin, inclusiv intervenţia brutală în problemele interne ale ţării : „După rezbel, atunci ci nd ea [România] avea dreptul de a se aştepta nu la sacrificiile dureroase ce se impun naţiunilor învinse ci la foloasele la cari au dreptul a pretinde acei cari sâ întorc încununaţi de succes, ea a avut forţa, tot în Interesul păcii generale, a-şi îneca durerea şi s-a resemnat a primi stipulaţiile Tratatului de la Berlin tPartea oficială, MOF., nr, 76, 26 martie/7 aprilie 1879, p. 1858). *G în şedinţa Adunării Deputaţilor din 22 martie/3 aprilie 1879 P. S. Aurelian a dat citire raportului privind „cit a costat pe tezaurul public acest rezbel, împreună cu concentrările pregătitoare şi cu ţinerea oştirii pe picior de rezbel pînâ îri august trecut" (1878). Raportorul preciza că suma reală cheltuită efectiv în timpul răz- boiului âr fr fost de 44 milioane lei, „cu totul minimă în comparaţie cu cheltuielile de tezbel fâtiUt de orice alt stat din Europa". Dintre sumele mai importante menţio-v tiăm : cheltuieli de concentrare = şi de ■ mobilizare ; întreţinerea armatei pusă pe pi- cior djs rezbei; întreţinerea prizonierilor turci: 24 892135; rechiziţiuni pentru trebuinţele armatei : 12 282 379 lei; efecte de îmbrăcăminte, de echipament, corturi, 62 iiniţ telegrafice etc. :.3 795 798 lei ; transporturi ale oştirii cu căile ferate şi închirieri de vapoare pentru transportul „pe Dunărea" : 3 499 924 lei etc. ChelţuiiaUÎe provocate din cauza războiului se refereau la : menţinerea ordinii publice, întreţinerea şi exploatarea căilor ferate pentru trebuinţele armatelor ruseşti, „pierderile asupra rublelor de hîrtie încasate de la armatele ruseşti" etc, (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 22 martie 1879, MOF., nr. 67, 23 ,martie/4 aprilie 1879, p. 1707^1768). Menţionăm că toate aceste calcule priveau numai cheltuielile înregistrate de Ministerul „de răzbel", totalul costurilor reclamate de război (inclusiv pagubele materiale provocate de acesta, ofrandele oferite ae populaţie, pensiile pentru văduve Şi invalizi etc.) s-ar fi ridicat — după unele estimări mai noi —^ la aproape 500 de tnilîb&ite de lei {Istoria militară a poporului român, -voi. IV, Ed. Militară, Bucureşti, 1987, p. 827). 17 Comitetul electoral din Capitală şi judeţul Ilfov al „opoziţiei cOhsefrVă-toare şi liberală moderată" a fost ales în cadrul unei întruniri ce a avut ldc duminică 18/30 martie 1879 în casele lui George C Filipescu de pe Calea Victoriei \ itti-rnele înregistrate de Bacalbaşa şînt corbcte, cu excepţia âceiuiă al lui Nicdlăe loanid : este vorba de Ştefan Ioanlde (Bancherul) (Adunarea electorală, Pte^a* aii. XII, nr. 63, 19, 20 martie 1879, p. 1). La 30 martie/11 aprilie 1879 „comitetul electoral din Bucureşti", a lansat un apel către „domnii alegatori" cerîndu-le să contribuie prin votul lor la alegerea unei „adunări de revizuire" cu adevărat reprezentativă ,jde natură a salva cele mai nobile interese ale naţiunii noastre" (Apel, Comitetul Ciad-toral din Bucureşti către domnii alegători, Press a, nr. 72, 30 martie 1879, p. 1). 15 Rezilierea contractului Regiei Monopolului Tutunurilor, ROM., 31 martie 1879, p. 295. Statul român prelua Regia Monopolului Tutunurilor — pe care o Concesionase în 1872 unei societăţi engleze — cu începere de la 6/18 aprilie 1879 ; director ' general al Regiei avea să fie numit,, la sfîrşdlul lunii martie 1879, G. C. Cantacuzino, cnreccui general în Ministerul de Finanţe tMOF., nr, 75, 31 martie/12 aprilie 1879* p. 1970), tînâr liberal aflat la începutul unei ascensiuni politice rapide. Administrarea de către stat a monopolului tutunurilor s-a1 dovedit avantajoasă ; în cele 8 luni şi 24 de zile dt a funcţionat în anul 1879 a oferit tezaurului public 8 650 523 lei in Ioc de 7 040 000 Iei, cît ar fi plătit societatea concesionară (MOF., nr; 71, 27 martie/8 aprilie 1880,p. 2112—2113). 19 Qimitrie Cariagdi a fost ales primar al Capitalei In decembrie 11878; blema amenajării rîului Dîmboviţa a fost supusă discuţiei şi aprobării CtonsiUujtui comunal al oraşului Bucureşti de către X. P. Dumitrescu, „locotenent de primari încă în vara anului 1877 (v. mai sus nota 98, p. 48) ; Bacalbaşa şi-a reamintit de această problemă pentru că la 16/28 aprilie 1879 domnitorul a promulgat legea — votată de Adunarea Deputaţilor şi de Senat la 24 martie / 5 aprilie 1879 — pe baza căreia „comuna Bucureşti are facultatea sâ facă un împrumut provizoriu pînâ la suma do 3 milioane lei ia Casa de depuneri pentru executarea în parte a'lucrărilor celor mai urgente prevăzute în legea din 10 iulie 1878", lege prin care se acorda Capitalei împrumutul de 15 150 000 lei necesar pentru efectuarea lucrărilor proiectate (MOF., rir. 90, 20 aprilie / 2 mai 1879, p. 2281). 20 Numirile, înregistrate corect de Bacakiaşa, s-au făcut printr-un decret puf-tind data de 28 martie / 9 aprile 1879 (MOF., nr. 75, 31 martie / 12 aprilie 1879, p. 1969). Transferarea lui Radu Mihai ca prefect la Iaşi a avut în vedere şi faptul că acesta — fire autoritară — ar fi putut să asigure ordinea în cazul unor eventuale tulburări provocate de discuţiile referitoare ia modificarea Art. 7 (Memoriile, 3tV, p. 66). 21 Bacnlbnsn se referă la faptul4 că doi candidaţi au fost aleş* fiecare în Clte două judeţe diferite, în cazul de faţă Miliail Kogâlniceânu (la Fâlciu şî Rdmaft) şti. C Brâtianu (la Romanaţi şi Suceava). 32 32 Alegerile parlamentare din mai 1879 âu fost cîştigate de liberali cafcb* bvîtţd interesul ca modificarea Constituţiei să nu aparţină în exclusivitate partidului lor, au facilitat accesul în noile Camere şi a unui număr mai însemnat de "reprezentanţi ai grupărilor conservatoare şi centriste. Dar,' într-adevăr. în cadrul Colegiului I de Senat (al moşierimii) opoziţia a obţinut majoritatea voturilor în 20 de judeţe din 30, 63 aici fiind aleşi mulţi dintre principalii fruntaşi ai acesteia, printre care: I. Strat, Dim. Ghica, V, Boerescu, Petre. Mavrogheni, Lascăr Catargiu, G. Mânu, Manolache Costache- Epureanu, Ion Em. Florescu, G Gr. Cantacuzino, V. Alecsandri, Al. Ştirbey, Th. Rosetti. De aceea Senatul avea să fie foarte slab controlat de guvernul liberal. La Iaşi—după cum precizează mal Sus Bacalbaşa — liberalii, în ciuda prezenţei ca prefect a lui Radu Mihai, care nu era chiar atît de fioros cum l-au înfăţişat unii contemporani, âu fost înfrînţi la toate colegiile, aici fiind aleşi : Titu Maiorescu, I. C. Cnipercescu, G. Mârzescu, lacob Negruzzi, Vasile Conta, Leon Negruzzi ş,a. (ca deputaţi) ; Petre Mavrogheni şi D. Cornea (ca senatori). 27 „Ţara" nu era — aşa cum afirmă pripit Bacalbaşa — împotriva modificării Constituţiei în sensul eliminării discriminărilor de ordin religios, devenite anacronice în secolul al XlX-lea, ci îştmanifesta nemulţumirea — aşa cum au precizat şi numeroşi deputaţi şi senatori în Parlament — în legătură cu faptul că aceste modificări erau impuse la modul ultimativ de marile puteri, care condiţionau recunoaşterea independenţei României de revizuirea Constituţiei sale („Lăsaţi la propria noastră iniţiativă şi la liberul nostru arbitru — preciza Vasile Alecsandri în octombrie 1879, şi avea perfectă dreptate — ne-am fi arătat mai liberali, mai mărinimoşi în privirea evreilor decît acum, că ne vedem loviţi în amorul nostru /propriu naţional, în dreptul nostru suveran de legiferare şi apăsaţi sud presiune streină " Senatul, Şedinţa de la 10 octombrie 1879, MOF., nr. 230, 11/23 octombrie 1879, p. 6558). 24 Articolele profesorului Bluntschli au fost reproduse de Românul din 13, 14, 15 şi 16 iunie 1879 sub titlul Opiniunea juridica a profesorului dr. Bluntschli în Gestiunea evreilor din România. Profesorul elveţian Johann Caspar Bluntschli (1808— 1881), unul dintre fondatorii Institutului internaţional pentru drepturile omului, precizase — mai exact — că „numai acel stat ar fi civilizat unde drepturile politice nu depind de credinţe religioase" (ROM., 13 iunie 1879, p. 556), afirmaţie cu care ziarul german era, bineînţeles, de acord, dar fă eînd menţiunea că aceste drepturi nu prea erau respectate nici în statele occidentale : în Spania (unde prin Constituţie se acorda ne-catolicilor doar „o toleranţă necondiţionată"), în Portugalia sau Italia (aici drepturile cîştigate de ne-catolici erau „foarte mici şi cu valoare foarte problematică") şi, bineînţeles, cu atît mai puţin în Germania („Apoi, dacă un funcţionar, de exemplu, ar voi să dea espresiune acestei independinţe prin aceea că nu şi-ar boteza copiii, această greşită părere despre independinţă ar fi astfel pedepsită încît ar simţi-o amar" — IbidJ. Referindu-se la situaţia concretă din România, autorul, articolului — bine documentat — din Augsburger AUgemeine Zeitung (apărut în numerele ziarului din 20, 21 şi 23 iunie — stj. n. 1879) arăta că guvernul liberal din ţara noastră, pro-movînd o politică democratică („In nici o ţară din Europa presa nu are atîtâ libertate şi nicăieri în lume cei ce s-ar crede apăsaţi nu‘au atît de nemărginită libertate de a se plînge în public ca în România11 — ROM., 16 iunie 1879, p. 569) era capabil să rezolve, fără amestecul „Europei*, o problemă complexă pe care cei din afara hotarelor ţării nu o puteau înţelege pe deplin („E cutezător — ca să nu ne servim de o espresiune mai aspră — a face regule pentru viaţa unui stat din nişte principii abstracte de ale căror relaţiuni concrete cel ce le-a făcut abia pare a avea idee" — fbttîj. 25 25 Potrivit prevederilor constituţionale revizuirea actului fundamental al tării nu se putea face în cadrul Adunării constituante decît în prezenţa a cel puţin două treimi a membrilor ei, nici o schimbare neputîndu-se adopta „dacă nu va întruni, cel puţin două treimi ale voturilor" (Art. 129), Noul Parlament, rezultat al alegerilor din mai 1879, şi-a început lucrările la 22 mai/3 iunie 1879, mesajul de deschidere, citit de principele Carol, subliniind cu luciditate necesitatea rezolvării cu calm a stipulaţiilor Tratatului de la Berlin, în ciuda ingerinţelor pe care şi le îngăduia în afacerile interne ale tării noastre : „Preocupat-de a pune capăt luptelor care de secoli însîngeră Peninsula Balcană şi tulbură periodic pacea Europei, Congresul de la Berlin a voit, în noua ordine de lucruri ce crea în Orient, să întemeieze pacea prin suprimarea inegalităţii diferitelor naţionalităţi şi religiuni. Deşi România era cu totul în afară de cercul acestor lupte, totuşi, printr-o regretabilă şi persistentă con fuziune. Europa ne-a înglobat şi de astădată în lumea orientală. Art, 7 din Constituţiune dă, din nefericire, o armă — contra noastră — acelora cari aveau interes să prelungească neînţelegerea şi astfel paraliză acţiunea, noastră contra uneltirilor răuvoitoare. Din cauza 64 aceasta n-am reuşit încă pe deplin a convinge diplomaţia europeană că naţiunea română'nu a fost niciodată şi nu este nici astăzi animata de spirit de intoleranta şi că din contra, ea a împins adesea ospitalitatea pînâ la neprevedere../' (MOF.t nr. 114, 22 mai/3 iunie 1879, p. 2737). în cursul lunii iunie, în Cameră şi în Senat, au fost alese comisiuni care sâ propună soluţii în privinţa modului de revizuire a Art. 7 din Constituţie; acestea şi-au expus concluziile la 23 iunie/5 iulie 1379, în Cameră (prin vocea lui Gh. Mârzescu) şi la 24 iunie/6 iulie 1879, în Senat (prin vocea tui C. Boereseu),proiectul lor de revizuire fiind trimis în studiul secţiunilor. Acest proiect, cu care guvernul liberal nu era de acord, propunea împâmîntenirea pe bază de cerere individuala, un stagiu de zece ani, după care fiecare solicitare era luată în discuţie de Parlament, precum' şi cîteva categorii de persoane care erau scutite de stagiu (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 23 iunie 1879, MOF„ nr. 143, 24 iunie/6 iulie 1879,pi, 3505). Paralel cu acest proiect, care avea acordul majorităţii ambelor Cariere legiuitoare, s-au formulat şi alte propuneri, printre care şi aceea reprodusă mai jos de Bacalbaşa, citită de Nicolae Blaremberg în şedinţa Adunării Deputaţilor din 18/30 iulie 1879. propunere care, nesocotind realităţile politice concrete şi dovedind un regretabil spirit de intoleranţă se pronunţa împotriva revizuirii Constituţiei „cît pentru acum”. La propunere, făcută iniţial de P. Cazimir, C. Ghica. I. C. Ciuper-cescu, V.Conta, E, Ghica, N. Blaremberg, p„ Rosetti-Teţcanu şi I. C. Negrufczi au mai aderat ulterior ai ti 14 deputaţi, din marea masă fără merite politice deosebite. Aceasta moţiune, ca şi aceea— foarte largă — a lui P. P. Carp de a se elimina pur şi simplu paragraful restrictiv din Articolul 7 al Constituţiei au fost respinse de toate secţiunile Adunării Deputaţilor, precum şi de plenul acesteia. Revizuirea Constituţiunii. Propuneri de soluţiune, ROM., 20 iunie 1879, p. 575. Ara verificat textul cu : Adunarea Deputaţilor, Şedinţa de la 18 iunie 1879, MOF., nr. 138, 19 iunie/1 iulie 1879, p. 3397, efectuînd toate corectările necesare. 21 Intr-adevăr, insistenţele Alianţei israelite şi mai ctţ seamă prezentarea denaturată a realităţilor din România, care era învinuită de practicarea unei politici de violentă discriminare pe criterii religioase şi implicit rasiale au nemulţumit opinia publică rorhânească, incit chiar unii dintre partizanii cei mai lucizi ai revizuirii Airi;i-colului 7, precum Titu Maiorescu, se simţeau obligaţi să-şi exprime protestul în legătură cu presiunea neloială şi sîcîitoare care se exercita asupra tînărului stât român : „Sunt amic al evreilor,, nu am nici o antipatie în contra lor — preciza Titu Maio-rescu în şedinţa Adunării Deputaţilor din 10/22 septembrie 1879. Ca amic al evreilor... ca unul care păstrez aceleaşi sentimente şi aceeaşi atitudine faţă cu dînşti şi astăzi, voi sâ sfătuiesc; pe evrei să nu întindă coarda prea tare In momentul de faţă. D-lor, eu am găsit foarte nepotrivită, foarte în contra intereselor evreilor din Româ-nia lupta pe care a deschis-o Alianţa israelită în contra noastră. Alta este a ne lăsa ' pe noi, în paşnică unanimitate, să rezolvăm chestia între evrei şi noi şi alta este a,revolta sentimentul naţional în noi prin presiuni ce se fac din afară contra noasttă* (Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, II, p. 366—3G7). Şs Informaţiile lui Bacalbaşa sînt imprecise şi lacunare. Cele patru mari puteri occidentale cd nu recunoscusem independenţa ţării noastre (Germania, Anglia, Franţa şi Italia), incitate de Germania, care exercita presiuni împotriva statului român pentru a obţine condiţii cît mai favorabile pentru acţionarii germani cu prilejul proiectatei răscumpărări a căilor ferate din România, îşi exprimau ^nemulţumirea în legătură cu ritmul lent de rezolvare a chestiunii constituţionale menţionate în Tratatul de la Berlin, în luna iunie 1879-aceste presiuni s-au intensificat: au avut loc astfel, la ambasada Franţei din Viena (şi nu la Paris, cum susţine, eronat Bacal-başă) mai multe întruniri ale ambasadorilor marilor puteri din capitala Austro-Unga-riei (fără participarea Rusiei), cu care ocazie reprezentanţii Germaniei şi Angliei s-ar'fi pronunţat pentru o intervenţie fermă a Imperiului Otoman, ca fostă putere suzerană, în vederea aplicării neîntîrziate de către România a Articolului 44 din Tratatul de la Berlin. Totodată, s-a exprimat părerea, comunicată guvernului român ca acest Art. 44 să fie introdus, pur şi simplu, în locul Articolului 7 din Constituţia României, fapt care constituia o imixtiune fără precedent şi inacceptabilă în legea fundamentală a unui stat suveran. Pe plan internaţional, situaţia guvernului român ^devenise deosebit de delicată, aşa cum se grăbea să-şi anunţe superiorii trimisul 9 9 — Bucureştii de altâdafâ 65 nostru Ia feferlin, Vârnav Liteanu, la 16/28 iunie 1879 ; ML’gurope occidentale se prepare â vous adresser une ''$$iâ "collective. La situation est d1une gi^avite extreme. Le plus serieux dangers meiiaceraient notre pays sTil ne soumettait pas â la dâfcision du Cdngrăs" (Ministerul Agerilor Străine, Documente oficiale din c&respondtnţa diplomatică de la 2/14 septembrie 1878 piuă la 17/29 iulie 1880 prezentate corpurilor legiuitoare in sesiitriea anMuî 1880—188i,_ Bucureşti, 1880, p, H) ; în chestiunea introduceţi! Articolului 44 în' Constituţia României, ministrul nostru de Rxterne, Ion Gâm-piiieanu ţinea sâ ebntunice reprezentanţilor României la Berlin, Paris, Roma şi Viena (la Londră nu aveam încă reprezentant), la 6/18 iulie 1879, ca : „Le Gouverne-ment considere Mhtroduction pure et simple de FArt. 44 du Trăite dans la Constitu-tîon comme la pitiş dangereuse des Solutions, Independamment des raisons de con-venahee ht de di^nită naţionale, qui şy opposent, cela donneraţţ lieu dans la pratique auk pitiş £&ride$ dlfftcultes. Chaque Puissance se croirait en droit de commenter nos 161$ e{ dintetvdhir â chaque moment" (îbid., p. 60—81). Cabinetul de la Viena fusese delegat îftţr-âdevăr, de celelalte puteri occidentale să intervină „cu sfaturi“ pe lingă român pentru a grăbi rezolvarea chestiunii constituţionale (Ibid., p. 59). ® tfttfucît proiectul de revizuire a Articolului 7 prezentat — ca raportor — de Qh: Mârzeseu fusese acceptat de 4 din cele'7 secţiuni ale Adunării Deputaţilor şi depus pe biroul Camerei la 4/16 iulie 1679, C. A. Rosetti şi apoi I. C. Brătianu, nefiind de acord cu acest proiect care nu întrunea adeziunea guvernului liberal, şi-au dat demisia, în aceeaşi zi, primul din funcţia de preşedinte al Adunării Deputaţilor iar cel de al doilea din aceea de şef a! guvernului. C. A. Rosetti va fi reales preşedinte al Camerei cu numărul de voturi notat de Bacalbaşa (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de lă 4 iulie 1879, MQF., nr. 152, 5/17 iulie 1879, p. 3696). 30 Problema alcătuirii unui cabinet de codii ţie se pusese, cum am văzut mai sus, încă din luna martie 1879. în cursul lunii iunie 1879 însuşi Brătianu, conştient că guvernul său nu va putea să impună revizuirea Articolului.? din Constituţie într-o formula agreată de către puterile occidentale, începuse anumite negocieri pentru alcătuirea unui „minister de fuziune", aşa cum nota principele Carol în memoriile sale, Ja 23 iimie/10 iulie 1879. După demisia cabinetului Brătianu, prinţul s-a consultat. Ia 5/17 iulie 1879, cu I, C. Brătianu, C. Rosetti şi Const, Boşianu, iar Ia 6/18 iulie eu I, C.- Brătianu, Gh. Vernescu, Gh. Mârzescu, Vasile Boerescu. S-a vorbit în această perioadă de un cabinet prezidat de preşedintele Senatului, Const. Boşianu sau de Gh. Vernescu, liberal dizident (TEU, 7 iulie 1879, p. 1), dar, după consultări cu principalii Qâmeni politici ai vremiiv domnitorul îi încredinţează, la 8/20 iulie 1879, tot lui I.C. Brătianu sarcina de a forma nbul guvern, cu participarea unor reprezentanţi de frunte ai opoziţiei .liberale şi centriste : M. Kogălniceanu, N. Kreţulescu şi Vâsile Boerescu, acestuia din urmă r'ezervîndu-i-se unui dintre cele mai importante ministere —/ inai ales în condiţiile conerete ale momentului — al Afacerilor Străine, Această remaniere a cabinetului Brătianu, care făcea posibilă o mai grabnică rezolvare a modificării Articolului 7 a determinat, probabil, puterile occidentale să nu mai trimită nota colectivă de intimidare a ftomâniei, care, după relatările contelui de St. Vallier, ambasadorul Franţei la Berlin, ar fi fost redactată de mai multe 2ile (Memoriile, XV, p. 94—95, însemnare din 10/22 iulie 187p, pe bază unei informări a lui D. A. Sturdza, âflăt în misiune la Berlin). 31 Noul cabinet I. C. Brătianu a fost instalat la 11/23 iulie 1879, în componenţa notată corect de Bacalbaşa (MOF., nr. 158, 12/24 iulie 1879, p. 3801—3802). '"- Şedinţele Camerelor de revizuire s-au aminât iniţial cu o lună, pftiă la 11/23 august 1879, „pentru a aduce la cunoştinţă puterilor europene hotârîrea naţiuniiu (MOFv nr. 158,-12/24 iulie 1879, p. 3802). In acest scop noul ministru al Afacerilor Străine, Vasile Boerescu, a efectuat o călătorie mai îndelungată în Străinătate, pe următorul itinerar : Viena, Berlin, Petersburg, Paris, Pieppe (unde s-a îhtîlnit cu marchizul de Sâlisbury), Roma, informind cabinetele europene asupra punctelor de vedere ale guvernului român în legătură cu modificarea Articolului 7, inclusiv prin intermediul unui „Mămoite sur la revision de TÂrticle 7 de la Constitutton rbumairte", publicat la Paris la mijlocul lunii august. Imediat după întoarcerea sa, discuţiile asupra revizuirii Constituţiei au fost reluate, Ia 4/16 septembrie 1879, în condiţiile în care puterile occidentale deveniseră mai puţin intransigente, ca urmare şi a concesiilor fâdute de România Germaniei în problema răscumpărării căilor ferate (în acest sens e deosebit de concludent comentariul ironic dintr-o scrisoare a tatălui prinţului Carol 66 către âcestă, din august 1879 : „Cred că chestia căilor ferate a fost întotdeauna mâl importantă pentru Germania şi că chestia evreiască e mai mult un pretext decit urt scoj>‘v’— Memoriile, XVI, p. 24). 33 V, mai sus, p. 29 şi nota 97, p< 48. Mărturisirea lui N, T, Moldoveana apăruse in Timpul din lă/27 aprilie I87‘J şi ea se încadra m campania de c-miprorrssîdre a guvernului liberal, campanie susţinută din ce In ce mai înverşunat de către presa conservatoare. Acuzaţia avea la bază o scrisoare legalizată de notarul din Odessa prin care Varşavşkv, .,antreprenorul armatei imperiale ru'se;‘ ii comunica lui E'vse-vie Andreevici, intendentul general al aceleiaşi armate, câ 1-âr fi costat mulţi „bani, timp şi osteneală “ pentru ,.a-l împăcav< pe directorul Ml nis ceru Iul de In ier ne din timpul războiului, Simion Mihălescu ; în originalul rusesc se pare însă că nu figura cuvîntul bani. Pe baza cercetării documentelor în cauză, Parchetul'1tribunaluivii tlfov va declara, la 30 iulie/Il august 1879 „că nu este caz a se pune în mişcare acţiunea publică contra cuiva “ 7, p. 79—80* în sătul Nis-zi ă anului 45 Nltolae Codreanu, unul dintre primii socialişti români, născut î por eh i de lingă fctilşinâu, în martie 1852, încetase dirt viaţa în ultiitia 1878 şi jrhbutiefeâ,prin fdrţă de către autorităţi ă slujbei religibase în timpul ceremoniei flinerâhe bafb âVuSeŞe ibe lâ Curteâ-de-Ârgeş lâ 3/13 iaiiuâfclb 1079 gfbVbtâsA o vie polemică în presă (oficiosul liberal RomânUt Susţîhîhd deţrtihâ îibertăte de exprimare a credinţelor religioase sau a^ateişmului publicase o scrisoare de protest a amicilor mi fTitoiă’ă toîdffeâriu : dr* C, î. îstrati, BogrtîiU tiupti, G. V. Manicea ş.a.) şi în Parlament(v. interpelarea lui Vasile Boerescu cu privire la „offen&â care s-a făcut religiei noastre" şi răspunşul lui L C. Brăti^nu, în şedinţa din 5/17 februarie 1879 â Senătitlţil, M6F., iir. 04, 13/25 febrti.ârîă 1079, p. 837—044 tffefcufn Şi : Ste-Hâh Neâgoe, N'icoţăe CpdteâfcU, fed. Boli ti că, Bucureşti, 1970, p. 63—67 şi 173—181). Boctorul fticbiae feussei (SUdrilbysIri) (1850—1908), refugiat politic rus, fiind nevoit să părăsească oraşul Curtea-db-Argeş după incidentul cu înmormîntarea. lui Nicolae Codreanu se Stabileşte la Iaşi, pârii ciţund aici, lâ activitatea cercului revoiuţronaf precum Şi Iâ editarea reyi Ştei Besară bia (1879). Idei dcmocrăt-sbcialiste fuseseră fâs-pîndite la Bucureşti îndeosebi printre studenţii mediciriiştî, orgaiiizâţî db la 1/13 ianuarie 1875 în „Societatea studenţilor in medicină1', prtecum şi prihtfe Cei de la Drept, succesiv (sau concomitent, de către Nicdlaă Codreahu, Dobrbg^artd-Ghâfeă, Nicolae RusSel, Eugeniu tupu, Zairifif C. Arburâ ş.a. Atestă din urihiii rbftiâd basarabean născut în. 1848 lâ Cernăuţi, după ce activare îi) mişcarea riarodnidă rtisâ f? afiâke mâi mulţi mulţi ahi în emigraţie în Elveţia ; se va stabîii dfcffrutiv îrt ţâră în 1879 ; âŞadâr, întrunirile sectele ale studeiiţilor derhocrat-reVoltiţlbHtt'ri îhth-ună din. îheaperiie spitalului Filaritrbpiâ âvâau loc ce) mâi devreme îh fâămha âhUlUi ^70 reînd Băcalbâşa revine de la Bfăiiâ, Unde se refugiase în tirhpui războiului), iar ăceşeâ de lâ spitalul Colţea, după Septembrie i$fbf cînd Ghefeâ Să îtitorfcfea îh ţară tim dbportareă Şîberiahă (el evâdăŞe diici ibealitâţeâ Mezeh, pe Mâliil Mări! Albe, tti ajutorul ufrui mic Vas pescăresc şi nU cu „o luntre" — ^ Viaţă lui C. Do htogeanu-Gheirea, £d. Carteâ românească, Bucureşti^ 1082; p. 140): Anul 1880 [Bucureşliul după război. Mtifiekfpi DîmboViţtel, Legea Grădişteanui Atentatul lui Petraru.J Bucureştiul după război Marile frămîntări au trecut. A trecut războiul, lumea s-a deprins cu pierderea Basarabiei, amatorii de îmbogăţire se reped asupra Dobrpgei, unde, cu o petiţiune de 25 bani se poate cumpăra un pămînt rămas fără stăpîn. Fiindcă slăpînul a fug1!. 1 A trecut şi hopul recunoaşterii independenţei, şi hopul revizuirii Articolului 7 din Constituţie. De acum începe o lungă perioadă de linişte şi de consolidare, în care partidul liberal, pînâ aproape de anul 1885, domneşte fără supărare. .... Centrul a devenit liberal, Beizade Mitică e preşedintele Senatului, |ar Văsile Boerescu e ministru de Interne. Petre Carp şi Vasîle Alecsandri vor primi misiuni diplomatice. 2 ‘ Partidul cohservator este slăbit, bătrînii sunt cu totul reduşi. Neexistînd o opoziţiune unitară şi puternică, se fâc diffemă îfi-percari^de înjghebare de partide. Aşa ne pomenirii în aniil 1879 cu âjpariţia Iii Bucureşti a lui Beizade Grigore iStUrdza Ctinoscut mâi pi^rulâr âufe numele de Beizade Viţel. Nume dobîndit în urmă reputaţiei b^ŞiiâeusO cum că, fiind de o mare forţă atletică, ridica îh toate dimineţile un Viţel.3 ' Tot felul de veşti circulau in public. Se spunea prin CCfcUrilă' tiA'Cm-tului cum că Beizadeaua lucra în înţelegere cu Rusia, care plănuia să [atragă România în sferă ei de acţiune. Prinţul Grigore Sturdza — care a clădit palatul în care şe află instalat astăzi Ministerul de Externe4 — fondează un nou partid intitulat al ^democraţiei naţionale-4 şi face să apară ziarul zilnic şi în forriiat mare intitulat Democraţia naţională. La acest ziar scriu mai mulţi partizani -recrutaţi de ocazie, precum un fost ziarist, anume Milone Lugomirescu — sub pseudonim Baba Novac —, un jurist de valoare, şvoeatul Petre Borş şi alţii. Beizadeaua îşi numise şi un prefect de poliţie care venea zilnic la ^raport Ca să-i comunice toate informaţiile politice : acesta era căpitanul în Rezervă Florescu. supranumit şi „Păpuşică“, fiindcă. în tinereţe era un .bărbat frumos şi întotdeauna era elegant îmbrăcat, parfumat, pomădat şi 1 Vezi notele explicative la sfirşUui capitolului, incepintl cu p. 78. 71 cu mustăţile maşinate. FJo-Flo .Florescu, ministrul nostru la Varşovia după războiul din 1916 era fiul său. „ Partidul şi ziarul au trăit de la 25 decembrie 1879 pma la 21 septembrie 1880.3 După-plecarea ruşilor apar In Bucureşti un măre număr de femei cari dispăruseră din capitală, fiind duse de ofiţerii ruşi care în Bulgaria, care în Rusia, care în celelalte oraşe ale României Aceste femei,- pline de ruble şi de poli imperiali, se arată prin localurile publice rezervate acestui soi de clientelă şi fac fericirea tuturor vînătorilor de femei cu bani şi cu naivitate. Anul 1880 este anul în care liberalii încep să fie atacaţi pe ches'tia afacerilor şi a îmbogăţirilor fără muncă. Doi oameni stau In fruntea celor loviţi, aceştia sunt: Anastase Stolojan6, ministrul Justiţiei şi EmiiCos-tinescu, primul redactor al Românului. .. \ Răscumpărarea căilor ferate a fost votată de Cameră numai în urma presiunilor lui Brătianu, altfel n-ar fi trecut niciodată. Dovadă e votul : din 120 votanţi, majoritatea fiind 62, legea n-a putut întruni decît 72 voturi : 42 au votat contra, iar 12 deputaţi s-au abţinut. Opinia publică spunea că răscumpărarea erea necesară, dar că afacerea, nu este curată.7 Dar lumea acum petrece. In ţară şi- în Transilvania au fost mari inundaţiuni, de. aceea serbările de binefacere se succed. La Teatrul Naţional se dă un mare bal de binefacere sub patronagiuI Măriei Sale Regale Doamna. Balul e dat din iniţiativa d-iiei Pia Brătianu, soţia primului ministru. * , . . Dăm, ca lucru interesant, preţurile vremii aceleia : intrarea unei persoane, 5 lei, lojile I şi II, 50 lei, loja III, 25 lei. Sunt 47 de ani de atunci. * La Teatrul Naţional se reprezintă piesa originală a lui Ventura: Peste Dunăre. Este mai mult un succes de stimă decît un .mare succes real. Altfel Teatrul Naţional e jos de fot; se joacă melodrama Don Jnan de Marana şi feeria Fata aerului. Teatrul e întotdeauna-gol pe trei sferturi, iar în loji niciodată nimeni. : Dacă n-ar fi închirierile teatrului la trupele streine şi balurile mascate, actorii ar muri de foame.7 Dar iată că soseşte şi marele tragedian Tommaso Salvini, rivalul lui Rossi. întîia lui reprezentaţiune este Moartea civilă. Succesul lui Salvini e mare, dar amintirea lui Rossi n-a putuţ-o do- borî. Incontestabil artist superior, unul din cei mai covârşitori ai Europei de atunci, însă parcă tot Rossi întrunea cele mai multe sufragii. . Critica, la noi rudimentară, atunci s-a mărginit a lăuda şi a înălţa fără a dovedi de ce înalţă şi laudă.10 La teatrul Dacia, I.D. Ionescu a adus o trupă de 30 zuluşi dănţuitori, numită trupa ţribului beni-zug-zug. * , Multă vreme s-a vorbit în Bucureşti despre aceşti beni-zug-zug.11 Afară de marele Louis Wiest, vioristul atît de popular. Bucureştii încă aveau un mare muzicant, vioristul Franz Schipeck. Ereau trei fraţi Schipeck, cehi de origină, muzicanţi de întîia mină. însă Franz, cel întîi născut, erea cu mult superior fraţilor săi din urmă. Franz Schipeck şi fraţii săi, dimpreună cu violoncelistul nostru Constantin Demetreseu, concertau în cuartet la Ateneu, unde alerga să asculte muzică aleasă tot Bucureştiul oamenilor de gust.’3 Să dau o idee despre ce ereau alergările de cai acum 47 de. ani. - Alergările din primăvara anului 1880 au durat de la 14 la 26 mai şi se făceau numai dumineca.13 I. Premiul Alteţei Sale Domnitorului, alergare de garduri pe distanţă de 2 000 metri. Premiul I, -un obiect de artă oferit de Domnitor, premiul II, 500 lei. II. Premiul Societăţii de încurajare, alergare de iuţeală pentru mînzi de 3 şi 4 ani născuţi îri România. Distanţă, 2 000 metri. Premiul I, 3 000 lei, pr. II, 500 lei. III. Premiul vicepreşedinţilor Jockey Clubului, alergare de iuţeală j.pentru cai de oriceiprovenienţă, distanţă 2 000 metri, pr. I, 2000 lei, oferiţi de d-nii generali Ion Em. Floreseu şi general G. Mânu, pr. îl, intrările pînă laconcurenţă de 500 lei. . IV. Marele premiu al Jockey Clubului, alergare de fond pentru cai de orice provenienţă, pe 3 000 metri. Pr. I, 3 500 lei, pr. II. 500 lei, pr. III, 200 lei. Alergare militară pentru călăraşi pe 1500 metri, pr.' I. 500 lei oferiţi de. d-1 Ştefan Petrovici Armis, pr. II, 200 lei, pr. III, 100 lei. Premiul al 2-lea nu se acordă defcît atunci cînd alergau cel puţin 5 cai.14 . ; , Marele sportsman al vremii de atunci erea Constantin Blaremberg, el erea cel dinţii posesor de grajd, caii lui cîştigau cele mai multe premii. Numai cînd, mai tîrziu, apăru Alexandru Marghiloman, steaua lui începu să pălească. •' . : Nevoia de. a crea în ţară o fabrică de hîrtie începe să fie simţită. Prea eream tributari streinilor pentru acest articol de întîia trebuinţă. La în-.cepului lui 1880, un comitet face apel la public spre a subscrie pentru în-[ fiinţarea unei asemenea fabrice. Comitetul este format din : C. Porum-; baru. I. V. Socec, P. S. Aurelian, G. Dem. Teodorc-scu, dr. Garol Davila, Teodor Ştefânescu şi I. P. Balanolu.1, 73 Dimitrie Sturdza iese din minister părăsind departamentul Finanţelor»16 »» La sfîrşitul lui martie moare generalul Gheorghe Măgheru, unyi dintre aceia cari au proclamat revoluţiunea la 1848.17 C. A. Rosetti începe să fie atacat cu cruzime de către adversari. Ca-mqra, în şedinţa d© la 30 martie, îi votează o recompensă naţională de 1111 lei lunar, reversibilă asupra soţiei. Par lui Eosetti Camera îi mai votase şi la 1868 o recompensă naţională de 8 000 Iei vechi pe lună, la 1868, însă, Rosetti a refuzat recompensa, spunîhd că nu i-a sosit încă vremea ea şă fie pus la arhivă. Acum, pe lingă recompensa naţională lunară, Camera i-a mai acordat si ceea ce ar fi trebuit si ia de la 1868 pînă la 1880, adică şi suma de Iei 158 518. De astă dată Rosetti a primit, zicînd că acum are 64 ani şi este bolnav. ■ Cum am şpus, opoziţia a atacat multă vreme pe C. A. Rosetti, nu atît penţru recompensa naţională de 1111 lei pe iună, cît pentru-faptul că a primit şi pensiunea ce ar fi trebuit şă primească de la 1868 la 1880, dar pe cam o refuzase atunci.1® La sfîrşitul lunii mai, C, A, Eosetti trimise lui Vasile Bocrescu, mi nistrul Afacerilor Streine, o scrisoare în care ti spune cum că cel din urmă dintre Văcăreşti, poetul Văeăreseu, i-a încredinţat sabia lui' Tudor Vla-dimirescu. Rosetti spune în scrisoarea sa că astăzi această sabie nu poate fi de-cît a naţiunii, ae aceea o încredinţează ministrului spre a o depune în Muzeul naţional. > Vasile Boerescu a mulţumit.19 * * în zilele de 14 şi 15 iulie s-au întrunit acţionarii Băncii Naţionale din nou înfiinţată. Banca Naţională, înfiinţată ca bancă de scont şi de emisiune, crea o creaţnme pur liberală'şf organizarea ei epea datorită, în mare parte, muicii şi prevederilor lui Eugeni*'Garada.20 ‘ Mă aflam printre acţionari, avînd Q procură de 10 voturi din partea Unchiului mod» Nicolae Bobeşcu,'candidat pentru un pbat de director. De asta dată liberalii ereau în mare dihonie, fiindcă numărul cart-didsţilor întrecea eu mult numărul locurile*1 de directori şi de cenzori. Ion Rrătianu intră cu buletinul Său de vot în mină, toţi candidaţii îl înconjoară cerîndu-i votul şi protecţiunşo. Aud încă glasul primului ministru : — De ce vă adresaţi mie ? Guvernul nu are decît 10 voturi l21 Pană Buescu e candidat şi e foarte necăjit că nu-1 sprijină guvernul. Au fost de faţă 562 votanţi reprezehtînd 2 719 acţiuni. Majoritatea era dar de 1360. ' La întâiul scrutin sunt: aleşi Theodpr Ştefănescu cu i 933 voturi şi Theodccr Mehedinţeanu cu 1 743. Numai 2 candidaţi au întrunit majoritatea, ceilalţi doi. Emil Costinescu şt D. Bilceşcu sunt aleşi a doua zi. Toţi patru aleşi sunt candidaţii guvernului. 74 ' Cblrnai puternic dintre contracandidaţi era Ion Procopiu Dumitrescu, care a întrunit la întîiul scrutin 1192 voturi, pe cînd Emil Costinesou nu întrunise decît 1 075, iar D. Bilcescu, 362. Cenzori au fost aleşi Ştefan Ioanid, Menelas Gherman, Hillel Ma-noach şi C. Angelescu. Guvernator al Băncii Naţionale erea numit Ioan Câmpineanu.22 In. partidul liberal încep agitaţiile împotriva intruşilor din guvern : acum, după ce au trecut hopul revizuirii Art. 7 din Constituţie şi celelalte greutăţi, liberalii puri cer omogenitatea în cabinet. Nicolae Fleya depune o moţiune în acest înţeles în ultima zi a sesiunii Parlamentului. în urma acestei mişcări, Mihail Kogălniceanu este silit să iasă din cabinet şi primeşte postul de ministru plenipotenţiar la Paris. Ministru de Interne e numit Teriachiu. Vasile Boerescu nu poate fi urnit.23 Studenţii universitari din Bucureşti iau iniţiativa ţinerii de congrese studenţeşti în fiecare an, pe rind, într-un oraş din ţară. Iniţiativa personală pleacă de la Const. Dobrescu, preşedintele societăţii studenţeşti Unirea. Din comitetul de iniţiativă de 7 fac şi eu parte. Congresul — la care au aderat şi ieşenii se ţine la Focşani. . Preşedinte al primului congres ar fi dorit sâ fie Dobrescu, dar l-am înfrînt şi am ales pe studentul medicinist Alexandru Pâcleanu, de fel din Focşani. ~ întîiul gînd a fost către poetul de la Mirceşti? acel care a cîutat Unirea. Pâcleanu i-a trimis următoarea telegramă : .^Studenţii universitari, dîndu-şi astăzi mîna de înfrăţire pe malul Milcovului, salută cu căldură pe bardul care a cîntat atît de duios Unirea românilor şi a lucrat din toate puterile la îndeplinirea ei. Preşedintele societăţii generale a studenţilor, Pâcleanu" Privesc cu mîndrie înapoi la acele vremuri ; au trecut de atunci 47 de ani şi mă mîndresc că am figurat în acel comitet de iniţiativă şţ de organizare a primului congres studenţesc.2^ O telegramă din străinătate anunţă moartea lui Manolachi Costache Epureanu, fostul preşedinte al Constituantei de la 1866, fostul prim-mi-mştru de la 1870 cînd a fost proclamată republica la Ploieşti, fostul prim-mînistru după căderea lui Lascăr Catargiu şi a ministerului Flqrescu la 1Ş76, Mşnolacbe Costache era conservator, dar în ultimul timp în dezacord cu lascăr Qatargiu. Unii conservatori, crezînd că vor putea astfel întineri partidul şi reface adunînd la un ioc fracţiunile răzleţe, l-au ales şef. în 75 locul lui Lascăr Catargiu care s-a retras resemnîndu-se. Dar Manolachi Costache n-a putut face prea ihult, mai ales fiindcă nu era aproape d^loc om de acţiune.?* Rectificarea Dîmboviţei In urmă ncitaţiunii publicate de primărie, lucrările pentru rectificarea Dîmboviţei au rămas asupra antreprenorului francez d. Boisguerin, care a oferit 11 la sută spb deviz. Au fost în total 11 concurenţi, din eare n-au rămas în linie decît 5. . Din partea primăriei e numit director al lucrărilor d. inginer Matac, nepotul primarului Cariagdi. In ziua de 2 noiembrie au început lucrările-pentru^rectificarea Dîmboviţei. • Erau de faţă,Domnitorul, colonel Dabîja,. ministrul de Lucrări Publice. d. Cariagdi, primarul Capitalei, alte notabilităţi şi un fparte numeros public. Serviciul divin şi toată solemnitatea s-a săvîrşit intr-un pavilion înălţat pe axa proiectată a Dîmboviţei, aproape de podul de fier de pe calea Văcăreşti, lîngă fîntîna apelor zise „apele de la Văcăreşti". Apoi în faţă erau tribunele pentru invitaţi. După discursul primarului şi răspunsul Domnitorului, primarul pre-; zentă Domnului o lopată cu care acesta, făcînd cîţiva paşi înainte, ridică o cantitate de pămînt. Lumea izbucni în urale şi imediat lucrătorii, înşiruiţi ptfl amîndquă malurile^ începură lucrarea. In pavilion se servi şampanie şi se ridicară toasturi. Muiica gardei naţionale intona imnul regal, iar oamenii din popor învîrtiră hore şi chindii. Lopata cu care Domnitorul ridică cea, dîntîi bucată de pămînt era un obiect de artă : limba era de argint şi coada de abanos, de care era înconvoiată o lamă iarăşi de argint. Pe limbă era scris : „Cazma întrebuinţată la începerea lucrărilor Dîmboviţei în ziua de 2 noiembrie 1880, sub domnia lui Cărol I. Preşedinte al Consiliului de Miniştri, I- C. Brâtianu. Primar, D. Cariagdiajutori: Gr. Serurie, dr. Sergiu, N. Manolescu. Direcţia : profesor N1' Culmann şi Biirkly-Ziegler, D. Matad, reprezentat, ingiper şef, C. Simţion, întreprinzător, A. Boisguerin. 26 * In calea RahOvei 16 se deschide Expoziţiunea naţională ă Societăţii Concordia. Animatorul acestei expoziţiuni este un domn Porumbaru, cît şi D.! Butculescu, un pasionat îndrumător al mişcărilor economice naţionale. Expoziţia este un început foarte modest, care va avea însă imitatori mai tirziu. Intrarea : duminicele, 50 bani, celelalte zile, 1 leu. Marţile, 3 lei.?? 76 Rublele ruseşti de argint sunt demonetizate pe ziua de 27 noiembrie 1880. La casele publice sunt primite pînă la 31 decembrie.28 Legea Grădişteanu “In sesiunea de toamnă a Camerelor, senatorul Petre Grădişteanu a prezentat o „propunere*4 care a devenit proiect de lege, prin care pensiunile de retragere, recompensele naţionale şi remuneraţiunile mensuale sau zilnice ale ecleziasticilor, militarilor, impiegaţilor în genere şi tuturor celor plătiţi cu luna sau cu ziua din tezaurul public sau din casele altor stabilimente publice sau persoane, juridice, fie chiar în virtutea titlurilor anterioare sau puse în execuţiune, nu se pot ceda. nici urmări decît pînâ la o treime, pentru datorii către stat provenind din exerciţiul funcţiunii or) în caz de penalitate prevăzută de lege şi pînă la jumătate pentru întreţinerea legiuitei soţii şi creşterea copiilor. O asemenea lege erea cerută de faptul că întreaga funcţionărime şi toţi pensionarii ereau prada unor cămătari cari, întocmai ca paraziţii, foiau îii jurul ministerelor şi a celorlalte autorităţi şi sugeau sîngele bieţilor sluj băşi şi pensionari. Toţi funcţionarii şi toţi pensionarii ereau datori vînduţi cămătarilor, bietul slujbaş şi bietul pensionar nu mai avea ce mînca literalmente. Pentru nevoile războiului, Camera votase o reţinere de 5 la sută asupra salariilor şi pensiunilor. Cămătarii luau 2 lei la 20 pe lună, iar salariile începeau de’ la sume ridicule, e destul să spun că un copist — după toate reţinerile.—, primea în.mină 87 lei. Legea Grădişteanu — cum i-a rămas numele — venea la timp.*2* Atentatul lui Petraru h. In ziua de 2 decembrie .se întîmplă la ieşirea din Cameră atentatul îndreptat de profesorul Ioan Petraru împotriva lui Ion Brătianu. Ipan Petraru, fost profesor la Bucureşti şi la Tirgovişte, era atunci funcţionar la Ministerul de Finanţe.’* Cînd Ion Brătianu a ieşit singur din Cameră, Petraru s-a repezit asupra-i cu un-cuţit şi a voit să îl lovească ; Brătianu a oprit lovitura, dar cuţitul a pătruns paltonul, cămaşa, şi a zgîriat pielea în partea pieptului. Alergînd, deputatul Goga, care tocmai ieşea, a lovit pe atentator cu bastonul în cap şi apoi lumea ce a alergat l-a dezarmat. Brătianu s-a ales cu contuziuni uşoare la cap şi la obraz.30 A doua zi la Cameră a fost semnată şi votată cu aclamaţiuni o moţiune de vestejire a atentatului, moţiunea erea semnată şi de P, Carp. şi Ţ. Maiorescu. La Senat, cel dinţii care a luat ciivîntul spre .a dezaproba atentatul,a fost generalul I. Em. Florescu.31 ** 77 Aceste protest&ri eresu impuse de împrejurări, fiindqă ziarele' liberale, în explozia indignării lor, acuzau partidele de opoziţie că, prin^ violenţele scrisului lor, au înarmat braţul asasinului. Atentatul avu darul de a face să dispară'ziarul Democraţia naţională al lui Beizade Grigore Sturdza.32 Beizadeaua a trimis o telegramă unui domn Hrisoşcoleu la Bucureşti, cpre-i era partizan şi om de încredere, anunţîndu-l că desfiinţează ziarul, întîi fiindcă a insultat pe generalii cari au combătut peste Dunăre, al doilea, fiindcă zilnic insultă nu numai pe J^geţti şi pe Bratipni*, dar pe întregul partid liberal de care partidul d^mocr^t-naţional este mai aproape decîţ de toate celelalte. Şi, ruşolilişmwi lui Bşiz^de Grigore erea cunoscut, adăuga că se află m$i «proftpe de partidul liberal deo^ece liberalii *ţu luptat alături de ruşi ^ După dj&şfiinţarea zidului o înţr^p relatare mai detaliată datorată lui Radu Rosetti, care frecventase casele din las* aţe „Beizadelei” : bărbat de o statură înaltă şi înzestrat din ^naştere CU o putere musculoasă neobişnuită n-a cruţat nici o silinţă pentru a o mai spori prin tot felul de exerciţi;. Gelos de isprava lui Milon de ţa Crotona şi-a puş în gîrid să facă la fel. Spre. acest sfîrşit a început să poarte în spinare un vitei mic, în fiecare în cursul unui timp anumit, urmind să repete această manoperă pînâ be viţelul & ajuns jyncăn. Această ispravă — fiind cunoscută în ţară — Beizazde Grigore a căpătai de ţa popor porecla de Beizade Viţei" (Radu Roseţti, Amintiri- Ce^iriti (razii de în afţtf, 1Ş22, în voi. Scrieri, Ed. Minerva, Bucureşti, 1980, p. 442). *'Palatul, terminat chiar în anul morţii lui Gr. M. Sturdza (1901), s-a aflat iii Piaţa Victoriei, în imediate apropiere a locului pe care ş-a ridicat edi^ f{ciuţi care adăposteşte astăzi sediul guvernului României (v. voi, l al acaşţei cărţi. iMŞ, iteta 144), 5 Grigore Stufdza este autorul „Petiţiei de la Iaşi", din 1871, de e$cnţ£ reac^ ţipnară (V. vot ţ al lucrării de faţă, p. 23^-30 şi nota 39, p, 30). Programul Partidului Naţional Democratic* o înjghebare politică efemeră,1 impropriu donumiiâ partid de către ambiţiosul ei fondator, şi fost anunţat de către Gr. M. Sturdza în şedinţa Senatului din 1/13 decembrie 1879, cu ocazia discutării proiectului de răspuns la mesajul ţronului.El se rezuma la unele propuneri generale (alegeri libere, deseen^ tral&are, renunţşred lâ împrumuturile externe; confederaţie balcanieâ ete,), şi inr sţŞta, înţr^ădovăr, asupra necesităţii orientării poliţicii externe roniâheşti către Rusia („Acuţn, d-jor, pe cîţ suntem datori sa avem defereiiţă şi recunoştinţă către puterile Eyrepei, CU aţît mai mujţ suntem datori şă avem diferenţă şi r^ţuaoştinţă mal cu seama pentru Rusia.,. Mai întîi pentru cuvfriţul că Ruâiă este statul cel mai puternic şl mai CU înrîurire An cestiunea Orientului..-* Senaritf. Şedinţa $e te 1 deccrfihrig 1879, MOF„ nr. 273, 4/10 decembrie 1079, ţf. 7002). învinuirea aduşâ de Către Gr. jk Şţurdza oficialităţilor româneşţi că ar duce o politică ăntirusă a trebuit — pentru a îiii crea unele complicaţii intemaţipnaie neţilorite Şă primească o te" plică promptă, în aceeaşi şedinţă a Senatului, din partea lui Mlbail kogâlnice&hu şi. YgiMie Bnerescu. furnalul Democraţia mţignală (îpţr-adevăr de forrpat fn^te ■ 30/39 cţţL) se făcea ecoul aceleiaşi politici rusofile pe care opinia publică româ-rteâscă o respingea, cu amintirea încă vie şi dureroasă a întîrriplârilor tragice din anul 1878. Ziarul, redactat tern şl fără nerv, îl avea ca redactor-şef pe pdetul şi pu^ bUpistul Gr. R. Grandea, care şe retrăsese din luna iunie 1879 de la conducerea cQtidiahului Rfe&otol; Miloiie Lugomirescu, car© fusese pinâ nu demult „ofi«gnt "Pbştnî cl. II” a făcut parte din redacţia Democraţiei naţionale t dar nu a aici nimic cu pseudonimul Baba Novac, pseudonim pe care Ka folosit mai nxm la Epocă ; în 1879-1880 „căpitanul în rezervă” _ încă nereintegrat în ^r! mată — Gheoţghe (George) A. Flpreşcu practica avocatura şl locuia pe strada Qie* nsicnţei, nr. 21 î oficiosul Partidului Naţional Democratic a apărut în perioada amintită de Baealbaşa (v. mai departe, nota 32, p. 80), dar „partidul” şj-a început existate cu cîteva săptâmîpi mai înainte şi a durat bîteva luni după dispariţia jurnalul (y. mai departe, nota 34, p, 87). ’ 6 Anastasie Stolojan a fost ministru de Justiţie în primul guvern I. C. Brâ-ţianu, de îa 11/23 iuRe 1879 la 28 iulie/9 august 1880, 7 * 7 Pupa aprobarea de către Senat, într-o forma amendată, a legii pentru râs-cumpârarea căilor ferate aparţinînd Societăţii acţionarilor Adunarea Deputaţilor — ppţrivit uzanţelor constituţionale — a trebuit şâ reia discuţiile asupra legii pe care o acceptase în noiembrie 1879, opoziţia, prip intervenţiile lui Gh. Mârzescu, Al. Lahovary şi N. Blaremberg ex primiri du-şi îndeosebi dezacordul cu amînarea jnu- tării sediului societăţii la Bucureşti., In aceste condiţii, Vasile Buerescu, în numele majorităţii guvernamentale, â atras atenţia, în şedinţa Camerei din 14/26 ianuarie 1880, asupra importanţei care unele state străine o acordau7 acestei legi, precum şl asupra necesităţii vitale a naţionalizării sistemului de căi ferate din România;: „Adevărul este că trei mari puteri nu voiesc a ne recunoaşte mai înainte de a’ se termina cestiunea aceasta a drumurilor de fier... Voim a avea o poziţiune de stat independent.. Tocmai fiindcă nu mai vrfem a fi vasali nimănui, nici ai Rusiei, nici ai Turciei, nici ăi Austriei, tocmai de aceea vrem sâ emancipăm şi drumurile de fier şi vbim încă ca această emancipare economică să fie tot atît de reală ca şi cea politică* (cLyoL de documente Răscumpărarea căilor ferate române, Bu cur eşti, 1880, p. 315. şi 319),. Cti greutate, legea a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 15/27 1880, cu numărul de voturi notat de Bacalbaşa (dar cu 11 abţineri), în esenţă ea stabilind că Societatea acţionarilor cedează „definitiv şi fără restxicţhme" guvernului român exploatarea şi administrarea căilor sale ferate cu „toaîta, gestiunea întreprinderii sociale", acesta angajîndu-se să emită obligaţiuni de s^ţ cţi dobînda de 6%, amortizabile în 44 de ani, pentru suma de 237 500000 lei (if>0 0ti0 000 mărci) din care 209 820 000 lei „vor fi exclusiv destinaţi pentru preschimbarea acţiunilor", restul de 27 680 000 lei rămînînd la dispoziţia guvernului. Legea a fost sancţionată de către domnitor la 26 ianuarie/6 februarie 1880 şi publi-. căta în Monitorul oficial trei zile mai tîrziu, după ce la 25 ianuarie/6 februarie 1880 băncile din Berlin declaraseră în scris că primesc convenţia (Memoriile, XVI, p. 68). Pentru administrarea căilor ferate aparţinînd statului a fost creată Direcţia princiară a Căilor ferate române în frunte cu o prirtiă echipă de trei directori numiţi lă 11/23 aprilie 1880 ; Ion Kalinderu, Eugen Stătescu şi Şt. I. Fălcoianu. Direcţia princiara (devenită în 18Ş3 Direcţia generală a căilor ferate române) :i intrat în pa-^ sesia căii ferate Roman—Galaţi—Buzău—Bucureşti—Piteşti—Vîrciorova, la 21 apri-lie/4 mai 1880 (C. Botez, D. Urmă, I. Saizu, Epopeea feroviară românească, Ed; Sport—turism, Bucureşti, 1977, p. 135 şi 114). în final, tranzacţia nu a fost dezavantajoasă, ea aducînd statului român, după estimările lui Şpiru Haret din 1880, o economie de 32 milioane lei (Ibid, p. 91—92). După rezolvarea acestei chestiuni, care-1 preocupa în mod deosebit pe Bisniarck, implicat în apărarea intereselor acţionarilor germani, acesta a propus Angliei şi Franţei să recunoască independenta României, notificarea respectivă fiind adusă la cunoştinţă guvernului român, simultan, de către cele trei mari puteri, La 8/20 februarie 1880. Era o recunoaştere întîrziaţă, după o serie de presiuni prea puţin diplomatice la care fusese supusă, pe nedrept, ţara' noastră, aşa cum recunoştea, de altfel, şi tatăl domnitorului, prinţul Caro! Anton de Hohenzollern intr-o scrisoare către fiul său din ianuarie 1880; ^Pentru: Germania şi pentru celelalte puteri âr fi Venit acum timpul d-a arâţa României oarecare prevenire, după ce au'hăituit-o âtîta timp yăţămîndu-î cele itiaii vitale interese* (Memoriile^ XVI, p. 67). 8 ROM., 17 februarie 1880, p. 155. Bălul, dat „în folosul ţăranilor fomâni lipsiţi de hrană sau inundaţi" a avut loc vineri 22 februârie/4 martie 1880. „Toaleta de rigoare" pentru doamne era „costumul naţional sau toaletă de bal"., 9 9 Intr-adevăr, stagiunea 1879—1880 a Naţionalului bacureştean nu s-a desfăşurat sub auspicii prea favorabile, publicul larg, atras de spectacole mai facile, v ocolind sala de pe Calea Victoriei. Singurul succes real al stagiunii a fost draină în cinci acte, Despot-Voda de Vasile Alecsandri, a cărei premieră a avut loc 30 septembrie/12 octombrie 1879. în rest, multe eşecuri, printre care şi piese care s-au jucat o singură tiată, la premieră. Comedia Peste Dunăre a „fericitului autor ăl . Curcanilor", o însăilare naivă de scene puerile („Acţiunea, care se începe la Citi-perceni, în timpul ce a precedat declaraţiunea de rezbel, se urmează la Vidin şi împrejurul Vidinulul..." —,ROM., 20 februarie; 1880, p. 163), s-a reprezentat joi 21-fe* bruarie/3 martie 1880 ; în actul al IV-lea, actprul Mihail Mateescu eînta Hora Plev-nei de Gr. Venura pe versurile lui Vasile Alecsandri. N-a atras prea mulţi spectatori nici melodramă, în reluare, Don Juan de Mdrana de Alexandre Du mas-tatăl, Cu Grigore ^danolescu în rolul titular. în schimb feeria de mare montare Fata aerului de Charles şi Theodore Cogniard, cu muzica de 1. A. Wachmann, ^amestec de meloramă, poveste, operetă, circ4* făcea săli pline şi salva întrucîtya starea financiară precară a teatrului (în stagiunea 1879—1880 s-au jucat 37 de piese în-117 spectacole, îa care au asistat 37 361 de spectatori, încasările ridieîndu-se ia numai 94.486 de lei — Massoff. Teatrul românesc, III, p. 80—91). 80 10 Turneul ,celebrului actor .italian Tommaso Salvini (1829—1915} a început s îmbăta 8/2o martie 1880, cinci trupa sa a interpretat’ pe scena Naţionalului bucu-ruştean drama Moarta civilă de Paolo Gi aromelii. Au urinar spectacole cu piese de Sliakespeare (JUacbetJt), Voitaire, Fr. Halm ş.â, Superior Iul Rossi printr-o înţe-gere mai profundă.şi mai nuanţată a structurii psihologice a personajelor, Tommaso Salvini a' fost apreciat şi de către critica dramatică românească aflată la începuturile sale („Numai după ce ai admirat un mare artist ca Rossi poţi, judeca un şi mai mare artist ca Salvini4 — nota Gr. Ventura în L'lndependariee Roumpine din 12/24 martie 1889'— cf.Istoria teatrului în fio mânia, voi. II, 1849—1918, Ed. Academiei, Bucureşti, 1971, p. 78). Incepînd din 1871, cînd dă spectacole în ţara noastră artista italiană Adelaida Ristori, România s-a înscris in circuitul marilor turnee europene, bucureştenii avînd posibilitatea să vadă la ei acasă pe cîţiva dintre actorii prestigioşi ai scenei mondiale. De altfel, turneul din România, din 1880, al arţistului dramatic Italian Tomasso Salvini este înregistrat în biografia acestuia cuprinsă în Enciclopedia italiana... (edizione 1949, voi. XXX, p. 537) ; în acelaşi an Salvini se va deplasa V *n Statele Unite ale Americii pentru a da aici o serie de spectacole, 11 „Celebra trupă arabă*, aflată sub direcţiunea lui Sidi-Hadj-Ali-Ben-Maho-med a dat spectacole în sala teatrului Dacia începînd de la 8/20 martie 1880 (ROM., 6 martie 1880, p. 215). ® In cursul anului 1880, compozitorul, profesorul şi violonistul Constantin Di-mitrescu (1847—1928) £ format, împreună cu fraţii Schipeck (Franz, Ferdinand şi Heinrich),' „Cuartetul naţional instrumental*, cu care a dat două serii de concerte, în lunile martie-aprilie şi în noiembrie (Octavian Lazăr Cosmu, Hronicul muzicii româneşti, voi. IV, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1976, p. 38—89). Primul „cuartet matinal* a avut loc duminică 16/28 martie. 1880, la orele 13, cu următorul program : Cuartet în fa, op. 1$, nr.î de Beethoven ; Serenada de Haydn şi Cuartetul în.la minor, op. 41, nr. I de Schumann (ROM,, 15 martie 1880, p. 247) ; celelalte trei concerte au avut loc în următoarele două duminici ale ludii martie şi .în prima duminică din aprilie. 13 Bacalbaşa nu a înregistrat -corect informaţia preluată din Românul. în 1880 au fost programate numai două serii de „alergări de caîA, uria primăvara („întrunirea de primavară‘% la 4/16 mal)-şi alta toamna („întrunirea de toamnă*, la 28 septembrie/10 octombrie). 11 PrOgrramtd oficial al alergărilor de cai din Bucureşti pentru aiitil 1880, ROM., 19 martie 1880, p. 559 (v. şi ; Programul oficial al alergărilor de cai din Bucureşti pentru anul 188Q. întrunirea de primăvară, duminică 4/16 mai 1880, MOF., nr, 75, 31 martie/12 aprilie 1880, p. 2306). Precizarea din final a lui Bacalbaşa este greşită ; pcerqiul aL doilea se acorda numai atunci cînd alergau minimum trei cai, iar . premiul al treilea — cînd alergau cel puţin cinci cai. 15 15 După obţinerea independenţei depline a ţării noastre, ideologii politicii economice liberale (P. S. Aurelian, A. D. Xenopol ş.a.) şi-au pus cu din ce în ce mai multă insistenţa problema dobîndirii şi a unei reale independenţe economice prin crearea unei industrii naţionale, care sa reducă importul din ţările apusene a produselor de fabrică, Imporţ care —prin valoarea sa ridicată — afecta în mare măsură economia naţională şi împiedica înscrierea ţării pe calea constituirii unei economii capitaliste dezvoltate. Pentru susţinerea acestor idei progresiste, este revelator studiul Lui P. S, Aurelian, apărut chiar în aceşti ani, în 1881, în care fruntaşul liberal preciza ; „Guvern, corpuri- legislative şi particulari... să nu întîrziem cttuşi .de1 puţin punerea temeliei industriei în România.Să nu ni să răspundă că ^emclia este pusă fiindcă s-au înfiinţat două-trei fabrici de chibrituri, douâ-trei fabrici de zahăr, o fabrică de postav şi alte cîteva stabilimente. Nu este vorba de înfiinţarea a cîtorva stabilimente, ci despre aşternerea unui. program general şi^ despre munca de a-1 pune în aplicaţiune treptat* (P. S. Aurelian, Cuin se poate fonda industria în România şî industria română faţă cu libertatea comerţului de importaţiune, Bucureşti,, 1881, p. 3). Una dintre industriile vizafe în studiul lui P. S. Aurelian, industrie pentru care ţara noastră dispunea de condiţiile necesare de realizare (materie primă, surse de energie) era aceea a producerii hîrtiei ((u 1863 România importa hîrtie de 500 000 de lei, pentru a se ajunge în 1879 la un import de 7 000 000 lei)Iniţiativa fondării unei fabrici de hîrtie cu un capital exclusiv românesc a atfut-o, 81 în iunie 1879, industriaşul Consţ Porumbaru şi societatea Concordia română ^(sprijiniţi fără rezerve de guvernul liberal). La 7/10 iunie 1870 ,,mai mulţi capitalişti români" au hotărît înfiinţarea unei societăţi pe acţiunj ; la 23 iunie,/5 iulie 1879 „dprnnii supt scriitori pentru fondarea fabricii de hîrtie" s-au întrunit în localul societăţii Conpbrdia româna de pe Calea Rahovei nu. 16 şi au hotârît înfiinţarea sţ?-cletâţii, alegînd şi o comisie provizorie, in componenţa notată corect de Bacalbaşa (Industria naţionali. fabrica de hîrtie, ROM., 1(5 iunie 1879, p. 5G8 : Societatea pe tru ţnfiinţerea' vitei fabrice de hlrtie♦ ROM,, 27 iunie 1870r p, 804 kîŞ la tutele noii societăţi au fosţ votate de Adunarea generală a acţionarilor din..34/2fi ianuarie 1830. Ap fost lansate, totodată, acţiuni în valoare de cîte 100 lei una, posesorii a 50 de aeţhirtf fiind copşideraţl fondatori. Pentru a stimula „subscrierea % principele Careţi s-a înscris tn fruntea listei de acţionari, iar şeful guvernului î-s obligat pe senatorii şi deputaţii liberali să achiziţioneze acţiuni în valoare de cîte 5000 ce lei fiecare, reţinîhău^ţe contravaloarea respectivă din diurnele parlamentare (Fabrica de tţîrţie JLetea, î8Ş$*~î935t [Bucureşti], 1935, p. 15). Apelul la care se referă Bacal-başa (Apelul către românii doritori de a înfiinţa o fabrică de hirtie în tară) a apâ-rţţţ \n pfl^ioşul libera] Românul dip 24, 25 martie 1880 (p. 279). Pentru.a veni în îhtîrnpihârca iniţiativelor private^ la 17/29 Ianuarie 1881 a fost promulgată „Dogea pentru înfiinţarea unei fabrici de hîrtie în> România", aprobata în prealabil de Senat la 31 iănuarie/12 februarie 1880 şi de către Adunarea Deputaţilor la 13/25 februarie lŞ80,ţ]eşe prin care guverpyl libera] acorda societăţii aprovizionarea cu hîrtia necesară peptfu toaţe serviciile publice (minimum 200 000 kg. pe an), vreme de 12 ani, utV lot gratuit de teren do 10 hectare pentru construirea fabricii, pe una din pţwrietătR^ ştaţulpi şi scutirea de impozite timp de "12 ani (MOF„ nr. 22 iama-februarie i88i)J. t*ucrărlle de construcţie a fabricii, in comuna Letea Notiă de po.thşţluţ Bistriţei, nu Început în Iulie 1882, sub conducerea lui Radu Porumbaru, ingfhştr de mine cu studii la Paris, fiul lui Const. Porumbaru şi au durat pîpâ în mai 1885, cţnd unitatea a intrat corrlplet în funcţiune J(C. Botez, D. Berleşcu, I. Salâu, Fabrica de celuloză şl hlrtie ftLetea“, Bacău. Nouă decenii de existenţă, Bacău, 1971, p. 36—38). Cercetări recente au insistat asupra faptului, exact, ca fabrica de la Letea „constituie în istoria economiei noastre naţionale primul exemplu de mare \initate industriala creata numai cu capital autohton" tturism, Bucureşti, 1981, p. 6]). W D. A; Şfurdza şi-a dat demisia din funcţia de ministru de Finanţe la 15/27 februarie 1880 pentru a pleca la Berlin unde fusese numit, alături de L Kalhideru şi colonelul N. Dabija, in comişiunea pentru executarea convenţiunli de răscumpărare a căilor ferate. 17 „George Magheru nu mai este.' Ieri duminică [23 martie] pe la 4 ore. după amiezi şi-a sfîrşiţ cariera intr-o cameră din otelul Dacia din Bucureşti" (ROM., 24, 2$ martie 1380. p. 277), In capitală ceremonia funebră a avut. loc la .28 martie/9 apri-> lie 1880 în biserica Sf. Gheorghe Nou. în şedinţa Adunării Deputaţilor propunerea acordării unei recompense naţionale lui C. A. Rosetti a fost prezentată de D, Giani şl aprobată cu 54 de voturi, contra 6 şi 2 abţineri (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 30 martie 1886, MGF„ nr, 76^ 1/13 aprilie 1800, p. 2340) ; la Senat, propunerea a fost susţinută de Petre Grâdişteanii şi aprobată cu 31 de voturi contra 7 (Senatul. Şedinţa de la & aprilie 1830, MOF., nr, 82- 8/20 aprilie 1880, p. 2527) : aici însă s-au înregistrat, unele rezistenţe, exprimate deschis, din partea senatorilor conservatori, promiriţîhdu-se împotriva acordării sumei retroactive Mânolache. Costache iîpureanu, cu precizarea câ rtu era de acord nici cti supraestima rea meritelor fruntaşului liberal uApoi, d-lor, dacă lucrul p$te aşa, dacă priviţi pe d. Rosetti ca regeneratorul României, proclamaţi atunci republica şl pe cî Eoşettl preşedinte al republiciilbid.7 p. 2525). In Timpul, Mihai Emihescu a criticat cu vehemenţă votul corpurilor legiuitoare, înviriuindu-1, pa nedrept, pe C. A. Rosetti de toate eşecurile, reale sau imaginare, ale politicii liberale („Nu tăgâduim că România a intrat într-o epocă în adevăr glorioasa. Nu în timpi at însă nicăirl ca un om să fie recompensat pentru că sub auspiciile lui s-au vărşât în deşert sîngeie cel mai generos ul poporului, pentru că sub a lui auspicii SL-aii bterdut o provincie" — Eminescu, Opere, XI, p. 108, articol din 2/14 abulie 1880). Ih discuţie erau 158 518,52 Iei acordaţi retroactiv pentru'perioadă■■ 11 miai î$68 8f martie 1080, precum şi suma de 1111,11 lei (eehivalînd cu 3000 lei Vechi), acordată luftar îneepînd1 de la 1/13 aprilie 1880. 82 \ lik Stfbfa lui Tudor Vtadfmiresru, ROM. 30, 31 mal 1880, p, 485. „Cel din urmă dintre Văcăreşti”, despre care aminteşte BacalbaŞct, era Ianru Văcărescu (1792— 1863), autorul ciclului de versuri „Sfăf.uin patriotice4' (1821). din care tace parte şi cunoscuta poezie GZasai poporului siib despotism, exprimînd atitudinea de simpatie a poetului fată de mişcarea revoluţionară a lui Tu dor Vladimireseu. în mai ţ8$2 a fost adys de la Craiova, de către B. P. Hasdeu şi col. Vlădeseu, şi steagul lui Tudor Vlgdimirescu, pepiru a fi depus spre păstrare la Arsenalul armatei (£>*ala Zilei, TEL,, nr. 3000, 12 mai 1882, p. 2), Banca Naţională a Românie: m^era-„dim nou^ rea-abia fusese creată pe baza „Legii pentru înfiinţarea unei bănci de seom şi circulaţiune'Vvetatâ de Adunarea Deputaţilor la 31 martie/12 aprilie 1880, de Senat la 27 martie/8 aprilie 1830, lege promulgata la 11/23 aprilie 1880, banca urmînd să-şi înceapă activitatea la 1/13 iulie♦ 1880 ^(MOF., nr. 90, 17/29 aprilie 1880, p. 2792—2793). Râs-puLpzînd ypei ne^şiţăţi acute, Banca naţională era menita să asigure prin acordarea de credite dezvoltarea mai accentuată a industriei şi comerţului, contribuind la modernizare? economiei româneşti, la asigurarea stabilităţii monezii naţionale. Eş dispunea de uri capital iniţial de 30 de milioane lei, clin care 10 milioane depuşi de stat şi 20 de milioane de către persoane particulare, persoane care aparţineau — prjn dirijarea bine organizată a subscrierilor de capital — îndeosebi burgheziei şi moşierimii liberale, Banca Naţionala devenind astfel un puternic factor de influenţă pi Partidului liberal. Ea şi-a început activitatea propriu-zişă la 1/18* decembrie 188Q (Victor Şlăveşcy, Jştorieul Băncii Naţionale a României, î$80*+îQ24r Bucureşti, |Ş25, p. 39), ’ SH potrivit legii amintite mai sus, în cedrul Adunărilor generai? patry ţu^ţiuni dădeau Septul ia un voţ, dar nimeni nu $vea dreptul la rnai mulţ de ?ecb voturi, în condiţii st&ţul, deşi sybscrişeae o treime din căpiţei, nu dişpynea dpeît de zece votiirL ^ . '?? i7$ubşcrjiţoru pentru şşţiunile Băncii Naţionale* fuseseră convocaţi- în Adup^re geiiţ?^lâ în fle. J5/?T.ivUe 1880» printre altele pentru a alegje • w petri-ţfiyij pi^şâe^ţjpr şţ?ţî£ţarg — piţxy directori rşi patru cenzori (BţOiVT,, 13 iulie 1880, pT Ş31)> mverratdf’uî Mgieii* doi directori şi trei centri fiiţid numiţi de ye$i. pştşje prezentate În Sţnt exaeţe (cf. ROÎyf., 18 iulie 1880, p. 647) ; Nicbîae Bobescu fratele mamei lui Bacalbşu$a —, candidase într-adevăiY fără şucceş, pentru poştul de director (Banca Naţională, Democraţi naţională, an. I, 25 iulie 1880, p. 2^3) : Eugeţtiu Carada — considerat, pe drept cuvînt, unul dintre fondatorii Băncii Naţionale — va deveni director al acesteia la 4/16 decembrie 1880 (MOF., hţ, 274, .0/JŞ decembrie 1880* p. 7914). J ^‘Manevrele pentru îndepărtarea lui M. Kogăinieeanu din guvern au [ost ţotşţl lipsite de tact. După-unele conflicte devenite publice (1« 9/21 aprilie 1680 M Eminescu nota m Timpul ■: „D. Brâtianu caută evident a trmti afara din luntrea ministerială pe d. Kogăinieeanu, iar acesta se luptă ca să râmînă în luntre’1... Emlnesdu, Opere, XI, p, 120), în şedinţa Camerei din 12/24 aprilie 1880 deputatul Ct, ăelendăehe îl va interpela pe primul ministru în legătură cu menţinerea şi după închiderea Adunărilor Legislative a „combinaţiei ministeriale ciuţi e astăzi^. Bră-tişnu va răspunde evaziv, declarînd câ f,s-ş.r putea retrage din cabinet doi-trei miniştri”, dâr şi fără aceasta esenţa guvernului liberal nu va fi alterată. Va interveni atunci N. Fie va, prepizînd că persoanele care au intrat în minister (erau vidaţi în primul rînd Mihalţ Kogâlniceami şi Vaşile Bocreseu) „trebuie ş£ îmbrăţişeze drapelul partidului liberal şi sunt datori sro declare în sinul Adunării ca un angaja^ piept solemnv, peiitru ca, în continuare, să ceară, pur şi simplu, înlocuirea Juji M-Jtogălniee&nu la conducerea Ministerului de Inţerne cu I. C. Brâtianu, pe pxqtiv că primul nu euhbaşte realităţile decît din partea, ţârii „de dincolo de IVÎiiicpv" (yjdkt-rtaţea Deputaţilor. de la 12 aprilie 1880, MbF„ nr. 87, 13/25 şp3riţi£ 18Ş0^ p. 271^—2?i7). Dei$i moţiunea Iui Fleva nu a întrunit majoritâţile necesare, M* Kpgăi-niceanu iritat de mahifesţaţia de ostilitate pe care i-b organizase feraţie- nist din partidul liberal — îşi va da demivsia din guvern, L Q. Byătifţjpy flinei toşa.r-einat, la 17/39 aprilie 1880, să asigure interimatul Ministerului Iaşi, 1988, p. *48)v în frunte cu inimosul „industrial4* român, amintit şi mai sus, Const. Porumbarul Expoziţia era menita, desigur, să demonstreze realizările poporului român în domeniul industriei casnice şi al meşteşugurilor dar totddatâ să atragă atenţia asupra serioaselor rămineri în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea industriei moderne, aşa cum ţinea să precizeze, de altfel, Const. Porumbarii In timpul ceremoniei de vernisare a expoziţiei : „Tablou final de ce avdm şi de ceea ce ne lipseşte, fiecare se va sili din toate puterile sâ umple golul ce există. Oglindă strevăzâţoare a graduJui nostru de cultură, fiecare va vedea intr-insa cit de înapoiaţi suntem şi dţt trebuie să lucrăm ca să putem ocupa locul ce ni s-a fixat în sinul naţiunilor civilizate ; fiecare va vedea însă şi aptitudinile cele mai pronunţ ţaţe ce avem, ihai în toate ramurile activităţii noastre economice, <}ar câ ne lipseşte acea perseverenţă şi acel spirit de asociaţiune care» duc la limanul dorit* (MOF., nr. 247,'2/14 noiembrie 1880, p. 7334). Starea de înapoiere a economiei rimâheşti, îndeosebi £ industriei, care abia prindea să se înfiripe era demonstrată de altfel şi ’ de catalogul general al „productelor* ce urmau să se prezinte la expoziţie, din care cităm aproape la întîmplare : ghebe, ipingele, ilice, mintane, iţari, brîuri, ii cusute, opinci,, piei tăbăcite, piei de talpă de bou, hăţuri, biciuri, unelte de câşărie şi lăptă-rie ce şe întrebuinţează la stîne, unelte de dogărie (butnârie) şi de rotărie, fuse, oţgqane die tel, fâinării, burduşele şi băşici de jbrînză, ghiudemuri, dulceţuri şi je~ leuri -eţc,* etc. dar şi, în sfîrşit 1 — zahăr de la Chitila şi Saseut ! (Catalog pe-ncxak' de productele ce urviează a fi espuse la expozifiunea naţională industrială din Bucureşti în 1880, M.C.P.B., nr. 30, 29 iunie 1880, p. 412—414). De aceea^ salutînd „îptîia expoziţie română de unelte şi meserii“ Carol Ijţinea să precizeze şi el, în cadrul aceleiaşi ceremonii de vernisare : „Am avut îniotdeauna dorinţa 1 cea mai vie de■ a. vedea industria şi meseriile naţionale asigurate şi dezvoltate prin fabrice şi prin şcolile practice, pâstrîndu-se astfel ţării atitea milioane cari merg în fiecare an peste hotare. Voi fi' dar recunoscător oricui va contribui şi lucra la emancipară noastră economică* (MOF., nr. cit., p. 7334) .j Ba expoziţie au luat parte 351 de " expozanţi, cărora li s-a asigurat transportul gratuit al exponatelor ;pe căile ferate aparţinînd statului şi prin poştă ; ea s-a închis la 10/22 ianuarie 1881. Gestiunea rublelor, ROM.. 1, 2, decembrie 1880, p, 1101. Un decret din- 15/27 noiembrie 1880, semnat de ministrul de Finanţe, I. C. Brătianu, prevedea că, înce-pind de la 27 noiembrie/9 decembrie 1880 rublele ruseşti de argint şi subdiviziunile lor mu vor mai avea curs legal în România*, ele urmînd să se preschimbe la „casele" statului" pînă la 31 decembrie 1380/12 ianuarie 1881, astfel: 1 rublă — 3,50 lei > 3/4 rublă = 2,62 lei ; 1/2 rublă - 1,75 lei ; 1/4 rublă = 0,87 lei (MOF., nr. 258, 16/28 noiembrie 1880, p. 7537). îri aceeaşi zi de 27 noiembrie. 9 decembrie 1380 s-a bus în circulaţie prima tranşă de monede naţionale de argint de 5 lei. »*»atuie îh Monetăriâ Statului* (ROM., 28 noiembrie 1880, p. 1089), in valoare totală de 5 050/000 lei ■ ' ' » Propunerea lui Petre Grădişteanu relativă Ja modificarea articolului 409 dîm Codul de procedură civilă a fost făcută în şedinţa Senatului din 22 rioiembrie/4 decembrie J880. în esenţă legea propusă venea în apărarea funcţionarilor, aflaţi^la nevoie* caro* pentru sumele împrumutate îşi cedau cămătarilor o parte din leafă şi mfti a pensionarilor, care -r- în condiţiile neprimirii In timpul războiului a drep* turilor cuvejaite vreme de 14 luni — îşB „amanetaserăCi la cămătari pensia pe fi—10 attf 5ăU pe toată viaţa, dobînda pentru suma împrumutată ridicîndu-se la 5 sau 10% pş Juoă, în a$a îltcît pentru o sută de lei împrumutată $e plătea o dobînda anuală dp 180 g&u «IţW de 240 de tei (TEL., 15 ianuarie 1881, p. 1). Numai în Bucureşti, nţpşj$& p. Qrădtşteanu întrvo altă şedinţă a Senatului, 383 de persoane îşi cedaseră Integrat pensia* uneori pînă în 1898, unui număr de 32 d|e „cumpărători * (SenaţuL care, îri dupâ~amtaza zilei de 2/14 decembrie 1880 l-a atacat pe ţ.£. Brâtfanu cu un „cuţit asctiţit şi foarte tăios" (cumpărat cu un lpu de la maga-zinuldomarchitănărie Matei Stoianovici), în dreptul peronului de la intrarea'prin-» cipală a Adunării Deputaţilor j primul ministru s-a ale? cu uşoare cohtu^U & ^ ta 3/J5 decembrie 1880 Adunarea Deputaţilor aprobase p moţiune pş feaaa Căreia lirma ca o-delegaţie.de 30 de membri ai Parlamentului,să-l Viziteze I. G. Brâtianu acasă pentru a-i exprima sentimentele unanime de riţate şi compasiune; moţiunea fiisese într-adevăr semnată şi de fruntaşii juriiţnişli Tltu Maiorescu şi P. P. Carp care, în această perioadă, încercau o mişcare de apropiere do partidul liberal, dorinţa de colaborare fiind reciprocă, în Adunarea DepiVr faţifar atentatul a fost condamnat fără reticenţe de generalul I. Emr Florescu, '0. Chrişţotf, Petre Grădişteanu, Vasile Boerescu şi D. Sturdza, iar în Adunarea impută-tîldr d£ Gfc. Ghitd, AK Lahovary, N. Blaremberg, Vasile Maniu şi Vasile Boerdsdu, aţîţ ide Uborşii rit de conservatori. In Timpul, probabil Mihai Emiiieseu^ egr4 polemiza jşprbape zilnic eu oficiosul liberal Românult va incrimina cu loiali Iţiţi» atentatul* întV-un articol publicat În numărul din 4/16 decembrie 1889 al ajaru-Jhfţi: „Trebuie şâ ne fte ruşine/ ca romani, că şi aiqi, unde nici una din căile tegâte mişcare politică şţ socială nu e închisă, se pot găsi indivţzi qari, prin crime d? menea natură, şă arunce o neagră pată asupra ţârii, asupra caracterului drept ăl poşftrWvd nostru* ţEmînţ^u, upere, xi, p. 433). 4^uni am maţ amintit, ziarul Democraţia nqţioTiala a dispărut o dotă cu xxr. 29Î, din 21 septembrie/3 octombrie 1880, deci înainte de atentatul comis îm-potriva luţ î. Q. Brătiapu, După unele informaţii pe care încă nu le-am putut veri-fţcit ol ar ft ţaapărut la Iaşi, la începutul anului 1881 (în numărul din î0/22 ianuarie fl /laabPteţ [Wetss] menţiona că ar fi primit de la Iaşi, ^zilele trecute", o foaie format mte intitulată DemocTaţia naţionala, an. II ; o informaţie asemăn ^ătoaro în ŢJ^, 28 ianuarie 1881, p. a>. ^ » RQM.< 15, _)G decembrie 188Q, p. 1145. Relatarea lui Bac$lba$a reia ideile . OintTro telegramă datşită 11/23 decembrie 1880, trimisă de prinţul Grigore ŞţqrdZd unui partizan al său, G. r> rhrisos:coleu şi reprodusă fragmentar în numărul mai sus uitat al Românului după Timpul din 13/23 decembrie 1380. Motivele „apropierii** de iioeraii erau astfel onuulăie r\: Gr. SUirdza : „Gel puţin au cu noi această mare asemănare că sunt democraţi şi au combătut alăturea cu Rusia*. în realitate, bineînţeles, nu era vorba de nici o „mare asemănare1. M Aşa-zisul Partid democratic naţional, o formaţie politică efemeră, lipsită de o organizaţie serioasă şi de partizani, căreia Bacalbaşa îi acordă o mult mai mare importanţă cţecît o merită, a sucombat treptat, dispărînd în neant tot atît de repede cum apăruse. Ştiri despre existenţa „partidului'* am mai aflat totuşi încă în martie 1881 cinci vicepreşedintele său, Al- N- Rosetţi-Rosnavanu (boierul Alexandru Filoti-Buciumanu din romanul lui Mihail Sadoveamu, Venea o macra pe SireţJ* fusese ales primar ai Paşcanilor, „cel mai important centru rural din România de peste Milcov* (Războiul român, an. III, 12 martie 1881, p. 1), organizînd aici, cu această ocazie, şi un parastas pentru ţarul Alexandru Nicolaevici, „liberatorul clâcaşilor şi al creştinilor*. Implicarea directă a „partidului* iui Gr. Sturdza în tentativa de asasinat a lui I, C. Brătianu nu a putut fi demonstrată ; iui Gr. Sturdza şi amicilor şâi trebuie să le fi convenit însă atmosfera ahtibrâtienistă întreţinută de manifestele „comitetului celor 50*. De altfel, unul dintre complicii lui Pelraru, diaconul N. Cârlova, fost institutor în comuna Băneasa—Herăstrău de lîngâ Bucureşti colabora la Democraţia naţională • . ‘ *, '• 35 Afirmaţia o făcuse prinţul ’ Gr. M. * Sturdţa JnţMr telegramă adroşată lyî I, Q. Brltja^u şi reprodusă din M decembrie 1880/ă' ianuarie I88i după publicaţia. austriacă Mcsscţper <£Je Vişnne djrţ 31 decembrie 1880 st m Tefegraţna fusese pdbiicatâ însă mal Tnţu/de către,JGrandea] (an. fi, 9 d^eftibrie 1880, p, 2) ; reproducem de aici fragmentul rezumat de# Bacalbaşa: „Aud că s-au ăteeăftat. cîţiva mernbul din Partidul democratic "naţional în urma atentatului făcut psupra d-tale. Grexi .oSicercetiărrle justiţiei vor dovedi ipoeenţa lor ; dacă însă ar fi în %d^vşr copiprontiş vreun membru din acest partid, răspunderea îl priveşte personal, căci asasinatul ja^ţig nu face parte dtp puii^scele de acţiune #e partidulvi ngsţru." ; ' : Anul 1881 {Politice. Viaţa bucureşteană. Proclamarea regatului şi serbările încoronării. Cestiunea Dunării. C. A. Rosetti, ministru de Interne* Banchetul lui C.A. Rosetti. Scandalul Callimachi-Catargi. Un duel sui . generis.] [Politicei : : Ion Brătianu era un maestru în arta de a dezorganiza opoziţia. Ori de cîtei ori vedea că se organizează un-centru opoziţionist, îl cucerea, ori de .cîte ori un om de valoare se manifesta împotriva guvernului, îl lua în minister. Astfel a procedat cu Nicolae Ionescu In 1876, astfel cu Gheorghe Vemescu, astfel cu Vasile Boerescu ji Dimitrie Ghica ; tot la fel va proceda mai tîrziu cu junimiştii şi cu dizidenţii ieşeni. în ultimul an se formase la. Iaşi un grup de 9 intelectuali, profesori universitari, toţi oameni de mîna întîiă; din acest grup politic făceau parte Gheorghe Mârzescu care era şeful profesorul Brândză, fraţii Sehdrea, fiîosdful Vasile Conta etc. Grupul începu să facă opoziţie şi deveni supărător. Brătianu întinse cursp ademenitoare şi prinse în capcană grupul de la Iaşi, numit în zeflemea i „Grupul lui opt şi cu Brinză nouă“. ■ 'Aproape toţi membrii grupului primiseră eîte o atenţiune^ iar sjRr-şîţul anului 1880 îl găseşte pe Vasile Conta miniştrii al Instrucţiunii. ‘ x Grupul lui „opt şi. cu Brinză nouă“ trăise.1 Acest -sistem, dibaci- în cit privea dezorganizarea, opoziţiei, prezenta însă şi un mare neajuns : miniştrii schimbîndu-se foarte des, nu mai erea nici o continuitate de concepţie pe la departamente. Sub nici un regim miniştrii nu s-au schimbat atît de des ca sub Ion Brătianu. Ziarele liberale anunţă dispariţia partidului. naţional-democrat al Beizadelei Viţel (Grigore Sturdza) şi anunţă aceasta cu mulţumire. Fiindcă acest partid, considerat ca-un partid rusofil, protejat şi susţinut pe sub mină de legaţia rusească, erea privit ca un mare făcător de boducuri viitoare. Printre complicii arestaţi ai lui Petraru erea şi căpitanul Al. Florescu, zis şi „Păpuşică‘7 fiindcă erea foarte elegant. Nu prea tîrziu, „Păpuşică* a trecut în partidul liberal şi a reintrat în armată, primind şi un grad mai mare. Este cunoscut că cei mai mulţi dintre intimii prinţului Grigore Sturdza au fost cumpăraţi de -guvern. Aşa s-a întîmplat că acest partid, datorit numai ambiţiunii lui Beizade Grigore, a dispărut în 24 de ore. 1 Vezi notele explicative la sfîrşitul capitolului, îneepînd cu p. 103. In timpul acesta două evenimente însemnate se produc ; cel dinţii este constituirea partidului liberal sub şefia Iui Gheorghe Vernescu, cel d-al doilea este un articol pe cave Titu Maiorescu îl publică în Deutsche Revue şi prin care pledează alăturarea României la alianţa austro-ger-mană.2 Constituirea partidului vernescan, avînd drept organ Binele public, îngrijorăşte mult pe Brătianu şi pe Rosetti", iar articolul lui Maiorescu provoacă o mare indispoziţie Iii partidul conservator, a cărui îndrumare e curat rusofilă. în eurînd vom vedea că, tocmai cînd Lascăr Catargiu trebuia să devie din nou şeful oficial al partidului conservator, partidul se va sparge din nou.!' Şi atunci vor rămîne atît de puţini membri la Clubul conservator, incit Alexandru Lahovary a putut spune mai tîrziu : ■ — A foSt o vreme cînd la Clubul conservator rămăsesem atît de puţini încît nu mai puteam face nici o partidă de pocher. t Ion Brătianu. confonn tacticii sale cunoscute, îşi dădea silinţă, ca, pe de o parte, să zădărnicească întregirea partidului conservator iar, pe de altă parte, să atragă în guvern pe unii dintre conservatorii cari nu se supuneau disciplinei partidului lor; aceştia ereau Petre Carp şi, Titu Maiorescu. Dar mai erea altceva.- ; . Articolul lui Maiorescu din Deutsche Revue a pus zîzanie în familia conservatoare. Conservatorii-boieri ereau toţi rusofili. Ziarul L’Independance Roumaine, proprietatea lui Emile Galii, avînd director pe Grigore Ven-tura, era rusofil.5 Maiorescu, pîedînd alăturarea României la dubla alianţă'austro-germană, indispunea pe conservatori şi aducea un nou motiv de vrajbă în rinduriie opoziţiei. Dar Ion Brătianu profită de,împrejurare. Pe când în partidul liberal creştea curentul omogenităţii şi, excluderii elementelor neliberale, precum erea Vasiîe Boerescu, pe când mulţi liberali — mai ales moldoveni — cereau ea Boerescu, să fie scos din gu-vefn şi în locul său să fie adus Mihail Kogălniceanu de Ia Paris, fon Brătianu aluneca’pe nesimţite către elementele conservatoare. în curind vom vedea că a făcut încercări chiar pe lingă Alexandru Lahovary spre^ â-1 atrage in minister. Acesta erea ministerul care peste cîteva luni trebuia să prezideze la proclarhârea regalităţii. în cercurile liberale şi în toată taina, Ion Brătianu lucra în. înţelegere cu regele pentru acest sfîrşit.0 ■I Viaţa bucureşteană Suntem în epoca lui Claymoor. . Redactorul cel mai popular al ziarului francez Vlndependance Roumaine erea Mişu Văcărescu care, sub pseudonimul Claymoor, scria cronicele „mondene" ajunse repede la modă. Clâymoor devenise un fel de arbitru al eleganţei, cronicile lui erau foarte apreciate de către toate doamnele din. elită ; cînd, după yreun bal sau după vreun spectacol, vreuna din ele fuseşe trecută cu vederea şi rui fusese numită cu ămânunteie toaletei, cu vorbe măgulitoare, eu td^tă atenţia, erea o adevărată nenorociri. Ofensă mai mare era greu de închipuit. Claymoor ajUiis^se d mare autoritate în specialitate şi nu ereau puţine cucoanele car^i trimiteau dăruiri frumoase pentru ca să le acorde, In cfdhlcilc săl^, thai deosebite laude/ Şi la teatrul Naţional erea loan Ghica director. Sub directoratul lui lo^n Ghica au fq£t trimişi la Paris ca să vadă şi să se instruiască Aristiţa Romârifcscu şi fârigore Manolescu ; sub directoratul lui loan Ghica, Vasiie Âiecaandti agaire victorios* George Marianu face să i se joace comedia de saldn După despăr* tenie; BYiederic Dame prezintă drarha istorică Hatmanul Drăgan, literatură dramatica originală începe să fee afirme,0 ija Teatrul Naţional este acum o reînnoire, deşi bătrînul Millo apare din nou, numai steaua lui Pasculy intră din ce in ce mai mult în încetul se ridică acum în teatru : Aristiţa Romanescu, Dâ-ri&as'ca, Ştefâh Iulian,; Grigore Manolescu, Costache Nottară, Ştefan i etc:10 Îrî aefeastă epocă trebuie să punem începuturile transformării Teatrului Naţional. * Dar băltirile particulare î " S-â dtlâ aCeefă $i hia sunt dfe6tt 45 de âni — cînd în două mari saloane aristocratice, în salonul prinţesei Grigore Suţu din strada ColţCi şi în sălohul doamnei Oteteleşartu din călea Victoriei — astăzi Terasa Oteteleşanu — trecea întreaga societate de sus a ţării,11 Recepţiumle şi balurile acestor două ărîstpcrate ercaii eveniriiente şi n-au fost niciodată egalate, neqtim întrecuta;„Tb't Bucureştiui“ — după cum: se spunea atunci — defila în aceste două Pase, şi nu erea om de rasă, om de naştere boierească sau chiar burghez ajuns sau intelectual cu vază care să nu fie invitat ia .marile serbări date de gazde. împrumut penei lui- Claymoor din VIndependance Roumaine din anul 1881 amănuntele unui mare bal dat de către prinţul Gheorghe Bibescu, de curind venit în ţară A fost un bal costumat care a făcut, senzaţie şi despre care s-a vorbit mult în saloanele bucureştene. Costumul francez predomină, fireşte. Prinţul Bibescu, în ducele de Marly, costum Ludovic XI, Grigore Cantacuzino (Grigri), în Cromwell, Emanuel Bâleanu, înlDon Juan, Ni-Colae Cerkez, în Jean de Nivelle, Grigore Ceritez^ în Cigogniac din. Capi-faine Fracasse, prinţul Ferdinand Ghica în4 patrician din Veneţia, Mi-hail Marghiloman, în Pompoinet din La fille de M-me Angot, Alexandru Margtalbm^n, marchiz Ludovic XV etc; etc. DwarnU^lfe, una mai răpitoare decît altă — aşâ ne spurie Claymoor -ri Natăiia SUţu îh dum^feticitoâre12, trăgîiid după ea un urs lâhţuit, prinţesa Bibescu, în ţărancă din Manfe; prinţesă Ferdinand Ghica în nebună, pflftţdâă Măria Ştirbey îh'ttbâpte de tbahmă, mâtchizâ ft^Aubespihe Sully îh b‘d£&6ţlefâ Ăih Iicibefehţiloi4 etc,.etc. 00 , • Şi în mijlobul tuturor acestor splendori occidentale şi orientale, un singur costum naţional românesc : doamna Olga MâVrogheni, mareâ doamnă de onoare a doamnei Elisabeta.13 Delicată atenţiune şi lecţiurie severă pentru toată această lume de sus care, cucerită de mîndreţfele civilizaţiUnilor mai înaintate, uită, in viaţa de toate zilele, şi graiul şi portul românesc. Dealtfel, dacă portul naţional a fost introdus mai tirziu la balurile şi solemnităţile noastre, datorim aceasta iniţiativei stăruitoare a Doamnei de pe tron. , O germană învaţă pe femeile roitiâne ca să-şi ciiisteâscă şi să-şi iubească neamul !... Un bal ca acela dat db prinţesa şi prinţul Bibescu nu mâi e cU putinţă astăzi. Acea lume de prinţi, acea atmosferă aristocratica a murit. Şi a murit pentru totdeauna. La 1 martie, telegraful aduce ştirea asasinării ţarului Alexandru al îi-leâ al Rusiei. Ţarul Alexandru fusese în România- iii timpul războiului de peste Dunăre, erea dar cunoscut. Ţarul căzuse sub bombele nihiliştilor.14 La începutul lunii martie, Curtea cu juraţi judecă şi condamna pe atentatorul la viaţa lui Ion Brătianu şi jje complicii săi. Procesul a, atras la Curtea cu juraţi o mulţime mare. Nici un membru al Partidului naţi-onal-democrat n-a luat apărarea Vinovaţilor, Petraru a fost osîndit la 20 ani de muncă silnică, profesorul Pătescu Şi diaconul Cârlova, complici, la cite 9 ahi recluziune.^’ \ Societăţile Dacici şi România fuzionează. Consiliul de adrdimstrâţie e altfel coiîipus : preşedinte, prinţul DiniitrieGhifca, vicepreşedinte, Vâ-sile Bderescu, membri : prinţul Âl. Ştirfeey, G'dbrge GâritâcUzino, Polonei Dabija, Protopopescu-Pache, Dimitrie Frank, Cozadin şi Hilel, Director generali Seculics.1'’ în cerţUrile politice se ştie acum, aproape sigur, că România va fi ridicată la rangul de regat. Toate puterile şi-au dat, Se spune, adeziunea. Singură Austria âr face greutăţi, căci eâ îşi subordonează Corisifnţăînintui consimţămîntului României la pretenţiile auStriăbe în chestia Dunării: lh curînd chestia Dunării vâ deveni arzătoare pentru Rdmâniâ. Proclamarea regatului şi serbările iftcerotiăriî Cercurile iniţiate, dar conservatoare, pretind că prinţul de Bismarck şi-a dat consimţămîntul, însă a sfătuit ca România să aibă, cind. va proclama regatul, nu un minister pur liberai ai iifitti singur partid, ci un minister de coaliţiune. 91 Ion Brătianu a făcut atunci demei*suri pe lingă conservatori, dar, n-a putut izbuti să convingă pe nici un fruntaş.'■ Carp. IVIaioreseu, Lahovary ete. au propus atunci un minister sub preşedinţia altcuiva decît Ion Brătianu, din minister să facă parte numai tineri conservatori şi tineri liberali, Camerele să fie dizolvate, Lascăr Catatgiu să fie ales preşedinte al Senatului şi Ion Brătianu preşedinte al Camerei.'1* Bineînţeles, liberalii au refuzat. Pe cind se credea, în genere, că regatul va fi proclamat la 10 mai, iată o lovitură de teatru la 14 martie.19 Sîmbătă 14 martie, la ora 3 după -amiază, generalul D. Lecca se scoală .şi propune Camerei să proclame regatul român.jjUimire şi aplauze frenetice. Camera trece imediat 1a secţii, apoi generalul Lecca, numit raportor, aduce următorul proiect de lege : „Art. 1. Principatul României este inălţal la regat şi prinţul Carol I de Hohenzollern ia titlul de rege. Art. 2. Prinţul moştenitor ia titlul de «Alteţă regală», prinţ moştenitor.": C.A. Rosetti, preşedintele Camerei, rosteşte o cuvîntare'entuziastă şi foarte aplaudată. Alexandru Lahovury, în numele partidului conservator, ee asociază .-•i declară că propunerea va fi votată în unanimitate. Apoi a vorbit Va sile Boerescu, ministrul de Externe, după care propunerea a fost votată cu unanimitate dc 90 voturi Taina acestei proclamări fusese foarte bine. păstrată, în cîteva minute, ştirea se răspîndi ţn tot oraşul.. Erea o zi, călduroasă de martie, cum rar se văd multe la acea epocă, in cîteva clipe, lumea năvăleşte pe Calea Victoriei, apoi drapelele apar la ferestre şi la magazine. Este o însufleţire generală şi sinceră, este sufletul românesc care saltă. ( ’ La Senat, preşedintele», prinţul Dimitrie Ghica, citeşţe telegrama preşedintelui Camerei, care anunţă proclamarea regatului în Camera finară. Diipă cîteva cuvinte ale senatorului Gheorghe Lecca, Dumitru Ghica se scoală şi strigă : . , — Trăiască maiestatea sa Carol I, regele României 1 Ti-ţi şenatorii. Iii picioare, şi publicul din tribune aplaudă furtunos. Raportor ai legii votate a fost la Senat Ion Ghica. Au vorbiţ Gcorge Cantacuzino, Lascăr Catargiu şi Vasile Alecsan-drii aducind adeziunea lor, A vorbit şi şeful guvernului.' " ~Legea1 a fost votată cu apsî nominal şi cu-unanisaiţaţe de 40 voturi.-1' Ministerul care a semnat actul aresta erea astfel compus : ion Brătianu, (prim ministru şi] ministru de Finanţe B. Boerescu, Externe ' Al, Teriachiu, Interne General G. Slăniceanu, Rezbel t Colonel N. Dabiia, Agricultură, Comerţ şi Lucrări Publice B. Conta, Instrucţia şi Cultele 92 D. Gîaiti, Justiţia. .......... .„ 'Pentru cîteva zile patimile politice şi'pofemîcîle acre lasă locul en-tuziasmuluipentru marele act naţional săvârşit. Comerţul Capitalei dă lui Ion Brătianu un. banchet de peste, oOO tacîmuri spre a-1 sărbători pentru norocbasa salvare de atentat.21 Pe ziua «ie 1 aprilie 1881 s-a inaugurat Casa de Economii din nou, înfiinţată. Casa a fost instalată în localul Casei de Depuneri. . Regele a fost de faţă şi a făcut întîiul vărsămînt de 300 lei.22 Cu acest prilej. încă o faptă a regelui, pe care am omis-o la timp. Promulgarea legii care înălţa ţara la rangul de regat a semnat-o suve- • ranul cu un condei şi o călimară nouă. Academia Română a rugat pe rege să-i doneze pe anundoua fiind, de acum, piese istorice. Regele s-a grăbit să satisfacă cererea Academiei.23 Imediat după atentatul şi asasinarea ţarului Alexandru II, ministrul Rusiei la Bucureşti a cerut guvernului român să ia măsuri severe şi imediate împotriva unui număr de ruşi stabiliţi în România. Adevărul e că un număr de nihilişti ruşi se afla în ţară, la Iaşi erea doctorul evreu Russel, care desfăşura o mare activitate revoluţionară, iar în Bucureşti mulţi nihilişti ereau adăpostiţi. Guvernul luă imediat măsuri şi operă numeroase arestări. Apoi Parlamentul votă legea care autoriza fixarea domiciliului streinilor şi chiar expulzarea. Această lege provoacă o mare mişcare, de protestare, dar toată lumea conştientă înţelegea că legea este impusă de Rusia.24 Atacai'din toate părţile .cu violenţă, ameninţat cu moartea, neputind compune un minister după dorinţa sa spre a prezida serbările încoronării regelui, Ion Brătianu îşi prezintă demisiunea- Dorinţa lui Ion Brătianu erea să compuie un cabinet cu elemente din dreapta ţînără, de aceea a făcut propuneri lui Gheorghe Cantacuzino. Carp, Maiorescu şi chiar lui Alexandru Lahovary, dar toate propunerile au fost respinse ori ău fost primite cu condiţiuni de neprimit. In. timpul acesta, intimii primului ministru deschid în toată ţara o listă de subscrîpţiune spre a oferi lui Ion Brătianu un milion. Această iniţiativă provoacă o nouă campanie violentă a opoziţiei avînd drept temei : milionul lui Brătianu. 2t' Dezgustat, dar şi silit de împrejurări, sigur că nu va trece mult şi majoritatea nu va putea trăi fără el. Ion Brătianu îşi dă demisia, iar regele, după îţefuzul lui C. A. Rosetti de a compune noul minister, dă însărcinarea lui Dumitru Brătianu. 93 Cabinetul care va prezida serbările încoronării este astfel format : Dumitru Brătianu, preşedinte şi Externele Eugen iu Slătescu, Internele General Slăniceânu, Rezbelul D. Sturdza» Finanţele Colonel Dabija; Lucrări Publice M. Ferikidi, Justiţia V. A. Ureche, Instrucţia. A biruit, dar^ părerea omogeniştilor, în cabinet nu sunt deeît puri liberali roşii.-7 . .. . Fostul ministru B. Conta e numit consiler la Casaţie.28 ' * Pentru serbările încoronării a fost bătută o medalie care purta pe c parte următoarele cuvinte : Serbarea Proclamării Regatului 10 mai 1881 în centru» textul legii votată la 14 martie 1881 cu numele preşedinţilor Camerei şi Senatului şi numele miniştrilor. Pe cealaltă parte cuvintele : Serbarea Proclamării Regatului 10 mai 1881 , Legea din 14 martie 1881, Ion Brătianu» Ministru preşedinte Au fost bătute medalii de aur» de argint şi de bronz.?0 Serbările încoronării s-au făcut cu un fast deosebit» -ajutate de asentimentul, entuziasm ui şi însufleţirea generală. La 1866, adică cu 15 ani mai înainte, prinţul Carol de Hohenzollern fusese primit de o locotenentă domnească compusă din : generalul Ni-colae Golescu, Lascăr Caţargiu şi colonelul N„ Haralambie» iar ministerul erea astfel compus : Ion Ghica, prim ministru şi Externele' Dimitrie Ghiea, Internele Petre Mavrogheni, Finanţele C.A. Rosetti, Cultele şi Instrucţia % £). Sturdza, Lucrări Publice Dimitrie L^cca, Războiul Ion Cajitacuzino, Justiţia/50 Acum la putere erau numai liberali nuanţa- zisă roşie, dâr nici la 1866, nici la 1881, pentru serbările încoronării ion Brătianu nu a fost în guvern. Pefitru serbările încoronării au sosit în ţară prinţul Leopotd/fratele regelui-şi. cei doi fii ai săi, Ferdinand şi Carol. 94 Prinţul Ferdinand erea moştenitorul tronului. Nu voi face descripţia întreagă a serbărilor, voi da numai-o- idee generală. La ora 10 iese de la palatul Cotroceni cortegiul.3* Regina este într-o trăsură de gală înhămată â lă Dâumont; e deschisă şi capitonată cu catifea purpurie ce cade în falduri peste tot. Capra era un coş de flori, în locul scărilor o mare coroană. Regina era îmbrăcată într-o rochie de brocart alb, gulerul Valois cu perle de toate culorile, o trenă nesfirşită garnisită cu dantele, pe umeri o mantilă de satin alb pe margine cu zibelină, pe cap diadema de .perle oferită de oraşul Bucureşti la căsătorie. Opt cai bogat înhămaţi, cu pene şi egrete albe sunt încălecaţi de jochei îmbrăcaţi în uniformele roşu şi argint; de partea fiecărei portiere cîte 2 lachei în livrele de mare ţinută. înainte doi picheri călări pe cai cu panşşe tricolore. Prinţul Leopold, în mare ţinută de general prusian, stă alături de regină, dinainte prinţii Ferdinand şi Carol. Regele Carol, călare, merge înaintea trăsurii regale. In jurul regelui o strălucită escortă de generali şi de ofiţeri superiori călări. După serviciul divin oficiat la Mitropolie, care a fost ceremdnia încoronării, a urmat defileul din sala tronului. La plecarea de la Cotroceni, cortegiul a urmat calea Griviţei, Victoriei, stradele Lipscani, Şelari, Rahova şi Bibescu-Vodă ; lâ întoarcere, aceiaşi parcurs pînă la Palatul Regal din Calea Victoriei. La Mitropolie, după oficierea serviciului, divin, primul minstru a ' prezentat regelui actul încoronării, pe care l-a semnat dimpreună cu prinţul Leopold.33 • =• La Palatul din Calea Victoriei, regele intră în sala tronului. 60 drapele ereau înşiruite, ţinute de militari. Foarte mişcător acest spectacol, al mulţimii drapelelor sfîşiate de gloanţe. Un sunet de trîmbiţe se aude şi cortegiul regal se arată. Patru generali purtînd coroanele intră. Coroanele sunt depuse înaintea tronului. Âpoi intră corpurile constituite şi demnitarii înalţi. La ora 2 jum. regele şi regina intră şi se aşaiză. Prinţul Dimitrie Ghica, preşedintele Senatului, înaintă şi rosti cu-vîntarea care începu cu vorbele : „Sire, Doamnă. Astăzi România se încoronează pe sine — şi punînd Coroana Regală pe dapetele Maj estaţilor-Voastre... Etc. etc.. Şi prezintă regelui coroana de o ; jl. în acelaşi timp, C. A. Rosetti,. preşedintele Camerei, făcu cîţiva paşi Către regină şi, punînd un genunchi în pămînt zise : „Doamna, naţiunea, privindu-te, frumoasă se vede". Apoi, sărutînd mîna reginei, îi oferi coroana. Regele răspunse. Cuvintele sale din urmă ap fost de o mare elocvenţă şi de răpitoare căldură. — „Să ne unim. dar, în faţa acestor steaguri cari au strălucit pe cîmpul de onoare ; în faţa acestei Coroane, emblemă a Regatului, Împrejurul căreia Naţiunea strîngă-sc ca ostaşii împregiurul drapelului... Să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre şi care va găsi un răsunet pu- 95 ternic în acest Ioc sînţit [sfinţit] prin proclamarea celor mai însemnate acte. Sâ trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuţile sale civice şi militare !“ ■«. Apoi a început'defileul tuturor demnitarilor şi a delegaţilor din toate unghiurile ţării/ delegaţii a 3000 de comune. Seârâ, iluminaţie strălucită în oraş şi la şoseaua Kiselef.33 . I?upă urma acestei sărbători au rămas cîteva amintiri nostime. Aşa, de exemplu, s-au comentat mult cuvintele rostite de C. A. Ro-setti reginei. Se sphiiea Că Rosettit era amorezat de regină şi că nu pierdea picj-odatâ prilejul de a-i spune o amabilitate. De rîndul acesta a găsit o vorbă de spirit â£re a-i spune că este frumoasă. , . jpefileul delegaţilor a fost presărat cu tnulte incidente hazlii. Aşa, im delegat s-a pus in genunchi în faţa regelui şi nu mai voia să se scoale. Alt delegat dorea morţiş să sărute pe micul principe Garol, fratele regelui Ferdinancţ. =Cu mare greutate a fost scos din sala tronului. ^ÂNioua zi, 11 mai, â fost consacrată defileului carelor simbolice. Au fost 45 de care de o mare frumuseţe. • Regele şi regina primesc defileul la statuia lui Mihai ViteazulM, iar carele, simbolice au fost concentrate la Şosea, de unde scoboară de-a. lungul Calei Victoi'iei. ' lată cortegiul : Membrii comitetului executiv, studenţii, mâi mulţi domnitori din trfeeut, Ţraian împăratul,’ un şef însoţit de soldaţii lui îmbrăcaţi în fier, un stindard turc şi soldaţi turci în lanţuri, cinci ţărance tinere ducând pe pernă de catifea o coroană regală, şcoli etc. - .Apoi cărui agricultorii, ăl Teatrului Naţional, al comerţului reprezentat prihtr-o corabie, steagurile căilor ferate, carul artelor grafice, bis-jutierii şi ceasornicarii, florarii. Pe carul florarilor o splendidă coroană de flbri; cînd a trecut carul îh faţa reginei, i s-a oferit coroana. Carul ţesătorilor şi al boiangiilor, cizmarii, croitorii, pălărierii,, brutarii. Carul brutarilor e tras de 8 boi măreţi. Pe car brutarii fabrica plinea şi p arunca mulţimii de jos şi lumii de pe la ferestre. Carul caretaşilor traş* de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat în troica este dintre cele mafi reuşite. Carul tramvaielor tras de cai foarte frumoşi călăriţi de surugii'fii costume pitoreşti. Carul Societăţii de tragere la semn, al vinătorilor, al israâliţilor, Mareav lojâ masonică naţională română. Societăţile germane, Societatea ungară, carul băuturilor spirtoase, berăriile Oppler şi Luter, măcelarii. Aceştia vin cu 6, boi : 4 albi şi doi negri, dar atît de frumoşi că smulg aplauzele pe toată trecerea. Lăutarii, pescarii. Aplauze numeroase salută carul constructorilor români. Lăcătuşii, topitoria Lemaitre 85, Societatea de bazalt artificial, ţîmplarii, dulgherii, tapiţerii, plăpuinarii, fabrica de băzalt artificial, săpunarii'*, fabrica .de băuturi gazoase.! 'Carul foaţfe frumos a fost desenat de pictorul Aman, Dintr-un bazin ţîşnesc în ploaie valurile de apă gazoasă şi publicul aplaudă frenetic! Fabricanţii de chibrituri lucrează în mers. Tăbăcarii urmează. Apare un car monumental tras de 24 boi, reprezentînd noua matcă a Dîmboviţei.-17 Dar carul e atît de înalt şi voluminos iar atelajul atît de numeros, îricît, rfhd ajunge în faţa marelui otel de Bulevard şi boii vor să cotească la stînga spre statua lui Mihai, vîrful se acaţă de balconul otelului deasupra fostei liharării 96 Alcalay, pe atunci fiind instalat acolo magazinul de covoare Haas, actualmente în Lipscani. Un moment de emoţie, o parte a carului se rupe. scîndurile cad, dar boii cîrmesc la stingă şi trec. Apdi carul fabricii de efecte militare, în sfxrşit Crucea roşie. Acest defileu a fost un mare succes, atît pentru organizatorii serbării cît şi pentru artiştii cari au desenat carele sau le-au realizat. Industria română a meritat, tot la fel, toate laudele. 3S Această serbare a lăsat cele mai frumoase impresiuni, căci a fost, în adevăr, strălucită din toate punctele de vedere. In zilele noastre, mai ales din cauza scumpetei tutulor materialelor, o serbare ca aceea nu s-ar mai putea organiza. La 1.2 mai trebuia să fie defilarea armatei, însă din cauza ploilor ce cădeau necontenit, a fost amînată pentru 13 mai. 39 Gestiunea Dunării Serbările încoronării trecînd, vine la ordinea zilei Gestiunea arzătoare a Dunării. Acum începe să se lămurească pentru care motive s^a retras Ion Brătianu de la guvern şi de ce a plecat şi Vasile Boerescu de la departamentul Externelor. Austria erea singura putere care mai punea piedici ridicării României la rangul de regat; Austria făcea un şantaj, făgăduia că va consimţi la cererea României, dar pretindea concesiuni în cestiunea Dunării. Spre a obţine acest consimţămînt, care erea esenţial, Boerescu a- făcut Austriei concesiuni mai mari decît ar fi trebuit./>0 La o întrunire, ţinută la clubul liberal cu parlamentarii, Dumitru ‘ Brătîanu, şeful guvernului, a arătat că noul guvern se găseşte aproape în faţă faptelor împlinite, de aceea situaţia este foarte gingaşă. Adunarea a telegrafist lui Ion Brătîanu, cerînd să vie în Bucureşti spre a da lămuriri Agitaţia parlamentară ce urmează are acum şi o parte cu dedesubturi : amicii lui Ion Brătîanu vor să răstoarne guvernul pe, această chestie a Dunării, susţinînd că guvernul Dumitru Brătianu este incapabil, că nu ştie să apere interesele României, că este inferior guvernului trecut, în faţa acestor hărţuieli, Dumitru Brătianu face declaraţia că cestiunea a fost compromisă de guvernul care l-a precedat. Dar în cercurile iniţiate creşte credinţa; că ministerul Ion Brătiapu ţ s-a retras tocmai spre a lăsa locul altui guvern care; în cestiunea Dunării, ' nu erea legat de nici un angajament, Erea România legată împotriva in-fe;tereselor sale în cestiunea Dunării prin nedibăc'ia guvernului Ion Brăti-hânu-Vasile Boerescu ? Iată care erea întrebarea. în faţa agitaţiei care creştea în cercurile parlamentare, în presă şi ;;;îh public, C: A. Rosetti, preşedintele Camerei, a pus să se afişeze următorul ^âviz în culoarele Camerei : ' 97 j&J — Bucureştii de altădată : „In. faţa pelpF qş sg şpun, se scriu şi se colportează în cestiunea Dunării. In faţa acuzaţiynilor adversarilor noştri : ' Amicii noştri! din majoritate sunt rugaţi să şe întrunească astă-seară la clubul .liberal spre a se consulta asupra acestei cestiuni. D-l Ion Brătianu a iacul cunoscut prin telegramă că va veni însuşi spre a da lămuririle trebuincioase. , Domnii miniştri vor asista la întrunire. C.A. Rosetti“ - Gestiunea Dunării, care agită cercurile politice de mai bine de un an de zile ereâ în rezumat următoarea : Art. 55 al Tratatului de la Berlin, inştiţuind p comisiune europeană a Dunării cu autoritatea de a administra fluviul de la Porţile-de-Fier pînă la gurile lui, acest regim convenea României, dar Austro-Ungaria, vrînd să puie stăpînire exclusiv pe Dunăre, a obţinut de la Comisiunea europeană instituirea unei delegaţiuni purtînd numele de Comisiunea mixtă, care, în realitate, dedea Austriei supremaţia şi punea România în poziţie de şubordonanţă. Agitaţia e mare. Opoziţia îndreaptă loviturile în contra cabinetului precedent Brătianu-Boerescu, iar liberalii, precum Gheorghe Chiţu, N. Flev'a şi alţii ataca pe Vaşile Boerescu, âcuzîndu-1 că a primit instituirea Gbmisiunii mixte pe care, dealtfel, o combătuse delegatul României in Comisiunea dunăreană. , Interpelări sunt dezvoltate la Senat şi Cameră, iar din dezbateri iese eam micşorat Vasile Boerescu.41 Ion Brătianu, simţindu-se atins de toate aceste împrejurări şi mai ales de faptul qă fratele său Dumitru — actualul, preşedinte de Consiliu — nu a luat ;cu căldură apărarea guvernului său în această cestiune, îşi dă demisiupea;de la conducerea partidului şi din mandatul de senator.*2 Mîhnirea lui loji Brătianu venea şi din faptul că nici măcar un sin* gur membru al majorităţii din Camera şau din Senat nu a luat cuvântul spre ari susţine politica îp cestiunea Dunării şi spre a răspunde atacurilor lui Alexandru Latiovary şi lui Njcolap îonescu,43 , lyiaţe fierbere în partid.0 ddegăţie 4*4 Campfă şi 4in Sepaţ şe duce la Măgura* unde se retrăsese Ipn Rrătianu, îl convinge să şş reîntoarcă, să ia partă la lucrările Senatului şi să aducă puţină linişte în partid.44 ' ! Dar Ion Brătianu erea atunci' prea mult deasupra tutelor; situaţiilor şi a tutelor oamenilor poliţiei pentru ca’să stea prea urnit timp afară de guvern. Iar intrigile şi manoperile pe dedesubt urmau "înainte. La Ipl mai, regele iscăleşte decretul prin care şp instituia a doua deepraţiune română;. Coroana României.45 In,lumea „de suş“, mari hohote de ris ă.-propos de o greşeală de tipar apărută in l’Independance Roumct.ine la rubrica „Echos1 Mondains" alui Claymopr. Vorbind de o reeepţiune dată de mecena doamna Elena Oteteleşanu, Claymoor scrie :: „Les salons torit gamiş de fleurs. Lamaîtresse de maison 93 Ies aime ă la folie. Tous Ies matins ces nombreux vaiete doivent gamir de roses Ies grands vases du petit salon ou etle se TE1NT.“ „Ou elle se TEINT“ în loc de „ou elle se TIENT“ provoacă veselii nesfîrşite, mai ales pentru că se potrivea. D-na Oteteleşanu erea destul de bătrînă. - Această greşeală a apărut în VIndâpendance Roumaine cu data de 9/21 iunie 1881/*° Atacurile făţişe împotriva cabinetului Dumitru Brătianu încep. Mai ales Senatul îi este hotărît ostil. Intîi'ul atacat este ministrul de Rezbel, generalul Slăniceanu. în urma unei interpelări a lui Petre Gradişteanu care-1 acuza de nereguli la o lieitaţiune. Senatul votează moţiunea de blam cu 27 voturi contra 4. E drept că ministrul nu a tăgăduit faptele ce i s-au imputpt.ade? clarat numai că el este cu totul afară din cauză, dar a urmat sistema prac-r ticată sub toţi miniştrii de Rezbel de cînd este Minister de Rezbel în România. Acesta erea adevărul. începutul erea făcut, deşi ministrul de Rezbel erea, în parte,: victira§ ttrîtelor moravuri consacrate prin obicei,47 O întrunire intimă a majorităţii invită pe Dumitru Brătianu să se retragă, iar la începutul lui iunie cabinetul cade. Dumitru Brătianu îşi prezintă demisiunea/'3 Regele însărcinează pe C. A. Rosetti să formeze cabinetul, dar „bătrî-nul vulpoi", ştiind că l-ar aştepta, fără îndoială, soarta lui Dumitru Bră-;; tianu, răspunde regelui: „Sire, naţiunea vrea pe Ion Brătianu !“ „Naţiu-:• pea“ erea majoritatea din Cameră şi Senat Cabinetul e astfel format: i'v Ion Brătianu, preşedinte^ Finanţele şi interimatul Rezbelului, G, A, |: Rosetti, Internele,, Eugeniu Stătescu, Externele, colonelul Dabija, Lucrâ-? . . rile Publice, M. Ferechide, Justiţia, V. A. Urechie, Instrucţia.49 Cu venirea lui Ion Brătianu, liniştea se restabileşte în partidul li-|j. beral. Acum ţara are un minister omogen, cum I-âu cerut neîncetat Ghe-orghe Chiţu şi Nicolae Fleva, dar nici Fleva, nici Chiţu, cu toată dorinţa | şi năzuinţa lor, nu pot ajunge pînă la un portofoliu.50. i §•■ Vacanţa începe şi nu mai avem decît pe Claymoor ca £ă înveselească 1b La grădina Stavri strada Academiei -r—. actualmente Liedertafel ^ joacă o trupă franceză de comedii, Se joacă L’EUriceille şi Une deTnoţ-soţie e:n loterie• - ; : Claymoor scrie : „Laş loges şont bierţ garnieş. QuelqyLes figureş jtonnues ; Madame Elise Millo qui, malheureuserrient, va bientot nQ%ţ,$ i |mitţer ; Madame Alexandrine Flqresco, en. capote duchesse, Madame Jcândiano, toujours gracieuse, M~me Charles Pherekyde, en bleu MiherVe, pşpifee d’un cfiapeu empire ă plumes blanehes. M-me Pilot en fnervei-pfeuse etc- ' E)aHs Ies fauteuils, la jeunesse doree, la Juxute gomme, ţout le high-Pj$fe masculin*5*1 ■ Ce stil, ce oameni şi ce vremuri !?... Toate acestea parcă ar fi O mie şi una de nopţi şi simt numai de ieri! „ Marţi, la 14 iunie a fost pusă, în faţa regelui şi reginei, piatra fundamentală a bisericii Domniţa Bălaşa, care a fost în întregime reconstruită aşa cum o vedem astăzi. Această biserică a fost clădită întîia oară la anul 1784 de către Domniţa Bălaşa, fiica prinţului Constantin Basarab Brâncoveanu, reclădită în 1831 de către banul Grigore Basarab Brâncoveanu, din nou reclădită la 1838 de băneasa Safta Grigore Basarab Brâncoveanu. După ce serviciul divin a fost oficiat de mitropolitul primat, s-a procedat la semnarea actului comemorativ al clădirii. Acest act a fost închis într-im tub de sticlă unde au fost introduse şi cîte o piesă nouă din toate monetele româneşti de metal ale epocii, de la piesa de un ban pînă la cea de aur de 20 lei. Tubul a fost învelit. în cîte o foaie a tutulor ziarelor ce apăreau atunci în Bucureşti şi a fost introdus în' alt tub de metal. Regele, regina, mitropolitul primat şi doamnele de onoare au primit cîte .un şorţ de satin alb cu ciucuri de aur. Apoi regele, cu sculele de argint ce i s-au dat, a pus întîia cărămidă pe piatra fundamentală sub care a fost închis tubul, a doua cărămidă a pus-o regina, a treia mitropolitul şi aşa mai departe. Arhitectul a fost Alexandru Orăscu, asistat de Dobre Nicolau şi Beneş.52 Djmitrie Brătianu, fiind răsturnat de la putere, este ales preşedinte al Camerei. Dar în acelaşi timp face să apară ziarul Naţiunea, care ziar, independent deocamdată, vâ deveni, nu ptea tîrziu, un ziar de crâncenă opoziţie. 53 * C. A. Rosetti, ministru de Interne C. A. Rosetti se semnalează la Ministerul de Interne printr-o vehementă campanie împotriva subprefecţilor, a zapeiilor, cum li se spunea atunci. In urma unei lungi inspecţii făcute prin ţară, constatînd destrăbălarea administraţiei, a cerut prefecţilor, prin o serie de circulari, să puie capăt acestei stări de lucruri ; în acelaşi timp le-a mai cerut sâ-i recomande alţi subprefecţi, mâi ales tineri cu diplome, foşti militari onorabili etc. C. A. Rosetti este acela care a dat cel dintîi alarma împotriva zap-ciilor care ereau o plagă pentru bietele populaţii. ' Bineînţeles, fiind date moravurile vremii, Rosetti a fost mai mult zeflemisit decît luat în serios pentru încercarea ce făcea de a tăia în carnea putredă a urâtelor deprinderi.54 100 Eugen iu Stâtescu, ministru de Externe, creează biuroul presei la ministerul sau. E numit în acest post Grigore Ventura, directorul politic al ziarului Vlndependance Roumaine, ziar independent pe vremea aceea.00 Rosetti aduce numeroase propuneri democratice, între altele aduce şi propunerea eligibilităţii magistraţilor.™ Roseţti comunică propunerea sa corpurilor constituite a oamenilor de drept. Membrii baroului de Ilfov se şi întrunesc ce să discute propunerea. Bineînţeles, în opinia publică toate aceste reforme democratice ereau primite cu neîncredere şi chiar ca lucruri glumeţe. Nv Reformele democratice aduse de C.A. Rostetti la ordinea zilei îi ereâu inspirate de fiul său mai mare. Mircea Rosetti, care, venit de cu-rînd dă-Ja? Paris, aducea toate iluziile cercurilor socialiste pe care le frecventa.57 Miţcea Rosetti şi ideile lui au fost motivul cel dintîi al răcirii legăturilor dintre C.A. Rosetti şi Ion Brătianu, vechi prieteni şi tovarăşi de luptă. Atunci şeful de. cabinei al lui C. A. Rosetti era Gheorghe Panu,58 Moravuri ale vremurilor. La colegiul ţărănesc din Mehedinţi este o vacanţă de deputat. Printre candidaţi se prezintă şi Ion Bibicescu, redactor la Românul. Să nu se uite că ministru de Interne erea C.A. Rosetti. In. ultimul moment, toate partidele din opoziţie îşi retrag candidaţii şi prezintă candidatura lui Mihail Kogălniceanu. Kogălniceanu, care demisionase din postul de ministru al ţării la Paris, este ales cu 288 voturi. contra lui Bibicescu, care nu întruneşte dedt 70. Opoziţia jubilează, dar Românul lui C.A. .Rosetti şi pe care îl redactează Bibicescu, scrie a treia zi : „Reuşita amicului nostru d. Bibicescu faţă cu un bărbat de calibrul lui Kogălniceanu ar fi fost o înfrîrgere morala. Căci's-ar fi zis că reuşita redactorului Românului era asigurată prin presiunea guvernului* Alegerea domnului Kogălniceanu va pune capăt la toate aceste insinuări* Nu se mai poate zice că guvernul face pe deputaţi după placul său. Acele timpuri noroase au trecut, soarele libertăţii luceşte peste România, o încălzeşte s-o reînviază.“°9 Ce departe suntem astăzi, la 1927, şi de acele vremuri, şi de acei oameni, şi de aceste simţiri. Libertate electorală, cîntată şi visată de vizionarul Rosetti, dormi somnul drepţilor alături de cenuşă .lui. Generaţia noastră nu a cunoscut-o şi nu o va cunoaşte. Trecerea lui C. A. Rosetti pe la Ministerul de Interne produce agitaţie. Rosettii vine cu un număr de idei înaintate, toate circulările lui, toate reformele ce propune sunt colorate cu acea simţire democratică care încă, • la acea epocă, nu erea înţeleasă în România. Rosetti vrea să reformeze administraţia, de aceea cere desfiinţarea vechilor zapcii şi numirea în locul lor a subprefecţilor titraţi. Roşetti se ridică împotriva proprietarilor şi arendaşilor caii împilează pe ţărani. El trimite prefecţilor o circulară în care le cere să ia măsuri urgente ca ţăranii să fie dijmuiţi la vreme şi să se puie capăt şicanelor care toate au de scop despoierea ţăranului.fpuri“ : j. Bro. Elorescu, G. Mânu, Al. Lahovary ş,a„ care nu se situau însă neapărat pe poziţii filoţariste, aşa cum insinuează, pripit, Bacalbaşa, ci se pronunţau pentru^o politicăstrictă neutralitate. y Mai de multă vreme în conflict: cu liberalii i-adi cal/J gruparea din jurul lui Gh. Vernescu (liberalii ;.sinceri“ sau „independenţi/*) îşi afirmase după război opoziţia faţa. de guvernul 1. C, Brâtianu. |La l-fl/22 ianuarie 3 B8l> {şi nu în 1881) ea se constituise de fapt cn o /,partidă politică eu principii sincer liberale cu totul deosebită de partida aşa-zisă naţional-.tiborală“ (Binele public, 12 ianuarie 1880, el Cîncea. Viaţa politica, p. 48) ; la începutul lunii aprilie 1880, în propriul organ de presă (Binele public, fondat în noiembrie 1878) gruparea vernescanâ îşi prezenţa programul, in care prioritare se dovedeau a fi interesele moşierimii, preocupată într-o măsură limitată de dezvoltarea capitalistă a ţarii. Gh. Vernescu, el induşi 109 mare moşier, era un om politic cu însuşiri mediocre, incapabil de a constitui în jurul său o grupare puternică („D. Verndscu — scria Pressa în ianuarie 1881 — este un om Înzestrat de o inteligenţă naturală plină de vioiciune» are o mare facultate de vorbă, un caracter franc şi o avere însemnată, dar nimic mai mult" — cf. TEL., 29 ianuarie 1881, p. 1), în textul său Bacalbaşă1 se referă | la inaugurarea, în ianuarie 1881, a clubului „Binelui public" ai „sincerilor şi independenţilor liberali"] la şedinţa căreia vor fi prezenţi, în afară de membrii grupării vernescane, şi unii reprezentanţi ai „fracţiunii libere şi independente" din Iaşi în frunte cu Nicolae Ionescu, în aceşti ani încerc îndu-se să se pună bazele, prin tatonări încă timide, a ceea ce mai tîrziu se va numi „opoziţia unită", menită să poarte greul luptei de răsturnare a guvernului I. C.Brătianu (TEL., 14 ianuarie 1881, p. 1 ; din gruparea verneseanâ, mai cunoscut era acum numai profesorul şi folcloristul Gh. Dem, Teodoreseu). * Lascăr_,'Caţargiu a preluat „şefia partidului" în cadrul şedinţei Clubului central conservator din Bucureşti de la 20' decembrie 1880/1 ianuarie 1S81 ; cîteva luni mal tîrziu, în octombrie 1881, sub presiunea junimiştilor (care voiau Să-l impună la conducere pe Al. Ştirbey) ei îşi va da demisia, dar va reveni asupra ei în noiembrie acelaşi an,| partidul fiind însă slăbit datorită atitudinii diiolvante a junimiştilor (acum, duftă cum notează un avizat istoric al partidului conservator, acesta, „organizatoric vorbind, aproape că nici nu exisfâ. Ca unitate n-avuSeSe vreme să se înjghebeze şi în confuzia din conducere nici nu se mai ştia cine era şi cine . nu membru al lui" Bulei, Partidul conservator, p. 37). Retras la moşia sa Golăşei, Lascăr Catargiu trecea din eind în cînd prin Bucureşti să vadă „ce-i mal face partidul" (Ibiâp. 39). 5 Publicistul, compozitorul şi dramaturgul Gr. Ventura (1840—1909) a fost director politic al cotidianului bucureştean Vliidependance roumaine (fondat, cu titlul VOrient de Emile Galii, la 2/14 iunie 1877), de la 31 martie/12 aprilie 1880 pînă la 31 iulie/12 august 1881, 6 Proclamarea României ca regat a constituit o preocupare constantă a factorilor politici de la noi imediat dUpă recunoaşterea de către toate marile puteri europene a deplinei independenţe de stat a ţării noastre. După ce, >în timpul vizitei în Germania, în martie 1880, I.C. Brătîanu, a primit asigurări din partea cancelarului imperiului, Otto von Bismarck, dă Y1U' se va opune proclamării regatului K„C an celarul imperiului i-a spus că România are dreptul d^a se ridica la rangul de regat şi Că el va susţine acest drept", nota la 18/30 martie 1880 principele Carol în amintirile sale — cf. Memoriile, XVI, p. 84) au. fost tatonate celelalte mari puteri în legătura cu această problemă. Austro^Ungaria nu se arăta foarte binevoitoare (cf. Memoriile, loc. cit.), iar Franţa susţinea cu îngrijorare că Serbia şi Bulgaria vor emite aceleaşi pretenţii (Ibid., p, 86), pentru ca abia prin februarie 1881 să Se obţină un acord unanim (Memoriile, XVIX p. 64). A fost nevoie să fie soluţionată problema succesiunii la tron, în sensul prevederilor constituţionale că unul dintre fiii fratelui mai mare al prinţului Carol (prinţul Leopold de Hohenzollern) urma să ^devină moştenitor prezumtiv al tronului României (documentul, semnat la Sigmaringen la 21 noierpbrie /3 decembrie 1880 a fost prezentat în Senat la 1/13 decembrie 1880 şi în Adunarea Deputaţilor la 4/16 decembrie 1880). In sfîrşit s-a obţinut, în principiu, şi acordul tuturor grupărilor politice, proclamarea regatului fiind fixată pentru. 10/22 iriăi 1881, pentru ca apoi să se propună ziua de 8/20 aprilie 1881, aniversarea naşterii prinţului şi a plebiscitului prin cafre acesta fusese ales în 18.66 domnitor al României (Memoriile* XVII, p; 66). Cu această din urmă propunere, comunicată lui de ministrul de Externe, Vâşile Boerescu, prinţul Carol s-a declarat de acord, la 28 februarie/12 ihartie 1831 (fixarea datei, afirma domnitorul, „stă intru totul la voia miniştrilor" -7- Ibid V. mai departe> evoluţia problemei — care nu mai constituia „o taină" pentru nimeni — în notele 19 şi 20, p. 113—114, 7 Cronicar monden al vieţii bucureştene din anii la care se referă acum Bacal-başa, Claymoor (Mihai Văcărescu, 1843—1203) era fiul poetului Ianeu Vâcărescu. In Vîndţpendanee roumaine el a susţinut, printre altele, rubricile „Carnet du high-life" şi „Echos mondains", în care publica cronici uşoare, superficiale, ale petrecerilor din „lumea bună" bucureşteană, nu lipsite însă, uneori, de observaţii fine, ironice. Sati- 110 rizat de I.L. Caragiale în schiţa High^life sub înfăţişarea junelui Edgar Bostandaki („Profesia de cronicar high~Ufe nu este uşoara, fiindcă trebuie să scrii despre dame şi damele sunt dificile, pretenţioase, capriţioase") şi portretizat fără cruţare, în tuşe groase, de Constantin Argetoianu in savuroasele sale amintiri : „Cel mai cqnoşcut — şi cel mai păcătos — din fraţii Văcăreşti a fost Mişu, care sub pseudonimul de Clay-moor a cunoscut chiar zile de adevărata celebritate... Lipsit de franci şi de meserie, omul s-a gîndit să-şi cîştige o pline fără prea multă trudă şi fără prea multe riscuri şi, ca atîţia alţii, şi-a îndreptat paşii spre gazetărie. Dumnezeu i-a luminat calea şi i-a trimis în vis o idee genială : exploatarea vanitătiii feminine. Mişu Vâcărescu s-a consacrat acestei idei cu slabele iui puteri, suficiente pentru exigenţele timpului şi cu o sirguinţă demnă de un scop mai înalt... O întreagă epocă a evoiuţiunii noastre sociale nu s-ar putea evoca fără Claymoor şi cronicile lui şi cil toate astea cine îi mai ştie numele printre generaţiile de după război şi după toate prefacerile prin care am trecut ?“ — Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine. Amintiri din vremea celor de ieri, voi. I, ediţie şi postfaţă de Stelian Neagoe, Ed. Humanitaa, Bucureşti, 1991, p. 126—128. 8 Ion Ghica a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti din 1877 pînâ în vara anului 1881 cînd va fi numit ministru plenipotenţiar la Londra. El a căutat, înir-adevăr, să promoveze dramaturgia originală ; sub directoratul său s-au jucat în premieră la Naţionalul bucureştean : Trei crai de la Răsărit de B.P. Hasaeu. O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Despot-Vodă şi Sînziana şi Pepelea de V. Alecsandri, ladeş şi Unchiaşul Sărăcie de Al. Macedonski, ş.a. S-a preocupat, totodată, de creşterea măiestriei profesionale a unor actori pe care îi considera deosebit de dotaţi ; în 1880 i-a trimis cu burse la Paris pe Arisfoza Romanescu (pe aceasta şi \n 1881) şi Grigore Manolescu, pentru a urma, ca elevi-auditori cursurile predate Ia Conservator de către cunoscuţii oameni de teatru francezi Lodis Deiaunay şi Edmond Got (Massoff, Teatrul românesc, ni, p. 95). Confirmînd intuiţia lui Ion Ghica, Aristizza^Romanescu şi Gr. Manoleşcu au contribuit hotărîţor, în anii de după 1880, la impunerea „artei interpretative moderne în teatrul românesc*' (Istoria teatrului în România, voi. II, 1848—1918, Ed. Academiei, Bucureşti, 1971, p. 525)/afir-mîndu-se ca personalităţi proeminente ale scenei noastre din secolul al XLX-lea, a Literatura originală nu s-a afirmat pe scena Naţionalului bucureştean cu încercări dramatice modeste, precum acelea amintite aici de Bacalbaşa. „Drama naţională’* m trei acte După despărţenie de George Marian (1848—1900), dramatizare a nuvelei Căsătoria după despărţenie publicată de acelaşi autor în Revista cont m-porană din 1874, a fost jucată în premieră în seara zilei de joi 18/30 decembrie 1880, după care George Marian şi-a retras piesa, pentru a reface actul al Ill-lea, contestat de spectatori şi critică, modifieîndu-i deznqdămîntuh Hatmanul Drăgan, „dramă naţională în 5 acte şi 7 tablouri*' de Fr. Dame şi loan D. Malla, cu muzica („o arie, poporană şi un cor**) de Stephănescu s-a jucat pentru întîia oară marţi 16/28 decembrie 1880, autorii retrăgîndu-şi piesa după a doua reprezentaţie (ROM., 24 decembrie 1880, p. 2). Lipsa unui număr mai mare de lucrări dramatice originale a fost una dintre dificultăţile majore pe care a trebuit să le biruiască Ion Chica în calitatea sa de director general al Teatrelor. Puţinele mijloace financiare de care dispunea conducerea Teatrului Naţional, precum şi problema acută a repertoriului, dominat de localizări adeseori penibile, după piese franţuzeşti mediocre erau semnalate, în epocă, de spiritele cele mai luminate, printre care şi de Eminescu : „Nea-vînd fonduri statornice — scria acesta în Timpul din 31 decembrie 1877/12 ianuarie, 1878—teatrul românesc e avizat la nestatornicia publicului celui mare, căci atîrnă de la încasările serale. Dar nestatornicia lui materială are drept efect şi nestatornicia artistică. De o jumătate de secol, putem zice că se joacă teatru şi cu toate acestea pînă acuma nu s-a cristalizat încă uti repertoriu care să nu se învechească niciodată*’ (ci Massoff, Teatrul românesc, UI, p. 48). 1U Matei Milio fusese chemat de Ion Ghica la Naţionalul bucureştean. unde va fi numit, cu începere din stagiunea 1878—1879, director de scenă ; în aceiaşi timp, Mihail Pascaly se retrăsese din Societatea dramatică, pentru a juca pe scene improvizate* inclusiv la „Teatrul Dacîa’% revenind la Teatrul Naţional abia în toamna anului ţ881, tot ca director de scenă; dezamăgit şi bolnav (îşi pierduse între timp soţia şi fiica) va înceta din viaţă în septembrie 1882* la 52 de ani. Enumerarea ac-: m tdritor reprezentativi di Naţionalului bucureştean din anii 1880 este corecta, dar, desigur, incompletă (v. Addenda, I, p. 233. nota lip * pe Ştefan Mateescu — creator al rolurilor Cetăţeanul Turmentat şi fiică Venturiano din teatrul lui Caragiale îl chema, de fapt, Mihail (1858—1891). ** Cititorii vor observa că. unele înregistrări sunt repetate de doua şi de trei ori. Aşa comandă respectarea ordinii cronologice (n.a.) Despre saloanele principesei Irina Grigore Suţu şi al Elenei Otetelesanu, v, voi. I al acestei lucrări, p. 85—86, precum şi Constantin Argetoianu, op, cit., p. 104—106 şi 128—129. 12 In ziar : dompteuse — îmblînzitoare (fr.). 13 Claymoor, Echos mondains, Grand bal travesti â Vhâtel du Prince Georges Bibescu, I;R., tio. 1040, mardi 17 Fevrier/l-er Marş 1881, p. 2. Balul mascat avusese loc la 14/26 martie 1881. „Seratele" oferite în fiecare sîmbătă de către prinţesa Valentina ,şi prinţul George Bibeseu fuseseră inaugurate la 27 decembrie 1880/9 ianuarie 1881 îh casa acestora de pe strada Mercur, situata aproximativ în zona în care se află astăzi magazinul Eva de pe Bd. Magheru. Pentru aceste serate, principesa Valentina adusese special de la Paris „mai multe obiecte destinate pentru cotilon11 (ROM., 29, 30 decembrie 1880, p. il86). V. şi Constantin Argetoianu, op. cit., p. 114—116. Alexandru ăi II-lea (1818—1881), conducătorul celui mai reacţionar regim din Europa, căzuse victimă mişcării revoluţionare ruse, a „nihiliştilor", care în ultima vreme organizase mai multe atentate împotriva ţarului, considerat, pe bună dreptate, unul dintre exponenţii de bază ai tiraniei. Iată prima relatare a atentatului, înregistrata de presa româna: „Petersburg, 1/13 martie. Azi la 2 ore după prînz pe cînd împăratul se întorcea în trăsură de la manegiul Mihail la Palatul da Iarnă, doua bombe au fost aruncate în trăsura sa; a doua a zdrobit picioarele şi a atins abdomenul împăratului, a omorîfc îndată dn ofiţer şi doi cazaci şi a rănit mai multe alte persoane. împăratul, transportat în cabinetul său, a murit puţin după aceasta. Marele duce moştenitor a fost proclamat de împărat de către marfele consiliu al Imperiului" (TEL, nr. 2649, 3 martie 1881, p. 3). Asasinul era Nikolai Rîsakov, învîrsţă de 19 ani, student la Institutul de minei Moartea împăratului nu a dus însă la liberalizarea regimului, ci. dimpotrivă, la înăsprirea lui, în timpul domniei urmaşului acestuia, ţarul Alexandru al lîl-lea, promotor al unei politici de teroare antipopulară Şi de rusificare-forţată. Opinia publică românească simpatiza cu lupta pentru libertate a popoarelor din Rusia, dar nu împărtăşea credinţa eă atentatele anarhiste puţeau duce la schimbarea situaţiei. 15 Cronica judecătorească. Atentatul de la 2 decembrie 1880, ROM., 11 martie 1881, p, 226. Procesul s-a desfăşurat înaintea Curţii cu juraţi din Ilfov prezidată de Demostene CuCUli, în zilele de 9/21 şi 10/22 martie 1881, dezbateriile durînd aproape 24 de ore. V. actul de acuzare al procurorului-general I. Dendrino în. : ŢEL.t 8 martie 1881, p. 2—4. In vederea procesului — la sugestia lui Gr. M. Sturdza — se oferiseră voluntar să-i apere pe acuzaţi avocaţii ieşeni N. Ceaur-Aslan şi G. Balş, dar ei vor fi decomandaţi ulterior, Beizadea Viţel renunţînd să se mai amestece în destinul lui Ion Petraru după asasinarea ţarului Alexandru, potrivit telegramei ţrimisă în această problemă lui Gr. M. Grandea : „Socot ca e in interesul bineînţeles al Partidului democrat-naţional a se adopta o abstenţiune {abstention, fr., abţinere] absolută în privinţa inculpaţilor de la 2 decembrie* (Răsboiul român, an. III. 8 martie .1881, p. Potrivit hotărîrii Adunării generale a acţionarilor Societăţii generale de asiguraţi Dacia (cu sediul în propriul „palat" de pe Calea Victoriei colţ cu strada Lipscani), din 29.martie/10 aprilie 1881 aceasta avea să fuzioneze cu Societatea România „sub firma Dacia-Româiua* (ROM., 5 aprilie 1881, p. 311). dapitâluî social al noii societăţi se ridica la trei milioane lei împărţiţi în 12 000 acţiuni a cîte 250 lei una. Decretul regal de autorizare a fuzionării, purtînd data de 7/19 mai 1881 în : MOF., nr. 29, 8/20 mai 1881, pi 972 ; tir continuare Ia p. 972—976, Statutele Societăţii generale de asigurări Dacia-România* Din Consiliul de administraţie mai făceau parte, în afară de cei enumeraţi de Bacalbaşa: Marco Besso, din partea societăţii italiene 112 „Assicurazione generale", Ştefan loanide şi Albert Nivert, pentru.-societatea "Reas-surances generales" din Paris, Taliu Seculici — care va fi director general at Societăţii ! Daciâ-Komânia pînă la începutul acestui secol — este tatăl scriitoarei Bucura Dum-\ bravă (Fany Seculici). 17 în primele luni ale anului 1881 I. C. Brătianu a purtat tratative, probabil, cu G. Vernescu, pentru întărirea guvernului cu elemente liberale dizidente (i-ar fi oferit acestuia şi partizanilor săi trei locuri în cabinetul său — v. Războiul român, 4 februarie 1881, p.4) şi în mod sigur cu gruparea junimista. Astfel, Ia sfîrşitul lunii ianuarie şi — încă o dată — la sfîrşitul lunii februarie 1881 Î.C. Brătianu avea să trimită fruntaşilor conservatori, prin intermediul lui P.P. Carp, invitaţia de a participa cu trei miniştri la un guveţn de coaliţie, menit să patroneze proclamarea regatului, dar conservatorii puri, iritaţi că propunerea le fusese comunicată, prin intermediul unui fruntaş junimist, care se delimitase în această vreme net de poziţiile lor, au refuzat, mai mult sau mai puţin explicit oferta, ceea ce, după opinia autorizată a lui T. Maiorescu constituise o neiertata eroare politică („Nu este de mirare că după o astfel de greşală a adversarilor, guvernul lui Brătianu sâ se fi întărit într-un mod extraordinar şi sâ fi putut stă la cîrma ţării încă 7 ani..," — Maiorescu, Discursuri parlamentare, III, p. 12). Din acest moment gruparea lui P, F, Carp şi Titu Maiorescu s-a îndepărtat şi mai mult de partidul conservatorilor vechi condus de Lascăr Catargiu, 18 Despre această propunere a conservatorilor (neconfirmată documentar) amin-( tea VIndţpendance Roumaine în numărul său din 21 februarie/5 martie 1681, ştire • preluată şi comentată de Ţimpul din 24 februarie 8 martie 1881 : „Remanierea deplină a cabinetului care va fi compus din juna dreaptă şi din juna stîngă ; dizolvarea Adunărilor ; şaptesprezece prefecturi date conservatorilor ; nouăle Adunări întrunite vor alege pe d. Lascăr Catargiu prezident al Senatului şi pe â. Brătianu prezident 'al Camerei Deputaţilor" (Eminescu, Opere, XIII, p. 81). Timpul preciza că inlormaţiu- v nile cotidianului de limbă franceză „nu pol fi decît cojile puţin însemnate ă adevăratului sîmbure al cestiunii" (Ibid., p. 82) , 13 Atrăgînd. atenţia asupra unor manifestaţii social ist-revoluţiona re ce-avuse-; ( . seră loc la Iaşi, unde tocmai fusese interzis un „banchet" ce-şi propunea să marcheze solemn aniversarea . proclamării Comunei din Paris şi totodată sâ-şi exprime solidaritatea cu mişcarea revoluţionară rusă, care-1 lichidase pe capul regimului oligarhic (v, mai departe în text,p. 93 şi nota 24; p. 114) Titu Maiorescu va insinua ;£••• — în Adunarea Deputaţilor—că liberalii ar fi tolerat şi chiar favorizat mişcările ănar- . |: histe, interpelînd guvernul Ia 13/25 martie 1881 „dacă în urma procesului Petraru şi a * manifestaţiilor socialiste din Iaşi crede timpul venit dea impune politicii noastreinter-jt ne o direcţiune mai compatibilă cu consolidarea monarhiei constituţionale" (Adunarea Deputaţilor, Şedinţa de la 18 martie 1881, MOF., nr. 59, 14/26 martie 1881, p, 1776). |V.: Atacul lui Maiorescu — aşteptat sau nu de liberali — urmat de răspunsul lui LC. |( Brătianu, destul de conciliant („nu sunteţi nici dv, mai albi decît mine, nici eu mai | ; roşu ca d-voastră"— Ibid,, p. 1783), precum şi intervenţiile deputaţilor N. Ioriescu, |î A. Stolojan* C.A. Hosetti, Al. Lahovary, P.P. Carp, N. Fleva au readus în actualitatea imediată problema proclamării regatului, liberalii profi tind de ocazie pentru a-şt p manifesta în modul cel mai concret ataşamentul pentru ideea monarhică, de stabilite- tate şi consolidare a regimului, renunţîhd astfel la mai vechile lor concepţii repu-© blicane, inaplicabile la noi, în condiţiile în care România îşi trăia xn continuare tra-g:;;; gedia sa geografică, încleştată între două imperii vecine reacţionare (în aceste zile 1(1. C. Brătianu va preciza apăsat, tot in Parlament, că el a fost republican la Paris, p dar că nu poate să fie decît monarhist la Bucureşti). A urmat în seara aceleiaşi zile || de 13/25 martie 1881 o întrunire a parlamentarilor aparţinînd majorităţii guverna-. mentale după care, a doua zi, ’^dis-de-dimineaţă", toţi miniştrii s-au prezentat la K; domnitor rugîiidu-1 „să Ie dea permisiunea să facă a se proclama chiar azi regatul" (£/((Memoriile, XVII, p. 68—69), Principele Carol, după, ce a atras atenţia că acest fapt gfiiu ar fi trebuit să se producă înainte de „înmormîntarea împăratului Rusiei" şi-a p; dat epnsimţămîntul, dar, desigur, el fusese unul dintre iniţiatorii cei mai perseverenţi g- ai acestui act prin care tînărul şi ambiţiosul prinţ german (n. 1839) intra.cu demnitate § ;înrîndurile monarhilor luminaţi ai Europei. 113 w proclamarea regalităţii, ROM., 16, 17 martie 1881, p. 245- Legea privind proclamarea regatului român votata în unanimitate la 14/26 martie 1881 de Adunarea Deputaţilor şi de Senat, â fost promulgată în aceeaşi şi publicată în Momtorttt oficial la 15/27 martie 1881/; v., textul exact, parţial diferit de cel reprodus de Bacal* ftaşa, în Addenda, II„ p. 1297. Proclamarea regatului român constituia o urmare logică a dobindirii independenţei patriei noastre, a. recunoaşterii acesteia de către celelalte ţări, a acceptării României ca stat suveran egal cu celelalte state europene, care, în marea lor majoritate, la sfîrşitul secolului al XlSt-lea erau organizai? tot ca monarhii mai mult sau mai puţin constituţionale, flocumenţeie elaborate cu acest prilej au accentuat asupra acestei probleme, începind cu „Raportul Consiliului Miniştrilor" („România, constituita în Regat, complectea^ă şi încoronează opera regenerării sale. Ea îşi dă un nume care este In acord cu jpoăiţiunâa ce a dobîndit ca Stat independinte" la sfîrşitul acestui volum, A$denda$ Iî, pV 298 ; v. şi intervenţiile unor deputaţi şi senatori în şedinţele Parlamentului din 14/20 martie 1881 (generalul D. Leeea, Pl P. Carp, I- C. Brătianu, C.A, Rosetţir Ai. Lahovary, N. Fleva. V. Boerescu, N. Ionescu, Dim. Ghica, G. Lecca, lori Qh\c% G. C*. Canlacuzino, Lascâr Catârgiu, V- Alecsandri) — o parte din aceste discursuri sint reproduse îh Addenda, II, p. 299—310, precum şl numeroase articole din presa vremii: „Am fost un stat independent, o monarhie constituţională, continuăm a fi un stat independent, o monarhie constituţională. Numească-se capul statului domn sau rege, calitatea sa rămîne aceeaşi : suveranul unui stat de sine stătător^fPrâşsa, an. XIV, 20 martie 1831, p. 1) ; „Democrat din cap pînă în picioare, el IC-A-JRosetti], Spre a, scăpa această ţară din ghiarele reacţionarilor, cari voiau s-o dea unii nemţilor, alţii muscalilor, s-a hotârît d-a proclama regalitatea, nu regalismul ; a încredinţat gostul de t>omn unui rege" (TEL., 13 octombrie 1881, p. 1). C.A, Rosetti însuşi — care pii-şi abjurase ideile republicane— va explica, de altfel, în 1883— şi va avea perfectă dreptate — de ce a contribuit în 1881, el, republicanul convins, la consolidarea monarhiei române : „România e prea tîhară şi prea mică spre a nu ţine seama de vecinii săi cei pUterriici. Austria şi Rusia fiind monarhii, ar fi foarte Imprudent să încercăm a ridica o republică lingă dînsele" (Vasile ÎNTetea, C.A. Rosetti, Ed, Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 330). întreaga problemă este expusă foarte desluşit, de către Nicolae larga, în cîteva rînduri din Istoria românilor : „In noul titlu, străin, de Rege, care nu cuprindea mâi litult decît cel, împărătesc în origine şl în esenţa, al. Domnului, aceste. MUidaiie aşa de mult neglijate tiedeau o înălţare a patriei şi aceasta Ie ajungea" (N, Idrga, Istoria românilor, voi- X. întregitorii, BUcutteşti, 1939, p. 232). 71Bhnchetul dat de comerţul Capitalei în Qrioarea d-lui LC. Eră t ta nu, ROM 23, 24 hiaftie 1881, p. 270. Bahchetul— de mai miilte ori amînât — a avut loc dumini-• Că 22 ihâftie/3 aprilie 1881^ în sala Teatrului Naţional, printre invitaţi numârîndu-se 2. Ghica, V. Alecsandri, F.K Carp ş.a. ,J2 Ştiri d+ale zilei, ROM., 3 aprilie 1881, p. 302^Peritru atragerea economiilor mărunte ale populaţiei a fost creată (şi nu „din nou înfiinţată") ca o anexă a Casei dfc Dfcpuiieri şi Consemnaţi tuli, fiinţîhd din 1864, o Casă de Economii (care primea do lâ depunători 9Ume între 1 şi 300 lei)J Localul Casei de Econpmii se afla intr-o Clădire cti un etaj situată în Piaţa Constantin Vodă, acolo unde mai tîrziu s-a construit Poşta Centrală (astăzi Muzeul de istorie a Bomâniei) (v. Centenarul Casei de Eebn&mii şi Cotisemnaţiuni, 1864—1964, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1964). La icere-mofiia inaugurării Casei de Economii, în ziua de 1/13 aprilie 1881, au asistat: regele Caroi, I- C. BrătiafiUj C. A. Rosetti, Ion Ghica,| preşedintele Consiliului de administraţie al „CâSei" ş.a. (MOF„ nr. 3, 3/15 aprilie 1881, p. 101). 25 Suveranul îi predase lui Ion Ghica, preşedintele Academiei Române, în prezenţălui t.C. Brătianu şi Vasile Boerescu, „condeiul şi călimările cari au contribuit ja Subscrierea regală a legii relative Ia marele act naţional* (Academia Română, Proces verbal nr. 6. Şedinţa din sesiunea generală a anului 1881, ţinută în zhm de 18 mărite, MOF., nr. 70, 27 martie/8 aprilie 1881, p. 2195). 24 24 Sdcial-demoeraţii din Iaşi, în frunte cu dr. Russel, profesorii Ioti şi Gh> Nădejde, studentul Cohst. Miile ş.a, au plănuit organizarea, la 6/18 martie 1881, a unei manifestaţii închinate împlinirii a zece ani de la proclamarea Comunei din Paris, 114 manifestaţie în cadrul .căreia, în condiţiile asasinării împăratului Alexandru al II-Iea la 1/13 martie 1881, urmau să se exprime şi sentimentele de solidaritate ale poporului român cu lupta revoluţionara, antiţaristâ, a „nihiliştilor" ruşi. Ca urmare a protestelor hotărî te a ministrului plenipotenţiar ai Rusiei la Bucureşti, autorităţile române au fost nevoite să interzică manifestaţia şi să opereze apoi arestări în rîndurile refugiaţilor politici ruşi şi polonezi prezenţi atunci la Iaşi, printre care dr. Nicoiae Bussel şi P;V, Axelrod. „Arestarea noastră — scria acesta din urmă într-iin volum autobiografic din 1923, apărut la Berlin, Perejitoe i peredumamioe: Trăite şi gîndite — â pus autorităţile româneşti într-o situaţie delicată. Nu existau temeiuri legale pentru a ni se intenta un proces. Iar incidentul era în contradicţie cu sentimentul de dem-. uitate şi independenţa naţională manifestat faţă de Rusia, sentiment foarte puternic pe atunci în România, sub impresia proaspătă a războiului cu Turcia. Şi, pe altă paţte, era primejdios să se refuze un serviciu puternicului vecin" (v. antologia noastră, Amintiri literare despre vechea mişcare socialistă, 1870—1900. Ed. Minerva, 197$, p. 115). In aceste condiţii, foarte exact rezumate de cunoscutul revoluţionar rus, guvernul liberal a fost nevoit să alcătuiască în grabă o „lege asupra străinilor anunţată în Senat de către Eugeniu Stătescu la 20 martie/1 aprilie 1891 şi aprobată de înaltul for, după discutarea în şedinţă secretă, la 26 martîe/7 aprilie 1881, cu 34 voturi pentru şi 5 contra, iar de Adunarea Depuţaţilor la 4/16 aprilie 1881, cu 44 voturi pentru, 28 contra şi 3 abţineri. în Cameră însă, guvernul nu a putut asigura discreţia în legătură cu presiunile externe care determinaseră elaborarea precipitata a acestei legi, Nicoiae Ion eseu pro tes tind în legătură cu arestările de la Iaşi, pe care le considera ilegale, şi dezvăluind intervenţiile malefice în această problema ale „puternicului vecin4* : „Aşadar, voi întreba, cari sunt motivele şi împrejurările cari ne fac pe noi să improvizăm cu atîta pripă această lege ? Negreşit, ele nu pot fi altele deeît preocupaţiunea de a fi în bune retaţiuni cu puternicul imperiu vecin" ; amintind că primul “ministru insistase să nu se facă amendamente la lege, care urma să fie votată cît mai repede, el încheia — şi, bineînţeles, avea perfectă dreptate : „Nu mica Românie va da siguranţă marelui imperiu, nu prin legile noastre vom face să înceteze nihilismul în Rusia44 (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 3 aprilie 1881, MOF,, nr. 4, 4/16 aprilie 1881, p. 175—180). Promulgată la 6/18 aprilie 1881 şi publicată în Monitorul oficial a doua zi, legea prevedea ca străinilor care n-au domiciliul stabil în România şi care prin activitatea lor pot pune în primejdie siguranţa statului roiiriâii sau a altui stat Ii se va putea fixa domiciliu forţat său vor putea fi expulzaţi Pe bază acestei „legi asupra străinilor" autorităţile i-au îndepărtat din t Iaşi, la începutul lunii aprilie, pe cei cinci revoluţionari arestaţi, trimiţîndu-i, din Galâţi, cu un vapor al societăţii de navigaţie Lloyd, către Constantinopol (v. cartea noastră, Constantin Miile. Tinereţea unui socialist, Ed. Politică, 1973, p. Iii), guvernul liberal găsind astfel totuşi o soluţie care îi permitea să nu-i extrădeze autorităţilor ţăriste neiertătoare pe revoluţionarii refugiaţi la noi. ^„leri d. prim-ministru a depus demisiuiieâ sa şi a cabinetului" (ROM., 7 aprilie 1881, p. 314). Demisia lui I. C. Brătianu, motivată neclar de către acesta, avea ca scop (după cum presupune şi P. Cîncea în voi. Viaţa-politică, p. 87) crearea, după un cabinet interimar de scurtă durată, a unui guvern puternic, omogen, care să asigure aplicarea mai fermă în practică a principiilor doctrinei liberale. De altfel, încă la sfîrşitul lunii ianuarie 1881, intr-o întrunire a parlamentarilor liberali s-ar fi discutat dfespfe „retragerea provizorie (subl. ns.) a lui I.C. Brătianu din capul guvernului" (RÂZ.-W, 27 ianuarie 1881, p. 2). * Am aflat cu destulă dificultate în presa vremii unele informaţii sporadice în legătură cu „milionul lui Brătianu44, operaţia desfâşurîndu-se cu oarecare discreţie. Cert este că în primăvara anului 1881 amicii lui I.C. Brătianu au luat iniţiativa de a-i oferi acestuia un milion de lei Ca recompensă (naţională) pentru contribuţia sa, adusă la dezvoltarea României moderne (Războiul român — an. III. 1 iunie Î881t p. 2 — menţiona că iniţiativa i-ar fi aparţinut mitropolitului Calinic Miclescu şi colonelului N. Bibescu). Tot atunci, Pressa, oficiosul lui Vasiîe Boerescu şi al grupării sale era favorabil acordării unei recompense lui I.C. Brătiajiu, dar nu credea că e potrivit ca aceasta să fie obţinută pe cale parlamentara (Preşsa, an. XIV, 9 mai 1881, p. 1). Se pare că, într-adevăr, liderul partidului liberat ar fi refuzat ca recompensa să-i fie acordată din bugetul ţării, aşa cum relata, mai tîrziu, Dupta lui G. Panu: „Nu Vblesc — ar fi spus Brătianu — ca statul, ca ţara să-mi dea un singur ban, acest 115 ■ ban mai degrabă să se dea nenorociţilor, eu nu pot primi deeît ele la cetăţeni, de la amicii mei în stare de a face sacrificii pentţu mine’* 17/29 mai 1881, p, 1083). :<1?- La „revista militară" de miercuri 13/25 mai 1881 — care ă avut Ioc tot. în piaţa Universităţii — au participat o „legiune" din garda civică precum şi unităţi ale armatei comandate de generalul Al. Cernat. « , Ultima problemă dificilă pe care a avut-o de rezolvat ţara noastră în primii ani de după dobîndirea deplină a independenţei de stat a fost aceea a „chestiunii Dunării1, fluviu care asigura României legăturile comerciale cu apusul Europei şi Marea Neagră. Importanţa Dunării pentru poporul nostru era subliniată în epoca de către Mihail Kogâlniceau, carc, amintind versurile populare cuprinse în colecţia lui , Vasile Âlecsaridri („Eu cu Dunărea sunt una/Batem timpul şi furtuna !“) menţiona în citeva pagini de reală vibraţie patriotică: „.,.de la moşi şi strămoşi există în poporul român instinctul că fără Dunăre România nu poate fi şi nu ar avea raţiune ► de a\fi. Dacă românii au o misiune providenţială de îndeplinit, aceasta nu poate fi decît aceea de a fi păzitorii Dunării" (M. Kogălniceanu, Gestiunea Dunării, partea a Il-a, Bucureşti, 1832, p. 5—6). In Tratatul.de la Berlin, care s-a preocupat şi de problemă asigurării libertăţii navigaţiei pe marele fluviu european, se preciza, la. Art. 55 că „reglementele de navigaţiune, de poliţie fluvială şi supraveghere, de la Porţile de Fier pînă la Galaţi se vor întocmi de Comisia europeană cu asistenţa delegaţilor statelor ţărmurene..." (Documente privind istoria României. Războiul pentru Independenţă, voi. IX, Ed. Academiei, Bucureşti, 1955, p. 383), Comisia europeană a Dunării, înfiinţată prin Tratatul de la Paris din 1858, exercitîndu-şi autoritatea numai pe secţiunea fluviului de la Galaţi (pînă în 1878 numai de îa Isaccea) şi pînă Ia vărsarea ei în mare. Pornind de la aceste prevederi ale Tratatului de la Berlin, Austro-Ungaria — încerdnd să-şi asigure dominaţia şi asupra acestei părţi a fluviului — a iniţiat, cu sprijinul reprezentanţilor Germaniei şi Italiei în Comisia europeană a Dunării, un proiect privind înfiinţarea unei Comisiuni mixte a Dunării e^e jos, alcătuită din delegaţii statelor riverane : România, Bulgaria şi Serbia, preşedinţia permanentă a Comisiei urmînd să-i revină, Austria asigurîndu-şi totodată şi „votul preponderent" în cazul parităţii de voturi. Acordarea preşedinţiei permanente a Coniisiei 11% triixţe unui stat neriveran pe această zonă a fluviului precum şl a votului preponderent şi-în general-crearea unui organism supranaţional care să-şi exercite autoritatea asupra teritoriului statelor riverane („Aprobarea şi punerea în aplicare a sus* numitului document ar fi pus întreaga porţiune a Dunării între Turnu Severul şi Galaţi sub tutela monarhiei habsburgice, îimitînd suveranitatea statelor riverane nu' numai în apele teritoriale dar chiar şi pe uscat, prin preluarea conducerii şi administrării porturilor “ — Şerban Rădulescu-Zoner, Dunărea, Marea Neagră şi puterile centrale, 1878—1898, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 103), nu a putut fi acceptată de România, care, iii cadrul Comisiei europene a Dunării ce se întrunea periodic la Galaţi, s-a împotrivit din răsputeri proiectului austriac. Discuţiile asupra creerii Comisiei mixte au început în mai 1880, proiectul respectiv neîntrunind adeziunea majorităţii delegaţilor şi îndeosebi ai Angliei şi Rusiei, care nu priveau cu ochi buni politica de expansiune spre sud-est a monarhiei habsburgice, dar în cadrul sesiunilor următoare niariie puteri, făcîndu-şi concesiuni reciproce, au izolat România, care a fost determinată astfel sâ se opună de cele mai multe ori singură unor reglementări care îi ştirbeau în mod evident suveranitatea naţională. în aceste condiţii Austro-Ungaria a exercitat presiuni mai mult sau mai puţin diplomatice asupra ţării noastre, ipcluşiv îâcînd aluzii la intenţia guvernului român de a proclama regatul („ministrul plenibdteiiţiâr ai monarhiei habsburgice; contele Hoyos, sprijinit şi de omologul său german^ contele Wesdehlen a dat de înţeles premierului român I.C. Brătianu, în cursul mai huiltor convorbiri, că-Austro-Ungaria ar sprijini eventual acest act în schimbul ajungerii Ia un acord în sensul dorit de Viena cu privire la regimul Dunării"— Şerban Rădulddcu-Zoner, op, cit, p. 112); datorită şi situaţiei internaţionale care intrase îptr-o perioadă de aparentă acalmie în această zonă a Europei, îndeosebi, ca urmare a reînnoiţii la mijlocul anului 1881 a „Alianţei celor trei împăraţi** (adică a statelor din centrul şi răsăritul Europei: Germania, Aiistro-Ungaria şi Rusia ţaristă) guvernul fornăit a fost nevoit sa facă unele concesii în problema Comisiei mixte, ia sfîrşitul anuliiî 1880 şi începutul anului 1881, acceptînd ideea creerii acestui organism inter-riaţipnâl dar fără a fi de acord nici un moment cu rolul preponderent al Austro-Uhgâfmi şi eu încălcarea suveranităţii naţionale â celor trei state riverane („Avem dorinţă sipcţejă sa fim cît se poate de prevenitori cu Austro-XJngaria — nota principele CarbI în decembrie 1880 — însă nu putem să-i dăm o influenţă exclusivă*1, conchi-zînd, după ce precizase că România ar fi admis, „în principiu*1, Comisia statelor riverane: „mai mult însă nu putem sa acordăm. Ungurii vor să monopolizeze Dunărea; cu Austria âm putea să ne înţelegem lesne* — Memoriile, XVII, p. 59). Această situaţie complicată, în care guvernul I.C. Brătianu a apărat cu demnitate interesele naţionale ale României, a fost folosită de opoziţia conservatoare în scopuri meschin politicianiste prin organizarea unei înverşunate campanii de presă cu intenţia de a răsturnă cabinetul liberai*. V. evoluţia problemei mai departe în text, p. 98 şi, mai jos, nota 41 ■ p. 134 şi nota 15, p. 145—146. Relatarea lui Bacalbaşâ este foarte aproximativă. In cursul lunii mai 1881, după serbarea proclamării regatului, în intenţia do a demonstra că guvernul D. Brătianu era incapabil de a rezolva „chestiunea Dunării“ şi totodată intepţionînd , să răspundă acuzărilor veheţnente ale opoziţiei conservatoare, amicii politici ai Iui I.C. Brătianu ău provocat în Parlament o discuţie asupra acestei probleme; încă nefezolvată la nivelul Comisiei europene a Dunării. în cadrul unei întruniri „intime* k .a deputaţilor şi senatorilor guvernamentali s-a hotărît ca Petre Grădiştâami să adreseze în Senat o interpelare guvernului în „chestiunea Dunării", iar Gh. Ghiţu m Âdunărea Deputaţilor, urmind ca explicaţiile necesare să fie date, totuşi, de către I.C. Sfatipnu şi Vasile Boerescu (RĂZ-W, 22 mai 1881, p. 2 ; 25 m&i 1881, p. 1). Şi !htrrâdevăi% la 22 mai/3 iunie 1881, Petre Grâdişteanu a rostit o interpelare în Senat, lirei^enil în funcţie, D, Brătianu, râspunzînd vag că „rolul meu şi ăl-colegilor mei Ih cestlunea Dunării abia începe", un istoric destul de exact al problemei oferindu-1 Vasilh Bdefeşcu, menţioriînd că în momentul retragerii guvernului acesta Se pronunţase în favoarea unei comisii speciale dau respinsese votul, preponderent ăl Austro-Uiigărieiţ I6n Brătianu va preciza în continuare că propusa comisiune mixtă era primită în principiu numai ca o „delegaţiune" a Comisiei europene de la Galaţi „şl numai în ceea ce priveşte poliţia fluvială, iar nicidecum îii ceea ce priveşte atribu-ţiunile cari sunt un drept al suveranităţii naţionalei Referindti-sela atitudinea mai prudentă, de menajare a unor mari puteri, preconizată de guvernul I. C. Brătianu— politica nu lipsită de fermitate atunci cînd era vorba de âpărarea intereselor şi a suveranităţii. noastre naţionale — Vasile Boerescu se simţea obligat sâ facă unele utile 118 precizări în Parlamentul român, explicînd de ce în problema respectivă nu s-a putut rosti un nu categoric ; „Neplăcută şi periculoasă poziţiune pentru orice stat, mai ales pentru noi românii cari formăm un stat june la marginile Europei orientale şi pe cînd cel din urmă cuvînt nu s-a zis încă în cestiunea acestui Orient — şi Dumnezeu ştie ce eventualităţi ne mai rezervă viitorul* (Senatul. Şedinţa de la 22 mai 1881, MOF., nr. 40, 24 mai/5 iunie 1881, p, 1274—1283). în Adunarea Deputaţilor, Gh. ChiţU şi-a prezentat interpelarea ia 26 mai/7 iunie 1881, politica guvernului I. C. Brătianu în problema Dunării fiind apoi criticată de Ni cola e Ionescu şi Al, Lahovary (acesta din urmă rostind un patetic apel la apărarea libertăţii Dunării româneşti, socotit mai tîrziu ca u,n model de oratorie patriotică : „Această Dunăre, pe care de altminterea am deschis-o comerţului liber şi leal al tuturor naţiunilor lumii, această Dunăre e a noastră, am plâtit-o îndestul în trecut, căci au fost secoli în cari ea a dus la mare mai mult sînge românesc deeît apă* — Adunarea Deputaţilor* Discursul cHui Al. Lahovary prezentat Ia 28 mai, MOF., nr. 43, 28 mai/9 iunie 1881, p. 14Q1K 1,2 Ştirea că I.Ct Brătianu şi-ar fi „trimis demişi unea sa'de senator* a apărut în ROM. (29 mai 1881, p. 471), precum şi în Războită român (an. III, 30^ mai 1881, p. 4), acest din urmă jurnal precizînd că liderul liberal şi-ar fi dat deznisiunea şi ,>din partidă Nemulţumirea lui I. rC, Brătianu era determinată de faptul că la nivelul eqhîpei conducătoare a partidului aveau loc unele neînţelegeri, în această perioadă semnalîndu-se şi primele manifestări ale disensiunilor ideologice cu CA. Rosetti, disensiuni care se vor actitiză in lunile următoare, urmînd să fie semnalate la locul cuvenit în această carte. 43 Afirmaţie falsă a lui Bacalbaşa. Atitudinea guvernului I.C. Brătianu îăn „chestiunea Dunării* a fost apărată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor liberali care au luat cuvântul în Parlament, la sfîrşitul, lunii mai 1881, ds Petre Grădişteaiiu, de pildă, în Senat (care, referindu-se la I. C. Brătianu ţinea să menţionez^ : dăm cetăţeanului ilystrp care a luptat pentru ţară dreptate că niciodată . n-a pus. mîna la vreun act de trădare naţională", MOR., nr. 40* 24 ipai/5 iunie 1881, p. 1285) sau de Anastasie Stolojan în Adunarea Deputaţilor (care, în şedinţa din 26 mai/7 iunie 1881 răspundea criticilor aduse fostului guvern liberal de cătrei Ât Lahovary şi Nicolao Ionescu, precizînd apăsat că „guvernul trecut şi-a făcut datoria* — Adunarea Deputăţiilor. Şedinţa de seară de \a 26 mai 1881, MOI?.* nr. 43, 28 mai/8 iunie 1881, p. 1403). 44 „In urma chemării ce i s-a făcut de către marea majoritate a Parlamentului ş-a insistenţei comisiunii care s-a dus Ia domnia-sa d. I. Brătianu a revenit la Senat* (ROM;, 1, 2, 3 iunie 1881) ; comisia de şapte persoane din majoritatea liberală a Parlamentului care l-a vizitat pe I.C. Brătianu la via sa de la Măgura avea în componenţa sa, printre alţii, pe Ion Ghica, col. N. Bibescu, generalul Al. Angheiescu, colonelul I. Fillat (Războiul român, an, III, 30 mai 1881, p. 4) ; liderul liberal şi-a reluat locul în Senat începînd de la 1/13 iunie 1881. ^ ’ Pr*v*n’d instituirea unei noi „decoraţiuni naţionale* numită Coroa- na României a fost votată de către Adunarea Deputaţilor şi de Senat la 9/21 iriai 1881, fiind promulgată de către.domnitor la 10/22 mai 1881 ^MOF„ nr. 31, 10/22 rnal 1381, p, 971). „Regulamentul pentru aplicarea legii relativă la instituirea decorai-ţiunii Coroana României* a apărut în : MOF., nr, 41, 26 mai/7 iunie 1881 ; v. şi: Ordinul Coroana României, ROM., 27 mai 1881, p. 464, de unde Bacalbaşa a preluat informaţia. w „galoanele sînt pline de flori. Stăpîna casei se înnebuneşte după ele. In fiecâre dimineaţă numeroşii săi servitori trebuie să împodobească cu trandafiri vasele mari din salonaşul unde ea se VOPSEŞTE* ffr.). Simpla inversare a două Utere în textul francez ducea Ia alterarea hazlie â sensului : „în care ea se VOPSEŞTE" îii ioc de: „în care ea STĂ*4 (textul a apărut Intr-adevăr în : LR., 9/21 Juin 1881, p.2). Pornind probabil de la această întimplăre I.L. Caragiale a scris în 1899 schiţa Kigh~iife, în care tînărul cronicar monden Edgar Bostandaki era victima 119 unei erori tipografice asemănătoare : în cronica sa, în loc de „infatigabilă silfida" apăruse, prinir-un joc fatal al literelor, un cuvînt care amintea o cunoscută boală lumească. % 47 Interpelarea lui Petre Grădişleanu adresată ministrului de „Rezbel", anunţată la 1/13 iunie 1681, a fost susţinută în şedinţa Senatului din 4/16 iunie 1881 şi sş referea, fără a dezvălui nereguli într-adevăr grave, la contractele de furnituri şi furaje ale armatei, precum şi la salariul plătit cu anticipaţie directorului Şcolii de aplicaţie care urma să se înfiinţeze abia de la 1/13 octombrie 1881. Moţiunea propusă de senatorul interpelafcor („Senatul, hesatisfâcut de desluşirile date de d. ministru de Rezbel, trece la ordinea zilei") a fost adoptată cu numărul de voturi înregistrat corect de Bacalbaşa (Senatul, Şedinţa, de la 4 iunie 1881, MOF., nr. 51, 6718 iunie 1881, p. 1655—1660) ; ea a constituit încă o lovitură aplicată guvernului D. Brătianu în cadrul campaniei de răsturnare a acestuia, campanie iniţiată de liberalii brătienişti care urmăreau constituirea unui cabinet liberal omogen, capabil să aplice cu mai multă consecvenţă reformele cu caracter burghezo-capitalist preconizate de ei în cadrul acţiunii de „construcţie desfăşurată a societăţii capitaliste", inaugurată după Războiul de Independenţă (Gh. Platon, Istoria modernă a României, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, [1985], p. 259). 48 Demisia guvernului D. Brătianu a fost anunţată în şedinţele camerelor legiuitoarei din 8/20 iunie 1881 ; cu aceasta ocazie, în Senat, foarte activul Petre Grădişteanu şi-a exprimat, cu brutalitate, opinia că „în situaţia actuală" prezenţa lui Dumitru Brătianu „ar fi mai utilă în Constantinopole decît aici", propunînd o moţiune prin care se cerea ca la „cîrma statului“ să fie chemat Ion Brătianu „care în capul partitului liberal a putut să conducă ţara prin atîtea dificultăţi şi a ştiut să îndeplinească un program triumfal, care singur ar putea să completeze şi ce a mai rămas din acel program" (Serialul. Şedinţa de la 8 iunie 1881, MOF., nr. 52, 9/21 iunie 1801, p. 1718) ; se creau astfel toate1 condiţiile pentru constituirea unui guvern liberal autoritar, dirijat eu mină forte, vreme de încă şapte ani, del.C. Brătianu, supranumit acum „Vizirul". ROM..10 iunie 1881, p. 507, Noul guvern I.C. Brătianu s-a constituit la 9/21 iunie 1881 (MOF., nr. 54,10/22 iunie 1881, p. 1747K; I,C. Brătianu, alipit inteffmar la Ministerul „ de Rezbel", va' deveni titular în acest minister îticepînd de la 30 noiembrie/12 decembrie 1831. * ' 1 5f) N, Fleva, tipul politicianului demagog, va trece mai tîrziu în opoziţia ânti-brăţienistă, dar lui. Gheorghe Chiţu, vechi luptător paşoptist, i se vor oferi mai niulte mandate de ministru în cabinetul I.C. Brătianu (Finanţe, Justiţie, Interne, Instrucţie) în anii 1881—1885, fiind unul dintre principalii colaboratori ai liderului liberal în prima jumătate a guvernării acestuia. r>1 Ecfcos motidams, I,R./ no. 1128. 11 23 Juin 1881, p. 2 Grădina Stavri îşi deschisese stagiunea la 15/27 mai 1881. Traducerea : „Lojile sînt pline. Cîteva figuri cunoscute: doamna EJiza Millo, care, din păcate, ne ya părăsi nu peste mult timp ; doamna Alexandrina Florescu, cu o pălărie de satin cu panglici, doamna Candiano, întotdeauna drăguţă^ doamna Carol Pherekvde, în albastru «Minerva», cu o pălărie ^erripire» cu pene albe, doamna Pillat în «merveilleuse» [femeie elegantă de pe vremea Directoratului] etc. In fotolii, tineretul elegant din înalta societate, întreg Wph-irfe-ul masculin" (fr.). “ Ştiri d-ale zilei, ROM., 17 iunie 1881, p. 531—532. Ceremonia a avut loc duminică 14/26 iunie 1881. Ctitorită de Bâlaşa Brăncoveanu, fiica domnitorului Constantin Brăncoveanu şi soţia marelui ban Scarlat Lambrino, biserica Domniţa Bălaşa de la începutul Căii Rahova dinspre Dîmboviţa, a foşţ construită în anii 1750—1751. Grav deteriorată de marele cutremur din 1838, ea a fost reclădită între anii 1838—1848 de către Safta Băneasa — Brăncoveanu ; aflîhdu^se sub nivelul străzii, ea a fost demolată în timpul lucrărilor de amenajare /a Dîmboviţei, la începutul anului 1881 (în ciuda protestelor prinţului George Bibe^cu — v* Maioreseu, însemnări zilnice, II; p. 8), fiind reclădită din nou, din temelii; păntru a treia oară, între anii 1881—1885, după planurile arhitecţilor Al. Orăscu^ Carol, Benisch şi Hartman, revăzute de Lecomte du Nouy (Nicoiae Stoiceseu, Repertoriul bibliografic v 120 al monumentelor feudale din Bucureşti, EcL Academiei, Bucureşti, 19G1, p. 206). îri aceeaşi zi a fost dezvelită şi statuia Domnitei Bălaşa, operă a sculptorului Karl Storck. 53 Dumitru Brătianu a fost ales preşedintele ^Camerei Deputaţilor, inrieretrî: „devenit-ministru, la 10/22 iunie 1881 (cu o majoritate.de 61 de voturi din 70 de votanţi —A Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 10 iunie 1881, MOF., nr. 55, 11/22 iunie 1831, p. 1785). Realizînd abia acum faptul că fusese folosit — fără scrupule — doar ca şef al unui guvern ,de tranziţie către un cabinet liberă! omogen, el îşi va mărturisi în public, în aceeaşi şedinţă a Camerei, aci încă mîhnire, suferind cu demnitate un eşec datorat atît circumstanţelor politicianiste ale vremii cît şi caracterului său idealist pur, lipsit de simţ practic şi de disciplină organizatorică, însuşiri cu care era înzestrat din plin fratele său mai mic cu trei ani,^ I.C. Brătianu : „D^lor deputaţi, balotat, împins de valurile unei mări agitate, iată-mă aruncat pe fotoliul prezidenţei.' Facă cerul ca noi furtuni să nu se mai^ridice ca să mâ azvîrle, fără a fi putut face nici bine, nici rău şi de pe această stîncă... Nu o ascund cele petrecute în zilele acestea mf-au făcut să sufăr mult; sufăr şi voi suferi toată viaţa mea” (Ibîd., p. 1786). Ziarul său Naţiunea va fi lansat un an mai tîrziu, la 17/29 iunie 1882, devenind, intr-adevăr, curîncL un jurnal de opoziţie antiguvernamentală a ciizidenţei conduse de Dumitru Brătianu, a „liberalilor puri”. r>* Ca ministru de Interne C. A. Rosetti, urmărind însănătoşirea administraţiei judeţene, în parte corupte, formata din mulţi funcţionari ahtiaţi de îmbogăţirea pe care regimul liberal le-o făgăduia, a adresat prefecţilor o serie de circulari referitoare îndeosebi la îmbunătăţirea vieţii ţăranilor precum şi la recrutarea unor cadre administrative capabile să'înţeleagă şi să aplice ideile sale reformator-utopice (în condiţiile respective), circulări ridiculizate în epocă atît de adversarii conservatori cît şi de mulţi liberali, care se concentrau acum în jurul lui Î.C. Brâ-tiânu, organizatorul lucid şi tenace al regimului capitalist din România. Circulara la care se referă Bacalbaşa — nr. 10 585 din 19 iunie/1 iulie 1381 — sublinia importanţa prefecţilor Şi a sub prefecţi lor (foştii ispravnici şi* respectiv, zapcii din vechea organizare administrativă) în asigurarea unor- condiţii de viaţă civilizată în mediul rural („Puţini ştiu câ nifmai prefectul şi mai aieş subprefectul are datoria şl putinţa d-a opri ca săteanul să fie asuprit* de a-1 face să cunoască drepturile şi datoriile sale, să iubească şcoala pentru fiii săi, să îngrijească de locuinţa sa, de sănătatea sa şi a fiilor săi, de vitele sale şi ă fini de a mai fi asuprit şi maltratat“), solicitînd ajutorul tinerilor inteligenţi şi. culţi care doreau să-şi asume funcţia, de subprefect, a cărui autoritate:administrativă se exercită pe teritoriul unei „piăşi”, cuprihzftid mai multe comune <„Faceţi dar, împreună cu mine, apel la toţi bărbaţii juni şi cu iniţiativă. Îndată ce li se va atrage atenţiunea vor înţelege că de la ei depinde, în mare parte, fericirea sătenilor şi prin urmare întărirea şi mărirea statului român — şi vor primi funcţia de subprefect- — MOF., nr. 65, 21 iunie/3 iulie 1881, p, 2100). Ca urmare a acestei iniţiative el a numit în vara anului 1881 în funcţia de Kubprefecţi numeroşi tineri absolvenţi de facultate, cu idei înaintate, printre care, de pildă, Eugen Lupu, unul dintre primii socialişti români (la plasa Crasnâ din JucL Fălciu) sau C.G. Costa-Foru (la plasa Căliniştea din jud. Vlaşca). încercările sale de promovare a unor cadre administrative tinere, cu virtuţi intelectuale, s-au lovit de opoziţia înverşunată a unor prefecţi căpiţa csei de*faţă, împreună cu: fiul lui Roşetti, ridicaseră un toast „pentrtf fceaJifcatea zpubUciţ romane şi pentru unirea popoarelorw (RAZ-W, 21 iunie 1881, p. 2, ibformă* ţi0 preluată din %a Mdrseilluişe), Bres§ conservatoare; şi îndeosebi Tivtpul (W Emi-nesei, dpere, Xli, p. l48-r-i49j, comenta cu sarcasm asemenea ştiri şi îl învinuia pe - CA, ftqsetti că ar simpatiza eu mişcările revoluţionare şi că ar promova 6t-,ţpra llpşiştră idei anarhice, fapt căre-i creai aqfşsţuja dificultăţi la nivelul eonducOrji: partidului liberai, deyeniţ acum partid guvernamental de ordine şi coastjfrucţieu ; “ George Panu, prim-procuror (diri iulie 186Q) al Tribunalului din Iaşi, fi4ş$s<$ ŢUirptţ, printr-un decret pţirtîpd data de 11/23 fim ie 1881, şef de cabinet îp: BWÎştSh rukde Tiiţeme, „funiţiune creată dip nou prin bugetul anului curent* 56, 1^24 iunie 1881, p. 1815). Adept al ideilor liberal-radicaţe PrP^ Roşetti, el Va deveni unul dintre principalii colaboratori ăi fxUUţi^Ufiu şflăt iii ultimii săi aht de viaţă ; imediat după preluarea funcţiei de şef db cabipet, eieorgeBăim va conduce mai multe anchete îp mediul rural, lxurid pa^ă ţăranilor ddjţi, qu forţa pentru a efectua muncile agricole pe moşiile boiereşti sau maltrataţi de arendaşi ^vpe^)re apţiviţ^tea Hil Panu Iii: această perioadă, ca şef de cabiniet al lui C.A» din ipnie 1861 pînă în ianuarie 1-S82, v. şi : Corneliu MateesCu^^ C.Panu şi răăwmi^ul roriiâTtesc la s/îr$tul seqqţtţlui al XIX-Zea, ^Ed. ştiinţifică şi enciclopedică,^Jgljuureşti, 1987, p. 48-^49. In rtiăi tnqite articole din anul 1881, tyL Emînescu presţi^Clriea că Pwv eşţq ăut^rul sau, mâl' exact, coatitOrul numeroaselor circulare sgrndâte de CAl. Roşetti („De cînd d-sa are la îndemînă pe d. Gută Panu circulăriie> curg de la Ministerul de Inţemeu — articol din TimpuZ, 7/19 octombrie 1881, uf. Eminescu, Opere, XII, p. 359), 132 59 ROM. 31 iulie 1881, p. 671. Colegiul al IV-lea de Mehedinţi fusese copvocat la 26 iulie/7 august 1881, pentru a alege un deputat, în locul lui Em. Porumbaru, invalidat de Adunarea Deputaţilor. M. Kogălniceanu vai fi ales cu 288 voturi contra 86, acordate lui I.G. Bibicescu (ROM., 29'iulie 1881, p. 663 ; Războiul român, an* II, 29 iulie 1881, p. 1—2). ra Circulara nr. 14383 din 10/22 august 1881, prin care se cerea autorităţilor să intervină cu ferniitaţe pentru a-i determina pe moşieri şi arendaşi să. dîjmuiascâ recolta îndată ce aceasta era adunată de ţărani („daţi ordme^a^rimarele,: cu adresă în regulă, cînd sătenii vor fi gata, să invite pe arendaş şi. proprietar a\ieşi la dijmuit"); proprietarii de pămînt şi interpuşii lor intîrziatfcinsă^tenţionat operaţia de dijmuire pentru a-i sili pe şateni să accepte Învoieli nefavorabile lor-asupra recoltei obţinute de ei pe bucata de pămînt moşieresc' primită.-spre^a fi luqfata. („Timpul trece, timpul ploios se apropie — constata circulara^— şiinâţ^munca unor asemenea săteni eşte expusă a se pierde cu desăvîrşire" — MOF.,.hr. 105, 11/23 august 1881, p. 3265). C.A. Rosetti şi George Panu îi considerau pe ţărani „temelia statului^, pronunţbidu-se pentru ameliorarea situaţiei lor economice şi culturaţe, aşa cum se menţionează într-o altă adresă circulară din 4/16 iulie 1881 : „Pentru toate treptele societăţii s-au făcut multe îh*bunâţăţiri, prea puţine făcurăm pentru -săteni. Trebuie dar acum sa ne ocupăm de dînşii cu cea mai necurmată activitate, căci ştiţi' că ei simt temelia Statului" (Circulara Ministerului de Interne rir. 11814—MQF„ nr, 76/Ş/17 iulie 1881, p. 2348-2349). întrunirile la care se referă Bacalbaşa au avut Joc trei duminici terînd în localţil Curţii de Casaţie din vechea clădire a Tribunalului de lingă Cişfcpigiii, la prima (23 august/4 septembrie 1881) luînd cuvîntul şi Dumitru (Tache) G. lonescu, îptors'de la studii de la Paris la începutul lunii mai 1881 (,Ţ)umitru George lonescu, doctor în Drept de la Facultatea din Paris* îmbrăţişînd profesiunea dp avocat, şe însărcinează cu . ► Bacaibaşa compară' cifrele în sine şi nu ţine seama de veniturile medii ale populaţiei precum şi de scara' preţurilor în anii 1880. Costul biletelor la circ era înţr-ădevăr exorbitant, dacă ,he gîndimcă up funcţionar inferior (un copist) eîştiga în jur de 100 lei (franci) lunar iar preţurile principalelor produse alimbritaib erau următoarele : Vpîine de calitatea I (jimblă), 0,60 lei; carnea de oaie, 0,50 iei ocaua ; de porc, 0,80;ţ de vacă, 0,90 ■; de viţel, 1 leu ; brînzâ de burduf, 2,80 lei ocaua; caşul’ 2 lei; caşcavalul de Pentelfcu/lei ; făină de girîu, cal. I, 1,40 lei ocaba ; cartofii, 0,20 lei : ceapa; .0,35 ; fasolea,-0,35 ; mazărea 0,50 ; un curcan, 4 lei ; o găină, 2 lei o gîscă, 3,50 lei ;, un ou de găină, 0.15 ; morun şi cegă proaspătă, t ,60 lei ocaua ; crap mare proaspăt, 1. leu ocaua ; somn proaspăt, 0^80 lei ocaua ; icre de morun, 12 lei ocaua; icre de ştiucâ, 7 lei; vin de Odobeşti vechi, 16 lei vadra ; de Drăgăşani vechi, 18 lei ;■ de Drăgăşani nou, 12 lei ; berea, 6 lei ,lei vadra etc., (Preţurile curente ale retori mai obicinuite articole de "îndestulare publică din oraşul Bucureşti,; M C.P.B., nt\ 12, 30 mărtie/ll aprilie 1878; p, 166^-168). Reamintim că ocaua avea: oca; 1,250 kg, sau litri, iarvadra (măsură de capacitate tiumoî pentru lichide) 10 ocale. m\-Mai bine decît oricine ştiu că meritul nu este al meu ci al vostru ăl tuturor. Eu n-am avut decît un; merit; sâ şţiu care este dorinţa naţiunii, sa trăiesc în fhijlo* cui. naţiunii şi pentru naţiune" (Banchetul oferit lui C.A. Rosetţi decembrie 1831, din iniţiativa lui Christodul J. Sulîotis (1854—1908), doctor 5n Drept de la Geneva şi în Ictere: şi Filosof ie de la Berlin, mai tîrziu lider al omservatbrîlor brâileni şi de două ori primar al oraşului de pe malurile Dunării (S. Semiliah, Istoricul presei brâilene de la 1839 pînâ la 1926, Brăila, 1927, p. i50r-81). G- panielopolu ş-a retras de la conducerea obscurei gazete începînd cu nr. 27, din 22 septembrie/4 octombrie 1881 ; o dată cu nr. 40, din 7/19 octombrie 1881 „d, I.' L Heliade-Bădulescu neroailuînd parte la redacţiunea acestui furnal, retrage şi titlul Jurnalului părintelui d-sale“, publicaţia al cărei proprietar era C. J. Suliotis nrndi-ficîiidu-şi atunci numele în Curfepil României. In gazeta amicului său brăileap Baeâlţ>aşa a publicat (sub pseudonimul Bacon) doar 6 traducere (la 2/14, 4/16 şi 6/18 septembrie 1881 :• Pesimismul în faţă socialismului)9 135 şi nota 15, p. 145—146. Pherekyd»<ă părăsit postul de ministru al Justiţieiţla 16/28 noiembrie 1881 fiind numit, în aceeaşi, zi, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Paris\(MOF„ m\ 184, 17/29 noiembrie 1881), în locui lui N. Callimachi-Catargi rechemat „in interesul serviciului1" printr^un decret semnat de regele Carol lu 7/49 noiembrie 1881 (MOÎ'., nr. 180, 12/24 noiembrie 1881, p. 5814). Motivele rechemării (de fapt a destituirii), enunţate într-im referat din 6/18 noiembrie 1881 de Eug, Stătescu, ministrul Afacerilor Străine (lipsa îndelungată dc la post, penţru a-şt căuta „de interesele sale particulare la moşieprecum şi refuzul categoric de a-1 accepta pe Al. pdobeşcu ca prim-secretar al legaţiei din Paris) ocoleau cauză principală a rechemării* divergenţele de opinie în legătură cu modul de acţiune 4 guvernului în problema Dunării — aşa cum vom preciza mai detaliat în notele următoare. ^ Mesajul de deschidere a Camerelor legislative, rostit de regele Carpi la 15/27 noiembrie 1881, a făcut un loc larg cheşţiunii Dunării, considerată ca 6 problem^ de importanţa capitală pentru viitorul statului român („Interesele noastre Cele jnai, vitale ne silesc, prin urmare, de a veghea pentru ca cel puţin pe acea mare arteră dş circulaţiime să nu ni se impună condiţiuni cari să împedice dezvoltarea noastră şl să facă din ţibertatea navigaţiuiiii un drept iluzoriu pentru noi. De liberteteă Dunării au fost şi sunt strîns legate destinele României ; de aceea şi românii au fost în toate împrejurările recunoscători acelora cari au contribuit la emancipare^ acestui mare rîu de orice preponderenţă exclusivă“) ; în acest context mesajul a făcut aluzie şi la închiderea graniţelor Austro-Ungariei pentru exportjil de vite rnari din Romapja („împrejurările dar ce â deşteptat în ţară cesţiUŢiea liberiţăvîi sunt legitime. Necesitatea db a atrage cît mai mult în portante ^oasţţre, în suş $i în jdş de Galaţi, vasele de comerţ străine şi pavilioanele de orice haţiopaliţate? esţe cti atjt togi viii simţită cu cît comerţul nostru întîmpinâ adesea, îă exportul pe fnintariile de uscat, felurite piedici şi cu cit, de la un timp încoa* sub clivînt de epi-Zoţie el este chiar ameninţat de a^şi vedea închise cu desăvîrşire acele fruntarii în ce priveşte exportul de vite mari^ — MOF„ nr. 183, 15/27 noiembrie 1881, p. 5808), aluzie care a iritat guvernul Imperiului habsburgic, mai ales că în traducerea oficială a mesajului, în limba franceză, distribuită corpului diplomatic, expresia „sub cupirtt de epizqţie" a fost redată, incorect, prin: „sous pretexte d’epizootiei". Penţru a exercita presiuni asupra României, incomodă la tratativele care aveau loc asupra rpglerpentării regimului Dunării, guvernul auştro-ungar a triinis indicaţii ministrului săp la Bucureşţi, 1^ 20 nqişmbne/2 decembrie 1881, să suspende price relaţii . cu cabinetul român, această hotărî re avînd şi acordul împăratului Wilheîm al P^r-• maihtei, care i-ar fi precizat noului ministru austro-ungar de Externe, «tontele Gustav . Voh Kâlnoky : „Regele Carol este nepotul meu, dar este imposibil să accepţi mWajul trbnului, atîţ pentru ton, cit şi pentru conţinut1", precum şi al cancelarului Bismarck (Căzan ; Hâdulescu-Zoner, România şt Tripla Alianţă, p. 77—79). îp schimb, un ziar de neobosită opoziţie conservatoare, Timpul, prin pana, probabil, a lui Bminescu, ^ aprecia în mod deosebit tocmai conţinutul mesajului : „Mesajul cu care m.s* răgele V a' deschis ieri seară Adunările legiuitoare se distinge In bine de alte acte de âseme-v. nea natură. în loc de-a cuprinde fraze; generale, mesajul’încearcă a fi substanţial..* ?. {Timpul, 17 noiembrie 1381, p. 1— în : Eminescu, Opere, XII, p. 407). 83 In calitate de reprezentant diplomatic al României la Londra N, C^Jlirpachi" fcf ţătergi se pronunţase, în tot curşpl anului 1880, penţru o politică mai agresivă în jg, problema Dunării, de înfruntare energică a AustroTUngş^iei şi de sprijin, în această ^direcţte, pe puterile occidentale (Anglia şi Franţa), ato,inţind insinuant superiOTilor |j şăi ppinte presei engleze „că politica noastră este cu tpţpi înfeudată acejei germ&rte"* |jli!^ţructiunile pe care le primea din ţară, în special din partea minisţruliai Afacerilor P.Şţrăine, Vasile Boeres'cu, îi îndemnau la o atitudine mai prudentă, mai... diplomatică, fcşpre să nu irite pe vreuna din marile puteri („Atitudinea noastră nu trebuie să fie ^decîţ defensivă,şi nu ofensivă"4), fără a se renunţa la precizarea.fără echivoc a pirne- 127 telor de vedere ferme ale României în chestiunea Dunării („libertatea navigaţiunii pe Dunăre; dreptul pentru toate puterile riverane sau neriverane de a supraveghea aplicaţiunea acestei libertăţi, fără însă a se putea recunoaşte oricărei, puteri un drept de preponderenţă.*. “). Ingăduindu-şi şi unele iniţiative personaje, mai puţin obişnuite pentru un diplomat care se cuvine să fie subordonat totuşi guvernului pe care-1 reprezintă, N. Callimachi-Catargi, după ce a fost mutat de la Londra la Paris, a fost rechemat în ţară şi cauza principală a acestei măsuri a fost, desigur, divergenţa de opinii cu cabinetul liberal in ceea ce priveşte modalitatea de rezolvare a problemei Dunării (v.-mai sus, p. 97—9» şi notele 40, 41, p, 117—119), In toamna anului 1881, în noiembrie, pentru a se justifica, el a publicat Ia Paris un volum. cuprinzînd corespondenţa sa oficială cu Vasile Boerescu şi I. C. Brătianir (Âppendice du livre veri roumadnd sur la question du Danube, publie par N. Callimaki-Catargi, ancien ministre-plănipotentiaire de Roumanie â Londres et â Paris, Paris, 1881 — din care am reprodus citatele de mâi sus, extrase, în ordine, de la p. 4, 27,9), volum din care' Nicolae Ionescu a încercat — fără a reuşi — sâ reproducă unele fragmente, la 5/17 decembrie 1881, în timpul dezbaterilor din Adunarea Deputaţilor privitoare la proiectul de răspuns la mesajul tronului. Aceste dezvăluiri ale unor secrete de stat, de neirnaginat astăzi în activitatea diplomatică a oricărei ţări, au fost popularizate şi prin intermediul gazetelor VlndepeTidance roumaine (Les indiscretions de N, Călii* maki-Catargi, supplement, I.R., ni 1274, 0/18 Decembre 1881) ; şi Poporul, Concluzia ‘ ponderată asupra acestui caz neobişnuit a tras-o, în epocă, printre alţii şi foarte tînă-rul Constantin Bacalbaşa, de curînd angajat la cotidianul Telegraful, într-una din primele sale cronici politice scrise în 1881 : „Afacerea Callimachi-Catargi a degenerat în scandal. A.ctele diplomatice publicate de fostul ministru al ţării la Londra şi Paris, departe de a compromite guvernul, îi limpezesc situaţiunea faţă cu ţara şi o parte din străinătate, pe cînd lovitura pe care şi-a dat-o Callimachi-Catargi este decisivă. Acest diplomat, orbit de pasiune şi de mînie, a plobat că este foarte puţin diplomat. Intr-un Consiliu de miniştri ţinut ieri s-a hotărît ca d. Callimachi-Catargi să fie tradus înaintea justiţiei" (Bacori, Cronica sâptâmînală, TEL., 19 decembrie 1881, p. 2). Scrisoarea de explicaţii a lui N. Callimachi-Catargi, foarte puţin convingătoare, datată : „Paris, [8/]20 decembrie 1881" a apărut în presa franceză şi apoi în cea.germană, fiind, reprodusă, printre alte periodice româneşti, şi de Timpul din- 16/28 decembrie 1881- („Onoarea mea este atacată. A trebuit să răspund, publicînd o corespondenţă schimbată în acea'.epocă între d. Brătianu şi mine, care espune vederile nqâ^tre reciproce asupra purtării ce se cuvenea a se ţine..."), oficiosul conservator exprimlndu-şi şi el rezervele faţă de procedeul fostului diplomat, probabil prin pana lui Eminescu („...totuşi credem că fostul ministru plenipotenţiar ar fi putut să amîne o satisfacţiune atît de lesne de căpătat..." — Eminescu, Opere, XII, p. 442—443), - Sub presiunea guvernului austro-ungar, sprijinit de aliatul său german, . guvernul român-a-fost nevoit să exprime, printr-o declaraţie oficială îhmînată de Ion B^lăceanu, ministrul României la Viena, contelui Kâlnoky, scuzele sale pentru unele pasaje cuprinse în mesajul tronului, declaraţie care a fost publicată la sfîrşiţul anului 1881 îp ziarele austriece Wiener Abendpost şi Neue Freie Presse şi în Allgemaine Augsburger Zeitung din Germania (Cazan ; Răduiescu-Zoner, România şi Tripla Alianţă, p. 80—81). In aceste condiţii, relaţiile diplomatice ale României cu Imperiul habşburgic au intrat în normal la 16/28 decembrie 1881. ti Problema trimiterii în judecată a lui N. Callimachi-Catargi a "ridicat-o, în Adunarea Deputaţilor, la 11/23 decembrie 1881, N. Fleva, iar în Senat, a doua zi, Petre Grădişteanu, ia condamnarea hotărîta a actului necugetat al fbştiilui ministru-plehipbtenţiar asociindu-se şi parlamentarii conservatori Titu MâiorescU („Cred că publicarea d-sale din toate punctele de vedere este un act rău şi că nu se poate în' nici într-un mod justifica pe deplin" — Adunarea Deputaţilor, ^ Şedinţa de la lî decembrie 1881, D.C.L., nr. 18, 12/24 decembrie 1881, p. 215) şi Gr. M. Sturdza, dovadă incontestabilă că, atunci cînd prestigiul ţârii era în joc, interesele de partid treceau pe al doilea plan. Dezbaterile, în cadrul cărora a intervenit şi ministrul de resort, Eug. Stătescu („...Catargi şi-a meritat sparta şi n^a izbutit decît să se sinucidă") s-au încheiat cu făgăduinţa ministrulqi de Externe că se va elabora „un proiect de lege care să prevadă şi să pedepsească delictul acesta special de trădarea 128 secretului profesional Mn-materie diplomatică * '(I'bid., p.:213) ; ca-urmare a acestei situaţii> un. „proiect de. lege ^privind violarea:;,secretului profesional încredinţat funcţionarilor*4^ proiect carei^prevedea adăugarea%mui: aliniat nou la Ar t, 140 din Codul*. pena%vai:.fi * aprobatide^Corpurileş Legiuit© a re^ale^riî în,: februarie 1002. 85vClaymoor^Ecfeos?moî7. clapon împănat?'cutrufe-;-^ceteri— ţelină*-; asperpe .—^ sparanghel; găteau — pr&~ jitură,,lista;-încheindu-sercu?vinuri şi şampanie, w Claymoor,Echos mondains, I. R.f no. 1285,: 19/31 Decembre 1881, p. 2, Potage — ciorbă ; artichant — anghinare ; homard frais sauce remcrulade — homar proaspăt in sos picant; filet de boeuf — muşchi de vită ; fai&an — fazan ; place — îngheţată ; mousseujr — spumos. Acest original „duel“ în două reprize, câştigător urmind să fie declarat concurentul care oferea „ospăţul cef.1 mai copios££ („le festin le plus suc-culent^) s-a slîrşit^într-adevăr, „la egalitateo a treia repriză urmând să-l decidă pe învingător. Dar, după ştiinţa noastră, după foiietarea paginilor din zilele şi săptămânile următoare ale cotidianului Vîndependănce Roumaine, această a treia repriză n-a mai avut loc, bucureştenii fiind preocupaţi, în continuare, de sărbătorile Crăciunului şi de petrecerile carnavalului. între timp, la începutul anului 1882, Ciay-moor a plecat într-o călătorie la Paris, lipsind filele jurnalului la care colabora aproape zilnic de sclipitoarele dar superficialele sale cronici mondene. 9 — Bucureştii de altădată N {tJfl bal al presei. Serbările prinţului George Bibescil. Gestiunea iWrere. Petreceri ale vechiului bucureşti. Incidentul Nicolae Blareroberg — George Sau Marin-Diverseşi Un bal al presei ■ La 4 ianuarie, un mare' incendiu.: circul Krembser, instalat pe Bulevardul Elisabeta, acolo unde sunt astăzi cinematografele Clasic şi Vlaicu, ia foc. Focul a fost cu aşa mari proporţii, încît multă; lume a alergat la faţa locului. însuşi regele s-a dus a doua zi la locul dezastrului. Din tot materialul şi din toţi numeroşii cai atît de superbi ce avea nu i-au rămas nenorocitului director decât 26 cai.1 Subscripţii şi mari serbări au fost angajate imediat. La Teatrul Naţional, Presa a dat, sub preşedinţia prinţului G. Bi-bescu, un bal extraordinar -de frumos. Despre balul acesta vom spune câteva cuvinte. Dar în timpul acela ziarele publicau zilnic lungi liste de subscriere pentru românii căzuţi victime în marele şi dezastruosul incendiu care, în anul precedent, consumase Teatrul Ring din Viena.2 Balul Comitetului presei în folosul incendiaţilor de la circ şi al românilor săraci s-a dat pe la sfîrşitul lui ianuarie. Comitetul era astfel compus : Preşedinte : prinţul George Bibescu. j Vicepreşedinţi: George Filipescu, Emil Costinescu, Theodor Aman, Emile Galii. ‘ Secretari : Frederic Dame, Tătăranu, I. Şt. Brâtianu, AI. Ciurcu. Casieri : Lucasievici şi Petre Millo. Membri * G. Arion, Atanasovici, Bauer, I. Boambă, G. Boambă, D. Butculescu, Calerghi, Capşa, Al. Catargi, G. Cerkez, N. Cerkez, Ema-nuel Culoglu, C. Disseseu, Dobrovici, Epureanu, Fialkovsky, G. O. Gât-bea, Gr. Ghica, Gottereau, arhitectul, Ed. Grant, Leon Halfon, E. de Herz, Hubsch, C. Ionescu, Tache lonescu, Gr. Crisenghi, Iacob Lahovary, maior Lamotescu, C. Mânu, Al. Marghiloman, M. Marghiloman, Marinescu- 1 Vezi notele explicative la sfîrşitul capitolului, începînd cu p. 142. < 130 Bragadir, Moroianu, Al. Moruzi, C. Năcescu, Obedenaru, C. Polizu, Rom-niceanu, Rubini, Petre Săvescu, Socec, Al. Steriadi, N. Ţineu. Acest bal, atît de strălucit cum n-a mai fost altul în Bucureşti, s-a dat la 21 ianuarie. Regele, însoţit de prinţul de Monaco, care se afla în Bucureşti în călătorie de studii, a vizitat balul.3 Gu acest prilej ziariştii din comitet au redactat un ziar, Caritatea, cu coperta ilustrată de Theodor Aman. Hîrtia a fost dată gratuit de I. V. Socec, marele librar, iar Carol Gdbl a oferit tiparul. Regina Carmen Sylva a publicat citeva cugetări. Iată unele din ele: „Meritul e rar recunoscut, încă şi mai rar răsplătit. Succesul tot-d’auna.“ „Cea mai mare greşeală ce o poate face cineva este să uite că a fost intim cu cineva. “ „Linguşitoria este omagiul pe care Un spirit mic îl dă altuia." „Bunătatea tinereţii e îngerească. Bunătatea bătrîneţii e dumnezeiască." ,„Poetul şi păianjenul iau firul măruntaielor lor spre a dura clădirile aeriane.'' /‘ Balul a produs un beneficiu net de 37 000 lei, care a fost împărţit pe jumătate între Krembser şi românii săraci. Din cauza intrigilor şi a campaniei dusă din partidul liberal împotriva sa şi a reformelor sale democratice, în special împotriva legii tocmelilor agricole, pe care o alcătuise, C. A. Rosetti se retrage din guvern.5 Cabala în contra lui Rosetti o duceau marii proprietari din partid cari exploatau pe ţărani, iar în capul nemulţumiţilor sta Nicolae Fleva, care aştepta de mult un portofoliu pe care Ion Brătianu nu i l-a oferit niciodată. Retrăgîndu-se Rosetti din guvern, cabinetul este astfel reconstituit : I. Brătianu, preşedinte şi Internele, G. Chiţu, Justiţia, Qeorge Lecca, Finanţele, generalul. George Angelescu, Războiul, V.A. Ureche, Instrucţia, colonel Dabija, Lucrări Publice, Eug. Stătescu, Externele.0 Intermezzo vesel : profesorul Crătunescu de la Facultatea de drept din Bucureşti are interesanta idee de a forma un nou partid, ascultaţi: „Rartidul... virtuţii" ? ! • La acest partid au aderat fraţii Romus şi Hemul Opran, Poonaru-Bordea, C. Nacu şi alţi cîţiva. Un ziar, anunţînd noua creaţiune, a adăugat că acest partid nu va fi prea numeros. A fost atît de puţin numeros, incit nici n-a existat. Şi cii toate acestea, toţi protagoniştii ereau oameni de însemnată valoare intelectuală, unii din ei şi de înseninată valoare morală. Virtutea are, în compoziţia ei, şi uii element de naivitate care-i' dă înfăţişarea unei severităţi comice. 7 131 Ziarele din Bucureşti publică, după statistica profesorului Bruniati din Roma, cifra popuiaţiunii evreie acum 44 de ani; la 1882 era eva-luată la 7 000 000 suflete din care : In Rusia, 2 700 000 [Austro-Ungaria, 1 500 000] Germania, 650 000 România, .400 000 Turcia, 100 000 Olanda; 70 000, Franţa, 50 000 Anglia, 70 000 Italia, 40 000 Elveţia, 7 000 [Spania, 6 000] Grecia, 5 000 Serbia,. 4 500 Belgia, 3 000 Suedia, 2 000 ' Portugalia, 1000 Continentul african, 500 000 ' Mică Românie era, dar, a treia ţară cu cel mai mare număr de evrei şi cea dintîi ţară 'din lurne la proporţionalitate. Evreii în România reprezentau 15 la sută a populaţiei, pe cînd în Germania, de pildă, reprezentau 1 la sută, în Austro-Ungaria 3 la sută, in Rusia un sfert la sută etc.6 : împotriva proiectului de lege al contractelor agricole, prezentat-de • C. A. Rosetti, se scoală toată lumea conservatoare. Acei cari vor să ţie pe ţăran sub apăsarea: genunchiului lor, lacomii şi neomenoşii arendaşi eâ şi proprietarii câri, mai întotdeauna absenteişti, cheltuiau în viaţa uşoară a Parişului rentele moşiilor arendate, se scoală ca un singur om împotrivă.’reformei democrate a lui’C. A. Rosetti. ‘ 6 numeroasă întrunire de proprietari rurali se întruneşte in ^Bucureşti, PartiduL vechi conservator, înţelegînd că poate bate monetă din această chestie, se pune în fruntea mişcării; la această întrunire vorbesc împotriva reformei fruntaşii partidului conservator : general I. Era. Flo-. rescu, Alexandru L'ahovary, Grigore Pâueescu şi Al. Holban. Apoi,, cu unanimitate, adunarea votează o moţiune de protestare.9 • In luna martie moare marele jurisconsult Constantin Bosianu, în vîrstă de 67 ani. Bosianu a fost cel dintîi profesor de dreptul roman la Facultatea de drept din Bucureşti. Fost preşedinte al Consiliului de miniştri sub domnia lui Cuza, fost preşedinte al Senatului,.. Bosianui-erea,-o ilustraţiune a ţării. 10 • ■ 132 I Clubul regal, care a fost fondat în martie 1831, sărbătoreşte la 21 martie aniversarea de 1 an. Preşedintele erea atunci Constantin Schina. Serbările prinţului George Bibescu In ţară izbucnesc de cîtăva vreme numeroase incendii, pagubele sunt mari, mii de oameni rămîn pe drumuri. Atunci principele George Bibescu se pune iarăşi în capul unui Comitet de caritate, care pune la cale o serie de serbări, printre care faimoasele serbări din Cişmigiu, din ziua [a] 2-ă şi a 3-a de Paşte, care au făcut epocă prin bogăţia organi-zaţiunii lor. Dar liberalii nu văd cu ochi buni aceste prea dese manifestaţiuni, fie măcar filantropice, ale prinţului Bibescu, de aceea un al doilea comitet, tot de caritate, este constituit. Acesta este Comitetul presei şi e pus sub preşedinţia lui C. A. Rosetti. Serbările de sub preşedinţia prinţului Bibescu s-au dat în Cişmi-giu în zilele de 29 şi 30 martie — l-a şi a 2-a zi de Paşte — apoi prelungite şi dumineca următoare. * In cele dinţii 2 zile, intrarea generală în Cişmigiu a fost 1 leu de persoană, iar a doua duminecă, la 6 aprilie, numai de 50 de bani. Serbările au produs suma netă de peste 102 000 lei, ceea ce pentru epoca aceea era o sumă foarte mare.12 i Activitatea prinţului Bibescu nu plăcea însă nici cercurilor guvernamentale, nici chiar Palatului. Prinţul Bibescu avea reputaţia unui fran-' co-ruso-fil, toate silinţele lui tindeau ca să-;împingă ţara, sau cel puţin partidul conservator, în sfera de acţiune a politicii franco-ruse ; el inspira campaniile ziarului L’lndependance Roumaine. Unele cercuri — mai ales cercurile liberale — atribuiau prinţului Bibescu vederi şi mai departe, se insinua că prinţul are ambiţiunea să reia tronul tatălui său, ajutat de Rusia. Ministru al Rusiei la Bucureşti erea atunci Hitrovo, activ şi periculos agent panslavist care împănase ţara cu spioni ruşi, vînzători de icoane şi jugănari, iar acţiunea lor‘se întindea în toată Peninsula Balcanică. Hitrovo Se afla în strînse legături cu prinţul Bibescu, iar membrii aristocraţiei române efeau toţi rusofili declaraţi. De aci ruptura din partidul conservator ; bătrînii pentru politica rusofilă, junimiştii pentru politica germanofilă. . . , Serbările din Cişmigiu-şi marele lor succes, precum şi alte serbări . proiectate de Comitetul de caritate pus sub preşedinţia prinţului, erau ' ; privite cu neîncredere şi cu invidie chiar. Căci (lin banii adunaţi, atît de ■ la Cişmigiu cit şi din alte subscripţii, baiurietc., s-au trimis în toate unghiurile ţării şi prin multe sate ajutoare băneşti, toate pe numele prin- ■ / ţului Bibescu. Prinţul îşi făcea astfel, pe nesimţite, o popularitate care . dedea. de bănuit.1^** Acesta^aifost, unul *din motivele care a îndemnat pe 133 liberali să constituie comitetul numit Comitetul presei, care a organizat peste cîteva zile alte serbări populare în Cişmigiu. Comitetul presei, de sub preşedinţia doamnei Mâriâ C. A. Rosetti, dă la rîndul său mari serbări populare în Cişmigiu, tot în beneficiul incendiaţilor. Aceste serbări n-au strălucirea celor ale prinţului Bibescu, fiindcă de astă dată aristocraţia română nu a participat, totuşi, venitul acestor serbări pur populare a fost de 30 000 lei.14 Partidul conservator a avut, cu acest prilej, victoria lui,’ Gestiunea Barrere Chestiunea Dunării revine la ordinea zilei, de astă dată purtînd numele de „propunerea Barrdre“. De Barrere, delegatul Franţei, a reluat propunerea austriacă care instituia o Comisiune mixtă, din care trebuia să facă parte şi Austria. Dar Austria nu erea stat riveran de la Porţile-de-Fier la gurile Dunării. ' Tractatul din Paris de la 1856 instituise, pentru reglementarea regimului' Dunării, o cbmisiuhe europeană compusă din reprezentanţii tuturor marilor puteri, această. comisiune, ai cărei membri ereau numiţi pe 2 ani, avea să se ocupe cu administrarea Dunării ca fluviu liber. La 1871, Tractatul din Londra, a menţinut dispoziţiile Tractatului din Paris cu 6ărecâre modificări, iar Congresul din Berlin de la 1878 a menţinut drepturile riveranilor, prelungind puterile Comisiunii dunărene pînă la 1883. Austria a propus înfiinţarea Comisiunii mixte căreia Comisiurţea dunăreană ,i-ar fi delegat puterile sale. Această propunere Barrăre a fost primită de toate puterile. mari. La- Cameră; GKlee^ghe Vernescu' interpelează guvernul şi- se pronunţă înăpotri vă propUridrii. .J^jnijstrui de Externe Stâtoseu arată ca toate puterile au primit propunerea Barrere, dar că România n-o poate primi; d-sa propund ca acestei Comisiuni mixte să i se acorde numai o misiune de supraveghere. Gomişiunea să fie compusă din toate statele riverane, pluş 2 delegaţi ai Comisiunii dunărene. însă numai Comisia dunăreană să aibă dreptul de a reglementa, Pe Stătescu îl combat: Vernescu, Al. Lahovary, Carp şi Kogălni-ceanu. Alexandru Lahovary rosteşte unul din, acele discursuri obicinuite lui, prip care-şi fulgera de sus adversarii -rr Cedaţi făcut din regalitatea d-vbastră ? Veţi pierde Dunărea precum aţi pişrdut Basarabia, Arab-Tabia şi cestiunea eVreie. Şi atunci coroana dumneavoastră regală, ciuntită, ftu va mai servi dedţ spre a fi pusă pe portierele trăsurilor şi pe nasturii lacheilor. Eugenia Stătescu răspunde imediat. 134 Să n-aveţi nici o grijă de strălucirea coroanei regale^ ea vă fi întotdeauna mare, cu toată dorinţa d-lui Lahovary de a o vedea scoborîtă la nivelul blazoanelor vechilor boieri. Pupă Un discurs al lui Kogălriiceanu şi altul ăl lui ÎOh Brătianu, Camera a trecut la ordinea zilei.13 Petreceri ale vechiului Bucureşti Prin anii aceştia, grădina Bordeiului, care era lipită de Herăstrăul Vechi, pe aceeaşi şosea care duce astăzi la grădina FronescU, erfea în toiul ei. Obiceiul erea ca la Paşte, la Şf. Gheorghe şi la 1 Mai poporul ăă petreacă în această vastă grădină. Lumea putea să vie cu proviziunile de afară, precum şi cu veselă, fiindcă aci nu era servit nimeni, lată care erea procedura. Lumea venea în grupuri de prieteni sau pe familii, oamenii alegeau un loc pe iarbă printre tufişuri, unde erea mai mult adăpost şi umbră, întindeau pe iarbă şervete sau ziare, apoi bărbaţii plecau după merinde. Aci se debita numai vinul, mititeii, caşcavalul, plinea, ridichile, cit şi oale nouă de capacitatea unui litru. Cumpărai mai întîi o oală nouă nesmălţuită —- sau măi multe — pe preţ de 10 bani una, apoi te duceai la cumpăratul vinului. Intr-un feliei de' pivniţă erea aşezat un butoi cu vin; un om sta în picioare şi îih-părţea. Fiecare muşteriu întindea oaia sub cana, vinarul o deschidea şi lăsa să curgă vinul, după ce primea anticipat suma de 80 bani, plata litrului. Q coadă nesfîrşită aştepta ca să vie rmdul fiecăruia. ■ Apoi ereaii mititeii. Cîteva grătare în plin aer frigeau mitiţeii, pe care ălături îi fabricau iţierău; bucătarii. Zecimi ţzed]de mii de mititei treceau astfel din mîinile bucătarilor în îhîiriile grătaragiiior şi de pe grătare pe hîrtiuţele pe care le întindeau clienţii grăbiţi şi înfometaţi. In tihipul acesta strigăte, împinsătuti, înghesuială, miros de eîmaţi, înăduşeală. In sfîrşit, încărcaţi cu oalele cu vin, cu mititeii purtaţi în hîrtii, cu pîinea, cu ridichile, cu caşcavalul, oamenii îşi regăseau culcuşurile, se trînteau pe iarbă şi începeau petrecerea. „ Ereâ pitoresc. ‘ ' Bărbaţii dezbrăcaţi la jiletcă or la cămaşă, femeile cu tistimelele desfăcute, cu coadele resfirate, toţi învioraţi, de băutură, vorbeau deodată ori cîntau ; cîteodată, aceste petreceri se sfîrşeau şi cu straşnice păruieli. Lăutarii, nelipsiţii lăutari, cîntau la ureche de inimă albastră, din cînd îh cînd auzeai cîte uri ofţaţ prelung, chiote, glasuri răguşite* Cînd sqarele începea să apună, grupurile şe sculau şi începeau să plece, lăutarii se mai ţineau după cîte unii mai „damblagii", iar pocnetele oalelor sparte răsunau neîncetat pînă ce grădina se deşerta. 135 Fiindcă obiceiul tradiţional erea ca, după cd£au petrecut bine,‘oa-* menii să dea cu oalele de pămînt şi să le audă pocnind ca un pistol. ; Această tradiţie nu avea la origină decît un: interes-igienic.-Cad, dacă , oalele ar fi rămas pe loc, • negustoruLle-ar fi icurăţatişi .le-ar fiiTevîndufcj: ca noi, la viitoarea petrecere. îmi amintesc de o scenă -comico-tragieă^petrecută--în-.r886,ia:idoua; sau a treia zi de Paşte. Soarele începuse să scoboare : şi grupurile---mai multe mii de oa- meni — se îndreptau către poartă: Deodată, o mare mişcare se produce, strigăte, înjurături şi ropote de oameni venind către ieşire. Eu eream lîngă poartă. Ca fulgerul trec prin faţa mea vreo 20 de macedoneni pietrari, toţi oameni înalţi, bine legaţi, voinici înt toată puterea cuvîntului. Macedonenii fugeau demîneau pămîntul, iar după ei cîtevaumii de oameni din popor ii.goneau de foc. Goana s-a sfîrşit tocmai îh şoseaua Kiseleff, unde lumea s-a risipit. Conflictul, izbucnise de la o femeie.. Unul din.macedoneni „s-a legat‘: de nevasta unui cizmar, şi de aci'iuruşul.16 în anul 1882 apare ziarul umoristic Scaiul, proprietatea cîtorva ziarişti; anume : Nicolae Ghiţescu, D. Roco etc. Spre a asigura succesul ziarului, direcţiunea este oferită unui advocat cocoşat, numit Ion Athanasiade, Aţhănasiade era o figură' foarte cunoscută a Bucureştilor şi trecea, şi drept uri om de spirit, Şî, fiindcă o zicătoare populară atribuie coeo-şaţilor njiult duh, direcţiunea i-a fost oferită, ca un element de- succes. Insă Athanasiade a; păţit una bună cu directoratul iui. întriuiiiil din numerele 'Scaiului s-a publicat o zeflemea pentru un domn Ghica. Acesta s-a supărat şi a trimis redacţiunif o. scrisoare de protestare; cerînd o rectificare, bar în loc de rectificare, omul s-ă ales eu o alţă zeflemea, încă şi maî1 sărată. Atunci d-1 Ghica s-a hotărît pe răz-■ bunare. : -• Peste cîteva zile, o trupă teatrală juca la grădina Raşca o piesă în-tr-un beneficiu oarecare. Benefieianţul aduse un bilet de intrare lui Ion Athanaşiade, eu rugămintea stăruitoare câ ,să vină negreşit la reprezentaţie. în" seara' reprezentaţiei, fiind vremea frumoasă, Athanasiade se duse la grădina Raşca din strada Academiei. Locul său era cap de bancă pe dreapta, în rîndul I de scaune. , Athanasiade se aşeză. Dar peste cîteva minute apare încă un cocoşat care se. aşeză pe acelaşi rînd, ceva mai departe. Iar peşte alte cîteva minute, un alt cocoşat; şi. încă unul, şi încă unul, pînă ce întreg rîndul de 10 scaune fu ocupat cu 10 cocoşaţi. De la ăl treilea cocoşat, publicul .din grădină a început să se înve-Şeleascâ^ apoi senzaţia sr crescut cu înmulţirea cocoşaţilor* iar cînd tot rîndul de scăUne fu ocupaţ în grădină eră un hohot de!ri& tpţi spectatorii Să îndesau- Că' să vadă tabloul, căci adevăratul spectacol nu era acuin sus pe scenă, ci. jos în grădină. Athanasiade a înţeles lovitura, iar după actul I părăsi grădina. 136 In fevruarie 1883*dînsul a părăsit direcţiunea acestui'ziar-care trecu unui alt cocoşat, numit Ion G, Isvoranu, Athanasiade se puse în fruntea ziarului umoristic Ciulinul, pînă în octombrie 1884. 17 In redacţia ziarului Războiul se întîmplase cu -doi ani mai înainte o sciziune : Gr. Haralamb Grandea se despărţise deTipografii Thiel şi Weiss şi scosese la rîndul său un ziar cu acelaşi nume* Acum apăreau două ziare cu numele Războiul, De la 1 noiembrie 1880, în urma unei sentinţe a tribunalului, Grigore Grandea fu silit să adauge Războiului său un calificativ. Pînă cînd a încetat a avut titlul de Războiul roman. Viaţa bucureşteană era mult deosebită de ceea ce este astăzi* Iarna era un singur teatru, Teatrul Naţional. Alături mai putea trăi opera italiană care mai întotdeauna dădea deficit.* Un al doilea teatru românesc nu era cu putinţă. Lipsea clientela. Toate încercările făcute, fie cu trupe din provincie, fie cu actori din Bucureşti, au dat greş. i:. Trupa fraţilor Vlădicescu şi Fany Tardini, cu Anestin, cu Mihcu, a ayut un oarecare succes la sala Dacia, dar nu s-a putut menţine. Văzînd că nu mişcă deloc, Vlădicescu primi să joace o piesă antisemită a cunoscutului anti-evreu, I. N. Polichroniadi; piesa era intitulată, dacă nu mă înşel : Nici un ac de la jidani; 1 Imediat toţi evreii s-au pus în grevă, iar românii n-au secondat deloc încercarea antisemită. Şi astfel trupa Vlădicescu-Tardini fu silită şă plece, Vara aproape nu era spectacol în Bucureşti^Bin^cînd^îmcînd^cîte^o trupă de comedii sau de operetă franceză, cîteodatâ cîte o inică trupă de varietăţi gerinană. Cinematograful nu era descoperit. Girc de vsft’ă-riu mai venea, toată lumea „bunâ“ pleca în străinătate, aşa că toată distracţia se reducea Ta orchestrele care cîntau în cîteva grădini-restaurant.21 Grădinile cunoscute şi căutate erau : grădina Gagel, mai tîrziu Blanduzia ; grădina Raşca; grădina.,,1a Constantin", astăzi Epurescu ; grădina Alcazar sau Guenter, în dosul Pasagiului român. Pentru crei din înalta societate, care mai rămîneau în'Bucureşti, nu era,u deeît Capşa şi Şoseaua Kiseleff, Pe* vremea aceea ^ acum 40-45 ani — vara: Bucureştiul era ■aproape puştiu. Seara, Calea Victoriei era goală, cei cîţiva muscaiicu>bir-jile iuxoase încrucişau mereu prin faţa lui Capşa, rugîndu-se de cei cîţiva cunoscuţi cari se plictiseau pe trotuarul cofetarului ca să facă, un „tur“ la Şosea pentru 5 lei. 22 Ce vremuri! Pentru chefliii cu oarecare dare de mină erau grădinile de afară : Herăstrăiil vechi, Vila regala, Âvedic şi Sans souci. Aceasta din urmă era ţinptă înţr-o vreme de către Papa Gilet, antreprenorul restaurantului Prascaţti, dai: avea şi preţuri pipărate. De aceea cineva făcuse un joc de cuvinte asupra scumpetei : „On y entre sans souci, on en sort sans six &ous“ (Intri fără nici o grijă şi teşi fără para chioară).23 . . . , l 137 Acestea erau vremurile cînd cu 3 şi 4 lei puteai minca un prinz bun la orice restaurant de mjina îrţtîi, afară de Gapşa şi de Hugues, unde trebuia să mergi pînă Ia 7-8 lei. 24 în toate birturile româneşti, la Iordache, la Constantin, Ia Enache pe strada Academiei, la cele de mina a doua, precum Leul şi cîrnatul, Zdrafcu, Purcel25 etc., 6 fleica costa. 40 de bani, b vrăbioară 80 de bani *, un cîmat patrician 40 de bani, un fel de mîneare cu sos între 40 şi 80 bani, cele de 80 bani fiind mâncările de pasări, vînaţuri, pescărie. Puiul de găină se tmmpăra în piaţă cu 40 bani, kilogramul de pşşte cu QQ şi 70 bani, kilogramul de vin 80 de bani» staţia de Vin. „d-allui Brătianu*1, cel mai scump şi mai fin vin românesc, 2 lei. Ou preţ fix de 5 Iei de cap se mînca un prinz complect cu cafea şi vin la restaurantele cu bucătărie occidentală precum Frascatti şj Hotei ţjnjon* La birtul La Mielul alb, ţinut de Către madapi Mari Popoyiqi, lingă biserica Albă, intr-o casă Care a ars, se mînca foarte bjne, cu porţii mari, cu fripturi Vestite, cu vin ai calea pentru 80 lei pe lună abonamentul.26 Aci mâncau aproape toţi parlamentarii iţţpkişyeni în cap eu gpne-: ralul Lecca şi Ion Agarici, preşedintele şi vicepreşedintele Camerei, Bacşişul la chelneri era de 1Q bani, numai cţuaburii îşi iertau luxul a 2Q bani. Când vedeai pe unul care da 20 bani, ţe uitai cu invidie la el. Şi nu sunt dedt 40 de au de-atunei!,.. Incidentul Nicolae Blaremberg — George San Marin îţi ziua- de 26 mal Un mare scandal emoţionează toată societatea bUGureşteană. La Şosea, avocatul şi clujul] politic Nicolae Blaremberg, pe cîiid stătea în- trăsură, a fost: lovit de către brigadierul de călăraşi George San Marin, cumnatul lui Constantin Stoicescu, mai tîrziu ministru liberal. Iată cum şi de ce s-a petrecut agresiunea, după declaraţiunea păr-ţilpr şi martorilor. George San Marin, în etate de 23 ani, prea un om de o putere atletică. La Paris avea în sălile de luptă şi de box o rcputaţiune făcută, ţre-Gea, drept unul dintre cei mai tari oameni din lume şi mai ales omul eu fizicul cel mai estetic. 4 înţp-una din -şsile, o femeie necunoscută s-a prezenţat la d-na Şţoi-ceşrij, sora lui San Marin şi i-a făcut propunerea unei întifeţiri amoroase din partea lui Nicolae Blaremberg. în adevăr, d-na Stoicescu Crea una din rarele frumuseţi ale Bucureştilor. George San. Marin, şuipririzînd pe intermediatoare pe cînd convorbea cu sora sa — care îşi'prevenise "fratele — a luat-o de păr, a ţîrît-o în camera de alături, a hritmţ-VjQs şi a bătut-o peste tot spatele pînă ce a leşinat. Apoi i-a tăiat parul, i-a tăiat rochia cu foarfecile, i-a rupt lanţul de aur al ceasornicului, i-a zdrobit ceasornicul cu călcîiul şi, după ce femeia şi-a venit în fire, a anincat-o astfel dezbrăcată şi mutilată în stradă. Aceasta este declaraţia lui George San Marin în faţa judecătorului de instrucţie. ■' A doUa zi, Ia Şosea, Blaremberg a fost atacat de Georgş San Marin şi bătut. , . .... 138 Această agresiune a pricinuit o mare fierbere în tot Bucyreştiul şi a mişcat adine cercurile politice. Deoarece C. Stoicescu erea liberal iar Blaremberg din opoziţie, partidele politice s-au luat la harţă pe această cestiune, iar la judecată cei mai mari advocaţi ai timpului precum : Gheorghe Verneseu, Petre Gi-âdiş-teanu, Nicolae Fleva, Iancu Lahovary, C. Arion, Tache Ionescu, V. Missir etc. etc. au pledat fie de o parte, fie de alta. în vederea marii afluenţe de public, procesul s-a judecat nu în sala Tribunalului, ci în sala teatrului Orfeu din strada Câmpineanu, amenajată atunci special pentru acest proces. Lupta erea atunci din partea opoziţiei, ca să implice în proces şi pe Constantin Stoicescu, fruntaşul liberal, dar au lipsit dovezile. Singur George San Marin a rămas îp cauză şi a fost osîndit la închisoare, bineînţeles. Voi da mai departe amănuntele. La începutul lunii august, Ion Brătianu îşi remaniază iarăşi cabinetul. Era- a 29-a sau a 30-a în curs de 6 ani. Ion Brătianu trece de la Interne la Război, Chiţu de la Justiţie la interne, Stăteşcu de la Externe la Justiţie, Dimitrie Sturdza intră în guvern la Externe, V. A. Ureche iese din guvern, şi în locul său vine P. S. Aurelian. Eliminat a mai fost şi generalul G. Angelescu, ministrul de Rezbel.28 Procesul San Marin-Blaremberg s-a judecat pe la începutul lunii septembrie. ' • Nicolae Blaremberg este asistat de advocaţii: George Verneseu, Aris-tid Pascal, Tache Ionescu, Mişu Comea, Niccpige Fleva>, Tache Giani. Apărarea o fac advocaţii : Petre Gra [Diverse] Mare Senzaţie în lumea politică. C.A. Rosetti, printr-o scrisoare pe care o pttblică’în Românul, declară că se retrage din viaţa politica. Motivul era ca, faţă de mişcarea marilor proprietari, Ion Brătianu nu vrea să susţie reformei#: democratice ale lui Rosetti. Dealtfel majoritatea în partidul liberal eră ostilă lui Rosetti, iar Ion Brătianu înclina către dreapta. Pierind din politică şi din ţară, Rosetti scrie în Românul, adresîh-du-şe liberalilor : „Iubiţi poporul, iubiţi peţărani /“3i ■ M V-’ r: ^ ; ' : ... ■ Un mic incident care face plăcere lumii gastronomice şi high life. Restauratorul la modă de îă otelul Hugues, anume Baptistin Marş, a an-gâj^ un bucăţar celebru din Paris. Acesta este Trompette, bucătarul lui Lişon Ganibet'ta, pe care l-a părăsit la căderea sa de la putere. Inţîiul menu la Huges a fost următorul: Soupe brouillee au scrutin de liste , Sole ă la presidenee Salmiş de becasses ă la Gambetta . ; • ' îffidonneauen tribune ' ; ; 1 Pâţitspois ă l’egyptienne !Sălade ă la Lâon Poires frQnşqises, raisins de Viile d'Avrăy?2 în 15 Octombrie, Camerele sunt convocate în sesiune extraordinară, dar frâmînţările din partidul liberal sunt foarte mari. ţn şedinţa Camerei de la 21 octombrie este citită demisiunca lui C. A. Rosetti, care e primită,.Imediat.Dimitrie BrătianU demisionează de la.preşedinţia Camerei. y ...... Alexandru Lahovary deplînge hotărîrea acestui orii :• nepărtinitor ^P°ţriva căruia nimeni nu are să se plîngâ. Demisiunea lui Dimitrie Brătianu e primită eu 44 voturi contra 22, iar generalul Lecca e ales preşedinte al Camerei,33 ; ; Astfşl începe mărea sciziune care va slăbi neîncetat partidul li- beral, deşi el va mai ştia îă cîrmă încă 6 ani. . La 18.i decembrie Vihe ştirea morţii lui Leon Gambetta, La Cameră, preşedintele, general Lebca, pronunţă cîteva cuvinte 'de ocazie, iar Ni- colae Blaremberg urmează cu un scurt discurs în care face elogiul defunctului. Discursul sfîrşeşte cu strigătul : „Trăiască marea naţiune ! Trăiască Franţa !“3'‘ . Anul 1882 se încheie cu două acte politice importante : întîiul este hotărîrea guvernului de a face noi alegeri pentru Parlament cu scopul de a . revizui Constituţia. Al doilea act este coaliţia partidului liberal-ver-nescan cu partidul conservator spre a lupta în alegeri. împotriva guvernului. Coaliţia adresează ţării un manifest, cerîndu-i să înlăture ipocrizia şi imoralitatea de la cîrmă.35 Ideea revizuirii şi a reformei legii electorale pornise de la C.A. Ro-setti. C. A. Rosetti se retrăsese . din guvern şi din Cameră tocmai fiindcă majoritatea partidului nu înţelegea nevoia reformelor democratice, tocmai fiindcă partidul începea să. se plece spre dreapta de cînd mulţi din membrii săi se îmbogăţiseră. în cele din urmă şi Ion, Brâtianu primi ideea revizuirii din cauza primejdiei ce o prezintă pentru partidul liberal Colegiul I. Reformele democratice ale lui C.A. Roseiţi, în special legea tocmelilor agricole, ridicaseră pe marii proprietari împotriva guvernului şi-i împinsese către partidul conservator. Colegiul I eră dar aproape pierdut. Trebuia ca acest colegiu să fie înecat în masa alegătorilor Colegiului al II-lea, ceea ce s-a şi făcut.36 Tocmai la epoca adeasta. eu eram redacţor la ziarul Telegraful. Cu acest prilej, să spun cum am intrat în presă ! în toamnă anului 18.78 ani revenit în Bucureşti. Aveam bacalaureatul şi îmi trebuia o ocupaţiune ca sa pot trăi. Presă, în mod instinctiv, mă' atrăgea. Tocmai citesc în Războiul lui Weisş că ziarul caută un traducător ' de limba franceză. Fiindcă ştiam mai mult sau măi puţin binişor această ' lifnbâ, m-am prezentat a doua zi dimineaţa la redacţie. ■ Ziarul Războiul era instalat în localul tipografiei Weiss din strada Lipscani, acolo unde mai.tîrziu s-a mutat, la etaj, Banca Agricolă.37 Acolo mă adresez redactorului principal, Grigore Haralambie Grandeacare — după ce află scopul vizitei mele — îmi prezintă un ziar francez; cerîn-du-mi să.traduc un articol pe care mi-1 indică. , Articolul purta drept titlu : Les canards viennois. 1 Pin cuprinsul articolului am înţeles că vorba „canards" nu însemna deloc aceea ce ştiam eu, adică nu era deloc vorba despre „raţe“ ; însă p franţuzeasca mea se oprea aci; ceea ce mai însemfiărcuvîntul-v,cafiard“ [.■nu ştiam.-18 ' k- Am fost refuzat. i. Peste cîteva luni citesc în L’lndependance Roumaine că redacţia caută un traducător din limba română. Mă prezint. Era Emile .Galii, pro-prieţarul gazetei, care făcea angajamentele. ţ. Angajat, mi s-a dat însărcinarea de a traduce , după. Monitorul ofi- fi 'cial în schimbul a 100 lei pe lună. Fiind şi copist la Ministerul de Instruc-fc- ţiune. — instalat atunci în strada Colţei, în casa Ritoridi colţ cu Batiştea39, Şi easă dispărută de mult — facem serviciul la-ziar seara. După o lună am 141 părăsit redacţia fiindcă Emile Galii nu a voit să^mi plătească. Dealtfel, aşa păţeau mai toţi redactorii lui. Emile Galii era un tip fără scrupul „ din acest punct de vedere. Mai tîrziu, în 1881, după ce V.A. Urechiă m-a destituit din funcţiunea de copist al Ministerului de Instrucţiune pentru faptul că participam la agitaţiile socialiste ale studenţilor, am fost primit corector la ziarul TeZe-graful, cu leafă de 200 lei lunar. Acum eram în presă. Trecerea mea pe la Curierul remiăn ă lui Cristache Sulioti* eu un an înafote, n-am considerat-o ca o ihtrare în carieră.40 1 Circul Kremb&er, situat pe un ţoc viran de pe Bulevardul Elisăbeta (astăzi Mihail Kogălniceanu), mai jos de biserica Sărindar, deci dincolo de Casa Centrală a, Armatei, a luat foc în noaptea de 6/18 — 7/l£ ianuarie 1682 la brele 2V2 ; incendiul a fost complet stins rpînâ la orele 9Vş dimineaţa, cu ajutorul a şase pompe (Dare de seamă pe timpul de la 2 iaîiuarte 1882 ptnâ la 1 ianuarie 1883. Supliment la colecţia pe anul 1883, p, 12) ; nu au fost victime omeneşti, dar au pie- rit înk flăcări 33 de cai,; recuzita, precuip şi o parte a bagajelor artiştilor care se pregaieau să pâţaşes^că Bucureştii pehtrii a dă o serie de spectacole la Sraşbv. 2 HingthCater din Vîeria a fost mistuit de flăcări la începutul lunii decembrie 1881 (st. n.) înregistrîndu-se circa 500 de victime din . rîndul spectatorilor (TEL* 8 aprilie 1882, p. 3). i f5 Comitetul amintit de Bacalbaşa s-a constituit la 15/27 ianuarie 1882 în ca-driii uhei şfedlnţe găzduite de redacţia jurnalului Vliid^pendance Roumaifle (Serbarea presei, ROM., 17 iănuarie jL882, pi 47). „Serbarea preiei id folosul victimelor arderii eircţilui Kremhser, şi 4, săracilor români* a avut loc, joi 21 ianuarie/2 februarie 1862 îţi sala Teatrului • Naţional, afi Şui respectiv âriunţînd succint programul : „Cdncerb, bal, tombblă' şi bîlCi*4, cu precizarea ţinutei obligatorii: JţHâine negre de 'rigoare pentru bărbâţi, costume naţi^nate sau toaletă de bal. pentru dbă*tfita* (TESk, 19 ianuarie 1882, p. 3h I . , , . ; .£ Caritatea, ^ziarul serbării presei îii folosul victimelor arderii circului KrembŞet Şi ai românilor săraci*, a apărut, într-un singur număr; 21. ianuarie februorib Î8$2, tipografii Gafol Gobii Socec şi îoânniţiu oferind întreg tirajul, gmtuiţi CdihitetulUî presei. Priptre colaboratori s-au numărat, în afară de regina Eji^abeta (cunpsiput^ ca scriitoare sub ‘pseudonimul Carmen Şylva), CA, Rpseţţi (qu îndemnul de „a stima, a respecta ş-a iubi pe sătenii români,..‘;)ilfi\ Dame, AU Ciureq, G.O. Gârbea, Dimitrie Ion Ghicâ, ftumitru Ioriescu (probabil Ţache îo-nescu), Ciru Oeconomu Ş.a. Gugetărilb semnate Cârriieh Sylva âu apărtii in limba (PenseeŞ, p. 2-^*3). ' . / ^ CKA. Rosetti şi-a anunţat intenţia de a demisiona din guvern lâ sfârşitul lunii decembrie 1881 (Rdzbotîil român preciza în numărul purtînd data de 1 iar nuarie 1882 că fruntaşul liberal-radical şi-ar fi prezentat demisia nu ,,în mina* lui I. C. Brătianu ci în aceea a regelui) ; el era nemulţumit de lipsă de entuziasm cu care Majoritatea parlamentarăj liberală primea legile democratice; propuse de el, aşa cum, dâ altfel, va mărturisi într-o scrisoare către Ion GWca din 24 decembrie 1881/5 ianuarie 1882: „Mi-âm dat demisia deoarece văd că... imoralitatea... a devenit b deprindere, astfel că cel care voieşte sâ o lovească supără pe- cei mai mulţi** (cf, Cinceă; Vidţa politică, p 104). In primele săptămîm ale lunii; ianuarie. 1882 au aviit Ioc mâi isiulfâ întruniri pie fruntaşilor liberali, care 44 încercat zadarnic sâ-1 determine pe CvA, Roseţti s& renunţe la hotarîreâ sa, stareâ coriîlictualâ da la nivelul conducerii partidului liberal devenind acum de notorietate publică. 142 ? Hemajniat lâ 25 iantiarie/6 februarie 1882 („Văzînd detnisiunea ce ne-a înfăţişat d. C.A. Rosetti din postul de ministru secretar de stat 3a departamentul de Interne*./' ete.), cabinetul I.C. Brâtianu suferise următoarele modificări : şefyl guvernului renunţă la departamentul de „Hezbel", preliiînd Ministerul de Interne, Gh. Chlţu trecea de Ia departamentul Finanţelor la câl âl Justiţiei, al cărui Inte^ rimat îl asigurase Eug* Ştâteşcu ; G* Lecca dra numit ministru sectetar de stăt ia departamentul Finanţelor, iar generalul Gh* Atigheleseu la cel „de Rezbel" ; celelalte ministere iiu-şi schimbau titularii (Partea <$iciala, MOF,, nr* 238, 26 ifc-niiărie/7 februarie 1882, p, 7889)* 7 Ştirea despre înfiinţarea efemerului „partid al virtuţii" a apărut în VJn-dependancie Roumaiiie, fiind preluată apbi şi de alte iurhâte (printre care şi de Războiul, [Weiss}, care ţinea să precizeze; ,*Nii credem că partidul acesta o să fie prea numeros" — 10 februarie 1882, p. 2)* 8 Datele privind populaţia de origină evreiască (estimată în întreaga lume — în anii 1880 — la 7 milioane de persoanei din care peste 5 500QQ.0 în Europa) fuseseră publicate de profesorul italian Brumaţi în revista L’Archivia di statistica, de unde le preluase l’lndâpendance Roumaine (no* 1294, 1/13 Janyietf 1882, p* 1) şi Romanul (Felurimi, 15 ianuarie 1882, p* 32). Bacalbaşa le reproduce cu multe greşeli pe cârd le-am corectat, inclusiv omiterea AustraMUngariei dintre primele trei ţări diri lume cu cel mâi mare număr total de evrei. Procentele, stabilite de Bacalbaşa, care manevra cifrele eu inimaginabilă dezinvoltură, sînt foarte aproximative; In cazul Rusiei, e vorbă de 2*5%, al Germaniei de aproape 1,5% al Aus-tro^Ungâriel de peste 3,5%; în ţara noastră, preciza TlndependanCc Roumaine şi Romanul în inforrhaţiâ amintită, era vorba de „aproape a zecea partă din întreaga sa poporaţiune", mai exact 7,5%, dacă ţinem seama că populaţia României Se ridică în 1880 lâ 5 376 000 locuitori (cf Gedrge toari Lahovary, Regatul României faţă cu celelalte regate europene, Bucureşti, 1881). ? „Proiectul de lege pentru tocmelile de lucrări agric^e şi executarea lor“, pregătit din iniţiativa lui C.A. Roşătti încă de pe cînd era ministru de Interne (printr-o circulară diri 3/15 octombrie 1881 ei îşi anunţă intenţia de a propune modificarea legii pentru tocmelile agricole, amendată, în martie 1872, în favoarea moşier imii dă cătire Camerele legislative dominate de conservatori) a fost supus discuţiei Adunării Deputaţilor In şedinţă âcfesteia din 10/22 februarie 1882. Potrivit convingerilor sale profund democratice; C.A. Rosetti intenţioiiâ să impună votarea unei legi mai echitabile care să reglementeze contractele de muncă între proprietarii funciari şi ţăranii care le lucrau păfninturile* împotrivă proiectului de lege pregătit de către C.A* Rosetti şi de amicii săi s-au rldicaţ însă marii proprietari, âtît conservatori cît şi liberali, temători că prin noua lege privilegiile lor vor fi Ştirbite. O întrunite de protest a moşierilor conservatori a avut loc la laşii, la 8/20 t—— 9/21 ianuarie 1882 (în cadrul acestei întruniri, potrivit relatărilor ironice din epocă, chiar ală lui Bacăibaşâ, „s-a făcut minunata descoperire de către beizadea Grigore [Sturdza] de la Iaşi că acei Cari sărăcise mai mult în ţara românească sunt proprietarii şi ceî cari se îmbogăţise sunt plugarii..." — Ba con, Cronica şdp-tâirtiîtiglăj TfcL., 9 februarie 1882, p. 2) ; o altă întrunire de protest s-a organizat îxi Bucureşti, la vechiul Ateneu, la 11/23 februarie 1882 („în această întrunire — preciza Bacalbaşa în articolul" menţionat mai sus — este vorba ca să se ceară, după exemplul celor de la Iaşi, menţinerea actualei legi asupra tocmelilor agricole său modificarea ei în sens mai vătămător pentru plugar, şi mai avantagios pentru proprietar"), în cadrul câVeia au luat cuvântul I. Em. Florescu (preşedintele adunării), Gr. Băticescu, directorul Timpttlîit, Al. Lahovary („D-sa a declarai că oricine se va atinge de proprietari este un om care voieşte să semene vrajbă în ţara şi să facă agitaţiuni" — liliTuitirea proprietăţilor conservatori de lâ Ateneu,TEL., 13 februarie 18B2, p*. 2—3) şi A.D* HolbanV în Cameră şi in Senat proiectul de lege referitor la învoielile agricole, învoieii care reprezentau* în planul relaţiilor economice, trecerea agriculturii — după desfiinţarea, în 1864, prib reforma agrară, a clăcăşiei — la stadiul.capitalist de dezvoltare/(Constantin • Corbul Rolul ţarânimii în istoria Rontâniei, se£* XfX, Editura ştiinţifică şi eticiclopădtoâ, Bucureşti 1982, p. 3B8), a întîmpiriaţ d opoziţie înverşunată â deputaţilor şi senatorilor legaţi de propi etatea moşierească* După numeroase modificări ţprdiectul die lege propus de C.A. Rosetti â fost vdtât de către Senat la 26 aprilie/8 mai 1882 şi de către Adunarea Deputaţilor lau,8/20 mai 1882, fiind, promulgat de regele. Carol la 13/25 mai 18821 Prinţre altele el prevedea interzicerea aducerii silite la munca cu ajutorul armatei a ţăranilor iiivoiţi, încheierea tocmelilor pentru lucrările agricole pe un termen maximal de doi ani, acordarea ă două zile pe săptămmâ (vineri şi, sîmbătă) ţăranului plugar „pentru propriile sale lucrări agricole", efectuarea dijmuiţii în cel mult zece zile după. recoltare etc, (Lege pentru tocmelile de lucrări agricole, MOF. Partea oficială, hr. 30, 14/26 mâi 1882, p. 825-829) — constituind, în ansamblu, „un evident progres faţă de legile anterioare" (Gheor^ie Cristea, Contribuţii la istoria problemei agrare în România. învoielile agricole, 1866—1862. Legislaţie şi aplicare, Ed/Academiei, Bucureşti, 1977, p. 170). ; : 1 10 Constantin Bosianu (n. 1815), preşedinte al Consiliului de miniştri în ia-nuarie-iunie 1865r profesor la Facultatea • de drept din Bucureşti de la înfiinţare a încetat din viaţă la 21 martie/2 aprilie 1882* , !. ^ Constantin Sehîna, membru al Curţii de Apel, fusese ales preşedinte ai Clubului regal (al cărui sediu şe afla în casele Oteteleşanu. de lîngă Teatrul Naţional) în şedinţa acestuia din 2/14 februarie 1882, printre membrii biroului nu măr în-du-se C. Qornescu, Grr Maiiu ş:a. (RĂZ.^W, 7 februarie 1882, p. 2). * : ^ sugestia Comiţeţuiui presei, prezidat de C.A. Rosetti, principele George Bibescu alcătuise, sub preşedinţia sa (vicepreşedinţi fiind G. Filipescu, Ai. Catargi, Emil; CostinescuL şi Dem. Butculescu), la 12/24 martie 1882, un comitet de ajutorare a ^incendiaţilor" dirv Moldova, Caritatea, comitet care-şi propunea sa orga-nizeze 'un bal la Teatrul Naţional, subscripţii, precum,şi o serbare în grădina ;Ciş-migiu, la 29,nîartie/10 aprilie şi 30 martie/li aprilie 1882 (Presa faţă cu incendiurile diu ţarayiTEL.,; 17 martie 1882, p. 3). Serbările din Cişriugiu, deşi s*au desfăşurat pe un timp friguros, au atras mulţi curioşi care au consumat cirnaţi1- pe „insula For tu na ta" („în fui j locul lacului — scria Bacalbaşa — pe bazinul principal se înalţă Insula Foftunata, frumos decorată cu brâzi şi steaguri şi pe deasupra învelită cu pînzâ" Bacon, Serbare#, din grădina Cişmigiu, TEL., 2 aprilie 1882, p. 3) sau au "asistat la spectacoleleMe estradă oferite de trupa lui I.D. Iotiescu, „în fundul grădinii". Venitul brut :al serbărilor din Cişmigiu a fost de 102 370 lei (Comitetul pe-neral de carîtqie, ROM**. 14 aprilie 1882, p. 325) ; pxhâ la sfîrşit,: ca urmare a.tuturor manifestelor oi^ folosul „incendiaţilor" s-a împărţit celor „arşi“ suma de 77 537; lei (v. darea de seamă a Comitetului de caritate prezentată d£ prinţul George Bibescu în Biriple public, an. V. ,22= ianuarie 1883, supliment)., / •13 Intr-adevăr, presa liberala l-a acuzat pe George Bibescu („Principele George Bibescu este Beizadea Gilgore Şţurdza al Bucureştilor, cu deosebire că Beizadeaua Grîgore ştie să vorbească româneşte, dar nu înţelege pe români, pe cînd prinţul Bibescu nici nu inţeiege pe români, nici nu ştie româneşte" ^ Un fotograf, Principele George Bibescii —portret,. TEţl».. 4 mai 1882. p. 3—4) că îşi cuitivă popiila-ritatea, pentru a putea em iţe pretenţii la tronul României, în calitate/de fiu al fostului domnitor al Ţârii Româneşti, înlăturat de revoluţia de la 1848, ,Gheorghe\ Bibescu; Prinţul George Bibescu voia a-şi face din flăcările ce miştiiie cămi-nurile atîtor nenorociţi aureola şa de pretendent la tronul Rorpânei “ (Ibi&)\ Despre -i,Vînzâtorii de icoane'.1 v/cap. Anul 1889 ăl acestei cărţi. In 1882.ministrul Rusiei la Bucureşti era prinţul Urusov ; Hitiovo i-a succedat acestuia abia în toamna anului 1886 - ' ; i4 Printr-o scrisoare din 25 martie/6 aprilie 1882 adresată Comitetului preiei (preşedinte:/ C.A, Rosetti', membri : D. Aug: Laurian. Gr, H. Gra.ndea, Ăl. Ciurcir, M: Minovici ş.aj Maria Rosetti se oferea să organizeze, constituind - o „secţiune co-pilăreşscâ/a presei", p serbare destinată celor mici pentru a contribui lâ-opera de ajutorare a ^incendiaţilor" din Moldova (Curiei'ul zilei. Războiul; român, an IVI 29 şi 30 martie 1682, p. 1—2), Serbarea a avut loc în grădina Cişmigiu, sub patronajul Societăţii presei, în zilele de 23 aprilie/4 mai, 24 aprilie/Ş mai şi 25 aprilie/ 6 mai 1882, dar; nu s-a bucurat de un succes depsebiţ, şi din caUza. căldurii^ excesive care se abătuse atunci asupra: Capitalei. Dintre surprizele oferite micilor participanţi ia serbări se remarca trenuleţul cu tracţiune animală care circula în jurul lacului, Iac aflaţi ca şi azi în nîijlojcul frumoasei grădini bucufeştene {„Lîngă chioşcul doamnei Rosetti era gara. Neamţ de unde pleca un drum âe fier în miniatură compus din 11 vagoane şi o maşina trasa de un măgăruş, pe nişte şine ad-hoc l De la gara Neamţ pînă la gara Fălciu, situată de cealaltă parte a lacului, în.apro-' piere de movilă, se plătea 59 bani de persoană1' — Serbarea de la Cişmigiu, TEL,, 28. aprilie 18Ş2, p. 3). Veniturile nete'ale acestei serbări-au fost de 24 ^24 lei (ROM., 18 mal 1882, p. 334). 15 Despre „cestiunea Dunării" v. in text, p. 98 şi notele 40, 41, p, 117—119. După ce guvernul român a respins pretenţiile Austro-Ungariei de a juca un.rol preponderent în reglementarea şi asigurarea libertăţii traficului pe secţiunea Dunării de la Porţile-de-Fier la Galaţi, marile puteri au realizat unele contacte confidenţiale în toamna şi iarna anului 1881, di scutind un proiect propus de delegatul Franţei în Comisia Europeană a Dunării, Camille Eugene Pier re Bar r ere, „secretar de ambasadă de întîia clasă*, proiect care făcea unele copcesif minore punctelor de vedere româneşti şi care, îri esenţă, prevedea următoarele: creârea unei Comisii mixte, forrbată -din reprezentanţii Bulgariei, României, Serbiei şi Austro-Ungarlei, în cadrul căreia preşedinţia permanentă revenea ultimului sţat. Din Comisia*-mixtă urma să facă parte şi un reprezentant al Comisiei Europene a Dupării, delegat pentru o perioadă de şase luni, potrivit ordine! alfabetice a denumirii statului (în limba franceză) (Căzan ; Rădulescu-Zoner, România şi Tripla Alianţă, p. 82—83). Acest proiect a fost adus la cunoştinţă oficial guvernului român la 15/27 aprilie 1882, prin intermediul, reprezentantului Franţei la Bucureşti. Proiectul. Barrere (acceptat de Austro-Ungaria şi de celelalte mari . puteri reprezentate în Comişia 'Europeană a Dunării) â fost considerat nesatisfăcător dc către guvernul român, deoarece leza: interesele stâţelor riverane de* a aplica, ele însele regulamentele internaţionale şi de. a asigura poliţia fluviala în apele lor teritoriale, acordînd .totodată unele drepturi prioritare unui stat neriveran — Austro-Ungaria —în această zonă a. marelui fluviu (Paul GQgeanu, Dunărea relaţiile internaţionale> Ed. Politică, Bucureşti,, 19 70,^ p. 100). Problema, dezbătută aprins de opinia, publică românească (în condiţiile îk care presa austro-urigară profera ameninţări dure la adresa ţării noastre, precum ziarul budâpestan Pester Lloyd: .„Dacă România îndrăzneşte să se împotrivească intereselor monarhiei, cari exclud \orice tranzâcţiune, cum e cazul cu Dunărea de Jos, se poate foarte uşor întîmpla;ca misiunea Austro-Ungariei în Orient să-şi ia drumul peste Bucureşti... Bine ar fi în tot cazul dacă cei din Bucureşti ş-ar gîndi puţin c£ statele mici mai curlnd au misiunea d-a! v servi ca obiecte de compensaţiup^-detnlrTie^a’deveni centre pentru noi formaţiuni politice" —■ TEL., 5 mai 1882, p. 1),. a- fost supusă discuţiei. Senatului prin interpelarea■ lui Petre Grâdişteanu, la 28 aprilie/10 mat 1882, şi a Aduiiărij Deputaţilor, prin .interpelarea lui G. Vernescu, la 1/13 mai 1882. In Senat au luat cuvîntul : Eug. Stâ-tescu, Gr. Sturdza, I.C. Brătianu (,*D-lor, îmi zicea un om de stat> într-o cestiune oarecare' : Ei bine, şi ce veţi cîştiga prin rezistenţa dv. înaintea Europei întregi ? Nu vedeţi la ce vă expuneţi ? Şi i-am. răspuns : Un cîştig mare :; noi ne preocupăm. mâi mulţ ca poporul român să aibă conştiinţa dreptuhlor sale fiindcă, cînd un popor eăte pătruns de acest sentiment, apoi anevoie poate ,să-i fie atacate acele drepturi* — Senatul. Şedinţa de la 28 aprilie 1882, D.CX. nr. 100, ,1/13: mai 1882, p. 1847), Th. Rosetti şiV. Boerescu, iar în Adunarea Deputaţilor : Mihail Kogâl-niceanu („...Austria totdeauna a căutat ca să devie $i să rămînă singura stăpînă pe Dunăre..." — D.C.L., nr, 1Q4, 4/16 mai 1882, p. 1898)* Ejug. Stătescu, P.ţ, Carp, Al. Lahovar^ şi I.C, Brătianu. Ultimele două citate reproduse^ de, Brac^ilbaşa diri presa Vremii, ca de obicei, cu foarte mare aproximaţie; sună astfel în. versiunea oficială : Aii Lahovary : „Din toate aceste; frămîfitâri, cari le numiţi activitate şi şiretlicuri, cari le numiţi diplomaţie, veţi termină cu cest ia Dunării cum aţi terminat cestiunea Basarabiei, cum âţi terminat ceştiun.ea Arab-Tabia, ctiib era.să se termine cestiunea ovreilor dacă hu întîlneâ pe acâşt£ bănci1 treimea aceeajcare vra împiediat ; de a da şi âc^te iqviri.din urrriă ţării pe câte o admiriistrâţi, Be ioate zilele vă lăiidaţi că aţi pus pe fruntea României ^coroana regală. Mi şe. ^a.re, că am* fost cu toţii părtaşi la această operă ; ne cam uitaţi, ne depărtaii de la ăpest^ banchet patriotic*. Bar ceea ce nu spuneţi es-te că mulţumită dv. această coroană a ţost'ştirbită şi lipsită de una din stemdle sale cele mai preţioase/ Dacă ni seţ ;ya lua. şi^suveranifetea Dunării de la Vîrcibrova la Marea Neagră, apoi ăceacordână va rămînea mai mult .ca un ornament heraldic, bun de pus pe uşile trăsurilor şi pe nasturii livrelelor* (Adunarea Deputaţilor, Şedinţa de la 2 mai 1882, D.C.L., rtr.’ 108, 4/16 niai 1882, p. 1914); $i, .145 îh replica, în aceeaşi şedinţă, Eug. Stătescu : „Şi dacă dv. aţi mers pînă acolo cu uitarea cuvintelor incît să spuneţi că coroana României nu va mai servi decît de blazon buh. pentru a se pune pe trăsuri şi pe nasturii livrelelor, cu aceasta n-aţi =* dovedit decît un lucru, este dorinţa ce aveţi de a vedea şi coroana României devenind aceea ce au devenit coroanele tutulor familiilor vechilor boieri, nişte ornamente vane pe uşile trăsurilor şi pe nasturii livrelelor" (Adunarea Deputaţilor, D.C.L., nr, 109, 5/1? 4riai 1802, p. 1936). Propunerea Barrere a fost discutată în se-shlhea de primăvară 1882 a Comisiei Europeiie a Dunării, câre îşi desfăşura lucrările la Galaţi, în favoarea ei pronunţi ndu-se toate statele participante cu drept dă vot deliberativ {Germania, Austru-Ungaria, Franţa, ‘Marea firitanie, Italia, Rusia, Turcia), cu excepţia României care a prezehtat un proiect prbpriu, amintit de Bacalbaşa, privind înfiinţarea unei autorităţi fluviale — Comisia de supraveghere— în oârcs Comisia Europeană a Dunării urma să fie reprezentată de doi delegaţi, iar statele ritterahe : Bulgaria, România şi' Seri>ia prin cîte lin delegat, preşedintele fiecărei sesiuni fiind omul dintre cei doi hiembri desemnaţi de Cdmisiâ Europeana (Petit Gogeânu, op. cit*, p. 105—106). Rorriâhia refuzîrid să accepte propunerea Bârnăre» acesta a fost respinsă, întrUleît adoptarea ei nu se putea face decît cu unanimitate db vbturi (Iulian Cârţînâ, iile Şeîtiuc, Dunărea în istoria poporului român, Ed/ştiinţifică, Bucureşti, 1572, p. 83). Intrucît Bacalbaşa nu relatează mâi departe curii ă Itiăt sfîrşit „câstiuhea Dimării" vom preciza numai că, în cadrul unei con-feiririţâ cSrii ă avut 16c la Londra în februarie-aprilie 1883, marile puteri reprezentate cti dtbpt de vot deliberativ au adoptat cu unele modificări j^proiectul Barrâfe", soluţie jie care România şi Bulgaria au refuzat să o accepte. După aderarea României lă Tripla Alianţă, în octombrie 1883, Austro-Ungaria nu â mai insista! asupra hotârfrilot luate la Londra şi astfel proiectata Comisia mixtă nu a mal luat fltiiţâ. ® Grădina Bordei — cu 6 suprafaţă de aproximativ 80 de pogoane — se afla în tiordul oraşului, de o parte şi alta a Bulevardului Aviatorilor de astăzi, Shcepînd cam de la Monumentul Eroilor Aerului şi pînă către lacurile Herăstrău şi Floreas-ca* „Pe la 1880 Grădina Bordei era 6 adevărată pădure cu arbori bâtrîni şi tineri, eu pajişti frumoase şi cu nurii tufiş care de la ân lâ an era mai des şi mâi ihâre“ CPotra, Bucureştii, p. 236). Pe locul fostei grădini s-au construit cvartale de locuinţâ (în cartierul de vile dintre capătul Căii Dorobanţilor şi lacul Floreasca unele străzi mai poartă ntime care amintesc despre vechâa înfăţişare şi destinaţii a locriltii: stradă Grădiiia Bordei, strada strada Crîtigului, stradă Heieştâului Ş4.)j/ikr o parte a fost înglobată, parcului Herăstrău. Despire petrecerile populare diri Grădina Bordei v. şi voi, I al acestei lucrări, p. 27SM-280t Grădină Etehesfeu ise află pe Şoseaua Kiseleff. . ' 17 Publicaţia umoristică ăhtiliberâlă Seaikl, cu precizarea „iâsă la ztib ihari*, a apărut la^ 11/23 iulie 1882 sub direcţia lui Ioan Athânasiade ; el a asigurat cdn-duâerâa revistei pînă la 6/18 februarie 1883, cîrid aceasta trece sub directoratul lut ţpâţi G- Isvoreanu (menţionat în frontispiciu de la 13/25 martie 1803); Scaiul şi-ă îţxeâtai apariţia o dată cu numărul 54 din 24 iulie/5 august 1883. Ioan B. Athariasiăde (18^0^1000) a fost şi director, responsabil şi proprietar al revistei umoristice Citi-Uniţi (care, specificau editorii ei, „apare după cheful nostru", şi acest chef, hotă un ziăr din epoeă, „se pare că le vine o dată pe săptăihlnă, joia" — Binele public, aii. *V, 8 huilă 1883, p. 1), iii prima ei serie (2/14 iunie 1883—7/10 octorhbrie 1084). Ântihţîhd îh iulie 1082 -apariţia Scaiului, syb direcţia domnului Aţhăriasiade, „avocat eUheŞcut prin spiritul său fin şl muşcător", Războiul (Weiss) făcfea o aluzie maliţioasă lâ înfăţişarea acestuia, amintită mai sus şi de Bacalbaşa : ,,îîjci că se putea măi hbnîâ^ţ director de caricaturi" (13 iulie 1082, p. 2). Parcurgând colecţia Scaiului dâ la Bibiibtâca Academiei Române nu am aflat zeflemelele la acţresa unui dâre -care „dpmri Ghidîi*. în Scttiuî erau ironizaţi, printre alţii, Dumitrii Gr. Ghica — ^Beizadea Dovleac" („mare cruce al ordinului botforţilor şi altor tinichele sţrăină Şl simpătriotibe" — nr. 3, 25 Iulie 1882, p. 2) şi ion Ghica (Beiul de Şâriios — mehţio-pâţ îh gluihă Că „directore*4 începînd dă la 20 inarţte/1 aprilie 1803), dar, probabil, Bacalbaşa tiu Se referă la vreunul din ei în textul care a gşrierăt această hoţăi La cotidianul Războiul, apărut în Bucureşti la 23 iuIie/4 august 1877, dijâ itiiţiativâ tipografului Ioan Weiss, care era şi proprietarul gazetei, poetul şi publi- 146 cistul Gr. ÎI. Grandea (1843—1897) a îndeplinit funcţia de redactor responsabil de la 17/29 septembrie 1877 pînâ la 27 iunie/9 iulie 1870, cînd, în urma unor neînţelegeri cu loan Weiss, se retrage de la gazetă şi-i intentează acestuia un proces de proprietate ce va dura pînâ în 1882. Incepîţid de la 25 mai'tie/6 aprilie 1880, Grandea Va edita şi el o gazetă cu titlul Războiul (care va apărea paralel cu aceea a lui Weiss), numită mai apoit pentru a nu-i deruta pe cititori, Războiul român ( cu o întrerupere de cîteva luni : mai-octombrie_ 1882 cînd va purta titlul Steaua Dunării, beneficiind acum de subvenţiile şi colaborarea lui Mihail Kogâlniceanu). Mediocru redactată, publicata dirijată de G. H. Grandea ocupa un loc modest în istoria presei noastre ; am folosit-o sporadic în notele acestei cărţi numai pentru unele informaţii documentare, ignorînd comentariul politic, de cele mai multe ori lipsit de consistenţă şi confuz. In mediocritate şi-a continuat existenţa şţ Războiul — Weiss, beneficiind însă de o bună informaţie internă, la care am apelat deseori, îndeosebi în filele următoare ale acestei cărţi. 13 In timpul iernii în sala Teatrului Naţional de pe Calea Victoriei aveau loc, alternativ, spectacole de teatru românesc şi de operă, acestea din urmă -susţinute, de obicei, de o trupă italiană (stagiunea 1882—1883 a fost deschisă la 20 octombrie/ l* noiembrie 1882 cu opera Aida de Verdi). Totodată actori români şi străini dădeau reprezentaţii diverse în sălile Bpssel sau Dacia dar, de regulă, cu spectacole de divertisment uşor (în ianuarie 1882, în sala Bossel, de pe Calea Victoriei, I. D. Io-nescu) ; la Ateneu (în sala veche de lîngă Cişmigiu) se puteau audia, din cînd în cînd, concerte; astfel, în ianuarie 1882 a concertat la Bucureşti celebrul violonist spaniol Pablo Sarasate — dar, desigur, pentru capitala unui stat european viaţa culturală era încă modestă, mai ales în condiţiile în care Teatrul Naţional — prima scenă a ţării — nu reuşea să atragă uri public constant, desfăşurîndu-şi spectacolele adeseori îii faţa unor săli "pe jumătate goale, deşi dispunea de cîţiva actori de excepţie. Cu referire la acest context nefavorabil reproducem o opihie "a lui Bacalbaşa din noiembrie 1882 : „Teatrul Naţional a început săî schioapete cumsecade", urmată de eonstatareâ: „Cafenelele, cîreiurtiile şi cafenelele-cînţînde se înmulţesc la Bucureşti. Cafenelele-cîntînde, mai ales, au ajuns în anul acesta o adevărată epidemie" (Bacon, Cronica săptăirtînală, TEL., 21 noiembrie 1882, p. 2—3). 23 Trupa actriţei Fany Tardini şi a fraţilor loan şi Alexandru Vlâdicescu, din care mai făceau parte Ion Anestin ş.a. (nu ştim dacă şi Mihail Mincu) şi-a început reprezentaţiile în sala şi grădina Teatrului Dacia joi 22 aprilie/ 4 mai 1882, oferind spectacole. în zilele de marţi, joi, sîmbătă şi duminică („Iluminarea grădinii, mal cu seamă în comodele-i loji> dă o figură magnifică acestui local. Joile şi duminicile e serbare deosebită de lume veselă şi elegantă la acest teatru“ — RĂZ.-W, 17 iunie 1882, p. .3). Reprezentaţiile trupei Vlădicescu-Tardiiii au continuat pînâ .la începutul lunii decembrie 1882 cînd, datorită boicotului spectatorilor evrei iritaţi de im.elp replici, din scenetă Oltenii la Iaşi (scenetă care se referea, probabil, la negustorii „olteni" aduşi în Iaşi să concureze micul comerţ asigurat acolo îndeosebi de evrei) şi-a întrerupt stagiunea bucure^teană desfăşurată în bună parte cu succes, pentru a da o serie de spectacole în timpul iernii la Buzău („ovreii s-au pus în grevă şi nu mai calcă la Teatrul Dacia" — Un plebeian, Saptâmîna teatrală, TEL.!! 3 decembrie 1882, p, 2—3). „Tabloul cu cînţece" Oltenii la laşi (reprezentat pentru prima oară la Teatrul Dacia la 18/30 septembrie 1882) nu aparţinea însă „cunoscutului anţievreu" I. N. ^olichrqhiade ci publicistului şi dramaturgului mindr George P, Georgiân (Binele public, an. V, i iunie 1883, p. 3). 21 Dacă observaţia lui Bacalbaşa era valabilă pentru alţi ani* vara anului 1882! a oferit bucureştenilor rămaşi pradă caniculei un număr destul de mare de variante pentru a-şi petrece (uneori) cu folos serile libere : la Teatrul Dacia dădea spectacole trupa Vlădicescu-Tardini; începînd din luna iulie, în grădina Raşca puteau fi urmărite reprezentaţiile oferite de un grup de actori ai Naţionalului, în friiiite cu Grigore Manolescu (în septembrie ş-a jucat O noapte furtunoasă de Cara-giale, cu Manolescu, Iulian, Mateescu, Ianeu Peţ£esGu, Aristizza Rpmanescu) ; îti grădina Eldorado, din şpatele parcului. Episcopiei, juca q trupă franceză de operetă (mai-iuriie) ; în grădina Orfeu (Kosman) de pe strada Ştirbei-yqdâ puţeau fi audiate seratele muzicale ale Societăţii filarmonice Lyra) (iulie)!* Iqah aminteşte şt el de alte „teatre de vară"; Cazinoui francez de pe stradă Sf. lojgidă, sala Ziegler, de pe Calea Qrlyiţei, Paţac, în Piaţa de flori, Stadt-Pest ş.a. (Teatrul românesc, III, p. 515, nota- 25). 22 In anii 18180' o: cursă cu trăsura „de piaţă “ („voitUfe de place11) costa un leu, iar ora — doi lei 0ucarest. Manueldu voyageur, par ÂJ® Bucureşti, 1879, p. 41), în timp ce o ^ălătpne cu tramvaiul se ridica la 10, 15J 20|; 30 sau 40 de bani, în funcţie de distanţă -p.1 42). Costul unei plimbări la Şo6ea; cu birja putea, deci, să fie de ciripi lei;f aşa cum notează Bacalbaşâ, mai ales dacă ţinem seama că aici se desfăşut€';^n:'-â4evărat ritual al promenadei, după reguli :beficrişe, dar respectate cu- sţrfcteţev^jţ-ttfiî^a bună“ se cuvenea să facă o plimbare, ^lnic, la^ Şosea, iarna între orele"; 14^-17 iar vara între 17—22 f trăsura, după ce depăşea Capul Podului (Piaţa Victoriei de astăzi) pătrundea în primul rond (aflat dincdlo de clădirea care adăposteşte5 astăzi un muzeu) şi se deplasa încet către al doilea (înainte de Arcul de Triumf de astăzi) ; aici se oprea o vreme, revenind apoi cu mici staţionări „sur le bord de, la Chaussee11 către primul rond şi întreg ceremonialul se mai repeta o dătâ^ «Kbmânii şi româncele — ţinea să precizeze ghidul citat mâi strş — pun foarte rar piciorul pe pămînt spre a se plimba pe aleile care mărginesc Şoseaua. Tolăniţi în trăsuri; îi privesc pe cei care trec sau vin şi îşi înmulţesc staţionările pentru , â Vddda mai bine şi a fi mai bine văzuţi.. Ei părăsesc Şoseaua numai după ce s-au încredinţat că, prezenţa lor a fost îndeajuns remarcată“ (Ibid., p. 51, originalul în 1b, franceză). ' .. ' Pentru localurile menţionate şi în primul tom al'acestei lucrări, vezi acolo explicaţiile respective, potrivit Indicelui de nume. Restaurantele cu grădină Ave-did, Sans Souci (în 1879 „sucursala lui Frascatti11) şi Vila regala se aflau în zona Şosdlei Kiseleff : ultimul în apropierea Bufetului de mai tîrziu (astăzi patiseria Doina), iar Sans Souci ,pe partea dreaptă a Şoselei, înainte de Arcul de Triumf. 24 Bacalbaşa enumeră la întîmplare în aceste pagini cîteva localuri existente în Bucureşti în pltimele trei decenii ale secolului trecut, dar nu toate, evident, fiinţau în aîitil 188?, an care face’ obiectul acestui capitol. în 1879 un ghid al Bucureştilor recomanda străinilor îri'primul rînd restaurantele „â la carte41 : Grand Hdtel du Boulevard, Hugues, Broft, Labes (sţr. Smîrdan), Raşca (str. Academiei 23), Stavri (Academiei 27) şi apoi restaurantele „â la carte et â prix-fixe, vin compris11 ; Guichard (Ştirbei Vodă 12), Gasino francais (str. Sf. Ionică, în spatele Teatrului Naţional), Union Suisse (str. Ştirbei Vodă, vis-â-vis de Guichard), Frascatti (pe Calea Victoriei, în faţa Teatrului), Oteteleşanu (tot pe Calea Victoriei) (Bucarest. Manuel du voyageur, par, A. L., Bucureşti, 1879, p. 30—32). Un ghid din 1882 enumera selectiv 29* de birturi şi restaurante bucureştene şi 32 de cafenele, printre „birtaşi11 fiind înregistraţi : Antonovici Avedic, Stavri Constanţinovici, E. Gilet, Ioan Constantin (str. Doamnei 5), Ionescu N. Iordache (str. Covaci 7) ş.a. (Th. Bauer, Călăuza Bucureştilor, 1882). Patronul restaurantului şi grădinii Raşca, Ignatz Hrtska înceţase nu demult din viaţă, la 14/26 aprilie 1882, în etate de 56 de ani (ROM., 16 aprilie îgg?. p. 335). Segmentul din strada Ştirbei Vodă, menţionat mai sus, era viitoarea şi actuala stradă Câmpineanu; 25 Birt (şi grădină de vară), cu lăutari, situat pe strada Ştirbei-Vodă, amintit şi de Caragiale în „balada haiducească11 Şfînt-lon din. 1897 („Şi-am strigat şi eu şi el: /«Hai degrabă la Purcel !»/Ş-aci, tot la un gînd iar/Am cerut cîte-un pahar...11 ş.a.m.d.) ; poarele nostru scriitor numea asemenea localuri „gherdapurile Bucureştilor11 pentru că nu se putea, „cînd aveai cele • mair buneiintenţii să te • duci drepţ acasă, şă nu te opreşti la unul din ele11 (ef. I. Suchianuân : Amintiri despre Cava-gîale, antologie $i prefaţă de Şt. Cazimir,Ed. Minerva, Bucureşti, 1972, p. 194). Gherdap— loc periculos pe-cursul unei ape. 26 Preţurile amintite de Bacalbaşa-sînt destul de exacte pentru anii 1880 (v. Preţurile curente ale celor mai obicinuite articole' de ^îndestulare publică din comuna Bucureşti în lunile iulie şi august 1882, M.C.P.B., nr. 48, 11 decembrie 1882, p. 523—526)* La restaurantul Union-Suisse prînzul costa 2;Uei iar cina 2,50 lei; la Frascatti, dejunul 3 lei, cina 4 lei ; pensiunea pe lună la restaurantul Guichard se ridica la 120 sau 150 lei, iar la Union-Suisse . la 100* de lei (Bucarest.. Manuel du 148 voyageur par A. L.,_Bucureşti, .1879* p. 30—32). Dacăj ţinem> seama*canin funcţionar inferior (copist) cîştiga cam 100 de lei pe lună ş* <;â ziua, de lucru „cu mîinile“ se plătea cu 2,50 lei (în ianuarie 1882) — principalele restaurante bucureştene erau —-atunci ca şi astăzi — cu totul inaccesibile celor cu venituri modeste sau chiar medii. „Vinurile Brătianu “ erau produse pe moşia acestuia, foarte^bîne, gospodărită şi utilată, de la. Fiorica. . , r 27 „Aflăm că aseară, pe la orele 6, s-a întîmplat la. Şosea vun^ fapt'din * cele mai deplorabile. Caporalul de călăraşiJSan; Marin, vemnd;ilaj trăsura ? d-lui deputat N. Blaremberg, i-a, dat mai multe lovituri cu pumnul îri cap, .şi piept. Caporalul Sân Marin e arestat. Se zice că starea d-lui N. Blaremberg eşţe «gravă. Deplîngem acest, fapt din toate punctele de vedere“ (Ştiri ale ziiei,\îtâM.r^2& mai 1882, p. 366). Acest fapt divers oarecare, cu personaje din „lumea:: bună^avremii şi cu subtext amoros, a preocupat excesiv opipia publică" bucureşte^năîin anul. 1882. Ba-calbaşa relatează cprect întîmplarea petrecută la Şoseaua Kiseleff miercuri 26 riiai/ 7 iunie 1882, pe la orele 8 seara, în apropierea locuinţei prinţuluţ D. Gr. Ghica (Atentatul de la Şosea, TEL., 29 mai 1882, p. 3). Personajele scenei; tragi-comice erau : G. San Marin, caporal în escadronul de călăraşi;Ilfov, fiul lui lordache San Marin din Ploieşti, tînăr cu o putere „erculeânâ“ (în timpul expertizei medicale „cu o singură mînâ a ridicat cje joşi pe d. dr. Romniceanu“ — TEL., % Iunie 1882, p. 2) ; Constantin Stoicescu (n. 1852), ploieştean şi el, cumnatul lui G. Sarv Marin, fruntaş poliţie liberal, viitor ministru; Nicolae Moret Blaremberg (1837—1896), jurist, fruntaş politic conservator ; Anica Scorţeanu, fostă „femme de cIiambre“A al mamei lui Nicolae Blaremberg, trimisă de acesta intr-o nefericită misiune secretă de captare a bunăvoinţei tinerei şi frumoasei doamne Stoicescu. 2* Remanierea ministerială a avut loc la 1/13 august 1882, fiind una dihţre multele modificări ale echipei guvernamentale conduse cu din ce în ce mâi mare autoritate dp I. C. Brătianu; Eminescu se referea în Timpul, la 31 iulie/12 august 1882. la „cele patruzeci şi atîtea de» combinaţiuni ministeriale cu care a petrecut d. Brătianu anii săi de guvemămînt“ (Eminescu,. Opere, XIII, p. 156). P.S; Aurelian a intrat în guvern ca ministru al Instrucţiunii Publice ; şi^au păstrat portofoliile numai: George Lecca (Finanţele) şi generalul Nicolae Dablja (Lucrările Publice). te \ Proqesul a durat patru zile, de joi 9/21 pînă luni l8/2£> septembrie' 1882 (cu excepţia zilei de duminică, desigur), jurnalele acordîridu-i un spaţiu mult mai mare decît unor evenimente cu adevărat importante şi care ar fi meritat să fie cunoscute mai temeinic de către opinia publică (Telegraful rezerva „cronicii judiciare “ din aceste zile, în unele numere, cîte 7-8 coloane, în condiţiile în care fiecare pagină cuprindea 4 coloane, a patra — şi ultima pagină fiind destinată — de obicei — reclamelor)^ După informaţiile preluate din mai multe jurnale Nicolae Bl^-remberg a fost* apărat de : G. Vernescu, N. Fleva, Â. Pascal, N. Ionescu, 1VL^Jorţiea, D. Giani ş.a. iat; Sam Marin-Stoicescu de : P. Grădişteanu, Radu Staniaft (din Plofeştl), Gr. Păucescu, M. Schina, Vlădescu, Gr, Vulturescu, N, Crătunescu, D, fŢâche] Ioneşcu, Gr. Ventura. I. Pretor ş.a. (Cober, Cronica judiciară, TEL.,, ii septembrie 1882, p. 2—3 ; RÂZ.-W, 10 septembrie 1882, p. 2 ; Afacerea de la Şoseaf şuplimerit la TEL., 23 septembrie 1882, 4 pagini). Nicolae Blaremberg s-a apărat, întoadevăr, şi singur („D-sa se încearcă a pune in evidenţă, citind şi cunoscuta dramă Othello, că această bătâie a fost făcută din chiar senin, neprovocată dd nici un motivă Cober, Cronica judiciară, TEL., 14 septembrie 1882, p. 2), lucru pe care G. San Marin iiu l-ar fi putut face întrucit nu prea ştia bine limbă română, pe care o cam uitase în timpul studiilor din Franţa! Sentinţa a fost aceea notată de BacalbaŞa, „ cheltuielile în profitul statului “ de 2000 de lei urmînd să fie suportate solidar de G. San Marin şi C. Stoicescu (Procesul Blaremberg-San Marin, ROM., 15 septembrie 1882, p. 692—693 ; Cober: Cronica judiciară, TEL., 15 septembrie 1882, p. 2—3). Curtea de Apel din Bucureşti, secţiunea â 111-a, a rejudecat procesul la sfîrşitul lunii noiembrie 1882 (dezbaterile au durat din nou patru zile; în favoarea lui Blaremberg pledînti şi Al. Lahovary, combătut de Petre Grădişteanu, care cpn- 149 chigea în inţervenţiaţ*sa;că „d. Rlayemberg este prea capabil să trimită o pezevenghe să faca propuneri ruşinoase" — €ober, Cronica judiciara, TEL., 2 decembrie 1882, p. 2); şenţinţa a fost aceea înregistrată corect în text ele Bacalbaşa {Ibid, p. 3). ţţpţşrîrda Curţii dg Apel a rămas definitiva după respingerea de către Curtea de Casaţie a apelului înaintat de avocaţii apărării (Procesul Btaremberg- Sân Marin, RÂZ-W., 2 martie-1883, p. 1). 31 Ip şedinţa Adunării Beputaţijor din 31 ipai/12 iunie 1882, prpnunţîndu-se V^gipienţ îpippţriya votării în regim de urgenţa ş legii prin care se acorda deputaţilor ^cărţt pdrmanprite de libeii parcurs pe linia ferată”, C. A, Rosetti, aminţind de proiectele de lege propuse de el şi de alţii şi nesupuse discuţiei (privind „dezrobirea” sătenilor de plata unor datorii, interzicerea cumulului ş.a.) îi Va acuza pe c^egii^ai din Parlament de indiferenţa faţă de problemele majore ale ţârii („N-aţi' ayuf timprpenţru acele legi, dara găsiţi timp astăzi, in ziua din urmă [a şeşfppii AduhăBlor Legiuitoare] să opriţi lucruri însemnate ca să cereţi bilete de liber parcurs, ca şă poaţă zice oricine ca le cereţi ca să vă plimbaţi^ — Adunarea mai 1882, D.C.L., nr. 129, 1/13 iunie 1882, p. 2378) ;' în consecinţă, deşi votul în legătură cu respectivul proiect de lege va fi declarat nul (34 deputaţi an votat pentru, 32 contra, iar 14 s-au abţinut), C. A. Rosetti va anunţa în aceeaşi şedinţa că renunţă la mandatul de deputaţ („în urma proiect teior lege Propuse de mipe şi rămase nelucrate de secţiuni şi altele de delegaţi” precum şi a „votului da azi“), stăruind asupra hotărîrii sale, în ciuda1 intervenţiei binevoitoare a lui Titu Maioreşcu) („... d-să este, dacă nu cel mai însemnat* dar, desigur, unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai democraţiei române” —Ibid., p. 2383) şi a unor prieteni 'politic! (Pană Buescu). La începutul lunii august 1882 el va anunţa — prin intermediul Românului — căj şe retrage din viaţa politică, ÎHÎndVşL'ră^ ta Partizanii săi (cu îndempul : „Nii yă despărţiţi de popor, iubiţi pe şătepi şi lucraţi mereu pentru a li se da dreptate, lumină şi egalitate../4 ~ cf ŞJafîn Bucur, C A. Rosetti, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970, p. 423b această hptărîre fiind determinată şi de numirea lui D. A. Sţurdza — a^ept al alianţei cu puţşnle ceiiţrale — la 1/13 august 1882, ca ministru al Afacerilor Străine, serhn câ şeful guvernului înclina către apropierea de aceste state europene, fruntaşul liberal-radical rămîriînd un susţinător statornic al alianţei tradiţionale eu Franţa. Mîhnit şi de marţea fiului şă1! Mirpea (întâmplată în iunie 1882, la numai 32 de ani), C. Â. ^osetS părăsi ţara, în septembrie 1882, pentru a se stabili pentru cîteva luni în yfânţâ, nu înainte de a lăsa Românul în grija devotatului său amifc mai tîpăr, îftnif Coţştinescu (scrisoarea către acşşta, datată 21 septembrie/3 octombrie 188% în |tOĂ£, 22 septembrie 1882). 32 Restaurantul hotelului Hugues, aflat pe Calea Victoriei nr. 38, peste drum de Teatrul Naţional, era vestit pentru rafinamentul bucătăriei sale. Cîteva repere pentru înţelegerea listei de bucate: soupe brouillee — sbpă bătută; sole peşte plat; salrhis de becasses — ostropel de sitari; dindonneau —* curcan tînâr ; petits poţs — mazăre fină; poites— pere ; raisins — struguri (fr). Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 21 pctombrie/2 noiembrie 1882 a luat acţ de renunţarea de către G.A. Rosetti la mandatul de depptat al Colegiului fii de Ilfov şi a primit,, totodată, cu numărul de voturi notat corect de Bacalbaşa demisia de la preşedinţia sa a lui p. Brătianu ; Al. Lahovary şi-a expus părerea de rău pentru „retragerea drsale" (a lui Brătianu), stăruind totodată asupra nepărti-nirii eu care Dumitru Brătianu „a prezidat întotdeauna dezbaterile acestei adunări” fAdumtea Deputaţilor. Şedinţa de la 21 octombrie 1$82, D.C.p., nr. 1, 22 oc-tomfcfie/3 pqieţnbrie 1882, p. 4). în aceeaşi şedinţă generalul Dimitrie Lecca a fost ales’ preşedinte al Camerei, iar D. Qiani şi l. Agarici, vicepreşedinţi (aceştia din urmă în locul lui P.S. Aurelian, devenit ministru şi a lui D. Lecca). Reales aproape în unanimitate deputat al Colegiului III de Ilfov, C. A. Rosetti va fi proclamat şi preşedinte al Adunării ‘ Deputaţilor, dar va renunţa încă o dată la mandatul de deputat, printr-o scrisoare adresată lui t). Lecca („Am depus mandatul de deputat pentru osebire de opiniuni între majoritatea Camerei şi mine în privinţă 150 proiectelor de legi ce am fost propus. Această osebire există încă..." — Adunarea Deputaţilor, Şedinţa, de la 17 noiembrie 1882, D.C.L., nr. 19, 18/30 noiembrie 1882, p.’ 25Q). 34 Lepn Gambetta (n. 1838), ora poliţie republican francez, preşedinte al Camerei (1879—1881) şi pehtrii .puţină vreme şef al cabinetului (noiembrie 1881 — ianuarie 1882) ; personalitatea sa a fost evocată în şedinţa Adunării Deputaţilor din 2Q deceipbrie 1882/1 ianuarie 1883 de către D. Lecca („pior deptuaţi, o ştire dureroasă ne vine din paris ; ea ne umple inimile de durere : . G^nbetţa, virtuosul cetăţean patrioţ, marele orator al tribunei franceze a murit" — Adunarea Deputaţilor. Şe^iţiţa de lu 20 decembrie 18Ş2, D.C.L., nr. 43, 21 decembrie 1882/2 ianuarie 1883, p. 523) şi de N. Blaremberg, care a rostit, în încheiere, cuvintele notate ex§cţ de Bacalbaşa, urmate do „aplauze unanime, îndelung repeţite “ (ibid.). 35 Bacalbaşa se referă la un pact electoral realizat între conservatorii reprezentaţi de oficiosul Timpul şi „liberalii independenţi “ ai lui G. Vşrnescu {cu organul 'de presa Şinele public, apărut începînd din noiembrie 1878), cu şcopul de a împiedica constituirea — ca urmare a alegerilor ce urmau şâ aibă loc a unei majorităţi liberale capabile să impună modificarea Constituţiei. La 19/31 decembrie IŞtj# Timpul şi Şinele public anunţau că înţelegerea între cele două grupări politice era *,ţm fapt îndeplinit" (Cîncea, Viaţa politică, p. 95) ; comunicatul comun publicat de cele două cotidiene preciza că : „în faţa relelor ce ne bînţuie şi a celor ce ne ameninţă încă, cu un guvern ce nu mai cunoaşte nici un scriipul şi care nu mai acceptă nici un control, care întrebuinţează ca pîrghie în politică co-rupţiuţiea şi ipocrizia ; în ajunul încetării apropiate a mandatului reprezeptaţiunii naţionale actuale şi a poului apel la ţară ce se va face în curînd ; în faţa mai ales a frigurilor de revizuire ce au coprifts dodâtă majoritatea, îngrijirea a devenit generală şi am crezut că era de datoria tuturor nuanţelor opoziţiunii a se apropia şi înţruhî 'ă opune o rezistenţă serioasă la toate aceste veleităţi de abşolutişm, Spre a asigura jocul regulat al ihstituţiunilor şi triumful voinţei adevărate şi liber manifestate a ţării". Eră acuzat, totodată, I.C. Brătianu care, concentrînd puterea în mîinile sale, dovedea unele înclinaţii dictatoriale, neacceptate, într-adevăr, de opinia publică rqmâhească: „Dictatura sub care trăim se manifestă zjlnic spb toate fprţnele. Un singur orn a luat asupra lui să cugete şi să voiască pentru o naţiune îriţrŞăgă, ceilalţi consilieri ai Coroanei adunaţi în jurul lui nu mâi formează uri consiliu deliberativ ci un simplu cortegiu" (Binele public, an. V, nr. 17/1085, Î9 decebmrie 1882, p. 1)., Era vorba, de fapt, de o primă regrupare, îri înfăptuirea căreia Al. Lahovary a jucat un rol important (Bulei, Partidul conservator, p. 33—34), pe drumul creerii, nu peste multă vreme a puternicii „opoziţii unite" care în 1888 va contribui hotărîtor la răsturnarea guvernului I.C. Brătianu. 36 36 C.A, Rosetti (care-1 iritase în ultima vreme şi pe regele Carol cu ideile sale insistent repetate privind realizarea unor reforme burghezo-democratice, căci acesta i se confesa, la 31 mai/12 iunie 1882, lui Titu Maiorescu, precizînd că „e de părere că Rosetti a făcut tot timpul pînă la bătrîneţe agitaţii şi că vrea acum, cînd toate au ajuns după dorinţă, totuşi să agite mai departe" — Maiorescu, însemnări zilnice, II, p. 71) propusese, prip Românul, la 29 august/11 septembrie 1882, revizuirea Constituţiei, îndeosebi în vederea introducerii unor prevederi care să contribuie la modificarea în spirit mai democratic a legii electorale care, după opinia oficiosului radical, era „corupţiunea prezentă, impusă şi legalizată de Constituţiune" (ROM., 29 august 1882, p. 669). Iniţial, C.A. Rosetti se. gîndise la contopirea colegiilor I, II şi IV ale Adunării Deputaţilor şi la unificarea celor două colegii din Senat („dacă el se menţine"), dar peste cîtpva zile va reveni cu propunerea de contopire numai a colegiilor I şi II (în care votau mai cu seamă proprietarii rurali — v. amănunte despre legea electorală din 1866 în voi. I al acestei lucrări, p. 153 şi nota 9). I.C. Brătianu nu acceptase de la început ideea revizuirii Constituţiei, dar ulterior, de teamă că şi grupul rosettist se va desprinde din partidul liberal, va declanşa acţiunea de modificare a actului fundamental al ţării considerînd că e „mai prudent să facem această revizie astăzi, cînd radicalii nu prea sunt numeroşi şi cînd văd că ei nu prea au destulă putere şi cînd chiar ei nu merg la sufragiul universal" (Gr. Chiriţăj Modificarea Constituţiei în 1884. Desprinderea grupării li-beral-radicale conduse de C.A. Rosetti din partidul liberal, Studii, Bucureşti, to- 151 mul 23. nt\ 4. 1071). y. 7,Yi : el era. lomclui/L interesul în unificarea colegiilor I şt II cit* O.-i ivit-rij în vederea slăbirii puterii ckTtmviie a moş ieri mii m implicit a partidului conservator. Colegiul l r.iix* în mod obişnuit ia dispoziţia, acestuia. Deputat ii Şi senatorii liberali au discutai* propunerile ck revizii; re a CAm.stiU.uici In „întruniri intime" începi nd do lu mijlocul lunii noiembrie 1882 : oficial dezbateri ie privind articolele clin Constituţie care urmau .să fie revizuite au început la 22 decembrie 1882/3 ianuarie 1833. in Adunarea Dopa taţi lor propunerea fiind susţinută de 1. Cămpineanu (în numele « bl do deputaţi), iar in Senat de Vasite Boevescu (în nume ie a 8 senatori). Ideea revizuirii Constituţiei — si îndeosebi a leiţii electorale — n iost respinsă cu hotărhv in Parlament de reprezentanţii moşierimir con-«oî-va iun re care dec iar au solemn, prin vocea autorizată a Iul Lascâr Ca larg tu că : ..un asemenea, lucru nu se poare face eu o aşa uşurinţă, să îngropaţi pentru vecie pr* prnprietari pun includ alături cu aceia cari plătesc cue 20 şi 30 lei : căci tut ce are astăzi ţara este făcut cu punga şi osteneala propriei urilor" (.Senatul* Şedinţa de la V> î'a-HHane J8«.î, D.C.L., nr. 32. 15/27 ianuarie 1883. p. 890), ;J-7 In 1878 şi in anii următori redacţia şi admitiisiraţia cotidianului fiurboiid se aflau în „palatul Dacia*1. la capătul sLrd/.ii Lipscani dinspre Calea Victoiiei (strada Lipscani nr. 1) : în acelaşi luc funcţiona şi tipografia Thiel şi Weiss* în care se imprima jurnalul ţpalaiul Dacia. .*in curie"). In \olumul I ai acestei lucrări (p. ri9. nota HO) am indicat greşii locui unde se albi ,.palanul Dacia" în anii 1880 : clădirea eu două caturi ţiu cure funcţiona in K>77, dnd Emiaescu se muta la Bucureşti şi redacţiei Timpului) exista şi astăzi, cîrcd redactăm aceste note (1989), pe strada I-ipscani coli cu Calea Victoriei. în faţa magazinului Vioi oria. In franceză tamtrd înseamnă : raţă. râtoi, dar, cu sens figurat şi : ştire falsă, iar prin extensie ; ziar de senzaţie, cu prinzi nd ştiri false. îr Tr\ 1878—1878 tkîinisioru.1 instrucţiunii Publice se aflu pe strada Colţei nr, •12. ..culoare:» do- galben" 1 Că lăuta Bucureştilor. Bucureşti, 1870) earn pe acolo pe u nde ft u le van iul- Bă I ccsc u do as lăzi în: iin l\ş t e s tra da Ba 1 işt e. Despre dosi iuti rea lui Ba cal ba şa şi colaborarea sa la Cariera! romă îi, v. ;nai sus. p. 1U5 şi notele 73. 74 do ia p. 128. precum şi prefaţa noastră In voi. i al acestei lucrări, n. X—XL Li\ Telegraful el va inaugura. \n :■<) sepienîbne/2 nctutubrio 1331. o rubrică. Iu început sâpiâmmală, „Cronica* r semnală cu pseudonimul Baco îi, rubrică din care am cirul sporadic în note ie cărţii de faţă. Anul 1883 I V ia ţa J>u cur e.ş tcană, Con t r aban dclo bucuros te nc. Petreceri aristocratice. Camerele de revizuire. O manifestaţie iredentista.] Viaţa bucureşteană Obiceiul de a face revelionul în restaurante nu este de astăzi, nu este nici postbelic* nu este nici de dnd s-a deschis in Bucureşti Cazinoul de Paris, este cu mult mai vechi. F.slc astăzi aproape o jumătate de se.ro! de eînd ..lumea cea bună'* mergea ia restaurant pentru revelion. Claymoor ne spune aceasta in t'Indr.pe act ance Roumainv de la 3 ianuarie. ..La miezul nopţii s-a roveiionai mai peste lot. in cerc intim* in lumea mare ca şi la circiumă. Cîleva doamne mari {grandes damesj au trecui de la teatru la restauram, unde, intr-un cabinei particular, şi-au muiat, rumenele lor buze intr-o cupă de IVIumm frapată.”* Iată singura deosebire : pe cind astăzi lumea revelioneazâ in sălile mari ale restaurantelor, intr-un general amestec şi’ în sunetele jaazban-dului, pe vremea anului KîR3 se rewliona discret* în cabinete particulare. Iarna fiind geroasă, lacul Cişmigiului începe să aibă clientela .; pe gheata lucie înalta societate îşi dâ plăcerea de a aluneca in toate zilele.* înalta societate acaparează Sacul şi-i dă autoritate *şi ..vază”. Se organizează curse cari Încep la ora 2 după amiază* Sunt 2 muzici militare, iar comitetul acestor întreceri e compus din oameni serioşi din societatea de sus-. Iată compoziţia : Constantin Boorescu. maior N* Vlădoiar.u. Iancu Lahovary. M. Sutu* Iun Siavvi Brâîianu. Emil Cosrinescu *şi A. Decan. Arbitrii pentru plecare şi sosire : generalul Haraiambie* Gr. Cerchez. Lcon Lebel, N. Cui arida* N. Cerchez. I. Ghica, AL Oteteîcşianu, Duminică î) ianuarie au fost cursele. In cursa do mica iuieală, înconjurul lacului o dain. a luat premiul maiorul Vlădoianu* bătînd cu un c vip pe Ti li că (Chri.sîian) Orâscu. Au fost 13 concurenţi. Cursa a doua, a figurilor, timp de 15 minute, a fost câştigată de L. Edouard* bătînd pe Benedict Petrescu* .sosit al doilea. La a treia cursă, vinălua rea drapelului, cea mai interesantă, au concurat coi mai. tari pat.ineuri. in număr de i) : Ti ii că Orăseu. Ti adu Cnrnoscu, ' Vezi nfilt'if; ,vi- In slirjiHil cupiloiniui. mce pia;: cu p. tlî3. 153 (?. Capeleanu, Rădulescu, Popim, Scarlat Ghica, Constantin Duca şi Ii Ghica. Trebuia de făcut de două ori înconjurul lacului fără să ţi se fi luat drapelul din mină. Premiul a fost cîştigat de Tilică Orăscu, după multe peripeţii, lupte, căderi şi situaţii comice, A patra cursă de fond : trei ori înconjurul lacului a fost cîştigată uşor de N. Cuţarida, Tilică Orăscu al 2-lea. Publicul era foarte pasionat după aceste întreceri sportive; la 9 ianuarie s-au înregistrat 1700 intrări plătite, ceea ce era foarte mult pentru vremea aceea.^ Epoca de care mă ocup era şi epoca marilor baluri în casele particulare ale boierilor’ noştri. Fiindcă au dispărut boierii, au dispărut şi bâlu-lurile.. Astăzi toată lumea petrece prin sălile otelurilor şi restaurantelor, orgamzînd ceaiuri dansante şî alte chermeze cu scop de binefacere. Iată programul acestor serbări pentru luna februarie 1883, după Claymoor * Joi 3 februarie, mare serată la otelul prinţului Bîbescu. Sîmbătă 5 februarie, mare bal mascat la Operă (adică Teatrul Naţional). Tpate benoarele au fost reţinute. Se vorbeşte de o mare bandă de „bebei“ şi de ,,bone“ care vor asista la această serbare. Marţi 6 februarie, mare reprezentaţie de gală dată de prinţesa Elena Bibescu la Teatrul Naţional, cu graţiosul concurs al mai multor persoane din societate. Miercuri 9 februarie, mare bal ţărănesc: al Societăţii Furnica. Joi 10 februarie, bal la otelul Suţu. Vineri 11 februarie, mare bal la d. Ion Marghiloman. Mai multe recepţiuni cu ceai la legaţiunea Rusiei. In ultimele zile ale Carnavalului, mare bal la George Cantacuzino.4 Camerele votează revizuirea Constituţiei după dezbateri violente şi foarte agitate,. 5 C.A. Rosetti e tot în streinătate, dar partizanii săi din Parlament încep să ia atitudini neprieteneşti faţă de guvern. Pe de altă parte, opoziţia de toate nuanţele — afară de Dumitru Bră-tianu, care nu este încă opozant declarat — ia atitudini belicoase Ziarul Vlndependance Roumame, moderat pînă aci, trece hotărît în dmpul adversarilor ireductibili ai guvernului.6 Opoziţia se hotărăşte pentru un front unic şi pentru lupta dîrză în alegerile pentru Camerele de revizuire. Un comitet de luptă este ales. El e compus din : Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Mârzescu, C. Suţu, Al. Holbau, Gheorghe Vemescu, Alexandru Lahovary.7 Dar junimiştii lipsesc din front. Petre Carp a fost numit ministru al României la Viena, Titu Maiorescu profesor la Facultatea de litere din Bucureşti, Maiorescu şi Vasile Alecsandri membri ai Academiei Române, iar tratativele urmează pentru ca 15 junimişti să fie aleşi pe listele guvernamentale* în Camerele de revizuire Cu chipul acesta Brătianu dezorganizează iarăşi partidul conservator, slăbeşte frontul opoziţiei si creează un partid de opoziţie de care să poată dispune la trebuinţă.8 In sfîrşit se înfiinţează o Societate a presei. Treizeci şi trei de ziarişti se adună şi aleg următorul comitet : preşedinte, B. P. Hasdeu, vicepreşedinţi, D. A. Launan şi colonel Skeletti, I. G. Bibicescu, Al. Ciurcu, Emi-v nescu? Missail şi Barbu Constantinescu, membri, M. Minovici, casier. Dar această Societate nu va avea lungă viaţă, unul din motive-ejiap-tul că preşedinţia nu a fost dată lui C A. Rosetti. Motivul nealegeriî lui Rosetti a fost Eminescu, care, cu nici un preţ n-a voit să admită preşedinţia directorului Românului? v Eminescu erea un om mare, căci era un poet genial, dar în politică vedea strimt, n-avea lărgimea de orizont a lui Rosetti., erea pătimaş, nu ierta lui Rosetti cele două mari păcate, întîiul că erea liberal, al doilea că avea şi sînge grecesc în vine. Rosetti era cel dintîi ziarist al epocii lui, cine-i putea contesta aceasta, preşedinţia unei Societăţi de presă se cuvenea de drept omului care luptase o viaţă pentru libertatea presei ; totuşi glasul lui Eminescu a avut mai multă trecere şi Rosetti a fost înlăturat. Şi atunci, ca şi mai tîrziu, oamenii cu adevărată valoare pătrundeau mai greu decît mediocrităţile. ‘ Mediocritatea nu deştepta niciodată invidia. Eminescu erea ziarist politic, ca şi Rosetti. R. P. Hasdeu erea numai publicist. Eminescu nu admitea să existe în România un ziarist politic deasupra lui. încă un motiv ca să înlăture pe Rosetti şi să se puie sub preşedinţia lui Hasdeu, care nu-i subordona întâietatea lui ca ziarist politic.10 Contrabandele bucureştene Nicolae Xenopol, redactor la Românul, plecase în concediu ; trebuia cineva care să-l înlocuiască p:e timp de o lună, Am fost cerut eu de la Telegraful. Astfel am fost, timp de o lună, redactor la Românul. De la Românul am trecut şef de biurou la serviciul accizelor de la Primăria Capitalei. Doctorul Sergiu, care era ajutor de primar, prinsese simpatie de mine din puţinul cît scrisesem la Telegraful şi Românul. Aşa că mă voia lâ primărie. Pe vremea aceea existau încă accizele comunale. Accizele fuseseră arendate unei asociaţii particulare, sub preşedinţia d-lui Balanolu. Dar tocmai în anul 1383 primăria luase căutarea în regie a acestor venituri. directorul serviciului era Apostol Aricescu, fratele poetului Constantin Aricescu, care era tatăl pictorului nostru de astăzi şi a colonelului Tu-doricâ Aricescu din cavalerie. n In anul prim al regiei, veniturile au fost mai mari, fireşte, decît cîş-tiga comuna de pe urma antreprizei, însă tot nu au fost la înălţimea consumaţiei. Şi iată de ce : cînd antreprenorii au fos-t în ultimul an al concesiunii, au oferit băcanilor, angrosiştilor, cîrciurnariior etc. să le reducă taxele la jumătate, şi chiar la un sfert dacă vor voi să sc aprovizioneze pe mai mulţi ani. Fireşte că cei mai' mulţi au primit iar antrepriza a încasat' sume însemnate. De aceea, in anul care a urmat încetarea antreprizei. Capitala era saturată cu mare. parte din articolele de consumaţie.1^ Apoi erea contrabanda organizată pe o scară întinsă. Bucureşliul, avind o rază foarte întinsă şi foarte multe locuri deschise sau mascate cu vii. paza era extraordinar de grea. In special era greu de tot de păzit extremităţile Capitalei dinspre Vitan, Văcăreşti, Beilu etc Pe vremea aceea erau car ti ei e întregi care trăiau de pe urma contrabandei, în special de pe urma contrabandei spirtului. Fiindcă spirtul era un articol foarte sus taxat — 7 lei la deealiiru. In înţelegere cu fabricanţii, alo căror fabrice, erau instalate afară din raza şi raionul oraşului, şefii contrabandişti aveau sub ordinele lor echipe întregi de mahalagii de pe la Vitan, Bcllu etc., cure nu se ocupau decît cu contrabanda. Iar contrabanda le aducea câştiguri Însemnate. Bucureştciul de astăzi nici nu-şi pot închipui că, în chiar capitala României, pe la periferic, se petreceau scene şi lupte pe care astăzr le văd numai in filmele cinematografice. Dar nici chiar bucureştenii de atunci nu cunoşteau misterele nopţilor din unele cartiere Manoperile acestor contrabandişti creau nesfîrşite. In calitatea mea de şei al biuroului accizelor, am văzut numeroase instrumente care slujeau la introducerea spirtului prin barierele oraşului, pe dinaintea perceptorilor şi controlorilor comunali. Iată o parte din aceste metode : Găzarii : Aceştia aveau garniţe cu două funduri. Deasupra era pe* Irului, iar In fund spirtul, romul sau coniacul. Geamgiii . Punătorii de geamuri aveau cutiile lor măsluite. In peretele, de jos era practicată o deschizătură în care era introdus un tub de tinichea eonii ni nd spirt. Lemnarii : Căruţele cu lemne de la pădure treceau bariera încărcate ca de obicei. Dar printre aceste lemne ereau dteva trunchiuri mai groase, scobite în tot lungul lor, iar înăuntru iarăşi tuburi de tini coca cu spirt. InmormîntăriLe : tJn convoi mortuar trecea bariera către un cimitir din oraş In cap era popa care citea, in dosul coşciugului femei care se jeleau etc In realitate, era o bandă de contrabandişti, Popa era un contrabandist, femeile ereau din bandă, iar dacă ridicai capacul coşciugului, găseai cutii de tinichea pline cu spirt. Femeile borţoase : Zilnic treceau prin barieră cîteva femei cu pînticile la gură. într-o bună zi. un controlor mai curios a pus mina : pîntecele nu era altceva decît o cutie de tinichea plină cu spirt şi fasonată astfel incit să se adapteze corpului şi să simuleze sarcina 9 Trăsurile de Herea-sca : Sunt cunoscute acele trăsuri zise .,de He-reasca::, cu coviltir, acoperite.13 Ei bine, acest coviltir, bine acoperit şi bine căptuşit, cuprindea în toată întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt Căruţaşii <: Am văzut căruţe al căror fund era dublu, iar înăuntru aceleaşi cutii cu spirt. Am văzut o căruţă de chiristigiu a căreia osie era găurită şi înăuntru tubul eu, spirt, Butoaiele cu dublu fund : la control se declara vin, fiindcă vinul era mult mai uşor taxat, dar butoiul avea doua duble funduri în două părţi sau un singur dubli* fund. In aceste compartimente era spirt, rom sau coniac, DaC-ă. cotarul14 comunei era de rea credinţă, fiind cumpărat; de contrabandişti, afacerea mergea strună şi contrabanda trecea. Dar dacă cotarul era cinstit., prindea imediat frauda. Cotul nu intra în butoi atît de adine cit trebuia. Căruţele cu fin » Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul fânului. Aceste care erau sondate cu nişte ţepe lungi şi ascuţite. Dacă controlorul era mituit, declara că totul e în regulă. Femeile cu copii; Foarte ingenios mijloc. Femeii cu copii de ţî'ţă în braţe treceau dc la ţară la oraş. în pachetul din braţe — care nu era altceva decît un butoiaş cu spirt special — Se afla aşezat un instrument ingenios, . cînd femeia bătea c-u palma peste spatele butoiaşului acesta scotea uh ţipăt de copil. Spiritul, totdeauna bănuitor* al controlorilor şi perceptorilor, a descoperit şi această fraudă. Luptele : Dar, în afară de toate aceste fraude ascunse, erau şi eon-' trabandele făţişe. Am, spus că unele extremităţi ale Capitalei fiind deschise sau avînd ascunzători, paza era foarte greu de făcut. Prin aceste locuri — destul de bine cunoscute dealtfel — treceau contrabandele in mare Pe aci treceau căruţele încărcate cu butoaie sau contrabandişti, bărbaţi şi femei,, venind în şiruri şi purtînd în spinare cîte un butoiaş. Bineînţeles că, în afară do guarzii călări şi pedeştri, direcţia accizelor se slujea şi dc spioni. Aceşti spioni aduceau informaţiile şi denunţau locurile pe unde trebuia să treacă negreşit contrabandiştii. Se specifica banda care trebuia să lucreze, cit şi noaptea şi ora.. De cele mai multe ori denunţările erau opera contrabandiştilor, căci se dedea Direcţiei o pistă falşă ; pe cînd agenţii erau concentraţi la locul denunţat contrabanda trecea prin altă parte. Îmi amintesc cum odată a fost organizată o cursă. Inform,aţium sigure spuneau că în noaptea cutare, la ora cutare, o mare contrabandă va intra pe la Vitan,. dacă nu mă înşel. Direcţia a concentrat oameni de pază. In anul întîi al regiei, garda comunală nu era încă înfiinţată, de aceea comuna se slujea de oameni recrutaţi la întîmplarc. Mai intri erau inspectorii. apoi revizorii călări şi în fine paznicii pedeştri. Printre revizorii călări sc afla şi Năe Ulmeanu. al căruia nume ca bătăuş politic al liberaldor era celebru prin anii 18113-3 88,8 Rolurile au fost Împărţite, forţe însemnate au fost concentrate şi paza pusă. Denunţul era, de data aceasta, exact. La ora indicată, şirul de contrabandişti apăru. Imediat, oamenii comunei se repeziră din toate părţile asupra lor.. Dar nici contrabandiştii nu dormeau. Ştiind că în noaptea aceea va trebui să treacă o foarte însemnată cantitate de spirt, toată populaţia din partea locului veghea. La ântîiete ţipete, au ieşit de prin toate casete bărbaţi şi femei înarmaţi cu ciomege, cu topoare, cu furci şi o luptă crâncenă încep». Rezultatul a fost că doi. guam comunali au fost stilciţi în bătaie., iar un contrabandist a. fost ucis. Bineînţeles că s-au ţras, şi focuri de revolver. 157 După cum era şi firesc, ia acea noapte Întunecoasă numai o parte a contrabandei a fo-şţ capturată. Casa de la Colentina * In sTîrşiţ, mai era şi casa de la Colentina Intre comuna Bucureşti si comunele rurale dimprejur exista o limbă da pămint neutră numită ^îăonl în comuna Colentina, la marginea raionului, se află o circiumă unde se făceau mari depozite de spirt,, fiindcă acolo taxa aeeizului era numai de 50 bani la decalilru. Iar Ia limita cealaltă a raionului, pe teritoriul comunei Bucureşti, era o altă circiumă. De îâ circiuma din comuna Colentina pîna la circiuma din comuna Bucureşti era săpat,, p;e sub şoseaua raionului, un tunel,, fi astfel butoaiele cu spirt de la circiuma din comuna Colentina treceau în comuna cealaltă. Cu chipul acesta^ o mare parte a Bucur aş Iilor era alimentată cu spirt pentru care nu se plătea mai mult de 50 bani la decaliiru. Un contrabandist de forţă era un evreu, anume Sevlliio. Acesta era şi contrabandist şi denunţător. Negreşit, nu el trecea personal marfa în contrabandă, dar avea echipa lui eu care iueta pe picior mare. De foarte multe ori l-am văzut la Direcţia accizelor, venind să aducă denunţuri De cele mai multe ari denunţurile lui erau exacte Fiindcă Sevillio, ca om deştept ce era, avea un întreit şcop cînd denunţa : 1) Că lua parte din prima cuvenită destăinuiturilor unei contrabande ; 2) Fiindcă punea beţe-rt roate concurenţilor săi în contrabandă, contribuia ca să fie desfiinţaţi şi rămînea el singurul contrabandist în ramura spirtuluî 3) Fiindcă depărta bănuielile de la dînsul. Sevillio era foarte dibaci. Şi iată cum * dacă afla, în mod cert, că o contrabandă mai însemnată trebuia să se facă î'ntr-o noapte anumită şi anume în ce direcţie, venea imediat la Direcţia accizelor şi făcea denunţarea. Dar. în acelaşi timp, punea la cale o altă contrabandă însemnata de spirt pe cont propriu, in aceeaşi noapte, la aceeaşi oră şi, bineînţeles, pe ia un ait punct de trecere. Cum Direcţia dispunea de foarte puţine forţe de pază, acestea fiind aproape toate concentrate în punctul pe unde aveau să treacă contrabandiştii denunţaţi, punctul de trecere al lui Sevillio rămînea pustiu,. De altfel Direcţia ştia bine că Sevillio face contrabandă ; îl pusese chiar în urmărire, însă închidea da multa ori ochii, fiindcă aducea servicii destul de bune... Era unul din spionii dibaci ai administraţiei comunale. E cunoscut numele acelor fabricanţi de spirt cari, pînă la desfiinţarea accizelor, s-au îmbogăţit de pe urma contrabandei. Aceasta este una din foţele Bucureştilor de altădată care a dispărut definiţi Vv1^ Petreceri aristocratice Teatrul Naţional şchiopăta moron. Publicul nu venea la Teatrul Naţional, înalta antacUitc nici ivu vrea r-aucU do oteacic şi da actorii români î'Vmeilc dm arislofrape mei nu pica vom w .nunele, toată educai ia lor, tot sufletul lor era strein. Ochii şi mintea şi inima lor creau pironite asupra Parisului. Aceasta elită, înstrăinată de neamul ei. vorbea, scria, citea, cînta şi petrecea franţuzeşte. O greşajă de hmba franceză în această societate era discalificarea şi ridicolul pentru vecinicle. O greşulâ de limba română., o delkioasâ glumă. Dar înalta societate este miloasă, aceste femei fără* simţ şi ambiţiune naţională co^desoind să vina în ajutorul „des pauvfreş atieurş roummn$“t% cu ofranda lor generoasă. O reprezentaţie de gală fu pusă sub patronajul înaltei societăţi, biletele se vind în „societate" cu preţuri urcate, foţi snobii se bat după bilete, fiindcă toată aristocraţia va fi acolo Poporul, care urăşte pe aristocraţi, n-are eu toate aceste dorinţă mai vio decît să-i imite şi să le intre în suflet. In februarie se dă o mare reprezentaţie de gală la Teatrul NaţionaC Sala este strălucitoare de toată lumea aristocrată şi bogată a epocii. Mal întil a cântat la pian prinţesa Bibeseu, Apoi a apărut frumosul şl talentatul bariton brfiilean Iorgu Cayadia, care, cu vocea lui armonioasă, a cîntat Sania Mariu de Faure cît şi Unde eşti ?, versuri de Şerbănescu, muzica de Cavadia, cît şi Epistola de Gri-gore Centura, Apoi teatrul : După Klejtul de Abraham Dreyfus s-a jucat Un leu şi un zlot, comedie localizată după Les 37 sous de Monsieur- Monto-doin. Piesele au fost jucate de amatori. Un leu şi un zlot a fost jucată, în mijlocul, risetelor nebune, de către Crigofe Paleologu. mai tîrziu înalt magistrat, d-na Ana Marian, mama talentatului nostru artist diletant Lică Mariana, A. de Lena, Alexandru Brăiloiu, Constantin Grant, domnişoarele Burelly şi. tn sf:îrşitLd-nii Docan fi Alexandru Marghiloman,, viitorul ministru şi şef' de partid 17 Camera, înainte de a fi dizolvată, votează bugetul pe exerciţiul 1883-4384, acest buget se balanţează cu cifra de lei 125 039 535,61. lv In duminica Floriilor ™ 10 aprilie -- se execută întîia vânătoare de „paper-hunt“ n\ Este o petrecere jumătate sportiva, jumătate ..mondenă*! la care participă numai înalta societate Fiindcă trebuie ştiut că pe la anul, 1833 numai petrecerile societăţii aristocratice creau înregistrate de ziare şi aveau preţ,/ Intîlnirea a fost la rondul al 3-lea de la Şosea, Aci Constantin Isvo-ranu şi Alexandru* Marghiloman, îmbrăcaţi cu jachete roşii-, şepci negre, trîmbiţa la spinare şi cizme de lac, călări pe cai superbi, aşteptau toate eehipagiile pe drumul Herăstr ăului . Bestia era locotenentul Mituri! Laptcw care trecu repede, cu iuţeala fulgerului. Goana a durat 2 ore. m Dupâ aceea doamnele au scoborit din trăsuri, domnii le-au dat braţul şi toată această lume aristocratică a intrat în păduricea Bănesei unde s-a mîncat, s-a băut şi s-a dansat. Dar ce lume a vremurilor pierdute acum în bezna trecutului !... Principesa Urusof, principesa Ferdinand Ghica, d-na Lili Bălăceanu, d-şoarele Laptev, d-na Petre Grădişteanu, d-na Scarlat Ferikidi, d-na Is-voranu etc. Vînătoarea a fost condusă de Alexandru Marghiloman.21 Camerele de revizuire Lupta electorală pentru Camerele de revizuire este foarte vehementă. Partidul conservator, înţelegînd că revizuirea legii electorale şi desfiinţarea restrînsului Colegiu I însemnează o grea lovitură pentru el, face mari sforţări ca să biruiască. Pentru întîia oară de cînd au venit liberalii la putere întreaga opoziţie se coalizează şi retrage lui Ion Brătianu încrederea. Pînă aci aproape toată lumea politică erea de acord cum că omul situaţiunii este Ion Brătianu. acum, însă, se dă lupta de răsturnare. Ion Brătianu începe să fie numit. ..dictatorul”. „viceregele*' şi „Vizirul”. Toate ziarele opoziţiei iau tonul violent şi chiar injurios, însăşi l’Independance Floumaine, cum am mai spus, trece de la tonul moderat şi curtenitor de opoziţie la tonul violent al ziarelor româneşti. Opoziţia ştia bine că nu va dobîndi majoritatea în alegeri, dar voia să ia lui Brătianu putinţa de a dobîndi cele 2 treimi necesare spre a face revizuirea.22 Alegerile se fac în mijlocul protestărilor zgomotoase ale opoziţiei care se plînge de ingerinţe. Colegiul I de Cameră din Bucureşti e luat de guvern cu cea mai mare greutate. Ion Câmpineanu. candidatul guvernului, trece cu 223 voturi contra lui Gheorghe Vernescu. candidatul opoziţiei, care întruneşte 220. Dar, la Senat, Vernescu e ales la Colegiul I cu mare majoritate împotriva lui Beizadea Mitică Ghica. fostul preşedinte al Senatului. La Iaşi. opoziţia biruie aproape pe toată linia, opoziţia mai ia cîteva locuri în restul ţării, dai* guvernul dobîndeşte o majoritate zdrobitoare de cel puţin şase-2 şeptimi. astfel că revizuirea este asigurată.24 Acum opoziţiei nu-i mai rămîne decîl să recurgă la arma atît de obicinuită în luptele noastre politice : retragerea din Parlament. Din această cauză lupta se va da, în amîndouă Camerele, numai între cele două fracţiuni ale partidului liberal : fracţiunea radicală a lui C. A. Rosetti şi fracţiunea conservatoare a lui Ion Brătianu. Dumitru Brătianu. căzut la Cameră, este ales la Colegiul 2 de Senat din Argeş pe lista guvernamentală. Dumitru. Brătianu adresează o scrisoare alegătorilor săi. spunîndu-le că, ales in aceste condiţiuni. nu poate primi mandatul. Şi Dumitru Brătianu nu va face parte din Camerele de revizuire. Iar din ceasul acesta fratele mai mare al primului ministru va deveni, din zi in zi, tot mai ireductibil opozant.2”’ 160 Două amănunte ale acestor alegeri : intiiul este acela că Gheorghe Panu, mai tîrziu director al ziarului Lupta şi şef al partidului radical, este ales pentru întîia oară deputat. El e trimis în Cameră de către Colegiul al 4-lea de Iaşi şi va figura în grupul înaintat al lui C. A. Rosetti.* A] doilea amănunt e că generalul Dimitrie Lecca, preşedintele fostei Camere, cade în judeţul său la Bacău, aşa că guvernul e silit sâ-1 aleagă la Colegiul al 4-lea de Prahova. 2i' Opoziţia iese sfărîmată din alegeri, ea nu poate obţine decît 13 mandate la Cameră şi 11 la Senat 2/.'Inţelegînd că nu mai poate juca nici un rol activ în Camerele acestea şi că revizuirea legii electorale nu o mai poate împiedica, ea se retrage atît din Cameră cit şi din Senat, trei zile după deschiderea Parlamentului, în ziua de 10 mai,} mai înainte chiar ac alegerea biurourilor. Retragerea din Parlament este motivată de faptul că alegerile nu au fost libere. Actul de retragere este semnat de Nicolae Blaremberg, Lascăr Ca-targiu, N. Drosu, A. Gheorghiu, Al. Lahovary, general G. Mânu, Lascăr Rosetti, George Vernescu, Christian Teii, M. Kogălniceanu. D.S. Cesianu, Gr. Păucescu.-* Junimiştii nu s-au.asociat acestora şi au rămas in Parlament. Toi la fel nu s-au asociat nici fracţioniştii moldoveni în cap cu Nicolae îo-nescu, fiindcă ereau revizionişti. O manifestaţie iredentistă La Cameră, în comisiunea de revizuire sunt aleşi: general D. Lecca, Iancu Sturza, N. Gane, I. Agarici, D. Berendeiu, N. Voinov, P. Cazotti C. A. Rosetti, Anastase Stolojan, C. Nacu, Al. Papadopolu Calimachi. I Poenaru-Bordea, Nicolae Ionescu, Emil Costinescu şi V. Lascăr. Gheorghe Panu. rămas în balotaj cu V. Lascăr. este bătut la al doilea scrutin şi nu intră în Comisia do revizuire. Majoritatea comisiunii nu este favorabilă unei revizuiri radicale, nici colegiului unic susţinut de Rosetti, nici unei legiuiri de presă prea largi. Camera este mai mult aplecată să facă o revizuire pe baze conservatoare. De aceea alegerea membrilor comisiunii care sâ redacteze proiectul noii Constituţii e semnificativă. In adevăr, pe cînd generalul Lecca, care cu cîteva zile mai înainte rostise un discurs violent împotriva socialiştilor care ,.mănîncă biftec şi beau şampanie" — aluzie la fiii lui C.A. Rosetti __ oste ales cu 37 voturi. C.A. Rosetti. preşedintele Camerei, nu trece clecît al optulea pe listă, cu 70 voturi. Înaintea lui. cu mai multe voturi sunt aleşi oameni fără nici o însemnătate, precum P. Cazotti şi alţii. -•* 161 ]] ~ Bucureştii- °Situaţia se desemna în Cameră; în curind CA, Rosetti va £i pus fo minoritate hotăritâ. Un incident: care emoţionează. La Iaşi este inaugurată statuia lui Ştefan cei Mare, Ia care solemnitate asistă şi regele. Cu acest prilej senatorul Petre Grădişteanu rosteşte un discurs spunînd că din coroana de o tei mai lipsesc eiteya pietre nestimate ; urează, regelui Caro! ca să le ciş-•tige, Bineînţeles, Grădişteanu făcea aluzie la provinciile subjugate. La Bucureşti, mare emoţie, la Viena şi la Pesta emoţie încă şi mai mare. Ziarele conservatoare exploatează incidentul, iar rindependance Roii-mmm, care e ciştigata eu desăvârşire politicii rusofile, atacă Austria şi toarnă untdelemn peste foc. La Iaşi au vorbit: Nicu Canea, membru din Comitetul statuii, Leon Negruţg primarul Iaşilor, C.A. Rosetti, preşedintele Camerei* D., Sturdza, din par ea Academiei. Nicolae Joneseu, care singur nu-şi citeşte discursul B.î?. Hasdeu, din partea tineretului oltenesc. Cuvântarea lui Leon Negru ţi a fost foarte apreciată : această cuvin-tare a început cu vorbele; „Mărirea de faţă salută mărirea trecută’** La banchet au vorbit mai mulţi oratori, iar seria toasturilor a încheiat-o Petre Crădişteanu, care a spus că „bea pentru toţi absenţii, pentru regina mai tuliis pentru preşedintele Consiliului şi pentru toţi miniştrii care nu sunt de faţă şi, în sfârşit pentru provinciile surori ale regatului nostru, precum Bucovina, Transilvania şi Banatul care. din nenorocire, lipsesc coroanei regale, dar care nu vor lipsi poate întotdeauna*'. Apoi, adresmdu-se regelui, i-a spus : „Coroana Maiestâţii-Taîe e frumoasă, sire. dar ii lipsesc câteva perie; fie ca intr-o zi să Ie aibă". Regele a ciocnii paharul cu a] lui Petre Grădişteanu, apoi s-a dus şi i-a striiis mina in mijlocul aplauzelor furtunoase a 500 oaspeţi.:lM într-o scrisoare adresată ziarului România liberă* Grădişteanu rectifica darea de seamă a ziarelor, adăugind că a vorbă astfel: „Sire, sunt mulţi cari lipsesc de la această masă şi care ar fi dorit să fie; aceştia vă iubesc, sire, ca şi noi toii, căci ei văd In Maiestatea-Voastră nu pe regele României, ci pe regele românilor. Si cu ajutorul lor. Maiestatea-Voastră va recuceri pietrele nestimate ce lipsesc încă la coroana lui Ştefan, cel Maior*;jl Aceste cuvinte au provoca! o furtună mare in toate ziarele austro-ungare. Nu este ocară pe care aceste foi să nu o arunce asupra românilor ; cele mai şovine ameninţă cu pedepsirea României, altele cer o interven-tiune diplomatică energică. In sfârşit intervenţia diplomatică se face. iar guvernul este silit să publice un Comunicat in care spune că vorbele lui Grădişteanu n-au fost rostite astfel precum îe-au reprodus ziarele, că Grădişteanu nu avea nici o calitate oficială îa acei banchet, că toastul acestui domn nici n-a fost reprodus în Monitorul oficial şi că afacerea este aţâţată numai de ziarele duşmane ţării/-1- im Şl in adevr-r, peşte riteva zile. Emile Galii, proprietarul darului VIndependancc Rou mâine este expulzat din ţară.33 Dar relaţiile noastre cu Austria nu sunt deloc bune, zilnic ele se infăicse. Mai Intir avem chestiunea Dunării, care nu e încă rezolvată, Avem apoi toastul iui Petro Grâdişteanu la Iaşi, avem un incident de graniţa la îtomi. undo grănicerii austrieci, mai mulţi la număr, au atacat grănicerii noştri, i-au lovit şi t-au arestat7* ; avem, în sfîrşit căzui generalului belgian Brialmonl. Generalul BriaJmcnt o autoritate in materie de fortificaţii, chemat de guvernul roman u venit in România spre & redacta planurile fortificării Becinc.ş\.Uor şi uite fortificaţii. Imediat mare emoţie în Austra-Unga-ria. Austro-Unguria intervine Ia Bruxelles şi întreabă dacă guvernul belgian a autorizai pe generalul Brialmont — care erea militar în activitate — sr meargă îr. mânia. Răspunsul e că generalul Brialmont a lucrat fără să creară voia guvernului sâu, Si generalul e pedepsit fiind pus în disponibilitate. Un mcvJem foarte penibil in lumea literară, toţi intelectualii sunt f o arie m;hnr ă. unii fc-iirio indignaţi. O nora rec mo s-a loiimplat. marele poet Emiftescu u înnebunit. Toată ! va nea, prim m ce. ev.re, depang nceasiâ catastrofă. Numai un rival in lin raiuri;. p :.::d Alexandru Macedonski,. face excepţie. In revista Uwniîoruî pv% care o- daige* ei scrie următoarele versuri : Epigtamd Un N... pretins poet. — acum S-a dus pe cel mai jalnic drum.... L-aş plînge dacă-n balamuc Destinul său n-ar fi mai bun. Căci. pînă ieri a fost năuc Si nu e azi derit nebun. Indignai ea m cercurile literare şi ziaristice e mare, Grigore Ventură publică in ! Indcpr^dance Roumâine o scrisoare do dezaprobare, intitulată O Atunci această afacere a provocat indignare, dar ere au mulţi cari credeau, ca şi Macedonski, cum că Emineseu e un pretins poet, Erea patima politică care lovea in Emineseu reacţionarul şi redactorul Timpului. Cine ar mai putea îndrăzni astăzi acelaşi lucru ?17 în toamnă se descinde Expoziţia cooperatorilor. Iniţiatorul şi ani-maiorul este Dimitrio Butculcseu care., un număr de ani do aci înainte, va fi. un energie luptător pentru cauza economică a României. Expoziţia este instalată pe un loc viran în Calea Victoriei, aproape de cofetăria Nestor, acolo unde astăzi este o clădire cu două etaje. Expoziţia erea doar o miniatură, mai ales din cauza spaţiului res-trîns pe care se 'afla instalată. Totuşi, multe produse româneşti ereau acolo, iar munca naţională a fost bine reprezentată/38 Camerele redeschizîndu-se, începe lupta pentru revizuire. In majoritate Parlamentul este ostil ideilor radicale ale lui C.A. Rosetti. Din această cauză Rosetti demisionează de la preşedinţia Camerei, iar generalul Lecca e ales în locul său/39 Bineînţeles, din ziua aceasta legăturile de prietenie, vechi de patruzeci de ani, dintre Rosetti şi Ion Brătianu încep să se desfacă. Puţine zile după demisiunea lui Rosetti, Camera se împarte în două tabere : liberalii moderaţi cari urmează pe Ion Brătianu, şi liberalii radicali cari urmează pe C.A. Rosetti. Aceştia din urmă sunt cei mai puţini. Intîia ciocnire se dă între Ion Brătianu şi Gheorghe Panu, debutant în Parlament. La admonestările acre ale primului ministru, Panu răspunde înţepat cum că, dintre toţi şefii partidului liberal, C.A. Rosetti este singurul care ştie ce vrea.40 De-acum spărtura dintre cele două tabere se lărgeşte mereu. Dar prăpastia din Cameră se face şi afară, guvernul vrea să distrugă rosettismul, tineretul liberal cere să intre în rînduri şi să scoată din circulaţie pe bătrîni. Cu scopul acesta, Consiliul comunal ales nici de un an, e dizolvat. * Marele eveniment teatral este apariţia pe scena Teatrului Naţional a Nopţii furtunoase a lui I. Caragiale. Reprezentarea piesei, datorită stăruinţelor lui Vasile Alecsandri, care e membru în Comitetul Teatrului, provoacă un scandal general. Aproape toţi criticii, toate penele competente, toţi oamenii de teatru, toţi oamenii de gust înalţă mîinile la cer şi-şi astupă urechile ca să nu mai audă. Clavmoor scrie în Vîndependance Roumaine : „A VOpera la salle est superbe, [c9est] uhe vraie serre. Les loges ap-paraissent comme des jardinieres dyou se dressent les fleurs les plus ennivrantes. Dans les fauteuils, tout un essaim de papillons attires par le parfum et la lumiere. Le samedi a ete pris comme jour pschutt par le monde v’lan."41 Şi, după această ameţeală de vorbe şi după aceste copilării care astăzi ne-ar face să ne ţinem coastele, urmează : „N-est-il pas navrant de voir Madame Romanesco, si bien dans le . Supplice d’une femme, une jeune premiere de grand talent, jouer le role trivial de saute-ruisseau dans Noaptea furtunoasă ?, et dans quel travesti, bon Dieu !“/l2 Noaptea furtunoasă care, la 1383, erea privită ca o ruşine şi o trivialitate, astăzi este una din marile, valori ale literaturii noastre dramatice 164 Consiliul comunal din Bucureşti este dizolvat cu raport motivat sub acuzaţiunea malversaţiunilor. Afacerea face zgomot, Camera numeşte chiar o comisie de anchetă parlamentară. Guvernul are acum o linie de conduită : desfiinţarea întregii vechi falange liberale, cu toţi Seruriii, Mavruşii, Veniamin Hernii, Pană Buescu etc. şi aducerea la suprafaţă şi onoruri [a] tineretului. Spre a începe, toţi şefii legiunilor gardei naţionale, care mai exista încă, sunt înlocuiţi cu oameni noi. Dar situaţia tot nu este destul de netedă, fiindcă, pentru demnitatea de primar sunt doi candidaţi foarte serioşi, unul este Nicolae Fleva, cellalt este doctorul Sergiu. Opoziţia conseryatoare şi vernescană .nu participă la alegeri din tactică, interesant era ca cîinii lui Orole să nu se împace văzînd lupul conservator. Pentru ca liberalii să se mănînce între ei şi să se uzeze, opoziţia se abţine. Spre a compensa pierderea vechilor cadre liberale, guvernul face apel la intelectualitatea junimistă. Ziarul România liberă aprobă dizolvarea Consiliului comunal şi... are candidaţii săi pe lista viitorului Consiliu. D. Aug. Laurian, directorul României libere este ales pe lista oficială. 44 NOTE 1 „A minuit on a reveillonne un peu partout, en cercle intime, dans le grand monde et au cabaret. Chez M. Charles Ferikides le reveillon avait pris des pro-portions... Quelques grandes dames ont passe du theâtre au restaurant ou, dans un-cabinet particulier, elles ont trempe leurŞ levres roses dans une coupe de Mumm frappe" (Claymoor, Echos mondains, i.R., no., 1568, 3/15 Janvier 1883, p. 2). Mumm era o celebră marcă de şampanie franţuzească. 2 Sezonul de patinaj pe lacul din mijlocul Cişmigiului a fost inaugurat la 11/23 decembrie 1882 („Sîmbătă la 11 cor. începe patinagiul. Duminică va cînta muzica militară de la 2—5 ore. Abonamentele pentru toată iarna costă 30 lei în care preţ se coprinde şi plata hainelor şi a patinelor44 — Patinagiu, Binele public, an. V, 11 decembrie 1882, p. 3). In iarna geroasă 1882—1883, patinajul pe lacul din Ciş-migiu, mai ales în lunile decembrie şi ianuarie, a constituit una dintre distracţiile favorite ale bucureştenilor („Patinagiul a început cu mult avînt pe lacul Cişmegiului. Alunecă, alunecă lumea de ambele sexe şi de toate vîrstele, cu trandafiri în obraji şi cu veselia în ochi pe apa solidificată de timpul aspru al iernii44 — Binele public, an. V, 30 decembrie 1882, p. 1). 3 „On annonce pour Dimanche, 9 Janvier, de grandes courses â patins sur le lac de Cişmigiu. On commencera, â 2 heures precises. II y aura deux musiques militaires. Şntree 1 franc...w (Claymoor, Echos mondains, I.R., no. 1589, 9/21 Janvier 1883. p. 2). Bacalbaşa a preluat informaţiile referitoare la concursul de patinaj de duminică 9/21 ianuarie 1883 din Vlndependance Roumaine (Claymoor, Echos mondains, no. 1590, 11/23 Janvier 1883, p. 2). Numele premiantului cursei de „alergare mică** este incorect înregistrat: premiul I, care consta dintr-un „port-tabac de bronz“ oferit de maiorul N. Vlădoianu, a fost cîştigat de Sc. Al. Orăscu, iar premiul II de N. Cuţarida (Alergarea de patinatori, RĂZ-W., 11 ianuarie 1883, p. 2). '* Claymoor, Echos mondains, I. R., no. 1608, 1/13 Fevrier 1883, p. 2—3 („Une glande poignee de nouvellps pour. le mois de Fevrier, qui va etre tres folichon...‘s). ..Orei'4 este folosii. în textul lui Bacalbaşa, cu sensul preluat din franceză de : palat-, clădire mare. Baluri — şi în special baluri mascate — aveau loc la Bucureşti înde- 165 mM î& te tetete MM §o^ţ||H.rprnica, «feşterg care ătetefe&ş qiaympQr, g gvuţ Im te ?/21 tebr.ygne 1883, te s&to Ţfatrtete ifaţibnal. Societatea Furnica, fondată în 1882 (prin contopirea unei njai vech| şc>-cietăţi cu acelaşi nume cu societatea Concordia română), aflată sub preşedinţia Eteasi CI. Cpmescu, îşi propunea să „încurajeze dezvoltarea-industriei casniceu în rpoŞtel rt|ţ$l fi te aeeşt sens se vorbeşte te text dpşp.re' '„balul ţăr«teesc“, te care au participat doamne din înălţa societate bucpreşţe&hĂ purţîdd tedepşebi costume naţionale (inclpsiv doamna Maiorescu, „împreună cu gentila-î fiică, tot în costum naţional*). In afară de aceste baluri, accesibile numai celor înstăriţi, la Bucureşti aveau ioc, în săli mai modeste, în aceeaşi perioadă, numeroase bateri ppnufera, măsuţe şan .nu: („Flăpumari, birjari, cîrciumari, cojocari, cigmari- Sugier tatea cooperatistă industrială. Asociaţia meşerigşiteF români, ţpate ţpfcte societăţile au balurile iqr*‘ — Ionni fîoan N. lancovescu],Cronica sâptâinînalâ,. Verzi şi uscate, TEL., 16 ianuarie 1883, p. 2—3). La unul dintre aceste bateri, oferit în şaj§ goşşpl, lu 5/17 februarie 1883, de Societatea generală de ajutor reciproc a ter oratorilor tipografi Quţenkerg, g lp.aţ parte şi Ppţre Işpireşeu, „băţrm bpPjgr&f Si cultivator distins al limbii româneşti care şi-a ştiut forma un nume literar prin scrierile sale“, autorul articolului din care am citat încheind cu un îndemn Ja care, bineînţeles, subscriem : „înainte, tipografi ! Cine munceşte are dreptul să şi petreacă, Cu toate acestea nu se ştie dacă nu petrec mai mult cei ce muncesc mai puţin" (Balul ţipQgTafilpr, Şinei# public, an. V, 9 februarie 1883, p. 1). Despre bghmte aristocratice ale epocii, v. şi Constantin Argetoianu, op. cit., p. 110—122, 5 Potrivit uzanţelor, declaraţia de revizuire a Constituţiei, cu precizarea articolelor care urmau să fie supuse revizuirii, trebuia lecturată şi aprobată de trei ori, atît îi* Senat cît şi în Adunarea Deputaţilor. Cu întîrziere, declaraţia amintită a fost votată pentru a treia şi ultima oară, în ambele* Camere Legiuitoare^ la 4/16 martie 1883, cînd, respifigînd cu hotărîre ideea modificării Constituţiei, şase senatori (printre care Lascăr Catargiu, gen. FJorescu) şi 20 de deputaţi din opoziţie (N. Blaremberg, M. Kogălniceanu, Al. Lahovary, G. Mârzescu, G. Verneşcu ş.a.) şi-au depus mandatele. A doua zi, la 5/17 martie 1883, Camerele Legiuitoare au fost dizolvate, noile alegeri parlamentare urmînd să aibă loc în a doua jumătate a lunii aprilie 1883. ' , - La sfÎFşitul lunii iunie 1883, Fr. Dame părăseşte redacţia Românului (TEL., 29 iunie 1883, p. 1), exprimîndu-şi astfel dezacordul cu unele măsuri ale guvernului dibera-1 (expulzarea lui Emile Galii — y. în ţextţ p. 162—163 şţ poţg 33 de te P* 172) pentru a trece la cotidianul UIndependance Roumaine; aici el va imprima o orientare tot mai accentuat antibrătienistă jurnalului, acuzîţidu-1 pe şeful guvernului de trădarea idealurilor democratice şi liberale profesate în tinereţe („'..Itempur du pou-voir a transformă le revolutionnaire de 1848, i’anarchiste de 18ăQ, le regicide de 1853, le răpublieaip de 1857, le liberal de 1862 en theorieien de la reaction" — Fr. Damă, J. C. Bratiano, UEre nouvelle. La dictature, 1883—1885. Bucureşti, 1886, p. 29r—30, Volum In care fostul secretar de redacţie al Românului şi-a adunat articolele publicate în eotidiahul de limbă franceză, orientat din ce în ce mai evident către grupările conservatoare de opoziţie). ' „Capii opoziţiei “ şe înţrunişeră te 26 te^uariq/7 februarie 1883 în locuinţa lui N. Blaremberg, hotărînd alegerea unui comitet de şapte membri (M. Kogălniceanu, G.Mârzescu, G. Verqescu, C. Suţu, A.D. Holban, ĂL Lahovary şi N. Blaremberg) care să redacteze up ,?manif est-progr am“ elaboraţ şi apoi semnat g doua zi de circa 80 de persoane, delegaţi ai opoziţiei din Bpctţreşfi şi Iaşi (Pfpnica zilei, RĂZ-W7 29 ianuarie 1883, p. 2). în manifest se făcea apel te alegători şă-Şi dea voţul acelui candidat liberal ,,independinţe“ sau cppşeryatp? „care yş îptrppi cei mai mulţi sorţi de izbîndă“ (cu precizarea că un succes electoral al opoziţiei singurul hnjioc prin care se va putea împiedica modificarea impusă şi inoportună a legii noastre fundamentale44). Apelul electoral era semnat, printre alţii, do: D. Anghel (rpară proprietar), Nicolae Blaremberg (mare proprietar), I^a&Căr Catargiu (mare proprietar), I. Em/Flprescu (mare proprietar), Menelas Ghermani (mare bancher), Â.D. Holban, M. Kogălniceanu,, Al. Lahovary, Gh. Mârzescu, prinţul Al. Ştir-bey (mare proprietar), Gh. Dem Ţeodorespu, George Verneşcu (mare proprietar) (Manifestul comitetelor unite al& ppg^tfiunii âtn Bucureşti şi laşt, Bmeus pubiu, ap. V, 1 februarie 1883, p. 1). 8 După expunerea în Parlament a programului politic al junimiştilor, la sfîrşitul lunii martie 1881, de către p.p. £arp (program cunoscut sub numele de „Era nouă“),|în . care se afirma că pfogreşele incontestabile realizate de România , în ultimii anî făcuseră ca între liberaţi şi conservator; şă nu n>ăi existe mari dec-sepiri de principii privind evoluţia în continuare a ţării, apropierea dintre gruparea junimistă, păstrînd contacte din ce în ce mai reduse cu conservatorii vechi (în noiembrie 1881 'Ţitu Maiorescu, Ţh. ftoseţti şi ceilalţi junimişti demisionaseră din clubul, conservator) şi liberalii brătienişti devine din ce în ce mai evidentă. De altfel, răspunzîndu-i lui P.P, Carp în Adunarea Deputaţilor, 1$ 30 martie/il aprilie 1881, f.C. Brătianu, precizînd că acesta era „omul cel mai înţelept... cel mai cu vederi de om de stat din partidul conservaţpc‘% sugera o posibilă alianţă a liberaţilor cu conseryaţorţi dispuşi şă accepte ideile şefului junimiştilor : „D-lor, ar fi mai bine pentru ţară dacă partidul cpnseryaţor ş^ar pupe pe terenul d-lui Carp, fiindcă aţtinci n^ar mai fi decît chestiuni de a d°ua mină care ne-ar despărţi şi noi de multe ori poate că ne-api găsi împreună4' — Ion C. Brătianu, Acte şi cuvînţări, voi. VI, X93(5, p. 248—249). In anii 1882—1883 au existat unele momente dp pplabQr rare îptre liberali şi junimişti/fără ca aceşţiă din urmă şă renunţe vreun mp-meni la independenţa Jor (v. Z. Qrnea, Viaţa lui Ţitu Maiorescu, voi. I, gel, Cartea românească, 1988, p. 408—416) ; la alegerile din aprilie 1883 guvernul a sprijinit discret gruparea junimistă care va obţine patru (şi nu 15, cum susţine Bacalbaşa) mandate de deputat (în frunte cu Ti tu Maiorescu), căpăţind, di!) partea lui Ai. LahQVUry, cu teribilă ironie, denumirea de „opoziţie miluită Ţitu Maiorescu a fost reintegrat ca profesor universitar în octombrie J884, de către ministrul liberal al Instrucţiunii Publice, Gh. Chiţu ; membru al Academiei era Insă din 18Ş7, ea Şi Vasile Alecşandri/ 9 La începutul anului 1882 s-a constituit în Bucureşti, ca urmare a unor reuniuni ziaristice găzduite de redacţia Curierului financiar (al cărui sediu se afla în Pasajul Român) un Comitet general* al presei careţi propunea exclusiv scopuri filantropice, amintite în capitolul precedent al acestei cărţi (v. p. 130^131 şi nota 3, p. 142). Din comitet, aflat sub preşedinţia lui C. A. Rosetti, făceau parte : I.G. Bibicescii (Românul), Gr. Păuceşcu (Timpul), P, Aug. Laurian (România liberă), M. Minovici (Curierul financiar), AL Ciurcw (L9lndependance Rpurriaine), I.C. Fundescu (Ţele-graful), Gr. H. Grandea (Războiul ŢQrnân) ş.a., secretar fiind Fr. Damă (Incendiul dala Fâlciu, Curierul financiar, an. ÎX, nr. 10. 7/19 martie 1882, p. 108—rlQ9). încercarea, reuşită, de a reuni îr/jurul unui ţel comun publicişti de la gazeţe rivale i-a determinat pe aceştia şăţ-Şî propimă constituirea jţnuii Comitet al preseţi care să le apere interesele profesionale. în acest scop ş-a alcătuit, în ianuarie 1883, 6 comisie care să elaborez? statutele unei Societăţi a presei, comisie formală din : N. Xeno-pol, D4 Aug. Laurian, Barbu Constanţines«:u, M. Minovici şi. D. Roco. De-a lungul a mai plultor şedinţe, care au avut loc în redacţia României libere, s-au votat, articol cu articol, statutele noii societăţi care-şi propunea să se preocupe de „ajutorul moral şi material al membrii01, săi“ (Societatea presei, RĂZ-W., 31 ianuarie 1883, p. 2). La 10/22 februarie 1883, în cadrul unei „adunări generale", s-a ales „Comitetul de administraţie" al noii societăţi a presei in următoarea componenţă, care diferă întrucîtva de aceea notată de Bacalbaşa : preşedinte : B.P. Has-deu ; vicepreşedinţi: D.A. Laurian şi G. SteAadi iGazeţte de Roumanie) : casier: M. Minovici ; membri : G. Misail (Binele public)f M. Eminescu şi I.G. Bibicescu, ceilalţi doi membri, neînţrunind majoritatea necesară, urmînd să fie aleşi mai ţîr-ziu (Societatea presei, RĂZ-W., 13 februarie 1883, p. 1 ; Aiţgustin Z. N. Pop. Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Emivescu, Ed. Academiei, Bucureşti, 1962, p. 144). Alte ştiri despre această societate a presei nu am mai aflat însă in ziarele din 1883 pe care le-am consultat, dovadă că respectiva asociaţie de ziarişti nu a funcţionat efectiv, probabil din cauza neînţelegerii dintre membrii ei, aşa cum afirmă Bacalbaşa.- Un an mai tîrziu, în iunie 1884, D. A. Laurian, p»*opunînd înfiinţarea unei societăţi a presei, va aminti că în 1883 „s-a făcut o încercare în acest sens dar ideeâ n-a prins" (Banchetul libertăţii presei dat de ziarul „L’Iydâpen-dance Rbumaiu#"> ROM., 9 iunie 1884, p- 514). Am insistat mai mult asupra încer- 16? , cărilor de organizare a ziariştilor din anii 1882—1883, întrueît Const. Bacalbaşa, prin intermediul altor materiale mai ales '(Ziaristica română din zilele noastre în voi. : Iorga, Istoria presei româneşti, p. 181—182), difuzează unele informaţii confuze preluate şi în studii de sinteza recente. 10 într-o relatare confuză Bacalbaşa evocă polemica din epocă dintre Timpul şi jurnalele liberale Românul şi Telegraful, unul dintre cei mai activi susţinători ai polemicii fiind Mihai Eminescu,' redactor-şef al oficiosului conservator în intervalul februarie 1880 — decembrie 1881. De o ţinută publicistică superioară, jurnalistica lui Eminescu, caracterizată prin argumentare strînsă, serioasă bază documentară şi filosofică, s-a impus posterităţii prin înaltul ei patriotism şi prin interesul real pentru soarta păturilor sociale nevoiaşe. C.A. Rosetti, reprezentant strălucit şi consecvent al generaţiei paşoptiste, îşi susţinea ideile sincer democratice şi progresiste, multe dintre ele însă utopice, într-uft stil grandilocvent, mesianic, fiind suspectat de Eminescu, pe nedrept, de demagogie şi de inaderenţă la problemele reale ale poporului român, contestîndu-i-se dreptul de a se pronunţa în numele lui. In realitate, atît în publicistica lui Eminescu cît şi în aceea a lui C.A. Rosetti (care, după expresia fericită a biografului său, Marin Bucur, trăia „acoperit de lumina paşoptismului, care se vede că l-a orbit“ — C. A. Rosetti, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970, p. 425), 'se poate constata o identitate de idei în ceea ce priveşte interesul accentuat pentru îmbunătăţirea soartei ţărănimii, pentru crearea unor pături mijlocii producătoare, pentru apărarea prestigiului ţării în plan internaţional. Excesele de limbaj la adresa liberalilor şi îndeosebi a lui C.A. Rosetti, din paginile publicistice ale lui Eminescu (la care presa guvernamentală, inclusiv colegii de redacţie ai lui Const. Bacalbaşa de la Telegraful, a răspuns, adeseori, în acelaşi registru, dar fără talent), desigur regretabile, ca orice excese, nu au putut fi justificate nici de un maro admirator al poetului nostru naţional, Nicolae Iorga care, în încheierea prezentării publicisticii eminesciene din sinteza sa de istorie a presei ţiunea să precizeze clar — şi avea perfectă dreptate : „Mai mult decît aceste exagerări şi nedreptăţi evidenle, care. fără a scădea pe acel care le-a rostit, stau cu greu alături de revoluţia binefăcătoare pe care el a introdus-o în poezia românească şi în formele generale ale limbii, este o altă parte care ne atrage mai simpatic : aceea care, la fiecare moment, aminteşte trecutul venerabil şi datoriile neglijate faţă de cultura naţională*4 (Iorga, Istoria presei româneşti, p. 137). 11 11 Accizele (axizele) erau taxe asupra unor mărfuri care se percepeau la intrarea în localitate, la bariere (v. volumul I al acestei lucrări, p. 75 şi nota 235), taxe care contribuiau la constituirea fondului comunal. In ianuarie 1878, în vederea sporirii fondurilor comunei Bucureşti, fonduri necesare pentru lucrările de modernizare ale oraşului, ce se preconizau, s-au aprobat de către Consiliul comunal unele „âdause de faxe“, la — printre altele — vin şl struguri ce se aduc pentru vin C,ră-mînînd astfel scutiţi numai strugurii pentru mîncare“), untdelemn, fructe exotice, „precum portocale, lămîi, chitre, struguri de Malaga, stafide, smochine, rodii, castane, migdale, curmale orez, măsline, zahăr, bere („vadra de bere adusă sau fabricată în comună “), icre negre şi icre de ştiucă, şocolată, „pentru un rimă tor de la doi ani în sus vîndut în obor sau în oraş“ etc., etc. (Sesiunea extraordinară a Consiliului comunei Bucureşti de la 4/16 ianuarie 1878, M.C.P.B., nr. 7, 28 februarie 1878, p. 90). In cazul comunei Bucureşti, accizele îşi aduceau contribuţia cea mai importantă la constituirea fondului comunal. Pînă la 31 decembrie 1881 ele erau „date în .întreprindere" (arendate), unor persoane particulare, ultima oară, începînd de la 1 ianuarie 1879, pe un termen de trei ani, pentru suma de 2 370 000 lei pe an, lui I.P. Balanoglu şi D. Marinescu (M.C.P.B., 1879, p. 702—703). în şedinţa Consiliului comunal din 24 decembrie 1881/5 ianuarie 1882, cînd s-au prezentat pentru a licita accizele trei grupe de capitalişti, în frunte cu acelaşi foarte activ I. P. Balanoglu (oferta maximă fiind de 2 750 000 lei pe an), majoritatea consilierilor au opinat — la sugestia primului ministru, I.C. Brătianu — „pentru perceperea în regie a acestor impozite" (Axizele oraşului Bucureşti, Curierul financiar, an. IX, nr. 1, 3/15 ianuarie 1882, p. 5 ; v. şi : Ion C. Brătianu, Acte şi cuvîntâri, voi. VII, Bucureşti. 1939, p. 91 : „dacă aceste venituri se vor căuta în regie de către funcţionari capabili şi oneşti, comuna va realiza o sumă mult mai mare decît. ce i s-a dat la licitaţiune. Şi 'astfel Consiliul, comunal, după stăruinţele mele, s-a hotărît să caute în regie acest venit-* — discurs rostit în Adunarea Deputaţilor la 26 ianuarie/7 februarie 1882). în vederea organizării de căi re stat a perceperii accizelor, s-a constituit 162 Diviziunea accizelor, în frunte cu un „şef de divizie” (.Apostol Aricescu), avîr.cl în structură organizatorică : un şef de birou (remunerat cu 250 lei lunar), un şef perceptor, un ajutor, un copist, un magazioner pentru antrepozite, un arhivar (plătit cu 150 de lei pe lună) etc. Pr. D. Sergiu, fruntaş politic liberal, era, în perioada amintită de Bacalbaşa, însărcinat din partea Consiliului comunei Bucureşti, „cu conducerea serviciului accizelor44 (Consiliul comunei Bucureşti, Şedinţa de la 8/20 decenfbrie 1882, M.C.P.B., nr. 1, 9 ianuarie 1833, p. 3). 12 îri anul 1882 veniturile totale ale accizelor bucureştene s-au ridicat la 2 677 160 lei, din care, scăzîndu-se cheltuielile de administrare de 345 000 lei, ră-mînea un venit net de 2 332 160 lei, ceva mai mic decît suma oferită la licitaţia din decembrie 1881 (Accizele Comunei Buctireşti, Curierul financiar, an, X, nr. 11, 16/28 ianuarie 1883, p. 89) ; explicaţia oferită în text de Bacalbaşa cu privire la venitul mai redus al accizelor în primul an al administrării lor de către stat pare întru totul plauzibilă. 13 Trăsurile (sau birjile) de Herasca, numite aşa pentru că staţionau îndeosebi pe un teren din faţa bisericii Sf. Vineri-Herasca (refăcută după 1711 de familia Năsturel-Herescu şi demolată în anii dictaturii ceauşiste) făceau curse de obicei numai în mahalalele bucureştene sau între acestea şi satele sau locurile de petrecere din preajma oraşului (Potra, Bucureştii, cap. „Trăsuri, cupeuri, birjari de Herasca“ p. 284). 1/# Cotarul era slujbaşul comunal însărcinat cu supravegherea măsurătorilor (cu „cotul“) ; el calcula, cu ajutorul cotului, dimensiunea butoaielor pentru a le stabili astfel capacitatea. P O parte dintre amănuntele oferite de Bacalbaşa în aceste file i-au fost desigur reamintite de un articol din Românul (reprodus şi în Telegraful sub titlul : Contrabandiştii din Capitală, 29 septembrie 1883, p. 3) în care, printre altele, se preciza că pentru o vadră de spirt „intrată în comună" se plătea o taxă de 7,50 lei, se menţiona numele „organizatorului cetelor de contrabandişti", „evreul Isac Sevillio" şi se istoriseau cîteva procedee de trecere clandestină a mărfii (căruţele cu fund dublu ş.a.). Accizele — taxe de tip feudal, care ştînjeneau dezvoltarea liberă a comerţului — au fost desfiinţate abia în martie 1903, printr-o lege propusă de Emil Costinescu. ministrul de Finanţe în guvernul liberal de atunei. condus de D. A. Sturdza. 16 Bieţilor actori români (fr.). 17 Claymoor, Echos Mondains, I.R., no. 1617, 12/24 Fevrier 1883, p. 3. Este vbrba despre balul oferit de Societatea Furnica miercuri 9/21 februarie 1883 în sala Teatrului Naţional, bal despre care s-a amintit în- text mai sus (p. 154 şi nota 4, p. 165— 166). Obiceiul protipendadei cosmopolite bucureştene de a folosi în toate împrejurările limba franceză, chiar şi în timpul acestui aşa-zis „bal ţărănesc" era aspru condamnat — şi pe bună dreptate — de presa democrată („...Cînd vom ajunge ca într-un bal românesc să nu ,se mai audă decît dulcea şi armonioasa limbă românească ? Nu se vorbea decît limba franceză ; cred oare unii că este înjositor a vorbi româneşte ? Foarte trist pentru aceia !“ — B„ Balul Societăţii Furnica, TEL., 11 februarie 1883, p. 2—3 ; R., autorul articolului din care am preluat citatul, s-ar putea să fie Const. Bacalbaşa, acum, probabil, colaborator ocazional la Telegraful, după ce se angajase ca funcţionar la Divizia accizelor). Lucrările dramatice amintite în text sînt : Le Kle-phte de Abraham Dreyfus, a cărei premieră pariziana avusese loc în 1881 şi Un leu şi un zlot comedie de Eugene Labiche. „spirituellement localisee" — de publicistul Dim. RcsettMMax) ; cu una dintre cele trei fiice ale arhitectului bucureştean Gaetano Bu-relii, Alexandrina, aflată printre interpreţii prelucrării după Labiche, s-a căsătorit I.L. Caragiale şase ani mai tîrziu. 169 18 „Proiectul de lege pentru fixarea veniturilor şi cheltuielior statului pe exerciţiul 1883—i$84“ prezentat de firnil CostiileScU -*■ a fost diSfcUtât şi aprobat de Adunarea Deputaţilor la 28 februarie/ 155 martie 1883; el prevedea âtit lâ ,,re&Utse:‘ bît si lâ „cheltuieli ordinare şi extraordinare ale statului44 âeăeaŞi sumă : 12& dsd §38,61 iei (A4măr0ă $1*ăinţa 4e Ut 28 JtebfWtie 18*3* B.C.L.* rm N,- i/lâ măriile i8§& p. t 19 Vînătoare cu hîrtie (engi), getrecore sportivă în care/uxi jucătotpleeat ÎW-intea altora era căutat de urmăritorii lui. 29 In kt’Independanee Roumaine : ,,suf la route du moulin de Herestreu" ; drumiii Herjişkăuiui, mai tîrziu Calea DorobanţUor$ intersecta şoseaua j^setef cant pe ăfc&ta unda se ailâ astăzi Arcul de îriumf. CifeitîPdr, -SdHoS M&ri âdîhs, Î.R., no. 1^66, !2/â4 A viii lîJSâ, p. fainei* pm Uriigpf ttfrtiâov) era mţ& ministrului feusid iâ Bucureşti. 22 „Opoziţia unită a conservatorilor şi a liberalilor dizidenţi luptă peitfHl a obţine în alegeri o treime din mandate spre a bloca astfel modificarea- Constituţia dâr» miputeâ â tvwmm prin votul mm&tim î^giuitbare dedt eii d majori* tate dă m pUţlndbuă treimi. VeStltOlealeg^ri din aprilie 1883, autoritar controlate de gUVăfthul literal CâTe vcăă să evite brice surpriză* i*aii slujit ca eursăde inspiraţie im .|d*( (&*atiâto In i^^area oa^depereî sale, p wrwQarş pierdută* a cărei a avut lee W m ^ In original : şapte. ** ^iptbriă lui G. Wrneăcii lă Colegiul î de Sdfiât împotriva lui Bîmitrie âhfba (CU 79 dă VOtUri coiitrâ 43) efa Sâlutâtă, eu entuziasm de presă op02iţi6histâ: „în fine trăim ca să vedem ăpunînd în judeţul Ilfov pînă şi tiltitiiile fa£e ale ătfiă-lucitului Beizadea Mitică...u (Binele public, an. V. 1 mai 1883, p. 1). La Iaşi, contrar âfMriăfiiior iUi BâtâlbăŞa, dpOriţlâ riti a ieşit biruitoare chiar pe toată llmă i dintre eâamdaţii ^ m IbsT ateşH lidărill consOVătdr LâSCăr C&târgiu, lâ Colegiul I de ŞmmZ fcOntM mi &eo& Negrilâ&iJ ţi N, DrdSu la Colegiul-1 de Senăt 5 ceilalţi Candidaţi aleşi au fost fie liberali, fie sprijiniţi de guvernul liberal : junimistul lacoli Negruzzi, la Colegiul s II de Cameră (contra lui Mihăil Kogălniceanu) ;,Şt. Nei, tanoy, î. OrnescU} GF: L .BuitUiU>_lâ Colegiul III de Cameră* G. Panu, lă Colegiul IV /de Cameră şi priUţui^Qr* M* Sturdşa (care se pronunţase în favoarea feVi^dirif Cpiiştituţi#i)+ lă Cblă^ul II de Şdhăt ţv* şi Lupta electorală la iaşi, ÎUtz. w., 12 ăpfiî ‘ , / 25 D. Brătianu căzuse în alegeri la Piteşti, Craiova şi Ploieşti: 01 vâ fi propuS' şi sprijinit de guvern, fiind ales senator la Colegiul I de Argeş. în condiţii identice a fost ales senator la Colegiul II, în acelaşi judeţ, âflât lâ discreţia organizaţiei liberale, şi I. Marghiloman ; ambii, neacceptînd acest gest de bunăvoinţă umilitoare, au iWj»t-^ hlâtidatfelţ # seMipr. ^ iiiforffiăţie ăTohătâ ţ moŞiefUl HbeTâl ftimtlrie Lecca Nr Va alege fără probii me( în judeţul *â& Bacău, ca deputat al Colegiului 1; la Colegiul IV de Prehova va fi ăiăs deputat a Cătim / 27 bâtele eomunieaţe de Baealbaşâ sînt destul de exacte ; după un alt contemporan aî evenimentelor din 1883, în Adunarea Deputaţilor opoziţia a obţinui 1.2 mandate (din totalul de i4Ş)* iar în Senat tot 12 (din 62), cea mai mare parte fiind realizată ^ aşa cum era de aşteptat — la Colegiul I (7 mandate la Qaineră şi 9 la Senat) (Quin&a mois ele răptme liberal eh Roumanie, Paris, 1886, p. 4§|' Cifrele se refmâ liişâ gtit la conservatorii vechi, cit şi ia junimişti şi la liberaîU dlăldiebti, dâr dintre aceştia nu toţi erau potrivnici revizukii Constituţiei. 28 Ritragerea opoziţiei din Parlament, RÂZ-W., 14 mai 1883, p. 1—2. Cei 12 ffUhtâşl al bpogiţlel (la fcare adăugat, eîteva zile mai tîrziu, Ilarie îsvoranu şi Mihail G. Burileanu) şi-au anunţat hotărîrea de a renunţa lă mandatele de seria* ifo tor său d# deputat* printr*uh manifest adresat alegătorilor* preeizînd că geâful lor a fost determinat de acţiunea organizată de influenţare prin violenţă (ie către autorităţile liberală a Voinţei Corpului electoral. 29 «Comisia de reyizuire a Constituţiei" formată din is. persoane a fost aleasă în şedinţa Adunării Deputaţilor din 1/13 iunie 18jfe.|&.a vot au participat 98 de. deputaţi ; cifrele notate dă Bacalbaşa sînt exacte flP* Cazotti a obţinut f5 de voturi). Diriiitrie Deeea va roşti cuvintele amintite deBaealbaşa în şedinţa Camerei din 16/28 mai 1883 eînd va precisa că nu primeşte preşedinţia Adunării .Deputaţilor„refuzată iniţial şi de C.A. itosetii* afirmînd răspicat: «Sunt în divergenţă cu d* Rosetti^ dă* fiindcă* domnilor lâ noi în ţară fad s^ialism aceia căra begu ^şampanie şi mănîncă biftecuri..." (Adunarea fiâputaţilok Şedinţa de la ÎS măi 1883, D.C.L.^ nr. 4, 17/29 mai 1883, p. 53). Era o mărturisire deschisă a împotrivirii moşierimii liberă!#, îfteurâîâtă Şi m L &. Brătiaâu* la reformele ctt un caracter mai larg democratic preeMizâte m C.A« Rosettî şi de către puţinii săi amici. 90 ihâUgurareâ stâtuii iui ştefan eel Măre, executată de sculptorul frântă fîMrhâiHU#l Fr#miet (1824^*4910), autorul statuii din Paria reprezentînd-d pe Ioana d’Afâ avut lob lâ iaşii la 5/17 iunie 1883, în «piaţă Palatului Administrativ âCblo UM# S# află Şi astăzi* Da solemnitate au participat: regele Carbl, miniştrii : Gk. fehifo; £iig; ătâfeâdu, Legea şi D. A* gtufdfca, senatori şi deputaţi reprâzgh* mnţii d#ioniittdi ia feudureşti ai Frânţei, &ermamei şi *,Engiiteroi* d^mUrii smuu m ştefan «ei Mare m mi, til« s iunie 1898, p, 2>* iii faţa ffteMiiluj car# se inaugura au rostit discursuri, potrivit programului fixat dinainte (P¥§gfăni pentru xwbăf&a, inaugurării statuii lut Ştefan cel Mare in laţi Itt $ itoftte 1883, MOFsţ ttf* 42, 20 mai fi iunie 1883, p. 806) : regele Garol («Privim dâr eu dragoste şi admiraţie pe eroui Moldovei care est# fală şi podoaba românilor şi ©are* îrftpreUnâ Ctt MihăL Viteazul, a fntemeiăt rănuniele armelor noastre, redeşteptat pg Cîmpiilfe dlft Bulgaria" )* N. Găne, din pârtea Comitetului d# iniţiativă*■ &A* RdsettL preşedintele Camerei, în nUihete corpurilor legiuitoare («Eroul Moldovei a fost DbhmUi tuturor românilor ţ oriunde este o suflare românească* memoria Iul Vie 3e păstrea£ătc), DA. sturdza* în numele Academiei Române, N, Iorie&cu, ^legatul univ^ităţifer® şi s.p. Ham* şmmmm Ah &mm^ tir. w. fiyâ iunit iăjvp. iwf<<4§Hţ. a d#d§effl#iit mâh^uăht aus fieuroas #§ mtr# tmrmm rd^ăîe, fââis <|uî n*f toapă^luerofit p§Ut*Stră păs ttmjourârt, teobiindU^Şi aŞtfei tai • ^Votră courohhe bSt b#ile, Sire, â^t-l! dit eiî S’adreSsâtlt aii ftbi, rilâis^ îl Jtti nianque dueiques perîes ; puissent-elles venir Tdimchir uh jour l* (tîn spedâteur, Lcs fetcs de lassi, I.R., no. 1712, 9/21 Juih iâ83, p, i), text cdrect tradus de fiacalbâşa. > «Uh speetşrteur", corespondentul jurnalului la Iaşi, era tînărul avocat şi publicist G. Q. Gosta-FoCu care* ceva mâi tîrziu, va recunoaşte că a reprodus cu aproximaţie, după relatări ulterioare* fcuvinteie rostit# de Petre Grădişteanu, aaăogîria de lâ el, eu o omiMun#, BaŞărâfeia, humele provinciilor româneşti aflate sub stăpîfciri străifte ev. mimim, m int î.s., no. vî% it ^um/io jumet issa, 1). ieudia* hiailui M îîtebă frângă, taf# a insigtăt ekCŞâiy, dih interese strict Jdliticiăhfâte, asupra cuvintelor foştit# dă &râdiŞteâftU, urihărifid Sâ provoace dificultăţi îh plâh diplomâtie guvernului liberal Şi evefituăl căderea âCestUia, a fetîrttît b fUrtUnâ de proteste în Austria şî mai ales iii tJhgâria, feomâîiiâ fiihd âctiZată de SUSţiiiereâ unei propagande iredentiste, vizînd îndeosebi integritatea imperiului multinaţional aiietro®Ungar. :I Les pierres precieusex, I. R. no. 1717. in ,27 Juin 18'o.T. p. 1 ţ..i\l. Fiene f>radisteano adresse h la România liberă une leure que nous reproduis-sons.,/). Citaiul tradus liber de B&calbasa sună astfel în limba franceză. ,.I1 e>t cVautre-s qui auraient voulu venir, marş qui n’ont pas pu : ils nou» reg'ardent en ce moment que dis-je ? ils sont de eoeur au milieu de nous, ils vous alment, Sire, autant qui.-nuur tous car il voient en Voire Majest^, non pas le Roi de la Roumanie muis le Roi des Ronmoina, et Cest avee leur coneours que Votrc M aj.es te reconquera ies pier re s precieuses qui manquent encăre h la couronne d “EU e n ne - Ie- G r a ncl !■ în încheiere, după ce reproducea şi toastul lui B.P. Hasdeu, Petre Grădişteanu ţinea să. prizeze :,,L&$ senttmenfs que i’ai exprimes sont cern: de tous Ies RoumaLns et quoi que Ton dise, quoi que Ton tas se, en ne pourra ni ie$ eteindre, ni ie.s etoul-ier- ;i- Campania de presă împotriva României a fost întreţinută îndeosebi de cotidianul Pester Lloyâ din Budapesta, „toata primului ministru ungar“ care, de pilda, intr-un articol intitulat România urmează rostea amenuuâri belicoase, vizând însăşi existenţa statului român independent • „Acei politicieni din Bucureşti care au puţină memorie îşi vor amintiri poate un oarecare moment ai Congresului de la Berlin cariera sâ devie fatal pentru România. Atunci a fost vorba nu numai de Basarabia ci de întreaga Românie si monarhia noastră n-avea decit sâ îminză mina spre a-şu apropria, toata România împreună cu vitejii de la Plevnak‘ (RAZ-\V\, luni 13 iunie 1883, p. 1 — articolul apăruse în Peater Lloyd m numărul său de „vinerr*. deci, probabil, ia 10-22 iunie 1888). Ca urmare a presiunii diplomaţiei ausiro-ungare guvernul român a fost. nevoit sâ publice un, comunicat în care se menţiona : „Cuvin UvU acestea. în parte exageraie, in parte neexact reproduse au iost pronunţate prin surprindere d-o persoană care n-avea nici un rol oficial la acea solemnitate , precizând, în încheiere, câ ,,n;a poate debit a dezaproba în modul cel mai, energic şi pc calea oficială asemenea manifestaţii si tendinţe orideunde ar proveni e!e...‘r (MOF . nr. 01, U) iunie/1 iulie 1883, p. 1247). Dar nici acest comunicat oficial destul de cku nu a satisfăcut cabinetul. austro-ungar, care u soiicitat cu insistenţă ca guvernul roman să formuleze o nota de scuze în care sâ condamne explicit manifestaţiile împotriva integrităţii teritoriale a arogantului imperiu vecin şi, totodată, să-şi ia angajamentul câ asemenea manifestări nu vor mai fi tolerate în viitor. Nota umilitoare, după ce a fost corectată de contele Kâlnoky, ministrul de Externe austro-ungar, a l'ost înmânată oficial, la 23 îun,ie/3 iulie 1883, de către D. A. Sturdza mini^ irului austriac ia Bueun>sd şi da LV pubfiorâl ii, ciLva zile mai lîr/iu, în cotidianm austriac Wiener AbencipoaJ (Cazan : Radu-eseu-Znner. România si Ti ipla Alianţă p. 110—112 : La noitvellc note roanmine, 1. IC. 28 .fuin/11 luillet 1888., p. 1). Nefiind cetăţean roman. Emile Galii (care se afla de opt ani în Romă,-nici), fondator si coproprietar al ziarului i'lnâepencl/Jnce Ron mâine, a iost expulzat pe baza legii dm 1881 „asupra st* âmilor- (d zc i za a de expulzare adoptată de Consi Îmi de Miniştri pomiâ dam oe 1) unic 1 ;uM* 1888 ea tieuuîa s*\ fie Gxecut&tâ *n termen de 24 de ore de ia r Caii caro. Galii a părăsit ţara la .Mîrşuul lunii iuau-1883 (Expulzarea d-lni Gallu Rin el* pu’nhc. an. V. 23 iunie 1883, p. 2) lasîncl jurnalul în grija lui Alexandru Churcu. „qui v coliabore depuis ans*v si care era unuf dintre coproprietarii lui (Emile Galii. Chera lecteurs, I.R., no. 1728. 28 Juin/ÎQ Juillet 1883, p. 1). în semn de proic-st faţa do măsura guvernului liberal, Fr. Dame îşi va da demisia din redacţia Românului şi va trece la rinâependcince Roumaine, tot ca secretar de redacţie (TEL., 29 iunie 1838, p. 1). y4 La începutul lunii iunie 1883 avusese loc un incident între vameşii români ş;i cei austrieci fa 11 câni. pe teri toi iul aliat sub jurisdicţie a ud nucă, unde se al'1 a si, vama româneasca. Ca urmaie a unei încdieiăii, doi funcţionarî vamali români au fosx aro^mti. „.puşi îi ilare a unosporiaţi !a arestul din Suceava” (Conflictul de la Iţeam, RAZ-W.. 7 iunie 1883. p. 1), liind însă repede eliberaţi. Ca urmare a pio-totsîuiui autorităţilor române, şeful vămii austriece de la Iţeam precum si ah1 funcţionari austrieci au fost su-spendati. Pentru a se evita în viitor astfel de incidente 'care contribuiau ia sporirea stării de tensiune dintre cele două state, unele jurnale au propus mutarea vămii noastre pe teritoriul aliat sub stăpânire româneascâ. Ia Rurduieni h lîenri A [exis Bria l mon ţ (112:1—1908), gene rai-Locotenent, inspector generai al iortificaţiilor şi geniului din Belgia (Caiv eiaborase, in 1879, planurile sistemului po?t ivii hai! Km in eseu — A.C. Cu zm coiaboraior ta CoiurmponnnAt ; etan oi. JVuîh ■. V O, Mortvm, redactorii Daciei viitoare■* fUr/ cco<> ciirt Reiaui, RĂ'Z V/ÎS august 1883, p. 2 — scrisoare datată t „Bruxelles, 8/20 ai .-«uşi 1883’). A Ii r mul ia din ta.x tui iv.i Bucal başa că Emineseu ar Ii fost „reacţiona:: v oslo preluată clin presa liberală a epocii care îi considera pe conservatori $1 Inclusiv pe redactorii jurnalului ol'icics al acestora, Timpul, în mod nonuanţat. ca „reacţionari* : după cum so ştie, con cepţiite -social'poiitice ale lui Eminescii nu se ^uprupimoau cu cele cunscrvatomv. cta nduci'nd câteva puncte de vedere noi privirtd probicinuiicrt societăţii româneşti contemporane lui, aşa cum am precizat şi ceva mai sus (v > noiu u;, r>, 108;, ** împreună cu congresele economice care. au avut loc ia laşi în 1882 si 1884, expoziţia cooperatorilor romani organizată la Bucureşti in anul 1888, din iniţiativa lui DC. Butculcscu, era menită su demonstreze posibHifăti'ta reale ide României de a deveni o ţară indusirial-agrarâ dezvoltată, cie n-si dobîndi independenta economică (de a cuceri — cum se exprima foarte plastic ori eoniomponm — ..Ple.vna economică internă“I. Expoziţia s-a deschis duminica 18/30 septembrie 1833 într-im local special ridicai pe Ca ion Victoriei nr. 151* vis-ă-vis de Clubul militar. în apropîvuxi locului unde se înalta astăzi hotelul Bucureşti., Cortegiul cooperatorilor a pornit .de di mineaţă din faţa sodiu lui Societăţii cooperatorilor de pe Calea Rn novai nr, 44. cu muzica militară în frunte şi cu peste 108 de lăutari, dintre cam cel mai cunoscut ovă Angheluş D iniei i, cîntâreţ la nai, care a şi primit medalia de aur a expoziţiei, împreuna cu Nitâ Pădiireanu şi Ion Dinicu. La expoziţie au luat parte 430 de în-ti'epnn.zătorl români, 34 austrieci şi germani şi 1(> francezi (C. Botez şi l, Sai2u, Acţiuni file Rom (iniei după Războiul dn Independenţa. ..De Ui Plecna politică la economică*, Ed. Junimea, laşi. 1981?. 121). „Cu toate taeuneta ce oferii — preciza un ziar din epocă — [expoziţia] no oferă totuşi un tablou, deşi necompleci. al productivităţii naţionale şi al stării industriale a României-' {L'rpvzîittt cooperatorilor. TI. TEL,, 23 septembrie 18-M. p. 2—3). F.a s-a eu cu rar de ui real succes, in-rr-o săptămînă din octombrie fiind v Un a tu. de pildă, de 5031 persoane (TEL., 20 ."f=v.Tîhrft 1383. p. \) ; expoziţia >d-u închis porţile la 21 decembrie 1883/2 ianuarie 1884 şi tiu la siîişilui lunii octombrie, cum se planificase iniţial, C A. Rosetti şi-a prezentat demisia din demnitatea de preşedinte al Adu nării Deputaţilor în şedinţa acesteia diri 17/29 octombrie 1883, clar, la propunere;:; iui I.C. Brâtianu, care mai dorea o discuţie ,/inivo nota Io nivelul conducerii part»-dudui, luarea holârlrii s-a amînat pentru a doua zi, cînd demisia î-a fost acceptată Generalul Dimii ne Lecca a fost ales preşedinte al Camerei la 19/31 octombrie 1883. cu 85 de voturi din 85 de votanţi (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de ta 19 octombrie 1SÎ3, D.CX., nr, 19. 20 ociombrie/1 noiembrie 1833* p. 193). vj Devenit ioane repede unul dintre colaboratorii cei maî apropiaţi (şi din tre cei mai talentaţi) ai lui C. A. Rosetti, George Panu ipo atunci în v ir stă de 35 de a? ii) şi-a manifestat cu aplomb prezenţa în Cameră, debut înd c;i oro lor parlamentar la 27 mai/8 iunie 188:1 cînd se pronunţă liotărît In favoarea revizuirii Car1, st irul ici şi polemizează fără complexe cu Tiiu Maiorescu. După jîto vito va urervemii. el v,i rosti o lunga interpelare adresată guvernului, la ?2 noiembrie/1 decembrie 18o3. în probleme do polilicâ intenta şi externă. Apreciind insele rezultate obţinu le pe tartan economic. Panu so va declara in total dezacord cu li-ru publică urmul ă de guvernul care ..a uitat ci\ este liberata relev: ml sterilitm ;.:t (..iip'A de idoi. hota (V principii") ş: opor?i:rismui acesteia. Activtadcu tam.:-: p: -J,.p A <.=-r.ir*-Vi con- ducătoare („ci. prim-mini slru a devenii simpli om ce guvc.rri.VTÎnta : ..vv?c:ositr.-tea Cote o cesiune crreia i s-a ctat va.lesV'ca de pi tarivta. de rv oi.;: vuri. rdică mijloacele. meiodn au «iun* a fi toiul a fi usca iu pro^imv 1 ai '• precum si î .r> n dp perspectivă iaeilitase, după opinia .sa. crer-U-rra corupi-ci ; vlrV’.ta mai cu scamă în domeniul administraţiei (..dacă osta o numn/Cin- ia accvta i.:râ. chiar pentru sistemul constituţional, aceasta este administraţi:!: valuî::ri cu legile şi codul nostru s-a format un cuci deosebit — mi cod de u.-ur.':. <Ş; i.bîucitsri. c'e corupţie. ele hatiror:Mărturisind că ..atitudinea d-lui p. iiTi -iv:rii.>iris nu-mi pîm.c dcfa-C”. (i curge Panu se va delimita iui odăi â de lin ia oii;::;! -i du ^uvoia ii\ jirob meio cie palidei cxtcjTta Motînai d.!.'eso >■■•.::a Vi?-:.-rj* îa ta Vi r-ojivombrta 1-88 actul de aderare a României ta Tripla Alianţă, act care urmărea, din punctul rm*- 171 mi de vedere, obiective strici defensiv eh exprimind îngrijorarea (rare era şi a Iu! C.A. Rosetli) laţii de apropierea de imperiul aufuro-ungar, în a căi ui componenţa intra o mas* compactă de populaţie romanească autohtonă (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 22 noiem\rr\e D.C.L.. nr. 4tL 2-1 noiembrie/ti decembrie itJSrî, p 474—47Î) : v» şi : Corneli n Mate eseu. G, Pufni ţi radicalismul romanesc la sfirşitui ciocoiului ti f XJX-lei n FAi. şilinţil'icâ si enciclopedică, Fiu cur eşti. 1037, p 50—53). La interpelarea iul Farm a răspuns insuşi primul im nistru, dovadă că interveni 5 a ti-turui ui. deputat liberul fuscs'*' socoti ui ca o declarai ie de începere a osţfâlâţilor în interiorul Parlamentului de către grupul msettisl (răspunsul stiu. sfătoâ-bâtn-nesc nu prea tăcea insă risipă de argumente : «.Ei. d-le Panii, eşti prea tînăr şi lu* mea nu ştie care este influenta d-tale m Parlament ui roman" ote — D.C.L., irsr. cir., p.4841. !,i Xa Operă, sala e*te superbă, o adevărată seră. I.cdiltf pare-ar Ii nlv.o jardiniere din mi.i locui cărura .se înaltă r lori ie ceh- mai pari'emriîc. în loTolh. un întreg roi de fluturi, atras de mhviisn'iâ si A- Lumină. Simbăiă a ios! considerată ea o zi şic de căi re Uimea bună'1 iiT. — C-nvmoor. Rciios Mondial n*, 1.1L. no. 1'Yl‘X 29 Octobrc.TO Novembre 1333, p. 2 : Claymouv descria sala ia un spectacol cu opera Rigoletto de Verdi). \ it?- ,,Nn-i un spectacol dureros *-o ve/'. p-.= doamna Hciî'jsncscu. mă de bhu: în Supliciul unei fentei, o jună prima de ni-\r:- rş. lucind rolul tnvlâ: de trepăduş (Aristizza Kom/mwu interpreta, :r. nuwuî. ivi ui lui .Vpirjdon. „bălor de piocopscalu îu casa lui Ti Urcă} în -'JocipU'ci liinintocsâ / Şi ir* oe iravoL; i. Dumnezeule !u (fr. — Ciavmoor, Mondu::n*. I.i;.. ,uo. 1 d/.ur 3-15 Novembre î::îî:>. :.>. 2; cronica lui Clnymoor se referea :& speciacokil cu piesa i:mî?«;dd a hei fciaei care avusese loc la Teatrul National la î-13 noiembrie 133;;), După cum se pM-*îe corw-tata, cele două căi ale reproduse de isecaiba^a din rjnrrifcpercdu'fice Rotiî/iusu* i.u: parte din două cronici diferite. ,;;î Baealbaşa a omis să amintească, ui locul potrivii, de premiera comediei O noapte furtunoasă c!e I.L, Carat* hi ie ne .şcena Naţionalului b ucu rosteau. în seara de 18/30 ianuarie 1879. Fluierată ia al doilea spectacol, ea a bene tic ia 1 de o presă in generai nefavorabilă, cronicarul Romanui ai, Fr. Dame, după ce aciuase piesa ne imoralitate conchlzînd : .,Ca să mu rezum. a-; zice că piesa de aseară osie r> încer care nenorocită a unui tînăr care arm:i.-»e în traducerea Romei ni vin se un a elevă vârât talent de scriitor...” ti.L. Cai‘rigla ic. Opere, voi. I, ediţie critică de AL Ro şottL Ser ban Cioculescu şi L»viu Călin. E.S.P.L.A., Bucureşti. 1059. p. 5::!)). După ce Caragiule îşi re trăsei ui 11:79 pic-.a de l:t Teatru i Ar-ionul, ca urmare a unui conflict cu Iun Glii ca. di rec cor ul general rd tem îv. lor, aceasta \u reverii pe in •.ii a scenă a ţării în toamna anului U.£o3 (primul spectacol — anunţai sub titlul ; un? ■n«ie orageute ou la- Maixon no. 9 ele către rindvpendanco Rou mâine — a avut loc la 23 octombrie/4 noiembrie lfî83h bucurindu-se acum de o primire favorabilă (v. cap. ,.Cişti:. Pruncii, ÂL BaicoianU, tX Nâcu, P. EneiUieseti, Afit&ft Carp, D. Bilcescu, doctor MărCeVici, Păriâ BuescU şi bancherul MăUtibiU Blătife. , C. A» Rosetti, prmbr-o scrisoare publică, refuzât tsâtegbrîfi ădâst dar.? î tîn fâpt picant şi edificator pentru regimul electoral eeazltar al epocii. In urma retragerii lui Gheorghe Vernescu dih Parlament, a răîtt&S vacant Colegiul I de Senat din Ilfov. Colegiul fiind convocat, Vernescu faee un apei către alegători eaâă se abţii ; candidatul guvernului este un dpma Şnlaaalu, Dar la vot, din 200 alegători, înscrişi,. agenpi. nu pot aduce decît 12 alegători, din eare 8 votează pentru Solacolu şi 4 votează albi COlegiul I di Senat din capitala ţării a rămas atunci reprezentat de către un domn câre întrunise 8 voturi din 200 înscrişi. Şi tot mai erau oameni cari nu primeau reforma legii electorale propusă de C. A. Rosetti. Bineînţeles, cetăţeanul Solacolu n-a putut fi senator fiindcă lud putuse întruni ţjuOrumul cerut de lege.8 ' < Un mare eveniment teatral. Joi- la 22 martie se reprezintă pentru prinsa oară Fîntîna Bl&nduziei a lui Vasile Alecsandri, Distribuţia e următoarea : Horaţiu — C. Nottara, Mecena — Pe-tre Velescu, Postumius Ştefan Iulian, Scaur — I. Cristescvi, 2oil •— D» Raşianu, Glutto *— M, Mateeşcu, Hebro — î, Petrescu, Gallus Vasile Hasnaş, Neera Amelia [Wellner] Notarra, Getta Âristiţa Ro-manescu. Dintri toţi aceşti interpreţi, nu mai trăiesc astăzi, la -1927, dorit doi ; Nottara şi I&hcU Petresfeu. 9 In noaptea ae vineri 23 martie spre sîmbătă a luat foc aripa dreaptă a Palatului Universităţii, despre [dinspre] strada Academiei. Focul, care clocise toată noaptea, a izbucnit către dimineaţă şi a dat alarma în tot oraşul- în cîteva minute, bulevardul era plin de lume. Primul ministru a fost unul dintre cei dinţii la faţa locului. Doi pompieri şi locotenentul Albu, prinşi în incendiu la etajul de sus, au fost salvaţi eu ajutoare de jos. Cei doi pompieri au sărit într-un cearşaf ţinut de pompieri, iar locotenentul Albu a legat sus furtunul unei pompe şi s-a lăsat în jos pe el» ; Focul, foafte violent s-a propagat repede. El a consumat, din nenorocire, şi lucruri de mare valoare. Şcoala de Belle Arte a ars cu multe . desene, modele, tablouri şi amintiri* dar mai dureroasă a fost pierderea întregii colecţiuni botanice a doctorului Brândzâ. Dimineaţa* prOÎOSOruI era pe trotuar, plîiigînd ca un copil dnd şi-a dat seama câ rbdul atîtor ani de muncă a fost mistuit în cîteva clipe. Acest sinistru era datorat incuriei. Sub acelaşi aeoperâffiîîît unde erau înmagazinate atîtea lucruri de valoare, Muzeul de antichităţi, ŞCOălă de Şelle Arte etc. etc. locuiau mai foţi servitorii cu familiile, cu bucfiîâ-riile, cu spălătoriile şi cu toată neglijenţa culpabilă d# la tăi. ŞS* de asta, în acest palat du dea nitd măcar o guri de apă. ® I» sfîrşit, intrăm în chestiunea cea toare: revizuirea Constituţiei. Dar în acelaşi timp începe şi marele proces de descompunere al majori*-tăţii : legătura de prietenie între C. A. Ro&etti şi Ion Brătiânu e sfîrşită. Pe un lucru de nimic, Ion Brătiânu prezintă demisiunea cabinetului. Ce se întîmplase? Raportul Comisiunii pentru revizuire fiind depus, Ion Brătiânu cere ca discuţia să înceapă a doua zi. C. A Rosetti se scoală şi Spune că a doua zi nu e cu putinţă, căci raportul trebuie studiat. Cere dar ca discuţia să înceapă a treia zi. Cu 87 voturi Oontra 46, Camera dă dreptate lui Rosetti. Iar Brătiânu demisionează, A doua zi Camera, cu 89 voturi, acordă încrederea guvernului, însă C. A.. Rosetti* cu puţinii lui amici, se abţin. Situaţia e Categorică, în partidul liberal nu mai e unitate. Bacă defecţiunea lui Dumitru Brătiânu n-a produs mare pagubă lui Ion BrâtiârtU, cu defecţiunea lui C.A. Rosetti e cu totul altceva. î)e îndată se creează în ţară o atmosferă nouă, aşa că toţi democraţii, toţi tinerii cu idei înaintate care acordau încă încredere guvernului liberal’ din antipatie sau neîncredere pentru conservatori, acum trec frânca-mente în Opoziţie. Demisiunea lui Ion Brătiânu, produsă în urma votului Camerei 4e care am vorbit, â fost precedată de un număr de cuvinte amărîte pe care le-a rostit atunci. Aceste cuvinte au rămas în Istorie. Necăjit pentru că majoritatea a putut da un vot împotriva dorinţei sale, Ion Brătiânu a strigat : „Am suportat atîtea abuzuri, am răbdat asasinate şi aceasta numai pentru ca să se poată face revizuirea. Astăzi văd că revizuirea nu se poate face aşa după cum doresc, sunt obosit şi nu mai am raţiunea de a sta la putere." In urma acestor cuvinte, Camera şi Senatul au dat lui Brătiânu voturi de încredere.11 ■179 Balul de la Teatrul Naţional a fost organizat ou o intenţie deosebită : toate doamnele ereau în costum naţional românesc. în vestibul prinţul Dimitrie Ghica. înconjurat de unii dintre miniştri şi alţi demnitari a primit pe regele care dedea braţul arhiducesei, iar regina crea la braţul arhiducelui. Regina ca şi arhiducesa ereau în costum naţional românesc. Această punere în scenă avea de scop să iaca pe arhiduce simpatic în România, şi să, ameţească pe români spre a uita şi chestia Dunării şi soarta românilor subjugaţi în Austro-Ungaria. Zadarnice încercări cari. nu puteau înşela pe nimeni. Arhiducele Rudolf dealtfel nici n-a domnit, căci a avut mx trift şfîr-fit la Mayerling.1'* în timpul vacanţei de Paşte partizanii colegiului unic. adică roso-ttiştiî, întreprind o campanie de întruniri prin ţară în favoarea ideii lor, dar fără ecou : publicul nu era copt pentru această reformă. în acelaşi timp, opoziţia retrasă din Parlament, mţelegînd că retragerea ei se arata ridicolă dacă nu e urmata ele o acţiune extraparlamentară, convoacă în seara lui 28 aprilie o întrunire publică in sala Bossel. Au vorbit Nicolao Blaremberg, Gheorghe Vernescu. AL. Lahovary. Opoziţia pusese la cale o manifestaţie do stradă la orele 12 din noapte, după ieşirea de la întrunire. Toată organizaţia erea a prinţului Bibescu, care se înscrisese oficial în partidul liberal-conservator şi luase comanda acţiunii. Intervenind armata şi poliţia, au fost mari dezordini de strada. Manifestanţii aveau consemnul să invadeze curtea Palatului Regal şi să manifesteze zgomotos. Primul ministru, prevenit, a dat fuga la Palat, unde în scurt timp au sosit miniştrii Chiţu şi Voi nov, cît şi alţi demnitari şi militari. Regele, sculat din somn, a fost pus în curent cu intenţiile opoziţiei, pe cînd afară se dedeau lupte între agenţii acesteia şi foiţele poliţieneşti. în sfîrşit;, pentru a împrăştia mulţimea care nu voia să golească Piaţa Teatrului în ciuda şarjelor jandarmilor călări comandaţi de maiorul Făîiuţâ, fură aduşi măturătorii primăriei carL cu mâlurile lor, înă.1-ţarâ nouri de praf în văzduh. Mulţimea asfixiată se împrăştie repede şi manifestaţia încetă. Dar Clubul conservator întreţmea şi mişcarea printre studenţk Mişcarea studenţilor La Facultatea de medicină din Bucureşti o mişcare de nemulţumire se manifestă în contra unora dintre profesori, mai ales împotriva profesorului doctor Grigore Romnîceanu. Aceasta prin anii 1883—1884. în acelaşi timp pătrund in facultate si ideile socialiste. Fsie de notat Că medicinist ii au fost aceia cari fură mai întâi influenţaţi de so-eialk>m. Medieiniştii se plingeau împotriva mojiciilor re acestui profesor. Elevii căci nu ştiau răspunde repede şi bine. atît la cursul de facultate cit şi la clinica spitalului erau ofensaţi cu apostrofe violente. Se spu-nea ■—•• şi acesta fi bine de cunoscut ca document al epocii — că pe la anul 1883 şi'pe la 1884 studenţii universitari cari răspundeau greşit şi dovedeau lene sau lipsă de inteligenţă la studiu, erau scoşi din bancă şi puşi la genunchi într-un colţ al sălii. Este demn de notat nu numai pentru că se puteau găsi profesori capabili de a-şi înjosi astfel elevii, dar, «ai ales. fiindcă se găseau studenţi caia se lăsau pedepsiţi în felul acesta. Da, studenţi universitari aveau laşitatea de a. se aşeza pe genunchi, în faţa colegilor lor. iar ceilalţi studenţi tolerau fără să piolosloze. Mai este încă ceva de notat, anume câ» pe portiţa pe care au pătruns ideile socialiste în lăcuit alo a pftiruns şi sentimentul demnităţii şi spiritul de revoltă, intr-o bună zi, studenţii au înţeles să nu mai tolereze acest tratament şi s-au pus in grevă. Greva in contra profesorului Grigore Roraniceunu a ţinut în agitaţie facultatea timp de mai bine de un an. Un număr de studenţi erau personal ţint iţi, iar unii din ei, precum Du mitropolii. Theodor Crinescu, Emil Frunzescu etc. au fost siliţi să părăsească facultatea. Unii s-au dus la Paris ca sa obţină diplome, alţii au trocul la Facultatea de drept. Studenţii Facultăţii de medicină se adunau acum de mai multe oti pe suptăiTunâ, unde veneau şi mulţi studenţi de la uite facultăţi. Agitaţiunea o Întreţinea elementul socialist din Universitate, precum si un număr- de studenţi conservatori cari, agitând în contra profesorului Romni-eeanu ©ipiâU împotriva guvernului Brâlumu. Aceasta fiindcă d-rul Rom-niceanu «ra depuiat fi cortfau. liberal, Întrunirile se ţineau ia sediul «ocieiâRi sîudmmvi Unirea, strada Colţer no. 30 : acolo rosteau cuvmtărî fu’gevătoar'' studenţii; Stuu-ei'anu, Spîroiu. Inotesm, Bianu. Frunzeecti. Ghica-Simiunoscu, Costică Ihoscu.^Jano hmcovescu. Paul Scorţcanu, Gogu Fiorian, Costică Rădu-iescu. M. Maimarolu, autorul acestor rînduri rfe. ote. Pe lingă studenţii convinşi şi indignaţi emu si .studenţii agenţi ai clubului conservator. Fiindcă trebuie să se ştie ca. pe vreme a aceea, cele două partide de guvernâmînt întrebuinţau, rina pe rind. pe studenţi ca element de agitaţie in contra guvernelor. Si in agitaţia in contra d-rului Komniceanu, Clubul conservator juca un rul activ..î7 Pe vremea aceea, la Clubul conservam-’ acţiunea era condusă, tufei am spus, de prinţul Gheorghe Bibes-cu Agitaţia studenţilor medicinisti se complica, m rmrpui acesta, şr cu arie elemente de agitaţie. De astă, dată ouoziţia conservatoare puse mina pe o chestie naţională pe care n rncvuiu cumva guvernului prin canalul studenţilor. Ia la despre ce iu vorba : La Cluj s-> îniâmpLşe o uit-ism iniu- studenţii lornâni şi studenţii unguri. Studenţii unguri. m majoritate. bătui a pe români şi—i izgoniră dm Universitate . o parte dintu- români fum eliminaţi iar cealaltă parte împiedicată de a-frecventa cursuri!-’. îrnruilc. batjocurile, loviturile aşteptau pe fiecare student rom im cart- se armii.,'1»* Studenţii şi publicista «adefom Sec.U. nr Droc-Bănciu- lescu şi alţii se pusei a pr capul apitaţiunu, SindutAe i** mate fac aliaţii e se mişcară de iţsiâ dltlft. Uf O intrunirv publică. ttţîţ&tă. fireşte. de la Clubul conservator fu convocată. Această agitaţie * liceu parte din acţiunea extraparlamentară a opoziţiei retrasă din Cameră. Studenţii conservatori, ca.tr primeau instrucţiile şi chiar subsidiile de la Clubul conservator din casa Mandy19 împingeau întotdeauna la violenţe în seara aceea consemnul crea ca studenţii, după întrunire sâ iasă in stradă, să treacă pe la legaţia austro-ungară, să huiduiaseâ fi sâ spargă geamurile. Dar poliţia., care şi ea avea printre studenţi spionii ei, ştia cc se plănuise; de aceea, pe de o parte a vestit legaţia din strada Vienei —-astăzi strada Wii son — ca să Închidă mai devreme porţile, apoi torţe poliţieneşti mi fost aduse in apropiere spre a intervfcm la nevoie şi imediat.' Întrunirea s-a ţinut in sala Carpaţi. acolo s-a votat o moţiune de protestare contra celor petrecute la Cluj. moţiune ce a fost, în urmă. semnată de sute de studenţi. Apoi studenţii»®® a. redactat următoarea adresă către studenţii români din Cluj î „Fraţilor noştri. tarii i - , cl« omârteimw? fi de indignare mima tinerimii universitare din Bucureşti, Dar «S au vi cuprindă ttemâdejdea-, Mei tovituriie duşmanilor voştri ivii vor avea alt rezultat, decit sâ grăbeascâ ziua dmt voi», trece rmintn spre s lupta alături de voi spre a slănina jugul ce vi apam după cum voi ftt-uţi trimis pe Cdţeorghe Lazâr spre a lupta lingi noi pentru regenerarea :fâ®i»ahleî. Dar pînl ce na vom putea da mina pu deasupra Caipaţitor, pînu ce vom putea fese pe stindardul românismului cuvlntul «Dîteta indepsnd»ţ&*« pînă atunci, fraţilor scumpi inimilor «oartre, luptaţi fără încetare. Nu obosiţi nu vi descunrjat.t, apfiratF-vâ. drepturile şi ptmjutul ce vi ş~?ţ luat,, cu «rice armă. de vreme ce toate aratele scrot bune în manile apăsfttariior. Faceţi din fiecare casă o eetâi'ule, din fiecare femeia o eroină, din fiecare copii un luptător, luptaţi, luptaţi lări preget ,şL eînd. cea din urmă oetlţuie va fi luată, dnd cel di» urma voinic va cădea, dnd ultima armă va fi i'rmtâ. femeile fi copiii să m urce pe cataila munţilor ea 1. M» Immvemu-SmmMt-. Faslîe Câr^vm, ConstantLn Bamibaşă, Emil Fntnţsment Theinior Citem-l, Ginea Slmtoms-cil. Canat. P Urnea. Dan aeesîi 7 r.udţfţţt au mwH <» h 192?, .mai trăiesc doi Umil Frumefeu, avocat, gajul i.t€nogire4‘d.or Senatului p autorul acestor riaduîi fieipţiâ austro-ungaiâ a protestat energic pe lîttgâ guvern eerînd să se ia luisuri împotriva studenţilor cari eu semnat prou-studln împotriva faptelor da la Q.U| Imediat, mmtsţrul Instrucţiunii a cerut rectoratului ca studetU» vinovaţi sâ fio eliminali din î7nmu'Sţtate,?1;> în capul. soomafariîor celorlalte m&aîîest® eruaro m. împotriva. vomară de cltre sugrumă* fiuiad, fulgerul, din nova t §1 de sus din înălţime 81*1 .grunee-a mg»rii»e. CamtU-tul miienţAmp bucureşteni De acum agitaţia. medieniituka*' i» «mira d-ruiui Eomateemu *-a contopit cu agitaţia naţionaliştilor. Spre a'potoli fierberea care sporea, şi tot mereu creştea, doctorul Romniceanu hotărî pe d-cul Severin, decanul Facultăţii do medicină şi senator liberai, să convoace pe studenţi în marele amfiteatru al Facultăţii: de drept, spre a încerca să pună, capăt agitaţiei. ha ziua ,hotărî,tă, amfiteatrul gemea de studenţi. Băncile din fată erau pline cu studenţii de la Medicină, însă băncile din fund erau ocupate de studenţi de ia celelalte facultăţi. Erau aci toţi militanţii şi toţi agitatorii. Decanul, dr Severin — poreclit de medicinist! cu numele de Moş Tăbîrcă — intră tegănîndu-se — căci era scurt şi borţos —, urmat de secretarul Universităţii, şi se urcă la tribună. D*r n-apucă spuie in-tiiele cuvinte fi un zgomot drăcesc izbucneşte r — Jos Moş Tăbîrcă > Afară L„ Hoo !.... Si o pk)uu> de plesmtovi, aruncate din fundul sălii, încep să se spargă in peretele din. spatele tribunei, îngrozit, zăpăcit, bietul Moş Tăbîrcă scoborî repede catedra şi fugi pe uşă, urmărit da huiduielile, ţipetele şi plesnltoril© din sală, care acum răpăiau ca o descârcâlură de mitralieră, & în altă zi a fost atacat însuşi omul care era cauza acestei mişcări. S« ştia că doctorul Romniceanu va veni la Spitalul Colţea. Aci studenţii îl aşteptau. Manifestaţia era pregătită din vreme, camerele,, coridoarele, curtea erau pline de stridenţi. Ciad doctorul Romniceanu apăru, fu primit cu aceleaşi arătări de ostilitate. însă Romniceanu era îndrăzneţ şi dîrz. Rezista cu cuvinte violente di-r, in faţa numărului şî a hotărîrii manifestanţilor, fu silit să bată in retragere. Repede se sui in careta care-1 aştepta la poartă. După el studenţii vociferau fi ameninţau. i s-au aruncat cu plesnitori in caretă, i s-au lipit pe spatele trăsurii afişe injurioase ! După o, tl-rul a plecat m iugâ, politia. înştiinţată, veni în forţă fi ocupă curtea spitalului. Noi. studenţii din agitaţie ţineam cartierul general la cafeneaua Regală, instalată sub hotel Regal in colţul slr. Regale cu str. Academiei. Era & maro cafenea care cu ©rindea întreg parterul. Un medicinist i:a fugă vin© să n.o anunţe, gifiind. cum că Ia spital a pătruns poliţia si ca baie pe studenţi. Eram în cafenea vreo 20 ; Nico-lae Maimarolu, Costică lîiescu. Pirul Scorţeanu, .lancoveseu. eu şi alţii. Ne sculăm şi plecăm in Iugâ. intram ca un vîrtej in curtea spitalului Colţea, dar sub gangul turnului ne lovim de corifeii politiei, de pe atunci : căpitanul Suînciulescu. comandantul jandarmilor pedeştri — un adevâ-nit zbir care a sf n-sil osindit pentru delapidare —-. comisarul Cocmgio-poia, un Ercule. in.-slv do doi moţri ofiţerul de sergenţi Chipiliui celebrai jJisehiu. ;..U. ofiţer de sergenţi mc. iaSt «MWtai, s rtfacngajat pe fi coKjÂQans. O eapîsaie ⧠râwiftffteî *»pw ia «arte, m «cârtii “ Marti frwwMNMb Beta» tatmmn #1 wh $&* a i« amcasi dur IteSfist» m t» Coa#lKl4w«t l«i ff«wref«I Cifru Bemmm ■mm fm ipassa» datat ta o irul Ham. m «rte «a«k « d nttwwi «toni poliţia Hwoţhf de vwfip feS-pontelăţS ml i&n&t ^tei f»digpt&ţt% &tt niviKtit In aa$m 8p§* ‘ Otitm* t*ta ap&at ea "o* mi pstel eandada»» ţie st*- ie eu «ăi «rifarte, »W pteat «te* Im «mestec* d-vui Vumaâaefim » , tfnmamctt» «sat «§ «s Invit p* doctoral Bnmeâota^ a*» Js» II $ta& I* Carte» 4» Cccagte, mS» n rămi* erfiMit!« 3M Iei' râu S&setti adus* aup*rtoroh*S lo «mtcittel functitarfi. ** a penal*, el rewîMdm! ajgflilPii i# IMfetit #n Ma d##toitfrflar wipw #t jitwiL AHttâiânet» lai C, A* l«eft| Mtaaicsai mult pa « parte din fine» v&L p» tofl aerta ca MM fnftiat&t*. C A». fia»tfi «ispite libertatea d*piiiâ sa tot© âtiktefe de pw* *8 fie Judesate ie $wa»flf ®! i a.wepsaite atxâtel i§ «a fi« dwoer* SI irfptai® lai Hostiti iMCâ Bonett! tftsitfft* a plme^lîiMâ i&sft§p afc»l»te # presai §* rMMi ml »tl «ti saierttett jart»! .al piitiitilttf Swâ.. Bage-«toi Silţticc El împreună m Beteade Oflgwe Stwcfm peepm $i im Ml «e.iratete » mt&3âmm& «v trantis «Jasiafte în centra îmvSIM regal# ft m smmmikv «tratei k frtfciin®ie. T»« «sterie # «ctgţîn «materii: Hlişa ScUm, MM» Fiere «f «Iţii I* Cameră, #m$« ##apm «*iiii prwtmet fartam C. A* Iwwilft fl fi im» apel k l**a BritlMii, şefti! gwtwwliîf» m s# tf«e JSmiwfeE 'p«rf. io» Britfe*»», eăafmtMe ia med «mte. iar €«%>lifs»* m. e»te featru mumSmmt» Aftmd C A. Hwatti, rfmţfesi Adtmarea va v«i« «a»»tii»«entei SenaiiM d«mlslw«»â ti» mmpwtesia*^, Aeaat evwim«t ne a«i»ca«# fi pe tiei Mndmţtt «i Msi miaiîe, te taMf» «parfţkwl»^«£- IMCtt xto* fer»* !«%ute »-ft %'î«4 peiSi? titera Mie — l« i ii»fr ««» plâniilc^’ît* « in ««#«1» îti! l«s Bi*â» Ikow,, Xm e al i# dtmtoici. plini 4» mmn, tte misis» d» «Mont cot» de «tudesif i «#• aiusSm I# «sietittea Unism. uwdkf se wstttc €ltts»f*i«“i spirl®» Ia uest?» auvemuiuL * Pe li erele SI ja», ieşim m ms&*t *t ne f«vS«ioi «#tf% Fiat» t**»-tratai, uade ta*feaî» sft «e? pstiwi atKmkctâti». / B» nl«J§i,, atoia* lume moPk lat bsUoaneî» şl l«**i*«§e Gubutai «««ssfmt® gerâeea de ietmtau* «4 #1 uiţi memtai» Aceştia erau laătfe# ft*#§teptau «centLa*!. Qtâat e««wt4er ere «teci m ent jMtaady, *t*ăo «ode «cum * «a tfete de joc de ateii* Blaeliiţttl», pellîiii gt (nv ia sili'» ' %m »rittâa,« «patra in teteri illfwi ie ®wa«r*taî BteilMe Leeea* pp^eftalelft Game»! îl» teiisjîl. prelung lssfm«tt#» Bcitfmu rp*ft« trami* fl eteav «a «fiţ#r «te fwllffe- «imi* II dâ m mMm ; ;pt tec ftesdeta. «f«genţii ae «işa*l* eoagsra «tudtea- pto^ fî. ®«§p^iş %all «tadea#, pmom G&tSeft RftdteJtea «te te Bteşfî ţi Ctegu fto» fh»» «u font ar«i»îi {k» loc, Coeticf EM»tei«« « l»»t Utst ofcr.. la «» fost atsgtai pate «Itwa ore I» eaftoaatt» ImI* mb h»t«l«l ftagal aa> IM ttgMfl ife şsfiffe sxhm2 «fiitai in fflbfwlil fit p$t* litte, |»e «tunel Âfe» ta&mmf. Prom^mâ âsf^s@dtec»3u «n», anchetat, (tot test tofotâm, «Iţi feeni m& «sap», mm, âm «tot ei «® ®t stelat. Alem toih&mt «terţi ţ — Oate^ |t Ut UMţi id #* §ft*t% ««asii «si* hfertM !A mii ptteil fttM. fit Ie Quitai witifwtef® IffltiwwHîy |m Mae #â «a w» «n» «©«wrftfsr* i« mm Ia «oaste» saw» «tîfi- i% cu sediul la Calciu Regal. '*>' Ce era Societatea capuţinişlilor ? Din aceasta Societate făceau parte- toţi acei studenţi lipsiţi de deu-pnţiune, (.ari n-aveau asigurată, hrana zilnică. Şi ou,, ea unul cxire clin iulie l()u4 si pinâ m februarie UJM3. cind a apărut zk^vui Dr^piiimle omu-Luiy n-am avut slujbă — eram de drept membru al aceştei Societăţi. — Adică, md OIch.av»k.'r, de co si» ic», tu pălărie de ia Fam ? La Fam cumpără 'Nababul nu studenţi pirhţi ca nou Ia-ii palane de ia Fain Martin, Cu 10 loi ai o- pălărie admirabilă ; şi unde mal pui ca o ai .şi de la Fain şi de la Mărim.'; Am ris cu totii, a r.s n Oichov.*ky m ai doilea turneu a sosit. Dar., mai erau 10 lei la bătaie şi ne sieteau in ţţît — Măi Olchovsky do ce să iei pălărie de la Fain Mărim ? spuse altul. Fain Martin are marfă proasift. Mai bine repar-o pe asia. cate e de prima calitate. Pentru 5 lei. Iu Constant inescu., in strada Carul, ţi-o face ca si nouă.. Ş.i ai şi pllărie bună. Olchovsky se convinse pentru a treia oară, şi zece pahare spu-moaşe se înşiruiră pe masă. Dar mai ereau 5 fel 'Trebuiau bălaii şi ăştia la tălpi. Unul din mediemişti luă pălăria lui Olchovsky în mină, o suci. o învirti, o privi cu admiraţie .şi zise — Bine mă, da de ce să repari tu pălăria asta ? J3. pălărie încă foarte bună. De ce s-o dai la un cirpaei ca Constantinescu şi să ţi-o strice ? Caută-ţi de treabă, mă, şi ţinerii pSliria aşa cum e, fiindcă c! foarte bună. Toţi ara fost. in cor, de aceeaşi părere fi. Olchovsky s-a executat. Pe la 2 noaptea am ieşit de ia Alcazar cu cea mai bună dispoziţie şi fiecare necăjeam cum puteam pe biciul Olchovsky. — Cum se poate. mi. să râmii liră pălărie ? — Măcar dacă ţi-ai fi băut-o tu, dar să ţi-o bea alţii ? !.., —* Da prost ai fost. mă Olchovsky I — Să rămîi ţu cu ruptura asta de pălărie pe cap 1 $i soioasă, de ţi-o ftcîrbâ să pui mina pe ea Si tot aşa mai încolo. Bietul Olchovsky răspundea şi el ce putea, dar a doua. ?J, cind dezmeticit, ne-a tras ia fiecare râie o gm ă, — Prieteni sunteţi voi, mă ? Sâ-mi beţi pălăria si apoi să vâ şi bateţi joc de mine ?.... Cam aşa se petrecea intre medirinişti. Dar mai erau şi celelalte îacuităyi. Vmţa $4wdenţ<ţa.seâ Mă opresc un moşneni spre a spune elleva cuvinte despie viaţa studenţeasca între anii î';7!i d 1884. Fac deci. o uşoară întoarcere înapoi. Studenţii de astăzi vor face o apropiere intre cy era şi ce este. Nevoile băneşti, dcslul de mari şi pe a furiei. împingeau pe studenţi Ca să ia funcţiuni, publice' ci mai mulţi eraţi funcţionari plin. ministere. alţii pe l.a diferitele autorităţi în?*, de la o vreme, intrau. §i :n poliţa». Colonelul Radu Mihai. pt efectul de poliţie, cel mai vestit prefect al lui Ion Brătifaty. voind să «obrrauste poliţia şi sâ-i rniir.ereascâ cadrele, a numit uri număr de studenţi m puşi urile de eomissni. Pi mire îmi amintesc de unii studenţi foarte distinse precum Teodor Ca- nari, de fel din Bîrlad, mai tîrziu avocat la Iaşi. Canari era un tînăr foarte simpatic şi foarte inteligent. La Iaşi se înscrisese în partidul junimist şi ar fi avut un frumos viitor politic, căci avea una din minţile cele mai bine echilibrate, dar, din nenorocire, o nefrită cu formă gravă l-a omorît prematur. , ’ Studenţii de la celelalte facultăţi, afară de medicinişti, trăiau mai răzleţi, pe cînd mediciniştii — mulţumită faptului că erau concentraţi prin spitaluri '— erau strînşi legaţi. Grupul de studenţi în medicină care trăia în mare camaraderie era compus din : Stăuceanu, mai tîrziu doctor, tatăl inginerului cunoscut în Bucureşti, Al. Spjroiu, vesel camarad şi buh medic, mai tîrziu doctor, mort în plină tinereţă dintr-o intoxicaţie cu alimente, Petre Inotescu, doctor, mort deunăzi la Buzău, Ştefă-nescu, fost subdirector al serviciului sanitar, mort probabil. Uziel, evreu, mai tîrziu doctor la Ploieşti a murit infcctîndu-se pe- cînd diseca un cadavru. Era un bun român, excelent camarad şi bun medic. Sicriul, pînă la mormînt, a fost urmat de o mare mulţime de ploieşteni. Olchov-sky, mai tîrziu doctor, a fundat sanatoriul din calea Călăraşi. Eminent practician, mort tînăr, cosit de o bbală mizerabilă. Emil Frunzescu a părăsit medicina pentru ziaristică, apoi pentru stenografie şi pentru avocatură. Sabin, doctor, actualmente la R.-Vîlcea, Nae' Tomescu, distins medic de eopii, mort după război, luat de un erizipel. Manicea a murit fără să ajungă doctor; Chiriac Ionescu, actualul chirurg, a fundat sanatoriul din strada Sft. Ionică. Popovici cred că a murit undeva prin Moldova. Bianu, fratele d-lui I. Bianu de la Academie, mai tîrziu doctor. Bianu era umoristul bandei. Cuvîntările sale comice de la diferitele agape înveseleau şi plăceau mult. Avea umorul fin, fără trivialităţile astăzi la modă. Nu ştiu pe unde se ascunde acum.34 Mai erau şi alţii mai tineri, precum Nae Bărdescu, Răuţoîu35 etc.,' aceştia, însă, nu făceau parte din camaraderia de toate zilele a celor de mai sus. - Eu, deşi nu eram medicinist, mi-am ales tovarăşii de viaţă printre aceştia, şi mi-am trăit cîţiva ani ai tinereţii prin Spitalul de copii, pe lâ Colţea şi pe la Filantropia. Aveam pentru Olchovsky o prietenie deosebită, aproape nu era zi să nu-1 văd. Era o minte subţire, avînd rasa polonezului rafinat. In afară de medicina lui, cunoştea perfect farmacia, citise filozofie, muzică, literatură, de toate. Cînd l-am cunoscut, era farmacistul Spitalului de copii. Neavînd bacalaureatul, nu putea obţine doctoratul în Medicină. Era numai licen-ţiat în Medicină şi în Farmacie. Dar a trecut examenul de bacalaureat şi a devenit doctor. în aceeaşi categorie era şi Chiriac Ionescu, acţualul chirurg, docr torul Chiriac. Cînd l-am cunoscut, era telegrafist şi licenţiat în Medicină. Căci n-avea bacalaureatul. Mai tîrziu s-a pus în regulă cu regulamentul Facultăţii de medicină şi a putut lua doctoratul. Mai tînăr puţin era şi Obreja şi încă şi mai tînăr actualul doctor G. Marinescu36, specialistul de boale nervoase, pe care l-am cunoscut în treacăt pe la Spitalul de copii. Pe lîngă medicinişti, aveam şi alţi prieteni printre studenţii de la . Drept; aceştia erau : Paul Scorţeanu, despre care am scris altădaţă ; Ion 192 Iancovescu-Jano; Grigore Golescu, fost* director4 al Băncii Agricole etc37 Toţi aceştia erau dintre cei mai inteligenţi şi buni carnarazi din facultate. în grupul: Golescu-Iancovescu-Nae Papadat, Mişu Alexandrescu-Guranda, Marinescu de la) Ploieşti şi încă vreo doi, am. petrecut ahi de zile, anii începători în studenţie. în colţul stradei Pictor Grigorescu cu Calea Victoriei, în faţa farmaciei Kihăescu, era un birt sărăcăcios, ţinut de madame Caliopi şi sora sa.38 Madame Caliopi fusese frumoasă în tinereţe, dai* acum nu mai avea decît nişte rămăşiţe pe care, totuşi, căuta să le puie în valoare. Căci madame Caliopi avea întotdeauna un amic, de obicei un sergent-major din intendenţă sau un fost agent de percepţie. La madame Caliopi plăteam 30 lei pe lună pentru 4 felurrde bucate : 2 la dejun şi 2 la prînz. Cu pîine, dar fără vin şi cafea.; Madame Caliopi avea atenţiuni deosebite şi pentru unii din tinerii studenţi din grupul nostru. Cînd a doua zi vedeam că unul din noi primea porţiile măi arătoase, înţelegeam numaidecît cum că nu era lucru curat la mijloc. Colegul şi amicul nostru Grigore Golescu, de pilda,, prirbea cele mai monumentale porţii de varză acră cu costiţele de purcel ce nu se văzuseră vreodată sub tavanul lui madame Caliopi. „Honrii soit qui mal y perise.“39 , ' Unde s-or fi odihnind astăzi necăjitele oase ale acestei milostive res-tauratrice ? ! ... .Mai tîrziu ne-am răzleţit. Căci mai toţi din grupul acesta de studenţi în Drept — ba chiar toţi afară de mine — aveau idei conservatoare. Pe mine m-au îţnpins ideile înaintate către medicinişţi, şpre care m-am dus cu Paul Scorţeanu. Am spus că viaţa studenţească eră grea pentru mulţi. Eu, pe la 1879—1881, eram un simplu copist la Ministerul de Instrucţie, de unde primeam 88 de lei lunar. Cu ce să plăteşti chiria, cu ce să mănînci, cu ce să te îmbraci, cu ce atîtea şi atîtea ? Rezultatul era o viaţă de expediente, de împrumuturi la cămătari, neîndeplinire de angajamente către proprietar, birtaş etc. > Pe lingă fiecare minister foiau un număr de cămătarii care ne împrumutau — cil leafa pe o lună, niciodată mai mult — şi cu dobînda de 2 lei la napoleon40 opriţi dinainte. La darea lefurilor, trebuia sa plăteşti, fiindcă ne executa mandatarul. Pentru ca să ai cu ce trăi, trebuia să te împrumuţi imediat la alt cămătar. Şi tot aşa pînă ce nu te fnai alegeai cu nimic din leafă. Pe vremea aceea nu se votase încă legea lui Petre Grădişteanu, care apăra salariile de popriri. ** Trebuia, dar, să trăiesc cu 58 de lei şi 35 de bani.41 . într-o zi, birtăşiţa unde mîncam pe credit — tot madame Caliopi — a dat falimept şi a închis birtul.. In ajun îi plătisem ce-i datoram, adică tot ce aveam în buzunar. Şi astfel am rămas pe drumuri, fără para chipară şi fără putinţa de a mai găsi bani cu împrumut. Dar tinereţea este plină de încredere şi de nepăsare. Ce-mi păsa că eram fără franci, pe cită vreme aveam atîta viitor înaintea mea ? !... 193 13 — Bucureştii de altădată Şteţgatn Îp jtfato Aţjwei, î*1 aceeaşi cgm^ă cu Dpicgşpţi şţp% numpt^şi Ispâhah —'gjţiţqf ge şef pg piprou l§i Prefectura poliţiei, cu leşfă 1 : tFăgea cp şi rpipe pe dracul dp cqpdp. Cu leafa, secfestrâtă, rarifăsese „pe drumuri", întocmai cum rămăsesem eu, fiindcă mînca.toţ,^ ^d^ing £aliopi. % _ •, citiţi, ştiam că Alecspndri scrisese odată: Unde-s doi puterea creşte nu 42 ii!Şi Pte-ăm pus- pe treabă. - Era vară; prin iulie. La grădină Raşca erea un oarecare spectacol, cu prchestră, unde se plătea 1 leu intrarea. Ne-am împărţit rolurile. ; Doicescu avea mai mult tupeu decît mine. Plecam PQ Podul Mogo-şoaiei amîndoi.' De cum întîlnea un eunoscut, Doicescu îl oprea: — Mă, Mitică, împrumută-mă cu 10 bani. Vreau să mă duc la Raşca şi n-am pentru intrare decît 9Q bani. Ţi-i dau mâine negreşit. ■ Operaţia se repeta de patru ori cu acelaşi succes. Aveam acum ăQ de barii, preţul unei pîini. Am spus că rolurile noaştre ereau împşrţite. Eu, pentru nimic în luine n-aş fi cerut cuiva bani cu împrumut» iar Doicescu, iarăşi pentru nimic în lume, nu ar fi intrat într-o brutărie ca să cumpere o piine. Fiindcă Doicescu era un elegant; întotdeauna era îmbrăcat după ultima modă, purta mustaţă — o mustaţă mare şi frumoasă — răsucită în sus, întotdeauna ras, întotdeauna mirosind frumos. - Aşteptam pînă la ora 1. noaptea, qind ieşea pîinea din cuptorul îi}tli. Alături de npi, pe strada Piaţa Ajnzei, £> brutărie. Doicescu sta la dis-> tanţă respectabilă, ferindu-se ca să nu-1 bănuiască cineva că e prietep cu mine —deşi era ceasul uiiu după miezul nopţii. Eu intram curajos în brutărie, cumpăram pîinea şi porneam repede; spre casă, fiindcă nu mim casem de 24 de ceasuri. în urma mea Doicescu, uitîndu-se în dreapta şi în stînga, ca nu cumva sa se compromită, intra buzna după iriine. Şi intram în^daia care, bineînţeles, era cufundată în întuneree. De unde bani pentru gaz ? Parcă revăd scena. O fîşie din lumina lunii albea, în parte, odaia. Eu rupeam în două pîinea care-mi ardea degetelp şi dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stînd pe marginea patului său, mîncam în tăcere şi cu lăcomie pîinea care fumega şi care la 23 de ani43 nu prea cădea greu la stomah... Apoi luam cana, mergeam pe sală "unde se afla o puţină CU apă de băut bătută cu piatră acră, şi mă întorceam îh odaie, Eu -băusem la putina. Doicescu bea în odaie, gîfîind şi bînd încă o dată. Apoi, CU burţile pline de apă şi de cocă, amîndouă calde, ne culcam. A doua zi făceam acelaşi lucru<:Ca3npania de lucru a ţinut 15 'zile fotr-p zi, un prţeten de la R.-Vîlcea,' Goşţipă vpppmatul lui Grigore Goleseu, yeni proaspăt' din prqjfoicie. ffoefoţeleş,‘n£-ă poftit pe Goleseu, pe Iancoyescu şi pe Iancu Zografps, up aii camarad din Yîlcea, , la q îngheţată la cofetăria Răduiescu, sub otel ^fighţfii|e, otel Ş|and pe atunci# gram nemfocat de 9 zile şi grozav aş fi lupt, în schimb, q qfopa CU lapte. Insă, deşi prieten intim cu Vlădescp, mlT§ foşţ’enşine şi am mlnr .e§t îngheţată pe şţomaeui gol. . Gînd, după 15 zile, am dat de hăul “ 58 lei şi 3Ş 7-7 a daţ şi Doiceşcu de cele două treimi din leafa lui. Şi atunci ne-am rgg^jţ la un birt mai— scump. ' Acest birt mai scump, care nu @rea de naşul nostru, studenţi săraci lipiţi, era firma „La Ochiul lui Dumnezeu" şi eră aşezaţln faţa Palatului Regal, lîngă otel Metropol.45 Erea o cîrciumă-birt-simigerie, cu un mic colţ de curte, botezată „grădină", unde întotdeauna puţea a latrină. Porţia de mîncare costa 40 de baiu, dar se serveau şi jumătăţi de porţii cp 30 bani. După 15 zile de post, ne-am luat inima fo dinţi şi ne-am hpt§rtţ pe lux : haidi la „Ochiul lui Dumnezeu-*-î . -rr Q căpăţînă de miel la tavă ! ' l Era eroic. Găpăţîna singură costa 60 de bani. O căpăţînă de miel în luna lui iulie nu era banal deloc.. Dar n-am înţeles nimic dintr-înşa, fiindcă, în urma curei de 15 zile, pierdusem gu deşăvlrşir.e şifoiui gustului. D-abia după cîţeva zifo 1-âm te.căp|tât.* ' ' 'M |n şfîrşit, am 0$& ma foţ fort- Ifo strada Lipcani, Ungă ggşa jfojfo şşte ipstalşiă Banga Agricolă, "eta O intrăţyră Şi poşte druţh • ţippgr|||| P. Cucu. Acolo era instalat înforo odăiţă birtul pentru studenţi ţinHt ^S 'Că^ ţre macedoneanul Coştache Belimaee.^ Cpstache Befonace era un tip, înflăcărat patriot român, adverşag fol'Apostol Mărgărit, om cu idei destul de înaintate pentru cultură foi, însă om foarte energic şi foarte inteligent, după cum era şi foarte afabijl Şj simpatic. ‘ ''''' Anii de care îmi aduc aminte cu cea mai mare plăcere din toată tinereţea mea sunt aceşti ani în care, în birtul sărac, ca şi noi toţi,.ng îm tpunOam sprş a dişcfoa despre toate, d§r mai ales despre românii macedoneni. ’ . Api.vgnea Gheinn, un foarte inteligent student dn Drept, mai tîrziu advocat, mPfţ foarte tipăr ,de tuberculoză, focă o pierdere dureroasă. Apoi toţi studenţii macedoneni din generaţia cea mare a macedonenilor aduşi în şcolile .din România. Era Andrei Bagav, un Ercule, mort de tuberculoză şi îngrppat la Cîmpulung. Coştache Cairetti, cel mai vesel camarad ce am cunoscut, plin de yiaţă, plin de inimă, plin de cinste, plin de focul nestins al patriotismului. Un entuziast fără seamăn.  murit şi el ;4e tuberculoză. ' , 'Ţoţi aceşti atfoţi, toţi aceşti premianţi întîi fo gimnastică, rupţi dintre brazii Pindului, n-au putut trăi în aerul mlăştinos al Bucureştilor. Unul după altul ş-aia culcat în mormînt, cînd grâu încă tineri şi plini de toate puterile vieţii. I95 Mai veneau şi <3uUoti, şi Simota, şi Niculescu, toţi studenţi macedoneni/ mai venea şi bătrînul octogenar, dar încă verde, bătrînul Zissu. Sărac Iiţ)it şi el, trăia la masa săracului dar inimosului Costache Belimace.47 Abi, în birtul obscur şi ascuns, eră unul din colţurile cele mai vii ale Bucureştilor. Căci* pe lingă macedoneni, mai mîncau şi alţi camarazi, studenţi şi ei: Nicolae Rainu de la Focşani, Iancu Qtătescu de la Romanaţi şi, dih cînd în cînd, distinsa noastră artistă Marietta Ionaşcu. O văd, încă tîriără domnişoară, elevă a Conservatorului de declamaţie, venind modestă la masă sărăciei vesele, cu ghiozdanul la subţioară, însoţită de logodnicul ei, măi tîrziu soţul, studentul Papadupolos./l§ Din birtul acesta a plecat întîia pornire — zisă socialistă — cu Paul Scorţeariu şi cu Spiroiu.49* Viaţa studenţească este întotdeauna şi peste tot aceeaşi: sărăcie, nepăsare de viitor, veselie, glume. ; Pe la anii de care mă ocup acum, între 1879 şi 1884, viaţa studenţească era, din multe puncte de vedere, cu totul deosebită de cea de astăzi. Mai întîi nu exista curentul ideilor socialiste. Cîţiva rari studenţi cari începeau să guste din cititul filozofiei materialiste, cîţiva studenţi cari citeau pe Lamennais, ori pe Michelet, Edgar Quinet, Rousseau sau Voltaire. Mai tîrziu Biichner, Auguste Comte şi Darwin.50 1 Tinerimea, cînd se ocupa de altceva decît de studiu şi de petreceri, cînd făcea politică şi discuta idei, ier a împărţită în două tabere : unii susţineau pe liberali, cari erau la putere şi reprezentau, încă, ideile democrat înaintate, alţii apărînd pe conservatorii reprezentaţi prin Lascăr Cătargiu, Alexandru Lahovary sau Titu Maiorescu. în strada Brutari 51 locuiau cu chirie patru studenţi, toţi din Rîm-nicu^VîIcea, şi anume, Ion Iancovescu, Grigore Golescu**, Costică Vlădescu, fratele fostului jude instructor şi avocat Nicu Vlădescu şi Ion Zogrâfbs.' / . Zografos era liberal după tată. Grigore Golescu şi Vlădescu nu se prea prăpădeau cu firea după politică, iar Ion Iancovescu era Un conservator fanatic care, pe vremea aceea, începea să fie maiorescian. Eram bun prieten cu acest quator şi, de multe ori, petreceam în' strada Brutari, casă primitoare cu 2 odăi şi piano. ; îmi amintesc cum Grigore Golescu era un mare amator de femei, trecea drept taurul cuartetului şi avea o păgînească pasiune pentru ,,ma belle Catrine", o eteră tânără, frumoasă şi... generoasă. De multe ori petrecerile ţineau pînă la 2, 3 şi 4 după miezul nopţii, cu bâuturică şi cu demne tovarăşe studenţeşti. Cînd erau parale mai multe, petrecerea era udată cu vin roşu, cumpărat cu 2 lei butelia de la Păun Popescu52 sau alţi băcani cu bună reputaţie. Oamenii se culcau lăsînd de multe ori o parte din vin nbbăut. Dar â doua zi dimineaţa, vedeau cu surprindere că vinul era evaporat pînă la ultima picătură, O anchetă minuţioasă a dovedit cum că cucoana gazdă era evapori-zatoarea. |p In toate dimineţile,, după ce se crăpa de ziu^, cucoana gazdă intra Kjinişor în odaia în care dormeau trei din cei patru locatari. Bmişpr, Ipa grghetele şi hainele spre a le curaţi, apoi se apropia de masă şi golea Sticlele p încă cu rămăşiţe de vin. Faptul era dovedit. I Atunci o idee diabolică trecu prin capul upuiâ; o farsă groteăsea fu I'pusă la cale’pe socoteala intemperatei bătrîne. ; " , | Seara şi noaptea fusese petrecere mare, se telncase cremvurşti, pif-| tii şi pastramă, se fumase şi se băuse mult. ' ' Pe la 6 ceasuri dimineaţa,, a doua zi, cocoana gazdă intră, că de obi-? cei, cit se poate mai tiptil, călcînd în vîrful degetelor. Un miros greu de ; usturoi, de ceapă, de tutun, de vin şi de alte mirodenii umplea aerul. Pe masă, o sticlă, pe- jumătate încă plină cu un generos vin negru, provoca ; privirile. Era prea mult. . Cucoana gazdă# ţinînd în mina stingă tr^i perechi de ghete şi pe acelaşi braţ un număr de pantaloni, de jiletci şi de sacouri, se îndreptă către masă. Cu dreaptă prinde sticla, o duce la gură şi un prelung gîl-gîl-gîl se aude... . . Dar imediat o explozie!... Sticla cade pe maşă, ghetele şi hainele se împrăştie pe covor, iar cucoana gazdă scuipă,;; varsă, icneşte, tuşeşte, lacrimile îi curg din ochi, balele îi curg din gyră. -Aiurită, sufocată, iese pe uşă, urmată de rîsul zgomotos care ţîşneştedeslîb, .toate plapomele ! Cititorul a înţeles despre ce e vorba.-Cititorul; ghiceşte cu ce fel de lichid fusese adăpată sărmana bătrînă lacomă. In urma războiului din 1877—78, studenţimea trăia bine în societatea tuturor femeilor-pe care invazia rusă le înţolise.. îmi, amintesc de o oarecare tinereţe castanie care se întorsese în Capitală după o lungă peregri-naţie prin Rusia şi prin Bulgaria şi care acute: era plină de poli imperiali. Generaţia mea studioasă — dacă nu este plină de ingratitudine — ar trebui să-şi aducă aminte de această femeie sentimentală căreia îi plăcea cîn- tecul privighetoarei. . ....... Era vara : 'în toate serile, răsturnată Jnli-un muscal, femeia se oprea înaintea cofetăriei Rădulescu din faţa grădinii Episcopiei şi invita un tînăr cunoscut la Şosea. Acolo era o privighetoare care, între orele 11 şi 1 cîntă invariabil în verzişul grădinii Kpgăliiiceanu.53 De eîte ori n-am ascultat şi eu privighetoarea ?!... Dar să revin la evenimentele de la 1884. Agitaţia Urmează Studenţii universitari publică un memoriu împotriva d-rului' Rom-niceanu. Broşura poartă titlul: Memoriul studenţilor universitari contra profesorului dr. Romniceanu, prezentat Consiliului profesoral universitar. ■ 7 - Ca cuvînt înainte citim: „Ţara întreagă a fost alarmată de o mişcare a Studenţilor Universitari şi toţi se întreabă care e cauza, care e scopul ce urmăreşte această din urmă mişcare a tinerimii. 197 Multe ziare forecum] -şi cei chemaţi a. lumina opinia publică n-au făcut decît a dtedăftţrii^ţ^ tptUl adevărul prin insinuări răuvoitoare. Publicarea îtteiWoriu devine, dar, imperioasă. ( în el va vedea Gropper Herman, Gardariariu D., Goldemberg Iosef, GoldStein I., Qeor-geseu S., Gheţu G., Gaster Anghel, Grirnau Pavel A., Georgescu N., Grozăviei Gal. M., Ghifeâ SimioneSeu C;, Krisfodprescu M., HorOŞtCio B„ Bufant Lazări Hîldân M., Haluiiga M., Ionescu Daniel, Inotescu P,* Ioanide C., Istrătescu C., Iliescu Săva, lanşa Ghebrghe, IahulescU Mi, loneşcu N., Ighel Ion, Iliescu Pavel, Iliescu C„ Iliescu A,, Ionescu Nie., Ionescu, I., Jurist E., Jurăscu D., Ionescu G., Linde Y., Linde O,, Macovei Dumitru, Ma-nasian Nicolae, Marineşcu I., Mihalcea Ion, Mihalcea P., Mărculescu, Men-donide Ion, Margulius I., Marineşcu N., Macedonescu Vasile, Mihăescu M., Michăescu E., Michăescu Al., Marcovici P., [Marineşcu G„ Minculescu M., Mihăescu, St.,] Marineşcu I., Miloş, MutesCu M., Nanu.I. G., Neumann Iulius, Ninoveanu Gr., Neumann H., Nicolau Gr., Oardă Const., Orstein H.j Obregea Al., Ocâşanu G., Petrof Â., Popovici I., Palauz 'Andrei, Pe-traşcu'V., Popp E., Popeseu Grozeanu I., Popeseu D., Ppgovici I.I., Pleşo-işnu G., Poşulescu I., Pafâdi C.D., Patron G., Popeseu jPonipiliu, Papa-dopol D., Popeseu Petre,. Possă Ştefan, Pohl Fr., Păcuraru Corneliu, Popovici Ion, Petrescu Mihail I., R. Rosen, Rosen Rafael, Risdorfer I., Rădu-lescu I., Rappaport S., Rădulescu M., Rigani N., Radian Ion St., Rădulescu CoiiSt., Rădulescu Marin, Stăiculescu George, Ştefanovic-i A.E,, Scherer Solomon, SChwartz V., Succin M., Stein Leon, Segala B4. m |; Stpianoyid I., Şayinţ Hi©., Şşpcal|u I., Schlaadt, Spartali Ii, Şerman | Adolf, Şabner-Tuduri Al., Ştqepescu G., Silva Bandele, Scurea Gfeprge, [' Sănduieanu, Staicovici Mic., Soiu Ion, Stinghe Nicolhe, Toitteşcu N. C., f; Tweie £, D., TăterUjA., Ţoncjp G,, Ţanu A-,, Ţine Dumitru, Tiroh V., I Ţheodoriu Luca, ToiPaşian O,, Tjjilgî^hu Q., Ţ|nlfpseU G., Tăhăsescu A., I; Vâsilescu G., Virgiliu, Vrabie Weiss L., Vereanu Armia { Vălies Eronislav, Vîrlanescu Al., Vipeş Vieior, ^Mfirescu M., Zurner 1., Zentler M., Zacharia P., Zaremba M., Ale'xăhdf&hu G. S., Ântoneseu V., Aureliu I., Alexiu N., Andronescu Gr., Boţea: Gr., Bogdan N., Ba-calbaşa C-, Biihl Alfons, Bratzon C„ Botez, I., Gâ^lova Vasule, Canari Tfeeoderj Garacaş I,, Celţescu T. D., Cooriş Peţrd, ^psiandinescu G., C,on-standirusseu iŞi, Chernbafc G. l.r DrâgvdăneşcţpŢ.,' ^upiitreseu 1, Elieseu 1., Isvoranu 1, Iliescu C., loneSGu, G., [lancoveşeu Şmeurat C.; Filaliti G.,] Plorian Gheorghe Aron, Fratoşeiţeapu G.M.i Gehrgşseup., Gancea G.T., Ghirgiu Alexandra, Klein D.C., Maimarolu N„ Nanu Şt. F., Popescu P;, Popeseu G-» Popesea D., Parisian Al., Palte^ A-? Peenaru Dem BL, Po-povici C., Popovici I., Petreanu Sache, Protopopescu Cristian, Petrescu G., Băduleseu Const, I.; Solacol N., Stroescu P„ Şlăyitgicu P,, Protopopescu t, Pop I., Sclia C., Taiianu Z., Tomescu E., Ffisescii G.], Tălpiănu I., Valerian C. D., Vinder Eug., Voloceanu G., Vlădeşcu Mc, Vasiliu G.D., Vicol G.D., Săulescu G.N., Stoenescu A., Vasiliu C.,' Vasiliu Dem. I., Vasiliu G.1.84 ! • : Agitaţiunea provocată de evenimentele din urină Şi Mâl ales revi* zuirea Goristituţid-împoPiyă propunerilor; jdj^tpocratiee ale lui C.A. Rosetti nu este Încă potolită. Aeum opoziţlutlda va dobîndi mereu forţe noi. C. A. Rosetti şi Dumitru BrătiseSii frece hotârît în cea tnai ireductibilă opoziţie.'Ioft Brătianu a pierduţ1' petpţi vechii lui tovarăşi de luptă şi nu- se Mai fiăzăMâ deeît pe elementele mai tinere şi pe tîţjăra dreaptă reprezentată prin junimişti. la seara de 7 iunie darul LVndăpeadantee Roumaine dferăun banchet 4a otelul Btoft (actualmente hotel Gobtinental, casă clădită din nou), acest banchet e intitulat „Banchetul libertăţii presei". Erea, fireşte, o maşină de opoziţie. . v Banchetul erea'dat, pe de o parte peqtru a onora lupta lui C.A. Rosetti dată în. Cameră pentru depana , libertate a presei, pe de altă parte spre a sărbători o izbândă a ziarului france? care ciştigase la Curtea de Casaţie un proces împotriva Creditului funciar rural. Au asistat la banchet C.A. Rosetti, Gheorghe Vernescu, Alexandru Lahovary, Gheorghe Meitani, Gheorghe Cantili, Nicolae Ionescu, D.A. Lau-rian, Constantin Boerescu/Ion Lahovary, Bordeanu, Al. Ciurcu, Frpderic Dame etc. etc. La sfîrşitid banchetului au intrat în sală un,mate număr de studenţi, dintre care unul a rostit o cuvântare pentru presă, căruia i-a răspuns directorul României libere, D.A. Laurian, care a băut pentru studenţi. 33 199 J. Agitaţiunea în ţară creşte şi pentru un alt motiv. Camerele de revizuire votează instituirea unui Domeniu ai Coroanei, care constituie un apanăgiu regelui, ' ' Opoziţia Spune şi propagă în ţară cum că Ion Brătianu a cumpărat pe regele Carol cu acest Domeniu, spr.e a-i aproba revizuirea şi a-1 susţine la cîrmă. In ţară, opinia publică este în 'contra dotaţiunii şi astfel nemulţumirile se înmulţesc văzînd cu pehii.G(i ■ în ziua de 11 iunie, advocaţii şi oameni politici cari aii luat apă-rşiNeia studenţilor pentru că au huiduit pe Ion Brătianu pe piaţa Teatrului, vin să le anunţe liberarea pe cauţiune. Aceşt studenţi sunt: Va-sile Cârlova, 1. Iancovescu, G. Florian,. Chirculescu, C. Ioanide, C. Ră-’dulescu şi autorul acestor rînduri. Mai era şi d-1 Cpsta-Foru, redactor la Rdmânia. Actvocaţii ereau : Gheorghe( Vernescu, N. Blaremberg, Atanasiadi şi; alţii. \ . Dealtfel acest proces nici nu s-a mai judecat,* acţiunea închizîn-du-se. Dar agitaţiunea în Bucureşti creşte. Guvernul, are indicii că se pregăteşte ceva. Regimentul de roşiori cu garnizoana în Bucureşti este trimis repede în Dobrogea, deoarece ofiţerii, fiind din familii boiereşti, guvernul nu e sigur de el. Liberalii sunt alarmaţi şi văd cum partidul se sfarmă. O întrunire pubţică e convocată la sala vechiului Ateneu, pe locul căruia s-a ridicat Teatrul Lyric. întregul stat major brătienist e acolo. , După ce vorbeşte N. Fleva, primarul Capitalei, se alege un comitet de salut public, zis comitet de rezistenţă împotriva acţiunii anarhice a opoziţiunii. Deodată apare la tribună un tînăr advocat, Grigore Crisenghi, nepot al lui Tache Giahi, care face declaraţia că dacă ţara e agitată iar partidul liberal divizat, cauzele sunt numai două : revizuirea Constituţiei cu restrîngerea libertăţii presei şi dotaţiunea Coroanei. Un zgomot mare izbucneşte. Eugeniu Carada se repede la tribună şi, pe deasupra oratorului, vorbeşte publicului. Zgomotul este de neînchipuit. în sală încep îmbrîn-celile — fiindcă mulţi conservatori ereau acolo —, apoi se aud zgomote de uşi trîntite, de geamuri sparte etc. Şi întrunirea, se risipeşte în mijlocul celei mai mari dezordine.5â Legea electorală din nou votată împărţea acum corpul electoral în 3 colegii în loc de 4, ca pînă aci. 59 în vederea alegerilor noi ce trebuiau să se facă după legea nouă, C. A. Rosetti convoacă pe reprezentanţii ziarelor la clubul ziarului Naţiunea al lui Dumitru Brătianu. Ereau de faţă 200 \ 14 ziarişti reprezentînd 14 ziare?. Sub ^preşedinţia4 lui C. A. Rosetti aceştia semnează o rezoluţie prin care se obligă ca ziarele lor să explice legea electorală nouă, să vie în ajutorul alegătorilor şi să semnaleze toate abuzurile administraţiei şi abaterile de la lege. Moţiunea- ereâ semnată de: CL A. Rosetti(Românul), N. Bordeapu (Naţiunea), D. D. Racoviţă (România liberă), Frederic. Dame (Vlndepen-dance Roumaine), D. C. Butculescu (Cooperatorul):,, G. Şerbescu (Vocea Covurluiului), I. Mitescu (Carpaţii), Chr. Negoescp, (Alarma), Em. Arghi-ropolu (Romanul), R. C. Pătărlăgeanu (Democraţii)’k I. G. Valentineanu (Reforma), V. Negruţi (Perdaful). ^ , Din aceşti, 14, nici unul nu mai trăieşte astăzi, la 1927.00 Un număr de studenţi .naţionalişti ne întrunim şi hotăfîm Sărbătorirea de 100 de ani a revoluţiuriii lui Horia de la 21 octombrie 1784. Un comitet compus din : Gheorghe Secăşanu, delegat al Socieţăţii Carpaţii, C. CJ.'Dobfescu, Droc-Bănciulescu, A. P. Crainic, delegaţi ai ăceleiaşi Societăţi, C. Bărcănescu, delegat ăl Unirii corale, C. Ionescu, delegat al Societăţii comerciale Viitorul, P. I. Inotescu, delegat al Societăţii studenţilor în medicină, Al. Lenş Filipescu, delegat al Societăţii Viitorul român, I. N. Iâncovescu, delegat al Societăţii universitare Unirea, Em. A. Frunzescu, delegatul studenţilor în Medicină, Constantin Bacal-başa, delegatul studenţilor în Drept, Al. Şâbner-Tuduri, delegat al studenţilor -Facultăţii de ştiinţe, Al. V. Georoceanu, delegat al Facultăţii de litere este format. El redactează un apel „la români", cerîndu-le să se asocieze la sărbătorirea zilei de 21 octombrie (2 noiembrie). Sărbătorirea se va face prin publicaiea unui album intiţşlaţ Centenarul Revoluţiei lui Horia de la 1784. Albumul a coprins : Ij'-Reproducţia* portretelor lui Horia, Cloşca şi Crişan ; 2) organizarea unui banchet la 21 Octombrie; 3) crearea unui fond numit „fondul lui Horia", destinat a ajuta pe românii subjugaţi căzuţi victimă îndeplinirii datoriei lor de'români". * Dintre toţi membrii acestui comitet, nu ştiu dacă astăzi mai trăieşte vreunul, afară de Frunzescu şi de mine. îmi pare că toţi au murit.61 Văzînd că au pierdut ziarul Românul, care a trecut în opoziţie, guvernamentalii fac să apară un nou ziar cotidian, Voinţa naţională. °r La 26 august a murit generalul Carol Davila, medicul-cu atîtea merite, omul care a inaugurat serviciul medical militar îii România, acela care a înfiinţat cea dintîi şcoală de medici şi subchirurgi, de unde au ieşit atîţia medici buni, numiţi totuşi, cam în zeflemea, „de la şcoala lui Davila". Doctorul Davila. era una din figurile cele mai populare ale Bucureştilor. : < ' O boală de inimă care nu iartă l-a răpus încă tînăr, fiindcă ă murit la vîrsta de 56 ani. Azilul Elena Doamna îi datoreşte lui existenţa. Doctorul Davila împlinise 30 de ani de cînd se afla în România.63 regim liBeial Ion Brăti^u trece prW iscâsilri ie grije. ' Âproatje- M iStrîiiiî liberali» Mtrîhli lui: tovarăşi de hiptă de la 1S48 îl pâMâfee^ 1^§ #ărâMt if&tfeâ» Săli DUMttâj' Ua pârăâit nedespărţitul tdVSfiŞ G» A. Rosetti şi, ddată eu ei, âprdăpă întreagă veche gardă a KbbrklfeiftUîhi, eti G®j|6râ Până BitoâM, Vehiâmin Hernia, AdmA» & T; Gfigol?ă8tStî iji* Plbi&ti,Râ&U PătârlăgeahU etq. etc. în faţă acestei înfrângeri şi spre a ntl pierde pwtefea, nepuţîh-du-se rezettia nici pe bătrânii HberaU moldoveni pai MibaU Kogălni-ceanu, Nieolae Ioneseu şi alţii, cari şi aceştia sunt în opoziţie, Ion Brătianu (ârmeşte spre dreapta şi se apropie de junimişti. ; Regele Carpi dorea şi el această apropiere, dorea chiar un minister Ion Brătianu-Carp-Maioreseu, fiindcă aceşti doi corifei, junimişti ereau partizani hoţărîţi ai intrării României în tripla alianţă germariă-aus-tnaciă-itâliână. , . ■ liţ memoriile şaie apărute mai tîrzih, regele Cârpispunfe că, fiind solicitat să alăture România aliâttţei austro-gerţnttne, el a răspuns c| fiind dat faptul ca mulţi români Sunt subjugaţi de Hrigăriâ şi Austria, România nU s-ar putea aliâ cu această putere. Cu totul alta ar fi situaţia dacă O altă putere, de faşă latină do exemplu Italia ar intra în alianţă. Dar ia 1884 Italia intrase în aeestâalianţă» prin urmare situaţia României din acest puftet de vedere se uşurase. 64 Alegerile generale pentru Cameră şi Sertat bat lâ uşă» Opoziţia K-berâl^cdnservatQâre căre, sub imboldul prinţului Bibescu» devenise foarte activă» faeş o întrunire publică la sala Qrfeu, în strada Câmpineanu, însăs de astă dată băţăiişii; organizaţi de poliţi^îşi fac âpanţia. Şi, cînd ies de lă; întrunire şefii banda se afţincă asupra lor. Ă fost un măre scandal de stradă, unhăt după aceea dă o desăvîrştiă inâdţitMe.66 ' ' Bpiefii conservatori efeâu luptători dg sezon. Luptau primăvara şi iarna, înăâ Cîhd Veftfia VâTâ, plPcău jă $âtiă, în EivŞţiâ, în Italia sau pe lă iiloşii; nu ereau mulţi cari şi-ăr fi jertfit petrecerile din staţiile balneare sau din capitala Franţei pentru ca să asude la muhcâ politică în Bueureşti. De aceea, cum au dat căldurile, mai top corifeu s-au risipit, iar agitaţia politică a încetat. , ' 1 La alegerile generale pentru Parlament, opoziţia liberal-eonserva-toare Vernescu-Catârgiu s-a apţinut^6, iar în luptă au rămas numai Dumitru Brătianu şi cu ai săi. G. A. Rosetti, printr-o scrisoare publicată în Românul, declară că el nu mai există , politiceşte de cînd pârtidul liberal a părăsit vechile lui principii democratice» şi se retrage din luptă.67 Ion Brătianu dă lupta luînd în braţe un mare număr dă tineri şi pe junimişti. La Bucureşti, alegerile sunt eâraettiâstiee. La Goltegiul î d§ Senat sunt aleşi pe lista guvernului prinţul Dimitrie Ghica şi poetul Vasile Alecsandri. Deci doi foşti şi chiar actuali conservatori, în conţra lui Dumitru Brătianu şi Mihail Kogâlniceanu, doi dintre cei mai marţ corifei ai liberalismului. La colegiul al ţ-lea este ales junimistul D. A. LâuHah, diiddtorUi Roinăniei libere. La Gole-giul âl 3-lea, ţărănesc, ie dldă Tăehle loneădu. Ion Brătianu şi-â attas pe toţi tiiierii deValhâre sbfeiţi de ctthtnd de la Paris, astfel stittt aleşi pe listele ^vermi&i (SiArion la Bucureşti* Alexandru Marghiloman la Buzău, G. BisSeâSi^îS. ft>VîleeS, Iaeob Ne^ gtuţi, Yâsile Pogon Leon Neghiţis R» Iaşii Atesanţi^'Bjuvafea la Brăila. Guvernul dispuhe de o majdritâte zdire®itfiat§l îh ăftiîhdhuă Gaiftfe-i rele, lâ sedat aproape nu a intrat vreun bpdzşj^'Iâ Cămără d-âbia au putut pătrunde Mihail Kogălniceanu, NicoMe lineBeU Şi, păStrii întîiâ oară, tînărul G. Paladi, ales în opoziţie la BîrlaiL$^; : S-a putut strecura şi marele istoric şi {ŞPlâg B. P. HaSdăU, îrisâ, în urma contestaţiei ridicată de Către EUgdnîu Siateâcu în Sehât şi a lui Mihail Kogălniceanu în Cameră, alegerea luhHăsdeU este invalidată eu 53 voturi contra 42, sub cuvînt că Hasdeu, fiind director al Arhivelor Statului, nu putea fi ales legal. 69 , •, In cercurile politice se vorbeşte cu stârulhţă despre remanierea ministerială cu intrarea în guvern a juniriilştildr, dar tratativele lui Ion Brătianu nu reuşesc. Liberalii nu pot primi ţjŢQ^râmul lui Petre Carp.70 Am dat numele celor 277 studenţi cari au semnat memoriul în contra profesorului dr. Gr. Romniceanu. Şi o întrebare firească mi se urcă pe buze : ce s-a ales din toţi studenţii aceştia ban, a'cUm 41 de ani reprezentau partea cea mai activă, cea măi itidepl^iăită'şi efeâ mai militantă a Universităţii din Bucureşti ? 1 Dacă cercetăm lista, constatăm că generaţie — din care fac pârte şi, du —* h-a 4ăt pi*6ă mulţi fi?4_ffif|i>-’:|n âfatâ de iin ministru plenipotenţiar, de doi directori generali ă; Şeri(iciţiiui sanitâr şi Un fnedic generăl, toţi ceilalţi au rămas pe trepte de mijlpc. Gîţiva parlămeHtarî, cîţiva. funcţionari sUpetiOri, cîţiva profUSpri ăpbtittdari şi atîta/tot. Nu găsesc înscris numele nici unuia printre câifi, în âeăăStâ ţâţă, au stat îh fruntea statului.71 : '■<'■ Mai întîi, nici unul din aceşti militanţi n-a putut ajunge, ministru, înlr-o epocă în care au ajuns atiţia. Să fie pentru că nici unul din studenţii aceştia n-au avut inteligenţa, cultura sau celelalte însuşiri care disting pe fruntaşii unui popor ? Desigur, hu. Altei împrejurări se dato-reşte această rămînere în urmă. i Rareori un student al unei universităţi din ţară poate ajunge în România pe rîndurile dinţii. Spre a înainta şi ajunge, se cere lustrul străinătăţii. Titlul de doctor sau de licenţiaţ al unei facultăţi apusene, cît şî âureola frecventării Unei şcoli superidăfă din străinătatea civilizată, au fost la noi întotdeauria certificatele ndhpărâte cu care numai s-a putut impune urt om nou. Dar se vede că şi contactul cu moravurile, cu spiritul, cu felul de a se purta şi de a gîndi al oamenilor din apusul chit dă omului o înfăţişare Şi o aUtbritâte deosebită, calităţi căre-l puri, dă fapt, deasupra âce- 203 lorâ cari — deşi de multe ori eu mult mai inteligenţi*—= numai' din^faptul că n-au ieşit din ascunzătoarea ţării-lor sunt lăsaţi pe planul al doilea. Vizitarea lumii din afară, educarea într-un mediu superior ca orizont moral şi ca înălţare sufletească, complectează personalitatea aceluia care esţe destinat a fi conducător. A rămîne în ţară — a însemnat aci, în România — o cauză de inferioritate. -Atingerea cu mentalitatea şi cu sufleţijjţ superior al omenirii mai deşăvîrşite ca moral, educaţiune şi cultură, dacă nu desăvârşeşte întotdeauna, dar purifică şi înalţă. Dar mai este un motiv, hotărîtor motiv acesta : aproape toţi studenţii cari au stat în fruntea mişcării de la 1884 au fost naturi independenţe, pe cînd, spre a ajunge în România — afară de excepţii norocoase -r se cer spinări încovoiate. Am vorbit mai sus despre manifestarea pe care au făcut-o studenţii în faţa legaţiunii austro-ungare, ca protestare împotriva agresiunii, înfăptuită la Cluj de către studenţii unguri faţă de studenţii români. Să mai adaug citeva amintiri asupra acestui subiect. Nu' e rău ca generaţiile de astăzi să ie cunoască. Agitaţia intrată în Universitate progresează. Cum era şi firesc penr tru vremile pe care. le descriu, politica de partid intervine şi însufleţeşte mişcarea. ' ' ^ Doctorul Romniceanu simte că situaţia i se clatină la Universitate. Şeful guvernului, Ion C. Brătianu* îl sfătuieşte să pună capăt agitaţiei, fiindcă nu se poate admite ca studenţii şă rămîie neîncetat-în grevă şi să piardă mai mulţi ani de studiu. Pe "de altă parte, foarte mulţi studenţi săraci vor să-şi treacă examenele, însă spiritul de solidaritate îi împiedică să comită un act de felonie. ţ In sfîrşit, după numeroase tratative, greva se potoleşte. 73 ' s Partidul socialist începe să ia fiinţă în Bucureşti. Suntem un . mănunchi de tineri hotârîţi să începem lupta în această îndrumare. Dar socialismul nostru nu este încă bine definit. E un amestec' de idei umanitare, generoase şi democratice, doctrina «socialistă n-o înţelegem încă, de aceea dintre toţi tinerii studenţi cari au inaugurat mişcarea la 1884, absolut nici unul n-a rămas în nndurile socialiştilor. , ' Dealtfel, elementul muncitoresc lipsea cu desăvîrşire atunci, într-o seară, doctoranzii Stăuceanu şi Manicea îmi spun că o întrunire secretă şi cu caracter socialist se vâ ţine la spitalul Filantropia. Mă duc. Eram cîţiva : Stăuceanu, Manicea, Paul Scorţeanu, Sabin, Spiroiu, Inotescu, Emil Frunzescu. Afară de Scorţeanu şi de mine, toţi ceilalţi ereau medicinişti. Fiindcă pentru istorie trebuie să se ştie că mişcarea 204 socialistă bucureşteană, îmboldită de; începuturile socialiste de la laşi, n-a început nici din pătura muncitoare, nici din cauza mizeriei lumii lucrătoare, ci din spitale. După discuţiuni asupra organizării noastre în grup socialist, suntem convocaţi în altă seară într-una din întunecoasele chilii ale vechiului spital Colţea. Ni se anunţă o mare noutate : un nihilist rus din cei mai de* frunte va fi printre noi. Cînd s-a înserat, ne-am strecurat ca umbrele pe sub turnul Căiţei şi ne-am întrunit vreo 15 în odăiţa abia încăpătoare a unui intern. Aci am găsit pe nihilistul anunţat, acesta erea Costică Dobrogeanu, devenit mai tîrziu Gherea în literatură. ‘ Costică Dobrogeanu erea simpatic. Arestat în timphl războiului, la Brăila, unde deschisese o spălătorie spre a putea trăi, a fost ridicat în-tr-o noapte de poliţia secretă rusă şi trimis în Siberia. Dar, deşi şbhiop, a putut fugi şi â putut ajunge în Norvegia călătorind într-o barcă de pescari. Cu intrarea lui Gherea în ţară şi apoi cu a lui Zamfir Arbore şi cu venirea lui Constantin Miile de la Bruxelles, mişcarea socialistă începe. 73 . Este de amintit că nici un evreu nu a fost la început în mişcare, ceva mai tîrziu s-a asociat d-1 Sache Petreânu pe care a vom regăsi în presă. în Bucureşti, acţiunea începe cu o serie de conferinţe lâ sala Fran-zelari. Cea dintîi conferinţă o ţin eu asupra prostituţiei, în ziua de duminecă 30 decembrie 1884. Şedinţa a fost prezidată de către G. IX Pa-larfi, ales deputat liberal dizident la Bîrlad, peste cîţiva ani ministru liberal. Dumineca următoare a vorbit C. A. Filitis despre „Complicitatea religiunilor cu statul".74 * •. La Cameră, debutul lui Tache Ionescu. Tînărul deputat care-şi făcuse în cursul campaniei electorale din Bucureşti reputaţia unui mare orator, erea supranumit de agenţii electorali : „Tăchiţă gură de aur“. La Cameră intrase precedat de această faimă şi, cînd .s-a urcat la tribună» ca să vorbească la mesaj, banca ministerială erea în marele complet, iar Camera cu toate băncile pline. * . Discursul lu Tache Ionescu a fost pretenţios şi rece. ** A fost cel mai slab discurs din toată cariera sa politică, un discurs program cu care pusese la cale, în mod sumar, toate ceştiunile mari. După ce şi-a sfîrşit cuvîntarea, Mihail Kogălniceanu a venit repede la tribuna presei — care în vechiul local al Camerei era la nivelul 205 incintei. Kcgâiiuceanu erea furios şi, după, Obicdiui său, mustăcea enervat. * ■ — Asta nţi ş fost #scurs demn de un tînăr. A fost uri discurs slugărind. N-Iţi y^iijţ: după fiecare j^eftpd ^e iiitorce^ priihul minisr tru ca să-i cerşească* aprobarea ? !... Constantin Arion, tînăr nou intrat în Cameră şi el, 6reă alături de kogălhleedfttil Ăridri, respectuos şi zîmbitld, spuse :': — E un debut, coane Mihalache, dar nu puteţi tăgădui câ rt-arfe ♦îîi^ii' ? ''.-1 1 •’ " Kpgl^cşâriu Ş© îţitpârsd biHisd către estică ^Wchî şij carii tăsfit: ^ Domriule Arion, sa ştii de îâ mine ţin lubrii : Nicăieri n-ai sâ găszşţimai mult talent ca laVăcăreşti. Toată lumea a răhiăs tăcută î D-ăbia cîtevâ Zîmbete. Erfea o vorbă care tljsa locul cugetării. ™ * ; ; ' A douazi CameTa a acordat un lungi fcohcediu tîHărului deputat de ftrăiiâ, Aldxâddru Djuvâră, căre făcuse lâ Păris studii depibtură şi care se ducea acum ca să studieze Dreptul spre a-şi face o carieră. Cîteva zile mai înainte rostise un friimos discurs în Cameră. Titu Biâibresdu i^a consacrat Iri Moniânia Ubară uri articol semnaţ de el, în care îi făcu mari elogii. Maiorescu credea să atragă pe Djuvara în partidul jttriimistj dar n-a izbutit. 76** ) . Ion Brătianu ÎŞ* convocă partizanii din Parlament la o întrunire in-ţţţnă * âcplo le spuse ce, doreşte să reriiăîiiieze ttiinisterul, că ar fi dorit şl introducă fia gţ^eiţi^iţ^i^a juriinxiş^ î&să â coiistataţ Câ partidul se îri|p|p^îv^t§. A ceţixt Md|drităţiiM-i ddâ o indicaţie. Mâjbritarii au ata-cât trdti&neiit pe junimişti, iar Anâstăse Stolojan a sfătuit pe primul ministru să se reîntoarcă la bătrînii din partid. Cu toate că VIndependanee Uoumăihe, foaie de opoziţie coftservâtOărC, anunţa zilnic intrarea îh guvern a lui Petre Carp şi a lui Maiorescu, soarta junimiştilor era pecetluită. , - . Ministerul fu remaniat numai cu. liberali, în sensul următor : Ion Brătianu, Internele, ţ>. Sturdza, Instrucţia, G. Lecca, Finanţele, generalul Eălooianu, Războiul, Anastase Stolojan, Domeniile, Ion Câmpineanu, Externele, Constantin Nacu, Justiţia, generalul Radu iVtihai, Lucrările Publice.7? " * I Generalul Slâhiceănu, fostul şef al statului major în timpul războiului, fostul riiinistrti de Război Căzut sub votul de blărri al Senatului, după aceea anchetat spre a fi dat în judecată ca un necinstit administrator al averii statului, moare în streinătate. Cînd Parchetul a rupt sigiliile casei sale, în absenţa văduvei, a găsit un mare plic pe care sta scris : „Probe despre moralitatea puternicilor zilei“. Acest plic a dispărut. Cine ştie clte lucruri pline de interes nu cuprindea acest pilc misterios ?78*** 2Q6 NOTE i La alegerile comunale care âu avut loc în zilele de 3/l5 şî 4/16 ianuarie 1884 cel mai mare număr de voturi lâ-â primit Eugeniu StâtCscu (2011 din 2086 de votânţi, cam un sfert din numărul electorilor bucuteşteiţi, opoziţia boicotînd ale* gerile), iar cel mai mic (dintre consilierii aleşi), Nicolâ^ Fl^vâ\iI9i5) (cL RĂ2-W.; 6 iănuarie 1884, p. 2)’. în legătură cu demnitatea de primar ăl Capitalei s-a discutat intens în epocă, problema fiind înregistrată şi în corâşppţidMa fâmUiei Brâtiahu „Nenea Stătescu nu primeşte Primăria cu nici un chip, rămîne nup&âi consilier. Dr* Sergiu asemeneâ nu-şi va da demisia din profesor. Primar credem că va fi Fleva44 — Pia Brătianu către fiul său Ionel Brătianu, scrisoare din Bucureşti datată 25 ia-nuarie/6 februarie 1884,* în : Din corespondenţa familiei Idti C: BtâJmditi, ÎU, p. 16. Şi, într-âdevăr, Eugeniu Stătescu ă refuzat primariatul, în fruntea administraţiei comunale fiind ales Nicolae Fleva, care se va bucura, în şedinţa".din 2(7 ianuarie/ 8 februarie 1884 a Consiliului comunal* de adeziuiiea a 15 consilieri Qîn totalul de 27 de consilieri pfezenţi (M.C.P.B., rir. 9, 26 februarie 1884, p. 5). : / . 2 Văfcile Boerescu (n. 1830), personalitate politică proeminentă*, aminfeta adă^ sedrr în aceste file, a îneetat din viaţă la Paris, la 30 noiembrie/12 decembrie 1883 şi a fost înhumat la Bucureşti, la începutul lunii decembrie 1883 (înmormiritarea lui Va&ile Boerescu, TEL., 6 decembrie 1883* p. 2). 1 : f .'•/• v\ , 3 Dumitru Brătianu fusese ales deputaţ la Colegiul % de Argeş 1$. sfî^itul lunii ianuarie 1884, desigur tot cii concursul orgăhţzăţiei liberai de aici, dar refuza din nou rbandatul, printr-o scrisoare adresată înaltului for legislativ (m^hţîd-nînd că nu poate să ia parte la lucrările unei adunări care „în marea ei majoritate nu este expresia voinţei ţarii “ — Demisia â-liii p. Bîăiîânu, ROM., 29 ian^aii^ 18Ş4, b. 93) şi jDrin alta adresata alegătorilor săi (în cşfe foştii săi amici pqli|i^i, inclusiv fratele său tnai mie, '£ C. Brătiând, eraţi âddfcâţi, îh tertfiâni duti^ M Sîfld „spectilanţi petiţiei fără frică de Pumnezeu Şi fără rdşihe de oăiiieiii cari âu aîdnş4 â crede eâ-şi jioţ tbt ^penhite pentiru a se menţine la putere ea Sâ Se imbqgâţieâşcji din averile noastre şf din sărăcirea poporuluiw —- Dumitru Brătianu^ Alegerile €&1fc+ giulUti I de deputaţi din Argeş, RÂZ-W., 1 februarie 1884, p* 2). f Apelul pe :eăde^l aminteşte Bacalbaşa apăruse mai întîi în Naţiunea, organul de presă al lui D. Bră-tianuŢţ şi în esenţă el chema întreaga opoziţie la luptă pentru răsturnarea „regi-ţ mului* odios44, încheiridu-se cu o frază retortă $i patetică din calfe sint amintite ha textul pe care-1 adnotăm ultimele cuvinte : 7 „Dacă tronul Bmnâniei, dacă România ea însăşi mai au zile, de la colibă pînâ la Palat, din toate piepturile să iasă .şţrir gâtele : Jos regimul corupţiunii şi al minciunii /“ ((RĂZ.-W.,12ţ februarie l884Î di 2—3).- . r ' 4 Despre câbinqţul condus de D. Brătianu în aprilie-iunie 1831, v. măi sus, p. 93—94 şi notă 27, p. 116 ; p. 99 şi nota 48, p. 120 ; p. 100 şi nota 53, p. 121. 5 Opoziţia, respectiv conservatorii lui Lascăr Catargiu şi liberalii „sineeMct ai lui O. Vernescu îşi puseseră mai de mult problemă fuzidhăm şi nu aştepmu îhtdfem- ’nul prinţului G. Bibescu, o personalitate politică fără relief şi nu prfea simpatizată în epocă (un comitet însărcinat cu redactarea programului comun al „opoziţiei unite44 fusese ales încă din februarie 1883 —. cf. Bulei, Partidul conservator, p. 61). Prinţul G. Bibescu publicase manifestul intitulat Reforma, în limba franceză, în cotidianul VIndependance Roumaine, făcînd un insistent apel la realizarea unităţii opoziţiei („Toţi sub acelaşi drapel, gvînd un cap. unic “ — dar el nu avea nici o şansă de a deveni liderul noii grupări) Şi încheindu-şi chemarea cu o frază nu lipsită de efect : „Să avem o singură voce, precum avem aceaşi datorie ; să avem acelaşi ăvînt, precum avem acelaşi obstacol; să păşim cu energie şi cu ajutori! lui Dumnezeii spre viitorul care răzbună şi care repară4* — Manifestul prinţului G. Bibescu, RĂZ-W., 14 februarie 1884, p. 1), Acuzat că* nutreşte simpatii faţă de Rusia ţaristă, prinţul Bi^ bescu, Vechi combatant în armata franceză în timpul intervenţiei din Mexic (1862 — 1867) şi re-stabilit abia din 1879 în ţară, recunoştea, într-un articol din VIndepen-dance Roumaine din 24 februarie/7 martie 1884 că socoteşte Rusia ţaristă —- fn ciuda experienţei dureroase din 1876 — un sprijin real pentru independenta României : »Oui, j’ai des sympathies pour la Russie, parceque je ne puis oublier que notre chete patrie a pu * traverser Ies < mauvals jours d’autrefois ' sâns sombrer, grâce 0,1? Protection perseverante du puissant empire du Nord (Quinze mois du regime liberal err Rourtianie. Paris, 1886, p. 206). Desigur că astfel de afirmaţii, care nu e^au împărtăşite de' opinia publică - românească, temătoare, pe bună dreptate, de tendinţele tradiţional expansioniste ale „colosului din Nord“ i-au limitat serios şănsele prinţului de a juca un rol politic mai important în România. 6 „Ieri 12/24 februarie la 7 ore seara şi-a dat sfîrşitul generalul Teii" (ROM., 14 februarie 1884, p. 146). Fostul revoluţionar paşoptist era născut în 1807. * în clădirea de pe strada Doamnei nr. 14, proprietatea lui Carol Gobl, in care funcţiona lâ parter redacţia şi administraţia Românului se afla, la etaj, .locuinţă familiei C.A. Rosetti. Focul despre care aminteşte Bacalbaşa se petrecuse în noaptea de 25 ianuarie/6 februarie-^26 iănuarie/7 februarie 1884, şi se produsese din cauza unor neglijenţe în momentul întoarcerii fiicei lui C.A. Rosetti, Sofia (Bişeta) de la teatru (Focul de la d-nul C. A. Rosetti^ RÂZ-W., 27 ianuarie 1884, p. 2). Cu promptitudine, atît Camera cît şi Senatul votaseră la sfîrşitul lunii ianuarie 1884 deschiderea unui credit de, 150 000 lei pentru cumpărarea sau' construirea unei case liii C.A. Rosetti, dar acesta va refuza, de data aceasta, recompensa, printr-un discurs prea patetic rostit în Cameră la 28 ianuarie/9 februarie 1884. Cîteva zile mai ţîrziu s-a constituit comitetul de 17 membri, înregistrat corect de Bacalbaşa, comitet care avea să lanseze un „apel Către Naţiune" pentru „a reda veteranului său soldat rV Vatră pentru familie" (Subscripţie naţională, RĂZ-W., 12 februane 1884, p. 2), dar C. A. Rosetti va „declina" şi această recompensă printr-o scrisoare adresată membrilor comitetului (ROM., 16 februarie 1884, p. 153). 8 La alegerile pentru Colegiul I de Senat de Ilfov, convocate pentru a treia oară la 2/14—3/15 februarie 1804, au participat, intr-adevăr, 12 alegători din 315 îhşcrişi, fiind ales, cu numartil de voturi un deosebit succes, constiţuându-se în principalul eveniment al vieţii artistice bucureştene a anulun .; ' 19 Arderea palatului Universităţii, ROM., 25 martie 1884, p. 285 : „Focul de la Universitate" a izbucnit în noaptea de 23 martie/4 aprilie—24 martie/5 aprilie 1884, incendiul extihzîndu-se de la un coş necurăţat ; a fost afectată şi sala de şedinţe a Senatului, aflată în aceiaşi local. Iii vederea refacerii măcar parţiale a qoiecţiei. doctorului Brândză, „fructul a 12 ani de muncă", s-a) constituit un comitet studenţesc, prezidat la prima şedinţă de către poetul Văsile Alecsandri (RĂZ-W., 29 martie 1884, p. 2), Printre cei evidenţiaţi de presă pentru contribuţia adusă la stingerea incendiului s-a aflat şi locotenentul NiculeScu care „s-a distins cu deosebire4^ „din care cauză a şi răcit" (Focul de îa Universitate, RĂZ^W., 25 martie 18&4, p. 3). 11 11 Luni 26 martie/7 aprilie 1884, atît în Adunarea Deputaţilor cît şi în Senat au fost prezentate rapoartele comitetelor delegaţilor de secţiuni precum şi - propunerile concrete de modificare a Constituţiei, acestea reprezentînd opinia moderată a majorităţii liberale (brătieniste) a Camerelor legiuitoare în Adunarea/Deputaţilor, grupul rosettisţ a propus'o dezbatere generală asupra proiectului de modificare a Constituţiei şi apoi discutarea fiecărui articol în parte şi totodată amînarea acestei dezbateri pînă miercuri 28 martie/9 aprilie în timp ce I.C. Brătianu propusese începerea imediată („mîine") a discuţiilor. Pusă la vot, propunerea lui C.A. Rosetti a 208 întrunit majoritatea de 57 de voturi dintr-un total de v 105 (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de lă 26 martie 1884, D.C.Ia, 27 martie;8 aprilie 1884,. p. 1840). iritat că a suferit o înfrîhgere de prestigiu încă din prima zi a .discuţiilor (deşi obiectul di-ferendumului era cu totul minor) I.Q.. Brătianu a rostit cuvintele amintite. cu aproximaţie de Bacalbaşa, pe care le citam într-un context mai larg : „De zece luni de zile port o sarcină prea grea, fiindqă v-am declarat că ţara este agitată şi, intîr-ziind de a da o soluţiune acestei cestiuni, ar putea din aceasta să rezulte agitaţiuni mai mari şi. chiar o dezordine morală. Aţi văzut, d-lor, că eu, cu toate neorînduidiîle ce s-au făcut — asasinate, procese scandaloase — ani-taciţi şi am luat toată răspunderea numai cu speranţa că se va face revizuirea, fiindcă era o cestiune de viitor pentru ţară... D-lor, fac o declaraţiune, ca să; ştiţi ce am de gînd să fac. Am să depun demisiurtea dimpreună cu colegii mei în miinile regelui şi las să^vină un ministru care să ia răspunderea situaţiunii în care se află ţara ; să! ia răspunderea revizuirii Constituţiei. Eu nu mai pot lua această răspundere $n faţa unei majorităţi care trece de lă dreapta la stînga“ (Ibid.). A două zi, în şedinţa .Senatului, după ce premierul demfsionar s-a plîns că opoziţia liberală din Camerele’ legiuitoare „se arată foarte agresivă “ şi după ce Eugeniu Stătescu l-a rugat să râmînă în continuare „la cîrma afacerilor statului solicitare repetată şi de D. Ghica, senatorii prezenţi au votat (cu 42 voturi din 46) o moţiune de încredere în guvernul Brătianu, înaltul for făgăduind solemn -şi disciplinat că „îşi ia angajamentul de; a termina înaintea sărbătorilor opera revizuirii" (Senatul. Şedinţa de Iq 27 martie ^ 1884. D.C.L., nr. 128, 28 martie/9 aprilie 1884, p. 1856—1857). în aceeaşi zi, o moţiune de încredere asemănătoare va fi votată şi de Adunarea Deputaţilor, cu 89 voturi pentru dar şi cu 25 de abţineri (deputaţi din grupul rosettist şi junimişti : I. G. Bibicescu, Pană Buescu, P. Grădţşteanu, Titu Maiorescu, I. Negruzzi, G. Panu, Gr. Serurie, V.A. Urechia ş.a.»; CA. Rosetti ă votat însă „pentru" —/Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 27 martie 1884, loc. cit.,-p. 1862). 12 Textul Articolului I din Constituţie, în proiecţii! înfăţişat adunărilor legiuitoare, 1 este reprodus exact de Bacalbaşa (cf. AcLunarea Deputaţilor.. Şedinţa de 26 martie 1884, D.0.L., 27 martie/8 aprilie 1884, p> 1819) lîri şedinţă 'din. 28 friarţie/ 9 aprilie 1884 , a Camerei Titu Maiorescu Ja propus re’dactafea uşor modificată a ar" ticolului respectiv (adoptată cu 126 de voturi pentru,‘unul contra şi o abţinere), insistând — cu argdmente izvorîte din concepţiile sale luminat patriotice —| asupra menţionării numelui ţării noastre în primul articol al Constituţieis („Titlul de România îşi are şi el importanţa lui, de ce să-l,lăsăm la o parte ? Nimeni -din noi, oameni prudenţi, moderaţi şi pacinici nu se gîndesc la războaie, la anexiuni forţate de teritorii. Dar la un lucru ne gîndim cu toţii : la unitatea noastră de cultură, de dezvoltare ştiinţifică şi literară ; avem o limbă comuna, voim să avem o literatură comună, voim să avem o aspiraţiune de civilizaţiune comună tutulbr acelora cari vorbesc limba noastră... Aceasta cql puţin nu ni se poate luă, ca să avem idealul nostru comun, întrucît se referă la obiectele curat ideale, precum este ştiinţă, arta, literatura:.. în această unitate ideală ne simţim ndi cînd zicem cuvîntul România..." — Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 28 martie 1884, D.C.L., 29 marţie/10 aprilie 1884, p. 1871—1872). Redactarea definitivă a Articolului I din Constituţia revizuită era — cu mici diferenţe faţă de textul reprodus de Bacalbaşa — următoarea : „Regatul României cu judeţele sale din dreapta Dunării constituie un singur Stat indivizibil" (V. Addenda îl, p. 247, nota 5). 4 ' 13 Revenită în Bucureşti după o* absenţă de -treji ani trupă circului Şidoli, formată din 83 de persoane, dădea primele sale spectacole la 8/20 aprilie 1884, Fiind montată în grabă pentru a nu se pierde afluxul de spectatori obişnuit unei zile de sărbătoare, copertina de pînză a circului s-a prăbuşit în timpul celei de a doua reprezentaţii, de la orele 8 seara. Victima (dar se pare că" nu a fbst singura) se numea Peppi Hamper şi era soţia unui lucrător de la franzelăria lui Alois Mul-ler, „de la Radu Vodş" (Accidentul de la Circul Sidoii, ROM., 11, 12 aprilie 1884, p. 338). 14 Vizita arhiducelui Rudolph a început vineri 13/25 aprilie 1884^şi era menită să demonstreze existenţa unor relaţii cordiale între România şi imperiul bicefal, după aderarea ţării noastre la Tripla Alianţă (vizita a fost repetată la sfîrşitul lunii septembrie 1884, cînd arhiducele .Rudolph a fost primit de regele Carol la Sinaia). La spectacolul festiv oferit în sala Teatrului Naţional, la 14/26 aprilie 1884, în cadrul căruia s-au prezentat jocuri populare româneşti executate dş elevii profesorilor Moceânu şi Velescu a asistat şi Titu Maioreseu (acesta îi descrie astfel, - cu. ironie, în jurnalul îhâlţii oaspeţi austrieci : „Rudolf plăcut la înfăţişare şi arştîiid vioi. Ştefan ia, ca q mică prăjină cu cap, roşie ca chino varul, cu ochişori de ţmfeeluş" — îns&rttHări zilnice, II, p. 242). Arhiducele Rudolph de Habsburg (n. 1858) s-â sinudis, îihpi’^unâ cu amanta şa, Maria Vetsera, la Mayerling, mică localitate de lîh&& lâ sfîrşitul lunii ianuarie 1889, întîmplare care a prilejuit â|kfi ăj>âriţiâ scrii întregi de istorisiri romanţioase, perpetuate pînă în zilele ndaâtre; infclil§i¥ ^jrin intermediul filmului. 15 DeStfii de puţinii partizani ai Colegiului unic au cdnvocat mai multe întruniri îţi (Ia Ateneul român) precum şi în provincie : la Galaţi şi Tumu S^^eriţi P. Gfădişteanu), lâ Tîrgovişte (orator, D. Giăni) ş.a. în cursul lunii âprîlfe Î8M; fşră vreun ecpu deosebit. Noul partid liberal-conservator â. reuşit Să âduhe Ce^a măi mulţi partizani în sala Bossel şi în piaţa Teatrului ÎTaţional, în Şăârâ d^CsMbâtă 28 aprilie/lţ) mai 1884, atrâgindu-i pe aceştia şi prin faptul câ ţitiŞfi#;-sâ':ief discute şi problema majorării impozitelor de către guvernul liberal; la înlifeni^i în âîarâ de cei notaţi de Bâcalbâşa, a mai vorbit şi generalul Florescu. Infb^teât ieşirea din Sala BdsSel adversarii revizuirii Constituţiei vor să mani- fdSţpze în faţa Palatului Regâl, Î.C. Brâtianu a convocat la Consiliul de Miniştri pe tffeliţfffii ministerelor de Interne (Gh. Chiţu) şi Justiţie (Nicolae Voinov), luînd mă- db reprimare a manifestaţiei despre care aminteşte şi Bacalbaşa. într-un discurs dfti Adunarea Deputaţilor, rostit două zile mai tîrziu şi în care justifica AaSurile represive, şeful cabinetului liberal făcea aluzii destul de străvezii la principale G. Bibescu, care, după unele mărturii din epocă, se şi vedea proclamat rege al României, sub numele de Gheorghe I : „în opoziţie Sunt oameni care pînă azi nu au făcut nimic pentru ţară, căci nici în ţară nu au trăit şi nici chiar nu ştiu rbmâheşte şi vedeţi astăâi cît de înfocaţi patrioţi se arata " (discurs din 30 aprilie/ 12 nîai 1884 în : Ion C^şrătianu, Acte şi cuvîntâri, voi. IX, Bucureşti, 1943, p. 245). Lia manifestaţie au participat, după surse ale opoziţiei antibrăţieniste, 3000 de persoane, iar diipă estimările unor deputaţi liberali, 400—500 de persoane, în orice caz nil destui pentru a declanşa o „rebeliune", cum S-a afirmat, cu eXâgâiraţie, în epocă (dâ altfel, speriaţi de intervenţia neaşteptat de hotărîiă a autorităţilor mulţi manifestanţi, arrieştecîndu-se cu lumea care, la miezul nopţii, ieşea de la teatru -s-au refugiat în ospitalierele localuri din zonă : restaurantul Hugues şi cafeneaua Fial-cbvSfei, ignCâ*îhd chemarea pe care a înregistrat-6 şi raportul primului procuror : „La Palat ! Lâ i^ălât !" —- Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 3$ aprilie' 1884, B.G.L., nr. 139, 1/13 mai 1884, p. 2106). 16 în original mijloacelor. Am corectat greşala eonfruntînd textul din volum cu Adevărul (nr. 11 827, 8 octombrie 1922, p. 1). 17 Bacalbaşa — pentru că a fost el însuşi unul dintre liderii mişcării studenţeşti din 1884-1885'— acordă, în aceste pagini, un spaţiu exagerat de . mare grevei univer-şifere, de fapt, în mare parte, o acţiune antibrătienistă, dirijată din umbră de opoziţie; aşa cum se şi menţionează în text. Grigore Romniceanu (1845—1,915), pe atunci prpfesor de „patologie chirurgicală" la Facultatea de medicină şi mlfedic primar la Spitalul de copii, om de ştiinţă cu o activitate mediocră (a fost totuşi şi membru cpfeâpondeftt al Academiei Române !) era unul dintre partizanii zeloşi ai grupării liberâlfe brătieniste şi, de pe această poziţie, a exercitat presiuni aştepta studenţilor, la începutul lunii mai 1884, pentru câ aceştia să nu semneze un protest „în contra brutalităţilor comise asupra lor de poliţie şi jandarmerie în noaptea de sîmbătă spre duminică", adică în timpul manifestaţiei de la 28 aprilie/10 mai 1884 la care ne^âm referit într-o notă precedentă (se pâre că tînărul profesor i-âr fi ameninţat pe Studenţii de la Medicină că-i „trînteşte" la examene dacă semnează protestul — Cronica zilei, RĂZ-W., 9 mai 1884, p. 1). în aceste condiţii, studenţii şi-au amintit şi de unele excese de autoritate ale profesorului, făcînd cunoscută, cu destulă temeritate juvenilă, într-o rezoluţie adoptată „în unanimitate" în cadru! uhei întruniri a societăţii universitare Unirea atitudinea pe care erap hotărîţi ş-o iâ faţă de cadrul didactic neagreat: ,,a) Ori îh ce mod şi de cîte ori doctorul Romniceanu se va prezenta a^şi face cursul, studenţii îl vor da afară ; b) Dacă în vreuna din comisiile de examene d-rul Romniceanu ar participa, studenţii vor cere. cu stăruinţă înlocuirea sa~. d) Dacă corpul profesoral universitar va crede de cuviinţă a da afară 210 pe vreunul din studenţi, toţi ceilalţi vor părăsi cufştirile..,. *■ etc. (Ştiri d*aîe zilet, RDM., 20, 21 mai 1884). La această acţiune ă studenţimii bucureştene au luăt parte şi cîţiva tineri social^democraţi (Co'nst. Bacalbaşa, Emîlian A. Frunzescu, Petru inoţesQU, pe atunci preşedinte al Soeleţăţii studenţii# în medicină, fondată lâ 1/13 ianuarie 1875, Paul Scorţeănu, C. Stâuceanu ş.â.). Pr^ftiemâ grevei studenteşţi a fbşt discutată în Aduftăreă Deputaţîibr lă 7/19 Idbruărie' şi' 12/24 februarie ţ88o, fiind prezentate, cu această ocazie, şi multe date documentare măi puţin cunoscute, pentru bare nu dispunem de spaţiu ca şâ le reluam aici (v. interpelarea iUi Gh Cozaditii, deputat db Piâtra-$e&mţ, urmată de r^upsttiIţii D.A. nistrul Instrucţiunii Publice, de intervenţiile lui &•’ -.ÎCbg|Udţc^^ntîi Bi|î. Laurian şi I.C. Brătianu — Adunarea Deputaţilor. Şedinţei de lă 7 febricdriei8Ş5, flC.ţj., iir. 53, 12 februarie 1885, p. 810—826, precurrr şi i#ăfpel#ea ltii Q. şt răspunsul lui ft.A. StUrdza Adurtărea Deputaţilor, Şedmpzăe ia 12 febridMk 1885, D C.L., nr. 54, 13 februarie 1885, p. 851—853 : JrD. doctor ppaţe# nu e culpabil de tămperamentui său, dar trebuie să înţeleagă că^ teţnFterânrehlSif 4|ţiţ n u e tem-p#aitierit de profesor* — G. Paladi, p. 852). ’’ ’' ’ ‘ lă La Cluj, la 2/14 ipai 1884, în ajunul aniVerşării mafii adurfăfi naţibpăîe de lş Blăj, de pe Cîmpiâ Libertăţii, din 1848, uri g##'ăe şţţţdeiiţi";'ftjyifti aduivaţi în grădină contelui Bâriffy au adoptat o r#oitiţie împotriva stuţfenţîlbr români („Tinerimea maghiară universitară îşi e^rim^ ^ m pobţra ti- nerimii române care dezvoltă o mişcare ostilă eleriişntjilqi şţ .gtătului .maâhiăr”), cărţiid dizolvarea sOcietăţii uniyefsit#e române ţpliâ M Obligârea pfdfeşb|HBlui dă iinîbâ română de lă Universitatea diti Cluj, Grif&ţg'„$â*şi Jacă c#şul .numai in limba maghiară*. Âti urmat dezordini pe! Ciiijiilui, au fost sparte ferestrele localului societăţii Iulia precum şi afe lbfcmiiţbiOr unor ffuhtaŞi ăi românilor (avocatul Iuliu Cproianu, profesorul Grigpref Silâşi ş.a.). Iţi cursul serii studenţii şovirţi maghiari au întrerupt inţruiiirba sf^^ş^ţflbr roiţl^fii dih salaE#-Sini, cîntînd marşul lui Râkoczy şî batjocorind^ ; lă. măn^eştare. A dOtia ^ rordâni de la Drept au f#î âripE^ăîf ^ tf^ejib f##făţir;4h tot ŞCOsţ titflp fruntaşii românii# au fost inşţil#ţl supăraţi cînd noi găsim că ideile dv. sunt prea radicale, ultraliberale ?.,.“) va motiva prudenţa în acordarea unei prea mari libertăţi presei prin necesitatea de a nu irita unele state vecine. conservatoare în care libertatea presei eră limitată sau lipsea cu desăvîrşire („Noi nu trăim aici într-o insulă izolată şi am zis totdeauna că nu putem noi să facem cei dintîi tot felul de experienţe, căci nu suntem în Australia sau în America... Mi-aduc aminte vorbele unui diplomat rus care-mi zicea că noi prea uităm poziţiunea noastră topografică... Noi trebuie să avem multă prudenţă, să nu ne azvîrlim în întreprinderi 213 fii cari, putem rişgă existenţa noastră naţională “ etc. — Adunarea Deputaţilor. Şe-de la i iunie "^^rmare, D.CX., -fir. 163, .3/15 iUnle,.t&84, p. 25 647-^256.5.). IJŢriftîhcL exemplul .3r^§|c)ruiui;'lor) uh grup de îl deputaţi rMeţtişţi (Ot. P, ŞCriifie, V. Iepur£scu, u. Giani, &. fârcă'şanu, Paria Sueseu, P. fârâaîşteănu, l.G, Bibicescu, Gr. Giani, I. Frunşă, C. Gagione şi V.A. tfnechiâ) îşi Voi* dă demisia 'din Cameră m aceeaşi zi mteun moment în care problema libertăţii.presei era rezolvată în l'dr, 'fapt care ş dus la concluzia, desigur nu departe Jljă ’ ir* frunte cu C.A. Rpsetti, nu măi yQiâu, de fapt, sa parti- ’lii ’Domeniilor Coroanei, chesţiurie pdtriVriică opiniilor lor, Şfesfee, trfei, :aprolisi.ril Adunării Deputaţilor (aşa cuni re- îtîaii^i^tot la 1/13 iunie 1884 : „...în realitate alta este cauza pentru care ; eăţe că aveţi teăihâ sa riti Vină pfbpbh^ri acele că pbaţe nu vâ tilad d^r ttebtru cari nil ăveţi curajul a vă da votul vostru ” — Ibid,, p. 2569, săţi ătăhtiă iui jiirnal dift ăpocă: „Ştiau... că guvernul aveâ de gîiid ăă} şd||USă l^^iameiiţiîlui Un proiect de lege cate propunea să se facă Cprbânei d d(^ţî{ind însemnata şf fiiţidci ţiu Voiau să vbteze bici pentru, nici Coiltrâ proiCc-idti':pVdfită.t de hdtărîreă Senatului îţi priVjriţă libertăţii presai bă să se re-Câmeră” ~ titţ.ţiunm, aii. iii, 6 iunie 1884, p. 1). în feâlitâţe, prevederile dm ^nliituţiă română referitbate la libertatea presei erau — şi au răinăs şi dtipă ;4^|||Uib§ă< din 1§&4 uribie dihţre ceie mai îbâintăte dih Europa: se garanta tb-'fepto;V^tb^t^ea . de a comuţîicâ şi publica ideiie şi dpihiuiule lor prin grăi, priii .prdsă” 5 se interzicea instituirea vreunei „legi excepţionale” „în această precum şi îhfiiriţarea cenztiŢii săli a âltbr „wăşUri preventive** ; se ţnen-Ci htţ âstb nevoie de bici o „ăiitorizaţiune prealabilă** pentru „âpafiţiunea bri-căre|' pdblicăîiţlhii4 şi era CU deŞâVirşife oprită suprimarea său suspendarea vreunui său pUblţCăţiuni** ; presa.nu putea fi pusă „sub regimul avertismentelor”, iar arăstiil preventiv „în mătbrie de presă”, era interzis etc. (v., lă sfîrşiţuî ăcestiii Vo-ÎUţil, îrî Addenda, II, p. 250 Şi nota 10 ; tot acolo, între p. 247—265, în hote subliniară, toate modificările efecţţiâte îri an,ul 1884 în textul Constituţiei româneşti din 1866). ^Manifestaţia antiguvernamentală despre Care aminteşte Bacalbaşa a avut ldq nu intr-o zi de dumijiică ci vineri 8/20 iiipie 1884 ; I.C. Brătiânu ă fost huiduit în Piaţa Teatrului ităfîbnal fe-a strigăt „ibs Brătiânu !“) pe Cîrid se îndrepta în trăsură către clădirea dâ pe deaiul; Mitropoliei unde urma să aibă loc, lă orele 1%15 ceremonia de închidere a sesiunii ordinare a Camerelor Legiuitoare. Ca ur-tnare a maiiifestăţiCi — orgânizată, evident, de, către Opoziţia conservatoare — au fost ăTestâţi mai mulţi studenţi printre care C. Kăduiescu, G. , Fior iari, I* Iancovespu şi COnşt. BâCâlbăşa, învinuiţi dŞ jiltraj adus autorităţilor (ci. Att. 181 dih Codul Pb-hdl|ţ. jăbeOăŞÎ ocăzie ă fOSt reţinut şi C.G. 'Cbstăfbrii, âvocăt şi publicist (v. niăi âej^rte testul, p. 200 şi hota 57, p. 218). ^ Diii^i mâţăriie (exagerate) aie presei antiguvernamentale Const. Bâdulescu ^r fi âvut ,Jâlca rupta” (HAZ,-W., 9 iunie 1884, p. 3), loviturile primite fiind „destul de grave” (Naţiunea* an, III^ 11, 12 iunie 1884, p. 2) fapt pentru care ar fi fost inţernat la infirmeria închisorii. 27 A doua zi după arestarea studenţilor, fruntaşii conservatori N. BlârOmberg, Ai Pascal, prmţul Gh. Bibescu ş.a. au vrut să le facă o vizită lâ închisoarea Văcăreşte d&r nu li s-a îngăduit aceasta (RĂZ.-W., .11 iunie 1884, p; 2) { cei reţinuţi de ptriliWă &U obţinut însă, într-adevăr, un regim destul de îngăduitor („au odăi co-muhicăhte,/iiiănîncă împreună, se pot plimba “ — O vizită la Văcăreştij ROM., 14 iu-hie 1884^ p. 538). 27. bis O singură informaţie despre L, Manovici îţi fişele noastre : în septembrie 188i era numit revizor cl. I la biroul vamal Constanţa (ŢEL., 12 septembrie 1881, p. 3)* 28 Studenţii arestaţi — printre care şi Const. Bacalbaşa — au fost puşi în libertate „pe cauţiune** (1600 sau 2000 lei, depuşi de Clubul conservator), după cinci zile de detenţie, miercuri 13/25 iunie 1884. 'Ei au fost întîmpinaţi la ieşirea din închi-sbâCe de fruntaşii liberăli-coiiservatbri Gh. Verhescu, N. Blaremberg ş.a., fiind pur- 2l4 taţi ;,tn triumf" într-uh cbrţegiu de, 20 de trăsuri, de la/Văcăreşti pînă în Piaţa Tea-trtilui WaWotfâl (Liberarea studenţilan Naţiunea, an* IIλ i& iunie 1884* p. I * fIX* lViunie 1884* p l). 29 „Gafeiil Regal* se afla pe strada Regalăfezi I #n^ineapuh ia ar* 1* îa&ţa cafenelei Union (str:. Regala nr, 2). , / 30 Capuţiner» cafea cu lapte (în germ.: Kagttffjtagyjk ? 31 &h. Sabin* viitor medic la R. Vîlceă, autorul Unui Vpittm de me®fiortalistică publicat M 1912 (Amintiri din Războiul Independenţei}, parţieinaşe* alături de şţţ** deâţţt sociăi-demdcrati Ganst. stăucdattu, Al. spiraiu ş?a., ea Voittatar,' în fprmaţHie sanitare ale armatei în timpul Războiului pentru independenţă, , ^ fruntaşul conservator Ghf Gr. Ganţacuzţna/.(ÎŞSyTT?^ poreclit datorită uriaşei şale averi, „Nababul “. ■ J ’Yy.'. ' 33 îp lâB2 existau In SyCureşti cel puţin 28 4b „pălâH&fl* Jcte fIjiiQ situate îndeosebi pe Calea Victoriei precutn şi;|ie sfrâzile Cărbl‘(pi Opâtâhi, Şmrrdan şi Şelari. Magazinele pe care le ainiriteştfe tiC Ş ^eiri şî P. Mât-tiri se aflau ^ tbate pe ^rtefă dreapiâ â i$&- la fcr.: 40,28 $12. ^ ^ Cîteva succinte repCre biografice desprfe colegii de generaţi^ ai luiGonst. Bacalbaşa* studenţi ai Facultăţii de Medicină flin Bucureşti: CdâstStaliceftnw(lfi52 —i888>* născut ia. Botoşani, preşedinte al Societăţi^^ îm M 1879—1881, absblvă facultatea în 1882 ; Al. Spiroiu (1857—1889), absolvent ăl făcui-ţăţii în; 188% medic militar la Tîrgovişţe *, Petre, L Inoţescu (1859^—19gŞ^ abşolVent ăl făqultăţii în 1889 ; a fost preşedinte al Societăţii studenţil^^ in njedicing în ami 1884—1885 şi, din nou, în 1&8Î ; dr. loan $îefăn$scu .şi^d indii succes examemii de doctor" cu fbza despre Aîecţiile cordului în i noiembrie 1881 (TŞL.; 3 decembrie 1881* p. 2) ;:prin 1895* lucra la Direcţia samţaf& ă judeţului llfdV ; a publibât liftele studii de Specialitate pîriâ în ăriiil £90$ Mcufâ. '•' Kppşţ (1856—1886); a absolvit facultatea în 1881 ; încadrat ca medic secundar lâ sjpitâftti Boldescu din Ploieşti încetează din viată* la 30 de ani, în februarie 1 $86, urmare a unei „infecţii şepticemice acute" (v. voi. : VictMd ştiinţei. în fyemdtfla (factorului -L Uziel, Bucureşti, 1886) ; Şt. Olchovsky era student prin anii 1883 moare tînăr, îîi idile 1900 (vi dâp. „Ariiil 1909“ âl afc^stei cărţi) ;Eihilian A. redactor, alături de Gonst. Bacalbâşa, âl reviştf i sociăl-democrate Bmarteipd#6a (1883) ; absolvă Facultatea de drept abia în 1898* după ce îl aflăm mai mulţi ^ni înregistrai cşi fitypenţ al Facultăţii de medicină; a fost avocat şi director al serviciului de stenografi^ al Senatului; Gh. Sabin, y.mai sus, p. 100 şi nota^Şl, pi Thomescu (iw0—i9l8), ş absolvit facuitate în 1886 ; profesor de patologie şi chirurgie infantilă la Facultatea de medicina din Bueureşti (începînd dih .i899) ; George V. tâtinicea (1847—1897), iinul dintre membrii fondatori, în ianuarţe 1875, ai Societăţii StUdeiiţildr în medicină diii Bucuraţi (alături de Nicolae ^ânplescu, C. I. Istrăti, Const. Stăuceaiiii ş.â.) ; a absolvit totuşi facultatea in 1880 cu teza : „ConsidCraţiutii asupra mortalităţii generale" ; Chiriac Ionescu a abşolviţ facultatea în 1882, spe-ciâii2îfidU-Se apoi la Paris ; este âiitorul unui curs clinic de pătolOgie chirurgicală în cinci volume (1892—1910), predat la Institutul de cHifUrgie unde eră prdfeâol-de anatomie. topografică, precum şi al unei mitologii în două volume (1920—1921) semnate I. Kifîăc ; un Ioafo 1. Popovici â absolvit facultatea în 1888* dar nu ăvem certitudinea că e personajul evocat de Bacalbaşa ; V. Bianu şi-a susţinut „examenul de doctor* în noiembrie' 1881 cu teza .„Higiena oraşului Bucureşti* (TELţ^” 3 decembre lpl, p* 2) ; este apterul pnci *,cărţi ă sănâţăţU “ (pşalizată în CCUşborăre) apărută în mai multe ediţii pînă în anul 1946. în legături CU aetiviţatcă acestor tineri în cadrul Societăţii studenţilor medicinişti, v. voi. 'lui Victor Gomoiu c Istoricul Societăţii studenţilor în medicină, 1875^-1906, Bucureşti* 1906. 35 iticblae N. Bâtd&scii şi-a susţinut dbctorătiil îri medicină îp j un Gdirsi* R&itţafal â absolvit ^âcdltaţbâ de meiciicihă în 1Ş85, ** /u. a. ofyrepia (1860-^1937), medic, psihiatru, profesor universitar la Bucureşti ; a absolvit ţ’aciiltatea de medicina îri 1833; Gh. Marinescu (1863—1938), pro-: fesor universitar la Bucureşti, fondatorul Şcolii româneşti de neurologie ; a frecventat cursurile Facultăţii de medicină din Bucureşti între anii 1882—1889, după care va fi trimişi lâ Paris, pentru specializai, de dr. Victor Babeş ; deşi a avut mai multe conflicte cu profesorul Romniceanu, care nu-1 agrea, nu a participat activ la greva studenţească din 1884—1885, considerînd că aceasta era incitată' de conservatori, în primul rînd de principie Gh. Bibescu. . 37 Cohst. -Bacalbaşa scrisese „altădată" cîte un articol' de amintiri atît despre Paiir Scorţeănu cit şi despre Ion Iancovescu : Cronica săptâmîrtfllă. Doisprezece morţi. Paul Sctorffeaim, Adeverul, an XXXIV, nr. li 454, 7 august 1921, p. 1—2 ; Cronica stâp-tamînala. Doisprezece morţi. Jeanot Iancovescu, ibid., nr. 11460, 14 august 1921, p. 1—2., Pe Paul Scorţeanu (pe al cărui ţaţă, grec din Brăila, 11 chema Sachelarie) îl cunoscuse prin 1874, pe cînd acesta era elev la liceul Matei Basarab ; el îi atrăsese, în anii dinainte de 1880, în mişcarea social-democrată bucureşteană ; prin 1882 voiau să editeze împreună (în tipografia Dor. Pf Cucu) o gazetă revoluţionară, Strigătul ţării; vor colabora sţrîns în cadrul mişcării şocial-democrate bucureştene pîhă cînd, către 1886, Bacalbaşa va fi atras în gruparea râdicală a lui George Panu ; Paul Scor-ţeanu a murit după 1914, paralizat, beneficiind în ultimii ani de viaţă de o pensie modestă din partea Sindicatului ziariştilor ; Ion Iancovescu (Ionni) a fost gazetar conservator, colaborator la Naţionalul şi Epoca, redactor la bisăptărriînalul liberal-COnserVator Opinca (1884) ; influenţat de idei conservatoare era şi Grigore Golescu, absolvent al Facultăţii de drept din Bucureşti în 1881, apoi profesor la Şcoala specială’ de finanţe unde preda un curs de „legiuiri' financiare" prin 1899—1900. 38 V; şi voi. I al acestei lucrări, p. 277; birtul lui „madame Caliopi“ se afla pe strada-Modei (apoi Pictor Grigorescu, astăzi desfiinţată), la colţul acesteia făcut cu Calea Victoriei, în apropierea Bisericii Albe (dar peste drum de ea). 39‘ Deviza ordinului englez al >,iai1;ierei‘rt--j:îfiA'furişit să fie cine se gîndeşte la râu” (fr.) ' ’ ' ; ^ r ' 4e Adică'la 20 de lei, deci 10%. 41 După alte amintiri, mai sigure, fiind mai timpurii, din 1882, Bacalbaşa primea, în iulie 1879, în calitate de copist, salarţul de 110 lei lunar, din care i se opreau 10% pentru „pensiune" = pensie şi o altă reţinere „calificată ca patentă" de 5% (de fapt impozitul pe salariu), primind „în mină" suma de 94 de lei şi 5 bani (93,50 .lei, după calculul nostru) : împrumutînd de M un cămătar 200 de lei, din care achita lunar cîte 40’de. lei, nu ar fi rămas, în luna amintită, decît cu 22,79 lei, fiind nevoit să-şi vîndă cărţile pentru a putea face faţă cheltuielilor curente (numai cele doilă mese zilnice la „madame Caliapi" îl costau — v. mai sus — 30 de lei pe lună) (Bacon, Cronica. Un cerşetor privilegiat, TEL., 18 octombrie 1882, p’ 3). 42 Parafrază a cunoscutelor versuri din Hora Unirii de V. Alexandri ; chesat-criză de bani (turc. kesad). 4? Intîmplarea povestită de Bacalbaşa (care era născut în 1856) se petrecea, aşadar, prin 1879; * 44 Cofetăria „Rădulescu et. comp. Ionescu" se afla pe Calea Victoriei la nr. 53, în faţa grădinii Episcopiei (v. Guide-manuel de Vetranger d Bucarest, Bucureşti, ' 1879), iar hotelul Mânu alături, la nr. 51. 45 45 Hotelpl Metropol se afla pe Calea Victoriei nr. 66 ; la acelaşi număr era înregistrat, în anii 1880, şi birtul aflat în proprietatea Măriei Schencovici (Şenco-vici) cu firma, probabil, „La Ochiul lui Dumnezeu", nu foarte încurajatoare pentru entuziaştii amatori de chiolhanuri. 216 46 Tipografia Dorothea P. Cucii- se afla pe strada Lipscani la nr. 3, deci în apropierea Căii Victoriei. Birtul despre care e vorba în text îşi avea localul în 1885 pe strada Academiei („Restaurant Const. T. Belimace — strada Academiei. Mîncări gustoase şi preţuri moderate/ Se recomandă mai ales pentru d-nii studenţi şi funcţionari, prin calitatea mîncărufilor, preţurile ieftine şi poziţiunea centrală, aproape de Universitate... “ —• Drepturile omului, an. I, 2—3 septembrie 1885, p. 4). •, 4? Constantin (Costa) Belimace (1848—1934), aromân, născut în comuna Mulo- vişţe din Macedonia, unul dintre. întemeietorii literaturii"culte aromâne. Este autorul cunoscutei poezii Dimindare părintească (Diată declie),' considerată o „mârseieză“ a aromânilor, riiai curînd o chemare patriotică la păstrarea limbii strămoşeşti asemănătoare poeziei Limba noastră, creată de Al. Mateevicl înti>un alt colţ de romanitate năpăstuită ‘ („De sub lespezi de morminte/Ştrigă bunii •: «Luaţi aminte — / Crunt blestem să aibă-n casa / Cel ce graiul lui şi-l laşă // Cihe-şi uită/ limba lui — /Arză-1 para focului// Viu, topească-se pe loc,/Limba să i-a frlgâ-m foc// Cine-şi uită numele/Sâ-i blesteme mumele/Piarzâ-şi harul Domnului/Şi dulceaţa somnului»44 (versiune în daCo-română de Hriştu Cîndroveânu în' voi. : 'Ura veac de poezie aromână, ediţie de Kira Iorgovan şi Hristu Cîndroveânu, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1985, p. 24). Stabilit în 1873, pentru mai mulţi' ani în Bucureşti, Belimace deschide birtul popular despre care aminteşte Bacalbaşa, frecventat de aromâni precum : Andrei C. Bagav (autorul unui manual pentru macedo-români, apărut în 1887 ; moare la 31 de ani, în iulie 18^8, la Cîmpulung, de tuberculoză), Şt. Mihăi-leariu, C. Cairetti, î. Caragiani, Apostol Mărgărit (1832—1903, inspector al şcolilor româneşti din Macedonia între anii 1-87&—1902 ; activitatea sa pozitivă —pusă în slujba ideii naţionale — era însă contestată în epocă de unii compatrioţi — v. Mihail Pinetta,* Apostol Mărgărit, Iaşi, 1940) ş.a. ' 48 Marietta Ionaşcu şi-a început cariera ca ingenuă de comedie şi subretă pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în penultimul deceniu al secolului trecut (a debutat în octombrie 1884 în piesa Copila din flori de Grigore Ventura — ct Massoff, -Teatrul româhesc, III, p* 158), devenind societară ci. III în aprilie 1894 (sub humele Marietta - lonaşcu-Păpadopol), o dată cu Maria Ciucureşcu şi Vasiie Toneanu. Gonst. Bacalbaşa trebuie Şă-i fi păstrat o bună ’ amintire şi pentru faptul că, în februarie 1889 interpretase la premieră urjuil dintre rolurile principie ale comediei sale inspirate din moravurile electorale ale vremii, Petecul Vai Berecheţ, în lumea teatrului au fost implicate şi alte personaje, citate în text: C, Cairetti, bariton, cînta în 1885 pe scena Teatrului Naţional în opera Linda di Chamounix, al cărei libret fusese tradus de A> Bagav (iar în toamna aceluiaşi an, în Lucia de La-mermoor de.Donizetti, v. cap. „Anul 188Ş “ al acestei cărţi şi nota 42). 49 V. mai sus, p. 29 şi nota 99, p. 49 ;'p. 57—58 şi nota 46, p. 70. 50 Despre lecturile studenţilor români din anii 1880, atraşi de ideile revoluţionare ale vremii, v. articolul lui Const. Bacalbaşa din 1899, Socialismul în Bucureşti* în care şînt menţionaţi : Ludwig Biichner (eu Forţă şi materie, 1855), Camille Desmoulms, Victor Hugo (cu Mizerabilii). Lamennais (Catechisme de peuple), Vol-ney, Jules Michelet (Histoire de la Revolution), Louis Blanc (articolul e inclus în antologia noastră, .Amintiri despre vechea mişcare socialistă, 1870—1900, p. 74—82 : „Cele dintîi principii ştiinţifice pentru formarea convingerilor mele le-am extras din cartea lui Buchner, For ce et matiere. Aceasta a fost opera filosofică ce a format o întreagă generaţiune de materialişti, de atei şi de socialişti14):. 51 situată în apropiere de piaţa Amzei, în „suburbia Visarion44 (culoarea „de Galben44). 1 52 Băcănia lui Păun Popescu, aflată în anii 1880 la începutul'‘Căii Victoriei (nr. 17). 53 Casa lui Mihaii Kogălniceanu se afla pe Şoseaua Kiseleff, mai jos de aceea a prihţului Dimitrie Ghica : „Era o casă scundă, cu puţine odăi şi fără aparenţă, «şcuf&a în frunzişul pneî mări grădini aproape sălbăticite" (Constantin Argetoianu, pp. cit,* p. 174). ..v;> Memoriul studenţilor universitari cantm profescmfât* dr* Romnicnanu. Pfa-«?«! ..■pnpfi Qmşittît'ţV'i proiNorai ţiTwer$&ur, Bucureşti, 1884 (cota la Biblioteca Ac^qmiei Români* X 1 534). în memoriu *“v apărut In broşură în primele z.ile ale i nu iunie 1884 „studenţii universitari4', enumerînd o*1 serie de excese de autori» ţ* *le din 1882 (lecerea să serie ahsces în k# dsr- dbegş totuşi să preeizeste ~ şi aveau msŞşcU dreptate:: .Jteşpeo- tîmşi iubim pe profesorul, şev^r dar drept, căci săveriţate* .raţională pe înjjemnâ 1^ puuicâ pneş||^şine ridjeă moralul înaintea noastră înf^g* Ne-am ri4ic^t coptra jjb^drf^^ţi|bţ^ i|egalitĂtilor, cont/a favoritismului gîjtematic^ ne-am, ridicat |&rtnî a w’fâ se rogi înjosi c-şrâpţefeie; jp-fei ridicat, în fine, pentru a restabili legalitatea, .'.|r ,şpy$morali}! studentului şi a fUnălţa 8), Afn prestat tăc|t numeroasele greşeli strecurate în lista semăâtarfldr' memoriului repro-diîsC âf” fiâeăfbaşâ ţ nuinele lipsă din text şi adăugate de%tftieHam indicat, că de dbiofeif prîn paranteze drepte ; după completările noastre prin confruntarea cu orir Bomnatarlloi cuprinde într-âUtftfăr 277 ,de nuto^ aşo cute nbuâzâ Ba-aeti - t" . ••■*VV & %e f Jui% Banquei de In Lib^rU de la Presse, npv^08*^1 Juin 18M, p. :^T-â’l Ş&wţkeîîil libertăţii Pţesei dat de ziarul 7fid£pe^ K0M., TT t884, 5li. Banchetul, Carie a avut Jpc joi 77*9 iunib' i#84>1 ţn sâlc*huî Hote- Brpft de pă Călea Victoriei a fost organizat de 4urwluil VI^dj^Măn^e I^qU* ina^jpientru a4 sâfţiaţ^ri pe âvdcăiy căre4 ăpăraşerf • in,fecjji^s directox^t pu-blid^^r Al. Ciurcu, în procesul cu Creditul funciar rurjat ipstitufie, căre-1 acuzase pe finăful ziarist de căl&mhţe prin presă (în ăpairârea im Ciurcu se pr^unţaşe şi Eminşscu, în Timpul). La sfîrşitul lunii niai l884 Curfeă de Casaţie, judecind recur-şul lui Al. Ciurcu* a caşat decizia Curţii de Apel din' Bucureşti „pentru e^ces de pUţere şi flagranţi Calcare de lege“ (îtĂZ-W., --g. iunie, l88% p. 2). Eia banchet au pă^tiMpăt persoanele înregistrate Corecţ de BâCatbsişa {prinde: care avocaţi} Iui CîurCu> toţi fruntaşi ăi partidului liberal-cOPserVatUţ : Gh. yeiSheşCuJ'.£&;Bb®rCşc% AL Lahovăry/ 1. tahOvăr^,/ (3. Meilâîli $.|.) procesul fiind considerat Că. p; Vi^tprle ^opoziţiei ăntpfefcrale ; în tirhpul bănehetuluî, lî orele 10 seăfş, ih şalohul HotpT Silfii* ă j^afipt&iş un grup de studănţi, femilian A. P¥fihzescu luînd cfiyîhtUl în nfiinoJe cpî^ilta? săi â ură Viâfâ luh^ă „apărăfâ&ifof llbertâtiiu. Au fâ'şpfifis : ©. A: Lăuiişăd, N'i IoriescUj C. A. RO>ti (acesta dki urma rndfemnîfidu-1' ţfe"tlfiâriî- îhfîer^ bîntaţi ta o atitudine mai pdrtâerată, pentru a hfi fi manipulaţi ca agitatori de par^ tidele vremii: „Cugetaţi şi purtati-vă astfel Ca; sa nu se zică că a făcut studiatele ceea ce a făcut agintele“) ş.a. ^ 56 Legea peUtrii înfiinţarea t)6menîulâi Cordanei a fost votată de Adufiafeâ Deputaţilor la 5/17 iunie 1884 cu 76 voturi pentru, îl contra şi 4 abţineri, iar de Senat o zi mai tîrziu, cu 45 de Votufi pentrfi; 5 contra şi 2 nbţirieriilLegea nu era agreată de grupul rosetţist (care s-a şi, retras din Camerele legislative pentru a nu fi silit sâ îâ atitudine făţişă împotriva ăi), defQ parte a liberalilor, precum şi? din fnptive politicianiste, de opoziţia liberai-cOnşeiryâţoare. Aprobarea legii în Adunarea , Deptitaţilcăr s-a făcut după ihterveiiţia energică şi nu lipsită de ărjgumepte a luî Titfi MaidiescU (Nicblae Ioneşcu propuneş aifiîMrea discuţiei, probabil „Sine die‘‘) caret ă venit astfel în ajutorul guveriifilui liberal pus îh dificultate: „Uii vot câ acesta însemnează că voim sâ dăm Regatului nostru mijloacele materiale pentru a^şi acceaituă prestigiul exterior conform creşterii importanţei sale" (Adunarea QepuUţfilair,; Şedinţa de la 5 iunie 1884+ D.G.L., nr. 1Ş5, 6/18 funie 1884, p. 2623).lpomeniul Coroanei urma să cuprindă 12 „imobile rurale" (Segarcea, jud. Dolţ ; Bicaz, jfid. Neamţ; Clăbucetul Taurului şi muntele Garaiman, jud. Prahova ; Mâlinî, jud. Sumava : Cocioc, jud. Ilfov ş.a.), însumînd 118 286 hectare, din care 67 198 ha. de păduri|f^ttinze mois de regime liberal dn TLoumarţie, Paris, 1886, p. 304), 57 V. mai sus p. 185—188 şi nota 28, p. 214. Studenţii au fost puşi în libertate, la 13/25 iunis 1884. C. G. Costa-Foru era şi director al gazetei de opoziţie Naţionalul. 58 58 întrunirea de la Ateneu, ROM., 18, 19 iunie 1884, p. 545—546. întrunirea, convocată de statul major al partidului liberal brătienist a avut loc duminică 17/ 29 iunie 1834, la ea participînd îndeosebi ,„o parte din contefsânţii Capitalei", baza 213 ¥: Sîr ţ* % 'electorală a liberalilor în Bucureşti. In cadrul şedinţei — prezidată de C. Băl-ceseu —- au vorbit N. Fleva, D.[ŢacheJ Ionescu, C. Arfim, Gr. Chriseoghie ş.a. Acesta din urmă' s-a referit elogios la C.A. Rosetti şi â cracat atitudinea liberalilor bi&-tteneşti |n problema libertăţii presei şi a ,,apanăgiiloi“ regale, fapt care a provocat vacarmul din sală pe care zadarnic au încercat* să-l potolească Eugeniu Canada şi Gr. Vuiturescu. Fînâ la sfîrşit s^a votat totuşi o moţiune prin care liberalii erau chemaţi ,*să-şi strîngă rlndiirile" în faţa atacurilor din $e în ce mai bine organizate ale opoziţiei, bimîtrie (Tacite) Giani, amintit în text de Bacalbaşa, făcea parte din ; grupul rosettist ' 59 Nbua lege electorală a fost votată de Adunarea Deputaţilor la 6T/10 iunie \ 1884, CU 63 voturi penţry, il contra şi o abţinere, iăr Bănat p 2i mai tiran, cu 42 vgturi pentru şi 4 cpntra, fiind promulgată de suverăii la8/20iiinie 1884»||^ cuprindea unele prevederi care.favorizau pătrunderea în Golegitil t de Cameră şi în ambele Colegii ale Setiaţului a unor elemente burgheze înstărite^ fapt ce a dus la consolidarea puterii politice a mării burghezii în dâuhâ mării ^0şie|iihi, care continua totuşi să răipmă o forţă politică majoră. In ăşenţă? ca noi, fuse- seră -accepiate propunerile "grupului liberal brătieM^t pmihd umtiŞăreai Colegiilor I şi îi ale Adunării Deputaţilor, din care' făceau $|rtfe adum ăldg|ţpfiî cii mi ye-? nit funciar rural sau. urban de cel puţin 1200 lei anual; din Colegiul al il-îea, ăl , oraşelor, făceau parte toţi alegătorii care plăteau | o dare către stat de prige bătură de cel puţin 20 de lei, fiind prevăzută o categorie lăjj^â de (in esenţă cei care absolviseră cel puţin învăţăminţal; primar, deci ijnele el^iehte mie-burgheze şi muncitoreşti) ; C^egiul. al III~le$ şuj^rindea restul ăleg^orllbr (îndeosebi din mediul rural) care plăteau o dăfe orţ^it de midă cătră ătşrf^'.âici fiind* pfeyăzut şi votiil indirect (priii delegaţi) c^re* Uţiiatâ sşrioS âbcesspl ţărănimii lâ viaţă poţiţicâ a ţării. în Colegiul X de Senat votă# toţi păi ca^e aveau tin’ venit funciar rural saii urban de cel puţin 2000 de lei âhpăî? iar în Colegiul ÎI cei cu ţip venii de aceeaşi natură de şOQt^OOO de lei anual, |>|ăcum şi cdnterciahjtiî şi îndiis-triăşii cafe plăteau patentele de clasă I şi , 4 iulie 1884, p. 1). La „congres" au luat parte, deci, gazete din Bucureşti (komânvîi Naţiu^a* România liberă, llMependaiice Roumdine, Cooperatorul tomăn, Reţotmqi. precum şi din provincie : Galaţi (Vocea CoturluivXuiy, Craiova {iCtfrpctţiî}, Plbieşti (Aţarnm, Demlocratuiy; Roman (Romdnti), iaşi (Perdaful) dar toate la uh loc erau departe de a reprezenta presa română în, întregime ci numai o- parte a aceleia cârc se încadra în opoziţia militant antibrătienistă. Bacalbaşa precizează în text că şir fi fost vorba de 14 ziarişti care au semnat rezoluţia, dar el sîiit, îh rVăiifeţe, 12 ; lista participanţilor oficiali din prima zi ă întrunirii cuprindea însă 14 nume (printre care şi acela al amicului său, I.N; Iancovescu) şi de aici -trebuie să provină d€nita aritmetică a autorului. *». 219 ■J Centenarul ‘tevolăţiunţi române de la 17S4ii ROM., 5 iulie 1894, p> 599 .* „Către Fomâni ! • La *21 octombrie Viitor (2 noiembrie) împlinindu-şe o sută de ani de ^izbucnirea revoluţiuniwui floria, acea mare şi sîngeroâsă mişcare prin cafe românii din Transilvania ău protestat pentru prima oară contra jugului greu im-puş: lor de un popor , duşman şi asupritor,! subsemnaţii,*. constituiţi în Comitet or-ganizator fac apel la toţi românii sa se asocieze spre a sărbători această măreaţă faptă din istoria, neamului nostru...“ Un prim şi mai restrips comitet de iniţiativă privind organizarea sărbătoririi „centenarului revoluţiei lpi Horia“ s-a constituit la 24 iunie/6 iulie- 1884 în timpul unei şedinţe a societăţii: studenţeşti bucureştene Unirea (G.tov*jF)p$an — Fac. de drept; Em. Frunzescu -— Ifac. de medicină ; Al. Şabner-Tu(|uri -r- undeîşi făcuse mai mulţi .ajruei m luiîişş profesorplă/ Alegerea sa â foşt ^litestâtă de. Mihail Kogălniceanu în şedinţa Adunării Peputaţiior din 1884, învocîndu-se faptul că — potrivit prevederilor cpasţitutip-x n^le ^^la^ţidnarii de stat bu-şi puteau pune candidatura pentru un mandat pai> - lîasdou era direch^r al Arhivelor Statului, post lă care riii Iroia să pkţcif rîui Miftşil' Kpgalniceânir. nu i s?au alăturat alţi patru deputaţi ;t|şâhş eqhtestăţia, B:Pl Hăsdeu ă fost „proclamat44 deputat (Adunarea , ŞMmţa &eta ^17 noieni^ie I8Ă4, D^C.Ii^ nr. 1, 18 rioi&fthrie' 1884* p. i âe diScuţiile din Camera, Eugeniu Stătescu a ridicat problema în Se-npierilbrîe^i^ deeenibrîe T884 pumnd cu perfidie întrebârSa retorică : ,r^f|dîr’iiu -fiitelŞg ‘cim • ăşâ de inteligent şi â|a de luminat cum este d. gasdŞu şimtiţ tot râul ^i-a făcut şi; d-sale $i nouă prin această, alegere şi Cum'primele d-^sa situaţiunea această, cum primeşte să. intre în Corpurile legiui-tdâre pBntr-o vidlare de lege44 (Senatul. Şedinţa de la 30 noiembrie 1834, D.CX., hrt "il,fr 2 decembfie l8Ş4, pi 124). în aceste condiţii, după un discurs nu lipsit de Câlitgţi, B.PV Hasdeu U anunţa^ în şedinţa Camerei din 3/15 decembrie 1884 că irer riSMfLla'm^ dedepulăt Xj./.unb^ şovăit niciodată pe calea ideilor liberale şi naţionale, unâserheheâ bdi nu intră nicăieri pe fereastră ci totdeauna pe uşa cea mare şi tqţ pe uşa cea mare va ieşi, iar nu pe fereastră, din această Cameră44}, demisia Şa fiind acceptată de Adunarea4' Deputaţilor, după o intervenţie maliţioasa lipsită de eOlegiălitâte a lui Kogălniceanu (discursul e reprodus in-tegfâi îhh. M. Kogălhiceăhu, Opere, V. Oratorie, ‘ III, 1877-41891, partea a JJî-a, 1884-4886, ediţie îngrijită de Georgeta Penelea, Ed. Academiei, Bucureşti, 1989, p. 30-r-31 : „Domnul Hasdeu se arată aici între noi ca reprezentante al ştiinţei şi aşa Şi este; cii toate adestea, deşi nu avem în ţară noastră pletoră de ştiinţă, totuşi nu cred să fim în $tîtâ lipsă de oameni de ştiinţă incit, dacă ar lipsi domnia-sa din Cameră, să nu aibă cine s| ne spună un cuyţnt despre ceea pe ar trebui şă facem pentru învăţamîntul primar") OU numărul de yoturi notat corect* de Badal^aşa (Adur narea Deputaţilor. Şedipţa dş la 3 decembrie 18&, D.O.L., nr. 4 decembrie 1^84, p. 14? şi l^). V. oeixpw^ererpai pe larg k problemei în lucrarea Iui vâsife ; Viaţa Itiite.P. BasăeuiiSd. Minervâ, Bucureşti, i989, p. 159—163, în care e regrbduş^ şi declaraţia acestuia de independenţă politică faţă de gruparea liberală aflată la pu-1 tere ţ „...mă prezint înaiptea d-yoastră ca om de ştiinţă,^ iar pa om de ştiipţă sunt liberal şi sunt independent..FOmul de ştiinţă nil poate sa np fie iridepen(}ent7 căci, oricîţ pe tare li va striga Papa că pămîntul nu se mişcă, Galilei ii va răspunde că se inişdâ44jf(p/16Î). 7? In tot cursul anului 1884 au continuat tratativele între fruntaşii junimişti şi cei ai grupării liberale brâtieniste în vederea includerii în guvern ă dcârtrei mi^ niştri junimişti, remaniere dorită şi de regele Car ol, care voia să 'dea astfel mai multă autoritatea înţelegerii realizate cu puterile centrale în 1883. în bctoihbrie, înainte dă alegeri, jurnalele anunţau că P.F. Carp va preluâ Ministerul de Sxterhe, iar Titu Maioresâu pe acela al Instrucţiunii Publice (RÂZ.-W., 3 octombrie 1884, p. 1 — ştire preluată din Vlndependance RaumaiOe) ; la alegeri junimiştii au fost sprijiniţi de liberali, obţinînd un număr important de mandate de senatori şi deputaţi (li Srrar fi promiâ 30, dar gruparea ieşană nu dispunea de un număr atît de -mare de personalităţi pe care să le promoveze în Parlament — RAZ.-W., 28 octombrie 1884, p. 1). Probabil că pretenţiile prea mari ale junimiştilor (care doreau ca. programul politic şi economic al grupării intitulat „Era nouă;; şi elaborat de 222 & ilfe?* .^arp J5? fie Preluat integral de către liberali), precum şi teama' amicilor Idi ffiMtia.hu"că fruntaşii politici junimişti, unii cu calităţi nu numai politice superioare; pic vor înlocui în ierarhia partidului, Uati determinat Jte l.C. Brâtianu să-Şi remă-Mizeze guvernul în noiembrie 1884, fără să mai apeleze la vremelnicii săi „tovarăşi |jŞ£dt*um“ (Tifu Maiorescu va nota cu mîhnire în însemnările sale zilnice în dţep-jjpii • datei de 25 noiembrie/7 decembrie 1884 : „Una din cble mai triste iile, nimic piu mi-a izbutit... lăsarea‘pe dinafară în politică a grupării noastre 'din pâr tea lui l|Sr[ăţianu] la formarea de azi a Cabinetului^. V. problema, ceva mai complicată gdteCît am1 putut să o prezentăm noi 'aici, expusă mai pe larg, în : Ornea, Junimea, fp. 254—259 ; Bulei, Partidul conservator, p. 44—49. r ’ * î . 71 Astăzi din lista reprodusă de Bacalbaşa reţinem ca personalităţi realizate Un plan naţional numai numele profesorilor medici Gh. Marinescu şi Al. Obfegia, ' ceilalţi, studenţi bucureşteni din anii 1880 nedepăşind mai tîrziu, într-adevăr, nî-rveiul mediu ăl consacrării în viaţa social-politică, ştiinţifică sau culturală a ţării. , 12 ,,Greva“' studenţilor de la Facultatea de medicină dinf Bucureşti a continuat şi în toamna anului 1884, autorităţile universitare simţuidq-se Obligate (cu •îhtîrziere) să desemneze, în decembrie, o comisie care să facă propuneri prltoid po-: sibilităţjle de reluare a cursurilor, comisie care şi-a început lucrările abia în luna ' ianuarie 1885. Lă 7/19 ffebruarie 1885,' sesizat că de nOuă luni, Facqltatbâ dar medicină bucureşteană îşi încetase, practic, activitatea, deputatul de Piatră Nş$mţ, Gr. Cozadini, interpelează guvernul în Cameră, cerînd cu irisistenţă rezolvarea sîttiaţiei „pentru a punfe feăpât unor tulburări cari, prelungindu-se, pot compromite hiîfcornl .a1 sute de tineri cari au drept la solicitudinea noastră “ (Adiţ,7\ftted dinţa de la T februarie 1885, D.C.L., nr. 53, 12 februarie 1885, p. gth).N Si^âU jekp.Us în continuare punctele de vedere, în favoarea doctorului Rommeeaiiu Saif a stUr dfenţilor/ potrivit orientării lor politice : BA. Sturdza, piinistfhlînsţM(^iunii Bu-bîicş, G». lanoii (îl învinuia pe dr. RomniCfeanu că ar fi vnit sa facă âiri sţhd^QLţi „nişte instrumente politiCe prin care cerea retragerea liberalilor de la putere liiNu mai sunteţi un partid ; sunteţi un aparat de guvernămînt, aparat foarte per-ifeeţionat, vă mărturisesc, dar partid, nu. Vă lipsesc pentru ca să fiţi partid politic două lucruri : vă lipseşte o idee* conducătoare, vă mai lipseşte consecvenţa cu tre-fcutul d-voastră") — printre alţii şi de Titu Maiorescu, aceŞta publicînd sub semnă-tură, în două numere din România liberă (din 28 noiembrie/10 decembrie 1887 şi J3/15 decembrie 1887) un articol, Asupra discursului parlamentar al d-lui Alexandru ţDjtwdra, în care scria următoarele cuvinte entuziaste despre virtuţile oratorice ale foarte tînărului său coleg din Parlament (Djuvara avea atunci 26 de ani) ; „Am ascultat acest discurs în Cameră, l-am citit în Monitorul oficial şi nu mă pot opri | de a exprima mai întîi de toate impresţa covîrşitoare ce a produs-o nu numai asu-I pra mea (căci atunci nu ar însemna nimic) ci asupra tuturor cu cari am vorbit des-| pre el şi. — sunt încredinţat — asupra celor mai mulţi din cei ce l-au ascultat sau | îl vor fi citit: discursul d-dui Djuvara este ca formă literară unul din cele mai | frumoase din cîte s-au ţinut vreodată în Parlamentul român şi, ca discurs politic, u unul din puţinele însemnate ale acestui Parlament" (Radu Portocală Scîhteietoarea l personalitate a lui Alexandru Djuvara, Semănătorul teoriei funcţiunii sociale a pro-l prietăţii, [Bucureşti], 1943, p. 56 şi 13). Al. Djuvara nu va trece însă In gruparea junimistă, rămînînd în continuare liberal ; în această calitate, de ăjtfel, a fost _ de cîteva ori ministru în mai multe guverne liberale, începînd din 1Ş97. Tifcu IVIaio-rescu îşi va schimba mai tîrziu opiniile sale în legătură cu arta oratorica profesată de Al. Djuvara- (v. studiul său din 1902 : Oratoi'i, retori şi limbuţi). Camera îi va acorda „lungul" concediu lui Al. Djuvara, concediu despre care aminteşte Bacal-başa, în şedinţa din 17/29 decembrie 18Ş4 {Adunarea Deputaţilor, $edinţă de la 17 decembrie 1884, D.C.L., nr. 23, 18 decembrie 1884, p. 336). 77 Remanierea guvernului I.C. Brătianu a avut loc, la 2/14 februarie 1885 ; şi-au păstrat vechile portofolii: I. C. Brătianu (ca ministru de Interne), Gf. Lecea şi gen. Ştefan Fălcoianu ; numai trei miniştri erau noi: An. Stolojan, C: Nacu şi Radu INţihai. Presa a comentat remanierea considerînd-o ca un eşec evident al ju-! nittiiştilor (intrarea acestora în „minister** s-ar fi amînat „pentru ealOndele greceşti" — RAZ-W., 2 februarie 1885, p. 1, ceea ce se va dovedi perfect adevărat). 78 Bolnav de mai multă vreme, generalul Gh. Slăniceanu încetasedin viaţă la începutul lunii ianuarie 1885, în italia, la San Remo (RĂZ-#i, 13 ianuarie 1885, p. 3) ; ştirea despre decesul său a fost adusă la cunoştinţă Senâfedui de către generalul Fălcoianu la 12/24 ianuarie 1885. Povestea cu pachetul purtind menţiunea „Proba' onorabilităţii puternicilor zilei", pachet' reţinut de procurorul cate reprezentase. Parchetul de Ilfov la operaţiunea de ridicare a sigiliilor de la domiciliul defunctului fusese > lansată de Vlndependance Roumaine (cf, RAZ-W., 9 februarie 1885, p. 2) şi nu ştim dacă era reală. t 15 — Bucureştii de altădată 4 j ^ ' ADDENDA • *■ .# J. ; r ^ 4 "4 /' T>. V>. %:j *.. .4 C Sf * I. Fragmente eliminate şi variante i Reproducem selectiv cîteva fragmente eliminate de Şacălhaşia cu prilejul pre-, lucrării textelor preluate din Adevărul sau variante ale unor relatări care au fost : reelaborate . în vederea cuprinderii lor în voiam; fixarea locului unde aceste texte • primare şi-ar justifica prezenţa în economia volumului d& faţă ne~am ăsuniat-cb în funcţie de posibilitatea datării evenimentelor respective în vederea încadrării lor? la locul potrivit în cursul cronologic al naraţiunii. Pag. 1T O relatare, recapitulînd' zvonurile care circulau î/n epocă, privind pretenţiile teritoriale ale Rusiei faţă de ţaţa noastră, la începutul anului 1878 . Cu sfîrşitul operaţiunilor militare se răspindeşţe/şi vestea cum că Rusia ne reclamă Basarabia. Vestea produce o ţnare agitaţie în Bucureşti. Nicplae KreţuleScu, fost ministru, unul didtţe fruntaşii politici — deşi neîn-sens în; nici un partid — ridică glasul pledînd teza unei înţelegeri cu Rusia. Bl scoate o broşură prin care susţine că, de la o înţelegere cu Rusia avem totul de cîş-tigat, că subscriind la cedarea celor trei judeţe başârşbene vom dobîndi, pe lingă bunăvoinţa puternicului vecin şi o cit mai mare întinderede pămînt peste Dunăre. Se vorbea de toată Dobrogea şi prelungirea inclusiv Rusciuk şi Vârna.1 Ni s-ar fi dat şi o însemnată sumă de bani: Această părere este hotârît combătută de către sferele guvernamentale, de către prinţul Carol şi de cea mai mare parte a oamenilor politiei. Opinia publică este şi tea ostilă combinaţiei, iar îndîfjiţea ţii contra ruşilor creşte. Unele sfere rusofile de la noi spun că prinţul de Bismarck — care sta făţiş de partea ruşilor — făcea acest joc spre. a săpa o prăpastie între România şi Rusia. Prinţul Carol, refu-zînd orice înţelegere cu Rusia, face numai jocul politicii germane, care lucrează spre a înconjura Rusia cu, un cerc de duşmani. Ion Brătianu este şi el ostil tocmelii ; tot asemenea şi C.A. Rosetti şi Mihail Kogălniceanu. Toţi susţin că nu se poate cu nici un preţ subscrie vînzarea unei părţi din pămîntul românesc. 1 V. în acest volum p. 20 şi nota 56, p. 40—4 L 229 * '; Situaţia lui Brătianu începe sa se clatine căci se spune cum că el a consimţiţii la cedarea basarabiei încă jde pe cînd a fost primit de către tarul Ruşiei la Li vad ia, înainte de razb^t^S^ ^piirie^că îh âceâ întrevedere a fost ‘pusă la cale şi convenţia"-pentru trecerea armatelor ruseşti prin România şi cedarea Basarabiei.2 3 Situaţia prinţului Carol nu este nici ea mai bună. Domnitorul şi cu primul său sfetnic sunt făciiţi răspunzători de această mare înfrîngere politică. In sfîrşit opinia publică începe să se mai liniştească sub înrîurirea unor zvonuri. Aşa se spune că Ion Brătianu, fiind favoritul ţarului Alexandru care-1 ţine in mare simpatie va izbuţi, pîriă în cele din urmă, ca să salveze Basarabia. Se mai 3 spune că prinţul Carol, în calitatea lui de german, nu va fi sacrificat de Germania. La ce ne şţujeşte să avem, un german pe tron dacă, înţr-o împrejurare atît de grea. Germania se întoarce împotriva noastră ? Iată ce spun rpsofilii.4 („Cronica săptămînal.ă“ de Constantin Bacaljbaşa. Bucureştii de altădată, foiletonul XXXII, AD., nr. 11 786, 27 august 1922, p. 1.) Pag. 2© * Cei f doi delegaţi sunt Ion Brătianu şi Mţhail Kogălniceanu, ministrul de Externe,' iar secretari .sunt luaţi doi din parlamentari şi dintre tinerii cşi mai culţi, aceştia - sunt. un moldovean, anume laneu Sturd^a Şi un muntean, dl. JVÎihail Feri- 2 V. voi. I al acestei lucrări, p. 212 şi nota 100. 3 In 1878 şi în anii următori, presa, şi uiiii fruntaşi conservatori au acuzat guvernul liberal şi pe I.C. Brătianu nominal — pe nedrept —- că, datorită’ politicii lor nechibzuite au fost pierdute cele trei judeţe din sudul Basarabiei, răpite pentru a doua $ăfâ;în acelâŞiseCOlde imperiul ţarist. w > 4 Povestea cu I. C. Brătianu „favorit" al ţarului nu era deqît un zvon naiv ; în schimb, într-adevăr, principele Carol încercase, la începutul anului 1878,. să ob-ţină sprijinul diplomaţie al ţării sale natale, legată însă prin relaţii1 de colaborare interesată — relaţii totuşi în curs de deteriorare — cu. Rusia. Astfel, în februarie iâTg el îi şeria prinţului de Coroană al Germaniei, referindu-se la pretenţiile teritoriale şle imperiuiui 4e la răsărit („Cred că foarte rar se va îhtîrhpla ca o ţară, după t^mînărea cu bine ă Unui război, sa se afle într-6 situaţie mai proastă că înainte şi să iie silită â mal dâ ceva,din puţinul ce are, aliatei sale pe care â sprijinit-a din toate puterile în momentul critic" — Memoriile, XIII, p. 57), reamintindu^i de ajutorul pe careul solicita : „Eu doresc dar să datorăm Germaniei păstrarea Basarabiei", ajutor care ar fi marCat începutul unei mai ştrlnşe alianţe politice (>rAr fi o mare fericire dacă România ar fi înlănţuită de Germania' printr-o legătură de recunoştinţă pentru CŞL astfe) şă-i fie aliată îp Viitor" — îbid., p. 59). Dar, ca $i în 1939—1940, Germania nu avea nici un interes câ să sprijine România în vederea menţinerii ihfegrităţii ei teritoriale îa hotarele răsăritene : „După cum stau azi lucrurile — îl infortna, la începutul lunii februarie 1878,' Carol Anton de Hohenzollem pe fiul săp Carol I — România h-âre nici o speranţă de sprijin % pentru ca, lâ sfîrşitul lunii ihartie să fie şi mai explicit: „Pierderea Basarabiei trebuie să fie considerată Inevitabilă. Nici o mînă nu se va mişca pentru România. Protestul tău e pe deplin îndreptăţit, însă va răsuna în pustiu" (Ibid., p. 77). înţprş de la Berlin, La începutul lunii aprilie 1878, unde fusese trimis de principele Carol pentru a discuta situaţia dramatică a României cu oficialităţile germane, şi îndeosebi cu^ cancelarul Bismâreik, I. C. Brătianu va reproduce şefului statului român, cu mlhnire şi revoltă, cuvintele dure dar foarte exacte ale acestuia : „Reluarea Basarabiei e pentru Rusia o condiţie sine qua non şi părerea lui e că trebuie încetată rezistenţa" (Ibid., p. 89). . . 230 jk'iŞlci unul nu erau roşii, ciâveâU £ poziţie oaat&xmt iruteţ?md^tâ^ Stt â€;eaâti ifâ ales Brătianu, pe lîagă m er$u $v oameni din lumea zi$ă: buni. ’iŞMiM . ® x ^ ^ . < / rV? P relatare mult mai succintă ă „intrării tHUrăfate a arntătet tornia» fh #tt-wV 1°* $120 octombrie 1S78 / '■ ^tulta lume a sosiţ. din oraşele din ţară, oraşul a fost deedrite eu dinele ŞHăfo-nif armatele .vieţorioase au străbătut Călea Victoriei pe un tiMp Strălucitor de şi limpezime. ^©in acest moment începe domnia fericită şi glorioasă a lui Canal I. Dar Şi pâr-:'liberal, cu Ioh Brătianu în frunte* se aşează la girverh pentru. Un lung period |iecfe 'glA IWÂ, Idiletemîl -KXXtlI, AB,>nr< 11793, 3seţ)^ U Pag.5^ ? , * lnţr-un scurt alfaeaA, Bacalhaşa predută enippdifîcări ş-au adus în partea.centrală a oraşului, ’gîrla — precum i se spune^ pe- vremuri ;rr- a fost trasă puţin către strada CaroJ în general însă a rămas pe vechea matcă. Lucrarea a fost redusă la lărgire şi adîncire, Cu-vechiul traseu întregul cartier dinspre strada Izvorului era supus inundaţiilor şi nu- o dată apel© Dîmboviţei, venind mari, au acoperit oraşul PÎnă aproape de actualii!' Grand- Hotel 9, jnundînd Cişmigiul, strada Plevnei (Po^ul- ţip pâmintl etc. Totuşi lucrarea este astfel executată îneît — la nevoie .— apa să fie dată navi-găţîunii, iar Bucureştii şă devie port al Dunării. Planurile pentru abaterea Argeşului în matca Dîmboviţei sunt făcute, iar, actuala matcă, spre a putea primi vasele plutitoare, ar putea fi lărgită, prin tăierea malurilor actuale dîndu^se o pantă perpendiculară, astfel ca fundul să aibă lărgimăa de la nivelul şdselelor. Apoi ridicarea podurilor cu măcar un metru ar lăsa liberă trecerea vaselor. 1 ^ ^articulării încep ] să construiască. Mare. parte din clădirile, astăzi învechite, bineînţeles^ ap foşt. ridicate imediat după războiul <îin 1877--79. (ld., ibiă.y ‘ , Pag. 77. * Petraru, fost profesor de matematică la un liceu din Bucureşti^ era un bun profesor şi un oin inteligent. Dar într-o zi dispare cu. un. mandat de plată şi-şi compromit situaţia. Âvînd, insa, protecţiuni puternice, izbuteşte să fie nujhit profesor la'gjm^naziul din Tîrgovişte. ' . ) ; , Mai tîrziu este îidoauit şi acolo. (Id,, ibi(L, foiletonul XLIV, AD., nr. 11882, 19 noiembrie 1922, p. 2.) , 7 In proiectul iniţial de „rectificare" a Dîmboviţei Se prevedea, într-âdeVăK ca apa acesteia unită cu Argeşul să fie condusă spre Capitală „pentru a fortria în modul acesta unr rîu mare navigabil care să pemuţă vapo^elpr. a • veni pînâla Bucureşti". Experţii elveţipni chemaţi să-şi dea avizul 'asupra proiectului iritoc-mit de arhitectul român Grigore Cerchez au respins însă această'idiee, considerînd că transportul mărfurilor pe „drumul-de-fief" era mai economicos („despre vreo concurenţă cu drumul-de-fier nici »nu mai este vorba"), conehizîiid categoric : „Noi credem că aceasta idee trebuie cu totul părăsită. Singura; ţaţe care -poate rivaliza cu drumul-de-fier în ceea ce priveşte transportul de mărfuri este canalul de navigaţiune ; pentru aceasta avem apă destulă în Dîmbpyiţă; înşă are să coste mai mult decît un drum-de-fier pentru că-i trebuie 10 şauL 12 şţăvilare^ astfel că noi nu credem că o să-şi poată plăti procentele" {Raportul domnilor experţi Cul-nianrt^ Bufkly^Ziegler asupra aUmerdării şi canalizării Bucureştilor* precum \ şi asupra cqrecţiunii Dîmboviţei în 1879, traducţie de D. Mataque, inginer .^- continuare şi fihe, M.C.P.B., 4 ianuarie 1880, p. 7). 8 Astăzi strada Iuliu Maniu, după ce $-a numit' în anii dictaturii comuniste strada 30 Decembrie. ' ‘ •• 9 Graiid Hotel Lâfayette, pe Calea Victoriei (lingă Palatul G.E.C0, clădire astăzi demolştă (v. voi. î al acestei lUerărij P- 51, noţa 80). 232 > * * *; Acest atentat, făcut' în* astfel de condiţiuni copilăreşti» n-a fost luat în-serios Ide către opinia publică* Opoziţia pretinde că toată afacerea ă(fost o înscenare ia poliţiei^ I P*f, w - *' O dakctiete mai amănunţită, dat măi puţin exactă^ â/directoratului lui Ion Ghida la Teattul Naţional (l$7t—1881), cu multe detaliicatedepăşesc însă perioada : amintită: ' ^ ’ ■' ' 'K1'—' "; ; • La, Teatru^ Naţional este .director îpn Ghica. Este epoca deglorie a Naţionalului, epocă în care strălucesc Frosa Sarandi, Froşa Popeşcu,^ Roma- nescu, Ştefani iulian, Grigore Manolescu şi MateescuMatache, Fahu, O Bălânescu, Dragulici. v • .. ^ ^ c - Nottara începea.10 ^ V,' V v'7 ■ ; : Directoratul lui Jon Ghica (ja produs]11 mai algş*;ţiş^^^iţr^/.strâlucite, stele : Apistiţa Romanescu, Ştefan luîdapi Grigore Manolesci^f Ariş^ţa , în Ofelja, Matto-iescu în> Harnlet, Ştefan Iulian; în Mincinosul* în rSfr^eiui^ dracului» in , Domnul Choufleuri, în Voievodul ţiganilor. > V .,, t . ,./ ,; ; Garagiale debutează cu' Noaptea furtunoasă c^^ur^|n;,3ala^ teatrului. Piesa este foarte discutată. Adversarii junimiştilor tună şi con^at/Vehement aceşt realisni îndrăzneţ care nu păşise încă pe scena întîii noastre scene. Titu Maiorescu a răspuns personal iscălind un articol de apărare.12 Pe vremea, ^p$ea Caragiale t ’[se] număra la Junimea literară din Iaşi. ‘ \â \ Piesa este jucată magistral cu următoarea distribuţie: dhiristigiui, dacă; nu mă* înşel, Ion Petrescu ^ Ipjngescu, .ipistatul, Ştefan ; nevasta p^isţigiului, J > în prima stagiune, 1877-^1878» cîndi :’ kflât Ia conducerea Natipi^^W bucui^teăn, aceişt tea^m dispimea4dei^|nÎMtprii 13, actori ^societari “ : "Mibail; Pascal^' Costache bimiţriădi, Eufresina Bopescu, Frosa:/Şarandi* Maria^ ^asifescu, Aba DăpeScti, Ştefan J iulian; Ana Popescu, Petre Ijellescu^ Ion Cifrj^scu, ÎTheoijbra Păţraşcu,' Irina Poenaru şi lon Panu ; printre artiştii tînerVrângâjaţi („găgişti") se numărau cîteva viitoare âţele ale teătriilui românesc : Grigore J^anolescu, Aristizza Romanescu, Nicblae 1dagiescu, Mihail* Mateescu, iar printre relevi, ddnstaMin Nottara (Massof f, Teăţruî tăfhunesc, III, p. 29^3$. * ; • zi£ţr; 'S - 1 .. ''•••'• ; ^ Premieră „comediei în patru acte" O fioapte >furtunoasă sau Numărul 9 a avut loc joi 18/30 ianuarie 1879,^ucurîndu-se de a bună primire din paFtea ;spectatorilor *. la a doua reprezentaţie, din 21 iănuărie/2 februarie 1879, presa ă fost însă fluierată,; probabil potrivit amintirilor lui Caragiale — de „o droaie de patrioţi din garda; civică", indignaţi de ironiile rostite le scenă la adresă- acestei,, totuşi,, onorabile instituţii*; în presă atacuri vipiante au început prinţr-un înveninat articol din Româniţi (20 ianuarlo/l ^bruarie^i^ây.-semnat Fr. Damă, . în care Caragiale era învimiiţ de imoralitate (v. mai sus» nota 43, p. 175). „Articolul de apărare “ al lui Titu Maiorescu, Intitulaţ Qomedţile â-lui Caragiale a apărut în Convorbiri/ literare abia în 1885, fiind inclus în voi. III de Critice (1908) ; în ăcest stadiu mentorul junirnii dezvolta două te2e fundamentale ale gîndirii sale critice : raportul dintre artă şi morală şi „înălţarea impersonală". . 233 ©fcieasga$, mm % Gmmm* 4 toilhetapţiV Gjftgfcrb ttlanplescu ; Chi- ria#i Mm#te Bofnşnâse^to^^^ poetul, <.*4 Direcţia Iui Ion Ghica vede şi apogeul Iui Vâsile Alecsandri ea autor drâma-tic, cu Fţnţîna Blanduziei mai întîi şi cu Ovidiu după aceea.15 Este o frumoasă epocă c^e emulaţie, de strălucire a talentelor, de producţie, este o epocă-înălţătoare, Ip Qrigprş ÎVţauploşcu dă toată iRşşpş talenMui Său care cul- ^âpţ.,dejim ţie noţât, deşţ piesa np pste o pieşă de efect şi cu ţoate câ publicul este foarte restrîns, ftctihlit faCe 6 luhgâ şefie de aproape 30 de repr^zenţ^ţp în şir. Este un record.16 şţfcţpp ţuiîan repurtează, rînd pe nftd,' succese tridfnfefie în BoetHacdo, Chou-fieyti, ||redeîăl dfpMttii, ¥&i&0bâul tyifaniî&r, ffîoapi&â fu£f4ţiwă3&, Mâscota, Mincinosul etc. Aristiţa Romanescu se ridică mereu spre a deveni cea dintîi actriţă a -scenei româneşti, cu Hamlet, Fîntîna Blhnduziei, Ovidiu, Martori Delotmie etc. OtC. Şciîitorii rodini Siceii M iuea^Se pentru teatru, Atît piese originale cît şi tra-dţidţîttnî fâe Şă se Jdâţe: Vââilie AftN&aftdTii <âarâgiăl&, MariânU, Ckigor^ Vehtura, V Oll^iifeffar-Aseatlit», V'.A. L*e6&ia, fridâric Ionfiscu-fGişh, Alexandru Odo- bescu, Bengescu-Dabija etc. Ai^Stlţi RottiafteăCu, Şt&fâti Jttliafi şi Qrtgore Man©l«scu primesc burse spre a Viilta, in vâdanţa âe Varâ, teatrele «n Parts. # (W., ibid* p. 2.) * 16 17 ■ w La sfît'situl foiletonului urmSt&r din Ad#v>6rul. Bacalbaşa face îndrepta-rea necesară, precizînd că Aristizza Romanescu jucase £n; travesţi rolul lui ; Şpi-r^dop şi nu pe cel al lui Chiriac, pe care-1 mai menţionase o data in distribuţie (el ^ Centrii câ Bafcâibdşâ dovedeşti eâ ttii Reţinuse e«^v ^ţipă 40 de ani,, numele tuturor interpreţilor comediei lui Caragiale, iată în întregime distribuţia de la premieră : Jupîn Dumiţrache Titircă Inimă-Rea (chiristigiu) : I. Panu ; Nae Şt. ItŞiSn; Vâţâ (Consoartă lui Jupîn Dai^aitraehe) : Aria Dă- rfeSM; &&&&* &iţâ: ? A&îstiţa Popeseu ; Sbiriac (t^ghetâs) :< ^r* |(îanol^ş(^; ; §pi-riddh MiâtiiH Arîstisââ Remane&cti; Rifeâ Venturiano (aatfploafet, Student ;^în I>rept $i jurnalist democrat -r? el eşţe, desigur* „pqeţui“ pe care Bacaîbaşa îl in-registrează în distribuţiei fâr§ a poţa numele interpretului) * Mihâil Mateeşcfu ţi, L. Garugiale,. Qşerc* voi. J, $diţ% îngrijită <|e Ai. îtoăşţţjţ, 'Gtogulegcti Şi ti- viu Călin, &Ş.PJUA,, Bucureşti, 195Ş,p. §30). pieş#^ reşşpa^ţiye ale iui Alecsandil a. aVut. ide mai tîrziu : 1884 (^întina Bîdnduziei) şi 1885 (Ovidiu)^ 16 Unul dintre . cele mâi importante evenimente teatrale âl§ perioadei la Carie sd referă BaCâlbâŞa ria v6îum l«a constituit, într^adevăr, ^wemiera tra- gediei Mtimlet U- prinţul Danemarcei de Shakesspeare, la 2/14 octombrie 1884 cu Gr. Manplescu lift rolul titular şi Aristizza Romanescu în rolul OfplieL în stagiunea1 1884^-1885 piesa ş-a jucat de 13 pri. (Masoff, Teatrul românesc, III. p. 158), ceea ce constituia^ desigur, un adevărat record pentru Naţionalul bucureşteari, reprezentaţiile cpntinuînd însă şi în anii următori. Grigore Mânoiescii a interpretat rolul lui Hamlet atît ia Uucureşti, lâ Teatrul National din Iaşi, cît şi îrttr-uh turneu la , Vidnâ, îh iunie 18M, cil puţih înairite de â se sfîrşi preniâtîir din Viaţă, la numai 35 de âiiî (fh 1892). 17 Cartea din urmă a acestui fragment se referă ^ aţâ cum mai am amintit — ia o peHoadă de după 1880 care depăşeşte directoratul lui Ion Ghica la Teatrul Năţio&âl. Referiri lâ repertoriul imnânesc $n anii 1877—1881 v. şi în notele noastre 8 şi 9 de la p. 111. ice » 5 # — aţipeam este aţei! Centru acest arivea i-am făcut o zeflemea th TeHt&ntfuL In sfirşit* .serbările s-au terminat cu .bine şi cu mare succes bahic.** (|d. ibid.f p, 1—2.) ^ " ’ ‘ . .** Prinţul Gepr^e Bibescu, fiul fostului domnitor al Munteniei apare în Bucureşti, uride sş inşfa^ekzâ^. Măre senzaţie în societatea înaltă bucureşteană şi în cercurile poţiţice. , r . ^ ^ ' PrinţurBibescu,' fost colonel în armata franceză, fusese silit sa demisioneze în Urma unui dO^l■:,Sâ Colonelulde^ Beaufftempnt, căruia îi lUasO soţia. Prinţul/nemai-putînd*, locuKîn Frănţa din cauza divorţului soţiei sale, divorţ nepermis de legea franceză, s-a stabilit în Bucureşti, şi-a deschis salonul iar Aristocraţia şi-l luă de şef. Se spunea atunci că la Palatul Regal activitatea prinţului Bibescu nu era văzută cu ochi buni. în adevăr, în Vremea aceea, pătura aristocrată a partidului conservator începuse să cocheteze cu Rusia. Jţh Bucureşti, reprezentant ăl Petersburgului era ministrul Hitrovo, un cunoscut agent panşlayîst, şpful unei, orgfmizaţii de spionaj politic ^are lupta; în întregul Orient în vederea viitorului război încontra Germaniei şi Austro-IJngariei. ; , Poliţia politică a lui Ion Brătiamu avea mult de lucru. Prefect* al poliţiei Capitalei era colonelul Radu Mihai, un orh care-şi făcuse o, reputaţie redutabila, ' ^ Serbările populare din Cîşmigiu, care au durat numai două zile, au fost anunţate prin afişe răspîndite ■ în Capitală' la sfîrşitul lUnii martie 1882 c ,;,C6rnitetul ge% de. caritate în folosul victimelor celor din urma incendii. .Serbarea organizată în CIŞM3EGIU pentru ajutorarea incendiaţilor din Pălciu, Neamţu, vTîrguşo-rul, Lespezile, Buimăceştii, Bîra etc. Această serbare' organizată ‘ îri'* felul' Moşilor va avea loc în zilele de luni, marţi de Paşti (29 şi .30- martie curtenth Grădina va fi deschisă la ,ora a dimineaţa. Intrarea un leu nou:“ (RĂZ.-W.,. 28 martie 1882, p. 3). Constantin Bacalbaşâ, în calitate de tînăr reporter al cotidianului liberal Telegraful, a relatat în două reportaje succesive manifestările la care ă Uşistaf şi-pentru căîn rhoinentul: relatăriiamintirilor sale nu? dispunea de colecţia jur naiului,? îl; corectăm cu ăjtitorul prppriilor sale însemnări din 1882 (Serbarea de la Cişmegiu; TEL., rit 2967, 1 aprilie 1882, p. 2 ; Bacon, Serbarea din gtâăina ^ din. zilele de 29 $t 30 ţ&flrtie, ŢEL.,/ nr. 2968, 2 aprilie 1882, p; 3), reluînd, în ^ ordinea .expunerii, principalele momente ale istorisirii ksale : „Plecîpd . înainte <Ş.e. la pavilionuţ regal, pe dreapta şi pe stingă, s-au construit 14 chioşcuri elegant decorate în /carî se vînd diferite articolew ; „Chioşcul cel mai elegăiit, era ăl dqăhihei vindea flori* avînd drept/firmă :, «La o«floare între/flori >►“ ; „Al şaptelea chioşc <^a ţinut de d-nele Gr, Alexandrescu, .Mpruzzi, Scarlat JPere-chide etp." ; „Al patrulea chioşc este ăl prinţesei Bibescu. Firmă chioşcului este : -«Zică lumea ori ce-i place, binele eu tot l-oi face». In acest chioşc se vînd ‘diferite articole de şodă. D-na Bibescu stă înaintea unei mese din fund^fpurtînd o pătărie^td^ă- du perie, iar în faţă fiică-Sa,k frumoasă ca b înehipuiire; purtî^ p fo-chiealbaslră dertiătaseşi pe caplo pălărie de paie cu bordurile largiv în &ta $C®s-tui chioşc staţionează necurmată o mulţime imensă, mai mult pentru a privi fi-neţea chipului frumoasei negustoriţe decît pentru ă cumpăra ceva. Am căscat si eU; 'gfWâl acolo, nu vorbă“ ; „înainte de: prima alergare, un domn* nu ştiu care, începu Sş dea lămiiriri' concurenţilor : «După ce veţi face de douăori tună la- ' cuiul ' arfueatţa va fi ăi&» şi- arăta marginea podiştii din faţă.. Ariceam i Halal să vă fie, cinstiţi boieri Şi eleganţi domnişori, vorbiţi - franţuzeşte cît veţi pofti; căci pu; ^ă sileşte nimeni să vorbiţi îh limba rornâhnîui, darefitid • ;Vă- -hotărîţi Să vă daţi în petec şi sa grăiţi cum grăieşte ţăranul de la Dunăre, apoi nu •vă codiţi şi dâţi-Vă îh 'petec cti tot dihadinsul, Vorbiţi^ rtwnâneşte curăţa căci vă faceţi de rîsul lumii, peptru Dumnezeu !/4 Despre „fetele de la Azilul Elena Doamna" aflăm cîteva' ârnâniinte dirţ relatarea privind o altă .manifestare filantropică, organizată tot în Cîşmigiu, la şfîrşitui lurtii aprilie11882, dar de data astă pe î;c&1-ciurâ mare" ; domnişoarele respective ţineau aici „cantina micilor dorobanţi(Serbarea de la Cişmegiu, TEL:/ nr. 2989, 28 aprilie 1882, p. 3), Unde, dCsi^rr, produsul de bâză putea să fie intr-adevăr lâptele; ; 236 * Toţi: paşii prinţului' Bibescu erau urmăriţi, fiindcă se născuSe^bănuiala cum că, în înţelegere cu Rusia, Srar plănui, pentru cazul eventual al izbucnirii .unui război, ră^nrn^adiU^istiei- f : : ' " România trebuia cu chipul acesta .să fie scoasaţbn alianţa germano-ăusteiacă şi să treacă de partea Rusiei. Prinţul ajunsese repede foarte popular în cercul restrîns ai aristocraţiei bucu-reştene» trebuia sa devie popular şi în cercurile mai lărgi ale celorlalte clase. :Se cădind prilejurile, Şi prilejul s-a găsit. 19 (Id:,ibfâ., î) A. Pag. 138 “'r'^ ' *' "':VIT v^'r" " *; Un cîmat mititel, 10 băni. (!&., ibidp. 2.) '* Pag. 161 j ' 1 r' ' * Ih Cameră aceasta apare pentru întîia oară in politică Gheorghe Pariu. El se distinge ca un democrat cu idei foarte îhaintate şi se aşează în gru|teUreă -lhi C.A. Rosetti ca liberal dizident. (Id., ibid., foiletonul XXXIX, AD., nrv 11834, 15 octombrie 1922; p. i.) i;: " [ . • '•'■■■< •* v :■ ^ ■ 3ft>2 : * . * In ziua de 3 mai 1884 s-a dat la Cluj de către Societatea Iulia a studenţilor români o serbare în amintirea lui 3/15 mai 1848. Ungurii au pătruns îti- sâlă> Societăţii, au bătut pe români, iar presa ungară a cerut să se ia măsuri împotriva profesorului ’Siiaşi-cârd preda la Universitatea din ‘ac^ oraş limbă- şi literatura^ La Bucureşti faptul a produs iritaţie. Iniţiativă un^i protestări energice1, â lâăţ-o Societatea Carpaţii, a românilor ardeleni, la care s-a asociat apoi şi Societatea Unirea a studenţilor bucureşteni. (Jd.f ibid,, foiletonul XLII, AD., nr. 11855, ‘ &" noiembrie 1922, p. 1.) ? ; Pag. 183 . 'v-'""V * '\r* * într+o* sCarăV în urfna unei întruniri anunţată, ţinută la sediul Societâţii Uniî^^ ştudenţiii înnumăr de cîteva sute, porniră pe străzi pe-Ia orelfe lldmndâpte, trecură,"pe la, legaţia austro-rungără unde huiduiră şi aruncară cu pietrei v ■ >rPotiţia, alerga in grabă, în cap cu prefectul Radu IVKhai. Prefectul intră în-in|j-,. căutind sh> potolească cu vorbe bune. Spre a se putea face înţe-legefeea' prefectul intră cu tot alaiul după el îh grădina de peîrecerfe Souyehfr,"pe 19 Despre conflictul prinţului George Bibescu cu l colonelul de Beauffrenipnt v. o1 broşură fe. pţin 1872 purtînd ca' titlu ţrn fei demoţtp ; L’âp&e puiiii le caljffli-niateurf fa piume s&ule eonfond la calmonie^ Şemnată „princeGeorges Bibesec", precum ^^Mfeăioriile lui Constantin ArgetoianU; Valenţiria’ de Beăuf- fremont,: ăîiborezată de George Bibescu, aghiotantul generalului [de B^uff remontj şi-ă părăsit «>ţui şi s-şi instalat cu; amantul ei, şpre matele scandâial societăţii’ pariziene. Cum divbi|ul nu fusesb încă stabilit în Franta, tînăra pereche / s-a aşezat pentru eîtvă timp în -^ermânMll." (Conştantih Ârgetoiainu, 'Petiţia cei de mţîne. AminUri din vremea celot de ieri, yol. I, edţţie şi postfaţă de stcRăn, Neăgoe, Ed. HUmanitas, Bucureşti, 1031, p. 115; tot âCplb e /amiritită şi „cea rhai tînâră din domnişoarele de lâsfenay* —- fiică prinţesei Valentina Bibescu din primaî căsătorie care, aşa cum nota Şi Racalbaşa mai şus, „era de o frumuşefe sculpturală" — p. 114). Simpatiile pentru Rusia ţarista ale prinţului roniân erăit notorii în epocă ; v. în acest sens, mai sus, p. 177—178 şi nota 5, p. 207—2p8.' 1 " f 237 stmda Colţii colţ eu strâda Ratişte. Bineînţeles, s-au rostit discursuri patriotice, pre-fe&fcâi ţinînd, pe detttpârtU* să potolească, pe studenţi, iar pe de altă parte xk-i asigure că el este tot atît de bun român indignat de fapta ungurilor. % (1#., făi- immî m li 827, 8 betoffcbfie 1022, p. i.f- Şa*. IU ^ Gbgu Moriah, datorul c6nşeryafpr40|r Însă, CU tpât| verva lui oratorică bu prea avea trecere, fiind deocheat ca agent al Clubului conservator* (Id-» itiid., foiletonul XXXIX, AD.*nr. il 834,15 octombrie 1922, p, 1.) Pag. 189 * Şi cam puţin într-o ureche. (Id., ibid., foiletonuL XL, AD,, nr, .l\ 84$, 22 octombrie 1922, p. 1.) m&m * Actualul, (id:, ibid., foiletonul XXXVI, AD., nr. ll 813, 24 septembrie 1*22, p. 10 * *'*'■ pe aceea o treime de leafă îmi era întotdeauna secestrată, (Jd., ibid., p. 2) Pm* m * în gtijpwi qvş sitppva. (*<*., ifyiâ* IpilpfepoMl XXXVII» Aţ>-, ar. H 82^ 1 pctombrjp isa^j). i>) Paş.m * Pentru cititori; Primesc numeroase întrebări dacă aceste cronici intitulate Bucureştii de altădată vor apare în volum. H. Răspund : da. Aceste cronici, amplificate cu ilustfaţiuni si multe fotografii ale oamenilor mai din âceşti din U&foâ 59 cfe (âni şi a multora alţii de oare vorbesc în cronicile mele vor apare în Volumul L la începutul anului viitor. C-B.?4 (Ud., itnd., ,p. 2.) 29 Relata Cu amănuntei necunoscute a manifestaţiei diil 8/20 mai 1884 (v. şi p. 5 în preşă Nă meîiţiphaţj într*adevăr> că după .,d«K>nstratieu sftidenţii s-ău oprit la grădina Şbuveniri unde au cerut muzicii militare, să cînte „Desieaptă-te române4* {Qrţ>nişa zil^i, RA3-W,, 10 niai 1884, p, 1). ? Cîtetra iubi dfad iîr^iu, în martie 1923* Bacalbaşa îşi a&un/ţa^ Cititorii — se pare ^eştuî de nUmaroşi r^.că primul volum &l $neureştilor de altădată va apărea ,jâ ţppmhă^ cei care doreau sâ şid rezerve, urmlnd să şş înscrie printr-oscri-soaTe trimisă autorului, Ia domiciliul acestuia (ştr. i3 Septembrie nr, 48) : „Volumul va ap^re în alte epndiţiuni d«rit cronicile din ziare. Vor fi imprimate multe documente bflciailej ilustraţiunl şi fotografii ale personagiilor celor mai însemnate deşire ^rc se yorbcşte în acest işţm&c" (^groaiea şăptătnlnală" de Constantin Bâpaîbăşş. BUeiîteşt^i âe altădată? fpiietOnui LXI, AEU nr. 12 009, 1 aprilie 1923, p, 2ŞL RreţţU ybl^UJul .ajr fi ţoşt însă destul de ridicat, în jur dc lQO lei (un exemplar din Âdeverul .costă» .îş 19Ş3,./un leu)/intenţia lui Bâcălfeaşa nu s-a realizat msâ ; prlmiil fdrn din Bf&Te$îii de alţădata a văzut lumină tiparului abia în 1927, ip ^îrtie pro^ă» fără dvsfcăţib slab ftnprimat (pfctnl # vlnzarc era însă 89 *♦ Actualul director dl Băncii Agricole, ityiâ., foiletonul A3X, nr. 11048, 29 octombrie 1922, p. T.J Pag. 201 * Pentru aniversarea morţii pe roată a lui Horia» Cloşca şi Qrişan şeppăreşte un caJeddăr festiv şi Şe organizează- un banchet Poliţia opreşte însă pe jmştauraţor ca să dea banchetui. Pe furiş putem angaja un mic xaaţaurant din strada Academiei, restaurantul Itosman. * Unul cîte unul intrăm în restaurantul ale cărui. obloane sunt trase. Iu capul mesei prezidează băţrînul deputat liberal Vasile Maniu. Şunţ de faţă vreo .00 de persoane, ardeleni, Studenţi din regat şi noi, socialiştii. Oblonul din faţă se ridică şi un şir de poliţişti apăr©' Trec ţanţoşi poliţiştii foarte 'odioşi ai vremii, căpitanul Stănciuleseu, comandantul jandarmilor pedeştri, comisarul Coemgiopolo, un colos, tistul gardiştilor, ţjeşohiu şi încă vreo doi. Toţi trec ţanţoşi printre cele două rînduri de mese, Arunca priviri severe asupra comesenilor şi ies prin uşa din fund în mijlociii tăcerii generale. Eu stau lingă d. Andrei PopovicL * După ce poliţiştii dişpar, îmi arată pe sub masă revolverul. — ţ)acâ ne ataca, trăgeam în ei. Indignarea era generală, dar nimeni nu îndrăznise şă sufle.(14^ ibid., toile* tonul -SOilI, AIX, nr. 11 862, 12 noiembrie 1922, p. 1.) Pag. 205 ♦ Eram «în tribuna ziariştilor t&nd * Vorbit (Zd* i&icL* foiletonul * AP> nr. U PU, 31 decembrie 1922* p. U ** A avut un: discurs strălucit, dar hpsiţ de căWură- Ud.ribid., p,'I-*2.) Pag. 206 * Debutul lui Tache, Ionescu' fusese aşteptat cu nerăbdare în Parlament. Faima, talentului şău demonstrat la Paris îl precedaşe hi ţară, aşa că toată lumea aştepta cu nerăbdare ca sâ*l audă, A vorbit tounoB* Creşte, dar n-a fost marele discurs pe Care-1 credeau ascultătorii. A fost, poate, COI ţnai slab discurs dirt tOată cariera lui politică* plină de aţîteş discursuri ^iluoiţn. p. â.) 32 Centenarul izbucnirii răscoalei Uui Horea, Gloşea şi Grişăn a fost marcat îa Bucureşti printr-un „banchet" care a avut loc, intr-adevăr, în şsdom|l restaurantului ţ^oşman de pe strada Academiei (după ce fusese programat. iniţial în „sala' £&& :$âţe de marmură*4 â hotelului ţjniofc), dum^ica 21 oqţombrie/2 noiembrie Şpp, Participanţii s-au Mtîînit în localul Sopiefăp Cărpaţii („ca să nu afle poliţia djjide merg şi să intimideze pe antreprenor"^ ^ de aici s-au^ deplasat în mare linişte către localul restaurantului de pe stradă, Academiei, ţa banchet au vbfbît: AL Ciurcii (rdhjlkii nu şînt inamici ai Uftgpgbfc >»dar vor lupta , G. Şecâşeanu, P, înoteşcu, Em. Frunzfescu, G. Ocâşanu,;,C. BacalbăŞa (qăre,„şO d©-qiâră de revoluţionar şi zice ei românii numai revoiuţiune se pot salvă de jugul hoardelor asiatice") ş.a., ş-a cîntat -„Deşteaptă-te române", a fost ovaţionat „Uii tribun de la 1848*% Arbn Crainic et& (Serfadreii lui Ifofîg* ltÂZ.-W^ 24 ** tdffibm ug4, p. 2>. 233 *$ A, debutat, după Tache Ionescu, Alexandru Djuvara, al căruia-discurs a fast superior ca formă fcelui al lui Tache Ionescu. însă era un discurs cu mult mâi juvenil, nu era discursul unui om politic. Se vedea că era un discurs studiat, iâr autorul se îngrijise, ihai ales, de impecabilitaţea frazei. Junimiştii au voit să pună mina pe el. Petre Carp şi Titu Maiorescu, cari aveau de la Palat încredinţarea cum că ei vor urma iui Ion Brătianu la guvern1, căutau să-şi atragă pe toţi tinerii de talent carî^se semnalâu'atunci in viaţa publică, par, dintre toţi acei cari au debutat la epoca aceea n-au putut atrage decît pe d-hii Alexandru Marghiloman $i Constantin Arion. r . Ion Rrâtianu a avut atunci ochiul sigur şi a deschis porţile Parlamentului tineretului distins, fără a se preocupa prea mult dacă oamenii aceştia vor rămîne devotaţi parţiâuiui. El avea o idee mai înaltă : aceea de a da putinţă oamenilor culţi şi talentaţi7" că să fie rezerva de mîine. Bătrînii aveau nevoie de urmaşi, aşa gîn-dea Ion Brătianu. Pleiada tinerilor de valoare era compusă din Tache Ionescu, Alexandru Marghiloman, Constantin Arion, Alexandru Djuvara, Vasile Lascăr etc. Vasile Lascăr. era ceva mai vechi căci debutase în altă Cameră, totuşi se putea socriţi din aceeaşi generaţie.23 Alexandru Djuvara a fost ales deputat fără să aibă titlul de doctor său licenţiat în Drept. Fiind deputat, şi-a luat un concediu mai lung, a plecat la Paris şi după doi ani a venit cu diplomă. Cu inteligenţa lui mare, îri scurt timp a devenit unul din fruntaşii baroului. 24 (Ld., ibid.) < *** Cîteva amănunte despre noua generaţie de scriitori care s-au afirmat sau încep să se afirme în această perioadă : Ip presă încep condeie/ noi să se manifeste. George Ionescu, cu care am fost coleg de clasă, este la Paris, unde urmează cursurile. Sub pseudonimul Gion începe să publice periodic cîte un foileton literar în ziarul Binele public. Stilul lui căutat, răzgîielile lui literare îl fac simpatic, dar, în acelaşi timp, jiu-i dau o înfăţişare serioasă. Gion este în literatură aceea ce a fost şi în relaţiile sociale: un om amabil, simpatic, vesel, comunicativ, dar cam copilăros la înfăţişare. Breaslă veselă şi uşoară.25 23 \rasile Lascăr (185£—1907) era una dintre personalităţile politice liberale ce începeau să se afirme, ignorată însă de Bacalbaşa în primul volum al seriălit-lui .sau memorialistic. El a fost ales în aprilie 1883 pe listele liberale în „Camerele de revizuire “ a . Constituţiei,„ debutând ca orator parlamentar în şedinţa Adunării Deputaţilor din 14/26 mai 1883 (Vasile Lascăr, Discursuri politice, adunate şi adnotate de Mariu Theodorian-Carada, voi. I, Bucureşti, 1912, p. 4)^ 24 Despre începutul activităţii parianfentare a lui AL Djuvara v. nota: 76 de lâ p. 224-^225. ; S * 25 Cir G.I. Ionnescu-Gion (1857—1004) Bacalbaşa a fost .coleg la liceul SL §avav; după ce a studiat îii capitală Franţei (de unde trimetea corespondenţe pariziene4* , jurnalului BineleJ public, semnate Gion, prin 1882—1883) şi la Bruxelles, âcestă va reveni în ţară îri' 1884, cu diplomă de doctor în litere/ şi filoşpiie : va funcţiona ca profesor la Bucureşti şi în acelaşi timp va lucra, o yreme ca redactor la Romăfivfr gazetă în care publică numeroase cronici literare, teatrale ş.şu, ilus-trîndu-sernai m^U ea „un aclevărat tip de causer de salon, povestitor glumeţ şi distractiv “(v. prefaţa lui ViŞtian Goia îri voi. :^G.I. Ionnescu-Gion, portrete şi f.nncărij ' istorice, 1986, p. Xli). El este, totuşi, autorul uribir preţui^ “evocări istorice Şi al unei masive şi foarte serioase Istorii a peste 890 de pagini, care îşi opreşte investigaţiile in ‘pragul secolului ălv XpC-lei. 240 Barbu Delavrancea începe să se manifeste şi el. Este tot la Paris şi trimite de acolo „condeie*. Dar înainte de căderea lui Ion Brătianu y cu vreo patru ani şe reîntoarce în tară şi-şi acaţă la poartă tăbliţa de avocat.26 Alexandru Vlahuţă n-a făcut studii în străinătate, el este un produs pur al pământului şi al culturii naţionale, cu nimic nu este înrîurit - de cultura şi de* suf Jetul străin. Este moldoveanul.27 Caragiale nu s-a mişcat din ţară ; cel mult dacă s-a dus- pînă la Braşov şi la Sibiu. Boem din toate punctele de vedere, trage pe dracul de coadă şi scrie puţin şi greu. Fiindcă Caragiale producea cu o nemaipomenită dificultate. Pentru cuvîntul acesta n-a putut niciodată face carieră în presă. Scrisul în toate zilele era un lucru cu neputinţă pentru dînsul, 28 (ld., ibid., foiletonul LI,-AD., .nr.-11930, 21 ianuarie 1923, p. 1—2.) < v 36 Bucureştean prin naştere, Barbu Ştefănescu Delavranjcea (n. în 1858 în m^ halaua Delea Nouă), se va afla la studii la Paris, îA vederea obţinerii doctoratului în drept, între anii 1882—1884, de unde va trimite jurnalului România libefâ numeroase foiletoane literare semnate Argus (în martie 1883 îi va apărea în oficiosul junimist şi nuvela Sultănică, apreciată de contemporani), afirmîndu-se ca unul dintre cei mai înzestraţi scriitori din tînăra generaţie, alături de Duiliu Zamfi-resQU ş.a. La sfîrşitul anului 1884, Delavrancea va reveni în ţară, înscriindu^se ca avpcat în Baroul de Jlfov şi reluîndu-şi locul în redacţia României libere (v. Emilia St Milicescu, Pe urmele lui Delavrancea, Ed. Sport-turism, Bucureşti, 1986). & Alexandru Vlahuţă (n. in anul 1858 în satul Pleşeşti din judeţul Tutova, deci în Moldova), s-a stabilit la Bucureşti în-toamna anului 1884, după ce îşi cîş-tigase existenţa ca profesor sau avocat la Tîrgovişte şi Galaţi ; a frecventat îft Capitală cercul literar junimist patronat de Maiorescu (de altfel, a publicat în Convorbiri literare începînd din 1878) şi a funcţionat ca redactor al cotidianului România liberă (la care colaborează din 1883). El era, desigur, în anii în care a ajuns acum naraţiunea lui Bacalbaşa, una dintre tinerele speranţe ale poeziei româneşti. 28 Bacalbaşa nu pierde prilejul de a-şi exprima, cu invidie, rezerve în legătură cu activitatea literară şi publicistică a lui Caragiale. In realitate, în aceşti ani, cel mai în vîrstă dintre scriitorii enumeraţi aici a lucrat în redacţia Timpului (1878—1881), a tradus mai multe piese pentru. Teatrul Naţional, pe scena căruia i s-au reprezentat şi cele măi bune comedii ale sale, capodopere ale dramaturgiei noastre : O noapte furtunoasă (1879) şi O scrisoare pierdută (1884), imgunîndu-se acum în literatura română alături de ceilalţi mari scriitori promovaţi de Junimea : Emihescu, Ion Creangă şi Slavici. II. Documentar 1866 (ciumodificările adoptate în 18T0 ţi 1ŞŞ4) * Miezuri 29 iuniu Camera a votat Constituţiunea ţârii. feâţyzlasmul a fpst mare. Ieri la 12 ore [joi 30 iupie/12 iulie i866] Măriâ*$â $bm&ul a aŞiStat la Tte-Deum în sf. biserica a Mitropoliei. Un batalion din garda orăşenească, un batalion din de lifcie şi toate cPrpdŢăţiile cu steagurile lor erau rînduite în curtea Mitropoliei. ' ceieâite trupe din armată erau înşirate d*a lungul atradeior. £,â intrarea în biserică Mâriâ^Sa a fost pripit de Fmirtenţa^Sapăr. Mifrepo-HMt primat ei de mmîştri. r La Te*r©eum erau prezenţi membrii Curţii de Casaţiune, ai Consiliului de Stat, ai, Curţii de^jafuri, Cărţile şl tribunalele. / După sâvîrşifea • 1re^ettoWtd,:''^4tîa^ a intrat în Cameră, la uşa cărişid a fost priimit de întregul biurou al Adunării. Suib4iî-se pe tron, M.& a depus iurăjnîbtui pe noua COnstituţiUne a ţării în faţă reprezentanţilor naţiunii Şi îii cele jftăi entuziaste aclâm&tiUriL Preşedintele Adunării Naţionale a ţinut un cuvînt la care M. S. Domnul a răspuns, întrerupt fiind la mai multe pasage prin aclamări şi strigate de bucurie. Veselia) ce se vedea pe figura membrilor Adunării şi pe acea a poporului aflat prin diferitele tribune nu se poate descrie. Loja doamnelor era asemenea plina. Mai multe buchete au fost depuse pe biurou! Adunării pentru M.S. M. S. a mers apoi la palatul din Bucureşti unde a asistat în balcon la defilarea trupelor. Tunurile prin sunetul lor anunţau Capitalei toată durata acestei ceremonii. * Intrucîţ volumele (mai mplt sau mai puţin oficiale) cuprinzind textul Constituţiei dîh 1866 nu Sirit lipsite de unele erori tiţtografice (pe care le*am depistat cu prilejul sondajelor făcute) am preferat sâ reproducem aici direct după Monitorul. Jurnal oficial al României din 1/13 iulie 1866 documentele legate de addptarba Constituţiei1 româneşti la 29 iunie/11 iulie 1866 şi sancţionarea ei de către principele Carol la 1/13 iulie 1866,1 precum şi textul integral al legii fundamentale a ţării noastre, valabile pînă m martie 1923. în note şubliniare am înregistrat toate modificările adoptate de adunările constituante din 18?9 (după: MOF., nr. 232, 13/25 octombrie 1879, p. 6507 legea de reViziiirC a CohâtitUţieî a fdst promulgată de prinţul Carol la 12/24 octombrie 1879)1 şi 1884 (după : MOF., nr. 51, 8/20 iunie 1884, p. 1041—1048 ;flegea de revizuire a Constituţiei â fdât pcemtîlgafă de re-geleuCaroLI la 8/20 iunie 1884). Discursul ţinut de d. preşedinte al Adunării, către / M.S. Domnitorul Prea înălţate Doamne, In ziua de 10 mai, cînd înălţimea-Voastră v-aţi suit pe tronul României, ţara a văzut realizată cea mai Vie şi cea mai scumpă a sa dorinţă; acea zi care a întemeiat pentru ţară începutul unei npi ere ţara a salutat-o ca data .inaugurării regimului monarhic, care singur poate da garanţa României, consolidarea Statului şi binefacerile unui guvern stabil. Adunarea, zeloasă, pe de o parte, de a aşeza principiul monarhic pe baze nestrămutate şi voind, pe altă parte, a înconjura acest principiu de toate libertăţile compatibile cu, ordinea, deplin convinsă că regimul constituţional a devenit pentru România nu numai q condiţiune de existenţă şi de prosperitate, dară, totdeodată şl garanţia cea mai solidă a consolidării tronului Măriei-Tale, s-a grăbit de a vota pactul menit de a ajuta pe depUn acest scop. * Constituţiunea ce am onoare a prezentă Măriei-Tale în numele:Adunării, dă o legitimă satisfacţiune acestor aspiraţiuni ale ţării, consacrînd pentru România principiele admise în statele moderne cele mai înaintate pe calea civiUzaţiunii. Plin de speranţă că noile instituţiuni vor pune capăt suferinţelor unui trecut dureros, românii, uniţi untr^un simţimînt unanim de concordie şi de frăţie vor-întrebuinţa 'Silinţele lor' celfe mai stăruitoare întru a apăra aceste principii şi a: da cugetărilor leale şi generoase ale Măriei-Tale tot concursul lor cel mai sincer şi' cel mai devotat. r Calclnd pe pămînţul ţării noastre, aţi spus românilor că ^ţi deveniţ roîhâh"; astăzi România cpnsţitpţlpnalâ vă răspunde, prin organul reprezentanţilor ei,. că Măria-Ta ai devenit pentru ea simbolul naţionalităţii şale. Să trăieşti, Măria-Ta ! Să trăiască România ! Preşedintele Adunării, M. Co&tache1 Jurămîntul săvîrşit de Mărîa-Sa Domnitorul Jur de a î. Mfătianu, I. Qantacaziyi^ C.4*.Rp$etti, I. Ghica, Dim.Şturăza No. 1 393» iuniu 30 C&&A I fiift graţia1 iul Dumnezeu şi prin voinţa x&ţiofâitlâ v ' 1 Domn al ; La toţi de faţă Şi viitori sănătate : ; Adunarea generală a României a adoptat în unanimitate Şi ce urmează b % ' ' !_/' ’i“ v comrifwnjKr i. i DeSptfe teritoriul român4 - Art. 1. Prlncipatelş-UniţşrBoiaâne constituie un singur Ştşţ indivizibil sub demimire de România.5 Art* 2 Teritoriul României este neălienabii. limitele Statului nu pot fi schimbate său rectificate deeît în virtutea unei legi, Art. Teritoriul^ Româitiei nţi se poate coloniza cu populaţiuni de gintă streină. Art. 4. Teritoriul este împărţit în judeţe, judeţele în plăşi, plâşile în comune. Acpşte diviziuni p subdivi^iigii nu p# fi schimbate sud rectificate deeît prin o lege* 4 României (1884). 5 Articol modificat m 1884 : „Regatul R<^âmei cu judeţele sale din dreapta Dunării constituie un singur Stat indivizibil". , . _ t ftdi şâftcţibbârh TITLUL II Despre drepturile românilor v v Arfe 5. Românii sie bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţămîntului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor. * Arfe 6f,Constituţiunea de faţă şi celealte legi relative ia drepturile politice, determin, cari sunfe osebit de calitatea de român, condiţiuntle necesarii pentru exercitarea acestor drepturi. - Arfe 7. Însuşirea de român se dobîndeşte, se conservă şi se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. ^ Numai streinii de rituri creştine pot dobîndi împăminishirea.6 Arfe 8. Impămîntenirea se dă de puterea legislativă. Numai impămîntenirea aseamănă pe strein cu românul peniru-exercitarea drepturilor politice. * Art. 9. Românul din orice stat fără privire către locul naşterii sale* dovedind lepădarea sa de protecţiunea streină, poate dobîndi de îndată exercitarea drepturilor politice* prin un vot al Corpurilor Legiuitoare. ; Art. 10. Nu există în Stat nici o deosebire de clasă. Toţi românii suni egali înaintea legii şi datori a contribui fără osebire ţa dările şi sarcinile publice. Ei singuri sunt admisibili în funcţiunile publice, civile şî militare. Legi Speciale vor determina condiţiuriile de admisibilitate şi de înaintare în funcţiunile Statului. v , Streinii nu pot fi admişi în funcţiuni publice decît în cazuri excepţionale şi anume statornicite de legi. \ 1 3 r > Arfe 11. Toţi streinii aflători pe pămîntul României se bucură de protectfunea dată de legi persoanelor şi averilor în genere. ■' 6 Articol modificat în 1879: „Diferenţa de credinţe religioase şi confesiuni nu constituie în România o piedică spre a dobîndi drepturile civile şi politice şi a le exercita. % •. - • § I. Străinul, fără ’ osebire de freligiurie, supus său nesupus unei protecţiuni străine, pdate dobîndi împămintenireâ cu condiţiunile următoare : v a) Va adresa guvernului, cererea de naturalizare,* în care va arăta capitalul ce posedă, profesiunea sau meseria ce exercită , şi voinţa de a-şi stabili domiciliul în România. * ^ b) Va locui, în urma acestei cereri, zece ani hi ţeară şi va dovedi, prin faptele sale, că este fojositor eL \ § II. Pot fi scutiţi de stagiu.:,, r . ^ . a) Acei cari vor fi adus în ţearâ industrii, invenţiurii utile sau talente • distinse, sau cari vor fi fundat aci stabilimente mari de comerţ sau industrie. : ; : > b) Acei cari, fiind născuţi şi crescuţi în România, din părinţi stabiliţi în ţeară, nus-au bucurat, nici unii, nici alţii vreodată de vreo protecţiune străină^ v c) Acei cari au servit sub drapel în timpul Războiului pentru independenţă şi cari vor putea fi naturalizaţi în mod colectiv după propunerea guvernului printr-o singură lege. şi fără alte formalităţi. , ■ • •• . § III. . Naturalizarea nu se poate acorda decît prin lege şi’în mod individual, § IV. O lege specială va determina modul prin care străinii Voi^ puteSăc stabili domiciliul lor pe teritoriul României. ; : § V. Numai românii sau cei naturalizaţi români pot dobîndi imobile rurale în România. 1 Drepturile pînă acum cîştigate sunţ respectate. ‘ > Convenţiunile internaţionale astăzi existente rămîn în vigoare cu toate clauzele şi termenul coprinse Intr-însele, “ ’ •• ' ... AşL 12. Toate priyilegile, scutirile şi monopolurile de clasă surit opr* *4e pentru totdauna in Statul rbţnâri. Titlurile de nbbleţă streină, precum principi, grafi, baroni $? alte asemenea, ca contrarii vechiului ăşezămînt al ţării, sunt şi râmîn neadmise în Statul român. Docoraţiunile streine se vor purta de roipâni numai cu autorizarea Domnului7. Att' is. Libertatea individuala garantată. ! \ Nimeni nu poate fi urmărit decît în cazurile prevăzute de legi şi după formele prevăzute de ea. v , Nimerii nu poate Ti poprit& Sau arestat afară; de cazul de vină vegheată, decît în puterea unui mandat judecătoresc motivat şi care Trebuie sâ-i fie comunicat la momentul arestării sau cel mult în 24 ore după arestaţiune. , Art. 14. Nimeni nu poate fi sustras în cvritra vOinţei sale de la judecătorii ce-i dă lege*i. V' •* V' Art. 15. Domiciliul este neviplabil. Nici o viziţare a domiciliului nu se poete face decît în cazurile anume prevăzute de legi şi potrivit formelor de ea prescrise. s.; Art. 16. Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată, pici aplicată decît în puterea unei legi. ' •/, •••. L, Art. 17. Nici o lege nu poate înfiinţa ped&âpşa confiscării averilor, /Art. 18. Pedeâpsa morţii nu se va putea reînfiinţa, afara de Cazurile prevăzute în Codul Penal militar în timp de rezbel. ^ / f Ârt. 19. Proprietatea de orice natură, precum şi toate creăiîţele asupra Statului sunt sacre şi neviolabile. *. . .; /' . Nimeni nu poate fi expropiat decît pentru cauza de utilitate publică* legal-merite constatată şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, .. Prin cauză de utilitate publică ^nnează a şe înţelege numai comuriicâţiunea şi salubritatea publică, precum şi lucrările de apărarea ţării. . ' r Legile existente, privitoare la aliniareă şi lărgirea stradelor de prin comune, precum şi la malurile apelor ce curg prin sau pe /lingă ele râmîn în vigoare. / Legi speciale vor regula procedura şi medul expropriaţiunii Libera şi neîmpiedicata întrebuinţare riurilor navigabile şi flotabile, a şbse-lelor şi altor căi de comunicare este. de domeniul pubuc, ( ? - Art. 20. Proprietatea dată ţâţânilor prin legea rurală şi despăgubirea garantată proprietarilor prin acea lege nu vor putea' fi niciodată atinse. Arţ. 21. Libertatea conştiinţei este absolută. Libertatea tutulor cultelor este garantată întru cît însă celebraţîuriea lor nu syiuceo atingere ordinii publice, sau bunelor moravuri. Religiunea ortodoxă a răsăritului este rehgiunea dominantă â Statului ronţăp. Biserica' ortodoxă română ‘ este şi rămîrie neatîrnată de orice chiriarfaie, streină, ;păstrîndu-şi însă unitatea cu biserica ecumenică,a răsăritului în privinţă dogmelor. Afacerile spirituale, canonice şi disciplinare ale bisericii ortodoxe române se vor regulă de o singură autoritate, sinodală centrală, conform unei legi speciale. Mitropoliţii şi episcopii eparhioţi ai bisericii ortodoxe române sunt aleşi după modul ce se determină prin O lege specială. Art. 22. Actele Statului civil sunt de atribuţiunea autorităţii civile. ,7 Regelui (1884). * In original : oprit. 249 întocmirea acestor acte vă trebui să preceadă 0 îfltotdaunş benedicţitrfiea reli-giiOasă, care pentru căsătorii va fi pblţgătQ&re* ,afară dp cazurile ce se vor prevedea prin anume lege. v ! - ; A«t 23.:JnYĂţămmtul^ Libertatea învăţămînţului pşţe garantată înteumţ exerciţiul ei nu. ar atinge; buftea moravuri sau ordinea publică. ■ Represiunea delictelor este regulată numai /prin lege. Se vorţnfiinţa treptat şcoli primare în toate comunele României; L înirâţăturâ în şcoaieie Ştşiţului se dă fără plată. Işvăţaţp^ primară va fi obligatoare pentru tinerii fpriiâni, pretutindeni’ unde se-vor aiîa instituite şcoli primare. O lege specială va regula tot ce priveşte înyăţămîntul public. Arţ.;24, Gonstituţiynea garantează tutulor libertatea. de â comunica şi publica ideile şi opiriiunile. lor prin grai, prin scris şi prin presă/fiecare fiind răspunzător deabuzul acestor libertăţi în cazurile determinate prin Codicile penal, care îh această privîbţâ se va revizui şi complecta fără însă a se putea resţrînge dreptul in sine sau a se înfiinţa 6 lege excepţională. Delictele de presă sunţ judecate de juriu. ] Nici cenzura, nici o altă măsură preventivă - patrii apariţiunea, vinderea sau distribuţiunea oricărei publicaţiuni nu se va putea reînf iinţa. Pentru publicaţiuni de jurnale nu este nevpie de autorizaţiunea prealabilă a autorităţii. Nici o cauţiune nu se va cere de la ziarişti, scriitori, editori, tipografi şi Iiţe-~ grafi. Presa nu va fi supusă» niciodată sub Nici un jurnal sau publicaţiune nu va putea fi suspendate şau suprimate. Autorul este răspunzăţor pentru scrierile şale, iară în lipsa autorului sunţ răspunzători sau girantul sau editorul. Veri-ce jurnal trebuie să aibă un girant responsabil, care să se bucure de drep-~ turile civile şi politice.* 10 0 In original: proceoda. 10 Articol modificat în 1884 : „Gonstituţiutiea garantează tutulor libertatea de a comunica şi publica ideile şi opiniunile lor prin grai, prin scris şi prin presă* fiecare fiind răspunzător de abuzul acestor libertăţi în cazurile determinate prin codicele penal, care nici intr-un caz nu va putea reştrînge drepţul în sine. Nici o lege excepţională nu se va putea înfiinţa’ în această materie. Nici cenzura, nici o alta măsură preventivă penţru apariţiunea, vinderea sau distribuţiunea Oricărei publicaţiuni nu se va putea înfiinţa. Nu este nevoie de autorizaţiune prealabilă a nici unei autorităţi pentru apariţiunea oricărei publicaţiuni. Nici o capţjune nir şe va cere de Ia ziarişti, scritori, editori, tipografi şi lito-Şrşfi. . , ; .. ’ Presă nu va putea fi pusă niciodată sub regimul avertismentelor. Nici un ziar său publicaţiune nu va putea fi suspendat sau suprimat. Autorul este răspunzător de scrierile Sale ; în lipsa autorului este răspunzător girantul ; iar în lipsa acestuia, editorul. Orice ziar trebuie să aibă un girant răspunzător care sa se bucure de drepturile civile şi politice. ^ . Delictele cie presă şe judecă de juriu, afară de acele cari ş-ar comite în contra persoanei Regelui şi a familiei regale sau contra suveranilor statelor străine. ' Aceste delicte se vor judeca de tribunalele ordinare dupe dreptul, comun. Arestul preventiv în materie de presă este interzis/4, 250 25. Secretul tfcrtsorrlor şi al depeşiler telegrafice este neviolâbil. O lege va determina responsabilitatea agenţilor guvernului pentru violarea secretului scrisorilor şi depeşelor încredinţate poştei şi telegrafului; Ari 26. Româniiau dreptul d*â se aduna paciniei şi fără grrne, cenformîftdu-se teggor «ari regulează excitarea' acestui drept, pentru şt tracta tot felul de eestiuni; intru această nu este trebumţă de autorizatiune prealabilă. „ Această dişpoziţiune nu se va aplica şi întrunirilor în loc deschis, £&& cu totul supuse legilor poliţieneşti. Art. 27. Românii au dreptul a se asocia, conformîftdu-se legilor cari regulează exerciţiul acestui drept. 1 3 Art. 28. Fiecare are dreptul d-a se adresa la autorităţile publice prin petiţiuni subscrise de către una sau mai multe persoane, nef^ţlhd însă petiţiona decît în numele subscrişilor. Numai auţonţaţile constituite au dreptul de a adresa petiţiuni în nume colectiv.. ' Art. 29. Nici o autorizatiune prealabilă nu este ije<5şşară pentru 3 se exercita urmăriri, contra funcţionar ilor publici pentru fagţele administraţi unii lor, de părţile vătămate, rămlind însă neatinse regulile specială stăţoi:ir;icite în privinţa miniştrilor. Cazurile şi modul urmăririi se vor regula prin artunie lege. Dispoziţiuni speciale în codicele penal vor determina penalităţile prepuitpri-lbr. Arţ. 30, Nici un român, fără autorizaţiunea guvernului, nu poate intra în serviciul ţmui stat fără ca însuşi prin aceasta să-şi piarză naţionalitatea; Extrădarea refugiaţilor politici eşte oprită. , * g ŢîTLţJL Iîi * Despre puterile Statului ' 4rt 31. Toate puterile. Statului emană de la Naţiune* care nu le poate exercitai decît numai prin delegaţiune şi dubă principiile şi regulile aşezate în Constituţiunea de faţă. Art. 32. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Domn 11 şi reprezenta-ţiunea naţioftâlâ. , Reprezentaţiunea naţională şe împarte în două Adunări : Jenatul şi Adunarea Deputaţilor. (brice lege cere învoirea a cîtor trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu poate fi supjisă sancţiunii Dorppului1* decît după ce se va fi discutat şi votat liber de majoritatea ambelor Adunări. Art. 33. Iniţiativa legilor este dată fiecăreia dip cele trei rşmure ale puterii legislative. . Totuşi orice lege telativă lâ veniturile şi cheltuielile Statului sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întîi de Adpnarfca Deputaţilor. Art. 34. Intergretaţiunea legilor cu drept de autoritate şe face numai de PU* ferea legiuitoare. 11 12 11 Rege (1884). 12 Regale (1884) ; 251 Art. 35. Puterea executivă eâte încredinţată Domnului1^ care p exercită în mod regulat prin Constituţiune; - v ^ 7 Art. 36. Puterea judebătoarească se exercită dje Curţii şi Tribunale Hotărîrile şi sentinţele lor se pronunţă în virtutea legii şi se executăm în numele DomnuJui K Art. 37. Interesele exclusive judeţene sau' comunale;/se regulează > .de; către Consiliutile judeţene sau comunale după principiile aşezate?pfciri Consţituţiune şi prin legi speckde. t ^ ^ . .. CAPITUL I Despre reprezentarea naţională Art. 38. Membrii amînduţtora Adunărilor reprezintă Naţiunea» iară nu numai judeţul său localitatea care i-a numit. Art. 39. Şedinţele Adunărilor sunt publice. Cu toate acestea fiecare Aduftăre se formează (în comitfeţ Secret după cerPrea preşedintelui sau a zece membri. ^ ; •' f ^ Ea decide în urmă cu majoritate absolută dacă şedinţa trebuie redeschisă în public asupra aceluiaşi obiect. - - - > ~ . ^ Art. 40. Fiecare din Adunări verifică titlurile membrilor săi şi judecă contesta-ţiunile ce se ridică in. această privinţă.15 ' ■ Art. 41. Nimeni nu poate fi totodată membru al uneia şi a celelalte Adunări. Art. 42. Membrii uneia sau celelalte Adunări numiţi de guvern într-o funcţiune salariată, pe care* o primesc, încetează de a fi deputaţi şi nti-şi reiau exerciţiul mandatului lor decit în virtutea unei noi alegeri. ? Aceste dispoziţiuni nu se aplica miniştrilor. Legea electorală determină incompatibilîtăţile. , y Art. 43. La fiecare sesiune, Adunarea Deputaţilor îşi numeşte preşedintele, vicepreşedinţii şi compune biuroui său! Art. 44. Senatul alege din sinul şău pe preşedintele şi pe cei doi vicepreşedinţi ai săi, cum şi pe ceilalţi membri ai biroului săti:1.7 Art. 45. Orice rezoluţiune este luata cti1 majoritatea absolută a/sufragelor, afară de ceea ce se va statornici prin regulamentele Adunării în privinţa ale^erilot şi prezentaţiunilor. în caz de împărţeală a voturilor, propoziţiunea în deliberaţiune este respinsă. NiCi una din Adunări nu poate luă o rezoluţiune dacă majoritatea membrilor săi nu se găseşte întrunită.17 13 ' u Regelui (1884). ; " ; *15 Articol modificat în 1884 : „Fiecare din Adunări verifică titlurile membrilor v săi şi judecă contestaţiunile ce se ridică în această privinţă. Nici o alegere nu poate fi invalidată decît cu două treimi din numărul membrilor prezenţi. “ / 16 Articol modificat în 1884: „Senatul alege din sinul său pe preşedinte» pe vicepreşedinţi precum şi. pe ceilalţi membri ai biuroului său“. 17 Articol modificat în 1884 : „Orice rezoluţiune este luată cu maioritate absolută a sufragiilor, afară de ceea ce se va statornici, prin regulamentele Corpurilor Legiuitoare în privinţa alegerilor şi prezentaţiunilor. în caz de împărţeală a voturilor, propoziţiunea în deliberaţiune este respinsă. Adunările ţin şedinţe cu jumătate plus unul din numărul membrilor .înscrişi in apelul nominâl." - 252 Ârfc 46: Voturile se dau prin Sculare' şi şedere, prin viu igrai-sau prin scrutin -secret-... v . , > • ' Un proiect de lege nu* poate fi. adoptat decît după^e s-a votat articol cu articol. Ark 47. Fiecare din Adunări are dreptul de anchetă. ţ Arţ. 48. Adunările au dreptul de a amenda şi de ă despărţi în mai multe părţi articolele şi amendamentele propuse. - Art. 49.' Fiecare membru al Adunărilor are dreptul a adresa'miniştrilor inter-pelări. ; - .. Art 50., Oricine are dreptul a adresa petiţiuni Adunărilor prin mijlocirea biu-roului sau a unuia din membrii săi. Fiecare din Adunări are dreptul de a trămite miniştrilor petiţiunile Ce-i sunt adresate. Miniştrii sunt datori a da explicaţiuni asupra coprînderii lor ori de cîte ori Adunările ar cere-o. " > ' . ■ Arţ. 51. Nici unul din membrii uneia sati cfeieialte Ă^dun&ri nu poate fi urmărit sau prigonit pentru ppiniunile şi voturile emise de d$nsuhj în cursul exerciţiului mandatului său. ; > ; :, , Art, 52. Nici un membru ah uneia sau celeialte Adunări nu; poate, In timpul sesiunii, să fie nici urmărit,'nici arestat în maţerie de represiune, decît cu autorifca-ţiunea Adunării, din care face parte, afară de cazul de vină vădită. ! • Detenţiunea sau urmărirea unui membru al; uneia sau Geleiaiţe Adunări este suspendată în tot timpul sesiunii, daca Adunarea o cere. ' Art: 53. Fiecare Adunare determină prin regulamentul său modul du^ă care ea îşiexercită atribuţiunile. Art. 54. Fiecare din Adunări deliberază şi iau rezoluţiunile lor separate» afară de cazurile anume specificate în Constituţiunea de faţăl. Art. 55. Fiecare din ambele Adunări are dreptul exclusiv de a exercita propria sa: poliţie: prin preşedintele ei, care singur, (după încuviinţarea Adunării, poate da ordin giţardei de serviciu. Art. 56. Nici .o putere armată nii se poate pune la uşile sau în jurul uneia sau . alteia din Adunări, fără învoirea ăi. SECŢIUNEA t Despre Adunarea Deputaţilor Art. 57. Adunarea Deputaţilor se compune de deputaţi aleşi în modul indicat mai jos. Art. 58. Corpul electoral este împărţit în fiecare judeţ în patru colegiuri.15 * Art/ 59, Fac parte din:întîiul Colegiu acei cari au un venit-fonciar de 300 galbena î# sus.18 19 . \ \ 7 '* ' v Art. 60. Fac parte din al doiiea Colegiu acei cari au un venit-fonciar de, 300 galbeni în jos pînâ la 106 inclusiv:20' s v 18 Articol modificat în 1884 : „Corpul electoral este împărţit’ în fiecare judeţ în trei colegiuri “. 1* Articol modificat în 1884 : „Fac parte din Colegiul întîi acei cari, întrunind celelalte condiţiuni cerute de lege,- au un venit funciar rural sau urban - de- cel puţin una mie două sute lei“. , 20 Articol suprimat în 1884. Mi ei; Fâe diAm! treiliâ Colegiu* gl oraşelor, £r ei ar covîrşi pe cel cerut pentru complectapea colegiului, eliminarea prfeo^ui^se.ya face prin tragere la sorţi.31 32 i; \ ^ Art ^7$. :Legea electorală determină ceiealţe condiţiuiii cerute de la alegători precum;şi mersul operaţiunilor electorale.2,2 Art. 73.' Universităţile din Iaşi şi; Bucureşti trămite fiecare cîte un membru la Sedat, ales de profesorii univer^tăţii,respective; ^ Art. .74» Spre a putea fi aleş la Senat, este nevoie : 1) A fi român de naştere sau naturalizat; 2) A se bucura de drepturile ®île şi politice ; 3) . A fi domiciliat în Bomânia ; 4) A avea vîrsţa de 40 -^rai ; 5) ' A avea un venit de oriCe natură de 800 galbeni, dovedit în modul: prevăzut la Art. 64;33 " " ;Art. 75t Supt dispensaţi ,d£ acest cens?: / k 1 ; : , a) Preşedinţii sau vice-preşedinţii ai vreunei Adunări Legislative; : * < b) Deputaţii cari âu făcut partedin trei şesiimi; r ; < c) Generalii ; d) Colonelii ce au vechime de trei ani; e) Cei ce au fost miniştri său agenţi diplomatici ai ţării ; f) Cei ce vor fi; ocupat în timp de un an funcţiunile de prezidept de Curte, de procuror general, de consilier la Curtea de Caşaţiune ; *0 Cei cu diploma de doctorat1 sau de licenţiat de orice specialitate, cari im timp e) Profesorii şcoaielor din oraşe ale Statului sau ai şcoaletor secundare recunoscute de Stat; f) Pensionarii cari primesc o pensiune minimă de 1000 lei anual.*, 29 Articolul 69 devine Arţ. 70, în următoarea formulare modificată (188<ţ) ; „Fiecare din aceste două colegiuri votează separat. Colegiul I dă doi senatori pentru f iecare judeţ. : Colegiul al doilea^ dă un senator de fiecare judeţ, cu excepţiunea următoarelor judeţe cari aleg după cum urmează : Ilfov, cinci; Iaşi, trei ; Brăila, ppvurlui, Dolj, Prahova, Botoşani, Tutova, Teleorman, Mehedinţi, Buzău, Bacău, Putna, Dîmboviţa, Romanaţi, Neamţ, cîte doi senatori de judeţ.* 35 Articolul 70 se suprimă (1884). 31 Articolul 71 se suprimă ; în locul lui se introduce un alt Art, ,71 In următoarea formulare (1884) : „Ori în cîte secţii ,ar fi împărţit colegiul electoral, fiecare alegător votează numărul de reprezentanţi pe cari trebuie să-l dea colegiul din care face parte*. 32 Articol modificat în 1884 : „Operaţiunile alegerii fiecărui colegiu de Cameră sau Senat se vor face în o singură zi. Legea electorală determină celelalte condiţiuni cerute de la alegători, precum şi mersul operaţiunilor electorale,* «3 „la Art 63* (1884). de şase ani vor fi exercitat profesiunea lor.34 * Art. 76. Vor fi de drept membri ai Senatului: 1) Moştenitorul Ţrpnului la vîrsta de 18 ani, însă el nu va avea vot deliberativ decît 1 ş vfrsta de 25 de ani ; 2) Mitrppoliţii şi episcopii eparhioţi. Arţ. 77. Membrii Senatului nu primesc nici o dotaţiune, nici indemnitate. 3* Art. 78. Membrii Senatului se aleg pe 8 ani şi se înnoiesc pe jumătate la fiecare» patru ani prin tragere la sorţi a unui membru de fiecare judeţ. 36 Art. 79. Membrii ieşiţi sunt reeligibili. v Art. 80. La caz de disohiţiune, Senatul se reînnoieşte în întregul său. Art, 81. Orice întrunire a Senatului afară de timpul sesiunii Adunării Deputaţilor, este nulă de fel. * CAPITUL II Despre Domn37 * şi ntiMşfri SECŢIUNEA! V Despre Domn ^ , Art. 82. Puterile constituţionale ale Domnului39" sunt ereditare, în linie c&bo-rîtpare directă şi legitimă a Măriei-Sâle Prvncipelui40 Carol l de Hohenzbllefn Sig-maringen, din bărbat în bărbat prin ordinul dă primogenitiiră şi cu Excluziunea ' perpetuă a femeilor şi coborîtorilor lor. , Coborîtorii Mănei-JSale41 vor fi crescuţi în religiuiiea ortodoxă a răsăritului. Art. $3. în lipsă, de cobdrîţori în linie bărbătească ai Măriei Sale 42 Carol I de 34 Articol modificat în 1884 : „Sunt dispensaţi de Cens : a) Foştii preşedinţi sau vicepreşedinţi ai vreuneia din Adunările Legiuitoare ; b) Fontii deputaţi şi foştii senatori cari au făcut parte din două legislaturi; c) Generalii şi asimilaţii lor ; d) Colopelii îri, demisie şi disponibilitate ; ,, . e) Foştii şi actualii miniştri sau reprezentanţi diplomatici ai ţârii; f) Acei ce au ocupat în timp de trei ani funcţiunea de membru de Curte său în timp de un an funcţiunile de preşedinte de Curte, de procuror-general, de procuror sau membru la Curtea de Casaţiune : - _ v g) Acei ce au diplomă de doctor sau licenţiat de orice Specialitate şi cari vor fi exercitat profesiunea lor în timp de şase api cel puţin ; h) Membrii Academiei Române." Articol modificat în 1884 : ,Senatorii şi deputaţii primesc o diurnă pe timpul sesiunilor". 36 Articol modificat în 1884 : „Membrii Senatului se aleg pe opt ani şi şe reînnoiesc pe jumătate la fiecare patru ani prin tragerea la sorţi. Regulamentul Senatului va regula tragerea la sorti aşa incit eliminarea să fie repărţită pe toate judeţele." 37 38 Rege (1884). 39 Regelui (1884). ^ 40 Majestăţii-Sale Regelui (1884). 42 Majestăţii-Sale (1884) r «Sueureştil'de.altădată . 257 Hohenzollerri Sigmaringen, succesiunea. Ţfpfiulţu şg va 0UY£?U fcplui mai ţp vîrfţŞ dintre fraţii săi sau coborîtoriior. şppşţpf§,. dţlfâ fggţiţiţş şţgţQfpicfţe iţi gfticolui ... , . ,-,V. ...• • •' :.^hV. Dacă nici unul dintre fraţii sau coboritorii lor nu s-ar mai găsi iri Viaţă sau ar declara mai dinainte că tiu primesc Tronul, atunci Domnitorul43 va putea numi succesorul său dintr-o dinastie suverană din Europa, cu primirea repreapantătiunii naţionale, dată ferma prescrisă de Art. 84. nW W va Tronul este Art 84, La-;ţn a Tr^otei, ambejie ^ 4* în- dată într-o singură Adunare, chiar fără QţmYppaţiune, şi, ,cpţ mal tîrziu pînă în opt zi le de la întrunir ea lor, aleg un Domnv* pintr-o dinastie suyerană din Europa occidentală. ^ •' ■ ’ a trei pătrimi din membrii cari Compun fiecare din ambele Adunări şi majoritatea de două treimi a membrilor prezenţi sunt necesare pgnţf u £ se putea procede la această alegere. ; La caz cînd alegerea45 nu se va fi făcut în termenul mai sus prescris, atunci în a noua zi, la amiezi, Adunările întrunite vor păşi la alegere oricare ar fi numărul membrilor prezenţi şi cu rgţjqi$ţ$t£' a voturilor. Dacă Adunările s-ar află dizolvate în ţnomentul vacanţei Tronului, -se va urma după modul prescris la : j In timpul vacanţei Tronului, Adunările întrunite vor numi o Locotenenţâ Dom-, neaşeă iS, compusă de treîpersapnŞţppte va exercita puterile domneşti47 piuă % spirea Domnului48 pe Tron. în toate cazurile mâi sus arătate, votul va ii secret. Art 85. La moartea Domnului49, Adunările se întrunesc, chiar fără convoca^ Jipne, (?el tîr^iu lQzile d^pă d^cţararea mDrţii. W W di?plyaţe mai painţe Şi ^pnyocaţiupea Ier a , . fpşţ Qţl4|^ îh actul d^ ,$t^|yar§ paptry p epocă în urma celor iQ zile, atirnci Adunările cele vechi se adună pînă ia întrunirea acelora carţ au a le îniocui. PaM data mmţiţ ppipnului50 si’.pînă ia depunerea jurămînţuiui a suc-şeşofUhi! său ia Tron, put^ţp, pemşţitutionaip ale Domnpini 51 supt axprpităte in nu-' mele poporului: român de miniştrii întruniţi in Consiliu şi sub a lor responsabilitate. ^rţ, 8î- pomuwl P este iţî^or la vîrsta de 18 ani împţiofti-î4 suirea sa pe Tron, Işi ve depusa mai feţji, în şjnyl ur- mătorul jurămînt: „Jur de a P4zi CQnsţituţKmea şi îefjle poporului rem|H,- d-a manţine drepturile l«j »aţji?uaie Si integritatea teritoriului^. ■ Art. 88. Domnul Ş* în viată fiind, poate numi o regenţă compusă de tpei per-soapş faţ:er mparţea pomnuiuisă puterire dppnaşti p în timpul mi- __________j______ i " 43 Regele (1884). « Rage <18»4). ; 45 în original: adunarea, greşeală nerectificată nici în ediţiile oficiale urmă' toare a!« Sansţitutiej (y„ de pildă. QgmiitUti^neu H Istm etecîpi'giă, edittune oficială, Bucureşti, 1899). v * Regală (18B4) ■ , 47 Regale (1884). 4351 Regelui (1884). 52, 53 Regele (1884). 34 Regelui (1884). 55 Regale (1884). f noriiăţii şaqcşpruîvu Tronului, A^aşţ# numire ţ&$M PEJî$m§3 ifPF^nta-ţiunii naţionale, dată în forma prescrisă lâ Art. §4 $n Copştjfiiţiuneş. d?''î$ţă. Regenţa va executa totdeodată şi. tuţşj& şuc^og^^|( Trp^ului îi) rităţii acestuia. , . ' * ^ Pecă ia tapartea PQmnuiwi^ nu s-ar...^i^ugaiţ^' şi succesorul Jronu- Ivii ar fi minor, ambele Adunări întreite v9V ni|ţni''^FŞ|ieiiţ^ ,pr<^edln.d' după formele prescrise la Art. 84 din Constituţiunea, de faţă, “ " iviembrii regenţei nu intră în funcţiune ^c\i4uţ^ ^ ^ f j depuş.sbietnn, înaintea ant^eipr Adunări întrunite, jnrl^îuW pi^^ţ4' g||n Art. M din (^ipnstiţuţiu-nea de faţă* =' • " , \ : '' Art. 89. Dacă. Domnul57 se află în imposibilitate de a domni, miniştrii, diipă ce au constatat legalmente această imposibilitate, convoc îndată Adunările. Acestea aleg regenţa care va -forma şi tutela. Art. 90- Nici o modificaţiune ^u ^ ppaţe ^pe Constituţiunii în timpul regenţei. Art. 91. Domnul 58 nu va putea fi totdeodată şi şeful unui alt stat fără con-simţămîntul Adunărilor. > ■* ■ ->- r • :7:-. >- ? >--■ y Nici una din Adunări nu poate delibera asupra acestui obiect, dacă nu vor fi prezenţi cel puţin două treimi din membrii cari le compun şi otărîrea nu se poate • lua deeît Cu dOuă treimi din' votuţile membrilOrde fatfLr, • - T; .y •>t x • Art. 92. Persoana Domnului59 este neviolabilă. Miniş&ib^«ăs^na^itbid. N»j un set *(» eealP Wne &m# hm va *ide ub ministru, prin aceasta chiar devine ră§p*pa|tQr de pcei act. Art. 93. Domnul*1 numeşte şi reyoacji pe miniştrii ş^i. ei saoct»nga?ă şi promulgă legile. , £1 poate refuza sancţiunea sa, El are dreptul de amnistie în materie politică. s " " Are dreptul de a ierta sau micşora pedepsăle fft mat§pii e^mmaie, afară de ceea ce se statorniceşte in privirea miniştrilor. _V ‘ ' : : - : El nu poate suspenda cursul urmăririi sau ăl judecii, nî^ v ikiknMâi prin un med în administraţia justiţiei: v El numeşte şau confirmă în'toate funcţkmîle plibdce. *■; • * EL: nu poate crea o nouă funcţiune fără o l£gespec$$la. El face regulament# necesarii pentru exequtarea legilpr fără Să vrppdfţă modifica sau suspenda legile şi m ppaţe seţitl pe nimeni de e^ecatare^ lor. El este capul puterii armate. * , . fcrponferă graduriie militar# în şqnfQrmitgt© cu legea. II ya conferi decoraţiunea rpmână* conform unei şy&ume legi. El are dreptul de a bate monedă, confort** unei legi speciale. El încheie eu statele streine convenţiunile necesarii pentru* comerţ, navigaţiurte şi alte asemenea ; insă pentru ca aceste acte să aibă autoritate îndatoritoare, trebuie mai întîi a fi supuse puterii legislative şi aprobaţe de ea. Art. 94. Legea fixează lista sivii# pmtox durata IjMIN* doinii" Art. 95. La 15 «oiembre al fiecărui m Adunare# pătaţilor şi Senatul se întrunesc Mră convocaţiune, dacă Domnul 63 nu le»-a convocat maiînainte, Durata fiecărei sesiuni este de trei 'Urni. 56 Regelui (1884). 57 58 Regele (1884). S9, 60 61 Regelui (1884). 61, 62 Regele (1884). 259 . ^ deschiderea sc&iunii Domnul expune prin un mesagiu starea ţârii, Ia .Adunările fac răspunsurile lor. Domnul & pronunţă închiderea sesiunii. / El ăre drepţul de a eonvoca în sesiune extraordinară Adunările. El are dreptul de â dizolva ambele Adunări deodată sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie să conţie canvocaţiunea alegătorilor pînă în două luni de zjle şi a Adunărilor pînă în trei luni. ^ Domnul ^ poate ariiîna Adunările ; Oricum, amînareâ nu poate exceda termenul de o lună* nici a fi reînnoită în aceeaşi'feesiune, fără consimţămîntul Adunărilor. Art. 96;> Domnul66 nu are alte puteri dec|t acele date lui prin Constituţiune. ^Ecrfciiţr^^ ri Despre miniştri Art. 97^ Nu poate fi ministru decît cel care este român din naştere sau cel care a^dObindi^împtoîhtenire. • ° Art. 98; Nici un membru al familiei domnitoare67 nu poate fi ministru. Art 99. Dacă miniştrii nu âr fi membri ai ^dânărilor, ei pot lua parte la dezbaterea legilor, fără a avea însă şi dreptul de a votai ■ . . ■■ f f i ; ; . • • Lâ dezbaterile Adunărilor prezenţa cel puţin a unui ministru e necesară. Adunările pot exige prezenţa miniştrilor lă detiberaţiunile lor. - Arţ> 100.-în nici un caz ordinul verbal sau în scris al Domnului66 nu poate apăra pe un ministru de răspundere, ). ( Art.'191. Fiecare din ambele Adunări precum şi Domnul69 au dreptul de a acuză pe miniştri şi a-i trâmite dinaintea înaltei Curţi de Caşăţiune şi Justiţie, care singură în secţiuni Unite este în drept a^i judeca, afară de cele ce se vor statua prin legi în ceea ce priveşte exerciţiul acţiunii civile a părţii lezate şi în Ceea ce priveşte crimeleşldelictele comise de miniŞto afară de exerciţiul funcţiunii lor. Punerea; sub: acuzaţiuhe a miniştrilor nu se poate rosti decît prin : majoritate de două treimi a membrilor de faţă. O lege prezentată la cea dintîi sesiune va determina cazurile de responsabilitate, pedepsele aplicabile miniştrilor şi moduî de urmărire în contra lor, atît în privirea acuzaţiunii admisa de reprezentaţiunea naţională, cît şi în privirea urmăririi dip partea părţilor lezaţe. J -Acuzaţiunea pornită de reprezentaţiunea naţională contră miniştrilor se va susţine de ea însăşi. Urmărirea pornită de Domn 70 se va face prin Ministerul public. Art/ 102. Pînă se vă face legea prevăzută în Art. precedent înalta Curte de Casaţiune şi Justiţie are puterea de a caracteriza delictul şi de a / determina pedeapsa. ^Regele (1884) . 67 Regale (1884). 68 Regelui (1884). 69 Regele (1884). 70 Rege (1884). f? Pedeapsa însă nu vă putea fi mâi mare decîtdetenţiunea, fără prejudieful carurilor anume prevăzute de legile penale. '’:V‘ “V* Y Art. 103. Domnul;7* nu poate să ierte Sau să mî(^oreze pedeâpsa hotărîtă miniştrilor de către înalta Curte de Casaţiune şi de Justiţie decît numai după cererea Adunării care i-ar fi pus in acuzaţiune. ^ CAPITUL JH Despre putereajudecătorească Art 104. Nici o jurisdicţiune nu se poate Înfiinţa decît numai în putere# unei anume legi. ■ Comisiuni şi tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire şi sub nici un fel de cuvînt. Pentru întregul Stat român este o singură Curte de Qasaţiune. Art. 105. Juriul este statornicit în toate materiile criminale şirpentru dclictele politice şi de presă.71 72 CAPITUL W Despre institutiunile judeteneşî comunale Art. 105. Instituţiunile Judeţene şi comunale sunt regulatp de legi. Art. io% Aceste legi vor avea de bază descentralizarea, administraţiunii mal complectă şi independinţa comunale. TITLUL IV 7 ( Despre Finanţe Art. 108. Orice impozit este aşezat numai în folosul Statului, judeţului sau comunei. ' Art. 109. Nici un impozit al Statului nu se poate stabili şi percepe decît numai în puterea unei legi. ! 71 Regele (1884). . . r , 72 Articol modificat în 1884 : „ Juriul este statornicit în toate materiile criminale şi pentru delictele politice şi de presă. Acţiunea pentru daune-interese rezultând din fapte şi delicte de presă nu se poate intenta decît înaintea aceleiaşi jurisdicţiuni. Numai comisiunea juraţilor va judeca şi pronunţa asupra daunelor-interese şi asupra cuantumului lon“ . 261 llfc $igi* $ «tei ua aşs^a deeît cu învoirea Consiliului judeţean. , ($8$ #?m» vrMW>*|t..:«0ţn^âl nu şa ppăţa pyno deeft eu c^iimţi- nunftilConsUiuluieomunaL Impozitele votate de consiliile judeţene şi comunale trebuie să primească Wn-firmaţiunea puterii legiuitoare şi întărirea Domnului73 Art. 111. Nu şe pot statornici privilegiuri în materie de impozit. Nici o eXcepţiune sau micşorare de impozit nu se poate statornici decît prin-tr-o lege. ^ *■ Ârt 112. Nici un fond pentru pensiuni sau gratificaţiuni în sarcina tezaurului public nu se pot acorda deeît in'VÎrtuteă unei legi. ■ ?: Art. 113. In fiecare an Adunarea Deputaţilor Încheie socotelile şi votează . , ' Toate veniturile sau cheltuielile Statului trebuiesc trecute în buget şi în so- poteJl» ’ , Bugetul se va prezenta, totdauna cu un an înainte de puperea lui în aplicare, Adunării Deputaţilor şi nu» va fi defipiţiv decît după ce se vă vota de dţnsa şi sânc-ţjyopa de Domn74, bâcâ bugetul nu se votează în timp util, puterea Executivă va îndestula serviciile publice după bugetul anului precedent, fără a putea merge cu acel buget mai mult de up an peste anul pentru care a fost votat. Art. 1Î4. Regular ea defini tivă a socotelilor, trebuie să fie prezentată Adunării cel rftai tîrziu în termen de doi ani de lş încheierea fiecărui exerciţiu. , * Art. 115, Legile de finanţe se publică în Monitorul oficial ca şi celelalte legi şi regulamente de ştfmwiŞţpaMm PUbîipă. Art. 116. Pentru toată România este o singură Curte de Conturi. Art. 117. Diferitele fonduri provenite pipă acum din case speciale şi de care guvernul dispune sub (diferite titluri, trebuie să fie copripşe în bugetul general al TITLUL V Despre puterea armată Ârt. 118. Tot românul face parte sau din armata regulată, sau din miliţii, sau din garda cetăţenească, conform legilor speciale.75 ^ ; Art. 119. Militarilor nu se pot lua gradările, onorurile şi pensiunile decît numai în virtutea unei sentinţe judecătoreşti şi în cazurile determinate de lege. Art. 120. Contingentul armatei se votează pe fiecare an. Legea care fixează acest contingent nu poate avea tărie pe mai mult decît pe un an. 73 Regelui (1884). 74 Rege. (1884). Articol modificat în 1884 : „Tot românul face parte din unul din elementele puterii armate conform legilor specialei 262 I Arţ 121*. Oarda cetăţeană estC^i^i^ă pătatul RomânieL Organizaţiunea ei este regulată de o lege specială. 76 Art. 122. Numai m virtutea unei î£gj£e va puţşşm^0zţ garda cetăţenească.77 Art. 123.78 Nici o trupă streina nu va putea îi âaihişă în serviciul Statului, nici 'f•■-■■■=. = • 1 i ; Art. 12t. Nici o lege, nici un regulament de â^rrHĂi^traţiune generală, judeţeană sau comunală nu* pot fi îndatorătoare decît după ce se publicăr In Chilul o-tărît de lege. *• ' •"•* : ;; • ’ ■> " Art. 128. Constituţiunea de faţă nu pOate fi suspendată rtici în total, hici în parte. /' ' xi Excellence • la Haute Assamblee, apres âvoir ecoute Ies Dăl£gues d’une nation qui răclame des Provinces etrangeres, agirait equitablement en ecoutanţ Ies Representants d’uh pâys qui demande â garder des coritrees qui lui , appărtienftent" (p. 155). 1 268 Corniţele Şuyaloff stabileşte deosebirea ce există între Grecia, stat independent, şi România, a cărei independenţă nu este încă recunoscută de către Europa. Ar - îi măi ■ multă analogie între Grecia şi Serbia, care în urma declaraţiunii Congresului â liberată, pierzînd caracterul, său de ştaţ vasal, şi cu toate acestea înalta Aduhaire^a a admis pe delegaţii sîrbi. ; 1 L ; Preşedintele, adresîndu.-se lâ secretariat pentru a cunoaşte dacă~ cererâa clb •admitere la Congres emană de la guvernul PrincipâţiAa^^mân,*' comită' Corti c6nv-stată că peţiţiunea este subsemnată de doi miniştri âf principelui Carol* şi câ conform'procedurii adoptată de către Congres acest docUmănt este introdus şi recomand dat de cătjre lordul Salisbury şi plenipotenţiarii italieni. Preşedintele procedează la vot. - rf'; * Corniţele Andrâssy primeşte propunerea Ibrdufui SaBsbtiry şi a cofr^tâlui Gdrti; dară cu speranţa că ea va aduce o soluţiune câre â^ urma să garanteze • pâCea; D. Wâddington este de părere a se admite repră^ntanţn români şi sperăvcă această dovadă de interes va înlesni aderarea Roftiârfâer la deriziunea Congresului, oricare ar fi dînsa. ‘ •< ■ .'<* • : / \; Obţinîndu-se voturile Angliei şi Italiei, preşedintele sş. adresează la d-nii plenipotenţiari al Rusiei. . ’ r : f i : ' - Principele Gorceacoff declară că se uneşte cu opiniuneâ pnracipelului dfe Bis** marck exprimată asupra acestei cestiuni. Scopul Rusiei' este de a ajunge la o pâee durabilă cît mai. curînd şi Alteţa-Sa crede că prezenţa, reprezentanţilor români este de natură* a provoca discuţii violente. Fără a, vota in contra admiterii lor, principele Gorceakoff insistă ca opiniunea sa să se insereze în protocol. Preşedintele, stăruind ca plenipotenţiarii ruşi sa exprime într-un îbod precis votul lor, corniţele Şuvaloff zice că periţru guverpu sau obŞervâţîUnile adţeşiatâ de către delegaţii români ar spori dificultăţile discuţiunii, deoarece, în adevăr, Rusia nu va suferi r să i se facă acuzări fără pa să se apere. Cu toate acestea, dacă niajdritătoa Congresului se pronunţă pentru admiţere, plenipotenţiarii ruşi nu vdr putea sâ: voiasrii singurj depărtarea contrazicătorilor lor şi nu se opun la propunerea lordului Saîfe-' bury. . ' '• " ... Plenipotenţiarii otomani nefâcînd nici o obiectiune, principele de, BismaTCk zice ca a voit să subordoneze votul său acelui âl puterilor interesate într-un rnod special, şi consimte asemenea, în numele Germaniei, lâ admiterea reprezentanţilor -României. /.■' Corniţele Andrâssy exprimă dorinţa ca delegaţii români să fie ăscultaţi în'alce-leaşi condiţiuni ca miniştrii Greciei, Preşedintele anunţă, în consecinţă, că şe invită reprezentanţii români' a lua parte la şedinţa viitoare de luni/ Congresul începe discuţiunea articolelor Tratatului de la San-Stefano relativ la România. Preşedintele citeşte aliniatul I al Arfc V astfel conceptat: „Sublima Poartă recunoaşte independenţa României care va face să valoreze drepturile sale la o indemnitate ce se va dezbate de către ambele părţi*. Preşedintele întreabă dacă Congresul este dispus â menţine fără condiţiune principiul ce figurează în Scel aliniat, sau de a subordona acest principiu cazului cînd România ar voi să primească întinderi teritoriale ce dînsa se pare de acum că refuza. Alteţa-Sa nu are o părere personală asupra acestui punct,- dar doreşte să afle dacă reprezentanţii altor puteri consideră independenţa României ca legată de 4 4 V. mai departe, la p. 290, nota oficială adresată de I.C. Brătianu şi M/ Ko-gălniceanu principelui de Bismarck, la 1/13 iunie 1878. 269 «TfelţM! atţft â ffsîâtulidi de la âfin^âtefăftfi; î*i tâtălitate, şi daci fi» ţ>fivfe?i: j^ift tlftfiâfŞ efi legatd flfiâ de âlta ambele gestiuni, de ifidcpefidenţă şl frtâiiri Corniţele (Şdrti obsetvi eă preîiminârîele ’î'ratatului di Işi Sari-Stefano aii fost W*. îpţrş Rug#. şi- Turcia şi că România ţiu a putut să iâ pâhe ia aceste preliminări, Porţii, ikdeiănţâ-Sâ hi* crede dă kt îi &Ţe|>t ca Prţmijwhfa fe -^claşi giââ l^jaţ pîeSuin este gutferfiuî otoman, S.1- nu erdde eâ şr -fi, o^^iiâm;vşşi-*$© fadă că independentă României si âtîriie de. âd&ziuheâ ei la stli>uîa|iuhiie c© b concerne. ' ■ ' ( . Y GomitOle Şuvaloff nu împărtăşeşte această patere, România a proclamăt, în .it^epefedenţ^ ga*. dajir, şcoastâ^ independentă mu poate fi electivă fără iuropei* şi Congresul este în drept de a statua fără a caută dacă Ren^işib ^te a^găgiâtăsau nu prin celealte articole* ale jTmtatului de la Sah ^tefăno. ' â tu ■ cea mâi mare părere de rău, stipulaţiunile Articolului Xlk a Tratatului de la San Stef ano, relative la Basarabia, Mai întîi â^ăită^este o >n Tratatul dţe le 1856 şi numai o extremă necesi- tate ar îi putut seuzâ schimbarea unui act atît de solemn, ce e mai mult, nu s-a făcut pohiertbe de această necesitate; al doilea; pentru Excelenţa-Sa ar fi © gravă eroare de a Considera această stipulaţiufte ca uh sipaplu schimb de teritoriu între două sţî$e. .'Af|teolele 4 şi 20, aif Tratatului dş la Paris constituiesc un angagiamentMuat îtiti:e puterile europene şi Rusia, cu scăpai de â asigură libera hâVîgâţiune pe î>Uhăre, şi ®Seeientâ-§a hugăseşte ;o gărâhţie'ift privinţă acestei libert-âţf în Tratatul de lă Sau Şteîa&p. Prin Art. 4 ăl ffatâtului de iâ 1&5&, puterii© aliată s-au ahgagiât a restitui |[nberlului.Ru4^ pâniifîturile ocupate de trupele sale, dar sub condi-ţlijmea SiS^ita1 iă ÂH. St, ei 8 îidfifi&âftb â fruhtâriei ruse va avea,loc în Basarabia pănlFu a . ^fempolenţiar âî 'ttUsiei crede Se datoria sa âă âffl^t#seă ¥râfatiii Se fe §âb- Sieîâpo dst'ă 6 convenţiune pfrelfrriinâră, neavîhd fofeţĂ l&Hiâtoâir# d#6ît îhtre cefe două puteri cdntrăctaâle $1 prin câfe ftusia a volt Sâ lââi âinăinte pe gu- vernul ture de de âre să ceară ffiâi tîrziu Bufoffei. fed aciâSM iftfeftţiuh# Rusfe ă venit la Congres după o luptă lungă şi victorioasă. Nobilul lord ayăd|ugât dă nţi priveşti retrbcdâitiîîeă fiâ&ârâbiei că (Idnîîte# ŞuMfeffl Cbgefâ M ibfdiiî Bea- cdiisfieiS 'k*ffî piifeă sâ rid redundăSicâ Câ, g| #lifeS-'-§;!l®ţîuliă fl*t: Mhtifr pdă^-. siUneă undi părţi de teritoriu răpită ea a fost, pe rînd şi sirriultaneu, bâză operaţiunilor iriili-^e se aprovizionau armatele ei, chiar atunci cînd ele oip3-teatriii, prea de multe ori ales chiar de Rusia, pentru C&ie In fr. : qu'elles ăgissaieni. 274 Să im mm, îh me, câ ia mn a pierdut m tmm Ru&ei jumătate din uo^ doVâ, adifcă Basarabia dift Prut pîM la Nistfru *° H Gefeffi da pâifîiînturile Româhiel să nu fie supuse lă un drept de trecere; pe cît timp va ţine oc’upaţiunOa ârrhătelbr ruse îri Sulgâftă; Şi într^ădevăir* DUnârea $1 Mâtea prduhtâ âcfestor armate ckW rriâi înlemnite măi puţin COstătOtee eâi de transport şi de doinuiiieătiuhe. ©dpi ătîtea îneer^fi, Itdmâhiâ âifi trebuinţă de Uf* repâdS ăfcrsMiit ea sâ^şi îndrepte âtHCăciunile predufe război. Răi eondiţiune peni tru îndeplinitea acestei lucrări reparatoare şi pentru liniştirea ţillt i&ăitr# .ife Jji diftjbieteie pftBtl^tTÎiâ ă undi ătmite'^^î.ne. • •< • III Ne pare că ăr fi drept că, pe baza titlurilor ei seculare, România să reintre în posesiunea insulelor şi a gurelor Dunării, coprinzîndu-se între acestea şi insula Şerpilor. Această înapoiare ar fi humai o dreaptă restabilire a diSpoziţiunilor originare prin care Marile Puteri încredinţaseră Principatelor DUnărehe, la 1856, pa£a lifeertâ- IV i% Averii tetneîtiîcâ speranţă că România va primi de la guvernai imperial a! Rusiei o despăgubire de război, proporţionată cu oştirile ce dînsa a pvrs in jaişca^.. Mi se pare că este cu totul drept ca despăgubirile stipulate şi obţinute de Ruşia, în numele diferitelor state aliate, să fie împărţite după măsura contingentului .militar dat-de fiecare dintre beligeranţi. Principiul acestei împărţiri guvernul imperial î-| recunoscut şi stăruieşte a-1 âplica în folosul Serbiei şi Muntenegrului. , România este şi dînsa în drept de a cere acelaşi beneficiu. în adevăr, fiind silită şă ţie foarte mult timp armata sa mobilizată spre a preîntâmpina împrejurări ameninţătoare, ea a avut sub steaguri, âtît ca armată de rezervă cîţ şi ca oştire activă, mai mult de 70 000 oameni. Osebit de aceasta ea a încercat pierderi însemnate ; oraşele ei şi tot malul Dunării au fost bîntuite de 'bombardări, căile şale de comunicaţie s-au ruinat; materialul său de război s-a stricat. Despăgubirile datorite pentru aceste felurite daune s-ar cuveni să fie reportate asupra Indemnităţii totale ce s-a alocat guvernului Imperial al Rusiei, iară modul răspunderii i&t ât fi Să Se. t<^|Ut§2e de Eohgfes după eiarfc Vă socoti fiiăi bine. v \ România are deplina *ncreaere că independenţa ei vâ îl recunoscută dăfîhiti^ şi pe d-întreg, de către Europa. «• „Rlle se souvient âussi $u'en 1812 elle a perdu, au profit de la Rusşiăj la rnoitie de la Moldavie, c*SSt-â*dîM la BaSsarabie du Pruth au Dniesir“ (g* l$4]k ;Pe lîngâ dreptul ei cel vechi, al cărei principiu fusese scîlciat prin răstălmăciri istorice, astăzi vine să se adauge titlurile pe care ea le-a împrospătat sau le-a întinerit pe cîmpurţle de bătaie. Zece mii de români au căzut în giurul Plevnei ca să cîştige patriei lor libertatea şi independenţa; Dar toate, aceste sacrificii n-ar fi de ajuns ca să asigure România despre păci-nica folosire a bunurilor dobîndite. Ea s-ar simţi cu deosebire fericită şi recunoscătoare cîndv ar vedea silinţele, prin care ea şi-a manifestat individualitatea, răsplătite cu o adevărată binefacere a Europei •; această binefacere ar fi garanţia reală a neutralităţiisale, care ar pune-o în poziîţiune de a dovedi Europei că ea n-are altă ambiţiune; djeciţ aceea, de a fi păzitoarea credincioasă a libertăţii Dunării la gurele el, şi totdeodată de a se aplica la îmbunătăţirea instituţiunilor şi la dezvoltarea qiij-Ipacelon ei materiale. Acestea sunt, d-lor plenipotenţiari, expuse pe scurt, dorinţele unui mic şţat care nu crede â fi iheritat mai puţin din partea Europei, şi care, prin organul nostru11, face apel la dreptatea şi la bunăvoinţa Marilor Puteri, ai căror sunteţi eminenţii reprezentanţi. ' ; ’ D. Brătidriu citeşte âpoi consideraţrunile următoare j Domnilor plenipotenţiari, , Expunerea ce v-a făcut colegii! meu, în numele său şi al meu, despre drepturile şi interesele României nu are nevoie de dezvoltări mai lungi. : înalta Adunare; ce are misiunea de a regula sîtuaţiunea Orientului, posedă pe deplin toate noţiunile trebuitoare pentru îndeplinirea lucrării sale. Suntem încredinţaţi ca simţimentele de dreptate şi de bunăvoinţă, cari ne deschid intrarea! pînă dinaintea d-niilor voastre vor determina asemenea şi primirea declzitihilor atingătoare de România. '^ot ce-nii permit este de a adăuga că despuierea noastră de o porţiune din patrimoniul nostru nu ar fi numai o durere âdîncă pentru naţiunea română, ci ea ăr dărîma în Sînul ei orice încredere în tăria tractatelor şi în sînta pază, atît a principiilor de dreptate absolută cît şi a drepturilor scrise.12 Turburarea ce ar încerca din aceasta credinţele ei în viitor ar paraliza paci-nîca ‘ ei dezvoltare şf alintul ei spre propăşire. De aceea-mi şi iau, sfirşind, respectuoasa; libertate de a supune aceste cugetări la înalta apreciere a Marelui Consiliu European şi iluştrilor reprezentanţi ai Majestăţii^Sale Împăratului tutulor Rusielor, al cărui spirit înalt şi inimă mărini-noasă am avut aşa des ocaziunea de a le aprecia în timpul petrecerii sale în mijlocul nostru. Preşedintele' zice că Congresul va examina conştiincios observaţtunile prezentate de delegaţii României. Reprezentanţii români retrăgîndu-se, ordinea de zi cheamă examinarea I-ului aliniat al Art. V al Tratatului de la San Stefano. Principele de Bismarck observă că este vorba de a se şti dacă puterile înţeleg a. recunoaşte îndependinţa României. Alteţa-Sa reaminteşte că în 1856 unirea prin- ** Prin glasul nostru ; fr. par notre organe. 12 „Je me permettrai simplement d’ajouter que le depossesion d’une pârtie de nptre patrimoine ne serait pas seulement une profonde douleur pour la nation rou-maine^ elle ddtruirait en elle sa confiance dans Fefficacite des Traitâs et dans Tob-servătions tani de V^quită absolue que du droit ecrit“ (p. 166). 276 cipatelor nu fusese admisă ; de atunci încoace situaţiunea s-a modificat deoarece Valahia şi Moldova s-au întrunit într-un singur statmai multe putieri au* recunoscut această stare de lucruri încheind. cu România ; cohvenţiuni comerciaJiş. Cu toate acestea Europa singură are dreptul 'de a-i sancţiona independenţa, ea trebuie dară să-şi pună întrebarea sub ce condiţiuni va lua această' importantă deciziune, şi dacă crCde că condiţiunile vor. fi aceleaşi ca şi cele stabilite de Congres pentru Serbia. .V : ţ>. Waddington declară că, fideli principielor ce; i-au inspirat pînă acum, ple-nipotenţarii Franţei cer ca Congresul să pună independenţei rdmâne aceleaşi condiţiuni ca şi independenţei sîrbe. Excelenţa-Sa nu-şi aşciţnde dificultăţile locale ce există în România, dar, după ce â examinat matur argurpentele ce se produc intr-un sens sau intr-altul, plenipotenţiarii Franţei au crezut preferabil de a nu se depărta de marea regulă a egalităţii drepturilor şi a libertăţii cultelor. Este dificil de altfel ca guvernul român să respingă de pe teritoriul său principiul admis în Turcia pentru propriii săi supuşi. Excelenţa-Sa crede că? estâ âe-neîndoit că România, încer-cînd â intra în marea familie europeană, trebuie să primească sârcinele şi chiar neajunsurile situaţiunii, ale cărei beneficii ea le reclamă, şi nu se va mai găsi încă multă vreme o ocaziune atît de solemnă şi decisivă de a afirma din nou principiile ce fac onoarea şi siguranţa naţiunilor civilizate. Cît despre dificultăţile locale, d. prim-plenipotenţar al Franţei crede că vor fi ;măi lesne învinse, cî’rid aceste principii vor fi fost recunoscute în România şi cînd rasa hebraică va şti că nu are de nicăieri: nimic de aşteptat decît de la propriele ;şale silinţe şi de la solidaritatea intereselor sale cu* cele ale populaţiunilor indigene. D* Waddington terniină inşistînd ca aceleaşi condiţiuni de ordine politica şi religioase indicate pentru Setbisr să fie impuse şi statului român. u • . • - _ Principele dd Bismarck, făcînd aluziune la principiele de drept public în vigoare după constituţiunea Imperiului german şi la interesul ce opiriiunea publică pune pentru ca aceleaşi principii urmate în politica interioară să fie aplicate şi la politrCa străină, declară că se uheşte, în numele Germaniei, eu propunerea franceză. ‘ Corniţele Andrâssy aderă la propunerea franceză. Lordul; Beaconsfield zice că dă o complectă adeziune în numele guvernului englez la propunerea franceză. Excelenţa-Sa nu poate presupune un minut ca Congresul să* recunoască indeperfdenţa României fără să-i impună această condiţiune. Plenipotenţiarii italieni fac aceeaşi declaraţie. Principele Gorciacoff, ţeferindu-se la expresiunile prin cari s*a motivat propunerea franceză şi cari dau cea mai mare extensiune libertăţii religioase* se; uneşte pe deplin cu această propunere. v Corniţele Şuvaloff adaogă că adeziunea Rusiei lâ' indOpendinţa României este încă subordonată la primirea de către România a retrocesiunii reclamate de gu-1 vernul rus. Plenipotenţiarii otomani nu ridică nici o obiecţiune contra principielor prezentate de plenipotenţiarii francezi, şi preşedintele constată că Congresul este unanim de a nu acorda independenţa României decît cu aceleaşi condiţiuni impuse şi Serbiei. Alteţa-Sa âtrage atenţiuhea colegilor săi asupra rezervei formulată de corniţele Şuvaloff, şi după care recunoaşterea independenţei române nu ar fi consimţită unanim de către Congres decît sub condiţiunea ca România să admită schimbul de teritoriu stipulat în Articolul XIX. . - D. Waddington, fără a face în această privinţă o propunere formală, se adresează la spiritul de echitate şi de binevoinţâ a guvernului rus şi întreabă dacă nu ăf să se d£â oârecâre safisfâcţiutte României. Duîhd îh această calb^1, ple- dîg^fiţiafii Rusiei ar aduce d mare uşurare preocupaţiuriiibr de conştiinţă ă mai iî^tSfă dift Cdie^ii i&r. Guvinteie pronunţate ieri de pririCipeie de BiSmârck âu in-âîbat făfă tn&dtaii kîitefcsui Ce există pentru Shcbestii dperCi Gbngresuliii, iii îriiâfib-iel^ î^âbnică şrdehnit&ă a sdhiriibultii despre care este vorbă ; este dpfbiirin, îii adevăr, de a iiU ^reiuti^i 6 stare de îucniri ce angajeâââ aiddrdi propriu ai Unui mate Imperţu ; dară, dacă aceasta este şi părerea plenipotenţiarilor francezi, ei bdh^ sideră" îh âclfiă^i timp că românii au fost trataţi puţin cană a£pî*u şi câ compensa-nu este suficientă. &ă lâ întrunirea ddn^ŢCsuiUi, Frâftfâ â Consiliat ^daiÎM pe ROtnăîiiâ de a ptifni retrocesiUnfea BăSarablM, dărâ d. Waddirigton cfedi sâ adreseze, în numele guvernului său, un âpel lâ sefttfcâ®eie ecKîtâbiie aie ftuătei, şl exprimă dorinţa de a se acorda Principatului 6 extensiune de tâtiteiu iâ sudul Dobrogei care sâ cuprindă Siiistra Şi Mâiigâiia. doinitele AhdrâsSjr a reâihiritit adesea că guverhul âuştrO^iiiigâr âj&. mâi Cu şâaăii în Vedefe b&Utâfbâ Unor soluţiuhi definitive susceptibile de â prevCiii conî-j^c^tiUni Uit^ridâre. în această ordine de idei dară a fost de părere ea d&tegaţii ro-fxd ăş&itâţi; tot eu aceiaşi cuget Exceienţa^Sâ, rezervîâdU-se de â insigtâ, cfpd va fi vorba de naVigaţiunea pe^Dunăre, asupra principiului libertăţii celei mai complecte, doreşte astăzi ca Congresul să pronunţe anexarea Dobrogei la România şi în acelaşi timp, conform cu opiniunea exprimată de d.^ Waddington, să se acorde 0 extensiune de frontieră a Dobrogei între Siiistra şi Marea Neagră. Această decizi-ttUO ar facilita soluţiunCa Gestiunii , prezinte. Coditele Corti doreşte a uni apelul Italiei cu acel făcut de plenipotenţiarii francezii EXceienţa-Sa, exprimînd speranţa că românii se yor resigna la retrocedarea Basarabiei, susţine că ar fi drept de a li se da. o mai mare întindere d§ fFdntiere rne-rîdionale ui ^pbfQgeau Principale GorcbakoiEf observă bă într-o şedinţa precedentă a demonstrat deja că despăgubirea oferită Principatului era suficientă, că Dbbrbgea compensa cu prisos cesiunea 8âsa?a6ieî şl că de altrhihterelea România păstra fielta Dunării. Al-teţa-Sa îşi explică greu în ce sens generozitatea Riisiei ar putea să se exercite de-oşureee Dobrpgea s-ar mări în paguba principatului bulgar, deja atît de mult redus. Principele doroeakoff doreşte cel puţin a cunoaşte ce teritorie se au în vedem Preşedintele întreabă dacă înalta Adunare este .de părere ea diseuţiunea liniei de frontieră, să se facă în şedinţă plenară. Principele Gereeakoff exprimă dorinţa ca această cestiune să fie terminată în prezenta şedinţă. O discuţiune urmată în detaliu, în sinul unei comisiuni, ar fi prea îneeaţa * ar fi preferabil a se hotărî pe dată, chiar cu preţul vreunui act de generozitate din partea Rusiei. Corniţele Şuvaloff, spre răspuns la cererea unei concesiuni mai mari ce a fost adresata guvernului său de d-nul prim-plenipotenţiar al Franţei, de acord cu eolegii săi ditt Austro-Dngaria şi Italia şi sprijinită de restul Europei, crede că trebuie să deoiăre că Rusia s-a arătat destul de generoasă oferind o provincie care întrece cu 3 50(0 kilOtaietre pătrate întinderea Basarabiei şi care prezintă încă 150 kilometre de ţărm dunărean şi un litoral important pe Marea Neagră ; dacă însă România doreşte a obţine încă oareeari localităţi în cari elementul român s-ar afla, dacă nu in 13 Fr. : „En entrant dans cette voie„.“, deci : : „Acceptând aceasta propunere „...ent ete traites un peu durement“ Cp. 168). ^ „Aţnplemeht*4 (p. 168). „Păşind pe acest druth", prin 278 i majoritate, cel puţin destul de compact, plenipotenţarii Rusiei au oarecare latitudine pentru o asemenea combinaţiune. De la Raşova pînă la Silistra este o fîşie de pămîiit pe care populaţiunea română este destul det. numeroasa, şi Excelenţa-Sa crede că în triunghiul ce pleacă de la răsărit de Siliştra spre a aţinge,fruntaria actuală ar putea să fie consimţită o oarecare sporire de teritorii de către guvernul său. Principele de Bismarck doreşte, ca şi principele Gorceakoţf» ca aceasta Gestiune să poată fi terminată astăzi; ar fi fericit dacă sporirea propusă, şi a cărei acceptare ar garanta unanimitatea Congresului în favoarea independenţei române, ar satisface pe români. Pe de altă, parte, opera Congresului n-ar putea fi, după Qp.ini-unea şa, durabilă, precum a observat-o deja, dacă ar .subzista pil simţimîpt de demnitate atinsă în politică viitoare â unui mafeTmpefiU, şi oricâte âr ii Şimpătia şa penîfb statui român, ăi caftii Suveran aparţine îşitoiţii irngemlf â (ăeffnanici, Ălteţă-Sâ nu ţfebtiie să se inspire decît de interesul iefiăfal Sară c$frsîtiâ£â de a da o hotiâ gâfăriţie păcii eufbpene. D. Wadâingtoti exprimă djrt nou dorinţă că Măhgătiă, iviâfăa Neâgtă, Sâ .fie coprinsâ in rioua fruntarie ; o discuţiune se angăgiează intre piffiipdteriţiâri âsdpră traseului liniei în care corniţele Corti doreşte ca Silistra să fie eojâriiîsă, pfăCUfîi şi asupra termenilor cari ar putea să-i indice exact întinderea. ; Corniţele Şuvaloff, spre' a satisface dorinţa d-lui prim-plenipoţenţiâr. al Franţei, dă citire redacţiunii următoare : „.Avînd în vedere preziriţa de elemente romane, plenipotenţiarii ruşi consimt a prelungi frontiera României în lungul Dunării plecmd de la Raşova în .direcţu; Silistrei. Punctul de fruntarie pe Marea Neagră şâ, riu treacă dincolo 'de Mangalia. “ J‘ Acest text, care implică că Mangalia este aşezată dincoace de frontiera română, eStd afccdjttât dd Coiigres. v r & prim-piăitipbtehţiâr ăl Franţei mulţiiŞi||tă â*lţf 0idfii8>©feiţiâ#i «d ItdâM că ăil biiievdit ă intra în călea ihdidâtâ dă dîriâîil. v Lord Salisbnry, cerînd ca insula Şerpilor să fie adăogată sporirii Voftăedâtă Rd-rnâhiei, pleriipdteriţiării ftusiei declară că cofiâimt iâacbâsta. Preşedintele, râzumînd rezultgteie disădţiuhii, constată că uhâriifrritâteâ înaltei Adunări recunoaşte independenţa României şufex cotidiţiuhi ânâlbage eu cdîe impuse Serbiei şi, afară de aceasta, sub condiţiunea că România să primească, în schimbul ^ăşărăbiăi, Dobrogea abgiimentatâ deliftiâ al cărei trâseb s*a âetdriflîfiât. CărâfhecKÎory-pâşâ citeşte propunerile urthatoafe : „1. Tributul actual al ftomâniei va ii capitalizai şi suină vă îi VăfŞătâ îh zăurul otoman intr-un termen de ... j 2. România va suporta o parte din datoria otomană proporţională Cu Veniturile teritoriului ce-i va fi definitiv anexat» 3. Pentru tot teritoriui cedat, România este substituită drepturilor1 Şi oblifătib-nilor SubUmei Porţi în ceea ce priveşte antreprizele de Iticrări publice şi itteie de acelaşi feL“ Preşedintele observă că Congresul nu poate diŞcută âcăâte eestuifti îti ^edihţ» plenară şi Congresul decide triîhitetdâ propunerilor d-liii prim-plefiîpotenţlar al Turciei la comisia de redacţiune. 1 m „Vu la presence d’ălârfieiilâ roumains, ies Plănipotenti ares russes consen-tont â prdldnger lâ frontiere de la Rournanie le long du DahUbe, â part ir de 8as-sova dans la direction de Silistrie, Le point frontiere sur la Mer Noire ne devtait pas depaşser Mangalia" (p 17Q). 279 Caratheodory-Paşa, âtrînd în vedere cestiunea de indemnitate indicată de l-iul aimiat al Articolului V din TratatuL de [la] Sân Stefano, observă că articolele tra-tâtulUi nefiind accepiţâte Ca obligatorii de România care, prin urmare, nu poate reclama beneficiiie stipulate de ele, ar trebui să se suprime clauzele eventual inserate în favoarea ei. Aceea â indemnităţii este din acest număr precum şi aceea, a drepturilor românilor în Imperiul Otoman. Excel enţa-Sa cere dară ca Articolul V să fie redus la prima fază, adică la recunoaşterea independinţei Principatului ' Lord Şalistkity aprobă âceastâ propunere şi preşedintele^ crede că în adevăr, aceste cestiunipârticulare nefăcînd nicicum parte din obiectul discuţiunilor Congre-şitlui, rămîn de dezbătut între Turcia şi Principatul român, i C^ia^esul decide că finele 1-ului aliniat al Articolului V este suprimat. Jln schimb de idei are loc asupra celui de al 2-lea aliniat între lord Salisbury, d. Desprez şi corniţele de Saint-Vallier, din care rezultă că scopul acestei dispoziţiuni ar fi <ţă a asigura beneficiul jurisdicţiei şi protecţiunii consulare supuşilor români din Imperiul Otoman. înalta Adunară este de părere de a lăsa acest aliniat pe seama coipisiei de redactare. [...] " - , PROTOCOLUL nr. 11 .\ Şedinţa din 2 iulie <20 iunie) 1878 La ordinea zilei este discuţiunea Articolului XII şi XIII din Tratatul de la Sân Ştefane relative la. Dunăre şi la fortăreţe. Preşedintele dă citire Articolului XII şi baronul de Haymerle prezintă înaltei Adunări proiectul următor de redacţiune nouă a acestui articpl: *1. Spre a asigura, prin o nouă garanţie, libertatea de nayigaţiune pe Dunăre, toată partea fluviului plecînd de la Porţile-de-Fier pînă la vărsarea sa în Marea-Neagră este declarată neutră. Insulele situate în acest parcurs şi la guri (insula Şerpilor)17 precum şi ţărmurile rîului sunt copririse în această neutralitate. Prin urmare fortificaţiUnile ce se găsesc pe dînsele vor fi rase şi nu va fi permis de a se rădica altele noi. Toate bastimentele de rezbel sunt excluse din partea sus^zisă a fluviului, afară de bastimentele uşoare destinate la poliţia fluvială şi la serviciul vămilor. Vasele staţionare la guri.aunt menţinute, dară nu vor putea să se urce în susul fluviului mai departe de Galaţi. 2. Comisiunea europeană a Dunării-de-Jos este menţinută în funcţiunile sale, pe care le va exercita începînd de la Galaţi pînă la Mare. Durata sa se ;va prelungi şi după anul 1883, pînă la încheierea unui nou acord. Drepturile, obligaţiunile şi prerogativele sale sunt conservate neatinse. Imunităţile de care se bucură stabilimentele sale, lucrările şi personalul său, în virtutea tratatelor existente, sunt confirmate. In exerciţiul funcţiunilor sale, Comisiunea europeană va fi independentă de autoritatea statului de al căruia teritoriu ţine Delta Dunării; ea îşi va avea semnalele şi însemnele proprii pe bastimentele şi stabilimentele sale ; ea îşi va numi şi plăti singură funcţionarii. Obligaţiunile sale financiare vor fi obiectul unui nou regulament şi statutul organizaţiunii. şale va fi supus unei revizuiri spre a fi pus în armonie eu circumstanţele cele noi. 17 In original: insulele Şerpilor ; în fr. : ^les iles des Serpents" (p. 178). 280 Afară de statele ce iau parte la Comisiunea europeană îa virtutea Tratatului din Paris, România va fi reprezentată în sinul ei printr-un delegat. 3. Regulamentele de' navigaţiune şi de poliţie fluvială în jos de Porţile-de^Pier vor fi conforme cu cele ce au fost saii vor fi introduse de Comisiunea europeană pentru .percursul de Jos de Galaţi. Un comisar delegat de Comisiunea europeană ,ya veghea la executarea acestor reglemente. In percursul dintre Rorţile-de-Fier şi Galaţi, comerţul şi năvigaţiunea nu vor fi lovite de nici o taxă specială ce ar avea de efect de a favoriza comerţul şi comunicaţiunile de pe uscat în prejudiciul . delor de pe fluviu. ' 4. Ca modificaţiune a Articolului VI al Tratatului de Ia Londra din 13 martie 1871, executarea lucrărilor destinate a face să 'dispară obstacolele ce Porţile-de-Fier şi cataractele opun navigaţiunii este încredinţată Austrp-Upgariei. Statele ţermurene18 ale acestei părţi de fluviu vor acorda toate facilităţile ce ar putea fi cerute în interesul lucrărilor. Dispoziţiunile Articolului VI din tratatul pre-citat relative la dreptul de a percepe o taxă provizorie, destinată a întîmpipa cheltuielile lucrărilor în cestihhfe; sunt menţinute în favoarea Austro-Ungariei.44 1 ^ ' Lord Salisbury aderă la principiele generale dezvoltate în această propunere, dară el observă că acest text constituie o legislaţiune întreagă ce nu se poate accepta îp detaliele sale la prima lectură. Excelenţa Sa consideră cestiunea ca foarte importantă şi ar dori să fie discutată de Congres, dară într-o şedinţă ulterioară. Preşedintele crede că numeroasele detalii atinse de propunerea citită sunt în afară de sarcina Congresului. Plenipotenţiarii sunt adunaţi spre a accepta, respinge sau înlocui articolele Tratatului de la San Stefano, dară o reglementare aşa de dezvoltată a unui punct special (deşi, pe cît poate judeca de la primă vedere, este dispus a-i accepta dispoziţiunile) îi pare că nu este în atribuţiunile înaltei Adunări. Baronul de Haymerle observă că propunerea austro-ungară conţine plai multe principie esenţiale : 1. neutralitatea Dunării pînă la Porţile-de-Fier; 2. permanenţa Comisiunii europene ; 3. participarea României la lucrările acestei Comisiuhi; 4. atribuţiunea Austro-Ungariei singure a lucrărilor de făcut la ^onţile^de^Fier^ * • . , ■ ... - ■ - • • * ' ■ ^ Corniţele Şuvalofff consideră ca şi preşedintele că această legislaţiune ntt ar putea fi discutată de Congres în detaliele sale, dară el crede că trebuie a semnala de acum că nu înţelege ideea capitală,: ce trebuie să se înţeleagă prin neutralizare ? care-i va fi întinderea şi în ce scop este cerută această măsură ? Lord Salisbury crede că Rusia, fiind de aci-nainte ţărmureanâ a Dunării, un element nou se află introdus în cestiunile privitoare la navigaţiunea fluviului. Dis-poziţiuni speciale sunt trebuincioase comerţului şi Excelenţa-Sa doreşte ca Congresul să reţină cestiunea amînînd totuşi discuţiunea ei pînă ce puterile^ se vor uni în ^pri-vinţa procedurii ce trebuie urmată. * Preşedintele crede că poate menţine la ordinea zilei discuţiunea Art. XII şi XIII şi corniţele Andrâssy este de părere că în adevăr nu este contradicţiune intre propunerea austro-ungară şi aceste articole. Excelenţa-Sa o consideră ca, un amendament făcut necesar prin noua situaţiune ce rezultă din atribuirea Dobrogei românilor, a Basarabiei ruşilor etc. Preşedintele emite.ideea că mai multe principie ar putea fi extrase dimpropunere şi prezentate votului Congresului. Principele Gorceakoff reaminteşte că Tratatul de la Paris a confirmat actele Tratatului din Viena asupra libertăţii navigaţiunii fluViaie şi că, conform, declaraţia- 18 „Les Etats riverains44 (p. 179), statele riverane. 281 rm
6tenţianlor dintr-o şedinţă precedinte, retrocedarea Basarabiei n-ar putea exercita mei o influenţa asupra libertăţii fluviului. Alteţa-Sa nu-şi poate ' clară explica necesitatea Uno? noi dispoziţiupi în această cVţiune. Principele de ;Bisrnarck repetă că Congresul nu are de discutat cestiunile de detaliu asu#ră eă^dră puterile interesate ar putea lesne să se înţeleagă intre dînsele. Alteţa-Sa stărui în a'eugeta că propunerea austro-ungară ar trebui să fie trăipişă sau la comitetul de fedabţiune sau referită plenipotenţiarilor Austro-Ungariei, cari să extragă dihtr*frifla principiele de căpetenia, singurele susceptibile de a fi votate de Congres, Aoşpţă ultimă, opiniurte, sprijinită de d. d’Quforil, este acceptată de Congres, 4rl$f'a* Rusieî observînd însă că adeziunea lor la remanierea pro-dP, către eoiegii lor austro-uPgari nu implică mcidecum şonşimţjmj^i lor la prinCipieie propuherii. v f-fpşşedintelo continuă citirea Articolului XII şi Congresul decide, după ©bser-^fiufe^^rdujui ’ S&Hş&wy şi,. a baronului Haymerfe, ca cuvintele : „Imperiul rus" să fie adăogate la enumerarea statelor riverane. înălţă Adunare, după citirea celui de al d^lea nlimaţ ăi aceluiaşi articol, recunoaşte că România va trebui să fie de aci , îndinte reprezentaţă în Cpmiaiupeş.. european^ / pmmcawh nr. 12 Şedinţa din 4 iulie (22 iunie) 1878 [...] Congresul trece la Gestiunea Dunării şi la examenul textului restrlns în care d-ftii plenipotenţiari austro-ungari, conform deriziunii luată în şedinţa trecută, aţi fost siliţi aă îngrădească principiile precedentei Ier propuneri inserată în protocolul no.1 îl. Corniţele ŞuVaioff anunţă că, din parte-le plenipotenţiarii ruşi au preparat asupra acestei cestiuni propunerea următoare^ Căreia Excelenţa-Sa-i dă citire: . „I. Pentru a'învesti cu o nouă garanţie libera navigaţiune a Dunării, recunos- cută ca un interes european, principiile proclamate prin actul final al Congresului din Vişna, de la 1815, şi aplicate Dunării prin Tractatele de la 1856 şi 1871, se confirmă şţ sunt menţinute în deplina şi întreaga lor vigoare, sub garanţia tutulor puterilor. 2. Fortificaţiunile ridicate d-a lungul fluviului, de la Porţile-de-Fier pfnă la gurile Dunării, vor fi dărmate şi nu se vor mai putea ridica alte. Toate bastimentele de război sunt excluse de pe dînşul afară de cele uşoare, destinate pentru poliţia fluvială şl serviciul vămilor. Cele staţionare la gurele fluviului sunt menţinute, dară nu wr putea şă uree rfuî mai în sus de Galaţi. 3. Comisiunea europeană este menţinută în funcţiunile sale. Toate convenţiile internaţionale şi toate actele ce garantează drepturile, prerogativele şi obligaţiunile sale sunt confirmate. 4. Actul public din 2 noiembrie 1865, relativ la organizarea ei va fi revizuit pentru a putea fi pus în armonie, cu circumstanţele actuale. Această lucrare va ii ■încredinţată unei comisiuni speciale în care vor fi admişi comisari din partea tutu- 282 for ştaţefor mărginaşe, şi această lucrare va fi supusă la cercetarea şi ia sancţiunea reprezentanţilor puterilor semnătoare.u Preşedintele observă că este o mică diferenţă între această propunere şi aceea depusă de către plenipotenţiarii austro-ungari. . D. d’Qubril zice ca reprezintanţii Rusiei au avut scopul de a evita amănuntele şi de a se mărgini la expunerea* principielor. J ? Baronul de Haymerie arată diferinţele între textul ausiro-ungar şi acel citit de eomîtele Şuvaloff. Ekeelenţa-Sa semnalează mai ales în lucrarea sa fixarea Gaiaţiului ea punctul pînă la care se. vor putea întinde acţiunea Comisiunii europeană a Ptlv nării, măsurile, de supraveghere ce propune pentru poliţia fluvială, în fino noile dis-ppziţiuni relative la Porţile-de-Fier. Aceste modificatiuni aduse la un tratat spfomn par E^colenţei-3aie a nu putea fi botărîte de o comişiune specială, dară consacrate* de autoritatea Congresului. ^ ~ ' : După o schimbare de idei între plenipotenţiari asupra adoptării formei de discuţiune în privirea celor două texte şi a eOfnpetin ţei Congresului, {nalta Adunare decide, după propunerea preşedintelui, sprijinită de d-nii Waddington şi corniţele de Saint-Vallier că mai întîi se va da citire documentului coprinzîhd principiele propunerii ausţro-urigare, şi că, în scopul de a stabili un acord între cele două texte, un plenipotenţiar austro-ungar şi un plenipotenţiar rus se vor întruni împreună m unul din colegii lor, în timpul unei suspendări de şedinţă. ?■ Baronul de Haymerie şi d. d’Oubril sunt desemnaţi pentru pregătirea acestei înţelegeri, cu concursul comitelui de Saint-Vallier. După o observaţiune ă lordului Salisbury relativă, la interesul ce ia. gtiglitera în cesiunile de navigaţiune a Dunării-de-jos, principele de Bisraarck zic# eă opiniu-nea care înfăţoşează Dunărea ca o mare arteră â comerţului german eu Orientul se reazemă pe o ficţiune, căel navele germăne veftind din susu! Ratlsbonei n nu eeboara Dunărea pentru exportarea mărfurilor* 19 20 în Orient. i . .. .. .. • Preşedintele citeşte apoi rezumatul articolelor prezentate de d. baron Haymerie : „Art. I. Libertate de navigaţiune. Excluderea bastimentelor de război pe tot cursul Dunării între Porţile-de-Fier şi gurild sale. (Adoptat.) Art. II. Prelungirea duratei Comisiunii europene internaţionale, întinderea competenţei sale pînă la Galaţi, independinţa sa de puterea teritorială şi admisiuhea a unui comisar român.“ D. d’Oubril observînd că guvernul său are să obiecte asupra pasagiu lui Cela-, tiv la prelungirea duratei Comisiunii europene, d. Desprez propune să Se indice ;că durata însemnată 21 22 comisiunii „va putea fi prelungită* şi d. Wâddington răspunzîhd . d-lui d’Oubril arată avantagiul textului austriac, care permite Comisiunii de a urma prin facitit recQ7iducţiunen. Prima frază a articolului este rezervată pentru deliberările comitetului susmenţionat ; finitul articolului este adoptat. *________ '•* 19 In fr., Ratisborine (pJ 194) ; e vorba de oraşul german Eegehsburg, în Ba-varia, port la Duââre. 20 Mărfurilor germane ; fr. : „marchandiseş âllemandes* (p. 194). 21 Fr.; Massignee“ — fixată, stabilită. 22 Fe* JV „tacite reconduction" (p. 194) ; reconductîoh, continuare, prelungire Fier şi lacataracte.“ (Adoptat.) Preşedinele constată acordul asupra Art I şi IV, precumşi asupra aliniatului # ăl 2-lea ăi Articolului Ii ; primul aliniat al acestui din urmă articol şi Art. III vor fi discutate intre plenipotenţiarii desemnaţi, în timpul unei suspendări de şedinţe ce va avea loc după terminarea ordinei de zi. [,..] La redeschiderea şedinţei, d. d’Oubril dă citire următoarei redacţiuni, asupra căreia s-au înţeles reprezentanţii Auatro-Ungariei şi ruşi. v ;v ^Aliniatul I al articolului II : ; ? •; „lin an înaintea expirării termenului însemnat duratei Cpmisiunii europene, puterile se vor înţelege asupra prelungirii şi modificaţiunilor ce vor judeca necesare. ' [Art. III.]23 Reglementele de navigaţiune şi de poliţie fluvială de la Porţile- de-Fîer pînă la Galaţi vor fi elaborate de către Comisiunea europeană, asistată de delegaţii statelor ţărmurene, şi-pusă în conformitate cu acele care au fost său vor fi introduse pentru percurSul în josul Galaţului." Congresul aderă la această redacţiune. După o observaţie a comitelui Şuvaloff relativă la Articolul II corniţele de Şafnt-Vallier zice că principiul singur a fost votat, că forma este rezervată.comisiunji de redacţiune şi că s-a învoit numai a se constata utilitatea unei înţelgeri înaintea expirării termenului hotărît pentru durata Comisiunii europene» [...] PROTOCOLUL nr. 14 Şedinţa din 6 iulie (24 iunie) 1873 .. : . f [...] Alteţa-Sa citeşte apoi Articolul XXV, care este privitor la evacuarea Turciei din Europa şi din Asia de'către trupele ruse. Principele de Bismarck crede că cele două puteri beligerante statuînd în mod regulat asupra acestui punct, Congresul trebuie să considere acest aranjament ca strict bilateral. Primul plenipotenţiar al Franţei supune, în această privinţă, o dorinţă a sa colegilor săi din Rusia ; Excelenţa-Sa întreabă dacă nu le-ar fi posibil de a face o declaraţiune constatînd că guvernul rus se va sili, spre a libera pe România de sar-cinele ce ar rezulta dintr-o ocupaţiune prelungită, de a fafce evacuarea pe calea Dunării şi Vamei. •' Corniţele Şuvaloff răspunde că propunerea făcdtă de jprimul plenipotenţiar al Franţei nu ar putea să aibă un caracter absolut. Ar fi vorba numai de a alege calea 23 Greşălă în tălmăcirea românească ; indicarea Articolului "III era trecută în c6ntinuar*eâ alineatului precedent, sub forma : „la Art. III “, creindu-se astfel o frază confuză ; v. orig. fr., p. 198. ţie mare mai bme decît pe cea de uscat. Excelenţa-Sa este gata a răspundeacestei dorinţe, dar declaraţiunea sa trebuie a fi subordonata unei grabnice evacuări a Var-nei de către trupele turce. Dacă plenipotenţiarii’ otomani binevoiesc a declara în Congres că nu mai e nici un obstacol lâ evacuarea imediată a acestei fortăreţe, Corniţele Şuvaioff e gata a răspunde la cererea primului plenipotenţiar al Franţei, Carâtheodory-paşa cere amînarea unei cestiuni asupra căyeia nu este în stare de a da uh râspuns precis. ' ■ ■ ' . D. Waddington observă că nu a prezentat o prbpUnere, ci un simplu' apel la bunăvoinţa ’Rusiei, în cazul cînd circumstanţele, ar permite de a evacua teritoriul otoman fără a trece prin România, o :- Corniţele Şuvaioff ar satisface cu fericire dorinţa d-lui Waddingţon. şi regreta că d. prim-plenipotenţiar otoman nu poate astăzi da informaţiuniie necesare deci-ziunii guvernului rus. [....] v.- Caratheodory-paşa cere ca Congresul să ia în considei*aţiune petiţiunea înscrisă sub no. 40, în lista no. 10, şi în care Prea-Sfinţiâ-Şa; părintele Gherasim, arhiepiscop al Filadelfiei 24 : tratează cestiunea bunurilor închinate dîii România. Exceleziţa-Sa se rezervă de a supune Congresului o propunere formală în adeâstă prîv^ţă, , PROTOCOLWIi ăr, 15 t Şedinţa din 8 iulie iunie) 1878 [...] Preşedintele ziice că, în ultima şedinţă Caratheodory-paşa a supus Congresului o moţiune relativă la petiţiuhea arhiepiscopului Gherasim asupra mănăstirilor închinate. Textul acelei moţiuni este : ; ^ 1 ‘ „Considârînd că diferendul îhtre Şîntele Locuri din Orient şi România, relativ lâ bunurile închinate cară, conform termenilor protocoalelor conferinţelor marilor puteri ţinute la Paris în 1858, 1859 şi 1861 şi ale conferinţei întrunită ad-hoc, la Constantinopol în 1864 trebuia să fie regulat pe cale de arbitragiu, este pînă astăzi încă nerezolvat; Plenipotenţiarii otomani roagă pe această înalţă Adunare să blnevoiâşcă a lua în consideraţie memoriul Sîntelor Locuri din Orient înscris pe listă petiţiunilor prezentate Congresului la no. 49 şi prin care petiţionarii se referă la Congres spre a se fixa un termen pentru punerea în, prâctică a arbitragiului şi să se numească un superârbitru la caz de divergenţă." , . Primul plenipotenţiar al Turciei declară că dînsul nu a formulat o propunere propriu-zisă, dar că este gata a-şi apropria concluziunile memoriului adresat înaltei Adunări de Sîntele Locuri. Excelenţa-Sa atrage atenţiunea Congresului asupra deplorabilei situaţiuni a Sîntelor Locuri ortodoxe, care reclamă punerea în executare a aranjamentelor luate de conferinţa ţinută la Paris în 1858, arbitragiul şi nuntirea unui superârbitru prevăzute de protocolul din 30 iulie 1858. Dînsul dară se referă Congresului pentru numirea uniiţ superârbitru.25 Preşedintele exprimă îndoielele sale asupra competlnţei înaltei Adunării în această cestiune streină în ea însăşi tratatelor din 1856 şi 1871 şi celui de la San- , 24 Philadelphia, oraş în Asia Mică (Turcia) $ azi — Alşaşehir. 25 „Les Sâints-Lieux s’en remetteiţt au Congres pour la nomination ti’un sur--arbitre" (p. 222>. 285 Stefâho. Ar dori totuşi şă recomande eteiîtiwnii colegilor şăi şi întreabă dacă vreunul din plenipotenţiari aredeprezentaţ niscareva observaţiuni ,în aceasta privinţă, Lord SaJisbury %r fi dispus şă înşişi dar E^celenţa^Sa nu vede care ar fi sancţiunea unei dod^iuni a Congresului în această materie, din moment ce independenţa României nu ar atţma de la această condiţiune, zice eâ* în calitate de reprezentant al Germaniei este de părerea lordului Salisbury şi nu cunoaşte, în adevăr, nici un mijloc de coerciţiune ce ’ Congre«tti.ar^putea^excita în ucşaştă afacere* Caratnepdory-paşa mulţumeşte preşedintelui că a prezentat înaltei Adunări aceasta qeştiune. Execelenţa-Sa crede că este de dorit ca această dificultate să primească1^ ^sdluţiune-şpre a preveni discuţiuni ulterioare între România şi Poartă. Ftfihijjlplenipotenţiar otoman cere, cel puţin, in cazul c&tâ înalta Adunare n-ar crede de trebuinţă a examina afacerea, cestiunea să poată fi tratată m afară Congresului de clftld puteri. prjlfeip^e de îMşmqrsfc zice că în adevăr acesta ar fi singurul chip realizabil dp a ţraţ^. & erşde că colegU §ăi vor consimţi a scrie guvernelor lor în acest sens. . ! ' Corniţele Şuvaloff aminteşte că propunerea plenipotenţiarilor francai relativă la libertatea religioasă şi la diversele garanţii acordate tutulor cultelor a creat un drept nou aplicabil tutulor principatelor, şiv qare autoriză, pe cei interesaţi a susţine la timp şi loc justele lor reelamâţiunî. '• Preşedintele este de acprd gSUBFQ ff^tUÎ PUOCt CU plenipotenţiarul Rusiei; Al-teţa-Sa este de opiniune, în general, că s-ar putea introduce în tratat un articol care ar da puterilor reprezentate în Congres sarcina de a veghea, fie prin reprezentanţii lor la Constantjaopol, .flş prin glţi delegaţi, asupra execuţiupii diverselor dişppziţiuni la cari se face ali^n#; CpşţjLuu^a Şînteior î^cur} ar putea ş# intre şi eş în aceşţ control. Principele de Bismarck adaogă, cU Adunării că in ceea ce priveşte această din urmă ffstiuue se va note în protocol <& reprezentanţii puterilor sunt, gata a referi guvernelor ţpr în această privinţa şi a recomanda solicitudinii lor examinarea acestei afaceri, sau pe vechile baze, sau pe acele ce vor re-sulta din deliberaţiun^ , ; La ordinea zilei vine raportul comisiunii de delimitare. Principele de $phenlohe, preşedintele comisiunii, Indică mai înţîi traseul fruntariei de nord a principatului Bulgariei, care urmează ţărmili drept al punării de la vechea fruntarie a Orbiei plnă [la] linia determinată de Congres într-o şedinţă precedentă, şi care pleacă de te un punct spre răsărit de Silistra pînă tla Mangalia, la Marea Neagră. Punctul de la răsăritul Silistrei nu este încă fixat, dşr este vorba de o linie Strategică ; aceasta este o concesiune făcută României şi traseul exact al acestei concesiuni rămîhe rezervat. Corniţele Şuvaloff aminteşte eă, în adevăr, nu este aci vorba de. q linie ştrâr tegipăt Plenipotenţiarii ruşi au sporit teritoriul acordat României; ş-a luat deci-ziuneâ cg o linie, plecmd de la răsăritul Silistrei şi mergînd la Mangalia, care ar fi coprinsă îh teritoriul român, [să servească de limită a posesiunilor române în DobrpgeaJ ^ Aceasta este o cestiune de bună credinţă ; punctul important, fiind nu- * Cuvintele cuprinse între croşete nu există în originalul francez : „Les Fie-nipotentiaires rusşes ont augmente le territoire destine ă la Roumanie ; ii a ete decide qu’une ligne, partant â H5$t de Silistrie, rejoindraiţ Mângglia qui serai* inclus dans ie tefldtaiffc mmain; (p. 223), deci : ,nvs-a hotănt ca O linie pornind de ia'est de Silistra să ajungă la-Mangalia care va fi cuprinsă în teritoriul român", 286 mărul de elemente române de copjrinş în această linie trebuie să fie trasă cu îngrijire şi ar pute^ fi confiată unei comisiuni europene. Corniţele Andrâssy zice' eă, cele două punctă extremă fiind fixate. detaliile trebuiesc, în adevăr, lăsate unei comisiuni. Principele Hohenlohe observă că nu se poate în£ă precisa ppnQtW} şxţr$m din partea Silistrei, dar că comisiunea a indicat ca aceşti punct să ţi§ lpcpl unde :Şif*r ‘ puteş stabili un pod peste Dunăre la răsăritul Şilişţrei, ppd pape aţ" Σg§ cele două ţărmuri române ale fluviului. Corniţele Şuvalofţ, adiniţmd ca un ppd ce ar unt gmîndouă ţărmurile Dunării era necesar şi baronul de Haymerle adăogînd că, dimă părerea eţ^^itilor, un sin^ gur pppcţ îp Impregiurimi este propice: la construcţiuftea unui ped, preşedintele .în-tfeafeft dacft ecmgreşul acceptă : 1. linia fruntariei de nord a Bulgariei; 2. linia Sl-listrei pînă la Mangalia ; 3. lăsarea detalielor pentru studiile unei comisiuni europene. : ^ " ‘ înalta Adunare dâ consimţimîntul său acestor propuneri cari regulează lirpi-tele de nord ale principatului. [...] ' / PROTOCOLUL hr. 17 şedinţa din io iulie (2$ iunie) lg?8 27 Asupra, Articolului al 5[rleaJ, al căruia obiect este egalitara drepturilor şi libertatea cultelor, s-au iyiţ dificultăţi de redacţiune, ; aceşţ articol într^a comun pentru Bulgaria, Munţenpgrul, Şerpia, .România Şi comisiunea -trebuia ^ găsească o singură formulă pentru atîţeu situaţiuni diferite ; era greu* mw M&Ş de a coprinde într-însa israeliţii din România, a cărora situaţiunş este nedşferminatâ în ceea ce priveşte naţionalitatea. Cpmiţele de Launay, în scopul de Q preveni o neînţelegere, a propus în cursul discuţiunii inserarea următoarei trase : „işraviiţii dir^ România, pe cit nu sunt fie o naţionalitate streină, dopindesc, fără împotrivire^ naţionalitatea română". FrinPÎpele de pismarejţ semnalează inconvenientele ce ar putea să se ivească dip modificaţiunea rezoluţiunilor adoptate de Congres şi care au fost baza lucrărilor sumisiunii de redacţiune. Este necesar ca Congresul să se opuie la orice tentativă de revenire asupra fondului. D. Deşprez adaugă că comisiunea a menţinut redacţiunea primitivă, care-i pare eă poate să concilieze toate interesele ce sunt în cauză şi că d. de Launajr a cerut numai insertiunea moţiunii sale de protocol. Principele Gdrceakoff reaminteşte observaţiunile ce a prezintat într-o şedinţă trecută în privinţa drepturilor politice şi civile ale izraeliţilor din România. Alteţâ-Sa nu voieşte să reînnoiască obiecţiunile sale, dară ţine să declare din nou că nu împărtăşeşte, asupra acestui punct, opiniunea enunţată în tratat. [...] 27 28 27 Vorbeşe Desprez, unul dintre delegaţii Franţei. 28 „De plein droit“ — cu drepturi depline (p. 24g). 287 PROTOCOLUL nr. 18 Şedinţa de la i 1* iulie (29' iunie>rl8î8 \ ţ..J I rt alt av Adunare trece la cestiunea relativă la tributul României şi Serbiei^ rezervată în şedinţa precedentă. Preşedintele reaminteşte că cestiunea este pusă precum urmează : d-nul întîi plenipotenţiar al Turciei a prezentat Congresului două propuneri : una în şedinţa de la 28 iunie, (protocolul no. 8) relativă la Serbia, cealaltă în şedinţa de lâ 1 iulie (protocbl 1Q) relativă la România; Excelenţa-Sa cere ca tributurile plătite pînă acum Sublimei Porţi de către aceste ţări să fie capitalizate şi ca valoarea lor să se verse în casele tezaurului otoman. Congresul a înaintat aceste propuneri comisiunii de redacţiune, fără a se pronunţa definitiv asupra cestiunii de principiu^ Comisiunea propune acum un proiect de redacţiu&e astfel conceput: „Tributul Serbiei (României) se va capitaliza şi reprezentanţii puterilor la Constantinopol vor fixa la cit se va urca această capitalizare, în unire cu Sublima Poartă." v ' ' Mai nainte ca Congresul să se poată pronunţa asupra acestei redacţiurii, din-sul va urma să statueze dacă, în principiu, ţările vor trebui. să primească sarcina capitalizării tributului, ce nu li s-a fost impus de29 Tratatul de la San Stefano. Lordul Salisbury consideră dificultatea sub un punct de vedere îndoit: sunt aci două cestiuni, aceea a tributului însuşi şi aceea a interesului creditorilor Porţii. In ceea ce priveşte tributul, Excelenţa-Sa vede că nu a fost răscumpărat prin mari sacrificiuri şi prin însemnate victorii din partea principatelor ; dacă ar fi în realitate românii şi sîrbii cei cu victoriile, tributul ar fi anulat, dar Rusia este care a făcut cheltuielile şi a biruit pe Poartă şi Excelenţa-Sa nu vede motivul pentru care pierderea tributului ar fi impusă Turciei. Primul-plenipotenţiar al Marei Britanie adaogă că, pe de altă parte, tributul este o parte a garanţiei creditorilor Porţii şi că această garanţie nu s-ar putea lua acelor creditori. Principele Gorceakoff sie pronunţă cu totul în contra opiniunii care a fost exprimată. Cînd independenţa României şi a Serbiei au fost proclamate, nu s-a vorbit de capitalizarea tributului. Alteţa-Sa consideră dar că principatele sunt scutite de orice obligaţiune afară de părţile teritoriului care constituie a sporire şi cari vor fi încărcate cu o parte din datorie. Intr-o altă ordine de idei, primul-plenipotenţiar al Rusiei socoteşte că, în cazul cînd principatele ar fi nevoite să capitalizeze tributul, ele ar găsi cu greu sumele necesarii şi că angagiamentele ce ar lua le-ar cauza cheltuieli superioare tributului S.) Secretar, D. Pişcă 7 ■ Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul Statului şi publicată prin Monitorul oficial. Dat în Bucureşti, la 14 martie 1881 feW CAROL Preşedintele Consiliului Miniştrilor_şi ministru de Finanţe, I.C, Brâtianu JMiuistru Afacerilor Străine, B\ Moerescu Miiiistru de Interne, Al, T^riackm Ministru de Rezbel, general G. Slâniceanu . Ministru Agriculturii, Comatului şi al Lucrărilor Publice, colonel N. Dabija Ministru Cultelor şi al Instrucţiunii Publice, B. Conta Ministru'Justiţiei, D. Giani No. 710 1 RAPORTUL t Consiliului Miniştrilor către M.S.R. Domnul \ Măria-Ta, / Corpurile Legiuitoare, ecou fidel âl voinţei unanime a naţiunii, ătît de des manifestată,.au luat iniţiativa şi au votat astăzi, în unanimitate şi fără nici o deosebire de partid, proiectul de lege prin care România se proclamă Regat şi Măria-Ta Regală, că şi moştenitorii Tăi, iei titlu de Rege al României. Miniştrii Măriei-Ţale Regale, pătrunşi de aceleaşi siraţimînte ca toţi românii, au aderat şi s-au unit cu acest mare act. România, constituită în Regat, complectează şi încoronează opera regenerării sale.. Ea îşi • dă un nume care este în acord cu poziţiunea ce a dobîndit ca Stat m-dependinte. Domnul României este Suveranul său, şi acest Suveran, luînd titlu de Rege, nu facer cieeit ŞŞ continue a exercita Suveranitatea Domnului. Prin noul nume şi titlu, mai bine precizate, mai bine definite, şe întăresc mai mult stabilitatea şi ordinea în România. Nu de lauri, nici de auredli Mări ar Ta ai trebuinţă ; căci aceşti lauri şi această aureolă ai ştiut să le cîştigi, eii vitejii noştri soldaţi* Pe cîmpii de bătaie şi să Vă păstraţi o pagină ilustră în istdria neamului roiîtâneşq. Ai reînviat gloria străbună a Domniei române ; şi, dacă paţiunea voieşte —r-'—n1-r—■.rrr,- :,T—:—*~r~r ■ . j ; nptele de subsol, lată şi cheia abrevierilor folosite în această parte a documentarului, poţrivit evmoştinţelor dar şi a presupunerilor noastre : MM.LL = Maiestăţilor-Lov : L.sLa,D. = iocql sigiliului Adunării Deputaţilor ; L.S.S. == locul sigiliului Senatului ; L.S,St. ?= locul sigiliului Statului ; I.P.S.S ■=• Ipalt Prea Sfinţia-Sa ; PP.S^.LL =* Prea Sfinţiile-Lor ; M.S.R. = Majestgtea-sa Regală ; A.S* = Alteţa Sa ; il.iPP.SS.LL. =*= înalt Prea Sfinţiile-Lor. 1 MQF«, m 60,15/27 martie 1881, p. 1089, astăzi a-Ţi da titlu de Rege, este ca ai ştiut a eîştiga locui Ş\ titlul ;,y|Wi independinte şi a cuceri inimile prin practicarea virtuţii şi respectarea şi libertăţii. * ' ' , ! Regatul român, Măria-Ta, este astfel continuareă Domniei roj^şno; nft, $fş nici un alt program, nici alte aspiraţiuni, nici alte tendinţe* Este o consacrare, o întărire mai mult ce românii dau principiului monarhiepe care Măria-rTa ai ştiut &ţ1 planta atît de adînc pe pămîntul României. t Forţa morală şi materială a noului Regat o yom oSui# acolo unde ea există ; în practicarea cu sînţenie a regimului constituţional 1 în teşvpltareâ resurselor noastre *; în complectarea organizării noastre sociale şi economice ; în fine; în conţii nuarea unei politice leale şi oneste, menţinînd cele mai buhe relaţium cu ţpate puterile şi inşpirind o egală încredere pa şi în trecui _ Aceasta este semnificarea, acesta este scopul Regatului ronţân. Aş^ei 1?$U înţeles Corpurile Legiuitoare, astfel l-au votat, cu o un^miţaio de- petre rţpL|nii au dat de mai multe ori dovezi că o pot avea pedtru eriee l$Ptă mare şi naţionala. Aceastea sunt şi consideraţiunile cari înde&fftnă pe Oonsilţui de Miniştri sa Te roage plecat' a binevoi să sancţionezi acest alăturat proţecţ d$ lege* Suntem, cu cel mai profund respect, Prea înălţate Doamne, ai Măriei-Tale Prea plecaţi şi supuşi servitori, Preşedintele Consiliului, ministru de Finanţe, LC. Bfătianu Ministru de Externe, &. gaereşcu Ministru de Interne, Â. Ţeriachiu Ministru de Rezbel, general Slâniceanu Mipistru Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor Publice, colonel N. Babija Ministru Cultelor şi Instrucţiunii Publice, B. Conta Ministru de Justiţie, ţ). Giani No. 276 ' : maicii2 Propunerea făcută în Cameră pentru prq^şjgarea regatului şi discuţiunile urmate atît în Caineră cît şi în Şşnatt în aceasta aolenmă p ' oca^iune Şedinţa Camerei de la 14 martie 18813 4 D. GENERAL D. LECCA ; Ieri s-a zîs, negreşit din eroare, că dinastia este o plantă plăpînda în instituţiunile noastre naţionale^ ; noi credem că este un stegar ale cărui rădăcini sunt puternic împlântate în conştiinţa românilor, (Aplauze-) 2 Partea oficiată/MOF., nr. cit., p. 1869^1810. sŞedinţa Adunării Deputaţilor din 14/26 martie 1881 s*a deschis la orele 14, sub preşedinta lui C.A. Rosetti, în prezenţa a 98 de deputaţi ; printre absenţi se numărau N. Gane fîn coneediu) şi I. Negruzzi („fără* motive 4 La 13/25 martie 1381, intr-o interpelare adresată primului ministru. I.C. Bră-tianu, Titu Maiorescu acuzase, în Camera Deputaţilor, guvernul liberal că tolerează manifestările anarhiste din -ţară (v. „cazul Petraru“) şi nu ia măsuri eficiente impo-s triva violenţelor din presă, solicitîndu-i să imprime „politicii interne o direcţiune mai S-a lăsat asemenea să planeze îndoiala că unii membri ai Camerei n-ar avea simţimînte monarhice. Să ne grăbim dar a săvîrşi marele act al proclamării regalităţii României (aplauze prelungite) pentru a dovedi' că întru aceasta nu este deosebire; de simţimînte între români. (Aplauze prelungite,) . Credem că, pe târîmul naţional, astăzi ca totdauna, vom fi uniţi în acte de natură a apropia şi înfrăţi pe cei mai dezbinaţi dintre* noi în cestiuni secundare, (Aplauze.) . Să ne dăm dar mîna şi să sperăm că înfrăţirea noastră, în acest mare fapt naţional, va fi de bun augur pentru mersul glorios înainte al României. (Aplauze prelungite.) Vă propun dar următoarea moţiune : %,în faţa împregiurărilor existente şi conform’ voinţei stăruitoare a naţiunii, necontenit manifestată ; Sîpre a întări şi mai mult stabilitatea şi ordinea interioară şi a şe da cu aceasta încă o garanţie că mbnarhia română, fiind în aceleaşi condiţiuni ca alte State ale Europei, va putea inspira mai multă încredere, Adunarea Deputaţilor, In virtutea dreptului de suveranitate ce-1 are Naţiunea, Aclamă pe Măria-Sa' Regală Domnul Carol I ca Rege ai României/4 (Aplauze prelungite.) D. PREŞEDINTE; D. Carp are cuvîntul. B. P. CARP: D-lor deputaţi, aplauzele unanime ale onor. Adunării ne dovedesc :că moţiunea d-lui general Lecca nu.face decît a preveni o dorinţă de mult hrănită de acest popor. Coroana Regală pusă azi pe fruntea Măriei-Sale Domnului României nu este numai o cestiune de amor-propriu naţional, nu este numai o răsplată pentru meritele ce Domnul nostru ş-a cîştigât în curs de 15 ani, ci este cheia de boltă ce punem azi la clădirea edificiului nostru, ca Stat neatîrnat. (Aplauze.) Acest popor bîntuit de o soartă adversă în cursul atîtor 'Secoli, trunchiat şi zdruncinat prin luptele interne, a ajuns, în fine, la constituirea sa definitivă şi, pe <;înd înainte starea noastră inspira tutulor neîncredere, pentru că încrederea lipsea chiar, în inimile noastre, astăzi putem zice că ne-am pus pe calea de a fi un Stat prosper şi regulat. Coroana Regală nu semnifică alta decît că acest rezultat are să fie stabil şi perpetuu. (Aplauze.) In afară, ea va fi pentru Europa o garanţie, că căutăm a corespunde menirii ce ea însăşi ne-a dat cînd ne-a cerut să fim în Orient ăritemergătbri ai civilizatiunii. Noi am răspuns la acest apel, am dovedit-o pe cîmpul de război şi, mai mult încă, pe cîmpul mai liniştit dar mai roditor al dezvoltări* noa?-stre interne. (Aplauze.) De aceea am adînca încredere că nu va da faptei noastre de astăzi decît semni-, ficâţiunea ce o are în adevăr şi că, recunoscînd pe junele Rege, ea ne va da o nouă • ----—--<-:---- ' / '• compatibilă cu consolidarea monarhiei constituţionale “; această intervenţie a grăbit declanşarea de 'către guvernul liberal a acţiunii de proclamare a regatului român, programată pentru mai tîrziu (v. mai sus, p. 9*2—93 şi nota 19, p. 113). în cadrul interpelării sale Maiorescu făcuse, într-adevăr, aluzie la sentimentele monarhice ale liberalilor, de sinceritatea cărora se îndoia, susţinînd, totodată, că dinastia română, „plăpîndă încă" are nevoie de sprijin pentru a se consolida : „...doresc ca printr-un spirit mai buh de ordine să ne întărim şi. noi ca stat independent ce suntem, în deprinderile administrative şi politice ale statelor adevărat constituite şi adevărat monarhice, pentru ca să se poată implanta rădăcina încă plăpîndă şi tînără ă ai® nastiei noastre hereditare şi să se poată implanta mai ales în inimile tinerimii care priveşte' la noi“ (Adunarea Deputaţilor. Şedinţa de la 13. martie 188î3 MOFv nr. 59, 14/26 martie 1881, p. 1782). ' ‘300 probă că ne încuragează în mersul nostru stăruitor pe calea progresului şi a (Şedinţa se redeschide la 3 orc, sub preşedinţia d*lui preşedinteICiA/RosettL) D. PREŞEDINTE : D-lor deputâţi* s-a depus pe biurou raportul coniitefi/luir de delegaţi, care vi se va citi. D. GENERAL D. LECCA, raportorul comitetului de delegaţi ăi secţiunilor dă citire următorului raport şi proiect de lege : Domnilor deputaţU * Comitetul delegaţilor de secţiuni, compus din d-nii G. Vemescu; vNvFlevâ' P. Carp, general Călinescu, N. Ionescu, N. Nicorescu, a făcut subsemnatului' oftoâteă de a-1 numai de raportor al legii pentru proclamarea României de Regat şi a Dotttâ nului Carol I de Rege. *v Motivele ce au îndemnat pe comitetul delegaţilor a adopta în unanimitate acest proiect de lege sunt în inimele dv. ale tuturor. România, şi prin întinderea sa teritorială, şi prin numărul locuitorilor săi, şi prin poziţiunia politică ce şiasigurat în urma evenimentelor glorioase din 1877 şi 1878, nu putea să îritîrzie^e mâi mult timp a-şi lua rangul ce i se cuvine în ierarhia statelor monarhice. România, luîndu-şi titlul de Regat în împrejurările de faţă şi cu scbpul de ă întări şi xnai mult ordinea de lucruri interioare, va fi pentru sine însăşi Iridemiiâtă a înainta cu mai multă stăruinţă pe calea progresului şi ă întăririi şi, beiitru statele monarhice, ce o încongioară, o garanţie de linişte şi de stabilitate. Să votam dar cu "toţii proiectul de lege pregătit în acest scop. « Trăiască RegatuL României ! Trăiască Majestăţile-Lor Regele şi Regina j (Aplauze prelungite.) Raportor, D. Lecca V ; PROXSCT DE LfcOE . y Ârt 1 România ia titlul de Regat. bpmnul ei, Carol I, ia pentru Sirtfc şi moştenitorii Săi titlul de Rege al Româ-< :• froaulUi Vfc'^urta titlul de Principe Regal» (Aplaiize pre-liwtgite.) : ŞÎ .. £.& ROSCTTJ; D-lor deputaţi, sunt la sfîrşitul vieţii mele, după regulile naturii; în asemenea vîrstă, in asemenea momente, nimeni nu se poate îpdpi de sinceritatea aceluia care vorbeşte. 'A ■■■ Am plecat cu părinţii voştri şi am percurs, cu ei ş-apoi clB&oi o cale pe care altor naţiuni le-as trebuit 300 de ani ca s-o percurgă, cti enorme vSfeâri de SÎftge şi cu rnari sâerifieii, şi noi -âhi ajuns astăzi aci aşa de iute şi eu mult mâl puţine sacri-lîte,.' • ■>,. ■ = • "" ' ' "■ Şide ăd^âstâ ? PăhtrU # he^m iubit. Prin pumii, prin unire Mire aifi putut reiliZâ toteeea ce aVem astăzi.-vŞaeâ, ne,«am emnbătut uneori, luptă a fost în lucrurile midi; cltid ă fost W$bâ n^a î Miţi 0 lotee nu poate să sfârîm©-# naţiune cit do mică, cînd ©aesteuftanimă; şi xmanimăa fost şi -va ii Remâniu In toate cestiunUe cseie mari:. y-y: Astăzi dar, la sfîrşitul vieţii mele, poţ să mă duc liniştit şi fericit pentru ca sunt încredinţat că, precum pînă acum la toate faptele cele mari am fost Uniţi cu ţO|ii, a$a şi d-acufe înainte vă veţi uni, veţi îricr$» vă veţi tufei dip că îii ce mai nî^t; vă ve^i t^i chiar şi în cestiunile din întru şi de principii. N Sunt sigur că vor fi cu toţii împreună hedeilipiţi şi fiii. voştri, precum au fost şi părinţii voştri,, precum sunteţi şi voi; prin urmare, d-lor, recunoscător soartei CJ^e .-‘«j*. .^ormleliŞ'- iŞtoriei, vă zice^aţi încoronat şi viaţa mea»şl peattu câ am putot să mă ţţd do d-voastră (ApUme p.mm^ "-x’- ": ' ''' ' : ^ Trăiască România ! Trăiască Majestăţile-Lor Regele şi-Regina i ' •i& ’4i. hAÎi&VAMf ■: diipă e&dntele cuvinte ale bâtrîriului preşedinte al l&âtăcerea, poate, ar îi cel-fmâ bun disOurs ; însă sunt dator, în numele rtiicu-Wt- făţ&i# idnservătOr. care- stă pe aceste bâhci şi care are şi el un trecut în ţara teistă ăi. ilă tfiâ .duVmt M aedâiţă împregiuraî^j sa viu sâ declar care este modul nostru de a privi acest cară §e propune VotuM dv. Şi noi dăm adeziunea &feâŞţjră> d^plfenă^ proclamării de se. făcu azi Măriei-Sale Oa^pol î do Regeal^României ivplmze) şi mă bucur eăvăd vechiul principat dună--te -.ţă^guî; #' (A$lii%tâeAA plăcut Adunării suverane a României Şi guvernului »Măriei*Şate să schimbe titlul de Domn al ţării româneşti în titlu f poate ierarhic mai rădic&tde Rege, dar* îndrăznesc a zice, nu n>a| mult glorios. Să ne fie permis dar azi a lua un rimas-bun de j la vechiul titlu de Domn al ţârii rdiMneŞti, care, îii istorie, sâ lumirieazâ de râzele gloriei Ştefanilor şi Mihâilor. Cu ochii îndreptaţi spre viitor să aducem acest drept omagiu trecutului războinic şi glorios âl. strămoşilor noştri. D-lor, puţine mai am de adăogat în această zi, căci n-aş voi să turbur prin ni'ci uin cuvînt iiiţelegerea generală ce dtwnneşte( âtt^ Mite toţi. ff-S zg ,s9 «■* *-iJ« * 2:g*f f f>îifi M cti .© *y © T3- -O £ £ & O r- S . g a * S *T î s fi S fi fi" #p( Q *T3 -st-»4' S-f •• . ,â l- § £ • •'§•* «8 ” '*■’* *1’» ’S^S î js* ,«s » ^ ** *-U :.ş *o 53 « _»-■ fi ® © jS "SS fi .& j» a> .1£ w cd £3 . .;w *P ■•» '** fi ;S- u § Z «=».„« ari 3. sm . „.. © 40 .E 3 ■£ ■» ^ ^ ' illtilf: B fio. -r«> > * « & >ctt O C& Jfit fi I I § 1c s •“ •§ *3- S Ş ^ .r* otj.'S^g -fi • -fi \*c >, • ’O : CC d» Astfel că România Regat nu este decît tot România de mai naiîitehu are nici âlţe aspirâţiUfti, Aici alt program. Aspiraţiunlle ea şi programul regatului ro-V5t? fi, câ şi mai iiainte, de a se afla în cele mai bune relaţiuni CU toate Puterile şi de a urma calea cea mare a naţiunilor civilizate. (Aplauze.) ■ Pe lingă aceste explieaţiuni ce, ca ministru din Afară eram dator să dau, mai pot adăoga că proclamarea regalităţii, că regular ea acestei consecinţe a iMepeftdinţei hoâstre, câ această fntărire a' principiului monarhiei noastre creditare, constituie o garanţie 'SSii' mult ce hol Oferim pentru stabilitate şi ordine pe Dutiârea^dferjds. De âceeâ eu mă linguşesc a crede câ puterile europene vor privi cu bucurie această hpuâ garanţie, acest omagiu principiului autorităţii pe care IM oferă românii cu o Şi cu O uuanirnitlite pe cari ei de mai multe Ori âu arăta^O pehtru aptele cele mărit (Aplaiizej ^UUÎ $|jgur, |n price caz, că marile puteri europene nu vor da o rea interpretare agesiuî mare act pe astăzi al poporului român ? (Aplauze prelungiţe.) cerc închiderea ăiscuţiunii şi, punînâu-se la voi, se primeşte. Se pune ta pot luarea în , considerare a proiectului de lege şi se adopta în iMdnijniiate. Se ti- ^ .. ’ i>:. Se jpime la Vot Art. 1 şi,se primeşte îţi uîianimităte. ’ , ‘ Se pune la Vot Art, 2 şi se primeşte in unanimitate. ? ' ■ -S^.pună la vot proiectul doge în tbtaU w&mu ■ , . v >>■* s’-viv'!; Majoritate V, . .• V . 50 ■ • v • ; x. AiiVoiii pentru 99 şi anume : A; Agiogiui Bt. Bechianu, C: Boerascuv T. Baiu, P» Ruescu, M. Bufileânu,, A-P, CăU^iacbi> %: Gălineşeu, Dumitreşcu-Câmâraşu?, :i^r :P* fiariăidl, ÎP.; Carp, C.- Cir. Cerchez, P. Chenciu, Gernâtescu, Joân ddârescu, Coş-^ca^^măneahui V. Cohtâ, Gohs t. Cortro, Ştefan Gorlâheseu* R/ CpsifeesCU, Gozâdini, N. Dimancea, Gr. Eliad, M. Ferechide, Gr FUipeŞcUî M. Fleva^ t/Eimdescu, (Sfer; fis^WGvGârde^ G. Ghica^ P. Ghlca, ÎX Gîâni* C. fauvaşa* j^.jGojrgos, C. G^g^scu, G> fiasnaş, ^ ionescu, vn. îonescu, I* Xahovaţy, G, JLiyezeunu, N.R. JtoCuşteanu, N. Lupaşcu, t. Bupescu, T. MaJorescu, ’ Mantii, î). MărgâritesCu, I. Marghiloman, G.Mârzescu, E. Mortun, N. Moscu, G. Nacu, N.H, Nicola, S. Nicolau, N. Nicorescu, R* Gpreâh, PeriOţianu^Buzâu, I. Poeharu-Bordea, GfPolizu; G> Radu, lo&n ReţOride, D. SChUer ”, M> Şchina, G, Şe&mdaehe, dr, Sergi^ .general glănleeanu* A,„ Stâfoim* J* Ţiţyîescu, M.Tşodoreanu, I/Teohari» A. Teriachiu[ Gr, /Ţriahciafil, VA* ÎJreO&iă, dr. Verdescti, G. V^ne^eu, v- VîdfâşCu, I, VillaCTOs, Gr. VUlturCscU, Mv tăriăg^ânii, Gr/ ŞeŢUrie, M- ViiŞorOânu, ^ Gotiştaritmescu, Gv J^rcăşăflU,- &i. GÎtîCâ, -'€^’ X. Rr. Roşiânu, PS^ AUreUtnv G, Ghiţ% D. teccă, CA, Roăetti^ compacte Mtoţftdhe $i majoritare dO rofhâiii, de ordinul milioâheior. AdeâŞtă .atitu-pŢiMentă, adaptată i^Obaipil de comun acord de către toţi 'jpciiiîeii' şi de personaliţ^ile a fest încălcată în aceste momente solemne doar de uh şjpgur yc^pitoT* ĂG* pobrescu, reprezentantul „junimii nmVersi^re^Vcăr^adu^ ^venitul hihăgîU regelui Cârol, îâ 16/28 mârtie -iŞBi, i s-a adreşaţ cu aceste memora-biî# cuvinţe t „Dea Dumnezeu ca in adinei bătrihisţe, dacă nu mâi îmfireuftâ m:/huna noaştrâ reginS âiMbata-, sâ ajungeţi pe i^fmă sp^p’e a românilor, visul de âur al tutulor mărilor noştri foărbaţi, limanul de fericire Şi mîntuire pentru viitor : Unitatea naţională" (voi; 14 martie şi 10 măi 1881, p. 23—24). - V ? . 8 MQE*zJ$r< &K pr 18X8**-X8I9 ; în continuare a vorbit deputatul î?» Xonfescu ; făsptms» m Puţine cuvinte I.C. •drâţianu,:menti^nM-' ^ răgaţid'" lîteâ 3© a hec^ară României, ca să poată să trăiască liberă şi in-constituind un element de ordine, de progres şi .de. ciVilizaţiune în Oiîenţ"‘; âm eliminat din textul reprodus de noi ambele int^venţil,^cpnăider^d^ Pe a lui l• \' Astăzi, cînd spre fericirea şi mărirea poporului / român România se proclainâ la rangul ce i se cuvine printre statele eurQppne şi.îa titlude Regat, titlu pe care l-a cîştigat şi binemeritat prin sîngele a mii de eroi vărsat pe cîmpul de bătaie. Olarul se asociată dtn tot biletul la ăceşţ lăct nşţiongl .şfc papktţaşin^ sţnţin^nţfe de bneurie ale întregii - ©*4- Âtotpwţemic să biâecuvîftteze acest mare act ai să facă ea scumpa noaştră Batrie să proşpereze înmiit stibr scutul Regalităţii şi sub . şi, .0.GŞL iubitului. yuOşţŢjM Suveran GarolT. 7;‘; 777 _'v v-!^ : -3 " âă trâîâ^ă Mâjeşţat^â^Sâ Cârbl R^ăii^i î - > . , -x"’ .' Să trăiască Majestatea-Sa Doamna, Regina României ! 1 .-tr^eir şiguv^sini oare a cabdăs &înâ aci destinele ei ! (Aplauze generale.)' , D, PREŞEDINTE ; Cu învoirea dv. Şi#ejn^ jumătate de oră. (Şedinţa se Redeschide la 6rele 4 după-amiazi.) ■ ; D. PREŞEDINTE DIM. OBJOA : D-lor sePatdri, şedi^ţa este reâesCMsă. 10 11 10 MOF., UT. cit., p. 1820—1821. v. 11 Şedinţă a început la orele,14,30 în prezenţa a 41 de senatori; Jţrintre absenţi se numărau : Petre Mavrogheni (bolnav), gen; A. O&tiŞt ţi' Qf. M, Sturdzp (în concediu) şi D-A. Sturdza (nemotivat). Astfel că România Regat nu este deeît tdt România de mai nalnte ; nu are nici alte aspîrâţiuni, nici alt program. Aspiraţiunile ca şi programul regatului ro-mân vor fi, ca şi mai nainte, de a se afla în cele mai bune relaţiuni cu toate Puterile şi de a urma calea cea mare a naţiunilor civilizate. (Aplauze.) Pe lingă aceste explicaţiuni ce, ca ministru din Afară eram dator să dau* mai pot adăoga că proclamarea regalităţii, că regularea acestei consecinţe a independinţei noastre, că această întărire a' principiului monarhiei noastre creditare, constituie o garanţie tftai mult ee noi oferim pentru stabilitate şi ordine pe Dunărea-de-Jos. De aceea eu mă linguşesc â crede că puterile europene vor privi cu bucurie această houâ garanţie, acest omagiu principiului autorităţii pe care IM oferă românii cu o tărie de voinţă şi cu o unanimitate pe cari ei de mai multe ori au arătat-o pentru faptele cele mari. (Aplauze.) Sunt sigur, în orice caz, că marile puteri europene nu vor da o rea interpretare acestui mare act de astăzi al poporului român ! (Aplauze prelungite.) Se cere închiderea discuţiunii şi, punîndu-se la vot, se primeşte. Se pune la vot luarea în considerare a proiectului de lege şi se adopta în unanimitate. Se citeşte Art. 1.* [...] Se pune la Vot Art. 1 şi se primeşte în unanimitate. ăe pune la vot Art. 2 şi se primeşte în unanimitate. Se pune la vot proiectul dejege în totala Votanţi ..... . . 99 Majoritate ...............50 Âu votat pentru 99 şi anume : D-nii : A. Agioglu, St. Beehianu, C. Boerescu, T. Boiu, P. Buescu, M. Bufileaftu, A-P- Calimacbi, T. Găiinescu, DumUrescu-Câmăraşu, G, CantiJi,* D, Căpreanu, D. Cariăgdi, P. Carp, C: Gr. Cerchez, P. Chenciu, P. Cernătescu, Ioăn Codrescu, Coş-teâeu-Comăneahu, V. Conta, Const. Corbu, Ştefan Corlănescu, fî. Costihescu, Gr. Cozadini, N. Dimancea, Gr. Eliad, M. Ferechide, G, Filipescu* N. Fleva, I. Fundescu, Fuşea, C, Gărdescu, Şt. Parpate, E. Gherghef C. Ghica, P. Ghica, D. Giani, C. Giuvara, P. Gorgos, G. Grigorescu, G. Hasnaş* I. Ionescu, N. Ionescu, I. Işvoranu, A. Uahovary, G. Livezeanu, N.R. Locusteanu, N. Lupaşcu, h. Eupescu, T. Maiorescu, N. Măldăfeseu, V. Maniu, G. Mantu, t>. Mărgăritescu, I. Marghiloman, G. Mârzescu, E. Morţun, N. Moscu, C. Nacu, N.H. Nicola, S. Nicolau, N. Nicorescu, R. Oprean, Ştefan Perieţianu-Buzău, I. Poeharu-Bordea, G. Polizu, G. Radu, Ioan Retor ide, D. SchilerVM. Schina, G. Sefendache, dr. Sergiu, general Şlăniceanu, A. Ştolojan, l-Tîtuîescu, M. Teodoreanu, I. Teohari, A. Teriachiu, Gr. Triandafil, V.A. Urechiă, dr. Vercescu, G. Verttescu, V. VidraşCu, I. Villacros* Gr. Vultur eseu, M.. Xenu, R. Pă-târlăgeanu, Gr. Sefurie, N. Viişoreanu, N. Constantinescu, G. Fărcăşanu, D.I. Ghica, S. Guriţă, C. Poroineanu, N. Râşcan, I. Pr. Roşianu, P.S. Aureliân, G, Chiţu* D. Lecca, C.A. Rosetti. Compacte autohtone şi majoritare de români, de ordinul milioanelor. Această atitudine prudentă, adoptată probabil de comun acord de către toţi oamenii politici şi de personalităţile vremii a fost încălcată în aceste momente solemne doar de uh singur vorbitor, C.C. Dobrescu, reprezentantul „junimii universitare/4 care, aduelndu-i cuvenitul omagiu regelui Carol, lâ 16/28 martie 1881, i s-a adresat cu aceste memorabil# cUVinte: „Dea Dumnezeu câ în adinei bătrîneţe, dacă nu mai curîrid, împreună cU MajfStateâ^Sâ, buna noastră regină Elisabeta, să ajungeţi a împlini şi ceă mai de pe urmă dulce sperare a românilor, visul de aur al tutulor marilor noştri bărbaţi, \ limanul de fericire şi mîntuire pentru viitor : Unitatea naţionala" (voi; 14 martie şi 10 mai 1881, p. 23—24). 8 MQF., nr. cit., p. 1818-^1819 ; în continuare a vorbit deputatul N. Ionescu ; acestuia răspuns, în puţine cuvinte, I.C. Brâtianu, menţionînd că regatul e „o CondlţiUiie care de secoli e necesară României, ca să poată sâ trăiască liberă şi in-dipendente, constituind un element de ordine, de progres şi de civilizaţiune în Orient; am eliminat din textul reprodus de noi ambele intervenţii, considerînd-o pe a6eea a lui N. Ionescu mai puţin semnificativă. 9 E vorba de deputatul „ţăran" Dineâ Behileru. m D. PREŞEDINTE : Adunarea a adoptat în unanimitate proiectul de lege Să trăiască România ! (Aplauze prelungite.) 10 Şedinţa Senatului de la 14 martie 1881 11 D. PREŞEDINTE DIM. CHICA: Onor. d*ni senatori* am primit o telegramă din partea onor. preşedinte al Camerei Deputaţilor. Daţi-mi voie să v-o citeşe : D-lui preşedinte al Senatului ! Am onoarea şi fericirea a-ţi comunica următorul fapt naţional: Astăzi 'Camera, în urma unei interpelări, a proclamat pe Măria-Sa Regală de REGE AL ROMÂNIEI. îndată după aclamare Camera a trecut în secţiuni pentru a transforma propunerea în proiect de lege, care se va vota îndată' ' Trăiască România ! Trăiască Majestăţile Lot Regele şi Regina ! Preşedinte, C. A. Rosetti. (Aplauze unanime prelungite in Senat şi în tribune.) D.G. LECCA : D-le preşedinte şi d-lor senatori, ceea ce a făcut Camera suroră este uri sentiment general al tării şi nu putem decît să punem în lucrare acel sentiment, aclamînd pe Măria-Sa Regală Carol I de Rege al României. Să trăiască Măria-Sa Regală Carol I, Rege al României! (Aplauze,) Aşteptăm să vină legea de la Cameră ca să o votăm şi noi. (Aplauze.) D, P&EŞEiîINTE DIM* GHîCA: Sft trăiască Majestatea-Sa Carol I, Regele României ! (Aplauze entuziaste şi prelungite în Senat şi în tribune.) ÎNALT PREA S.S. MITROPOLITUL PRIMAT CALIN1C : Domnule preşedinte, Domnilor senatori, In ţ.ar.a noastră română totdauna Biserica şi Clerul au fost alăturea cu poporul în capul tutulor ideilor mari naţionale. Astăzi, cînd spre fericirea şi mărirea poporului român România se proclamă la rangul ce i se cuvine printre statele europeane şi ia titlu de Regat, titlu pe care l-a cîştigat şi binemeritat prin sîngele a mii de eroi vărsat pe cîmpul de bătaie. Clorul român se asociată din tot sufletul la acest mare act naţional şi, împărtăşind staţimiritete de bucurie ale întregii naţiuni române, roagă pe cel Atotputernic să binecuvînteze acest mare act şi să facă ca scumpa noastră Patrie să prospereze înmiit sub scutul Regalităţii şi sub conducerea Augustului şi prea iubitului nostru Suveran Carol I. ^ Să trăiască Majestatca-Sa Carol î, Regele României 1 , _ Să trăiască Majestatea-Sa Doamna, Regina României ! Să trăiască Naţiunea română şi guvernul care a condus pînâ aci destinele ei \ (Aplauze generale.) D, PREŞEDINTE : Cu învoirea dv. suspend şedinţa pentru o jumătate de oră. (Şedinţa se redeschide la orele 4 dupâ-amiazi.) D. PREŞEDINTE DIM. GlilCA : D-lor senatori, şedinţa este redeschisă. 10 11 10 MOF., Tir. cit., p. 1820—1821. 11 Şedinţa a început la orele 14,30 în prezenţa a 41 de senatori; printre absenţi se numărau : Petre Mavrogheni (bolnav), gen, A, Cemat ăi Gr, M, Sturdz^ (în concediu) şi D.A, Sturdza (nemotivat). D. ministru ăl Lucrărilor Publice aie cuvin tuL D. COLONEL DAB1JA, ministrul Lucrărilor Public», dă citire următorului *aj Domnesc şi proiect de lege : Domnilor senatori, Pe lingă raportul Consiliului Meu de miniştri, supunîndu-Mi-se12 alăturatul proiect de lege venit din iniţiativa Camerei Legiuitoare îl înaintez deliberării d-voastre. Dat în Bucureşti, la 14 martie 1S81 CAROL Preşedintele Consiliului de miniştri, I.C. Brătianu PROIECT DE LEGE Art. 1. România ia titlul de Regat. Domnul ei* Carol I, ia pentru Sine şi moştenitorii Săi titlul de Rege al RomânîeL Art. 2. Moştenitorul Tronului va purta titlul de Principe Regal. D. PREŞEDINTE: D-nii mei, cred că exprim dorinţa dv, declarînd această lege de urgentă. (Aprobări.) Trecem dar în secţiuni unite pentru un cuart de oră. (Senatul trece în secţiuni. La redeschiderea şedinţei d. preşedinte Dim. Ghica ocupă fotoliul prezidenţial.) D. PREŞEDINTE: D-lor senatori, comitetul delegaţilor .a numit raportor pe d. Ion Ghica asupra proiectului ce vi s-a comunicat azi. D. raportor e rugat a veni la tribună. ; D. ION GHICA, raportor, citeşte următorul raport şi proiect de lege : Domnilor senatori, Comitetul delegaţilor, compus din d-nii George Cantacuzino, George Lecca, Costin Brăescu, Eugeniu Stătescu şi subscrisul întrunindu-se astăzi în număr complect a luat în cercetare proiectul de lege prin care România ia titlul de Regat şi Domnul ei Carol I titlul de Rege, votat de onor. Adunare a Deputaţilor şi adus în deliberare Senatului cu Domnescul Mesagiu no. 682. Comitetul delegaţilor a primit acest proiect de lege în unanimitate şi mi-a făcut onorul a mă numi raportor. D-lor senatori, prin această lege şi prin voturile unanime ale reprezentaţiunii naţionale nu se crează o stare nouă de lucruri, ci se dă o consacrare mai mult unei situaţiuni deja dobîndite. Suntem convinşi, d-lor senatori, că Europa va vedea în acest acţ o garanţie de ordine şi de tărie.. Suntem mîndri şi fericiţi d-a supune Senatului acest proiect de lege şi a-i face cunoscut că el a fost admis cu entuziasm şi unanimitate de toate secţiunile, ca unul ce răspunde la interesele generale ale ţării, i Raportor, Ion Ghica. V V Cuvînt lipsă în MOF. (p. 1814). 308 PROIECT DE LEGE Ârt. 1. România ia titlul de Regat. Domnul ei, Carol I, ia pentru Sine şi moştenitorii Săi, titlul de Rege al României. Art. 2. Moştenitorul Tronului ya purta titlul de Principe Regal. D, PREŞEDINTE DIM. GHICA : Discuţiunea generală pentru luarea în con-sideraţiune a proiectului de lege este deschisă. D. George Cantacuzino âre cuvîntul. D. GEORGE GR• CANTACUZINO : D-lor senatori, ori de cîte ori o- faptă mare şi naţională se împlineşte inima oricărui român trebuie să tresalte de bucurie. Astăzi, după atîtea secole de lupte şi suferinţe, ne este dat nouă sa vedem coroana vitejilor noştri Domni înconjurată de o nouă aureolă de glorie şi de mărire. Să salutăm în acest fact aurora unei ere de propăşire pentru România şi să fim mîndri şi fericiţi că putem participa la acest act măreţ care răspunde la dorinţa întregii naţiuni. (Aplauze.) Dacă ne-ar fi dat să citim în cartea destinului, ■ sunt sigur, că am putea vedea rolul însemnat ce este menită a juca România în opera de civilizaţiune şi-progres ce-i este rezervată de providenţă în Orientul Europei. (Aplauze prelungite. Bravo ! Bravo) Să ne unim dar cu toţii în votul nostru, ca să fie ştiut de toţi că; în România nu există decît un glas şi nu bate' decît o inimă ori de cîte ori este vorba de mărirea şi gloria ţării. (Aplauze prelungite şi repeţite.) D. PREŞEDINTEţ AL CONSILIULUI, IO AN C. BRĂTIANU: D-lor senatori, iau cuvîntul ca să îndeplinesc o datorie, declarînd fericirea mea că aud vorbind, astfel pe d. Iorgu Canţacuzino, fiul lui Grigore Cantacuzino, care a lucrat împreună; cu Câmpineanu şi Iancu Rosetti şi a pornit pe Câmpineanu la 1838 la Paris-şi Londra ca să ceară Unirea Principatelor şi constituirea lor în Regat.13 (Aplauze prelungite.) D. LAS CAR CATARGI: Partidul conservator se uneşte şi salută cu bucurie rădicarea României la Regat şi* a Măriei-Sale Domnului ca Rege ah României. Să trăiască prin urmare J/tejestatea-Sa Regele României ! Să trăiască România ! (Aplauze prelungite.) D. VASILE ALECSANDRI: D-lor senatori, sunt şi eu fericit că m-a ajutat D-zeu să trăiesc pînă acum ca să văd împlinindu-se acest act mare la care noi toţi am visat. 13 13 Reprezentant al boierimii liberale, Ion Câmpineanu organizase opoziţia naţională în cadrul „Obişnuitei Obşteşti Adunări “ a Ţării Româneşti, în deceniul al patrulea al secolului trecut, împotrivindu-se, printre altele, alături de Em. Bă-Ieanu, Gr. Cantacuzino, Iancu Ruset (Ion Rosetti) ş.a. u-neltiriloff Rusiei ţariste câre voia să impună un „act adiţional44 la Regulamentul Organic prin care se limita autonomia Ţării Româneşti. în colaborare cu spiritele cele mai luminat patriotice -ale vremii, printre care şi cei citaţi mai sus, el a iniţiat redactarea, în noiembrie 1838, a două importante documente : „Âct de unire şi independenţă “ şi „Osăbitul act de numirea suveranului românilor prin care poporul român din toate provinciile locuite de acesta era chemat la luptă insurecţională pentru dobîndirea unirii şi independenţei sub . un suveran investit temporar cu puteri dictatoriale. Câmpineanu a fost delegat de amicii săi să susţină cauza românească în faţa reprezentanţilor unor mari puteri, efectuînd în anul 1839 (şi nu în. 1838, cum susţine Brăţiami) o călătorie peste hotare, mai întîi la Constantinopol, apoi la Paris şi Londra, unde a fost primit de Adolphe Thiers şi lordul Balmerston, fără a obţine asigurările de ajutor împotriva primejdiei ruseşti, pe care le solieitaşe. întors în ţară, el a *<•- întemniţat, în anul 1840, mai întîi la mmăstirea Mărgineni, apoi la Plumbuita, lîngâ Bucureşti (v. — mai pe larg — în : Ion Câmpineanu de Constantin Vlăduţi Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1973). 309 Prin rădicarea României la rangul de Regat se încoronează faptele eroice a acelor români cari s-au jertfit în rezbelul din Bulgaria şi vedem că sîngele lor astăzi este recompensat de reprezentaţiunea naţională prin coroana care se pune României. (Aplauze prelungite,) Această zi este nu numai o sărbătoare care umple de bucurie sufletele tutulor românilor,dar pot zice că chiar cernise bucură, căci precum vedeţi în ziua de astăzi cerul este. splendid ! (Aplauze prelungite şi entuziaste,) Nemailuînd nimeni cuvîntul se pune la vot luarea In consideraţie şi se primeşte. Se dâ citire Art. 1 şi se primeşte. Se dă citire Art. 2 şi se primeşte. D. PREŞEDINTE : Votarea proiectului în total cred că veţi primi a se face prin apel nominal. MAI MULTE VOCI: Da, da, prin apel nominal. Se procede la votarea proiectului în total prin apel nominal şi răspund pentru proiectul de lege : P.S.S. Mitropolitul primat, P.S.S. episcopul de Rîmnic, P,S.S. episcopul de Roman, P.S:S. episcopul de Buzău, P.S,S, episcopul de Huşi ; d-nii Alecsandri Vasile, Atanasiu M., Bădescu G., Bantaş C., Bozianu C., Boerescu V., Brăescu Costin, Bră-tişnu I., Cantacuzino G., Catargi Lascăr, Dabija N. (colonel), Deleanu C., Florescu f. (general), Fotino Androcle (dr.), Ghica I., Grădişteanu P., Grăjdănescu Apostol, Ibrgulescu Gr., Giurgea G., Lupescu G., Mânu George (general). Mihăescu Simeon. Fruncu D., Roşetti Theodor, Şendrea Şt., Severin 'Em. (dr.), Stâtescu Eugeniu, Ştirbei Alex., Ghica Dimitrie, Bibescu N. (colonel), Lecca G., Ghermani Menelas, Pişcă D., Manqlescu N., Şiaicariu Vasile. D. PREŞEDINTE DIMITRIE GR. GHICA : D-lor, rezultatul votului este : Votanţi 40. Unanimitatea Senatului, s-a pronunţat pentru proiectul de lege. (Aplauze prelungite.) ' D-nii mei, preşedintele nu are dreptul să ia cuvîntul cînd prezidează (foarte mişcaU dar să-mi fie permis a mulţumi lui D~zeu că m-a învrednicit să iau parte la acest mare act naţional! (Aplauze unanime şi entuziaste în Senat şi în tribune.) D-nii mei, sunteţi rugaţi ca la ora 6 să vă aflaţi la Palat, unde voi avea onoarea de a da citire proiectului de lege Majestăţii-Sale Regale. VOCI: Prea bine. 14 Prezentarea la Palat a ambelor corpuri legiuitoare Astăzi 14 marte la orele 6 p-.m. ambele Corpuri Legiuitoare, avînd în cap pe preşedinţii lor, principele Dimitrie Ghica şi d. C.A. Rosetti, pe I.P.S.S. Mitropolitul primat împreună cu PP. SS. LL. episcopii eparhioţi s-au prezentrat la Palat spre a supuiie M.S.R. Domnului voturile date de Senat şi de Adunarea Deputaţilor. După ce au fost introduse în Sala Tronului, unde era faţă, şi d-nii miniştri, Măriile Lor Regale Şi-au făcut intrarea şi S-au suit pe Tron, în mijlocul celor mai vii aclamaţiuni. D-nii preşedinţi al Senatului şi al Adunării Deputaţilor s-au înfăţişat înaintea Mâriilor-Lor Regale şi preşedintele Senatului a rostit următqarele cuvinte : Măria Ta, Sunt mîndru şi fericit că soarta m-a desemnat a veni din partea Senatului şi Adunării Deputaţilor spre a dâ citire Măriei-Voastre Regale legii ce s-a votat astăzi 14 Senatul. Şedinţa de la 14 martie 1881, MOF., nr. cit., p. 1813—-1815. 310 de ambele Corpuri Legiuitoare şi prin care se încoronează dorinţele întregii Români!* Apoi, d. preşedinte al Senatului a citit următoarele i LEGE Art. i. România ia titlul de Regat. Domnul ei, Carol I, ia pentru Sine şi moştenitorii Săi titlul de Rege al Şor mâniei. Ari II. Moştenitorul Tronului va purta titlu de Principe Regal. D-nii senatori şi deputaţi au exclamat atunci: „Trăiască Regala! Trăiască Regina !* Domnul a răspuns prin aceste cuvinte : Mare şi solemn este momentul în care reprezentanţii naţiunii au venit în giu-rul Meu spre a-Mi supune hoţărîrea unanimă a Corpurilor Legiuitoare. El începe p foaie nouă în cartea în care stă'scrisă viaţa poporului român şi încheie o perioadă plină de lupte şi de greutăţi, dar şi bogată in'bărbăteşti silinţe» în eroice fapţe/In acest moment voi repeta ceea ce am spus totdauna, că voinţa Naţiunii a fost pururea călăuza domniei Mele. De cincisprezece ani sunţ Domnul încongiurat cu dragostea şi cu încrederea Naţiunii ; aceste sentimente zilele bune le-au înveselit, zilele grele le-au întărit între noi. Mîndru, dar, am fost ca Domn, scump Mi-a fost acest nume pe care s-a revărsat în trecut raze de glorie şi de mărire ; pentru viitor însă România a crezut că este necesar şi conform cu întinderea, cu însemnătatea şi cu puterea dobîndită şi manifestată prin acte neîndoielnice şi cari au înălţat numele ei. de a se proclama în Regat. Nu dar pentru Mine personal, ci pentru mărirea ţârii Mele primesc titlul care exprimă dorinţa cea mai vie care arde de atîta timp în pieptul fiecărui român, dar care nu schimbă întru nimic legăturile strînse stabilite între Naţiune şi Mine şi care au dovedit cît sunt de tari evenimentele ce le-am petrecut împreuna. Fie ca primul Rege. al României să se bucure4 de aceeaşi iubire ca acel care pînă astăzi a fost şi rămîn.e Domnul ei ; căci, pentru Mine, dragostea acestui nobil şi viteaz popor, căruia am dat inima şi sufletul meu este mai scumpă şi mai preţioasă decît toate măririle care încongioară Coroana. Aceste cuvinte, des întrerupte de aclamaţiunile asistenţei, au fost urmate de urările cele mai entuziaste. Apoi Domnul, pogorîndu-se de pe Tron, a subscriş, în faţa reprezentanţilor Naţiunii, decretul de sancţionarea legii. 15 [...] 15 MOF., nr. cit., p. 1810. în continuare volumul din care reproducem aceste texte cuprinde relatări privind ,,serbarea armatei" de la 17/29 martie, precum şi primirea la Palatul Regal, în zilele de lf>/28 martie, 17/29 martie, 18/30 martie, 19/31 martie, 21 martie/2 aprilie, 22 martie/3 aprilie, 23 martie/4 aprilie şi 24 marţie/5 aprilie 1881 a înaltulu cler, Consiliului comunal al Capitalei, corpului profesoral, Academiei Române (mesajul a fost citit de Ion Ghica), junimii universitare, junimii şcolilor secundare, comuntăfii israeîite, coloniei greceşti, comunităţii evanghelice, coloniei engleze, coloniei franceze, coloniei italiene (,,cu muzica, drapele şî lanterne vene-ţiane“), coloniei ungare. Societăţii române de arme, gipnnastică şi dare la semn (preşedinte — gen. Carol Davila), Societăţii Concordia română, Societăţii ştiinţifice-literare Tinerimea română etc. etc. 311 Ceremonia încoronării de la 10 mai s In ziua de 9 mai, la orele 6 seara, două trăsuri de gală ale Curţii escortate de doua plutoane de geandarmi şi de un escadron de roşiori au mers, conform ceremonialului stabilit, la preşedinţia Consiliului de miniştri, . Preşedintele Consiliului de miniştri şi d. ministru de Finanţe au luat loc în prima trăsură, ţinînd coroanele regale pe perne de catifea roşie. D-nii miniştri de Interne, de Rezbel, de Justiţie şi de Lucrări Publice au luat loc în a doua trăsură ; iar dl. ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice aştepta sosirea cortegiului la catedrala Sf. Mitropolii.16 Pornirea cortegiului la Mitropolie a fost anunţată prin 21 lovituri de tunuri. La intrarea în biserica catedrală I.P.S.S. Mitropolitul primat încongiurat de clerul mitropolitan a primit coroanele şi le-a aşezat în faţa iconostasului, în mijlocul celor patru drapele ale armatei decorate cu Steaua României. O gardă de onoare compusă din elevi ai şcoalei militare s-a aşezat în giurul coroanelor şi I.P. S.S. Mitropolitul primat a oficiat rugăciunile de privighere. Un public numeros se adunase pe strade şi în tribune spre a asista la trecerea cortegiului de la preşedinţia Consiliului pipă la Mitropolie. La orele 8V2 drapelele armatei, însoţite de toate muzicile militare, au fost aduse la Palat unde a urmat retragerea cu facle. IVfM.LL. Regele şi Regina şi A.S. principele hereditar de Hohenzollern cu fiii săi au privit de pe balcon la această serbare militară. D. ministru de Rezbel, împreună cu toţi d-nii ofiţări generali şi superiori erau invitaţi la Palat unde se afla asemenea prezinte şi Excelenţa-Sa d. locotenent feld-mareşal Bauer, trimis extraordinar al M.S. împăratului Austro-Ungariei17 împreună cu ofiţării imperiali cari compuneau suita sa. Revărsatul zilei de 10 mai a fost salutat în Capitală prin 21 lovituri de tunuri. MM. LL. Regele şi Regina, împreună cu A.S. principele hereditar de Hohenzollern şi principii Ferdinand şi Carol au pornit Ia orele 10% din gara Palatului de la Cotroceni cu un tren al Curţii condus de directorul regal al căilor ferate şi au sosit la orele 11 la gara Tîrgovişte. întregul personal superior al căilor ferate ale Regatului a întîmpinat pe peron sosirea Maiestăţilor-Lor. .. Cortegiul regal aşteptat în curtea gării prelungindu-se pînă în Calea Griviţei, Regele a încălicat, iar Regina s-a aşezat cu A.S. principile de Hohenzollern şi fiii săi în trăsura de mare gală. ‘ Cortegiul porni atunci spre Mitropolie în ordinea următoare : Un pluton de gendarmi călări. D. prefect al politiei. Un pluton de gendarmi comandat de un ofiţăr. Un escadron de roşiori. Doi furieri ai Curţii. Mareşalul Curţii şi doi adjutanţi regali. 16 în mai 1881 preşedinte al Consiliului de Miniştri era Dimitrie Brătianu ; ministru de Finanţe, D.A. Sturdza ; ministru de Interne, Fug. Stăfcescu ; ministru de Război, gen. G. Slăniceanu ; ministru de Justiţie, Mihail. Pherekyde ; ministrul Lucrărilor Publice.'col. Nic. Dabija ; ministrul Instrucţiunii Publice, V.A. Urechia. 1/ Precizarea trimis extraordinar al M.S. împăiatului Austro-Ungarieitc lipseşte în MOF. (p. 995). Şasezecişidouă drapele ale armatei precedate de muzica roşiorilor. Majestatea-Sa Regele. Marele stat-major al armatei şi casa militară a regelui. Majestatea sa Regina cu A.S. principele hereditar de Hohenzollern şi fiii săir Ferdinand şi Carol, în o trăsură de mare gală acoperită de catifea roşie cu tor-sade 18 de argint, avînd Coroana regală dasupra. Atelagiul se compunea din opt cai cu hamuri îmbrăcate în argint şi împodobiţi cu pene în frunte, iar pe coame cu panglici şi rozete tricolore. Doi picheri precedează trăsura şi servitori ai Curţii, în livrea de mare gală, pe jos, însoţesc trăsura pe dreapta şi pe stînga. D-nul general comandant al diviziei teritoriale, călărind la dreapta trăsurii şi d-nul general-inspector al Gardei civile la stînga. Drapelul Regimentului II de roşiori din escortă, cu comandantul regimentului în dreapta şi locotenentul-colonel în stînga urmau trăsura Reginei, după care veneau ofiţării superiori ai armatei şi un pluton de ofiţări din trupele călări. Un escadron de roşiori închidea cortegiul. Trupele garnizoanei erau aşezate pe ambele laturi ale stradelor pînă la colina Mitropoliei şi dedeau onorurile militare. ^ Impozantul cortegiu a fost salutat pe tot parcursul său cu indescriptibil entuziasm de imensa mulţime care ocupa locul liber al stradelor, numeroasele tribune construite cu această ocazie, balcoanele şi ferestrele de la toate etagele caselor împodobite cu flori, verdeaţă, covoare şi pavoazate cu colorile naţionale. O adevărată ploaie de buchete şi de cununi acoperea în trecere pe Majestăţile-Lor şi* pe Augustele Lor rude. La orele 12 cortegiul regal, ajungînd la poalele dealului Mitropoliei, Majestă-ţile-Lor au fost întîmpinate de II.PP.SS.LL. mitropolitul primat şi mitropolitul Moldovei, de PP.SS.LL. episcopii eparhioţi şi înaltul cler, în vestminte sacerdotale19, de d-nii miniştri şi de d-nii preşedinţi al Senatului şi al Adunării Deputaţilor. Curtea Majestăţilor-Lor şi aceea a A.S. principelui de Hohenzollern adăstau aci, unde se afla şi un mare număr de doamne, oferind buchete de flori. Procesiunea se puse atunci în mişcare avînd în frunte înaltul cler şi urmată de drapelele armatei, în sunetul clopotelor şi al cîntărilor corului seminariilor, şi Majestăţile-Lor, însoţite de A.S. principele de Hohenzollern şi fiii săi urcară dealul Mitropoliei, trecînd prin mijlocul şirurilor delegaţiunilor judeţiane şi comunale din toată ţara cari acopereau pe amîndouă părţile colina Mitropoliei şi aclamau cu nes-fîrşite urări pe Majestăţile-Lor. Regele şi Regina, principele Leopold şi fiii săi, însoţiţi de Mitropolitul primat şi de mitropolitul Moldovei, intrară în biserică şi-şi făcură rugăciunea la icoane, înaintea cărora erau coroanele ; ieşind apoi prin portalul cel mare al catedralei, Suveranii şi Augusta Lor Familie se îndreptară spre estrada regală, în faţa căreia urma a se celebra oficiul divin. De ambele laturi ale acestei estrade frumos împodobită erau tribune în cari se afla, pe dreapta, în primul rang, corpul diplomatic avînd în cap pe Excelenţa-Sa locotenentul feld-mareşal, trămis extraordinar al M.S. împăratului Austriei şi Rege al Ungariei, iar pe stînga Corpurile Legiuitoare, înalta Curte de Casaţiune şi toate autorităţile superioare şi înalţii funcţionari ai Statului. Impre-giurul estradei regale se aflau d-nii miniştri, Curtea Majestăţilor-Lor şi a Alteţei - 18 Torsadâ, motiv decorativ în formă de împletitură, de spirală. 19 în MOF. urma «: „şi au fost primite aici;i (p. 996). 313 2] __ Bucuraţi) altădată Şale, şi în urma suveranilor erau doamnele înalţilor demnitari ai Statului şi doamnele Societăţii de binefacere Elisabeta Regina. Cei patru generali ai armatei, desemnaţi pentru acest serviciu, au adus coroanele, încongiurate de cele patru drapele, în faţa Maje$tăţilor-Lor şi atunci a urmat ceremonia benedicţiunii coroanelor slujită de II.PP.SS.LL. mitropolitul primat şi mitropolitul Moldovei, asistaţi de PP.SS.LL episcopii şi înaltul cier. Momentul benedicţiunii coroanelor a fost anunţat prin 101 lovituri de tunuri. Preşedintele Consiliului de miniştri a prezintat apoi Majestăţilor-Lor, spre subscriere, actul constatator al ceremoniei consacrării Coroanei Regatului României, care act a fost subscris şi de A.S. principele hereditar de Hohenzollern, de II.PP.SS.LL. mitropoliţii, de d-nii miniştri, de preşedinţii Corpurilor Legiuitoare, de primul preşedinte al Curţii de Casaţiune şi a fost investit cu marele sigiliu al Statului. Regele a încredinţat documentul d-lui ministru al Cultelor, spre a se păstra în arhiva Statului. Terminîndu^se, astfel, ceremonia benedicţiunii coroanelor, Majesţăţile«rLor şi Augustele Lor rude, urmate de corpul diplomatic, de d-nii miniştri şi de toţi înalţii demnitari, precum şi de doamne, au coborît colina Mitropoliei şi, înaintea coloanelor, în poalele ei, Regele a încălecat, iar Regina şi familia regală s-au suit iarăşi în trăsura de mare gală şi cortegiul s-a pus în mişcare spre a se întoarce la Palat,. în aceeaşi ordine cu care venise. Nu mai puţin sincere şi unanime au fost ovaţiunile ce Augusta Familie Regală a întîmpinat la întoarcere, din partea întregii populaţiuni, înmulţită încă în mod considerabil prin oaspeţii veniţi din'toată ţara spre a asista la această măreaţă ceremonie. Aspectul sărbătoresc al stradelor principale şi a întregii Capitale în genere se poate zice că era nemaivăzut încă pînă aci. Maiestăţile şi Alteţele Lor mulţumeau voios la aceste nesfîrşite şi unanime manifestaţiuni de iubire şi atît figura radioasă a Reginei, cit şi faţa plină de mulţumire a Regelui reflectau veselia ce Angliştii Suverani împărtăşeau în acea zi cu credinciosul Lor popor. Pe la orele 2 cortegiul regal a ajuns la Palat. Aci, Majestăţile-Lor, faţă fiind A.S. principele hereditar de Hohenzollern, au primit felicitările d-lor miniştri cu soţiile d-lor,' precum şi ale d-lor şefi de misiuni diplomatice române prezenţi în Capitală. D. D. Brătianu, preşedintele Consiliului, a adresat Maiestăţilor Lor, în numele guvernului, următorul discurs : Sire, Colegii mei şi eu suntem fericiţi, ne simţim mîndri de a fi consilierii Tronului şi de a putea prezenta Majestăţii-Voastre omagiul devotamentului nostru şi al respectuoaselor noastre felicitări în această zi mare a încoronării. Trăiască Majestatea-Voastră, Sire î Trăiască M.S. Regina ! Trăiască dinastia Majestăţii-Voastre, scumpă inimii românilor ! M.S. Regele a răspuns mulţumind guvernului pentru sentimentele sincere şi devotate ce se exprimau Sie-şi şi Reginei în această solemnă zi şi, amintind d-lui preşedinte al Consiliului că la 1877 a fosf; cel dîntîi care, în capul Senatului, a exprimat speranţa de a saluta în curînd pe întîiul Rege al României şi zicînd d-lor miniştri că contează pe devotamentul d-lor pentru a continua frumoasa sarcină ee le-a dat încrederea ţării. La care d. preşedinte al Consiliului a replicat prin următoarele cuvinte: 314 Sire, în 15 ani aţi trăit şi negaţi făcut să trăim 15 seeoil. Apoi Majestăţile-Lor au primit felicitările corpului diplomatic şi ale doamnelor ce fac parte [sic !], exprimate mai întîi de Excelenţa-Sa d. locotenent feldmareşal Bauer, trămis extraordinar al M.S. împăratului Francisc-Iosif, şi apoi de fiecare din d-nii reprezentant! ai puterilor străine acreditaţi pe lingă Curtea din Bucureşti. După aceasta au urmat felicitările doamnelor delegate ale Societăţii de binefacere Efisabeta Regina şi ale soţiilor înalţilor funcţionari. M.S. Regele a primit asemenea felicitările Comisiunii dunărene. A.S. principele hereditar de Hohenzollern a primit corpul diplomatic, care i-a fost prezintat de către decanul, contele Hoyos, ministru al Austro-Ungariei. în acest timp pornise de la Mitropolie, spre a veni la Palat, cortegiul coroanelor, în ordinea următoare : Un pluton de toate armele, avînd în frunte muzicile militare. Veteranii de la 1848. Răniţii din ultimul război. Membrii în viaţă ai Divanurilor ad-hoc. Trăsura de gală pentru II.PP.SS. mitropoliţi. D-nii membri ai Senatului cu preşedintele. Coroanele purtate de 4 generali, asistaţi de 4 coloneii, însoţite de cele 4 drapele decorate cu Steaua României. D-nii membri ai Camerei cu preşedintele. înalta Curte de Casaţiune şi înalta Curte de Conturi. Consiliul municipal al Capitalei cu delegaţiunea consiliilor comunale din Iaşi şi Craiova. D-nii membri ai Academiei, d-nii rectori ai Universităţilor din Bucureşti şi Iaşi şi d-nii decani ai facultăţilor. Funcţionarii superiori. Curţile şi tribunalele. Delegaţiunile comunale şi judeţene, purtind cocardă cu numele judeţului şi comunei. Directorii şcoalelor publice secundare şi primare şi delegaţiunea junimii universitare, cu drapelele şcoalelor în frunte; d-nii directori purtind coroanele oferite Majestăţilor-Lor de către şcoli. Corporaţiunile de meseriaşi din Capitală cu drapelele lor. Un pluton de dorobanţi încheind cortegiul. La sosirea cortegiului la Palat, d-nii generali au aşezat coroanele in faţa Tronului. împregiurul cărui era aşezate toate drapelele armatei. Aci aşteptau d-nii miniştri, II.PP.SS.LL. mitropoliţii, Corpurile Legiuitoare, înaltele Curţi de Casaţiune şi de Conturi, municipalităţile Bucureşti, Iaşi şi Craiova, Academia, rectorii şi decanii universităţilor şi înalţii funcţionari. După aceea, Majestăţile-Lor şi Augusta Lor familie, precedate de Curtea Lor, au făcut intrarea în sală şi s-au aşezat pe trpn, pe ale cărui trepte au luat loc A.S. principele hereditar de Hohenzollern lingă Regina şi principii Ferdinand şi Carol lingă Rege. D. preşedinte al Senatului20, în numele ambelor Corpuri Legiuitoare a rostit următoarea alocuţiune : 20 Dimitrie Gr. Ghioa. 315 Sire, Doamnă, Astăzi România se încoronează pe sine-şi punînd Coroana Regală pe capetele Majestăţilor-Voastre. Astăzi ea culege laurii înţelepciunii şi bravurii sale. Astăzi Viteazul ei Căpitan, care a avut nestrămutată credinţă în valoarea Naţiunii, nealterabil devotament pentru libertatea şi binele ei primeşte din minele Naţiunii şi pune pe capul său simbolul suveranităţii României, emblema stabilităţii şi asigurării viitorului^ Poartă, Sire, poartă, Doamnă, cu fală şi credinţă această Coroană Regală. Ea stă neclintită pe Capetele Voastre, căci s-a oţelit prih sîngele nostru şi s-a întărit prin devotamentul şi iubirea noastră. Urmaşii Voştri o vor purta cu aceeaşi mîndrie, cu aceeaşi tărie şi dinastia voastră va fi tot atît de naţională ca şi Voi, prin credinţa, prin amoarea românilor. Trăiască România ! Trăiască; Regele şi Regina ei ! Trăiască Dinastia ! D. preşedinte al Senatului, înaintind în faţa Tronului a depus coroana in minele Regelui şi *d. preşedinte al Camerei21 a prezentat pe aceea a Reginei. Majestatea-Sa Regele, luînd Coroana, a rostit următoarele cuvinte : Serbarea de astăzi consacră o epocă de cincisprezece ani, plină de lupte grele, de fapte mari. Sub puternicul scut al Constituţiunii, România a crescut, s-a dezvoltat, s-a întărit. Stăruinţa Naţiunii, vitejia armatei şi credinţa care am avut-o în bărbăţia poporului au împlinit dorinţele noastre cele mai ardinte1 prin proclamarea Regatului, care este garanţia cea mai sigură pentru viitor. Primesc dar cu mîndrie, ca simbol al independenţei şi al tăriei României, această Coroană, tăiată dintr-un tun stropit cu sîngele vitejilor noştri, sînţită de Biserică. Ea va fi păstrată ca o comoară preţioasă, amintind momentele grele şi timpurile glorioase ce am străbătut împreună. Ea va arăta generaţiunilor viitoare voinicia românilor din estimp şi unirea care a domnit între ţară şi Domn. Pentru Regină şi pentru Mine însă, Coroana cea mai frumoasă este şi rămîne dragostea şi încrederea poporului, pentru care n-avem decît un gînd : mărirea şi fericifea lui. Să ne unim, dar, în faţa acestor steaguri, cari au strălucit pe cîmpul de onoare ; în faţa acestei Coroane, emblemă a Regatului, împregiurul căreia Naţiunea strîngă-se ca ostaşii împregiurul drapelului ; în faţa acestei manifestări pentru care ţara întreagă a alergat în Capitală, spre a fi martoră acestei zi fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre şi care va găsi un răsunet puternic în acest loc sînţit prin proclamarea celor mai însemnate acte. Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuţile sale civice şi militare ! In momentul cînd Majestatea-Sa a adresat căldurosul apel de unire a tutulor' românilor împregiurul Coroanei Regatului, Regele a rădicat Coroana dasupra capului său şi urări entuziaste şi nesfîrşite ale asistenţilor au salutat cuvintele Regale şi mişcarea Regelui care însoţea aceste cuvinte. După aceasta Corpurile cari au adus Coroanele s-au retras, rămîind în sala Tronului II.PP.SS.LL. mitropoliţii. d-nii miniştri şi d-nii preşedinţi ai Corpurilor Legiuitoare. Majestăţile şi Alteţele Lor reluînd Ioc pe Tron a început defilarea delega- 21 C.A. Rosetti. 316 ţiunilor judeţiane şi comunale, în număr de aproape 4 000 delegaţi, cari au/ trecut in ordinea următoare : Ilfov, Iaşi, Dolj, Argeş, Botoşani, Brăila, Bacău, Buzău, Covurlui, Constanţa, Dîmboviţa, Dorohoi, Fălciu, Gorj, Ialomiţa, Mehedinţi, Muscel; Neamţ, Olt, Putna, Prahova, Roman, Romanaţi, Rîmnicu-Sărat, Suceava, Tutova. Teleorman, Tecuci, Tulcea, Vîlcea, Vlaşca, Vaslui.22 * Fiecare judeţ era anunţat de d. ministru de Interne cînd ajungea în faţa Tronului şi fiecare delegaţiune, avînd în frunte drapelele sale şi cununele cari le depunea la picioarele Tronului izbucnea intr-un entuziast ura la vederea Auguştilor şi Iubiţilor Suverani, căror remitea adresele sale de felicitare. Trecerea acestui impozant defileu înaintea Tronului, a reprezentanţilor veniţi din toate comunele şi din toate unghiurile ţării a fost unul din momentele cele mai frumoase ale serbării şi era 6 adevărată mîndrie a vedea bărbăteasca şi vioaia populaţiune rurală, în pitoreştile sale porturi de munte şi de cîmp, amestecată cu costumele orientale ale populaţiunelor Dobrogei, iar, pe faţa tutulor, energia unită cu blîndeţea şi inteligenta pricepere a solemnului act naţional care se serba în acea zi. Mai bine de o oră şi jumătate a durat acest defileu, care n-a încetat a face să răsune sala Tronului ;de cele mai entuziaste aclamări. După trecerea celei din urmă deputaţiuni, Majestăţile şi Alteţele-Lor s-au retras din sala Tronului, iar delegaţii s-au îndreptat spre Şosea, unde, lingă palatul monetei le era pregătit un mare ospăţ oferit de Capitală. Pe la orele o M.S. Regele, însoţit de adjutantul de serviciu, a mers de a asistat cîtva timp la acest ospăţ undo a fost, asemenea, primit cu indescriptibile urări şi ovaţiuni de către delegaţi, adine mişcaţi de această neaşteptată şi Augustă vizită, şi Regele a binevoit a se întreţine în modul cel mai afabil cu mulţi dintre aceşti reprezentanţi şi, mai ales, cu acei ai numeroasei şi muncitoarei clase agricole. Seara, toată Capitala era splendid iluminată, astfel că stradele principale, fiind dată şi anîmaţiunea nemaipomenită a lor, păreau un imens salon. La .9 ore două trăsuri ă la Daumont în cari au luat loc, în cea dîntîi, M.S. Regele cu principele Ferdinand, în cea d-a doua M.S. Regina cu A.S. principele de Hohenzollern şi principele Carol, au pornit de la Palat, precedate de d. prefect al Poliţiei şi urmate de trei alte trăsuri în cari erau Curtea Majestăţilor şi Alteţelor Lor şi au percurs Calea Victoriei, Bulevardul, strada Lipscani, pînă la Piaţa St. George ; apoi, întoreîndu-se, s-au îndreptat, prin calea Griviţei, spre calea Tîrgoviştei, care pnezenta un aspect feeric. De aci Majestăţile şi Alteţele-Lor s-au înapoiat la Palatul de la Cotroceni. Tot timpul cît a durat preumblarea Auguştilor Suverani la luminaţii, aclama-ţiunile entuziaste ale populaţiunii înţesate pe strade n-au încetat. Serbarea acestei zile solemne a fost favorizată de timpul cel mai plăcut şi norii de ploaie, ce păreau 22 Erau repezentaţe toate cele 32 de judeţe care alcătuiau regatul român în 1881, cu două mai multe decît în 1877 (Constanţa şi Tulcea) şi cu trei mai puţine (cele din sudul Basarabiei : Cahul, Bolgrâd şi Ismail). ,Vechiul local al Monetăriei Statului, situat pe Şoseaua Kiseleff, la începutul acesteia dinspre Piaţa Victoriei, aproximativ peste drum de clădirea Institutului Geologic de astăzi. 317 a ameninţa un moment, s-au împrăştiat. Ordinea cea mâi perfectă a domnit preta*, tindenea eu toată imensa afluenţă de lume ce se adunase îrt acea ii în Capitală. N^a fost de faire^strat nici o neorînduiâlă, nici un accident regretabil şi exemplara bunăvoinţă şi Înţelepciune a publicului a înlesnit ea singură menţinerea bunei reguli.24!...] 14 martie şi 10 mai 1881. Actele privitoare la proclamarea Regatului Român şi ceremonia încoronării MM.LL. Regelui şi Reginei* Bucureşti^ Tipografia Thiel & Weiss, Palatul Dacia-România, 1882, p. 1-9; 11—15 şi 34—39; cota lă Biblioteca Academiei Române : III 122 799. 24 Ceremonia încoronării. 10 mai 1881, MOF., nr. 32, 14/26 mai 1881, p. 995**» 999. în volumul dupâ care am reprodus textele de iftăi sus Urmează două relatări ofidâie privind „defilarea cortegiului istoric şi carelor alegorice “ de la 11/23 mai şi .defilarea armatei" de la 13/25 mai 1881, momente despre care s-a amintit destul de amănunţit în cuprinsul acestei lucrări, în cap. „Afttil 1881“ (v. p. 94*-*97 şi notele aferente, p. 116—ilt). ZiUâ de 10 Măi, care â fost sărbătorită ca zi naţională a României pînă în anii instaurării dictaturii comuniste căpăta astfel, o dată cu ceremonia încoronării (stabilită nu întîmplător la 10/22 mai 1881), o nouă semnificaţie, pe lingă cele două mai vechi : „aniversarea suirii pe tron ă Măriei-Sale Domnului şi a proclamării independenţei" (TEL., nr. 2117, 10 mai 1879, p. 2), acest din urmă eveniment petrecîiidu-se însă la 9/21 mai 1877 şi nu lâ 10 mai, cum se credea .uneori ; v. declaraţia lui Mihail Kogălniceanu în Parlamentul României : „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare. Avem Domn de sine stătător../4 (Adunarea Deputaţilor. $edinţa de la 9 măi 1877, MOF., nr. 118, 28 mai/8 iunie 1877, p. 3451). 318 INDICE DE NUME DE PERSOANE * A esenţe, August ON: 108 Adam, Petre : 198 Adrian* Gheorghe : 202 Agarici, Ion : 138, 150, 161 Agioglu, A : 306 Albu (locotenent. 1884) : 179 Alcalţty. Leon : 97 'Alecsandri. Vasile : 12. 18. 39. 43, 58, 64, 68, 69, 71, 75, 79, 80, 84, 90, 92, 105, 111, 114, 117, 125, 154, 164, 167, 175, 178, 194, 202, 208, 216, 221, 234, 309, 310 Alexandrescu, G.S. : 199 Alexandrescu, Gr. (doamna) : 236 Alexandrescu, Ion : 52 Alexandrescu—Guranda, Mihai (Mişu) : 193 Alexandru I Pavlovici (ţarul Rusiei) : 274 Alexandru al II-lea (ţarul Rusiei) : 13, 17, 20, 27, 32, 35, 37, 38, 43, 50, 87, 91, 93, 112, ll3, 115, 230, 294, 295, 296 Alexandru al IÎI-lea (ţarul Rusiei) : 112 Alexandru de.Battenberg (Alexandru I, cneaz al Bulgariei) : 56, 67 Alexescu, î. : 198 Alexianu, G. : 40 Alexianu, George : 122 Atexifct, N : 109 • Aman, Theodor : 96, 130,131 Amărăscu, Ştefan : 198 Aftdrâssy de Csik Szerit-Kirâly, Qyulâ * 20, 39, 40, 43, 56, 67, 20l 268, 260, 272, 277, 278, 281, 284, 287, 289 Aridreescu, G.N. : 198 Andreevici, Evsevie : 67 Andronescu, Gr. : 199 Aiiestin, Iod : 13*7, 147 Angelescu, C. : 75 Anghel, D : 166 Anghelescu, Al: 119 Anghelescu, George : 46, 131, 139, 142 Antonescu, G. : 198 Antoriesdu, V : 199 Antonovici, A vedic : 137,148 Arbure, Zamfir C : 49, 58, 70, 205, 224 Argetoianu, Constantin : 6, 111, 112, 126, 166, 218, 237 Arghiropolu, Em. : 201 Argus : v. Delavranceâ, Bârbu Ştefă-nescu Aricescu, Apostol : 155, 169 Aricescu, C.D. : 155 Aricescu, Tudor : 155 Arion, C.C. (Costică) : 103, 125, 130, 139, 203, 206, 219, 222, 240 Arion, Eraclie : 14, 34 * Numele fegelui Carol I $i al reginei Elisabeta au fost Înregistrate în indice şi atunci cînd apăreau în text sub forma : Prinţul, Prinţesa. Regele. Regina, Măria-S^. Măria-Ta etc. Constantin Bacaibaşa nu a fost cuprins în acest indice decît atunci cînd el este personaj din epocă sau autor al unor articole publicate în perioada la care se referă însemnările sale memorialistice. 319