[364] Vb Epistoliia Domnului nostru, lui Isus Hristos. Învăţătură pentru sfînta duminecă Epistoliia Domnului nostru, lui Isus Hristos, carea o au tremis din ceriu pre pămînt întru sfînta cetate în Ierosalim. Într-o zi de miercuri căzu o piatră din ceriu, mică era în vedeare, iară de greotatea ei nime nu putea spune şi nime nu o putea rădica. Atunci sfîntul patriiarh Ioanichie au adunat vlădicii şi călugării, popii şi diaconii, şi au făcut rugăciune în 3 zile şi în trei nopţi în beseareca lui Solomon, în sfîntul Sion, în Ierosalim, cu frică şi cu cutrămur. Şi atunci au ieşit glas din piatră şi zisă: „Luoaţi piatra!” Şi o luo sfîntul patriiarh cu blagoslovite mînule lui şi află aceaste cuvinte scrisă în piatră, de zicea : „Aceasta epistolie tremiţ la voi, oamini creştini, şi pentru voi am tremis şi cea dintîiu şi nu v-aţi întors să vă pocăiţi, cum v-am zis şi v-am porîncit eu cu cuvinte dumnezăieşti. Că eu pentru păcatele voastre am tremis pre voi alte limbi păgîne de v-au robit şi v-au legat şi v-au bătut şi v-au prădat, şi voi nu v-aţi întors să vă pocăiţi de păcatele voastre ceale reale şi să vă înturnaţi la direptate şi necum să faceţi voi mai mult bine întru numele mieu. Ce nice cuvintele Evanghelii meale n-aţi ascultat, că ceriul şi pămîntul va treace, iară cine au auzit şi va face cum am porîncit eu, acela om nu va peri în veaci. [365] Că pentru păcatele voastre şi pentru sfînta duminecă am tremis spre voi, oamini creştini, ierni reale şi zăpadă mare şi ger tare şi vînturi groznice şi tunete şi fulgere cu foc şi foaşe cu grindine şi ploaie cu piatră şi ape fără de nice o trabă şi moarte în oamini şi boală fără milă în dobitoace. Încă şi alte seamne multe v-am tremis voao, pentru păcatele voastre. Că ce nu vă pocăiţi de faptele voastre ceale reale, dievoleşti? Şi pentru ce lucraţi sfînta duminecă şi aleageţi dumineca de vă pîrîţi şi vă sfădiţi şi vă duceţi în cale cu cară şi cu boi? Şi sfînta duminecă vă duceţi în băuturi şi în uspeaţe şi în tîrguri. Şi voi sfînta duminecă nu meargeţi la besearecă, să vă rugaţi cu lacrămi şi cu credinţă direaptă şi cu inimă curată. Şi sfînta duminecă să o sfinţiţi cu jirtvă şi cu alămojnă şi cu dar. Ce sfînta duminecă voi o aţi lăpădat şi o aţi lăsat şi nu o ţineţi cu direptate. Deci pentr-aceaea eu am vrut să vă pripădesc în pămînt de multe ori, pentru sfînta duminecă. Ce eu iară m-am milostivit şi m-am întors pentru rugăciunea Maicei meale şi pentru sfinţii apostoli şi pentru îngerii miei v-am îngăduit şi nu v-am pierdut, ce mi-am întors mîniia pentru oaminii cei direpţi şi pentru voia săracilor şi a mişeilor ce strîgă după voi să-i miluiţi întru numele lui Dumnezeu. Şi eu iară v-am dat voao vin şi grîu şi unt şi toată dulceaţa, de v-aţi săturat, şi iară petreaceţi în faptele voastre ceale reale şi drăceşti. Deci eu pomilor voştri le dau rod şi viile voastre şi holdele voastre le rodesc. Şi iară să uscă şi le piiare roada pentru păcatele voastre şi pentru ce lucraţi sfînta duminecă. Apele eu le vărs fără măsură şi iesu afară din locurile [366] lor. Şi izvoarăle iară să uscă pentru faptele voastre ceale reale şi pentru ce nu ţineţi sfînta duminecă. Dară pentru ce nu socotiţi să faceţi direptate şi sfînta duminecă să o ţineţi? Că toate limbile cealea ce n-au leage şi leagea lor o fac şi o ţin, iară eu voao v-am dat leagea mea şi poruncile meale şi nice una nu ţineţi, ce mi-aţi spurcat botezul mieu cu faptele voastre ceale dievoleşti, dară căci lucraţi şi faceţi rău sfînta duminecă. Nu ştiţi voi că sfînta duminecă am trimis pre arhanghel Gavril în cetatea Nazaretului, la sfînta Mariia, de i-au spus bucurie de împeliţarea mea? Şi nu ştiţi voi că sfînta duminecă m-am botezat de la Ioan în apa Iordanului şi v-am dat voao leage să vă curăţiţi păcatele cu botezul mieu? Şi nu ştiţi voi că sfînta duminecă am învis din morţi şi pre Adam din iad l-am scos la viaţă şi la lumină? Şi voi tot nu faceţi porîncile meale, ce sîmteţi ca şi păgînii. Şi nu ştiţi voi că sfînta duminecă voiu giudeca toate limbile şi toţi oaminii, şi viii, şi morţii, şi voiu da fiecăruia om plată după lucrul lui? Deci pentru păcatele voastre şi pentru ce lucraţi şi faceţi hămişaguri sfînta duminecă, nu vă teameţi voi că să va deşchide pămîntul şi vă va înghiţi vii şi veţi cădea în fundul iadului? Că s-au depărtat Dumnezeu de voi. Dară cum veţi putea răspunde la zuoa de giudeţ înaintea lui Dumnezeu, deacă nu vă pocăiţi şi să vă lăsaţi de faptele dracului, de pizmă, de mînie, de curvie, de furtuşag, de nărav rău şi de minciuni? Că voi simteţi făţarnici şi minciunoşi şi nu iubiţi direptatea lui Dumnezeu, ce giuraţi tot hamiş, şi vă blăstămaţi, şi iubiţi nedireptatea şi alte hămişaguri. Deci pentr-aceaea eu vă voiu lăpăda dinaintea mea, deacă nu vă întoarceţi din păcatele voastre, şi vă voiu arunca în focul cel nestîns şi în tunearecul cel neluminat. [367] Că eu sîngur Dumnezeu m-am giurat pre mîniia mea cea direaptă şi pre scaunul mieu cel înalt şi pre văşmîntul mieu cel sfînt că de nu veţi ţinea sfînta duminecă şi de nu vă veţi lăsa de păcate, eu vă voiu lăpăda şi vă voiu bate pre voi pentru ce lucraţi sfînta duminecă şi trageţi cu dobitocul vostru. Şi blagoslovenie nu vă voiu da! Ce să fie blăstămat acela om ce va lucra de sîmbătă din al noole ceas, pînă luni în răsăritul soarelui. Iară miercurea şi vinerea să le postiţi de peaşte şi de carne şi să le agiunaţi şi să daţi milostenie săracilor, că aşea vă voiu milui şi vă voiu scoate din iad. Că eu v-am dat voao dulceaţa pămîntului să mîncaţi şi nu vă agiunge, ce miercurea şi vinerea voi mîncaţi peaşte şi carne. Blăstămat să fie acela om ce mănîncă carne miercurea şi vinerea şi să fie în focul cel nestîns. Că eu, Dumnezeu, m-am giurat pre scaunul mieu cel înalt şi pre văşmîntul mieu cel sfînt că eu nu voiu tremite la voi altă scriptură. Ce să veţi lucra sfînta duminecă mai mult şi să nu vă veţi înturna din păcatele voastre, eu voiu deşchide închisorile ceriului şi voiu ploia pre pămînt ploaie de foc cu singe şi cu grindine şi cu cărbuni de foc, de vă va arde pre voi. Şi holdele voastre şi agonisitele voastre le voiu bate cu piatra; şi viile voastre şi pomii voştri-i voiu strîca cu brumele şi cu gerul. Şi dobitoacele voastre le voiu omorî şi le voiu potopi cu moartea şi cu halalul. Şi voiu tremite şi voiu lăsa pre voi fieri sălbateci şi şerpi cu arepi şi lei şi scorpii cu gurile căscate, de vă vor mînca şi vă vor înghiţi pre voi. Atunci veţi mearge voi la mormintele morţilor voştri şi veţi strîga: „Ieşiţi, voi, morţi, din morminte, să întrăm noi vii!” Că atunci voi nu veţi putea răbda certarea şi zbiciul lui Dumnezău. [368] Şi atunci voiu lăsa întunearec pre voi şi voiu tremite pre voi tunet cu foc din ceriu să vă arzu, ca să nu auzu eu plînsul vostru, să vă miluiesc. Şi deacă nu vă veţi lăsa de păcate şi să nu lucraţi sfînta duminecă şi să viniţi la besearecă, să vă rugaţi lui Dumnezeu cu lacrămi şi cu suspini, iară vă voiu bate pre voi cu foametea şi cu snuşigul. Şi feciorii voştri şi featele voastre şi pruncii voştri vor leşina şi vor muri de foame. Şi voiu aduce pre voi războaie şi oşti şi limbi nemilostive. Şi cu arma vă vor omorî pre voi şi vă vor împuţina şi vor luoa şi vor mînca ce aveţi voi. Şi vă vor călca pre voi şi vă vor înteri. Şi frică şi cutrămur şi nevoie ca ceaea voiu lăsa şi voiu slobozi pre voi, cîtu veţi zice: „Munţilor şi dealurilor, cădeţi pre noi şi ne acoperiţi, că noi nu putem răbda mîniia şi zbiciul lui Dumnezeu!”. Şi să nu vă veţi înturna din păcate, eu vă voiu bate şi vă voi pripădi în pămînt şi vă voi sodomi ca Sodomul şi ca Gomorul. Şi veţi peri şi cu trupul, şi cu sufletul. Pentr-aceaea eu, Dumnezeu viu din ceriu, am tremis această scriptură voao, oaminilor de pre pămînt, cum să o priimiţi şi să o ascultaţi şi să vă înturnaţi din păcate. Şi să postiţi miercurea şi vinerea şi să nu lucraţi sfînta duminecă. Şi să nu îmblaţi cu boi prinşi, ce sfînta duminecă să meargeţi la besearecă, să vă rugaţi lui Dumnezeu şi să ascultaţi cuvîntul lui Dumnezeu. Iară vai de acela om şi acela creştin ce nu o va priimi şi nu o va asculta această scriptură, că acela om va mearge în munca de veaci! O, vai de aceia oamini ce suduiesc beseareca şi preutul, că nu suduiesc beseareca şi preutul, ce suduiesc pre Dumnezeu! O, vai de aceia oamini ce fac păcate cu rudeniia sa sau cu cumătra sa! O, vai de ceia oamini ce nevoiesc să să [369] îmbogăţască din munca altuia! O, vai de acela om ce să suduiaşte şi să dă elu cu gura sa dracului! O, vai de acela om ce opreaşte plata lucrătoriului şi nu plăteaşte slugei sale! O, vai de ceia ce facu curvie la mănăstiri şi la beseareci! O, vai de ceia oamini ce deacă vin la besearecă, iară gîndul lor nu easte la besearecă, ce le easte la faptele dievoleşti şi numai ce închidu ochii şi adormitează în besearecă! O, vai de părinţii ce nu-şi învaţă feciorii să meargă la besearecă sfînta duminecă! O, vai de ceia oamini ce nu cinstesc sfînta cruce şi nu postesc sfintele posturi şi nu ţin sfintele sărbători! Şi voi, creştinii lui Dumnezeu, să fiţi harnici şi să vă ispovediţi de păcate şi să vă cuminecaţi şi să luaţi sfînta nafură cu dragoste şi cu veselie, că acela om va fi blagoslovit la împărăţiia ceriului. Şi de va avea păcate, îndată le va ierta şi le va da raiul. Şi blagosloveniia lui Dumnezeu să fie pre acela preut ce va avea această scriptură şi pre aceaea besearecă ce să va ceti ceteniia sfintei dumineci. Pentr-aceaea, fraţilor creştini, ascultaţi cuvîntul lui Dumnezeu şi viniţi la besearecă şi cinstiţi sfînta duminecă cu rugă şi cu milostenie, cu lucruri bune, ca să aveţi viaţă de vecie şi să dobîndiţi împărăţiia ceriului carea noi toţi să o dobîndim prin Isus Hristos, Dumnezeul nostru, amin.