[353] Va

      Trimis-au Domnul nostru Isus Hristos din ceriu epistolie, 


      Epistoliia a totă epistoliia au trimisu Domnul nostru Isus Hristos din ceriu întru sfîntă cetate în Ierusalimu, în dzi de mercuri. Făcură cuvîntu şi făcură rugăciune cu frică şi cu cutremuru, ce au fost în sfîntul Sion în Ierusalimu. Şi aşea easte adevărată epistoliia, că au cădzut o piatră din ceriu, ce mică era în vedeare, iară foarte era grea, cîtu nime nu putea să o rădice. 
      Această piatră a cădzut la Vitfleaimu şi era aceastea cuvinte scrisă dumnedzăieşti într-însa şi nu putea nime să o rădice sau să o clătească. Atuncea sfîntul patriiarhu Ionichii adunat-au vlăidicii şi călugării, popii şi diiaconii şi au făcut rugă 3 dzile şi 3 nopţi şi cu postu. 
      Atunci au ieşitu glasu din piatră şi au dzis: „Luoaţi piatra!” Şi o au luotu sfîntul patriiarhul cu blagoslovite mînule [354] lui şi o au întorsu şi au aflatu aceastea cuvinte scrisă în piatră şi gice: 
      „Aceasta epistolie trimiţu la voi, creştinilor. Şi pintru voi amu trimisu şi cea dintîie şi nu v-aţi întorsu să vă pocăiţi, că v-amu dzis şi v-am poruncitu cu cuvintele dumnedzăieşti. Şi amu trimisu pre alte limbi de v-au legatu şi v-a bătut şi nu v-aţi întors să vă pocăiţ de faptele voastre ceale reale şi să viniţi la calea cea dereaptă, ce nice cuvintele Evangheliei n-aţi ascultatu. Că ceriul şi pămîntul va treace, iară cuvintele meale nu vor trece. Iară cine au audzitu şi va face cum amu poruncit nu va peri în veci. 
      Trimis-amu iernile şi omăturile şi geruri şi vînturile şi piatră şi lăcuste şi omide şi ape fără de treabă şi moarte în oamini şi boală în dobitoace. Şi multe seamne v-amu trimisu voao, oaminilor, pintru sfînta duminecă şi nu v-aţi pocăitu de faptele voastre ceale reale devoleşti. Şi v-amu datu vinu şi grîu şi untu şi toată dulceaţa, de v-aţi săturatu. Şi iară petreaceţi în faptele voastre ceale reale. Şi amu vrut să [355] prăpădescu pămîntul cu toţi oaminii pintru sfînta dumirecă, ce m-amu întorsu pintru rugăciunea Maicei meale şi pintru sfinţii apostoli şi pintru îngerii miei v-am îngăduitu şi nu v-amu perdutu, ce mi-amu întorsu mîniia mea pintru oaminii derepţi şi pintru văduo ce strîgă după voi. Şi voi nu-i miluiţi pre săraci, ca să vă iertu şi eu păcatele voastre carele faceţi voi, deaci să vă rodescu viile, să le dau rodu şi iară să să usuce pintru faptele voastre ceale reale, apele să le vărsu fără măsură, să iasă din locurile lor şi izvoarăle să să usuce, totu pintru faptele voastre cealea ce faceţi voi.
      Deaci că ce nu socotiţi să faceţi dereptate, că toate limbile cealea ce n-au leage leagea lor au facut şi o ţinu, iară voao v-amu datu leagea mea şi poruncile meale şi nice o poruncă n-aţi păzitu, ce mi-aţi spurcatu botedzul mieu cu faptele voastre ceale divoleşti. Şi nu cunoaşteţi, ocarnicilor, că [356] în sfînta dumirecă amu învisu din morţi şi pre Adam din iad l-am scos? Şi nu cunoaşteţi, ocarnicilor oamini, că în sfînta duminecă amu trimis pre arhanghelu Gavrilu în cetatea Nazaretului la sfînta Marie, de i-au spus bucurie de vecie, împeliţarea mea? Şi nu cunoaşteţi că în sfînta duminecă m-amu botedzatu de la Ion la apa Iordanului, ca să vă dau leage, să vă curăţiţi păcatele cu botedzul mieu? Şi voi totu nu faceţi poruncitele meale, ce sinteţi ca şi păgînii. Şi nu cunoaşteţi că în sfînta dumirecă voiu să giudecu viii şi morţii, să dau căruiaşi după lucrul lui? 
      Ce sinteţi de călătorie de scripturile meale şi vă pîrîţi unul pre alaltu şi daţi bani cu dobîndă, ca şi păgînii. Totu diiavolului sinteţi. Trudiţi şi nu cunoaşteţi, de cuntiniţi şi opriţi munca altuia, călcători de sfînta cruce, învrăjbitori, ascultători altuia. Şi faceţi vrajbă şi [357] sinteţi răi, pizmaşi şi suduiţi săracii şi rîvniţi unul altuia şi suduiţi vecinul şi lu băgaţi în mînule răilor, căce iubiţi întunearecul şi lăsaţi lumina şi nu vi-i frică că să va deschide pămîntul, de vă va sorbi vii. Pintru realele voastre s-au depărtatu Dumnedzău de la voi. Deaci ce cuvîntu aveţi a gice la dzuoa de giudeţu, de nu vă veţi părăsi, să vă pocăiţi, de să vă lăsaţi de toate faptele divoleşti, de pizme, de năravuri, de curvie, de furtuşagu, unul despre alaltu? Că sinteţi minciunoşi şi nu iubiţi dereptatea şi vi-i urîtă şi vă giuraţi spre numele mieu strîmbu. Şi sinteţi blăstămaţi şi vi-i dragă mîndriia şi nu iubiţi unul pre alaltu şi să faceţi bine, ce alte socoteale reale faceţi. 
      Deaci de vă veţi pocăi şi carii vor face bire să-i dau parte de împărăţiia mea şi raiul şi blagosloviia mea. Iară cari au [358] făcut rău, să-i leapădu şi să audză cuvîntul cel înfricoşeatu de la mine: „duceţi-vă, blăstămaţilor, în focul nestînsu!” Că m-amu giuratu, singuru Dumnedzău, pre mîna mea cea dereaptă şi pre scaunul meu cel înaltu, că, de nu veţi păzi sfînta duminecă de toate păcatele şi de totu lucrul, vă voiu lepăda pintru lucrurile ce lucraţi întru sfînta duminecă şi blagoslovenie să nu vă dau. Ce blăstămatu să fie totu omul cela ce va lucra simbătă din alu 9-lea ceasu pînă luni, în răsărita soarelui sau cine va face păcate într-acela ceasu să fie blăstămatu acela om! În focul nestînsu să fie acela om! 
      Iară merrcuri şi vineri mulţămiţi numelui mieu, că acealea vă voru scoate din iadu. Şi să faceţi cum să cade la strini. Şi v-amu dat dulceaţa pămîntului iaca să mîncaţi şi nu vă agiunge, mîncaţi peaşte mercuri şi vineri, iară sinteţi bucuroşi să mîncaţi şi carne. Blăstămat să fie acela om şi gîndul lui şi maţele lui, carele mănîncă peaşte mercuri şi vinerea, alegîndu cîndu vor fi praznice şi dzile dezlegate! 
      Şi mă giuru pre sfînt scaunul cel înaltu şi pre creaştetul mieu cel neatinsu că nu voiu mai trimite altă epistolie ca aceaea dintîie şi ca aceasta, ce voiu deşchide închisorile ceriului şi voiu ploia pre pămîntu ploaie de focu, [359] de va arde totu în luna lui făurariu în 12 dzile şi voiu ploia în luna lui prieri singe în 8 dzile şi focu. Şi viile să vor potopi şi voiu trimite ferile sălbatece, de vă voru mînca. Deaci să strîgaţi unul pre altul şi să strîgaţi pururea morţilor să iasă ei din morminte, să întraţi voi, vii, că nu veţi mai putea răbda certarea lui Dumnedzău. 
      Şi iară dzic să facă lumina să fie dzi întunecată şi să vă trimiţi treasnete din ceriu şi să vă miluiescu, nice să audzu pre cei fără de leage, prentru sfînta duminecă. Deaci ascultaţi ce vă învăţu, ca să nu vă arzu pintru sfînta dominecă. Şi v-amu datu binele de pre pămîntu de mîncaţi şi voi totu vă faceţi neînţelegători şi minciunoşi şi grăitori de rău, de vă pîrîţi unul cu altu ca şi antihriştii şi sodomliianii. Şi nu veţi să vă întoarceţi, anaftima să fiţi! Şi feciorii voştri vor leşina de foame. [360]
      Şi mă giur pre numele maicei meale şi pre sarafimii miei şi pre Ion Botedzătoriul cum nu easte scrisă aceasta epistolie de mînă de om, numai de părintele mieu din ceriu. Şi cine să va afla fără ispravă şi pizmariţ şi va gice cum să fie scrisă de mîră de om aceasta ipistolie şi scoasă de mîră omirească, să fie petreacerea lui cu diiavolul şi cu Iuda şi să fie anaftema şi să i se întoarcă casa, să i să răsipască cum au peritu Sodomul şi Gomorul şi să fie în focul nestînsu cu diiavolul şi cu sodomliianii şi gomorăeanii. Şi carii nu să voru pocăi, sufletele acelora date vor fi diiavolului şi cine nu va cinsti şi ceti cu toată irima aceasta epistolie, ce va gice vrunul că easte minciunoasă, multu răul va afla pre acela om. 
      Şi carele suduiaşte besăreca sau pre preutu şi pre călugăru nu suduiaşte pre preutu şi pre călugăru, ce suduiaşte pre Dumnedzău. Sau cîndu suduiaşte sluga pre stăpîn-său, nu suduiaşte pre stăpîn-său, ce suduiaşte pre Dumnedzău, aceştea oamini care facu aceastea fapte, să i să vearsă maţele ca Ariei. 
      Vaidi de aceia ce facu păcate cu rudeniia sa sau cu cumătră-sa! Vaidi de ceia ce tragu din viia sau de moşie, să să îmbogăţască cu munca altuia! Dară tu, sărace oame, mîre [361] vei muri şi le vei lăsa toate şi vei mearge în focul nestînsu. Vaide de cela ce-şi giuruiaşte sufletul cu blăstămul diiavolului! Vaidi de cela ce opreaşte plata lucrătoriului! Vaidi de ceia ce fac la mănăstiri curvie! Vaidi de ceia ce vinu la besărecă, iară gîndul nu easte la dinsu, ce easte la faptele dievoleşti! Aceia oameni anaftema să fie şi în iadul fără fundu! 
      Şi urgisitu cela ce nu o primăscu ipistoliia aceasta cu toată irima, oare om, oare călugăru, oare cărtulariu să o cetească în toate duminecile la besărecă şi să o scrie, să o trimaţă în toate locurile, să o cetească înaintea creştinilor. Vaidi de preutu şi creştinii şi cărturarii cine va ascunde vrun cuvîntu dintr-această epistolie! Iară cela ce o va primi cu toată voia şi cu vesălie să mulţămască acestor cuvinte, să fie blagoslovit şi va fi la împărăţiia mea şi să va fi şi cărtulariu, de ară avea păcate cîtu-i părul capului, îndată le voiu ierta şi le voiu luoa de la dînsul! 
      Şi nu cunoşteţi, ocarnicilor oamini, că de nu voiu ploia pre pămîntu, toate să vor usca ce aveţi, întoarcă-să şi marea, să [362] fugă înainte. Şi nu cunoaşteţi că eu sintu în ceriu, pre pămînt? Dară încătruo gîndiţi să fugiţi de mine? 
      Şi vini glasu din ceriu şi dzise aşea: pre numele maicei meale şi pre apostolii miei, că nu-i scrisă aceasta epistolie de mînă de om, ce numai de mine din ceriu şi o amu trimisu voao pre pămîntu cum v-amu trimisu şi întîi, ca să vă întoarceţi să vă pocăiţi şi să vă iertu şi eu păcatele voastre. Deaci vaidi de preutu ce va cînta leturghie şi va avea mînie pre cineva cîndu bea sfînta cumirecătură! Cum nu să aprinde gura să să răsipască cîndu cîntă acela leturghie, ce cîntă îngerii şi să rogă pintru dînsul. 
      Şi să ştiţi şi aceasta: că carele va da flămîndului să mărînce şi sătulului să bea şi pre strinu să ducă în casă să-i sature şi să-i sălăşluiască, şi eu vă hrănescu pre pămînt, în ceriu să fiţi la împărăţiia mea şi în raiu cu mire. 
      Vaidi de părinţii ce nu-şi învaţă feciorii să meargă la besărăcă simbătă sara şi dumirecă demireaţa! Şi să fiţi harnici şi să vă ispovediţi şi să va cumirecaţi şi să luoaţi sfînta nafură cu dragoste şi cu vesălie! [363]
      Şi eu, patriiarhul Irusalimului, mulţemăscu lui Dumnedzău că amu pututu de amu dezlegatu cuvintele lui Dumnedzău ceale scrisă în piatră cu darul Duhului Sfînt şi mă rogu lui Dumnedzău să dea vedeare ochilor oaminilor şi-n irimă curăţie, să fimu harnici, noi, creştinii, să o cumpărămu aceasta epistolie, de veţi avea pre ce o cumpăra. Să nu ai, încă vindeţi ceva din casăle voastre şi să o cumpăraţi. Cine o va cumpăra şi o va izvodi, acela va fi la împărăţiia ceriului, să fie blagoslovit acela om şi blagosloveniia lui Dumnedzău să fie pre acela om acum şi pururea şi întru veacii veacilor, aminu.