[378] VII 
     
     
     Această sfîntă ipistolie ci au căzut într-o piiatră din cer din trăsnit în Ţara Bătrînilor, în Muntile Maslinilor, la Irusalim. Şi aflîndu-să di un cuvios părinte călugăr, anume Timofteiu, şi neputîndu ca să să apropie di dînsa, că era putere dumnezăiască într-însa şi lumina ca soarile, deci au făcut ştire patriarhului din Ierusalim.
     Şi, făcînd ştiri, au mersu însuş patriarhul la ace piatră şi, niputîndu-să să să apropie di dînsa, s-au întristat foarte. Şi îndată au îngenunchet şi au rădicat mîinile cătră părintile cerescu şi l-au rugat pre Domnul Dumnezău cu mare plîngere şi tînguire. Şi au venit glas din cer zicînd: „Rugaţ pre milostivul Dumnezău cu tot sufletul şi cu toată inima voastră şi aşa vă veţ apropie de această sfîntă piatră”. 
     Atunci patriiarhul îndată au făcut ştire întru toată Palestina Ierusalimului şi au adunat toţi arhiereii şi toţi părinţii din toate părţile Ierusalimului şi au mersu la ace luminată piatră şi făcîndu rugăciune mare cătră Dumnezău trii zile şi trii nopţi cu genunchile la pămînt, lăcrămînd din toată inima. Şi îndată iarăş au venit glas din cer zicîndu aşa: „Ioane patriiarh, mergi şi ia piatra aceasta cu blagoslovite mîinile tale şi o disfă şi vezi ci vei afla într-însa”. [379] 
     Atunce mergîndu patriiarhul în genunchi şi mulţămind lui Dumnezeu, s-au apropiet di ace sfîntă piatră şi s-au închinat şi, luîndu-o, s-au disfăcut piatra în mîinile patriiarhului Ioan şi aflîndu într-însa această sfîntă ipistolie, scrisă di putere dumnezăiască, iar nu di mînă omenească zicîndu aşa. 
     „Ascultaţ, fiii mii blagosloviţ, creştini pravosalvnici. Iată că v-am trimis această sfîntă ipistolie cu cuvintele mele cele sfinte scrisă într-însa, pentru păcatele şi fărădilegile cari le faciţi voi, di nu ascultaţ poroncile mele cele sfinte. Ci iată că vă poroncescu, pravoslavnicilor creştini, ca să socotiţ voi lege mea ce bună şi sfîntă care v-am dat-o eu vouî di la răstignire me, pentru păcatele voastre. Şi v-am răscumpărat din munca iadului şi din focul nestins, şi din vermii cii neadormiţ, şi din scrîşnire dinţilor diiavoleşti. Şi mi-am vărsat sîngele mieu cel sfînt pentru păcatele voastre. Şi voo v-am dat lege noaî şi sfîntă şi v-am lămurit cum să lămureşte grîul din neghină, iar voi nu ascultaţ sfînta ivanghelie, ci scrie că ceriul şi pămîntul să va priface, iară cuvintele mele celi sfinte nu vor treci în veci. 
     Iar di nu veţ crede cuvintele mele cele sfinte, triimite-voi preste voi ierni grele şi geruri mari şi furtuni cumplite, di vor săca lemnile şi tot rodul voastru, pentru sfînta ivanghelie şi pentru sfînta duminică care am sfinţit-o eu şi voi nu o ţineţi, nici o cinstiţ. Că v-am dat vouî hrană dobitoacilor pre pămînt şi vouî toate dulceţile pămîntului di agiunsu, iar voi, dacă mîncaţ şi vă săturaţ, uitaţ de numile mieu cel sfînt şi mai multe răutăţ şi [380] bezaconii faciţi. Şi am voit a vă pierde di mult di pre faţa pămîntului, pentru sfînta duminică şi pentru sfintele sărbători care le-am sfinţit eu şi voi nu le cinstiţ, nici le băgaţ nici într-o samă, ci vă îndeamnă diiavolii di le lucraţ şi nu le păziţ. Pentru aceasta era ca să vă pierzu, dar mă rugară sfinţii mei îngeri şi apostoli şi prorocii şi precurata me maică cu plîngere şi toţ sfinţii mei cii cereşti, pentru ca să vă mai iertu şi să vă mai dau zile. 
     Iar voi tot nu ascultaţ, nici înţălegiţ scriptura ce zice: că pre săraci şi pre neputincioş şi pre văduve care strigă dupre voi ca să-i miluiţ şi nu-i miluiţ, pentru ca să vă miluiesc şi eu pre voi. Că şi limbile cele păgîne încă fac milostenie săracilor din a lor legi. Au nu ştiţ ci zice sfînta ivanghelie că cine va milui pre săraci şi pre neputincioşi şi pre văduve, acela va fi miluit şi de mine? Şi voi nu înţălegiţ ci zice sfînta ivanghelie, că voi alege din toate limbile cele păgîne şi voi da în ceata drepţilor miei, că mulţi sînt dintre alte legi şi păzăsc poroncile lor. Iar vouî v-am dat lege me ce dulce şi bună şi nici o învăţătură din ale mele nu faciţi. 
     Şi iară vă mai poroncesc: voi să cinstiţ sfînta duminică şi vineri şi mercure, că pentru aceste trii zile stă ceriul şi pămîntul. Iar di nu li veţ cinsti, săca-vor apele şi izvoarăle şi nu veţ ave ci be, voi şi dobitoacile voastre. O, necredincioşilor şi neînţălegătorilor, cu inima procleţ, dar socotiţ şi videţi bine că jidovii cum îş ţin lege lor şi o ţin şi o cinstesc şi nu o calcă scriptura ci o au ei, iar voao v-am dat lege şi botezul cu care eu m-am botezat şi nici o învăţătură di ale mele nu ţineţ. 
     Nu ştiţ, o făcătorilor di rău şi călcătorilor di lege că în sfînta duminică am făcut ceriul şi pămîntul numai cu cuvîntul [381] şi pre Adam l-am zidit din pămînt, în chipul mieu, ca şi pre voi? Nu ştiţ, o, făcătorilor di rău, că în sfînta mercuri m-am pogorît la Avraam, di i-am dat lege? Nu ştiţ, o, făcătorilor di rău, că în sfînta vineri m-am arătat lui Moisi în rug? Nu ştiţ, o, făcătorilor di rău, că în sfînta duminică au venit bucurie şi buna vestire la arhanghelul Gavriil, ci au văstit maicii mele? Nu ştiţ, o făcătorilor di rău, că în sfînta duminică am luoat botezul di la Ioan în apa Iordanului? Nu ştiţ, o, făcătorilor di rău, că toate cele dulci şi bune le-am făcut în sfînta duminică? Nu ştiţ, o, făcătorilor di rău şi călcătorilor di lege, că în sfînta duminică au fost înviere, în sfînta duminică şi judecata lumii va să fie?
     Şi voi legile ce sfinte şi cărţile ci spun nu le crediţ, pentru ca să vă agiute mîna me şi scaunul mieu cel mai luminat dicît soarile cu şapte părţi. Şi de nu veţ crede şi nu vă veţ pocăi şi nu veţ cinsti sfînta duminică şi alte praznice sfinte di-ale mele, cari le-am sfinţit eu, trimite-voi preste voi nişte şarpi cîte cu douî capite di vor suge sîngele vostru şi ţiţile muierilor voastre, şi pentru sfînta duminică.
     Blestemat să fie acela om ci va lucra di sîmbătă din asfinţitul soarelui pîră luni în răsăritul soarelui, acela lucru să nu să mai fi făcut, căci că în sfînta duminică să meargă tot creştinul la sfînta biserică cu lumină, să de sfinte liturghii, sărindare şi sărăcuste şi să tămîie, să facă jîrtfă pentru păcatele sale şi să se tem, pravoslavnici creştini, sfînta nafură şi să-ş sfinţască sufletul şi tot trupul său şi să să roagi tot omul pentru sufletul său, plîngîndu ale sale păcate. Mercuri şi vinere şi luni să să postească rugîndu-să cu lacrami neîncetati şi cu genunchile la pămînt, ca să vă ferească Dumnezău di toate primejdiile şi de boale. [382]
     Iară di nu veţ face aşa după cum eu vă poroncesc, nu voi mai trimite apostoli şi prooroci pre pămînt, ci voi deşchide ceriul şi voi ploa preste voi cu scîntei di foc şi cu cărbuni aprinşi, di va arde tot rodul vostru. Şi voi pierde pe toţ oaminii într-o noapte di pre faţa pămîntului şi nu va fi cum să scape sau să să ascunză cineva dinainte mîniii mele. Iar în luna lui mart în şasă zile voi lăsa cutremur mare care va fi preste tot pămîntul şi atunce vor peri mulţime de noroade şi de dobitoace de frică, iar în luna lui apriil în trii zile voi lăsa în loc di ploaie grindină di foc, di va ploa şi va ardi viile şi grădinile, tot rodul vostru. Şi di nu vă veţ pocăi nici di aceasta, iarăş va ploa priste voi apă fiartă fără di samă, di vor îneca sămănăturile voastre şi voi omorî pre toţ dujii voştri şi asinii. 
     Şi voi mai trimite preste voi nişte păsări cu pliscurile di fer şi cu penile di foc şi vor scoate ochii şi urechiile. Că cum voi nu auziţ nici înţălegiţ sfînta scriptură şi poroncile mele cele sfinte? Şi va fi rău mare pre pămînt între voi, trimis di mînie me. Şi atunce veţ merge pre la mărmînturile morţilor şi veţ zice aşa: „Ieşiţ, morţi, dintru ale voastre mormînturi şi să întrăm noi di vii, că nu mai putem răbda mînie lui Dumnezeu, care au trimis-o preste noi di fărădilegile ci le facim noi”. Şi atunce voi întoarce faţa me ca să nu vă mai auzu glasul vostru cel îndărăpnic.
     Iară di nu vă veţ pocăi nici di acesta, voi luoa lumina soarelui, di va fi întuneric preste faţa a tot pămîntul şi di nu vă [383] veţ iubi un cu altul nu vă voi mai milui pre voi pentru sfînta duminică şi alte praznice împărăteşti. Şi iarăş di nu vă veţ părăsi nici di aceste răutăţ şi fărădilegi şi de spurcăciunile care le faciţi voi, pîră şi vinul, sîngele mieu, îl amestecaţ cu apă şi cu strîmbu şi faciţi cu ochiul unul la altul, care obiceiu curvăsăresc şi tîlhăriesc este. Şi vă urîţ frate pre frate şi vă suduiţ părinţii şi-i ucidiţ pre dînşii şi pre maicile voastre, care le-aţ supt ţiţile şi sîngele lor şi v-au apărat di foc şi di apă şi v-au căutat la toate neputinţele voastre, iară voi le suduiţ şi le batjocoriţ şi le urîţ. Oh, că unii ca aciie cum nu să desface pămîntul să-i înghiţă di vii! 
     Şi pre cumătri şi naş nu-i cinstiţ şi vă giuraţ pre sfînta cruce cu strîmbu şi o spurcaţ şi o suduiţ. Oh, cum nu să aprinde pămîntul împrejurul aceluie om blestemat! 
     Oh, cum iubiţ întunericul şi de lumină vă dipărtaţ şi fugiţi şi vă sfădiţ vecin cu vecin şi nu vă iubiţ unul cu altul, ca să vă iubescu şi eu pre voi. Iubitorilor di aur şi de argint şi de alte avuţii, cum nu vă aduciţi aminte di sfînta ivanghelie cum grăieşte că lacomii di argint şi di toate avuţiile cum ardu în văpaie focului nestins? O, neascultătorilor şi cu inima procleţ, cum nu ascultaţ scriptura, cîndu mergiţ în sfînta bisărică şi citeşti preutul sfînta ivanghelie şi dascalii cetesc învăţăturile ci le-am dat eu voo di la răstignire me?
     Oh, amar vouî, cum veţ sta înainte înfricoşatului şi straşnicului judeţ? Oh, cum veţ da atunce samă pentru păcatelele voastre? Că atunce toate păcatele voastre să vor vădi şi răutăţile care le faciţ voi în viaţa voastră. Că atunce vor veni îngerii cei nemilostivi, răcnind ca fiarăle cele cumplite cu cărbun di foc [384] şi-i vor bate pre acii păcătoş foarte cumplit şi-i va da pre cii păcătoş di-a stînga me şi pre cii drepţi di-a dreapta me şi vor alege unii din alţii cum alege ciobanul oile din capri. Pre cii păcătoş îi vor duce îngerii cei nemilostivi în fundul Tartarului, în vermii cei neadormiţi şi în scrîşnire dinţilor diavoleşti unde nu vor ave odihnă în veci. 
     Iară pre cii drepţi îi vor luoa îngerii cii milostivi cu blîndeţe şi-i vor duce cu cîntări îngereşti în lumina raiului, într-un loc cu Avraam şi cu Isac şi cu Iacov, carile au fost milostivi şi temători di Dumnezău. 
     Şi să ştiţ, pravoslavnicilor creştini, că această carte epistolie nu este scrisă di om pămîntean, ci este scrisă di putere dumnezăiască. Iar cine a zice că este di om pămîntean, acela om să fie blestemat di a me putere şi aruncat în matca focului nestins, mai bine să nu mai fi născut acela om. Şi la judecată nu va mergi, ci va treci din moarte la munca di veci. Oh, amar di acela om ci nu va trimite această carte epistolie cu osîrdie şi cu frica lui Dumnezău! Iară cui să va păre că este înşălătoare, oh, amar di acela om va fi şi grăieşte cuvinte din spucăciune şi-ş spurcă sufletul.
     Oh, amar di acela om di va fi bărbat sau fimei, ci ia cinul călugăriii şi preacurveşte! Oh, amar di acela om ci dă bani cu dobîndă nedreaptă şi ia mai mult dicît să cade, că acela om nu să numeşte creştin drept! Oh, amar di acei preoţ ci nu va ceti această sfîntă ipistolie înainte tuturor creştinilor, în toate sfintele duminici şi praznice împărăteşti, ca să o auză pravoslavnicii creştini! O, vai de preutul acela care nu va învăţa pe fiiul său cel di spovedanie dupre cum învaţă sfînta pravilă şi-i arată canonul său! Atunci preutul acela va să de samă pentru păcatele celui om. O, vai de cărturarii acii ci vor [385] ceti această sfîntă ipistolie şi va ascunde vrun cuvînt! O, vai de acela cărturar, că această carte este de la părintele cel ceresc şi nevăzut di fire ominească! Şi blestemat să fie acela om ci va ave păcate şi nu o va prescri sfîntă epistolie, să o plătească cui o va prescri şi să o de or la sfintele bisărici, pentru ca să o auză pravoslavnicii creştini, căci unul ca acela, di ar fi făcut păcate cît frunza codrului şi ca iarba pămîntului, să va iarta lui di la Dumnezău pentru că o plăti di o va scri şi o da di pomană pre la sfintele bisărici. 
     Şi v-am dat şasă zile în săptămînă di lucru ca să lucraţ, iară a şaptea să vă odihniţ, adică duminică, şi să o cinstiţ şi să mergiţ la sfînta bisărică ca să vă rugaţ lui Dumnezeu pentru păcatele voastre. Şi nu ştiţ, o, făcătorilor di rău, că di nu voi trimite ploaie la vreme preste pămînt, voi veţ peri cu totul? Nu ştiţ, o, făcătorilor di rău, că precumu-i în cer, aşa şi pre pămînt, pentru că tuturor le sînt părinte, pentru că şi părul din capul vostru este numărat di mine? Oh, amar di aceala om ci să sfădeşte cu altul şi nu să iartă, mergi la sfînta bisărică şi ia sfînta nafură neîmpăcat şi niiartat! Oh, cum nu să aprinde gura aceluie cu foc şi cu pară să arză! Oh, amar di aciie ci au putere şi nu fac haine bisericeşti sau odoară şi să le de di pomană pre la sfintele bisărici mai sărace! Oh, amar di acela preot ci este învrăjbit cu cineva, să iartă cîndu slujaşte sfînta liturghie niiertat şi niîmpăcat cu dînsul, că nu slujaşte sfînta liturghie sîngur, ci cu îngerii împreună slujaşte. Şi după ce găteşte sfînta leturghii di slujit o ia îngerii şi o duc la scaunul cel ceresc di o închină în bisărice mari unde nu este cu putinţă suflet di om pămîntesc ca să o ştie. [386]
     Deci [...] sînteţ creştini, mergiţ la sfînta bisărică şi duciţi pre drumeţ şi pre cei însătoşaţ la casăle voastre di-i adăpaţ şi hrăniţ, pentru ca să vă adăp şi eu cu mila ce mare şi pruncii goli să-i îmbrăcaţ, ca să vă îmbracu cu lumina raiului. Oh, amar di acela om carile nu va luoa pre fimeia sa şi pre copiii săi să-i ducă duminică dimineaţa la sfînta bisărică şi să să roage şi să-ş plîngă păcatele sale! Numai care va fi bolnav şi să va aprinde casa preste dînsul şi nu va pute ieşi afară, numai acela va ave iertare di la Dumnezău. O, vai de acela om care-i va sluji şi sau îi va munci cineva şi nu-i va plăti lucrul său preţul care i-au muncit şi cu care s-au tocmit! Unul ca acela mănîncă carne di om ca fiarăle cele sălbateci, că-i mănîncă munca şi sudoare lui, cum şi pre acela om îl vor mînca şarpii şi bălaurii în ceie lume şi în matca focului va mergi, unde sînt vermii cii neadormiţ şi cîte cu doî capite. 
     Şi iar vă mai poroncesc şi pentru aceasta: că care om nu va mergi pîră la al treile duminecă la sfînta bisărică, atunce să va preleşti diavolu printr-acela om ca printr-o oglindă, căci unii ca acii să moară niispoveduiţ şi neîmpărtăşiţ cu sfintele taine şi nici la sfînta bisărăcă să nu-l îngroape, ci ca nişte păgîni la pustii.[387]
     Iar care sînteţ creştini drepţi şi temători di Dumnezău să faciţi praznice şi pomeniri şi daţ sfinte leturghii pre la sfintele bisărici pentru sufletile voastre, că acele vă vor scoate din munca iadului şi din focul cel nestins. Şi vă lepădaţ di grijile aceştii lumi trecătoare şi ascultaţ ci spun în cărţile ci citesc preuţii şi dascalii şi purure vă rugaţ lui Dumnezău! 
     O, vai de acela om care suduie pre preot şi pre călugăr, că suduii întocmai pre Dumnezău şi pre bisărică şi pre apostoli şi pre prooroci suduii! Unora ca acelora să li se taii limbile şi să li se toarne jăratic în gură! 
     O, vai di cii ci vorbăsc în bisărică şi rîdu şi nu ascultă sfînta leturghie şi sfintele scripturi ci spun cărturarii! Atunce ies şarpi şi bălauri nevăzuţi şi iau închinăciune şi rugăciune lor osîndire trupului lor atunci, că nu mergiţ ca să vă curăţiţ de păcatele voastre, ci mai tare vă însărcinaţ di păcate şi mergiţ în fudulii şi trufii. Şi nu ştiţ, o, trufaşilor, că viaţa voastră în scurtă vreme este şi în gre muncă veţ mergi. 
     O, vai de muierile ci mergu la sfînta bisărică, unsă pre faţă cu suliman şi cu alte spurcăciuni! Oh, cum nu să aprinde obrazu acii fimei cu foc, cîndu o pomăzuieşte preutul cu sfîntul mir! Şi atunci o ştergu îngerii cu buretile di sfîntul mir di pi faţa lor şi diavolii îndată o ungu cu zmoală şi cu cătran în locul sfîntului mir. 
     O, vai de preutul ci va sluji sfînta liturghie şi va ieşi din bisărică şi se duce la casa lui să-ş facă opustul după obiceaiu, că mergu îngerii împreună cu dînsul di-l pitrec pîră la casa lui şi apoi să întorcu înapoi vesăli. Iar di va mergi întîi la crîşmă, [388] apoi îndată să întorcu îngerii scîrbiţ înapoi şi apoi mergu diiavolii şi-l ungu cu smoală şi cu păcură. 
     Oh, vai de omul cîndu vedi preutul ieşind din sfînta leturghie şi şade jos şi nu să scoală înainte-i să-ş ceie blagoslovenie! Atunci arde pămîntul din şapte coţ împrejurul acelui om blestemat, că nu este sîngur, ci cu îngerii împrejurul lui. 
     Oh, vai de muierile care iau fruptul şi mana di la alte dobitoaci sau a cîmpului sau a ţarinii sau a grădinilor sau a stupilor sau a pasărilor! Mai bine să nu să mai fi născut acele muiari, că în straşnică muncă vor mergi, unde nu vor ave răpaos în veci! 
     Iar di veţ asculta poroncile mele şi învăţătura me şi sfînta ivanghelii me ci spune şi cărţile mele ci spun şi li veţ asculta cu dragoste şi cu bucurie, atunce şi eu vă voi milui pre voi şi pre ficiorii voştri şi dobitoacele voastre, pripaşi buni, viilor, grădinilor şi pomilor şi toate sămănăturile voastre rod bun şi di agiuns şi vouî sănătate şi viaţă îndelungată şi cîştig între voi şi între dobitoacile voastre. Şi purure vă rugaţ lui Dumnezău, că veţ ave bucurie di lumina raiului ci mai dulce, că a lui este putere şi mărire în vecii vecilor, amin.