[370] VI

      Epistoliia ce-au tremis Dumnezău din cer şi au căzut în cetatea Ierusalimului cu adevărat, în sfînta besearecă în Sion


      Ascultaţi, creştini blagosloviţi, cu frică şi cutremur, că în sfîntul Sion, în cetatea Ierusalimului, cu adevărat să ştiţi c-au căzut o piatră din cer. Mică era în vedeare, iară era grea foarte, cît nime nu o putea să o rădice de la pămînt. Atunci preosfinţitul Ioanichie, patriiarhul sfintei cetăţi a Ierusalimului şi a toată Palistina, strîns-au şi au adunat toţi mitropoliţii şi vlădicii şi preoţii şi diaconii. Şi făcură rugă mare cătră Dumnezău, bdenie cu litie şi cu cîntări sfinte în 3 zile şi în 3 noapţi. 
      Atunci vini glas din cer, aşijdirea şi din piatra aceaea zicînd: „Luaţi piatra!” Atunci preosfinţitul patriarh luă piatra cu blagoslovite mînule sale şi o desfăcu şi află într-însă scrise aceaste sfinte şi dumnezăieşti cuvinte. 
      Iată v-am tremis voao, creştinilor, şi altă epistolie noao, cum v-am tremis şi cea dintîi. Tot nu v-aţi mai pocăit, cum v-am zis şi cum v-am mai poruncit voao, nice aşa n-aţi ascultat cuvintele meale ceale dumnezăieşti. Pentr-aceea am tremis pre voi limbi păgîne de v-au robit şi v-au legat şi v-au bătut, şi tot nu v-aţi mai întors, nice vă pocăiţi de faptele voastre ceale reale şi să veniţi la cale cea direaptă. Şi cuvintele sfintei evanghelii meale nu le-aţi ascultat, precum v-am zis voao, că „ceriul şi pămîntul va treace, iară cuvintele mele nu vor treace în veaci”.[371] Iară cine va fi auzit şi va fi făcut şi va fi crezut cum v-am poruncit voao, acela în veac nu va peri. 
      Aşa şi acum, iată că pentru răotăţile voastre ce faceţi şi pentru sfînta duminecă ce nu o ţineţi şi nu o cinstiţi, tremite-voiu spre voi ierni greale şi geruri mari şi vînturi şi tunete şi trăsnete şi fulgere şi grindine. Şi ape fără de treabă va ieşi din matca ei, şi foamete în oameni şi în tot dobitocul voastru. Şi cutremur de pămînt, şi multe semne v-am arătat şi spre ceriu, ca să cunoaşteţi că mîniia mea easte spre voi, pentru răutăţile voastre ce faceţi şi pentru sfînta duminecă carea voi nu o cinstiţi cu curăţie, cum să cade, şi cu paza sfintei beaseareci, ce vă îndeamnă diavolul de lucraţi în sfînta duminecă. 
      O, amărîţilor şi prilăstiţilor, dară nu socotiţi că eu vă dedeiu voao de tot binele şi de toată bunătatea pămîntului: pîne multă, vin destul, unt şi miiare, de toate de aceastea v-am dat. Iară voi tot petreaceţi în faptele voastre ceale reale şi spurcate. Pentr-aceaea vruiu să pierz pămîntul cu toţi oamenii de pre faţa pămîntului. Holdele voastre nu vor rodi, pomii voştri vor săca, viile voastre voiu să le dau întîi să rodească, iară apoi voiu să le uscu. Şi apoi voiu mai lua şi apele, ca să nu aveţi ce bea. Şi mai apoi socotiţi şi frica iadului, că veţi să o moşteniţi în veac. Că v-aţi făcut răi, fără de leage, mozaviri, minciunoşi şi nu iubiţi unul pre altul, ci vă pîrîţi vecin pe vecin şi vă învrăjbiţi unul pre altul. Şi la ferestele altora ascultaţi şi vă pare bine de răul altora, iară nu-l căiţi, şi milostenie în mînile săracilor nu daţi. Şi sfintele beseareci nu păziţi, ce sînteţi mai răi decît păgînii. Că aceia leage n-au şi încă-ş fac ei leage şi o ţin. Iară eu [372] vă dedeiu leage mea cea sfîntă şi bună, iară voi, răilor, nu o ţineţi, ce-mi spurcaţi sfîntul botez cu scîrnăviile ce faceţi.
      Nu cunoaşteţi, răilor şi prilăstiţilor, că în şasă zile am făcut toată lumea şi a şaptea zi, duminecă, m-am odihnit de toate lucrurile meale? Şi în sfînta duminecă am tremis pre arhanghel Gavriil, de dusă veaste preacuratei maicii meale pentru naştere. Duminecă mă născuiu şi duminecă mă botezaiu întru apa Iordanului, de vă dedeiu voao leage, să vă curăţiţi de păcate cu sfîntul botez. Duminecă înviş şi pre Adam din iad îl scoş, iară voi nu faceţi poruncile meale, ce sînteţi mai răi decît păgînii. Nu cunoaşteţi, ocaianicilor, că iară duminecă voiu să giudec viii şi morţii şi toată lumea şi voiu da fiecăruia după faptele sale? Cine cum va fi lucrat plată va lua. Carii vor fi făcut bine şi vor fi păzit poruncile meale, pre aceia îi voiu chiema de-a direapta mea şi întru împărăţiia mea îi voi priimi şi raiul vor moşteni. Iară carii vor fi făcut rău îi voiu înteri de la mine. Auzi-vor glasul mieu şi să vor teame, că cu frică le voiu grăi lor: „duceţi-vă de la mine, blăstămaţilor şi urîţilor, în munca de veaci, în focul nestîns, în viermii neadormiţi, unde easte locul vostru, gătat cu diavolii şi cu păgînii, şi cu făcătorii de rău!” 
      Că iată că mă giuraiu eu sîngur Dumnezău pre mîna mea cea direaptă şi pre scaunul mieu cel înalt, că de nu vă veţi părăsi de răutăţile voastre ceale reale şi de nu veţi păzi sfînta besearecă şi de nu veţi ţinea sfînta duminecă cu curăţie şi cu paza sfintei beseareci şi de nu vă veţi feri de tot lucrul rău, rea groază voiu tremite pre voi, cînd nime nu va gîndi. Şi blăstămat să fie acela om ce va lucra tocma de sîmbătă din al al noale ceas, pînă luni demineaţa, în răsăritul soarelui. Sau cine va face păcate pînă într-acela ceas să fie procleat. [373]
      Şi iară vă zic voao pentru sfînta viniri, întru carea fuiu răstignit pre cruce, şi sfînta miercuri, foarte cu curăţie să le postiţi şi acelora să vă rugaţi, că acealea vă vor scoate pre voi din iad. Şi v-am dat de toată dulceaţa pămîntului întru mîncare şi nu vă agiunge atîta, ce vă puneţi de mîncaţi peaşte vineri şi miercuri şi în postul mare. Blăstămaţi să fie grumazii aceluia om şi maţele lui să arză, alegînd cînd vor fi zile dezlegate, praznice cu blagoslovenie. 
      Şi iarăş mă gior pre scaunul mieu cel înalt, că de acum nu vă voiu mai tremite altă carte ca cea dintîie şi ca aceasta de acum. Ce de nu vă veţi pocăi, deşchide-voiu închisorile ceriului şi voiu ploia ploaie de foc în luna lui feurar, de va arde toată roada de pre pămîntul vostru. Şi iarăşi voiu ploaia ploaie de sînge şi cu foc, de veţi arde de pre faţa pămîntului şi voiu tremite pre voi fieri sălbatece, de vă vor mînca de vii. Şi voiu lua lumina de pre lume, cît nu vă veţi vedea unul pre altul, şi voiu tremite trăsnet din ceriu, să văz atunci ce veţi face. Mearge-veţi la mormîntele morţilor voştri, de veţi plînge şi cu amar veţi strîga: „Ieşiţi, morţi, din gropi, să întrăm noi de vii, să ne odihnim, că aicea pre lume nu mai putem răbda muncile şi pedepsile şi mîniia lui Dumnezău ce-au tremis pre noi pentru răotăţile noastre ce-am făcut”. Atunci vaietele voastre să vor auzi de pre pămînt în ceriu. Iară eu îm voiu întoarce faţa mea de cătră voi, ca să nu vă auz şi vă voiu părăsi în veac, că v-aţi făcut răi, mincinoşi, mozaviri, nu iubiţi unul pre altul, ce vă pîrîţi vecin pe vecin şi vă băgaţi în nevoie şi iubiţi paguba şi răul altuia. Şi sînteţi curvari, sodomleani şi daţi bani cu camătă [374] nedireaptă şi opriţi munca săracilor şi pe săraci nu-i miluiţi, leagea v-aţi lăsat, beseareca nu păziţi, carea vă easte voao feredeu de spălarea păcatelor voastre. Şi ascultaţi la ferestele altora, vrajbă faceţi şi tot diavolului lucraţi. Unii carii faceţi lucruri ca aceaste mai bine le-ar fi fost să nu fie născut. 
      O, dară cum nu vă easte frică că să va desface pămîntul de vă va înghiţi de vii? Dară voi ce răspuns veţi să-m daţi la zua de giudeţ? De nu vă veţi lăsa de năravul vostru cel rău şi de nu vă veţi pocăi, să fiţi anatema cu feciorii voştri! Mai bine vă întoarceţi, nu fireţi făţarnici, mîndri, rîvnitori, ce fiţi buni şi smearini şi cu inimă bună unul cătră altul şi nu vă giurareţi pre numele mieu. Păziţi sfînta besearecă cu tîniri şi cu bătrîni şi fiţi milostivi şi îndurători cătră săraci. 
      O, vai de ceia ce suduiescu sau ocărăsc pe preoţi sau pre părinţii săi, că aceia adevărat să chiiamă călcători de leage! Că nu suduiesc pe preoţi, ce tocma pe Dumnezău şi pre sfînta besearecă. O, vai de ceia ce suduiesc şi pre stăpînii lor! Unora ca acelora să li să vearsă maţele ca lui Arie! Vai de cela ce face păcate cu nănaşe-sa! Vai de ceaea nănaşe ce face păcate cu finu-său! Vai de ceia ce ascund cu nedireptul moşiile altora, pentru să să îmbogăţască! Dară nu vezi, o, sărace oame, că mîine sau apoi mîne vei să mori şi rămîn ale tale altora şi tu te duci în iad, în focul nestîns. Vai de ceia ce fac voroavă în besearecă şi nu ascultă cu toată inima slujba lui Dumnezău ce să face în sfînta besearecă! Vai de preotul ce va fi sfădit cu cineva şi va cînta sfînta liturghie, fiind neiertat! O, dară cîndu să priceştuiaşte sfintelor a lui Hristos taine, cum nu i să [375] aprinde gura şi cum nu i să sfărîmă cu totul trupul, căci că nu cîntă liturghie preotul sîngur, ce depreună cu îngerii, rugîndu-să pentru dînsul. Vai de călugării ceia ce fac păcate pre la sfintele mănăstiri! 
      Şi iară mă gior eu, Domnul Dumnezău din ceriu, pentru numele precuratei maicii meale şi pre serafimii miei şi pre Ioan, botezătoriul mieu, cum această epistolie nu easte scrisă de mînă de om, ce easte scrisă de la tatăl mieu din ceriu, scrisă şi trimisă pre la voi, creştinilor. Iară de să va afla cineva blăstămat şi prilăstit, eritic şi lăpădat de leage şi nu va creade această sfîntă carte epistolie şi va zice că easte făcută de om, acela om să fie procleat şi anatema cu toată casa lui şi cu toţi cîţi vor creade cu dînsul şi ceia ce vor creade pre dînsul! Şi să margă într-un loc cu Arie necredinciosul şi cu ceia ce m-au răstignit pre mine! Şi să să sfarmă casăle lor ca Sodomul şi ca Gomorul! Şi ceia ce nu să vor pocăi, unora ca acelora li să vor da sufletele iadului cu diavolii la zua de giudeţ! 
      Şi acela ce nu va creade această sfîntă carte, multă răotate îl va afla. Vai de cela preot sau călugăr ce nu va ceti această sfîntă carte dumnezăiască la besearecă înaintea creştinilor, să o auză şi să o scrie de pre aceasta pre la alte sate şi oraşe! Vai de cela ce o va scrie şi va lipsi într-însă vrun cuvînt! Vai de cela om! 
      Iară ferice de cela om ce o va cumpăra această sfîntă carte epistolie şi o va da pomană pentru sufletul său! Acela om toate păcatele lui i să vor ierta şi-l voiu blagoslovi întru împărăţiia mea. Ferice, ferice şi de ceia ce o vor asculta cu [376] dragoste şi cu inimă curată, mulţemind numelui mieu! Cunoaşteţi că eu sînt în ceriu şi pre pămînt, unde mă veţi cerca, acolo mă veţi afla. Ferice de ceia ce fac milosteniia săracilor şi văduvălor şi ferice de ceia ce socotesc pre cei bolnavi şi adapă pre cei însătaţi! Ferice de ceia ce ospătează oaspăţi la casăle lor şi îmbracă pre cei goli, că aceia încă vor fi miluiţi de Părintele mieu! Iară vai de părinţii ce nu-şi învaţă feciorii de să păzască la sfînta besearecă sîmbătă sara şi dumineca demineaţa! Ferice de ceia ce grijesc sfintele beseareci cu liturghiele!
      Pentr-aceaea vă pocăiţi şi vă părăsiţi de răotăţile voastre, ca cu multă milă să mă întorc şi eu spre voi, să vă miluiesc şi să vă dau de toate bunătăţile şi într-această lume, şi în ceaea de veac şi să vă sloboz din robiia ce sînteţi ţinuţi pentru păcatele voastre. Pocăiţi-vă pînă nu tremiţ mîniia mea spre voi, că apoi va fi tîrziu a vă mai trudi! Nevoiţi-vă de rumpeţi piiadeca diavolului din picioarele voastre şi alergaţi la duhovnicii voştri, la preoţi, de mărturisiţi mulţimea păcatelor voastre! Şi fiţi harnici a vă cumineca cu sfintele taine, carele vă sunt voao de mare folos sufletelor şi trupurilor şi cu drag pururea să luaţi sfînta anafoară, mulţemind numelui mieu!
      Şi eu, Ioanichie, patriarhul sfintei cetăţi a Ierusalimului, dau har şi laudă Tatălui şi Fiiului şi Duhului Sfînt şi Sfintei Troiţă, că mă îndirăptă, de putuiu dezlega aceaste sfinte şi dumnezăieşti cuvinte, carele fură scrise în piatra aceasta, cu darul lui cel sfînt. Iarăşi mă rog lui Dumnezău ca să vă deşchidză ochii inimilor voastre, creştini blagosloviţi, să creadeţi şi să vă întoarceţi cu toată inima cătră poruncile lui Dumnezău, ca să va miluiască şi pre voi Domnul Hristos, cum să adevărează. Şi fiţi harnici şi voi, creştini blagosloviţi, de cumpăraţi această sfîntă carte! De nu aveţi prilej pre ce o [377] cumpăra, vindeţi cîte ceva de la casăle voastre, de o cumpăraţi. Că de puţin preţ easte, iară de mare folos easte aceluia om. Toate păcatele lui i să vor ierta şi va dobîndi împărăţiia ceriului. Şi să fie blagoslovit acela om, cu toată casa lui! Şi blagosloveniia lui Dumnezău şi mila sfinţiei sale a Domnului nostru Iisus Hristos, să fie cu toţi creştinii întru veaci de veaci, amin.