[392] IX 

 
      Isus Nazareneanul, împăratul jidovilor, Isus Hristos nika, adecă biruitoriu, locului căpăţinelor raiu s-au făcut, acele cuvinte sunt trimesă pre această lume de la însuşi Domnul nostru Isus Hristos, lui papa din Roma, iar Leun papa le-au trimis frăţine-său, împăratului ţării leşăşti, împrotiva vrăjmaşilor a toată creştenătate. Ş-această scrisoare au fost scrisă cu slove de aur şi nici un om n-au putut să o vază pre ea, ci era atîrnată, iar cine a putut să o cetească sau să o prifacă, aceea sîngură s-au deşchis. 
      Iar aceea carte are putere ca ace cînd o ceteşti cineva sau o ascultă cu osîrdie, un om ca acela are patruzăci de zile iertare de păcate. Iar care muiere fiind îngreunată şi o va purta la dînsa, pre lesne va face pruncul. Iar în care casă va fi scrisoare aceasta, întru ace casă nici focul, nici farmecile, nici alte lucruri răle nu va vătăma şi va păzi pre ei Dumnezău de tot răul şi de diiavolul cel blestemat şi de ciumă şi de omor şi de omul viclean, zicînd rugăciune aceasta: 
      „Hristos deasupra me, Hristos este apărătoriul mieu zioa şi noapte şi în tot ceasul. Presfinte Doamne, Dumnezăul mieu, prin precurată maica ta şi pren scump sîngele tău, carele l-ai vărsat din coasta ta ce sfîntă, păzăşte trupul miu şi sufletul mieu [393] cel păcătos de tot răul, că după aceasta să-mi ajute mie Tatăl, Fiiul şi Sfîntul Duh”. 
      Isus Hristos, fiiul lui Dumnezău, născut din fecioara curată, am scris această scrisoare cu dreapta me pentru toţi pravoslavnicii creştini, care pre cruce i-am răscumpărat cu scump sîngele mieu. 
      Poroncesc voao, cu putere dumnezăirii mele, ca să vă purtaţi aşă cum vă învaţă pre voi scrisoare aceasta. Şi eu, întru cinste maicii mele, vă voiu păzi pre voi, ... de mult aţi fi perit rău. Iar dumineca şi sărbătoarele să umblaţi la bisărica lui Dumnezău, precum cel bătrîn, aşa şi cel tînăr, socotind pentru păcatele sale, aducîndu-şi aminte de moarte şi de înfricoşata judecată. Ascultaţi sfînta liturghie, sfînta evanghelie şi zăce poronci ale lui Dumnezău, acela va lua împărăţie ceriului în veci, amin. 
      Iară simbătă înainte vecernii să sfîrşiţi toate lucrurile, iar după vecernie să nu vă ispitiţi să lucraţi nici un lucru, nici rădăcini să nu săpaţi în grădină. Că v-am dat şasă zile să lucraţi tot lucrul, iară a şapte zi mi-am lăsat-o mie ş-am sfinţit-o pre ie, în care de toate lucrurile să se lasă. Iară care om nu va crede scrisorii aceştie, unul ca acela să fie blestemat şi despărţit ceriului. 
      Întîi vă poroncesc ca să vă purtaţi aşă precum vă învaţă scrisoare aceasta. Deci eu vă dau ploi timpurii şi tîrzii pre pămîntul vostru şi voiu da roadă în pămîntul vostru şi voiu înmulţi feciorii voştri şi fetele voastre şi voiu lărgi de la răsăritul soarelui pînă la apus, pace şi odihnă va fi pre pămîntul vostru. Şi ce veţi cere de la mine, atunce vă voi auzi pre voi. [394]
      Iar de nu veţi păzi poroncele mele, atunce vă voiu pedepsi cumplit cu fulgere, cu ploi mari, cu ciumi, cu omor cumplit şi voiu scula împărat pre împărat, crai pre crai, boieri pre boieri, tată pre fecior, fecior pre tată, maică pre fată şi fată pre maică, frate pre frate, vecin pre vecin. Şi va fi între voi vărsare de sînge şi urîciune, zavestie, şi dragoste nu va fi, ci frică şi temere va cădea asupra voastră şi va fugi unul de altul şi de la casăle sale, negonindu-să de nime. Şi lăcustele vor mînca rodurile voastre şi dobitoacele voastre să vor cufunda în sînge şi voiu pierde pre feciorii voştri şi fetele voastre şi voiu împuţina zilele voastre şi o va lua slava voastră de la voi Dumnezău. Şi voi da ploaie şi pămîntul nu-ş va slobozi roada, căci că va fi ca de fer şi de aramă. Iară care vor rămîne după pedepsă, pre aciia mai rău îi voiu pedăpsi, voi slobozi asupra lor pasări negre zburînd, îi vor mînca pre dînşii cum va goni unul o mie şi doi vor muta zăce mii. Încă voi slobozi lăcuste şi omidă a cărora nu va fi număr, care vor mînca toată iarba pămîntului care au răsărit dobitoacelor voastre de mîncare. 
      Iar care vor ave această carte la dînsul şi o va primi pre ie şi să o deie din casă în casă, să o cetească sau să o prifacă, unul ca acela om, măcar de au avut păcate cîtă frunză pre copaci, cîte stele pre ceriu şi cît năsip în mare, acele toate să vor ierta lui şi va dobîndi împărăţie ceriului în veci, amin.