[341] IV Această epistolie căzut-au în besereca lui Dumnezău în cetatea Ierusalimului, pentru fărădelegile tuturor oamenilor carii fac rău. Ascultaţi aceasta, fiii oamenilor, părinţi, arhierei şi cărturari, şi săboară de oameni aleşi a lui Dumnezău, de Hristos iubitori! Ascultaţi această minunată şi ciudată învăţătură, înfricoşată şi svîntă epistolie! Pogorîsă piatră din ceriu de la Domnul Dumnezău, părintele nevăzut, şi stătu desupra pristolului, minunată şi înfricoşată foarte, cînd au îmblat cursul anilor de la zidirea lumii şase mie şi noao sute şi 56, în luna lui noiemvrie, în 12 dzile. Arătăsă patriarhului în vis şi-i zise lui: „Scoală şi mergi în besereca mea şi vei afla svînta epistolie”. Gîndi smeritul patriarh Ioachim şi strînse toţ cetăţeanii în beserecă şi văzu piatra stînd în slavă desupra pristolului, minunată şi înfricoşată foarte. Şi nu putea nimea să să apropie de însă, că era grea şi cu puteare mare. Atunci patriarhul strînse mitropoliţ, episcupi, călugări şi preoţi şi făcură rugă 3 zile şi 3 nopţi. Şi ieşi glas din piatră şi o apucă smeritul patriarh în mînile sale şi într-acel ceas să [342] desfeace piatra. Şi într-acea piatră află această epistolie scrisă aşa: „Aşa grăiescu voao, ascultaţi, fraţilor, şi înţeleageţ, fiii oamenilor! Lăsai voao întîi epistolie în Rim, în besereca svinţilor apostoli Petru şi Pavel şi să arătă episcupului Ioan. Şi am trimis voao şi a doa oară ca să vă pocăiţ, iar voi n-aţ ascultat, nici aţ crezut. Iar această scrisoare easte scrisă de mînile meale din ceriu pentru svînta duminecă şi pentru svînta vineri, răstignirea mea, şi pentru svintele mari praznice ale meale şi pentru fărădelegile voastre, care le faceţ zioa şi noaptea pre pămînt. Au nu ştiţ că prorocii şi învăţăturile am lăsat voao, pentru păcatele voastre? Iar voi nu-i crezut şi nu v-aţ pocăit de vicleşuguri şi de fărădelegile voastre şi nu cinstiţ svînta duminecă şi svînta vineri. Au nu ştiţ, o, oameni fără de minte, cînd am trimis voao pre Gavriil Arhanghel de v-au vestit voao începătura naşterei dumnezăieşti, întruparea Fiiului lui Dumnezău întru svînta duminecă? Iar nu cinstiţ svînta duminecă, nici svînta vineri, răstignirea mea. Pentru aceaea lăsai voao limbă păgînă pre pămînt de varsă sîngele vostru şi-l sorb. Iar voi vă pocăiţ în puţinea vreame, pînă vă săturaţi de mine şi iar înceapeţ a face rău. Nu auziţ svînta Evanghelie a mea cum grăiaşte: ceriul şi pămîntul va treace, iar cuvintele meale nu vor treace în veac. Şi vă lăsai voao zmei iuţi şi gadini iuţi, şi trăsnete, şi foamete, gîndaci, omide, lăcuste, multe seamne lăsai spre voi pentru necredinţa voastră, ca şi în Eghipet, spre Moisi şi spre fiii israiltenilor. Acum lăsai spre voi pentru svînta vineri, răstignirea mea, şi pentru svînta duminecă, învierea mea. Pre [343] cruce răbdai şi fusei ucis şi muncit, iar voi nu cinstiţ svînta duminecă şi svînta vineri. Au, nu ştiţ, lucrători nederepţi, eu mă răstignii pre cruce. Şi oţăt cu fiiare amestecat băui, făcură-mă mincinos şi mă bătură. Şi iar fusei chiemat şi mă înălţai de unde m-am pogorît. Eu mă smerii şi pre voi vă izbăvii din robiia vrăjmaşilor. Dedii voao grîu, vin de saţiu şi împlui pre voi de toată dulceaţa. Iar voi pre mine nu pomeniţ, nici milostenie din mînile voastre săracilor nu daţ, ce-s slabi şi lipsiţ de toată dulceaţa. Au aşa ştiţ voi? Eu v-am dat voao cai şi boi şi turme de oi, veşminte şi toată dulceaţa. Înfrîmşeţat-am pre voi ca o floare frumoasă. Iar voi în svînta besearecă nu meargeţ, unde sînt eu şi svîntul pristol al mieu, pre carele să ceteaşte svînta Evanghelie. Voi nu veniţ, nici vă rugaţi, ce de ce vă dau bine mult, de aceaea vă întoarceţ feaţele voastre despre mine. Nu mă pomeniţ, nici mă chiemaţi, nici credeţi svînta Evanghelie a mea. Gîndit-am şi am zis să pierz neamul omenescu şi tot omul de pre pămînt, ca şi în zilele lui Noe, cu potop. Cine veni în corabie nu să înecă. Aşa şi acum, cine va veni în beseareca mea să va spăsi. Şi iar mă milostivii pentru svintele ale meale praznice, pentru proroci şi pentru apostoli şi pentru măcenici, pentru svînta a mea Născătoare şi pentru cela ce-i înainte-alergătoriu Ioan, Botezătoriul mieu. Mă milostiviiu şi mult rău întorseiu despre voi. Iar voi nu înţeleageţ, ci lăsaţ numele mieu în deşert. Secetoşii, flămîndzii, measerii şi mişeii, orbii şi şchiopii, uscaţii, cei cu puteare puţină, şi bolnavii, toţi aceştia strigă cătră voi cu plîns, pentru numele mieu. Iar voi pre aceia nu-i miluiţ, ci vă rîdeţ d-înşii. Au nu auziţ ce zice svînta a mea Evanghelie? „Miluiaşte săracul, ca şi tu să fii miluit de Dumnezău”. Şi David [344] proroc iară zice: „Ferice de cei milostivi, că aceia vor fi miluiţi”. Şi iar zic şi eu: „Cine nu va face milă, acela nu va fi miluit”. Şi svintele praznice ale meale nu cinstiţi, ci ca copiii rîdeţi şi vă măscăriţi. Au, nu vedeţi că mult vă trudiţi şi puţin aveţi ? Din toate bunătăţile vă scădeţi pentru necredinţa voastră. Limbile păgîne leagea nu priimiră, iar ei pre leage îmblă şi milostenie fac. Voi leagea mea ştiţ şi nu o ţîneţ, ci faceţ tot rău. Eu vă dedii voao multă roadă în vie şi cu de toate poamele v-am săturat pre voi. Iar voi curînd m-aţ uitatu, ca şi ovreaii în pustie: cît bine le făcu lor Moisi cu putearea mea, şi tot îl uitară. Aşa şi acum, oh, oameni nebuni şi fără de minte, pentru necredinţa voastră şi pentru toate răutăţile carele le faceţ în tot ceasul, să usucă fîntînile, rîurile şi izvoarăle. Şi viile voastre de acum le voi pîrjoli şi le voi veşteji cu roaoa. Şi pîinile voastre voi să le arz cu foc şi cu piatră, pentru necredinţa voastră. Oh, oameni fără de minte şi plini de vicleşuguri şi de toate nedereptăţile, derept ce nu vă întoarceţ inimile voastre spre bine? Au nu vedeţi, oh, oameni neînţelepţi, că Moisi deade leagea ovreailor şi, cum li-o au dat, aşea o ţîn? Iar eu vă dedii voao leagea mea şi botegiunea mea şi alte obiceaiuri. Din cîte v-am dat, nici una nu ţineţ din poruncile meale, nici cinstiţ svînta duminecă şi svînta vineri. Au, nu ştiţ, creştini, cum easte svînta a mea înviere? Easte o zi svîntă, într-acea zi am zidit întîi pre Adam, apoi pre Avraam. În svînta duminecă trimeşi floarea dafinului, Născătoarei meale Bunăveaste şi creştinătate începu Gavriil în Nazaret. Duminecă luai botedz de la Ioan în Iordan, iar voi nu cinstiţ svînta duminecă. O, oameni nebuni, lumina lăsaţi şi iubiţ întunearecul. Au nu ştiţ, fără de minte oameni, că întru svînta duminecă voi să giudec viii şi morţii ? Au nu ştiţ că svînta [345] vineri easte zioa în carea eu mă munciiu, răniiu-mă şi sîngele mieu vărsai pentru voi? Iar voi pre mine nu cinstiţ. Dedei creştinilor 4 posturi într-un an, pentru curăţiia păcatelor voastre. Proclet să fie care om va mînca dulce într-aceaste 4 posturi sau vineri sau miercuri! Care va mînca dulce să fie anatema! Că în partea leagea şi zilele dezleagă, iar cine va pădzi porîncile meale, acela va dobîndi împărăţiia ceriului. Au nu vedeţi, oameni fără de minte, că eu am dat voao 6 dzile să lucraţ, iar svînta duminecă să vă închinaţ, pentru izbăvirea păcatelor voastre. Şi întru zioa svîntă, cine va veni în biseareca mea, acela va fi blagoslovit. Cine va întra în besereca mea cu duh smerit şi cu frică, eu voi împlea casa aceluia de grîu, de vin, de unt, de miiare şi de sănătate. Goni-voi tot răul de la dîns şi-l voi blagoslovi. Au, nu vedeţ, oameni fără de minte, că eu lucrez, iar voi vă lăudaţ? Dar de nu voi da eu ploaie şi roao dulce din ceri, ce veţ putea face? Eu mă giurai: de nu veţ păzi porîncile meale şi de nu veţ cinsti svinte ale meale praznice, tot binele voi să iau de la voi şi marea voi usca, întoarce-voi rîurile înapoi. Dară voi unde veţ avea a vă acoperi de mîniia mea? Şi iar zic voao: proclet să fie acel om carele va ţinea pre fratele de cruce cu viclenie, pentru că easte prin Duhul Svînt, iar frăţiia din naştere easte sînge şi carne! Proclet să fie carele nu va cinsti pre naşu-său în leage dereaptă, pentru că naşul easte după sveti Ioan Botezătoriul! Proclet să fie acel om care va lucra sîmbăta toată zioa! Ci de-al 9-le ceas de zi să-ş lase tot lucrul său şi să lucreaze tocma luni demineaţa. Pentru că foc aduce în casa lui şi mîniia lui Dumnedzău la dîns va rămînea. [346] Şi iar grăiescu voao: să nu vă veţi pocăi şi să nu vă veţ lăsa de-a face rău, giuru-mă, martori să fie scaunul mieu cel înfricoşat şi neclătit şi braţul mieu cel înalt şi Preacurata a mea Născătoare şi Maică, martori să-m fie mie hieruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu cîte 6 arepi. Cela ce nu va păzi porînca care am trimes voao, altă poruncă nu voi mai avea a trimite. De nu veţ creade Evangheliia mea şi această epistolie, să ştiţ că am la ceriu ploi aprinse şi pietri am, a lăsarea spre voi. Piiarde-vă-voi cu moarte rea şi vă voi spămînta pre voi. Truda voastră o voi arde cu foc aprins, face-voi trăsnet mare şi înfricoşat în luna lui fevruarie 11 dnÕi, ca să muriţ de moarte iute. Lăsa-voi foc cu sînge din ceriu în luna lui martie, 7 dzile, ca să arză viile voastre şi grîul vostru, şi toate leamnele roditoare le voi usca. Şi voi trimite spre voi fieri iuţi cu 2 capete şi vor avea arepi de vîltur şi coadă de cal. Cînd veţ vedea, atuncea veţ înceape a vă pocăi, ce va fi tîrziu. Trupurile voastre şi a feciorilor voştri să vor munci înaintea ochilor miei. În luna lui sveti Petru, atuncea veţ înceape a fugi încoace şi încolo şi nu veţ avea unde vă acoperi, că ale meale sînt toate, unde vă veţi acoperi, că şi părul din capul vostru numărat easte, ce veţ cădea în brînci. Atuncea vor fugi viii în mormînt, strigînd cu glas mare: „Priimiţ pre noi, morţilor, în grabă, că nu putem răbda de aceaste fieri iuţi şi de mîniia lui Dumnedzău atotţiitoriul”. Întoarce-voi lumina soarelui întru-ntunearec şi luna în sînge, cît vă veţ giunghea unul cu altul. Şi voi întoarce faţa mea despre voi, ca să nu audz plîns din gurile voastre ceale spurcate, carele de faţă să vor măsura, pentru că nu păziţ porîncile meale, ci faceţ voia diavolului. Am a lăsarea din cer [347] fulger cu trăsnet, ca să muriţ de năprasnă şi de frică, pentru că leagea nu păziţ. Eu trimisei cătră voi dumnedzăieştile cărţi şi sufletelor spăsenie, iar voi acealea nu le ascultaţ şi nu cinstiţ beserecile dumnezăieşti, nici veniţ într-înse, ci le batgiocuriţ şi pre naşul vostru nu cinstiţ. Vicleani sînteţ şi mincinoşi, hulitori şi mitarnici, frate pre frate uraşte. Sus gîndiţ, cu limba minţiţ, pre Dumnedzău huliţ. De faţă să vor măsura antrihrişti smintiţ şi lui Dumnezău rău gîndiţ. Pre toţi urîţ, svadnici sînteţ şi fărmăcători, la bine vă leniţ, iar la rău ca cu arepi dievoleşti zburaţi. Şi spre Svîntul Duh huliţ. Mincinoş sînteţ şi cu ochiul faceţ pentru rău. Întru răutăţi feaţele vă schimbaţi, lumina lăsaţ şi întunearecul iubiţ, adevărul acoperiţ şi creadeţ minciunile. O, vai de care om să va svădi cu vecinul său şi-l va batgiocuri, acela numele mieu batgiocureaşte! Oh, cum nu să desface pămîntul să vă înghiţă pentru lucrurile voastre ceale reale carele faceţ pre pămînt zioa şi noaptea! Ce veţ avea a grăirea la înfricoşata a mea giudecată? Acolo să vor deşchide toate tainele meale, lucrurile voastre de faţă să vor măsura, cînd giudeţul cel derept în slavă va veni cu puteare multă. Nu ştiţ, oameni, că cu înger va avea să giudece, iar nu altcineva om, ci înger înfricoşat. Că ce nu vă lăsaţ de lucrurile voastre ceale reale şi de învăţăturile diavolului, ci faceţ tot rău? Lăsa-voi spre voi lăcuste şi omide, ca să mănînce iarba de pre pămînt şi tot rodul, pentru fărădelegile voastre. Şi iar vă grăiescu, martori să-m fie mie scaunul mieu şi Preacurata a mea Născătoare şi Maică şi svîntul Ioan, Botezătoriul mieu, că nu easte această epistolie de gînd de om, ce easte scrisă de Părintele nevăzut. Iar de să va afla om hulitori de Dumnezău şi va zice că nu easte de la Dumnezău această [348] porîncă, proclet să fie de Maica Preacistă şi de toţi svinţii, amin. Şi să-i arunce în focul de vecie întru întunearecul cel mai desupt. Şi să aibă parte la un loc cu Iuda şi cu Ariia şi cu ceia ce ziseră: ia-l, de-l răstigneaşte pre îns. Casa aceluia om să să răstignească şi să să potopască ca Sodomul şi Gomorul. O, vai de cetatea sau de oraşul care nu va scrie această epistolie şi să să cetească înaintea oamenilor şi înaintea săboarălor pre la toate praznicele dumnezăieşti! O, vai de voi, puţini credincioşi! O, vai de voi, urîţîlor! O, vai de carele să uraşte cu vecinul său! O, vai de batgiocuritorii de Hristos, eriticilor! O, vai de care-i mînie pre părinţii săi, că părintele easte al doile Dumnezău la pămînt! O, vai de omul carele nu va cinsti pre preot, că preotul easte slugă dumnezăiască! Cela ce va batgiocuri besereca mea şi pre preot pre mine batgiocureaşte. O, vai de preotul carele va ieşi în deşert din beserecă, leagea ştie şi nu o cinsteaşte, ci o ascunde şi de dînsa să leapădă! Lepădat să fie omul carele-ş leapădă leage! O, vai de popii carei beau vin pînă la al 7-le ceas de noapte! O, vai de popa curvari! O, vai de preotul ce va cînta svînta liturghie cu mînie, cum nu-i arde gura, că nu cîntă liturghiia el sîngur, ci svîntul înger nevăzut cîntă cu îns, deci iată că mînie pre Dumnezău. O, vai de călugărul care stînd în biserecă va gîndi la lume! Acela easte ca Iuda. Piiarde-ş spăseniia şi să aruncă sîngur în focul nestîns. O, vai de călugăriţa care va face curvie! O, vai de muiarea care-ş va omorî copilul din pîntece! O, vai de care ameastecă varul cu făină sau cu săcară sau cu mălai şi-ş ceare preţul! O, vai de cîrciumăriţa care va băga apă în vin şi-l va vinde! O, vai de care va mesteca ceara cu ceva şi o va vinde! O, vai de plugarii carii vor ara brazda pre [349] strîmbu! O, vai de ascultătorii de supt straşină şi de robii carii să vor svădi la un stăpîn! O, vai de mincinoşii dievoleşti şi de carei spurcă svîntul botedz! Oh, vai de care nu va creade svintele cărţi! O, vai de omul care aude toaca şi nu mearge în besereca lui Dumnedzău! O, vai de popa care să va leni şi nu să va scula de demineaţa duminecă la biserecă cu toţi cărturarii şi cu toţi credincioşii! O, vai de omul carele va da pre om în mîna omului strein! O, vai de omul care va lăcomi la avearea vecinului! O, vai de muiarea care va frămînta prescuri cu mînie şi nu-ş va schimba veşmintele sale şi nu să va curăţi de spurcăciunea ei! O, vai de cămătariul, că fără de număr să va munci! O, vai de care va da bani şi va lua mită! O, vai de giudecătoriul strîmb, să fie proclet ca Iuda şi Ariia! O, vai de care va mearge la altă muiare şi de muiarea care va mearge la alt bărbat! O, vai de preot care nu va ţinea pravila lui Dumnizău! O, vai de a treia nuntă! O, vai de a patra nuntă, de mearge în biserecă spurcată şi nedestoinică! O, vai de care creştin, care nu va creade această epistolie cu frica lui Dumnezău! O, vai de popa sau grămăticul care nu va ceti această epistolie înaintea săboarălor, pentru iertarea de la Dumnezău atoţiitoriul! O, vai de carei beau vin dzioa şi noaptea cu tîmpăne şi cu alăute şi pre Dumnedzău nu pomeneaşte! O, vai de care va pîrî pre frate-său sau pre soru-sa! O, vai de părinţii carii ameastecă sînge şi carne! O, vai de cela ce nu va priimi săracul în casa lui! O, vai de cela ce va cleveti! O, vai de cela ce nu va da milostenie din casa sa pentru Dumnizău! O, vai de care nu va da pentru Dumnizău! O, vai de carii să svădescu! O, vai de făcătorii de rău! O, vai de carii năvălescu la copii! O, vai de care huleaşte însurarea! O, vai de amestecătoriul cu ochiul! O, vai de votru! O, vai de carei zidirea lui Dumnizău, adecă faţa sa, o va schimba ceva, să chiiamă [350] preacurvariu, că-ş vinde trupul, în ceaia lume cu undiţa să va rumpe şi în foc să va arunca! O, vai de muiarea carea nu va priimi săracii! O, vai de neguţătoriul care va vinde cu strîmbul! O, vai de giudecătoriul care va dosădi pre cel sărac! O, vai de părintele care nu-ş va împărţi avearea pre derept feciorilor săi! O, vai de omul care nu-ş va aduce aminte de moartea lui! Acela va arde în focul nestîns, întru întunearecul cel mai pre dedesupt. O, vai de care nu va creade în Svînta Troiţă, în numele Tatălui şi Fiiului şi Duhului Svînt, amin şi întru cinstita cruce! Eu vă dedii voao besereca, şedearea mea şi odihna mea, ca să vă rugaţi în beserecă pentru greşalele voastre, iar voi nu veniţ, nici vă închinaţi într-însă. Eu am dat voao tot binele la pămînt, iar voi pre mine mă lăsaţi întru deşert. Să aţ fi crezut în Isus Hristos şi într-această carte, n-aş fi lăsat piiatră şi moarte fără de vreamea, nici foamete, nici iarnă rea. Şi de aţ fi ţînut leagea lui Hristos, fir-ar fost iarna ca şi vara, puţin v-aţ fi trudit şi mult v-aş fi dat. Iar acum mult vă munciţ. Unde vă easte pîinea, unde vă easte vinul, unde vă easte laptele, unde vă e untul, unde vă-i miiarea, unde vă e bucuriia cea mare? Să aţ fi priimit porîncile meale şi le-aţ fi crezut, mult bine v-aş fi dat voao şi aş fi luat tot răul despre voi, de mînie m-aş fi părăsit. Ci iată că porîncile meale nu le păziţ, nici le cinstiţ, nici socotiţ svînta duminecă, învierea mea, nici svînta vineri, răstignirea mea, cu milostenie şi cu inimă curată cătră săraci şi cu înţelepciune numele mieu cel svînt n-aţ proslăvit, nici cu mare har l-aţ mărit. Şi iar zic voao: cînd auziţ tocînd la svînta a mea beserecă, alergaţ cu toată inima dinpreună cu feciorii voştri, cu lumini aprinse şi cu untdelemnu, ca să vă luminaţi. Închinaţi-vă pentru izbăvirea păcatelor voastre cu frică şi cu cutremur şi cu [351] inemă curată rugaţi-vă lui Dumnezău şi Preacinstitei Maicei Sale, şi tuturor svinţilor miei. Cine nu să va ruga în veaci să fie blăstămat! Şi iar zic: proclet să fie acel om care nu va creade această epistolie! Eu şi scriş şi lăsai şi a doaoa şi a treia, ca să vă pocăiţ, iar voi porîncile meale nu le păziţ. Şi iară pentru proroci şi pentru măcenici şi pentru Svîntul Ioan, Botezătoriul mieu, vericarele să va afla cu cuvînt derept dintr-această epistolie, sau preot, sau diacon, sau grămătic, măcară om ales, să trimaţă la răsărit şi la apus, pren cetăţi şi pren oraşe, cît are fi greşit pînă acum, toate greşalele i să vor ierta şi de casa aceluia mîniia lui Dumnizău să va depărta şi feciorii lui vor fi sănătoşi, nici bolnav, nici orb, nici şchiop nu va fi, nici de duh necurat să va munci. Blagoslovit să fie acel preot care va ceti aceasta în săbor şi va învăţa pre creştini în besereca mea să crează tot omul că de la ceri s-au pogorît această învăţătură! Iani, să dăm trupurile toate slavă lui Dumnizău şi Domnului nostru Isus Hristos cu frică şi cu cutremur! Şi cine va creade cu toată inima în 4 evanghelisti ierta-i-să-va toate păcatele la înfricoşata giudecată, amin. Şi să să ştie că au făcut această ciudesă întru svînta cetate a Ierusalimului într-o duminecă cînd au îmblat cursul ailor şase mie noao sute şi 56, în luna lui noiemvrie, în 12 dzile căzut-au din ceriu de la Dumnezău aceasta scrisoare. Să o creadeţ, fiii oamenilor, preste toate praznicele să o cetiţ, răilor şi bunilor. Iar cine va ascunde această epistolie să fie anatema şi să aibă parte cu Iuda şi cu Ariia! Cetiţi-o înaintea săboarălor, ca să crează tot omul şi să o şi prepuie, să nu o ascunză, pentru ce că easte zis să nu să acoapere dumnezăiasca. [352] Şi iar zice Dumnizău: nu vă ascundeţ vistiiarul în pămînt, unde viermii şi rugina o mănîncă şi furii o sapă şi o fură, că carele face aşa sufletul său îş piiarde, ci ascundeţ vistiiariul vostru în ceriu, unde nici viermii, nici rugina, nici moliile o mănîncă, nici furii o sapă, nici o fură, că împărăţiia ceriului îi neputredă şi slăvită. Iar pămîntul să va ascunde, putrezi-va şi să va svîrşi şi ca iarba să va treace. Închinăciuni Dumnezăului nostru, a căruia mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatăl şi Fiiul şi Duhul Svînt, acum şi pururea şi întru veacii de veaci, amin.