[329] III




      Scriptura Domnului dintru cetate Ierusalimului, la scaunul svînt căzu den ceru o piatra mare (?). 
      Era mică în vedere şi nu o pute redica. Strînsă-se şi sculă dup-aceea şi marsî dentr-însî vlădici şi patriarşi, şi călugări şi dascăli, popa cel mare, patriarşul, de slujiră-i tri dzili şi trei nopte. Cîndu fu a patra dzi luvă patriiarşi piatra şi o dăsfăcu şi află această carte. [330]
      Ascultaţi, fii omeneşti, că vă ded voo credenţă ca s-o crediţi, să piară păcatele vostre şi fărădelegile vostre, iară voi nice o învăţătură de ale meale nu o ţineţi, nice socotiţi. Ce vă rog pre voi, omenii mii: socotiţi leagea mea şi nu călcareţi ievangheliia mea, că vă grăiescu voo: cerul şi pămîntul va treace, iară cuvîntul mieu nu va treace. De nu mă veţi creade eu voiu lasa pri voi limbi păgîni, de vor vărsa sîngele vostru prespre tot pămîntul. Şi voi lăsa pre voi şi brume şi foameţi, şi broaşte şi lăcuste, omide, pentru svînta duminecă. 
      Şi vă ded voo grîu şi vin şi unt. Voi, deaca vă săturaţi, mai mult rău faceţ. Ce gîndiiu să vă pierdzu pre voi nopte, pentru sveanta dumenică, ce mă rugară svinţii îngeri şi apostoli şi plînse maica mea şi toţ svinţii derept voi şi-mi întorş mîniia şi nice aşa nu-mi creadeţ, nice măriţi pre numele cel svînt. [331] Săracii şi văduvele voi nu-i miluiţi, ei îmblă plîngîndu după voi, iară voi nu-i miluiţi.
      Credz sîmtu limbi de n-au leage şi fac milostenie săracilor, iar voi ştiţi leagea mea. Au n-aţi auzit cum grăiaşte la ievanghelie? „Cine miluiaşte cei mişii, însuş miluit va hi”. Şi am dat leamnelor vostre roadă, voi nu daţi şi săracilor, ce iară le voi săca pentru multe fărdelegi a vostre. Ce vă grăiescu voo: cinstiţi svînta dumenecă şi miercuri şi vineri, că pentru aceale trei zile stă ceriul şi pămîntul. De nu veţi creade, nice le veţi cinsti, săca-voru rîurile şi izvorele apelor, să văz ce veţi face, omeni nebuni şi neînţelegători şi neplecaţi cu inimele. 
      Jidovilor ded leage în măgura Sinaiei şi ei nu o calcă, ce socotescu învăţătura mea, iar voo ded leagea mea şi botezul meu, şi nice o dzisă de-a meale nu socotiţi. Nu ştiţi, făcători de rău, că în svînta dumenecă am făcut pre Adam în chipul meu? Nu ştiţi, omeni negînditor, că svînta dumenecă am [332] pogorit la Avram şi am dat lege? Nu ştiţi, făcători de rău, că svînta dumenecă mă arătaiu lui Moiseiul (?) în cîmpi şi-m aratai credinţa mea lui? Nu ştiţi, omeni nebuni, că svînta dumenecă spusă bună vestire arhanghel Gavriil Precistei? Nu ştiţi, omeni nebuni, că duminecă am luat botez de la Ioan la Iordan? Nu ştiţi, omeni nebuni, călcători de leage, că toate le-am făcut svînta dumenecă? Iar voi leagea mea şi învăţătura mea nu o ţineţi şi cărţilor meale le nu crediţi. Ce aşa să-mi agiute măna mea cea dereptă şi scaunul mieu cel înalt: de nu veţi cinsti svînta duminecă şi miercuri şi vineri şi prazdnicele meale, eu voiu lăsa pre voi neşte şerpi cu doo capete şi vor suge ţiţele muierilor vostre pentru svînta duminecă. [333]
      Să fie blăstămat omul cine va lucra fiece lucru de sîmbătă din noo ceasure pînă luni demîneaţă, ci să mearigă la beserecă, să-ş ducă lumină şi prescură. Iară mercuri şi vineri să postească şi să roge Dumnezeu în beserecă. De nu veţi face aşea, nu voi tremeate la voi proroc, nice apostol pre pămînt, ce voiu deşchide ceriul şi voiu lăsa pietri de foc şi cărbuni aprinşi, de voi piiarde toţi omenii noptea, să nu să ascunză nime dintru voi. Şi voi lăsa în luna lui fevruar, cînd va hi de 13 dzile un cutremur mare prespre tot pămîntul, iar în luna lui prier, cînd va hi de 17 dzile, voiu lăsa în loc de ploie scîntei de foc, de voi strica vinul şi toate lemnele voi săca, de nu va fi roadă nemică, ce veţi muri [334] toţi cu morte rea pentru svînta dumenică şi voi le-a presaru şi tot pămîntul şi voi omorî dobitocele vostre. Şi voiu-l lăsa pre voi neşte paseri cu gura ca de leu, peanele lor ca neşte cosiţe de muieri, coadele va fi ca de cal. Şi atunce va hi rău mare pre voi, că acealea vor mînca feciorii voştri şi muierile vostre. Şi veţi dezgropa morţii voştri şi veţi plînge cu amar şi veţi ruga: „Ieşiţi, fraţilor, să întrăm şi noi aicea, că amu nu putem răbda aceaste fieri reale!” Şi voiu închide lumina soarelui, de va hi mare întunearec, cît îţ giunghea unul pre alalt, într-acel întunearec. Şi atunce-m voiu [335] întorce faţa de voi, să nu vă auzu şi nu voiu milui pre voi, pentru svînta dumenecă. 
      Iar de veţi asculta învăţătura mea, mila mea va hi pre voi. De nu veţi creade cărţilor meale, voi lăsa pre voi izmailteanii, pentru svînta dumenecă şi mercuri şi vineri. Oamini răi, pentru ce minţiţi şi faceţi curvie, iară pre mine, că am făcut ceriul şi pămîntul, nu vă aduceţi amente, nice mă ţineţi în inima vostră? Lepădaţilor şi pîrîşilor, proroci menciunoş şi draci nemilostivi, purtători de orbi, cum lucraţi tot lucrul tătă-vostru, Satanei? Pentru ce mestecaţi vinul cu apă, oameni fără leage, pierdzători de suflete şi iubitori la argint, şi vendeţi strîmb şi clipiţi cu ochii, şi vă urîţi fraţii, şi cumătrii nu vă cinstiţi, şi giuraţi în cruce şi nu ţineţi? Căci voi mai iubiţi întunearecul, iară de lumina lui Dumnezeu voi vă lăsaţi. Şi svădiţi vecin cu vecin, şi frate cu frate, şi părinte cu fecior, şi cei mişei voi urîţi şi nu le daţi din rămăşiţele vostre, căci nu vă aduceţi amente de ievanghelie [336] cum grăiaşte: „cine miluiaşte cei mişei însuş miluit va hi”. Voi cărţilor mele nu creadeţi, nici popilor, slujitorii miei, cei ce rogă Domnezeu derept voi. 
      O, amar voao, cum voiu-l lui (?) pentru păcatele vostre! Cum veţi opri la înfricatul giudeţ? Ce va fi zis voo: „păsaţi de la mine, blăstămaţilor, că nu vă cunosc pre voi!” Ce feciorii voştri vor îmbla tot pămîntul, păscînd iarbă ca vita. Ce pentru ruga maicei meale şi a lui Ioan Botezătoriul şi a herovimilor şi a serafimilor miei, v-am ţînut pînă acmu. 
      Această scrisoare nu easte pusă de omini, ce easte de la nevăzutul părinte, iară cine va gice că nu-i de la Dumnezeu scrisă, ce-i de la omini de pre pămînt, să fii blăstămat, să fie dat focului de veci, mai bine să nu fie [337] născut la giudeţ. Că la giudeţ nu-ţi va agiuta cetatea, nice satele, nice locu, nice curţile, nice va agiuta părinte a fecior, nice fecior a părinte, nice maica a fată, nice fata maică-sa, ce cineş sarcina sa va purta, carele cum ş-au gătat într-aceaste lume înşelătoare. 
      Amar celuia om ce nu creade sventelor cărţi! Amar celuia om ce rîde în biserică! Amar celuia om ce nu va priimi această efiistolii cu frică, ce-i pare că easte menciună! Amar celuiu om ce ocăreaşte popa sau călugărul, că acela ocărăşte pre biserecă lui Dumnezeu! Amar celora omeni ce grăiescu cuvinte rele, de spurcă sufletul! Amar celuia om ce-i menciunos! Amar celuia om ce svădăşte vecin cu alt vicin sau frate cu frate, cu foc să arză aceala! Amar celora ce fac curvie în mănăstire, iară de frica lui Dumnedzău nu să tem! Amar celuia om ce dă bani să (?) şi apoi ia mai mulţi, deci nu [338] să cheamă creştin! Amar celuia popă ce nu va ceti aceasta carte înainte de omeni şi nu-şi învaţă feciorii săi cei spovediţ sau de ruşine o ascunde, mai bine să nu fie născut! Să hie blagoslovit cela om ce va izvodi aceasta efistoliiu svîntă sau va cumpăra şi o va da derept păcatele sale, de şaptedzici şi şeapte da-i-voiu lui mai multu sau de va hi mai asupră păcate părul din cap. 
      Zise Domnu: „Dat-am voo şease dzile de lucru, a şaptea zi, duminecă, să hodiniţi şi să rugaţi pre Dumnedzău derept păcatele vostre”. 
      Nu ştiţi, făcători de rău, voi cînd lucraţi, voi vă lăudaţi, nu ştiţi că de nu voiu da eu rooa şi ploie la vreame ei, nu veţi avea ce secera? Că ce nu vă aduceţi amente, întru inimile vostre, că eu voiu săca marea şi văile şi izvorele apelor, ca să văz pre voi ce veţi face? Nu vedeţi, făcători de rău, că eu sîmtu în cer şi pre pămînt, şi dedesupt şi tuturor sîmt părinte? Părul din capul vostru încă easte numărat şi nu veţi putea scăpa dinaintea mea. [339]
      Eu, Ioan, patriarhul din Ierusalim, deaca începuiu a ceti această efistolie înaintea omenilor, vini-mi glas din cer. Aşea mi-agiute Maica mea Precurata şi îngerul mieu şi Ioan Botezătorul, cum această scrisore easte de la părintele nevădzut. 
      O, amar celuia om ce să priceaşte cu altul şi nu să iartă, ce-ş duce dar la beserică! Amar celuia om ce nu face praznic svinţilor! Amar celuia om ce-i popă, deca să svădeaşte cu cineva şi nu să iartă, ce cîntă liturghii, crez nu cîntă popa în eu (?), ce şi îngerii cu dînsul şi duc slujba în cer înaintea lui Dumnedzău. Carele easte creştin să să teamă de Dumnedzău şi să margă la beserecă sau să [340] adape pre însătoş sau să ducă stranicul la casă-ş sau bolnavii să socotească, eu voiu ierta păcatele lui. O, amar celuia om căsător ce nu-ş scoală coconii săi la beserecă dumenecă demeneaţă, acela nu să cheamă creştin şi anaforă nu-i destoinic să ia în gura lui! Ce, fraţii mei, rog pre voi, cinstiţi svînta dumenecă, mercuri şi veneri şi alte praznice şi legea.