I

[313] Scriptura din ceriu a Domnului nostru, a lui Isus Hristos
      
      
      Au lăsatu den ceriu la Irusalim cuvîntu şi spunere cu frică mare. La ceatatea Irusalimului, la scaunul sfînt, cădzu o piatră den ceriu. Mică era şi în vedeare, însă nime nu o putea rădica. Adunară-să patriarşii şi călugării şi preuţii de stătură în trei dzile şi în trei nopţi spre rugă. Rugară Dumnădzău şi grăi glas din ceriu de dzisă aşa: „Luaţi piatra!” Deci o luo piatra patriarhul cel mare de o desveace. Într-însă află  o carte. Căutară carte, cartea dzise aşa: 
      „Vedeţi, fiii oaminilor, că ainte tremeş o carte la voi, iară voi nu o credzut. Tremeşu şi a doua carte, iară nu-şi vă încredzut cuvîntului meu. Tremeş şi a treia scriptură, multe lucrure şi seamne lăsaiu spre voi, e voi nu-şi vă încredzut şi [314] nu vă pocăit, nece cuvîntul îngerului meu n-aţi ascultatu, nece înţeleasetu! Ceriul şi pămîntul se va schimba, iară cuvîntul meu nu va trece în veacu. Că, dereptu faptele voastre celea multele, eu voiu lăsa şi voiu tremete ierni greale şi geruri şi foamete şi lăcuste şi omide şi tuse rea  ... derept ce nu aveţi milă. Mişeii plîngu după voi, e voi nu-i miluiţi. Pre Dzeu, sîmtu limbi cealea ce n-au leage, acealea încă dau milostenie, e voi milostenie nu aveţi! Pre Dzeu, leamneloru-vă dedu plod de rodescu; dereptu faptele voastre cealea realele iară le voiu seca. Şi, dereptu greşalele voastre cealea multele, rîurele şi izvoarele voiu seca şi, prin fărădeleagea voastră ceaea multa, înţeleageţi, nemîndriloru, că nu simteţi înţelepţi! Dedu-vă leage, nece o dzisă de-ale meale nu feacetu şi nu le ţinrutu şi nu le ascultat. Nu ştiţi, neînţelepţiloru, că în Vererea Mare ainte feciu omu întîie, Adamu, de-l feciu în chipul mieu? Nu ştiţi, neînţelepţiloru, că sfînta dumenrecă mearse arhanghel Gavrilu în cetatea Nazaretului de spuse ceii feate preacurate că va naşte Hristos? Sfînta dumerecă mă botedzaiu la apa Iordanului cu Sfîntul Ioan şi miru sfîntu vă dediu voao leage, e voi scriptura nu ţinreţi şi nu ascultaţi! [315]
      Nu ştiţi că sfînta dumerecă voiu giudeca viii şi morţii? Nu ştiţi că Venrerea Mare eu mă răstigniiu printru voi, cu suliţa mă împunseră în coaste, cu trestie mă ucidea pre capu, e în mîru şi în picioare ei-mi bătură găvoazde e cu oţăt şi cu fiiare mă adăpară, dereptu să lasu voao leage, şi mă lăsaiu în ticală? Derept ce nu aleageţi sfînta dumerecă şi să aleageţi sfînta venreri, ce lucraţi sfînta dumerecă? Pre Dzeu, am lăsatu voao şase dzile de lucru, iară sfînta dumerecă să nu lucre, ce să să ceaie de păcate, cîte au faptu înr-aceale şase dzile! 
      Iară cela ce va lucra sfînta dumerecă, aceluia se doseaşte focul de veac, unde voru scîrşca cu dinţii şi în viermii ceia neadormiţii. E cela ce va ţinrea şi va cesti şi va posti cu curăţie, aceluia se va da dulceaţa raiului. Şi voiu şedea în scaunul slaveei mele şi voiu blăstăma cu mîra mea ceaea înralta şi cu scaunul mieu cela sfîntul. Ce voi nu veţi ţirea şi nu veţi cinsti sfînta dumerecă şi sfinţii miei ceia marii, e eu voiu lăsa, dereptu necredinţa voastră, fieri iuţi şi şărpi cu cîte doao capete şi gurile lor de focu vor fi, de voru suge trupurele voastre. 
      Şi să fie blăstematu omul cela ce nu-ş va lăsa lucrul său simbătă denr-al noaole ceas pînră luri demenreaţa de să meargă la besearecă cu toată fomeaia seara şi demenreaţa şi la leturghie de să se roage cu frică  cenreşi cu greşalele sale. Iară miercurea şi venreri să postiţi şi să le ţinreţi cu curăţie şi să [316] slăviţi în numele miu. Aceluia se va da dulceaţa raiului. Iară, se nu le ţinruretu şi scriptura sfîntă să nu o ascultaret, aşa-mi agiute braţele meale şi veşmîntul miu cela ce stă asupra mea şi cunrura ceaea sfînta ce stă în capul miu cela preacuratul, altă tremeatere nu voiu tremeate la voi, ce voiu deşchide ceriul de voiu lăsa o ploaie de foc  în lura lui priere, a şapteasprădzeace dzi, de va arde plodul de spre pămîntu totu.
      Şi voiu tremeate iară spre voi nişte pasări cu capetele cît de bou şi peanele lor vor fi ca o cosiţă de muiarea despletită, de voru suge sîngele den trupurele voastre de veţi fi ca neşte icoane. Şi veţi mearge la murmîntele morţiloru voştri de veţi plînge şi veţi dzice: „Ieşiţi, morţi, de priimiţi şi noi la voi, că nu putem răbda ceaste fieri iuţi!”, de veţi vedea atunce că e ţinrutul mieu  tutindiri. Şi voiu întoarce lumina soarelui de cătră voi de va fi întunrearecu de vă veţi giunghea aden voi. Şi voiu tremeate glas din ceriu cu mînie şi-m voiu întoarce faţa de cătră voi să nu audzu plîngerile voastre. Pren ce nu cinstiţi sfînta dumerecă şi sfinţii miei?
      Pocăiţi-vă, păgubitoriloru, că voi nu iubiţi luminra, ce iubiţi înturearecul! Făcători răi, ce nu căutaţi cum faceţi? Curvariloru, strîmbilor, clevetniciloru, giurători strîmbi,  voi cîndu lucraţi e voi vă lăudaţi! Nu vă preceapeţi, unde nu voiu lăsa eu roao pre pămînt, voi nu veţi avea ce secera şi veţi muri toţi de foame! Seca-voiu riurele şi voiu seca marea cu [317] toată apa de o voiu întoarce cătră ceriu. Nu veţi şti de spre pămînt încătruo veţi scăpa de faţa mea. Mişeiloru, slabiloru, leaneşiloru şi împuţiţiloru, mulţescu-să faptele voastre de nu le pociu răbda! Ce nu cinstiţi sfînta dumerecă şi prazdnicele meale şi posturele să le ţireţi cu  milostenie şi cu lacrămi şi cu frică şi cu rugăciure? Mişeii miluiţi, flămîndzii săturaţi-i şi setoşii adăpaţi-i şi lîngedzii căutaţi şi călătorii făgăduiţi la casele voastre de-i răpăusaţi!
      Faceţi pamet lui Domnedzeu şi sfinţiloru cu dragoste şi cu iboste şi cu veselie! După acea, dereptu morţi-vă şi dereptu părinţi-vă, curăţi la besearecă, luaţi amente sfînta scriptură! 
      Şi vaide de omul cela ce duce prescurea la besearecă cu uritu  sau-i împutat cu altul! Ainte du-te de te iartă cu însul şi vă lăsaţi greşalele urul alaltu, atunce du prescurea la besearecă şi alămojna! Şi vaide de preutulu cela ce nu-i dostoinic şi cîntă leturghie, cum nu se pocăiaşte, ce să lasă focului de veacu! Pe Dzeu, slujescu cu elu îngerii încă cu frică! Şi vaide de omul cela ce dă auru şi argintu în mită! Şi vaide de omul cela nemilostivul! Şi vaide  de căsătoriul cela ce [318] nu-ş va deştepta fomeaia din casă sfînta dumerecă de noapte să meargă la besearecă! Şi vaide de cela ce nu-ş va lăsa greşalele sale şi nu să va pocăi! Şi vaide de omul cela ce nu-ş va da răpausu sfînta dumerecă au are deatoriu sau slujnică, de nu-l va lăsa să răpause, ce-lu nevoiaşte să lucre sau să-i plătească deatoriul sfînta dumerecă! Şi vaide de cela om ce nu-ş va lăsa dobitocul să răpause  sfînta dumerecă! Şi să meargă omul la besearecă cu toată fomeaia să se roage cu frică şi cu grije! Şi vaide de omul cela ce ride în besearecă! 
      O, vaide de omul cela ce va sparge acest cuvîntu de nu-l va priimi la senre! Să fie blăstematu la dzua de giudeţu cu de-adevăr! Aşa-mi agiute maica mea ceea preacurata şi serafimii miei ceia cu cîte şase arepi de focu şi heruvimii miei ceia cu vedeare multă şi Sfîntul  mieu Ion! Că această carte e scrisă de Tatăl mieu cela nevădzutul den ceriu! Şi iară omul cela ce să va afla de va dzice că nu e de Domnedzeu faptă, ce va dzice că-i de mînră de om de spre pămînt, acela să fie blăstematu la dzua de giudeţu şi să se spargă ca Sodomul şi ca Gomorul şi să fie datu sufletul lui în mînrule dracului de-lu voru duce în focul cela nestinsul, în gotovirea dracului [319] şi îngeriloru lui! Şi cela ce nu va asculta acest cuvîntu cu frică şi cu îndrăznire şi cu grije mai bire să nu fie născut acela om!
      Şi ceastă carte să o cetească săva preut, săva diac între oamenri şi să înveaţe şi să o tremeaţă de la unrii alalţi şi pre la cetăţi şi pre la domni, fără frică şi fără grije, şi să o tremeaţă în toată lumea. Rutesu voao, ceia ce voru asculta şi voru priimi ceastă carte de o voru învăţa, eu le voiu da dulceaţa raiului în vecie de veac. Că această carte o au tremesu patriarhul de la Irusalim pre un călugăru ce-lu chema Melintie, scriptură sfîntă a Domnului nostru, a lui Isus Hristos. 
      Oare cărtulariu va fi, oare va fi vlădicu, oare va fi preutu, oare diac, cela ce nu va povesti şi nu va spunre tutindire, acela să fie blăstămat de Domnul nostru din ceriu şi de 318 de oteţi dentru Necheiu.  Iară cela ce va spunre şi cela ce va creade, de va priimi la sinre, bunrătate va fi de la Tatălu şi de la Fiiul Isus Hristos întru vecie de veac cu deadevăr.