IV
      
      [214] Din prorocitura lui Isaie-Proroc, învăţătură de vreame de apoi
      
      Aşea grăi Domnul Dumnezău: „Audziţi, fiii oameniloru de să nu faceţi minciunoasă cuvintele Dumnezăului vostru, că voi simteţi oamenii miei. Eu-s Domnul vostru, cela ce v-amu descumpărat cu singele mieu de la vrăjmaşul vostru, diiavolul, şi eu vă chemu pre voi că simteţi feciorii miei. Ce voi nu slujiţi ca Părintelui vostru, semnelor meale nu luaţi credinţă, ce de toate învăţăturile meale voi vă lepădaţi. Pentru aceaea voiu lăsa mîna mea cu mînie spre voi la zilele de apoi şi voiu lăsa mîniia mea pre voi. Şi-mi voiu întoarce faţa mea de cătră voi, pentru ce-aţi împlut tot pămîntulu de fărălegile voastre. C-au peritu smereniia ş-au cuprins minciunile voastre prespre totu pămîntul şi petreace nedireptatea întru voi. Şi vor blăstăma feciorii pre părinţi şi părinţii pre feciorii săi. Şi va urî frate pre frate şi va da soţ pre soţ pre moarte. Şi va da maica fata sa pre curvie şi nu să voru ruşina feciorii de părinţii săi. Şi vor fi învăţătorii voştri făţarnici, legile voastre vor fi nedireapte, de vor face leage bogatului, iară cel mişel ieşi-va plîngîndu. Şi va căuta muiarea pre bărbatu şi să mărite, iară nu bărbatul pre muiare. Şi vor [215] fi seamne în soare şi în lună şi în steale. Şi va fi foamete de multe ori mai în toţi aii. Şi voru fi războaie de se voru limbi cu alte limbi ucide. Şi să vor scula părinţii pre feciorii săi cu armă, feciorul pre părinte scoate-va sabie, frate pre frate ascuţi-va suliţă, vecini pre vecinu găta-va săgeţi. Şi va rîde cel slobodu de cel fuglu. Şi vor fi prădate oraşele voastre de limbi păgîne. Amaru va fi aceluia ce va naşte atunci, că voiu aduce pre voi limbi streine de vor robi ţara voastră. Bucura-să-vor vrăjmaşii voştri de voi şi pune-voi pre voi de veţi fi de bucurie păgînilor. Pentru multe păcatele voastre şi feciorii voştri vor lucra păgînilor. Şi voi veţi fugi şi cînd nime nu vor cură după voi. Şi „vă veţi înfrica de unde nu va fi nice o frică”, cumu zice David-Proroc, psalom 32. De o sută de păgîni vor fugi untunerecu de creştini. Atunci vor pustii cetăţile voastre şi să vor din şapte cetăţi şi satele toţi într-una să vor aduna. Atunci va fi amar voao, săminţeii hicleane, că tremiş învăţătura mea la [216] voi şi nu aţi ascultatu. Ce vă astupaţi urechile ca şi aspidele. Deptu aceaea, eu viu tremite {mîniia mea pre voi. Faţa mea cu răceală, ochii miei ca de leu voru căuta pre voi. Aşea grăiaşte Dumnedzău. Şi de-aciia nu vă voiu milui. Şi voiu luoa înţelepciunea şi mintea dintru inimile voastre, de veţi fi ca pruncii cei mici. Şi veţi îmbla ca şi beaţii. Şi eu atunci nu voiu fi ca Dumnezeul vostru, ce ca vrăjmaşul vostru. Făţarnicilor, că mai iubiţi nedireptatea şi strimbătatea, iară de lumină voi v-aţi lăsat şi întunearecul iubiţi. Ce eu voiu face de va fi ceriul de aramă, iară pămîntul ca de fieru. Şi ceriul nu-şi va da rooa, pămîntul nu-şi va da roada . Dară atunci ce veţ bea şi ce veţi mînca şi în ce vă veţi îmbrăca? Că să va pustii pămîntul vostru şi leamnele voastre nu vor rodi, cîmpii voştri nu vor face rod. Şi-n aceaea vreame cîndu [217] veţi sămăna o sută de măsuri şi numai una veţi luoa. Şi se vor pustii frumseaţele satelor voastre, că vor peri trupurile voastre de foame. Aurul şi argintul pre cărări se va} tăvăli. Şi nu veţi vedea turmele voastre păscînd pre măguri, nice plugarii voştri nu vor căuta pre pămînturile voastre. Şi încă voiu aduce pre voi muşte cîneşti de vor mînca trupurile voaste şi vor bea sîngele vostru şi vor scoate ochii pruncilor voştri. Şi va fi pre voi greu mare. Pentru ce nu ascultaţi învăţătorii miei, ceia ce amu lăsatu eu voao, învăţători şi propovăduitori de cuvintele meale? Ce voi v-aţi bătutu gioc de preuţii miei şi v-aţi făcutu rîs de ei şi i-aţi ocărîtu pre ei, n-aţi înţelesu că ei sînt slugile meale. Şi voi nu-i ascultaţi şi la besărecă n-aţi mers, posturile nu le-aţi postit, ce aţi mîncat carne ca nişte păgîni, carii n-au nice o leage. De păcatele voastre nu v-aţi ispoveditu Domnului şi nu v-aţi curăţit de păcate şi de spurcăciunile trupului şi a sufletului vostru cu credinţă bună, cu postul şi cu ruga. Şi cu alămojna să miluieşti săracii, [218] streinii, şcopii , orbii, ologii, cum dzisă Hritos: „Ferice milostivii, că aceia vor fi miluiţi întru împărăţiia ceriului”. Ce voi n-aţi făcutu nice unu bine, ce aţi făcutu totu rău şi făţişu şi furişu. Şi aţi cursu la curvie şi la furtuşagu, la tîlhuşag, în cîrşmă, la danţ, la vrăjmăşie, la dăscîntători , la farmece şi la negoţu, unul pre altul. Şi apără vecinul tău prin nimică, numai ca să puteţi băga pre el în perire. Acealea ca acealea voi aţi pututu face carele simtu lucrurile diiavolului, iară lucrurile dumnezăieşti voi n-aţi pututu face. Cîndu gice popa „că ce nu viniţi la besearecă, la slujba lui Dumnezău? ”, voi giceţi că „nu putemu de slujba domnească”. Dară rău că ce puteţi face? Tare vă apără dracul cel vrăjmaş sufletescu de lucrurile bune, iară de reale lucruri şi la slujbele lui voi tare alergaţi. Ce direptu toate aceastea veţi luoa plată rea de la mine. În vreamea de apoi numai ce va fi işor morţilor. Şi voiu piarde peştii întru apele voastre. Pămînturile voastre vor face scai şi spini, rîurile voastre săca-vor. Şi izvoarăle de lumina soarelui vor săca. Şi [219] vitele voastre săca-le-voiu cu brumele. Şi inde au fostu baltă, acolea va arde pîrjolu. Şi veţi îmbla tot pămîntul de veţi căuta să vă săturaţi şi nu veţi afla nimică, ce veţi paşte iarbă ca vitele, cum zisă Hristos: „Ceriul şi pămîntul va treace, iară cuvintele meale nu vor treace” în deşertu, pînă nu voiu împlea zisa mea. Amaru va fi acelora ce n-au ascultat din sfintele cărţi şi celora ce nu-ş voru părăsi toate fărălegile. Şi să facemu cum gice Domnul, să ne rugăm lui Dumnedzău să ne deaie Duhul Sfînt, să ne putemu întoarce din păcatele noaste ca să dobîndimu împărăţiia ceriului. Dereptu Isus Hristos, descumpărătoriu nostru, pînă în veacu , amin.