II
      
      [200] 12 vise a lui Şaic-Împărat
      
      În cetate de Ierihon era un împărat ce-l chema Şaic-Împărat. 
      Şi vădzu într-o noapte 12 vise. Fu-i bănat di-nsele vîrtos şi nu se pute afla nime a le dezlega. Ce să află un cărtulariu, numele lui era Mamer, şi dzise cătră împăratul:
      – Visul dentîi cumu-l vădzuşi?
      Împăratul dzise:
      – Vădzuiu un stîlpu de aur stîndu din pămîntu pînă în ceriu.
      Dzise Mamer cătră cărtulariul:
      – Cîndu va hi vremea de apoi prin toate cetăţile vor fi pizme mari şi, dereptu dzua lui Hristos, nu va hi nimeni derept. Soţ a soţ va giura, giurămîntul nu-ş vor [201]  ţinea. Ce să vor scula împăraţi pre împăraţi. Bine i va grăi cu gura, rău i va gîndi cu inema. 
      Păşi-va vara spre iarnă, iarna spre vară. Vara numai ce vor cunoaşte pre frundză şi pre iarbă. Multu vor sămăna şi puţinel vor secera. Atunci părinţii de feciori nu vor fi cinstiţi, nece sămînţa nu să vor cinsti. Toţi oamenii vor fi cumpălari. Şi vor hi seamne în steale, ivi-se-vor steale cu coade, şi vor hi ploi greale şi vor fi cutremuri de pămîntu şi lunile să vor scurta.
      Dzise Mamer:
      – Al doile vis cumu-l vădzuşi?
      Împăratul dzise:
      – Vădzuiu un caşu den cer spîndzuratu pînă în pămîntu.
      Dzise Mamer: [202]
      – Luaţi amente! Cîndu va fi la vremea de apoi, slujba dumnedzăiască nu va hi ascultată şi nice un bine nu vor face oamenii dereptu scumpia. Şi să vor aleage muiare de bărbat şi bărbat de muiare de să vor lepi de alţi streini dereptu bunătatea.
      Dzise Mamer:
      – Al treile vis cumu-l vădzuşi, doamne?
      Dzise împăratul:
      – Vădzuiu trei căldări: într-una era său, într-alta oloiu, într-alta apă fierbîndu. Stropiia săul în oloiu, apa udîndu de sine pre mijloc.
      Dzise Mamer:
      – Cîndu va fi vremea de apoi, fi-va un frate measer, altul bogat. Cel bogat să va uspăta cu bogaţii, iară fratele său cel measer nu-l va chema nime. [203] Atunce nu va hi milă frate de frate, nece mumă de fiiu, nece tată de fecior, nice le va fi milă feciorilor de părinţi. Nice vor fi feciorii curaţi pînă la însurat, nece featele pînă la măritatul său.
      Dzise Mamer:
      – Al patrul visu cumu-l vădzuşi?
      Dzise împăratul:
      – Vădzuiu o iapă cu mîndzul scărpinîndu-se, iară un vultur păştea iarbă, iară mîndzul rînchedza.
      Dzise Mamer:
      – Cîndu va hi vreamea de apoi, daş-va muma fie-sa pre curvie supt bărbat strein, dereptu să o sature de uspăţu, şi frate pre soru-sa. Într-aceaea vreame nu să va afla voinic curat, nece fecioară curată, [204] ce din şapte ani înainte toţi vor fi spurcaţi.
      Dzise Mamer:
      – Al cincele vis cumu-l vădzuşi?
      Împăratul dzise :
      – Vădzuiu o căţea dzăcîndu pre un gunoiu şi căţeii lătra dintr-însa.
      Dzise Mamer:
      – Cîndu va fi vremea de apoi, părinţii vor începe a-şi învăţa feciorii cu bine. Ei nu vor asculta, ce vor gice: „Bătrînit-ai şi nu te ştii ce grăieşti”. Ei de ruşine vor tăcea. 
      Dzise Mamer:
      – Dară al şasele vis cumu-l vădzuşi, doamne?
      Dzise împăratul:
      – Vădzuiu multă mulţime de preuţi stîndu într-o tină pînă în grumadzi, cîntîndu cîntece mari şi frumoase.
      Dzise Mamer: [205]
      – Cîndu va hi în vreamea de apoi, începe-vor igumenii a învăţa pre vlădicii şi popii pre igumenii, mireanii pre popii, diacii pre dascălii . Grăi-vor bine unul altuia , rău i va gîndi cu inema. Făcătorii ceia ce fac rău, eişi aruncă sufletul şi cu trupul în focul veacilor. Trece-vor şi sfenţi şi nu-i vor cinsti.
      Dzise Mamer:
      – Al şeptele vis cumu-l vădzuşi?
      Dzise împăratul:
      – Vădzuiu un cal vîrtos împistrit de avea doao capete, de păştea iarbă.
      Dzise Mamer:
      – Cîndu va fi la vremea de apoi toţi oamenii vor fi cu doao obraze ca făţarnicii. Şi vor înceape giudeaţele a giudeca dereptu mîzda, netemîndu-se de Hristos şi de păcatele sale. [206]
      Dzise Mamer:
      – Al optul vis cumu-l vădzuşi?
      Iară el dzise, împăratul:
      – Vădzuiu prespre tot pămîntul aur vărsat şi argintu şi pietri scumpe şi cununi împărăteşti şi vine foc de le arde.
      Dzise Mamer:
      – Cîndu va fi vremea de apoi, toţi oamenii vor fi cumpălari şi cu giurămente strîmbe şi cu prilestii multe. Şi vor aduna multu cu minciunile şi vor îngropa avuţiia sa în pămîntu. Şi păcatele nu-şi vor pomeni în viaţa sa nemică.
      Zisă Mamer-Filosof:
      – Al noaole vis cumu-l văzuşi?
      Zisă împăratul:
      – Văzuiu oamenii dîndu-şi lucrătorilor săi împrumut aur, alţii argint, alţii hrană, alţii vejminte.[207]
      Zisă Mamer-Filosof:
      – Cînd va fi la vreme de apoi, da-vor oamenii avuţie sa au banii săi la alţi oameni să o ţie bine. Deci atunci o vor luao cu bucurie să o ţie, iară, cînd o vor cere, atunci o vor tăgădui şi cu giurămînt strîmb vor giura de vor dzice: „Nice te ştiu ce grăieşti, nice te ştiu ce ceri”, aruncîndu-şi sufletul în munca de vecie.
      Zisă Mamer-Filosof:
      – Al zecele vis cumu-l văzuşi?
      Zisă împăratul:
      – Văzuiu zece muieri frumoasă foarte şi să deştinsără pre pămînt.
      Zisă Mamer-Filosof:
      – Cîndu va fi vreme de apoi, începe-va lume toată a îmbla cu giurăminte strîmbe, mărindu-să cu mîndrie deşeartă. Şi atunci mulţi oameni să vor îndrăci.
      Zisă Mamer-Filosof:
      – Al unsprăzecele vis cumu-l văzuşi?
      Zisă împăratul:
      – Văzuiu zece fete şi era frumoasă foarte, în vîrstă de 15 ani, şi era ca cununa soarelui de frumoasă.
      Zisă Mamer-Filosof:
      – Cînd va fi vreme de apoi, oamenii cei necărturari, ei vor gîndi că ştiu ei mai bine anii şi lunile decît popii. Şi să vor face oamenii proşti a şti din Scriptură. Şi ei nice o direptate nu vor ţine, ce vor fi toţi oamenii atunci răi, mîzdari, făţarnici, lotri, scumpi, mincinoşi, arulăi (?). Şi [208] atunci vor fi toţi oamenii cu cuvinte nedereapte şi nestătătoare. Atunci va ucide frate mai mic pre frate mai mare şi fecior pre părintele său. Atunci va vini vreme ce nemilostivă, cîn va zice omul suruman cuvînt înţelept, oamenii nu-l vor asculta, ce vor rîde de el. Iară omul bogat cînd va zice cuvinte neînţelepte, vor tăce toţi şi vor zice: „Iani, ascultaţi ce zice acest boieriu!” Şi ei toţi vor asculta.
      Zisă Mamer-Filosof:
      – Al doisprăzecele vis cumu-l văzuşi?
      Zisă împăratul:
      – Văzuiu mulţime multă de oameni de ave ochii strîmţi şi păru ascuţit şi ochii le era ca de vultur, picioarele lungi.
      Zise Mamer-Filosof:
      – Cînd va fi vreme de apoi bogaţii vor călca pre mişei şi vor zice lor: „Mîncaţi şi voi ca şi noi şi vă îmbrăcaţi şi voi în haine scumpe”. Şi vor rîde de ei.
      Şi atunci să închină Mamer-Filosof şi cu împăratul şi zisă: „Eu sînt robul aceştiia scripturi şi mult rău va fi atunci la vremea de apoi. Că a Domnului nostru îi slava întru veci netrecuţi şi nesăvîrşiţi, amin”.