[127] ALEXANDRIA ……………………………………………………………………………………………………………………………….. <1r> acolo un stîlp de piiatră înalt. Şi alergă Alexandru la stîlp şi văzu pre stîlp obraz de om şi slove elineşti. Scris aşa era scris: „Eu, Sanhos-Împărat, luoaiu lume toată şi vruiu să văz şi raiul, şi viniiu cu oştile mele pînă aicea. Şi nu ştiuiu, şi ieşiră oameni sălbateci mulţi fără samă, şi mă loviră fără veste şi mă bătură, şi pre oaste me uciseră şi pre mine. [128] Aice-am perit de oameni sălbateci, şi cine va vre <1v> să margă la raiu, şi pînă aicea să vină, iară de icea să să întoarcă înapoi, că va peri”. Iară Alexandru, deca văzu aşa, învălui stîlpul cu postav, să nu cetască altul slovele, să nu să spaminte oştile. Şi merse pînă la un codru mare şi puse tabără acolo. Şi zise să să odihniască oştile şi făcu stobor de lemne de cătră pădure. Şi într-o zi ieşi Alexandru călăre şi zise să să gătască tot omul de războiu. Şi merse la pădure şi văzu pre un om sălbatec şezînd pre o piiatră şi căuta semeţ <2r> pre oaste. Alexandru zise: „Aduceţi o muiere”. Şi aduseră muiere, şi o mînă Alexandru: „ Du-te de şez lîngă el”. Şi merse muiere şi şezu lîngă acel om sălbatec. El sări şi [129] împresură pre muiere şi începu a o mînca, iară ie să văieta. Şi alergară 2 voinici şi loviră pre om cu suliţele, şi scoaseră muiere, iar omul răcni tare şi zbieră tare. Şi aci ieşiră oameni sălbateci ca frunza şi ca iarba din pădure, toţi cu lemne şi cu petri, şi dederă tare pre oaste lu Alexandru, <2v> fără samă. Şi fugi şi Alexandru după stobori. Şi ieşiră la cîmpu şi-i luo Antioh de cătră pădure cu stolul lui, şi-i băgară în mijloc, şi să bătură foarte tare, pînă sfîrşiră lemnele şi petrilie. Şi aşa ave nărav, deca vede unul de ei crunt, iar ei-l apuca alţii şi-l mînca. Şi să spărară şi fugiră la pădure. Şi viu prinseră numai unul de 15 coconi, şi era mai lung de toţi oamenii. Şi ucise Alexandru de aceia 100.000, şi periră de-i lu Alexandru 10.000 de oameni acole. [130] <3r> Iar a doua zi de dimineaţă, să duseră voivozii la Alexandru şi-i grăiră: „Împărate, dară nu ne sosi noua cîtu ne bătum cu împărăţiele lumiei şi am perit destui şi luom împărăţiile lumiei toate, ca să nă odihnim ? Iar tu ne-i adus la pustine să perim de oameni sălbateci prin pustine locure”. Alexandru zise: „O, dragii mei şi dulci fraţi, machidonenilor, crez, mult războiu făcut-am, şi acmu puţinel ne este să ne ostenim şi iară ne vom întoarce la lume <3v>şi ne vom răpousa pînă vom fi la Machidonie voastră. De m-aţi urit, voi mă ucideţi, macari de veţi pute fi împăraţi fără mine în lume. Şi de vă pare că veţi pute ajunge la Machidonie fără mine, să vă hodiniţi”. Iară voivozii ziseră: „Ce vom face? Fie cumu e voie ta! Să am peri toţi cu tine, de tine nu ne vom împărţi pînă la moarte noastră”. [131] Şi trecură ţara sălbatecilor 15 zile, şi ajunseră la o ţară bună şi dulce şi cu pomete frumoase. <4r> Şi acole 2 stîlpi de petri poleiţi cu aur şi scriş era. Şi alergă Alexandru acolo şi văzu doua obraze de om: unul era Araclie-Împărat, şi unul Săramida-Împărătiasă. Şi — scrise slove elineşti şi greceşti, şi aşa spuseră: „Mai nainte —şi curţile lor”. Şi merse şi aflară curţile Aracliei-Împărat pustii şi podobite tot cu aur şi cu petri scumpe. Şi plînse Alexandru şi zise: „O, fericate Aracleio-Împărate şi Seramido, cum aţi ieşit di la lume ticalnică <4v>şi bine aţi viiat ş-aţi împărăţit şi bine v-aţ sfîrşit!” [132] Şi de acole merse şi văzură un ostrov prespre apă, şi văzură acole sate. Şi ţară cu oameni să vede acole. Şi zise Alexandru să facă caic, şi făcură. Şi puse tabără să se odihniască oştile. Şi zise Alexandru să între în caic şi să tracă la ostruv. Iară Antioh zise: „Împărate, nu ver merge tu acole, că nu ştim cum ţi se prinde, ce voiu merge eu nainte acolo să văz, şi veni-voiu şi spune-voiu ţie”. Alexandru zise: „Dară de vei peri tu <5r> acolo, altul ca tine nu voiu vede”. Antioh zise: „De voiu rămîne acolo, mulţi vei găsi ca mine; iar de va peri Alexandru, altul nu voiu găsi ca tine în toată lume”. Şi întră Antioh cu 10 voinici şi să duse pre apă toată zioa şi trecu la ostruv. Şi găsiră acolo neşte oameni goli şi grăie greceşte. Şi să întoarse Antioh la Alexandru şi spuse [133] ce-u văzut acolo — şi grăie greceşte. Şi întră şi Alexandru în caic şi trecu la ostrov, şi ieşi acolo. Şi ieşiră neşte oameni nainte lu Alexandru <5v> …şi grăie greceşte şi să închinară lu Alexandru şi ziseră: „Păntru ce-i vinit la noi, Alexandre? Şi ce veri luoa de la noi? Iacătă, simtem goli, cumu ne vez, şi ne este hrana aceşti pomi; altă hrană nu avem noi, nice haine să ne îmbrăcăm”. Alexandru grăi: „N-am venit să vă iau nemica, ce am venit să vă văz pre voi ce oameni simteţi voi şi de unde-ţi vinit aicea şi cum grăiţi greceşte şi cum ştiţi numele meu”. Ei grăiră: „Împărate, noi simtem de la ţara grecească <6r> şi am avut împărat de la Machidonie, pre nume Araclie, şi [134] împărătiasă Seramida. Şi văzură acolo oameni răi şi să făce multe răotăţi şi să vărsa sîngele omenesc şi războaie şi multe bezaconii văzu pre lume făcînd oamenii. Ş-au cugetat să iasă din acea lume re şi au făcut 10.000 de corabii şi alese tot oameni buni şi derepţi şi băgă în corabii, şi cu fămeiele-ş, ş-au purces pre mare, pre răsărit. Şi am vinit pre apă într-un anu, şi ni-au scos Dumnezău <6v>unde aţi văzut curţile lor, şi am făcut ţară mare şi bună şi dulce. Şi în pace lăcuit-au şi împărăţit-au Araclie 40 de ani, tot bine şi dulce, şi cu ţara lui şi cu moşii noştri. După ace au murit împăraţii şi noi rămasem fără împăraţi şi pusem 12 filosofi să judece judecată deraptă. Iară noi nu ascultăm, nici stătum pre judecata lor, şi începum a face iară răotăţile noastre cele rele din lume. Şi văzu Dumnezău <7r> şi să mînie pre noi şi slobozi pre oameni sălbateci pre noi. Şi viniră la noi şi ne mînca ficiorii [135] noştri şi nă ucide pre noi, şi nu ne potem apăra de ei. Şi deca văzum mînie lu Dumnezău pre noi şi nu putum lăcui acolo, iar noi am fugit de acolo şi vinit-am aicea, într-acest ostrov. Şi pustini ţara şi curţile Aracliei. Şi de numele tău spuse-ne Araclie, că ver vini pînă aicea şi pînă la raiu merge-vei. Şi noi alta <7v>nu avem, fără filosofi buni avăm. Şi-ţi vom da 6 filosofi, că-ţi vor trăbui de ice nainte, că ei ştiu cale pînă la Evant”. Şi luo Alexandru de la ei 6 filosofi şi ieşi din ostrov la tabără. Şi zise Alexandru cătră voivoz: „Adevăr, nu e nemica mai scumpu de cărturariul, şi mai curat nu e nece un meşterşug de carte pre limba slovenască, şi omul cărtular este vistier nesfîrşit şi dascal [136] prespre toate lucrurile”. Şi-i îmbrăcă pre cei 6 filosofi şi-i întrebă de cale la raiu. <8r> Şi de acolo plecară şi merseră 20 de zile şi ajunseră la o ţară cu oameni cu 6 mîni şi cu 6 picioare. Şi dederă tare pre oaste lu Alexandru, şi de grabi bătu-i Alexandru şi prinse vii mulţi. Şi era voie lu Alexandru să-i scoaţă la lume, de ciudă. Iar ei nu ştiură ce mîncă şi ce beu, şi muriră toţi de foame. Şi trecu ţara lor 10 zile. [137] Şi de acolo merse 7 zile şi ajunse o ţară cu oameni cu 2 capete: dinainte ave cap de om şi grăie omeneşte, iar <8v> dindărăt ave cap de cîne şi lătra cîneşte. Şi de aceia prinse Alexandru mulţi şi-i ucise pre toţi. Şi trecu ţara lor 7 zile. Şi de acolo merse 8 zile şi ajunseră la un iezer mare. Şi zise Alexandru să să odihniască oştile acole 3 zile. Şi într-o noapte ieşiră raci din iezer, şi lua calul şi fugie cu el în apă. Şi zise Alexandru: „Săpaţi groape adînce pre malul apei şi puţine paie puneţi pre groape”. Şi prespe noapte ieşiră mulţi raci şi nu văzură groapele şi căzură <9r> în groape şi …tei mulţi raci. …Şi de acole merse 7 zile şi ajunseră la un munte nalt. Şi era acole legat un om de munte cu verigi de fier. Şi era lung de 500 de coţi şi gros de 400 de coţi. Şi unde plînge, glasul lui să auze în 3 zile cale. Şi nu cutăzară să să apropie de el. Şi trecură şi să mirară mult. Şi merseră 3 zile şi ajunseră la alt munte nalt. Şi era acole legată de un munte o muiere cu verigi de fier. Şi [139] era lungă <9V> de 400 de coţi şi groasă — 300 de coţi. Şi era învăluit un şarpe de la picioare pînă la gură, şi-i ţine gura cu dinţii şarpele. Şi încă unde zbiera, elu să auzie glasul ei 5 zile cale. Şi trecură şi să mirară. Şi aşa socotiră filosofii să fie aceşti oameni Adam şi Eva pînă la naştere lu Hristos. Şi va sparge Hristos iadul şi atunce să vor slobozi şi toate sufletele şi vor slobozi şi pre Adam şi pre Eva pînă la judecată. <10r> Şi mai merseră înainte … zile şi ajunseră pînă la un ostrov, şi să vede ceie parte de apă. Şi să vede copaciu nalt şi oameni cu ţară. Şi zise Alexandru să odihniască oştile acole. Şi întrăbă pre filosofi ce ţară este [140] acolo. Ei ziseră: „Este acolo Edemul, ce ziceţi voi Macaron, şi sîmt acolo nagomudrii, oameni goli şi derepţi. Şi au şi împărat – Evant-Împărat”. Şi făcu Alexandru galie mare, şi întră în galie şi cu Potolomei şi Antioh <10v> şi …i, şi luoară aur şi pîine şi vin. Şi lăsă pre Vizantie cu oştile, şi trecură la ostrov şi ieşiră din galie. Şi fu ostrovul nalt, şi să suiră mult pînă ajunseră la neşte pomi nalţi, cu poamele dulci, şi supt pomi fîntîni reci şi pren pomi pasări frumoase era şi cînta frumos. Unele era albe, altele roşii, alte mohorite, verzi, alte pestriţe. Şi lă ieşi un om gol nainte-lă şi zise: „” . Alexandru zise: „”[141] <11r> Şi vru Alexandru să-i dumărască cu el. El nu vru, ce zise: „Pasă nainte pînă la Împăratul, iacătă-l unde şade”. Şi şede supt un copaciu nalt şi frumos, şi ave de toate poamele într-însul, şi era neşte pasări cu penele galbine ca aurul şi cînta neşte cîntece menunate. Şi el şede în jiţiul de aur şi cu cunună de aur în cap, şi gol, şi era fîntînă supt picioarele lui. Şi merse Alexandru la el, şi-l văzu Evant- <11v> Împărat şi bătu cu capul şi-i zise: „O, Alexandre, împărat de lume nevolnică şi ticalnică, şi toată lume lua-ver, şi moşie ta nu veri mai vede; şi te vei [142] sui pîn la ceriu şi te vei pogori pînă la iad şi tot pămîntul loa-veri, şi în pămînt întra-vei”. Alexandru sărută-i mîna, elu-l puse lîngă el în jiţiul lui de auru şi-l sărută pre Alexandru şi-l blagoslovi pre cap. Alexandru grăi lu Evant: „Împărate, căce-m ziseş acel cuvînt?” Evant zise: „Nu să cade a poftori cuvîntul <12r> omului înţelept”. Alexandru zise: „Împărate Evant, de ţi-e cu voie, să-ţi aducem poclon de la noi”. Evant zise: „Aduceţi”. Şi aduseră o tepsie cu galbini şi altă cu pîine albă şi un condir cu vin roşiu. Şi-l văzu Evant şi zise: „Nu e dat noua aceste să mîncăm, ce este dat voua să mîncaţi; ce [143] deşertaţi condirul, să vă dau eu voua poclon”. Şi deşertară condirul, şi-l luo Evant şi-l împlu de apă de supt picioarele lui, din fîntînă, şi-l dede <12v> lu Alexandru: „Ţine poclon de la mine ţie!” Alexandru zise: „De ce este bună aceasta?” El zise: „Cînd îmbătrîneşte omul şi de să va scălda el va întineri şi fi-va ca de 30 de ani”. Şi socoti Alexandru că „deca voiu bătrîni, cu aceasta mă voiu scălda şi iară voi fi tinăr şi nu voiu mai muri”. Şi astupă condiriul bine şi-l pecetlui şi-l dede la un aprod să-l tot păzască pînă va fi el. Alexandru zise: „O, blajene Ivante, spune-m de viiaţa voastră şi de unde-ţi venit <13r> aicea şi din cine [144] sîmteţi”. Evant grăi: „Cîndu făcu Dumnezău ceriul şi pămîntul, apoi făcu pre Adam, moşul nostru. Iară el era în raiu cu Eva, şi greşiră lu Dumnezău, şi-i scoaseră din raiu şi vinit-au aicea întîiu. Ş-au lăcuit aicea 500 de ani, şi aice au făcut pre Cain şi pre Avel, şi să uciseră. Şi apoi dede Dumnezău şi alt ficior înţelept şi bun şi blagoslovit, pre nume Sit. Şi tot căuta Adam pre raiu şi plînge de dulceaţa raiului. <13v> Şi şi alţi ficiori şi fete, şi să plodiră mulţi din Adam. Şi daca să împlură 500 de ani, şi mers-au la ei arhanghel Mihail şi zise: «Adame, să îngropi pre Avel în pămînt şi pre Cain, că de pămînt sîmt şi pămînt să vor face, şi toţi cîţi vor naşte din voi. Şi la judecată toţi vor învie, şi fi-veţi toţi cu trup şi cu suflet». Şi scoase-i de ice [145] pre Adam şi pre Eva şi cu ficiorii lui, şi să aflară 14000 de oameni. Şi ieşit-au de ice la lume, la ţara voastră. Iară Sit, el nu vru să iasă de ice <14r> cu muiere lui şi cu ficiorii lui, şi s-a plodit aicea, şi noi simtem din Sit. Şi iată, şedem aice, şi nu arăm, nece sămănăm, nice secerăm, ce ne este hrana aceste poame şi bearea apă dulce. Şi noi trăim mult, şi, deca murim, noi mergem într-alt loc, şi mai bun de icea, şi acolo sînt sufletele noastre”. Alexandru zise: „O, blajene Evante, toate-m spuseş bune şi dulci; spune-m, voi în ce Dumnezău creadeţi?” Evant zise: „Noi creadem în Savaot-Dumnezu, şi la el cugetăm pururea <14v> şi tot de el gîndim şi grăim de el şi-l rugăm porurea, şi zioa şi noapte”. Şi să miră Alexandru. Şi iar grăi Alexandru: „Spune-m, Evante, dară voi cumu vă plodiţi? Şi muieri nu văzuiu la [146] voi”. Evant zise: „Noi avem muieri, ce nu lăcuiescu cu noi, ce lăcuiesc de eleş, într-alt ostrov, mai nainte, şi sîmt îngrădite cu cetate de aramă. Şi vin ele la noi într-un anu o dată şi lăcuiesc 30 de zile cu noi, şi atunce ne însurăm şi ne mărităm, <15r> şi iar să duc acolo. Şi deca face coconul mumă-sa, ea-l ţine acolo 3 ani, de cie-l aduce iară la tată-său. Iar fata acolo o ţine pînă să mărită. Şi deca moare muiere, iar bărbatul nu să mai însoară, nece ie să mărită”. [147] Alexandru zise: „O, blajene Evante, vrere-ş să văz muierile voastre”. Evant zise: „Poţi merge pînă acolo la cetate lor, iar în cetate să nu cauţi, că cine va căuta muri-va”. Alexandru-l crezu să fie aşa. Şi iară zise Alexandru: <15v> „Dară de la ostrovul muierilor ce este mai nainte?” Evant zise: „Este raiul şi ocolit cu apă şi zidit cu arame şi acoperit cu foc, şi-l străjuiesc herovimi şi serafimi de foc pre poarta raiului şi ziua şi noapte”. Alexandru zise: „O, blajine Evante, dară pute-voiu merge pînă la raiu?” Evant zise: „ Trupul nu poate vede raiul, iar ţie este dat să mergi aproape de raiu. Şi vede-veri focul şi ieşi-ţ-vor nainte angheli şi spune-ţ-vor tot lucrul tău ce veţi păţi”. <16r> Alexandru zise: „O, blajine Ivante, să-m spui dară dumnezăii elineşti unde lăcuiesc? Că noi aşa auzim, că [148] sîmt aicea la Macaron”. Evant zise: „Tu caută; vede-ver pre unul aicea?” Alexandru zise: „ Nu văz nice unul”. Evant zise: „Aşa să ştiţi, că dumnezăii voştri, cîţi aveţi, elineşti şi ai Indiei şi ai persilor, toţi sîmt în iad supt pămînt, şi-i muncescu dracii pre ei. Şi după judecată va Savaot să-i bage în tartar fără fund, şi munci-să-vor cu dracii <16v> apoi împreună toţi vecii netrecuţi”. Alexandru zise: „O, blajene Evante, de nu m-ar fi de machidoneni că nu vor pute ieşi la lume fără mine, iară eu aş rămîne aicea cu voi şi aş vie viiaţă îngerască, şi m-aşu afla la judeţ aproape de raiu”. Evant zise: „Pasă, pasă, Alexandre, că ţie nu e dat să lăcuieşti tu aicea cu noi, ce cu lume mirului; şi supt pămînt întra-veri”. Alexandru [149] să sărută cu Evant-Împărat şi plînse şi să iertară unu de cătră alalt. <17r> Şi merge toţi nagomudrii şi-l sărutară toţi pre Alexandru dulce pînă ieşi din ostrovul Macaronului. Şi merse la tabără şi să veseliră oştile, că să zăbăvise Alexandru acolo. Şi le povesti ce văzu acolo, şi să auzi de blajeni Evante. Şi să rădică Alexandru cu oştile şi merse pînă la cetatea muierilor nagomudrilor, şi trecu pre lîngă cetate. Şi cetate nime nu o căuta. Şi merse spre răsărit 10 zile, şi ajunseră la un cîmp mare şi fromos şi cu toate florile frumoase. <17v> Şi mirosie ca livanul şi ca zmirna şi tămîia, şi era unele albe, altele negre, altele roşii, vinete, mohorite, albastre, galbine ca aurul era. Alexandru căută spre raiu, şi văzu raiul 7 mile de [150] pămînt. Şi era nalt, mai sus sta de toţi munţii. Şi văzu porţile raiului, şi pre porţi văpaie de foc. Şi să vede copaciu nalt, mai nalt de toţi copacii, pomii raiului. Şi aşa merse şi căută spre raiu, iar 2 angheli stătură nainte lu Alexandru şi grăiră: <18r> „Stă pre loc, Alexandre, să nu mai mergi să calci pămîntul svînt, că veri peri şi tu şi oaste ta de focul herovimilor şi sărafimilor de la raiu. Ce te întoarce înapoi la lume, că te aştaptă împărăţie lu Por-Împărat”. Alexandru zise: „Doamne, dară pre unde voiu ieşi la lume mirului?” Anghelii grăiră: „Iacătă că merg 4 ape [151] din raiu: Tigăr şi Efrat şi Fison şi Ghion. Să mergi pre Fison-apă, şi ieşi-veri la lume. Şi ţi să vor tîmpla şi alte <18v> lucrure mari şi menunate nainte”. Şi nu să văzură anghelii. Alexandru stătu cu oştile acolo şi zidi stîlp de piiatră şi-l polei cu aur. Şi scrise slove elineşti şi ovreieşti pre stîlp, şi să vărsă şi obrazul lui de aur. Şi scrise aşa: „Eu, Alexandru Machidon şi împărat prespe toţi împăraţii, venit-am pînă aicea. Şi mi-au ieşit înainte 2 angheli şi mă certară să nu mai merg înainte de aicea. Eu mă întorşu îndărăt la lume. Şi cine va vre să margă la raiu, pînă aice <19r> să vină, mai nainte să nu margă, că va peri de focul raiului şi herovimii şi sărafimii, că este pămînt svînt”. Şi de acolo să întoarse Alexandru napoi şi merse 7 zile şi ajunseră la un iezer limpede şi cu apă frumoasă. [152] Şi zise Alexandru să să hodinască oştile, şi puseră tabără. Şi merse un socaciu al lu Alexandru şi cu neşte peşti uscaţi la acel iezer. Şi băgă peştii în apă şi înviseră peştii şi fugiră în iezer. Şi merse şi spuse lu Alexandru, şi să miră. Şi merseră şi cu alt peşte <19v> uscat şi-l băgară în apă, şi învise peştele şi fugi. Iar Alexandru zise oştilor: „Toţi să vă scăldaţi, şi voi şi caii voştri”. Şi aşa făcură, toţi să scăldară, şi ei şi caii lor, în iezerul acela. Şi fură toţi sănătoşi şi caii tineri. Alexandru merse de acole 6 zile şi ajunseră la o peştere mare şi largă şi întunecată. Şi zise să să hodiniască oştile acole. Şi zise Alexandru să încalece voinicii toţi pre [153] iepe cu mînzi şi să lege mînzii <20r> la gura peşterei. Şi aşa făcură. Şi întră Alexandru cu voinici mulţi în peştere, şi zise Alexandru: „Să luaţi toţi ce veţi găsi în peştere, au lemne, au oase, au piiatră, au ce ţi să va păre, tot să luaţi, că cine va lua puţin căi-să-va, şi cine va loa mult căi-să-va”. Şi îmblară în peştere într-o zi şi într-o noapte. Şi scoaseră-i iepele din peştere, la mînzii lor. Şi scoaseră aur mult şi mărgăritaru şi pietri scumpe şi oase scumpe. Şi le zise Alexandru <20v> să-şi împarţă tot frăţeşte. Şi unii scoaseră multă bunătate, alţii puţină, alţii nemică, şi împărţiră tot toţi frăţeşte. Şi să căie cela ce scoase mult, că-l împărţie cu cei ce nu scoaseră nemică. Şi să căie şi cela ce nu scoase nemică, să fie luat mult. [154] Şi de acolo merse 5 zile şi ajunseră la o ţară cu apă limpede şi dulce şi frumoasă. Şi puseră tabără acole. Şi merse Alixandru să să scalde într-acea apă, şi întră în apă. Merge, iară <21r> el văzu un peşte mare, venie la el să-l mînce, şi să întoarse napoi Alexandru de grabi afară şi ieşi. Iară peştele sări după Alexandru pînă la uscat, şi vru să să întoarcă la ape. Iar Alexandru-l împresură pînă sosiră voinicii şi-l uciseră. Şi-l spintecară şi găsiră într-însul inima lui, era cît un ou de gînscă, era piiatră năstemată. Şi o puse în suliţă noapte, şi lumina ca soarele noapte, în loc de fălinar. Iară solzii lui era ca aurul. Şi-l mîncară tătarii. <21v> Iară prespe noapte ieşiră neşte fete despletite şi îmblară [155] împrejur de oaste şi plînge cu neşte glasure frumoase şi minunate şi grăie: „O, împăratul nostru, cumu te ucise Alexandru Machidon!” Şi plînge frumos. Şi de acolo merse mai nainte şi ajunseră la o ţară cu oameni: jumătate era om, jumătate cal, şi să chiamă ispolini aceia. Şi ave arce şi segeţi, şi nu ave segeţile fier, ce ave piiatră adamant. Şi era ageri ca vîntul şi în ce da cu segeata tot lovie. <22r> Ci dederă mulţi şi tare pre oaste lu Alexandru spre războiu. Şi-i bătu Alexandru şi periră mulţi. Şi prinseră vii mulţi, 30.000, şi vru să-i scoaţă Alexandru la lume, că ajuta mult la războaie. Iară dacă dederă de zăpadă şi de vînt rece, ei muriră de frig aceie ispolini. [156] Şi de acole merse 100 de zile şi ajunseră la o beserecă. Şi era scris pre uşe hramul soarelui. Şi acole era scris de moarte lu Alexandru. Şi văzu acole cît va trăi şi cum va muri şi de cine-i e lui moarte. <22v> Şi să întristă Alexandru şi plînse mult şi zise: „O, moarte necredincioasă şi lume înşelătoare, cum mîngîi pre om şi apoi tu-l bagi supt pămînt! Şi bogaţii şi săracii!” Şi să scîrbi mare scîrbă şi cu jale. Şi de acole purcese şi merse 10 zile nainte şi ajunseră la o ţară cu neşte oameni cu un picior şi cu o mînă şi cu un ochiu şi cu coade de oaie, şi sărie din piiatră [157] în piiatră. Şi prinseră oştile de aceia mulţi şi-i duseră la Alexandru. Şi grăiră omeneşte: „Împărate, <23r> ce veri cu noi? Iacătă că simtem neşte oameni neputernici şi slabi. Şi ne bat toate gadinele şi pintru ace am fugit noi din lume la pustie. Şi ne hodinim aicea şi ne hrănim cu nevoie. Ce te milostiveşte, împărate, şi ne slobozeşte”. Alexandru, daca audzi aşa, el să milostivi pre ei şi-i slobozi. Şi să duseră şi să suiră pre un munte nalt. Iar Alexandru, păntru moarte lui, zise că tot omul fuge de moarte. Iar aceie oameni cu un picior ei să strînseră mulţi şi stătură <23v> pre munte şi strigară tare: „O, Alexandre-Împărat, cît fuseşi de mîndru şi noi te înşelăm!” Alexandru stătu şi zise: „Întrebaţi-i cumu mă înşelară”. Şi întrebară: „Cum înşelat pre Împăratul?” Ei grăiră: „Carne noastră este mai dulce de toate cărnile pre [158] lume; şi piele noastră nice un fier nu o poate tăia, nice puşca nu o trece; şi maţele noastre pline sîmt de mărgăritariu şi de pietri scumpe; şi inima noastră este cît oul de gînscă, piiatră nestemată”. Iară Alexandru rîse şi zise: „Adevăr, toată pasăre păntru limba ei piere”. <24r> Şi zise Alexandru oştilor să ocoliască muntele calaraşii, iar pedestraşii să să suie pre munte cu 10.000 de lei şi cu pardoşii şi cu sampsonii şi cu ogarii şi cu cotei. Şi să suiră şi prinseră 100.000 de aceie. Şi puse tabără şi-i beliră. Şi găsiră maţele lor pline de mărgăritariu şi de pietri verzi. Şi inima lor — cît oul de gînscă, piiatră năstemată; şi le pune în suliţă şi lumina noapte prin oşti ca zioa. Şi carne o dede tătarilor de o mîncară, şi ziseră că este mai dulce de toate cărnurile <24v> pre lume. Şi pieile lor, deca să usca, nice sabie nu o tăia, nice puşca nu o trece; şi-ş făcură velinţe şi-şi învăliră pavăţele şi suliţe cu pieile acele. [159] Şi de acole merseră 10 zile şi ieşiră din pustine la mir. Şi merseră 7 zile şi ajunseră la hotarul Indiei, la ţara lu Por-Împărat. Şi întrară în ţara lui şi puseră tabără. Şi începură a prăda ţara Indiei oştile lu Alexandru, şi lua boi şi oi şi bucate. Şi alergară la Por-Împărat şi spuseră de Alexandru cum au vinit <25r> şi pradă ţara Indiei. Por-Împărat mînă sol la Alexandru şi cu carte lui: „Eu, Por, împărat al Indiei, tocma cu Dumnezău şi soarele Indiei, scrişu ţie, Alexandre Machidon, şi-ţi dau ştire ţie că oarecum vine veste la mine c-ai vinit pînă la hotarul meu şi prazi ţara me. Şi tu te-i mărit oarecum, căce bătuşi pre Darie-Împărat şi-i luoaşi împărăţie lui. Aşa să ştii, că cu [160] acea nebunie a ta pierde-ţi-vei capul tău şi pre toţi machidonenii tăi, <25v> şi nice ţara ta nu o vei mai vede. Dară nu socoteşti tu că nu vei scăpa tu dinainte me? Nice la Machidonie nu te veri stăvi! Ce aşa zic eu ţie: să-ţi sosască ţie nebunie ta şi să-ţi ceri de la mine iertăciune şi să te duci la Machidonie ta şi să-m tremeţi haraciu de pre la toate ţările ce-i luat. Iar de nu veri face tu aşa, iar tu nici la Machidonie ta nu te veri stăvi, nice în toată lume dinainte silei mele. Aşa-ţi grăiesc ţie”. Şi merse solul la Alexandru şi ceti carte. Şi clăti <26r> cu capul şi scrise carte la Por: „Eu, Alexandru, împărat prespe toţi împăraţii şi a toată lume împărat, nu cu putere me, ce cu voie lu Domnezău Savaot, scriş ţie, Por-Împărat, sănătate. Şi tu te lauzi mie şi-mi zici că m-am silnicit, căce bătuiu pre Darie-Împărat, iară pre tine voiu bate mai curund. Că Darie încă să protivie lu Dumnezău, ca şi tu, şi să [161] lăuda, ca şi tu, ce nu-i ajutară dumnezăii lui. Ce să ştii că eu am mers pînă la raiu şi multe războaie făcut-am prin pustie. <26v> Şi am grăit şi cu Evant, împăratul nagomudrilor. Şi el spuse mie că dumnezăii voştri sîmt toţi în iad şi să muncescu cu dracii într-un loc. Şi cum nu ajutară lu Darie, aşa nu vor ajuta nice ţie. Tu te protiveşti lu Dumnezău, iar apoi nu te vei pute protivi unui om de pre pămînt. Şi eu venit-am la tine şi cu toată sila me. Şi tu să vii cu sila ta la războiu. Şi mai bine să moară machidonenii cu cinste la războiu decît să trăiască cu ruşine”. Şi trimese <27r> carte la Por pre solul lui. Alexandru scrise carte la mumă-sa Olimbiiada şi la dascalul său Aristotel, filosof la Machidonie: „Scriş eu, [162] Alexandru Machidon şi împărat prespe toţi împăraţii, la maica me Olimbiiada şi la dascalul meu Aristotel: sănătate şi viiaţă trimeţ domnevoastre. Şi să mă iertaţi, căce n-am putut trimete carte la voi pînă acmu, că sîmt 5 ani de cînd am ieşit din lume mirului şi am întrat la pustie. Şi am trecut munţi nalţi şi cîmpi şi codri şi ape mari. <27v> Şi cu oameni sălbateci bătutu-m-am. Şi mers-am la oameni cît cotul. Şi ajuns-am pînă la curţile Aracliei-Împărat şi aflat-am aclo oamenii lui şi grăie greceşte; şi luat-am de la ei 6 filosofi buni. Şi de acolo mers-am pînă la Macaron şi adunaiu-mă cu Evant, împăratul nagomudrilor. Şi-m spuse el că dumnezăii noştri sîmt toţi în iad jos şi să muncesc cu dracii, tremeşi de Savaot Dumnezău acolo; şi apoi la judecată merge-vor la tartăr să să muncească cu dracii [163] împreună acolo în vecie. Şi am mers şi pînă la raiu, şi văzuiu pre <28r> poarta raiului herovimi şi serafimi de foc. Şi acolo ieşiră 2 angheli şi mă certară să nu mai merg nainte, că voiu peri. Şi-mi ziseră să merg pre apa Fisonului, şi ieşit-am la lume. Şi văzut-am multe menunate, ce nu le-m scris în ceastă carte. Şi acmu sosit-am la hotarul Indiei, la ţara lu Por-Împărat, şi nă gătim să ne batem şi cu el. Iară voi încă să-m scrieţi de la voi pînă la noi, să ştim şi noi de voi cum lăcuiţi, şi şi de viiaţa voastră. Şi Dumnezău vă veseliască!” Iar Poriu-Împărat <28v> strînse oaste: 8.000 de mie de calaraşi şi 4.000 de pedestraş şi 10.000 de lei învăţaţi la [164] războiu. Şi auziră machidonenii atîta silă la Por-Împărat, şi să spămîntară. Şi cugetară cuget reu şi să svetuiră să prinză pre Alixandru viu şi să-l de lu Por-Împărat, şi ei să-şi ceară iertăciune de la Por-Împărat şi să să ducă la Machidonie şi persii la Persida. Şi auzi Potolomei şi spuse lu Alexandru. Alexandru chemă pre machidoneni şi lă grăi <29r> tuturoru: „O, dragilor şi fraţilor şi vitejilor, machidonenilor, şi înţelepţilor şi prietnicii miei, rogu-vă, fraţilor, socotiţi cum luom lume toată şi sparsem sila lu Darie şi mersem pînă la raiu şi multă silă bătum. Iar astăz voi v-aţi spămîntat de fricoşi şi nevretnici indieni! Crez, Por nu vă va mînca, aşa cum să pare voua! Iar Domnele voastre, de [165] m-aţi urit, voi mă ucideţi, de vă pare că vă va face Por vrun bine pre lume. Şi încă voiu merge eu dezlegat la Por, <29v> să mă piiarză păntru voi, de vă pare că vă va fi mai bine la Por-Împărat. Iar mie aşa mi să pare: de veţi pierde pre Alixandru, nice voi nu veţi mai vede Machidonie, că vă vor goni toate limbile şi toate ţerile şi vă vor ucide, şi nice unul pînă la Machidonie nu va ajunge. Dară nu socotiţi voi că, de vom bate pre Por, iară voi veţi împărăţi toată lume? Şi aşa să ştiţi, că-l vom bate, cum veţi vede toţi cu ochii voştri. Şi de nu veţi să mergeţi pre Por, lăsaţi că mă voiu bate eu <30r> cu el, numai amîndoi. De cie, de mă va [166] bate el pre mine şi voiu peri, iară Por el va fi împărat a toată lume; iară de-l voiu bate, noi vom fi împăraţi a toată lume”. Iară machidonenii, diaca auziră acest cuvînt, iară ziseră toţi: „Împărate, noi toţi cu tine vom peri. Decît să trăim cu ruşine, mai bine să perim cu tine. Şi aşa să ştii, împărate, că aceasta nu e de vina noastră, ce e de vina turcilor tăi, că ei spămîntară pre noi, căce sîmt vecini cu indienii, <30v> şi ei făcură aceasta”. Alexandru să mînie pre turci şi lă puse vălituri în cap şi lă făcu hainele lunge, ca muierilor, şi aşa sîmt pînă astăzi. Alexandru scrise oştile, şi să aflară 6.000 de mii de calaraşi şi 4.000 de mii de pedestraşi. Şi trimese carte şi la Filon, la Persida, să vie şi el cu oştile lui. Şi aşa scrise: „Eu, Alexandru, împărat prespe toţi împăraţii, scriş la dragul mieu prietnic Filon şi la împărăteasa me Roxanda: sănătate şi viiaţă trimeţ domnevoastră. <31r> Şi să ştiţi că am mers pînă la [167] raiu şi mult războiu făcut-am cu gadinele sălbatece. Şi acmu vinit-am pînă la hotarul Indiei, la ţara lu Por-Împărat, şi acmu vom să ne batem cu el. Iar tu, din ceas ce ver vede carte me, iar tu să purcez cu toate oştile la mine, şi zioa şi noapte să viniţi. Şi se-m tremeteţi carte nainte, să ştiu şi eu de voi, cum este. Şi iar să tremeţi olacari la mine, să ştiu pre unde mergi şi unde eşti şi în ce zi veri fi la mine <31v> cu oştile. Şi aimintre să nu faci. Şi fiţi veseli!” Începuiu războaiele lu Por-Împărat Por-Împărat sculă-să şi cu oştile lui şi merge la Alexandru şi să văzură oştile. Şi puse Por înainte 10.000 de lei, iar Alexandru puse nainte leilor 1.000 de bivoli şi o mie de tauri nainte leilor. <32r> Şi să loviră leii cu bivolii şi cu taurii şi să luară într-o parte şi să duseră, iară oştile [168] să văzură. Alexandru dede în trîmbiţe şi în tîmpene şi să loviră oştile de faţă. Şi să tăiară cumu să taie pînă sara, şi să dede Por înderăt şi puse tabără. Şi periră acole indieni 200 de mii şi machidoneni 35.000 de mie 500. Por văzu că fu războiul mare şi să miră de războiul lu Alexandru, cum puse bivoli nainte leilor. Şi-ş chemă boierii lui şi lă zise: „Boieri, iacătă că ne bătum cu Alexandru şi nu-l putem bate. Dar acmu <32v> cumu-m ziceţi să facem?” Ei ziseră: „Împărate, acmu să aducem lefantele şi să facem pre dinsele podure şi să punem pre podure cîte 30 de puşcaş şi să le punem nainte”. Şi aşa făcură [169] podure pre lefante şi puseră pre o lefantă 30 de puşcaş, pre 100 de lefante, şi le puse nainte şi purceseră pre Alexandru cu oştile la războiu. Iară Alexandru puse nainte 1.000 de cămile tot cu clopote şi 1.000 de catîre tot cu clopoţei. Iară lefantele, deca auziră sunetul clopotelor, ele să spămîntară <33r> şi să întoarseră îndărăt şi dederă pre oaste lu Por. Şi călcară pre oamenii lor şi-ş surpară podurele lor şi omoriră puşcaşii lor. Iar oştile stătură de faţe şi să loviră oştile şi să tăiară cumu să taie pînă sara. Şi să dede Por înderet şi trecu apa Alfeonului şi sparseră podurele şi puseră tabără pre malul Alfeonului. Şi Alexandru puse tabără pre malul Alfeonului şi să vede oştile. Şi periră acolo de-i lu Por 4.000 de mii şi de-i lu Alexandru 6.000. [170] Filon sosi cu oştile lui, 100.000, <33v> răpăusate, de la Persida, de la Roxanda-Împărătiasă. Şi aduse 100.000 de cămile încărcate de bucate şi de traba oştilor. Şi aduse 100.000 de catîre tot de galbini şi de talere <încărcate>. Şi aduse stema de aur de la Roxanda. Alexandru să veseli şi toate oştile de Filon, iar indienii să spamîntară de Filon. Şi zise Filon: „Alexandre, nu trăbuieşte ţii să stai să-ţi cauţi cu Por într-ochi, că cît stau ei, atîta să întărescu. Şi veniră oştile, ce mă lasă pre mine cu oaste me să-l lovescu, că este hodinită <34r> şi viteaji buni sînt la mine”. Alexandru zise: „Dar apa Alfeonului cum vei trece?” El zise: „Cu nărocul tău, cum veri vede”. Şi zise Alexandru: „Tu pasă cu Dumnezeu!” [171] Şi zise Filon oştilor lui să să gătească de război şi să puie tot călăraşul cîte un pedestraşu după el pre cal. Şi aşa făcură. Şi cînd şezu Por la masă, iară Filon dede în apa Alfeonului cu oaste lui, iară apa fugi pre uscat şi ceie dintîiu să udară, iară cei de apoi pre uscat trecură. <34v> Şi loviră pre Por-Împărat la masă şi săriră fără veste şi începură a să tăia. Iară Alexandru, deca văzu aşa, el dede şi el cu oştile lui pren apă ca şi Filon şi lovi pre Por şi să tăiară cumu să taie, zi de vară pînă sara. Şi începură indienii a fugi şi machidonenii a-i goni şi a-i tăia. Por plecă a fugi la Indie-cetate. Şi plînge cu amar şi grăie: „O, vai de mine, nevolnicul de mine, cum puternicii căzură şi neputernicii să sculară, cum veniră machidonenii <35r> şi pre Darie uciseră şi la mine veniră şi mi să puseră ca scaiul în păr şi sila me sparseră şi nece apa Alfeonului nu-i putu ţine!” Şi să duse Por la Indie-cetate şi [172] plînge mult cu jale mare. Alexandru gonie pre indieni şi mulţi periră şi mulţi prinse vii. Şi viii slobozi şi le lua armele şi caii. Alexandru căzu pre locul lu Por şi zise oştilor să prade ţara şi să o jăhuiască. Iară Por-Împărat tremese cărţi pre la limbile păgîne, că era 24 de limbi spre răsărit: <35v> „Scriş pînă la ai mei fraţi şi prietnici, să ştiţi că venit-au machidonenii pre mine şi mă bătuiu cu ei de tre ori şi mă bătură şi sila me sparseră şi ţara me o prădară. Ce vă rog, fraţilor, să veniţi într-ajutoriul meu, că, de va bate pre mine, nice voi nu vă veţi stăvi nainte lui. Ce să veniţi cum ştiţi mai tare”. Limbile auziră aceasta şi să sculară toţi şi merseră la Por 6.000 de mii de oameni şi a lu Por 4.000 de mii calaraşi. Şi purceseră cu Por pre Alexandru cu oştile. [173] Iară Alexandru trimese sol la Por <36r> pre Filon şi cu carte scrisă aşa: „Eu, Alexandru-Împărat, scrişu ţie, Por-Împărat, sănătate. Şi aşa să ştii, că capul plecat nu-l taie sabie. Aşa şi tu, închină-te mie şi-ţi ţine ţara şi împărăţie. Iară de nu vei face tu aşa, iară noi să ne batem amîndoi. Căce nu este ţie milă de indienii tăi, mie-mi este milă de machidonenii mei şi este păcat să moară atîţe viteji păntru tine şi păntru mine. Ce cîtu sau bătutu oştile, bătutu-s-au, iară acmu sau te închină mie, sau ieşi să ne lovim <36v> amîndoi şi să ste oştile în pace. De mă vei bate tu pre mine, tu să fii împărat a toată lume, iară de te voiu bate eu pre tine, eu voiu fi împărat a toată lume”. Şi trimese solu pre Filon şi merse la Por-Împărat cu carte. Por ceti [174] carte şi fu bucuros Por să să bată cu Alexandru. Şi zise-i: „Tu eşti Filon?” El zise: „Eu”. Por zise: „Închină-te mie, să-ţi dau fata me şi după moarte me să fii tu împărat Îndiei”. Filon zise: „Împărate, nu mă voiu împărţi de Alexandru pînă la moarte me”. Por zise: „Filoane, pasă dară şi-i zi să iasă Alexandru <37r> să ne lovim amîndoi, cum au zis elu, şi să ste oştile pre loc. Şi să ştii, Filoane, că-i este moarte lui de mîna me”. Şi merse Filon la Alexandru şi-i spuse: „Por este bucuros să să lovască cu tine”. Alexandru zise: „Dară ce vitiaz este?” Filon zise: „Bun vitaz este şi mare de trup – 5 coţi de nalt şi gros, ce va fi [175] putred. Ce pasă, Alexandre, că-l vei bate, că nărocul tău mare este şi Dumnezăul tău Savaot ajuta-ţ-va ţie”. Alexandru îngenunche şi să rugă lu Savaot şi zise: „Doamne, Dumnezăul tuturor dumnezăilor, cela ce-l slăvesc <37v> herovimii şi serafimii şi pre ei te răpausi, Savaot-Dumnezău, ajută-m astăzi pre Por-Împărat”. Şi-şi luo platoşe şi coiful şi încălecă pre Ducipal şi-şi luo suliţa şi ieşi din oaste lui. Şi ieşi şi Por din oaste lui. Şi să loviră cu suliţele şi frîmseră suliţele. Şi scoaseră buzdoganele şi să loviră de cîte 10 ori. Şi scoaseră sabiile. Şi stătu Alexandru şi zise: „Por, crez, grăit-am noi amîndoi aşa?” El zise: „Cum?” Alexandru zise: „Crez, zis-am să ste oştile pre loc pînă ne vom bate noi amîndoi”. Şi să întoarse Por îndărăt să vază, iară Alexandru <38r> scoase hangeriul şi strînse pre Ducipal şi sări iute şi lovi pre Por cu hangeriul pre supt sisioară, pre unde să încheie platoşe, şi-l junghe şi-l [176] surpă gios de spre cal. Iară Ducipal luo cu gura pre calul lu Por de cerbice şi-l puse gios. Por căzu de spre cal şi muri acolo Por-Împărat. Iară indienii plecară a fugi şi Alexandru începu a-i goni şi a-i tăia şi mulţi prinseră vii. Iară limbile păgîne scăpară pre la ţările lor. Iară pre P or-Împărat puse-l Alexandru în căruţul de aur şi-l duse la cetate lui, <38v> la Indie, şi cu toate oştile. Şi deca să apropiiară de Indie, iar împărătiasa lu Por-Împărat, Clitimiştra, ieşi nainte-i şi cu 10.000 de popi şi vlădici despletită şi-ş sparse chintişul pînă în pămînt. Şi toţi cu făclii aprinse şi timpinară trupul lu Por cu mare jale şi plînge mult. Alexandru-i puse stema de aur în capul lu Por şi-l puse în patul de aur şi-l învălui cu caftanul de aur. Şi-l duseră cu mare cinste, cu toate oştile, pînă la mormînt şi-l îngropară în luna lu iunie, 26 zile, la Indie, cetate lui. [177] Şi Alexandru <39r>merse la cetate şi şezu în scaunul lu Por-Împărat. Şi era cetate lu Por de lungă şi largă de 4 ori cît trage voinicul cu săgeata. Păreţii de lăuntru tot poleiţi cu aur şi învăluiţi cu aur şi lumina ca soarele. Şi era 300 de stîlpi albi de marmură ca zăpada. Şi era 4 pietri nestemate în 4 cornuri de cetate şi lumina noapte ca soarele prin cetate. Şi era făcută 12 luni tot de aur şi lumina ziua, noapte ca soarele. Şi alte multe minunate, cît n-am putut scrie <39v> toate, cît nime nu văzu necăire, nice cu urechile auzi, atîta era. Într-o zi începură a scoate caii lu Por. Scoaseră 100.000 de cai arăpeşti, mai frumoşi de toţi caii pre lume şi toţi cu ţolurile de mătase. Şi scoaseră 100.000 de cai telegari hrăniţi. Şi scoaseră 10.000 de lei, toţi cu zgardele de aur, învăţaţi la războiu. Şi scoaseră 10.000 de lei neînvăţaţi şi 20.000 de pardoşi şi 20.000 de ogari frumoşi [178] şi sampsoni, cotei, cînii – fără cislă. Şi scoaseră 10.000 de sabii ferecate tot cu aur. <40r> Şi scoaseră 10.000 de tipsii de aur şi 10.000 de păhare de aur. Şi scoaseră 100.000 de pilure şi 200.000 de catîre şi 100.000 de camile şi 20 de case pline de galbeni şi talere şi alte multe menunate cîte n-am scris. Alexandru şezu acolo 1 an şi să veseliră machidonenii şi cu indienii. Şi împărăţi Indie şi dede împărăţie lu Antioh acole şi toată Indie şi toată împărăţie lu Por-Împărat. <40v> De icea-ncepuiu împărăţie muierască Alexandru de acolo purcese cu oştile la ţara amozenilor. Şi acolo împărăţie o muiere, pre nume Talistrada. Şi împărăţie cu muierile, iar bărbaţii lor lăcuie la altă ţară. Lăcuie fără muieri şi era muierilor robi şi le [179] hrăne ei şi le duce de tot de ce trăbuie lor, iară ele băte războaiele. Şi merse acole Alexandru şi puse tabără şi tremese <41r> carte şi sol la împărătasă: „Eu, Alexandru, împărat prespe toţi împăraţii, scriş ţie, Talistrada-Împărătiasă, sănătate şi viiaţă. C-am luoat împărăţie lu Darie-Împărat ş-a lu Por-Împărat şi pînă la voi venit-am cu oştile mele. Şi ţie zic să-m tremeţi haraciul şi oaste pre an. Şi fiţi în pace. Iară de nu veţi face aşe, iar eu voiu veni la voi şi toţi veţi peri, şi voi şi ţara voastră”. Şi merse solul şi ceti carte Talistrada-Împărătiasă. Şi alta scrise la Alexandru: „Eu, Talistrada, împărătiasă amozenilor, scriş la marele împărat Alexandru-Împărat: sănătate. Şi să ştii cumu nă este viiaţa <41v> noastră: Noi avem cetate noastră întru ostrov, iară bărbaţii noştri şed la ţară şi lucriază şi ne hrănescu. Şi vin [180] într-un an o dată şi lăcuiescu cu noi 30 zile şi ne însurăm şi ne mărităm. Şi iară să duc la ţară şi ne gonisescu bucate şi ne hrănescu. Iar eu am 50.000 de oaste şi 20.000 de pedestraşi cu segeţi. Şi cine vine pre noi, iară noi ieşim nainte lor şi ne batem cu ei. Şi deca ne batem şi ne întoarcem, ei nă timpină bărbaţii noştri şi să închină noua şi să veselescu. Şi aşa ne să pare că ne vom bate şi cu tine. Ce va da Dumnezău! Şi să nă aştepţi sup podgorie, că vom ieşi cu oaste la voi, la războiu”. Şi merse carte la Alexandru. <42r> Alexandru ceti carte şi rîse şi scrise altă carte la Talistrada: „Alexandru, împărat prespe toţi împăraţii, scriş ţie, Talistrado, împărătiasă amozenilor, sănătate. Şi să ştii că eu toată lume luoaiu cu războaiele, iar acmu, de nu mă voiu bate şi cu voi, mie [181] ruşine-m va fi. Iar de ţi-e voie să-ţi rămîne ostrovul pustiniu şi voi să periţi toţi, voi să ieşiţ să ne batem supt podgorie, unde-ţi zis voi. Iar de vă e să nu periţi, iară voi să-m tremeteţi haraciu şi oaste pe anu. Şi să fiţi în pace. Şi ne tremeteţi carte să ştim”. <42v> Talistrada ceti carte şi scrise altă: „Eu, Talistrada-Împărătiasă, scriş la marele împărat Alexandru, sănătate şi viiaţă. Şi-ţi dau ştire că vine la ureche me că vei să te baţi cu noi. Iară eu n-am crezut aceie, findu tu atîta înţelept şi să te baţi cu muierile! Dară de ne vom şi bate, nice o cinste nu-ţi va fi, că vor zice oamenii: «bătut-au neşte muieri». Iară de te vom bate noi pre tine, mai mare ruşine nu veri fi păţit într-alt loc. Iar eu rog pre Împărăţie ta să te milostiveşti pre noi şi să ne primeşti darul ce ţ-am tremes la Împărăţie ta: [182] …”. .……………………………………………….…<43r> spre miazăzi. Alexandru-i goni pînă la munţi, iară limbile întrară pintre munţi şi fugiră pînă la ochiian mare. Iară Alexandru-i goni pintre munţi 15 zile şi să întoarse napoi pînă la gura munţilor şi-ş puse tabăra acole cu oştile lui. Şi să rugă Alexandru lu Savaot-Dumnezău şi zise: „Domnul şi Dumnezăul tuturor dumnezăilor, cela ce să răpausă spre herovim şi spre serafimi, cela ce-au făcut cerul şi pămîntul şi toate văzutele şi nevăzutele, Savaot-Dumnezău, rogu-te eu, robul tău, <43v> şi ascultă-mă astăz pre mine, păcătosul, că cu zisa ta luoaiu lume toată şi bătuiu pre toţi împăraţii. Şi acmu poţi să zici munţilor acestora să să adune unul cu alalt, să să închiză limbile păgîne, să nu [183] mai iasă pre lume mirului”. Şi într-acel ceas l-ascultă Dumnezău: apropiiară-să munţii unul de alalt 12 coţi de aproape şi stătură. Alexandru văzu voie lu Dumnezău şi mulţemi Domnului. Şi zise oştilor să zidască acole. Şi zidiră de la un munte pînă la alt cu piiatră şi cu var şi spoiră zidul cu ametist, <44r> să nu-l poată arde nice focul. Şi sădi dinlăuntru spini şi mărăcini şi rug 7 mile de pămînt. Şi puse acolo sus un clopot cu măiestrie mare şi, cînd bate vînt, totu să trage însuşi şi cîntă tare şi zioa şi noapte. Şi cînd vin limbile păgîne să iasă la lume, iară ei aud sunetul clopotului şi lă pare că tot este Alexandru acolo şi iară să întorc napoi. Şi aşa să chiamă aceste limbi păgîne: gotii, magotii, agazii, axanii, divrisii, sostenii, xanartii, saxaxanii, climadii, <44v> teanii, xeanii, armatanii, hohanii, agramadii, anufaghii, psoglavii, xardeii, anesixii, sisonichii, [184] alasartii. Şi aşa să spune că vor ieşi aceste limbi în zilele lu Antihrist, cînd va împărăţi elu, şi să vor închina lui. Şi ei vor fi muncitori de creştini şi cu ovreii şi cu ţiganii. Şi vor mînca coconii creştineşti şi vor previ părinţii şi nu-i vor pute folosi. În trei ani anul va fi ca luna, luna ca săptămîna, săptămîna ca zioa, zioa ca ceasul, ceasul ca cirta – scurta-să-vor păntru derepţi. <45r> Şi atunce merge-va Antihrist şi stÓy Ilie şi-l va junghe Antihrist. Începuiu de altă împărăţie, a Cleofiliei Alexandru purcese de acolo şi cu oştile şi merse la o ţară mare, a Mastridonului. Şi într-acea ţară era o cetate [185] într-un dial nalt şi o ţine o muiere, pre nume Cleofile Candachi-Împărătasă. Şi ave 2 ficiori, pre nume <45v> Candusal şi Dorif. Şi era Dorif ginere lu Por-Împărat. Şi ţine Candusal ţara Evagridului-Domn, şi Dorif era craiu într-altă ţară, iară muma sa domnie Mastridul. Şi auzi Alexandru de acea cetate că era făcută tot de aur şi de pietri scumpe, fără var şi fără lut. Şi auzi Cleofila-Împărătasă că merge Alexandru cu oştile asupra ei. Şi mînă un zugrav şi scrise pre Alexandru, şi să dusă la Cleofila-Împărătiasă şi-l ascunse în casele sale. [186] Alexandru merse la Mestridon pre ficiorul Cleofilei, pre Candusal. Şi fugi la mumă-sa Cleofila. <46r> Şi fugind el, trece prin ţara Evagridului-Împărat. El auzi Evagrid că fugi Candusal-Craiu cu muiere lui şi cu ficiorii lui şi cu puţină gloată, şi să sculă Evagrid şi ieşi cu oaste nainte-i. Şi-l lovi şi-l sparse, şi luo muiere şi ficiorii. Şi el scăpă însuşi şi, fugind, nemeri pre straja lu Alexandru, şi-l prinseră şi-l duseră la Alexandru. Iară Alexandru, daca auzi că-i aduc pre ficiorul Cleofilei, iară el să sculă din jiţiul lui şi puse pre Antioh-Voivod în scaunul lu Alixandru şi-i puse stema lui în cap. <46v> Şi să îmbrăcă Alexandru cu hainele lu Antioh şi stătu în vorbă. Şi aduseră pre Candusal-Craiu şi să închină la Antioh. Iară Antioh l-întrebă şi-i zise: „De unde eşti şi cumu te chiamă?” Candusal zise: „Împărate [187] Alexandre, eu sîmt astăzi cela ce fugi de leul şi văzuiu copaciu nalt pre malul apei, şi să sui omul pre copaciu de frica leului şi scăpă de elu; şi şede în copaciu, iară desupra de pre copaciu pogorie-să şerpe mare cătră om să-l mănînce; şi căută gios şi văzuiu leul, la rădăcină sta; şi căuta pre apă să sară în apă, el văzu pre corcodel căscînd gura, cum va sări să-l înghiţă. <47r> Aşa să tîmplă astăz mie, că eu fugie de frica ta, împărate, şi-m ieşi Evagrid-Împărat nainte şi mă lovi şi-m luo muiere şi ficiorii. Şi eu scăpaiu şi nemeriiu pre straja ta, şi mă prinseră şi la tine mă aduseră: astăz sîmt peritoriu”. Antioh zise-i: „De vreme ce-i văzut faţa me, nu eşti peritor, ce-ţi voiu da [188] oaste me şi pre Antioh-Voivod şi merge-vei la Evagrid-Împărat. Şi, de nu să va închina mie, să-l spargeţi şi să-ţi iei muiere şi feciorii-ţi”. Şi acolo sta Alexandru în vorbă. Şi zise Antioh lu Alexandru: „Antiohe-Voivod, <47v> pasă să iei 100.000 de oameni calaraşi aleşi, şi pasă cu cest craiu la Evagrid-Împărat. Şi, de nu să va închina mie, se-l baţi şi să-i spargi cetatea şi să dai acestui craiu muiere şi feciorii şi tot ce-i va fi loat, şi să-i prăzi ţara. Şi, daca veţi veni la mine, eu voiu să te mîn sol la muma acestui craiu, la Cleofila”. Şi să închinară. Şi luo Alexandru 100.000 de mii de machidoneni, şi cu Candusal prinseră-să fraţi, şi merse la Evagrid-Împărat. Şi nu vru să să închine lu Alexandru, ce ieşi cu oaste nainte-i şi să luoviră oştile. Şi degrabă [189] sparse-l Alexandru pre Evagrid, <48r> şi peri şi el acolo. Şi sparse-i şi cetate şi-i prădară ţara şi scoase muiere lu Candusal şi ficiorii şi tot ce era al său. Şi o tremeseră muiere lu Candusal şi ficiorii la muma lu Candusal, la Cleofila. Şi merseră la tabărul lu Alexandru şi să închinară la Antioh cu slujbă şi spuseră ce făcură lu Evagrid. Şi zise Antioh lu Alixandru: „Antioş-Voivod, să mergi şi cu Candusal sol la muma sa Cleofila, şi să-i zici să să închine mie şi să-m trimaţă haraciu de 3 ani. Iară de nu să va închina, eu voiu merge la dinsa şi cu toate oştile mele. Iară de-m va tremete <48v> haraciu, ie va fi în pace şi ficiorii ei, şi vor ţine domniile şi moşiile în pace”. Şi-ş luoară zua bună. [190] Şi să duse Alexandru sol şi cu fîrtatu-său Candusal. Şi nu ştie că este Alexandru. Şi mergînd pre drum, iar Candusal zise: „Fîrtate Antioş, iar aice dept cest loc este o peştere mare, şi oarecînd întrat-au într-însa oameni. Şi unii ieşit-au, însă nebuni, alţii n-au mai ieşit. Şi zic oamenii că este muncă de suflete elineşti”. Iară Alexandru zise: „Rogu-te, frate, blăm de-m arată acea peştere”. Şi abătură din cale şi merseră pînă la peştere. Şi zise Alexandru: „Frate Candusale, <49r> eu voiu întra în peştere”. Iar Candusal zise: „Frate, nu întra, că nu ştiu cumu ţi să prinde acolo, că, deca vei peri tu acolo, eu unde voiu scăpa de Alexandru-Împărat, că va zice că te-m eu ucis”. Alexandru zise: „Cu nărocul lu Alexandru întra-voiu”. [191] Şi întră şi să duse în peştere pînă ajunse lumine frumoase. Şi-l timpinară 2 gadine cu obraz de leu, şi să spămîntă Alexandru şi să rugă lu Savaot-Dumnezău şi fu fără frică. Şi tăcu şi trecu. Şi mai merse nainte şi-l timpinară 2 draci. Şi duce un nucă într-o prăjină şi grăiră: „Vezi, Alexandre, <49v> cîtu-s nucile la noi?” El tăcu şi trecu. Şi-l timpinară 2 draci şi duce un strugure într-o prăjină şi ziseră: „Vez, Alexandre, cîtu e bine la noi?” El tăcu şi trecu. Şi merse mai nainte şi văzu pre Sanhos-Împărat legat cu verigi de fier. Şi merse la el şi zise: „Nu ştiu unde ti-am văzut pre tine”. El zise: „De ver fi mers la raiu, fi-mă-vei văzut scris pre un stîlp, că era şi eu împărat a toată lume şi mă silniciiu şi vruiu să văzu şi raiul, şi mă uciseră oamenii sălbateci unde-i văzut stîlpul meu, al lu Sanhos-Împărat”. Şi mai merse nainte Alexandru şi văzu şerpi mulţi, [192] <50r> şi dedesuptul şerpilor era urlet mare şi gemet. Şi trecu şi văzu neşte oameni legaţi şi cu obrazele de leu. Şi trecu şi văzu pre socru-seu Darie-Împărat legat cu verigi de fier. Şi-l văzu Darie şi plînse şi zise: „O, fătul meu Alexandre, şi tu ai fost osîndit să vini aicea la noi!” Alexandru zise: „N-am venit să lăcuiescu cu voi, ce am venit să vă văz, şi iară mă voiu duce de la voi”. Darie zise: „O, fericate Alexandre, multu ţi-e dat de Dumnezău să vezi toate văzutele şi nevăzutele!”. Şi iară grăi: „O, dragul meu Alexandre, dară fata me Roxanda cum trăieşte?” <50v> Alexandru zise: „Nu te griji cu viii, ce te grijeşte cu morţii tu. Iară fata ta este astăzi împărătasă a toată lume, iară soacră-me este mie în locul maicăi mele Olimbiiada, iar Persiia [193] împărăţeşte-i cu mine ca şi cu tine”. Şi zise Alexandru: „Să-m spuni neşte oameni legaţi, cu obrazele de leu, ce sîmt?” Darie zise: „Aceie sîmt împăraţi de lume nemilostivi, şi aşa-i făcu Dumnezău, de leu”. „Dară într-un loc văzuiu şerpi mulţi şi gemet mare”. „Acole este o muncă de suflete elineşti. Sîmt dedesupt multe suflete, fără cislă, şi aşa să vor munci pînă la judeţ. De la giudeţ merge-vor <51r> în tartar”. Şi zise Darie: „Mai pasă, fătul meu, nainte, că vei vede şi pre Por-Împărat legat”. Şi merse nainte şi văzu pre Por legat. Şi zise Alexandru: „O, marele Por-Împărat, cumu te protiviei lu Dumnezău, iară acmu tu eşti legat!” Por grăi: „Şi tu te păzeşte să nu te văzneieşti, că aicea vei fi şi tu, că Dumnezău să mînie pre noi şi-ş mînă anghelii şi legară sufletele noastre şi le aduseră aicea”. Şi zise Por: „Alexandre, să nu mai mergi de ice nainte, că vei peri”. Şi să întoarse napoi Alexandru şi ieşi din peştere. Şi găsi iară pre Candusal plîngînd la gura peşterei. <51v> Şi deca-l văzu, elu să veseli şi-l strînse în braţe şi-l sărută [194] şi zise: „O, dragul meu fîrtat Antioş, ce te zăbăvişi acolo atîta, că rău mă spămîntaiu! Şi acmu mulţemescu lu Dumnezu că ieşişi sănătos!” Şi purceseră la Cleofila şi povesti ce-u văzut în peştere. Şi multu să mira Candusal. Şi sosiră la cetate, şi auzi Cleofila că-i vine sol mare de la Alexandru. Şi să podobi bine şi-şi puse stema de aur în cap, şi ieşi nainte-i şi cu boierii eişi, şi să timpinară. Şi daca o vădzu Alexandru, aşa-i păru că este mumă-sa Olimbiiada. Şi dede mîna cu ie şi o sărută dulce. Şi ie iară-l sărută, şi pre fiiul său Candusal. <52r> Şi întrară în cetate Cleofilei şi să veseliră într-o zi. [195]A doua zi împărătasa luo pre Alexandru de mînă şi-l băgă într-o casă. Era toată de auru, şi păreţii, şi acoperită cu aur, şi patul ei tot de aur, şi scaunele de aur, iar masa de piatră adamant şi păharele pre masă tot de piatră antraxa şi de zmaragda şi de zamfir şi de prohiracta şi de criştar. Şi pre mijlocul casei cure izvor mic de apă frumos ca aurul şi dulce ca zahar. Şi-l băgă într-altă casă, şi era păreţii tot de pietri scumpe şi nestemate şi cu mărgăritariu podobite, şi lumina ca soarele. Şi merseră într-altă casă, <52v> era de lemn cioplit, de lemn ce să chiamă evsenica şi asip, şi acele lemne nu le arde nice focul. Şi întrară într-altă casă, iarăşi cioplită de lemne ce să chiamă bulica şi evinisa şi de chiparos. Şi era pusă ace casă tot în măiestrie pre 4 fuse de [196] fier şi cu broaşte, şi le învîrtie cu bivoli. Şi începură a să întoarce casele şi a să sui în sus toată cetate, şi iar să pogorie. Iar Alexandru să spămîntă şi să miră mult, şi zise: „O, dragă împărătasă, aşa n-am văzut! Şi ar trăbui numai acest lucru să fie numai la Alexandru-Împărat”. Iară împărătasa zise: „Adevăr, Alexandre, bine zici să fie la tine, <53r> ce vor fi şi la mine”. Alexandru zise că „nu mă chiamă Alexandru, ce mă chiamă Antioh-Voivod”. Cleofila zise: „Ce-ţi grăiiu, dereptu-ţi grăiiu”. Şi-l luo de mînă şi-l băgă într-o casă mică şi-i arătă pre părete scris Alexandru şi zise-i: „Cine este acesta? Vezi, Alexandre, că eşti tu înţelept, iară ei să află oameni şi mai înţelepţi de tine. Ce cum ai vrut întra aicea întrat-ai, iară cum vei vre să ieşi nu veri ieşi”. El zise: „Eu sau voiu ieşi, sau nu voiu ieşi, [197] iară tu nu ver mai ieşi. Iară eu voiu ieşi şi-ţi voiu junghe feciorii tăi şi voiu muri cu voi cu toţi”. Şi să apucă de hanger şi schimbă obrazul <53v> şi cu ochi de leu. Iar ea să spămîntă şi-l strînse în braţe şi-l sărută şi zise: „Nu te teme nimică, Alexandre, că nu sîmt eu încă aşa nebună să te spun feciorilor miei. Ce am a te certa, ca şi mumă-ta Olimbiada, că nu voiu eu să pierz capul tuturor capetelor şi a toată lume cap să piară de o muiere şi să zmintesc eu toată lume cu moarte ta şi să fiu eu duşmană a toată lume. Ce mai mult să nu te faci sol, că eşti tu mîndru, iară alţii să află şi mai mîndri şi iacătă că te cunoscură. Ce voiu să-m fii fecior şi voiu să aibă şi feciorii mei cinste şi milă de tine”. Atunci o sărută Alexandru pre Cleofila <54r> şi zise: „Ficiorii tăi mie fraţi fi-vor, şi tu mie mumă, ca şi Olimbiada”. Şi plecară să iasă afară, iară vine o slujnică şi zise împărătesei: „Ficiorul tău cel mai mic, Dorif, ginerele lu Por, vine şi caută pre cel sol să-l taie, căce că l-au bătut [198] Alexandru şi i-au luat multă ţară şi împărătasa i-au robit şi feciorii lui şi i-au prădat ţara lui. Şi să vă păziţi, că va să taie pre solul lu Alexandru”. Şi daca auzi Cleofila aşa, ea-l închise pre Alixandru în casă şi ieşi afară şi să timpină cu Dorif. Şi-şi ţine sabie goală a mînă, să taie pre solul lu Alexandru. Iar mumă-sa-l luo în braţe <54v> şi-l sărută şi-i zise: „Fătul meu, nu să taie solii, că d-ar şti Alexandru că taie Cleofila solii, n-ar mîna la noi sol”. Iar el nu o asculta, ce zise: „Alexandru tăie pre socru-meu Por-Împărat, şi mie-m sparse ţara şi-m robi fămeie; pociu fi eu acmu să taiu pre un om sol?” Iar Cleofila zise: „Fătul meu, Alexandru scos-au muiere frăţini-tău de la Evagrid-Împărat şi i-au dat ţara; şi ţie va da ţara şi muiere şi tot ce-ţi vor fi luat”. El nu o asculta, ce tot năvăle să taie pre sol. Iară muiere lu [199] Candusal alergă la Candusal şi spuse: „Pasă tare la muma ta, c-au venit frate-tău Dorif <55r> şi va să taie pre fîrtatu-tău Antioh, solul lu Alexandru, cela ce mă scoase pre mine din robie lu Evagrid-Împărat”. Candusal auzi şi să mînie pre frate-său Dorif. Şi alergă tare şi-l găsi ţinîndu-l mumă-sa în braţe şi cu sabie goală a mînă. Şi cum sosi, aşa-l lovi cu palma prespe obraz, şi-i luo sabie di-a mînă şi vru să-l şi lovască cu sabie, şi zise: „Neharnice şi nevretnice, şi ticăit şi fără minte, tu să tai pre solul lu Alexandru şi pre cela ce-m dede zile mie şi ţara şi-m scoase muiere şi ficiorii din robie de la alţi împăraţi? Tu vei să-l tai? <55v> Dară de cie unde veri scăpa şi tu şi eu şi mumă-noastră dinainte silei lu Alexandru-Împărat ? Crez, nu vei scăpa nice în maţele mumîni-ta!” Şi să lăsă şi Dorif. Şi scoaseră pre Alixandru din casă şi să împăcară. Şi-i înfrăţi [200] Cleofila cu Alexandru, şi lor nu-l vădi că este Alexandru solul însuş. Şi să uspătară mult şi să veseliră. Şi dărui Cleofila pre Alexandru cu stema ei fără preţ, cu petre nestemate. Şi-l dărui cu un fărij alb ca zapada şi cu o şaoa de adamant-piatră şi de zamfir şi inelul ei de atraxa-pietră şi cu caftanul de mult preţ, <56r> de aur şi pietri năstemate. Şi încărcă 100 de care de galbini, haraciu de 10 ani. Şi zise Alexandru cătră Cleofila în taină: „Numai haraciul dat fie iertat!” Iară ie zise: „Fătul meu Alexandre, să iei haraciul de ici pînă la tabără, să nu te preceapă feciorii miei, că nu ştiu cum vor face deca te vor precepe, că sîmt fără minte. Ce să iai [201] haraciul pînă vei sosi la scaunul tău ……… de atunce cum va fi voie Împărăţiei tale”. Şi purceseră şi merseră cu haraciul şi cu solul ……….. cu Cleofila ……………..ea pînă <56v> ajunse la scaun. Şi ieşi Antioh din scaun şi şezu Alexandru în scaun, şi să sărută cu Potolomei şi cu Filon şi cu Antioh şi cu toţi craii şi domnii. Şi lă păru bine de Alexandru, că pesti mult. Şi ficiorii Cleofilei văzură şi să spămîntară şi ziseră: „Tu ai fost Alexandru-Împărat?” El zise: „Eu”. Ei ziseră: „Dacă eşti tu Alexandru, noi periţi sîmtem astădzi, că noi am vrut să te tăiem pre tine”. Alexandru lă zise: „Nu sîmteţi periţi, păntru mumă-voastră Cleofila, ce fu mult înţeleaptă…”. [202] …………………………………………………………………………………………………………………………….<57r>] de la Vavilon şi merse pre cîmpii Sinarului, unde lăcuise Iov bogatul în viiaţa lui. Şi puse tabără acolo şi cu oştile lui pre ţara Asidului. Şi într-o zi vrură să veseliască pre Alixandru şi ziseră: „Alexandre-Împărat, să mergem astăz să ne suim în cel munte nalt, să facem vînătoare”. Şi să suiră în munte nalt şi stătură în loc nalt şi grăiră: „Alexandre-Împărat, ia caută în jos pre cîmpii Sinarului – acolo era oştile – pre cîţi ti-au pus Dumnezeu împărat astăz pre lume … corturile <57v> ceriului”. Alexandru zise: „O, dragii mei fraţi, aceie toţi vor întra su pămînt după 50 de ani [203] de acmu”. Şi să pogoriră la tabără. Şi multă veselie făce şi jocară în toate oştile şi toţi voinicii. Într-aceie vreme vine Aristotel filosoful, dascalul lu Alexandru, vine de la Machidonie, de la Olimbiiada, muma lu Alexandru. Alixandru să veseli deca văzu pre Aristotel, dascalul lui, şi zise Alixandru: „Bine-i venit, dascale, preînţelepte Aristotel! Astăzi luminezi tu între greci şi tu eşti sfetnicul <58r> Machidoniei. Dară, dascale, ce face maica me Olimbiada şi cum auziţi voi de noi? Cred oamenii că am luat lume toată şi am mers şi pînă la raiu? Mers-am, şi grăit-am acolo cu 2 angheli. Şi mers-am şi la nagomudri şi grăit-am cu Evant-Împărat, şi-m spuse că dumnezăii elineşti sîmt în tartar, tremeş de Savaot, şi să muncescu acolo de draci”. Aristotel multu [204] să miră şi zise: „Mulţemesc lu Savaot-Dumnezău că văzuiu luminată faţa ta, Alexandre, împărat a toată lume, că să veseleşte şi <58v>să luminiază Machidonie astăz cu tine. Alexandre, împărat ca tine pre lume nice-a fost, nece va fi pînă va fi lume. Iar maica ta este sănătoasă, Olimbiiada, şi mult doreşte de tine, şi ziua şi noapte. Şi pre mine mînă-mă la tine să-i spui: merge-vei la Machidonie? De nu vei merge, să vină ie la tine”. Alexandru zise: „Ferice de cela ce va asculta de părintele lui”. Şi iară zise Alexandru: „Nu mi-e data să merg eu la Machidonie, ce să vină maica me Olimbiada la mine”. Şi şezură la masă şi-ş puse domnii şi craii la masă. Şi puse pre Aristotel mai sus de <59r> toţi domnii. Şi să sculă Aristotel şi aduse darurele de la Olimbiada, muma lui. Scoase 2 steme de aur şi cu petri scumpe, una lu Alexandru, alta Roxandei; şi-i aduse un bidiviu alb ca zăpada şi cu şaoa de pietră adamant; şi-i [205] dede gugiman de samur, şi pre gugiman cununile de aur; şi 2 inele de atraxa-piiatră, unul lu Alexandru, altul Roxandei; şi scoase 12 tipsii de aur vărsate, şi 2 lanţuri de aur, şi cu petri şi nestemate fără preţ. Şi scoase şi carte de la muma lui, Olimbiiada: „Scriş eu, Olimbiada <59v> - Împărătiasă, la dragul meu suflet şi inima me şi lume ochilor mei, dragul mamei, fătul meu, Alexandre, a toată lume împărat, trimeţ viiaţă şi sănătate Împărăţiei tale. Şi să ştii, fătul meu: de cîndu te-i împărţit de maica ta, de atunce s-învrăjbit inima me cu sufletul mieu şi nu-i pociu împăca, ce numai cu lacrămile maica ta mîngîie-i, şi le varsă [206] şi zua, şi noapte. Şi cuget, maica ta oare vede-te-va, au nu te va mai vede? Şi mă batu cu cugetul ca corabie cu valurile măriei. Şi eu astăz n-am nemic, diacă n-am pre tine în lume <60r> lîngă mine. Ce mi te rog, fătul meu, şi mi te ceru, păntru Dumnezău şi păntru ţiţa mamei ce-i supt de la maica ta, să-mi trimiţi carte: sau să vinu eu la tine, sau tu la mine, că sîmt 27 de ani de cîndu maica ta nu ti-au văzut, şi de dorul tău moarte-m voiu face. Ce acmu să-m trimeţi carte, să ştiu şi eu de tine, şi să-m fii sănătos într-ani mulţi şi buni”. Alexandru ceti carte şi zise: „Vai de cela ce nu va asculta de maica lui”. Şi să veseliră acolo … cu toţi împăraţii. [207] Şi într-o zi <60v>zise păharnicul: „Împărate, iară-m furară un păhar împărătescu”. Elu zise: „Une va fi, tot vor zice oamenii «păhar împărătescu», şi tot va fi al mieu”. Aristotel grăi: „O, Alexandre, cum luoaş lume toată, cum nu luo nime pre lume ca tine?” Alexandru zise: „Avut-am 4 ajutori cu mine: unul limba dulce, altul mîna tinse, altul judecata, altul iertătoriu de greşele; cu aceste luat-am lume toată”. Şi povesti Alexandru lu Aristotel cît … şi cît petrecu şi cîte cetăţi sparse. Aristotel zise: „Alexandre, dară unde ţi-s vistierele tale <61r> ce-i luat de pre la împăraţi?” Alexandru zise: „Vistierele mele sîmt vitejii miei cei hrabor şi buni”. Aristotel zise: „Alexandre, fă-ţi vrun cocon, să-ţi rămînă pomană Machidoniei”. Alexandru dzise: „Nu mi-e dat să fac eu cocon de trupul mieu, ce vor rămîne lucrurile mele”. [208] Şi acolo grăi vornicul cu Alexandru-Împărat: „Trăbuieşte să tremeţi pre la ţări şi la domnii să aducă haraciul”. Alexandru zise: „Stris-Împărat mult aur şi argint ave el, ce nu-i folosi nemic, ce i-l luom noi tot şi sparsem şi împărăţie lui, cu vitejie, nu cu avuţie”. <61v> Şi acolo sta un turc bătrîn, boierin, şi-ş cernie barba, ca să fie tinăr. Iară Alexandru-l văzu şi-i zise: „O, dragul mieu Merchis, căce-ţi cerneşti barba? Poate-ţi fi ceva ajutoriu? Rogu-te, păzeşte-te să nu te înşele cerniala, că barba va fi niagră, iar picioarele slabe. Şi tu te ţini tinăr, iar zile să vor împuţina şi tu veri muri. Apoi te vei chema înşelat”. Şi rîseră toţi domnii de ace. Iar într-o zi sta un boierin şi-l chema Alexandru, şi el era grec şi era fricos. Şi-i zise împăratul: „Frate Alexandre, <62r> sau-ţi schimbă numele, sau fă cum fac eu, că tu fugi de la toate războaiele, iar oamenii zic „iacătă [209] că fugi Alexandru”, dece fac mie ruşine”. Şi acolo rîseră mult domnii. Iar într-o zi aduseră 3000 de tîlhari la Alexandru, şi-i ziseră toţi să-i spînzure. Alexandru zise: „ De vreme ce văzură faţa me, nu vor peri, că este lege giudecătoriului să-i piiarză, iară împăratul să-i miluiască”. Şi-i iertă şi-i făcu vînători împărăteşti şi lă dede plată pre an tuturora. Iar într-o zi merse un om şi zise: <62v> „Împărate, am o fată să o mărit, ajută-mă cu zestre”. Alexandru zise: „Daţi-i 100.000 de galbeni”. El zise: „Multu mi-e, împărate”. Alexandru zise: „Darul împărătesc mare este”. Şi luo galbenii toţi. Iar într-o zi făcu masă mare cu toţi. Şi dărui pre Aristotel cu 100.000 de galbeni şi cu 10 ferdele de mărgăritariu, şi-i dede cîrjă de auru şi-l puse patriarh prespe toţi patriarşii. Şi trimese la Machidonie, să aducă pre Olimbiada, muma lu Alexandru. [210] Iar într-o zi merse un om şi-i zise: „Împărate, găsiiu o comoară”. <63r> Alexandru zise: „De o ai găsit, ie-ţi-o, că ţi-o dat Dumnezău, iar dac-ar fi dat-o mie, eu o aş fi găsit, că tot aur şi argint este în mîna lu Dumnezău”. Omul zise: „Împărate, 3 zile şi 3 nopţi tot am cărat la casa me, soseşte-mi”. Alexandru să miră şi zise: „Unde este?” El zise: „Pre ţărmurii Efratului”. Alexandru zise: „Adevăr, proroci prorocit-au că va să se ivască comoara lu Iov bogatul în zilele mele”. Şi zise să încalece machidonenii şi merseră la comoară, şi găsiră pivniţa lu Iov bogatul cu 500 <63v>de buţi de aur. Şi zise Alexandru: „Luaţi toţi”. Şi luară toţi şi rămaseră lu Alexandru 100 de cară de galbeni, şi să săturară toţi de aur. [211] Alexandru să primbla, iar un calic zise: „Miluieşte-mă, împărate, cu vrum ban”. Iar Alexandru-i dede o cetate. Calicul zise: „Nu mi să cade mie să şez în cetate”. Alexandru zise: „Nu caut eu cumu să cade ţie, ce caut cumu să cade mie să dau ţie”. Şi luo calicul cetate şi fu domn cetăţiei calic. Într-una de zile aduseră un tîlhar la Alexandru, şi zise Alexandru: „Ome, căce furi şi tîlhuieşti?” <64r> El zise: „De sărăcie tîlhuiesc cîte un om şi-l ucig. Şi sîmt sîngur, de cie-m zic oamenii tîlhar, iar tu eşti mai tîlhar de mine, că tu uciz cîte 10.000 de oameni într-o zi şi-i tîlhuieşti şi luaţi cetăţile şi bucatele. Căce eşti cu oameni mulţi, tine te chiamă «împărat»; iară eu-s sîngur, ce-m zic «tîlhariu». Iară d-aş fi eu ca tine, mai bun aş fi eu de tine”. Şi-l iertă împăratul, şi-l puse capitan pre 1.000, şi-l boieri şi ieşi mare. [212] Şi într-o zi sosiră olăcari de la Olimbiada <64v>şi spuseră că vine Olimbiada de la Machidonie. Alexandru zise tuturor crailor şi domnilor să să gătască toţi, cineş cu stiagul lui şi cu şiragul şi cu povodnicii lui nainte lui: „Şi vă îmbrăcaţi ca neşte împăraţi şi vă puneţi stemele în cap, să ieşim nainte maicăi mele Olimbiada”. Şi aşa să gătiră toţi, împăraţi şi crai, şi ieşiră cineşi cu şiragul şi cu stagul şi cu povodnicii, şi să timpinară cu Olimbiada. Şi să închina şi să da în lature toţi pre rînd, pînă sosi Roxanda- Împărătasă. Şi să timpina cu maica lu Alexandru, <65r> şi să strînseră în braţe şi să sărutară, şi zise Olimbiada: „Bine mi te aflaiu, suflete şi inima me şi lume ochilor miei, fata me, Roxando, împărăteasă a toată lume!” Şi o sărută dulce. Iar Roxanda zise: „Bine-i venit, maica domnului meu şi împărăteasă a toată lume!” Şi întrară în căruţ de aur. [213] Şi sosi şi Alexandru cu machidonenii, calare pre Ducipal şi cu caftan de aur şi cu gugima în cap, şi pre gugimă stema de aur şi cu pene albe de stratocamil. Şi aşternură covoarile, şi descălecă Alexandru, şi ieşiră din căruţ <65v>şi să timpinară pre covor, şi să strînseră în braţă şi să sărutară. Şi zise Olimbiada: „Bine mi te aflaiu, suflete şi lume me, dragul meu Alexandre, împărat a toată lume!” Şi să sărutară şi purceseră la cort. Şi dedere în tîmpene şi în surle şi în trîmbiţe şi în nacarade cu 3.000 de pisconi şi în organele cu 1.000 de pisconii. Şi atîta hramăt era şi sunete, cît nu să auze unul cu alalt şi luoa şi minţile omului, nice pute înţelege nime nimic pre lume, cum nau fost <66r> de cîndu e lume, nice va fi pînă va fi lume necăire timpinare mare ca aceie. Şi sosiră la corture şi şezură la masă, şi-ş puse Alixandru lîngă el pre mumă-sa şi de altă parte pre [214] Roxanda-Împărăteasă. Şi toţi împăraţii şi craii şezură la masă şi să veseliră toţi mare veselie, cum n-au fost pre lume necăire. Iar a doua zi jucară voinicii tineri un joc minunat şi să chiamă caruha. Şi povestie Alexandru mîni-sa cît războiu făcu cu cei împăraţi mari, şi cum merse la raiu, <66v>şi cît războiu făcu. Şi într-o zi vineră de la Erusalim popi şi spuseră lu Alexandru c-au murit Eremie-Proroc, şi aduseră lu Alixandru cort roşiu de mult preţ. Şi să scîrbi Alexandru păntru Eremie -Proroc, şi cinsti popii şi-i dărui, şi să duseră popii. Şi într-o zi vineră oameni de la Alexandrie şi ziseră: „Împărate, făcuş cetate bună Alixandrie şi o podobiş şi este loc bun, ce nu potem trăi de şerpi, că ies din apa Nilului şi muşcă pre oameni şi mor”. Iar Alexandru zise: [215] „Păsaţi la Erusalim <67r> şi loaţi oasele Eremiei-Proroc şi le duceţi la Alexandrie şi le îngropaţi în cetate, că mare este molitva lui”. Şi merseră şi luară trupul Eremiei-Proroc şi-l îngropară în cetate în Alexandrie, şi de atunce nu pot muşca şerpii pre oameni la Alexandrie şi pînă astăz. Şi într-o zi merse o muiere la Alexandru şi-ş pîri bărbatul la Alexandru şi zise: „Împărate, bate-mă bărbatul şi mă suduieşte, şi ţie este hiclian”. Alexandru zise: „În zilele mele nu voiu să pîrască muiere pre bărbat, <67v>… şi alalte să să înveţe cu tine”. Şi-i tăiară limba muierei. Şi într-o zi grăi Dardauş-Voivod: „Împărate, trebuieşte domnilor să-şi vază moşiile lor, că sîmt 27 de ani de cînd nu le-au văzut”. Alexandru zise să scoaţă darurile scumpe. Şi scoaseră caftanele de aur şi sabiile ferecate şi păhară de aur. Şi începu a-i dărui pre toţi domnii şi împăraţii şi craii, [216] pre unii cu sabii ferecate, pre alţii cu cai buni, pre alţii cu caftane de aur, pre alţii cu păhară <68r> de aur şi cu alte darure scumpe fără preţ. Şi-ş luară zioa bună şi să duseră pre la moşiile lor şi pre la domniile lor. Şi să duseră, şi rămase Potolomei şi Filon numa, că nu vre să-i lase, că ştie Alexandru că va să moară curundu, ce îmbla şi-şi aştepta ceasul de moarte. Iar într-o zi purcese Alexandru la Efilactu cu mumă-sa şi cu Roxanda şi Potolomei şi Filon să să primble, ca un om ce-ş aştaptă zioa [217] de moarte. Şi să uspătară acolo mult şi frumos, şi să suie pre muntele Efilactului şi căuta pre lume în toate părţile <68v>cu jale, că nu să îndura de această lume. Iar într-ace vreme era o muiere procletă, re şi hicliană la Machidonie, pre nume Minerva. Şi ave 2 ficiori la Alexandru, pre nume Vreonuş şi Levcaduş. Vreonuş era păharnic la Alexandru, Levcaduş era comis mare şi era trufaşu foarte. Iară mumă-sa Minerva tremese carte la ficiorii ei, şi lă tremise şi otravă. Şi scrise carte la ficiorii-ş: „Scriş eu, Minerva, la tine, fătul meu, Vreonuşe şi Levcaduşe, viiaţă şi sănătate vă tremeţ maica voastră. Şi vă rog, feţii mei, pintru Dumnezău, <69r> să cereţi împărăţie la Alexandru la Machidonie, să viniţi şi voi la mine, [218] să vă văz, că sîmt 27 de ani de cînd nu v-am văzut şi plîng şi ziua şi noapte de dorul vostru. Dară ce folos este omului de domnie într-alte ţăr streine? Folos este omului de cinste şi de domnie la oamenii lui şi la moşiele lui. Iar eu am auzit că nu vă înduraţi de Alexandru; ce-i daţi aceasta iarbă ce vă tremeţ, de cie vă veţi îndura de el. Şi voi să nu mîncaţi, ce să o băgaţi în păharul lu Alexandru şi să i-l daţi să-l be, <69v>iar voi să nu beţi. Şi veţi vini la mine”. Iar merse carte la Levcaduş şi la Vreonuş. Şi ceti carte şi zise Vreonuş: „Frate, să lepez acea iarbă, că nice un bine nu ne va face”. Levcaduş nu-l ascultă şi ascunse otrava. Şi într-o zi grăi Levcaduş lu Alexandru: „Împărate, să ne dai Machidonie”. Alexandru zise: „O, dragul meu Levcaduşe, nu voiu da Machidonie nemănuie pînă la moarte me, că voiu să mă chem Alexandru Machidon; iară după moarte me, cui o va da Dumnezău. Iară ţie-ţi dau împărăţie la Troada şi cu toate ţările Asiiei”. Levcaduş nu vrea să-şi ie [219] împărăţie, <70r> ce să mînie şi vru acolo să-i bage iarba în păhar. Vreonuş nu-l lăsa, ce-l certa şi-i zise: „Veghe-te şi te fereşte de un împărat mare ca cesta, că vei zminti lume toată şi noi vom peri rău, şi muma noastră nu o vom mai vede, şi să vor turbura toate limbile, fereşte-te!” El nu-l ascultă, şi într-o zi iară merse la Alexandru şi zise: „Împărate, să-m dai Machidonie”. El zise: „O, dragul mieu Levcaduşe, nu voiu da Machidonie pînă la moarte me, ce-ţi cere alte împărăţii mai mari să-ţi dau”. El nu vru şi să mînie, şi aşa cugeta el cu trufiile lui şi cu mîndriile lui: „De voiu otrăvi pre Alexandru, eu voiu lua pre împărătasa Roxanda şi voiu fi împărat a toată lume”. [220] <70v> Şi într-o zi vine Alexandru de la vînat setos şi ceru vin să be. Şi merse Levcaduş şi împlu păhar de vin şi băgă şi otravă în păhar, şi-l beu Alexandru setos şi să precepu şi zise: „O, dragul meu Filipe vraciule, eu băuiu vin dulce şi amar şi-m răni trupul tot”. Şi sări Filip vraciul şi-ş puse stema pre masă şi începu a topi ierbile şi cu treiac şi dede de bău Alexandru, şi nu putură folosi nemic. Şi zise Alexandru: „O, dragul meu Filip, poţi-m da zile de la tine?” Filip zise: „O, Alexandre-Împărat, Dumnezău poate da zilele omului, iar eu-ţi voiu da zile 3 zile pînă-ţ vei tocmi împărăţiile”. <71r> Iară Vreonuş, diaca văzu aşa, el merse într-o casă şi să junghe şi muri. Iară Alexandru clăti cu capul şi zise: „O, lume minciunoasă, lume înşelătoare, o, moarte năprasnică, o, lume deşartă, o, mărie putredă şi [221] mîngînoasă şi înşelătoare, cumu te arăţi dulce în puţină vreme şi degrabă vini amară! Cumu să zice, nu este bucurie pre lume să nu să schimbe cu jale, nice mărie pre pămînt să nu să pogoară. Binele mult rău aştaptă”. Şi iară zise Alexandru: „O, lume şi soare şi toate fapturile lumiei, să mă plîngeţi astăz, că în puţină vreme fuiu pre pămîntu şi mai curundu mă duc sup pămînt. <71v>O, maica noastră pămîntule, cum ne mîngîni şi ne creşti şi ne faci frumoşi, şi apoi tu ne strîngi la tine şi ne răsipeşti, iei frîmseţile”. Iar zise Alexandru: „O, dragii mei machidoneni, viteji de lume, doară puteţi să mă scoateţi de la moarte năprasnică, să lăcuiesc cu voi?” Ei toţi ziseră şi plînge: „O, Alexandre, di-am pute noi, ţi-am da zilele noastre păntru tine, ce nu putem. Iar tu, Alexandre, bine-i [222] petrecut pre lume, cu cinste, şi acmu mai cu cinste te vom petrece în mormînt. Şi moarte ta va fi mai cinstită decît viiaţa noastră, ce nu-ţi putem ajuta aicea. Pasă, pasă, Alexandre, <72r> că locul tău gătitu e de Dumnezău. Şi pre aceasta lume bine petrecuş, şi acolo şi mai bine vei petrece. Şi pasă cu Dumnezău, şi ne iartă şi fii iertat de noi, şi iară ne vom aduna la judecata înfricoşată cu tine toţi”. Iar Filip vraciul spintecă o mîşcoaie vie şi băgă pre Alexandru într-însa şi zise: „Tocmeşte-ţi împărăţiile lumiei”. Alexandru chemă pre mumă-sa şi o sărută dulce şi lă zise: „Potolomei şi Filon şi Antioh, iacătă, fraţilor, maica me şi împărăteasa a me o las în mîna voastră. [223] Să le cinstiţi şi să le socotiţi, păntru frăţie noastră, pînă la moarte voastră, <72v>şi pre mine să mă pomeniţi şi trupul meu bine să-l tocmiţi şi să-l duceţi la Alexandrie să-l îngropaţi. Şi aşa să ştiţi că ne vom aduna la judecata lu Dumnezău toţi cu trupurile şi goli sta-vom. Şi iar să ştiţi, fraţilor, că la viacul de apoi turcii vor luoa Machidonie şi fi-vor robi turcilor, cum sîmt ei astăz noua”. Şi iar chemă pre Roxanda-Împărătasă şi o luo de mînă şi zise: „O, fata lu Darie-Împărat şi dragul meu suflet şi inima me şi lume ochilor mei, însă văzuşi cum vine moarte de năprasnică, moarte fără credinţă. Şi iacătă că pre noi ne va <73r> împărţi, şi viiaţa noastră nime în lume nu o avu. Şi să ştii, Roxando, că mă duc la lume de vecie şi nesvîrşită, şi de acolo nu [224] mă voiu mai întoarce. Ce rămîni, Roxando, sănătoasă şi cu Dumnezău”. Şi o sărută dulce de 3 ori. Şi dup-aceie chemă pre toţi împăraţii, şi se sărută cu toţi pre rînd şi să iertă de cătră ei, şi zise: „O, dragii mei machidoneni, să ştiţi că altul ca Alixandru nu veţi dobîndi pînă în vecie vecilor, şi nu mă uitareţi”. Şi iară zise: „Aduceţi-m pre Ducipal al meu”. <73v>Iară ei scoaseră pre Ducipal din grajd şi-l duseră la Alexandru. Şi văzu pre Alexandru murind, şi necheză tare fără samă şi bătu cu picioarele în pămînt cu mînie. Şi-l luo Alexandru de coamă şi-l sărută pre obraz şi-i grăi: „O, dragul meu Ducipale, altul ca Alexandru nu te va încăleca”. Iar Ducipal plecă capul şi vărse lacrămi, izvor merge din ochii lui. Şi-ş rădica capul şi căută prespe toţi împăraţii, şi văzu pre Levcaduş, cela ce otrăvi pre Alixandru, şi să repezi la el şi-l lovi cu cornul la inimă <74r> şi-l puse jos şi-l omori. Şi de acolo nu să ştiu ce să făcu. Şi zise Alexandru: „Be şi tu, Levcaduşe, păharul ce am băut şi eu de la tine”. [225] Iară Potolomei zise să-l taie cîte o fărimă şi să-l de cînilor. Şi aşa făcură, cumu-l mîncară cînii. Iar Alexandru zise: „Proclet să fie cela ce va hrăni ucigătorul de domni şi curva din casă şi vînzătoriul de cetate”. Şi iară zise Alexandru: „O, dragii miei machidoneni, cum luom lume toată şi pînă la raiu mersem şi nainte me nime nu putu sta, iară eu nainte morţei nu <74v>putuiu sta! Şi voi-m căutaţi, şi nu-mi puteţi folosi nemic. Ce voiu merge und-au mers toţi morţii din viac, iar voi rămîneţi cu Dumnezău, dragii mei fraţi împăraţi. Şi iară ne vom vede, cînd se vor scula toţi morţii din morminte şi sta-vor nainte judeţului”. [226] Aceste zise marele împărat Alexandru, şi muri în ţara Ghersimului, aproape de Eghipet, unde făcu Iosif cele 7 jitniţe lu Faraon-Împărat, în luna lu agust, 15 zile. Şi să făcu atîta plîngere, cît n-au fost în lume necăire, nece va fi <75r> pînă în viac. Iar mumă-sa Olimbiada şi împărătiasa Roxanda plînge cu multă jele şi cu amar mult şi cu lacrămile de foc. Roxanda plînge şi grăie: „O, vai de mine, Alexandre, amărita-m de mine, dragul meu Alexandre, împăratul meu şi domnul meu, dară eu ţie ce-ţi fuiu vinovată de mă scoseşi în ţările streine şi acmu mă lăsaşi la negrii streini? O, vai de mine, să plîngă astăz toţi împăraţii şi craii şi domnii, şi tinerii şi bătrînii, munţii şi codrii, şi izvoarăle împlură-să de lacrămile mele. <75v> O, dragul mieu Alexandre, streinita-m de mine, astăzi apuse soarele meu [227] ş-al machidonenilor. O, amar mie, Alexandre, astăzi întunecă lume şi să mă plîngă soarele şi luna şi stelele, încă să împlură de rău cîmpii şi codrii, încă împlură de veninul mieu. O, dragul mieu Alexandre, dulce împărat prespe toţi împăraţii, lume me şi soarele meu şi sufletul meu şi inima me şi dragoste me, Alexandre, de astăzi nainte altul nu va încăleca pre şaoa ta, nice de tine nu mă voiu împărţi”. Şi-l sărută dulce de 3 ori, şi luo hangerul lu Alexandru <76r> şi să giunghe acolo şi muri în braţele lui. Şi să făcu ce nu s-au făcut, nice făcu nice o muiere în lume necăire. Şi-i băgară amîndoi într-un secriniu de aur şi-i duseră la Alixandrie-cetate. Şi făcură în mijlocul [228]cetăţei turn nalt, şi-i suiră sus şi-i zidiră acolo sus, şi stau şi pînă astăzi. Şi să sfîrşi blajini Alixandru la Alexandrie. Şi după el puse împărat pre Potolomei, şi fu împărat înţelept pre lume şi el. Şi Olimbiada să svîrşi, <76v>şi Potolomei-Împărat o îngropă cu cinste. Iară Filon împărăţi Persida frumos, iar Antioh împărăţi la Indie lu Por, iar Atigon împărăţi Rimul şi tot apusul. Şi fură 4 împăraţi pre toată lume, şi fură tocmele bune în lume în zilele lor, pace şi viiaţă multă. ?? ?? ?? ??