PETAR ATANASOV LE MEGLENO-ROUMAIN DE NOS JOURS
PETAR ATANASOV
MEGLENOROMÂNA ASTĂZI
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE
2002
Copyright © Editura Academiei Române, 2002. Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate editurii.
Adresa: EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE RO-76117, București, România
Calea 13 Septembrie, nr. 13, sector 5
P.O. Box 5-42
Tel.: 4021-411 90 08, 4021-410 34 48
Fax: 4021-410 39 83
E-mail: edacad@ear. ro
Internet: www .ear.ro
CARTEA A APĂRUT CU SPRIJINUL MINISTERULUI INFORMAȚIILOR PUBLICE
Referent științific: Nicolae SARAMANDU
Redactor: Mariana FOTA Coperta: Gigi GAVRILĂ
Bun de tipar: 06.12.2002. Format: 16/70*100
Coli de tipar: 26,25
C.Z. pentru biblioteci mari: 459.0(496.2)
C.Z. pentru biblioteci mici: 459
ISBN 973-27-0949-9
Imprimat în România
PREFAȚA
O bună parte a acestei lucrări a constituit teza mea de doctorat, susținută în 1979, la Skopje, sub titlul Meglenoromâna astăzi. Fonetica și fonologia. Subiectul mi-a fost sugerat de către profesorul August Kovacec, de la Universitatea din Zagreb, aprobat și de profesorii Radu Flora de la Universitatea din Belgrad și Bozidar Nastev de la Universitatea din Skopje, care au fost și membrii comisiei în fața căreia am susținut lucrarea. Totodată, trebuie să precizez că profesorul Kovacec a fost și mentorul acestei teze. îmi exprim recunoștința profundă atât față de profesorul Kovacec, cât și față de profesorii Radu Flora și Bozidar Nastev, care de mult nu mai sunt în viață.
Fiind vorba de un dialect al limbii române, am încercat, prin anii optzeci, să public lucrarea mea în România, sub titlul de mai sus, adică numai fonetica și fonologia meglenoromânei. Tentativa mea n-a reușit, lovindu-mă de unele obstacole insurmontabile de ordin financiar.
în 1983, cu prilejul celui de al XVII-lea Congres Internațional de Lingvistică și Filologie Romanică, ce a avut loc la Aix-en-Provence, am avut ocazia fericită să-i cunosc pe profesorii Wolfgang Dahmen, de la Universitatea din Bam-berg (în prezent profesor la Universitatea din Jena), și Johannes Kramer, de Ia Universitatea din Siegen. Cu această ocazie, țin să subliniez activitatea lor prodigioasă în domeniul disciplinei noastre, ocupându-se atât de idiomurile României occidentale, cât și de cele ale României orientale și, în special, de romanitatea balcanică, activitate care se inserează perfect în tradiția lingvistică germană. Spre marea mea satisfacție, profesorul și prietenul meu Wolfgang Dahmen mi-a sugerat publicarea lucrării la Helmut Buske Verlag din Hamburg, în seria „Balkan-Archiv”. Și nu numai atât, Domnia sa are și meritul că și-a dat toată sârguința ca această carte să vadă lumina tiparului în 1990, sub titlul Le megle-no-roumain de nos jours. Une approche linguistique, într-o versiune mai largă,
VI
cuprinzând în plus două alte capitole: morfologia și lexicul. Ii asigur pe amândoi de profunda mea recunoștință.
Versiunea aceasta, pe care o propun spre a fi publicată în România, sub titlul Meglenoromâna astăzi, este o monografie completă, cuprinzând toate compartimentele dialectului meglenoromân (fonetică, fonologie, morfologie, sintaxă și lexic).
După o perioadă de mai multe decenii de ruptură și uitare totală, în condiții în care era foarte greu, dacă nu imposibil să se facă anchete într-o zonă de graniță, ca vorbitor nativ al acestui dialect al limbii române, am simțit nevoia lăuntrică, prin această lucrare, să aduc modesta mea contribuție la lingvistica românească, acum, când vorbitorii acestui dialect sunt din ce în ce mai rari, iar cunoscătorii lui și mai rari. Meritul final pentru realizarea acestui proiect revine, însă, Academiei Române și președintelui său, domnul Eugen Simion, pe care îl asigur de profunda mea gratitudine.
PETAR ATANASOV
ABREVIERI
acc. Ac. adv. alb. ar. bg-bot. comp, conj. D. dim. dr. et. f. G. gr. imperf. inf. istr. lat. lit. m. maced. megl. N. n. nec. perf.	accentuat acuzativ adverb albaneză aromână bulgară botanică compus conjugare dativ diminutiv dacoromână etimologie feminin genitiv greacă imperfectiv infinitiv istroromână latină literar(ă) masculin macedoneană meglenoromână nominativ neutru necunoscută perfectiv și perfect
pl. pos. pers, prez, pron. sg-ser. tc. vb. * []	plural posesiv personal prezent pronume singular sârbo-croata turcă verb formă ipotetică transcriere fonetică
II	transcriere fonologică se dezvoltă în
#	provine din pauză
BIBLIOGRAFIE
Alarcos Llorach, Fonologia Atanasov	Emilio Alarcos Llorach, Fonologia espahola, Madrid, 1974. Petar Atanasov, Desprepalatalizarea consoanelor labiale în meglenoromână, SCL, an XXIV, nr. 3, 1973, p. 297-300.
Atanasov, SCL, 1976	Petar Atanasov, Infinitivul meglenoromân, SCL, an XXVII, nr. 2, 1976, p. 137-150.
Atanasov, 1977a	Petar Atanasov, Despre L final - articol hotărât în graiul din Urnă, respectiv în cel din Gevgelija, Analele Societății de Limba Română, Zrenjanin, 1977, p. 37-41.
Atanasov, 1977b	Petar Atanasov, Concordanțe lexicale între română și idiomurile ibero-romanice, SCL, an XXVIII, nr. 4, 1977, p. 439-443.
Atanasov, 1981	Petar Atanasov, La diminution du role de rinfinitif dans le meglenoroumain et dans Ies autres langues balkaniques et son remplacement par des formes personnelles, “Godisen zbomik” na Filoloskiot fakultet vo Skopje, Skopje, 1981, p. 15-25.
Atanasov, 1982-1983	Petar Atanasov, Vlijanieto na makedonskiot Jazik vrz meglenoromanskiot (Influența limbii macedonene asupra meglenoromânei), în “Godisen zbomik” na Filoloskiot fakultet vo Skopje, Skopje, 1982-1983, p. 37—44.
Atanasov, 1984a	Petar Atanasov, La românite sud-danubienne â la lumiere du bilinguisme slavo-roman, în: Actes du XVIIe Congres International de Linguistique et Philologie romanes, voi. nr. 5, Aix-en-Provene, 1984, p. 263-272.
Atanasov, 1984b	Petar Atanasov, Meglenoromâna, în Tratat de dialectologie românească, Craiova, 1984, p. 476-550 (lucrare colectivă; coordonator: dr. Valeriu Rusu).
Atanasov, 1985	Petar Atanasov, Survivances latines en roumain, în: Zbornik u cast Petru Skoku, JAZU, Zagreb, 1985, p. 27-32.
Trimiterile din text se fac numai la lucrările siglate; pentru celelalte, diferențierea, la același autor, se face după ani.
IX
Atanasov, 1986	Petar Atanasov, Vocabulaire et emprunts relatifs ă Thabillement en aroumain et megleno-roumain, Cahiers balkaniques, nr. 8, Publications Langues'O, Paris, 1986, p. 83-91.
Atanasov, 1989a	Petar Atanasov, Fonoloskiot sistem na meglenoroman-skiot (Sistemul fonologie al meglenoromânei), “Prilozi” MÂNU, XIV l,Skopje, 1989, 115-144.
Atanasov, 1989b	Petar Atanasov, Le megleno-roumain de nos jours, Hamburg, Buske, 1989, 293 p. + 1 hartă.
Atanasov, 1991	Petar Atanasov, Concordances linguistiques entre le roumain et l'ibero-roman, in Actes du XVIIIe Congres International de Linguistiques et Philologie Romanes, Trier / Treves, 1986 (publies par Dieter Kremer, Niemeyer, tome III, section VIII, Tubingen, 1991, p. 485^495) (se referă la meglenoromână).
Atanasov, 1997	Petar Atanasov, Note etimologice meglenoromâne, SCL, XLVIII, nr. 1-4, 1997, p. 11-17 (Omagiu lui Marius Sala).
Atanasov, 1999	Petar Atanasov, La position du megleno-roumain par rapport au daco-roumain et a Taroumain, “Prilozi” MÂNU, Skopje, 1999, p. 17-27.
Avram, Cercet. sonor.	Andrei Avram, Cercetări asupra sonorității în limba română, București 1961.
Avram, SCL, 1962	Andrei Avram, Trecerea lui[uo]la [uă] SCL, 13, nr. 3, 1962, p. 325-335.
Avram, 1963	Andrei Avram, Fonologia graiului din Scărișoara, CL, 8, nr. 2, 1963, p. 215-227.
Avram, Remarques	Andrei Avram, Remarques sur Ies voyelles neutres du roumain et du franșais, „World”, XXIV, 1968.
Avram, Tipologia	Andrei Avram, Tipologia sistemelor vocalice ale dialectelor românești, SCL, 28, București, .1977, p. 355-378.
Candrea, Oaș	Ion-Aurel Candrea, Graiul din Țara Oașului, în Buletinul Soc. filologice, București, 1906.
Candrea, 1923	lon-Aurel Candrea, Vieața păstorească la megleniți, GrS 1:1 (1923), p. 23-38.
Candrea, 1924	lon-Aurel Candrea, Texte meglenite, GrS 1:2 (1924), 261-285 ;2:1 (1925), 100-128.
Candrea, 1927	lon-Aurel Candrea, Glosar megleno-român, Grs 3:1 (1927), p. 175-209; 3:2 (1928), p. 381^112 ; 6 (1933 / 34), p. 163-192 ; 7 (1937), p. 194-230.
Capidan, MegL I-III	Theodor Capidan, Meglenoromânii, București, I, 1925; II, 1928; III, 1935.
Caragiu-Marioțeanu, 1972	Matilda Caragiu-Marioțeanu, La românite sud-danubienne: Paroumain et le megleno-roumain, “La linguistique” 8, 1972, 1, Paris, p. 105-122.
Caragiu-Marioțeanu, Compendiu	Matilda Caragiu-Marioțeanu, Compendiu de dialectologie română (nord- și sud-dunăreană), București, 1975.
Caragiu-Marioțeanu, Dialect, rom.	Matilda Caragiu-Marioțeanu, Ștefan Giosu, Liliana lonescu-Ruxăndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie română, București, 1977.
Dahmen, 1986	Wolfgang Dahmen, Kramer Johannes, Das Megleno-rumănische, în voi. Rumănistik in der Discussion, Tubingen, 1986, p. 261-279.
Dahmen, 1989	Wolfgang Dahmen, Meglenorumănisch, Lexikon der Romanistischen Linguistik (LRL), Volume III, Tubingen, 1989, p. 436-447.
Densusianu, HLR	Ovid Densusianu, Histoire de la langue roumaine, I, Paris, 1901.
DEX Diaconescu, Infinitivul	Dicționarul explicativ al limbii române, București, 1975. Ion Diaconescu, Infinitivul în limba română, București, 1977.
Flora, Clas, sonant.	Radu Flora, Contribuții la clasificarea sonantelor în limba română și despre unele reflexe ale lor în graiurile bănățene, în Omagiu lui Alexandru Rosetti, București, 1965, p. 235-244.
Flora, Rum. banat, gov.	Radu Flora, Rumunski banatski govori u svetlu lin-gvistricke geografije, Beograd, 1971.
lonescu-Ruxăndoiu, Probleme Ionică, Atestări	Liliana lonescu-Ruxăndoiu, Probleme de dialectologie română, București, 1973. Ion Ionică, Noi atestări ale imperativului negativ arhaic, în Omagiu Iui Alexandru Rosetti, 1965, p. 403^407.
Kahl, Ethnizitât	Thede Kahl, Ethnizitât und răumliche Verteilung der Aromunen in Siidosteuropa, Miinster, 1999.
Koneski, Gramatika	Blaze Koneski, Gramatika na makedonskiot literaturen jazik, I-II, Skopje, 1967.
Koneski, Istorija	Blaze Koneski, Istorija na makedonskiot jazik, Skopje -Beograd, 1965.
Kovacec, Descr. istr.	August Kovacec, Descrierea istroromânei actuale, București, 1971.
XI
Kovacec, Istr.-hrv. rj.
Martinet, Description
Mirambel, Grammaire
naKocyecDpYiou, Hapap.
(Papagheorghiou, Basme)
Papahagi P., Megleno-
românii
Papahagi P., Românii
Papahagi T., DDA
Pătmț, Studii
Pușcariu, EW
Pușcariu, LR
Pușcariu, Studii istr.
REW
Rosetti, ILR
Rosetti, Semi-voyelles
Rosetti, Sur / ’i final
Rusu, Gr. Olt.
August Kovacec, Istrorumunjsko-hrvatski rjecnik, Puia, 1998.
Andre Martinet, La description phonologique avec application au parler franco-provenqal d’Hauteville (Savoie), Geneve-Paris, 1956.
Andre Mirambel, Grammaire du grec moderne, Paris, 1949.
Mapioc r. ElccnocyECopYiou, napapvOia ano pvOovq apyaico v skkqviKCo v noirjriKCO v spyco v nou yaOî]Ka v Kat aĂAa napapuOia roupkayo^covov ycopiov XKpa (Aiouaviraa), 0EoaocKoviKq (Basme după mituri din vechi opere poetice grecești, care au dispărut, și alte basme din localitatea vlahofonă Lumniță, Salonic), 1984. Pericle Papahagi, Meglenoromânii, studiu etnografico-filologic, I—II, București, 1902.
Pericle Papahagi, Românii din Meglen, București, 1900. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân general și etimologic / Dictionnaire aroumain (macedo-roumain) general et etymologique, București, 1963, ed. a Il-a, 1974.
Ion Pătruț, Studii de limba română și de slavistică, Cluj, 1974.
Sextil Pușcariu, Etymologisches Worterbuch der rumd-nischen Sprache. I. Lateinisches Element mit Berilck-sichtigen aller romanischen Sprachen, Heidelberg, 1905. Sextil Pușcariu, Limba română, București, 1976.
Sextil Pușcariu, Studii istroromâne, I, 1906; II, 1926; III 1929.
Wilhelm Meyer-Liibke, Romanisches Eimologisches Worterbuch, Heidelberg, ed. a IlI-a, 1935, ed. a V-a, 1972. Alexandru Rosetti, Istoria limbii române de la origini până în secolul alXVI-lea, București, 1968.
Alexandru Rosetti, Sur le probeme des semi-voyelles, în Etudes linguistiques, The Hague-Paris 1973, p.101-103.
Alexandru Rosetti, Sur Ei final des parlers dacorou-mains actuels, “Phonetique et linguistique romanes. Melanges offerts ă Georges Straka”, Lyon-Strasbourg, 1,57-59.
Valeriu Rusu, Graiul din nord-vestul Olteniei. Fonetica. Considerații fonologice, București, 1971.
XII
Sala, Judeo-esp.	Marius Sala, Phonetique et phonologie du judeo-espa-gnol de Bucarest, The Hague-Paris, 1971.
Saramandu, 1972	Nicolae Saramandu, Cercetări asupra aromânei vorbite înDobrogea, București, 1972, 199 p.
Saramandu, 1973	Arom., megL mucăn “dacoromân”, „Fonetică și dialectologie”, voi. VIII, 1973, p. 207-211.
Saramandu, Die Aromunen	Nicolae Saramandu, Die Aromunen in der Dobrudsha und ihre Mundart, “Dacoromania”, 3, Freiburg / Munchen, 1975-1976.
Saramandu, 1979a	Nicolae Saramandu, Contribuția lui Theodor Capidan la studierea meglenoromânei, LR, 28, 5, 1979, p. 475-479.
Saramandu, 1979b	Nicolae Saramandu, Raporturile între romanitatea nord-și sud-dunăreană în lumina cercetărilor recente, Anuarul ICED, 1, 1979, p. 283-288 și în “Balkan-Archiv”, Neue Folge, 1979, 4, p. 101-107.
Saramandu, 1980	Nicolae Saramandu, Schiță de fonologie istorică a meglenoromânei, SCL, XXXI, 1, 1980, p. 47-65.
Saramandu, 1988	Nicolae Saramandu, Harta graiurilor aromâne și meglenoromâne în Peninsula Balcanică, SCL, XXXIX, nr. 3, 1988, p. 225.
Saramandu, 1989	Nicolae Saramandu, Raporturile între dialectele românești sud-dunărene și graiurile dacoromâne, Dialectologica, București, 1989, p. 39-48.
Stevanovic, Gram. shr. jez.	M. Stevanovic, Gramatika srpskohrvatskog jezika za gimnazije, Obod-Cetinje, ed. a VH-a, 1971.
Weigand, Vlacho-Meglen Wild, 1983a	Gustav Weigand, Vlacho-Meglen, Leipzig, 1892. Beate Wild, Die meglenorumănische Tracht und ihre Bezeichnungen, în BA VIII, 1983, p. 11-51.
Wild, 1983b	Beate Wild, Meglenorumănischer Sprachatlas, Hamburg, 1983.
L INTRODUCERE
1.	OBIECTUL LUCRĂRII
Lucrarea de față își propune descrierea meglenoromânei de astăzi, vorbită atât în R. Macedonia, cât și în Grecia. Nu fac parte din această descriere meglenoromânii stabiliți în România și Turcia europeană. Ea a fost deja publicată, într-o versiune franceză, la Helmut Buske Verlag, seria “Balkan-Archiv”, Hamburg, 1990. Versiunea românească este îmbunătățită prin faptul că ea cuprinde unele remanieri, în plus, sintaxa acestui dialect. Cu privire la informatori, de la care am cules materialul în anii 1975-1977, situația de astăzi este oarecum schimbată, în sensul că o bună parte dintre ei nu mai sunt în viață. Fiind vorba, de fapt, de o altă versiune decât cea originală, cu excepția mențiunii acestui fapt la sfârșitul textului (cu alte cuvinte că, între timp, a decedat) cu privire la datele lor personale, n-am schimbat aproape nimic în scurta lor biografie. Vârsta lor, deci, înregistrată în partea finală a lucrării, care conține textele meglenoromâne, a rămas așa cum a fost dată în versiunea franceză.
Am considerat că o descriere a acestui dialect istoric român din sudul Dunării, în stadiul actual al dezvoltării sale, sau mai bine zis în perioada în care acesta este pe cale de dispariție, ar fi bine venită și justificată din mai multe motive, și anume: de la apariția primelor monografii consacrate meglenoromânei (G. Weigand, Wlacho-Meglen, eine ethnographish-philologishe Unter-suchung, Leipzig, J. A. Barth, 1892; P. Papahagi, Megleno-românii, studiu etnografice-filologic. Partea I: Introducere, descrierea călătoriei, ocupațiile locuitorilor, texte. Partea 11: Texte și glosar, București, 1902; idem, Românii din Meglen, București, 1909; Th. Capidan, Meglenoromânii, București (I: Istoria și graiul lor, 1925; II: Literatura populară la meglenoromâni, 1928; III: Dicționar meglenoromân, 1935)) până în ziua de astăzi s-a scurs o perioadă de timp
2
Meglenoromâna astăzi
destul de lungă, în care meglenoromâna n-a fost obiectul unei descrieri riguroase și amănunțite, atât sub forma unei monografii, cât și a fiecăruia dintre compartimentele sale în parte. Situația meglenoromânei de astăzi este diferită de cea din timpul lui Capidan și a predecesorilor săi. Meglenoromâna din zilele noastre nu se mai prezintă ca un idiom unitar, situație creată după primul război mondial, mai precis atunci când a fost stabilită frontiera de stat între Grecia și regatul iugoslav, ducând la o împărțire a teritoriului pe care s-a vorbit și se mai vorbește încă meglenoromâna, din păcate din ce în ce mai puțin, în două părți inegale. Din momentul acela, șapte sate meglenoromâne au rămas în Grecia, unde de opt decenii vorbitorii meglenoromâni sunt supuși unei puternice influențe din partea limbii grecești, și un singur sat în Iugoslavia, iar de la 1990 în R. Macedonia, unde influența slavă, respectiv sârbă și, în special macedoneană, n-a fost mai puțin puternică. Această separare a populației meglenoromâne, în anumite perioade și cu închiderea frontierei între cele două state, cum a fost perioada din timpul războiului civil din Grecia și câțiva ani buni după aceea, s-a soldat cu o diferențiere lexicală considerabilă între meglenoromâna vorbită în Grecia și cea din Iugoslavia, respectiv din R. Macedonia.
O descriere a meglenoromânei de astăzi este cerută și de noile metode lingvistice, care au luat naștere în a doua jumătate a secolului al XX-lea, pe baza cărora, credem, se ajunge la o mai bună cunoaștere a structurii fonetice, fonologice și gramaticale a dialectului.
Credem, de asemenea, că această lucrare, oricât de modeste ar fi rezultatele ei, va avea o oarecare însemnătate pentru dialectologia română, prin faptul că ea apare într-o perioadă, cum am menționat, când meglenoromâna are din ce în ce mai puțini vorbitori, lucru constatat la cea mai tânără generație. Pe de altă parte, având în vedere acest fapt, studiul meglenoromânei are o însemnătate mare și pentru lingvistica generală, “permițând a se studia pe viu numeroase fenomene de bilingvism” (cf. Sala, Judeo-esp, p. 11), ca și modul în care poate dispărea un dialect.
Din rațiuni metodologice, am ales unul dintre graiurile meglenoromâne pe care îl descriem ca grai central, apoi, în paragrafele care urmează, trecem la compararea particularităților fonetice, fonologice, morfosintaxice și lexicale din celelalte graiuri cu cele din graiul precedent. Ca grai central în descrierea noastră l-am ales pe cel din Urnă, din următoarele considerente:
Introducere	3
1.	Din punct de vedere lingvistic, graiul din Urnă ocupă un loc central între graiurile meglenoromâne. Pe plan fonetic și fonologie, el este mai apropiat de graiul din Țămareca (ocurența lui u final după orice grup consonantic, nereali-zarea lui ă accentuat ca o, vocalele e și o nu se diftonghează sub accent, prezența lui ă ca suport vocalic la participiul trecut etc. sunt fenomene comune acestor două graiuri). Pe plan morfologic și lexical, însă, graiul din Urnă prezintă mai multe asemănări cu graiurile din Lumniță, Oșin, Cupă, Birislăv și Lungiri.
2.	Graiul din Urnă rămâne încă, poate, cel mai puțin cunoscut dintre graiurile meglenoromâne. Pe când Weigand, în monografia sa citată mai sus, s-a mărginit aproape numai la graiul din Lumniță, Capidan a consacrat foarte puțin spațiu graiului din Urnă (deși monografia sa rămâne cea mai completă cu privire la dialectul meglenoromân, până la ora actuală), fapt care se poate argumenta prin nesesizarea unor particularități fonetice esențiale ale acestui grai (prezența lui u final după orice grup consonantic, absența sunetului o, suport vocalic la participiu etc.). Deși în textele din volumul II al lui Capidan apar clar deosebirile dintre graiul din Urnă și celelalte graiuri (cel din Țămareca este puternic influențat de aromână), în descrierea dialectului meglenoromân, în volumul I, Capidan nu prea se oprește la aceste particularități ale graiurilor respective. De aici s-au tras și unele concluzii greșite de către unii cercetători care, ulterior, n-au făcut anchete pe teren, ci s-au mărginit la monografiile existente.
3.	In sfârșit, prin faptul că vorbitorii acestui grai, de aproape jumătate de secol, au părăsit satul lor natal și s-au instalat în orașul Gevgelija (punct de frontieră cu Grecia), unde au venit în contact direct cu populația macedoneană, posibilitatea dispariției acestui grai este mult mai mare, intervenind factori de ordin psihologic și sociocultural, în afară de cel lingvistic. Căsătoriile mixte, părăsirea vechilor meserii practicate în sat (mai ales în satele de munte, cum era și Urnă) și încadrarea în noile condiții de viață, lipsa de învățământ în limba maternă, bilingvismul unilateral (cu excepția unor cazuri izolate unde și macedonenii au asimilat meglenoromâna), sentimentul de inferioritate pe care îl au cu privire la idiomul lor matern față de macedoneană, ca limba de cultură în care se instruiesc, și alți factori au drept rezultat, mai ales la tinerii vorbitori meglenoromâni, un împrumut lexical necontrolat și excesiv, iar la mulți și părăsirea limbii materne, chiar și în familie. Multe sunt cazurile când părinții,
4
Meglenoromâna astăzi
din cauza copiilor, recurg la limba macedoneană, cei dintâi evitând să vorbească în meglenoromână. Același fenomen se constată și la meglenoromânii din Grecia unde, în ciuda faptului că mulți au rămas în sat (exodul rural a fost de o intensitate mai slabă), ei riscă tot atât de repede să-și piardă limba, ca și frații lor de peste graniță. Aici, copiii lor au grădinițe gratuite unde, încă din fragedă copilărie, învață limba greacă, adică prima și unica lor limbă, iar omul de la țară este foarte mulțumit de acest “ajutor”.
4.	Autorul acestei lucrări este născut în satul Urnă și este vorbitor al acestui grai pe care, evident, nu numai că îl cunoaște mai bine decât pe celelalte, dar a avut și posibilitatea să facă anchete la persoanele mai în vârstă provenind din acest sat ori de câte ori a avut nevoie spre a lămuri vreun fapt de limbă.
Din descrierea noastră nu face parte graiul din Nonti sau Nanti (gr. Noua, maced. H’Te). Locuitorii acestei comune, care, cu câteva secole în urmă, au fost islamizați, au plecat în Turcia în anii care au urmat imediat după războiul greco-turc din 1921-1922. Despre acești meglenoromâni aflăm astăzi de la tânărul cercetător german Tede Khal (Ethnizitât, harta, p. 34) că ei se află în Turcia europeană, mai precis în localitățile Kalamiș și Gdzsiizkoy, unde sunt cei mai mulți dintre ei. în număr mai redus se întâlnesc și în localitățile de pe litoralul Mării Marmara, în apropiere de Kalamiș, ca și în Malkara, Babaeski și chiar în orașe mai mari, precum Qorlu, Uzunkoprii, Liileburgaz, Kirklareli și Edime.
2.	NUMELE MEGLENOROMÂNILOR
Meglenoromânii, reprezentând un grup etnic foarte restrâns și trăind într-o situație specială de bilingvism de durată, și-au pierdut numele lor etnic de român.
Meglenoromânii între ei se numesc vlaș (pL), la sg. via sau vlău, nume care le este dat de către alte popoare. De același termen ei se servesc și pentru denumirea aromânilor. în majoritatea cazurilor, termenul via, vlau - vlaș este folosit ca opus al termenului prin care se desemnează un individ sau mai mulți indivizi aparținând unui grup etnic care utilizează altă limbă. Pentru a se scoate în evidență originea, locul de naștere al unui individ, se recurge cu regularitate
Introducere
5
la termenii umineț (sg. și pL), îumnicăn (îumnicăn) (sg.) - I'umnicări (iumnicări) (pl.), cupineț (sg. și pl.), ușineț(sg. și pl.), brăslăveț(sg. și pl.), lunțlineț (sg. și pl.), năntineț(sg. și pl.) și țărnăcot (sg.) - țărnăcoț (y\.) spre a desemna că persoana respectivă este din Urnă (maced. și oficial Huma), Lumniță (lumniță) (gr. și oficial SKpa), Cupă (gr. și oficial Kovticc), Oșiri (gr. și oficial Ap%dyy8-Zoq), Birislăv (gr. și oficial riepiKĂea), Lungiri (gr. și oficial Aayya-8ia), Nonti, Nanti (gr. și oficial Nona), Țămareca (gr. și oficial Kdp7ir|).
Meglenoromânii din Țămareca îi numesc pe compatrioții lor din celelalte sate prin termenii următori: umineț (sg. și pl.), lumnicot - l'umnicoț, cupin -cupiri, ușinot - ușinoț, năntinot - năntinoț, brăslăveț (sg. și pl.), lun^inot -lun^inoț.
Termenul meglenoromân este savant. După părerea noastră, atât în accepția lui de nume etnic, cât și pentru a indica idiomul acestor vorbitori, el este cel mai potrivit, desemnând, pe de o parte, o populație care vorbește un dialect românesc, iar, pe de altă parte, regiunea unde se află această populație. Termenul meglenit, deși este încetățenit în lingvistică, ar putea să producă o oarecre confuzie, prin faptul că prin el sunt denumite și alte idiomuri, ca de .exemplu graiurile macedonene din regiunea Meglenului: MeiAeHCKu, adică meglenit.
3.	SITUAȚIA NAȚIONALĂ ȘI CULTURALĂ A MEGLENOROMÂNILOR
Deși limba pe care o vorbesc meglenoromânii în familie (mulți dintre ei recurg la greacă sau macedoneană, în familiile unde unul dintre soți este de altă naționalitate, sau se folosesc ambele limbi) se deosebește de limbile vorbite de către populațiile de origine greacă și macedoneană, la ei nu există sentimentul unei naționalități proprii (același lucru se întâmplă și cu istroromânii, cf. Kovacec, Descr. istr, p. 24). Meglenoromânii care trăiesc în Grecia se declară oficial greci, iar cei care trăiesc în R. Macedonia se declară macedoneni sau, unii dintre ei, vlaș (în maced. și, oficial, vlav (sg.) - vlasi (pl.)). La aceasta a contribuit în cea mai mare parte viața de simbioză seculară între ei și populațiile înconjurătoare, dar mai ales lipsa unui învățământ în limba maternă. In ultimul
6
Meglenoromâna astăzi
timp, mai ales după proclamarea independenței R. Macedonia, numărul meglenoromânilor care se declară ca vlaș, adică valahi, a sporit. Interesant este și faptul că cei care au apucat să facă școală românească se simt români, deși oficial se declară macedoneni sau greci. Am vrea în acest context să relatăm spusele domnului Kamatov Gorgi (G^onu lu Cămat), decedat de vreo cinspre-zece ani, una dintre persoanele pe care le-am anchetat pentru această lucrare și care a făcut școală românească, demult, în Lumniță. Iată ce întrebare îmi punea dumnealui: "Spuni-n tu la mini di ți n#6i din Lumniță, cari giiăm lângă Vărdăr, con vineăm di la vădiri veăra nă-ăntribăm unii cu lari ții, da li vea d^osta ăpu și acu vea zițeăm: Dunăvra, cota ăpu vea; di ți nu zițeăm: Vărdăr ra, cota ăpu vea. l^o slăgăies că n^oiim ruinări că viem g irită ănăinti cVola cu ruinări ii'’ (spune-mi tu mie de ce noi, cei din Lumniță, care trăiam lângă Vardar, când veneam de la irigat vara, ne întrebam unii pe alții dacă era destulă apă și ziceam: apă era multă ca Dunărea; de ce nu ziceam apă era multă ca Vardarul. Eu consider că noi suntem români, pentru că am trăit acolo, în trecut, cu românii).
Ducând o viață grea în satele de munte menționate mai sus, dar în primul rând din cauza numărului redus, meglenoromânii n-au putut să se organizeze și să creeze instituții proprii, care să aibă drept scop dezvoltarea lor culturală. Instruirea lor în limba maternă, începută prin a doua jumătate a secolului al XlX-lea, a fost de scurtă durată. Prin urmare, în afară de literatura populară orală, o creație literară cultă, scrisă în meglenoromână, nu există. Trebuie însă menționat că în ultimii 50 de ani și, în special, în ultimele patru decenii, din rândul meglenoromânilor a apărut un număr considerabil de oameni culți, formați în liceele și facultățile grecești și, în special, macedonene.
4.	NUMĂRUL ȘI RĂSPÂNDIREA LOR GEOGRAFICĂ
Deși o bună parte dintre meglenoromâni continuă să locuiască în satele lor din Meglen, descrise de cercetătorii anteriori (cf. Papahagi P., Meglenoromânii I, p. 11—24; Th Capidan, Megl. I, p. 10-27), harta lor etnografică din zilele noastre este radical schimbată. Dacă în timpul Imperiului Otoman, partea Meglenului populată de meglenoromâni reprezenta o insulă compactă, astăzi meglenoromânii sunt răspândiți în mai multe țări, uneori și la distanțe foarte
Introducere
7
mari. Momentul crucial în viața meglenoromânilor a avut loc imediat după primul război mondial, când s-a stabilit frontiera de stat între Grecia și Iugoslavia. în urma acestui eveniment, cea mai mare parte a meglenoromânilor, și anume cei din comunele Luminiță, Cupă, Oșin, Birislăv, Lungiri și Țărnareca, au fost integrați în statul grec, iar cei din Urnă și puținele familii meglenoromâne, pe atunci din Givgiliia (oficial TeBrejinja / Gevgelija) și satele înconjurătoare, ca Bugurodiță (oficial Boropojtnita / Bogorodica), Mrăzeănți (oficial MpaeHijn / Mrzenci), Muin (oficial Mohh / Moin) și Gurnicet (oficial TopunueT / Gomicet ), s-au aflat în noul stat iugoslav. Din acest moment s-a produs o ruptură lingvistică între cele două părți inegale, care a avut și are drept consecință o diferențiere considerabilă, în special în lexicul meglenoromân - relativ unitar până atunci - ajuns sub influența unor limbi diferite, greaca și macedoneana.
La puțin timp după aceasta, două alte evenimente au contribuit la dispersarea elementului meglenoromân. După războiul din 1921 - 1922, dus între Grecia și Turcia, s-a procedat la un schimb de populație între cele două țări beligerante. Meglenoromânii din Nonti, care cu câteva secole în urmă fuseseră islamizați, au părăsit locul lor natal și s-au instalat în Turcia. Cam prin această perioadă (1923 - 1926), circa 220 de familii meglenoromâne, provenind din toate satele, dar în special din Eumniță, Cupă, Oșiri și Lunjiri, s-au stabilit în România (Saramandu, Die Aromunen, p. 187), declarându-se români, în marea lor majoritate, și locuiesc astăzi în comuna Cema - județul Tulcea.
Cotitura cea mai importantă însă din viața meglenoromânilor o reprezintă perioada războiului civil din Grecia, care a avut loc între 1946 și 1949, când unele dintre comunele meglenoromâne au fost incendiate și o bună parte din populația meglenoromână a luat drumul exilului, stabilindu-se în aproape toate fostele țări socialiste europene și în fosta Uniune Sovietică. în ultimele trei -patru decenii, mulți dintre acești refugiați meglenoromâni, din dorința de a se apropia cât mai mult de locul natal, s-au stabilit în R. Macedonia, iar unii în Grecia.
Mutațiilor provocate de cele două războaie mondiale, ca și de războiul civil din Grecia (fără a-i uita pe meglenoromânii islamizați, locuitorii celei mai mari comune, Nonti (Nanti), care au plecat în Turcia), li se adaugă exodul rural al meglenoromânilor spre centre urbane ca Gevgelija, Skopje, Sobotsko (Aridea -
8
Meglenoromâna astăzi
Apr/Sca), Boimița (Axiupolis - Ațtobnokig), Salonic, care a fost extrem de intens în perioada de după cel de al doilea război mondial. Mutarea și stabilirea de la munte la șes începe încă din perioada premergătoare primului război mondial, când câteva familii din Uniă s-au instalat în orașul Gevgelija și în comuna Bugurodiță, urmate apoi de alte câteva familii, care s-au stabilit în satele Mrzeănți, Muln și Gurnicet, aflate toate în imediata apropiere a orașului Gevgelija.
în anul 1915, din cauza operațiunilor militare duse pe frontul de la Salonic, care se desfășurau în această zonă, locuitorii Urneiau fost evacuați și transferați în câteva sate din apropierea orașului sârbesc Aleksinaț (sârb. AjieKCHHaiț -Aleksinac), unde au stat până la sfârșitul războiului, iar apoi s-au întors în Urnă, parcurgând o distanță de 450 de km (dus și întors), în cea mai mare parte pe jos (a se vedea textul de la sfârșitul volumului, Cum tricum noi în vreămea di prima căvgă (“Cum am petrecut noi în timpul primului război”), iar unii dintre ei s-au stabilit la Gevgelija și prin satele vecine. în 1941, Urna număra 131 de case cu 728 de suflete, toți meglenoromâni, cu excepția a două persoane de origine macedoneană, căsătorite aici. Aceste date ne-au fost furnizate de Gorgi ăl Vani ăl Duri (în acte Gorgi Tanov), bun informator și cunoscător al graiului său din Urnă. Până acum vreo zece ani, în acest sat mai locuia o singură persoană, sentimental legată de locul ei natal. Satul era părăsit, casele dărâmate, în ultimii ani, dar de data aceasta nu numai meglenoromâni, ci și macedoneni, adică slavi, și-au construit case de odihnă și vara o petrec acolo. Mai sunt câteva persoane care, totuși, cea mai mare parte a anului locuiesc în Umă, ocupându-se cu păstoritul.
Cu privire la exodul populației meglenoromâne din comunele din Grecia se poate spune că, și dacă fenomenul n-a avut aceeași intensitate ca în cazul comunei Umă, el este în plină desfășurare. Cu prilejul anchetelor noastre efectuate în Grecia acum două decenii, și mai târziu, am constatat că unele dintre aceste sate, ca de exemplu Cupa și Lumnița, sunt locuite în cea mai mare parte de bătrâni, tinerii fiind angajați cu serviciul la Salonic, Axiupolis sau în alte orașe. Comunele care, din punct de vedere al numărului de locuitori, stau mai bine, în afară de exodul normal spre orașe, sunt Oșiri, Birilslăv și Țărnareca. Trebuie, de asemenea, menționat faptul că mulți tineri meglenoromâni din Grecia, încă de prin anii '60, au început să emigreze în Europa de vest, căutând de lucru, fapt care s-a întâmplat și cu cei din
Introducere
9
Iugoslavia, care, prin anii '70, au luat același drum. Cei mai mulți se întorc în țările de unde provin, dar unii dintre ei s-au stabilit acolo.
în continuare, prezentăm localitățile în care se găsesc astăzi meglenoromâni.
în Grecia ei se întâlnesc în comunele lor vechi: Eumniță, Cupă, Oșin, Birislăv, Lunjin, Țarnareca și Nonti. Precizăm că meglenoromânii din Nonti, numărând vreo 80 de suflete, nu sunt originari din această comună, ci provin din Cupă, Oșiii, Birislăv și Lunțiiri. Singura persoană care a fost originară din Nontieste Gheorghi Limunidi, a cărui familie s-a recreștinat și din care a rămas numai el. Aflăm recent că și el a decedat într-un accident. Majoritatea locuitorilor acestei comune o constituie astăzi așa-numiții măgir < tc. muhacir “imigrant”, “refugiat”, “venit din altă parte”, adică greci veniți din Asia Mică în urma schimbului de populație între Grecia și Turcia, despre care am vorbit mai sus.
în această țară meglenoromânii se mai întâlnesc în orașele Aridea, Axiupolis, Salonic, Voden (gr. ESscioa) și chiar la Atena.
în R. Macedonia, meglenoromânii sunt stabiliți în următoarele localități: Gevgelija, Gornicet, Moin, Mrzenci, Bogorodica, Negotino, Veles, Skopje, apoi într-un număr destul de redus în localitățile Dubrovo, Tetovo, Kavadarci, Kicevo, Kocani. îi întâlnim și în comunele Jabuka, Kacarevo și Gudurica, în R.F. Iugoslavia, mai precis în provincia Voivodina, unde s-au stabilit în anii de după cel de al doilea război mondial, când mulți nemți au plecat din Iugoslavia. Meglenoromânii din Gevgelija, Gornicet, Moin, Mrzenci, Bogorodica, Jabuka, Kacarevo și Gudurica vorbesc graiul din Uniă, de unde și provin. în Gevgelija mai locuiesc și câteva familii din Oșin, Cupă, Eumniță și Lunjin, stabilite aici după războiul civil din Grecia.
Tot ca unnare a acestui război civil din Grecia, în perioada 1946-49, o parte dintre meglenoromâni s-au stabilit în următoarele foste țări socialiste și localități: Ungaria (Budapesta), Bulgaria (lambol, Vrața), Cehoslovacia (Praga și Pardubice), Polonia (Varșovia, Wroctaw, Szcecin, Legnica, Jelenia Gora, Kroscienko), România (Onești) și în fosta URSS (Tașkent). Aceste date ne-au fost furnizate de către informatorii Gevelekov Kosta (C^osta lu Gevelecu), Betov Atanas (Naci ău Beta) și Bojinov Vangel (Văngef ău Bujina). Primul dintre ei a trăit 25 de ani la Szcecin (Polonia), iar al doilea 27 de ani la Tașkent.
10
Meglenoromâna astăzi
La fel ca și acești doi informatori care astăzi trăiesc la Skopje, în ultimele trei decenii s-au stabilit cei mai mulți dintre ei fie în Grecia, fie în R. Macedonia.
Iată situația numerică a meglenoromânilor, după localitățile în care trăiesc ei astăzi:
Localitatea	Numărul familiilor Numărul locuitorilor
Lumniță	55	175
Cupă	20	50
Oșin	220	850
Birislăv	120	500
Lun^in	25	110
Nonti, Nănti	10	50
Țămareca	130	550
Ari dea	3	10
Axiupolis	54	250
Salonic	105	450
Urnă		1
Gevgelija	300	1450
Gornicet	3	13
Moin	4	15
Mrzenci	3	10
Bogorodica	20	120
Dubrovo	3	10
Negotino	10	32
Kocani	3	10
Kavadarci	3	13
Titov Veles	13	54
Skopje	60	274
Tetovo	3	12
Introducere
11
Kicevo	2	9
Jabuka și Kacarevo	3-4	15
Tașkent	10	40
Varșovia	3	10
Wrocfaw	3	10
Szczecin	4	15
Legnica	5	20
Jelenia Gora	5	20
Kroscienko	3-4	10-15
Praga	?	?
Pardubice	?	?
Budapesta	3-4	10-15
Jambol	5	20-25
Vraca	3	10
Total	1119	5213
în continuare vom face unele precizări cu privire la meglenoromânii care, în căutarea unor condiții de viață mai bune, s-au instalat în orașele mai puțin sau mai mult îndepărtate de regiunea Meglenului, adică de satele lor natale. Din cele 450 de persoane care locuiesc astăzi în Salonic, 150 provin din Oșiri, vreo 150 din Cupă, 120 din Lumniță, 20 din Birislăv și 10 persoane din Lunjiri. La Axiupolis, o familie este originară din Lumniță, 3 familii sunt din Oșiri și 50 de familii sunt din Cupă. Toți meglenoromânii din Aridea sunt originari din Birislăv, iar cei din Nonti provin din Birislăv, Lungiri, Cupă și Oșiri. La Titov Veles locuiesc meglenoromâni din Lungiri (11 familii, cu 42 de persoane), Birislăv (p familie cu 5 membri) și din Oșiri (tot o familie, cu 7 membri).
Cele 10 persoane care locuiesc la Kocani provin din Lungiri, iar meglenoromânii din Negotino sunt originari din Lungiri (5 familii), din Cupă (4 familii) și din Birislăv (o singură familie). Cei din Skopje provin din toate cele șapte sate din Meglen, cu excepția comunei Nonti, din motive bine cunoscute, așa
12
Meglenoromâna astăzi
cum minează: din Umă ( 24 de persoane), din Oșiri (20), din Țărnareca (30), din Birislăv (20), din Cupă (50), din Lungiri (30) și din Lumniță (100 de persoane).
în sfârșit, la Gevgelija locuiesc meglenoromâni provenind din Umă (1 157 de suflete, dintre care 578 sunt de sex masculin și 579 de sex feminin) și din comune aflate în Grecia, mai precis din Oșiri, Cupă, Birislăv, Lumniță și Lungiri, stabiliți aici în timpul războiului civil din Grecia, în număr de 293 de persoane.
în subcapitolul Anchetele noastre, am menționat că ele au avut loc începând cu anul 1975, ceea ce înseamnă că unele mișcări de populație s-au înregistrat între timp. Exodul rural continuă și numărul meglenoromânilor în orașele Axiupolis, Salonic, Aridea se mărește continuu, îngroșat și de cei care se întorc din țările Europei de Vest.
5.	OCUPAȚIILE MEGLENOROMÂNILOR
în satele lor de munte din regiunea Meglenului, înainte de a se împrăștia în localitățile și țările sus-amintite, meglenoromânii s-au ocupat cu agricultura și cu creșterea vitelor. Aceste două activități erau la baza existenței lor. Dintre culturile agricole, cel mai des se cultiva grâul, secara, ovăzul, porumbul, orzul, cartofii. De asemenea, se cultiva vița de vie. Creșterea vitelor cuprindea creșterea ovinelor, caprinelor, bovinelor și a porcinelor. în viața acestor oameni de munte vitele de povară jucau un rol foarte important, ele fiind singurul mijloc de transport. Aceste două activități de bază, în trecut, nu puteau fi excluse. Deși condițiile climaterice și geografice favorizau agricultura (climă cu puternice efecte mediteraneene, terenuri care se irigau), iar îngrășarea pământurilor se facea numai cu băligar de vite - premisă pentru o bună recoltă tot atât de importantă ca și cele dintâi -, recolta era deseori compromisă de puternicul vânt boari, care sufla dinspre muntele Kojuv, adică din Zonă, Zeănă (< lat. Diana).
în afară de aceste două activități principale, meglenoromânii se mai ocupau și cu apicultura, olăritul (Nonti), sericicultura (Lumniță, Cupă, Țărnareca), cu
Introducere
13
prelucrarea lemnului la așa-numitele kiran (sg. kirănă< maced. pilăna\ ateliere unde se fabricau cherestea și scânduri. Au fost, de asemenea, practicate și diferite meșteșuguri (croitoria, dogăria, fierăria etc.). Moara, ca și piua (dârsta), pe care meglenoromânii o numesc bătână (pl. bătăii, bă toii), erau alte surse de existență.
Astăzi, majoritatea meglenoromânilor care mai trăiesc în regiunea Megle-nului, în Gevgelija și în satele înconjurătoare, se ocupă cu agricultura. In satele de munte se cultivă grâul, porumbul și cartofii. în ultimii ani, în comuna Oșin s-au creat plantații de cireși. în Birislăv și Lungiri oamenii se ocupă cu creșterea vacilor de lapte. Există întreprinderi care vin la fața locului să ia laptele. Aceast lucru este valabil pentru satele din Grecia. Meglenoromânii din R. Macedonia (Gevgelija și satele din jur) cultivă roșiile și vița de vie (culturi principale), ardeii și tutunul (culturi secundare). Produsele lor, în special roșiile, se vindeau pe piețele fostei Iugoslavii, ajungând până la Belgrad, Zagreb, Ljubljana și Rijeka. Astăzi, după destrămarea Iugoslaviei, exportul produselor lor către fostele piețe este îngreunat de barierele de frontieră între noile state. Păstoritul, cu mici excepții, este astăzi o activitate abandonată aproape de toți meglenoromânii sau cel puțin este marginală.
în orașe, ei practică diferite activități, lucrând în comerț, industrie, în diferite instituții. Mulți dintre meglenoromâni au absolvit o școală profesională sau superioară. încadrarea lor în viața socială, în medii lingvistice diferite de al lor, contribuie, împreună cu alți factori (numeroase căsătorii mixte, instruirea într-o altă limbă decât cea maternă, multiplele efecte ale bilingvismului cauzate de contactul direct între meglenoromâni, pe de o parte, și macedoneni și greci, pe de alta etc.), la dezagregarea treptată a meglenoromânilor ca entitate etno-lingvistică. Ultimele anchete efectuate în Grecia, pe data de 24-26 iulie 2001, ne arată că tinerii nu mai vorbesc graiul matern, iar bătrânii, din cauza lor, sunt nevoiți să recurgă la limba greacă în care, după spusele lor, “se exprimă mai ușor”. Meglenoromâna este, deci, în pericol de a fi abandonată de propriii vorbitori. Situația este analogă și în R. Macedonia.
14
Meglenoromâna astăzi
6.	ORIGINEA MEGLENOROMÂNILOR
Problema originii meglenoromânilor este strâns legată de problema formării limbii și a poporului român. Spre a avea o vedere de ansamblu, amintim mai întâi, pe scurt, principalele opinii ale lingviștilor cu privire la problema epocii și a locului de formare a limbii române.
Este general cunoscut faptul că poporul român s-a născut din populațiile autohtone traco-geto-dace din dreapta și stânga Dunării, în urma procesului de romanizare dus de către Imperiului Roman în regiunile carpato-balcanice. Transformarea latinei dunărene într-un nou idiom romanic, respectiv limba română, este o problemă controversată în lingvistica românească. După Ov. Densusianu și D. Macrea, această transformare are loc în secolul al Vl-lea, iar după T. Papahagi și Gh. Ivănescu între secolele al V-lea și al Vll-lea; G. Weigand o situează în secolul al Vll-lea, pe când Al. Rosetti și I. Coteanu consideră că transformarea a avut loc între secolul al Vl-lea și al VUI-lea. în sfârșit, lorgu Iordan este de părere că de o nouă limbă romanică, respectiv româna, putem vorbi numai în secolul al VlII-lea. Indiferent de toate aceste păreri, în perioada dintre secolele al V-lea și al VlII-lea, limba română s-a închegat ca un idiom relativ unitar, ceea ce se dovedește prin numeroasele concordanțe de structură între dialectele sale. Năvălirea slavilor în Balcani, începând cu secolul al V-lea, a provocat desprinderea unei bune părți din românitatea balcanică din trunchiul comun, care s-a împrăștiat la sud și la vest de Dunăre. Numai după ce relațiile dintre slavi și români s-au intensificat, și aceasta între secolele al IX-lea și al X-lea (cf. Pătruț, Studii, p. 112, 117), putem vorbi de o influență slavă mai puternică asupra românei.
Problema originii meglenoromânei, ca și poziția ei față de dacoromână și de aromână a fost discutată amplu de lingviștii români și, într-o măsură mai mică, de lingviștii străini. Descoperirea științifică a meglenoromânilor de către Weigand, ca populație diferită de aromâni și cu un idiom distinct, care se situează între dacoromână și aromână, adică un dialect aparte în cadrul limbii române, a dat naștere la opinii și teorii diverse cu privire la originea acestei populații și la locul pe care îl ocupă acest dialect din sudul Dunării. Numeroși
Introducere
15
lingviști, ca Ov. Densusianu, S. Pușcariu, Th. Capidan, A. Procopovici, A. Philippide, D. Onciul, G. Ivănescu, AL Rosetti, I. Coteanu, Matilda Caragiu-Ma-rioțeanu, N. Saramandu, s-au pronunțat supra acestei probleme. Părerile lor merg de la afirmația că meglenoromâna este un subdialect al dacoromânei (Ov. Densusianu) până la aceaa că ea este un subdialect al aromânei (Al. Philippide).
Pentru Ov. Densusianu, meglenoromânii sunt “une colonie daco-roumaine ancienne sur le territoire macedo-roumain” (HLR, II, p. 310). Cu alte cuvinte, el atribuie acestei populații o origine nord-dunăreană. Această afirmație a lui Densusianu se bazează pe concordanțele lingvistice existente între dacoromână și meglenoromână, prin care ele se îndepărtează de aromână. Relevăm mai jos principalele puncte comune semnalate de Densusianu:
-	menținerea diftongului [au] în meglenoromână și în dacoromână, spre deosebire de aromână, unde avem [ov]: megl. dauk, gaură, ud, dr. adaug, gaură, aud, arom. adavgu, gavră, avdu\
-	trecerea africatei [dz] la [z], păstrată în aromână ca fonetism arhaic: megl. uzăi, (uzoi), zuuă, dr. auzii, ziuă, arom. avdzăi, dzuă,
-	trecerea africatei [dz] la [j], păstrată în aromână ca fonetism arhaic: megl. joc, jos, juni, jut, dr. joc, jos, june, ajut, ar. adzoc, dzone, adzut;
-	palatalizarea parțială a labialelor în meglenoromână (fenomen general în aromână): megl. per, pert, pin, pitsor, bine, zber, vin, vis, vitsă, mik; dr. pier, pierd, pin, picior, bine, zbier, vin, vis, viță, mic; arom. ker, kierdu, kin, tsitsor, gine, zger, yin, yis, riik;
-	prezența vocativului în -ule: megl. lupuli, fokuli; dr. lupule, focule;
-	numeralul lat. viginti, păstrat numai în aromână, yirigiț, pe când în megl. avem douăzoț (douăzaț), la fel ca în dr. douăzeci.
Iată și câteva elemente lexicale pe care Densusianu le dă comune cu dacoromâna și care lipsesc din aromână: megl. antseleg, arzint, drum, floare, friguri, frik, krieî, lec, mos, nas, oglindală, pimint, skimp, timp, trăies, trimet, urmă, utsit, vink, vremi ; dr. înțeleg, argint, drum, floare, friguri, frig, creier, leac, moș, nas, oglindă, pământ, schimb, timp, trăiesc, trimit, urmă, ucid, înving, vreme; arom. prindu - dukescu, asime, kale, lilitse, hiavră, arkoare, măduă, minte, yătrie, aus, nare, yilie, lok, aleksesku, kero- an, pătsesku, pitrek, vatăm, nikisesku, kero.
16
Meglenoromâna astăzi
Menționăm, de asemenea, că Densusianu stabilește și unele puncte comune între meglenoromână și istroromână, trăgând la sfârșit următoarea concluzie: “cette comparaison du mgl. avec Ies autres parlers roumains montre qu’il se rapproche surtout du dr. et dans plus d’un cas de l’ir., tout en presentant quel-ques points communs de contact avec Ie mr. Cela nous autorise â voir dans le mgl. plutot un dialecte daco-roumain que macedo-roumain, en d’autres mots un parler roumain transplante au sud sur le territoire macedo-roumain”(27LR, II, p. 314).
Pușcariu privește lucrurile dintr-un alt unghi. Pentru el meglenoromânii au origine sud-dunăreană și fac parte din “românii răsăriteni”, care se opun grupului de “români apuseni”, din care provin istroromânii. După Pușcariu, meglenoromânii și aromânii au origine comună. Spre a argumenta cele spuse, Pușcariu se servește tot de fapte de limbă, în care vede o mai mare apropiere între meglenoromână și aromână decât între meglenoromână și dacoromână. Printre aceste puncte comune celor două idiomuri, relevate de Pușcariu, menționăm:
-	redarea velarelor [c] și [g] înainte de e și / prin / și dz (devenit z la meglenoromâni): /er“cer” și (d)zer“gpx\
-	palatalizarea lui [n] înaintea desinenței i: bun “buni”, (a)duri“aduni” și
-	păstrarea lui [n] în (u)nă“o” și grăn (gron) “grâu” (Pușcariu, LR, 1976, p. 254).
Punctul de vedere al lui Pușcariu este, grosso modo, împărtășit de Th. Capidan, excelent cunoscător al aromânei, și care a făcut cercetări capitale în domeniul meglenoromânei. Spre deosebire de Pușcariu, care vorbește de “români răsăriteni” și de “români apuseni”, Capidan stabilește următoarele două zone cu privire la formarea poporului român: “una de nord pentru românii nordici, din cari au ieșit dacoromânii; și alta de sud, pentru românii sudici, din cari au ieșit aromânii și meglenoromânii” (Megl. I, p. 61). El aduce noi dovezi prin care meglenoromâna se apropie mai mult de aromână, insistând asupra:
-	trecerii lui ce, ci la țe, ți și a lui ge, gi la ze, zi (dze, dzi);
-	palatalizarării parțiale a labialelor;
-	absenței totale a rotacismului, ca și menținerii lui [n] în cuvintele tină, gron, bron.
Având în vedere argumentele lui Pușcariu și, de asemenea, propriile argumente, Capidan trage concluzia că “în timpurile mai vechi, atunci când
Introducere
17
limba română, cu toate că arăta mici diferențieri regionale, însă încă nu se despărțise în dialectele actuale, dialectul meglenit facea parte din acea regiune, din care a ieșit dialectul aromân. De aici urmează că și meglenoromânii [...], judecând după particularitățile graiului lor, ei trebuie să fi făcut parte odată din regiunea ocupată de românii sudici” (Megl. I, p. 59). Transformările citate mai sus sunt pentru Capidan un argument puternic pentru a dovedi că diferențele regionale în cadrul românei au apărut devreme și că aceste transformări au divizat limba în două zone: “una de nord, pentru românii nordici, din cari au ieșit dacoromânii și din aceștia mai târziu s-au desprins istroromânii; și alta de sud, pentru românii sudici, din cari au ieșit aromânii și meglenoromânii” (Megl. Zp. 61).
Mai departe, Capidan afirmă că meglenoromânii, “în coborârea lor spre regiunea Meglenului, s-au oprit o vreme îndelungată în partea apuseană a munților Rodope” (id., p. 63-64). Din conviețuirea lor cu bulgarii din această regiune, după el, a rezultat trecerea lui [a] > [o] în dialectul meglenoromân. Capidan ajunge chiar să precizeze că această rostire a lui [a] accentuat în dialectul meglenoromân ca [o] deschis este preluată din dialectul central, cunoscut sub numele de dialectul din Achârcelebi, din grupul dialectal din Rodope, particularitate care “nu se găsește nicăieri în altă parte din domeniul limbii bulgare” (id., p. 64). Totuși, trebuie să semnalăm că acest [o] (deschis și accentuat) se întâlnește și în graiurile macedonene din sud-vestul R. Macedonia, mai precis în cel din Bitola, Ohrid, Struga și Debar, ceea ce înseamnă că nu este vorba de un fenomen cu totul limitat la dialectul menționat de Capidan, regăsindu-se și la alte zone din arealul sud-slav. Cealaltă particularitate, adică pronunțarea lui [1] final ca un [f] gutural, atât în cuvintele de origine slavă, cât și în cele de origine latină, este, după Capidan, tot un împrumut din dialectul bulgar sus-amintit (id., p. 92).
Aceste două partricularități lingvistice i-au servit, deci, lui Capidan drept element de bază în fixarea drumului pe care strămoșii meglenoromânilor l-au străbătut până să ajungă în regiunea Meglenului.
în ceea ce privește stratul de cuvinte de origine “bulgară” din meglenoromână, comune cu cele din dialectul dacoromân, care, însă, lipsesc din aromână, ca și unele influențe venite din partea dacoromânei, Capidan consideră că ele se explică prin faptul că, după despărțirea aromânilor, meglenoromânii
18
Meglenoromâna astăzi
au rămas încă multă vreme “aproape de dacoromâni și chiar de acei români din care mai târziu era să iasă istroromânii” (ibid., p. 62).
în cele ce urmează vom încerca să expunem punctul nostru de vedere asupra acestei probleme. Deși Capidan sesizează deosebirile existente între graiurile meglenoromâne din Umă și Țărnareca, pe de o parte, și cele din Lum-niță, Cupă, Oșiri, Birislăv, Lungiri și Nonti, pe de altă parte, cu privire la pronunțarea lui [a] accentuat ca [o], considerând-o ca o influență a graiului bulgar din Rodope sus-menționat, ne întrebăm de ce acest sunet nu există în graiurile din Umă și Țărnareca. Dacă este vorba de o influență din afară, posibilitatea extinderii unei asemenea influențe și asupra acestor două graiuri meglenoromâne a existat atât în perioada în care meglenoromânii au stat, după Capidan, în regiunea munților Rodope, cât și după ce s-au așezat în Meglen. Or, după câte știm, aceste două graiuri, localizate și vorbite secole la rând la numai câțiva kilometri de celelalte graiuri, nu s-au contaminat de fenomenul [a] > [o]. Această particularitate a unora dintre graiurile meglenoromâne, pe care Capidan a tratat-o ca generală, este de fapt argumentul principal pe baza căruia el a formulat teoria sa cu privire la originea și la patria primitivă a meglenoromânilor.
Având în vedere că realizarea lui [a] accentuat ca [o] nu este consecventă nici în grauirile din Cupă și Oșiri, unde fenomenul are loc (este totuși vorba de mici excepții: grab “spate”, râpă “piatră”, grablă “bute”, târlă “târlă”), ca și inexistența lui în graiurile meglenoromâne din Umă și Țărnareca, mai degrabă înclinăm să credem că el este rezultatul dezvoltării interne a acestor graiuri, prin crearea unui sistem vocalic cu patru grade de deschidere (a se vedea capitolul III. Fonologia, 2.9.2.). în graiul din Lungiri acest [o] rezultă și din monoftonga-rea diftongului [oă]. Pe de altă parte, și seria anterioară este îmbogățită cu un [e] provenind din diftongul [eă], care s-a monoftongat. Se pare că fenomenul are tendința de a se extinde și la celelalte graiuri, cu excepția celor din Umă și Țărnareca. Putem presupune că aceste inovații sunt rezultatul unei dezvoltări interne a meglenoromânei, la fel, probabil, ca și fenomenul anticipării iotului, înainte de nazală, în următoarele trei cuvinte: coini, poini, moini, în graiurile din Lumniță, Birislăv și Lungiri, fenomen cunoscut și de dacoromână; în cele din Cupă și Oșiri avem eoni, poni, moni, iar în Umă și Țărnareca căni, pani, mani, fără anticiparea acestui iot. Cât privește cealaltă particularitate relevată de Capidan, și anume existența lui [f] gutural în meglenoromână, împrumutat,
Introducere
19
după el, tot din graiul bulgar din Rodope, menționat mai sus, putem spune că un astfel de [I] l-am înregistrat numai în graiul din Țămareca, tocmai în graiul unde trecerea lui [a] accentuat în [o] lipsește cu desăvârșire, ceea ce ne dovedește încă o dată că o astfel de influență tocmai din regiunea Rodope este exclusă.
Atât aceste două particularități, despre care am vorbit mai sus, cât și numeroasele elemente slave, calificate de Capidan ca rezultat al influenței limbii și al dialectelor bulgare, nu pot constitui un element sigur pentru a dovedi că meglenoromânii, în drumul lor spre Meglen, au stat “vreme îndelungată” în regiunea Rodope. Analizând cuvintele slave din Megl. I-III, mai precis cele care au intrat în meglenoromână după separarea ei de dacoromână, constatăm că particularitățile lor esențiale (accentul, închiderea vocalelor neaccentuate) sunt identice cu cele ale graiurilor macedonene care se vorbesc în imediata apropiere a satelor meglenoromâne din Meglen. Multe dintre cuvintele meglenoromâne sunt identice cu cele macedonene, net deosebite de cele bulgare, din punct de vedere formal. Iată câteva dintre ele: megl. cupâcalnic, cupăcolnic “târnăcop”, maced. dial. kupăcălnik, bulg. tărnokop', megl. brănă “grapă”, maced. brăna, bulg. grapa; megl. cujureăti, “gogoașa viermelui de mătase”, maced. dial. kuzurec, bulg. paskub, megl. cușără “grajd”, maced. dial. kusara, bulg. kosara; megl. megă “mejdă”, “mejdină”, “răzor între două proprietăți”, maced. mega, bulg. mezda\ megl. părtăl “zdreanță”, maced. dial. partal, bulg. parțaf megl. rămăsnic “logodnic”, maced. dial. ărmasnik, bulg. godenik; megl. ruguzină “rogojină”, maced. dial. ruguzina, bulg. rogozka; megl. smoc fa “smochin”, maced. dial. smokfa, bulg. smokin\ megl. smăreăcă “ienupăr”, maced. smreka, bulg. hvoina. Această diferență este vizibilă și în cuvintele de origine turcă, în care [h\ se păstrează în bulgară (ca și în aromână și dacoromână), dar nu și în meglenoromână, rostirea fiind puternic influențată de dialectul macedonean din Meglen: megl. ăber “habar”, “știre”; megl. âlvă “halva”; megl. ămbăr “hambar”; megl. mală “mahala”, maced. dial. mala, maala, bulg. mahala; megl. “șanț”, maced. dial. endik, bulg. hendekQtc.
Pe de altă parte, în clasificarea particularităților lingvistice, prin care în unele cazuri meglenoromâna se apropie de aromână, iar în altele de dacoromână, la care se referă Capidan, remarcăm că unele dintre ele, prin care meglenoromâna se apropie de cea dintâi, sunt proprii numai graiului din Țămareca (cf. Capidan, Megl I, punctele 20, 34, p. 69-70), care, se știe, a fost foarte
20
Meglenoromâna astăzi
puternic influențat de aromână; altele pot fi considerate ca simple calcuri după modelul slav {ibid., punctul 32, p. 70).
La fel, dacă luăm în considerație inventarul de cuvinte comune aromânei și dacoromânei, inexistente în meglenoromână (Capidan, Megl. I, p. 80-81), constatăm că 20 de cuvinte, din cele 98 din lista lui Capidan, există și în meglenoromână. Iată aceste cuvinte: mănăr, ănmurțas (anmurțos), apăr (Domnu si veăgla și s-ăpără), apătos, ănsur^as (ansur^os), bătălia, broătic, căli, cărnos, cățal (cățol), țem (țemu), cripitură, cuciitcă, zeâziră, discălț (discălțu), discu-pires, disculț (disculțu), dișort (dișertu), fitări (si fită uăia),iări.
Cu toate că prin unele inovații ale sale, din punct de vedere tipologic, meglenoromâna se apropie de aromână, ceea ce i-a făcut pe majoritatea cercetătorilor să adopte punctul de vedere al lui Pușcariu și Capidan cu privire la originea meglenoromânilor, trebuie să avem în vedere că, după scindarea românității, contactul între meglenoromână și aromână n-a fost întrerupt, cum a fost cazul cu dacoromâna și cu istroromâna. Și mai mult, meglenoromâna și aromâna au continuat să se dezvolte în medii aloglote, așa că este normal să întâlnim un număr considerabil de concordanțe de ordin morfologic, sintactic, lexical, semantic sau unele calcuri și împrumuturi făcute din limbile greacă sau macedoneană, cu care ele sunt în contact. De aceea, nu trebuie să ne mire faptul că în megl. se spune nu mi căță son, la fel ca și în ar. nu mi acăță somnu (maced. son ne me falca, gr. fmvoqSsv ps mâvsî), spre deosebire de dr. “n-am somn”; la fel construcțiile ăn~ți mâijcă (mănăijcă), ări-ți doărmi, ăn-ți bea, ar. în-si mâcă, îii-si doărmi, în -si bea, după modelul macedonean (mi se jade, mi se spie, mi sepie), pe când în dr. avem “mi-e foame”, “mi-e somn”, “mi-e sete”. La fel, ca rezultat al conviețuirii cu alte popoare și al bilingvismului de durată, în aceste două dialecte întâlnim construcții prezente în mai multe dintre limbile balcanice, făcând parte din uniunea lingvistică balcanică. Spre exemplu, pentru a exprima ideea “în momentul de față”, megl. face uz de construcția mo tri mo, pe care o întâlnim și în celelalte idiomuri balcanice: ar. tora tră tora, maced. sega za sega, bg. segă za segă, ser. sada za sada, gr. rmpa yiâ rdopa, alb. tash per tash, ceea ce ar da în româna o construcție ilogică, *acum pentru acum, dar logică, după cum vedem, în celelalte idiomuri. Construcțiile de tipul acesta, destul de numeroase în limbile care fac parte din uniunea lingvistică balcanică, în care meglenoromâna și aromâna, macedoneana și albaneza formează nucleul,
Introducere
21
nu pot fi luate drept criteriu pentru a arăta o mai mare apropiere între meglenoromână și aromână, ele fiind rezultatul unei convergențe lingvistice ulterioare între idiomuri nu direct înrudite, dar care se află, de multe secole, în contact direct.
Revenind acum la cuvintele latine moștenite de dialectele românești, credem că nu atât numărul lor este important, cât forma sub care ele se prezintă în cele patru dialecte. Dacă pornim de la acest criteriu, putem constata că multe dintre aceste cuvinte evidențiază o mai mare apropiere a meglenoromânei de dacoromână decât de aromână. Iată câteva exemple: megl. din, dr. din, ar. dit', megl. foărfică, dr. foarfecă, ar. foărtică', megl. frunți, dr. frunte, ar. frâmtf, megl. laijgă, dr. lângă, ar. ningă, megl. iijcă, aijcă, dr. încă, ar. nică, megl. dipărti, dr. departe, ar. alărgw, megl. bini, dr. bine, ar. gini', megl. sub, dr. sub, ar. suni, megl. roși, dr. roșu, ar. aroșu; megl. omu(l), dr. omul, ar. omlu; megl. prun, dr. prun, ar. purnu; megl. unt, untu, dr. unt, ar. umtu etc.
Cu privire la concordanțele dintre meglenoromână și dacoromână, putem spune că ele sunt la fel de numeroase ca și cele dintre meglenoromână și aromână. Dacă excludem inovațiile proprii meglenoromânei, acest dialect, în totalitatea sa, prezintă, în general, un stadiu mai arhaic față de dacoromână. In contextul acesta ne explicăm persistența infinitivului lung cu valoare verbală în meglenoromână, care este destul de frecvent folosit în cazurile unde el s-a păstrat (cf. Atanasov, SCL, 1976). Infinitivul lung este atestat cu valoare verbală și în dacoromâna veche, și acest fapt nu trebuie neglijat când vorbim de asemănările între cele două dialecte, cu atât mai mult cu cât această enclavă lingvistică, reprezentată de 7-8 sate meglenoromâne, era și este încă situată într-o regiune unde limbile înconjurătoare n-au nici o urmă de infinitiv. Chiar dacă acceptăm că faptul acesta se datorează dezvoltării interne a meglenoromânei, totuși o legătură strânsă trebuie să fi existat între meglenoromână și dacoromână. Chiar și astăzi, în graiurile din Oltenia, Banat, Crișana, Transilvania, Maramureș (cf. Ionică, Atestări, p. 403-407), infinitivul lung se întâlnește în formă de imperativ negativ la pers, a Il-a pl. (pentru graiurile românești din Banatul sârbesc, cf. Flora, Rum. banat, gov., p. 122-123).
Un alt punct comun care se poate stabili între dacoromână și meglenoromână este prezența unor forme de infinitiv scurt în meglenoromână, care n-au putut să ia amploarea infinitivului scurt din dacoromână și istroromână,
22
Meglenoromâna astăzi
probabil din cauza tendinței de înlocuire a infinitivului prin forme personale, într-o perioadă și într-un mediu de limbi în care și infinitivul lung începuse să piardă teren (cf. Atanasov, SCL, 1976).
Tot aici am putea menționa și perifrază verbală în meglenoromână, de tipul vă iri“v& fi”, vă veări “nk avea”, vă junghi “va ajunge”, vă hi vinit^Q fi venit”, vă veări mâncăt(ă) “o fi mâncat” care, deși semantic a evoluat spre prezumtiv, este în general identică cu cea din dacoromână (yolo + infinitiv) prin care se construiește viitorul. Cât privește viitorul, trebuie să menționăm că, pe lângă formele identice cu cele ale conjunctivului (si facă, si ducă, si zică), în meglenoromână se folosește și viitorul format din prezentul verbului veări + prezentul conjunctivului: ani să-l ved ți si facă singur “o să-l văd ce o să facă singur”; vez ți vreămi urată, ari să-l meargă ploaia toată zuua “vezi ce timp urât, o să-1 plouă toată ziua”.
în meglenoromână și astăzi, la persoanele mai în vârstă, se întâlnește supinul, ca în exemplele: la sițirăt, dupu spus, din niștiut, din nivrut (dr. la secerat, după spuse, din neștiut / fără să știe, din nevrut / fără să vrea) ; țin minte când bunicul meu spunea: căn ram tinir mi duțeăm ăn câmpul din Sărună la sițirăt (astăzi se spune: la sițirări) (dr. când eram tânăr mă duceam în câmpul Salonicului la secerat). Alt exemplu este extras dintr-o scrisoare pe care am primit-o de la informatorul Gorgi ăl Vani ăl Duri: io tu cu slăgăies, dragă Petri, si pisiies țiva tri ădetili uminești, fost-ău di nuntă, tocmă iii di rudit, bătizăt, murit iii di sirbiri la ăgru (dr. eu mă gândesc mereu, dragă Petre, să scriu ceva despre obiceiurile din Urnă, fie ele de nuntă, logodnă sau de naștere, botez, de moarte sau de lucrat în câmp). Fiind forme comune cu cele din dacoromână, după origine, ne îndreptățesc să credem că în trecut această întrebuințare a supinului a fost mai frecventă. Rolul lui astăzi, după cum se știe, este preluat de infinitivul substantivat sau de cel cu valoare verbală.
Lexicul meglenoromân prezintă o serie de asemănări cu cel dacoromân și cu cel aromân, care n-au fost tratate până acum. Lista acestor elemente lexicale de origine latină, pe care le dăm mai jos, este departe de a fi exhaustivă, fără să luăm în considerație cuvintele de origine slavă comune celor două dialecte, care sunt și ele foarte numeroase: iăripă “aripă”; iăscîă “așchie”; găură “gaură”; culcări “a culca”; rămură “ramură”; ^^“rost” și “gură”; există și gură\ rugări “a ruga”; sărupări “a surpa”; sărutări “a săruta”; scără “scară”; ublănzori “a
Introducere
23
îmblânzi”; uțldiri^^ ucide”; mi ăijcresc (mi ăgcrescu), “mă încălzesc”, păstrat în dacoromâna din secolul al XVI-lea sub forma încărescu < lat. incalesco (cf. Densusianu, HLR, p. 543 și 797); infinitivul în meglenoromână este ăijcreăștiri, care mai are și sensul de “răsărit de soare”; căinat “câmat”, cl'ingă “chingă”; acmo, acrn^o, cm^o, “acum”, în graiurile bănățene în secolul al XVI-lea akmusu (cf. R. Flora, Rum. banat, gov., p. 218), ca și în istroromână acmo (cf. Kovacec, Descr. istr., p. 60). Menționăm că unele cuvinte, precum cărnăt, cl'ingă, cmuo, le întâlnim în graiul din Lumniță; cătilin și cătălin “încet”, păstrat astăzi în graiurile maramureșene sub forma cătilin și cătilinaș (cf. Densusianu, HLR, p. 592; Rosetti, ILR, p. 126; Caragiu-Marioțeanu, Compendiu, p. 184 ), e atestat și în graiurile bănățene din secolul al XVI-lea: cătelin (cf. R. Flora, op. cit., p. 218). Meglenoromâna cunoaște și opusul lui cătilin’. cătărau și cătărou “repede”, “tare”. O corespondență se poate stabili și între megl. catari “a se uita” și cătătoare “oglindă”, din graiurile crișene; curun și curon “repede”, “curând”; Ăn Deal“\n Deal”, folosit în meglenoromână ca toponim; Găndăca, munte (în maced. Pajak “păianjen”, în gr. riociKOv), are forma unui “gândac”. Alte cuvinte: giiăță “viață”, dar și “vietate”; gunoi (gunuoi) “gunoi”; suorț (păstrat în graiurile din Lumniță, Oșiri, Birislăv și Lungiri), suarț (în Cupă) “sbrț”; țăpă (în graiul din Lumniță) “țeapă”; ăn zăpadă graiul din Oșiri) “loc neînsorit” (unde zăpada se menține mai mult timp); di drag (despre persoane) “plăcut”, “sănătos”, (despre lucruri) “reușit”, “bine făcut”; niminișan “nimeni”; neăc adj. (m.), neăcă (f.), neăță (m.f. pl.) corespunde dr. “nițel”; niți un “nici un” niți ună “nici una (o)”; nițican (nițicon) “nicicând”, “niciodată”; sLimbări “a schimba”; țița-1 capra (nume de plantă) “țâța-caprei” (DEX, p. 989; Flora, op. cit., p. 326, “țâța kâprii”); vinățal'â “vânătaie”; fa-ti! “dă-te!”, în multe graiuri din nord-vestul dacoromânei fa-te!; mo, muo, mua și moia, muoia, muaia “acum” au corespondent formele amu, amuia din graiul din țara Oașului (cf. Candrea, Oaș., p. 23); ăn duos (în graiul din Lumniță) “loc unde nu bate soarele”: cu același înțeles dos apare și în dacoromână, în vorbirea populară (cf. DEX, p. 278).
O particularitate fonetică comună celor două dialecte este și pronunțarea lui [o] în anumite graiuri din dacoromână ca [uo], respectiv ca [uă], în anumite poziții (cf. Rusu, Gr. Olt., p. 57; Avram, SCL, 1962, p. 325-335). în graiurile meglenoromâne din Lumniță, Oșiri, Birislăv și Lungiri [6] accentuat în toate pozițiile se pronunță ca [u6], iar în graiul din Cupă ca [ua].
24
Meglenoromâna astăzi
Cu istroromâna se pot stabili unele concordanțe atât la nivel fonetic și morfologic, cât și la nivel lexical și semantic.
Semnalăm mai întâi fenomenul aferezei în cele două dialecte: megl. proăpi, propi, istr. prope “aproape”; megl. cupiriri, istr. cuperi “a acoperi”; megl. știptări și știtări, istr. ștepta “a aștepta”; megl. jutări, istr. jutâ “a ajuta”; megl. scultări, istr. scută “a asculta”; megl. tunțea, istr. tunce “atunci” etc. Un alt fenomen fonetic comun acestor dialecte este prezența grupurilor consonantice [l'b] și [lț]: megl. ăl'b, albi, istr. ăl'b “albi”; megl. năl'ț, “înalți”, istr. ăl'ț“alți”(cf. Pușcariu, Studiiistr., p. 213-238; Kovacec, Descr. istr, p. 60-68).
Și la nivel lexical și semantic găsim concordanțe între aceste două dialecte. Astfel, megl. antru^i istr. ântru, ântrezu sensul “în fața” și “acum” (fr. ily â)\ megl. năfără ântru ușă, istr. fare-ntru ușa “afară, în fața ușii”; megl. ântru mini, istr. ântru mire “în fața mea”; antru ținți zali, istr. ântru ținț zile “acum cinci zile” etc.
Cuvinte și construcții care se întâlnesc numai în meglenoromână și în istroromână: megl. nuibări, istr. âniurbâ “a întâlni”; megl. bărnivec (pl. bărniveăță), istr. benevreke “pantaloni”; megl. râpă, ropă, istr. ârpa, ârpe “piatră”; megl. codru, istr. codru, păstrat în ambele dialecte cu sensul “deal”,”munte”; în meglenoromână întâlnim mai multe toponime cu acest substantiv: Codru Năltu, Codru Gol, Codru Livir (lat. liber, unde vitele aveau voie să pască liber), Cudnibăr, Curu di Braț (adică Codru di Brad), Cudrupul'a („Codrul Puilor”, „Codrul Păsărilor”) etc.; megl. pri: pri cal “pe cal”, pri căli drum”, pri pimint “pe pământ”, istr. pre: pre cal, pre cale, pre pemint; megl. pristi: pristi noăpti, istr. preste: preste nopte; megl. cătări “a se uita”, istr. cavta: nu câtă la mini “nu te uita la mine”, istr. nu cavta la mire', megl. câta și câta “atât și atât de”, istr. câta și câta', priijga “pe lângă” (Pușcariu, Studii istr, p. 215; Kovacec, Istr.-hrv. rj., p. 158), formă existentă și în unele graiuri dacoromâne, cu variantele piijgă, pângă, prângă, se întâlnește și în meglenoromână: priygă, pângă, unde există și un alt compus, diijgă “de lângă”, ca și varianta simplă a lui lâijgă, anume âggă; și megl. cățări (si), pe lângă sensul “a se agăța”, “a se apuca”, are sensul istr. (a)cață(se), adică “a prinde”; cw/acdin megl., ca și colăc din istr., înseamnă numai “covrig”; la fel este și cu substantivul domnu din megl., respectiv domn din istr., care se folosește în exclusivitate cu sensul “Dumnezeu”; și în meglenoromână verbul păștiri, la forma sa reflexivă, are înțelesul istr. paște“& se goni”, “se gonește de taur”.
Introducere
25
în aceste două dialecte întâlnim și o serie de cuvinte de origine slavă, care au aproximativ aceeași formă și același înțeles: megl. sfaca “fiecare”(sfaca dimineață, sfaca seară), istr. săka (săka damareța, săka seră) “în fiecare dimineață, în fiecare seară”; megl. dosta, istr. dosta “destul”; megl. grăclăn, istr. grăclăn “mărul lui Adam”; megl. istu, istă, istr. istu, istă “același, aceeași”; megl. istină, istr. iistină “adevărat”, “adevăr”; megl. criv, istr. criv “vinovat”; megl. deăd, istr. did “om bătrân”; megl. misliri, istr. misii “a gândi” etc. Este interesant să constatăm, pentru cuvântul sfaca, că în macedoneană se întâlnește sub forma sekoj, sekoja, iar în bulgară vseki, pe când în sârbocroată și slovenă este svaki, svaka. Același lucm este valabil și pentru cuvântul dead, respectiv did (ser. djed), care în macedoneană și bulgară este dedo. Elementul slav trebuie reconsiderat sub toate aspectele și comparat Temeinic în toate dialectele limbii române, care, la rândul lui, fără îndoială, poate contribui, într-o oarecare măsură, la elucidarea unor probleme controversate în legătura cu originea românilor care se află astăzi la sud de Dunăre.
în meglenoromână întâlnim și câteva toponime formate din substantive comune și sufixul -et< lat. -etum, ca BărdetQoo unde sunt brazi), Curnet (loc unde sunt corni), Kinet (loc unde sunt pini), Gurșet (alb. gur? “piatră”), Gurnicet (loc unde sunt gorniț, adică “peri sălbatici”), ca și în dacoromână. După Rosetti, sufixul -et, în aromână nu este productiv (cf. Rosetti, ILR, p. 163). Acesta nu este productiv astăzi nici în meglenoromână.
O curiozitate în meglenoromână o reprezintă adverbele compuse care au ca al doilea element sufixul slav gode, precum: cumvugode, cumvugUode “cumva”, “într-un fel” (pe lângă cumva), iuvugode, iuvăgode, iuvăgUode “undeva” (pe lângă iuvâ), țivugode, țivăgode, țivăgVode “ceva”. Formațiile de tipul acesta sunt și mai numeroase în istroromână, unde există un întreg sistem de forme, dintre care menționăm câțyod “oricând” (Kovacec, op. cit., p. 123), co/rc>/(96Z“oriîncotro” (Kovacec, op. cit., p. 154). Cu privire la aria de răspândire a acestui sufix în limbile slave din Balcani, este necesar să subliniem că el se întâlnește cel mai des în sârbo-croată (kadgod, stagod, gdegod etc.), ceva mai rar în graiurile macedonene din vestul Macedoniei (stogode, kajgode), iar în cele din sudul și estul Macedoniei, ca și în limba bulgară, este aproape inexistent.
Meglenoromâna și istroromâna fac uz de perfectul compus inversat. în meglenoromână această construcție verbală s-a specializat pentru a reda acțiuni
26
Meglenoromâna astăzi
verbale la a căror desfășurare n-am fost martori oculari: megl. mulărea vut-ău frică, istr. mul'era vut-a frike (Kovacec, Istr-hrv. rj.) “femeia a avut frică”; megl. Gorgi vinit-ău din America “(zic că, se spune că) Gheorghe a venit din America”; megl. ăș fost-ău ună nară doifraț, istr. o vota fost-a doi fraf “au fost odată doi frați” etc.
întâlnim și alte particularități comune acestor două dialecte, ca, de exemplu, exprimarea genitivului posesiv cu ajutorul lui 7^/megl. il'u lu crălu (iu ampirătu), istr. fil'u lu crălu (Kovacec, ibid.y, diverse expresii: megl. sfăca dimineață, istr. saca damareță “în fiecare dimineață”; megl. ună cudă di uămin, istr. cuda omir “o mulțime de oameni”; megl. flămund(u), istr. flamund “famând”; conjugarea verbului “a mânca”, la fel ca în dacoromână: megl. mănăijc, mănănț, mănăijcă, măijcom, măijcăț, mănăijcă, istr. marâijc, marânci, marâijcă, mâijcăm, mâncăț, marâijcu, “mănânc, mănânci, mănâncă, mâncăm, mâncați, mănâncă” etc.
Fără a avea pretenția de a combate teoria lui Pușcariu și Capidan asupra originii meglenoromânilor, cele prezentate mai sus se apropie mai mult de punctul de vedere al lui Densusianu cu privire la această problemă. O analiză mai aprofundată a faptelor de limbă din meglenoromână, în comparație cu cele din celelalte dialecte românești, poate ne-ar duce la o nouă interpretare cu privire la originea meglenoromânilor decât aceea acceptată astăzi, în general, în lingvistica românească. Edificatoare sunt în acest sens listele lui Capidan în care se constată un număr destul de mare de cuvinte comune meglenoromânei și dacoromânei, dar și istroromânei (cf. Megl. I, p. 78-81). Numeroasele cuvinte slave comune acestor trei dialecte presupun a fi existat o legătură strânsă între ele în trecut. Influența slavă, însă, care a acționat ulterior în dialectele meglenoromân și istroromân, a contribuit considerabil la distanțarea lor față de cel dacoromân. Cât privește lista de cuvinte comune aromânei și dacoromânei, care nu există în meglenoromână (Capidan, Megl. 7, p. 80-81), ea nu redă realitatea și o corectare a fost făcută deja de noi, la p. 20.
în sfârșit, trebuie să precizăm că drumul străbătut de meglenoromâni până la așezările lor de astăzi, cu presupusa lor oprire în regiunea munților Rodope, pentru o vreme mai îndelungată, a fost, ca să spunem așa, trasat de Capidan în funcție de cele două particularități ale meglenoromânei despre care a fost vorba mai sus, adică de realizarea lui [a] accentuat ca [o] deschis și de rostirea
Introducere
27
guturală a lui [I ]. Or, atâta timp cât aceste două particularități nu sunt proprii tuturor graiurilor meglenoromâne, după cum am arătat mai sus, greu putem să acceptăm părerea că ele s-au dezvoltat sub influența graiurilor bulgare din regiunea Rodope. După părerea noastră, avem a face aici cu o inovație în unele graiuri, la fel ca și evoluția lui [1] la [i ] în graiurile din Lumniță (lumniță) și Cupă, generală astăzi la subiectele care ating vârsta de 70 de ani, ca să nu vorbim despre cei mai tineri. Conform celor spuse mai sus, părerea noastră este că meglenoromânii au coborât spre regiunea Meglen pe drumuri localizate mult mai spre vest decât cel trasat de Capidan.
Fenomenul parțial al palatalizării labialelor în meglenoromână, folosirea infinitivului lung cu valoare verbală în unele cazuri, ca și atestarea infinitivului scurt în unele expresii pietrificate, în pofida puternicii influențe slave (aspect verbal de tip slav, desinențe verbale slave : antrum, antriș), anumite resturi de supin, prezența sufixului godem meglenoromână și istroromână, evoluția lui [1’] spre [i] în unele graiuri meglenoromâne, anticiparea iotului în coini, moini, poini, menținerea construcției volo + infinitiv (vă veări, vă iri, vă iri vinit, vă tăi ari ), numeroaele elemente lexicale comune cu dacoromâna, în special cu graiurile din nord-vestul teritoriului dacoromân (Banat, Crișana, Maramureș), iar unele și cu istroromâna, și multe alte concordanțe pot constitui argumente pentru o origine nord-dunăreană a meglenoromânilor, și care sprijină considerabil teoria lui Densusianu.
7. ANCHETELE NOASTRE
Deși meglenoromâna a făcut obiectul unor descrieri anterioare, în descrierea sistemului ei fonetic și fonologie actual, am utilizat în exclusivitate materialul lingvistic cules de noi cu prilejul unor anchete pe care le-am efectuat în diverse localități din R. Macedonia și Grecia. La strângerea acestui material ne-am servit de chestionar, magnetofon, notând pe loc răspunsul sau înre-gistrându-1 pe bandă, atunci când anumite sunete puneau probleme de notație. Cât privește textele, aproape toate au fost înregistrate pe bandă de magnetofon și ulterior le-am transcris. Nu mai puțin ne-am servit de înregistrările discuțiilor și convorborilor spontane dintre numeroși meglenoromâni, împreună cu care am putut să stăm mai mult timp, ca și de cele ale subiecților anchetați.
28
Meglenoromâna astăzi
Chestionarul pe care l-am folosit este cel al Noului Atlas lingvistic român, elaborat, sub conducerea lui E. Petrovici și a lui B. Cazacu, de către colectivele de dialectologi din București și Cluj, cuprinzând 2 543 de întrebări. Am utilizat, însă, și unele chestionare elaborate de mine referitoare la diversele activități practicate de meglenoromâni, astăzi și în trecut.
Anchetatorul acestei lucrări este meglenoromân, deci anchetele s-au făcut în meglenoromână.
Sistemul de transcriere fonetică este cel utilizat în elaborarea Atlasului lingvistic român pe regiuni
Localitățile și persoanele anchetate. Primele anchete le-am efectuat în Grecia, la Salonic, între 8 și 13 octombrie 1975, au urmat apoi cele efectuate în satele meglenoromâne Birislăv, Lunjin, Oșiri, Cupă, Luminiță și Țămareca, între 13 și 19 iulie 1976. în anul următor, 1977, între 5 și 10 iunie am efectuat din nou anchete la Salonic, în Boimiță (Axiupolis) și în Țămareca. Ultimele mele anchete în Grecia au avut loc între 5 și 8 septembrie 1977, la Salonic.
Cât privește anchetele efectuate în R. Macedonia, cu excepția celor de la Negotino, între 12 și 14 iunie 1977, și la T. Veles, pe 15 iunie 1977, celelalte le-am făcut la Gevgelija și la Skopje și nu pot fi legate de o dată precisă, fiind foarte numeroase și având caracter permanent. Cu alte cuvinte, în aceste două orașe am avut posibilitatea să fim în contact nemijlocit și de durată cu meglenoromâni și să notăm conversațiile lor, să înregistrăm pe bandă de magnetofon diverse povești și cântece și să luăm parte la discuțiile lor. în felul acesta, am putut aduna cea mai mare parte din materialul lingvistic. Totuși, și din rândul acestor meglenoromâni am ales câțiva informatori care au fost mai sistematic anchetați. De la cei în vârstă am putut să obținem vocabularul arhaic cu privire la diverse activități (păstorit, morărit, creșterea gogoșilor de mătase, stupărit, grădinărit etc.). Din aceste motive, ne-am străduit să includem în anchete, pe cât e posibil, informatori mai în vârstă. Am ținut cont, de asemenea, și de celelalte criterii general cunoscute în efectuarea anchetelor pe teren, însă trebuie să menționăm că, din diverse cauze obiective, această condiție nu întotdeauna a fost ușor de îndeplinit în Grecia, și în special în satele meglenoromâne care se află într-o zonă de frontieră în această țară.
Din motive de claritate, am procedat la gruparea informatorilor după locul de naștere, deși mulți dintre ei locuiesc astăzi în altă parte. La aceasta ne-am
Introducere
29
decis ținând cont de faptul că, în afară de comunele meglenoromâne Lumniță, Cupa, Oșiri, Birislăv, Lungiri și Țămareca, în care populația a rămas în general băștinașă, în restul localităților în care trăiesc meglenoromâni, ei provin aproape din toate satele meglenoromâne, păstrându-și însă graiul local, pe care îl vorbesc în cadrul familial.
Răspunsurile obținute de la fiecare dintre informatorii noștri sunt marcate în lucrare printr-o cifră romană, care figurează înaintea numelor lor.
Dăm în continuare câteva date despre persoanele anchetate.
UMĂ
I.	Stoeva Ristena (Ristena ăl Ărdincanca), născută în 1917, în Urnă. A terminat școala elementară sârbească în satul natal. Atâta timp cât a stat în sat, în casă a vorbit exclusiv meglenoromâna, iar după ce s-a mutat în orașul Gevgelija, datorită familiilor mixte ale copiilor, a fost nevoită să folosească și dialectul macedonean din regiune, pe care-1 cunoaște foarte bine. Se servește și de‘limba sârbă. Este casnică, dar se ocupă și cu agricultura. Fiind mama anchetatorului, ea a putut să-i furnizeze cele mai multe date cu privire la toate aspectele graiului din Urnă.
II.	Stoev lovan (Vani ăl Traia ăl Bijirocu), născut în 1914, în Urnă. Este soțul subiectului nr. 1. A terminat școala elementară sârbească în satul natal. Pe lângă meglenoromână mai cunoaște și dialectul macedonean din Gevgelija și sârba. Locuiește la Gevgelija și se ocupă cu agricultura. In sat s-a mai ocupat și cu păstoritul. A făcut serviciul militar în armata bulgară'în timpul ocupației, iar apoi în armata iugoslavă. între timp a decedat.
III.	Tanev Gorgi (Gorgi ăl Vani ăl Duri), născut în 1924, în Urnă. A terminat școala elementară sârbească în satul natal. Este un informator excepțional, având un interes deosebit pentru tot ceea ce este legat de limba lui maternă. Printre altele, menționăm că el a strâns mai mult timp material etnografic meglenoromân și macedonean din regiunea Gevgeliei pentru regretatul profesor de etnografie Branislav Rusiei. în afară de meglenoromână mai cunoaște macedoneana și, destul de bine, sârba. Locuiește la Gevgelija și se ocupă cu agricultura. A făcut serviciul militar în armata fostei Iugoslavii. Ne-a
30
Meglenoromâna astăzi
furnizat mai multe date cu privire la lexicul diverselor ocupații ale meglenoromânilor.
IV.	Stoeva Vida (Vida ăl Vani ăl Iana-1 Bikaru), născută în 1910, în Umă. A terminat trei clase de școală elementară sârbească în satul natal. In timpul primului război mondial, din cauza operațiunilor militare din această zonă, a locuit în împrejurimile orașului Aleksinac din Serbia. După terminarea războiului a locuit din nou cu familia sa în sat. Din 1957 locuiește în orașul Gevgelija; este casnică și se ocupă și cu agricultura. Este o foarte bună povestitoare; de la ea am înregistrat pe bandă de magnetofon patru texte. între timp a decedat.
V.	N i k o 1 o v a Petra (Petra ăl Riști ăl Moța), născută în 1927, în Umă. A terminat școala elementară sârbească în satul natal. în 1946, împreună cu familia, a părăsit Urna și până în 1958 a locuit în Gevgelija, unde s-a ocupat cu agricultura și cu treburile casnice. Din 1958 locuiește în Skopje. Este casnică și în timpul verii lucrează la chioșcul ei de băuturi răcoritoare. De câțiva ani, împreună cu soțul ei, se ocupă și de comerț. Cunoaște bine meglenoromâna, macedoneana și, ceva mai puțin bine, sârba. De la ea am înregistrat pe bandă de magnetofon trei povești. între timp a decedat.
VI.	Stefanov Jovan (Vanei ăl Țfeta ăl Crăsti ăl Tepa), născut în 1935, în Umă. A terminat liceul economic din Gevgelija în limba macedoneană. Lucrează ca funcționar într-o întreprindere de comerț din Gevgelija, orașul în care locuiește. în timpul liber se ocupă și cu agricultura. Pe lângâ meglenoromână mai vorbește macedoneana (atât varianta dialectală, cât și pe cea literară) și sârba. Este un povestitor excepțional și de la el am înregistrat patru texte pe bandă de magnetofon. între timp a decedat.
LUMNIȚĂ
VII.	Hambo va Stana (Stana Hambăiă), născută în 1912, în Lumniță. A terminat patru clase primare de școală greacă în satul natal. în afară de meglenoromână mai cunoaște macedoneana și greaca. în timpul primului război mondial, din cauza operațiunilor militare din această regiune, a fost transferată, împreună cu întreaga sa familie, în Bulgaria, în comuna Karagalo (districtul
Introducere
31
Borisgrad de atunci), unde a stat până în 1919, când s-a întors în Lumniță. în sat s-a ocupat cu agricultura și cu creșterea viermilor de mătase. în 1946, din cauza războiului civil din Grecia, se stabiliște în R. Macedonia (atunci făcând parte din Iugoslavia). Până în 1948 a locuit în Gevgelija și Strumica. între 1948 și 1955 a locuit în Veles, iar de la această dată până astăzi locuiește în Skopje. Este o foarte bună informatoare și de la ea am înregistrat pe bandă de magnetofon șapte povești și două cântece. De asemenea, mi-a comunicat multe date cu privire la fonetica și lexicul graiului din Lumniță. între timp a decedat.
VIII. Hambov Gorgi (Gona lu Hamba), născut în 1907, în Lumniță. Este soțul subiectului nr. VII. A terminat două clase primare de școală greacă în satul natal. Ca și subiectul precedent, și din aceleași motive, din 1916 până în 1918 a stat în Bulgaria (nu-și amintește numele localității). întors în Lumniță, câțiva ani mai târziu se căsătorește cu subiectul nr. VII, stabilindu-se în 1955 în Skopje. în sat s-a ocupat cu agricultura și cu creșterea vitelor. Ne-a furnizat mai multe date cu privire la lexicul graiului său și la toponimie. între timp a decedat.
IX.	Ș u k o v A t a n a s (Tani Șucăiă sau lu Șucăiă), născut în 1906, în Lumniță. A terminat șase clase de școală greacă în satul natal. Pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca și macedoneana. Din 1916 până în 1919, din cauza războiului, a fost nevoit să se mute în localitatea Paleokastro, lângă Salonic. S-a întors apoi în sat, unde s-a ocupat cu agricultura. Din 1946 s-a stabilit în R. Macedonia, locuind mai întâi (un an) în Kocani, apoi în Veles, până în 1952, iar de la această dată s-a stabilit în Skopje, unde locuiește și astăzi. Este un informator excepțional, pentru că are o dicție foarte frumoasă și vorbește mai rar. Ne-a comunicat o serie de date cu privire la fonetica, morfologia și lexicul graiului din Lumniță. între timp a decedat.
X.	C o n k o v Petre (Petri lu Conki), născut în 1904, în Lumniță. N-a urmat nici un fel de școală, însă pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca și macedoneana, fără să poată să scrie în aceste limbi. în timpul primului război mondial a stat într-un sat (numele nu și-1 amintește) din împrejurimile orașului lambol, în Bulgaria. După război s-a întors în Lumniță, unde s-a ocupat cu agricultura și cu păstoritul. Din 1946 s-a stabilit în Skopje. Ne-a furnizat o serie de date cu privire la lexicul păstoresc și la toponimie. De asemenea, de la el am înregistrat pe bandă de magnetofon trei povești. între timp a decedat.
32
Meglenoromâna astăzi
XI.	Vasilis Hristu (Vășiî Păiăcliiă, Văși! Kaia sau Vășiî lu Crostoulu), născut în 1898, în Lumniță. A terminat trei clase primare de școală greacă. în timpul primului război mondial a stat la Țămareca, iar în cel de al doilea în Karasuîa (astăzi Polikastron), comună în apropiere de Lumniță. S-a ocupat cu agricultura și păstoritul. Pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca și, ceva mai slab, dialectul macedonean din regiune. întâmplările povestite din viața lui le-am înregistrat pe bandă de magnetofon. De asemenea, ne-a furnizat mai multe date cu privire la fonetica, morfologia și lexicul graiului din Lumniță. La acest subiect, și la alte câteva persoane mai în vârstă, se aude clar sunetul [I ], care în graiul din Lumniță a trecut la [i ], ca în dacoromână. Locuiește împreună cu întreaga familie în Axiupolis (Boimiță). între timp a decedat.
XII.	Eleni Hristu (Lenea lu Păiăcliiă), născută în 1903, în Lumniță. Este soția subiectului nr. XI. A terminat trei clase primare de școală greacă în satul natal. în timpul primului război mondial a stat în Bulgaria. După război s-a întors în Lumniță, unde s-a ocupat cu agricultura și cu treburile casnice. Astăzi locuiește în Axiupolis (Boimiță). Ne-a comunicat o serie de date cu privire la toate compartimentele graiului din Lumniță. între timp a decedat.
XIII. Maria Hristu (Mărica lu Hristu), născută în 1934, în Lumniță. Este fiica subiecților nr. XI și XII. A terminat patru clase primare de școală greacă în satul natal. în afară de meglenoromână mai vorbește greaca. Se ocupă cu agricultura și cu treburile casnice. Este stabilită în Axiupolis. Ne-a comunicat o serie de date cu privire la fonetica graiului din Lumniță și ne-a spus două povești, pe care le-am înregistrat pe bandă de magnetofon.
XIV. K a r n a t o v G o r g i (Gonu lu Cămat), născut în 1896, în Lumniță. A terminat șase clase elementare de școală românească și trei clase de școală greacă. în afară de meglenoromână mai vorbește greaca, turca, macedoneana și, destul de bine, româna. Din 1946 este stabilit împreună cu familia sa în R. Macedonia și locuiește în Skopje. Cât timp a stat în Grecia a lucrat la căile ferate (21 de ani) și, după ce s-a stabilit în R. Macedonia, a mai lucrat încă opt ani tot la căile ferate. Este pensionar de 22 de ani. De la el am înregistrat pe bandă de magnetofon patru povești și mai multe întâmplări care au avut loc în această regiune încă pe timpul turcilor. La acest subiect se aude net pronunțarea sunetului [î], care la subiecții mai tineri se aude ca [i]. Ne-a furnizat, de asemenea, mai multe date cu privire la fonetica, morfologia și lexicul graiului din Lumniță. între timp a decedat.
Introducere	33
XV.	Ș u k o v a Lefteri j a (Lefteriia Șucoulo), născută în 1913, în Lumniță. Este soția subiectului nr. IX. A terminat șase clase elementare de școală greacă. Pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca și macedoneana, în timpul primului război mondial a stat în comuna Barovița, unde odinioară se vorbea meglenoromâna. Din 1946 s-a stabilit în R. Macedonia, la Skopje. De la ea am înregistrat pe bandă de magnetofon trei texte și două cântece.
CUPĂ
XVI.	Arizanis Stavros (Stavri lu Arizan), născut în 1904, în Cupă. Acum locuiește în Axiupolis. N-a urmat nici un fel de școală. Pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca. Vorbește și dialectul macedonean din regiune, însă mai puțin. Se ocupă cu agricultura. Ne-a furnizat o serie de date cu privire la toate compartimentele graiului din Cupă. în pronunțarea acestui subiect am remarcat prezența lui [u] final și după alte grupuri consonantice în afară de muta cum liquida. între timp a decedat.
XVII. Kostas Kitis (C6sta-1 Kiti), născut în 1905, în Cupă. N-a urmat nici un fel de școală, însă pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca și, ceva mai puțin bine, dialectul macedonean din Meglen. în sat s-a ocupat cu agricultura și păstoritul. Este stabilit la Axiupolis. Ne-a furnizat o serie de date cu privire la fonetica și lexicul graiului său. Și la acest informator [u] în poziție finală apare după orice grup consonantic. între timp a decedat.
XVIII. Cambuljov Vasil (Vășiî Cămbuî), născut în 1910, în Cupă. A terminat trei clase primare de școală greacă în satul natal. Din 1949 s-a stabilit în Iugoslavia, locuind mai întâi trei ani în comuna Gakovo (Voivodina), iar după aceea s-a stabilit definitiv în Negotino (Macedonia), unde locuiește și astăzi. în afară de meglenoromână mai vorbește macedoneana și greaca. în sat s-a ocupat cu agricultura și păstoritul. Ne-a spus două povești, pe care le-am înregistrat la magnetofon și ne-a furnizat mai multe date privitoare la lexicul graiului din Cupă. între timp a decedat.
XIX.	Cukneva Bozana (Bujana ăl Pena-1 Budbara), născută în 1913, în Cupă. N-a urmat nici un fel de școală. Pe lângă meglenoromână mai vor
34
Meglenoromâna astăzi
bește macedoneana. Din 1946 s-a stabilit în Gakovo (Voivodina), unde a stat patru ani, iar după aceea s-a stabilit în Skopje, în cartierul Dracevo. Este casnică. Ne-a furnizat vocabularul referitor la prelucrarea lânii, la țesut și la pregătirea brânzei.
XX.	Cu k n e v Vasil (Văși! Cucni), născut în 1912, în Cupă. A terminat trei clase primare de școală greacă în satul natal. Serviciul militar l-a făcut în armata greacă. In sat s-a ocupat cu păstoritul și agricultura. Din 1946, în urma războiului civil din Grecia, s-a stabilit întâi în Voivodina, mai precis în Gakovo, unde a stat 4 ani, iar apoi în R. Macedonia, în orașul Skopje. A lucrat la căile ferate ca magazioner. Acum este pensionar. Vorbește meglenoromâna, greaca, macedoneana și destul de bine sârba. De la el am înregistrat cinci texte pe bandă de magnetofon. între timp a decedat.
XXI.	Papatsafa Dionis (Diuniș lu Stavri lu Papațafa), născut în 1921, în Cupă. A terminat școala comercială de la Salonic în limba română. Vorbește bine româna, macedoneana și greaca. Se servește și de franceză, engleză și italiană. în casa familiei Papatsafa limba de comunicare este meglenoromâna, pe care acest informator pasionat de graiul matern o folosește ori de câte ori are ocazia. Din 1946 s-a stabilit în R. Macedonia, mai întâi în orașul Kocani, iar din 1958 în Skopje. A lucrat ca funcționar la o bancă din acest oraș. Acum este pensionar.
XXII.	Develekov Kosta (C^ăsta lu Givilecu), născut în 1938, în Cupă. A plecat din satul natal din cauza războiului civil din Grecia și, după ce a stat un an în satul Gumicet, la câțiva kilometri de Gevgelija, a plecat din Macedonia și s-a stabilit pentru o perioadă de 25 de ani în Polonia, în orașul Sczeczin. Aici a terminat facultatea de științe economice. în 1973 a revenit în R. Macedonia, stabilindu-se la Skopje, unde a lucrat ca funcționar la o bancă. De vreo 15 ani locuiește și lucrează la Atena. Pe lângă meglenoromână mai vorbește poloneza, greaca, macedoneana, engleza și rusa. De la el am înregistrat trei texte pe bandă de magnetofon.
OȘIN
XXIII.	Agrotov Kosta (C^osta lu Agrotu), născut în 1925, în Oșiri. A terminat șase clase elementare de școală greacă. Pe lângă meglenoromână mai
Introducere
35
cunoaște macedoneana și greaca. în 1948 s-a stabilit în Iugoslavia, în comuna Gakovo, unde a stat trei ani. Din 1951 locuiește în Skopje (cartierul Gorce Petrov). A lucrat ca vânzător într-un magazin alimentar, iar acum este pensionar. Ne-a furnizat mai multe date cu privire la fonetica, morfologia și lexicul graiului său.
XXIV.	Sturis Hristu (Riști lu Șturu), născut în 1903, în Oșin. Din 1926 locuiește la Salonic. A terminat cinci clase elementare de școală românească în satul natal, urmând apoi trei luni școala română din Bitolia. Pe lângă meglenoromână mai vorbește bine greaca și, ceva mai puțin bine, româna. Lucrează ca pictor de icoane, meserie învățată în timpul șederii sale, de două luni, la Sfântul Munte, la niște călugări meglenoromâni. Ne-a comunicat o serie de date privind fonetica și morfologia graiului din Oșin și, în special, lexicul referitor la meseria lui. între timp a decedat.
XXV.	Paloș Anastasios (Tașu Pal'u), născut în 1935, în Oșin. A terminat patru clase primare de școală greacă. Este stabilit la Salonic și lucrează la o fabrică de confecții. A lucrat câțiva ani și în Olanda. Pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca și, ceva mai puțin bine, olandeza și dialectul macedonean din regiunea Meglenului. Ne-a furnizat mai multe date referitoare la lexicul meseriei de croitor și la fonetica graiului din Oșin.
XXVI. Paloș Andonia (DH6nca (Nița) lu Gaga), născută în 1937, în Oșin. Este soția subiectului nr. XXV. A terminat patru clase primare de școală greacă. în sat s-a ocupat cu agricultura și cu treburile casnice. Pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca. Ne-a povestit despre modul în care se cultivă cartofii și porumbul.
XXVII. Patos I a n i (lani lu Tașu lu Pal'u), născut în 1959, în Oșiri. Este fiul informatorilor nr. XV și XVI. A urmat liceul grec de la Salonic. L-am ales ca subiect spre a ne da seama în ce măsură se păstrează meglenoromâna la cei mai tineri. Nu cunoaște bine limba maternă și, în timpul discuției, trece de mai multe ori de la meglenoromână la greacă.
XXVIII. Karnezi Sultana (Stana lu Dreânu), născută în 1920, în Oșin. A terminat patru clase primare de școală greacă în satul natal. în afară de meglenoromână mai vorbește greaca. Locuiește în Oșin și se ocupă cu agricultura și cu treburile casnice. De la ea am înregistrat pe bandă de magnetofon trei texte cu privire la bucătărie.
36
Meglenoromâna astăzi
BIRISLĂV
XXIX. S i s k o v Nikola (Nicola lu Șișca), născut în 1916, în Birislăv. A terminat șase clase elementare de școală greacă. Pe lângă meglenoromână mai cunoaște greaca și macedoneana. în timpul războiului civil din Grecia, în 1947 părăsește satul natal și se stabilește în Gevgelija (R. Macedonia). Se ocupă cu agricultura. De la el am înregistrat pe bandă de magnetofon trei povești. între timp a decedat.
XXX. Murov Hristo (Cristi lu Mura), născut în 1918, în Birislăv. A terminat șase clase elementare de școală greacă. în afară de meglenoromână mai cunoaște greaca și macedoneana. Din 1946 s-a stabilit în R. Macedonia, mai întâi la Kocani, și după aceea în Negotino, unde se află și astăzi. A lucrat 18 ani ca zidar, iar acum este pensionar. De la el am înregistrat două povești pe bandă de magnetofon. De asemenea, ne-a furnizat mai multe date cu privire la fonetica și morfologia graiului din Birislăv. între timp a decedat.
XXXI. Tosis Ștefan os (Stefa lu Toși), născut în 1910, în Birislăv. A terminat trei clase primare de școală greacă. Pe lângă meglenoromână mai cunoaște greaca și, destul de bine, dialectul macedonean din regiunea Meglenului. Din 1964 este stabilit la Salonic, unde lucrează ca bucătar într-un restaurant. Cât a stat în Birislăv s-a ocupat cu agricultura; a avut și o băcănie. De la el am înregistrat trei texte. între timp a decedat.
XXXII. Nikolaos Nikoltsis (Nicolo lu Dima), născut 1924, în Birislăv, unde locuiește și astăzi. A terminat șase clase elementare de școală greacă. Pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca și, ceva mai puțin bine, dialectul macedonean din Meglen. Se ocupă cu agricultura. De la el am înregistrat pe bandă de magnetofon texte în care explică cum se desfășoară munca din sat.
XXXIII. Anastas ios Nikoltsis (Tașu lu Dima), născut în 1908, în Birislăv, unde locuiește și astăzi. Este fratele subiectului nr. XXXII. La școală a mers foarte puțin. Pe lângă graiul matern mai vorbește greaca și, mai puțin bine, dialectul macedonean din regiuunea Meglenului. S-a ocupat cu păstoritul și agricultura. Ne-a furnizat o serie de date cu privire la păstorit și la toponimie, între timp a decedat.
Introducere
37
XXXIV.	Anastasios Poptsis (Tașu Popci), născut în 1925, în Birislăv, unde locuiește și astăzi. A terminat șase clase elementare de școală greacă. Pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca. Se ocupă cu agricultura. De la el am înregistrat două povești pe bandă de magnetofon.
XXXV.	Katerina Votsis (Cătirina lu Voci), născută în 1913, în Birislăv, unde locuiește și astăzi. N-a urmat nici un fel de școală. Vorbește meglenoromâna și greaca. Se ocupă cu agricultura și cu treburile casnice. De la ea am înregistrat pe bandă de magnetofon trei povești și un cântec.
LUNPIN
XXXVI.	Kupova Mitra (Mitra lu kupu), născută în 1903, în Lungiri. A urmat școala română din sat numai 2-3 luni, însă nu cunoaște limba română. Pe lângă graiul matern mai vorbește greaca și macedoneana. Din 1947 este stabilită în R. Macedonia și astăzi locuiește în Negotino. S-a ocupat cu agricultura și cu treburile casnice. Ne-a comunicat o serie de date cu privire la toate compartimentele graiului din Lungiri. De la ea am înregistrat și două povești. între timp a decedat.
XXXVII.	Kupov Kosta (CVosta lu Kupu), născut în 1942, în Lungiri. A terminat facultatea de filologie, secția de limbă și literatură franceză, la Skopje. Lucrează ca profesor de limba franceză la liceul din Negotino, unde este stabilit. Vorbește foarte bine meglenoromâna, macedoneana și, destul de bine, greaca și italiana. Am stat mai mult timp împreună cu acest informator, de la care am putut să notez multe dintre particularitățile graiului din Lungiri. Este fiul subiectului nr. XXXVI.
XXXVIII. Pop-Ikonomov Van gel, născut în 1925, în Lungiri. A terminat șase clase elementare de școală greacă. Pe lângă meglenoromână mai cunoaște greaca și macedoneana. Din 1946 s-a stabilit în R. Macedonia, locuind mai întâi la Vinica, aproape de Kocani, iar apoi s-a stabilit în Veles, unde locuiește și astăzi. în sat s-a ocupat cu agricultura, în Veles a lucrat ca gestionar într-un spital. Acum este pensionar. De la el am înregistrat două povești pe bandă de magnetofon.
38
Meglenoromâna astăzi
XXXIX. T o k o v a P e t r u 1 a (Pitrula lu Dămian Tocăla), născută în 1938, în Lungiri. După școala primară, a terminat școala de ospătari și astăzi lucrează într-un restaurant din Skopje. In 1946 se stabilește în Iugoslavia unde, până în 1950, locuiește în Gakovo (Voivodina); din 1950 până în 1955 la Dubrovo, aproape de Negotino, iar din 1955 s-a stabilit definitiv la Skopje. Deși în casă nu se folosește de meglenoromână (este căsătorită cu un sârb), ea cunoaște foarte bine limba maternă. Ne-a furnizat mai multe date cu privire la fonetica, morfologia și lexicul graiului din Lungiri. De asemenea, de la ea am înregistrat trei texte.
XL.	M an t s i s Ghiorgios (Gorgi lu Manei), născut în 1930, în Lun^in. A terminat școala elementară greacă. Ca mulți alți meglenoromâni, în timpul războiului civil din Grecia a părăsit locul natal și s-a stabilit în R. Macedonia, locuind până în 1952 la Kocani. In același an s-a întors în Grecia și astăzi locuiește în Lun^in. Se ocupă cu agricultura. Pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca și macedoneana. între timp a decedat.
ȚĂRNARECA
XLI.	Bozino v Van gel (Văngel' ău Bujina), născut în 1916, în Țămareca. A terminat cinci clase primare de școală greacă în satul natal. Pe lângă meglenoromână mai cunoaște greaca și macedoneana. Din 1947 s-a stabilit în Skopje, unde a lucrat ca muncitor într-un complex chimico-industrial. în sat s-a ocupat cu agricultura. Acum este pensionar. Este un subiect foarte bun. De la el am înregistrat cinci povești pe bandă de magnetofon. Ne-a furnizat, de asemenea, mai multe date cu privire la lexicul graiului său și la toponimie. între timp a decedat.
XLII. B o z i no v a Marija (Măriia ău Bujina), născută în 1919, în Țămareca. Este soția sbiectului nr. XLI. A terminat trei clase primare de școală greacă. Pe lângă meglenoromână mai cunoaște greaca, macedoneana și rusa. Ca mulți dintre informatorii anchetați, și ea a părăsit satul natal în timpul războiului civil din Grecia. După o scurtă ședere în Albania, în 1949 s-a stabilit în fosta Uniune Sovietică, în orașul Tașkent, unde a stat până în 1957. De la această dată până astăzi locuiește în Skopje, unde s-a căsătorit cu subiectul nr. XLI; a
Introducere
39
lucrat ca vânzătoare într-un magazin universal, iar acum este pensionară. De la ea am înregistrat două povești pe bandă de magnetofon.
XLIII. Kasutovski D ioni s (Diuniș ău Căsuța), născut în 1924, în Țărnareca. A terminat șase clase primare de școală greacă. Vorbește meglenoromâna, greaca și macedoneana. Din 1949 s-a stabilit în R. Macedonia, în orașul Skopje, unde a lucrat la o fabrică de sticlă. Acum este pensionar. In familia lui nu se vorbește meglenoromâna, deoarece nici soția, nici copiii lor nu o cunosc. Ne-a furnizat mai multe date cu privire la fonetica, morfologia și lexicul graiului său. Intre timp a decedat.
XLIV. Kasutas Gheorghios (Gorgi ău Căsuța), născut în 1902, în Țărnareca, unde locuiește și astăzi. Este tatăl subiectului nr. XLIII. A terminat patru clase primare de școală greacă și un an de școală românească în satul natal. Pe lângă meglenoromână mai vorbește greaca și, ceva mai puțin bine, dialectul macedonean din regiunea Meglenului. Este pensionar. între timp a decedat.
XLV. Papandonis M i c o (Mica ău Trăianu), născut în 1936, în Țărnareca, unde locuiește și astăzi. A terminat patru clase primare de școală greacă. Vorbește bine meglenoromâna și greaca. Este paznic de semănături și de păduri în sat. Ne-a comunicat o serie de date cu privire la toponimie. De asemenea, de la el am înregistrat două povești pe bandă de magnetofon.
XLVI. Betov Atanas (Naci ău Beta), născut în 1915, în Țărnareca. A terminat șase clase primare de școală greacă. Din 1949 până în 1976 a locuit la Tașkent, în fosta Uniune Sovietică, unde a lucrat ca zidar. Din 1976 este stabilit la Skopje. Pe lângă meglenoromână vorbește greaca, rusa și macedoneana. De la el am înregistrat unele legende cu privire la înființarea satului Țărnareca și relatări despre viața lui. între timp a decedat.
II. FONETICA DESCRIPTIVA
Capitolul de față este consacrat descrierii sunetelor din meglenoromână, așa cum se prezintă ele astăzi. Vom începe cu prezentarea sistemului vocalic, urmat de cel consonantic. După cum am menționat în capitolul precedent, spre a pune mai bine în evidență faptele fonetice, am ales graiul din Urnă ca grai central al descrierii noastre, cu care sunt comparate particularitățile fonetice din celelalte graiuri meglenoromâne. Pentru a proceda în modul acesta ne-am inspirat din lucrarea lui A. Kovacec, Descrierea istroromânei actuale, București, 1971. Sfaturile autorului acestei lucrări ne-au fost, de asemenea, de un real folos ș-i, cu acest prilej, îi exprimăm profunda noastră gratitudine.
Hotărârea noastră de a alege graiul din Urnă pentru descrierea sistemului fonetic meglenoromân se explică prin faptul că locul acestui grai n-a fost niciodată bine definit în cadrul meglenoromânei. Ori de câte ori s-au întreprins unele comparații, ele s-au făcut, în general, între graiul din Țămareca, puternic influențat de aromână, și celelalte graiuri meglenoromâne. Or, după cum reiese din descrierea noastră, graiul din Urnă, în ceea ce privește evoluția sunetelor, se dovedește, ca și cel din Țămareca, în unele privințe, ceva mai conservator decât celelalte graiuri, caracteristică nesemnalată în lucrările de până acum. Am anchetat un număr cât mai mare de informatori spre a ne da mai bine seama de gradul de unitate al idiomului din zilele noastre. La aceasta am ajuns și prin precizarea numărului de informatori, de fiecare dată când ne-au dat un cuvânt, adică un răspuns. Având în vedere vârsta informatorilor noștri, nu este de mirare că din răspunsurile lor se constată un grad destul de mare de unitate în fiecare dintre graiurile meglenoromâne; este cu totul alta situația când avem de-a face cu informatori tineri și copii. Uneori o inovație, ca de exemplu trecerea lui [!] la [i], este atestată în cadrul aceleiași familii la membrii mai puțin vârstnici, cei mai în vârstă continuând să păstreze vechiul fonetism [I].
42
Meglenoromâna astăzi
în sfârșit, trebuie să menționăm că metoda adoptată de noi în descrierea sunetelor și a pozițiilor în care ele apar este cea aplicată de Marius Sala în Phonetique et phonologie du judeo-espagnol de Bucarest, The Hague-Paris, Mouton, 1971.
Semnul sub formă de paranteze drepte /"^reprezintă transcrierea fonetică.
1.	VOCALA [a ]
1.1.	[a] este o vocală medială, cea mai deschisă din întregul sistem vocalic al meglenoromânei. îi corespunde lui [a] din dacoromână, istroromână și aromână.
Când se află sub accent, se pronunță ceva mai lung decât [a] neaccentuat.
1.2.	Vocala [a] se întâlnește, în general, în silabă accentuată, în toate pozițiile. Ea apare, de asemenea, în silabă neaccentuată, dar numai în poziție finală.
1.2.1.	în silabă accentuată, [a] apare în:
1.2.1.1.	poziție inițială:
[ă]cru “acru” I—VI, [ă]gru “ogor”, “țarină” 1—VI, [ă]7Z?zz “alb” I-VI, [ă]lvă “halva” I-VI, /^/“usturoi” I-VI, [ă]rburi “stejar” I-VI, [ă]rgi“mxtQ\ “arie” I-VI, [ă]stăț, [ă] stăz“ zs&zi” I-VI, [ă]ură “adiere”, “răcoare” I-VI.
1.2.1.2.	poziție medială:
bunit[a]ti “bunătate” I-VI, căld[ă]ii “căldare” I-VI, cănt[ă]ri “a cânta”, “cântare” I-VI, mul'[ă]ri “femeie”,”soție” I-VI, purc[ă]r “porcar” I-VI, s[ă]pă “sapă” I-VI, sănit[ă]ti “sănătate” I-VI, sur[ă]t “mutră” I-VI, văc[ă]r “ văcar” I-VI.
1.2.1.3.	poziție final ă:
bășc[a] “separat” I-VI, budăl[ă] “prost” I-VI, buifă] “vopsea” I-VI, cănt[ă] “cânta” (imperf.) I-VI, căsăb[ă] “oraș“ I-VI, (ăn) crășăd[ă] “vizavi”, “în partea opusă” I-VI, fucăr[ă] “sărac” I-VI, pr[ă] “praf’ I-VI, sirum[ă]
Fonetica descriptivă
43
“sărac” I-VI, vl[ă] “valah”, "aromân”, “meglenoromân” I-VI, vr[ă] “vraf” I-VI.
1.2.2.	în silabă n e a c c e n t u a t ă, [a] apare în:
1.2.2.1.	poziție finală:
cupăn[a] “copaia” I-VI, feăt[a] “fata” I-VI, mdi[a] “adineauri” I-VI, năpt[a], năpcumt[a] “apoi”, “după aceea” I-VI, tocm[a]	este” I-VI,
tricur[a] “trecură”,”au trecut” I-VI, talar[â] “tăiară”, “au tăiat” I-VI, vizur[a] “văzură”, “au văzut” I-VI, tupărv[a] “de acum încolo” I-VI, iirdin[a] “peste tot” I-VI, iuv[a] “nicăieri” I-VI, prim [a] “întâi” I-VI, pîoat[a] “prea plin” I-VI, stif[a] “plin”, “prea plin” I-VI.
1.2.2.2.	Meglenoromâna, ca și istroromâna, cunoaște fenomenul aferezei vocalei [a]m poziție neaccentuată: casă “acasă” (istr. căse, Kovacec, Istr.-hrv. rj., p. 47), cupiriri “a acoperi” (istr. cupen, ibidem, p. 59) flări “a afla”, clo, culo, cFola “acolo” (istr. colo, ibidem, p. 52), mo, cm^o, cm^a “acum” (istr. cmo, cmoce, ibidem, p. 50), seară “aseară”, știtări, știptări “a aștepta” (istr. șteptă, ibidem, p. 191), șteămiri“& așterne” etc. Cuvintele, fie de origine latină (găzint, arat, acolo, ardic, albină, albes), fie de origine turcă {aber, adet, âdzamiiă, air, alat, ambar etc.), pe care le citează Capidan {Megl I, p. 98), susținând ca /^/inițial în silabă neaccentuată s-a menținut, sunt date greșit. De fapt, aici nu avem un [a], ci un [ă]. Deci, închiderea lui [a]\& [ă]^ făcut posibilă menținerea lui în poziție inițială. Totuși, trebuie să precizăm că sunt și cazuri unde afereza nu are loc; astfel, pe lângă davg“adaug” VII-XXIII, XXXVI-XL, avem și ădavg XXIX-XXXV, ăndăvgu I-VI; ăpțălt “psalt” XXXVI, ăcsen “străin”I-XLVI, ăcsinităti “străinătate”. în ultimele două exemple avem chiar proteza lui [ă], fenomen opus aferezei (cf. gr. țevoț, ar. xen).
1.3.	în celelalte graiuri meglenoromâne pozițiile de ocurență ale lui [a] sunt, în general, aceleași ca în graiul din Urnă în ceea ce privește vechiul fond de cuvinte. în ultimii 50-60 de ani, însă, în graiurile meglenoromâne vorbite în Grecia, a pătruns un număr destul de mare de cuvinte noi, necunoscute de vorbitorii meglenoromâni din R. Macedonia (cei care vorbesc graiul din Urnă), din limba greacă sau din alte limbi, dar intrate în idiom prin filieră greacă, care însă nu s-au adaptat în întregime la sistemul vocalic al meglenoromânei. în aceste cuvinte neologice, [a] neaccentuat este ocurent în toate pozițiile, după cum se poate constata din următoarele exemple: [aJnălogu^Ayi^, “conform”
44
Meglenoromâna astăzi
XXVI; [a]put%i“™g^ “pivniță” XXVI; [a]plds “simplu” XXVI; b[a]toză “batoză” XXXI-XXX1V; c[a]tafta “într-adevăr“, “cu adevărat” XXXI; dil[a]di “așadar”, “deci” XI-XIII, XIV-XVII, XXIV-XXVIII, XXXI-XXXV, XL, XLIV-XLV; g[a]rsoni “chelner” XXXI; t[a]ftotita “legitimație”, “buletin de identitate” XI-XIII, XVI-XVII, XXIV-XXVIII, XXXI-XXXV, XL, XLIV-XLV; tilidr[a]și“televiziune”, idem; st[a]htotflfi‘‘sw^^ XXVI.
2.	VOCALA [ă]
2.1.	[ă] este o vocală cu deschidere mijlocie, din seria centrală. îi corespunde lui fă] din aromână și din dacoromână. în silabă accentuată fă] este ceva mai lung decât cel neaccentuat.
2.2.	Vocala [ă] se întâlnește în toate pozițiile: inițială, medială, finală, în silabă accentuată și neaccentuată.
2.2.1.	în silabă a c c e n t u a t ă, [ă] apare în:
2.2.1.1.	poziție inițială:
[a]ntru“în față”, “înainte”; “acum”: antru casă “în fața casei”, antru mini “în fața mea”; junsi antru voi“& sosit înaintea voastră”; antru doi meș “acum două luni” I-VI; fa]ră“i&x" I-VI; [a]ți“^\ ați vini și iăl“^\ a venit și el” I-VI. în această poziție [a] accentuat este destul de slab reprezentat.
2.2.1.2.	poziție medială:
c[a]ni “câine” I-VI; cănt[a]m“ cântăm” I-VI; crfa]ijgu “cârpător” I-VI; fr[a]ntu“ frânt”, “spart” I-Vl; l[a]nă“\zn&” I-VI; m[a]nă“vnwa” I-VI; p[a]ni “pâine” I-VI; r[a]nsi “franjuri” I-VI; r[a]pă “piatră” I-VI; r[a]diri“z râde”, “râs” I-VI; r[a]gă“rugină”, “jeg” I-VI; tupfa]rva“te acum încolo” I-VI.
2.2.1.3.	poziție finală:
căntfa] “cântă”, “ a cântat” I-VI; si culcfa] “se culcă”,”s-a culcat” I-VI; lăgfa] “alergă”, “a alergat” I-VI; dunfa] “adună”, “strânse” I-VI; măijcfa] “mâncă”, “a mâncat” I-VI; tălța] “&îq” , “a tăiat” I-VI. în această poziție, [a] accentuat apare, în general, ca desinență de perosana a IlI-a sg. la perfectul simplu.
Fonetica descriptivă
45
2.2.2.	în silabă neaccentuată, [a] apare în:
2.2.2.1.	poziție inițială:
[ă]ntreg “întreg” I—VI; [ă]lbină “albină” I—VI; [ă]nibâr “hambar” I-VI; [ă]njug^\n}\i^ I-VI; (mi) [ă]ndet “(mă) împrumut” I-VI; [ă]nțileg “înțeleg” I-VI; [ă]nveț“învăț” I-VI; [ă]nglițăt“înghețat” I-VI; [ă]rgăt“argat” I-VI.
2.2.2.2.	poziție medială:
c[ă]lb[ă]lac “gălăgie”, “mulțime” I-VI; m[ă]n[ă]stir “mănăstire” I-VI; p[ă]n[ă]gir “târg”, “bâlci"’ I-VI; p[ă]z[ă] riști “piață”,”bazar” I—VI; c[ă]păc “capac” I-VI; ăijc[ă]lâr “călare”, “pe cal” I-VI; c[ă]lcari “călcâi” I-VI; c[ă]stari“castan” I-VI; c[ă] tuneări‘sztewd\ “țăran” I-VI.
2.2.2.3.	poziție finală:
ălbin[ă] “albină” I-VI; câpr[ă] “capră” I—VI; fearic[ă] “ferigă” I—VI; lupoări[ă] “lupoaică” I-VI; liijgur[ă] “lingură” I-VI; nnînț[ă] “munți” I-VI; manț[a] “ chinuri” I-VI; mănț[ă] “mănânci” I-VI; sparși[ă] “spargi” I—VI; lar^[ă] “largi” I-VI; iun^[ă] (f.) “lungi” I-VI; morc[ă] “morți” I-VI; rupc[ă] “rupți” I-Vl; samț[ă] “sfinți” I—VI; lung[a] (m.)”lungi” I-VI etc.
Cu privire la distribuția lui [ă], în această poziție, remarcăm că în graiul din Umă acest sunet apare după grupurile consonantice [fț] [iț], [pc], [nș], [nț], [n^], [riț], [l'ț], [r^], [rș], [rc], [rg], acolo unde în alte contexte fonetice avem [i], ca de exemplu după grupurile consonantice [1b], [rg], în unele cazuri și după [nF]\ ăl'bi^^riri I-VI; ărgi“wxte”, “arie” I-VI; săniei “sânii” I-VI. Pentru [ă] neaccentuat în poziție finală, ocurent după grupurile consonantice menționate mai sus, mai dăm câteva exemple în afară de cele de sub 2.2.2.3.: căfț[ă] “ (tu) cureți de păduchi” I-VI; căl'ț[ă] “calci” I-VI, ti cul'ț[ă] “te culci” I-VI; mulț[ă] “mulți” I-VI; tunș[ă] “tunși” I-VI; un^[ă] “ungi” I-VI; unș[ă] “unși” I-V; lăriț[ă] “alți” I-VI; supc[ă] “supți” I-VI; copc[ă] “copți” I-VI; ărș[ă] “arși” I-VI; vuiț[ă] “unchi “ (pL). Este vorba, de fapt, de [ă] și [i], alomorfe ale morfemului de plural, care sunt condiționate fonetic.
2.3.	Cu privire la celelalte graiuri se pot remarca următoarele caracteristici:
2.3.1.	în graiul din Țărnareca, [ă] apare în toate pozițiile prezentate mai sus atât în silabă accentuată, cât și în silabă neaccentuată. Cu alte cuvinte, avem o situație identică în cele două graiuri meglenoromâne. Totuși, în graiul din
46
Meglenoromâna astăzi
Țămareca am înregistrat și ărgă pentru ărgi din graiul din Umă, ceea ce înseamnă că [ă] final neaccentuat apare aici și după un grup consonantic din care al doilea element este o palatală.
2.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lun^in, [ă] neaccentuat apare în toate pozițiile, cu excepția celei unde în graiurile din Umă și Țămareca avem [ă] pentru [i] (vezi 2.2.2.3.). în aceste graiuri avem aici, în poziție finală absolută, grupuri consonantice: munț “munți” V1I-XL; monț “chinuri” VII-XL; lorț“largi” VII-XL; ^“rupți” VII-XXVIII, XXXVI-XL; cUopț “copți” VII-XV, XXIII-XL; cHăpț XVI-XXII; sparț “sparți” VII-XXVIII, XXXVI-XL, sparc XXIX-XXXV, fronț “frânți”, “sparți” VII-XXVIIII; XXXVI-XL, fronc XXIX-XXXV etc.
2.3.3.	Tot în aceste graiuri avem o situație diferită de aceea din graiurile din Umă și Țămareca, atunci când este vorba de [ă] accentuat. Vocala [ă], când se află sub accent, în graiurile menționate mai sus se pronunță ca [o] (deschis): comp ”câmp” VII-XV, XVIII-XL; con “când” VII-XL; cot “cât” VII-XL; contic “cântec” VII-XL; căntom “cântăm” VII-XL; lonă “lână” VII-XL; corni “câine” VII-XXII, XXIX-XL, eoni XXIII-XXVIII; moini “mâine” VII-XXII, XXIX-XL, mani XXIII-XXVIII; ploijg “plâng” VII-XL; poini “pâine” VII-XXII, XXIX-XL, poni XXIII-XXVIII; somț “sfinți” VII-XL; sonji “sânge” VII-XL; țon “țin” VII-XL; țop “țip” VII-XL etc. Realizarea lui [ă] ca [o] nu este consecventă în toate graiurile meglenoromâne. Astfel, în graiurile din Cupă, Oșin și Birislăv avem grăb “spate” XVI-XXXV pentru gorb din graiurile din Lumniță și Lungiri, râpă “piatră” pentru ropă, grablă “bute” pentru groblă, tarla pentru torlădin ultimele două graiuri. Este totuși vorba de un număr foarte limitat de exemple în care [ă] accentuat nu se realizează ca [o].
2.3.4.	Realizarea lui [ă] ca [a] la inițială de cuvânt, în prefixele [ăm] și [ăn] și ca suport fonetic la inițiala pronumelor neaccentuate (cf. Capidan, Megl. /, p. 98-99, 8; Caragiu-Marioțeanu, Compendiu, p. 269) nu este generală. Am înregistrat această variantă a lui [ă], care se pare că este condiționată morfologic în prefixele -ăm și -ăn, numai în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lun^in, cu deosebirea că în cel din Lumniță se aude ceva mai deschis. Trebuie să precizăm că această variantă este inexistentă în graiul din Umă, iar în cel din Țămareca se întâlnește numai la articolul posesiv au (Văn-gel au Bujina) XLI-XLV, dobândit prin vocalizarea lui [b]: ăb>au. Dăm și
Fonetica descriptivă
47
câteva exemple pentru celelalte graiuri: ampirăt “împărat”, ampărțos “împart”, anțilieg“înțeleg” VII-XV, antrieg“întreg” VII-XV, 5/7w^“învăț“ VII-XV, an-vir^o“\mQX7A\ “a înverzit”, dar și ămbănez^c baie cuiva”, ămbitârF^ îmbăta”, “îmbătare”, ămbitrănit “îmbătrânit”, ămplities “împletesc”, ăijcalță-ti! “în-calță-te!”. Lista cuvintelor în care [ă] nu cunoaște varianta [a] fiind prea lungă, ne limităm la exemplele citate mai sus. La vorbitorii meglenoromâni mai tineri vorbind graiul din Lumniță se aude și mai rar acest [a], iar la unii chiar n-am putut să-1 înregistrez deloc ca, de exemplu, la fiul subiecților VII și VIII (în vârstă de 30 de ani; nu figurează printre persoanele anchetate pentru această lucrare).
Din punct de vedere fonetic, această variantă a lui [ă] are un grad de deschidere mai mare decât acela al lui [ă], dar mai mic decât acela al lui [a]\ cu timpul se va identifica probabil cu [ă]. Sunetul [a] nu l-am înregistrat nici la inițiala pronumelor neaccentuate.
3.	VOCALA [e]
3.1.	[e] este o vocală anterioară, cu deschidere mijlocie.
3.2.	[e] apare, în general, în silabă accentuată. In silabă neaccentuată [e] trece la [i],
3.2.1.	In silabă acc en tu a ta, [e] apare în:
3.2.1.1.	poziție inițială:
[e]lim “numai” I-VI; [e]ndic “șanț” I-VI; [e]psibir “totuna” I-VI; [e]lă “brad” I-VI; [e]cstra “extra”; [e]j “arici” I-VI. în această poziție [e] se întâlnește destul de rar și numai în elemente lexicale străine. în cuvintele din vechiul fond [e] accentuat în această poziție se iodizează: io “eu” I-VI; iăl“e\” I-VI; ieș “ești” I-VI; >/“ei” I-VI.
3.2.1.2.	poziție medială:
ănv[e]scu “îmbrac” I-VI; cr[e]5W “cresc” I-VI; dir[e]ptu“dTVpt, “direct” I-VI; h’[e]r “fier” I-VI; K[e]ptu “piept” I-VI; miriK[e]p “cerneală” I-VI; silim[e]t “salvare”, “leac”, “ieșire” I-VI; ț[e]rbu “cerb” I-VI; r[e]lă “șină” I-VI; țir[e]cl'u “cerculeț de lemn de la gâtul caprelor și al oilor de care este atârnat clopoțelul”, “cerc la butoi” I-VI; v[e]cl'u “vechi” I-VI.
48
Meglenoromâna astăzi
3.2.1.3.	poziție finală:
căvin[e] “cafenea” I-VI; găil[e] “grijă”, “necaz” I-VI; ăirist[e] “cherestea” I-VI; kuft[e] “chiftea” I-VI; an Kustrum[e] “oblic”, “de-a curmezișul” I-VI; cicmig[e] “sertar” I-VI; năfil[e] “degeaba”, “în zadar” I-VI; sift[e] “saftea” I-VI. După cum se remarcă, toate aceste cuvinte sunt de origine turcă.
3.2.2.	în silabă neaccentuată, [e] se pronunță ca [i].
Această închidere a lui [e] la [i] are loc în toate pozițiile. Exemplele date sub 4.2.2.3. sunt, în general, un [i] < [e].
3.3.	în graiul din Țămareca, [e] din silabă accentuată apare în toate pozițiile descrise pentru graiul din Umă. în silabă neaccentuată, pe [e] l-am înregistrat în acest grai la infinitivele substantivate: spăreăr[e] “speriere”, “sperietură” XLI-XLVI; tălâr[e] “tăiere” XLI-XLVI; durneăr[e] “dormire” XLI-XLVI, spr[e] văroasă căli “drum scurt”, “drum care scurtează o distanță”, “scurtătură” XLI-XLVI. în rest, vocala [e], în acest grai, când se află în silabă neaccentuată, se închide la [i], ca în graiul din Umă.
3.4.	în graiurile din Lumniță și Cupă [e], în silabă accentuată, apare ca [ie], unde al doilea element este un [e], vocală centrală cu nuanță anterioară, între [ă] și [e]\ tr[ie]c “trec” VII-XXII; m[ie] tură “mătură” VII-XXII; trini[ie]t “trimit” VII-XXII; birb[ie]ț “berbeci” VII-XXII; gl'[ie]m “ghem” VII-XXII; l[ie]mn “lemn” VII-XXII; ț[ie]r “cer”, “vreau” VII-XXII; d[ie]s “des” VII-XXII etc. (cf. Capidan, Megl. /, p. 111, la care [e] accentuat din graiul din Lumniță este perceput ca [iă]).
Diftongarea lui /^accentuat, proprie acestor două graiuri meglenoromâne, se întâlnește și în alte dialecte ale limbii române (cf. Flora, Rum. banat, gov., p. 127: “e în graiurile bănățene apare în mod regulat ca ie“ ^e u banatskim govorima pojavljuje se redovno kao ;b”); A. Kovacec, Descr. istr, p. 34: “vocalele [e, e, o, â], când se află sub accent, se realizează adesea ca diftongi [ie, ee, ee, ^6, Vă] ”).
3.5.	în graiul din Lungiri, la informatorii XXXVII, XXXIX, care sunt mai tineri decât ceilalți, și în general la cei mai puțin vârstnici, am înregistrat un [e] (deschis) care apare în locul diftongului [eă]\ f[e]tă “fată" XXXVII, XXXIX, găl[e]tă “găleată”, m[e]ră “măr”, s[e]ră “seară”, v[e]ră “vară”, put[e]ri “a putea”, “putere”, vid[e]re “a vedea”, “vedere” etc.
Fonetica descriptivă
49
3.6.	[e] neaccentuat în toate graiurile meglenoromâne trece la [i], ca și în cel din Umă, cu excepția unor cuvinte neologice intrate recent aici din limba greacă: [e]fcoliiă“ușurință” XXVI, trăp[e]zumăndilu“fa\ă de masă” etc.
4.	VOCALA [i]
4.1.	[i] este cea mai închisă vocală din seria anterioară, [i] accentuat se pronunță ceva mai lung decât în mod obișnuit.
4.2.	atât în silabă accentuată, cât și în silabă neaccentuată.
4.2.1.	în silabă accentuată, [i] apare în:
4.2.1.1.	poziție inițială:
[i]li “sau” I-VI; [i]ncă “încă”; “pâlnie” I-VI; [i]mnu “merg” I-VI; [i]ntru “intru” I-VI; [ijscră “scânteie” I-VI; [i]tru “șiret” I-VI; [i]nși “irtși” I-VI; [i]la “fiică” I-VI; [i]l'“fm I-VI; /77r“fir” I-VI.
4.2.1.2.	poziție medială:
bp]ni “ bine” I-VI; g[i] ptu “cereale”,“vipt” I-VI; l[i]r)gură “ lingură” I-VI; l[i]nti “linte” I-VI; m[i]nti “minte” I-VI; mir[i]ndi “prânz”, “miazăzi” I-VI; pim[i]ntu “pământ” I-VI; pr[i]că “zestre” I—VI; pr[i]sti “peste” I-VI; v[i]năt “vânăt” I-VI; v[i]nă “vână” I-VI; v[i]ntu “vânt” I-VI; vin[i]ri “a veni”, “venire” I-VI; v[i]iiă“vie” I—VI; v/Ț7/a“vită” I-VI; v[i]ță“viță” I-VI.
4.2.1.3.	poziție finală:
durmfi]“dormi”, “a dormit” I-VI; fuzfi]“fugi”, “a fugit” I-VI; iș[i]“ieși”, “a ieșit” I-VI; lcind[i] “tocmai”, “chiar” I—VI; isticl[i] “intenționat”, “dinadins” I-VI; mur[i] “muri”, “a murit” I-VI; pir[i] “pieri”, “a pierit” I-VI; z[i] “zi” (imperativ de la a zice) I-VI.
4.2.2.	în silabă neaccentuată, [i] apare în:
4.2.2.1.	poziție inițială:
[i]ftibăr “respect” I-VI; [i]mnări “a merge”, “mers” I-VI; [i]mană “avere”, “vite” I-VI; [i]năt“încăpățânare” I-VI; [i]nsăn “lume”,“popor”,“mulțime”I-VI; [i]rbiță “potâmiche” I-VI; [i]șiri “ieșire”I-VI; [i]zmeăni “izmene”,“chiloți” I- VI.
50
Meglenoromâna astăzi
4.2.2.2.	poziție m e d i al ă:
b[i]trăn “bătrân” 1-VI; g[i]rdân “colier” I-VI; g[i]rm[i]n6s “viermănos” I-VI; seăț[i]ră “seceră” I—VI; s[i]rbiri“& lucra”, “lucra", “a munci”, “muncire” I-VI; s[i]rb[i]cds “muncitor”, “vrednic” I-VI; s[i]ț[i]răt “secerat” I-VI; t[i]mpuriu “timpuriu” I-VI; ț[i]tăti'“cetate” I-VI; zm[i]ri“ginere” I—VI.
4.2.2.3.	poziție finală:
ărg[i]“me\ “curte” 1-VI;	I-VI; căr[i]“c3xe” I-VI; cărt[i]“carte”
I-VI; frât[i]‘‘fc?^ I-VI;	I-VI; lepur[i]‘\Qy\Me” I-VI; imilar[i]
“muiere”, “femeie”, “soție” I-VI; părt[i] “parte” 1-VI; răț[i] “rece” I-VI; ^$/7/”șase” I-VI; tățir[i] “a tace” 1-VI; țireăr[i] “a cere”, “a vrea”, “a iubi” 1-VI; urdinăr[i] “a rândui”, “a așeza la rând, în șir”, “a alinia”, “a pune în ordine”; “a boci”, “a plânge pe cineva la mormânt” I-VI; uziri[i]‘‘ugQXQ” I—VI.
4.3.	Cu privire la distribuția lui /T/în silabă neaccentuată, în graiul din Urnă putem remarca următoarele: această vocală în poziție finală este ocurentă nu numai după grupul consonantic imita cum liquida, ci după orice alt grup consonantic în afară de cele tratate în 2.2.2.3 (după care /T/scurt se realizează ca [ă]). In exemplele care urmează, [i] are valoare de vocală plenisonă: corb[i] “corbi” I-VI; orb^J^Qr^ I-VI; “inși” I-VI; cășt[i]“căști” 1-VI; pășt[i] “paști” 1-VI; creșt[i]“crești” 1-VI; tiăncreșt[i]“te încălzești la foc” I-VI; ăl'b[i] “albi” I-VI; /?i//W“întâlnești” I-VI.
4.4.	în graiul din Țămareca vocala [i]apare în aceleași poziții ca și în graiul din Urnă.
4.5.	Și în graiurile meglenoromâne din Lumniță, Oșiri, Cupă, Birislăv și Lun^in, vocala [i] apare în toate pozițiile prezentate mai sus atât în silabă accentuată, cât și în silabă neaccentuată, cu următoarele precizări: în toate aceste graiuri /7/ în poziție inițială, urmat de o nazală, se aude ca [a] ușor nazalizat din cauza poziției acestei vocale. Astfel, cuvintelor imnări, intrări, iijcă, din graiul din Urnă, în aceste graiuri le corespund formele [a]mnări “a merge”, “mers” VII-XL; [a]ntrări “a intra”, “intrare” VII-XL; [a]ijcă “încă” VII-XL.
4.6.	La fel, [i]accentuat din cuvintele cumș[i]iă “vecin” I-VI; j^/Ț7“ieși”, “a ieșit” 1-VI, iș[i]t“ieșit” I-VI; gărș[i]t“greșit”; “uitat” I-VI; sfarș[i]t“sfârșit”
Fonetica descriptivă
51
I-VI; ruș[i]ni ‘hișine” I-VI; [i]nși “inși” I-VI din graiul din Umă (ca și în cel din Țămareca), în graiurile din Lumniță, Oșin, Cupă, Birislăv și Lungiri se pronunță ca [o] (deschis): cumș[o]iă VII-XL; iș[o] VII-XL; iș[o]t VII-XL; gărș[o]t VII-XL; sfarș[o]t VII-XL; ruș[o]ni VII-XL; [o]nș VII-XL.
4.7.	In aceste graiuri /7/nu este ocurent, în poziție finală, decât după grupul consonantic muta cum liquida. Cu alte cuvinte, această vocală nu apare după grupurile consonantice [rb] [șt] [1b], [ib] [nș] unde în graiurile din Umă și Țămareca avem un /T/plenison (vezi 4.3.) și nici nu apare ca [ă] variantă a lui /7/scurt, după grupurile consonantice prezentate sub 2.2.2.3.
5.	VOCALA [o]
5.1.	/b/este o vocală din seria posterioară, cu deschidere mijlocie.
5.2.	Vocala [o] în graiul din Umă apare numai în silabă accentuată. In silabă neaccentuată /b/se închide la [u]
5.2.1.	în silabă accentuată, /b/apare în:
5.2.1.1.	poziție inițială:
[6]cl'u “ochi” I-VI; [6]dma “imediat” I-VI; [6]drină “vie, înaltă sub formă de pergolă” I-VI; [6]ftică “tuberculoză” I-Vl; [6]gă “hogea” I-VI; [o]m “om” I-VI; [6]pcu “invers”, “anapoda” I-VI; [6]ptu “opt” I-VI; [6]rbu “orb” I-VI; [6]h]u“qvz” I-VI; [o]s“os” I-VI.
5.2.1.2.	poziție medială:
gălăg[6]gir “dihor” I-VI; g[6]rniț“^r sălbatic” I-VI; l[6]stu “bară groasă de metal” I-Vl; m[6]rtu “mort” I-VI; n[6]ră “noră” I-VI; pucr[6]v “velință groasă făcută din lână” I-VI; pup[6]n “pepene galben” I-VI; pr[6]n “puroi” I-VI; s[6]ră“sctâ” I-VI; tră[6]n “ferăstrău” I-VI.
5.2.1.3.	poziție finală:
bir[6]“birou” I-VI; cl[6]“acolo” I-VI; m[6]“acum” I-VI; riș[6]“reșou” I-VL în această poziție Țo/se întâlnește destul de rar.
5.3.	în graiul din Țămareca, vocala /b/mai apare și în silabă neaccentuată în poziție finală, dar numai în cuvinte de origine macedoneană: ăc[o] “bine”;
52
Meglenoromâna astăzi
“dacă”; “deși” XLI; lesn[o]“lesne”, “ușor” XLI; vredn[o]“vrednic”, “capabil” XLI;	XLI; bdln[o]“bolnav” XLI.
5.4.	Atât în graiul din Țărnareca, cât și în celelalte graiuri meglenoromâne vorbite în Grecia, vocala [o], în silabă neaccentuată, poate să apară și în alte poziții, în cuvinte neologice provenite din limba greacă: pinel[o] “pensulă” XXIV, stact[o]tiHi “scrumieră” XXVI; anăl[o]gu “după (cum e)”, “în funcție de” XXVI, șil[o]go “asociație” XXVI.
5.5.	în graiurile meglenoromâne din Lumniță, Oșiri, Birislăv și Lungiri, [o] în silabă accentuată se pronunță ca [Vo] iar în graiul din Cupă ca [Va] Iată acum și exemple: [V6]m “om” VII-XV, XXIII-XL, [Va]m XVI-XXII; [Vo]cl'u “ochi” VII-XV, XXIII-XL, [V]]cl'u XVI-XXII; [V6]pt “opt” VII-XV, XXIII-XL, [Va]pt XVI-XXII; [V6]rb, [V6]rp “orb” VI1-X, XXIII-XL; [Va]rb, [Va]rp “orb” XVI-XXII, [V6]r], [V6]rț^oxz VII-XV, XXIII-XL; [Vă]r], [Va]rțXN\-XXII; l[V6]c “loc” VII-XV, XXIII-XL, l[Va]c XVI-XXII; f[V6]c “foc” VII-XV, XXIII-XL, f[Va]cXN\-XX\\-, p[V6]rc “porc”, p[Va]rc XVI-XXII; fic[V6]r “copil”, “fecior” VII-XV, XXIII-XL; fic[Va]r XVI-XXII; “copt” VII-XV, XXIII-XL, c[Va]pt XVI-XXII; m[V6]rt “mort” VII-XV, XXIII-XL, m[Va]rt XVI-XXII; p[V6]rt “port” VII-XV, XXIII-XL, p[Va]rt XVI-XXII; 5[Vo]rț “sorț“ VII-XV, XXIII-XL, s[Va]rț XVI-XXII; t[V6]rc “torc” VII-XV, XXIII-XL, t[Va]rc XVI-XXII; t[V6]t “tot” VII-XV, XXIII-XL, t[Va]t XVI-XXII, cm^oj^amm VII-XV, XXIII-XL, cm[Vă]XVI-XXII. Diftongarea lui /o/accentuat este prezentă și în graiurile bănățene (cf. Flora, Rum. banat, gov., p. 128) și în istroromână (cf. Kovacec, Descr. istr., p. 34).
5.6.	[o] accentuat nu apare alterat în aceste graiuri meglenoromâne în neologismele recent intrate din limba greacă, ca: furtig[6]“autocamion”, pagu-//o/“înghețată”, micr[6]“m\c”.
5.7.	în graiul din Lungiri, la informatorii XXXVII, XXXIX, ca și la vorbitorii tineri ai acestui grai, am înregistrat un /bj(deschis) care apare în locul diftongului [oă] b[o]ri “vânt nordic” XXXVII, XXXIX; c[o]ptă “coaptă”; m[o]ră “moară”, n[o]pti “noapte”, s[o]ri “soare”, sărbăt[o]ri “sărbătoare” etc. Este un fenomen paralel cu cel semnalat sub 3.5.
Fonetica descriptivă
53
6.	VOCALA [u]
6.1.	[u] este vocala cea mai închisă din seria posterioară. Sub accent se pronunță ceva mai lung decât în mod obișnuit.
6.2.	[u] apare în graiul meglenoromân din Urnă atât în silabă accentuată, cât și în silabă neaccentuată, în toate pozițiile.
6.2.1.	In silabă accentua tă,[u]wpaxe, în:
6.2.1.1.	poziție inițială:
[u]mbră“umbră” I-VI; [u]rjgla “unghie” I-VI;	“tencuiesc” I-VI;
[u]ntu “unt” I-VI; [ujrdă I-VI; [u]rdini“x^ I-VI; [u]rlu “urlu” I-VI; [u]rmă “urmă” I-VI; [u]scu “usuc” I-VI; [u]uă “strugure” I-VI; [u]ziri “ugere” I-VI etc.
6.2.1.2.	poziție medială:
ăncl'inic[u]ni “închinăciune”, “salutare” I-VI; cumnicăt[u]ră “cuminecătură”, “împărtășanie” I-VI; l[u]nă “lună” I-VI; p[u]păză “pupăză” I-VI; trigăt[u]ră \ “epidemie” I-VI; t[u]cu “mereu” I-VI; t[u]nțea “atunci” 1-VI; unt[u]ră “untura de la porc care se înlătură în timpul jupuirii acestuia ca un strat topit de grăsime, între piele și came” I-VI; vit[u]l'‘\z\xjL\” I-VI; zăcățăt[u]ră“Q\Âcz\” I-VI etc.
6.2.1.3.	poziție finală:
d[u). “adu!” I-VI;	I-VI; căz[u]^c^7Ai\ “a căzut” I-VI; put[u]“putu”,
“a putut” I-VI; tric[u] “trecu”, “a trecut” I-VI; țăn[u] “ținu”, “a ținut” I-VI; viz[u] “văzu”, “a văzut” I-VI. în această poziție, după cum se poate constata, [u]accentuat apare la persoana a IlI-a sg. de la perfectul simplu la verbele de la conjugarea a Il-a și a IlI-a.
6.2.2.	în silabă neaccentuată, /h/apare în:
6.2.2.1.	poziție inițială:
[ujbides^cmrt” I-VI; [u]gl'ides “cultiv”, “aranjez” I-VI; [u]glidălă “oglindă” I-VI; [u]ndises“s^” 1-VI; [u]r^ari‘^ urzi”, “urzire” I-VI; [ujn^ică^mc^ I-VI; [u]reăcla“vxtc^ I-VI; [ujrlâri'^ urla “, “urlet” I-VI; [u]nnăn “pădure” I-VI etc.
6.2.2.2.	poziție medială:
54
Meglenoromâna astăzi
l[u]n^imi “lungime” I-VI; c[u]coănă “cucoană” I-VI; c[u]lcări “a culca”, “culcare” I-VI; c[u]mnăt “cumnat” I-VI; c[u]mnâtă “cumnată” I-VI; c[u]vet “putere”, “forță”, “rezistență” I-VI; l[u]poănă “lupoaică” I-VI; p[u]pon “pepene galben” I-VI; liijg[u]ră “lingură” I-VI; Ii[u]t “animale sălbatice”, cu referire în special la lupi, I-VI etc.
6.2.2.3.	poziție finală:
âlb[u] I-VI; âgr[u] “ogor”, “țarină” I-VI; căfc[u] “ce fel de” I-Vl; călc[u]“ca\c” I-VI; cuib[u]‘‘c\^ I-VI; lănt[u]“e\^ I-VI; larg[u]‘‘\axg' I-VI; lung[u] “lung” I-VI; mort[u] “mort” I-VI; nălt[u] “înalt” I-VI; pimint[u] “pământ” I-VI; port[u]“po^ I-VI; rățimmt[u]“xw	“frig” I-VI; rizint[u]
“argint” I-VI; spărt[u]“spart” I-VI; string[u]“strâng” I-VI; strimt[u]“strâmt” I-VI; tuns[u] “tuns” I-VI; vind[u] “vând” I-VI. Menționăm că, în graiul din Umă, /hjfmal apare nu numai după grupurile consonantice muta cum liquida, ci și după orice grup consonantic.
6.3.	în graiul din Țămareca, [u]apare în aceleași poziții ca și în graiul din Umă.
6.4.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri, vocala [u] apare în toate pozițiile descrise mai sus, cu excepția celei finale pentru [u] neaccentuat: alb și alp “alb” VII-XV, XVI11-XL; mult “mult” VII-XV, XVIII-XL, strimt “strâmt” VII-XV, XVIII-XL; cuib “cuib” VII-XL; casc “casc” VII-XV, XVIII-XL; ploijg^ plqijc“^g VII-XV, XVIII-XL; pasc “pasc” VII-XV, XVIII-XL; mi tund^x mi tunt“ma tund” VII-XV, XVIII-XL etc. La subiecții XVI și XVII, însă, vorbind graiul din Cupă, [uj final neaccentuat apare și după alte grupuri consonantice. Iată cuvintele în care am putut să înregistrez vocala [u] în această poziție: lqrg[u] “larg”, strimt[u] “strâmt”, lui]g[u] “lung”, nuib[u] “întâlnesc”, cuib[u] “cuib”, mult[u] “mult”, păsc[u] “pasc”, froijg[u] “sparg”, “frâng”, ploijg[u] “plâng”, mi tund[u] “mă tund”, cont[u]“c&x\\” XIX, yapt[u]“o^C XXII.
6.5.	Tot în graiul din Cupă am putut înregistra în unele cuvinte pronunțarea lui [u] neaccentuat ca [ă]: c[ă]cot “cocoș“ XXII, c[ă]nuscut “cunoscut” XVI, m[ă]c6s “mucos” XXII, p[ă]neăm “puneam” XX, s[ă]pțori “subțire” XX, s[ă]-ror “surori” XIX.
6.6.	în graiul din Lungiri, vocala [u]am înregistrat-o într-un singur cuvânt pronunțându-se ca [o]: si d[o]nă“sa, adune”, “să strângă” XXXVII.
Fonetica descriptivă
55
7.	SEMIVOCALELE
7.1.	Din punct de vedere fiziologic, semivocalele se apropie de vocale, la trecerea aerului cavitatea bucală fiind relativ deschisă, dar în același timp această trecere a aerului este și oarecum împiedicată între limbă și cerul palatului, de unde și definirea lor de către unii lingviști ca semiconsoane.
7.2.	Problema semivocalelor nu pare a fi ușor de rezolvat; în jurul ei s-au emis mai multe păreri, atât din punctul de vedere al definirii, cât și al identificării lor. Cu privire la meglenoromână, am stabilit următorul inventar de semivocale: [e], [i] [oj [uj a căror distribuție în diversele graiuri ale acestui idiom o dăm în următorul tabel:
Grai	Semivocale				
Umă	e		0	u	beâri, veără, seară, soări, boari, moară, uauă, iiăiă
Țărnareca	e		0	u	seară, feătă, npăpti, moără, uuă
“Lumniță	e	i	0	u	meără, boari, pier, ^ds, p^orc, m^ort, s^orț
Cupă	e	i	0	u	meăsă, mier, coasă, tVarc, p^arc, m^art
Oșiri	e		0	u	videări, sărbătoări, m^dș, p^orc, m^ort
Birislăv	e		0	u	puteai, feătă, noastră, pudre, pudrt, mudrt
Lungiri	(e)		(o)	u	seară (seră), moără (moră), p^orc, pVort
7.3.	în legătură cu semivocalele din meglenoromână facem și următoarea precizare: semivocala [i]o tratăm ca atare numai în cazurile unde împreună cu [e]constituie diftong, în graiurile din Lumniță și Cupă, acolo unde în celelalte graiuri avem un /^accentuat. în rest, atât din punct de vedere fonetic, cât și din punct de vedere fonologie, iotul, pe care îl notăm cu același semn [i] va fi tratat ca fonem consonantic aparte, și aici suntem de acord cu R. Flora când afirmă cu privire la graiurile bănățene că “iotul este fonem independent” {Clas, sonant., p. 243). La fel și A. Kovacec {Descr. istr., p. 35), care trece iotul printre consoane. Hotărârea noastră de a clasa iotul printre consoane în meglenoromână se sprijină pe faptul că acest rol al său este evident în anumite contexte fonetice, cum este, de exemplu, rolul lui în grupul consonantic [ib], care condiționează
56
Meglenoromâna astăzi
ocurența lui [u] final în graiurile din Umă și Țărnareca. Cu alte cuvinte, în aceste două graiuri meglenoromâne [u]wl este ocurent în poziție finală după consoană simplă și nici nu sunt ocurente grupuri consonantice finale, de unde putem să concludem că țj] în cuibu și nuibu nu formează diftong cu vocala precedentă ci, în calitate de consoană, constituie împreună cu [b] grupul consonantic [ib]
8.	DIFTONGII
Din combinația semivocalelor [e] [i], [o], [u]m alte vocale rezultă diftongi, dintre care [ea], [ie] [oa, [ua] [uă] [yo]swA ascendenți, și ([eu]), [eu] [iu] [au] [ău], [ou] [ou] [uu] sunt descendenți. Printre diftongii descendenți se numără și diftongul [eu], care apare la vorbitorii tineri, uneori și la cei care astăzi ating vârsta de 50 de ani, ai graiului din Lungiri, ca și la informatorii noștri de sub punctele XXXVII, XXXIX; acest diftong este de fapt triftongul [eâu]> [eu] care este pronunțat aproape cu regularitate de către persoanele mai în vârstă. Iată și câteva exemple:
8.1.	Diftongii ascendenți
f[eă]tă “fată” I-XXXVI, XXXVIII, XL-XLVI; m[eâ]ră “măr”, ibid:, s[eă]ră “seară”, ibid:, v[eă]ră “vară”, ibid:, vid[eă]ri “a vedea”, “vedere”, ibid:, l[eă] “ia”, ibid:, p[ie]r “păr” VII-XXII, m[ie]r “măr” VII-XXII; v[ie]r “văr” VII-XXII; b[oa]ri “vânt nordic” I-XXXVI, XXXVIII, XL-XLVI; m[pă]ră “moară”, ibid:, s[oă]ri “soare” ibid:, [uă]si“ozse" I-XLVI; [uaJii^ăiă" I-XLVI; u[uă]“struguri” I-XLVI, măr]eâ[uă] “mărgea” I-XLVI; p[uă]rc “porc” XVI-XXII; t[uă]rc “torc” XVI-XXII; [uo]s “os” VII-XV, XXIII-XL; [uo]m “om” ibid:, ptuojrt^orf', ibid:, s[uo]rț“sort)” VII-XV.
8.2.	Diftongii descendenți
b[eu]^em XXXVII, XXXIX; l[eu]“iau”, ibid:,	I-XLVI; s[eu]
“seu” I-XLVI; zm[eu] “dragon” I-XLVI; g[iu] “viu” I-XLVI; timpur[iu]
Fonetica descriptivă
57
“timpuriu” \-N\\ cănt[ău]“cântau” I-XLVI; dun[ău]	“strângeau” I-
XLVI; vr[ău]“N^r I-VI, XLI-XLVI; Pristirfau], toponim în Umă, desemnând, la origine, “peste râu” (este vorba de pământurile oamenilor din acest sat care se aflau peste râu) I-VI; r[ău] “rău” I-Vl, r[ou] “rău” VII-XL; cătăifou] “tare”,”repede” VII-XL; b[ou]“\wT I-XLVI; n[ou] “nou” I-XLVI; pird[uu] “puf’ I-XLVI; c[uu]“c,o}\ de pâine” I-XLVI; ^^^^“astmă” I-XL.
După cum am văzut mai sus, graiul din Lungiri, în special la vorbitorii cei mai tineri, reduce diftongii [ea]ș\ [oa]\& [e]ș\ [oj; pentru exemple cf. 3.5. și 5.7. Fenomenul, se pare, este pe cale de a se extinde și la alte graiuri, mai ales la cele din Lumniță, Oșiri, Cupă și Birislăv, unde, vorbind cu tineri, diftongii menționați i-am perceput uneori ca /e/și [o].
Prezentăm mai jos tabelul diftongilor, din care se va vedea mai clar distribuția lor în diversele graiuri meglenoromâne:
Grai	Diftongi													
	Ascendenți						Descedenți							
Umă		ea	oa	ua	uă		iu	eu		au	ău		ou	uu
Țămareca		ea	oa	ua	uă									
Lumniță	ie	ea	oa	ua	uă	uo	iu	eu		au	ău	ou	ou	uu
Cupă	ie	ea	oa	ua	uă									
Oșiri		ea	oa	ua	uă	uo								
Birislăv		ea	oa	U3	uă	uo								
Lungiri		(ea)	(oa)	U3	uă	UO	iu	eu	(eu)	au	ău	ou	ou	uu
9. TRIFTONGII
9.1.	Combinația dintre semivocalele /e/și [u](prima la început, și a doua la sfârșit dintr-un grup vocalic), pe de o parte, și vocala [a]^ element central, pe de altă parte, dă naștere la triftongul [eău]: plângeau] “plângeau” I-XXXVI, XXXVIII, XL-XLVI;ibid.\ stă^eău]^^^^ ibid.\ ungeau] “ungeau”, ibid.\ vid[eău]“veâeau\ ibid. etc.
9.2.	La informatorii XXXVII, XXXIX, triftongul [eău]\-nm înregistrat ca diftong [eu] Reducerea acestui triftong la diftong este un proces în desfășurare și câștigă teren nu numai în graiul din Lungiri, de unde sunt informatorii menționați mai sus (deocamdată mai mult la tinerii vorbitori), ci și în celelalte graiuri meglenoromâne din Grecia, cu excepția graiului din Țămareca.
58
Meglenoromâna astăzi
9.3.	La sfârșitul acestui subcapitol ne propunem să facem o prezentare a vocalelor sub formă de tabel, atât în poziție accentuată, cât și în poziție neaccentuată, din care se va putea vedea mai bine distribuția lor în graiurile meglenoromâne. Acest inventar comparativ al vocalelor scoate în evidență, în același timp, sistemele vocalice ale acestor graiuri.
Vocalele aflate între paranteze rotunde, [e] [o], marchează sunetele din cuvintele neologice, neîncadrate bine în sistem, iar sunetul [ă] arată că nu este consecvent în transformarea sa în /b/când se află sub accent.
Grai	Vocale accentuate								
Umă	i	e		a		ă		0	u
Țămareca	i	e		a		ă		0	u
Lumniță	i	(e)		a	a		0	(o)	u
Cupă	i	(e)		a		(ă)	0	(o)	u
Oșin	i	e		a		(ă)	0	(o)	u
Birislăv	i	e		a		(ă)	0	(o)	u
Lungiri	i	e	e	a			0	(o)	u
Grai	Vocale neaccentuate						
Umă	i	(e)	a		ă	(o)	u
Țămareca	i	(e)	a		ă	(o)	u
Lumniță	i	(e)	a	a	ă	(o)	u
Cupă	i	(e)	a		ă	(o)	u
Oșin	i	(e)	a		ă	(o)	u
Birislăv	i	(e)	a		ă	(o)	u
Lungiri	i	(e)	a		ă	(o)	u
Fonetica descriptivă
59
10.	CONSOANA [p]
10.1.	[p]Qste o consoană oclusivă bilabială surdă.
10.2.	/^/apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
10.2.1.	în poziție inițială, [p] apare înaintea unei vocale și în grup consonantic.
10.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[pJâla^aâQ' I-VI; [p]ărti“paviQ' I-VI; [p]ani“p&mQ” I-VI; [p]eără“pară”I-VI; [p]icâtl“păcate” I-VI; [p]icurâr“păcurar” I-VI; [p]iducl'u “păduche” I-VI; [p]in “pin” I-VI; /pju/'“pui”, “pasăre” I-VI; [p]uriți“purice” I-VI; [p]uscă“o\,ei" I-VI; [pJutrid^'pvdxQâ" I-VI etc.
10.2.1.2.	în grupurile consonantice: [pi], [pi] [pr] [pțj [sp] [șp] și [spl] [spr], [șpr]
[pl]: [pl]âmin “flacără” I-VI; [pl]âtă “plată”, “salariu” 1-VI; [pl]an]iri “a plânge”, “plânset” I-VI; [pl]ățlntă “plăcintă” I-VI; [pl]eăvă “pleavă” I-VI; [pl]icâri“a. apleca”; “a da copilului să sugă” I-VI; [pl]oăiă“ploaie” I-VI; [pl]ug “plug” I-VI.
[pl']: [pl]accă “furt”, “escrocherie”, “hoție” I-VI; [pl']eămniță “șură” I-VI; [pl']in “plin” I-VI; [pl]oâtă “plin până la vârf”, “prea plin” I—VI; [pl]uscă “cucui”; “floricică de porumb” I-VI.
[pr]: [pr]ima “întâi”, “prima” I-VI; [pr]in “prin” I-VI; [pr]lijga “pe lângă” I-VI; [pr]iună “împreună” I-VI; [pr]lsti “peste” I-VI; [pr]oâpi “aproape” I-VI; [pr]on “puroi” I-VI; [pr]uHări“a. apropia” I-VI; [prJun^vwP I-VI etc.
[pț]:[pț]ăltu “psalt” I-VI. Grup consonantic extrem de slab reprezentat.
[sp]: [sp]ărtu “spart” I-VI; [sp]âtă “spată” I-VI; [sp]ălgoc “melc” I-VI; [sp]ăreări“ a speria”, “sperietură” I-VI; [sp]ic “spic” I-VI; [sp]in “spin” I-VI; [sp]ilări“a. spăla”, “spălare” I-VI; [sp]umă “spumă” I-VI; [sp]unin“& spune” I-VI; /s/?7ur/Ă7“vrabie”, “păsărică” I-VI.
[șp]: [șp]idităr“căm\p cu patru roți de cauciuc trasă de cal” I-VI; [șp]irtu “chibrit” I-VI; [șp]drit“mașină de gătit” I-VI.
60
Meglenoromâna astăzi
Grupuri consonantice formate din trei consoane:
[spl]: [spl]ăsnfri “scădea”, “a diminua”, “a se potoli” (despre vânt) I-VI; [spl]ina“sp\\tâ” I-VL Grup slab reprezentat.
[spr]: [spr]at “etaj” I-VI; [spr]evur (pri la sprevur "pe calea cea mai scurtă"), [spr]engu“spmz' I-VI; [Spr]6tiva “în față”, “vizavi”, toponim în Umă I-VI; [spr]uvisit“atârnat”, “suspendat” I-VI; [spr]uză‘‘spuza” I-VL
[șpr]: [șpr]iț “seringă” I-VI; [șpr]rlțer “șpriț“ I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
10.2.2.	In poziție medială, [p] apare între vocale și în grupuri consonantice.
10.2.2.1.	în poziție intervocalică:
â[p]ă “apă I-VI; ă[p]ăt6s “apătos” I-VI; că[p]ăc “capac” I-VI; co[p]ă “maldăr”, “grămadă” I-VI; iă[p]ă “iapă” I-VI; cri[p]ătură “crăpătură” I-VI; lu[p]âtă “lopată” I-VI; Iu[p]oănă “lupoaică” I-VI; lă[p]uviță “lapoviță” I-VI; pu[p]6ri “pepene, galben” I-VI; să[p]ă“sapă” I-VI etc.
10.2.2.2.	Grupurile consonantice în a căror componență, în poziție medială, intră consoana /p7pot fi constituite din două, trei și chiar din patru consoane. După poziția pe care [p]u ocupă în silabă distingem:
10.2.2.2.1.	grupuri consonantice în care [p]apare la început de silabă: [pl], [pi'], [pr], [Ip] [lp], [rp], [sp], [șp] [mp], care, la rândul lor, pot fi grupate în grupuri consonantice omosilabice ([pl], [pr]), grupuri consonantice eterosilabice ([lp] [rp], [sp], [șp], [mp]) și grupuri consonantice în care [p] apare în poziție implozivă ([pe] [pc] [pic], [pn] [ps] [pș] [pt] [pț]).
Dăm, mai întâi, exemple de grupuri consonantice în care [p] apare la început de silabă:
[pl]: că[pl]ăr“eapora[ II, V-VI; cu[pl]it “ciugulit” I-VI; du[pl]ătlt “plătit în întregime” I-VI; du[pl]u “dublu” I-VI; ăndi[pl]es “împăturesc” I-VI; iru[pl]ăn “avion” I-VI etc.
[pl]: pn[pl']in “prea plin” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[pr]: că[pr]ă “capră” I-VI; disu[pr]ă “deasupra” I-VI; kl[pr]u “chipeș“, “bine făcut” I-VI; ță[pr]un “arbust scund cu țepi și fructe acre, din familia prunului” I-VL
Fonetica descriptivă
61
[lp]: că[lp]u “prost” I-VI; că[lp]es “îndrept tutunul foaie cu foaie pe genunchi înainte de a-1 pune în balot” I-VI; pu[lp]es “acopăr” I-VI; tă[lp]ă “scândură groasă” I-VI.
[lp]: câ[lp]i “proști” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[rp]: că[rp]in “carpen” I-VI; că[rp]iri “a cârpi”, “cârpire” I-VI; cu[rp]in “curpen” I-VI; steă[rp]ă“stearpă” I-VI; șă[ip]i“ șarpe” I-VI.
[sp]: gă[sp]i “viespe” I-VI; Ku[sp]i “faină gros măcinată sub formă de tărâțe” I-VI; pă[sp]ăl'“^iwi care se pune în jurul râșniței de la moară înainte de a începe măcinarea grâului sau a cerealelor” I-VI; uă[sp]iț“oaspete” I-VI.
[§p]' ge[șp]i “viespi” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[mp]: ă[mp]irât “împărat” I-VI; ă[mp]uțat “împuțit” I-VI; ca[mp]u “câmp” I-VI; cu[mp]ărări “a cumpăra”, “cumpărare” I-VI; ci[mp]u “robinet” I-VI; ta[mp]ănă“to^” I-VI; tră[mp]ă “troc” I-VI; vă[mp]ir“Narnpir” I-VI.
Grupuri consonantice formate din trei consoane:
[mpl]: ă[mpl]ăntări“& împlânta”, “împlântare” I-VI; ă[mpl]itiri“& împleti”, “împletire” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[mpl]: ă[mpl]ări și u[mpl']ări “a umple”, “umplere” I-VI. S-ar putea da și alte câteva exemple, derivate de la acest verb, însă acest grup consonantic este, în general, slab reprezentat.
[mpr]: ă[mpr]6stu “în picioare” I-VI; ă[mpr]uspătări “a împrospăta”, “împrospătare” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[nsp]: ă[nsp]icări “a înspica”, “înspicare” I-VI; ă[nsp]umări “a înspuma”, “înspumare” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[spl]: di[spl]ites “despletesc” I-VI; ră[spl]ansu “care plânge”, “care are lacrimi la ochi” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[spr]: doi[spr]ăți “doisprezece” I-VI; ră[spr]ăpătft (despre păsări) “agitat”, “neliniștit” I-VI; ră[spr]ăsniri “a răspândi”, “răspândire” I-VI; ră[spr]ăviiă “ceartă”, “gâlceavă” I-VI; la ră[spr]uvideări “în zori, la revărsatul zorilor” I-VI; ră[spr]uvisit“ care atârnă” I-VI.
Cu patru consoane am înregistrat un singur grup [nspr]: u[nspr]ăți “unsprezece” I-VI.
62
Meglenoromâna astăzi
10.2.2.2.2.	Urmează exemple de grupuri consonantice în care [p]^ află în poziție implozivă:
[pc]: b6[pc]ă “boabă”, “pastilă” I-VI; că[pc]an “hoțoman” I-VI; po[pc]ă “pâslar” I-VI; ră[pc]că “negricioasă” I-Vl; to[pc]că“minge” I-VI etc.
[pc]: co[pc]ă “nasture”; “copți” I-VI; ră[pc]i “negricios”, “nume de catâr având culoarea neagră” I-VI; ru[pc]ă “rupți” I-VI; su[pc]ă “supți” I-VI; vră[pc]ăn “vrabie” I-VI.
[pk]: bo[pk]i “boabe” I-VI; to[plc]i “mingi” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[pn]: șlă[pn]ic “patina, lovitură cu palma” I-VI; ză[pn]iri“a se apuca serios de treabă” I-VI; u[pn]it “greu”, “anevoios” I-VI; lă[pn]iri “a înghiți dintr-o dată” I-VI.
[ps]: si coă[ps]i“sQ coapse”, “s-a copt” I-VI; ru[ps]i“mp^ [a rupt” I-VI; su[ps]i “snpse”, “a supt” I-VI.
[pș]: cu[pș]incă “căpșună” I-VI; ru[pș]u “rupsei”, “am rupt” I-VI; su[pș]u “supsei”, “am supt” I-VI; șă[pș]ăl“prostănac”, “nătărău” I-VI.
[pt]: co[pt]u “copt” I-VI; dire[pt]u “drept”, “direct” I-VI; kă[pt]ini “pieptene” I-VI; ke[pt]u “piept” I-VI; lă[pt]i “lapte” I-VI; noă[pt]i “noapte” I-VI; 6[pt]u“opC I-VI; ru[pt]u“mpC I-VI; su[pt]u“snpf I-VI; șâ[pt]i'“șapte” I-VI; ște[pt]u “aștept” I-VI. Se mai aude și forma ^teHa vorbitorii mai tineri.
[pț]: frâ[pț]in “frasin” I-VI; iă[pț]ă“nm mâncăcios, lipsit de bun simț“ I-VI; la[pț]ur“p\. de la lapte” I-VI; no[pț]ur“nopți” I-VI; su[pț]aii“sn\rt^ I-VI.
10.2.3.	în poziție finală, [p] în graiul din Umă, se întâlnește numai singur. Consoana [p]a\ci nu apare în nici un grup consonantic în această poziție.
10.2.3.1.	ca[p] “cap” I-VI; cu[p] “grămadă”, “claie”, “stog” I-VI; lu[p] “lup” I-VI; ru[p] “mp” I-VI; sno[p] “snnp” I-VI; to[p]“bin” I-VI; ța[p] “țap” I-VI.
10.3.	Cu privire la distribuția lui [p]\n celelalte graiuri meglenoromâne, se pot constata următoarele:
10.3.1.	în graiul din Țărnareca [p]apare în toate pozițiile descrise mai sus, dar această consoană, în același timp, cunoaște și o oarecare restricție distribuțională față de toate celelalte graiuri meglenoromâne, prin faptul că palatalizarea lui [p] a avut aici, sub influența aromânei din Livă^, o amploare mai mare.
Fonetica descriptivă
63
10.3.2.	în graiurile meglenoromâne din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri [p] apare la fel, în toate pozițiile descrise pentru graiul din Umă, cu deosebirea că aici mai apare și în grupurile consonantice în poziție finală: [pc], [pc] [pt], [pț], [lp], [mp] [tp], [șp] Iată câteva exemple:
[pc]: gu[pc] “țigări' VII-XL; Uo[pc]“invers”, “anapoda” VII-XV, XXIII-XL; uă[pc] “im ers”, “anapoda” XVI-XXII. Grup consonantic, slab reprezentat.
[pc]: ru[pb]“mpțl, XVI-XVII, X1X-XX.
[pt]: cVo[pt] “copt” VII-XV, XXIII-XL, cVă[pt] “copt” XVI-XXII; ru[pt] “rupt” VII-XL; su/p(/“supt” VII-XL; Po[pt]“Qpț' VII-XV, XXIII-XL, Pă[pt] “opt” XVI-XXII.
[pț]: gu[pț] “țigării” VII-XL; ru[pț]“rupți” VII-XL; su[pț] “supț” VII-XL etc.
[lp]: ca[lp] “prost” VII-XL; to[lp]“scânduri groase și lungi” VII-XL. Grup consonantic slab reprezentat.
[mp]: co[mp]“câmp” VII-XL; sco[mp]“ scump” VII-XL.
[rp]: cPo[rp]“corp” VII-XV. Grup consonantic foate slab reprezentat.
‘ [ȘP]: g'e[șp]“viespi” XXIII-XL, g]e[șp]“viespi” VII-XXII.
10.3.3.	Grupul consonantic [pț] în cuvântul frăpțin, din graiurile din Umă și Țămareca, l-am înregistrat ca [s]în celelalte graiuri meglenoromâne: frâsim.
11.	CONSOANA [b]
11.1.	/Z^este o consoană oclusivă bilabială sonoră.
11.2.	[b] apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
11.2.1.	în poziție inițială, [b]apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
11.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[b]ăbă “femeie bătrână”, “bunică”, “soacră (numai pentru ginere)” I-VI; [b]ăligă “balegă” I-VI; [b]ărbă “barbă” I-VI; [b]ărbât "bărbat” I-VI; [b]ătănă “piuă”, “dârstă” I—VI; [b]iseărică “biserică” I-VI; [b]oări “vânt nordic” I-VI; [b]ou“\aou” I-VI; [b]un “bun” I-VI; [b]ureăti “burete” I-VI etc.
64
Meglenoromâna astăzi
11.2.1.2.	în grupurile consonantice [bl], [br], formate din două consoane, și în grupul consonantic [zbr], format din trei consoane:
[bl]: [bl]ăstimări “a blestema” I-VI; [bl]ăstem “blestem” I-VI; [bl]lznă “oțel” I-VI; [bl]iznăț‘‘gQmQn\” I-VI; [bl]ăgusov “binecuvântare” I-VI; [bl]uză “bluză” I-VI; [Bl]ădiță‘\Q^ordm în hotarul satului Urna” I-VI.
[br]: [br]ăzdă “brazdă” I-VI; [br]ădăviță “neg” I-VI; [br]eag “suiș”, “pantă” I-VI; [br]eăz “breaz” I-VI; [br]eâstu “ulm” I-VI; [br]ăn “brâu” I-VI; [br]oâtic'%xQ)^Qd' I-VI; [br]umă“brumă” I-VI.
[zbr]: [zbr]ăccăit‘‘mQl^	“plin de riduri” I-VI. Grup consonantic foarte
slab reprezentat.
11.2.2.	în poziție medială, /&/apare atât în poziție intervocalică, cât și în grupuri consonantice:
11.2.2.1.	în poziție intervocalică:
bă[b]ă “babă”, “bunică”, “soacră” I-VI; că[b]ăt “vină” I-VI; căsă[b]a “oraș“ I-VI; jă[b]ă “broască” I-VI; 16[b]udă “lobodă” I-VI; so[b]ă “sobă” 1-VI; zo[b]i“zo^ I-VI.
11.2.2.2.	în grupuri consonantice omosilabice [bl] [bl], [br], în care [b] apare la început de silabă, și în grupuri consonantice eterosilabice, în care [b] apare la sfârșit de silabă [bd] și la început de silabă [db], [ib], [1b], [l'b] [mb], [rb] [zb] [jb] Urmează exemple pentru fiecare dintre aceste grupuri:
[bl]: cra[bl]ă “putină” I-VI; du[bl]ă “monedă de aur pe care femeile o purtau cândva atârnată de gât” I-VI; tă[bl]ă “tablă” I-VI; u[bl]angu “oblânc” I-VI; u[bl]ujes“oblojesc” I-VI.
[bl]: bă[bl]6c “moș”, “bătrân” (cu sens peiorativ) I-VI; să[bl']ă “sabie” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[br]: jă[br]ugled “sașiu” I-VI; ză[br]ănlt “interzis” I-VI; ză[br]ăzdes “ar puțin”, “trag câteva brazde”, “a ara un teren la repezeală” I-VI; mi ză[br]ices “mă rad, mă bărbieresc la repezeală” I-Vl.
[bd]: u[bd]uveț‘\z&iN” I-VI; u[bd]uvi[ă‘\zhiN^ I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[db]: 6[db]ur “primărie”, “sfat popular” I-VI; su[db]ină “soartă” I-VI; u[db]ies “înțarc (un copil)” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat, care apare numai în cuvinte de origine slavă.
Fonetica descriptivă
65
[ib]: cu[ib]u “cuib” I-VI; nu[ib]ări “a întâlni”, “întâlnire” I-VI; să[ib]iia “stăpân”, “patron” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[Ib]: â[lb]u “alb” I-VI; ă[lb]eață “albeață” I-VI; ă[Ib]ină “albină” I-VI; că[lb]ălac “gălăgie” I-VI; co[lb]ă “brățară” I-VI; gă[lb]in “galben” I-VI; m6[lb]ă‘‘c,QXQXQ” I-VL
[l'b]: ă[I'b]i “albi” I-VI; gă[îb]iri “galbeni” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[mb]: ă[mb]itrăniri “a îmbătrâni”, “îmbătrânire” I-VI; ă[mb]ăr “hambar” I-VI; că[mb]ănă “clopot la biserică” I-VI; crucu[mb]eu “curcubeu” I-VI; lă[mb]ă “lampă” I-VI; li[mb]ă “limbă” I-VI; sa[mb]ătă “sâmbătă” I-VI; sa[mb]uri“sâmbure” I-VI; ti[mb]ă“cwp\ “cap gros” I-VI.
[rb]: ă[rb]uri “stejar” I-VI; bă[rb]ă “barbă” I-VI; bi[rb]eăți “berbec” I-VI; b6[rb]ă “luptă” I-VI; că[rb]uni și scă[rb]uni “cărbune” I-VI; co[rb]u“cQrb” I-VI; co[rb]ă“ciorbă” I-VI; o[rb]u“orb” I-VI; to[rb]ă“traistă” I-VI.
[zb]: ră[zb]6i “război de țesut” I-VI; go[zb]ă “ospăț” I-VI; ză[zb]ira “începu să zbiară” I-VI; ăn-țiră^bjura'^ început să țipe la mine, să mă certe” Î-VL
[jb]: tu[jb]ă‘‘}A&n^ “jalbă”, “reclamație” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
Până aici ne-am ocupat de grupurile consonantice bimembre din care face parte consoana [b] Ea apare, de asemenea, și în grupuri formate din trei consoane, ca [mbr], [zbr]. Iată câteva exemple:
[mbr]: ă[mbr]umăt “atins de brumă” I-VI; u[mbr]ă “umbră” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[zbr]: i[zbr]ăjdes “termin de brăzdat cu plugul” I-VI; i[zbr]icit “bărbierit (proaspăt)” I-VL Grup consonantic slab reprezentat, însă cu tendință de a se lărgi prin noi împrumuturi din limba macedoneană de către tinerii vorbitori meglenoromâni.
11.2.3.	în poziție finală, [b] în graiul din Umă, apare numai singur, fără să facă parte dintr-un grup consonantic. Iată și câteva exemple: bo[b] “fasole albă” I-VI; dro[b]“Y\c^ I-V; ^o/&/“groapă”, “mormânt” I-VI; SL/&/“sub” I-VL
66
Meglenoromâna astăzi
11.3.	Cu privire la distribuția lui [b]m celelalte graiuri meglenoromâne se pot constata următoarele:
11.3.1.	In graiul din Țărnareca, /papare în toate pozițiile descrise mai sus pentru graiul din Umă.
în plus, această consoană mai apare, în poziție medială, în grupul consonantic [mbl]: ă[mbl]ăstimăt “blestemat” XLI-XLVI. La inițială de cuvânt, /Z^apare ca [p]^ [p]ăte^“botez”pentru bâtizAm celelalte graiuri. De altfel, și oclusiva bilabială [b] cunoaște o restricție distribuțională față de celelalte graiuri meglenoromâne, căci, în graiul din Țărnareca, apare palatalizată aproape peste tot.
11.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșih, Birislăv și Lungiri /Z>7 apare în toate pozițiile în care apare și în graiurile din Umă și Țărnareca. în plus, în aceste graiuri /JJeste ocurent în poziție finală și în grupurile consonantice [ib], [Ib], [l'b] [mb] [rb] Iată și câteva exemple:
[ib]: a[ib] “albi” VII-VIII, X,XIII, XV-XXII, cu[ib] “cuib” VII-XXII, ^w/zZ^^întâlnesc” VII-XXII.
[Ib]: a[lb]“^ VII-XL,
[l'b]: a[l'b]“^ IX, XI-XII, XIV.
[mb]: 5jU/722ĂJ“schimb” VII-XI, tro[mb]"‘^mzQ (pl.) de bumbac” VII-XL.
[rb]: ctto[rb]“cQxb” VII-XV, XXIII-XL, cHă[rb]“mr^ XVI-XXII; Uo[rb] “orb” VII-XV, XXIII-XL, ^[rb]^' XVI-XXII; L^7“cerb” VII-XXII, ^7“cerb” XXIII-XL.
în poziție finală, oclusiva bilabială [b]ss pronunță foarte des ca surda [p]
12.	CONSOANA/?/
12.1.	/(/este o consoană oclusivă dentală surdă.
12.2.	/(/apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
12.2.1.	în poziție inițială, /(/apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
12.2.1.1.	înaintea unei vocale:
Fonetica descriptivă
67
[tjătă^t^ I-VI; [t]ălări“z tăia”, “tăiere” I-VI; [t]ăvălit “murdar” I-VI; [t]el'“szw&” I-VI; “dovleac” I-VI; din [tjhnpu^ anul” I-VI; [t]hnpuriu “timpuriu” I-VI; [t]imniță “întuneric” I-VI; [t]indecla “tindeche” I-VI; [t]indiri “a întinde” I-VI; [t]iniri “tânăr” I-VI; [t]ot “tot” I-VI; [t]ună “tună” I-VI; [t]unțea “atunci” I-VI.
12.2.1.2.	în grupurile consonantice [tr], [st], [șt], formate din două consoane, și [str] [ștr] formate din trei consoane. Urmează exemple:
[tr]: [tr]ămă “tramă” I-VI; [tr]ăziri “a trage”, “tragere”; “a cântări”, “cântărire” I-VI; [tr]eam “intrare”, “hol” (într-o casă) I-VI; [tr]ei “trei” I-VI; [tr]icut “trecut” I-VI; [tr]igirări “a treiera”, “treierat” I-VI; [tr]imeătiri “a trimite”, “trimitere” I-VI; [tr]imurări“& tremura” I-VI. Grup consonantic foarte bine reprezentat.
[st]: [st]ără “deseară” I-VI; [st]ări “a sta” I-VI; [st]ăteări “ a sta” I-VI; [st]ămană (pe lângă forma săptămână) “săptămână” I-VI; [st]eăuă“ste3” I-VI; [st]eărpă “stearpă” I-VI; [st]ifa “prea plin” I-VI; [st]upări “a astupa” I-VI; [st]6mnă“wtiQr” I-VI. Grup consonantic foarte bine reprezentat.
[șt]: [șt]iptări și [șt]itări “a aștepta”, “așteptare” I-VI; [șt]ălă “staul”, '‘grajd” I-VI; [șt]ipcări “a pișcă”, “pișcare” I-VI; [șt]ucniri “a călca în noroi”, “a se împotmoli”, “împotmolire” I-VI; [șt]etă “pagubă” I-VI; [șt]iri “a ști”, “știre” I-VI.
[str]: [str]eăpidi “strepede” I-VI; [str]eăuă “streașină” I-VI; [str]icăt “stricat” I-VI; [strecurări “a strecura”, “strecurare”, “strecurat” I-VI; [str]icătoări “strecurătoare” I-VI; [str]imtură “strâmtură” I-VI; [str]insu “strâns”, “zgârcit” “avar” I-VI; [str]uiă “curent electric” I-VI; [str]ungă “strungă” I-VI.
[ștr]: [ștr]ăb“ș\tâ I-VI; [ștr]ăc'^xz^ I-VI; “cocostârc” I-VI; [ștr]eăcla “streche” I-VI.
12.2.2.	în poziție medială, /(/apare atât între vocale, cât și în grupuri consonantice;
12.2.2.1.	în poziție intervocalică:
buni[t]ăti “bunătate” I-VI; că[t]ilin“mcQ^ I-VI; că[t]ărau “tare”, “repede” I-VI; lă[t]oări “zi de lucru” (opusul lui sărbătoare) I-VI; mu[t]ă “mută” I-VI; z?p4f(7^7“noatene” I-VI; pă[t]ătă“cartof ’ I-VI; săni[t]ăti“sănătate” I-VI; tă[t]ă
68
Meglenoromâna astăzi
“tată” I-VI; toă[t]ă “toată” I-VI; ți[t]ăti “cetate” I-VI; vă[t]ămări “ a vătăma”, “vătămare” I-VI; w/(7d/’“vătui” I-VI etc.
12.2.2.2.	Printre grupurile consonantice în care [t]^3XQ se pot stabili două categorii, conform locului pe care îl ocupă această consoană:
12.2.2.2.1.	grupuri consonantice în care [t]se află la început de silabă: [ft], [it] [It] [mt], [nt], [pt] [rt], [st], [șt], [tf] [tr] în afară de grupul consonantic [tr], care este omosilabic, toate celelalte grupuri sunt eterosilabice.
[ft]: că[ft]âri “a curăța de păduchi” I-VI; ]i[ft]u “catran” I-VI; ci[ft]iliiă “afurisit” I-VI; lu[ft]irises “aerisesc” I-VI; 6[ft]ică “tuberculoză” I-VI; si[ft]e “saftea” I-VI; spu[ft]it“aprins” (de căldură și sudoare) I-VI.
[it]: gă[it]ăn “șnur”, “șiret”, “galon” I-VI; pă[it]6n “caleașcă”, “trăsură” I-VI; rnă[it]ăp‘%af\ocw3.” I-VI.
[It]: deă[lt]ă “daltă” I-VI; mu[lt]u “mult” I-VI; pă[lt]u “palton” I-VI; vă[lt]ur“vultur” I-VI.
[mt]: sa[mt]u “icoană”; “sfânt” 1-VI; stri[mt]u “strâmt” I-VI; stri[mt]ură “strâmtură” I-VI; năpcu[mt]a“apoi” I-VI.
[nt]: ă[nt]ăriri “a se apuca serios de o treabă“, “a se dedica serios unui lucru” I-VI; ă[nt]uneăric “întuneric” I-VI; ca[nt]ic “cântec” I-VI; fra[nt]u “frânt”, “spart” I-VI; lă[nt]u “alt” I-VI; li[nt]i “linte” I-VI; ma[nt]iza “a doua zi” I-VI; mi[nt]i “minte” I-VI; mu[nt]i “munte” I-VI; nu[nt]a “nuntă” I-VI; pimi[nt]u “pământ” I-VI; pu[nt]i “punte” I-VI; rățimi[nt]u “răceală”, “frig” I-VI; u[nt]ură “untură” I-VI etc. Grup consonantic foarte bine reprezentat.
/pavezi 10.2.2.2.2.
[rt]: că[rt]i “carte” I-VI; fo[rt]umă “funie lungă cu care se leagă lemnele de samar” I-VI; fa[rt]at “fârtat”,"prieten” I-VI; fu[rt]iiă “greutate”, “încărcătură” I-VI; pă[rt]i “parte” I-VI; pu[rt]âri “a purta”, “purtare” I-VI; pu[rt]ămintu “port”, “costum” I-VI.
[st]: ă[st]ăț “astăzi” I-VI; coă[st]ă “coastă” I-VI; creâ[st]ă “creastă” I-VI; 16[st]u “bara. de metal” I-VI; p6[st]u“pos\” I-VI; ți[st]u“acest(a)” I-VI.
[șt]: creă[șt]iri “a crește”, “creștere” I-VI; di[șt]i(p)târi “a deștepta”, “deșteptare” I-VI; fu[șt]i “andrea de împletit sau de tricotat” I-VI; mu[șt]i “muște” I-VI; Pă[șt]i “Paște, Paști” I-VI; pâ[șt]iri “a paște”, “păscut” I-VI; p§ă[șt]iră “patera' I-VI; peă[șt]i “pește” I-VI; țeâ[șt]i “aceste” I-VI etc. Grup consonantic foarte bine reprezentat.
Fonetica descriptivă
69
[tf]: gu[tf]ăc“\xtâ^ separată de casă în care se gătește, în special vara” I-VI; muli[tf]ă“rugăciune” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[tr]: i[tr]u“ș\x&i” I-VI; mu[tr]es “privesc” I-VI; pu[tr]icura “trecură” I-VI; pu[tr]id “putred” I-VI; pu[tr]izan “putreziciuni” I-VI; mi ză[tr]imurăi“ m-am cutremurat” I-VI.
Până aici ne-am ocupat de grupurile consonantice formate din două consoane. Prezentăm trei grupuri consonantice formate din trei și unul din patru consoane din care face parte consoana [t] aflându-se la început de silabă:
[ntr]: i[ntr]ări “a intra”, “intrare” î—VI; a[ntr]u “înaintea”, “în fața” (antru mini “înaintea mea”, “în fața mea”); “acum” (antru doi an^^cwm doi ani”) I-VI; di[ntr]u “din fața”, “din cauza” {dintru mini “din fața mea” și “din cauza mea”) I-VI; să[ntr]ăc“w fel de cuțit pentru tăiat frunze de pom” I-VI.
[str]: bâ[str]ă “boală de plante” I-VI; ă[str]et “lipsă” {nu-i ăstret di țiva“m duce lipsă de nimic") I-VI; /jj^^'P^heltuială” I-VI; no[str]u “nostru” I-VI; ră[str]ibes“fac curățenie, fac ordine în casă” I-VI; vo[str]u “vostru” I-VL
[ștr]: no[ștr]i “noștri” I-VI; v6[ștr]i “voștri” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[nștr]: ă[nștr]icla “a dat strechea în el” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
12.2.2.2.2.	Grupuri consonantice cu [t]\n poziție implozivă: [tc] [tk] [tc] [tl] [tm] [tn] [tp] Urmează exemple:
[tc]: cucu[tc]ă “floarea de la ceapă”; “greautatea de la cântarul roman” I-VI; Ki[tc]ă“floare “ I-VI; cu[tc]ără[tc]<3 “cocean de porumb” I-VI; ]ărnă[tc]ă “numele unei păsări mici” I-VI; sără[tc]ă“zzx” I-VI.
[tk]: cucu[tk]i (pl. de la cucutcă, vezi [tc] ) I-VI; ki[tlc]i “flori” I-VI; cutcără[tk]i “coceni de porumb” I-VI; ^ărnă[tk]i (pl. de la ]ărnătcă? nqzâ [tc]) I-VI; pă[tk]i“x^ I-VI.
[tc]: izmi[tc]iiă “servitor” I-VI; să[tc]iiă “ceasornicar” I-VI; zănăiă[tc]iiă “meseriaș“ I-VL
[tl]: birilci[tl]iiă “rentabil”, “care aduce o recoltă bogată” I-VI; căsmi[tl]nă “norocos” I-VI; cuvi[tl]iiă “tare”, “sănătos”, (despre pământ) “bogat” I-VI; cu[tl]ăică“N&s cu toartă în care se țin laptele sau alte mâncăruri” I-VI; vizi[tl]ă “bluză” I-VL
70
Meglenoromâna astăzi
[tm]: ca[tm]ă “lemn lung care se pune pe căpriori la formarea patului unui acoperiș de casă”.
[tn]: crd[tn]ic “blând”, “liniștit” I-VI; piicu[tn]es “răstorn”, “dobor” I-VI; spu[tn]es “întețesc” I-VI; si tu[tn]l “se năpusti” I-VI.
[tp]: pu[tp]ăras “xQZQm" I-VI; pu[tp]ircă“^c pentru plante”, “par înalt pe care se reazemă vița de vie” I-VI; pu[tp]isiies “semnez”, “iscălesc” I-VI.
12.2.3.	In poziție f i n a 1 ă, [t] apare, în graiul din Umă, singur. N-am înregistrat nici un grup consonantic din care să facă parte [t]\n această poziție. Iată și câteva exemple:
clopă[t] “clopot” I-VI; birike[t] “recoltă” I-VI; ăde[t] “obicei” I-VI; căsme[t] “noroc” 1-VI; cuco[t] “cocoș“ I-VI; liu[t] “animale sălbatice” (în special, lupi) I-VI; lu[t]“noroi” 1-VI; lpa[t]“aluat” I-VI; ^^/“timp” I-VI; vu[t] “avut”, “bogat” I-VI; mu[t] “mut” I-VI; căfu[t] “evreu” I-VI; cură[t] “curat” I-VI; sără[t]“s&xtâ” I-VI etc.
12.3.	Cu privire la distribuția lui [t] în celelalte graiuri meglenoromâne, se pot constata următoarele:
12.3.1.	în graiul din Țămareca [t] apare în toate pozițiile și grupurile consonantice descrise pentru graiul din Umă.
12.3.2.	în graiurile din Lumniță, Oșiri, Cupă, Birislăv și Lungiri /(/apare, la fel, în toate pozițiile și în grupurile consonantice în care această consoană apare în graiul din Umă dar, în plus, față de cele două graiuri precedente, ea este de asemenea ocurentă și în poziție finală, în grupurile consonantice [ft] [It], [mt], [nt], [pt] [st], [șt] Iată și câteva exemple:
[ft]: ^i[ft]‘^x^ VII-XL.
[lt]: mu[lt]‘\^ VII-XV, XVIII-XL; /7â/7(/“înalt” VII-XV, XVIII-XL.
[mt]: stri[mt]“^mC VII-XV, XVIII-XL.
[nt]: la[nt] “alt” VII-XV, XVIII-XL; pimi[nt] “pământ” VII-XV, XVIII-XL; u[nt]“^ XV, XVIII-XL; ^(/“vânt” VII-XV, XVIII-XL.
[pt]: cPofofT^” VII-XV, XXIII-XL, c^/p(/“copt” XVI-XXII; Po[pt] “opt” VI-XV, XXIII-XL; ^[pt]^^ XVI-XXII; ru[pt]“m^ VII-XL; su[pt] “supt” VI-XL.
[rt]: mPo[rt] “mort” VII-XV, XXIII-XL, m»ă[rt] “mort” XVI-XXII; pPo[rt]‘^Q^ VII-XV, XXIII-XL, pPă[rt]“^ XVI-XXII.
Fonetica descriptivă
71
[st]: IVo[st]VII-XV, XXIII-XL, Wă[st] XVI-XXII “bară groasă de metal”; p*o[st] VII-XV, pVă[st] XVI-XXII “post”.
[șt]: ca[șt] “căști” VII-XL; Pa[șt] “Paște, Paști” VII-XL; mo[șt] “catâri” VII-XL.
12.3.3.	Spre deosebire de fondul de cuvinte de origine greacă comun pentru toate graiurile meglenoromâne, în care fricativa interdentală surdă [6] se pronunță ca [t](nătimă“blestemat”, cf. arom. anâ[O]ema, Papahagi T., DDA\ în cuvintele neologice intrate în ultimele decenii din această limbă în meglenoromâna vorbită în Grecia, grecescul [0] este pronunțat ca o fricativă interdentală surdă în special de către cei mai tineri, ca și de cei care au mai multă carte: deătro “teatru” XXIV-XXVII, XXXI, demă “temă” XXVII, dălasa “mare” (s.) XXXI, lădos “greșeală” XXXIV, Adina “Atena” XXVIII.
13.	CONSOANA [d]
13.1.	/iT/este o consoană oclusivă dentală sonoră.
13.2.	[d]apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
13.2.1.	în poziție inițială, [d]^^xe înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
13.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[dă]ri “a da”, “dare”, “dat” I-VI; [d]âscăl “învățător” I-VI; [d]ăima “mereu”, “deseori” I-VI; [d]eăltă “daltă” I-VI; [d]inti “dinte” I-VI; [d]intru “din fața”, “din cauza” I-VI; [d]ițindea “dincolo”,”pe partea cealaltă” I-VI; [d]oi “doi” I-VI; [d]ipărti “departe” I-VI; [d]ireptu “drept”,”direct” I-VI; [descărcări “a descărca”, “descărcare” I-VI; [d]ișclidiri “a deschide”, “deschidere” I-VI; [d]ipirări “a scoate fulgii de la găină”, “a depila” I-VI; [d]ulți“&Acri' I-VI; [djupu^dwp^ I-VI; [d]urmiri“z dormi”, “dormit” I-VI.
13.2.1.2.	în grupuri consonantice formate din două sau trei consoane, și anume [dr] [zdr] [jdr]:
[dr]: [dr]ac‘‘frize” I-VI; [dr]am “dram” I-VI; [dr]ămon “ciur cu găuri mai mari” I-VI; [dr]ăpes “culeg prin rupere”; “scarpin” I-VI; [dr]atăv “slăbit”, “neputincios” I-VI; [dr]iptăti“ dreptate” I-VI; [dr]ob “fieri” I-VI etc.
72
Meglenoromâna astăzi
[zdr]: [zdr]ăvu! “salut!” I-VI; [zdr]uniinăt “zdruncinat”, “obosit”, “istovit” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[jdr]: [jdr]epcă “sorț” {nă turim jdrepcă “am tras la sorți”) I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
13.2.2.	In poziție medială, [d]apare atât între vocale, cât și în grupuri consonantice;
13.2.2.1.	în poziție intervocalică:
ă[d]et “obicei” I-VI; coâ[d]ă “coadă” I-VI; bu[d]uros “ghimpat”(te/ buduros “sârmă ghimpată”) I-VI; că[d]eări“a, cădea”, “cădere” I-VI; cună[d]ă “nurcă” I-VI; gă[d]un “gutui” I-VI; gi[d]ă“săgeată” I-VI; nu[d]ur6s‘‘nQ&w^ I-VI; so[d]ă“sodă” I-VI; vi[d]eări“z vedea”, “vedere”, “văz” I-VI etc.
13.2.2.2.	în grupuri consonantice, /tȚ/se poate întâlni la început și la sfârșit de silabă.
13.2.2.2.1.	în următoarele grupuri consonantice [d] apare la început de silabă: [bd] [gd] [idj [jd] [Id] [nd] [rd] [zd] [dl], [dr] Dintre acestea, numai ultimele două grupuri sunt omosilabice, toate celelalte fiind grupuri consonantice eterosilabice. Dăm exemple din fiecare grup:
[bd]: vezi 11.2.2.2.
[gd]: ă[gd]â“bulion de roșii” I-VI; mă[gd]ănos “pătrunjel” I-VI; mi[gd]ăn “câmp de luptă”; “iveală” I-VI.
[id]: ă[id]ut “haiduc”, “bandit”, “derbedeu” I-VI; fă[id]ă “folos” I-VI; gă[id]ă“timQa\” I-VI; u[id]ises“^x^}Qzy I-VI.
[jd]: bră[jd]ăr “cel care distribuie apa, vara, în vederea irigării semănăturilor” I-VI; gă[jd]i “gazde”, “oameni bogați” I-VI; Nii[jd]i “toponim în zona satului Umă” I-VI.
[Id]: că[ld]u “cald” I-VI; că[ld]ări “căldare” I-VI; sa[ld]i “numai” I-VI; scă[ld]ări“3i scălda”, “scăldare” I-VI; să[ld]u“saido” I-VL
[nd]: ă[nd]isări “a îndesa”, “îndesare” I-VI; ă[nd]ulțiri “a îndulci”, “îndulcire” I-VI; că[nd]ll' “candelă” I-VI; că[nd]isiri “a fi de acord”; “a convinge pe cineva să facă, să accepte ceva” I-VI; cu[nd]ăc “patul puștii” I-VI; plăpga[nd]urlea “plângând” I-VI; scă[nd]u “scaun” I-VI; sca[nd]ură “scândură” I-VI; scu[nd]iri“z ascunde” I-VI; si[nd]uk‘‘\wtâ' I-VI etc.
Fonetica descriptivă
73
[rd]: ă[rd]ăroăsă (pipercă) “(ardei) iute” I-VI; ă[rd]icări “a ridica” I-VI; coă[rd]ă “staul, acoperiș de paie pentru oi, capre” I-VI; gâ[rd]u “gard” I-VI; u[rd]ă “urdă” I-VI; u[rd]ina “peste tot” I-VI; vu[rd]um (despre greutăți) “prea, extrem de greu” I-VI etc.
[zd]: ă[zd]isit “neastâmpărat”, “desfrânat” I-VI; gâ[zd]ă “gospodar”, “patron” I-VI; bră[zd]ă“brazdă” I-VI; u[zd]ă “frâu” I-VI.
[dl]: pu[dl]6g“petec la opincă” I-VI; se[dl]ă“șa" I-VI; u[dl]ăsât“tespfvas” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[dr]: că[dr]u “fotografie” I-VI; co[dr]u “codru”; “plăcintă cu legume” I-V; ma[dr]u “cuminte” I-VI; 6[dr]ină “vie înaltă, pe pergolă” I-VI; po[dr]um “pivniță” I-VI; Sănăme[dr]u “Sf. Dumitru” I-VI; coă[dr]ă-mă[dr]ă “pasăre cu coadă lungă” I-VI.
Până aici ne-am ocupat de grupurile consonantice bimembre. Dăm în continuare și grupurile consonantice trimembre, din care face parte consoana [d] aflându-se la început de silabă: [Idr] [ndr] [zdr]
[Idr] că[ldr]amă “caldarâm” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
. [ndr]: ă[ndr]iptări “a îndrepta”, “îndreptare” 1-VI; ă[ndr]eăuă “andrea”, “ac mare care servea la cusutul samarelor” I-VI; S6[ndr]i “numele unei familii din Umă” 1-VI.
[zdr]: du[zdr]uminât “zdruncinat, istovit la maximum” I-VI; pu[zdr]ăves (pe lângă fac sau duc ăncl’inicuni) “salut pe cineva” I-VI; (si) ră[zdr]ăpira “începură să ia fiecare cât poate” I-VI.
13.2.2.2.2.	Iată acum și grupurile consonantice în care [d]$Q află la sfârșit de silabă: [db] [dm] [dn] [dv].
[db]:NQzi 11.2.2.2.
[dm]: 6[dm]a “imediat” I-VI; 6[dm]ur “odihnă”, “concediu” I-VI; pu[dm]etcă “pingea” I-VI; pu[dm]istes “mut dintr-un loc în altul”, “deplasez” I-VI; u[dm]eână “schimbare”, “înlocuire a unei persoane cu alta la o muncă” I-VI.
[dn]: Ba[dn]ic “Ajunul Crăciunului” I-VI; zăbu[dn]i “alergă puțin” 1-VI; p6[dn]iță“tavă. de pământ în care se cocea pâinea” I-VI; răsă[dn]ic “răsadniță”, “pepinieră” I-VI; vo[dn]ic “lavabou”; “sergent” II, III, IV; vreă[dn]ic “vrednic” I-VI.
74
Meglenoromâna astăzi
[dv]: i[dv]ăi“tâtâ\ “cu greu” I-VI; p^dvJeski^y^xliQrt^ “calțavete” I-VI.
13.2.3.	In poziție finală, [d]apare singur, ceea ce înseamnă că, în graiul din Umă, această consoană nu se întâlnește în grupuri consonantice la sfârșitul cuvântului. Iată și câteva exemple: bo[d] “țeapă de la arbust sau plantă”, “punct” (în sport)” I-VI; ca[d]“c&â” I-VI; de[d]“dădui”, “am dat” I-VI; ie[d] “ied” I-VI; răsă[d] “răsad” I-VI; ro[d] “rod” I-VI; să[d] “vas” I-VI; șe[d] “șed”, “stau jos” I-VI; ve[d]“N^ I-VI; u[d]“^\ “aud” I-VI etc.
13.3.	Cu privire la distribuția lui [d]m celelalte graiuri meglenoromâne, constatăm următoarele:
13.3.1.	Spre deosebire de graiul din Umă, în cel din Țărnareca, oclusiva dentală sonoră [d]m apare în grupul consonantic bimembru [jd] și nici în cel trimembru [ldr]â\n poziție medială. Tot aici, în poziție finală, /iȚ/se pronunță ca surdă	XLI-XLVI; ^/(/“șed”, “stau jos” XLI-XLVI; ve[t]“wT
XLI-XLVI; ca[t]“c^ XLI-XLVI etc.
13.3.2.	în graiurile din Lumniță, Oșiri, Cupă, Birislăv și Lungiri, în afară de pozițiile și grupurile consonantice descrise pentru graiul din Umă, /bf/mai apare și în grupuri consonantice finale ca [Id] [nd] [rd] în poziție finală absolută [d] se pronunță mai întotdeauna ca oclusiva dentală surdă [t]: țeia na ve[t]“€\ ne văd” VII-XXII, șo[t]‘^\ “stau jos” VII-XL,	“aud” VII-XL, ie[t]
“ied” VII-XL etc. în graiul din Lungiri caracterul sonor al lui [d] în poziție finală, se păstrează ceva mai bine.
14.	CONSOANA [c]
14.1.	/b/este o consoană oclusivă velară surdă.
14.2.	/b/apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
14.2.1.	în poziție inițială, [c]apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
14.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[c]ar‘c&\” I-VI; [cjap^c^ I-VI; [c]âpră “capră” I-VI; [c]ârpin “carpen” I-VI; [c]ărni “carne” I-VI; [c]ări “care” I-VI; [c]ăli “cale” I-VI; [c]ăldâri
Fonetica descriptivă
75
“căldare” I-VI; [c]ăloări“căldură” I-VI; [c]ămeășă“cămașă” I-VI; [c]ăntări“a cânta”, “cântare” I-VI; [c]ăpestru “căpăstru” I-VI; [c]ărlig “cârlig” I-VI; [c]ărminări “a scărmăna”, “scărmănare” I-VI; [c]6rnu “corn” I-VI; [c]ot“coC I-VI;[c]ucilm I-VI; fcjwr “cum” I-VI; [c]umnăt“cumnat” I-VI etc.
14.2.1.2.	în grupurile consonantice [cf], [ci], [cf], [cm], [cr] [se], [ser]. Urmează exemple:
[cf]: [cfjăccă “cloșcă” I-VI; [cf]ăcă “mâner de ușă” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[el]: [cljăpnft “ramolit” I-VI; [c]lipălă “pleoapă” I-VI; [cl]o “acolo” I-VI; [cl]6păt “clopot” I-VI; [cl]6ță “lovitură de picior” I-VI; [cl]upă “bancă (de șezut) “ I-VL
[cf]: [cl]ătinări“ a clătina”, “clătinare” I-VI; [cf]eăti“cameră de provizii, în care se păstrează diferite obiecte” I-VI; [cl']ești'“clește” I-VI; [cl']icmri“ a se așeza pe vine” I-VI; [cl']ineăti“om de potcovit caii” I-VI; [cl]uc “cheie” I-VI.
[cm]: [cm]et “primarul satului” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[cr]: [cr]ăstă“xaio\ “scabie” I-VI; [cr]ăstăveăti“castravete” I-VI; [cr]eăstă “creastă” I-VI; [cr]ipâri “a crăpa”, “crăpat”, (fig.) “mâncare” I-VI; [cr]ipătură “crăpătură” I-VI; [cr]angu “cârpător”, “un soi de taler, mai mare, pe care se uscau fructe și zarzavaturi” I-VI; [cr]eăștiri “a crește”, “creștere” I-VI; [cr]ud “crud” I-VI. Grup consonantic foarte bine reprezentat.
[se]:[sc]ăfa “pahar” I-VI; [sc]ălă “scară” I-VI; [sc]ăl'“scai” I-VI; [sc]ându “scaun” I-VI; [sc]ăpări “a scăpa”, “scăpare” I-VI; [sc]ăpitări (despre soare) “a apune”, “apus” I-VI; [sc]ăfu “școală” I-VI; [sc]ultări“a asculta”, “ascultare” I-VI; [sc]undiri“a ascunde”, “ascuns” I-VI; [sc]uturări“a scutura”, “scuturare” I-VI. Grup consonantic foarte bine reprezentat.
[ser]: [scr]acă “deal carstic, pietros” I-VI; [scr]ăpiză “scolopendră” I-VI; [scr]um “scrum” I-VL
14.2.2.	în poziție medială, [c]apare atât între vocale, cât și în grupuri consonantice;
14.2.2.1.	în poziție intervocalică:
că[c]an “parcă”, “ca și când” I-VI; cu[c]oănă “cucoană” I-VI; cu[c]6t “cocoș“ I-VI; fn[c]ă “frică” I-VI; fu[c]ără “sărac” I-VI; pi[c]ătă “picătură”,
16
Meglenoromâna astăzi
“strop” I-VI; pi[c]ăti “păcat”, “milă” I-VI; su[c]ălă “facăleț” I-VI; su[c]ăc “străduță” I-VI; mu[c]6s “mucos” I-VI; vă[c]ă “vacă” I-VI; vă[c]ăr “N&cax” I-VI etc.
14.2.2.2.	In grupuri consonantice [c]apare la început și la sfârșit de silabă. Aceste grupuri sunt formate din două sau din trei consoane.
14.2.2.2.1.	Grupuri consonantice bimembre în care [c]apare la început de silabă: [cl], [cl], [cr], [fc], [cc] [ic] [Ic], [l'c], [mc] [ijc] [pc] [re], [se] [șc] [te], [țc] Dintre acestea numai grupurile consonantice [cl], [cl], [cr]swx^ omosilabice, pe când toate celelalte grupuri sunt eterosilabice. Urmează exemple:
[cl]: bu[cl]ă “fedeleș“ I-VI; cu[cl]ă “păpușă” I-VI; miră[cl]liă “amator, pasionat pentu ceva” I-VI; pu[cl]6n “cadou” I-VI etc.
[cl]: 6[cl']u “ochi” I-VI; mu[cl]ă “muche” I-VI; tinde[cl]ă “tindeche” I-VI; țire[cl']u “cerc la butoi”, “cerculeț de lemn de care este agățat clopoțelul pe care îl poartă oile și caprele” I-VI; ve[cl]u “vechi” I-VI; ureâ[cl']ă “ureche” I-VI etc.
[cr]: â[cr]u“ acru” I-VI; ă[cr]eăță “acreală” I-VI; ă[cr]uncu “acrișor” I-VI; lu[cr]u “lucru” I-VI; /wfcrjdv“învelitoare de lână” I-VI; so[cr]u “sccru” 1-VI.
[fc]: că[fc]u“ce fel de “ I-VI; că[fc]ă“cioară” 1-VI; gugu[fc]ă“guguștiuc” I-VI; tu[fc]ă“tâa I-VI.
[cc]: bună[cc]ă “fată, femeie bună, cu caracter” I-VI; dănă[cc]ă “vițea de un an” I-VI; lâ[cc]ă “nod”, “laț” I-VI; lăstuvl[cc]ă “rândunică” I-VI; putim[cc]ă “putină mică” I-VI; mi[cc]ăt “mic”, “micuț”, “mărunt” I-VI; mă[cc]ă “pisică” I-VI.
[ic]: bă[ic]uș “bufniță” I-VI; beă[ic]ă “piatră care are forma unui ou”, “ou făcut din piatră sau din lemn” I-VI; cutlă[ic]ă“v2S cu toarte în care se păstrează lapte sau alte mâncăruri” I-VI; leă[ic]ă“un soi de dovleac cu gât în care se ținea apă” I-VI; so[ic]ă“briceag” I-VI; veă[ic]ă“ramură”, “creangă” I-VI.
[Ic]: că[lc]ări “a călca”, “călcare” I-VI; că[lc]ân “calcan, zidul lateral al casei fără fereastră” I-VI; că[lc]ari “călcâi” I-VI; cu[lc]ări“& culca”, “culcare” I-VI; ga[lc]ă“gâlcă” I-VI.
[l'c]: bo[l'c]ă “boală” I-VI; gureă[l'c]ă “urdoare” I-VI; je[l'c]ă “broască țestoasă” I-VI; piște[l'c]ă “pâine mai fină, unsă cu puțină grăsime și tăiată pe deasupra în pătrățele” I-VI; smujă[l'c]ă“uliu” I-VI etc.
[mc]: beă[mc]ă “aluniță” I-VI; dâ[mc]ă “pată”, “pistrui” I-VI; pn[mc]ă “capcană” I-VI; Di[mc]a “Dima” (nume de bărbat) I-VI.
Fonetica descriptivă
77
[ijc]: i[ijc]ă “încă”; “pâlnie” I-VI; ă[pc]ălăr “călare” I-VI; ă[ijc]ărcări încărca”, “încărcare” I-VI; bujă[rjc]ă“mac (roșu)” I-VI; mă[yc]âii “a mânca”, "mâncare” I-VI; ru[ijc]u“xax” I-VI; upi[ijc]ă“opincă” I-VI.
[pc]:\cz\ 10.2.2.2.2.
[re]: ăijcă[rc]ăn “a încărca”, “încărcare” I-VI; că[rc]u “roată la moară”, “rotiță de mecanism” I-VI; mă[rc]ă “marcă”; “timbru” I-VI; mo[rc]ăv “violet, de culoarea lila” I-VI; po[rc]u“pQxc” I-VI; pu[rc]ăr “porcar” I-VI etc.
[se]: că[sc]ări “a căsca”, “căscare”,”căscat” I-VI; că[sc]ămăc “invidie” I-VI; ga[sc]ă“ gâscă” I-VI; la[sc]ă“licurici” I-VI; ma[sc]ă“caXăx” I-VI; mu[sc]ă “muscă” I-VI; mă[sc]uri“mascul” I-VI; pu[sc]ă^Q\cC I-VI; u[sc]ăt “uscat” I-VI etc.
[șc]: bărbălă[șc]ă “excrement de oaie” I-VI; că[șc]ăvăl “cașcaval” I-VI; gurgă[șc]ă “găurică în pom, în zid” I-VI; șă[șc]ân “zăpăcit” I-VI; Tă[șc]a “Tașu, prenume de bărbat” I-VI; tăcără[șc]ă“clopoțel” I-VI etc.
[te]: vezi 12.2.2.2.2.
[țc]: bo[țc]ă “spin” I-VI; co[țc]ă “cub”, “zar” I-VI; cu[țc]ăr “ jucător de jocuri de noroc” I-VI; mu[țc]ă^Qt” I-VI etc.
Până aici ne-am ocupat de grupurile consonantice formate din două consoane, în care [c] apare la început de silabă. După cum am menționat mai sus, [c] apare, în această poziție, și în grupuri alcătuite din trei consoane, ca: [ijcl'] [ijcr] [sef], [scl] [șcl] [ser] Toate aceste grupuri sunt eterosilabice. Iată și exemple:
[ijcl]: ă[ijcl]ldiri “a închide”,”închidere” I-VI; ă[i]cl]inâri “a închina”, “închinare”,”aplecare” I-VI; ă[ijcl]igări “a închega”,”închegare” I-VI; ă[pcl']ucări‘ă încuia”, “încuiere”, “a închide cu cheia” I-VI.
[sef]: bi[scf]it“\Asc\ă\” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[scl]: ră[scl]ătlt (despre scaun, masă) “care se clatină” I-VI; si ră[scl]upăti “a început să facă zgomot” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[șcl']: di[șcl]ldiri “a deschide”, “deschidere” I-VI; di[șcl]ucări “a descuia” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[ser]: cu[scr]u “cuscru” I-VI; cu[scr]ă “cuscră” I-VI; ăncu[scr]âri “a încuscri” I-VI; i[scr]ă “scânteie” I-VI; ră[scr]ipât “crăpat în mai multe locuri” I-VI etc.
78
Meglenoromâna astăzi
14.2.2.2.2.	La sfârșit de silabă [c] apare în următoarele grupuri consonantice: [cf], [cm] [cn] [cri] [ct] toate eterosilabice. Urmează exemple:
[cf]: bu[cf]ă “literă” I-VI; bu[cf]iță “carnet militar” I-VI; smo[cf]ă “smochin” I-VI; ti[cf]ă“dovleac” I-VI etc.
[cm]: că[cm]ăc “brânci”, “lovitură de braț” I-VI; cu[cm]ă “nepricopsit”, “afurisit” I-VI; pi[cm]ez “magiun” I-VI; to[cm]a “totuna” I-VI; to[cm]ă “logodnă” I-Vl etc.
[cn]: ă[cn]es “lovesc”, “îmbrâncesc” I-VI; cli[cn]es “mă așez pe vine” I-VI; fră[cn]it “înțolit”, “bine îmbrăcat” I-VI; pi[cn]es “vâr”; “împing” I-VI; pu[cn]i “crăpa” I-VI; vi[cn]î “striga “ I-VI etc.
[cri]: su[cri]ă“fiistâ” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[ct]: trâ[ct]ur “tractor” I-VI; si[ct]ir “sictir”, “pleacă de aici” I-VI; se[ct]embăr “septembrie” (pe lângă se[pt]embăf) I, IV. Grup consonantic slab reprezentat.
14.2.3.	In poziție finală, /b/apare singur. In graiul din Umă, [c]m se întâlnește în grupuri consonantice finale. Iată și exemple:
a/cj“ac” I-VI; bumbă[c]“bumbac” I-VI; busila[c]“busuioc” I-VI; buri[c] “buric” I-VI; căpă[c] “capac” I-VI; culă[c] “covrig”, “comuleț” I-VI; dra[c] “drac” I-VI; fo[c] “foc” I-VI; lea[c] “leac”, “medicament” I-VI; lesni[c] “lesne”, “ușor” I-VI; lo[c]“\oc" I-VI; mu[c] “muc” I-VI; nu[c] “nuc” I-VI; pi[c] “târnăcop” (pentru terenuri pietroase) I-VI; strășni[c] “strașnic” I-VI; wztt//c7“soldat” I-VI etc.
14.3.	Cu privire la distribuția lui [c]m celelalte graiuri meglenoromâne, constatăm următoarele:
14.3.1.	în graiul din Țămareca, [c]^3XQ în toate pozițiile descrise mai sus pentru graiul din Umă. La subiecții care vorbesc acest grai și care locuiesc în Țămareca, adică în Grecia, n-am putut să înregistrez grupurile consonantice [cm] [cri] și [scf] care în graiul din Umă sunt reprezentate prin cuvintele neologice intrate aici din limba macedoneană, respectiv din sârbă. Menționăm că aceste grupuri consonantice se întâlnesc în vorbirea meglenoromânilor originari din Țămareca stabiliți în R. Macedonia în perioada războiului civil din Grecia. Grupul consonantic [ijcr]m l-am înregistrat la nici unul dintre vorbitorii
Fonetica descriptivă
79
acestui grai, iar grupului consonantic [ijcl'JAm graiul din Umă aici îi corespunde [VCl].
14.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri [c]a^ave în toate pozițiile: inițială, medială și finală. Spre deosebire însă de cele două graiuri precedente, /c/apare aici, în poziție finală, și în grupuri consonantice ca: [cc], [Ic] [ijc], [pe], [re], [se]. Exemple:
[cc]: mu[cc] VII-XL.
[Ic]: ca[/cj“calc” VII-XL; mi cu[lc]“mă culc” VII-XL.
[gc]: mănâ[gc] “mănânc” XXIII-XL; ma[ijc] “mănânc” VII-XXII; rufyc] “rar” VII-XL.
[pc]: gu[pc] “țigan” VII-XL; Uo[pc] “invers”, “pe dos” VII-XV, XXIII-XL, ^c7“invers”, “pe dos” XVI-XXII.
[rc]:pyo[rc]^^orc, VII-XV, XXIII-XL, pVă[rc]“porc” XVI-XXII; tUo[rc] “torc” VII-XV, XXIII-XL, tVă^cJ^orc" XVI-XXII; to/rc7“turc” VII-XL.
.[sc]: ca[sc]“casc” VII-XL; pa[sc]“pasc” VII-XL; tumnăre[sc]“tomnatic” XXIII-XL, tumnăne[sc]“tomnatic” VII-XXII; u/5c/“usuc” VII-XL.
în rest, [c] apare în toate grupurile consonantice descrise pentru graiul din Umă, în afară de cele menționate în paragraful 14.3.1., a căror distribuție este aceeași ca în graiul din Țămareca, cu excepția grupului [ijcl] care se prezintă la fel ca și în graiul din Umă, și [ijcr], pe care l-am înregistrat și în aceste graiuri.
15.	CONSOANA [g]
15.1.	[g]esle o consoană oclusivă velară sonoră.
15.2.	[g]sQ întâlnește în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
15.2.1.	în poziție inițială, [g]apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
15.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[g]ălbin “galben” I-VI; [g]ărdu “gard” I-VI; [g]ădun “gutui” I-VI; [g]ălbinări “gălbinare” I-VI; [g]ăleătă “găleată” I-VI; [g]ălbinuș “gălbenuș“
80
Meglenoromâna astăzi
I-VI; [g]ălmă“gama” I-VI; [g]ărdușcă“grindină” I-VI; [g]ărnuț“boabă”, bob” I-VI; [g]orQgoY\ “dezbrăcat” I-VI; [g]alcă“g&\w” I-VI; [g]ască‘‘gzsea” I-VI; [g]ugoș “nucă” I-VI; [g]ulăstră “coraslă” I-VI; [g]ură “gură” I-VI; [g]undă “aguridă” I-VI; [g]ustări “a gusta dintr-o mâncare”, “a mânca puțin dintr-o mâncare” I-VI.
15.2.1.2.	în grupurile consonantice [gl] [gt] [gm], [gn] [gri] [gr], [zg] Urmează exemple:
[gl]: [g^as “glas” I-VI; [gl]ăvătăr “șef’, “superior”, “conducător” I-VI; [gl]ăvlt“angajat ca servitor la cineva pentru o anumită perioadă” I-VI; [gl]eznă “gleznă” I-VI; [gl]oăbă“amendă” I-VI.
[gl']: [gl]^ “ghem” I-VI; [gl']eț “gheață” I-VI; [gl]lccă “ghiocel” I-VI; [gl]lstă “limbric” I-VI.
[gm]: [gm]ices “frământ”, “frec” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[gn]: [gn]asnic “murdar”, “respingător” I-VI; [gn]ăslri “repulsie”, “dezgust” I-VI; mi [gn]ăses “îmi repugnă”, “îmi este scârbă” I-VI; [gn]ăsătiiă “murdărie” I-VI.
[gri]: [gn]ăvăjă “tortură”, “chin” I-VI; [gn]ăviri “a tortura”; “tortură”, “chin” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[gr]: [grfas “gras” I-VI; [gr]ăsimi “grăsime” I-VI; [gr]ăc “grec” I-VI; [gr]ăn “grâu” I-VI; [gr]abăv “gârbov”, “gârbovit”, “cocoșat” I-VI; [gr]eu “greu” I-VI; [gr]iiăță“ greutate” I-VI; [gr]os “gros” I-VI; [gr]oăpă “groapă” I-VI; [grjomină^n^x acru pădureț” I-VI; [gr]endi‘‘grinda” I-VI.
[zg]: [zg]an “om plictisitor, care nu te lasă în pace” I-VI; [zg]ăirări “a zgâria” I-VI; [zg]ură“zgnra” I-VI etc.
15.2.2.	în poziție medială, [g] apare ca o consoană intervocalică și în grupuri consonantice.
15.2.2.1.	în poziție intervocalică:
băli[g]ă “baligă” I-VI; bă[g]âri “a băga”, “băgare” I-VI; bu[g]ăr “bulgar” I-VI; bu[g]ăt “bogat” I-VI; Bu[g]ur6diță “Maica Domnului” I-VI; furni[g]ă “furnică” I-VI; gu[g]dș “nucă” I-VI; leă[g]ăn “leagăn” I-VI; li[g]ătură “legătură” I-VI; mă[g]ăr “măgar” I-VI; pu[g]udlt “nimerit”; “atins” I-VI; tri[g]ătură “epidemie” I-VI etc.
Fonetica descriptivă
81
15.2.2.2.	în următoarele grupuri consonantice, formate din două și trei consoane, [g]apare la început de silabă: [gl], [glj [gr], [ig] [Ig], [ijg] [rg], [vg], [zg]; [rjg[ [rjgr] Dintre acestea, numai grupurile [gl], [gl] [gr] sunt omosilabice iar toate celelalte sunt eterosilabice. Urmează exemple:
[gl]: bu[gl]es“am grijă de (vite)" I-VI; ma[gl]ă“ ceață” I-VI; pe[gl]ă “fier de călcat” I-VI; te[gl]ă“borcan” I-VI; u[gl]idâlă“og\mAă” I-VL
[gl]: mi[gl']ină “neghină” I-VI; su[gl']ițări “a sughița”, “sughițat” I-VI; u[gl]ides “aranjez” (mai mult cu sens peiorativ) I-VI; vi[gl']ări “a veghea”, “a păstra”, “păstrare” I-VL
[gr]: â[gr]u “ogor”, “țarină”, “lan” I-VI; bâ[gr]im “salcâm” I-VI; mu[gr]i “muguri” I-VI; ne[gr]u “negru” I-VI; ni[gr]eâlă “negreală” I-VI; ni[gr]icos “negricios” I-VI etc.
[ig]: că[ig]ănă “omletă”, “ouă jumări” I-VI; gă[id]ă “cimpoi” I-VI; gă[id]ăgiiă “cimpoier” I-VI; gă[jg]ur“^va[ (numai în expresia pul' di gâigur) I-VI; u[ig]un “comod”, “cum trebuie” I-VI.
[Ig]: bă[lg]ur“ grasa fiert” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
•[ijg]: ă[gg]ăriiă “corvoadă”, “muncă neplătită” I-VI; frefygju^roasca de la ușă” I-VI; la[i)g]ă“\ăra^' I-VI; li[r)g]ură “lingură” I-VI; lu[ijg]u “lung” I-VI; si[ijg]ur“dmgw” I-VI; u[ijg]u “v^rrg, I-VI.
[rg]: ă[rg]ât “argat” I-VI; la[rg]u “larg” I—VI; mu[rg]u “murg” I-VI; spă[rg]u “sparg”; vă[rg]ă “vergea” I-VL
[vg]: ăndă[vg]u“ada\xg\ “ înnădesc” I-VI; câ[vg]ă“ceartă”, “război” I-VI; că[vg]ăgiiă “certăreț” I-VL
[zg]: ă[zg]an “destrăbălat” I-VI; nă i[zg]ustim “ne-am ospătat de-a binelea” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
[r/gl]: ă[r/gl]itări “a înghiți” I—VI; ă[rjgl']ițări “a îngheța” I-VI; u[i]gl]ă “unghe” I-VL
[i]gr]: ă[ijgr]ăbăvit “gârbovit”, “încovoiat” I-VI; ă[ijgr]icări “a cântări greu”, “a fi greu” I-VI; ă[r)gr]upări“a îngropa” I-VI; ă[ijgr]ășăriși ă[i)gr]ușâri “a îngrășa” I-VL
15.2.2.2.2.	în grupurile consonantice [gd], [gn], [gn] oclusiva velară sonoră [g]se află la sfârșit de silabă. Toate aceste grupuri sunt eterosilabice. Exemple:
82
Meglenoromâna astăzi
[gd]:\Q7Â 13.2.2.2.1.
[gn]: ini tră[gn]es“xtâ dau la o parte” I-VI; u[gn]iști‘‘Natâ (pentru foc)” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[gri]: u[gri]ăr‘‘co[ care stă toată ziua lângă foc fără să facă nimic” 1-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
15.2.3.	In poziție finală, [g]apare singur. Cu alte cuvinte, graiul din Umă nu cunoaște grupuri consonantice finale cu această consoană. Exemple:
fa[g]^g 1-VI;	I-VI; fri[g]^ng I-VI; fu[g]^ag I-VI; la[g]
“alerg” I-VI; le[g]iC\Qg' I-VI;pia[g]“pxag'\ ro[g]“v^g' I-VI; su[g]‘"sng' I—VI; tra[g]“tâg etc.
15.3.	In celelalte graiuri meglenoromâne distribuția lui [g]^Q următoarea:
15.3.1.	In graiul din Țămareca, [g]apare în toate pozițiile ca și în graiul din Umă, cu deosebirea că aici velara sonoră [g] în poziție finală, se desonorizează în mod regulat și se pronunță precum corespondenta sa surdă [c]: fu[c]‘^\ig' XLI-XLVI; su[c] “sng XLI-XLVI; la[c] “alerg” XLI-XLVI; pra[c] “prag” XL1-XLVI etc. Pronunțarea lui /g/ca /b/am înregistrat-o și în poziție medială, în cuvântul prăclu XLI-XLVI, care este forma articulată de la prac “prag”. Tot în acest grai, în poziție inițială, am întâlnit grupul consonantic [gz] într-un singur cuvânt: [gz]ăvojnu^cnx".
Grupului consonantic [gl']&n graiul din Umă aici îi corespunde [gl]a\.at în poziție inițială, cât și în poziție medială: [gl]em “ghem” XLI-XLVI; mi[gl]ină “neghină” XLI-XLVI. Totuși, grupul [gl] apare în formele verbului viglari XLI-XLVI. Cât privește grupul consonantic [gri] nu l-am înregistrat în nici o poziție în graiul din Țămareca.
15.3.2.	în graiurile meglenoromâne din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, [g]apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală. în aceste graiuri [g] apare și în grupuri consonantice finale, ceea ce nu este cazul în cele două graiuri precedente. Aceste grupuri consonantice sunt: [Ig] [ijg] [rg] [vg]
[lg]: inu[lg]^mi\g' VII-XL. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[ijg]: li[ijg]"\\ng' VII-XL; lu[ijg] “\nng' VII-XL; sti[gg]“sting” VII-XL; stri[ijg]“ stâng' VII-XL; u[ijg]“nng VII-XL.
[rg]: lo[rg]“\arg' VII-XL; spa[rg]“ sparg' VII-XL.
Fonetica descriptivă
83
[vg]: da[vg] “adaug”, “înnădesc” VII-XXVIII, XXXVI-XL, ădă[vg] XXIX-XXXV. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
Atât în grupuri consonantice cât și singur, în poziție finală, [g] în aceste graiuri, și în special în graiul din Lumniță și Cupă, se pronunță foarte des ca oclusiva velară surdă [c] Astfel, am putut să înregistrez fenomenul în cuvintele fatcrV VII-XXII, la[c] “alerg” VII-XV, mu[lc] “mulg” VII-XXXV, li[ijc] “ling” VII-XXXV, dar și da[vg] VII-XL, fro[ijg]“sparg” XXXXXXXVI-XL, spa[rg]iQ^xg\ “dărâm”, “stric” XXXVI-XL etc.
Grupul consonantic [gri] în poziție inițială, nu se întâlnește la vorbitorii acestor graiuri meglenoromâne care locuiesc în Grecia. La cei care sunt stabiliți în R. Macedonia el este reprezentat prin singurul exemplu dat pentru graiul din Umă.
16.	CONSOANA [c]
16.1.	/c/este o consoană africată prepalatală surdă; șuierătoare.
16.2.	[c]apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
16.2.1.	In poziție inițială, [c]apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
16.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[c]ai “ceai” I-VI; [c]ăcrac “troliu” I-VI; [c]ăfcă “cioară” I-VI; [c]ălmă “cealma”, “turban” I-VI; [c]ântă “servietă”, “ghiozdan” I-VI; [cjărcu “roata de la moară”, “rotiță de la ceas care se întoarce” I-VI; [cjănușă “cenușă” I-VI; [c]ărăpă “ciorap” I-VI; [c]ărșăv “cearșaf’ I-VI; [c]icmige “sertar” I-VI; [c]eșmă “cișmea” I-VI; [c]irec “sfert” I-VI; [c]etcă “perie” I-VI; [c]iftu “pereche” I-VI; [c]ireășă “cireașă” I-VI; [c]op “baston” I-VI; [c]6rbă “ciorbă” I-VI; [c]ur“ă\if I-VI etc.
16.2.1.2.	în grupurile consonantice [cf]ș\ [cr] Exemple:
[cf]: [cf]ărâști (despre alimente care se prăjesc) “sfârâie” I-VI; [cfjnjcă “pasăre al cărei piuit este «cfm, cfin», de unde și numele ei” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[cr]: [cr]ăcnes “declanșez” (despre aparatul de fotografiat, trăgaciul de la pușcă etc.) I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
84
Meglenoromâna astăzi
16.2.2.	în poziție medială, [c] apare intervocalic și în grupuri consonantice;
16.2.2.1.	în poziție intervocalică:
ă[c]ic “clar” 1-VI; că[c]ăc “țigară făcută de fumătorul însuși” I-VI; că[c]ămâc “mămăligă” I-VI; că[c]ulă și că[c]uuă “căciulă” I-VI; co[c]ină “cocină” I-VI; cu[c]ăn “varză” I-VI; bă[c]ilă “stână” I-VI; mă[c] 6c “motan” I-VI; ră[c]6c “prânz” I-VI etc.
16.2.2.2.	în grupuri consonantice, [c]apsxe la început și la sfârșit de silabă.
16.2.2.2.1.	în grupurile consonantice [fc] [ic] [Ic] [Ic] [mc] [ne], [pc] [rc] [tc] africata prepalatală [c] apare la început de silabă. Toate aceste grupuri consonantice sunt eterosilabice. Urmează exemple:
[fc]: bă[fc]ă “grădină cu zarzavaturi” I-VI; bă[fc]ăngiiă “grădinar”, “zarzavagiu” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[ic]: Pr6[ic]i “diminutiv de la Proica” (nume de fată) I-VI; Tră[ic]i “diminutiv de la Traia, Traian” I-VI; St6[ic]i “diminutiv de la Stoia, Stuian Stoian” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[Ic]: ă[lc]âc “josnic”, “infam” I-VI; bă[lc]uc “cataramă” I-VI; că[lc]incă “călțun, ciorap de lână” I-VI; tă[lc]iri“a. omorî” I-VI.
[Ic]:pu[lc]ăc “puișor” 1-V1. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[mc]: Agru-Du[mc]i “toponim în Umă” I-VI; cu[mc]i-valci “lupul din povești” I-VI; M6[mc]i “toponim în Umă” I-VI; pu[mc]ac “pomușor, pom mic” I-VI; T6[mc]i“diminutiv de la Torni, Toma” I-VL
[nc]: că[nc]i“cănuță de metal sau de email” I-VI; fra[nc]ă“frânți”, “sparți” I-VI; Lu[nc]ă “numele boului născut într-o zi de luni”, “om prost” I-VI; mă[nc]it “chinuit” I-VI; mi[nc]ună “minciună” I-VI; min[nc]unări “a minți” I-VI; Va[nc]i“Ionel” I-VL
[pc]:\Qz\ 10.2.2.2.2.
[rc]: bă[rc]ed “văr” 1-VI; că[rc]ân “căpușă” I-VI; mo[rc]ă “morți” I-VI; pă[rc]6c“^ mic” I-VI; po[rc]ă“porci” I-Vl; spă[rc]ă“sparți” I-VL
/te/vezi 12.2.2.2.2.
In afară de grupurile consonantice bimembre examinate mai sus, [c] mai apare la început de silabă și în grupul consonantic [rcl] format din trei
Fonetica descriptivă
85
consoane. Acest grup, foarte slab reprezentat, l-am înregistrat în singurul exemplu bi^rclJiiă^A^Qx, care are o datorie” I-VI.
16.2.2.2.2.	In grupurile consonantice [cc] [ck] [cm] [cn] africata prepalatală /q/se află la sfârșit de silabă. Urmează exemple:
[cc]:nqzâ 14.2.2.2.1.
[ck]: bună[cK]i“fete, femei blânde, cu caracter bun” 1-VI; dănă[cK]i'“vițele” I-VI; lă[cK]i “noduri la ață sau la funie, care se desfac ușor” I-VI; lăstuvi[ck]i “rândunici” I-VI; mă[cF]i “pisici” I-VI. Toate aceste exemple nu sunt decât pluralul substantivelor tratate în paragraful 14.2.2.2.1. Acest grup consonantic se întâlnește, de asemenea, la a doua persoană sg. de la prezentul indicativ și conjunctiv al verbului mu^cjări'^ mușca”: tu (si)mu[ck]i“\^ (să) muști” I-VI.
[cm]: șâ[cm]ă “biluță de plumb” 1-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[cn]: c6[cn]iță “frână” I-VI; to[cn]ic “exact”, “punctual” 1-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
16.2.3.	In poziție finală absolută, [c]apare singur. Exemple:
bună[c] “om bun, cu caracter bun” I-VI; cusâ[c] “cosaș“ I-VI; cuvă[c] “fierar”, “potcovar” I-VI; cl'u[c]“cheie” I-VI; gutfâ[c]“bucătar” I-VI; luvâ[c] “vânător” I-VI; i[c]“deloc”; pi[c]“știulete” I-VI; prigă[c] “șorț de bucătărie” I-VI; ^/c/“clopot (din bronz)” I-VI; ură[c]“plugar” I-VI etc.
16.3.	In celelalte graiuri meglenoromâne avem următoarea situație cu privire la distribuția lui [c]:
16.3.1.	în graiul din Țămareca, africata prepalatală surdă [c]apare în toate pozițiile descrise mai sus pentru graiul din Umă. Grupul [cn] în poziție medială, apare numai la informatorii XLI-XLIII, XLVI, adică la cei care sunt stabiliți în R. Macedonia, iar grupul consonantic [cf] în poziție inițială, nu l-am înregistrat la nici unul dintre informatori. Menționez că în graiul din Țămareca n-am putut să înregistrez nici un exemplu în care africata dentală surdă [ț] precedată de vibranta [r] nazala [n] oclusiva [p] să se pronunțe, în unele cazuri, mai ales în ultima silabă a cuvântului (când [rț] [nț] ///sunt urmate de /X/în acest grai și în graiul din Umă, iar în dacoromână de un /7/scurt), ca /X/(cf. 10.2.2.2..2. și 16.2.2.2.1.), cum apare în graiul din Umă: co[pc]ă “copți”, morcă “morți”, unde fenomenul este încă parțial, dar cu tendință de a se răspândi.
86
Meglenoromâna astăzi
16.3.2.	în graiurile meglenoromâne din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, [c] apare, la fel, în toate pozițiile: inițială, medială și finală, ca și în toate grupurile consonantice descrise pentru graiul din Umă, cu excepția grupului medial [cn] care apare, în general, la vorbitorii acestor graiuri stabiliți în R. Macedonia. în graiul din Birislăv, însă, am putut să înregistrez și următoarele grupuri consonantice în poziție finală: [nc] [pc] [rc] (ru[pc] “rupți” XXIX, XXXI, fro[nc] “frânți” XXIX, XXXI, spa[rc] “sparți” XXIX, XXXI). Grupul consonantic [rc] din cuvântul bU6[rc] “datorie” apare, în general, în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri și Birislăv.
17.	CONSOANA [g]
17.1.	/gjeste o consoană africată prepalatală sonoră; șuierătoare.
17.2.	[g]apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală. Trebuie însă să precizăm că în această ultimă poziție, /gjapare foarte rar.
17.2.1.	în poziție inițială, [g] apare înaintea unei vocale și într-un singur grup consonantic, reprezentat la rândul său printr-un singur exemplu.
17.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[g]ăba “degeaba”, ”în van”; “gratis” 1—VI; [g]am “geam” I—VI; [g]ămălâr “clovn” I-VI; [g]ămbuș “chef’, “veselie” I-VI; [g]anăm “dragă”, “suflețelule” I-Vl; [g]ăndăr “jandarm” I-VI; [g]ep “buzunar” I-VI; [g]idă “săgeată” I-VI; [g]indem “prăpastie” I-VI; [g]ugărăstu “jugastru” I-VI; [g]umerki “jumări” I-VI; [g]urnes “azvârl”, “vărs” I-VI etc.
17.2.1.2.	După cum am menționat mai sus, africata prepalatală [g] în poziție inițială, apare într-un singur grup consonantic, [gg] foarte slab reprezentat. Este vorba de singurul exemplu [gg]an “gloată”, “mulțime”, “adunătură” I-VI.
17.2.2.	în poziție medială, [g] apare între vocale și în grupuri consonantice;
17.2.2.1.	în poziție intervocalică:
bă[g]ă“coș de fum” I-VI; buză[g]iiă “bragagiu” I-VI; călă[g]iiă “spoitor” I-VI; cu[g]âbășiiă “primar” I-VI; G6[g]i “Gheorghe” I-VI; ină[g]iiă “încăpățânat” I-VI; 6[g]ă“hoge” I-VI; mă[g]un “magiun” I-VI.
Fonetica descriptivă
87
17.2.2.2.	în grupurile consonantice [Ig], [ng], [rg] în poziție medială, africata prepalatală /gjapare numai la început de silabă. Urmează exemple:
[Ig]: spă[lg]6c “melc” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[ng]: crăco[ng]ă “baba-cloanță” I-VI; id[ng]ă “lucemă” I-VI; mă[ng]ă “mâncare gătită” I-VI; ră[ng]ăști (despre câini) “mârâie” I-VI; spre[ng]u “spânz” I-VI; te[ng]ără“cratiță” I-VI; tă[ng]ăști'“tânjește” I-VL
[ig]:	“a cheltui” I-VI; mi[ig]ân “mărgea mai mare, biluță” I-VI;
bo[rg]u “datorie”, “împrumut care trebuie restituit” I-VI; su[ig]ă “surzi” I-VI; ve[rg]ă “verzi' I-VI.
17.2.3.	în poziție finală, [g] apare într-un singur exemplu pe care am putut să-l înregistrez, și anume substantivul o[g] I-VI (pluralul de la substantivul 6gă “hoge”. Africata prepalatală [g]^ apare, de asemenea, în nici un grup consonantic, în această poziție, în graiul din Umă.
17.3.	în celelalte graiuri meglenoromâne distribuția lui /gjeste identică cu cea din graiul din Umă. în graiul din Birislăv am înregistrat și grupul consonantic [ng] în poziție finală: lu[ng] “lungi” I-VI XXIX, iar în cel din Lungiri, tot în poziție finală, apare grupul consonantic [rg]: b#6[rg] “datorie” XXXVI-XL.
18.	CONSOANA [ț]
18.1.	///este o consoană africată alveolară surdă; siflantă.
18.2.	[ț]apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
18.2.1.	în poziție inițială, [ț]apare înaintea unei vocale și, mai rar, în grupuri consonantice;
18.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[ț]ap “țap” I-VI; [ț]ăl “acel” I-VI; [ț]ăpâri “a țipa”, “țipăt” I-VI; [ț]eăpă “ceapă” I-VI; [ț]eărtă “ceartă” I-VI; [ț]er “cer”, I-VI; [ț]erbu “cerb” I-VI; [ț]icoări “cicoare (insectă)”, fr. cigale I-VI; [ț]Inți “cinci” I-VI; [ț]ităti “cetate”
88
Meglenoromâna astăzi
I-VI; [ț]irecl'u “cercul de lemn de care atârnă clopoțelul de la capre și oi”, “cerc” (la butoi, putină) I-VI; [ț]iva “nimic” I-VI etc.
18.2.1.2.	în grupurile consonantice [țf] [țr], [pț]. Exemple:
////' [Țf]eta “nume de femeie de origine slavă corespunzând lui Florica” I-VI; [țf]ol' “vârf de plantă când încolțește”. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[țr]: [țr]ăcni “a crăpat”, “a murit” I-VI; [țr]apcă “vas cu care scoatem lichidul dintr-un vas mai mare”, “lopățică cu care punem faină, zahăr etc. pe cântar” I-VI; [țr]ăpiri “a scoate apă cu un vas dintr-un alt vas” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[pț]:Ntz\ 10.2.1.2.
18.2.2.	în poziție m e d i a 1 ă, [ț] apare intervocalic și în grupuri consonantice;
18.2.2.1.	în poziție intervocalică:
4^“ață” I-VI; că[ț]ări“& prinde”, “prindere” I-VI; că[ț]al “cățel” I-VI; clo[ț]ă “lovitură de picior” I-VI; c!6[ț]i “acolo” I-VI; l'i[ț]ă “iță” I-VI; ră[ț]i “rece” I-VI; ră[ț]imintu ”frig”, “răceală” I-VI; ți[ț]ă “țâță” I-VI; ză[ț]iri “a zăcea”, “zăcere” I-VI etc.
18.2.2.2.	în grupuri consonantice, ///este ocurent la început și la sfârșit de silabă.
18.2.2.2.1.	în grupurile consonantice [fț] [iț] [Iț] [l'ț] [mț] [nț] [nț] [pț] [rț], [sț], [țl] africata alveolară [ț]apare la început de silabă. Exemple:
[fț]: ti ca[fț]ă “te cureți de păduchi” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[iț]: șă[iț]ă “abale”, “dimii” I-VI; vu[iț]ă “unchi”(pl.) I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[Iț]: discă[lț]âri “a descălța”, “descălțare” I-VI; discu[lț]u “desculț44 I-VI; I-VI; du[lț]i“dulce” I-VI.
[l'ț]: ti ăijcă[l'ț]ă“te încâlci” I-VI; bi[I'ț]ă “plante” I-VI; ti cu[l'ț]ă “te culci” I-VI; “dulci” I-VI; /niî/7^“mulți” I-VI; nă[l'ț]ă“înalți” I-VI.
[mț]: sa[mț]ă “sfinți”, “icoane” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
Fonetica descriptivă
89
[nț]: ăn[nț]ărțu “acum trei ani” I-VI; ă[nț]ileg “înțeleg” I-VI; ă[nț]ertu “cert”; “reproșez” I-VI; ă[nț]ingu “încing”, “(mă) înfășor cu o curea sau brâu” I-VI; mă[nț]ă “mănânci” I-VI; ma[nț]ă “chinuri” I-VI; mu[nț]ă “munți” I-VI; tu[nț]ea “atunci” I-VI; ță[nț]ănăr“țânțar” I-VI; ți[nț]i“cinci” I-VI.
[nț]: lâ^țJă^^C I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[pț]:NQ7Â 10.2.2.2.2.
[rț]: ămpă[rț]ari “a împărți”, “împărțire” I-VI; ca[rț]ă “cărți” I-VI; si scă[rț]ină “se scarpină” I-VI; tpâ[rț]i “toarce” I-VI; tu po[rț]ă “tu porți” I-VI; r^/y/Ja “turci” I-VI.
[sț]: si ră[sț]ăpa “începu să țipe” I-VI; si ră[sț]irnu “începu să cearnă (serios)” I-VI; si ră[sț]ăsu “începu să țeasă (serios)” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[țl]: l'ubini[țl]i^Q^Qm\ verzi / roșii” I-VI; g6rni[țl]i^QXQ\Q sălbatice” I-VI; lisi[țl]i“v\i\p\\^ I-VI;pemi^lJi^tmQ^ I-VI; vătțlJi^N&ciXe” I-VI. Grupul//// este nonocurent în graiul din Umă, când africata alveolară [ț]este precedată de nazala [n]: manță “chinuri” - manțili “chinurile”. Aceasta este valabil și pentru africata alveolară sonoră [<]]
• ///apare și în grupul consonantic [nțr] alcătuit din trei consoane. N-am putut înregistra decât un singur exemplu: tu i[nțr]ă‘^ intri” I-VI.
18.2.2.2.2.	Iată și grupurile consonantice în care [ț] apare la sfârșit de silabă: [țc] [țk] [țf] [țn] Toate aceste grupuri sunt eterosilabice. Exemple:
[țc]: bo[țc]ă‘\Qwp&\ “spin” I-VI; co[țc]ă“cub”, “zar”, “joc de noroc” I-Vl; cu[țc]âr“tQ\ care practică jocurile de noroc”, “neisprăvit” I-VI; mu[țc]ă “bot” I-VL
[țk]: bo[țk]i “țepi”, “spini” I-VI; co[țF]i “cuburi”, “zaruri” I-VI; mu[țK]i “boturi” I-VI.
[țf]: ^////^“papă-lapte”, “prostănac” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[țn]: bu[țn]es “înțep”, “împung” I-VI; cră[țn]es “scrâșnesc din dinți”, “rup ceva crocant cu dinții” I-VI; si tu[țn]ira “s-au lovit cu capetele” I-VI.
18.2.3.	în poziție finală, ///apare în special la pluralul unor substantive și la persoana a doua de la prezentul indicativ și conjunctiv singular (conjugarea a IlI-a) și plural (la toate conjugările). N-am înregistrat nici un grup consonantic în care ///să apară, în această poziție, în graiul din Umă. Urmează exemple:
90
Meglenoromâna astăzi
ăstă[ț] “astăzi” V-VI; bărbă[ț] “bărbați” I-VI; birbe[ț] “berbeci” I-VI; cuco[ț]“cocoși” I—VI; cute[ț]“cofâ[ 1-VI; Jnț/£7“draci” I-VI; fa[ț]“fac\' I-VI; făți[ț] “faceți” I-VI; fartă[ț]“fârtați” 1-VI; gle[ț]“gheață” I-VI; gie[ț]“vietăți” I-VI; minu[ț] “mici” I-VI; smăre[ț] “ienuperi” I-VI; ta[ț] “taci” I-VI; tâți[ț] “tăceți” I-VI; tu zi[ț]“tn zici” I-VI; voi ziți[ț] “noi ziceți” I-VI.
18.3.	Cu privire la distribuția lui [ț] în celelalte graiuri meglenoromâne, putem constata următoarele:
18.3.1.	în graiul din Țămareca africata alveolară ///este ocurentă, în general, în toate pozițiile și grupurile consonantice în care ea apare în graiul din Umă, cu excepția grupurilor consonantice mediale [iț] [lț] [nț] care nu apar în acest grai. în locul lui [lț] din graiul din Umă (ca și din celelalte graiuri meglenoromâne) aici avem grupul consonantic [lț] cu laterala velară: mu[lț]ă “mulți” XLI-XLVI, naȚ/jt/a “înalți” XLI-XLVI.
18.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri, [ț]este ocurent în toate pozițiile și în grupurile consonantice descrise pentru graiul din Umă, cu excepția grupului [fț] pe care n-am putut să-l înregistrez în poziție medială. Aceste graiuri se deosebesc de primele două prin faptul că aici [ț] apare și în grupuri consonantice finale, înregistrate în graiurile din Umă și Țămareca ca mediale. Dăm în continuare grupurile consonantice finale pentru aceste graiuri, ilustrate cu exemple: [fț], [iț], [lț], [l'ț] [mț] [nț], [nț], [pț] [rț]:
[fț]: ca[fț]“cureți de păduchi” VII-XV.
[iț]: rm//7/7“mulți” X, XIII, XV, XXII.
[IțJ: mi ăpcă[lț]“mă încalț“ VII-XL.
[fț]: mu[fț]“mvA$’ IX, XI-XI1, XIV; na/7/7“înalți” IX, XI, XII, XIV.
[mț]: so[mț]“ sfinți”, “icoane” VII-XL.
[nț]: co[nț] “ cânți” VII-XL; mo[nț] “chinuri” VII-XL; mu[nț] “munți” VII-XL.
[nț]: la[nț]“a\ți” VII-XL.
[Pt/: ru[pț]“mtâ” VII-XV, XXIII-XL; cPo[pț] “copți” VII-XV, XXIII-XL; cPă[pț] "copți" XVI-XXII.
[rț]: co[rț] “cărți” VII-XL; po[rț]“părți” VII-XL; pVo[rț]“porți” VII-XV, XXIII-XL; pUa[rț] “idem” XVI-XXII; sU6[rț] “sorți” VII-XV, XXIII-XL; sVa[rț]“iAem” XVI-XXII; tu[rț]“turci” VII-XL etc.
Fonetica descriptivă
91
19.	CONSOANA#;
19.1.	#/este o consoană africată alveolară sonoră; siflantă.
19.2.	#/în graiul meglenoromân din Umă apare numai în pozițiile inițială și medială.
19.2.1.	în poziție inițială, #/apare, destul de rar, înaintea unei vocale și, mai rar, în grup consonantic, dacă nu este și singurul exemplu, pe care îl vom da mai jos;
19.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[$ambă “unealtă pentru făcut găuri la opinci” I-VI; [<j]ămbăful'“z^ I-VI; [^]ăr^âli “ochelari” I-VI; [^]ăr^ălin “zarzăr” 1-VI; [^Jăr^ălină “zarzără” I-VI; [^]ărnâtcă“o specie de pasăre, păsărică” I-VI;	I-VI.
19.2.1.2.	am înregistrat și un singur grup consonantic, în poziție inițială, pe care îl dăm: [^v]ărnă“grapă” I-VI, folosit ca adverb: [^v]ârna “târâș“ I-VI.
• 19.2.2. în poziție medială, #/apare numai în grupuri consonantice. în graiul din Umă, n-am putut înregistra nici un exemplu în care #/ să apară în poziție intervocalică. Dăm în continuare aceste grupuri consonantice ilustrate prin exemple: [Itf] [[]], [n]] [r]] [v]]:
[1]]: mu[l]]iri “a mulge”, “muls” I-VI; mu[l]]i “mulge” I-VI; ăi)că[l]]ari “a încălzi”, “încălzire” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[]]]: tu mufâjă “tu mulgi” I-VI; că[l']]ă “calzi” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[n]]: fra[n]]iri “a sparge”, “spargere”; “a frânge”, “a rupe” I-VI; fru[n]]ă “frunză”, “foaie” I-VI; cra[n]]ă “cârpători” (pl. de la craijgu) I-VI; h[n]]iri “a linge” I-VI; ma[n]]u “mânz” I-VI; pa[n]]ă “pânză” I-VI; pla[n]]iri “a plânge”, “plângere” I-VI; sa[n4]i“sîmgt’ I-VI; u[n4]iri“a. unge”, “a tencui” I-VI.
[r]]: tu ă[r4]ăuXa arzi” I-VI; bâ[r]]ă “capră cu pete albe și negre în partea capului” I-VI; la[r]]ă “largi” I-VI; mă[r]]eâuă “mărgea” I-VI; mâ[r]]ină “margine” I-VI; meâ[r]]i ploăiă “plouă” I-VI; 6[r]]u “orz” I-VI; u[r]]ică “urzică” I-VI; u[r]]ari“a. urzi” I-VI; veă[r]]ă“spanac” I-VI.
92
Meglenoromâna astăzi
[v^]: ăndâ[v^]in^,ă înnădi”, “a adăuga” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
19.3.	Cu privire la distribuția lui în celelalte graiuri meglenoromâne, putem constata următoarele:
19.3.1.	în graiul din Țărnareca africata alveolară [^]cunoaște o distrubiție mai largă decât în celelalte graiuri meglenoromâne. în primul rând această consoană apare în toate pozițiile: inițială ^]ăc “zic” XLI-XLVI, [^]eăit “deget” XLI-XLVI etc.), medială (intervocalică: mări[^]ă “este amar(ă)” XLI-XLVI, sufâi “suge” XLI-XLVI, vifflui “văzui”, “am văzut” XLI-XLVI și în grupuri consonantice: tu ă[v^]ă^ auzi” XLI-XLVI, pra[v^]ă “vite” XLI-XLVI) și f i n a 1 ă {tupăte[țl]“\M botezi” XLI-XLVI). în al doilea rând, sub influența aromânei, fonetismul [^] s-a păstrat în graiul din Țărnareca și acolo unde în celelalte graiuri meglenoromâne el a evoluat spre [z]: [^]eână “geană” XLI-XLVI, [^ănucl'u“genunchi” XLI-XLVI, [^]uuă“zV XLI-XLVI etc.
19.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, /(//apare în poziție inițială, medială (numai în grupuri consonantice) și finală (numai în grupuri consonantice). Cel mai bine se menține în grupurile consonantice în poziție medială: ju[n^]iri “a ajunge” I-VI; Lu[n^]in “sat meglenoromân în Grecia”, mă[r^]ină “margine” VII-XL; mu[l^]iri “a mulge” VII-XL; plo[n^]iri “a plânge”, “plâns” VII-XL; so[n^]i “sânge” VII-XL etc. în poziție finală, cel mai des se pronunță precum corespondenta sa surdă [ț]: ca[l'ț]“ calci” XXIII-XXXV; ^////“idern” VII-XXII; fro[nț]“^gi\ “spargi” VII-XXXV; spafrț] “spargi” VII-XXXV; plo[nț]“^^ VII-XXXV; ^//“aprinzi” VII-XXXV etc. în graiul din Lungiri, /(// în poziție finală, își păstrează destul de bine caracterul sonor.
20.	CONSOANA [f]
20.1.	///este o consoană fricativă labiodentală surdă.
20.2.	///apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
20.2.1.	în poziție inițială,///apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
20.2.1.1.	înaintea unei vocale:
Fonetica descriptivă
93
[f/âță “față” I-VI; [fjățiri “a face” I-VI; [f/eătă “fată” I-VI; [f]um “fum” I-VI; [f]umeăla “copii”, “descendenți” I-VI; [ffuriă “funie” I-VI; [f]ur “fur”, “hoț“ I-VI; [f]urcă “furcă” I-VI; [f]urlină “aur” I-VI; [f]urnigă “furnică” I-VI; [f]us“f\xs' I-VI;[f]uzfri“a fuge” I-VI etc.
20.2.1.2.	în grupurile consonantice bimembre [fi], [fr], [cf], [cf] [sf], [țf]și în grupul consonantic [sfr] format din trei consoane. Exemple:
[fi]: [fl]ări “a afla” I-VI; [fl]ămundu “flămând” I-VI; [fl]ămundeâță “foame”, “inaniție” I-VI; [fl]oări “floare” I-VI; [Fl]6ra “Flora” (nume de femeie) I-VL
[fr]: [fr]ăti “frate” I-VI; [fr]ăpțin “frasin” I-VI; [fr]ăntu “frânt”, “spart”, “rupt” I-VI; [fr]ică “frică” I-VI; [fr]undă “frunză”; “foaie” I-VI; [fr]unti “frunte” I-VI.
[cf]: [cf]ăccă “cloșcă” I-VI; [cf]ăcă “mânerul de la broasca de ușă” I-VI; [cf/ăcnit(că-icfacnit) “se zice despre cel care intră în casa cuiva și nu mai iese, ținând oamenii de vorbă” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[cf]:NQZi 16.2.1.2.
[sf]: [sf]ăca “fiecare” I-VI; [sf]iiri “a încovoia”; [sf]irăli “fluier” I-VI; [sf]lriri“a fluiera” I-VI; [sf]ites“fac lumină”, “luminez” I-VI.
[țf]:NQ7A 18.2.1.2.
[sfr]: [sfr]adăl “sfredel” I-VI; [sfr]ădăles “sfredelesc” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
20.2.2.	în poziție m e d i a 1 ă, [f] apare intervocalic și în grupuri consonantice formate din două sau trei consoane;
20.2.2.1.	în poziție intervocalică:
lă[f]fri “a vorbi”, “vorbire” I-VI; cu[f]oări “diaree” I-VI; ]ăinbă[f]uf “zambilă” I-VI; nă[f]oără “afară” I-VI; scă[f]ă “pahar” I-VI; sti[f]a “prea plin” I-VI; tu[f]elcă“pușcă” 1-VI.
20.2.2.2.	în grupuri consonantice bimembre, din care [fi] [fi], [fr] sunt omosilabice, și [fc], [&] [fc], [fn] [fs] [fș] [ft], [fț], [if], [cf], [If], [sf], [tf], [țf] sunt eterosilabice, ca și în grupurile consonantice trimembre [nfl], [nfr] [sfr], [scf]. Exemple:
[fl]: ă[fl]u “aflu” I-VI; Hi[fl]fiă “bine dispus” I-VI; păndo[fl]ă “papuc” I-VI; su[fl]ări“a sufla” I-VI; 5iW/f“suflet” I-VI.
94
Meglenoromâna astăzi
[fi']: a[fl']i “afli” I-VI; su[fl']i “sufli” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[fr]: ^i[fr]i “nădragi” I-VI; mi ză[fr]ăcni “m-a tras pe sfoară” I-VI; (nă-î) za[fr]ică “(îmi este puțin) frică” I-Vl; să-1 ză[fr]imintu loătu “să frământ puțin aluatul” I-VI.
/TcJ/vezi 14.2.2.2.1.
[fk]: că[fk]i “ciori” I-VI; gugu[fk]i' “guguștiuci” I-VI; tu[fk]i “tufe” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[fc]:\Q7Â 16.2.2.2.1.
[fn]: Ki[fn]es“sti^^ I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[fs]: stă[fs]iri “dospire” 1-VI; panea-istă[fs]ită “pâinea este dospită” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[fș]: ăndă[fș]u“zm adăugat” 1-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[ft]:NQz\ 12.2.2.2.1.
[fț]: vezi 18.2.2.2.1.
[ifj: tă[if]ă‘‘fwx^^ I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
/cȚ/'vezi 14.2.2.2.2.
[lf]: că[lf]ă “calfa” 1I-1II, V-VI; să[lf]etcă “șervețel de hârtie” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[sf]: si ră[sf]eăsăra “se răspândiră” I-VI; si ră[sf]uzira “plecară unul câte unul, în diverse direcții” 1-VI. Prin prefixul verbal ras- (sl. raz-) se formează grupul consonantic [sfjfa verbele care încep cu fricativa [f] urmată de o vocală la început de cuvânt. Acest procedeu de a obține grupuri consonantice bi-membre și trimembre în poziție medială este curent și la verbele care încep cu o altă consoană, respectiv cu un grup consonantic format din două consoane: răs-+ tălari > ră[st]ălari “a tăia încontinuu”; “a o lua pe o scurtătură”; “a tăia (drumul cuiva)”; răs- + țăpări> ră[sț]apări“a începe să țipe”(maced. razvikâp răs- + cripăt> ră[scr]ipăt“cfa^ai în mai multe locuri” (maced. raspukan) etc.
M/vezi 12.2.2.2.1.
/pavezi 18.2.2.2.2.
Iată și grupurile consonantice formate din trei consoane din care face parte [f]:
Fonetica descriptivă
95
[nfl]: ă[nfl]ămun^ari‘^ înfometa” I-VI; u[nfl]ătură “umflătură” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[nfr]: ă[nfr]igurâri “a lua cu frig” I-VI; ă[nfr]un]ari “a înfrunzi”, “înfrunzire” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[scf]:NQzi 14.2.2.2.1.
[sfr]: ră[sfr]antu“s^x\.. rupt în mai multe locuri, în mai multe bucăți” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
20.2.3.	în poziție f i n a 1 ă, /// în graiul din Umă, nu apare decât singur. Exemple:
bu[f]“bufniță”; “păr” (nearanjat) I-VI; cărșă[f]“cearșaf’ I-VI; isnă[f]“te aceeași vârstă” I-VI; la[f]“cuvânt” I-VI; măstrâ[f]“cheltuială”. Aici intră, în general, cuvinte de origine turcă.
20.3.	In celelalte graiuri meglenoromâne, [f]apare, în general, în aceleași poziții ca și în graiul din Umă. în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri /Ț7apare în poziție finală și în grupuri consonantice cum sunt: [fs] [fș] [ft]: da[fs]“\^^ VII-XXVIII, XXXVI-XL; ădă[fs] “idem XXIX-XXXV; ^7“înnădii” VII-XXVIII, XXXVI-XL; ădă[fș]“idem XXIX-XXXV; &[ft] “catran” VII-XL.
21.	CONSOANA [v]
21.1.	/v/este o fricativă labiodentală sonoră.
21.2.	[v]apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
21.2.1.	în poziție inițială, [v]apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
21.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[v]ăcă“vacă” I-VI; [vJăli^N^Q^ “râu” I-VI; [v]ăcâr“văcar” I-VI; [v]ăltur “vultur” I-VI; [v]eăc “veac” I-VI; [v]eără “vară” I-VI; [v]ină “vie” I-VI; [v]indiri“& vinde” I-VI; [v]is“vis” I-VI; [v]ită“vită” I-VI; fv7f/zV'“vătui” I-VI; [vJiță^Ni^ I-VI; [v]umări“& vomita”, “a vărsa” I-VI etc.
21.2.1.2.	în grupurile consonantice [vl] [vr] [^v] Exemple:
96
Meglenoromâna astăzi
[vl]: [vl]a “meglenoromân”, “aromân”, “valah” I-VI; [vl]ăgă “umiditate”, “igrasie” I-VI; [vl]ăcărniță “fabrică mică unde se dărăcește lâna” I-VI; [vl]ădlcă “vlădică” I-VI; [vl]iciri “a trage”, “a târî”, “a târșâi”; “a tărăgăna” I-VI; [vl]eccă “papuc”, “se spune și despre cineva care tărăgănește” I-VI; [vl]nă “grădină, teren în apropierea casei” I-VL
[vr]: [vr]a“vxa^ I-VI; [Vr]am, [Vr]ămci“Avram” I-VI; [vr]ău “vârf’ I-VI; [vr]eări“a vrea”; “iubire” I-VI; [vrjin “vreun” I-VI; [vr]ut“vxuH' I-VL
/pavezi 19.2.1.2.
21.2.2.	In poziție m e d i a 1 ă, [v] apare intervocalic și în grupuri consonantice;
21.2.2.1.	în poziție intervocalică:
ă[v]ă“acx” I-VI; bădi[v]ă “pe nimic”, “gratis” I-VI; că[v]e “cafea” I-VI; că[v]ine “cafenea” I-VI; co[v]ă “găleată” I-VI; dărjă[v]ă “stat’’ I-VI; gu[v]ă “gaură” I-VI; iu[v]a “nicăieri” I-VI; iu[v]ăgode “undeva” I-VL
21.2.2.2.	în grupurile consonantice omosilabice [vl], [vr] unde [v] apare la început de silabă, și în grupurile consonantice eterosilabice [jv] [Iv], [mv] [nv], /zy/ [zv] în care M apare tot la început de silabă, iar în grupurile [vd] [v^] [vg] [yg] [vn]a^axc la sfârșit de silabă. Dăm în continuare exemple din fiecare grup.
21.2.2.2.1.	Grupuri consonantice în care [v]apare la început de silabă:
[vl]: Pă[vl]l “Pavel”, “Paul” I-VI; ză[vl]ădes “pun stăpânire pe” I-VI; ză[vl]ices “încep să târăsc, să tărăgănez” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
[vr]: că[vr]ăc “batic mic pe care femeile îl purtau sub năframă” I-VI; gă[vr]un “viespe mare” I-VI; fâ[vr]ică “fabrică” (sub această formă, cuvântul este folosit de cei mai în vârstă, după toate probalitățile intrat prin intermediul limbii grecești; astăzi tinerii spun fabrica) I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
[jv]:ge[jv]ă“i\)xic” I-VI; ^//^“înghesuială”, “îmbulzeală”; “încăierare” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
[Iv]: ă[lv]ă “halva” I-VI; că[lv]ăiâști “ciugulește”, “mănâncă” I-VI; șă[lv]ăr“șa\vax\” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
[mv]: cu[mv]ă “cumva” I-VI; cu[mv]ăg6de “cumva”, “într-un fel sau altul” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
Fonetica descriptivă
97
[nv]: ă[nv]artiri “a învârti”, “învârtit” I-VI; ă[nv]eăștiri “a îmbrăca”, “îmbrăcare”, “îmbrăcat” I-VI; ă[nv]iclat “învechit” I-VI; ă[nv]ir(i)nări “a supăra”, “supărare” I-VI; ă[nv]istizăn'^ visa”,”a trece prin cap” I-VI.
[rv]: co[rv]u “tare”, “rezistent”, “uscat” I-VI; bu[rv]iri “a învârti într-o mâncare”, (refl.) “a se amesteca printre oameni sau în treburile cuiva” I-VI; bu[rv]ăl'că “lingură mare de lemn cu care se învârtește în mâncare sau în dulceață când se pregătesc în cantități mai mari” I-VI; su[rv]ă “sorcovă” I-VI; tupa[rv]a “de acum încolo” I-VI.
[zv]: i[zv]6r “izvor” I-VI; i[zv]ărvi “a trecut”, “s-a dus” I-VI; i[zv]init “scrântit” I-VI; i[zv]inturăt“vânturat (bine, până la capăt)” I-VI.
21.2.2.2.2.	Grupuri consonantice unde [v]apare la sfârșit de silabă:
[vd]: Că[vd]ăru “toponim în Umă” I-VI. De fapt, acesta este singurul exemplu pe care l-am înregistrat în graiul din Umă. Grupul [vd] este ceva mai frecvent în graiul din Țămareca, așa cum vom vedea mai jos.
[v^]: ăndă[v]]iri “a înnădi” I-VI. Și în cazul acesta avem un singur exemplu, cu excepția, însă, că grupul consonantic fvp^se găsește în conjugarea acestui verb la persoana a Il-a și a IlI-a sg., la cea întâi și a Il-a pl. de la prezentul indicativ, ca și la toate cele șase persoane ale imperfectului.
[vg]: ândâ[vg]u “înnădesc” I-VI; câ[vg]ă “ceartă, “război” I-VI; cJfpg/âg/75 “certăreț” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[vg]: că[vg]i “certuri”, “războaie” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[vn]: ră[vn]ic “neted” I-VI; ră[vn]iță “șes”, “câmpie” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
21.2.3.	în poziție finală absolută, [v]apare singur. Nu l-am înregistrat în nici un grup consonantic. Iată și câteva exemple:
ăntă[v]“paralizat”, “care se mișcă greu” I-VI; crăstă[v]“x^\o^” I-VI; di[v] “sălbatic” I-VI; grabă[v]“cocoșat”, “gârbovit” I-Vl; mdrcă[v]“violet, vânăt” I-VI; ^/^^“răgușit” I-VI; roșcă[v]“xo^t” I-VI etc.
21.3.	Cu privire la distribuția lui /V/în celelalte graiuri meglenoromâne, remărcăm că:
98
Meglenoromâna astăzi
21.3.1.	în graiul din Țărnareca, fricativa labiodentală sonoră [v] apare în aceleași poziții în care ea apare și în graiul din Umă, dar aici, spre deosebire de celelalte graiuri meglenoromâne, unele grupuri consonantice din care face parte consoana /VJ sunt mai bine reprezentate, ca de exemplu [vd] și [v^]: ă[vd]u “aud” XLI-XLVI; prâ[vd]ă“v^ XLI-XLVI; tu ă[v^]ă“^ auzi” XLI-XLVI; pra[v]]ă “vite” XLI-XLVI. Tot aici, am înregistrat consoana /V/în poziție inițială, în grupul consonantic [zv] inexistent în celelalte graiuri meglenoromâne: [zv]6nțu “clopoțel” XLI-XLVI; [zv]imturări “vânturare de cereale” XLI-XLVI. Totuși, [v] cunoaște o restricție distribuțională în acest grai, din cauza efectelor palatalizării, care este generală, ca și în aromână.
21.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, fricativa labiodentală /v/este ocurentă, în general, în toate pozițiile descrise pentru graiul din Umă, cu excepția grupurilor consonantice [vg] [vțl] [rv] care în aceste graiuri apar și în poziție finală, deși sunt foarte slab reprezentate. Exemple:
[vg]: da[vg] “înnădesc” VII-XXVIII, XXXVI-XL; ădă[vg] “idem” XXIX-XXXV.
[v^]: da[v]] “înnădești” VII-XXVIII, XXXVI-XL; ădă[v]] “idem” XXIX-XXXV.
[rv]: cV6[rv]‘\&xQ\ “rezistent”, “uscat”VII-XV, XXIII-XL, ^^^/“idem” XVI-XXII.
21.3.3.	în poziție finală absolută, aproape în mod regulat, sonora [v] se pronunță precum corespondenta sa surdă [f] nu numai în aceste graiuri, ci și în cel din Țărnareca, mai rar însă în cel din Umă: crăstă[f] di[f] si'ptă[f] m#6rcă[f] Același fenomen se petrece și în grupurile consonantice finale, când /V/se află alături de o consoană surdă: da[fs] da[fș](y^z\ 20.3.).
22.	CONSOANA [s]
22.1.	/sjeste o consoană fricativă alveolară surdă; siflantă.
22.2.	/papare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
22.2.1.	în poziție inițială, [s]apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice, formate din două și trei consoane;
Fonetica descriptivă
99
22.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[s]ac“sae” I-VI; [s]âpă “sapă” I-VI; [s]ări“sar&” I-VI; [s]ănătos“sănătos” I-VI; [sfirbătoari “sărbătoare” I-VI; [s]ătul “sătul” I-VI; [s]amtu “sfânt”, “icoană” I-VI; [s]eățiră “seceră” I-VI; [s]eâră “seară I-VI; [s]eu “seu” I-VI; [s]icâră “secară” I-VI; [s]imință “sămânță” I-VI; [s]oț “prieten”, “tovarăș“, “coleg” I-VI; [s]oări “soare” I-VI; [s]ub “sub” I-VI; [s]ugl'ițări “a sughița”; “sughițare” I-VI; [s]urdu“surd” I-VI etc.
22.2.1.2.	în grupurile consonantice [sc] [sk] [sf], [si] [sm], [sn] [sp] [sr] [st]. Exemple:
[sc]:[sc]âfa “pahar” I-VI; [sc]âlă“scală” 1-VI; [sc]af“sca\' I-VI; [sc]ăndu “scaun” I-VI; [sc]ăpări “a scăpa”; “scăpare” I-VI; [sc]ăpitări “a apune”; “apus”, “scăpătat” I-VI; [sc]ălu “școală” I-VI; [sc]ultâri “a asculta”; “ascultare” I-VI; [sc]undiri“a ascunde”; “ascundere” I-VI etc.
[sk]: [sk]elă “schelă” I-VI; [sk]inirăt “șira spinării” I-VI; [sk]upari “a scuipa”, “scuipare” I-VI; [sk]upăt“scuipat” I-VI.
[sf]: vezi 20.2.1.2.
[sl]: [sl]ab“s\ah” I-VI; [sl]ăbină “talie” (partea de mijloc a corpului) I-VI; [sl]ănină “slănină I-VI; [sl]ăpeăi “ploaie bruscă de scurtă durată” I-VI; [sl]ub6dnic“\her\ “slobod” I-VI; [sl]ugă“slugă” I-VI.
[sm]: [sm]ăcnfri“a aluneca”, “alunecare” I-VI; [sm]ăreâcă “ienupăr” I-VI; (ou) [sm]ătoc “(ou) clocit” I-VI; [sm]oc “șarpe lung, neveninos, care suge lapte de la vaci, capre și oi” I-VI; [sm]6cfa “smochină” I-VI; [sm]6cfii “smochin” I-VI; [sm]oălă“rășină” I-VI; [sm]ujăl'că“uliu” I-VL
[sn]: [sn]âgă “corp” I-VI; [sn]op “snop” I-VI; [sn]ăidiri (si) “a se descurca”, “descurcare” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[sp]:wzi 10.2.1.2,
[sr]: [sr]ăb “sârb” I-VI; [sr]ăcăiri “a mânca cu lingura (auzindu-se și zgomotul specific)” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[st]: vezi 12.2.1.2.
Mai sus am menționat că [s] în poziție inițială, apare și în grupuri formate din trei consoane: [ser] [spl] [spr] [str] Urmează exemple:
[ser]: [scr]ăpiză “scolopendră” I-VI; [scr]acă “deal carstic, pietros” I-VI; [scr]um “scrum” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
100
Meglenoromâna astăzi
[spI]:NQzi 10.2.1.2.
[spr]:\Qzi 10.2.1.2.
[str]:NQz\ 12.2.1.2.
22.2.2.	în poziție m e d i a 1 ă, [s] apare intervocalic și în grupuri consonantice;
22.2.2.1.	în poziție intervocalică:
câ[s]ă“casă” I-VI; coă[s]ă“coasă” I-VI; coâ[s]iri“z coase”; “cusut” I-VI; cu[s]iță “cosiță” I-VI; lă[s]ări “a lăsa”; “lăsare” I-VI; li[s]iță “vulpe” I-VI; răpu^ări^ se odihni”; “odihnă” I-VI; ră[s]ăd“răsad” I-VI; tu[s]i“tuse” I-VI etc.
22.2.2.2.	în grupuri consonantice, /papare la început și la sfârșit de silabă.
22.2.2.2.1.	[s] este ocurent la început de silabă în următoarele grupuri consonantice: [cs] [fs] [ls][ms] [ns] [ps] [rs]. Toate aceste grupuri sunt eterosilabice. Dăm exemple din fiecare grup:
[cs]: ă[cs]en “străin”, “al altuia” I-VI; ă[cs]initâti “străinătate” I-VI; mă[cs]ăm “copil”, “prunc” I-VI; mă[cs]ul “fruptul oilor, al caprelor” I-VI; tă[cs]iri“a promite”; “promisiune” I-VI.
[fs]:NQzi 20.2.2.2.
[Îs]: fa[ls]ificăt “falsificat” II-III, V-VI; mu[ls]im “am muls, mulserăm” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[ms]: ăn’nă[ms]a “între” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[ns]: ă[ns]ărări “a săra” I-VI; ă[ns]irinări “a însenina”, “înseninare” I-VI; ă[ns]urări“& însura”; însurare”, “însurătoare” I-VI; fra[ns]i “frânse”, “a spart”, “a frânt” I-VI; li[ns]u “lins”, “tocit”, “uzat” I-VI; plâ[ns]im “am plâns”, “plânserăm” I-VI; si scu[ns]i “se ascunse”, “s-a ascuns” I-VI; tu[ns]u “tuns” I-VI; u[ns]u “uns \ “tencuit” I-VI.
[ps]:\Qz\ 10.2.2.2.2.
[rs]: â[rs]u “ars” I-VI; Kă[rs]ic “piersic” I-VI; Kă[rs]ică “piersică” I-VI; mă[rs]es opusul lui “postesc”; “mănânc gras” I-VI; si spă[rs]i“ s-z stricat”, “s-a spart” I-VI; to[rs]u “tors” I-VI.
22.2.2.2.2.	La sfârșit de silabă, [s] apare în următoarele grupuri consonantice: [sc] [sk] [sf] [si], [sm] [sn] [sp] [sr] [st] [sț] Iată și exemple:
Fonetica descriptivă
101
[sc]: că[sc]ări“a căsca”; “căscare”, “căscat” I-VI; că[sc]ămăc “invidie” I-VI; fu[sc]ă “fustă sau rochie groasă, de lână, făcută de mână” I-VI; ga[sc]ă “gâscă” I-VI; la[sc]ă “licurici” I-VI; ma[sc]ă“catâx” I-VI; mu[sc]ă “muscă” I-VI; mă[sc]uri“mascul” I-VI; u[sc]ăt “uscat” I-VI. Grup consonantic foarte bine reprezentat.
[sk]: ă[sK]er “soldat” I-VI; ă[sk]innii “oaste”, “armată” I-VI; fu[sK]i “fuste, rochii (groase)” I-VI; la[sk]i “(pl.) licurici” I-VI; plu[sk]i “bătături la mâini”; “floricele de porumb” I-VI.
[sf]:\cz\ 20.2.2.2.
[sl]: iâ[sl]i “iesle”, “creșă” I-VI; mă[sl]iijcă “măslină” I-VI; mi[sl]es “gândesc” I-VI; ră[sl]ăn“\cu” I-VI; ră[sl]ăbit “liniștit”, “fără griji” I-VL
[sm]: că[sm]et “noroc”, “soartă” I-VI; că[sm]itliiă “norocos” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
[sn]: i[sn]ăf“dc aceeași vârstă”, “vârstnic” I-VI; lă[sn]es “fac lumină”; “fac să lucească” I-VI; li[sn]ic“stog mare de crengi de stejar care servește iarna ca hrană oilor și caprelor” I-VI; tri[sn]in“a trăsni”, “a da de pământ, de perete etc?” I-VI; plu[sn]es “crăp”; “dau o palmă” I-VI; spra[sn]es “o iau la fugă” I-VL
[sp]:Ncz\ 10.2.2.2.1.
[sr]: ză[sr]ăcnii uneăc “mâneai (puțin cu lingura)” I-VI; si ză[sr]idi uneăc “și-a aranjat situația cât de cât” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[st]:NCzi 12.2.2.2.1.
[sț]:NCzi 18.2.2.2.1.
în afară de grupurile consonantice examinate mai sus, [s] apare, în poziție medială, la început de silabă, și în grupurile consonantice trimembre [nsl], [nsp], ca și în grupul [nspr] format din patru consoane. La sfârșit de silabă, tot în această poziție, [s] apare în grupurile consonantice trimembre [sef], [scl] [scl] [ser], [spl] [spr], [str] Urmează exemple:
[nsl]: ă[nsl]ăbnit “slăbit”, “epuizat” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[nsp]:NCz 10.2.2.2.1.
102
Meglenoromâna astăzi
[nspr]:vez\ 10.2.2.2.1.
[scfJ'Nezi IA222A.
[scl]:NQ7i \A222A.
[sc!]: si ră[scl']ătina “începu să se clatine” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[ser]: vezi 14.2.2.2.1.
[spl]:vez\ 10.2.2.2.1.
[spr]:\ez\ IQ222A.
[str]: vezi 12.2.2.2.1.
22.2.3.	în poziție finală, [s]^^re singur. Graiul meglenoromân din Umă nu cunoaște grupuri consonantice, în această poziție, din care să facă parte consoana [s]. Exemple:
I-VI; co[s]“cos” I-VI; ^/^“scurt” I-VI; fe[s]“îes” 1-VI; fu[s] “fus” I-VI; gla[s] “glas”, “voce” I-VI; girmin6[s] “viermănos” I-VI; le[s] “ales” I-VI; lino[s] “leneș” I-VI;	I-VI; muco[s]“mucos”
I-VI; na[s]“^s” I-VI, o[s]“vs” I-VI etc.
22.2.4.	în graiul din Umă se remarcă proteza lui [s]în anumite cuvinte, ca [s]pălgoc “melc” I-VI (din maced. prăzi]ok dial., liter. polzavp [s]trubășină “burtă, stomac” I-VI (din sl. trbuhy, [s]cărbuni “cărbune” I-VI. Acest fenomen nu este cunoscut în celelalte graiuri.
22.3.	Cu privire la distribuția lui [s] în celelalte graiuri meglenoromâne, constatăm următoarele:
22.3.1.	în graiul din Țămareca, fricativa alveolară surdă [s] apare în aceleași poziții și, în general, în aceleași grupuri consonantice, la care mai adăugăm grupul consonantic [șc]: no[șc]ă “noștri” XLI-XLVI; vo[șc]ă “voștri” XLI-XLVI. Grupul consonantic [ms] în poziție medială, e destul de bine reprezentat în acest grai: stri[ms]u “strâns”, “zgârcit” XLI-XLVI; ți[ms]u “încins” XLI-XLVI;pla[ms]u“plâns” XLI-XLVI; u[ms]u“^” XLI-XLVI.
22.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, fricativa [s] apare în toate pozițiile și grupurile consonantice descrise pentru graiul din Umă. Trebuie să adăugăm însă că în toate aceste graiuri [s] mai apare și în grupuri consonantice în poziție finală, ca: [sc], [st] [Îs] [ns] [rs] [fs]:
Fonetica descriptivă
103
[sc]: cas[sc]“ease” VII-XL; l/sc/“usuc” VII-XL.
[st]: pUo[st]‘‘?QSt” VII-XV, XVIII-XL; ^^(/“post” XVI-XXII.
[Îs]: mu[ls]“mu\s” VII-XL.
[ns]: scu[ns]“ ascuns” VII-XL; plo[ns] “plâns” VII-XL; tu[ns]“tuns” VII-XL; u[ns]“uns” VII-XL.
[rs]: a[rs]“axs” VII-XL; to[rs]“toxs” VI-XL.
[fs]: da[fs]‘‘i^^ VII-XL.
22.4.	In toate graiurile meglenoromâne, conjuncția s] să “să”, semn al conjunctivului, înaintea unei consoane sonore se pronunță ca [z]: lă-z ducă “(lasă) să se ducă” I-XLVI; lă-z vină “(lasă) să vie” I-XLVI; lă-z veădă ”(lasă) să vadă” I-XLVI. în vorbirea grăbită deseori [s] este pronunțat ca /z/și la forma reflexivului 5/“se”: z-dusi “se duse, s-a dus”; z-dusira “se duseră, s-au dus”. în următoarele exemple [sjse pronunță ca [ț]: ăn-țl doărmi “mi-e somn”; ăn-ți fățF" mi se pare”; ăn-țimancă “mi-e foame”; uă-n-ță ficdrll'“aici îmi sunt copiii”.
23.	CONSOANA [z]
23.1.	[z]este o consoană fricativă alveolară sonoră; siflantă.
23.2.	[z]apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
23.2.1.	în poziție inițială, [z]apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice formate din două sau trei consoane;
23.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[z]ățiri “a zăcea”; “zăcere”; “zăcut” I-VI; [z]ănucl'u “genunchi” I-VI; [z]ădă “zadă”; “bucăți uscate din acest lemn pentru aprinderea focului” I-VI; [z]ăgăr “ogar”, “câine de vânătoare” I-VI; [z]ăntunliă “rudă” I-VI; [z]eăți “zece” I-VI; [z]eănă “geană” I-VI; [z]eăstu “deget” I-VI; [z]eăzir “ger” I-VI; [z]lgă“cântar” I-VI; [z]iniri“gmexe” I-VI; [z]uuă“zi” I-VI etc.
23.2.1.2.	în grupurile consonantice bimembre [zb] [zg] [zg] [zl] [zm] [zn] și în grupurile consonantice [zbr] [zdr] [zgr] formate din trei consoane. Urmează exemple:
104
Meglenoromâna astăzi
[zb]: [zb]irări “a zbiera”; “zbierat” I-VI; [zb]urari “a certa” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
[zg]: [zg]an “copil sau om plictisitor, care nu-ți dă pace” 1-VI; [zg]ăirăn “a zgâria”; “zgâriere” I-VI; [zgjură^z^iv^ I-VI; mi [zg]ărpes‘‘vtâ. năpustesc” I-VI.
[zg]: [zg]iiă “pereche” I-VI; [zg]imburări “a dârdâi de frig” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[zi]: [Zl]âta “prenume feminin” I-VI; [zl]ămboc “adânc” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[zm]: [zm]eu‘‘\)ai^ I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[zn]: [zn]ac “semn” I-VI; [zn]ăccă “insignă” I-VI; [zn]ăci “deci” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
Iată acum și grupurile consonantice trimembre, în poziție inițială, din care face parte fricativa alveolară sonoră [z]:
[zbr]: [zbr]acă “confuzie” I-VI; [zbr]ăccăit “ridat, plin de riduri” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[zdr]: [zdr]ăvu! “salut” I-VI; [zdr]uminări “a zdruncina”; “zdruncinare” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[zgr]: [zgr]ădă‘‘z\&(hvZ I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
23.2.2.	In poziție medială, [z] apare intervocalic și în grupuri consonantice;
23.2.2.1.	în poziție intervocalică:
a[z]ar “gata”, “pregătit” I-VI; băti[z]âri “a boteza”; “botezare” I-VI; blu[z]ă]“\A\iz&” I-VI; bu[z]ă “buză” I-VI; bu[z]eău “soc” I-VI; cătcări[z]ări“^ cotcodoci” I-VI; mă[z]ăla “cumva”, “întâmplător” I-VI; manti[z]a “a doua zi” I-VI; mă[z]ăricla “măzăriche” I-VI; nă[z]ăț “amiază” I-VI; pă[z]ăriști “piață” I-VI; putri[z]at “putrezit” I-VI; ri[z]lntu “argint” I-VI; u[z]ari “a auzi” I-VI; u[z]iri‘^g^ I-VL
23.2.2.2.	în grupuri consonantice, [z]apare la început de silabă (destul de rar) și la sfârșit de silabă (mai des). Aceste grupuri sunt formate din două sau trei consoane.
23.2.2.2.1.	în grupurile consonantice [nz] [rz] [zdr] fricativa alveolară sonoră /z/se află la început de silabă. Menționăm încă o dată că aceste grupuri sunt foarte slab reprezentate. Exemple:
Fonetica descriptivă
105
[nz]: ă[nz]izirări “a degera”; “degerare” I-VI; di[nz]ur “împrejur” I-VI; di[nz]urări“z înconjura” I-VL
[rz]: c6[rz]u “plimbare care are loc seara, pe strada principală a unui oraș“ I-VI. Neologism folosit și în limba macedoneană, de unde a pătruns în meglenoromână.
[zdr]: du[zdijuminăt (di lucru) “istovit, epuizat (de lucru)” I-VL Din aceste grupuri ultimul, format din trei consoane, este omosilabic, iar primele două sunt eterosilabice.
23.2.2.2.2.	în grupurile consonantice bimembre [zb] [zd] [zg][zm] [zn] [zl] [zr] [zv] ca și în cele trimembre: [zgl] [zgl] [zgr] [zml] [zmr] fricativa alveolară [z]apare la sfârșit de silabă. Toate aceste grupuri sunt eterosilabice. Urmează exemple:
[zb]: vezi 11.2.2.2.
[zd]:NQz\ \3222A.
[zg]:\Q7Â 15.2.2.2.1.
[zm]: gă[zm]ă “agheasmă”, “apă sfințită” I-VI; i[zm]eăni “chiloți lungi”, “izmene” I-VI; i[zm]et “treabă (în casă)” I-VI; i[zm]ilcăr “servitor”, “slugă” I-VI; ptfzmjă^xm", “invidie” I-VL
[zn]: că[zn]ă “pedeapsă” I-VI; gle[zn]ă “gleznă” 1-VI; lă[zn]iccă “viță de vie sălbatică” I-VI; p6[zn]iciAwzm> (adj.) I-VI; umră^njit^odios" I-VL
[zl]: di[zl]igări “a dezlega” I-VI; di[zl]ipit “dezlipit”, “desprins” I-VI; fâ[zl]ă“ în plus”, “peste cantitatea necesară”, “surplus” I-VI; i[zl]insu “tocit de tot” etc.
[zr]: mi i[zr]ăș “am râs fără să mă pot opri” I-VI; i[zr]ăvnes “nivelez”, “netezesc” I-VI; i[zr]uptu^rc^ de tot” I-VI etc.
[zv]: di[zv]iit “dezvelit” I-VI; i[zv]init “scrântit” (mâna, piciorul) I-VI; i[zv]6rcăAzvGx\ “izvoraș“ 1-VI.
în continuare dăm exemple referitoare la grupurile consonantice formate din trei consoane, din care face parte fricativa sonoră [z]:
[zgl]: ăl i[zgl]ubira “l-au amendat de-a binelea” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[zgl]: di[zgl]ițări“a. dezgheța” I-VI; di[zgl]ițăt“dezghețat” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
106
Meglenoromâna astăzi
[zgr]: d^zgrJădit^AQz^diC I-VI; di[zgr]upări“& dezgropa”, “dezgropare” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[zml]: că-iră[zml]ăscăit “plescăie într-una” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[zmr]: si ră[zmr]adai “începu să se miște” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
23.2.3.	în poziție finală, [z]apare singur. în graiul meglenoromân din Umă, [z] în această poziție, nu se întâlnește în nici un grup consonantic. Urmează exemple:
bati[z]“\yotez^ I-VI; ba[z]“bagi” I-VI; breă[z]“breaz” I-VI; ca/z/“cazi” I-VI; coacă[z] “coacăz” I-VI; furni[z] “furnigi” I-VI; kinni[z] “țigle” I-VI; părleă[z] “pârleaz” I-VI; pipiru[z] “fluturi” I-VI; pla[z] “plaz” I-VI; pra[z] “praz” I-VI;pdrj/z7“impozit” I-VI; uri[z]“Qrez' I-VI.
23.3.	Cu privire la distribuția fricativei sonore [z], în celelalte graiuri meglenoromâne, putem constata următoarele:
23.3.1.	Spre deosebire de graiul din Umă, în cel din Țărnareca remarcăm nonocurența grupului consonantic [znj în poziție inițială, la vorbitorii care trăiesc în Grecia. La fel, grupurile consonantice [nz]ș\ [zgljm. sunt ocurente în poziție medială în acest grai, cu precizarea că în locul lui [zgl']avem [zgl]. Tot în acest grai, în poziție inițială, am întâlnit grupul [gz] de altfel reprezentat printr-un singur exemplu, pe care l-am înregistrat: [gz]ăvojnu “cui” XLI-XLVI. în sfârșit, menționăm că fricativa alveolară sonoră [z] în poziție finală, se pronunță în acest grai precum corespondenta sa surdă [s]: uri[s] “orez” XLI-XLVI; pla[s] “plaz” XLI-XLVI sau ca africata alveolară surdă [ț]: fumi[ț] “furnigi” XLI-XLVI; la[ț] “alergi” XLI-XLVI; păte[ț] “botez” (pers. 1 sg.) XLI-XLVI etc.
Consoana [z] în graiul din Țărnareca, ca și în cel din Umă, nu este ocurentă în grupuri consonantice finale.
23.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, [z]apare în pozițiile și grupurile consonantice examinate mai sus pentru cele două graiuri precedente. Aici, ca și în graiul din Țărnareca, fricativa alveolară sonoră [z] în
Fonetica descriptivă
107
poziție finală, se desonorizează și se pronunță ca [s]: ca[s] “cazi” VII-XL; M6jfc7“botez(i)” VII-XL; pra[s]“vx&z” VII-XL etc. Consoana [z] își păstrează ceva mai bine caracterul sonor, în această poziție, în graiul din Lungiri.
Tot aici am înregistrat și grupurile consonantice finale: [Iz], [nz] [rz]: inu[lz]“mi\^ VII-XL; fro[nz]“spargi”, “rupi” VII-XL; mo[nz]“m^z VII-XL; plo[nz] “plângi” VII-XL; tu[nz] “tunzi” VII-XL; uo[rz]“oxz VII-XVI, XXIII-XL, %rz“orz” XVI-XXII.
24.	CONSOANA [ș]
24.1.	/^/este o fricativă prepalatală surdă; șuierătoare.
24.2.	/^/apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
24.2.1.	în poziție inițială, /^/este ocurent înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
24.2.1.1.	înaintea unei vocale:
/^/^/^/“amândoi” I-VI; [ș]ăpti'“șapte” I-VI; [ș]ăsi “șase” I-VI; [ș]ărpi “^arpe” I-VI; [ș]ămătă“gălăgie” I-VI; [ș]ărat“bălțat”, “pestriț”, “pictat” I-VI; [ș]ărvetă“ batistă”, “cârpă” I-VI; [ș]ideari “a ședea”, “a sta jos” I-VI; [ș]iker “zahăr” I-VI; [ș]irbet“sirop” I-Vl; [ș]oăric‘‘șoaxec,Q” I-VI; /^/^“fară coame” I-VI etc.
24.2.1.2.	în grupurile consonantice formate din două consoane [șc] [șl] [șl], [șm] [șn] [șp] [șt] și în grupurile triconsonantice [șmr] [șpr] și [ștr] Urmează exemple:
[șc]: [șc]ărtu‘\do\i\” I-VI; [șc]udeăști “dăunează” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
[șl]: [șl]ăpnic “palmă”, “lovitură cu palma” I-VI; [șl]ăpnlri “a trage o palmă” I-VI; [șl]umniri “a lăsa să cadă un obiect în apă” I-VI; [șl]em “cască (de muncitor sau soldat)” I—III, VI.
[șl]: [șî]upcă “coajă de fruct sau legumă” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[șm]: [șm]âizir “mitralieră” II-III, VI; [șm]ilcirlac “șmecherie” I-VI; [șm]i[}că‘‘fax$\ “machiaj” 1-VI; [șm]irglă“șmirghel” I-VL
108
Meglenoromâna astăzi
[șn]: [șn]ăidir “croitor” I-VI; [șn]oălă “ac de siguranță” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[șpJ'NQZX 10.2.1.2.
[șt]: vezi 12.2.1.2.
Iată acum și grupurile triconsonantice:
[șmr]: [șmr]ăcăiri “a sufla nasul” 1-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[șpr]:\QZ\ 10.2.1.2.
[ștr]:\Qzi Y22A2.
24.2.2.	In poziție m e d i a 1 ă, [ș] apare intervocalic și în grupuri consonantice;
24.2.2.1.	în poziție intervocalică:
bă[ș]ări “a săruta”, “sărutare” I-VI; bi[ș]ică “bășică” I-VI; cu[ș]ără “șandrama” I-VI; di[ș]irtări “a deșerta”, “deșertare”, “golire” I-VI; du[ș]ume “dușumea” I-VI; du[ș]ugubă “furtună”, “intemperie” I-VI; fi[ș]ec “cartuș“ I-VI; fi[ș]ich'iă “cartușieră” I-VI; li[ș]ăi “lichen” I-VI; pi[ș]in “întâi”, “înainte de toate” I-VI; su[ș]ină“adăpost” I-VI; și[ș]ărcă“păstaie” I-VI etc.
24.2.2.2.	în grupurile consonantice, [ș] apare la început și la sfârșit de silabă.
24.2.2.2.1.	In grupurile consonantice bimembre și eterosilabice [cș] [mșj [nș] [pșl fr?J fricativa prepalatală papare la început de silabă. Exemple:
[cș]: bă[cș]iș “bacșiș“ I-VI; li[cș]6r “ușor” I-VI; li[cș]unmi “ușurime” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[mș]: că[mș]ic “bici” I-VI; cu[mș]iiă “vecin” I-VI; cu[mș]ilac “vecinătate”, “proximitate” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[nș]: bo[nș]u “bulgăr de pământ cu iarbă” I-VI; câ[nș]ă “blondă”, “de culoare deschisă” (despre persoane și capre) I-VI; fra[nș]u “am frânt”, “am spart”, “am rupt” I-VI; i[nș]i'“inși” I-VI; pla[nș]u “am plâns” I-VI; scu[nș]u “am ascuns” I-VI; ^^/“am uns” I-VI.
[pș]:\QZÂ 10.2.2.2.2.
[rș]: a[rș]u “am ars” I-VI; ă[rș]in “arșin” I-VI; cu[rș]um “glonț” I-VI; spâ[rș]u “am spart” I-VI.
Fonetica descriptivă
109
Fricativa prepalatală în poziție medială, apare și în grupul [nștr] format din patru consoane. Pentru acest grup consonantic a se vedea 12.2.2.2.1.
24.2.2.2.2.	în grupurile biconsonantice [șp], [șt] [șc] [șF] [șm] [șn] [șl][\ triconsonantice [șcl] [șmr] [ști] toate eterosilabice, [ș] apare la sfârșit de silabă. Urmează exemple:
[șp]:\QZ\ 10.2.2.2.1.
/^Z/vezi 12.2.2.2.1.
[șc]:nqz\ \A222A.
[șk]: Ke[șF]i “măcar de” I-VI; pe[șk]i “pe jos (despre mers)” 1—VI; gurgă[șk]i‘“scobituri în pom” I-VI; tăcără[șlc]i'“clopoței” I-VI etc.
[șm]: ce[șm]ă “cișmea” I-VI; du[șm]ăn “dușman” I-VI; pi[șm]ăn “care se căiește” I-VI; mu[șm]ulă“moșmoană” I-VI.
[șn]: bo[șn]ic “fald”, “cută” I-VI; co[șn]iță “coșniță” 1-VI; cni[șn]iccă “găinaț” I-VI; gu[șn]es “îmbrățișez” I-VI; vi[șn]ă “vișină” I—VI; ră[șn]iță “râșniță (la moară)” I-VI.
[șl]: ca[șl]ă “cazarmă” I-VI; pră[șl]en “greutatea de la fus” I-VI; șu[șl]ic ^totalitatea frunzelor uscate de sub pom” I-VI.
[șc1]:nqz\ 14.2.2.2.1.
[șmr]: siră[șmr]ăcat “începu să sufle nasul” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[ștr]:\ez\ 12.2.2.2.1.
24.2.3.	în poziție finală, fricativa prepalatală /^Jeste destul de frecventă. Ca și în cazul celorlalte consoane tratate până acum, și aici avem de-a face cu o consoană care apare singură în poziția indicată mai sus. Grupuri consonantice finale, în graiul din Umă, n-am putut înregistra, cu excepția grupului [rș] care apare în neologismul ma[rș] Exemple:
^/fJ“brânză” I-VI; căntă[ș]“cântași” I-VI; cc/^J“coș“; “ tu coși” 1-VI; fe[ș] “făcui” I-VI; gugo[ș] “nucă” I-VI; ginnin6[ș] “viermănoși” 1-VI; lo[ș] “bolnav” I-VI; me[ș] “luni” (pl. de la lună); mo[ș] “bătrân”, “moș“ I-VI;
I-VI; /w/uw/£7“puturoși” I-VI etc.
24.3.	Cu privire la distribuția fricativei prepalatale [ș] în celelalte graiuri meglenoromâne, se constată următoarele:
110
Meglenoromâna astăzi
24.3.1.	în graiul din Țămareca, consoana /£/apare în toate pozițiile descrise mai sus pentru graiul din Umă. în acest grai [ș] nu apare în grupurile consonantice inițiale [șc] [șm] [șn] întâlnite în graiul precedent în cuvinte neologice, intrate prin intermediul limbii macedonene, dar care lipsesc în graiurile meglenoromâne din Grecia. La fel, [ș] nu este ocurent în grupul consonantic din poziție medială [șmr] Lui [șef] din graiul din Umă aici îi corespunde [șcl] în graiul din Țămareca [ș] nu apare în grupuri consonantice finale. în comparație cu celelalte graiuri meglenoromâne, în acest grai se constată ocurența frecventă a grupului consonantic [mș] în poziție medială, unde avem o serie de perfecte simple de tip aromân: pi[mș]u “împinsei” XLI-XLVI; scu[mș]u “ascunsei” XLI-XLVI; scu[mș]ă “ascunși” XLI-XLVI; sti[mș]u “stinsei” XLI-XLVI; tu[mș]u “tunsei” XLI-XLVI; tu[mș]ă “tunși” XLI-XLVI; ți[mș]u“încinsei” XLI-XLVI; u[mș]u“unsei” XLI-XLVI etc.
24.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri, fricativa [ș] apare în poziție inițială, medială și finală și, în general, în toate grupurile consonantice descrise pentru graiul din Umă, cu excepția lui [șc] [șm] [șn] grupuri inițiale care totuși sunt cunoscute de vorbitorii acestor graiuri care trăiesc în R. Macedonia. Spre deosebire de graiurile din Umă și Țămareca, în aceste graiuri /^/este ocurent și în grupuri consonantice finale ca:
[fș]: vezi 20.3.
[lș]: mu[lș]‘‘mA^ VII-XL.
[nș]: li[nș] “linsei”, “am lins” VII-XL; plo[nș] “plânsei” VII-XL; scu[nș] “ascunsei”, "am ascuns” VII-XL; sti[nș] “stinsei” VII-XL; tu[nș] “tunsei”; “tunși” VII-XL etc.
[pș]: ru[pș]^mps^ VII-XL; s^£/“supsei” VII-XL.
[rș]: a[rș]“axsQ\\ “arși” VII-XL; s/^/r^spărsei” VII-XL.
25.	CONSOANA [j]
25.1.	///este o consoană fricativă prepalatală sonoră
25.2.	în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
Fonetica descriptivă
111
25.2.1.	în poziție inițială, ///apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice formate din două sau trei consoane;
25.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[j]ăbă “broască” I-VI; [j]al' “îndurerare”, “tristețe”; “regret” I-VI; [j]ar “jar”, “jăratic” I-VI; [j]ir “ghindă” I-VI; [j]ilăv “musculos”, “tare” I-VI; [j]imităti “jumătate” I-VI; [j]oc “joc” I-VI; [j]6ni “tare”, “puternic” I-VI; [j]os “jos” I-VI; [j]ucăreăl'că “jucărie” I-VI; ///d/“joi” 1-VI; [jjudicări “a judeca”, “a certa”; “judecare” 1-VI; [j]ut6r“ajutor” I-VI;	ajunge” I-VI; [j]ug
“jug” I-VI etc.
25.2.1.2.	în grupurile consonantice bimembre [jl] [jm] și în grupul consonantic [jdr] format din trei consoane:
////' [jl]apcă “balama”, “țâțână” I-VI; [jl]ăbmă “gingie” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
[jm]: [jm]urcă “de-a v-ați asctms” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[jdr]: [jdrjepcă^so^ I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
25.2.2.	în poziție medială,/// apare între vocale și în grupuri consonantice bimembre;
25.2.2.1.	în poziție intervocalică:
bu[j]ăncă “mac” I-VI; bu[j]ur “bujor” I-VI; coă[j]ă “piele” I-VI; cu[j]6c “cojoc” I-VI; cu[j]ireăti “gogoașă de mătase” I-VI; mi[j]es “stau cu ochii întredeschiși” I-VI; mi[j]i-mâla “de-a v-ați ascuns” I-VI; pi[j]ă “copil de-abia născut” I-VI; prăjjjîri'^ prăji”; “prăjire”, “prăjit” I-VI; vă[j]inijă“șmg' I-VI etc. Toate aceste cuvinte sunt de origine slavă.
25.2.2.2.	în grupuri consonantice ///este ocurent la început și la sfârșit de silabă.
25.2.2.2.1.	La început de silabă, fricativa prepalatală sonoră [j] apare într-un singur grup consonantic, și anume [rj] care este eterosilabic:
[rj]: ăijgă[rj]es “ațâț”, “asmut” I-VI; dă[rj]ăuă “dârjală”, “mânerul unei unelte” I-VI; dă[rj]ăvă“stat”, “țară” I-VL
25.2.2.2.2.	în grupurile consonantice [jb] [jd] [jl] [jn] [jv] toate eterosilabice, consoana ///apare la sfârșit de silabă. Urmează exemple:
112
Meglenoromâna astăzi
[jbJ-Nezi 11.2.2.2.
[jd]:\Qz\ 13.2.2.2.1.
[jl]: me[jl]uc “mijloc” I-VI; mi[jl]ucăn “mijlociu” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[jn]: slo[jn]ic “în mod unit”, “în armonie” I-VI; tă[jn]ic “trist” I-VI; vâ[jn]ic “important”, “îngâmfat”, “care își dă aere” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[jv]: vezi 21.2.2.2.1.
25.2.3.	în poziție finală absolută, singur. Urmează exemple:
Ă^<7e///“junghi” I-VI; co/j]^^ I-VI; deă[j] “bunici”, “oameni bătrâni”, “moșnegi” I-VI; e[j] “arici” I-VI; fa[j] “fagi” I-VI; ga[j] “impurități” (în lichide, în mâncare) I-VI;	I-VI etc.
25.3.	în celelalte graiuri meglenoromâne, distribuția consoanei [j] este următoarea:
25.3.1.	în graiul din Țărnareca, fricativa prepalatală sonoră [j] apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală, cu precizarea că în această ultimă poziție ///totdeauna se pronunță precum corespondenta sa surdă [ș]: e[ș]“w\” XLI-XLVI, /â^7“fagi” XLI-XLVI etc.
Să mai semnalăm și ocurența lui /// în acest grai, în grupul consonantic //g7 [jg]eră “zbieră” XLI-XLVI și [jm] grup consonantic medial: ge[jm]ă “ibric” XLI-XLVI, grupuri pe care n-am putut să le înregistrez în nici un alt grai meglenoromân. în graiul din Țărnareca, însă, n-am putut să înregistrez grupul consonantic [jl]m poziție inițială.
25.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri distribuția lui ///este identică cu aceea din graiul din Umă, însă și aici, ca și în graiul din Țărnareca, această consoană, în poziție finală, în cele mai multe cazuri, se pronunță ca fricativa prepalatală surdă [ș]: fa[ș]“feg\” VII-XL; ga[ș] “impurități” (în mâncare) VII-XL; bude[ș]‘‘junghi” VII-XL; ^/^/“uzi” VII-XL etc.
26.	CONSOANA [h]
26.1.	/Ă/este o consoană velară fricativă surdă.
Fonetica descriptivă
113
26.2.	Consoana [h] în graiul din. Umă, apare numai în poziție inițială atât înaintea vocalelor [a], [o], [u], cât și în grupul consonantic [hr] (se pare singurul).
26.2.1.	înaintea unei vocale:
[h]ăngar “hangar” VI, [h]umor “umor” III, VI, [h]or “cor” III, VI. Este vorba de cuvinte neologige, intrate în dialect prin filieră macedoneană, și sunt cunoscute de vorbitorii mai tineri.
26.2.2.	Fricativa [h] se aude mai des în grupul consonantic [hr], la toți vorbitorii graiului din Umă, însă și în acest caz la un număr limitat de cuvinte, ca: [hr]ănă “hrană” I-VI, [hr]anin “a hrăni” Vl, [hr]ăcăști “horcăie” I-VI. In primele două cuvinte, fricativa [h]se aude mai mult la tinerii vorbitori, pe când cei mai în vârstă pronunță rană, răniri. Totuși, pronunțarea lui [h] se extinde prin limba macedoneană care, la rândul ei, până la constituirea variantei sale literare, nu poseda acest sunet. El a fost întâi reintrodus în cuvintele de origine slavă în macedoneană, sub influența limbii sârbești, iar apoi frecvența sa a fost mărită prin împrumuturile din alte limbi. De semnalat este faptul că în cuvintele de origine turcă lipsește, atât în macedoneană, cât și în meglenoromână: maced. ama] megl. ămăl“hamal”; maced. anibar, megl. ămbăr “hambar”; maced. alva, megl. ălvă “halva” etc.
26.3.	In graiurile meglenoromâne din Grecia (Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv, Lungiri și Țămareca), consoana [h] am înregistrat-o atât în poziție inițială: [h]arti“hârtie”, [hJoristă^SQ^x^, [h]orofilaKi‘‘]zi^	cât și în
poziție medială: lo[h]ago “ofițer”. Am înregistrat-o, la fel, în grupurile consonantice [hr] și [ht]: [Hr]nstu, [Hr]isto, i[ht]iză “nevoie” XLI-XLVI; catară[ht]i “cataractă, boală de ochi” XXXI. Și aici, după cum putem vedea, fricativa [h] este introdusă prin cuvintele de origine greacă. Trebuie să mai adăugăm că frecvența lui [h]m graiul din Țămareca este mai mare decât în restul graiurilor meglenoromâne, datorită influenței pe care acest grai a suferit-o din partea aromânei din Livă^, unde, ca și în celelalte graiuri aromâne, acest sunet se întâlnește și în cuvintele de origine turcă.
26.4.	Reintrodus prin neologismele de origine macedoneană, greacă sau de altă origine, deși cu o frecvență redusă, fricativa [h] astăzi este o realitate în meglenoromână.
114
Meglenoromâna astăzi
27.	CONSOANA [k]
27.1.	/Xr/este o consoană oclusivă palatală surdă.
27.2.	[k]apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
27.2.1.	în poziție inițială, [k]apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
27.2.1.1.	înaintea unei vocale:/Ă7aW/k/“ață”, “fir” I-VI; [k]ar“câștig” I-VI; [k]ări “loc neînsorit” I-VI; [k]ărsic “piersic” I-VI; [k]ărsică “piersică” I-VI; [k]eptu “piept” I-VI; [k]irănă “fabrică primitivă unde se faceau cherestea și scânduri” I-VI; [k]imer “chimir” I-VI; [k]inisiri “a pleca”, “plecare” I-VI; [k]ipru “chipeș“, “bine făcut” I-VI; [k]iriiă “chirie” I-VI; [k]innidă “țiglă” I-VI; [k]6răv“chior” I-VI; [k]utec“bătaie” I-VI etc.
27.2.1.2.	în această poziție, [k] apare într-un singur grup consonantic, și anume [sk]: [sk]elă“schelă” I-VI; ^^/^“scrântit la minte” I-VI; [sk]upâri“& scuipa” I-VI; [sk]upăf'sc\f\^C I-VI.
27.2.2.	în poziție medială, [k] apare între vocale și în grupuri consonantice;
27.2.2.1.	în poziție intervocalică:
băbu[kjă “boboc” I-VI; bi[k]ăr “celibatar”, biri[k]et “recoltă”, “rod”, “berechet”, “belșug”, “abundență” I-VI; izmi[k]ăr “slugă” I-VI; miri[k]ep “cerneală” I-VI; pru[k]ări “a apropia” I-VI; și[k]er “zahăr” I-VI; tini[k]iiă “tinichea”, “vas de tinichea având formă pătrată, în care se ține brânză (vreo 15 kg)” I-VI etc.
27.2.2.2.	în grupurile consonantice bimembre [fk] [ck] [ik] [Ik] [fk] [mk] [nk] [pk] [rk] [sk] [tk] [țk]ș\ [kl] toate eterosilabice:
[fk]: vezi 20.2.2.2.
[ck]:NQz\ 16.2.2.2.2.
[ik]: beâ[ik]i “pietre ovale având forma unui ou”, “ouă de lemn sau de piatră” I-VI; leăiki (pl.) “tigvă”, “vas făcut din tigvă în care se ține apă”, (peior.) “cap” I-VI; so[ik]i“bricege” 1-VI; uda[ik]i “cămăruțe”, “odăițe” I-VI; veă[ik]i“crengi”, “crenguțe” I-VI.
[Ik]: be[lk]i “poate” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
Fonetica descriptivă
115
[l'k]: bo[l'K]i “boli” I-VI; gure[ÎF]i “urdori” I-VI; je[l'K]i “broaște țestoase” I-VI; smujă[l'F]i“\A^ I-VI.
[mK]: beă[mFJi“ alunițe” I-VI; dă[mF]i^ete”, “pistrui” (pl.) I-VI; pn[mK]i “capcane” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[nk]: ăcru[nK]i “acrișoare” I-VI; bă[nK]i “bănci”; bujă[nk]i “maci roșii” I—VI; i[nF]i“pâlnii” I-VI; mu[nk]ă“posac”, “taciturn” I-VI.
[pk]:Nezi 10.2.2.2.2.
[rK]: fu[rK]i “furci” I-VI; gume[rF]i “jumări” I-VI; mă[rk]i “mărci”, ”timbre” I-VI; pipe[rk]i “ardei” I-VI; poă[rF]i “purcele” I-VI; putpi[rk]i “arac pentru plante” I-VI; Tu[rK]nă “Turcia” I-VI; tu^FJiijcă^tnxemiea” I-VI etc.
[sk]:\ezi 222222.
/revezi 12.2.2.2.2.
M//vezi 18.2.2.2.2.
[Kl]: băbu[Kl]i “bobocii” I-VI; tufe[Kl]i “puștile” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
• 27.2.3. în poziție finală absolută, palatala /Ă7este foarte rară: băbu[K] “boboci” I-VI, mipro[K]“xtâ apropii” I-VI; tufe[K]‘‘v^i” I-VI; /ee/Ă7“strigăt prin care ciobanii alungau caprele” I-VI. N-am putut să înregistrez grupuri consonantice finale din care să facă parte această consoană.
27.3.	în celelalte graiuri meglenoromâne, oclusiva palatală surdă [k]apare în toate pozițiile, atât singură, cât și în grupurile consonantice descrise pentru graiul din Umă.
28.	CONSOANA [g]
28-1- /gjeste o consoană oclusivă palatală sonoră.
28.2.	[g]apare numai în poziție inițială și medială.
28.2.1.	în poziție inițială, palatala oclusivă [g] apare înaintea unei vocale și într-un singur grup consonantic;
28.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[g]ănni “vierme” I-VI; [g]ermu “vierme”, [g]ăspi “viespe” I-VI; [g]ăzmă “agheasmă”, “apă sfințită” I-VI; [g]ibeiă (despre vite) “însărcinată” I-VI;
116
Meglenoromâna astăzi
[g]igor “tuf’ I-VI; [g]iiăță “viață”; “vietate” I-VI; [g]irdăn “colier” I-VI; [g]irluc“xes\xxx\\ “deșeuri”, “plante sălbatice” (în semănături) I-VI; [g]iu“N\ri' I-VI; [g]on “pingea” I-VI; [g]um “urcior mare de aramă pentru apă” I-VI; [g]unluc “diurnă” I-VI etc.
28.2.1.2.	După cum am menționat mai sus, în poziție inițială, [g]apare și într-un singur grup consonantic [zg] (vezi 23.2.1.2.).
28.2.2.	în poziție medială, [g]wpzxe atât între vocale, cât și în grupuri consonantice;
28.2.2.1.	în poziție intervocalică:
gălăgo[g]ir “dihor” I-VI; călu[g]ir“cz\x\g&x” I-VI; me[g]ă “hotar”, “linie care desparte două lanuri” I-VI; mă[g]iiă “magie” I-VI; pănă[g]ir “bâlci”, “târg” I-VI; ra[g]ă“rugină”, “râie” I-VI; tri[g]irâri“a treiera”; “treierat” I-VI; zi[g]ă “cântar”, “balanță” I-VI etc.
28.2.2.2.	în această poziție, [g]apare și în grupurile consonantice [Ig] [ng] și [rg] la început de silabă. Urmează exemple:
[lg]: ca[lg]iiă“\m\2x' (în general țigan) I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
[ng]: ă[ng]il “îngpx” I-VI; ă[ng]iiri“2L învia”, “înviere” I-VI; ă[ng]irminiri “a se umple de viermi” I-VI; ă[ng]6s“(m) jos” I-VI; lă[ng]idă“gogoașă” I-VI; mi[ng]ușă “cererii' I-VI; su[ng]ir“\nixete de șters, de spălat” I-VI etc.
[rg]: a[rg]i“me \ “curte” I-VI; bu[rg]iiă “burghiu” I-VI; că[rg]idă “rac” I-VI; G6[rg]i “Gheorghe” I-VI; Gu[rg]a “Gheorghina” I-VI; mi[rg]icăv“cnv[ I-VI; spu[rg]id“NXd!o\e" I-VI etc.
28.3.	în celelalte graiuri meglenoromâne, palatala sonoră /g/este ocurentă în aceleași poziții și grupuri consonantice ca și în cele din graiul din Umă. Trebuie să precizăm însă că [g] apare mult mai des în graiul din Țărnareca decât în restul graiurilor meglenoromâne, din cauza palatalizării lui [b] fenomen general aici, ca și în aromână: ă[lg]ină “albină” XLI-XLVI (a[lb]ină I-VI, XVI-XL, a[lb]ină “albină” VII-XV), 6[rg]ă “orbi” XLI-XLVI {6[rb]i I-VI, uo[rb] uo[rp]Nn-XN, XXIII-XL, uă[rb]“Qx\n XVI-XXII) etc.
Fonetica descriptivă
117
29.	CONSOANA [h]
29.1.	[h]o consoană fricativă palatală surdă.
29.2.	In graiul din Umă, această consoană este ocurentă numai în poziție inițială, înaintea vocalelor anterioare [e] și [i] și aceasta numai în câteva cuvinte, ca: [h]er"F\^ I-VI, [h]erur, [h]eără[h]irutfrF‘^ I-VL
29.3.	In celelalte graiuri meglenoromâne, fricativa [h] apare în poziție inițială, și anume în cuvintele citate în paragraful precedent, ca și în unele neologisme de origine greacă: [h]erete “salut”, [h]ilarico “o bancnotă de o mie de drahme” etc. Aici [h] se mai întâlnește și în poziție m e d i a 1 ă, tot în cuvinte de origine greacă:	pro[h]ira “pe neașteptate”, “la repezeală”;
ta[h]idromio “poștă”.
30.	CONSOANA [i]
30.1.	/7/este o consoană fricativă palatală sonoră.
30.2.	Consoana /7/apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
30.2.1.	în poziție inițială, papare numai înaintea unei vocale.
Exemple: [i]ăpă “iapă” I-VI; [i]arbiri “a fierbe”, “fierbere” I-VI; [i]ârnă “iarnă” I-VI; [i]ăsli “iesle” I-VI; [i]ăzac! “păcat!” I-VI; [i]ertu “fiert” I-VI; [i]o “eu” I-VI; [î]oc“wl, nu este” I-VI; /7/w“unde” I-VI; [i]uva“nicăieri” I-VI etc.
30.2.2.	în poziție medială, [i]apare atât între vocale, cât și în grupuri consonantice;
30.2.2.1.	în poziție intervocalică:
Curi[i]ă “Pădure”, toponim în Umă I-VI; gibe[i]ă “însărcinată” {despre animale) I-VI; gi[i]ăță “viață”, “vietate” I-VI; măgi[j]ă “magie” I-VI; mă[i]ă “cheag” I-VI; pimbili[i]ă (culoare) “roz” I-VI; zgi[i]ă“pereche” I-VI etc.
30.2.2.2.	în poziție medială, [i]apare în următoarele grupuri consonantice: [ib], [ic], [id], [if], [ig] [ii], [de], [im] [in] [ir], [it], [iț] [ic] Exemple:
[ib]:NQZ\ 11.2.2.2.
118
Meglenoromâna astăzi
[îc]:nqz\ ]A222A.
[id]:Ntzi 13.2.2.2.1.
[if]: vezi 20.2.2.2.
[ig]:NQz\ 15.2.2.2.1.
[il]: ă[il]eăc “liber”, “fără de lucru”, “inactiv”, “dezocupat” I-VI; gă[il]e “grijă”, “necaz” I-VI; mi[il]em “unguent” I-VI; bo[il]er “boiler” I-VI.
[ik]: vezi 27.2.2.2.
[ini]: că[im]ac “caimac” I-VI; mă[im]un “maimuță” I-VI; pu[ini]ăni “poimâine” I-VI; pu/lmjiri^^ se urni” I-VI.
[in]: cu[in]ă “bucătărie” I-VI; vu[in]ă “mătușă”, “tanti” (soția fratelui mamei) I-VI; vu[in]ic “soldat”, “militar” I-VI; vu[in]icescu “ostășesc”, “militar” 1-VI.
[ir]: bă[ir]ăc “steag” I-VI; bu[ir]iim! “poftește!”, “poftiți!” I-VI; gă[ir]et “curaj”, “răbdare” I-VI; ză[ir]e “provizii”, “hrană” (pentru animale domestice) I-VI.
[it]:NQz 12.2.2.2.1.
[iț]: vezi 18.2.2.2.1.
[ic]: vezi 16.2.2.2.1.
30.2.3.	în poziție finală, [i]apare singur în graiul din Umă. N-am putut înregistra grupuri consonantice finale cu /7/în această poziție. Exemple:
căvă[i]! “vai!” (în expr. căvăi di mini “vai de mine”; căvăi di ial “vai de el”) I-VI; cru[i] “cărui”, “al cui” I-VI; culă[i] “ușor”, “soluție”, “ieșire” (din încurcătură) I-VI; curbăgi[i]^GW\Qm bogați, înstăriți” I-VI; fu[i]!“fugi!” I-VI; /z/7/ “vii” I-VI; turli[i] “fel de fel” 1-VI; zgi[i] “perechi” I-VI etc.
30.3.	în celelalte graiuri meglenoromâne avem următoarea situație cu privire la distribuția lui [i]:
30.3.1.	în graiul din Țămareca, [i]wpzxQ în toate pozițiile și, în general, în toate grupurile consonantice descrise mai sus pentru graiul din Umă.
30.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri, fricativa palatală [i] cunoaște o distribuție mai mare decât în cele două graiuri precedente. Pe lângă cele trei cuvinte care apar în graiurile din Lumniță, Birislăv și Lungiri, și anume coini, poini, moini, deci în grupul consonantic [in] în poziție medială, una dintre trăsăturile care apropie dialectul meglenoromân
Fonetica descriptivă
119
de dacoromână, în aceste cinci graiuri din Grecia am înregistrat și câteva grupuri consonantice finale cu [i]: [ib] [if] [in] [it] Exemple:
[ib]: cu[ib]“cuib” VII-XL; 27i//7&7“întâlnesc” VII-XL.
[if]: to[if]‘^3m\i\^ VII-XL.
[in]: co[m] “câini” VII-XV, XXIX-XL; po[in] “pâini” VII-XV, XXIX-XL.
[iț]: ti cu[iț]“te culci” VII-VIII, X, XV-XXII; nă/iț] “înalți” VII-VIII, X, XV-XXII; /n£W“mulți” VII-VIII, X, XV-XXII.
30.4.	In graiurile din Lumniță și Cupă, frecvența consoanei ^/este mult mai mare decât în restul graiurilor meglenoromâne prin faptul că aici, în afară de grupurile consonantice [cl']ș\ [gl] peste tot palatala [l]z trecut la [i]
31.	CONSOANA [m]
31.1.	//z^este o oclusivă bilabială nazală.
31.2.	/}n/apare în pozițile: inițială, medială și finală.
31.2.1.	în poziție inițială, /papare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
31.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[m]âr^ină “margine” I-VI; [m]ai‘\n3i\ “(luna) mai”; I-VI; [m]af “mzi" (ciocan de lemn pentru a bate unele țesături groase) I-VI; [m]ări “mare” I-VI; [m]ăijcări“& mânca”; “mâncare” I-VI; [m]eără“măr (fruct); [m]el'Qo^ “mei”; (pos.) “mei” I-VI; [m]er“m&x” I-VI; [m]es “lună” I-VI; [m]etură “mătură” I-VI; [m]ic “mic” I-VI; [m]inti “minte” I-VI; [m]irindi “vremea de gustare de după masă, între orele 3 și 5” I-VI; [m]oăli “moale” I-VI; [m]oără “moară” I-VI; [m]ulari“femeie” I-VI; [m]uscă “muscă” I-VI; [m]ut“miC I-VI; [m]utări “a muta”; “acțiunea de a muta” I-VI etc.
31.2.1.2.	în grupurile biconsonantice [ml] [mr] [cm] [gm] [jm] [sm] [șm] [zm]și în grupul triconsonantic [șmr] Exemple:
[ml]: (apa) [ml]ăcă “(apă) călduță” I-VI; [ml]ăzniță “(oaie, capră) care dă lapte”, opusul lui stearpă I-VI; [ml]eâccă “plantă din familia euforbiacee, care conține un suc lăptos” I-VI; [ml]ftăv‘‘mQz\Q\ “sleit”, “secătuit de puteri” I-VI.
120
Meglenoromâna astăzi
[mr]: [mr]ac “întuneric” I-VI; [mijăzes “urăsc” I-VI; [Mr]ăzăvecl'u (toponim în Umă, care vine din mirizu vecl'iî) I-VI; [mijeăjă “plasă” I-VI; [mr]eămcă“un soi de pește” I-VI.
[cm]:NQzi 14.2.1.2.
[gm]:Ntzi 15.2.1.2.
[jm]: vezi 25.2.1.2.
[sm]:Ntz 22.2.1.2.
[șm]:NQzi 24.2.1.2.
[zm]:\Qzi 23.2.1.2.
[șmr]: vezi 24.2.1.2.
31.2.2.	în poziție medială, [m] apare între vocale și în grupuri consonantice;
31.2.2.1.	în poziție intervocalică:
călă[m]i “țeava de trestie”, “țeava de la suveică pe care este strâns tortul” I-VI; cu[m]ăt “bucată”, “codru de pâine” I-VI; lu[m]i “lume” I-VI; l'u[m]inări “lumânare” I-VI; mâ[m]ă “mamă” I-VI; ră[m]ări “a râma”, “râmare” I-VI; ră[m]ăneări “a rămâne”, “rămânere” I-VI; re[m]ă “răceală”, “gripă” I-VI; ru[m]igări “a rumega”, “rumegare” I-VI; si[m]ință “sămânță” I-VI; spu[m]â “spumă” I-VI; tră[m]ă “tramă” I-VI; tri[m]eatiri “a trimite”, “trimitere” I-VI; tri[m]urări “a tremura”, “tremurare”, “tremurat” I-VI; vu[m]ări “a vomita”, “a vărsa”; “vomă” I-VI etc.
31.2.2.2.	în grupuri consonantice, /papare la început și la sfârșit de silabă.
31.2.2.2.1.	Grupuri consonantice în care [m] apare la început de silabă: [cm] [cm] [dm] [im] [Im] [nm] [rm] [sm] [șm] [zm] formate din două consoane, și [zml] [zmr] formate din trei consoane. Toate aceste grupuri sunt eterosilabice. Exemple:
[cm]:NQ7Â 14.2.2.2.2.
[cm]:NQzi 16.2.2.2.2.
[dm]'NQzi 13.2.2.2.2.
[im]: vezi 30.2.2.2.
[Im]: că[lm]ă “turban” I-VI; de[lm]i “din moment ce”, “prin faptul că” I-VI; pâ[lm]ă‘^dim^ I-VI; pă[lm]uță“pălmuță”, “palmă” I-VL
Fonetica descriptivă
121
[nm]: ă[nm]ărări fi amar”, “a avea un gust amar” I-VI; ă[nm]ulari “a muia”, “a înmuia” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
[rm]: că[nn]inări^3. scărmăna” I-VI; cu[nn]ări“& curma”; “curmare” I-VI; că[rm]iri“& da sare oilor și caprelor” I-VI; du[rm]iri“& dormi”, “dormire” I-VI; u[rm]ăn “pădure” I-VI; u[rm]ă “urmă” I-VL
[sm]: vezi 22.2.2.2.2.
[șm]: vezi 24.2.1.2.
[zm]:NQZi 23.2.2.2.2.
[zml]: vezi 23.2.2.2.2.
[zmr]:Ntzi 232222.
Adăugăm aici și grupul [mr] care este omosilabic: ză[mr]ăziri“& începe să urască” I-VI; u[mr]ăznit “odios” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
31.2.2.2.2.	grupurile biconsonantice și triconsonantice în care [m]apare la sfârșit de silabă sunt: [mb] [mc] [mc] [mn] [mn] [mp] [ms] [mș] [mt] [mț]; [mbr] [mpl] [mpl] [mpr] Exemple:
[mb]: vezi 11.2.2.2.
[mc]:NQz\ 14.2.2.2.1.
[mc]: vezi 16.2.2.2.1.
[mn]: cu[mn]icări “a împărtăși”; “împărtășire” I-VI; cu[mn]ăt “cumnat” I-VI; do[mn]u “Dumnezeu” I-VI; i[mn]âri“z merge”, “mergere”, “mers” I-VI; le[mn]u‘AQm^ I-VI; st6[mn]ă“\ixci^ I-VI etc.
[mn]: lâ[mn]ă “zmeu” I-VI; li[mri]ă în expr. lea llmna di uâ “pleacă de aici!”, “du-te dracului” I-VI; tu i[mn]iiiXM mergi” I-VL
[mp]:\Qz\ 10.2.2.2.1.
[ms]: vezi 22.2.2.2.1.
[mș]:\Qzi 24.2.2.2.1.
[mt]:NQz\ 12.2.2.2.1.
[mț]:Ntzi Y&222A.
[mbr]:\Qz\ 11.2.2.2.
[mpl]: vezi 10.2.2.2.1.
122
Meglenoromâna astăzi
[mpl']:NQZ\ 10.2.2.2.1.
[mpr]:NQZ\ 10.2.2.2.1.
31.2.3.	In poziție finală, /ivește destul de frecvent în graiul din Umă dar, ca și în cazurile precedente, bilabiala nazală [m] nu apare în grupuri consonantice finale. Iată și exemple cu /in/în poziție finală absolută:
5/h?7“am” I-VI; cu[m]ilcm 1-VI; fu[m] “fum”; “furăm” I-VI; gl'e[m] “ghem” 1-VI; pitu[m]“blând”, “domesticit”, “domestic” I-VI; treâ[m]“intrare (într-o casă)” 1-VI; vurdu[m] “foarte greu” I-VI; vizu[m] “văzurăm”, “am văzut” I-VI etc.
31.3.	îți celelalte graiuri meglenoromâne distribuția nazalei [m] este următoarea:'
31.3.1.	în graiul din Țărnareca [m] apare în toate pozițiile descrise mai sus pentru graiul din Umă, cu deosebirea că grupurile consonantice [ms]și [mș] în poziție medială, în graiul din Țărnareca sunt mai bine reprezentate decât în toate celelalte graiuri meglenoromâne (vezi 22.3.1. și 24.3.1.). Nici aici [m]mt apare în grupuri consonantice finale.
31.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, bilabiala nazală [m] apare în poziție inițială, medială și finală. Aceste graiuri se deosebesc însă de cele două precedente prin faptul că aici //n/este ocurent și în grupuri consonantice în poziție finală, ca: [Im], [rm] [mp] [mb] [mn] [mn] [mt] [mț]: ^[Im]^^ VII-XV, XXIII-XL; ^777XVI-XXII; cu[rm]‘^^ VII-XL;	VII-XL; ski[mb]“schimb” VII-XL; lie[mn]“\emn
VII-XV, le[mn] XVI-XL; tu a[mn] “tu mergi” XVI-XXII, XXIX-XXXV; stn[mt] “strâmt” VII-XV, XVIII-XL; stn[mț] “strâmți“ VII-XL. în aceste graiuri, consoana [m]n-dxn putut s-o înregistrez în grupul consonantic [ms] în poziție medială.
32.	CONSOANA [n]
32.1.	/ÎT/este o oclusivă dentală nazală.
32.2.	/papare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
32.2.1.	în poziție inițială, /z^apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
Fonetica descriptivă
123
30.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[n]âs “nas” I-VI; [n]ăltu “înalt” I-VI; [n]ăpcum(ta) “apoi”, “mai târziu” I-VI; [n]ăpoi “înapoi”, “îndărăt” I-VI; [n]ălbiri “a înălbi” I-VI; [n]eâuă “zăpadă” I-VI; [n]egru “negru” I-VI; [n]ibun “rău”, “afurisit”; “lucru rău” I-VI; [n]ibunilă “nenorocire”, “rău” I-VI; [njicări “a îneca”; “înecare” I-VI; [n]iclizâri “a necheza”; “nechezare” I-VI; [n]inel “inel” I-VI; [n]ipot “nepot” I-VI; [n]oâpti “noapte” I-VI; /z?7o(/“nod” I-VI; [n]orl^or" I-VI; [n]6ră “noră” I-VI; [njostru “nostru” I-VI; [n]ucă“nuc” I-VI; [n]untă“nuntă” I-VI etc.
32.2.1.2.	în grupurile consonantice [gn] [sn], [zn] Exemple:
[gn]:NQzi 15.2.1.2.
[sn]: vezi 22.2.1.2.
/zn/'vezi 23.2.1.2.
32.2.2.	în poziție medială, [n] apare intervocalic și în grupuri consonantice;
32.2.2.1.	în poziție intervocalică:
bu[n]ă “bună” I-VI; bu[n]ităti “bunătate” I-VI; ca[n]i “câine” I-VI; cu[n]âdă “nurcă” I-VI; fari[n]ă “faină” I-VI; furtu[n]ă “furtună” I-VI; găli[n]ă “găină” I-VI; lu[n]ă “lună” I-VI; ma[n]ă “mână” I-VI; ma[n]i “mâine” I-VI; nu[n]ă “nașă” I-VI; pru[n]ă “prună” I-VI; ruși[n]i “rușine” I-VI; tu[n]ă “tună” I-VI etc.
32.2.2.2.	grupurile consonantice în care [n]apare la început de silabă sunt: [cn] [cn] [dn] [gn] [in] [jn] [In] [mn] [pn] [m] [sn] [șn] [tn] [țn] și [zn] Toate aceste grupuri sunt eterosilabice. Exemple:
[cn]: vezi 14.2.2.2.2.
/cn/'vezi 16.2.2.2.2.
[dn]:NQ7Ă 13.2.2.2.2.
[gn]:N?z 15.2.2.2.2.
[in]: vezi 30.2.2.2.
[jn]:\’&7A 25.2.2.2.2.
[In]: ă[ln]iri “a pipăi”; “pipăire” I-VI; meă[ln]ic “blajin” I-VI; năcă[ln]ic “șef”, “director de sector” I-VI; cupăca[ln]ic “târnăcop” I-VI; se[ln]ic “tare”, “iute” I-VI; sfite[ln]ic“sfeșmc' I-VI etc.
124
Meglenoromâna astăzi
[mn]:\QZ\ 31.2.2.2.2.
[pn]:vez\ 10.2.2.2.2.
[rn]: ă[rn]isiri “a abandona (o activitate)”, “a opri lucrul / lucrările” I-VI; ăncu[rn]ări “a cununa”; “cununie” I-VI; ă[rn]ăut “albanez” I-VI; că[rn]i “came” I-VI; fu[rn]ă “brutărie”, “cuptor” I-VI; fu[rn]igă “furnică” I-VI; iu[rn]ec “model”, “mostră, eșantion” I-VI etc.
[sn]:NQz\ 222222.
[șn]:Ntz\ 24.2.2.2.2.
[tn]:Nzz\ 12.2.2.2.2.
[țn]:NQz\ 18.2.2.2.2.
[zn]: vezi 23.2.2.2.2.
32.2.2.2.2.	Grupurile consonantice în care [n]apare la sfârșit de silabă sunt: [ijc] [nk] [nc] [nd] [nd], [vg] [ng] [ng] [nl] [nm] [nr] [ns] [nș] [nt] [nț] [nv]^ [nz], formate din două consoane, și [ijcl] [ijcl] [ijcr] [ndr] [rjgl] [ijgr] [nfl] [nfr] [nsp] [ntr] [nțr] formate din trei consoane. Un singur grup, [nștr] este alcătuit din patru consoane. Toate aceste grupuri consonantice sunt eterosilabice. Urmează exemple:
[1]c]:nqz\ 14.2.2.2.1.
[nk]:NQz\ 27.2.2.2.
[nc]: vezi 16.2.2.2.1.
[nd]:\Qz\. 13.2.2.2.1.
[nd]:\QZ\ 19.2.2.1.
[r/g]:NQz\. 15.2.2.2.1.
[ng]:NQzx 28.2.2.2.
[ng]:vQZ\ '11.2.2.2.
[nl]: miă[nl]ușii“m-a.m. îmbolnăvit” I-VI; ă[nl]uzari(despre copii) “a nu fi cuminte” I-VI; ca[nl]i“câinele” I-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
[nm]:NQZ\ 31.2.2.2.1.
[nr]: ă[nr]ăit “furios”, “iritat” 1-VI; ă[nr]ușinăt “rușinat” 1-VI. Grup consonantic slab reprezentat.
Fonetica descriptivă
125
[ns]: vezi 22.2.2.2.1.
[nș]:NQ7i 24.2.2.2.1.
[nt]: vezi 12.2.2.2.1.
[nț]: vezi 18.2.2.2.1.
[nv]: vezi 21.2.2.2.1.
[nz]: vezi 23.2.2.2.1.
Urmează grupurile consonantice formate din trei consoane:
[get]: vezi 14.2.2.2.1.
[ijcr]:NQZ\ 15.2.2.2.1.
[ndr]: vezi 13.2.2.2.1.
fag!]: vezi 15.2.2.2.1.
[ggr]: vezi 15.2.2.2.1.
[nfl]:vQz\ 20.2.2.2.
[nfr]: vezi 20.2.2.2.
[nsp]:vQz\. 10.2.2.2.1.
[ntr]: vezi 12.2.2.2.1.
[nțr]: i[nțr]ă“\M. intri” I-VL Grup consonantic foarte slab reprezentat.
Un singur grup cu patru consoane:
[nștr]:NQz\ 12.2.2.2.1.
32.2.3.	în poziție finală absolută, [n] este frecvent, dar nu apare în grupuri consonantice finale. Exemple:
a[n]um, I-VI; bu[n]“bun” I-VI; că[n]“când” I-VI; cătu[n]“sat” I-VI; curu[n] “repede” I-VI; di[n] “din” I-VI; leăgă[n] “leagăn” I-VI; birde[n] “repede” I-VI; hi[n]“alun” I-VI; pni[n]“ymd” I-VI; />/7/b7“prin” I-VI; ri[n] “arin” I-VI; minc^n^mv^' I-VI; măimu[n] “măimuța’ I-VI; săpu[n]“săpwa” I-VI; vri[n]“vreun” etc.
32.3.	în celelalte graiuri meglenoromâne avem situația următoare în legătură cu distribuția lui [n]:
32.3.1.	în graiul din Țămareca, oclusivă dentală nazală [n] apare în toate pozițiile descrise mai sus pentru graiul din Umă. Nu este ocurent în gmpul
126
Meglenoromâna astăzi
consonantic [zn], în poziție inițială, ca și în grupurile[mn] [nr] [ns] [nș] [nz] [ijcr] [nștr] în poziție medială. Grupului consonantic [ijcl] din graiul din Umă, aici îi corespunde [ijcl] în graiul din Țămareca, ca și în cel din Umă, /zz/este nonocurent în grupuri consonantice finale.
32.3.2.	în graiurile meglenoromâne din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, /h/apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală. Aceste graiuri se deosebesc de graiurile din Umă și Țămareca prin faptul că aici oclusiva dentală nazală [n] apare și în poziție finală, în grupurile consonantice [mn] [rn] [șn] M, [ijgJ [nt], [nț], [nd], [n^], [ns], [nș] Exemple:
[mn]: vezi 31.2.2.
[rn]: cV6[rn] “com” VII-XV, XXIII-XL, cVa[rn] “corn” XVI-XXII; mi &d[rn]“mă întorc” VII-XV, XXIII-XL, mi tUa[m]umă întorc” XVI-XXII.
[șn]:wzA 24.3.2.
[ijc]:nqz\ 14.3.2.
[ijg]: vezi 15.3.2.
[nt]:NQz\ 12.3.2.
[nț]:\QZ\ 18.3.2.
[nd]:\&zi 13.3.2.
[n]]:NQzi 19.3.2.
[ns]:NQz\. 22.3.2.
[nș]:vQZ\ 24.3.2.
33.	CONSOANA [ii]
33.1.	[n]sstQ o oclusivă palatală nazală.
33.2.	[ri]?Lț>w:Q în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
33.2.1.	în poziție inițială, [ii] apare numai înaintea unei vocale, cu excepția singurului grup consonantic, [gri], propriu meglenoromânei vorbite în R. Macedonia;
33.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[ri]ări “miere” I-VI; [ri]âzăț “amiază” I-VI; [ri]el “miel” I-VI; [ri]ercuri “miercuri” I-VI; [ri]ercu “vier”, “porc necastrat” I-VI; [ri]ez “miez” I-VI;
Fonetica descriptivă
127
[n]irlă “mierlă” 1-VI; [ri]icură “fărâmă”, “farâmitură” I-VI; mi[n]ir“mă mir” I-VL
33.2.1.2.	După cum am menționat mai sus, [ri]apare, în această poziție, și în grupul consonantic [gri] numai în vorbirea meglenoromânilor din R. Macedonia.
[gri]: [gri]ăvă]ă “hărțuială”, “chin” I-VI; [gri]ăviri “a hărțui”, “a chinui” I-VI. Atât substantivul griăvăjă, cât și verbul griăviri sunt de origine sârbo-croată, dar intrate în meglenoromână prin intermediul macedonenei. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
33.2.2.	în poziție medială, [ri] apare intervocalic și în grupuri consonantice.
33.2.2.1.	în poziție intervocalică:
â[ri]i[ “anii” I-VI; bu[ri]il' “bunii” I-VI; ca[ri]il' “câinii” I-VI; căsta[ri]ă “castană” I-VI; cupă[ri]ă “copaie” I-VI; fu[ri]ă “funie” I-VI; gădu[ri]ă “gutuie” I-VI; lupoâ[ri]ă “lupoaică” I-VI; pupoă[ri]ă “pepeni galbeni” I-VI; tăma[ri]ă “tămâie” I-VI; tigă[ri]ă “tigaie” I-VI; vi[ri]ă“vie” I-VI etc.
33.	2.2.2. în grupuri consonantice /zf/apare la început și la sfârșit de silabă.
33.2.2.2.1.	Grupurile consonantice în care [ri] apare la început de silabă sunt: [cri] [gri], [mri] și [rri] Toate aceste grupuri sunt eterosilabice și foarte slab reprezentate. Exemple:
[cri]: vezi 14.2.2.2.2.
[gri]: vezi. 15.2.2.2.2.
[mri]: vezi 31.2.2.2.2.
[rri]: ca[rri]ur “cărnuri” I-VI; ti to[rri]i“te întorci” I-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
33.2.2.2.2.	La sfârșit de silabă, /papare numai în grupul consonantic [ril] Exemple:
ăl ca[ril]ur“a\ câinilor” I-VI; cupa[ril]i “copaiie” I-VI; gădu[ril]i “gutuile” I-VI; Ăn Guviza[ril]ur (toponim în Umă) “în Guva”, adică “în Grota Zânelor” I-VI; ma[ril]i “mâinile” I-VI; muma[ril]i (pe lângă mămili) “mamele” I-VI; mar^i[ril]i“marginile” I-VI.
128
Meglenoromâna astăzi
33.2.3.	în poziție finală absolută, [ri]QS\e destul de frecvent. Exemple:
<3/i?7“ani” I-VI; bu[n] “buni” I-VI; călca[ri] “călcâi” I-VI; că[n] “câini” I-VI; cărbu[n] “cărbuni” I-VI; cupita[n] “căpătâi” I-VI; gădufri] “ pl. de la “gutui” (pom și fruct) I-VI; iu[ri]“\wML de la noateni când se tund pentru prima oară” I-VI; muma[ri] “mame” (pe lângâ mămi) I-VI; ma[n] “mâini” I-VI; mincu[n] “minciuni” I-VI; pro[n] “puroi” I-VI; pu[n] “pui”(a pune) I-VI; rudă[n] “rodan” I-VI; strizi[n] “funingine” I-VI; urdi[n] “rânduri” I-VI etc. Palatala nazală [ii] nu este ocurentă în grupuri consonantice finale în graiul din Umă.
33.3. Cu privire la distribuția lui [n] în celelalte graiuri constatăm următoarele:
33.3.1.	în graiul din Țărnareca /papare în toate pozițiile: inițială, medială și finală. Nazala palatală [n]\n acest grai se întâlnește, în general, în aceleași grupuri consonantice descrise mai sus pentru graiul din Umă, cu excepția grupului consonantic [gn]m poziție inițială, ca și [cn]\n poziție medială. La fel, în acest grai, n-am putut înregistra grupuri consonantice finale cu [n]
33.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri /}?7este ocurent în toate pozițiile descrise mai sus pentru cele două graiuri precedente. Apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală, ca și în grupurile consonantice descrise pentru graiul din Umă.
Nazala palatală [n] aici este ocurentă și în grupurile consonantice finale [in][mn], [rn] Exemple:
co[m] “câini” VII-XV, XXIX-XL; po[m] “pâini” VII-XV, XXIX-XL; a[mn] “mergi” XVI-XL; cV6[rn] “corni” VII-XV, XXIII-XL; c^a[rn] “corni” XVI-XXII; ti tV6[rn]“te întorci” VII-XV, XXIII-XL; ti tUa[rn] “te întorci” XVI-XXII.
34.	CONSOANA [1]
34.1.	///este o consoană laterală dentală, sonantă.
34.2.	///apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
34.2.1.	în poziție inițială,/// este ocurent înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
Fonetica descriptivă
129
34.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[IJăcrimă “lacrimă” I-VI; [l]af “cuvânt”, “vorbă” I-VI; [l]aț “laț” I-VI; [l]ămbă“lampă” I-VI; [l]ămnă“balaur” I-VI; [IJântu^aVi’ I-VI; [I]apti“lapte” I-VI; [l]ârgu “larg” I-VI; [l]ană “lână” I-VI; [l]ăgări “a alerga”, “alergare” I-VI; [l]ăstuviccă “rândunică” I-VI; [l]ătoări “zi de lucru”, “zi lucrătoare” I-VI; [IJătrări^ lătra”, “lătrare” I-VI; [l]eâc “leac”, “medicament” I-VI; [l]eăni “lene” I-VI; [IJigări “a lega”, “legare” I-VI; [IJimbă “limbă” I-VI; [l]njgură “lingură” I-VI; [l]inti “linte” I-VI; [l]ucru “lucru” I—VI; [l]upoănă “lupoaică” I-VI; [l]ună“lună”; “alună” I-VI etc.
34.2.1.2.	în grupurile biconsonantice [bl], [cl], [fi] [gl], [jl], [ml] [pl], [si] [șl], [vl] în grupul [spl] format din trei consoane. Exemple:
[bl]: vezi 11.2.1.2.
/c/J-vezi 14.2.1.2.
[fl]:NQ7i 20.2.1.2.
[gl]:Neâ 15.2.1.2.
. //T/’vezi 25.2.1.2.
[ml]: vezi 31.2.1.2.
/pavezi 10.2.1.2.
[s1]:nqtx 22.2.2.2.
/^//•vezi 24.2.1.2.
[vl]: vezi 21.2.1.2.
[zl]: vezi 23.2.1.2.
[spl]:yez 10.2.1.2.
34.2.2.	în poziție medială,/// apare între vocale și în grupuri biconsonantice și triconsonantice;
34.2.2.1.	în poziție intervocalică:
ăijcă[l]ăr “călare” I-VI; bâ[l]i “bale” I-VI; bâ[l]igă “balegă” I-VI; că[l]i “cale”, “drum” I- VI; că[l]hjcă “rodie” I-VI; că[l]oări “căldură” I-VI; cu[l]ăc “covrig” I-VI; gă[l]eătă “găleată” I-VI; gu[l]ub “porumbel” I-VI; gu[l]ăstră “coraslă” I-VI; mâ[l]ă “mahala” I-VI; re[l]ă “șină” (pentru căile ferate) I-VI; va////“vale”, “râu” I-VI etc.
130
Meglenoromâna astăzi
34.2.2.2.	în grupuri consonantice /7/apare la început și la sfârșit de silabă. Aceste grupuri sunt formate din două și din trei consoane.
34.2.2.2.1.	Grupurile biconsonantice în care [1] apare la început de silabă sunt: [bl], [ci] [dl] [fi] [gl] [jl] [ii] [ml], [ni], [ni] [pl], [rl], [si] [șl], [tl] [țl]^ [zi] Remarcăm că printre aceste grupuri de consoane unele sunt omoșilabice, ca [bl], [ci] [dl], [fi] [gl], [pl], [tl], pe când celelalte sunt eterosilabice. De asemenea, în afară de grupurile formate din două consoane, [1] în această poziție, se întâlnește și în grupuri consonantice formate din trei consoane, ca: [mpl], [nfl] [spl], [scl], [zml] Exemple:
[bl]: vezi 11.2.2.2.
[cl]: vezi 14.2.2.2.1.
[dl]:NQ7Ă 13.2.2.2.1.
[fl]:NeA 20.2.2.2.
[gl]:Neâ 15.2.2.2.1.
Z/Y/vezi 25.2.2.2.2.
[il]: vezi 30.2.2.2.
[ml]: (ăpa-i) ză[ml]ăcă “(apa este) puțin încropită” I-VI; că-i ză[ml]ăscatit “plescăie într-una” I-VL Grup consonantic slab reprezentat.
/hT/'vezi 32.2.2.2.2.
[ni]: vezi 33.2.2.2.2.
/p//'vezi 10.2.2.2.1.
[rl]: bă[rl]iv “zăpăcit”, “nebun” I-VI; bă[rl]6g “bârlog” I-VI; bu[rl]eăză “bate un vânt slab” I-VI; că[rl]ig“\>ă\ de cioban cu cârlig de lemn la un capăt” I-VI; fu[rl]măua\xf' 1-VI; rii[rl]ă “mierlă” I-VI; tă[rl]eâuă “guler” I-VI; u[rl]âri “a urla”, “urlare” I-VI etc.
[s1]:nqzâ 22.2.2.2.2.
[ș1]:nst.\ 24.2.2.2.1.
/?//!• vezi 12.2.2.2.2.
Mvezi 18.2.2.2.1.
/z/J-vezi 23.2.2.2.2.
Fonetica descriptivă
131
Iată și grupurile formate din trei consoane:
[mpl]: vezi 10.2.2.2.1.
[nfl] vezi 20.2.2.2.
[spl]: vezi 10.2.2.2.1.
[scl]: vezi 14.2.2.2.2.
[zml]: vezi 23.2.2.2.2.
34.2.2.2.2.	Grupurile consonantice în care [1] este ocurent la sfârșit de silabă sunt: [1b], [Ic], [Ic] [Id], [1]] [If] [Im], [In] [lp], [It], [Iț], [Iv] Exemple:
[lb]:vez 11.2.2.2.
[Ic]: vezi 14.2.2.2.1.
[Ic]: vezi 16.2.2.2.1.
[Id] vezi 13.2.2.2.1.
[livezi 19.2.2.
[lf]:vezi 20.2.2.2.
[Im] vezi 31.2.2.2.1.
‘ [In]: vezi 32.2.2.2.1.
[lp]: vezi 10.2..2.2.1.
[It]: vezi 12.2.2.2.1.
[lț]:vezi 18.2.2.2.1.
[lv]:vezi 21.2.2.2.1.
34.2.3.	în poziție f i n a 1 ă, în graiul din Umă, /7/este destul de frecvent. N-am putut înregistra nici un grup consonantic în poziție finală în care să apară [1] Exemple:
a[l] “hal” I-VI; bivu[l] “bivol” I-VI; c^l]^ I-VI; ălă[l] “halal” I-VI; cășcăvă[l]“cașcava\” I-VI; ca/^77“cățel” I-VI; /z/Ju/7/“fudul”, “încrezut” I-VI; ma/7/“avere”, “bogăție” I-VI; ne[l]“m\e] I-VI; părtă[l]“zâxean^”, “cârpă” I-VI; p/^/d/Ț7“pistol” I-VI; puIțe[l]“^ț>wcei’, I-VI; w/^7/“vițel” I-VI etc.
34.3.	Distribuția lateralei dentale/7/în celelalte graiuri meglenoromâne este următoarea:
34.3.1.	în graiul din Țămareca [1]apare ca o laterală velară [1] în special la sfârșit de cuvânt și la sfârșit de silabă. Consoana [1] apare în toate pozițiile
132
Meglenoromâna astăzi
(inițială, medială și finală), înaintea unei vocale, în poziție intervocalică și în grupuri consonantice. N-am putut înregistra, în acest grai, grupurile consonantice [fi] și [șl] în poziție inițială și [jl] în poziție medială. Spre deosebire, însă, de graiul precedent, aici am înregistrat grupurile consonantice mediale [mbl], [Iț] [țl]: ă[mbl]ăstimăt “blestemat” XLI-XLVI; mu[lț]ă “mulți” XLI-XLVI; năfflă “înalți” XLI-XLVI; cu be[B]u cap “cu capul / părul alb” XLI-XLVI; că[ll]u “calul” XLI-XLVI. Cu privire la /7/velar, mai puțin stabil, trebuie menționat că apare întotdeauna vocalizat în articolul genitival și în forma scurtă a pronumelui personal, pers, a III—a, la acuzativ: ăl> ăuiVăngel ău Bujina “Vanghel al lui Bojin”; Pricazma ău Craii Marca “Povestea lui Marco Crăișor”; țăb ăgru ău siminam grăn “ogorul acela l-am semănat cu grău”; ău sițiram granlu “l-am secerat grâul”; Șiu tât’sa știptâ șiu căn ău vi^ît ficorlu, Șasi “și tatăl său aștepta și când l-a văzut pe băiat, zise”) etc.
34.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, laterala dentală /7/are aceeași distribuție ca și în graiul din Umă, cu deosebirea că în aceste graiuri [1]apare și în grupuri consonantice finale, ca: [1b] [Ic] [Id] [Im] [lp] [It], [10 & WJ Exemple:
[lb]:NQ7i 11.3.2.
/7<V-vezi 14.3.2.
[Id]: că[ldrc^ VII-XL.
[Im]: vezi 31.3.2.
[lp]:\Qzi 10.3.2.
[lt]:Neă 13.3.2.
/7£/-vezi 18.3.2.
/7#vezi 19.3.2.
35.	CONSOANA [1]
35.1.	/T/este o consoană laterală palatală, sonoră.
35.2.	/7/apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
35.2.1.	în poziție inițială, [1]apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
Fonetica descriptivă
133
35.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[l]epuri “iepure” 1-VI; [l]irtări “a ierta”, “iertare” I-VI; [f]lță “liță” 1-VI; [l']ubiniță“pepene roșu” I-Vl; [f]uminăn'“lumânare” I-VI; [l'Jupfri“a coji”, “a curăța de coajă” I-VI; /77ut“iute”, “tare” I-VI; [l]utinic“ ceafă” 1-VI etc.
35.2.1.2.	în grupurile consonantice [cf], [gl], [pl] [șl] Exemple:
[cl]:yez\ 14.2.1.2.
[gf]:vezi 15.2.1.2.
[pf]:Nez\ 10.2.1.2.
[șl]: vezi 24.2.1.2.
35.2.2.	în poziție m e d i a 1 ă, [1] apare intervocalic și în grupuri consonantice;
35.2.2.1.	în poziție intervocalică:
ănmu[l]ări “a înmuia”, “înmuiere” I-VI; bl[l]că “plantă”; “vopsea pentru țesături și ouă” I-VI; bi[l]uc “turmă” I-Vl; bo[l]că “boală” 1-VI; că[l]ur“că\”, “drumuri” I-VI; fo[l]ur“burți”, “foaie” I-VI; gă[l]fnă“%ămă” I-VI; l[l]ă “fiică” I-V.I; mf[l]ă“mie” I-VI; mu[l]ări “femeie”, “muiere” I-VI; pă[l]ă “paie” I-VI; pu[f]ănă “poiană” I-VI; puve[l]ă “ordine”, “comandă” I-VI; time[l]ă “temelie” I-VI; va[l]ur“văi”, “râuri” I-VI; vănge[l]ă “evanghelie” I-VI etc.
35.2.2.2.	în grupuri consonantice, [l]este ocurent la început și la sfârșit de silabă.
35.2.2.2.1.	Grupuri bi- și triconsonantice în care laterala palatală [1]apare la început de silabă: [bl] [cf] [fi] [gl] [pl] [rl] Exemple:
[bl]: vezi 11.2.2.2.
[cl]:vezi 14.2.2.2.1.
[fi]: vezi 20.2.2.2.
[gl]: vezi 15.2.2.2.1.
[pf]:vezi 10.2.2.2.1.
[rl]: cu[rl]ă“se spune copiilor mici care încă nu se pot ține bine pe picioare sau celor mari când se apucă de vreo treabă fără să fie în stare s-o facă” I-VI; pă[rl]6c “măgăruș“ 1-VI. Grup consonantic foarte slab reprezentat.
Iată acum și grupurile triconsonantice: [ijcl] [pgf], [mpl] [șef] Exemple:
134
Meglenoromâna astăzi
[ijc1']:nqzâ W222A.
[ijgl^NQZi \5222A.
[inpl'J'NQzi 10.2.2.2.1.
[șc1']:nqzx VX222A.
35.2.2.2.2.	Grupuri consonantice în care [1]apare la sfârșit de silabă: [l'b] [l'c] [Ic] [l'p] [l'ț] Exemple:
[l'b]:NQz\ 11.2.2.2.
[l'c]: vezi 14.2.2.2.1.
[Ic]: vezi 16.2.2.2.1.
[lp]:NQzi 10.2.2.2.1.
/7/7/vezi 18.2.2.2.1.
35.2.3.	In poziție finală, /7/ este destul de frecvent, dar nu apare, în graiul din Umă, în grupuri consonantice finale. Exemple:
a[l] “usturoi” I-VI; bărbu[l] “binoclu” I-VI; ca[l'] “cai” I-VI; cărgu[l] “vultur cu cap alb” I-VI; ^///“goi” 1-VI; ma[l]“mai” (ciocan de lemn) I-VI; ^^/Z7(bot.) “mei”; (pos.) “mei” I-VI; mo[l']“rwi” I-VI; pa[l']^^ I-VI; pu[l'] “pui” I-VI; ta[l]V I-VI; tă[l']“^ I-VI; te[l] “sârmă” I-VI; sca[l']“scM I-VI; s/c^f/^săculeț” I-VI; Vănge[l']“Nanghele” I-VI; vitu[l']‘\&X\A” I-VI etc.
35.3.	In celelalte graiuri meglenoromâne /7/are următroarea distribuție:
35.3.1.	în graiul din Țămareca laterala palatală /T7aPare în poziție inițială, medială și finală. Se semnalează totuși o restricție distribuțională cu privire la grupurile consonantice în poziție inițială [cl']§\ [gl']&n graiul din Umă, care.în graiul din Țămareca se întâlnesc sub forma [cl] și [gl]: [cl]ești “clește” XLI-XLVI; [gl]eț “gheață” XLI-XLVI; la fel, grupurile consonantice [l'b] [l'ț] în poziție medială, le-am înregistrat aici cu /Ț/velar, deci ca [lb] [Iț] iar [ijgl] [scl']^ [ijgl] [scl]: gâ[lb]in “galben” XLI-XLVI; mu[lț]ă “mulți” XLI-XLVI; nă[lț]ă “înalți” XLI-XLVI; ă[ijgl]it “înghit” XLI-XLVI; sl ră[scl]ătina “începu să se clatine” XLI-XLVI.
în graiul din Țămareca am înregistrat, în poziție medială, grupul consonantic [ril] inexistent în restul graiurilor meglenoromâne: ca[nl']a “câinii” XLI-XLVI; ma[nl']ă “mâinile” XLI-XLVI. Laterala palatală [1] nu se întâlnește, în acest grai, în grupuri consonantice finale.
Fonetica descriptivă
135
35.3.2.	în graiurile meglenoromâne din Oșiri, Birislăv și Lungiri /T/apare în pozițiile inițială, medială și finală. Aceste graiuri se deosebesc de cele două precedente prin ocurența lui /Ț/în grupuri consonantice finale ca: [l'p], [l'b], /7/7și [%]: c^?7“proști” XXIII-XL; a/7i57“albi” XXIII-XL; c^7£7“calci” XXIII-XL; cu[lț] “culci” XXIII-XL; mu[l'ț] “mulți” XXIII-XL; na[l'ț] “înalți” XXIII-XL; ca/7(//“calzi” XXIII-XL.
35.3.3.	în graiurile din Lumniță și Cupă, laterala palatală /7/a evoluat spre fricativa palatală [i], ceea ce înseamnă că aceste două graiuri cunosc o restricție distribuțională a lui [1‘] Se poate spune că /T/s-a menținut la vorbitorii care astăzi au peste 80 de ani; la cei sub această vârstă, laterala palatală [!'] în mod regulat, se aude ca [i]. Exemple: [i]epuri “iepure” VII-VIII, X, XII, XV-XXII; [i]ărtă-mi! “iartă-mă! “ VII-VIII, X, XV-XXII; mu[i]ări “femeie”, “muiere” VII-VIII, X, XV-XXII; ta[i]V VII-VIII, X, XV-XXII; ma[i]“mai” (ciocan de lemn) VII-VIII, X, XV-XXII; ti spie[i] “te speli” VII-VIII, X, XV-XXII; a/#7“albi” VII-VIII, X, XV-XXII; mu[iț]“mulți” VII-X, X, XV-XXII; nâ[iț] “înalți” VII-VIII, X, XV-XXII; ca[iț] “calzi” VII-VIII, X, XV-XXII. Aceste exemple arată că trecerea lui [1] la [i] s-a produs în toate pozițiile, ca și în grup.uri consonantice finale. Totuși, sunetul [1] s-a păstrat în grupurile consonantice [ci'], [gl] [ijcl] și [tjgl]: U6[cl']u “ochi” VII-XV; Ua[cl']u “ochi” XVI-XXII; [cl']ag “cheag” VII-XXII; vi[gl']ări “a apăra” I-XLVI; mi[gl']ină “neghină” I-XLVI; ă[ijcl']id“închid” I-XLVI; ufygljă“unghie” I-XLVI.
Grupului consonantic [1'^]din graiul din Umă (mu[l']]ă “mulgi” I-VI), aici îi corespunde [1^]: mu[l^]“ma\gi,.
36.	CONSOANA [r]
36.1.	/ivește o consoană vibrantă apico-dentală, sonoră.
36.2.	/papare în toate pozițiile: inițială, medială și finală.
36.2.1.	în poziție inițială, [r]apare înaintea unei vocale și în grupuri consonantice;
36.2.1.1.	înaintea unei vocale:
[r]ap “harap”, “negru” I-VI; [r]ăți “rece” I-VI; [r]au “rău” I-VI; [r]agă “jeg”; “rugină” I-VI; [r]ămări “a râma”, “râmare” I-VI; [r]apă “piatră” I-VI;
136
Meglenoromâna astăzi
[r]elă “șină” (de la căile ferate) I-VI; [r]endi “rindea” I-VI; [r]oâuă “rouă” I-VI; //^/“roșu” I-VI; [ijumigări“a rumega”, “rumegare” I-VI; [ijuijcu “rar” I-VI; [rjuptu^m^' I-VI; [r]ușmi“mșmQ” I-VI etc.
36.2.1.2.	în grupurile biconsonantice [br], [cr], [cr] [dr], [fr], [gr], [hr], [mr], [pr], [sr], [tr] [țr] [vr], ca și în grupurile [ser], [sfr], [spr], [str], [șmr], [șpr] [ștr] [zbr], [zdr], [zgr] [dr] formate din trei consoane. Exemple:
[br]: vezi 11.2.1.2.
[cr]:NQzi 14.2.1.2.
[cr]: vezi 16.2.1.2.
[dr]:NQzi 13.2.1.2.
[fr] vezi 20.2.1.2.
[gr] vezi 15.2.1.2.
[hr]: vezi 26.2.1.2.
[mr]: vezi 31.2.1.2.
[pr]:vQZ\ 10.2.1.2.
[sr]: vezi 22.2.1.2.
[tr]: vezi 12.2.1.2.
[țr]: vezi 18.2.1.2.
[vr]: vezi 21.2.1.2.
Urmează grupuri consonantice formate din trei consoane:
[ser]: vezi 14.2.1.2.
[sfr]: vezi 20.2.1.2.
[spr]: vezi 20.2.1.2.
[stivezi 12.2.1.2.
[șmr]:vQz.\ 24.2.1.2.
[șpr]vQZ\ 10.2.1.2.
[ștr]:\QZ\ 12.2.1.2.
[zbr]:NQzi 11.2.1.2.
[zdr]: vezi 13.2.1.2.
[zgr]: vezi 15.2.1.2.
Fonetica descriptivă
137
[jdr]: vezi 13.2.1.2.
36.2.2.	în poziție medială,/?/ apare intervocalic și în grupuri consonantice;
36.2.2.1.	în poziție intervocalică:
ă[r]ă[r]i“a ara”, “arat” I-VI; ă[r]ăt “plug” I-VI; boâ[r]i “vânt puternic venind dinspre nord” I-VI; bu[r]ic “buric”, “ombilic”, “inimă”, “burtă, “stomac” I-VI; bu[r]ilă“butoi” I-VI; că[r]i “care” I-VI; cu[r]âri“& curge”, “curgere”; “a curăța”, “curățare” I-VI; fu[r]ă[r]i “a fura”, “furt” I-VI; lă[r]i “a lua”, “luare” I-VI; moă[r]ă“moară” I-VI; să[r]i“sart” I-VI; s6[r]ă“setâ” I-VI; ță[r]ă“\axă”-, “țărână” I-VI etc.
36.2.2.2.	în grupuri consonantice, /?/apare la început și la sfârșit de silabă.
36.2.2.2.1.	Grupurile consonantice în care /?/apare la început de silabă pot fi formate din două consoane, ca [br], [cr], [dr] [fr] [gr] [ir] [mr] [nr] [pr] [sr], [tr], [vr] din trei consoane [Idr] [mbr] [rjcr], [ndr] [nfr] [ijgr] [mpr] [ntr] [nțr] [ser] [sfr], [spr], [str], [ștr] [zbr], [zdr], [zgr], [zmr]și chiar din patru consoane: [nspr] [nștr] Exemple:
.[br]: vezi 11.2.2.2.
/cr/vezi 14.2.2.2.1.
[dr]:NQzi 13.2.2.2.1.
[fr]:vQ7Â 20.2.2.2.
[gravezi 15.2.2.2.1.
[ir]: vezi 30.2.2.2.
[mr]:NQ7Î 31.2.2.2.1.
[nr]: vezi 32.2.2.2.2.
[pr]: vezi 10.2.2.2.1.
[sr]: vezi 22.2.2.2.2.
[tr]:NQZi 12.2.2.2.1.
[vr]: vezi 21.2.2.2.1.
Grupuri formate din trei consoane:
[ldr]:vvâ 13.2.2.2.1.
[mbr]:NQzĂ 11.2.2.2.
138
Meglenoromâna astăzi
[ijcr]:NQZA 14.2.2.2.1.
[ndr]: vezi 13.2.2.2.1.
[nfr]: vezi 20.2.2.2.
[ijgr]:s/Q7Â 15.2.2.2.1.
[mpr]:NQZ\ 10.2.2.2.1.
[ntr]: vezi 12.2.2.2.1.
[nțr]:v&ZA 32.2.2.2.2.
[ser]: vezi 14.2.2.2.1.
[sfr]: vezi 20.2.2.2.
[spr]:NQ7Â 10.2.2.2.1.
[str]:vQz\ 12.2.2.2.1.
/^Zr/’vezi 12.2.2.2.1.
[zbr]:NQz\ 12.2.2.2.1.
[zdr]:NQ7Â 13.2.2.2.1.
[zgr]:NQ7Â 23.2.2.2.2.
[zmr]:NQ7A 23.2.2.2.2.
Grupuri formate din patru consoane:
[nspr]: vezi 10.2.2.2.1.
[nștr]: vezi 12.2.2.2.1.
36.2.2.2.2.	Grupuri consonantice în care [r]apare la sfârșit de silabă: [rb], [rc], [rc] [rd] [r]] [rg] [rg] [rg] [rl] [rl] [rm] [m] [rn] [rp] [rs] [rș] [rt] [rț] și [rv] Exemple:
[rb]:NQzĂ 11.2.2.2.
/rc/'vezi 14.2.2.2.1.
[rc]: vezi 16.2.2.2.1.
[rd]:\Qzi 13.2.2.2.1.
[r]]:\QZ\ 19.2.2.
[rg]:\Qz\. 15.2.2.2.1.
[rg]: vezi 28.2.2.2.
Fonetica descriptivă
139
/îg/vezi 17.2.2.2.
[rl]: vezi 34.2.2.2.1.
[rl']:vQ7Ă 35.2.2.2.1.
[rm]:NQZ\ 31.2.2.2.1.
[m]:vQzi 32.2.2.2.1.
[rn]: vezi 33.2.2.2.1.
[rpjtNQZÂ 10.2.2.2.1.
[rs]:NQz\. 22.2.2.2.1.
[rș]:NQZ\ 24.2.2.2.1.
/rZ/'vezi 12.2.2.2.1.
[rț]:NQzi 18.2.2.2.1.
[rv]:vez\ 21.2.2.2.1.
36.2.3.	în poziție finală absolută, /z/este destul de frecvent. în graiul din Umă, vibranta apico-dentală [r], în această poziție, nu este ocurentă în grupuri consonantice finale. Exemple:
• birbe[r] “bărbier” I-VI; bună[r] “puț” I-VI; cu[r] “ciur” I-VI; fme[r] “felinar” I-VI; bu[r] “hoț” I-VI; fico[r] “băiat”, “copil”, “fecior” I-VI; he[r] “fier” I-VI; ie[r]^i\Qn, I-VI; no[r]“nor” 1-VI; pe[r]“păr” (de pe corp); “păr” (pomul) I-VI; picură[r] “păcurar” I-VI; piștă[r] “pescar” I-VI; tini[r] “tânăr” I-VI; u]ă[r] , “cioban” I-VI; văltu[r]“vultur” I-VI; văcâ[r]“văcar” I-VI; zeăzi[r]“gQr” I-VI etc.
36.3.	în celelalte graiuri meglenoromâne distribuția vibrantei [r] este următoarea:
36.3.1.	în graiul din Țămareca, [r]wc, grosso modo, aceași distribuție ca și în graiul din Umă, cu deosebirea că aici n-am putut înregistra această consoană în grupurile consonantice [Idr], [ijcr]ș\ [nștr] în poziție medială. Grupul [șpr] în poziție inițială, se întâlnește numai în vorbirea meglenoromânilor din acest sat stabiliți în R. Macedonia. La fel, acest grai nu cunoaște grupuri consonantice în poziție finală cu vibranta [r]
36.3.2.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, /r/apare în toate pozițiile: inițială, medială și finală și, în general, în toate grupurile consonantice descrise pentru graiul din Umă, cu excepția celor care se întâlnesc
140
Meglenoromâna astăzi
în cuvinte neologice de origine macedoneană, cunoscute numai de vorbitorii acestor graiuri care sunt stabiliți în R. Macedonia ca, de exemplu, [spr], [zgr] în poziție inițilă.
Ceea ce, însă, deosebește aceste graiuri de cele două precedente este faptul că [r]apare aici și în grupuri consonantice finale, ca [rp] [rb] [rc] [rg] [rc] [rg] [rt], [rd], [rț], [r^], [rs], [rș], [m] [rn] [rv] Exemple:
[ip]:NQZ\ 10.3.2.
[rb]: vezi 11.3.2.
[rc]:vzz\ 14.3.2.
[rg]: vezi 15.3.2.
[rc]: vezi 16.3.2.
//g/vezi 17.3.2.
[rt]:vezi 12.3.2.
[rd]: a[rd]“ax<T VII-XL; ga[rdr^^ VII-XL.
/r/7;vezi 18.3.2.
/revezi 19.3.2.
[rs]:NQ7Â 22.3.2.
[rș]:vQz\. 24.3.2.
[m]:NQZ\ 32.3.2.
[rn]:NQzi 33.3.2.
[rv]: vezi 21.3.2.
37.	ACCENTUL
37.1.	în meglenoromână accentul este dinamic și liber. Teoretic, el poate sta pe orice silabă din cuvânt. Practic, însă, distingem trei clase de cuvinte după locul pe care silaba accentuată îl ocupă în cuvânt:
37.1.1.	cuvinte accentuate pe ultima silabă: ăimănâ “haimana”, birden “imediat”, biriKet “recoltă”, “abundență”, căsăbâ “oraș“, cave “cafea”, cucot “cocoș“, cucutăș “cocoșel”, fucără “sărac”, fustăn “rochie”, girdân “colier”, măgar “măgar”, pulicăr “degetul mare”, purcăr “porcar” etc.
Fonetica descriptivă
141
37.1.2.	cuvinte accentuate pe penultima silabă: arări ara”, “arat”, ăreăti “berbec”, “arete”, bătână “piuă”, birbeăți “berbec”, giiăță “viață”, “vietate”; picati “păcat”, sicără “secară”, simință “sămânță”, piducl'u “păduchi”, sărbătoări “sărbătoare”, ureăcla “ureche”, urzică “urzică” etc.
37.1.3.	cuvinte accentuate pe antepenultima silabă: ărburi“arbore”, metură “mătură”, nicură “firimitură”, piiriți “purice”, seățiră “seceră”, unsprăți “unsprezece”, urdini‘\wA” etc.
37.1.4.	Accentul în meglenoromână poate sta și pe a patra silabă de la sfârșit de cuvânt: picătili “picăturile”, ăl unsprățilea “al unsprezecelea”. De multe ori nu se ajunge la această realizare din cauza sincopei vocalei post-postonice: ărburli “arborele”, nicurli “firimiturile”, seățirli “secerile”, cantițli, contițli “cântecele”.
37.1.5.	în cuvintele polisilabice, pe lângă accentul principal, se observă existența unui accent secundar: bunităti “bunătate”, ampidicări “a împiedica”, “împiedicare”, ambrumări “a cădea brumă pe”, rațimintu “răceală”, sanităti “sănătate” etc.
37.1.6.	Vocalele accentuate se pronunță ceva mai lung decât cele neaccen-tuâte. Lungimea vocalelor nu este o trăsătură pertinentă în meglenoromână.
38.	CONCLUZII
38.1.	Graiul meglenoromân din Umă, pe care l-am ales ca grai central al descrierii noastre, posedă 6 vocale și 27 de consoane. Cele șase vocale sunt: [i, e, a, ă, o, u] Vocalele acestui grai nu prezintă, în general, multe nuanțe de pronunțare, cu observația că se rostesc mai lung când se află sub accent și se închid când nu sunt accentuate. Totuși, închiderea vocalelor în silabă neaccentuată nu se produce la cuvintele neologice de origine străină, care nu sunt încă bine încadrate în sistem.
38.2.	Cu privire la vocalism, în celelalte graiuri meglenoromâne avem următoarea situație:
38.2.1.	graiul din Țărnareca posedă șase vocale [i, e, a, ă, o, u], ceea ce înseamnă că sistemul vocalic al acestui grai este identic cu cel din graiul din Umă.
142
Meglenoromâna astăzi
38.2.2.	graiul din Lungiri posedă opt vocale [i, e, e, a, ă, o, Ho, u], fără a lua în considerație vocala /o/din neologismele recent intrate în acest grai.
38.2.3.	graiul din Lumniță posedă un sistem vocalic compus din 8 vocale /}’ ie, a, a, ă, o, Ho, u], fără a lua în considerație vocalele /b/și [o] Am neologismele neîncadrate încă bine în sistem.
38.2.4.	graiul din Cupă posedă șapte vocale [i, ie, a, a, o, Ha, u], fără a lua în considerație vocalele /b/și [o] Am neologismele neîncadrate în sistem.
38.2.5.	graiurile din Oșiri și Birislăv posedă șase vocale fiecare [i, e, a, ă, o, Ho, u], țară a lua în considerație vocala /b/din neologismele neîncadrate în sistem.
38.3.	O caracteristică generală a tuturor graiurilor meglenoromâne este închiderea vocalelor neaccentuate: [a > ă; e > i; o > u], cu excepția celor din neologismele intrate recent din limba greacă, neîncadrate încă în sistem. Acest fapt se remarcă și în neologismele de origine macedoneană, însă într-o măsură mai mică, prin faptul că majoritatea lor covârșitoare este de proveniență dialectală, iar închiderea vocalelor neaccentuate este tot o caracteristică a graiului macedonean din această regiune. Neînchiderea vocalelor se remarcă, în special, la persoanele culte, care folosesc cuvinte neologice proprii, însă numai idiolectelor lor.
38.4.	In graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, vocala [ă] din seria centrală, când se află sub accent, se pronunță ca [o] Acest [o]deschis nu este însă o simplă variantă pozițională a lui [a] ci joacă rol de fonem aparte (vezi capitolul următor, Fonologia),
38.5.	La început de cuvânt, urmat de o consoană nazală, mai precis în prefixele ăm-, ăn-, în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, vocala [ă] se pronunță ca /b/într-un număr limitat de cuvinte (vezi Fonetica descriptivă, 2.3.4.).
38.6.	în graiurile din Lumniță și Cupă [e]accentuat se pronunță ca [ie]
38.7.	în graiurile din Lumniță, Oșiri, Birislăv și Lungiri [o] accentuat se pronunță ca [Ho] iar în graiul din Cupă se pronunță întotdeauna ca [Ha]
38.8.	Vocalele din seria medială și posterioară, urmate de o nazală, mai ales în poziție inițială și finală, se pronunță ușor nazalizate, trăsătură nepertinentă a vocalelor meglenoromâne, pe care n-am notat-o în mod special.
Fonetica descriptivă
143
38.9.	O particularitate a graiurilor meglenoromâne din Umă și Țămareca este ocurența lui [u] final nu numai după grupurile consonantice muta cum liquida, ci și după orice alt grup consonantic. Același fenomen este valabil, într-o oarecare măsură, și pentru graiul din Cupă, unde la informatorii XVI-XVII apare /iz/fmal după orice grup consonantic. Totuși, graiul din Cupă, care cunoaște grupuri consonantice finale, se apropie mai mult, în această privință, de celelalte graiuri meglenoromâne.
38.10.	In graiul din Umă, ///final silabic apare după grupurile consonantice /7&/ [îp] frh] [rl'], [rm], [rri] [mri]: ăl'b[i]“albi”, călp[i] “proști”, 6rb[i] “orbi”, url'[i] “urli”, dorm[i] “dormi”, șterri[i] “așterni”, țerri[i] “cerni”, domri[i] “domni”, pe când în cel din Țămareca, în aceste cazuri, avem întotdeauna [ă]: ddrri[ă] “dormi”, org[ă] “orbi”, țenî[ă] “cerni”, sumri[ă] “suspiciune” etc. în celelalte graiuri meglenoromâne, în acest context fonetic, atât vocala [i] cât și [ă]rm sunt ocurente, ceea ce înseamnă că aici avem grupuri consonantice finale. Pentru [i] final silabic în dacoromână, cf. Rosetti (Sur Fi final...'), Avram (Cercet. sonor...), Rusu (Gr. Olt., p. 64 și urm.). Pentru /X/final în locul unui [1] final în meglenoromână, vezi Fonetica descriptivă, 2.2.2.3.
38.11.	în toate aceste graiuri, am înregistrat șase diftongi ascendenți: [ie] [ea] [pa] [ua] [uă] [uo] și opt diftongi descendenți [iu] [eu] [eu] [au] [ău] [ou], [ou] [uu] Pentru distribuția lor în fiecare dintre aceste graiuri, vezi tabelul 8.3. (Diftongii).
38.12.	Cele 27 de consoane înregistrate în meglenoromână sunt: [p] [b] [t] [d] [c], [g] [c] [g] [ț] [& [f/, [v] [s] [zj [ș] [j] [h] [k] [gj [A] [i] [m] [n] [ri], [1], [1]^ [r] Aceste consoane se grupează în următoarele serii:
a)	oclusive [p], [b] [t] [d], [k] [gj [c], [g];
b)	africate [ț], [^] [c] [g];
c)	fricative [f],	[s], [z], [ș] UJ, ZzZ [h];
d)	nazale [m] [n], [ri];
e)	lichide (laterale) [1] [[] (vibrante) [r],
Consonantismul meglenoromân este relativ stabil. Fenomenul trecerii siflantelor dentale [ț]și []]m categoria șuierătoarelor palato-alveolare [c]și [g] în unele contexte fonetice: spărță > spărcă (vezi 16.2.2.2.1.) și ver]ă > vergă
144
Meglenoromâna astăzi
(vezi 17.2.2.2.) este propriu pumai graiului din Umă și, într-o măsură mai mică, graiului din Birislăv.
38.13.	Consoanele din meglenoromână apar în următoarele poziții: inițială (toate), medială (toate, cu unele restricții distribuționale în unele graiuri) și finală (toate, în afară de [h] și [h]). în poziție inițială și, mai ales, în poziție medială, consoanele se întâlnesc foarte des în grupuri consonantice formate din două, trei și chiar patru consoane. Ele apar și în grupuri consonantice în poziție finală, dar trebuie să precizăm că aceste grupuri sunt proprii numai graiurilor din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri. Graiurile meglenoromâne din Umă și Țămareca nu cunosc grupuri consonantice în poziție finală.
în ceea ce privește frecvența consoanelor, am putea spune că cele mai puțin frecvente consoane în meglenoromână sunt: [h] [h], [g] [$], [K] [g]. Ultimele trei consoane au o frecvență mai mare în graiul din Țămareca decât în celelalte graiuri meglenoromâne, puternic influențat de aromână și în care palatalizarea labialelor [p]și [b]este un fenomen general. La fel, în acest grai se păstrează foarte bine, ca și în aromână, vechiul fonetism [ți].
38.14.	Accentul în meglenoromână este dinamic. Teoretic, poate să stea pe oricie silabă din cuvânt, practic însă el domină trei clase de cuvinte, și anume: cuvinte accentuate pe ultima, pe penultima și pe antepenultima silabă. Foarte rar el poate să cadă și pe a patra silabă de la sfârșit de cuvânt.
38.15.	La sfârșitul acestui capitol consacrat foneticii descriptive a meglenoromânei dăm și câteva tabele cuprinzând grupurile consonantice bimembre ocurente în poziție inițială, medială și finală, ca și un tabel referitor la consonantismul meglenoromân.
Fonetica descriptivă
145
38.15.	1. Grupurile consonantice bimembre în poziție inițială:
	p	b	f	V	t	ț	c	g	k	g	1	1'	n	ri	m	r	Z
p						+					+	+				+	
b											+					+	
f											4-					+	
V											+					+	
t																4-	
d																+	
t			4-													4-	
				4-													
s	+		+		4-		4-		4-		+		+		4-	+	
z		4-		4-				+		4-	+		+		+	+	
Ș	4-				+		+				+	+	+		+		
j										4-	+				+		
c			4-								+	4-			+	+	
g											+	+	+	-l-	+	+	+
c			+													+	
g								+									
m											+					4-	
h				4-												4-	
Din materialul analizat constatăm ocurența a 61 de grupuri consonantice în această poziție.
146
Meglenoromâna astăzi
38.15.2.	Grupurile consonantice bimembre în poziție medială:
	P	b	t	d	ț		c	g	k	g	c	g	f	V	i	s	z	Ș	j	h	m	n	n	1	1'	r
p			+		+		4-		+		+					+		+				+		+	+	4-
b				+																				+	4-	+
t	+						4-		+		+		+								+	4-		+		4-
d		+												4-							+	+		+		4-
ț							+		+				+									+		+		
d														+												
c			+										+			+		+			4-	+	4-	+	4-	4-
g				+																		+	+	+	+	+
k																								+		
g																										
c							4-		+	4-											+	+				
g																										
f			+		+		+		+		+				+							+		+	+	4-
V				+		+		+		+					+		4-									+
i		+	+	+	+		+	4-	+		+		+								+	+		+		4-
s	+		4-		+		+		+		+		+								4-	4-		+		+
z		+		+				+						+							+	+		+		+
Ș	+		+				+		+												+	+		+		
j		+		+										+							+	+		+		
h			+																							
m	+	+	+		+		4-		+		+			+		+		4-				+	+	+		+
n			+	+	+	4-			+	+	+	+		+		+	4-	+			+			+		+
n					+																			+	4-	
D							4-	+																		
1	+	+	+	+	+	+	+	4-	+	+	+	+	+	+		4-					+	+				
1'	+	+			+	4-	+				+															
r	+	+	+	+	+	4-	4-	+	+	+	+	+		4-		+	4-	+	+		+	+	+	+		
Din materialul analizat constatăm ocurența a 199 de grupuri consonantice în această poziție.
Fonetica descriptivă
147
38.15.3.	Grupuri consonantice bimembre în poziție finală:
	P	b	t	d	ț	4	c	g	c	g	V	s	ș	m	n	ri
p			+		+		+		+				+			
f			+		+							+	+			
V						+		+								
i		+			+											+
s			+				+									
ș	+		+												+	
c							+									
m	+	+	+		+										+	+
n			+	+	+	+			+	+		+	+		+	
rî					+											
i]							+	+								
1	+	+	+	+	+	+	+	+				+	+	+		
1'		+														
r	+	+	+	+	+	+	+	+	+	+	+	+	+	+	+	+
în această poziție apar 66 de grupuri consonantice.
38.15.4.	Sistemul consonantic al meglenoromânei
	bilabiale		labiodentale		interdentale		dentale		alveolare		prepalatale		palatale		velare	
	surdă	sonoră	surdă	sonoră	surdă	sonoră	surdă	sonoră	surdă	sonoră	surdă	sonoră	surdă	sonoră	surdă	sonoră
oclu-sive	P	b					t	d					k	g	c	g
africa-te									t		c	g				
frica-tive			f	V	a	8			s	z	Ș	j	h	i	h	
nazale		m						n						rî		
laterale								1						1'		
vibrante								r								
																
Observație: interdentalele [3], [8] le-am înregistrat numai la unele dintre persoanele anchetate în Grecia (vezi Fonetica descriptivă, 12.3.3.).
III. FONOLOGIA
1.	INTRODUCERE
în capitolul de față ne vom ocupa de descrierea sistemului fonologie al meglenoromânei. Și aici ca punct de plecare avem graiul din Umă, cu care sunt comparate particularitățile celorlalte graiuri din punct de vedere fonologie. în acest scop, spre a delimita unitățile fonologice, am urmat modelele expuse de A. Martinet (La description phonologique avec application au parler franco-provențal d’Hauteville (Savoie), Geneve-Paris, 1956), de A. Kovacec (Descrierea istroromânei actuale, București, 1971) și de M. Sala (Phonetique et phono-logie du judeo-espagnol de Bucarest, The Hague-Paris, 1971).
2.	FONEMELE VOCALICE
Sistemul vocalic al graiului meglenoromân din Umă este alcătuit din șase foneme: lai, lăl, lei, Iii, IoI, Iul.
2.1.	Fonemul lai
Identitatea fonologică a acestui fonem vocalic reiese din următoarele opoziții: lai -lăl: ^/“usturoi” - â/“îi”, /^/'“tai” - Za/'“tăi”, ra/“rai”, “erai” - răi“x^V\ lai - le I: mar “mari” - mer “măr”, par “par” - per “păr”, sar “sar” - ser sen , tal tai tel sarma , var var - ver var ;
lai -HI: pală “pătură” - pilă “pilă”, mălă “mahala” - milă “dor”, “drag”, san “vas, farfurie adâncă de aramă” - sin “sân”;
150
Meglenoromâna astăzi
lai - IoI: ănsăr“sărez” - ănsor“însor”, /âc“fac” - /&c“foc”, ma/“mai” -Z27o/“moi”, mar “mari”- mor “mor”, pârcu “parc” - porcu^oxc";
la I - Iu I: călcu “calc” - culcu “culc”, cârpin “carpen” - curpin “curpen”, ^“fag” - /^“fug”, ca/? “cap” - cup “grămadă”, “maldăr”.
2.1.1.	Fonemul lai, din punct de vedere fonetic, se realizează ca [a], vocală medială cu deschidere maximală. în poziție neaccentuată se ajunge la neutralizarea opoziției dintre fonemele la / și lăl, cu excepția unor cuvinte neologice neîncadrate încă bine în sistem, ca și în situațiile când la / se află în poziție finală.
2.1.2.	în celelalte graiuri meglenoromâne, fonemul la / cunoaște aceeași realizare ca și în graiul precedent.
2.2.	Fonemul lăl
Identitatea fonologică a acestui fonem vocalic reiese din următoarele opoziții:
lăl -lai: vezi lai -lăl;
lăl - lei:pări “pâini” - peri “aripi”, Za/“tăi” - ^/“sârmă”, /ar “țări” - țer n ” n	„
cer ; cer, vreau ;
lăl -Iii: țăn “țin” - țin “cinez”, țastu “țest” - țistu “acest”, Iăgări“& alerga”, “alergare” - ligări“& lega”;
lăl-lol:căt“c^C - cot^coC, mi răd“xtâ” - rod“xod” (a roade; recoltă), răi“x^ - rc/“roi”;
/ăl - Iul: dă! “dă!” - ^/“adu! ”lână “lână” - lună “lună”, pani “pâine” -puni “pune”, răp “pietre” - rup “rup”, sărat “sărat” - surăt “mutră”, “înfățișare”, mască “catâr” - muscă “muscă”.
2.2.1.	în graiul din Umă, ca și în cel din Țămareca, fonemul vocalic lăl se realizează ca [ă], vocală centrală cu deschidere mijlocie.
2.2.2.	în graiul din Lumniță, în poziție nazală, la început de cuvânt, fonemul lăl se realizează ca [a], adică un [ă]deschis. Semnălăm totuși situația precară a acestei variante poziționale a lui !ă I, care este de fapt limitată la un
Fonologia
151
mic număr de cuvinte. De asemenea, n-am putut-o înregistra ca suport fonetic al prenumelor neaccentuate, cum apare la Capidan {Megl. I., p. 99), și la Caragiu-Marioțeanu {Compendiu, p. 269).
2.3.	Fonemul lei
Identitatea fonologică a acestui fonem vocalic reiese din următoarele opoziții:
lei -lai. vezi lai -lei,
lei-Iăi. vezi /ăl-lei;
lei - Hi metri “metri” - Mitri “Dumitru”, peri “aripi”, “pene” - piri “pini”, ver“văr” - vir “baltă”;
lei - lol: me/^mei”; “miei” - mol' “moi”, mer“măr” - mor“mor”, meș “luni” - moș “bătrâni”, ver“văr”; “vrei” - vor “vor”;
lei -Iul: des “des” - dus “dus”, “adus”, peri “pene”, “aripi” - puri “pui” (a pune).
•2.3.1	. în graiul din Umă, ca și în cel din Țămareca, fonemul lei, în poziție accentuată, din punct de vedere fonetic, se realizează ca [e], vocală anterioară cu deschidere mijlocie. Aceeași realizare apare și în graiurile din Oșin, Birislăv și Lungiri.
2.3.2.	în graiul din Cupă și, în special, în graiul din Lumniță, fonemul lei, în poziție accentuată, se realizează ca [ie]
2.3.3.	în toate graiurile meglenoromâne, lei, în poziție neaccentuată, se realizează ca [i], neutralizându-se astfel opoziția dintre lei și Hi Excepție fac și aici cuvintele neologice neîncadrate încă în sistem.
2.4.	Fonemul Iii
Identitatea fonologică a acestui fonem vocalic reiese din următoarele opoziții:
Iii	-lai. vezi lai -Iii;
lil	-!ăI: vezi /ăl - Iii;
152
Meglenoromâna astăzi
HI - lei: vezi lei- 1 U\
Iii -lol: sin “sân” - son “somn”, vir “băltoacă”, “baltă” - rar “vor”; im “suntem” - om “om”;
HI - Iul: bini^m^ - buni , din “din” - dun “adun”, cir “ulcer” -cur “ciur”, mic “mic” - muc “muc”, pin “pini” - puii “pui”, prin “prin” - prun “prun”, tindi “întinde” - tundi “tunde”, sită “sită” - sri/a “sută”.
Randamentul funcțional al opoziției Iii - Iul este destul de ridicat în meglenoromână.
2.4.1.	Din punct de vedere fonetic, fonemul /i/, în toate graiurile meglenoromâne, se realizează ca [i] cea mai închisă vocală din seria anterioară.
2.4.2.	în graiurile din Umă și Țărnareca, fonemul HI, în poziție finală, când urmează după un grup consonantic în care al doilea element este o africată siflantă [ț] [ți], o africată șuierătoare [c] /g/sau o fricativă șuierătoare [ș] acest Iii final (silabic în graiul din Umă în alte contexte fonice, în poziție finală) se realizează ca /X/(vezi p. 38, 39). Graiul din Țărnareca merge, de fapt, în această privință, și mai departe; astfel, fonemul ///în poziție finală se realizează ca [ă] și după grupurile consonantice în care al doilea element este o palatală [g] [ii], [1). orgă în loc de orbi: dornă în loc de dormi: aflam loc de afli.
2.4.3.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri fonemul Iii, la început de cuvânt, înaintea unui grup consonantic din care primul element este o nazală [mn], [ijc], [ntr] se realizează ca /a/ușor nazalizat (vezi p. 43, 4.5.).
2.4.4.	Fonemul ///din exemplele citate sub 4.6. pentru graiurile din Umă și Țărnareca (cumșiiă, iși, gărșit, sfârșit, rușini, inși), în celelalte graiuri meglenoromâne se realizeză ca [o]: cumșoiă, ișo, gărșot, rușoni, onș. Din punct de vedere istoric, fonemul HI, aici, după fricativa șuierătoare [ș] se realizează ca [ă] care apoi, în poziție accentuată, devine [o] deci [i]> [â]> [o]
2.5.	Fonemul lol
Identitatea fonologică a acestui fonem vocalic reiese din următoarele opoziții:
lol -lai: vezi lai -lol;
Fonologia
153
lol —lăl:NQZ\ lăl-lol;
lol -lei. vezi lei -lol;
lol-Iii. vezi Iii-lol;
lol - lui. cusor^zQSQx” - cusur “cusur”, prori “puroi” - prun “pruni”, son “somn” - sun “sun”, vom “vomit” - vum “avurăm”, cola “trăsură”, “mașină” -culă “turn”.
2.5.1.	în graiurile din Umă și Țămareca, fonemul lol, în silabă accentuată, din punct de vedere fonetic, se realizează ca [o], vocală cu deschidere mijlocie din seria posterioară. în silabă neaccentuată lol se realizează ca Iul, cu excepția cuvintelor neologice recent intrate în idiom. Totuși, în graiul din Țămareca, neutralizarea opoziției Io / - Iu I, în silabă neaccentuată, nu este întotdeauna consecventă (vezi 5.3.).
2.5.2.	în graiurile din Lumniță, Oșin, Birislăv și Lungiri, fonemul lol, în poziție accentuată, se realizează ca diftong [#6] pe când în graiul din Cupă, în aceeași poziție, Io / se realizează ca [Va]. în silabă neaccentuată, /o / și în graiurile din L, C, O, B, L se realizează ca [u], excepție făcând neologismele recent intrate din limba greacă.
2.6.	Fonemul Iul
Identitatea fonologică a acestui fonem vocalic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru celelalte foneme.
2.6.1.	Din punct de vedere fonetic, fonemul Iul, în graiul din Umă, ca și în restul graiurilor meglenoromâne, se realizează ca [u] vocala cea mai închisă din seria posterioară. în graiul din Cupă, însă, fonemul Iul, în poziție neaccentuată, se realizează deseori ca [ă], în special după oclusivele bilabiale și dentale.
2.6.2.	în graiurile meglenoromâne din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri înregistrăm și prezența fonemului vocalic lol, iar în cel din Lungiri și fonemul /e/(vezi 6.5.).
2.7.	Fonemul [o]
în toate lucrările de până acum consacrate meglenoromânei acest fonem este considerat ca variantă a lui lăl, când acesta se află sub accent. Fenomenul
154
Meglenoromâna astăzi
este propriu graiurilor meglenoromâne din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri. în graiurile din Umă și Țămareca el lipsește cu desăvârșire. Și chiar în unele dintre graiurile menționate mai sus lăl nu întotdeauna se realizează ca [o] în poziție accentuată (cf. Fonetica descriptivă, 2.3.3.), fiind vorba totuși de cazuri marginale.
De fapt, avem de-a face aici cu un proces de fonologizare a variantei /X/în graiurile menționate și, în consecință, Io / apare ca un fonem aparte, a cărui identitate reiese din următoarele opoziții:
lol -lai: rom “râm” - ram “eram”, toi', tori^F - tal', ta/“tai”, ^“cât” -cat “mă uit”, țop “țip” - țap “țap”, căntom “cântăm” - căntăm “cântam”, rop “pietre” - rap “harap”;
lol -lei: tol'^F - ta/“sârmă”, pori “pâini” - pe//“pene”, “aripi”;
lol -Iii: țon “țin” - țin “cinez”, monă “mână” - mină “mină”, /(^“țest” -țist “acest”;
lol-luo, ol: cot “cât” - cot, c^ot^coC, lom “luăm”- lom “prăpăd”.
lol -Iul: rop “pietre” - rup “rup”; lonă “lână” - lună “lună”, poni“pâine” - pri/7/“pune”.
Problema originii lui Io / merită a fi reconsiderată cu mai multă atenție. Părerea emisă de Th. Capidan cu privire la originea acestui sunet în meglenoromână ne este cunoscută {Megl. I, p. 64). Noi am exprimat deja rezerve în privința valabilității acestei păreri (vezi p. 17 a acestei lucrări), preluată și susținută de către alți lingviști români care au făcut cercetări în domeniul meglenoromânei. Sunetul [o] după părerea noastră, nu poate fi decât rezultatul dezvoltării interne a dialectului meglenoromân. Vom încerca, în continuare, să ne exprimăm punctul de vedere mai detaliat.
Pe baza unor particularități fonetice care se reflectă și în domeniul morfologiei, graiurile meglenoromâne ar putea fi împărțite în două grupuri principale, fără să ținem cont și de alte deosebiri mai puțin semnificative care apar de la grai la grai: unul dintre aceste grupuri este constituit din graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, și celălalt din graiurile din Umă și Țămareca. Din materialul cules de noi reiese că, din punct de vedere fonetic, ultimele două graiuri apar drept cele mai arhaice, care nu prea au inovat în acest domeniu, și că sistemul lor fonologie ar putea sta la baza întregului sistem
Fonologia
155
fonologie meglenoromân. Deosebirea cea mai importantă între ele este păstrarea lui [u] final după orice grup consonantic în graiurile din Umă și Țămareca și păstrarea lui numai după muta cum liquida în celelalte graiuri. La fel, în graiurile din Umă și Țămareca diftongarea lui le I și Io I în silabă accentuată lipsește cu desăvârșire, pe când în celelalte graiuri diftongarea lui 161 este un proces terminat, iar cea a lui lei, este în curs de realizare, deocamdată fiind prezentă în graiurile din Lumniță și Cupă. Pe de altă parte, se constată că, tot în graiurile din acest al doilea grup, mai numeros, este în curs de realizare procesul de reducere a diftongilor loâl și leăl\& monoftongi lol și lei, fenomen aproape general în graiul din Lungiri și semnalat și în graiul din Lumniță. Este evident că aici s-au petrecut și se petrec niște schimbări de structură, s-ar putea spune că a început un proces de reechilibrare a sistemului fonologie al acestor graiuri. Dispariția completă a fonemelor vocalice accentuate din seria medială (în afară de unele excepții nesemnificative) a fost compensată prin crearea unui sistem vocalic cu patru grade de deschidere, general pentru toate graiurile din acest grup cu privire la fonemele vocalice din seria posterioară, realizat în bună parte în graiul din Lun^in și cu privire la fonemele vocalice din seria anterioară. Pentru restul graiurilor meglenoromâne din acest grup, închiderea diftongului [eă]\x [e] rămâne un proces deschis, adică în curs de realizare. Să precizăm, totuși, și aici că acest fenomen este aproape general în graiul din Lungiri. In concluzie, putem spune că dispariția lui ta / accentuat, respectiv fonologizarea lui lol rn graiurile meglenoromâne din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri o interpretăm nu ca un împrumut din bulgară, cum susține Capidan, deci ca o influență externă, ci ca o necesitate internă a acestor graiuri meglenoromâne de a-și reechilibra sistemul lor fonologie, apărută în urma unor schimbări de ordin fonetic.
2.8.	Fonemul lei
Acest fonem vocalic se întâlnește numai în graiul din Lungiri, ca rezultat al monoftongării diftongului leal > lei:
lei -lal\ zeți^ztc^ - zâți“zace”;
lei -lol: meră^m^ (fruct) - moră “moară”;
lei-!oh	- soră^sQx^',
156
Meglenoromâna astăzi
2.9.	Sistemele vocalice
Sistemele vocalice ale graiurilor meglenoromâne sunt triunghiulare. Iată cum se prezintă ele în diferitele graiuri ale idiomului în poziție accentuată:
2.9.1.	Graiurile din Umă și Țărnareca posedă un sistem vocalic format din 6 foneme, plus diftongii leal și loal. El este reprezentat în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
2.9.2.	Sistemul vocalic al graiului meglenoromân din Lumniță, pe care îl prezentăm în tabelul nr. 2, este compus din următoarele foneme vocalice: lai, lie 4 HI, lol, l^ol, Iul, la care se adaugă diftongii leal și loal. Totuși, trebuie să precizăm că diftongii menționați în acest grai i-am perceput deseori ca lei, respectiv lol, ceea ce înseamnă că sunt pe cale de a se monoftonga, completând astfel seria de foneme vocalice cu patru grade de deschidere. Iată cum se prezintă sistemul vocalic al graiului din Lumniță:
Tabelul nr. 2
Fonologia
157
2.9.3.	Sistemul vocalic al graiului din Cupă este format din următoarele foneme vocalice: lai, (lăl), liel, Iii, lol, llfăl, Iul. Diftongii leal și /pa/persistă. Cele spuse, însă, în paragraful precedent cu privire la graiul din Lumniță sunt, în bună parte, valabile și pentru graiul din Cupă. Iată cum se prezintă sistemul său vocalic sub formă de triunghi în tabelul nr. 3.
Tabelul nr. 3
2.9.4.	Graiurile din Oșiri și Birislăv au același sistem vocalic, care cuprinde 7 foneme vocalice, plus diftongii lea / și loa /, care aici tind spre monoftongare. Sistemul vocalic al acestor graiuri îl prezentăm în tabelul nr. 4.
Tabelul nr. 4
2.9.5.	Sistemul vocalic al graiului din Lungiri reprezintă cel mai bine cele patru grade de deschidere, unde avem ambele serii (anterioară și posterioară) complete. Dimpotrivă, seria mediană, în poziție accentuată, a dispărut cu totul din acest grai. Iată cum se prezintă sub forma de triunghi sistemul vocalic al graiului din Lungiri, în tabelul nr. 5:
158
Meglenoromâna astăzi
Tabelul nr. 5
2.9.6.	în graiurile din Lumniță, Oșiri, Birislăv, Cupă, dar în special în cel din Lumniță, există tendința ca seria anterioară să se îmbogățească cu încă un fonem, și anume fonemul /e/,prin reducerea diftongului leal.
2.9.7.	în graiurile din Lumniță și Cupă, unde nu există fonemele vocalice lei și Io / (fiind diftongate în poziție accentuată sau închise în poziție neaccentuată), ca și în graiurile din Oșiri, Birislăv și Lungiri, în care nu există fonemul lol (suferind aceleași transformări ca și în graiurile precedente), nu am luat în considerație fonemele lei și lol din neologismele neîncadrate bine în sistem.,
2.10.	Definirea fonologică a fonemelor vocalice din meglenoromână
Fonologie, aceste foneme se definesc în felul următor:
2.10.1.	lai, fonem vocalic cu deschidere maximală, localizare centrală (în termeni acustici: compact);
2.10.2.	lăl, fonem vocalic cu deschidere mijlocie, localizare centrală (în termeni acustici: grav);
2.10.3.	lei, fonem vocalic cu deschidere între cea maximală și cea mijlocie, localizare anterioară (în termeni acustici: forte);
2.10.4.	lei, fonem vocalic cu deschidere mijlocie, localizare anterioară (în termeni acustici: 0);
2.10.5.	lol, fonem vocalic cu deschidere între cea maximală și cea mijlocie, localizare posterioară (în termeni acustici: forte, grav);
2.10.6.	lol, fonem vocalic cu deschidere mijlocie, localizare posterioară (în termeni acustici: grav);
Fonologia
159
2.10.7.	Iii, fonem vocalic cu deschidere minimală, localizare anterioară (în termeni acustici: difuz);
2.10.8.	Iul, fonem vocalic cu deschidere minimală, localizare posterioară (în termeni acustici: difuz, grav).
2.11.	Diftongii
Din punct de vedere fonologie, problema diftongilor este destul de complexă. în primul rând, se pune problema dacă diftongii din meglenoromână sunt monofonematici sau sunt o combinație de două foneme diferite, iar în al doilea rând, se pune problema dacă elementele mai închise dintr-un diftong, adică semivocalele / semiconsoanele sunt foneme independente sau variante ale unor foneme vocalice. Problema apare cu atât mai complexă cu cât părerile lingviștilor asupra naturii fonologice a segmentelor semivocalice / semiconso-nantice sunt diferite.
De la început menționăm că semivocalele în acest dialect român sunt lei și Io L Din punct de vedere fonologie, ele se comportă ca și consoanele. Segmentele semivocalice nu numai că se comută între ele în cadrul diftongilor, ci un raport de comutare se poate stabili și între cuvinte: seară - stără, feătă -flătă, peăști- prâști, lătoări- lătrări, soări- spări, unde ei se opun unor foneme consonantice, ceea ce demonstrează că, din punct de vedere funcțional, semivocalele joacă rol de consoane (cf. Rosetti, Semi-voyelles, p. 102-103). Pe de altă parte, n-am putut găsi contexte în care semivocala s-ar schimba cu o vocală. Cât privește distribuția lor, ele apar numai în interiorul silabei, în contextul C...V, vocala fiind întotdeauna lai.
Un loc aparte în meglenoromână ocupă fonemele Iii și Iul, care, după părerea noastră, sunt foneme consonantice. încă în partea fonetică a acestei lucrări pe Iii l-am tratat drept consoană (cf. p. 55-56), căruia din punct de vedere fonologie i se alătură și fonemul Iul. Despre aceste foneme consonantice va fi vorba în subcapitolul consacrat fonemelor consonantice.
în ceea ce-i privește însă pe Iii și Iul, segmente semiconsonantice din diftongii lie / și /Ud I, respectiv l^ă I, pentru graiul din Cupă, realizare a fonemelor vocalice lei și lol accentuate, nu sunt decât variante ale fonemelor
160
Meglenoromâna astăzi
consonantice Iii și Iul. Semiconsoanele Iii și Iul au o durată de pronunțare mai scurtă decât consoanele respective. O deosebire între ele intervine și din punct de vedere distribuțional: pe când semiconsoana apare numai înainte de lei, fonemul consonantic Iii apare înainte de lai, lăl, lei, Iii, lol, Iul, ca și după aceste foneme vocalice. Semiconsoana IVI apare înainte de lol în graiurile din Lumniță, Oșin, Birislăv și Lungiri, și înainte de lal\n graiul din Cupă, unde cunoaște tot o restricție distribuțională față de fonemul consonantic Iul, care apare după vocalele lai, lăl, lol, lol, Iul, lei, Iil și înainte de vocalele lai și lăl.
Din punct de vedere fonologie, diftongii din meglenoromână, ca și diftongii din dacoromână (cf. Avram, Remarques, 143) și spaniolă (cf. Alarcos Llorach, Fonologia, p. 160), reprezintă grupuri de două foneme, ceea ce înseamnă că cele două dialecte nu posedă diftongi monofonematici. Aceasta este valabil și pentru triftongi, combinație de trei foneme într-o singură silabă.
3.	FONEMELE CONSONANTICE
în meglenoromână avem următoarele foneme consonantice: Ipl, IbIJtl, Idl, Ici, Igl, Ici, Igl, Iți, 1^1, lfl,lvl, Isl, Izl, Ișl, Ijl, Ihl, 1X1, Igl, lAl, Iii, Iml, Ini, Ini, III, ll'l, Irl, Iul.
3.1.	Fonemul Ipl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din următoarele opoziții:
lp I - Ib I: pală “pătură” - bălă “balot”, pilă “pilă” - bilă “grindă” (mai mică), piles “pilesc” - biles “jupoi”, “belesc”, pun “pun” - bun “bun”;
lp / - lt I: lup “lup” - lut “noroi”, pală “paie” - tăia “taie”, pări “bani”, “parale” - țări “atare”, păun “păun” - tăun “tăun”, porcu “porc” - torcu “torc”;
Ipl - IdI: par “par” - dar “dar”, pun “pun” - dun “adun”, “strâng”, pări “bani”, “parale” - dări “a da”;
Ipl - Ici: păscu, pasc “pasc” - căscu, casc “casc”-, pal', paj “pai” - cal', cai
Fonologia
161
“cai”; pani, poni, poini “pâine” - câni, eoni, edini “câine”, parță, porț“^ax\\” -carță, corț“car^”\ sap “sap” - sac“sad\
Ipl-Igl: poală “poală” - goâlă “goală”, frây7“vălișoară” - frag “trag”;
Ipl - Iți: per “păr” - țer, țier “cer”, peări “piere”, “pere” - țeări “cere”, “iubește”, pani, poni “pâine”- țani, țoni“\ine”;
Ipl - Ifl: picor “picior” - ficor “băiat”, “fecior”, prică “zestre” - frica “frică”; /?™“pui”- furi “funii”;
lp / - Ivi: par “par” - var “var”, peără “pară” - veără “vară”, peărdi “pierde” - veărdi “verde”, păli “pături” - văii “vale”, “râu”, pilă “pilă” - vilă “furcă”, pin “pin” - vin “vin”;
lp I - ls I: pală “pătură” - sală “sală”, peără “pară” - seără “seară”, par “par”- sar “sar”, pupă “pâinișoară” - supă “supă”, /^“pus” - sus “sus”}
Ipl-Izl: peănă “pana” - zeănă “geană”, cap “cap” - caz “cazi”;
Ipl- lș I: cap “cap” - caș “brânză”, “caș“, măpă “hartă” - mășă “clește pentru foc”, pădi“pantă” - șădi“stă jos”;
Ipl-Ijl: lup “lup” - luj“nebuni”; par“pax” -yar“jar”;
Ipl - III: pări “bani”, “parale” - lări “a lua”, “luare”; pupoăriă “pepeni galbeni”- lupoăriă “lupoaică”;
Ipl -11'1: cap “cap” - ca/“cai”; scap “scap” - sca/“scai”;
lp / - In I: lup “lup” - Iun “alun”, sap “sap” - san “farfurie adâncă de aramă”, pun “pun”- nun “naș“;
Ipl - Iril: pări “bani”, “parale” - riări “miere”; piră “flacără” - si riiră “se miră”;
Ipl - /ml: paf, pai “pai” - mal', mai“mă\\ peără“paxâ” - meără “măr”, pic “târnăcop mare pentru terenuri pietroase” - mic “mic”, punți “pod” - munți “munte”, pușcă “oțet” - muscă “muscă”;
Ipl -Irl:pin “pin” - rin “arin”, pus “pus” - rus “blond”, “rus”;
Ipl -1 h I: per“pâx” - lier“F\ex”’,
Ipl - Iii: pără “ban” - iără “iar”, “din nou”, păli “pături” - iăli “ele”, pări “bani”, “parale" - iări“fiere”, sipăscă “să pască” - iăscă “iască”;
Ipl-Iul:pălă “pătură” - uălă “oală”, pără “ban” - uără “oară”, “dată”.
162
Meglenoromâna astăzi
în toate graiurile meglenoromâne, fonemul lp / se realizează ca [p] consoană oclusivă bilabială surdă. Când, însă, fonemul Ipl se află înaintea unei consoane sonore, el se realizează ca oclusivă bilabială sonoră [b]: obzaț, obzoț “obzeci”, ajungându-se astfel, de fapt, la o acomodare de sonoritate.
3.2.	Fonemul Ibl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din următoarele opoziții:
Ibl -Ipl: nqtâ Ipl -Ibl;
Ibl-I tl: bună “bună” - tună“bină”, băii “bale”, “salivă” - tăli “tale”;
Ibl - Idl: boari “vânt puternic suflând dinspre nord” - doări “doare”, boi “bol” - doi“Ao\”\
Ibl - Ici: baș “sărut” (verb) - caș “brânză”, “caș“, burun “ridicătură de pământ”, “delușor”- curun “repede”;
Ibl -Igl: bol “destul”, “peste ceea ce este necesar” - ^/“gol”, bran, bron “brâu” - grăn, gron “grâu”, bură “puhoi”, “intemperie” - gură “gură”;
Ibl -1^1: orbu “orb” - or^u “orz”, barbă “barbă - băr^ă “surie” (despre capre);
Ibl -Isl: boari “vânt suflând dinspre nord” - soări “soare”, sub “sub” - sus “sus”, w/?“rob”- ras “ros”, Ăo/“boi” - ra/“soi”;
Ibl - III: bag “bag” - lag “alerg”, beg “bei” - leg “leg”, “aleg”, bună “bună” - lună “lună”;
Ibl -Iml: bălă “baloC - mălă “mahala”, boari “vânt suflând dinspre nord” - moări “moare”, bură “furtună”, “intemperie” - mură “mură”;
Ibl -Ini: bun “bun” - nun “naș“, baltă “baltă” - naltă “înaltă”, sări “sare” -27âZ7’“nară”;
Ibl -Irl: bob “fasole albă” - rob “rob”, Ă<9f“boi” - ra/“roi”, sobă “sobă” -soră “soră”;
Ibl -Iii: barbă “barbă” - iarbă “iarbă”, buri “buni” - iun “prima lână de la oi”, bască “bască” -iască “iască”;
Ibl -Iul: bălă “balot” - uălă “oală”, băiă (Ț) “unchi” - uăiă“oale”, barbă “barbă” - uărbă “oarbă”;
Fonologia
163
în toate graiurile meglenoromâne, fonemul Ib / se realizează ca [b] consoană oclusivă bilabială sonoră. în poziție finală, Ib / alternează foarte des cu Ipl, corespondenta sa surdă, în special în graiurile din Țămareca, Lumniță, Cupă, Oșin și Birislăv.
3.3.	Fonemul /tl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din următoarele opoziții, ca și din cele prezentate mai sus:
Itl - Ipl: vezi Ipl- / //;
Itl—lbf:vezi Ibl -Itl-,
Itl - Idl: tari “atare” - dări “a da”, “dare”, tună “tună” - dună “strânge”, “adună”, deat“datorie” - dead“bunic”, “om bătrân”;
Itl -Ici: tal', tai “tai” - cal', cai “cai”, ^“tot” - cot “cot”, taț “taci” - caț “prinzi”, “te uiți”, tuc “untură de porc” - cuc “cuc”;
Itl - Igl: tre/“trei” - gref “grei”, &a/“‘bat” - ^^“bag”, fat “făcut” - fag “fag”;
Itl -Iți: Za/“luat” - Za/“laț“, sa/“ceas” - saț “saci”, ta?/“tata” - tăți “tace”, tâpă“^ata, - țăpă “țeapă”;
Itl -Ijl: linti “linte’’ - linji “linge”, mulți “multe” - mulji “mulge”, franti “sparte”, “frânte” - franci “sparge”;
Itl - Ifl: tac “tac” - fac “fac”, lat “luat”-/af“cuvânt”, si treacă “să treacă” -si freacă “să frece”;
Itl - Isl: țări “atare” - sări “sare", toț “toți” - soț “prieteni”, tapă “plută”, “dop de plută” - săpă“sa^ă”-,
Itl - Izl: lat “luat” - laz “alergi”, tați “tace" - zăți “zace”, tiniri “tânăr” -ziniri “ginere”;
Itl-Ijl: toț “toț\” - joț“joci”; cot“cot” - coj“piei”.
Itl - III: tună “tună” - lună “lună”, tari “atare” - lari “a lua”, “luare”, taț “taci” - laț“\af\
Itl - Iml: tal', tai “tai” - mal', mai “mai”, tari “atare” - mări “mare”, tuc “untură de porc” - muc “muc, muci”, tini “tine” - mm/“mine”;
164
Meglenoromâna astăzi
Itl - In I: lut “noroi” - Iun “alun”, tari “atare” - nari “nară”, tună “tună -nună “nașă”;
Itl - In I: lut “noroi” - Iun “luni”, “aluni”, tari “atare” - nări “miere”, tel' “sârmă” - //«/“miei”;
Itl-Irl: ta “ta” - ra “era”, tăți“tace” - răți'“rece”, tac “tac” - rac “rac”;
Itl -Iii: lut “noroi” - lui “lui”, tapa “plută”, “dop de plută” -tapa “iapă”, tari “atare” - iări “fiere”;
Itl -lyl: ta^ă’ - pa “aici”, tăli “taie” - yăli“oa\e”, tăți“tace” - yăți“aici”.
Fonemul Itl, atât în graiul din Umă, cât și în celelalte graiuri meglenoromâne, se realizează ca Itl, consoană oclusivă dentală surdă [t].
3.4.	Fonemul Idl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din următoarele opoziții, ca și din cele prezentate mai sus:
Idl -Ipl: vezi Ipl -Idl',
Idl-Ibl: vezi Ibl-Idi,
Idl -I tl: vezi Itl - Idi,
Idl - IcI: buduros “ghimpat”, “care înțeapă” - bucuros “bucuros”, duc “aduc” - cuc “cuc”, dări “a da”, “dare” - cari “care”;
Idl -Igl: drob “drob” - grob “mormânt”;
Idl-Ici: tarec “stâlp” - cirec “sfert”, du vâr “zid înalt”- cuvâr “paznic”;
Id / - lg I: dip “prea”, “fund” (de puț) - gip “jeep” (mașină mică de campanie);
Idl -Iți: din “din” - țin “cinez”, “iau masa de seară”, daș “miel de un an” -/a^“țeși”;
Idl -Ifl: Ja/“dați” - ta/“faci”, tas “dus”, “adus” - tas “fus”, des “des” -fes “fes”;
Idl-Ivi: doi“doT - vo/“voi”, "vreau”, da “dă”- va“vrea”, dram “ dram” -Vram “Avram”;
Idl -Isl: dări “dare” - sări “sare”, ta/“doi” - so/“soi”, ded “dădui” - des “des”, dunări“a aduna”, “adunare” - sunări“a suna”;
Fonologia
165
Idl -Izl: daț “dați” - zaf “zaci”, Jor“durere” - zor “chin”, “tortură”;
Idl —Ișl: coădă“ coate” - coășă “coșuri”, dară “face”, “construiește” - șără “broderie”;
Idl-Ijl: coadă “coadă” - coajă “piele”, Jo/“doi” -yb/“joi”;
Idl -IUI: dar “tex” - Har “profit”, “folos”, dări “a da”, “dare” - kări “loc neînsorit”;
Idl -Iml: dări “a da”, “dare” - mări “mare”, Jes“des” - mes “lună”, dinți “dinte” - minți “minte”;
Idl-Ini: dări “a da”, “dare” - nări “nare”, Jo/“doi” - nq/“noi, uJ“aud” ; “umed” - un “un”;
Idl - hiI: dări “a da”, “dare” - nări “miere”, diră “urmă” - si niră “se miră”;
Idl -III: dări “a da”, “dare” - lări “a lua”, “luare”, dinți “dinte” - linti “linte”;
Idl-Ui: cad^c^ - cafteai”;
Idl -Irl: nodteod” - rodteoA”, sodă “sodă” - soră “soră”, cădi “cate” -cări “care”;
Idl -Iii: du / “adu”! - ru“unde”, dări “a da”, “dare” -jări “fiere”;
Idl-Iul: da “dă” - ua “aici”, nodteoA” - nou “nou”.
Fonemul Id / în meglenoromână se realizează ca [d], consoană oclusivă dentală sonoră. Cu excepția graiurilor din Umă și Lungiri, unde caracterul sonor al acestui fonem se menține, în general, în toate pozițiile, în toate celelalte graiuri fonemul Idl, în poziție finală, se realizează ca [t], consoană oclusivă dentală surdă.
3.5.	Fonemul Ici
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru IpIQAj, Ibl (3.2.), /z7(3.3.), Idl (3.4.), ca și din cele care urmează:
Ici - Igl: ăcru “acru” - ăgru “ogor”, cură “curge”; “curăță” - gură “gură”, juncu, june “ten tânăr de un an” -jungu, jung “ajung”;
166
Meglenoromâna astăzi
Ici-Ici: cur“curăț” - cur“ciur”;
Ici -Iți: cap “cap” - țap “țap”, căn, con “când” - țăn, țon “țin”, câni, eoni “câine” - țani, țoni- “ține”;
Ici -Iții: barcă “barcă” - băr^ă “surie” (despre capre);
Ici — Ifl: cus “scurt” - fus “fus”, căță “prinde” - față “față”, cur“curăț”-/ur“fur” (v.), “hoț”;
Ici-Ivi: căli“că\e” - văii “vale”, “râu”, cu “cu”- vu“avu”;
Ici -Isl: curat “curat” - surăt“fa$\ “mină”, “înfățișare”; caz? “care”- sări Ci	”
sare ;
Ici -Izl: (si) cădă“cadaj - zădă“TaAa\ caț “prinzi” - za/“zaci”;
Ici -I șl: cal “cal” - șal “șal”, căsi “case” - “șase”;
Ici -Ijl: coc“coc” - joc“yoc”, cos “cos” - jos“}os”\
Ici - IU I: cari “care” - kări “loc neînsorit”, coș “coș“ - koș “colț de cameră, de casă”, cup “maldăr”, “grămadă” - kup “vas mare de lut”;
Ici -Igl: cum “cum” - gum “vas de aramă pentru apă”;
Ici-Iii: cădri “fotografii” - iădri “iederă”, cari “care” - iări “fiere”, ot“cu” - Ăz“unde”;
Ici - Iml: cal “cal” - mal “avere”, cari “care” - mari “mare”, casă “casă -masă “masă;
Ici -Ini: cări “care” - nări “nară”, nucă “nuc” - nună “nașă”;
Ici -Ini: cări “care” - nări “miere”;
Ici -III: căsă “casa” - lăsă “lasă”, caș “brânză” - laș “lași”;
!d —! 11: ac “ac” - a/“usturoi”;
/c / - /r I: coș “coș“ -roș “roși”; “roșii”, cup “maldăr”, “grămadă” - rup “rup”.
Fonemul Ici, în toate graiurile meglenoromâne, se realizează ca oclusivă velară surdă [c]
3.6.	Fonemul Igl
Identitatea acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru lp / (3.1.), Ib / (3.2.), Itl (3.3.), IdI (3.4.), Ic / (3.5.), ca și din următoarele:
Fonologia
167
Igl-Ici: gumă“gpxtâ” - cuma^civaaâ'1}
Igl-I fi goăli“go^\Q” - foăli“burtă”, “foaie”, lag“alerg” - /^/“cuvânt”;
Igl ~ !ș r°g “r°g”- roș “roși”; “roșii”, gumă “gumă”- șumă “pădure”, “crengi de stejar”;
Igl -Igl'. gol'“goi” - gol'“\zc\
Igl -lil\ guva^mxz' - iu va “nicăieri”; ^z“gas” -/3z“iaz”;
Igl - Im I: gol'“goi” - z77<?/“moi”, gașcă “gâscă“ - mască “catâr”, gură “gură - mură “mură”;
Igl-Ini. gaz “gas' - nas “nas” \
Igl -Ini. fug “fug' - fiiri “funii”;
Igl -III: băgă “bagă” - bălă “balot”, ^^“sug” - st;/“sul”;
Igl -Iri fug “fug” - fur “hoț”, <2g<a “agă, boier la turci” - arâ “ară”.
3.6.1.	Fonemul Igl in graiul din Umă se realizează ca o oclusivă velară sonoră, corespunzând surdei [c]
3.6.2.	Și în celelalte graiuri meglenoromâne Igl se realizează ca sonoră, cu excepția poziției finale, când se realizează ca surdă. Caracterul sonor al acestui fonem, în poziție finală, se păstrează ceva mai bine în graiul din Lungiri.
3.7.	Fonemul Ici
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Idl (3.4.), /c/(3.5.), /^/(3.6.), ca și din cele următoare:
Ici-Igl: Luncă“nume de bou născut lunea” - lungă “lungi” (m. pl.);
Ici -1^1: Luncă “idem” - lun^ă “lungi” (f. pl.);
Ici -Ifl: cur“cxux” - fur“]io^, cumă “ciumă” - fumă “fumegă”;
Ici-Ivi: cir“u\cvf\ “furuncul” - wr“băltoacă”, “baltă”;
Ic I - ls I: muccă “mușcă” - muscă “muscă”, măccă “pisică” - mască “mască”;
168
Meglenoromâna astăzi
Ici -Iii: măccă“pisică - maică unde se pregătește răsadul”;
Ici -Iml: cănușă“cemșa” - mănușă “mâner de unealtă”, cirac “ucenic”-mirăc“ dorință mare”,“pasiune”, “plăcere”;
Ici-Ini:puci“m fața la pământ” - puni “pune”;
Ici-Ini:pic “știulete” - pin “pini”;
Ic / - III: cântă “geantă”, “ghiozdan” - lăntă “altă”, cai “ceai” - lai “luai”,”am luat”;
Ici-Hi:prăc^p necastrat” -77râ7“măgăruș“;
Ici -Irl: măccă “pisică” - marcă “timbru”, “marcă”.
în toate graiurile meglenoromâne, fonemul Ici se realizează ca o consoană africată prepalatală surdă, șuierătoare.
3.8.	Fonemul Igl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Idl (3.4.), Ici (3.7.), ca și din cele care urmează:
lg / - III: giijgu “email”, “vas de email” - liijgu “ling”, băgă “lucarnă”, “coșul casei de pe acoperiș44 - bălă “balot”;
Igl - Irl: gam “geam” - ram “eram”; băgă “lucarnă” - bără “mlaștină”;
Igl - Iii: gam “geam” - iam “anumit” (un iam di vreămi, un anumit timp); og “hogi” - o/“oi”.
Fonemul lg / se realizează ca o africată prepalatală sonoră, șuierătoare. Ocurent în toate pozițiile, acest fonem are o frecvență redusă și se întâlnește numai în cuvinte de origine străină, în special turcă.
3.9.	Fonemul Iți
Identitatea acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Itl (33\ Idl (3.4.), Ici (3.5.), ca și din cele care urmează:
Fonologia
169
Iți -Ijl: frunță “frunți” - frunză “frunză”;
Iți -Ijl: Frunță“frunți41 - frunză “frunză”;
Iți-Ifl: laț “laț“ - laf “cuvânt”, țităti“cetate” - fităti “fătate”;
Iți -Ivi: țer “cer” - ver “vrei”, țină “cină”, “masa de seară” - vină “vână”, /z/a “țâță” — v/ja “viță”;
/țl-1sI:laț“\aițl - las	țap“\pp” - sap“sap”, țer“cer” - serveri”;
Iți -Izl: caț “prinzi” - caz “cazi”, țeănă “preț11 - zeănă “geană”, p'/’“ce?” -z/7“zi! “;
Iți — Ișl: caț “prinzi” - caș “brânză”, țară “țară - șără “broderie”, țăsi“țese” - șăsi “șase”;
Iți-Ijl: țar “țar”, “împărat”- yar“jar”, ?âf“faci”- 7a/“fagi”;
Iți-IUI: țar^f' - ^“folos”, “profit”;
/ ț/-llil: fer “cer” - Aer“fier”;
Iți -Iii: țară “țară - iară “iar”, “iarăși”, fer “cer” - zer “ieri”, țăpă “țeapă” -iapă “iapă”, țerbu, țerb “cerb” - ierbu, ierb “fierb”;
Iți - Iml: fe/“cei” - me/“mei”, țăsi “țese” - măsi “mese”, țeări “cere”-meâr/“mări”;
Iți-Ini: câți, cpți?“de ce?” - câni, cpn/ “câine”, nuf “nuci” - nun “naș11;
Iți - In I: căț, coț “câți” - caii, con “câini”, duț “duci” - duri “strângi”, “aduni”, nuf “nuci” - nuri “nași”;
Iți -III: țas “țes” - las “las”, țea “acea” - lea “ia”;
Iți-Itl: țiță “țâță” - l'iță “iță”, caț “prind” - ca/“cai”;
Iți - Irl: țeapă “ceapă” - reăpă “sfeclă”, țin “cinez”, “iau masa de seară” -rin “arin”;
Iți - Iul: țară “țară” - izafa “oară”, țăsi“\ese' - uăsi“oase”.
3.9.1.	Fonemul Iți se realizează ca o consoană africată alveolară surdă, șuierătoare. în contextele fonetice în care, între moneme, nu intervine pauză, fonemul Iți se realizează ca o africată alveolară sonoră: cajva “câțiva”, duj-va! duțij-va! “duceți-vă!” jucăj-va / “jucați-vă!”. De fapt, aici avem o acomodare de sonoritate după consoana următoare, care este sonoră.
3.9.2.	în graiul din Umă, fonemul Iți, precedat de bilabiala [p], de nazala [n], ca și de vibranta [r] și urmat de [ă] final, căruia în dacoromână îi
170
Meglenoromâna astăzi
corespunde un [i] final asilabic, se realizează în general ca [c] africată prepalatală surdă: rupea “rupți”, “frânți”, francă “sparți”, “frânți”, “istoviți”, spărcă “sparți”. Se pare că fenomenul este de dată recentă și tinde spre generalizare. Această realizare a lui ///ca [c]apare în unele cazuri și în graiul din Birislăv (vezi Fonetica descriptivă, 16.3.2.).
3.10.	Fonemul Iții
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ibl Itl (3.3.), Ici (3.5.), Ici (3.7.), Iți (3.9.), ca și din următoarele:
/(// - ls I: ăr^ă “arzi” - arsă “arsă”, lin^ă “lingi” - linsă “linsă”, tun^ă “tunzi” - tunsă “tunsă”;
Iții -III: ur^am “urzim” - urlam “urlăm”.
3.10.1.	In graiul din Umă, fonemul 1^1 se realizează în general ca [țl] consoană africată alveolară sonoră. Ca și în cazul fonemului precedent, și aici 1^1, precedat de nazala [n] și de vibranta Irl și urmat de [ă] final, căruia în dacoromână îi corespunde un [i] final asilabic, se realizează deseori ca [g], consoană africată prepalatală sonoră. Acest fenomen, de dată recentă, l-am înregistrat și în graiul din Birislăv: lung “lungi”.
3.10.2.	In graiul din Țămareca, în poziție inițială și medială, /p7 cunoaște aceeași realizare ca în graiul din Umă, adică cea de africată alveolară sonoră. în poziție finală, însă, există neutralizare a opoziției Iții -Iți, arhifonemul fiind /Ț/. Menționăm, la fel, că acest grai, spre deosebire de toate celelalte graiuri meglenoromâne, se caracterizează printr-o frecvență mai mare a fonemului Iții, ca rezultat al influenței puternice suferite din partea graiului aromân din Livă^.
3.10.3.	în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, Iți I, în pozițiile inițială și medială, se realizează ca africata alveolară sonoră /$// iar în cea finală se realizează ca africata alveolară surdă [ț], în graiul din Lungiri, însă, și în poziție finală fonemul Iții, în majoritatea cazurilor, se realizează ca o consoană sonoră.
Fonologia
171
3.11.	Fonemul Ifl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1), Itl (3.3.), Idl (3.4.), Ici (3.5.), Igl (3.6.), /c/(3.7.), Iți(3.9.), precum și din următoarele:
Ifl -Ivi: fii “fu” - vu “avu”, fiim “fum” - vum “avurăm”, faț“faci” - vaț “vaci”;
Ifl - Isl: fiis “fus” - sus “sus”, fac “fac” - sac “sac”, laf “cuvânt" - las “las”, /uz/“fuge” - auz/“suge”;
I fl -I zl: fac “fac” - zac “zac”, /^‘cuvânt”- laz “alergi”;
Ifl - Ișl: foăric “ferec” - șoăric “șoarece”, fugă “fugă - șugă “râie”;
Ifl - Ijl: foc “foc” - joc “joc”, fug “fug” - jug “jug”;
Ifl-Iii: foc “foc” -ioc “nu”, “nu este”, “nu sunt”, fu “fu” - fu “unde”;
Ifl -Iml: fes “fes” - mes “lună”, foăli “burtă”, “foaie” - moali “moale”, fuscă “rochie de lână” - muscă “muscă”;
Ifl -Ini: fu“f&, - mi“mf, fiiri “funii” - nuri “nași”;
Ifl - III: fag “fag” - lag “alerg”, feăsi “făcu” - leăsi “alese”, “a ales”, foc “foc” - loc “loc”, scafă “pahar” - scală “scară”;
Ifl -Irl: fac “fac” - rac “rac”, fa/7 “face” - /^“rece”;
Ifl-Iul: făți“face” - păți“aici”.
Fonemul/fise realizează ca [f] consoană fricativă labiodentală surdă.
3.12.	Fonemul Ivi
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Idl (3.4.), /c/(3.5.), /c/(3.7.), Iți (3.9.), //7 (3.11.), ca și din cele care urmează:
Ivi -Isl: rar “var” - sar “sar”, vaț “vaci” - saț “saci”, vin “vin” - sin “sân”, veără “vară” - seară “seară”;
Ivi — Izl: viniri “vineri” - ziniri “ginere”, vis “vis” - zis “zis”, vor “vor” -zor zor , greu ;
172
Meglenoromâna astăzi
Ivi-Ijl: voi“NQ\”, “vreau”-yb/“joi”, ^“avut”, “avuție”-ytzZ“ajut”;
Ivi -Ikl: var “var” - “câștig”, “profit”;
/ vl -Igl: vum “avurăm” - gum “urcior mare de aramă”;
Ivi-I hi: ver“văr”; “vrei” - her“fier”;
Ivi -Iii: ver“vax” - /er“ieri”, văii “râu”, “vale” - iăli“e\e”, ved “văd” -/^t/“ied”;
Ivi-Iml: ver“văr” - zz?er“măr”, mr“vor” - /77c>r“mor”;
Ivi -Ini: veac “veac” - neăc “puțin”, vină “vână” - nină “mătușă”, vostru “vostru” - nostru “nostru”;
Ivi —Ini: vez“vez\” nez“miez \ w/“baltă”, “băltoacă” - miriir“mă mir”;
Ivi - III: vea “avea” - lea “ia”, veăică “creangă” - leăică “dovleac în care se ținea apă”;
Ivi — III: viță “viță” - l'iță “iță”;
Ivi -Irl: voi“vo\” - roi“xo\\ va “vrea” - ra “era”;
Ivi - Iul: văii “râu”, “vale” - uăli “oale”, va “vrea” - ua “aici”, leăvă “stângă” (f.) - leăuă“fâșie de pământ”.
3.12.1.	în toate graiurile meglenoromâne, în poziție inițială și medială, fonemul Ivi se realizează ca o consoană fricativă labiodentală sonoră. în poziție finală există o puternică tendință de neutralizare a opoziției între sonora /v/și surda [fj. Astfel, în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Țămareca, aproape în mod regulat se pronunță ca [f] Opoziția de sonoritate între aceste două foneme se păstrează ceva mai bine în graiul din Lungiri și destul de bine în graiul din Umă. O asimilare se produce când /v/face parte dintr-un grup consonantic în care cealaltă consoană este o surdă. în cazul acesta acomodarea se face după consoana surdă. Acomodarea de sonoritate are loc și în poziție medială: ut for “cheie” (cf. maced. otvor [otfor]), zătfiir “închisoare” (maced. za/vorfzatfor]).
3.12.2.	Fonemul Ivi cunoaște o oarecare restricție distribuțională în graiul din Țămareca, atins profund de efectele palatalizării sub influența aromânei din Livă^.
Fonologia
173
3.13.	Fonemul Isl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Ibl(3.2.), Itl Idl (3.4.), Ici (3.5.), /^/(3.6.), lclQJ.\ ///(3.9.), /^/ (3.10.), Ifl (3.11.), Ivi (3.12.), ca și din cele care urmează:
Isl -Izl: sac “sac” - zac “zac”, seănă “fân” - zeănă “geană”;
Isl -Ișl: supă“swpa - șupă“încăpere separată de casă, în care se țin lucruri vechi, lemne etc.”;
Isl-Ijl: sar sar - jar jar , soc suc - joc joc , soi soi - joi joi ;
Isl -IKI: sări “sare” - fări “ioc neînsorit”, silă “forță” - Icilă “kilogram”;
Isl - Igl: soări“soare” - goări“culoarea verde închis”, son “somn” - gon “pingea”;
Isl -llil: ser “seri” - A er “fier”;
Isl -Iii: săpa “sapa” - iapă “iapă”, sări “sare” - iări “fiere”, sărmă “sarma”, “sarmale” - iărmă“nutreț pentru vite”;
Isl - Im I: sări “sare” - mări “mare”, seără “seară” - meără “măr”, seu n ”	n ”
seu - meu meu ;
Isl -Ini: sări “sare” - nări “nară”, soi“soi” - noi“xioi”, soră “soxa” - noră “noră”;
Isl -Ini: sări “sare” - nări “miexe”, ius “fus” - fun “funii”, sus “sus” - suri n	•?>
suni ;
Isl - III: sări “sare” - lări “a lua”, “luare”, singură “singură” - lingură “lingură”;
Isl - Irl: soăuă “stâlp de lemn folosit în construcții pentru susținere” -“rouă”, sa/“soi” - roi“xoi”, soș “ (pl. de la soăuă') - roș “roșii”.
în toate graiurile meglenoromâne fonemul Isl se realizează ca [s] consoană fricativă alveolară surdă, siflantă. înaintea pronumelui reflexiv si, ca și înaintea lui si, să, semn al conjunctivului, în varianta lor s-, aflându-se înaintea unei consoane sonore din formele verbale care urmează, fonemul Isl se realizează ca
174
Meglenoromâna astăzi
[z](nqz\ Fonetica descriptivă, 22.4.). în construcțiile de tipul ari-țimancă “mi-e foame”, ări-ți bea “mi-e sete”, ări-ți doărmi“m-Q somn”, fonemul Isl, precedat de nazala palatală [rij se realizează ca africata alveolară surdă [ț]
3.14.	Fonemul Izl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reise din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Itl (3.3.), Idl (3.4.), Ici (3.5.), Igl (3.6.), Iți(3.9.), //7(3.11.), /vl(3.12.), As7(3.13.), ca și din cele care urmează:
Izl - !ș I: caz “cazi” - caș “brânză”, ziș “zisei” - șiș “sticlă (de apă, de vin)”;
Izl-Ijl:zar“zax” - jar“y&x\
Izl - llcl: zar^z^ - Icar^z^x^, “folos”, zor “greu”, “anevoios” - Hor “chior”;
Izl -Iml:zic^zxd" - zmc“mic”, /zzz“fugi” - Ăz/77“fum”;
Izl - Ini: buzi “buze” - buni “bune”, zc>r“greu”, “anevoios” - ^^“nor”, plaz^^z - plan “plan”;
Izl -Iril: fuz‘A\iigF - furi “funii”;
Izl -III: zor “greu”, “anevoios” - lor “lor”, za/“zaci” - laț “laț”;
Izl -11'1: caz “cazi” - cal'“cai”;
Izl-Irl: zâți“zacd" - răți“xccd\ zid^zid" - rid^eaV',
Izl -Iul: zăți“zacef - uăți“a\d\ .
în toate graiurile meglenoromâne, fonemul /z I, în poziție inițială și medială, se realizează ca o fricativă alveolară sonoră, corespunzând surdei Isl. în poziție finală, însă, în majoriatea acestor graiuri Izl se realizează ca [s], consoană fricativă alveolară surdă. Caracterul sonor al lui Izl se păstrează totuși destul de bine în graiurile din Lungiri și Umă.
3.15.	Fonemul Ișl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Idl (3.4.), Ici (3.5.), Igl (3.6.), Ici (3.7.), ///(3.9.), //7(3.11.), lsl{3A3.\ Izl(3.14.), ca și din cele care urmează:
Fonologia
175
Ișl _ co? “coș“ - co/“piei”;
Ișl-IUI: șări“broderii”; “amestecături de culori” - Pari“loc neînsorit”;
lș / - Iii: șăsi “șase” - iâsi “iese”, șări “broderii”- iâri “fiere”, șoc “șoc”-ioc “nu”.
Ișl-Iml: șăsi“șase” - măsi“mese”, ^a/“șal” - mal“avere”, “avuție”;
Ișl -Ini: ușă “ușă” - dna “o”, sușă“secetă” - sună “sună”;
Ișl —Ini:^ez“stai jos” - nez“miez”, fiiș “fuseși” - Tun"“funii”;
Ișl-III: șăpti“^aptQ, - lăptiAapte”, moăși “bătrâne” - moăli “moale”;
Ișl - ll'l: caș “caș“ - ca/“cai”, șută (f.) “fără coame” - Iută “tare (despre țuică)”;
Ișl-Irl:	“căști” - cărți “carte”, meș “luni” - zner“măr”, Paști “Paște”
- părți “parte”;
Ișl-Iul: șără “broderie” - nara “oară”, ^aa/“șase” - uăsi“oase\
în toate graiurile meglenoromâne, fonemul lș / se realizează ca [ș], consoană fricativă prepalatală surdă, șuierătoare. Totuși, Ișl de la pronumele reflexiv ăș, pers, a IlI-a sg. și pl., urmat de un verb care începe cu o consoană sonoră, devine [j]: ăj dunăra “își strânseseră”, ăj_ vini “își vine”, ăj^ vizu “își văzu”, ăj_zisi“îș\. zise”, ăj^zisăra “își ziseră” etc.
3.16.	Fonemul Ijl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Itl (3.3.), Idl (3.4.), Ici (3.5.), Iți (3.9.), /v/(3.12.), Isl/z/(3.14.), /^/(3.15.), ca și din cele care urmează:
Ijl-IKL-jar^ar' - Ăar “câștig”, “folos”, “profit”;
Ijl - /m I': jar “jar” - mar “mari”, junță, junț “bou tănâr” - munță, munț “munți”;
Ijl-Ini:peâjă “pieliță”; “pânză de păianjen” - peana “pană”, “aripă”;
Ijl -IriI: jzr“ghindă” - miriir“ma mir”; /«/'“nebuni” - luri“luni”; “aluni”;
Ijl -III: juijgu, jur)g“ay\mg’ _ liîpgu, lupg“hing’pijă“nou-născut” - pilă
176
Meglenoromâna astăzi
Ijl-lll:jut“ăprt” - lut“mte\ “tare”;
Ijl-Irl: jos “jos” - ros “ws”, joi“}o\' - roi“xo\\ peăjă “pieliță”; “pânză de păianjen” - peără “pară”.
3.16.1.	în graiul din Umă, fonemul lj / se realizează ca [jj consoană fricativă prepalatală sonoră, șuierătoare.
3.16.2.	în celelalte graiuri meglenoromâne fonemul Ijl, în pozițiile inițială și medială, cunoaște aceeași realizare ca și în graiul din Umă, iar în poziție finală, devine [șj Caracterul sonor al lui Ijl, în această poziție, se păstrează ceva mai bine în graiul din Lungiri.
3.17.	Fonemul Ihl
Fonemul Ihl a dispărut din vechiul fond lexical al meglenoromânei, atât din cuvintele de origine latină (om < homo; veări < habere), cât și din cele medioslave (rană “hrană”, răniri hrăni”), mediogrecești (Ristos “Hristos”) și turcești (ălvă “halva”, ămbăr “hambar”, ămăl “hamal”). în ultimele câteva decenii, el este introdus în dialectul meglenoromân prin neologisme de diverse origini, prin filieră macedoneană sau greacă, pe cale savantă. Fonemul Ihl intră în opoziție cu puține foneme, dar procesul de reintroducere a acestui fonem fiind deschis, ele se înmulțesc cu timpul. Astfel, cuvântul hrană astăzi se folosește de vorbitorii meglenoromâni din R. Macedonia cu sensul de “hrană, alimente pentru oameni”, iar vechiul cuvânt rană s-a specializat cu sensul de “hrană pentru vite”. Practic, în vorbirea unui meglenoromân cult fonemul lh / este prezent în numeroase cuvinte de origine greacă sau macedoneană. Aceasta din urmă a avut aceeași situație cu privire la fonemul discutat ca și meglenoromâna și a preluat multe cuvinte din lexicul internațional, în care astăzi se aude Ihl. Iată acum și câteva exemple în care lh / intră în opoziție cu alte foneme:
Ihl - Ibl: hală “hală” - bălă “balot”, hol “hol” - bol “destul, suficient”, “mai mult decât trebuie”;
Ihl-Itl: hrănă“hrană” - trănă “tăiței mărunți de casă”;
Ihl -Izl: hor“cor’ - zor “greu”, “anevoios”;
Ihl -Iml: hutel“hoteV - muter'moteV;
Fonologia
177
în toate graiurile meglenoromâne, fonemul Ihl, din punct de vedere fonetic, se realizează ca o consoană fricativă velară surdă.
3.18.	Fonemul Ikl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Idl(3.4.), Ici (3.5.), Iți (3.9.), 7v/(3.12.), Isl (3.13.), 7z/(3.14.), 7^7(3.15.), 7/7(3.16.), ca și din cele care urmează:
IUI-Igl: Icos “spân” - (an) gos “(în) jos”;
IUI -Iii: kari “loc neînsorit” - iări “fiere”;
licl -Iml: Har “câștig”, “folos”, “profit” - mar “mari”, kări “loc neînsorit” - mări “mare”;
licl-Ini: kări^Xoc neînsorit” - nar/“nară”;
Ikl - hiI: kări “loc neînsorit” - riări “miere”, mi prok “mă apropii” - prori ti	•
puroi ;
licl -III: kări“loc neînsorit” - lări“a. lua”, “luare”, kup “urcior mare” - lup “lup”;
Ikl-Irl: Icos “spân” - ros “ros”, koși “colț” - roși “roșu”, “roșie”;
Ikl-Iul: kăiă“chehaia”, “om bogat care are multe vite” - uăiă“oaie”.
Din punct de vedere fonetic, fonemul lk / se realizează ca o consoană oclusivă palatală surdă.
3.19.	Fonemul Igl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ici (3.5.), Igl (3.6.), Ivi (3.12.), Isl (3.13.), 7^7(3.18.), ca și din cele ce urmează:
Igl -Iml: ragă “rugină” - rama “râmă (de la verb, a râma)”; roș “roșii” -moș “moș”, "bătrân”;
Igl -Ut: Giță“nume de femeie” - l'iță“iță”;
Igl - Irl: (ari) gos “în jos” - ros “ros”.
178
Meglenoromâna astăzi
Fonemul ///, din punct de vedere fonetic, se realizează ca o consoană oclusivă palatală sonoră corespunzând surdei [K] Fonemul Igl nu este ocurent în poziție finală.
3.20.	Fonemul Ihl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3 A), /// (3.9.), /vl(3.12.), Isl(3.13.), ca și din următoarele:
Ihl -Iii: her‘^r - ier “ieri”;
llil -Iml: her^\Qf - mer“maf\
Din punct de vedere fonetic, fonemul Ihl se realizează ca [h] consoană fricativă palatală surdă. Randamentul funcțional al acestor opoziții este destul de scăzut. La aceasta contribuie slaba frecvență a fonemuli llîl, ca și restricția sa distribuțională în unele poziții; în graiul din Umă, de exemplu, acest fonem apare numai în poziție inițială de cuvânt, pe când în celelalte graiuri meglenoromâne care, în ultimii optzeci de ani, au suferit o puternică influență greacă, /h / apare și în poziție medială.
3.21.	Fonemul li/
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Ibl (3.2.), Itl (3.3.), HI (3.4.), Ici (3.5.), Igl (3.6), Ici (3.7), Igl (3.8.), /// (3.9.), Ifl (3.11.), /v/(3.12.), lsl(3A3), /ș I, (3.15.), Ilcl(3.18.), Ihl(3.20.), ca și din următoarele:
li / - Im I: iări “fiere” - mări “mare”, io “eu” - mo “acum”, fui “fugi” (imper.), “fui” - fum “fum”;
li I-Ini: iări“fexe” - nări^mx^, iu “unde” - nu “nu”;
li /-Ini: iări “fiere” - nări “miere”, /ez“iezi” - ^^“miez”;
Iii-III: iări^VxQx^ - Iări “a. lua”, “luare”, (si) iăsă “să iasă” - (si) lăsă “(să) lase”, ioc “nu” - loc “loc”;
li l-lll: mai (adverb, luna) “mai” - /^/“mai”, iertu, iert“£ivA” - lertu, Iert iert ;
Fonologia
179
li / -Irl: iai“arc” - râ/“rai”, /^/“mai” - mar “mari”.
3.21.1. Din punct de vedere fonetic, fonemul Iii, în toate graiurile meglenoromâne, se realizează ca fricativa palatală sonoră corspunzând surdei [h],
3.21.2. Fonemul Iii are o frecvență mai mare în graiurile din Lumniță și Cupă, din cauza trecerii lateralei palatale ll'l la Iii în aceste două graiuri, ca și în dacoromână: cai “cai”, iepuri “iepure”, miiă “mie”, puiănă “poiană” etc.
3.22.	Fonemul Iml
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele /p / (3.1.), Ibl (3.2.), Itl (3.3.), Idl (3.4.), Ici (3.5.), /^/(3.6.), Idl^n), /// (3.9.), Ifl(3.11.), Ivi(3.12.), lsl(3A3),lzl(3A4), lș/(3A5), ljl(3A6), /A/(3.17.), IUI (3.18.), /#/ (3.19.), /Z7(3.20.), /// (3.21.), ca și din cele care urmează:
Im / - In I: mări “mare” - nări “nară”, spumă “spumă” - (si) spună “să spună”, trama “tramă” - trănă “tăiței mărunți de casă”;
• Iml - In I: mări “mare” - nări “miere”, fum “fum” - furi “funii”;
Iml -III: mări “mare” - lări“a lua”, “luare”, mană, monă“mm'f’ - lână, lonă “lână”, mut “mut”- lut “noroi”;
/ml -/1'1': mut “mut” - At“iute”, “tare”, am “am” - a/“usturoi”;
Iml -Irl: cum “cum” - cur “curăț”, fum “fum” - Ar “hoț”;
Iml -Iul: mălă“m2ha\r - pală “oda’.
Fonemul Iml, din punct de vedere fonologie, se realizează ca o oclusivă bilabială nazală.
3.23.	Fonemul Ini
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3 A), Ibl (3.2), Itl (3.3.), Idl (3.4.), Ici (3.5.), Igl (3.6), Ici(3.7.), Iți(3.9.), //7 (3.11.), /vl(3.12.), Isl(3.13.), /z/(3.14.), Ișl (3.15.), Ijl (3.16.), IKI (3.18.), Iii (3.21.), Iml (3.22.), ca și din cele care urmează:
180
Meglenoromâna astăzi
Ini —Ini: nări“naxăf - riări“m\ere\ viaa “vână” - vina “vie”;
Ini -III: nas “nas” - las “las”, nun “naș“ - Iun “alun”;
Ini-ll'l: pun “pun” - pn/“pui”, an “an” -a/“usturoi”;
Ini -Irl: seănă “fân” - seară “seară”, peana “pană”, “aripă” - peără “pară”;
Ini -Iul: năși “nasuri” - uăsi “oase”, na/“ține!” - tza “aici”.
Fonemul Ini, din punct de vedere fonetic, se realizează ca o oclusivă dentală nazală. înaintea unei consoane velare, Ini se realizează ca Ipl, nazală velară.
3.24.	Fonemul Ini
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Z/Z(3.3.), Idl (3.4.), Ici (3.5.), Igl (3.6.), Ici (3.7.), Iți (3.9.), Ivi (3.12.), Isl (3.13.), Izl (3.14.), Ișl (3.15.), Ijl (3.16.), ZĂ7(3.18.), Iii(3.21.), Z/nZ(3.22.), ZnZ(3.23.), ca și din cele ce urmează:
Iril-III: riări“miere” - lăriu& lua”, “luare”;
Zn Z - ll'l: puri “pui” (de la verbul a pune) - pul' “pui”, ari “ani” - al' “usturoi”;
Iril-Irl: furi “funii” - fur “hoț”, vm“vii”- vir “băltoacă”, “baltă".
Fonemul hi Z, din punct de vedere fonetic, se realizează ca o consoană nazală palatală.
3.25.	Fonemul III
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Ibl (3.2.), Itl (3.3.), Idl (3.4.), Ici (3.5.),Z^Z(3.6.),Z<?Z(3.7.),ZgZ(3.8.),Z/Z(3.9.),Z(/Z(3.10.), Ivi(3A2.), Isl (3A3j, Izl (3.14.), Iș/(3A5.), Ijl (3.16.), licl (3.18), 11/(3.21.), Iml (3.22.), Ini (3.23.), ZnZ(3.24.), ca și din cele ce urmează:
III - Hi: lut “noroi” - lut “iute”, “tare”, mal “avere”, “avuție” - zna/“mai”, pălă “pătură” - păl'ă “paie”;
III -Irl: loș “bolnavi” - roș “roșii”, lup “lup” - rup “rup”.
Fonologia
181
Din punct de vedere fonetic, în graiurile din Umă, Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri, fonemul // / se realizează ca o consoană laterală dentală, sonantă, iar în cel din Țămareca, înaintea vocalelor din seriile centrală și posterioară, ca și în poziție finală, acest fonem se realizează ca o laterală velară /?/
3.26.	Fonemul ll'l
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Idl (3.4.), /c/(3.5.), Ici (3.7.), Iți (3.9.), Ivi (3.12.), /z/(3.14.), Ișl (3.15.), Ijl (3.16.), Igl (3.19.), Iii (3.21.), Iml (3.22.), Ini(3.23.), Ări7(3.24.), ///(3.25.), ca și din opoziția următoare:
Itl - Ir i. a/“usturoi” - ar “ar”, /«/'“pai” - par “par”, ma/“mai” - mar “mari”, plin “plin” - prin “prin”.
3.26.1.	în graiul din Umă, din punct de vedere fonetic, fonemul H'! se realizează ca [î], laterală palatală, care apare în toate pozițiile.
3.26.2.	Fonemul ll'l cunoaște aceeași realizare și în graiurile din Țămareca, Oșin, Birislăv și Lungiri, cu o oarecare restricție distribuțională în graiul din Țămareca (vezi Fonetica descriptivă, 35.3.1.).
3.26.3.	în graiurile din Cupă și Lumniță, fonemul II'/ se realizează ca fricativa palatală sonoră [j] ca și în dacoromână, cu excepția grupurilor consonantice [cl]și [gl], unde s-a păstrat laterala palatală.
3.27.	Fonemul Irl
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele Ipl (3.1.), Ibl (3.2./, Itl (3.3.), Idl (3.4.) Ici (3.5.), /g/(3.6.), Ici (3.7.), /g/(3.8.), Z//(3.9.), //7(3.U.), /v/(3.12.), Isl (3.-13.), Zz/(3.14.), /^/(3.15.),//7(3.16.), ZjF/(3.18.),///(3.19.),///(3.21.), Iml(3.22.), Zz?/(3.23.), Iril(3.24.), III(3.25.), ll'l(3.26.), ca și din opoziția următoare:
Irl -Iul: ra “era” - ua “aici”, răți“rece” - uăți'“aici”, uără “oară” - uăuă CC	”
oua .
Din punct de vedere fonetic, fonemul Irl se realizează ca o vibrantă apicodentală, sonantă.
182
Meglenoromâna astăzi
3.28.	Fonemul Iul
Identitatea fonologică a acestui fonem consonantic reiese din opozițiile prezentate mai sus pentru fonemele /p/ (3.1.), Ibl (3.2.), Itl (3.3.), Idl (3.4.), Iți (3.9.), Ifl(3.11.), /v/(3.12.), Izl (3.14.), 7^7(3.15.), licl (3.18.), 7m/(3.22.), Ini (3.23.) și 7/7(3.27.).
Din punct de vedere fonetic, fonemul Iu / se realizează ca o fricativă labiodorsovelară sonoră.
în cele ce urmează vom da inventarul fonemelor consonantice identificate prin metoda comutării:
3.29.	Definirea fonologicăa fonemelor consonantice
Cele 28 de foneme consonantice formează șase serii fundamentale, distincte din punct de vedere al locului de articulare:
1.	bilabială / p, b, f, v, m, u I;
2.	dentală 7 t, d, n, I, r 7;
3.	alveolară / ț, s, z I;
4.	prepalatală / c, g, ș, j/;
5.	palatală / Ic, g, li, i, n, l'b,
6.	velară / c, g, h I.
Din punct de vedere al sonorității, fonemele din seria sonoră / b, v, d, ți, z, g, j, g, g, îl se opun fonemelor din seria surdă / p, f, t, ț, s, c, ș, Ic, c, li 7. Sonoritatea nu este relevantă în cazul fonemelor consonantice / u, m, n, ii, 1,1', rt.
Definirea fonologică a fiecăruia dintre aceste foneme este următoarea:
3.29.1.	Ipl, fonem oral (față de /m/), nonlichid (față de /!/, /r/), grav, adică labial (față de 7t/, /kI, Ici),oclusiv (față de /f/), surd (față de 7b 7).
3.29.2.	Ibl, fonem oral, nonlichid, grav, adică labial (față de /d/, 7g I, Igl), oclusiv (față de 7s/, 7z7), sonor (față de /p /).
3.29.3.	Itl, fonem oral, nonlichid, dental (față de /p7, /k I, 7c 7), oclusiv (față de 7f7,7s 7,7ș7), surd (față de 7d /).
Fonologia
183
3.29.4.	Idl, fonem oral, nonlichid, dental (față de /b/, /g/, /g /), oclusiv (față de NI, /z/, /j /, /i/), sonor (față de /t/).
3.29.5.	Ici, fonem oral, nonlichid, compact și grav, adică velar (față de /p /, /t/, /k/), oclusiv (față de /h/), surd (față de /g/).
3.29.6.	Igl, fonem oral, nonlichid, compact și grav, adică velar (față de Pol, /d/, /g /), oclusiv (față de NI, /z/, /j I), sonor (față de Ici).
3.29.7.	Ic I, fonem oral, nonlichid, compact și strident (față de Itl), prepalatal (față de /k/, /liI), surd (față de Igl), africat (față de /ș I).
3.29.8.	Igl, fonem oral, nonlichid, compact și strident (față de /d/), prepalatal (față de /g I, l\l), africat (față de /j!), sonor (față de Ici).
3.29.9.	Iți, fonem oral, nonlichid, alveolar (față de /p/, /t/, /k/, Ici), strident, adică africat (față de Itl), surd (față de /$!).
3.29.10.	Iții, fonem oral, nonlichid, alveolar (față de /d/, /g I, Igl), strident, adică africat (față de /d/), sonor (față de /ț/).
3.29.11.	Ifl, fonem oral, nonlichid, grav, adică labial (față de /s /, /ș /, /li t), fricativ (față de /b/), surd (față de NI).
3.29.12.	Ivi, fonem oral, nonlichid, grav, adică labial (față de /z/, /j /, /i/), fricativ (față de /ț/, l$.l), sonor (față de /f/).
3.29.13.	Isl, fonem oral, nonlichid, alveolar (față de /p/, /t/, Pcl, Ici), strident și continuu (față de /kI), fricativ (față de Iți), surd (față de Izl).
3.29.14.	Izl, fonem oral, nonlichid, alveolar (față de Po I, /d /, lg I, lg I), strident și continuu (față de lg I), fricativ (față de 1^.1), sonor (față de Isl).
3.29.15.	Ișl, fonem oral, nonlichid, compact, continuu și strident (față de /t /), prepalatal (față de /li I, /k /), fricativ (față de /c /), surd (față de /j I).
3.29.16.	!j I, fonem oral, nonlichid, compact, continuu și strident (față de /d/), prepalatal (față de /i/, lg I), fricativ (față de Igl), sonor (față de Ișl).
3.29.17.	Ihl, fonem oral, nonlichid, compact și grav, adică velar (față de /s /, Ișl, iiiI), fricativ (față de /c/).
3.29.18.	/£/, fonem oral, nonlichid, compact, adică palatal (față de /p/, /t/, Ici), oclusiv (față de /li I), surd (față de lg I).
3.29.19.	Igl, fonem oral, nonlichid, compact, adică palatal (față de Pol, /d/, Igl), oclusiv (față de /z/, /j /, /i/), sonor (față de /k I).
184
Meglenoromâna astăzi
3.29.20.	Ih4 fonem oral, nonlichid, compact, adică palatal (față de /f /), fri-cativ (față de /k /), surd (față de /i/).
3.29.21.	Iii, fonem oral, nonlichid, compact, adică palatal (față de /v4 /z/), fricativ (față de /g 4 /n 4 /l'/), sonor (față de /h i).
3.29.22.	Iml, fonem nazal (față de /b/), grav, adică labial (față de /n/).
3.29.23.	Ini, fonem nazal (față de /d/), dental (față de /m/).
3.29.24.	Iril, fonem nazal (față de /i/), palatal (față de /m4 /n/).
3.29.25.	III, fonem lichid (față de /d4 /n/), lateral (față de /r/), continuu (față de /b/).
3.29.26.	/!4 fonem lichid (față de /n 4 /i4 /g /), lateral (față de /r/), compact, adică palatal (față de /!/), continuuu (față de /b4 /d /).
3.29.27.	Irl, fonem lichid (față de /d/), vibrant (față de /I/).
3.29.28.	Iul, fonem oral, nonlichid, fricativ (față de /d4 /n/), sonor.
4.	NEUTRALIZAREA OPOZIȚIILOR
Atât fonemele vocalice, cât și cele consonantice din meglenoromână nu-și păstrează valoarea lor distinctivă în toate pozițiile pe care le ocupă în lanțul vorbirii. In anumite poziții și condiții, unele dintre trăsăturile lor își pierd această calitate, ajungându-se la neutralizarea unora dintre aceste opoziții.
4.1.	Opozițiile vocalice
Cu privire la fonemele vocalice, neutralizarea are loc în poziție neaccentuată. Astfel, opoziția dintre lei și Iii și dintre lol și Iul, în această poziție, se neutralizează, cu excepția cazurilor din cuvintele neologice neîncadrate încă în sistem, ca și în unele cuvinte din graiul din Țărnareca (vezi Fonetica descriptivă, 5.3.). Această neutralizare trebuie înțeleasă ca posibilitate de non-ocurență a fonemelor lol lelm silabă neaccentuată.
Fonologia
185
4.2.	Opozițiile consonantice
Opozițiile consonantice supuse fenomenului neutralizării aparțin corelației de sonoritate. In meglenoromână participă la opoziția surd / sonor zece perechi corelative:
oclusive	fricative
ptțcckfsșh bd^gggvzji
N-am întâlnit cazuri de neutralizare între fonemele Ikl și Igl, însă, teoretic, ea este posibiliă. Nu sunt incluse în corelația de sonoritate consoanele sonante (nazale:[m, n, ri], lichide [r, 1,1] fricative [h, h, i]).
4.2.1.	Sonoritatea este pertinentă în toate graiurile meglenoromâne, în următoarele poziții:
a)	înaintea unei vocale: /pun / - Ibun I, Itun / - Idun I, Isac / - Izac I, / (si) facă / - / vacă/;
b)	înainte de lichidă: /acrul- lăgrul, /vecl'u/ - /vegl'u/;
c)	după lichidă, în poziție interioară, nu însă și în poziție finală: l(nă)ltul -l(că)ldul, I(m6)rcă / - /(su)rgă / (fenomen propriu graiului din Umă), Imul'ță / -hnul]ă/ (în graiul din Umă, respectiv Imulță/ - hnui]ă/ în cel din Țămareca);
d)	înainte de nazală: l(că)smetl - l(i)zmetf
e)	după nazală, în poziție interioară: Hijcă / - /(si) liijgă f Imăijcă / -Imărjgă / l(d)ință / - l(l)in]ă K
4.2.2.	Opoziția de sonoritate se neutralizează în toate graiurile meglenoromâne în poziție interioară, când avem consoană surdă + sonoră sau sonoră + surdă: ăndăv]iri, ăndăvgu, ăndăv]ă, ăndăfsu, ăndăfșu. Această neutralizare este, de fapt, o acomodare de sonoritate de tip regresiv. Acomodarea de sonoritate poate să fie și de tip progresiv, ca în cuvintele de origine macedoneană
186
Meglenoromâna astăzi
utfor < maced. lit. dtvor, dar dial. utfor, mulitfa < maced. lit. molitva, dar dial. mulitfa. Acest fenomen este propriu tuturor limbilor balcanice (vezi Stevanovic, Gram. shr. jez., p. 40-42; Koneski, Gramatika, p. 125-127; Mirambel, Grammaire, p. 32).
Acomodarea de sonoritate are loc în meglenoromână și în cazul joncțiunii, realizată între conjuncție, respectiv pronumele reflexiv si (mai precis s-, prin sincoparea lui [ij), urmat de verb începând cu o sonoră: z-dusi“s-z dus”, lă-z-ducă “să se ducă”, lă-z-veădă “să vadă”, sau între pronumele reflexiv pentru dativ aș și verbul care începe cu o sonoră: aș vini, aș vinira > âj^ vini, ăj^ vinira “a venit”, “au venit”.
4.2.3.	în poziție finală, neutralizarea opoziției de sonoritate are loc în majoritatea graiurilor atât în finală absolută, cât și în grupuri consonantice. Astfel, în graiurile din Țămareca, Lumniță, Cupă, Oșiri și Birislăv, fenomenul are loc aproape în mod regulat. Opoziția de sonoritate în această poziție se păstrează destul de bine în graiurile din Umă și Lungiri, cu toate că și aici întâlnim cazuri de neutralizare, ca: as “azi”, astăț “astăzi”, nazâț “amiază” etc.
5.	DISTRIBUȚIA FONEMELOR CONSONANTICE
în subcapitolul acesta ne vom ocupa numai de distribuția fonemelor consonantice în contextele unde funcționează pauză (#) și fonem vocalic (V). Consoanele vor fi examinate în tripla lor distribuție: în poziție inițială, medială și finală de cuvânt.
5.1.	Distribuția fonemelor consonantice Ia începutul cuvântului
Toate fonemele consonantice din meglenoromână sunt ocurente, în această poziție, după pauză și înaintea unei vocale, adică în contextul / # - V /: Ipul'l, /bun I, Ităîări /, /dări I, tcap I, /gură /, Icur I, Igep, Ițer I, l^ărnătcă I, Ifum I, Ivăcă I, Isoări I, Izădă I, Ișâpti I, /joi I, Ihor, horistă I, licări I, Igirdăn I, HÎer I, IiarbăI, Imul'ăril, /norăI, I nării, llăptil, I Iepurii, Irățil, luălăl.
Fonologia
187
5.2.	Distribuția fonemelor consonantice în interiorul cuvântului
în contextul fonetic /..V-V../ sunt ocurente toate fonemele consonantice, în afară de /(/ /. Totuși, în graiul din Țărnareca, puternic influențat de graiul aromân din Livă^, fonemul /(// apare și în acest context. Fonemele Ihl și /h /, în această poziție, sunt ocurente numai în neologismele de origine greacă sau macedoneană. Iată și exemple: Isăpă /, Ibăbă /, /tată /, Inuduros /, /vacă /, Ifumigă /, Ipicor /, Imăgun /, /față /, Hăfiri I, Icăve /, leasă /, luziri /, hlșă /, Ipeăjă/, Uohago /, IpruFări/, Izigă/, lohil, luăiă/, I lumii, IcunădăI, UupoănăI, I valii, Imilal, curat/, IcuuăI, iar în graiul din Țărnareca și fonemul 1^1: Ifu^iil, I virilii, Iși^uil etc.
5.3.	Distribuția fonemelor consonantice la sfârșitul cuvântului
Schema contextuală, proprie pentru toate graiurile meglenoromâne, în care apar fonemele consonantice din această poziție este /...V - # /, adică după vocală și înainte de pauză. Menționăm totuși că în acest context intervine neutralizarea opozițiilor de sonoritate, așa că posibilitatea de ocurență a fonemelor consonantice din această poziție este cu adevărat proprie graiurilor din Umă și Lungiri. în schema prezentată mai sus nonocurente sunt fonemele 1^1, /g I, /h /. Nonocurent este și fonemul Ihl, cu excepția neologismelor în care, în cuvintele slave din vechiul fond, a trecut la lui. vrau “vârf”, prău și pra “praf’, zădiîu “astmă”. Iată și exemple: leap I, Irobl, llafl, Idivl, llutl, lludl, /laț /, Inas I, Iplazl, Iprăc I, log I, Ișiș I, lej I, Iprok I, Iboil, Isac I, Ifiigl, leal I, Ipal'l, Icuml, Huni, IpruriI, Ifurl, Icilul.
6.	COMBINAȚIILE FONEMELOR CONSONANTICE
Când vorbim despre combinațiile de foneme consonantice avem în vedere combinațiile în cadrul cuvântului. în acest context funcționează elementul (#) și fonemul vocalic (V). Pozițiile sunt trei: inițială, medială și finală.
188
Meglenoromâna astăzi
6.1.	Combinațiile fonemelor consonantice în poziție inițială
în această poziție, adică după pauză și înainte de o vocală [ # - V...], fonemele consonantice meglenoromâne prezintă combinații de două și de trei foneme. Combinațiile de patru foneme nu sunt ocurente.
6.1.1.	Combinații bifonematice [ # CCV...]
în poziție inițială sunt ocurente următoarele combinații consonantice
bifonematice:		
Ipl	+	{ III, ll'l, Irl, Iți: ploăiă, plin, prun, pțăltu;
Ibl	+	{ III, IrK blăstimări, bliznă, brăn, bron, brumă;
Itl	+	{ Irl: tramă, trei, trigirări;
Idl	+	{ IrK drac, drămon, driptâti;
Ici	+	{ Ifl, Iml, III, ll'l, Irl: cfăccă, cmVo, clo, cl'eăti, cripări;
Igl	+	{ Iml, Ini, Ini, III, ll'l, lrl\ gmices, gnasnic, griăviri, glas, gl'eț,
		grăn;
Ici	+	{ Ifl, IrK cfărari, crăcniri;
Igl	+	{Igl- ggan;
Iți	+	{ Ifl, Irl: Țfeta, țrapcă;
Ijl	+	{lvl\ jvăma;
Ifl	+	{III, Irl: flări, frați;
Ivi	+	{III, Irl: vlagă, vreări;
Isl	+	{ Itl, Ici, Ifl, Ipl, llcl, Iml, Ini, III, Irl'. stâră, scându, sfaca,
		spumă, sPupări, smăreăcă, snop, slab, srăb;
Izl	+	{Ibl, Igl, Igl, Iml, Ini, III: zbirâri, zgan, zgiiă, zmeu, znac,
		zlămboc;
Ișl	+	{Ipl, Itl, Iml, Ini, III, Ifl: șphtu, ști(p)tări, șmăizir, șnăjdir,
		șlăpnic, șl'upcă;
Ijl	+	{Igl, Iml, Hkjgeră, jmurcă, jlăbină;
Ihl	+	{Irl: hrană;
Iml	+	{III, Irl: mlăcă, mrac.
Fonologia
189
Din combinațiile bifonematice prezentate reiese că fonemele consonantice Ui I, Iii și Iul prezintă restricții combinatorii totale în această poziție. Ca prim element din aceste combinații, nu sunt ocurente fonemele Ikl, Igl, III, ll'l, InI, Ini, Irl. Ca al doilea element din combinație, fonemele consonantice apar în ordine descrescândă, după cum urmează: Ipl în 14 combinații; III în 11 combinații; Iml în 6 combinații; Ifl, ll'l, Ini în 4 combinații; Ivi în 3 combinații; Ipl, Itl, Igl, Igl în 2 combinații; Ibl, Isl Izl, Ici, Ikl, hiI, Ihlvatx-v singură combinație.
6.1.2.	Combinații trifonematice [ # CCCV...]
în poziție inițială de cuvânt, în contextul [ # - V...] sunt ocurente combinațiile de trei foneme consonantice: Ispll, Isprl, Istrl, Isfrl, Iscrl, Ișprl, Iștrl, Ișmrl, Izbrl, Izdrl, Izgrl, Ijdrl. Fonemele consonantice prezintă restricții combinatorii, în afară de Ipl, Ibl, Itl, Idl, Ifl, Ici, Igl, Ișl, Ijl, Isl, Izl, Iml, III, Irl. Ca prim element al combinațiilor trifonematice apar fonemele Isl, Izl, Ișl, ljl\ al doilea element este reprezentat de fonemele Ipl, Ibl, Itl, Idl, Ici, Igl, Ifl, Iml, iar al treilea element este întotdeauna o lichidă (///sau Irl).
6.2.	Combinațiile fonemelor consonantice în poziție medială
în poziție medială de cuvânt, adică între două vocale [...V - V...], fonemele consonantice meglenoromâne prezintă combinații de două, trei și patru consoane.
6.2.1. Combinații bifonematice [...VCCV...]
în această poziție, ocurente sunt următoarele combinații de foneme:		
Ipl	+	{Itl, Ici, Iți, Isl, Isl, Ici, Ișl, IUI, Ini, III, ll'l, Irl;
Ibl	+	{ Idl, 111, ll'l, Irl;
Itl	+	{ Ipl, Ici, Ici, Ifl, llcl, Iml, Ini, III, Irl;
Idl	+	{Ibl, Ivi, Iml, Ini, III, Irl;
Ici	+	{ Itl, Ifl, Isl, Ișl, Iml, Ini, Ini, III, ll'l, Irl;
Igl	+	{ /dl, Ini, Ini, III, ll'l, Irl;
Ici	+	{ Ici, Ikl, Iml, Ini;
190
Meglenoromâna astăzi
Iți + Ifl + Ifl +	{ !d, Ifl, Ikl, Ini, III; {Ivi; { Itl, Ici, Ici, Iți, Isl, Ini, III, ll'l, Irl, Ikl;
Ivi +	{ Idl, Igl, Ifl, Igl, Ini, III, Irl;
Isl +	{Ipl, Itl, Ici, Iți, Ifl, Ikl, Iml, Ini, III, Irl;
Izl +	{Ibl, Idl, Igl, Ivi, Iml, Ini, III, Irl;
Ișl + Ijl + Ihl +	{ Ipl, Itl, Ici, Ikl, Iml, Ini, III; { Ibl, Idl, Ivi, Igl, Iml, Ini, III; {Itl;
Ikl +	{III;
Ifl + Iml +	{ Ibl, Itl, Idl, Ici, Igl, Ici, Iți, Ifl, Ikl, Iml, Ini, III, Irl; {Ipl, Ibl, Itl, Ici, Ici, Iți, Ivi, Isl, Ișl, Ikl, Ini, Ini,III;
Ini +	{Itl, Idl, Ici, Igl, Ici, Igl, Iți, Ifl, Ivi, Isl, Izl, Ișl, Ijl, Ikl, Igl, Iml, III, Irl;
Ini +	{rn;
m +	{Ipl, Ibl, Itl, Idl, Ici, Igl, Ici, Igl, Iți, Ifl, Ifl, Ivi, Isl, Izl, Ikl, Igl, Iml, Ini;
nj +	{ Ipl, Ibl, Ici, Ici, Iți, Ifl, Ikl;
Irl +	{Ipl, Ibl, 1, Itl, Idl, Ici, Igl, Ici, lg, Ifl Ifl, Ivi, Isl, Izl, Ișl, Ijl, Ikl, Igl, Iml, Ini, Ini, III, ll'l.
Combinațiile bifonematice analizate (199) prezintă următoarele restricții combinatorii:
-	restricție combinatorie totală pentru fonemele /hl și lul\
-	restricție combinatorie parțială pentru fonemele /g 4 //4 care nu apar ca prim element în combinație, și pentru fonemele /(/ 4	/ și lh 4 al căror
randament funcțional ca prim element într-o combinație este foarte scăzut.
Iată și numărul de combinații al fonemelor consonantice în ordine descres-cândă: Irl 22 de combinații, Ini 18 combinații, III 17 combinații, Iml 14 combinații, Iii 13 combinații, Ipl 11 combinații, Ifl, Isl, Ici 10 combinații, Itl 9 corn-
Fonologia
191
binații, Izl 8 combinații, Ivi, Ișl, Ijl, ll'l 7 combinații, Idl, Igl 6 combinații, Iți 5 combinații, Ic / 4 combinații, Iri / 3 combinații și Ijl, lk /, lh / o singură combinație.
6.2.2.	Combinații trifonematice [...VCCCV...]
în poziție medială, în contextul [...V - V...] avem următoarele combinații trifonematice:
lsl:lsfrl, Ispll, Isprl, Istrl, Iscfl, Iscll, Iscl'l, Iscrl;
Izl: IzbrI, IzdrI, / zgrI, Izgll, Izgl'l, Izmll, Izmrl;
Ișl: Iștrl, Ișcl'l, Ișmrl;
Ini: Indii, Infrl, Intri, Indrl, Ințll, Ințrl, Inspl, Insll;
li)l:li]cll, lijcll, lijgl'l, Ir)gri, lijcrl;
. III: lldrl;
Irl: Ircll.
Fonemele consonantice prezintă restricții combinatorii, în afară de Ipl, Ibl, Ifl, dt/, Idl, Isl, Izl, Ici, Ișl, Ici, Igl, III, ll'l, Iml, Ini, Irl.
6.2.3.	Combinații de patru foneme [...VCCCCV...]
în meglenoromână sunt ocurente numai două combinații de patru foneme în contextul [...V - V...] : Insprl și Inștrl.
6.3. Combinațiile fonemelor consonantice în poziție finală
Acest tip de combinație, în contextul [...V - # ], este propriu numai graiurilor meglenoromâne din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri. în această poziție,	ele nu sunt decât bifonematice:
Ipl	+	{Itl, Ici, Iți, Ișl;
Ici	+	{Ici;
Ifl	+	{Itl, Iți, Isl, Ișl-,
192
Meglenoromâna astăzi
Ivi	+	{Iții, Igl;
Isl	+	{Itl, Ici;
Ișl	+	{ Ipl, Itl, Ini;
Iii	+	{ Ibl, Ifl, Iți, Ini;
Iml	+	{Ipl, Ibl, Itl, Iți, Ini, Ini;
Ini	+	{ Itl, Idl, Ici, Igl, Ici, Igl, Iți, Ifl,	Isl,	Izl, Ișl;
Ini	+	{Iți;
II /	+	{Ipl, Ibl, Itl, Idl, Ici, Igl, Iți, Ifl,	Isl,	Ișl, Iml;
ll'l	+	{Ipl, Ibl, Iți, Ifl;
Irl +	{Ipl, Ibl, Itl, Idl, Ici, Igl, Ici, Igl, Iți, Ifl, Isl, Ișl, Ini, Ini, / vl.
Restricții combinatorii totale prezintă fonemele IUI, lg I, Iti!, Ihl, Iul, iar restricții parțiale fonemele Ici, Ini, Isl, Ivi, ca prim element din combinație.
Posibilitatea de combinație a fonemelor în ordine descrescândă este următoarea: Irl 16 combinații, III 11 combinații, Ini 10 combinații, Iml 6 combinații, Ipl, Ifl, Iii, Hi 4 combinații, Ișl 3 combinații, /vl, Isl 2 combinații și Ici, Ini o singură combinație.
7.	ACCENTUL
în afară de valoarea distinctivă a fonemelor, accentul este, în meglenoromână, unul dintre elementele prozodice cu valoare distinctivă, dar numai prin locul pe care îl ocupă, nu și prin natura sa. Astfel, numai prin accent, uneori, în morfologie se disting formele gramaticale sau unele cuvinte de altele: cântă “cântă” - cănta “a cântat”, fuzi “fuge” - fuzi “a fugit”, fură “fură” - fura “a furat”, urdină “aranjează”, “pune într-o anumită ordine” - urdină'^ aranjat”, “a pus într-o anumită ordine”, urdină “peste tot” - urdină “aranja”, “punea într-o anumită ordine”, frică “frică” - frica “a frecat”, țină “masa de seară” - țină “a cinat”, “a luat masa de seară” etc.
Fonologia	193
8.	CONCLUZII
Sistemul vocalic meglenoromân se prezintă oarecum complicat, în sensul că diferitele graiuri au sisteme vocalice proprii sau, mai bine zis, nu există un sistem vocalic unitar pentru toate graiurile. Comun este faptul că în poziție neaccentuată sistemul vocalic se reduce la patru foneme: lai, lăl, Iii, Iul, fără a lua în considerație fonemele lei, lol din neologisme. Durata vocalei în acest sistem vocalic n-are valoare distinctivă.
Sistemul consonantic cuprinde 28 de foneme, în care am inclus și fonemele Iii, Iul, ambelor acordându-le statut de foneme consonantice, având în vedere criteriul funcțional. Din punct de vedere distribuțional, sistemul consonantic al graiurilor din Umă și Țărnareca se deosebește de sistemul celorlalte graiuri prin faptul că, în aceste graiuri, în poziție finală, nu sunt ocurente grupuri consonantice. Consonantismul graiului din Lungiri, și în special al celui din Umă, păstrează destul de bine valoarea distinctivă în poziție finală.
Neutralizarea opoziției de sononoritate, în poziție finală, este comună tuturor graiurilor meglenoromâne. Latitudinea combinatorie a fonemelor consonantice indică existența grupurilor consonantice bimembre, trimembre, și chiar cu patru membri.
IV. MORFOLOGIA
1.	NUMELE
Clasa gramaticală a numelui este alcătuită din substantive și adjective calificative, datorită marilor asemănări de ordin morfologic și funcțional dintre acestea.
1.1.	Marca claselor de substantive
1.1.1.	Genul masculin
Genul masculin în meglenoromână este reprezentat prin următoarele clase de substantive:
1.	ăngil “înger”, bărbat “bărbat”, cupilăș “băiețel”, fag “fag”, ficor “copil”, “băiat”, găduri “gutui”, ied “ied”, mes “lună”, pin “pin”, pul' (pui) “pasăre”, “pui”, roZ? “rob”, sac “sac”, /ap “țap”, uăspiț“oaspete”: -0.
Substantivele din această clasă au o frecvență mult mai mare în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșih, Birislăv și Lungiri, în care [u] final este ocurent numai după grupurile consonantice muta cum liquida. Astfel, aici ar intra și substantive precum cuib “cuib”, cVorb, cVarb “corb”, nerc, riierc “vier”, Voim “ulm”, znpz2z“mânz” etc. (vezi Fonetica descriptivă, 6.4.).
2.	socru, sVocru, sVacru “socru”, cuscru “cuscru”, ocl'u, Vocl'u, Vacl'u “ochi”, piducl'u “păduchi”, zănucl'u “genunchi”: -u.
Frecvența acestor substantive este mai mare în graiurile din Umă și Țărnareca, graiuri în care s-a păstrat [u] final și după alte grupuri consonantice: cuibu, codru, corbu, man^u, nercu, porcu, turcu, țerbu etc.
196
Meglenoromâna astăzi
3.	ărburi“arbore”, ăreăti (reăti, reti)“\}erbee”, bureăti “burete”, câni, eoni, coini “câine”, frați “frate”, Iepuri, iepuri “iepure”, munți “munte”, tăcuni “tăciune”, urdini“rând”, ziniri“ginere”: -i.
4.	ăimănă “haimana”, “vagabond”, budălă “prostănac”, fucără “sărman”, sirumă “sărac” -ă. Toate aceste substantive sunt de origine străină, în general turcă, și numărul lor este foarte redus.
5.	6gă, Vogă, Vagă “hoge”, papă “papă”, popă “popă”, ^7â“tată”, vlădică “vlădică”: -ă.
în această clasă intră și substantive ca buiăgiiă “boiangiu”, călăigiiă “spoitor”, curbăgiiă “bogat”, “boier”, sămăigiiă “samaragiu”, zăntuniiă “rudă" etc., cu foarte mici excepții, toate de origine străină.
6.	gosto “oaspete”, lesco “alun”: -o. Substantivele din această clasă, de origine macedoneană, sunt proprii numai graiului din Țămareca.
1.1.2.	Genul feminin
1.	biseărică “biserică”, casă “casă”, coadă “coadă”, gură “gură, poartă “poartă”, seară “seară, zuuă“z\'\ -ă.
2.	ăncl'inicuni “salutare”, “închinăciune”, ărgi “arie”, “curte”, căli“ez\e”, căldări “ căldare”, sănătăți “sănătate”, țiepări “cicoare”, văii “r%u\ “vale”: -i
Substantivul ărgi, în graiul din Țămareca, se prezintă ca ărgă, unde [i] precedat de /gjdevine [ă](yez\ Fonetica descriptivă, 2.3.1.), și care, în acest grai, poate fi clasat în prima categorie de substantive.
3.	diaforă “diferență”, “deosebire”, grămata “scrisoare”, ipsoma (iptoma) “vârf’, Finotita “comună”, taftotita “buletin de identitate”: -a.
In această categorie intră, deocamdată, un număr limitat de substantive, toate de origine greacă. Nu sunt cunoscute de vorbitorii meglenoromâni din R. Macedonia, ceea ce înseamnă că au intrat în graiurile meglenoromâne vorbite în Grecia după separarea acestora de cel din Umă, prin stabilirea graniței între regatul iugoslav și Grecia după primul război mondial. Am putea include aici și substantivul buiă (de origine turcă), cunoscut de toate graiurile meglenoromâne.
4.	La unele substantive, ca ii' “fiu” - Ha “fiică”, socru - soăcră, porc, porcu -poărcă, nipot - nipoătă, lup - lupoănă, opoziția de gen este exprimată atât prin afixele -0, -u, -ă, cât și prin variația radicalului.
Morfologia
197
1.1.3.	Genul neutru
1.	arăt “plug de lemn”, bran, bron “brâu”, cântic, contic “cântec”, foc, fUoc, fUac “foc”, laf “cuvânt”, jug “jug”, ninel “inel”, picor, picior, picUar “picior”, ^/^/“traistă”: -0.
în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri această categorie de substantive este îmbogățită de substantivele la care /zz/final nu este ocurent după grup consonantic (cu excepția grupului muta cum liquidây. comp “câmp”, cuib “cuib”, fund “fund”, gard “gard”, kept, kiept “piept”, lemn, Iiemn“\tr^	vint^N^af" etc.
2.	ăgru “ogor”, “țarină”, lucru “lucru”: -u. în această categorie pot fi incluse toate substantivele care l-au păstrat pe [u] final după orice grup consonantic, în graiurile din Umă și Țămareca: campu “câmp”, crangu “bucată de scândură lată pe care se usucă fructe și zarzavaturi”, cuibu “cuib”, cimpu “robinet”, fundu “fund”, gărdu “gard”, Heptu “piept”, lemnu “lemn”, lucru “lucru”, pimintu “pământ”, rățimintu “răceală”, “frig”, vintu “vânt” etc.
3.	cave “cafea”, căvine “cafenea”, căvre “batistă”, cicmige “sertar”: -e. Acestea sunt poate singurele substantive din categoria respectivă, toate de origine turcă, intrate probabil prin filieră macedoneană, mai precis prin dialectul macedonean din regiune.
4.	căsăbă“(mș“, bilea^tX^'. -â. Cele spuse pentru substantivele de sub 3. se referă și la această categorie. Sunt cunoscute însă de toți vorbitorii meglenoromâni.
5.	lăpti “lapte”, numi “nume”, fpăli “burtă”, “foaie”: -i. Și această / categorie este foarte slab reprezentată.
6.	reșo “reșou”, radio (în megl. vorbită în R. Macedonia), radiofono “radio”, magnitofono “magnetofon”, cafenio “cafenea”: -o. Ultimele trei cuvinte, sub aceasată formă, sunt cunoscute numai de vorbitorii graiurilor meglenoromâne din Grecia, unde se remarcă, evident, că provin direct din greacă.
198
Meglenoromâna astăzi
1.2.	Marca claselor de adjective
Meglenoromâna a păstrat toate trei genurile: masculin, feminin și neutru (ambigen). în tabelul de mai jos prezentăm tipurile de adjective și afixele prin care se exprimă opoziția de gen. Menționăm că la unele dintre adjective opoziția de gen nu este exprimată numai prin afixe, ci și prin alternanțele vocalice ale radicalului: vecl'u “vechi”- veăclă “veche”, negru “negru” -neagră “neagră” etc.
	MN F	Masculin / Neutru	Feminin
1	-0 -ă	ănvimos “supărat”, bitrăn, bitom “bătrân”, bun “bun”, gol “gol”, greu “greu”, giu “viu”, măros “amar”, mușăt “frumos”, putrid “putred”, loș “bolnav”, satul “sătul”, siptăv “răgușit”, ud “ud” etc.	ănvimpăsă “supărată”, bitrănă, bitomă "bătrână”, bună “bună”,goală “goală”, greăuă “grea”, giiă “vie”, măroasă “amară”, mușătă “frumoasă”, putridă “putredă”, loșă “bolnavă”, sătulă “sătulă”, siptăvă “răgușită”, udă “udă” etc.
2	-u -ă	ăcru “acru”, âlbu “alb”, negru “negru”, orbu “orb”, prostu “prost”, vecl'u “vechi” etc.	acră “acră”, albă “albă”, neagră “neagră”, uărbă “oarbă”, proastă “proastă”, veacla “veche” etc.
3	-o -ă	bolno “bolnav” (Ț)	bolnă “bolnavă” (Ț)
4	-i -i	dulți “dulce”, joni, juni “june”, mări “mare”, veărdi “verde” etc. ( opoziție neutralizată)	
La clasa de substantive nr. 1, în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, se adaugă toate adjectivele care, prin nonocurența lui [u] final după grup consonantic (cu excepția grupului muta cum liquidă), au afix -0: alb, cald, disculț, luijg, nalt “înalt”, /pzg-“larg”, strimpt “strâmt”, rumănesc, rumăniesc etc.
La clasa nr. 2, pentru graiurile din Umă și Țărnareca avem fenomenul opus, adică o frecvență mai mare a adjectivelor care exprimă opoziția de gen prin afixele -u—ă. Atât adjectivele date mai sus, cât și multe altele intră în această clasă: căldu, frantu, disciilțu, lurjgu, largu, năltu, ruptu, strlmtu etc.
Adjectivele din clasa nr. 3, extrem de rare, sunt proprii numai graiului din Țărnareca. Acest grai, în care influența slavă, adică macedoneană, a fost în mod deosebit puternică, arată unele asemănări cu istroromâna în ceea ce privește neologismele de origine slavă. La adjectivele de tipul al patrulea, opoziția de gen este neutralizată, având un singur afix pentru masculin, feminin și neutru: -i.
Morfologia
199
1.3.	Categoria numărului
1.3.1.	Substantivul
1.3.1.1.	Genul masculin
a) La substantivele de genul masculin care la singular se termină în labialele [p, b, f, v] alveolarele [ț, z] prepalatala [c] palatalele [ 1', i, n ] fricativele [ș, jjvfoxanfa [r] ca și la cele terminate în vocala [ăf opoziția de număr se neutralizează, având și pentru singular și pentru plural morfemul -0, respectiv -ă\
-	p: lup “lup” - lup “lupi”, țap “țap” - țap “țapi”;
-	b: rob “rob” -rob “robi”;
-	f: ^/“bufniță” - Zw/^bufhițe”;
-	v: mirgicăv“narcisă galbenă” - mirgicăv“narcise galbene”;
-	ț: cămpuneț^om de la șes” - cămpuneț“oameni de la șes”;
-	z: coacăz “coacăz” - cp<3câz“coacăzi”;
-	c: cuvăc “fierar” - cuvăc “fierari”;
-	ș: cupilăș “copilandru” - cupilăș “copilandri”;
-	j: iej “arici” -iej “arici”;
-	I: /^/“pasăre” - /n7/“păsări”;
-	i: măroi “ cotoi”, “motan” - znârd/“cotoi”, “motani”;
-	n: căstan “castan” - castan “castani”;
-	r: picurăr “păcurar” - picurâr “păcurari”;
-	ă: budălă^osC - budălă“proști”.
în graiul din Țămareca, la substantivele terminate în [p, b ] opoziția de număr se menține, consoanele respective fiind palatalizate: lup - luH; în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri, însă, opoziția de număr este neutralizată și la unele substantive terminate în grup consonantic, unde nu este ocurent [u] final: cuorb, cuarb “cdrb” - cuorb, cuarb “corbi”, țerb, țierb “cerb” - țerb, țierb “cerbi”, uolm, ualm “ulm” - uolm, ualm “ulmi”, rierc, nierc “vier” - rierc, riierc “vieri” etc.
200
Meglenoromâna astăzi
b)	La substantivele terminate în dentalele [t, d, n] velarele [c, g] alveolara fricativă /Vși laterala [1], morfemul și pentru singular și pentru plural este -0, opoziția de număr fiind exprimată prin alomorfele lexemelor, condiționate de alternanțele consonantice:
t/ț	bărbat “bărbat” - bărbăț “bărbați”, cumnat “cumnat” -cumnăț “cumnați”;
d/ z	/e</“ied” -zbz“iezi”, spurgid“vrabie” - spurgiz“vrăbii”;
d/j	dosW “bunic”- deăj“bunici”, bod“țeapă” -	“țepi”;
n / ri	an “an”- <2/7 “ani”, pin “pin” - p/i? “pini”, tăun “tăun”- tăun taum ;
c/ț	drac“âx&c” - draț‘^x^\\ arșic “piersic” - kărsiț“piersici”;
c / c	O3mfc“dud” - câ?77/c“duzi”;
g/j	/^“bei”- 6e/'“bei”;
s / ș	mes “lună” - meș “luni”;
1/1’	: 03/“cal” - O3/'“cai”, vițal“vițel” - w///“viței” (în Lumniță și Cupă cal-cai, vițol- viței).
Aici am putea include și substantivele sirumă și via, cu plurale sirumâș, vlaș, de la care a dispărut din finală la singular labiala [u].
c)	La substantivele terminate în [u] precedat de grupul consonantic muta cum liquida, opoziția între singular și plural este exprimată prin opoziția morfemelor -u și cu excepția graiului din Țămareca, unde morfemul de plural este -ă, când în grupul consonantic al doilea membru este o palatală:
cuscru “cuscru” - cuscri “cuscri”;
socru (suocru, suacru) “socru” - socri (suocri, suacri) “socri”;
ocl'u (uocl'u, uacl'u) “ochi” - ocl'i (uocl'i, uacl'i) (în Țămareca ocla) “ochi”;
pidiicl'u “păduche” -piducl'ifa Țămarecapiducla) “păduchi”.
In graiurile din Umă și Țămareca în acest grup mai intră și substantivele care l-au păstrat pe [u]final și după alte grupuri consonantice, cu mențiunea că, în ambele graiuri, afixul de plural este -a după [ț, c] condiționat de
Morfologia
201
alternanțele consonantice, iar pentru cel din Țărnareca și după palatale, rezultate din palatalizarea labialelor: corbu - corbi, 6rbu - orbi, țerbu “cerb”-țerbi“cerbi” (în Țărnareca orgă (pl.), țergă (pl.)); pentru ambele graiuri: turcu “turc” - turță “turci”, porcu “porc”- porță “porci” (în Umă, porcă ), riercu “vier”- riercă “vieri”, man^u “mânz” - manțlă “mânzi”, crangu “bucată de scândură lată pentru uscat fructe și zarzavaturi” - cran^ă (pl.), samtu “sfânt”, “icoană” - samță “sfinți”, “icoane”, /esco“alun” - Ieșea “aluni” (Țărnareca).
In graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lun^in, substantivele turc, puorc (puarc), crong, somt votez în clasa b), cu afix -0, iar opoziția de număr se asigură prin alternanțe consonantice: turț, puorț (puarț), cronț, somț.
d)	La unele dintre substantivele terminate la singular în [i], opoziția de număr se realizează prin morfemele: -iși 4:
Iepuri (iepuri) “iepure” - l'epur, iepur “iepuri”;
ârburi“arbore” - ărbur “arbori”;
numirite\omzr \ “umăr” - numir“numere”; “umeri”.
La altele, care înaintea lui [i]final conțin o dentală [n, (/sau alveloara [țf opoziția de număr, în afară de morfemele -/și -0, se mai realizează și prin alomorfele lexemelor condiționate de alternanțele consonantice, respectiv consonantice și vocalice:
câni (eoni, coini) “czvoe” - căii (cori, coiri) “câini”;
npătini “noaten”- noâtiri “noateni”;
tăcuni “tăciune” - tacuri “tăciuni”;
ur</uw“rând” - lîrdiri “rânduri”;
/ratt “frate” - fe/“frați”;
/rWzn/“lindină” - Ifn^in “lindini”;
Kăptini “pieptene” - kăpțin “piepteni”;
Kâdini^\ “fir”- Hăzin^Q’, “fire”;
bureăti “burete” - bureț “bureți”;
ăreăti (reâti) “berbec” - ăreț (reț) “berbeci”;
picați “păcat”. - picaț (picoț) “păcate”.
202
Meglenoromâna astăzi
Pentru graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri, în această clasă pot fi incluse și substantivele al căror afix -i pentru singular urmează după grupurile consonantice [nt], [sp], [șp], [rp]:
munți “munte” - munț “munți”;
dinți “dinte” - ^/“dinți”;
găspi“viespe” - geșp (gieșp) “viespi”;
peăști, (pești)^ește -peșt (pieșt)“^eș^\
șărpi“șarpe” - șorp “șerpi”.
în graiurile din Umă și Țămareca la aceste substantive opoziția de număr se realizează prin afixele -i- -ă. munți-munță, dinți-dința (în Țămareca, în unele cazuri, și cu alternanță consonantică: peăști - peșcă). în graiul din Umă, marca de plural pentru peăștiși găspi este -i: pești, geșpi.
e)	La substantivele terminate în -ă, opoziția de număr, în toate graiurile meglenoromâne, se realizează, în general, prin morfemele -ă, la singular, și -0, la plural:
ogă (Vogă, Vagă]“hoge” - og (V6g, ®gj“hogi”;
curbăgiiă (curbgoiă)^^^^ - curbăgii (curbăgo^
zăntuniiă“rudă”- zăntunii^mAe" \
cică “unchi” (după tată) - cic “unchi”;
vuică “unchi” (dup mamă) - vuiț“unchi”.
Opoziția de număr în cazul substantivului viiică, în Umă, este asigurată de alomorfele lexemului, marcă de plural fiind tot -ă\ vuiță, iar în graiul din Țămareca avem forma de plural vuicăț
Substantivele om (V6m, Vam) și tătă au pluralul Vămiri, tătari (tători). Opoziția de număr este neutralizată în graiul din Umă la substantivele luncă “bou fatat în ziua de luni” - luncă (pl.), lăpță “mâncăcios”, "mâncău"- lăpță “mâncăcioși”, “mâncăi”, iar în cel din Țămareca la substantivul deădă “bunic” - deădă “bunici”.
f)	Substantivele terminate în -o realizează opoziția de număr prin morfemele -o la singular și -ă la plural, ca și prin alomorfele lexemelor condiționate de alternanțele consonantice:
gosto “oaspete” - goșcă “oaspeți”.
Morfologia
203
1.3.1.2.	Genul feminin
a)	Cea mai mare parte a substantivelor de genul feminin terminate în -<3, opoziția de număr o exprimă prin morfemele -ă - -i:
ață “ață” - ați “ațe” \
casă “casă” - căsi “case”;
capră “capră” - căpri “capre”;
feâtă “fată” - feăti “fete”;
“sapă” - sapi “sape”;
muda “muche” - mucii “muchi”;
puică “puică” - pul'lci “puici”;
ștreăcla “streche” - ștreăcl'i “streche”;
tindecla “tindeche” - tindecl'i“tindechi” etc.
La ultimele trei substantive, opoziția de număr se neutralizează în graiul din Țămareca, morfemul de plural fiind tot -ă. în graiurile din Umă și Țămareca, marca de plural -ăeste condiționată de contextul fonetic și în cazul substantivelor mancă “chin”, “suferință” - manță “chinuri”, “suferințe”, nuntă “nuntă” - nunță “nunți”, frunză “frunză” - frunză “frunze”.
La o serie de substantive terminate în -ă, opoziția de număr se exprimă nu numai prin morfemele -ă - -i, ci și prin alternanțele care se produc în lexeme (-/c/--/k/, -/sc/--/șt/):
cfâccă “cloșcă” - cTâ'cĂY“cloști”;
furcă “furcă” - furiei “furci”;
jucăreăl'că “jucărie” - jucărealki “jucării”;
gașcă “gâscă” - gaști“gâște”;
mască “catâr” - măști “catâri”;
muscă “muscă” - muști “muște” etc.
în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, la ultimele trei substantive opoziția de număr se exprimă prin morfemele -ă - -0: muscă -mușt, goscă-goșt, moscă -moștșx ele vor fi incluse în seria b).
204
Meglenoromâna astăzi
Includem în seria a) și substantivele:
andreaua	- ăndreali'^n^X^}
mărgeaua “mărgea” - măr^eăli “mărgele”;
steăuă “stea” - steăli“stele”;
cățâuă “cățea” - cățăli “cățele”;
ziiuă “zi” - zali (zoii) “zile”, în Țărnareca ^uuă - țlali, în care opoziția de număr se face atât prin morfeme diferite, cât și prin alternanțele fonetice.
b)	La o serie destul de mare de substantive (dacă nu tot atât de numeroasă ca și cea de sub a), terminate în -ă, opoziția de număr se exprimă prin afixele -ă - -0, iar la unele dintre ele și prin alternanțele fonetice ale radicalului:
picătură picătură” - picătur“picături”;
ciîuă“coajă” - cm “coji”;
uuă “strugure” - uu “struguri”;
zgiiă “pereche” - z£T7“perechi”
cămeășă“cămașă” - cămeș (cămieș) “cămăși”;
nucă “nuc” - /?iz/“nuci”;
vaca “vacă” - va/“vaci”;
mană (monă)“mma” - mari (mori) “mâini”;
măr^ină “margine” - martiri “margini”;
giiăță‘\\Qtete'\ “viață” - giieț“vietăți”;
fumeăla “copil” - Ăz/z?e/“copii”;
furnigă “furnică” - fumiz “furnici”.
c)	Substantivele terminate în -i exprimă opoziția de număr ca și cele din seria b), afix de plural fiind -0. La majoritatea dintre ele opoziția este asigurată și de alomorfele lexemelor condiționate de alternanțele fonetice:
ZwZ7“bute”, “butoi” - to/“buți”, “butoaie”;
căldări “căldare” - căldar (caldor) “căldări”;
cărți “carte” - corț “cărți”;
luminări “lumânare” - luminar (l'uminor) “lumânări”;
mul'ări (muiări) “femeie” - muler (muier) “femei”;
Morfologia
205
piricuni“descreșterea lunii” - piricun (pl.);
spărgăcuni“stricăciune” - spărgăcun “stricăciuni”;
dulțimi“gVL^ dulce” - dulțim (pl. rar).
Substantivele al căror radical la plural se termină în grup consonantic care conține ca al doilea element o africată sau o fricativă șuierătoare, în graiurile din Umă și Țămareca primesc afixul de plural -ă. Aceasta din cauză că în cele două graiuri grupurile consonantice finale nu sunt ocurente:
cărți “carte”- carță “cărți”;
părți “parte” - parță “părți”.
d)	Substantivele feminine din seria care urmează exprimă opoziția de număr prin opunerea afixelor -ă, respectiv pentru singular și -ur pentru plural, ea fiind în același timp asigurată și de alternanțele fonetice ale radicalului:
iărbă “iarbă” - ierbur “ierburi”;
raia “vie”- vlnur“vn”\
băfcă “grădină de zarzavat” - bafcur (bofcur) (pl.);
ca7/“cale” - calur (colur)“tâ
văii “vale” - valur (volur) “văi”;
vreămi “vreme” - vremur (vriemur) “vremuri” etc.
1.3.1.3.	Genul neutru
Puține sunt substantivele neutre în meglenoromână care pentru singular au morfemul -u, de ex. ăgru, lucru (numărul lor este ceva mai mare în graiurile din Umă și Țămareca, datorită ocurenței lui [u] final și după alte grupuri consonantice decât grupul muta cum liquidă). Ele se termină, în general, în consoană. Toate aceste substantive exprimă opoziția de număr prin afixele -0 pentru singular și respectiv -ă pentru plural, ca și opunerea singularului formelor de plural a unui mare număr de substantive după formula Lj + 0 - L2+ 0 (L =lexem).
timp “timp” - timpur “timpuri”, grob “mormânt” - grobur “morminte”;
206
Meglenoromâna astăzi
comp^c^m^ -	laf'cMN^nC - lătur “cuvinte”;
leac “leac”- leăcur “leacuri”, z/J“zid” - zidur “ziduri”;
loc “loc”- 16cur “locuri”, gl'eț“țurțur” - gl'ețur “țurțuri”;
iaz “iaz” - iăzur “iazuri”, <?r“horă”- dzz/r“hore”;
drum “drum”- drumur “drumuri”, Aer “fier” - lierur “fiare”;
fe/“sârmă”- tel'ur“sârme”, wA“vin”- vlnur“vinuri.
cățat, cățot “cuțit” - cățati, cățoti “cuțite”, scand “scmn”-scăndi “scaune”;
suflit “suflet” - suflid “suflete”, misur“farfurie” - misuri “farfurii”;
22/AeZ“inel” - nineăli “inele”, z?as“nas” - năși “nasuri”;
bran, bron “brâu” - brani, broni“brâie”, fus “fus” - fusi “fuse, fusuri”;
cătun “sat” - cătuni “sate”.
cutăr“\axd” - cutără‘\wwn \ sicul'^Xxdâs^ - sicula traiste”}
limon “lămâie” - limoăriă “lămâi”, braț “braț” - brăță “brațe”;
cârlig “cârlig” - cărliză “cârlige”, părleăz “pârleaz” - părleăză “pârleazuri”
coș “coș“ - coășă “coșuri”, cw“ou” - uăuă “ouă” etc.
calcan “călcâi” - călcană “călcâie”(U, Ț), călcon (L, C, O, B, L) - căl-coriă, girluc‘\nxix(^^ “gunoi”, “deșeu”- girluță “gunoaie”, “deșeuri”.
Substantivele cap “cap” și cup “grămadă”, “maldăr” au la plural formele căpiti și cupid; la fel și numi “nume” - numiti.
Substantivele neutre terminate în -4 -4 -i exprimă opoziția de număr, în principiu, tot prin formula menționată mai sus L1 + -e, -a, -i = L2 + -ur:
cave “cafea” - căveur“cafele”;
căvine “cafenea” - căvineur“cafenele”;
bileă “belea” - bileăur “belele”.
La unele dintre ele opoziția de număr este asigurată și de alomorfele lexemelor condiționate de alternanțele fonetice:
Morfologia
207
căsăbă “oraș“ - căsăbaur“orașe”;
șămătă “gălăgie” - șămătaur(pl.f
“lapte” - /Jp/ur“lăpturi”;
foăli “burtă, foaie” - fol'ur“burți, foaie”;
găndărmă(Ț) “jandarm” - găndărmiri(Ț) “jandarmi”.
Substantivele terminate în -o exprimă opoziția de număr prin afixele -o —i, dar, în același timp, ea este asigurată și de alternanțele vocalice din lexem: magnitofono “magnetofon” - /^^^/^^^/“magnetofoane”, radiofono “radio” - radiofoăni“radiouri”, dar re^d“reșou” - re£cwr“reșouri”.
1.3.2.	Adjectivul
Afixele prin care se exprimă opoziția de număr la adjective sunt aceleași ca și la substantive. Uneori opoziția este asigurată de alomorfele lexemelor condiționate de alternanțele fonetice.
1.3.2.1. Genul masculin
1	-0 - -0	n : siptă v - siptă v, roș că v - roș că v ș: moș -moș r: leftir - left ir
2	-0 —-0 opoziția este asigurată de alomorfele lexemelor condiționate de alternanțele consonantice	t / ț: mut - muț d / (ț): cald - cal'd, caițQL) d / z: putrid - putriz d / j, z: ud - uj (uz) s / ș: măros - măroș u / i: grey -grei c / ț: strășnic - strășniț g / lorg - lordQf C, 0, B, L) n / n: bun - bun 1 /1': gol - gol'
3	-u - -i în graiurile din Umă și Țărnareca în această clasă intră și adjectivele în care /n/final este ocurent și după alte grupuri consonantice. Opoziția de număr se exprimă prin morfemele -u —i, iar după africată [ț, d, c, g/sau o frictivă șuierătoare /^/morfemul de plural este -ă	negru - negri vecl'u - vecii ălbu - albi (V) bărbătescu - bărbătești (U, Ț) strimtu - strimță (în Umă strimca) stinsu - stinșă (U), stimsu—mșă (Ț) largu - lardă nâltu - nâl'ță (U), năltu - nalță (Ț)
208
Meglenoromâna astăzi
		căldu - cal'gă (U), căldu-călgă (Ț) rup tu - rupță (în Umă rupea) spărtu - spărță (în Umă spârca) suptu - supță (în Umă supea)
4	-i-4 opoziția este asigurată și de alomorfele lexemelor condiționate și de alternanțele fonetice	mări - mar, tiniri - tinir roși - roș, mpâli - mol' răți - răț (roț), joni (juni)-jdn (jun)
5	-i--ă numai în graiurile din Umă și Țămareca	dulți - dul'ță {dulță în Țămareca) veărdi - venjă {vergăUmă)
6	-ă - -0	ciftiliiă - ciftilii pimbiliiă - pimbilii batăcciiă - bătăccii
7	-o - -ă, numai în Țămareca	bolno - bolriă
1.3.2.2. Genul feminin
1	-ă - -i la unele dintre adjective opoziția este asigurată și de alternanțele fonetice din lexemele lor	neagră - neâgri, veăcla - veăcl'i albă - albi, căldă - căldi bună - buni, tiniră - tiniri putridă - putridi sănătoăsă - sănătoăsi, năltă - nălti tumnăreăscă - tumnărești cătuneăscă - că tun ești surdă - siirdi, smătoăcă - smătoăți lungă - lungă, zlămboăcă - zlăm-boăți
2	-ă - -0	giiă - g ii,, pimbiliiă - pimbilii că viliiă - că vilii, vinuliiă - vinulii ăntreăgă - ăntrez (la acest adjectiv, opoziția este asigurată și de alternanțele fonetice în lexem)
3	-i - -i	dulți - dulți, veărdi - veărdi
4	-i-4	mări - mar, roși - roș
1.3.2.3.	Genul neutru
Afixele prin care se exprimă opoziția de număr la adjectivele de genul neutru sunt identice cu cele de genul masculin la singular și cu cele de genul feminin la plural, ca și în dacoromână.
Morfologia
209
1.4.	Determinarea
In meglenoromână atât substantivul, cât și adjectivul cunosc opoziția de determinare.
1.4.1.	Substantivul
1.4.1.1.	Genul masculin și genul neutru la singular
a)	Substantivele de genul masculin sau neutru care la forma nedeterminată a singularului se termină în consoană simplă (în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri), în -ă, -e și -o, în toate graiurile meglenoromâne, la forma determinată au -u (respectiv -ul), excepție făcând graiul din Țămareca, unde articolul postpus este -lu:
țap“\wp” - țăpu, țapul, (în Țămareca) țăplu “țapul”;
om, Vom (L), ^am (C) “om” - 6mu, omul, ^omu (L), ^amu (C), omlu (Ț) “omul”;
cap “cap” - căpu, capul, capiu (Ț) “capul”;
budălă“prost” - budălău, budălăul, budălăulu (Ț) “prostul”;
că vine “cafenea” - căvineu (căvineul), căvineulu (Ț) “cafeneaua”;
gosto “oaspete” - gostul, (mai rar) gostol “oaspetele” (numai în Țămareca);
cuib “cuib” - cuibu(l) “cuibul”;
sc<3Z7(/“scaun” - scăndu(l) “scaunul”.
b)	Substantivele care la forma nedeterminată au -u (după grupul consonantic muta cum liquida, iar pentru graiurile din Umă și Țămareca și după alte grupuri consonantice), la forma determinată au -u respectiv -ul; opoziția determinării în majoritatea cazurilor este neutralizată, în special în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri:
cuscru “cuscru”- cuscru(l) “cuscrul”;
socru “socru”- socru(l) “socrul”;
ocl'u, ^oclu (L), Vacl'u (C) “ochi” - ocl'u(l) “ochiul”;
lucru “lucru”- Iucru(l)Aucm\” \
210
Meglenoromâna astăzi
cuibu (U), cul'bu (Ț) “cuib” - cuibu(l), cul'bulu (Ț) “cuibul”;
țerbu(\f Ț), țierb^, C) “cerb” - țerbu(l), țerbulutf) "cerbul”;
man^u “mânz” - man^u(l) “mânzul”.
c)	Substantivele care la forma nedeterminată au -i, forma determinată o au în -li:
ăreăti, reăti “berbec”- ăreătili, reătili, “berbecul”;
ărburi“stejar” - ărburili, ărburli “stejarul”;
bureăti“burete”, “ciupercă”- bureătili “bureții”,“ciupercile”;
frați “frate”- frătili “fratele”;
Iepuri (iepuriL, C)“iepure”- l'epurili, iepurii (iepurili, iepurii) “iepurele”.
d)	Substantivele terminate la singular în -ă au forma determinată în -a: cică “unchi după tată” - cică “unchiul...”;
popă (pWtpă, p9apă)“popa” -popa (p^opa, p^apa) “popa”;
vlădică “vlădică”,“episcop”- vlădica “episcopul”;
ogă (96găy Vagă) “hoge(a)” - oga (W>ga, ^aga) “hogele”.
Observație
Cu privire la [-ul], articol hotărât, putem afirma, cel puțin pentru graiul din Umă, că vorbitorii meglenoromâni au sentimentul existenței acestui sufix când este vorba de a se exprima prin scris. Astfel, din corespondența dusă între subiectul anchetat nr.I, mama autorului acestei lucrări, care locuiește la Gevgelija, și autorul însuși, locuind la Skopje, iar într-o perioadă la Paris, în toate scrisorile subiectului I, deși niciodată n-a făcut o școală în limba română și nici nu cunoaște româna literară, apare net articolul hotărât: Petri mo di mo im bun cu sănătatea și rog domnul și voi si iț bun; docturul ăn ziși că am pritisuc (^tensiune); directurul ăl'spiisi că să-1 primească la lucru; noul an să-l treățim casă; Găbriel vilii si duți la scăl'u și șu-1 știiă lucrul. Și din corespondența cu subiectul III apare aceeași constatare: Năntinețil' fuzit-ău ăn TurUiiă la 1926 anul “locuitorii comunei Nanti (Nonti) au plecat în Turcia în anul 1926”; Noștri rau pri fiigă; si dusara ăn Rumăniiă și nu ărisira, locul fost-ău bun amă cu tufeUa la cap trubăit-ău si dormi di Bugar“a\ noștri (este vorba de
Morfologia
211
locuitorii din Umă) erau gata să plece; s-au dus în România și nu le-a plăcut, ținutul era bun, dar ar fi trebuit să doarmă cu pușca la cap din cauza bulgarilor”.
1.4.1.2.	Genul masculin la plural
a)	Toate substantivele care la forma nedeterminată de plural au consoană simplă (sau grup consonantic, pentru graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiiî Birislăv și Lunțiin), la forma determinată au -if, în graiurile din Umă, Oșin, Birislăv și Lungiri; în graiurile din Lumniță și Cupă au -ii, pe când în cel din Țămareca -la și -aZ Același lucru este valabil și pentru substantivele masculine terminate în -a:
lup “iwpi”- lupii(JJ), lupii (L, C), lulcla((\} “lupii”;
ficor, ficVor, ficVar “copii” - fic6ril(JJ), ficiorii, fierarii (L, C), ficorlă (Ț) “copiii”;
budălă “nebuni”,“proști” -budălăil, budălăiijL} “nebunii”, “proștii”;
cal'(cai) “cai”- călHțU), caiiQ), C), căllă (Ț) “caii”;
' bureț “bureți”,“ciuperci”- bureții', bureții (L, C), burețla (Ț) “bureții”,“ciupercile”;
țerb “cerbi”- țerbilțO, B, L), țerbil', țierbiijL, C) “cerbii”;
munțjL, C, O, B, L) “munți”-munți! (fă, B, L) munții (L, C) “munții”.
b)	Cele terminate în -i la forma nedeterminată de plural (ca și cele terminate în -ă în graiurile din Umă și Țămareca) au la forma determinată de plural -1 (-il), respectiv -i (L,C), iar în graiul din Țămareca au întotdeauna -ăl:
cuscri - cuscrii (U), cuscrii (fii), cuscră! (Ț);
ocll (Vocii, Vacii) “ochi”- delii, Vdcl'iiQ)), Vaclij(C} oclălfȚ) “ochii”;
țerbi“cerbi”- țerbil(Jd}, țergă - țergăl(Ț) “cerbii”;
munță “munți”-munții(d), munțăl'JO “munții”.
1.4.1.3.	Genul feminin la singular
Toate substantivele de genul feminin terminate în -ă, -a exprimă opoziția determinării prin-a - -a:
212
Meglenoromâna astăzi
căsă “casă”- casa “casa”, biseărică “biserică” - biseărică “biserica”;
gură “^ara”- gura “gura”, poartă “poartă” - poarta “poarta”.
Substantivele seară, zuuă, dimineață, pe lângă formele seara, zuua, dimineața, la forma determinată, urmează din ce în ce mai mult modelul slav, adică macedonean: seărta (maced. vecerta ), zuuta (maced. dial. dentă), dimineăsta (maced. utrinata, dial. utrinta, săbajlintă). Precizăm că aceste forme sunt folosite, cel mai des, cu valoare adverbială.
La substantivele terminate în -a, opoziția determinării este neutralizată: grămata “scrisoare” - grămata “scrisoarea”, taftotita “buletin de identitate” -taftotita “buletinul...”, cunoscute numai în graiurile meglenoromâne din Grecia. Cele care la forma nedeterminată la singular au la forma determinată au -ea: ărgi “curte”, “arie” - ărgea “curtea”, “aria”, căli “drum* -călea “drumul”, sănătăți “sănătate” - sănătatea “sănătatea”.
1.4.1.4.	Genul feminin și genul neutru la plural
Indiferent dacă substantivul la forma nedeterminată se termină în consoană sau în vocală, în principiu, la forma determinată are -li. Cele, însă, care în graiul din Umă și Țămareca se termină în -ă, variantă a lui Iii, condiționată fonetic (după o africată sau fricativă șuierătoare), exprimă opoziția determinării după modelul -ă - -iii, precum carță - carțiri, manță “chinuri” -manțili “chinurile”.
feăti “fete”- feătiri “fetele”, vinur“vn”- vinurli “viile”;
steăli“stele”- steariri“stelele”, locur“locuri” - locurli“locurile”;
mări, mori “mami”-măriri, monli “mâinile”;
herur “fiare”- herurli “fiarele”;
v^/“vaci”- vățri“vacile”, cuu“coji”- cuuri“cojile”;
cămeș, cămieș “cămăși”- cămeșii, cămieșli“cămășile”;
uăuă“cua” - uăuri “ouăle”;
mul'er, muier“îcruc\” - muierii, muierii “femeile”.
1.4.2.	Adjectivul
Adjectivul, ca și substantivul, cunoaște categoria determinării. Conform terminațiilor lor, adjectivele calificative prezintă aceleași particularități ca și substantivele.
Morfologia
213
1.5.	Categoria cazului
Deși sincretismul cazurilor în unele graiuri meglenoromâne se prezintă ca fenomen general, nu putem afirma categoric că în acest dialect opoziția de caz a încetat să funcționeze. în graiul din Lumniță, de exemplu, opoziția dintre cazurile N - Ac. și G - D. se menține destul de bine atât la substantivele de genul masculin, cât și la cele de genul feminin.
Pentru întregul domeniu meglenoromân, funcțiile genitivului și ale dativului se exprimă, în general, în mod analitic: în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri, substantivul la genitiv este precedat de lu, în graiul din Umă este precedat de ăl, iar în cel din Țămareca de ău (ăf> ău, prin vocalizarea lui [f/f, pentru dativ se folosește la, lă + substantivul:
	Singular
/G.	lu, ăl, ău
m.x. D. /G‘ f. \ D. /G'	y un om (uom, uam), 6mu(l), (uomu, uamu) la, lă lu, ăl, ău y ună mulâri, mul'ărea la, lă lu, ăl, ău
nĂ D.	y un âgru, ăgru(l) la, lă
Plural
>G. lu, ăl, ău m.<f	y niști (nișta) uămin, uăminil' (uăminii) XD. la, lă /
/G. lu, ăl, ău f	\ niști mul'er (muier), muierii (muierii) XD. la, lă /
, G. lu, ăl, ău n. Z	\ niști (nișta) ăgri, ăgrili ^D. la, lă /
214
Meglenoromâna astăzi
Dăm în continuare câteva exemple: țista-i ăl ficoru șicul' “acesta este săculețul copilului”, ăl Crăsti feătă si mărita ăn Ginnaniia “fata lui Cristea s-a măritat în Germania”; ăl feătă noastră bărbat ăi doctor “bărbatul fetei noastre este doctor”; pricăzma ău murăru “povestea morarului”; io ies di tăifa ău Bujina “eu sunt din familia lui Bojin”; cablu ău Craii Marca “calul lui Marco Crăișor”; țeăști ălăturli să ăl măisturif cari sirbeău uă “aceste scule sunt ale meșterilor care lucrau aici”; lăplătiilă ărgăț“ am plătit argaților (muncitorilor)”; dadă la con (eoni) di măncări “da-le câinilor de mâncare”; lu civi ficior ieș tu? “al cui copil ești tu?”; lio săm lu Giona ficidr“e\x sunt copilul lui Gona” etc.
După cum am menționat însă mai sus, în unele graiuri meglenoromâne, și în special în cel din Lumniță, opoziția dintre N - Ac. și G- D. (deși dativul sintetic aproape nu se întâlnește), la forma determinată a substantivului, este exprimată și prin afixele: -lui (m., n. sg.), -lai, -ă, -iă (f. sg.) și -lor, -lur (m., f., n. pl.); (în Lumniță)/ iuo săm ampirătului fietă “eu sunt fata împăratului”; acmuo, Duomnului lucru ra țiela “acuma, lucrul lui Dumnezeu era acela”; limba lupul'uluor “limba păsărilor”; finiși cutru cunăcu lu ampirătului “plecă spre palatul împăratului”; prica fietăiă “zestrea fetei”; fieta lu craiului “fata regelui”; casa Iu tiomului “casa omului”; pri zuua ginnănului“m timpul ocupației germane”, “când erau nemții aici”; dărurili lu fietilur “darurile fetelor”; cari s-lă lea cărșâfu lu ampirătului iiă “cine să ia cearșaful fiicei împăratului”; tricum pri la Ropa furului “am trecut pe la Piatra forului”; si duși la lu ficiorului fraț“ s-a dus la frații băiatului” etc.
în Umă: lumilor (pitlijări) să măi bufi “(roșiile) altora (altor oameni) sunt mai bune”; țeăștijucăreăl'fi să ăl ficorilor “aceste jucării sunt ale copiilor”; nu și Vanimămăla^m așa, Ionelul lui mama”; câțiRizu băbăla?“de ce Rizu lui bunica?” (o horă care se cântă).
în Oșiri: țeastă udăiă ăi ffcorului “aceasta cameră este a băiatului”; țeăs-tă-iprica feătălai“aceasta este zestrea fetei”.
Formele de genitiv sintetic se întâlnesc însă foarte des și în toponimia meglenoromână: Urma Lupului, Ropa Cuorbului “Stânca Corbului”, Puiorili Turcului “Poienile Turcului”, Groăpa Moășăla “Groapa Bătrânei”, Trăpu
Morfologia
215
Băbăiă “Valea Bunicii” (Lumniță); Pulăna Furlui (Furii) “Poiana Hoțului”, Ăn GuvizarilurĂn Grota Zânelor” (Umă); Rapa Căprăiă“Stânca Caprei” (Cupă); Puntea Mutcăla “Podul lui Mutcă” (Birislăv); Ceșma Neșcăla “Fântâna lui Ceșma”, Ceșma CVorbului “Fântâna Corbului”, Scraca Regălui(Oș\C) etc.
Exprimarea valorii cazuale de genitiv se poate realiza, în același timp, așa cum demonstrează majoritatea exemplelor, astăzi, atât sintetic, cât și analitic.
La genitiv, care este exprimat redundant atât în planul expresiei, cât și în planul conținutului, s-a putut face trecerea de la formele sintetice la cele analitice.
Indiferent de genul și numărul substantivului, indicatorul generalizat pentru graiul din Umă este ăl, pentru cel din Țămareca ău, iar pentru celelalte graiuri lu, cu o funcție identică cu cea a prepozițiilor.
Adjectivul nu poate exprima opoziția de caz în mod sintetic. Prin topica sa (cel mai des stă înaintea substantivului - tot sub influența limbii macedonene) poate primi afixe de determinare, opoziția de caz fiind exprimată analitic cu aceiași indicatori (prepuși) ca și pentru substantive: casa ăl mării 'ficor ăi ăn văii “casa copilului cel mare este în vale”; mulărea (muiărea) lu micu ficVor z-dusi la raia “soția copilului celui mic s-a dus la vie”. La forma nedeterminată: țăl ăgru ăi ăl un ăcsen om “acest ogor este al unui om străin”. Excepție face adjectivul, ca și pronumele interogativ care, având forma de genitiv cărui, crui: ăl crui ficor ieș tu bră? “al cui copil ești tu, măi“?; ăl cruiieș tu, ăl măm-ta iii ăl tăt-tu? “al cui ești tu, al lui mama sau al lui tata”?
Vocativul este identic cu N. și Ac. la substantivele terminate în -i (indiferent de gen); el este exprimat adesea prin repetarea substantivului: Iepuri, Iepuri, acu ti caț “iepure, iepure, dacă te prind”. Substantivele terminate în -0, -a și -u au vocativul în -uli, respectiv -li: omuIi“Qrm\d\ țăpuli “țapule”, budălăuli “prostule”,	“păduchiule” etc. La fel au vocativul
și cele terminate în -eși -o: căvreuli, căveuli, rișouli.
Substantivele terminate în -ă, indiferent de gen, au vocativul în -u (<o, desinență macedoneană (slavă) pentru vocativ): ogu, vlădicu, sbru (peior. sorcu), vitu;m Țămareca am notat -o: vulpeio. Substantivele masculine popă (pV6pă, pVapâ)^ tată au vocativul în -i:popi, tăti ( maced. -e: pope, tătef
216
Meglenoromâna astăzi
1.6.	Determinanții substantivului
1.6.1.	Adjectivele calificative
La cele spuse mai sus despre adjectiv mai adăugăm modul în care se exprimă gradele de comparație. Comparativul se formează cu adverbul mai, în Țămareca foarte des ma, iar în Lumniță se aude și ca mei. Complementul comparativului se introduce prin di: iăl ăi mai mări di mini“Q\ este mai mare ca / decât mine”; țeastă părți ăi mai lungă di țea “partea aceasta este mai lungă decât aceea”; țistu an uua ra mai bună di ănul tricut “anul acesta strugurii au fost mai buni decât anul trecut”; io ies ma mări di tini “eu sunt mai mare ca tine”; vulpea știiă ma mui mincuri di eșlu “vulpea știa mai multe minciuni decât ariciul” (Țămareca); dărăm și mar și mei mimitip^odniți (L) “făceam tăvi de pământ și mari și mai mici” (Lumniță). Superlativul relativ nu este decât comparativul de superioritate, precedat sau nu de articolul demonstrativ țăl (țela, țiela), țea, țel' (țel'a, țieiă), țeăli: țăl mai mării ficor z-dusi vuinic (ăslfer), ară mai micu ănveăță ăn Scopia “băiatul cel mai mare s-a dus în armată (să-și facă serviciul militar), iar cel (mai) mic merge la școală în Skopje”. Adjectivul poate fi articulat sau nu: țea-imaimușăta feătă din cătun “este cea mai frumoasă fată din sat”; io săm maijoni (juni) di toț (Moț, t^âț) “eu sunt cel mai puternic dintre toți”. în graiul din Țămareca adverbul la superlativul relativ nu este ma (mai), ci 775/(din maced. najj\ io ies năimarli di toț^eu sunt cel mai mare dintre toți”; noi im năimarl'ă di to/“noi suntem cei mai mari dintre toți”. Superlativul relativ poartă întotdeauna accentul pe adverb, iar dacă sintagma este alcătuită din mai multe silabe, pe adjectiv poate sta și un accent secundar.
Superlativul absolut se formează cu adverbul mult, multu: țistu an ra multu birilcitliiă “anul acesta recolta a fost foarte bogată”; n^ora ri-ăi mult bună (L, O, B, L) “nora îmi este foarte bună”; tricum pristi ună văii multu zlămboăcă (U) “am trecut peste un râu foarte adânc”; multu urată (nibiină) vreămi (U)“un timp foarte urât”.
1.6.2.	Adjectivele demonstrative
La adjectivele demonstrative în meglenoromână se disting opozițiile de gen, număr și opoziția aproape-departe. Opoziția de caz este păstrată, în
Morfologia
217
graiul din Umă (la vorbitorii mai în vârstă), numai la forma masculină (sg. și pl.) de îndepărtare. Formele adjectivelor demonstrative de apropiere din graiul din Țămareca diferă de cele din restul graiurilor meglenoromâne:
Formele de apropiere			
Gen	m.	f.	n.
Sg.	N. țistu, țista; estu (Ț) Ac. lu țista (L, C, 0, B, L) G. ăl țistu, țista (U); ău estu (Ț) la țista (L, C, 0, B, L) lă țistu, țista (U), lă estu (Ț) D.	țeastă; iăstă (Ț) lu țeastă (L, C, 0, B, L) ăl țeastă (U); ău iăstă (Ț) la țeastă (L, C, 0, B, L) lă țeăstă (U), lă iăstă (Ț)	țistu, țista; estu (Ț) lu țista (L, C, 0, B, L) ăl țistu, țista (U); ău estu (Ț) la țista (F, C, 0, B, L) lă țistu, țista (U), lă estu (Ț)
PL	N. țișta; eșcă (Ț) Ac. lu țișta (IL, C, 0, B, L) G. ăl țișta (U), ău eșcă (Ț) la, lă țișta; lă eșcă (Ț) D.	țeăști;iăsti (Ț) lu țeăsti(L, C, 0, B, L) ăl țeăsti (U), ăuiăstilX) la, lă țeăsti; lăiăsti (Ț)	țeăști; iăsti(\) lu țeăsti(L, C, 0, B, L) ăl țeăsti (U), ău iăsti (Ț) la, lă țeăsti; lă iăstiQ)
Formele de îndepărtare			
Gen	m.	f.	n.
Sg.	N. M/(U), țel (Ț), țela (0, B, L) Ac. țiela (L, C) G. ăl țăl ăuțelQ) lu țela, lu țiela (ăl) țiluja D. la, lă țăl, țel, țela, țiela	țeă ăl țeă (U), ău țeă (Ț) lu țeă (L, C, 0, B, L) la, lă țeă	țăl, țel, țela, țiela ăl țăl, ău țel lu țela, lu țiela (ăl) țiluia la, lă țăl, țel, țela, țiela
PL	N. țel'(\f Ț), țela (0, B, Ac.	L),țiela, țieia, (L, C) G.	ălțel'(V\ ău țelfl} lu țela, țiela, țieia (ăl) țilora la, lă țel', țela, țiela, țăeia D.	țeăli ăl țeăli (U), ău țeăli (Ț) lu țeăli țilora la, lă țeăli	țeăli ăl țeăli, ău țeăli lu țeăli (ăl) țilora la, lă țeăli
218
Meglenoromâna astăzi
Formele țistu(m. n. sg.), țeastă (f. sg.), țișta (m. pl.), țeăști, țeăști (f., n. pl.), /^/(m., n. sg.), țea (f. sg.), /e/(m. pl.), țeăli (f., n. pl.) se folosesc în graiul din Umă. în graiul din Țărnareca formele adjectivelor demonstrative sunt: estu (m. sg.), iăstă (f. sg.), eșcă (m. pl.), iăsti (f., n. pl.), ca și formele țel, țea, țel', țeăli. Formele de genitiv țiluia, țilora, în graiul din Umă, unde de fapt le-am și înregistrat, sunt precedate de ăl. Dativul sintetic aproape nu se folosește sau este extrem de rar. Raporturile cazuale cel mai des sunt exprimate analitic, cu indicatorii ăl, ău, lu; la, lă.
Exemple: țistu om nu-i di uă “omul acesta nu este de aici”; țista an uua nu-i bună, putriza di multă ploăiă “anul acesta strugurii nu sunt buni, au putrezit de multă ploaie”; estu caf criveăști “acest cal șchioapătă”; țeăstă mul'ări sirbeăști ăn băncă “această femeie lucrează la bancă”; cărtea-i lu țista ficor “cartea. este a copilului acesta”; ălțista ficor tătăz-dusi ăn America “tatăl acestui copil s-a dus în America”; căsa ău estu om si vindi“ca^a acestui om se vinde”; la țișta uămiri nu la meăr^i căsmetu “la acești oameni nu le merge norocul”; la țeăști mufer nu la ți măncă ăcu “acestor femei nu le poți reproșa”; țăl (țel, țela, țiela) lucru nu-i bun “lucrul acela nu este bun”; țeăli feăti mult sirbes (sirbies) “fetele acelea lucrează mult”; țista dukăn ăi ăl țăl omu vinit din Sărbiiă “magazinașul acesta este al omului acela venit din Serbia”; vitili ăl țiluia (om) intrăra ăn nostru ăgru “vitele omului aceluia au intrat în ogorul nostru”; nu-f putură dări la țăl ficor (Ia țeă feătă) uneăc pări tri si-nveăță ăn Scopia “n-au putut să-i dea acestui copil (acestei fete) ceva bani ca să învețe la Skopje”; țel (țel'a, țiela, țieia) ficorifnu sipridună căsă toătă zuua “copii aceia nu se întorc acasă toată ziua”; ăl țel' uămiri ficor sirbes ăn Girmăniia “copiii acelor oameni lucrează în Germania”; țilora pitlijări să mai buri di noștri “roșiile acelora sunt mai bune decât ale noastre”; la țel' furtumăr nu lă jun^i țivă, fură cătpot“\a acei neisprăviți nu le ajunge nimic, fură căt pot” etc.
Adjectivul demonstrativ sta, întâlnit într-un singur cuvânt, stără “deseară”, este analizabil numai din punct de vedere diacronic. Mai adăugăm aici și demonstrativele: țistalăntu, țeastălănta, țiștalărițif, țeastilăntili (Umă), țistalănt (L, C, O, B, L), țăllăntu (U), țelalănt (11, C, O, B, L), țel'lănță (U) țel'alăriț (O, B, L), țeialăriț (L, C), țealăntă, țealilănti. Formele adjectivelor demonstrative, ca determinanți ai substantivului, sunt identice cu cele ce au funcția de substituenți ai lui.
Morfologia
219
1.6.3. A djectivele posesive
	un posesor		mai mulți posesori	
	m., n.	f.	m., n.	f.
un obiect posedat	meu, mieu tău, tou iui	ta lui	nostru, nUostru vostru, vVâstru lor, Iilor, mâr	noăstră, nostră voastră, vostră lor, fior, mâr
	m.	f., n.	m.	f., n.
mai multe obiecte posedate	mei, miei tăi', toi, toi lui	meăli tăli lui	noștri, nUoștri, nUaștri voștri, vfoștri, vfaștri lor, lUor, mâr	noăstri, noștri voăstri, voștri lor, mor, mâr
în graiul din Țămarela, în loc de posesivul meu, am înregistrat numai forma mei.
Posesivele în meglenoromână se folosesc, în general, înaintea substantivului. La substantivele care indică gradul de rudenie ele stau, foarte des, după substantiv, și atunci apar variantele: fiu, tu (în Țămareca tă), su (în Ț să) pentru masculin; pentru feminin, numai la persoana a IlI-a sg. sa, în rest sunt identice cu cele din tabel: frăti-riu “frate-miu”, frăti-tu “frate-tu” (în Ț frați-ta), frăti-su “frate-su” (în Ț frăti-săy, sor-mea “sor-mea”, sor-ta “sor-ta”, sor-sa “șor-sa” {sllor-mea, -ta, -sa; s^ar-mea, -ta, -sa): aii vini an uăspiț frăti-riu “a venit în vizită fratele meu”; sor-mea nu-i vinită di multu că-i niputută “sor-mea n-a venit de mult pentru că este bolnavă” etc.
1.6.4.	Articolul nehotărât
Formele articolului nehotărât exprimă opozițiile de gen și număr. Opoziția de caz se exprimă în exclusivitate cu mijloace analitice:
		Singular		Plural
		m.,n.	f.	m.,f.,n.
N. -	Ac.	un	ună	nișta, niști
G.	lu, ăl, ău	un	ună	nișta, niști
D.	la, lă	un	ună	nișta, niști
ăș f6st-ău ună uără un ficor și una feătă “au fost odată un băiat și o fată”; țista ăgru ăi ăl un giipcu “acest ogor este al unui țigan”; ou tăcsii cartea Ia un din soții'mef^am promis cartea unuia din prietenii mei”; nuibam nișta ficor ăn căli “am întâlnit niște copii în drum”; țeăstă căsă ăi ăl nișta uămiri viniț din Sărbiiă “această casă este a unor oameni veniți din Serbia”; la nișta
220
Meglenoromâna astăzi
uămiri la meăr^i lucru “la unii oameni le merge treaba”; la niști muler la deădăra lucru, la lânti nu “unor femei le-au dat de lucru, altora nu”.
1.6.5.	A djectivele nehotărâte
Majoritatea adjectivelor nehotărâte exprimă opoziția de gen și de număr. Opoziția de caz este exprimată numai prin mijloace analitice. La unele dintre adjectivele nehotărâte este exprimată numai opoziția de gen, la altele numai cea de număr, iar la câteva dintre ele nu apare nici un fel de opoziție. Iată formele lor:
	Nu exprimă nici o opoziție	Exprimă opoziția de gen	Exprimă opoziția de număr
1 2 3 4 5	țiva “niște”, “anumiți” sfaca fiecare , orice câfcu “ce fel de” nițicafcu “nici un fel de” nițicari “nimeni”	vrin - vrină câți va - cativa, co^va -coti va nițiun - nițiună șămidoț- șămidoauă șămiduoi - șămidoauă	tari - tăr, țări - tor țări și țări - tăr și tăr țări și țări - tor și tor
	Adjective nehotărâte care exprimă opoziția			de gen și număr
	tot	toată	toț	toăti (U, Ț),
1	tuot tot	toătă	Mț	toăti (IL, 0, b, L)
	tuăt	t^ată	Mț	Mti(P)
	-,4 4 cat cat	cată	căț	cati(M, Ț)
2	cot	cotă	coț	coti(E, C, 0, B, L)
	lăntu	lăntă	lănță	lăntițU)
3	lant“^f	lântă	lanț	lănti (E, C, 0, B, L)
	ă/tu	ăită	ălță	
	cutăp “cutare”	cutăpă	cutăp	cutăpi (Ț)
4	,	44 , « ,n tantu atat	tantă	tanță	tanti (Ț)
	niscan catva , puțin	niscană	niscanț	niscanti (Ț)
Adjectivele nehotărâte sfăca, nițicari, ca și vrină - vrină, nițiun - nițiuna, determină un substantiv la singular, indiferent de genul său: sfăca om “fiecare om”, sfăca mul'ări “fiecare femeie”, sfăca lemnu {lemn, liemri) “orice lemn”; țiva determină un substantiv la plural: țiva scandur “niște scânduri”, țiva pări “ceva / niște bani”, țiva uămiri “niște oameni”, țiva muler “niște femei”, pe când căfcu și nițicafcu determină un substantiv atât la singular, cât și la plural: căfcu om {Vom, Vani) “ce fel de om” - căfcu Vămiri“cQ fel de oameni”, căfcu
Morfologia
221
mulări “ce fel de femeie” - căfcu muler “ce fel de femei”. Din combinația adjectivelor toț(tV6ț, toăti (toti) cu numeralele se obțin formele: toț trei, toăti trei, toțpatru, toătipatru etc.
Adjectivele nehotărâte, determinanți ai substantivelor, pot fi folosite și ca substitute ale acestora, la care mai adăugăm: unu - unii{unii), una - uniri.
1.6.6.	Adjectivulinterogativ-relativ cări
Acest adjectiv a păstrat opozițian de caz, dar numai la singular. Astfel, pentru N - Ac. avem forma cări, pentru G. formele crui și cărui, precedate de monemul funcțional lu, ăl, ău, dar foarte des se folosește și fără el. Dativul este precedat de la, lă: la cări, lă cări; ex. pentru G.: ăl crui ficor ieș tu? și crui ficor ieș tu? ăl crui (cărui) feată si mărita ăn Sărună? lu crui ficior să mai buri?
Ca substitut al substantivului, cări (ca și forma de genitiv) nu se deosebește morfologic de adjectivul interogativ-relativ.
1.6.7.	Numeralele cardinale
Numeralele meglenoromâne provenind din latină se păstrează destul de bine. în ultimii 50 - 60 de ani există însă tendința, la tinerii vorbitori meglenoromâni, de a înlocui numeralele de origine latină cu cele macedonene (slave) sau grecești. Când numeralul este folosit cu valoare de substantiv, tot la cei mai tineri, se face uz de numeralele macedonene: unăpetcă “nota cinci”, disetcă “nota zece”, stotcă^Q sută, sutică”, sau de cele grecești: ena dekăriko “hârtie de zece drahme”, ena ekatostăriko “hârtie de o sută de drahme”, ena liilariko “hârtie de o mie de drahme”. Iată cum se prezintă numeralul în meglenoromână:
un, ună
doi(U, Ț), d^oi (L, O, B, L), dllai (C), doăuă (U, Ț, L, C, O, B), două(L) trei
pătru
ținți(\J, Ț) cu [i] plenison, ținț (L, C, O, B, L)
șăsi
șăpti
222
Meglenoromâna astăzi
6ptu(U, Ț), U6pt(L, O, B, L), Uăpt(C)
noâuă (U, Ț, L, C, O, B), nouă (L) zeăți (U, L, C, O, B), zeți(L), ț^ăți^ unsprăți, unspră (Ț)
doisprăți, doispră (Ț)
treisprăți, treispră (Ț)
păsprăți, păspră (Ț)
ținsprăți, ținspră (Ț)
șăsprăți, șaspră (Ț)
șăpdsprăți, șăptispră (Ț)
6p(tu)sprăți, op(tu)spră (J)
noăuăsprăți, nouăsprăți (L), noăuăspră (Ț)
doauăzățQd), doauăzoț(L, C, O, B), douăzoțlk), ingiț(\} doauăzațși un (ună), în Țărnareca unsprăingiț(ca în aromână) doauăzaț și doi (doăuă), doisprăingițOO etc.
treizățQd, Ț), treizoț (L, C, O, B, L)
patruzaț (U, "O, patruzoț(L, C, O, B, L)
ținzațQă, Ț), ținzoț (Ț, C, O, B, L) șeizaț (U, Ț), șeizoț(L, C, O, B, L) șaptizaț (U, Ț), șapdzoț (IL, C, O, B, L) obzaț (U, Ț), obzoț (L, C, O, B, L) noauăzaț (U, Ț), noauăzoț, nouăzoț (L, C, O, B, L) ună sută
doăuă sud trei sud etc.
ună milă (U, O, B, L), unămiiă (L, C), ună nilă (Ț) doăuă mii'(mii, nif) etc.
un milion (în R. Macedonia) ena ekatomirio (în Grecia).
Morfologia
223
în vorbirea rapidă, însă, numeralele de la 20 la 100 se pronunță astfel: douciîn, doujdoi, douș trei, doușpătru etc., treicun, treijdoi, treiș trei etc., cinșun, patrușun, șeicun, șapticun și șapcun, obcun, noucun etc.
La forma determinată, numeralul primește articolulu postpus: doil' (doii), trei!(treii), pătrul'; doăuli, treili, pătruli etc. Cel mai des numeralul determinat prin articol este precedat de un demonstrativ: țeăli doăuli suror, țel' doil' fraț.
Aici vom include numeralele colective, care pentru ideea de “grup de doi, două” fac uz de numeralul șămidoi, șămidoauă, determinate șămidoil', șămidoăulr. șămidoil'să ănsurăț“ amantei sunt însurați”; șămidoauli să măritați “amândouă sunt măritate”. De la trei înainte numeralele colective se formează cu ajutorul numeralelor cardinale precedate de toț, toăti: toț trei, toăti trei ; toțpătru, toătipătru etc. Pot fi folosite și cu valoare de adjectiv: toț trei fraț si feăsăra doctur “toți trei frați au ajuns doctori”; toăti trei suror sirbes “toate trei surorile lucrează”.
Numera le le distributive se formează ca în dacoromână, cu ajutorul numeralelor cardinale precedate de adverbul cati. cati unu (una), cati doi (doăuă), cati trei, catipătru, cati zeăți, cati doăuăzățetc.
1.6.8.	Numeralele ordinale
primu, prima, primii'(primii), primili(m Țămareca: prot, proăta) ăl doilea
ăl treilea
ăl pătrulea
ăl țințilea
ăl șăsilea etc.
Formele numeralului pentru genul feminin determină, în general, substantivul or (Hor, Var), pluralul de la uără, sintagma întreagă fiind precedată de monemul funcțional la, lă: la doăuli or “a doua oară”, la treili or “a treia oară”, la pătruli or“a patra oară” etc.
Atât printre tinerii vorbitori, cât și printre cei mai în vârstă, astăzi, din ce în ce mai mult se recurge la împrumutarea numeralelor ordinale din limba
224
Meglenoromâna astăzi
macedoneană sau din limba greacă: praf “primul”, “întâiul”, ftor “al doilea”, ^“al treilea” etc. (maced. lit. prv, vtor, tret\ gr. proto, deftero, trito etc.).
1.7. Substîtuenții substantivului
1.7.1.	Pronumele personale
	Forme libere (accentuate)	Forme conjuncte (neaccentuate)
Persoana I sg.	N. io, ^6, i^a D. la mini Ac. mini	ăn, -ii, linii
Persoana I pl.	N. noi, nVoi n^aj D. la noi nUdi nVai Ac. noi, n^oi nVai	na, n-nă
Persoana a Il-a sg.	N. tu D. la tini Ac. tini	ăi, -t, t-ti
Persoana a Il-a pl.	N. voi, v#61 vVai D. la voi, vlloi vllai Ac. voi, v^oi, v^ai	vă, v-vă
Persoana a IlI-a m. sg.	N. ial, țela D. la ial, țela Ac. ial, țela	ăi, ăi -i-, i-, i-ăl, lă, au, lu
Persoana a IlI-a m. pl.	N.	iei ', iei țel ', țeia D.	la iei ', iei țel ', țeia Ac. iei, iei țel', țeia	lă, 1-ăi, la, H, -i
Persoana a IlI-a f. sg.	N. ia D. la ia Ac. ia	ăi, ăj, -f, i'-, -i j-au, ou, -u, -u
Persoana a IILa f. pl.	N. iâli D. laiăli Ac. iâli	lă, 1-li
Din tabelul de mai sus reiese că pronumele personale exprimă opozițiile de 1) persoană, 2) număr, 3) caz (numai la persoanele I și a Il-a singular, atât la formele accentuate, cât și la cele neaccentuate (conjuncte), și la persoana a IlI-a la formele conjuncte), 4) gen (numai la persoana a IlI-a singular și plural); opoziția de gen este neutralizată la cazul acuzativ în graiul din
Morfologia
225
Țărnareca, unde avem la singular și pentru masculin și pentru feminin pronumele conjunct ău. Iată și câteva exemple cu pronumele conjuncte:
ăn deădi “mi-a dat”; dă-ri “dă-mi”; ri-u deădi “mi-a dat-o”; mi vizu “mă văzu, m-a văzut”; nă trimeăsi “ne-a trimis”; nă-1 duși “ni l-a dus”; nă vizii “ne-a văzut”; ăț spuș “ți-am spus”; nu-ț da “nu-ți dă”; ț-u deădi“ți-a dat-o”; ti rog “te rog”; vă trimet ăncl'inicuri “vă trimit salutări”; v-ăl trimeș “vi l-am trimis”; vă nuibăi ăn căli “v-am întâlnit în drum”; ăl' pisiiii ună cărți “i-am scris o scrisoare”; ăi fac lăfu(f, C) “îl respectă”; du-1' uneăc m^“adu-i puțini struguri”; spuni-i să vină (L, C) “spune-i să vină”; l'-u vizui căsa “îi văzui casa”, “i-am văzut casa”; i-u ăncliș ușa (L, C) “i-am închis ușa”; ăl ăntribăi “l-am întrebat”; nu ț-ăl da “nu ți-1 dă”; lă tumo din drum (L, C, O, B. L) “l-a întors din drum”; lă vinira uăspiț “le-au venit oaspeți”; ăl duș căsă “l-am adus acasă”; ăl'ligăipitlijăriil' “am legat roșiile” (adică tulpina lor de par); veți l'ă fX) “vezi-i”; Ia mănntreș (Ț) “te uiți la ei”; nUoi iă ănsurăm ficiorii ancă minuț (L) “noi îi însuram copiii încă de mici”; nu ți-1' dău “nu ți-i dau”; nu-1' ved “nu-i văd”; nu-i ved (L, C) “nu-i văd”; ău duș feătă la sacălu “am adus fata la școală”; căn s-6u vez, spuni-f si wW“când o s-o vezi, spune-i să vină”; ț-u ofee/“ți-am dat-o”; l-ăl dedăn deat “(lor) l-am dat cu împrumut” etc.
1.7.2.	Pronumele reflexive
Formele de acuzativ sunt: mi, ti, si, nă, vă, si: mi duc “mă duc”, ti duț, si duți, nă duțim, vă duțiț, si duc. Forma pronumelui personal si (sg. și pl.) cunoaște și variantele: -z, -ți, condiționate fonetic: lă-z vină “să vie”; lă-z ducă (< lăsă si ducă) “să se ducă”; ări-ți măncă “mi-e foame” (calc după maced. mi se jadef, ări-ți vizii “mi s-a părut” (maced. mi se vide), cf. și istr. mi s-a vezut(J^ovacQC, Descr. istr., p. 121.).
2. Verbul
Verbul meglenoromân exprimă 1) opoziția de aspect, 2) opoziția de timp, 3) opoziția de mod, 4) opoziția de diateză, 5) opoziția de număr și 6) opoziția de persoană.
226
Meglenoromâna astăzi
2.1.	Opoziția de aspect
Vorbindu-se pe un teritoriu foarte restrâns și fiind puternic influențată de-a lungul secolelor, de limba macedoneană, meglenoromâna a preluat de la aceasta o caracteristică specifică sistemului verbal macedonean (prezentă și în alte limbi slave), și anume aspectul verbal. Dacă nu în măsura în care istroromâna face uz de acest fenomen lingvistic, opoziția de aspect, exprimată cu mijloace morfologice, este totuși o realitate de necontestat în meglenoromână.
2.1.1.	Opoziția imperfectiv - perfectiv
Aspectul imperfectiv prezintă acțiunea verbală în desfășurarea ei, pe când cel perfectiv o prezintă ca acțiune complet terminată. Opoziția imperfectiv - perfectiv este exprimată, cel mai des, printr-un prefix la forma perfectivă {du-, nă-, pri-, pru-, pu-, pud-, put-, is-, iz-, răs-, raz-, za-) și absența lui la cea imperfectivă sau prin opunerea unor infixe diferite [ -ăl (imperf.) - -n- (perf.), -căi- (imperf.) - -n- (perf.) ]. Unele dintre aceste prefixe marchează începutul unei acțiuni {pru-, ză-, răz-\ iar altele sfârșitul unei acțiuni {du-, nă-, iz- etc.). Ele pot aduce, de asemenea, și o modificare de sens: măijcări“& mânca” - ză-măijcări “a face șicane”, “a se lua de cineva”; turnări “ a se întoarce” -putumări “a prinde viață”, “a se îndrepta”; “a vomita”; această modificare de sens intervine și în cazul când prefixul este de origine latină: creăștiri “a crește” - ăijcreăștiri“& se încălzi”; “a răsări (despre soare)”. Iată câteva verbe care exprimă opoziția imperfectiv - perfectiv:
Imperfectiv mâncări “a mânca” toărțiri^ toarce” durmiri“& dormi” lăfiri“& vorbi” sau: scucăiiri'"^ sări încontinuu budăiiri^dc alerga” lăpăiiri^ înfuleca”
Perfectiv nămăncări“z mânca pe săturate1 dutoărțiri“z termina de tors” zădurmiri“a. adormi” zălăfiri'^ începe să vorbească”
scucniri“& sări o dată” budniri“& începe să alerge” lăpniri“& înghiți deodată”
Morfologia
227
șutcăiiri'^ arunca de ici-colo” șutnin'^ arunca o dată”
vicăiiri“z striga”, “a chema”	vicniri'^ striga o dată”.
2.1.2.	Opoziția imperfectiv- iterativ
Multe dintre verbele imperfective exprimă și o acțiune iterativă: scucăiiri “a sări încontinuu”, spre exemplu, exprimă o acțiune care se repetă. Opoziția imperfectiv - iterativ, cel mai des, însă, este exprimată prin prezența unui prefix sau a două prefixe la forma iterativă și absența lor la cea imperfecti vă:
imperfectiv	iterativ
mutriri “a se uita”	zămutriri “a se uita insistent (cu mici întreruperi)”
vărviri “a merge”, “a trece”	zăvărviri “a merge (a trece) de mai multe ori”
• turnări “a întoarce”, “a restitui”	printumări “a întoarce (fânul, iarba) de mai multe ori”
perfectiv șlăpniri “a da cuiva o palmă”	iterativ zășlăpcăiiri “a da cuiva mai multe palme”
cucniri “a bate o dată”	zăcucăiiri “a bate încontinuu"
Opoziția perfectiv - iterativ este posibilă numai la verbele de origine macedoneană.
2.2.	Formele nepersonale ale verbului
22 A. Infinitivul
Meglenoromâna a păstrat cele patru conjugări latinești:
conj. I: arări“a ara”, dunării aduna”, “a strânge”, tăfări“& tăia”, vigl'âri “a apăra”, vinturări“& vântura”;
conj. II: veări “a avea”, puteări“a. putea”, șideări“& ședea”, “a sta jos”, țireări“& cere”,”a vrea”; “a iubi”, țăneări“& ține”;
228
Meglenoromâna astăzi
conj. III: tățiri“& tace”, țăsiri“z țese”, țeămiri“ a cerne”, zățiri“z zace”, zițiri“& zice”;
conj. IV: cupirirri^ acoperi”, durmiri^^ dormi”, fuziri^ fuge”, pitirii pieri”, viniri^z veni”.
Conjugarea a IV-a conține și subgrupa de verbe a căror consoană, înaintea sufixului de infinitiv, este o africată alveolară [ț, țl] sau fricativa alveolară [z]: ămpuțari (U, Ț), ampuțori^ C, O, B, L) “a împuți”, ănmurțari (U, Ț), anmurțori (L, C, O, B, L) “a amorți”, ăncăl^ari (U, Ț), ancălzori “a încălzi”, ănvir^ari(U, Ț), anvirzori“z înverzi”, uzăriȚ), uzori“& auzi”.
Singurul tip de verbe productiv astăzi în meglenoromână este cel reprezentat de verbele din conjugarea a IV-a, îmbogățindu-se cu verbe de origine greacă, macedoneană sau de altă origine pătrunse prin intermediul acestor limbi: călplri“& netezi tutunul uscat, frunză cu frunză, spre a fi legat în balot”, prăscăiiri (maced. prskâ) “a stropi”, pulpiri “a pune capac unui vas”, zăcăciri (maced. zakacuvâ) “a agăța”, buidisiri (maced. bojadisuvâ) “a vopsi”, bumbărdiriri (maced. bombardirâ) “a bombarda”, tilifuniriri (în R. Macedonia; maced. telefonira), tilifunislri (în Grecia; are la bază aoristul TrjXscpwvriQa) “a telefona”, călisiri (<gr. KpoaKaĂeaa) “a invita”, curdisiri(la cașcaval) “a se întinde la (cașcaval)”, uidislrri^ împopoțona”; “a fi de conivență cu cineva”, ”a fi în complicitate cu cineva” etc. Trebuie să precizăm, de asemenea, că la baza acestor verbe din meglenoromână stau formele de aorist din greacă și macedoneană.
Infinitivul meglenoromân se prezintă sub o dublă formă: lung și scurt.
2.2.1.1.	Infinitivul lung
Infinitivul lung se folosește cu valoare verbală și cu valoare substantivală. In calitate de substantiv verbal, infinitivul lung din meglenoromână se include în categoria numelor de acțiune și contribuie permanent la îmbogățirea clasei substantivale. Din punct de vedere al formei sale, acest infinitiv nu se deosebește cu nimic de infinitivul lung cu valoare verbală. în meglenoromână nu sunt înregistrate cazuri ca în dacoromână, unde prin sufixare se pot obține noi substantive, asemănătoare cu infinitivul lung, de tipul: zăcare, născare,
Morfologia
229
vânzare, despărțare, prânzare. în această calitate, infinitivul lung, ca orice alt substantiv, are determinanții săi prin care se încadrează în categoria substantivelor. O precizare este totuși necesară: în ciuda faptului că orice infinitiv lung din meglenoromână poate deveni substantiv, el nu poate intra în relație gramaticală cu toate morfemele, în special cu cele de număr. Prin aceasta, el se deosebește de infinitivul lung din dacoromână, care poate sta atât la singular, cât și la plural. Un caz similar există în portugheză, unde un foarte mic număr de infinitive substantivate pot avea plural. Aceasta se datorează, probabil, caracterului său dublu, de substantiv și de verb.
în combinație cu articolul, infinitivul lung meglenoromân este întotdeauna de genul feminin. Fenomenul este identic în dacoromână și aromână, și prin aceasta ele se deosebesc de limbile romanice occidentale, unde infinitivul este de genul masculin.
Cu valoare verbală, infinitivul lung în meglenoromână se folosește în următoarele cazuri:
a)	după verbul puteări: pot sirbiri “pot lucra”; nu mi pot sculări “nu mă pot scula”; tipoț duțiri singur “te poți duce singur”; nu nă putem ănțileăziri “nu ne putem înțelege”; puteț ișiri cu mini “puteți ieși cu mine“; nu-1 putură cățări“n-m putut să-1 prindă”;
b)	după verbele trubăiiri^z trebui” și țireărf tot cu sensul de “a trebui”, “este nevoie să”, deși are și alte sensuri: trubăiă videări țista lucru “trebuia văzut, luat în considerație acest lucru”; trubăiăști jutări ficorul “trebuie ajutat copilul”; țeări săpări vina “trebuie săpată via”; țeări miturări argeă “trebuie măturată curtea” etc. Prin faptul că în macedoneană și în greacă, unde nu există urmă de infinitiv, limbi cu care meglenoromâna este în contact direct, în destule cazuri în loc de substantiv verbal apar formele personale ale verbului, avem tot dreptul să credem că în exemplele de mai sus, ca și în cel care urmează, este vorba de infinitiv cu valoare verbală: trubăiăla vreămi videărițăl lucru, maced. trebașe na vreme da se vidi taa rabota, gr. fripte va w siSovpe syKaipcoq sksivo to Kpdypa “trebuia la timp văzut acel lucru”;
c)	în perifrază volo + infinitivul lung. Este bine cunoscut că, în mai multe limbi, infinitivul este unul dintre elementele constitutive- ale viitorului perifrastic. Dintre toate perifrazele cu valoare de viitor pe noi ne interesează în special perifrază verbală volo + infinitiv, proprie limbilor balcanice. în
230
Meglenoromâna astăzi
dacoromână, viitorul perifrastic format din volo + infinitiv apare încă în primele documente scrise, după cum vom vedea din exemplele următoare: voru căuta (Coresi, Carte cu învățătură, 1581, 4 / 3), sluji-voiu {Palia de la Orăștie, 1581-1582, 115), veți erta (Varlaam, Cazania, 1643, 26 / 5), vor face (Ureche, Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă, 11/16) (Diaconescu, Infinitivul,^. 151).
în ceea ce privește meglenoromâna, putem spune că viitorul, în general, se exprimă prin conjunctivul prezent (cf. Capidan, Megl., I, 115). în acest tip de viitor noi vedem însă o variantă redusă a perifrazei vă {veări) + conjunctiv, din care a dispărut auxiliarul. Aceasta se poate constata din forme ca ăs cont sau ă si cont, ăs căntom, ă si căntom (Capidan, ibidem), unde ăs, așa cum a explicat și Capidan, nu este decât o formă contractată din vă + si, să. Conjunctivul a preluat funcția de viitor în meglenoromână, paralel cu slăbirea valorii semantice a auxiliarului, ceea ce a contribuit și la dispariția lui din perifrază. De altfel, enunțului din meglenoromână ți si fățim? îi corespunde în dacoromână ce să facem?, în care conjunctivul exprimă, de asemenea, o acțiune viitoare.
Afirmația categorică a lui Capidan că în meglenoromână nu s-a păstrat nici o urmă de viitor construit cu volo + prezentul conjunctivului {ibidem) este valabilă numai în cazul când este vorba de perifrază volo + conjunctivul prezent, pentru că în meglenoromână continuă și astăzi să se folosească vechea perifrază verbală, în care s-a păstrat nu numai volo, ci și infinitivul lung ca al doilea element al construcției. Trebuie să precizăm, totuși, că această perifrază a cunoscut în meglenoromână o anumită deplasare semantică, în sensul că prin ea se exprimă astăzi mai degrabă o supoziție decât o acțiune viitoare. Ceea ce ne interesează însă pe noi este faptul că în această construcție infinitivul lung are valoare verbală. Iată câteva exemple: vă veări doi aii di căn nu nă vem vizută “or fi doi ani de când nu ne-am văzut”; vă veări multu lucru di nu poăti viniri^G fi având mult de lucru de nu poate veni”; iăl vă iri, cari lântupoăti s-iiă^o fi el, cine altul poate să fie”; iăl vă tălari leămni^A o fi tăind lemne” etc.; în meglenoromână se folosește, de asemenea, perifrază vă + infinitivul trecut, prin care, la fel ca și în cazul precedent, se exprimă o supoziție: țista ficoru vă iri dus iară la jucări “copilul acesta s-o fi dus din nou la joacă”; vă iripirdiit nelu di uăia câta zbeără^s-Q fi pierdut mielul, de zbiară oaia atâta”; ăn Sărună dulcănili vă iri ăncl'isi
Morfologia
231
duminica “la Salonic magazinele or fi închise duminica”; vă veări ișită ăn căsăbă^o fi ieșit în oraș“; multu-i frig, vă veări meărsă neăuă ăn munți “este foarte frig, o fi nins la munte” etc.
Perifrază vă + infinitiv în meglenoromână s-a menținut, de asemenea, în blesteme, având rolul de element final în această construcție pietrificată prin care, imediat după pronunțarea blestemului, se cere și neîndeplinirea lui. Capidan a notat un blestem care se aude la meglenoromâni (vezi Megl. f p. 36): focu s-ti ardă, da ni-ti ardiri, o variantă redusă, din care lipsește auxiliarul vă (vreari), și tradusă greșit prin “focu să te ardă, arde-mi-te-ar”. La fel, deși valoarea verbală a infinitivului este evidentă aici, Capidan nu vorbește nicăieri de această întrebuințare a lui. Iată câteva blesteme în care apare infinitivul lung cu valoare verbală: focu s-ti ardă di nu vă ti ărdiri“sa, te ardă focul, de nu te-ar arde”; lupu s-ti neăcă di nu vă ti nicări “lupul să te omoare, de nu te-ar omorî”; s-ti leă drăcu di nu vă ti lări“& te ia dracul, de nu te-ar lua”; blăstemu să-ljungă di nu vă-ljun^iri “blestemul să-1 ajungă, de nu l-ar ajunge” etc.
d)	în fine, mai este o situație în care infinitivul lung meglenoromân și-a păstrat valoarea verbală; este vorba de așa-zisul infinitiv exclamativ, prin care .se exprimă sentimentul de indignare. De exemplu, când femeile spală rufe foarte murdare, unde se cere un adevărat efort și rezultatul este tot nesătisfacător, indignate, ele exclamă: (cata-i tăvălită cămeășa că) nu iași muriri! “(cămașa este atât de murdară încât) să mor și nu iese murdăria”; țeastă ușă nu si dișcfidi, muriri! “poți să mori și ușa nu se (va) deschide”; țista măgăru, tălciri! nu vrea sipuimeăscă^v^^mX acesta de l-ai omorî, nu vrea să pornească” etc.
2.2.1.2.	Infinitivul scurt
Infinitivul scurt are o întrebuințare foarte redusă în meglenoromână. El apare într-o singură situație, și anume în perifrază verbală vă + infinitiv, prin care, după cum am văzut mai sus, se poate exprima un blestem. Infinitivul scurt se folosește, în această construcție pietrificată, ca o simplă variantă a infinitivului lung, alegerea formei de infinitiv (lung sau scurt) fiind cu totul liberă, spontană. Din conținutul semantic al construcției cu una sau cu alta dintre cele două forme ale infinitivului nu se poate desprinde în nici un fel ideea că alegerea este rezultatul unei manifestări conștiente a gândirii, ci pur
232
Meglenoromâna astăzi
și simplu credem că ea depinde de intensitatea și gradul afectivității la persoana care proferă un blestem. Astfel, în loc de lupu s-ti mancă di nu vă ti mâncări se poate spune și lupu s-ti mancă di nu vă ti mânca. Iată alte câteva exemple: lupu s-ti neăcă di nu vă ti nică “lupul să te omoare, de nu te-ar omorî”; lupu s-ti tăîă di nu vă ti tăia “lupul să te taie / omoare, de nu te-ar tăia / omorî”; si-1' creăpă iărea di nu vă-l'cripă “să-i crape fierea, de nu i-ar crăpa”, s-ti dună ciima de nu vă ti dună “să te curețe ciuma, de nu te-ar curăța” etc.
2.2.2. Participiul
în graiurile din Umă și Țămareca, când formele verbale compuse au ca auxiliar verbul veări, participiul are întotdeauna terminația vocalică -ă, cu excepția participiului din perfectul compus inversat. La fel, în construcțiile pasive, pentru masculin, participiul apare fără terminația vocalică. în celelalte graiuri el apare cu sufixele sale specifice, fără suportul vocalic.
Conjugarea I
	(L, C, O, B, L)	(U,T)		
ăijgl'ițări	ăqgfițăt	ărjgl'ițăt,	ărjglițâtă	“înghețat’
ănvițări	ănvițăt	ănvițăt,	ănvițătă	“învățat”
cântări	cântat	cântat,	cântată	“cântat”
culcări	culcat	culcat,	culcată	“culcat”
măijcări	măijcăt	măijcăt,	măijcătă	“mâncat”
scăpări	scăpat	scăpat,	scăpată	“scăpat”
Conjugarea a Il-a
	(C, C, 0, B, L)	(U)	(T)	
beări	biiut	biiut(ă)	biiut(ă)	“băut”
cădeări	căzut	căzut(ă)	că^ut(ă)	“căzut’
veări	vut	vut(ă)	vut(ă)	“avut”
Morfologia
233
vreări	vrut	vrut(ă),	vrut(ă)	ii	x” vrut
videări	vizut	viziit(ă)	vi^ut(ă)	“văzut”
dureări	durut	durut(ă)	dunit(ă)	“durut”
rămăneări	rămas	rămăs(ă	rămas (ă)	ramas
Conjugarea	a IILa			
	(L, C, 0, B, L)	(U)	(T)	
ârdiri	ars	ărs(ă)	ărs(ă)	ars
rupiri	rupt	nîpt(ă)	rupt(ă)	“rupt”
fâțiri	fat	făt(ă)	făpt(ă)	“făcut”
fran^iri	front	frant(ă)	framt(ă)	“frânt”
tundiri	tuns	tuns(ă)	tumt(ă)	“tuns”
un^iri	uns	uns(ă)	umt(ă)	44	” uns
Conjugarea	a IV-a			
■	(L, C, 0, B, L)	(U)	(T)	
ișiri, ișori	: ișot	ișit(ă)		44*	’x” ieșit
viniri	vinit	vinit(ă)	init(ă)	44	*x” venit
fuziri	fuzit	fuzit(ă)	fu^it(ă)	“fugit”
durmiri	durmit	durmi't(ă	durriit(ă)	“dormit”
Conjugarea a IV-a, subgrupa în -ari, -ori
	(L, C, 0, B, L)	(U,T)	
ămpuțari, ampuțdri	ampuțot	ămpuțat(ă)	“împuțit”
ănvinățari, anvinățori	anvinățot	nvinățat(ă)	“învinețit”
ănmurțari, anmurțori	anmurțot	ănmurțat(ă)	“amorțit”
ăqcălțlari, arjcălzori	aijcăl^ot	ăijcăl^at(ă)	“încălzit”
ănvir^ari, anvir^ori	anvir^ot	ănvir^at(ă)	“înverzit”
uzări, uzori	uzot	uzat, av^at	“auzit”
234
Meglenoromâna astăzi
în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, așa cum am menționat mai sus, participiul trecut n-are suport vocalic -ă și nici pe /Zr/final, nefiind ocurente în aceste graiuri după grupuri consonantice; deci, aici avem: ăijgl'ițăt, ănvițăt, căntăt, culcat, măijcăt etc.; pentru frantu avem front, iar pentru ișit, ca și pentru toate participiile din conjugarea a IV-a, subgrupa în -ari, avem ișot, ampuțot, anvinățot, anmurțot, aijcălzot, anvirzot, uzot. în graiul din Cupă, pentru bășăt, care aici este necunoscut, avem sărutăt, iar în cel din Lumniță băccăt.
Unele participii de la congugările a Il-a, a IlI-a și a IV-a, în graiul din Țămareca, au următoarele forme: căzută, făptă, făcută, vi^ută, ruptă, framtă, ărsă, tumtă, umtă, fugită, durnită. Marea asemănare a acestor forme cu cele ale participiului aromân se explică prin puternica influență pe care aromâna a avut-o asupra graiului din Țămareca.
Folosit cu verbul iri “a. fi”, participiul, în toate graiurile meglenoromâne, rămâne fără terminația vocalică -ă.
Cu valoare de adjectiv, participiul primește desinențele adjectivelor cu patru forme. Menționăm și aici că în graiurile din Umă și Țămareca [u]final este ocurent la participii după orice grup consonantic final din celelalte graiuri: frantu (U), framtu (Ț), spărtu, ărsu, unsu (U), umtu (Ț) etc. La fel, formele de masculin la plural, terminându-se în grup consonantic, din care al doilea element este o africată siflantă [țj [țl] o africată șuierătoare [c], [g]s&VL o fricativă șuierătoare [șj în aceste două graiuri se termină în -ă (variantă a lui [i], marcă de plural): spărcă(U) “sparți”, spărță (Ț) “sparți”, surgă (U) “surzi”, siir^ă (Ț) “surzi”, ărșă “arși”. în rest, peste tot:
ligăt, ligată, ligăț, ligăti “legat” etc.;
tricut, tricută, tricuț, tricuti “trecut” etc.;
culcăt, culcătă, culcăț, culcăti “culcat” etc.;
țirut, țirută, țiruț, țiruti^z^mf\ “iubit”, “vrut” etc.
2.2.3.	Gerunziul
Gerunziul este foarte rar întrebuințat în meglenoromâna actuală. Această formă verbală este folosită în special de către vorbitorii mai în vârstă, pe când vorbitorii tineri au înlocuit-o în întregime cu construcția cu + infinitiv, care la
Morfologia
235
rândul ei este de fapt un substantiv verbal (cu lăgări “alergând”, cu stiniri “gemând”, cu plan^iri “plângând” etc., creat după model macedonean: so trcanje, so stenkanje, so placenjef Gerunziul meglenoromân are terminația -ari și -indm graiul din Umă, -ond și -indin cele din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri, și -eăiki în graiul din Țămareca. Aceste terminații gerunziale (cu excepția celei din Țămareca) nu apar însă niciodată singure, ci întotdeauna amplificate de sufixele: -ăra (cel mai des întâlnit în graiul din Cupă), -ura și -urlea. Iată câteva exemple:
vineă di la ăgru căntandurlea (U), căntondurlea, căntondăra, căntondura (L, C, O, B, L) “se întorcea de la ogor cântând”; fuzilăgandurlea (U) “a fugit alergând”; si spăru și lăgonda (lăgondura) si duși la sor-sa (C) “s-a speriat și alergând s-a dus la sor-sa”; și-u dușimum-sa la grobur vlicondărea “și a dus-o mama lui la morminte, târând-o”; țista ^omu ălăindărea la fio izvoru (L) “omul acesta pipăind a găsit izvorul”; io viniiamnondărea (C) “eu am venit pe jos (mergând)”; ficoru vini casă plăngandurlea “copilul a venit acasă plângând” etc.; nir^eăiki prin cătun ău vi^ui Măriia (Ț) “mergând prin sat am văzut-o pe Maria”; videâiki că planai, litiinăfoără (Ț) “văzând că plânge, am ieșit afară”.
Gerunziul apare numai la verbele imperfective; nu se folosește nici la verbele reflexive. El însoțește întotdeauna un verb, ceea ce îi conferă valoare de adverb. Meglenoromâna posedă chiar și un adverb derivat din verb prin sufixul -aște: scundiri'^ ascunde” scungaște (\J) “pe ascuns”.
Cât despre sufixul gemnzial -eăiki, din graiul din Țămareca, el este de origine macedoneană: -ejki, -ăjki (cităjki “citind”, peejki “cântând”, nosejki “purtând” etc.).
2.2.4.	Supinul
De existența supinului în meglenoromână, astăzi, nu putem vorbi, cum este cazul cu dacoromâna, rolul lui fiind preluat de infinitiv. Totuși, în acest dialect sunt curente expresii ca din vrut, din nivrut, din niștiut, dupu spus, iar la cei mai bătrâni s-a păstrat și la sițirat (în loc de la sițirări, cum se folosește astăzi, de obicei): chinisira si ducă la sițirat; viniăm di la sițirat (Papagheor-ghiou, Basme, p. 104); căn ram tinir, ăn turțeăsca vreămi, mi duțeăm ăn câmpul di Sărună la sițirat “când eram tânăr, pe timpul turcilor, mă duceam
236
Meglenoromâna astăzi
în câmpia Salonicului la secerat”. Reproduc aici și o frază dintr-o scrisoare a informatorului Tanev Gorgi (Gorgi ăl Vani ăl Duri) (vezi mai sus, p. 22), din care se poate constata că supinul încă n-a dispărut din acest dialect al limbii române: “io tucu slăgăies, dragi Petri, sipisiies țivă tri ădetili uminești, fost-ău di nuntă, tocmă iii rudit, bătizăt, murit iii di sirbiri la ăgru... ” (“eu mereu am intenția, dragă Petre, să scriu ceva despre obiceiurile din Umă, fie despre nuntă, logodnă sau despre naștere, botez, moarte sau despre lucrul la câmp...”).
2.3. Formele personale ale verbului
2.3.1.	Indicativul
2.3.1.1.	Prezentul
Conj. I
junglări	cântări		ărări	ănvistizări	bă ti zări
“a înjunghia”	Ci	a cânta”	“a ara”	CC	•	” a visa	“a boteza”
(U.Ț)		(L, C, 0, B, L)		(U, Ț)	(U)
1. jungl'u	cantu	cont	ar	ănvistizez	bâtiz
l.jungl'i	canță	conț	ar	ănvistizez	bătiz
3. junglă	cântă	contă	ară	ănvistizeăză	bătiză
1. jungl'am	cântăm căntom		ăram	ănvistizam	bătizam
l.junglaț	căntâț	căntăț	ărăț	ănvistizăț	bătizăț
3. jungla	cântă	contă	ară	ănvistizeăză	bătiză
Din paradigma verbelor prezentate mai sus de la conjugarea I reiese că graiurile din Umă și Țărnareca, au un [u]final după orice grup consonantic: r jungl'u, căntu, mi ăncrescu “mă încălzesc”, mi ănvescu “mă îmbrac”, căscu “casc”, crescu “cresc”, păscu “pasc”, ungu “ung” etc. La fel, în aceste două graiuri, avem prezența lui [ă]\z pers, a Il-a sg. după grupuri consonantice din care al doilea element este o africată alveolară [ț, $]: canță “cânți”, porță “porți”, căiță “calci”, francă “frângi”, spargă “spargi” etc. Pentru cel din Țărnareca semnalăm prezența sufixului -ețl (-eț): lucrețl“\\jLCX^ “botez”, în loc de -ez, -yzdin celelalte graiuri meglenoromâne.
Morfologia
237
în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșin, Birislăv și Lungiri, însă, formele verbale se deosebesc prin absența lui [u] final după grup consonantic, cu excepția grupului muta cum liquida, ca în dacoromână, și prin prezența lui [o] în locul unui [a] (accentuat) din graiurile din Umă și Țămareca. Astfel, în aceste graiuri avem: juijgl'u, juijgli, juijgla, juijglom, juijglaț, juijgla; cont, conț, contă, căntom, căntăț, contă; ărom; ănvistizom; bătizom. Tot aici, la pers, a H-a sg., nu este ocurentă desinența [ăj despre care am vorbit* în paragraful precedent, pentru graiurile din Umă și Țămareca.
O altă caracteristică a acestor graiuri, și în special a graiurilor din Lun^in și Oșin, este prezența morfemului -um la pers. 1 sg. și -iș la pers, a Il-a sg., la verbele care la sfârșit de cuvânt conțin grupul muta cum liquida'. juijgl'um “înj unghii”, juijgl'iș “înjunghii”; ăflum “aflu”, ăfliș “afli”; vegl'um “apăr”, vegl'iș “aperi”; ăntrum “intru”, ăntriș “intri” etc. în acest caz, avem de a face cu o puternică influență din partea macedonenei din regiunea Meglenului, din care provin aceste două morfeme, adică -m și -ș finali: maced. citum “citesc”, citis “citești”; nosum “port”, nosis “porți”; kdpum “sap”, kopis “sapi”; skokum “sar”, skokis “sari”; trcum “alerg”, trcis “alergi” etc.
Conj. a Il-a
Desinențele (exprimând persoana și numărul) de la verbele de conjugarea a doua sunt aceleași pentru toate graiurile meglenoromâne. Intervin numai modificări cu privire la vocalele accentuate /b/și /b/în unele graiuri, cum se poate vedea mai jos (vezi și Fonetica descriptivă, 3.4. și 5.5.):
puteări	țireări	videări	țăneâri
“a putea”	“a cere”	“a vedea”	CC	” a ține
(U.Ț)			
1. pot	țer	ved	țăn
2.poț	țer	vez	țări
3. poăti	țeări	veădi	țani
1. putem	țirem	videm	țănem
2. puteț	țireț	videț	țăneț
3. pot	țer	ved	țăn
238
Meglenoromâna astăzi
Graiurile din Umă și Țămareca se caracterizează, deci, prin nediftongarea lui [e] și [6] și prin absența lui [o]. Cu privire la [e] accentuat, el rămâne neschimbat și în graiurile din Oșiri, Birislăv și Lungiri. Diftongul [ea] se monoftonghează în [e] în graiul din Lungiri.
(L, 0, B, L)	(Q			(L, C, 0, B, L)
1. pVot,	pliat	țier	vied	/pn
2. p~6ț	pVaț	țier	viez	țoii
3. pVăti,	pVăti	țieri	veădi	țoni
4. putiem,	putiem	țiriem	vidiem	țănem, țăniem
5. putieț,	putieț	țirieț	vidieț	țăneț, țănieț
6. pUot,	pUat	țier	vied	țon
După cum se vede, în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri avem, peste tot, diftongarea lui [6] în [^6] cu excepția graiului din Cupă, unde avem [Va] și prezența lui [o] La fel, trebuie să precizăm că diftongarea lui [e] în ^e/este proprie numai graiurilor din Lumniță și Cupă.
Conj. a IlI-a tâțiri “a tace”
șteărniri toărțiri	șteăr]iri
“a așterne” “a toarce” “a șterge”
1. tac	ștemu	torcu	ștergu
2. taț	șteriii	torță	șternă
3. tați	șteărni	toărți	șteărni
1. tățim	șteămim	toărțim	șteărnim
2. tațit	șteămiț	toărțiț	șteăr^iț
3. tac	ștemu	torcu	ștergu
în graiul din Țămareca apar aceiași indicatori, ca și în graiul din Umă, numai că aici, la pers, a Il-a sg., morfemul -ăapare și după nazala palatală [n]: țernă “cerni”, șternă “așterni”. în toate celelalte graiuri meglenoromâne morfemul pentru persoana I sg. și pl. este întotdeauna ștem, știern; torc, tVorc, tVarc; șterg, știerg. Pentru persoana a Il-a sg., la fel, -0: șterii, știern; torț, tVorț, tVarț; șter^, stier^.
Morfologia
239
Conj. a IV-a
durmiri “a dormi”	fuziri “a fugi”	cupiriri “a acoperi”	tălciri “a omorî”	ănmurțari “a amorți”
dormu	fug	cupires	tălces	ănmurțas
dormi	fuz	cupireș	tălces	ănmurțaș
doărmi	fuzi	cupireăști	tălcăști	ănmurțăști
durmim	fuzim	cupirim	tălcim	ănmurțam
durmiț	fuziț	cupiriț	tălciț	ănmurțaț
dormu	fug	cupires	tălces	ănmurțas
Morfemele pentru prezent, în graiul din Umă, sunt deci:
Sg. 1. -u, -0, -es, -as
2.	-i, -0, -eș, -aș
3.	-1, -eăști, -ăști
Pl. 1 .-im, -am
-aț
3.-u, -0, -es, -as
La pers. 3. sg. morfemele -eăști, -ăștisunt condiționate fonetic: -ăști'este ocurent după [z, ș, j, c, g, ț, și după r(în unele cazuri) ]: ănluzăști“(despre copil) nu este cuminte”, tărăști'“pisează”, tucăști'“ascute”, răngăști'“rânjește”, ănmurțăști “amorțește”, ăncăl^ăști “încălzește”; -eăști: cupireăști “acopără”, lăfeăști “vorbește”.
în graiul din Țărnareca avem o situație identică cu aceea din graiul din Umă. în celelalte graiuri nu sunt ocurente morfemele -//(pers. 1. sg. și 3 pl.), -/'(pers. 2 sg.). Tot aici, morfemele -esși -as din cele două graiuri precedente apar ca -os: tălcos “omor”, mi măncos “mă chinuiesc”, ănmurțos “amorțesc” etc. Același lucru se întâmplă și la pers. 2 sg. și la cele trei persoane la plural: tălcoș “omori”, tălcom, tălcoț, tălcos; ănmurțoș, ănmurțom, ănmurțoț, ănmurțos etc.
240
Meglenoromâna astăzi
2.3.1.2.	Imperfectul
Desinențele de persoană și număr sunt în toate graiurile aceleași:
Conj. I
1.	-(â)m\ cântăm
2.	~(ă)i: cântai
3.	-(ă)^: cântă
1.	-(ă)m: cântăm
2.	-(ă)ț: căntăț
3.	-(ă)u: căntău
Conj. a Il-a, a IlI-a, a IV-a
1.	-(eă)m: veăm, tățeăm, durmeăm
2.	-(eă)i: vea/, tățeăi durmeăi
3.	~(eă)$\ vea, tățeă, durmeă
1.	-(eă)m: veăm, tățeăm, durmeăm
2.	-(eă)ț: veăț, tățeăț, durmeăț
3.	-(eă)u: veău, tățeău, durmeău
Verbele a căror rădăcină se termină în [c, g, ș, j, z, ț, 41 au vocala tematică -ăîn loc de -ea: tâlcăm “omoram”, tălcăi, tălcă, tălcăm, tălcăț, tălcău; burgăm “datoram”, burgăi etc.; tușăm, tușai etc.; pricăjăm “vorbeam”, pricăjăietc/ uzăm “auzeam”, uzăi “auzeai”, ânmurțăm “amorțeam”, ănmurțăi “amorțeai” etc.; ânsur^ăm “asurzeam”, ănsur^ăi “asurzeai” etc. Verbele beări “a bea” și lari “a lua” au la imperfect formele, biiăm, biiăi, biia, biiăm, biiăț, biiău; lăiăm, lălăi, lăiă, lăiăm, lăiăț, lăiău, iar verbul dări: dădeăm, dădeai, dădea, dădeăm, dădeăț, dădeau.
2.3.1.3.	Perfectul simplu
în meglenoromână, ca și în aromână, la perfectul simplu întâlnim verbe cu accentul pe radical (perfecte “tari”, “sigmatice”) și verbe cu accentul pe sufix (perfecte “slabe”).
Desinențele, indicând persoana și numărul la perfectele “slabe”, în toate graiurile meglenoromâne sunt:
Conj. I
1-	-(Vl
2-	-(â)ș
(U, Ț)
cântări “a cânta”
: căntăi“cântai”
: căntăș : cânta
sițirări
“a secera”
sițirăi“ secerai” sițirăș
sițira
Morfologia
241
-(6)^ (L, C, 0, B, L)	: canto	sițird
(U, Ț),	: cântăm	sițiram
-(o)m (L, C, 0, B, L)	: căntom	sițirom
2. -(ă)ț	: căntăț	sițirâț
3. -(ă)ra	: căntâra	sițirâra
Conj. a Il-a	puteâri	videâri
	“a putea”	“a vedea”
1--^'	: putui “putui”	vizui “văzui
2. -(u)ș	: putuș	viziîș
3. -(u)^	: putu	vizu
1. -(u)m	: putum	vizum
2. -(u)ț	: putuț	vizuț
3. -(iî)ra	: putură	viziira
Conj. a IlI-a
	coâsiri	creâștiri
	“a coase”	“a crește”
1 -(u)i	: cusui “cusui”	criscui^cresmi
2. -(u)ș	: cusuș	criscuș
3. -fW	: cusii	criscu
1. -(u)m	: cusum	criscum
2. -(u)ț	: cusuț	criscuț
3. -(u)ra	: cusura	criscura
Conj. a IV-a
	durmiri “a dormi”	sirbiri “a lucra”
	: durmii“doimii”	sirbii “lucrai"
2. -(i)ș	: durmiș	sirbiș
3. -(i)$	: durmi	sirbi
1. -(i)m	: durmim	sirbim
2. -(i)ț	: durmiț	sirbiț
3. -(i)ra	: durmira	sirbira
242
Meglenoromâna astăzi
Conj. a IV-a, subgrupa -/zz(U, Ț), -driQf, C, O, B, L)
uzări, uzori	ămpărțari, ămpărțori
“a auzi”	“a împărți”
1--6& '(di	: uzai, izzp7“auzii”	ămpărțai, ămpărțoi
l.-(a)ș, -(o)i	: uzaș, uzoș	ămpărțaș, ămpărțoș
3. -(a)^	: uza, uzo	ămpărța, ămpărțo
\.-(a)m, -(o)m	: uzam, uzom	ămpărțam, ămpărțom
2.-^ -(o)ț	: uzaț, uzoț	ămpărțaț, ămpărțoț
3. -(a)ra, -(o)ra	: uzara, uzora	ămpărțara, ămpărțora
Din conjugările prezentate putem constata că graiurile din Umă și Țămareca au aceleași desinențe la perfectul simplu. Trebuie să precizăm totuși că, datorită palatalizării labialelor în Țămareca, ca fenomen general (și parțial în restul graiurilor meglenoromâne), aici avem următoarele forme ale verbului dumitri, adică duniiri durii ii, durriiș, dunii, durnim, durriiț, durnira. Celelalte graiuri, în loc de desinențele ari, ai, aș, a, am, aț, ara, au deci ori, oi, oș, o, om, oț, ora.
La perfectele “tari” avem următoarele desinențe: în graiurile din Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri: 4, -(e)ș sau -(ie)ș (L, C), -(ijb, -(i)m, -(i)ț, -(ă)ra sau -(i)ra ; în graiurile din Umă și Țămareca, pe lângă morfemul -0 de la pers. 1 sg., este ocurent și morfemul -izdupă grup consonantic. In afară de această particularitate, perfectele “tari” în graiul din Țămareca, din punct de vedere fonetic, se apropie sau sunt identice cu cele din aromână.
	fățiri “a face”		zițiri a zice	friziri “a frige”	
(U, T, O, B, L)		(L, C)			(T)
feș			ziș	friș	fripșu
faseș		fasieș (L, C)	ziseș, zisieș	friseș, frisieș	fripțeș
feăsi		feăsi	ziși	frisi	fripți
feăsim		feăsim	zisim	frisim	fripțim
feăsiț		feăsiț	zisiț	frisiț	fripțiț
feăsira		feăsira	zisira	frisira	fripțăr
Morfologia
243
tundiri'"^ tunde”
tunș (L, C, 0, B, L)	tunșu (U) tunseș, tunsieș (L, C)	tunseș	tumșu (Ț) tumseș
tunsi	tunsi	tumsi
tunsim tunsiț tunsira
tunsim	tumsim
tunsiț	tumsiț
tunsira	tumsira
la fel:
(L, C, O, B, L) ănținș scunș
(U)	(T)
ănținșu	ănțimșu
sciînșu	scumșu
stinș	stinșu	stimșu
plonș	plănșu	plamșu
unș	unșu	umșu
2.3.1.4. Perfectul compus
Perfectul compus în meglenoromână apare sub o formă dublă, și anume: a) cu ordinea normală a elementelor componente și b) cu ordinea inversată a elementelor componente.
a) Perfectul compus verb auxiliar + participiu este cunoscut în toate graiurile meglenoromâne. Auxiliarul veări are forme identice cu cele de la indicativul prezent, iar participiul apare cu terminație “feminină”, vocalică numai în graiurile din Țămareca și Umă. în celelalte graiuri el este identic cu cel din dacoromână:
(U, T)
1.	am purtată, mâncată sg. 2. ai purtată, mâncată
3. ari purtată, mâncată
1. vem purtată, mâncată pl. 2. vețpurtată, mâncată
3. au purtată, mâncată
(L, C, O, B, L) am purtat, mâncat ai purtat, mâncat ari purtat, mâncat vem, viem purtat, mâncat veț, viețpurtat, mâncat au purtat, mâncat
244
Meglenoromâna astăzi
b) Perfectul compus cu elementele inversate (participiu + auxiliar) este cunoscut numai în graiurile din Umă, Lumniță, Oșiri, Birislăv și Lungiri. în graiul din Cupă n-am putut să-1 înregistrez (și, dacă există, este foarte rar), iar în cel din Țărnareca nu se folosește deloc. La acest tip de perfect compus auxiliarul prezintă forme gramaticalizate. Spre deosebire de perfectul compus auxiliar + participiu, care exprimă o acțiune trecută, desfășurată sub ochii noștri, adică la a cărei desfășurare am fost prezenți, perfectul compus inversat exprimă o acțiune repovestită, adică despre care aflăm prin intermediul unei alte persoane, la a cărei desfășurare noi n-am fost prezenți. Această valoare a perfectului compus inversat în meglenoromână nu este întotdeauna simțită la pers. 1, în special când subiectul vorbește de o acțiune făcută sau trăită de el. La pers. 2 și 3 acțiunea verbală se prezintă întotdeauna ca povestită, transmisă de o altă persoană, posibilă însă și la persoana 1. Participiul la acest tip de perfect compus, în toate graiurile, este fără terminație vocalică (ca în dacoromână):
	1. căntăt-ăm	viziit-ăm	cusiît-ăm	durmit-ăm
Sg.	2. căntăt-ăi	vizut-ăi	cusut-ăi	durmit-ăi
	3. căntăt-ău	vizii t-ău	cusiit-ău	durmit-ău
	1. căntăt-ăm	viziit-ăm	cusiit-ăm	durmit-ăm
Pl.	2. căntăt-ăț	viziit-ăț	cusiit-ăț	durmit-ăț
	3. căntăt-ău	vizut-ău	cusiit-ău	durmit-ău
în macedoneană, perfectul compus are aceeași valoare ca și perfectul compus inversat din meglenoromână. Fenomenul acesta, în sensul de a prezenta o acțiune la a cărei desfășurare n-am fost martori oculari, ci o știm din spuse, din relatarea altuia, este cunoscut și în macedoneană, bulgară, în albaneză și, bineînțeles, în turcă, de unde, se pare, s-a extins și la aceste idiomuri balcanice. Pentru meglenoromână, am presupune mai degrabă o influență exercitată prin filieră macedoneană. Oricum, este vorba de o trăsătură balcanică mai ales în acele limbi și dialecte care constituie nucleul uniunii lingvistice balcanice. Iată și câteva exemple: megl. ier f6st-ăi la lucru “ieri (am auzit că, mi s-a spus că) ai fost la servici”, maced. vcera si bil na rabota; megl. țișta doi! ic nu vut-ău bun giit “acești doi (se aude că) n-au deloc trai bun”, maced. ovie dvajca ic nemale dobar zivot; megl. fuzit-ăi di
Morfologia
245
casă “(mi-au spus că) ai fugit de acasă”, maced. si izbegal od doma; megl. Gorgi si tumăt-ău din Ămerica “(am auzit că) Gheorghe s-a întors din America”, maced. Gorgi se vratil od Amerika etc.
Perfectul compus de tip auxiliar + participiu poate fi construit și cu auxiliarul iri “a fi”, fără să exprime o acțiune pasivă (tot sub influența macedonenei): megl. săm măncăt “am mâncat” (maced. sum jaderif megl. nu im vizuț di mult(u) “nu ne-am văzut de mult”, dar și nu na vem vizută di mult(u) (maced. oadamna ne sme se videle).
Participiul, în acest caz, nu este decât un adjectiv verbal, care se acordă în gen și număr cu subiectul: mâncat, mâncată, măncăț, măncăti(maced. jaden, -a, -o, -i).
2.3.1.5.	Perfectul “supracompus”
Perfectul compus în meglenoromână apare și ca perfect “supracompus”, adică conjugat cu două verbe auxiliare. Participiul prin care se exprimă acțiunea verbală rămâne constant în toate graiurile meglenoromâne, cu excepția celor din Umă și Țămareca, care au terminație vocalică. Acesta este valabil însă când auxilarul este în exclusivitate verbul veări. tu vut-ăi mâncată căn vinit-ău iăl (U) “(mi-au spus că) tu mâncaseși când a venit el”; tu vut-ăi mâncat con vinit-ău iăl (L, C, O, B, L).
	1. vut-ăm mâncată	1. vut-ăm măncăt
sg-	2.	vut-ăimâncată	2. vut-ăimăncăt 3.	vut-ăumâncată (U, Ț) 3. vut-ăumăncăt(L, C, 0, B, L) 1. vut-ăm mâncată	1. vut-ăm măncăt
pl-	2.	vut-ăț mâncată	2. vut-ăț măncăt 3.	vut-ău mâncată	3. vut-ău măncăt
Trebuie să mai adăugăm că acest perfect “supracompus” are valoare de mai mult ca perfect, totuși acțiunea rămâne repovestită, transmisă deci de o altă persoană.
^Când însă verbul auxiliar, care stă la forma de participiu în această construcție supracompusă, este verbul iri, participiul principal, prin care se exprimă acțiunea verbală, se comportă ca un adjectiv: fost-ău vinit “venise” (pentru masculin și neutru sg.), fost-ău vinită “venise” (pentru feminin sg.), fost-ău viniț “veniseră” (pentru masculin și neutru pl.), fost-ău viniti “veniseră” (pentru feminin pl.); fost-ăi măncăt, -ă, -ț, -ti “mi-au spus că mâncaseși”; fost-ău ișit“mi-au spus că ieșise” etc.
246
Meglenoromâna astăzi
2.3.1.6.	Mai mult ca perfectul
Acest timp este compus din imperfectul auxiliarului veări și participiul. Ca și în cazul perfectului compus, și la acest timp participiul are terminație vocalică în graiurile din Umă și Țămareca, pe când în celelalte graiuri rămâne neschimbat:
în graiurile din U și Ț
1. veăm sg. 2. veăi
3. veă
1. veăm pi. 2. veăț
3. veău
+ măncătă, tricută, durmită (U), durnită (Ț)
( “mâncasem”, “mâncaseși”; “trecusem” etc.)
în graiurile din L, C, O, B, L
1. veăm sg. 2. veăi.
3. veă
1. veăm pl. 2. veăț
3. veău
+ măncăt, tricut, durmit
(”mâncasem”, “mâncaseși”; “trecusem” etc.)
După cum se vede, mai mult ca perfectul meglenoromân ilustrează modelul din limbile romanice (fr. j’avais mange\ it. avevo mangiato; sp. he comido etc.), dar fenomenul este prezent și în idiomurile vecine cu care meglenoromâna este în contact, adică aromâna, greaca, macedoneana (graiurile sud-vestice) și, chiar, albaneza. După Koneski (Istorija, p. 170-171), această construcție verbală în macedoneană este recentă, dezvoltată ca rezultat al influenței limbilor balcanice vecine, fără să precizeze perioada în care ea s-a dezvoltat. La fel, lingvistul macedonean optează pentru o influență aromână asupra macedonenei, fără să excludă posibilitatea celei din partea limbii grecești și albaneze. Este vorba de o trăsătură balcanică, care se întâlnește, în primul rând, în idiomurile care fac nucleul uniunii lingvistice
Morfologia
247
balcanice. Ca ilustrare, dăm câteva exemple: megl. veam viziit(ă), ar. aveam vi^ută, alb. kisha pare, gr. si/a idei, maced. imav videno “văzusem”; megl. veam ligăt(ă), ar. aveam ligată, alb. kisha lidhur, gr. ci/a ăioci, maced. imam vrzano‘‘\Qg&SQV& \ megl. veam vinit(ă), ar. aveam yinită, alb. kisha ardhur, gr. eiya maced. imam dojdeno “venisem” etc. Cât despre mai mult ca perfectul format din imperfectul auxiliarului iri + participiul, și aici avem de a face cu o influență macedoneană, ca și în cazul perfectului compus: ram ișit, ișot “ieșisem” (maced. lit. bev izlegol, dial. beh izlizel); nu ram vizuț di mult(u) “nu ne văzusem de mult” (maced. lit. ne bevme se videle odamna, dial. ne behme se videle udămnây, ram zădurmit “adormisem”, “ațipisem” (maced. lit. bevzăspal, dial. beh zăspăl) etc.
2.3.1.7.	Viitorul
Viitorul în meglenoromână este identic cu prezentul conjunctivului, în toate graiurile, cu excepția graiului din Țărnareca, ceea ce înseamnă că aici auxiliarul a dispărut:
(U)	(L, C, 0, B, L)	(U, 0, B, L)	(L, C)
cantu	r cont	r ved	r
canță	conț	vez	viez
cântă să +	contă si, să +	veâdă	să + ■*	veâdă
cântam	căntom	videm	vidiem
căntăț	căntăț	videț	vidieț
căntă	contă	veâdă k -	veâdă k -
	(U)	(L, 0, B, L)	(C)
r fac faț	f dormu, dormi	f dUorm, d^orm	r d^arm dUarm
si+ \făcă si + fățim fâțiț ^făcă	doarmă să + durmim durmiț . doarmă v o	doarmă să + < durmim durmiț doarmă	doarmă durmim durmiț . doarmă k
248
Meglenoromâna astăzi
în graiul din Țămareca viitorul se construiește cu ăs, care precedă formele de conjunctiv prezent. După părerea noastră, acest ăs nu este decât o formă contaminată din vă + si, explicabilă, de altfel, și prin păstrarea acestei construcții în aromână, care la rândul ei atât de mult a influențat graiul din Țămareca: ăs nergu “voi merge”, ăs nerjă“\Q\ merge”, ăs neărgă“N& merge”, ăs neăr^im, ăs neărjiț, ăs neărgă; ăs jac “voi zice”, ăs jăț^NQx zice”, ăs jacă “va zice”, ăs jațim, ăs jațiț, ăs jacă etc.
în trecut, meglenoromâna a cunoscut și viitorul construit cu volo + infinitiv, păstrat în construcțiile vă + infinitiv. Trebuie să precizăm însă că în meglenoromână această construcție are astăzi valoarea prezumtivului din dacoromână: vă veări vrin om uă “o fi cineva aici”; iăl vă ărări clo “el o fi arând acolo”; vă iri dus la lucru “s-o fi dus la serviciu”; vă iri culcat di n-oări videălă“s-o fi culcat, că n-are lumină”; vă iri niputută di nu vini^G fi bolnavă de nu vine”. Și totuși, valoarea de viitor a acestei construcții n-a dispărut cu totul: țeastă lăna nu vă junjiri tri ună bluză “lâna aceasta nu va fi suficientă pentru o bluză”.
Meglenoromâna mai folosește și viitoml construit din auxiliarul veări + conjunctivul: am si ved, ai si vez, ari si veădă, vem si videm, veț si videț. La persoana a 3-a plural ca auxiliar se folosește tot forma de singular ari: ari si veădă “o să vadă”; am si ved și si-ț spun “ am să văd și am să-ți spun”; ari si veădă iefcari săm io “vor vedea ei cine sunt eu”; ai s-ti duț și or ai sijoț“a.\ să te duci și cum încă (și în horă ai să te prinzi)”; ai si vez tu ți si-ț facă “ai să vezi tu ce o să-ți facă”; ai s-ti caț sub tini di cata radiri “vei face pe tine de atâta râs”; am si fac tot ț-in spun “am să fac tot ce-mi spui” etc.
2.3.2.	Conjunctivul
Conjunctivul în meglenoromână are două timpuri: prezent și perfect compus. Despre un imperfect al conjunctivului (cf. Caragiu-Marioțeanu, Compendiu, p. 283; Capidan, Megl. /, p. 168, 116) nu putem vorbi pentru că, în afară de marca specifică de conjunctiv si, să, formele acestui timp sunt omonime cu cele ale imperfectului indicativ.
Morfologia
249
2.3.2.1. Conjunctivul prezent
Verbele de la conjugarea I prezintă o o	monimie totală cu prezentul
indicativului. Această omonimie este parțială la celelalte conjugări, în sensul	
că opoziția între indicativ și conjunctiv apare singular și plural. Exemple: Conj. I	Indicativ 1.	ar 2.	ar	numai la persoana a 3-a, la Conjunctiv r ar ar
3. ără	si, să 1.	ăram, ărom 2.	ărăț 3.	ără Conj. a Il-a 1. pot,p^ot,pliat 2.	poț, pVoț, pVaț	+ a ără ăram, ărom ărăț < ără r pot, p^ot, p^at poț, p^oț, p^aț
3. poăti	si, să 1.	putem, putiem 2.	puteț, putieț 3.	pot Conj.alII-a 1. fac 2.	faț	+ S poătă putem, putiem putem, putieț poătă fac . faț
3. făți	si, să 1.	fățim 2.	fățiț 3.	fac Conj. a IV-a 1. dormu, dUorm, dVarm 2. dormi, dUorm, dUarm	+ făcă fățim fățiț făcă r dormu, dVorm, dUarm dormi, dUorm, dUarm
3. do arm i	si, să 1.	durmim 2.	durmiț 3.	dormu	+ \ doărmă durmim durmiț < doărmă
250
Meglenoromâna astăzi
Conjunctivul prezent de la verbele auxiliare este următorul:
vean a avea’
si, să +
in aff
am		r săm, ies
ai		ieș
aibă	(si, să) s-+ ■<	iiă
vem, viem		im
veț, vieț		
aibă		iiă k ~
De la verbul vreări“a vrea” prezentul conjunctivului este: si, să voi (vVoi, v-ai), si, să ver (vier), si, să voăibă, si, să vrem (vriem), si, să vreț (vrieț), si, să voăibă.
2.3.2.2.	Conjunctivul perfect compus
Acest timp este compus din verbul auxiliar veări “a avea” sau iri“a fi”, la conjunctiv, și participiul trecut al verbului purtător al sensului principal. Diferențele între indicativ și conjunctiv, la acest timp, apar numai la auxiliar, la persoana a treia singular și plural:
	r am	f am	r ies (săm)
	ai	ai	ieș
si, să +	aibă măncăt(ă) si, să + <	aibă fat(ă) si, să) s- + s	iiă vinit
	vem	vem	im
	veț	veț	iț
	aibă k	aibă k	iiă k
Exemple: tucu s-li aibă vizută meăli manță, n-oări si facă și, amă.. (U); tucu s-li aibă vizut meăli monț, n-oări să facă șa, amă... (L, C, O, B, L) “să fi văzut chinurile mele, n-ar face așa, dar...”; să-l aibă sfârșită scălou, 6dma poăti flări lucru “să fi terminat școala, imediat poate găsi de lucru”; s-iiă vinit, iăl vrea si iăveăscă“sa fi venit, el ar fi dat un semn de viață”; s-iiă tricut lupu pri ua, vrea si aibă vrină diră “să fi trecut lupul pe aici, ar fi lăsat vreo urmă”; s-iiă măncăt, iăl nu țeâripani “sa fi mâncat, el nu cere pâine”; s-iiă culcat, nu vreă si ardă videăla “dacă ar fi culcat, lumina nu ar fi aprinsă”.
Morfologia
251
2.3.3.	Condiționalul
Condiționalul are două timpuri: prezent trecut. Prezentul condiționalului se formează cu auxiliarul vreă, care este de fapt o formă gramaticalizată, identică pentru toate persoanele, de la verbul vreări “a vrea”, și prezentul conjunctivului. Acțiunea exprimată de condițional este întotdeauna ireală, a cărei realizare, depinzând de o condiție în trecut, n-a avut loc. Condiționalul format din vrea + perfect compus conjunctiv exprimă întotdeauna o acțiune anterioară față de cea exprimată prin construcția vrea + conjunctiv prezent.
Propozițiile condiționale se introduc prin conjuncțiile acu (maced. akd) și tucu (maced. tukuf ambele cu sensul “dacă”.
Condiționalul prezent	Condiționalul trecut
vrea si, să +	' fac “aș face” facă fățim fățiț facă k	vrea si, să +	( am făt(ă)“aș fi făcut” ai făt(ă) ăibă făt(ă) vem făt(ă) veț făt(ă) ăibă făt(ă)
vreă si, să +	r vin “aș veni” vin vină vnim viniț vină	vreă (si, să) s-+	r ies vinit “aș fi venit” ieș vinit iiă vinit im viniț iț viniț iiă viniț
Exemple: acu-ri zițeăi, vrea si vin “dacă-mi ziceai, veneam”; tucu s-mi scultă, nu vrea si pățăscă “daca mă asculta, n-ar fi pățit-o”; tucu s-nu mir jeă ploaia, vrea s-mi duc la ăgru “dacă nu ploua, m-aș fi dus la ogor”; tucu si ra mai zăpricupsit, vrea si aibă flata vrin lucru pană mo “dacă era puțin mai pricopsit, ar fi găsit ceva de lucru până acum”; acu nu si zăbăveă prin căli, vrea s-iiă junsu casă “dacă nu zăbovea (se oprea) pe drum, ar fi ajuns acasă”; si veam pări, vrea si cumpăr ună căsă ăn cătun “dacă aș avea bani, aș fi cumpărat o casă în sat”.
252
Meglenoromâna astăzi
2.3.4.	Imperativul
Imperativul pozitiv este, în general, identic cu cel din dacoromână:
cântă ! “cântă!”- căntăț! “cântați!” vez/“vezi!” - videț !“vedeți!” treț ! “treci! ” - treățiț ! “treceți! ”
du-ti /“du-te!” - duțiț-vă!“duceți-vă!” țăni/“ține!” - țăneț/“țineți!” dormi ! “dormi! durmiț! “dormiți! ”
da!“^r - daț !“^r fa!“Wf - fățiț/“faceți!” z/7“zi!” - zițiț!“ziceți!” leă!^ !” -/^//“luați!” ^'/“bea!”-beț! “beți!” stai ! “stai! ” - stăți ! “stați! ”
Verbele care la prezentul indicativului au desinențele -es, -eș, -eâști, -im, -iț, -es fac imperativul la singular în -ea, respectiv în -a:
sirbeă /“lucrează!”- sirbiț /“lucrați”; fălea /“laudă!” - faliț /“lăudați !” mutreă! “uita-te\”-mutrfț! “uitați-vă!” pisiiă ! “scrie!” - pisiiț ! “scrieți !” tară!“pisează”! - tăraț!“pisați!” tălcă!“omoară!”-Zâ7c#/“omorâți!”
La imperativul negativ, însă, meglenoromâna nu cunoaște forme speciale, ca dacoromâna, ci formele de la imperativul pozitiv sunt precedate de negația nu: nu cântă ! - nu căntăț !; nu bea ! - nu beț !; nu treț ! - nu treățiț !
La persoana 3 sg. și pl. imperativul este exprimat prin prezentul conjunctivului, precedat de lă(< lasă): lă-siăsă!(< lasă si / să iasă) “să iasă!”, fr. qu'il sorte! ! qu'ils sortent!; lă-z veădă! “să vadă!”, fr. quil voie! ! qu'ils voient!; lă-z ducă!“să se ducă!”, fr. qu'il s’en aille!! qu’ils s'en aillent!etc.
3.	ADVERBUL
In afară de adverbele de origine latină, în meglenoromână a intrat un număr destul de mare de adverbe de origine macedoneană, turcă și (mai puțin) greacă.
Morfologia
253
3.1.	Adverbele de mod
apănsăz! ”pe neașteptate”,”deodată” (tc. apansizin), ălis “întocmai” (tc. halis\ ămprostu “în picioare” (maced. prostum), ăijcălăr “călare” (lat. in caballaris), baia “cam mult” bășcă “separat” (tc. bașkă), befki “poate”, probabil” (tc. belki), bini “bine” (lat. bene), birda “din nou” (tc. bir dahâ), bun “bine”, “bun” (lat. bonu(m)), cătilin^mcQ^ (lat. *cautelinus), cătirau, cătirou “repede” (lat. * cautereus), culăi “ușor” (tc. kolay), cum “cum” (lat. quo mo(do)), curon, curun(U, Ț) ”repede” (lat. currendo), căbăc“rvpste, prompt, iute” (tc. qabukf daijcâ'^d^C (lat. aduncus), dinăuâră, diunăuără“deodată” (lat. de una hora), dibidiîs “în întregime”, “de tot” (tc. dibidiiz), idvăi “de-abia” (maced. odvaj, edvaj), lesnic “lesne”, “ușor” (maced. lesnd), i'umintrea “altminteri” (lat. altera mente), măcar ‘tnăcar” (gr. paK<pi, maced. makaf), niccum “căzut pe dos”, “cu fața la cer” (maced. nickum), năfile “în zădar”, “zădamic” (tc. nafile), măcsus “intenționat” (tc. mahsus), odma “imediat”, într-o doară” (maced. odmă), 6pcu “pe dos”, “invers” (maced. naopaku), priună “împreună” (lat. *pre-unâ), puci “pe genunchi, cu fața la pământ” (maced. napuceri),	“perfect”, “pur” (tc. sâfî), “solid”, “cum trebuie”
(tc. saglani), selnic “puternic”, “cu forță”, “tare” (maced. silnd), sigurno “desigur” (maced. sigurno), slucăino “din întâmplare” (maced. slucajno), linășiună “imediat”, “numaidecât” {una și una), zlămoc “adânc” (maced. dlabokd).
Iată și câteva adverbe derivate cu sufixul -eăște, -aște: bărbăteâște “bărbătește”, frănțuzeăște, “franțuzește”, girmăneâște “nemțește”, gupțeăște “țigănește”, iijglizeăște “englezește”, l'ipureăște “iepurește”, scungaște “pe ascuns”,”în mod ascuns”, turțeăște “turcește”, vlășeăște “meglenoromânește, aromânește”.
în fine, dăm și câteva adverbe compuse: crif-cuț “șchiopătând”, ăntăr-păntăr “încetul cu încetul”, “tărându-se”, scăndăla-măndăla “încet, încet” (despre fum, cum se ridică).
254
Meglenoromâna astăzi
3.2.	Adverbele de Ioc
ăncoă, ăncoăți “încoace” (lat. in eccum hocce), ăndrep, direp, dirip “în fața (cuiva) (lat. in directo), ănjos, ăngos“va’]Qs” (lat. in deorsuni), ănsus“m sus” (lat. in susuni), antru (doi ari) “acum âdoi ani” (lat. intra), casă “acasă” (lat. casa), crășădâ“\\zw\ \ “în partea opusă” (tc. karsisindâ), clo (U), c^ola, cVala (C) “acolo” (lat. eccu(m) illoc), dijos, dij^os, diftas, digos, “jos” (lat. deorsuin), dincoă“<km:Qace” (lat. de in eccum hac), dincl6“dmeo\o” (lat. de in eccum ilioc), dinăinti “din timpurile trecute” (lat. de in abante), dinapoi, dinăp^oi, dinăpVai“v& spate”, “în urmă” (lat. de in adpost), dindi (Ț) “din ) partea cealaltă” (lat. de inde), dițindea “dincolo”, “pe partea cealaltă” (lat. de ecce inde), dinziir “împrejur” {de in gyrus), dinzur ănzur “din jur împrejur”, dipărti “departe” (lat. de parte), iu “unde” (lat. ubi), iundi “unde” (lat. unde), l'ureă “aiurea” (lat. aliubi +-re + -â), năinti, ănăinti “înainte” (lat. in abante), năiintru “înăuntru” (lat. in illac intro), năfoără, năfără “afară” (lat. in foras), uă “aici” (lat. ad hac) etc.
3.3.	Adverbele de timp
anțărțu, ănțorț “acum doi ani” (lat. anno tertio), ăndrep, direp, dirip “în ajun(ul)” (lat. in directo), căn, con “când” (lat. quando), mo (U, Ț) cmUo, cm^ă “acum” (lat. eccum modo), dimineața “dimineața” (lat. de *manitia), mani, moni, momi“mavae” (lat. mane), mantiza (U), manta^uuă (Ț), monista, moinista “a doua zi” (lat. manitia die), ezuuă (U), iă^uuă (Ț) “în fiecare zi”, mânat “târziu”, poa (Ț) “apoi” (lat. post), năpcum, năpcumta “după aceea” (sl. napokon), noaptea “noaptea, în timpul nopții” (lat. nocte), nițicăn, nițicon “niciodată”, “nicicând” (lat. neque quando), săbăilea “dimineața”, “devreme” (tc. sabahleyiii), seara, soarta “seara” (lat. sera), stară “deseară” (lat. ista sera), tunțeă“atunci” (lat. tune ce), uăltăr“alaltăieri” (lat. alterheri), viki(m)“de)a” (maced. veke), vrinăuără “vreodată” (lat. *vere una hora) etc.
Variantele dimineăsta, monista, moinista, seărta, ziiuta sunt construite cu ajutorul sufixului - ta, de origine macedoneană, urmând modelul acestei limbii: utrinta “dimineața”, utredenta “a doua zi”, vecerta “seara”, denta “în timpul zilei”.
Morfologia
255
3.4.	Adverbele de cantitate
ăngăc “de-abia”, “numai”, “cel mult” (tc. ancaP), băiă “destul de”, “cam mult” (tc. bayagi), bol “suficient”, “mult”, “din abundență” (tc. bol), câta, cota “atât” (lat. quantani) dosta “destul” (maced. dosta), dip “prea”, “foarte” (tc. dip), ic “deloc” (tc. hip), hjcă “încă” (lat. unquani), mai “mai” (lat. magis), mult, multu “mult”, “foarte” (lat. mul tuni), neăc, uneăc “puțin”, “nițel” (lat. unu paucum), tămăn “just”, “exact” (tc. taman) etc.
3.5.	Adverbele de afirmație și de negație
da “da” (maced. dă), sigurno “desigur” (maced. sigurno) în meglenoromâna vorbită în R. Macedonia. Varianta sigura (gr. myovpa) se folosește în graiurile care se vorbesc în Grecia; acrivos “exact”, “precis” (gr. aKpipdq) , cala “bine” (gr. Kala), z?e“da” (gr. vai), bhi“nu” (gr. o%i), vevea “cert”, “desigur” (gr. pipaia) etc.
4.	PREPOZIȚIILE
In meglenoromână avem următoarele prepoziții și locuțiuni prepoziționale: ăn (lat. in) ”în”: ăn căli (fă, Ț), în drum (L, C, O, B, L) “în drum”, ăn casă “în casă”, ăn căsăbă “în oraș“, ăn munți “în munte”, an Rumăniiă “în România”, ăn vostru cătun “în satul vostru”, vitili pasc(u) ăn nostru ăgru “vitele pasc în ogorul nostru”; în cap “în cap”, ăn mană, monă“în mână”; ăn trei zali, zoii “în trei zile”, ăn țea vreămi“ în vremea aceea”, ăn doi, ăn trei ăl sfârșim! lă sfărșom lucru “repede, repede am terminat lucrul” etc.
antru (lat. intro) “în față”, “acum + unitatea de timp”: ântru noi nu lăfeăști urât “în fața noastră nu vorbește urât”; ântru mini “în fața mea”, ântru căsă și dupu căsă “ în fața casei și în spatele casei”; ântru doi ăn “acum doi ani” etc.
câtră, cutru (lat. contră) ”către”, “spre”, “înspre”; "pe la”: câtră Păști “către Paște”, toărnă-ti câtră mini “întoarce-te spre mine”; câtră scăpitărea soărli “către apusul soarelui”; câtră iu vă duțiț? “încotro mergeți”; câtră (cutru) seărta “spre seară”; câtră (cutru) năzăț“pQ la prânz” etc.
256
Meglenoromâna astăzi
cu (lat. curii) ”cu”: cu noi “cu noi”; coăsi cu acu “coase cu acul”; vinii cu imnări “am venit pe jos”; du-ti cu lăgări si cumpăr pani “du-te alergând să cumperi pâine”; cu doăuli mari “cu amândouă mâinile” etc.
di (lat. de) “de”: una scafa di ăpu “un pahar de apă”; un sac di pală “un sac de paie”; un ninel di furlină“uu inel de aur”; tremură di frică “tremură de frică”; di clo (cVola, c^ala) si duși casă “de acolo s-a dus acasă”; di multu nu ram dus în Umă “de mult nu mă dusesem în Umă”; ună zăgiiă di rubi di fic^ar“un rând de haine de copil”, minți di ficor“mmte de copil” etc.
di la (lat. de illac) “de la”: vini di la moară “vine de la moară”; nu dormu (driorm) di la patru dimineața “nu dorm de la patru dimineața”; di la vidă pană casă feș un sat “de la vie până acasă am făcut o oră” etc.
din (lat. de iri) “din”, “la”: nu iași din casă “nu iese din casă”; io săm din Umă “eu sunt din Umă”; din cari cătun eș ta? “din ce sat ești tu?”; din timpu “la anul” etc.
dintru (lat. de intro) “din fața”, “din cauza”: dintru mini riă-1 fiirăra săcu “mi-au furat sacul din fața mea “; dintru tini nu vrea si vină Ia noi“uu vrea să vie la noi din cauza ta” etc.
diijgă, di laijgă (lat. de longum ad) “de lângă”: fuzi diijgă (di laijgă) noi “a plecat de lângă noi” etc.
di pri (lat. de per) “de pe”: mi disfeș dipri scală, dipri cal “am coborât de pe scară, de pe cal”; țișta Uămiri să dipri uă “acești oameni sunt de pe aici (din părțile noastre)”; căzu dipricăsă“a căzut de pe casă” etc.
dupu, dapă (Ț) (lat. de post) “după”, “în spatele”: vini dupu mini “vine după mine”; “vine în spatele meu”; si duși dupu casă “s-a dus în spatele casei”; dupu trei ari si turna ăn cătun “s-a întors în sat după trei ani”; z-dusi dupu vacă “s-a dus după vacă (să caute vaca)” etc.
la (lat. illac) “la”; “a”: mi duc la lucru “ mă duc la lucru”; dă-1'la ficor si măijcă“ăa copilului să mănânce”; seară mi culcai Ia optu “aseara m-am culcat la ora opt”; miruseăști la peăști “miroase a pește”; țăsi la război “țese la război”.
laijgă (lat. longum ad) “lângă”: zăstătiî laijgă mini “s-a oprit lângă mine”; casa noăstră-i lângă scălo “casa noastră este lângă școală”; șez lângă noi “așează-te lângă noi” etc.
Morfologia
257
fără, far di (lat. foras) “fără”: nu poăti iară mini “nu poate fără mine”; rămași fără bărbatrămas fără bărbat”; far di mumă (mamă) și di tată “fără mamă și tată”, far’di lăntu“nQ&xw^ “desigur” etc.
mădă di (tc. maada + lat. de) “cu excepția”, “în afară de”: mada di iăl lăntu om nu tricupri uă “în afară de el altcineva n-a trecut pe aici”; mada di tini toț ficorif si dusăra la scâl'o “cu excepția ta toți copiii s-au dus la școală” etc.
pană (lat. paene ad) “până”: si (să) știptam pană mani (moni, moini) “să așteptăm până mâine”; pană uăltăr nu veă coaptă uuă (uua nu ra coaptă) / “până alaltăieri nu erau strugurii copți” etc.
pan’diQat. paene ad de) “aproape de”, “lângă”, “până”: zăstătupan’ di mini “s-z oprit lângă mine”; pan’ di seară si știm ți si fățim^^L deseară vom ști ce să facem” etc.
pană Ia, pan’la (lat. paene illac) “până la”: ăl ăndireș pană la biseărica-1 Tănas “l-am însoțit până la biserica lui Tănase” (biserica din Umă); du-ti pan’la odrină si duri neâc “du-te până la vie să culegi câțiva struguri” etc. I
pitru (lat. per intro) (numai în Țărnareca) “prin”: kinisira pitru udai, di la ună udăiă la lănta “au luat-o prin camere, dintr-o cameră în alta”; pitru cal'ur “pe drumuri”; că căța pitru munț deădi di un loc iu veă mulță faj“cânâ începu să meargă prin munți a dat de un loc unde erau mulți fagi” etc.
pri (lat. per) “pe”: mi puș pri un cireș si dun cireăși “am urcat într-un cireș ca să culeg cireșe”; pri iu tricuș di nu ti vizui^pt unde ai trecut de nu t te-am văzut”; incă pri giiăță lă li ămpărța ăgrili și lanțul mal la ficor^inc^ cât era în viață a împărțit copiilor ogoarele și celelalte averi”; șizu pri ună râpă (ropă) si dizumărăscă^s-^ așezat pe o piatră ca să se odihnească” etc.
pri la (lat. per illac) “pe la”: pri la măr^ina di mes iară s-nă duțim ăn cătun “pe la sfârșitul lunii iarăși o să mergem în sat”; treâțițpri la noi, s-nă videm “treceți pe la noi, să ne vedem”; tricuipri la dijoăsa moară “am trecut pe la moara de jos”; pri la Sănămedru‘^Q la Sfântul Dumitru” etc.
prin (lat. per iri) “prin”: prin ți tricum, saldi Domnu știiă “prin ce am trecut numai Dumnezeu știe”; prin toâti cătunili mi duș și feătă ăndrep mini nu flai “m-am dus în toate satele și fată care să-mi convină n-am găsit”; zămiturăi uneăc prin căsă și prin ărgi “am măturat puțin prin casă și prin curte” etc.
258
Meglenoromâna astăzi
pristi (per extrâ) “peste”, “în timpul”: lupu sări pristi gărdu și fuzi“\yxp\i\ sări peste gard și fugi”; pristimunț (munț) șipristi vaiur (vol'ur) “peste munți și peste văi”; căn (con) mi sculaipristi noăpti, țeru ra plin (cupirit) di steăli “când m-am sculat în timpul nopții, cerul era plin de stele”; mi duc la doctur pristi (ună) ziiuă “ma duc la doctor la fiecare două zile” etc.
prirjgă, pri lâijgă (lat. per longum ad) “pe lângă”, “prin apropiere”: tricu lăgandurlea (lăgondurlea, lăgondra) pri lângă (pringă) mini “a trecut alergând pe lângă mine”; pri lângă Ceșma ăl Bikaru vut-ău vrin kup di Uri “pe lângă Cișmeaua lui Bikam (se spune) ar fi vreun urcior de galbeni” etc.
sti, striQtâ. extrâ) (numai în Țămareca) “aproape de”, “pe lângă”, “spre”: sti Sărună ari un loc si (/ați Ărăpli“ aproape de Salonic este o localitate care se numește Arapii”; mecca stri căstarimăntreăști “ursul se uita spre castan” etc.
sub (în Ț. sapta) (lat. subtus) “sub”: sub pom “sub pom”; sub streăuă “sub streașină”; subpimint(u) “sub pământ”; ficoru si scunsi sub masă “copilul s-a ascuns sub masă”; vinurli nă rău sub cătun “viile ne erau în partea joasă a satului” etc.
tri (lat. intrd) “pentru”: ăl cumpăr tri mini “îl cumpăr pentru mine”; tri cări sirbim ăcu nu tri voi “pentru cine lucrăm dacă nu pentru voi”; tri iuva nu im “nu suntem buni de nimic” etc.
tru, tu (lat. intro) (numai în Țămareca) “în”, “la”: vea un murăr tru nostru loc “era un morar în ținutul nostru”; tru cări căsăbă băne^? “în care oraș locuiești?”; că neărsi tu Sărună, pul'lu lu săgl'i cartea Ia Duicin “când a ajuns la Salonic, pasărea a dat (lăsat din gheare) scrisoarea lui Doicin” etc.
5.	CONJUNCȚIILE
Enumerăm mai jos conjuncțiile și locuțiounile conjuncționale, cele mai frecvente, în meglenoromână:
acu (maced. akd) “dacă”: Hăț acu vreț “veniți, dacă vreți”; mâni s-nă duțim la vină acu nu mear^iploăiă “mâine vom merge la vie, dacă nu plouă”; âcu-țțani, proăkă-ti! “daca ai curaj, apropie-te!” etc.
âmă (maced. ama) “dar”: vreau âmă nu pot “vreau, dar nu pot”, sirbim mult (multu) amă uneăc scoătim (picălim) “lucrăm mult, dar câștigăm puțin”, țireăm si ișim ăn căsăbă âmă cățâ (cățo) si meargăploăiă “vroiam să ieșim în oraș, dar a început să plouă” etc.
Morfologia
259
ami (maced. ami) “dar”, “iar”, “și”: ami mo ți si fățim?”§\ acum ce vom face?”; ami cum si-ț spun brâ frați că nu-i di spunirfA^x cum să-ți spun, măi frate, că nu este de spus” etc.
ară (et. nec.) “iar”, “iarăși”: io ti-nveț di bun ară tu nu vrei si uz “eu te învăț de bine, iar tu nu vrei să auzi”; io-1 trimet la ăgru ară iăl direptu ăn căvine “eu îl trimit la câmp (la lucru), iar el, direct la cafenea” etc.
ați (?) “și”, “de”: ați măr Mării, ăn-ți feăsi cudnic țăl lucru “ și, măi Mario, mi s-a părut ciudat acest lucru”; ați di clo mi duș la sor-mea “și de acolo m-am dus la sora mea” etc.
cără (numai în graiul din Țămareca) “când”, “pentru că”: mo tu cără s-ner^ă tu Istambul ăs ti cunoăscă turcul^acuma, când te vei duce la Istanbul, turcul te va recunoaște” etc.
că (lat. quod) “că”: ăl' spuș că nu putem viniri “i-am spus că nu putem veni”; ăii-ți făți că tricura doi an di tunțea “mi se pare că au trecut doi ani de atunci”; uzai (uzoi) că fost-ău fuzit ăn America “am auzit că o fi fugit în America” etc.
căcan, căcon “ca și când”, “se pare că”: tricu un om pri la noastră poartă, căcan (căcon) Tășa-1 Bujin ra “a trecut un om pe la poarta noastră, ca și când era Tașa lu Bojin”; căcan (căcon) lucru nu-i bun “se pare că lucrurile nu stau bine” etc.
cum (lat. quomo(do)) “cum”: cum mi vizu, si scula (sculo) ăn picoâri“Az îndată ce m-a văzut, s-a sculat în picioare”; cum si-ntunica, nă turnam casă “cum s-a întunecat, ne-am întors acasă” etc.
dali (maced. dali) “dacă”: nu știu dali-u la cartea mea “nu știu dacă a ; primit scrisoarea mea”; mi-ntreb dali junsira casă la vreămi “mă întreb dacă au ajuns la timp acasă”; spuni-ri dali eș flămiîndu (flămund) “spune-mi dacă ești flămând” etc.
delmi, dermi, dirmi, demi (maced. delmi) “deoarece”, “din moment ce”: delmi tu și (șa) ziț, și (șa) lă-s iiă “deoarece tu zici așa, așa să fie”; delmi tu nu ti duț, nu nă duțim și noi “Avu moment ce tu nu mergi, nu mergem nici noi”; delmi-i și (șa) lucrul, lă-z vă iia ăirliiă nunta “din moment ce așa stau lucrurile, să vă fie nunta cu noroc” etc.
260
Meglenoromâna astăzi
di (lat. de) “și”, “de”: si turna (turnd) di-fzizi “s-a întors și i-a zis”; tu multu uneăc vut-âi ănvițătă di nu tricuș la scăl'6 “se pare că foarte puțin învățaseși, de n-ai reușit la școală”, ți-țam făta (fat) di cată (cota) mi mrăzeș? “ce ți-am făcut de mă urăști atât ?” etc.
dintru că (lat. de intro quod) “pentru că”, “din cauză că”: nu-u putui cumpărări casa dintru că nu-ri jungeau părili “n-am putut cumpăra casa, pentru că nu-mi ajungeau banii” (n-aveam suficienți bani); dintru că ra mări sușă, țălgranu (țela gronu) ic nu criscu“^Qn\.m că era mare secetă, grâul acela n-a crescut deloc”; dintru că ra mic fălciru, toț ăl vătămău “pentru că era mic, săracu, toți îl băteau” etc.
cim (ser. cim) “cum”, “pentru că”, “din moment ce”; “imediat ce”: cim să-l vez, spuni-f că io săm uă “imediat ce îl vezi, spune-i că eu sunt aici”; cim iț câta (cota) flămungă, ăidiț si mâneam (să măncom) “din moment ce sunteți atât de flămânzi, haideți să mâncăm” etc.
em, em...em (tc. hem) “și”, “pe lângă că...și”: em prostu em fudul “pe lângă că e prost, este și fudul”; em va em nu va “vrea și nu vrea” etc.
fără si (să) (lat. foras sic) “fără să”: nupoăti fără si sirbeăscă“nn poate fără să lucreze”; nu treăți zuuă fără si ducă la căvine “nu este zi fără să se ducă la cafenea” etc.
iii, iii...iii (maced. iii) “sau”, “ori...ori”: Hi tu iii io, unu din noi trubăiăști si ducă “ori tu, ori eu, unul din noi trebuie să se ducă”; iii az iii mâni (moini) să-1 sfârșim (s-Iă sfarșom) lucru“&z sau mâine, vom termina lucrul” etc.
i, i...i(gr. ^) “sau” (numai în graiurile meglenoromâne vorbite în Grecia): simâijcom inu?“\vm mânca sau nu?”
ia....ia: “sau...sau”, “poate...poate”: ai si ținâm bră, țista ia vini ia nu vini “haideți, măi, să cinăm, acesta poate vine, poate că nu vine”.
ni...ni“nici...nici”: ni udi, ni veădi“ri\ci nu aude, nici nu vede”.
niți...niți“nici...nici” ( se folosește alternativ cu ni..ni, însă mai rar): niți tu șiniți vrin lăntu nu-riputețjutări“nici tu și nici altcineva nu mă puteți ajuta”.
tucu: “ci”, “dar”: mo-i căldu tucu ți si fățim iărna fâră leămni (U); acmVo (L) acmVâ(C) aemo-i cald tucu ți să fățim iama fâră leămni (O, B, L) “acum este cald, dar ce vom face iama fără lemne”.
Morfologia
261
tucu si: "numai să”, “dacă”: tucu si pot s-mi scol, am si-ț spun io “dacă / de-aș putea să mă scol, o să-ți spun eu / (vei vedea tu)” (amenințare).
Mai enumerăm câteva dintre locuțiunile conjuncționale:
măcar si “măcar să”, dintru că “pentru că”, saldi si(s%) “numai să”, pană si (să) “până să” etc.
6. INTERJECȚIILE
Majoritatea interjecțiilor din meglenoromână le întâlnim și în alte limbi balcanice. Este vorba, în general, de unele cuvinte de origine turcă (mai rar de origine greacă), al căror sens astăzi meglenoromânii nu-1 cunosc, deși în limba de origine el își păstrează sensul. Enumerăm mai jos cele mai frecvente interjecții:
a “ah”: a măr feătu! “ah, măi fato!”; a feătu, feătu ți iaseș! “ah fată, fată, ce făcuși!”; aferim “bravo”, ășcolsun “bravo”, ănăsăna “mama ta”, ămăn “iertare”, “clemență”, “nu mai spune”; bră, brăi“ma\\ breă “deci” (breă și / șa-i lucru “deci așa stau lucrurile”); cut (pentru a chema și a alunga câinele): cut!, cut! (la chemare), ciz//(când se alungă(; C5v4/*“vai” ( căvăi di noi“\a\ de noi”); e/“hei”, Ăn “(când femeile se adresează bărbaților): nu bri Gorgi! “măi Gheorghe, nu !”; făiron “gata”, “s-a terminat”; cucăș (la împingerea unui măgar să meargă mai repede); pră!, pră! (când se cheamă măgărușul); mară “măi” (la bărbați); znâr“măi” (la femei), z?7izc(când se cheamă, se trage sau se alungă catârul), of “of’; oleli “aoleu”, maț, maț (pentru chemarea pisicii), piș! (pentru alungarea pisicii) etc.
V. SINTAXA
Numele (N) și verbul (V) joacă rolul unor pivoți ai celor doi constituenți imediați majori dintr-o frază minimală, și anume sintagma nominală (SN) și sintagma verbală (SV).
1.	SINTAGMA NOMINALĂ
Sintagma nominală este alcătuită dintr-un determinant (Det) și dintr-un nume (iri). Determinantul (articolul, posesivele, adjectivele nehotărâte) are rolul de' “a determina” sau de a “actualiza” numele, de aceea el se numește și actualizator. Deseori sintagmei nominale i se adaugă și un al treilea constituent, așa-numitul modifica tor (adjectivele calificative, adjectivele relative).
1.1.	Determinantul
Acest constituent regrupează elementele care sunt direct dependente de nume și care au funcția de actualizatori. Determinantul sau actualizatorul poate fi postpus, ca de exemplu articolul hotărât (lupu, lupul, lupii', lupii; cânii, eonii, coinili, cânii', eonii', coiriii; în Țămareca (grai puternic influențat de aromână), hiplu, lulcl'ă, canl'ă; vaca, vățli; ficVorlui, ficVorlur; feătăla, feătăiă, feătilur etc.) sau adjectivele posesive neaccentuate, folosite cu substantivele pentru a marca gradul de rudenie (frâti-riu, tăt-tu, socru-tu, măm-ta (U), mum-ta, sor-mea, soăcră-mea etc.), sau antepus, în cazul articolului nehotărât (un lup, una vacă, nișta lup, niștimuler/ muier), adjectivelor demonstrative (țist! țistu I țista lup; țeastă casă; țișta lupii'; țeăști căsili), adjectivelor posesive accentuate (meu lucru; mieu ficior, mea il'ă / iiă; mei' uămiri; meăli suror etc.), adjectivului
264
Meglenoromâna astăzi
interogativ / relativ (cări ăgru; nu știu cări ăgru), adjectivelor nehotărâte (sfăca an “în fiecare an”; sfăca zuuă “în fiecare zi”; căfcu lucru “ce, fel de lucru”; nițicăfcu duțiri “nicidecum n-o să se meargă”; țiva uămiri “niște oameni”; vrină uără “vreodată”, “odată”; țări văcat (U), văcot“astfe\ de timp” etc.).
în meglenoromână, actualizatorul poate să fie, în același timp, postpus și antepus: lu ampiratului feătă^i^ împăratului”, lu fic^orlur tătă “tatăl copiilor”, țeăș ti‘muierii'“femeile acestea”, țișta uăspițifI uăspițif^^^n aceștia”.
Determinantul poate să apară și dublat, adică unul dintre cei doi actualizatori apare ca postactualizator: țăl nostru ficor (U), țiela n^ostru ficior (IL), țiela nVastru fierar (C) “copilul acela al nostru”; vrin țări și țări om vinit-ău ăn cătun “un cutare și cutare om (se zice) a venit în sat”; ună mări casă “o casă mare”; sau chiar și triplat: un câta și câta (un cota și cota) mări șărpi “un atât de mare șarpe”.
O serie de cuantificatori îi găsim ca actualizatori în construcții de tipul: un / ună - nume de cantitate (Nc) + di: ună mănătă di fărină “un pumn de faină”; un bărțăt di leămni “un braț de lemne”; un sac di păla (păiă, L) “un sac de paie”; ună ocă di lăpti “ o oca de lapte”; ună filă di șiker “un kilogram de zahăr”; un biluc di of ‘o turmă de oi” etc.
Numeralul, ca actualizator, este însoțit de prepoziția di începând de la unsprăți încolo: zeăți inși (U, Ț), zeăți onș (L, C, O, B, L) “zece inși”; unsprăți di /ez “unsprezece iezi”; treizâț di ^/“treizeci de miei” etc.
1.2.	Adjectivul
Adjectivul calificativ este un constituent facultativ al sintagmei nominale. Atât sub raport sintactic, cât și sub raport semantic, adjectivul depinde de nume. Când adjectivul face parte dintr-o sintagmă nominală, este folosit în mod obișnuit, nu însă întotdeauna și cu un determinant: un mări ăgru “un câmp (ogor, țarină) mare”; ună veăclă moără “o moară veche”(maced. edna stara vodenicăp țeăstă urâtă (urotă) vreămi n-oări măr^ină “acest timp urât n-are sfârșit” (maced. ova loso vreme nema krajf năinti, moșii'uămiripurtăt-ău bărbă pân’di zănucl'u “înainte oamenii bătrâni purtau barbă până la genunchi” (maced. porano starite luge nosele brada do kolena).
Sintaxa
265
Adjectivul poate lua locul substantivului dintr-o sintagmă nominală, dacă substantivul a fost deja exprimat mai înainte: mării ficor ăl trimeș la ăgru, ară țăl micu ăl trimeș cu vățli “pe băiatul cel mare l-am trimis la câmp, iar pe cel mic l-am trimis cu vacile”.
Pe plan semantic, adjectivul calificativ indică proprietatea sau calitatea ființei sau obiectului desemnat prin substantiv.: dărâm ună noăuă casă “am făcut o casă nouă”; dunam neăc vergăpitlijări“&m cules câteva roșii verzi” etc.
In calitate de modificator al numelui, adjectivul îndeplinește funcția de atribut: țista mării ficor ănveăță ăn Scopia “băiatul cel mare învață la Skopje”(maced. ova golemoto dete uci vo Skopje).
1.3.	Specificarea gradului la adjective
Unele morfeme specifică gradul unei proprietăți pe care adjectivul o conferă substantivului. Morfemele multu, respectiv mult, pri- “prea”, dip “cu totul”, “prea”, kupten “foarte, mult, prea” indică un grad ridicat: biiui un leăc multu măros (mult măritiș) “am luat un medicament foarte amar”; țeăști pătătili să*priiărti“cartofii aceștia sunt prea fierți”; ă bră, dip mic rămăsi țista gărnișoru “măi, porumbul acesta a rămas foarte mic”; kupten răzgălit ăi țista ficor “copilul acesta este foarte răsfățat”, pe când ză- indică un grad scăzut al unei proprietăți: feăta fi-ăi zăloșă “fata îmi este puțin bolnavă”; ăn-ți făți că ieș zăbeăt“m\ se pare că ești puțin beat”.
Gradul de intensitate poate servi și la compararea a doi termeni: frati-su ăi mai mic di /a? “fratele său este mai mic decât el”; ief să mai vuț di noi “ei sunt mai înstăriți (bogați) decât noi” etc.
1.4.	Locul adjectivului atribut
Adjectivul atribut în meglenoromână stă, în general, înaintea substantivului (urmând modelul limbii macedonene), dar nu sunt puține și cazurile când este postpus: suflă ună selnică boări“svdia un vânt puternic”; coăpta uuă ou leă, ară veărdea ou toărnă “strugurii copți îi iau (îi primesc), iar cei verzi îi întorc (nu-i primesc)”; dar și: ară brbățif purtău cămeș lunjă, dulam neăgri și bărnăveăță neăgri“v& bărbații purtau cămăși lungi, haine negre și pantaloni negri”.
266
Meglenoromâna astăzi
Atributul genitival, care, sub forma sa sintetică, se întâlnește în graiul din Lumniță, este, de asemenea, în majoritatea cazurilor, prepus: pândi lu ampirătului casă “până lângă casa împăratului”; iVo săm lu ampirătului feătă “eu sunt fata împăratului”; lu craiului ficior la duc urdina “pe fiul împăratului îl duc peste tot”; ăcmVo d^omnului lucru ra țiela “acum acela era lucrul lui Dumnezeu” etc.
1.5.	Funcția de subiect
în meglenoromână funcția de subiect nu este marcată printr-un funcțional aparte, cum este cazul cu sârbo-croata sau latina, de exemplu, unde există forma de infinitiv, specializată în această funcție. Dintre nominale, numai la unele pronume se întâlnesc forme deosebite când au funcția de subiect, și anume pronumele personale: io (i^o, i^a), tu etc. Cu funcție de subiect cel mai des apare substantivul: mo ficoril'nu păscu oi și capriț, Ț), acm^o ficiorii nu pasc Voi și căpri (L, C) “acum copiii nu pasc oi și capre”; uămiriii' ou duțeău șăica la bătănă “oamenii aduceau postavul la piuă (dârstă)”; un lup nica trei of ‘un lup a omorât trei oi”. Cât privește locul substantivului cu funcția de subiect, în afară de ordinea normală, adeseori se află și după predicat: vinira câțiva (co^va) uămiri “au venit câțiva oameni”; manta țluuă neărsi omlu și măntreăști uua mâncată (Ț) “a doua zi omul s-a dus și vede strugurii mâncați”; si turna, si disfeăsi și muri Duicin, “Doicin s-a întors, a coborât (de pe cal) și a murit”. Funcția de subiect o pot asuma toți substituenții substantivului: țista nu si culcă toată noaptea ară țăl doărmi toată zuua “acesta nu se culcă toată noaptea, iar acela toată ziua doarme”; meu ăn toamna si ampla doi ari “al meu în toamnă o să împlinească doi ani”; toț ti-nveâță cum ăi bun “toți te învață cum este bine”; șămidoil'si duc la lucru “amândoi se duc la lucru” etc.
Sintaxa
267
2.	SINTAGMA VERBALĂ
Spre deosebire de sintagma nominală, în care elementul central este substantivul, în sintagma verbală acest loc îl ocupă verbul. Grupul verbal este constituit din verb și expansiunile sale. în cadrul grupului verbal se pot distinge unele subclase caracterizate prin proprietăți sintactice specifice. în funcție de subclasa căreia îi aparține verbul, grupul verbal cunoaște structuri diferite, și anume: grupuri verbale cu complement (complemente) direct sau indirect și grupuri verbale atributive, care pot fi urmate de o sintagmă nominală sau de o sintagmă adjectivală.
2.1.	Funcția de complement direct
Cu funcția de complement direct apar substantivele și substituenții lor, dintre care numai pronumele personale au forme deosebite pentru a exprima această funcție: mini nițicari nu mi-ntreăbă “pe mine nimeni nu mă-ntreabă”, tini ti vizut-ău cân /^/7-â/“spun / se pare că pe tine te-au văzut când ai ieșit”; am un două-trei vaț casă “am vreo două-trei vaci acasă“; li scot dimineața cati vrin sat la păștiri și iară li duc casă “le scot dimineața vreo oră la păscut și iară le aduc acasă”; doi tălcim (tălcom) ară ăl treilea nă fuzi “doi am omorât, iar al treilea ne-a fugit” etc. Spre deosebire de dacoromână, elementul care asumă funcția de complement direct în meglenoromână nu este niciodată marcat de funcționalul pe, respectiv pri. Cât privește anticiparea complementului direct, ea are loc în mod regulat dacă obiectul este determinat sau este reprezentat printr-un nume propriu: ou vizui Cana “am văzut-o pe Cana”; ou ăndireș sor-mea “am însoțit-o pe sora mea”; nu-1 ănțileg țista om “nu-1 înțeleg pe acest om”; dintru tini, mini mi ănțirta tăti, “din cauza ta, pe mine m-a certat tata”; ăl furicăi călu “am potcovit calul”; ăl duș ficoru la scălu “am adus copilul la școală”; ou biiui toată apa “am băut toată apa”; ou miturăiărgea “am măturat curtea”; ou dunam f țeastă dijoăsa vină, ară țea disupra s-ou dunam dupu cativa zali“am cules via aceasta de jos, iar aceea de mai sus o vom culege după câteva zile”; au țimeăm larma, ăncăl^ăm uneăc ăpu, au burveăm farina, ați-ipuneam sări și șa si fățeă luțol “cerneam faina, încălzeam puțină apă, amestecam faina și îi puneam sare și așa devenea aluat”; li lăsam căsili, ăgrili ăn Umă și nă disfeăsim ăn Givgiliia
268
Meglenoromâna astăzi
“am lăsat (abandonat) casele, pământurile în Umă și am coborât în Gevgelija” etc.
2.2.	Funcția de complement indirect
Indiferent dacă grupul nominal, și în special substantivul - cu funcția de complement indirect - este determinat sau nu, anticiparea complementului printr-un pronume neaccentuat este un fenomen regulat în meglenoromână. Anticiparea complementului direct, în condițiile descrise mai sus, ca și a complementului indirect în meglenoromână coincide cu situația existentă în k limba macedoneană, aceasta din urmă având și în acest sens o influență asupra meglenoromânei. Funcția de complement indirect este marcată prin funcționalul la, lă: lă dădeș la ficor si măijcă? “ai dat copiilor să mănânce?”; ăf trimeș la il(u)-nu un sindulf di pitlijări “am trimis fiului meu o ladă de roșii”; dupu ți si iasă, țeări s-lă dai la pitlijări sfăca dimineață âvă “după ce răsar trebuie să lași roșiile la aer deschis în fiecare dimineață” (să le descoperi dimineața și să le acoperi seara) etc. în afară de complementul indirect în dativ, într-o măsură mai mică apare și complementul indirect introdus cu prepoziție: si răd di noi (nă-ți răd, după maced. ni se smejat) “râd de noi”; lăfeăm di /£/“vorbeam de el”; nu va (vrea) si udă di noi“m vrea să audă de noi”.
3.	SINTAGMA CIRCUMSTANȚIALĂ
Sintagma circumstanțială este constituită din adverbe, gerunzii și construcții prepoziționale. Această delimitare a ceea ce, de obicei, este mai cunoscut sub denumirea de complemente circumstanțiale, o facem pe baza criteriului pur formal.
3.1.	Adverbele
Adverbele au funcția de complemente circumstanțiale, exprimând:
Locul desfășurării acțiunii verbale: dormu (d^orm, d^larm) uă'^Qvm aici”; intra ănăuntru “a intrat înăuntru”; fuzi di c^ola (c^ala, clo, cul6ți)“& fugit de acolo”; clo rămăsi rămas acolo”; si puși disupră“\ixc%
Sintaxa
269
sus”; si disfeăsi dijos (digos) “a coborât jos”; iuva nu nă duțim “nu mergem nicăieri”; vă iriiuvăgode “o fi undeva”; urdina mi duș “m-am dus peste tot” etc.
Timpul desfășurării acțiunii verbale: mo (cnM5, cm^a) nă sculam “acum ne-am sculat”; stără s-nă vină uăspiț “deseară o să ne vină oaspeți”; mantiza nă dusim la ăgru “a doua zi ne-am dus la ogor”; uăltărmi duș ăn Umă “alaltăieri m-am dus în Umă”; puimăni s-ou dunam uua “poimâine i vom culege strugurii”; zuua (zuuta) doărmi, noaptea sirbeăști “ziua doarme, noaptea lucrează”; uncăs s-nă videm “mai târziu o să ne vedem”; tunțeă nu știiăm ară mo ăi mănăt“ atunci nu știam, iar acum este târziu”; ănțărțu (ănțorț) siminam grăn (gron) amăporții'ăl măncăra “acum doi ani am semănat grâu, dar porcii (mistreți) l-au mâncat” etc.
Modul desfășurării acțiunii verbale: cătilin, cătilin, junș(u) căsă “încet, încet am ajuns acasă”; iăl lăfeăști cătărau (cătărou) “el vorbește tare”; diunăuără sării că pupărit “am sărit deodată ca opărit”; scungaște fuzi di căsă “a plecat de acasă pe ascuns”; curun s-ti tonii că vem • lucru “să te întorci repede, pentru că avem de lucru”; priună ou dărâm căsa “împreună am construit / făcut casa”; tot 6pcu sirbeăști “tot cum nu trebuie lucrează”; idvăi si scula “de abia s-a sculat”; căzu niccum “a căzut pe spate”; toătă zuua stătiîi ăn picoări (ămprostu) “toată ziua am stat în picioare”; mi duțeăm ăncălărpri cal să-1 leău lăptili “mă ducem călare pe cal să iau laptele”; I'umintrea nuputeăm ișori la măr^ină"altfel nu puteam ieși la capăt” etc.
Cantitatea și gradul de intensitate ale acțiunii v e r b a 1 e: nu ri-ăibun, mult(u) măncăi“ nu mă simt bine, am mâncat mult”; nu ra bun ănu, uneăc scoăsim “nu era rodnic anul, am câștigat puțin”; mo si zărăpusam, dosta sirbim, “acuma ne vom odihni puțin, destul am lucrat”; țista ficor multu uneăc doărmi “acest copil doarme foarte puțin”; ăldi Riști ăl Moța cată și cată pări scoăs-ău di pri pitlijări “(se spune că) familia lui Riști a lui Moța atâția și atâția bani a câștigat de pe roșii”.
3.2.	Gerunziile
Gerunziile sunt, ca și adverbele, determinanți circumstanțiali ai verbului. Formele de gerunziu, destul de rare în meglenoromână, exprimă în general modul în care se desfășoară acțiunea verbală: ficoru vini căsă plăngandurlea
Zid
Meglenoromâna astăzi
(U) “copilul a venit acasă plângând”; lăgandurlea z-dusi la scălu (U) “s-a dus la școală alergând”; fuzi lăgondurlea (B)“& fugit alergând”; amnămijlndurlea (B) “merge cu ochii închiși”; vineă căntondurlea (B) “venea cântând” etc.
3.3.	Construcțiile prepoziționale
Construcțiile prepoziționale, foarte frecvente, completează întreaga scară semantică de complemente circumstanțiale: de loc, de timp, de cauză, de instrument etc.
de loc: mantiza junsim ăn cătun “a doua zi am ajuns în sat”; ară la Paști nă duțeăm toț la biseărică “iar la Paște ne duceam cu toții la biserică”; ninelu și cUolbili li lăso pri masă “inelu și brățările le-a lăsat pe masă”; Năsărden Uoga veă un daș și lă pășteă cllola ăn drum “Nastratin Hogea avea un miel de casă și-1 păștea acolo, în drum”; lăptili ăl puneăm ăn stricătpări^X^QXQ îl puneam în strecurătoare”; șizupriropă (râpă) “s-a așezat pe piatră” etc.
de timp: pri la pruvideări nă sculam și ăndireăsim “când s-a crăpat de ziua ne-am sculat și am plecat”; ăn pranveăra ăl ărăi ăgru doăuă or “în primăvara (trecută) am arat ogorul de două ori”; antru doi aii ram la pănăglr ăn Oșin'^mvti doi ani am fost la bâlci, în Oșiri” etc.
de mod: rămăneț cu sănătăți, cu Domnu “rămâneți cu bine, cu Dumnezeu”; cu lăgări z-dusi si cumpără pani (poni, poini) “s-a dus să cumpere pâine alergând”; cu stiniri idvăi ăl scoș breăgu “gâfâind, de-abia am urcat panta”; liprinșu țeăști leămnili cu fricări^m aprins aceste lemne frecându-le”. Construcția cu + infinitivul lung a luat locul gerunziului și este mult mai des folosită decât acesta din urmă.
de cauză: dintru tini nu putui si jungu la vreămi “din cauza ta n-am / putut să ajung la timp”; uua putriză di multăploăiă “strugurii au putrezit pentru că a plouat mult”; simoări di căloări“ se moare de căldură”; vitili ăn muriră di flămundeăță “vitele mi-au murit de foame”; dintru iăl nu pot ișiri din căsă “din cauza lui nu pot ieși din casă” etc.
de destinație și de instrument: fa-1 țista lucru tri mini “fa acest lucru pentru mine”; tri tini mi mănces “pentru tine mă chinuiesc”; olli și căprili li țăneăm tri gubri, tri lăpti, tri caș, tri lână (U). în celelalte graiuri, cu excepția celor din Țămareca și Umă, prepoziția este di: Voili și căprili li țăneăm
Sintaxa
271
di gubri, di lăpti, di brdnză (caș), di lonă “oile și caprele le țineam pentru
îngrășăminte, pentru lapte, pentru brânză, pentru lână”; dunăi neăc iarbă cu j seățira “am strâns puțină iarbă cu secera”; ăl ămpidicăi măgarul cu fortuma “am
împiedicat măgarul cu funia” (adică am legat măgarului picioarele din față ca
să nu se îndepărteze de la locul unde paște) etc.
4.	FRAZA
Fraza este formată din două sau mai multe propoziții, simple sau dezvoltate. In funcție de raporturile care se stabilesc între diferitele propoziții din frază, deosebim propoziții legate prin coordonare, prin subordonare și prin juxtapunere.
4.1.	Propozițiile coordonate
Două propoziții sunt coordonate când ele au aceeași funcție și sunt legate printr-o conjuncție de coordonare. Conform raporturilor exprimate, coordonarea poate fi:
4.1.1.	Coordonarea copulativă
Propozițiile coordonate copulativ se leagă prin conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale copulative: și, niți, nu saldi că...tucu și: că si facă di zeăți săntimi năl'ță, si-1' scoț un cati un și si-f sădeș ăn lăntă groapă mai runcu (U)”când vor crește zece centimetri (este vorba de răsadul de roșii), o să le scoți și una câte una o să le sădești în altă groapă, la mai mare distanță”; ăș lăra ună disăgă di pari și ăskier și trăgnira acmVo si ducă la tătă-su ăn uăspiț (L) “își ) luară o desagă de bani și soldați și plecară acum să meargă la tatăl său în vizită”; ăș fuji eșlu șiu vulpea toată noaptea nu-ș zădurni șiu vrină vreămi antru zor si feăsi că moartă (Ț) “ariciul plecă și vulpea toată noaptea n-a închis ochii și la un moment dat, când s-au ivit zorile, se prefăcu că e moartă”; niținu zămeârji, niți nu si ăndireăzi vreămea (U)”nici nu începe să plouă (să ningă), nici nu se ameliorează timpul”; nu saldi că nu mi scultă tucu ăn șiputoarnă (U) “nu numai că nu mă ascultă, ci mă și înfruntă” etc.
272
Meglenoromâna astăzi
4.1.2.	Coordonarea adversativă
Propozițiile coordonate adversativ se leagă prin conjuncțiile coordonatoare: amă, ară, tucu: ăl' călisim la nuntă amă nu vinira (U) “i-am invitat la nuntă, dar n-au venit”; țireă si vin si ubidies dali am vrină dilceomă, amă nu vinii si ubidies (L) “trebuia să vin să caut dacă am vreun drept, dar n-am venit să caut”; io ăl' ănveț di bun, amă eîic nu mi leă ăn criial (U) “eu îi învăț de bine, dar ei nu mă bagă deloc în seamă”; veăra muierii purtau ăn cap șămii, ară iama purtau și șal (U) “vara femeile purtau în cap baticuri, iar iama purtau și șal”; flcoriîmo nu scultă, tucu lăs-iiă gii și sănătoș (U) “copiii acuma nu ascultă, dar să trăiască și să fie sănătoși” etc.
4.1.3.	Coordonarea disjunctivă
Propozițiile coordonate disjunctiv se leagă prin conjuncțiile: em...em, ia...ia, iii...Hi, i...i (în graiurile din Grecia), ă...ă: em vrea em nu vrea “ba vrea, ba nu vrea”; ai si măncam bră, țista ia vini ia nu vini “măi, hai să mâncăm, acesta poate că vine, poate că nu vine”; Hi s-ti faț om, Hi s-nu ti ved antru mini “ori te faci om, ori să nu te văd în fața mea”; n-oări mări mirăc tri ănvițări, ă z-duți la scăl'u, ă nu z-duți (U) “n-are mare poftă de învățat, când se duce la școală, când nu se duce” etc.
4.1.4.	Coordonarea conclusivă
Propozițiile coordonate conclusiv se leagă prin conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale: znăci “deci” (maced. znăci) (în vorbirea meglenoromânilor din R. Macedonia), dimec “deci” (tc. demeH), di țea “de aceea”, dintru țea “de aceea”, “din cauza aceea”, diladi “ adică”(gr. SrfXaSj) (numai la vorbitorii meglenoromâni din Grecia): ier ăn zisiț că nu vă duțiț ăn căsăbă amă voi raț, znăci voi vă scundiț di mini (U)”ieri mi-ați zis că nu vă duceți în oraș, dar voi erați, deci vă ascundeți de mine”; fost-ău vrină uără vrin murăr multu bătăcciiă, £ multu furisit, dimec toț muștiriil' ăl'mincună și lă-1 fură giptu (U)”a fost odată un morar mare escroc, foarte afurisit, deci pe toți clienții îi înșela și le fura grâul”; tot giitu si mănci, trăpit și flămundu, di țeă și muri (U)”toată viața s-a chinuit, nemâncat și flămând, de aceea a și murit”; Tașca multu sirbeăști, dintru
Sintaxa
273
țea ari (U)”Tașca lucrează mult, de aceea are (este bogat)”.
4.2.	Propozițiile subordonate
Propozițiile subordonate depind din punct de vedere gramatical de altă propoziție (de propoziția principală din frază) și îndeplinesc funcția unei părți de propoziție a principalei (subiect, nume predicativ, atribut, complement direct și indirect etc.).
4.2.1.	Propozițiile subiective
Propozițiile subiective îndeplinesc funcția de subiect al propoziției principale și se leagă de predicatul regent printr-un pronume relativ-interogativ, adverb relativ-interogativ sau printr-o conjuncție: cari vrea să mănăijcă, si șadă la masă “cine vrea să mănânce să se așeze la masă”; cari n-u cusi iarba ăir s-nu veădă “cine mi-a cosit iarba, să n-aibă nici un folos (să nu se bucure de ea)”; si veădi iundi ai călcat (C, L) “se vede unde ai călcat”; ăl' ți prispusi că mări deșirat să-l află (U) “a presimțit că o mare nenorocire o să se abată asupra lui”; ișUire-i lucru că si joacă cu noi^Q clar că-și bate joc de noi”; țeări să-1 ăram ăgru (U) “trebuie să arăm ogorul”, țieia ți nu lă vindeau văru, dărău ună groapă, puneau ăpu și puneau și var pristi ăpu ați si sdnjeă (C) “cei care nu vindeau varul faceau o groapă, puneau apă și puneau și var peste apă și / de se stingea”.
4.2.2.	Propozițiile predicative
Propozițiile predicative îndeplinesc funcția de nume predicativ al unui verb copulativ din propoziția principală. Se leagă printr-un adverb relativ-comparativ sau printr-o conjuncție: casa noastră din Umă ăi cum ău lăsam antrupătruzaț di aii (U) “casa noastră din Umă este cum am lăsat-o acum patruzeci de ani”; feătă j-ăimultu bună ară ficoru-i cum ăi, saldigiu lăs-iiă (U) “fata îi este foarte bună, iar băiatul este cum este, numai să-i trăiască”; lucru-i dali ari putut (U) “problema este dacă are putere (materială, financiară)”.
4.2.3.	Propozițiile atributive
Propozițiile atributive îndeplinesc funcția de atribut al unui substantiv sau al substitutului acestuia din propoziția principală. Se leagă de propoziția
274	Meglenoromâna astăzi
principală printr-un pronume relativ sau printr-un adverb relativ: sfăca primăveără sipridără iazul cari si spărgea di pl6iur(V) “în fiecare primăvară se repara iazul care se strica de ploi”; neăță lumi rău țel'cări nu veău stocă ama veă și cări nu veău stocă ic (U)”puțini oameni erau cei care nu aveau vite, dar erau și care n-aveau deloc”; un iii doimăistur veă ănăiintru, ți zideău, ară doi iii trei năfoără lă pudădeău tuli (U) “unul sau doi meșteri erau înăuntru, care zideau, iar doi sau trei afară, care le dădeau în mână cărămizi”; căn Pinisim di căsă aldi tăti și măma li ăncărcăra lucrili mai zăbuni, ți rău tri primeănă, tri viti și țivugode tri măncări (U) “când am plecat de acasă tata și mama au încărcat hainele mai bune ce erau pentru schimb, ceva pentru vite și ceva de mâncat”; prima moară ău căță ăpa di la vălea iu spilău muierii ară țeă dijoăsa moără ău căță și ăpa di Vălea di Braria (U) “prima moară primea apa de la râul unde spălau femeile, iar moara cea de jos prindea și apa din Valea de Brăria”.
4.2.4.	Propozițiile completive directe
Propozițiile completive directe îndeplinesc funcția de complement direct pe lângă predicatul propoziției principale. Se introduc în frază printr-o conjuncție, printr-un pronume relativ sau printr-un adverb relativ interogativ: măma nu puteă s-mi leă ăn brăță, tăti vitili li mutreă că s-nu prăvărteăscă, io-n rămăș di la el'(U) “mama nu putea să mă ia în brațe, tata avea grijă de vite ca să nu se răstoarne vreo încărcătură, eu am rămas în urmă”; vulpea-1' ^ați că ia știiă ma mut mincuri (Ț) “vulpea îi zice că ea știe mai multe minciuni”; sfăca cumăt di șăică veă bileășcă tri si știiă cări crui ăi și țeăna triplătiri (U) “fiecare bucată de postav (șiac) avea bon ca să se știe care a cui este, ca și prețul de plătit”; că si dără băcil'a, si primul^eău căprili și slăgăiău la cări căt lăpti ăl ți cădi si leă (U) “după ce se facea stâna, se mulgeau din nou caprele și (păcurarii) socoteau cui cât lapte îi revine să ia”; nu vă pot spiiniri cum junșu uă (U) “nu vă pot spune cum am ajuns aici”; iăl vizupri iu intra lisița ăn cutețbp) “el a văzut pe unde a intrat vulpea în coteț”.
4.2.5.	Propozițiile completive indirecte
Propozițiile completive indirecte îndeplinesc funcția de complement indirect. Se introduc în frază printr-o conjuncție, printr-un pronume relativ-interogativ sau
Sintaxa
275
printr-un adverb relativ-interogativ: ătaru-ri rămași că nu viniț și la noi (U) “hatârul (plăcerea) mi-a rămas nesatisfacut(ă), că n-ați venit și la noi”; si crep di mancă că di găba sirbim țista an, uua-i toatăputrizată (U) “o să crăp de necaz că degeaba am lucrat anul acesta, toți strugurii sunt putreziți”; căvăi di ța! ți nu I poăti (U) “vai de cel ce nu poate”; ări ra fricu s-nu cumva si scoală ficorul si cadă dipri crivetQJ) “ îmi era frică să nu cumva să se scoale copilul și să cadă din pat”; el' lăfeău cum năntinețil'si vut-auputurcită antru maimul'ță aii (U) “ei vorbeau cum năntineții (locuitorii comunei Nanti / Nonti) au fost turciți cu mulți ani în urmă” etc.
4.2.6.	Propozițiile circumstanțiale de loc
Propozițiile circumstanțiale de loc îndeplinesc funcția complementului circumstanțial corespunzător, arătând cadrul spațial al desfășurării acțiunii exprimate de verbul din propoziția principală. Se introduc prin adverbe relative de loc: bătălia si dără ăn măr^ina di văii iu veă măi multă ăpă (U) “piua (dârsta) se construia la malul râului unde era mai multă apă”; ăn Givgiliia, pri iu tricui, mușăti căsi vizui și mul'ță uămiri vlășește lăfes (U) “în Ghevghelia, pe unde am trecut, frumoase case am văzut și multă lume vorbește (megleno)românește”; căn si pruria pădăru, cări câtră iu videă, ănclo fuzi (U) “când s-a apropiat paznicul, fiecare încotro vedea, acolo a fugit” etc.
4.2.7.	Propozițiile circumstanțiale de timp
Propozițiile circumstanțiale de timp îndeplinesc funcția complementului circumstanțial corespunzător, arătând timpul în care se desfășoară acțiunea exprimată de verbul din propoziția principală. Propozițiile circumstanțiale de timp se introduc prin adverbe și conjuncții sau locuțiuni adverbiale și conjuncționale: căn jun^eău tri scoătirea, nă duțeăm cări cu mătica, cări cu dileel'u, li scuteăm, li dunămpătătili ună cati ună, lipuneăm ăn sac, li ăncărcăm j pri viti și li duțeăm căsă (U) “când erau gata de scos, ne duceam care cu sapa, care cu târnăcopul (cu doi dinți), îi scoteam, îi strângeam cartofii unul câte unul, îi puneam în sac, îi încărcăm pe catâri și îi aduceam acasă”; murării si sleimbău cu stămona și con măținău ăș lăiău și uiem: ținți-șăsi Volei la suta di Volei di giptțG) “morarii se schimbau și când măcinau își luau și uium: cinci-șase ocale la suta de ocale de grâu (cereale)”; cum ăș măncă ficVoru, țista
216
Meglenoromâna astăzi
coinili l'-u 16poinea din monă (L)”cum mânca copilul, câinele acesta i-a luat l pâinea din mână”; că-1' dudunam pitlijăriil', ăl' scoăsim parii'și-1 aram ăgru (U) “după ce am strâns toate roșiile, am scos parii și am arat ogorul (terenul)”; di că tricum dițindeă di văii, la si meargă ploăiă (U) “după ce am trecut pe partea cealaltă a râului, începu să plouă”; dupu ți si mănță, odma s-ti torni că vem multu lucru (U) “după ce vei mânca, imediat să te întorci, că avem multă treabă”; antru ți si zăcățam s-u dărâm farina, ăs nă cățam s-nă mincunam (Ț) “înainte de a începe să facem faina, o să ne întrecem spunând minciuni”.
4.2.8.	Propozițiile circumstanțiale de cauză
Propozițiile circumstanțiale de cauză îndeplinesc funcția complementului circumstanțial corespunzător, arătând cauza desfășurării acțiunii din propoziția principală. Mijloacele joncționale prin care circumstanțialele de cauză sunt introduse în frază sunt, în general, conjuncțiile: la gupe, ziși, bun să nu faț că gupeu di bun nu cunoăști (L) “la țigan, zise, să nu faci un bine, că țiganul nu e recunoscător”; n^oi p^odniți nă fațeăm ăn cătun că veam tari țară r^oși^ “noi tăvi de pământ ne făceam în sat, pentru că aveam astfel de pământ roșu (argilă)”; și Ia muiări buricu s-nu-ț lă spun mult, ziși, că și muiărea nu stoponă-n * măr^ină, nu-s poăti țăneări (L) “și la femeie să nu-ți deschizi inima prea mult, zise, că femeia nu e statornică până la capăt, nu poate să se abțină”; stoca ău lizeâm că veă vitul', noătin, birbeț, mlăzniți, steărpi (U) “vitele le separam, pentru că erau vătui, noateni, berbeci, oi și capre cu lapte, sterpe”.
4.2.9.	Propozițiile circumstanțiale finale
Propozițiile circumstanțiale finale îndeplinesc funcția complementului circumstanțial corespunzător, arătând scopul, intenția, destinația în vederea cărora se desfășoară acțiunea din propoziția principală. Mijloacele joncționale prin care se introduc circumstanțialele finale în frază sunt conjuncțiile sv (U, Ț), să (L, C, O, B, L) și locuțiunele conjoncționale că si /să, di si / să, tri si / să: aldi tăti și doda mări lăgău dupu găl'in s-Ii căță, că s-nă lăm mâncări ăncloți, s-nu im flămungă (U) “tata și sora cea mare alergau după găini să le prindă, ca să ne luăm de mâncare încolo (pe drum), să nu fim flămânzi”; nVoi gHm mai j mult cu pătăti că să scoătim neac pari (B) “noi trăim (ne ocupăm) mai mult cu
Sintaxa
277
cartofii, ca să scoatem (câștigăm) ceva bani”; șițiela lă fura fic^oru și lă turi ăn munți că s-nu -1'lă leă imVotu (L) “și acela fură copilul și îl aruncă în munte, ca să nu-i ia averea”; nu ra di ia rudită di s-ău voâibă (U) “nu era născută de ea, ca s-o vrea”; că si fățeâgămișoruproâpi di zănucl'i iiipătruzoț di puntur, nămta ăi dunăm lă eonii, lă dărâm urdiii di s-iiă lesnic la vădiri (B) “când porumbul ajungea aproape de genunchi sau patruzeci de centimetri, apoi făceam o grămăjoară la rădăcina lui, faceam niște șănțulețe între rădăcini ca să fie ușor de irigat”; sirbeâm și zuua și noaptea tri si putem s-li cumpăram âgrili și casa că noițiva nu vindum căn ăl lăsam cătunu (U) “lucram zi și noapte ca să putem să cumpărăm terenurile / ogoarele și casa, pentru că noi n-am vândut nimic când am părăsit satul”.
4.2.10.	Propozițiile circumstanțiale de mod
Propozițiile circumstanțiale de mod îndeplinesc funcția complementului circumstanțial corespunzător, arătând modul în care se desfășoară acțiunea din propoziția principală. Mijloacele joncționale prin care propozițiile circumstanțiale de mod sunt introduse în frază sunt adverbele și locuțiunile conjuncționale: nu pot si sirbes cum puteam năinti, ări tricură vilei ănil'(U) “nu pot să lucreaz cum puteam înainte, au trecut deja anii mei”; cum ou spărseș și s-ou dar(U) “cum ai stricat-o, așa ai s-o repari”; ă bră, scungaște ăl vindu ăgru fără s-mi-ntreâbă dali-f dau direptu Ui nu (U) “măi, pe ascuns a vândut țarina (ogorul), fără să mă întrebe dacă îi permit sau nu”.
4.2.11.	Propozițiile circumstanțiale condiționale
Propozițiile circumstanțiale condiționale îndeplinesc funcția complementului circumstanțial corespunzător, exprimând o acțiune a cărei realizare constituie condiția realizării acțiunii din propoziția principală. Se introduc în frază prin conjouncțiile acu “dacă” și varianta sa cu, si, respectiv să: ați iei ișora, si zășătăiira, să-ntribâra, ați feâta ziși: acu mi da tăti și mama, flo ti v^oi^) “și ei ieșiră, s-au plimbat puțin, s-a întrebat unul pe altul și fata zise: dacă tata și mama mă dau (sunt de acord), eu te vreau (te iubesc)”; acu câtă ta muiâri bărbăț, acu-i săi, si ieș năpta la mini izmilfar ară acu nu-i săi, acu nu câtă, să-ț lă dâu t^ot imotu mieu la tini (L) “dacă soția ta se uită la bărbați, dacă este adevărat, o să fii servitorul meu, iar dacă nu este adevărat, dacă nu se uită,
278
Meglenoromâna astăzi
o să-ți dau toată averea mea”; muiâri, âidi, bună videâri, acu ieș direâptă, ziși, D6mnu să-ț da driptăti, ară acu ieș crivă, crif să afli, ziși (L) “hai, soție, la revedere, dacă ești nevinovată, zise, Dumnezeu să-ți dea dreptate, iar dacă ești vinovată, de necazuri să ai parte, zise”; s-ou vădeam odrina la vreămi, nu vrea \s-iiă uua cata ămpuvinită (U) “dacă irigam via la timp, nu erau strugurii atât de ofiliți”; si trițeăipri la noi, vrea si-ț dau vrin corin dipitlijân (U) “dacă treceai pe la noi, ți-aș fi dat vreun fir de roșie (puțin răsad de roșii)”.
4.2.12.	Propozițiile circumstanțiale concesive
Propozițiile circumstanțiale concesive îndeplinesc funcția complementului circumstanțial corespunzător, exprimând un factor care ar putea împiedica desfășurarea acțiunii din propoziția principală, dar nu reușește. Se introduc, în general, prin conjuncția acu “deși”: acu feâsi căbăt, nu-1 vătămă! (U) “deși a făcut o boroboață (deși este vinovat), nu-1 bate!”; ăcu-1'tălcigărdușca (grindina) pitlijâriil', iară si aibă tri mâncări (U) “deși grindina a distrus roșiile, o să fie iarăși pentru mâncare”; ăcu-ri feâsi nibun, io nu mi-nvirin pri iăl “deși mi-a făcut rău, eu nu mă supăr pe el” etc.
4.2.13.	Propozițiile circumstanțiale consecutive
Propozițiile circumstanțiale consecutive exprimă consecințele desfășurării acțiunii din propoziția principală. Se leagă cu conjuncțiile că, di: țăpă cata selnic că nă spăreăm căn ou uzam (U) “țipa atât de tare, încât ne-am speriat când am auzit-o”; cata ăn-ți feâsi măncos că nu puteam stăteăripripicoări (U) “mi s-a făcut atât de rău, încât nu puteam sta în picioare”; cată urat mi vătăma că steălili li vizui (U) "m-a lovit așa de rău, încât am văzut stele verzi”; ăn-ți fâți că ram trei di ălputum ărdicâri (U) “mi se pare că eram trei, de am putut să-1 ridicăm”.
VI. LEXICUL
Tezaurul lexical meglenoromân cuprinde cuvinte moștenite din latină, care constituie, în general, fondul lexical de bază al meglenoromânei, și cuvinte împrumutate din limbile balcanice vecine, cu care aceasta a venit în contact de-a lungul secolelor. Atât din punct de vedere al lexicului de origine latină, cât și al celui împrumutat, există deosebiri importante de la grai la grai și, deseori, de la vorbitor la vorbitor. Din anchetele noastre efectuate Ia meglenoromâni reiese că, în cadrul aceleiași familii chiar, sunt deosebiri de ordin fonetic, morfologic, sintactic și lexical datorită vârstei, în primul rând, sexului persoanelor anchetate, gradului de educație. La fel, trebuie relevat faptul că meglenoromâna, în cea mai mare parte (făcând excepție micile grupuri de vorbitori din diferite țări), astăzi este vorbită în două state de limbă și cultură diferite. Datorită unor schimbări pe plan politic, economic și statal în Balcani în ultimii 80 de ani, ca și modului nou de viață al meglenoromânilor, soldat cu un bilingvism total, caracterul relativ unitar al meglenoromânei de odinioară a suferit o transformare importantă. Numărul mare de cuvinte noi pătrunse în meglenoromâna din Grecia și cele de origine macedoneană intrate în meglenoromâna vorbită în R. Macedonia fac, uneori, anevoioasă înțelegerea între vorbitori, și aceasta tocmai pentru că modul de viață al acestei populații s-a schimbat. Viața urbană, cu toate activitățile ei, impune folosirea unui vocabular nou, fapt care se petrece în mod identic în ambele țări.
Pe de altă parte, familiile mixte, cu extrem de mici excepții, impun automat, în familie, uzul limbii cu prestigiu, adică al limbii oficiale din țara respectivă. Lipsa de învățământ în limba maternă, și mai ales “efectele grădiniței de copii”, care sunt nefaste pentru graiul matern, îi obligă chiar și pe
280
Meglenoromâna astăzi
bunici să vorbească greaca sau macedoneana în familie, copiii fiind necunoscători ai graiului de acasă.
1.	FONDUL LATIN
Așa cum am menționat deja, noțiunile fundamentale în meglenoromână sunt desemnate prin cuvinte latinești, ca de exemplu:
1.1.	Părțile corpului
barbă < lat. barba(m) “barbă”, braț < lat. bracchiu(m) “braț”, buric < lat. umbillicu(m) “buric”, cap< lat. caput “cap”, călcări, călcori < lat. calcaneu(m) “călcâi”, cot, cVot, cUat < lat. cubitu(m) “cot”, coadă < lat. coda < cauda(m) “coadă”, dinți < lat. dente(m) “dinte”, față < lat. facia(m) “față”, falcă < lat. falca(m) “falcă”, frunți < lat. fronte(m) “frunte”, gură < lat. gula(m) “gură”, Hept, Hiept, Heptu < lat. pectus “piept”, inimă < lat. anima(m) “inimă”, limbă < lat. lingua(m) “limbă”, maț< lat. matia sau mattya “maț”, mană, monă < lat. manu(m) “mână”, nări< lat. naris “nară”, nas< lat. nasu(m) “nas”, numiri < lat. humerus> umerus “umăr”, ocl'u, Uocîu, Uacîu< lat. oculu(m) > oclu “ochi”, os, V6s, Vas < lat. ossu(m) “os”, pălmă < lat. palma(m) “palmă, pălmuță < lat. palma + -uță “pălmuță”, picor, picior, picVar^i cicof) < lat. petiolus “picior”, pulicăr< lat. pollicare(m) “degetul mare”, per< lat. pilu(m) “păr”, san^i, son^i < lat. sanguis “sânge”, sin < lat. sinu(m) “sân”, spătă, spoț (L) < lat. spatha “spată”, uijglă< lat. ung(u)la “unghie”, ureâclă< lat. oricla < auricula Ureche \ vină < lat. vena(m) “vână”, zămicfu < lat. genuculu(m) “genunchi”, zeână < lat. *genna > gena “geană”, zeăzit, zeăist, zeăstu< lat. digitu(m) “deget”.
1.2.	Legăturile de rudenie
cuscru < lat consoceru(m)>* consocru‘‘c\iscm\ cuscră < lat. consocera(m) > *consocra “cuscră”, feătă < lat. feta(m) “fată”, ficor, ficior, fcVar < lat. fetiolus “fecior”, “băiat”, frați < lat. frater “frate”, fumeăla < lat. familia(m) “copil, copii”, if < lat. filiu(m)“f\\i”, ifă< lat. filia(m) “fiică”, mamă, mumă< lat. mamma “mamă”, noră, nrioră, nUară <lat. nurus “noră”, primăver,
Lexicul
281
primăvier < lat. primus verus “văr de gradul întâi”, primăveără < lat. prima vera “vară de gradul întâi”, soră, s^oră, s^ară < lat. soror “soră”, ver, vier< lat. (consobrinus) verus ”n ax \ veără< lat. (consobrina) yera’verișoară”, ziniri< lat. genere(m) “ginere” etc.
1.3.	Noțiuni privind anotimpurile, zilele săptămânii și timpul, în general
an < lat. annu(m) “an”, ănțarțu, ănțorț < lat. anno tertio “acum doi ani”, ăstăț, ăstăz < lat. ista die “astăzi”, curun, curon < lat. currendo “repede”; ”devreme”, dimineață < lat. de- ^manitia “dimineață”, din timpu < lat. tempus “la anul”, duminică < lat. (dies) dominica “duminică”, iarnă < lat. hiberna (tempora) “iarnă”, ier < lat. heri “ieri”, joi, j^oi, J-ai< lat. (dies) jovis “joi”, marț < lat. (dies) martis “marți”, mănăt < lat. ad mane atum “târziu”, mani, moni, moini< lat. mane “mâine”, mes< lat. mense(m)> mese “lună”, mirindi< lat. merenda(m) “merinde”, noăpti< lat. nocte(m) “noapte”, riăzăț< lat. mediam diem “miazăzi”, riercur < lat. mercuris (dies) “miercuri”, seară < lat. sera(m) “seară”, timp < lat. tempus “an”, tunțea < lat. ad tuncce “atunci”, zuuă < lat. die(m)“z\” etc.
1.4.	Fenomene și elemente din natură
apă, ăpu < lat. aqua(m) “apă”, boari < lat. boreas “vânt suflând dinspre nord”, cald, căldu< lat. cal(i)du> caldu, foc, flloc, fUac < lat. focu(mj frig< lat. frigus“îng) gl'eț< lat. *glaciu(m) “gheață”, her< lat. ferru(m) “fier”, lună < lat. luna(m) “lună”, neăuă, neuă < lat. nive(m) “zăpadă”, nor, n^or, n^ar< lat. nubilu(m) “nor”, pimintu, pimint < lat. pavimentu(m) “pământ”, ploăiă < lat. *plovia < pluvia “ploaie”, răți < lat. rece(n)s “rece”, rizintu, rizint < lat. argentu(m) “argint”, sări < lat. sale(m) “sare”, soări < lat. sole(m) “soare”, steăuă < lat. stella(m) “stea”, tună < lat. tonat “tună”, vintu, vint, vimtu (Ț) < lat. ventu(m) etc.
282
Meglenoromâna astăzi
1.5.	Termeni denumind plante și arbori
al' <lat. aliu(m) “usturoi”, ărburi < lat. arbore(m) “stejar”, cărpin < lat. carpinu(m) “carpen”, căstari, castori < lat. castaneu(m) “castan”, cireș, cirieș < lat. cerasus “cireș“, cornu, criorn, cUarn < lat. cornu(m) “corn”, fag < lat. fagu(m) “fag”, frăpțin, frăsim < lat. fraxinu(m) “frasin”, grăn, gron < lat. granu(m) “grâu”, linti < lat. lente(m) “linte”, Iun < lat. *abellonu(m) “alun”, mei', miei < lat. miliu(m) “mei”, mer, mier < lat. melu(m) < lat. clas, malum “măr”, or^u, ^or^, Harți < lat. hordeu(m) “orz”, per, pier< lat. piru(m) “păr”, pin < lat. pinu(m) “pin”, pom, pHom, p^am < lat. pomu(m) “pom”, prun < lat. prunu(m) “prun”, rin < lat. *alinu(m) > alnu(m) “arin”, țeapă, țepă < lat. cae-pa(m) “ceapă” etc.
1.6.	Termeni denumind animale domestice și sălbatice
albină < lat. alvina(m) “albină”, ăreăti, reăti, reti < lat. ariete(m) “arete”, “berbec”, birbeăți, birbeți < lat. berbece(m)< lat. clas, vervecem “berbec”, bou, bVou, b^au< lat. bove(m), cal< lat. caballu(m) “cal”, câni, eoni, corni < lat. cane(m) “câine”, cățal, cățol < lat. catellu(m) “cățel”, cățăuă < lat. catella(m) “cățea”, corbu, cVorb, cHarb < lat. corvu(m) “corb”, cuc < lat. cucu(m) “cuc”, gălină, găiină < lat. gallina(m) “găină”, găspi < lat. vespe(m) “viespe”, iapă < lat. equa(m)“wp& \ ied < lat. haedu(m) “ied”, lup< lat. lupu(m) “lup”, lupoăriă < lat. lupa(m) + *-onea “lupoaică”, Iepuri, iepuri < lat. lepore(m) “iepure”, muscă < lat. musca(m) “muscă”, riel, riiel < lat. agnellu(m) “miel”, noătini < lat. annotinu(m) “noatene”, piducl'u < lat. pediculu(m) “păduchi”, porcu, pUorc, pUarc < lat. porcu(m) “porc”, poarcă < lat. porca(m) “purcea”, pul', pui < lat. pulleu(m) “pui”, puriți < lat. pulice(m) “purice”, purțel, purțiel < lat. porcellu(m) “purcel”, șărpi < lat. serpes < lat. clas, serpens “șarpe”, tăun < lat. tabone (< tabanus) “tăun”, țerbu, țerb, țierb < lat. cervu(m) “cerb”, ursoăriă < lat. ursa(m)+ *-onea “ursoaică”, uăiă< lat. <9ve^77j“oaie”, vacă < lat. vacca(m) “vacă”, vitul', vitui < lat. vituleu(m) < vitulu(m) “vătui”, vițal, vițol < lat. vitellu(m) “vițel” etc.
Lexicul
283
1.7.	Casa cu obiectele din ea și din jurul ei
ărgi < lat. area(m) “arie”, “curte”, ărăt< lat. aratru(m) “plug”, casă < lat. casa(m) “casă”, caș < lat. caseu(m) “brânză”, “caș“, căldări < lat. caldaria(m) “cazan mare”, cățat, cățot < lat. cultellu(m) “cuțit”, cl'ag < lat. clagum (< coagulunî) “cheag”, cănușă, cinușă < lat. cinusia(m) “cenușă”, foc, IVoc, fllac < lat. focu(m) “foc”, fundu, fiind < lat. fundu(m) “partea din fiind a casei unde se puneau snopii după seceriș până la treierat”, jug < lat. jugu(m) “jug”, lingură < lat. lingula(m) “lingură”, meăsă< lat. mensajm) “masă”; “șervetul pe care se punea mâncarea”, pani, poni, porni < lat. pane(m) “pâine”, pic < lat. picu(m) “târnăcop cu dinte foarte ascuțit, cu care se sapă pe teren pietros sau în rocă” (fr. pic), poartă < lat. porta(m) “poartă”, sapă < lat. sappa(m) “sapă”, scală, scară < lat. scala(m) “scară”, scăndu, scand < lat. scamnu(m) “scaun”, tăcuni < lat. titione(m)“tăciune”, uălă< lat. olla(m)“oa\^n.
1.8.	Noțiuni fundamentale privind viața fizicâ, spirituală și socială a omului
ănsurări < lat. inuxorare “a însura”, arări < lat. arare “a ara”, ărdicări < lat. eradicare “a ridica”, cădeări, căderi < lat. cădere “a cădea”, culcări < lat. collocare “a culca”, diștiptări, diștitări < lat. de excitare “a deștepta”, creăștiri < lat. crescere “a crește”, dureări, dureri < lat. dolere “a durea”, duțiri < lat. ducere “a duce”, fățiri < lat facere face”, giiri < lat vivere“ă trăi”, iri< lat. fire (< fieri) “a fi”, imnări, amnări < lat. ambulare “a merge, a umbla”, lari < lat. levare “a lua”, meărjiri, merjiri < lat. mergere “a merge” (însoțit de substantivele ploăiă și neăuă înseamnă “a ploua”, “a ninge”: meărji ploăiă “plouă”, meărji neăuă “ninge”), ișiri, ișori< lat. exire^a ieși”, măgcări < lat. manducare “a mânca”, măritări < lat. maritare “ a mărita”, peărdiri, perdiri < lat. perdere “a pierde”, planjiri, plonjiri < lat. plângere “a plânge”, radiri, rodiri < lat. ridere “a râde”, spilări < lat. expellavare “a spăla”, sirbiri < lat. servire “a lucra”, scultări < lat. ascultare < auscultare “a asculta”, șteărjiri, șterjiri < lat. extergere^a șterge”, șteămiri, ștemiri < lat. astemere^z. așterne”, țireări, țireri < lat. quaerere “ a cere”, “a iubi”, ufitări < lat. oblitare “a uita”,
284
Meglenoromâna astăzi
uzări, uzdri< lat. audire“& auzi”, veări, veri < lat. habere'^ zvqz”, videări, videri < lat. videre “a vedea”, vindiri < lat. vendere “a vinde”, vreări, vreri < lat. volere “a vrea”, viniri < lat. venire^ veni”, zățiri < lat. jacerezăcea” etc.
Menționăm că toate aceste infinitive pot fi folosite în meglenoromână și ca substantive verbale.
Meglenoromâna a păstrat și câteva cuvinte de origine latină, pe care celelalte dialecte românești nu le cunosc, ca de pildă: ănruncări < lat. in-runcare “a rări”, cVorp < lat. corpus “corp”, durări < lat. dolare “a ciopli un lemn în pătrat (în general se referă la cherestea)”, giiri, giiiri < lat. vivere “a trăi”, lătoări < lat. lavatoriu^ri de lucru”, opusul lui sărbătoari, livir< lat. liber “liber” (în toponimul Codru Livir (U))”, probabil unde vitele puteau să pască liber; pic < lat. picu(m) “târnăcop cu care se sapă pe teren pietros”, relă < lat. regula(m) “șină”, sirbiri < lat. servire “a lucra”, striziri < lat. stilla fiiliginea “funingine”, tărari, tărori < lat. terere “a pisa”, “a freca”, urdinări < lat. ordinare “a pune la rând”, “a pune, a înșira după o anumită ordine”, iirdini< lat. ordine(m) “rând”.
2.	INFLUENȚA SLAVĂ
Dacă cuvintele latinești constituie baza vocabularului meglenoromân, elementele lexicale slave, care au pătruns în diferite perioade în mod neîntrerupt (și astăzi în continuă creștere în meglenoromâna vorbită în R. Macedonia), constituie masa vocabularului meglenoromân. Trebuie totuși menționat că multe dintre cuvintele de origine slavă fac parte și din lexicul de bază al meglenoromânei, datorită contactului de durată al meglenoromânilor cu slavii din sudul Dunării. Deși influența slavă, cu precădere macedoneană, a fost neîntreruptă până în ziua de astăzi, putem distinge trei faze cu privire la împrumuturile lexicale slave de către meglenoromână.
Din prima fază sunt împrumuturile existente în toate dialectele românești, provenite din vechea slavă, dintre care constatăm un număr destul de mare comune meglenoromânei și dacoromânei: ămplitiri “a împleti”, ănvărtiri “a învârti”, babă “babă”, brazdă “brazdă”, clești “clește”, cloput “clopot”, coajă “piele”, “coajă”, clin, cl'ineăti “clin”, cujoc “cojoc”, coasă “coasă”, coș “coș“, cusiță “cosiță”, grendi “grindă”, gărdu, gard “gard”, gărșiri, gărșori “a
Lexicul
285
greși”, “a uita”; gleznă “gleznă, ^/“dezbrăcat”, “gol”, greblă “greblă”, gunlri “a goni”, izvor, izvorcă “izvor”, ja! “necaz”, “jale”, jar “jar”, lapuviță “lapoviță”, lipiri “a lipi”, loncă “luncă”, lupătă “lopată”, niveăstă “nevastă”, mapcă, mopcă “chin, necaz, greutate”, mănciri “a se chinui”, nivola “nevoie”, pârleaz “pârleaz”, părlog, părl^og “pârloaga”, peătic, petic “petec”, plaz “p\az\ plătiri “a plăti”, prag “prag”, pumeănă “pomană”, pupăriri “a opări”, rană “rană”, răniri “a răni”, rășniță “râșniță”, rășniri “a râșni”, sită “sită”, scampu, sconap “scump”, slab “slab”, sută “sută”, trup “trup”, ubrăz “obraz”, vreămi “vreme” etc.
Meglenoromâna a păstrat un anumit număr de cuvinte de origine veche slavă în care elementul nazal n-a dispărut (de altfel, cum este cazul și cu dacoromâna): cimpu “robinet” (maced. cep), lopcă “luncă” (maced. lakâ), mapcă, mopcă “c\ări\ “necaz” (maced. makâ), mănciri“chin”, “a se chinui” (maced. maci), păngu, puiăng “păianjen” (maced. pajak), păngan “păgân” (maced. pogan), ransă, ronsă “franj” (maced. resâ), tăngos (despre mâncăruri) “grețos” (maced. tazeri), tăngiri“a tânji” (maced. tazi), trăntiri“a trânti” (maced. trati) etc.
_A doua fază a influenței slave asupra lexicului meglenoromân se extinde până la sfârșitul primului război mondial, perioadă în care toate graiurile meglenoromâne, într-o oarecare măsură, au fost supuse acestei influențe, pe care noi o calificăm ca slavă macedoneană. Pe lângă cuvintele citate în paginile precedente, mai dăm și următoarele:
ămpuviniri“a se ofili”(maced. venee, povenuva), băgrim “salcâm” (maced. bagrenî), bilijiri “a semna”, “a pune semn”, “a marca”, “a stigmatiza” (maced. belezî), bil'că “plantă” (maced. dial. bilkâ), Blăguveț “Buna Vestire” (maced. Blagovec, Blagovesti), bliznăț “gemeni” (maced. bliznaci), Bugurodiță “Maica Domnului”, “Sfânta Mărie” (maced. Bogorodicâ), budej “junghi” (maced. bodez), buzeău (bot.) “soc” (maced. bozel), bol'că “boală” (maced. bolkâ), bărniiă “fasole verde” (maced. boranijâ), breăg “pantă” (maced. breg), breăstu “ulm” (maced. brest), brează “mesteacăn” (maced. breză), cășă “terci” (maced. kasd), călincă “rodie” (maced. kalinkâ), criv, crif “strâmb”, “șchiop”, “vinovat” (maced. kriv), crotnic, cr^otnic^iânA”, “bun” (maced. krotok), culăr “rotar” (maced. kolar), cuvăc “fierar”, “potcovar” (maced. kovac), dărbină “talent”, “înzestrare” (maced. dial. darbinâ), ditilină “trifoi” (maced. detelinâ), div “sălbatec” (maced. div), dărjâuă “coadă la o unealtă (topor, sapă etc.)”
286
Meglenoromâna astăzi
(maced. drzale), drob “ficat”, “plămân” (maced. drob), divutină “vânat”, “animal sălbatic” (maced. dial. divutină), dușugubă “furtună”, “intemperie” (maced. dial. dușugubă), cafea (ornit.) “stăncuță”, “ceucă” (maced. cafkă), coulă, cVoulă “pantof’ (maced. cevel), cică “unchi după tată” (maced. cico, cickd), cetea “perie” (maced. cetkă), elă “brad” (maced. elă), găselniță “omidă” (maced. gasenică), guluglăv^cw capul gol” (maced. gologlav), iscră “scânteie” (maced. iskră), jăliri“z se văita”, “a compătimi”, “a purta doliu” (maced. zali), jelcă “broască țestoasă” (maced. zelkă), jlăbină “gingie” (maced. zlebină), leăuă “fâșie de pământ arabil” (maced. lejă), lipă “tei” (maced. lipă), lisiță “vulpe” (maced. lisică), liciri'^ semăna” (maced. licî), măccă “pisică” (maced. mackă), meccă “ursoaică” (maced. meckă), mască, moscă “catâr” (maced. maskă), maglă, moglă “ceață” (maced. magia), mătlri “a tulbura”, “a freca” (maced. mati), măzniri “a netezi”, “a menaja”, “a peria” (maced. mazni), odrină, Vodrină “vie pe pergolă” (maced. odrină), pădăr “paznic”, “pândar” (maced. padaf), putpărari, putpărori “a susține ceva (o greutate) cu un obiect sau cu propriul său corp” (maced. potpirâ), păliri “a ustura” (maced. pali),, pipercă “artei” (maced. piperkă), pirduu “puf’, “tulei” (maced. perduv), ploăcă “placă”, “potcoavă” (maced. plocă), pl'eămniță “șură” (maced. plemnică), plășilă “sperie-ciori” (maced. plasilo), ragă “rugină” (maced. fgă), sfitiri “a lumina”, “a străluci” (maced. sveti), tetă, tietă “mătușă” (maced. tetă), trăpiri“a rezista fără mâncare”, “a suporta” (maced. trpi), vuică “unchi după mamă” (maced. vujko), vuinic “soldat” (maced. vojnik)Qtc.
Acestea sunt numai câteva dintre numeroasele slavisme pe care meglenoromâna le-a împrumutat în masă din macedoneană, în decursul secolelor, după ce meglenoromânii s-au stabilit în regiunea Meglen.
După primul război mondial, prin stabilirea frontierei de stat între Iugoslavia și Grecia, s-a creat posibilitatea dezvoltării și sistematizării unui învățământ în limbile naționale. Iugoslavia este prima dintre țările balcanice care închide școlile românești. Limba sârbă devine limba oficială și limba învățământului pentru toți cetățenii Macedoniei. în Grecia, deși școlile românești au rezistat oarecum până în 1945, acest rol îi revine limbii grecești. Ca urmare a influențelor exercitate de cele două limbi naționale, lexicul meglenoromân se va diversifica după acest moment.
Lexicul
287
Influența slavă, adică sârbă (limba oficială a țării în perioada aceea), și cea macedoneană, ca limbi vorbite de către populația slavă din Macedonia, cu care meglenoromânii sunt în contact direct, sunt puternic simțite asupra graiului din Umă (singura comună rămasă în Iugoslavia de atunci), al celui vorbit în Gevgelija, Moin, Gomicet, Mrzenci și Bogorodica (meglenoromâni veniți din Umă), și cea greacă asupra restului meglenoromânei, vorbită în Țărnareca, Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv și Lungiri.
Influența slavă din această perioadă, care se exercită și astăzi asupra meglenoromânei din R. Macedonia (nu și asupra celei din Grecia), o calificăm ca a treia fază. Influența macedoneană din această fază se caracterizează nu numai prin împrumuturile masive de termeni lexicali de către meglenoromână, ci și prin împrumutul unor întregi unități frazeologice. Nu puține sunt cazurile când se ajunge și la renunțarea folosirii idiomului matern în familie, datorită copiilor, care preferă macedoneana ca limbă de comunicare în familie, limbă pe care ei o învață în școală. Dăm mai jos și câțiva termeni de origine macedoneană proprii numai meglenoromânei vorbite în R. Macedonia:
ăzbucă “alfabet” (maced. azbukâ), bileășcă “recipisă”, “hârtiuță” (maced. b^kâ), blăgămic‘‘tts\Qx” (maced. blagajnik), blăgudet “binefacere”, “bunăstare” (maced. blagodet), bolniță “spital” (maced. bolnicâ), bulnicăr “infirmier” (maced. boIni car), borbă “luptă” (maced. borbă), brac “căsătorie” (maced. brak), brână “dig”, “baraj” (maced. brană), brăvâr “lăcătuș“ (maced. bravaf), brod “vapor” (maced. brod), broi^xnivtâx” (maced. broj), caznă “pedeapsă”, “amendă” (maced. kaznă), cnișcă “carnet”, “libret” (maced. kniskă), cola “căruță”, “mașină”, “autoturism” (maced. kolă), culicină “cantitate” (maced. kolicină), cocniță “frână” (maced. kocnică), (ză)cuciri“^ frâna” (maced. (za)kocî), cuină “bucătărie” (maced. kujnă), dubruvolno “de bună voie” (maced. dobrovolno), doguvur “contract” (maced. dogovor), dudătuc “supliment”, “alocație” (maced. dodatok), dozvulă și duzvolă “permis”, “permisiune”, “autorizație” (maced. dozvolă), docaz “dovadă”, “probă”, “argument” (maced. dokaz), dărjăvă “stat” (maced. drzavă), druștvu, druștvo“companie”, “societate” (maced. drustvo), ezero“\zc” (maced. ezerd), fălbă “laudă”, “elogiu” (maced. falbă), fiocă “sertar” (maced. fiokă), gutov ”gata” (maced. gotov), grășuc “mazăre” (maced. grasok), greășcă “greșală” (maced. greskd), grănicăr “grănicer” (maced. granicar), gujvă “hărmălaie”, “mulțime îngrămădită” (maced. guzvă), glăsiri “a vota”, (maced. glasă), hrană “hrană”, “alimente” (maced. hrană), jalbă “petiție”, “plângere”, “recurs” (maced. zalbă),jelbă
288
Meglenoromâna astăzi
“dorință” (maced. zelbă), jiliznicăr “ceferist”, “feroviar” (maced. zeleznicai), igrăliști “teren sportiv”, “teren de fotbal” (maced. igraliste), izvod “extras după un document” (maced. izvod). izlog “vitrină” (maced. izlog), izlojbă “expoziție” (maced. izlozbă), ispit “examen” (maced. ispit), indecs “carnet de student” (maced. indeks), marcă “timbru” (maced. markă), mălină “zmeură” (maced. mălină), mană “defect”, “cusur” (maced. mană), măticar“ofițer al stării civile” (maced. maticar), meărcă “măsură” (maced. merkă), molbă “cerere” (maced molbă), nădniță “salariu pe o zi” (maced. nadnică), nămerno “(în mod) intenționat”, “dinadins”, “cu intenție”,“voit” (maced. namerno), nămiștai “mobilă” (maced. namestaj), năucnic “savant” (maced. naucnik), năcălnic“șef, superior în ierarhia administrativă” (maced. nacalnik), năslednic “moștenitor” (maced. naslednik), năviiăc “suporter” (maced. navivac), năvică “obișnuință” (maced. navikă), năvicniri (si)“& se obișnui” (maced. se naviknuvă), nepismen “analfabet” (maced. nepismen), odguvor “răspuns” (maced. odgovor), ostrov, ostruv “insulă” (maced. ostrovo), peglă “fier de călcat” (maced. peglă), pigliri “a călca haine, rufe” (maced. peglă), potfrădă “adeverință” (maced. potvrdă), pluștăd “piață publică”, “târg” (maced. plostad), pobedă “victorie” (maced. pobedă), răzlică “diferență” (maced. razlikă), răspured “așezare, aranjare”, “program”, “orar” (maced. raspored), răzvod“$rve>r^ (maced. razvod), războinic “bandit”, “hoț la drumul mare” (maced. razbojnik), răzgledniță “carte ilustrată” (maced. razglednică), sfidoc “martor” (maced. svedok), sedniță “ședință” (maced. sednică), sfidetelstvu “certificat” (maced. svidetelstvo), slăduled “înghețată” (maced. sladoled), slătcu^ântee^' (maced. slatko), sud “tribunal” (maced. sud), sudiiă “judecător” (maced. sudijă), sprat “etaj”(maced. sprat), șporit “aragaz” (maced. sporet), tepih “covor” (maced. tepili), teglă “borcan” (maced. teglă), țarină “vamă” (maced. carină), țărinămic “vameș“ (maced. carinarnik), țeănă “preț” (maced. cenă), cinovnic “funcționar” (maced. dial. ci-novnik), troșuc “cheltuială” (maced. trosok), ucras “ornament” (maced. ukras), ucinic “elev” (maced. ucenik), upoică “anestezie” (maced. opojkă), uplătniță “chitanță”, “formular de plată, de achitare a unei sume”(maced. uplatnică), uprăviiă “orânduire”, “regim” (maced. upravijă) uslugă “servici”, “favoare” (maced. uslugă), vecnă “franzelă” (maced. veknă), veăniț “coroană” (maced. venec), vesti “știri la radio sau televiziune” (maced. vesti), vișuc “surplus” (maced. visok), vlădă “guvern” (maced. vladă), văspităc “educator”, “pedagog” (maced. vospitac), vrască “legătură”, “comunicație” (maced. vrskă), zărază
Lexicul
289
“contagiune”, “infectare”, “epidemie” (maced. zarază), zăvod “instituție”, “uzină” (maced. zavod), zăbulecar “dentist” (maced. zabolekaf), zgrădă “clădire”, “bloc” (maced. zgradă), zemiutres	(maced. zemjotres), znăci “deci”
(maced. znaci), znăccă “insignă” (maced. znackă) etc.
în afară de aceasta, macedoneana este și limba prin intermediul căreia, în ultimele cinci decenii, a pătruns în meglenoromână un număr considerabil de cuvinte din lexicul internațional, păstrând, în general, o formă apropiată de cea din limba macedoneană. Adoptarea acestor termeni de către vorbitorii meglenoromâni depinde în mare măsură și de gradul lor de instrucție, dar sunt și mulți termeni care s-au ancorat bine în vorbirea omului de rând. Dăm mai jos câteva dintre aceste cuvinte:
ăcădemiiă “academie”(maced. akademijă), ăcțiiă “acțiune” (maced. akcijă), adresă “adresă” (maced. adresă), ăftumbilă “automobil”, “mașină” (maced. avtomobil), ăfturitet “autoritate”, “prestigiu” (maced. avtoritet), ănăliză “analiză” (maced. analiză), ăpăratr^văif (maced. aparat), arhitecturi]^ (maced. arhitekt), ărmătură “armătură” (maced. armatură), ăsfălt(u) “asfalt” (maced. asfalt), avans “avans” (maced. avans), băgcă “banca” (maced. bankă), balet “balet” (maced. balet), bandit “bandit” (maced. bandit), băretcă “beretă” (maced. beretkă), bibliutecă “bibliotecă” (maced. bibliotekă), bilet “bilet” (maced. bilet), biton “beton” (maced. beton), băzent(u) “bazin” (maced. dial. bazent), bumbă “bombă” (maced. bombă), casă “casă de bani” (maced. kasă), căricătură“cancatnxa” (maced. karikatură), căruseriiă “caxcsexie” (maced. karo-serijă), căsetă “casetă”(maced. kasetă), culictiv “colectiv” (maced. kolektiv), culet “colet”, “pachet” (maced. kolet), cumândănt “comandant” (maced. ko-mandant), cumisiiă “comisie” (maced. komisijă), cuntrolă “control” (maced. kontrolă), diculte “decolteu” (maced. dekolte), dimucrăt “democrat” (maced. demokrat), dipeșă “depeșă” (maced. depeșă), diplomă “diplomă” (maced. diplomă), directur “director” (maced. direktof), doctur “doctor” (maced. doktof), făbrică (înainte și în graiul din Umă se folosea varianta făvrică, venită prin greacă) “fabrică” (maced. fabrikă), fărbă “vopsea” (maced. farbă), facultet “facultate” (maced. fakultet), falsificat “(produs, act) falsificat” (maced. falsifikat), filuzof “filozof’ (maced. filozof), futel'ă “fotoliu” (maced. foteljă), gărăjă “garaj” (maced. garază), gărdirobă “garderobă” (maced. garderobă), gărănțiiă “garanție” (maced. garancijă), gărsunieră “garsonieră” (maced. garsonieră), icsploziiă “explozie” (maced. eksplozijă), imisiiă “emisie” (maced. emi-
290
Meglenoromâna astăzi
sijă), injiner “inginer” (maced. inzinef), inspectur “inspector” (maced. inspek-tof), jirânt “garant”, “andosant” (maced. zirant), ligitimățiiă “legitimație” (maced. legitimacijă), lift(u)“\\fC (maced. lift), lițitățiiă “licitație” (maced. licitaci-jă), lucumutivă “locomotivă” (maced. lokomotivă), măgnitufon “magnetofon” (maced. magnetofon), mănjetnă “manșetă” (maced. manzetnă), măntil “pardesiu” (maced. mantii), milodiiă “melodie’' (maced. melodijâ), menză “cantină” (maced. menzâ), păket “pachet” (maced. paket), părăliză “paralizie” (maced. paraliza), pidălă “pedală” (maced. pedalo), pire “piure” (maced. pire), plan “plan” (maced. plan), plăntajă “plantație” (maced. plantază), polițiiă “poliție” (maced. policijâ), radio “radio, aparat de radio” (maced. radio), rampă “rampă”, “barieră” (maced. rampă), răketă “rachetă” (maced. raketă), restu “rest” (maced. resto), reș6, rișo “reșou” (maced. reso), servis “service” (maced. servis), sicrităr “secretar”(maced. sekretaf), spiker “spicher” (maced. spikef), spițiialist(u) “specialist” (maced. specijalist), tăcsă “taxă” (maced. taksâ), tilifon “telefon” (maced. telefon), tiligrămă “telegramă” (maced. telegramă), timpirătură “temperatură” (maced. temperatură), trăctur “tractor” (maced. traktof), ufîțer“Qfi\gx" (maced. oficef), vitrinăr “vetereinar” (maced. veterinar), vulăn “volan” (maced. volan) etc.
Cât privește aceste neologisme, care au intrat în meglenoromână prin intermediul macedonenei, ar fi, poate, mai corect să dăm în paranteză formele dialectale macedonene din regiunea respectivă, care coincid perfect cu cele din meglenoromână, pentru că și în acest dialect macedonean vocalele neaccentuate se închid, iar accentuarea cuvintelor nu se supune celei din norma literară. Am optat totuși pentru formele literare, pentru a putea fi mai ușor consultate, la nevoie, într-un dicționar.
Calchierea semantică după modelul macedonean este, de asemenea, un fenomen lingvistic foarte extins în meglenoromână, ceea ce putem constata din următoarele exemple:
ăncreăștiri (< lat. incalescere), pe lângă sensul de “a (se) încălzi”, are și sensul de “a răsări” (despre soare, lună): soărili ăncriscu “soarele a răsărit” (după maced. gree “a încălzi”: sonceto gree “soarele încălzește”, iar sonceto izgrea “soarele a răsărit”); megl. kinisim la ăncreăștirea soărli “am plecat la răsăritul soarelui”;
cântări (< lat. cantăre) “a cânta” a mai dezvoltat, după macedoneană, și sensurile “a citi” și “a face pomană”, “a da pomană”, “a boci”, “a recita bocete
Lexicul
291
la mormântul cuiva”: știi si canță frănțuzeăște? “știi să citești franțuzește?” (maced. dial. znaes da pees francuski ?); mani să-l cântam tâti “mâine vom da pomană pentru tata” (maced. dial. utrekegopeeme tate);
cățâri (< lat. * captiare) “a prinde” a dezvoltat și sensul “a începe”, după maced. fati da : căța si cântă, să contă “începu să cânte” (maced. dial. fati da pee); căța si plângă, să plongă “începu să plângă” (maced. lăți da place)-,
dunări(< lat. adunare) “a aduna”, “a strânge”, “a culege” a căpătat și sensul “a încăpea”, “a fi cuprins într-un spațiu”: liftu nu nă dună toț“m încăpem toți în lift” (după maced. liftotnene sobira site);
strin^iri (< lat. stringere) “a strânge”, “a presa” apare și cu sensul “a se pune serios pe lucru”: că nă strinsim, ăn ună zugă ou săpam viii a “ne-am pus serios pe lucru și într-o zi am săpat via” (maced. koga se stegnavme, vo eden den go iskopavme lozjeto). La fel și adjectivul strinsu, strins, pe lângă sensul “strâns”, mai înseamnă și “avar”, “zgârcit”: un om strinsu “un om zgârcit” (maced. stegnat covek);
urdinări(< lat. ordinare) “a rândui”, “a așeza într-o succesiune regulată”, “a aranja într-un anumit fel” a căpătat, după verbul redi din macedoneana, și sensul “a boci”, “a boci un mort”: că căța /că la si urdină, nițicum nupristăteă “când a început să bocească, nu se mai oprea” (maced. koga fati da redi, nikako ne prestanuvo.se).
în afară de aceste calcuri semantice după modelul limbii macedonene, meglenoromâna și-a îmbogățit vocabularul prin compunere, prefixând verbele de origine latină cu prefixe de origine slavă sau mai bine zis macedoneană. Aceste hibride au făcut posibilă apariția aspectului verbal de tip slav în meglenoromână prin mijloace morfologice, ceea ce, ca și în cazul istroromânei, reprezintă un fenomen izolat printre idiomurile romanice. Prin aceasta se ajunge, în primul rând, la schimbarea sensului verbului meglenoromân prefixat, adică noul său sens este calchiat după cel macedonean; sunt cazuri când sunt acceptate toate sensurile care apar în asemenea cazuri în macedoneană, lărgindu-se astfel câmpul semantic al verbului. Iată câteva exemple:
turnări (< lat. tomăre) “a întoarce”, “a da înapoi”, “a restitui”, “a înapoia” și, ca reflexiv, “a se întoarce”; în macedoneană acest verb este vraka, refl, se vraka. Dacă acestui verb i se adaugă prefixul pu- atunci avem verbul povraka,
292
Meglenoromâna astăzi
căpătând sensuri noi, și anume: “a vomita”; “a răspunde impertinent, necuviincios”; “a se restabili”, “a-și reveni”. Acest model este pe deplin calchiat, folosind același prefix, de meglenoromână, unde avem: țista ficoru sâldi putoămă “copilul acesta vomită încontinuu” (maced. ova dete samo povrakây, ficoril' nu mi scultă, aii putoărnă “copiii nu mă ascultă, îmi răspund necuviincios” (maced. decata ne me slusaat, mipovrakaafy, feăta ăira loșă amă mo-iputurnătă “fata i-a fost bolnavă, dar acuma s-a restabilit” (maced. kerka i bese bolna no sega sepovratif
cântări (< lat. cantăre) “a cânta”, “a citi” poate fi prefixat de: ză- (maced. za-), du- (maced. do-), pru- (maced. pro-), dând derivate cu sensuri diferite : 1. zăcăntări^z începe să cânte”, “a intona”: la măr^ină el' zăcăntăra “în sfârșit, ei începură să cânte” (maced. na krajot tie zapeejâp 2. ducăntări“& termina de cântat”: căn ducăntam, nă sculam și fiizim (U), con ducăntom, nă sculom și fuzim (L, C, O, B, L)“când am terminat de cântat, ne-am sculat și am plecat” (maced. koga dopeavme, stanavme isi otidovmdp 3. prucăntări a) “a începe să cânte pentru prima oară”: țista cucutășuprucănta'^C)ZO^\\A acesta cânta pentru prima oară” (maced. petlevopropeây, b) “a termina de citit”: ouprucăntăicartea “am (terminat de) citit cartea” (maced. japrocitavknigatăp
măijcări (< lat. ^manducare) “a mânca” apare prefixat de nă- (maced. na-), ză-, pru-: 1. nămăijcări“& se sătura de mâncat”; mi nămăijcăi amă ram mult(u) flămund(u)“vsi-3m săturat, dar îmi era tare foame” (maced. se najadov ama bev mnogu gladeriy, 2. prumăijcări^^ i se face foame”: dupu cativa săti di lucru ăn-ți prumăijca “după câteva ore de lucru mi s-a făcut foame” (maced. po nekolku casa rabota mi se prejade). 3. zămăijcări“& se lua / a se agăța de cineva”, “a se certa”, “a răni pe cineva cu vorbe”: di cati or mi nuibă tucu mi zămăijcă “de câte ori mă întâlnește mereu se ia / se agață de mine” (maced. koga ke me sretne sekogas me zajaduvâ)}
stări, stăteări (< lat. stare) “a sta” poate fi prefixat cu prefixele du-, ză-, pri-; cu prefixul pri- capătă sensul “a se opri”, “a înceta”, la fel ca în macedoneană: pipăia pristătu “ploaia s-a oprit” (maced. dozdot prestanâ)\ țista ficoru saldi țapă, nu pristă “copilul acesta țipă într-una, nu se oprește” (maced. ova dete samo vika, neprestanuvây,
videări (< lat. videre) “a vedea”, prefixat de pru- (maced. pro-), capătă sensurile: 1) (fig.) “a progresa”, “a înainta”: omul cu ficorpruveădi și cu ficor
Lexicul
293
urbeăști “omul cu copii înaintează și cu copii orbește”; “copiii sunt bucuria și amărăciunea părinților” (maced. covekot so deca progleduva i so deca oslepuvâ); 2) (refl.) “a se crăpa de ziuă”, “a se ivi zorile”, “a se lumina”: ais-nă sculam că si pruvizu “hai să ne sculăm pentru că s-a luminat” etc.
Influența macedoneană în dialectul meglenoromân nu s-a limitat numai la cazurile considerate mai sus, unde avem calcuri semantice la verbe derivate după model macedonean. Sunt cazuri unde sunt calchiate construcții și întregi unități frazeologice, dintre care unele se întâlnesc și în alte limbi balcanice, dar, după toate probabilitățile, punctul de plecare al acestor calcuri este macedoneana, fie direct, fie ca limbă intermediară. Această afirmație se bazează pe faptul că meglenoromâna se vorbește într-o zonă unde toate așezările din jur au fost slave / macedonene și contactul între aceste două populații a fost direct și de durată. Dăm mai jos câteva calcuri de unități frazeologice, după model macedonean, comune întreg domeniului meglenoromân:
ări-ți făți “mi se pare” (maced. mi se cini); ări-ți măijcă, mănăijcă “mi-e foame” (maced. mi se jade)', ări-ți bea “mi-e sete” (maced. mi se pie), ări-ți doărmi “mi-e somn” (maced. mi se spie), ări-ți duți lucru “îmi merge treaba” (maced. mi vrvi rabotată), ări-ți joacă “am poftă / chef dejoacă” (maced. mi se igrâ), nu-ri-ți veădi si pun ăn ac “nu văd / nu pot să văd să pun în ac” (maced. ne mi se gleda da ja vdenam iglată), ruptu di lucru “frânt de lucru” (maced. skinat od rabotâ), ări-ți băti peză“\ș\ bate joc de mine” (maced. mi se biepezâ), meărji ploăiă, meărji neăuă “plouă”, “ninge” (maced. vme dozd, vrne snegj ăl' vini di mană “are dexteritate”, “este îndemânatic” (maced. mu ide od rakă), si țani (țoni) ăn măriei dă aere / importanță” (maced. se drzi na golemoy, țista om nu si trăzi “acest om este insuportabil” (maced. ovoj covek ne se tegli), cu doăulimari (mori) “cu ambele mâini” (maced. so dvete race), nu im tri iuva “nu suntem buni de nimic” (maced. ne sme za nikade), lăpti acru “lapte bătut” (maced. kiselo mleko), antru doi ari “acum doi ani” (maced. pred dve godini), istu-ri-ți căță “totuna îmi este” (maced. isto mi se fakă), Domni si veăgla și s-ăpără“& ne apere Dumnezeu” (maced. Bog da cuva ida brani) etc.
Alte construcții frazeologice își găsesc corespondente în aproape toate limbile balcanice:
megl. focu să-l ărdă, ar. foclu s-lu ărdă, maced. ogan da go izgore, gr. cpcoTia va wv Kay/E, alb. zjari te djeget “arde-l-ar focu”;
294
Meglenoromâna astăzi
megl. fui si fiizim, ar. fup si fupim, maced. begaj da begame, gr. cpuys vd cpuyougs “fugi, să plecăm de aici”;
megl. mo di mo. ar. tora tră tora, maced. sega za sega, gr. rcnpa yiâ rcopa, alb. tashper tash “pentru moment”, “în momentul de față”;
megl. ună că mi vizii, Ia / căța si fugă (U), lină că mi vizii, lo / cățo să fugă (L, C, O, B, L), ar. lină ți mi vi^u, acăța tă-s fugă, maced. ednosto me vide, fati da bega, gr. pi a ks pe si8s, ro Pake oro n68s, “cum m-a văzut, începu să fugă / s-a pus pe fugă”;
megl. ănsiis ănjos (ăngos), ar. ănsus ăngos, maced. gore dolu, gr. navot Kâva>, alb. nalt eposht“aproximativ”, “aproape” etc.
3.	INFLUENȚA GREACĂ
Cu privire la influența greacă asupra vocabularului meglenoromân trebuie să facem deosebire între elementele lexicale de origine greacă, comune tuturor graiurilor meglenoromâne, intrate în idiom până la sfârșitul primului război mondial, și cele care au intrat, în meglenoromâna vorbită în Grecia, de la această dată până în zilele de astăzi. Printre cuvintele de origine greacă cunoscute aproape de toate graiurile meglenoromâne, menționăm:
ăngil (gr. dyysĂoț) “înger”, ăcsen (gr. țsvoț) “străin”, ănămsa (gr. âvdpscra) “între”, ărgăt (gr. spyarriq) “argat”, “muncitor sezonier (zilier)”, călisiri^gx. KaXo>; SKaĂsaă) “a invita”, cămilă (gr. icap^a) “cămilă”, cărfiiă (gr. Kapcpi) “cui”, cocăl (gr. KOKKako) “os”, cucăr (gr. KOKKapî) “arpagic”, culivitră (gr. KOĂvpprjdpa) “cristelniță”, cumăt (gr. Koppâvi) “bucată”, cunădă (gr. Kouvdpi) “jder, dihor”, curdelă (gr. KopSsX^â) “panglică”, “cordea”, dascăl (gr. SacncaiLog) “învățător”, dăscăliță (gr. SacxKdĂi(j(ya) “învățătoare”, cremnă (gr. Kprjpvdq) “prăpastie”, crimnisiri (gr. Kpppvi^a)) “a cădea într-o prăpastie”, disăgă (gr. 8iaâKKi(ov)) “desagă”, dUceî (gr. 8iK£ĂĂa) “sapă cu doi dinți pentru scos cartofi”, furtiiă (gr. (popri) “încărcătură”, furtună (gr. (povprovva) “furtună”, fiistăn (gr. (powrdvi) “rochie”, gromin^gx. aypidpri^ov) “măr sălbatic”, gromină(gr. aypidpr/^ov) “măr acru / sălbatic”, guridă (gr. dyovpida) “struguri acri”, isa (gr. taă) “egal”, “la fel”, kirmidă (gr. KspapiSd) “țiglă”, lămbă (gr. Ădpna) “lampă”, limon (gr.
Lexicul
295
kspdvi) “lămâie”, liturgiiă (gr. ĂsiTovpyia) “liturghie”, măndălă (gr. pdv-dakoq) “zăvor”, măcar (gr. /Liamapi) “măcar”, natură (gr. âvacpopd) “anafură”, “pâine sfințită”, plra (gr. nvpâ) “flacără”, pirustiiă (gr. nvpocmâ) “pirostie”, pitrup (gr. cmrpoxoț) “epitrop”, slstră, csistră (gr. ^darpa) “lo-pățică cu care se strânge aluatul din vasul respectiv”, spurgid(gr (jxovpyivrid) “vrabie”, stifa (gr. auMpop) “plin”, “îndesat”, tăgărgic (gr. raydpi) “traistă de cioban”, tăcsiri (gr. râ^co, dra^s) “a promite”, vlăstar, lăstar (gr. P^acrrapi) “vlăstar”.
Cuvintele de origine greacă care au intrat în meglenoromâna vorbită în Grecia după primul război mondial sunt mult mai numeroase decât cele cunoscute de întreaga meglenoromână. Ele sunt (ca și cele macedonene pentru meglenoromâna vorbită în R. Macedonia) în continuă creștere, greaca fiind, ca și macedoneana, una dintre limbile din care meglenoromâna face împrumuturi lexicale masive. Iată câteva exemple și din această perioadă a influenței grecești:
anălogu (gr. avakdyog) “analog”, “în raport cu”, apăndisi (gr. amv-Trpu;) “răspuns”, afî(gr. acpip “pipăit”, aftomato (gr. avroparov) “automat”, aftukmito (gr avTOKivrirov) “mașină”, “autoturism”, apodiksi(gr. axddsitpd) “adeverință”, astinumliă (gr. aoruvopio) “poliție”, caroță (gr. KapoTtyd) “căruță”, cadară (gr. Kadapâ) “clar”, “curat”, diiaforă (gr. Sia^opâ) “diferență”, “deosebire”, diiăgnosi (gr. StâyvcoaK;) “diagnostic”, dikeoma (gr. SiKaiopa) “drept”, “dreptate”, ecșitasiiă (gr. s^drauig) “consultație”, “examen”, efcoliiă (gr. svKokia) “ușurință”, endăcși (gr. dv raței) “bine”, “foarte bine”, “de acord”, endometacșl (gr. dv rnr perațu) “între timp”, fanăticos (gr. (pa-vaTtKoț) “fanatic”, yimnăsio (gr. yvpvdaiov) “liceu”, Ișica (gr. rjcnj%a) ”liniștit”, “cu calm”, iăsu! (gr. yeid aou !) “salut”!, lipon (gr. koindv) “așadar”, “prin urmare”, “deci”, mi'pos (gr. ptfTtag) “oare”, “dacă”, miden (gr. prjddv) “zero”, ne (gr. vai) “da”, odondiiătro (gr. odovriarpoț) “dentist”, oftalmiiătro (gr. ocpOakpiarpoq) “oftalmolog”, odi (gr. d%i) “nu”, osfriși (gr. dcxppricriț) “simțul mirosului”, paguto, payuto (gr. naycord) “înghețată”, prohira (gr. np6%£ipd) “la repezeală”, “fără pregătire”, pitrupiiă (gr. STurponrj) “comisie”, “comitet”, plăcăki (gr. nkaKaKi) “placă”, poli foto (gr. Tiokvcpanov) “lustru”, “lampă”, practico (gr. xpaKTiKOV) “proces-verbal”, proedros (gr. npocSpoț) “președinte”, proștim (gr. npoaripov) “amendă”, provă (gr. npâpa) “probă”, “încercare”, protevusa (gr. npcDreuovcya)
296
Meglenoromâna astăzi
“capitală”, pulicatilaiă (gr. xoĂUKaToiKia) “bloc”, “clădire cu mai multe etaje”, sidirodromio (gr. crtdr/poSpopog) “cale ferată”, simbidero (gr. cyvpxEdspoț) “cuscru”, sindacși (gr. cuvra^ig) “pensie”, strufi (gr. (yTpotp^ “curbă”, tetrăgono (gr. Tszpâycovov) “pătrat”, tiliorași (gr. TrjĂsopao-i^ “televiziune”, tranio(gx. Opavid) “bancă pentru elevi” etc.
Cuvintele grecești în graiurile meglenoromâne din Grecia, intrate în ultimele opt decenii, sunt tot atât de numeroase ca și cele macedonene pătrunse în meglenoromâna vorbită în R. Macedonia. Ele constituie masa vocabularului în care, din zi în zi, pătrund noi cuvinte din ambele limbi și aproape este imposibil să le înregistrăm pe toate, fiindcă este vorba de un proces deschis și în plină desfășurare. Prin urmare, înțelegerea între vorbitorii meglenoromâni din aceste două țări pune deja probleme serioase, cu atât mai mult cu cât modul lor de viață s-a schimbat radical, ceea ce îi obligă pe vorbitori Ia uzul unei noi terminologii în comunicarea zilnică între ei. Legăturile din ce în ce mai strânse cu orașul, școala, presa, radioul și televiziunea din țara respectivă, de asemenea, contribuie considerabil la realizarea contactului cât mai strâns și direct cu populațiile greacă și macedoneană, de unde și împrumutul masiv de noi cuvinte necesare pentru noile realități ale vieții.
4.	INFLUENȚA TURCĂ
Meglenoromâna posedă și un număr destul de mare de cuvinte de origine turcă, dintre care unele fac parte din vocabularul ei de bază. Prin faptul, însă, că aproape toate aceste elementele lexicale de origine turcă le găsim și în macedoneană, nu putem exclude posibilitatea ca multe dintre ele, dacă nu majoritate lor, să fi intrat în idiom prin intermediul macedonenei, și în special prin graiurile mecedonene din regiunea Meglenului și din Gevgelija. Multe dintre cuvintele de origine turcă sunt înlocuite astăzi prin cuvinte slave sau grecești sau existența lor este legată de cea din aceste două limbi. Totuși, elementul turcesc, sau cel puțin o parte din el, face parte din vocabularul activ atât în graiurile macedonene menționate, cât și în meglenoromână. Aceasta nu împiedică însă cu nimic ca elementul turcesc să vină pe locul al treilea, având în vedere că deja de o perioadă destul de lungă meglenoromâna nu suferă decât influențele macedoneană și greacă. Dăm în continuare unele dintre cuvintele de
Lexicul
297
origine turcă cel mai des folosite: aferim (tc. aferiri) “bravo”, alaș-veriș (tc. akș-veriș) “comerț”, “legătură”, “relație”, ăpănsăz (tc. apansiz) “deodată, pe neașteptate”, ăcic (tc. agic) “clar”, “deschis”, ădet (tc. adet) “obicei”, ălcăc (tc. algak) “josnic”, ămbăr (tc. ambaf) “hambar”, ăngăc (tc. ancak) “doar”, “numai”, ăsker (tc. askef) “soldat”, “armată”, ăstâr (tc. astaf) “dublură”, “căptușeală”, ișkire (tc. așikâf) “evident”, “clar”, ăzgan (tc. azgiri) “neastâmpărat”, “desfrânat”, “turbat”, bacșiș (tc. bahșiș) “bacșiș“, băcar (tc. bakif) “cupru”, “aramă”, băltiiă (tc. balta) “topor”, “baltag”, bărdăc (tc. bardak) “ulcior”, bărut (tc. baruf) “praf de pușcă”, basma (tc. basma) “stambă”, băirâc (tc. bayrak) “drapel”, “steag”, baș (tc. baș) “chiar”, “tocmai”, bășcă (tc. bașkâ) “separat”, beg (tc. bey) “bei”, bel'ki (tc. belki) “poate”, “probabil”, bickiiă (tc. bigki) “ferestrău”, bileă (tc. belă) “nenorocire”, bil'ur (tc. billiif) “porțelan”, birda (tc. bir dahâ) “încă o dată”, birden (tc. birden) “imediat”, “dintr-o dată”, biriket (tc. bereket) “abundență”, “belșug”, birikât-versăn (tc. bereket versiri) “belșug mult”, “a dat Dumnezeu”, biter (tc. betef) “mai rău”, “mai prost”, b^org, borgu (tc. borș) “datorie”, “obligație”, buia (tc. boyă) “vopsea”, “culoare”, bugâc (tc. bucak) “colț de cameră”, budălă (tc. budalâ) “prost”, “tâmpit”, “idiot”, burun (tc. bururi) “deal”, căbăt (tc. kabahat) “vină”, căsmet (tc. kismet) “noroc”, căbacfa. gabuk) “repede”, căir^c. gayif) “pajiște”, “fâneață”, căpcan (tc. gapkiri) “hoț”, “escroc”, cătiiă (tc. găti) “acoperiș“, căvre^c,. gevre) “batistă”, ceșmă (tc. geșme) “cișmea”, cicmige(te. gekmece) “sertar”, ciftu(fc. gift) “pereche”, civiiă(tc. givi) “cui”, “piron”, cirec (tc. ceyrec) “sfert”, cop (tc. cop) “baston”, găba (tc. cabâ) “degeaba”, “în zadar”, gam (tc. cam) “sticlă”, “geam”, “fereastră”, gep (tc. cep) “buzunar”, gide, găde (tc. cadde) “drum mare”, “bulevard”, curuc (tc. guriik) “stricat”, “alterat”, defectuos”, culăi (tc. kolay) “ușor”, cumșiiă, cumșoiă (tc. komșu) “vecin”, cuvet (tc. kuvvet) “putere”, “forță”, dăima (tc. daimâ) “mereu”, “des”, dăviiă (tc. dâvă) “proces”, “litigiu”, de fa (tc. de fă) “oară”, “dată”, dimec (tc. demek) “deci”, “prin urmare”, dirige (tc. derece) “stare (proastă)”, dicăt (tc. dikkaf) “atenție”, direc (tc. direk) “stâlp”, dumăn (tc. duman) “fum”, “nor de praf’, dună (tc. diinyă) “lume”, “univers”, făidă (tc. faide) “folos”, fâzlă (tc. fazlâ) “surplus”, “excedent”, “profit”, fakir (tc. fakif) “sărac”, fileăn (tc. filări) “cutare”, filiz (tc. filiz) “lăstar”, “mlădiță”, fișec (tc. fișek) “cartuș“, fitil' (tc. fitil) “fitil”, găiret (tc. gayret) “curaj”, gibeiă (tc. gebe) “gravidă”, “însărcinată”, giniș (tc. geniș) “calm”, “nepăsător”, “nonșalant”, “indiferent”,
298
Meglenoromâna astăzi
gubrițtc. giibre) “gunoi”, gunlucfa. giinluk) “bani câștigați pe o zi de muncă”, gurlutiiă (tc. gurultii) “gălăgie”, “zgomot”, inăt (tc. inat) “încăpățânare”, insăn (tc. insari) “lume”, “oameni”, isăp (tc. hesap) “calcul”, “socoteală”, isticli (tc. istekli) “intenționat”, “de bună voie”, izmet (tc. hizmet) “serviciu”, “muncă prestată”, “grijă”, kilipur (tc. kelepir) “chilipir”, kindi (tc. kendi) “chiar eu, chiar tu” etc.; “eu însumi”, “el însuși” etc., kiristefa. kereste) “cherestea”, kesi (tc. kese) “pungă”, “portofoliu”, kef (tc. keyif) “chef’, “plăcere”, kup (tc. kiip) “chiup”, laf(tc. lăf) “cuvânt”, mădă (tc. maadă) “în afară de”, “exceptând”, “cu excepția”, mala (tc. mahhalle) “mahala”, “cartier”, mașala (tc. mașallali) “splendid”, “minunat”, “bravo”, mâzăla (tc. maazallati) “cumva”, “Doamne ferește”, măstrăf (tc. masraf) “cheltuială”, mirăc (tc. merak) “pasiune”, “dorință”, mirikep (tc. miirekkep) “cerneală”, muăbet (tc. muhabbet) “taclale”, “taifas”, murfet (tc. marifet) “pricepere”, “dibăcie”, “abilitate”, mutlăc (tc. mutlak) “neaparat”, “fără doar și poate”, năfacă (tc. nafakâ) “șansă”, “noroc”, nină (tc. nine) “tanti”, “mătușă”, nișân (tc. nișan) “semn”, “marcă”, pară (tc. pară) “para”, “bănuț”, pitlijăn (tc. patlicari) “roșie”, pimbiliiă (tc. pembe) “roz”, “de culoare roz”, pingercă (tc. pencere) “fereastră”, perdi (tc. perde) “perdea”, pișin (tc. peșin) “mai întâi”, “înainte de toate”, pișmăn (tc. pișman) “care regretă", “care se căiește”, pusiiă (tc. pusu) “ambuscadă”, răkiiă (tc. raki) “rachiu”, “țuică”, rușfet (tc. riișvet) “mită”, “șperț”, sat (tc. saat) “ceas”, “ceasornic”, “oră”, săcan (tc. sakin) “atenție”, “să nu cumva”, sălăm (tc. saglarri) “solid”, “zdravăn”, “trainic”, “durabil”, sinduk (tc. sandtk) “ladă”, sibep (tc. sebep) “cauză”, “motiv”, “ocazie”, sertu (tc. seri) “aspru”, “dur”, “sever”, sărac (tc. sink) “prăjină”, “băț mare și gros”, sucăc (tc. sokak) “ulicioară”, “străduță”, stihie (tc. soluk) “răsuflare”, “respirație”, surăt (tc. surat) “față”, “fizionomie”, “mutră”, șică (tc. șakâ) “glumă”, șei (tc. șey) “obiect”, “lucru”, “ceva”, șikerfa. șekei) “zahăr”, tăbiiet(te. tabiaf) “caracter”, “temperament”, “natură”, tămăkăr (tc. tamahkâf) “lacom”, “avid”, tămăm, tămăn (tc. taman!) “exact”, “cât trebuie”, tăifă (tc. tayfă) “familie”, tăin (tc. tayin) “rație”, “porție”, tengără (tc. tencere) “cratiță”, “oală”, “tingire”, tipsiiă, tipțiiă (tc. tepsi) “tavă”, tuctăn (tc. toptan) “cu ridicata”, “angro”, tătun, tutun (tc. tutun) “tutun”, umut (tc. umut) “speranță”, “nădejde”, văcat, văcot (tc. vakit) “timp”, “vreme”, virisiiă (tc. veresi(ye)) “pe credit”, “pe veresie”, vireăn (tc. viran) “viran”, “prăpădit”, “dărâmat”, “părăsit” etc.
Lexicul
299
5.	ELEMENTE LEXICALE COMUNE MEGLENOROMÂNEI ȘI ALBANEZEI
în fine, să ne oprim și la cuvintele comune meglenoromânei și albanezei, care, să spunem de la început, nu sunt numeroase, pentru că, în afară de cele care provin din fondul autohton și care se întâlnesc și în dacoromână și aromână, meglenoromâna n-a suferit o influență ulterioară din partea limbii albaneze, așa cum a fost cazul cu aromâna:
baligă (alb. bajge) “balegă”, barțl, băr^u (alb. bardhe) “sur”, bască (alb. bashke) “bască”, brad, brat{^^^ în general, în toponime din Umă, precum:: Curu di Braț, adică Codru di Brad, Bărdet (din Brădet, prin metateză) (alb. bredh) “brad”, brăn, bron (alb. brez) “brâu”, bucurări (si) (cu derivatul zăbucurări ) (alb. bukuroj) “a se bucura”, bucurila (alb. bukuri) “bucurie”, bucuros (alb. bukur) “bucuros”, buză (alb. buze) “buză”, căculă, căcuuă (alb. kațulle) “căciulă”, căpușă (alb. kepushe) “căpușă”, cătun (alb. katund) “cătun”, curpin, curpăn (alb. kulper), “curpen” , daș (alb. dash) “miel de casă, de unu sau doi ani”, gard, gărdu (alb. gardh) “gard”, groapă (alb. grope) “groapă”, gușă (dXh..gushe) “gușă”, man^u, mon^, monz(afo. mez) “mânz”, moș (alb. moshe) “moș“, mugur, mugrii^Vo. mugull) “mugure”, murg, murgu (alb. murg, murgei) “murg”, năpratică, năprot(i)că (alb. neperke, nepertke) “năpârcă”, scrum (alb. shkrumb) “scrum”, sâmburi, somburi (alb. sumbull, thumbull) “sâmbure”, spreng, sprengu (alb. shpender) “spânz”, sterp, sterpu, stearpă (alb. shterpe) “sterp”, “steril”, streăpidi'(alb. shtrep) “strepede”, “vierme de brânză”, strungă (alb. shtrunge) “strungă”, /ap (alb. cjap) “țap”.
VILSITUAȚIA ACTUALA A ROMANITĂȚII SUD-DUNĂRENE
(MEGLENOROMÂNA ȘI AROMÂNA)
La sfârșitul acestui studiu este necesar să abordăm problema situației actuale și perspectivele menținerii acestor două dialecte românești din sudul Dunării, așa cum noi o vedem astăzi, privită din afara granițelor României, de o persoană care trăiește în mediul acestor vorbitori și care este, el însuși, vorbitor al meglenoromânei și al aromânei. Deși monografia noastră este consacrată, în exclusivitate, meglenoromânei, ne-am permis să vorbim și despre aromână, pentru că problemele sunt, în general, identice pentru ambele idiomuri, printre care cea mai acută este reducerea continuă a vorbitorilor lor, ca și în cazul istroromânei, amenințate toate trei dialectele de o posibilă stingere, așa cum s-a întâmplat și cu dalmata acum mai bine de un secol. Anticipările lui Tache Papahagi cu privire la aromână: “Acest al douăzecilea secol va fi secolul stingerii aromânilor’9 [..] E o stingere lingvistică pe care o cere natura circumstanțelor, pe care o impun evenimentele istorice"(DDA, 5) desigur că nu s-au adeverit, dar trebuie să fim conștienți că pericolul mai există. Deocamdată, un lucru este cert : meglenoromâna și aromâna se vor vorbi și în cursul secolului în care de-abia am pășit, dar, în general, de persoanele mai în vârstă. Astăzi, tinerii sunt foarte puțini la număr care mai vorbesc graiul matern și ei provin, în special, din familii în care toții membrii sunt meglenoromâni sau aromâni, ceea ce iarăși este un lucru foarte rar. Mediul înconjurător și integrarea în societățile în care trăiesc meglenoromânii și aromânii contribuie, în mare măsură, la stingerea treptată a acestor idiomuri. Eforturile pe care astăzi le fac aromânii, în diversele țări balcanice unde trăiesc, pentru păstrarea identității lor, detașându-se de tradiție și de tot ceea ce e românesc în materie de limbă, nu reprezintă o perspectivă sigură în acest sens, căci situația aromânei nu se deosebește mult de aceea a meglenoromânei. Singura diferență este că
302
Meglenoromâna astăzi
aromâna este vorbită de un număr mai mare de vorbitori, dar nu suficient de mare și nu în condiții propice pentru a-i asigura supraviețuirea. Ea urmează același drum ca toate celelalte idiomuri reduse la ipostaza de limbă de familie sau abandonate din cauza noilor condiții de viață. Vom încerca, mai jos, să dăm principalele cauze care, din păcate, duc la o posibilă dispariție a meglenoromânei, valabile și pentru aromână.
Factorii care au contribuit la păstrarea meglenoromânei până astăzi, după părerea noastră, sunt următorii:
1.	Modul de viață al acestei populații. Meglenoromânii au trăit secole de-a rândul în satele lor din regiunea Meglenului, ocupându-se cu agricultura, sericicultura și creșterea vitelor, cu care își asigurau existența. Fiind creștini, ei nu puteau ocupa posturi importante în ierarhia statului otoman, pentru a putea să-și schimbe modul lor de viață. Pe de altă parte, turcii nu organizaseră un sistem de școlarizare pentru populațiile creștine, în consecință limba turcă, ca limbă oficială, era cunoscută numai de bărbați, și aceasta din contactul pe care ei îl aveau cu turcii și cu alte etnii când coborau în oraș ca să-și vândă produsele lor. Fiecare familie își avea gospodăria ei și nu depindea de nimeni. Femeile aveau grijă de casă și de copiii pe care îi învățau în graiul matern. Ele erau elementul conservator și păstrător al limbii materne. Populația meglenoromână era oarecum izolată de influențele străine, prin faptul că toți locuitorii din satele lor erau meglenoromâni. Singurul care introducea cuvinte noi în idiomul matern era bărbatul. El cobora în oraș, unde își desfăcea marfa de vânzare (lapte, brânză, cartofi, came și vite), intra în contact cu fel de fel de oameni din oraș, care vorbeau macedoneana și turca. El era bilingv sau trilingv. Prin el se făceau toate împrumuturile de cuvinte din celelalte limbi cu care venea în contact.
2.	Școlile românești. Spre deosebire de mulți aromâni, care astăzi vorbesc despre așa-zisa “propagandă românească”, nefastă, după ei, pentru aromâni și meglenoromâni, prin faptul că școlile românești, adică învățământul în limba română (și nu în aromână), începând cu anul 1864 și până în 1920, respectiv până în 1945, ar fi contribuit la deznaționalizarea lor, noi credem, dimpotrivă, că aceste școli au fost de un real folos nu numai pentru menținerea și păstrarea
Un idiom in pericol de stingere
303
dialectelor românești sud-dunărene, ci și pentru crearea unei intelectualități aromânești și meglenoromânești, reprezentată de oameni de seamă (Th. Capidan, Tache Papahagi, Pericle Papahagi, George Mumu etc.). Mai târziu, ca rezultat al acestei conștiințe românești, apare o altă generație de intelectuali aromâni (Matilda Caragiu-Marioțeanu, Toma Caragiu, Nicolae Saramandu, Ion Caramitru, Gheorghe Carageani etc.). Profunzimea lucrărilor lor, cu privire la aromână și meglenoromână, se datorează, printre altele, și unei bune cunoașteri a limbii române, unei educații primite în școlile și universitățile românești. Nici unul dintre acești oameni iluștri nu și-a pierdut graiul matern în mediul românesc. Dimpotrivă, în mediile aloglote unde aromânii s-au instruit într-o altă limbă decât româna, cei care sunt oameni de seamă, buni profesori, doctori, ingineri, bancheri, comercianți, sunt slabi în materie de limbă tocmai datorită lipsei de cunoștințe cu privire la formarea și evoluția limbii române. Cu toată inteligența și capacitatea lor, fără să treacă prin școala românească, ei nu sunt în stare să se încumete să facă un studiu serios cu privire la graiul lor matern. Ei n-au conștiința că aparțin românității, în sensul larg al cuvântului. Știu că sunt aromâni sau meglenoromâni, dar la recensământ, în majoritate, declară că sunt greci, macedoneni, albanezi, sârbi, bulgari. în ultimele opt decenii, tocmai în aceste medii aloglote, deznaționalizarea lor a fost foarte intensă, iar rezultatul este că aromânii și meglenoromânii născuți la orașe, și care astăzi ating vârsta de 20-30 de ani, nu mai vorbesc graiul matern. La sate o mai vorbesc până la vârsta de 10-15 ani. încercările de a remedia această stare de lucruri prin introducerea unor clase facultative de aromână (cazul R. Macedonia) nu vor da rezultate, precum nici străduința unor aromâni, nespecialiști în materie, care încearcă să standardizeze aromâna ca limbă literară, îndepărtând-o intenționat de limba română, printr-o grafie ridicolă și fără sens. Să fim și mai clari: nu este nimic rău dacă se urmează diverse drumuri, în voința de a păstra propria lor identitate lingvistică, dacă aceste drumuri nu sunt presărate cu un antiromânism, exagerat la unii dintre promotorii acestei identități aromânești din zilele noastre.
Cauzele care duc la dispariția românității sud-dunărene sunt mai multe:
1.	Noul mod de viață. Meglenoromânii și aromânii, în ultimele cinci decenii ale secolului trecut, și-au schimbat radical modul lor de viață. Ei nu mai
304
Meglenoromâna astăzi
sunt legați de sat (cel puțin în R. Macedonia, dar situația este asemănătoare și în celelalte țări din Balcani) și din ce în ce mai mult caută de lucru și se mută la oraș (Gevgelija, Skopje, Axiupolis, Edesa, Salonic). Chiar viața la sate, în special în Grecia, s-a schimbat; acestea au aspect de mici orașe, cu drumuri și străzi asfaltate, cu case noi, modeme și confortabile, dotate cu mobilă și cu aparate pentru captarea energiei solare. Ei nu mai sunt ciobani și păcurari, nu mai lucrează câmpul și ogoarele ca odinioară, cu plugul și boii, ci au tractoare și combine. Ei se îmbracă orășenește, iar prin televiziune, radio și presă sunt la curent cu tot ce se petrece în lume. Copiii lor se duc la grădinițele unde nu plătesc nimic, dar unde se vorbește numai grecește. Părinții și bunicii sunt mulțumiți că își pot vedea de treburile lor, dar cu copiii în casă trebuie să vorbească grecește, ca să poată să se înțeleagă.
Deși drumul a fost diferit, situația meglenoromânilor și a aromânilor în Macedonia s-a soldat cu același rezultat. După 1946, în fosta Iugoslavie, deci și în Macedonia, are loc naționalizarea pământurilor și a averilor cetățenilor. Meglenoromânii și aromânii nu mai pot să rămână în sate și coboară la orașe. Vechiul mod de viață, cu o economie proprie și independentă, prin care și-au păstrat limba mai mult de o mie de ani, este înlocuit cu unul nou. Ei trebuie să treacă printr-o școală (nu în limba maternă) și, poate nu neapărat, dar ca să poată să se încadreze în viața socială, ei trebuie să cunoască o altă limbă, care le va deveni limba principală, în mediul în care lucrează, iar mai târziu și în familie. Astfel că tinerii sub 15 ani nu vorbesc limba lor maternă.
2.	Căsătoriile mixte. Meglenoromânii, ca și aromânii, trăiesc în orașe și, chiar în unele sate, împreună cu grecii și macedonenii. Ei nu sunt izolați, ci bine integrați în societățile respective. La aceasta, printre alți factori, contribuie și căsătoriile mixte. Aromânii și meglenoromânii sunt oameni culți, emancipați, capabili și chiar prețuiți de celelalte populații. Căsătoriile mixte, cu macedoneni sau greci, sunt normale și foarte numeroase. In astfel de cazuri, de regulă, este abandonată limba din familie și se adoptă limba oficială a țării, aceea care se bucură de un prestigiu mai mare.
3.	Religia comună. Având aceeași religie (în general, toți sunt ortodocși), nu există nici o prejudecată sau restricție din partea părinților cu privire la
Un idiom in pericol de stingere
305
încheierea unei căsătorii între meglenoromâni sau aromâni și macedoneni sau greci, când ea se face din dragoste.
4.	Complexul inferiorității cu privire la limba maternă. Nefiind limbi de cultură, în care să se poată aborda tot felul de teme și să se exprime la un nivel pe care îl cere discuția respectivă, meglenoromânii, în mod voit, evită să vorbească în limba lor maternă. Complexul inferiorității îi face chiar să-și ascundă și originea în mediile unde vin pentru prima dată. Interesantă este constatarea că, în mediile unde se știe cine sunt, procentul familiilor care abandonează graiul matern este mai mare la oamenii simpli decât la cei cu un grad de cultură mai ridicat. Sunt și numeroase cazuri când, din aceleași motive, cu ambii părinți meglenoromâni, copiii nu știu graiul matern. Tinerii vor să fie ca toți ceilalți, să se realizeze în viață, să-și arate talentul și capacitățile lor, iar aceasta o pot face numai în limba care se bucură de un prestigiu mai mare și nu în graiul matern, care nu poate să le ofere nimic.
5.	Lipsa unui învățământ în limba maternă. Școlile în limba maternă sunt cel mai eficace instrument pentru supraviețuirearea unui idiom. Când vorbim de valona din Belgia, de franceza din Elveția etc., vorbitorilor limbii franceze din aceste locuri nici nu le trece prin cap că ei trebuie să se instruiască în dialectele și graiurile pe care le vorbesc în familie. La fel, turcii din Macedonia, care vorbesc un dialect destul de diferit de limba literară turcă, nu se instruiesc în graiul lor de acasă, ci în limba turcă literară, conștienți că aceasta le poate oferi toate posibilitățile, atât în Macedonia, cât și în Turcia. Cazul albanezei este la fel de grăitor. Albanezii din cea mai mare parte a R. Macedonia, din Cosovo și Muntenegru, vorbesc dialectul gheg, dar conștiința că aparțin aceluiași popor din Albania, unde limba literară se bazează pe dialectul tosc, îi face să se instruiască în limba literară. Atât conștiința, cât și voința acestui popor au contribuit la realizarea unității lingvistice albaneze.
Să nu vorbim de avantajele culturale, profesionale și științifice pe care le oferă o limbă literară.
Cazul aromânilor este cu totul diferit. Cei care, fiind convinși că “propaganda românească” din trecut le-a făcut “cel mai mare rău”, au luat acum un alt drum pentru păstrarea identității lor lingvistice, cel de a deschide
306
Meglenoromâna astăzi
școli în aromână. în R. Macedonia, de exemplu, li s-a dat posibilitatea să aibă niște cursuri facultative în aromână, de două ori pe săptămână. Euforia a fost mare la început, dar acum interesul este scăzut la copii și rezultatele sunt minime. Pentru aceasta au fost organizate niște cursuri de două săptămâni și au fost promovați primii dascăli aromâni. La congresele organizate de aromâni la Freiburg, Mannheim și în altă parte s-a adoptat și un alt alfabet (ts pentru £ sA pentru ș, ^'pentru /etc.), diferit de cel tradițional, aplicat de Theodor Capidan, Tache Papahagi, Matilda Caragiu-Marioțeanu și de scriitorii care au scris în aromână. Chiar s-a procedat și la o standardizare a “limbii aromâne”, totul cu scopul de a crea o limbă literară comună pentru toți aromânii din Balcani și din diasporă.
Ideea creării unei limbi literare poate că în sine nu e rea, dar trebuie să ne dăm seama dacă există, într-adevăr, premise reale pentru realizarea ei. După noi, această idee este ireală, oricât de mult ar dori acest lucru promotorii ei, pentru că nu este îndeplinită nici o condiție prealabilă. Să nu uităm că aromâna nu este limba franceză sau orice altă limbă fixată, printr-o tradiție școlară, și care posedă o serie de instrumente cu care să se apere de influențele străine, de care nici ea nu este scutită. Aromâna este un idiom care apare deja în 5-6 variante. Indiferent de faptul că vocabularul de bază este același pentru toate aceste variante, masa vocabularului (în Grecia, Macedonia, Albania, Bulgaria, Serbia și în diasporă) este diferită. O limbă literară are nevoie de aceiași termeni pentru toți vorbitorii ei, iar aromânii din fiecare dintre aceste state folosesc termeni din limba oficială a țării în care locuiesc. Aromânul din Grecia, spre exemplu, are nevoie de apodicsi, cel din Macedonia de potfrădă, iar cel din Albania de vertetim când este vorba de o “adeverință”. Cu miile sunt aceste cuvinte diferite, în variantele aromânești. Așa-zisa limbă aromână nu se învață în școli și, după cum stau lucrurile, nici nu vor fi școli în aromână. O limbă care nu se predă la toate nivelurile învățământului, și în fiecare dintre aceste țări balcanice, nu poate fi unificată prin câteva ziare, unele dintre ele sub orice critică, sau printr-un anumit număr de traduceri. Deschiderea unei școli elementare cere apoi deschiderea unui învățământ secundar, iar după aceea a unei catedre de limba aromână. Cine crede în realizarea acestui vis, când cea mai mare parte dintre copii nu mai vorbesc aromânește? Și, chiar dacă ar vorbi, statele respective nu sunt dispuse să facă acest pas. Și, la urma urmei, ce calitate poate să aibă acest învățământ în aromână? Nereclamându-se ca fiind o minoritate care
Un idiom in pericol de stingere
307
aparține de un popor, aromânii au statutul unui grup etnic. Drepturile grupurilor etnice sunt limitate. în spatele acestor grupuri etnice nu stă nici un stat. Un al doilea element, foarte important, este că părinții se întreabă ce vor face mâine copiii lor, dacă trec printr-o școală aromânească? Cum se vor integra ei în societatea respectivă?
Singura posibilitate de a întârzia cât de cât procesul de dispariție a aromânei și a meglenoromânei, dar nu și de a-1 opri, este introducerea unui învățământ în limba română literară, ca pe vremuri. învățând o limbă de cultură, fixată, care se bucură de un prestigiu mai mare, cu un bogat vocabular din toate domeniile științei, limba lui Eminescu și Creangă, a lui Eugen lonescu și Mircea Eliade, a lui Cioran, G. Enescu și Brâncuși, care oferă posibilitatea unei integrări în societate, ar fi o soluție și aromânii vor putea să-și păstreze și graiul matern.
Meglenoromânii, fiind numeric reduși la minimum, sunt și mai mult amenințați de o stingere lingvistică, prin abandonarea propriului idiom. Singura și ultima șansă este, printr-o acțiune comună cu aromânii, să se trezească la realitate și să promoveze și învățământul în limba română, ca pe vremuri.
INDICE de cuvinte meglenoromâne
A
aber 43
ac 78, 166
acmVo 23
acmo 23
âco 51
acolo 43
acră 198
acrivos 255
acru 42,76, 165, 185, 198
ăcțiiă 289
acu 251
adzamiiă 43
adet 43
afi295
aftomato 295
aftukinito 295
air 43
aferim 261,297
ăfliș 237
aflu 93
ăflum 237
ăfl'i 94
agă 54
ăgru 42, 54, 81, 165, 167,
185, 197, 205
Ăgru-Dumci 84
aib 66, 135
al 131
alat 43
alaș-veriș 297
alb 54, 66
albă 198,208
albes 43
albi 208
albină 43, 116
ălbu 42, 54, 65, 198,207
alp 54
ălță 220
ălti 220
ăltu 220
ălvă 19,42, 96, 113, 176
al' 134, 149, 166, 179, 180,
181,282
al'b 24, 66, 135
albi 24, 45, 50, 143, 207
am 122, 168, 179
ambar 43
amnări 283
amh (tu) 122, 128
ampărțos 47
ampirăt 47
ampuțori 228, 233
ampuțot 234
an 125, 180, 200,281
anălogu 43, 52, 295
aijcă 50
aijcălzori 233
aijcălzot 234
ăngil 116, 195,294
anmurțori 228, 233
anmurțot 234
ansur^os 20
ăntăr-păntăr 253
ăntăv 97
antrări 50
antrieg 47
antriș 27, 237
antrum 27, 237
ănțărțu 89, 254, 281
antseleg 15
anțilieg 47
ânțorț254, 281
anvieț 47
anvinățori 2333
anvinățot 234
anvinjo 47
anvir^ori 228, 233
anvirzot 234
an 128,180,200
anii' 127
apăndisi 295
apă 60, 281
ăpănsăz 253, 297
apăr 20
apătos 20
aplos 44
apodicsi 295, 306
ăpu 281
aputiki 44
ar 181
arat 43
ără 167
ărbur 201
ărburi 42, 65, 141, 196, 201, 282
ărburili 210
ărburli 141,210
ard 140
ardic 43
ărdiri 233
ăr^ă (tu) 91, 170
ărgă 46
ărgea 212
ărgi 42, 45, 46, 50, 116, 196, 212, 283
ări 20
Aridea 12
ars 103
ărsă 170, 234
ărsu 100, 234
310
Meglenoromâna astăzi
arș 110	ădresă 289	ămpuțari 228, 233
ărșă 45	ăftumbilă 289	ămpuțat 61
ărșu 108	ăfturitet 289	ămpuviniri 285
arzint 15	ăgdă 72	ăn 255
as 102, 186	ăidut 72	ănămsa 294
âstăț 42, 68, 90, 186, 281	ăileăc 118	ănăsăna 261
âstăz 42, 281	ăjmănă 140, 196	ănăinti 254
astinumiiă 295	ălăl 131	ănăliză 289
ășcolsun 261	ălbeăță 65	ăijcălț (mi) 90
AOma 71	ălbină 45,65, 116, 282	ărjcălță-ti ! 47, 88
ață 88, 203	ălcăc 84, 297	ăi3călăr 45, 77, 129,253
ați 203	ăl dojlea 223	ărjcăl^ari 91,233, 228
aură 42	ălgină 116	ăncălzori 228
ăvdu 98	ălis 253	ăijcărcări 77
ăv^ă (tu) 92, 98	ălniri 123	ăqcl'id 135
Axiupolis 12	ăl patrulea 223	ăijcl'idiri 77
ăzbucă 287	ăl șăsilea 223	ăijcl'igări 77
	ăl treilea 223	ăijclinări 77
	ăl țințilea 223	ăncl'inicuni 53, 196
Ă	ăl' 149	ăijcl'ucări 77
	ămăl 113	ăncoă 254
ăber 19	ămăl 176	ăncoăți 254
ăcădemiiă 289	ămăn 261	ăncreăștiri 23, 226, 290
ăcăsfăitu 289	amă 258, 272	ărjcresc (mi) 23
ăcnes 78	ămbăr 19, 45, 65, 113, 176,	ăijcrescu (mi) 23,
ăcreăță 76	297	ăncrești (ti) 50
ăcrunki 115	ămbănez 47	ăncurnări 124
ăcruncu 76	ămbitări 47	ăncuscrări 77
ăcsen 100	ămbitrăniri 65	ăndăfsu 185
ăcsen 294	ămbitrănit 47	ăndăfșu 94, 185
ăcsen 43	ămblăstimăt 66, 132	ăndăv^iri 92, 97, 185
ăcsinităti 100	ămbrumări 141	ăndăvgu 43, 81,97, 185
ăcsinităti 43	ămbrumăt 65	Ăn Deal 23
acu 258	ami 259	ăndet 45
ăcic 84, 297	ămpărțari 89, 242	ăndiplis 60
ădăfș 95	ampidicări 141	ăndisări 72
ădăfs 95	ămpirăt 61	ăndreăli 204
ădăv^ 98	ămplăntări 61	ăndreăuă 73, 204
ădăvg 83	ămplities 47	ăndrep 254
ădavg 43	ămplitiri 61,284	ăndriptări 73
ădet 297	ămplări 61	ăndulțes 88
ădet 70	ămprostu 61, 253	ăndulțiri 72
ădet 72	ămpruspătări 61	ăn duos 23
Indice
311
ănflămun^ari 95 ănfrigurâri 94 ănfrun^ari 95 aijgă 24
ăggăniă 81
ăijgărjes 111 ăqglit 134 ăqglitări 81 ăijgl'ițări 81,232 ărjgl'ițăt 45, 234 ăijgrăbăvit 81 ăijgrășări 81 ăijgricări 81 ăijgrupări 81 ăqgrușâri 81 ăngăc 255
ăngiiri 116
ăngirminiri 116 ăngos 116,254 ănjos 254 ănjug 45 ănlușii(mi) 124 ăntuzari 124 ănmărări 121 ănmulări 121, 133 ănmurțari 228, 233, 239 ănmurțas 20 ănmurțos 20 ăn'nămsa 100
ănrăit 124
ănrușinăt 124 ănsăr150
ănsărări 100
ănsirinări 100 ănslăbnit 101 ănsor150 ănspicări 61 ănspumâri 61 ănsurări 100, 283 ănsur^as 20 ănsur^os 20 ănsus 254 ăntăriri 68
ăntreăgă 208	ăsfălt(u) 289
ăntreg 45	ăstăr 297
ăntrez 208 *	ăstret 69
antru 44, 69, 255	ați 44, 259
ăntuneăric 68	ăvă 96
ănțertu 89	ăvăns 289
ănțileg 45, 89	ăzar104
ănțingu 89	ăzdisit 73
ănvărtiri 97, 284	ăzgan 81, 295
ănveăștiri 97	
ănvescu 47	
ănveț 45	B
ănviclat 97	
ănvinățari 233	babă 63,64, 187,284
ănvir^ari 228, 233	băfcă 84, 205
ănvir(i)nări 97	bag 82, 162, 163
ănvimoăsă 198	băgă 167
ănvimos 198	băgrim 81,285
ănvistizări 97, 236	băgă 86, 168
ănvițări 232	băiă 162
ănvițăt 234	bălă 160, 162, 167, 168, 176
ăn zăpăd 23	băii 129, 162
ănzizirări 105	băligă 63,80, 129, 299
ăpărăt 289	V baltă 162
ăpătos 6o	băijcă 289
ăpțălt 43	bănki 115
ărări 137, 141,227, 236, 283,	bărbă 63, 65, 162, 280
ărăt 137, 197,283	barcă 166
ară 44, 259, 272	bar^ 299
ărdăroăsă 73	băr^ă 91, 162, 166
ărdicări 73	băr^u 299
ăreăti 141, 196, 201,210, 282	băscă 162, 299
ărgătili 210	băsmă 297
ăreț 201	băstră 69
ărgăt 45, 81,294	baș 162, 297
ărgiri 87	bat 163
ărhitectu 289	bătis 107
ărmătură 289	bătiz 106
ămăut 124	batoză 44
ămisiri 124	baz 106
ărșin 108	băbloc 64
ăsker 101,297	băbuk 115
ăskirimi 101	băbukă 114
312
Meglenoromâna astăzi
băbukli 115	bătorî 13	biseărică 63, 196, 212
băcar 297	bățful’ 89	biscfit 77
băcșiș 108, 297	băzent(u) 289	bișică 108
băccăt 234	beăică 76	biter 297
băcila 84	beăiki 114	biton 289
bădivă 96	beămki 115	bitran 50, 198
Badnic 73	beămcă 76	bitrană 198
băfcăngiiă 84	beări 55, 232	bitom 198
bafcur 205	beHu 132	bitomă 198
băgări 80	belki 114,253	bivul 131
băiă 253, 255	beg 162, 200, 297	Blăguveț 285
băjcuș 76	bej 200	Blădiță 64
băirăc 118, 297	belki 297	blăgăinic 287
bălcuc 84	bey 56	blăgudet 287
băiet 289	bibliutecă 289	blăgusov 64
bălgur 81	bickiiă 297	blăstem 64
băltiiă 297	bikăr 114	blăstimări 64, 188
băndit 289	bilă 160	bliznă 64, 188
bărbălășcă 77	bileă 197, 206, 297	bliznăț 64, 285
bărbăteăște 253	bileă 297	bluză 64, 104
bărbătescu 207	bileășcă 287	boari 12, 55,56, 63, 137, 162,
bărbătești 207	bileăur 206	281
bărbat 63,195,200	biles 160	bob 65, 162
bărbăț 90, 200	bilet 289	bod 74, 200
bărbul' 134	bilijiri 285	bofcur 205
bărced 84	bil'că 133,285	boi 162, 187
bărdăc 297	bil'ță 88	boiler 118
Bărdet 25	biluc 133	boj 200
Bărdet 299	bilur 297	bol 162, 176,255
băretcă 289	bine 15	bolnă 198
bărliv 130	bini 21,49, 152, 253	bolniță 287
bârlog 130	birbgăți 65, 141, 282	bolno 52, 198, 208
bămiiă 285	birber 139	bolnă 208
bămivec 24	birbeț 90	bolcă 76, 133,285
bărut 297	birbeți 282	bol’ki 115
bășări 108	birbieț 48	bonșu 108
bășăt 234	birda253,297	bopcă 62
bășcă 42, 253,297	birden 125, 140, 297	bopki 62
bătănă 13, 20, 63,141	birikăt-versăn 297	borbă 65, 287
bătăccii 208	biriket 70, 114, 140, 297	borgu 87, 297
bătăcciiă 208	birikitliiă 69	bori 52
bătizări 104, 236	Birislăv 3, 7, 8,9, 10, 11, 12,	boșnic 109
bătan 13	biro 51	boțcă 77, 89
Indice
313
boțki 89	buduros 72, 164	buric 280
bou 63, 57, 282	buf 95, 199	buric 78
brac 287	bugăr 80	burilă 137
brad 299	bugăt 80	burleăză 130
brănă 19, 287	bugles 81	burun 162
braț 299	Bugurodiță 7, 8, 80, 285	burun 297
braț 206, 280	bugăc 297	burvăl'că 97
brâță 206	buiăgiiă 196	burviri 97
brazdă 64, 73,284	buia 42,196, 297	busilac 78
bră 261	buidisiri 228	buti 204
brădăviță 64	buirum 118	buț 204
brăi 261	bujăîjcă 77	buțnes 89
brăjdăr 72	bujănki 115	buză 104, 299
brăn 64, 162, 188, 197, 299,	bujăncă 111	buzăgiiă 86
206	bujur 111	buzeău 104, 285
brăslăveț 5	bulnicăr 287	buzi 174
brăvăr 287	bumbac 78	
breă 261	bumbă 289	
breăg 64, 285	bumbărdiriri 228	c
breăstu 64, 285	bun 63, 125, 160, 162, 185,	
breaz 64, 106	186, 198, 207, 253	cad 74, 165
brează 285	bună 123, 162, 198,208	cadă (si) 166
bri 261	bunăc 85	cădi 165
broătic 20, 64	bunăccă 76	cădri 166
brod 287	bunăcki 85	cadru 73
broi287	bunăr 139	cafenio 197
bron 162, 206	buni 152, 174, 208	căfcu 54, 76, 220
broni 206	bunităti 42,67, 123, 141	cafț 90
brumă 64, 188	bun 128, 162, 207	căfță 45, 88
bucfa 78	bunii' 127	căigănă 81
bucfiță 78	bVorc 86	căii 211
buclă 76	b^org 270, 297	cai 160, 163,200,211,
bucurări 299	bUou 282	caiț 92, 135,207
bucurila 299	bură 162	cal 74, 131, 166, 187,200
bucuros 164, 299	burcliiă 85	căla 255
budăiiri 226	bureăti 63, 196, 201,210	calc 79
budălă 42,196, 199,211,297	bureătili 210	călcu 54, 150
budălăii 211	bureț 201, 211	cald 132, 198,207,281
budălăil' 211	bureții 211	caldă 208
budălăuli 215	bureții' 211	căldi 208
budej 112, 285	burețl'ă 211	căldu 185, 198, 281
budeș 112	burg iiă 116	căldu 208
budniri 226	buric 137	că^ă 208
314
Meglenoromâna astăzi
călea 212
calfa 94
căli 20, 50, 74,129, 166, 196, 205,212,
căHu 132
calp 63
călpu 61
cal' 134, 160, 163, 165, 169, 174, 175, 200,211
cal'^ 135,207
căl^ă 91, 208
căli! 211
cal'la 211
calp 135
calpi 143
cal'ț 92, 135
căiță 45
canei 84
cănșă 108
cap 62, 74, 150, 161, 166, 186, 187, 206, 209, 280
căpiti 206
capiu 209
căpră 45, 60, 74, 203
căpri 203
căpu 208
capul 209
cară 259
cări 50, 74, 137, 164, 165, 166, 221
cărni 74, 124
caroță 295
cărpin 150
cărpin 282
cărpin 61
cărpin 74
cărți 50, 68, 175,204, 205
cas 107
căsă 43, 100, 166, 187, 196, 203,212, 283,289
casc 79, 103
căscu 160
căsi 166, 203
caș 109, 161, 162, 166, 169, 175, 283
cășă 285
cașt 71
căști 175
cat 74, 154
cataftu 44
catarăhti 113
calară 295 caț 163, 166, 169, căvgă 81, 97
căvgi 97
caz406, 161, 169, 174
căznă 105, 287
că 259
căbăt 64, 297
căcan 75, 259
căcmăc 78 căcon 259
căcot 54
căcăc 84
căcămăc 84
căcuuă 84, 299 căculă 84, 299 cădeări 72, 232, 283 căderi 283
căzută 234
ca^va 169, 220
căftări 68
căjmăc 118
călăgiia 86, 196
călămi 120
călcări 75, 129 călbălac 45, 65 călcăn 76
călcări 76 călca 206
călcări 45,76, 128,280
călcariă 206
călcori 206, 280
călcorîă 206
căldări 42, 72, 74, 196, 204, 283
căldări 74
căldramă 73
căldar 204 căldor 204 căliqcă 129 călincă 285 călcincă 84 călisiri 228 călisiri 294, călpes 61 călpiri 228 călugir 116 călvăiăști 96 cal'ur 133, 205 cămieș 204 cămieș 212 cămieș li 212 cămșic 108 cămeășă 204 cămbănă 65 cămgășă 75 cămeș 204, 212 cămeșii 212 cămilă 294 cămpuneț 199 căn 125, 166, 254 cănăscut 54 căndi 1' 72 căndisiri 72 campu 61, 197 câni 18, 44, 123, 161, 166, 169, 196, 201,282
cânii 124, 263 cântăm 154 cântări 42, 75, 232, 236, 240, 290, 29
căntăș 109 căntăt 234 căntău 57 cânta 44, 192 cântam 44
Indice
315
cântic 68, 197	cată și cată 24	căvrăc 96
cantițli 141	cată 220, 255	căzu 53
căntom 46, 154	cătălin 23	cfăcă 75, 93
căn 128, 169,201	cătărou 57	cfăccă 75, 93,188,203
canla 134, 263	cătărau 23	cfăcki 203
cânii' 127,263	cătărau 67	cfacnit 93
canlur (ăl) 127	cătărou 23	clăpnit 75
căpăc 45, 60, 78	cătcărizări 104	clești 134, 284
căpestru 75	cati 220	clipălă 75
căplăr 60	cătilin 23, 67, 253	clo 43,51,75, 188,254
căpușă 299	cătirau 253	cloță 75, 88
cărbuni 65	cătirou 253	cloți 88
cărburî 128	cativa 220	clopăt 70, 75
cărcăn 84	catră 255	cloput 284
cărfiiă 294	cătun 125, 206	clupă 75
cărgul' 134	cătun 206, 299	clătinări 75
cărgidă 116	cătuneăn 45	cl'ag 283
căricătură 289	cătuneăscă 208	cleăti 75, 188
cârlig 75, 130, 206	cătunești 208	clești 75
cărliză 206	cătuni 206	cl'icnes 78
cărminări 75, 121	căț 169,220	clin 284
cărmiri 121	cățăli 204	cl'ineăti 75, 284
cârnăt 23	cățări 24, 88, 291	cl'ingă 23
cărnos 20	cățăuă 204, 282	cluc 75, 85
carnur 127	cățal 20, 88, 131,282	cmet 75
cărpiri 61	cățat 206, 283	cmUo 23,43,52, 188,254
carță 89, 161,205	cățati 206	cmUa 43, 52, 254
cărui 221	câți 169	cnișcă 287
căruseriiă 289	cățol 20, 282	coăcăz 106, 199
căsăbă 42, 64, 140, 197, 207	cățot 283	coadă 72, 165, 196, 280
căsăbaur 207	cățoti 206	coădră-mădră 73
căscămăc 77, 101	căvăi 118, 261	coăjă 111, 165, 284,
căscări 77, 101	căve 96, 140, 187, 197, 206	coăpsi (si) 62
căsetă 289	căveuli 215	coardă 73
căsmet 70, 101, 185,297	căveur 206	coăsă 55, 100, 165,284
căsmitliiă 69, 101	căvgăgi iă 81,97	coăsiri 100, 241
căstan 45199, 282	căvilii 208	coăstă 68
căstarîă 127	căviliiă 208	coășă 165,206
căston 282	căvine48, 96, 197, 206, 209	coc 166
cășcăvăl 77, 131	căvineu 209	cocăl 294
cașlă 109	căvineul 209	cocină 84
căt 150, 220	căvineulu 209	cocniță 85, 287
cătări 23, 24	căvineur 206	codru 24, 72, 73, 195
316
Meglenoromâna astăzi
Codru di Brad 24, 299	cota 255	crui 118
Codru Gol 24	cotă 220	crui 221
Codru Livir 24, 284	coti 220	crușniccă 109
Codru Năltu 24	cotiva 220	crucumbeu 65
co^va 220	coțcă 77, 89	crud 75
coin 128, 119, 201	coți 169	csistră 295
coini 18, 27, 46, 118, 161,	coțki 89	cu 166,256
196, 201,282	covă 96	cUala 254
cornii 263	crățnes 89	cVapt52, 63, 70
coinili 263	crășădă (ăn) 42	cUapț 46,90
coj 112, 163, 174	crășădă 254	cUarb 66, 199, 282
colă 287	crăcniri 188	cUam 126, 282
colbă 65	crăcongă 87	c^arn 128
col'ur 205	crăstăvgăti 75	cUarv 98
comp 46, 63, 197, 206	cronț 201	c^at 280
compur 206	crong 201	cuc 75, 163, 164, 282
con 46, 166,254	crăstă 75	cucăr 294
eoni 18, 46, 161, 166, 169,	crăstăf 98	cuclă 76
196, 201,282	crăstăv 97	cucmă 78
eonii 263	crablă 64	cucoană 54, 75
contic46, 197	cran^ă 91,201	cucot 70, 75, 140
contițli 141	craijgu44, 75,91, 197, 201	cucoț 90
contu 54	creăștiri 226	cucutăș 140
conț 90	crșăștiri 241	cucutcă 20, 69
cori 169, 201	creăștiri 283	cucăn 84
eonii 263	creăștiri 68	Cudrubăr 24
copă 60	creăștiri 75	Cudrupul'a 24
copcă 45, 62, 85	creastă 68	cufoări 93
coptă 52	creastă 75	cugăbășiiă 86
coptu 62	crești 50	cuib 54, 66, 119, 197, 209
corbi 50, 201	cremnă 294	cuibu 54, 56, 65, 195, 197,
corbu 65, 195,201,282	crescu 47	210
corn 282	crif285	cuibu(l) 209
comu 75, 282	crif-cuț 253	cuină 118, 287
corț 90, 161,204	crimnisiri 294	cuiț (ti) 119
corvu 97	cr^otnic 285	cujireăti 111
corzu 105	cripătură 60	cujoc 111, 284
cos 102,166	cripătură 75	cujureăti 19
coș 109, 166, 174, 206, 284	cripări 188	culăi 118,253,297
coșniță 109	cripitură 20	culac 24, 78, 129
cot 75, 150, 154, 162, 163,	criv 25, 285	culăr 285
280	crotnic 70, 285	culă 153
cot 46, 154, 220, 169, 220	crpiări 75	culc (mi) 79
Indice
317
culcări 22, 54, 76, 232, 283	cVot280
culcăt 234	cup 62, 150, 166, 206
culca (si) 44	Cupă 3, 7, 8, 9, 10, 11, 12,
culcu 150	cupăcalnic 19, 123
culet 289	cupăcolnic 19
culictiv 289	cupșincă 62
culicină 287	cupăha 43, 127
culivitră 294	cuparili 127
culo 43	cupilăș 195, 199
cul'bu 210	cupin 5
cul'ț 135	cupineț 5
cul'ță 45, 88	cupin 5
cum 75, 122, 166, 179, 187,	cupiriri 24, 43,228,239
253,259	cupiti 206
cumăt 120, 294	cupitarî 128
cumăndănt 289	cur 166,179
cumci-valci 84	cură 165
cumisiiă 289	curșum 108
cumnat 54, 75, 121,200	curia 133
cumnată 54	curări 137
cumnăț 200	curăț 70, 166, 187
cumnicări 121	curdelă 294
cumnicătură 53	curdisiri 228
cumpărări 61	curiiă 117
cumșiiă 108, 152, 297	v curm 122
cumșilac 108	curmări 121
cumșoiă 51, 152, 297	Cumet 25
cumvăgode 96	curpăn 299
cumva 96	curpin 61, 150, 299
cumva 25	curon 23, 253, 281
cumvugode 25	Curu di braț 24
cumvugVode 25	Curu di braț 299
cunădă 72, 123, 187, 294	curun 23, 125, 162, 253, 281
cundăc 72	cus 102,166
cuntrolă 289	cusăc 85
cUola 43,254	cuscră 77, 280
cVopt 52, 63,70	cuscră! 211
cVopț 46, 90	cuscri 200, 211
cVorn 128	cuscrii 211
cVorb 66, 199, 282	cuscri! 211
c^om 126	cuscru 195, 200,
cVorp 63, 284	cuscru 77, 195, 200, 208;
cVorv 98	209, 280
cuscru(l) 209 cusiță 100, 284 cusor 153
cusur 153 cușără 19, 108
cut!261 cutâp 220 cutăpă 220 cutăpi 220 cutâr 206 cutară 206 cutcărătki 69 cuteț 90
cutlăică 69, 76 cutru 255
cuțcăr 77, 89 cuu 57, 187,204,212 cuuă 187, 204 cuuli 212
cuvăc 85,199,285 cuvitliiă 69
c
căi 83, 168 căfcă 76, 83, 286 căfki 94
calmă 83, 120 cântă 83, 168 careu 77, 83 catmă 70
căbac 253,297 căcrac 83
căfut 70 căir 297 călgiiă 116 cănușă 83, 168, 283 căpcan 62, 297 cărăpă 83
cărnic 200 cămic 200
cărșâf 95 cărșăv 83
318
Meglenoromâna astăzi
cătiiă 297
Căvdâru 97 căvre 197, 297 căvreuli 215 cetcă 83, 286 ceșmă 83, 109, 297 Ceșma CTorbului 215
Ceșma Neșcăl'ă 215
cfarăști 83 cfarari 188
cfîncă 83
cicmige 48, 83, 197, 297 cic 202
cică 202,210, 286
cicor 280
ciftili i 208
ciftiliiă 68, 208 ciftu 83,297 cim 260
cimpu 61, 197, 285 cincun 223
cinovnic 288
cincun 223
cinușă 283 cir 152, 167 cirac 168 cireașă 83 cirec 83, 164, 297 cireș 282
cirieș 282 civiiă 297 cucăș 261 cucniri 227
cumă 167
cVoulă 286
cuplit 60
cur 83, 139, 152, 166, 167, 186
curbăgii 118, 202 curbăgiiă 196, 202 curbăgoi 202
curbăgoiă 202
K
kădini 114, 201 kăiă 177 kâpțin 201 kăptini 62, 201 kar 114, 165, 169, 172, 174, 175, 177
kări 114, 165, 166, 173, 175, 177, 186
kărsic 100, 114, 200, kărsică 100
kărsiț 200 kăzirî 201 kef 298 kept 197, 280 keptu47, 62, 114, 197, 280 kesi 298 keșki 109 kiept 197, 280 kifliiă 93 kifnes 94 kilă 173 kilipur 298 kimer 114
Kinet 25 kindi 49, 298 kinisiri 114 kinotita 196 kipru 60, 114 kirănă 13,114 kiran 13 kirijă 114 kiristd 48, 298 kirmidă 114, 294 kirmiz 106 kitki 69 koș 166 koși 177 kor174 korăv 114 kos 177
kufte 48
kup 166, 177,298
kuspi 61
kustrume (ăn) 48
kutec 114
D
da 164, 165,255
dafs 95, 98, 103
dafș 95, 98
dauk 15
davg 43,83,98
dăjma 71
dămki 115
dămcă 76
dar 160, 165
dâră 165
dărbină 285
dări 71, 160, 163, 164, 165,186
dascăl 294
dascăl 71
daț 164, 165
daș 164, 299
dali 259
dănăccă 76
dănăcki 85
daijcă 253
dapă 256
dărjăuă 111, 285
dărjăvă 96, 111,287
dăscăliță 294
dăviiă 297
d§ăd 25, 163,200
dgădă 202
deăj 112,200
deăltă 68, 71
dgat 163
ded 74, 164
defa 297
deftero 224
Indice
319
delmi 120,259	dinț 202	diunăuără 253
demi 259	dință 185, 202	div 97, 187, 285
dermi 259	din vrut 235	divutină 286
des 151, 151, 164, 165	dinzur 105, 254	dizgl'ițări 105
di 256, 260	dinzur 254	dizglițăt 105
diaforă 196, 295	dinzurări 105	dizgrădit 106
dibidus 253	dinzur ănzur 254	dizgrupări 106
dicât 297	dip 164, 255	dizligări 105
diculte 289	dipărti 21, 71,254	dizlipit 105
dikef 294	dipeșă 289	dizviit 105
di drag 23	dipirări 71	doări 162
dies 48	diplomă 289	doăuă 221
dif 98	di pri 256	doauăzaț și un (ună) 222
digos 254	direc 164, 297	doauăzaț 222
diiăgnosi 295	directur 289	doauăzoț 222
dijos 254 *	directurul 210	doauzaț și doi (doăuă) 222
dij^as 254	direp 254	doi 171, 162, 164, 165,221
dijVos 254	direptu 47, 62, 71	doispră 222
dikeoma 295	dirip 254	doisprăți 222
di la 256	dirige 297	doisprăți 61
diladi 44, 272	dimii 259	dolsprăingiț 222
Dimca 77	disăgă 294	docaz 287
dimec 272, 297	discălțări 88	doctur 289
dimineață 25, 212, 281	discărcări 71	docturul 210
dimineața 254	discălț 20	doguvur 287
dimineăsta 254	discălțu 20	doii 223
dimucrăt 289	disculț 198	doif 223
din 21, 125, 152, 164, 256	disculț 20	domnu 24, 121
dinăuără 253	disculțu 198	Domnu 20
dinăinti 254	disculțu 20	domnul 210
dinăpoi 254	disculțu 88	domni 143
dinăpUoi 254	discupires 20	donă (si) 54
dinăpUai254	displites 61	dor 165
dinclo 254	disupră 60	dornă 143
dincpă 254	dișcl'idiri 71	dosta 25, 255
dirjgă 24, 256	dișcl'ucări 77	doăuă mi! (mii, nil) 222,
din niștiut 235	dișertu 20	doăuă șuti 222
din nivrut 235	dișirtări 108	doăuli 223
dinți 71, 165,202,280	diști(p)tări 68,	două 221
din timpu 281	diștiptări 283	douăzaț 15
dintru 69, 71, 25	diștitări 283	douăzoț 15
dintru că 260	dișort 20	douăzoț 222
dintru țea 273	ditilină 285	doucun 223
320
Meglenoromâna astăzi
doujdoj 223	dupu 71,256	E
doușpătru 223 douștrei 223	dupu spus 235 durări 284	ecstra 47
dozvulă 287	dureări 233, 283	ecșitasiiă 295
drac 71, 78, 188, 200	dureri 283	efcoliiă 49, 295
dram 71, 164	dunigăre 48	ei 261
draț 90, 200	durmi 49	ej 47, 112, 187
drămon 71-, 188	durmiri 71, 226, 228, 233,	ekatomirio 223
drăpes 71	239, 241	elă 47, 286
dratăv 71	dumiri 121,242	elim 47
driptâti 188	durnită 234	em 260
driptâti 71	dus 151,164	em...em 260
drob 65,71, 164, 286	dușman 109	endăcși 295
drum 15, 206	dușugubă 108, 286	endic 19, 47
drumur 206	dușume 108 dutQărțiri 226	endometacși 295
druștvo 287	duț169	epsibir 47
druștvu 287	duțiri 283	estu 218
du 53	duvăr164	eș 112
du! 165	duzdruminăt 105	eșcă 218
dublă 64	duzdruminăt 73	ezero 287
dublu 60	duzvolă 287	ezuuă 254
dubruvolno 287 duc 164 ducăntări 292	P	F
dudătruc 287 dulță 208	^ăți 222	fabrică 96, 289
dulți 198	^ăc 92	fac 83, 150, 163, 171
dulți 71, 88, 208	făcută 234	făcă (si) 185
dulțim 205	^ali 204	fag 82, 150, 163, 171, 195,
dulțimi 205	^ămbăful' 91,93	282
dul'ță 88, 208	^ănucl'u 92	făidă 72, 297
dun 152,160,163,185	țlănjăli 91	făjron 261
dunări 165,227,291	^ăr^ălin 91	faj 112, 169
duna 44	^ăr^ălină 91	fălbă 287
dunăy 57	^ămătcă 69, 91, 186	fălcă 280
duri 169	țlămătki 69	faptă 234
dună 297	^eăit 92	fărbă 289
dU6i221	^ifri 94	faș 112
dumăn 297	#ft 70, 95	fat 163
duminică 281	#ftu 68,91	faț 90, 164, 169
dunări 164	^uuă 92, 204	făță 93, 166, 187, 280
duplătit 60	^vămă 91, 188	făți 171
Indice
321
fățiri 93, 233, 242, 283	fitări 20	ftor 224
fățiț 90	fităti 169	fu 53, 171
făvrică 96, 289	fitil' 297	fuc 82
făzlă 105,297	flări 43,93, 188	fucără 140
fakir 297	flătă 159	fucără 196
facultet 289	flămund(u) 26	fucără 42
falsificat 100	flămundeăță 93	fucără 75
falsificat 289	flămundu 93	fudul 131
fanăticos 294	floări 93	fug 82, 150, 167, 171, 187
far' di 257	floare 15	fugă 171
fără 257	Flora 93	fum 93, 122, 174, 178, 179,
farină 123	foc 78, 150, 171, 197, 281,	186
fartăț 90	283	fum 93
fartăt 68	fol'ur 133,207	fumă 167
fetă 48	fortumă 68	fumeăla 204
feărică 45	frați 50, 93, 280	fumeăla 280
feăsi 171	frătili 210	fumeăla 93
feăta 43	fraț 201	fumel' 204
feătă 55, 56, 93, 159, 203,	frăcnit 78	fund 197
280	frănțuzeăște 253	fund 283
fgătăiă 263	freacă (si) 163	fundu 197
feătăl'ă 263	frerjgu 81	fundu 283
feăti 203,212	fronc 46, 86	fur 139
fgătili 212	frong 83	fur 166
feătilur 263	front 234	fur 167
fes 102, 164, 171	frică 75,93, 161, 192	fur 167
feș 109	frig 82,281	fur 179
ficor 139, 161, 195,211,280	friguri 15	fur 180
ficorif 211	frik 15	fur 93
ficorla 211	friziri 242	fură 192
ficUar 52,211,280	framtă 234	furki 115
fierarii 211	framtu 234	furki 203
ficior 52, 211, 280	francă 84, 170	furări 137
ficiorii 211	franci 163	furcă 203
ficVorlui 263	fran^iri 91,233	furcă 93
ficUorlur 263	fransi 100	furlină 130
fileăn 297	franșu 108	furlină 93
filiz 297	franti 163	fumă 124
filuzof 289	frantu 44, 68,93, 198,234	fumiț 106
finer 139	frorjgu 54	fumigă 124
fișec 108,297	frunză 91, 93, 168,203	fumigă 187
fișicliiă 108	frunți 21, 50, 93,280	fumigă 204
fiocă 287	frunță 168	fumigă 80
322
Meglenoromâna astăzi
fumigă 93	gălbin 134	gleț 134
furniz 106	găl'bin 65	glem 82
furniz 204	gard 140, 197, 284, 299	gleznă 80, 105, 285
fura 192	gărdu 73,79, 197,284, 299	gloabă 80
furtijă 294	garsoni 44	gl'em 80, 122
furtiiă 68	gaș 112	gleț 80, 90, 188,206
furtună 123	gaură 15, 22	glețur 206
furtună 294	gaz 167	gl'iem 48
fus 102	gazdă 73	gl'iccă 80
fus 164	găduri 72, 79, 128, 195	gl'istă 80
fus 166	găduriă 127	gmices 80, 188
fus 171 fus 173 fus 206 fus 93 fuski 101 fuscă 101	gădunli 127 găjdăgijă 81 găiină 282 găile 48, 118 găjret 118, 297	gnăsătiiă 80 gnăses 80 gnăsiri 80 gnasnic 80, 188 ghăvăjă 80, 127 gnăviri 80, 127, 188
fuscă 171	găitan 68	gol 80, 167, 198,207,285
fusi 206	gălăgogir 116	gQălă 161, 198
fustăn 140	gălăgogir51	goăli 167
fustăn 294	galcă 76, 80, 203	gol' 134, 167, 207, 162
futel’ă 289	găletă 48	gorb 46
fuz 174	găleată 79, 129	gomiț 25, 51
fuzi 171	gălbinări 79	gomițli 89, 196, 202, 209
fuzi 192	gălbinuș 79	goscă 203
fuzi 192	Găndăca 23	gostol 209
fuzi 49	gărăjă 289	gostul 209
fuziri 228	gărănțiiă 289	goșcă 202
furi 179, 180	gărșiri 284	goșt 203
furiă 93, 127	gărșit 50, 152	gozbă 65
fuziri 233	gărșori 284	grămata 196, 212
fuziri 239	gărșot 51, 152	gras 80
fuziri 93	gărdirobă 289	grășuc 287
	gărdușcă 80	grăb 18, 46, 80,
	gămuț 80	grabăv 80, 97,
G	gărsunieră 289	grablă 18, 46
	gașcă 77, 80, 101, 167	grăclăn 25
găidă 72, 81	gaști 203	grăn 16, 80, 162, 188,282,
găjgur 81	găselniță 286	grănicăr 287
gaj 112	glas 80, 102, 188	grăsimi 80
gaj di 72	glăsiri 287	greășcă 287
gălbin 65	glăvătăr 80	greăuă 198
galbin 79	glăvit 80	greblă 285
Indice
323
grei 163,207	r	gibeiă 115, 117,297
grendi 80, 284		gigor 116
greu 80, 198,207	yimnăsio 295	giiri 283, 284
griiăță 80		gii 118, 208
groapă 299		giiă 198, 208
groapă 80		giiăță 23, 116, 117, 141,204
Groapa Moășăl'a 214	Cr	g iieț 204
grob 65, 164, 205	găba 86, 297	gieșp 63, 202
groblă 46		giiiri 284
grobur 205	gam 86, 168, 297	giniș 297
gromin 294 gromină 80, 294 gron 16, 162,282 gros 80 gugoș 80,109	găde 297 gămălăr 86 gămbuș 86 ganăm 86	giptu 49 girdăn 50, 116, 140, 180 girluc 116, 206 girluță 206
gugufcă 76	găndăr 86	girmăneăște 253
gugufki 94	găndărmă 207	girminos 50, 102
gujvă 96, 287	găndărmin 207	girminoș 109
gulăstră 80, 129	geb 86	Giță 177
gulub 129	gejmă 112	giu 56, 116, 198
guluglăv 286	gejvă 96	Givgiliia 7
gumă 167	gep 186, 297	goări 173
guniri 285	ggan 86, 188	gon 116, 173
gunoi 23	gidă 72, 86	Gorgi 116
gunuoi 23	gide 297	gos (ăn) 177
gura 212 gură 22, 80, 162, 165, 167, 186, 196,212, 280	gindem 86 giqgu 168	gubri 298 gum 116, 166, 172 gunluc 116, 298
gureăl'că 76	gip 164	gupe 63, 79
gurel'ki 115	gugărăstu 86	gunt 63
gurgășki 109	gumerki 86, 115	gupțeăște 253
gurgășcă 77 guridă 80, 294	gurnes 86	Gurga 116 gurlutiiă 298
Gurnicet 7, 8, Gurșet 25 gustări 80 gușă 299 gușnes 109	G gărmi 115	
		
		TT
		H
		
gutfăc 69, 85	găspi 61, 115,202,282	hală 176
gutov 287	găzmă 105, 115	hangar 113
guva 167	germu 115	harți 113
guvă 96	geșp 63, 202	hol 176
Guvizarilur (Ăn) 127, 215	geșpi 202	hor 113,176,186
gzăvojnu 82, 106	geșpi 61	horistă 113, 186
324	Meglenoromâna astăzi	
horofilaki 113	imnu 49	izruptu 105
hrană 113, 176, 188,287	imni (tu) 121	izvărvi 97
hrăcăști 113	inăt 49, 298	izvinit97, 105
hrăniri 113	inăgiiă 86	izvinturăt 97
Hristo 113	irjcă , 21, 49, 77, 185,255	izvod 288
Hristu 113	inki 115	izvor 97, 285
humor 113	indecs 288	izvorcă 105, 285
hutel 1	iijglizeăște 253 ingiț 222 inimă 280	izvorcă 285
H'	injiner 290 insăn 49, 298	I
Aer 47, 117, 139, 161, 169,	inspectur 290	|a 224
173, 178, 186, 206, 281 Aeără 117 Aerete 117 Aerur 117, 206,212 Aerurli 212 Ailarico 117 Airutih 117	inși 49, 50,51, 108, 152 intrări 69 intru 49 ințră (tu) 89 ioc 175 iri 250, 283 iruplăn 60 isa 294	ia...ia 260, 272 iădri 166 iă^uuă 254 Ui 178 iăli 161, 172,224 iapă 60, 117, 164, 169, 1 282
	isăp 298	iară 161, 169
	iscră 77	iarbă 162, 186, 205
I	ișkire 297	Urbiri 117
	iși 49, 50, 152	iări 161, 164, 165, 166, 1
i 260	ișica 295	177, 178
i...i 260, 272	ișiri 49, 233, 283	iăripă 22
iări 175, 178	ișit 50, 234	iărmă 173
icsploziia 289	ișo 51, 152	iărna 117, 281
ic 85, 255	ișori 233, 283	iărtă-mi! 135
idvăi74, 253	ișot 51,234	iăsă (si) 178
iez 178	itru 49, 69	iăscă 161, 162
iftibăr 49	izbrăjdes 65	iăscla 22
igrăliști 288	izbricit 65	iăsi 175
ihtiză 113	izglubira (ăl) 105	iăsli 101, 117
iii 260	izgustim (nă) 81	Ustă 218
iii 49	izlinsu 105	Usti 218
iii...iii 260	izlog 288	Usu! 295
iii...iii 272	izlojbă 287	iaz 167,206
if 49, 196	izmgăni 49, 105	iăzur 206
ila 49, 133, 196, 280	izmet 105, 185,298	iăl 47, 224
im 152	izmikăr 105, 114	iăzac 117
imăhă 49	izmitciiă 69	ied 74, 172, 195, 200, 282
imisiiă 289	izraș (mi) 105	iei 224
imnări 49, 121, 283	izrăvnes 105	iej 199
Indice
325
iei' 47, 224	jăliri 286		L	
iej 199	jdrepcă 72, 111			
iepur 201	jelbă 287		la 256	
iepuri 135, 196, 201,210, 282	jefcă 76, 286		la doăuli or 223	
iepurili 210	jefki 115		lac 82, 83	
ier 139, 169, 172, 178, 281	jgeră 112, 188		lacrimă 129	
jerb 169	jilăv 111		lăccă 76	
ierbu 169	jiliznicăr 288		laf 95, 129, 163, 167,	169,
ierbur 205	jimităti 111		171, 187, 197, 206, 298	
iert 178	jir 111, 175		lăcki 85	
iertu 117, 178	jirănt 290		lăfur 206	
ieș 47	jlăpcă 111		lag 82, 162, 167, 171	
jet 74 iez 200	jlăbină 111, 188,286 jmurcă 111, 188 joc 15, 111, 166, 171, 178	173,	lai 168 lămbă 65, 129, 294	
io 47, 117, 178,224			lămiiă 121, 129	
ioc 117, 171	joi 111, 165, 172, 173,	175,	lanț 70, 220	
iongă 87	186, 281		lăntă 168, 220,	
iu 117, 165, 166, 171, 178,	joni 111, 198,208		lănti 220	
254	jon 208		lăntu 54, 68, 129,220	
i^a 224	jos 15, 111, 166, 175		lanț 90, 220	
iun 128, 162, 178	joț163		lănță 45, 89, 220	
iumnicăn 5	jucăreăfcă 111,203		la pătruli or 233	
iumnicări 5	jucăreăfki 203		lăpti 62, 129, 175, 186,	197,
iundi 254	judicări 111		207	
iV6 224	jug 111, 171, 197, 283		lăpță 62, 202	
iumec 124	june 165		lăpuviță 60, 285	
iuva25, 43, 96, 117, 167	juncu 165		lărgu 129	
iuvăgode 25, 96 iuvăgUode 25 iuvugode 25	junejiri 92, 111 juijg 166, 175 j ung lari 236 jungfiș 237		Iări 137, 161, 163, 165, 173, 177, 178, 179, 180, 283 las 169, 171, 180 lăsă (si) 178	
	jungl'um 237		lăsă 166	
	jungu 165, 175		la sițirăt 235	
J	juni 15, 198,208		laș 166	
	junț175		lat 163	
jăbă 64, 111	junță 175		la tredi or 223	
jalbă 287	juri 208		la&os 71	
jaf 111,285	jV6i281		laț 106, 129, 163, 169,	174,
jar 111, 161, 169, 173, 174,	jut 172, 175		187	
175, 285	jutări 24		laz 163, 171	
jăbrugled 64	jutor 111		lăfîri 93, 187,226	
326
Meglenoromâna astăzi
lăgări 129, 150	lor^ 207	lișăi 108
lăga 44	lorg 82, 198, 207	liturgiiă 295
lână 44, 129, 150, 179	lorț 46	lițitățiiă 290
laijgă 21, 24, 81, 256	licșor 108	liut 54, 70
lăngidă 116	licșurimi 108	livir 285
lăpăiiri 226	liciri 286	lobudă 64
lăpniri 62, 226	lift(u) 290	loc 78, 171, 178
lapțur 62, 207	ligitimățiiă 290	locul 210
lar^ă 45,91,207	liemn48, 122, 197	locur 206,212
largu 54,81, 198,207	ligări 129, 150	locurli 212
lăsări 100	ligăt 234	lohago 113, 187
Iască 77, 101	ligătă 234	lom 154
laski 101	ligăti 234	lonă 46, 154, 179
lasnes 101	ligăț 234	loijcă 285
lăstar 295	ligătură 80	lor 174,219
lăstuviccă 76, 129	limbă 65, 129,280	lorgu 54
lăstuvicki 85	limnă 121	lostu 51, 68
lătoări 67, 129, 159,284	limoărîă 206	loș 109, 180, 198
lătrări 129, 159,	limon 294	loșă 198
lăzniacă 105	limon 206	lUac 52
leă 56, 169, 172	liijc 83	lUar219
leac 78, 129,206	lindini 201	lUar 219
leăcur 206	lin^ă 170, 185	lucru 76, 129, 197,205,209
leagăn 80, 125	lin^i 163	lucru(l) 209
leăică 76, 172	lin^in 201	lucrul 210
leăiki 114	linuri 91	lucumutivă 290
leăni 129	ling 82	luk 199
leăsi 171	liijgă (si) 185	lukla 211,263
leăuă 172	liijgu 168	lud 187
leăvă 172	liijgură 45, 49, 54, 81, 129,	luftirises 68
lec 15	173,283	lui 164,219
leftir 207	linos 102	luj 161, 175
leg 82, 162	linsă 170	lumi 187,210
lemn 122, 197,	linsu 100	Iun 125, 161, 164, 180, 187,
lemnu 121, 197	linș 110	282
Ies 102	linti 49, 68, 129, 163, 165,	lună 53, 123, 129, 150, 154,
lesco 196, 201	282	162, 163
lesnic 78, 253	lipă 286	Luncă 84,167
lesno 52	lipiri 285	luncă 202
leșcă 201	lipon 295	lun^ă 45, 167,208
leu 56	lisiță 100, 286	Lungiri 3, 7, 9, 10, 11, 12,92
loat 70	lisițli 89	lungimi 54
lom 154	lisnic 101	lun^ineț 5
Indice
327
lun^inoț 5	l'umintrșa 253
lung 82, 175, 198	l'umnicăn 5
lungă 208	Iumnicări 5
lungu 54,81, 175,208	l'umnicot 5
lung 87, 170	l'umnicoț 5
lungă 45, 167	lupiri 133
Iun 164, 175	lurșa 254
lUoc 52	lut 133, 175, 179, 180
lUor 219	Iută 175
lUost 71	l'utinic 133
lup 62, 160, 161, 177, 180,	
196, 199,211,282	
lupătă 60, 285	M
lupQănă 45, 54, 60, 127, 129,	
161, 187, 196, 282	ma 216
lupii 211,263	măcsus 102, 253
lupii'211,263	măccă 76, 167, 168, 185,286
luplu 263	măcki 85
lupu 263	magnitofoăni 207
lupul 263	magnitofono 197, 207
lut 70, 160, 164, 179, 180,	mai 119, 135, 161, 163, 178,
187	216, 255
lut 70	măică 167
luvăc 85	mal 131, 166, 175, 180
	mal' 119, 134, 150, 161, 163,
	178, 180, 181
t	mămă 120, 280,
	mămi 128
l'epur 201	mămili 127
Iepuri 50, 133, 186, 196, 201,	mănă 288
210, 282	măncă 168, 185
lepurili 210	măndălă 295
Iepurii 210	mângă 185
l’iță 88, 133, 169, 172, 177,	măngă 87
178	mălă 129, 149, 162,179,298
giu 198	mane 79
l'ipureăște 253	mănță 89
l'irtări 133	mapă 161
l'ubiniță 133	mărcă 77, 168, 288
l'ubinițli 89	mărki 115
luminări 120, 133, 204	măr^ină 91,92, 119, 204
l'uminar 204	mar 149, 150, 175, 177, 178,
l'uminor 205	181,208
mări 119, 163, 165, 166, 173, 177, 178, 179, 198,208
marț 281
masă 166
mască 167
mascuri 77, 101
măsi 169, 175
mașala 298
mășă 161
măticar 288
maț 61,280
măzăla 104, 298
măcar 295
măcar si 261
măcos 54
măcsam 100
măcsul 100
măcoc 84
mădă 298
mădă di 257
madru 73
măgar 80, 140
măgdănos 72
maglă 81,286
măgnitufon 290
măgun 86, 187
măgiiă 116, 117
măiă 117
măjmun 118, 125
măjtăp 68
mălină 288
mănănc 26, 79
mănăncă 26
mănănț 26
mănăr 20
mănăt 254, 281
mană 44, 123, 179, 204, 280
mănăstir 45
mâncări 77, 119, 226, 232, 283,291
măncăt 234
măncăț 26
mancă 285
mănca 44
328
Meglenoromâna astăzi
măijcom 26	meăr^i 91	migdăn 72
mănciri 285	mgăr^iri 283	migl'ină 81, 82, 135
măncit 84	meări 169	mijes 111
man^ă 201	meăsă 55, 283	miji-măla 111
man^u91, 195,201,210, 299	meră 48, 155	mijlucăn 112
man^u(l) 210	mer^iri 283	milă 149
mancă 203	moali 119, 171, 175,208	milion 222
mani 18, 123,254, 291	mpără 55, 56, 119, 137	milodiiă 290
mănjetnă 290	moări 162	mină 154
manta^uuă 254	mQăși 175	mingușă 116
măntil 290	mon^ 299	mini 163, 224
mantiza 68, 104, 254	monț 46, 90	mincun 125
manță 45, 89, 203	monz 107, 299	mincunări 84
manțili 89	mori 204, 212	mincună 84
mănușă 168	moră 52	mincuri 128
mări 128,204,212	moșt 71,202	minți 49, 68, 119, 165
mania 134	mua 219	minuț 90
manii 127	muaia 23	mipos 295
manii 212	meccă 286	mirăc 168, 298
măr 261	megă 119, 116	mirăcliiă 76
mară 261	megă 19	mirgăn 87
măr^eăli 204	mei 215	mirgicăv 116, 199
măr^eăuă 56, 91,204	met 119, 134, 151, 169, 219,	mirikep 47, 114, 298
martin 204	282	mirindi 49, 119, 281
marginii 127	meș 109, 151, 175,200	misles 101
măriră 92	meu 56, 173,219	misliri 25
măritări 283	mejluc 112	misur 206
mărșasă 198	menză 290	misuri 206
măroi 199	mer 119, 149, 151, 172, 175,	Mitri 151
măros 198, 207	177, 282	mlăcă (apă) 119, 188
măroș 207	mes 119, 165, 171, 195/200,	mlăzniță 119
mărses 100	281	mleăccă 119
mască 77, 101, 150, 167, 203,	metri 151	mlităv 119
286	metură 119, 141	mo 43,51, 178,254
măsligcă 101	mijlem 118	moglă 286
măstrăf 69, 95, 298	mila 133, 187	mo ia 23, 43
măști 203	mic 119, 152, 161, 174	moini 118
mătiri 286	miccăt 76	moini 18, 27, 46, 118, 254;
măzăricla 104	miden 295	281
măzniri 286	miei 219, 282	moinista 254
meăli 219	mier 55, 56, 282	molbă 65, 288
meălnic 123	mietură 48	mol' 134, 150, 151, 167, 208
meără 55, 56, 119, 173	mieu 219	Momci 84
Indice
329
monă 154, 179, 204, 280	muriri 91, 92	mutări 119
morjcă 285	mulg 82	mută 67
moni 18,46, 254,281,	mulitfa 69, 186	mutei 176
monista 254	muls 103	mutlăc 298
morili 212	mulsim 100	mutres 69
mor 150, 151, 172	mult 54, 70, 1673,216, 255	mutriri 227
moră 55, 155	multu 68, 216, 255	muț 207
morcăv 77, 97	mulță 90, 132, 134, 185,	muțcă 77, 89
morcă 45, 84, 85, 185	mulz 107	muțki 89
mortu 51, 54	mulari 42, 50, 119, 133, 186,	
moscă 203, 286	204	
moș 15, 109, 151, 177, 207,	mul^ă91, 135	N
299	muler 204,212	
mrac 120, 188	muierii 212	na! 180
Mrăzăveclu 120		
Mrăzșănți 7, 8	mulț 135 mul'ță 45, 88	nădniță 288 năfură 295
mrăzes 120		
mreajă 120	mumă 280	nai 216
mreămcă 120	mumarî 128	năiț 119, 135
muă 23	mumanli 127	nalt 70, 198
muăbet 298	munkă 115	naltă 162, 208
mUart 52, 55, 70	munți 68, 161, 196, 202	nălti 208
mVart 55	munț46, 90, 175,202,211	năltu 54, 123, 185, 198,207
m^art 70	munță 45,89, 175,202,211	năhu 207
muc 78, 152, 163	munță 1' 211	nalță 132, 134, 207
mucla 76, 203	munții 211	nălț 24, 135,90
mucii 203	munții' 211	nalță 88, 207,
mucos 76, 102	muo 23	nămemo 288
muc 261	muoia 23	nămiștai288
mucc 79	mUorcăf 98	năpcum 254
muccări 85	mUort 52, 55, 70	năpcum(ta) 123
muccă 167	mură 162, 167	năpcumta 43, 68, 254
mucki (tu si) 85	murfet 297	năpta 43
mugri 81, 299	murg 299	nări 162, 164, 165, 166, 173,
mugur 299	murgu 81, 299	177, 178, 179, 280
Muin 7, 8	muri 49	nas 15, 102, 123, 167, 180,
muiări 135, 204	muscă 77, 101, 119, 150,	187, 206, 280
muier 204	161, 167, 171, 203,282	năși 180, 206
muier 212	- mușăt 198	năucnic 288
muierii 212	mușătă 198	năvică 288
muiț90, 119, 135	mușmulă 109	năcălnic 123, 288
mul^ 135	mușt	năfără 254
mul^ă 185	muști 68, 203	năfacă 298
mul^i 91, 163	mut 70, 119, 179, 207	năfile 48, 253
330
Meglenoromâna astăzi
năfoără 93, 254 năinti 254 nălbiri 123 nalță 90 nămăijcări 226, 292 năntineț 5 năntinot 5 năntinoț 5 năpoi123 năpratică 299 năprotică 299 năslednic 288 nătimă 71 năuntru 254 năvicniri 288 năviiăc 288 ne 255,295 neac 23, 172,255 neăcă 23 neagră 198, 208 neăgri 208 neăță 23
neăuă 123, 281, 283 Negotino 10 negri 207
negru 81, 123, 198,207 nepismen 288 neuă 281 ni...ni 260 nibun 123 nibunil'ă 123 nicări 123 nicl'izări 123 niccum 253 nigreălă 81 nigricos 81 niminișan 23 nină 172, 298 nineăli 206
ninel 123, 197,206 nipot 123, 196 nipoătă 196 niscan 220
niscană 220
niscanti 220
niscanț 220
nișăn 298
nișta 219
niști 219
niți 271
nițicafcu 220
nițicari 220
niți...niți 260
niți un 23
niți ună 23
nițican 23, 254
nițicon 23, 254
nițiun 220
nițiună 220
niveăstă 285
ni voia 285
noaptea 254
noăpti 55,62, 123,281
noastră 55, 219
noăstri 219
noătini 67, 201, 282
noătiri 201
noăuă 222
nopți 52
noăuăspră 222
noăuăsprăți 222
noauăzăț 222
noauăzoț 222
nod 123, 165, noi 165, 173,224 Nonti 7, 12 nopțur 62
nor 123,139,174,281
noră 51, 123,173, 186, 280
nostru 69, 123, 172,219
nostru 69
noșcă 102
noștri 69, 219
nou 57, 165
nouăzoț 222
noucun 223
nu 171
nu saldi că...tucu și 271
nUai 224
nVaștri 219
nUar281
nUară 280
nuc 78
nucă 123, 166,
nuduros 72, 187
nuib 66
nuibări 24, 65
nuibi 50
nuibu 54, 56
Nujdi 72
numi 206
numir 201
numiri 80, 201
numiti 206
nun 161, 162, 169, 180,
nună 123, 164, 166
nuntă 68, 123, 203
nunță 203
nun 169, 171, 178
nVoi 224
nVor281
nVoră 280
nVostru 219
n Voștri 219
nuț169
N
nări 126, 161, 164, 165, 166, 173, 179, 180, 186
rîăzăț 104, 126, 186,281
nel 126, 131, 164, 282
nercur 281
nercuri 126
rierc 199
riercu 126, 195, 201
riercă 201
riez 126, 175, 178
Indice
331
nicură 127, 141	omul 209	Paști 68, 175
riicurli 141	opcu 51, 253	păștiri 24
niel 282	6ptu 51,62, 222	păștiri 68
riierc 199	6p(tu)spră 222	pătki 69
rîir(mi) 127, 172, 175	6p(tu)sprăți 222	pătru 221
riiră (si) 161	or 206	pătrul' 223
riirlă 127, 130	orbi 50, 116, 143,201	pătruli 223
	6rbu51,65, 162, 198,201	patrușun 223
	6r^u51,91, 162, 182,	patruzaț 222
o	orgă 116, 143,201	patruzoț 222
	orur 206	Păvli 96
obcun 223 obzaț 222	os 51, 102, 280, osfriși 295 ostrov 288	pădăr 286 păket 290
obzoț 222	ostruv 288	păiton 68
ocla 200	Oșiri 3, 7, 8, 9, 10, 11, 12,	păliri 286
oda! 211	ou 206	pălmuță 120, 280
ocli 200,211		pană 257
ocl'il' 211		pană la 257
oclu 51, 76, 195, 200, 209, 280	P	pănăgir 45, 116 păndoflă 93 pan^ă 91
6cl'u(l) 209	pădi 161	păneăm 54
odbur-64 odguvor 288 odma 51, 73, 253 odmur 73 odontiiătro 295	paguto 295 payuto 295 pai 160, 161 pală 149, 160, 161, 180, păli 161	parjgă 24 păngan 285 pani 18,44,59, 150, 161,283 pan' la 257 pări 150 părăliză 290 părcoc 84
odrină 51,73, 286 odrină 73	palmă 120, 280 păltu 68 paf 134, 160, 161, 181, 187	
of 261 oftalmiiătro 295 oftică 51,68 oglindală 15	pala 59, 133, 160, 180 păqgu 285 papă 196 par 149, 160, 161, 181	pârleaz 106, 206, 285 părlgăză 206 părlUog 285 părlog 285
og 168, 187, 202	pară 161, 298	părloc 133
ogă 51, 86, 196, 202,210	părcu 150	părtăl 19, 131
ogu 215	pari 160, 161	părtăloș 109
oAi 117, 187,255,295	părți 50, 59, 68, 175,205	parță 161, 205
oi 168	pasc 54, 79	păspăl’ 61
oleli 261	pască (si) 161	pătătă 67
om 51, 152, 176, 202, 209	păscu 54, 160	păte^ (tu) 92
omlu 209	păspră 222	pătezi 66
omu 208	păsprăți 222	păteț 106
6mu(l) 21	Pașt 71	păun 160
332
Meglenoromâna astăzi
păzăriști 45, 104		piri 151, 152, 168,200	plaz 106, 174, 187
peăjă 175, 187		pigliri 288	plamsu 102
peănă 161, 175, 180		pijă 111, 175	plângeau 57
peără 59, 161, 175, 180		pilă 149, 160, 161, 175	plăn^iri 59,91,283
peărdi 161		piles 160	plărjgandurlea 72
peărdiri 283		pimbiliiă 117, 208, 298	plansim 100
peări 161		pimbilii 208	planșu 108
peăști 68, 159, 202		pimint 15, 70, 197,281	plăntăjă 290
peăștiră 68		pimintu 49, 54, 68, 197, 281	plășilă 286
peătic 285		pimșu 110	plătiri 285
peri 150, 151, 154		pin 15, 59, 161, 195,200, 282	plățintă 59
peglă 81, 288		pingercă 298	pleămniță 59
per 15, 139, 149, 161,	280,	pipercă 286	pleavă 59
282		piperki 115	plicări 59
perdi 298		pipiruz 106	ploăiă 59, 188,281,283
pernițli 89		pira 295	ploîjc 54
pert		piră 161	plon^iri 92, 283
peșcă 202		pirduu 57, 286	ploijg 46, 54
peșki 109		pire 290	plorjgu 54
pești 202 pic 78, 161,283,284 picați 59, 76, 141,201		piri 49 piriri 228 piricuni 205	plons 103 plonș 110 plonț 92
picătă 75 picătili 141 picătur 204 picătură 204 picaț 201		piricuri 205 pirustiiă 295 piș! 261 pișin 108, 298	plonz 107 plug 59 pluștăd 288 placcă 59 pl'eămniță 286
picmez 78		pișmăn 109, 298	plin 59, 181, 188
picnes 78		piștăr 139	pl'oăta 43, 59
picoț 201		piștel'că 76	pl'uscă 59
picurăr 59, 139, 199		piștol 131	pl'uski 101
pic 85, 167, 168		pitlijăn 298	pl'usnes 101
picor 161, 187, 197,280		pitru 257	poa 254,
picVar 280		pitrup 295	poală 161
picior 280		pitrupijă 295	poarcă 196, 282
pidălă 290		pitsor 15	poărki 115
piducla 200		pitum 122	poartă 196,212,283
piducl'i 200		pizmă 105	pobedă 288
piducl'u 59, 141, 195,	200,	plăcăki 295	podniță 73
282		plămin 59	podrum 73
piducl'uli 215		plan 174, 290	poiri 119, 128
pieșt 202		plas 106	poini 18, 27, 46, 118, 161,
pier 55, 56, 282		plată 59	283
Indice
333
poni 18,46, 154, 161,283
pori 154
polițiiă 290
polifoto 295
pom 282
popă 196, 210, 215
popcă 62
popi 215
porc 196
porcu 77, 150, 160, 195,196, 201,282
porcă 84
poriz 106
porț90, 161
porță (tu) 89
porță 201
portu 54
postu 68
potfrădă 288, 306
poznic 105
pră 42
pra 187
prac’82
praclu 82
practico 295
prag 82, 285
pras 107
prăști 159
prău 187
prăvdă 98
prav^ă 92, 98
praz 106
pră!, pră! 261
prăc 168, 187
prăf 224
pră! 168
prăjiri 111
prăscăiiri 228
prășlen 109
priijgă 24
pri 24, 257
prică 49, 161
prică 49
pricutnes 70	pruri 187
prigăc 85	pțăltu 59, 188
pri la 257	pUam 282
pri laijgă 258	puărc 56
prima 43, 59, 223	pUapă 210
primăveără 281	pUapa 210
primăver 280	pUart 52, 70
primăvier 281	pVarț 91, 201
primcă 76	pVarc 52,55, 79, 201,282
primki 115	pUast 71, 193
primii 223	puci 168, 253
primii' 223	pui 195,282
primili 223	puiăng 285
primu 223	puimăni 118
prin 59, 125, 152, 181,257	puimiri 118
priijgă 59, 258	Puiorili Turcului 215
printumări 227	pul' 59, 134, 180, 186, 195,
prinț 92	199, 282
priplin 60	pulană 133
pristi 24, 49, 59, 258	Pul'ăna Furlui (Furii) 215
Pristirau 57	puică 203
priună 59, 253	pul'căc 84
proăpi 24,59	pulki203
proastă 198	puri 128, 151, 152, 161, 180
prpătă 223	puclon 76
prok (mi) 115, 177, 187	pucni 78
proedros 295	pucrov 51, 76
prohira 117, 295	pudlog 73
Proici 84	pudmetcă 73
prori51,59, 128, 153, 177	pudmistes 73
propi 24	pudveski 74
prostu 198	pugudit 80
proștim 295	pulicăr 140, 280
prot 223	pulicatikiiă 296
protevusa 295	pulpes 61
proto 224	pulpiri 228
provă 295	pumcăc 84
prucăntări 292	pumeănă 285
prukări 59, 114, 187,	pun 160, 161, 180, 185
prumăijcări 292	puni 150, 154, 168
prun 21, 59, 125, 152, 188,	Puntea Mutcă 215
282	punți 68, 161
prună 123	pUom 282
334
Meglenoromâna astăzi
p^opa 210
p^orc 52, 55,79, 201,282
pUort 5, 52, 55, 70
pVorț 90, 201
pUost 71, 103
pupă 161
pupăriri 285
pupăză 53
pupoănă 127, 161
pupon 51, 54, 60 purțel 131,282
purțiel 282
purcăr 42, 59, 77, 140, 141, 282
purtări 68
purtămintu 68
pus 161
pușcă 59, 77, 161
pusiiă 298
puteări 55, 57, 227, 229, 237, 241
puteau 57
puteri 48
putiniccă 76
putpărari 286
putpăras 70
putpărori 286
putpircă 70
putpirki 115 putpisiies 70
putricura 69 putrid 59, 69, 198,207 putridă 198, 208 putridi 208
putriz 207
putrizan 69
putrizat 104 putu 53 putumări 226 puturoș 109 puvela 133 puzdrăves 73
R
rac 164, 171
radio 197,290
radiofoăni 207
radiofono 197, 207
rai 149, 150, 164, 172, 178,
181
ram 154
rampă 290
ramură 22
rană 113, 176, 285
rap 135, 154
răpcă 62
râpei 62
râspured 288
răți 88, 135, 164, 171, 174, 181, 186, 208,281
răvnic 97
râzlică 288
râzvod 288
răcoc 84
răketă 290
răkiiă 298
radiri 44, 283
ragă 44, 116, 135, 177,286
rămăneări 120, 233
rămări 120, 135,
rămâsnic 19
ramă 177
răngăști 87
răniri 113, 176, 285
ransă 285
ransi 44
răp 150
Rapa Capră ia 215
râpă 18,24, 44, 46, 135
răpusări 100
răsad 74, 100
răsădnic 73
răsclătina (si) 134
răsclătit 77
răsclupăti (si) 77
răscripăt 77, 94
răsfeăsăra (si) 94
răsfrantu 95
răsfuzira (si) 94
răslân 101
răslăbit 101
răsplansu 61
răsprăpătit 61
răsprăsniri 61
răsprăviiă 61
răspruvideări 61
răspruvisit 61
răstălări 94
răstribes 69
răsțăpări 94
răsțăpa (si) 89
răsțăsu (si) 89
răsțirnu (si) 89
rășmrăcăi (si) 109
rășniri 285
rășniță 109, 285
rățimintu 54, 68, 88, 141, 197
rau 57, 135
răvniță 97
război 65
războinic 288
răzbura (ări-ți) 65
răzdrăpira (si) 73
răzgledniță 288
răzint 43
răzmlăscăit (că-i) 106
răzmrădăi (si) 106
reăpă 169
reăti 196,201,210, 282
reâtili 210
remă 120
rendi 136
reșo 197, 207, 290
reșour 207
restu 290
reti 196, 282
Indice
335
reț 201	ruptă 234	samță 45, 88, 201
rișo 51, 290	ruptu 62, 136, 198,208	Sănămedru 73
rișouli 215	rupț 46, 63, 90	sănătătea 212
rid 174	rupță 208	sănătăți 196
rin 161, 125, 169, 282	rus 161	sănătăți 212
Ristos 176	rușfet 298	sănătQăsă 208
rizint 281	rușini51, 123, 136, 152	sănătoăsi 208
rizintu 54, 104, 281	rușoni 51, 152	sănătos 99
roăuă 136, 173		san^i 91, 280
rob 162, 187, 195, 199		sănităti 42, 67, 141
rod 74, 165	s	săntrăc 69
rodiri 283		săpțori 54
rog 82, 167	sabla 64	săptămână 67
roi 150, 162, 172, 173, 175	sac 99, 171, 173, 185, 187,	săpun 125
rom 154	195	sărat 150
ronsă 285	sală 161	sărăt 70
rop 154	Salonic 11,12	sărbători 52
ropă 24, 46	san 149, 161	sărbătoări 141
Ropa Corbulu 214	săniei 45	sărbătoări 99
ros 162, 175, 177	sapă 42, 60, 99, 163, 173,	săror 54
roș 166, 167, 173, 177, 180,	187, 203,	sărac 298
208	sapi 203	sărupări 22
roșcăv 97, 207	sări 99, 137, 162, 163, 164,	sărutări 22
roși 21, 136, 177, 208	166, 173, 175,281	sărutăt 234
roț 208	sărmă 173	săteiiă 69
rou 57	sap 161, 169	sătul 198
rudari 128	sar 149, 171, 173	sătul 99
rugări 22	sat 163,298	sătulă 198
ruguzină 19	saț 163, 171	scăfa 75,93,99, 171
rumănesc 198	săbăilea 254	scală 75,99, 171,283
rumănjesc 198	săcan 298	scai’75, 99, 134, 161
rumigâri 120, 136	săd 74	scand 206, 209, 283
rurjc 79	săfi 253	scăndăla-măndăla 253
rugcu 77, 136	săibiiă 65	scăndi 206
rVost 22	sălăm 253	scăndu 72, 75, 99, 188, 209,
rup 62, 150, 154, 166, 180	sălăm 298	283
rupe 63, 86	sălfetcă 94	scăndu(l) 209
rupcă 45, 62, 170, 208	saldi 72	scap 161
rupiri 233	sămărguă 196	scară 22, 283
rupsi 62	sambăta 65, 281	scărțină 89
rupș 110	sâmburi 299	scălu 75, 99
rupșu 62	samburu 65	scampu 285
rupt 63, 70	samtu 68, 99, 201	scândură 72
336
Meglenoromâna astăzi
scăpări 75, 99, 232	seu 56, 99, 173	sită 152,285
scăpitări 75, 99	sfăca 25, 93, 188,220	sițirări 240
scărbuni 65, 102	sfârșit 50, 152	sițirăt 50
skelă 99, 114	sfarșot 51, 152	skimp 15
skimb 66, 122	sfidetelstvu 288	Skopje 10
skimbări 23	sfidoc 288	slab 99, 188, 285
skinirăt 99	sfiiri 93	slăduled 288
skitnit 114	sfirăli 93	slătcu 288
skupări 99, 114, 188	sfiriri 93	slăbină 99
skupăt 99, 114	sfitelnic 123	slănină 99
scomp 63, 122, 285	sfites 93	slăpeăi 99
scrăpiză 75, 99	sfitiri 286	slojnic 112
scracă 75, 99	sfradăl 93	slucăino 253
Scraca Regălui 215	sfrădăles 93	slubodnic 99
scrum 75, 99, 299	sibep 298	slugă 99
scucăiiri 226	sicără 99, 141	smăcniri 99
scucniri 226	sicrităr 290	smărșăcă 19, 99, 188
scultări 24, 75, 99, 283	sictir 78	smăreț 90
scumșă 110	șicul' 134, 197, 206	smătoc 99
scumșu 110	sicula 206	smătoăți 208
scundiri 72,99, 175,235	sidirodromio 296	smătoăcă 208
scungaște 235, 253	sifte 48, 68	smoălă 99
scuns 103	sigura 255	smoc 99
scunsi (si) 100	sigurno 253, 255	smocfa 19, 78, 99
scunș 110	silă 173	smocfu 99
scunșu 108	silimet 47	smujăl'că 76, 99
scuturări 75	silno 52	smujăl'ki 115
seănă 173, 180	simbiSero 296	snăgă 99
seară 25, 43, 55, 56, 99, 159,	simință 99, 120, 141	snăidiri 99
171, 173, 180, 196, 212,	simință 99	snop 62, 99, 188
254,281	sin 149, 152, 171,280	soăcră 196
seărta 212, 254	sindacși 296	soări 55, 56, 99, 159, 162,
seățiră 50, 99, 141	sinduk 72, 298	173, 186, 281
seățirli 141	siijgur 81	soăuă 173
sectembăr 78	singură 173	sobă 64, 162
sedlă 73	siptăf 98	soc 173
sedniță 288	siptăv 97, 198, 207,	socri 200
selnic 123,253	siptăvă 198	socru 76, 195, 196, 200, 209,
septembăr 78	sirbicos 50	215
ser 149, 169, 173	sirbiri 50, 241, 183,284	socru(l) 209
seră 48, 55, 155	sirumă 42, 196, 200	sodă 72, 165
sertu 298	sirumăș 200	soj 162, 164,173,
servis 290	sistră 295	soică 76
Indice
337
soiki 114	sprevur 60	striqg 82
somburi 299	spruvisit 60	stricat 67
somț 46, 90, 201	spruză 60	stricătoări 67
son 152, 153,173	spuftit 68	stricurări 67
Sondri 73	spumă 59, 120, 179, 188	strig gu 54
son^i 46, 92, 280	spună (si) 179	strimcă 207
soră 51, 137, 155, 162, 165,	spuniri 59	strimsu 102
173,281	spurgid59, 116, 200, 295	strimt 54, 70, 122, 198
sori 52	spurgiz 200	strimtu 54, 68, 198, 207
soru 215	sputnes 70	strimtură 67, 68
soș 173	srăb 188	strimț 122
soț 99,163	srăcăiri 99	strimță 207
sparc 46, 86	stactotiki 52	strin^iri 291
spărcă 84, 143, 169,208,234	stahtotiki 44	strinsu 67
spargă 45	stără 67, 159, 188, 254	strizin 128, 284
sparg 82, 83	stări 67, 292	strubășină 102
spărgu 81	stăfsiri 94	strufi 296
spări 159	stămană 67	struiă 67
spărsi (si) 100	stăteau 57	strungă 67, 299
sparș 110	stăteări 67, 292	stupări 67
spârșu 108	stgăli 204,212	s^acri 200
spărtu 54, 59, 208, 234	steălili 212	sVacru 195, 200
sparț 46, 92	stearpă 61, 67, 299	sVară 281
spârță 143, 208, 234	steăuă 67, 204, 281	s^arț 52, 90
		sub 21, 65, 99, 162, 258
spâta 59, 280 spălgoc 59, 87, 102	sterp 299 sterpu 299	suc 82 sucăc 76, 298
spăreăre 48	sti 258	sucală 76
spăreări 59	stifa43, 67, 93,295	sucnă 78
spărgăcuni 205	stimsu 207	sud 288
spărgăcurî 205	stimșă 207	sudbină 64
spic 59	stimșu 110	sudiiă 288
spiker 290	stirjg 82	su^i 92
spiei (ti) 135	stinsu 207	suflări 93
spilări 59, 283	stinș 110	suflit 93, 206
spin 59	stinșă 207	sufliti 206
spițiiălist(u) 290	Stoici 84	sufl'i 94
splăsniri 60	stomnă 67, 121	sug 82, 167
splină 60	strașnic 78, 207	sugl'ițări 81,99
spoț 280	strășniț 207	sul 167
sprat 60, 288	streăuă 67	suluc 298
sprăsnes 101	streăpidi 299	sumriă 143
spreng 299	streăpidi 67	sun 153
sprengu 60, 87, 299	stri 258	sunări 164
338
Meglenoromâna astăzi
sună 175	șapcun 223	șlumniri 107
sungir 116	șăpti 62, 107, 175, 186, 221	șl'upcă 107, 188
suri 173	șapticun 223	șmăizir 107, 188
s^ocri 200	șăptispră 222	șmikirlac 107
sUocru 195, 200	șăptisprăți 222	șmiijcă 107
s^oră 281	șaptizaț 222	șmirglă 107
s^orț 23,52,55,56,91	șăptizoț 222	șmrăcăiri 108
supă 161, 173 supcă 45, 62, 208 supcă 62 supsi 62 supș 110 supșu 62	șără 165, 169, 175 șări 175 șărpi 61, 107,202,282 șăsi 50, 107, 166, 169, 175, 221	șnăidir 108, 188 șnoălă 108 șoăric 107, 171 șoc 175 șorp 202 șpidităr 59
supt 63,70	șăspră 222	șpirtu 59, 188
suptu 62, 208	șăsprăți 222	șporit 59
supț 63	șămătă 107, 207	șpriț 60
supță 208	șămătaur 207	șprițer 60
supțari 62	șăpșăl 62	ștălă 67
surăt 42, 150, 166, 298	șărat 107	ștgănjiri 237, 283
surdă 208	șărvetă 107	șteămiri 43, 237, 283
surdi 208	șășcan 77	șteptu 62
surdu 99	șcărtu 107	șter^iri 283
sur^ă 234	șcudeăști 107	ștemiri 283
surgă 87, 185,234	șed 74	șterrii 143
survă 97 sus 161, 162, 171, 173 sușă 175 sușină 108 sută 152, 285 suzi 171 Ș șot 74	șei 298 șeicun 223 șeizaț 222 șeizoț 222 șet 74 șez 175 și 271 șică 298 șiker 107, 114, 298 șideări 107, 227	ștetă 66 știpcări 66 știptări 24, 43, 67 ști(p)tări 188 știri 67 știtări 24, 43, 67 ștrăb 67 ștrăc 67 ștreăcla 67, 203 ștreăcli 203 ștucniri 67
șădi 161	și^ui 187	șugă 171
șăcmă 85	șilogo 52	șumă 167
șâlță 88	șirbet 107	șupă 173
șal 166, 175	șiș 187	șușlic 109
șămidoauă 220	șișărcă 108	. șut 107
șămid^oi 220	șlăpnic 62, 107, 188	șută 175
șămidoi 220	șlăpniri 107, 227	șutcăiiri 227
șămidoil' 107	șlem 107	șutniri 227
Indice
339
T	tămană 127	timpu (din) 67
	tămăkăr 298	timpur 205
ta 164,219	tampănă 61	timpuriu 50, 56, 67
tablă 64	tăngos 285	tindecla 67, 76, 203
tac 163, 164	tăngăști 87	tindecli 203
tăcsă 290	tăngiri 285	tindi 152
taftotita 44, 196, 212	tantă 220	tindiri 67
taliidromio 117 tai 135, 154, 163 tăifa 94, 298	tanti 220	tini 163,224
	tantu 220	tinikiiă 114
	tanță 220	tinir 139, 208
tăjnic 112	tăr 220	tiniră 208
	tărari 284	tiniri 67, 163, 208
tâli 162, 164,219 talpă 61	tăr și tăr 220 târlă 18, 46	tipsiiă 298 tipțiiă 298
tal 134, 149, 150, 154, 163	tărlgăuă 130	toărți 89
tapă 163, 164	tărori 284	tQărțiri 226, 237
tari 160, 163, 164, 220	tătari 202	tQătă 68, 220
tari și tari 220	tătorî 202	toăti 220
Tășca 77	tătun 298	tocmă 78
tată 67, 68, 187, 196, 202,	tău 219	tocma făți 43
215	tăun 160, 200, 282	tocnic 85
tăti 1’63, 215	tăvălit 67	toi 154, 219
taț 90, 163	teglă 81,288	toif 119
tați 163, 164,	tel’ 67, 134, 149, 150, 154,	tolp 63
tățiri 50, 228, 237	164, 206	toi' 154,219
tățiț 90	tel'ur 206	Tomci 84
tăbiiet 298	tengără 87, 298	top 62
tăcărâșcă 77	tepih 288	topcă 62
tăcărășki 109	tetă 286	topici 62
tăcsiri 100, 295	tetrăgono 296	tor 220
tăcuni 196, 201, 283	ticfa 67, 78	torbă 65
tăcurî 201	tjetă 286	torcu 160
tăgărgic 295	țigană 127	torlă 46
tăin 298 tălciri 84, 239	tilifon 290	torni (ti) 127
	tilifuniriri 228	tors 103
	tilifunisiri 228	torsu 100
tăi' 134, 149,219	tiligrămă 290	tor și tor 220
tălăra 43	tiliorași 44, 296	tot 67, 163,220
tăi are 48	timbă 65	toț 163,220
tălări 67, 186, 227,	timela 133	tou 219
tăia 44	timniță 67	trăctur 78, 290
tămăm 298	timp 15,205,281	trag 82, 161
tămăn 298, 255	timpiratură 290	Trăjci 84
340
Meglenoromâna astăzi
tramă 67, 120, 179, 188	tromb 66	tunsu 54, 100
trămpă 61	troșuc 288	tunș 110
trănă 176, 179	tru 258	tunșă 45
tranio 296	trubăiiri 229	tunțea 53, 67, 89, 254, 281
trap 161	trup 285	tunt (mi) 54
Trăpu Băbăia 214-215	tu 224, 258	tunz 107
trăziri 67	tUarc 55, 56, 79	tVorc 52, 79
trăgnes (mi) 82	tUam (mi) 126	t^om (mi) 126
trăies 15	tVarn (ti) 128	tUorn (ti) 128
trăntiri 285	tUarț 52	tVot 52, 220
trăorî 51	tWat 52, 220	t^oț 220
trăpezumăndilu 49	tUată 220	tupărva 43, 44, 97
trăpiri 286	tUati 220	turc 79, 201
treacă (si) 163	tUaț 220	turcu 195, 201
treăm 122	tuc 163	Turkiiă 115
tream 67	tuctăn 298	turkiijcă 115
trei 67, 163, 188,221	tucu 53,251,260, 272	tur li i 118
treicun 223	tucu si 261	turnări 226, 227, 291
treii 223	tuc 85	turț 90, 201
treijdoi 223	tufcă 76	turță 89, 201
treili 223	tufki 94	turțeăște 253
trei! 223	tufekă 93	tuși 100
treisprăți 222	tufek 115	tutni (si) 70
treisuti 222	tufekli 115	tutun 298
treiștrei 223	tujbă 65	tuțnira (si) 89
treizaț 222	tumnăreăscă 208	
treizoț 222	tumnărești 208	
tret 224	tumnăresc 79	0
tri 258	tumnăriesc 79	
tricu 53	tumșă 110	Oălasa 71
tricura 43	tumșu 110	Oeătro 70
tricut 67, 234	tumtă 234	Oema 71
triec 48	tun 185	
trigătură 53	tună 67, 123, 162, 163, 164,	
trigătură 80	281	T
trigirări 67, 116, 188	tund (mi) 54	
trimiet 48	tundi 152	țap 62, 87, 166, 169,
trimeătiri 120	tundiri 233, 243	199, 209, 299
trimeătiri 67	tundu (mi)	țăpă 23, 163, 169
trimet 15	tun^ă 170	țăplu 209
trimurări 67, 120	tun^ă 45	țăpu 209
trisniri 101	tuns 103	țapul 209
trito 224	tunsă 170	țăpuli 215
Indice
341
țar 169	țela 217	țista 217
țâră 137, 169	țel'alănț 218	țistalănt 218
țarină 288	țellarîță 218	țistalăntu 218
țas 169	țepă 282	țistu 68, 150, 218
țăsi 169	țer 16, 87, 150, 161, 169, 186	țișta 218
țăsiri 228	țergă 201,211,211,	țiștalănțil' 218
țaș 164	țerrîă 143	țităti 50, 68, 87, 169
țăl 217	țerni 143	țiță 88, 169
țăl 80	țerb 66, 169, 199,211,282	țița-1 capra 23
țăllăntu 218	țerbi 201, 211	țiva 88, 220
țăn 150, 166	țerbii 211	țivăgode 25
țăneări 227, 237	țerbi 1' 211	țivăgVode 25
țani 161, 166	țerbu 47, 87, 169, 195, 201,	țivugode 25
țănțănâr 89	210, 282	țon 46, 154, 166,
țănu 53	țerbu(l) 210	țoni 161, 166
țăpâri 87	țerbulu 210	țop 46, 154
țăprun 60	țern 20	țost 154
țăr 150 țărinârnic 288	țemu 20 Țfeta 88, 188	țrăcni 88 țrăpcă 88, 188
Țămareca 3, 7, 8, 9, 10, 11	țfol 88	țrăpiri 88
țămăcot 5 țărnăcoț 5 țastu 150 țea 169,218	ți? 169 țicoări 87, 196 țieia 217 țiela 217 țiela 217	u
țeâlântă 218 țeăli 218		uă 164, 165, 172, 180, 181, 254
țeălilănti 218	țier 48	yăiă 55, 162, 177, 187, 282
țeănă 169, 288	țierb 66, 199,210,282	uăți 56, 164, 171, 174, 181
țeapă 87, 169, 282	țimsu 102	uăyă 55, 181,206, 212,
țeări 161, 169	țimșu 110	uăyli 212
țeărniri 228	țin 150, 154, 164, 169,	yălă 161, 162, 179, 186, 283
țeărtă 87	țină 169, 192	yăli 164, 172
țeastă 218	ținspră 222	yăltăr 254
țeastălănta 218	ținsprăți 222	yără 161, 169, 175, 181,223
țeăstilăntili 218	ținț 221	yârbă 162, 198
țeăști 68, 218	ținți 87, 89, 221	uăsi 56, 169, 175, 180
țeia 224	ținzaț 222	yăspiț 61, 195
țeialanț 218	ținzoț 222	Vădi 200, 211
țeek 115	țireări 50, 227, 229, 237, 283	făclii 211
țel 218	țirecl'u 47, 76, 88	Uaclu 52, 135, 195, 200, 209,
țela 217, 224	țireri 283	280
țelalănt 218	țirut 234	Vag 202
țel' 169,218,224	țist 154	Vagă 196, 202,210
342
Meglenoromâna astăzi
Ualm 122, 199,	umrăznit 121
Uam 52, 202	umsu 102
Uăpc 63,79	umtă 234
Uâpt 52, 63,70, 222	umtu 234
Uaptu 54	umut 298
Uărb 52, 66, 116	un 165,219,221
Uăr^ 52, 282	ună 16, 175,219,221
Uarp 52	ună miiă 222
Uarț 52	ună ni la 222
Uarz 107	ună sută 222
Uas71,280	unășiună 253
ubduveț 64	uneăc 255
ubduviță 64	undises 53
ubides 53	ungeau 57
ublangu 64	un^iri 91,233
ublănzori 22	unflătură 95
ublujes 64	urjg 82
ubrăz 285	uijgla 53,81, 135,280
ucras 288	uijgu 53, 81
ucinic 288	unspră 222
ud 15,74, 165, 198,207	unsprăți 61, 141,222
udă 198	unsprățilea (ăl) 141
udaiki 114	unsprăingiț 222
udbies 64	unsu 100,234
udlăsăt 73	unșă 45
udmeănă 73	unșu 108
ufițer 290	unt 21,70
uglidălă 53, 81	untu 21, 53
ugl'ides 53, 81	untură 53, 68
ugniști 82	Uocl'i 200,211
ughăr 82	Vocii! 211
uiăr 139	Voclil' 211
uidises 72	Uocl'u 52, 135, 195, 200, 209,
uidisiri 228	280
uigun 81	Uodrină 286
ulitări 283	Uog 202
uj 112, 207	Uogă 196, 202,210
Umă 3, 7, 8, 10, 12,	Uolm 122
umșu 110	Uolm 199
umbră 53, 65	Uom 52, 56, 202, 209
umineț 5	U6mu 209
umplari 61	Uopc 63, 79
umrăznit 105, 121	U6pt 52, 63, 70, 222
Morb 52,66, 116
UonJ 52, 282
Uorp 52, 116
Uorț 52 Uorz 107 Uos 55, 56, 280 upigcă 77 uplătniță 288 upnit 62 upoică 288 uprăviiă 288 urăc 85 urdă 53, 73 urdină 43, 73, 192 urdină 192 urdinări 50, 284, 291 urdină 192
urdini 53, 141, 196,201,284 urdin 128, 201
ur^am 170 ursari 53, 91 urzică 53, 91, 141 ureăcla 53, 76, 141,280 uris 106 uriz 106
urlări 53, 130 urlam 170 urlu 53
urli 143
urmăn 53, 121
Urma Lupului 214 urmă 15, 53, 121 ursoănă 282 usc 79, 103 uscat 77, 101 uscu 53 uslugă 288 uș 112 ușă 175,187 ușineț 5 ușinot 5 ușinoț 5 ut 74
Indice
343
utfor 186	vă veări 27	vin 15, 161, 171,206
utsid 15	vea 172	vină 49, 169, 172, 179, 280
uțidiri 23	vgăc 95, 172	vinăt 49
uu 204	veăcla 198, 208	vinățala 23
uuă 53, 55, 56, 204	vracii 208	vindiri 95, 284
uz 207	veări 284	vindu 54
uzai 15	vșăjki 114	viniri 49, 171,228,233,284
uzări 104, 228,233,242, 284	vgăică 76, 172	vink 15
uzdă 73	veăniț 288	vint70, 197,281,
uziri 50, 53, 104, 187	veără 55, 56, 95, 161, 171,	vintu49, 197, 281
uzoi 15	281	vinturări 227
uzori 228, 233, 242, 284	veărdi 161, 198, 208	vinulii208
uzot 234	veăr^ă 91	vinuliiă 208
	veări 176, 227,232, 243,250	vinur 206
	vecl'u 48, 76, 185, 198,207	vin 180
V	vecnă 288	vină 49, 95, 127, 179, 205
	ved 74, 172	vinur 205, 212
va 164, 172	vegl'iș 237	vinurli 212
vacă 76, 85, 95, 186, 187,	vegl'u 185	vir 151, 152, 167, 172, 180
204, 263, 282	vegl'um 237	vireăn 298
vajnic 112	ver 149, 151, 169, 172, 281	virisiiă 298
văii 9-5, 129, 161, 166, 172,	veră 48	vis 15, 95, 171
187, 196, 205	ver^ă 143, 208	vișnă 109
Vanei 84	vergă 87, 143, 208	vișuc 288
var 149, 161, 171, 172	veri 284	vită 49, 95
vărgă 81	vesti 288	vitrinăr 290
vaț 171,204, 212	vet 74	vitu 215
vățli 89,212,263	vevea 255	vitui 282
văcar 42, 76, 95, 139	vez 172	vituf 53, 68, 95, 134,282
văcat 70, 298	vicăiiri 227	viță 15,49, 95, 169, 172
văcot 298	vicni 78	vițal 131,200, 282
vă iri 27	vicniri 227	vițoi 200
vă iri viniț 27	viki(m) 254	vițol 200, 282
văjiniță 111	videări 56, 72, 233, 237, 241,	vizitlă 69
văltur95, 68, 139	284, 292	vizu 53
val'ur 133,205	videri 48, 284	vizum 122
vămpir 61	vi^ui 187	vizura 43
Văngel 134	vi^ui 92	via 4, 42, 96, 200
văngela 133	vi^ută 234	vlădă 288
vărviri 227	viglări 81, 82, 135,227	vlăgă 96, 188
văspităc 288	vier 56, 281	vlaș 4, 5, 6, 200
vă tălări 27	vilă 161	vlau 4
vătămări 68	vimtu 281	vlășeăște 253
344
Meglenoromâna astăzi
vlăcămiță 96	vuinic 78, 118, 286	zali 204
vlădică 96, 196, 210	vuinicescu 118	zămăijcări 226, 292
vlădicu 215	vuiț 202	zămlăcă (ăpa-i) 130
vlăstar 295	vuiță 45, 88, 202	zămlăscăit (că-i) 130
vleccă 96	vulăn 290	zămrăziri 121
viiiă 96	vulpeio 215	zămutriri 227
vliciri 96	vum 153, 172	zănăiătciiă 69
voastră 219	vumări 95, 120	zăntunii 202
voăstri 219	v^oj 224	zăntuniiă 103, 196,202
vodnic 73	vUostru 219	zănucl'u 103, 195, 280
voi 164, 172,224	v^oștri 219	zăpniri 62
vom 153	vurdum 73, 122	zăsrăcnii 101
vor 151, 152, 171, 172	vut70, 172	zăsridi 101
vostru 69, 172, 219		zășlăpcăiiri 227
voșcă 102		zătrimurăi 69
voștri 69, 219	z	zăvărviri 227
vra 42, 96		zăvlădes 96
Vram 96, 164	zac 171, 173, 185	zăvlices 96
Vrămci 96	zădă 103, 166, 186	zăzbira 65
vrăpcăn 62	zar 174	zber 15
vrău 57	zărază 288	zbirări 104, 188
vreădnic 73	zaț 165, 166, 174	zbracă 104
vreămi 205, 285	zăți 155, 163, 174	zbrăccăit 64, 104
vreări 96, 188, 233, 250, 284	zățiri 88, 103,228,284	zburari 104
vredno 52	zăvod 289	zdrăvu ! 72, 104
vremi 15	zăbrănit 64	zdruminări 104
vremur 205	zăbrăzdes 64	zdruminăt 72
vreri 284	zăbrices (mi) 64	zeăist 280
vriemur 205	zăbucurări 299	zeănă 103, 161, 169, 173,280
vrin 96, 125, 220	zăbudni 73	Zșănă 12
vrină 220	zăbulecar 289	zgăstu 103, 280
vrinăuără 254	zăcăciri 228	zeăți 103, 222
vrut 96	zăcățătură 53	zeăzir 103, 139
val'ur 205	(ză)cuciri 287	zeăziră 20
vol'ur 205	zăcucăiiri 227	zeăzit 280
vostră 219	zădurmiri 226	zemiutres 289
voștri 219	zăduu 57, 187	zeți 155, 222
vu 166	zăfrăcni (mi) 94	zgarî 80, 104, 188
vUai 224	zăfrică (nă-i) 94	zgăirări 104
vUaștri 219	zăfrimintu (să-l) 94	zgăirări 80
vuică 202, 286	zăgăr 103	zgărpes (mi) 104
vuicăț 202	zăjre 118	zgrădă 104, 289
vuină 118	zălăfiri 226	zgură 80, 104
Indice
345
zgH118,204
zgiiă 104, 117, 188,204
zgimburări 104
zi 49, 169
zic 174, 206
zidur 206
zigă 103, 116, 187
ziniri 50, 103, 163, 171, 196,
280
ziț (tu) 90
zițiri 242 zițiț (voi) 90 Zlâta 104 zlămbQăcă 208 zlămboăți 208 zlămboc 104,188,253 zmeu 56, 104, 188 znac 104, 188 znăccă 104, 289 znăci 104, 272
znăci 272, 289
zobi 64
zoii 204
Zonă 12
zor 165,171, 174, 176
zuua 212
zuua 15, 103, 196, 204,281
zuuta 212, 254
zvimturări 98
zvonțu 98
VIII. TEXTE MEGLENOROMÂNE
Textele de față au fost culese de autorul acestei lucrări în timpul anchetelor efectuate în anii 1975-1977 în satele meglenoromâne din Grecia (Lumniță, Cupă, Oșiri, Birislăv, Lungiri și Țărnareca), în Gevgelija (R. Macedonia), ca și în alte localități unde meglenoromânii trăiesc astăzi (în special la Skopje, unde aproape din toate satele meglenoromâne s-a stabilit un anumit număr de familii după războiul civil din Grecia). Ele apar în transcrierea autorului, repartizate după graiuri, oferind, în modul acesta, o imagine mai clară asupra particularităților fiecărui grai, ca și asupra deosebirilor dintre ele. Totodată, în textele de față se poate verifica partea teoretică a acestei lucrări.
Deși 26 dintre persoanele anchetate astăzi nu mai sunt în viață, la sfârșitul textului va apărea numele și vârsta fiecărui informator, așa cum au fost comunicate de către fiecare dintre ei, în perioada când au fost făcute anchetele, adică așa cum au apărut și în versiunea franceză, lucrarea fiind publicată la Helmut Buske Verlag din Hamburg, în 1990, sub titlul Le megleno-roumain de nos jours.
în versiunea de față am mai adăugat câteva texte de la câțiva informatori anchetați în ultima vreme, și anume de la Xantos Anastasios (Tașa lu Xanti), de 90 de ani, Dimitrios Țapis (Piti lu Țapu), de 74 de ani, Traia lu Coca, de 76 de ani, Păscălina lu Trăc^olu, de 56 de ani și Demerdziev Vasil (Vășiî lu Dimirgiia), de 76 de ani.
348
Meglenoromâna astăzi
1. GRAIUL DIN UMĂ
Pitlijării!
Țeări1 si dar2 prima3 groapă, maică si ziți, ați s-ou seămin simința. Groapa si zăviiăști4multu bun cu ruguzină5 și cu (năilun) nailon. Primili trei pândi6 ținți zali nu si dizviiăști7 tri8 si ăncăl^ăscă groapa, tri si iasă simința di căldură.
Că si iasă, țeări s-lă dai la pitlijări sfăca9 dimineăță ăvă10 Si ărdică gămu căt lină tulă11 năltu și si luftireăști12. Seărta13 si-f zăviieș bun că s-nu ănglață14. Mantiza15 iară șiți16. Că si făcă di zeăți săntimi năl'ță, s-i! scoț un cati un și si-f sădeș ăn lăntă groăpă mai runcu17. Lă tureș18 cati neăc19 ăpu la corni20 că si căță21. Dupu ună stămană (săptămână) si-1' vădeș22 cu vădăl'ca23 și s-lă dai ăvă sfăca zuuă. Că si crească, dupu un mes24 si sădes ăn ăgru un cati un corin. Pitlijării! ăl' scoătim ăn ăgru25 di la ținți ăpril și ăl' sădim tot mesu pândi mai. La corin lă punim utroăvă cu grăn26 iertu27 tri si utrăiăscă28 răckili29 și șoăriți!30 cări ăl' măncă coririi! di pitlijări.
Stoeva Ristena (Ristena ăl Ărdincănca) (61 de ani)
1) pers, a 3-a sg. de la verbul țireări, folosit impers. : “trebuie”; 2) pers, a 3-a sg. conj. prez, de la vb. dă rări “a. face”; 3) “întâi”, “înainte de toate”; 4) pers, a 3-a sg. de la vb. zaw/zn “a înveli”, “a acoperi”; 5) “rogojină”; 6) “până la”; 7) “se dezvelește”; 8) “pentru”, “ca să”; 9) “în fiecare”; 10) “aer”; 11) “țiglă”; 12) “se aerisește”; 13) (adv.)“seara”; 14) “să nu înghețe”; 15) “a doua zi”; 16) (tot)“așa”; 17) “rar”; 18) vb. turiri^ vărsa”; 19)“puțin”; 20) “rădăcină”; “un fir de roșie, planta înseși”; 21) pers, a 3-a sg. conj. prez, de la vb. cățăr^a prinde rădăcini”; 22) vb. vădiri “a. stropi”, “a iriga”; 23) “stropitoare”; 24) “lună”; 25) “ogor”, “țarină”; 26) “grâu”; 27) “fiert”; 28) conj. prez, de la vb. utrăiiri“a otrăvi”; 29) “coropișniță”; 30) “șoarecii”.
Ficoru șipinu
Ăș fost-ău1 un ficor și si dus-ău și-l' (si și-l') păscă boii. Țista2 ficoru șă-1 zăcăcit-ău3 șicului di un pin. Că -l'-ți prumănca4 pani, si duși ș-ăl discăcăscă5 ăi bun’ma ți si veădă, pinu ra criscut mări, năltu și iăl nu puteă să-1 jungă sicul'u. Și tunțeă si zăruga6 lă țăl pinu -Dă-riă-17 pinuli sicul'u!
Texte meglenoromâne
349
-	Nu ță-18 dau!
-	Ămă9 s-mi duc s-ou leău băltiia10 s-ti tăia!
-	Du-ti!
- Băltii, băltii, ai si-ri tal' un pin!
-	Ți lucru1 11 am să-1 tal' țăl pinu, ăleă12 -ri-ță-m uăți13, ăn urmăn14 ăn tal'.
-	Amă s-mi duc să-1 leău focu, si vină s-ti ardă.
-Du-ti!
Foculi, foculi, ai si ăr^ă ună dărjăuă15 di băltiiă!
-	Ți mi poartă cloți16 căn ari drami17 uă18 si ărdu!
Amă s-mi duc s-ou leău19 valea, si vină s-ti stingă!
-	Du-ti!
Văii, văii, ai si stingă un foc!
-	E, căfcu20 dreăptă căli-n imnu21 uăți, si vin să-1 stingu țăl focu!
- Ămă s-mi duc si-! leău boii', si vină s-ti bea!
-	Du-ti!
-	Boi, ai s-ou beț țeăstă valea!
- Neăță22 izvoări ări uăți di s-ou bem țeă vălea!
- Ămă s-mi duc si-1' vicnes23 lupii', si vină z-vă mancă!
- Du-ti!
- Lup, lup, ai si măncăț nișta boi!
- Cată minută stocă24 ări uăți ți nă poărtă si-1' măncam țel' boi!
- Ămă s-mi duc să-1 vicnes luvăcu25, si vină z-vă buuiăscă26!
Du-ti!
-	Luvăculi, ai si tălceș27 nișta lup!
-	Aidi!
Și luvăcu dupu lup, lupi! dupu boi, boii' dupu văii, vălea dupu foc, focu dupu dăijăuă, tan, tin și ăl tăl'ăra pinu și ficoru șu-1 lă șicului.
(Aceeași)
1) perfectul compus inversat, prin care se exprimă acțiuni la a căror desfășurare n-am fost martori [ oculari, ci știm din spusele altora; 2) “acest(a)”; 3) pers, a 3-a sg. perf. compus de la vb. zăcăciri “a agăța”; 4) “i s-a făcut foame”; 5) “să-1 desprindă”, “să-1 dea jos” 6) “s-a rugat”; 7) “dă-mi-1”;
8) “nu ți-1”; 9) “dar”, “dacă nu”; 10) “topor”; 11) “ce treabă”; 12) “”bine”; 13) “sunt”, “mă aflu”;
14) “pădure” (tc. ormarfy 15) “coadă” (la instrumente, aici la topor); 16) “acolo”; 17) “crengi uscate de lemn”; 18) “aici”; 19) “s-o iau”; 20) “ce”; 21) “merg”, “urmez”; 22) “puține”; 23) “să-i chem”; 24) “vite”; 25) ‘'vânătorul”; 26) “să tragă cu pușca în voi”; 27) “hai să omori”.
350
Meglenoromâna astăzi
Bătălia1
An sinorul2 di Umă veă3 ună bătăriă. Bătăria noastră ra la Âpa licuvită4. Bătăria si dără5 ăn măr^ina di văii6 iu veă mai multă apă. Din văii, pristi7 iaz, ăpa jun^eă8 pană la bătăriă. Tri9 bătăriă trubăiă mai multă ăpă dicat tri moără. Sfăca primăveără si pridără10 iăzu cări si spăr^eă di plâiur. Ăpa prin iaz vineă la bătăriă și prin bucă11 cădea pri lostu12. Uămiriil ou duțeău șăica13 la bătăriă și clo14 cu măl'urli si băteă șăica și si fațeă mai trainică. Sfăca cumăt15 di șăică veă bileășcă16 tri si știiă cări crui17 ăi18 și țeăna19 tri plătiri.
1) “dârstă”, “piuă de bătut postav”; 2) “ținut”; 3) “era”, “exista”; 4) numele localității, adică “Apa care Lecuiește”; 5) “se facea”, “se construia”; 6) “râu”; 7) “peste”; 8) “ajungea”; 9) “pentru”; 10) “se refăcea”; 11) (la moară) “scoc”, “lăptoc”, “uluc”; 12) “bară, “pârghie”; 13) “postav”; 14) “acolo”; 15)”bucată”; 16)”etichetă”,”semn”; 17)“cărui(a)”; 18)”este”; 19)”preț”.
Stefanov Jovan (Vanei ăl Țfeta sau ăl Crăsti ăl Tepa) (42 de ani)
Sădirea gănășor (gărnișor)1
Ăn toămna si ărău ăgrili cu boi! și cu ărăt. Trițeă iăma și la zăcățărea2 di ăpril'u simința di gănășor di mai bunii picur3 ou4 dunău5 și priună6 cu urăcul7 si duțeă și ună mulari din casă. Urăcu ară, ară8 mulareă grăpeă9 gănășor dupu iăl10, pri urdini11, dupu ărăt12. Dupu urdinu sădit, urăcu treăți încă doăuă or și la treiă brazdă iără si puni gănășor și și13 pan’lă măr^ină14. Tri15 un mes gănășoru iăsi16. Cati gămuță17 să gărpiti18, cată coriri19 ari20. Toț vreădnițil21 din tăifa22 si duc la prășiri și cu prășirea ăl ănruncă23 gănășorul la răscăcor24. Dupu țeăstă uără, gănășoru si prășăști încă ună uără. Ăcu25 n-oări ploiur si vădeăști câțiva or. La prima prășiri, ăn’namsa26 di cârmii' di gănășor, si sădes bobul27 și ticfili28. Căn vineă toămna, cu seățira ăl tăiam gănășoru și ăl dărăm29 puloăză30, âră uriiî din noi ăl frăn^eău picu31 și ăl puneău ăn un loc, âră șuma32 di gănășor ăn lăntu loc. Picurli di gănășor li dunăm ăn saț33 și li duțeăm cu vitili casă. Gănășoru si discărcă ăn treăm34 iu35 dărăm mări copă36. Din un ăgru ișău câți zeăți-doăuzâț
Texte meglenoromâne
351
di furtii37 di gănășor. Dupu țea, si dunău feătili și fîcoril' din cătun și noaptea ăl lupeău38 și ăl puneau pri căsă iii39 pri pl'eămniță40 Ia uscări. Că41 si usca ăl puneău iară ăn treăm și cu sărațili42 ăl băteău. Moășili43 muler runcăiău44 ară tiniri! si mineău45 la bătiri și și fațeă sfăca căsă din cătun. Bătutul gănișor ară ăl uscam ăn ărgi46, pri păli47 și pri ruguziri48. Năpta49 ăl vinturăm și ăl puneăm ăn ămbăr50. Căn trubăiă, ămplăm gănășor ăn saț și ăl duțem la moără s-ăl măținam. Cu cutcărătkili51 ăl prindeăm focu.
1) “porumbului”; 2) “începutul”; 3) pl. de la pic “știulete”; 4) pron. pers. acc. “o”; 5) “strângeau”; 6) “împreună”; 7) “plugar”; 8) “iar”; 9) “lăsa”; 10) “el”; 11) “rând”, aici “în brazdă”; 12) “plug”; 13) “așa”; 14) “sfârșit”, “capăt”; 15) “într’un”, “în timp de un”; 16) “iese”; 17) pl. de la gămuț “grăunte”; 18) grăpiri, gărpiri^z lăsa să cadă”; 19) “tulpină”, “tijă”, “fir” (de plantă); 20) “sunt”, cf. fr. il y a ; 21) “cei vrednici”, adică “apți de muncă”; 22) “familie”; 23) vb. ănruncari“z rări”; 24) “la distanță de un pas”; 25) “dacă”; 26) “între”; 27) “fasolea”; 28) pl. de la ticfa “dovleac”; 29) vb. dărări “a face”; 30) câteva mănunchiuri de grâu, secară, porumb fac un pulog; 31) “știuletele”; 32) “tulei (de porumb)”; 33) pl. de la sac\ 34) “intrare”, “vestibul”; 35) “unde”; 36) “grămadă”; 37) pl. de la furtiiă “încărcătură pe cal”; 38) vb. l'upiri “a coji” (aici, înlăturau frunzele de pe știulete); 39) “sau”; 40) “șură”, “șopron”; 41) “când”, “după ce”; 42) pl. de la sărac “prăjină”, “lemn gros făcut special pentru a bate porumbul”; 43) “bătrânele”; 44) vb. runcăiri “a dezghioca boabele de porumb”; 45) vb. miniri “a se schimba”; 46) “curte”; 47) “velință”, “cuvertură”; 48) pl. de la ruguzină “rogojină”; 49) “apoi”, “după aceea”; 50) “hambar”; 51) “cocean” (știulete de porumb desfăcut de boabe și folosit drept combustibil).
(Același)
Văru
Vâmițli si dărău ăn breăg1. Dijoăsa2 părți, pri iu li puneăm leămnili, ra loc răvnic3. Dinăuntra4 părți vămița si un^eă cu lut și țără. Ținți măistur5 cu mini6, cu cupăcalniți7 și cu lostur scuteau răp8 din scracă9; mai mării10 li frăn^eău11 cu văroăia12. Rap(i)li li truculeău13 prin breăg și vineău proăpi di vămița. Un iii doi măistur veă14 ănăuntm ți15 zideău ară doi iii trei năfoără lă pudădeău16 răp. Zidirea si fațeă ăn runcu17 tri si poată treățiri focu prin18 răp. La sfarșirea mai minutili răp si puneău disupră. Multi or puneăm și cati ună tinikiiă tri s-nu iăsă focu năfoără. Kirăgiil19 din tot cătunu purtău leămni uscăti di fag din munți. Și lănti leămni si ărdeău saldi20 nu di ărburi dintru că ărburli făți mări jar și ou stupă vămița și văru rămani giu21. Ună stămană22 di că si prindeă vămița tucu23 ărdeă. Țințil'24 măistur vărgii25 si urdinău26 și noăptea tri sputnirea27 focu.Dupu
352
Meglenoromâna astăzi
șăpti zali si stupă ușa pri iu si puneau leămnili și pătruzaț și 6ptu di săti28 ou știptăm29 si rățeăscă30. Di că si rățeă văru, vineău iară kirăgii cu vitili și, cări cu saț cări cu sindukă31, ăncărcău și purtău var ăn Givgiliia.
1) “pantă”, “deal”; 2) “de jos”, “inferioară”; 3) “neted”, “plan”, “neaccidentat”; 4) “interioară”, “din interior”; 5) “meșteri”; 6) “mine”; 7) “târnăcoape”; 8) pl. de la râpă “piatră”; 9) “deal pietros”; 10)“cele mai mari”; 11) “spărgeau”; 12) “ciocan mare pentru sfărâmat pietre”; 13) “rostogoleau”; 14) “erau”; 15) “ce”, “care”; 16) “dădeau în mână”, “pasau”; 17) “răzlețit”, “nu alipite una de alta”; 18)”printre”; 19) “chirigii”; 20) “numai că”; 21) “viu”, “nefacut”; 22) “săptămână”; 23) “mereu”, “fără încetare”; 24) “cei cinci” (sub influența limbii macedonene, pette)\ 25) “care făceau var”; 26) “se schimbau cu tura”; 27) “ațâțare”; 28) “ore”; 29) “așteptam”; 30) “să se răcească”; 31) “lăzi”.
(Același)
Purtămintu1 vlășescu2
Uminețil3 noștri ruba4-!' lizeă5 multu di țel' lărițil6. Căn vineău ăn Givgiliia iii la păzăriști7, odma8 si cunușteă că țel' să9 umineț, vlaș. Bărbăteăsca nibă ra di șăică10 neagră: dulam11 neăgri și bămăveăță12 neăgri, cărap13 lun^ă, pan’di14 zănucl'i15, di lână, șărati16 și cu căciiuă ăn cap, cu gămădăn17 și cu cămeășă iără țăsută di pan^ă di casă, fără tărleăuă18.
Mai năinti purtăm upință19, di că ișira țeăști ți lă zițim pirotki20 toț cu tăr21 rău ăn picoări, și la or22 și năfoără și catră iu si duțeău di si duțeău. Mai buna priminiri23 ra căn nă duțeăm la biseărică; tunțea puneăm și couli24 și țiva25 mai zănou26 pri27 noi.
Mulareăsca28 nibă ra, ară, fustăn29 iii fuscă30 lunțlă pană pri sub zănucl'u și prigăc31 iii di cădife32 iii țăsut33 cu șărătur34, șirvetcă35 di gușă36 și pupărditi37 iii priligăti38 cu căvrăc39, cu cărap di lână și cu couli, acu ra sărbătoări, iii cu upință. Țăl ra purtămintu nostru di la prima căvgă40 ăncoă.
Ăntru41 prima căvgă, ară, bărbățil purtău cămeș lun^ă pan’di zănucl'u și cu ^ifri42 și cu izmeăni lun^ă și cu cărapli ligăti la zănucl'u. Muierii purtău cămeș tumăti43 ară pristi iăli sucar^ă44. Ăn cap purtău șămii45 ară ăn iămă purtău și șal. Ăntru prima căvgă și ăn lăntili cătuni purtămintu ra ună turliiă46 cu nostru ară dupu căvgă lizeă uneăc47.
1) “portul”; 2) “meglenoromânesc”; 3) “locuitorii comunei Umă”; 4) “costumul”; 5) “se
deosebea”; 6) “de ceilalți”; 7) “piață”; 8) “imediat”; 9) “sunt”; 10) “postav”; 11) pl. de la dulămă
Texte meglenoromâne
353
“haină”; 12) “pantaloni” 13)“ciorapi”; 14) “până la”; 15) “genunchi”; 16) “colorate”, “împletite în diverse culori”; 17) “vestă care se poartă sub haină”; 18) “guler”; 19) “opinci”; 20) o marcă de opinci din cauciuc, făcute în orașul Pirot (Serbia); 21) “asemenea”, “astfel de”; 22) “horă”; 23) “îmbrăcare”, “îmbrăcămine”; 24) “pantofi”; 25) “ceva”; 26) “nou”; 27) “pe”; 28) “de / pentru femeie”; 29) “rochie”; 30) “fustă”; 31)”șorț”, “poală”; 32) ”catifea”; 33) ”țesut”; 34) “diverse culori”; 35) “batic”; 36) “gât”; 37) “îmbrobodite”; 38) “legate”; 39) “batic care se poartă pe cap”; 40) “război”; 41) “înainte de”; 42) “nădragi”; 43) “întoarse”, “suflecate”; 44) pl. de la sucărdi “sarică”; 45) pl. de la șarm'iă “batic de stambă”; 46) “la fel”, “identică”; 47) “puțin”.
Tanov Gorgi (Gorgi ăl Vani ăl Duri) (54 de ani)
Căprili
Neăță1 lumi rău2 țel3 cări nu veău stocă4 amă5 veă6 și cări nu veău stocă ic7. Mai multu veăm căpri; oi mai neăță veă. Ăn iama, căprili li duțeăm la pămăr8 ară vitulil rămăneău uă9. Ăn veăra, toătă stoca ra uă și dărăm băcilur10. Băcil'urli li dărăm ăn ăgri iu mai uidiseă11 di păștiri și țăl cări-u veă băcila ăn lui ăgru12 dădeă și sări tri cărmiri13; tri țăl isăp14 ou dărăm băcil'a ăn lui ăgru. Că si dără băcil'a, li primul^eăm15 căprili și slăgăiău16 la cări căt lăpti ăl'-ți cădi17 si leă18. La ună 6că19 di lăpti primirit20 si slăgăiă șăsi oki di caș si leă, trei oki di urdă și trei 6ki di untu. Ără ăcu-1 lăiău lăpti21, slăgăiău la ună 6că di lăpti primirit si leă șăsi găleț di lăpti. Șăsi găleț, țeăli să șeizaț di 6ki. Prima lăiău țel' ți veău mai multu di lari22 ați năpcumta23 vineău țel' cu mai neăc24.
Tri si dar băcila țireă25 si aibă mlăznicăr26 cări s-li păscă căprili și si ăibă un cutărgiiă27 tri guniri28 și un urdăgiiă29 tri s-ou iărbă urda și si pridună30 leămni tri si dără foc și băcu31, mai mării om la băcila, cări ăl dără cășu. Trubăiă tot s-iiă32 bun dărăt la văcat33 și la toț s-lă poătă dări la văcat.
Stoca ou lizeăm34 că veă vitul, noătiri, birbeț, mlăzniț35, steărpi. Bășcă36 veă picurăr tri sfăca37. Cu steărpili si duțeă stirpăru amă ș-lă iăl ăl' dădeău doăuă iii trei mlăzniți că și iăl trubăiă si măncă lăpti. Vitulil si pășteău ăn iămă, ăn veăra nu veă vitul. Di că si pritreăcă38 toămna, căn nu veă viki39 pracil'40 si putireăscă41, tunțgă si punea și bășcă om, părcăr42. Țăl ăl pășteă și birbețil iii ărețil, lă zițeăm și și. Tri vitul veă bășcă om, ăl zițeăm vitulăr.
354
Meglenoromâna astăzi
1) “puțini” (oameni); 2) “erau”; 3) “cei”; 4) “vite”; 5) “dar”; 6) “erau”; 7) “deloc”; 8) “pădure cu arbuști scunzi, cu frunze necăzătoare”; 9) “aici”; 10) “stână”; 11) “convenea”; 12)”ogor”, “țarină”; 13) “nutrire cu sare”; 14) “socoteală”; 15) “le mulgeam din nou”; 16) “socoteau”; 17) “cât lapte îi revine”; 18) “să ia”; 19) “oca”; 20) “premăsurat”; 21) “iar dacă îl luau sub forma de lapte”; 22) “de luat”; 23) “apoi”; 24) “puțin”; 25) “trebuia”; 26) “păcurar care păștea caprele care aveau lapte” ; 27) “persoană care facea staulul”; 28) “pentru gonit (caprele să treacă prin strungă ca să fie mulse)” 29) “persoana care se ocupa cu producerea urdei”; 30) “să strângă”; 31) “baciul”; 32) “să fie”; 33) “timp”; 34) “separam”; 35) “capre care dau lapte”; 36) “separat”; 37) “fiecare”; 38) “pe la sfârșitul toamnei”; 39) “deja”, “mai”; 40) “țap necastrat”; 41) “să se cupleze”; 42)”cel care păștea țapii necastrați”.
(Același)
Trigirărea1
Ăn Umă si trigiră cu vitili. Cu vitili si purtau și snopii', cu vitili si fațeău toăti lucrili. Di că-1 dupurtăm2 snopii' năpta3 nă fațeăm ăzar4 tri trigirări. Trigirărea ra dupu pănăgir5, antru6 pănăgir nu veăm trigirări. Ăntru cativa zali7 dunăm8 băligă căt trubăiă, ună copă9, di la vaț10 și ou strujăm11 ărgea12, ou izmiturăm13 bun și ou trăgneăm14. Că si zăuscă15, lănta zuuă năsădeăm16. Granu iii sicăra, cu spicu-n sus, si năsădeă dinzur17 di strejur18 și năpcumta li puneăm vitili si trigiră. Prima, di că să-1 zăgăzeăscă19 neăc20 vitili, ăl turnăm21 vrău22 năpoi23. Năpcumta ăl scuturăm și năpcumta iară năpoi. La prima uără nu scuteam păla ară la doăuli și la treili or scuteăm. Și mai năpoi24, di că-u duscuteăm25 pala, ăl gruuiăm26 vrău cu lupăta, spițili27 răzburviti28 prin grăn si iăsă disupră și birda29 ăl prigăzeău30 vitili incă uneăc31. Și acu32 veă iără uneăc păla ou scuteăm și ăl dărâm granu copă și cu lupăta ăl vnturăm la vintu. Ăcu nu veă vintu nu puteam si vinturam și nu putea lăntu si năsădim. Ără căn ișira vitrinăcili33 năpcumta ra mai lesnic34.
1) “treieratul”; 2) “terminam de transportat”; 3) “apoi”; 4) “ne pregăteam”; 5) “bâlci”, “târg”; 6) “înainte de”; 7) “zile”; 8) “strângeam”; 9) “maldăr”, “grămadă”; 10) “vaci”; 11) “a răzui”, “a struji”; 12) “curtea”,”aria”(locul unde se treiera); 13) “măturam bine”; 14) “ungeam / treceam aria cu bălegar”; 15) “era uscată”; 16) “puneam grâul, secara cu spicele în sus în locul unde se treiera”; 17) “în jurul”; 18) “stâlp de care se leagă caii la treierat”; 19) “strivească”; 20) “puțin”; 21) “îl întoarcem”; 22) “grâul, secara etc. ce se treieră”; 23) “pe dos”, “invers”; 24) “”pe urmă”, “la sfârșit”; 25) “când o scoteam / separam cu totul paiele”; 26) “treceam / dădeam cu lopata”; 27) “spicele”; 28) “amestecate”; 29) “din nou”; 30) “îl călcau (cu picioarele)”; 31) “puțin”; 32) “dacă”; 33) “vânturătoarele”; 34) “ușor”, “lesne”.
(Același)
Texte meglenoromâne
355
Guvizarilur1
An Umă2 ari doăuă guvizarilur. Una-i ăn Breăznic3 ară lănta-i ăn cătun, ăn Scracă4. Țea proăpi5 di cătun ăi plitcă6, cu scală7 si disfăți8 ăn ia9 și năpta ăncloți10 nu știi pană iu11 si poăti duțiri12, că nu si ări dusă13 om. Ără țeă din Breăznic ăi zlămboăcă14. Ăcu tureș15 râpă16 ăn ia17, multu ănjos cădi. Clo năinti mulță lumi veău turită18 cumiți!19; ăl' tălcău20 și-l' tureău clo și țiva nu si știiă di iei.
1) “grotă”; guvă înseamnă “gaură”, “grotă; se pare că acest cuvânt, la origine, însemna “Grota Zânelor”, adică Guva Zânelor > Guvizărilur, de care vorbitorii astăzi nu sunt conștienți, ci pur și simplu pentru ei înseamnă “grotă”; 2) una dintre comunele meglenoromâne; 3) localitate la 5-6 km. de Umă; 4) deal pietros, în satul Umă; 5) “aproape”; 6) “puțin adâncă”; 7) ”scara”; 8) “se coboară”; 9) “ea” 10) “încolo”; 11) “unde”; 12) “se poate duce”; 13) perf. comp, “s-a dus”; 14) “adâncă”; 15) “arunci”; 16) “piatră”; 17) “ea”; 18) mai mult ca perf. “aruncaseră”; 19) “comitagii”; 20) “omorau”.
(Același)
Pădăru1, brăjdănP, văcăru, vițălăru
Ăn Umă veă năinti din cătun lumi3 puș: văcăr, brăjdăr, pădăr și vițălăr.
Pădăru ăl puneău tri tot ănu; țăl mutreă4 prin tot 16cu uminescu5 ți ra6, vitili s-nu z-ducă prin vrină siminătură, prin vrin ăgru. Ăl mutreă tot sinoru7 s-nu cumva lântili cătuni s-nu treăcă ăn nostru loc, s-nu păscă stoca8.
Brăjdăru si puneă saldi9 ăn veăra, căn ra văcatu10 di vădirea11, un-doi meș12, și-l' dădeău giptu13 tri țeă14, di pri pugon15, cări căt pimintu16 veă, cum ra slăgăit17.
Văcăru si punea di la Sănămedru18 pan’di Sănămedru. Și iăl si plăteă cu giptu, pri lângă19 un-doăuzaț20 di 6ki21, pri vacă22 si slăgăiă tri un an.
Vițălăru si puneă di la Sămăgor^u23 păn’di Sănămedru. Țăl ăl pășteă saldi vițalil. Di că s-li guneăscă24 lumea vățli ați năpta bășcă25 ăl guneău vitalii. Seărta26 iără mai curun27 trubăiă si vină si-I prișteăptă28 vițalil, si-1 ducă căsă că s-nu si află cu văca s-ou sugă. Prima si-I ducă vițalil căsă ați29 năpcumta z-ducă s-li prișteăptă și vățli.
356
Meglenoromâna astăzi
Cmetu30 ra mai mari31 om ăn cătun. Căn vineă vrin32 lucru33 ăn cătun, prima la cmetu si duțeă34 și iăl lă spunea la lumi ți trubăiăști si facă și ți nu trubăiăști si facă.
1) “paznicul”, “pândarul”; 2) “apar”; 3) “oameni”; 4) “se uita”, “controla”; 5) “al satului Urna”; 6) “ce era”; 7) “terenul”; 8) “vite”; 9) “numai”; 10) “timpul”, “sezonul”; 11) “stropit”, “irigat”; 12) “luni”; 13) “vipt”, “cereale”; 14) “pentru asta / aceasta”; 15) “pe pogon”; 16) “pământ”; 17) “socotit”; 18) “Sf. Dumitru”; 19) “înjur de”; 20) “douăzeci” 21) “ocale”; 22) “pe cap de vacă”; 23) “Sf. Gheorghe”; 24)”scoată” (din staul); 25) “separat”; 26)”seara”; 27) “devreme”; 28) “aștepte”; 29) “și”; 30) “primarul” 31) “cel mai important”; 32) “vreun”; 33) “veste”, “înștiințare”; 34) “ajungea”.
(Același)
Ălbinli1
Ăn Umă năinti veă și ălbiri saldi nu veă mul'ță ălbinăr că nu li puteau mutriri2 toț că, prima3 căn si ruies4, țireă5 si stai un mes di văcat6 căsă7, s-li vegl'i ruiățili8 că, acu-ț fuzeău ruiățli, li pirdeăi toăti. Ăcu nu veăi țări9 om, ți putea si sta s-li veăgla, nu puteăi si ai și ălbiri. Ălbirili căn rău buni cati trei păn’di patru ruiăță un coș10 dădeă. Ără căn nu rău buni dădeău dip11 neăc12. Mai buni rău ălbirili ăn ună mila noăuă șuti țănzaț și trei ănu (1953). Tunțea13 multă riări14 scoăsim. Nărea-u scuteam cu tot piti15 și-u puneăm prin tipții16, ați17 năpcumta18 ou stricurăm prin stricătoări19, ară pita, țea ți rămânea, ou iărbeăm20 și-u dărăm21 luminări. Nărea-u dunăm prin vrăc22 și-n iama mâncăm și dădeam din ia23, cări vea mai multă, ară luminărea si viglă24 tri la biseărică.
Ălbirili căn li spăr^eăm25, musca, ți ișă26 di la țeăli27 coășă28 ți li spăr^eăm, ou dunăm toată ăn un coș, ați dărăm29 ună groapă, ou scuturăm ăn ia și-u zăvăleăm30 și murea toată musca. Țeăli ălbiri ți li lăsăm tri mumari31 li lizeăm32 din țeăli mai mării coășă. Di la pătru-ținți 6ki coș ănjos nu-1 lăsăm tri mumă, că țăl nu puteă si iăsă din iarnă. Căn videăm că c6șu dună multă riări ăl zăărdicăm33 pri scandur iii pri pl6c34 și tunțea ălbirili dărău și lănti piti ăn jos și toăti si umplau cu riări.
1) “albinele”; 2) “să se ocupe de ele”; 3) “la început”; 4) “se roiesc”; 5) “trebuia”; 6) “timp”; 7)
“acasă”; 8) pl. de la nz/ac“roi”; 9) “astfel de”; 10) “stup”; 11) “prea”, “foarte”; 12) “puțin”; 13) “atunci”; 14) “miere”; 15) “faguri”; 16) “tăvi”; 17) “și”; 18) “apoi”; 19) “strecurătoare”; 20)
Texte meglenoromâne
357
“fierbeam”; 21) “faceam”; 22) “urcior”, “vas mare de lut în care se păstra mierea”; 23) “ea”; 24) “se păstra”; 25) li spăr^eăm albirili “luam stupul de albine și începeam procesul de scos miere”; 26) “ieșea”; 27) “acele”; 28) pl. de la coș, adică “stupuri”; 29) “faceam”; 30) “acopeream”, “îngropam”; 31) pl. de la mumă “matcă”; 32) “alegeam”; 33) “ridicam puțin”; 34) “plăci”.
(Același)
Moara
Ân cătunu nostru veă doăuă moări: una disupră, ra1 ăl Vani Lungu și cu ăl Tănâs ăl Mucl'a priună2 și, lănta3 dijos, ăl Vani ăl Minei și ăn dinăpoăia4 vreămi ou veă Goșa.
Prima moără ou căță5 ăpa di vălea iu6 spilău muierii ară țea dijoăsa ou căță și ăpa di Brariă7. Murăril'8 si urdinău9 cu stămana10 și căn măținău ăș lăiău și uiem11: ținți12-șăsi 6ki la suta di oki di giptu13. Giptul ăl puneău ăn coș și clo veău răbuș14 și videău cati oki ăi15 și și-ș lăiău16 uiem.
1) “era”; 2) “împreună”; 3) “cealaltă”; 4) “ultima”; 5) “capta”; 6) “unde”; 7) localitate în Umă; 8) “rporarii”; 9) “se schimbau cu rândul”; 10) “săptămână”; 11) “partea de grâu măcinat ce-i revine morarului pentru serviciul făcut”; 12) “cinci”; 13) “vipt”, “cereale”; 14) “răboj”; 15) “e ”, “este”; 16) “luau”.
(Același)
Cum ou trec zuua
Dimineăsta1 căn s-mi scol, prima2, prima s-mi zăkăptin3, s-mi spel și si ved vrină4 scăfa5, vrină lingură di seărta6 acu7 ări di spilări8, li zăspel9, ăl prindu10 focu, căn si scoală tăifa11 si ăibă foc. Năpcum12, acu13 am vreămi, leău metura și zămetur14. Că si scoălă toț, nă-ntribam lină-lăriță15 cări ți țirem16, cări țeări cai, cări țeări lăpti, cări țeări pani cu caș, țivugode17 pridunam18, săbăileă19 mâneam.
Năpcum, tiniri!, măm’sa cu tăt’su, si duc la lucru ară io cu ficoril' căsă mi joc; căn mi-nțertu20, căn mi răd21 cu iei', gămbuș22 dar23. Căn vini vreămea tri s-lă dar rucoc24, ăl zădormu25 micul, dar ți pot, căn mai bun26 căn mai nibun27, amă ie! că si vină di la lucru află rucoc. Nu zic țivă28, ți si ăflă țeă măncă. Și că nă pridunam29 seărta toț di bun mai bun nă treățim30.
358
Meglenoromâna astăzi
1) “dimineața”; 2) “întâi”; 3) “mă pieptăn puțin”; 4) “vreo”; 5) “pahar”; 6) “din seara trecută”; 7) “dacă”; 8) “de spălat”; 9) “le spăl repede”; 10) “aprind”; 11) “familia”; 12) “apoi”; 13) “dacă”; 14) “dau cu mătura puțin”; 15) “unii pe alții”; 16) “cine ce vrea”; 17) “ceva”; 18) “strângem”, “scoatem la masă”; 19) “dimineața”; 20) “când mă cert”; 21) “când glumesc”; 22) “distracție”, “petrecere”; 23) “fac”; 24) “prânz”, “masa de prânz”, “mâncare”; 25) “adorm”; 26) “reușit”; 27) “nereușit”, “mai prost”; 28) “nimic”; 29) “ne strângem”; 30) “petrecem”.
Jovanova Vida (Vida ăl Vani ăl lana Bikaru) (68 de ani)
Bobul1
Ăl sădeam gămișoru2 și dupu cativa zali nă duțeăm și ăl sădeam bobul cu sapa. Cati trei urdin3 ăn leăuă4 dărâm, ăți sădeam cati pâtru-ținți gămuță5 ăn groapă și-1 zăvăleăm6. Că ișâ bobu, ăl prășâm priună cu gămișoru. Că si cuțeă7 gămișoru, prima bobul ăl dunam, nâpcum și gămișoml ăl dunam. Ăl ăncărcâm pri viti, snop ăl duțeăm casă, ăl puneam ăn ărgi8, ăl șimeăm9 si uscă, ăl băteăm cu săracu10 și ăl dunam ăn tinikii11, ăn cănti12, ăn saț, cări ăn ți veă. Ți si duțeă13 prin martin14, gămuț dupu gămuț ăl dunăm. Și năpcum, ăn iama, nă puneam si iarbă și nă mâncăm bob.
l)”fasolea”; 2)”porumbul”; 3) “rânduri”; 4) “fâșie de pământ”; 5) “grăunți”, “boabe”; 6) “acopeream”, “înveleam”; 7) “se cocea”, “era copt”; 8) “curte”; 9) “întindeam”; 10) “prăjină”, “par gros, special pentru bătut porumbul, fasolea”; 11) “vas de tinichea”; 12) “vas pătrat, de tinichea, de vreo 15 kg, în care de obicei se pune brânză sau măsline”; 13) “fugea”; 14) “părți”.
(Aceeași)
Pătătili1
Prima, prima noi dărăm groăpi cu mătica2 și puneam ăn groapă cati trei pătăti. Unu dără3 groăpi, lăntu puneă pătăti, lăntu li zăvăleă4. Ără5 mo6, în năpoăia7 vreămi, pătătili li sădeâm cu boii'. Urăcu8 ără, ară noi ăn brăzdă slăgăm9 pătăti și iăl la lănta uără, căn si turnă10, la lănta brăzdă, li zăvăleă
Texte meglenoromâne
359
pătâtili cu ărătu11. Ună brazdă răpusăm12 și la lănta brazdă iară sltgăm pătăti. Țeăli13 pătătili criștgău și năpta, dupu un iam di văcat14, nă turnăm s-li prășim15. Li prășăm ună yără16, dQăyă or17. Căn ray pătătili la vidă18, li vădgăm19. Căn jun^gău20 tri21 scoătiri22, nă duțgăm cări cu mătica23, cări cu dikel'u24, li scutgăm, li dunăm25 pătătili ună cati ună, li pungăm ăn saț, li ăncărcăm pri viti și li duțeăm căsă. Năpcum, li lizgăm trei vrasti26: țgăli27 mai minutili28 li dădgăm la porcă29, sreădnițili30 li lăsăm tri simință ară mai mării31 li mâncăm iii32 din iăli33 vindgăm tri vrin dinar si lăm34, si cumpăram sări, șiker35...
1) “cartofii”; 2) “sapă; 3) “facea”; 4) “învelea”, “acoperea”; 5) “iar”, “pe când”; 6) “acum(a)”; 7) “în ultimula (vreme)”; 8) “plugarul”; 9) “lăsam (să cadă)”; 10) “se întorcea”; 11) “plugul”; aratul era făcut din lemn, iar plugul este făcut din metal; 12) “ne odihneam”; 13) “cti” (cartofi); 14) “timp”, “vreme”; 15) “prășim”; 16) “oară”, “dată”; 17) pl. de la “pară “ori”; ÎS “teren care se poate iriga”; 19) “le irigam”, “le dădeam apă”; 20) "când venea timpul"; 21) “de”, "pentru"; 22) scos", "cules"; 23) “sapă", "săpăligă"; 24) “sapă cu doi dinți pentru scos cartofi”; 25) “le strângeam”; 26) “alegeam”, “triam”; 27) “cei”; 28) “mici”; 29) “porci”; 30) “cei de mărime mijlocie”; 31) “mari”; 32) “sau”; 33) “ei” (cartofii); 34) “luăm”; 35) “zahăr”.
(Aceeași)
Cum tricum noi an prima căvgă1
Căn ram mică io, di șăsi ari, tunțga veă2 mări căvgă yă3 ăn nostru loc. Topurli4 săldi5 buuiău6 și nărodu7 si spărgă și nă trăsăra8 di yă9, toț si fuzim10 dipărti. Căn kinisim11 di căsă, ăldi tăti și măma li ăncărcăra lucrili12 mai zăbuni13 ți rău tri primgănă14, tri viti15 și tri mâncări. Că vinim ăn un trap16, la Cămic17, și noi veăm18 clo19 ăgru20, nă fuzira găl'irili di pri iăpă. Că si zălăgara21 toț dupu țeăli găl'irili s-li căță22, rămăsim noi cu măma, cu doda23 mică și cu frăti-riu24 Vanei. lăl25 ra mai mic și măma ăl țăngă ăn brăță ară mini mi țăngă di mană. Ăldi tăti și doda mări lăgău26 dupu găl'iri s-li căță că s-nă vem măncari ăncloți27, s-nu im28 flămungă29. Măma ăl țăngă Vănci ăn brăță, mini di mană mi vlică30 ară31 doda di sucărdi32 si țăngă și sădi33 nă dinzurăm34 di ună căpină35 că iăpa mudcă36. Ăldi tăti, ară, nu-1' vgă si vină37 și măma sădi vicăia38: ilaț39, lăsăț-li găl'irili, fidâril' s-ri-il40 muccă iăpa. Tăti vini, oy căță41 iăpa și ăndirgăsim42.
Călga ra multu lungă. Că imnăm43, imnăm, io mi umărăi44 și nu putgăm imnări viki45. Măma nu putgă s-mi Igă ăn brăță, tăti vitili li mutrgă46 că s-nu
360
Meglenoromâna astăzi
prăvărteâscă47 și io-ri rămăș48 di la iei. Mi junsi49 ună nină50, ă! zițeăm nina Cană, ra multu răuă amă că mi vizu, că io ram rămasă51, mi la52 și mi puși pri mască53 și li junsim aldi mama. Că li junsim, tăti mi la neăc54 ăn brăță, mi zăpurta55 amă nu putea că-ri ram di șăsi ari și iară mi lăsa. Mi vlicău56 di mană și ișim ăn un cătun, Disări ări rămași ăn criial57 că-! zițeău, și clo, că nă discărcăra58, toț țireăm59 ăpu si bem.
Baba60 ra giiă61 incă62, nă la di mană, nă duși la ună turkincă63, nă deădi64 ăpu și nă deădi la toț cati ună meără65 roși. Di clo, năpcum, nă diisăra ăn Săr biiă66, ăn un cătun ți nu veă niți un bărbăt, sădi67 muler. Toț bărbați! rau dunăț68 la căvgă. Țeăli69 niști feăti, mar, di dragă, niveăsti tri tucmiri70. Âcu ram minuț71, sădi nă lăiău, sădi si aibă soț72. Noi nu știiăm di frică și ram bucuroăsi că ram pri pemiți73 albi culcați. Năpcumta, zisăra un văcat74 că girmării!75 fug. Tricu țea vreămi și vini urdiini76 s-nă turnam77 năpoi. Că kinisim78 di cloți vinim ăn Niș și clo-u pirdum băba și idvăi79 mantiza80 ou fiara81. Băba-u flăm ară deădi82 ăș muri, clo-1 lăsam, ăn Niș. Kinisim di cloți și că vinim ăn un cătun, si zițeă Grădeț, clo durmim ăn căli. Noi ram toț pl'iri di piducl'i83 și nă lăiău84 aldi măma și sub ună punți nă căftău85, nă curău86 di piducl'i. Piducl'i! vrea s-nă măncă87. Căn junsim ăn Cumănuva88, cloți durmim ună seară și năpta vini un pămpur89 și zisăra că s-nă ducă ăn Givgiliia. Nă diisăra ăn Givgiliia, la ună mări căsă, amă nu veam ți si măncam. Noi, ficureămea90, că nă sculăm dimineața, dunăm pracki91 di cămic92 si dărâm foc. Uăți vea și rap93; nă lăiău, nă dădeau pani și cati neac94 uris95 și noi nă bucurăm.
Din Givgiliia iără nă turnam ăn Umă. Căsili rau zăumisiti96 și neac cati neac li pridăram97 și nă pridunam98.
1) “război”; 2) “era”, “avea loc”; 3) “aici”; 4) “tunurile”; 5) “numai”; 6) “trăgeau”; 7) “poporul”; 8) “ne-au retras”, “ne-au evacuat”; 9) “aici”; 10) “să fugim”, “să mergem”; 11) “când am plecat”; 12)“lucrurile”; 13) “mai bune”, “mai de calitate și necesare”; 14) “de schimb”; 15) “pentru vite”; 16) “vale mică”; 17) localitate în Umă; 18) “aveam”; 19) “acolo”; 20) “ogor”, “o proprietate”; 21) “începură să alerge”; 22) “să le prindă”; 23) pentru un frate sau o soră dodă înseamnă sora mai mare decât el / ea; 24) "frate-miu”; 25) “el”; 26) “alergau”; 27) “încolo”, “pe drum”, “în locurile unde ne duceam”; 28) “să nu fim”; 29) “flămânzi”; 30) “mă trăgea”; 31) “iar”; 32) “sarică”; 33) “numai”; “încontinuu”; 34) “fugeam înconjurând”; 35) “un mur”; 36) “mușca”; 37) (nicidecum) ”nu veneau”; 38) “striga”; 39) “veniți”; 40) “să mi-i”; 41) “a prins iapa”; 42) “am continuat (drumul)”; 43) “după ce am mers”; 44) “am obosit”; 45) “mai” (nu mai puteam merge); 46) “avea grijă”; 47) “să nu răstoarne încărcătura”; 48) “am rămas în urmă”; 49) “m-a ajuns din urmă”; 50) “mătușă”; 51) “rămăsesem în urmă”; 52) “m-a luat”; 53) “cătâr”; 54) “puțin”; 55) “m-a purtat
Texte meglenoromâne	361
puțin”; 56) “mă trăgeau”; 57) “în minte”; 58) “ne-au descărcat”, “ne-au oprit”; 59) “vroiam”, “căutam”; 60) "bunica”; 61) “era în viață“; 62) “încă”; 63) “turcoaică”; 64) “ne-a dat”; 65) “măr”; 66) “Serbia”; 67) “numai”; 68) “înrolați”, “mobilizați”; 69) “cele”; construcția este un calc după maced. tie edni devojki, adică, mot ă mot, *“cele niște fete”; 70) “ajunse la vârsta de logodnă / de măritat”; 71) “mici”; 72) “prieteni”; 73) “perne”; 74) “un timp”; 75) “nemții”; 76) “rândul”, “momentul”; 77) “să ne întoarcem”; 78) “am plecat”; 79) “de-abia”, “cu greu”; 80) “a doua zi”; 81) “au găsit-o”; 82) “bunicul”; 83) “păduchii”; 84) “ne luau”; 85) “a curăța de păduchi”; 86) “a curăța”; 87) “erau să ne mănânce”; 88) Kumanovo, oraș în R. Macedonia; 89) “tren”; 90) “copiii”; 91) “surcele”; 92) pl. de la “dud”; 93) “arabi”; 94) “puțin”; 95) “orez”; 96) ’puțin dărâmate”; 97) “le-am reparat”; 98) “ne-am adăpostit”.
(Aceeași)
362
Meglenoromâna astăzi
2. GRAIUL DIN ȚĂRNARECA
Io ies1 di tăifa2 ău Bujina: Văngel ău Bujina. Bănez3 tu4 Scopia ari ingiț5 și șăsi di ari. Frați, soră, riă6-s tru7 cătun. Vinira, ăl' vi^ui șiu8 sora șiu frătili. Am frați tu Vurgăriiă9: lămbol băneă^ă. Am băiă10 tru Novi Păzar și iă clo cu strina11 și cu ficorla12.
1) “sunt”; 2) “familia”; 3) aromânism: “locuiesc”, “trăiesc”; 4) arom. “în”, “la”; 5) (deja de) "douăzeci”; 6) “îmi”; 7) “la”, “în”; 8) “și”; 9) “Bulgaria”; 10) “unchi”; 11) “mătușă”; 12) infl. arom. “copiii”, în loc de “ficoril”.
Bozinov Vangel (Văngel ău Bujina) (62 de ani)
Pricăzma1 ău2 murărlu
un murăr tru nostru loc. ȚăF murărlu, cări nir^eă4 clo-P mincună6. Iăl lă ^ățeă7 la uămiri: “acu știi mincună si mi mincuri ăs țu-u dău8 feătă șiu moără; acu ti mincun io, ăs țu-u leău farina”. Bun amă, cări ți nir^eă, estu murărlu scuteă cati ună mincună șiu 1-u lăiă9 farina. Ună ^uuă10, un cătuneăn11 pitricu12 doi ficor la moără șiu si tumăra fără farină. Ăl pitreăți mo nainiscantu13 ficor șiu-! ^ați: “s-nu ner^ la deădu14 kosi15 că acu ț-u lea farina ăs ti rup di kutec16 poă17”. Șiu țăl ^ați: io s-nerc la deădu kosi, dimec18, si videm ți deădu kosi-i țăl”. Ăl ăndireăsi19 și ficorlu neărsi culoți20.
- Dubar den21 deădu kosi!
- Dubar den!
-	Țe dar?22
-	Bun23.
-	Scultă-ncoă24, ^ați murărlu, antru25 ți si zăcățam26 s-u dărâm farina ăs nă cățam s-nă mincunam27. Ăcu28 mi mincuri, am feătă, mo-i tri mărităre, șiu feătă șiu moara, ^ați, s-țu dău. Ăcu ti mincun, s-țu leău farina.
-	Văji29, deădu kose!
Si cățăra culoți căuli30 șiu ficorlu ăl ^ați moți31:
-	Ți mincuri32 știi, deădu kosi?
Texte meglenoromâne
363
- Ă bră ună vulpi uăftăr33 la păzăriști34, ^ați deădu kâsi, singură ș-u vindea coaja35.
-	Sfarșiș?36
-	Sfârșii37.
- E bră, deădu kosi, ăs-ță spun io ună pricăzmă.
-	Mi țe?
- E, scultă moți.
Noi veăm, ^ați ficorlu, ună ărgă38. Bun’ma39 ăn țea ărgea tăti băga un gugoș40. Țăl gugoșlu, ^ați, că si fgăsi41 mări, ău căța42 toată ărgea. Șiu treăți unhi43 și țlați: rucă-1' ketră44, rucă-I țără45, rucă-I ketră, rucă-I țără. Că feăsim46 șiți47 si dăra un ăgru, ăntreg campu stri48 gugoș49. Șiu si sui50 tăti, țăl ăgru ău51 siminam grăn52. Vini veăra, nă suiam, ^ați, ău sițiram granlu, ău trigiram53 stri gugoș, dărâm pl'eămniță54 stri gugoș, ou pusim55 pala56 tu pl'eămniță, ău ăncărcam grănlu șiu vinii si mățin57 la tini, ^ați. Si sfârși58 granlu ară tu încă mi sculță cări ti mincună. E, ămăn bră59, dău mana, ^ați murărlu, tu ieș ma mincinos di mini. Mo, ^ați kosi, șiu feăta șiu moără ăs-țu dăy. Lea-u granlu ați s-iniț60 cu tat’ta61 s-ou dărâm numta62.
Tăt’sa știptă șiu căn ău vi^u ficorlu ^asi:
- Bră, iu măținăș?
- La deădu kosi.
- Mi cum bră nu ti mincună?
- Mară63 nu mi mincună amă mo si neăm64 la iăL
- Căte?65
- Că-u mincunăi.
- Mi cum bră?
- Ăs-ță spun poiă66, amă mo si neăm șiu feăta șiu moara noăstră-i.
- Bră ămăn!
Si sculăra di culoți67, neărsăra68 la murărlu șiu deădu kosi l'-u deădi mana că ficorlu ma mincinos ăi69 di iăl, l'-u deădi feăta, ărmăsi70 la deădu kosi ficorlu șiu io di culo ăn71 vin căsă72 uă73 șiu moți74 im75 tru treămlu76 nostru.
l)”povestea”; 2) “lui”; 3)”acel”; 4) “mergea”; 5) “îl”; 6) “păcălea”; 7) “zicea”; 8) “îți voi da”; 9)“i-o lua”; 10) “o zi”; 11) “un țăran”; 12) “a trimis”; 13) “cel mai mic”; 14) “moș“; 15) “spân”; 16) “bătaie”; 17) “pe urmă”, “pormă”; 18) “deci”; 19) “l-a trimis, însoțindu-1 până la un anumit punct”; 20) “acolo”; 21) “bună ziua” (maced. dobarden\, TT) “ce faci?”; 23) “bine”; 24) “ascultă” (calc după maced. slusaj vamdy 25) “înainte de”; 26) “de a începe”; 27) “să ne păcălim”; 28)
364
Meglenoromâna astăzi
“dacă”; 29) “de acord” (maced. vazfy, 30) “să facem pariu”; 31) “acuma”; 32) “păcăleli”, “isprăvi”; 33) “alaltăieri”; 34) “piață”; “”pielea”; 36) “ai terminat?”; 37) “am terminat”; 38) “arie”, “curte”; 39) “e bine”; 40) “nuc”; 41) “se făcu”; 42) “a cuprins”, “a acoperit”; 43) “cineva”; 44) “piatră”; 45) “pământ”; 46) “făcurăm”, “am procedat”; 47) “astfel”, “așa”; 48) “pe”; 49) “nuc”; 50) “s-a urcat”; 51) “îl”; 52) “grâu”; 53) “l-am treierat”; 54) “șură”; 55) “am pus-o”; 56) “paia”; 57) “să macin”; 58) “s-a terminat”; 59) “o, Dumnezeule”; 60) “să veniți”; 61) “cu tatăl tău”; 62)”nuntă”; 63) “măi”; 64) “să mergem”; 65) “de ce?”; 66) “îți voi spune pormă”; 67) “acolo”; 68) “s-au dus”; 69) “este”; 70) “a rămas”; 71) “îmi” (refl., după maced. si doagam “vin”, “mă întorc”); 72) “acasă”; 73) “aici”; 74) “acuma”; 75) “suntem”; 76) “prima încăpere când se intră într-o casă”, “intrare”, “vestibul”.
(Același)
Trigirărea1
Tru2 cătun noi tri3 si trigiram trubăiă si ău duțim mănuclali4 la ărgă5 prot6. Dapă7 țea, că vea si ină8 ret9 la mantiza10 dimineăsta si trigiram, veă s-ou ămim11 ărga încă di seara, ou prăscăiim12 cu apă, ou ămim tri si stringă țâra13, s-nu leătă14 țâra. încă noaptea săbăilea15 vrea s-li năsădim16 mănuclali17, vrea s-ou dărâm dicăna18 încă di la seara azar19 cu stămăr20 șiu veă s-ou vădim21 poia22. La dimineăsta săbăilea vea s-li năsădim mănuclali șiu vea s-ănjugam boila23 șiu vea si zăcățam24 si trigiram. Că vea si răzdrubeăscă25 granlu26, vea s-ău turnam27 ună uără cu ilili28, doăuă or cu ilili, poia că vea si făcă ma minut29 vea s-ou turnam cu cărpătokla30. Dapă cărpălok, doăuă or vea s-ău turnam31 cu lupătili32 șiu zăpărăm33. P6ia-u dunăm cup34 șiu zvimturăm35. Dapă zvimturări, granlu ău băgăm tru ămbări36, ară păla37 tru pleămniță38.
1) “treieratul”; 2) “în”; 3) “pentru”, “ca să”; 4) “snopii”; 5) “aria”, “curtea”; 6) “mai întâi”; 7) “supă”; 8) “să vină”; 9) “rândul”; 10) “a doua zi”; 11) “a curăța”; 12) “stropim”; 13) “să se întărească pământul”; 14) “să nu iasă”; 15) “dis-de-dimineață”; 16) “punem snopii într-o anumită ordine în arie”; 17) “snopii”; 18) “un fel de grapă care avea pietre tăioase pentru a face mărunt cerealele de treierat”; 19) “pregătită”; 20) "pietre tăioase"; 21) “s-o stropim / udățn”; 22) “după acea”, “pormă”; 23) “boii”; 24) “să începem”; 25) “să se fărâmițeze”, “să se mărunțească”; 26) “grâul”; 27) “să-1 întoarcem”; 28) “cu furcile”; 29) “mărunt”; 30) “cu furcile mari”; 31) “să-1 întoarcem / răstumăm”; 32) “cu lopețile”; 33) “încetam”; 34) “grămadă”, “morman”; 35)
“vânturam”; 36) “hambar”; 37) “paiele”; 38) “șură”.
(Același)
Texte meglenoromâne
365
Vulpea șiu1 eșlu2
Ăs spunim3 ună pricazmă4 mo tri liuț5, tri6 vulpe șiu tri eș.
Eșlu cu vulpea si fiara7 ună vreămi8 tru ună văii9, clo10 tru arină11 iu12 si pirpileău13 șiu zăcățâra14 z-dără muăbet15 cari cati mincuri știiă. Vulpea-! ^ați16 că ia știiă ma17 mub8 mincuri. A eșlu ^ați: “e, mo că-s lucram priună ăs li spunim mincurila șiu ăz videm19 cări ma multi știiă.
Ra toămna catră ăvgus meslu șiu mo zăcățăra si șătăiăscă20 șiu si căftă21 vrină uuă22 si mancă. Trăgnira23 la ună uuă, nergu24 culoți amă eșlu prot25, poă26 vulpea dapă27 iăl și-ș mancă uuă. Bun amă, neărsi dumăkinlu28 culoți29, că măntreăști30 uua măncătă. Măntreăști diră31 di eș șiu dumăkinlu dăra32 ună dupcă33, ău ănvăli34 dupcă șiu ăș fu^i căsă. Și eșcă35 moți36 știiă călea. Trăgnira călea si neărgă mo iară si mancă uuă. Prot eșlu, cum găzeă37 clo, clup38 tu dupcă, eșlu că^u năuntru. Șiu vulpea mo-! ^ați: “țe dărâm mo? spuni vrană mincună”. “Mincună nu știu io vulpeio”, (lăți eșlu, tucu39 dău mana ăs nă puzdrăvim40 șiu tu s-ță ner^ă41, mini, ^ați, mani dimineăsta ăs mi tălcăscă42 țăl43 ți-u ări44 iria45. Feăsi cicorlu s-!u-u da46 vulpea șiu estu si zăcăci47 di cicor șiu liti48 șiu fugiră. E, mo s-neărgă49 la ăltu loc si mancă uuă că si spăreăra.
Trăgnira, vulpea năinti mo, eșlu dapă ia, s-neărgă la ăltă iriă. Ună seără, doăuă ser, trei ser. Manta^uuă50 neărsi 6mlu, măntreăști uua măncătă mă di vulpi șiu estu năpneăști51 ună păidă52 s-ou căță53 vulpea. Șiu eșcă54, că si stimni55, trăgnira la-ncul6ți56, nerc la iriă, vulpea năinti, tac!57 di cicor58.
- Mi mo?59- ^ați vulpea.
- Mi mo tu știi multi mincuri - ^ați eșlu.
- Io știu multi mincuri amă mo li gărșii60 toăti - ^asi61 vulpea; “acu știi tu vrană62 mincuriă, spuni si scăpăm, acu nu s-mi tălcăscă63 mani dimineăsta”.
- E, bun - ^asi eșlu - io s-ță spun ună mincuriă; toătă noaptea n-oări si zădorriă64, ați mani dimineăță, căn ăs ină antru65 pirirea66, s-ti faț - ^asi eșlu -că moărtă. Căn ăs ină țăl găzda67 ăs-ti disfăcă68 din păidă, că moartă ieș, șiu tu ăs liteș69, la fugă; - ai, bună noăpti! - bună noăpti!”
Ăș fu^i eșlu șiu vulpea toătă noăptea nu-ș zădurrii șiu vrană70 vreămi, antru zor71, si feăsi72 ca moărtă. Căn neărsi dumăkinlu73 manta^uuă74 la iriă ou veădi vulpea cățătă75 tru păidă amă moărtă. Ău disfeăsi di tu păidă, ău ruca76 dinăpoi77 șiu mo s-u băgă iară păidă tri si căță ăltă vulpi. Șiu vulpea că sprăsni78, ioc!79
366
Meglenoromâna astăzi
Căn neărsi vulpea la eșlu tru văii estu-1' ^ați:
-	Scăpăș?
-	Scăpai - ^asi vulpea.
-	S-nu ti faleș80 că știi tu ma mu?1 mincun di mini; io știiu ună amă bună”.
1) “și”; 2) “ariciul”; 3) “vom spune”; 4) “poveste”; 5) “animale sălbatice” (sl. veche lihot)\ 6) “despre”; 7) “s-au găsit”; 8) “un timp”, “într-un moment”; 9) “râu”, “vale”; 10) “acolo”; 11) “pe nisip”; 12) “unde”; 13) “tăvăleau”; 14) “începură”; 15) “să vorbească”; 16) “zice”; 17) “mai”; 18) “mult”; 19) “”vom vedea”; 20) “să se plimbe”; 21) “să caute”; 22) “niște struguri”; 23) “plecară”; 24) “merg”; 25) “primul”; 26) “apoi”; 27) “după”, “în spatele”; 28) “proprietarul”; 29) “acolo”; 30) “ce să vadă”; 31) “urmă”; 32) “făcu”; 33) “o groapă”; 34 ) “a acoperit-o”; 35) “aceștia”; 36) “acuma”; 37) “pășea”; 38) “clup” (onomatopee); 39) “ci”; 40) “să ne luăm rămas bun” (maced. da se pozdravimey, 41) “tu ai să pleci”; 42) “mă va omorî”; 43) “cel”; 44) “ce o posedă”; 45) “via” 46) “întinse să-i dea piciorul”; 47) “se agăță”; 48) “a ieșit”; 49) “să meargă”; 50) “a doua zi”; 51) “întinde”; 52) “cursă", “capcană”; 53) “s-o prindă”; 54) “aceștia”; 55) “când se întunecă” (maced. se stemnîy 56) “încolo”; 57) “tac” (onomatopee); 58) “picior”; 59) “și acuma”; 60) “le-am uitat”; 61) “zise”; 62) “vreo (șmecherie)”; 63) “o să mă omoare”; 64) “să adormi”; 65) “înainte”; 66) “de revărsat de ziuă”; 67) “proprietarul”; 68) “să te scoată" (din cursă); 69) “s-o iei” (maced. leta “a zbura”); 70) “într-un” (timp); 71) “înainte de a se crăpa de zori”; 72) “se prefăcu”; 73) “proprietarul”, “stăpânul”; 74) “a doua zi”; 75) “prinsă”; 76) “a aruncat-o”, “a pus-o”; 77) “în spate”; 78) “a șters-o”; 79) “a dispărut” (tc. yoky, 80) “să nu te lauzi”; 81) “mult”.
(Același)
Cătunlu nostru
Nâstru cătun prot1 ra cistu2 vlășescu3, ni garță4, ni măkidonță5 no avea. P6ia6 insănlu7 lă si mărită di Griva, si leă măkidonki8, șiu șiți9-u burvira10 toată limba noastră. Cătunlu nostru veă multi muler loăti11 di tu măkidunicești cătuni șiu di culo poâ veă loătă multi lăfur12, buruviti13 țe săn14.
Cătunlu nostru veă ună sută obzaț șiu trei (183) di căș15, di taifur16 la prota căvgă17 șiu moți la 1946 - 1949 vem ună sută di culiț18 ficor, kiriț19 toț.
Veăm și băseărică. Băseărica ra Sfiti Atanăs, vetcă20. Veău cățătă21 si dără și ună nova22 băseărică, ou ănvălira23 amă părli24 nu gumsira25 șiu țeă băseărica nu si dăra.
Mo si spun ună pricăznă, pricăzna-i s-iescă26 țeă ți noi antru mgiț27 șiu șăpti di ari nă răsturim28 di tru cătun șiu cati vrană uără29, că mo, nă flăm30 un cu ăltu,
Texte meglenoromâne
367
cari di tu Rusiiă, cări di tu Puluniiă31, cări di iu si iescă32, ună uără nă flăm.
Moți33, uăți34 ți35 șidem, vinira trei uămiri la gosti36, la mini. Unlu-i Diuniș ău Căsuța. Mă io nai37 multu mi răduies38 că, dapă ingit șiu șăpti di ari, nă vi^um39 cu cătuneănlu40 Năci ău Beta ți vini di tu Rusiiă. Di tri țea41 mo uâ mancă pani Diuniș cu țeăpă42 șiu cu caș ți-u43 cumpăram di Prilep44; ăi45 multu gun46. Di tri țea io ^ăc47 că ăi multu bun și nă răduim48 că im49 și dunăț50 priună51, noăstră limbă, noșcă52 cătuneări53. Dapă niscan54 vreămi ăs ină55 șiu ăbță di tu Rusiiă, s-nă videm, încă ma mul56 s-nă răduim.
1) “la început”; 2) “curat”; 3) “meglenoromânesc”; 4) “nici greci”; 5) “nici macedoneni” (slavi); 6) “apoi”; 7) “lumea”; 8) “macedonence”; 9) “așa”; 10) “o amestecară”; 11) “luate (în căsătorie)”; 12) “cuvinte”; 13) “amestecate”; 14) “ce sunt”, “care se întâlnesc”; 15) pl. de la “casa'; 16) “familii”; 17) “război”; 18) “răniți”; 19) “pieriți”; 20) “veche” (maced. vetka); 21) “începuseră”; 22) “nouă” (maced. nova); 23) “au acoperit-o”; 24) “banii”; 25) “n-au fost suficienți”; 26) “să fie”; 27) “acum douăzeci”; 28) “ne-am împrăștiat”; 29) “din când în când”; 30) “ne găsim”, “ne întrunim”; 31) “Polonia”; 32) “de unde o fi”; 33) “acuma”; 34) “aici”; 35) “ce”, “cum”; 36) “în vizită”, “ca oaspeți” (maced. na gosti); 37) “cel mai”; 38) “mă bucur” (maced. seraduvarri); 39) “ne-am văzut”; 40) “cu consăteanul”; 41) “iată de ce”; 42) “ceapă”; 43) “ce l-am” (cumpărat); prin vocalizarea lui [I], ăl > ău; 44) Prilep, oraș în Macedonia; 45) “e”, “este”; 46) “flămând”; 47) “zic”; 48) “ne bucurăm”; 49) “că suntem”; 50) “așa strânși”, “reuniți”; 51) “îfnpreună”; 52) “noștri”; 53) “săteni”; 54) “puțin(ă)”; 55) “vor veni”, “o să vină”; 56) “mult”.
(Același)
Cășlu1
Căn ăl duțeăm lăptili căsă veă s-lom2 țădilili3 șiu veăm mări căzăni ăn cări ău4 băgăm lăptili, ăl5 băgăm două lingur di siriști6 năuntru, ău măteăm7 bun șiu-u pulupeăm8. Și poia, dapă un sat9 veă si căță10 cășlu și ău băgăm tu țădili.
Veă si țădeăscă11, veă s-ău ănvărtim12 bun, veă s-ău ligam cu ațurli13 șiu poia veă s-ău ănsăram tru văreli14. Băgăm sări căt trubăiăști șiu veă s-ău pulupim15. Teă ți rămăneă ăl spuneăm sărătcă16. P6ia-u pudvăreăm17 șiu scuteăm urdă18.
1) “brânza”; 2) “urma să luăm” (construcție care exprimă o acțiune viitoare în trecut, calchiată
după maced. ke zemevme); 3) “strecurătoarele” (maced. țedilo); 4) “îl”; 5) “îi”; 6) “cheag”; 7)
368
Meglenoromâna astăzi
“amestecam”; 8) “acopeream”; 9) “o oră”; 10) (brânza) “se prindea/se închega”; 11) “urma să se strecoare”; 12) “urma să învârtim bine”; 13) “urma s-o legăm cu ațe”; 14) pl. de la “putină”; 15) “s-o acoperim” (putina cu ceva); 16) “zer”; 17) “fîerbeam, puneam pe foc”; 18) “urdă”.
Bozinova Marija (Măriia ău Bujina) (59 de ani)
Lana
Prot1 li tundeăm 6ili, p6ia-u duțeăm lana căsă. Prot și prot2 u pupăreăm3 și poia dapă pupăriri4 si usca, ou cipcăiăm5, ou dunam tru sac șiu poia ou vlăcăm6 la mășină. Poia, toătă iăma cati gălea7 turțeăm; turțeăm ustură, turțeăm trămă, poia dapă țeă ur^ăm șiu ma năpoi8 ou țăseăm la război. Dapă țăseări nir^eăm la bătăriă9 șiu di culoți10 ou duțeăm căsă șiu-u duțeăm la cuseări11.
1) “întâi”; 2) ”înainte de toate”; 3) “o opăream”; 4) “după opărit”; 5) “o scărmănăm”; 6) “o dărăceam”; 7) “încet”, “fără grabă”; 8) “la urmă”; 9) “dârstă”, “piuă”; 10) “acolo”; 11) “la cusut”.
(Aceeași)
Ploăca di caPu1 ău Craii Marca2
Veam ună văii3, ăl griăm4 Duca. La țeă Duca veă multi ketri5, amă mar ketri. La ună ketră veă ună ploăcă di cat E, moți, moșia6 spuneau că țeă vreămi7 Crab Mărea sări8 cu căUu dă la Cuculigi9, cum ăl griiău, și, cum ăl zbură căHu, căn că^u sti10 pimin11, că^u sti ketră șiu ploăca di cal că cum că^u sti ketră ărmăsi12 ploăca că călap13. lo-u am vi^ută la Duca, culoți.
1) “potcoavă de cal”; 2) “vasal turc care a domnit la Prilep; a fost ucis, la Rovine, de Mircea cel Bătrân; 3) “râu”; 4) “ziceam”; 5) “pietre”; 6) “bătrânii”; 7) “în timpurile acelea”; 8) “ a sărit”; 9) localitate în Țărnareca; 10) “pe”; 11) “pământ”; 12) “a rămas”; 13) “calapod”.
Kasutovski Dionis (Diuniș ău Căsuța) (54 de ani)
Texte meglenoromâne
369
3. GRAIUL DIN LUMNIȚĂ
Năsărden Uoga1
Năsărden U6ga veă un daș2 și lă3 păștea c^ola4 ăn drum. Vinira co^va5 Uămiri, co^va ficior cări țireău6 să-i lă măncă dășu la ^6gă și-i zisăra:
- U6gă, moini7 si spăr^i8 duriăua9, ți vier10 cu dășu; ai s-lă junglom și s-lă măncom”.
- Ai s-lă măncom, delmi11 că-i șa”, - ziși U6ga.
Lă junglo dășu, prinși fUoc și lă puși cVola si frigă. Cățăra12 si joăcă13 ^or14, scoăsăra15 polturli16 di pri iei. Uoga lă li duno17 părili18 di prin poltur și polturli li turi19 ăn Woc.
- Ți faț ^ogă! - ăl zisăra țiela20.
-	Ți vrieț cu iăli delmi că moini si spăr^i duriăua - ziși iăl. Și șa21 li ărsi lucrili22.
Di c^ola23, țiela lă lăra24 Voga și si dusăra la băriă25, si făcă N6ț26 priună27 băriă. Bun’ma28, țiela si ănțileăsăra tUoț si leă29 coti30 un Uou31 ăn giep32. Con ișora33 din băriă ăl zisăra la ^oga:
- U6gă, cmVo34 cări nu feăsi35 ^ou la băriă, s-ou plăteăscă băria la Noț”.
-	T^oț iei' ăș scoăsira coti un U6u și iăl că căto36, căto că nu viea ^6u, si puși pri un nalt lU6c și ziși:
-	Cucuricu! ăn cota găliri, un căcVot nu trubăiăști37 si aibă! - No săm - ziși - căc^ot”.
Și șa ără38 la39 mincuno40.
1) “Nastratin Hogea”; 2) “miel de casă”; 3) “îl”; 4) “acolo”; 5) “câțiva”; 6) “vroiau”; 7) “mâine”; 8) “se dărâmă”; 9) “lumea”; 10) “ce vrei”(să faci), “ce-ți trebuie”; 11) “dacă”, “din moment ce”; 12) “începură”; 13) “să danseze”; 14) ”horă”; 15) “au scos”; 16) “hainele”; 17) “le-a luat”; 18) “banii”, “paralele”; 19) “le aruncă”; 20) “aceia”; 21) “așa”; 22) “hainele”; 23) “de acolo”; 24) “l-au luat”; 25) “la baia (publică)”; 26) “toți”; 27) “împreună”; 28) “dar”, “însă”; “e bine”; 29) “să ia”; 30) “câte”; 31) “ou”; 32) “în buzunar”; 33) “ieșiră”; 34) “acuma”; 35) “cine n-a ouat (un ou)”; 36) “se uită”, “că văzu”; 37) “nu trebuie?”, “nu e nevoie?”; 38) “iarăși”; 39) “îi”; 40) “păcălit”.
Kamatov Gorgi (Gonu lu Cămat) (82 de ani)
370
Meglenoromâna astăzi
Lumniță
Cătunu n^ostru iUo1 con lă junș2 si zițeă3 Lumniță. Coți4 șa si zițeă nu știu amă Lumniță si zițeă.
Cătunu n^ostru di pișin5 ra6 mări; ra pătru șuti - pătru șuti și ținzoț di căsi, con ram W6 di 14 (păsprăți) di ari. T^oț vlaș7, lanț ^om nu veăm ăn Lumniță. Vini urdini8 fuziră9 ăn Rumăniiă, la doăuzoț ș șăsi ănu (1926), fuziră vrină10 pătruzoț di toifur11 cări și ăstăț si ăflă ăn Rumăniiă. Di ie! ări12 ăn Cema, ări ăn București, ăn Cunstanța. Și pană cm^o13, la țeăstă14 căvgă15, cătunu si feăsi mai neăc16; uămirii! si răsfuziră17.
Âcmyâ18 dinăp^oi19, cu căvga20 țeăsta ți ra cu părtizări, vini un urdini21 la pătruzoț și șăsi ănu, lă bătură22 cătunu și tălcora23 mul'ț uămiri di n^oștri c^ola24 și fuzi cătunu. Mai mul'ț uămiri fuziră uă, ăn Sărbiiă25. Un ciriec26 di cătun rămăsi, Iăriții'27 fuziră ânj^os ăn Boimiță (Axiupolis) și ăn Cărăsul'a (Polikastron).
Dupu co^va28 ari si priduno29 cătunu ără, amă mult uneăț30 lumi31. Nu știu coț să32 amă să mult mai uneăț di năinti. Di ie! ări ăn Sărună. No fuzii ăn Sărbiiă și ăstăț mi aflu uâ33.
L^âcu n^ostru ăi munți. Ăgri34 vieăm proăpi și dipărtoăsi, cări rău dipărti. Vieăm munți cu mul'ț faș35, ărbur36, căstori. Și lănti imișur37 vieă: vișni, cireăși, pieări38, mieări39, iț40, viriur41. Ăn trușă42 tUoț vieău Uodriri43. Âpi vieă mult buni, multi cieșmi44: cieșma lu Cică, cieșma ăn miejlucu45 di cătun - ăn Tulăriști46, cieșma la Pier. Ăn afără di cătun vieăm multi cieșmi, multi ăpi, și buni ăpi, raț47, di munți ăpi.
1) “eu”; 2) “când am ajuns (la vârsta să țin minte); 3) “se numea”; 4) “de ce”; 5) “la început”; 6) “era”; 7) “meglenoromâni”; 8) “rândul”, “timpul”, “momentul”; 9) “au plecat”, “s-au dus”; 10) “vreo”; 11) “familii”; 12) “sunt”; 13) “acum”; 14) “această”; 15) “război” (cavgă f.); 16) “s-a împuținat”, “s-a făcut mai mic”; 17) “s-au împrăștiat”; 18) “acum”; 19) “în ultimul timp”; 20) “cu războiul”; 21) “momentul”; 22) “l-au distrus”; 23) “au omorât”; 24) “acolo”; 25) “Serbia” (de fapt, în Macedonia, care pe atunci facea parte din Iugoslavia; pentru multă lume din Grecia, Serbia era același lucru cu Iugoslavia); 26) “sfert” (tc. șeyreky, 27) “ceilalți”; 28) ”câțiva”; 29) “s-a refăcut”; 30) “puțini”; 31) “lume”, “oameni”; 32) “câți sunt”; 33) “aici”; 34) “ogoare”; 35) “fagi”; 36) “stejari”; 37) fructe”; 38) “pere”; 39) “mere”; 40) “smochine”; 41) “vii”; 42) “curte”; 43) “vie în formă de pergolă”; 44) “cișmele”; 45) “mijlocul”, “centrul”; 46) (în Lumniță înseamnă) “piața,
centrul satului unde se strâng oamenii la sărbători”( în Cupă se spune “codru”, în Umă se spune “puîânăy, 47) “reci”.
(Același)
Texte meglenoromâne
371
Ărărea
NV6i ăn cătunu nVostru giiăm1 și mai mult și cu ărărea2. Ărătiira nă ra3 cu b^oii și cu lărița4. Larița vieă pălișnic5 cări ra strins bun ăn lăriță. Li jugăm6 bU6ii și-u trăzeău lărița, ărăm cu iei'. Si putea ărări și cu cal'. Ișora7 și plugur mai năp^oi8 amă tUot mai mult cu lărița ărăm.
Ărărea nă ra ăn tuămnă. Tunțea siminăm bitomă9 poini: gron, sicără, V6r^, Mai ăncVola, ăn prănveăra lă siminăm uviesu10 și tunțea zăcățăm11 di12 lănta siminătură di veără; ărăm di gămișVor13, di băclă14, di pătăti15, di linti, di țeăli tuăti și știptăm s-lă dunom biriketu16 di veăra și să cățom17 ără18 si ărom.
1) “trăiam” (lat. vivere)\ 2) “acțiunea de a ara”, “aratul”; 3) “ne era”, “o făceam”; 4) “plugul”; lărița sau aratul, în unele graiuri meglenoromâne, se deosebea de plugul prin faptul că era făcut numai din lemn, cu excepția brăzdarului; 5) “brăzdar”; 6) “îi înjugam”; 7) “au apărut”; 8) “în ultimul timp”; 9) “bătrână”; 10) “ovăz”; 11) “începeam”; 12) “cu”; 13) “pentru (sădit) porumb”; 14) “pentru fasole”; 15) “pentru cartofi”; 16) “recolta”; 17) “să începem”; 18) “iară”, “iarăși”.
(Același)
PVddnițlT
NVoi pVodniți nă fațeăm ăn cătun că veăm țări2 țâră3 rV6și. Țăra-u purtăm cu măgării iii cu spoțu4 ați că-u duțeăm, fațeăm un cup5 mări, ați6 nă pridunăm cinc-șăsi muier, ați tureăm7 ăpu și găzeăm8 tată9 zuua. Ăn țiela lutu10 puneăm și cuzină11 și pleavă, ati con căță si pucăiăscă12 tunțea13 viki14 si știa că-i găzit15 bun.
Năpta lă-npărțăm lutu, coti ținț iii șăsi pVodniț pri sfăca16 muiări; lă dărăm ăn ținț Wocur coti ținț, ați nă tureăm sVorț17. Una mija18 ară19 lănta20 lăiă21 bileăgu22. Ăți nă li lăiăm, li purtăm căsă ați dărăm23 și mei24 minuti25 pVodniți di turti26.
Ăn pVodniță fațeăm poini și cu țostu27 cu jar ău cupireăm și crișteă ună pălmă țea poineă. NV6i fațeăm poini di gămișUor, di sicără, di Uorț28, cări ți veă amă goălă di gămișVor nu mâncăm.
372
Meglenoromâna astăzi
1) “tavă de pământ pentru coacerea pâinii”; 2) “astfel de”; 3) “pământ”; 4) “pe spate”; 5) “morman”; 6) “și”, “apoi”, “pormă”; 7) “vărsăm”; 8) “călcam cu picioarele”; 9) “toată”; 10) “lut”, “noroi”; 11) “păr de capră”; 12) “să trosnească”; 13) “atunci”; 14) “deja”; 15) “călcat”; 16) “fiecare”; 17) “trăgeam la sorți”; 18) “stătea cu ochii închiși”; 19) “iar”; 20) “cealaltă”; 21) “lua”; 22) “semn”, “însemn”, “marcă”; 23) ”faceam”; 24) “mai”; 25) “mici”; 26) “pâinișoare”; 27) “țestul”; 28) “orz”.
Stana Hambova (Stana Hambăia) (66 de ani)
Porcu
Sfăca1 căsă veă p^orc. Lă2 lăiăm3 mic și lă răneăm4 cum di cum5 mei6 bun, cu cumpirki7, cu zor8, cu tifț9, ați mei dinăpVoi ăi dădeăm luțol10 di gămișVor11.
Că vineă Cărcunu12, si dunău cumșoii13 iii zăntuniii14, ați lă junglau, ăți lă bileău15. Din slănină scuteăm tuc16. Năpcumta17 lă-nsărăm ăn crobli18, ămplam19 cămaț di murșuviiă20, iă puneăm si uscă, iă mâncăm ăn primăveără. Ăn cămăț puneam pras21 și lănti mirudii22. Cămea-u puneăm ăn mățăli di p^orc cu ună vir^eăuă23 di cămic24. Carnea ra drubită25 sitnu26, sitnu. Di cgaja27 di p^orc dărăm28 upință29 iii30 sămărli31 la viti.
1) “fiecare”; 2) “îl”; 3) “luam”; 4) “hrăneam”; 5) “cum se poate” (construcția este un calc după maced. kako odkako)\ 6) “mai”; 7) “cartofi”; 8) “zer”; 9) “dovleci”; 10) “aluat”; 11) “porumb"; 12) “Crăciunu”; 13) “vecinii”; 14) “rudele”; 15) “beleau”, “jupuiau”; 16) “grăsime de porc topită, untură”; 17) “apoi”; 18) “putină”; 19) “umpleam”; 20) “carne macră”; 21) “praz”; 22) “mirodenii”; 23) “vergea”; 24) “dud”; 25) “tăiată”; 26) “mărunt”; 27) “pielea”; 28) “faceam”; 29) “opinci”; 30) “sau”; 31) “samarele”.
(Aceeași)
Nibiina1 feătă
Ăș vut-ău2 vrină uără și vrin văcot3 vrin ficior, că Niși4 n^ostru, ți nu vreă ănsurăt. Ăi ziși mum’sa:
- Aidi bri fic^oruli, ănsoăr-ti, bri milu5!
Texte meglenoromâne
373
-	Mămu, s-mi-nsor, ări vreămi6.
- Ănsoăr-ti, bri milu, că nu pU6t s-fac izmiet7!
-	Mămu, N6, ziși ficoru, și acu ăflu vrină niveăstă, si aflu di nibună mei nibună, bună nu-ț duc.
-	Află di căfcu8 va lă-s iiă.
FicVoru trăgni9 din cătun ăn cătun, din cătun ăn cătun, ăntribă dali10 ări vrină feătă uâ11 di nibună mei nibună.
-	T^oț buni ubidies12, tu coți13 nibună ubidieș, ăl ăntribăra.
-	No mei nibună feătă vV6i s-ou leău.
Nărodu14 saldi15 si cudeă16. Ca z-dusi la ună cumșoică17, ăntribo dali știiă vrină feătă ic18 s-nu-iă bună, di nibună mei nibună.
-	Ami ări ună pândi19 n^oi, ăi zis-ou20 țeăsta, la mum’sa ăi ziți cățăuă, Ia tăt’su ăi ziți coini, măgar, cum s-iiă21.
-	A, țea N6-u v^oi.
-	E, cum s-ou leăi țea feătă?
-	Țea s-ou leău No.
Z-dusi c^ola22. - Bună zuuă! - bună zuuă!
-	No vinii ăn uăspiț si-ntrieb dali vieț vrină feătă di dări, s-ou leău di mulari.
— Mi cum bri, miilu23, s-ou leăi noastră feătă, noăstră feătă nu-i din năNod24.
-	Bun, acu25-u vier26, s-țu dăm.
Ăidi, u feăsăra ăzor27, ăi deădăra țivăg^ode28 ți-i deădăra, un cal ăi deădăra. Ou piisăra și ia pri cal și iăl pri lui cal și trăgnira29 cnN630 z-diică la ficNoru. Că vinira la ună ăpu, țireă31 călu si bea ăpu, lu feătăiă32 cal. Ia vru să-i da ăpu, ară33 iăl ăi ziși nu, acu34-i dăi s-ti tălcos35. S-nu lă laș călu z-beă ăpu. Mei ămNâla36 vizu un coini, lă scoăsi pișNolu, drang, lă tălco țiela coinili. Mei ănc^ola, ună măță37, și ia ou tălco. A, ia cățo s-li unească38 (z-beăsă), si spăro39. Și că-u duși căsă, ăi ziși la mum’sa: - Mămu, ia ăț flăiună di nibună mei nibună n^oră. Cum vrei ti ănțileăzi cu ia.
-	Mi, Huli40, tu că ț-u vruș, No di mini...
-	Ai, ăl' ziți la niveăstă, scultă-ncoâ; ai s-mi ăndiriez41, s-mi duc la ăgru42 cu b^oii”. Z-dusi dupu iăl, lă-ndireăsi43 pană la ună răscrosniță44.
-	Uâ45 mi-ndirisieș, ziși iăl, stără46 uâ s-mi priștiepț47, si faț ți si faț căsă N6t ăzor48 și uâ si vri s-mi priștiepț”.
Și ia feăsi izmieț49 ți feăsi, z-dusi lă priștito c^ola și izuuă50 șâ51 si duțeă.
Ăi ziși mum’sa la tat’su ună zuuă:
374
Meglenoromâna astăzi
- Ia nu ra bună tucu52 ai s-mi duc tri si viet53 ți si feăsi, ără rî-ăi jal54 di ia, cări știiă indi55 z-dusi”.
- Ai, du-ti” - ăl ziși bărbat’su.
Că trăgnî mum’sa, din cătun ăn cătun, din cătun ăn cătun, ou fio56. Că-u fio ou fio ăn drum, ăn răscrosniță57.
- Mi ți măr58, feătu, faț uâ?
- Ămi59 lă știet - ziși - z-vină di la lucru.
- Măr, ai căsă, ziși mum’sa, iăl că să vină pană uă, z-vină și căsă.
Ai, trăgnira și z-dusăra căsă. lăl că vini, vizu că nu-i c^ola la răscrosniță. Că vini căsă, ia ișo60 zărosă61 și-i ziși.
- Măma vini uă.
Iăl ic62. Ni63 dali64 vini, ni biniviniș, ni cum ic! Ăș ăntro65 năuntru, ăș mănco neăc poini scungos66, și culco, ni țină67, ni priștitări68 ni țivăg^ode69 la băb’sa70. Moinista71, băb’sa si sculo și-ș fuzi. Că si duși căsă ăl' ziși la mUoșu: - A, mlloșuli țista-i și di ia mei72 nibun73; mi duș, ni biniviniș, ni țină ni țivăg^ode; flămundă moărtă săm74 - ziși. - Bun ăț feăsăra75 - ziși țiela76 - la tini șa-ț trubăiăști77”.
Dupu vrin mies78, ăidi cm^o79 tăt’su z-ducă z-veădă ți lumi80 să țieia81. Că trăgnî din cătun ăn cătun, din cătun ăn cătun, con z-dusi ou fio ără la răscrosniță, lă ștăteă82 ia bărbăt’su.
- A, ziși iăl, ți faț kercu83 uâ?
- Ămi, lă știet, tăti, z-vină.
-	Bun, feătu, stoi84 uâ s-lă știeț.
-	Mi tu știi s-ou afli căsa?
-	Pă, W6 cum lă flăi cătunu, s-ou aflu și căsa; cu-ntribărea ampirătu si ăflă.
Ăș si duși deăd’su85 căsă. Ia stătu, stătu, că si zădeădi86 iăl ăi ziși:
-	Ai mei curon87 că tăti vini ăn uăspiț.
-	A, tăt’tu vini, bun!
Că si dusăra căsă, biniviniș, cum treățit deădu, ți fățiț, ăl'junglo un p^orc, lă frisăra, lă măncăra, biiura vin, tU6t bun. Moinista, si sculo tăt’su, ăș fuzi. Că z-dusi căsă ăi spuni la muiări:
- Ămi coți șa tu, di bun mei bun uămiri să; na-ț88 poini, na-ț cămi, pugăci89 ări deădăra. E, coți ou laș feătă din drum? -ziși iăl; cum s-ou puvileăscă90 iăl, -ziși; șa să facă acu țier91 si giiăscă92. Bun ăț feăsăra la tini. Și feătă si feăsi bună dumăkincă93 și Wo ări vinii di cHola.
Texte meglenoromâne
375
1) “rea”, “afurisită; 2) “a fost” (construcția cu verbul a avea este un calc după maced. si imalo); 3) ”timp”; 4) dim. de la Diuniș, adică Dionisie, fiul povestitoarei; 5) “dragul meu”; 6) “este timp” (tot un calc după maced. ima vreme); 7) “să fac treburile (casei)"; 8) “cum o fi, să fie”; 9) (perf. simplu) “plecă”; 10) “dacă”; 11) “aici”; 12) “caută”; 13) “de ce”; 14) “lumea”; 15) “numai”, “într-una”; 16) “se miră”; 17) “vecină”; 18) “deloc”; 19) “lângă”, “aproape de”; 20) “i-a zis”; 21) “în fel și chip”; 22) “acolo”; 23) “dragul meu”; 24) “pentru oameni”; 25) “dacă”; 26)”o vrei”; 27) “au pregătit-o”; 28) “ceva”; 29) “plecară”; 30) “acuma”; 31) “vroia”; 32) “(calul) fetei”; 33) “iar”; 34) “dacă”; 35) “o să te omor”; 36) “mai încolo”; 37) “pisică”; 38) “să tremure de frică; să iasă bășini de frică”; 39) “s-a speriat”; 40) “fiule”; 41) “să mă însoțești”; 42) “ogor”, “țarină”; 43) “l-a însoțit”; 44) “încrucișare de drumuri”; 45) “aici”; 46) “deseară”; 47) “să mă aștepți / întâmpini”; 48) “să pui totul la punct acasă”; 49) “termină treaba”; 50) “în fiecare zi”; 51) “așa”; 52) “ci”, “dar”; 53) “să văd”; 54) “îmi este milă”; 55) “unde”; 56) “a găsit-o”; 57) “încrucișare de drumuri”; 58) “măi”; 59) “uite”, “iată”; 60) “a ieșit”; 61) “cu surâsul pe buze”; 62) “deloc" (n-a reacționat); 63) “nici”; 64) “dacă”; 65) (perf. simplu) “intră”; 66)”pe ascuns”; 67) “nici cină”; 68) “nici primire”; 69) “nici nimic”; 70) “soacra lui”; 71) “a doua zi”; 72) “mai”; 73) “rău”; 74) “sunt”; 75) “ți-au făcut”; 76) “acela “; 77) “așa îți trebuie”; 78) “lună”; 79) “acuma”; 80) “ce fel de oameni”; 81) “acasă”; 82) “aștepta”; 83) “fato”; 84) “stăi”; 85) “socru-său”; 86) “s-a ivit”, “a apărut”; 87) “repede”; 88) “poftiți”; 89) “lipie”, “turtă”; 90) “cum să se impună ei”; 91) “vrei”; 92) “să aibă trai”; 93) “gospodină”.
(Aceeași)
Leămnili
NUoi giiăm1 ăn cătun. Nă-ncăl^ăm iii gutuveăm2 cu leămni. Con nă rău trubăiti3, leămni nă duțeăm cu vitili, cări cu măgar, cări cu moscă4, cări cu cal năfără di cătun iundi veăm urmăn5, ați6 c^ola7 tăiam leămni.
Ăcu ram mai mul'ț ți tăiam leămni, să zițim pătru onș8, unu iii d^oil'9 la10 trimiteăm căsă cu vitili, li discărcău leămnili, ară d^oil' fațeău ăzărloc" di la lănta12 uără. Con si turnau13 vitili di căsă, prăncărcăm14 ați nă turnăm tVoț priună căsă. Coti15 d^ouă ^or16 leămni ăn zuuă17 duțeăm.
Multi U6r, și pri la ăgru con nă duțeăm, con ărăm iii prășăm gănășUor18 iii sițirăm, seărta19 ără nă tăiam leămni, ați20 nă21 vineăm cu vita ăncărcătă di leămni că leămnili nă rău trubăiti și-n veăra și-n iăma amă22 mai mult ăn iama.
1) “trăiam”, “locuiam”; 2) “găteam”; 3) “când aveam nevoie (de ele)”; 4) “catârul”; 5) “pădure”; 6) “și”; 7) “acolo”; 8) “inși”, “persoane”; 9) “doi dintre ei”; 10) “îi”; 11) “pregăteau (lemne)”; 12)
376
Meglenoromâna astăzi
“pentru a doua (oară)”; 13) “se întorceau”; 14) “încărcăm din nou”; 15) “câte”; 16) “ori” 17) “pe zi”; 18) “porumb”; 19) “seara”; 20) “și”; 21) “ne” (pron. reflexiv, pentru că verbul viniri este folosit ca reflexiv la dativ, după modelul macedonean si idevme)\ 22) “dar”.
Sukov Atanas (Tani Șucăiă) (72 de ani)
Fămiliia Păiăcliiă
No cum zițeăm am un ficUâr ăn Aăniia1, ăn Copihagi2, proOevusa3. Țiela di mic sirbeă4 ăn Sărună5 la țeăști măkinurli6. Năpta7, di c^ola ficior, ăgămii, fuzira8 ăn mări9 la plinuri10, la pămpori11. Șătăii12 prin toată duriăua13, z-dusi și cV61a prin Aăniiă, prin Copihagi, bun’ma14 ficior, tinireăță, ărisî15 ună feătă di c^ola și vini uă, scoăsi corț16 ca șa nu puteă să rămonă c^ola, di la pămpor lă ubideău17. Scoăsi corț și fuzi bun’ma ăsKirlocu18 nu lă feăsi19. G6a20 si toămă ănăp^oi bun’ma că si duși c^ola si-nsuro și rămăsi c^ola. Iăl singur nu puteă si rămonă21 bun’ma țeă Aăneza lă țoni22, mulareă ări dikeo23, ări puteări, lă țoni cUola. Năpcumta, nă pisăi24 di c^ola că tăti No nu p^ot si vin ăn Elada, ăn Gărkiiă25, tucu26 scoăti ună pășăportă să viniț ăn Givgiliiă27, N6 pană-n Givgiliiă p^ot să vin, saldi28 ăn Gărkiiă nu p^6t să antru. Năpta, n^oi ăl zisim di uâ că n^oi acu fățim năiet29 si vinim s-ti vidiem cV61a iundi giieș30. Ună zuuă scoăsim pășăportă, nă dusim c^ola. Tricum și prin Sărbiiă, ou vizum. Di șa cu n^ostru ficior.
l)“Danemarca”; 2) “Copenhaga”; 3) “capitala”; 4) “lucra”; 5) “Salonic”; 6) “mașini”; 7) “apoi”, “după aceea”; 8) “au plecat”; 9) “pe mare”; 10) (să lucreze) “la vapoare”; 11) (învechit) “vapoare”; 12) “s-a perindat”, "s-a plimbat”; 13) “lumea”; 14) “însă”; 15) “s-a îndrăgostit de”; 16) “documente”; 17) “îl căutau”; 18) “serviciul militar”; 19) “nu l-a făcut”; 20) “parcă”; 21) “să rămână”; 22) “îl ține”; 23) “drepturi”; 24) “ne-a scris”; 25) “Grecia”; 26) “dar”, “însă”; 27) oraș în Macedonia, punct de frontieră cu Grecia; 28) “numai”; 29) “dacă ne hotărâm”; 30) “locuiești”.
Vasilis Hristu (Vășif Păiăcliiă, Vășil' Kăia sau Văși! lu Crostoulu)
(78 de ani)
Texte meglenoromâne
377
Mama1
Mult ăi bună mama mea, mult ăi bucuroasă astăs. Țeastă zuuă di2 mama ăi mări, mama astăs toată ănkitită3, și ăn veărdi priminită, mi șteătă4 ăn uăspiț si ăi mi duc. La Cruți5 Wo ișoi6, și cutru7 măma mi pucătăi8, și măma ău vizui, toătă cu kitki9 ănkitită,* Măma ăn făță mini mi cătă10 și si bucură.
Cutru măma mi zgărpii11, și ăn brăță ou gușnii12. Țănzoț și trei di ari, măma di dipărti ou cătăm, toătă ăn kitki ănkitită și ăn veărdi priminită.
Ăn iăma măma ăn ălbu priminită, că niveăstă con si mărită.
Ăstăs, la 24 aprili No lângă măma vinii și ăn brăță-u gușnii.
Din Uocli locrăm13 ări14 curău, și pri numim15 lu măma cădeău, și măma plonzeă16 și cu locrămili lui mi udă.
Nu plonzi mămu No ăi ziș, că și la mini di tini mult ări-u moncă17.
Tunțeă măma zăzburo18, și la mini ări ziși: Măma că tini ficior veă amă muiț19 să pirduț, plong, ziși, că și tu ără20 si fuz21 și mini vă s-mi laș, Dispărțorea noăstră ără s-iiă măncoăsă22.
1) simbolizează satul natal al autorului povestitor, adică Lumniță; 2) “pentru”; 3) “împodobită”; 4) “așteaptă”; 5) localitate în Lumniță; 6) “am ieșit”; 7) “spre”; 8) “am îndreptat privirea”; 9) “flori”; 10) “se uită la mine”; 11) “m-am precipitat”; 12) “am îmbrățișat-o”; 13) “lacrimi”; 14) “îmi”; 15) ”umăr”; 16) “plângea”; 17) “îmi pare foarte rău”; 18) “vorbi”; 19) “mulți”; 20) “iarăși”; 21) “ai să pleci”; 22) “grea”.
Capov Mico / Dimitrios Țapis sau Piti lu Țapu (74 de ani)
378
Meglenoromâna astăzi
Lumniță cătilin1 moări
Blăstimâtă di lumi și di D^omnu, Lumniță cătilin, cătilin ăș moări. Ăn Lumniță pui nu contă și ficior ăn drum nu si joacă. Ușa di la scuio2 ăi ănclisă și drumurli să dășărti3. N-oări4 ficior prin drumur si joacă, niți5 lumi si șătăiăscă6.
Saldi7 duminica și ăn sărbăt^or ăn Lumniță vin tinir uămiri cu ficiorii și curon8 fug că ăn căsăbă9 la lucru si duc. Ăn Lumniță uneăț10 uămiri- mUoș11 moărteă Wor ou șteătă.
Ăn Lumniță antru12 mult văcot13 lup-măncăla14 ări intrăt și mult nibun ări fat15. Ăn cătun dușmănii muiț să antraț amă nițiun16 n-oări rămăs. W6ț antrău, tălcău17, furău, ărdeău și fuzeău.
Lumniță ări dat muiț lumi ănvițăț amă nițiun di18 Lumniță bun n-oări fat.
1) “încet”; 2) “școală”; 3) “goale”; 4) “nu sunt”; 5) “nici”; 6) “să se plimbe”; 7) “numai”; 8) “repede”; 9) “oraș“; 10) “puțini”; 11) “bătrâni”; 12) “acum”; 13) “mult timp”; 14) “nenorocirea”; 15) “a făcut”; 16) “nici unul”; 17) “omorau”; 18) “pentru”.
(Același)
Biugrafia mea
Ram primu ficior lu Tăna și Pota lu Țăpu. Mi rudii1 la 8 octomvri 1927 ănu, ăn cătunu Lumniță, ăn Elada, cu numea Piti. Ăn cârtea di la kinotită2 mi au pisiit3 cu numea Dimitrios Țapis.
Că mic ficior mult vream si scult pricozmur4. Nu lăsăm niți cări lanț si zică țivă și W6 lă cătăm5 tăti ăn Uocli și tărcăm6 că și No săm cu lumea din pricăzmă.
Con veăm șăpti ari mi duș la prima tăcși7, la gărțiescu scuio8. Suiou si ănviță șăsi ari. La 1939 / 40 la sfarșoi dimotico9 scuio, lai endiștico10 ca mult bun maOitis11.
La 1941 ănu vinira Girmăriii12, la 1942 ănu lă tălcora13 tăti și rămăș sirăc14 cu ancă15 trei fraț și ună s^oră. Mai mării16 ram No dintru țea și Not lucru lă fațeăm No, li ărăm ăgrăli, li săpăm gărdiriurli17.
La 1948 ănu mi uțiș18 ăn ună căvgă19 și mi diisăra ăn di tiințea Iugoslavia20.
Texte meglenoromâne
379
La 1950 ănu mi-nsurăi cu Neda lu Duma și lu Maria lu Meși. La 1951 vinim ăn Scopia și ancă uă giiim21.
1) “m-am născut”; 2) “sfatul popular”; 3) “m-au înscris”; 4) “povești”; 5) “mă uitam la”; 6) “credeam” 7) “clasă”; 8) “școală”; 9) “primară”; 10) “certificat”; 11) “elev”; 12) “nemții”; 13) “l-au omorât”; 14) “orfan”; 15) “încă”; 16) “cel mai mare”; 17) “grădinile”; 18) “am fost rănit”; 19) “luptă”, “război”; 20) în Iugoslavia de atunci; 21) “locuim”, “trăim”.
(Același)
Bilbil'u1
Ună uără2 și un văcot3 un beg4 turc din Măida5 si dus-ău6 ăn Lumniță la l^ov7. Begu ăn Lumniță vut-ău un fartăti8 și cu iăl si dus-ău la’ Wov.
Con tricut-ău prin Deăl9, sub un căston, begu vizut-ău un pui, un bilbil', cu peăna10 frontă11. Begu lă lăt-ău12 bilbil'u, ați lă dus-ău căsă ăn Măida, lă pus-ău ăn căfez13 undi ăi14 dărăt-ău15 cuib cu bumbăc. Ăi pus-ău și miilem16 la uțisa17 peănă și ăi dăt-ău simință di bămiță18 și lănti simință di si mancă bilbil'u.
Zolili19 tricut-ău și puiu din zuuă ăn zuuă si făt-ău mai bun și mult curon20 la pui ăi tricut-ău peăna și cățăt-ău21 si scucăiăscă22 ăn căfez și si contă. Bilbil'u căntă mult bun și tăngos23 amă begu nu știiă ți ziți.
Ună zuuă, fartătu lu begu din Lumniță si dus-ău la păzăriști24, ăn B^oimță25, ați con si ăntumăt-ău26 si dus-ău căsă la begu ăn Măida, ăn uăspiț. Begu lă priștităt-ău27 mult bun, măncără și biiura di bun mai bun amă di ffot văcotu28 puiu căntăt-ău și scucăit-ău29 din ună părți ăn lănta ăn căfez. Fărtătu din Lumniță, tUot văcotu lă scultăt-ău și lă cătăt-ău30 puiu ați ună uără si răsplăns-ău31 și begu lă ăntribăt-ău:
- Coți32 fartăti la tini Coclii ăț-ți ămpl'ăra33 di locrim34? și Wot văcotu săldi ăn pui caț35?
Tunțea fartătu din Lumniță ăi ziși la begu:
- Fărtăti si-ț spun, lă scult pul'u cum contă, că contă un contic mult picătUos36 și la mini ări ți feăsi mult picați37 și buricu38 di tongă39 ări ți răsplonsi că pul'u ziți picătoăsi40 lăfur41.
Tunțea begu lă ăntribăt-ău fartătu:
- Di undi știi tu ți ziți pul'u?
380
Meglenoromâna astăzi
Și uâspițu ăi zis-ău că iăl ou știiă limba la pui și pulu si bucără și căntă că lângă begu ăș-u licuit-ău uțisa peănă, că ări di mâncări, di beări și ăiă42 la cald amă43 tucu44 si voăibă45 begu s-lă zgrăpeăscă46 din căfez di si ducă ăn W6cu undi ăi rudit47, si rășătăiăscă48 prin toăti locurli, și năpcumta49 ără50 si vină la stăponu51 ți lă licui și ăl' lă scăpo52 giitu53 și acmUâ54 lă câtă55 di bun mai bun.
Begu că uzot-ău ți ăi zis-ău fartătu, puvilit-ău56 la d^oi izmikăr57 si făcă d^oi bun cai ăzor58 ați lă lăsăt-ău bilbilu si iăsă din căfez. Bililu ișot-ău59 din căfez, năfără, zăstătut-ău60 pri ună veăică61 di prun ăn triușă62, zăcăntăt-ău63 mult dulți64 ați prăunit-ău65 cutru66 Lumniță, si dus-ău, ați zăstătut-ău pri ună veăică di cărieș67 și c^ola68 uzot-ău69 multi contiți di pui, di bilbii, di riierli70 și di lanț pui.
Bilbilu scultăt-ău cum căntău și cătăt-ău cum prăuiău71 puii pri urdină72 undi vreău, ați prăunit-ău di c^ola, si rășătăit-ău73 prin Moșu74, la Greți, ăn Breăznic, ăn Scorcă di leăgăn, pri la Făgu mări, ăn Bila lungă, prin Balta mări, si dus-ău ăn tulăriști75 ați zăstătut-ău76 pri ună veăică la iăvoru77 mări. Și undi si duțeă, urdină contiți di pui și di țic^or78 uză79 și videă cum prăuies și si șătăies undi vor. Prăunit-ău și di c^ola ați si dus-ău prin Vrumliia80, ăn Căcut, ăn Stur, ăn Bători, ați si dus-ău pri Ropa81 din căreășă82, ați zăstătut-ău pri ună veăică și si zăpucătăt-ău83 pri urdină, li vizut-ău toăti locurli ți ăi rău mult milniți84, ați zăcăntăt-ău85 și zis-ău: “cot bun giiăm86 și cot bun ări feăsi87 stăponu amă mult ări-u moncă88 și nu p^ot s-li las locurli undi săm rudit; dintru țeă lă r^âg stăponu si mi Iartă că lăfu89 ți lă ded90 nu p^ot si lă țon91 și cu mincună nu p^6t si giies”92.
Ați prăunit-ău nalt la susu, mult nalt, ăș li dunăt-ău93 pierili94 și căziit-ău diriept95 la j~6su, căziit-ău pri Ropa di căreășă și murit-ău și din r^ost96 ăi pricurăt-ău97 neac98 sonzi" și șa ăș lă sfarșit-ău100 giitu101. Fărtătu ăi spus-ău la begu tUot ți zis-ău bilbilu, ați begu si dus-ău pri Ropă și lă lat-ău bilbilu ați lă ăngrupăt-ău ăn căreășă.lângă cieșmă. Begu lă gușnit-ău102 fartătu și ăi zis-ău: “di la tini și di la mini cu bilbii ănvițăi cotă mări ăi mila103 di W6CU undi si rudeăti104 sfăca105 giu106 pri pimint”107.
1) “privighetoare” (tc. bulbiify, 2) “o dată”; 3) “un timp”; 4) “bei”; 5) orășel aproape de Lumniță, actualul Fanos; 6) "s-au dus"; 7) “vânat”; 8) “fârtat”, “prieten”; 9) toponim în Lumniță; 10) “pana”; 11) “ruptă”; 12) “l-a luat”( perfectul compus inversat este foarte des folosit în acest text, prin care se relatează fapte repovestite, trăite și văzute de altcineva); 13) “colivie”; 14) ”i-a”; 15) “făcut”; 16) “alifie”; 17) “rănita”(pană); 18) “un soi de miei”; 19) “zilele”; 20) “repede”; 21) “a
Texte meglenoromâne 381
început”; 22) “să sară”; 23) “trist”; 24) “piață”; 25) oraș aproape de Lumniță, actualul Axiupolis; 26) “se întorcea”; 27) “l-a primit”; 28) “tot timpul”; 29) “sărea”; 30) “se uita la pasăre”; 31) “a început să plângă”; 32) “de ce”; 33) “umplură”; 34) “lacrimi”; 35) “te uiți”; 36) “jalnic”, “trist”; 37) “milă”; 38) “inima”; 39) “tristețe”; 40) “triste, de jale”; 41) “cuvinte”; 42) “este”; 43) “dar”; 44) “dacă”; 45) “ar vrea”; 46) “să-1 lase”; 47) “unde e / s-a născut”; 48) “să se plimbe”; 49) “după aceea”; 50) “iar, iarăși”; 51) “stăpânul”; 52) “i-a salvat”; 53) “viața”; 54) “acuma”; 55) “are grijă de el”; 56) “a dat ordine”; 57) “slugi”; 58) “să pregătească doi cai buni”; 59) “a ieșit”; 60) “s-a pus”; 61) “ramură”; 62) “curte”; 63) “a început să cânte”; 64) “dulce”, “plăcut”; 65) “a zburat”; 66) “spre”; 67) “cireș“; 68) “de acolo”; 69) “a auzit”; 70) “mierle”; 71) “zburau”; 72) “peste tot”; 73) “s-a plimbat”; 74) toponim în Lumniță, ca și celelalte care urmează; 75) “mijlocul satului”; 76) “s-a oprit”; 77) “platanul”; 78) “cicori”; 79) “auzea”; 80) toponim, ca și celelalte care urmează; 81) ”Piatra”(toponim); 82) “cireașă”; 83) “s-a uitat”; 84) “dragi”; 85) “a început să cânte”; 86) “trăiam”; 87) “mi-a făcut”; 88) “am o greutate la inimă”; 89) “cuvântul”; 90) “l-am dat”; 91) “să-l țin, să-1 îndeplinesc”; 92) “să trăiesc”; 93) “și-a strâns”; 94) “penele”; 95) “drept”; 96) “gură”; 97) “i-a curs”; 98) “puțin”; 99) “sânge”; 100) “și-a pus capăt”; 101) “vieții”; 102) “l-a îmbrățișat”; 103) “dragostea”; 104) “se naște”; 105) “fiecare”; 106) “(ființă) vie”; 107) “pe pământ”.
(Același)
382
Meglenoromâna astăzi
4. GRAIUL DIN CUPĂ
Cum ou triec zuua
Na1 că s-mi sc^al2 dimineăsta țista riă-i3 lucru: si leău poini și lăpti, ați s-ou las poineă cu lăptili căsă și si-n4 ies prin păzăriști5. Ăcu ări țivugWade6 prin păzăriști, si cumpăr, acu nu si știet7 muiărea si cisteăscă8 căsa, că si vin s-lă ăflu lăptili iert9, si măncom d^aii10 cu ia, ați si ies năpta11 prin băfcă12 iii13 si sap iii si pudmisties14 țivug^ade.
Păn’s-mi zăcăt15, ăș vini răc^acu16. Ăți că rucom17, năpcum, acu nă-ți d^armi18, nă zăculcom uneăc19, nu-1 zăleău20 și s^anu21.
Că s-mi sc^al si vină vrin s^aț22, s-nă jucom cu corțli23, si dărâm măbiet24 ați si scUălă, ăș fuc iei. Con nă pucătom25, ăntunicăt26. Nă-1 punim tiliviz^aru27, nă li cătom Năti prugrămili coti să28, ați vini văcot nă culcom. Moinista29 ără ta idiia30.
1) “eu”; 2) “scol”; 3) “îmi este”; 4) “să ies” (construcția la dativ este un calc după maced. Ke si izlezanîy, 5) “piață”; 6) “ceva”; 7) “să aștept”; 8) “să facă curățenie”; 9) “fiert”; 10) “amândoi”; 11) “apoi”; 12) “grădină”; 13) “sau”; 14) “mut dintr-o parte în alta”; 15) “să-mi dau seama”; 16) “prânzul”; 17) “luăm masa de prânz”; 18) “ne este somn”; 19) “ne culcăm puțin”; 20) “îmi fac puțin”; 21) “somnul”; 22) “prieten”; 23) “cărțile”; 24) “să vorbim”; 25) “până să ne dăm seama”; 26) “s-a întunecat”; 27) “dăm drumul la televizor”; 28) “câte sunt”; 29) “a doua zi”; 30) “la fel”, “iar așa”.
Cuknev Vasil (Vășil Cucni) (66 de ani)
Sițirărea1
Na săm din Cupă. N^astru lucru din Cupă ia2 căfcu3 ra4: mai muiță5 rău picurăr, ăș veău imănă6 multă. NVai7, și nUai veăm imănă amă nă ra mai zămări8 tăifa9 și fațeăm și lanț lucru. Că nă-1 fațeăm lucru Nat10, năpcum11 nă duțeăm și la sițirăt, undi z-duțeău mai muiță.
Texte meglenoromâne
383
Prima12, prima li siminăm ăgrili; siminăm sicără, Vâri13, gron14 și lănti siminătur. Că si fațeău mar15, con rău cVapti, li sițirăm ați că li dusițirăm16 tVati țeăști, năpta trigirăm.
Con sițirăm ou dărăm17 sicără iii gronu păloăză18. Că si uscău păloăzili vdupu văcot19, dupu neăță zoii20, nă duțeăm cu muierii li ligăm. Lăiăm21 răjăniță22, muierii ou tupeău răjănița ară Na dărăm furi la măr^ina di ăgru. Ați li ligăm, iă dunăm23 snVapii cup24, nu iă puteăm purtări ăn ună zuuă și dintru țeă iă ăngărdeăm25 cu șumi26 s-nu-i mancă vitili, ați con vineă urdini27 tunțea iă purtăm.
Năpta ou dărăm ărgea cu boliz28 di b^ai29, ou un^eăm30 ărgea31, ați nă sculăm dimineăța ancă32 di pristi noăpti, iă nărideăm33 sn^apii, vrină34 sută di snVap ăn ărgi, ați li puneam vitili. Nișta35 trigirău cu b^aii. Na trigirăm cu călu.
1) “seceratul”; 2) “iată”; 3) “cum”, “ce fel”; 4) “era”; 5) “cei mai mulți”; 6) “vite”; 7) “noi”; 8) “cam mare”; 9) “familia”; 10) “când terminam de tot cu treburile noastre”; 11) “apoi”; 12) “( mai) întâi”; 13) “orz”; 14) “grâu”; 15) “când creșteau mari (semănăturile)”; 16) “terminam de secerat”; 17) “faceam”, “puneam”; 18) pulogulzste făcut din câteva mănunchiuri de grâu, secară, orz etc.; 19) “după un anumit timp”; 20) “după câteva zile”; 21) “luam”; 22) “tulpini de secară, cu spicul fără boabe, din care se făceau funii pentru legatul snopilor”; 23) “strângeam”; 24) “grămadă”; 25) “îngrădeam”; 26) “crengi verzi de stejar sau de fag”; 27) “venea rândul”; 28) “balegi”; 29) “boi”; 30) “ungeam”; “31) “aria”, “curtea”; 32) “încă”; 33) “înșiram”, “puneam în jurul stâlpului din mijlocul ariei”; 34) “vreo”; 35) “unii”.
(Același)
PVarcu
N^ai, că vineăm ăn primăveără, nă cumpărăm coti un purțiel. Lă răneam Nată veăra, mai mult cu ierbur. Că si punea snăgă1, di pri la Bugur^adiță2 năpcum ăi dădeăm luțol3, farină. Că si-ngrășă, ați pri la Cărcun vicneăm4 d^ai5 s^aț6, lă junglam, ați lă păpăreăm7, lă străjăm8 bun, ați I-u scuteăm prima9 c^âja10, ați-u scuteăm și cămea năpcum, ați li lăsăm saldi11 uăsili și tărbășona12 năuntru. Cămea-u ănsărăm; dărăm și culei13 ară slănina ou drubeăm14 ăn un căzăn, ați-u dărăm tuc15. La tuc ăi spunim și untură.
1) “când creștea, se împlinea puțin”; 2) “Sfânta Maria”; 3) “aluat”; 4) “chemam”; 5) “doi”; 6) “prieteni”; 7) “opăream”; 8) “strujeam”, “curățăm”; 9) “întâi”; 10) “pielea”; 11) “numai”; 12)
“burta”; 13) “cârnați”; 14) “tăiam în bucăți”; 15) “untură”.
(Același)
384
Meglenoromâna astăzi
Cutăru1
Că si prăsfarșă2 lucru, mi duțeăm să dar cutăr. Prima tăiam par3, iă scuțăm4, iă duțeăm la ăgru, ați tăiăm și șumi5, ați li duțeăm și șumili la ăgru.
Că iă băteăm pârii, năpta iă ămpliteăm cu șumili. Pătru-ținț sier6 durmeău7 căprili ăn cutăr, ați năpta lă mineăm8 Wacu9 ăn ăgru și șa si gubreă10 tVat11 ăgru. Năpta lă spăr^eăm12 cutăru și lă ărăm ăgru.
1) “târla”; 2) “se cam termina”; 3) “pari”; 4) “ascuțeam”; 5) “ crengi verzi de stejar sau de fag”; 6) “seri”; 7) “treceau noaptea”; 8) “schimbam”; 9) “locul”; 10) “se îngrășa”; 11) “tot”; 12) “dărâmam”, “demontam”.
(Același)
Cum iă ănsăram pitlijănii1
Pitlijăriii s-iă duri, s-iă spiei, ați s-iă puri ăn țieglă2 iii3 ăn kup4, ăn croblă5. NUai6 șâ n-ăi dărăm7, cu răți8 ăpu. Dărăm părs^ai9, ați ăi puneăm ăn croblă. Puni ună părți di pitlijări, tureă10 neăc11 sări, puni ară pitlijări și șâ s-ou ampli tiengăra iii croblă și-i puneăm disupră ună râpă12.
Ără13 pipierki14 ănsărăm ună uără15 coti16 multi. M^a17 ănsăram coti neăc că im singur și li dărâm și nUai cum li dără uâ18; li ubărim19 cu neăc pușcă20, cu șikier21, cu sări și li punim ăn tieglă.
Cucănu22 și iăl șâ. Ispeălă-lă23, pun-lă ăn putină, puni-i sări, lăsă-lă amă s-lă zătucoș24.
1) “roșie”, dar aici se referă la gogonele; se spune pitlijân roși, copt pentru roșie, și pitlijăn veârdi pentru gogonea; 2) “borcan”; 3) “sau”; 4) “ulcior”; 5) “putină mai mică”; 6) “noi”; 7) “așa ni-i faceam”; 8) “rece”; 9) “saramură”; 10) “varsă”, “pune”, “aruncă” (imperativ); 11) “puțin”; 12) “piatră”; 13) “iar”; 14) “ardei”; 15) “odată”, “cândva”, “odinioară; 16) “câte”; 17) “acum”; 18) “aici”; 19) “opărim”; 20) “oțet”; 21) “zahăr”; 22) “varza”; 23) “spal-o bine”; 24) “s-o zvânți”.
Cukneva Bozana (Bujăna ăl Pena-1 Budbăra) (65 de ani)
Texte meglenoromâne
385
Poinea
Ău țimeăm1 farina, ăncăl^ăm uneăc ăpu, mlăcă2 ăpu, ău burveăm3 farina, ați-i puneăm sări și șa si fațeă luțol". Că si stăfseă5 luțolu lă puneăm ăn p^adniță6 iii ăn fumă7 cu lupăta. P^adnița-u știrbeam cu pudnicărcă8, ou puneăm poinea ănăuntru, lă puneăm țostu9 si coacă și s-ou scUaț năpcumta poinea căldă.
1) “cerneam”; 2) “încropită”; 3) “amestecam”; 4) “aluat”; 5) “dospea”; 6) “tavă de pământ”; 7) “cuptor”; 8) “cârpă mai groasă cu care se prindea țestul încins”; 9) “țestul”.
(Aceeași)
Parcu
NUai, că vineăm ăn primăveără, nă cumpărăm coti un purțiel. Lă răneăm tVată veăra, mai mult cu ierbur. Că si punea snăgă1, di pri la Bugur^adiță2 năpcum ăi dădeăm luțol3, farină. Că si-ngrășă, ați pri la Cărcun vicneăm4 d^ai5 sUaț6, lă junglam, ați lă păpăreăm7, lă străjăm8 bun, ați I-u scuteăm prima9 c^âja10, ați-u scuteăm și cămea năpcum, ați li lăsăm saldi" uăsili și tărbășona12 năuntru. Cămea-u ănsărăm; dărăm și culei13 ară slănina ou drubeâm14 ăn un căzăn, ați-u dărăm tuc15. La tuc ăi spunim și untură.
1) “când creștea, se împlinea puțin”; 2) “Sfânta Maria”; 3) “aluat”; 4) “chemam”; 5) “doi”; 6) “prieteni”; 7) “opăream”; 8) “strujeam”, “curățăm”; 9) “întâi”; 10) “pielea”; 11) “numai”; 12) “burta”; 13) “cârnați”; 14) “tăiam în bucăți”; 15) “untură”.
(Același)
Văru
Lumea si duțeău ăn munți, dărău pișin1 ună groăpă, dunău răp2, li ănkiteău3 răpii și ău dărău vămița. Vămița dijVas ra dișărtă4. Dunău leămni, ați zăcățău5 s-ou ărdă vămița. Trei zoii și trei n^apț vămița tucu6 ărdeă. iei toătă noăpteă
386
Meglenoromâna astăzi
puneau leămni ănăuntru; ărdeău țeăli și puneă lănti. Prima zăcățău cu uscăti, năpcumta puneău și vierț7 leămni.
Dupu trei zoii rapa si fațeă var, ău pirdeă toătă ăpa. Si lăsă si rățeăscă trei pan’di pătru zoii și mai mult. Dupu ți si rățeă, lă scuteău văru di c^ală8, lă dunău ăn coășă9 iii ăn saț. Năpcumta lă-ncărcău pri viti, pri cai iii pri moșt10 iii pri măgăr și lă duțeău la vindirea11 ăn Givgiliia.
N^aștri vineău ăn Givgiliia con nu ra12 grăniță, păzăriștea13 c^ala^-u fațeău. Trei săti15 ra cu vitili s-ti duț din Cupă ăn Givgiliia
Țieia16 ți nu lă vindeău văru, dărău ună groapă, puneău ăpu și puneău și var pristi ăpu, ați si stingea văru și si fațeă că cășă17 ăn groăpă. Dupu ți si ampla groapa, lă cupireău cu leămni, cu scondur18 iii tinikiiă19 și lă lăsău si sta.
1) “întâi”; 2) “pietre”; 3) “așezau”; 4) “goală”; 5) “începeau”, “îi dădeau drumu la foc”; 6) “încontinuu”; 7) “verzi”; 8) “acolo”; 9) “coșuri”; 10) “catâri”; 11) “să-1 vândă”; 12) “era”, “exista”; 13) “piața”; 14) “acolo o faceau”; 15) “ore”; 16) “cei, acei”; 17) “cașă”, “terci”; 18) “scânduri”; 19) “tinichea”, “tablă de metal”.
Papatsafa Dionis (Diuniș lu Stavri lu Papațafa) (57 de ani)
Cășu1
Prima Iă mul^eăm lăptili, ați năpta ăi tureăm2 clac3 ăn săd4 iundi ra lăptili, ăn căzăn iii ăn căldări. Că si-rjcligă cășu, că si dără5 gr^as, năpta lă țrăpeăm6 cu un șiei7 și lă tureăm ăn străcătUări8. Lă lăsăm pătru-ținț săti9, si stricură, ați lă străn^eăm, năpta lă lăsăm pană moini dimineața si stricură dibidus10. Zoru11, ți ra12, lă puneăm ăn căzăn, lă irbeăm13 și scuteăm urdă. Țea ți rămăneă ra zor.
1) “brânza”; 2) “vărsăm”, “puneam”; 3) “cheag”; 4) “vas”; 5) “se facea”; 6) “scoteam”; 7) “vas”;
8) “strecurătoare”; 9) “ore”; 10) “de tot”, “complet”; 11) “zerul”; 12) “ce era”; 13) “fierbeam”.
(Același)
Texte meglenoromâne
387
5. GRAIUL DIN OȘIN
Stana lu Dreanu
W6 săm1 Stâna lu Dreanu. La scălu2 săm dusă pan’di3 tetarti4, pan’la pătruli tăcși5 grățesc6 scălu. Lăfes7 grățeăște8. No săm ăn cătun, nu stau uâ N6. An cătun și la ăgru mi duc și ăn casă sirbes9 și țas10, țas păli11 cu rpnsi12 la răzb^âi.
1) “sunt”; 2) “școală”; 3) “până la”; 4) “a patra”; 5) “clasă”, gr. xd^u;; 6) “grecească”, “greacă”; 7) “vorbesc”; 8) “grecește”; 9) “lucrez”; 10) “țes”; 11) “pături”, “velințe”; 12) “franjuri”.
Kamezi Sultana (Stâna lu Dreanu) (58 de ani)
Țăsirea1
Dărom2 prima Wortu3 mai slab4, lă dărdm gleâmi5. Nâpcumta bătim par, ați li tindim țeăli irili6, ați li punim pri un lanț lemn ți-f zițim sul. TWortu n^oi lă mirim7 cu brățu că di ună uără8, nu lă mirim cu ărșoni9. Ăți nâpcumta10 lă dunăm pri sul, nâpcumta li treățim prin l’iță11, ați pri spâtă, ați mai năp^oi li punim pri răzbWoi și zăcățom12 s-li țăsim. Vem ună suvălcă13, ou treățim ună două-trei ^or, ați năpta li plinim tindeclili14.
Con țăsim di ustură, calț15 cu un picior si ărdică16 jumităti di ustură, năpta calț cu lăntu și țeăli irili trec di disupră dij^os, ați năpta treț ără cu suvălca.
1) “țesutul”; 2) “pregătim”; 3) “tort”; 4) “subțire; “5) “gheme”; 6) “firele”; 7) “măsurăm”; 8)
“odinioară”; 9) “arșin”; 10) “apoi”; 11) “iță”; 12) “începem”; 13) “suveică”; 14) “tindechile”; 15) “calci”; 16) “se ridică”.
(Aceeași)
388
Meglenoromâna astăzi
Crăcunu
NV6i con vineă Crăcunu dărăm mai zăbună1 mâncări. An direp2 Crăcun dărăm ribnic3 cări ănăuntru veă uris4 cu pras5, ați dărăm sărliiă6, lăiăm și luminor7 ați nă disfațeăm8 ăn triușă9. C^ola10 ăn tnișă veăm un stejur11 dinzur12 di cari13 trăierăm ăn veără, ați lăiăm un lemn giNos, trițeăm dinzur di stejur, ați năpta lă puneăm disupră di ugăc14, c^ola iundi veăm Nocu.
Că nă dunăm N6ț dinzur di N6c zițeăm: di mul'ț an nă vini deădu D^omnu, ați lă puneăm țela lemnu pri fV6c, ați puneăm ună siniiă15 mări că nu nă lăiă16 Woț, că tunțea nă dunăm N6ț. NVâștri fraț rau picurăr și vineău și ie! di tunțeă tăti nă puneă coti uneăc vin la Noț, nă dădea di biiăm. Tureă și uneăc ăn fVoc di si prindeă. Țeăstă ra direp Crăcun ară n Crăcun frizeăm bibă17 și mâncăm.
1) “ceva mai bună”; 2) “în ajunul”; 3) “numele unei mâncări cu orez și praz”; 4) “orez”; 5) “praz”; 6) “sarailie”; 7) “lumânări”; 8) “coboram”; 9) “curte”; 10) “acolo”; 11) “stâlp din stejar”; 12) “în jurul”; 13) “căruia”; 14) “cămin”, “șemineu”; 15) “sinie” (masă țărănească joasă); 16) “nu încăpeam”; 17) “carne”.
(Aceeași)
Cum ou trec zuua
No săm Trăia lu C^oca. Am șăptizoț1 și șăsi di an. Giies2 ăn Oșin cu fc^oru, nV6ra și nip^oțil.
Pană veă căreășă3, mi duțeăm ezuuă4 la căreășă, doăucăsi5 di zoii6. M^o, di că si sfarșora7 căreășli, mi sc^ol, ou muie văca, ăi tures8 la vacă di mâncări, ați acu ări vrin lanț lucru, fac ară acu n-oări mi culc. Prima beau neăc răkiiă9 ați mi culc, d^orm. Că s-mi sc^ol seărta10, ără țela lucru. N-oări lanț ți si fac, la vădire11 nu mi duc, fuNoru z-duți. Vem și ăgri, sirbim pătati12 și gron13. Gronu nu lă punim di si14 dunom15 gron tucu16 lă punim di skimbăre ăgru; acu pun etimp17 pătăti nu făți18; trubăiăști19 si puri un timp20 pătăti, un timp gron.
1) “șaptezeci”; 2) “locuiesc”, “trăiesc”; 3) “cât a durat sezonul de cireși”; 4) “în fiecare zi”; 5) “douăzeci și șase”; 6) “zile”; 7) “când s-a terminat sezonul de cireșe”; 8) “dau”; 9) “țuică”; 10) “seara”; 11) “stropire”, “irigare”; 12) “cartofi”; 13) “grâu”; 14) “ca să”; 15) “recoltăm”; 16) “ci”; 17) “în fiecare an”; 18) “nu e bine”; 19) “trebuie”; 20) “un an”.
Traia lu CVoca (76 de ani)
Texte meglenoromâne
389
Cum ou cupirii băseărica din Umă
No, pri lângă lăntili lucri ți li fațeăm căsă iii la ăgru li cupireăm și băserițli. Ăl cupirii mănăstiru Sfiti Răngii1 Mihăil, proripi di Oșiri.
Din Umă trimiteriu ăber2 s-mi duc c^ola s-ou cupires și băseărca Nor. ScVoș3 pășăpyârt cu Ita, Ita lu Pena nip^ot, ați la obzoț4 și patru ănu mi duș5 cUola cu iăl ăn Umă, durmim serirta și dimineăsta mi puș6 pri băseărică, vizui cot lucru veă. Puteăm si stău c^ola și măi multi zoii amă N6 nu feș7 niți8 doăuă zoii; ău cupirii, ău dărăi9 indi10 ra di dărări; băseărica ău cupirii cu ploc11 di ropă12 amă nN6 uzoi că iără-i cupirită cu kirmiz; ați mi disfeș13 și năpta nă dusim14 ăn țela dukănu15 mări cu țela Vanei și SNoici. No pâri16 nu lai tri cupiriri că ra băseărică amă lai ună tigăriă17 ară țela SNoici ări deădi ună gejbă18 și ări ziși: “No nu giies19, știu că lă am țela drăcu ăn mini, N6 si nN6r, tucu20 tu coti Uor s-ău puri pri Noc gejba si dar căfe, s-mi duț mini ăn minți21, ăn criiel22.
1) “Arhanghel”; 2)”mesaj”; 3) “am scos”; 4) “obzeci”; 5) “mă dusei, m-am dus”; 6) “am urcat”; 7) “făcui, am făcut”; 8) “nici”; 9) “am reparat”; 10) “unde”; 11) “plăci”; 12) “piatră”; 13) “am coborât”; 14) “ne-am dus”; 15) “magazin”, “cârciumă”; 16) “bani”; 17) “tigaie”; 18) “ibric”; 19) “n-o să trăiesc”; 20) “ci”; 21) “să-ți aduci aminte de mine”; 22) “minte”.
(Același)
Mănăstiru Sfiti Răngii Mihăil
NVoi vem un mănăstir, proăpi di Oșiri, un hilometru, ăi zițim Sfiti Răngii. Sărbătoarea di mănăstir ăi pri1 șăsi di septemvriu. Nă duțim și ficior și muler și nNoș Uămiri. Năinti z-duna proăpi din pătruzoț di cătuni insăn2 amă și nN6 vin mul'ț di pri urdina3. Țeăști vlășeștili cătuni ăș veău coti4 ună udăiă5 dărătă ăijgă6 di con si dăro7 mănăstiru. Că si dunău uămiri din cota cătuni, toată noăptea gămbuș8. Ți veă9 ăn Sărună10, țeă veă și la mănăstir și ăn Oșiri di sărbătoriri, triri11 prămătilă12 scuteău. Băseărica dimneăsta con ișâ, curbrin13 junglau14, ară tinirerița15 mai mult juca16. Veă ăn doâuzoț-treizoț triuș17 ^orur18. Ăn țea zuuă ăn Oșiri si fațeă Notă zuua pănăgir19, ați serirta20 lumea ăș fuzeâ21 casă22.
390
Meglenoromâna astăzi
1) “pe data de”; 2) “popor”, “lume”; 3) “de peste tot”; 4) “câte”; 5) “o cameră”; 6) “încă”; 7) “s-a construit”; 8) “veselie”; 9) “ce era”, “ce se găsea”; 10) “Salonic”; 11) “astfel de”; 12) “marfa”, “produse”; 13) “berbec care se tăia de sărbătoare”; 14) “tăiau”; 15) “tineretul”; 16) “dansa”; 17) “curți”; 18) “dansuri”; 19) “târg”; 20) “seara”; 21) “pleca”; 22) “acasă”.
(Același)
Oșinu di ăstăț
N6 săm din Uoșiri. Ări zic Păscălina, ne Păscălina lu TrăcVolu ări zic. Cătunu nVostru ăi băiă1 mări. Vem doăuă băseriț, una tu2 ăyio3 Niculao și lănta tu arhăngelu Mihăil; vem zeăți căfiteriiă4, vem discus5. Cătunu-i mult bun, horistico6 ări diavaskevăsi7; ări și părăguge8. Ăn cătun vem cireașă, pătăti, ficiori! la leămni si duc, au vaț, cu imăriă să shulises9. Sfăca Vom ări coti un trăcter, coti doău iftukiri10, curși11, cu căsi buni, cu sculour12 că di dragă13.
Vem ficior cări căntăra14 și ișora15 dăscăl, cătihitei16, iătroi17. Vem și cătihitei panipistimiu18. NVoi nă shulisim cu iuriiia19. iV6 am pătru ficior; ună feătă nosocomă20 ăn Sărună, un ficior la zaharoplastiu21 sirbeăști22, micu ficVor lă am căsă, sirbeăști și iăl că filaca23; lăntu ficior și iăl dășikos24 ăi, la leămni sirbeăști, doxa to ®eo25, im buri ca di drăgă.
MV6, puimoni26 vem pănăgir27 la ecși28 septemvriu. Năduțim la mănăstir. Pala29 pănăgiru si dără cVola, cu tompări30, jucau tătă noăpteă. MVoți pănăgiru lă dărom ăn cătun. Vini mult insăn31 di urdină32, și din Sărună33 cu pulmăn34.
Di mâncări, prima, prima, nVoi grății35 uâ cu biba36 vem lucru37. Di vițol bibă ou dărom kofti38 și turlii39 măncătur40. Vem doăuă căsăpio41; jungla e42 sombătă43. Biba-u dărom cu pătăti44 ăn furnă45, cu cătărăk46, cu măcăroria47, cu țeăpă, cu uris48; dărom și plățintă cu caș și uăuă49; mVo ficiorii dără și piță cu sălăm, cu bureț50; iăurt dărom căsă; și peșt măncom.
Zănăiătur51 ări52: vem trei șiderăi53, dără bălconi, dără plătformi la trăcteră; vem răftur54 (tirzii); vem și dukăni: păndupulii55 vem trei ăn cătun.
1) “destul”; 2) “lui”; 3) “sfântul”; 4) “cafenele”; 5) “disco”; 6) “deosebit44; 7) “distracții44; 8)
“producție “; 9) “se ocupă”; 10) “mașini”; 11) “curse44; 12) “școli”; 13) “mai mare dragul”; 14) “învățară”, “au făcut școală”; 15) “ieșiră”, “au devenit”; 16) “profesori”; 17) “medici”; 18) “universitate”; 19) “agricultură”; 20) “infirmieră”; 21) “cofetărie”; 22) “lucrează”; 23) “paznic”; 24)
Texte meglenoromâne	391
“pădurar44; 25) “slavă Domnului”; 26) “poimâine”; 27) “târg”; 28) “șase”; 29) “înainte”, “pe vremuri”; 30) “tobe”; 31) “lume”; 32) “de peste tot”; 33) “Salonic”; 34) “autocar”; 35) “grecii”; 36) “came”; 37) “avem de-a face”; 38) “chiftele”; 39) “fel de fel de”; 40) “mâncăruri”; 41) “măcelării”; 42) “în fiecare”; 43) “sâmbătă”; 44) “cartofi”; 45) “cuptor”; 46) “tăiței sub formă de orez“; 47) “macaroane”; 48) “ore”; 49) “ouă”; 50) “ciuperci”; 51) “meserii”; 52) “sunt”; 53) “fierari”; 54) “croitori”; 55) “magazin universal”.
Păscălină lu TrăcUolu
(56 de ani)
392
Meglenoromâna astăzi
6. GRAIUL DIN BIRISLĂV
Tășu lu Dima
JVo săm Tașu lu Dima. Mi rudii1 ăn 1908 și mi aflu giu2 mV63 ăn cătun. La scălu4, uneăc lucru5, mult uneăc. Am fat picurloc6, șâ ămbitămii. Ram burvit7 cu un urtăc8, cu urdini9 li pășteăm V6ili, li mul^eăm la strungă și lă purtăm lăptili la ună băcola10 ăn cătun. Și pan’di mai măr^ină11 traș multă moncă12 și căzui IVoș13 și ram la nusucumiu14, la bVolniță15 și mi feș inhiriși16 și că-ri duvilira17, li vindui.
MV6-u fac18 bitămeăța și mi șătăies19 prin drum. MV6 ficiori! me! să urăc20, sădes pătăti21, seămănă gron cu gămișVor22, uves23 și iVongă24. MV6 vem lat25 tracter26. Pană mV6 cu bV6il' ărăm.
1) “m-am născut”; 2) “în viață”; 3) “acum”; 4) “școală”; 5) “puțină (școală)”; 6) “meseria de cioban”; 7) “asociat” (adj.); 8) “ortac”, “asociat” (subst.); 9) “cu rândul”; 10) “stână”, “cășărie”; 11) “și până la urmă” 12) “am tras mult, am trecut prin multe chinuri”; 13 ) “am căzut bolnav”; 14) “spital” (gr. vocoKOfaeiovy, 15) “spital” (maced. bolnicay, 16) “operație”; 17) “mi-au venit peste cap”, “m-am săturat de ele”; 18) “îmi văd de”; 19) “mă plimb”; 20) “agricultori”; 21) “cartofi”; 22) “porumb”; 23) “ovăz”; 24) “lucemă; 25) “am luat”, “am cumpărat”; 26) “tractor”.
Anastasios Nikoltsis (Tășu lu Dima) (70 de ani)
Ți sirbesid
Am un-doăuă-trei vaț căsă. Li scV6t dimineăsta coti vrin sat, li zăpăsc2, li duc ără3 căsă. Ari răpVos4, că si vină seărta ără li scV6t. Țista ri-ăi lucru, licșVor5 lucru fac. Li muie vățli, lăptili lă dom6 uâ, lă vindim la ună itiriiă7, ări V6m ți lă leă.
NV6i giim8 mai mult cu pătăti că să scoătim neăc9 pări10. Sirbim11 și tătun12, gron, gămișVor13, bV6b14, iVongur15; Voi, căpri ău lumea, nV6i nu vem. Au lăriță16. Ănăinti veă multă imăriă17, mV6 n-oări cota18. MV6 ficiorii' nu pasc Voi și căpri, nu si duc să sta ăn munți. Țeări19 cV61a20 cu rădio s-iiă21 ăn monă22, să-ș contă ăn căfine, să ducă să-ș cătă23 tiliorași24.
Texte meglenoromâne
393
1) “Ce lucrez eu”; 2) “le scot la păscut puțin”; 3) “iară”; 4) “mă odihnesc”; 5) “ușor”; 6) “îl dăm”; 7) “întreprindere”; 8) “trăim”; 9) “ceva”, “vreun”; 10) “bani”, “ban”; 11) “lucrăm”, “cultivăm”; 12) “tutun”; 13) “porumb”; 14) “fasole”; 15) “lucernă”; 16) “alții”; 17) “vite”; 18) “atâta”; 19) “vrea”; 20) “acolo”; 21) “să fie”; 22) “în mână”; 23) “să se uite la”; 24) “televizor”.
Nikolaos Nikoltsis (Nicolo lu Dima) (54 de ani)
Trigirărea1
La trigirărea multă moncă trăzeăm2 năinti. Trigirăm cu cal; cări3 veă un cal, cări veă dVoi cal, multi Vor și cu măgăr.
N^oi trigirăm ăn triușă4, căsă, iindi5 veăm strejuri6. Prima la năsădeăm7 snVopil dinzur8 di strejuri, ați la puneăm călii, ați guneăm9. Triușa-u un^eăm10 cu baligă di vaț, ău trăgneăm11. Ăți năpta lă-ntumăm12 vrău13 cu vila14. Ară lă guneăm călu și con trubăiă si toămă15 ăl zițeăm obăr!
• Păla-u lizeăm și-u puneăm ăn pleămniță16. Gronu, sicără, uvesu ți ra lă vinturăm cu ună lupătă di lemn. Vinturăm con veă vint. Năpta lă țimeăm cu curu.
Ară țista an, m^o, sirbim mai lesnic. Vini măkimă17, li seățiră (năinti sițirăm cu mona). După văcot18 dusăra și batoză ți la triiiră snUopil. Ără m^o, ăn cișta ari ări vinit cumbină: lă seățiră gronu și lă triiră; nă-1 lom gronu ăzor19 și măkima dinăpVoi li leăgă bălili20.
1) “treieratul”; 2) “ne chinuiam mult”; 3) “care”; “unii”; 4) “curte”; 5) “unde”; 6) “stâlp”; 7) snopii se “năsădeau”, adică se punea grâul, secara etc. cu spicul în sus în jurul stâlpului și așa se ocupa toată suprafața unde se treiera; 8) “în jurul”; 9) “goneam”, “îmboldeam” (calul); 10)
ungeam și trăgneăm sunt sinonime (ungeam aria cu băligar cu o zi înainte de treierat); 11) “ungeam”; 12) “întorceam”; 13) “vraful”, adică grâul, secara etc.; 14) “furca”; 15) “să se întoarcă” (calul); 16) “șopron”, “șură”; 17) “mașină”; 18) “după un anumit timp”; 19) “de gata”, “făcut”; 20) “baloturile (de paie)”.
(Același)
394
Meglenoromâna astăzi
Ampirătu crăstăv1
Ună uără2 și un văcot3 ra un bărbat și cu ună mulari. Țela bărbâtu ra izmikăr4 că ra mult viruiit5. Ampirătu din țeă ămpirățola6 veă crăstă7 și țela Vomu că dusfarșă8 lucru stăteă noăptea di lă spilă. Țeăstă mutarea videă că si zăbăveă bărbătu; ună Vâră, doăuă Vor, intro ăn șuibe9.
- A bri V6muli, coți10 cota11 ti zăbăveș? - lă ăntribo ia.
Ălă țela nu spunea că ămpirătu-t veă zis s-nu spună la nițicări12. Ăi bun amă țela V6mu că vizu că nu si fațeă13, ăt ziși la mutări șâ:
- Mutări, să-ț spun ală14 s-nu spun lă nițicări: ămpirătu-i crăstăv, - ziși - di stău di-1 spel.
Țeăstă fakirca15 ți-u fio16; cum s-nu spună; să spună la Vom, si udă17; s-nu spună, nu puteă să trăiască18. Și țeăstă mutărea si duși la un vir19 și ăș vicnî20 trei Vor: “viruli, viruli, ămpirătu-i crăstăv”. CVola iindi21 vicnî di țela glas ăș ișora22 trei troski23. Ăș treăți un purcăr ți-ș pășteă pV6rț, ăș tălo ună troscă, ăș dăro un sfirel24. Că-ș zăsfireăști25 țela sfirelu, tirli-tiu, tirli-tiu, ămpirătu-i crăstăv, si priuzo26 urdină27. Ămpirătu lă vicnî V6mu și-l' ziși:
-	Coți tu spuseș?
- Nu spuș, - ziși iăl - la nițiări, saldi28 la mutări.
Ău vicneăști29 mutarea.
-	Coti tu și la cări spuseș?
-	N6 - ziși țeăstă - că nu puteăm s-mi tăies30, spuș la vir; ăn vir ișora trei troski, ăș li tălo purcăru, ăș dăro un sfirel și sfirelu ăș sfireă că ămpirătu-i crăstăv. Șâ31 si priuzo la N6t insănu32.
1) “râios”; 2) “odată”; 3) “într-un timp”; 4) “slugă”; 5) “(om ) de mare încredere”; 6) “împărăție”; 7) “râie”; 8) “termina de tot”; 9) “începu să bănuiască ceva”; 10) “de ce”; 11) “atât”; 12) “la nimeni”; 13) “că nu se mai putea”; 14) “dar”; 15) “săraca”; 16) “ce nenorocire pe capul ei”; 17) “să se ducă vestea”; 18) “să rabde”; 19) “baltă”; 20) “strigă”; 21) “unde”; 22) “au apărut”, “au crescut”; 23) “trestii”; 24) “fluier”; 25) “când începu să fluiere”; 26) “s-a dus vestea”; 27) “peste tot”; 28) “numai”; 29) “o cheamă”; 30) “să țin secretul”, “să tac”; 31) “așa”; 32) “lumea”.
Katerini Votsis (Cătirina lu Voci) (65 de ani)
Texte meglenoromâne
395
FicVoru căsmith'iă1
Ună uără și un văcot ra un bărbat și ună mulări. Țeă mulărea ra greăuă2. Aș purto noăuă meș și-ș feăsi un măcsom3. Ăn țeă seără si veă pugudit4 un uăspiț ăn căsă, ra embur5, diladi6, di viti embur. Țista, dintru că7 cumpără viti, stătu c^ola cotiva ser și ună seără, con iăl ra arjcă c^ola, vinira și nărăcnițili8. Nărăncora9 nărăcnițili că țista ficior ți si feăsi10, ăn țeastă seără, s-lă mănâncă lu țista curbăgoia11 mălu12. Țista că uzo13 șâ, ăl' căzu greu. Cum șa - ziși - meu mal s-lă mănâncă țista ficVom. Toătă noaptea nu zădurmi și si cudeâ14 cum s-lă mută15, s-lă moără.
Dimineăsta că si sculăra, emburu lo si roăgă mult s-lă leă fic^om, iăl s-lă câtă16, amă iăl dintru că țireă s-lă mută. Lă lo17 țela fic^oru, că rau și căs^oi18 di priiătil'19, și că si feăsi șâ -ijc^ola20 prin cărpin lă șutnî21.
Un picurăr ăș pășteă căpri. Ună câpră că-ș plângea țela măcsomu, că ra și miccut22 di cotiva zoii, si duși și ăș lă plică că iet23. Țela picurăm că du-ti s-ău țnulgă capra nu veă lăpti. Ună uără, doăuă ^6r nu veă și la lănta uără ziși să pucătă24 lucru, să veâdă coți țeăstă câpră n-oări lăpti. Dupu ia, dupu ia si duși și veâdi un ficurlăc25 cV61a g^ol26 și că veă supt27 di la câpră, că șâ zic că lu capra lăpti ăi mult bun, cuvitliiă28, țela fic^om ra fat di drăgă29, di mirăc30. Ăș lă lo țela picurăm și ăș lă duși căsă. Țela ficWom cota zar31 ți veă țeăli căprili tucu32 coti d^oi iez fațeău și mult lăpti veău, diladi la bun z-duțeău.
Si ducăro33 ună uără țela tugăm34, țela emburu ără să vină să leă iez, con ăl' vind la Pașt iezii'. Ăma țela fic^om lă veău bătizăt Năiden35, coți36 lă veău flat37. Țista că uzo că la fic^om ăl' zic Năiden, lă ștricni38 țivăgVode39. Cum, - ziși -No tari40 numi prima uără ud. - Țista ficior ări ună pricâzmă41. Țista ficior lă flom42 ăn dmm - zisăra. Ăn munți, c^ola iindi pășteău căprili ra turit43. Tugăm picăsî44 că țista ra fic^om ți lă veă turit.
Dărăra păzâri45 și antru46 ți si fugă47 ziși: - Ăț mi r^og să-ri lă dai ficNom s-mi ducă pană ăn un N6c, să-n zăjută la iez. - Nu-ri lă dau, ziși picurăm, că fără iăl nu pU6t. E, la măr^ină48 căndisî49 și lă lăso fic^om, amă țela tugăm veă năiet50 s-lă moără.
Că si duși căsă si culcăra, ra direp51 duminică și-l' ziși la mulări sa: - S-lă sc^of fic^om țista ți lă duș, să dună ună c^oșniță di uuă52 că s-lă ăndireăzim53.
396
Meglenoromâna astăzi
Ără iăl la pădăru54 ăl veă zis cări Vom s-lă veădă ăn vina lui s-lă tălcăscă55 că s-nu 1-u dună56 vina.
Țeăstă mulareă că si scuio dimineăsta, că lă pucăto ficVoru, țela Năiden, umărot57, ăl' ra picăti58 s-lă scoălă. Âi, ziși, s-lă scV61 ficVoru meu, si budneăscă59, și că-u știiă vina să dună mai curon60 uuă. Cu duțireă61 ficVoru lui să dună și ăș pl'usnî62 tufecu63. Țista tugăru ra dus la băseărică ala64 nu-1' ra criielu65 la băseărică tucu66-l ra criielu să udă67 tufec. Că lă uzo tufecu, si zăbucuro. A, - ziși - scăpăi di iăl. Că vini căsă ăș lă veădi țela Năiden, tunțeă si sculă. - Ți faseș mutări! - Uomuli, - ziși - mulareă, ări ra mult picăti di ficior, ra umărot, și lă trimeș nVostru. -A, mutări lă măncăș68 ficVoru, - ziși iăl; e, di la pisăitur69 nu si fuzi. Și șâ-ș rămăsi țela ficVoru și-ș lă 16 mălu că șa ra zis di DV6mnu.
1) “norocos”; 2) “gravidă”; 3) “prunc, copilaș“; 4) “nimerit”; 5) “negustor”, “comerciant”; 6) “adică” (gr. dr^adn); 7) “pentru că”; 8) “ursitoarele”; 9) “au ursit”, “au poruncit”; 10) “ce s-a născut”; 11) “bogătaș“; 12) “avere”; 13) “când a auzit”; 14) “se gândea”; 15) “să scape de el”; 16) “să aibă grijă de el”; 17) “îl luă”; 18) “un fel de”; 19) “prieteni”; 20) “mai încolo”; “se îndepărtă”; 21) “îl aruncă”; 22) “micuț”; 23) “ied”; 24) “să afle (acest lucru)”; 25) “copilaș“; 26) “gol”, “în pielea goală”; 27) “supsese”; 28) “sănătos”, “care dă forță”; 29) “să-ți fie și mai drag”; 30) “de minune”; 31) “noroc”; 32) “ci”; 33) “s-a nimeriT”; 34) “negustorul”; 35) Năiden, nume slav, care înseamnă “găsit”; 36) “căci”, “pentru că”; 37) “găsit”; 38) “l-a împuns (ceva)”, “i-a intrat un cui în inimă”; 39) “ceva”; 40) “astfel de”; 41) “poveste”; 42) “l-am găsit”; 43) “era aruncat”; 44) “și-a dat seama”; 45) “au căzut de acord”; 46) “înainte de”; 47) “a pleca”; 48) “la urmă”; 49) “a consimțit”; 50) “avea intenția”; 51) “în ajunul (zilei de duminică)”; 52) “struguri”; 53) “să-1 conducem”, “să-1 însoțim la plecare”; 54) “paznic”; 55) “să-1 omoare”; 56) “să nu-i culeagă via”; 57) “obosit”; 58) “îi era milă”; 59) “să se ducă într-o doară”; 60) “repede”; 61) “de îndată ce s-a dus”; 62) “s-a auzit un foc de armă”; 63) “pușcă”; 64) “dar”; 65) “mintea”; 66) “ci”; 67) “să audă”; 68) “l-ai omorât”; 69) “scris”, “ceea ce este scris”.
(Aceeași)
Uminețil'și Iumnicăriil'
Uminețil, con vineău la arări1, si vizura cu lumnicăriil; ăș zisăra bună dimineața ună lăriță. Hăț2 bră3 ăijcoă s-nă videm, -zisăra uminețil. Cumnicăriil, mV6 să vină la umineț. Că vinira, si vizura, șizura și un di uminețil zis-ău la Iumnicări:
- Ă bră, n-oări vrină mulari să-u leău că-ri muri mulărea, di dVoi-trei ari săm ubduveț4?
Texte meglenoromâne
397
Și tunțea un din Îumnicăn ziși:
-	Tăti muri ier, acu țer5 măma s-ou leăi.
Un lănt umineț ară ăl ziși la țela ți ubideă6 mulări:
-	Ți-ț trubăiăști7 ară la tini mulari să ubideș, nu vez că lumnicănu si rodi8 di tini; con cota9 curon10 muri tăt’su și mum’sa s-ț-u da la tini iăl!
Lumnicării! rau di nam11, s-ti rup di rodiri12 di iei.
1) “la arat”, “să are”; 2) “veniți”; 3) “măi”; 4) “văduv”; 5) “dacă vrei”; 6) “ce căuta”; 7) “ce-ți trebuie”; 8) “își bate joc”; 9) “atât de”; 10) “repede”; 11) “nostimi”; 12) “de râs”.
Murov Hristo (Cristi lu Mura) (60 de ani)
Tic fa1 și șuma2
Io săm Xantâs Anastasios di 90 di ari. Căn ram io triti3 tăcși4 elinicos shol'65, tăti z-diisi ăn Vodna6 că vuici7 ra vinit din Ămerica. Tunțea vuici ări cumpără ună cărți și ăn țeă cârtea prima ma0imă8ra ună pricăzmă9 cări z-v-ău spun mo.
Un moș veă ună băfcă10, ați ăn țeă băfca veă pus ticfi. La măr^ina di băfcă veă un pom, șumă-I zițim noi, pri noastră. Si culco țela m6șu sub șumă. Ra toămna. Moșu lă cătă țel corriil11 di ticfi, șâ minuț12 ăn pimint. Pucăto ăn sus ară țeă șuma naltă plină di jir13. E, - ziși - nu știiă Dâmnu ți făți; țista tari mări pom cu tor mimiti jiră, ară țela c6mu di ticfa, na14! cota ticfa mări și plină băfca di ticfi. Ăți șâ cum slăgăiă15 di disupră un jir pap! ăn cap. Ee, Doămni, s-mi lerț -ziși moșu - tu toăti buni li dărăș, nu ieș grișot16, -ziși, tucu io feș picăti, ti cătigurisii17șâ, coți s-nu-iiă ticfili disupră. Ăcu ra ticfa cV61a și acu cădeă, căpu vreă să-ri lă frongă18.
1) “dovleacul”; 2)”stejarul”; 3) ”a treia”; 4) “clasă”; 5) “școală greacă”; 6) “orașul Voden sau Edessa“; 7) “unchiul”; 8) “lecție”; 9) “poveste”; 10) “grădină”; 11) “fir de plantă, butuc”; 12) “mici”; 13) “jir”; 14) “uite!”; 15) “socotea”; 16) “n-ai greșit”; 17) “te-am calificat astfel”; 18) “era să-mi spargă capul”.
Xantos Anastasios (Tașa lu Csanti) (90 de ani)
398
Meglenoromâna astăzi
7 GRAIUL DIN LUNpiN
Lun^inu
N^ostru cătun ăi bun. Giiăm1 cu nec ăgri2, cu nec st^ocă3, vem căpri, vem ^oi, b^oi, vaț și di con țon minți Wo giitu4 ra bun. NVoi ram ancă minuț5 con fuzim di c^ola. Lun^iriu cădi sub Zonă6 și antru Paie (și Găndăca ăi zic). Lun^iriu si ziți Lungiri, cum zițeu mai m^oșil', că vut-ău mul'ț luri și di c^ola ău lo numea. NUăstri lUocur să mult buni; veam iaz iindi7 li vădeam8 ăgrili dinzur di comp9, ară di pri comp ăn sus siminăm gronur, sicără și lănti siminătur. Ără ăn j^os, ăn comp vem gănișoră10, vem b^obur11, vem bofeur12 cu piperki13, cu pitlijări14 și șă tUot giitu lă tricum pană con fuzim.
Lun^inu n^ostru ra mai propi cu Birislăvu. N^oi con ram ficior la păștem b^oil și nă burvem15 cu brăslăvețil'16, ară ăn lăntă părți vem sinUor17 și cu lumnicării!18, la Tumba năltă; vem și cu uminețil'19 amă mai mult nă videm cu brăslăvețil și cu năntinețil20. Prin Lungiri trițeu două volur21: la una ă! zițem Vălea mări ară la lănta Valea mică. N^oi că ficior nă duțem să plivăiim22 ăn veră; nă duțem și cățăm23 peșt ăn Vălea secă.
N^ostru cătun ve mult bun IVoc; vem pulană24 di iindi ăpa izvură și di iindi W6t compu lă vădem. Lun^inu ve două mori; una moră ra lu Riza. Riza ve și vălaviță (bătăriă)25.
N^oi fuzim din cătun la ^opt pri octomvri ună mila nouă șuti pătruzoț și șăsi ănu (1946). Țe ra ună nopți con vinira părtizării! di j^os di lăra țivă26 lumi27 di cutru groț28, lă tălcora29 proedru30 lu cătunu, și n^âi nă spănim și pristi grăniță nă fuzim cutru Umă. Din Umă nă disim ăn Givgiliia și di c^ola nă răsfuzim31 iindi nă dusăra32.
1) “trăiam”; 2) “din puțin pământ”; 3) “din puține vite”; 4) “viața”, “traiul”; 5) “mici”; 6) “munte la nord-vest de Lungiri”; 7) “unde”; 8) “udam”, “irigam”; 9) “în cuprinsul câmpiei”; 10) “porumburi”; 11) “fasole”; 12) “grădini”; 13) “ardei”; 14) “roșii”; 15) “ne amestecam”, “ne întâlneam”; 16) “locuitorii comunei Birislăv”; 17) “graniță”; 18) “locuitorii comunei Lumniță”; 19) “locuitorii comunei Urna”; 20) “locuitorii comunei Nănti sau Nonti”; 21) “văi”; 22) “înotăm”; 23) “prindeam”; 24) “poiană”; 25) “piuă”, “dârstă”; 26) “niște”; 27) “oameni”; 28) “din rândul grecilor”; 29) “l-au omorât”; 30) “pe primarul”; 31) “ne-am împrăștiat”; 32) “ne-au dus".
Demerdziev Vasil (Vășif lu Dimirgiia) (59 de ani)
Texte meglenoromâne
399
Limba nostră
Vlășeșca limbă nostră cătilin1, cătilin ou pirdum. Coți-u pirdum? Că nă răzburvim2, t^âț Iară si ănsoră și si mărită dupu lanț3 lumi, măkidon uâ4, nu vlaș și lăra s-ou zăul'ită5 limba și nu-u lăfes6. Ficiorii' W6r nu-u știiă limba, poți7, că lai mutări din Lungiri, și ia vlăincă și p6, n^oștri ficior la ănvițom. Con rău minuț8 nu puteu să lăfeăscă ă m^o, că zăcriscura9, lăra s-ou voibă10 limba. Moți șH-ou lăfes vlășeșca amă ări lăfur12 ți li au zăulităt și con lăfes zăstău13, nu p^ot s-ou lăfescă direp14 că cum trubăiăști. Nip^oțit con vin la nV6i lă lăfim vlășește, me mutări ăi și mai fanătic, lă lăfești tri s-ou ănveță limba. po-I zic: - Menu, nu-1' lăfeă vlășește că nu ti ănțilezi, ară ia: - Ăstăț acu nu mi-nțilezi, moini s-mi-nțilegă.
1) “încet”; 2) “ne amestecarăm”; 3) “alți”; 4) “aici”; 5) “s-o cam uite”; 6) “nu o vorbesc”; 7) “eu”; 8) “mici”; 9) “s-au făcut mai mari”; 10) “începură s-o îndrăgească”; 11) “își”; 12) “cuvinte”; 13) “se opresc”; 14) “așa”, “tocmai”.
(Același)
Bronza1
An Lungiri n^oi vem2 căpri și Hoi. Nă li păștem sfăca3 lui, cu urdini4 li păștem, li mulgem, ați lăptili lă duțem căsă cu gumur5 pri viti6. C^ola muierii lă stricurău ăn sodur7, ăn căldor8, lă-qcăl^ău (nu vem tunțe tor9 termometri), cu zeistu10 lă căpneu11 și con ra mlac12 ăl puneu siriști13 ca si căță14. Că si căță, li lăiău țădilili15, li zăcăcău16 și țe strigla17 (cățătu lăpti cu siriști) ou punem ăn țădili, si sticură. Că si dustricură18, ăn țădilă rămăneă bronza, ați ou lăiăm, ou sărăm și ou punem ăn putiniccă19 și izuuă20 șăți dărăm21.
Di că fuzim22 din Lungiri, po zăăm sirbit23 și uăți amă cu mai mult lăpti, trei-pătru șuti di kili24 di lăpti și dintru țe25 și mai lumintre26 si sirbe27. Ve ună masă mări cu un călop28. Lăptili, că cum ra stricurăt ăn căldări, lă turem29 pri călop, ară sub călop ra țădila30 mări și con si istricură31, zoru32 căde ăn pos. Nap ta ou dunăm țădila, ăl' punem un căpăc disupră și-l' punem ună ropă33 pri căpăc. Con ra stricurăt bun, lă dizviiăm34, lă tăiam cu ună scondură direptă și-1 lăiăm și lă punem ăn prăsul35. Ăn prăsul' stăte doucipătru36 di săti37 și moinista38
400
Meglenoromâna astăzi
lă lăiăm39 și lă punem ăn tinikii40, ăn putinicki și izuuă șăți41 dărăm păn’să sfarșăscă lăptili. Zoru lă lăiăm, lă dunăm un-două zoii iii trei, lă iărbem42 ăn ună mări căldări (că zoru con ăi prospăt mai nu iăsi urdă), lă stricurăm șăți că cum bronza ăn țădili și fațem urdă. Țe ți rămâne ară ra zor.
1) “brânza”; 2) “aveam”; 3) “fiecare”; 4) “la rând”; 5) “urcior de aramă, cu. o singură toartă, penru apă"; 6) “pe cai / catâri”; 7) “vase”; 8) “căldări”; 9) “astfel de”; 10) “degetul”; 11) “îl atingeau”; 12) “încropit”; 13) “cheag”; 14) “ca să se prindă”; 15) “strecurătoarele”; 16) “le suspendau”; 17) “laptele prins”; 18) “se strecura de tot”; 19) “putină mai mică”; 20) “în fiecare zi”; 21) “așa faceam”; 22) “după ce am plecat”; 23) “am lucrat puțin”; 24) “litri”; 25) “de aceea”; 26) “și altminteri”; 27) “se lucra”; 28) “calapod”, "formă”; 29) “vărsăm”; 30) “strecurătoare”; 31) “se strecura de tot”; 32) “zerul”; 33) “piatră”; 34) “îl descopeream”, “îl dezveleam”; 35) “saramură”; 36) “douăzeci și patru”; 37) “ore”; 38) “a doua zi”; 39) “îl luam”; 40) “vas pătrat din tablă metalică, cu capac, în care se ține brânză (vreo 14-15 kilograme)”; 41) “așa”; 42) “fierbeam”.
(Același)
Cujărețil'1
N^oi, năinti con ram minuț2 cătăm3 și cujăreț. Ou lăiăm simința di cujăreț, vineă târgoveț, embor4, n-ău dădea simința și arjcă țon minți că la țela tărgovețu ăl zițem Vizuvitu. Țela Vizuvitu vineă din V^odna5, nă dădeă simință, uăuă6 di la pipiruz7. La țe simința8 ăl drubem9 frunză di țămiț10 că sălătă. Con ișău minuț germ11, mâncău, mâncău și cătilin12, cătilin crișteu. Cot mai crișteu, cota mai măccăt13 la drubem frunza. Ăți, lă dărăm puliți14 di troscă15, și cu creștire16 la punem năpta și ăntrez veiț17 di țămiț și t^ot mâncău. Ăntru ți să dără cujăretili18, lă punem ferică și veiț di șumă19 di s-lă-nvescă cujăretili. Că lă ănviiă20 cujăretili, țela viki21 sfarșă22 lucru cu tUot, ați la dunăm23 cujărețil și lă duțem ăn VVodna, lă vindem. Mai mări prihod24 ți vem ra di pri cujăreț. Zițem con să lom pâri di pri cujăreț să-ț plătim. Lăiăm pări și di pri ne! și di pri iez.
1) “gogoși de mătase”; 2) “mici”; 3) “cultivam”; 4) “negustor”, “comerciant”; 5) “orașul Voden sau Edessa”; 6) “ouă”; 7) “fluturi”; 8) “la semânța aceea”; 9) “îi tăiam”; 10) “frunză de dud”; 11) “viermi”; 12) “încet”; 13) “mai mare”; 14) “rafturi”; 15) “trestie”; 16) “cum creșteau”; 17) “crengi”; 18) “înainte de a deveni gogoși de mătase”; 19) “crengi de stejar”; 20) “îl învelea”; 21) “el deja”; 22) “termina lucrul său de tot”; 23) “îi strângeam”; 24) “venit”.
(Același)
•Kumanovo
•Kratovo
• Zlctovo


• Tetovo
A Skopje
•Dclccvoj^
• Kocani
•Blagoevgrad (G.Dzumaja)
• Razlog
Bansko
• Gostivar
Stip
• Radovis
PehceVo
.Berovt
I
Sandanski (Sv.Vrac)
• Melnik
Strumica _
Strumica Y
Negotino
• Brod
* Kicevo
Prilep
Struga
• Bitola
likastron
^Debar
Kavadarci
crmcnin
obotsko
(Axiupolis)
(Corcea)
Autor: Petar Atanasov
Lenn (Florina)
Kostur\ (Kastoria)
Dojranjr
Lacul Dojran relijțX dV^Jica
Petric
Goce Delcev (Nevrokop)
Seres

Drama
Voden (Edessa)
Salonic ©
LEGENDA
EHHMeglcnul românesc până la începutul sec. al XX-lea
|___| Răspândirea meglenoromânilor după războaiele balcanice
----Sate și orașe în care astăzi se vorbește meglenoromâna
- — Sate meglenoromâne părăsite (cu excepția câtorva familii în Nonti, venite din celelalte sate)
(Edessa)
LEGENDA
Salonic ~
Meglenul românesc până la începutul sec. al XX-lea Răspândirea meglenoromânilor după războaiele balcanice
- Sate și orașe în care astăzi se vorbește meglenoromâna
- ■ Sate meglenoromâne părăsite (cu excepția câtorva familii în Nonti, venite din celelalte sate)
Grup folcloric meglenoromân din Umă (R. Macedonia), 1984.
Grup folcloric meglenoromân din Umă.
Port femeiesc de sărbătoare din Umă-Vilica ăl Goși.
Cimpoieml Tasi ăl Ciana din Umă.
Case din Cupă (Grecia), 2001.
Casă în construcție în Cupă, 2001.
Mănăstirea din Oșin (Grecia), 2001.
Meglenoromâni din Oșin.
Panoramă a comunei Birislăv (Grecia), 2001.
Antonii împreună cu cel mai bătrân locuitor al comunei Birislăv, Tașa lu Xanti, 2001.
Această casă din Lungiri a servit drept școală română până la cel de al II-lea război mondial.
CUPRINS
Prefață.............................................................. V
Abrevieri.......................................................... VII
Bibliografie.......................................................VIII
I.	INTRODUCERE ...................................................... I
1.	Obiectul lucrării............................................. 1
2.	Numele meglenoromânilor....................................... 4
3.	Situația națională și culturală a meglenoromânilor............ 5
4.	Numărul și răspândirea lor geografică......................... 6
5.	Ocupațiile meglenoromânilor.................................. 12
6.	Originea meglenoromânilor.................................... 14
7.	Anchetele noastre............................................ 27
II.	FONETICA DESCRIPTIVĂ............................................ 41
1.	Vocala	[a]................................................... 42
2.	Vocala	[ă]................................................... 44
3.	Vocala	[e]................................................... 47
4.	Vocala	[i]................................................... 49
5.	Vocala	[o]................................................... 51
6.	Vocala	[u]................................................... 53
7.	Semivocalele................................................. 55
8.	Diftongii.................................................... 56
8.1.	Diftongii	ascendenți..................................... 56
8.2.	Diftongii	descendenți.................................... 56
9.	Triftongii................................................... 57
10.	Consoana [p]................................................ 59
11.	Consoana [b]................................................ 63
12.	Consoana [t]................................................ 66
13.	Consoana [d]................................................ 71
14.	Consoana [c]................................................ 74
15.	Consoana [g]................................................ 79
16.	Consoana [ Q................................................ 83
17.	Consoana [g]..............................................   86
18.	Consoana [ț]................................................ 87
19.	Consoana [^]................................................ 91
402
Meglenoromâna astăzi
20.	Consoana [f]................................................. 92
21.	Consoana [v]...............................................   95
22.	Consoana [s]................................................. 98
23.	Consoana [z]................................................ 103
24.	Consoana [ș]..............................................   107
25.	Consoana [j]................................................. 110
26.	Consoana [h]................................................ 112
27.	Consoana [Ic]............................................... 114
28.	Consoana [g]................................................ 115
29.	Consoana [h]................................................ 117
30.	Consoana [i]..-.............................................. 117
31.	Consoana [m]................................................. 119
32.	Consoana [n]................................................ 122
33.	Consoana [n]................................................ 126
34.	Consoana [1]................................................ 128
35.	Consoana [I]..............................................   132
36.	Consoana [rj................................................ 135
37.	Accentul.................................................... 140
38.	Concluzii................................................... 141
III.	FONOLOGIA.....................................................  149
1.	Introducere................................................. 149
2.	Fonemele vocalice.......................................... 149
2.1.	Fonemul /a/................................................ 149
2.2.	Fonemul /ă/..............................................   150
2.3.	Fonemul /e/............................................... 151
2.4.	Fonemul /i/................................................ 151
2.5.	Fonemul /o/................................................ 152
2.6.	Fonemul /u/................................................ 153
2.7.	Fonemul [o]................................................ 153
2.8.	Fonemul /e/................................................ 155
2.9.	Sistemele vocalice......................................... 156
2.10.	Definirea fonologică a fonemelor vocalice din meglenoromână. 158
2.11.	Diftongii................................................... 159
3.	Fonemele consonantice...................................... 160
3.1.	Fonemul /p/................................................ 160
3.2.	Fonemul /b/................................................ 162
Cuprins
403
3.3.	Fonemul /t/................................................. 163
3.4.	Fonemul /d/................................................. 164
3.5.	Fonemul /c/................................................. 165
3.6.	Fonemul /g/................................................. 166
3.7.	Fonemul / /................................................. 167
3.8.	Fonemul /g/................................................. 168
3.9.	Fonemul /ț/................................................. 168
3.10.	Fonemul /^/................................................... 170
3.11.	Fonemul /f/................................................... 171
3.12.	Fonemul NI.................................................... 171
3.13.	Fonemul /s/................................................... 173
3.14.	Fonemul/z/.................................................... 174
3.15.	Fonemul/ș/.................................................... 174
3.16.	Fonemul	/j/.................................................. 175
3.17.	Fonemul/h/.................................................... 176
3.18.	Fonemul 1^1................................................... 177
3.19.	Fonemul /g/................................................... 177
3.20.	Fonemul /h/................................................... 178
3.21.	Fonemul /i /.................................................. 178
3.22.	Fonemul /m/................................................... 179
3.23.	Fonemul IN.................................................... 179
3.24.	Fonemul IN.................................................... 180
3.25.	Fonemul /!/.................................................... 180
3.26.	Fonemul /17................................................... 181
3.27.	Fonemul /r/................................................... 181
3.28.	Fonemul /u/................................................... 182
3.29.	Definirea fonologică a fonemelor consonantice................. 182
4.	Neutralizarea opozițiilor......................................... 184
4.1.	Opozițiile vocalice......................................... 184
4.2.	Opozițiile consonantice..................................... 185
5.	Distribuția fonemelor consonantice................................ 186
5.1.	Distribuția fonemelor consonantice la începutul cuvântului.. 186
5.2.	Distribuția fonemelor consonantice în interiorul cuvântului. 187
5.3.	Distribuția fonemelor consonantice la sfârșitul cuvântului.. 187
6.	Combinațiile fonemelor consonantice............................... 187
6.1.	Combinațiile fonemelor consonantice în poziție inițială...... 188
6.1.1.	Combinații bifonematice [ # CCV...]..................... 188
6.1.2.	Combinații trifonematice [ # CCCV...]................... 189
404
Meglenoromâna astăzi
6.2.	Combinațiile fonemelor consonantice în poziție medială................ 189
6.2.1.	Combinații bifonematice	[...VCCV...]............................ 189
6.2.2.	Combinații trifonematice	[...VCCCV...]........................... 191
6.2.3.	Combinații de patru foneme [...VCCCCV...] ....................... 191
6.3.	Combinațiile fonemelor consonantice în poziție finală................. 191
7.	Accentul...................................................................... 192
8.	Concluzii..................................................................... 193
IV.	MORFOLOGIA................................................................... 195
1.	Numele........................................................................ 195
1.1.	Marca claselor de substantive.......................................... 195
1.1.1.	Genul masculin.................................................... 195
1.1.2.	Genul feminin..................................................... 196
1.1.3.	Genul neutru..................................................... 197
1.2.	Marca claselor de adjective............................................ 198
1.3.	Categoria numărului.................................................... 199
1.3.1.	Substantivul...................................................... 199
1.3.1.1.	Genul masculin........................................... 199
1.3.1.2.	Genul feminin............................................203
1.3.1.3.	Genul neutru.............................................205
1.3.2.	Adjectivul........................................................207
1.3.2.1.	Genul masculin...........................................207
1.3.2.2.	Genul feminin............................................208
1.3.2.3.	Genul neutru.............................................208
1.4.	Determinarea...........................................................209
1.4.1.	Substantivul......................................................209
1.4.1.1.	Genul masculin și genul neutru la singular...............209
1.4.1.2.	Genul masculin la plural.................................211
1.4.1.3.	Genul feminin la singular................................211
1.4.1.4.	Genul feminin și genul neutru la plural..................212
1.4.2.	Adjectivul........................................................212
1.5.	Categoria cazului......................................................213
1.6.	Determinanții substantivului...........................................216
1.6.1.	Adjectivele calificative..........................................216
1.6.2.	Adjectivele demonstrative.........................................216
1.6.3.	Adjectivele posesive.............................................219
1.6.4.	Articolul nehotărât...............................................219
1.6.5.	Adjectivele nehotărâte............................................ 220
Cuprins 405
1.6.6.	Adjectivul interogativ-relativ cări............................221
1.6.7.	Numeralele cardinale...........................................221
1.6.8.	Numeralele ordinale............................................223
1.7.	Substituenții substantivului.........................................224
1.7.1.	Pronumele personale............................................224
1.7.2.	Pronumele reflexive............................................225
2.	Verbul.................................................................225
2.1.	Opoziția de aspect...................................................226
2.1.1	.Opoziția imperfectiv - perfectiv...............................226
2.1.2	. Opoziția imperfectiv - iterativ..............................227
2.2.	Formele nepersonale ale verbului.....................................227
2.2.1.	Infinitivul....................................................227
2.2.1.1.	Infinitivul lung........................................228
2.2.1.2.	Infinitivul scurt.......................................231
2.2.2.	Participiul....................................................232
2.2.3.	Gerunziul......................................................234
2.2.4.	Supinul........................................................235
2.3.	Formele personale ale verbului.......................................236
2.3.1.	Indicativul....................................................236
2.3.1.1.	Prezentul...............................................236
2.3.1.2.	Imperfectul.............................................240
2.3.1.3.	Perfectul simplu........................................240
2.3.1.4.	Perfectul compus........................................243
2.3.1.5.	Perfectul“supracompus”..................................245
2.3.1.6.	Mai mult ca perfectul...................................246
2.3.1.7.	Viitorul................................................247
2.3.2.	Conjunctivul...................................................248
2.3.2.1.	Conjunctivul prezent....................................249
2.3.2.2.	Conjunctivul perfect compus.............................250
2.3.3.	Condiționalul .................................................251
2.3.4.	Imperativul....................................................252
3.	Adverbul................................................................  252
3.1.	Adverbele de mod.....................................................253
3.2.	Adverbele de loc.....................................................254
3.3.	Adverbele de timp....................................................254
3.4.	Adverbele de cantitate...............................................255
3.5.	Adverbele de afirmație și de negație.................................255
4.	Prepozițiile...........................................................255
5.	Conjuncțiile...........................................................258
6.	Interjecțiile..........................................................261
406
Meglenoromâna astăzi
V.	SINTAXA................................................................... 263
1.	Sintagma nominală..........................................................263
1.1.	Determinantul.......................................................263
1.2.	Adjectivul..........................................................264
1.3.	Specificarea gradului la adjective..................................265
1.4.	Locul adjectivului atribut..........................................265
1.5.	Funcția de subiect..................................................266
2.	Sintagma verbală..........................................................267
2.1.	Funcția de complement direct........................................267
2.2.	Funcția de complement indirect......................................268
3.	Sintagma circumstanțială..................................................268
3.1.	Adverbele...........................................................268
3.2.	Gerunziile..........................................................269
3.3.	Construcțiile prepoziționale........................................270
4.	Fraza.....................................................................271
4.1.	Propozițiiile coordonate...........................................271
4.1.1.	Coordonarea copulativă.........................................271
4.1.2.	Coordonarea adversativă........................................272
4.1.3.	Coordonarea disjunctivă........................................272
4.1.4.	Coordonarea conclusivă.........................................272
4.2.	Propozițiile subordonate...........................................273
4.2.1.	Propozițiile subiective........................................273
4.2.2.	Propozițiile predicative.......................................273
4.2.3.	Propozițiile atributive........................................273
4.2.4.	Propozițiile completive directe................................274
4.2.5.	Propozițiile completive indirecte..............................274
4.2.6.	Propozițiile circumstanțiale de loc............................275
4.2.7.	Propozițiile circumstanțiale de timp...........................275
4.2.8.	Propozițiile circumstanțiale de cauză..........................276
4.2.9.	Propozițiile circumstanțiale finale............................276
4.2.10.	Propozițiile circumstanțiale de mod.............................277
4.2.11.	Propozițiile circumstanțiale condiționale.......................277
4.2.12.	Propozițiile circumstanțiale concesive..........................278
4.2.13.	Propozițiile circumstanțiale consecutive........................278
VI. LEXICUL................................................................... 279
1.	Fondul latin...............................................................280
1.1.	Părțile corpului....................................................280
Cuprins

1.2.	Legăturile de rudenie.....................................280
1.3.	Noțiuni privind anotimpurile, zilele săptămânii și timpul, în general.281
1.4.	Fenomene și elemente din natură...........................281
1.5.	Termeni denumind plante și arbori.........................282
1.6.	Termeni denumind animale domestice și sălbatice...........282
1.7.	Casa cu obiectele din ea și din jurul ei..................283
1.8.	Noțiuni fundamentale privind viața fizică, spirituală și socială a omului.... 283
2.	Influența slavă..............................................284
3.	Influența greacă.............................................294
4.	Influența turcă..............................................296
5.	Elemente lexicale comune meglenoromânei și albanezei.........299
VIL	SITUAȚIA ACTUALĂ A ROMÂNITĂȚII SUD-DUNĂRENE (MEGLENOROMÂNA ȘI AROMÂNA)........................................ 301
Indice de cuvinte meglenoromâne.............................  .... 309
VIII	. TEXTE MEGLENOROMÂNE.....................................   347
1.	Graiul din Umă...............................................348
2.	Graiul din Țămareca..........................................362
3.	Graiul din Lumniță.......................................    369
4.	Graiul din Cupă ...........................................  382
5.	Graiul din Oșin..............................................387
6.	Graiul din Birislăv........................................  392
7.	Graiul din Lun^in............................................398